Relațiile lui Viète

Teoremă:  Fie ax²+bx +c=0 , a≠ 0, cu rădăcini reale x , x   (distincte sau nu). Atunci au

1 2

loc relațiile lui Viète:

−b c
x1+x2= ,    x1·x2=
a a

Observații:
1) Aceste formule permit să calculăm suma și produsul rădăcinilor ecuației
de gradul al doilea fără a cunoaște efectiv rădăcinile.
2) Calculul mental al soluțiilor. Există ecuații de gradul al doilea cu rădăcini
reale care pot fi precizate daca știm suma și produsul rădăcinilor.

Exemplu: Ecuația x²-6x +5=0 are suma rădăcinilor, S=6 și produsul lor,
P=5. Numerele x1=1, x2=5 verifică aceste condiții: 1+5=6, 1·5=5. Deci
rădăcinile ecuației sunt x1=1, x2=5.

3) Ori de câte ori pentru o ecuație de gradul al doilea se precizează o relație

între rădăcinile acesteia, atunci acestei relații îi asociem relațiile lui Viète.

Formarea ecuației de gradul al doilea

Teoremă: Dacă două numere reale x1, x2 au suma x1+x2=S și produsul

x1·x2=P, atunci ele sunt soluțiile ecuației:

x²-Sx +P=0

 Cele doua numere există dacă și numai dacă S2-4P≥0.

 Exemplu: Să formăm ecuația de gradul al doilea dacă rădăcinile ei sunt
x1=-4 si x2=5

Mai întâi aflăm suma și produsul rădăcinilor apoi înlocuim în ecuația x²-Sx
+P=0. Obținem:

S=1, P=-20 și ecuația x²-x -20=0

Descompunerea trinomului de gradul al doilea în factori

liniari

Fie trinomul de gradul al doilea aX2+bX+c, a≠ 0, a, b, c c R si Δ =b2-4ac,

Δ≥0. Deci ecuația de gradul al doilea ax²+bx +c=0, are rădăcinile reale x1, x2.
Are loc următoarea teoremă:

Teoremă: Trinomul aX2+bX+c, a≠ 0, a, b, c c R si b2-4ac≥0 se

descompune în factori liniari după formula aX2+bX+c=a(x-x1)(x-x2), unde x1, x2
sunt rădăcinile reale ale ecuației ax²+bx +c=0.

Exemplu: Să descompunem în factori trinomul: X2-3X+2.

Rezolvăm în R ecuația atașată trinomului: x²-3x +2=0 și găsim soluțiile

x1=2 si x2=1. Deci descompunerea va fi: X2-3X+2=(x-1)(x-2).

Sisteme simetrice

Definiție: O ecuație cu două necunoscute x, y se numește simetrică

dacă înlocuind pe y cu x, ecuația nu se schimbă. Dacă ecuația simetrică are
soluția (x0, y0), atunci admite și soluția (y0, x0).
 Exemple: Ecuațiile 5x+3xy+5y=10 si 2(x2+y2)-xy=1 sunt simetrice dar
ecuația x-2xy+3y=0 nu este simetrică.

Definiție: Se numește sistem simetric sistemul format din ecuații

simetrice. Sistemul simetric se numește sistem simetric fundamental.

Rezolvarea sistemului simetric fundamental se face utilizând ecuația de

gradul al II-lea in z (o nouă necunoscută) cand se cunosc suma S=x+y și
produsul P=xy pentru necunoscutele x si y. Formăm ecuația z2-Sz+P=0, o
rezolvăm și-i determinăm rădăcinile z1 si z2. Deci o soluție a sistemului este
(x1=z1, y1=z2) și pentru că sistemul este simetric avem și soluția (x2=z2, y2=z1).

Exemplu: Vom forma ecuația de gradul al doilea in z: z2-10z+21=0.

Aceasta are soluțiile z1=3 si z2=7. Așadar sistemul are soluția S={(3, 7), (7, 3)}.