Jhgjih

Boris Țarălungă
SISTEME NUMERICE
Curs de prelegeri
CAPITOLUL I. NUMERE ÎNTREGI
1. Sistemul de axiome a teoriei axiomatice a numerelor întregi

2. Unicitatea inelului numerelor întregi
3. Existenţa inelului numerelor întregi
4. Cardinalul inelului numerelor întregi
5. Relația de ordine pe inelul numerelor întregi
6. Ideale în inelul numerelor întregi
7. Congruențe în inelul numerelor întregi
8. Polinoame cu coeficienţi întregi

9. Ecuaţii în inelul numerelor întregi
CAPITOLUL II. NUMERE RAȚIONALE
1. Sistemul de axiome a corpului numerelor raţionale
2. Unicitatea corpului numerelor raţionale
3. Existenţa corpului numerelor raţionale
4. Relaţia de ordine în corpul numerelor raţionale
5. Cardinalul corpului numerelor raţionale
6. Primalitatea corpului numerelor raţionale
7. Polinoame cu coeficienţi raţionali
8. Rădăcini raţionale a ecuaţiilor algebrice
9. Extinderi algebrice ale corpului numerelor raţionale
1
10 .Morfismele corpului numerelor raţionale
11.Normarea corpului numerelor raţionale
12. Fracţii continue
13. Fracţii alicote
14. Aplicaţii ale numerelor raţionale
CAPITOLUL III. NUMERE COMPLEXE
1. Sistemul de axiome al teoriei axiomatice a numerelor complexe

2. Unicitatea corpului numerelor complexe
3. Existenţa corpului numerelor complexe
4. Cardinalul corpului numerelor complexe
5. Relația de ordine pe corpul numerelor complexe
6. Reprezentarea geometrică a numerelor complexe
7. Forma trigonometrică a numerelor complexe
8. Morfismele corpului numerelor complexe
9. Polinoame cu coeficienţi complecşi
10. Ecuații algebrice cu coeficienți complecși
11. Corpul numerelor complexe realizat ca inel factor
2
CAPITOLUL I. NUMERE ÎNTREGI
1. Sistemul de axiome a teoriei axiomatice a numerelor întregi

Definiție. Prin sistem de numere întregi se înțelege inelul minimal Zce conține
semiinelul numerelor naturaleN.
Se consideră ca noţiuni primare, următoarele noţiuni:

1. CuZ se notează mulţimea elementelor care se numesc numere întregi;
2. Cu „+¿” și „∙” se notează operaţiile de adunare şi înmulţire ca operaţii binare pe
mulţimea numerelor întregi Z ;
3. Cu „0”se notează elementul neutru al operaţiei de adunare a numerelor întregi;
4. Cu N se notează submulţimea numerelor întregi Z elementele cărea se numesc
numere naturale.
5. Cu „⊕”şi „⨀”se notează operaţiile de adunare şi înmulţire a numerelor naturale.
Atunci în conformitate cu definiția dată prin sistemul numerelor întregi se înţelege
sistemul ¿0,N;⊕ ; ⨀ ¿ [14,p.95] ce verifică următorul sistem de axiome grupate în 3 subgrupuri:
I
I.1. ∀ ( x , y ∈ Z ) ∃!(s ∈ Z ¿ x + y=s ;
I.2 ∀ ( x , y , z ∈ Z )( x + y ) + z=x +( y + z );
I.3. ∀ ( x , y ∈ Z ) x+ y= y + x ;
I.4. 0 ∈ Z ∧ ∀(x ∈ Z ¿ x+ 0=x ;
I.5.∀ ( x ∈ Z ) ∃ !(y∈ Z ¿ x + y=0;
I.6. ∀ ( x , y ∈ Z ) ∃!(t ∈ Z ¿ x ∙ y=t ;
I.7. ∀ ( x , y , z ∈ Z )( x ∙ y ) ∙ z=x ∙( y ∙ z );
I.8. ∀ ( x , y ∈ Z ) x ∙ y= y ∙ x ;
I.9 ∀ ( x , y , z ∈ Z )( x + y ) ∙ z=x ∙ z + y ∙ z ;
II
II.1. (N ;⊕ ; ⨀ ¿ - semiinelul numerelor naturale;
II.2. N ⊂ Z;
II.3. ∀ ( x , y ∈ N ) x+ y =x ⊕ y ;
II.4.∀ ( x , y ∈ N ) x ∙ y=x ⨀ y .
III
3
III. (Axioma minimalităţii). Orice submulţime M a mulţimii Z, dacă:
a) conţine mulţimea N ;
b) ∀ ( x , y ∈ M ) , x− y ∈ M
coincide cu N.
Grupul ¿ se numeşte grupul aditiv al numerelor întregi, iar ¿ se numește semigrupul
multiplicativ al numerelor întregi.
Are loc teorema :
Teorema 1. Orice număr întreg se reprezintă ca diferenţă a două numere naturale, adică
∀ ( x ∈ Z ) ∃ ( b , c ∈ N ) , x=b−c .
Demonstraţie. Notăm cu M submulţimea mulţimii , care se reprezintă ca diferentă a două

numere naturale. Avem:
1) ∀ ( n ∈ N ) , n=( n+ 1 )−1 ∈ M ;
2) ∀ ( x , y ∈ M ) ∃ ( a , b , c , d ∈ N ) , x=a−b , y=c−d .
3) Atunci x− y =( a−b )−( c−d )=( a+ d )−( b+ c ) este diferenţă o două numere naturale ,
deci aparţine lui M . Conform axiomei III ,M =Z .Teorema este demonstrată.
Teorema 2. Orice număr întreg este sau zero, sau număr natural sau număr opus numărului
natural.
Demonstrație. Rezultă din teorema 1. Teorema este demonstrată.
2. Unicitatea inelului numerelor întregi
Teoremă. Fie Z1 şi Z2 două sisteme de numere întregi. Atunci inelele Z1 şi Z2 sunt

izomorfe, Z1 ≅ Z 2.
Demonstraţie . Demonstrăm, că orice 2 modele de numere întregi pe care se realizeaza

axiomele sistemului de numere întregi sunt izomorfe. Fie
( Z 1 ,+, ∙ , 01 , N 1 ,+, ∙) - primul model al numerelor întregi;
¿ , , ¿ - al doilea model al numerelor întregi.
Cum ( N 1 ,+, ∙) şi ¿ ¿ , ⨀ ¿ sunt semiinelele de numere naturale, atunci există o aplicaţie

bijectivă φ a primului semiinel pe al doilea semiinel [2,p.8]. Astfel avem:
4
∀ ¿, b 1 ∈ N 1 ¿ , φ ¿+b 1) ¿ φ ( a 1 ⨁ b 1) ;
∀ ¿, b 1 ∈ N 1 ¿ , φ ¿) ¿ φ(a1 ⨀ b1).
Orice element al mulţimii Z1 se scrie ca diferenţă a doua elemente a mulţimii N 1 , iar orice
element a mulţimii Z2 se scrie ca diferență a doua elemente a multimii N 2 .
Fie c 1 ∈ Z 1. Atunci ∃¿) astfel, încât
c 1=k 1−l 1.
Definim aplicaţia f : Z 1 → Z 2 după cum urmează :
f ( c 1) =φ( k 1) ⊖φ(l1 ).
Observăm, că φ ( k 1 ) , φ ( l 1 ) ∈ N 2. Atunci
φ (k 1 )⊖φ (l 1)∈ Z 2.
Dacă m1 ,n 1 ∈ N 1 , încât k 1−l 1=m 1−n1 , atuncik 1+n 1=m 1+ l 1. Avem
φ ( k 1 ) ⨁ φ ( n1 )=φ ¿¿ )=φ ( m 1 +l 1 )=φ ( m1 ) ⨁ φ ( l 1 ),
de unde
φ ( k 1 ) ⊖ φ ( l1 ) =φ ( m 1 ) ⊖φ ( n1 ) .
Pentru orice element a 2 ∈ Z 2 există elementelek 2 , l 2 ∈ N 2 , încăt
a 2=k 2−l 2.
Cum aplicaţiaφ este o aplicaţie ingectivă de la N 1 la N 2 , există elementele k 1 , l 1 ∈ N 1 , astfel

încât
k 2=φ ( k 1 ) , l 2=φ ( l 1 ).
Rezultă, că aplicaţia f este o aplicaţie injectivă de la Z1 la Z2 .
Fie acum pentru careva elemente k 1 , l 1 , m 1 , n1 ∈ N 1
f (k ¿ ¿ 1−l1 )¿ = f (m ¿ ¿ 1−n1 ). ¿
Demonstrăm, că k 1−l 1=m 1−n1 . Într- adevăr
5
φ ( k 1 ) ⊖ φ ( l1 ) =φ ( m 1 ) ⊖φ ( n1 ).
Atunci
φ ¿ ¿) =φ ( k 1 ) ⨁ φ ( n1 )=φ ( m 1) ⨁ φ ( l 1 ) =φ ( m1+ l1 ) .
Cum φ este o aplicaţie bijectivă de la N 1 la N 2
k 1+n 1=m 1+ l1
rezultă
k 1−l 1=m 1−n1 .
Astfel aplicaţia f : Z 1 → Z 2 este o aplicatie surjectivă. În concluzie aplicatia f : Z 1 → Z 2 este o

aplicație bijectivă. Aplicația f posedă propretățile :
∀ ( a1 , b1 ) , f ( a 1+b 1 )=f (a1 ) ⨁ f (b 1);
∀ ( a1 , b1 ) , f ( a 1 ∙ b1 )=f (a 1)⨀ f ( b1);
Teorema este demonstrată.
3. Existenţa inelului numerelor întregi
Se consideră mulțimea numerelor naturale N. Fie mulțimea
P= { ( a , b )|a , b ∈ N }.
Definim pe P operațiile : “+¿” și “∙” astfel :
a) ∀ a , b , c ,d ∈ N , ( a , b ) + ( c , d )=( a+ c , b+ d ) ;
b) ∀ a , b , c ,d ∈ N , ( a , b ) ∙ ( c , d )=( ac+bd , ad +bc ) .
Atunci mulțimea ( P ,+, ∙ ) este un semiinel.
Definim în P relația ” “ astfel: ( a , b ) ( c , d )=( a+ d=b+ c ) . Demonstrăm, că “

” este o relație de echivalență. Cum a+ b=b+a , rezultă ( a , b ) ( a , b ) , deci “
“ este reflexivă. Fie acum( a , b ) ( c , d ). Atunci a+ d=b+ c. Deoarece c +b=d +a ,
rezultă ( c , d ) ( a , b ). Astfel “ ” este simetrică. Dacă ( a , b ) ( c , d ) și ( c , d ) ( u , v ) , atunci
a+ d=b+ c si c + v=d +u. Din relația a+ d+ c+ v=b+c +d +u, rezultă a+ v=b +u. Atunci
( a , b ) ( u , v ), deci ” ” este relație de echivalență.
6
Construim mulțimea factor Ṕ=P /∼={ ( a ,b )|a , b∈ N }. Observăm, că
( a ´, b )=(a+c ´,b +c), c ∈ N .
Definim pe Ṕ operațiile: “+¿” și “∙” după cum urmează :
( a ´, b )+ ( c ´, d )=( a ,b )+´ ( c ,d ) , iar ( a ´, b ) ∙ ( c ´, d )= ( a , b )´∙ ( c , d ).
Uşor se demonstrează, că Ṕ este un semiinel.
Demonstrăm acum, ca ( Ṕ ,+, ∙ ) este un inel. Arătăm, că ecuația de forma:
a+ x =b are soluție în Ṕ. Într-adevăr, fie ( a ´, b )+ ( x ´, y )=( c ´, d ). Avem ( a+ x ´, b+ y )= ( c ´, d ) . Atunci
a+ x +d =b+ y + c . Punem ¿ b+ c , y=a+d . Atunci ( b+ c ´, a+ d ) este soluția ecuației, adică
( x ´, y ) =( c ´, d ) – ( a ´, b ). Considerăm submulțimea N 0 ⊂ Ṕ , N 0 ={( a ´, b )|a>b }.
´ , 1 ).
Definim aplicația f : N → N 0 f ( n )=( 1+n
´ , 1 )=( 1+n
Avem că f ( n )=f ( m ) ⇒ ( 1+n ´ , 1 ) ⇒ n=m , deci f este injectivă. Dacă ( 1+t´ , 1 ) ∈ Ṕ , atunci
´ , 1 ), deci f este surjectivă. Afirmăm că f este un morfism de inel. Într-adevăr,

t ∈ Nși f ( t )=( 1+n
´ n ,1 )=( 1+m+ n+1,1+1

´ ´ ,1 ) + ( 1+n´ , 1 )=f ( m )+ f ( n ) ,
f ( m+n )=( 1+m+ )=( 1+m
iar
´ 1 )=( 1+n+ m+mn+1,1+m+n+1

´ )= (1 , m )´∙ ( 1 , n )=f ( m ) ∙ f ( n ). Astfel f este
f ( mn )= (1+ mn,
un izomorfism de inel, deci N 0 ≅ N .
Fie acum M ⊂ Ṕ cu proprietățile:
1) Ν 0 ⊂ M
2) ∀ x , y ∈ M , x− y ∈ M
Arătăm, că M = Ṕ . Fie z ∈ Ṕ. Atunci z=( n ,´m ).
Observăm, că ( n ,´m )+ ( m+1,1

´ )=( n+1+m
´ , m+1 ) =( n+1,1
´ ). Atunci
( n ,´m )=( n+1,1

´ ) −( m+´1,1 ) ∈ M , deci Ṕ ⊂ M și Ṕ=M .
Astfel mulțimea Ṕ reprezintă un model al inelului numerelor întregi Z.
7
4. Cardinalul inelului numerelor întregi
¿
Propoziţie. Mulţimea numerelor întregi Z ={… .−3 ,−2,−1,0 } este o mulţime numărabilă.
Demonstraţie. Definim funcţia f : N → Z ¿ după regula f ( n )=−n , ∀ n ∈ N. Să demonstrăm că

această funcţie este o funcţie bijectivă.
Arătăm mai întâi, că această funcţie este o funcţie injectivă. Fie f ( n )=f ( m ) , m, n ∈ N . Atunci
−m=−n, de unde rezultă m=n, deci funcţia dată este ingectivă.
Arătăm acum ,că această funcţie este surjectivă. Fie k ∈ Z ¿. Atunci k =− p , p ∈ N .Avem
f ( p ) =− p=k , deci funcţia dată este surjectivă. În concluzie funcţia dată este bijectivă.Cum
mulţimea numerelor naturale N este o mulțime numarabilă, rezultă că şi multimeaZ¿ este
numărabilă . Propozitia este demonstrată.
Teoremă. Mulţimea numerelor întregi Z este o mulţime numărabilă.
Demonstraţie. Într-adevăr, mulţimea numerelor întregi Z se reprezinta sub forma Z=N ∪Z ¿.

Conform propoziției mulțimea de numere Z¿ este o mulţime numărabilă , atunci şi mulţimea
N ∪Z ¿ este o mulţime numărabilă. Teorema este demonstrată.
5.Relația de ordine pe inelul numerelor întregi
Definiţia 1. Se spune că clasa de echivalenţă (a ´, b)∈ Z este:
- pozitivă, dacă a> b ;
- nulă , dacăa=b;
- negativă , dacă a< b ,
unde < este relaţia de ordine definită pe mulţimea numerelor naturale N .
Definiția de mai sus este corectă. Într –adevăr, fie a> b şi (c , d)∈ (a ´, b). Atunci ( a , b ) ∼(c , d )
, adică a+ d=b+ c. Prin definiţie din a> b ,rezultă b+ v=a , v ≠ 0, de aceea b+ v +d=b+c, prin
urmare v+ d=c [ 2 , p .21 ] , u ≠0 , deci c >d . Astfel, dacă (a ´, b) este o clasa pozitivă, atunci pentru
orice reprezentant al ei(c , d) are loc relaţiac >d . La fel se verifică corectitudinea în celelalte
două cazuri (a=b , a< b ¿. Notăm:
Z+¿ ¿- mulţimea claselor positive din Z ;

8
´
{ 0 }- clasa nulă din Z ( ( 0,0 )=( a ´,a ) ) ;
Z−¿¿- mulţimea claselor negative din Z .
Conform legii trihotomiei [2,p.24] rezultă, că inelulZ se descompunere în trei părţi care nu
se intersectează:
−¿¿
Z+¿ ∪ {0 }∪ Z ¿
Aplicaţia f : { 0 } ∪ Z−¿→ N ¿ definită dupa regulă f ( ( a ´, b ) )=a−b este o aplicație bijecţivă și

putem scrie
{ 0 } ∪ Z −¿=N ¿
Clasa (a ´, b) se identifică cu a−b în cazul a ≥ b . Notăm :
´ , −1=(0,1),
1=(1,0) ´ b=( b´, 0), −b=( 0´,b),∀ b ∈ N .
Fie C=Z+¿ ∪ {0 }¿ şi −C=Z−¿¿. Arătăm că C este un con pozitiv al inelului ( Z ,+ ,∙), adică că
suma şi produsul a două clase dinC este din C, iar dacă o clasă este şi din C şi din – C, atunci ea
este clasa nulă.
Întra-adevăr, fie m=¿ (a ´, b) ,n=¿ (c ´, d) ∈ Z+¿ ¿, adică a> b și c >d . Atunci
a=b+t , c=d +r , t ≠ 0 , r ≠ 0 și m+n=(a ´,b) + (c ´,d ) =( a+ c ´, b+ d )=( b+t+ d+

´ r ,b +d )
´ r) , b+ d.
¿ ( b+ d )+(t+
Cum t+ r ≠ 0 , rezultă ( b+ d )+ ( t+r ) >b +d, deci m+n ∈ Z +¿¿. Analog obţinem
m∙ n=( a´, b)∙ (c ´, d)=(ac +bd ´, ad +bc)=( b+t )( d +r )+ bd ´, ( b+t ) d+ b ( d +r )

´ , bd +td+bd +br ) ∈ Z +¿¿, deoarecetr ≠ 0.
¿ ( bd+td +br +tr+ bd
´ ) , atunci +n=n ( m+n=m ) ,mn=( 0,0

Dacă m sau neste clasa nulă( 0,0 ´ ) deci m+n ∈C și mn∈ C .
În final, fie p= (u ´, v ) ∈C ∩−C . Atunci( u ´, v ) ∈C , ( v ´, u ) ∈C , deciu ≥ v , v ≥ u , de unde rezultă

´ ) . Aşa dar C este un con pozitiv al inelului ( Z ,+ ,∙).
u=v și ¿ ( 0,0
Relaţia de ordine (≤ ¿ pe Z se determină astfel:
a ≤ b ⟺ b−a ∈C .
9
Deoarece C ∪−C=Z, rezultă, că ( Z ,+ ,∙ , ≤) este un inel total ordonat.
Relaţia binară≤ se numeşte relaţie de ordine naturală pe Z . Are loc propoziţia :
Propoziţia 1.Relația de ordine naturală peZ posedă urmatoarele proprietăţi:
a) dacăa< b, atuncia+ c< b+c pentru orice c ∈ Z ;

b) dacă a< b, atunciac <bc pentru orice c >0 ;
c) dacă a< b, atunci−b>−c ;
d) dacă0< a<b, atunci a 2< b2 .
Lemă (lema lui Arhimede pentru inlelul Z ¿ .Pentru orice două numere întregi
a , b ∈ Z , a>0, există un număr natural m∈ N, încât ma>b .
Demonstraţie. Dacă ≤ 0 , atunci 1 ∙a=a> b . Dacăb> 0, atunci a , b ∈ N şi putem aplica

lema lui Arhimede pentru mulţimea numerelor naturale [2,p.28] , adică există m∈ N, astfel încât
ma>b . Lema este demonstrată.
Propoziţia 2. Inelul numerelor întregi Z este discret în topologia dreptei reale, adică între
oricare două numere întregi consecutive ( mşim+1 ¿ nu există alte numere întregi.
Demonstraţie. Situaţia m<n< m+1 este imposibilă deoarece adaugând (−m) la cele trei
părţi , obţinem 0< n−m<1 contradicţie . Propoziţia este demonstrată.
Teoremă. ( teorema împărţirii cu rest în Z). Pentru orice două numere întregi a , b ∈ Z ,b ≠ 0,
există două numere întregi q ,r ∈ Z , astfel încât
a=bq+ r ,0 ≤ r ≤b
Numerele q şi r cu această proprietate sunt determinate în mod unic.
Demonstraţie . Fie a¿ 0. Atunci 0=b ∙ 0+0. Cercetăm celelate cazuri posibile:
1)a> 0 , b>0 ; 2)a> 0 , b<0;
3)a< 0 , b>0 ; 4)a< 0 , b<0.
1) Fie a> 0 , b>0. Atunci a , b ∈ N . Aplicăm teorema împărţirii cu rest pentru numerele
naturale [2,p.28]
a=bq+ r ,q ,r ∈ N , r <b=|b|.
10
2) Fie a> 0 , b<0. Atunci ,−b ∈ N . Aplicăm teorema pentru numerele naturale [2,p.28]
obţinem a=(−b ) q 1+ r 1 , r 1 ∈ N , r 1<(−b). Notăm q=−q 1 ,r =r 1. Atuncia=(−b ) q 1+ r 1=bq+ r ,unde
0 ≤ r < (−b ) ≤|b|.
3) Fie a< 0 , b>0. Atunci−a , b ∈ N . După teorema împărţirii cu rest pentru numerele
naturale [2,p.28] avem
−a=b q 1+ r 1 , r 1 ∈ N , 0≤ r 1 <b
Dacă r 1=0, atunci −a=b q 1 , de aceea a=b(−q1 ) şi putem pune q=−q 1 şi r =0. Dacă 0< r 1,
atunci
a=−b q 1−r 1=b(−q 1−1)+ y−r 1.
Notăm−q 1−1=q , y−r 1=r şi obţinem a=bq+ r . Din relaţia 0< r 1<b avem – b←r 1. Atunci
0< b−r 1 < y =|b| ,0< r <|b|
4) Fiea< 0 , b<0. Atunci – a ,−b ∈ N şi după teorema împărţirii cu rest pentru mulţimea
numerelor naturale [2,p.28]avem
−a=¿,0 ≤ r 1< (−b ) .
Dacă r 1=0, atunci – a=(−b) q1, deci a=b q 1 şi putem lua q=q 1 și r =0. Dacă r 1 >0 , atunci:
a=b q 1−r 1=b ( q1 +1 ) +(−b−r 1)
şi notând
q=q 1+ 1, r =− y−r 1
obţinem a=bq+ r . Din relaţia 0< r 1<(−b) avem ( înmulţind la -1) b< r 1< 0 , de unde adăugând
– b ¿ rezultă 0←b−r 1 ←b , adică 0< r<|b|.
Astfel am obţinut relaţia din teoremă. Să verificăm unicitatea cătului şi a restului .

Presupunem că a ∈ Z posedă două descompuneri
a=bq+ r ,0 ≤ r <|b| ,a=b q 1+ r 1 , 0 ≤ r 1<|b|.
Atunci
bq+ r=b q1 +r 1
11
de unde
b ( q−q1 ) =r−r 1.
Notăm t=q−q 1 şi obţinem bt=r −r 1. Atunci
|b||t|=|r −r 1|. (1)
Cum r , r 1 ∈ N în cazul r 1 <r avem 0 ≤ r−r 1 ≤ r<|b|, iar în cazul r ≤ r 1 avem 0 ≤ r 1−r ≤ r 1<|b|.
Astfel , în ambele cazuri obţinem |r −r 1|<|b|.
Observăm că presupunerea t=q−q 1 aduce la contradicţie: în acest caz |t |≥1 , deci |b||t|≥|b| şi
relaţia (1) implică
|b|≤|b||t|=|r 1−r|≥|b|.
Din cele expuse rezultă u=0, adică q=q 1. Din descompunerile iniţiale rezultă r =r 1. Teorema
este demonstrată.
6. Ideale în inelul numerelor întregi
Teorema 1. Dacă grupul ciclic (G .∙)este generat de un element de ordin infinit, atunci el
este izomorf cu grupul aditiv al numerelor întregi (Z ,+¿.
Demonstraţie . Fie a ∈G şi o ( a )=∞. Definim aplicația f :G → Z, f ( an )=n , n∈ Z . Fie r ≠ s şi
a r=a s . Dacă de exemplu r > s, atunci a r−s=e şi r −s >0 , ce contrazice faptului căo ( a )=∞. Deci
r =s . Prin urmare aplicaţia f este o aplicație bijectivă a mulțimii G pe mulțimea Z .
Aplicaţia f păstrează operaţia grupului G, deoarece pentru orice numere întregi m şis :
f ( am ∙ as ) =f ( a m+ s )=m+s=f ( am ) ∙ f ( as ) .
Astfel f este o aplicaţie izomorfă a grupului G pe grupul Z .Teorema este demonstrată.
Corolar. Grupul (Z ,+¿ este un grup ciclic.
Teorema 2. Orice ideal nenul al inelului ( Z ,+ ,∙) coincide cu mZ pentru un careva m∈ N .
Demonstraţie. . Fie A ⊲ Z , A ≠ 0. Atunci mulţimea A conține cel puţin un număr întreg diferit
de 0. Fie a ≠ 0 ∈ A . Atunci a ∈ N ori – a ∈ N. Deoarece A ⊲ Z şia ≠ 0 ∈ A , rezultă că – a ∈ A . Cu
12
alte cuvinte A conţine numere naturale. Notăm cu m cel mai mic număr natural ce aparţine
idealului A . Așadar, m∈ A şi s ∈ A, pentru orice 0< s< m.
Să arătăm acum , că A=mZ .Este evident că mZ ⊆ A . Fie acumx ∈ A. Tratăm numerele x şi

m cu teorema împărţirii cu rest şi obţinemx=mq+r , unde 0 ≤ r ≤ m−1. Deoarece r =x−mq ∈ A,
atunci r ≠ 0 vine în contradicţie cu faptul căr ∈ A . Deci r =0 şi x=mq ∈ mZ . Deoarece x este
un element arbitrar din A, atunci obţinem A ⊆ mZ , deci A=mZ .
Teorema 3. Pentru oricare două ideale mZ şi nZ nenule ale inelului( Z ,+ ,∙) sunt juste
egalităţile:
mZ+ nZ=dZ (1)
mZ ∩ nZ=kZ ; (2)
mZ ∙ nZ=(mn) Z (3)
m
mZ :nZ = Z; (4)
d
pZ=√ p α Z=√ pZ , p este un numra prim,α ∈ N (5)
√ mZ =( p1 ∙ p2 ∙ …∙ pr )Z . (6)
Aici d=(m , n) este cel mai mare divisor comun al numerelor naturale m șin , k =[m , n] – cel
mai mic multiplu comun al numerelor naturalem șin ,iar m= pα1 ∙ pα2 ∙… ∙ p αr - descompunerea
1 2 r
canonică a numărului m în factori primi.
Demonstraţie.1) Deoarece d=(m , n) , atuncim⋮ d , n ⋮d , deaceea mZ , nZ ⊆ dZ
ce implică mZ+ nZ ⊆dZ . Conform teoremei de reprezentare a celui mai mare divisor comun
sub forma ¿ mx+ ny , x , y ∈ Z , avem d ∈mZ+ nZ , deaceea dZ ⊆ mZ+nZ . Din incluziunile
obţinute rezultă (1).
2) Fie x ∈ mZ ∩nZ. Atunci x ∈ mZ si ∈ nZ , deaceea x ⋮ m , x ⋮n . În baza definiţiei celui

mai mic divisor comun a numerelor avem x ⋮ k , ce implică că x ∈ kZ . Cu alte cuvinte , am
demonstrat egalitatea
mZ ∩ nZ ⊆ kZ (7)
13
Pe de altă parte, avemk ⋮ n , k ⋮m , deci kZ ⊆mZ , kZ ⊆ nZ , de unde rezultă incluziunea
kZ ⊆ mZ ∩nZ (8)
3) Fie x ∈ mZ ∙ nZ . Atunci x=mt ∙ ns , t , s ∈ Z. Avem x=mnts, ceea ce implică x ∈ mnZ sau

mZ ∙ nZ ⊆ mnZ. Fie acumx ∈ mnZ. Avem mnZ ⊆mZ ,mnZ ⊆nZ. Atuncix ∈ mZ ∙ nZ , deci
mnZ ⊆mZ ∙ nZ. Din ambele incluziuni rezultă (3).
4) Fie m=dr , n=ds , ( r , s )=1. Sa demonstrăm , că
mZ :nZ =rZ.
Într –adevăr, fie x ∈ mZ :nZ . Atunci xnZ ⊆ mZ, ceea ce implicăxn ⋮ m sau xds ⋮ dr,deci xs ⋮ r .
Cum( r , s )=1 , avem x ⋮ r, adică x ∈ rZşi mZ :nZ ⊆rZ .Fie y ∈rZ . Atunci
ynZ= ydsZ ⊆rZ ∙ dsZ=( rds ) Z ⊆rsZ ⊆ rZ,ceea ce demonstrează că y ∈mZ :nZ, deci este justă
egalitatea (4).
5) Considerăm acum√ p α Z , unde p este un număr prim α ∈ N . Dacă x ∈ √ p α Z , atunci există

k ∈ N , asfel încăt x k ∈ pα Z ce implică x k ⋮ p și deci x k ∈ pZ , ceea ce demonstrează, că x ∈ p α Z .
Am demonstrat incluziunea
√ p α Z ⊆ √ pZ (9)
Reciproc, dacă y ∈ √ pZ , exista l ∈ N, astfel încăt y l ∈ pZ și deci ( y l ¿ ¿α ∈( pZ)α = p α Z , adică
y ∈ √ pα Z . Așadar, e justă și incluziunea
√ pZ ⊆ √ p α Z ( 10)
pentru orice număr natural α . Din (9) și (10) rezultă egalitatea
√ p α Z=√ pZ
pentru orice numar prim p și orice număr natural α .
Este evident că pZ ⊆ √ pZ .Invers , fie x ∈ √ pZ . Atunci x k ∈ pZ pentru careva k ∈ N . Deci

x k ⋮ p și x ⋮ p, adică x ∈ pZ,ceea ce demonstrează √ pZ ⊆ pZ . Astfel are loc
√ pZ ⊆ pZ (11)
pentru oirce număr prim p .
14
6) Fie m= pα1 ∙ pα2 ∙… ∙ p αr - descompunerea canonică a numărului m în factori primi. Atunci (
1 2 r
p j , pi ¿=1pentru orice j ≠ i , 1≤ i≤ r . Conform proprietății numerelor reciproc prime avem:(
p jα , piα ¿=1 , j≠ i și a ⋮ m⇒ a⋮ piα pentru orice 1 ≤i ≤r . Aplicăm definiția radicalului inelului și

j i i
obținem x ∈ √ mZ
⇔ ( ∃ k ∈ N ) ( x k ∈ mZ ) ⇔ (∃ k ∈ N ) ( x k ⋮ m ) ⇔ ( ∃ x ∈ N ) ( ∀ i ∈ N ) ( x k ⋮ piα ) ⇔ ( ∀ i ∈ N ) , x ∈ √ piα ⇔ x ∈¿ i √ piα =√ p

i i i
Astfel am demonstrat egalitatea
√ mZ=√ p α1 ∙ p2α ∙ …∙ pαr =√ p 1α ∩ √ p 2α ∩… ∩ √ p rα

1 2 r 1 2 r
(12)
Din (12) conform egalităților (5) și (2), obținem
√ mZ=√ p 1 Z ∩ √ p2 Z ∩ …∩ √ pr Z=([ p1 , p2 , … , p r ¿ ¿ Z=( p1 ∙ p2 ∙ …∙ pr ) Z ,
deoarece [ p1 , p2 , … , p r ¿=( p1 ∙ p2 ∙ …∙ pr ) este cel mai mic multiplu comun al numerelor prime
p1 , p2 , … , p r diferite două cate două.Teorema este demonstrată.
Lemă. Dacă în inelul K cu elementul unitate 1 pentru idealele A , S i , ,i=1 ,´m au loc
egalitățile
A+ Si =K ,i=1 ,´m
atunci
A+ S1 S 2 … S m=K =A +S 1 ∩ S 2 ∩… ∩ S m (1)
Demonstrție. Deoarece S1 S 2 … Sm ⊆ S1 ∩ S 2 ∩ …∩ S m, e suficient să demonstrăm numai prima

egalitate din (1). Ultima relație trebue să fie demonstrată pentru m=2 , fiindcă trecerea de la
m−1 la m este evidentă. Avem 1=a1+ s 1=a2 + s2 cu a 1 , a2 ∈ B și s1 ∈ S1 , s2 ∈ S2 . Atunci 1=12=
(a ¿ ¿1+ s 1)(a ¿ ¿2+ s 2)=a1 a 2+ a1 s 2+ s1 a2 + s1 s 2=a+ s 1 s2 ¿ ¿, a=a1 a2 +a 1 s2 + s1 a2 ∈ A , s 1 s2 ∈ S1 S 2.
Asa dar,1 ∈ A+ S1 S 2 , deci , A+ S1 S 2=K . Lema este demonstrată.
Teorema 4. Dacă pentru idealele Si,i=1 ,´m ale inelului K cu elementul unitate 1 au loc
egalitățile
( ∀ i≠ j ) S i+ S j= K ,
atunci pentru orice elemente a 1 , a2 , … , an ∈ R există r ∈ K astfel încăt r −ai ∈ Si , ,i=1 ,´m.
15
Demonstrație. Fie n=2 , K =S 1 +S 2 ,a 1 , a2 ∈ K . Atunci 1=s1 + s2 s 1 ∈ S 1 , s2 ∈ S2 . Punem
r =a1 s 2+ a2 s 1 și calculăm
r −a1=a1 s2 +a 2 s1−a1=a 1 s2 +a2 s 1−a 1 ∙ 1=a1 s 2 +a2 s 1−a 1 ( s1 + s2 ) =( a2−a1 ) s 1 .Atunci
( a 2−a1 ) s1 ∈ S 1 .
La fel obținem r −a2=( a1−a ) s 2 ∈ S 2. Deci, teorema are loc pentru m=2. Presupunem acum
´ . Deoarece
că ea este adevarată pentru m−1 , adică există c ∈ K astfel încât c−ai ∈ S i ,i=1 , m−1
, S m + Si=K ,i=1 , m−1
´ , atunci conform lemei 1, K=S m+ S 1 ∩ S2 ∩… ∩ Sm −1 . Tratăm idealele Sm și
S1 ∩S 2 ∩ …∩ S m−1 , elementele a m și c ca în cazul m=2. Obținem un r ∈ K astfel încât r −r m ∈ Sm
și r −c ∈ S 1 ∩ S2 ∩… ∩ Sm −1. De aici obținem r −c ∈ S i , i=1 , n−1

´ si, definitiv, r −ai=
´ ,r −am ∈ Sm . Conform principiului inducției matematice teorema e
( r −c )+(c−ai )∈ S i,i=1 , m−1
adevarată pentru orice m ≥2. Teorema este demonstrată.
Teorema 5. Dacă 1 ∈ K și idealele Si , ,i=1 ,´m verifică egalitățile
( ∀ i≠ j ) S i+ S j= K , Si ≠ K
atunci
K / S1 ∩S 2 ∩ …∩ S m ≅ K /S 1 ⨁ K /S2 ⨁ ... ⨁ K ∕ S m
Demonstrație. Definim aplicația
φ : K → K /S 1 ⨁ K / S2 ⨁ ... ⨁ K /S m=K 2
după regula
∀ a ∈ K , φ ( a ) =( a+S 1 , a+ S 2 , … , a+ S m) ∈ K 2.
Se verifică direct ca φ este un mofism de inele. Într-adevăr
φ ( a+ b )=¿)=(a+ S 1 , a+ S 2 , … , a+ Sn ) +( b+ S 1 , b+ S 2 , … , b+ S n) =φ ¿;
φ ( ab )=¿)=( ( a+ S1 ) ( b+ S 1) , ( a+ S 2 )( b+ S2 ) , … , ( a+ Sm ) ( b+S m ) ) =¿
(a+ S 1 , a+ S 2 , … , a+ Sm ) ( b+ S1 , b+ S2 , … , b+S m )=φ ¿;
Găsim nucleul acestui morfism
16
Kerφ= { x : φ ( x )=0=( S 1 , S 2 ,… , Sn ) }={ x : ( x +S 1 , x + S2 , … , x + Sm ) =( S1 , S 2 , … , S n ) }={
x : x ∈ S1 , x ∈ S2 , … , x ∈ S m }=S1 ∩ S2 ∩… ∩S m .
Conform teoremei fundamentale de izomorfism pentru inele, avem
K 1=K /S 1 ∩ S2 ∩… ∩S n ≅ Imφ.
Să arătăm acum că Imφ=K 2 , adică f este surjectivă. Fie b=( y1 + S , y 2+ S 2 , … , y m + Sm )∈ R2.

Există r ∈ K astfel încăt r − y i ∈ S i , i=1 ,´m. Atunci r + Si = y i+ S i , , i=1 ´, n. Prin urmare , f ( b )=r .
Considerăm cazul K=Z. Fiem un număr natural, iar n= pα1 ∙ p α2 ∙ … ∙ pαr descompunerea lui
1 2 r
canonică. Din cele expuse anterior avem
( n ) =p α1 ∙ p α2 ∙ … ∙ pαr =( p ¿ ¿1 α )∩( pα2 )∩… ∩( p αr ), ¿ ( ∀ i≠ j ) ( pαi , pαj )=1 ⇒ ( piα ) + ( p αj ) =( 1 )=Z .

1 2 r 1 2 r i j i j
α α α
Atunci Z n ≅ Z /(n)≅ Z /( p ¿ ¿ 1 ) ⨁ Z /( p2 ) ⨁… ⊕ Z /( p ¿ ¿ r ) ≅ Z p ⨁ Z p ⊕ …⊕ Z p ¿ ¿ .
1 2 r
α1
1
α2
2
αr
r
Teorema 6. Orice subinel al inelului ( Z ,+ ,∙) coincide cu nZ pentru un careva n ∈ N .
Demonstraţie. Într-adevăr orice subgrup în¿ coincide cu nZ . Dacă x , y ∈nZ, atunci
x=nt , y=ns , t , s ∈ Z și xy=nt ∙ ns=n (tns ) , tns ∈Z, deci xy ∈ Z . Astfel nZ < Z și alte subinele în
( Z ,+ ,∙) nu există, fiindcă orice subinel este un subgrup în ( Z ,+ ,∙). Teorema este demonstrată.
2.4.Morfisme a inelului numerelor întregi
Lemă. Daca f : Z → Z este un automorfism a grupului Z, atunci f ( n )=n sau f ( n )=−n, ∀ n ∈ Z,

atunci f =1Z sau f =−1 Z.
Demonstrație . Dacă n ∈ N ¿ atunci
f ( n )=f ( 1+1+…+ 1 )=nf (1)
șif (−n )=−f ( n ). Este evident că,f ( 0 )=0=¿ 0 ∙ f ( 1 ) , prin urmare
f ( n )=f (1) ∙ n,∀ n ∈ Z
Dacă f este un automorfism și f fiind surjectiva, există a ∈ Z astfel încăt
17
1=f (1)∙ a. Rezultă căf (1) divide pe 1 ,adica f ( 1 ) ∈{−1,1 }. Dacă f ( 1 ) =1. Atunci f =1Z care
este, evident ,automorfism a lui ¿, iar dacă f ( 1 ) =−1, atunci
−1 z : Z → Z , (−1 z ) ( n )=−n .Această aplicație este un automorfism a lui¿.
Deci automorfismele lui ¿sunt 1Z și−1 z . Lema este demonstrată.
Teoremă . Dacă f : Z → Z este un morfism a inelului Z, atunci f este ori morfismul nul
ori morfismul identic f ∈ {0 , 1z }
Demonstrație . Avem f ( n )=f ( 1 ) ∙ n , ∀ n ∈ Z. Dar f ( 1 ) =f ( 1∙ 1 )=f ( 1 ) ∙ f ( 1 ), de unde rezultă

f ( 1 ) ∈ { 0 ,1 z }
În concluzief ( n ) =0 sau f ( n )=n , ∀ n ∈ Z . Teorema este demonstrată
Corolar. Dacă f : Z → Z este un automorfism a inelului Z , atunci f ( n )=n , ∀ n ∈ Z.
Propoziţia 1. Orice morfism nenul a inelului ( Z ,+ ,∙) în corpul ( Q ,+, ∙ ), este morfismul
identic.
Demonstraţie. Fie f : Z → Q. Atunci f ( 0 )=0 , f ( 1 )=1. Avem
f ( m )=f ( 1+…+1 )=f ( 1 )+ …+ f ( 1 ) =1+ …+1=m,
pentru orice număr natural m. Cum f (−1 ) =−1 , rezultă
f (−m ) =f ( m ∙ (−1 ) ) =f ( m ) ∙ f (−1 )=m∙ (−1 )=−m.
Propoziţia este demonstrată.
Propoziţia 2. Nu există morfisme a corpului( Q ,+, ∙ ) în inelul ( Z ,+, ∙ ) .
Demonstraţie. Presupunem absurdul, deci există un morfism f :Q → Z. Avem
f ( 1 ) =1, f ( q )=q .
Fie f ( 1q )=r. Atunci

( 1q )=f ( q ) ∙ f ( 1q )=q ∙ r =1- contradicţie.
f ( 1 ) =f q ∙
Propoziţia este demonstrată

Propoziția 3. Fie ¿ grupul aditiv al numerelor întregi. Atunci grupul factor al acestui
grup coincide cuZ ∕ mZ.
Demonstrație. Cum ¿ este abelian, mZ este un subgrup normal, mZ ∆ Z. Atunci Z ∕ mZ în

raport cu operația ,, +¿ „ : ( t+ mZ ) + ( s+mZ )=( t +s ) +mZ este un grup. Cum orice subgrup în ¿ are
formamZ, atunci orice grup factor coincide cuZ ∕ mZ.Propoziția este demonstrată.
18
Propoziția 4. Fie ( Z ,+, ∙ ) inelul numerelor întregi. Atunci orice inel factor al acestui
inel coincide cu inelulZ ∕ mZ.
Demonstrație. Cum ¿ este un grup abelian, mZ este un subgrup normal, mZ ∆ Z. Atunci

Z ∕ mZ cu operațiile ,, +¿„ ( t+ mZ ) + ( s+mZ )=( t +s ) +mZ ,∙ ( t+mZ ) ∙ ( s +mZ )=( ts ) +mZ ,este un
inlel. Cum orice ideal în ( Z ,+, ∙ ) are formamZ, atunci orice inel factor coincide cuZ ∕ m Z
.Propoziția este demonstrată.
2 n+1
Problema 1. Fie L= { 2m+1 ∨n , m∈ Z }. Să se arate, că Q ∕ L≅ Z, unde¿ grupul aditiv al
¿
numerelor întregi, iar( Q ¿ , ⋅ ) este grupul multiplicativ al numerelor raționale nenule .
Rezolvare. Cuplul ( L ,⋅ ) este un subgrup a lui ( Q¿ , ⋅ ) . Orice număr rațional x ≠ 0 se scrie sub
t 2 s+ 1
forma x=2 , t , s ,r ∈ Z .
2 r+ 1
2 s +1
¿
Definim aplicația φ :Q → Z , φ ( x )=φ 2
t
( 2 r +1 )
=t . Observăm, că pentru
m∈ Z , φ 2m ( qp )=m, deci φ este surjectivă. Fie x=2 22 s+r+ 11 , iar y=2 2u+
t 1
2 v +1
.
l
Atunci
2 p+1
(
φ ( xy )=φ 2t +l
2 q+1 )
=t +l=φ ( x ) +φ ( y ) , p ,q ∈ Z
2 s+ 1 2 s +1
Calculăm Kerφ= { x ∈Q , φ ( x )=0 }. Dacă x=2
¿ t
2 r+ 1
∈ Kerφ , φ ( x )=φ 2t (
2 r +1 )
=t=0. Atunci
2 s+ 1
x= ∈ L, deci Kerφ=L . După teorema despre morfisme de grupuri Q¿ ∕ L≅ Z. Problema
2 r+ 1
este rezolvată.
Problema 2. Să se descrie morfismele de ineleφ : Z n → Z m, ( Z¿ ¿ n ,+ ,∙) ,(Z¿¿ m ,+, ∙)−¿ ¿ ¿

inelul claselor de resuri modulon , respectiv moluo m .
Rezolvare .Fie φ : Z n → Z m un morfism de inele și φ ( 1́ ) =á ∈ Z m . Atunci
φ ( 1́ ) =φ ( 1́∙ 1́ )=φ ( 1́ ) ∙ φ ( 1́ )= á și n á=n φ ( 1́ )=φ ( n ∙ 1́ )=φ ( 0́ )=0́ , deci în Z m , φ ( 1́ ) este un element

2
idempotent și n φ ( 1́ ) =0́.
19
Fie é ∈ Z m un idempotent care verifică egalitatea n é = 0́ în Z m. Definimφ ( 1́ ) =é . Atunci φ ( 2́ )
¿ φ ( 1́+ 1́ )=φ ( 1́ ) +φ ( 1́ )= é+ é=2 é , și in general ,φ ( ś ) =s é ,φ ( 0́ )=φ ( ń )=n é=0́ . Calculăm φ ¿ +t́ ) =
´ )=(s +t)é =s é +t é =φ ( ś ) +φ ( t́ ) , φ ¿ ∙ t́ ) = φ ( s´∙t )=( st) é = st é 2 =s é ∙ t é=φ ( ś ) ∙ φ ( t́ ) .
φ ( s+t
Astfel φ este un morfism de inele. În concluzie există atâtea morfisme de inele din Z n în Z m
cate elemente idempotente á există în Z m , ce satisfac condiția n á=0́. Problema este rezolvată.
Problema 3. Să se arate, că dacă ( G ,∙ ) este un grup ciclic finit de ordinul n, atunci

G ≅ Z /n Z.
Rezolvare. Fie G un grup ciclic finit de ordinul n, ( G ,∙ , e ) ,G=⟨ a ⟩ ,|G|=n. Definim
f : Z → G , f ( s )=a s , s ∈ Z . Avem că f ( s+t )=as +t=as ∙ at =f ( s ) ∙ f (t), deci f este un morfism de

grupuri. Dacă a l ∈G , atunci l ∈Z și f ( l )=al, astfel f este surjectivă. Găsim
Ker f = { m∈ Z∨φ ( m) =e }. Fie t ∈ Ker f . Atunci f ( t )=at=e. Cum ordinul lui G este n, t=ns ∈ nZ.
Deci Ker f =nZ. După teorema despre morfisme de grupuri, Z¿ nZ ≅ G. Problema este rezolvată.
Problema 4. Fie ( Z ,+ ,∙) inelul numerelor întregi, 5 Z , 6 Z , 30 Z - ideale în Z. Arătați , că

Z /30 Z ≅ Z /5 Z Z /6 Z.
Rezolvare. Avem 5 Z +6 Z=Z, deoarece (5,6)=1. Definim aplicațiile

φ 1 : Z → Z /5 Z , φ1 ( s )=s +5 Z , φ2 :Z → Z /6 Z , φ2 ( t )=t +6 Z , s ,t ∈ Z .Aplicația f : Z → Z /5 Z Z /6 Z o
definim astfel ( z )=¿ ¿,φ 2 ( z ) ¿ . Atunci această aplicație, după cum se observă, este surjectivă.
Găsim Kerf . Fie u ∈ Kerf . Atunci f ( u )=¿,φ 2 ( u ) ¿= (u+ 5 Z ,u+ 6 Z )=(5 Z , 6 Z ). Rezultă, că
u ∈5 Z ∩6 Z=30 Z , Kerf =30 Z . Conform teoremei despre morfisme de grupuri
Z /30 Z ≅ Z /5 Z Z /6 Z. Problema este rezolvată.
Problema 5. Fie φ : Z → Z 6, φ ( z )=r z(restul de la împărțirea numărului întreg z la 6),
unde Z6 inelul claselor de resturi modulo 6. Arătați, că Z ∕ ker φ ≅ Z 6 .
Rezolvare. Fie φ : Z → Z 6, φ ( z )=r z(restul de la împărțirea numărului întreg z la 6),
unde Z6 ={0́ , 1́ , 2́, 3́ , 4́ , 5́ , 6́ } inelul claselor de resturi modulo 6,0́=6 Z , 1́=6 Z+1 , 2́ ,=6 Z+ 2,
3́ ,=6 Z +3,4́ ,=6 Z +4 ,5́ ,=6 Z +5.
Avem φ ( z 1 + z 2) =r z + z =r z +r z =φ ( z 1 ) +φ ( z 2 ) , φ ( z 1 ∙ z2 ) =r z ∙ z =r z ∙ r z =φ( z 1 )∙ φ( z 2 ) – deci φ

1 2 1 2 1 2 1 2
este un morfism de inel .Determinăm Ker φ. Fie x ∈ Ker φ ⇒ φ ( x ) =0́=r x . Atunci

x ∈ 6 Z ={ 6 t|t ∈ Z } și Ker φ=6 Z. Această aplicație este surjectivă. Fie ý ∈ Z6 , atunci
20
x=6 t + y ∈ Z și φ ( x )=φ ( 6 t + y )=φ ¿ După teorema despre morfisme de inele, Z ∕ ker φ ≅ Z 6 .
Problema este rezolvată.
Problema 6. Arătați, că inelele Z[ x ] /¿ x 2−2>¿ şi Z [ x ] /¿ x 2−3>¿ nu sunt izomorfe.
Rezolvare. Notăm S=Z [ x ], I =¿ x 2−2>¿ {( x 2−2 ) h ( x )∨h ( x ) ∈ Z [ x ] }, iar
J=¿ x 2−3> ¿ {( x 2−3 ) t ( x )∨t ( x ) ∈ Z [ x ] }. Presupunem că S/ I și S/ J sunt izomorfe, adică există un

izomorfism f : S /I → S/ J. Atunci f ( 1+ I )=1+ J, f (−2+ I )=−2+ J. Fie acum f ( x + I )=a+ bx+ J.
2
Atunci f ( ( x + I )( x + I ) )=f ( x2 + I ) ¿ ( a+bx +J ) =a 2+2 abx +b 2 x 2+ J . Însă
f ( x 2 + I −2+ I )=f ( I )=a2 +2 abx+ b2 x 2 +J −2+ J =a2 −2+ 3 b2 +2 abx+ b2 ( x 2−3 ) +J =a2−2+3 b2 +2 abx +J =J
. Rezultă, că a 2−2+3 b2 +2 abx=0, de unde a 2−2+3 b2=0 și 2 ab=0. Dacă a=0, avem
−2+3 b2 =0- contradicție. Daca b=0, avem a 2−2=0 – contradicție. Deci inele date nu sunt
izomorfe. Problema este rezolvată.
Problema 7. Fie ¿ ¿,+, ∙ ¿ inelul matricelor pătrate de ordinul 2 cu elemente numere
întregi, iar A=
0
0({ xy)∨x , y ∈ Z } o submulțime în M (Z ). Arătați,că dacă I ={ D ∈ A : D =O },
2
2
2
atunci I ∆ A și A/ I ≅ Z.
Rezolvare .Este evident că A este un subinel în M 2 (Z ).
Avem (00 10)(00 01 )=(00 10 )≠ ( 00 00 )=( 00 01)(00 10), deci A este un subinel necomutativ. Fie
0 a 0 a 0 ab 0 0
L= 0 a , încât L2=O 2. Atunci
( ) = ( )( ) (
2 = )( )
dacă și numai dacă b=0.
0 b 0 b 0 b 0 b 0 0
I = 0 a ∨a ∈ Z .
Deci {( )
0 0 } Pentru B ,C ∈ I , X ∈ A, avem B−C ∈ I , XB ∈ I și B X ∈ I.
Definim aplicația f : A → Z ,
f 0 a =b.
(( ))
0 b
Atunci
0 a1 0 a2 0 a 1+ a2 0 a1 0 a2
f
(( ) ( )) (
+
0 b1 0 b2
=f
0 b 1+ b2
=f
0 b1
+f
0 b2
,
) ( ) ( )
21
0 a1 0 a 2 0 a1 b2 0 a1 0 a2
f
(( )( )) (
0 b1 0 b 2
=f
0 b1 b2
=b1 b2=f
)
0 b1 0 b2
,
(( )( ))
deci f este un morfism de inel.
0 a❑ 0 a❑
Găsim acum Kerf . Fie B∈ Kerf , B= ( 0 b ) Atunci f ( 0 b )=b=0, deci
0 a❑
Kerf = {( )
0 0 }
∨a ∈ Z =I . Atunci A/ I ≅ Z. Problema este rezolvată.
7. Congruențe în inelul numerelor întregi
Definiția 1: Spunem, că numerele a , b ∈ Z sunt congruente modulo n, dacă a−b se

divide cu n. Se notează: a ≡ b ( mod n ) sau a ≡ b ( n ).
Propoziția 1: Relația , ,, ≡ ” este o relație de echivalență.
Demonstraţie. Avem că a−a=0 ⋮ n, deci ,, ≡ ” este reflexivă. Fie a−b ⋮ n. Cum

−( a−b ) =b−a ⋮ n , rezulta ca ,, ≡” este simetrică. Dacă a−b ⋮ n și b−c ⋮n, atunci
( a−b ) + ( b−c )=a−c ⋮ n . Astfel ,, ≡ ” este tranzitivă. În concluzie ,, ≡ ” este relație de
echivalență. Propoziția este demonstrată
Relația de echivalență ,, ≡ ” determină o partiție a lui Z în clase de echivalență.Notăm

á={ z ∈ Z : z−a ⋮ n } clasa de echivalență cu reprezentantul a. Mulțimea factor Z /≡ se notează cu
Z /nZ sau Z n și se numește mulțimea claselor de resturi modulo n.
Proprietatea 1. Dacă n=0, atunci relația de congruență coincide cu relația de egalitate.
Proprietatea 2. Dacă n=1, atunci orice 2 numere întregi sunt congruente modulo n.
Proprietatea 3. Orice 2 clase de resturi modulo n, sau coincid, sau nu se intersectează.
Proprietatea 4. Dacă á este o clasă de resturi modulo n și ∈ á, atunci á

¿ { b+ nk∨k ∈ Z }=b+n Z.
Proprietatea 5. Numerele a și b sunt congruente modulo ( n ≠ 0 ) , dacă și numai dacă prin

împărțirea cu n, dau același rest.
Demonstrație . Fie că la împarțirea numerelor a și b cu n se obtin câturile q și p , iar

resturile r și s. Atunci
22
a=nq+ r ,0 ≤ r <n ; b=np+ s , 0 ≤ s< n
Presupunem, că r > s. Scădem din prima relație relația doi și obținem
a−b=n ( q− p ) + ( r−s ) , 0 ≤ r−s<m
Dacăa ≡ b ( mod n ) , atunci conform definiției congruenței a−b se divide cu m , deci restul
r −s=0, de unde r =s .Pe de altă parte, dacăr =s, atunci diferența a−b se divide cu m, deci
a ≡ b ( mod n ) . Proprietatea este demonstrată.
Proprietatea 6. Dacă a ≡ b ( modn ) și c ≡d ( n ), atuncia ± c ≡ b ± d ( mod n ).
Demonstrație. Conform condiției n|a−b și n|c −d. Atunci n ¿ sau
n ¿, de unde rezultăa+ c ≡ b+d ( mod n ) .Cum n|a−b și n|c −d, rezultă n ¿ saun ¿, de unde
a−c ≡b−d ( mod n ). Proprietatea este demonstrată.
Proprietatea 7. Dacă a ≡ b ( mod n ) și c ≡d ( mod n ) , atunci ac ≡bd ( mod n ).
Demonstrație. Conform condiției n|a−b si n|c −d. Atunci n ¿ și
n ¿. Conform proprietății 6 avemn ¿ sau n ¿
de unde rezultă ac ≡b d ( mod n ) . Proprietatea este demonstrată.
Proprietatea 8. Dacă ( c , n )=1 șiac ≡bc ( mod n ), atunci a ≡ b ( modn ) .
Demonstrație. Conform condiției |ac −bc . Cum ( c , n )=1, rezultă căn|a−b.
Atuncia ≡ b ( mod n ). Proprietatea este demonstrată.
Proprietatea 9. Dacă da ≡ db ( moddn ), atuncia ≡ b ( mod n ).
Conform condiției |da−db . Atunci n ¿ de unde rezultăa ≡ b ( mod n ). Proprietatea este

demonstrată.
Proprietatea 10. Fie n=n1 k . Dacă a ≡ b ( modn ) , atunci a ≡ b ( mod n1 ).
Demonstrație. Conform condiției |a−b . Cum n=n1 k .Atunci n1 ¿
de unde rezultă ,a ≡ b ( mod n1 ). Proprietatea este demonstrată.
Propoziția 2. Orice element al unui inel comutativ unitar nenul și finit este sau divisor
a lui zero sau este element inversabil.
23
Demonstrație . Fie r un element arbitrar din K. Definim aplicația φ : K → K prin egalitatea
φ ( x )=rx
Putem considera r ≠ 0 , deoarece este divisor al lui zero. Dacă φ ( x 1 )=φ(x 2), atunci
r x 1=r x2 . Dacă a nu este un divizor a lui zero, atunci x 1=x 2 și φ este injectivă. Inelul K fiind
finit, rezultă ca φ este surjectivă. Deci ecuația rx=1 are soluție și r este inversabil . Propoziția
este demonstrată.
Teorema 1.Pentru orice număr natural m , m>1 și orice x ∈ Z următoarele afirmații sunt
echivalente:
a) x si m sunt prime intre ele, ( x ,m )=1 ;
b) x́ e inversabil în Z m ;
c) x́ nu e un divisor al lui zero in Z m .
Demonstrație . Dacă( x ,m )=1, există numerele p , q ∈ Z astfel încât xp+ mq=1. Trecând la
clase de congruență obținem xp ´ 1́ ⇒ x́ ∙ ṕ + ḿ ∙ q́=1́ ⇒ x́ ∙ ṕ + 0́ ∙ q́=1́ ⇒ x́ ∙ ṕ=1́⇒ x́ este
´ + mq=
inversabil în Z m .
Daca x́ este inversabil în Z m , atunci există ṕ ∈ Z m , astfel încăt x́ ∙ ṕ ¿ 1́

⇒ xp ≡ 1 ( modm ) ⇒ ( ∃ q ∈ Z ) , xp=1+ mq⇒ xp+m (−q )=1 ⇒ ( x , m ) =1. Așadar, a) și b) sunt
echivalente.
Conform propoziției 2 afirmația b) și c) sunt echivalente. Teorema este demonstrată.
Teorema 2. Inelul ( Z p ,+ ,∙ ¿ este corp dacă și numai dacă p este un numâr prim.
Demonstrație . Dacă numărul p nu este prim, atunci există numerele naturale m1 ,m2 astfel
încăt m 1 m2=1, 1¿ m 1 , m 2 < p. Trecănd la clase de congruență , obținem ḿ 1 ∙ ḿ 2= ṕ= 0́,ḿ 1 ≠ ḿ 2 ≠ 0́ .
Astfel inelul ( Z p ,+ ,∙ ¿ conține divizori a lui zero și deci nu este corp. Așadar dacă inelul (
Z p ,+ ,∙ ¿ este corp , atunci p este un număr prim.
Reciproc , fie p este un număr prim arbitrar. Atunci pentru orice t natural ,1 ≤t ≤ p−1, avem
( t , p )=1, deci t́ este inversabil în Z p . În concluzie orice element nenul din Z p este inversabil și
Z p este corp. Teorema este demonstrată.
24
Din teorema 1, rezultă că grupul multiplicativ U ( Z m ), al inelului claselor de resturi Z m este
grupul
U ( Z m )={x́ : x ∈ N , 1≤ x< n ,(x ,m)=1 }
Definiția 2.Funcția φ : N → N definită în felul următor:φ (m) este egal cu numărul de numere
naturale mai mici decât m și prime cu m se numește funcția lui Euler.
Reamintim, ca functia f se numește multiplicativă, dacă pentru orice două numere positive
reciproc prime x și y se verifica condiția f ( xy ) =f ( x ) f ( y ) .
Teorema 3..Funcția Euler este o funcție multiplicativă.
Demonstrație. Fie x și y doua numere reciproc prime. Cercetăm mulțimea Anumerelor

nenegative mai mici ca xy. Conform teoremei împarțirii cu rest fiecare număr din A se
reprezintă în mod unic sub forma y q+r , r ∈{0,1,2, … , y -1}. Numărul yq+ r este reciproc prim cu
y dacă și numai dacă ( y , r )=1. Există φ ( y ) de astfel de numere r . Fie r 1 unul din aceste numere.
Atunci numerele r 1 , y+ r 1 , 2 y+ r 1 , … , y ( x−1 )+ r 1 formează un sistem complet de resturi modulo
a. Printre aceste numere se găsesc φ ( x ) reciproc prime cux . Astfel fiecărui numar r 1îi
corespunde φ ( x ) numere de forma yq+ r 1 reciproc prime cu x , deci și cu xy . Astfel numărul
elementelor din mulțimea A, reciproc prime cu xy, este egal cu φ ( x ) φ( y ), adică φ ( xy )=φ ( x ) φ ( y )
.Teorema este demonstrată.
α
Teorema 4. Dacă m=∏ p este descompunerea canonică a numărului natural m , atunci
p
p|m
1
φ ( m )=m ∏ (1− ¿ )¿
p |n p
Demonstrație.Cum funcția Euler φ este o funcție multiplicativă atunci pentru calcucarea ei

este suficient să calculăm această funcție pentru puteri a numărului prim p. Cardinalul mulțimii
numerelor nenegative mai mici ca numărul pα și care nu sunt reciproc prime cu pα este egal cu
pα −1, deoarece numai numerelekp,0 ≤ k ¿ p α −1 nu sunt reciproc prime cu pα . Deaceea cardinalul
mulțimii numerelor mai mici ca pα și reciproc prime cu pα este egal cu pα − pα −1, adică
1
φ ( pα ) =p α (1− ).
p
α
Cum m=∏ p și funcția φ este multiplicativă avem
p
p|m
25
φ ( m ) = ∏ pα p
p|m
Atunci din relațiile de mai sus rezultă
1 1 1
φ ( m )=∏ pα (1− )=∏ p α
p p
∏ (1− p ¿ )=m ∏ (1− p ¿) . ¿ ¿ Teorema este demonstrată.
p|m p p|m p|m p|m
Teorema 5.Suma numerelor φ ( k ) după toți divizorii k a numărului m este egala cu m, adică
∑ φ ( k )=m.
k|m
α
Demonstrație. Dacă m=∏ pi descompunerea canonică a numărului m , atunci
i
∑ φ ( k )=∏i ¿ ¿ ¿
d|m
deoarece prin desfacerea parantezelor se obține suma tuturor valorilor funcțieiφ ( d ) . În continuare
avem
∑ φ ( k )=∏i ¿ ¿ ¿,
d|m
Deci, ∑ φ ( k )=m. Teorema este demonstrată.

k|m
Teorema 6 ( Teormea Euler). Dacă numărul întreg x este reciproc prim cu numărul întreg t
, atunci
x φ ( t ) ≡1( modt) (1)
Demonstrație. Fie
x 1 , x 2 , … , x φ ( t ) (2)
un sistem redus de resturi modulot. Atunci și sistemul de numere
xx 1 , x x 2 , … , xx φ (t ) (3)
este un sistem redus de resturi modulot.
Atunci produsul numerelor din (3) este congruent modulo t cu produsul numerelor din (2)
x φ ( t ) x 1 x 2 … x φ (t ) ≡ x1 x 2 … x φ ( t )(modt) (4)
26
Produsul x 1 x 2 … x φ (t ) este reciproc prim cu t. Atunci ambele părți ale congruenței le putem
împărți la acest produs . Am obținut x φ ( t ) ≡1( modt). Teorema este demonstrată.
Din teorema lui Euler, deoarece p este număr prim, φ ( p )= p−1, rezultă
Teorema 7 (Teormea lui Fermat). Pentru orice număr întreg x reciproc prim cu numărul
prim p
x p−1 ≡ 1(modp).
Această teoremă se utilizează și sub forma cunoscută sub numele de :
Teorema 8 (Teorema mică a lui Fermat). Pentru orice număr întreg x reciproc prim cu
numărul
prim p
x p ≡ x (modp).
Demonstrație. Într –adevăr, dacă (x , p ¿=1, atunci conform teoremei precedente
x p−1 ≡ 1(modp) ⇒ x p ≡ x( modp).
Dacă (x , p ¿ ≠1 , atunci x ⋮ p , x p ⋮ p, deci x p−x ⋮ p, adică x p ≡ x (modp).
Teorema 9 ( Teorema lui Wilson). Numărul natural m>1 este prim, dacă și număi dacă,
( m−1 ) !+1 se divide cu m .
¿
Demonstrație . Fie m= p un număr prim. În Z p are loc relața
b́−1=b́ ⇔ b́2=1́ ⇔ ( b́−1 ) ( b́+1 ) =0́ ⇔ b́=1́ ⋁ b́=−1́= p−1

´
¿
doaerece Z p nu are divizori a lui zero. Fie
A={2́ ,3́ , … , p−2

´ }.
¿
Din cele demonstrate mai sus rezultă,că dacă ḿ∈ A, atunci ḿ−1 ≠ ḿ , ḿ−1 ∈ A . Cum |Z p|= p−1 și
p−1 e număr par pentru m>4 , rezultă că și| A| este par. Prin urmare, elementele din M le
putem grupa două căte două, al caror produs este1́. Așa dar
27
´ =1́ ⇒ 2́ ∙ 3́∙ … ∙ p−2
2́ ∙ 3́∙ … ∙ p−2 ´ ∙ p−1
´ = p−1 ´ ) ∙( p−1) +1́= 0́⇒ ( p−1 ) ! +1
´ ¿−1́ ⇒ 2 ∙3 ∙ … ∙ ( p−2
se divide cu p . Se vede că ( 2−1 ) !+1 ⋮ 2, ( 3−1 ) !+1 ⋮ 3.
Reciproc, dacămnu este un număr prim, atunci există t ∈ N ,1<t <m ,m ⋮t. Rezultă că ( m−1 ) !
se divide cu t , ( m−1 ) !+1 nu se divide cu t , cu atât mai mult ( m−1 ) !+1 nu se divide cu m . Prin
urmare, dacă( m−1 ) !+1 se divide cu m, atunci m este un număr prim.
Propoziția 3. Fie a , m două numere reciproc prime , iara , c două numere naturale. Dacă
b a ≡ 1 ( modm ) șib c ≡1 ( modm ) , atunci b d ≡1 ( modm ), unde d=(a , c )
Demonstrație . Folosind algoritmul lui Euclid ,există u , v ∈ Z , încâtd=ua+ vc.
Cum unul din cele două numere u , veste pozitiv , iar celălat negativ sau zero , putem presupune
că u>0 , v ≤ 0 .Obținem b au ≡1(modm) și b c(−v) ≡1(modm), de unde b au−c(−v) ≡1 ( modm ) . Astfel
b d ≡1 ( modm ). Propoziția este demonstrată.
Propoziția 4. Dacăq este un număr prim și q|(b m−1), atunci q ¿ pentru d, un divisor propriu al
lui m sau q ≡ 1(m odm). Dacă q >2 și n este impar , a doua condiție devine
q ≡ 1¿).
Demonstrație . Din ipotezăb m ≡ 1 ( modq ) , iar din mica teoremă a lui Fermat,b q−1 ≡1 ( modq ) .
Din propoziția anterioară,b d ≡1 ( modq ), unde d= ( m, q−1 ) . Dacă d <m obținem prima relație .
Pentru cazul d=m, cum d |(q−1) ,avem q ≡ 1 ( modm ) . În situația în care q șim sunt amândoi
impari și m |q−1, atunci este evident că 2 m|q−1. Propoziția este demonstrată.
Exemplul 1. Pentru numărul 211 −1=2407 [10,p.82]cautăm divizorii primi
p ≡1(mod 22). Verificăm dacă p=23,67,89, … sunt divizori ai numărului (de fapt nu trebue sa
depășim √ 2047=45,24.. . ). Obținem astfel descompunerea 2047=23 ∙89.
Exemplul 2. Pentru a descompune în factori primi 312−1=531440[10,p.82], încercăm mai
întăi cu divizorii numerelor mai mici 31−1 , 32−1 , 33−1 , 34 −1 și cu ai lui 36 −1=( 33 −1 )( 33 +1 )
531440
care nu apar deja în 33−1. Obținem astfel 24 ,5,7,13. Cum 4
=73 este prim, am încheiat
2 ∙5 ∙ 7 ∙13
28
descompunerea . Trebue remarcat, că orice număr prim, care nu apare în descompunerea lui
3d −1 pentru d un divisor propriu al lui 12, trebue să fie congruent cu 2 modulo 12.
Exemplul 3. Pentru 235−1=34359738367 [10,p.82] considerăm la început divizorii 2d −1

pentru d=1,5,7 care furnizează divizorii primi 31 și 127. Obținem 235−1=31 ∙ 127 ∙8727391 .
Propoziția ne asigură că divizorii primi rămași trebue sa fie congruenți cu 1 modulo
70.Verificăm pentru 71,211,281,… Nu trebue sa verificăm toți divizorii de această formă până
la √ 8727391=2954,54…, pentru că găsim imediat 8727391=71∙ 122921 și astfel , rămâne să
cercetăm doar până la √ 122921=350,60 … . Găsim 122921număr prim și astfel , descompunerea
în factori primi cerută este 235−1=31 ∙ 71∙ 127 ∙122921.
Prezentăm acum utilzarea congruenților la realizarea unor teste de divizibilitate [10.p.83].
Considerăm numărul natural n=(b k bk−1 … b1 b0)10 . Deci
n=bk ∙ 10k +bk−1 ∙10 k−1+ …+b1 ∙10+ b0 , 0 ≤ a j ≤ 9.
Cum 10 ≡0 (mod 2), obținem că 10r ≡ 0(mod 2s ), pentru orice r ≤ s .
Testul 1.Numărul m este divizibil cu 2s dacă și numai dacă numărul format cu ultimele sale s
cifre este divizibil cu 2s .
De exemplu, pentru m=2114480 [10,p.83]cum 25 ∤14480 și24|4480 ,obtinem25 ∤m, iar pentru
s ≤ 4 , 2s|n . In mod asemănator obținem :
Testul 2. Numărul m este divizibil cu 5 s dacă și numai dacă numărul format cu ultimel sale s
cifre este divizibil cu 5 s .
De exemplu, m=23752875 [10,p.83]este divizibil cu 5 s pentru s ≤3 , iar 54 ∤ m cum625 ∤2875.
Din 10 ≡1(mod 3) și 10 ≡1 ( mod 9 ) rezultă , că m≡ b k + bk−1 +…+b 1+ b0 ( mod 3 ) și
m≡ b k + bk−1 +…+b 1+ b0 ( mod 9 ) .
Testul 3. Numărul m este divizibil cu 3 sau 9 dacă și numai dacă suma cifrelor sale este
divizibilă cu 3 sau 9.
Pentru m=234530046 ,observăm că 2+3+4+5+3+4+6=27, de unde rezultă că n este divizibil

cu 9.
29
Din relația 10 ≡−1 ( mod 11 ) ,obținem: 102 ≡1 ( mod 11 ) ,10 3 ≡−1 ( mod 11) , etc.. Atunci
m≡ b0 −b1 +…+(−1)k−1 b k−1+(−1)k b ( mod 11 ) .
Fie m=64937411. Cum1−1+ 4−7+3−9+ 4−5=−11, rezultă că m|11.
Testul 4. Numărul m este divizibil cu 11 dacă și numai dacă suma alternantă a cifrelor este
divizibilă cu 11.
Avem că 7 ∙ 11∙ 13=1001, de unde
103 ≡−1(mod 1001)
Atunci
m≡(b0 +10 b1 +100 b2 )+1000(
b 3+10 b 4 +100 b5 ¿+10002 (b 6+ 10 b7 +100 b8 )+ … ≡( b ¿ ¿ 2 b1 b0)10−(b ¿ ¿5 b 4 b3 )10+(b ¿ ¿ 8 b 7 b 6)10 ¿ ¿ ¿

… (mod 1001 ¿ .
Testul 5. Numărulm este divizibil cu 7,11 sau 13 dacă și număi dacă suma alternantă a
numerelor formate din blocuri de trei cifre , pornind de la ultimele, este divizibilă cu, respectiv
7,11 sau 13.
Fie acum
m=(bk b k−1 … b1 b0 )c .
Urmând aceeași cale de demonstrașie ca pentru cazul scrierii zecimale, obținem următoarele
teste:
Testul 6. Dacăn|c si 0 ≤ i< q,m este divizibil cu k i dacă și numai dacă (b j−1 b j−2 … b1 b0 )c este
divizibil cu ni .
Testul 7. Dacă q|c−1 ,m este divizibil cu q dacă și numai dacă (b j−1 b j−2 … b1 b0 )c este
divizibil cub k + bk−1 +…+b 1+ b este divizibil cu q .
Testul 8. Dacăq|c+ 1 ,m este divizibil cu q dacă și numai dacă suma
(−1)k bk +b k−1+ …b 2−b 1+b 0 este divizibilă cu q .
De exemplu, dacă considerăm numărul n=¿ [10,p.85] scris în baza 16, vom
obține :
30
2|n pentru că 2|6 dar 4 ∤n cum 4 ∤( A 6)16 =166;
3|n deoarece 3|7+ F=2+8+ A +6=48 și din
5 ∤ 7+ f +2+8+ A=6, rezultă 5 ∤n;
17 ∤n se obține din 17 ∤ 6-A+8-2+F-7=10.
Dacă dorim putem face o conversie simplă din sistemul hexagesimal în cel binar și invers ,
conform tabelului
Hex 0 1 2 3 4 5 6 7
Binar 0000 0001 0010 0011 0100 0101 0110 0111
Hex 8 9 A B C D E F
Binar 1000 1001 1010 1011 1100 1101 1110 1111
De exemplu, (2 FB3)16=(10111110110011)2 [10,p.85] ,unde se observă că am omis cele două

zerouri din scrierea lul 2 aflate în fața numărului. Pentru (10111110110011)2 , dacă dorim să-l
scriem în baza 16, se formează grupe de căte 4 cifre, pornind de la ultimele, pe care le înlocuim
conform tabelului. Obținem astfel, (3 DE 9)16 .
Definiția 3. Congruența de forma
a m x m +…+ a1 x +a 0 ≡ 0(modn)
unde a 1 , … , am sunt numere întregi, se numește congurență algebrică de gradul n, dacă a m nu se

divide cu n .
Dacă numărul b verifică congruența dată atunci orice număr c congruent cu b verifică
congruența dată. Orice astfel două solutii se consideră ca o singură soluție .
Definiția 4. Numărul de soluții a congruenței date se numește numărul de soluții al unui

sistem complet de resturi modulo n .
Exemplul 4. Congruența 3 x 2−7 ≡0 ( mod 4 ) [ 13 , p .409 ] . Printre numerele 0,1,2,3 a sistemului

complet de resturi modulo 4 , numerele x=1 și x=3 , verifică această congruență .Atunci
congruența dată are două soluții x ≡ 1(mod 4 ) și x ≡ 3 ( mod 4 ) .
31
Exemplul 5. Congruența x 2 ≡ 1(mod 8) [13,p.409].Printre numerele 0,1,2,3,4,5,6,7 a sistemului
complet de resturi modulo 8 , numerele 1 , 3 , 5,7 verifică această congruență .Atunci congruența
dată are soluțiile x ≡ 1(mod 8), x ≡ 3 ( mod 8 ) , x ≡5 ( mod 8 ) , x ≡ 7 ( mod 8 ) .
Teorema 10. Dacă ( a , n ) =1, atunci congruența
ax ≡b ( modn ) (1)
are o singură soluție.
Demonstrație. Pentru numărul a reciproc prim cu n există numărul c încăt ca ≡ 1 ( modn ) .

Inmulțim ambele părți a relației (1) cu c și obținem
x=cb ( modn ) (2)
Deci congruența data are nu mai mult de o soluție. Pe de alta parte (2) este o soluție a
congruenței (1), deoarece
a ( cb ) ≡(ac ) b≡ b(modn)
Astfel clasa de resturi ca (modn) este unica soluție a congruenței (1).Teorema este demonstrată.
Teorema 11. Fie ( a , n ) =d. Congruența
ax ≡c ( modn ) (1)
are soluții dacă și numai dacă d|c. Dacă d|c, atunci congruența (1) are ca soluții d clase de
resturi modulon, care formează o singură clasa modulo n /d .
Demonstrație . Fie ( a , n ) =d >1. Dacă congruența (1) are soluția x 1, atunci a x 1−c=k n, unde k
este un număr întreg. Cum ( a , n ) =d , rezultă că d divide c .
Presupunem acum că c se divide cu d. Să demonstrăm că congruența (1) are d soluții. Fie

c=c1 d , a=a1 d și n=n1 d . Congruența (1) este echivalentă congruenței
a 1 x ≡ c 1 ( mod n1 ) (2)
Conform teoremei 4 congruența (2) are o singură soluție t c1 mod n1, unde t este inversul lui a 1
modulo n. Fie x 0=t c1 . Clasul de resturi x 0 mod n1 se descompune în următoarele d clase de
resturi modulo n :
x 0 modn ,( x ¿ ¿ 0+n1 ) modn,(x ¿ ¿ 0+2 n1 )modn , … ,( x ¿ ¿ 0+(d−1) n1 )modn ¿ ¿ ¿(3).

32
Aceste clase sunt clase diferite de resturi modulo n . Astfel conguența (2) are ca soluții
clasele de resturi (3), care și formează o clasa de resturi modulo n /d . Teorema este demonstrată.
Teorema 12. Congruența
b m x m +…+ b1 x +b 0 ≡ 0(modq) (1)
unde q este un număr prim, are nu mai mult de m soluții.
Demonstrație.Aplicăm metoda inducției matematice după m. Dacăm=0, atunci conguența are

formab 0 ≡ 0(moqp), unde q ∤ b0 . În cazul dat nu avem soluții. Fie că congruența dată are gradul
m>0. Dacă congruența are soluții, atunci pentru un careva număr întreg x 1 are loc
b m x 1m +…+b 1 x 1 +b0 ≡0 (modq) (2)
Scădem congruența (2) din congruența (1). Atunci diferența termenilor de gradul k are forma
b k ( xk −x k1 )=bk ( x−x 1) (x k−1 + x 1 x k−2 +…+ x k−1

1 )
pentru k =1 , … ,m . Fiecare diferență conține factorul liniar( x−x 1 ). Atunci diferența poate fi
scrisă sub forma
( x−x 1 ) (c m −1 x m−1+ …+c 0 )≡ 0(modq) (3)
unde numerele c 0 , … , c m−1 sunt numere întregi c m−1=bm. Orice alta soluție a congruenței (1), de
exemplu , x 2 este soluție pentru congruența
(c m−1 x m−1+ …+c 0)≡0 (modq ) (4).
Ăntr-adevăr, cum x 2 ≢ x1 ¿), iar q este un număr prim , atunci din congruența
( x 2−x 1 ) (c m−1 x2n−1 +…+ c0 ) ≡0( modq)
rezultă
c m−1 x2n−1 +…+ c0 ≡ 0(modq ).
Cum gradul congruenței (4) este m−1 , atunci conform ipotezei congruența (4) are nu mai
mult de m−1 soluții. Atunci în bazi principiului inducției matematice , congruența ințiala (1) are
nu mai mult de m soluții. Teorema este demonstrată.
33
Corolar. Dacă congruența a n x n +…+a 1 x +a0 ≡0 (modp) are nu mai mult de n solutii atunci
toți coeficienții congruenței se divid cu p.
Problema 1. Să se determine restul de la împărțirea numărului 15231 la 14.
Rezolvare. Avem că 15 ≡1 ( mod 14 ) . Atunci în baza proprietăților congruenților
15231 ≡ 1231 ( mod 14 ) . Rezultă că 15231 ≡ 1 ( mod 14 ), deci restul de la împărțirea numărului 15231 la
14 este egal cu 1. Problema este rezolvată.
Problema 2 . Să se determine restul de la împărțirea numărului 182815 la 14.
Rezolvare. Avem că 18 ≡ 4 ( mod 14 ) . Atunci 182 ≡4 2 (mod 14), iar 4 2 ≡ 2 ( mod 14 ) . Rezultă că
184 ≡ 4 (mod 14). Împărțim numărul 2815 la 14 și obținem ,2815= 702∙ 4+ 7. Atunci
182815 =18702∙ 4 +7=(18 ¿¿ 4)702 ∙ 187 ≡ 4 ∙ 187 (mod14 )¿ . Avem 187 =184 ∙183 . Cum184 ≡ 4 (mod 14),
rezultă că187 ≡ 4 ∙18 3(mod 14). Determinăm că 183 ≡8(mod 14). Atunci 187 ≡8 (mod 14). În
concluzie 182815 ≡ 4 (mod 14). Deci restul de la împărțirea numărului 182815 la 14 este 4. Problema
este rezolvată.
Problema 3. Determinați ultimele doua cifre a numărului 289289 .
Rezolvare. Cum ultimele două cifre ale unui număr coincid cu restul de la împarțirea numărului
la 100, rezultă că trebue să rezolvăm congruența 289289 ≡ x( mod 100) . Avem
289 ≡−11 ( mod 100 ) . Cel mai mare divizor comun a numerelor 289 și 100 este (289,100 ¿=1.
Determinăm valoarea funcției Euler pentru 100 și obținem φ ( 100 ) =40. Atunci în baza teoremei
Euler avem 28940 ≡1 ( mod 100 ) . Împarțim numărul 289 la 40, 289=40 ∙7 +9. Subsțium și
obținem 289289 =289 40∙ 7+9=¿.Cum (−11 ¿ ¿9 ≡9 ( mod 100 ) , rezultă că x=9 ,deci ultimele două
cifre a numărului 289289 sunt 0 și 9. Problema este rezolvată.
Problema 4. Determinați ultimele doua cifre a numărului 203203203 .
Rezolvare .Cum ultimele doua cifre ale unui număr coincid cu restul de la împarțirea numărului
la 100, rezultă că trebue sa rezolvăm congruența 203203203 ≡ x ( mod 100 ) .Avem că
203 ≡3 ( mod 100 ) . Numerele 3 și 100 sunt reciproc prime , deci (3,100)=1. Determinăm valoarea
funcției Euler pentru 100 și obținem φ ( 100 ) =40. Atunci în baza teoremei Euler avem
20340 ≡1 ( mod 100 ) . Împărțim numărul 203203 la 40 . Atunci 203203=5080∙ 40+ 3. Substiutim
34
și obținem203203203=¿. Atunci 203203203=27(mod 100), deci x=27 și în concluzie ultimele două
cifre a numărului 203203203 sunt 2 și 7. Problema este rezolvată.
Problema 5. Demonstrați că pentru orice numere întregi a , bși orice număr natural nenul n ,
[(11 a+5 ¿ ¿2 n +1+ (11 b+6 ¿¿¿ 2 n+1 ] ⋮ 11.
Rezolvare. După formula binomului Newton avem :(11 a+5 ¿ ¿2 n +1=11 M +52 n+1. La fel după
formula binomului Newton (11b+ 6)2n +1=11 K +62 n +1. Numărul 11M+11K este divizibil cu 11.
Avem că 52 n+1 =(5¿¿ 2)n ∙ 5 ¿. Observăm ca 52 ≡3( mod11) . Atunci (5¿¿ 2)n ≡ 3n (mod 11)¿, iar
52 n+1 ≡3 n ∙ 5(mod 11).Avem că 62 n +1=(62)n ∙ 6. Observăm că 62 ≡3 ¿). Atunci

(6¿ ¿2)n ≡3n (mod 11)¿, iar 62 n +1 ≡3 n ∙ 6 ¿). Conform proprietății congruenților avem
2 n+1 2 n+1
52 n+1 +6 2 n+1 ≡ 3n ∙ 5+3 n ∙ 6 ¿) sau 5 +6 ≡ 3n ∙ (5+6)(mod 11). Atunci 52 n+1 +6 2 n+1 ≡ 0(mod 11).
Deci numărul 52 n+1 +6 2 n+1 este divizibil cu numărul 11. În concluzie numărul :(11 a+5 ¿ ¿2 n +1+ ¿
(11b+ 6)2n +1este divizibil cu 11. Problema este rezolvată.
Problema 6. Demonstrați că pentru orice numere întregi a , bși orice număr natural nenul n ,
1+163 n +1+ 483 n+1 ⋮13.
Rezolvare.Avem că 16 ≡3 (mod 13). Atunci 163 n +1 ≡3 3 n+1(mod13). Observăm ca 33 n +1=¿=27 n ∙ 3

. Avem 27 ≡1 ( mod 13 ) .Atunci 27 n ∙ 3≡ 3(mod 13), deci 163 n +1 ≡3 ( mod 13 ) . Are loc congruența
48≡ 9 ( mod 13 ) . Atunci 48 3 n+1 ≡ 93 n+ 1( mod 13). Observăm ca 93 n +1=(9¿¿ 3)n ∙ 9=729n ∙ 9. ¿ Avem
că 729≡1 ( mod 13 ) , de unde rezultă că729n ∙ 9≡ 9(mod 13). În concluzie
1+163 n +1+ 483 n+1 ≡1+3+ 9(mod 13) sau 1+163 n +1+ 483 n+1 ≡0 ( mod 13 ) . Astfel numărul
1+163 n +1+ 483 n+1 este divizibil cu numărul 13. Problema este rezolvată.
Problema 7. Rezolvați congruența
4 x ≡5 (mod 7)
Rezolvare .Metoda I) Congruența dată este echivalentă congruenței
4 x ≡−2(mod7)
Cum (4,7 ¿=1 congruența dată are o singură soluție modulo 7. Alegând numerele 0,1,2,3,4,5,6 ce
sunt reprezentanții claselor de echivalență modulo 7, obținem că x=3, deci 4 ∙3 ≡−2( mod 7).
Atunci soluția acestei congruențe este clasul x ≡ 3 ( mod 7 ) .
35
Metoda II. Soluția acestei conguențe o putem găsi aplicând teorema Euler. Avem că φ ( 7 )=6.
Atunci x ≡ 4 5 ∙ 5(mod 7). Cum 4 5 ≡2(mod 7), rezultă că 4 5 ∙5 ≡3 ( mod 7 ) , de unde x ≡ 3 ( mod 7 ) .
Problema 8. Rezolvați congruența
1287 x ≡ 447( mod 516) (1)
Rezolvare. Această congruență este echivalentă cu congruența
255 x ≡ 447( mod 516) (2)
Cum cel mai mare divisor comun a numerelor 255 și 516 este 3, (255, 516)=3, rezultă că
congruența dată are 3 soluții. Împarțim ambele părți ale congruenței la 3 și obținem congruența
85 x ≡ 149 ( mod172 )(3)
Cel mai mare divisor comun al numerelor 85 și 172 este 1 , (85, 172) = 1. Cum 172=22 ∙ 43
după teorema Euler avem φ ( 172 )=φ ( 22 ) ∙ φ ( 43 )=84. Atunci
x 0 ≡ 149∙ 8584 −1 ( mod 172 ) ≡−23∙ 852 ∙ 41+1 ( mod 172 ) ≡−23 ∙ 85∙( 85¿¿ 2)41 mod ( 172 ) ¿
2
≡−1955 ∙ ( 25∙ 289 ) ( mod 172 ) ≡109 ∙ ¿
≡109(mod 172).
Astfel x 0 ≡ 109(mod 172) este soluția congruenței (3).Toate soluțiile congreunței (2) le
determinăm după formula
x=x 0 +172∙ k , k =0,1 , … , d−1.
În cazul nostru , k =0,1 ,2 , deci avem soluțiile
x ≡ 109; 281 ; 435 (mod 516)
Problema 9. Rezolvați sistemul de congruențe
13 x ≡7( mod 24)

{ 8 x ≡ 5(mod 75)
(1)
Rezolvare. Rezolvăm fiecare congruență aparte și obținem sistemul
36
x ≡19 (mod 24)
{ x ≡ 10(mod 75)
(2)
Descompunem modulele congruențelor dupa cum urmează: 24=23 ∙3 ; 75=3∙ 52. Atunci sistemul
( 2) de congruențe este echivalent sistemului de congruențe
x ≡19( mod 8)
{ x ≡19( mod 3)
x ≡10 (mod 25)
x ≡10 (mod 3)
sau
x ≡3(mod 8)
{ x ≡1(mod 3)
x ≡10 (mod 25)
x ≡1(mod 3)
Congruențile 2 și 4 ale sistemului de mai sus sunt identice , atunci exludem una din ele și
obținem
x ≡3(mod 8)
{ x ≡1(mod 3) (3)
x ≡10 (mod 3)
Pentru rezolvarea sistemului de congruențe (3) vom utiliza formula ce rezultă dint teorema
chineză despre resturi. Pentru sistemul de congruențe
x ≡ b1 (mod n 1)
{ x ≡b2 ( mod n 2)
…
x ≡b k (mod n k )
unde numerele n1 , n2 , … ,n k sunt reciproc prime doua căte două , soluțiile se determină dupa
formula
x ≡ M 1 M '1 b 1+ M 2 M '2 b2 + …+ M k M 'k bk (modn ¿ , (4)
n
unden=n1 ∙n 2 ∙ … ∙n k, M i= , M 'i o careva soluție a congruenței M i x ≡1 ( mod ni ) , i=1 , … , k .
ni
37
Pentru sistemul (3) avem
8 ∙3 ∙ 25 8 ∙ 3 ∙25 8 ∙3 ∙ 25
n=8 ∙3 ∙ 25=600 , M 1= =75 , M 2 = =200 , M 3= =24 .
8 3 25
Gasim acum M 'i ,i=1,2,3 :
75 x ≡1 ( mod 8 ) ⟺ 3 x ≡ 1 ( mod 8 ) ⟺ x ≡ 3 ( mod 8 ) ⇒ M '1=3 ,
200 x ≡ 1 ( mod 3 ) ⟺ 2 x ≡1 ( mod 3 ) ⟺ x ≡3 ( mod 3 ) ⇒ M '2=2 ,
24 x ≡1 ( mod 25 ) ⟺ x ≡−1 ( mod 25 ) ⇒ M '3 ,=−1
Substiutim valorile pentru M i , M 'i,b i în formula (4):
x ≡ M 1 ∙ M '1 ∙ b1+ M 2 ∙ M '2 ∙ b2+ M 3 ∙ M '3 ∙ b3=¿ 75 ∙ 3∙ 3+200 ∙ 2∙ 1+24 ∙ (−1 ) ∙ 10=675+ 400−240=¿
¿ 836 ≡235 (mod 600).
Pentru verificare observăm că numărul 235 prin împarțirea cu 8 se obține restul 3,prin
împarțirea cu 3 se obține restul 1 și prin împărțirea cu 25 se obține restul 10, deci este soluția
sistemului (3), deci și a sistemului (1).Problema este rezolvată.
8. Polinoame cu coeficienţi întregi
Definiţia 1. Polinomulf ( x ) ∈ Z [x ] se numește primitiv, dacă cel mai mare divizor

comun al coeficienţilor săi este egal 1.
Lemă . Produsul polinoamelor primitive este un polinom primitiv.
Demonstraţie. Fie f ( x )=a0 +a1 x+ …+an x n şi g ( x )=b0 +b 1 x +…+b m xm
n+ m
k
două polinoame primitive. Atunci h=fg=¿ ∑ c k x . Presupunem că există un număr prim p care
k =0
divide c k ,k =0,1 , … , n+m. Cum f şi g sunt polinoame primitive p nu divide toţi coeficienţii lui f
şi g . Fie a r coeficientul cu cel mai mic indice a luif care nu se divide cu p, iarb s coeficientul cu
cel mai mic indice a luig care nu se divide cu p. Considerăm coeficientul
c r +s=¿ ¿¿
Cum a r bs nu se divide cu p, iar
a 0 b r+ s+ …+a r−1 ar bs şi a r+1 b s−1 + …+ ar +s b0
se divide cu p, rezultă căc r +s nu se divide cu p−¿ contradicţie. Lema este demonstrată.
Teorema 1. Dacă polinomulf ( x ) ∈ Z [x ]este ireductibil pesteZ, atunci f ( x ) este
ireductibil pesteQ .
38
Demonstraţie. Fie f un polinom cu coeficienti întregi. Presupunem că
f =gh , g , h ∈Q , degg< degf , degh<degf .
a c
Polinoamele g și h se reprezintă sub forma g ( x )= u ( x ), iar h ( x )= v ( x ), unde
b d
ac p
a , b , c , dϵN , u ( x ) , v ( x ) sunt polinoame primitive peste Z .Atunci f = uv= uv , unde ( p , q )=1.
bd q
De aici rezultă
qf =puv . (¿)
După lemă produsul uv este un polinom primitiv. Atunci cel mai mare divizor al
polionomului din partea dreapta a lui (¿) este egal cu p . Pe de altă parte toţi coeficienţii din
partea stângă a lui (¿) se divid cu q . Deci q divide p. Rezultă că q=1. Astfel f = puv=( pu ) v şi f
se descompune în produsul polinoamelor pu şi v cu coeficienţi întregi, de grad mai mic ca gradul
lui f . Teorema este demonstrată.
Teorema 2. Fie f ( x )=a0 +a1 x+ …+an x n ∈ Z [ x ]. Dacă există un număr prim p ce
verifică condiţiile
1) a k ⋮ p , k=0,1,2 , … , n−1 ;
2)a n ⋮ p ;
3)a 0 ⋮ p 2 .
Atunci polinomul f este ireductibil peste Q .
Demonstraţie. Fie
f =gh , g , h ∈Q [ x ] , degg< n , degh<n
și
m s
g=∑ bi xi , h=∑ c j x j
i=0 j=0
Putem presupune că coeficienţii polinoamelor g şi h sunt numere întregi.Cum p divide a 0=

b 0 c 0, rezultă că p divide ori b 0 ori c 0 . Fie p divide b 0. Pe de altă parte p2 nu divide a 0, deci p nu
divide a 0. Cercetăm coeficientul a 1=b 0 c 1 +b1 c 0. Numărul p divide a 1 şi b 0. Atunci p divide
b 1 c 0=a1−b 0 c 1. Cum p este un număr prim şi nu divide a 0, el divide b 1 . Procedând la fel se
demonstrează că p divide b i pentru orice i=0,1,2 , … , m. Într-adevăr, fie pentru i<k este
demonstrat. Cum p divide a k=b 0 c 1 +…+b k−1 c1 +b k c0 , atunci p divide b k c 0 . Rezultă că pdivide
b k . În particular p divide şi b m. Atunci p divide şi b m c s ce contrazice condiţiei teoremei.Teorema
este demonstrată.
39
Corolar. Pentru orice număr natural n există polinomul f ( x ) ∈ Z [ x ] ireductibil peste Q.
În particular, polinomul x n−2 este ireductibil pesteQ .
Problema 1. Există oare polinoame p(x ) de gradul n cu coeficienți întregi, astfel încât
p(2)=4 și p(5)=7. Dar astfel încât p ( 7 )=9 , p ( 15 )=18?
Rezolvare . Fie p ( x ) =a0 +a 1 x +…+ an x n. Atunci
p ( a )− p ( b )=a 0+ a1 a+…+a n an−( a0 +a1 b+ …+an bn ) =a1 ( a−b ) +…+ an ( a−b )= (a−b ¿ Q ( a , b ) .
Pentru ¿ 5 , b=2 , obținem p ( 5 )− p ( 2 )=3=3 Q ( 5,2 ) , deci răspunsul este pozitiv.
Pentru a=15 , b=7 ,obținem p ( 15 )− p ( 7 )=9=8 Q ( 5,2 ),rezultă că 9 ⋮ 8- contradicție.
Astfel răspunsul la întrebare este negativ.Problema este rezolvată.
Problema 2. Există oare polinoame p(x ) de gradul n cu coeficienți întregi astfel încât
p(m)=m si p(k )=k.
Rezolvare . Fie p ( x ) =a0 +a 1 x +…+ an x n. Atunci
p ( a )− p ( b )=a 0+ a1 a+…+a n an−( a0 +a1 b+ …+an bn ) =a1 ( a−b ) +…+ an ( a−b )= (a−b ¿ Q ( a , b ) .
Pentru a=m ,b=kobținem p ( m )− p ( k )=m−k=(m−k) Q ( m, k ) deci răspunsul este
pozitiv. Problema este rezolvată.
Problema 3. Demonstrați că dacă polinomul p(x ) cu coeficienți întregi admite două
rădăcini de parități diferite, atunci oricare ar fi k ∈ Z, p(k ) este un număr întreg par.
Rezolvare. Fie 2 s și 2 t+1 , t , s ∈ Z două rădăcini diferite ale polinomului p ( x ) . Atunci
p(x ) se divide cu x−2 s și cu x−(2t +1). Cum polinoamele x−2 s și x−(2t +1) sunt prime între
ele rezultă, că p(x ) se divide cu ( x−2 s ) ( x−( 2 t+ 1 ) ) , deci p(x ) =( x−2 s ) ( x−( 2 t+ 1 ) ) q (x).
Substituim x=k și obținem p(k ) =(k −2 s) ( k −( 2 t+1 ) ) q (k ). Astfel pentru k park −2 s
este par, prin urmare p(k ) este par . Pentru k impark −( 2 t+1 ) este par , deci p(k ) este par.
Problema 4. Fie p ( x ) =a0 +a 1 x +…+ an x n un polinom cu coeficienți întregi. Dacă p(0) și
p(1) sunt numere impare, atunci polinomul dat nu se anulează nici pentru un număr întreg.
Rezolvare . Din ipoteză rezultă, căa 0=2 k +1 și a 0+ a1 +…+a n=2 p+ 1.Vom demonstra
prin reducere la absurd . Să presupunem că există x 0 ∈ Z , astfel încăt p ( x 0 )=0 .

Dacă x 0 este par, atuncix k0 este par și a k x k0 este par, k =1,2 ,.. , n. Mai mult
a 1 x 0+ …+a n x 0n este o sumă de numere pare , deci este un număr par. Cum a 0 este impar, suma
a 0 +¿ ¿ ) fiind formată dintr-un număr par și unul impar este impară și deci nu poate fie egală cu
0.
40
Dacă x 0 este impar, atuncix k0 este impar, iar a k x k0 este de aceeași paritate cu a k .De aici
rezultă, că
a 1 x 0+ …+a n x 0n
are aceeași paritate ca șia 1+ …+ an, dar această suma este pară. Întra-adevăr, cuma 0=2 k +1, iar
a 0+ a1 +…+a n=2 p+ 1, rămâne că a 1+ …+ an este număr par. Deci, și în acest caz p ( x 0 ) este o
sumă dintre un număr par și unul impar și nu poate fi 0. Problema este rezolvată.
Problema 5. Fie p ( x ) =a0 +a 1 x +…+ an x n un polinom cu coeficienți întregi. Dacă p(1) =
p ( 2 )=0 , atunci p(k ) este un număr întreg par, oricare ar fi k ∈ Z .
Rezolvare. Daca p(1) = 0, atunci polinomul p ( x ) se divide cu x−1 ,iar dacă p(2) = 0,
atunci polinomul p ( x ) se divide cu x−2. Cum polinoamele x−1șix−2 sunt prime între ele,
rezultă că p ( x ) se divide cu ( x−1 ) ( x−2 ) . Există deci un polinom cu coeficienți întregi q (x)
încât:
p ( x ) =( x−1 )( x−2 ) q ( x )
Substituind nedeterminatax prin k ∈ Z avem:
p ( k )= ( k−1 ) ( k −2 ) q(k )
Dar q (k ) este un număr intreg. Dacă numărul k este par, factorulk −2 este par,deci p ( k ) este par,
iar dacă numărul k este impar factorulk −1 este par, deci p ( k ) este par. Rezultă că pentru orice k
întreg , p ( k ) este par. Problema este rezolvată.
Problema 6. Fie p ( x ) =a0 +a 1 x +…+ an x n un polinom cu coeficienți întregi. Dacă
p(2 t+1) = p ( 2t )=0 , atunci p(k ) este un număr întreg par, oricare ar fi k ∈ Z .
Rezolvare. Dacă p(2 t+1) = 0, atunci polinomul p ( x ) se divide cu x−(2t +1),iar dacă
p(2 t) = 0, atunci polinomul p ( x ) se divide cu x−2 t . Cum polinoamele x−( 2 t+1 ) sunt și
( x−2 t ) sunt prime între ele, rezultă că p ( x ) se divide cu ¿ Există deci un polinom cu coeficienți
întregi r (x ) încât:
p ( x ) =¿
Substituind nedeterminatax prin k ∈ Z avem:
p ( k )=¿Nmărul r ( k) este un număr întreg. Dacă numarul
k este par, factorulk −2 t este par,deci p ( k ) este par,iar dacă numărul k este impar factorul
k −(2 t +1) este par,deci p ( k ) este par. Rezultă că pentru orice k intreg , p ( k ) este par. Problema
este rezolvată.
9. Ecuaţii în inelul numerelor întregi
41
Teorema 1. Fie u , v , w sunt 3 numere întregi, încât u este un divizor al număruluivw,
unde u şi v sunt prime între ele. Atunci u este un divizor a lui w. Mai mult ca atât, dacă u este un
divizor a lui v n w , unde n este un număr înteg pozitiv, iar u şiv , sunt prime între ele, atunciu este
un divizor a lui w .
Demonstraţie. După teorema fundamentală a aritmeticii numerele u , v , w se reprezintă
în mod unic ca produs de numere prime. Cum u este un divizor a număruluivw, atunci orice
divizor prim a lui u este şi divizor a număruluivw; mai mult ca atât, dacă un careva număr prim
p la o careva puterea α se conţine în descompunerea lui u, atunci el se va conţine şi în
descompunerea luivw la puterea β , β ≥ α. Cum u și v nu au divizori primi comuni, atunci toţi
divizorii primi a lui u se conţin şi în descompunerea lui w. Deciu divide w.
Cum u și v sunt prime între ele, rezultă cău și v n sunt prime între ele. Atunci conform
celor demonstrate anterior rezultă, că v n w nu se divide cu u, deci u divide w . Teorema este
demonstrată.
Teorema 2. Fie o ecuaţia algebrică cu coeficienţi întregi
c n x n+ c n−1 x n−1+ cn −2 x n−2+ …+c 2 x 2 +c 1 x +c 0=0 (1)
a
Dacă această ecuaţie are soluţia raţională (fracţie ireductibilă), atunci a dividec 0 , iar b
b
divide c n .
a a
Demonstraţie. Fie este soluţia raţională a ecuaţiei (4). Atunci substituim şi obţinem
b b
c n ¿+c n−1 ¿
Înmulţim ambele părţi ale relaţiei (2) cu b n
c n an+c n−1 an−1 b+c n−2 an−2 b 2 +…+ c 2 a 2 b n−2 +c 1 a bn−1 +c 0 bn=0.( 3)
Relaţia (3) o putem scrie astfel
c n an=−c n−1 a n−1 b−c n−2 an−2 b 2−…−c 2 a2 bn−2 −c 1 a b n−1−c 0 bn .
Scoatem factorul comun b în faţa parantezei şi obţinem
c n an=b(−cn−1 an−1−c n−2 an −2 b−…−c 2 a2 b n−3−c1 a b n−2 −c 0 b n−1) .
Din ultima egalitate rezultă că b dividec n an. Atunci după teorema 1 rezultă că b dividec n .
Relaţia (3) o scriem sub forma
a (c ¿¿ n an−1−c n−1 an−2 b−c n−2 a n−3 b2 −…−c 2 a bn−2−c1 bn −1 )=c 0 bn . ¿
Din acestă relaţie conchidem că a este un divizor a lui c 0 bn. Aplicând teorema 1 obţinem că a
divide c 0 . Teorema este demonstrată.
Corolaru 1. Fie ecuaţia de forma
n−1
x n+c n−1 x +c n−2 x n−2 +…+c 2 x2 +c 1 x +c 0=0
42
cu coeficienţi întregi. Dacă această ecuaţie are soluţie raţională, atunci aceasta soluţie este un
număr întreg şi este un divizor a numărului c 0.
a
Demonstraţie. Cercetăm soluţia raţională . Presupunem că b este un număr pozitiv.
b
După teorema 2, b este un divizor a lui c n, deci a lui 1. Însă divizorii lui 1 sunt 1 și -1, deci b=1
a
sau b=−1. Astfel soluţiile raţionale sunt de forma , deci este un număr întreg. După teorema 9
1
a este divizor a lui c 0.Corolarul este demonstrat.
Corolarul 2. Numerele de forma √n a, unde a şi n sunt numere întregi pozitive, este ori
număr iraţional ori întreg. În cazul doi a este puterea unui număr întreg.
Demonstraţie. Acesta afirmaţie rezultă din corolarul 1, deoarece numărul √n a este soluţie
a ecuaţiei x n−a = 0. Dacă această ecuaţie are soluţie raţională, atunci ea este un număr întreg.
Dacă de exemplu √n a=b, atunci a=b n . Corolarul este demonstrat.
Problema 1. Demonstraţi că numărul √ 7 este un număr iraţional.
Rezolvare. Numărul √ 7 este soluţie a ecuaţiei x 2−7=0. După corolarul 1 orice soluţie raţională a
acestei ecuaţii este un număr întreg şi divizor a lui 7. Divizori a numărului 7 sunt numerele: 1;-
1;7;-7. Prin substituire ne convingem că nici unul din aceste numere nu sunt soluţii a ecuaţiei
date. Astfel ecuaţia dată nu are soluţii raţionale, astfel numărul √ 7 este un număr iraţional.
Problema 2. Demonstraţi că numărul √3 5este un număr iraţional.
Rezolvare. Numărul √3 5este soluţie a ecuaţiei x 3−5=0. După corolarul 1 orice soluţie raţională a
acestei ecuaţii este un număr întreg şi divizor a lui 5. Divizorii numărului 5 sunt numerele: 1;-
1;5;-5. Prin substituire ne convingem că nici unul din aceste numere nu sunt soluţii a ecuaţiei
date. Astfel ecuaţia dată nu are soluţii raţionale, astfel numărul √3 5 este un număr iraţional.
Problema 3. Demonstraţi că numărul √ 2+ √ 3este un număr iraţional.

Rezolvare. Fie x=√ 2+ √ 3. Atunci
x−√ 2= √3
Ridicăm ambele părţi la pătrat şi obţinem
x 2−2 x √ 2+2=3 ,
de unde după transformări rezultă
x 2−1=2 x √ 2 .
43
Ridicăm expresia obţinută la pătrat şi se obţine
x 4 −2 x 2 +1=8.
În final
x 4 −10 x 2 +1=0.
Vom arată că ecuaţia dată nu are soluţii raţionale.
După corolarul 1 ecuaţia dată, dacă are soluţii raţionale, atunci ele divid numărul 1.
Numărul 1 are doi divizori: 1 și -1. Nici unul din aceste numere nu sunt soluţii ale acestei ecuaţii
după cum uşor se poate verifica. Astfel ecuaţia are doar soluţii iraţionale, deci √ 2+ √ 3 este
soluţie şi deci este un număr raţional. Problema este rezolvată.
Problema 4. Demonstraţi că numărul √3 2−√ 3este un număr iraţional.

Rezolvare. Fie x=√3 2− √3. Atunci
x + √ 3=√3 2 .
Ridicam ambele părţi la cub şi obţinem
x 3−3 x √ 3 x 2+ 9 x +3 √ 3=2 ,
x 3+ 9 x−2=−3 √ 3(¿ x 2 +1) . ¿
x 6 +18 x 4−4 x3 + 81 x 2−36 x +4=27 ¿ +1).
În final
x 6−9 x 4 −4 x 3 +27 x 2−36 x−23=0.
Din metoda de obţinere a acestor ecuaţii rezultă că √3 2−√ 3 este soluţie. Însă unicele
soluţii raţionale ale acestei ecuaţii sunt divizorii întregi ai numărului 23: +1.-1,23,-23. Aceste
numere nu sunt soluţii după cum arată calculele:
+1: 16−9∙ 14 −4 ∙ 13 +27 ∙12 −36 ∙1−23≠ 0 ,
-1: (−1 )6−9∙ (−1 )4 −4 ∙ (−1 )3 +27 ∙ ¿
23 : 236 −9 ∙(23)4−4 ∙(23)3 +27 ∙(23)2−36 ∙ 23−23 ≠ 0 ,
deoarece 236 este un număr suficient de mare ca să fie consumat de ceilalţi termeni,
-23: (- 23 ¿ ¿6−9 ∙(−23)4−4 ∙(−23)3 +27 ∙(−23)2−36 ∙(−23)−23≠ 0.
Astfel numărul √3 2−√ 3 este un număr iraţional. Problema este rezolvată.
Problema 5. Să se determine o soluție a ecuației Diofant
x 2+ y 2+ z 2 +t 2+ v 2 +w 2=u2
Rezolvare . Observăm, că o soluție a acestei ecuații este de forma

44
x=m 2 +n2 + p2 +q 2+ r 2−s 2 , y =2 ms, z=2 ns , t=2 ps ,
v=2 qs,w=2 rs ,u=m2+ n2+ p 2+ q2 +r 2 + s2,unde m , n , p , q , r , s sunt numere întregi.
Într -adevăr, substituim în ecuație și obținem ¿
Observăm,că soluția acestei ecuației poate avea și forma
x=(m¿ ¿2+ n2+ p 2+ q2 +r 2−s 2) , y =2 msk ¿, z=2 nsk , t=2 psk ,
v=2 qsk,w=2 rsk , u=(m ¿ ¿ 2+n2 + p2 +q 2+ r 2+ s 2) k ¿, unde k este un număr intreg
Problema 6. Să se determine o soluție a ecuației Diofant
x 2+ y 2+ z 2 +t 2+ v 2 +w 2+u 2=f 2
Rezolvare. Observăm, că o soluție a ecuației date are forma
x=m2 +n2 + p2 +q 2+ e2 +r 2−s 2−l 2 , y=2ms+2 rl , ¿ 2 ml−2rs , t=2 ns+2 e l,

v=2 nl−2 es , w=2 ps+2 ql ,u=2 pl−2qs, f =m2 +n2 + p2 +q 2+ e2 +r 2 + s2,unde m , n , p , q , r , s sunt
numere întregi .
Într-adevăr substituim în (2) si obtinem (m ¿ ¿ 2+n2 + p2 +q 2+ e2 +r 2−s 2−l 2)2 +(2ms+2 rl)2 ¿
+(2 ml−2 rs)2+(2 ns+ 2el)2 +(2 nl−2es )2+(2 ps +2 ql)2 +(2 pl−2 qs)2 =
m 4 +n 4 + p4 + q4 + e 4 + r 4 + s4 + l 4 +2 m2 n2 +2 m 2 p2 +2 m2 q2 +2 m 2 r 2 −2m 2 s 2−2 m 2 l 2+ 2n 2 p2 +2 n2 q2 +2 n2 r 2−2 n2
.
Observăm că soluția ecuației date poate avea și forma
x=( m2 +n2 + p2 +q 2+ e2 +r 2 −s 2−l 2 ) k , y=( 2 ms+2 rl ) k , ¿ ( 2 ml−2rs ) k , t=( 2 ns+2 e l ) k,

v=( 2 nl−2 es ) k , w=( 2 ps+2 ql ) k ,u=( 2 pl−2qs ) k, f =( m 2 +n2 + p2 +q 2+ e2 +r 2 + s2 ) k ,unde k este
un număr întreg. Problema este rezolvată.
Problema 7. Să se rezolve ecuația Diofant
2 x +19 y =z 2
Rezolvare. Dacă x=0 ,atunci ecuația are forma 1+19 y =z 2.
Atunci
45
z 2−1=19 y
sau
( z−1 ) ( z+1 ) =19 y
Punem z−1=19u , iar z +1=19 y−u, y >2 u ,u ∈ N .
Scăzând parte cu parte aceste egalități obținem
19 y−u−19 y =2
sau
19u ( 19 y−u−1 ) =2
unde u=0și 19 y =3, ce este imposibil.
Dacă y=0 ,atunci ecuația are forma 2 x +1=z2 .
Atunci
z 2−1=2 x
sau
( z−1 ) ( z+1 ) =2x
Punem z−1=2v , iar z +1=2 x−v,x >2 v , v ∈ N .
2 x− v −2x =2
sau
2v ( 2v−u−1 ) =2
unde v=1și 2 x−2 v =2.Dacă v=1, atunci x=3.
Astfel x=3, y=0 , z=3 este o soluție a ecuației date.
Dacă x=2 k ,atunci ecuația are forma 22 k +19 y =z 2.
Atunci
46
z 2−22 k =19 y
sau
( z−2 k ) ( z +2k ) =19 y
Punem z−2k =19u , iar z +2k =19 y−u , y >2 u ,u ∈ N .
19 y−u−19 y =2k +1
sau
19u ( 19 y−2 u−1 ) =2k+1
ce implică condiția u=0.
Atunci
19 y −1=2k+1 .
Dacă y ≥1 avem
20 t=2k+ 1 , t ∈ N ¿
Rezultă că 5 divide 2k +1 ce este imposibil.
Dacă y=2k , k ∈ N ¿ ,atunci ecuația are forma 2 x +19 y =z 2.
Atunci
z 2−192 k =2 x
sau
( z−19 k )( z +19 k ) =2 x
Punem z−19k =2v , iar z +19k =2 x−v ,x >2 v ,u ∈ N .
2 x− v −2v =2 ∙19 k
sau
47
2v ( 2x−2 v −1 ) =2 ∙19k
ce implică condiția v=1.
Atunci
2 x−2−1=19k .
Cum (2,19)=1, rezultă
x−2=18 p , p∈ N ¿
Atunci
218 p+2−1=19k
sau
4 9 p +1−1=19k
Aplicăm binomul Newton și obținem 3 t=19k , t ∈ N ¿. Atunci numărul 3 divide numărul 19 , ce

este imposibil.
Fie x , y numere impare . Cum z este un număr impar, atunci
z=2 p+1
Rezultă, că z 2=4 p 2+ 4 p+1=4 p ( p+1 ) +1≡ 1(mod 8)
Dacă x ≥ 3și este număr impar, avem
2 x ≡0 (mod 8) .
Dacă y este impar avem
192 k+1 =192 k ∙ 19 ≡3(mod 8)
Astfel am obținut
2 x +19 y ≡3 ( mod 8 ) ,
ce este imposibil, deoarece z 2 ≡ 1 ( mod 8 ) .
Dacăx=1 și y este un număr impar avem
48
2+19 y ≡3 ( mod 8 ) .
În concluzie ecuația dată are soluția ( x , y , z )=( 3,0,3 ) . Problema este rezolvată.
Problema 8. Rezolvați în mulțimea numerelor întregi ecuațiile de forma
1 1 1
+ = (1)
m n k
Dacă aducem ecuația dată la numitorul comun se obține ecuația
kn+ km=mn (2)
Adunăm la ambele parți ale ecuației (2) k 2 și obțnem
mn−kn−km+ k 2=k 2 (3)
Din ecuația (3) rezultă
n ( m−k )−k (m−k )=k 2 sau ( m−k )( n−k )=k 2 (4)
Numărul de soluții ale ecuației (4) este cu unul mai mic decât numărul divizorilor lui z 2 .
Fie d un divisor a lui k 2. Atunci soluția ecuației (4) se obține din soluția totalității sistemelor de
ecuații
m−k=d
{
[ {
n−k =
m−k =−d
n−k =
k2
d
−z2
d
În cazul, dacă divizorul d=−k soluția sistemului
{m−k =−k
n−k =−k
va fi m=0 ,n=0 , care nu are sens. Problema este rezolvată.
Problema 9. Rezolvați în mulțimea numerelor întregi ecuația
1 1 1
+ =
m n 8
49
unde m ≥n ..
Rezolvare.Transformăm ecuația dată în felul următor
64
mn−8 m−8 n+64=64 ; ( m−8 )( n−8 )=64 ; m−8=d ; n−8= .
d
Alegem divizorii naturali a numărului 64 și rezultatele le reprezentăm în felul următor:
d 1 1 4 8 16 32 64
m 9 10 12 16 24 40 72
n 72 40 24 16 12 10 9
Din acest tabel alegem perechile ce verifică condițiam ≥n. În concluzie obținem:
(16;16),(24;12),(40,10),(72;9). Problema este rezolvată.
1 1 1
+ =
m n 9
unde m>n .
Rezolvare.Transformăm ecuația dată în felul următor
81
mn−9 m−9 n+81=81; ( m−9 ) ( n−9 )=81 ; m−9=d ; n−9= .
d
Alegeme divizorii întregi a numărului 81 și rezultatele le reprezentăm în felul următor:
d 1 3 9 27 81 -1 -3 -9 -27 81
m 10 12 18 36 90 8 6 0 -18 -72
n 90 36 1 12 10 -72 -18 0 6 8
Din acest tabel alegem perechile ce verifică condițiam>n. În concluzie obținem:
(36;12),(90;10),(8,-72),(6;-18). Problema este rezolvată.
3 x + 4 y =5 z
50
Rezolvare . Partea stăngă și cea dreaptă prin împarțirea cu 3 trebue să dea acelaș rest.
Arătăm că puterile lui 5 z prin împărțirea cu 3 dau restul 1 , dacă z este un număr par , și restul
2, dacă z este un număr impar.
Dacă zeste par , atunciz=2 s . Avem 52 s =(3+2)2 s=3 q +22 s , iar numărul 2 la putere para prin
împărțirea cu 3 da restul 1.
Într-adevăr, avem2=3−1. Atunci 22 s=(3−1)2 s =3 k +1.
Dacă z este impar , atunciz=2 s +1. Avem 52 s +1=(3+ 2)2 s +1=3 m+22 s+1 , iar numărul 2 la
putere impară prin împarțirea cu 3 dă restul 2.
Într-adevăr 22 s +1=(3−1)2 s+1=3 n+(−1)2 s+1=3 n−1=3 n+2−3=3 ( n−1 ) +2.
Partea stângă a ecuației inițiale prin împărțirea cu 3 dă restul 1. Atunci din cele demonstrate
mai sus, rezultă că numărulz este par.
Din ecuația inițială obținem
3 x =5 z−4 y .
Partea dreaptă a acestei ecuații prin împarțirea cu 4 dă restul 1. Atunci și partea stângă prin
împărțrea cu 4 trebue să dea restul 1.Aceasta este adevarată pentru x număr par. Deaceea
2y l r l
4 y =5 z −3x =52 r−32 l sau 2 =(5 ¿ ¿ r−3 ) ( 5 +3 ) . ¿
Avem că factorii5r −3l ¿ 2u și5r + 3l ¿ 2v ,unde u , v numere întregi pozitive și
r 1 u v l 1 u v u−1 v−1
u+ v=2 y, astfel încât5 = ( 2 +2 ), iar 3 = ( 2 −2 ) =2 −2 .
2 2
Numărul2u−1−2 v−1trebue sa fie impar, doarece este egal cu puterea numărului 3. Aceasta este
valabil pentru v=1. Deaceea
3l =2u−1−1.
Numărul u−1 trebue să fie par, pentru ca partea dreaptă sa fie divizibilă cu 3, adică
u−1=2 t, t este un număr intreg.
Atunci
51
3l =(2¿¿ t−1)(2t +1)¿
este produsul a doua numere ce diferă prin 2 și care sunt puteri a lui 3. Acești factori pot fi doar
numerele 1 și 3. Deaceea t=1,2 t+1=3. Astfel x= y =z=2. Problema este rezolvată
CAPITOLUL II. NUMERE RAȚIONALE

1. Sistemul de axiome a corpului numerelor raţionale

1. CuQ se notează mulţimea elementelor care se numesc numere raţionale;
2. Cu „+ Şi ∙ se notează operaţiile de adunare şi înmulţire ca operaţii binare pe
mulţimea numerelor raţionale Q ;
3. Cu 0 se notează elementul neutru al operaţiei de adunare a numerelor raţionale;
4. Cu Z se notează submulţimea numerelor raţionale Q , elementele care se numesc
numere întregi.
5. Cu ⊕ Şi ⨀ se notează operaţiile de adunare şi înmulţire a numerelor întregi.
Atunci prin corpul numerelor raţionale se înţelege corpul ¿0,Z;⊕ ; ⨀ ¿ ce verifică
următorul sistem de axiome grupate în 3 subgrupuri:
I
I.1. ∀ ( x , y ∈Q ) ∃!(zϵQ ¿ x + y=z ;
I.2 ∀ ( x , y , z ∈Q ) ( x+ y )+ z =x+( y + z) ;
I.3. ∀ ( x , y ∈Q ) x + y = y + x ;
I.4. 0 ϵQ ∧ ∀(x∈Q ¿ x +0=x ;
I.5.∀ ( x ∈Q ) ∃!(y∈Q ¿ x + y=0
I.6. ∀ ( x , y ∈Q ) ∃!(t∈Q ¿ x ∙ y=t ;
I.7. ∀ ( x , y , z ∈Q ) ( x ∙ y ) ∙ z=x ∙( y ∙ z) ;
I.8. ∀ ( x , y ∈Q ) x ∙ y= y ∙ x ;
I.9 ∀ ( x , y , z ∈Q ) ( x+ y ) ∙ z=x ∙ z+ y ∙ z ;
I.10. ∀ ( a , b∈ Q ) , a≠ 0 ∃(x ∈ Q¿ a∙ x=b .
II
II.1. (Z;⊕ ; ⨀ ¿ - inelul numerelor întregi;
II.2. Z⊂ Q;
II.3. ∀ ( x , y ∈ Z ) x+ y=x ⊕ y ;
II.4.∀ ( x , y ∈ Z ) x ∙ y=x ⨀ y .
III
III.1. (Axioma minimalităţii). Orice submulţime M a mulţimii Q, dacă:
52
a) conţine mulţimea Z ;
y
b) ∀ ( x , y ∈ M ) , x ≠0 , ϵM
x
coincide cu Q.
III.2. Grupul ¿ se numeşte grupul aditiv al numerelor raţionale ¿ se numeŞte grup
multiplicativ al numerelor raţionale.
2. Unicitatea corpului numerelor raţionale
Teorema 1. Fie Q 1 Şi Q 2 două corpuri de numere raţionale. Atunci corpurile Q 1 Şi Q 2

sunt izomorfe Q1 ≅ Q2
Demonstraţie. Fie Z1 Şi Z2 două inele de numere întregi, încât Z1 ⊂Q 1, iar Z2 ⊂Q 2. Cum
inelul de numere întregi este unic, există un izomorfism f : Z 1 → Z 2. Orice număr raţional poate fi
a a f (a)
scris sub forma
b
, unde a , b ϵ Z 1 , b ≠ 0. Definim aplicaţia f́ :Q1 →Q 2 , după regula f́ : =
b f (b)()
,
unde b ≠ 0 , f ( b)≠ 0.
a
Cum exprimarea nu este unică, să verificăm corectitudinea acestei definiţii.
b
a a1
Fie = . Atunci a b 1=b a1 şi deaceea f (a b1 )=f (b a 1). Atunci f ( a ) f ( b1 ) =f ¿, de unde
b b1
f ( a) f (a1 )
obţinem = . Aceasta arată, că imaginea f ( x ) nu depinde de exprimarea lui x ∈ Q sub
f ( b) f (b1 )
a
forma . Observăm, că
b
a f (a) f (a)
f́ ( a )= f́
( )
1Z1
= =
f (1Z ) 1Z
1
=f ( a ) .
2
Aratăm acum că f́ este bijectivă.
i) f́ este injectivă. Fie f́ ( ab )=f́ ( dc ), unde a c

, ∈Q 1 , a , b ≠ 0 ,c , d ≠ 0 ∈ Z . Atunci
b d
f ( a) f (c)
= , deaceea f ( a ) f (d )=f (b)f ( c ) şi f (ad )=f (bc). Cum f este un izomorfism, rezultă
f ( b) f (d )
a c
ad=bc, deci = .
b d
m
ii) f́ este surjectivă. Fie ∈Q , m , n∈ Z 2 , n≠ 0 . Notăm
n
a=f −1 ( m ) , b=f −1 (n)∈ Z 1.
53
a f (a) f f −1 ( m ) m
Atunci f́ ()
= =
b f (b) f f −1 (n) n
= , deci f́ este surjectivă.
Din i) şi ii) rezultă, că f́ este bijectivă.

Demonstrăm acum, că f́ este un morfism de inel. Avem
a c ´ ad+ bc f ( ad +bc ) f ( ad )+ f ( bc ) f ( a ) f ( d ) f ( b ) f ( c )
f́ ( ) (
+ =f
b d bd
=
f ( bd )
=) f ( b ) f ( d)
= +
f (b) f (d ) f (b) f (d )
=¿
f (a) f (c ) a ´ c
¿ +
f (b) f (d )
=f́
b
+f() ()
d
,
deci suma trece în sumă. Considerăm acum
f́ ( ab ∙ cd )= f́ ( acbd )= ff (bd)
(ac ) f ( a ) f (c ) f (a) f (c )
= = ∙
f (b) f (d ) f (b) f ( d)
a
b
c
= f́ ( ) ∙ f́ ( ) ,
d
deci produsul trece în produs. În concluzie corpurile Q 1 Şi Q 2 sunt izomorfe. Teorema este
demonstrată.
3. Existenţa corpului numerelor raţionale
Fie Z =Z−{0}. Definim pe produsul direct P=Z × Z ={( a ,n ) : aϵZ , n ∈ Z operaţiile

¿ ¿ ¿
”+ left (a , n right ) +( b , m )=( am + bn , nm ;

∙ ( a , n ) ∙( b , m)=( ab , nm) .
Atunci perechea ¿ este un grup abelian. Elementul neutru este elementul ( 0,1 ) .
Simetricul elementului( a , n ) este elementul (−a , n ) . Operaţia + este comutativă cum rezultă din
definiţia ei. Perechea ( P ,∙ ) este un semigrup cu elementul neutru( 1,1 ).
Definim pe produsul direct P=Z × Z ={( a ,n ) : aϵZ , n ∈ Z } relaţia binara~ după cum
¿ ¿
urmează:
( a , n ) ( b , m ) ⟺ am=nb .
Afirmăm că această relaţie este o relaţie de echivalenţă.
Avem an=na, de unde rezultă ( a , n ) ( a , n ), deci ~ este o relaţie reflexivă.
Fie acum ( a , n ) ( b , m ), unde ( b , m ) ∈ P. Atunciam=nb . Cum bn=ma , obţinem
( b , m ) ( a ,n ). Astfel ~ este o relaţie simetrică.
Fie ( a , n ) ( b , m ) şi ( b , m ) ( c , t ) , unde ( b , m ) ,(c ,t )∈ P. Atunci am=nb şi bt=mc.
Înmulţind prima relaţie cu t , iar a doua cu n obţinem amt =nbt şi nbt =nmc . Din aceste relaţii
rezultă amt =nmc , de unde at=nc . Deci relaţia ~ este o relaţie tranzitivă şi în concluzie este o
relaţie de echivalenţă.
posedă proprietatea ( a , n ) ( ar , nr ) ,r ∈ Z , care rezultă din
¿
Observăm, că relaţia
definiţia relaţiei . Astfel relaţia defineşte o partiţie a mulţimii P în clase de echivalenţă:
(a ´, n) ¿ { ( b , m ) : ( b , m ) ∈ P , ( b , m ) ( a , n ) } .
54
Pe mulţimea factor Ṕ=P ∕ definim operaţiile
⊕,(a ´, n) ⊕ ( b ,´m ) = ( a , b )+(n+m)
´ ;
´ m).
⊙,(a ´, n) ⊙ ( b ,´m ) = ( a , b ) ∙(n+
Să arătăm acum, că ( Ṕ , ⊕ ,⊙) este un inel comutativ cu unitate.
Perechea ( Ṕ , ⊕) este un grup Abelian. Aceasta rezultă din definiţia operaţiei ⊕ . Să
´ , iar opusul elementului (a ´, n) este
observăm doar că elementul neutru este elementul (0,1)
elementul (−a´ ,n).

´ .
Operaţia ⊙ este asociativă cum rezultă din definiţia ei şi are elementul unitate (1,1)
Observăm că ( s ´, s)=(1 ´, 1) ¿, s ≠ 0 , s ∈ Z.
Demonstrăm acum distributivitatea lui ⊙ , în raport cu ⊕. Avem
(c ´, t)⊙ ( (a ´, n) ⊕ ( b ,´m ))¿ ( c´, t) ⊙ ( ( a , n ) +´ ( b ,m ) )=¿ (c, t´ ¿ ( ( a ,n )+ ( b , m ) ) ¿=¿ =(c, t´ ¿ ( am+bn , nm ) ¿

´ , tnm )=( cam+tnm´, cbn+tnm )=¿
= ( cam+cbn
=¿´¿=( c , t )´( a , n ) ⊕ ( c ,t ) ´( b , m ) =
=( ( c´, t ) ⊙ ( a ´, n ) )⊕( (c´, t)⊙ (b ´, m)).

Astfel tripletul ( Ṕ , ⊕ ,⊙) este un inel asociativ cu unitate.
Arătam acum că tripletul dat este un corp.
Fie (a ´, n)≠ (0 ´, n) deci a ≠ 0. Studiem ecuaţia (a ´, n)⊙ (x ´, y )=(1,1)
´ . Atunci
(ax ´, ny)=(1,1)
´ . Dacă punem x=n , y=a ,atunci elementul (n ´, a) este soluţia ecuaţiei date. Deci
tripletul ( Ṕ , ⊕,⊙) este un corp. Cum operaţia ⊙ este comutativă, tripletul dat este un câmp.
Consideram submulţimea
Z 0={( a ´, n ):a=bn , b ≠ 0 ,bϵZ }.

Observăm că
(bn´, n)=(b ´, 1).

Definim aplicaţia
f : Z → Ṕ , f ( a )=(a ´, 1).
Atunci
´ , 1 )=¿´¿
f ( a+b ) =( a+b
iar
´ ,1)=(a´, 1) ∙ (b ´, 1)=f ¿,
f ( ab )=(ab´, 1)=( a , 1 ) ∙(b
deci f este un morfism de inel.
55
Funcţia dată este injectivă, deoarece din f ¿ rezultă (a ´, 1)=(b´,1) , de unde a ∙ 1=b ∙ 1 ,
deci a=b. Dacă (c ´, 1) ϵ Ṕ, atunci f ( c ) =(c ´, 1), deci f este surjectivă. Astfel mulţimea numerelor
întregi Z se scufundă în mulţimea Ṕ şi poate fi identificată cu mulţimea Z 0.
Fie acum M ⊂ Ṕ cu proprietăţile:
1) Z 0 ⊂ M ;
2) Dacăx , y ∈ M , y ≠ 0 , atunci x y −1 ∈ M .
Să demonstrăm, ca Ṕ ⊂ Ḿ . Fie (a ´, n)∈ Ṕ. Dacă a¿ 0, atunci (0 ´, n) =(0 ´, 1), deci
(a ´, n)∈ Z0 . Presupunem, că a ≠ 0. Atunci (a ´, n)⊙ (n ´, 1)=(an´ ,n). De aici rezultă
(a ´, n)=(an´, n) ⊙ (1 ´, n)=(an´, n)⊙( n´,1)−1.

Astfel ( a ´, n ) ∈ M , deci Ṕ ⊂ M , de unde Ṕ=M .
În concluzie mulţimea Ṕ reprezintă un model al mulţimii numerelor raţionale Q. Din
cele demonstrate mai sus conchidem, că orice număr raţional se reprezintă ca câtul a 2 numere
întregi.
4. Relaţia de ordine în corpul numerelor raţionale
m
Definiţia 1. Vom spune că clasa de echivalenţă (m´, n) = este:
n
- pozitivă, dacămn>0;
- negativă, dacămn<0;
- nulă, dacămn=0.
Vom nota cu Q+¿¿ - mulţimea elementelor positive din Q; Q−¿ ¿ - mulţimea elementelor
negative dinQ[3].
În baza proprietăţilor relaţiei de ordine pe mulţimea numerelor întregi Z, rezultă că
m
pentru clasul de echivalentă (m´, n)=¿ are loc unul şi numai unul din cazuri:
n
m
1) clasa este pozitivă;
n
m
2) clasa este negativă;
n
m
3) clasa este nulă.
n
Deci
−¿ ¿
Q=Q +¿∪ {0 }∪Q ¿

(1)
−¿¿
Notăm L=Q+¿ ∪ {0 },−L=Q ¿. Vom arăta, că

L+ L⊆ L, L ⋅ L⊆ L,L ∩−L ⊆ { 0 } , L∪−L=Q .
56
m −m
Observăm, că orice clasă poate fi scrisă sub forma . Astfel putem alege ca reprezentanţi
n −n
m
ai clasei (m´, n)=¿ , astfel încât n să fie pozitiv.
n
Fie x , y ∈ L . Dacă x=0sau y=0, atunci x + y= y saux + y=x şi xy=0, deci x + y ∈ L şi
m p
xy ∈ L. Fie acum x ≠ 0 şi y ≠ 0, x= , y= , unde m , n , p , q sunt numere întregi pozitive. Atunci
n q
m p mq+ np mp
x + y= + = , xy= .
n q nq nq
+ ¿¿
Cum mq , np , mp ,nq sunt pozitive, rezultă x + y ∈ Q +¿, xy ∈Q ¿.

În concluzie obţinem că x + y ∈ L , xy ∈ L . Celelalte două proprietăţi rezultă din (1).
Este utilă şi următoarea regulă de comparare a numerelor raţionale cu numitori pozitivi:
m p
< ⟺ mq<np .
n q
Definim acum relaţia de ordine în corpul Q .
Definiţia 2. Fie p , q ∈Q . Punem prin definiţie:
p<q ⟺q− p ∈Q+¿ ¿;
p ≤ q ⟺ p< q sau p=q (⇔ q− p ∈ L ¿
Propoziţia 1. Relaţia binară ≤ este o relaţie de ordine totală în mulţimea Q a numerelor
raţionale.
Relaţia binară ≤ se numeşte relaţie de ordine naturală în Q şi reprezintă o extindere a
relaţiei similare în mulţimea numerelor întregi Z .
Propoziţia 2. Relaţia de ordine naturală în corpul Q posedă proprietăţile:
1)dacă p<q atunci p+ x <q+ x, pentru orice x ∈ Q;
2)dacă p<q Şit >0, atunci pt < qt;
3)dacă p< q, atunci – q> p ;
4)dacă 0< p< q, atunci p2 <q 2.
Noţiunea de modul sau valoare absolută a numărului raţional se defineşte astfel:
x , x >0
{
|x|= 0 , x=0
−x , x <0 }
Propoziţia 3. Inelul numerelor întregi Z este discret, adică între oricare două numere
întregi succesive nşi n+1 nu există alte numere întregi.
Demonstraţie. Presupunem absurdul, adică exista un numar întreg m încât
n< m< n+ 1.
Adaugăm la ambele parţi (−1) şi obţinem 0< m−n<1 contradicţie. Propoziţia este demonstrată.
57
Propozitia 4. Corpul numerelor raţionale Q posedă proprietatea densităţii, adică între
oricare două numere raţionale există cel puţin un număr raţional.
m p mq+np
Demonstraţie. Fie > , unde n , p>0. Atunci numărul este situat între aceste
n q 2 nq
două numere date
m mq+np p
< < .
n 2 nq q
m p mq np
Întra-adevăr, din relaţia > avem > şi mq>np , adică mq−np>0. De aceea
n q nq nq
m mq+np 2 mq−mp−nq mq−np
− = = >0 ,
n 2 nq 2 nq 2 nq
m mq+np
de unde > . În continuare
n 2 nq
mq+np p mq+ np−2np mq−np
− = = >0 ,
2 nq q 2 nq 2 nq
mq+np p
de unde > .
2 nq q
Lema 1 (Lema lui Arhimede). Pentru orice două numere naturale m , n∈ N ,n ≠ n ∈ N , 0
, există un număr natural k, încât nk > m.
Demonstraţie. Fie n ∈ N , n ≠ 0 un număr natural fixat, iar m∈ N, Cum mn ≥m, atunci
luând k =m+1 avem
nk =n ( m+ 1 )=nm+n>m
de aceea nk > m. Lema este demonstrată.
Lema 2 (Lema lui Arhimede). Pentru orice două numere întregi a , b ∈ Z , a>0, există
un număr natural c, încât ca> b .
Demonstraţie. Dacă b ≤ 0, atunci 1 ∙a=a> b . Dacăb> 0, atunci există a , b ∈ N şi putem
aplicam lema lui Arhimede pentru numere naturale, adică există c ∈ N încâtca> b . Lema este
demonstrată.
Lema 3 (Lema lui Arhimede). Corpul numerelor raţionale este un corp total ordonat
arhimedean, adică pentru orice numere, m , n∈ Q există un număr natural t, încât tn> m.
Demonstraţie. După propoziţia 1, corpul Q este total ordonat. Să demonstrăm acum că
x z
el este arhimedean. Fie m= , n= , unde z , y , u>0. Sunt posibile cazurile:
y u
x z z x
1) < ; atunci t=1 şi obţinem tn=t ∙ > =m;
y u u y
58
x z
2¿ ≥ ; atunci xu ≥ yz> 0 şi aplicând lema lui Arhimede pentru Z (lema 2) numerelor
y u
1
xu şi yz>0, găsim un număr natural tϵN , astfel încât tyz> xu , de unde obţinem înmulţind cu
yu
z x
t∙ > ,
u y
adică tn> m. Lema este demonstrată.
p
Propoziţia 5. Pentru orice număr raţional ϵ Q , există un număr întreg s ∈ Z, astfel
q
încât
p
s ≤ < s +1
q
adică orice număr raţional se afla între două numere întregi consecutive.
p
Demonstraţie. Fie ϵ Q Şi q>0 . Aplicăm teorema împăţirii cu rest numerelor p şi q.
q
p r
Există r ∈ Z, astfel încât p=qs+r , 0 ≤ r<|q|=¿ q. Atunci =s + şi din relaţia r <|q|=q avem
q q
r
<1, deci
q
p
s ≤ < s +1.
q
5. Cardinalul corpului numerelor raţionale

Teorema 1. Mulţimea numerelor raţionale Q este o mulţime numărabilă.
a
Dermonstraţie. Prin înălţimea numărului raţional se înţelege numărul|a|+|b| .
b
Observăm că mulţimea cu înălţimea dată n este o mulţime finită.
Notăm cu M 1 mulţimea numerelor raţionale cu înălţimea 1, cu M 2 – mulţimea numerelor
raţionale cu înălţimea 2, cu M 3−¿ mulţimea numerelor raţionale cu înălţimea3, Ş.a.m.d. Atunci
mulţimea numerelor raţionale Q este reuniunea mulţimilor M 1 , M 2, M 3 ,… , M n , …, deci
Q=∪ { M n :n=1,2 ,… }, deci este o mulţime numărăbilă. Teorema este demonstrată.
Observaţie. Mulţimea numerelor raţionale Q pozitive o putem reprezenta prin
următoarea schemă:
1 11 1
→ → …
1 23 4
59
222 2
….
123 4
3333
….
1234
. . . . . .
Analog putem reprezenta şi numerele raţionale negative
−1 −1 −1 −1
→ → …
1 2 3 4
−2 −2 −2 −2
….
1 2 3 4
−3 −3 −3 −3
….
1 2 3 4
. . . . . .
Scriind într-un şir numerele raţionale, după cum indică săgeţile, mai întâi cele pozitive
apoi cele negative şi ataşând şi 0, obţinem că mulţimea Q este o mulţime numărabilă.
6. Primalitatea corpului numerelor raţionale

Teorema 2. Corpul numerelor raţionale este un corp prim.
Demonstraţie. Inelul numerelor întregi Z, se scufundă în corpul numerelor raţionale Q.
m
Cum Qeste un corp, atunci fracţiile aparţin corpului Q. Din definiţia corpului rezultă că
n
m
mulţimea S={ :m, n ∈ Z ,n ≠ 0 } este corp. Atunci S=Q. Teorema este demonstrată.
n
Teorema 3. Dacă caracteristica corpului F este 0, atunci el conţine corpul numerelor
raţionale.
Demonstraţie. Fie ch ( F )=0. Considerăm aplicaţia φ : Z → F , φ ( m )=me, unde e este
unitatea corpului F. Această aplicaţie este un morfism de inele. Fie Kerφ este nucleul acestei
aplicaţii. Avem căKerφ=0. În caz contrar, dacă mϵ Kerφ , deci φ ( m )=0 ,obţinem
m∙ 1=1+1+ …+1=0 – contradicţie.
Astfel φeste o scufundare a lui Z în F. Cum F este un corp, atunci F conţine şi
elementele de forma mn−1 , m, n ∈ Z , n ≠ 0. Cum Q={mn−1 ,m , n∈ Z , n ≠ 0} rezultă că F conţine
corpul Q. Teorema este demonstrată.
7. Polinoame cu coeficienţi raţionali

Fie
f ( x )=a0 +a1 x+ …+an x n (2)
60
un polinom cu coeficienţi raţionali
pi
a i= , p ∈ Z , q i ϵN ∖ { 0 } ,i=0 ´, n .
qi i
Dacă notăm a=¿,…,q n ¿ , atunci polinomul af ( x ) este un polinom cu coeficienţi întregi.
Atunci problema ireductibilităţii polinomului f ( x ) se reduce la ireductibilitatea polinomului af ( x )
cu coeficienti întregi.
Definiţia 3. Polinomul f ( x ) ∈ Z [x ] se numeŞte primitiv, dacă cel mai mare divizor
comun al coeficienţilor săi este egal 1.
Lema 4. Produsul polinoamelor primitive este un polinom primitiv.
Demonstraţie. Fie
f ( x )=a0 +a1 x+ …+an x n şi g ( x )=b0 +b 1 x +…+b m xm
n+ m
k
două polinoame primitive. Atunci h=fg=¿ ∑ c k x . Presupunem că există un număr prim p care
k =0
divide c k ,k =0,1 , … , n+m. Cum f şi g sunt polinoame primitive p nu divide toţi coeficienţii lui f
şi g . Fie a r coeficientul cu cel mai mic indice a luif care nu se divide cu p, iarb s coeficientul cu
cel mai mic indice a luig care nu se divide cu p. Considerăm coeficientul
c r +s=¿ ¿¿
Cum a r bs nu se divide cu p, iar
a 0 b r+ s+ …+a r−1 ar bs şi a r+1 b s−1 + …+ ar +s b0
se divide cu p, rezultă căc r +s nu se divide cu p−¿ contradicţie. Lema este demonstrată.
Teorema 4. Dacă polinomulf ( x ) ∈ Z [ x ] este ireductibil peste Z, atunci f [x ] este
ireductibil peste Q .
Demonstraţie. Fie f un polinom cu coeficienti întregi. Presupunem că
f =gh , g , h ∈Q , degg< degf , degh<degf .
a c
Polinoamele g Şi h se reprezintă sub forma g ( x )= u ( x ), iar h ( x )= v ( x ), unde
b d
ac p
a , b , c , dϵN , u ( x ) , v ( x ) sunt polinoame primitive peste Z .Atunci f = uv= uv , unde ( p , q )=1.
bd q
De aici rezultă
qf =puv . (3)
După lemă produsul uv este un polinom primitiv. Atunci cel mai mare divizor al
polionomului din partea dreapta a lui (3) este egal cu p . Pe de altă parte toţi coeficienţii din
partea stângă a lui (3) se divid cu q . Deci q divide p. Rezultă că q=1. Astfel f = puv=( pu ) v şi f
61
se descompune în produsul polinoamelor pu şi v cu coeficienţi întregi, de grad mai mic ca gradul
lui f . Teorema este demonstrată.
Teorema 5. Fief ( x )=a0 +a1 x+ …+an x n ∈ Z [ x ]. Dacă există un număr prim p ce
verifică condiţiile
1) a k ⋮ p , k=0,1,2 , … n−1 ;
2 ¿ an ⋮ p ;
3) a 0 ⋮ p 2 .
Atunci polinomul f este ireductibil peste Q .
Demonstraţie. Fie
f =gh , g , h ∈Q [x ], degg< n ,degh< n
Şi
m s
g=∑ bi x , h=∑ c j x j .
i
i=0 j=0
După teorema 5 putem presupune că coeficienţii polinoamelor g şi h sunt numere întregi.

Cum p divide p a 0=b 0 c 0, rezultă că p divide ori b 0 ori c 0 . Fie p divide b 0. Pe de altă
parte p2 nu divide a 0, deci p nu divide a 0. Cercetăm coeficientul a 1=b 0 c 1 +b1 c 0. Numărul p divide
a 1 şi b 0. Atunci p divide b 1 c 0=a1−b 0 c 1. Cum p este un număr prim şi nu divide a 0, el divide b 1 .
Procedând la fel se demonstrează că p divide b i pentru orice i=0,1,2 , … , m. Într–adevăr, fie

pentru i<k este demonstrat. Cum p divide a k=b 0 c 1 +…+b k−1 c1 +b k c0 , atunci p divide b k c 0 .
Rezultă că pdivide b k . În particular p divide şi b m. Atunci p divide şi b m c s ce contrazice condiţiei
teoremei.Teorema este demonstrată.
Corolarul 1. Pentru orice număr natural n există polinomul f ( x ) ∈ Z [ x ] ireductibil peste
Q. În particular, polinomul x n−2 este ireductibil pesteQ .
Descrierea polinoamelor ireductibile peste Q este o problemaă ce nu poate fi rezolvată
în general. Însa pentru unele polinoame concretef ( x ) ∈Q [ x ] după un număr finit de paşi se poate
de determinat, este el ireductibil sau nu. Altfel spus, problema ireductibilităţii polinomului este
solvabilă din punct de vedere algoritmic.
Teorema 6. Problema ireductibilitatii polinomului din Q [ x ] este solvabilă din punct de
vedere algoritmic; dacăf ( x ) ∈Q [ x ] , atunci după un număr finit de paşi se poate determina dacă
polinomul f nu este reductibil înQ [ x ] şi dacă este reductibil, atunci de indicat descompunerea
f =uv, unde u , v ∈Q [ x ],degu< degf , degv <degf .
Demonstraţie. Putem considera că f ( x ) ∈ Z [ x ] Şi degf >1. După teorema 5 polinom f este
reductibil în Q [ x ] dacă şi numai dacă este reductibil în Z [ x ]. Atunci există polinoamele
62
u , v ∈ Z [ x ], încât f =uv. Cum pentru gradele polinoamelor are loc relaţia degu+ devf =natunci cel
n
mai mic grad nu depăşeşte m=[ ]. Fie degu ≤ m. Cercetăm şirul α 0,α 1 , … α m+1 de numere întregi
2
diferite doauă câte două. Pentru k =0,1 , … , m se verifică f ( α k ) =u ( α k ) v ( α k ). Astfel numărul întreg
u ( α k ) divide f ( α k ) . Putem considera că f ( α k ) ≠ 0, în caz contrar f =( x−α k ) f 1. Polinomul f este

reductibil şi reprezentarea sa este determinată. Atunci pentru fiecare dink =0,1 , … , m mulţimea
M k ={ β ∈ Z : f ( α k ) ⋮ β }
este formată dintr-un număr finit de elemente. Este finită şi mulţimea
M = { ( β 0 , β 1 , … . , β m ) : βk ∈ M k } .
Fie c=( β 0 , β 1 , … ., β m ) ∈ M un element fixat. Construim polinomul de interpolare Lagrange

pentru care uc =β k pentru toţik =0,1 , … , m. Cum polinomul de grad ce nu depaşeşte m se
determină de valorile sale pentru m+1 valori, atunci dacă polinomulf este reductibil polinomul u
va coincide cu unul din polinoameleuc pentru un careva c ∈ M . Atunci împărţind polinomul f
consecutiv la polinoamele uc se determină polinoamele u şi v sau conchidem că f este
ireductibil. În orice caz vom consuma un număr finit de paşi, deoarece mulţimea M este finită.
Corolarul 2. Polinomulf ( x ) ∈Q [ x ] după un număr finit de paşi se descompune în
produs de polinoame ireductibile. În particular, după un număr finit de paşi se determină toate
rădăcinile raţionale ale polinomului f .
Demonstraţie. Aplicăm metoda inducţiei matematice după gradul lui f . Dacă f este
ireductibil, atunci conform teoremei 7, după un numar finit de paşi determinăm acest fapt. Dacă
f este reductibil atunci după un număr finit de paşi găsim descompunerea în produs de
polinoame dinQ [ x ] , pentru fiecare din care afirmaţia din corolar este adevărată conform ipotezei
inducţiei. Astfel şi descompunerea lui f se va obţine după un număr fint de paŞi. Dacă α 0,
α 1 , … α s sunt rădăcinile raţionale ale polinomului f , atunci în reprezentarea sa în produs de
factori ireductibil se vor conţine şi factorii ( x−α ¿¿ 0)¿,… ,(x −α ¿¿ s).¿ Corolarul este
demonstrat.
Să observăm că problema rădăcinilor raţionale a polinoamelor cu coeficienţi întregi se
rezolvă şi fără utilizarea teoremei 7.
8. Rădăcini raţionale a ecuaţiilor algebrice

Teorema 7. Fie u , v , w sunt 3 numere întregi, încât u este un divizor al număruluivw,
unde u şi v sunt prime între ele. Atunci u este un divizor a lui w. Mai mult ca atât, dacă u este un
63
divizor a lui v n w , unde n este un număr înteg pozitiv, iar u şiv sunt prime între ele, atunciu este
un divizor a lui w .
Demonstraţie. După teorema fundamentală a aritmeticii numerele u , v , w se reprezintă
în mod unic ca produs de numere prime. Cum u este un divizor a număruluivw, atunci orice
divizor prim a lui u este şi divizor a număruluivw; mai mult ca atât, dacă un careva număr prim
p la o careva puterea α se conţine în descompunerea lui u, atunci el se va conţine şi în
descompunerea luivw la puterea β , β ≥ α. Cum u Şi v nu au divizori primi comuni, atunci toţi
divizorii primi a lui u se conţin şi în descompunerea lui w. Deciu divide w.
Cum u Şi v sunt prime între ele, rezultă cău Şi v n sunt prime între ele. Atunci conform
celor demonstrate anterior rezultă că v n w nu se divide cu u, deci u divide w . Teorema este
demonstrată.
Teorema 8. Fie o ecuaţia algebrică cu coeficienţi întregi
c n x n+c n−1 x n−1 +c n−2 x n−2 +…+c 2 x2 +c 1 x +c 0=0.(4)
a
Dacă această ecuaţie are soluţia raţională (fracţie ireductibilă), atunci a dividec 0, iar b
b
divide c n .
a a
Demonstraţie. Fie este soluţia raiţonală a ecuaţiei (4). Atunci substituim şi obţinem
b b
c n ¿+c n−1 ¿
Înmulţim ambele parţi ale relaţiei (2) cu b n
c n an+c n−1 an−1 b+c n−2 an−2 b 2 +…+ c 2 a 2 b n−2 +c 1 a bn−1 +c 0 bn=0.(6)
Relaţia (6) o putem scrie astfel
c n an=−c n−1 a n−1 b−c n−2 an−2 b 2−…−c 2 a2 bn−2 −c 1 a b n−1−c 0 bn .
Scoatem factorul comun b în faţa parantezei şi obţinem
c n an=b(−cn−1 an−1−c n−2 an −2 b−…−c 2 a2 b n−3−c1 a b n−2 −c 0 b n−1) .
Din ultima egalitate rezultă că b dividec n an. Atunci după teorema 8 rezultă că b divide
cn .
Relaţia (6) o scriem sub forma
a (c ¿¿ n an−1−c n−1 an−2 b−c n−2 a n−3 b2 −…−c 2 a bn−2−c1 bn −1 )=c 0 bn . ¿
Din acesta relaţie conchidem că a este un divizor a lui c 0 bn. Aplicând teorema 8
obţinem că a divide c 0 . Teorema este demonstrată.
Corolarul 3. Fie ecuaţia de forma
n−1
x n+c n−1 x +c n−2 x n−2 +…+c 2 x2 +c 1 x +c 0=0
64
cu coeficienţi întregi. Dacă aceasta ecuaţie are soluţie raţională, atunci aceasta soluţie este un
număr întreg şi este un divizor a numărului c 0.
a
Demonstraţie. Cercetăm soluţia raţională . Presupunem că b este un număr pozitiv.
b
După teorema 9, b este un divizor a lui c n, deci a lui 1. Însă divizorii lui 1 sunt 1 Şi -1, deci b=1
a
sau b=−1. Astfel soluţiile raţionale sunt de forma , deci este un număr întreg. După teorema 9
1
a este divizor a lui c 0.Corolarul 3 este demonstrat.
Exemplul 1. Demonstraţi ca numărul √ 7 este un număr iraţional.
Rezolvare. Numărul √ 7 este soluţie a ecuaţiei x 2−7=0. După corolarul 3 orice soluţie
raţională a acestei ecuaţii este un numar întreg şi divizor a lui 7. Divizori a numărului 7 sunt
numerele: 1;-1;7;-7. Prin substituire ne convingem că nici unul din aceste numere nu sunt soluţii
a ecuaţiei date. Astfel ecuaţia dată nu are soluţii raţionale, astfel numărul √ 7 este un număr
iraţional.
Exemplul 2. Demonstraţi ca numărul √3 5este un număr iraţional.
Rezolvare. Numărul √3 5este soluţie a ecuaţiei x 3−5=0. După corolarul 3 orice soluţie
raţională a acestei ecuaţii este un număr întreg şi divizor a lui 5. Divizorii numărului 5 sunt
numerele: 1;-1;5;-5. Prin substituire ne convingem că nici unul din aceste numere nu sunt soluţii
a ecuaţiei date. Astfel ecuaţia dată nu are soluţii raţionale, astfel numărul √3 5 este un număr
iraţional.
Corolarul 4. Numerele de forma √n a, unde a şi n sunt numere întregi pozitive, este ori
număr iraţional ori întreg. În cazul doi a este puterea unui număr întreg.
Demonstraţie. Acesta afirmaţie rezultă din corolarul 3, deoarece numărul √n a este soluţie
a ecuaţiei x n−a = 0. Dacă această ecuaţie are soluţie raţională, atunci ea este un număr întreg.
Dacă de exemplu √n a=b, atunci a=b n .
Exemplul 3. Demonstraţi că numărul √ 2+ √ 3este un numar iraţional.
Rezolvare. Fie x=√ 2+ √ 3. Atunci
x−√ 2= √3
Ridicăm ambele părţi la pătrat şi obţinem
x 2−2 x √ 2+2=3 ,
x 2−1=2 x √ 2 .
x 4 −2 x 2 +1=8.
65
În final
x 4 −10 x 2 +1=0.
Vom arată ca ecuaţia dată nu are soluţii raţionale.
După corolarul 3 ecuaţia dată, dacă are soluţii raţionale, atunci ele divid numărul 1.
Numărul 1 are doi divizori: 1 Şi -1. Nici unul din aceste numere nu sunt soluţii ale
acestei ecuaţii după cum uşor se poate verifica. Astfel ecuaţia are doar soluţii iraţionale, deci
√ 2+√ 3 este soluţie şi deci este un număr raţional.
Exemplul 4. Demonstraţi că numărul √3 2−√ 3este un număr iraţional.
Rezolvare. Fie x=√3 2− √3. Atunci
x + √ 3=√3 2 .
Ridicam ambele părţi la cub şi obţinem
x 3−3 x √ 3 x 2+ 9 x +3 √ 3=2 ,
x 3+ 9 x−2=−3 √ 3(¿ x 2 +1) . ¿
x 6 +18 x 4−4 x3 + 81 x 2−36 x +4=27 ¿ +1).
În final
x 6−9 x 4 −4 x 3 +27 x 2−36 x−23=0.
Din metoda de obţinere a acestor ecuaţii rezultă că √3 2−√ 3 este soluţie. Însă unicele
soluţii raţionale ale acestei ecuaţii sunt divizorii întregi ai numărului 23: +1.-1,23,-23. Aceste
numere nu sunt soluţii după cum arată calculele:
+1: 16−9∙ 14 −4 ∙ 13 +27 ∙12 −36 ∙1−23≠ 0 ,
-1: (−1 )6−9∙ (−1 )4 −4 ∙ (−1 )3 +27 ∙ ¿
23 : 236 −9 ∙(23)4−4 ∙(23)3 +27 ∙(23)2−36 ∙ 23−23 ≠ 0 ,
deoarece 236 este un număr suficient de mare ca să fie consumat de ceilalţi termeni,
-23: (- 23 ¿ ¿6−9 ∙(−23)4−4 ∙(−23)3 +27 ∙(−23)2−36 ∙(−23)−23≠ 0.
Astfel numărul √3 2−√ 3 este un număr iraţional.
9. Extinderi algebrice ale corpului numerelor raţionale

Teorema 9. Fie F un corp arbitrar, iar
f ( x )=x n +a n−1 x n−1+ …+a1 x+ a0
un polinom normat şi ireductibil peste F . Atunci exista o extindere E, a corpului F, ce conţine
un element θ pentru care f ( x ) este un polinom minimal [11].
66
Demonstraţie. Considerăm inelul de polinoame R=F [ x ] peste corpul F şi idealul
I =Rf [x ].
Să arătam că inelul factor R/ I este corp. Într-adevăr, fie 0 ≠ g ( x ) + I ∈ R/ I, unde
g ( x ) ∈ R [x ]. Cum 0 ≠ g ( x ) + I , rezultă că f ( x ) nu divide g ( x ) . Din faptul că f ( x ) este ireductibil,
rezultă că f ( x ) Şi g ( x ) sunt prime între ele.
Rezultă că există polinoamele h(x )Şi q( x ) încât
f ( x ) h ( x ) + g ( x ) q ( x ) =1.
Atunci
( g ( x )+ I ) ( q ( x )+ I )=g ( x ) q ( x )+ I =g ( x ) q ( x )+ f ( x ) h ( x ) + I =1+ I,
adică elementul g ( x )+ I este inversabil.
Afirmăm că corpul F se scufundă izomorf în corpulR/ I .
Definim φ : F → R/ I în modul următor: Pentru orice a ∈ F considerăm
φ ( a )=a+ I .
Dacă a , b ∈ F, atunci
φ ( a+ b )=a+b+ I =a+ I + b+ I =φ ( a )++ φ ( b ) , φ ( a ∙b )=ab+ I =¿
¿ ( a+ I ) ∙ ( b+ I ) =φ ¿.
Fie acum φ ( a )=I . Atunci I =a+ I , de unde a ∈ F ∩ I ={ 0 }, deci a=0.
Rezultă că putem identifica corpul F cu mulţimea {a+ I :a ∈ F }.
E nevoie acum sa demonstrăm, că elementul θ=x+ I este rădăcină a polinomului
g ( Y )=( 1+ I ) Y n + ( an−1 + I ) Y n−1 +…+ ( a2 + I ) Y 2 + ( a1+ I ) Y +a o + I .
Dacăθ=x+ I , atunci
g ( θ )=g ( x + I ) =( 1+ I ) (x + I )n + ( an−1+ I ) ( x+ I )n−1+ …+ + ( a2 + I ) ¿+
I + …+a1 + I ++a o+ I = xn + an−1 x n−1 +…+a 1+ ao + I =f ( x ) + I =I.

Cumg ( Y ) este un polinom ireductibil al inelului R/[Y ], rezultă că g ( Y ) este un polinom
minimal pentru θ=x+ I .
Corolarul 5. Pentru orice polinom ireductibil f ( x ) peste corpul F există o extindere
E , F ⊂ E în care polinomul f (x) are cel puţin o rădăcină.
Definiţia 4. Ecuaţiaf ( x )=0 cu θrădăcină se numeşte ecuaţia ce determină corpul F .
Definiţia 5. Elementul θ se numeşte elementul primitiv a corpului E peste corpulF .
Să reamintim, că dacă numărul complex α ∈ C ce este rădăcină pentru un careva
polinom f ( x ) cu coeficienţi raţionali Q , f ( α )=0, se numeŞte număr alegbric.
Orice număr raţional este număr algebric. Numărul complex i este număr algebric
deoarece este rădăcină a polinomului f ( x )=x 2−1. Numărul √ 2 de asemenea este număr algebric.
67
Se ştie că există şi numere ce nu sunt numere alegebrice, numite numere transcendente, de
exemplu numerele π , e.
Definiţia 6. Submulţimea V , V ⊂C a numerelor complexe se numeŞte Q−¿modul,
dacă:
1) pentru orice v1 , v 2 ∈V , v 1 +v 2 ∈V ;
2) pentru orice v ∈V , r ∈Q , r ∙ v ∈V ;
3) există astfel de elemente v1 , v 2 , … , v n încât orice element v ∈V se scrie sub forma
∑ r i v i,r i ∈Q .
i=1
n
Notăm mulţimea elementelor de forma∑ r i v i cu [ v1 , v 2 , … , v n ] . Se observă, că
i=1
mulţimea dată este un Q−¿modul.

Propoziţia 6. Fie V = [ v 1 , v 2 , … , v n ] şi α ∈ C cu proprietatea αv ∈ V pentru orice v ∈V .
Atunci numărul α este un număr algebric.
n
Demonstraţie. Avem că α v i ∈ V ,i=1 , .. ,n . Atunciα v i=∑ aij v j , aij ∈Q . De aici rezultă
j=1
n
că 0=∑ ¿ ¿ unde δ ij =0pentru i≠ j şi δ ij =1 pentru i= j. Cum det ( aij −δ ij α ) =0 ,conchidem că α
j=1
este un număr algebric. Propoziţia este demonstrată.

Teorema 10. Mulţimea numerelor algebrice A este corp.
Demonstratie. Fie α 1 , α 2 ∈ A . Să arătăm, că α 1+ α 2 ∈ A şi α 1 ∙ α 2 ∈ A .
Există 2 polinoame de grad n şi m încât
α n1 +r 1 α n−1 +…+ s m=0,r i , s i ∈ Q.
m m−1
1 +…+r n=0 şi α 2 +s 1 α 2
Notăm cu W O−¿ modulul format din mulţimea tuturor combinaţiilor liniare a elementelor de
forma α i1 α 2j , 0 ≤ i< n ,0 ≤ j<m .
Fie w ∈ W . Atunci α 1 w ∈W Şi α 2 w ∈W , de unde rezultă
α 1 w+ α 1 w=(α ¿ ¿ 1++α 1) w ¿ ∈W .
După propoziţia 5 numerele α 1+ α 2 Şi α 1 ∙ α 2 sunt numere algebrice. Fie acum 0 ≠ α un număr
algebric. Atunci a 0 α n +a1 α n−1 +…+ an=0 unde a i ∈Q . Cum 0 ≠ α rezultă α n ≠ 0. Împărţim la α n şi
obţinem a 0 α −n +a 1 α −(n−1) + …+an =0 , de unde rezultă că α −1 este număr algebric. Teorema este
demonstrată.
Este cunoscut faptul că mulţimea numerelor complexe este un câmp algebric închis.
Afirmaţie similară are loc şi pentru câmpul numerelor algebrice.
68
Teorema 11. Câmpul numerelor algebrice A este algebric închis.
Demonstratie. Fie inelul de polinoame A [ x ] peste câmpul numerelor algebrice A .
Considerăm polinomul f ( x )=an x n +a n−1 x n−1+ …+a 1 x+ a0 de grad pozitiv, unde
a 0 , a1 , … an ∈ A .
Afirmăm că f ( x ) are rădăcină în A . Cumf ( x ) ∈C [x ] şi C este câmpul numerelor
complexe care este algebric închis, f ( x ) are cel puţin o rădăcină înC . Există un astfel de număr
complex c ∈C,f ( c ) =0. Fie L=Q( a0 , a1 ,… a n) o extindere a corpului de numere raţionale Q .
Considerăm extinderea L(c ). Atunci avem includereaQ ⊂ L⊂ L(c ). Cum L este extindere finită
a lui Q, L(c ) este extindere finită a lui L, atunci L(c ) este extindere finită a lui Q , deci L(c ) este
o extindere algebrică,astfel c ∈ A. Teorema este demonstrată.
Teorema 12. Corpul numerelor raţionale Q nu este algebric închis.
Demonstraţie. Rezultă din faptul ca nu orice polinom cu coeficienţi raţionali are
rădăcini în mulţimea numerelor raţionale. Teorema este demonstrată.
Exemplul 1. Să se descrie extinderea algebrică Q ( √ 3 ) .
Rezolvare. Aflăm mai întâi polinomul ce determină această extindere. Fie x=√ 3 .
Ridicăm la pătrat ambele parţi şi se obţine x 2=3. Considerăm polinomul f ( x )=x 2−3 . Cum
gradul polinomului dat este 2, atunci dimensiunea spaţiului vectorialQ ¿ ¿ este 2. Atunci baza
acestui spaţiu vectorial este formată din 2 vectori. Putem considera baza formată din vectorii
B= {1 , √ 3 } . Atunci elementele extinderiiQ( √ 3) au forma
Q ( √ 3 )= { a+b √ 3: a , b∈ Q }.
Ecuaţia x 2−3=0 are în extinderea dată soluţiile x 1=√ 3 , x 2=−√ 3 .
Exemplul 2. Să se descrie extinderea algebrică Q ( √ 2, √ 5 ) .
Conform teoriei extinderilor algebrice acesta extindere este o extindere finită, deci este
o extindere algebrica finită. Astfel ea este o extindere simplă, deci generată de un singur element.
Putem considera acest element ca fiind elementul √ 2+ √ 5.
Aflăm acum polinomul ce determină această extindere. Fie y¿ √ 2+ √ 5 . Această relaţie o
putem scrie y−√ 2=√ 5. Ridicăm ambele parţi la pătrat şi avem
y 2−2 √ 2 y +2=5.
Ultima relaţie o reprezentăm astfel y 2−3=2 √ 2 y .
Ridicăm iarăşi la pătrat şi obţinem
y 4 −6 y 2 +9=8 y 2.
Atunci polinomul minimal peste Q este polinomul f ( y ) = y 4−14 y 2+ 9. Atunci elementele
extinderii Q( √ 2 , √5) au forma
69
Q( √ 2 , √5)= { a+b √ 2+c √5+ d √ 10: a , b , c , d ∈Q }.
Ecuaţia y 4 −14 y 2 +9=0 are în extinderea dată soluţiile
y 1=√ 2+ √ 5 , y2 =√2−√ 5 , y 3 =−√ 2+ √ 5 , y 4 =−√ 2−√ 5.
10 .Morfismele corpului numerelor raţionale

Demonstrăm mai întâi care sunt automorfismele grupului aditiv ale numerelor întregi ¿
Lema 5. Dacă f : Z → Z este un automorfism a grupului Z, atunci f ( n )=n, sau f ( n )=−n
, ∀ n ∈ Z, adică f =1Z sau f =−1 Z.
Demonstraţie. Dacă n ∈ N ¿ atunci
f ( n )=f ( 1+1+…+ 1 )=nf (1)
şif (−n )=−f ( n ). Este evident, că f ( 0 )=0=¿ 0 ∙ f ( 1 ). Atunci
f ( n )=f (1) ∙ n,∀ n ∈ Z.
Cum f este surjectivă, există a ∈ Z încât 1=f (1)∙ a. Rezultă căf (1) divide pe 1, adică
f ( 1 ) ϵ {−1,1 }. Dacă f ( 1 ) =1. Atunci f =1Z , 1Z ( n )=n care este automorfism a lui ¿, iar dacă
f ( 1 ) =−1, atunci −1 z : Z → Z , (−1 z ) ( n )=−n .Această aplicaţie este un automorfism a lui¿.

Deci automorfismele lui ¿ sunt 1Z Şi−1 z. Lema este demonstrată.
Lema 6. Dacă f :Q →Q este un automorfism a grupului ¿, atunci f ( r )=ar , pentru un
careva a ∈Q .
Demonstraţie. După lema 5 avem f ( n )=f (1) ∙ n,∀ n ∈ Z.
Observăm, că
f ( 1 ) =f ( 1n + 1n + …+ 1n )=nf ( 1n ) ,
pentru orice număr natural n ∈ N . De aici rezulta că
f ( 1n )= 1n f ( 1 ) , ∀ n ∈ Z .
¿
Observăm că
f ( mn )= mn f ( 1) , ∀ m∈ Z , ∀ n∈ Z ,¿
adică pentru orice r ∈Q , f ( r ) =r ∙ f (1 ) . Notăm f ( 1 ) =a ∈Q. Atunci f ( r )=ar.

Se observă că pentru a=0, morfismul f este morfismul trivial. Pentru a ∈Q ¿ morfismul
dat este un izomorfism, deci un automorfism. Lema este demonstrată.
Teorema 13. Orice automorfism a corpului (Q ,+, ∙) coincide cu automorfismul identic
1Q .
70
Demonstraţie. După lema 6, orice automorfism a grupului aditiv¿ are forma
f ( q )=cq , c ∈ Q ¿. Cum f ( q ∙ p ) =f ( q)∙ f (p), avem f (q 2)=f ( q ) ∙ f ( q ) =cq ∙ cq . Pe de altă parte
f (q 2)=c q 2. Atuncic q2 =cq ∙ cq . Cum c ≠ 0, rezultac=1. Atunci f ( q )=q sau 1Q ( q )=q . Teorema
este demonstrată.
Propoziţia 7. Orice morfism nenul, a inelului ( Z ,+ ,∙), în corpul ( Q ,+, ∙ ), este morfismul
identic.
Demonstraţie. Fie f : Z → Q. Atunci f ( 0 )=0 , f ( 1 )=1. Avem
f ( n )=f ( 1+…+ 1 )=f ( 1 ) +…+ f ( 1 )=1+…+1=n ,
pentru orice număr natural n. Cum f (−1 ) =−1 , rezultă
f (−n )=f ( n ∙ (−1 ) ) =f ( n ) ∙ f (−1 )=n ∙ (−1 )=−n.
Propoziţia 8. Nu există morfisme a corpului( Q ,+, ∙ ) în inelul ( Z ,+, ∙ ) .
Demonstraţie. Presupunem absurdul, deci există un morfism f :Q → Z. Avem
f ( 1 ) =1, f ( p ) =p .
Fie f ( 1p )=s. Atunci

( 1p )=f ( p ) ∙ f ( 1p )=p ∙ s=1- contradicţie.
f ( 1 ) =f p ∙
Propoziţia este demonstrată

Propoziţia 9. Nu există morfisme a corpului( R ,+, ∙ ) în corpul ( Q ,+, ∙ ) .
Demonstraţie. Presupunem absurdul, deci există un morfism f : R → Q. Avem
f ( 1 ) =1, f (2)=2. Fie f ( √ 2 ) =q. Atunci
f ( 2 ) =f ( √ 2∙ √ 2 )=f ( √2 ) ∙ f ( √ 2 )=q ∙q=2 – contradicţie.
Propoziţia 10. Grupurile ¿ Şi( Q¿ , ∙ ) nu sunt izomorfe.
Demonstraţie. Presupunem absurdul, adică există izomorfismulf :Q¿ → Q. Imaginea
elementului neutru din( Q¿ , ∙ ) fiind elementul neutru din¿ avem f ( 1 ) =0. Utilizînd
f ( xy ) =f ( x )+ f ( y ) , ∀ x , y ∈Q¿ , putem scrie
f ( 1 ) =f ( (−1 ) (−1 ) )=f (−1 )+ f (−1 )=2 f (−1 ) =0 ⇒2 f (−1 )=0 ⇒ f (−1 )=0 ,
deci f ( 1 ) =f (−1) ceea ce este o contradicţie cu injectivitatea funcţiei f . Propoziţia este
demonstrată.
Propoziţia 11. Corpurile Q ( √ 3 ) Şi Q ( √ 5 ) nu sunt izomorfe
71
Demonstraţie. Presupunem absurdul, adică există izomorfismul f :Q ( √ 3 ) →Q ( √ 5 ) .
Atuncif ( 1 ) =1 şi f ( 3 )=3. Fie f ( √ 3 ) =a+b √5 , a , b ∈Q. Avem
f ( 3 )=f ( √ 3 ∙ √3 ) =f ( √ 3 ) ∙ f ( √ 3 )=¿ +5 b2 =3.
2 3
Din relaţia dată rezultă2 ab=0. Dacăa=0, atunci 5 b2=3 sau b = – contradicţie. Dacă b=0,
5
atunci a 2=3−¿ contradicţie. Propoziţia este demonstrată.
Propoziţia 12. Inelele Q [ X ] /¿ X 2-1¿ şi Q ⨁ Q sunt izomorfe.
Demonstraţie. Notăm idealul generat de polinomul F ( X )=¿ X 2-1¿ cu I . Dacă
G ´( X ) ∈Q [ X ] /I , atunci G ´( X ) ¿ a+ bX+ I , a , b ∈Q .
Observăm că inele date sunt inele cu unitate. Unitatea inelului Q [ X ] /¿ X 2 este elementul
1+ I, iar unitatea ineluluiQ ⨁ Q este ementul (1,1).
Fie f :Q [ X ] / I → Q ⨁Q un mofism de inele. Determinăm reprezentarea analitică a
morfismului f . Avem
f ( 1+ I )=( 1,1 ) , f (−1+ I )=(−1 ,−1 ) , f ( I )=( 0,0 ) , f ( a+ I )=( a ,a ) ,a ∈ Q.
Presupunem căf ( X+ I ) =( s ,t ) , s , t ∈ Q. Atunci
f ( ( X + I ) ∙ ( X + I ) )=f ( X 2 + I ) =¿,t 2 ¿.
Avem
f ( (−1+ I ) + ( X 2+ I ) ) =f (−1+ I ) + f ( X 2 + I ) =(−1 ,−1 ) + ( s2 , t 2 ) =( s2−1 , t 2 −1 ).
Însa
f ( (−1+ I ) + ( X 2+ I ) ) =f ( −1+ X 2 + I )=f ( I )=( 0,0 ).
Atunci ( s2−1, t 2−1 )=( 0,0 ) . Rezultă s2−1=0 , t 2−1=0 sau s=1,−1, t=1 ,−1. Punem
f ( X+ I ) =( 1,−1 ). Atunci
f ( bX + I )=f ( ( b+ I ) ( X + I ) )=f ( b + I ) f ( X+ I ) =( b , b ) ( 1,−1 )=( b ,−b ) , b ∈Q.
Găsim acum
f ( a+bX + I )=f ( a+ I ) + f ( bX + I ) =( a , a ) + ( b ,−b ) =( a+b , a−b ) .
Afirmăm că această aplicaţie este un morfism de inele. Într-adevăr,
f ( ( a+bX + I ) + ( c +dX + I ) )=f ( a+c + ( b+ d ) X+ I ) =¿
¿ ( a+ c+ b+d , a+c− ( b+d ) ) =( a+b , a−b ) + ( c+ d , c−d ) =¿
¿ f ( a+ bX + I )+ f ( c+ dX+ I ),
iar
f ( ( a+bX + I ) ∙ ( c +dX + I ) )=f ( ac + ( ad +bc ) X +b d X 2 + I ) =¿
¿ f ( ac+ ( ad+ bc ) X + bd X 2 +bd −bd+ I ) =f ( ac+bd + ( ad +bc ) X + I )=¿
72
¿¿
¿ ( a+ b , a−b ) ∙ ( c +d , c−d )=f ( a+bX + I ) ∙ f ( c+ dX + I ) .
Această aplicaţie este injectivă, cum rezultă din definiţia ei. Arătăm că aplicaţia dată
este surjectivă. Fie (c , d) ∈ Q ⨁ Q ,c , d ∈ Q. Atunci
c+ d c−d
+ X + I ∈ Q [ X ]/ I
2 2
şi
f ( c+2d + c−d
2
X + I ) =(
c +d c−d c+ d c−d
2
+
2
,
2
−
2 )
=( c , d ) .
În concluzie aplicaţia f este un izomorfism de inele Propoziţia este demonstrată.
11.Normarea corpului numerelor raţionale
Definiţia 7. Fie ( K ,+, ∙) un corp comutativ, vom nota cu 0 şi, respectiv cu 1, elementele
neutre ale luiK, în raport cu operaţiile de adunare şi de înmulţire.
O normă, pe corpul K, este o aplicaţieφ:K → R+¿ ¿ care verifică proprietăţile următoare
de compatibilitate cu structura de corp:
1. φ ( a )=0 ⟺ a=0 ;
2. φ ( a+ b ) ≤ φ ( a ) +φ ( b ) ;
3.φ ( ab ) ≤ φ ( a ) ∙ φ ( b ) .
Să observăm că orice corp posedă norma trivial
φ ( a )=1 , a≠ 0 Şi φ ( 0 )=0.
Putem considera şi norma φ ( a )=|a| – modulul elementului a .
Fie Q corpul numerelor raţionale. Daca p este un număr prim fixat, atunci orice număr
raţional a ≠ 0 se poate scri sub forma
s
a= pn,
t
unde numerele s şi t nu se divid la p; punem
φ p ( a )= p−n , φ p ( 0 )=0.
Atunci pe Q este definită o normă. Relaţia din definiţe se verifică imediat. Fie acum un
q m
alt elementb= p ∈ Q ,q şi r nu se divid la p . Presupunem că n< m. Atunci
¿
r
rs+qt pm −n n
a+ b= p .
rt
Cum rs+qt pm −n şirt sunt prime cu p rezultă
φ p ( a+ b )= p−n=max ⁡{ p−n , p−m}=max ⁡{φ p ( a ) , φ p ( b ) }.
73
Dacăm<n se raţionează similar.
rs +qt n e
Dacăm=n, atuncia+ b= p . Există l ≥n, încât a+ b= pl, unde e şirt sunt prime
rt rt
cu p. Rezultă, că
φ p ( a+ b )= p−l ≤ p−n=max ⁡{φ p ( a ) , φ p ( b ) }.
sq n+m
Verificăm acum condiţia 3. Avem a ∙ b= p şi cum rt şi sq sunt prime cu p
tr
φ p ( a ∙ b ) =p−(n +m)=φ p ¿.
Normele φ p se numesc norme p-adice pe Q .
Din teorema care va fi expusă mai jos, cunoscută ca teorema lui Ostrowski, rezultă, că
dacă pe Q este definită o normă arhimedianăφ atunci,φ este modulul numărului, iar dacă φ ese o
normă ne-arhimediană, atunci ea este normă p.
Teorema 14 (Teorema Ostrowski).
a) Dacă φ este o norma arhimediană pe Q , atunci există α ∈ ¿ astfel încât
α
φ ( a )=|a| ,∀ a ∈Q.
b) Dacă φ este o normă ne- arhimediană pe Q atunci există σ > 0 şi un număr prim p
astfel încât
φ ( a )=φ p ( a )σ , ∀ a∈ Q .
Demonstraţie. Pentru orice număr întreg n are loc relaţia φ ( n ) ≤|n|, deoarece
φ ( n )=φ (|n|)=φ ( 1+1+…+1 ) ≤ φ ( 1 )+ φ ( 1 )+ …+φ ( 1 )=n .
Fie a> 1 Şi b> 1 două numere natural. Descompunem
b μ=c0 + c1 a+ …+ c n an ,0 ≤ c μ < a , cn ≠ 0.
Cea mai mare putere a n nu depaşeşteb μ, a n ≤ b μ, adică
logb
n≤μ .
loga
Dacă notăm M =max ⁡(1 , φ ( a ) ) atunci din relaţiile
φ (b¿¿ μ)≤ φ(c¿ ¿ 0)+ φ ( c 1) φ ( a ) +…+φ ¿ ¿ ¿ ¿
≤ a(n+ 1) M n
rezultă inegalitatea
(logb) μ
logb
φ (b) <aμ
loga (
μ+1 M ) loga
,
sau
μ
φ (b) ( logb ) μ
( logb
) <a +a .
loga
M loga
74
de unde
logb
φ ( b ) ≤ M loga ,
adică
φ (b )≤ ¿
Cazul 1. Norma φ este normă arhimediană. Atunci există numărul întregb pentru care
avem φ ( b )> 1. Dacă pentru un alt careva număr întreg a> 1 ar avea loc relaţia φ ( a ) ≤ 1 , atunci din
cele demonstrate mai sus am obţine o contradicţie: φ (b)≤ 1. Deci pentru toţi a> 1 are locφ ( a )> 1.
Astfel obtinem
logb
loga
φ ( b ) ≤ φ ( a) ,
sau
1 1
logb loga
φ (b ) ≤ φ (a ) .
Cum a şi b pot fi schimbaţi cu locul, atunci
1 1
loga logb
φ (a ) ≤ φ (b) ,
de unde
1 1
loga logb
φ (a ) =φ ( b ) .
Dacă φ ( b )=b ρ, atunci φ ( a )=a ρ. Astfel
φ ( r ) =r ρ .
a
Pentru orice număr raţional r = . Avem că ρ>0 deoareceφ ( a )> 1 şiρ ≤1 pentru că
b
2 ρ=φ ( 2 )=φ (1+1 ) ≤ φ ( 1 )+ φ ( 1 )=2.
Cazul 2. Norma φ este normă ne-arhimediană. În acest cazφ ( a ) ≤ 1 pentru toate numerele
întregia. Mulţimea numerelor întregi a pentru careφ ( a )< 1 este un ideal. Acesta este un ideal
simplu, deoarece φ ( ab )=φ ¿ În inelul numerelor întregi Z orice ideal este ideal principal, deci
orice ideal simplu este un ideal principal şi este generat de un număr prim. Numerele întregi a
pentru careφ ( a )< 1 sunt multipli a numarului prim p . Orice număr raţional poate fi scris sub
z ρ
formar = p , unde numerele z şi n nu se divid cu p . Cum φ ( z )=φ ( n )=1, atunci
n
φ ( r ) =φ (p) ρ= p−ρσ =φ p ¿
−logφ( p)
unde σ = – un număr fixat pozitiv, deoareceφ ( a )< 1. Aşa dar norma φ este echivalentă
logp
normei p-adice φ p . Teorema este demonstrată.
75
12. Fracţii continue
Folosind algoritmul lui Euclid, putem exprima numerele raţionale sub forma unor fracţii
continuie.
73
De exemplu: Fie . Algoritmul lui Euclid aplicat numerelor 73 şi 19 constă în relaţiile:
19
73=19∙ 3+16 ;
19=16∙ 1+3 ;
16=3 ∙5+1.
Atunci putem scrie
73 16 1 1 1
=3+ =3+ =3+ =3+ .
19 19 19 1 1
1+ 1+
16 16 1
5+
3 3
Definiţia 8. O fracţie continuă finită este o expresie de forma
1
a 0+
1
a 1+
1
a2 + ⋱+
1
an−1 +
an
unde a0 , a1 ,...,an sunt numere reale, cu a1 ,...,an pozitive şi o vom nota [a0, a1, a2 ,...,an]. Aceste
numere poartă numele de câturi parţiale.
Fracţia continuă se numeşte simplă, dacă numerele reale a 0 ,a1 ,...,an sunt numere
înregi.
Teorema 15. Orice fracţie continuă finită simplă reprezintă un număr raţional.
Demonstraţie. Procedăm prin inducţie matematică după n. Pentru
1 a0 a1 +1
n=1 , [ a 0 ; a1 ] =a0 + = ϵQ .
a1 a1
Presupunem că afirmaţia este adevărată pentru fracţii continuie, finite, simple de forma:
[b0,b1,...,bk].Arătăm că afirmaţia rămâne adevărată şi pentru [a0;b1,…ak,ak+1].
Avem egalitatea
1
[ a 0 , a2 , ... ,a k ,a k+1 ]=a0 + .
[ a1 ; a2 , … , a k+1 ]
Din ipoteza de inducţie, [ a1 , a2 , ..., a k , a k+1 ] este număr raţional. Astfel, obţinem că şi
[ a 0 , a2 , ... ,a k ,a k+1 ] este raţional.

Teorema 16. Orice număr raţional se poate exprima ca o fracţie continuă finită
simplă.
76
a
Demonstraţie. Fie x= un număr raţional, unde a,b ∈ Z, b>0. Aplicăm algoritmul lui
b
Euclid pentru r0=a şi r1=b. Obţinem relaţiile:
r0 =r1 q2+r2, 0<r2 <r1
r1 =r2 q3 +r3, 0<r3<r2
⋮
rn-3=rn-2qn-1+rn-1, 0<rn-1<rn-2
rn-2=rn-1qn+rn, 0<rn<rn-1
rn-1=rnqn+1.
Astfel
a r0 1
= =q 2+
b r1 r1
r3
r1 1
=q3 +
r2 r2
r3
…
r n−3 1
=q +
r n−2 n −1 r n−2
r n−1
r n−2 1
=q +
r n−1 n r n−1
rn
r n−1
=qn +1.
rn
Remarcăm faptul că q3,…,qn+1>0. Înlocuind relaţiile, una câte una, rezultă:
a 1 1
=q 2+ =q 2+ =…=[ q2 ; q 3 , … , q n+1 ] .
b 1 1
q3+ q3+
r2 1
q4 +
r3 r3
r4
Observaţie. Scrierea unui număr raţional sub forma unei fracţii continue finite simple nu
este unică. Dacă considerăm x=[ a 0 ; a 1 , … , an ] fracţia continuă finită simplă corespunzătoare
numărului raţional x, pentru an=(an-1)+1, de unde x=[ a 0 ; a 1 , … , an −1,1 ].

De exemplu
73
=[3,1,5,3]=[ 3,1,5,2,1].
19
77
De fapt, se poate arăta că un număr raţional se poate scrie ca o fracţie continuă finită
simplă în exact două feluri, unul cu un număr impar de termini, iar altul cu un număr par de
termeni.
Să vedem ce se poate obţine dintr-o fracţie continuă finită prin tăierea expresiei la paşi
diferiţi.
Definiţia 9. Fracţia continuă [a 0 , a1 , … , ak ¿, cu 0 ≤ k ≤ n, se numeşte k-convergenta
fracţiei continue [a 0 , a1 , … , an ¿ şi o notăm C k.
Teorema 17. Fie a 0 , a1 , … , an numere reale cu a i> 0 pentru 1≤ i≤ n . Definim recursiv
şirurile:
p0=a0 ,
p1=a0 a1+ 1,
pk =ak p k−1+ p k−2 ,
q 0=1 ,
q 1=a1 ,
q k =a k qk−1 +q k−2 , 2 ≤ k≤ n.
pk
Atunci, k – Convergenta C k =[ a 0 , a1 , … , ak ] = .
qk
Demonstraţie. Arătăm că această afirmaţie este adevărată folosind metoda inducţiei
matematice.
a0 p 0
Pentru k=0,C 0=[ a 0 ] = = .
1 q0
1 a0 a1 +1 p1
Dacă k=1, C 1=¿ [ a 0 , a1 ] =a0+ = =¿ .
a1 a1 q1
Presupunem acum
pk ak p k−1+ 1 pk−2
C k =[ a 0 , a1 , … , ak ] = =
qk a k q k−1+ 1q k−2
pentru 2 < k< n.
Din modulul de definire a fiecărui pi , qi , observăm că numerele reale
pk−2 , p k−1 , q k−2 , q k−1 depind doar de câturile parţiale a 0 , a1 , … , a k−1 .
1
Astfel, putem înlocui în ultima relaţie a k prin a k+ .
ak +1
Atunci,
1
[
C k+1=[ a0 , a1 , … , a k , a k+1 ]= a0 , a1 , … , a k +
a k+1 ]
=¿
78
(¿ a + a1 ) p
k
k+1
k−1 + pk−2
=
ak 1+(a p k k−1 ¿+ p k−2)+ pk−1
¿
ak+1 ( a q
( a + a1 ) q +qk−2) +¿qk−1 =¿ ¿
k k−1 +q k−2 k k−1
k +1
ak +1 p + p pk +1
¿ k k−1
= .
ak+1 q +q
k k−1
q k+1
73
Pentru exemplul nostru = [3,1,5,3], obţinem:
19
p0=3 ,
p1=3 ∙ 1+ 1=4 ,
p2=5 ∙ 4 +3=23 ,
p3=3 ∙ 23+4=73 ,
q 0=1 ,
q 1=1,
q 2=5 ∙1+1=6 ,
q 3=3 ∙ 6+1=19.
Convergenţele fracţiei continue sunt:
p0 p p 23 p 73
C 0= =3 ,C 1= 1 =4 , C 2= 2 = ,C 3= 3 = .
q0 q1 q2 6 q3 19
pk
Propoziţia 14. Fie k≥ 1,număr natural Şi considerăm C k = ,K – convergenta funcţiei
qk
continue[ a 0 , a1 , … ,a n ]diferită ca mai înainte.

Atunci
pk q k−1 −p k−1 q k =¿
Demonstraţie. Prin inducţie matematică după k.
Să verificăm relaţiile pentru exemplul anterior:
p1 q0− p 0 q 1=4 ∙1−3∙ 1=1,
p2 q1− p1 q 2=23 ∙1−4 ∙ 6=−¿1,
p3 q2− p 2 q 3=73 ∙6−23 ∙ 19=1.
Corolarul 5. Fie C k ,k – convergenta funcţii continue simple[ a 0 , a1 , … , an ] .Atunci
( pk , q k )=1 ,pentru1 ≤ k ≤ n .
pk
Corolarul 6. Fie C k = , k −¿convergenta funcţiei continue [ a 0 , a1 , … , an ] . Atunci
qk
(−1 )k−1
C k −C k−1= ,1 ≤ k ≤ n ,
qk q k−1
79
C k −C k−2=a k ¿ ¿
Următoarea teoremă va fi folosită la dezvoltarea fracţiilor continue infinite.
Teoremă 18. Fie C k k−¿ convergenta fracţiei continue simple finite [ a 0 , a1 , … , an ] .
Atunci
C 1>C 3 >C 5> …
C 0< C2 <C 4 … .
În plus, pentru orce număr par 2 i+1 ≤ n , şi orice număr par2 j ≤n , C 2i +1> C2 j .
Demonstraţie. Din corolarul 6
C k −C k−2=a k ¿ ¿
Astfel pentru k impar,C k −C k−2< 0iar pentru k număr par,C k > Ck −2.
(−1 )2 m
La fel C 2m +1−C 2 m= >0.Deci,C 2m +1 >¿ C 2m .
q2 m q 2 m−1
În final, rezultă C 2i +1>C 2i +2 j+1 >C 2 i+2 j >C 2 j.
2227
Exemplul 1. Să se simplifice fracţia .
9911
Rezolvare. Reprezentăm fracţia dată printr-o fracţie continuă şi determinăm numerele pk
şiq k :
p0=0 , p1=0∙ 4+1=1 ,
p2=1 ∙ 0+2=2 , p 3=4 ∙2+1=9 , p 4=1 ∙ 9+2=11 ,
p5=1 ∙ 11+9=20 , p6 =6 ∙20+ 11=131 ,
q 0=1 , q1=4 , q 2=2∙ 4+1=9 ¿ ,q 3=4 ∙ 9+4=40 ,
q 4=1 ∙ 40+ 9=49 ,q 5=1 ∙ 49+9=58 , q6=6∙ 89+ 49=583.
Calculele le prezentăm printr-un tabel. În prima linie a tabelului se conţine fracţia continuă ce
2227
corespunde fracţiei .
9911
0 4 2 4 1 1 6
pk 0 1 2 9 11 20 131
qk 1 4 9 40 49 89 583
Atunci k – convergenţele fracţiei date sunt:
1 2 9 11 20 131
C 0=0 , C1 = ,C 2= , C 3= , C 4= , C5= ,C 6= .
4 9 40 49 89 583
131 2227 131

Atunci ultima k – convergenţă C 6= este o fracţie ireducţibilă, deci = .
583 9911 583
80
13. Fracţii alicote
Aceste fracţii sunt utile la rezolvarea diverselor probleme nestandarte. De asemenea ele
se aplică în cazul când se cere de a împarti careva resurse într-un anumit număr de părţi printr-un
număr mai mic de operaţii.
Exemplul1. Să se calculeze suma
1 1 1 1 1
S= + + + +…+ .
2 6 12 20 999000
Rezolvare. Reprezentăm fiecare fracţie sub forma:
1 1 1 1 1 1
= , = , = ş.a.m.d.
2 1 ∙2 6 2 ∙3 20 4 ∙5
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
Atunci =1− , = − , = − , = − ş.a.m.d.
1∙ 2 2 2∙3 2 3 3∙4 3 4 4∙5 4 5
Obţinem:
( 12 )+( 12 − 13 )+( 13 − 14 )+…+( 9991 − 1000

S= 1−
1 1
)=1− 1000 =
999
1000
=0,999.
Exemplul 2. Să se calculeze suma

1 1 1 1
+ + + …+ .
1∙ 2 2 ∙3 3∙ 4 n(n+1)
Rezolvare.
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 n
+ + + …+ =1− + − + − + …+ − =1− = .
1∙ 2 2 ∙3 3∙ 4 n ( n+1 ) 2 2 3 3 4 n n+ 1 n+1 n+1
Exemplul 3. Fie p şi q două numere naturale încât:
p 1 1 1 1 1
=1− + − +…− + .
q 2 3 4 1318 1319
Demonstraţi că numărul p se divide cu 1979.
Rezolvare. Avem a−b=a+b−2 b. Atunci
1-
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
+ − +…−
2 3 4
+
1318 1319
=1+ + + …+
2 3
+
1318 1319
−2 + + +…+
2 4 6 1318 (
=¿ 1+ + +…+
2 3 1318
+ )
.
Numărul termenilor şi suma obţinută este par (660 termeni), iar suma fracţiilor egal
depărtate de capete este egală cu
1 1 1979 1 1 1979
+ = , + = .
660 1319 660∙ 1319 661 1318 661∙ 1319
iar în general putem scrie
1 1 1979
+ = , k=1 , 2 ,3 , … , 329 ,330.
659+k 1320−k (659+k )(1320−k )
81
Atunci
1979 1979 1979
+ +…+ ¿ .
660∙ 1319 661 ∙1318 660 ∙ 661… 1319
p 1979 A
Astfel după adunare a fracţiilor obţinem: = , A – un număr natural.
q 660 ∙ 661 …1319
Avem p=1979 A, de unde rezultă p ⋮1979.
1
Exemplul 4. Orice fracţie alicot , n ∈ N se reprezintă sub forma
n
1 1 1 1 1 1
= + + +…+ + ,
n n(n+1) ( n+1)(n+2) (n+ 2)(n+ 3) ( n+ k−1 ) (n+ k ) n+k
pentru un careva număr natural k ∈ N
Rezolvare.
1 1 1
Avem relaţia = + . Substituim n → n+1 şi obţinem
n n+1 n( n+1)
1 1 1
= + .
n+1 n+2 ( n+1 ) ( n+2 )
Înlocuim în formula precedentă şi primim:
1 1 1 1
= + + .
n n+2 (n+1)(n+2) n ( n+1 )
Dacă în relaţia iniţială punem n → n+2 se obţine:
1 1 1
= + .
n+2 n+3 ( n+ 2 )( n+ 3 )
Înlocuim în precedenta şi primim:
1 1 1 1 1
= + + + .
n n+3 (n+2)(n+3) ( n+1 )( n+2 ) n(n+1)
Continuînd în aşa mod obţinem:
1 1 1 1 1 1
= + + +…+ + ,k ∈ N.
n n(n+1) ( n+1)( n+2) (n+ 2)(n+ 3) ( n+ k−1 ) (n+ k ) n+k
Cazuri particulare:
1 1 1 1 1 1 1 1 1
a) = + + + + + + + .
2 2 ∙3 3 ∙ 4 5 ∙ 6 6 ∙ 7 7 ∙ 8 8 ∙9 9 ∙10 10
1 1 1 1
b) = + + .
3 3 ∙ 4 4 ∙5 5
x+ y + z
Exemplu 5. Pentru fracţia de forma are loc relaţia
xyz
x+ y + z 1 1 1
= + + .
xyz yz xz xy
Rezolvare. Într-adevăr
82
x+ y + z x y z 1 1 1
= + + = + + .
xyz xyz xyz xyz yz xz xy
x1 + x 2 +…+ x 4
Exemplul 6. Pentru fracţita de forma are loc relaţia
x1 x2 … xn
x1 + x 2 +…+ x 4 1 1 1
= + +...+ .
x1 x2 … xn x2 x3 … xn x1 x3 … xn x 1 x2 … x n−1
Rezolvare. Într-adevăr
x1 + x 2 +…+ x 4 x1 x2 xn
= + + …+ =¿
x1 x2 … xn x 1 x 2 x 3 … x n x 1 x 2 x3 … x n x 1 x 2 … x n−1
1 1 1
¿ + + ...+ .
x 2 x3 … x n x 1 x 3 … x n x 1 x 2 … xn−1
În teoria fracţiilor alicote este cunoscută conjenctura Erdos – Strauss, care constă în
următoarele: Pentru orice număr natural n ≥ 2 , există numerele naturale pozitive x , y , z astfel
4 1 1 1
încăt = + + .
n x y z
4 1 1 1
Exemplul 7. Fie n=5.Atunci = + + .
5 10 5 2
4 1 1 1 4 yz + xz+ xy
Rezolvare. Din relaţia = + + , rezultă = , de unde
5 x y z 5 xyz
4 xyz=5 z ( y + x)+5 xy.
Fie z=2. Atunci
8 xy=10 ( x+ y )+5 xy.
După transformări obţinem 3 xy=10( x + y ). Ultima relaţie o scriem sub forma
x+ y 3 x y 3 1 1 3 3 2+1 2 1 1 1
= . Atunci + = sau + = . Cum = = + = + . Putem
xy 10 xy xy 10 y x 10 10 10 10 10 5 10
considera
1 1 1 1
= , = .
y 5 x 10
4 1 1 1
Exemplul 8. Fie n=11 ,atunci = + + .
11 1122 34 3
4 1 1 1 4 yz+ xz + xy
Rezolvare. Din relaţia = + + rezultă = , de unde
11 x y z 11 xyz
4 xyz=11 z ( y + x)+11 xy.
Fie z=3. Atunci12 xy=33( x + y )+ 11 xy. Atunci xy=33 ( x+ y). Ultima relaţie o scriem sub forma
x+ y 1
= . În continuare
xy 33
83
x y 1 1 1 1
+ = sau + = .
xy xy 33 y x 33
1 1 1
Cum = + . Putem considera
33 34 1122
1 1 1 1
= , = .
y 34 x 1122
4 1 1 1
13 26 52 4
4 1 1 1 4 yz + xz + xy
13 x y z 13 xyz
4 xyz=13 z ( y+ x)+13 xy.
Fie z=4. Atunci16 xy=52( x + y )+ 13 xy. Din această relaţie avem 3 xy=52(x + y ). Ultima relaţie
x+ y 3 x y 3 1 1 3
o scriem sub forma = . Atunci + = sau + = . Cum
xy 52 xy xy 52 y x 52
3 2+1 2 1 1 1
= = + = + .
52 52 52 52 26 10
1 1 1 1
Putem considera = , = .
y 52 x 26
4 1 1 1
Exemplul 10. Fie n=157. Atunci = + + .
5 157 ∙ 20 157 ∙ 40 40
4 1 1 1 4 yz+ x z+ xy
157 x y z 157 xyz
4 xyz=157 z ( y + x)+157 xy.
Fie z=40. Atunci160 xy=157 ∙ 40( x + y )+ 157 xy sau 3 xy=157 ∙ 40( x + y ). Ultima relaţie o
x+ y 3 x +y 3 1 1 3
scriem sub forma = . Atunci + = sau + = . Cum
xy 157 ∙ 40 xy xy 157 ∙ 40 y x 157 ∙ 40
3 2+1 2 1 1 1
= = + = + .
157∙ 40 157 ∙ 40 157 ∙ 40 157 ∙ 40 157 ∙ 20 157 ∙ 40
1 1 1 1
y 157 ∙ 20 x 157 ∙20
4 1 1 1
193 193 ∙ 25 193 ∙10 50
4 1 1 1 4 yz + xz + xy
193 x y z 193 xyz
4 xyz=193 z ( y+ x)+ xy.
Fie z=50. Atunci200 xy=193 ∙ 50( x+ y)+193 xy sau 7 xy=193 ∙ 50( x+ y). Ultima relaţie o
x+ y 3
scriem sub forma = . Atunci
xy 157 ∙ 40
84
x y 7 1 1 5+ 2 5 2 1 1
+ = sau + = = + = + .
xy xy 193 ∙ 50 y x 193 ∙50 193 ∙50 193 ∙50 193 ∙10 193∙ 25
1 1 1 1
y 193 ∙ 10 x 193∙ 25
4 1 1 1
Exemplul 12. Fie n=201. Atunci = + + .
201 3418 ∙ 3419 3418 51
4 1 1 1 4 yz + xz + xy
201 x y z 201 xyz
4 xyz=201 z( y+ x )+201 xy.
Fie z=51. Atunci 204 xy =201∙ 51( x+ y)+201 xy, de unde 3 xy=201 ∙51(x + y ) sau
x+ y 1
xy=201 ∙ 17( x + y). Ultima relaţie o scriem sub forma = . Atunci
xy 201 ∙17
x y 1 1 1 1
+ = sau + = .
xy xy 201 ∙17 y x 201 ∙17
1 1 1 1 1 1 1
Cum = + . Putem considera = , = .
201∙ 17 3418 3418 ∙3419 y 3418 x 3418 ∙ 3419
Să observăm ca descompunerea fracţiilor în sumă de fracţii alicote nu este unică.
4 1 1 1
5 20 2 4
4 1 1 1 4 yz+ xz+ xy
5 x y z 5 xyz
4 xyz=5 z ( y + x)+5 xy.
Fie z=4. Atunci16 xy=20 (x+ y )+5 xy. Din această relaţie rezultă 11 xy=20 ( x+ y). Ultima
x+ y 11
relaţie o scriem sub forma = . Atunci
xy 20
x y 11 1 1 11
+ = sau + = .
xy xy 20 y x 20
11 10+ 1 10 1 1 1
Cum = = + = + . Putem considera
20 20 20 20 2 20
1 1 1 1
= , = .
y 2 x 20
În literatura de specialitate se studiază următoarea generalizare a conjencturii Erdos –
Strauss, care constă în următoarele: Pentru orice număr natural k , exista un Nîncât pentru toţi
k 1 1 1
n ≥ Nexista numerele naturale pozitive x , y , z încât = + + .
n x y z
5 1 1 1
Exemplul 14. Fie k =5 , n=8. Atunci = + + .
8 8 9 72
85
5 1 1 1 5 yz+ xz+ xy
8 x y z 8 xyz
5 xyz=8 z ( y + x)+8 xy.
Fie z=2. Atunci10 xy=16( x+ y )+8 xy. Din această relaţie rezultă 2 xy=16(x + y ) sau
x+ y 1
xy=8 ( x + y ) . Ultima relaţie o scriem sub forma = . Atunci
xy 8
x y 1 1 1 1
+ = sau + = .
xy xy 8 y x 8
1 1 1
Cum = + . Putem considera
8 9 72
1 1 1 1
= , = .
x 8 y 10
5 1 1 1
Exemplul 15. Fie k =5 , n=12.Atunci = + + .
12 13 156 3
5 1 1 1 5 yz + xz + xy
12 x y z 12 xyz
5 xyz=12 z( y+ x)+12 xy.
Fie z=3. Atunci15 xy=36 (x+ y )+12 xy. Din această relaţie rezultă 3 xy=36 ( x+ y) sau
x+ y 1 x y 1 1 1 1
xy=12 ( x+ y ) . Ultima relaţie o scriem sub forma = . Atunci + = sau + = .
xy 12 xy xy 12 y x 12
1 1 1 1 1 1 1
12 13 156 x 13 y 156
5 1 1 +1
Exemplul 16. Fie k =5 , n=252.Atunci = + .
252 4626 4626∙ 4627 51
5 1 1 1 5 yz + xz + xy
252 x y z 252 xyz
5 xyz=252 z ( y+ x)+252 xy.
Fie z=51. Atunci255 xy=252 ∙51(x + y )+252 xy. Din această relaţie rezultă
3 xy=252 ∙51(x + y ) sau xy=252 ∙ 17 ( x + y ) .
x+ y 1
Ultima relaţie o scriem sub forma = . Atunci
xy 252 ∙17
x y 1 1 1 1
+ = sau + = .
xy xy 252 ∙17 y x 252 ∙17
1 1 1 1 1 1 1
252∙ 17 4626 4626 ∙ 4627 x 4626 y 4626 ∙ 4627
7 1 1 1
Exemplul 17. Fie k =7 , n=11.Atunci = + +
11 11 22 2
86
7 1 1 1 7 yz+ xz + xy
11 x y z 11 xyz
7 xyz=11 z ( y + x )+11 xy.
Fie z=2. Atunci14 xy=22(x+ y )+11 xy. Din această relaţie rezultă 3 xy=22( x + y ). Ultima
x+ y 3
relaţie o scriem sub forma = . Atunci
xy 22
x y 3 1 1 3
+ = sau + = .
xy xy 22 y x 22
3 2+1 2 1 1 1 1 1 1 1
Cum = = + = + . Putem considera = , = .
22 22 22 22 11 22 x 11 y 22
7 1 1 1
Exemplul 18. Fie k =7. Atunci = + + .
18 18 342 3
7 1 1 1 7 yz + xz + xy
18 x y z 18 xyz
7 xyz=18 z ( y+ x ¿+ xy ) sau7 xyz=18 z ( y + x)+18 xy ¿.
Fie z=3. Atunci 21 xy=54 (x+ y )+18 xy. Din această relaţie rezultă
3 xy=54 (x+ y).
x+ y 3
xy 54
x y 3 1 1 1
+ = sau + = .
xy xy 54 y x 18
1 1 +1 1 1 1 1
18 19 342 x 18 y 342
7 1 1 1
Exemplul 19. Fie k =7. Atunci = + + .
908 59021 59021∙ 59022 130
7 1 1 1 7 yz+ xz+ xy
908 x y z 908 xyz
7 xyz=908 z ( y+ x¿+ xy ) sau7 xyz=908 z ( y + x )+ 908 xy.
Fie z=130. Atunci910 xy=908∙ 130( x + y )+ 908 xy. Din această relaţie rezultă
2 xy=908 ∙ 130(x+ y) sauxy=908∙ 65(x + y ).
x+ y 1
xy 908 ∙ 65
x y 1 1 1 1
+ = sau + = .
xy xy 908∙ 65 y x 908 ∙ 65
Cum
1 1 +1
= + .
908 ∙65 59021 59021∙ 59022
Putem considera
87
1 1 1 1
= , = .
x 59021 y 59021∙ 59022
14. Aplicaţii ale numerelor raţionale

´ cu cifre diferite, ştiind că numerele
Exemplul 1. Găsiţi cel mai mic număr natural abcd,
73 ´ , 65 ∙ abcd
´ şi 35 abcd
´ sunt naturale.
∙ abcd
168 126 72
Soluţie. Pentru a putea rezolva problema avem în vedere următoarele afirmaţii:
m m∙ p
P 1) ∙ p= .
n n
m
P2 ¿ Dacă este număr natural atunci ' ' neste un divizor al lui m ' ' sau ' ' m este un
n
multiplu al lui n' ' .
Acestea fiind spuse să trecem la rezolvarea problemei.
73 ´
73∙ abcd
Avem ´
∙ abcd= care este un număr natural dacă 168 divide 73 ∙ abcd.
´ Cum
168 168
168 şi 73 sunt prime între ele deducem
168 divide abcd
´ (7).
65 ´
65 ∙ abcd
De asemenea, ´
∙ abcd=, care este număr natural dacă 126 divide 65 ∙ abcd.
´
126 126
Cum 126 şi 65 sunt prime între ele deducem
126 divide abcd
´ (8).
Analog găsim
72 divide abcd
´ (9).
´ este multiplu al numerelor
Dar afirmaţiile (7), (8) şi (9) pot fi formulate şi astfel: abcd
168 , 126 şi 72.
Dintre toţi multiplii comuni a două sau mai multe numere noi ştim să-l aflăm pe cel mai
mic. În cazul nostru acesta este 504 şi atunci numărul căutat va fi
´ =504 ∙ k .
abcd
Cum numărul căutat trebuie să fie cel mai mic şi cu cifre diferite deducem că
´ =2016.
abcd
9 n+17
Exemplul 2. Aflaţi numerele naturale npentru care numărul este natural.
2 n+1
Soluţie. Pentru rezolvarea acestei probleme folosim P2 de la problema 1 şi următoarele
proprietăţi ale divizibilităţii:
P3 ¿ aîl divide pe a .
88
P4 ¿ Dacă a îl divide pe b, atunci a îl divide pe m∙ b .
P5 ¿ Dacă a divide şi pe b şi pe c, atunci a divide şi pe b+ c şi pe b−c.
Şi acum soluţia problemei:
9 n+17
Pentru ca numărul să fie natural, trebuie ca 2 n+1 să dividă pe 9 n+17 (vezi P2.
2 n+1
Problema este că nu cunosc divizorii lui 9 n+17. Ar fi mult mai bine dacă nu l-am avea pe n. Îl
vom elimina pe n folosind P5. Pentru aceasta avem nevoie de încă o relaţie de divizibilitate pe
care ne-o asigură proprietatea P3 şi anume 2 n+1 divide pe 2 n+1.
Avem aşadar
2 n+1 divide 9 n+17 ,
2 n+1 divide 2 n+1.
Din aceste două relaţii, prin adunare sau scădere trebuie să obţinem că 2 n+1 divide un
număr care nu-l mai conţine pe n. Pentru aceasta ar trebui ca în cele două afirmaţii de mai sus, în
dreapta să apară acelaşi număr de n-uri. În acest scop pe 9 n+17 îl înmulţim cu 2, iar pe 2 n+1 îl
înmulţim cu 9 pentru a ajunge la cel mai mic multiplu comun între 9 şi 2 (ne dă voie P4 .
Obţinem astfel
2 n+1 divide 18 n+34 ,
2 n+1 divide 18 n+9.
Din P5 avem că 2 n+1 divide diferenţa celor două numere, adică
2 n+1 divide pe 25.
Cum divizorii lui 25 sunt 1 ,5 şi 25 deducem 2 n+1=1 sau 2 n+1=5 sau 2 n+1=25 de
unde rezultă n=0 sau n=2 sau n=12.
9 n+17
În concluzie, dacă n ∈ { 0,2,12 } atunci numărul este natural.
2 n+1
4 n+ 9
Exemplul 3. Arătaţi că fracţia este ireductibilă, pentru orice numar natural n.
3 n+7
Soluţie. Se ştie ca o fracţie ireductibila este o fracţie care nu se mai poate simplifica. Se
mai ştie ca simplificarea se face totdeauna printru-un divizor comun al numărătorului şi
numitorului.
În concluzie, pentru a arăta că fracţia dată este ireductibilă, trebuie să arătăm că cel mai
mare divizor comun între numărător şi numitor este 1 (numărătorul şi numitorul sunt prime între
ele).
Fie d un divizor comun al numărătorului şi numitorului. Atunci
d divide 3 n+7 ,
d divide 4 n+9.
89
Procedând ca la problema 2 avem
d divide 12 n+28 ,
d divide 12 n+27
(am folosit P4 ).
De aici obţinem, pe baza lui P5 că,
d divide pe 1.
Aşadar fracţia dată este ireductibilă.
30 k +11
Exemplul 4. Arătaţi că fracţia este ireductibilă, pentru orice k număr natural.
42 k +19
Soluţie. Fie d un divizor comun al numărătorului şi numitorului. Din
d divide 30 k +11 ,
d divide 42 k +19 ,
obţinem
d divide 5 ∙ ( 42 k +19 )−7 ∙ ( 30 k +11 ) ,
adică
d divide 18.
Divizorii naturali ai lui 18sunt 1 ,2 , 3 , 6 , 9 ,18şi atunci
d ∈ {1 , 2, 3 , 6 , 18 } .
Fracţia nu poate fi simplificată prin 2 pentru că numărătorul şi numitorul sunt numere
impare. Atunci nu poate fi simplificată nici prin 6 şi nici prin 18.
Deoarece 30 şi 42 sunt multipli de 3, iar 11 şi 19 nu se divid cu 3 rezultă că fracţia nu
poate fi simplificată prin 3, deci nici prin 9.
În concluzie, d=1, aşadat fracţia este ireductibilă.
Exemplul 5. Se dau numerele raţionale pozitive a , b , ccu proprietăţile:
3a 4b 5c
= = şi 15 a−4 b +5 c=4.
2 3 4
4 7
Să se arate că are loc inegalitatea <3 a−3 b+5 c < .
3 5
3a 4b 5c 2k 3k 4k
Soluţie. Notăm = = =k şi obţinem a= , b= şi c= .
2 3 4 3 4 5
4
Înlocuind în cea de-a doua ecuaţie obţinem 11k =4, deci k = .
11
8 3 16
Rezultă a= , b= , c= .
33 11 55
90
8 3 16 8−9+16 15
Avem 3 a−3 b+5 c=3 ∙ −3 ∙ +5 ∙ = = . Inegalitatea cerută devine
33 11 55 11 11
4 15 7
< < , adică 220<225< 231, adevărat.
3 11 5
´
Exemplul 6. Determinaţi numerele abcştiind că cifrele sale sunt numere prime şi
3 a+2 b 3 b+c a+4 c

= = .
6 7 11
3 a+2 b 3 b+c
Soluţie. Din = obţinem 21 a=2(2b +3 c), de unde deducem că 2|21 a.
6 7
Cum ( 21 , 2 )=1 rezultă 2|a. Dar a este număr prim, deci a=2.
3 a+2 b a+ 4 c
Din = şi a=2obţinem 11b=3(4 c−9), de unde deducem că 3|11b. Cum
6 11
( 3 , 11 )=1 rezultă 3|b şi cum b este număr prim obţinem b=3. Revenind la relaţia
21 a=2(2b +3 c) găsim c=5. Numărul căutat este 235.
Exemplul 7. Să se arate că:
100100
< 1.
(1 ∙2 ∙ 3∙ … ∙ 100)2
100
Soluţie. Dacă a=100 , iar b=1∙ 2 ∙3 ∙ 4 ∙ … ∙ 100 va trebui să arătăm ca a<b .
Numărul b îl putem scrie astfel:

b=1∙ 2 ∙3 ∙ 4 ∙ … ∙ k ∙ … 98∙ 99 ∙100 ∙ 100 ∙99 ∙ 98 ∙ …∙ ( 100−k +1 ) ∙ … ∙ 3 ∙2 ∙1=¿
¿(1 ∙ 100) ∙ ( 2∙ 99 ) ∙ ( 3 ∙ 98 ) ∙… ∙ [ k ( 100−k +1 ) ] ∙ … ∙ ( 98∙ 3 ) ∙ ( 99∙ 2 ) ∙¿)
În acest produs de 100 de factori, k este un număr natural cuprins între 2 şi 99.
Să comparăm un factor oarecare din acest produs cu numărul 100, adică cu unul dintre
cei 100 de factori egali ale lui a . Pentru aceasta studiem semnul k (100−k +1 )−100 :
k (100−k +1 )−100=100 k −k (k−1 )−100=100(k−1 )−k (k−1 )=(100−k )(k −1)
Din k ≥2 rezultă k −1> 0 , iar din k ≤99 rezultă 100−k >0 , deci
(100−k )(k −1)>0 adică k (100−k +1 )>100. Am ajuns la concluzia că, începând cu al
doilea factor al lui b , pînă la al 99-lea, toţi sânt mai mari decât 100 , deci
100100 <(1 ∙2 ∙ 3∙ … ∙ 100)2 .
Problema propusă se poate generaliza astfel:
Să se demonstreze ca (n !)n >n n
Demonstraţie. Putem scrie:
a=( n ! )2=¿
91
¿ 1∙ 2 ∙ …∙ k ∙ … ∙ ( n−2 ) ∙ ( n−1 ) ∙ n ∙ n ∙ ( n−1 ) ∙ ( n−2 ) ∙ … ∙ ( n−k +1 ) ∙ 2 ∙1=¿
¿ [ 1∙ n ] ∙ [ 2 ( n−1 ) ] ∙ [ 3 ( n−2 ) ] ∙… ∙ [ k ( n−k +1 ) ] ∙… ∙ [ ( n−2 ) ∙ 3 ] ∙ [ ( n−2 ) ∙ 2 ] ∙
∙ [ n∙ 1 ] ,
b=nn =n⏟
∙ n∙ … n .
den ori
Scrise astfel, numerele a şi b au câte n factori. Să comparăm un factor oarecare din

primul produs cu un factor oarecare ai celui de-al doilea produs:
k ( n−k +1 ) −n=kn−k ( k−1 ) −k ( k −1 )=( k −1 )( n−k ) .
Cum k ≥ 2 , rezultă k −1>0 şi din k ≤ n−1 rezultă n−k >0 , deci
(k −1)(n−k )> 0.
Am demonstrat că aeste format din factori mai mari sau cel puţin egali cu al lui b(primul şi
ultimul factor al lui a sânt egali cu orice factori al lui b, în rest inegalitatea este strictă), deci
a> b .
Deoarece (n !)2 >nn , ( ∀ ) n∈ N− {0,1,2 } rezultă că dacă ecuaţia (n !)2=nn are soluţii în N
atunci acestea se găsesc printre elementele mulţimii { 0,1,2 } . Verifică ecuţia numai n=1 şi n=2.
Deci soluţiile ecuaţiei (n !)2=nn în numere naturale sânt n=1 şi n=2.
Observând în cazul particular dat că 100100 =¿ ¿ problema revenea la 10050 <100 !
9999 +100100
Exemplul 8. Să se decidă dacă numărul este subunitar, echiunitar sau
99100 +100 99
supraunitar.
Soluţie. Scoatem factor pe 10099 şi avem:
99 99
99
9999 +100100 99 99+10099 ∙100
100 99
= 99 99
=
100 99
[( )
100
+100 ]( )
=
99
100
99
+ 99+1
.
99
99 +100 99 −99+100 99 99
[( )100
∙ 99+1
] ( ) 100
∙ 99+1
Orice putere naturală a unui număr subunitar este un număr subunitar. Produsul dintre
un număr pozitiv x şi un număr pozitiv subunitar y este mai mic decât x. În cazul nostru,
99 99
99 99 99
100
<1 , deci
100 ( ) <1 şi ( )
100
∙99< 99.
Rezultă că numărătorul este mai mare decît numitorul, deci fracţia este supraunitară. Să
studiem semnul diferenţei dintre numărător şi numitor. Avem:
99 99+100100 −99 100−100 99=( 100100 −10099 )− ( 99100 −9999 ) =¿
¿ ( 100 ∙100 99−10099 )−( 99∙ 99 99−9999 )=99∙ 10099−98∙ 99 99.
92
Dacă a , b , c , d sânt numere pozitive şi dacă a> b şi c >d, atunci ac >bd deci, în cazul
nostru,
99 ∙ 10099−98 ∙ 9999 >0,
adică numărătorul este mai mare decât numitorul.
Comentariu. O generalizare a acestei probleme poate fi următoarea:
Să se demonstreze că pentru orice număr natural n nenul este adevărată inegalitatea
nn + ( n+1 )n+1
n
> 1.
nn−1 + ( n+1 )
Demonstraţie. Membrul stâng al inegalităţii se mai scrie:
n n
nn + ( n+1 )
n +1
n
=
n
n n+ ( n+1 ) ∙ ( n+1 )
n
=
( n+1 )
n
[( ) ]
n+1
+ n+1
.
nn+1 + ( n+ 1 ) nn ∙ n+ ( n+1 ) n n
( n+1 ) n
[( ) ]
n+1
∙ n+1
n n n n n
Cum
n+1
<1 , rezultă
n+1 ( ) ( )
<1 şi
n+1
∙ n<n , şi
n n
( n+1n ) ∙ n+1<n+1<( n+1n ) +n+1.

n n
Deci
( )
n+1
+n+ 1
n n+ ( n+1 )n+1
= n+1 > 1.
n n n + ( n+1 )n
( )
n+1
∗n+1
Exemplul 9. Se dau trei numere întregi şi pozitive x 1 , x 2 , x 3 care satisfac relaţiile:

1 1 1
x 1 x 2 x 3 >1 ; x1 + x 2 + x3 < + + .
x 1 x2 x 3
Să se demonstreze că:
a) nici unul dintre aceste numere nu este egal cu 1;
b) unul şi numai unul dintre aceste numere este mai mic decât 1.
Soluţie.
1 1
a) Presupunem că x 3=1. În acest caz, x 1 , x 2 , x 3=x 1 x 2 <1 şi x 1+ x2 < + sau
x1 x 2
x1 + x 2
x 1 + x2 < . Deoarece x 1+ x2 >0 rezultă x 1 x 2 >1 , ceea ce, conform cu relaţia x 1 x 2 >1, este
x 1 x2
imposibil.
b) 1. Dacă x 1> 1, x 2> 1, x 3 >1 rezultă că:
1 1 1
x 1 + x2 + x 3 < + +
x1 x2 x3
93
ceea ce contrazice ipoteza.
2. Fie x 3 <1. Cum x 1 x 2 x 3 >1 şi x 3 <1 rezultă x 1 x 2 >1 deci 1−x 1 x 2 <0. Din x 1 x 2 x 3 >1
1 1
obţinem < x 1 x 2 şi < x Rezultă:
x3 x1 x 2 3.
1 1 1 1 1 1
+ x 1+ x 2 < x 1+ x2 + x 3 < + + < + + x1 x 2 .
x1 x 2 x 1 x 2 x 3 x1 x 2
Fie d 1 <d 2 <…< d k divizorii lui n. Cum d 1=1 şi d k =n, avem
d 1 +d k =n+1.
3 n 3n
Dar n+1 ≤ n pentru n ≥ 2. Cu siguranţă, d 2 ≥2 şi deci d k−1 ≤ < .
2 2 4
3n
Rezultă că toţi divizorii lui n, mai mici ca n, sânt mai mici decât . Avem:
4
3 3
S=d 1+ d 2+ …+d k ≤ n+ ( k−2 ) nk .
2 4
3 S
Împerţind prin k obţinem n ≥ . Când se obţine egalitate?
4 k
Pentru a demonstra partea a doua a inegalităţii, aplicând inegalitatatea mediilor, avem:
d p +d k −p +1> 2 √d p ∙ d k− p+1 .
Dar d p +d k −p +1=n şi deci d p +d k −p +1> 2 √n. Dând lui p valori de la 1 până la n şi
însumând obţinem:
2 ( d 1 +d 2+ …+d k ) > 2k √ n,
S
adică S>k √ n , de unde > √n.
k
Exemplul 10. Să se calculeze sumele:
S1=1 ∙1 !+ 2∙ 2! +…+100 ∙100 !
1 2 99
S2 = + +…+ .
2! 3! 100 !
Soluţie. Termenul general al sumei S1 este k ∙ k !. Avem:
k ∙ k !=( k +1−1 ) k !=( k +1 ) ∙ k !−k ! .
Dar
( k +1 ) k !=( k +1 ) ( 1∙ 2 ∙... ∙ k )=1 ∙2 ∙ ...∙ k ( k +1 ) =( k +1 ) ! ,
deci k ∙ k !=( k +1 ) !−k ! .
Dând valori lui k de la 1 la 100, avem:
S1=( 2 !−1! ) + ( 3!−2 ! ) + ( 4 !−3 ! ) +…+ ( 99!−98 ! )+ ( 100!−99 ! )+ ¿
+ ( 1001 !−100 ! )=101!−1 ! .
94
k
Termenl general al sumei S2este , unde k ia valori de la 1 la 99. Avem:
(k + 1)!
k k +1−1 k +1 1 k +1 1 1 1
= = − = − = − ,
( k +1 ) ! ( k +1 ) ! ( k +1 ) ! ( k +1 ) ! k ! ( k +1 ) ( k +1 ) ! k ! ( k +1 ) !
deci
S3 = ( 1!1 − 21! )+( 2!1 − 31! )+( 31! − 41! )+…+( 981 ! − 991 ! )+( 99!1 − 1001 ! )=1− 1001 ! .
Exemplul 11. Să se demonstreze dubla inegalitate:
1 1 3 97 99
< ∙ ∙…∙ ∙ < 0,1.
10 √ 2 2 4 98 100
Soluţie. Metoda I. Fie:
1 3 5 97 99
N= ∙ ∙ ∙… ∙ ∙
2 4 6 98 100
şi
2 4 6 98
N '= ∙ ∙ ∙ … ∙ .
3 5 7 99
Se observă că:
3 1 4 3 6 5 98 97 99
> , > , > , … , > ,1> ,
2 2 5 4 7 6 99 98 100
deci N ' > N şi că
1 2 3 4 98 99 1
N ∙ N ' = ∙ ∙ ∙ ∙ …∙ = .
2 3 4 5 99 100 100
2 1 1
Dar N ∙ N ' > N 2, deci N < Şi reziltă N < .
100 10
Pentru prima parte a inegalităţii, să observăm că:
3 5 7 99
N ' <2 N = ∙ ∙ ∙ … ∙ .
4 6 8 100
Într-adevăr,
2 3 4 5 6 7 98 99
< , < , < ,…, <
3 4 5 6 7 8 99 100
şi prin înmulţire membru cu membru, obţinem N '<2 N.
' 1 2 1 1
Deci N ∙2 N > N ∙ N = , de unde rezultă N > , deci N > .
100 100∙ 2 10 √ 2
Metoda a II. Fie:
2
1 3 5 99 2 1 32 52 99 2
N= ∙ ∙ ∙… ∙ ,N = 2∙ 2 ∙ 2 ∙…∙ .
2 4 6 100 2 4 6 1002
Încadrăm pe N 2 astfel:
95
12 32−1 52−1 992 −1 2 12 32 52 99 2
∙ ∙ 2 ∙…∙ <N < 2 ∙ ∙ ∙ …∙ .
22 42 6 1002 2 −1 42 −1 62 −1 1002−1
După efectuarea simplificărilor obţinem:
1 1
< N 2< .
200 101
Rezultă:
1 1
<N < .
10 √ 2 10
Comentarii. 1) O generalizare a acestei duble inegalităţi este următoarea:
1 1 3 2 n−1 1
< ∙ ∙…∙ < .
10 √ 2 2 4 2n √2 n
2) Se poate demonstra o inegalitate mai “tare” şi anume:
1 3 2 n−1 1
∙ ∙…∙ < .
2 4 2n √ 2 n+1
Cum 1 ∙3 ∙ 5∙ … ∙(2 n−1) este impar, rezultă că exponentul lui 2 este n.
3) În cazul particular dat, o altă soluţie este următoarea:
Calculăm exponentul lui 2 din descompunerea în factori primi a lui 60 ! şi exponentul
lui din descompunerea în factori primi a lui 30 !. Diferenţa rezultatelor este numărul căutat:
60 60 60 60 60 30 30 30 30
([ ] [ ] [ ] [ ] [ ]) ([ ] [ ] [ ] [ ])
2
+
4
+
8
+
16
+
32
−
2
+
4
+
8
+
16
=¿
¿ ( 30+15+7+ 3+1 )−( 15+7+3+ 1 )=30.

Exemplul 12. Să se demonstreze inegalităţile:
1 1 1 1
a) 2
+ 2 + 2 +…+ 2 <2 ;
1 2 3 n
1 1 1
b) 1+ + + …+ <3.
1! 2! n!
Soluţie. a) Inegalitatea revine la
1 1 1
2
+ 2 + …+ 2 <1.
2 3 n
Dar
1 1 1 1 1
= < = − , k ≥2.
k 2
k ∙ k ( k−1)k k−1 k
Obţinem
1 1 1 1 1 1 1
+ 2 + …+ 2 < + + + …+ =¿
n 1∙ 2 2 ∙3 3∙ 4
2
2 3 ( n−1 ) n
¿ ( 11 − 12 )+( 12 − 13 )+( 13 − 14 )+ …+( n−1

1 1
− )=¿
n
96
¿ 1+ ( −12 + 12 )+( −13 + 13 )+ …+( n−1
−1
+
1 1
n−1 ) n
1
− =1− <1.
n
b) Fie
1 1 1 1 1 1 1
1+ + + …+ =1+ + + +…+ .
1! 2! n! 1 1 ∙ 2 1∙ 2∙ 3 1∙ 2 ∙3 ∙ … ∙n
Să observăm că:
1 1 1
< = k−1 , k ≥ 2.
1∙ 2∙ 3 … ∙ k ⏟1 ∙2 ∙ 2∙ … ∙2 2
dek−1 ori
Avem, deci
1 1 1 1
s<1+1+ + 2 + 8 + …+ n−1 .(10)
2 2 2 2
În identitatea:
2 n−1 1− xn
1+ x+ x +…+ x = , x ≠1 ,
1−x
1
înlocuim pe x cu şi obţinem
2
1
1−
1 1 1 2n 1 1
1+ + 2 +…+ n−1 =
2 2 2 1−
1
=2 1− n =2− n−1 .
2 2 ( )
2
Înlocuind (10), rezultă:
1 1
s<1+2− n−1
=3− n−1
< 3.
2 2
Comentariu. Inegalităţile demonstrate arată că, indiferent cât de mare este n, sumele din
membrul stâng nu depăşeşte un anumit prag, adică sânt mărginite.
Spre deosebire de acestea, suma inverselor numerelor naturale nenule,
1 1 1
su=1+ + +…+ ,
2 3 n
nu este mărginită, adică oricât de mare ar fi un număr M , există un număr natural n astfel încât
sn > M .
1 1 1
Suma 1+ + + …+ + … se mai numeşte şi „seria armonică”.
2 3 n
Exemplul 13. Să se precizeze numerele naturale n , n ≤12 , pentru care există o alegere a
semnelor plus şi minus, astfel încât:
1 ±2 ±3 ± … ± n=0.
Soluţie. Pentru n=1 sau n=2 egalitatea nu se poate realiza. Pentru n=3 avem
1+2−3=0 şi numai această variantă. Pentru n=4 avem 1−2−3+4=0 şi numai această
97
posibilitate. Pentru n=5 avem trei numere impare, 1 ,3 ,5 şi două pare, 2 şi 4. Indiferent de
semnele alese, 1 ±3 ± 5 este un număr impar şi, indiferent de semnele alese, ± 2± 4 este par. Suma
dintre un număr par şi unul impar nu poate fi 0.
Exemplul 14. Mulţimea T de numere raţionale are următoarele proprietăţi:
p p q
1) Dacă ∈T atunci şi ∈T ;
q p+ q p+ q
2) 1/2∈ T .
Să se demonstreze că T conţine toate numerele raţionale cuprinse între 0 şi 1.
1 1 1
Soluţie. Deoarece ∈T atunci, în baza proprietăţilor 1), vom avea şi = ∈T ca şi
2 1+ 2 3
2 2 1 1 3 3
= ∈T . În mod analog: = ∈T ; = ∈T , apoi:
1+ 2 3 4 1+3 4 1+3
1 1 2 2 4 4
= ∈T ; = ∈T ; = ∈T , etc .
5 1+ 4 5 2+3 5 1+ 4
Vom aplica un raţionament prin inducţie asupra lui p+q, numărul raţional considerat
p
urmînd să fie . Observăm că, pe baza cazurilor particulare considerate, rezultatul este adevărat
q
dacă p+q ∈ { 2,4,5 }.
p
Fie 0 ≤ ≤ 1 un număr raţional, cuprins între 0 şi 1. Este inutil să luăm p<0 şi q <0
q
fiindcă nu obţinem nimic nou, în afară de reprezentarea acestor numere întregi pe semidreapta
numerică negativă.
1
Să observăm că, pornind de la , am reuşit să arătăm că toate fracţiile subunitare cu
2
2 1 2 2 3
numitori 2 , 3 , 4 , 5aparţin lui T . În treacăt, adăugăm că = şi că, din obţinem = ∈T .
4 2 3 2+ 3 5
La fel, pentru numitorul 6.
p
Pentru a arăta că orice număr raţional de forma <1, cu ( p , q )=1, deci fracţie
q
ireductibilă, aparţine lui T , vom aplica cu raţionament prin inducţie. Pentru fracţiile reductibile le
vor reduce la altele ireductibile, cu numitorii mai mici.
p q p
Pentru numărul , cu p<q, vom folosi numărul dacă <1, deci dacă 2 p <q .
q q−p q−p
p q−p
Dacă >1, vom lua în consideraţie <1, unde q <2 p.
q−p p
Cum p+ ( q− p )=q< p+ p, vom putea aplica proprietatea 1) celor două numere raţionale
subunitare considerate.
98
p p p
Dacă pentru numitorul q− p are loc ∈T , atunci şi = ∈ T.
q−p ( q−p )+ p q
Ori, cum q− p<q şi p<q, în ipoteză că, pentru numitorii respectivi q− p şi p, am
demonstrat apartenenţa tuturor numerelor de forma:
1 2 q− p
, ,…, ,
q−p q− p p
unde 2 p <q, ca şi a numerelor de forma:
1 2 q− p
, ,…, ,
p p p
q
unde q <2 p, la T , numărul va aparţine lui T în baza proprietăţii (1) folosită, respectiv, în cele
p
două ipoteze.
Dar apartenenţa la T , a fost dovedită pentru numitorii 2 , 3 (şi chiar 4 dacă dorim).
Aceasta înseamnă că proprietatea este generală şi pentru orice p+q ≥ 3 , 4 ,5.
Comentarii: Raţionamentele aplicate, în rezolvarea problemei, sânt bazate pe inducţie,
dar într-o formă mai puţin obişnuită a cărei bază este formarea însăşi succesivă a numerelor
1 2
raţionale cu un numitor dat q şi demonstraţia că toate acestea, începând cu , etc., aparţin lui
q q
T.
Motivul principal este posibilitatea de a întrebuinţa numerele raţionale cu numitor mai
mici decât q, respectiv q− p sau p, cărora li se poate aplica proprietatea 1) şi pentru care aceasta
se presupune verificată. Cum verificarea pentru primii numitori 2 , 3 este realizată direct, ea va
rezulta şi pentru 4, apoi pentru 5 etc.
Schiţa de soluţie spune:
p p p q−p p
Dacă <1, atunci = ∈ T , dacă <1, atunci ∈T .
q−p ( q−p )+ p q 1 ( q−p )+ p
Exemplul 15. Fie x ∈ R cu proprietatea că numerele x 3+ x şi x 5+ x sunt raţionale. Să se
arate că x este un număr raţional.
Notaţii. Pe parcursul tuturor soluţiilor vom considera numerele raţionale
a=x 3+ x; (11)
b=x 5+ x, (12)
precum şi polinoamele cu coeficienţi raţionali
f =X 3+ X−a; (3)
g= X 5 + X −b. (4)
Soluţia 1. Înmulţind (11) cu −x 2 şi adunând cu (12) obţinem succesiv:
99
−x 5−x 3 + x 5+ x =−ax 2+ b −x3 + a x 2 + x−b
⇔ ⇔
x−a+ ax 2+ x−b=0 ax2 +2 x−( a+b )=0 . (15)

⇔ ⇔
Înmulţind (15) cu x avem:

ax 3 +2 x2 −( a+b ) x=0 a ( a−x ) +2 x 2−( a+b ) x=0
⇔ ⇔
2 x 2− ( 2a+ b ) x+ a2=0 . (16)

⇔
Înmulţind (15) cu 2 şi (16) cu −a şi adunăm, pentru a reduce termenii cu x 2. Obţinem

2 2 3 a3 +2 a+2 b
2 ax + 4 x−2 ( a+ b )−2 ax +a ( 2 a+b ) x−a =0 x= ∈ Q.
⇔ 2 a2 +ab+ 4
Să remarcăm că 2 a2 +ab+ 4> 0, întrucât ab=x 2 (x2 +1)( x 4 +1)≥ 0.
Soluţia 2. Vom folosi următoarea:
Lema 7. Dacă ecuaţiile de gradul doi cu coeficienţii raţionali nenuli
a 1 x 2+ b1 x +c 1=0, a 2 x 2+ b2 x +c 2=0,
au o rădăcină comună iraţională, atunci
a1 b1 c1
= = .
a2 b2 c2
Demonstraţia lemei. Fie x 0 ∈ R/Q rădăcina comună, deci
a 1 x 20+ b1 x 0 + c1=0, (17)
a 2 x 20+ b2 x0 + c2 =0. (18)

Înmulţim (17) cu −a 2 şi (18) cu a 1 şi adunăm, pentru a reduce termenii cu x 20. Obţinem
−a 1 a2 x 20−a 2 b1 x 0−a2 c 1 +a1 a2 x 20 −a1 b2 x 0 −a1 c 2=0
⇔
( a 1 b2 −a2 b1 ) x0 =a2 c 1−a1 c 2.

⇔
Deoarece x 0 ∈ R/ Q, rezultă a 1 b2 −a2 b1=0 , a 2 c 1−a 1 c 2=0, adică

a1 b1 c1
= = .
a2 b2 c2
Trecem acum la soluţia problemei, pe baza lemei precedente.
Presupunem prin absurd că x 0 ∈ R/ Q. Ecuaţiile (15) şi (16) au coeficienţi raţionali
nenuli şi admit rădăcina comună iraţională x. Conform lemei, coeficienţii acestor ecuaţii sunt
proporţionali, adică
a 2 −(a+b)
= = . (19)
2 −(2 a+ b) a2
Deoarece ab> 0, rezultă că a şi b au acelaşi semn. Atunci, (19) este o contradicţie,
deoarece prima fracţie are semn contrar faţă de celelalte două fracţii.
100
Soluţia 3. Gândind egalitatea (15) ca o ecuaţie în x, rezultă
−1+ √ d
x= , (20)
a
unde d=a2 +ab+1> 0 ,d ∈Q . În (20) avem semnul + în faţa radicalului, întrucât
ax +1=x 2 ( x 2+1 ) +1> 0.

Ridicând egalitatea (20) la cub, obţinem
−1+3 d d +3
x 3= + 3 √d . (21)
a3 a
Având egalităţile (20) şi (21), obţinem
1 1+3 d 1 d +3
a=−
( a
+ 3 + + 3
a a a)( ) √ d. (22)
Coeficientul lui √ d din (22) este nenul, deoarece numărătorul acestuia este
a 2+ d+3> 0.
Atunci, din (22) rezultă √ d ∈ Q şi, revenind în (20), obtinem x ∈ Q.
Soluţia 4. Presupunem prin absurd că x ∈ R/Q, deci din (20) avem √ d ∉ Q. Considerăm
corpul pătratic
Q ( √ d )={ α + β √ d|α , β ∈Q },
corp care conţine numerele x , x 3 , x 5. Dacă notăm cu y ¿ conjugatul pătratic al unui element
arbitrar y ∈Q( √ d ) şi ţinem seama că aplicaţia y → y ¿ este un automorfism al corpului Q( √ d )
care invariază doar numerele raţionale, putem scrie:
a ∈Q a ¿=a (x¿ ¿¿)3 + x ¿ =x3 + x x ¿ =x ¿ ,
⇔ ⇔ ⇔
Funcţia f : R → R, f ( t )=t 3 +t este strict crescătoare. Deoarece am presupus că x ∉ Q,

avem x ¿ ≠ x, contradicţie.
Soluţia 5. Fie x 1=x şi D=( f , g)∈ Q [ X ], gândit ca polinom monic. Vom arăta că
D= X−x 1, de unde va rezulta că x 1 ∈ Q. Trecem la detalii. Deoarece f ( x 1 ) =0 , g ( x 1 )=0 , din
teorema lui Bezout avem
f =( X−x 1 ) f 1 , g=( X −x 1)g 1 ,
unde f 1 , g1 ∈ R [ X ].
Polinomul f 1 nu are rădăcini reale, căci notând cu x 2 , x 3 rădăcinile acestuia, avem
x 21+ x22 + x 23=−2< 0. Deoarece f 1 are gradul 2, rezultă că f 1este ireductibil în inelul de polinoame
R [ X ] . Fie D1=(f 1 , g1) ∈ R [ X ] , gândit ca polinomul monic. Arătăm că D 1=1. Deoarece D1 divide
f 1 şi f 1 este ireductibil în R [ X ] , rezultă D1=f 1 sau D 1=f 1. Deoarece D1 divide f 1 şi g1, rezultă că
101
D1 divide restul înpărţirii lui g1 prin f 1, rest care are gradul mai mic ca 2, prin urmare D1=1.
Atunci
D= ( f , g )=( X−x 1 ) D1 =X−x 1 ∈Q [ x ] ,
de unde x 1=x ∈ Q.
Soluţia 6. Presupunem prin absurd că x ∈ R/Q. Polinomul f =X 3+ X−a, cu rădăcinile
x 1=x , x 2 , x 3 nu are rădăcini în Q, întrucât x 1 ∉ Q, iar x 2 , x 3 ∉ R. Deoarece f are gradul 3, rezultă
că f este ireductibil în inelul Q [ X ], prin urmare f este polinomul minimal al lui x 1 peste Q. Dar
x 1 verifică şi polinomul g ∈Q [ X ] , prin urmare f divide g în inelul Q [ X ]. Însă restul împărţirii lui
g prin f este polinomul nenul:
r =a X 2 +2 X−(a−b)∈ Q [ X ],
ceea ce reprezintă ocontradicţie.
Soluţia 7. Presupunem prin absurd că x ∈ R/Q. Atunci f =X 3+ X−a este polinomul
minimal al lui x peste Q. Dar x verifică, aşa cum am văzut, polinomul nenul
r =a X 2 +2 X−(a−b)∈ Q [ X ], cu grad r < gradf , contradicţie.
Soluţia 8. Presupunem prin absurd că x ∈ R/Q şi notăm cu Q(x ) cel mai mic subcorp al
lui R care conţine pe Q 1 ¿ ¿ şi pe x. Întrucât f =X 3+ X−a este polinomul minimal al lui x peste Q,
rezultă că { 1 , x , x 2 } este o bază de spaţiu vectorial a lui Q(x ) peste Q. Dar egalitatea
a x 2+ 2 x− ( a+b ) =0 arată că 1 , x , x2 sunt liniar dependente peste Q, contradicţie.
CAPITOLUL III . NUMERE COMPLEXE
1. Sistemul de axiome al teoriei axiomatice a numerelor complexe

Definiție Prin sistem de numere complexe C se înțelege corpul minimal ce conține corpul
numerelor reale R și care conține un element i cu proprietatea i 2+ 1=0.

6. CuC se notează mulţimea elementelor care se numesc numere complexe;
7. Cu „+¿“ și „∙“ se notează operaţiile de adunare şi înmulţire ca operaţii binare pe
mulţimea numerelor complexe C ;
102
8. Cu 0 , 1 ,i se notează elementele mulțimii numerelor complexe C;
9. Cu R se notează submulţimea numerelor reale , elementele carea se numesc
numere reale.Cu „⊕“ şi „⨀“ se notează operaţiile de adunare şi înmulţire a numerelor reale.
Atunci prin corpul numerelor complexe se înţelege corpul ¿0,R;⊕ ; ⨀ ¿ ce verifică
următorul sistem de axiome grupate în 3 subgrupuri [13.p.164].
I
I.1. ∀ ( x , y ∈C ) ∃!(s ∈C ¿ x + y=s ;
I.2 ∀ ( x , y , z ∈C )( x + y ) + z=x +( y+ z );
I.3. ∀ ( x , y ∈C ) x + y= y + x ;
I.4. 0 ∈C ∧ ∀(x ∈ C ¿ x+ 0=x ;
I.5.∀ ( x ∈C ) ∃!( y ∈C ¿ x + y=0;
I.6. ∀ ( x , y ∈C ) ∃!(t∈C ¿ x ∙ y=t ;
I.7. ∀ ( x , y , z ∈C )( x ∙ y ) ∙ z =x ∙( y ∙ z );
I.8. ∀ ( x , y ∈C ) x ∙ y= y ∙ x ;
I.9 ∀ ( x , y , z ∈C )( x + y ) ∙ z=x ∙ z + y ∙ z ;
I.10. ∀ ( a , b∈ C ) , a ≠ 0 ∃(x ∈ C ¿ a ∙ x=b .
II
II.1. (R;⊕ ; ⨀ ¿ - corpul numerelor reale;
II.2. R ⊂ C;
II.3. ∀ ( x , y ∈ R ) x+ y =x ⊕ y ;
II.4.∀ ( x , y ∈ R ) x ∙ y=x ⨀ y .
III
III.1. i∈ C și i 2+ 1=0
IV.(Axioma minimalităţii). Orice submulţime M a mulţimii C, dacă:
c) conţine mulţimea R ;
d) i∈ M;
e) ∀ ( x , y ∈ M ) , x + y ∈ M;
f) ∀ (x, y ∈M ) ,x ∙ y ∈M;
coincide cu C.
Grupul ¿ se numeşte grupul aditiv al numerelor complexe, iar grupul
¿ se numește grupul multiplicativ al numerelor complexe.
2. Unicitatea corpului numerelor complexe
103
Teorema 1. Orice două sisteme de numere complexe C 1 şi C 2 sunt izomorfe:C 1 ≅ C 2.
Demonstratie. Fie C 1 şiC 2 două sisteme de numere complexe cu unităţile imaginare i 1 şi i 2,
respectiv, adică i 21=−1 şii−1

2 =−1 .Conform lemei 14.1 [2,p.114] orice element din
C 1 are forma
a+ b i1, iar orice element din C 2 are forma a+ b i2,a , b ∈ R .
Definim aplicaţia f :C 1 → C2 , f ( a+ b i1 ) =a+ bi 2. Demonstrăm că această aplicaţie este un

izomorfism de inel . Arătăm că aplicaţia dată este bigectivă.
Într –adevăr, f ( a+b i 1) =f (c +d i1 ). Atunci a+ b i2=c +d i 2. Rezultă, că a=b , c=d, deci este f
injectivă. Fie acum m+n i 2 ∈C 2. Atunci m+n i 1 ∈C 1 şi f ( m+ ni 1 )=m+ ni 2, deci f este surgectivă.
Aşadar aplicaţia dată este surjectivă, def este bijectivă .
Arătăm acum că aplicaţia dată este un morfism de corpuri.
Fie a+ b i1 , c+ d i 1 ∈ C1 . Atunci a+ b i1 +c +d i 1=( a+ c ) +(b+d )i 1 ∈C 1 .
Avem
f ( ( a+b i 1 ) + ( c+ d i 1 ) )=f ( ( a+ c )+ ( b+d ) i1 ) =( a+c ) + ( b+ d ) i 2=( a+b i 2 ) + ( c +d i2 ) =f ( a+b i 1) + f ( c+ d i 1),
deci suma numerelor complexe din C 1 trece în suma numerelor complexe dinC 2 .
Considerăm produsul ( a+ b i1 ) ∙ ( c +d i1 ) =( ac−bd ) +( ad+ bc)i1 ∈C 1.
Atunci
f ( ( a+ b i1 ) ∙ ( c+ d i 1 ) )=f ( ( ac−bd ) +(ad +bc) i 1)=(ac−bd )+(ad+ bc)i 2=
( a+ b i 2) ∙ ( c +d i2 ) =f ( a+b i1) ∙ f ( c +d i 1 ),
deci produsul numerelor complexe din din C 1 trece în produsul numerelor complexe din C 2.
Asfel aplicaţia dată este un morfism de inele. În concluzie aplicaţia definită mai sus este un
izomorfimsm de corpuri. Teorema este demonstrată.
3.Existenţa corpului numerelor complexe
Fie mulţimea F=R × R={ ( a , b ) :a , b ∈ R }cu operaţiile „+¿“ şi “∙” definite în modul
următor:
„+¿“ : ( a , b )+ ( c , d )=( a+c ,b +d ) ;
104
„∙“ : ( a , b ) ∙ ( c , d )= ( ac−bd , ad+ bc ) .
Afirmăm, că ¿ este un grup Abelian. Într-adevăr, operația „+¿“ este asociativă , comutativă,
deorece ea se defineşte prin intermediul operaţiei de adunare a numerelor reale ,care ea este
asociativă şi comutativă. Elementul (0,0) este elementul neutru pentru operaţia „+¿“ .
Observăm, că elementul (−a ,−b) este elementul simetric pentru elementul ( a , b ). Astfel
perechea ¿ este un grup Abelian.
Demonstrăm acum că operaţia „∙“ este asociativă. Într-adevăr, fie ( a , b ) , ( c , d ) , ( m ,n ) ∈ F.

Atunci
( ( a , b ) ∙ ( c ,d ) ) ∙ ( m, n ) =( ac−bd , ad+ bc ) ∙ ( m, n ) =( ( ac−bd ) m−( ad +bc ) n , ( ac−−bd ) n+ ( ad +bc ) m) =( acm−bd
Pe de altă parte ,
( a , b ) ∙ ( ( c ,d ) ∙ ( m, n ) ) =( a , b ) ∙ ( cm−dn , cn+dm )=¿

(2)
Din (1) şi (2) rezultă ( ( a , b ) ∙ ( c ,d ) ) ∙ ( m, n ) =¿ ( a , b ) ∙ ( ( c ,d ) ∙ ( m, n ) ), deci operatia „∙“ este

asociativă.
Arătăm acum că operaţia „∙“ este comutativă.
Într-adevăr, fie ( a , b ) , ( c , d ) ∈ F. Atunci

( a , b ) ∙ ( c , d )= ( ac−bd , ad+ bc ) =( ca−db , cb+ da )=( c , d ) ∙(a , b), deci este comutativă.
Determinăm acum elementul neutru al operaţiei “∙”.
Considerăm ecuaţia
( a , b ) ∙ ( x , y )= ( a , b ) .
Atunci ( ax−by , ay +bx )= ( a , b ) .
Rezultă sistemul de ecuaţii
{ax−by =a
ay +bx=b
.
Rezolvând acest sistem obţinem, că perechea ( 1,0 ) este soluţia acestui sistem , care şi este
elementul neutru al operaţiei “∙”.
105
Fie acum elementul( a , b ) ≠(0,0). Rezultă ca a 2+b 2 ≠ 0.
Considerăm ecuaţia
( a , b ) ∙ ( x , y )=( 1,0 )
Atunci( ax−by , ay +bx )= (1,0 ) .
Rezultă sistemul de ecuaţii
{ax−by =1
ay +bx=0
a −b
Rezolvând acest sistem obţinem, că perechea ( 2 2
a +b a + b )
, 2 2 este soluţia acestui sistem .
Atunci orice element diferit de elemenul neutru (0,0) este inversabil, iar inversul elementului
a −b
( a , b ) ≠(0,0) este elementul ( 2 2
a +b a + b )
, 2 2 . Deci tripletul (F ,+ ,∙ ¿ este un corp.
Observăm, că mulţimea elementelor A={( a , 0 ) :a ∈ R ¿ în raport cu operaţiile definite în

este un subcorp.
Într-adevăr, operațiile indicate sunt operaţii de inel comutativ. Dacă ( a , 0 ) ≠(0,0), atunci a ≠ 0
. Elementul (a−1 , 0) este elementul invers pentru elementul ( a , 0 ) . Deci mulţimea A este un corp
comutativ.
Definim aplicaţia f : R → A , f ( a )= ( a , 0 ) ,a ∈ R .
Această aplicaţie este un morfism de inel.
Într–adevăr,
f ( a+b ) =( a+b , 0 ) =( a , 0 ) + ( b , 0 ) =f ( a ) + f ( b ) ,
f ( ab )=( ab ,0 )=( a , 0 ) ∙ ( b , 0 )=f (a) ∙ f (b).
Aplicaţia dată este o aplicaţie bijectivă. Am obţinut o scufundare a numerelor reale R în

multimea F .
Astfel putem identifica numerele reale cu mulţimea A .
Am obținut că corpul (F ,+ ,∙ ¿ este o extindere a corpului numerelor reale ( A ,+, ∙ ¿ .
106
Observăm, că mulţimea Fconține elementul ( 0,1 ) ce poseda proprietatea :
( 0,1 ) ∙ ( 0,1 ) =(−1,0).
Arătăm acum că pe modelul dat se verifică axioma IV.
Fie M o submulțime a lui F ce conține , încât:
a) conţine mulţimea A ;
b) i∈ M;
c)∀ ( x , y ∈ M ) , x + y ∈ M;
d) ∀ ( x , y ∈ M ) , x ∙ y ∈ M ;
Demonstrăm acum că orice element a mulțimii F aparține mulțimii M . Într-adevăr, avem
( a , b )=( a , 0 ) + ( 0 , b ) =( a , 0 ) + ( b , 0 ) ∙(0,1).
În concluzie pe modelul (F ,+ ,∙ ¿ se realizează axiomele sistemului de numere complexe, deci

modelul (F ,+ ,∙ ¿ este un model al corpului de numere complexe C .
Definiţie. Se numesc numere complexe elementele mulţimii F cu operaţiile definite mai sus.
Dacă notăm elemenul ( 0,1 )=i, putem identificăm elementul ( a , b ) cu expresia a+ bi .
În continuare elementele mulţimii C={a+bi:a , b ∈ R } le vom numi numere complexe.
Expresia a+ bi se numeşte forma algebrică a numărului complex( a , b ) .
Dacă z=a+ bi, atunci a se numeşte partea reală a numărului complex z şi se notează Rez, iar
b se numeşte partea imaginară a lui z şi se notează Imz . Numerele de forma z=bi , b ≠ 0 se
numesc numere pur imaginare.
Teoremă. Fie (C ,+ ,∙) corpul numerelor complexe, iar a , b , c , d-numere reale arbitrare.
Atunci:
1) a+ bi=c +di dacă şi numai dacă a=c şi b=d ;

2) ( a+ bi ) + ( c+ di ) =( a+c ) + ( b+ d ) i ;
3) −¿+bi ¿=(−a ) + (−b ) i;
4) ( a+ bi ) ∙ ( c+ di )=( ac−bd ) =( ad+ bc ) i ;
−1 a (−b)
5) dacă a+ bi ≠ 0, atunci (a+ bi) = 2 2 + 2
i.
a + b a +b2
107
c−a
Demonstraţie. Fiea+ bi=c +di. Dacă b=d,atunci c=d . Dacăb ≠ d, atunci i= ∈ R şi (
b−d
c −a 2
¿ ¿ =−1−¿ contradicţie.
b−d
Relaţiile (2),(3), (4) , rezultă din definiţia corpului.
Fie a+ bi ≠ 0. Conform lui (1) a ≠ 0 saub ≠ 0 și a−bi≠ 0.

Atunci
( a+ bi ) ( a−bi )=a 2+ b2 ≠ 0.
Astfel am obținut
a−bi a (−b)
(a+ bi)−1= 2 2 = 2 2 + 2 i.
a +b a +b a +b2
4 .Cardinalul corpului numerelor complexe
Propoziția 1. Mulţimea punctelor segmentului [0,1] este o mulţime nenumărabilă.
Demonstraţie. Presupunem absurdul , adică mulţimea punctelor segmentului [0,1] este o

mulţime numărabilă. Atunci ea poate fi reprezentăta printr-un şir de numere x 1 , x 2 , … , x n ,… ..
Utilizând acest şir vom construi un şir de segmente incluse unul în altul în modul
următor.Divizăm segmentul [0,1] în trei părţi egale. Unde nu ar fi punctul x 1 el nu aparţine
1 2
simultan segmentelor [0 , ¿ , ¿], [ , 1 ¿. Printre aceste trei segmente există unul ce nu conţine
3 3
punctul x 1. Fie acest segment notat cu ∆ 1. Divizăm acum segmentul ∆ 1în trei părţi egale. Notăm
cu ∆ 2 unul din aceste segmente ce nu conţine x 2 . Construim în continuare, în mod analog
segmentele ∆ 3 , ∆4 , … , ∆n incluse dupa cum urmează ∆ 1 ⊃∆ 2 ⊃… ⊃ ∆ n. Notăm acum cu ∆ n+1
acea parte a segmentului ∆ n ce nu conţine punctul x n+1 . Continuând acest proces, obţinem un şir
infinit de segmente incluse unul în altul ∆ 1 ⊃ ∆ 2 ⊃ …. Atunci acest şir are un punct comun μ.
Acest punct aparţine fiecarui din segmentele∆ n și nu poate coincide cu nici unul din punctele x n.
Acest fapt arată, că șirul de elemente x 1 , x 2 , … , x n ,… nu conţine toate punctele segmentului
[0,1]-contradicţie cu presupunerea iniţială. Teorema este demonstrată.
Corolar . Intervalul (0,1) este echivalent segmentului [0,1].
108
Definiţie. Orice mulţime echivalentă mulţimii punctelor segmentului [0,1] se numeşte
mulţime nenumărabilă.
Propoziția 2. Intervalele ( 0,1 ) şi (a , b ¿ sunt echivalente.
Demonstraţie . Considerăm funcția f : ( 0,1 ) → ( a , b ) , f ( x ) =(b−a) x+ a. Această funcţie este o

functie bijectivă.
Arătăm mai întâi, că f este o funcţie injectivă. Fie ( x 1 )=( b−a ) x 1 +a=( b−a ) x2 +a=f ( x 2) .
Rezultă că x 1=x 2, deci este injectivă.
y−a
Fie acum y ∈( a , b). Punem y=(b−a)x + a. De aici găsim, că x= .
b−a
y−a y−a
Observăm, că ∈ ( 0,1 ) .Într-adevăr , avem 0< y−a< b−a , de unde 0 ¿ <1. Atunci
b−a b−a
y−a y−a
f ( b−a )=( b−a) b−a +a= y , deci funcţia dată este surjectivă.
În concluzie funciţa f este bijectivă. Propoziția este demonstrată.
−π π
Corolar. Intervalele ( 0,1 ) şi ( , ¿ au acelaş cardinal.
2 2
−π π
Propoziția 3. Mulţimile ( , ¿ şi R sunt echivalente.
2 2
Demonstrație. Considerăm funcţia f : ( −π2 , π2 ) → R , f ( x )=tgx .

Această functie este o funcţie crescătoare pe intervalul dat, deci este o funcţie injectivă.
−π π
Dacă y ∈ R, arctgy ∈( , ) şi tg ( arcrgy )= y , deci este surgectivă.
2 2
În concluzie funcţia f este bijectivă. Propoziția este demonstrată.
Corolar. Intervalele(a , b) dreptei reale au cardinalul c .
Teoremă . Corpul numerelor complexe Ceste o mulțime nenumarabilă.
Demonstraţie. Mulţimea elementelor corpului numerelor complexe C poate fi identificată cu

mulțimea punctelor produsului direct R × R={ ( x , y ) : x , y ∈ R } . Mulțimea R este conform
109
[8,p.49] o multime nenmarabila, deci are cardinalul c . Dupa teoremei despre cardinalul
produsului direct de mulţimi [8, p.51], mulţimea R × R are cardinalul c. Rezulta, că şi corpul
numerelor complexe C are cardinalul c , deci este o mulțime nenumarabilă. Teorema este
demonstrată.
5.Relația de ordine pe corpul numerelor complexe
Definiţie. Se numeşte corp ordonat, corpul ( P ,+, ∙ ,0,1 , ≤) ce verifică condiţiile:
1. Relaţia≤ este o relaţie de ordine liniară în P ;

2. Pentru orice a , b , c ∈ P,a ≤ b → a+c ≤ b+ c ;
3. Pentru orice a , b ∈ P , a ≤ b ⋀ c> 0→ ac ≤bc.
Teorema 1. Dacă( P ,+, ∙ ,0,1 , ≤) este un corp ordonat, atunci pentru orice a ∈ Pdin relaţia
a ≠ 0 , rezultăa 2> 0.
Demonstraţie. Cum relaţia≤ este o relaţie de ordine liniară în P , atunci a> 0 sau a< 0. Dacă
a> 0, atunci dupa condiţia 3 , a2 >0. Dacăa< 0, atunci−a> 0 şi după condiţia 3 a 2=(−a ) ∙(−a)>0.
Teorema 2. Dacă( P ,+, ∙ ,0,1 , ≤) este un corp ordonat, atunci pentru orice a , b ∈ P,
din condiția a ≠ 0 ⋀ b ≠ 0 , rezultăa 2+b 2 ≠ 0.
Demonstraţie. Dint teorema 1 rezultă, că a 2> 0 şi b 2> 0. Din condiţia 2 rezultă că
a 2+b 2> 0. Teorema este demonstrată.
Teorema 3. Corpul numerelor complexe (C ,+ ,∙ , 0,1) nu poate fi ordonat liniar.
Demonstrație. Presupunem absurdul . Cum 1 ≠0 ,i≠ 0 , însă1+i 2=0 , obținem o contradicţie

cu teorema 2. Teorema este demonstrată.
6.Reprezentarea geometrică a numerelor complexe
Cum am menţionat anterior orice număr complex este o pereche ordonată de numere reale.
Fiecărei perechi ordonate de numere reale, deci fiecarui număr complex, îi corespunde un punct
bine determinat din plan. Planul , utilizat pentru reprezentarea numerelor complexe, se numeşte
plan complex. Punctul O reprezintă orignea sistemului de coordonate. Poziţia punctului O este
determinat de perechea (0,0 ¿.
110
Fie M ( a , b )un punct arbitrar al planului complex.Acest punct este reprezentarea
geometrica a numărulului complexz=a+ bi.Punctul M ( a , b ) se numeste afixul numărului
complex z=a+ bi, iar numărul complex z se numește coordonata complexă a punctului M .
Astfel între mulţimea punctelor planului complex şi mulţimea numerelor complexe există a
aplicaţie bijectivă.
Dacă pentru numărul complex z=a+ bi, punem b=0, obţinem z=a, deci numerele reale.
Dacă punem a=0, obţinem z=bi , deci numerele pur imaginare. Atunci numerele reale se
reprezinta prin punctele axei Ox, pe care o vom numi axa reală, iar numerele pur imaginare se
reprezinta prin punctele axei Oy ,pe care o vom numi axa imaginară.
Observăm, că fiecarui punct M ( a , b ) a planului complex îi corespunde vectorul ⃗

OM (fig.1).
Astfel există o corespondenţă bijectivă între mulţimea planului complex şi mulţimea vectorilor
cu originea în originea sistemului de coordonate .
Fig.1
Cercetăm triunghiul dreptunghic ∆ OAM . În acest triunghi |OA|=a ,|MA|=b . Aflăm ipotenuza
|OM|:
111
|OM|=√ a2 +b 2.
De aici rezultă :
OM pe axa reală şi cea imaginară sunt egale, respectiv, cu partea

1) proiecţia vectorului ⃗
reală şi cea imaginară a coordonatelor acestui vector, adică pr Rez ⃗
OM =⃗a, pr Imz ⃗
OM =⃗b.
OM coincide cu modului numarului complex z, adică |⃗

2) modulul vectorului ⃗ OM|=|z|=r .
Astfel, modulul numărului complex este egal distanţei de la punctul O(0,0) până la afixul
numarului complex.
MN este egal vectorului ⃗

Dacă un careva vector ⃗ OM , atunci vectorul ⃗
MN de asemenea este
vector complex cu coordonata complexă z=a+ bi.
Definiţia 1 . Argumentul numărului complex z=a+ bi,( z ≠ 0) se numeşte unghiul φ format

de direcţia pozitivă a axei Ox şi vectorul ce corespunde numărului complex z .
Argumentul numărului complex se numeşte pozitiv , dacă unghiul se consideră contrar

mişcării acelor de ceasornic şi negativ, dacă unghiul se consideră după mersul acelor de
ceasornic.
Pentru a nota argumentul numărului complex se utilizează simbolul Argz, adică
φ= Argz (1)
Pentru fiecare număr complex există o infinitate de valori a argumentului, care diferă una de
alta cu un număr 2 πn , n ∈ Z .
Definiţia 2. Valoarea principală argumentului numărului complex se numeşte valoarea

argumentului ce verifică condiţia
−π <φ< π (2)
Observaţie. Se acceptă şi condiţia
0< φ<2 π (3)
Pentru valoarea principală a argumentului se aplică notaţia
φ=argz (4)
112
Pentru orice număr complex există o singură valoare principală a argumentului, cu excepţia
numarului 0+ 0i, pentru care valorea principală este nedeterminată.
Valorile principale a numerelor reciproc conjugate verifică condiţia
argz=−arg ź ( 5)
Pentru determinarea argumentului numărului complex[14,p.10] se recomandă a aplica

urmatoarele formule:
b
argz=arctg , dacă z aparţine primului cadran;
a
b
argz=π +arctg , dacă z aparţine cadranului doi,;
a
b
argz=−π +arctg , dacă z aparţine cadranului trei;
a
b
argz=arctg , dacă z aparţine cadranului patru;
a
argz=π ,pentru a< 0 , b=0 ;
argz=π ,pentru a> 0 , b=0;
π
argz= ,pentru a=0 , b>0;
2
−π
argz= ,pentru a=0 , b<0.
2
Aceste formule se aplică, dacă argumentul verifica condiţia (2).
Dacă argumentul verifică condiţia 3,atunci se recomandă a aplica urmatoarele formule:
b
argz=arctg , dacă z aparţine primului cadran;
a
b
argz=π +arctg , dacă z aparţine cadranului doi;
a
b
argz=π +arctg , dacă z aparţine cadranului trei;
a
b
argz=2 π −−arctg , dacă z aparţine cadranului patru;
a
113
argz=π ,pentru a< 0 , b=0 ,
argz=π ,pentru a> 0 , b=0,
π
argz= ,pentru a=0 , b>0,
2
3π
argz= ,pentru a=0 , b<0.
2
Problema 1. Reprezentaţi în planul complex numerele:

z 1=−3 i; z 2=−3 ; z 3=5+ 2i ; z 4 =5−2i ; z5 =−5+2 i; z 6=−5−2i .
Rezolvare. În planul complex reprezentăm aceste numere (fig. 2).
Fig.2
Numărului z 1=−3 i îi corespunde punctul M 1 ( 0 ;−3 ) [14.p.14], numărului z 2=−3 îi

corespunde punctul M 2 (−3 ; 0 ) , numărului z 3=5+2 i îi corespunde punctul M 3 ( 5 ; 2 ) , numărului
z 4 =¿5−2 i îi corespunde punctul M 4 ( 5 ;−2 ), numărului z 5=−5+2 i îi corespunde punctul
M 5 (−5 ; 2 ) , numărului z 6=−5−2 i îi corespunde punctul M 3 (−5 ;−2 ) . Problema este rezolvată.
Problema 2. De indicat afixele numerelor complexe şi de construit vectorii ce corespund

numerelor complexe z 1=2+3 i; z 2=−2+3 i ; z 3=−2−3 i; z 4 =2−3 i ; z 5=3i ; z 6=2.
114
Rezolvare. Cum afixul numărului complex z=a+ bi este punctul din planul complex, atunci
afixele numerelor complexe [14. p .15]sunt punctele :
M 1 ( 2 ; 3 ) ; M 2 (−2 ; 3 ) M 1 ( 2; 3 ) ; M 2 (−2 ; 3 ) ; M 3 (−2 ;−3 ) ; M 4 ( 2 ;−3 ) ; M 5 ( 0 ; 3 ) ; M 6 ( 2 ; 0 )
Fig.3
O M 1 ¿ {2 ; 3 }⃗
Atunci vectorii ce corespund acestor numere complexe sunt : ⃗ , O M 2 ¿={−2 ; 3},
O M 3 ¿ {−2 ;−3 } ,⃗
⃗ O M 4 ¿ { 2 ;−3 } ,⃗
O M 5 ¿ { 0 ; 3 } ,⃗
O M 6 ¿ {2 ; 0 }. Problema este rezolvată.
Problema 3. Reprezentaţi în planul complex mulţimile de puncte ce verifică condiţiile:
1) Rez ≤ 2; 2 ¿ Rez ≥ 3 ; 3¿−1 ≤ Rez ≤ 4 ; 4 ¿ Imz ≥ 6 ; 5 ¿−1 ≤ Imz ≤3 ;
6 ¿ −3 ≤ Rez ≤ 1 .
{2 ≤ Imz ≤ 4
Rezolvare. Fie z=x + yi. 1) Condiţia Rez ≤ 2 este echivalentă cu relaţia x ≤ 2[14. p .15].
Mulţimea respectivă este reprezentată în figura 4.
115
Fig.4
2) Din condiţia Rez ≥ 3 ,rezultă x ≥ 3. Mulţimea ce verifică condiţia dată este reprezentată în
figura 5.
Fig.5
2) Din relaţia −1 ≤ Rez ≤ 4 , rezultă
. Mulţimea respectivă este

−1 ≤ x ≤ 4
reprezentată în figura 6.
Fig.6
4) Din condiţiaImz ≥ 6 , rezultă y ≥6 .Multimea respectivă este reprezentată în figura 7.
Fig.7
6) Din condiţia−1 ≤ Imz ≤ 3 , rezultă −1 ≤ y ≤ 3. Mulţimea respectivă este reprezentată în

figura 8.
116
Fig.8
Din condiţia {−32 ≤≤ImzRez≤≤41 , rezultă −3 ≤ x ≤1 ; 2 ≤ y ≤ 4. Mulţimea respectivă este reprezentată în

figura 9.
Fig.9
Problema 4. Construiți în planul complex mulțimea punctelor ce verifică condițiile
1 ≤ r <2
π
1)|z|≤3 ; 2 ¿|z−2|≤ 2; 3 ¿ 1 ≤|z −i|≤ 3 ; 4 ¿ 0 ≤ argz ≤ ; 5) π
4
4
{
≤φ≤
3π
4
Rezolvare. Fie z=x + yi .Condiţia |z|≤3este echivalentă inegalităţii √ x 2+ y 2 ≤ 3 sau
x 2+ y 2 ≤ 9
1) Ultima relaţie definește un cerc împreună cu frontiera cu centrul în originea de

coordonate şi raza r =3[14 , p .16 ]. Mulţimea respectivă este reprezentată în figura 10.
117
Fig.10
2). Din relaţia |z−2|≤ 2 , rezultă relaţia|x + yi−2|≤ 2 sau|( x−2 ) + yi|≤ 2 sau ( x−2)2+ y 2 ≤ 4 .
Această relaţie determină un cerc [14 , p .16 ]. impreună cu frontiera de raza 2. şi centrul în
punctul (2;0) . Mulţimea este reprezentată în figura 11.
Fig.11
3) Din relaţia 1 ≤|z −i|≤ 3 , rezultă 1 ≤|x +( y−1)i|≤3 sau 1 ≤ x 2 +( y −1)2 ≤ 9 care reprezintă
inelul[14 , p .17 ]. din figura 12.
118
Fig.12
π
4) Inegalitatea 0 ≤ argz ≤ defineşte o mulţime de puncte [14 , p .17 ] mărginită de axa
4
π
Rez şi raza ce porneşte din originea de coordinate sub unghiul . Mulţimea este
4
reprezentată în figura 13.
Fig.13
5) Condiţia
1 ≤ r <2
{ π
4
≤φ≤
3π
4
119
determină acea parte a inlelului1 ≤ x 2 + y 2< 2, mărginită de razele ce pornesc din originea de
π 3π
coordonate sub unghiurile φ= şi φ= [14 , p .17 ]. Punctele cercului de raza mai mare
4 4
nu aparţin mulţimii date . Mulţimea respectivă este reprezentată în figura 14.
Fig.14
Definiţia 3. Modulul numărului complex a+ bi , a , b ∈R se numeşte rădăcina aritmetică pătrată

din numărul a 2+b 2 , adică numărul √ a2 +b 2 . Modulul numărului complex z=a+ bi se notează |z|
sau |a 2+ b2|. Atunci conform definiţiei, avem|z|2=a2 +b2 .
Teoremă. Pentru orice numere complexe z şiuau loc relaţiile:
1) |z|2=z ∙ z´;
2) |z|=0 , atunci şi numai atunci cand, z=0 ;
3) |zu| =|z|∙|u|;
4) |z−1|=|z|−1pentru z ≠ 0 ;
5) |z +u|≤|z|+|u|;
6) |z|−|u|≤| z+u| ;
7) ||z|−|u||≤|z +u|.
Demonstraţie. 1). Dacăz=a+ bi , atunciź=a−bi . Avem z ∙ ź=a 2+ b2 ¿|z|2.
2) Dacă |z|=|a+bi|=0, atunci |z|2=a2 +b2=0. Cum a , b ∈ R, din relaţia a 2+b 2=0 , rezultă
a=b=0 , deciz=0.
3) Din relaţia 1) avem
|zu|2=( zu ) ∙ ( zu 2 2 2
´ )=( zu ) ∙ ( ź ú )=( z ź ) ∙ ( u ú )=|z| |u| =(|z|∙|u|) .
120
Din relaţia|zu|2=(|z|∙|u|)2 , rezultă formula 3).
4) Conform 3), pentru z ≠ 0 , avem
|z ∙ z−1|=|z|∙|z−1|=1
Astfel |z−1|=|z|−1.
5) După 1) avem
|z +1|2=( z +1 ) ∙ ( ź +1 )=|z|2 + z + ź +1.

Pe de alta parte, dacăz=a+ bi , atunci z +ź=2 a ≤2 √ a2 +b2 =2| z|. De aceea |z +1|2 ≤¿
Atunci |z +1|≤| z|+1. În baza formulei (3) şi a ultimei relaţii conchidem, că pentru u ≠ 0
−1
|z +u|=|u(z u−1 +1)|=|u|| z u−1 +1|≤|u|(|z u−1|+1 ) =|u|(|z||u| +1)
Prin urmare |z +u|≤|z|+|u|.
6) Cum z=−u+(z +u) si |−u|=|u|, atunci după 5) rezultă |z|≤|−u|+|z +u|=|u|+|z+ u|.
Astfel |z|−|u|≤| z+u| .
7) Cum numărul||z|−|u|| este egal numărului |z|−|u| sau |u|−|z| , atunci relaţia 7) rezultă
din relaţia 6). Teorema este demonstrată.
7. Forma trigonometrică a numerelor complexe.
Propoziţie. Pentru orice numere realex , y ce verifică condiţia
x 2+ y 2=1 (1)
există un singur număr real φ , încăt
x=cosφ , y =sinφ , 0 ≤ φ<2 π (2)
Demonstraţie. Presupunem că numerele reale x , y verifică condiţia (1). Atunci
|x|<1(3)
Orice număr real ce verifică (3) aparţine domeniului de valori a funcţieicos din intervalul
închis [ 0 , π ] . Există numărul realβ ce satisface condiţiei
x=cosβ , 0< β < π (4)
Conform (1) și (4) y 2=sin 2 x , y =± sinβ , Daca y=sinβ , atunci punemφ=β. Dacă
y=−sinβ, atunci punemφ=2 π −β. În orice caz numărul real φ verifică condiţia (2).
121
Presupunem, că θ este un număr real arbitrar, ce verifică condiţiile
x=cosθ , y=sinθ , 0 ≤θ <2 π (5)
Presupunem, că θ ≤ φ . Atunci
sin ( φ−θ )=sinφcosθ−cosφs inθ= yx−xy =0.
Însă 0 ≤ φ−θ<2 π , deaceea egalitateasin ( φ−θ )=0 e posibilă doar în cazulφ−θ=¿ 0 sau
φ−θ=π . Dacăφ−θ=π , atunci cosφ=−cosθ=−x=−cosφ , sinφ=−sin θ=− y=−sinφ. Din
egalităţilecos=−cos φ , sinφ=−sinφ , rezultă sinφ=cosφ=0 , ceea ce este imposibil. Deci
φ−θ=0 şi deciφ=θ . Propoziţia este demonstrată.
Teorema 1. Pentru orice număr complexz diferit de zero, există o pereche de numere reale
r şiφ , astfel încât are loc relaţia
z=r ( cosφ+ isinφ ) , 0<r , 0≤ φ< 2 π (1)
Demonstraţie. Dacă numărul real r verifică condiţiile (1), atunci |z|2=r 2 ¿) = r 2 , r=|z|. Prine
urmare există nu mai mult de un număr realr, ce verifică condiţia (1).
Fie z=a+ bi≠ 0, unde a , b sunt numere reale. Punem r =√ a2+ b2,r >0. Atunci ¿. Conform
propoziţiei există numărul real φ ( unic), încăt
a b
=cosφ , =sinφ ,0 ≥ φ<2 π . (2)
r r
a b
Cum r >0 și z=r ( + i) din (2) rezultă
r r
z=r ( cosφ+ isinφ ) , 0<r , 0≤ φ< 2 π (3)
Pe de altă parte din (3) rezultă egalităţile a+ bi=rcosφ+rsinφ ∙i,a=rcosφ,b=¿ rs inφ.

Deaceea din (3) rezultă (2). Astfel condiţiile (2) şi (3) pentru r >0 sunt echivalente. Atunci există
o singură pereche de numere reale ce verifică condiţiilor (1). Teorema este demonstrată.
Definiţia 1. Prin forma trigonometrică a numărului complex z se înţelege scrierea

numărului z sub forma
z=r ( cosφ+ isinφ )
unde r , φ sunt numere reale şi r ≥ 0.
122
Teorema 2. Fie
z=r ( cosφ+ isinφ ) , r> 0 (1)
z=r 1 ( cosγ +isinγ ) , r 1> 0 (2)
două reprezentări a numărului complex z în forma trigonometrică. Atunci r =r 1=|z| şi există un

numar întreg k , încât φ−γ =2 πk .
Demonstraţie .Dupa teorema 1 din (1) şi (2), rezultă r =|z| si r 1=| z| sau r =r 1=|z|.
Conform teoremei împărţiri cu rest [11,p.153] pentru numerele realeφ şi 2 π există numărul real
α şi numărul întreg m , încăt
φ=2 πm+α , 0 ≤ α <2 π (3)
Analog pentru numereleγ şi 2 π , există numărul real β şi numărul întreg n , încăt
γ =2 πn+ β , 0 ≤ β< 2 π (4)
După formulele (1), (3) avem r =|z| şi
z=|z|( cosα +isinα )( 5 )
Conform formulelor (2), (4) obţinemr 1=| z| şi
z=|z|( cosβ +i sinβ ) (6)
Cum |z|≠ 0 din (5) și (6) rezultă, că
cosα +isinα =cosβ +isinβ (7)
Cum 0 ≤ α , β< 2 π după teorema 2 din (7) obţinem
α =β (8)
Confrom relaţiilor (3),(4) şi (8) conchidem, că φ−γ =2 πk , k=m−n. Teorema este

demonstrată.
Teorema 3. Fie ¿|z|( cosφ+isinφ ) ,r > 0, z 1=|z 1|( cosγ+ isinγ ) , r 1> 0 , unde φ , γ sunt numere reale.
Atunci
z z 1=| z|¿ (1)
123
z |z|
= ( cos ( φ−γ )+icos ( φ−γ ) ) pentru z 1 ≠ 0 (2)
z1 |z 1|
n
z n=|z| ( cosnφ+ isinnφ ) , (3)
pentru orice număr naturaln
(cosφ +isinφ)n=cosnφ +isinnφ (4)
Demonstraţie. În baza distributiviăţii înmulţirii numerelor complexe [11,p.162] în raport cu

adunarea lor avem z ∙ z 1=|z|¿). Atunci rezultă formula (1) doarece
cos φcosγ−sinφsinγ =cos ⁡(φ+ γ );
cosφ sinγ +cosγsinφ=sin(φ+γ ).
După formula (1) obţinem
( cosγ +isinγ ¿ (cos ⁡(−γ )+ isin(−γ )¿=cos 0+ sin 0=1.
Deacea
1
= cos ⁡(−γ )+ isin(−γ ),
cosγ+ isinγ
iar pentru z 1 ≠ 0
z 1 |z|
=z ∙ = ( cos ( φ−γ ) +isin ( φ−γ ) ) .
z1 z1 |z 1|
Formula (3) se demonstrează prin inducţie după n în baza formulei (1). Formula (4) se obţine
din (3) pentru |z|=1. Teorema este demonstrată.
Formulele (3) si (4)se numesc formulele Moivre.
Fie n un număr natural diferit de zero.
Definiția 2. Numărul complexω ce verifică condiţia ω n=1 se numeşte rădăcină de ordinul n

din unitate.
Teorema 4. Există exact n rădăcini diferite de ordinul n din unitate şi ele se obţin conform
formulei
124
2 πk 2 πk
ω k =cos +isin ,k =0,1 , … , n−1
n n
Demonstrație . Orice numărω k este radacină de ordinul n din unitate deoarece conform
formulei Moivre[11,p.169] avem
ω nk =¿
2 π ∙0 2 π ∙ 1 2 π ∙(n−1)
Numerele reale , ,…, sunt nenegative, mai mici ca 2 π şi diferite două
n n n
câte două. Deci dupa teorema 2 numerele complexe ω 0 , ω 1 , … , ω n−1 sunt diferite două căte două.
Rămâne să arătam că orice rădăcină de ordinul n din unitate aparţine mulţimii {

ω 0 , ω 1 , … , ω n−1 }. După teorema 1 numărul ω se reprezintă sub forma ω=|ω|(cosφ +isinφ), iar
numărul real φ verifică condiţia
0 ≤ φ<2 π (1)
Cum ω n=1 , atunci |ω|n=1 . După teorema existenţei rădăcinii de ordinul n din număr real
pozitiv avem |ω|=1. Astfel ω=cosφ +isinφ . Conform formulei Moivre ω n=cosnφ +isinnφ .
Atunci relaţia ω n=1 se poate scri sub forma
cosnφ +isinnφ=cos 0+isin 0 (2)
După teorema 2 din (2) rezultă nφ−0=2 πk pentru un careva număr întreg k, deaceea
2 πk 2 πk
φ= . După (1) avem 0 ≤ φ= <2 π , deci ,0 ≤ k <n. Astfel
n n
2 πk 2 πk
ω=cos +isin =ω k ∈{ω 0 , ω 1 , … , ω n−1 }.
n n
Corolar. Punctele planului complex ce reprezintă rădăcinile de ordinul n din unitate se

reprezintă prin vârfurile poligonului regulat cu n laturi ce este înscris în cercul de raza unitate şi
centru în originea de coordonate , iar unul din vârfuri se afla în punctul (0,1).
Definiţia 3. Numărul complex ω se numeşte rădăcină primitivă de ordinul n din unitate (

n ≥ 1¿ , dacă mulţimea {ω 0 , ω 1 , … , ω n−1 } este mulțimea soluţiilor ecuaţiei z n=1.
125
2π 2π
De exemplu, pentru orice număr natural n ≥ 1, numărul ω 1=cos +isin , după teorema
n n
4, este o rădăcina primitivă de ordinul n din unitate.
Teorema 5. Fie c=|c|(cosφ +isinφ) un număr complex diferit de zero şi n un număr natural
nenul. Atunci există n rădăcini diferite de ordinul n din numărul c şi ele se obţin conform
formulei
1
φ+ 2 πk φ+ 2 πk
uk =|c| cos n
( n
+ isin
n ), k=0,1 ,… , n−1.
Demonstraţie. Să arătăm că
uk =u0 ωk ,k =0,1 , … , n−1 (1)
unde ω 0 , ω 1 , … , ω n−1 sunt rădăcinile de ordinul n din unitate [11.p.170] şi
1
φ φ
n
(
0=|c| cos +isin .
n n )
Într-adevăr , dupa formulele Moivre [11,p.169] avem
1
φ φ 2 πk 2 πk
n
n
(
uk =|c| cos +isin
n
cos
n )(
+isin
n
=u0 ωk )
Fiecare din numerele uk este rădăcină de ordinul n din numărul c, deoarece după (1)
n n n n
uk =u0 ωk =u0=¿
n n
Dacă u este o rădăcină arbitrară de ordinuln din numărul complexc, atunci (u u−1
0 ) =u (
un0 ¿ ¿−1=c c−1=1. Deacea
0 ∈ { ω0 , ω1 ,… , ω n−1 }
u u−1
şi după (4)
u ∈ {u 0 ω 0 ,u 0 ω 1 , … , u0 ωn−1 } ={u0 , .. ,un −1 }.
Astfel mulţimea {u 0 , .. ,u n−1 } este mulţimea tuturor rădăcinilor de ordinuln din numărul
complexc . Această mulţime conţine exact n elemente diferite, deoarece
{u0 , .. ,u n−1 }={u0 ω 0 , u0 ω1 , … , u0 ωn−1 },
126
u0 ≠ 0 şi numerele ω 0 , ω 1 , … , ω n−1 sunt diferite două câte două. Teorema este demonstrată.
8.Morfismele corpului numerelor complexe
Teorema 1. Dacă f : R → R este un morfism a corpului numerelor reale R , atunci f este ori
morfismul nul ori morfismul identic , f ∈ {0 , 1R }
Demonstrație . Este evident că aplicația , f ( x )=0 , ∀ x ∈ R este morfizmul nul.
Avem că f ( q )=0 sau f ( q )=q , ∀ q ∈Q,adică f ∈ {0 , 1Q }.
Fie α >0. Există β ∈ R¿, încât β 2=α . Atunci avem f ( α )=f ( β 2 )=¿.
Fie x 1 , x 2 ∈ R , x 1 < x 2 . Notăm γ =x 2−−x 1 . Rezultă, că
f ( γ ) =f ( x 2−x 1 ) >0 ⇔ f ( x2 ) −f ( x 1 ) >0 ⇔ f ¿)¿ f ( x 1),
deci f este strict crescătoare .
Fie acum x ∈ R−Q. Considerăm șirurile aproximărilor (q ¿¿ n)n ¿ și (r ¿¿ n)n ¿ prin lipsă și
¿ f (q ¿ ¿ n)< f ( x ) < f ( r n ) , ¿
adaos, respectiv. Avem q n < x< r n ,deci adică q n <f (x )<r n ,oricare ar fi
¿
n ∈ N . Trecând la limită după n obținem x <f ( x)< x, deci f ( x )=x. Teorema este demonstrată.
Teorema 2. Fie un morfism f :C → C , încăt pentru ∀ x ∈ R , f ( x )=x . Atunci morfismul f

este sau morfmismul nul sau identic sau morfismul conjugarea f ( z )=0 , f ( z ) =z , f ( z )=z,
∀ z ∈C.
Demonstrație. Avem că pentru orice x ∈ R , f ( x ) =x. Dacă ( i )=a+ bi , atunci
f (−1 ) =f ( i 2 )=f ( i ) ∙ f ( i )=( a+bi ) ∙ ( a+bi )=a 2−b2 +2 abi=−1. Rezultă a 2−b2=−1,2ab=0. Atunci
¿ 0 ,b=1 sau b=−1, deci f ( i )=i sauf ( i )=−i. Dacăf ( i )=i, obținem
f ( a+bi )=f ( a ) +f ( b ) ∙ f ( i )=a+ bi . Dacăf ( i )=−i, obținem f ( a+bi )=f ( a ) +f ( b ) ∙ f ( i )=a−bi=a+ bi.
Deci f este sau morfismul identic sau morfismul conjugarea. Teorema este demonstrată.
Corolar . Morfismul identic și morfismul conjugarea sunt automorfisme ale corpului

numerelor complexe .
Propoziţia 1. Nu există morfisme nenule a corpului numerelor complexe înC corpul

numerelor realeR.
127
Demonstraţie. Într-adevăr, presupunem contrariul, adică există un morfism φ :C → R . Fie
φ ( i )=r , r ∈ R. Atunci φ ( i 2 )=φ (i ) ∙ φ (i ) =r ∙ r =r 2 .
Însa φ ( i 2 )=φ (−1 )=−1. Rezulta ca r 2=−1- contradictie. Propoziţia este demonstrată.
Propoziţia 2. Nu există morfisme nenule a corpului numerelor realeR în inelul numerelor

întregiZ.
Demonstraţie. Într-adevăr, presupunem contrariul, adică exstă un morfism φ : R → Z . Fie

φ ( √ 2 )=m, m∈ Z . Avemφ ( 2 )=2.
Atunci
φ ( 2 )=φ ( √ 2 ∙ √2 )=φ( √2)∙ φ ¿
Rezultă căm 2=2 -contradictie. Propoziţia este demonstrată.
a b ,
Problema 1. Fie aplicaţia f :C → M 2 ( R ) , f ( a+ bi )=
−b a ( )
unde C={ a+ bi|a , b∈ R } , M 2 ( R )= ({ ac bd ) │a , b , c , d ∈ R }, ( M ( R ) , ∙)−¿ grupul multiplicativ al
2
a b │a,b∈R
matricelor pătrate de ordinul 2. Arătaţi, că C ≅ {(−b a ) . }
Rezolvare. Într-adevăr,
a1 +a 2 b1+ b2 a b1 a b2
(
f ( ( a1 +b 1 i ) + ( a 2+ b2 i ) ) =f ( ( a1 +a 2) + ( b1 +b2 ) i ) =
−(b1 +b 2) a1+ a2
= 1
)( + 2
)(
−b1 a1 −b 2 a2 )
=f ( a1+ b1 i ) + f ( a2+
, iar
a1 a 2−b1 b2 a 1 b2 + a2 b 1 a b1 a b
f ( ( a1 +b 1 i ) ⋅ ( a2 +b 2 i ) ) =f ( ( a1 a2−b 1 b2 ) + ( a1 b2 +a2 b1 ) i )=¿
( )( = 1 ⋅ 2
−(a1 b2 +a2 b1 ) a1 a2−b1 b2 −b1 a 1 −b2 a )(
Deci φ – este un morfism de inele.
Aplicația φ este injectivă, deoarece
f ( a+bi )=f ( c+ di ) ⇔ a b = c d ⟺ a=c ,b=d ⟺ a+bi=c+ di.

−b a (
−d )( c )
128
Aplicația φnu este surjectivă, deoarece de exemplu, pentru A= (11 11) nu există
x + yi∈ C , încât φ ( x + yi )= (11 11 ).
Avem că Ker f = { 0 } . Atunci conform teoremei despre morfisme de grupuri C / { 0 } ≅ ℑ f .
a b │ a ,b ∈ R
Însă C / { 0 } ≅ C . Atunci C ≅ ℑ f = {(
−b a ) }
care și reprezintă forma matriceală a
numerelor complexe C. Problema este rezolvată.
Problema 2. Demonstraţi, că inelele de polinoame ( R [ x ] ,+. ∙) și (C [ x ] ,+ ,∙) nu sunt izomorfe.
Rezolvare. Într-adevăr, presupunem că există un izomorfism de inele φ : R [ x ] →C [ x ] . Dacă

φ ( x )=f vom avea gradf >1( dacăf ar fi polinomul nul, atunci și x este polinomul nul, iar dacă f
are avea gradul zero , ar fi inversabil, deci șix ar fi inversabil- contradicție în ambele cazuri).
Considerăm polinomul ireductibil x 2+ 1∈ R [x ] și atunci avem: φ ( x 2 +1 )=f 2 +1=( 1−if ) ( 1+ if ) ,
adica imaginea prin izomorfismul φ a unui polinom ireductibil este un polinom ireductibil-
contradicție. Problema este rezolvată
Problema 3. Fie ¿ - grupul aditiv al numerelor reale, iar ( C ¿ ,∙ ) – grupul multiplicativ al

numerelor complexe. Arătați, că R/ Z ≅T , unde T ={x ∈C :|x|=1} este grupul multiplicativ al
numerelor complexe cu modulul 1.
Rezolvare: Definim aplicația f : R → C¿, f ( x )=cos 2 πx +¿ isin 2 πx , ∀ x ∈ R ¿.
Atunci
f ( x 1 + x 2 )=cos 2 π ( x 1+ x 2 ) +isin 2 π ( x 1+ x2 ) =(cos 2 π x 1+isin 2 π x 1) ∙ ( cos 2 π x 2+ isin2 π x2 ) =f ( x1 )∙ f (x2 )

.
Găsim ℑ f = { z ∈C ¿|∃ x ∈ R , f ( x )=z }. Atunci z=cos 2 π x+isin 2 πx. Avem că
|z|=√ (cos 2 πx )2+(sin 2 πx )2=1.Deci ℑ f = { z ∈C :|z|=1 }.

¿
Determinăm acum Kerf = { x ∈ R∨f ( x )=1 }. Atunci cos 2 π x +isin 2 πx=1, deci x ∈ Z ,
Kerφ=Z. După teorema despre morfisme de grupuri R ∕ Z ≅ T. Problema este rezolvată.
129
Problema.4 . Fie T ={ x ∈C∨|x|=1 } ≤ C, ( C ¿ ,⋅ ) este grupul multiplicativ al numerelor
¿
complexe,(T ,⋅ ) subgrupul grupului ( C ¿ ,⋅ ). Arătați, că C /T ≅ R +¿ ,¿ unde ¿ ¿ ¿ este grupul
multiplicativ al numerelor reale pozitive.
¿
Rezolvare. Definim aplicația: C → R+¿ , φ ( x )=|x|, x ϵ C ¿ .
¿ ¿
Atunci
φ ( xy )=| xy|=|x|∙| y|=φ ( x ) ∙ φ ( y ) ;
Găsim Kerφ= { x ∈C ∨φ ( x )=1 } . Din definiția lui φ, rezultă Kerφ=¿ T . Atunci după teorema
¿
¿
despre morfisme de grupuri C ∕ T ≅ R +¿ ¿. Problema este rezolvată.
¿
¿
Problema 5. Arătați, că C ∕ R+¿ ≅ T ¿. ¿
x
, x ∈C .
¿ ¿
Rezolvare. Definim aplicația φ :C →T , φ ( x )= Atunci
|x|
xy x y
φ ( xy )= = ∙ =φ (x) ∙φ ( y). Aplicațiaφ este surjecivă.
|xy| |x| | y|
x
Găsim acum Kerφ= { x ∈C ∨φ ( x )=1 }. Avem φ ( x )=
¿
=1, de unde x=|x|. Cum
|x|
x=a+ bi=√ a2 +b 2 , rezultă b=0 , a=|a|, deci a> 0. Atunci x ∈ R+¿ ¿ și Kerφ=R +¿ ¿.Conform ¿ ¿
¿
teoremei despre morfisme de grupuri C ∕ R+¿ ≅ T ¿. Problema este rezolvată.
¿
Problema 6. Fie( H ¿¿ n , ∙)¿ ,¿ ¿ ∙) −¿grupuri multiplicative , unde H n=¿iar
V n= { x ∈C∨x n=1 }. Demonstrați, că H n / R+¿ ≅ V ¿ . ¿

n
2 πk 2 πk
Rezolvare. Definim aplicația φ : H n →V n , φ ( t )=t n ,t ∈ H n. Fiet=r cos ( n
+isin
n )
.
2 πk 2 πk n n
Atunciφ ( t )=(r (cos +isin )) =r .
n n
2 πm 2 πm
Dacă y ∈ H n, y ¿ s cos( n
+isin
n )
, φ ( y )=s n.
Avem
2 π (k +m) 2 π ( k +m )
((
φ ( t ∙ y )=φ rs cos
n
+isin
n
n
))
n n
=( ts) =t s =φ (t ) ∙φ ( y ).
130
2 πv 2 πv
n
Fie q ∈ V n. Considerăm u= q(¿ c os
√ n
+ isin
n
)∈ H n ¿. Atunci φ ( u ) =q, deci φ este
surjectivă.
Determinăm Ker φ= { x ∈ H n ∨φ ( x )=1 }. Fie x ∈ Kerφ= { x ∈ H n ∨x n=1 }.
Atunci
2 πk 2 πk
(r ( co s +isin ) ¿ ¿n=r n ( cos 2 πk +sin 2 πk )=r n=1.
n n
Deci Kerφ=R+¿ ¿. ¿ Conform teoremei despre morfisme, conchidem, că H n ∕ R+¿ ≅ V ¿. ¿

n
9.Polinoame cu coeficienţi complecşi
Definiţia 1. Corpul P se numeşte algebric închis, dacă orice polinom de grad pozitiv din
inelul de polinoame P[ x ] se descompune în produs de polinoame de gradul întâi.
Această definiţie poate fi formulată şi astfel. CorpulP se numeşte algebric închis, dacă peste
cămpul P ireductibile sunt doar polinoamele de gradul 1 ( polinoame liniare).
Dacă polinomulf (x) ∈ P[ x ] posedă cel puţin o rădăcina , atunci corpulP este algebric
închis.
Într –adevăr, dacă f ( x )=( x−α ) h ( x ) , α ∈ P ,h (x)∈ P[ x ], atunci pentru polinomulh( x ) există
dezvoltarea h ( x )=( x−β ) r ( x ) , β ∈ P , r ( x )∈ P [x ]. Continuând acest proces , obiţnem că
polinomul f se descompune în produs de factori liniari. Cum polinomul f este un polinom
arbitrar, atunci corpul P este un corp algebric închis.
Are loc teorema care este cunoscută ca teorema fundamentală a algebrei.
Teorema 1. Corpul numerelor complexe C este un corp algebric închis.
Teorema dată poate fi formulată şi astfel:
Teorema 2. Orice polinom f (x) de grad n ≥ 1 cu coeficienti complecşi ( sau reali) are exact n
rădăcini complexe, luănd în consideraţie şi multipliciatatea rădăcinilor.
Această denumire de “teorema fundamentală a algebrei” ea a obţinut-o încă pe timpurile cănd

rezolvarea ecuaţiilor algebrice era un din ocupaţiile principale ale algebraiştilor. În zilele noastre
această teoremă se numără printre teoremele uzuale cu toate că este o teoremă importantă.
131
Prima demonstraţie riguroasă a acestei teoreme a fost propusă în 1799 de G. F. Gauss. Pe
parcurs au apărut diferite demonstraţii, ce aplica diverse metode algebrice , topologice căt şi
care aplică teoria Galois.
Din motive că orice demonstraţie a acestei teoreme necesită o tehnică specială nu o prezentăm
în această lucrare.
Vom expune doar unele consecinţe ale acestei teoreme utile în rezolvarea diverselor probleme.
Corolarul 1. Orice polinom din inelul de polinoame C [x ] de grad mai mare ca unu este
reductibil în inelul C [ x ] .
Demonstraţie. Fie f ∈ C[ x ] şi degf >1. După teorema 1 există un număr complexα , încăt
f ( α )=0. Atunci polinomul x−α divide polinomul f , adică există polinomulg ∈C [ x ] , încăt f =¿)
g. Avem că degg>0, deoarece degf >1. Astfel polinomul f este un polinom reductibil în inelul
[ x] . Corolarul este demonstrat.
Corolarul 2. Orice polinomf de grad pozitiv a ineluluiC [x ] se reprezintă în mod unic ca

produs de un număr complex c şi polinoame liniare normate, adică sub forma
f =c ( x−α 1 )( x−α 2 ) ∙ … ∙ ( x −α n ) ,
unde α 1 , α 2 , … , α n sunt rădăcinile complexe a polinomului f , iar c este coeficientul termenului

superior al polinomului f .
Dacă în această reprezentare α 1 , α 2 , … , α m sunt toate rădăcinile polinomuluif , atunci această

reprezentare se poate scri sub forma
f =c ( x−α 1 )k ( x−α 2 )k ∙ … ∙( x−α m )k , k 1 +k 2 +…+ k m=n

1 2 m
Descompunerea dată se numeşte descompunerea canonică a polinomuluif în produs de

factori ireductibili. Numerele k s se numesc multiplicităţile rădăcinilor α s.
Corolarul 3. Orice polinomf de grad pozitiv na ineluluiC [x ] are exact n rădăcini

complexe, daca fiecare rădăcină este numarată de atatea ori cu cat este egală multiplicitatea sa.
Au loc formulele Viete:
Teorema 3.Fie f (z)= zn + c1 z n−1 + …+ c n−1 z +c n un polinom peste corpul numerelor

complexe,iar α 1 , α 2 , … , α n sunt rădăcinile complexe a polinomului f . Atunci
132
c 1=−¿ )
c 2=α 1 α 2 +α 1 α 3 +…+α n−1 α n−2
c 3=−¿
………………………………………
c n=¿
Demonstrație . Cum α 1 , α 2 , … , α n sunt radacinile complexe [11.p.511] a polinomului f , atunci
z n +c 1 z n−1 +…+c n−1 z+ cn =( z−α 1 )( z−α 2 ) ∙ … ∙( z−n)
Înmulțind factorii liniari în partea dreaptă obținem
z n +c 1 z n−1 +…+c n−1 z+ cn =z n−( α 1+ α 2 +… + α n ) z n−1 +…
+¿.
Din egalitatea a două polinoame în raport cu nedeterminata z , rezultă egalitatea coeficienților

de pe langă aceleași puteri a luiz . Egalând coeficienții de pe langă aceleași puteri a luiz , obținem
formulele de mai sus . Teorema este demonstrată.
Corolar. Dacaα 1 , α 2 , … , α n sunt rădăcinile complexe a polinomului
g( z )=c 0 zn + c1 z n−1+ …+c n−1 z +c n
de gradul n, atunci
c1
=−¿)
c0
c2
=α 1 α 2+ α 1 α 3 +…+ α n−1 α n −2
c0
c3
=−¿
c0
………………………………………
cn
=¿
c0
133
Fie R[ x ] inelul polinoamelor peste corpul numerelor realeR .
Reamintim, că numărul complex a+ bi, unde a , b ∈ R se numește imaginar , dacă b ≠ 0. Dacă

α =a+ bi, atunci cu ά vom nota numărul complex a−bi, numit conjugatul lui a+ bi.
Lemă. Dacă f ∈ R[ x] și α este un număr complex arbitrar, atunci ´ ).

f ( ά )= f (α
Demonstrație. Rezultă din proprietățile conjugatului numărului complex. Lema este

demonstrată.
Teorema 4 .Fie f ∈ R[ x] un polinom arbitrar. Dacă a+ bi este o rădăcină imaginară a

polinomuluif , atunci șia−bi este o rădăcină imaginară a polinomului dat.
Demonstrație Fie a+ bi o rădăcină a polinomului f . Atuncif ( a+bi )=0. După lemă

´
´ ) =f (a+bi)
f ( a−bi )=f ( a+bi =0́ =0, adicăf ( a−bi )=0. Teorema este demonstrată.
Reamintim, că două polinoame f ( x ) , g (x) ∈C [x ] se numesc asociate, dacă f ( x )=cg(x )

pentru un careva c ∈C , c ≠ 0.
Teorema 5 . Fief un polinom de grad mai mare ca 1, ireductibil peste corpul numerelor realeR .
Atunci există astfel de numere a , b ∈ R , b ≠ 0 , încât polinomul f este asociat polinomului
( x−a)2 +b 2.
Demonstrație. Conform teoremei fundamentale a algebrei[11.p.510]. polinomul f are cel

puțin o rădăcină complexă. Fiea+ bi o rădăcină a polinomului f . Dacăb=0, atuncix−a divide
polinomul f , ce contrazice faptului, că f este ireductibil. Deci b ≠ 0. Aplicăm polinoamelorf și
( x−a)2 +b 2 teorema împărțirii cu rest.[11,p.469]. Atunci în R[ x ] există polinoamele q ( x ) , cx+ d
încât
f ( x )=q ( x ) [ ( x−a )2+ b2 ] + ( cx +d ) , c , d ∈ R .
Punem în această relație x=a+ bi și obținem
f ( a+bi )=c ( a+bi ) +d=(ca+ d)+bci=0.
Rezultă că ca+ d=0 , bc=0. Cum b ≠ 0, atunci c=0 , d=0. Așa dar
f ( x )=q ( x ) [ ( x−a )2+ b2 ].
Cum polinomulf este ireductibil, atunci gradul lui q ( x ) este 0. În concluzie polinomulf este
asociat polinomului ( x−a)2 +b 2. Teorema este demonstrată.
134
Colorar. În inelul R[ x ] ireductibile sunt polinoamele de gradul 1 și polinoamele de gradul 2,
asociate cu polinoamele de forma ( x−a)2 +b 2,a , b ∈ R , b ≠ 0.
Teorema 6. Orice polinom f de grad pozitiv a inelului R[ x ] se reprezintă în mod unic ca

produs de polinoame ireductibile de grad nu mai mare de gradul 2:
f =d ∏ [ ( x−a k )2+ b2k ¿] ∏ ( x−c s ) , bk ≠ 0.¿

k s
Corolarul 1. Orice polinom cu coeficienți reali are un număr par de rădăcini imaginare.
Corolarul 2. Polinomul de grad impar cu coeficienți reali are cel puțin o rădăcina reală.
Corolarul 3. Fie f ∈ R[ x] un polinom de gradul n. Paritatea numărului de rădăcini reale

coincide cu paritatea număruluin .
Să reamintim, că numărul complex α ∈ C ce este rădăcină pentru un careva polinom f (x)

cu coeficienți numere raționale Q, f (α )=0, se numește număr algebric.
Definiția 2. Submulțimea V ⊂ C a numerelor complexe se numește Q-modul dacă:
a) Pentru orice v1 , v 2 ∈V , v 1 +v 2 ∈V ;
b) Pentru orice v ∈V ș ir ∈Q , r ∙ v ∈ V ;
c) Există astfel de elemente v1 , … , v n ∈V ,încât orce element v ∈V se exprimă sub
forma
n
∑ r 1 v1 , r 1 ∈ Q
i=1
n
Notăm mulțimea expresiilor de forma ∑ r 1 λ 1cu { v1 ,…, v n}.
i=1
Propoziție. Fie V ={ v1 … … v n } și α ∈ C cu proprietatea αv ∈ V pentru orice v ∈V . Atunci

α este număr algebric .
n
Demonstrație. Avem că α v 1 ∈ V ,i=1 , … . n. Atunci α v i=∑ a ij v j ,a ij ∈Q. De aici rezultă că
j=1
n
0=∑ ( a ij−bij α ) vj , unde b 1 j=0pentru i≠ j și b 1 j=1 pentru 1= j .Cum det ⁡(aij −bij α )=0
j=1
conchidem că α este număr algebric. Propoziția este demonstrată.
Teorema 7. Mulțimea numerelor algebrice ( A ,+, ∙) este câmp .
135
Demonstrație .Fie α 1 și α 2 ∈ A . Să arătăm că α 1+ α 2 ș i α 1 ∙ α 2 sînt numere algebrice.
Există polinoamele de grad n și m, încât α 1n+ r 1 α 1n−1+ …+r n=0 și
α m2 +s 1 α 2m−1 +…+ s m=0 , r i , s j ∈ Q.
Notăm cu V , Q- modulul format din mulțimea tuturor combinațiilor liniare a elementelor

de forma α i1 , α 2j , 0 ≤ 1< n și 0 ≤ j<m .
Fie v ∈V . Atunci α 1 v ∈ V ,α 2 v ∈ V , de unde rezultă că (α 1+ α 2 ) v ∈ V și
(α 1 ∙ α 2 ¿ v ∈V . După propoziția 5.2 [6] numerele α 1+ α 2 și α 1 ∙ α 2sînt numere algebrice.
Fie α ∈ A-număr algebric. Atunci a 0 α n +a1 α n−1 +…+ an=0 , unde a i ∈Q . Cum a ≠ 0 , rezultă
α n ≠ 0 . Divizăm la α n și obținem și
an¿
Este cunoscut faptul, că câmpul numerelor complexe C este algebric închis. Afirmația
analogică are loc și pentru câmpul numerelor algebrice A.
Teorema 8. Câmpul numerelor algebrice ( A ,+, ∙) este algebric închis.
Demonstrație. Fie A[ x ] - inelul de polinoame peste câmpul numerelor algebrice A și
f (x)=a0 +a1 x+ …+a n x n .
un polinom de grad pozitiv din A[ x ],unde a 0 … . an ∈ A .
Afirmăm, că f (x) are rădăcină în A .Cum f (x)) ∈C[x] și C este algebric închis, f (x) are
cel puțin o rădăcină în C. Există un astfel de număr complex c , f ( c)=0. Fie L=Q( a0 , … , an), iar
L(c ) extindere a câmpului L ,Q ⊂ L⊂ L ( c ) . Cum L este extindere finită a lui Q , L(c) este
extindere finită a lui Q . După teorema 3.1 [6] L ( c ) este extindere algebrică a câmpului Q,deci
c ∈ A . Teorema este demonstrată.
10. Ecuații algebrice cu coeficienți complecși
136
Fie ecuația de forma a z n +b=0 , a ∈C ¿ , b ∈C , n ∈ N ¿ . Ecuația dată este echivalentă cu
n −b
ecuația z = . De aceea pentru a o rezolva determinăm toate rădăcinile de ordinul n ≥ 2 ale
a
−b
numarului .
a
Problema 1. Rezolvați ecuația 2 z 4=1+ √ 3 i.
4 4 1 √3
Rezolvare. 2z =1+ √ 3 ⇔ z = + i. Pentru a determina rădăcinile de ordinul 4 ale numărului
2 2
1 √3
complex + i , scriem acest număr sub forma trigonometrică. Obținem
2 2
r =√¿ ¿ si arg ( 12 + √23 )=arccos 12 = π3 . Argumentul principal este φ= π3 , deci

1 √3 π π
+ i=cos +isin . Aplicăm formula de extragere a rădăcinii de ordinul 4 din numărul dat
2 2 3 3
și obținem :
π π π π
+2 π +2π
3 3 π π; 3 3 7π 7π ;
z 0=cos + sin =cos + sin z 1=cos +sin =cos +sin
4 4 12 12 4 4 12 12
π π π π
+4 π +4 π +6 π +6 π
3 3 13 π 13 π −11 π −11 π 3 3
z 2=¿ cos
4
+sin
4
=cos
12
+sin
12
=cos
12 (
+sin
12 ) (
; z 3=¿ cos
4 ) +sin
4
π π
Astfel mulțimea soluțiilor acestei ecuații este mulțimea S={cos +sin ;
12 12
13 π 13 π −11 π −11 π 5π 5π
cos
12
+sin
12
; cos( 12 ) (
+sin
12
; cos ) ( ) ( )
12
+sin
12
}. Problema este rezolvată.
Fie ecuația de forma a z 2 n+ b z n+ c=0 , a ∈C ¿ , b , c ∈ C , n ∈ N ¿. Aplicăm substituția
a t 2 +bt +c=0
n
z =t . Atunci ecuația se reduce la sistemul {z n=t
.
Problema 2. Rezolvați ecuația z 10+3 z 5−4=0.
137
Rezolvare. Notăm z 5=t și obținem t 2+ 3t−4=0 , care are soluțiile t 1=1 ,t 2=−4. Pentru z
obținem două cazuri : z 5=1 sau z 5=−4. Reprezentăm numerele 1 și -4 sub forma
trigonometrică : 1=cos 0+ isi n 0 ,−4=4 ( cosπ +isin π ) . Atunci conform formulei de extragere a
rădăcinii din număr complex obținem:
2 πk 2 πk ´ } sau z ∈ {2(cos π +2 πk +sin π +2 πk ): k =0,4

z ∈ {cos +sin : k=0,4 ´ }.
5 5 5 5
2π 2π
Astfel mulțimea soluțiilor acestei ecuații este mulțimea S={1 ; cos + sin ;
5 5
4π 4π 6π 6π 8π 8π π π 3π 3π π
cos
5
+sin
5
; cos
5
+ sin
5
; cos
5
+ sin
5 5(
; 2 cos + sin ; 2 cos
5 5 ) (
+sin
5 )
5 (
;−2 ; 2 cos +sin
Fie ecuația de gradul III cu coeficienți complecși
y 3 +a y 2 +by +c=0 (1)
Facem în (1) substituția
a
y=x − (2)
3
și obținem
x 3+ px +q=0 (3)
Conform teoremei fundamentale a algebrei [11,p.510] ecuația (3) are trei soluții complexe. Fie
p
x 0 o soluție a ecauției (3). Studiem polinomul f ( u )=u2−x 0 u− . Acest polinom are două
3
rădăcini complexe α șiβ cu proprietățile
α + β=x 0 (4)
−p
αβ = (5)
3
Substituim (4) în (3) și obținem
α 3+ β3 + ( 3 αβ+ p )( α + β )+ q=0 (6)
Substituim (5) în (6) și obținem
138
α 3+ β3 =−q (7)
Din relația (5) rezultă
3 3 − p3
α β= (8)
27
În baza relațiilor (7) și (8) conchidem, că α șiβ sunt soluțiile ecuației
3 p3
z + qz− =0 (9)
27
2 3
Rezolvănd (9) obținem z 1,2= −q ∓ q + p , de unde rezultă
2 4 27 √
α=
√ √
3 −q
2
+
q 2 p 3 si
+
4 27
β=
3 −q
2
−
√ √
q2 p3 .
+
4 27
Menționam, că valorile luiα șiβ se aleg astfel încât să verifice relația (5).
Soluțiile ecuației (4) se determină dupa formulele
−1 −i √ 3
¿) −i √ 3 ¿).
−1
x 0=α 0 + β 0, x 1= ¿) ¿), x 1=
2 2 2 2
Problema 3. Rezolvați ecuația y 3−9 y 2 +36 y −80=0.
Rezolvare. Aplicăm notația y=x +3. Substuium în ecuație și obținem
( x +3 ¿ ¿3−9 ( x +3 ) +36 ( x+ 3 )−80=0.
Desfacem parantezele și primim
x 3+ 9 x2 +27 x +27−9 x 2−54 x−81+36 x +108−80=0.
După reducerea termenilor asemenea se obține ecuația
x 3+ 9 x−26=0.
q2 p3
Determinăm valoarea expesiei +
4 27
q2 p3
+ =¿
4 27
139
26 3 26
Calculăm acum x 0=
√3
2
+ √ 196 +
√ 2
−√196 =√3 13+14 +√3 13−14 =√3 27 +√3 −1=3−1=2.
Împărțim x 3+ 9 x−26 la x−2 și obținem
( x−20 ) ( x 2+ 2 x +13 ) =0.
Rezolvăm ecuația
x 2+ 2 x +13=0.
Soluțiile ei sunt x 1,2=−1 ∓ 2 √ 3 i. Atunci
y 1=2+3=5 ; y 2=−1+2 √3 i+3=2+ 2 √ 3 i; y 3=−1−2 √ 3 i+3=2−2 √ 3 i .
Mulțimea soluțiilor ecuației inițiale este mulțimea : S= { 5; 2+2 √ 3 i; 2−2 √ 3 i } . Problema este
rezolvată.
Fie acum ecuația de gradul IV cu coeficienți complecși
x 4 +a x 3 +b x 2+ cx+ d=0 (10)
Ecuația (10) o scrim sub forma
x 4 +a x 3=−b x 2−cx−d (11)
a2 x 2
Adunăm la ambele părți ale relației (11) expresia și obținem ecuația
4
2 ax 2 a2 2
(x + ) = ( −b ¿ x −cx−d (12)
2 4
ax y2
Adunăm la ambii membri ai ecuației (12) expresia (x 2+ ¿ y + și obținem
2 4
2 2
ax y 2 a −b+ y ¿ x 2+ ay −c x + y −d
(x +
2
+ )=(
2 2 4 2 ( 4 ) (13)
Trinomul din partea dreaptă depinde de y . Alegem y astfel încât acest trinom sa fie pătratul
perfect al unui binom de gradul I în raport cu x . Pentru ca trinomul pătrat A x 2+ Bx+ C să fie un
pătrat perfect a binomului de gradul I este suficient ca B2−4 AC =0.
Într - adevăr , dacă se indeplinește această condiție obținem

140
2 2
A x 2+ Bx+ C = A x + 2 √ AC x +C=( √ A x + √ C) .
Astfel în partea dreaptă a lui (13) trebue de ales y încât
2
ay a2 y2
(
2
−c ) −¿ 4( −b+ y ¿
4 2 (
−d =0 )
sau
y 3−b y 2+ ( ac−4 d ) y− [ c 2+ d ( a2−4 b ) ]=0 (14)
Rezolvăm ecuația (14). Fie y 0 o soluție a acestei ecuații. Determinăm numerele m și n, astfel
încât pătratul trinomului mx+ n sa fie egal părții drepte a relației (13)
2 ax y 2 2
(x + + ) =( mx+n) (15)
2 2
2
y2
unde m= a −b+ y 0 , n= 0 −b .
4 √ 4 √
Atunci rezolvarea ecuației (15) se reduce la rezolvarea ecuațiilor
ax y ax y
x 2+ + =mx+n , x 2+ + =−mx−n .
2 2 2 2
Soluțiile acestor ecuații sunt soluțiile ecuației (10).
Problema 4. Rezolvați ecuația . x 4 +3 x 3+ 3 x 2−x −6=¿ 0
Rezolvare. Avem că a=3 , b=3 ,c =−1 ,d =−6. Atunci rezolvăm ecuația de gradul 3
y 3−b y 2+ ( ac−4 d ) y− [ c 2+ d ( a2−4 b ) ]=0.
Substituim și obținem ecuația
y 3−3 y 2+21 y−19=0.
Una din rădăcinile acestei ecuații este y 0=1 , deoarece13−3 ∙ 12+ 21∙ 1−19=0.
Obținem două ecuații de gradul doi
2
y0 a2 y0
2a
x + x+ ∓
2 2 √( 4 ) ( 2 a
)
−b+ y 0 x + y 0−c x +
2 4
−d = 0.
141
Avem
3 1 1 2 5 25
x 2+ x+ ∓
2 2 4 √
x + x+
2 4
=0
sau
3 1
x 2+ x+ ∓ √ ¿ ¿ = 0.
2 2
Atunci
3 1 1 5
x 2+ x+ + x + =0
2 2 2 2
sau
2 3 1 1 5
x + x+ − x− =0.
2 2 2 2
Reducând termenii asemenea se obțin ecuațiile
x 2+ 2 x +3=0 sau x 2+ x−2=0 .
Soluțiile acestor ecuații sunt x 1,2=−1 ∓i √ 2, x 3=1 , x 4=−2.
Atunci mulțimea soluțiilor ecuației inițiale este mulțimea : S={−1∓i √ 2 ; 1 ;−2 }. Problema
este rezolvată.
Definiție. O ecuație de forma
a x n +b x n−1+ c x n−2+ …+c x2 +bx +a=0 , a ≠ 0 (16)
care are coeficienții egal depărtați de extremi egali se numește ecuație reciprocă de gradul n .
Proprietatea 1. Numărul 0 nu este soluție a ecuației reciproce.
1
Proprietatea 2. Dacă x 1 este o soluție a ecuației reciproce , atunci și este soluție a ecuației
x1
reciproce.
Proprietatea 3. Dacă ecuația reciprocă are grad impar, atunci ea are ca soluție numărul −1.
Celelalte soluții ale ecuației reciproce sunt soluții a ecuației reciproce , care se obtine la
împarțirea parții drepte a ecuației inițiale la binomul x +1.
142
Fie acum ecuația reciproca de gradul VI.
a x 6 +b x 5+ c x 4 + d x 3 +c x 2 +bx +a=0 (17)
Deoarece ecuația nu are solutia 0, impărțim ambele părți ale ecuației la x 3
c b a
a x 3 +b x 2+ cx+ d+ + 2 + 3 =0 (19)
x x x
1 2 2 1 3 3 1
Înlocuim y=x + . Atunci y =x + 2 + 2, y =x + 3 +3 y . Substium în (19) și obținem
x x x
ecuația de forma
a y 3 +b y 2 + ( c−3 a ) y + d−2 b=0 .
Ecuația obținută este o ecuație de gradul III și putem aplica metoda Cardano de rezolvare a
ei.
Fie acum ecuația reciprocă de gradul V
a x 5 +b x 4 +c x3 + c x 2+ bx+ a=0 (20)
Deoarece numărul −1 este o soluție a acestei ecuații se împarte la binomul x +1 și se obține

ecuația
a x 4 + ( b−a ) x 3 +[c− ( b−a ) ]x 2 +( b−a ) x+ a=0(21)
Celelalte patru soluții ale ecuației (20) se determină razolvând ecuația (21).
Împărțim ecuația (21) la x 2 și obținem
b−a a
a x 2+ ( b−a ) x+ [ c−( b−a ) ] + + 2 =0 (22)
x x
Grupăm în (22) termenii cu aceiași coeficienți
1 1
a ¿+
x2 ( )
¿+ ( b−a ) x + + c−( b−a ) =0
x
(23)
1 2 1 2
Notăm y=x + . Atunci x + 2 = y −2. Substium în (23) și obținem
x x
143
a y 2 + ( b−a ) y +c−( b−a )=0
Se rezolvă această ecuație de gradul II în raport cu y. Soluțiile obținute se substituie și se obțin

doua ecuații de gardul II în raport cu necunoscuta x. Rezolvănd aceste ecuații obținem patru
soluții care și vor fi și soluții ale ecuației inițiale .
Problema 5. Rezolvați ecuația
x 6 +2 x 5 + 4 x 4 +6 x 3+4 x2 +2 x+ 1=0
Rezolvare. Ecuația dată nu are soluția 0 și putem împărți la x 3. Am obținut :
4 2 1
x 3+ 2 x 2 +4 x +6+ + 2 + 3 =0
x x x
Grupam termenii cu aceiași coeficienți :
1 1 1
( x ¿ ¿ 3+
x 3
x ( )
)+2( x ¿ ¿ 2+ 2 )+ 4 x+ +6=0 ¿ ¿
x
1 2 2 1 3 3 1
Fie y=x + . Atunci y =x + 2 + 2, y =x + 3 +3 y .
x x x
Am obținut ecuația
y 3 +2 y 2+ y+ 2=0.
Ecuația dată are soluțiile : −2 ; i;−i . Soluțiile ecuației inițiale se obțin rezolvând următoarele
ecuații:
1 1 1
x + =−2 ; x+ =i; x + =−i .
x x x
1∓ √ 5 −1 ∓ √ 5
Atunci mulțimea soluțiilor ecuației inițiale este mulțimea S={−1; i; i }.
2 2
Problema 6. Rezolvați ecuația
2 x5 +5 x 4 −13 x 3−¿13 x 2+ 5 x +2=0
Rezolvare. Deoarece ecuația este de grad impar ea posedă soluția −1. Împărțim polinomul
144
f ( x )=2 x 5+ 5 x 4 −13 x 3−¿13 x 2+ 5 x +2 la binomul ( x )=x +1 . Se obține polinomul
q ( x )=2 x 4 +3 x 3−¿16 x 2+ 3 x +2 .
Rezolvăm ecuația
2 x 4 +3 x3 −¿16 x 2+ 3 x +2=0.
Această ecuație este de asemenea o ecuație reciprocă . Cum gradul ei este un număr par, ea nu
posedă soluția 0. Împărțim ambele părți ale ecuației la x 2 și se obține ecuația
3 2
2 x2 +3 x−16+ + 2 =0.
x x
Grupăm termenii cu aceiași coeficienți . Atunci
1 3
(
2 x2 +
x ) ( )
2
+3 x+ −16=0.
x
1 2 2 1
Aplicăm substituțiile y=x + , y −2=x + 2 .
x x
Se obține ecuația
2 y 2+ 3 y −20=0
Această ecuație are soluțiile : −4 ; 2,5. Substituim și obținem ecuațiile :
1 1
x + =−4 și x + =2,5
x x
1
Rezolvăm ultimele două ecuații și avem soluțiile: :−2− √ 3 ; −2+ √ 3 ; ; 2.
2
1
Atunci mulțimea soluțiilor ecuației este mulțimea : S= {−1 ;−2−√ 3 ;−2+ √ 3 ; ; 2 }.
2
11.Corpul numerelor complexe realizat ca inel factor
Teorema 1. Fie F un câmp arbitrar, iar f (x)= xn + an−1 ∙ x n−1 + …+ a1 ∙ x +a0 un polinom
normat ireductibil peste F. Atunci există o extindere E a câmpului F ce conține un element θ
pentru care f (x) este polinom minimal.
145
Demonstrație. Considerăm inelul de polinoame K=F [ x ] peste F și idealul I =Kf (x).
Afirmăm, că inelul factor K / I este câmp.
Într-adevăr, fie g( x )+ I ∈ K /I , unde g( x )∈ K.Cum g( x )+ I =0, avem că f (x) nu divide

g( x ). Din faptul că f (x) este ireductibil, rezultă că f (x) și g( x ) sînt prime între ele.
Există două polinoame h(x ), q(x), încât f (x) h( x )+ g (x) q( x )=1. Trecem în inelul factor.
Atunci ( g ( x )++ I ) ( q ( x ) + I )=g ( x ) q ( x ) + I =g ( x ) q ( x ) + f ( x ) h ( x )+ I =1+ I , adică elementul g ( x )+ I
este inversabil.
Afirmăm că câmpul F se scufundă izomorf în câmpul K / I.
Definim φ : F → K / I în modul următor: pentru orice a ∈ F , considerăm φ ( a )=a+ I .
Dacă a , b ∈ F , atunci
φ ( a+ b )=a+b+ I =a+ I + b+ I =φ ( a )+ φ ( b ) ,
φ ( ab )=ab+ I =( a+ I )( b+ I ) =φ ( a ) φ ( b ) .
Fie a ∈ F , φ ( a )=I . Atunci a+ I =I ori a ∈ I ∩ F=0 , adică a=0. Rezultă că putem identifica
câmpul F cu mulțimea {a+ I :a ∈ F }
E nevoie să demonstrăm, că elementul θ=x+ I este radăcină a polinomului
g(Y )=(a0 + I )+ ( a1 + I ) Y + ( a2 + I ) Y 2 +…+ (1+ I ) Y n .
Dacă Y =θ, atunci
n n
(a 0+ I ¿+(a1 + I )( x + I )+....+(1+ I ) ( x + I ) =a0 + I +a1 x+ I +…+ x + I =f ( x ) + I =I .
Cum g(Y ) este polinom ireductibil al inelului ( K / I ) [Y ] după corolarul 1.6 [6], rezultă că
g(Y ) este polinomul minimal pentru elementul θ=x+ I . Teorema este demonstrată.
Corolar . Pentru orice polinom normat ireductibil f (x) peste câmpul F există o extindere
E ⊃ F în care f (x) are cel puțin o rădăcină.
Reamintim că, inelul de polinoame peste câmpul numerelor reale R de nedeterminata xse
n n−1
notează R [ x ]={an x + an−1 x +… a 1 x + a0|ai ∈ R }
146
Problema 1. Fie R [ x ]=S. Considerăm polinomul f ( x )=x 2 +1, care este un polinom
ireductibil în R[ x ] . Notăm I ={g ( x ) ∈ S|g ( x ) ⋮ ( x 2 +1 ) }. Atunci I este un ideal în inelulS.

Determinați funcția σ :C → S / I care realizează izomofismul C ≅ S /I .
Rezolvare. Demonstrăm mai întâi că mulțimea S/ I în raport operațiile „ +” și „∙”

definite după cum urmează:
„ +” :( g+ I )+ ( h+ I )=g+h+ I ,
„∙” : ( g+ I ) ∙ ( h+ I )=gh+ I , g+ I , h+ I ∈ S /I .
este un câmp
În raport cu aceste operaţii( S/ I ,+ ,∙) este un inel comutativ cu unitatea 1=1+ I .
Să arătăm ca orice element al inelulul ( S/ I ,+ ,∙) diferit de elementul I este inversabil.
Fie g+ I ≠ I . Atunci g ∉ I. Cum f este ireductibil ( g , f ) =1. Există s , h , încât
gs+ fh=1. Trecem în S/ I și obținem ( g+ I )( s+ I ) + ( f + I ) (g+ I )=1+ I .
Cum f ∈ I , rezultă ( g+ I )( s+ I )=1+ I , deci g+ I este inversabil. În concluzie S/ I este un

câmp.
Definim funcția φ : R → S /I , φ ( r )=r + I , r ∈ R . Atunci :
φ ( r 1 +r 2) =r 1 +r 2 + I =r 1 + I + r 2+ I =φ(r 1 )+ φ(r ¿ ¿2) ¿,
φ ( r 1 ∙ r 2 )=r 1 ∙r 2+ I =( r 1+ I ) ∙ ( r 2+ I ) =φ ¿.
Găsim Kerφ. Fier ∈ Ker φ. Atunciφ ( r ) =r + I =I , de unde rezultă că r ∈ I . Am obținut

r ∈ R ∩ I ,deci r =0. Astfel câmpul numerelor reale Rse scufundă izomorf în cămpul
S/ I. Numerele reale r ∈ R se identifică cu elementele de forma r + I ,r + I ∈ S/ I .
Observăm,că orice element h ∈ S /I se scrie sub forma h=a+bx + I , a ,b ∈ R .
Fie funcția σ :C → S / I este un morfism de corpuri . Avem
σ ( 1 )=1+ I , iar σ (−1 )=−1+ I .
Pentru orice număr real r ∈ R , σ (r)=r + I .
147
Presupunemδ ( i )=a+bx + I .Atunci
σ ( i 2 )=σ (i ∙i )=σ ( i ) ∙ σ (i ) =(a+ bx+ I )2=¿ a2 +2 abx +b2 x2 + I =a2+ 2abx +b 2 x 2 +b2−b2 + I =a2−b2 +2 abx+ I .
Pe de altă parteσ ( i 2 )=σ (−1 )=−1+J .
Rezultă
a2−b2=−1
{ 2 ab=0
Dacăb=0 , obținem a 2=−1. Atunci b ≠ 0. Din relația 2 ab=0, decia=0. Atuncib=± 1

.Considerăm b=1. Atunci σ ( i )=x + I. Cum orice numar complex se scrie sub forma z=a+ bi,
rezultă
σ ( a+ bi )=a+bx + I .
Această funcție este injectivă și surjectivă, deci bijectivă.
Demonstrăm acum că suma a două numere complexe trece în sumă a două elemente a
corpului S/ I , iar produsul a două numere complexe trece în produsul a două elemente a
corpului S/ I . Într-adevăr,
σ ¿;
σ¿
Deci σ este un izomorfism de inel, C ≅ S /I . Problema este rezolvată.
Observatie .Observăm, că elementulx + I a corpului S/ I posedă proprietatea :
( x + I )2=( x + I )( x + I )=x 2+ I + I + I =x2 +1−1+ I =−1+ I .
Această proprietate este similară proprietății numărului complex i ,i 2=−1. În corpul C

polinomul f ( x )=x 2 +1 are rădăcina x=i , f ( i ) =i 2+1=0. În corpul S/ I elementul x + I este rădăcină
a polinomului F ( Y ) =( 1+ I ) Y 2+(1+ I ), F ( x + I )=( 1+ I ) ( x + I )2 + ( 1+ I )=x 2+ 1+ I =I .
Problema 2. Fie R [ x ]=S . Considerăm polinomul f ( x )=x 2 + px+ q care este un polinom
ireductibil în R [ x ]=S,adică∆= p2−4 q <0. Notăm cu J={g(x )∈ S| g ( x ) ⋮ x 2+ px ++q }. Atunci J
este un ideal în inelulS . Determinați funcția δ :C → S/ J care realizează izomofismul
C ≅ S /J .
148
Rezolvare. Demonstrăm mai întâi că mulțimea S/ J în raport operațiile „ +” și „∙” definite
după cum urmează:
„ +” :( g+ J ) + ( h+ J )=g+h+ J ,
„∙”: ( g+ J ) ∙ ( h+ J )=gh+ J , g+ J ,h+ J ∈ S /J .
este un câmp
În raport cu aceste operaţii( S/ J ,+, ∙) este un inel comutativ cu unitatea 1=1+ J .
Să arătăm că orice element al inelulul ( S/ J ,+, ∙) diferit de elementul J este inversabil.
Fie g+ J ≠ J . Atunci g ∉ J. Cum f este ireductibil ( g , f ) =1. Există s , h încât
gs+ fh=1. Trecem în S/ J și obtinem ( g+ J ) ( s +J ) + ( f + J ) (g +J )=1+J .
Cum f ∈ J , rezultă ( g+ J ) ( s +J )=1+ J, deci g+ J este inversabil. În concluzie S/ J este un

câmp.
Definim funcția φ : R → S /J , φ ( r ) =r +J , r ∈ R . Atunci pentru orice r 1 , r 2 ∈ R ,
φ ( r 1 +r 2) =r 1 +r 2 +J =r 1+ J + r 2+ J =φ(r 1)+φ (r ¿¿ 2) ¿,
φ ( r 1 ∙ r 2 )=r 1 ∙r 2+ J =( r 1 + J ) ∙ ( r 2+ J )=φ ¿.
Găsim Kerφ. Fier ∈ Ker φ.Atunciφ ( r ) =r +J =J , de unde rezultă că r ∈ J . Am obținut

r ∈ R ∩ J ,deci r =0. Astfel câmpul numerelor reale se scufundă izomorf în cămpul
S/ J. Numerele reale r ∈ R se identifică cu elementele de forma r + J , r +J ∈ S/ J .
Observăm,că orice element h ∈ S /J se scrie sub forma h=a+bx + J , a , b ∈ R .
Fie funcția δ :C → S/ J este un morfism de corpuri . Avem
δ ( 1 ) =1+ J , iar δ (−1 )=−1+J .
Pentru orice număr real r ∈ R , δ (r )=r + J .
Presupunemδ ( i )=a+bx +J .Atunci
δ ( i2 ) =δ ( i∙ i )=δ ( i ) ∙ δ ( i ) =( a+bx+ J )2=¿ a2 +2 abx+ b2 x 2 +J =a2+ 2 abx+b 2 (− px−q +J ) +J =a2−b 2 q+ ( 2 ab−
Pe de altă parte δ ( i2 ) =δ (−1 )=−1+ J .
149
Rezultă
a2 −b2 q=−1
{
2 ab−b 2 p=0
Dacăb=0 , obținem a 2=−1.Atunci b ≠ 0. Avem 2 ab−b2 p=b ( 2 a−bp )=0, deci
2a
2 a−bp=0⇒ b= .
p
2 4 a2q 2 4q
Substituim și obținem a − 2 =−1 sau a (1− 2 )=−1. Din ultima egalitate rezultă
p p
p2 p2
2
a=
4 q− p2
. Atunci a=∓
√
4 q− p2
.
p2 2 p2 2| p| 1
Fie a=
√ 4 q− p 2
. Atunci b=
p √ 4 q− p 2
=
p √
4 q−p 2
.
1 2 1 p √ 4 q−p 2
Fie p>0. Atunci a= p
√ 4 q−p 2
, b=
√
p 4 q−p 2
. Putem scrie a=
4 q−q2
, iar
2 √ 4 q− p 2
b=¿ .
4 q−q2
Atunci
p √ 4 q− p2 2 √ 4 q− p2
δ ( i )= + x+J .
4 q−q 2 4 q−q2
Cum orice număr complex se scrie sub formaz=c +di , avem
dp √ 4 q− p2 2 d √ 4 q− p2
δ ( c+ di ) =c +¿ + x +J .
4 q−q 2 4 q−q2
Notăm −∆=4 q− p2=D . Atunci
dp √ D 2 d √ D
δ ( c+ di ) =¿ c + + x +J .
D D
Demonstrăm acum, că funcția δ este un mofism de inele.
150
np √ D 2n √ D
Într-adevăr, fie δ ( m+¿ )=¿ m+ + x +J . Atunci
D D
(n+ d) p √ D 2(n+ d) √ D
δ ¿ ¿ c +m+ + x +J =¿
D D
dp √ D 2 d √ D np D 2n D
c+ + x +J +m+ √ + √ x +J =¿ δ ( c+ di ) +¿ δ ( m+¿ ) .
D D D D
deci suma a două elemente a corpului numerelor complexe C trece în sumă a două elemente
a corpului S/ J.
Demonstrăm acum că produsul a două elemente a corpului numerelor complexe trece în

produsul a două elemente a corpului S/ J.
Într –adevăr,
(cn+ dm) p √ D 2(cn +dm) √ D

δ ( ( c+ di ) ∙ ( m+ ¿ ) )=δ ( cm−dn )+ ( cn+dm¿i )=cm−dn+ + x+ J
D D
(1)
Pe de altă parte
dp √ D 2 d √ D np D 2 n D
δ ( c+ di ) ∙ δ ( m+¿ )=(c+ + x + J )∙ (m+ √ + √ x+ J )=
D D D D
cnp √ D 2 cn √ D dpm √ D dn p 2 D 2 npdD 2 dm √ D 2 ndpD 4 ndD 2

cm+ + x+ J + + 2
+ 2
x+J+ x+ 2
x+ x + J + J =cm
D D D D D D D D2
(2)
Din (1) și (2) rezultă ,δ ( ( c+ di ) ∙ ( m+ ¿ ) )=δ ( c+ di ) ∙ δ ( m+¿ ), deci δ este un morfism de inele
șiC ≅ S /J .
Dacă considerăm polinomul ireductibil h ( x )=x 2+ x+1, atunci morfismul are forma
d √3 2d √ 3
δ ( c+ di ) =c +¿ + x +J
3 3
Problema este rezolvată
2x p
Observație .Observăm că elementul s= + + J a corpului S/ J posedă
√ p −4 q √ p −4 q 2
2 2 2
proprietatea
151
s2=−1+ J .
Într-adevăr,
2
2 2x p 4 x 2+ 4 xp+ p2 4 x 2 +4 xp+ p2 +4 q2−4 q 2 4 x 2+ 4 xp+ 4 q 2+ p 2−4
s =( + + J ) = +J = + J =
√ p2−4 q 2 √ p 2−4 q2 p2−4 q 2 p2−4 q 2 p2 −4 q2
Această proprietate este similară proprietății numarului complex i ,i 2=−1. În corpul C

polinomul f ( x )=x 2 +1 are rădăcina x=i , f ( i ) =i 2+1=0. În corpul S/ J elementul x +J este rădăcină
a polinomului H ( Y )=( 1+ I ) Y 2 + ( p+ J ) Y +( q+ J ),
H ( x+ J )=( 1+J ) (x+ J )2 + ( p+ J ) ( x+ J )+ q++ J =x2 + px+ q+ J =J .
Problema 3. Fie R [ x ]=S . Considerăm polinomul f ( x )= p x 2+ qx+ r care este un polinom

ireductibil în R [ x ]=S, adică∆=q 2−4 pr < 0Notăm cu L={h(x )∈ S| g ( x ) ⋮ px2 +qx ++r }. Atunci L
este un ideal în inelulS . Determinați funcția γ :C → S /L care realizează izomofismul
C ≅ S / L.
Rezolvare. Demonstrăm mai întâi că mulțimea S/ L în raport operațiile „ +” și „∙” definite

după cum urmează:
„ +” ( g+ L ) + ( h+ L ) =g+ h+ L ,
„∙” ( g+ L ) ∙ ( h+ L )=gh+ L, g+ L , h+ L∈ S / L.
este un câmp
În raport cu aceste operaţii( S/ L ,+, ∙) este un inel comutativ cu unitatea 1=1+ L .
Să arătăm că orice element al inelulul ( S/ L ,+, ∙) diferit de elementul L este inversabil.
Fie g+ L ≠ L . Atunci g ∉ L. Cum f este ireductibil ( g , f ) =1. Există s , h încât
gs+ fh=1. Trecem în S/ L și obtinem ( g+ L ) ( s+ L )+ ( f + L ) ( g+ L)=1+ L.
Cum f ∈ L, rezultă ( g+ L ) ( s+ L )=1+ L, deci g+ L este inversabil. În concluzie S/ L este un

câmp.
Definim funcția f : R → S / L, φ ( r ) =r + L ,r ∈ R . Atunci pentru orice r 1 , r 2 ∈ R ,
f ( r 1+ r 2 )=r 1 +r 2 + L=r 1+ L+r 2+ L=f ( r 1)+ f (r ¿¿ 2)¿,
f ( r 1 ∙ r 2 )=r 1 ∙ r 2+ L=( r 1 + L ) ∙ ( r 2+ L ) =f ¿ .
152
Găsim Kerφ. Fier ∈ Ker f .Atunciφ ( r ) =r + L=L , de unde rezultă că r ∈ L . Am obținut
r ∈ R ∩ L ,deci r =0. Astfel câmpul numerelor reale se scufundă izomorf în cămpul
S/ L. Numerele reale r ∈ R se identifică cu elementele de forma r + L , r + L∈ S / L.
Observăm,că orice element h ∈ S /L se scrie sub forma h=a+bx + L , a , b ∈ R .
Fie funcția γ :C → S /L este un morfism de corpuri . Avem
γ ( 1 )=1+ L, iar γ (−1 )=−1+ L .
Pentru orice număr real r ∈ R , γ (r )=r + L .
Presupunemγ ( i ) =a+bx + L .Atunci
γ ( i 2) =γ (i ∙i )=γ ( i ) ∙ γ (i )=(a+ bx+ L) ∙ ( a+ bx+ L ) =(a+bx+ L)2=a2+ 2 abx+b 2 x 2 + L=a 2+2 abx +b 2 ( −qp x− rp +
Pe de altă parte γ ( i 2) =δ (−1 ) =−1+ L.
Rezultă
{a2−b2 =−1
p
q
2 ab−b 2 =0
p
2 q q
Dacăb=0 , obținem a 2=−1.Atunci b ≠ 0. Avem 2 ab−b =b 2 a−b =0, deci
p p ( )
q 2 ap
2 a−b =0 ⇒ b= .
p q
4 a 2 p2 r
2 2 4 pr
Substituim și obținem a − 2
∙ =−1 sau a (1− 2 )=−1. Din ultima egalitate rezultă
q p q
q2 q2
2
a=
4 pr−q 2
. Atunci a=∓
4 pr−q 2√.
q2 2p q2 2 p|q| 1
Fie a=
√ 4 pr−q 2
. Atunci b=
q √
4 pr−q 2
=
q √
4 q− p2
,
153
1 1 q √ 4 pr−q2
Fie q >0. Atunci a=q
√ 4 pr−q 2,
b=2 p
√
4 pr−q2
. Putem scrie a=
4 pr−q2
, iar
2q √ 4 pr−q 2
b= .Atunci
4 pr−q 2
q √ 4 pr−q 2 2 p √ 4 pr −q2
γ ( i) = + x+L.
4 pr−q 2 4 pr−q 2
Cum orice număr complex se scrie sub formaz=c +di , atunci
dq √ 4 pr−q2 2 dp √ 4 pr−q2
γ ( c+ di )=c +¿ + x+L .
4 pr−q2 4 pr −q2
Notăm −∆=4 pr−q 2=K . Atunci
dq √ K 2 dp √ K
γ ( c+ di )=¿ c + + x+ L.
K K
Demonstrăm acum, că funcția δ este un mofism de inele.
nq √ K 2 np √ K
Într-adevăr, fie γ ( m+ ¿ )=¿ m+ + x+ L . Atunci
K K
(n+ d)q √ K 2(n+ d) p √ K

γ ¿ ¿ c +m+ + x + L=¿
K K
dq √ K 2 dp √ K nq K 2 np √ K
c+ + x+ L+ m+ √ + x + L=¿ γ ( c+ di )+ γ ( m+¿ ) .
K K K K
deci suma a două elemente a corpului numerelor complexe trece în sumă a două elemente a
corpului S/ L.
Demonstrăm acum că produsul a două elemente a corpului numerelor complexe trece în

produsul a două elemente a corpului S/ L.
Într –adevăr,
( cn+dm) q √ K +2( cn+dm) p √ K

γ ( ( c +di ) ∙ ( m+¿ ) )=γ ( cm−dn ) + ( cn+ dm¿i )=cm−dn+ + x+ L
K K
. (1)
Pe de altă parte,
154
dq √ K 2dp √ K nq K 2 np √ K
γ ( c+ di ) ∙ γ ( m+ ¿ )=(c+ + x + L)∙( m+ √ + x+ L)=
K K K K
+ cnq √ K 2 cnp √ K dqm √ K dn q 2 K 2 dqpnK 2 dpm √ K 2 dqnpK +4 dpnpK 2

cm+ + x + L+ + 2
+ 2
x + L+ x+ 2
x+ x
K K K K K k K K2
(2)
Din (1) și (2) rezultă γ ( ( c +di ) ∙ ( m+¿ ) )=γ ( c +di ) ∙ γ ( m+ ¿ ), deci γ este un morfism de inele
șiC ≅ S / L.
Dacă considerăm polinomul ireductibil l ( x ) =2 x 2 +3 x+ 4 , atunci morfismul are forma
3 √ 23 d 4 √ 23 d
γ ( c+ di )=c +¿ + x+ L.
23 23
2 px q
Observație. Observăm că elementul t= + + L a corpuluiS/ L posedă
√ 4 pr−q √ 4 pr−q2
2
proprietatea t 2=−1+ L. Într-adevăr ,
2 px q 2
4 p2 x 2 +4 xpq+q 2 4 p 2 x 2 +4 xpq +q 2+ 4 pr−4 pr 4 p (p x 2 +qx
t 2=( + + L) = + L= + L=¿
√ 4 pr −q2 √ 4 pr −q 2 4 pr−q2 4 pr −q 2 4p
Această proprietate este similară proprietății numărului complex i ,i 2=−1. În corpul C
polinomul f ( x )=x 2 +1 are rădăcina x=i , f ( i ) =i 2+1=0. În corpul S/ L elementul x + L este rădăcină
a polinomului G ( Y )=( p+ L ) Y 2+ ( q+ L ) Y + r + L,
G ( x+ J )=( p + L ) ( x+ L)2 + ( q+ L ) ( x+ L )+ r+ L= px 2+ qx+r + L=L.
155
156
BIBLIOGRAFIE
1. Achiri I., Ciobanu V., Efros P., Garit. V., Neagu V., Prodan N., Taragan D.,
Topală A. Matematica. Manualul cl. XI. Editura “ Prut Internațional”, Chișinau, 2014.
2. Caşu A., Goian I., Sârbu P. Sisteme numerice. CEP USM, Chişinău, 2008.
3. Goian I., Sârbu P., Topală A. Grupuri şi inele. Curs de lecţii. CEP USM,
Chişinău, 2005.
4. Goian I., Marin V., Sandic M. Practicum la algebră. Chişinău, 1987.
5. Năstăsescu C., Niţa C., Vraciu C. Bazele algebrei. Vol. 1. Bucureşti, Editura
Acad. RSR, 1986.
6. Ţarălungă B., Bordan V. Elemente din teoria extinderilor finite a câmpurilor.
UST, Chişinău, 1996.
7. Volf A. Structuri algebrice şi aplicaţii. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”,
Iaşi, 2004.
8. Александров П. C. Введение в теорию множеств и общую топологию.
Издательство “Наука”, Главная редакция физико-математической литературы, Москва,
1977.
9. Боревич З. И., Шафаревич И. Р. Теория чисел. Издательство “Наука”,
Главная редакция физико-математической литературы, Москва, 1972.
10. Kострикин А. И. Введение в алгебру. Издательство “Наука”, Главная
редакция физико-математической литературы, Москва, 1977.
11. Куликов Л. Я. Алгебра и теория чисел.Издательство “Высшая школа”,
Москва, 1979.
12. Ленг С. Алгебра. “Издательство”, Мир Москва, 1968.
13. Нечаев В.И. Числовые системы. Издательство “Просвещение”, Москва,
1975.
14. Стрелковская И. В., Буслаев А. Г. Паскаленко В. Н., Комплексные числа.
Учебное пособие Одесса, 2009.
15. Феферман С. Числовые системы. Основания алгебры и анализа.
Издательство “Наука”, Главная редакция физико-математической литературы, Москва,
1971.
157
158

Jhgjih

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Jhgjih

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Boris Țarălungă

CAPITOLUL I. NUMERE ÎNTREGI

1. Sistemul de axiome a teoriei axiomatice a numerelor întregi

3. Existenţa inelului numerelor întregi

4. Cardinalul inelului numerelor întregi

5. Relația de ordine pe inelul numerelor întregi

6. Ideale în inelul numerelor întregi

7. Congruențe în inelul numerelor întregi

8. Polinoame cu coeficienţi întregi

CAPITOLUL II. NUMERE RAȚIONALE

1. Sistemul de axiome a corpului numerelor raţionale

2. Unicitatea corpului numerelor raţionale

3. Existenţa corpului numerelor raţionale

4. Relaţia de ordine în corpul numerelor raţionale

5. Cardinalul corpului numerelor raţionale

6. Primalitatea corpului numerelor raţionale

7. Polinoame cu coeficienţi raţionali

8. Rădăcini raţionale a ecuaţiilor algebrice

9. Extinderi algebrice ale corpului numerelor raţionale

11.Normarea corpului numerelor raţionale

12. Fracţii continue

13. Fracţii alicote

14. Aplicaţii ale numerelor raţionale

CAPITOLUL III. NUMERE COMPLEXE

1. Sistemul de axiome al teoriei axiomatice a numerelor complexe

3. Existenţa corpului numerelor complexe

4. Cardinalul corpului numerelor complexe

5. Relația de ordine pe corpul numerelor complexe

6. Reprezentarea geometrică a numerelor complexe

7. Forma trigonometrică a numerelor complexe

8. Morfismele corpului numerelor complexe

9. Polinoame cu coeficienţi complecşi

10. Ecuații algebrice cu coeficienți complecși

11. Corpul numerelor complexe realizat ca inel factor

1. Sistemul de axiome a teoriei axiomatice a numerelor întregi

Se consideră ca noţiuni primare, următoarele noţiuni:

Demonstraţie. Notăm cu M submulţimea mulţimii , care se reprezintă ca diferentă a două

Demonstrație. Rezultă din teorema 1. Teorema este demonstrată.

2. Unicitatea inelului numerelor întregi

Teoremă. Fie Z1 şi Z2 două sisteme de numere întregi. Atunci inelele Z1 şi Z2 sunt

Demonstraţie . Demonstrăm, că orice 2 modele de numere întregi pe care se realizeaza

( Z 1 ,+, ∙ , 01 , N 1 ,+, ∙) - primul model al numerelor întregi;

¿ , , ¿ - al doilea model al numerelor întregi.

Cum ( N 1 ,+, ∙) şi ¿ ¿ , ⨀ ¿ sunt semiinelele de numere naturale, atunci există o aplicaţie

Fie c 1 ∈ Z 1. Atunci ∃¿) astfel, încât

Definim aplicaţia f : Z 1 → Z 2 după cum urmează :

Dacă m1 ,n 1 ∈ N 1 , încât k 1−l 1=m 1−n1 , atuncik 1+n 1=m 1+ l 1. Avem

φ ( k 1 ) ⨁ φ ( n1 )=φ ¿¿ )=φ ( m 1 +l 1 )=φ ( m1 ) ⨁ φ ( l 1 ),

Pentru orice element a 2 ∈ Z 2 există elementelek 2 , l 2 ∈ N 2 , încăt

Cum aplicaţiaφ este o aplicaţie ingectivă de la N 1 la N 2 , există elementele k 1 , l 1 ∈ N 1 , astfel

Rezultă, că aplicaţia f este o aplicaţie injectivă de la Z1 la Z2 .

Fie acum pentru careva elemente k 1 , l 1 , m 1 , n1 ∈ N 1

Demonstrăm, că k 1−l 1=m 1−n1 . Într- adevăr

Cum φ este o aplicaţie bijectivă de la N 1 la N 2

k 1−l 1=m 1−n1 .

Astfel aplicaţia f : Z 1 → Z 2 este o aplicatie surjectivă. În concluzie aplicatia f : Z 1 → Z 2 este o

∀ ( a1 , b1 ) , f ( a 1+b 1 )=f (a1 ) ⨁ f (b 1);

∀ ( a1 , b1 ) , f ( a 1 ∙ b1 )=f (a 1)⨀ f ( b1);

Teorema este demonstrată.

3. Existenţa inelului numerelor întregi

Se consideră mulțimea numerelor naturale N. Fie mulțimea

Definim pe P operațiile : “+¿” și “∙” astfel :

Atunci mulțimea ( P ,+, ∙ ) este un semiinel.

Definim în P relația ” “ astfel: ( a , b ) ( c , d )=( a+ d=b+ c ) . Demonstrăm, că “