Proiect Didactic-Numere Complexe si Geometrie Vectoriala-2024

NUMERE COMPLEXE SUB FORMĂ ALGEBRICĂ

Când am studiat ecuația de gradul doi cu coeficienți reali

2
ax +bx +c=0 ( a , b , c ∈ R , a ≠ 0 )
am văzut că în cazul ∆=b 2−4 ac< 0, ecuația nu are rădăcini reale. Vom construi o mulțime de
numere mai „curpinzătoare‟ decât mulțimea R a numerelor reale, în care o astfel de ecuație de
gradul doi are rădăcini. Mai târziu, în capitolul despre polinoame, vom vedea că ecuațiile
polinomiale de orice grad au rădăcinile conținute în această mulțime mai cuprinzătoare.
Să considerăm cea mai simplă ecuație de gradul doi care nu are rădăcini reale și anime
ecuația
2
x =−1.
Admitem că această ecuație are o soluție nereală, pe care o notăm cu i și o numim
unitate imaginară. Așadar:
2
i =−1. (1)
Cu ajutorul unității imaginare i și al numerelor reale construim „expresii formale‟ de
tipul
z=x + yi , (2)
unde x și y sunt numere reale arbitrare. Aceste expresii se numesc numere complexe, iar
mulțimea lor o numim mulțimea numerelor complexe și o notăm cu ℂ. Așadar:
C={ z|z=x + yi ,unde x , y ∈ R } .
Sensul sintagmei „expresii formale‟ trebuie explicat puțin. Deoarece y ∈ R , iar i∉ R,
nu știm ce semnificație are expresia yi, totuși gândim această expresie ca un produs între y și
i, cu convenția yi = iy pentru orice y ∈ R și 0 i=i 0=0. De asemenea, deoarece x ∈ R iar
yi ∉ R pentru y ≠ 0, nu știm ce semnificație are expresia x + yi , totuși gândim această expresie
ca o sumă între x și yi, cu convenția x + yi= yi+ x pentru orice x , y ∈ R .

Egalitatea (2) se numește forma algebrică a numărului complex z. În această scriere x

se numește partea reală, yi se numește partea imaginară, iar y se numește coeficientul părții
imaginare, împreună, partea reală și partea imaginară se numesc termenii numărului complex
z.

Uneori se folosește notația x=ℜ ( z ) , y=ℑ ( z ) și în acest fel egalitatea (2) se scrie:
z=ℜ ( z ) +i ℑ ( z ) . (3)

Scrierea unui număr complex sub formă algebrică este unică, adică două numere
complexe sunt egale dacă și numai dacă părțile reale sunt egale și coeficienții părților
imaginare sunt egali. Așadar, există echivalența
x 1+ y 1 i=x 2 + y 2 i ⟺ x1 =x2 și y 1= y 2 . ( x 1 , x 2 , y 1 , y 2 ∈ R )

Să observăm că orice număr real x poate fi gândit ca un număr complex, scriindu-l sub
forma

x=x +0 i.

57
 În acest fel, mulțimea ℝ a numerelor reale apare ca o submulțime a mulțimii ℂ a
numerelor complexe, adică:
R ⊆C .

Recapitulând mulțimile remarcabile de numere pe care le-am învățat și incluziunile

dintre ele, avem:
N ⊆ Z ⊆ Q⊆ R ⊆ C ,cu mențiunea că toate incluziunile care apar sunt stricte.
¿
Mai notăm C =C ∖ { 0 }, notație care este analoagă cu N ¿ , Z¿ ,Q¿ , R¿ .

Operații cu numere complexe sub formă algebrică

Pe mulțimea ℂ a numerelor complexe introducem două operații fundamentale:

adunarea și înmulțirea.
Adunarea a două numere complexe se face adunând între ei termenii „asemenea‟, adică
părțile reale între ele, respectiv părțile imaginare între ele.
Dacă z 1=x 1+ y 1 i și z2 =x2 + y 2 i sunt două numere complexe (unde x 1 , x 2 , y 1 , y 2 ∈ R ),
atunci:
z 1+ z2 ≝ ( x1 + x 2 ) + ( y 1 + y 2 ) i;

Semnul ≝ arată că această egalitate este o definiție și se citește „egal prin definiție‟.

De exemplu, dacă z 1=−3+2 i , z 2=7−10 i, atunci z 1+ z2 =(−3+7 ) + ( 2−10 ) i=4−8 i .

Înmulțirea a două numere complexe se face înmulțind fiecare termen al unui număr cu
fiecare termen al ceiluilalt număr și ținând seama de egalitatea i 2=−1. Așadar, pentru
z 1 , z 2 ∈ C scrise ca mai sus, avem:

2
z 1 z 2=( x 1 + y 1 i ) ( x 2 + y 2 i ) ≝ x1 x 2+ x 1 y 2 i+ x 2 y 1 i+ y 1 y 2 i =¿

¿ ( x 1 x 2− y 1 y 2 ) + ( x 1 y 2 + x 2 y 1 ) i .

Acest mod de a defini produsul a două numere complexe este în concordanță cu două
proprietăți importante ale înmulțirii: comutativitatea și distributivitatea acesteia față de
adunare.
Pentru numerele complexe de mai înainte, z 1=−3+2 i și z 2=7−10 i,avem:

2
z 1 z 2=(−3+ 2i ) ( 7−10 i )=−21+30 i+14 i−20 i =−21+ 44 i+20=−1+ 44 i .

Cele două operații de adunare și înmulțire definite pe mulțimea numerelor complexe

„prelungesc‟ operațiile corespunzătoare definite pe mulțimea numerelor reale, precum și
proprietățile acestora. Avem în acest sens următorul rezultat.

59
Teoremă. Adunarea și înmulțirea definite pe mulțimea ℂ a numerelor complexe verifică
următoarele proprietăți:
1 ° ( z 1 + z 2 ) + z 3=z 1+ ( z2 + z 3 ) , ∀ z 1 , z 2 , z 3 ∈C (adunarea este asociativă).

2 ° z 1 + z 2=z 2+ z 1 , ∀ z 1 , z 2 ∈C (adunarea este comutativă).

3 ° z +0=z , ∀ z ∈ C (0 este element neutru pentru adunare).

4 ° ∀ z ∈ C , ∃−z ∈ C astfel încât z + (−z )=0 (numărul complex −z se numește opusul

numărului complex z).

5 ° ( z 1 z 2) z 3=z 1 ( z2 z 3 ) , ∀ z 1 , z 2 , z 3 ∈ C (înmulțirea este asociativă).

6 ° z1 z 2=z 2 z 1 , ∀ z 1 , z 2 ∈ C (înmulțirea este comutativă).

7 ° z ∙ 1=z , ∀ z ∈ C (1 este element neutru pentru înmulțire).

8 ° z1 ( z 2+ z 3 ) =z 1 z 2+ z1 z 3 , ∀ z 1 , z 2 , z 3 ∈ C (înmulțirea este distributivă față de adunare).

1 1 1
9 ° ∀ z ∈C , z ≠ 0 ,∃ ∈ C astfel încât z ∙ =1 (numărul complex se numește inversul
z z z
numărului complex nenul z ).

Demonstrație. ► Vom proba punctele 4 ° și 9 ° ale acestei teoreme, toate celelalte fiind
simple (dar utile) verificări.

4 ° Fie z=x + yi , unde x , y ∈ R . Căutăm −z=a+bi , cu a , b ∈ R , astfel ca z + (−z )=0 , adică

( x +a ) + ( y + b ) i=0+0 i . Rezultă x +a=0 , y+ b=0 , deci a=−x ,b=− y și astfel
−z=−x + (− y ) i=−x− yi .

1 1
9 ° Fie z=x + yi ≠ 0 , cu x , y ∈ R . Căutăm =a+bi , cu a , b ∈ R astfel ca z ∙ =1, adică
z z
( x + yi ) ( a+bi )=1+0 i , sau încă ( xa− yb ) + ( xb+ ya ) i=1+0 i. Rezultă sistemul în

{
a și b : xa− yb=1
ya+ xb=0

Cum z ≠ 0 , avem x ≠ 0 sau y ≠ 0 și atunci x 2+ y 2 >0.

x −y 1 x y
Se obține a= 2 1 , b= 2 2 și astfel = 2 2 − 2 2 i .◄
x +y x +y z x +y x +y

Se spune că mulțimea C , înzestrată cu operațiile de adunare și înmulțire verificând

proprietățile 1 °−9 ° din teoremă, este un corp comutativ.
Putem defini și alte operații cu numere complexe, care „derivă‟ din operațiile
fundamentale de adunare și înmulțire.
Scăderea se definește prin:
z 1−z 2 ≝ z 1+ ( −z 2) , ∀ z 1 , z 2 ∈C .

59
59
 Împărțirea prin numere nenule se definește astfel:
z1 1
≝ z 1 ∙ , ∀ z 1 ∈ C , ∀ z 2 ∈C ¿ De asemenea, definim puterile cu exponent întreg ale unui
z2 z2
număr complex z prin egalitățile:
z ≝⏟
n ¿
z ∙ z ∙… ∙ z ,dacă n∈ N ,
n ori

0 −n 1 ¿
iar pentru z ≠ 0 : z ≝ 1 și z = n
, unde n ∈ N .
z

Toate proprietățile puterilor cu exponenți întregi pe care le cunoaștem de la numere

reale se mențin și la numere complexe și nu insistăm. Este însă util să reținem puterile cu
exponent întreg ale unității imaginare i. Avem în acest sens următoarea

Propoziție. Puterile lui i cu exponent întreg depind doar de restul acestui exponent la
împărțirea cu 4, mai precis:
4k 4 k +1 4 k+2 4 k +3
i =1; i =i ;i =−1 ; i =−i , ∀ k ∈ Z .

Demonstrație. ► Avem
2 2 4 k
i =−1 , i =i ∙i=−i, i =( i ) =(−1 ) =1 și atunci :i =( i ) =1 =1 ; i
2 3 2 4 2 4k k 4 k+1 4k 4 k+ 2 4k 2
=i ∙ i=1 ∙i=i ; i =i .i =1 (−1 )=−1

i 4 k +3=i 4 k ∙i 3=1 ∙ (−i )=−i . ◄

De exemplu i 1999=i 4 ∙499+3=−i; i 2000=i 4 ∙500 =1.

Încheiem cu o remarcă utilă. Datorită faptului că operațiile cu numere complexe

posedă aceleași proprietăți ca și operațiile cu numere reale, întregul calcul algebric din R se
„prelungește‟ și în C . De exemplu:
2 2 2 2 2
z 1 z 2=0 → z 1=0 sau z 2=0; ( z1 + z 2 ) =z 1 + 2 z 1 z 2 + z 2 ; ( z 1 + z 2 )( z 1−z 2 ) =z1 −z 2 .

2 2
O noutate: z 1 + z 2 =( z 1 +i z 2 ) ( z 1−i z 2 ) =( z 2+i z 1) ( z 2−i z1 ) .

Exerciții propuse

1. Să se determine numerele reale x , y care verifică egalitatea

( 1+2 i )+ (3−5 i ) y =1−3 i.

2. Calculați:
2 2 3 3 6
a ¿ (1+ i) ; b ¿(2−i ) ; c ¿(1+i) d) ( 1−i ) ; e ¿ ( 1+i ) ;
f) ( x−1−i ) ( x−1+i ) ( x +1+i ) ( x+1−i ) , unde x ∈ R ;
1 1+i ( 1+2 i )2−( 1−i )3 ( 2+i )3−( 2−i )3
g) ;h¿ ;i ¿ 3 2
; j¿ 2 2
.
1+ i 1−i ( 3+ 2i ) −( 2+i ) ( 2+i ) −( 2−i )

59
 −1 √ 3
3. Dacă ζ = +i , să se arate că 1+ζ + ζ 2=0 și ζ 3=1.
2 2

1 √3 2 6
4. Dacă ω= +i , să se arate că 1−ω+ ω =0 și ω =1.
2 2

5. Scrieți sub formă algebrică numărul complex

z= √
1+a+i √ 1−a √ 1−a+i √ 1+a
− , unde a ∈ R ,a ∈ (−1 ;1 ) .
√ 1+ a−i √ 1−a √ 1−a−i √1+a
6. Să se demonstreze egalitățile:

( ) ( )
2000 2000
−1 √ 3 −1 √ 3
a¿ +i + −i =−1;
2 2 2 2

( ) ( )
2000 2000
1 √3 1 √3
b ¿ +i + −i =−1.
2 2 2 2

MODULUL ȘI CONJUGATUL UNUI NUMĂR COMPLEX

Definiție. Fie z=x + yi un număr complex, unde x , y ∈ R . Numărul real nenegativ definit
prin egalitatea

|z|=√ x 2 + y 2 (1)

se numește modulul numărului complex z .

Dacă y=0 , atunci z=x ∈ R și putem scrie

|z|=√ x 2 +02=¿ √ x 2=|x|, ¿

adică modulul unui număr real este același când gândim numărul în R sau în C . Așadar
modulul unui număr complex „prelungește‟ noțiunea de modul al unui număr real. Mai
mult, unele proprietăți ale modulului, întâlnite la numere reale, se prelugesc la numere
complexe. Avem în acest sens următorul rezultat.

Teoremă. Există proprietățile:

1 °|z|≥ 0 ∀ z ∈C , cu egalitate dacă și numai dacă z=0.

2 °|z 1 z 2|=|z 1|| z 2|, ∀ z 1 , z 2 ∈C .

3°
||z 1 |z 1|
=
z 2 |z 2|
¿
, ∀ z 1 ∈C , ∀ z 2 ∈ C .

59
59
4 °|z 1 + z 2|≤|z 1|+|z 2|, ∀ z 1 , z 2 ∈C , cu egalitate dacă și numai dacă z 2=λ z 1 , λ ∈ R , λ>0 .

Demonstrație. ► Considerăm că 1 °, 2 °, 3 ° reprezintă teme utile, așa că vom demonstra

doar proprietatea 4 °. Fie
z 1=x 1+ y 1 i , z 2=x 2 + y 2 i , cu x 1 , y 1 , x 2 , y 2 ∈ R .

Folosind definiția sumei a două numere complexe și definiția modulului unui număr
complex, demonstrația revine la a arăta inegalitatea
√ ( x + x ) +( y + y ) ≤ √ x
1 2
2
1 2
2
1
2
+ y 1 + √ x 2 + y2 ,
2 2 2
(2)

numită și inegalitatea lui Minkowski. Relația (2) fiind în numere pozitive, este echivalentă
cu cea obținută prin ridicare la pătrat:

x 12+2 x 1 x 2 + x 22+ y 12 +2 y 1 y 2 + y 22 ≤ x 12+ y 12 + x 22+ y 22+2 √ (x 1 ¿¿ 2+ y 12)(x 22 + y 22), ¿care se

mai scrie
x1 x2 + y1 y2 ≤ √( x 1
2
+ y 12 )( x 22+ y 22 ) . (3)
Deoarece
x 1 x 2 + y 1 y 2 ≤| x1 x 2+ y 1 y 2|, (4)
este suficient să demonstrăm inegalitatea

|x 1 x 2 + y 1 y 2|≤ √ ( x 12+ y 12 )( x 22 + y 22 ) . (5)

Inegalitatea în numere pozitive (5) este echivalentă cu cea obținută prin ridicare la pătrat

2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2
x 1 x 2 + 2 x 1 x 2 y 1 y 2 + y 1 y 2 ≤ x 1 x 2 + x 1 y 2 + x 2 y 1 + y 1 y 2 ,deci cu ( x 1 y2 −x2 y 1 ) ≥ 0 , care
este evidentă.

În (2) are loc egalitate dacă și numai dacă în (3) are loc egalitate, adică dacă și numai
dacă în (4) și (5) au loc egalități. Aceasta este echivalent cu:

{
x1 x 2+ y 1 y 2 ≥0 (6)
x 1 y 2=x 2 y 1(7)

Din relația (7) rezultă x 2=λ x 1 , y 2= λ y 1, cu λ ∈ R ¿, iar din (6) obținem λ ( x1 + y 1 ) ≥ 0,

2 2

deci λ> 0. Rezultă z 2=λ z 1 , cu λ> 0.

Să mai remarcăm că inegalitatea (5) este un caz particular al inegalității binecunoscute

Cauchy-Buniakowski-Schwarz. O demonstrație a acestei inegalități se găsește în Manualul
de clasa a IX-a [1] la pag. 112, iar o demonstrație vectorială a inegalității lui Minkowski
se află în același manual la pag. 158.

Definiție. Dacă z=x + yi ∈C , unde x , y ∈ R , numărul complex z=x− yi se numește

conjugatul (complex) al lui z .

59