Inducția incompletă

Inducția incompletă – caracteristici:

 prin inducția incompletă se obține o concluzie generală despre o clasă infinită sau cu prea
multe elemente pentru a putea fi examinate fiecare în parte;
 în premise se ia un număr limitat / finit / determinat de cazuri ce au o anumită caracteristică,
iar, în concluzie, această caracteristică se extinde la întreaga clasă → inducția incompletă =
amplificatoare;
 concluzia va fi întotdeauna probabilă, niciodată sigură, pentru că oricând poate apărea un caz
care să o contrazică, făcând-o astfel falsă (chiar dacă toate premisele ar fi adevărate, concluzia
rămâne totuși probabilă); prin urmare, concluzia are caracter de ipoteză;
 probabilitatea adevărului unei inducții incomplete va fi tot mai mare o dată cu creșterea
numărului de cazuri relevante care o susțin;
 valoarea de cunoaștere a inducției incomplete este mai ridicată decât a celei complete, având
de-a face în acest caz cu o extindere a cunoașterii.

Schema generală a unei inducții incomplete:

E1 ... En au proprietatea x.
E1 ... En sunt unele elemente ale clasei y.
(Prin urmare) probabil toată clasa Y are proprietatea x.
Obs.: exemplul de raționament de la începutul lecției „Inducția completă” este tot o
inducție incompletă.

Exemplu:
Eu sunt optimist.
Robert este optimist.
Alex este optimist.
Eugen este optimist.
Luca este optimist.
Eu, Robert, Alex, Eugen și Luca suntem unii din membrii grupului nostru de prieteni.
(Prin urmare) probabil grupul nostru de prieteni este caracterizat prin optimism.

Inducția incompletă poate fi:

I. Inducție prin simplă enumerare / enumerativă:
 se mai numește și „inducție populară” (dacă are loc în cadrul cunoașterii comune);
 poate avea loc și în cadrul cunoașterii științifice;
 „inducția populară” înseamnă doar simpla enumerare a cât mai multor cazuri ce se știu
sau au fost constatate și care susțin concluzia; acest tip de inducție se bazează și pe lipsa oricărei
contraziceri a concluziei (nu a apărut încă niciun contra-exemplu);
 gradul de probabilitate al concluziei unei „inducții populare” este destul de scăzut (când
apare un singur caz care o contrazice, ea devine falsă).
Obs.: Schema generală a unei inducții incomplete și exemplele sunt valabile și în acest
caz.
II.Inducția științifică:
  generalizarea se face în temeiul unei însușiri ce aparține cu necesitate unui anumit
element / membru al clasei respective;
 are ca scop identificarea legăturilor cauzale / necesare dintre lucruri sau fenomene;
 are la bază observația științifică, experimentul științific și metode de cercetare inductivă /
metode cauzale (concordanței, diferenței, variațiilor concomitente, reziduurilor / rămășițelor /
resturilor și metoda combinată a concordanței și diferenței).
 gradul de probabilitate a concluziei este mult mai ridicat decât în cazul inducției prin
simplă enumerare întrucât generalizarea se bazează pe legături necesare, nu doar pe o simplă
enumerare de cazuri.

Schema inducției științifice:

E are în mod necesar proprietatea x.
E face parte din clasa Z.
(În concluzie) probabil toată clasa Z are proprietatea x.

Exemplu:
Aluminiul este un bun conducător de electricitate.
Aluminiul este un metal.
(În concluzie) probabil toate metalele sunt bune conducătoare de electricitate.