Sunteți pe pagina 1din 86

1.

Comportamentul consumatorului

1.1 Funcţii de utilitate. Curbe de indiferenţă. Utilităţi


marginale. Rata marginală de substituţie

?
Problema 1
În tabloul următor sunt date diferite combinaţii de bunuri 1 şi 2 ce procură
unui consumator un nivel de utilitate U0 = 2. Dacă x1 este cantitatea
consumată din bunul 1 şi x2 cantitatea din bunul 2, avem:

x1 3 6 9 12
x2 9 5 2 1
Se cere:
1. Trasaţi curba de indiferenţă asociată nivelului de utilitate U0 = 2;
2. Calculaţi RMS între x1 = 9 şi x2 = 12 de-a lungul curbei de indiferenţă.
Rezolvare
1. Curba de indiferenţă este locul geometric al perechilor (x1, x2) ce descriu
combinaţii de cantităţi din cele două bunuri ce procură consumatorului
aceeaşi satisfacţie. Pentru un nivel U0 = 2 graficul este următorul:

x2

2 0 3 6 9 12 x1
1
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
2. Rata marginală de substituţie (RMS) indică în ce măsură trebuie substituit
bunul 1 cu bunul 2 pentru a rămâne pe aceeaşi curbă de indiferenţă, deci
dU = 0 :
∂U
∂U ∂U ∂x dx
dU = dx1 + dx 2 = 0 ⇔ 1 = − 2 = RMS .
∂x1 ∂x 2 ∂U dx1
∂x 2
Pentru cazul nostru, avem:
dx 2 1− 2 1
RMS = − =− = .
dx1 12 − 9 3
Deci rata marginală de substituţie între x1 = 9 şi x2 = 12 de-a lungul curbei
de indiferenţă U0 = 2 este RMS = 0,333.

?
Problema 2
Fie U = x1 x 2 funcţia de utilitate a unui consumator, x1 fiind cantitatea
consumată din bunul 1 şi x2 cantitatea din bunul 2.
Se cere:
1. Trasaţi harta de indiferenţă asociată lui U;
2. Determinaţi RMS între cele două bunuri şi faceţi o reprezentare grafică;
3. Calculaţi nivelul de utilitate resimţit de consumator dacă consumă
pachetul: (x1, x2) = (1, 3).
Rezolvare
1. O hartă de indiferenţă corespunde unei mulţimi de curbe de indiferenţă,
fiecare fiind asociată unui nivel de utilitate dat şi constant. Astfel, pentru
nivelele
Comportamentul consumatorului

de U0 = 1, U0 = 2, U0 = 3 avem următorul grafic:

x2
4

2
U0 = 3

1 U0 = 2
U0 =1

0 1 2 3 x1

Curbele de indiferenţă sunt convexe în raport cu originea şi cu cât curba de


nivel este mai îndepărtată de origine cu atât nivelul ei de utilitate este mai
mare.
U x′1 dx 2 x 2
2. RMS = =− = . Pentru a reprezenta grafic RMS vom
U x′2 dx1 x1

considera graficul curbei de indiferenţă asociat nivelului de utilitate U0 = 1.

x2 C
2

x2 + ∆ x2 B
1

x2 RMS A U0 = 1
D
0,5

0 0,5 x1 + ∆ x1 1 x1 2 x1
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
Fie A = (x1, x2) un pachet de bunuri şi U0 = 1 curba de indiferenţă
asociată. Fie B = (x1 + ∆ x1, x2 + ∆ x2) un nou pachet de bunuri echivalent cu
A, adică se găsesc pe aceeaşi curbă de indiferenţă. Putem deci, substitui ∆
x2 din bunul 2 lui ∆ x1 din bunul 1 fără a modifica nivelul de satisfacţie
dx 2
resimţit de consumator. Raportul − măsoară RMS. Din punct de vedere
dx1
grafic RMS este dată de valoarea absolută a pantei tangentei în A la curba de
indiferenţă asociată nivelului de utilitate U0 = 1. Cum curba de indiferenţă
este convexă în raport cu originea, rezultă că RMS este descrescătoare dacă
ne deplasăm din C în D căci valoarea absolută a pantei tangentei la curba de
indiferenţă se diminuează.
3. Nivelul de utilitate resimţit de consumator este: U * = 1 × 3 = 3.

?
Problema 3
Pentru fiecare din funcţiile de utilitate următoare:
U 1 ( x, y ) = ax + by
U 2 ( x, y ) = ln xy

U 3 ( x, y ) = x α y β β α, β > 0

U 4 ( x, y ) = xy

Se cere:
1. Să se calculeze utilităţile marginale;
2. Să se deducă valoarea ratei marginale de substituţie;
3. Să se discute convexitatea.
Comportamentul consumatorului

Rezolvare
1. Utilităţile marginale se obţin plecând de la derivatele parţiale de ordinul
întâi ale funcţiei de utilitate:
∂U 1 ∂U 1
=a =b
∂x ∂y
∂U 2 1 ∂U 2 1
= =
∂x x ∂y y
∂U 3 U ∂U 3 U
=α 3 =β 3
∂x x ∂y y
1/ 2 1/ 2
∂U 4 1 ⎡ y ⎤ ∂U 4 1 ⎡ x ⎤
= ⎢ ⎥ = ⎢ ⎥
∂x 2 ⎣x⎦ ∂y 2 ⎣ y⎦

1
Funcţia U4 se deduce din U3 astfel că: α = β = .
2
2. Raportul utilităţilor marginale adică, ratele marginale de substituţie sunt
egale cu:
a y α
RMS1 = ; RMS 2 = = RMS 4 ; RMS 3 = RMS 2 ;
b x β
3. Plecând de la rezultatele precedente, se poate scrie că:
dRMS1
• = 0 deci U1 este totodată convexă şi concavă deoarece este
dx
o dreaptă.
xdy − ydx
• dRMS 2 (= RMS 4 ) = rezultă deci că:
x2
dy
x −y
dRMS 2 dx xRMS 2 + y
= 2
=− <0
dx x x2
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
dy
căci prin definiţie RMS = − . Curbele U2 şi U4 sunt deci
dx
convexe.
α α
• S-a văzut că RMS 3 = RMS 2 şi cum > 0 , funcţia U3 este de
β β
asemenea convexă.

?
Problema 4
Se consideră funcţia de utilitate U(x, y) = x0,5y0,6 unde x şi y reprezintă
cantităţile consumate de bunuri X şi Y.
Să se arate că:
1) Curbele de indiferenţă asociate acestei funcţii de utilitate sunt
descrescătoare. Sunt ele liniare, concave sau convexe?
2) Calculaţi utilităţile marginale ale bunurilor X şi Y. Sunt ele negative, nule
sau pozitive? Sunt de asemenea descrescătoare, constante sau crescătoare?
Aceste rezultate sunt compatibile cu ipoteza de nesaturare?
3) Scrieţi diferenţiala totală a funcţiei de utilitate. Deduceţi expresia ratei
marginale de substituţie (RMS) între bunuri.
4) Cum evoluează RMS când x variază ?
Rezolvare
1. Din expresia funcţiei de utilitate U(x, y) = x0,5y0,6 obţinem ecuaţia curbelor
de indiferenţă de forma (U(x, y) = u = constant):
u 5 −5
y 0, 6 = 0,5
adică y = u 3 x 6
x
Comportamentul consumatorului
ce are derivata de ordinul întâi negativă (deci este descrescătoare):
dy 5 5 −11
= − u 3x 6 < 0
dx 6
iar derivata de ordinul doi, pozitivă:
d 2 y 55 5 3 −17 6
= u x >0
dx 2 36
ce atestă convexitatea curbelor de indiferenţă.
2. Utilităţile marginale sunt pozitive:
∂u ( x, y ) u ( x, y )
U 'x = = 0,5 x −0,5 y −0,6 = 0,5 >0
∂x x
∂u ( x, y ) u ( x, y )
U 'y = = 0,6 x 0,5 y 0, 4 = 0,6 >0
∂y y
şi descrescătoare deoarece derivatele de ordinul doi sunt negative:
∂ 2u u ( x, y )
U "x = = −0,25 x −1,5 y 0,6 = −0,25 <0
∂x 2
x2
∂ 2u u ( x, y )
U"y = = −0,24 x 0,5 y −1, 4 = −0,24 < 0.
∂x 2
y2
Aceste rezultate sunt compatibile cu ipoteza de nesaturare deoarece
utilităţile marginale nu se anulează niciodată. Cum nu există limită a
utilităţii, este posibilă concluzia absenţei saturării.
3. Diferenţiala totală a funcţiei de utilitate se scrie:
∂u ( x, y ) ∂u (x, y )
du ( x, y ) = dx + dy
∂x ∂y
ceea ce conduce pentru o curbă de indiferenţă (u(x ,y) = constant şi deci
du = 0) la următoarea rată marginală de substituţie(RSM):
dy U ' x 0,5 x −0,5 y 0, 6 5 y
RSM = − = = = .
dx U ' y 0,6 x 0,5 y −0.4 6 x
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
4. Când x variază obţinem:
dy dx − 30 x5 y
5 6x − 5 y 6 − 30 y
d (RSM ) dx dx = 6x 55 y
= 2 2
=− < 0.
dx 36 x 36 x 36 x 2
Rata marginală de substituţie este deci descrescătoare şi curbele de
indiferenţă sunt convexe.

1.2 Axioma de nesaturare. Forme ale curbei de


indiferenţă

?
Problema 5
Fie U1, U2, U3, U4, patru funcţii de utilitate cu următoarele expresii:
U 1 = x1 x 2

U 2 = 4 x11 / 2 x 22 / 3
U 3 = 2 x1 x 2 + 3 x 2

U 4 = ax12 + bx 22 , a > 0, b > 0.


Se cere:
1. Cercetaţi monotonia RMS a lui U1, U2, U3, U4;
2. Curbele de indiferenţă asociate lui U1, U2, U3, U4 sunt convexe în raport
cu originea?
Rezolvare
1. Se ştie că RMS indică în ce măsură trebuie substituit bunul 1 cu bunul 2
pentru a rămâne pe aceeaşi curbă de indiferenţă, adică pentru care
consumatorul păstrează aceeaşi satisfacţie.
Comportamentul consumatorului
Fie U funcţia de utilitate a consumatorului. Calculăm diferenţiala totală, care
de-a lungul unei curbe de indiferenţă este 0 deoarece utilitatea este
constantă.
∂U
∂U ∂U ∂x dx
dU = dx1 + dx 2 = 0 ⇔ 1 = − 2 = RMS .
∂x1 ∂x 2 ∂U dx1
∂x 2

x2
Pentru U1: RMS1 =
x1
1
4 x1−1 / 2 x 22 / 3
3x
Pentru U2: RMS 2 = 2 = 2
2 4 x1
4 x11 / 2 x 2−1 / 3
2
2 x2
Pentru U3: RMS 3 =
2 x1 + 3

ax1
Pentru U4: RMS 4 = .
bx 2
Pentru a cunoaşte sensul variaţiei RMS în funcţie de x1, va trebui să
calculăm diferenţiala totală a RMS.
⎛ x ⎞ x dx − x dx
Pentru U1: dRMS1 = d ⎜⎜ 2 ⎟⎟ = 1 2 2 2 1 de unde:
⎝ x1 ⎠ x1

⎛ dx ⎞
x1 ⎜⎜ 2 ⎟⎟ − x 2
dRMS1 dx dx 2
= ⎝ 1 2⎠ dar cum x1 > 0, x 2 > 0 şi = − RMS < 0
dx1 x1 dx1
căci RMS între două bunuri de consum este întotdeauna pozitivă. Deoarece
dRMS1
< 0 este negativă deci U1 este descrescătoare.
dx1
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii

⎛ 3 x ⎞ 4 x d (3 x 2 ) − 3 x 2 d (4 x1 )
Pentru U2: dRMS 2 = d ⎜⎜ 2 ⎟⎟ = 1 de unde:
⎝ 4 x1 ⎠ 16 x12

⎛ dx ⎞
3x1 ⎜⎜ 2 ⎟⎟ − 3x 2
dRMS 2
= ⎝ dx1 ⎠ ,
dx1 4 x12

dx 2 dRMS 2
dar cum x1 > 0, x 2 > 0 şi = − RMS < 0 rezultă că: <0
dx1 dx1
este negativă deci U2 este descrescătoare.
⎛ 2 x 2 ⎞ 2(2 x1 + 3)d ( x 2 ) − 4 x 2 d ( x1 )
Pentru U3: dRMS 3 = d ⎜⎜ ⎟⎟ = de
⎝ 2 x1 + 3 ⎠ (2 x1 + 3) 2

dx 2
2(2 x1 + 3) − 4 x2
dRMS 3 dx1
unde: = dar cum
dx1 (2 x1 + 3) 2

dx 2 dRMS 3
x1 > 0, x 2 > 0 şi = − RMS < 0 rezultă că: <0 este
dx1 dx1
negativă deci U3 este descrescătoare.
⎛ ax ⎞ bx d (ax1 ) − ax1 d (bx 2 )
Pentru U4: dRMS 4 = d ⎜⎜ 1 ⎟⎟ = 2 de unde:
⎝ bx 2 ⎠ b 2 x 22

⎛ dx ⎞
ax 2 − ax1 ⎜⎜ 2 ⎟⎟
dRMS 4
= ⎝ dx1 ⎠,
2
dx1 bx 2

dx 2 dRMS 4
dar cum x1 > 0, x 2 > 0 şi = − RMS < 0 rezultă că: > 0 este
dx1 dx1
pozitivă deci U4 este crescătoare.
2. Să deducem formele curbelor de indiferenţă. Se cunoaşte că dacă RMS
între două bunuri este descrescătoare atunci curbele de indiferenţă sunt
Comportamentul consumatorului
convexe faţă de origine. Invers, dacă RMS este crescătoare, curbele de
indiferenţă sunt concave faţă de origine. Deci curbele de indiferenţă
asociate lui U1, U2, U3, sunt convexe faţă de origine, pe cînd a lui U4 este
concavă.

?
Problema 6
Fie funcţia de utilitate a unui consumator de forma:
U = 2 x1 x 2 + x12 .
Se cere:
1. Verificaţi dacă U verifică axioma de nesaturare?
2. Fie x10 = 1 şi x 20 = 2 consumul unui agent economic în perioada 1.
Calculaţi variaţia satisfacţiei sale dacă în perioada 2 consumul său din bunul
2 creşte cu 3 unităţi.
Rezolvare

1. Vom arăta că U verifică axioma de nesaturare.


Este suficient pe de-o parte să arătăm că variaţia satisfacţiei consumatorului
(∆U ) indusă de o creştere a consumului de bun 1, în condiţiile în care
consumul de bun 2 rămâne constant, este pozitivă.
Pe de altă parte vom arăta că variaţia satisfacţiei consumatorului indusă de o
creştere a consumului de bun 2, în condiţiile în care consumul de bun 1
rămâne constant, este pozitiv.
Pentru aceasta vom calcula utilităţile marginale ale celor două bunuri, adică
suplimentul de utilitate resimţit de către consumator dacă el consumă o
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
unitate suplimentară de bun:
∂U
= 2x2 + 2x1 = 2( x1 + x2 ) > 0 căci x1 > 0 şi x2 > 0
∂x1
şi
∂U
= 2 x1 > 0 căci x1 > 0 .
∂x 2
Deci funcţia U respectă axioma de nesaturare.
2. Calculăm variaţia satisfacţiei consumatorului.
∆U = 2 × 1 × 2 + 12 − (2 × 1 × 5 + 12 ) = 6
Deoarece satisfacţia consumatorului a crescut de la valoarea 5 la valoarea 11
putem spune că a crescut cu 120%.

?
Problema 7
În problema de mai jos sunt prezentate trei nivele de satisfacţie ale unui
consumator, procurate de diferite combinaţii de consum de bunuri x şi y.
Nivelul
de Bunuri Combi- Combi- Combi- Combi- Combi-
satisfacţie naţia 1 naţia 2 naţia 3 naţia 4 naţia 5

x 10 20 50 100 -
U1 y 120 60 20 10 -

x 30 50 100 160 260


U2 y 160 100 40 20 10

x 50 100 150 220 300


U3 y 210 110 60 40 30
Comportamentul consumatorului
Se cere:
1. Trasaţi curbele de indiferenţă;
2. Calculaţi rata marginală de substituţie pentru U1 între x = 10 şi x = 20;
3. Considerând că funcţia de utilitate este de forma U = f(x, y) = xy iar
restricţia bugetară este px x + px y = R unde R este venitul iar px şi py sunt
preţurile unitare ale bunurilor x şi y, atunci:
a) determinaţi cantităţile de bunuri consumate x şi y ce-i procură
consumatorului satisfacţia maximă în funcţie de R, px, py;
b) determinaţi valorile numerice ale acestor cantităţi luând R = 400
u.m., px = 4 u.m. şi py = 10 u.m.;
c) trasaţi restricţia bugetară pe grafic astfel încât să concorde rezultatul
algebric cu rezoluţia grafică;
4. Ştiind că venitul creşte de la 800 u.m. la 1200 u.m. iar preţurile rămân
neschimbate, trasaţi şi interpretaţi curba ce uneşte punctele de tangenţă între
dreptele de buget şi curbele de indiferenţă;
5. Preţul bunului y a scăzut brusc la o cincime. Comentaţi evoluţia situaţiei;
6. Determinaţi funcţia de cerere a acestui bun;
7. Este elasticitatea cerere-preţ, exprimată în valoare absolută, constantă de-
a lungul acestei drepte? Puteţi preciza valorile singulare? Ce puteţi spune
despre venitul marginal în punctul în care elasticitatea este egală cu 1 ?
Rezolvare
1.Curbele de indiferenţă au forma ilustarată în figura de mai jos. Nivelul de
utilitate al unei curbe creşte o dată cu îndepărtarea acesteia de origine.
Totodată în cadrul figurii sunt trasate restricţiile bugetare pentru diferite
valori ale venitului şi preţurilor (vezi punctele 3. şi 4.) cât şi curba ce uneşte
punctele de tangenţă între dreptele de buget şi curbele de indiferenţă.
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
1.

300
280
Efect de
preţ
200
U
U

120
U
100 E4
80
D
60
E3
40
E2
20 E1

0
20 40 60 100 140 160 200

2. Rata marginală de substituţie este egală cu raportul utilităţilor marginale


a bunurilor. În această problemă datele prezentate fiind discontinue, nu se
poate calcula decât o rată medie de substituţie.
∆y 60 − 120
Între x = 10 şi x = 20 pe curba U1 se găseşte RMS = − =− = 6.
∆x 20 − 10
⎧max u ( x, y )
3. Programul ce trebuie rezolvat este: ⎨
⎩ xp x + yp y = R
Aplicând metoda multiplicatorilor lui Lagrange, se obţine funcţia:
L ( x, y, λ ) = u ( x, y ) + λ (R − xp x − yp y )

ce trebuie să satisfacă condiţiile de ordinul întâi şi doi.


Condiţiile de ordinul întâi sunt:
∂L
= y − λ px = 0
∂x
∂L
= x − λ py = 0
∂y
∂L
= R − xp x − yp y = 0
∂λ
Comportamentul consumatorului
de unde:
R R R
x= , y= , λ= ,
2 px 2 py 2 px p y

iar condiţiile de ordinul doi :

∂2L ∂2L ∂2L 0 1 − p2


∂x 2 ∂x∂y ∂x∂λ
∂2L ∂2L ∂2L 1 0 − py
D2 = = = 2 px p y
∂y∂x ∂y 2 ∂y∂λ
∂2L ∂2L − px − py 0
0
∂λ ∂x ∂λ ∂y

unde D2 este determinantul de ordinul doi al matricii hessiene bordate.

Dar cum p x , p y > 0 rezultă că D2 > 0 şi deci punctul de extrem găsit este

un maxim. În consecinţă cantităţile consumate ce asigură maximul de


satifacţie sunt :
R R
x* = şi y* = .
2 px 2 py

b) Pentru cazul numeric, soluţia va fi x * = 50 şi y * = 20 ce reprezintă


coordonatele punctului de echilibru E1.
2
c) Ecuaţia dreptei bugetare are forma y = − x + 40 .
5
4. Relaxarea restricţiei bugetare permite obţinerea unor noi restricţii ce au
2 2
forma: y = − x + 80 , y = − x + 120 . Asistăm la o translaţie paralelă
5 5
la dreapta de buget de unde şi noile puncte de echilibru E 2 (100, 40 ) şi
E3 (150, 60 ) care unite între ele determină curba lui Engel.
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
5. Scăderea bruscă a lui py modifică ordonata şi panta restricţiei bugetare
după cum urmează:
y = −2 x + 200
astfel încât se creează un nou punct de echilibru E 4 (50,100 ) . Această
schimbare a poziţiei de echilibru maschează un dublu efect :
- un efect de preţ : preţul bunului y devenind mai mic decât al bunului x,
consumatorul schimbă 30 de unităţi de bun x pentru 40
de unităţi de bun y . Această situaţie este ilustrată de
punctul de echilibru virtual E1′ ;
- un efect de venit: scăderea preţului lui y antrenează simultan o creştere a
puterii de cumpărare a individului care se traduce printr-o
creştere a cantităţii achiziţionate ( + 30 de unităţi de bun x
; + 40 de unităţi de bun y).
Suma algebrică a celor 2 efecte măsoară reacţia consumatorului faţă de
modificarea preţurilor relative a bunurilor.
6. La preţurile de 10 respectiv 2 corespunzătoare cantităţilor consumate de
20 şi respectiv de 100, funcţia de cerere este: y = −10 p y + 120 .

7.

ε =0
120
0 < ε <1
A
ε =1
60
B
0< ε < x
ε =x
C
0
6 12 py
Comportamentul consumatorului
Graficul funcţiei y = −10 p y + 120 este dreapta ilustrată mai sus. Valoarea

absolută a elasticităţii cerere-preţ este:


dy
y dy p py
ε = = ⋅ = 10 .
d py d py y y
py

Se observă că ea creşte de-a lungul dreptei. Astfel este clar că:


- pentru p y = 0 rezultă că ε = 0 în punctul A(0, 120);

- pentru y = 0 rezultă că ε = x în punctul B(12, 0);

- pentru y = 10 p y rezultă că ε = 1 în punctul M(6, 60);

şi deci 0 < ε < 1 între punctele A şi M şi 1 < ε < x între punctele M şi B.

Ştiind că între venitul marginal şi elasticitate există relaţia:


⎛ 1 ⎞⎟
Vm = p⎜⎜1 −
⎝ ε ⎟⎠

rezultă că ε = 1 dacă şi numai dacă venitul marginal este nul.

1.3 Funcţii de cerere şi proprietăţile lor.


Multiplicatorul lui Lagrange.Funcţii de utilitate
indirectă
?
Problema 8
Fie dată o funcţie de utilitate U ( x, y ) = 4 x + 3 y şi o restricţie bugetară

px x + p y y = R .
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
Se cere:
1. Calculaţi funcţiile de cerere optimală;
2. Găsiţi gradul de omogenitate atât în raport cu preţurile cât şi cu venitul şi
intrepretaţi economic rezultatele.
Rezolvare
Se formează funcţia Lagrange astfel:

L ( x, y , λ ) = 4 x + λ (R − p x x − p y y )
1 1
2
+ 3y 2

şi anulăm derivatele parţiale:


−1
L x′ = 2 x 2
− λ px = 0

′ 3 −1
L y = y 2 − λ px = 0
2

L λ = R − xp x − yp y = 0 .

Din primele două ecuaţii obţinem:


2
⎛3⎞
2
⎛ px ⎞
y=⎜ ⎟ ⎜ ⎟ x
⎝4⎠ ⎜p ⎟
⎝ y⎠
relaţie care introdusă în ultima ecuaţie dă:
R
xˆ = 2
⎛3⎞
2
⎛ px ⎞
px + ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ p
⎝4⎠ ⎜p ⎟ y
⎝ y⎠
R
yˆ = 2
2
⎛4⎞ ⎛ py ⎞
py + ⎜ ⎟ ⎜⎜ ⎟⎟ p x
⎝3⎠ ⎝ px ⎠
funcţii care sunt descrescătoare în preţ. De altfel, dacă se multiplică fiecare
din termenii lor printr-un scalar (k ≠ 0) ele rămân neschimbate deci sunt
Comportamentul consumatorului
omogene de grad 0:
kR kR
xˆ = =
⎛3⎞
2
⎛ px ⎞
2
⎡ 2
⎛ px ⎞
2

⎜ ⎟ kp y ⎛ 3 ⎞
kp x + ⎜ ⎟
⎜p ⎟ k ⎢ px + ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ py ⎥
⎝4⎠ ⎝ y⎠ ⎢ ⎝ 4 ⎠ ⎜⎝ p y ⎟⎠ ⎥
⎣ ⎦
Analog pentru ŷ . Ca atare, consumatorii nu vor fi victime ale iluziei
monetare.

?
Problema 9
Se dau funcţiile de cerere a două bunuri (bunul 1 şi bunul 2):
Q1 = 5.75 p1 + 38.64 p 2 − 240.90 p − 0.087 R ,
Q2 = 33.85 p1 − 13.33 p 2 + 140.60 p − 0.045 R ,
în care Q1 şi Q2 sunt cantităţile din cele două bunuri, p1, p2 preţurile lor, p
nivelul general al preţurilor şi R venitul consumatorului.
La un anumit moment de timp presupunem că:
p1 = 2 , p2 =10 , p = α , R = 1000.
Se cere:
1. Să se calculeze cantităţile din bunurile respective.
2. Determinaţi:
a) elasticităţile cerere-venit a celor două bunuri;
b) elasticităţile directe cerere-preţ a celor două bunuri;
c) elasticităţile încrucişate cerere-preţ ale celor două bunuri;
3. Precizaţi natura celor două bunuri.
Rezolvare
1. Înlocuind pe p1, p2, p şi y cu valorile respective se obţin:
Q1 = 70
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
Q2 = 30 .
2. Rezultatele obţinute folosind formulele diferitelor tipuri de elasticităţi
sunt date în tabelul de mai jos.

Elasticitate Elasticitate directă Elasticitate


cerere-venit cerere-preţ încrucişată
cerere-preţ

Bunul 1 -1.243 0.16 5.52

Bunul 2 -1.5 -4.44 2.26

3. Bunurile 1 şi 2 sunt bunuri inferioare căci elasticităţile lor cerere-venit


sunt negative. Bunul 1 este de asemenea un bun Giffen deoarece
elasticităţile directe cerere-preţ au semne opuse.
Deoarece elasticităţile încrucişate cerere-preţ sunt pozitive şi mai mari decât
1 bunurile sunt substituibile.

? Problema 10
Fie funcţia de utilitate a unui consumator de forma:
U = 2 x1α x 2β cu α > 0 şi β > 0.
Notând cu p1 şi cu p2 preţurile unitare ale bunurilor 1 şi 2, iar cu R venitul
consumatorului, se cere:
1. Determinaţi funcţiile de cerere marshalliene ale consumatorului cât şi
proprietăţile lor (fără verificarea condiţiei de ordinul doi);
2. Calculaţi şi interpretaţi multiplicatorul lui Lagrange.
Comportamentul consumatorului

Rezolvare
1. Pentru determinarea funcţiilor de cerere marshalliene (necompensate) ale
consumatorului se rezolvă programul:
max U
p1 x1 + p 2 x 2 = R
Lagrangeanul este:
L = 2 x1α x 2β + λ ( R − p 1 x 1 − p 2 x 2 )
unde λ este multiplicatorul lui Lagrange.
La optim avem:
⎧ ∂L
⎪ ∂x = 0
⎪ 1 ⎧ 2α x1α −1 x 2β − λ p1 = 0
⎪ ∂L ⎪
⎨ =0 ⇒ ⎨2 β x1α x 2β −1 − λ p 2 = 0

⎪ 2 x ⎪ R− p x − p x =0
⎪ ∂L = 0 ⎩ 1 1 2 2

⎪⎩ ∂λ

Împărţind primele două ecuaţii, membru la membru obţinem relaţia:


α x1 p U1 p
= 1 ⇔ = 1
β x2 p2 U 2 p2
unde prin Ui am notat utilitatea marginală a bunului i, relaţie care ne spune
că la optim, raportul utilităţilor marginale este egal cu raportul preţurilor
unitare ale bunurilor considerate.
Din această relaţie scoatem expresia cererii de bun 2 în funcţie de cererea de
bun 1:
β p1 x1
x2 = .
α p2
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
Înlocuind pe x2 în relaţia a treia din sistemul derivatelor parţiale obţinem:
αR
x1* =
(α + β ) p1
de unde:
βR
x 2* =
(α + β ) p 2

x1* , x 2* reprezentând funcţiile de cerere de bunuri 1 şi 2.


Să determinăm proprietăţile celor două funcţii de cerere optimală:
a) x1* , x 2* sunt omogene de grad 0 în raport cu preţurile şi venitul ceea ce
semnifică că dacă preţurile şi venitul se multiplică cu acelaşi parametru
pozitiv atunci cantităţile cerute din cele două bunuri rămân neschimbate.
Spunem în acest caz că nu există o iluzie monetară:
α tR
x1* (tp1 , tp 2 , tR ) = = t 0 x1*
(α + β )tp1
β tR
x 2* (tp1 , tp 2 , tR ) = = t 0 x 2* .
(α + β )tp 2
b) Sunt funcţii de cerere marshalliene.
c) Bunurile 1 şi 2 sunt bunuri normale şi tipice, normale deoarece cererile
din cele două bunuri cresc când venitul creşte şi tipice doarece cererea dintr-
un bun scade atunci când preţul său creşte.
2. Pentru a calcula multiplicatorul lui Lagrange este suficient să luăm
ecuaţia:
2α x1α −1 x 2β = λ p1
de unde:
2α x1α −1 x 2β
λ = .
p1
Comportamentul consumatorului

Înlocuind pe x1 cu x1* şi pe x2 cu x 2* vom obţine :


α −1 β
⎛ αR ⎞ ⎛ βR ⎞
2α ⎜⎜ ⎟⎟ ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ (α + β ) p1 ⎠ ⎝ (α + β ) p 2 ⎠
λ = .
p1
Pentru interpretarea lui λ , calculăm diferenţiala totală a lui U şi diferenţiala
totală a lui R.
∂U ∂U
dU = dx1 + dx 2
∂x1 ∂x 2

dR = p1 dx1 + p 2 dx 2 + x1 dp1 + x 2 dp 2 .
Dar cum preţurile sunt presupuse constante avem că dp1 = 0, dp 2 = 0. În
aceste condiţii:
dR = p1 dx1 + p 2 dx 2

⎧ ∂U
⎪⎪ ∂x = λ p1
Ori la optimum: ⎨ ∂U
1

⎪ = λ p2
⎪⎩ ∂x 2

de unde
dU = (λ p1 )dx1 + (λ p 2 )dx 2 ⇔ dU = λ ( p1 dx1 + p 2 dx 2 ) ⇔ dU = λ dR.

Deci:
dU
λ=
dR
deci multiplicatorul lui Lagrange este egal cu utilitatea marginală a
venitului, adică cu suplimentul de utilitate resimţit de consumator dacă el
utilizează o unitate suplimentară din venitul său.
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii

?
Problema 11
Funcţia de utilitate a unui consumator se scrie:
U = x1 x 2 + 2 x1 + 3 x 2
Notând cu p1 şi cu p2 preţurile unitare ale bunurilor 1 şi 2, iar cu R venitul
consumatorului, se cere:
1. Determinaţi funcţiile de cerere marshalliene ale consumatorului cât şi
proprietăţile lor;
2. Deduceţi funcţia de utilitate indirectă;
3. Arătaţi că λ poate reprezenta utilitatea marginală indirectă a venitului;
4. Calculaţi cantităţile optimale pentru p1 = 1, p 2 = 2, R = 20, şi pentru
p1 = 6, p 2 = 2, R = 10. Concluzii.

Rezolvare
1. Pentru determinarea funcţiilor de cerere rezolvăm programul:
⎧Max U

⎩ R = p1 x1 + p2 x2
Lagrangeanul are forma:
L = x1 x 2 + 2 x1 + 3 x 2 + λ ( R − p1 x1 − p 2 x 2 )
unde λ este multiplicatorul lui Lagrange.
La optim avem:
⎧L x1′ = 0 ⎧ x 2 + 2 − λ p1 = 0 ⎧ x 2 + 2 = λ p1 (1)
⎪ ⎪ ⎪
⎨L x′2 = 0 ⇔ ⎨ x1 + 3 − λ p 2 = 0 ⇔ ⎨ x1 + 3 = λ p 2 ( 2)
⎪L ′ = 0 ⎪R − p x − p x = 0 ⎪R = p x + p x (3)
⎩ λ ⎩ 1 1 2 2 ⎩ 1 1 2 2
Comportamentul consumatorului
Din împărţirea primei ecuaţii la ecuaţia a doua a sistemului, obţinem:
(1) x + 2 λ p1 x + 2 p1 U1 p
⇔ 2 = ⇔ 2 = ⇔ = 1.
( 2) x1 + 3 λ p 2 x1 + 3 p 2 U 2 p2
unde prin Ui am notat utilitatea marginală a bunului i, relaţie care ne spune
că la optim, raportul utilităţilor marginale este egal cu raportul preţurilor
unitare ale bunurilor considerate.
Din această relaţie scoatem expresia cererii de bun 2 în funcţie de cererea de
bun 1:
p1 ( x1 + 3) p ( x + 3) − 2 p 2
x2 + 2 = ⇒ x2 = 1 1
p2 p2
Înlocuind pe x2 în relaţia a treia din sistemul derivatelor parţiale obţinem:
⎛ p ( x + 3) − 2 p 2 ⎞
R = p1 x1 + p 2 ⎜⎜ 1 1 ⎟⎟
⎝ p2 ⎠
⇔ R = p1 x1 + p1 x1 + 3 p1 − 2 p 2

R − 3 p1 + 2 p 2
⇔ R − 3 p1 + 2 p 2 = 2 p1 x1 ⇒ x1∗ =
2 p1

de unde înlocuind în x 2 pe x1* rezultă:

⎛ R − 3 p1 + 2 p 2 ⎞
p1 ⎜⎜ ⎟⎟ − 2 p 2
2 p1
x 2* = ⎝ ⎠ ;
p2

R − 3 p1 + 2 p 2 + 6 p1 − 4 p 2
⇒ x 2* =
2 p2

R + 3 p1 − 2 p 2
⇒ x 2* =
2 p2

x1* , x 2* reprezentând funcţiile de cerere de bunuri 1 şi 2.


Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
Să determinăm proprietăţile celor două funcţii de cerere optimală:
a) x1* , x 2* sunt omogene de grad 0 în raport cu preţurile şi venitul ceea ce
semnifică că dacă preţurile şi venitul se multiplică cu acelaşi parametru
pozitiv atunci cantităţile cerute din cele două bunuri rămân neschimbate.
Spunem în acest caz că nu există o iluzie monetară.
(tR ) − 3(tp1 ) + 2(tp 2 ) t (R − 3 p1 + 2 p 2 ) o *
x1* (tp1 , tp 2 , tR ) = = = t x1 .
2(tp1 ) t (2 p1 )
(tR ) + 3(tp1 ) − 2(tp 2 ) t (R + 3 p1 − 2 p 2 ) o *
x 2* (tp1 , tp 2 , tR ) = = = t x2 .
2(tp 2 ) t (2 p 2 )
b) Bunurile 1 şi 2 sunt bunuri normale, tipice şi substituibile deoarece ştiind
că:
R + 2 p2 3 R + 3 p1
x1* = − şi x 2* = −1
2 p1 2 2 p2
cererile de bun 1 şi 2 cresc atunci când creşte venitul, deci ele sunt normale.
Deasemenea cererile din cele două bunuri descresc atunci când preţurile lor
unitare cresc. Deci, se spune că ele sunt tipic. Deoarece cererea de bun 1
creşte atunci când p2 creşte şi cererea de bun 2 creşte atunci când preţul p1
creşte , avem de-a face cu bunuri substituibile.
c) Cererile din bunurile 1 şi 2 pot fi şi nule.
Se observă că: x1* = 0 ⇔ R − 3 p1 + 2 p1 = 0 ⇔ R + 2 P2 = 3 p1 .
Deci:
a) dacă R + 2 p 2 > 3 p1 , cantitatea cerută din bunul 1 va fi strict
pozitivă;
b) dacă R + 2 p 2 = 3 p1 , cantitatea cerută din bunul 1 va fi nulă;
c) dacă R + 2 p 2 < 3 p1 , cantitatea cerută din bunul 1 va fi strict
negativă, ceea ce din punct de vedere economic nu are nici un fel de
semnificaţie. Din această cauză se presupune că consumatorul va consuma
Comportamentul consumatorului
R
numai din bunul 2 în cantitatea x 2* = căci preţul bunului 1 este prea
p2
mare.
În concluzie:
dacă R + 2 p 2 > 3 p1 ⇒ x1* > 0

dacă R + 2 p 2 ≤ 3 p1 ⇒ x1* = 0 , se spune că suntem în prezenţa unui


echilibru în colţ, căci consumatorul nu doreşte să consume din bunul 1.
De asemenea: x 2* = 0 ⇔ R + 3 p1 − 2 p 2 = 0 ⇔ R + 3 p1 = 2 p 2 .
Deci:
a) dacă R + 3 p1 > 2 p 2 , cantitatea cerută din bunul 2 va fi strict
pozitivă
b) dacă R + 3 p1 = 2 p 2 , cantitatea cerută din bunul 1 va fi nulă;
c) dacă R + 3 p1 < 2 p2 , cantitatea cerută din bunul 2 va fi strict
negativă, ceea ce din punct de vedere economic nu are nici un fel de
semnificaţie. Din această cauză se presupune că consumatorul va consuma
R
numai din bunul 1 în cantitatea x1* = căci preţul bunului 2 este prea
p1
mare.
În concluzie:
dacă R + 3 p1 > 2 p 2 , x 2* > 0

dacă R + 3 p1 ≤ 2 p 2 ⇒ x 2* = 0 , se spune că suntem în prezenţa unui


echilibru în colţ, căci consumatorul nu doreşte să consume din bunul 2.
2. Să deducem funcţia de utilitate indirectă.
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
Pentru a obţine funcţia de utilitate indirectă, este suficient să înlocuim în
funcţia de utilitate U pe x1, x2 prin x1* , x 2* . Vom obţine astfel o funcţie W ale
cărei variabile sunt p1, p2 şi R.
W = x1* x 2* + 2 x1* + 3x 2* ,

⎛ R − 3 p1 + 2 p 2 ⎞⎛ R + 3 p1 − 2 p 2 ⎞ ⎛ R − 3 p1 + 2 p 2 ⎞ ⎛ R + 3 p1 − 2 p 2 ⎞
W = ⎜⎜ ⎟⎟⎜⎜ ⎟⎟ + 2⎜⎜ ⎟⎟ + 3⎜⎜ ⎟⎟
⎝ 2 p1 ⎠⎝ 2 p2 ⎠ ⎝ 2 p1 ⎠ ⎝ 2 p2 ⎠
,
2 2
R 2 − 3 p1 R + 2 p 2 R + 3 p1 R − 9 p1 + 6 p1 p 2 − 2 p 2 R + 6 p 2 p1 − 4 p 2
W = +
4 p1 p 2
R − 3 p1 + 2 p 2 3R + 9 p1 − 6 p 2
+ + ,
p1 2 p2

2 2 2 2
R 2 − 9 p1 − 4 p2 + 12 p1 p2 4 p2 R − 12 p1 p2 + 8 p2 6 p R + 18 p1 − 12 p1 p2
W= + + 1
4 p1 p2 4 p1 p2 4 p1 p2
,
2 2
R 2 + 9 p1 + 4 p 2 − 12 p1 p 2 + 4 p 2 R + 6 p1 R
W= ,
4 p1 p 2
2 2
R 2 + 9 p1 + 4 p 2 + 4 p 2 R + 6 p1 R
W= −3.
4 p1 p 2
3. Vom arăta că λ este utilitatea marginală indirectă a venitului. Pentru
aceasta vom proceda în doi paşi.
În primul pas vom calcula utilitatea marginală indirectă a venitului plecând
de la funcţia de utilitate indirectă, ce este dată de formula:
δW
W 'R = .
δ R
Comportamentul consumatorului
Deci:
2 R + 4 p 2 + 6 p1 R + 2 p 2 + 3 p1
W 'R = = .
4 p1 p 2 2 p1 p 2
În pasul doi calculăm valoarea lui λ plecând de la prima ecuaţie de optim:
x2 + 2
x 2 + 2 = λ p1 ⇒ λ = .
p1

R + 3 p1 − 2 p 2
Dar: x 2* = de unde înlocuind în expresia lui λ pe x2 cu x 2*
2 p2
obţinem:
R + 3 p1 + 2 p 2
λ= .
2 p1 p 2

R + 3 p1 + 2 p 2
În concluzie avem: λ = WR′ = deci λ este utilitatea
2 p1 p 2
marginală indirectă a venitului, adică suplimentul de utilitate indirectă
resimţit de consumator atunci când foloseşte o unitate suplimentară din
venitul său.
4. Pentru primele date se obţin valorile de consum:
21 19
x1* = şi x 2* =
2 4
iar nivelul optim de satisfacţie atins este: U * = 85,125.
Pentru cel de-al doile grup de date se obţin valorile de consum:
1
x1* = − şi x 2* = 6 .
3
Acest optim pentru bunul 1 nu are însă nici o semnificaţie economică şi se
va considera x1* = 0 . În acest caz consumatorul nu va consuma decât din
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
R
bunul doi în cantitatea x 2* = = 5, căci preţul bunului 1 este prea mare.
p2
Satisfacţia resimţită de consumator va fi deci U* = 15.

?
Problema 12
Funcţia de utilitate a unui consumator se scrie:
U = 5 ln( x1 + 1) + ln x 2 .
Fie p1 şi p2 preţurile bunurilor 1 şi 2, şi R venitul consumatorului.
Se cere:
1. Arătaţi că această funcţie de utilitate admite un echilibru în colţ;
2. Determinaţi valorile lui p1, p2 şi R astfel încât agentul economic să nu
consume decât bunul 2;
3. Ce se petrece dacă preţurile şi venitul de la punctul 2. sunt reduse la o
treime.
Rezolvare
1. Determinăm funcţiile de cerere ale consumatorului. Pentru aceasta
rezolvăm programul:
⎧Max U

⎩ R = p1 x1 + p 2 x 2
Funcţia Lagrange are forma:
L = 5 ln( x1 + 1) + ln x 2 + λ ( R − p1 x1 − p 2 x 2 ).
Comportamentul consumatorului
La optim avem:
⎧ 5 ⎧ 5
⎪ x + 1 − λ p1 = 0 ⎪ x + 1 = λ p1
⎧L x1′ = 0 ⎪ 1 ⎪ 1
⎪ ⎪ 1 ⎪ 1
⎨L x′2 = 0 ⇔ ⎨ − λ p2 = 0 ⇔ ⎨ = λ p2
⎪L ′ = 0 ⎪ x1 ⎪ x1
⎩ λ ⎪ R − p1 x1 − p 2 x 2 = 0 ⎪ R = p1 x1 + p 2 x 2
⎪⎩ ⎪⎩

Din împărţirea primelor două ecuaţii obţinem:


5 x2 λ p1 5x2 p U1 p
= ⇔ = 1 ⇔ = 1
x1 + 1 λ p 2 x1 + 1 p 2 U 2 p2
unde prin Ui am notat utilitatea marginală a bunului i, relaţie care ne spune
că la optim, raportul utilităţilor marginale este egal cu raportul preţurilor
unitare ale bunurilor considerate.
Din această relaţie scoatem expresia cererii de bun 2 în funcţie de cererea de
bun 1:
p1 ( x1 + 1)
x2 =
5 p2
şi înlocuind pe x2 cu această expresie în ecuaţia a treia, obţinem funcţia
cererii optimale de bun 1:
5 R − p1
x1* = .
6 p1

Revenind în x2 cu x1* obţinem funcţia cererii optimale de bun 2:

R + p1
x 2* = .
6 p2

Dar cum p1 , p 2 , R ∈ R *+ rezultă că x 2* > 0. În ceea ce priveşte cererea de


bun 1 va trebui să distingem trei cazuri:
- dacă 5R > p1 ⇒ x1* > 0;
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii

- dacă 5R = p1 ⇒ x1* = 0;

- dacă 5R < p1 ⇒ x1* < 0;


Dacă 5 R ≤ p1 funcţia de utilitate admite un echilibru în colţ şi în aceste
condiţii consumatorul va consuma numai din bunul 2 în cantitatea:
R
x 2* = . De exempu, pentru p1 = 10, p2 = 4 şi R = 2 obţinem:
p2
1
x1* = 0 x 2* = .
2
2. Pentru ca consumatorul să consume numai din bunul 2 trebuie ca
5 R ≤ p1 .
3. Putem afirma că dacă preţurile şi venitul se reduc simultan la o treime
cantităţile cerute din bunurile 1 şi 2 vor fi aceleaşi, de exemplu:
1
x1* = 0 x 2* = . Acest lucru rezultă din faptul că funcţiile de cerere sunt
2
omogene de grad 0 în raport cu preţurile şi venitul. Astfel:
5tR − tp1
x1* (tp1 , tp 2 , tR ) = = t 0 x1*
6tp1

tR + tp1
x 2* (tp1 , tp 2 , tR ) = = t 0 x 2*
6tp 2
deci putem spune în plus, că consumatorul nu este victima unei iluzii
monetare.
Comportamentul consumatorului

1.4 Coeficienţi bugetari. Funcţii de cerere compensate


?
Problema 13
Pentru funcţia de utilitate a unui consumator de forma U = 2 x1α x 2β cu
α > 0 şi β > 0 , se cunoaşte că funcţiile de cerere sunt:
αR
x1* =
(α + β ) p1
şi
βR
x 2* =
(α + β ) p 2
unde s-a notat cu p1 şi cu p2 preţurile unitare ale bunurilor 1 şi 2, iar cu R
venitul consumatorului.
Se cere:
1. Calculaţi coeficienţii bugetari;
2. Arătaţi că aceştia sunt constanţi;
3. Dacă R = 100, α = 1 şi β = 2, determinaţi cheltuiala făcută pentru
achiziţionarea bunurilor 1 şi 2.
Rezolvare
1. Coeficientul bugetar al bunului i este acea parte din venit destinată
cumpărării acestui bun. Din punct de vedere matematic el este dat de
formula:
pi xi*
CBi =
R
şi deci:
p1 x1* α
CB1 = =
R α +β
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii

p 2 x 2* β
CB2 = =
R α +β
2. Se observă că coeficienţii bugetari sunt constanţi, adică nu depind nici de
p1, p2 şi nici de R. În consecinţă partea din venit ce revine cumpărării
fiecărui bun în parte este invariantă.
3. Fie D cheltuiala consumatorului cu bunurile 1 şi 2, (suma cheltuielilor cu
fiecare bun în parte):
100 200
D = D1 + D2 = p1 x1* + p 2 x 2* = + = 100.
3 3

1.5 Curbe de consum venit. Curbele lui Engel


?
Problema 14
Funcţia de utilitate a unui consumator se scrie:
U = 2 ln x1 + 4 ln x 2
unde s-a notat cu p1 şi cu p2 preţurile unitare ale bunurilor 1 şi 2, iar cu R
venitul consumatorului.
Se cere:
1. Scrieţi ecuaţia curbei de consum-venit.
2. Pentru p1 = 1, p2 = 2 determinaţi ecuaţiile curbelor lui Engel pentru
fiecare din bunurile considerate şi caracterizaţi aceste bunuri.
3. Reprezentaţi curba de consum-venit cât şi curba lui Engel pentru bunul 1
în cazul în care p1 = 2, p2 = 4.
Comportamentul consumatorului

Rezolvare
1. Se ştie că curba de consum venit este locul geometric al punctelor de
echilibru obţinute dacă preţurile bunurilor rămân constante şi dacă venitul
consumatorului se modifică.
Pentru a-i determina ecuaţia trebuie să rezolvăm următorul program:
⎧Max U

⎩ R = p1 x1 + p 2 x 2
Lagrangeanul are forma:
L = 2 ln x1 + 4 ln x 2 + λ ( R − p1 x1 − p 2 x 2 )
unde λ este multiplicatorul lui Lagrange.
La optim avem:
⎧ 2 ⎧ 2
⎪ x − λ p1 = 0 ⎪ x = λ p1
⎧L x1′ = 0 ⎪ 1 ⎪ 1
⎪ ⎪ 4 ⎪ 4
⎨L x′2 = 0 ⇔ ⎨ − λ p2 = 0 ⇔ ⎨ = λ p2
⎪L ′ = 0 ⎪ x2 ⎪ x 2
⎩ λ ⎪ R − p1 x1 − p 2 x 2 = 0 ⎪ R = p1 x1 + p 2 x 2
⎪⎩ ⎪⎩
Din împărţirea primelor două ecuaţii, obţinem:
2 x 2 λ p1 x p U ′x1 p
= ⇔ 2 = 1 ⇔ = 1.
4 x1 λ p 2 2 x1 p 2 U ′x 2 p 2
Din egalitatea raportului utilităţilor marginale cu raportul preţurilor unitare
al bunurilor, obţinem ecuaţia curbei de consum-venit:
2 p1
x2 = x1
p2
care este o dreaptă ce trece prin origine.
2. Curba lui Engel pentru un bun se obţine plecând de la punctele de
echilibru ale curbei de consum-venit. Ea dă relaţia între cererea optimală a
bunului şi venit. Se mai numeşte de asemenea şi dreapta nivelului de viaţă.
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
Pentru determinarea ecuaţiei sale pentru fiecare din cele două bunuri,
trebuie să calculăm pe x1* şi x 2* . Înlocuind pe x 2 prin expresia curbei de
consum-venit în ecuaţia bugetară va rezulta:
⎛ 2p x ⎞ R
R = p1 x1 + p 2 ⋅ ⎜⎜ 1 1 ⎟⎟ ⇔ R = 3 p1 x1 ⇒ x1∗ =
⎝ p2 ⎠ 3 p1
şi
2 p1 ⎛ R ⎞ 2R
x 2∗ = ⎜⎜ ⎟⎟ ⇔ x 2∗ = .
p 2 ⎝ 3 p1 ⎠ 3 p2
Pentru cazul numeric dat de problemă se obţin:
R R
x1∗ = x 2∗ = .
3 3
Aceste ecuaţii sunt cele ale curbelor lui Engel pentru bunurile 1 şi 2. Este
vorba de două drepte. Se observă că dacă venitul creşte cresc şi x1* şi x 2* ,
deci curbele lui Engel au pantă pozitivă:
∂ x1∗ 1 ∂ x 2∗ 1
= >0 = > 0.
∂R 3 ∂R 3
În consecinţă bunurile 1 şi 2 sunt bunuri normale.
Curba de consum-venit şi curba lui Engel pentru bunul 1 au graficele:

x x
2 1

0 1 0 3
Curba de consum-venit Curba lui Engel pentru bunul
Comportamentul consumatorului

1.6 Elasticităţi
?
Problema 15
O gospodărie are un venit disponibil de 20.000$ pe lună iar cheltuielile
lunare sunt repartizate după cum urmează:
a) Alimente 25% din venit;
b) Îmbrăcăminte 10% din venit;
c) Cheltuielile de întreţinere a locuinţei 30% din venit;
d) Sănătate şi timp liber 20% din venit.
Elasticităţile în raport cu venitul ale acestor diferite cheltuieli sunt de 0,5;
respectiv 0,7; 0,6; 1,8.
În cursul unei anumite perioade, presupunem că gospodăria beneficiază de o
creştere de 10% a venitului său disponibil.
Se cere:
1. Definiţi elasticitatea cerere-venit sub formă matematică;
2. Calculaţi pentru fiecare rubrică, cât şi pentru bugetul total, sumele
cheltuite înainte şi după creşterea venitului, cât şi rata lor de variaţie;
3. Determinaţi elasticitatea în raport cu venitul a consumului total;
4. Comentaţi evoluţia ratei de economisire.
Rezolvare
1. Elasticitatea ( ε ) unui bun în raport cu venitul măsoară variaţiile relative
ale cantităţilor cerute ( Q ) în raport cu cele ale venitului (R ):
dQ
Q dQ R
ε= ⇒ε = ⋅
dR dR Q
R
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
2. Se trasează un tabel ale cărui coloane sunt:

Coefici- Elasti Nive- Rata Varia- Nive


enţii -cităţi lul de ţia -lul
bugetari iniţial varia- abso- final
(1) (2) (3) ţie lută (6)
(4) (5)
Venitul 20.000 10% 2000 2200
0
Alimente 0,25 0,5 5000 5% 250 5250
Îmbrăcămi 0,10 0,7 2000 7% 140 2140
nte
Cheltuieli 0,30 0,6 6000 6% 360 6360
cu locuinţa
Sănătate, 0,20 1,8 4000 18% 720 4720
timp liber
Cheltuieli 0,85 17000 8,65% 1470 1847
totale 0

dQ
Q dQ dR
Deoarece ε = rezultă că = ⋅ε
dR Q R
R
dQ
Deci - pentru alimente rata de variaţie este = 10% ⋅ 0,5 = 5%.
Q
dQ
- pentru îmbrăcăminte rata de variaţie este = 10% ⋅ 0,7 = 7%.
Q
dQ
- pentru locuinţă rata de variaţie este = 10% ⋅ 0,6 = 6%.
Q
Comportamentul consumatorului
dQ
- pentru sănătate rata de variaţie este = 10% ⋅ 1,8 = 18%.
Q
Valorile prezente în coloana 5 sunt calculate conform formulei:
5
- pentru alimente 5000 ⋅ = 250 , ş.a.m.d.
100
dD
dD 8,65
3. Rata de creştere a cheltuielii totale D fiind: = D = = 0,865
D dR 10
R
atunci elasticitatea cheltuielii totale în raport cu venitul este:
dD
8,65
εD/R = D = = 0,865.
dR 10
R
4. Economia fiind prin definiţie partea necheltuită din venit, rata sa variază
pe perioada considerată după cum urmează:
3000 3530
S0 = = 15%; S1 = = 16,05%
20000 22000
Această evoluţie ilustrează legea psihologică fundamentală conform căreia
cu cât creşte venitul, cresc şi economiile (într-o proporţie mai mare).

?
Problema 16
Fie funcţia de cerere a unui bun:
R3
p x2 p y
x( p x , p y , R ) = e

unde R reprezintă venitul, px reprezintă preţul bunului x, iar py preţul


bunului y.
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
1. Calculaţi elasticitatea cerere-preţ, directă şi încrucişată, cât şi elasticitatea
cerere-venit.
2. Interpretaţi din punct de vedere economic rezultatele obţinute ştiind că:
p 2 ( x) ⋅ p( y )
R3 = .
2
3. Calculaţi gradul de omogenitate al funcţiei de cerere. Interpretaţi
rezultatul.

Rezolvare
1. Elasticitatea directă cerere- preţ este:
dx
dx p x
εx = x = ⋅
dp x dp x x
px
deci:
R3
2 px p y R3 p x2 p y px 2R 3
ε =− ⋅e ⋅ =− 2 < 0.
( p x2 p y ) 2 R3
px p y
p x2 p y
e
În mod analog se calculează elasticitatea indirectă cerere-preţ şi elasticitatea
cerere-venit:
dy p y R3
εy = ⋅ =− 2 <0
dp y y px p y

dx x 3R 3
εR = : = > 0.
dR R p x2 p y

p x2 p y
2. Plecând de la relaţia R3 = se găseşte imediat că
2
1 3
ε x = −1, ε y = − , ε R = .
2 2
Comportamentul consumatorului
Din punct de vedere economic se deduce că bunul x este normal,
complementar bunului y şi de lux.
3. În ceea ce priveşte gradul de omogenitate al funcţiei, se observă că
funcţia este omogenă de grad 0:
( λR ) 3 R#
( λp x ) 3 ( λp y ) p x2 p y
x (λ p x , λ p y , λ R ) = e =e = x( p x , p y , R).

Acest grad nul implică că o variaţie echiproporţională a lui px, py, R nu


afectează cererea de produs x; putem spune că consumatorul nu este victima
unei iluzii monetare.

?
Problema 17
Se dau funcţiile de cerere a două bunuri x, y astfel:
- pentru bunul x: log x = a log p x + b log p y + c log R cu

a, b > 0, c < 0,
- pentru bunul y: y = a ′ log p x + b′ log p y + c ′ log R cu

a ′ < 0, b′ > 0, c ′ > 1 .


Se cere:
1) Să se calculeze elasticitarea directă şi încrucişată cerere-preţ cât şi
elasticitatea cerere-venit;
2) Ce puteţi spune despre coerenţa economică a rezultatelor;
3) Stabiliţi o relaţie între elasticităţi care să postuleze absenţa iluziei
monetare a consumatorului.
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii

Rezolvare
∂ ( p xa p by R c ) px p
1. ε x/ p = ⋅ = ap xa −1 p by R c ⋅ a xb c = a ;
x
∂p x a
b c
p py R
x px p y R

Analog ε x / p y = b;

ε x / R = c;
Pentru bunul al doilea, elasticităţile sunt:
∂( y) p x 1 p x a′
ε y/ p = ⋅ = a′ ⋅ ⋅ =
x
∂p x y px y y
b′
ε y/ p =y
y
c′
ε y/R =
y
Se observă că ε x / p x > 0 , ε x / p y > 0 , ε x / R < 0 şi deci x este un bun Giffen

substituibil, iar
ε y / p < 0 , ε y / p > 0 , ε y / R > 1 de unde rezultă că y este un
x y

bun de lux şi substituibil.


3. A postula absenţa iluziei monetare a consumatorului însemnă că o
creştere proporţională a preţurilor şi venitului lasă neschimbată cererea.
Din punct de vedere matematic aceasta revine la a presupune cererea o
funcţie omogenă de grad 0. Aplicând teorema lui Euler rezultă:
∂x ∂x ∂x
⋅ px + ⋅ py + ⋅R = 0
∂p x ∂p y ∂R

expresie ce atestă insensibilitatea cantităţii consumate de bun la variaţii ale


preţurilor şi venitului.
Comportamentul consumatorului
Împărţim fiecare membru cu x şi obţinem:
∂x p x ∂x p y ∂x R
⋅ + ⋅ + ⋅ =0
∂p x x ∂p y x ∂R x

ceea ce revine la:


ε x/ p + ε x/ p + ε x/R = 0 .
x y

?
Problema 18
Fie următoarea funcţie de cerere a unui bun:
α
q=
eβ p

în care q , cantitatea consumată depinde exponenţial de preţul p,


iar α , β > 0 .
Presupunem că nu există decât un singur furnizor pe piaţa acestui bun.
Se cere:
a) Calculaţi elasticitatea cerere-preţ şi specificaţi cum variază aceasta când
preţul său variază;
b) Stabiliţi formulele funcţiilor de venit total, mediu şi marginal;
c) Arătaţi că elasticitatea cerere-preţ permite stabilirea unei legături între
venitul mediu şi cel marginal.
Rezolvare
a) Elasticitatea cerere-preţ pe care o vom nota ε p / q este:

dp p p
ε p/q = = −(α β e − β p )( − β p ) = − β p .
dq q αe
Se observă că valoarea absolută a elasticităţii este o funcţie crescătoare de
preţ.
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
b) Venitul total (VT) al monopolistului se defineşte ca produsul între
cantitate şi preţ. Fiind dată expresia cantităţii (q), rezultă că:
log q = log α − β p
şi deci:
(log α − log q )
p=
β
de unde:
(log α − log q)
VT = pq = q.
β
Prin definiţie, venitul mediu (VM) este obţinut prin împărţirea VT la
cantitate; se verifică că în cazul monopolului venitul mediu coincide cu
preţul:
VT (log α − log q )
VM = = = p.
q β
Venitul marginal se calculeză derivând funcţia venitului total în funcţie de
q:

Vm = −
1
+
(log α − log q ) .
β β
c) Din formulele Vm şi a VM se deduce că:
1
Vm = VM −
β
şi încă:

⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞
Vm = VM ⎜⎜1 − ⎟⎟ = VM ⎜⎜1 − ⎟⎟ = VM ⎜1 − ⎟.
⎝ β VM ⎠ ⎝ β p⎠ ⎜ εq/ p ⎟
⎝ ⎠
Comportamentul consumatorului

?
Problema 19
Fie două funcţii de cerere individuală qi şi qk astfel încât:
ln qi = −2 ln pi + 0,5 ln p j + 1,5 ln R ;

ln q k = p k2 − ln p j − ln R .

unde pi, pj, pk sunt preţurile bunurilor i, j, k şi R venitul consumatorului.


Se cere:
1. Calculaţi elasticitatea directă cerere-preţ, elasticitatea cererii în raport cu
venitul, elasticitatea încrucişată cerere-preţ în cazul celor două funcţii de
cerere.
2. Enunţaţi teorema lui Euler.
3. Arătaţi că în cazul funcţiei de cerere pentru bunul i, suma elasticităţilor
este nulă.

Rezolvare
1. Să calculăm elasticitatea directă cerere-preţ. Se ştie că această elasticitate
corespunde unei variaţii a cantităţii cerute de bun x (x = i, k), exprimată în
procente la o variaţie în procente a preţului său, adică:
∂ q x p x ∂ ln q x
e qi / p x = × =
∂ p x q x ∂ ln p x
deci:
∂ ln qi
e qi / pi = = −2 .
∂ ln pi
Cererea de bun i este deci relativ elastică: cantitatea sa cerută reacţionează
mai mult decât proporţional la o modificare a preţului său. În ceea ce
priveşte bunul k, pentru a calcula elasticitatea directă cerere-preţ, trebuie în
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
prealabil să exprimăm qk în funcţie de pk, pj, şi R:
pk2 − ln p j − ln R 2 − ln p j
ln q k = p k2 − ln p j − ln R ⇒ q k = e ⇔ q k = e pk ⋅ e ⋅ e − ln R
2 ln p j −1 −1 2
−1
⇔ q k = e pk ⋅ e ⋅ e ln R ⇔ q k = e p k ⋅ p j ⋅ R −1

δ qk pk 2 pk
de unde: e q k / pk = × = 2 p k ⋅ e p ⋅ p −j 1 ⋅ R −1 ⋅ pk
= 2 p k2
δ pk qk
2
− −
e ⋅ pj ⋅R
1 1 k

adică: eqk / pk = 2 p k2

Cum eqk / pk > 0 bunul k este un bun atipic (bun de lux în general), cererea
sa crescând odată cu preţul său.
Se ştie că elasticitatea în raport cu venitul corespunde unei variaţii a
cantităţii cerute a bunului x (x = i, k), exprimată în procente la o variaţie în
procente a venitului, adică:
∂ q x R ∂ ln q x
eqk / R = × = .
∂ R qx ∂ ln R
∂ ln q i
Deci: e qi / R = = 1,5 .
∂ ln R
Cum eqi / R > 1 , bunul i este considerat ca fiind superior, cererea sa crescând
mult mai repede ca venitul.
∂ ln q k
Analog: eqk / R = = −1 .
∂ ln R
Cum eqk / R < 0 , bunul k este calificat ca fiind un bun inferior.
Se cunoaşte că elasticitatea încrucişată cerere-preţ corespunde unei variaţii a
cantităţii cerute din bunul x (x = i, k), exprimată în procente la o variaţie în
procente a preţului bunului j, adică:
∂ q x p j ∂ ln q x
eqk / p j = × = .
∂ p j q x ∂ ln p j
Comportamentul consumatorului
∂ ln qi
Pentru cazul nostru: e qi / p j = = 0,5 .
∂ ln p j

Cum e q i / p j > 0 , bunurile i şi j sunt substituibile.

∂ ln q k
Dar: eqk / p j = = −1
∂ ln p j

şi cum eqk / p j < 0 , bunurile k şi j sunt complementare.

2. Fie f ( x1 , x 2 , x3 ) o funcţie omogenă de grad n. Conform teoremei lui


Euler avem:
x1 f ′x1 + x 2 f x′ 2 + x3 f x′ 3 = nf ( x1 , x 2 , x3 ) .
3. Vom calcula gradul de omogenitate al funcţiei qi, în funcţie de p1, p2 şi
R:
ln qi = −2 ln pi + 0,5 ln p j + 1,5 ln R ⇔ ln qi = ln pi−2 + ln p 0j .5 + ln R 1,5
ln pi−2 + ln p 0j , 5 + ln R1, 5 −2 ln p 0j , 5 1, 5
⇔ qi = e ⇔ qi = e ln pi e e ln R ⇒ qi = pi−2 p 0j ,5 R 1,5

Deci
qi (tp j , tp j , tR ) = (tpi ) −2 (tp j ) 0,5 (tR )1,5 = t −2 p i−2 t 0,5 p 0j ,5 t 1,5 R 1,5 = t 0 pi−2 p 0j ,5 R 1,5 .

Deoarece cererea de bun i este omogenă de grad 0 în raport cu preţurile şi


venitul, spunem că consumatorul nu este victima unei iluzii monetare.
Conform teoremei lui Euler avem:
∂qi ∂q ∂q pi ∂qi p j ∂qi R ∂qi
pi + p j i + R i = 0q i ⇒ + + =0
∂pi ∂p j ∂R qi ∂pi qi ∂p j qi ∂R

⇒ eqi / pi + eqi / p j + eqi / R = 0

Deci suma elasticităţilor este nulă.


Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii

1.7 Efect de substituţie şi de venit


?
Problema 20
Pentru funcţia de utilitate a unui consumator de forma U = x1 x 2 , se
cunoaşte că funcţiile de cerere sunt:
R
x1* =
2 p1
şi
R
x 2* =
2 p2
unde s-a notat cu p1 şi cu p2 preţurile unitare ale bunurilor 1 şi 2, iar cu R
venitul consumatorului.
Se cere:
1. Calculaţi cererea optimală a consumatorului atunci când p1 = 1, p2 = 2 şi
R = 20;
2. Calculaţi cererea optimală a consumatorului atunci când p1 creşte cu 2
unităţi;
3. Descompuneţi efectul schimbării preţului asupra cererii prin metoda
diferenţei de cost a lui Samuelson.
3. Interpretaţi economic rezultatele obţinute.
Rezolvare
1. Optimul consumatorului pentru p1 = 1, p2 = 2 şi R = 20 dă:
x1* = 10 x 2* = 5 U * = 50.

Vom nota cu A punctul de coordonate x1*A = 10 x 2* A = 5.


2. Optimul consumatorului pentru p1 = 1, p2 = 4 şi R = 20 dă
5
x1* = 10 x 2* = U * = 25.
2
Comportamentul consumatorului
5
Vom nota cu B punctul de coordonate x1*B = 10 x 2* B = .
2
3. Vom determina efectul de substituţie şi de venit. Pentru aceasta procedăm
în trei etape.
În etapa întâi vom determina nivelul de venit R astfel încât p2 = 4 şi U* =
50. Vom nota cu R ′ acest venit. Ştiind că p1 = 1, p2 = 4, vom căuta acest
venit astfel încât:
R′ R′
50 = ⇒ R ′ = (800)1 / 2 = 28,284 .
2 8
Deci cu un venit teoretic de R ′ = 28,284 , consumatorul va continua să aibă
aceeaşi satisfacţie de U* = 50 în ciuda creşterii lui p2.
Etapa a doua presupune calculul pachetului optimal C( x1*C , x 2*C ) ţinând cont
de noul nivel al preţului bunului 2 (p2 = 4) şi a venitului teoretic. În aceste
condiţii se obţine pachetul:
x1*C = 14,142 x 2*C = 3,53.
În etapa a treia vom calcula efectele:
⎛ x − x1 A ⎞ ⎛ 4,142 ⎞
- efectul de substituţie este: ⎜⎜ 1C ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ x 2C − x 2 A ⎠ ⎝ − 1,47 ⎠

⎛ x1B − x1C ⎞ ⎛ − 4,142 ⎞


- efectul de venit este: ⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ x 2 B − x 2C ⎠ ⎝ − 1,03 ⎠

⎛ x1B − x1 A ⎞ ⎛ 0 ⎞
- efectul total de preţ este: ⎜⎜ ⎟⎟ = ⎜⎜ ⎟⎟ .
⎝ x 2 B − x 2 A ⎠ ⎝ − 2,5 ⎠
4. Să interpretăm rezultatele obţinute. Creşterea lui p2 a produs o deplasare a
punctului de echilibru din A în B. Această deplasare poate fi divizată în
două efecte: efectul de substituţie şi efectul de venit.
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
Efectul de substituţie.
Pentru început creşterea lui p2 determină consumatorul să consume mai
puţin din bunul 2 şi mai mult din bunul 1. Mai exact el va consuma mai
puţin cu 1,47 unităţi din bunul 2 şi cu 4,142 unităţi mai mult din bunul 1.
Efectul de substitiţie corespunde trecerii din punctul A în punctul C.
Spunem că C este un echilibru virtual.
Efectul de venit.
În paralel, creşterea lui p2 provoacă o scădere a puterii de cumpărare a
consumatorului. Totul se petrece ca şi când venitul său variază atunci când
preţurile rămân constante. Cu excepţia bunurilor inferioare, cantităţile vor
varia în acelaşi sens ca şi venitul şi deci ăn sens invers cu preţurile. Acesta
este efectul de preţ şi corespunde trecerii din punctul C în punctul B.
Suma acestor efecte se numeşte efectul total de preţ sau reacţia
consumatorului.

?
Problema 21
Un consumator foloseşte venitul R pentru a cumpăra două bunuri cu
preţurile p1 şi p2. Funcţia de utilitate este de forma:
U(x1, x2) = (1 + x1)(1 + x2) , cu x1, x2 > 0 .
Se consideră starea iniţială p1 = p2 = 1 şi R = 4 şi o stare finală: p1 =
1 ; p2 = 2 şi R = 4. Se cere:
1. Care sunt cantităţile din fiecare bun în cele două situaţii;
2. Calculaţi efectul de preţ la trecerea de la starea iniţială la starea finală,
semnalând efectul de substituţie şi de venit utilizând cele două metode:
Hicks şi Slutsky.
Comportamentul consumatorului

Rezolvare
1. Pentru a răspunde la primul punct trebuie să rezolvăm programul:
⎧max U ( x1 , x 2 )

⎩ p1 x1 + p 2 x 2 = R
Funcţia Lagrange ataşată este:
L = (1 + x1)(1 + x2) - λ (p1x1 + p2x2 - R)
cu ajutorul căruia exprimăm condiţiile de optim de ordinal întâi:
∂L
= 1 + x 2 − λ p1 = 0
∂x1
∂L
= 1 + x1 − λ p 2 = 0
∂x 2
∂L
= p1 x1 + p 2 x 2 − R = 0 =>R = p1x1 +
∂λ
p2x2
Funcţiile de cerere optimală au expresiile:
R + p 2 − p1 R + p1 − p 2
x1 = şi x2 = .
2 p1 2 p2
Cantităţile optime sunt:
- pentru starea iniţială ( p1 = p2 = 1; R = 4):
4 +1−1 4 +1−1
x1 = =2 ; x2 = =2
2 2
- pentru starea finală (p1 = 1 ; p2 = 2 ; R = 4):
4 + 2 −1 4 +1− 2
x1 = =5/2 ; x2 = =3/4
2 4
Metoda Slutsky:
Se consideră venit real constant acel venit care permite cumpărarea aceluiaşi
pachet de consum ca înainte de modificarea preţurilor:
R = x1 + 2x2 = 2 + 2 = 6 (venitul real Slutsky se calculează considerând
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
preţurile modificate şi cantităţile iniţiale):

⎧max(1 + x1 )(1 + x 2 )

⎩ x1 + 2 x 2 = 6
iar funcţia Lagrange:
L = (1 + x1)(1 + x2) - λ(x1 + 2x2 - 6)
de unde optimul satisface egalitatea:
∂U
∂x1 p 1 + x1 p p2
= 1 => = 1 => x1 = (1 + x2) - x1
∂U p2 1 + x2 p2 p1
∂x 2
şi deci:
p2
x1 + 2x2 = 6 => (1 + x2) – 1 + 2x2 = 6 =>
p1
2 + 2x2 - 1 + 2x2 = 6 => x2 = 5 / 4; x1 = 7 / 2.
Efectul de substiţutie:

∆ ∆
1 2
S
= 7 / 2 – 2 = 3 / 2; S
= 5/ 4 – 2 = -3 / 4

Deci la o creştere a preţului p2 de la 1 la 2 unităţi are loc o scădere a


cantităţii din bunul 2 cu 3 / 4 unităţi.
Efectul de venit:


1
= 5 / 2 - 7/2 = -1; ∆ = 3 / 4 – 5 / 4 = -1/2
2
V V

Metoda Hicks:
Se consideră venit real constant acel venit ce asigură aceeaşi utilitate.
⎧min( x1 + 2 x 2 )
⎨ .
u (
⎩ 1 2x , x ) = 9
Comportamentul consumatorului
Venitul real Hicks: u(x1, x2) = u(2, 2) = 9 (utilitatea în starea iniţială).
Funcţia Lagrange pentru acest program este:
L = x1 + 2x2 + µ [(1 + x1)(1 + x2) – 9]
de unde sistemul condiţiilor de optim:
∂L
= 1 + µ (1 + x 2 ) = 0
∂x1
∂L
= 2 + µ (1 + x1 ) = 0
∂x 2
∂L
= (1 + x1 )(1 + x 2 ) − 9.
∂µ
din care obţinem prin împărţirea primei ecuaţii la a doua:
1 1 + x2 1
= ⇒ x2 = (1 + x2) – 1
2 1 + x1 2
de unde :
1
(1+ x1) 2 = 9 ⇒ x1 = 18 - 1 = 3 2 -1
2
şi deci :

3 2 3
x2 = -1= -1
2 2
Efectul de substituţie:
3 3

2

1
=3 2 -1–2=3 2 -3>0 S
= -1-2 = -3 < 0
S
2 2
Deci la o creştere a preţului p2 are loc o scădere a cantităţii din bunul 2 .
Efectul de venit:
3 3
∆ ∆
1 2
V
= 5/2- (3 2 -1) = 7/2-3 2 < 0 = 3/4-( -1) =7/4- >0
V
2 2
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
La o creştere a preţului are loc o scădere a cantităţii din bunul 1.

?
Problema 22
Fie funcţia de utilitate u(x1, x2) = (3 + x1)(1 + x2). Calculaţi venitul real
Slutsky şi descompuneţi pe componente efectul total de preţ ştiind că preţul
p1 scade la jumătate. Se dă starea iniţială: R = 20 ; p1 = 2 ; p2 = 5 .
Rezolvare
⎧max u ( x1 , x 2 )
1. Se rezolvă programul : ⎨
⎩ p1 x1 + p 2 x 2 = R.
Se formează funcţia Lagrange:
L = (3 + x1)(1 + x2) - λ (p1x1 + p2x2 - R)
şi sistemul derivatelor parţiale de ordinul întâi:
∂L
= 1 + x 2 − λ p1 = 0
∂x1
∂L
= 3 + x1 − λ p 2 = 0
∂x 2
∂L
= p1 x1 + p 2 x 2 − R = 0
∂λ
care rezolvat dă următoarele funcţii de cerere :
⎧ * R + p 2 − 2 p1
⎪ x1 = 2 p1


⎪ x * = R − p 2 + 3 p1
⎪⎩ 2 2 p2

şi deci cantităţile optime sunt: x1* = 21/ 4 l; x2 *= 21 / 10.


Pentru calcula venitul real Slutsky, procedăm astfel:
R = x1 + 5x2
Comportamentul consumatorului

R = 21 / 4 + 5*21 / 1 0 = 63 / 4
x1 + 5x2 = 63 / 4
şi deci cantităţile optime sunt :
∂U
∂x1 p 1 + x2 1
= 1 ⇒ = ⇒ x1 = 5(1 + x2) - 3 ⇒
∂U p2 3 + x1 5
∂x 2
5 + 5x2 – 3 + 5x2 = 63 / 4
x2 = 11 / 8; x1 = 71 / 8;
Efectul de substituţie:


1
S
= 71 / 8 – 21 / 4 = (71 - 42) / 8 = 29 / 8


2
S
= 11 / 8 – 21 / 0 = - 29 / 10 - scade cantitatea din bunul
Se observă că drept urmare a efectului de substituţie, creşte cererea de bun 1
şi scade cererea de bun 2.
Efectul de venit:

∆ = ∆ - ∆ = 79 / 4 - 29/ 8 = 129 /8
1 1 1
V P S


2
∆ = - ∆2S = 3 / 2 + 29 / 40 = 89 / 40.
2
V P

Urmare efectului de venit constă în creşterea cererii atât din bunul 1 cât şi
din bunul 2.

?
Problema 23
Într-o economie cu două bunuri se consideră funcţia de utilitate de forma:
U(x1, x2) = ln(x1x2).
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
Vectorul de preţuri este p = (2, 4), iar venitul este R = 10. În condiţiile în
care p2 devine p 2′ = 3, să se calculeze efectul de preţ, de venit şi de
substituţie prin metoda Hicks.
Rezolvare
Se consideră venit real constant acel venit care asigură aceeaşi utilitate ca
cea dinaintea modificării preţului.
Rezolvăm mai întâi programul:
⎧max U ( x1 , x 2 )

⎩ p1 x 1 + p 2 x 2 = R
Funcţia Lagrange este:
L = ln(x1x2) - λ (p1x1 + p2x 2 - R)
iar sistemul condiţiilor de ordinul întâi:
∂L 1
= − λ p1 = 0
∂x1 x1
∂L 1
= − λ p2 = 0
∂x 2 x 2
∂L
= p1 x1 + p 2 x 2 − R = 0
∂λ
prin rezolvarea căruia se obţine soluţia:
⎧ * R
⎪ x1 = 2 p
⎪ 1

⎪x * = R
⎪⎩ 2 2 p2

Cantităţile optimale pentru fiecare dintre stări sunt:


- pentru starea iniţială (p1 = 2; p2 = 4):
x1 = 10 /4 = 5/2; x2 = 10 / 8 = 5 / 4
- pentru starea finală (p 1 = 2; p2 = 3):
Comportamentul consumatorului
x1 = 10 /4 = 5/2; x2 = 10 / 6 = 5 / 3.
Satisfacţia resimţită de consummator atunci când consumă pachetul optim al
stării iniţiale este:
U(x1, x2) = u(5 / 2, 5 / 4) = ln(25 / 8).
Pentru descompunerea efectului de preţ după metoda lui Hicks, trebuie să
determinăm pachetul virtual care în condiţiile noilor preţuri furnizează
aceeaşi satisfacţie consumatorului ca şi pachetul optimal al stării iniţiale
(înainte de modificarea preţurilor):
⎧min(2 x1 + 3 x 2 )

⎩ln( x1 x 2 ) = ln(25 / 8)
Funcţia Lagrange asociată acestui program este:
L = 2x1 + 3x2 + µ (ln(x1x2) - ln(25 / 8))
iar sistemul derivatelor parţiale de ordinul întâi :
∂L µ
= 2+ = 0
∂x1 x1
∂L µ
= 3+ =0
∂x 2 x2
∂L
= ln( x1 x 2 ) − ln(25 / 8) = 0 .
∂µ
Din primele două ecuaţii ale sistemului se obţine raportul:
x1 3 2 2 2
= ⇒ x2 = x1 ⇒ ln( x1 ) = ln(25 / 8)
x2 2 3 3

şi deci:
5 3 5 3
x1* = ; x2 * =
4 6

Efectul de substituţie:
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii

5 3 5 5 3 − 10

1
S
= - = < 0
4 2 4
5 3 5 10 3 − 15

2
S
= - = >0
6 4 12
Efectul de venit:
5 5 3 10 − 5 3

1
= - = > 0
V
2 4 4
5 5 3 10 − 5 3
∆ = 3- 6 = > 0
2
V
6
Efectul de preţ:
5 3 − 10 10 − 5 3
∆ =∆ +∆ = + =0
1 1 1
P S V
4 4
10 3 − 15 10 − 5 3 5
∆ = ∆2S + ∆V2 = + = .
2
P
12 6 12

1.8 Cererea globală. Efecte ale fiscalităţii


?
Problema 24
Funcţia de utilitate a unui consumator este de forma:
U = 4 x12 x 2 ,
unde s-a notat cu p1 şi cu p2 preţurile unitare ale bunurilor 1 şi 2, iar cu R
venitul consumatorului.
Comportamentul consumatorului
Se cere:
1. Ştiind că consumatorul trebuie să plătească un impozit pe venit, şi notând
cu t rata marginală de impozitare, să se calculeze funcţiile de cerere
marshalliene;
2. Calculaţi optimul consumatorului dacă p1 = 2, p2 = 5 şi R = 30 şi t = 20%;
3. În afara impozitului pe venit, statul aplică asupra lui x2 , TVA cu rată θ .
Care va fi pierderea de utilitate a consumatorului dacă θ = 10% ?
Rezolvare
1. Restricţia de buget a consumatorului este:
R − tR = p1 x1 + p 2 x 2
iar programul ce trebuie rezolvat pentru determinarea funcţiilor marshalliene
este:
⎧ max U

⎩ R − tR = p1 x1 + p 2 x 2
Lagrangeanul se scrie:
L = 4 x12 x 2 + λ [(1 − t ) R − p1 x1 − p 2 x 2 ]
La optim avem:
⎧L x1′ = 0 ⎧ 8 x1 x 2 − λ p1 = 0 ⎧ 8 x1 x 2 = λ p1
⎪ ⎪ ⎪
⎨L x′2 = 0 ⇔ ⎨ 4 x1 − λ p 2 = 0 ⇔ 4 x12 = λ p 2
2

⎪L ′ = 0 ⎪(1 − t ) R − p x − p x = 0 ⎪(1 − t ) R = p x + p x
⎩ λ ⎩ 1 1 2 2 ⎩ 1 1 2 2

Prin împărţirea primelor două ecuaţii, membru cu membru, obţinem că la


optim raportul utilităţilor marginale este egal cu raportul preţurilor unitare:
8 x1 x 2 λ p1 2x p px
= ⇔ 2 = 1 ⇔ x2 = 1 1 .
4 x12
λ p2 x1 p2 2 p2
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
Înlocuind pe x2 în ultima ecuaţie a sistemului se obţine funcţia marshalliană
a bunului 1:
2(1 − t ) R
x1* =
3 p1
şi corespunzător pentru bunul 2:
(1 − t ) R
x 2* = .
3 p2
Aceste funcţii au următoarele proprietăţi (care se verifică uşor):
- sunt omogene de grad 0 în raport cu preţurile şi venitul;
- bunurile 1 şi 2 sunt normale şi tipice;
- ele sunt descrescătoare în raport cu rata marginală de impozitare:
∂x1* − 2 R ∂x 2* − R
= <0 = < 0.
∂t 3 p1 ∂t 3 p2
Deci cu cât rata marginală de impozitare este mai ridicată, cu atât este mai
scăzută cererea de bunuri.
2. Echilibrul consumatorului pentru p1 = 2, p 2 = 5, R = 30, t = 0,2.

x1* = 8, x 2* = 1,6, U * = 409,6.


Se observă că în cazul lipsei de fiscalitate (t = 0):
x1* = 10, x 2* = 2, U * = 800.
Fiscalitatea provoacă deci o scădere a satisfacţiei consumatorului de 48,8%.
3. Să vedem care este valoarea pierderii de utilitate a consumatorului dacă
rata TVA este θ = 10% impusă asupra lui x2.
Asta înseamnă că preţul bunului 2 a devenit p 2′ = (1 + θ ) p 2 . Pentru a
determina funcţiile de cerere marshalliene este suficient să înlocuim pe p2
prin p 2′ în x 2* .
Comportamentul consumatorului
Vom obţine astfel:
2(1 − t ) R
x1* =
3 p1
(1 − t)R
x 2* =
3(1 + θ ) p 2

Pentru p1 = 2, p 2 = 5, R = 30, t = 20% şi θ ' = 10%, de unde:

x1* = 8, x 2* = 1,545, U * = 372,224.


Pierderea de utilitate a consumatorului dacă statul impune TVA, în plus pe
lângă impozitul pe salariu o rată asupra bunului 2, se ridică la 9,125%.
Putem remarca în plus că instaurarea unui TVA asupra bunului 2 induce o
scădere a cantităţii consumate din acest bun.

1.9 Repartizarea între timp de muncă şi timp liber

?
Problema 25
Un consumator dispune de T ore ce poate să le afecteze muncii sale (L) şi
timpului său liber (L0). Pe lângă salariul său, acest agent economic primeşte
un venit exogen constant Y (dividente, dobânzi rezultate din plasamente la
bănci, certificate de obligaţiuni, etc). Dacă x1 este cantitatea din bunul 1
consumată de acest consumator, atunci duncţia sa de utilitate se scrie:
U ( x1 , L) = 2 x12 (T − L) 2 cu L < T.
Se cere:
1. Calculaţi RMS între x1 şi L;
2. Scrieţi restricţia bugetară a consumatorului;
3. Determinaţi funcţia de cerere de bun 1, funcţia de ofertă de muncă şi
funcţia de cerere de timp liber. Comentaţi;
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
4. Interpretaţi multiplicatorul lui Lagrange.

Rezolvare
1. Se ştie că RMS a consumului cu forşa de muncă indică cantitatea
suplimentară de bun 1 ce trebuie dată consumatorului pentru ca el să lucreze
o oră în plus, rămânând pe aceeaşi curbă de indiferenţă, adică la acelaşi
nivel de satisfacţie.
− U L′ dx1 4 x12 (T − L) x1
RMS = = = = .
U x′1 dL 4 x1 (T − L) 2
(T − L)

Este bine de observat că RMS > 0 căci L < T şi x1 > 0.


2. Se ştie că restricţia bugetară este o egalitate între suma veniturilor
consumatorului şi suma cheltuielilor. În cazul nostru restricţia bugetară se
scrie:
wL + Y = p1 x1 .
3. Programul ce trebuie rezolvat are forma:

⎧ max U
⎪wL + Y = p x
⎪ 1 1

⎪ T = L + L0
⎪⎩ L<T
Lagrangeanul se scrie:
L = U + λ ( wL + Y − p1 x1 )
La optim avem:

⎧L L′ = 0 ⎧− 4 x12 (T − L) + λ w = 0 ⎧ 4 x12 (T − L) = λ w1
⎪ ⎪ ⎪
⎨L x1′ = 0 ⇔ ⎨ 4 x1 (T − L) − λ p1 = 0 ⇔ ⎨4 x1 (T − L) = λ p1
2 2

⎪L ′ = 0 ⎪ wL + Y − p1 x1 = 0 ⎪ wL + Y = p1 x1
⎩ λ ⎩ ⎩
Comportamentul consumatorului
Prin împărţirea primelor două ecuaţii, membru cu membru, obţinem că la
optim raportul utilităţilor marginale este egal cu raportul preţurilor unitare:
4 x12 (T − L) λw x1 w w(T − L)
= ⇔ = ⇔ x1 = .
4 x1 (T − L) 2
λ p1 (T − L) p1 p1
Înlocuind expresia găsită pentru x1 în ecuaţia (3), rezultă:
⎛ w(T − L) ⎞ wT − Y
wL + Y = p1 ⎜⎜ ⎟⎟ ⇒ L* =
⎝ p1 ⎠ 2w

şi înlocuind în x1, avem că:


⎛ wT − Y ⎞
⎜T − ⎟
x1* = w⎜ 2w ⎟ ⇔ x1* = wT + Y .
⎜ p1 ⎟ 2 p1
⎜ ⎟
⎝ ⎠
Ţinând cont de restricţia: T = L + L0 rezultă că: L*0 = T − L* şi deci:

⎛ wT − Y ⎞ wT + Y
L*0 = T − ⎜ ⎟=
⎝ 2w ⎠ 2w
Să comentăm funcţiile obţinute.
Funcţia de cerere a bunului 1 este crescătoare în raport cu veniturile
consumatorului. Bunul 1 este deci un bun normal. Ea este însă
descrescătoare în raport cu preţul său. Deci este un bun tipic. Totodată este o
funcţie de cerere marshalliană.
wT Y
Funcţia de cerere de timp liber ce are forma: L*0 = + este
2w 2w
crescătoare în raport cu numărul de ore (T) de care dispune consumatorul,
veniturile nesalariale (Y) şi descrescătoare în raport cu rata salariului
nominal (w).
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
Funcţia de ofertă de muncă indică cantitatea de muncă pe care
consumatorul doreşte s-o presteze în funcţie de p, w, Y urmărind totodată
să-şi maximizeze utilitatea sa. Are forma:
wT Y
L* = −
2w 2w
şi este crescătoare în raport cu rata salariului nominal (w) şi cu numărul de
ore (T) de care dispune consumatorul. Din contră, ea este descrescătoare în
raport cu veniturile nesalariale (Y) în sensul că cu cât aceste venituri sunt
mai mari, cu atât mai puţin doreşte consumatorul să muncească pentru a
obţine venituri salariale.
Y
În plus plus atunci când wT = Y adică când w = funcţia de ofertă este
T
nulă. În acest caz avem un optim în colţ şi:
Y Y
x1* = , L* = 0 şi L*0 = .
p1 w
Y
Deci dacă w ≤ , consumatorul nu va mai lucra, el nu va mai consuma
p1
decât timp liber deoarece veniturile nesalariale sunt destul de ridicate. În
teoria microeconomică pragul ratei salariului nominal de la care plecând
Y
consumatorul va munci (aici w = ) se numeşte salariu de rezervă.
T
În final afirmăm că toate cele trei funcţii sunt omogene de grad 0 în raport
cu w, p1 şi Y. Există deci o absenţă a iluziei monetare:
(tw)T + (tY )
x1* (tw, tp1 , tY ) = = t 0 x1*
2(tp1 )
(tw)T − (tY )
L* (tw, tp1 , tY ) = = t 0 L*
2(tw)
Comportamentul consumatorului
(tw)T + (tY )
L*0 (tw, tp1 , tY ) = = t 0 L*0 .
2(tw)
4. Pentru interpretarea multiplicatorului lui Lagrange calculăm diferenţiala
totală dU:
dU = U L′ dL + U x′1 dx1

Ca atare:
d ( wL + Y ) = d ( p1 x1 ) ⇔ wdL + Ldw + dY = p1 dx1 + x1 dp1
Dacă presupunem că w şi p1 sunt constante ( dw = 0 şi d p1 = 0) vom avea:
wdL + dY = p1 dx1 ⇔ dY = p1 dx1 − wdL

⎧U L′ = −λ w
ori la optim avem: ⎨ ′
⎩U x1 = λ p1
⎧ dU = −λ wdL + λ p1 dx1
şi în consecinţă: ⎨
⎩dU = λ (− wdL + p1 dx1 ) = λ dY .
Deci:
dU
λ=
dY
λ este deci utilitatea marginală a veniturilor nesalariale, adică suplimentul
de utililitate resimţit de către consumator dacă el utilizează o unitate
suplimentară din aceste venituri.

?
Problema 26
Funcţia de utilitate a unui consumator se scrie:
U = x1 L0 ,
unde x1 este cantitatea consumată de bun 1 şi L0 numărul de ore de timp
liber al consumatorului. În afara salariului său acest agent economic
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
primeşte un venit non-salarial Y constant. Timpul disponibil în ore al
consumatorului, la nivelul unei zile este T = 12.
Se cere:
1. Stabiliţi o relaţie între timpul liber L0 > 0 şi timpul de muncă L > 0;
2. Statul decide să impună un impozit pe salarii cu o rată de θ 1 şi pe
veniturile nesalariale cu o rată de θ 2 . Dacă rata salariului nominal este w
= 3, preţul bunului 1 p1 = 2, Y = 24, θ 1 = 20% şi θ 2 = 10% cum va fi
afectată satisfacţia consumatorului de către această decizie guvernamentală.
Rezolvare
1. Consumatorul poate afecta cele 12 ore disponibile fie prestării unei munci
(L) sau timpului liber (L0), de unde obţinem relaţia:
L + L0 = 12 ⇒ L0 = 12 − L .
Funcţia de utilitate se poate deci scrie:
U = x1 (12 − L) .
2. Pentru a calcula variaţia de utilitate a consumatorului ca urmare a deciziei
guvernamentale, trebuie în prealabil să calculăm cererea optimală a bunului
1 şi timpul liber al consumatorului. Reastricţia bugetară se scrie în acest caz,
astfel:
wL (1 − θ 1 ) + Y (1 − θ 2 ) = p1 x1 .
Pentru consumator este vorba de a rezolva programul:
⎧max U = x1 (12 − L)
⎪ wL(1 − θ ) + Y (1 − θ ) = p x
⎪ 1 2 1 1

⎪ 12 = L + L0
⎪⎩ L < 12

Lagrangeanul se scrie:
L = x1 (12 − L) + λ (wL (1 − θ 1 ) + Y (1 − θ 2 ) − p1 x1 ) ,
Comportamentul consumatorului
λ fiind multiplicatorul lui Lagrange.
Pentru a găsi optimul rezolvăm sistemul:
⎧ LL′ = 0 ⎧ − x1 + λ w(1 − θ 1 ) = 0
⎪ ⎪
⎨ L x′1 = 0 ⇒ ⎨(12 − L) − λ p1 = 0
⎪ L′ = 0 ⎪ wL(1 − θ ) + Y (1 − θ ) − p x = 0
⎩ λ ⎩ 1 2 1 1

de unde:
⎧ x1 = λ w(1 − θ 1 )

⎨(12 − L) = λ p1
⎪ wL (1 − θ ) + Y (1 − θ ) = p x .
⎩ 1 2 1 1

Prim împărţirea primelor două ecuaţii ale sistemului de mai sus, rezultă:
x1 λ w(1 − θ 1 ) x1 w(1 − θ 1 )
= ⇔ =
(12 − L) λ p1 (12 − L) p1
w(1 − θ 1 )(12 − L)
⇒ x1 =
p1
Înlocuind pe x1 cu expresia obţinută în ecuaţia a treia a sistemului rezultă
următoarea funcţie pentru oferta optimă de muncă a consumatorului:
wL (1 − θ 1 ) + Y (1 − θ 2 ) = w(1 − θ 1 )(12 − L)

12 w(1 − θ 1 ) − Y (1 − θ 2 ) Y (1 − θ 2 )
⇒ L* = ⇔ L* = 6 − .
2 w(1 − θ 1 ) 2 w(1 − θ 1 )
Deci cantitatea optimală din bunul unu este:
w(1 − θ 1 ) ⎛ 24 w(1 − θ 1 ) − 12 w(1 − θ 1 ) + Y (1 − θ 2 ) ⎞ 12 w(1 − θ 1 ) + Y (1 − θ 2 )
x1* = ⎜⎜ ⎟⎟ =
p1 ⎝ 2 w(1 − θ 1 ) ⎠ 2p
.
În final avem şi cantitatea optimă de timp liber solicitată de consumator :
Y (1 − θ 2 )
L*0 = 12 − L = 6 + .
2 w(1 − θ 1 )
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
Pentru cazul în care nu există impozit, adică θ 1 = θ 2 = 0 , avem:

x1* = 15, L* = 2, L*0 = 10, U * = 150.


În cazul existenţei impozitelor, avem:
x1* = 12,6, L* = 1,5, L*0 = 10,5, U * = 132,3.
Concluzia pe care o tragem este că instaurarea fiscalităţii asupra salariilor şi
veniturilor nesalariale duce la diminuarea cu 11,8% a satisfacţiei
consumatorului.

1.10 Alegeri intertemporale ale consumatorului

?
Problema 27
Presupunem un consumator al cărui orizont economic se compune din două
perioade: t0 şi t1 sau din trei perioade: t0, t1 şi t2. Fie C0 consumul din prima
perioadă, C1 consumul din perioada a doua şi C2 cel al perioadei a treia.
Notăm cu R0, R1, R2 veniturile celor trei perioade, venituri ce sunt presupuse
cunoscute. Notăm cu τ rata dobânzii la termen care este egală, în această
economie, cu rata dobânzii creditului.
Se cere:
1. Să se scrie restricţia bugetară actuală şi restricţia bugetară capitalizată în
cazul în care se consideră doar cele două perioade, unde am notat cu p0 şi p1
preţurile consumurilor C0 şi C1.
2. Aceleaşi cerinţe ca la punctul (1), în ipoteza existenţei unei rate de inflaţie
α la trecerea de la perioada t0 la perioada t1.
Comportamentul consumatorului
3. Aceleaşi cerinţe ca la punctul (1) dar când există trei perioade, când
preţurile au crescut cu rata de inflaţie α la trecerea de la perioada t0 la
perioada t1 şi au scăzut cu rata β între t1 şi t2. Vom nota cu p2 preţul lui C2.
4. În cazul celor două perioade, dacă p0 = 1, p2 = 2, R0 = R1 = 10 şi
τ = 10% , trasaţi restricţia bugetară actuală a consumatorului. Comentaţi.

Rezolvare
1. Vom scrie restricţia bugetară actuală şi restricţia bugetară capitalizată pe
cele două perioade.
Restricţia bugetară actuală corespunde unei egalităţi matematice între suma
veniturilor viitoare actualizate şi mulţimea cheltuielilor viitoare actualizate
ale agentului economic:
R1 pC
R0 + = p0 C0 + 1 1 .
(1 + τ ) (1 + τ )
Facem observaţia că mulţimea veniturilor viitoare actualizate se numeşte
bogăţia actuală a consumatorului, şi o notăm cu wA şi are aici valoarea:
R1
w A = R0 + .
(1 + τ )
Restricţia bugetară capitalizată corespunde unei egalităţi matematice între
suma veniturilor capitalizate şi mulţimea cheltuielilor capitalizate ale
agentului economic:
R0 (1 + τ ) + R1 = p 0 C 0 (1 + τ ) + p1C1 .
Bogăţia capitalizată a consumatorului, adică mulţimea veniturilor sale
capitalizate, se scrie:
wC = R0 (1 + τ ) + R1 .

2. Ştiind că rata inflaţiei este α vom avea: p1 = p 0 (1 + α ) , ecuaţiile


Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
restricţiilor bugetare sunt:
- restricţia bugetară actuală:
R1 p (1 + α )C1
R0 + = p0 C0 + 0 .
(1 + τ ) (1 + τ )
- restricţia bugetară capitalizată:
R0 (1 + τ ) + R1 = p 0 C 0 (1 + τ ) + p 0 (1 + α )C1 .

3. Pentru cazul în care preţurile au crescut cu rata de inflaţie α la trecerea


de la perioada t0 la perioada t1 şi au scăzut cu rata β între t1 şi t2 vom
putea scrie că:
p1 = p 0 (1 + α )
p 2 = p1 (1 − β ) = p0 (1 + α )(1 − β )
de unde:
- restricţia bugetară actuală este:
R1 R2 p (1 + α )C1 p 0 (1 + α )(1 − β )C 2
R0 + + = p0 C0 + 0 +
(1 + τ ) (1 + τ ) 2
(1 + τ ) (1 + τ ) 2
- restricţia bugetară capitalizată este:
R0 (1 + τ ) 2 + R1 (1 + τ ) + R2 = p 0 C 0 (1 + τ ) 2 + p 0 (1 + α )C1 (1 + τ ) + p 0 (1 + α )(1 − β )C 2

4. Pentru reprezentarea grafică calculăm:


10 2C
10 + = C 0 + 1 ⇔ 19,09 = C 0 + 1,818C1 ⇒ C1 = −0,55C 0 + 10,50 .
1,1 1,1
Vom lua două puncte: dacă C0 = 0, C1 = 10,5;
dacă C1 = 0, C0 = 19,09.
Comportamentul consumatorului

C1

Zona de economii în t0

Punctul în care agentul


10,5 nu este nici debitor nici
creditor
R1
Zona de economii în t0
p1
Restricţia intertemporală

0 R0 19,09 C0
p0

Facem următorul comentariu:


⎛R ⎤
- dacă C 0* ∈ ⎜⎜ 0 ;19,09⎥ = (10;19,09], atunci consumatorul va lua cu
⎝ p0 ⎦
împrumut în t0 căci în această zonă el cosumă ( în t0) mai mult decît venitul
său R0.
⎡ R ⎞
- dacă C 0* ∈ ⎢0, 0 ⎟⎟ ⇔ 0 < C 0* < 10, atunci consumatorul va da cu
⎣ p0 ⎠
împrumut în t0 căci în această zonă el cosumă ( în t0) mai puţin decît venitul
său R0.
R0 R
- dacă C 0* = şi C1* = 1 ⇔ C *0 = 10 şi C1* = 5, atunci consumatorul
p0 p1
nu va lua şi nici nu va da cu împrumut.
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii

?
Problema 28
Funcţia de utilitate intertemporală a unui consumator al cărui orizont
economic este format din două perioade t0 şi t1, se scrie:
1 1
U= ln C 0 + ln C1
2 2
C1 şi C0, fiind consumurile din prima, respectiv a doua perioadă.
Presupunem că consumatorul luat în considerare trebuie să determine
repartiţia venitului său între consum şi economie pe parcursul celor două
perioade. Dacă considerăm că R0, şi R1 reprezintă veniturile celor două
perioade şi τ este rata dobânzii în această economie, se cere:
1. Determinaţi rata de scont psihologică a consumatorului;
2. Dacă R0 = 10, R1 = 10, p0 = 2, p1 = 3 şi τ = 10%, consumatorul, în prima
perioadă, poate da cu împrumut sau este nevoit să împrumute?
3. Presupunem în prezent că consumatorul poate să aleagă între următoarele
două situaţii:
- situaţia a): R0 = x, R1 = 0,
- situaţia b): R0 = 0, R1 = x + 1.
Determinaţi rata dobânzii τ astfel încât, consumatorul să fie indiferent între
cele două situaţii, dacă p0 = p1 = 1.
4. Presupunem că în această economie există două tipuri de consumatori:
- agenţii A ce au caracteristicile: R0 = 5, R1 = 20, na = 2
- agenţii B ce au caracteristicile: R0 = 15, R1 = 10, nb = 2.
Dacă agenţii B sunt cei ce dau cu împrumut în perioada t0, care este rata
dobânzii ce echilibrează împrumuturile date cu cele luate, dacă p0 = p1 = 1?
Comportamentul consumatorului

Rezolvare
1. Rata de scont psihologică a consumatorului θ este dată de formula:
θ = RMS − 1. Să calculăm RMS intertemporală, adică cantitatea
suplimentară de bun care va trebui dată mâine consumatorului ca el să
renunţe astăzi la o unitate. Fie U, funcţia de utilitate intertemporală a
consumatorului. De-a lungul unei curbe de indiferenţă, nivelul de utilitate
este constant şi deci:
∂U ∂U U C′ 0 − dC1
dU = dC 0 + dC1 = 0 ⇔ = = RMS
∂C 0 ∂C1 U C′ 1 dC 0

∂U ∂U
unde am notat cu: U C′ 0 = , U C′ 1 = .
∂C 0 ∂C1

C1 C
Ca atare: RMS = , de unde θ = 1 − 1.
C0 C0
2. Pentru a răspunde la întrebarea a doua este necesar să calculăm
consumurile şi economiile agentului economic la nivelul celor două
perioade. Este vorba să rezolvăm următorul program:
⎧ max U
⎪⎪ R1 pC
⎨ R0 + = p0 C0 + 1 1
⎪ (1 + τ ) (1 + τ )
⎪⎩ R0 (1 + τ ) + R1 = p0 C 0 (1 + τ ) + p1C1

Cum restricţiile sunt redondante, putem elimina una dintre ele; o vom
elimina, de exemplu, pe a doua. Drept urmare programul se va scrie:
⎧ max U

⎨ R + R1 = p C + p1C1 .
⎪⎩ 0 (1 + τ ) 0 0
(1 + τ )
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
Funcţia Lagrange se scrie:
⎛ pC ⎞
L = U + λ ⎜⎜ w A − p0 C 0 − 1 1 ⎟⎟ ,
⎝ (1 + τ ) ⎠
λ fiind multiplicatorul lui Lagrange şi wA bogăţia actuală:
R1
w A = R0 + . De unde:
(1 + τ )

1 1 ⎛ pC ⎞
L = ln C 0 + ln C1 + λ ⎜⎜ w A − p 0 C 0 − 1 1 ⎟⎟.
2 2 ⎝ (1 + τ ) ⎠
La optim avem:
⎧ 1 ⎧ 1
⎪ − λ p0 = 0 ⎪ = λ p0
⎧L C′0 = 0 ⎪ 2C 0 ⎪ 2C 0
⎪ ⎪ 1 λ p1 ⎪ 1 λ p1
⎨L C′1 = 0 ⇔ ⎨ − =0 ⇔⎨ =
⎪L ′ = 0 ⎪ 2C1 (1 + τ ) ⎪ 2C1 (1 + τ )
⎩ λ ⎪ p1C1 ⎪ pC
⎪w A − p 0 C 0 − (1 + τ ) = 0 ⎪w A = p0 C0 + 1 1
(1 + τ )
⎩ ⎩
Prin împărţirea primelor două ecuaţii ale sistemului obţinem raportul:
1
2C 0 λ p0 C p (1 + τ ) p C (1 + τ )
= ⇔ 1 = 0 ⇒ C1 = 0 0 .
1 λ p1 C0 p1 p1
2C1 (1 + τ )
Înlocuind C1 cu expresia găsită în ecuaţia a treia a sistemului condiţiilor de
optim de ordinul întâi, vom obţine consumul optim în perioada 0:
p 0 C 0 (1 + τ ) w
w A = p0C0 + ⇒ C 0* = A .
(1 + τ ) 2 p0
Atunci, consumul optim în perioada 1 va fi:
p 0 (1 + τ ) ⎛ w A ⎞ (1 + τ ) w A
C1* = ⎜⎜ ⎟⎟ ⇒ C1* = .
p1 ⎝ 2 p0 ⎠ 2 p1
Comportamentul consumatorului
Pentru datele problemei, înlocuind în expresiile bogăţiei actuale şi a
funcţiilor de consum optim de bunuri vom avea:
w A = 19,09, C 0* = 4,7725, C1* = 3,4998.

Dacă notăm cu S 0* şi S1* economia făcută de consumator la nivelul celor


două perioade, avem:
S i* = Ri − pi C i* , i = 0,1.
Pentru cazul concret al datelor problemei avem:
S 0* = 0,455 S1* = −0,4994 .
Cum în t0 economia realizată de consumator este strict pozitivă, acesta se
află în situaţia de a putea da cu împrumut în prima perioadă.
În perioada a doua, consumatorul realizează o economie negativă, ceea ce
înseamnă că în afară de venitul R1 el consumă din economia constituită în t0
plus dobânda aferentă economiei: S 0* (1 + τ ) = S1* .

3. Pentru a calcula rata dobânzii pentru care agentul economic este


indiferent între cele două situaţii, vom calcula C 0* şi C1* în cele două
cazuri.
Astfel pentru cazul a) în care R0 = x, R1 = 0, p0 = p1 = 1 se realizează:

C 0* =
x
, C1* =
(1 + τ ) U * = 1 ⎛ x ⎞ 1 ⎛ (1 + τ )x ⎞
a ln⎜ ⎟ + ln⎜ ⎟
2 2 2 ⎝2⎠ 2 ⎝ 2 ⎠
Astfel pentru cazul b) în care R0 = 0, R1 = x + 1, p0 = p1 = 1 se realizează:

C 0* =
x +1
, C1* =
(x + 1) U * = 1 ⎛ x + 1 ⎞ 1 ⎛ x + 1 ⎞
ln⎜ ⎟ + ln⎜ ⎟.
2(1 + τ ) 2 ⎜⎝ 2(1 + τ ) ⎟⎠ 2 ⎝ 2 ⎠
b
2
Ori pentru ca agentul economic să fie indiferent între cele două situaţii, el
trebuie să aibă aceeaşi satisfacţie, adică: U a* = U b* .
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
Deci:
⎛ (1 + τ )x ⎞ ⎛ x +1 ⎞ ⎛ (x + 1) ⎞
U a* = U b* ⇔ ln⎜ ⎟ = ln⎜⎜ ⎟⎟ + ln⎜ ⎟
⎝ 2 ⎠ ⎝ 2(1 + τ ) ⎠ ⎝ 2 ⎠

⎛ x (1 + τ )x ⎞ ⎛ ( x + 1) (x + 1) ⎞ (1 + τ )x 2 = (x + 1) 2
⇔ ln⎜ ⋅ ⎟ = ln ⎜
⎜ 2(1 + τ ) ⋅ ⎟ ⇔
⎝2 2 ⎠ ⎝ 2 ⎟⎠ 4 4(1 + τ )

⇔ (1 + τ )x 2 =
(x + 1)2 ⎛ x +1⎞
⇒ (1 + τ ) = ⎜
2
x +1
⎟ ⇒ (1 + τ ) =
2

(1 + τ ) ⎝ x ⎠ x
x +1 1
⇒τ* = −1 =
x x
1
În concluzie dacă τ * = , consumatorul va fi indiferent la situaţiile a) şi b).
x
4. Pentru a calcula rata dobânzii ce echilibrează împrumuturile luate cu cele
date vom calcula economia agenţilor B în t0 şi împrumuturile agenţilor A în
t0.
Economia agenţilor B în t0 este:

S 0*B = 20(R0 B − p 0 C 0*B ) = 20⎜15 − 7.5 −


⎛ 5 ⎞ 100
⎟ = 150 − .
⎝ 1+τ ⎠ 1+τ
Economia agenţilor A în t0 este

S 0*A = 10(R0 A − p 0 C 0*A ) = 10⎜ 5 − 2.5 −


⎛ 10 ⎞ 100
⎟ = 25 − .
⎝ 1+τ ⎠ 1+τ
Evident că S 0*B > 0 deoarece agenţii B acordă împrumuturi în t0, şi

S 0*A < 0 căci agenţii A iau cu împrumut în t0.


La echilibru avem deci:
100 100 100 100
150 − = 25 − ⇔ 150 − = − 25
(1 + τ ) (1 + τ ) (1 + τ ) (1 + τ )
200 200
⇔ = 175 ⇒ τ * = − 1.
(1 + τ ) 175
Comportamentul consumatorului

Deci pentru τ * = 14,28% , mulţimea împrumuturilor luate este egală cu


mulţimea împrumuturilor date.

?
Problema 29
Funcţia de utilitate intertemporală a unui consumator al cărui orizont
economic este format din două perioade t0 şi t1, se scrie:

U = C 01+θ C1
C1 şi C0, fiind consumurile din prima, respectiv a doua perioadă, iar
θ > −1 .
Se cere să specificaţi ce reprezintă parametrul θ ?
Rezolvare
Pentru a răspunde la întrebare vom calcula elasticitatea lui U în raport cu C0
şi elasticitatea lui U în raport cu C1. Se ştie că elasticitatea lui U în raport
cu Ci indică care este variaţia lui U exprimată în procente, atunci când Ci
variază cu un procent. Din punct de vedere matematic are formula:
dU C i
εU / C = × .
i
dC i U
Calculând pentru funcţia de utilitate a consumatorului din problema noastră
avem:
C
ε U / C = (1 + θ )C 0θ C1 0
(1+θ )
= 1+θ.
0
C 0 C1

C
ε U / C = C 0(1+θ ) 1
(1+θ )
= 1.
1
C 0 C1
Distingem trei cazuri.
- cazul în care: ε U / C0 > ε U / C1 ⇔ 1 + θ > 1 ⇒ θ > 0.
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
În acest caz, consumatorul va resimţi un plus de satisfacţie pentru consumul
prezent. Spunem că θ este rata de preferinţă pentru prezent.
- cazul în care: εU / C < εU / C
0 1
⇔ 1 + θ < 1 ⇒ −1 < θ < 0 deoarece prin

ipoteză θ > −1.


În acest caz, consumatorul va resimţi mai puţină satisfacţie pentru consumul
prezent şi mai multă satisfacţie pentru consumul viitor. Spunem că θ este
rata de preferinţă pentru viitor.
- cazul în care: ε U / C0 = ε U / C1 ⇔ 1 + θ = 1 ⇒ θ = 0.

În acest caz, consumatorul va fi indiferent între un consum prezent şi un


consum viitor. Spunem că θ este în aceste condiţii, rata de indiferenţă între
prezent şi viitor.

?
Problema 30
Funcţia de utilitate intertemporală a unui consumator al cărui orizont
economic este format din două perioade t0 şi t1, se scrie:
U = f (C 0 , C1 ),
C1 şi C0, fiind consumurile din prima, respectiv a doua perioadă, iar
θ > −1.
R0 şi R1 desemnează venitul perioadei t0, respectiv t1. De asemenea vom
nota cu p0 şi p1 preţurile lui C0 şi C1.
Presupunem că τ este rata dobânzii la termen şi τ ′ rata dobânzii creditului
( τ ′ > τ ).
Se cere:
1. Să se scrie cele două restricţii bugetare intertemporale;
2. Scrieţi programul consumatorului cât şi funcţia Lagrange asociată;
Comportamentul consumatorului
3. Reprezentaţi grafic, restricţia bugetară finală a consumatorului.

Rezolvare
1. - Restricţia de buget actuală.
Restricţia de buget actuală corespunde unei egalităţi matematice între suma
veniturilor viitoare actualizate şi suma cheltuielilor viitoare actualizate ale
agentului economic.
Pentru actualizare vom utiliza rata de împrumut τ′ :
R1 C1
R0 + = p 0 C 0 + p1 .
(1 + τ ′) (1 + τ ′)
- Restricţia de buget capitalizată.
Restricţia de buget capitalizată corespunde unei egalităţi matematice între
suma veniturilor capitalizate şi suma cheltuielilor capitalizate ale agentului
economic.
Pentru capitalizare vom utiliza rata de dobândă τ :
R 0 (1 + τ ) + R 1 = p 0 C 0 (1 + τ ) + p 1 C 1
2. Consumatorul trebuie să rezolve următorul program:
⎧ MaxU
⎪⎪ R1 C1
⎨ R0 + = p 0 C 0 + p1
⎪ (1 + τ ′) (1 + τ ′)
⎪⎩ R0 (1 + τ ) + R1 = p0 C 0 (1 + τ ) + p1C1

Cele două restricţii ale programului nu sunt redondante căci τ ′ ≠ τ, şi ca


atare nu putem elimina nici una.
Lagrangeanul problemei se scrie:
⎛ R1 C1 ⎞
L = U + λ 1⎜⎜ R0 + − − p 0 C 0 − p1 ⎟ + λ 2 (R0 (1 + τ ) + R1 − p 0 C 0 (1 + τ ) − p1C1 )
⎝ (1 + τ ′) (1 + τ ′) ⎟⎠
λ 1, λ 2 fiind multiplicatorii lui Lagrange asociaţi celor două restricţii.
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
3. Pentru reprezentarea grafică a restricţiei bugetare finale, trebuie în
prealabil determinate pantele restricţiilor.
− p 0 (1 + τ ′)
Panta primei restricţii este: iar a celei de-a doua:
p1
− p0 (1 + τ )
dar:
p1

− p 0 (1 + τ ′) − p 0 (1 + τ )
>
p1 p1

căci τ ′ > τ . Ori prima restricţie corespunde zonei de împrumut iar a doua
restricţie zonei de economisire, de unde se obţine următoare reprezentare
grafică:

C1
Zona de economie în t0

Punctul în care
agentul nu este
R1 nici debitor nici
p1 creditor în t0

Zona de
împrumut în t0

Restricţie bugetară
îndoită

0 R0
C0
p0
Comportamentul consumatorului

1.11 Surplusul consumatorului. Surplusul social


?
Problema 31
Funcţia de cerere a unui consumator pentru bunul i se scrie:
qi = − pi + 6,
pi fiind preţul bunului i.
Se cere:
1. Calculaţi surplusul consumatorului atunci când pi = 2;
2. Calculaţi surplusul consumatorului atunci când pi = 6;
Rezolvare
1. Se cunoaşte că surplusul consumatorului este egal cu diferenţa dintre
suma de bani maximală pe care acesta este dispus să o plătească pentru a
obţine o anumită cantitate de bun şi cheltuiala pe care acesta o face pentru a
obţine acea cantitate considerată de bun .
Cum cererea consumatorului este o dreaptă, vom calcula surplusul său cu
ajutorul graficului:

pi

Funcţia de cerere a consumatorului

Surplusul consumatorului când pi = 2

Cheltuiala consumatorului când pi = 2

0 4 6 qi
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii
Surplusul (S) consumatorului, care corespunde zonei haşurate, este deci:
(6 − 2) × 4
S= ⇔ S = 8.
2
2. Pentru cazul în care pi = 6 reprezentarea grafică este:

pi

6
Funcţia de cerere a consumatorului

Cheltuiala consumatorului când pi = 6

0 6 qi

Surplusul (S) consumatorului este deci S = 0.

?
Problema 32
Funcţia de cerere a unui consumator pentru un bun i este:
5
qi =
pi
pi fiind preţul bunului i.
Se cere:
1. Calculaţi surplusul consumatorului atunci când pi = y;
2. Calculaţi surplusul consumatorului atunci când pi = 3;
3. Dacă pi trece de la 3 la 5, care va fi variaţia surplusului consumatorului?
Comportamentul consumatorului

Rezolvare
1. Se cunoaşte că surplusul consumatorului este egal cu diferenţa dintre
suma de bani maximală pe care acesta este dispus să o plătească pentru a
obţine o anumită cantitate de bun şi cheltuiala pe care acesta o face pentru a
obţine acea cantitate considerată de bun .
O reprezentare grafică a cererii consumatorului este:
pi

Funcţia de cerere a consumatorului

Surplusul consumatorului când pi = y


pi = y 3

Cheltuiala consumatorului când pi = y

0 1 2 3 qi
qi = x

Cum funcţia de cerere a consumatorului nu este o dreaptă, pentru a calcula


surplusul (S) va trebui să calculăm integrala:
y y
5
S = − ∫ qi dpi = − ∫ dpi .
+∞
p
+∞ i

De unde:
y
1
S = −5 ∫ dpi ⇒ S = −5(ln pi ) + ∞ = lim ln pi − 5 ln y = +∞ .
y

p
+∞ i
pi → +∞

Deci surplusul consumatorului este infinit.


Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii

2. Dacă pi = 3 atunci y = 3 iar S = −5(ln p i ) + ∞ = lim ln pi − 5 ln 3 = +∞.


3

pi → +∞

Şi în acest caz surplusul consumatorului este infinit.


3. Variaţia surplusului consumatorului dacă pi trece de la valoarea 3 la
valoarea 5 este ilustată în graficul următor:

pi
5
Variaţia surplusului consumatorului (∆S)

2,5

0 1 2 3 4 5 qi

Deoarece:
5
(
∆S = −5(ln pi ) + ∞ − − 5(ln pi ) + ∞
3
)
5
∆S = −5(ln pi ) 3 = −5(ln 5 − ln 3) = −5 ln
5
rezultă că: < 0.
3
În concluzie, o creştere a preţului bunului i a antrenat o scădere a surplusului
consumatorului căci ∆S < 0.
Comportamentul consumatorului

?
Problema 33
Funcţia de cerere a unui consumator pentru un bun i este:
qi = − pi + 4,
pi fiind preţul bunului i.
Presupunem că există 10 consumatori în această economie şi că toţi au
aceeaşi cerere pentru bunul i.
Se cere:
1. Calculaţi surplusul consumatorului atunci când pi = 2,5;
2. Deduceţi beneficiul social dacă pi = 2,5.
Rezolvare
1. Ştim că fiecare consumator are cererea descrisă de funcţia: qi = − pi + 4 .
Dar cum există 10 astfel de consumatori, rezultă că cererea globală de bun i
din economie se scrie:
Qi = 10qi = −10 pi + 40.
Totodată, surplusul consumatorilor este egal cu suma surplusurilor
individuale ale fiecărui consumator. Surplusul consumatorului este egal cu
diferenţa dintre suma de bani maximală pe care acesta este dispus să o
plătească pentru a obţine o anumită cantitate de bun şi cheltuiala pe care
acesta o face pentru a obţine acea cantitate considerată de bun. Cum cererea
globală este o dreaptă, o vom ilustra grafic.
Analiza microeconomică a consumatorului şi producătorului. Aplicaţii

pi

4 Funcţia de cerere totală

2,5 Surplusul consumatorilor când pi = 2,5

Cheltuiala consumatorilor când pi = 2,5


A

0 15 40 Qi

Surplusul (S) al consumatorilor, care corespunde zonei haşurate, este deci:


(4 − 2,5) × 15
S= = 11,25.
2
2. Se ştie că beneficiul social sau surplusul economic este egal cu suma
dintre surplusul consumatorilor şi cheltuiala lor. Dar cum pi = 2,5 şi Qi =
15, beneficiul social (BS) este deci egal cu zona haşurată plus dreptunghiul
A:
BS = S + A = 11,25 + (2,5 × 15) = 48,75.