Funcția de gradul II, Teorie și exemple, LTMEL | Daniel Ianoși

Capitolul 6: Funcţia de gradul al doilea

6.1. Ecuaţia de gradul al doilea

6.2. Funcţia de gradul al doilea Definire. Grafic.
6.3. Semnul funcţiei de gradul al doilea. Inecuaţii
6.4. Sisteme de ecuaţii. Poziţii relative ale parabolelor

REZUMAT TEORETIC
pentru școala on-line

6.1. Ecuaţia de gradul al doilea

Definiţie: O ecuaţie de forma ax2 + bx + c = 0, a, b, c  , a  0 se numeşte ecuaţie de gradul al doilea cu

coeficienţi reali.
Rezolvarea ecuaţiei:

1. Dacă discriminantul  = b 2 − 4ac  0 , atunci ecuaţia are două rădăcini reale distincte,
−b−  −b+ 
x1 = şi x 2 = .
2a 2a
−b
2. Dacă discriminantul  = b 2 − 4ac = 0 , atunci ecuaţia are două rădăcini reale egale, x1 = x 2 = .
2a
3. Dacă discriminantul  = b 2 − 4ac  0 , atunci ecuaţia nu are rădăcini reale. Atunci ecuaţia are
două rădăcini complexe conjugate.
Teoremă (relaţii între rădăcini şi coeficienţi): Fie ecuaţia de gradul al doilea
ax2 + bx + c = 0, a, b, c  , a  0 . Între rădăcinile x1 , x2 şi coeficienţii ecuaţiei, a, b, c există relaţiile

 b
 x1 + x 2 = − a
 . Aceste două relaţii se numesc relaţiile lui Viete.
x  x = c
 1 2 a

Teoremă (formarea ecuaţiei când se cunosc rădăcinile): Dacă x1 , x2  , atunci o ecuaţie de gradul al
doilea care are aceste rădăcini este x 2 − Sx + P = 0 , unde S = x1 + x2 şi P = x1  x2 .

Teoremă (descompunerea trinomului de gradul al doilea în factori): Dacă  = b − 4ac  0 , atunci

2

ax 2 + bx + c = a( x − x1 )( x − x2 ) , unde x1 , x2 sunt rădăcinile ecuaţiei ax2 + bx + c = 0, a, b, c  , a  0 .

1|Page
 Funcția de gradul II, Teorie și exemple, LTMEL | Daniel Ianoși

Natura şi semnul rădăcinilor ecuaţiei de gradul al doilea

c b
Natura şi semnul rădăcinilor ecuaţiei de gradul al doilea depind de  = b − 4ac, P = şi S = − :
2

a a

0 P0 S 0 x1 , x2  , x1  x2 , x1  0, x2  0

S 0 x1 , x2  , x1  x2 , x1  0, x2  0

P0 S 0 x1 , x2  , x1  x2 , x1  0, x2  0, x1  x2

S 0 x1 , x2  , x1  x2 , x1  0, x2  0, x1  x2

=0 P0 S 0 x1 , x2  , x1 = x2  0

S 0 x1 , x2  , x1 = x2  0

P0 S 0 Imposibil

S 0

0 x1 , x2 

Exerciții rezolvate

1. ( )
Să se rezolve ecuaţia m 2 − 1 x 2 + m  x − 2 = 0 ştiind că are rădăcina x = 2.
Rezolvare:
( )
Deoarece x = 2 este rădăcină, avem că 4 m 2 − 1 + 2m − 2 = 0  4m 2 + 2m − 6 = 0 cu rădăcinile
3
m1 = − şi m2 = 1 .
2
3 5 2 3 4
Dacă m = − ecuaţia devine: x − x − 2 = 0  5 x − 6 x − 8 = 0 cu rădăcinile x1 = − şi x2 = 2 .
2

2 4 2 5
Dacă m = 1, ecuaţia devine x − 2 = 0 cu soluţia x = 2.

2|Page
 Funcția de gradul II, Teorie și exemple, LTMEL | Daniel Ianoși

2. Să se determine parametrul real m cu proprietatea că între soluţiile x1 , x2 ale ecuaţiei date au loc
relaţiile:
a) x 2 − (2m + 1)x + m − 1 = 0, x1 = 2 x2 ;
8
b) 3x 2 + (m − 3)x + m + 5 = 0, x1 + x 2 = .
2 2

3
Rezolvare:
 x1 + x 2 = 2m + 1
a) Relaţiile lui Viete în acest caz sunt: 
 x1  x 2 = m − 1
 x1 + x 2 = 2m + 1

Folosind şi relaţia din enunţ se formează sistemul  x1  x 2 = m − 1
x = 2x
 1 2

2(2m + 1) 2m + 1
Din prima şi a treia ecuaţie se obţine x1 = , x2 =
3 3

Folosind acestea în relaţia a doua se obţine:

2
(2m + 1)2 = m − 1  8m 2 − m + 11 = 0 , ecuaţie care nu are rădăcini reale. Rezultă că nu există m
9
real pentru care x1 = 2x2 .
 3− m
 x1 + x2 = 3

 m+5
b) În aceste caz relaţiile lui Viete împreună cu relaţia din enunţ formează sistemul :  x1  x2 =
 3
 2 8
 x1 + x2 = 3
2


(3 − m) ( m + 5) = 8  m2 − 12m − 45 = 0
2

c) Avem x + x = ( x1 + x 2 ) − 2 x1 x 2 şi se obţine −2
2 2 2
1 2
9 3 3
de unde m1 = 15, m2 = −3 .

3. Să se determine m astfel încât ecuaţiile mx 2 − (3m + 1)x + 3 = 0 şi mx 2 − (2m + 1)x − 2 = 0 să

aibă o rădăcină comună.
Rezolvare:
Fie  rădăcina comună. Atunci m 2 − (3m + 1) + 3 = 0 şi m 2 − (2m + 1) − 2 = 0 . Scăzând cele
5
două ecuaţii se obţine m − 5 = 0. Dacă m  0   = . Înlocuim în prima egalitate şi se obţine
m
m  2 − (3m + 1)  + 3 = 0  m = . Pentru m = se obţin ecuaţiile:
25 5 5 5
m m 3 3
5 2 3
x − 6 x + 3 = 0 cu rădăcinile x1 = 3 şi x 2 = şi
3 5
5 2 13 2
x − x − 2 = 0 cu rădăcinile x1 = 3 şi x 2 = − . Rădăcina comună este x = 3.
3 3 5

3|Page
 Funcția de gradul II, Teorie și exemple, LTMEL | Daniel Ianoși

4. Să se formeze ecuaţia de gradul al doilea având rădăcinile specificate:

a) x1 = 5 + 3 şi x 2 = 5 − 3 ;
b) y1 = 3 + x1 şi y2 = 3 + x2 , unde x1 şi x 2 sunt rădăcinile ecuaţiei 2 x 2 + 3x + 1 = 0 ;
x x
c) y1 = 1 , y 2 = 2 , unde x1 şi x 2 sunt rădăcinile ecuaţiei 2 x 2 + 3x + 1 = 0.
x2 x1
Rezolvare:
a) Ecuaţia în x care are rădăcinile x1 şi x 2 este x 2 − Sx + P = 0, unde S = x1 + x 2 = 2 5 şi
P = x1  x2 = 2 . În final, ecuaţia este x 2 − 2 5 x + 2 = 0 .
b) Ecuaţia în y care are rădăcinile specificate este y 2 − Sy + P = 0, unde S = y1 + y 2 şi P = y1  y2 .
S = y1 + y2 = 3 + x1 + 3 + x2 = 6 + x1 + x2 = 7, iar
P = y1  y2 = (3 + x1 )(3 + x2 ) = 9 + 3(x1 + x2 ) + x1 x2 = 9 + 3 + 2 = 14 , unde am folosit
x1 + x2 = 1 şi x1  x2 = 2 . Se obţine ecuaţia în y : y 2 − 7 y + 14 = 0.
c) Ecuaţia în y care are rădăcinile date este : y 2 − Sy + P = 0, unde
x1 x 2 x12 + x 22 (x1 + x 2 ) − 2 x1 x 2
2
x x
S = y1 + y 2 = + = = şi P = y1  y 2 = 1  2 = 1 . Ţinem cont că
x 2 x1 x1 x 2 x1 x 2 x 2 x1
9 5
−1
3 1 5
x1 + x 2 = − şi x1 x 2 = şi se obţine S = 4 = 4 = . Prin urmare, ecuaţia în y este:
2 2 1 1 2
2 2
5
y 2 − y + 1 = 0.
2

5. Fie ecuaţia ax 2 + bx + c = 0, a, b, c  , a  0 , având rădăcinile x1 , x2 . Se notează

S n = x1n + x2n , n  . Să se demonstreze relaţia de recurenţă: aS n+2 + bS n+1 + cSn = 0.
Caz particular: 2 x + x + 1 = 0.
2

Rezolvare:
Avem: x1 rădăcină a ecuaţiei ax12 + bx1 + c = 0 (1) şi
x 2 rădăcină a ecuaţiei ax2 + bx2 + c = 0
2
(2)
Înmulţind (1) cu x1 şi (2) cu x 2 şi apoi însumând, se obţine:
n n

( ) ( ) ( )
a x1n+2 + x2n+2 + b x1n+1 + x2n+1 + c x1n + x2n = 0, adică aS n+2 + bS n+1 + cSn = 0.
În particular, pentru ecuaţia 2 x + x + 1 = 0, se obţine: 2S n+ 2 + S n+1 + S n = 0.
2

4|Page
 Funcția de gradul II, Teorie și exemple, LTMEL | Daniel Ianoși

6. Să se studieze natura şi semnul rădăcinilor ecuaţiei 2 x 2 − 2(m − 1)x + 2m + 5 = 0.

Rezolvare:
Natura şi semnul rădăcinilor ecuaţiei sunt date de semnele lui ,  şi S .
Avem  = 4 ( m − 6m − 9 ) ; P =
2m + 5
şi S = m − 1.
2

2
 
 = 0  m 2 − 6m − 9  m1,2  3 − 3 2;3 + 3 2 şi avem tabelul de semn pentru 

m - 3−3 2 3+3 2 +
++++++ 0 −−−−−− 0 +++++++

5
P = 0  2m + 5 = 0  m = −
2
şi avem tabelul de semn pentru P :
m 5
−
− 2 +
P −−−−−− −−−−−− 0 ++++++++++++++

S = 0  m − 1 = 0  m = 1 şi avem tabelul de semn pentru S :

m − 1 +
S −−−−−−−−− 0 +++++++++++

Folosind semnele lui , P şi S se construieşte tabelul următor, care reprezintă şi soluţia problemei:
m  P S Concluzii
 −5  + − − x1  0, x2  0
 −; 
 2 
5 + 0 − x1  0, x2 = 0
−
2
 5  + + − x1  x2 , x1  0, x2  0
 − ,3 − 3 2 
 2 
3−3 2 + 0 − x1 = 0, x2  0
(3 − 3 2;1 ) − + − x1 x2 

1 − + 0 x1 x2 
− + + x1 x2 
(1;3 + 3 2 )
3+3 2 0 + + x1 = x2  0
(3 + 3 2; + ) + + + x1  x2 , x1  0, x2  0

5|Page
 Funcția de gradul II, Teorie și exemple, LTMEL | Daniel Ianoși

7. Să se afle m astfel încât rădăcinile ecuaţiei mx 2 − (2m + 1)x + 2 + m = 0 să fie:

a) ambele negative;
b) una pozitivă şi una negativă.
Rezolvare:
  0

Pentru ca ambele rădăcini să fie negative trebuie îndeplinite condiţiile  P  0 .
S  0

Avem:  = 4m + 4m + 1 − 4m(2 + m) = 4m + 4m + 1 − 8m − 4m = −4m + 1;
2 2 2

2+m 2m + 1
P= şi S = .
m m

− 4 m + 1  0

2 + m
Se obţine sistemul de inecuaţii 
 m
 2m + 1
 m

Avem tabelele de semne

m − −2 0 +
2+m − − − − 0 + + + + + + + +
m − − − − − − 0+ + + +
P + + + + 0−−− | + + + +
m 1
− − 0
2
+
2m + 1 − − − − 0+ + + + + + + +
m − − − − − − 0+ + + +
S + + + + 0−−− | + + + +

  1
m   − ; 
  4

Avem m  (− ; − 2  (0;+ )

m   − ;0 
1
  2 
Prin intersecţia acestor mulţimi, se obţine m   adică nu există m astfel încât ambele
rădăcini să fie negative.
  0
b) Pentru ca o rădăcină să fie pozitivă şi una negativă trebuie:  , adică
P  0
− 4m + 1  0   1
 m   − ; 
2 + m   4   m  (− 2;0).
 m  0 m  (− 2;0)


6|Page