CLASIFICAREA

 Definiție – operația logică prin care noțiunile

sunt ordonate și grupate, după diferite criterii,
în diferite clase din ce în ce mai generale
 Structură:
 Elementele clasificării – noțiunile ce vor fi supuse
clasificării;
 Clasele – noțiunile obținute ca rezultat al
clasificării;
 Criteriul clasificării – proprietatea pe baza căreia se
realizează gruparea elementelor
 CLASIFICAREA - EXEMPLU
 Animalele vertebrate (elementele
clasificării) se clasifică,
 în funcție de modul de înmulțire (criteriul),
 în: mamifere, păsări, pești, reptile (clasele)
 CLASIFICAREA - REGULI
 1. Regula criteriului unic – clasificarea
corectă se face în funcție de un singur
criteriu
 Exemplu de încălcare:
○ Oameni: bărbați, femei și copii
 2. Regula reuniunii (completitudinii)–
clasificarea trebuie să fie completă (să nu
lase rest)
 Exemplu de încălcare:
○ Vertebrate: mamifere, păsări, pești
 CLASIFICAREA - REGULI
 3. Regula intersecției – pe aceeași treaptă a
clasificării, între clasele obținute, trebuie să
existe numai raporturi de opoziție.
 Exemplu de încălcare:
○ Vertebrate: mamifere, păsări, pești, reptile, amfibieni
 4. Regula omogenității – clasele obținute
trebuie să fie omogene, adică să fie mai multe
asemănări decât deosebiri
 Exemplu de încălcare:
○ A pune lăstunul și liliacul în aceeași clasă, doar pentru
că seamănă fizic sau că amândouă zboară
 RAȚIONAMENTE (INFERENȚE)-
TIPURI
 1. În funcție de direcția procesului de inferență între general și particular:
 Inferențe deductive – pornesc de la general către particular (concluzia
nu spune mai multe decât premisele din care a fost obținută)
○ Ex.: Toți oamenii sunt muritori
Aristotel este om
Aristotel este muritor
 Inferențe inductive – pornesc de la particular către general (concluzia
spune mai multe decât premisele)
○ Ex.: Porcul mistreț este omnivor
Ursul este omnivor
Omul este omnivor
Porcul mistreț, ursul și omul sunt (unele) mamifere
Toate mamiferele sunt omnivore
 RAȚIONAMENTE (INFERENȚE)-
TIPURI
 2. În funcție de numărul premiselor din care se
obține concluzia inferențele deductive pot fi:
 Inferențe deductive imediate – concluzia este
derivată dintr-o singură premisă
○ Ex.: conversiunile, obversiunile
 Inferențe deductive mediate – concluzia este
derivată din mai multe premise
○ Ex.: silogismul, polisilogismul
 RAȚIONAMENTE (INFERENȚE)-
TIPURI
 3. În funcție de corectitudinea logică,
inferențele deductive pot fi:
 Inferențe deductive valide – din premise
adevărate se obține o concluzie adevărată;
 Inferențe deductive nevalide – din premise
adevărate se obține o concluzie falsă
 RAȚIONAMENTE (INFERENȚE)-
TIPURI
 4. În funcție de gradul de probabilitate al
concluziei, inferențele inductive pot fi:
 Inferențe inductive tari – concluzia are
probabilitate mare să fie adevărată
○ Ex.: Valentin a învățat 20 din cele 21 de subiecte
pentru examen. Probabil, Valentin va lua nota 10
 Inferențe inductive slabe - concluzia are
probabilitate mică să fie adevărată
○ Ex.: Valentin a învățat 4 din cele 21 de subiecte
pentru examen. Probabil, Valentin va lua nota 10
RAȚIONAMENTE INDUCTIVE
 1. Inducția incompletă – caracteristici:
 există o clasă cu un număr infinit de elemente
 unele elemente ale acelei clase au o proprietate
(nu pot fi examinate toate)
 se conchide că întreaga clasă are acea
proprietate
 concluzia are caracter amplificator (este mai
generală decât premisele)
 concluzia are caracter probabil (chiar dacă
premisele sunt adevărate, nu suntem siguri de
adevărul concluziei)
RAȚIONAMENTE INDUCTIVE
 2. Inducția completă – caracteristici:
 există o clasă cu un număr finit de elemente
 fiecare element al acelei clase are o proprietate
(pot fi examinate toate)
 se conchide că întreaga clasă are acea
proprietate
 concluzia este sigur adevărată dacă premisele
sunt adevărate
 Concluzia are caracter cert
 RAȚIONAMENTE INDUCTIVE -
EXEMPLE
 1. Inducția incompletă:
• Dacă unii elevi din clasa a XII-a F sunt buni la logică,
atunci toți elevii clasei a XII-a F sunt buni la logică

 2. Inducția completă
 Dacă fiecare elev din clasa a XII-a F este bun
la logică, atunci toți elevii clasei a XII-a F
sunt buni la logică
DEMONSTRAȚIA - STRUCTURĂ
 Elementele componente ale demonstrației:
 Teza de demonstrat - propoziția concretă pe care
urmează să o demonstrăm
 Fundamentul demonstrației – ansamblul de
premise (argumente) din care urmează să
deducem teza
 Procedeul de demonstrare – raționamentul sau
ansamblul de raționamente prin care deducem
teza din premise
REGULI ALE DEMONSTRAȚIEI
1. Reguli referitoare la teza de demonstrat
- Teza trebuie să fie clar și precis formulată (să nu
fie vagă sau ambiguă);
- Teza trebuie să rămână aceeași pe tot parcursul
demonstrației (nu trebuie schimbată prin
reformulare aparent identică);
- Teza trebuie să fie cel puțin o propoziție
probabilă (dacă a fost deja infirmată nu mai are
rost demonstrația).
REGULI ALE DEMONSTRAȚIEI
2. Reguli referitoare la fundament:
- fundamentul trebuie să conțină numai
propoziții adevărate (dacă una dintre premise
este falsă teza devine probabilă)
- fundamentul trebuie să fie rațiune suficientă
pentru teză (pentru demonstrarea tezei nu
avem nevoie de alte elemente în afara celor din
fundament și nici nu folosim teza însăși în
demonstrare)
- teza trebuie să rezulte cu necesitate din
fundament (inferențele logice folosite în
demonstrație trebuie să fie valide).
SOFISME ȘI PARALOGISME
Sunt erori logice:
 Comise cu intenție – sofismele
 Comise fără intenție – paralogismele
În funcție de cauza care le provoacă, erorile logice
se împart în:
o Erori formale – atunci când eroarea se produce
ca urmare a nerespectării regulilor de validitate
o Erori materiale – atunci când eroarea apare din
alte cauze, în primul rând erori de conținut.