Curs 5

3. Funcţia putere

De…niţia II.8: Pentru …ecare a 2 C se poate de…ni funcţia f : Cn( 1; 0] !

not
C; f (z) = ea lnk z = z a ; numit¼
a funcţia putere complex¼a, unde prin lnk s-a notat
o determinare oarecare a logaritmului complex.
Proprietatea II.4:
1. Restricţia la R a funcţiei putere complexe în cazul a 2 R coincide cu
funcţia putere real¼a.
2. Dac¼a a = n 2 N; avem o singur¼a determinare a funcţiei putere, iar
în cazul a = m n (unde m şi n sunt numere naturale prime între ele) avem n
determin¼ari ale sale.
3. Funcţia putere complex¼a este olomorf¼a cu derivata (z a )0 = a z a 1 ; 8 z 2
Cn( 1; 0] (a …xat în C):
Demonstraţie:
a
1. Fie z = x, cu x > 0. Atunci: z a = ea ln x = eln x = xa ;
n
2. z n = en lnk z = en lnjzj+2kn i+in arg z = jzj (cos n arg z + i sin n arg z) =
n n
= jzj (cos arg z + i sin arg z) = z z ::: z ( n factori), deci o singur¼ a
determinare, iar
m m
z n = e n (lnjzj+2k i+i arg z)
=

m 2km 2km m m
= jzj n (cos + i sin ) (cos arg z + i sin arg z) ;
n n n n
valori distincte pentru k = 0; n 1;
3.
1 1
(z a )0 = (ea lnk z )0 = (a lnk z)0 ea lnk z = a ea lnk z = a ln z ea lnk z = a e(a 1) lnk z
= a za 1
:
z e k

Observaţia II.7: Datorit¼ a propriet¼ aţilor speciale ale funcţiei logaritm com-
plex va rezulta c¼ a unele dintre relaţiile veri…cate de funcţia putere din R nu au
loc şi în C; de exemplu (z a )b 6= z ab şi (z a )b 6= (z b )a (în general). L¼
as¼
am aceasta
ca un exerciţiu pentru cititor.

4. Funcţiile trigonometrice

De…niţia II.9: Vom de…ni funcţiile sinus şi cosinus complexe prin for-
mulele:
eiz e iz
sin : C ! C; sin z = ;
2i

1
 eiz + e iz
cos : C ! C; cos z = :
2
Proprietatea II.5:
1. Restricţiile funcţiilor sin jR şi cos jR sunt tocmai funcţiile cunoscute din
R:
2. sin şi cos sunt olomorfe pe C cu sin0 = cos; cos0 = sin :
3. Au loc formulele cunoscute în R pentru sin si cos; de exemplu:

sin2 z + cos2 z = 1;

sin(z1 + z2 ) = sin z1 cos z2 + sin z2 cos z1;

cos(z1 + z2 ) = cos z1 cos z2 sin z1 sin z2 :
Demonstraţie:
1. Fie z = x: Atunci
eix e ix
1
sin z = = [(cos x + i sin x) (cos( x) + i sin( x))] =
2i 2i
1
= (cos x + i sin x cos x + i sin x) = sin x
2i
Similar şi pentru cos z:
2. Rezult¼ a din olomor…a funcţiei exponenţiale şi calcule cu derivate.
3. Se aplic¼a de…niţia funcţiilor sin şi cos complex; de exemplu:

e2iz e 2iz
2eiz e iz
e2iz + e 2iz
+ 2eiz e iz
4e0
sin2 z+cos2 z = + = = 1:
4 4 4
Analog se procedeaz¼
a şi în cazul celorlalte formule.
Observaţia II.8: F¼ ar¼
a a necesita o de…nire special¼ a, dar cu un rol important
în teoria funcţiilor de o variabil¼ a complex¼ a, sunt funcţiile:
-polinomial¼a : P : C ! C; P (z) = a0 z n + a1 z n 1 + ::: + an 1 z + a0 ; cu
a0 ; :::; an 2 C şi
P (z)
-raţional¼a : R : Cn fz1 ; :::; zk g ! C; R(z) = Q(z) ; unde P; Q sunt funcţii
polinomiale, iar z1 ; :::; zk sunt r¼ ad¼acinile lui Q : Q(z1 ) = ::: = Q(zk ) = 0 şi
Q(z) 6= 0 pentru z 6= z1 ; :::; zk :

Integrala funcţiilor complexe

IV.1 De…niţia şi propriet¼

aţile integralei complexe

De…niţia IV.1: Fie f : ( ) ! C; unde : [a; b] ! C este un drum din planul

complex. Pentru a de…ni integrala funcţiei f pe curba ( ) consider¼
am o divizare
a intervalului [a; b]:
: a = t0 < t1 < ::: < tn = b care induce pe curba o divizare prin
punctele zk = (tk ); 8 k = 1; n:

2
 Fie şi sistemul de puncte intermediare (s.p.i.) ( k ); unde k = ( k ) 2
( ); 8 k = 1; n; k 2 [tk 1 ; tk ]:
Norma diviz¼arii este k k = maxfjtk tk 1 j ; k = 1; ng; iar suma Rie-
mann ataşat¼ a funcţiei f pe divizarea şi sistemului de puncte intermediare
(s.p.i.) este
n
X
S ; (f ) = f ( k )(zk zk 1 )
k=1

Funcţia f se numeşte integrabil¼a pe curba ( ) dac¼

a:
exist¼
a I 2 C încât pentru orice " > 0 exist¼ a " > 0 cu proprietatea c¼
a oricare
ar … divizarea ; cu k k < " şi oricare ar … sistemul de puncte intermediare
( ) avem jS ; (f ) Ij < ": R
În cazul în care num¼ arul I exist¼ a, îl vom nota cu f (z)dz şi îl vom numi
integrala funcţiei f pe curba ( ).
I este limita sumelor Riemann luate pe toate diviziunile cu norma k k !
0: Rezult¼ a c¼
a num¼arul I de…nit mai sus, atunci când exist¼
a, este unic (ca limita
unei şir din R).
Teorema IV.1: Fie f : D C ! C; f (x + iy) = u(x; y) + iv(x; y) şi
( ) D o curb¼a. Dac¼a f este integrabil¼a pe ( ); atunci:
Z Z Z
f (z)dz = u(x; y)dx v(x; y)dy + i v(x; y)dx + u(x; y)dy:

Demonstraţie: Prelucr¼ am suma Riemann ataşat¼

a funcţiei f pe o divizare
şi un s.p.i. k = ( k ); k = 1; n :
n
X
S ; (f ) = [u( k) + iv( k )] [(xk + iyk ) (xk 1 + iyk 1 )] =
k=1

n
X n
X
= [u( k )(xk xk 1) v( k )(yk yk 1 )]+i [v( k )(xk xk 1 )+u( k )(yk yk 1 )] =
k=1 k=1

=S ; (! 1 ) + iS ; (! 2 );
unde ! 1 = udx vdy; iar ! 2 = vdx + udy:
Exist¼a lim S ; (f ) dac¼
a şi numai dac¼
a exist¼
a lim S ; (! 1 ) şi lim S ; (! 2 );
k k!0 k k!0 k k!0
iar limitele celor doi membri sunt simultan independente de s.p.i. k = ( k ):
Deci f este integrabil¼ a pe ( ) dac¼
a şi numai dac¼
a ! 1 şi ! 2 sunt integrabile
pe ( ) şi are loc formula din enunţ.

Vedem astfel c¼ a integrala unei funcţii complexe se reduce la dou¼

a integrale
curbilinii de specia a II-a. Aplicând rezultatele cunoscute pentru integralele cur-
bilinii de specia a II-a (a se vedea formula (12) din teorema III.4) , obţinem
urm¼ atoarea teorem¼ a:

3
 Teorema IV.2: Dac¼a f : ( ) ! C este o funcţie continu¼a, iar : [a; b] !
C este o curb¼a neted¼a, atunci f este integrabil¼a pe ( ) şi are loc:

Z Zb
0
f (z)dz = f ( (t)) (t)dt (1)
a

sau, echivalent,

Z Zb
0 0
f (z)dz = [u( (t); (t)) (t) v( (t); (t)) (t)]dt+
a

Zb
0 0
+i [v( (t); (t)) (t) + u( (t); (t)) (t)]dt; (2)
a

unde (t) = (t) + i (t):

Teorema IV.3: Dac¼a f este integrabil¼a pe ( ) atuci are loc inegalitatea:

Z
f (z)dz l( ) sup jf (z)j ;
z2

unde l( ) este lungimea curbei ( ):

Demonstraţie: Considerând o divizare : z1 ; :::; zn a curbei şi un s.p.i.
= ( k ); k = 1; n avem:
n
X n
X p
jS (f )j jf ( 2 2
; k )j jzk zk 1j = jf ( ( k ))j (xk xk 1) + (yk yk 1)
k=1 k=1

n p
X n
X
sup jf (z)j (xk xk 2 2
1) + (yk yk 1) = sup jf (z)j k (tk ) (tk 1 )k
z2 z2
k=1 k=1

(sup jf (z)j)(supl( )) = l( ) sup jf (z)j :

z2 z2

Trecând acum la limit¼

a pentru k k! 0 în inegalitatea de mai sus obţinem
c¼
a:
Z
f (z)dz l( ) sup jf (z)j :
z2

În cele ce urmeaz¼ a intenţion¼

am s¼ a d¼
am o formul¼
a de tip Leibniz-Newton
pentru integrelele funcţiilor complexe.

4
 De…niţia IV.2: O funcţie f : D C ! C admite primitive dac¼ a exist¼
a
F : D ! C olomorf¼ a încât F 0 = f: Funcţia F se numeşte primitiv¼a pentru
funcţia f:
Observaţia IV.1: Dac¼ a F = U + iV; iar f = u + iv; condiţia ca F s¼ a …e
primitiv¼a pentru f se scrie (din teorema lui Riemann ):
8
< u = @U@x
@U @V
@x + i @x = u + iv; adic¼ a
:
:
v = @V
@x
Pe de alt¼
a parte, aşa cum am vazut în teorema IV.1, calculul oric¼arei integrale
complexe revine la calculul a dou¼ a integrale curbilinii de specia a doua.
Aceasta ne sugereaz¼ a c¼
a pentru a stabili o formul¼ a de tip Leibniz-Newton
vom putea utiliza primitivele pentru forme diferenţiale aşa ca în Capitolul III
(De…niţia III.13). Teorema urm¼ atoare d¼a leg¼
atura dintre cele dou¼a maniere de
a de…ni primitivele (pentru funcţii complexe şi pentru forme diferenţiabile).
Teorema IV.4: În cazul în care funcţia f : D C ! C este continu¼a,
f = u + iv; funcţia F = U + iV este primitiv¼a a lui f dac¼a şi numai dac¼a U
este primitiv¼a pentru forma diferenţial¼a ! 1 = udx vdy, iar V este primtiv¼a
pentru ! 2 = vdx + udy:
Demonstraţie:
Pe de o parte dF = dU + idV , iar pe de alt¼
a parte

dF = F 0 dz = f dz = (udx vdy) + i( vdx + udy);

deci dU = ! 1 ; dV = ! 2 :
Reciproc: Cum dU = @U @U @V @V
@x dx + i @y dy şi dV = @x dx + i @y dy avem c¼a @U
@x =
@U @V @V
u; @y = v; @x = v; @y = u; adic¼ a
8 @U @V
< @x = @y
:
: @U @V
@y = @x
Din teorema lui Riemann rezult¼ a c¼
a F = U + iV este olomorf¼ a; în plus
F 0 = @U @V
@x + i @x = u + iv = f:

Observaţia IV.2: Dac¼ a not¼am cu ! 1 = udx vdy; ! 2 = vdx+udy; teorema

IV.4 a…rm¼ a c¼
a f are primitive dac¼
a şi numai dac¼
a formele diferenţiale ! 1 şi ! 2
sunt exacte.
Atunci, particularizând rezultatele în ceea ce priveşte exactitatea formelor
diferenţiale ( adic¼
a independenţa de drum a integralelor curbilinii de specia a
II-a), obţinem:
Teorema IV.5 (formula Leibnitz-Newton): Dac¼a f : D C ! C este
o funcţie continu¼a şi admite primitiva F; atunci pentru orice drum recti…cabil
: [a; b] ! D are loc:
Z
f (z)dz = F ( (b)) F ( (a)):

5
 Demonstraţie: Aplic¼ am formula Leibniz-Newton pentru formele difer-
enţiale ! 1 şi ! 2 care admit primitivele U şi respectiv V; unde F = U + iV :
Z Z Z
f (z)dz = ! 1 + i ! 2 = U ( (b)) U ( (a)) + i[V ( (b)) V ( (a))] =

= F ( (b)) F ( (a)):

Teorema IV.6: Funcţia continu¼a f : D C ! C admite primitiv¼a dac¼a şi

numai dac¼a, pentru orice dou¼a curbe recti…cabile ( 1 ); ( 2 ) D având aceleaşi
capete, avem c¼a
Z Z
f (z)dz = f (z)dz
1 2
R
sau, echivalent, dac¼a şi numai dac¼a f (z)dz = 0 pe orice curb¼a închis¼a din D
(curb¼
a pentru care capetele coincid):
Demonstraţie: Aplic¼ am propriet¼ aţile similare pentru integralele curbilinii
de specia a II-a a formelor diferenţiale ! 1 şi ! 2 :