PROIECTUL ACTIVITĂŢII DIDACTICE

Propunător:
Disciplina: Logică, argumentare şi comunicare
Data:
Clasa: a IX-a B
Unitatea de învăţare: Societate, comunicare şi argumentare. Tipuri de argumentare deductivă.
Titlul lecţiei: Demonstraţia
Tipul lecţiei: predare-transmitere de cunoştinţe
Competențe generale:
C1 – utilizarea conceptelor specifice ştiinţelor sociale pentru organizarea demersurilor de cunoaştere şi explicare a unor fapte, evenimente,
procese din viaţa reală
C2 – aplicarea cunoştinţelor specifice logicii în rezolvarea unor situaţii problemă, precum şi analizarea posibilităţilor personale de dezvoltare

Competenţe specifice:
1.4. Identificarea, în diferite contexte, a unor tipuri de argumentare formulate în limbaj natural sau formal
1.5. Dezvoltarea unor tehnici de argumentare şi de comunicare, în vederea învăţării pe parcursul întregii vieţi
2.3. Întemeierea critică a propriilor argumente şi raportarea critică la argumentele altora, în diferite situaţii de comunicare
3.3. Realizarea unor schimburi argumentate de opinii
4.2. Susţinerea unui comportament activ, prin utilizarea corectă a diferitelor tipuri de argumentare
5.1. Utilizarea unor raţionamente adecvate (deductive şi nedeductive) în luarea deciziilor

Obiective operaționale:
O1. să definească termenii de demonstrație și combatere;
O2. să conștientizeze structura demonstrației;
O3. să recunoască tipuri de demonstrație;
O4. să respecte corectitudinea în demonstrare;
O5. să recunoască diferite erori în demonstraţie
Resurse procedurale: conversaţia euristică, exerciţiul, explicaţia didactică, expunerea, RAI.
Resurse materiale: fişe de lucru, manualul, tabla, creta, videoproiector, laptop, CD-prezentări ppt, film educativ.

1
Bibliografie:
•Adrian Balaș, Laurențiu Teodor Hofnar, Logica si argumentare. Compendiu de exerciții pentru bacalaureat și olimpiade, Cluj Napoca. 2005
•Aurel Cazacu, Logica făra profesor, Editura Humanitas
•Doina-Olga Ştefănescu, Sorin Costreie, Adrian Miroiu, Logică şi Argumentare, manual pentru clasa a IX-a , Bucureşti, Ed. Humanitas, 1999,
•Elena Lupșa, Victor Bratu, Manual de logică, Editura Corvin, Deva, 2004
•Petru Bieltz, Dumitru Gheorghiu, Manual de logică, Editura didactica și Pedagogică, București 1997
•Petre Botezatu, Introducere în logică

Elemente esenţiale de conţinut Strategii didactice

Momentele
Evaluare
lecţiei Activitatea profesorului Activitatea elevilor metode mijloace

Moment Prezintă comisia de evaluare, Numesc absenţii, se pregătesc pentru oră, Conversaţia manualul Apreciere
organizatoric notează absenţii, dă spre distribuire identifică subiectul ultimelor ore: tipuri
verbală
fişele didactice, captează şi păs- de argumentare deductivă, silogismul,
trează atenţia prin întrebări privind:
ultimul capitol studiat
Propune elevilor spre vizualizare Urmăresc filmuleţul până la minutul 11. Video-
conferinţa TED: Cum să scapi din Conversaţia Apreciere
Îşi formulează răspunsuri la întrebările proiector
“Valea Morţii” a educaţiei” ?
http://www.ted.com/talks/ propuse de profesor, Laptop verbală
ken_robinson_how_to_escape_education_s_death_va
lley/transcript?language=en#t-16053 Formulează opinii asupra subiectului, argumentarea
CD
atrage atenţia elevilor să identifice asupra tehnicilor de argumentare,
ideea centrală, scopul, finalităţile argumentelor, limbaj verbal, nonverbal.
urmărite de locutor.
Dirijarea discuţiei prin conversaţie
euristică
Reactualizarea Solicită definirea: Definesc silogismul: tipul fundamental de Conversaţia manualul Chestionare
cunoştinţelor silogismului argument deductive mediat, alcătuit din euristică, orală
ancoră trei propoziţii, două premise şi o
concluzie, şi trei termini, P, S, M, fiecare Explicaţia,
2
 argumentării apărând numai de două ori.
Definesc argumentarea: Exemplifi- Apreciere
*procesul prin care dovedim, carea, verbală
demonstrăm ceva cu dovezi obiective
(temeiuri, probe), *procesul prin care
încercăm să determinăm pe cineva să
accepte o idee sau să fie de acord cu noi
într-o anumită problemă;
*o relaţie între două persoane dintre care Conversaţia Chestionare
una este cea care argumentează, numită orală
locutor, iar cealaltă este cea pentru care Explicaţia
se argumentează, numită interlocutor; Apreciere
Solicită enunţarea principiului *un sistem de temeiuri bine selectate şi verbală
raţiunii suficiente organizate, a.î. să poată convinge inter-
locutorul de adevărul sau falsitatea unei
propoziţii numită teză.
*pentru a accepta sau a respinge o
propoziţie Trebuie să dispunem de o
raţiune suficientă sau altfel spus, de un
temei satisfăcător.
Anunţarea Notează pe tablă titlul lecţiei şi conversaţia Caiete,
lecţiei noi obiectivele lecţiei: Îşi notează pe caiete titlul lecţiei şi manual
1. Definiţie, exemplu obiectivele
2. Structura
3. Schema de inferenţă
4. Regulile corectitudinii în
demonstrare
5. Tipuri de demonstraţie
Prezentarea 1.definiţia: Expunerea Fişa
lecţiei noi Demonstraţia este procesul logic Îşi notează pe caiete informaţiile didactică
(raționamentul sau lanțul de ratio- Explicaţia
namente), prin care o propoziție
dată este conchisă numai din Exemplifica-
3
propoziții adevărate. rea

2.structura demonstraţiei:
>teza de demonstrat; argumentarea
>fundam. demonstraţiei; Răspund la întrebări Fişa Evaluare
>procedeul demonstraţiei; didactică orală
>sistemul demonstrativ. Îşi noteză pe caiete informaţiile

(Vezi fişa didactică 1)

Aprecierea
verbală
3. schema de inferenţă
P(adevărate)
Q(adevărată)
Dacă P, premisele, sunt adevărate şi
demonstraţia este corectă, atunci Tabla
concluzia Q este adevărată.
Rezultatul se notează cu Q.E.D.
n.b. diferenţa esenţială dintre Creta
demonstraţie şi deducţie este aceea
că în demonstraţie ştim că Expunerea
premisele sunt adevărate şi,
conform condiţiei esenţiale a
validităţii, dacă premi-sele sunt
Explicaţia
adevărate, atunci concluzia este
adevărată.
4.reguli de validitate a demonstr.:
In legătură cu teza de demonstrat
trebuie respectate următoarele
reguli:
1.Teza de demonstrat trebuie să fie
clar si precis formulată;
2.Teza de demonstrat este cel puţin
4
o propoziţie probabilă;
3.Teza de demonstrat trebuie să
rămână aceeaşi pe tot parcursul
demonstraţiei. exemplificare
Exemple.

In legătură cu fundamentul demon-

Tabla
straţiei trebuie respectate următoa- Îşi notează pe caiete conţinuturile
rele reguli: Creta
1.Argumentele demonstraţiei
trebuie să fie adevărate.
2.Demonstraţia argumentelor este
independentă de demonstraţia tezei.
3.Demonstraţia trebuie să fie
corectă

(profesorul va oferi câteva exemple

de abatere de la reguli)
Erorile pot intervenii în fiecare
dintre cele trei componente ale
demonstraţiei:
- Teza de demonstrate.
a. Imprecizia tezei, teza nu este
clar şi precis formulată, când
conţine un termen imprecise sau
este în întregime imprecisă: ex.
Profesorul X este bun (bun, termen
vag.)
Copiii spun părinţi fac numai
năzdrăvănii. Limbaj ambiguu din
punct de vedere sintactic.

b. Ignorarea tezei(ignoratio
5
 elenchi), a nu dovedi ceea ce
era de dovedit. Ex. Pernele
Dormeo sunt sănătoase fiindcă
aşa spune Nadia Comăneci.

6. tipuri de demonstraţie

a. După procedeul utilizat avem:

a1. Demonstraţia intuitivă se
bazează pe relaţiile dintre termeni
şi propoziţii.
a2. Demonstraţia formalizată
demonstraţiile formale construite
riguros.
b. După sprijinul direct sau indirect
pe experienţă avem:
b1. demonstraţii inductive
b2.demonstraţii deductive
b2.Demonstraţii deductive
b21. Directă
b22. Indirectă
b22. Demonstraţia indirectă
b221. prin excludere
b222. apagogică, prin infirmarea
opusei
b223. Prin imposibil

Fixarea Solicită elevilor să enumere Identifică obiectivele lecţiei, precizează Caiete

cunoştinţelor obiectivele lecţiei succint definiţiile conceptelor Apreciere
- Demonstraţie, Fişă verbală
Se cere să identifice demonstraţiile - Teză didactică
corecte dintr-un număr dat de - Fundament Evaluare
exemple. - reguli
6
Fişa didactică nr. 3

7
FIŞA DIDACTICĂ NR. 1

CUM SĂ SCAPI DIN „VALEA MORŢII” A EDUCAŢIEI

http://www.ted.com/talks/ken_robinson_how_to_escape_education_s_death_valley/transcript?language=en#t-16053

Eu mi-am dat seama că americanii pricep ironia când am văzut legea numită „Nici un copil lăsat
în urmă”. Pentru că cine a scornit un asemenea titlu pricepe ironia, nu-i așa... (Râsete) (Aplauze) pentru
că lasă în urmă milioane de copii. Înțeleg că n-ar prea fi atractiv un titlu de lege ca „Milioane de copii
lăsați în urmă”, înțeleg asta. Care-i planul? Hai să lăsăm milioane de copii în urmă și iată cum vom
proceda.

2:04 Și funcționează minunat. În unele părți ale țării, 60% din copii se retrag de la liceu. În comunitățile
de amerindieni sunt 80%. Dacă am înjumătăți numărul ăsta, se estimează că s-ar crea un câștig net în
economia americană, în 10 ani, de circa un trilion de dolari. Economic vorbind, ar fi profitabil, nu?
Efectiv, costă enorm să repari ce strică criza abandonului școlar.

2:41 Dar criza abandonului școlar e numai vârful unui aisberg. Nu include copiii care rămân în școală, dar
care s-au înstrăinat, care nu se bucură de ea, care nu beneficiază în niciun fel.

2:54 Iar motivul nu e că n-am cheltui destul. America cheltuie mai mulți bani pe învățământ decât
majoritatea țărilor. Clasele au mai puțini elevi și există sute de inițiative anual care încearcă să
amelioreze învățământul. Problema e că totul se face într-o direcție greșită. Sunt trei principii după
care înflorește viața umană, iar ele sunt contrazise de cultura învățământului în care mulți educatori
trebuie să trudească și mulți elevi trebuie să îndure.

3:28 În primul rând, ființele umane sunt prin natura lor diferite și variate.

3:35 Să vă întreb, câți aveți copii? Bun. Sau nepoți? Dar doi copii sau mai mulți? Bine. Iar ceilalți ați văzut
astfel de copii. (Râsete) Știți, oameni din aceia mici. Vă propun un pariu și sunt sigur că voi câștiga. Dacă
aveți doi copii sau mai mulți, pun pariu că sunt total diferiți unul de altul. Așa-i? Așa-i? (Aplauze) Nu-i
confundați niciodată, așa-i? „Tu care ești? Adu-mi aminte. Eu și maică-ta o să stabilim un cod de culori
să nu vă confundăm.”

4:21 Învățământul cu „Nici un copil lăsat în urmă” se bazează nu pe diversitate, ci pe conformitate.

Școlilor li se cere să afle ce pot face copiii într-un spectru îngust de performanțe. Un efect al legii „Nici
un copil lăsat în urmă” este axarea pe disciplinele exacte. Sunt foarte importante. Nu mă opun științelor
și matematicii, dimpotrivă. Ele sunt necesare, dar nu suficiente. Un învățământ adevărat trebuie să dea
pondere egală artelor, disciplinelor umaniste, educației fizice. Foarte mulți copii... Mulțumesc! (Aplauze)
Statisticile arată că acum, în America, vreo 10% dintre copii, sau pe-aproape, sunt diagnosticați cu
diverse afecțiuni sub spectrul tulburărilor de deficit de atenție. ADHD. Nu spun că n-ar exista așa ceva.
Dar nu cred că e o mare epidemie. Dacă ții copiii pe scaun, oră după oră, să facă muncă măruntă de
funcționar, nu te mira că încep să se foiască. (Aplauze) Copiii, cei mai mulți din ei, nu suferă de vreo
afecțiune psihologică. Suferă de... copilărie. Știu pentru că în primii ani de viață am fost copil, am trecut
prin toate fazele. Copiii prosperă dacă au o programă bogată care le pune în lumină diversele talente, nu
doar o mică parte. Artele nu sunt importante doar fiindcă ridică notele la matematică, ci pentru că
solicită laturi umane ale copilului care altfel rămân neatinse.

6:13 Al doilea... Mulțumesc! (Aplauze)

6:19 Al doilea principiu care duce la înflorirea vieții omului e curiozitatea.

8
Dacă poți aprinde scânteia curiozității într-un copil, el va învăța fără alt sprijin, foarte adesea. Copiii sunt
învățăcei înnăscuți. E o mare „realizare” să stingi calitatea asta sau s-o înăbuși. Curiozitatea e motorul
reușitei. Spun asta pentru că unul din efectele culturii actuale, ca să zic așa, a fost de a deprofesionaliza
profesorii. Nu există nici un sistem în lume, nici o școală în țară mai bună decât profesorii ei. Profesorii
sunt seva succesului în școală. Dar predarea e o profesie creativă. Predarea, concepută cum trebuie, nu
e un sistem de livrare. Nu ești acolo doar ca să transmiți informații primite. Marii profesori fac și asta,
dar ei mai și îndrumă, stimulează, entuziasmează, încurajează. Vedeți, la urma urmei educația înseamnă
învățare. Dacă nu se produce învățarea, nu se produce nici educația. Lumea discută mult despre
educație, fără a discuta despre învățare. Rostul educației e ca lumea să învețe.

7:40 Un vechi prieten... chiar foarte vechi, de fapt e mort... Mai vechi de-atât nu cred că poți fi. Un om
minunat, un filozof minunat. Vorbea adesea despre diferența dintre verbele ce exprimă o sarcină și o
reușită. Te poți ocupa cu o activitate, dar să nu prea realizezi nimic. Ca regimul de slăbire. E un exemplu
grozav, știți. Iată-l, ține regim. Și slăbește? Nu prea. „A preda” e cam la fel. Poți spune: „Uite-o pe
Deborah, e în sala 34, predă.” Dar dacă nimeni nu învață nimic, s-o fi ocupând ea cu predarea, dar n-o
duce la împlinire.

8:29 Rolul profesorului e să înlesnească învățarea. Asta-i tot. Iar o parte a problemei, cred eu, e că în
învățământ a ajuns să domine nu predarea și învățarea, ci examinarea. Examinarea e importantă.
Testele standardizate își au rostul lor. Dar ele nu trebuie să fie elementul dominant în învățământ.
Trebuie să fie diagnosticul, să ajute. (Aplauze) Dacă mă duc la un examen medical, vreau să mi se facă
analize standardizate. Serios. Vreau să știu cât colesterol am față de ceilalți, pe o scară standard. Nu
vreau să mi se dea pe o scară inventată de doctorul meu, în mașină.

9:15 „Aveți nivelul portocaliu pe scara mea.”

9:17 „Da?... ...E de bine sau de rău?” „Nu știm.”

9:23 Examinarea trebuie să sprijine învățarea, nu s-o împiedice, așa cum se întâmplă adesea. În loc de
curiozitate, avem o cultură a supunerii. Copiii și profesorii noștri sunt îndemnați să urmeze algoritmi de
rutină în loc să aprindă focul imaginației și al curiozității.

Al treilea principiu: viața umană e inerent creativă. De aceea fiecare avem CV-uri diferite. Noi ne creăm
viețile și le putem recrea pe măsură ce le trăim. E moneda comună a existenței ca ființă umană. De
aceea cultura umană e atât de interesantă, variată și dinamică. Bine, și alte animale ar putea avea
imaginație și creativitate, dar nu-i evidentă ca la noi, nu? Poate ai un câine. Și câinele tău poate fi
deprimat. Dar nu ascultă Radiohead, nu? Nu stă cu ochii pe geam (…)

1. Teza: Sistemul educaţional american este ineficient, sortit eşecului şi trebuie schimbat
2. Fundamentul demonstraţiei: Statistici privind abandonul şcolar,
Costurile socio-economice ale abandonului şcolar

Rezultate şcolare slabe ale elevilor rămaşi în sistem

3. Procedeul demonstraţiei: o serie de inferenţe valide ca: silogisme, inferenţe ipotetice,

disjunctive
4. Sistemul demonstrativ: axiome, definiţii, termeni primari, reguli de deducţie

9
Dirijarea discuţiilor prin întrebări:

1. Ce face locutorul nostru în filmul vizionat?

R: argumentează în favoarea ideii că sistemul educaţional american este ineficient, a eşuat şi
deci, se impune o schimbare, reaşezare a sa pe alte principii.

2. Cum îşi susţine el teza formulate?

R: aducând o serie de dovezi, probe, temeiuri, prin demonstraţii

3. Numiţi câteva din probele invocate.

R: rata foarte mare a abandonului şcolar, rezultatele slabe ale elevilor rămaşi în sistem dar care
sunt lipsiţi de motivaţi, cei “lăsaţi în urmă” de sistem.

Costurile social-economice foarte mari ale abandonului şcolar.

4. Formulaţi câteva dintre aceste costuri care, deşi nu apar explicit formulate în conferinţă sunt
uşor de identificat:
R: sumele de bani cheltuite pentru asistarea socială a celor care nu se pot integra pe piaţa
muncii, nivelul de trai scăzut, infracţionalitatea etc.

5. Care sunt cauzele acestei situaţii?

R: fundamentarea pe principii greşite a sistemului educaţional.
6. Cum încearcă să convingă auditoriul de a necesitatea schimbării principiilor educaţiei?
R: prin identificarea altor principii şi susţinerea acestora prin argumente, prin evidenţierea
avantajelor acestora:

 ființele umane sunt prin natura lor diferite și variate, de unde necesitatea unui curriculum
şcolar cât mai variat care să vină în întâmpinarea diversităţii preocupărilor şi personalităţii
elevilor.
 stimularea curiozităţii şi valorificarea aptitudinilor specifice ale elevilor, utilizarea metodelor
care menţin interesul şi conduc la realizarea învăţării şi diminuarea rolului excesiv al
examinării.
 Stimularea cretivităţii.

10
Fişa didactică nr. 1 UN EXEMPLU DE DEMONSTRAŢIE
I. Teza: Suma unghiurilor unui triunghi este de 180°
II. Fundamentul demonstraţiei (definiţii, axiome, teoreme, noţiuni)

b.1. Teoreme:
 T₁- teorema sumei unghiurilor formate într-un punct de aceeaşi parte a unei drepte;(suma unghiurilor formate într-un punct de
aceeaşi parte a unei drepte este de 180°)
 T₂- teorema dreptelor paralele tăiate de o secantă ( două drepte paralele formează cu o secantă unghiuri alterne interne
congruente);
 T₃- Teorema lui Legendre (suma unghiurilor unui triunghi este aceeaşi în toate triunghiurile)
b.2. Axiome
 A₁- axioma paralelelor (postulatul lui Euclid);
b.3. Definiţii: D₁- def. paralelelor, D₂- def. unghiului, D₃- def. triunghiului, D₃- def. unghiurilor alterne interne.
b.4. Noţiuni nedefinite (primare): “punct”. “dreaptă”, “egalitate”
III. Procesul de demonstrare: Inferenţe, silogisme:
1. Unghiurile alterne interne sunt congruente. 2. Unghiurile alterne interne sunt congruente.
< 2 şi < 4 sunt alterne interne <5 şi < 3 sunt alterne interne
<2 şi <4 sunt congruente. <5 şi < 3 sunt congruente.
3. d II BC 4. d II BC
AB secantă AC secantă
<2 ≡ < 4 <5 ≡ < 3
m<4 + m<1 + m<5=180° (T₁) m<1 + m< 2+ m<3=180°
m<4 = m<B (T₂) Suma unghiurilor unui triunghi este aceeaşi în toate triunghiurile (T₃)
m<1 = m<A (T₂) Suma unghiurilor unui triunghi este de 180° Q.E.D.
m<5 = m<3_(T₂)_________
m<1+m<2+m<3=180°
11
 Doina-Olga Ştefănescu,

Sorin Costreie,
DEMONSTRAŢIA
Adrian Miroiu,

LOGICĂ ŞI ARGUMENTARE,
MANUAL PENTRU CLASA A IX-A

CUPRINSUL :

1. DEFINIŢIA DEMONSTRAŢIEI. EXEMPLU DE DEMONSTRAŢIE

2. ELEMENTELE DEMONSTRAŢIEI (= structura demonstraţiei)
2.1. Teza de demonstrat
2.2. Fundamentul demonstraţiei
2.3. Procedeul demonstraţiei
2.4. Sistemul demonstrativ
3. TIPURI DE DEMONSTRAŢIE
3.1. Demonstraţia directă
3.2. Demonstraţia indirectă
4. REGULILE DE VALIDITATE A DEMONSTRAŢIEI
4.1. Teza de demonstrat trebuie să fie o propoziţie formulată în mod clar şi precis
4.2. Teza de demonstrat trebuie să rămână aceeaşi pe tot parcursul demonstraţiei
4.3. Fundamentul demonstraţiei trebuie să conţină numai propoziţii adevărate.
4.4. Fundamentul demonstraţiei trebuie să fie o raţiune suficientă pentru teza de demonstrat
4.5. Prin procedeul demonstrativ folosit trebuie ca teza să rezulte cu necesitate din fundament
4.6. Sistemul demonstrativ trebuie să fie consistent

__________________________________________________________________________

12
1. DEFINIŢIA DEMONSTRAŢIEI. EXEMPLU DE DEMONSTRAŢIE

 Demonstraţia unei propoziţii P este un raţionament

> ale cărui premise sunt adevărate
> şi care are drept concluzie pe P.
 Exemplu :
Demonstraţia propoziţiei „aria dreptunghiului este a x b (unde a şi b sunt lungimea şi lăţimea dreptunghiului)” constă într-un raţionament
valid (ce poate apărea şi sub forma unui şir de raţionamente valide) prin care, pe baza unor propoziţii matematice cunoscute ca adevărate
şi a unor reguli de deducţie, se obţine drept concluzie tocmai propoziţia „aria dreptunghiului este a x b (unde a şi b sunt lungimea şi
lăţimea dreptunghiului)”.

2. ELEMENTELE (STRUCTURA) DEMONSTRAŢIEI

 Demonstraţia are următoarele elemente :
> teza de demonstrat;
> fundamentul demonstraţiei;
> procedeul demonstraţiei;
> sistemul demonstrativ.
a. Teza de demonstrat :

 Este propoziţia care trebuie să fie concluzia demonstraţiei.

 În exemplul dat : „Aria dreptunghiului este a x b (unde a şi b sunt lungimea şi lăţimea dreptunghiului)”.

b. Fundamentul demonstraţiei :

 Este ansamblul axiomelor, definiţiilor, teoremelor de care ne folosim pe parcursul demonstraţiei.

 În exemplul dat :
> axioma paralelelor (postulatul lui Euclid) (prezentă în mod implicit).1;
> definiţia dreptunghiului;
> definiţia ariei triunghiului etc.

c. Procedeul demonstraţiei
1
N.B. : fundamentul oricărei demonstraţii cuprinde, implicit, baza axiomatică a sistemului în cadrul căruia se desfăşoară demonstraţia);
13
 Este constituit din inferenţele valide care apar în cadrul demonstraţiei.
 În exemplul dat :
> desenăm dreptunghiul ABCD :

> Ştim că:

 Aria dreptunghiului este egală cu suma ariilor celor două triunghiuri dreptunghice:
A(ABCD) = A(ABC) + A(ACD)
 Aria triunghiului dreptunghic este semiprodusul lungimii catetelor:
A(ABC) = ½ . AB . BC ; A(ACD) = ½ . AD . DC

> În consecinţă :
A(ABCD) = ½ [(AB . BC) + (AD . DC)]

> Întrucât ABCD este dreptunghi, laturile sale opuse sunt congruente :
AB ≡ DC = a ; AD ≡ BC = b
> A(ABCD) = ½ [(a b) + (b . a)] = ½ . 2 a . b = a . b
.

Qu A (ABCD) = a . b od erat demonstrandum 2 .

> Obs. : în desfăşurarea acestei demonstraţii recunoaştem anumite inferenţe valide, care constituie procedeul demonstraţiei :
2
Formulă latină care exprimă „ceea ce era de demonstrat” . Expresia este utilizată astăzi în orice fel de raţionament valid, punctând demonstrarea concluziei. În scris, este
de obicei redată prin iniţialele Q.E.D.
14
  Silogisme :
Aria unui triunghi dreptunghic este semiprodusul lungimii catetelor sale
ABC este triunghi dreptunghic_________________________________
Aria lui ABC este semiprodusul lungimii catetelor sale
 Raţionamente tranzitive de relaţie :
A(ABC) = ½ . AB . BC
AB = a
BC = b___________
A(ABC) = ½ . a . b

d. Sistemul demonstrativ :

 Este un ansamblu de elemente

- (termeni primari (nedefiniţi),
- axiome,
- definiţii,
- reguli de deducţie)
în cadrul căruia se deduce teza de demonstrat din fundamentul demonstraţiei.
 În exemplul dat, sistemul demonstrativ este alcătuit din sistemul axiomatic al geometriei euclidiene.

3. TIPURI DE DEMONSTRAŢIE

a. După procedeul utilizat

a.1. Intuitivă
- se bazează pe relaţiile dintre termeni şi propoziţii.
- şi argumente eliptice, iar, uneori, cel care le realizează nu este conştient de regulile pe care le aplică (el apelează la intuiţie). Intuiţia nu
este însă un criteriu sigur şi trebuie controlată, deci, trebuie cunoscute regulile formale.
a.2. Formalizată
- Complicarea demonstraţiilor, a impus necesitatea controlului prin reguli, construcţii axiomatice riguroase (deşi intuitive). Astfel, au
apărut construcţiile formale(demonstraţia formalizată), bazată pe simboluri, reguli riguroase şi inferenţe standardizate sub formă de calculi
matematice.
b. După sprijinul direct sau indirect pe experienţă:
15
 b.1. inductivă, când intervin direct date de experienţă
b.2. deductivă, când nu intervin direct date de experienţă

b.2. Demonstraţia deductivă :

b.2.1. Demonstraţia directă – demonstraţia în care adevărul tezei de demonstrat este dedus din adevărul propoziţiilor fundamentului
demonstraţiei.
b.2.2. Demonstraţia indirectă – demonstraţia în care adevărul tezei de demonstrat este dedus din falsitatea contradictoriei tezei de
demonstrat (iar falsitatea contradictoriei tezei de demonstrat a fost dedusă din adevărul propoziţiilor fundamentului)3.

b.2.2. demonstraţia indirectă: AwBw……………………..wX

a. prin excludere. Schema de inferenţă
̴A, ̴ B,……………………….…
X

b. apagogică (prin infirmarea opusei). Schema de inferenţă

̴A, acceptat B
̴ ̴ A______
A

c. prin imposibil

C₁, C₁→C₂, C₂→C₃………….

̴C₁

3
Acest tip de demonstraţie face apel la procedeul reducerii la absurd.
16
4. REGULILE DE VALIDITATE A DEMONSTRAŢIEI

 Prin validitate înţelegem acea proprietate a unei inferenţe în virtutea căreia, din premise adevărate, este imposibil să se tragă o concluzie
falsă.
 Pentru ca o demonstraţie să fie validă, ea trebuie să satisfacă anumite reguli:
> aceste reguli vizează toate cele 4 elemente ale demonstraţiei;
> încălcarea chiar şi a unei reguli atrage după sine producerea de erori logice, numite şi sofisme.
 Aceste reguli de validitate a demonstraţiei sunt:

a. Teza de demonstrat trebuie să fie o propoziţie formulată în mod clar şi precis.

 N.B. : o teză vagă sau ambiguă (al cărei înţeles nu poate fi stabilit în mod univoc) nu poate fi demonstrată căci nu se poate
determina ce trebuie demonstrat.

b. Teza de demonstrat trebuie să rămână aceeaşi pe tot parcursul demonstraţiei.

 N.B.:
 schimbarea tezei pe parcursul demonstraţiei este o eroare logică frecventă, cunoscută sub denumirea de sofismul ignoratio
elenchi.
 În urma substituirii tezei, nu aceasta este demonstrată, deci demonstraţia în cauză este nevalidă.
Exemple de eroare:

c. Fundamentul demonstraţiei trebuie să conţină numai propoziţii adevărate.

 N.B.:
 în cazul în care fundamentul demonstraţiei conţine cel puţin o propoziţie falsă, înseamnă că una dintre premisele inferenţei
proprii demonstraţiei în cauză ar fi falsă. În consecinţă, nu am mai putea să ne pronunţăm cu certitudine asupra valorii de
adevăr a tezei de demonstrat, întrucât aceasta poate fi falsă sau adevărată.
 Altfel spus, în cazul unei inferenţe valide:
 din adevăr decurge numai adevărul;
 din fals decurge orice. În acest ultim caz, demonstraţia ar deveni probabilă, pierzându-se astfel caracterul apodictic4 al
concluziei inferenţei.

Eroare:
4
Termen care provine din logica aristotelică şi indică modalitatea unei propoziţii. O propoziţie este apodictică dacă afirmă ceva cu necesitate.
17
 Toate zburătoarele sunt păsări.
Liliacul este zburător
Liliacul este pasăre

d. Fundamentul demonstraţiei trebuie să fie raţiune suficientă5 pentru teza de demonstrat.

 N.B.:
 regula spune că pentru demonstrarea tezei nu avem nevoie de alte elemente în afară de cele din fundament;
 regula mai spune şi că fundamentul trebuie să fie demonstrabil independent de teză, adică nu trebuie să fie dedus făcându-se
apel la teza în cauză. În cazul în care fundamentul presupune la rândul său adevărul tezei, va rezulta un cerc vicios al
raţionamentului în cauză, eroare logică ce poartă numele de petitio principii.

e. Prin procedeul demonstrativ folosit trebuie ca teza să rezulte cu necesitate din fundament.
 N.B.: altfel spus, inferenţele logice folosite în cadrul demonstrării tezei trebuie să fie valide şi să fie recunoscute ca atare în
sistemul demonstrativ ales.

f. Sistemul demonstrativ trebuie să fie consistent6.

 N.B.: dacă sistemul demonstrativ ar fi inconsistent, am putea să deducem atât o propoziţie, cât şi negaţia acesteia, respectiv, atât
teza, cât şi contradictoria acesteia.

 Informaţie suplimentară : Blaise Pascal a formulat următoarele reguli pentru demonstraţie:

> să nu încercăm să demonstrăm ceea ce este evident;
> să nu lucrăm cu propoziţii obscure; pe acestea să le explicăm cu ajutorul unor propoziţii deja demonstrate;
> să substituim în minte termenii cu definiţiile lor, ca să evităm echivocul.

5
Condiţie (raţiune) suficientă : „A” este condiţie suficientă a lui „B” dacă şi numai dacă existenţa lui „A” garantează prin ea însăşi existenţa lui „B”.
Condiţie necesară : „A” este condiţie necesară a lui „B” dacă şi numai dacă „B” nu poate exista fără „A” (ibidem, p. 56).
6
Spunem despre o mulţime de propoziţii că este consistentă dacă nu admite contradicţii logice între ele, respectiv, dacă din acestea nu se poate deduce atât o propoziţie cât
şi negaţia acesteia (ibidem, p. 84).
18
FIŞĂ DIDACTICĂ nr. 3. : DEMONSTRAŢIA, EVALUARE

Citiţi cu atenţie următoarele exemple şi grupaţi-le în două categorii: A) demonstraţii corecte, B)

demonstraţii incorecte.

1. Ultimile melodii ale lui Elvis Presley nu au fost valoroase(teză), deoarece cântăreţul se droga
(argument).
R: incorectă. Pe de-o parte din cauza termenului “valoroase” care este un termen vag, pe de altă
parte teza nu derivă din argumentul propus.

2. Triunghiul ABC este echilateral (teză), deoarece are toate laturile de lungime egală.
R. corectă.

3. Democraţia, ca regim politic, este un ideal(teză), întrucât toţi sunt de acord cu avantajele sale
(argument I) dar se despart atunci când vine vorba de trăsăturile sale şi de modalităţile de
realizare în viaţa socială (argument II).
R. corectă.

4. Oamenii comit infracţiuni (teză), deoarece sunt nefericiţi în viaţa personală(argument).

R. incorectă. Teza nu derive din argumentul propus.

5. Tirania nu este o formă bună de conducere (teză), fiindcă ea nu contribuie la progresul spiritual
al poporului (argument I), iar orice formă bună de conducere favorizează progresarea
intelectuală a poporului (argument II).
R. corectă.

6. Studiul retoricii este util (teză), pentru că retorica este ştiinţa de a vorbi bine în chestiunile
publice pentru a convinge despre lucrurile drepte şi bune (Isodor). (argument)
R. incorectă. Încalcă regula formulării clare şi precise deoarece termenii “util”, “drept”, “bine”
sunt termeni vagi, înţelesul lor este diferit în context diferite: moral, politic etc.

A - corecte B - incorecte
2, 3, 5 1, 4, 6

19