Capitolul 8

Generalizari ale notiunii de integrala

"Tot ce va servi la ceva, e bun" (W. Shakespeare)

P^na acum s-a considerat ca a

Zb
a

f (x)dx reprezinta o inte-

grala Riemann, daca sunt ^ndeplinite conditiile: a 6= ;1 si b 6= 1 f functie marginita pe a b] si f functie reala de o singura variabila reala. Daca Z din aceste conditii nu este ^ndeplinita, atunci una b expresia f (x)dx constituie o extindere a notiunii de intea grala. ^n acest capitol vom preciza sensul acestei notiuni pentru I c^teva dintre aceste extinderi. a

8.1 Integrale improprii

^n multe situatii practice apar integrale care au intervalul de I
413

integrare de lungime in nita si integrale pentru care functia de integrat nu este marginita. Astfel de integrale se numesc improprii sau generalizate. Daca lungimea intervalului este in nita, adica avem una din situatiile

I = f (x)dx I = f (x)dx I = f (x)dx =

a

+ Z1

Zb

+ Z1

Z
R

atunci spunem ca avem integrale improprii de speta ^n^i. a Daca functia de integrat este nemarginita pe a b], atunci spunem ca avem integrale improprii de speta a doua. Daca at^t intervalul de integrare este de lungime in nita, c^t a a si f este nemarginita ^n acest interval, atunci spunem ca avem integrale improprii mixte.

;1

;1

f (x)dx

De nitia 8.1.1 Fie f : a 1) ! R o functie integrabila pe

orice interval a b], b 2 R , b > a. Daca exista blim f (x)dx, !1 atunci prin de nitie
a

Zb

Z1
a

f (x)dx = blim f (x)dx !1

a

Zb

c^nd limita este nita spunem ca integrala este convergenta a iar ^n caz contrar, adica daca limita nu exista sau este innita, spunem ca integrala improprie este divergenta. ^n mod analog de nim I

Zb

;1

f (x)dx = a!;1 f (x)dx lim

414

si

Z1
;1

f (x)dx = alim
b

Zb
a

!;1 !1

f (x)dx:

Imediat se observa ca avem relatiile

Zb

;1

f (x)dx =

Z1

;b

f (;t)dt

si

+ Z1

;1

f (x)dx =

ZC
;1

f (x)dx +

+ Z1

f (x)dx

C2R

care ne arata ca este su cient sa studiem cazul intervalului a 1]. Exemplul 8.1.1. Sa consideram integrala

Z1 dx
a

a > 0 si

2 R:

Pentru b > a si 6= 1 avem

Zb dx
a

1 = 1 ; (b1; ; a1; ): x

Limita

1; este nita, ind egala cu a ; 1 , pentru 1 ; < 0, adica > 1.

1 lim 1 ; (b1; ; a1; ) b!1

415

^n cazul = 1 avem I

Z1 dx
a

!1 x = blim

Zb dx
a

!1 x = blim (ln b ; ln a) = 1

integrala ind divergenta. 1 Z 1; ^n concluzie, avem ca dx = a pentru > 1, adica I x ;1 a este convergenta, iar pentru 1 integrala improprie este divergenta. Exemplul 8.1.2. Fie de calculat integrala improprie
;1
+ Z 1 dx x2 + 4 :

Avem

+ Z 1 dx

Observatia 8.1.1 Putem scrie

= alim 1 arctg b ; arctg a = 1 ; ; 2 2 2 2 2 2 b

!;1 !1

;1

x2 + 4 = ablim

Zb dx
a

!;1 !1

x2 + 4 =
= : 2

Z1
a

f (x)dx =

Zk
a

f (x)dx +
k Z+n

k Z+1 k

f (x)dx + ::: +

k Z+n

k 2 N , k > a.

k+n;1

f (x)dx + :::

Daca notam un =

k+n;1

f (x)dx, n = 1 2 :::, u0 =
416

Zk
a

f (x)dx,

atunci

Z1 Z1
a k

f (x)dx =

1 X
n=0

un
1 X
n=0

adica integralei

f (x)dx ^i corespunde seria numerica

un.

Integrala improprie si seria asociata au aceeasi natura. Aceasta observatie ne permite sa adaptam criteriile de convergenta de la seriile numerice la integralele improprii de speta ^nt^i. a
prie

Teorema 8.1.1 (Criteriul lui Cauchy) Integrala impro1

Z
a

f (x)dx, este convergenta daca si numai daca pentru

2 R,

orice " > 0 exista M (") 2 R + asa ^nc^t pentru orice a > > M (") sa avem

f (x)dx < ":

Demonstratia rezulta imediat din Criteriul lui Cauchy scris X pentru seria numerica un.
n
0

De nitia 8.1.2 Integrala improprie

este convergenta.
417

Z1
a

f (x)dx se numeste

absolut convergenta daca integrala improprie

Z1
a

jf (x)jdx

Teorema 8.1.2 Daca

Z1
a

f (x)dx este absolut convergenta,

atunci ea este convergenta. Pentru demonstratie se foloseste Teorema 8.1.2 si inegalitatea b b

Z
a

f (x)dx

Z
a

jf (x)jdx:

Si criteriile de comparatie de la serii cu termeni pozitivi se extind imediat la integrale improprii. Teorema 8.1.3 (primul criteriu de comparatie) Fie f g functii de nite si integrabile pentru x a. Daca 0 f (x) g(x) pentru x a, atunci:
1) daca 2) daca

Z1
a

g(x)dx este convergenta, atunci si f (x)dx este divergenta, atunci si

Z1
a

f (x)dx este g(x)dx este

convergenta

Z1
a

Z1
a

Teorema 8.1.4 (Al doilea criteriu de comparatie) Fie

f (x) = k, k 2 functiile f g : a 1) ! (0 1). daca xlim !1 g (x)
(0 1), atunci integralele improprii

divergenta.

Z1
a

f (x)dx si

Z1
a

g(x)dx

su aceeasi natura, adica ambele sunt convergente sau ambele sunt divergente. Daca k = 0, atunci convergenta integralei 1 1

Z
a

g(x)dx implica convergenta integralei

418

Z
a

f (x)dx.

Corolarul 8.1.1 Fie f : a 1) ! (0 1), a > 0. Daca

atunci integrala

exista xlim x f (x) = k, k constanta reala nita, pentru > 1, !1

Z1
a

f (x)dx este convergenta. Daca

1 si

k > 0, atunci integrala este divergenta.

Valabilitatea Corolarului rezulta din Teorema 8.1.3 si Exemplul ??. 1

Exemplul 8.1.3. Integralele improprii x e;xdx, a > 0,

sunt convergente pentru orice real. ^ntr-adevar, pentru x > 0 putem scrie I
n n x ex = 1 + 1! + ::: + x ! + ::: > x ! n n a

n 2 N:

n! n! De aici, avem 0 < e;x < xn , adica 0 < x e;x < xn; . Aleg^nd n 2 N asa ^nc^t n ; = > 1 si aplic^nd primul cria a a teriu de comparatie pentru f (x) = x e;x, g(x) = n! , > 1, x pe baza Exemplului ??, obtinem a rmatia din enuntul exemplului. Z1 Pm(x) Exemplul 8.1.4. Integralele improprii Q (x) dx, Pm si n a Qn ind functii polinomiale cu coe cienti reali, cu gradele m si respectiv n, Qn 6= 0 pentru x a, sunt convergente pentru n ; m 2. Avem m m;1 lim x Pm (x) = xlim x am x n + am;1 xn;1 + ::: + a0 = x!1 Qn (x) !1 bn x + bn;1 x + ::: + b0
419

a0 am + am;1 + ::: + xm am x = xlim x +m;n bn;1 + ::: + b0 = bn !1 bn + x xn daca = n ; m. Conform Corolarului 8.1.1, integrala data este convergenta daca n ; m 2. ^n mod analog se studiaza si integralele improprii de speta I a doua. De nitia 8.1.3 Fie functia f : a b) ! R , nemarginita ^n b, dar marginita si integrabila pe orice subinterval ^nchis a ] a b). daca exista lim f (x)dx, atunci prin de nitie b
!

Zb
a

<b a

f (x)dx = lim f (x)dx: b

!

Daca limita este nita, atunci spunem ca integrala improprie este convergenta iar ^n caz contrar spunem ca integrala este divergenta. Daca f este nemarginita ^n a atunci

<b a

Zb
a

f (x)dx = lim f (x)dx a

!

Zb

>a

iar daca f este nemarginita ^ntr-un punct c, a < c < b, atunci

Zb
a

f (x)dx =

Zc
a

f (x)dx + f (x)dx:
c

Zb

Pe baza acestor considerente, ne putem limita numai la cazul

Zb
a

f (x)dx, cu lim jf (x)j = 1. x b

x<b
!

420

Zb dx Exemplul 8.1.5. Integrala Z

a

(b ; x) este convergenta pena tru < 1 si divergenta pentru 1. Avem 1 dx = 1 = (b ; x) ; 1 (b ; x) ;1 a

cu
!

1 = ; 1 (b ; 1 ) ;1 ; (b ; 1 ) ;1 a 1 (b ; a) ;1

1 1 lim ; 1 (b ; 1 ) ;1 ; (b ; 1 ) ;1 = 1 ; b a <b

pentru < 1 si +1 pentru > 1. Deci = 1 valoarea integralei este ; ln jb ; xj ja ! 1 c^nd ! b, < b, deci a este divergenta. Daca b ; a > 1, atunci putem scrie

Zb
a

f (x)dx =

b Z;1 a

f (x)dx +

b Z; b;1

1 2

f (x)dx +

b Z;

1 3

f (x)dx + :::+

1 b; 2

+ iar daca punem u0 =

1 b; n+1

f (x)dx + :::
1 b; n+1

1 b; n

b Z;1 a

f (x)dx si un =
421

f (x)dx, n =

1 b; n

1 2 :::, atunci obtinem

Zb
a

f (x)dx =

1 X
n=0

un

care exprima integrala improprie de speta a doua printr-o serie numerica. Ca si la integralele improprii de speta ^nt^i, putem transa forma criteriile de convergenta de la seriile de numere reale ^n criterii de convergenta pentru integrale improprii de speta a doua. Teorema 8.1.5 (Criteriul lui Cauchy). Integrala improprie

Zb
a

f (x)dx, cu lim jf (x)j = 1, este convergenta daca si x b

x<b
!

numai daca pentru orice " > 0 exista un numar M (") > 0 asa ^nc^t pentru orice si cu b ; M (") < < < b sa a avem

Zb
a

f (x)dx < ".

De nitia 8.1.2 si Teoremele 8.1.2 si 8.1.3 se pastreaza fara modi cari si pentru integralele improprii de speta a doua. Teorema 8.1.6 (Al doilea criteriu de comparatie). Fie f (x) = k, k 2 functiile f g : a b) ! (0 1). Daca lim x b g (x) (0 1), atunci integralele improprii
improprii

Zb
a

x<b

f (x)dx si

Zb
a

g(x)dx au

aceeasi natura. Daca k = 0, atunci convergenta integralei

Zb
a

g(x)dx implica convergenta integralei improprii

422

Zb
a

f (x)dx.
x<b
!

Corolarul 8.1.2 Fie f : a b) ! (0 1) cu lim f (x) = 1. x b

Daca lim(b ; x) f (x)dx = k, k constanta reala nita, pentru x b
x<b
!

< 1, atunci integrala improprie

Daca

Zb
a

f (x)dx este convergenta.

1 si k 6= 0, atunci integrala este divergenta. Exemplul 8.1.6. Sa studiem convergenta integralei Z1 dx p . 6 1 ; x6 0 Functia f : 0 1) ! (0 1), f (x) = p 1 6 divine in nita 6 1;x c^nd x ! 1, x < 1, deci avem o integrala improprie de speta a a doua. Cum 1 p1 p f (x) = p 6 1 ; x 1 + x + x2 + x3 + x4 + x5 6 1 ; x Z 1 Z 1 dx = (1 ; x)1=6 dx este convergent x 2 0 1) si p 6 1;x (v. Exemplul ??, = 1=6 < 1), deducem ca integrala data este convergeta. Exemplul 8.1.7. Sa studiem natura integralei

Zb
a

p(x ;dx b ; x) : a)(

Se observa ca functia f : (a b) ! (0 1), 1 f (x) = p devine +1 at^t ^n a c^t si ^n b. a a (x ; a)(b ; x)

423

Pentru studierea naturii integralei utilizam Corolarul 8.1.2. Avem 1 lim(b ; x) f (x) = lim(b ; x) ; 2 p 1 = p 1 x b x b x;a b;a x<b x<b 1 pentru = 2 < 1 si 1 lim (x ; a) f (x) = lim (x ; a) ; 2 p 1 = p 1 x a x a b;x b;a x>a x>a 1 pentru = 2 < 1, deci integrala data este convergenta. Observatia 8.1.2 Din consideratiile anterioare, deducem ca proprietatile principale ale integralei Riemann se pastreaza si ^n cazul integralelor improprii convergente. Astfel, de exemplu, pentru o integrala improprie de speta ^nt^i are loc formula a lui Leibniz - Newton. Teorema 8.1.7 Fie f : a 1) ! R, integrabila si e F o primitiva a functiei f pe intervalul a 1). Atunci integrala
! ! ! !

improprie

Z1
a

f (x)dx este convergenta daca si numai daca ex-

ista xlim F (x) si ^n plus este valabila formula Leibniz - Newton !1

Z1
a

f (x)dx = F (1) ; F (a)

F (1) = xlim F (x): !1

F (a) si prin trecere la limita se obtin a rmatiile din enunt. ^n mod analog se extind schimbarea de variabila si inteI grarea prin parti.
424

Demonstratie. Pentru orice b > a avem f (x)dx = F (b) ;

a

Rb

Exemplul 8.1.8. Sa calculam

Z1
0

(x ; 1)e;xdx:
1

Avem

Z1
0

(x ; 1)e;xdx = ;xe;x

= 0:
0

gente se ataseaza o valoare printr-un procedeu datorat lui Cauchy. Acesta este aplicabil integralelor improprii de speta ^nt^i a de forma +1

^ Observatia 8.1.3 In cazul unor integrale improprii diver-

si integralelor improprii de speta a doua

;1

f (x)dx

Zb
a

f (x)dx
+ Z1

^n care f devine in nita ^ntr-un punct c, a < c < b.

De nitia 8.1.4 Integrala improprie

limita

convergenta ^n sensul valorii principale Cauchy, daca

a!1

;1

f (x)dx se numeste

lim

Za

exista si este nita.

425

;a

f (x)dx = v p C

+ Z1

;1

f (x)dx

Exemplul 8.1.9. Pentru integrala improprie divergenta

Z2 dx

;1

x avem v p C

Z2 dx
;1

2 Z" Z2 dx 3 5 = ln 2: = "!0 4 dx + lim

;1

"

8.2 Integrale cu parametri

Sa trecem la extinderea notiunii de integrala^n cazul functiilor de mai multe variabile. Daca functia de integrat este de mai multe variabile si ea este integrata Riemann ^n raport cu una din variabile, atunci spunem ca avem o integrala cu paramentri. Acestea au forma generala

I(

::: p) =

Zb
a

f (x

::: p)dx

unde 1 2 ::: p sunt parametrii reali cu valori din anumite multimi de numere. Se observa imediat ca o integrala de acest fel de niste o functie de p variabile 1 2 ::: p. ^n legatura cu astfel de functii se pune problema studierii I proprietatilor de baza (trecerea la limita, continuitatea, derivabilitatea si integrabilitatea) fara a calcula efectiv integrala care de neste functia. ^n continuare, ne vom limita numai la cazul p = 1, adica I la functiile de forma:

I( ) =

Zb
a

f (x )dx
426

2Y

R:

(8.1)

Teorema 8.2.1 (Teorema trecerii la limita) Fie f : a b] Y ! R o functie de doua variabile, integrabila ^n raport
0

cu x pe a b] si 0 un punct de acumulare pentru Y . Daca exista lim f (x ), atunci !

lim I ( ) = lim ! !
0

Zb
a

f (x )dx =

Zb
a

lim f (x ) dx: !
0 0

Demonstratie. Fie " > 0 si notam lim f (x ) = g( ) !

atunci exista (") > 0 astfel ca pentru j ; 0j < (") sa avem jf (x ) ; g( )j < "=(b ; a). Atunci putem scrie:

Zb
a

f (x )dx ; g( )dx =
a

Zb

Zb
a

(f (x ) ; g( )dx)

Zb
a

jf (x ) ; g ( )jb dx < " a

ceea ce demonstreaza Teorema 8.2.1.

grala cu parametru putem interventi operatia de integrare cu operatia de trecere la limita.

Observatia 8.2.1 Teorema 8.2.1 ne arata ca ^ntr-o inte-

Pentru a putea aprofunda studiul proprietatilor functiei I ( ) vom considera Y = c d].

Teorema 8.2.2 Daca functia f : a b]

c d] ! R este continua ^n raport cu ansamblul variabilelor pe dreptunghiul a b] c d], atunci functia I de nita de (8.1) este continua pe intervalul c d].
427

Formam diferenta

Demonstratie Fie
I ( ) ; I ( 0) =

un punct din intervalul c d].

Zb
a

f (x ) ; f (c 0)]dx:

Functia de doua variabile f , ind continua ^n dreptunghiul a b] c d], este si uniform continua ^n acest domeniu. Atunci, pentru orice " > 0, exista un (") > 0, asa ^nc^t a sa avem " jf (x ) ; f (x 0 )j < b;a daca j ; 0 j < ("). Acum, putem scrie
jI ( ) ; I ( 0 )j

Zb
a

jf (x ) ; f (x

" )jdx < b ; a (b ; a) = "

daca j ; 0 j < ("). Deci, avem lim I ( ) = I ( 0), ceea ce ne arata ca functia I !0 este continua ^n 0 . Cum 0 a fost ales arbitrar din intervalul c d], rezulta ca functia I este continua pe c d].
Daca f : a b] c d] ! R este continua ^n dreptunghiul a b] c d] si exista derivata partiala f 0 continua ^n raport cu ansamblul variabilelor ^n acelasi dreptunghi, atunci functia

Teorema 8.2.3 (De derivare sub semnul integrala)

I( ) =

Zb
a

f (x )dx este derivabila pe c d] si are loc formula I 0(

)=

Zb
a

f 0 (x )dx:

428

tatea

I ( ) ; I ( 0) = Z f (x ) ; f (x 0) dx ; 0 ; 0 a prin trecere la limita sub integrala, avem

b

Demonstratie Fie

un punct xat din c d]. Din egali-

I ( ) ; I ( 0) = Z f 0 (x )dx lim 0 x!x0 ; 0

b a

care ne arata ca functia I este derivabila ^n 0 si are loc formula din enuntul teoremei. Exemplul 8.2.1. Sa calculam derivata functiei I de nita prin Z1 sin x 2 R: I( ) = x dx 0 Integrala nu este improprie deoarece x!0 sinx x = . lim Avem

I 0(

)=

Z1
0

cos x dx = Z cos xdx = x x

1 0 0

1 = sin x = sin :

parametru ^n care si limitele de integrare depind de parametru, adica avem

^ Observatia 8.2.2 In unele situatii se considera integrale cu

b Z( )
)

I( ) =

f (x )dx
429

2 c d]:

a(

Daca, pe l^nga conditiile din Teorema 8.2.3, mai adaugam a faptul ca functiile a si b sunt derivabile ^n raport cu pe c d], atunci are loc formula

I 0( ) =

b Z( )
)

f 0 (x )dx + b0 ( )f (b( ) ) ; a0 ( )f (a( ) ):

a(

^n dreptunghiul a b] c d], atunci oricare ar ] c d] are loc egalitatea

Teorema 8.2.4 (de integrare) Daca functia f : a b] c d] ! R este continua ^n raport cu ansamblul variabilelor
intervalul

1 Z b 0Z 1 Z 0Zb I ( )d = @ f (x )dxA dx = @ f (x )dxA dx:

a a

Cu alte cuvinte, ^n conditiile teoremei se poate integra sub semnul integralei, sau se poate schimba ordinea de integrare. Demonstratie Fie z 2 c d] vom demonstra egalitatea mai generala

1 Zz 0Zb @ f (x )dxA d
a

1 Zb 0Zz = @ f (x )d A dx:
a

Facem notatiile

1 Zz 0Zb '(z) = @ f (x )dxA d

a

si

1 Zb 0Zz (z) = @ f (x )d A dx:

a
430

Avem

'0(z) =
si
0 (z ) =

Zb
a

f (x )dx f (x )dx

Zb
a

oricare ar z 2 c d]. De aici, rezulta ca '(z) ; (z) = C - constanta. Cum '( ) ; ( ) = 0, obtinem C = 0, ceea ce ne arata ca '(z) = (z), oricare ar z 2 c d]. Teorema este demonstrata. Exemplul 8.2.2. Sa consideram integrala cu parametru

I( ) =

Z1
0

x dx:

Integram functia I pe intervalul a b], 0 < a < b, si avem

Zb
a

Zb 0Z1 1 I ( )d = @ x dxA d
a
0

Z1 0Zb 1 = @ x d A dx
0

de unde sau

Zb x +1 1 +1 d
a

Zb d
a

Z1 x b = ln x dx Z1 xb ; xa
0 0

+1 =

ln x dx

ceea ce conduce la Z1 xb ; xa b dx = ln( + 1)jb = ln a + 1 : a ln x +1

0

431

Se observa ca, utiliz^nd proprietatea de intervertire a ora dinii de integrare ^ntr-o integrala cu parametru, am reusit sa calculam o integrala greu de calculat pe alta cale. De fapt, aceasta este una dintre aplicatiile importante ale integralelor cu parametrii: calculul unor integrale greu de evaluat pe alta cale. Deseori, integrale fara parametru sunt transformate ^n integrale cu parametru la care, apoi, se aplica derivarea sau integrarea sub semnul integralei si se obtine o valoare mai generala pentru integrala data. Prin particularizarea parametrului se obtine valoarea integralei date. Exemplul 8.2.3. Sa calculam integrala

I=

Z1
0

arctg p x 2 dx: x 1;x

Se observa ca integrala nu este improprie deoarece arctg lim p x = 1. Consideram integrala mai generala x!0 x 1 ; x2

I( ) =

Z1
0

arctg x dx p x 1 ; x2
1

2 0 1):

Derivam ^n raport cu parametrul si avem

I 0(

Z1
0

dxp 1 dx = Z p : 1 + 2x2 x 1 ; x2 (1 + 2 x2) 1 ; x2 0 x

Fac^nd schimbarea de variabila x = cos t, gasim a

I 0( ) =

Z
0

dt = p 1 2 arctg p tgt 2 cos2 t 1+ 1+ 1+

432

2 0

parametru este improprie, cele expuse ^n acest paragraf ram^n a valabile cu conditia ca integralele improprii cu care se lucreaza sa e convergente. Exemplul 8.2.4. Sa consideram integrala

^ Observatia 8.2.3 In cazul c^nd integrala ce depinde de un a

= 2 p 1 2: 1+ De aici, integr^nd ^n raport cu , gasim a p I ( ) = 2 ln( + 1 + 2) + C: Cum I (0) = 0, rezulta C = 0 si p I ( ) = 2 ln( + 1 + 2): Pentru = 1 avem p I (1) = I = 2 ln(1 + 2):

I( ) =
Scriem

Z1
0

e; x sin x dx x

2 (0 1):

I( ) =
!

Z1
0

e; x sin x dx + x

Z1
1

e; x sin x dx: x

Cum lim e; x sin x = 1, rezulta ca prima integrala este x 0 x x>0 convergenta. Deoarece, pentru x 1 avem e; x sin x e; x x
433

si

Z1 Z1
1

; e; xdx = ; e

1
1

=e

deducem ca

e; x sin x dx este convergenta. Prin urmare, x 1 I ( ) este bine de nita. Aplic^nd teorema de derivare a integralelor cu parametru, a avem: I 0(
)=

Z1
0

e; x(;x) sin x dx = ; x

Z1
0

e; x sin xdx

care este o integrala improprie convergenta. Integr^nd prin a parti, obtinem I 0( ) = ;1 ; 2I 0( ) de unde 1 I 0( ) = ; 1 + 2 din care rezulta I ( ) = ;arctg + C: Pentru determinarea constantei C calculam lim I ( ) = ; 2 + C !1 pe de o parte, si din
jI ( )j
0

Z1

e; x sin x dx x

Z1
0

e; xdx = 1

lim I ( ) = 0. !1
434

Avem deci C ; 2 = 0, de unde C = 2 . Rezulta ca I ( ) = 2 ; arctg . din acest rezultat, prin trecere la limita c^nd ! 0, > 0, gasim a

Z1 sin x
0

x dx = 2 :

^n orice activitate exista anumite rezultate care trebuiesc stuI diate mai aprofundat si chiar retinute. Aceasta situatie se ^nt^lneste si ^n clasa integralelor cu parametri si improprii. a Exista anumite functii, numite uneori si functii speciale, de nite prin integrale cu parametrii la care apelam deseori ^n calculele matematice. Doua dintre aceste functii speciale sunt functiile Gamma si Beta, numite sub un generic comun integrale euleriene. De nitia 8.3.1 Functia ; : (0 1) ! R de nita prin ;(p) =

8.3 Integrale euleriene. Functia Gamma. Functia Beta

Z1
0

e;xxp;1dx

se numeste functia Gamma sau functia lui Euler de speta a doua, iar functia B : (0 1) (0 1) ! R de nita prin

B (p q) =

Z1
0

xp;1 (1 ; x)q;1 dx

^nt^i. a

se numeste functia Beta sau functia lui Euler de speta

435

Teorema 8.3.1 Functiile ; si B sunt bine de nite, adica in-

tegralele improprii care le de nesc sunt convergente. Demonstratie Sa aratam ca functia ; este bine de nita. Scriem ; ca suma de doua integrale, anume:

;(p) =

Z1
0

e;xxp;1dx +

Z1
1

e;xxp;1dx:
1 nu este

Prima integrala I1 =

Z1
0

e;xxp;1dx pentru p

improprie. pentru p 2 (0 1) avem lim x e;xxp;1 = lim x +p;1 e;x = 1 x 0 x 0

x>0
!

x>0

daca = 1 ; p < 1, de unde, conform cu Corolarul 8.1.2, deducem ca integrala I1 este convergenta. 1 Convergenta integralei I2 =

Z
1

e;xxp;1dx rezulta din Ex-

emplul ??. Din I1 si I2 convergente si faptul ca ;(p) = I1 + I2, rezulta ca integrala improprie ce de neste functia Gamma este convergenta. Utiliz^nd acelasi Corolar 8.1.2 se arata imediat ca si functia a B este bine de nita. ^n continuare, vom prezenta c^teva din proprietatile mai I a uzuale ale functiilor ; si B . Teorema 8.3.2 Pentru functia ; sunt adevarate urmatoarele a rmatii: 1) ;(1) = 1 2) ;(p + 1) = p;(p)
436

3) ;(n + 1) = n! , n 2 N 4) ;(p) = 2 e;t2 t2p;1 dt

0

Z1

5) ;(p);(1 ; p) = sin p , p 2 (0 1) (numita formula complementelor). 1 =p . 6) ; 2

Demonstratie

1) ;(1) =

Z1
0

e;xdx = ;e;xj1 = 1 0

2) Aplicam integrarea prin parti succesiv si avem ;(p + 1) =

Z1
0

e;xxpdx = ;(e;xxp)j1+ 0

+p e;xxp;1dx = p;(p):
0

Z1

3) Se aplica ^n mod repetat formula se recurenta de la 2): ;(n + 1) = n;(n) = n(n ; 1);(n ; 1) = ::: = = n(n ; 1):::2 1 ;(1) = n!: 4) Efectuam schimbarea de variabila x = t2 si avem ;(p) = 2

Z1
0

e;t2 (t2 )p;1tdt = 2

Z1
0

e;t2 t2p;1 dt

ceea ce trebuia demonstrat.

437

5) Demonstratia formulei complementelor este mai complicata si de aceea renuntam la prezentarea ei. 6) Daca luam ^n formula complementelor p = 1 , atunci 2 avem 1 ; 2 ; 1 = 2 p de unde ; 1 = . 2 Teorema 8.3.3 Pentru functia B sunt adevarate urmatoarele relatii: Z1 yp;1 1) B (p q ) = (1 + y)p+q dy
2) B (p q) =

Z1 tp;1 + tq;1
0

(1 + t)p+q dt

;(p) ;(q) (formula de legatura dintre 3) B (p q) = ;(p + q) functiile B si ; sau formula lui Dirichlet) 4) B (p q ) = B (q p) (proprietatea de simetrie) p ; 1 B (p ; 1 q) p > 1, q > 0 5) B (p q ) = p+q;1 q 1 B (p q) = p + ; ; 1 B (p q ; 1), p > 0, q > 1. q 1) Facem schimbarea de variabila x = y si avem y+1

Demonstratie
B (p q) =

Z1
0

y y+1

p;1

y 1; y+1

q ;1

dy = (y + 1)2

438

Z1 yp;1 = dy: (1 + y)p+q

2) Utiliz^nd formula de la 1), putem scrie a
0 1 0

Z1 yp;1 Z1 yp;1 B (p q) = (1 + y)p+q dy + (1 + y)p+q dy: Z1

0

^n integrala a doua facem schimbarea de variabila y = 1=t I si obtinem formula de la 2). 3) ^n ;(p) = I

e;xxp;1 dx facem schimbarea de variabila

;(p) = tp

x = ty, t parametru real pozitiv si obtinem

Z1
0

e;ty yp;1dy:

(8.2)

^n acest rezultat ^nlocuim pe t prin 1 + t si p prin p + q I si obtinem 1 ;(p + q) = Z e;(1+t)y yp+q;1dy (1 + t)p+q Multiplicam ambii membri ai formulei precedente cu tp;1 si egalitatea obtinuta o integram ^n raport cu t de la 0 la 1 si avem: Z1 tp;1 ;(p + q) dt = (1 + t)p+q
0

Z1 0
0

@tp;1

Z1
0

1 e;(1+t)y yp+q;1dyA dt =
0

439

Z1
0

0 Z1 1 e;y yq;1 @yp e;yt tp;1dtA dy:

0

Acum, conform cu 1) si cu (8.2), ^n care schimbam pe t cu y, obtinem: ;(p + q) B (p q) =

Z1
0

e;y yq;1;(p)dy =

= ;(p) e;y yq;1dy = ;(p) ;(q) de unde gasim

0

Z1

) ;( B (p q) = ;(pp + qq) ;( ) adica ceea ce trebuia demonstrat. 4) Rezulta imediat din 3). 5) Aceste formule rezulta din formula de legatura de la 3) si utiliz^nd formula de recurenta pentru ;. a

Observatia 8.3.1 Integralele euleriene sunt utile ^n studiul

multor functii neelementare. De aceea, valorile lor au fost tabelate. Calculul multor integrale se reduce prin diferite transformari, la evaluarea functiilor B si ;.

Exemplul 8.3.1. Sa aratam ca

Z1
0

e;x2 dx =

2 Q (integrala lui Poisson):

440

Facem schimbarea de variabila x2 = t si avem

Z1
0

Z ;x dx = 1 e;t t; 1 dt: 2 e 2
2

^n integrala din membrul doi se recunoaste expresia functiei I ; pentru p ; 1 = ; 1 , adica p = 1 . Atunci, putem scrie 2 2 1 Z 2 1 1 p e;x dx = 2 ; 2 = 2 :

Exemplul 8.3.2. Sa calculam

I=
Putem scrie

Z1
0

x dx: (1 + x)2
(1 + x)2 dx
1 4

p 4

Z1 x I=
0

care comparata cu exprimarea lui B data de 1) din Teorema 8.3.3, conduce la p ; 1 = 1 si p + q = 2, de unde p = 5 si 4 4 3. q=4 Rezulta ca 5 I=B 4 3 4 de unde, utiliz^nd formula de legatura dintre B si ;, obtinem a 1; 1 ; 3 3 ; 5 ; 4 4 = I = 45 3 = 4 4 ;(2) ; 4+4
441

1 1 = 4; 4 ; 3 : 4 Acum, utiliz^nd formula complementelor avem a p 1 = 2: I=4 4 sin 4 ^n general, integralele de forma I

Z1 xm I = (1 + xn)p dx np > m + 1
0

se calculeaza prin functiile B si ;, fac^nd schimbarea de varia n = t. abila x Exemplul 8.3.3. Sa se reduca la functiile B si ; calculul integralelor de forma

Im n = (x ; a)m (b ; x)n dx
a

Zb

m si n numere reale asa alese^nc^t integrala sa e convergenta. a Facem schimbarea de variabila x = (1 ; t)a + bt t 2 0 1] si avem Im n
= (b ; a)m+n+1

Z1
0

tm (1 ; t)n dt =

= (b ; a)m+n+1B (m + 1 n + 1) = = (b ; a)m+n+1 ;(m + 1);(n + 1) : ;(m + n + 2)

442

1 Exemplul 8.3.4. Sa calculam I = lnp x dx, p 2 R , 0

Z1

p > ;1 Facem schimbarea de variabila x = e;t si avem I=

Z1
0

tpe;tdt = ;(p + 1):

8.4 Integrale duble

La integralele cu parametrii functia de integrat era de mai multe variabile, ^nsa calculul integralei se aplica numai la una din variabile, celelalte le consideram parametrii. Ne propunem sa extindem notiunea de integrala pentru functiile de mai multe variabile asa ^nc^t ^n evaluarea lor sa utilizam toate a variabilele. Astfel de integrale le vom numi multiple. Daca f : D R n ! R z = f (x1 ::: xn), atunci o integrala mmultipla o notam prin

::: f (x ::: x )dx dx :::dx : 1 n 1 2 n D Daca n = 2, atunci spunem ca avem o integrala dubla, iar daca n = 3, atunci spunem ca avem o integrala tripla. Pentru comoditatea tratarii consideram numai cazul integralelor duble. Fie f : D R 2 ! R , z = f (x y) o functie de doua variabile. Mai presupunem ca D este un domeniu marginit. Sa consideram o partitie (descompunere) arbitrara a domeniului D ^n n subdomenii D1 D2 ::: Dn cu Di 6= ?, i = 1 n si Di \ Dj = ?, i 6= j , i j = 1 n. O astfel de partitie a lui D se numeste diviziune a lui D si o notam prin ( n). Notam cu ai aria sub domeniului Di, i = 1 n si cu di diametrul
443

Z Z

lui Di (cea mai mare dintre distantele dintre doua puncte din Di ), i = 1 n. Numarul k nk = max di se numeste norma i=1 n diviziunii (partitia) n . ^n ecare subdomeniu Di al diviziunii ( n) alegem un I punct arbitrar de coordonate ( i i), i = 1 n, numite puncte intermediare. Cu aceste precizari, introducem suma integrala (
n

f) =

n X i=1

f(

i i )ai :

Evident ca suma ( n t) depinde de diviziunea n , de punctele intermediare ( i i) si de functia f . De nitia 8.4.1 Spunem ca functia f este integrabila pe domeniul D daca oricare ar sirul de diviziuni ( n)n 1 cu sirul normelor (k n k)n 2 tinde la zero si oricare ar punctele intermediare ( i i) 2 Di , i = 1 2 ::: n sirul sumelor integrale ( (Dn f ))n 1 are o limita nita. Notam aceasta limita prin

ZZ
D

f (x y)dxdy sau

ZZ
D

f (x y)da:

si o numim integrala duba a functiei f pe domeniul D. Asadar, putem scrie

f (x y)dxdy = nlim f ( k k )ak : n 0 k=1 D Ca si la functiile de o variabila reala se arata ca orice functie continua pe domeniul D este integrabila. Si proprietatile integralei duble sunt analoage cu cele ale integralei Riemann.
!1 k k!

ZZ

n X

444

functia f + g este integrabila pe D si avem

Teorema 8.4.1 (de liniaritate) Daca f g : D R 2 ! R sunt functii integrabile pe D, atunci oricare ar 2R

ZZ
D

( f (x y) + g(x y))dxdy =

ZZ
=

D D Aceasta proprietate ne spune ca integrala dubla pe domeniul D este o functionala liniara. Demonstratia teoremei este imediata.

f (x y)dxdy +

ZZ

g(x y)dxdy:

Teorema 8.4.2 (de aditivitate fata de domeniu) Daca functia f : D R 2 ! R este integrabila pe D, iar D = D1 D2 , D1 \ D2 = ?, atunci f este integrabila pe D1 si pe
D2 si avem f (x y)dxdy = f (x y)dxdy + f (x y)dxdy: D D1 D2 A rmatia din aceasta teorema se demonstreaza cu ajutorul de nitiei. Teorema 8.4.3 (de interpretare geometrica) Daca f : D R 2 ! (0 1) este integrabila, atunci avem

ZZ

ZZ

ZZ

ZZ
D

f (x y)dxdy = V (f )

unde V (f ) este volumul barei cilindrice marginita de domeniul D si suprafata data de z = f (x y), av^nd generatoarele a paralele cu axa Oz.
445

Pentru cazul particular f

ZZ
D

1, avem

dy = aria(D):

atunci

Teorema 8.4.4 (de semn) Daca f : D

f (x y)dxdy 0: D Proprietatea din enunt rezulta imediat din nenegativitatea sumelor integrale. Teorema 8.4.5 (de monotonie) Daca f g : D R 2 ! R sunt integrabile pe D si f g pe D, atunci f (x y)dxdy g(x y)dxdy: D D Pentru demonstratie se aplica functiei g ; f 0 proprietatea de semn. Teorema 8.4.6 (modulului) Daca functia f : D R2 ! R este integrabila pe D si atunci jf j este integrabila pe D si avem

ZZ

R 2 ! (0 1),

ZZ

ZZ

ZZ
D

f (x y)dxdy

ZZ
D

jf (x y )jdxdy:

Formula din teorema rezulta imediat din inegalitatea ;jf j f jf j.

integrabile pe D, m = inf f (x y), M = sup f (x y ) si g
(x y)2D ( x y ) 2D

Teorema 8.4.7 (de medie) Daca f g : D R 2 ! R sunt

446

are semn constant pe D, atunci exista un numar real m M ] asa ^nc^t a

ZZ
D

f (x y)d(x y)dxdy =

ZZ
D

g(x y)dxdy

numita formula de medie generalizata pentru integrala dubla.

f (x y) M rezulta mg(x y) f (x y)g(x y) Mg(x y). Utiliz^nd proprietatea de monotonie a integralei duble, putem a scrie: m

Demonstratie Consideram g 0 pe D. Atunci din m

ZZ
D

g(x y)dxdy M D

ZZ
D

ZZ

f (x y)g(x y)dxdy

g(x y)dxdy = 0:

(8.3)

ZZ ZZ
Daca

g(x y)dxdy = 0,

atunci

D ca sa avem formula din Teorema de medie. ZZ

Daca

f (x y)g(x y)dxdy = 0 si putem alege orice 2 m M ] g(x y)dxdy 6= 0, atunci prin ^mpartire cu acest
447

numar ^n (8.3) avem

ZZ
D

g(x y)dxdy D de unde rezulta ca putem lua

ZZ

f (x y)g(x y)dxdy

ZZ
D

ZZ
D

f (x y)g(x y)dxdy g(x y)dxdy

Cazuri particulare 8.4.1 Daca f este continua pe D, atunci exista un punct ( ) 2 D asa ^nc^t = f ( ). a 8.4.2 Daca g 1 pe D, atunci formula de medie ia forma ZZ
numita formula de medie pentru integrala dubla. Calculul integralelor duble se reduce la calculul a doua integrale de nite (Riemann), succesive. pentru ^nceput sa consideram cazul unui domeniu dreptunghiular. Teorema 8.4.8 Daca f : a b] c d] ! R este integrabila pe dreptunghiul D = a b] c d] si daca pentru orice x constant din intervalul a b], functia f este integrabila ^n raport cu y, adica exista

f (x y)dxdy =

aria(D)

F (x) =

Zd
c

f (x y)dy
448

x 2 a b]

atunci avem

ZZ
D

f (x y)dxdy =

Zb Zd
a c

dx f (x y)dy:

spectiv pentru intervalele a b] si c d], de nite prin Dx : a = x0 < x1 < ::: < xm = b Dy : c = y0 < y1 < ::: < yn = d si av^nd normele a kDx k = max(xi ; xi;1 )
i=i m

Demonstratie Vom considera diviziunile Dx si Dy , re-

respectiv

kDy k = max(yj ; yj ;1):

j =1 n

Cele doua diviziuni Dx si Dy determina pe D diviziunea D data de subdreptunghiurile Di j = f(x y) 2 Dj xi;1 x xi yj;1 y yj g i = 1 m, j = 1 n si av^nd norma kDk data de max di j , de a i=1 m j =a n unde dij este diametrul dreptunghiului Dij . Se observa imediat ca daca kDxk ! 0 si kDy k ! 0, atunci kDk ! 0 si reciproc. Alegem punctele intermediare ( i j ) 2 Dij , i 2 xi;1 xi], j 2 yj ;1 yj ], i = 1 m, j = 1 n. Deoarece f este integrabila pe D, iar functia F exista si este integrabila pe a b], avem succesiv

ZZ
D

f (x y)dxdy = kDk!0 lim

m n XX i=1 j =1

f(

i j )ariaDij

449

= Dx 0 lim
k k

m n XX i=1 j =1

Dy

k!

f(

i j )(xi ; xi;1 )(yj ; yj ;1 ) = n X i j )(yj ; yj ;1 )

k!

= kDlim 0 k!
x

m X i=1

(xi ; xi;1 ) kDlim 0 f ( y k! j =1

m X i=1

= kDlim 0 k!
x

(xi ; xi;1 ) f ( i y)dy =

c

Zd

= kDlim 0 k!
x

m X i=1

F ( i)(xi ; xi;1 ) =

Zb
a

F (x)dx =

Zb Zd
a c

dx f (x y)dy c d] se

ceea ce trebuia demonstrat. Deseori, integrala pe dreptunghiul D = a b] noteaza prin

Zb Zd
a c

f (x y)dxdy:

Asadar, formula din enuntul Teoremei ia forma

Zb Zd
a c

f (x y)dxdy =

Zb Zd
a c

dx f (x y)dy:

^n mod analog, se arata ca avem si formula I

Zb Zd
a c

f (x y) =

Zd Zb
c a

dy f (x y)dx:

450

Exemplul 8.4.1. Sa calculam

I=
Avem

Z1 Z2
0 1

dxdy : (x + y + 1)2

I=

Z1 Z2
dx
0 1

dy = (x + y + 1)2

Z1
0

dx ; x + 1 + 1 y

=
1

Z1
0

1 + 1 dx = x+3 x+2

= ; ln(x + 3)j1 + ln(x + 2)j1 = 0 0 = ; ln 4 + ln 3 + ln 3 ; ln 2 = ln 9 : 8 Sa trecem acum la calculul integralelor duble pe un domeniu D regulat ^n raport cu una din axele de coordonate .
port cu una din axele de coordonate daca orice paralela la una din axele de coordonate ^nt^lneste curba care margineste a domeniul ^n cel mult doua puncte.

De nitia 8.4.2 Spunem ca un domeniu D este regulat ^n ra-

Sa consideram ca domeniul D este regulat ^n raport cu axa Oy ( g 8.4.1). Un astfel de domeniu se descrie astfel:

D = f(x y)j a x b '(x) y

451

(x)g:

y d

y=R(x)

c 0 a

y=n(x) b x

Fig. 8.4.1

Teorema 8.4.9 Daca functia f este de nita si integrabila pe

domeniul D = f(x y )j a x b '(x) y ecare x 2 a b] exista integrala

(x)g si pentru

F (x) =
atunci are loc formula

Z(x)

f (x y)dy

'(x)

ZZ
D

f (x y)dxdy =

Zb Z(x)
a

dx

f (x y)dy:

'(x)

Consideram dreptele paralele cu Ox, y = c si y = d, astfel ca c '(x) si d (x), x 2 a b] (Fig. 8.4.1) si notam cu dreptunghiul a b] c d]. Introducem functia auxiliara

Demonstratie Folosim Teorema 8.4.8.

f (x y) daca (x y) 2 D 0 daca (x y) 2 ; D: Functia g este integrabila pe dreptunghiul ind integrabila at^t pe D, c^t si pe domeniul ; D, unde este nula. a a g: !R g(x y) =
452

Folosind proprietatea de aditivitate a integralei duble fata de domeniu (Teorema 8.4.2), putem scrie

ZZ
D

ZZ
D

g(x y)dxdy =

g(x y)dxdy +

ZZ

ZZ
D

;D

g(x y)dxdy =

(8.4)

f (x y)dxdy

ZZ
deoarece
;D

g(x y)dxdy = 0.

g(x y)dxdy se poate calcula folosind D si formula din Teorema 8.4.8. Avem
Dar, integrala

ZZ

Rb Rd g(x y)dxdy = a c D ' Zb Zd Zb 0 Z(x) = dx g(x y)dy = dx @ g(x y)dy+ a c a c 1 Z(x) Zd + g(x y) + g(x y)dyC = A
g(x y)dxdy =
'(x)

ZZ

(8.5)

Zb
a

dx

Z(x)

(x)

f (x y)dy

'(x)
453

deoarece

' Z(x) c

g(x y)dy = 0 si

Zd
(x)

g(x y)dy = 0:

Din (8.4) si (8.5) rezulta formula din enuntul Teoremei 8.4.9. Daca domeniul D este regulat ^n raport cu axa Ox, adica el are forma D = f(x y)k c y d '(y) x (y)g atunci avem formula

ZZ
D

f (x y)dxdy =

Zd Z(y)
c

dy

f (x y)dx:

'(y)

Exemplul 8.4.2. Sa calculam integrala dubla

D daca D este domeniul marginit de curbele y = x si y = x2 . Examinam domeniul D (Fig. 8.4.2) si observam ca el este situat ^ntre dreapta y = x si parabola y = x2 si punctele O( ) si A(1 1).
y 1 A(1, 1)

I=

ZZ

(3x ; y + 2)dxdy

y=
y= x
2

Fig. 8.4.2
454

D este regulat ^n raport cu axa Oy si avem D = f(x y)j 0 x 1 x2 y xg:

Atunci putem scrie succesiv:

I=
= =

Z1 Zx
0

dx (3x ; y + 2)dy =
x2 x

Z1
0

2 3xy ; y + 2y 2

dx =
x2
4

Z1
0

3x2 ; x + 2x ; 3x3 + x ; 2x2 dx = 2 2

2

Z1 x4 x2 31 = ; 3x3 + + 2x dx = : 2 2 60
0

Observatia 8.4.1 Daca avem de calculat o integrala dubla pe un domeniu arbitrar, atunci ^ncercam sa gasim o partitie a sa ^n domenii regulate si apoi aplicam proprietatea de aditivitate fata de domeniu.
Ca si ^n cazul integralelor Riemann, calculul unor integrale duble se poate face cu o schimbare de variabile. Se demonstreaza ( 16], 22]) ca are loc urmatoarea teorema de schimbare de variabile:

Teorema 8.4.10 Fie f : D R 2 ! R o functie integrabila pe D si e transformare x = '(u v), y = (u v) a domeniului R 2 ^n domeniul D. Daca functiile ' si au derivate
455

partiale de ordinul ^nt^i continue pe domeniul , iar detera minantul functional (jacobianul transformarii)

atunci are loc formula de schimbare de variabile ^n integrala dubla

@'(u v) @'(u v) D(x ) @u @v J = D(u y) = 6= 0 v @ (u v) @ (u v) @u @v

ZZ

D O schimbare de variabile des utilizata este cea polara: x = r cos y = r sin prin care se trece de la coordonatele carteziene (x y) la cele polare (r ). Geometric (Fig. 8.4.3), daca avem punctul A(x y) din planul xOy, atunci coordonatele polare ale p A sunt date lui de distanta de la origine la A, adica r = x2 + y2, si de unghiul pe care ^l face axa Ox cu directia OA, adica tg = y . x
y

f (x y)dxdy =

ZZ

f ('(u v) (u v))jJ jdudv:

A(x, y) r 2 0 x

Fig. 8.4.3
456

Jacobianul transformarii polare este

@x D(x y) = @r J = D(r ) @y @r

@x @ = cos @y sin @ dxdy p1 + x2 + y2

;r sin r cos

= r:

Exemplul 8.4.3. Sa calculam integrala dubla

I=

ZZ
D

unde D = f(x y) 2 R j x2 + y2 a2 a > 0 x 0 y 0g. Se observa ca D este marginit de sfertul de cerc x2 +y2 = r2 din primul cadran si de axele Ox si Oy (Fig. 8.4.4).
y

r 2 0 a x

Fig. 8.4.4

Utilizam coordonatele polare, prin care domeniul D este transformat ^n dreptunghiul = (r )j 0 r a 0

457

si avem

I =

ZZ
a

0 p = 2 ( 1 + a2 ; 1): Observatia 8.4.2 Prin analogie cu integralele improprii din functiile de o variabila reala, se pot introduce si integrale duble (^n general, multiple ) improprii. Observatia 8.4.3 ^n domeniul economic integralele duble I apar deseori ^n studiul modelelor matematico - economice descrise prin variabile aleatoare bidimensionale.

Z rdr Z = p dr d 1 + r2
2

1 rdrd = Z p 1 + r2 0
0

Z rdrd p
2

1 + r2
a

= 2 1 + r2 =

8.5 Integrale triple

extinderea notiunii de integrala Riemann la functii de doua variabile se poate continua pentru functii care depind de un numar oarecare de variabile. Daca avem functia f : T R m ! R , atunci putem introduce integralele de forma

ZZ
T

: : : f (x1 ::: xm )dx1 dx2 : : : dxm

numite integrale m-multiple. ^n acest paragraf vom schita cazul a trei variabile (m= 3). I Fie f : T R 3 ! R u = f (x y z) o functie de trei variabile, T ind un domeniu (corp)marginit si ^nchis.
458

Descompunem corpul T ^n n subdomenii (subcorpuri) elementare T1 T2 ::: Tn de diametre d1 d2 ::: dn si de volume v1 v2 ::: vn. ^n ecare domeniu elementar Ti alegem un punct I arbitrar Pi( i i 'i) si formam sumele (f P ) =
n X i=1

f(

i i

' i )v i =

n X i=1

f (Pi)vi

numite sume integrale. Notam cu d cel mai mare dintre diametrele d1 d2 ::: dn

De nitia 8.5.1 Spunem ca f este integrabila pe corpul T daca exista d!0 (f P ). lim Aceasta limita se noteaza prin

ZZZ
T

f (x y z)dxdydz sau

ZZZ
T

f (P )dv

si se numeste integrala tripla pe T a functiei f.

Asadar, avem

ZZZ
T

f (x y z)dxdydz = d!0 lim

n X i=1

f(

i i

'i)vi:

Ca si la integralele duble este valabil rezultatul: Teorema 8.5.1 Daca functia f este continua pe corpul T, atunci ea este integrabila pe acest corp

Observatia 8.5.1 Daca f (x y z) > 0 pe corpul T, atunci RRR

T

f (x y z)dxdydz reprezinta masa corpului T de densitate variabila = f (x y z) (interpretarea zica a integralei

triple).
459

Observatia 8.5.2 Daca f (x y z) = 1 pe T, atunci

ZZZ
T

dxdydz = v(T )

unde v(T) este volumul corpului T (interpretarea geometrica a integralei triple) Proprietatile integralei triple sunt similare cu cele ale integralelor duble. ^n continuare prezentam calculul integralelor triple. I Teorema 8.5.2 Daca functia f : a1 b1 ] a2 b2 ] a3 b3] = T ) R este marginita si integrabila pe paralelipipedul drepb R3 tunghic de de nitie, exista integrala F (x y) = f (x y z)dz a3 pentru orice (x y) 2 a1 b1 ] a2 b2 ] = D si F este integrabila pe D, atunci

ZZZ
T

1 ZZ 0Zb f (x y z)dxdydz = @ f (x y z)dzA dxdy:

3

a3

Demonstratia este analoaga cu cea de la integrale duble (v. Teorema 8.4.8]) Corolarul 8.5.1 Utiliz^nd calculul integralei duble pe drepa tunghiul D, obtinem

ZZZ
T

f (x y z)dxdydz =
=
1 2

Zb Zb Zb
1 2 3

Zb Zb Zb
a1 a2 a3

a1 a2 a3

f (x y z)dxdydz =

dx dy f (x y z)dz:
460

Exemplul 8.5.1. Sa calculam

I=
Avem succesiv

Z1Z2Z2
0 1 1

dxdydz : (x + y + z + 1)3

dz I = dx dy (x + y + z + 1)3 =
0 1 1

Z1 Z2 Z2

1 = ;2
1

Z1 Z2
0 1 2

1 dx dy (x + y + z + 1)2 j2= 1

1 Z dx Z 1 1 =; ; dy = 2 2 (x + y + 3) (x + y + 2)2 1 Z dx 1 1 = ; j2 = 2 x+y+3 x+y+2 1

1 0 1

1Z =2
0

1 ; 1 ; 1 + 1 dx = x+5 x+4 x+4 x+3

= 1 (ln(x + 5) ; 2 ln(x + 4) + ln(x + 3)) j1 = 0 2 = 1 ln (x + 5)(x + 3) j1 = 1 ln 24 ; ln 15 = 1 ln 384 : 2 (x + 4)2 0 2 25 16 2 375 Acum, sa consideram cazul unui corp T regulat ^n raport cu Oz, adica un corp ^n care orice paralela la Oz intersecteaza suprafata corpului ^n cel mult doua puncte (v. Fig.8.5.1.)
461

Fig:8:5:1: Are loc urmatoarea formula de calcul

ZZZ
T

f (x y z)dxdydz =

ZZ

dxdy f (x y z)dz:
'(x y)

( Zx y)

Daca D este dat de a x obtinem formula de calcul

b si u(x)

v(x), atunci

ZZZ
T

f (x y z)dxdydz =

v ( Zb Z(x) Zx y) a u(x) '(x y)

dx dy f (x y z)dz:

Exemplul 8.5.2. Sa se calculeze

I=

ZZZ
T

dxdydz (2 + x + y + z)3

unde T este corpul marginit de planele de coordonate si de planul x + y + z = 1. Corpul T este cel din g.8.5.2.
462

Avem

Fig:8:5:2: I=
1 Z1 Z;x 1;x;y Z 0 0 0

dz dx dy (1 + x + y + z)3 =
1;x

Z 1 Z dx dy 1 j1;x;y = = ;2 2 0 (2 + x + y + z)
1

1 Z dx Z 1 ; 1 =; dy = 2 9 (2 + x + y)2
1 1;x 0

1 = ; 1 dx 1 y + 2 + x + y j1;x = 0 2 9
0

Z1

463

1Z = ;2
0

1 ; x + 1 ; 1 dx = 9 3 2+x

2 = 1 ln(x + 2) ; x + (x ; 1) j1 = 0 2 3 18 7 = 1 ln 3 ; 18 : 2 2 Ca si la integrala dubla, schimbarea de variabile la integrala tripla are drept scop simpli carea calcului acestei integrale, care rezulta prin modi carea functiei de integrat sau a domeniului de integrare. Presupunem ca avem de calculat

I=

ZZZ
T

f (x y z)dxdydz

si ca efectuam schimbarea de variabile

x = g1 (u v w) y = g2(u v w) z = g3(u v w) (u v w) 2 T1 R 3 , care transforma domeniul T1 < R 3 ^n T R 3 . Mai presupunem ca functiile g1 g2 g3 sunt continue, cu derivate partiale de ordinul ^nt^i continue ^n T1 , iar determinantul a functional Dxyz J = D((u v w)) =
Are loc formula
@g1 @x @g2 @x @g3 @x @g1 @y @g2 @y @g3 @y @g1 @z @g2 @z @g3 @z

6= 0 ^n T1

ZZZ
T

f (x y z)dxdydz =
464

ZZZ
T1

f (g1(u v w)) g2(u v w) g3(u v w)jJ jdudvdw

numita formula schimbarii de variabila ^n integrala tripla (v. 17], 22]) Aplicatia 8.5.1. Coordonate cilindrice. Trecerea de la coordonate carteziene la cele cilindrice ( g. 8.5.3.) este data de x = cos y = sin z = z, cu 0 R, 0 <2 ,0 z h si J = .

Fig:8:5:3:

Aplicatia 8.5.2. Coordonatele sferice (coordonate polare ^n spatiu). Trecerea de la coordonatele carteziene la
cele sferice (v. g.8.5.4.) este data de
465

x = cos sin ' y = sin sin ' z = cos ' , cu 0 <1 0 <2 0 si J = 2 sin ' . Exemplul 8.5.3. Sa calculam I=

Fig:8:5:4:

ZZZ p
T

z x2 + y2dxdydz

daca domeniul T este marginit de cilindrul x2 + y2 = 2x si planele y = 0 z = 0 si z = a. Utilizam coordonatele cilindrice si avem

I=

ZZZ
T1

z 2 d d dz
466

unde T1 este dat de : 0 2 cos 2 o Utilizam coordonatele cilindrice si avem

o z a.

I=I=

ZZZ
T1

z 2 d d dz
2 cos
2

unde T1 este dat de : 0 2 0 ^n continuare rezulta succesiv I

0 z
2

a.

I=

Z
0

2 cos 2

Z
0

Za
0

1 a2 Z d zdz = 2
0

2 cos

Z
0

d =

4 = 3 a2

Z
0

cos3 d = 4 a2 (1 ; sin2 )d(sin ) = 3

0

3 = 4 a2 sin ; sin 3 3 Exemplul 8.5.4. Calculati

8 j02 = a2 : 9

I=

ZZZ
T

z2 dxdydz

unde T este corpul marginit de sfera 2 + y2 + z2 a2 a > 0: Efectu^nd schimbarea de variabila data de coordonatele a sferice, obtinem

I=
=

ZZZ Z
0

cos2 '

sin 'd d d' =

Z2
0

cos ' sin 'd'

2

Za
0

a5 d = 415 :

467

8.6 Probleme
1. Prin calculul direct, stabiliti natura urmatoarelor integrale improprii a)
+ Z1 0

sin xdx

Z1 dx b)
0

c) d) e) f)

Z1 arctgx
0

x2 + 9

Z0 dx

1 + x2 dx 9 + x2

;1 Z1

xe;x2 dx xne;xdx n 2 N
4 ; x2

Z1
0

Z2 x5dx g) p
h)

Z1
0

Z2 dx i)
0

dx px(1 ; x)
(x ; 1)2
468

j)

Z1
0

x ln2 xdx

Z1 2x + 1 k) x2 + x + 1 dx 0 Z1 xdx
l)

2. Precizati natura urmatoarelor integrale improprii:

a) b)

x4 + 1 .

Z1 Z1
1

dx 1 + x2 + x10

dxp p 2 + x2 3 4 + x3 1 + Z 1 p3 + x2 3 c) p 2 dx x ;2

d) e) f)

Z1 Z1 Z
0 0

e;ax sin bxdx a b 2 R a > 0 e;ax cos bxdx a b 2 R a > 0 x2 x4 + 2x2 + 3 dx

0 +1

Z1 dx p g)
1

x 3 x2 + 1
469

Z1 dx h) p
i)

Z1
0

1 ; x6
3

Z1 dx p j) Z1 dx k)
0 + Z1 0

x dx p(1 ; x2)5
3

e3x ;1
tgx ; x .

3. A ati v. p. C pentru integralele:

a) b)
;1 + Z1 ;1

sin xdx 1 + x dx 1 + x2

Z2 dx c)
1 2

x ln x
1 ; x2

Z1 dx d)
e)

Z1
0

dx . x ; 3x + 2
2

4. A ati:
470

a) lim (3x + 1) cos( x)dx !0 b) lim !0

Z2
1

Z1 p
5

x6 + x2 + 2dx.

5. A ati derivatele I 0( ) pentru urmatoarele functii:

b) I ( ) = c) I ( ) =

Z1 dx a) I ( ) = x2 + 0 Z Z1
0
2

2R

cos(x2 + 2)dx x 2 R
p 2x x +

dx

> 0.

6. Calculati integralele cu parametrii:

a) I ( ) = b) I ( ) =

Z1 1 ; e2 Z
0 0
2

xex dx
2

> ;1
sin2 x)dx
j j < 1.

ln(cos2 x +

>0

Z1 ln(1 ; x2) p dx c) I ( ) = 1 ; x2
7. Calculati

Z1
0

e; xdx,

> 0. Plec^nd de la rezultatul a

471

gasit, aratati ca
0

Z1

e;xxn dx = n!

n 2 N:

Z1 dx 8. Plec^nd de la x2 + a , a > 0, gasiti a

0

Z1
0

dx (x + 1)n+1
2

n 2 N:

9. Aratati ca functia ; este o functie convexa. 10. Utiliz^nd integralele euleriene, calculati integralele: a
a) b) c) d)

Z1 p Z0 Z1
0 0

x ; x2 dx
p

x2 a2 ; x2 dx, a > 0 x dx (1 + x2 )2
p 4

1 + x4 0 Z1 px 3 e) dx (1 + x2 )2

Z1 x2dx

Z1 x2dx f)
0 0

(1 + x6 )2
472

g) h)

Z1 Z2
1 0

x 3 1 ; x3 dx
(x ; 1)8(2 ; x)10 dx (1 + x2 )n ,n2N

Z1 dx i)
j) k)

Z
0

sin4 x cos2 xdx

Z1
0

x2n e;x2 dx, n 2 N .

11. Calculati integralele duble:

a) b) c) d)

Z1 Z2 Z Z1
2 0 1

dx (3x + y + 1)2
(2x2 y ; 3xy + 2x ; 3y + 1)dxdy

Z Z2
1 0 1 ZZ

;1

ex+y dxdy xydxdy daca

D = f(x y) 2 R 2 j x 0 y 0 x + y 1g
473

e) f) g) h) i) j)

xydxdy, unde D este interiorul triunghiului de D v^rfuri (0 0), (0 1) si (1 1) a

(2x ; y)dxdy, unde D este domeniul marginit D de curbele y = 2 ; x2 si y = 2x ; 1

ZZ ZZ

y ln xdxdy, daca D este domeniul marginit de D p curbele xy = 1, y = x, x = 2

ZZ

ZZ

D de cercul x2 + y2 = a2 , a > 0

x2 + y2dxdy, daca D este domeniul marginit

ZZ

D marginit de cercurile x2 + y2 = e2 si x2 + y2 = e4

ln(x2 + y2)dxdy, daca D este domeniul

ZZ

D marginit de dreptele x + y = 1, x ; y = 1, x + y = 3 si x ; y = ;1.

(x + y)3(x ; y)2dxdy, daca D este domeniul

12. Calculati aria domeniului D limitat de curbele xy = 1,

xy = 2, y = x si y = 3x. 13. Calculati aria domeniului plan D limitat la curbele x = 4y ; y2 si x + y = 6. 14. Calculati aria domeniului plan limitat de curbele y = 2 ; x si y2 = 4x + 4.
474

15. Calculati volumul corpului limitat de suprafetele y = 1+

x2, z = 3x, y = 5 si z = 0 si situat ^n primul octant. 16. Calculati volumul corpului limitat de suprafetele z = 0, z = xy, x2 + y2 = 4. RRR 17. Calculati integrala I = zdxdydz, unde V este domeV niul de nit prin: 8 1 0 x 2 < y x : 0 z x p1 ;2x2 ; y2

18. Sa se calculeze

RRR zdxdydz, unde (V) este jumatatea suV

19. Calculati integrala I =

2 2 2 perioara a elisoidului x2 + y2 + z2 a b c

RRR z2dxdydz, unde corpul (V)

V

1.

este marginit de suprafata conica R2 z2 = h2(x2 + y2) si de planul z = h. RRR p 20. Sa se calculeze integrala I = z x2 + y2 dxdydz, unde V V este marginit de suprafata cilindrica x2 + y2 = 2bx b > 0 si planele y = 0 z = 0 z = a (y > 0 a > 0).

475

8.7 Test de veri care a cunostintelor nr. 8

1. De niti urmatoarele notiuni: a) Integrala improprie de prima speta b) Functiile Beta si Gamma ale lui Euler c) Integrala dubla. 2. a) Studiati convergenta integralei

Z
0

1 2

Z1 dx b) Studiati convergenta integralei

1

dx , x ln2 x
1 + x4 ,
3

Z1 dx c) Studiati convergenta integralei I = p

d) Studiati convergenta integralei
0

1 ; x4

I=

Z1 j sin xj
1

xw dx

w> 1:

3. Sa se calculeze integrala I (a) =

Z1 1 ; e;ax
0

pinde de parametrul real a > ;1. 4. Calculati integrala

x ex dx care de-

I ( b) =

Z
0

1 ln 1 + b sin x dx cu b 2 R : sin x 1 ; b sin x

476

5. a) Calculati integrala:

I ( b) =

Z
0

ln(cos2 x + b2 sin2 x)dx

care depinde de parametrul real 0 < b < 1. Z1 1 ; cos yx b) Calculati I (y k) = e;kxdx cu y x 0 k > 0. 6. Calculati cu ajutorul integralelor euleriene: a) I =

0,

Z1 p
0

x ; x2 dx
1 4

Z1 x b) I =
0

d) I =

Z1 x c) I = 1 + x3 dx 0 Z1 x2
0

(1 + x)2 dx

(1 + x4 )2

7. Calculati: a) I = 1 2] b) I =

ZZ

dxdy , unde D este dreptunghiul 3 4] D (x + y)2 ydxdy 3 (1 + x2 + y2) 2

477

Z1 Z1
0 0

c) I =

Z1 Z0
0

;1

x exy dxdy.

8. a) Calculati I =

ZZ

D niul marginit de parabolele y = x2 si y2 = x. ZZ x2 dxdy unde D este marginit de b) Calculati I = D y2 dreptele x = 2, y = x si hiperbola xy = 1. xydxdy, unde D este sfertul de cerc D R2 situat ^n primul cadran.

(x2 + y)dxdy unde D este dome-

9. Calculati I =

ZZ

x2 + y2

10. Calculati I =

x2 sin(xy) dxdy, unde D este domey D niul marginit de parabolele x2 = y, x2 = 2y, y2 = 2 x, y 2 = x.

ZZ

478