Cursul 13

Integrale ale funcţiilor reale scalar-scalare

Necesit¼ aţi practice legate …e de determinarea matematic¼ a a st¼arii unui proces dinamic c¼
aruia îi
este cunoscut¼ a viteza de evoluţie, …e de calculul unor caracteristice numerice de ordin geometric
(precum lungimi, arii şi volume), …zic (ca, de exemplu, momente de inerţie, valori de potenţiale şi
lucru mecanic), deterministic (coordonate de poziţie ori centre de greutate) sau probabilist-stochastic
(densit¼ aţi de probabilitate, medii şi dispersii pentru variabile aleatoare continue) ale anumitor entit¼aţi
pot … soluţionate, în dese rânduri, prin folosirea adecvat¼ a a noţiunii de integral¼
a. Amintind aici
despre integrala nede…nit¼ a şi despre integrala Riemann a unei funcţii reale scalar-scalare, avem în
vedere înc¼ a tipurile de integrale improprii (pe intervale nem¼ arginite sau din integranzi nem¼arginiţi),
cât şi integralele cu parametri, între care funcţiile (gamma) şi B (beta) ale lui Euler, sunt prezentate
pe scurt în …nal.

Integrale nede…nite. Primitive

Fie I R un interval cu interior nevid şi f : I ! R.

De…niţia 13.1 a) O funcţie F : I ! R se numeşte primitiv¼

a (pe intervalul I) a funcţiei f dac¼a
F este derivabil¼a pe I şi F 0 (x) = f (x), 8 x 2 I.

b) Dac¼a f are cel puţin o primitiv¼a pe I, atunci f se numeşte funcţie primitivabil¼

a pe I şi acest
fapt se noteaz¼a prin f 2 P(I).

c) Dac¼a f 2 P(I), atunci mulţimea tuturor primitivelor Z(pe I) ale funcţiei f poart¼a denumirea de
integrala nede…nit¼ a a lui f pe I şi se noteaz¼a cu f (x) dx.

Observaţii:

i) Dac¼a f 2 P(I) şi F : I ! R este o primitiv¼ a a lui f (pe I), atunci toate primitivele funcţiei
f sunt de forma F + c, unde c este o constant¼ a real¼
a. Aceasta deoarece, oricare alt¼ a primitiv¼
a
(decât F ) a lui f are
Z derivata egal¼
a cu a lui F (adic¼
a f ) pe I şi deci difer¼
a de F printr-o constant¼
a
(real¼
a) c. Aşadar: f (x) dx = F (x) + c, 8 x 2 I.

ii) Dac¼aR f : I ! R este o funcţie derivabil¼

a pe I, atunci ea este o primitiv¼a (pe I) a funcţiei f 0 şi
0
deci f (x) dx = f (x) + c, 8 x 2 I, unde c este o constant¼ a real¼
a arbitrar¼
a.

iii) Determinarea unei primitive F; a lui f , pe intervalul I, se numeşte (operaţie de) integrare a lui
f pe I. Integrarea este "inversa" operaţiei de diferenţiere a unei funcţii f : I ! R, cu primitiva
F : I ! R, deoarece avem:
Z
d f (x) dx = d (F (x) + c) = (F + c)0 (x) dx = F 0 (x)dx = f (x)dx şi

Z Z Z
dF (x) = F 0 (x) dx = f (x) dx = F (x) + c; 8 x 2 I; c 2 R:
 iv) Mulţimea P(I) (a funcţiilor primitivabile pe intervalul I R) este nevid¼ a, întrucât orice funcţie
continu¼a pe I are primitive pe I, adic¼ a ? 6= C(I; R) P(I). În plus, din punct de vedere
algebric, P(I) este un subspaţiu liniar real al spaţiului vectorial (peste R) F(I; R), deoarece,
pentru orice f; g 2 P(I) şi ; 2 R, avem f + g 2 P(I) şi
Z Z Z
( f (x) + g(x)) dx = f (x) dx + g(x) dx; pe I:

v) P(I) este parte a mulţimii funcţiilor f care au proprietatea lui Darboux pe I (8 x1 ; x2 2 I,

e din intervalul deschis cu extremit¼
8 2 R cuprins strict între f (x1 ) şi f (x2 ), 9 x aţile x1 şi x2 ,
astfel încât f (e
x) = ). Aceasta întrucât, …ind derivat¼ a a oric¼
areia dintre primitivele sale, o
funcţie f 2 P(I) are, în mod necesar, proprietatea menţionat¼ a. Prin urmare, dac¼ a o funcţie
f : I ! R nu are proprietatea lui Darboux pe I, atunci ea nu este primitivabil¼ a pe I.

Ca metode de calcul pentru primitive, indic¼ am folosirea tabelului integralelor nede…nite ale
unor funcţii elementare, integrarea prin p¼ arţi, integrarea prin transform¼ ari algebrice şi trigonometrice,
integrarea prin substituţii şi utilizarea, în anumite cazuri, a unor formule de recurenţ¼ a.
Tabelul speci…cat cuprinde urm¼ atoarele primitive uzuale:
8
Z >
> x +1
< ; 2 R n f 1g
x dx = +1 + c; x 2 I R; c 2 R;
>
>
:
ln jxj; = 1
Z Z
dx 1 x a dx 1 x
2 2
= ln + c; 2 2
= arctg + c; a 2 R ;
x a 2a x+a x +a a a
Z p Z
dx dx x
p = ln x + x2 + a2 + c; p = arcsin + c; a 2 R ;
x2 + a2 a2 x2 jaj
Z
1 x
ax dx = a + c; a 2 R+ n f1g; x 2 I R; c 2 R;
ln a
Z Z
sin x dx = cos x + c; cos x dx = sin x + c; c 2 R;
Z Z Z Z
ex e x ex + e x
sh x dx = dx = ch x + c; ch x dx = dx = sh x + c; x 2 I:
2 2
Integrarea prin p¼ arţi , aplicabil¼
a ori de câte ori avem de-a face cu dou¼ a funcţii f şi g : I ! R,
derivabile şi cu derivatele f 0 şi respectiv g 0 continue pe I, se face în conformitate cu formula
Z Z
0
f (x)g(x) dx = f (x)g(x) f (x)g 0 (x) dx; x 2 I;

care, în virtutea relaţiilor f 0 (x)dx = (df ) (x), g 0 (x)dx = (dg) (x) şi d(f g) = f (dg) + g(df ), pe I, poate
… redat¼a şi prin: Z Z
g(x)(df )(x) = f (x)g(x) f (x)(dg)(x); x 2 I:

Aplicarea acestei formule permite, de exemplu, între altele, completarea tabelului de primitive
imediate cu urm¼atoarele integrale nede…nite:
Z p
xp 2 a2 x
a2 x2 dx = a x2 + arcsin + c; a 2 R+ ; jxj < a; c 2 R;
2 2 jaj
 Z p
xp 2 a2 p
x2 a2 dx = x a2 ln x + x2 a2 + c; a 2 R ; x 2 I; c 2 R;
2 2
Z
ln x dx = x(ln x 1) + c; x 2 I R+ ; c 2 R:

Tot integrarea prin p¼

arţi este recomandat¼
a, ca metod¼ a de calcul, în cazul integralelor de forma
Z
Pn (x)f (x) dx;

unde Pn 2 R[X] şi f este una dintre funcţiile elementare ex , ln x, arcsin x, arccos x, arctg x, arcctg x,
ax , loga x etc. Prin aplicarea acestei metode, se reduce treptat, cu câte o unitate la …ecare utilizare
(repetat¼ a) a integr¼arii prin p¼
arţi, gradul polinomului Pn (n 2 N).
Metoda transform¼ arilor algebrice se foloseşte, cu prec¼ adere, pentru calculul primitivelor unor
P (x)
funcţii raţionale, de forma f (x) = , unde P şi Q sunt din R[X], de…nite pe un interval I R, cu
Q(x)
I 6= ? şi Q(x) 6= 0 pe I. Cum, potrivit unui rezultat cunoscut din algebr¼ a, orice funcţie raţional¼
a se
descompune, în mod unic, într-o sum¼ a de fracţii raţionale "simple", în conformitate cu formula

P (x) H(x) X Ak;m X Bk;m x + Ck;m

( ) f (x) = = G(x) + = G(x) + m
+ ; x 2 I;
Q(x) Q(x) 1 (x xk ) 2 (x2 + pk x + qk )m

în care G este un polinom (nul, când grad P < grad Q), H tot un polinom
X (cu gradul strict mai mic
decât gradul lui Q şi identic cu P; atunci când grad P < grad Q), este o sum¼ a relativ¼
a la toate
X 1
r¼
ad¼acinile reale xk (simple şi multiple) ale lui Q, iar se raporteaz¼a la toate r¼
ad¼acinile complexe
2
(simple şi multiple) ale lui Q (cu pk ; qk 2 R; aşa încât p2k 4qk < 0), integrarea lui f revine la
determinarea primitivelor tuturor componentelor din suma de descompunere ( ).
P (x)
În cazul în care polinomul Q are r¼ ad¼acini multiple, calculul primitivei funcţiei raţionale se
Q(x)
mai poate face şi prin metoda lui Gauss-Ostrogradski , bazat¼ a pe formula
Z Z
P (x) P1 (x) P2 (x)
( ) dx = + dx; x 2 I;
Q(x) Q1 (x) Q2 (x)

Q
unde Q1 2 R[X] este cel mai mare divizor comun al polinoamelor Q şi Q0 (derivata lui Q), Q2 = ,
Q1
iar P1 şi P2 sunt polinoame care au gradul cu o unitate mai mic decât grad Q1 şi respectiv grad Q2 ,
determinarea lor realizându-se prin derivarea relaţiei ( ), adic¼
a pe baza relaţiei:

P (x) P 0 (x)Q1 (x) P1 (x)Q01 (x) P2 (x)

= 1 2 + ; x 2 I;
Q(x) Q1 (x) Q2 (x)

prin identi…care şi a‡are, în acest mod, a coe…cienţilor (iniţial necunoscuţi ai) lui P1 şi P2 .
Metoda transform¼ arilor trigonometrice, adeseori combinat¼ a cu metoda substituţiilor , se
foloseşte pentru calculul primitivelor unor funcţii în ale c¼
aror expresii sunt prezente funcţii trigono-
metrice.
În cazul integralelor trigonometrice de forma
Z
E(sin x; cos x) dx; x 2 I = ( ; );
 x
unde E este o funcţie raţional¼
a de dou¼
a variabile, se foloseşte, în general, substituţia tg = t, care,
2
2t 1 t2 2dt
pe baza relaţiilor sin x = , cos x = , x = 2 arctg t, dx = 1+t 2 , conduce la calculul prim-
1 + t2 1 + t2 R
itivei unei funcţii raţionale în variabila t. Calculul integralei E(sin x; cos x) dx poate … simpli…cat,
x
evitându-se utilizarea substituţiei standard tg = t, în urm¼ atoarele trei cazuri:
2
1. E( sin x; cos x) = E(sin x; cos x), adic¼
a E este impar¼
a în sin x, recomandat¼
a …ind folosirea
substituţiei cos x = t.

2. E(sin x; cos x) = E(sin x; cos x), adic¼

a E este impar¼
a în cos x şi atunci se face substituţia
sin x = t.

3. E( sin x; cos x) = E(sin x; cos x), adic¼

a E este par¼
a (simultan) în sin x şi cos x, f¼
acându-se
substituţa tg x = t.

a şi pentru calculul unor integrale (aşa-numite) iraţionale, întru re-

Tot substituţii se practic¼
ducerea lor la integrale din funcţii raţionale. Este cazul substituţiilor lui Euler , folosite pentru
integrale de forma Z p
E x; ax2 + bx + c dx; x 2 I;

cu a; b; c 2 R, aşa încât ax2 + bx + c 0, 8 x 2 I şi E o expresie raţional¼

a de dou¼
a variabile reale.
Se face trecerea de la variabila x la variabila t, în conformitate cu una din urm¼ atoarele trei situaţii şi
relaţii corespunz¼
atoare:
p p
i) ax2 + bx + c = x a t, când a > 0;
p p
ii) ax2 + bx + c = tx c, când c > 0;
p
iii) ax2 + bx + c = t(x x0 ), când b2 4ac > 0,

unde x0 este o r¼
ad¼ a ( din R) a ecuaţiei ax2 + bx + c = 0.
acin¼
Pentru integrale iraţionale de forma
Z !
ax + b p1 =q1 ax + b pk =qk
E x; ;:::; dx; x 2 I R;
cx + d cx + d
în care E este o funcţie raţional¼ a de k + 1 (k 2 N ) variabile reale şi cu valori în R, a; b; c; d 2 R,
ax + b
a2 + b2 + c2 + d2 6= 0, cx + d 6= 0, 8 x 2 I, > 0, 8 x 2 I, pi 2 Z, qi 2 N , 8 i = 1; k, se utilizeaz¼
a
cx + d
ax + b
(în scopul calculului) substituţia x ! t, dat¼ a de relaţia = tq0 , unde q0 este cel mai mic multiplu
cx + d
comun al numerelor q1 ; q2 ; : : : ; qk .
Substituţiile lui Cebâşev se folosesc pentru calculul integralelor care, cunoscute sub denumirea
de integrale binoame, sunt de forma
Z
xp (axq + b)r dx; x 2 I R;

unde a 2 R , b 2 R şi p; q; r 2 Q. Calculul unor asemenea integrale se reduce la calculul primitivelor

pentru funcţii iraţionale, doar în urm¼
atoarele trei cazuri:
 j) r 2 Z, când se face substituţia x = tm , cu m cel mai mic multiplu comun al numitorilor lui p şi
q;
p+1
jj) 2 Z, situaţie în care se face substituţia axq + b = tl , unde l 2 N este numitorul lui r.
q
p+1 q
jjj) + r 2 Z, caz în care se face substituţia a + bx = tl , l …ind numitorul lui r.
q

Calculul integralelor de forma

Z
E (ar1 x ; ar2 x ; : : : ; arn x ) dx;

unde a 2 R+ n f1g, r1 ; r2 ; : : : ; rn 2 Q, iar E este o funcţie raţional¼

a, de n (n 2 N ) variabile reale şi
cu valori în R, se poate face pe baza substituţiei ax = t , unde t > 0, şi este cel mai mic multiplu
comun al numitorilor numerelor r1 ; r2 ; : : : ; rn .
Atragem atenţia asupra faptului c¼ a exist¼ a şi o serie de primitive care nu se pot exprima prin
combinaţii liniare …nite de funcţii elementare. Este cazul integralelor eliptice, adic¼ a al integralelor
de forma Z q
(1 a2 sin2 x) 1 dx; cu a 2 (0; 1) şi x 2 Ia R

precum şi al urm¼

atoarelor integrale:
Z Z
sin x cos x
dx (sinusul integral); dx (cosinusul integral);
x x
Z Z x
dx e
(logaritmul integral); dx (exponenţialul integral);
ln x x
Z Z Z
2
e x dx (primitiva lui Poisson); cos2 x dx şi sin2 x dx (primitivele lui Fresnel):

Integrala de…nit¼
a (în sens Riemann)

Fie a; b 2 R, a < b şi f : [a; b] ! R.

De…niţia 13.2 1) Se numeşte diviziune (divizare) a intervalului compact [a; b], notat¼a prin
, o mulţime …nit¼a şi ordonat¼a cresc¼ator de elemente x0 ; x1 ; : : : ; xn 2 [a; b], cu a = x0 < x1 <
: : : < xn 1 < xn = b. Elementele xi , i = 0; n se numesc puncte ale diviziunii , iar [xi ; xi+1 ]
(i = 0; n 1) se numesc intervale parţiale ale diviziunii .

2) Num¼arul notat cu k k (sau cu ( )) şi de…nit prin

k k = max fxi xi 1g
16i6n

se numeşte norma diviziunii .

b a
3) O diviziune a intervalului [a; b] se numeşte echidistant¼ a dac¼a xi xi 1 = , 8 i = 1; n,
n
b a b a
caz în care avem k k = şi xi = a + i , 8 i = 0; n.
n n
 De regul¼ a, mulţimea tuturor diviziunilor unui interval compact [a; b] R se noteaz¼a cu
D[a; b] şi, pe ea, se poate de…ni o relaţie binar¼
a (de "…neţe"), ce se dovedeşte a … una de ordine
parţial¼
a, în modul urm¼ ator: 8 1 ; 2 2 D[a; b] spunem c¼ a 2 este mai …n¼ a decât 1 , şi not¼
am
1 2 , dac¼
a 2 conţine cel puţin un element în plus faţ¼
a de 1 . Este lesne de v¼
azut atunci c¼
a,
8 1 ; 2 2 D[a; b], 9 (= 1 [ 2 ) astfel încât 1 şi 2 .

De…niţia 13.3 a) Fie a; b 2 R, a < b şi = fa = x0 < x1 < : : : < xn = bg din D[a; b]. Mulţimea
= f i j i 2 [xi 1 ; xi ]; i = 1; ng, adic¼a mulţimea n-uplelor ( 1 ; 2 ; : : : ; n ) 2 Rn ; unde i
este arbitrar ales din intervalul parţial [xi 1 ; xi ], 8 i = 1; n se numeşte mulţime a punctelor
intermediare asociate diviziunii .

b) Numim sum¼ a Riemann a funcţiei f : [a; b] ! R, în raport cu o diviziune 2 D[a; b] şi cu

( 1 ; 2 ; : : : ; n ) 2 , num¼arul
n
X
f( ; )= f ( i )(xi xi 1 );
i=1

unde xi sunt punctele diviziunii = fa = x0 < x1 < : : : < xn = bg:

De…niţia 13.4 Funcţia f : [a; b] ! R se numeşte integrabil¼ a, în sens Riemann, pe intervalul

compact [a; b] (a; b 2 R, a < b), dac¼a exist¼a un num¼ar real I, astfel încât, oricare ar … " > 0, exist¼a
" , în raport cu care, 8 2 D[a; b], cu k k < " , s¼a avem j f ( ; ) Ij < ", pentru orice alegere a
punctelor intermediare . Se mai spune c¼a f este R-integrabil¼ a pe [a; b].
Num¼arul I se numeşte, atunci, integrala Riemann a lui f pe [a; b] şi se poate vedea c¼a este
Zb Zb Z
unic determinat. El se noteaz¼a cu f (x) dx (sau cu (R) f (x) dx ori prin f (x) dx).
a a [a;b]

Mulţimea tuturor funcţiilor R-integrabile (Riemann-integrabile) pe un interval compact [a; b] din

R se noteaz¼
a cu R[a; b].

Propoziţia 13.1 Dac¼a f 2 R[a; b], atunci f 2 B[a; b], unde B[a; b] înseamn¼a mulţimea tuturor funcţi-
ilor f : [a; b] ! R care sunt m¼arginite pe [a; b].
(Cu alte cuvinte, orice funcţie f : [a; b] ! R, integrabil¼a în sens Riemann pe un interval compact
[a; b] din R este, în mod necesar, m¼arginit¼a pe [a; b]).

Demonstraţie: Cum f 2 R[a; b], exist¼

a I 2 R, astfel încât, în conformitate cu De…niţia 13.4,
8 " > 0, 9 " > 0, aşa încât, 8 2 D[a; b] cu k k < " şi 8 = ( 1 ; 2 ; : : : ; n ) 2 , avem
j f ( ; ) Ij < ", adic¼
a
X n
(!) I " < f ( i )(xi xi 1 ) < I + ":
i=1

Fixând " = 1 şi 2 D[a; b] (cu k k < " ), l¼

as¼am 1 s¼ a varieze în [x0 ; x1 ], iar pe 2; 3; : : : ; n le
menţinem, pe moment, constante. Atunci, din (!), deducem c¼a avem
" n
# " n
#
1 X 1 X
I 1 f ( i )(xi xi 1 ) < f ( 1 ) < I +1 f ( i )(xi xi 1) ;
x1 x0 x1 x0
i=2 i=2

8 1 2 [x0 ; x1 ]. Deci funcţia f este m¼

arginit¼
a pe intervalul parţial al lui [x0 ; x1 ].
 În mod analog, se arat¼
a c¼
a f este m¼
arginit¼
a şi pe celelalte intervale [xi 1 ; xi ], 8 i = 1; n. Astfel,
reiese c¼
a f 2 B[a; b]. J
Observaţie: O consecinţ¼ a direct¼
a a Propoziţiei 13.1 este aceea potrivit c¼areia, dac¼a o funcţie
f : [a; b] ! R (cu a; b 2 R, a < b) nu este m¼ arginit¼
a pe intervalul (compact) [a; b], atunci ea nu este
R-integrabil¼ a pe [a; b].
Exist¼ a îns¼
a şi funcţii m¼ arginite pe un interval [a; b] R, care nu sunt din R[a; b]. De exemplu,
1; x 2 [a; b] \ Q
funcţia lui Dirichlet, f : [a; b] ! R, dat¼ a prin f (x) =
0; x 2 [a; b] n Q:
O condiţie necesar¼ a şi su…cient¼a de Riemann-integrabilitate pentru funcţii f : [a; b] ! R se obţine
caracterizând limita I, prin sume Riemann f ( ; ), pe baza condiţiei Cauchy (de existenţ¼ a a unei
limite). Astfel, are loc urm¼ atorul rezultat:
Teorema 13.1 (de caracterizare Cauchy a integrabilit¼ aţii Riemann)
Funcţia f : [a; b] ! R este integrabil¼a în sens Riemann pe [a; b] dac¼a şi numai dac¼a, 8 " > 0,
9 " > 0, aşa încât, 8 2 D[a; b], cu k k < " şi 0 ; 00 2 , avem f ( ; 0 ) f( ;
00
) < ".
Prin folosirea Teoremei 13.1, se pot pune în evidenţ¼ atoarele propriet¼
a urm¼ aţi ale funcţiilor
R-integrabile pe intervale compacte din R, reunite în cadrul propoziţiei imediat enunţate aici:
Propoziţia 13.2 i) Dac¼a f 2 R[a; b], atunci f 2 R[c; d], oricare ar … subintervalul [c; d] al lui
[a; b].
ii) Fie f : [a; b] ! R şi c 2 (a; b). Dac¼a f 2 R[a; c] şi f 2 R[c; b], atunci f 2 R[a; b] şi are loc
egalitatea:
Zb Zc Zb
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx:
a a c

iii) Dac¼a f 2 R[a; b], atunci jf j 2 R[a; b] şi are loc relaţia:
Zb Zb
f (x) dx 6 jf (x)j dx:
a a

iv) Dac¼a f 2 R[a; b], atunci f 2 2 R[a; b].

v) Dac¼a f; g 2 R[a; b], atunci f g 2 R[a; b] şi are loc inegalitatea ("Cauchy-Schwarz-Buniakowski"
pentru funcţii R-integrabile):
0 b 12 0 b 10 b 1
Z Z Z
(!!) @ f (x)g(x) dxA @ f 2 (x) dxA @ g 2 (x) dxA :
a a a

1
vi) Dac¼a f 2 R[a; b] şi jf (x)j > 0, 8 x 2 [a; b], atunci 2 R[a; b].
f
vii) Dac¼a f; g 2 R[a; b] şi ; 2 R, atunci f + g 2 R[a; b] şi
Zb Zb Zb
( f (x) + g(x)) dx = f (x) dx + g(x) dx:
a a a

(Aşadar, R[a; b] este, în raport cu adunarea funcţiilor reale scalar-scalare şi cu înmulţirea aces-
tora cu scalari reali, un spaţiu liniar).
 Zb
viii) Dac¼a f 2 R[a; b] şi f (x) 0, 8 x 2 [a; b], atunci f (x) dx 0.
a

Observaţii:

a) Similar situaţiei de la sisteme …nite de numere reale, inegalitatea (!!) are, drept generalizare,
inegalitatea lui Hölder pentru funcţii R-integrabile şi anume:
0 1 p1 0 b 1 1q
Zb Zb Z
f (x)g(x) dx @ jf (x)jp dxA @ jg(x)jq dxA ;
a a a

1 1
8 f; g 2 R[a; b], p; q 2 (1; +1), cu + = 1 şi jf jp ; jgjq 2 R[a; b].
p q
b) Ţinând seama de viii) din Propoziţia 13.2, se deduce monotonia integralei Riemann, în sensul
c¼
a, 8 f; g 2 R[a; b], cu proprietatea c¼
a f (x) g(x), 8 x 2 [a; b], avem:
Zb Zb
( ) f (x) dx g(x) dx:
a a

Zb Za Za
c) Convenind ca, pentru f 2 R[a; b], s¼
a de…nim f (x) dx ca …ind f (x) dx, rezult¼
a: f (x) dx =
a b a
0.
Zb
d) Având în atenţie relaţia ( ), se poate vedea c¼
a, dac¼
a f 2 R[a; b], atunci m(b a) f (x) dx
a
M (b a), unde m = inf f (x) 2 R şi M = sup f (x) 2 R.
x2[a;b] x2[a;b]

Zb
f (x) dx
a
Dac¼
a, în plus, f 2 C[a; b], atunci, deoarece m M şi f , ca funcţie continu¼ a pe
b a
[a; b], îşi atinge marginile (m şi M ), având proprietatea lui Darboux, exist¼a c 2 [a; b], astfel încât
Z b

f (x) dx
a
f (c) = , adic¼
a are loc formula de medie:
b a
Zb
f (x) dx = f (c)(b a):
a

Dac¼a f : [a; b] ! R este o funcţie m¼ a pe [a; b], se pot de…ni sumele Darboux (corespunz¼
arginit¼ atoare
lui f şi unei diviziuni 2 D[a; b] arbitrare), inferioar¼ a şi respectiv superioar¼
a , prin
m
X m
X
sf ( ) = mi (xi xi 1 ) şi Sf ( ) = Mi (xi xi 1 );
i=1 i=1
unde = fa = x0 < x1 < : : : < xn = bg, mi = inf f (x) şi Mi = sup f (x), 8 i = 1; n.
x2[xi 1 ;xi ] x2[xi 1 ;xi ]

Notând elementul sup sf ( ) cu I şi inf Sf ( ) cu I, numim I integrala Darboux inferioar¼

a
2D[a;b] 2D[a;b]
a lui f pe [a; b], iar I integrala Darboux superioar¼ a a lui f pe [a; b]. Folosind aceste elemente, se
poate pune în evidenţ¼ a urm¼atorul criteriu (al lui Darboux ) pentru stabilirea R-integrabilit¼ aţii
lui f pe [a; b].

Teorema 13.2 O funcţie f : [a; b] ! R, m¼arginit¼a pe [a; b], este integrabil¼a în sens Riemann pe [a; b]
dac¼a şi numai dac¼a I = I 2 R, ceea ce echivaleaz¼a cu:

8 " > 0; 9 " 2 D[a; b] astfel încât Sf ( ") sf ( ") < ":

Zb
Valoarea comun¼a a elementelor I şi I este, atunci când are loc relaţia I = I 2 R, tocmai f (x) dx.
a

Pe baza oric¼aruia dintre criteriile de R-integrabilitate formulate de Teoremele 13.1 (criteriul lui
Cauchy) şi 13.2 (criteriul lui Darboux ), se pun în relief categorii de funcţii ce sunt integrabile
Riemann pe intervale compacte din R. Are loc, astfel, rezultatul ce urmeaz¼ a.

Teorema 13.3 Fie funcţia f : [a; b] ! R.

a) Dac¼a f 2 C[a; b], atunci f 2 R[a; b].

b) Dac¼a f este monoton¼a pe [a; b] (sau pe porţiuni, pe [a; b], intervalul [a; b] putându-se scrie ca
o reuniune …nit¼a de intervale [a; c1 ]; [c1 ; c2 ]; : : : ; [ck ; b], astfel încât, pe …ecare dintre ele, f este
monoton¼a, nu neap¼arat de acelaşi fel), atunci f 2 R[a; b].

c) f 2 R[a; b] dac¼a şi numai dac¼a f 2 B[a; b] şi f este continu¼a "aproape peste tot" pe [a; b], adic¼a
f 2 C ([a; b]; E), unde E [a; b] este o mulţime "neglijabil¼a" (de m¼asur¼a Lebesgue nul¼a)( criteriul
lui Lebesgue de R-integrabilitate).

(O mulţime A R se numeşte neglijabil¼a [

sau de m¼aX
sur¼a Lebesgue nul¼a dac¼a, 8 " > 0, exist¼
a un
" " " "
şir de intervale (Jn )n2N R, aşa încât A Jn şi l(Jn ) < ", unde l(Jn ) înseamn¼a lungimea
n2N n2N
intervalului Jn" , 8 n 2 N .)

Propoziţia 13.3 Fie f 2 R[a; b] şi, 8 x 2 [a; b], în virtutea a…rmaţiei i) din Propoziţia 13.2, …e
Zx
F : [a; b] ! R, dat¼a de relaţia: F (x) = f (t) dt, 8 x 2 [a; b]. Au loc urm¼atoarele concluzii:
a

a) F 2 C[a; b]: Mai mult, 9 L > 0, aşa încât

jF (x) f (e
x)j Ljx ej; 8 x; x
x e 2 [a; b].

b) Dac¼a f este continu¼a într-un punct x0 2 [a; b], atunci F este derivabil¼a în x0 şi F 0 (x0 ) = f (x0 ).
Dac¼a f 2 C[a; b], atunci F este o primitiv¼a a lui f şi deci f 2 P[a; b].
Demonstraţie: a) Cum f 2 R[a; b], avem: f 2 B[a; b] (în virtutea Propoziţiei 13.1). Exist¼
a deci
L 2 R+ , astfel încât jf (t)j L, 8 t 2 [a; b]. Atunci:

Zx Zxe Zx
jF (x) F (e
x)j = f (t) dt f (t) dt = f (t) dt
a a e
x

Zx Zx
jf (t)j dt L dt = L jx ej; 8 x; x
x e 2 [a; b]:
e
x e
x

Deci F este lipschitzian¼

a pe [a; b] şi, în consecinţ¼
a, F 2 C[a; b].
b) Avem:
Zx
F (x) F (x0 ) 1
( ) f (x0 ) = (f (t) f (x0 )) dt
x x0 x x0
x0

Zx
1
jf (t) f (x0 )j dt; 8 x 2 [a; b] n fx0 g:
jx x0 j
a

Cum f este continu¼ a în x0 , putem conta pe faptul c¼ a, 8 " > 0, 9 " > 0, aşa încât, 8 t 2 [a; b], cu
jt x0 j < " , avem: jf (t) f (x0 )j < ". Folosind acest lucru în ( ), obţinem c¼
a

8 " > 0; 9 " > 0; astfel încât, 8 x 2 [a; b]; cu jx x0 j < " ;

rezult¼
a:
F (x) F (x0 )
f (x0 ) < ":
x x0
F (x) F (x0 )
Ca atare, exist¼
a lim = f (x0 ), adic¼a F este derivabil¼ a în x0 şi F 0 (x0 ) = f (x0 ).
x!x0 x x0
Când f 2 C[a; b], înseamn¼ a F 0 (x0 ) = f (x0 ), 8 x0 2 [a; b]. Deci F este derivabil¼
a c¼ a pe [a; b] şi
0
F = f , pe [a; b]. Altfel spus, F este o primitiv¼ a a lui f şi, astfel, f 2 P[a; b]. J
Calculul integralelor de…nite pentru funcţii f 2 R[a; b] se face, atunci când f 2 P[a; b], pe
baza formulei lui Leibnitz-Newton

Zb
(#) f (x) dx = F (x)jba = F (b) F (a);
a

unde F este o primitiv¼

a a lui f pe [a; b].
Conform Propoziţiei 13.3, b), formula (#) are sens când f 2 C[a; b].
Tot pentru calculul unei integrale de…nite (în sens Riemann) dintr-o funcţie f : [a; b] ! R, pentru
Zb
a f (x) dx, se mai poate folosi metoda schimb¼
care exist¼ arii de variabil¼a , potrivit formulei
a

Z '(
Z )
0
(f ')(t)' (t) dt = f (x) dx;
'( )
când f 2 C([a; b]; R), iar ' 2 C 1 ([ ; ]; [a; b]) sau în conformitate cu formula
1
Zb Z (b)

f (x) dx = (f )(t) 0 (t) dt;

a 1
(a)

când f 2 C([a; b]; R) şi 2 C 1 ([ ; ]; [a; b]), …ind bijectiv¼ a.

La fel de bine, atunci când este posibil, se foloseşte şi formula de integrare prin p¼
arţi pentru calcule
de integrale de…nite. Aceasta se exprim¼ a prin relaţia

Zb Zb
0
f (x)g (x) dx = f (x)g(x)jba f 0 (x)g(x) dx;
a a

ori de câte ori f şi g : [a; b] ! R sunt derivabile pe [a; b] şi cu f 0 ; g 0 2 R[a; b] (în particular, când
f; g 2 C 1 [a; b]).
Dup¼ a cum am menţionat, f¼ ar¼
a demonstraţie, în Cursul 12, pentru un şir (fn )n2N C([a; b]; R)
care este uniform convergent, pe [a; b], la o funcţie f : [a; b] ! R, are loc un transfer de integrabilitate
(Riemann), de la fn la f , în conformitate cu urm¼ atorul enunţ.

Propoziţia 13.4 Dac¼a (fn )n2N C([a; b]; R) este un şir de funcţii uniform convergent, pe [a; b], la
f : [a; b] ! R, atunci f 2 R[a; b] şi

Zb Zb Zb
f (x) dx = lim fn (x) dx = lim fn (x) dx:
n!1 n!1
a a a

Demonstraţie: Aplicarea Teoremei 12.3, de transfer de continuitate, ne conduce la o prim¼ a con-

cluzie: f 2 C([a; b]; R). Atunci, prin Teorema 13.3, a), rezult¼
a: f : R[a; b]. Cum fn şi f sunt continue
!pe
u=[a;b]
[a; b], exist¼
a sup jfn (x) f (x)j 2 R. Şi, pentru c¼
a fn ! f , avem: lim sup jfn (x) f (x)j =
x2[a;b] n!1 n!1 x2[a;b]
"
0. Deci, 8 " > 0, 9 n" 2 N , aşa încât, 8n 2 N , cu n n" , are loc relaţia: sup jfn (x) f (x)j < .
x2[a;b] b a
În acest fel, constat¼
am c¼
a, 8 " > 0, 9 n" 2 N , astfel încât, 8 n 2 N , cu n n" , avem:

Zb Zb Zb
fn (x) dx f (x) dx jfn (x) f (x)j dx (b a) sup jfn (x) f (x)j < ":
x2[a;b]
a a a

Zb Zb
Aşadar, exist¼
a lim fn (x) dx şi este egal¼
a cu f (x) dx. J
n!1
a a
De fapt, ţinând seama de aproximarea funcţiilor din R[a; b] prin funcţii din C[a; b], se poate a…rma
c¼
a transferul de integrabilitate (în sens Riemann) are loc şi într-un caz mai general, în care şirul de
funcţii (fn )n2N R[a; b] converge uniform pe [a; b] la f : [a; b] ! R. Se justi…c¼
a astfel, acum, Teorema
12.5. În mod …resc, pe baza şirului sumelor parţiale, acest rezultat se manifest¼ a şi la nivelul seriilor
de funcţii, uniform convergente pe [a; b]. Este justi…cat deci şi rezultatul din Teorema 12.9, a).
 Integrale improprii

O extindere natural¼ a a integralei Riemann, integral¼ a în leg¼

atur¼
a cu care, atât intervalul de inte-
grare, cât şi funcţia de integrat, adic¼
a integrandul, au fost considerate m¼arginite, este aceea constituit¼
a
de integralele improprii (…e din pricina nem¼ arginirii domeniului de integrare, …e din cauza faptului
c¼
a funcţia de integrat este nem¼ a). Integralele pe intervale nem¼
arginit¼ arginite sunt acelea în care
cel puţin una dintre limitele de integrare este in…nit¼ a, adic¼
a de forma

Z
+1 Za Z
+1

f (x) dx; f (x) dx sau f (x) dx:

a 1 1

Zb
Integralele din funcţii nem¼
arginite sunt acelea de forma f (x) dx, unde f : (a; b) ! R este
a
nem¼ arginit¼a cel puţin în vecin¼atatea unui punct din (a; b). Atât integralele pe intervale nem¼
arginite,
cât şi integralele din funcţii nem¼arginite pot … privite ca integrale pe intervale necompacte.

De…niţia 13.5 Fie f : A R ! R o funcţie de…nit¼a pe mulţimea A = ( ; ) n f 1 ; 2 ; : : : ; n 1 g,

unde 1 ; 2 ; : : : ; n 1 2 ( ; ) şi 1 < 2 <. . . < n 1 . De asemenea, prin notaţie, …e 0 = şi n = .
Dac¼a f este integrabil¼ a local (în sens Riemann) pe A, adic¼a f este integrabil¼a pe orice interval
compact inclus în A, iar funcţia F : R2n ! R, de…nit¼a prin

X1 Z
n vi

F (u0 ; v0 ; u1 ; v1 ; : : : ; un 1 ; vn 1 ) = f (x) dx; 8 ui ; vi 2 ( i ; i+1 ); 8 i = 0; n 1;

i=1 u
i

are o limit¼a …nit¼a când (u0 ; v0 ; u1 ; v1 ; : : : ; un 1 ; vn 1 ) ! ( 0 ; 1 ; 1 ; 2 ; : : : ; n 1 ; n 1 ; n ), atunci

valoarea acestei limite se ia ca de…niţie a integralei lui f pe intervalul ( ; ) . Se spune, în
acest caz, c¼a funcţia f este integrabil¼ a impropriu ( generalizat ) pe ( ; ) ori, prin analogie cu
Z
termenul corespunz¼ator din teoria seriilor, se spune c¼a integrala f (x) dx este convergent¼ a.
Dac¼a F nu are limit¼a sau limita sa nu este …nit¼a când (u0 ; v0 ; u1 ; v1 ; : : : ; un 1 ; vn 1 ) tinde la
( 0 ; 1 ; 1 ; 2 ; : : : ; n 1 ; n 1 ; n ), spunem c¼a f nu este integrabil¼a, impropriu, pe ( ; ) sau, echivalent,
Z
c¼a integrala f (x) dx nu este convergent¼ a (adic¼a este divergent¼ a).

Observaţii: Cum existenţa limitei …nite a lui F este legat¼ a de faptul c¼a …ecare funcţie Fi : R2 ! R,
de…nit¼
a prin
Zvi
Fi (ui ; vi ) = f (x) dx; ui ; vi 2 ( i ; i+1 ); i = 0; n 1;
ui

Zi+1
trebuie s¼
a aib¼
a limit¼ a când (ui ; vi ) ! ( i ; i+1 ) 2 R2 , adic¼
a …nit¼ a integrala f (x) dx trebuie s¼
a
i
…e convergent¼
a pentru orice i = 0; n 1, se poate spune c¼ a stabilirea convergenţei (sau divergenţei)
Z Zi+1
integralei f (x) dx revine la stabilirea naturii …ec¼
areia dintre integralele f (x) dx, i = 0; n 1.
i
Întrucât, în cazul acestora, intervalele ( i ; i+1 )
nu conţin alte puncte în care integrandul f este
Zi+1
nem¼
arginit, stabilirea convergenţei sau divergenţei integralelor f (x) dx, i = 0; n 1, va consta,
i
conform De…niţiei 13.5, în stabilirea existenţei şi …nitudinii, respectiv nonexistenţei ori existenţei şi
ne…nitudinii limitelor

Z!i Z
lim f (x) dx şi lim f (x) dx, unde i < < !i < < i+1 , i = 0; n 1:
& i % i+1
!i

Când aceste limite exist¼ a şi sunt …nite, atunci ele de…nesc integralele funcţiei f pe intervalele
necompacte ( i ; ! i ] şi respectiv [! i ; i+1 ), integrale notate, îndeobşte, cu
0
Z!i Z
i+1

f (x) dx şi respectiv f (x) dx.

i +0 !i

Prin analogie, pentru integrala improprie a funcţiei f pe intervalul ( i ; i+1 ) se foloseşte notaţia
Z
i+1 0

f (x) dx.
i+ 0
Z
i+1 0 Z!i Z
i+1 0

Deoarece f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx; 8 i = 0; n 1, este su…cient ca, în studiul

i+ 0 i+ 0 !i
convergenţei integralelor pe interval necompact, s¼
a ne ocup¼
am de convergenţa unor integrale de tipul

Zb Zb 0

(!) f (x) dx şi f (x) dx;

a+0 a

unde funcţia f este R -integrabil¼ a pe orice interval compact conţinut în intervalele (a; b] şi respectiv
[a; b).
Când a şi/sau b sunt in…nite ( 1), integralele în cauz¼ a (din (!)) sunt improprii, pe intervale
nem¼arginite, iar când a şi b sunt din R , atunci integralele (!) sunt improprii, din funcţii nem¼arginite.

De…niţia 13.6 i) Dac¼a funcţia f este integrabil¼a Riemann pe orice interval compact inclus în
Zb Zb 0
intervalul (a; b] sau [a; b), iar integrala jf (x)j dx, respectiv jf (x)j dx, este convergent¼a,
a+0 a
Zb Zb 0

atunci se spune c¼a integrala jf (x)j dx, respectiv jf (x)j dx, este absolut convergent¼
a.
a+0 a

Zb Zb 0

ii) dac¼a integrala jf (x)j dx, respectiv jf (x)j dx, este convergent¼a, dar nu şi absolut conver-
a+0 a
gent¼a, atunci ea se numeşte semiconvergent¼
a (sau simplu convergent¼
a).
 Integrale improprii pe intervale in…nite

Z
+1 Za Z
+1

Relativ la integralele f (x) dx, f (x) dx şi f (x) dx, observ¼

am c¼
a ne putem limita la a
a 1 1
investiga doar prima dintre ele, deoarece celelalte dou¼a pot … redate pe baza unor integrale de tipul
Za Z
+1 Z
+1

primei. Într-adev¼
ar, prin substituţia x = t, avem f (x) dx = f ( t) dt, iar f (x) dx se poate
1 a 1
Z
+1 Z
+1

scrie sub forma f ( t) dt + f (x) dx.

a a

De…niţia 13.7 i) Fie f : [a; +1) ! R, cu a 2 R, o funcţie R-integrabil¼a pe orice interval

compact [a; b], cu b 2 R, b > a. Numim integral¼ a improprie, de la a la +1, din funcţia f ,
Zb
limita lim f (x) dx, dac¼a aceasta exist¼a. În caz de existenţ¼a, respectiva integral¼a se noteaz¼a
b!1
a
Z
+1

cu f (x) dx.
a

Z
+1 Zb
ii) Integrala improprie f (x) dx se numeşte convergent¼
a dac¼a limita lim f (x) dx exist¼a şi
b!1
a a
Z
+1

este …nit¼a. Acest fapt se marcheaz¼a prin: f (x) dx (C).

a

Z
+1 Zb
iii) Integrala f (x) dx se numeşte improprie divergent¼
a dac¼a limita lim f (x) dx nu exist¼a
b!1
a a
Z
+1

sau, dac¼a exist¼a, este in…nit¼a. Atunci, se foloseşte notaţia: f (x) dx (D).
a

Z
+1
1
De exemplu, integrala improprie dx, unde a > 0, este convergent¼
a când p > 1 şi divergent¼
a
xp
a
Zb b
!
1 x1 p a1 p
când p 1, deoarece, pentru p > 1, obţinem lim dx = lim = 2 R, iar
b!1 xp b!1 1 p a p 1
a
Zb
1
pentru p 1, avem: lim dx = +1.
b!1 xp
a

Propoziţia 13.5 (criteriul lui Cauchy de convergenţ¼

a pentru integrale improprii)
 Z
+1

Integrala f (x) dx este convergent¼a dac¼a şi numai dac¼a, oricare ar … " > 0, exist¼a a" > a, astfel
a
încât, 8 a0 ; a00 > a" , avem:
Za00
( ) f (x) dx < ":
a0

Zb
Acest rezultat se obţine prin interpretarea în sens Cauchy a existenţei limitei …nite lim f (x) dx.
b!1
a
Considerând a00 = a0 + 1, pe baza Propoziţiei 13.5 deducem c¼
a, pentru orice " > 0, exist¼
a a" > a,
aşa încât, 8 a0 > a" , avem: Ma0 = sup jf (t)j < ". Obţinem astfel faptul c¼
a o condiţie necesar¼ a
t2[a0 ;a0 +1]
Z
+1

de convergenţ¼
a a integralei f (t) dt este: lim f (x) = 0.
x!1
a
Z
+1

Tot pe baza Propoziţiei 13.5, se poate vedea c¼

a, dac¼
a integrala jf (x)j dx este convergent¼
a, altfel
a
Z
+1 Z
+1

spus dac¼
a integrala f (x) dx este (AC), adic¼
a absolut convergent¼
a, atunci integrala f (x) dx este
a a
convergent¼
a.
Z
+1

Un alt criteriu de convergenţ¼

a pentru integrala f (x) dx este criteriul general de comparaţie,
a
cu urm¼
atorul enunţ:

Z
+1

Propoziţia 13.6 Dac¼a jf (x)j g(x), 8 x 2 [a; +1), cu g(x) 0, 8 x 2 [a; +1) şi g(x) dx (C),
a
Z
+1

atunci f (x) dx (C).

a

Zb Zb
Demonstraţie: Cum 0 jf (x)j g(x), 8 x 2 [a; +1), rezult¼
a: 0 jf (x)j dx g(x) dx,
a a
Z
+1

8b a. În acelaşi timp, deoarece integrala g(x) dx este convergent¼

a, exist¼
a şi este …nit¼
a limita
a
Zb Zb Z
+1

lim g(x) dx. Deducem atunci c¼

a exist¼
a şi este …nit¼
a şi limita lim jf (x)j dx. Deci f (x) dx
b!+1 b!+1
a a a
Z
+1

este absolut convergent¼

a şi, drept urmare, avem: f (x) dx (C). J
a
Teorema 13.4 ( Criteriul în )
Fie un num¼ar real …xat. Dac¼a exist¼a l = lim x jf (x)j, atunci:
x !+1

Z
+1

j) f (x) dx (AC) , când > 1 şi l < +1;

a

Z
+1

jj) jf (x)j dx (D) , când 1 şi 0 < l .

a

Demonstraţie: j) Când > 1 şi l < +1, avem: 8 " > 0; 9 x" > 0 , aşa încât, 8 x > x" , are loc
relaţia
l " < x jf (x)j < l + ";
adic¼
a
l " l+"
< jf (x)j < :
x x
Z
+1 Zx" Z
+1 Zx"
De aici, rezult¼
a c¼
a avem: 0 jf (x)j dx = jf (x)j dx + jf (x)j dx jf (x)j dx + (l +
a a x" a
Z
+1
1
") dx < +1.
x
x"
Z
+1 Z
+1

Aşadar, reiese c¼
a f (x) dx (AC) , ceea ce implic¼
a faptul c¼
a f (x) dx este convergent¼
a.
a a
Z
+1 Z
+1 Z
+1
1 1
jj) În acest caz, se constat¼
a c¼
a (l ") dx jf (x)j dx, cu " 2 (0; l) şi, întrucât dx =
x x
x" x" x"
Z
+1

+1, se obţine concluzia: jf (x)j dx (D). J

a
Z
+1

Observaţie: În cazul în care f (x) 2 R+ ; 8 x x" , jj) implic¼

a: f (x) dx (D).
a

Propoziţia 13.7 (Criteriul integral al lui Cauchy)

Z
+1

Dac¼a funcţia f : [1; +1) ! R+ este monoton descresc¼atoare, atunci integrala improprie f (x) dx
1
1
X
are aceeaşi natur¼a cu seria f (n).
n=1
 nZ+ 1 n kZ+ 1
X
Demonstraţie: Scriind f (x) dx = f (x) dx şi folosind faptul c¼
a, din monotonia lui f ,
1 k=1 k
avem f (k + 1) f (x) f (k), 8 x 2 [k; k + 1], 8 k = 1; n 1; 8 n 2 N , obţinem:

n
X Z
k+1 n
X
f (k + 1) f (x) dx f (k); 8 n 2 N :
k=1 1 k=1

Pe baza acestei relaţii, are loc concluzia din enunţ. J

Z
+1

Pot … formulate şi alte criterii de convergenţ¼

a pentru integrale de tipul f (x) dx, pornind de la
a
criteriile corespunz¼
atoare pentru serii numerice.

Integrale din funcţii nem¼

arginite

De…niţia 13.8 Fie funcţia f : [a; b) ! R, cu lim jf (x)j = +1 şi f 2 R[a; b "], 8 " 2 (0; b a).
x%b
Dac¼a exist¼a şi este …nit¼a limita
Zb "

( ) lim f (x) dx;

"&0
a

atunci spunem c¼a f este integrabil¼a (impropriu) pe [a; b) sau c¼a integrala de la a la b din f
Zb 0 Zb
este convergent¼ a. Valoarea limitei se noteaz¼a cu f (x) dx şi scriem: f (x) dx (C).
a a
Zb
În caz contrar, dac¼a limita ( ) nu exist¼a sau este in…nit¼a, spunem c¼a f (x) dx este divergent¼
a
a
Zb
şi scriem: f (x) dx (D).
a
Analog, dac¼a f : (a; b] ! R este integrabil¼a local (adic¼a f 2 R[a + "; b], 8 " 2 (0; b a)) şi
Zb Zb
lim jf (x)j = +1, iar lim f (x) dx exist¼a şi este …nit¼a, …ind notat¼a cu f (x) dx, atunci spunem
x&a "&0
a+" a+0
Zb
c¼a f este integrabil¼
a (impropriu) pe intervalul necompact (a; b] şi scriem: f (x) dx (C). Alt-
a
Zb
minteri, dac¼a lim f (x) dx nu exist¼a sau este in…nit¼a, spunem c¼a f nu este integrabil¼a pe (a; b] (sau
"&0
a+"
Zb Zb
c¼a integrala f (x) dx este divergent¼a) şi scriem. f (x) dx (D).
a a+0
 Observaţie: Pentru cazul în care f : [a; b] n fcg ! R, c 2 (a; b) şi lim jf (x)j = +1, iar integralele
x!c
Zc Zb Zb
improprii f (x) dx şi f (x) dx sunt convergente, avem f (x) dx (C) şi
a c a

Zb Zc " Zb
f (x) dx = lim f (x) dx + lim
0
f (x) dx:
"&0 " &0
a a c+"0

Când exist¼
a 0c " 1
Z Zb
lim @ f (x) dx + f (x) dxA ;
"!0
a c+"

Zb
declar¼
am aceast¼ a ca …ind valoarea principal¼
a limit¼ a a integralei f (x) dx. Dac¼
a, în plus, limita
a
în cauz¼
a este şi …nit¼
a, atunci spunem c¼a f este integrabil¼
a pe [a; b]; în sensul valorii principale.
Zb
dx
Pe baza De…niţiei 13.8, integrala improprie , unde 2 R, este convergent¼ a atunci când
(x a)
a
< 1 şi divergent¼
a când 1.
Şi pentru asemenea tipuri de integrale improprii exist¼a criterii de convergenţ¼a şi de absolut¼ a conver-
Zb
genţ¼
a (adic¼
a de convergenţ¼
a a integralei jf (x)j dx), între care, des folosit în aplicaţii este aşa-numitul
a
criteriu în ).

Teorema 13.5 (Criteriul de convergenţ¼ a în )

Fie 2 R şi f : [a; b) (respectiv (a; b]) ! R o funcţie R-integrabil¼a pe orice interval compact inclus
în [a; b) (respectiv (a; b]). În plus, f (x) 0, 8 x 2 [a; b) (respectiv (a; b]).
Dac¼a exist¼a limita L = lim [(b x) f (x)] (respectiv L = lim [(x a) f (x)]), atunci:
x%b x&a

Zb
i) integrala f (x) dx este convergent¼a când < 1 şi L < +1;
a

Zb
ii) avem f (x) dx (D) când 1 şi L > 0.
a

Demonstraţie: Se utilizeaz¼a interpretarea existenţei limitei L în limbajul " şi convergenţa/divergenţa

Zb Zb
dx dx
integralei ( respectiv ), la fel ca în Teorema 13.4. J
(b x) (x a)
a a

Teorema 13.6 (Criteriul de convergenţ¼

a de tip Cauchy)
 Zb 0 Zb
Integrala improprie f (x) dx (respectiv f (x) dx) este convergent¼a dac¼a şi numai dac¼a
a a+0

Zb00
8 " > 0; 9 b" 2 (a; b), aşa încât, 8 b0 ; b00 2 (b" ; b), cu b0 < b00 , avem f (x) dx < "
b0

Zb
(respectiv, pentru f (x) dx:
a+0

Za00
0 00 0 00
8 " > 0; 9 a" 2 (a; b), aşa încât, 8 a ; a 2 (a; a" ), cu a < a , avem f (x) dx < "):
a0

Acest criteriu rezult¼

a prin interpretarea, în sens Cauchy, a existenţei limitei …nite, în …ecare caz în
parte. Pe baza sa, se pot deduce şi alte criterii de convergenţ¼
a pentru asemenea integrale improprii,
de interes particular strict.

Integrale cu parametri

Fie A Rk o mulţime nevid¼ a, a şi b 2 R, cu a < b, precum şi f : [a; b] A ! R, cu proprietatea

c¼
a, 8 y 2 A, arbitrar …xat, funcţia f ( ; y) este Riemann integrabil¼
a pe [a; b]. Se poate considera atunci
F : A ! R, de…nit¼ a prin

Zb
F (y) = f (x; y) dx; 8 y = (y1 ; y2 ; : : : ; yk ) 2 A
a

a integral¼
şi denumit¼ a Riemann, pe [a; b], cu parametri y1 ; y2 ; : : : ; yk .
Mai general, dac¼ a, în plus, se iau în consideraţie şi funcţiile p : A ! [a; b], q : A ! [a; b], atunci
este bine de…nit¼a şi funcţia G : A ! R, dat¼a de:
q(y)
Z
G(y) = f (x; y) dx; y 2 A:
p(y)

Ea se numeşte integral¼ a Riemann cu parametri şi cu limitele de integrare dependente de

parametri .
În leg¼atur¼a cu astfel de integrale, intereseaz¼
a îndeosebi condiţiile în care propriet¼
aţi ale integrandu-
lui f , relative la parametrul vectorial (când k > 1) sau scalar (când k = 1) y, din A, se transmit
funcţiilor F şi G.
Încercând s¼ a vedem, mai întâi, dac¼ a transferul de existenţ¼
a a limitei lim f (x; y), 8 x 2 [a; b], într-
y!y0
un punct de acumulare al mulţimii A (y0 2 A0 ), se produce sau nu, ne punem, …resc, întrebarea dac¼
a
Zb Zb
exist¼
a lim F (y) şi dac¼
a lim F (y) = lim f (x; y) dx = g(x) dx. R¼
aspunsul, negativ în general,
y!y0 y!y0 y!y0
a a
este a…rmativ doar dac¼
a lim f (x; y) exist¼
a uniform în raport cu x. Astfel, cel puţin în cazul în care
y!y0
 Zb
A = N, y = n şi f (x; y) = f (x; n) = fn (x), 8 x 2 [a; b], vedem c¼
a lim fn (x) dx nu este egal¼
a cu
n!1
a
Zb h i u=[a;b]
lim fn (x) dx, decât dac¼
a fn ! g.
n!1 n!1
a

De…niţia 13.9 Pentru y0 2 A0 , spunem c¼a funcţia f : [a; b] A ! R are limita g : [a; b] ! R,
când y ! y0 , adic¼a g(x) = lim f (x; y), uniform în raport cu x 2 [a; b], dac¼a,8 " > 0, 9 V" 2
y!y0
V(y0 ), vecin¼atate a lui y0 , independent¼a de x, astfel încât, 8 x 2 [a; b] şi 8 y 2 V" n fy0 g s¼a avem:
jf (x; y) g(x)j < ".

Folosind acum noţiunea de limit¼a uniform¼a introdus¼

a prin De…niţia 13.9, precum şi caracterizarea
de tip Cauchy a existenţei unei limite într-un punct, putem vedea c¼
a rezultatul enunţat de propoziţia
care urmeaz¼a este adev¼arat, pe baza Teoremei 13.1.

Propoziţia 13.8 Dac¼a f : [a; b] A ! R este integrabil¼a pe [a; b] (în raport cu 8 y 2 A) şi, pentru
un y0 2 A, avem lim f (x; y) = g(x), uniform în raport cu x 2 [a; b], atunci g este integrabil¼a pe [a; b]
y!y0
şi are loc relaţia:
Zb Zb
lim f (x; y) dx = g(x) dx:
y!y0
a a

În ceea priveşte transferul de continuitate, în cazul cel mai general, adic¼

a cel al funcţiei G, are loc
urm¼atorul rezultat.

Propoziţia 13.9 Dac¼a A este o mulţime compact¼a din Rk ; f2 C([a; b] A; R) , iar p; q 2 C(A; [a; b]),
atunci G 2 C(A; R). În particular, când p; q sunt constante, ca de pild¼a când p a şi q b, obţinem:
F 2 C(A; R).

Demonstraţie: Folosim relaţia

q(y
Z 0) q(y)
Z
jG(y) G(y0 )j jf (x; y) f (x; y0 )j dx + f (x; y) dx +
a q(y0 )

p(y
Z 0) p(y)
Z
+ jf (x; y) f (x; y0 )j dx + f (x; y) dx ; 8 y; y0 2 A;
a p(y0 )

în virtutea c¼
areia, în ipotezele din enunţ, jG(y) G(y0 )j poate … oricât de mic¼
a dorim, de îndat¼
a ce
ky y0 k este acceptabil de mic¼ a. J
În aplicaţii, cea mai util¼a proprietate de transfer este cea relativ¼
a la derivabilitatea funcţiilor F şi
a, în condiţiile din Propoziţia 13.10, prin formula lui Leibniz de derivare.
G, realizabil¼

Propoziţia 13.10 Dac¼a A este un paralelipiped compact în Rk ; f:[a,b] A ! R o funcţie continu¼a

@f
pe [a; b] A, care admite continu¼a pe [a; b] A, iar p şi q sunt dou¼a funcţii de la A la [a; b],
@yi
derivabile în raport cu yi (i 2 f1; 2; : : : ; kg) pe A, atunci G (şi implicit F , în situaţia în care p şi q
sunt constante) este derivabil¼a în raport cu yi pe A şi are loc formula (lui Leibniz):
q(y)
Z
@G @q @p @f
(y) = f (q(y); y) (y) f (p(y); y) (y) + (x; y) dx, 8 y 2 A:
@yi @yi @yi @yi
p(y)

Cât priveşte R-integrabilitatea integralelor cu parametri, menţion¼

am urm¼
atorul rezultat.

Propoziţia 13.11 Dac¼a A = [c; d] R (cu c; d 2 R, c < d) şi f 2 C ([a; b] [c; d]; R), atunci funcţia
Zb
F : [c; d] ! R, dat¼a prin F (y) = f (x; y) dx , 8 y 2 [c; d] este integrabil¼a Riemann pe [c; d] şi are loc
a
relaţia: 0 0 b 1 1 0 1
Zd Zd Z Zb Zd
F (y) dy @= @ f (x; y) dxA dy A = @ f (x; y) dy A dx:
c c a a c

Când, în expresia lui F sau a lui G, …e domeniul de integrare, …e integrandul f ( ; ), în raport cu x,

nu mai este m¼ arginit, avem de-a face cu integrale improprii (pe interval necompact) şi cu parametri. Şi
în cazul unor asemenea integrale intereseaz¼ a transferul propriet¼aţilor integrandului asupra integralei
din context. De data aceasta, intervine decisiv noţiunea de convergenţ¼ a uniform¼
a, în raport cu y 2 A,
a integralelor ce de…nesc pe F şi pe G.
Zb 0

De…niţia 13.10 (relativ¼a la cazul f (x; y) dx, când improprietatea este pricinuit¼a de nem¼arginirea
a
lui f , în raport cu x, în b)

Zb
j) Integrala improprie f (x; y) dx, y 2 A, se numeşte convergent¼
a punctual pe A dac¼a exist¼a
a
Zb0
F : A ! R astfel încât lim
0
f (x; y) dx = F (y), y 2 A.
b %b
a

Zb Zb0
jj) Spunem c¼a integrala f (x; y) dx este convergent¼
a uniform pe A, dac¼a lim
0
f (x; y) dx =
b %b
a a
F (y) exist¼a uniform în raport cu y 2 A.

Utilizând acum, simultan, conceptele introduse de De…niţiile 13.9 şi 13.10, se pot formula, în
anumite condiţii, rezultate de transfer de proprietate şi pentru astfel de integrale (improprii şi cu
parametri). Iat¼
a enunţul rezultatului relativ la derivabilitate.

Propoziţia 13.12 (asupra transferului de derivabilitate de la integrand la integrala im-

proprie cu parametri)
Fie [a; b) R, [c; d] = A R, f : [a; b) [c; d] ! R şi integrala improprie cu parametru
Zb 0
f (x; y) dx, unde y 2 A. De asemenea, …e satisf¼acute urm¼atoarele ipoteze:
a
 Zb
1) Integrala improprie f (x; y) dx converge punctual la o funcţie F (y), pentru y 2 A;
a

@f
2) Funcţia f admite derivat¼a parţial¼a în raport cu y, , pe A;
@y
@f
3) Funcţiile f şi sunt continue pe [a; b) [c; d];
@y
Zb 0
@f
4) Integrala improprie (x; y) dx converge uniform în raport cu y 2 A.
@y
a

Zb
Atunci funcţia F (y) = f (x; y) dx este derivabil¼a în orice punct y 2 [c; d] şi
a

Zb 0
@f
F 0 (y) = (x; y) dx; 8 y 2 [c; d] = A:
@y
a

Exemple remarcabile de integrale improprii cu parametri.

Funcţiile şi B ale lui Euler

Dintre integralele improprii şi cu parametri care ar … demne de menţionat, amintim aici integrala
Z
+1 Z
+1
sin x 2
lui Dirichlet , > 0, integrala lui Euler-Poisson e ax dx, a 2 R şi integralele
x
0 0
(funcţiile) lui Euler , asupra c¼
arora z¼
abovim acum puţin.

Funcţia (gamma)

Prin de…niţie, aceast¼

a funcţie este urm¼
atoarea:
Z
+1

(p) = xp 1
e x
dx; p 2 R+ :
0

Ea este bine de…nit¼a (deci convergent¼ a ca integral¼

a improprie), 8 p 2 (0; +1), dup¼ a cum rezult¼
a
imediat prin aplicarea criteriilor de convergenţ¼
a în şi în (v. Teoremele 13.4 şi 13.5).
Câteva propriet¼aţi imediate ale funcţiei sunt prezentate în cadrul urm¼atoarelor relaţii:

1. (p + 1) = p (p); 8 p > 0;

2. (1) = 1;

3. (n + 1) = n!; 8 n 2 N;
1 p
4. = ;
2
 1
5. (p) = ; 8 p 2 (0; 1);
p sin (p )
n!np
6. (p) = lim ; 8 p > 0;
n !1 p(p + 1)(p + 2) (p + n)
1
Y
1 p p p=n
7. ( (p)) = pe 1+ e ; 8 p > 0 (Weierstrass), unde = 0; [Link] este constanta lui
n
n = 1
Euler.

Funcţia B (beta)

Z1
Este de…nit¼
a prin: B(p; q) = xp 1
(1 x)q 1
dx; p > 0; q > 0 . Satisface relaţiile:
0

Z
+1
tp 1
1. B(p; q) = dt; 8 p; q > 0;
(1 + t)p+q
0

Z2
2. B(p; q) = 2 sin2p 1
cos2q 1
d ; 8 p; q > 0;
0

3. B(p; q) = B(q; p); 8 p; q > 0;

(p) (q)
4. B(p; q) = ; 8 p; q > 0;
(p + q)
q q
5. B(p; q + 1) = B(p; q) = B(p + 1; q); 8 p; q > 0;
p+q p
6. B(p; q) = B(p + 1; q) + B(p; q + 1); 8 p; q > 0;
n!
7. B(p; n + 1) = ; 8 p > 0; n 2 N.
p(p + 1) (p + n)

Bibliogra…e recomandat¼
a

1. Narcisa Apreutesei Dumitru, Gabriela Apreutesei - Introducere în teoria integrabilit¼aţii, Editura

"Performantica", Iaşi, 2005.
2. Marina Gorunescu, Florin Gorunescu, Augustin Prodan - Matematici superioare. Biostatistic¼a
şi Informatic¼a (Cap. 8), Editura Albastr¼ a, Cluj-Napoca, 2002.
3. Gh. Mocic¼ a - Probleme de funcţii speciale, Editura Didactic¼
a şi Pedagogic¼
a, Bucureşti, 1988.