Tehnici fractale de compresie şi decompresie a fişierelor de tip imagine 1

Lecţia 5: Principiul compresiei de imagini bazat pe fractali

Observaţie: figura iniţială nu este atât de importantă, în unele cazuri se ajunge

la acelaşi fractal indiferent de figura iniţială.
În practică se aleg transformări afine de forma:
      
x ai bi x e
wi = + i
y ci di y fi
1
şi se obţin un set de atractori. Exemplu: pentru ai = di = ; bi = ci = ei = fi = 0
2
este o transformare contractivă care înjumătăţeşte distanţe dintre două puncte.

x
2
   
x ai
wi =
y+ 0

y
2
Barnsley - modelarea imaginilor - 4 transformări afine:
      
x1 0 0 0 x1 0
w1 x2 = 0 0, 18 0
     x2 + 0
 
x3 0 0 0 x3 0
      
x1 0, 85 0 0 x1 0
w2 x2 =
   0 0, 85 0, 1   x2 + 1, 6
 
x3 0 −0, 1 0 x3 0
      
x1 0, 2 0, 2 0 x1 0
w3 x2 = 0, 2 0, 2 0
     x2 + 0, 8
 
x3 0 0 0, 3 x3 0
      
x1 −0, 2 0, 2 0 x1 0
w4 x2 = , 20 0, 2 0
     x2 + 0, 8
 
x3 0 0 0, 3 x3 0
Imaginea de intrare f (0) se alege astfel:

1) o dată - se obţine f (1) = W ( f (0))

 Tehnici fractale de compresie şi decompresie a fişierelor de tip imagine 2

2) de două ori - f (2) = W (W ( f (0))) = W ◦2 ( f (0))

3) atractorul, |W | este |W | = lim W ◦n ( f (0))

n→∞
 Tehnici fractale de compresie şi decompresie a fişierelor de tip imagine 3

În exemplele propuse (Sierpinski, Koch, Cantor) construcţia a fost iterativă,

prin aplicarea la fiecare pas a operaţiilor la pasul anterior. Putem astfel redefini
proprietatea de autosimilaritate: fractalul este format din mai multe părţi identice
până la un raport de asemănare. Cu alte cuvinte, fractalii se pot împărţi în bucăţi
care-i reprezintă la o altă scară. O figură (imagine) de dimensiune topologică D se
D
poate împărţi în N  submulţimi
 identice având raportul de asemănare r cu figura
1 logN
iniţială, a.î. N = D sau D = .
r log (1/r)
Din calculul:
log2 1
• DC = = 0, 63 Cantor (N = 2, r = )
log3 3
log4 1
• DK = = 1, 26 von Koch (N = 4, r = )
log3 3
Pentru mulţimea Cantor putem considera r = 0, 5 (maxim admisibil) ⇒ D = 1.
Fractalul devine un segment. Putem spune că o figură euclidiană poate fi consi-
derată limita unei familii de fractali. Mandelbrot a construit familii de curbe van
Koch cu dimensiuni crescând de la 1 la 2, observând că pe măsură ce dimensiunea
creşte, curba seamănă cu o linie şi umple mai bine suprafaţa. La limită, pentru
D = 2, se obţine curba Peano, o linie care trece prin toate punctele unei suprafeţe.
Proprietăţi care diferenţiază fractalii de figuri euclidiene:
- au proprietatea de autosimilaritate
- au o structură "fină": punctul conţine o scară oricât de mică.
- admit o definire simplă chiar dacă structura devine complicată prin detaliere
- se obţin prin procedee recursive.
Se observă că o parte oricât de mică a unui fractal, conţine întregul.
Fie (X, d) spaţiu metric, X = R2 , C !
euclidian s f eric
O transformare pe X este o funcţie f : X → X care pentru oricare x ∈ X, pune
în corespondenţă în mod unic un punct f (x) ∈ X. Exemple:
1. f : R → R, f (x) = a0 + a1 x + a2 x2 + · · · + an xn polinom de grad n
ax + b
2. liniară fracţionară( M öbius), f (x) =
cx + d
3. w : R2 → R2 , w(x! , x2 ) = (ax1 + bx2 + e, cx1 + dx2 + f ) transformare afină
bidimensională.
Pentru f : X → X transformare, se numeşte punct fix, un punct x f a.î. f (x f ) =
xf .
f constituie o contracţie (transformare contractivă) dacă (∃)s ∈ (0; 1), d( f (x), f (y)) ≤
sd(x, y)(∀)x, y ∈ X, s=factor de contracţie.