Suport Curs, Unitatea de Invatare 7

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 7
Teoria probabilităților (Cap. 2)
Variabile aleatoare continue.
Cuprins:
7.1 Obiectivele unităţii de învăţare 7

7.2 Studiul variabilelor aleatoare continue
7.3 Ilustrarea teoriei pe cazul numeric concret al aplicaţiilor
Teste de autoevaluare.
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare.
Bibliografia unităţii de învăţare 7.
Lucrarea de verificare nr. 7
7.1 Obiective
Unitatea de învăţare 7 continuă incursiunea în teoria probabilităţilor, prezentând variabilele

aleatoare continue, împreună cu noţiunile importante asociate lor, precum caracteristicile numerice
corespunzătoare acestora, ce sunt de un real folos pentru practica economică, pentru studiu şi
cercetare, pentru realizarea performanţei în viitoarea muncă de economist şi eficientizarea
marketingului la nivel micro şi macroeconomic.
După studiul acestei unităţi de învăţare, studentul va avea cunoştinţe despre:
-noţiunile de variabile aleatoare continue şi conceptele de bază din teoria probabilităţilor
corelate cu ele, toate acestea oferind economiştilor, indiferent de domeniul în care vor lucra,
cunoştinţe solide de strictă specialitate, dar şi tehnici specifice matematicii aplicate;
-tipul de probleme teoretice şi practice, care fac obiectul cursului de „Variabile aleatoare
continue”şi al lucrărilor de verificare ale studenţilor din învăţământul economic din anul I, ID, de la
Facultatea de Contabilitate și Informatică de Gestiune din Academia de Studii Economice
Bucureşti.
7.2 Studiul variabilelor aleatoare continue

Variabile aleatoare continue (prescurtat v.a.c.)
(adică v.a., ce iau valori dintr-un interval)
Notaţii pentru v.a.c: X, Y, Z, U, V,.......(cu litere mari de la sfârşitul

alfabetului).
Mod de reprezentare pentru o v.a.c. X:

128 Virginia Atanasiu
O variabilă aleatoare continuă X (prescurtat o v.a.c. X) este bine

definită de repartiţia sa (sau distribuţia sa), care se reprezintă sub forma
următoarei matrice cu 2 linii şi anume:
X: ,
unde pe prima linie figurează valorile posibile „x” ale lui X, luate dintr-
un interval I = ℝ = (-∞,+∞), iar pe a doua linie apare o funcţie notată cu
f şi numită densitatea de repartiţie sau densitatea de probabilitate a
v.a.c. X, fiind prin definiţie funcţia ce are următoarele 2 proprietăţi:
(P1) f ≥ 0 pe ℝ (adică f ia valori pozitive pe ℝ)
şi
(P2) = 1.
Caracteristici numerice ale unei v.a.d C: i ∈ I, adică numere reale

asociate lui X:
(I) Valoarea medie sau media v.a.c. X este numărul real notat M(X) şi egal
prin definiţie:
M(X) ≝ (se exprimă în unitatea de măsură a v.a.c X).
Proprietăţile mediei sau valorii medii sunt prezentate mai jos:
M(a) = a, ∀ a ∈ ℝ;
M(aX) = aM(X), ∀ a ∈ ℝ, X = (variabilă aleatoare continuă „c”);
M(X + Y) = M(X) + M(Y), ∀ X, Y = (variabile aleatoare continue „c”).

Matematici Aplicate În Economie. 129
(II) Dispersia v.a.c. X este numărul real pozitiv notat cu D(X) şi egal prin
definiţie cu:
D(X) ≝ M(X2) – M2(X) (≥ 0), unde:
M(X) ≝ ; M(X2) ≝ .
Dispersia unei variabile aleatoare trebuie să fie întotdeauna pozitivă. [D(X)

nu are nicio unitare de măsură; M(X2) nu are nicio unitare de măsură]
Proprietăţile dispersiei sunt prezentate de mai jos:
D(a) = 0, ∀ a ∈ ℝ;
D(aX) = a2D(X), ∀ a ∈ ℝ, X = (variabilă aleatoare continuă „c”);
D(X + Y) = D(X) + D(Y), dacă X, Y = (variabile aleatoare continue „c”

independente, adică variabile aleatoare continue ce iau valori independent una de
cealaltă).
(III) Abaterea medie pătratică a v.a.c. X este numărul real pozitiv notat cu
şi egal prin definiţie cu: ≝ (≥ 0) (și se exprimă în unitatea de măsură
a v.a.c X).
Dacă X: este v.a.c. (variabilă aleatoare continuă), atunci au loc

relaţiile de mai jos:
P(a ≤ X ≤ b) = P(a < X < b) = P(a ≤ X < b) = P(a < X ≤ b) = , ⩝ a, b ∈

∈ ℝ ∪ {-∞,+ ∞}, cu a < b.
7.3 Ilustrarea teoriei pe cazul numeric concret al aplicaţiilor
Aplicaţia1: Preţul de vânzare al unei acţiuni emise de BT (Banca

Transilvania) la Bursa de Valori din Bucureşti, exprimat în lei, este
modelat de o variabilă aleatoare continuă X cu densitatea de repartiţie
f(x) = , unde k ∈ ℝ.
Cerinţa1: Să se determine valoarea constantei k.
Rezolvare:
Din teorie se ştie densitatea de repartiţie sau densitatea de

probabilitate a v.a.c. X este prin definiţie funcţia f ce are următoarele 2
proprietăţi:
(P1) f ≥ 0 pe ℝ (adică f ia valori pozitive pe ℝ) şi
(P2) = 1.
? = k ∈ ℝ, a.î. f să aibă (P1) şi (P2), unde:

(P1) f ≥ 0 pe ℝ şi (P2) dx = 1.
Conform ipotezei: f(x) = , astfel încât:
(P1) pentru : f(x) = 0 ≥ 0, ceea ce este evident adevărat;

pentru ]: f(x) = kx ≥ 0, ceea ce implică k ≥ 0,
deoarece: x ≥ 0, ] (2 ≤ x ≤ 4 ⇒ x ≥ 0).
(P2) 1 = = = =k =
=k =k =k =k ( ) = k (42 – 22) = k (16 – 4) =
= k 12 = 6k = 1 ⇒ k = ≥ 0.
Din liceu, se ştie că:
dx = = ( )= (bn +1 – an + 1), iar:
= =x = b – a, = 0, =c =
= c[x ] = c(b – a), ∀ c ∈ ℝ, c ≠ 0.
Deci:
f(x) = și k = ⇒ f(x) = .
Cerinţa2: Să se determine valoarea medie a preţului de vânzare al

unei acţiuni BT.
Rezolvare: De la prima cerință se știe că:
f(x) = , a.î.:
? = M(X) ≝ = = = =
= = = ( )= (43 – 23) = (64 – 8) = = lei (sau

3,11 lei).
Cerinţa3: Să se determine dispersia preţului de vânzare al unei

acţiuni BT.
Rezolvare:
D(X) ≝ M(X2) – M2(X), cu:
M(X) = , conform cerinţei2. f(x) = .
M(X2)≝ = = = =
= = = ( )= (44 – 24) = (256 – 16) = = 10,

a.î.:
D(X) ≝ M(X2) – M2(X) = 10 – ( )2 = 10 - = = (≥ 0).
Observație: Să se calculeze media v.a. (1 – 5X)2.
Rezolvare: ? = M[(1 – 5X)2]
(a - b)2 = a2 - 2ab + b2; (a + b)2 = a2 + 2ab + b2. Ținem seama de

proprietățile mediei, și anume:
M(X + Y) = M(X) + M(Y), M(a) = a, M(aX) = aM(X), ∀ a ∊ ℝ.
? = M[(1 – 5X)2] = M(1 – 10X + 25X2) = M[1 +(-10X) + 25X2] =

=M(1) + M(-10X) + M(25X2) = 1 – 10M(X) + 25M(X2) = 1 - 10 +
+ 25 10 = 1 - + 250 = 251 - = = = =
= 219,88.
Cerinţa4: Să se determine abaterea medie pătratică a preţului de

vânzare al unei acţiuni BT.
Rezolvare: ≝ .
≝ = lei = lei = lei = 0,56 lei (≥ 0).
Observație: Să se calculeze dispersia v.a. 3X – 4.
Rezolvare: Ținem seama de proprietățile dispersiei, și anume:

D(X + Y) = D(X) + D(Y), X, Y = (v.a. independente); D(a) = 0,

∀ a ∊ ℝ; D(aX) = a2D(X), ∀ a ∊ ℝ.
↓3X, -4 sunt independente
? = D(3X – 4) = D[3X + (-4)] = D(3X) + D(-4) = 32D(X) + 0 =
= 9D(X) = 9 = (≥ 0).
Observație: ? = (abaterea medie pătratică a v.a. 3X – 4).
3X – 4 ≝ = = = (≥ 0).
Cerinţa5: Să se calculeze probabilitatea ca o acţiune BT să se

vândă cu cel puţin 2,5 lei, ştiind că preţul acesteia nu poate depăşi 3 lei.
Rezolvare: Se știe că:
(probabilitatea lui A, ştiind că B s-a realizat) = (probabilitatea lui

A, dat fiind că B s-a realizat) = (probabilitatea lui A, în ipoteza că B s-
a realizat) = (probabilitatea lui A, constatând că B s-a realizat) =
= (probabilitatea lui A condiţionată de B) = P(A|B) şi este egală
conform definiţiei cu:
P(A|B) ≝ ; (cel puțin înseamnă matematic ≥; cel mult

înseamnă matematic ≤).
? = (probabilitatea ca o acţiune BT să se vândă cu cel puţin 2,5
lei, ştiind că preţul acesteia nu poate depăşi 3 lei.)
? = P(X ≥ 2,5|X ≤ 3) = P(A|B) = = .

a b f(x) =
↓ ↓
P(2,5 ≤ X ≤ 3) = = = =
= = = = ( )= (32 – 2,52) =
= (9 – 6,25) = ; | | | |
2 2,5 3 4
| | | X ≤ 3 înseamnă că X ∈ (-∞,3] sau că

2 3 4 (-∞ < X ≤ 3)
Ținând seama că valorile x ale lui X sunt luate din intervalul [2,4],
deducem că valorile lui X ≤ 3 se obțin intersectând intervalul (-∞,3] cu
intervalul [2,4], și astfel rezultă că: X ∈ (-∞,3] ∩ [2,4] = [2,3], adică
0≤X< .
a b
↓ ↓
P(X ≤ 3) = P(2 ≤ X ≤ 3) = = = =
= = = = = = ( )=
= (32 – 22) = (9 – 4) = .
(f(x) = )
P(X ≥ 2,5|X ≤ 3) = … = = = = = 0,55.
Aplicaţia2: Fie f: ℝ→ℝ, f(x) = , unde a ∈ ℝ.

Cerinţa 1: Să se determine valoarea lui k, astfel încât funcţia f să

fie densitate de probabilitate (sau densitate de repartiţie) a unei
variabile aleatoare continue X.
Cerinţa 2: Să se calculeze media variabilei aleatoare X.
Cerinţa 3: Calculați P(2X – 1 > 0|X2 ≤ 1).
Cerinţa 4: Calculați media variabilei aleatoare Y2, unde Y = 2X –
- 1.
Rezolvarea cerinței 1:

proprietăţi:
(P2) = 1.
? = k ∈ ℝ, a.î. f să aibă (P1) şi (P2), unde:
(P1) f ≥ 0 pe ℝ şi (P2) dx = 1.
Conform ipotezei:
f(x) = , astfel încât:

pentru ]: f(x) = ≥ 0, ceea ce implică a ≥ 0,
deoarece: x ≥ 0, ] (0 x 1 ⇒ x ≥ 0 ⇒ x + 3 ≥ 0).
(P2) 1 = = = = +
+ = (x ) + 2k = (2 - 0) + 2k =
= 2 + 2k( ) = 2 + 2k = 2 + k(x2 ) = 2 + k(22 – 02) =

= 2 + k(4 – 0) = 2 + 4k ⇒ 1 = 2 + 4k ⇒ 2 + 4k = 1 ⇒ 4k = 1 - 2 ⇒
⇒ 4k = -1 ⇒ k = - , valoare ce convine, deoarece pentru ]:
≥ 0 ⇔ 1 + 2(- )x ≥ 0 ⇔ 1 - ≥ 0 ⇔ 2 – x ≥ 0 ⇔ 2 ≥ x ⇔
⇔ x ≤ 2 evident adevărat, deoarece: ] înseamnă 0 x 2, de
unde rezultă că x ≤ 2, adică ceea ce am obținut noi mai sus.
↓2k = 2(- ) = -
f(x) = și k = - ⇒ f(x) = .
Rezolvarea cerinței 2: ? = (media variabilei aleatoare X).
De la prima cerință se știe că: f(x) = .
M(X) ≝ = = =
= = - = - =
=( )- ( )=( )- ( )=( - )- ( - )=
= - =2- = = , ceea ce trebuia determinat.
Observație: ? = (dispersia variabilei aleatoare X).

M(X) =
D(X) = M(X2) – M2(X) = M(X2) – ( )2 = M(X2) – ; ? = M(X2).
De la prima cerință se știe că: f(x) = .
M(X2) = = = =
= = - = - =
=( )- ( ) =( )- ( )=( - )-( )= –( - )=
= – = –2= = .
D(X) = ... = M(X2) – = - = = ( 0).
Observație: ? = (abaterea medie pătratică a v.a. X).
Rezolvare: = = = = ( 0).
? = P(2X – 1 > 0|X2 ≤ 1).
↓A ↓B
P(2X – 1 > 0|X2 ≤ 1) = P(2X > 1|X2 - 1 ≤ 0) = P(X > |-1 ≤ X ≤ 1) =
=P(A|B) ≝ = .
|[ |( ]| |
-1 1 ∞
f(x) = .
| |( ]| |
0 1 2
a b
↓ ↓
= = = - =
= (x )- = (1 - ) - = - ( )= - ( )=
= - ( - )= - ( - )= - ( - )= - = - = =
= .
0 2
|[ | ]| |
-1 1
f(x) = .
0 2
|[ | ]| |
-1 1
f(x) = .
a b
↓ ↓
= = + =
= + =0+ - =
= (x )- = (1 - 0) - =1- ( )=1- ( )=
=1- =1–( - )=1- = = .
Deci:
P(2X – 1 > 0|X2 ≤ 1) = … = = = = = .
Rezolvarea cerinței 4: ? = (media variabilei aleatoare Y2, unde
Y = 2X – 1).
↓(a - b)2 = a2 - 2ab + b2

? = M(Y2) = M((2X – 1)2) = M(4X2 – 4X + 1) = M(4X2 + (-4X) + +
1) = M(4X2) + M(-4X) + M(1) = 4M(X2) – 4M(X) + 1 = 4 – 4 + 1 =
= 1, unde am ținut seama de:
Proprietăţile mediei sau valorii medii sunt prezentate mai jos:
M(a) = a, ∀ a ∈ ℝ;
M(aX) = aM(X), ∀ a ∈ ℝ, X = (variabilă aleatoare continuă „c”);
M(X + Y) = M(X) + M(Y), ∀ X, Y = (variabile aleatoare continue

„c”).
Teste de autoevaluare.
Testul de autoevaluare nr. 1:
Aplicația1: Variabila aleatoare continuă X are densitatea de

repartiţie:
f(x) = , unde k ℝ.
Cerinţa1: Să se determine valoarea constantei k. Cerinţa2: Să se

calculeze media (valoarea medie a v.a. X. Cerinţa3: Să se calculeze
media v.a. Y = (X – 1)2. Cerinţa4: Să se determine dispersia v.a.c. X.
Cerinţa5: Să se calculeze dispersia v.a. 3X – 4. Cerinţa6: Să se determine
abaterea medie pătratică a v.a.c. X. Cerinţa7: Să se determine abaterea
medie pătratică a v.a. 3X – 4. Cerinţa8: Să se calculeze P( ≤ X < 1).
Aplicația1: Fie f: ℝ→ℝ, f(x) = .
Cerinţa 1: Să se demonstreze că funcţia f este densitate de probabilitate (sau

densitate de repartiţie) a unei variabile aleatoare continue X.

Cerinţa 3: Calculați P(X < ).
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare.
Rezolvarea cerinței1: Din teorie se ştie densitatea de repartiţie sau

densitatea de probabilitate a v.a.c. X este prin definiţie funcţia f ce are
următoarele 2 proprietăţi:
(P2) =1
?=k ℝ, a.î. să aibă loc (P1) şi (P2), unde:
(P1) f ≥ 0 pe ℝ şi (P2) dx = 1.
f(x) = , unde k ℝ.

pentru ]: f(x) = ≥ 0, ceea ce implică: k >0, deoarece:
] ⇒ x ≥ 0.
(P2) 1 = = = = =
= = = (22 – 02) = 4 = = 1 ⇒ 4 = k ⇒ k = 4 (> 0).
Deci: f(x) = devine (k = 4):

f(x) = .
Rezolvarea cerinței2: f(x) = .
? = M(X) = = = = =
= = (23 – 03) = 8 = .
Rezolvarea cerinței3: ? = M(Y), unde Y = (X – 1)2. Se cunosc:

(a - b)2 = a2 - 2ab + b2; (a + b)2 = a2 + 2ab + b2.
↓(a - b)2 = a2 - 2ab + b2
? = M(Y) = M[(X – 1)2] = M(X2 - 2X + 1) = M[X2 + (-2X) + 1] =
= M(X2) + M(-2X) + M(1) = M(X2) – 2M(X) + 1, unde: ? = M(X2),
M(X)= .
f(x) = .
M(X2) = = = = =
= = (24 – 04) = 16 = 2.
? = M(Y) = ... = M(X2) – 2M(X) + 1 = 2 – 2 + 1 = 3 - = = .
Rezolvarea cerinței4: Conform teoriei: D(X) ≝ M(X2) – M2(X) (≥ 0),

a.î.:
D(X) ≝ M(X2) – M2(X) = 2 – ( )2 = 2 - = = (≥ 0).
Rezolvarea cerinței5: ? = D(3X – 4).

↓3X, -4 sunt independente

? = D(3X – 4) = D[3X + (-4)] = D(3X) + D(-4) = 32D(X) + 0 =
= 9D(X) = 9 = 2 (≥ 0), conform proprietățile dispersiei.
Rezolvarea cerinței6: Conform teoriei: ≝ (≥ 0), a.î.:
≝ = = = (≥ 0).
Rezolvarea cerinței7: ? = 3X – 4 ≝ = (≥ 0).

Rezolvarea cerinței8: ? = P( ≤ X < 1).
f(x) = .
| | | |
0 1/2 1 2
a b
↓ ↓
P( ≤ X < 1) = = = = =
= = = (12 - ( )2) = (1 - ) = = .

proprietăţi:
(P2) = 1.
În acest sens, demonstrăm că f are (P1) şi (P2), unde:
(P1) f ≥ 0 pe ℝ şi (P2) dx = 1.
Conform ipotezei:
f(x) = , astfel încât:

pentru ]: f(x) = ≥ 0, ceea ce este evident
adevărat, deoarece ≥ 0, iar (x2 + 2) ≥ 0, fiind o sumă de numere
pozitive, a.î. produsul a doi factori pozitivi (≥ 0), și anume:
este pozitiv (≥ 0).
(P2) ? = = = =
= [ + ]= [ +2 ]=
= [ +2 ]= [( - ) + 2(3 - 0)] = [ + 2(3)] = [9 + 6] =
= [15] = = 1, ceea ce trebuia demonstrat.

Rezolvarea cerinței 2: De la prima cerință se știe că: f(x) =
= .
M(X) ≝ = = =
= = = [ + ]=
= [( )+ ]= [( )+ ( )] = [( - ) + (32 – 02))]=
↓:3
= ( + 9) = = = = , ceea ce trebuia determinat.
? = P(X < ); X < înseamnă că X ∈ (-∞, ), adică -∞ < X < .
|( |[ )| ]| |
-∞ 0 3 ∞
Ținând seama că valorile x ale lui X sunt luate din intervalul [0,3],
deducem că valorile lui X < se obțin intersectând intervalul (-∞, ) cu
intervalul [0,3], și astfel rezultă că: X ∈ (-∞, ) ∩ [0,3] = [0, ), adică
0 ≤ X < . Deci: ? = P(X < ) = P(0 ≤ X < ).
? = P(X < ) = P(0 ≤ X < ).
|( |[ )| ]| |
-∞ 0 3 ∞
f(x) = .
a b
↓ ↓
P(X < ) = P(0 ≤ X < ) = = =

= = = [ + ]=
= [( )+ ]= [( ) + 2( )] = [( - ) + 2( - 0)] =
= [ + 2( )] = ( + )= ( + 10) = ( )= ( )=
= = .
Bibliografia unităţii de învăţare 7:
1. Atanasiu V., „Matematici aplicate în economie. Teorie, cazuri şi soluţii”, Editura Printech,
Bucureşti, 2005,
2. Atanasiu V., „Matematici aplicate în economie. Culegere de probleme: cazuri şi soluţii”,
Editura Printech, Bucureşti, 2005.
3. Dedu S., Şerban F., „Matematici aplicate în economie. Culegere de probleme”, Tipogrup
Press, Bucureşti, 2007.
4. Purcaru I., „Matematici generale şi elemente de optimizare”, Editura Economică, Bucureşti,
1997.
Lucrarea de verificare nr. 7:
(sinteză a cunoştinţelor dobândite de student în urma studiului său individual, bazat

pe noţiunile teoretice introduse şi aplicaţiile pezentate de noi, în cadrul unităţii de
învăţare 7)
Aplicaţia1: Fie f: ℝ→ℝ, f(x) = .
Cerinţa 1: Să se demonstreze că funcţia f este densitate de probabilitate (sau

densitate de repartiţie) a unei variabile aleatoare continue X.
Cerinţa 3: Calculați P(X > 1).
Rezolvare: 1) Se arată că f are (P1) f ≥ 0 pe ℝ şi (P2) = 1. 2) M(X) =
= . 3) P(X > 1) = P(1 < X ≤ 2) = .

Aplicaţia2: Valoarea cursului de schimb al unei monede, măsurată în unităţi monetare

(u.m.), este modelată de o variabilă aleatoare continuă X, cu densitatea de repartiţie.
f(x) = , unde c ∈ ℝ.
Cerinţa1: Să se determine valoarea constantei c. Cerinţa2: Să se calculeze probabilitatea

ca valoarea cursului de schimb să nu depăşească 2 u.m., ştiind că valoarea acestuia este mai
mare de 1,5 u.m.. Cerinţa3: Să se determine valoarea medie a cursului de schimb. Cerinţa4: Să
se calculeze media variabilei aleatoare (2X – 1)2.
Rezolvare: 1) c = 0. 2) P(X 2|X 1,5) = . 3) M(X) = u.m.. 4) M[(2X – 1)2] = .
Aplicaţia3: Valoarea ratei dobânzii pentru depozitele în lei, exprimată în puncte

procentuale, este modelată de o variabilă aleatoare continuă X cu densitatea de repartiţie:
 x
a− , 0≤ x≤2
f(x) =  2 , unde a ∈ ℝ.
 0, altfel
Cerinţa1: Să se determine valoarea constantei a. Cerinţa2: Să se calculeze probabilitatea ca rata
dobânzii să fie de cel puţin 1 punct procentual, ştiind că aceasta nu depăşeşte 1,5 puncte
procentuale. Cerinţa3: Să se determine valoarea medie a ratei dobânzii. Cerinţa4: Să se
calculeze dispersia ratei dobânzii.
Rezolvare: 1) a = 1. 2) P(X 1|X 1,5) = 0,2. 3) M(X) = puncte procentuale. 4)
D(X) = .
Aplicaţia4: Cifra de afaceri a unei firme, exprimată în milioane lei, este modelată de o
2 + bx, 0 ≤ x ≤ 1
variabilă aleatoare continuă X cu densitatea de repartiţie: f(x) =  , unde b ∈
 0, altfel
∈ ℝ. Cerinţa1: Să se determine valoarea constantei b. Cerinţa2: Să se calculeze
1
probabilitatea ca cifra de afaceri a firmei să nu depăşească milioane lei, ştiind că firma are o
2
1
valoare a cifrei de afaceri de cel puţin milioane lei. Cerinţa3: Să se determine valoarea medie
4
a cifrei de afaceri a firmei. Cerinţa4: Să se calculeze media al variabilei aleatoare (X + 1)2.
Rezolvare: 1) b = 2. 2) P(X 0,5|X 0,25) = . 3) M(X)= milioane lei. 4) M(X + 1)2 =
= .
Precizări importante:
1. Media teză (MT) = (Nota Sub. 1. + Nota Sub. 2. + Nota Sub. 3 . + Nota Sub. 4):4;
MT ∈ [1,10]
2. Punctajul aferent fiecărei etape din rezolvarea subiectelor lucrării scrise se acordă numai
dacă rezolvarea este corectă, completă şi justificată.
3. Citiţi cu grijă textul problemelor, atenţie la calcule şi mult SUCCES!. 😊😊
4. Citiţi şi reţineţi precizările de mai sus pentru o autoevaluare corectă!

Suport Curs, Unitatea de Invatare 7

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Curs, Unitatea de Invatare 7

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 7

Teoria probabilităților (Cap. 2)

Variabile aleatoare continue.

7.1 Obiectivele unităţii de învăţare 7

Unitatea de învăţare 7 continuă incursiunea în teoria probabilităţilor, prezentând variabilele

7.2 Studiul variabilelor aleatoare continue

Notaţii pentru v.a.c: X, Y, Z, U, V,.......(cu litere mari de la sfârşitul

Mod de reprezentare pentru o v.a.c. X:

O variabilă aleatoare continuă X (prescurtat o v.a.c. X) este bine

(P1) f ≥ 0 pe ℝ (adică f ia valori pozitive pe ℝ)

Caracteristici numerice ale unei v.a.d C: i ∈ I, adică numere reale

M(X) ≝ (se exprimă în unitatea de măsură a v.a.c X).

Proprietăţile mediei sau valorii medii sunt prezentate mai jos:

M(aX) = aM(X), ∀ a ∈ ℝ, X = (variabilă aleatoare continuă „c”);

M(X + Y) = M(X) + M(Y), ∀ X, Y = (variabile aleatoare continue „c”).

D(X) ≝ M(X2) – M2(X) (≥ 0), unde:

Dispersia unei variabile aleatoare trebuie să fie întotdeauna pozitivă. [D(X)

Proprietăţile dispersiei sunt prezentate de mai jos:

D(aX) = a2D(X), ∀ a ∈ ℝ, X = (variabilă aleatoare continuă „c”);

D(X + Y) = D(X) + D(Y), dacă X, Y = (variabile aleatoare continue „c”

Dacă X: este v.a.c. (variabilă aleatoare continuă), atunci au loc

P(a ≤ X ≤ b) = P(a < X < b) = P(a ≤ X < b) = P(a < X ≤ b) = , ⩝ a, b ∈

7.3 Ilustrarea teoriei pe cazul numeric concret al aplicaţiilor

Aplicaţia1: Preţul de vânzare al unei acţiuni emise de BT (Banca

Cerinţa1: Să se determine valoarea constantei k.

Din teorie se ştie densitatea de repartiţie sau densitatea de

(P1) f ≥ 0 pe ℝ (adică f ia valori pozitive pe ℝ) şi

? = k ∈ ℝ, a.î. f să aibă (P1) şi (P2), unde:

Conform ipotezei: f(x) = , astfel încât:

(P1) pentru : f(x) = 0 ≥ 0, ceea ce este evident adevărat;

=k =k =k =k ( ) = k (42 – 22) = k (16 – 4) =

Din liceu, se ştie că:

dx = = ( )= (bn +1 – an + 1), iar:

= c[x ] = c(b – a), ∀ c ∈ ℝ, c ≠ 0.

Cerinţa2: Să se determine valoarea medie a preţului de vânzare al

Rezolvare: De la prima cerință se știe că:

= = = ( )= (43 – 23) = (64 – 8) = = lei (sau

Cerinţa3: Să se determine dispersia preţului de vânzare al unei

D(X) ≝ M(X2) – M2(X), cu:

M(X) = , conform cerinţei2. f(x) = .

= = = ( )= (44 – 24) = (256 – 16) = = 10,

D(X) ≝ M(X2) – M2(X) = 10 – ( )2 = 10 - = = (≥ 0).

Observație: Să se calculeze media v.a. (1 – 5X)2.

Rezolvare: ? = M[(1 – 5X)2]

(a - b)2 = a2 - 2ab + b2; (a + b)2 = a2 + 2ab + b2. Ținem seama de

M(X + Y) = M(X) + M(Y), M(a) = a, M(aX) = aM(X), ∀ a ∊ ℝ.

? = M[(1 – 5X)2] = M(1 – 10X + 25X2) = M[1 +(-10X) + 25X2] =

Cerinţa4: Să se determine abaterea medie pătratică a preţului de

≝ = lei = lei = lei = 0,56 lei (≥ 0).

Observație: Să se calculeze dispersia v.a. 3X – 4.

Rezolvare: Ținem seama de proprietățile dispersiei, și anume:

D(X + Y) = D(X) + D(Y), X, Y = (v.a. independente); D(a) = 0,

Observație: ? = (abaterea medie pătratică a v.a. 3X – 4).

Cerinţa5: Să se calculeze probabilitatea ca o acţiune BT să se

Rezolvare: Se știe că:

(probabilitatea lui A, ştiind că B s-a realizat) = (probabilitatea lui

P(A|B) ≝ ; (cel puțin înseamnă matematic ≥; cel mult

? = P(X ≥ 2,5|X ≤ 3) = P(A|B) = = .

| | | X ≤ 3 înseamnă că X ∈ (-∞,3] sau că

P(X ≥ 2,5|X ≤ 3) = … = = = = = 0,55.

Aplicaţia2: Fie f: ℝ→ℝ, f(x) = , unde a ∈ ℝ.

Cerinţa 1: Să se determine valoarea lui k, astfel încât funcţia f să

Din teorie se ştie densitatea de repartiţie sau densitatea de

(P1) f ≥ 0 pe ℝ (adică f ia valori pozitive pe ℝ) şi