Logică simbolică

Curs 1
Logica propoziţiilor Lp

Studiul logicii propoziţiilor se face din două perspective: semantică şi sintactică.

Abordarea sintactică se face din perspectiva regulilor de deducţie/derivare (de pildă modus
ponendo ponens: p, p → q, deci q, etc).
Abordarea semanticã se face din perspectiva atribuirii pentru fiecare simbol sau formulã din Lp a
unei valori de adevãr A/F (1, 0), precum şi în atribuirea fiecărui operator logic a unei semnificaţii
de adevăr.

Sintaxa Lp
Lp nu are de a face cu conţinutul propoziţiilor, (i.e) cu ceea ce exprimă, ci cu relaţiile logice
posibile dintre propoziţii. Scopul sintaxei este de a construi formule bine formate (fbf).
Lp conţine următoarele categorii de simboluri:
1) Simbolul pentru propoziţii atomice (elementare):
- Litere mici: p, q, r,… p1, p2,… p16, α, β
- Variabile propoziţionale, funcţii compuse, sau funcţii de propoziţii atomice, p, q, r...
2) Simboluri pentru operatori logici:
~, ∧, ∨, →, ↔, /, ↓, w etc.
3) Simboluri pentru constante: 0, 1, 2, 3, …
4) Semne de grupare (paranteze): ( ); [ ]; { }
5) Metavariabile: expresii variabile şi formule complexe: A, B, C…
6) Fbf – definite succesiv împreună cu reguli de bine formare a expresiilor simbolice:
a) Dacã α aparţine mulţimii variabilelor propoziţionale α, este fbf
b) Dacã α = fbf din cadrul logicii propoziţionale, atunci ~α = fbf
c) Dacã α, β aparţin LP, atunci α compus cu β este fbf, unde relaţia de compunere este
una dintre operatorii logici.
d) Gradul unei formule este mulţimea ocurenţelor operatorilor logici din formulă
- Orice propoziţie elementarã are grad 0: grad p = 0
- Dacã formula α are grad n, atunci ~α = n+1
Grad α = n
Grad β = m => grad (αoβ) = n+m.
Ex: A eq1 ~(p ∨ q ∨ r), atunci grad A= 3; B eq (p→q)→r, grad B = 2.
Obs: Scopul sintaxei este de a construi fbf şi are drept concept de bază demonstraţia logică.
Abordarea sintactică răspunde la întrebarea: „O formulă este teoremă sau nu în cadrul LP?”.
Primul sistem axiomatic modern e dat de logicianul german Frege în 1879. Astăzi se cunosc
peste 30 de sisteme axiomatice.

1
„Echivalent valoric cu ...” sau „echivaloric”.
1
Semantica Lp
Semantica Lp presupune faptul că fiecărei formule sau grup de formule bine formate i se
atribuie o valoare de adevăr (A) sau fals (F), precum şi faptul că fiecărui conector propoziţional i
se atribuie o semnificaţie verifuncţională, aşa cum urmează să stabilim. În linii mari, semnificaţia
arată că există un corespondent în realitate, o stare de lucruri modelată de expresia logică.
Păstrând aceleaşi delimitări, semantica se bazează pe teoria adevărului corespondenţă, iar
sintactica pe teoria adevărului coerenţă (dar fără dovezi empirice, ci numai formale).

Tabelul lui Wittgenstein

Ne situăm într-o logică bivalentă cu valorile de adevăr simbolizate astfel (A – 1; F – 0).
Wittgenstein foloseşte conceptul de Spaţiu Logic (SL) pentru a desemna un cadru obţinut
combinatorial în care să fie reprezentate toate posibilităţile ce pot apărea din punct de vedere
logic şi care nu fac decât să reconstituie un fapt oarecare al lumii. Ca bază de plecare avem două
propoziţii atomare (elementare) p, q, care pot lua valori de adevăr şi de fals (1 şi 0). Realizând
toate combinaţiile posibile între adevăr şi fals (ceea ce în fond arată că p şi q acţionează
simultan), se obţin pe cele 4 linii toate stările de lucruri posibile sau toate posibilităţile de adevăr
2
(în număr de 2 ). Pe coloanele din dreapta sunt reprezentate cele 16 funcţii de adevăr, sau stări
2
2
de lucruri posibile, sau condiţii de adevăr, în mod necesar, în număr de 2 .
n

Pentru n propoziţii elementare, vor fi 2 posibilităţi de adevăr (sau K n = ∑ C n )

n ν

ν=0
rezultatele operaţiilor fiind funcţiile de adevăr ale propoziţiilor elementare (5.234). În cadrul
n
condiţiilor de adevăr ale unei configuraţii care depinde de n propoziţii elementare, vor fi 2
n
posibilităţi de adevăr (sau K n = ∑ C n = 2n stări de lucruri elementare) şi )condiţii de adevăr
ν

ν=0
n
Kn 2
notate cu Ln= ∑ C kK = ∑ C k2 = 22 (4.27, 4.42, 4.45 în TLP).
n

n
n
k=0 k=0

Spaţiul logic generat de 2 propoziţii elementare arată astfel:

p q p p p p p p p p p p1 p1 p1 p1 p1 p1 p1
1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 1 1 1 1 1 1 1
0 1 0 0 0 0 1 1 1 1 0 0 0 0 1 1 1 1
1 0 0 0 1 1 0 0 1 1 0 0 1 1 0 0 1 1
1 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1

Tabelul de mai sus se mai numeşte „tabelul lui Wittgenstein”, apare în Tractatus Logico-
Philosophicus (TLP). Câteva proprietăţi ale tabelului: cele 16 propoziţii compuse, sau funcţii
propoziţionale, sunt generate de acţiunea operatorilor logici asupra celor două propoziţii
elementare p şi q. Tabelul conţine de la contradicţie, la tautologie, fiecare propoziţie, precum şi
negata sa, după cum se observă, pk ≡ p17−k unde k= 1,16 ; Nu există un „început” sau un
„sfârşit” al tabelului, structura lui internă se observă în matricile de adevăr. Operatorii logici sunt

2
circulari, se exprimă unii în funcţie de alţii, din această perspectivă, unii operatori sunt
privilegiaţi. Wittgenstein subliniază în diverse moduri diferenţa dintre operaţie şi funcţie de
adevăr: „O funcţie nu poate să fie propriul ei argument, pe când rezultatul unei operaţii poate să
devină propria ei bază” (TLP, 5.251).

Structura tabelului lui Wittgenstein

p1 – contradicţie; p16 – tautologie
p2 – conjuncţie (∧); p15 – anticonjuncţie, incompatibilitate, simbolul ui Sheffer (/);
p3 – antiimplicaţie, implicaţie negată( →); p14 – implicaţie (→ ¿;
p4 – afirmaţie de p; p13 – negaţie de p;
p5 – antireplicaţie, replicaţie negată ( ←); p12 – replicaţie, implicaţie de la dreapta la stânga (←
);
p6 – afirmaţie de q; p11 – negaţie de q;
p7 – disjuncţie exclusivă (w); p10 – echivalenţă (↔);
p8 – disjuncţie (∨); p9 – antidisjuncţie, simbolul lui Nicod (↓).

Operațiuni logice:,
Conjuncţia

p q ∧ (p2)
0 0 0
0 1 0
1 0 0
1 1 1

Proprietăţile conjuncţiei: p ∧ p = p (Idempotenţă); p ∧ q = q ∧ p (Comutativitate);

p ∧ q → p (Contragere); p∧(q∧r) = (p∧q)∧r = p∧q∧r (Asociativitate);
p∧(q∨r) = (p∧q) ∨ (p∧r) (distributivitatea conjuncţiei în raport cu disjuncţia);
p∧(p∨q) = p; (Absorţia conjuncţiei); (p∧q)→p; (p∧q)→q; (p∧q)→(p∨q); (p∧q)→(p→q)
(Atenuare);
(p∧q) = p∨ q (Relaţia lui De Morgan); (p∧
p) (Principiul noncontradicţiei);
Relaţii care se aplică în calculul natural: p ∧ 1 = p; p ∧ 0 = 0; p ∧ ~p = 0 etc.
Absorția conjuncției – demonstrație prin calcul natural:
p∧(p∨q) = (p∧p)∨(p∧q) = p∨(p∧q) = (p∧1) ∨(p∧q) = p∧(1∨q) = p∧1 = p.

Anticonjuncţia (Sheffer)

p q / (p15)
0 0 1
0 1 1
1 0 1
1 1 0

Proprietăţi:
p = p/p;
3
p= p/ p= p/1; p/1 = p ; 0/p=1;
p∧q = (p/q) = (p/q)/(p/q);
p/q = (p∧q) = (aplicând De Morgan) p∨ q, deci
p∨q = p/ q = (p/p)/(q/q);
p→q = p∨q = ¿p/ q) = (p/ (q/q)) etc

Disjuncţia

p q ∨ (p8)
0 0 0
0 1 1
1 0 1
1 1 1

Proprietăţile disjuncţiei
p∨p = p (Idempotenţă); p∨q = q∨p (Comutativitate); p∨(q∨r ) = (p∨q)∨r = p∨q∨r
(Asociativitate)
p∨(q∧r) = (p∨q) ∧ (p∨r) (distributivitatea disjuncţiei în raport cu conjuncţia);
p∨(p∧q) = p (Absorţia disjuncţiei); p → p∨q; q → p∨q (Introducerea disjuncţiei);
(p∨q) = p∧ q (Relaţia lui De Morgan); p∨ p
(Principiul ţerţului exclus);
Relaţii care se folosesc în calculul natural: p ∨ 0 = p; p ∨ 1 = 1; p ∨ ~p = 1

Antidisjuncţia (Nicod)

p q ↓ (p9)
0 0 1
0 1 0
1 0 0
1 1 0

Proprietăţi ale antidisjuncţiei

~p = p↓p; p = ~p↓~p; p↓1 =0;
p∨q = ~(p↓q) = (p↓q)↓(p↓q)
p∧q = ~(~p∨~ q)= ~p↓~q = (p↓p) ↓(q↓q); Un alt mod de calcul:
p ∧ q = ~(~p∨~q) = (~p∨~q)↓(~p∨~q) = ((~p ↓~q)↓(~p↓~q))↓((~p↓~q)↓(~p↓~q)) =
= (((p↓p)↓(q↓q)) ↓ ((p↓p)↓(q↓q))) ↓ (((p↓p)↓(q↓q)) ↓ ((p↓p)↓(q↓q)))
p→q = ~p∨q = (~p↓q)↓(~p↓q) = [(p↓p)↓q] ↓ [(p↓p)↓q];
= ~(p. ~q) = ~((p↓p) ↓(~q↓~q) = ...

Implicaţia

p q → (p14)
4
0 0 1
0 1 1
1 0 0
1 1 1

Proprietăţi ale implicaţiei:

p→p (reflexivitate); ((p→q) ∧ (q→r)) → (p→r)
(tranzitivitate);
(p→q) ↔ (~q→~p) (contrapoziţie); (p→q) ↔ (p→( p→q))
(absorţie);
p→(q→p); ~p→(p→q) (paradoxuri ale implicaţiei);
[p→(q→r)] ↔ [(p→q) → (p→r)] (autodistributivitate);
(p→q)→ (((p∧r)→q); (p→q)→ ((p∨r)→(q∨r)); (atenuare);
(p∧(p→q)) →q (modus ponens); (ponendo ponens);
((p→q)∧~q) →~p (modus tollendo tollens);
((p→q)∧(~p→q)) →q; [(p→r) ∧ (q→r) ∧(p∨q)]→ r (dilema
constructivă simplă);
[(p→q)∧(r→s)∧(p∨r)]→ (q∨s) (dilema constructivă
complexă);
[(p→q)∧(p→r) ∧(~q∨~r)]→ ~p (dilema distructivă simplă);
[(p→q)∧(r→s) ∧(~q∨~s)]→ ~p∨~r (dilema distructivă
complexă);
(p→~p) →~p; [(p→q)∧(p→~q)] →~p; (~p→p) →p (reductio
ad absurdum);
[(p →q)→p]→p (legea lui Peirce); [(p∨q) ∧~p]→q (modus
tollendo ponens);
[p →(q→r)] = (p∧q)→r (Legea importaţiei/exportaţiei);
[p→(q→r)] = [q→(p→r)] (Permutarea premizelor);

5
Ca mod de calcul în deducţia naturală se recomandă
eliminarea implicaţiei: p→q = ~p ∨ q
sau p→q = ~(p∧~q);
Alte relaţii folosite în calculul natural: 1→q = q; 0→q = 1; p
→1= 1; p→0 = ~p etc.
Echivalenţa

p q ↔
(p10)
0 0 1
0 1 0
1 0 0
1 1 1

Proprietăţi
Reflexivitate: p↔p; Simetrie: (p↔q) → (q↔p); Tranzitivitate: [(p ↔ q) ∧ (q ↔ r)] → (p ↔ r)
Asociativitate: [p ↔ (q ↔ r )] ↔ [(p ↔ q ) ↔ r] ;
Contrapoziţie: (p ↔ q) ↔ (~p ↔ ~q); (~p ↔ q) ↔ (p ↔ ~q)
Atenuare: (p ↔ q) → (p→q); (p ↔ q) → (q→p ) ; Negare: ~(p ↔ q) ↔ (~p ↔ q);
Condiţiile de adevăr: (p↔q) ↔ (~p∧~q) ∨ (p∧q); reiese imediat din tabelul de adevăr.
Relaţii folosite în calcul natural: (p ↔ 0) = ~p; p ↔ 1 = p

Sau exclusiv

p q w (p10)
0 0 0
0 1 1
1 0 1
1 1 0

Câteva proprietăţi:
Modus ponendo tollens: [(p w q)∧p] → ~q
Modus tollendo ponens: [(p w q)∧~p] → q
[(p ∨ q)∧~q] → p
[(p w q)∧~q] → p
Relaţii folosite în calculul natural: (p w q)= ~(p↔q); pwp=0; pw0=p; pw1=~p;
pw~p=1

6
În ce priveşte calculul natural, se pot reţine următoarele proprietăţi
remarcabile ale operatorilor logici:
Legea dublei negaţii ~~q = q
Relaţii logice între conjuncţie şi disjuncţie
Distributivitatea ∧ faţă de ∨
p∧(q∨r) = (p∧q) ∨ (p∧r)
Distributivitatea ∨ faţă de ∧:
p∨(q∧r) = (p∨q) ∧ (p∨r)
Relaţiile lui De Morgan
p ∧q = ~p ∨ ~q; p ∧ q = ~(~p ∨ ~q)
p ∨q = ~p ∧ ~q; p ∨ q = ~(~p ∧ ~q)

Mulțimea tuturor propozițiilor elementare împreună cu mulțimea tuturor

formuleor valide o notăm cu Lp; (Lp, ∧, v ) formează o latice distributivă, sau
algebră Boole.

Seminar
I)Folosind relațiile de mai sus, să se exprime w în funcție de simbolul lui Scheffer /.

pwq = (p ∧ ~q) v (~p ∧q) = ~ (~((p ∧ ~q) v (~p ∧q))) = ~ (~(p ∧ ~q)) ∧(~ (~p ∧q)) =
=(~(p ∧ ~q))/ (~ (~p ∧q) = (p/~q)/ (~p/q) = (p/(q/q)/((p/p)/q).

II)Exerciții de deducție naturală:

Să se arate că
1) x v xy = x
2) x(xvy) = x
3) x v ( x y) = xvy
4) x v xy = x v y
5) x( x v y) = xy
6) x (xvy) = x y
Aceste relații sunt utile în construirea formelor normale perfecte FNP.

Să se aducă la forma cea mai simplă

(avb)(a b v c) v c v(avb)(dvc):
R: deoarece cf. De Morgan, a b = avb . Expresia devine
(avb) (avb v c)vc v(avb)(dvc) = (cf. 5) = (avb)c v c v(avb)(dvc) = cf.4 = c v(avb)v(avb)(dvc) =
cf.1 = c v(avb) = avbvc .

7
Curs 2
O interpretare a unei funcţii de adevăr (variabile propoziţionale) constă în atribuirea de valori de
adevăr funcţiei respective.
p1 din tabelul lui Wittgenstein este falsă în orice interpretare; (contradicția)
p15 este adevărată pentru primele trei interpetări (/ Sheffer);
p3este negarea implicației, p12 este replicația etc.

p q p1 p15 p3 p12
0 0 0 1 0 1
0 1 0 1 0 0
1 0 0 1 1 1
1 1 0 0 0 1

O formulă α aparţinând Lp este validă dacă pentru orice interpretare a variabilelor sale ia
valoarea logică 1.
O formulă α din Lp se numeşte contradicție dacă pentru orice interpretare a variabilelor sale ia
valoarea logică 0.
Se dau următoarele definiţii:
-O formulă α din Lp este realizabilă (proprietate semantică) în sens strict dacă există 2
interpretări distincte pentru care formula ia valori logice distincte.
-O formulă α din Lp este realizabilă în sens slab dacă există cel puţin o interpretare în care este
adevărată. În acest caz o expresie realizabilă, poate fi validă. Noi vom folosi termenul în acest
sens, cf. lui Tarski.
-O formulă α din Lp este realizabilă dacă formula nu este contradicţie.
Termenii (de natură semantică și sintactică) cu care se denumește starea unei funcții logice sunt
sintetizați în tabelul următor.

Funcția logică Nevalidă/ Netautologică

Validă/ (semantic) Contingentă Inconsistentă
Tautologică (în sens modal) Contradictorie
(în sens sintactic) Nesatisfiabilă
Nerealizabilă
Realizabilă/ Consistentă/ Satisfiabilă

Metode de decizie asupra validității unei funcții logice

1.Metoda tabelelor de adevăr sau metoda matriceală

Este eficientă atunci când numărul variabilelor este cel mult 3, altfel calculul devine foarte
laborios.

8
Ex: Să se studieze validitatea funcției logice f(p, q, r) = [(p/q) →~r]∧ (q V ~p) cu metoda
matriceală.
Tabelul va conține drept bază toate combinațiile de adevăr ale celor trei funcții elementare care
alcătuiesc funcția dată, deci va avea 23 linii.

p q r p/q ~r [(p/q) →~r] ~p qV~p ∧ (f(p,q,r))

1 1 1 0 0 1 0 1 1
1 1 0 0 1 1 0 1 1
1 0 1 1 0 0 0 0 0
1 0 0 1 1 1 0 0 0
0 1 1 1 0 0 1 1 0
0 1 0 1 1 1 1 1 1
0 0 1 1 0 0 1 1 0
0 0 0 1 1 1 1 1 1

Din ultima coloană rezultă că funcția nu e validă, nu e contradicție, este realizabilă.

Deasemenea, cu metoda matriceală se poate verifica echivalența a două funcții care depind de
același număr de funcții elementare: dacă ultimile coloane ale tabelelor sunt identice, funcțiile
sunt echivalente sau echivalorice (iau aceleași valori de adevăr).

2.Metoda reducerii la absurd

Se aduce formula la forma P → Q. Se presupune că formula este contradictorie (falsă în orice
interpretare). Aceasta se poate întâmpla numai dacă P=1 și Q=0. Dacă în urma acestei ipoteze
rezultă o contradicție, atunci, conform principiului terțului exclus, presupunerea că formula este
contradictorie este falsă, deci formula este validă.
Obs. Metoda reducerii la absurd este eficientă dacă presupunerea că P → Q conduce la
contradicție (și atunci formula inițială este validă).

Ex.
Se dă formula α: [(p → q) ∧ r] →[(~r V p) →q]. Să se studieze validitatea ei prin metoda
reducerii la absurd.
Fie P = [( p → q) ∧ r] și Q=[(~r V p) →q];
Pp. că formula este contradictorie, deci P=1 și Q=0.
Rezultă:

{( p → q)∧ r=1
¿
¿
=0 ¿ ↔ {
p →q=1 , r=1
r V p=1, q=0
Din p→q=1, q=0 => p→0=1, deci p=0;
Din r V p =1, r=1, => 0 V p =1 deci p=1;
Așadar, s-a ajuns la p=1 și p=0 ceea ce este absurd.

Deci, presupunerea că α e contradictorie, este falsă.

Așadar, α este validă.

9
3.Metoda dihotomiei (Quine)
Constă în atribuirea de valori de adevăr sau fals variabilelor propoziţionale elementare sau unor
grupări din formulă până se obţine valoarea de adevăr a formulei date în fiecare interpretare.
Dacă formula ia valoarea 1 pentru fiecare interpretare, atunci este validă. Dacă ia valoarea 0
pentru fiecare interpretare, atunci este contradicție. În orice altă situație este contingentă.

Ex:Să se studieze validitatea formulei următoare prin metoda dihotomiei:

α :{p → [q→(p→q)]}
1)Se atribuie lui p, valoarea de adevăr 1;
=> α : 1→[q→(1→q)]; valoarea de adevăr se ramifică acum pentru q=1 și q=0:
=> α : 1→[1→(1→1)] = 1 și
α : 1→[0→(1→0)] = 1;

2)Se atribuie lui p valoarea de adevăr 0;

=> α : 0→[q→(0→q)]; valoarea de adevăr se ramifică acum pentru q=1 și q=0:
=> α : 0→[1→(0→1)] = 1;
α : 0→[0→(0→0)]=1; deci formula α este validă.

Ex: Să se studieze validitatea formulei f(p,q,r) prin metoda dihotomiei

f(p,q,r): [(p∧q) →r] → (p/~q)
1)p = 1
f(p,q,r): [(1∧q) →r] → (1/~q) = (q →r) → q

q=0 q=1
(0→r) →0 (1→r) →1
1→0 r→1
0 1
Deoarece s-a obținut o valoare de 0 și alta de 1, înseamnă că funcția dată este contingentă; nu e
validă.
Dacă se atribuia lui p valoarea 0, se obținea:
2)p = 0
f(p,q,r): [(0∧q) →r]→(0/~q)
(0→r) →1 unde 0/s =1;
1→1
1

4.Metoda deciziei prescurtate

Se alocă o valoare logică (1 sau 0) unei propoziţii sau unei grupări restrânse din formulă. Apoi se
calculează valoarea tuturor subformulelor şi în final valoarea formulei în totalitate.
Dacă formula este adusă la următoarea formă: A→S (antecedent implică secvent) pentru
simplificarea calculului se procedează astfel:
1)Când secventul este mai simplu decât antecedentul, se alege acea interpretare pentru care S =
0.
a) Dacă pentru S = 0 se obține A= 0, înseamnă că funcţia este validă.

10
b) Dacă pentru S = 0 se obține A= 1, implicaţia este nevalidă, adică funcţia nu este validă.
În acest caz, ca să verificăm dacă e contradicție, se face A=1 și dacă rezultă S = 0 funcția e
contradicție.

2) Când A este mai simplu decât S, se ia o interpretare pentru care A = 1.

a) Dacă secventul ia valoarea 1, atunci funcţia este validă.
b) Dacă există cel puţin o intepretare pentru care S = 0, atunci funcţia nu este validă.
În acest caz pentru a verfica dacă e contradicție, se consideră și secventul fals (S=0). Dacă
rezultă A=1, atunci e vorba de o contradicție.
Metoda deciziei prescurtate permite așadar distincţia dintre funcţiile valide şi cele nevalide şi în
interiorul celor nevalide, între formulele realizabile şi contradicţii.
Pentru aceasta trebuie să se verifice dacă implicația nevalidă este totdeauna o contradicţie

Ex: Să se studieze validitatea următoarei expresii logice prin metoda deciziei prescurtate
α : [(p→q) ∧ (p→r) ∧ (~q∧~r) ] →~p
Fie A= [(p→q) ∧ (p→r) ∧ (~q∧~r) ] și S= ~p;
Deoarece secventul este mai simplu, se falsifică: ~p = 0, deci p = 1; se înlocuiește în antecedent:
α:[(1→q) ∧ (1→r) ∧ (~q∧~r) → 0
α: q ∧ r ∧~q ∧ ~r →0
α : 0→0 =1, deci formula este validă.

Ex: Să se studieze validitatea următoarei expresii logice prin metoda deciziei prescurtate
α : (p∧~q) → [(p↔r) →(q→~r)]
Antecedentul fiind mai simplu, se alege acea interpretare pentru care A=1:
Aceasta se întâmplă când p=1 și ~q=0, deci q=0;
α : 1 → [(1↔r) →(0→~r)] = 1 → (r→1) = 1 → 1 =1. Expresia este validă.
Obs.
A)În cazul I) când secventul este mai simplu decât antecedentul, dacă din presupunerea că S=0
rezultă A=0 conchidem că expresia este validă, deoarece avem relația:
(p→q) ↔ (q → p); astfel „dacă S=0 → A=0” ↔ „dacă A=1 → S=1”.
Asemănător, în cazul II), când A este mai simplu decât S, dacă din presupunerea că A=1 rezultă
S=1, atunci expresia este validă: „dacă A=1 → S=1” ↔ „dacă S=0 → A=0”.
B)În cazul I) pentru a arăta că funcția e contradicție (și nu e doar contingentă) trebuie verificate:
Dacă pentru S=0 se obține A=1, expresia nu este validă și dacă pentru A=1 rezultă S=0, funcția e
contradicție.
În cazul II) pentru a arăta că funcția e contradicție (și nu e doar contingentă) trebuie verificate:
Dacă pentru A=1 se obține S=0, expresia nu este validă și dacă pentru S=0 rezultă A=1, funcția e
contradicție.

S
Curs 3
5.Metoda deciziei validităţii prin deducţie naturală (sintactică)
Presupune folosirea deducţiilor care decurg din proprietăţile elementare ale funcţiilor de adevăr.
Se urmărește să se aducă expresia la forma cea mai simplă, din care se poate deduce dacă e
validă, contradictorie sau contingentă. Se desfac parantezele, se folosesc relațiile de
distributivitate dintre conjuncție și disjuncție, relațiile lui De Morgan, implicația se scrie în

11
funcție de negație și disjuncție, ceilalți operatori se transformă în negații, conjuncții, disjuncții,
etc. În final formula se simplifică până se constată dacă e validă, contradictorie sau realizabilă (în
sens tare).
Relaţii folosite:
1. p→q = ~p v q
2. p ∧q = ~p v ~q; p ∧ q = ~(~p v ~q)
3. p ∨q = ~p ∧ ~q; p v q = ~(~p ∧ ~q)
4. p v(p∧q) = p
5. p ∧ (pVq) = p
6. pv(~p∧q) = pvq;
7. ~pv(p∧q) = ~pvq = p→q;
8. p∧(~pvq) = p ∧ q
9. ~p∧(pv~q) = ~p ∧ q
etc.
Ex: Studiați validitatea expresiei prin calcul natural:
α: ~[(p→q) ∧ r] v [(~r v p) →q]; aducem expresia la forma cea mai simplă:
α: ~(p→q) v (~r) v (~ (~r v p) vq) = ~(~p v q) v (~r) v (r∧~p)vq =
= (p∧~q) v (~r) v ((rvq) ∧ (~pvq)) = (p∧~q) v ((~rvrvq) ∧ (~rv~pvq)) = (p∧~q)v(~rv~pvq)=
= (p∧~q)v(~pvq)v(~r) = (pv(~pvq)∧~qv(~pvq)) v(~r)= 1v(~r)=1.
Expresia este validă. Deci, scriind expresia inițială în funcție de operatorul implicație, avem
relația:
[(p→q) ∧ r] → [(~r v p) →q] este validă, echivalent cu [(p→q) ∧ r] → [(r→p) →q] este
validă.

6.Problema deciziei cu forme normale (FN)

Definiţie: O formulă P se numeşte formă normală conjunctivă P = ∧Pi, dacă P este o
conjuncție de disjuncţii de propoziții elementare pk .
FNC= (p11 v p12v…v p1k) ∧ (p21 v p22 v… vp2k) ∧…∧ (pp1 v pp2v...vppk)
O formulă P se numeşte formă normală disjunctivă P = vPi, dacă P este o disjuncție de
conjuncţii de propoziții elementare pk .
FND= (pi1 ∧ pi2∧…∧ pik) v (p21 ∧ p22 ∧… ∧p2k) v…v (pp1 ∧ pp2∧...∧ppk)

Teoremă:
Orice formulă P care depinde de n propoziții elementare şi nu este tautologie, este
echivalentă cu o formă normal conjunctivă, FNC
Orice formulă P care depinde de n propoziții elementare şi nu este contradicţie, este
echivalentă cu o formă normală disjunctivă, FND
FNC este tautologie dacă fiecare din termenii săi sunt tautologii, adică fiecare paranteză de
disjuncţii conţine termeni opuşi (p12 v ~p12) = 1, etc.

FND este o contradicţie dacă fiecare termen este o contradicţie, adică fiecare paranteză de
conjuncţii conţine termeni opuşi.
p12 ∧ ~p12 = 0, etc.

12
Deci o formulă este tautologie dacă în fiecare factor al FNC există o propoziție elementară
şi negaţia sa şi o formulă este o contradicţie dacă în fiecare factor al FND există o
propoziție elementară și negaţia sa.
FND si FNC nu sunt unice pentru aceeași formulă P.

Forme normale perfecte (FNP)

Numim FNP o formă normală în care:
1)Fiecare membru sau factor conţine toate propozițiile elementare (p, sau ~p, r, sau ~r etc)
de care depinde formula dată..
2)Fiecare propoziție elementară nu poate să apară decât o singură dată într-un factor.
3)Un factor nu apare decât o singură dată în formulă.
Pentru a găsi formula normală dorită, se aduce formula la FNC sau FND.
Pentru a obține FNCP, dacă în termenul Pi lipsește x, Pi se înlocuieşte cu [Pi v (x∧ ~x)].
Pentru a obține FNDP, dacă în termenul Pi lipsește x, Pi se înlocuieşte cu [Pi ∧ (x v~x)].

Ex: Să se aducă la FNP expresia

P = [( p v q) ∧r]
Pt. FNCP, pvq se înlocuiește cu [(pvq) v (r∧ ~r) ], r se înlocuiește cu [r V (p∧~p)] etc
Rezultă P= [(p v q) v (r∧~r)] ∧[r v (p∧~p)] =
= [(p v q v r) ∧ (p v q v ~r)] ∧ [(p v r) ∧(~p v r)] =
= (p v q v r) ∧ (p v q v ~r) ∧ [(p v r) v ( q∧~q)] ∧ [(~p v r) v (q∧~q)] =
= (p v q v r) ∧ (p v q v ~r) ∧ (p v q v r) ∧ (p v ~q v r) ∧ (~p v q v r) ∧ (~p v ~q v r).
În final rămân 5 termeni. Nu e tautologie, nici contradicție, este realizabilă
Tautologia nu admite FNCP.

Pt. FNDP, P= (p ∧ r) v (q∧ r) = [(p ∧ r) v (q∧ ~q)] v [(q∧ r)v(p ∧~p)] =

= (p ∧ q ∧ r ) v (p ∧ ~q ∧ r ) v (~p ∧ q ∧ r), FNDP are 3 membri.
Contradicția nu admite FNDP.

Metateoreme:
1) Tautologia admite FNDP cu 2n membri (n = numărul de propoziţii atomice) p1, p2….pn
2)Tautologia nu admite FNCP.
3)Condradicția admite FNCP cu 2n membri.
4)Contradicția nu admite FNDP.

Ex: Să se decidă prin calculul natural al formelor normale, valoarea logică a formulei
următoare:
F: [(p→q) ∧~q] →~p;
F: [(~pvq) ∧~q] →~p = ~[(~pvq) ∧~q] v(~p) = ~(~pvq) vq v p = (p∧~q)vqv(~p) =
= (p∧~q) v(q∧(pv~p))v ((~p)∧(qv~q)) = (p∧~q)v (p∧q)v(~p∧q)v(~p ∧q)v(~p ∧~q) =
= pq v p~q v ~pq v ~p~q = FNDP cu 2n termeni, deci este tautologie.

13
Metoda lui Tarski de decizie și de aducere a unei formule la FNPD/FNPC folosind tabelul
de adevăr

Fie P(p, q, r) = [( p v q) ∧r]. Se realizează următorul tabel:

p q r FNDP V(∧) FNCP ∧(V) P

min termeni Max termeni
1 1 1 p∧q∧r ~p v ~q v ~r 1
1 1 0 p ∧ q ∧ ~r ~p v ~q v r 0
1 0 1 p ∧ ~q ∧ r ~p v q v ~r 1
1 0 0 p ∧ ~q ∧ ~r ~p v q v r 0
0 1 1 ~p ∧ q ∧ r p v ~q v r 1
0 1 0 ~p ∧ q ∧ ~r p v ~q v r 0
0 0 1 ~p ∧ ~q ∧ r p v q v ~r 0
0 0 0 ~p ∧ ~q ∧ ~r pvqvr 0

Să utilizăm acest tabel pentru a studia validitatea și a afla formele perfecte pentru
P(p, q, r) = [( p v q) ∧r].
Mai avem nevoie de o coloană în care se scrie structura de adevăr a formulei finale; în
acest caz, ultima coloană se obţine imediat, conpunând (p sau q) şi r.
Disjuncția min-termenilor (factori conjunctivi) corespunzător valorii de adevăr 1 a
formulei P va reprezenta FNDP a formulei P.
Conjuncția Max-termenilor (factori disjunctivi) corespunzător valorii de adevăr 0 a
formulei P va reprezenta FNCP a formulei P.

(p V q) ∧ FNDP FNCP
r
1 p ∧ q ∧r -
0 - ~p V ~q V r
1 p ∧~q ∧ r -
0 - ~p V q V r
1 ~p ∧ q ∧ -
r
0 - p V ~q V r
0 - p V q V ~r
0 - pVqVr

FNDP: (p∧q∧r) v (p∧~q∧r) v (~p∧q∧r)

FNCP: (~pV~qVr) ∧ (~pVqVr) ∧ (pV~qVr) ∧ (pVqV~r) ∧ (pVqVr)
14
Seminar

Ex: Să se cerceteze validitatea prin reducere la absurd, prin deducţie naturală, prin FNP
(Tarski) şi prin metoda Quine a dihotomiei.
1) α: [(p→q) ∧~q] →~p;

p q ~q ~p p→q (p→q) ∧~q α FNDP

0 0 1 1 1 1 1
0 1 0 1 1 0 1
1 0 1 0 0 0 1
1 1 0 0 1 0 1

2)α:{p ∧ [(p V q) → r]} → r

2) A)Procedăm prin reducere la absurd:
Pp. α: (P → Q) = F
P=1 => p ∧ ((pvq)→r) = 1 => p = 1 (1)
Q=0 r=0 (pvq) →r = 1 (2)
r = 0 (3)
Din 1) și 2) rezultă r=1, deci am ajuns la o contradicție, presupunerea că fomula este falsă a
condus la contradicție, deci formula este validă.

B)Prin deducţie naturală:

α: {p∧[(pvq)→r]}→r = {p∧[(~(pvq)vr)]}→r = {p∧[(~p∧ ~q)vr]}→r =
= {p∧[(~pvr)∧(~qvr)]}→r = [p∧(~pvr)∧(~qvr)]→r = [(p∧~p)v(p∧r)∧(~qvr)]→r =
= [(p∧r)∧(~qvr)]→r = [(p∧r∧~q)v(p∧r)]→r = [(p∧r)∧(~qv1)]→r = (p∧r)→r =
= ~(p∧r)vr = ~pv~rvr = 1

C) Studiem validitatea formulei α prin metoda formelor normale perfecte FNP:

α: {p∧[(pvq)→r]}→r; Plecăm de la expresia echivalentă în urma deducției naturale
α: ~(p∧r)vr = ~pv~rvr; formula e tautologică, deci va admite FNDP cu 23 termeni și nu
admite
FNCP;
α: ~p∧ (~qvq) v ~r∧(~qvq) v r∧(~qvq) = ~p~q v ~pq v ~r~q v rq =
= ~p~qr v ~p~q~r v ~pqr v ~pq~r v p~q~r v ~p~q~r v pqr v ~pqr.
Deci α este tautologie.

Curs 4
Completitudine funcţională – sistem complet de operatori

Def. O mulţime M de operatori logici se numeşte funcţional completă sau sistem complet de
operatori al Lp dacă orice operator din Lp se poate defini prin operatori ai mulţimii M.

15
p q p p p p p p p p p p1 p1 p1 p1 p1 p1 p1
1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 1 2 3 4 5 6
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 1 1 1 1 1 1 1
0 1 0 0 0 0 1 1 1 1 0 0 0 0 1 1 1 1
1 0 0 0 1 1 0 0 1 1 0 0 1 1 0 0 1 1
1 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1

Fie mulțimea de operatori M={~,∧, V}; se pune întrebarea dacă M este sistem complet de
operatori și dacă operatorii din M sunt independendenți unii de alții.
Se observă că operatorul V (sau) nu este independent de ceilalți, deoarece se exprimă îîn
funcție de conjuncție și negație; la fel și operatorul ∧ (și). Negația e independentă în M
fiindcă nu se poate exprima în funcție de ceilalți operatori.
Def. O mulţime M se numeşte dependentă dacă conţine un operator care nu este
independent.
Mulțimea dată nu este independentă, deoarece conține un operator V, exprimabil prin
ceilalți: pvq = ~(~p∧~q); deasemenea, ∧ este exprimabil prin ceilați doi: p∧ q = ~(~pV~q);

Ex: Fie M2 = {~, ∧}. Să se arate că M2 este funcţional independentă.

Vom arăta că operatorul ∧ nu poate fi definit prin operatorul ~ şi invers.
Din variabilele propoziţionale şi operatorul ~ putem construi formule de forma p, ~p, care
sunt echivalente fie cu p, fie cu ~p. Dacă am două propoziţii elementare p şi q, atunci cu p,
q, și ~ se obţin numai funcţii echivalente cu p, ~p, q, ~q. Niciuna din aceste funcţii nu este
echivalentă cu p∧q.
Similar, cu ajutorul operatorului conjuncţiei se pot construi formule de tipul: p∧q, p ∧p,
q∧q, dar niciodată nu se va obţine ~p sau ~q.
În aceeași situație se află mulțimea M1 = {~, V}.

Completitudine functională
Exemple de mulțimi functional complete:
M1= {~, V}; M2 = {~, ∧}; M3 = {~, →}; M4={ / }; M5 = {↓}
Vom arăta că fiecare dintre ele este funcţional completă:
Obs. Se poate arăta la modul intuitiv (tabelul lui Wittgenstein) că orice operator logic din
cei 16, poate fi exprimat în funcţie de ∧ , V și ~.
Ex.: ~q = (~p∧~q) v (p∧~q) = [pV(~p∧~q)]∧[~qV(~p∧~q)] în sistemul M={~, ∧, V}.
Verificare prin calcul natural: ~q = (pV~p)∧ (pV~q)∧ (~qV~p)∧ ~q = (pV~q)∧
(~pV~q)∧~q = ~qV[(p∧ ~p)]∧~q = ~q;
Tautologia T16 = (p∧q) V (p∧~q) V (~p∧q) V (~p∧~q); etc.
Obs. Se poate arăta că M1 si M2 constituie sisteme complete de operatori şi apoi celelalte
sisteme M3 , M4, M5 se scriu în funcţie de operatorii lui M1 și respectiv M2. Astfel se arată că
M3, M4, M5 sunt sisteme complete de operatori.

M1 sistem complet de operatori

Fie M1 = {~, V}; Exprimăm conjuncția, implicația, echivalența, sau exclusiv, operatorii
Sheffer și Nicod în funcție de operatorii lui M1:
p∧q = ~(~pV~q); p→q = ~pVq;
p↔q = (p→q) ∧ (q→p) = ~[~(p→q) V ~ (q→p)] = ~[~(~pVq)V~(~qVp)];
16
~(p↔q) = pwq = [~(~pVq)V~(~qVp)]; p/q = ~pV~q; p↓q = ~(pVq); Am exprimat din cei 16
operatori din tabelul lui Wittgenstein, doar 6 operatori uzuali, dar şi ceilalţi se exprimă în
funcţie de M1.

M2 sistem complet de operatori

Fie M2 = {~, ∧}; Exprimăm disjuncția, implicația, echivalența, sau exclusiv, operatorii
Sheffer și Nicod în funcție de operatorii lui M2:
pVq = ~(~p∧~q); p→q = ~(p∧~q);
p↔q = (p→q)∧(q→p) = ~[(p∧~q)]∧[~(q∧~p)];
pwq = ~{~(p∧~q)∧[~(q∧~p)]};
p/q = ~(p∧q); p↓q = ~(pVq) = ~p∧~q;

M3 sistem complet de operatori.

Fie M3 = {~, →}; Exprimăm conjuncţia, disjuncţia, echivalenţa, operatorii Sheffer și Nicod
în funcţie de operatorii lui M3:
p∧q = ~ (p→~q); știind că ~(p→q) = (p∧~q);
pVq = ~(~p)Vq = (~p→q);
p↔q = (p→q)∧(q→p) = ~[(p→q)→ ~(q→p)];
pwq = [(p→q)→ ~(q→p)];
p/q = ~(p∧q) = ~pV~q = p→~q;
p↓q = ~(pVq) = ~(~p→q).

M4 sistem complet de operatori

Fie M4 = {/}; ~p = p/p = p/1; ~p/~p = p;
p/q = ~(p∧q); deci
p∧q = ~(p/q) = (p/q)/(p/q); p/q = ~pV~q; deci
pVq = ~p/ ~q = (p/p)/(q/q);
p→q = ~pVq = p/~q = p/(q/q);
p↔q = (p→q)∧ (q→p) = [(p→q)/(q→p)] / [(p→q)/(q→p)] =
[(p/(q/q))/( q/(p/p))] /
[(p/(q/q))/( q/(p/p))] ;
pwq = ~(p↔q) = ([(p/(q/q)/(q/(p/p)] / [(p/(q/q)/(q/(p/p)]) / ([(p/(q/q)/(q/(p/p)] /
[(p/(q/q)/(q/(p/p)]) =
= (S/S)/(S/S) = ~S/~S = S = [(p/(q/q)/(q/(p/p)];
Mai direct pwq = (p∧~q)V(~p∧q) = (ținând cont că pVq = ~p/~q)
= ~(p∧~q)/ ~(~p∧q) = (cf. p∧q = ~(p/q) rezultă ~(p∧~q) = p/~q) deci
pwq = (p/~q)/ (q/~p) = [(p/(q/q)/(q/(p/p)];
p↓q = ~ (pVq) = ~p∧~q = ~(~p/~q) = (~p/~q)/(~p/~q) = [(p/p)/(q/q)] / [(p/p)/(q/q)].

M5 sistem complet de operatori

Fie M5 = {↓}; ~p = p↓p; p↓q = ~(pVq); deci
p∧q = ~(~pV~q) = ~p↓~q = (p↓p)↓(q↓q);
pVq = ~(p↓q) = (p↓q)↓(p↓q);
p/q = ~(p∧q) = ~ (~p↓~q) = [(p↓p)↓(q↓q)] ↓ [(p↓p)↓(q↓q)];
p→q = ~pVq; dar ~(pVq) = p↓q; deci pVq = ~(p↓q); deci ~pVq = ~(~p↓q); deci
p→q = ~pVq = ~(~p↓q) = (~p↓q)↓(~p↓q) = [(p↓p)↓q] ↓ [(p↓p)↓q];

17
p↔q = (p→q)∧(q→p) = [(p→q)↓(p→q)] ↓ [(q→p)↓(q→p)] =
= [(p↓p)↓q] ↓ [(p↓p)↓q] ↓ [(q↓q)↓p)]↓[(q↓q)↓p];
pwq = (p∧~q)V(~p∧q) = [(p∧~q)↓(~p∧q)] ↓ [(p∧~q)↓(~p∧q)] = [(~p↓q)↓(p↓~q)] ↓ [...] =
= [((p↓p)↓q)↓(p↓(q↓q))] ↓ [((p↓p)↓q)↓(p↓(q↓q))]; unde p∧~q = ~p↓q etc.

Ex. Se dă șirul 1100 care reprezintă valorile de adevăr ale unei funcţii binare f(p, q);
a)Să se exprime f(p,q) în funcție de două funcţii logice: f1 care depinde de negaţie şi
conjuncţie şi f2 care depinde de negaţie, conjuncţie şi disjuncţie.
b)Să se demonstreze prin deducţie naturală echivalențe între f(p,q) și f1 respectiv f2.
c)Aceleaşi cerinţe pentru f = ~p; q; ~q.

a)f(p, q): 1100

p q f(p,q) = p
1 1 1
1 0 1
0 1 0
0 0 0

p = f(p, q) = (p∧ q)V(p ∧ ~q) (cf. liniile 1 și 2) = ~(~p ∧ q)∧~(~p ∧ ~q) (cf. liniile 3 și 4).
= (p V ~q) ∧ (p Vq) = p V (q ∧ ~q) =
p V 1 = p – deducţie naturală
p16 = (p ∧ q) = (p ∧ q) V (p ∧ ~q) V(~p ∧ q) V (~p ∧ ~q)
p16 = (p ∧ q) = ~ [~(p ∧ q) ∧ ~(p ∧ ~q) ∧ ~(~p ∧ q) ∧ ~(~p ∧ ~q)]
Tautologie
~p = p/p
p ∧ q = p/q
T(p, q) = ~[(p/q) ∧ (p/~q) ∧ (~p/q) ∧ (~p/~q)]
= ~[~(p/q)/(p/~q) ∧ ~(~p/q)/( ~p/~q)]
= ~[(p/q)/(p/~q)/( ~p/q)/( ~p/~q)]

Ex. Se dau următoarele funcţii de adevăr:

f1 = [(p/q)→ ~r]↓(p ∧ r)
f2 = [(p w q)→ r] / [(p ↓ ~q) V r]
f3 = [(p/q)→r] V (p ∧ r)
f4 = [(p→q) ∧ (p→r)]→(p V r)
f5 = (p ∧ q)→ [(p w q) ∧ (~p V q)]
a)Construiţi matricele de adevăr.
b)Determinaţi în fiecare caz două expresii/funcţii, una care conţine numai ∧ şi ~ şi numai ~
şi V.
c)Verificaţi acest fapt prin deducţie naturală.
d)Pentru f1 construiţi o expresie în care nu mai apare operatorul ↓; pentru f2 nu mai apare
w şi →; f3 nu conţine V; f4 si f5 eliminarea implicaţiei.

f1 = [(p/q) → ~r] ↓ (p ∧ r)

18
 p q r p/q p/q → ~r p∧r ↓
1 1 1 0 1 1 0
1 1 0 0 1 0 0
1 0 1 1 0 1 0
1 0 0 1 1 0 0
0 1 1 1 0 0 1
0 1 0 1 1 0 0
0 0 1 1 0 0 1
0 0 0 1 1 0 0

a) {~, V, ∧}
~(~p ∧ q ∧ r) V (~p ∧ ~q ∧ r) = f1
~(p ∧ q ∧ r) ∧ ~ (p ∧ q∧ ~r) ∧ (p ∧ ~q ∧ r) ∧ ~(p ∧ ~q ∧ ~r) ∧ ~(~p ∧ q ∧ r) ∧
~(~p∧~q∧~r)
b) p = 0 q = 1 r = 1
1∧1∧1∧0…= 0
1∧1∧1∧1 = 1
~p ∧ q ∧ r V ~p ∧ ~q ∧ r = ~p ∧ r(q V q) = ~p ∧ r
c) ~ [(p/q)→ ~r] ∧ ~(p ∧ r)
[(p/q) V ~r] ∧ ~(p ∧ r)
~p ∧ r(q V q) = ~p ∧ r
d) ~[(p/q) V ~r] ∧ ~ (p ∧ r) = p/q = p ∧ q = ~p V ~q
= [(p/q)/r] ∧ (p/r) = [(p/q)/r)/(p/q)/r] ∧ (p/r)

Curs (Recapitulare)
O funcţie logică binară se numeşte conservativă, dacă f(φ,ψ)= f(φ,p^ψ)

p Q p1 p2 p3 p4 p5 p6 p7 p8 p9 p10 p1 p12 p1 p14 p1 p16

1 3 5
1 1 0 0 0 0 0 0 0 0 1 1 1 1 1 1 1 1
1 0 0 0 0 0 1 1 1 1 0 0 0 0 1 1 1 1
0 1 0 0 1 1 0 0 1 1 0 0 1 1 0 0 1 1
0 0 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1
C ↓ ← ⌐p → ⌐q w ∕ ∧ ↔ q → p ← ∨ T

P q O8 ↑2
1 1 0
1 0 1
0 1 1
0 0 1

p→q
⌐q → ⌐p
p ↔ q = (p → q) ∧ (q→ p)
19
Presupunem p=1
q=0 - contradicţie
p13: (p ∧ q) = (p ∧ q) ∧ (p ∧ ⌐q) = p
p ∧ (q ∨ ⌐q) = p ∧ 1 = p
(p ∧ q) = ⌐(⌐p ∧ q ∨ ⌐p ∧ ⌐q)
⌐p ∧ (q ∨ ⌐q) = p
(p ∨ q) ∧ (p ∨ q) Tarski

De Morgen
⌐(p ∧ q) = ⌐p ∨ ⌐q)
⌐(p ∨ q) = ⌐p ∧ ⌐q)
p ∧ (q ∨ r) = (⌐p ∧ q) ∨ (p ∧ r)
p ∨ (q ∧ r) = (p ∨ q) ∧ (p ∨ r)

Φ ψ φ∧ψ ∧(φ,ψ) ∧(φ,φ∧ ψ)

1 1 1 1 1
1 0 0 0 0
0 1 0 0 0
0 0 0 0 0
∧ este conservativ

Φ Ψ
1 1
1 0
0 1
0 0
∨ nu este conservativ
∨(φ,ψ) ∨(φ,φ ∨ ψ)
1 1
1 1
1 0
0 0

Φ Ψ →(φ,ψ) →(φ,φ ∧ψ)

1 1
1 0
0 1
0 0
→ este conservativă
1 1
0 0
1 1
1 1

Φ Ψ
1 1
1 0
0 1
0 0
w este conservativ
Φ Ψ
1 1
1 0
0 1
w(φ,ψ) w(φ, φ ∧ ψ)
0 0
1 1
1 1
0 0
∕(φ,ψ) ∕(φ,φ ∧ ψ)
0 0
1 1
1 1

20
0 0 1 1
∕ este conservativ

Unele funcţii din tabelul lui Wittgenstein exprimă raporturi de condiţionare(→, reverse,
echivalent, ∧, ↓ , T), altele raporturi de opoziţie (negaţiile funcţiilor precedente), iar altele
exprimă raporturi mixte (p, q, ⌐p, ⌐q).
a). Arătaţi că funcţiile p, q, ⌐p, ⌐q exprimă raporturi mixte i.e. (adică) pot fi redate fiecare ca o
conjuncţie între funcţii ce exprimă un raport de opoziţie.
b). Verificaţi prin calcul natural ∨ transformări sintactice aceste identităţi.

1) Formulaţi concluzia pe baza funcţiei lui ∕

(p ∕ q) ∕ [( p ∕ p) ∕ (q ∕ q)]
q∕q
_____________________________

2) Formulaţi concluzia în funcţie de ↓ .

(p ∧ q) ↓ (p ∧ q)
(p ∕ p) ∕ (p ∕ p)
_____________________________

3) Formulaţi concluzia în funcţie de ↓ .

[(p ↓ p) ↓ q)] ↓ [(p ↓ p) ↓ q
(p ↓ p) ↓ (p ↓ p )
_____________________________

M.P(Modus ponnens)
p→q q ∕ q = ⌐q
p
________________
q

Rezolvare 1.
(p ∕ q) ∕ (⌐p ∕ ⌐q)
⌐(p ∧ q) = ⌐p ∨ ⌐q = p ∕ q
⌐(⌐p ∧ ⌐q) = p ∨ q = ⌐p ∕ ⌐q

21
(⌐p ∨ ⌐q) ∕ (p ∨ q)
q
________________
⌐(⌐p ∨ ⌐q) ∧ (p ∨ q)
⌐(⌐p ∧ p ∨ ⌐p ∧ q ∨ p ∧ ⌐q ∨ q ∧ ⌐q)
⌐(⌐p ∧ q ∨ p ∧ ⌐q) (Aplicăm De Morgen)
= ⌐⌐p ∧ q ∧ p ţi ⌐⌐q = (p ∨ q) ∧ (⌐p ∨ q) = p ∧ p ∨ p ∧ q ∨ ⌐p ∧ q ∨ q ∧ ⌐q = p ∧ q ∨ ⌐p ∧
q.

p ∧ q ∨ ⌐p ∧ q
⌐q
______________
C

p ∧ q sa ⌐p ∧ q = q ∧ (p ∨ ⌐p) = q

q
⌐q
______________
Contradicţie
(p ∕ ⌐p) ∕ (p ∕ ⌐p) (falsă)

Rezolvare 2.
(p ∧ q) ↓ (p ∧ q)
(p ∕ ⌐p) ∕ (p ∕ p)
_______________

p↓ p=p
⌐(p ∧ q) = ⌐p ∨ ⌐q
p ∕ p = ⌐p

⌐p ∨ ⌐q
p
_________
C

(⌐p ∨ ⌐q9 ∧ p = (p ∧ ⌐p) ∨ (p ∧ q) = p ∧ ⌐q

⌐p ↓ q
⌐(p ∧ ⌐q) = ⌐(⌐p ∨ q) = ⌐p ↓ q = (p ↓ p) ↓ q

Rezolvare 3.
[(p ↓ p) ↓ q] ↓ [(p ↓ p) ↓ q]
(p ↓ p) ↓ (p ↓ p)

22
________________________

(⌐p ↓ q) ↓ (⌐p ↓ q) = ⌐(⌐p ↓ q)

[(p ↓ p) ↓ q] ↓ [(p ↓ p) ↓ q] = [(p ↓ p) ↓ q]
⌐(⌐p ↓ q) = ⌐ ⌐(⌐p ∨ q) = ⌐p ∨ q

⌐p ∨ q ⌐(p ↓ p) =p
p
_________ ⌐p ∨ q ⌐p ∨ q
p q p p
_________ _______
p ∧ (⌐p ∨ q) = p ∧ q p q
⌐ ⌐(p ∧ q) =⌐(⌐p ∨ ⌐q) = ⌐p ↓ ⌐ q

ex.
(p → q) → ⌐(q → p)
p∕p
__________________
(⌐p ∨ q) → (⌐q ∨ p)
⌐(⌐p ∨ q) ∨ (q ∧ ⌐p)

(p ∧ ⌐q) ∨ (⌐p ∧ q)
p
______________________
⌐p ∧ (p ∧ ⌐q ∨ ⌐p ∧ q) = ⌐p ∧ p ∧ ⌐q ∨ ⌐p ∧ q = ⌐p ∧ q

Formule utile pentru deducţia naturală:

1. x ∨ xy = x= x ∧(1 ∨ y) = x ∧ 1 =x
2. x ∧(x ∨ y) = x
3. x ∨ ⌐x ∧ y = (x ∨ ⌐x) ∧ (x ∨ y) = x ∨ y
4. ⌐x ∨ xy = ⌐x ∨ y = (⌐x ∨ x) ∧ (⌐ x ∨ y) = ⌐ x ∨ y)
5. x ∧ (⌐x ∨ y) = x ∧ y
6. ⌐ x ∧(x ∨ y) = ⌐x ∨ y
7. (x ∧ y ∨ z) = (x ∧ y) ∧ (x ∧ z)
8. x ∨ (y ∨ z) = (x ∨ y) ∧ (x ∨ z)
9. (a ∧ b) ∨ (c ∧ d) = (a ∨ c) ∧ (a ∨ d) ∧ (b ∨ c) ∧ (b ∨ d)
10. (a ∨ b) ∧ (c ∨ d) = (a ∧ c) ∨ (a ∧ d) ∨ (b ∧ c) ∨ (b ∧ d).

Exerciţii:
1. α: (a ∨ b) ∧ (⌐a ∧ ⌐b ∨ ⌐c) ∨ ⌐c ∨ (a ∨ b) =
(a ∨ b) – x; (⌐a ∧ ⌐b ∨ c) – y
α: x ∧ y ∨ x ∨ ⌐c
α: a ∨ b ∨ ⌐c

2. Să se calculeze:

23
α: [(x ∨ y) ∧ (⌐y ∨ z)] ∨ (x ∨ y) ∧ (y ∨ z)].
(a ∨ c) ∧ (a ∨ d) ∧ (b ∨ c) ∧ (b ∨ d) FNC
(x ∨ y ∨ x ∨ ⌐y) ∧ (x ∨ y ∨ y ∨ z) ∧ (⌐y ∨ z ∨ x ∨ ⌐y) ∧ (⌐z ∨ z ∨ y ∨ z) =
= 1 ∧ (x ∨ y ∨ z) ∧ (x ∨ ⌐y ∨ z) ∧ 1 =
= (x ∨ y ∨ z) ∧ (x ∨ ⌐y ∨ z) FNCP

(x ∨ z) ∨ (y ∧ ⌐y) = x ∨ z FNC
x ∨ z = (x ∨ z) ∧ (y ∨ ⌐y) = x ∧ y ∨ x ∧ ⌐y ∨ z ∧ y ∨ z ∧ ⌐y =
= [(x ∧ y ∧ (z ∨ ⌐z)] ∨ [x ∧ ⌐y ∧ (z ∨ ⌐z)] ∨ [y ∧ y ∧ (x ∨ ⌐y)] ∨ [⌐y ∧ z ∧ (x ∨ ⌐x)]=
= x∧ y ∧ ⌐z ∨ y ∧ ⌐z ∧ z ∨ x ∧ ⌐y ∧ ⌐z ∨ xzy ∨ ⌐y ∧ y ∧ z ∨ x ∧ ⌐y ∧ z ∨ ⌐x ∧ ⌐y ∧ ⌐z =
xyz ∨ x ∧ y ∧ ⌐ z ∨ x ∧ ⌐y ∧ ∨ x ∧ ⌐y ∧ ⌐z ∨ ⌐x ∧ y ∧ z ∨ ⌐x ∧ ⌐y ∧ z FNDP
- este contingenta.

Recapitulare logica propoziţiilor

1. Metoda Quine
α: [p ∧ (p ∨ q) → r] → r
Notăm α cu p ∧ avem: 1).p=1
2).p=0
1). Pentru p=1
[1 ∧ (1 ∨ q) → r] → r
(1 ∨ q) = 1
1→r=1
1∧r=r
r→r=1

2) Pentru p=0
[0 ∧ (0 ∨ q) → r] → r
(0 ∨ q) = q
q→r=r
0 ∧ (q → r) = 0
0→r=1
Formula este validă.

2) Metoda reducerii la absurd

[p ∧ [(p ∨ q) → r]] → r
Notăm [p ∧ [(p ∨ q) → r]] cu P ∧ r cu Q.
Pp. P=1, Q=0 => p ∧ (p ∨ q) → r=1, r=0 => p=1, (p ∨ q) → r =1, r=0
Din p=1, (p ∨ q) → r=1 => p ∨ q = 0, r=0. (a)
Din (p ∨ q) → r = 1, r=o => p=1 (b)
Din (a) ∧ (b) => p=1, p=0, q=0, q=0.
Pp α=0 => p=1, q=0 - contradicţie.
Presupunerea că α=0 este falsă. Deci, α este adevărată.

3). Metoda F.N.P.

24
[(p → q) ∧ r] → [(⌐r ∨ p) → q]

P q R p→q (p → q) ⌐r ∨ p (r ∨ p) → →
∧r q
1 1 1 1 1 1 1 1
1 1 0 1 0 1 1 1
1 0 1 0 0 1 0 1
1 0 0 0 0 1 0 1
0 1 1 1 1 0 1 1
0 1 0 1 0 1 1 1
0 0 1 1 1 0 1 1
0 0 0 1 0 1 0 1

Prin deducţie naturală:

[(p → q) ∧ r] → [(⌐r ∨ p) → q]
⌐[(p → q) ∧ r] ∧ [(⌐r ∨ p) → q] (Conform Legii →i)
D.M.
⌐(⌐p → q) ∨ ⌐r ∨ ⌐(⌐r ∨ p) ∨ q
(p ∧ ⌐q) ∨ ⌐r ∨ (r ∧ ⌐p) ∨ q

FNDP
p ∧ ⌐q ∨ ⌐r ∨ ⌐p ∧ r ∨ q
Pentru FNDP
p ∧ ⌐q ∧ (r ∨ ⌐r) = p ∧ ⌐q ∧ r ∨ p ∧ ⌐q ∧ ⌐r
Pentru FNCP
p ∧ ⌐q ∨ (r ∧ ⌐r) = p ∧ ⌐q ∧ r
p ∧ ⌐q ∨ (r ∧ ⌐r)=
= (p ∧ ⌐q ∨ r) ∧ (p ∧ ⌐q ∨ ⌐r)=
=[(p ∨ r) ∧ (⌐q ∨ r)] ∧ [(p ∨ ⌐r) ∧ (⌐q au ⌐r)]=
=(p ∨ r) ∧ (⌐ q ∨ r) ∧ (p ∨ ⌐r) ∧ (⌐q ∨ ⌐r)=
=[(p ∨ r) ∧ (q ∨ ⌐q)] ∧ [(⌐q ∨ r) ∧ (p ∨ ⌐p)] ∧ [(p ∨ ⌐r) ∧ (q ∨ ⌐q)] ∧ [(⌐q ∨ ⌐r) ∧ (p ∨
⌐p)]=
=(p ∨ q ∨ r) ∧ (p ∨ negţieq ∨ r) ∧ (p ∨ ⌐q ∨ r) ∧ (⌐p ∨ ⌐q ∨ r) ∧ (p ∨ q ∨ ⌐r) ∧ (p ∨ ⌐q ∨
⌐r) ∧ (p ∨ ⌐q ∨ r) ∧ (⌐p ∨ ⌐q ∨ ⌐r)
FNCP:
p ţi ⌐q = (p ∨ q ∨ r) ∧ (p ∨ ⌐q ∨ r) ∧ (p ∨ q ∨ r) ∧ (p ∨ ⌐q ∨ ⌐r) ∧ (⌐p ∨ ⌐q ∨ r) ∧ (⌐p ∨ ⌐q
∨ ⌐r)

P Q R p∧q FNCP(mintermeni)
1 1 1 0 ⌐p ∨ ⌐q ∨ ⌐r
1 1 0 0 ⌐p ∨ ⌐q ∨ r
1 0 1 1 -
1 0 0 1 -
0 1 1 0 p ∨ ⌐q ∨ ⌐r
0 1 0 0 p ∨ ⌐q ∨ r
0 0 1 0 p ∨ q ∨ ⌐r
25
0 0 0 0 p∨q∨r
α: p ∧ ⌐q ∨ ⌐r ∨ ⌐p ∧ r ∨ q= p ∧ ⌐q ∧ (r ∨ ⌐r) ∨ ⌐r ∧ (p ∨ ⌐p) ∨ ⌐p ∧ r ∧ (q ∨ negtaţieq) ∨
q ∧ (p ∨ ⌐p) <=>
=⌐p ∧ q ∧ r ∨ ⌐p ∧ q ∧ ⌐r ∨ p ∧ ⌐r ∨ ⌐p ∧ ⌐r ∨ p ∧ q ∧ r ∨ ⌐p ∧ ⌐q ∧ r ∨ p ∧ q ∨ p ∧ ⌐q=
=⌐p ∧ q ∧ r ∨ ⌐p ∧ q ∧ ⌐r ∨ p ∧ ⌐r ∧ (q ∨ ⌐q) ∨ p ∧ q ∧ r ∨ ⌐p ∧ ⌐q ∧ r ∨ p ∧ q ∧ (r ∨ ⌐r)
∨ p ∧ ⌐q ∧(r ∨ ⌐r)=
=⌐p ∧ q ∧ r ∨ ⌐p ∧ q ∧ ⌐r ∨ p ∧ q ∧ ⌐r ∨ p ∧ ⌐q ∧ ⌐r ∨ p ∧ q ∧ r ∨ ⌐p ∧ ⌐q ∧ r ∨ p ∧ q ∧
r ∨ p ∧ q ∧ ⌐r ∨ p ∧ ⌐q ∧ r ∨ p ∧ ⌐q ∧ ⌐r=
=p ∧ q ∧ r ∨ p ∧ q ∧ ⌐r ∨ p ∧ ⌐q ∧ r ∨ negaţirp ∧ q ∧ r ∨ ⌐p ∧ ⌐q ∧ r ∨ ⌐p ∧ q ∧ ⌐r ∨ p ∧
⌐q ∧ ⌐r=
=p ∧ ⌐q ∧ r ∨ p ∧ ⌐q ∧ ⌐r ∨ p ∧ q ∧ ⌐r ∨ ⌐p ∧ q ∧ ⌐r ∨ p ∧ ⌐q ∧ ⌐r ∨ ⌐p ∧ ⌐q ∧ ⌐r ∨ ⌐p ∧
q ∧ r ∨ ⌐p ∧ ⌐q ∧ r ∨ p ∧ q ∧ r=
=p ∧ q ∧ r ∨ p ∧ ⌐q ∧ r ∨ p ∧ q ∧ ⌐r ∨ p ∧ ⌐q ∧ ⌐r ∨ ⌐p ∧ q ∧ ⌐r ∨ ⌐p ∧ ⌐q ∧ ⌐r ∨ ⌐p ∧ q
∧ r ∨ ⌐p ∧ q ∧ r

Ex.
[p ∨ [⌐p ∨[p ∨ (⌐p ∨ s)]]] → s
p ∨ ⌐p ∨ s= 1 ∨ s = 1
(⌐p ∨ 1)
(p ∨ 1)
1 → s =s(contingentă, realizabilă)
FNDP: ⌐p ∧ s ∨ p ∧ s
FNCP: s= s ∨ (p ∧ ⌐p)= (s ∨ p) ∧ (s ∨ ⌐p)

Limbajul logicii predicatelor (L.pred.)

Propoziţiile complexe din limbajul natural sunt cele mai complicate forme logice
propoziţionale ireductibile, la propoziţii categorice sau la propoziţii logice compuse.
Ex. Orice număr natural este par sau impar.(1)
-conţine 3 noţiuni: număr natural, număr par, număr impar
-nu e de formă SP
-nu poate fi tratată ca o propoziţie compusă (funcţie de adevăr).
Dacă am încerca să gândim această propoziţie ca funcţie de adevăr, ar trebui reduse
la propoziţii. Orice număr natural este par sau orice număr natural este impar (care este
falsă, fiind o disjuncţie de propoziţii false); Orice număr natural este par e falsă; Orice
număr natural este impar este falsă.
Ireductibilitatea propoziţiei complexe la forme logice mai simple face ca analiza lor
să nu fie posibilă fără cel puţin 3 exigenţe speciale.
I. Noţiunile aflate în componenţa unei propoziţii complexe trebuie considerate sub
dublu aspect: intensional (al conţinuturilor şi desemnat prin litere mari: F, G, H –
variabile sau litere predicat) şi extensional (al sferei, al obictelor individuale, care le
compun, desemnat prin litere mici: x, y, z, care sunt variabile obiecte individuale).
Aşadar, propoziţiile complexe care conţin diverse noţiuni (termeni) nu vor mai fi
simbolizate prin S, P ca în propoziţiile categorice, ci prin formule predicat de forma: Fx (x
este F), unde x este variabilă obiect individuală.
F= variabilă sau literă predicativă

26
În propoziţia (1) există 3 noţiuni absolute: număr natural, număr par şi număr impar,
cărora le corespund formulele elementare.
Nx (x e număr natural)
Px (x e număr par)
⌐Px (x e număr impar)
Par şi impar sunt noţiuni contradictorii.

II.E necesar să identificăm cuantorii/ cuantificatorii, prezenţi în alcătuirea propoziţiei

complexe şi a găsi aria lor de cuprindere. Cuantorii sunt operatori logici, care delimitează
sfera noţiunii. Cuantorii sunt: - universali ∀, ∀x (orice x /pentru orice x) şi vizează integral
sfera acțiunii;
- existenţiali ∃ ∃x (există x) şi vizează doar un anume element precizat din sfera
noţiunii.
III. Identificarea operatorilor propoziţionali din componenţa propoziţiei complexe şi felul
în care formulele elementare identificate la I. se leagă cu aceşti operatori.
Prezenţa cuantorilor şi operatorilor propoziţionali nu este mereu explicită.
În (1). avem ca operator explicit disjuncţia Px sau ⌐Px, dar avem ca operator implicit –
implicaţia
Nx → (Px ∨ ⌐Px)
(∀x) [Nx →(Px ∨ ⌐Px)] L.pred.
Pentru orice x, dacă x e număr natural, atunci implică x este par sau x – impar.

Reprezentarea noţiunilor relative

Ex.(2): Orice om are o mamă.

Avem 2 noţiuni: om, care este noţiune absolută şi mamă care este noţiune relativă.
Ox (x este om)
Myx (y e mama lui x) - formule elementare
Cuantorul universal apare şi acoperă integral sferele noţiunilor, însă aici apare cuantorul
existenţial, prin articolul nehotărât „o”, aşezat în faţa substantivului „mamă”.
∃x – (există cel puţin un x, astfel încât…)
În cazul propoziţiei (2) (∃y) Myx.
În ce priveşte operatorii propoziţionali în (2) este prezentă implicaţia care apare
neexplicit (∀x) [Ox → (∃y) Myx] pentru orice x, dacă x este om, atunci există y, astfel încât
y este mama lui x.

Variabilele (literele predicat) din construcţia formulelor predicat sunt de două

tipuri:
-monadice (de un singur loc), când sunt urmate de o singură variabilă obiect.(O, N, P, ⌐P)
-poliadice (de mai multe locuri) când sunt urmate de mai multe variabile obiect (M –
reprezintă noţiunile relative).

27
 Variabilele obiect pot să apară, fie în aria de referinţă a unui cuantor şi se numesc
variabile legate (∀x) (…); ∃(x) (…) (∀y) (…), (∃y) (…) sau pot să apară în afara ariei de
cuprindere a unui cuantor şi se numesc variabile libere.
Dacă schemele predicat conţin cel puţin o variabilă obiect-liberă sunt deschise şi
dacă schemele-predicat conţin numai variabile obiect legate, ele sunt închise.
Concluzie: existenţa propoziţiilor complexe ca forme logice de sine stătătoare impune
constituirea logicii predicatelor în interiorul limbajului, formulele predicat fiind alcătuite
din:
1.Variabile-obiect - libere şi legate (le notăm cu x, y şi z)
2. Variabile-predicat – care pot fi monadice (Fx, Gy) şi poliadice (Fxyz)
3. Operatori propoziţionali – cei din Lp.
4. Scheme-predicat elementare şi neelementare, fiecare putând fi deschise sau închise.
Valoarea de adevăr a schemelor predicat închise
Asupra unei formule predicative sau scheme predicative se poate decide dacă este
adevărată sau falsă, atunci când i se asociază o interpretare.

Definiţie: A interpreta o schemă predicat înseamnă a asocia acelei formule o extensiune

numită univers de discurs (îl notăm cu U).
Schemele-predicat închise admit o anumită valoare de adevăr (A sau F); Schemele-predicat
deschise nu au nicio valoare de adevăr, pentru că acestora nu li se poate asocia niciun
univers de discurs.
Fie schemele-predicat elementare:
Fx, (deschisă) ,
(∀x) Fx, (închisă),
(∃x) Fx, (închisă)

Exemple
Nx: x este nr. natural (nedecidabil);
(∀x) Nx – fals
(∃x) Nx – adevărat
Adevărul unei scheme-predicat este condiționat de un univers de discurs asociat.
Condiţiile de adevăr pentru schemele predicat închise sunt:
1.O schemă închisă cuantificată universal (∀x) Fx, este A dacă epuizează universul de
discurs U, adică toate obiectele din U au proprietatea F şi este falsă dacă în U există cel
puţin un obiect care nu posedă proprietatea F.
2.O schemă închisă cuantificată existenţial (∃x) Fx este A dacă U este nevid (există cel puţin
un obiect care posedă proprietatea F) şi este F dacă în U nu există niciun obiect care posedă
proprietatea F.

Echivalenţa cuantorilor
Fie o formulă predicat de tipul (∀x) Fx şi U (a1, a2, … an), Formula predicat este A.
(∀x) Fx este A ↔ Fa1 ∧ Fa2 ∧ ... ∧ Fan este A - cuantorul universal coincide cu o
conjuncţie;
(∃x) Fx este A ↔ Fa1∨Fa2 ∨... ∨Fan este A - cunatorul existențialal coincide cu o
disjuncţie.
Deci, cuantificatorii „există” şi „oricare” sunt în raport de dualitate: ∧ şi ∨.

28
Aşadar, cu ajutorul negaţiei putem obţine formule asemănătoare cu relaţiile lui De Morgan
din Lp.
Pentru a transforma unul din cuantificatori în celălalt, se schimbă sensul cuantificatorului
şi semnul formulei de după cuantificator.
⌐((∀x) Fx) ↔ ((∃x) ⌐Fx)
⌐(∃x) Fx ↔ (∀x) ⌐Fx
(∀x) Fx ↔ ⌐[ (∃x) ⌐Fx]

Ordinea cuantorilor şi a variabilelor obiect

1.Ambii cuantori sunt universali:
(∀x) (∀y) Fxy ↔ (∀y) (∀x) Fxy
2.Ambii cuantori sunt existenţiali: (∃x) (∃y) Fxy ↔ (∃y) (∃x) Fxy

Atunci când e vorba de un cuantificator existențial și altul universal, aceștia nu comută

între ei.
Ex. Contraexemplu:
Fxy: x>y; U = nr. natural
(∃x) (∀y) (x>y) ↔? (∀y) (∃x) (x>y)

Cele două formule predicat desemnează universuri de discurs diferite:

În formula din stânga x desemnează cel mai mare număr natural, infinitul
Iar în dreapta se obține șirul numerelor naturale.

Cum se aplică regulile de mai sus pentru schema „Orice om are o mamă”:
(∀x) [Ox → (∃y) Myx]
(∀x) (∃y) [Ox → Myx] universul de discurs-om
Ne punem problema dacă
(∀x) (∃y) [Ox → Myx] ↔? (∃y) (∀x) [Ox → Myx]
(∀x) (∃y) [Ox → Myx] - Orice om are o mamă.
(∃y) (∀x) [Ox → Myx] - Există o mamă a oamenilor.

Observaţie: În logica predicatelor, formulele ∀x Px → Py şi Py → ∃x (Px) sunt implicaţii

valide sau universal adevărate, prin care, prin tranzitiviitate rezultă
(∀x) Px → (∃x) Px.
Dacă orice univers de discuţii ar fi vid, atunci pentru orice interpretare F, această
implicaţie va avea antecedent adevărat şi secvent fals, ar fi întotdeauna Falsă. De aceea,
dacă un anumit univers de discurs D, în raport cu care se judecă valoarea de adevăr a unei
anumite scheme de predicate se consideră vid, aceasta nu se referă la toate universurile de
discurs, deci este exclusă posibilitatea ca orice univers D să fie vid, adică D să fie vid din
perspectiva oricărei proprietăți din logica predicatelor.
Dacă orice D ar fi vid, atunci orice schemă închisă (∀x) Fx ar fi automat adevărată
pentru că nu poate fi specificat niciun obiect care să nu posede proprietatea F.
Orice schemă (∃x) Fx ar fi automat F, întrucât nu există niciun obiect despre care
să se spună că posedă (sau nu) o proprietate F.

Lp inclusă în Lpred

29
Lpred: - p, q, r, p1, p2, …
-Variabilele individuale x, y,z, x1, x2, x3, a, b, c,…
-Operațiuni logice ∨, ∧, →, ↔, ∕...
-Cuantificatori existenţiali şi universali ∃, ∀
-Formule logice A, B, C
-Reguli de formare pentru scheme predicat:
i) A(x1, x2, ….xn) sunt formule predicat;
ii) Dacă A, B, F, G sunt formule predicative, atunci A∧B, F∨G, F→A sunt formule
predicative;
iii) Dacă Fx este predicat, în care x este libera, atunci (∀x) Fx, (∃x) Fx sunt formule
predicat sau scheme predicative legate.

Ex. Fie predicatele Pxyz sau P(x,y,z), Q(x,y,z); atunci (∀x) Px → (∃x) Qxy;
(∀y) Pxyz → (∀y) Qxyz sunt formule predicative.
(∃y) Pxy ∨ (∃x) Qxy nu reprezintă un predicat, deoarece variabila x e liberă în stânga şi e
legată în dreapta şi y e legat în stânga şi liber în dreapta.
Obs. În logica predicatelor au loc toate identităţile şi proprietăţile adevărate din Lp., dar în
Lpred apar şi alte proprietăţi specific calculului cu predicate.
În Lpred se poate defini relaţia de echivalenţă a două predicate, astfel: A(x1, x2, ….xn) ↔
B(x1, x2, ….xn) ddacă (∀)(a1, a2, … an) ∈ U, U= (U1 x U2 x … x Un), x1 ∈ U1, x2 ∈ U2, xn
∈ Un.
Propoziţia A(a1, a2, … an) ↔ B(x1, x2, ….xn) este tautologie sau validă în Lp.
Putem spune că echivalenţa predicatelor este o relaţie de echivalenţă, deci două
astfel de predicate pot fi considerate echivalente din punct de vedere al adevărului.

Proprietăţi legate de predicate unare şi binare

Fie Px, Qx – predicate, având acelaşi univers de discurs. Au loc proprietăţile:
1. ⌐ (∀x) (Px) <=> (∃x) ⌐Px
1'. (∀x) (Px) <=> ⌐((∃x) ⌐Px)
2. ⌐((∃x) ⌐Px) <=> (∀x) ⌐(Px)
2'. (∃x) ⌐Px) <=> ⌐((∀x) Px)
3. (∀x) Px <=> ⌐ (∃x) Px
4. (∀x) (Px → Qx) <=> (∀x) Px → (∀x) Qx
5. (∀x) (Px → Qx) <=> (∃x) Px → (∃x) Qx
6. (∀x) Px ∨ (∀x) Qx <=> (∀x) (Px ∨ Qx)
7. (∀x) (Px ∨ Qx) <=> (∀x) Px ∨ (∃x) Qx
8. (∃x) Px → (∃x) Qx <=> (∃x) (Px → Qx)
9. (∃x) Px ∨ (∃x) Qx <=> (∃x) (Px ∨ Qx)
10. (∀x) (Px ∧ Qx) <=> (∀x) Px ∧ (∀x) Qx

Demonstraţie 1.
(∀x) Px: Px este A pentru orice x ∈ D
⌐(∀x) Px devine echivalent cu faptul că ∃x pentru oricare x este ⌐P, deci ⌐Px este A.
Dem. 2.
Analog

30
Dem 2'.
Se aplică negaţie şi obţinem 2.
Dem. 8.
Pp. (∃x) Px
E A (∃x) Px → (∃x) Qx
Avem cazurile:
a). (∃x) Px – A, deci ∃xo ∈ D astfel încât Pxo este A, deci şi Qxo este adevărat.
Deci, Pxo → Qxo este A, adică (∃x) (Px → Qx).
b). (∃x) Px - F, deci ∃x0' ∈ D pentru care Px0' este F şi pentru că F implică orice <=> Px0'
→ Qx0' este A.
(∃x) (Px → Qx) este A.

Regula de negare pentru cuantificatori rămâne valabilă pentru predicate n-are.(aplicată la

mai mulţi cuantificatori, adică cuantificatorul trece în dualul său, iar predicatul se neagă).
Ex. ⌐((∀x) (∃y) Pxy) <=> (∃x) ⌐((∃y) Pxy) <=> (∃x) (∀y) ⌐Pxy

Teoremă privind ordinea cuantificatorului unui predicat binar

Oricare ar fi predicatul binary Pxy, au loc relaţiile:

i). (∀x) (∀y) Pxy <=> (∀y) (∀x) Pxy
ii). (∃x) (∃y) Pxy <=> (∃y) (∃x) Pxy
iii). (∃x) (∀y) Pxy → (∀y) (∃x) Pxy

Dem: i). ii). sunt evidente.

iii). Fie x0 ∈ D, a.î. (∀y) Pxov este A => (∀y) (∃x) Pxy este A.

Implicaţia contrară
(∀y) (∃x) Pxy → (∃x) (∀y) Pxy (F)
Contraexemplu:
Pxy: x + y = 7
(∀y) (∃x) a.î. „x + y = 7” (A)
(∃x) (∀y) „x + y = 7” (F)
x nu poate fi fixat a priori pentru că y poate lua orice valoare, ulterior fixării lui x.

Ex. Pxy: x > y

(∀y) (∃x) „x > y” (A) (şirul numerelor natural este infinit)
(∃x) (∀y) ) „x > y” (F) (∃x – cel mai mare nr. natural)

Obs. Proprietăţile i). şi ii). pot fi generalizate pentru predicate enare, adică aplicând unui P
de ordin n, n cuantificatori de acelaşi fel, ordinea lor de acţiune nu are importanţă.
Putem constata că toată matematica e străbătută de implicaţia:
(∀x) (Px → Qx), adică are loc(dacă neg) ⌐((∀x) (Px → Qx)) <=> (∃x) ⌐(⌐Px ∨ Qx) <=>
¿x) (Px ∧ ⌐Qx).

31
Deci, pentru a arăta că Px → Qx este F, <=> ⌐((∀x) (Px → Qx)) este A <=> (∃x) (Px ∧ ⌐Qx)
este A, este sufficient să găsim un x0 cu (Px0 şi Qx0) să fie A, ceea ce în matematică se
numeşte contraexemplu.

Forme prenexe
Prin formă prenexă se înţelege o formulă predicat în care totţi cuantorii se află în faţa
formulei, niciunul nu este afectat de negaţie şi acoperă întreaga formulă care îi urmează.
Orice formulă predicat poate fi transformată într-o formă prenexă, folosind următoarele
echivalenţe:
1. (∀x) Fx <=> (∀y) Fy <=> (∀z) Fz(regula redenumirii)
2. (∃x) Fx <=> (∃y) Fy <=> (∃z) Fz
3. ((∀x) Fx ∧ P) <=> (∀x) (Fx ∧ P), unde P e o formulă din Lp, care nu conţine x.
4. ((∀x) Fx ∨ P) <=> (∀x) (Fx ∨ P)
5. ((∃x) Fx ∧ P) <=> (∃x) (Fx ∧ P)
6. ((∃x) Fx ∨ P) <=> (∃x) (Fx ∨ P)

Dem. ex. 3
Dacă P = A, ambii termeni ai echivalenţei se reduc la (∀x) Fx <=> (∀x) Fx şi conform
proprietăţii de reflexivitate a echivalenţei avem de-a face cu o lege logică.
Dacă P = F, atunci ambii termeni ai echivalenţei sunt falşi şi F <=> F (A), deci formula 3
este formulă logică(tautologie).
Formulele de mai sus pun în lumină faptul că schemele predicat admir în
componenţa lor şi variabile propoziţionale, aceste variabile trebuie astfel interpretate,încât
enunţul său – schema predicat pe care o reprezintă să nu conţină o variabilă obiect liberă
de cuantorul care ar cuprinde în sfera sa şi acea variabilă propoziţională. Astfel, dacă am
trece de la (∀x) Fx ∨ Gx la (∀x) (Fx ∨ Gx) am proceda greşit.
Variabila x din Gx era iniţial liberă şi a devenit legată. Pentru a evita asemenea cazuri,
înainte de a trece la forme prenexe se operează reeliterarea sau redenumirea acelor
cuantori, a căror mutare ar duce la captarea de variabile libere.
(∀x) Fx ∨ Gx <=> (∀y) Fy ∨ Gx <=> (∀y) (Fy ∨ Gx) – formă prenexă
Se mai folosesc în acest sens formulele de normalizare prenexă.
7). (∀x) Fx ∧ (∀x) Gx <=> (∀x) (Fx ∧ Gx)
8). (∀x) (Fx ∨ (∃x) Gx <=> (∃x) ( Fx ∨ Gx)

Ex: Să se aducă la formă prenexă:

((∀x) Fx ∨ (∃y) Fy ∧ ⌐Hx) <=> (∀z) ((∀x) Fx ∨ (∃y) Fy ∧ ⌐Hz) (Cf. 1. Am aplicat regula
redenumirii)
(Cf.4.) (∀z) (∀x) (Fx ∨ (∃y) Fy ∧ ⌐Hz)
(∃y) (Fy ∨ Fx ∧ ⌐Hz) <=> (∃y) (Fy ∨ Fx) ∧ ⌐Hz <=>
<=> (∃y) (Fy ∨ Fx ∧ ⌐Hz)
(∀z) (∀x) (∃y) (Fy ∨ Fx ∧ ⌐Hz)

Întâlnim uneori scheme predicat care conţin alţi operatori decât conjuncţia şi disjuncţia şi
pentru a putea aplica regulile de transformare, trebuie să apelăm mai întâi la procedeele de
simplificare din Lpred.

32
Ex. Oricare om are o mamă.
(∀x) [Ox → (∃y) Myx]
p → q <=> ⌐p ∨ q
(∀x) [⌐Ox ∨ (∃y) Myx]
(∀x) [(∃y) Myx ∨ ⌐Ox] Cf. 6
(∀x) (∃y) (Myx ∨ ⌐Ox)
(∀x) (∃y) (⌐Oy ∨ Myx)(comutativ)

Formule prenexe se folosesc pentru a demonstra validitatea inferenţelor cărora le

corespunde o implicaţie în Lpred, dar nu direct, deoarece singurul lucru pe care îl poate
dovedi o formă prenexă este că schema din care provine este inconsistentă sau nu.
Dacă rezultă că această schemă predicat nu este inconsistentă, forma prenexă nu
poate spune sigur dacă ea este validă sau doar realizabilă. Acest neajuns poate fi depăşit
prin construirea negaţiei implicaţiei pe care o verificăm.
Dacă negaţia implicaţiei duce la contradicţie, atunci implicaţia este adevărată.

Ex: Se verifică inferenţa/deducţia că există cel puţin o constelaţie pe care o cunosc toţi
oamenii; Prin urmare, orice om cunoaşte cel puţin o constelaţie.
Se transcriu formulele din limbaj natural în schema predicat.
Premisa conţine trei noţiuni, dintre care două: om şi constelaţie sunt noţiuni absolute.
x-este constelaţie. Fx
y-este om. Gy
A -III-a noţiune “a cunoaşte” – noţiune relativă
y cunoaşte x: Hyx
Apar doi cuantori: există cel puţin 0 şi se referă la x.
-toţi se referă la y.
Transcriem premise în limbaj natural, dar să am în vedere toţi termenii.
x-constelaţie şi ∀y, dacă y-om, atunci y cunoaşte pe x.
(∃x) Fx ∧ (∀y) (Gy → Xyx)
Concluzie: Oricare ar fi y, dacă y-om, atunci există cel puţin un x, a.î. x-constelaţie şi y
cunoaşte x.
(∀y) (Gy → (∃x) (Fx ∧ Hyx)
Deci inferenţei noastre îi corespunde implicaţia:
(∃x) Fx ∧ (∀y) (Gy → Hyx) → (∀y) (Gy → (∃x) (Fx ∧ Hyx)
⌐P → ⌐Q = ⌐⌐P ∨ ⌐Q = P ∧ ⌐Q
Voi scrie negaţia inferenţei de demonstrat sub forma P ∧ ⌐Q.
(∃x) Fx ∧ (∀y) (Gy → Hyx) ∧ ⌐(∀y) (Gy → (∃x) (Fx ∧ Hyx)
În această formulă aducem la formă prenexă.
(∃x) (∀y) Fx ∧ (Gy → Hyx) (formă prenexă la premisă)
(∃y) ⌐(Gy → (∃x) (Fx ∧ Hyx)
(∃y) ⌐(⌐Gy ∨ (∃x) (Fx ∧ Hyx)
(∃y) (Gy ∧ ⌐(∃x) (Fx ∧ Hyx)
(∃y) (Gy ∧ (∀x) ⌐(Fx ∧ Hyx))
(∃y) (Gy ∧ (∀x) (⌐Fx ∨ ⌐Hyx))
(∃y) (∀x) (Gy ∧ (⌐Fx ∨ ⌐Hyx))

33
(∃y) (∀x) (Gy ∧ ⌐(Fx ∨ ⌐Hyx))

Acum se testează dacă formulele prenexe obţinute, conduc sau nu la o conjuncţie

inconsistentă/formulă contradictorie. Pentru aceasta în fiecare din formele prenexe
obţinute se elimină cuantorii, deci se transformă formele prenexe în forme predicat
deschise.
Eliminarea cuantorilor universali ia forma trecerii de la (∀x) Fx la formula Fy, care e o
inferenţă validă (adică dacă este adevărat că orice obiect x are însuşirea F, este A că şi un
obiect oarecare y are această însuşire).
Eliminarea cuantorului existenţial ia forma (∃x) Fx la Fy, care nu corespunde unei
inferenţe valide, ci uneia plauzibile. Aceasta înseamnă că este totuşi logic correct să
presupunem că y este tocmai acel x despre care se spune în (∃x) Fx că există a.î. el are
însuşirea F şi deci, în aceste condiţii poate fi eliminat şi cuantorul existenţial.
În eliminarea cuantorilor s-a apelat la redenumirea variabilelor obiect vizate de
cuantori. Reliterarea trebuie însă făcută astfel încât noua literă să nu coincidă cu o literă
vizată de unul din ceilalţi cuantori aflaţi în schema dată. De pildă, dacă din schema:
(∀x) (∃y) Fyx → (∃y) Fyx, această reconstrucţie ar fi încălcată, deoarece y, care a luat
locul lui x e captat de cuantorul (∃y), dar dacă am deriva (∃y) Fyx, am proceda logic corect.
Dacă formula dată conţine 2 cuantori existenţiali care vizează variabile obiect
diferite, de pildă: (∃x) (∃y) Fxy, la reliterare se vor folosi litere distincte Fuv. În schimb, la
eliminarea cuantorilor universali, reliterarea e indiferentă, cu condiţia necapturării de
variabile libere. De aceea, eliminarea cuantorilor şi reliterarea va începe cu cuantorii
existenţiali.

După ce formele prenexe au fost transformate în scheme deschise, asupra lor se aplică
procedeul reducerii la absurd, pentru a stabili valoarea conjuncţiei acestor scheme.
Premisa:
(∃x) (∀y) (Fx ∧ Gy → Hyx)) (a)
Se elimină cuantorul (∃x)
(∀y) (Fu ∧ (Gy → Hyu))
Fu ∧ (Gv → Hvu) (a')
Concluzie: (∃y) (∀x) (Gy ∧ ⌐(Fx ∧ Hyx)) (b)
y devine v
(∀x) (Gv ∧ ⌐(Fx ∧ Hvx))
Gv ∧ ⌐(Fu ∧ Hvu) (b')
Formăm conjuncţia schemelor din (a') şi (b') şi:
(a') [Fu ∧ (Gv → Huv)] ∧ [Gu ∧ ⌐(Fu ∧ Hvu)]
[Gu ∧ ⌐(Fu ∧ Hvu)] – partea a-II-a
Dacă aplicăm metoda deciziei prescurtate şi presupunem partea a-II-a adevărată,
deci Gv este adevărată, atunci premisa devine (Fu ∧ Hvu) ∧ ⌐(Fu ∧ Hvu), care e
contradicţie. Deci, conjuncţia formelor prenexe a şi b este inconsistentă şi întrucât ea
coincide cu negaţia implicaţiei iniţiale, rezultă că implicaţia şi inferenţa pe care o
reprezintă sunt valide.

34
Obs. Privind verificarea validităţii cu forme prenexe:
În ceea ce priveşte verificarea validităţii silogismelor pentru modurile în care ambele
premise sunt universale, iar concluzia e o premisă particulară, este obligatoriu adăugarea
printr-o formulă de tipul: (∃x) Fx în conjuncţia cu premisele, a precizării că termenul
mediu sau cel minor nu sunt noţiuni vide. În rest, metoda formelor prenexe poate fi
aplicată şi în cazul silogismelor, după modelul de mai sus.

Transcrierea propoziţiilor categorice în limbaj de logica predicatelor (seminar)

1. Sap: (∀x) (Fx → Gx)
2. Sep: (∀x) (Fx → ⌐Gx)
3. Sip: (∃x) (Fx ∧ Gx)
4. Sop: (∃x) (Fx ∧ ⌐Gx)
Obs. Aceste 4 formule nu reprezintă o traducere fidelă a propoziţiilor categorice. Fiecare
formulă din cele patru corespunde atât propoziţiilor specificate, cât şi obversei acesteia,
deşi o anumită propoziţie categorică şi obversaei nu sunt absolut identice.
1). Corespunde atât lui Sap, cât şi lui Se⌐p
Cele 4 formule realizează o traducere satisfăcătoare a propoziţiilor categorice, astfel ca să
se poată verifica validitatea inferenţelor cu propoziţii categorice.

I.Ex de construcţii a unei formule sau scheme predicat:

1. Ion nu poate rezolva niciun exerciţiu.
2. Ion nu poate rezolva orice exerciţiu.
3. Există o pictură pe care o admiră toţi oamenii.
4. Pentru orice număr există altul mai mare decât el.
5. Orice corp solid se dizolvă într-un lichid sau altul.
6. Există un lichid în care se dizolvă orice corp solid.
7. Există un număr x mai mic decât 5 şi mai mare decât 3.
8. Oricare ar fi numărul x, există un număr y mai mic decât x.
9. Cel mai mare număr nu există.
10. Orice număr real este raţional sau iraţional.

II.Determinaţi formele prenexe corespunzătoare schemelor predicat:

1. (∃y) [(∀z) Fyz → (∀x) Fyx] ∨ (∀x) ⌐(∃x) Fxz

2. (∃x) (∀y) Fxy → (∃x) (∃y) ⌐ Fxy
3. [⌐(∃x) Fx ∧ (∀x) Gx] → (∃x) (Fx ∧ Gx)

35
III.Determinaţi prin metoda formelor prenexe dacă inferenţele următoare sunt valide:
1. Există o problemă de matematică pe care o rezolvă orice absolvent de liceu şi deci,
orice absolvent de liceu rezolvă cel puţin o problemă de matematică.
2. Oricine a fost la mare şi la munte preferă muntele. Există însă unii, care au fost la
munte şi nu preferă muntele, deci, unii din cei care au fost la munte, n-au fost la
mare.
3. Dacă există un singur om care este mai înalt decât orice om, atunci există un om
care este mai înalt decât el însuşi.
Rezolvare.
1. x- exerciţiu
(∀x) Ex
(∃ Ion) Iy
[(∃y) (Iy) ∧ (∀x) Ex] → ⌐Rx
(∀x) Ex → ⌐Rx
2.(∃x) (Ex ∧ ⌐Rx)
3.Px-x e pictură
Oy
Ayx-z admiră pictură x
(∃x) [(Px ∧ (∀y) Oy → Ayx)]
(∃x) (∀y) [(Px ∧ (Oy → Ayx)]

Alte exemple

Toţi câinii latră şi toate pisicile miaună.

(∀x) (Cx → Lx) ∧ (∀y) (Py → My)
Unii câini latră, alţii nu.
(∃x) (Cx → Lx) ∧ (∃y) (Cy ∧ ⌐Ly)
Niciun câine nu e vegetarian.
(∀x) (Cx → ⌐Vx)
Orice om iubeşte florile.
((∀x) Ox ∧ (∀y) Fy) → Ixy
(∀x) (∀y) ((Ox ∧ Fy) → Ixy)

36