STRUCTURA CARACTERIZĂRII PSIHOLOGICE – CAT

1). Consideraţii generale despre statutul copilului în familie

Copilul în vȃrstă de aproape 7 ani locuieşte într-un spaţiu destul de restrîns împreună cu alte
numeroase persoane.
Este posibil ca în aceste condiţii nimeni din acea locuinţă să un aibă cu adevărat un spaţiu strict
personal, fiind expuşi interacţiunii voite sau un cu ceilalţi membri ai familiei. Considerăm că
acest fapt este generator de stres şi situaţii neprevăzute.
Din declaraţiile aparţinătorilor, copilul este în general binevoitor, doar intră uşor în conflicto cu
covȃrstnicii. Acest tip de atitudini este mai accentuat la şcoală, unde este considerat agresiv şi
mincinos.

2). Referinţe cu privire la nivelul de inteligenţă (se recomandă să aplicăm măcar un Raven în
şedinţe diferite)
Nivelul de inteligenţă al copilului este mediu, prin urmare, un putem atribuí conduitele sale mai
puţin acceptabile pe seama unui déficit intelectual.
Acest nivel de inteligenţă arată că este la fel de inteligent ca marea majoritate a copiilor de
aceeaşi vȃrstă, prin urmare el are toate abilităţile cognitive necesare pentru a face faţă mediului.

3). Aspecte legate de atitudinea generală a copilului faţă de mediul în care trăieşte
Copilul are o atitudine binevoitoare faţă de ceilalţi, pe care însă îi resimte ca fiind mai degrabă
ostili. Acest mod de raportare la ceilalţi ne faces ă considerăm că acest copil are un loc al
controlului extern, adică tinde să îşi atribuie lui însuşi merítele (în caz de succes) şi să îi
învinovăţească pe ceilalţi în caz de nereuşită.
Considerăm că acest copil are mai degrabă tendinţe pesimiste, căci majoritatea influenţelor pe
care le suferă dinspre mediul extern (de la alte persoane sau în cazul majorităţii situaţiilor_ sunt
negative.

4). Stabilirea/precizarea celor mai importante nevoi/trebuinţe ale copilului:

* referinţe cu privire la preferinţele copilului (cu tipuri de activitate)
* considerente referitoare la stilul cognitiv
Cea mai importantă trebuinţă a copilului este aceea de a fi iubit, ceea ce i-ar putea asigura un
echilibru emoţional mai stabil. În acelaşi timp, el resimte nevoia unui spaţiu personal mai
securizat care săi perimtă să îşi recapete, prin odihnă, echilibrul.
Aceste două trebuinţe nefiind suficient de bine satisfăcute, copilul preferă, pentru a se
detensiona, micile distracţii şi activitatea fizică. De aceea el îşi poate păstra o stare pozitivă în
majoritatea situaţiilor.
Copilul pare a fi pregătit pentru dobȃndirea unor repere valorice mai stabile, pe care însă situatia
în care se află un le facilitează.
Modul de a gȃndi al copilului este foarte concret, el avînd o imaginaţie mai degrabă săracă. În
plus, credem că datorită lipsei unor situaţii clare în ceea ce priveşte relaţia dintre faptele sale şi
consecinţele acestora, copilul are o capacítate de anticipare mai slabă. Probabil că de aceea intră
suficient de uşor în conflicto cu alţii căci el apreciază într-o manieră relativ eronată consecinţele
faptelor sale.

5). Maniera/modalitatea de interacţiune social:

* referinţe la orientarea faţă de ceilalţi (AR/A)
* referinţe la modul de iniţiere a interacţiunii sociale (AR/IR)
* imaginea copilului despre membrii familiei (alţii familiari)
* imaginea copilului despre celelalte persoane (necunoscuţi sau la o distanţă psihologică
mare)
Ca tendinţă generală copilul este mai degrabă retras, preferînd într-o mai mare măsură activităţile
solitare decȃt acelea de relaţionare cu ceilalţi. Astfel, considerăm că acest copil are toate
caracteristicile unei persoane introverte. AR/A = 0.43
Cu toate acestea, în ceea ce priveşte relaţionarea cu celelalte persoane, copilul este cel care, de
obicei, declanşează comunicarea. Astfel, copilul este destul de activ în situaţiile (deşi puţine) în
care relaţionează cu alte persoane. AR/IR = 1.1
Pentru copil, mama sa este importante şi consideră că intenţiile acesteia sunt în cea mai mare
măsură bune. Cu toate acestea, credem că acest copil este îngrijorat de situaţiile în care mama sa
trebuie să ia o decizie importantă căci, de obicei, ea pare să aibă o imagine falsă despre datele
reale ale situaţiei.
Pe fond, copilul crede că marea majoritate a situaţiilor dificile în care se află se datorează, cel
mai probabil, incapacităţii mamei de a lua cele mai bune decizii pentru el.
Deşi tatăl este divorţat de mamă, copilul este încă ataşat de acesta şi are destulă încredere în el.
În relaţionarea cu persoane care un fac parte din familia dar carea u autoritate asupra acestuia,
copilul tinde să le perceapă ca fiind ostile şi pentru a evita neplăcerile unor posible conflicte cu
acestea, preferă să ascundă adevărul, fie prin omisiune, fie prin evitarea acestora. De aceea,
această strategie îi permite să-şi păstreze o părere bună despre el însuşi şi să considere în sinea
lui că lucrurile stau sub controlul său.

6). Precizări cu privire la dezvoltarea psiho-morală

* conflicte
* aspecte în legătură cu relaţia cu supraeul
Dacă în ceea ce priveşte inteligenţa copilul este cel puţin la fel de bun ca ceilalţi, în ceea ce
priveşte respectul pentru regulile sociale şi valorile morale copilul este mai degrabă în
contradicţie cu acestea. Pȃnă la această vȃrstă majoritatea copiilor şi-au însuşit valorile morale de
bază, ceea ce acestora le asigură un confort psihic mai puternic şi un grad mai mare de
certitudine cu privire la corectitudinea lucrurilor pe care le fac. Putem spune că acest copil are
unele problema de carácter, dar cu o strategie potrivită, acestea pot fi remediate relativ uşor.
Deşi este o fire foarte realistă, datorită lipsei unor valori morale stabile, el poate trăi în mod
frecvent stări mai puţin plăcute atunci cȃnd dorinţelor sale li se opune o barieră exterioară
(dinspre persoanele cu autoritate).

7). Concluzii cu rol diagnostic

Copilul este în general normal dezvoltat din punct de vedere al inteligenţei şi al formării
identităţii de sine, însă punctul său slab îl reprezintă dezvoltarea mai slabă a conştiinţei de ordin
moral.

8). Eventuale recomandări

Considerăm că într-un mediu familial în care regulile de conduită vor deveni explicite
(consecinţele diferitelor tipuri de acţiuni să fie clar stabilite) iar atitudinea adulţilor din jurul său
va deveni constantă (lipsită de ambivalenţă), inconsecvenţa copilului ara vea premise foarte bune
pentru remedierea problemelor de tip caracterial.
Recomandăm mamei să îşi clarifice aşteptările pe care le are de la copil şi să-l susţină în mod
constant şn acele activităţi care îi pot asigura acestuia măcar mici succese.