C2.

Rezolvarea numerică a ecuaţiilor neliniare

C2. Rezolvarea numerică a ecuaţiilor neliniare 1 / 10

1. Metoda bisecţiei

Considerăm ecuaţia neliniară:

f (x) = 0, x ∈ I.

Dacă I = [a, b], f ∈ C [a, b] şi f (a) · f (b) < 0 atunci există x ∗ ∈ I , soluţie.
a0 + b0
Definim [a0 , b0 ] = [a, b] şi calculăm x0 = .
2
Dacă f (a0 ) · f (x0 ) < 0 ⇒ x ∗ ∈ (a0 , x0 ) şi notăm [a1 , b1 ] = [a0 , x0 ]. În caz
a1 + b1
contrar, vom nota [a1 , b1 ] = [x0 , b0 ]. Calculăm x1 = ... etc. Vom
2
an + bn
obţine un şir de intervale [an , bn ] şi un şir (xn )n≥0 , xn = . Dacă
2
f (an ) · f (xn ) < 0 notăm [an+1 , bn+1 ] = [an , xn ]. În caz contrar, vom nota
[an+1 , bn+1 ] = [xn , bn ] ... etc.

C2. Rezolvarea numerică a ecuaţiilor neliniare 2 / 10

Teorema bisectiei
Dacă f ∈ C [a, b] şi f (a) · f (b) < 0 atunci şirul (xn )n≥0 definit mai sus
converge la x ∗ , soluţia ecuaţiei (1). Mai mult

b−a
|xn − x ∗ | ≤ , ∀n = 0, 1, 2, ...
2n+1
Demonstraţie. Pentru n = 0, 1, 2, ... avem
b n − an
xn , x ∗ ∈ [an , bn ] ⇒ |xn − x ∗ | ≤ .
2
b0 − a0 b 1 − a1 b 0 − a0
Cum b1 − a1 = , b2 − a2 = = şi
2 2 22
b0 − a0 b−a
bn − an = n
⇒ |xn − x ∗ | ≤ n+1 . Aplicăm criteriul majorării şi
2 2
obţinem limn→∞ xn = x ∗ .

C2. Rezolvarea numerică a ecuaţiilor neliniare 3 / 10

Exemplul 1.
(a) Să se arate că ecuaţia x 3 + 4x 2 − 10 = 0 are o soluţie ı̂n [1, 2];
(b) Aproximaţi soluţia ecuaţiei cu precizia ε = 10−3 , folosind metoda
bisecţiei.

Definiţie
Fie g : X → X . Spunem că x ∗ ∈ X este punct fix al lui g dacă g (x ∗ ) = x ∗ .

Fix(g ) = {x ∈ X : g (x) = x}

Exemplul 2.
Să se determine punctele fixe ale funcţiei g : R → R dacă:
(a) g (x) = x 2 − 2;
(b) g (x) = x + 2;
(c) g (x) = x.

C2. Rezolvarea numerică a ecuaţiilor neliniare 4 / 10

2. Metoda iteraţiei

Considerăm ecuaţia neliniară:

f (x) = 0, x ∈ M. (1)

Ne propunem să rezolvăm problema echivalentă de punct fix

x = g (x), x ∈ M. (2)

folosind metoda aproximaţiilor succesive

xn+1 = g (xn ), x0 ∈ M, n = 0, 1, 2, ... (3)

C2. Rezolvarea numerică a ecuaţiilor neliniare 5 / 10

Teorema de punct fix a lui Banach

Teorema 1. (Banach, 1922)

Fie (X , ∥·∥) un spaţiu Banach. Presupunem că:
(a) M este o submulţime nevidă şi ı̂nchisă lui X ;
(b) g : M → M este o contracţie, adică există k ∈ [0, 1) astfel ı̂ncât

∥g (x) − g (y )∥ ≤ k ∥x − y ∥ , ∀x, y ∈ M. (4)

Atunci au loc următoarele afirmaţii:

(i) Existenţa şi unicitatea soluţiei: Ecuaţia (2) are exact o soluţie, adică
g are exact un punct fix, x ∗ ∈ M.
(ii) Convergenţa metodei iterative: Şirul aproximaţiilor succesive (3)
converge la soluţia x ∗ , pentru orice x0 ∈ M.

C2. Rezolvarea numerică a ecuaţiilor neliniare 6 / 10

(iii) Estimarea erorii: Pentru orice n = 0, 1, 2, ... avem estimarea ”a priori”

kn
∥xn − x ∗ ∥ ≤ ∥x1 − x0 ∥ . (5)
1−k
şi estimarea ”a posteriori”
k
∥xn+1 − x ∗ ∥ ≤ ∥xn+1 − xn ∥ . (6)
1−k
(iv) Viteza de convergenţă: Pentru orice n = 0, 1, 2, ... avem

∥xn+1 − x ∗ ∥ ≤ k ∥xn − x ∗ ∥ . (7)

C2. Rezolvarea numerică a ecuaţiilor neliniare 7 / 10

Demonstraţie. (i), (ii). Vom arăta mai ı̂ntâi că şirul {xn } este şir Cauchy.
Fie n = 1, 2, ..., folosind (4) obţinem
∥xn+1 − xn ∥ = ∥g (xn ) − g (xn−1 )∥ ≤ k ∥xn − xn−1 ∥
= k ∥g (xn−1 ) − g (xn−2 )∥ ≤ k 2 ∥xn−1 − xn−2 ∥
≤ ... ≤ k n ∥x1 − x0 ∥ . (8)
Fie n = 0, 1, ... şi m = 1, 2, .... Din inegalitatea triunghiului şi (8) avem
∥xn − xn+m ∥ = ∥(xn − xn+1 ) + (xn+1 − xn+2 ) + ... + (xn+m−1 − xn+m )∥
≤ ∥xn − xn+1 ∥ + ∥xn+1 − xn+2 ∥ + ... + ∥xn+m−1 − xn+m ∥
≤ (k n + k n+1 + ... + k n+m−1 ) ∥x1 − x0 ∥
≤ k n (1 − k)−1 ∥x1 − x0 ∥ . (9)
Din 0 ≤ k < 1 rezultă k n → 0 pentru n → ∞ deci {xn } este şir Cauchy.
Deoarece X este spaţiu Banach, rezultă că {xn } este convergent, adică
există
lim xn = x ∗ .
n→∞

C2. Rezolvarea numerică a ecuaţiilor neliniare 8 / 10

Fie x0 ∈ M şi x1 = g (x0 ) din g (M) ⊆ M rezultă x1 ∈ M. Similar, prin
inducţie deducem că xn ∈ M. Deoarece M este ı̂nchisă, obţinem x ∗ ∈ M şi
deci g (x ∗ ) ∈ M. Pe de altă parte, orice contracţie este o funcţie continuă.
Avem
x ∗ = lim xn+1 = lim g (xn ) = g ( lim xn ) = g (x ∗ ),
n→∞ n→∞ n→∞
Să presupunem că x ∗ = g (x ∗ ) şi y ∗ = g (y ∗ ) cu x ∗ , y ∗ ∈ M. Avem
∥x ∗ − y ∗ ∥ = ∥g (x ∗ ) − g (y ∗ )∥ ≤ k ∥x ∗ − y ∗ ∥ .
deoarece 0 ≤ k < 1, rezultă ∥x ∗ − y ∗ ∥ = 0 şi deci x ∗ = y ∗ .
(iii). Facem m → ∞ ı̂n relaţia (9) şi deducem estimarea (5). Observăm că
∥xn+1 − xn+m+1 ∥ ≤ ∥xn+1 − xn+2 ∥ + ... + ∥xn+m − xn+m+1 ∥
≤ (k + k 2 + ... + k m ) ∥xn − xn+1 ∥
= k(1 − k m )/(1 − k) ∥xn − xn+1 ∥ .
Facem m → ∞ şi deducem estimarea (6).
(iv). Pentru orice n = 0, 1, 2, ... avem
∥xn+1 − x ∗ ∥ = ∥g (xn ) − g (x ∗ )∥ ≤ k ∥xn − x ∗ ∥ .
C2. Rezolvarea numerică a ecuaţiilor neliniare 9 / 10
Teorema 2.
Fie g : [a, b] → [a, b].
(i) Dacă g ∈ C [a, b] atunci ecuaţia (2) are cel puţin o soluţie;
(ii) Dacă, ı̂n plus g este derivabilă pe (a, b) şi există k < 1 astfel ı̂ncât

g ′ (x) ≤ k, ∀x ∈ (a, b)

atunci ecuaţia (2) are soluţie unică.

Exemplul 2.
Să se aproximeze soluţia ecuaţiei:

x 2 − 3x − 1 = 0, x ∈ [−1, 1]

cu precizia ε = 10−4 , folosind metoda iteraţiei.

C2. Rezolvarea numerică a ecuaţiilor neliniare 10 / 10