Unitatea de învățare 8

Analiză Matematică ID

Cuprins

8.1. Extremele condiţionate ale funcţiilor reale de mai multe

variabile
8.2. Test de autoevaluare
8.3. Bibliografia unităţii de învăţare 8

Obiectivele unităţii de învăţare 8

După studiul acestei unităţi de învăţare studenţii vor avea cunoştinţe şi abilităţi
practice despre:
• determinarea punctelor de extrem local condiţionat pentru funcţii de mai
multe variabile;
• interpretarea unor procese precum şi a conţinuturilor teoretice ¸si practice ale
disciplinei.

1
8.1. Extremele condiţionate ale funcţiilor reale de mai multe variabile

Definiţie
Fie A⊂Rn, f:A→R, E⊂A. Spunem că f admite în punctul a=(a1, a2,..., an)∈E un punct de
extrem local relativ la E dacă restricţia lui f la E admite un extrem local în x=a.
Extremele locale ale lui f relative la E⊂A se numesc extreme condiţionate.
Punctele staţionare ale lui f când x=(x1, x2, ...., xn) parcurge mulţimea E se numesc puncte
staţionare condiţionate.

In continuare, considerăm că E este definită ca mulţimea soluţiilor sistemului:

 g1 ( x1 , x 2 ,..., x n ) = 0

(1) .................... cu m<n şi E={x∈Ag i(x)=0, ∀i= 1, m }.
 g x , x ,..., x = 0
 m( 1 2 n)

In acest caz, extremele lui f relative la E se mai numesc extreme cu legături.

Teorema (metoda multiplicatorilor lui Lagrange)

Fie A⊂Rn, f:A→R, sistemul (1) cu m<n, E={x∈Agi(x)=0, ∀i= 1, m } şi a∈E punct de extrem
local al lui f condiţionat de (1).
Presupunem că există o vecinătate V(a)⊂E astfel încât f, g1,..., g m∈C1(V(a)) şi că
 ∂g 
rang  i ( a )  = m . Atunci ∃ λ1, λ2,..., λm∈R astfel încât
 ∂x j 
 i =1, m , j=1,n
 ∂f ∂g1 ∂g m
 ∂x ( a ) + λ1 ∂x ( a ) + ... + λ m ∂x ( a ) = 0
 1 1 1
∂L
( 2 ) ................................................... sau ( a ) = 0,∀i=1, n unde
 ∂f ∂x i
∂g ∂g
 ( a ) + λ1 1 ( a ) + ... + λ m m ( a ) = 0
 ∂x n ∂x n ∂x n
m
L ( x ) = f ( x ) + ∑ λ i g i ( x ) este funcţia lui Lagrange iar λ1, λ2,..., λm se numesc multiplicatori
i=1
Lagrange.

2
Algoritm pentru aflarea punctelor de extrem local condiţionat pentru f:A→R cu A⊂Rn
cu legăturile (1)

m
1) Se formează funcţia Lagrange L ( x1 ,...,x n ; λ1 ,...,λ m ) = f ( x ) + ∑ λ i g i ( x ) .
i=1

2) Se determină punctele staţionare condiţionate din sistemul

 L' x ( x; λ1 ,...,λ m ) = 0 ,i=1, n
( 2' )  i
 L'λ j ( x; λ1 ,...,λ m ) = 0 , j=1, m

( )
Fie x10 ,..., x 0n ; λ10 ,...,λ 0m , o solu ţie a sistemului (2’). Pentru λ1 = λ10 ,...,λ k = λ 0m avem

x = ( x10 ,..., x n0 ) punct staţionar condiţionat pentru f şi punct staţionar pentru

0

L ( x1 ,..., x n ) = L ( x1 ,..., x n ; λ10 ,...,λ 0m ) = f ( x ) + ∑ λ i0 g i ( x ) .

m

i=1
3) Se determină natura punctelor staţionare condiţionate astfel:
- se calculează diferenţiala de ordinul al doilea a lui L în x0:

( ) ( )
n n
d 2 L x 0 = ∑∑ L" x i x j x 0 dx idx j
i=1 j=1

- prin diferenţierea legăturilor (1) în punctul x 0 se obţine un sistem de m ecuaţii cu

necunoscutele dx1, dx2, ..., dxn care se rezolvă iar soluţiile se înlocuiesc în d 2 L x 0 ( )
• ( )
dacă d 2 L x 0 este pozitiv definită, atunci x 0 este punct de minim local condiţionat;

• dacă d 2 L ( x 0 ) este negativ definită, atunci x 0 este punct de maxim local condiţionat;

• dacă d 2 L ( x 0 ) este nedefinită, atunci x 0 este punct şa;

Exemple

1) Un producător de petrol utilizează două sonde Q1 şi Q2 care presupun un cost fix total
c0=500 unităţi monetare (u.m.) pentru fiecare sondă. Costurile variabile depind funcţional de
qi
cantităţile extrase x1 şi x2 (exprimate adimensional, cu xi = , i=1, 2, unde qi este cantitatea
M
extrasă la sonda Qi i=1, 2 şi M o cantitate standard) astfel:
1 2
c1(x1, x2 )= x1 u.m. pentru Q1 şi c2(x1, x2 )= x22 +2x2 u.m. pentru Q2.
2
Dacă suma cantităţilor extrase într-o saptamână este 80 să se afle structura producţiei astfel
încât costul total să fie minim (se presupune că x1, x2≥0).
2) Să se determine punctele staţionare condiţionate pentru funcţia
f : R 2 → R , f ( x, y ) = xy + x , cu legătura xy + 2 x + y = −1.

3
3) a) Să se determine punctele staţionare condiţionate pentru funcţia
f a : R 3 → R , dată de f a ( x, y, z ) = xyz + xy + xz + yz + x + y + z + a ,

cu legătura: g b ( x, y, z ) = 0 ,

unde g b (x, y, z ) = xy + yz + xz + x + y + z − b

−3
( a, b sunt parametri reali cu b > ).
4
b) pentru b = 6 , să se determine un punct de maxim local pentru funcţia f a .

Soluţii
1) Funcţia cost total va fi
1
c(x1, x2)= c1+c2+2c0= x12 + x22 +2x2+1000,
2
iar restricţ ia de producţie:
x1+ x2=80
Funcţia Lagrange:
1 2 2
L(x1, x2, λ)= x1 + x2 +2x2+1000+λ( x1+ x2-80)
2

Punctele staţionare condiţionate se obţin din:

 L'x1 ( x1 , x2 , λ ) = x1 + λ = 0  x1 = -λ
  2+λ 2+λ

 Lx2 ( x1 , x2 , λ ) = 2 x2 + 2 + λ = 0 ⇒  x2 = - ⇒ - -λ =80 ⇒ λ=-54 ⇒
'

 '  2 2
 Lλ ( x1 , x2 , λ ) = x1 + x2 - 80 = 0  x1 + x2 = 80

⇒ x1=54, x2=26, deci, pentru λ=-54 avem A(54, 26) punct staţionar condiţionat.
1 2 2 not
λ=-54⇒ L(x1, x2, λ)= L(x1, x2, -54)= x1 + x2 +2x2+1000-54( x1+ x2-80) = L(x1, x2)
2
Derivatele parţiale de ordinul al doilea sunt:
L ''x 2 ( x1 , x2 ) =1, L '' x1x2 ( x1 , x2 ) =0 şi L ''x 2 ( x1 , x2 ) =2
1 2

astfel că diferenţiala de ordinul al doilea este:

d 2 L ( a, b ) = ( dx1 ) + 2 ( dx2 ) .
2 2

4
Natura punctelor staţionare condiţionate

Pentru punctul staţionar condiţionat A(54, 26), d 2 L ( a, b ) = ( dx1 ) + 2 ( dx2 ) devine:

2 2

d 2 L ( 54, 26 ) = ( dx1 ) + 2 ( dx2 )

2 2

care este o funcţională pătratică pozitiv definită, deci A(54, 26) este un punct de minim
condiţionat pentru funcţia cost c(x1, x2).
In concluzie structura optimă a producţiei este x1=54, x2=26.

2)
Funcţia Lagrange
L ( x, y , λ ) = xy + x + λ ( xy + 2 x + y + 1)

Punctele staţionare condiţionate

 L ' x ( x, y , λ ) = 0  y + 1 + λ y + 2λ = 0 (1) ⇔ y ( λ + 1) = −2λ − 1
 
 L ' y ( x, y , λ ) = 0 ⇔  x + λ x + λ = 0 ( 2 ) ⇔ x ( λ + 1) = −λ
 
 L 'λ ( x , y , λ ) = 0  xy + 2 x + y + 1 = 0 ( 3 )
Se observă că, pentru λ = −1 se obţine 0=1, contradicţie, deci vom considera λ ≠ −1 . Atunci
−λ −2λ − 1
x= şi y = . Astfel, (3) devine:
λ +1 λ +1
−λ ( −2λ − 1) −2λ −2λ − 1
+ + + 1 = 0 de unde −λ 2 − 2λ = 0 , cu soluţiile
( λ + 1) λ +1 λ +1
2

λ1 = 0 şi λ 2 = −2 .

Pentru λ 1 = 0 deducem A ( 0, − 1) punct staţionar condiţionat, iar

λ 2 = −2 ⇒ B ( −2, − 3) punct staţionar condiţionat.

Natura punctelor staţionare condiţionate

λ 1 = 0 , A ( 0, − 1) punct staţionar condiţionat

Funcţia Lagrange devine

L ( x, y ) = L ( x, y ,0 ) = xy + x

Diferenţiala de ordinul al II-lea în A ( 0, − 1) este

d 2 L ( 0, − 1) = L "x2 ( 0, − 1)( dx ) + L " y 2 ( 0, − 1)( dy ) + 2 L "xy ( 0, − 1) dxdy , rezultând

2 2

d 2 L ( 0, − 1) = 2 (1 + λ1 ) dxdy = 2dxdy a cărei natură trebuie determinată.

Diferenţiind legătura se obţine:

5
 ( y + 2 ) dx + ( x + 1) dy = 0 (4)

Pentru A ( 0, − 1) (x=0, y=-1) rezultă dx + dy = 0 , adică dy = −dx , deci

d 2 L ( 0, − 1) = −2 ( dx ) negativ definită ⇒ A ( 0, − 1) punct de maxim local condiţionat.

2

λ 2 = −2 , B ( −2, − 3) punct staţionar condiţionat

Funcţia Lagrange devine

L ( x, y ) = L ( x, y , −2 ) = xy + x − 2 ( xy + 2 x + y + 1) = − xy − 3 x − 2 y − 2

Diferenţiala de ordinul al II-lea în B ( −2, − 3) este

d 2 L ( −2, − 3 ) = 2 (1 + λ2 ) dxdy = −2 dxdy a cărei natură trebuie determinată.

Pentru B ( −2, − 3) (x=-2, y= -3), din (4) rezultă −dx − dy = 0 , adică dy = −dx , deci

d 2 L ( −2, − 3 ) = 2 ( dx ) pozitiv definită ⇒ B ( −2, − 3) punct de minim local condiţionat.

2

3)
Funcţia Lagrange:
L( x, y, z , λ ) = xyz + xy + xz + yz + x + y + z + a + λ ( xy + xz + yz + x + y + z − b )

Rezultă că:
L' x ( x, y, z, λ ) = yz + y + z + 1 + λ ( y + z + 1)

L' y ( x, y, z , λ ) = xz + x + z + 1 + λ ( x + z + 1)

L' z ( x, y, z , λ ) = xy + y + x + 1 + λ ( y + x + 1)

L'λ ( x, y, z , λ ) = xy + yz + xz + (x + y + z ) − b

Punctele staţionare condiţionate:

yz + y + z + 1 + λ ( y + z + 1) = 0 (1)
xz + x + z + 1 + λ ( x + z + 1) = 0 (2)
xy + y + x + 1 + λ ( y + x + 1) = 0 (3)
xy + yz + xz + x + y + z − b = 0 (4)
care poate fi scris în forma echivalentă:
(x − y )(z + λ + 1) = 0 (5)
( y − z )(x + λ + 1) = 0 (6)
(x − z )( y + λ + 1) = 0 (7)
xy + yz + xz + x + y + z = b (8)
Din (5): ( x − y )( z + λ + 1) = 0 se obţine că x = y sau z = −λ − 1 .

6
Cazul I: x = y .
Ecuaţiile (6), (7) sunt echivalente cu
(x − z )( y + λ + 1) = 0 (9)
Deci x = y = z sau x = y = −λ − 1 .

I.1. x = y = z ⇒ 3x 2 + 3x = b ⇒ 3x 2 + 3x − b = 0
Discriminantul are valoarea ∆ = 9 + 12b > 0 .
Se obţin deci soluţiile reale distincte

− 3 + 9 + 12b − 3 − 9 + 12b
x1 = , x2 = .
6 6
x2 + 2x + 1
Din (1) rezultă că λ = − .
2x + 1
−3+ ∆ 3 + 2b + ∆
Dacă x = y = z = ⇒λ=− , unde ∆ = 9 + 12b .
6 2 ∆

3 + 2b + ∆
Astfel că, pentru λ = − rezultă
2 ∆
 −3 + ∆ −3 + ∆ −3 + ∆ 
P1  , ,  punct staţionar condiţionat.
 6 6 6 

−3− ∆ 3 + 2b − ∆ 3 + 2b − ∆
Dacă x = y = z = ⇒λ= , deci pentru λ = ⇒
6 2 ∆ 2 ∆

 −3 − ∆ −3 − ∆ −3 − ∆ 
P2  , ,  punct staţionar condiţionat.
 6 6 6 
I.2. x = y = −λ − 1 .
Din ecuaţia (3) rezultă că λ (λ + 1) = 0 .
Dacă λ = 0 , avem că x = y = −1 iar din (8), z = −1 − b , deci

P3 ( −1, −1, −1 − b ) punct staţionar condiţionat.

Dacă λ = −1 , avem că x = y = 0 iar din (8), z = b , deci

P4 ( 0,0, b ) punct staţionar condiţionat.

Cazul II: z = −λ − 1 .
Ecuaţiile (6), (7) sunt echivalente cu
(x + λ + 1)( y + λ + 1) = 0
şi apar subcazurile:
II.1. x = −λ − 1 = z atunci

7
 • λ = 0 ⇒ P5 ( −1, −1 − b, −1) punct staţionar condiţionat;

• λ = −1 ⇒ P6 ( 0, b,0 ) punct staţionar condiţionat.

II.2. y = −λ − 1 = z atunci

• λ = 0 ⇒ P7 ( −1 − b, −1, −1) punct staţionar condiţionat;

• λ = −1 ⇒ P8 ( b,0,0 ) punct staţionar condiţionat.

b) Derivatele parţiale de ordinul doi ale lui L ( x, y, z , λ ) sunt:

L ''x 2 ( x, y, z, λ ) = 0, L '' y 2 ( x, y , z , λ ) = 0 , L ''z 2 ( x, y, z , λ ) = 0 ,

L ''xy ( x, y, z , λ ) = L '' yx ( x, y, z , λ ) = z + λ + 1 ,

L ''xz ( x, y, z , λ ) = L '' zx ( x, y, z , λ ) = y + λ + 1 ,

L '' yz ( x, y, z , λ ) = L ''zy ( x, y, z , λ ) = x + λ + 1 .

Atunci
d 2 L( x, y, z; λ ) = 2[( z + λ + 1)dxdy + ( y + λ + 1)dxdz + ( x + λ + 1)dydz ].
Diferenţiind legătura se obţine relaţia:
( y + z + 1)dx + (x + z + 1)dy + (x + y + 1)dz = 0 (10)
4
Pentru b = 6 , în cazul I.1., se obţine λ = − şi punctul staţionar condiţionat corespunzător
3
not 4
P1 (1,1,1) . Fie L( x, y, z ) = L( x, y, z , − ) . Atunci
3
4
d 2 L (1,1,1) = ( dxdy + dxdz + dydz )
3
Din (10) se obţine dx + dy + dz = 0 , de unde rezultă că dz = −dx − dy .
Deci
4 4
d 2 L (1,1,1) = ( dxdy + dxdz + dydz ) = dxdy + dx ( −dx − dy ) + dy ( −dx − dy ) =
3 3

4  
[ ]
2 2
4 1  3 4 1 
= − dx 2 − dy 2 − dxdy = −  dx + dy  + dy 2  = −  dx + dy  − dy 2 ,
3 3  2  4  3 2 

care este negativ definită, deci P1 (1,1,1) este punct de maxim local condiţionat.

8
8.2. Test de autoevaluare
1) Să se determine punctele de extrem local condiţionat pentru:
a) f : R 2 → R, f ( x, y ) = x 2 + y 2 + 2 x + 2 y , cu legătura x + y = 1;

b) f : R 3 → R, f (x, y, z ) = x 3 y 4 z 5 , cu legătura 3x + 4 y + 5 z = 12 .

Rezultate
1 1
1) a) A  ,  punct de minim local condiţ ionat;
2 2
b) A (1,1,1) punct de maxim local condiţionat.

8.3. Bibliografia unităţii de învăţare 8

1. Gabriela Beganu, Marius Giuclea, “Elemente fundamentale de matematică aplicată în
economie”, Editura ASE, 2011.
2. Marius Giuclea, Costin Ciprian Popescu, “Metode fundamentale de matematică cu aplicaţii
în economie”, Editura ASE, 2009.
3. D.P. Covei, “Elemente de Analiză Matematică”, Editura ASE, Bucureşti, 2015, România
4. S. Dedu, Fl. Şerban, “Matematici aplicate ı̂n economie. Culegere de probleme“, Teocora,
Buzău, 2009.
5. R. Serban, D. Ijacu , I. Mircea, “Algebra si analiza matematica. Teorie si aplicatii“, Corint,
2015, România.
6. R. Șerban, O. Vegheș, S.Spătaru, I.Mircea, M.Marinescu, M.Covrig , “Exerciții privind
tehnicile computaționale. Introducere“, Editura ASE, 2009, România.