SUPRAFEŢE CILINDRICE, CONICE ŞI DE ROTAŢIE.

GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A CURBELOR

SEMINARUL 14
ALGEBRĂ

1. Suprafeţe cilidrice, conice şi de rotaţie

Exemplu 1. Să se scrie ecuaţia suprafeţei cilindrice ale cărei genera-
toare sunt paralele cu dreapta d : x+1
2
= y+5−1
= z−3
0
şi se sprijină pe
 2
x =z
curba: Γ :
y=0

Soluţie: Scriem dreapta ca intersecţia dintre două plane:

= y+5
 x+1 
−1
x + 2y = −11
z−3 ⇔ d :
d: 2
x+1 z=3
2
= 0
Generatoarele au ecuaţiile

x + 2y = λ
Gλ,µ :
z=µ
Generatoarele se sprijină pe curba Γ, deci sistemul format din ecuaţiile
generatoarelor şi ecuaţiile curbei este compatibil:


 x + 2y = λ
z=µ

2

 x =z
 y=0
1
2 SEMINARUL 14 ALGEBRĂ

Cum y = 0, obţinem x = λ. Avem



 x=λ
z=µ


 x2 = z
 y=0

Rezultă relaţia de compatibilitate λ2 = µ. Înlocuim λ şi µ din ecuaţiile

generatoarei şi obţinem suprafaţa cilindrică de ecuaţie:
(x + 2y)2 = z


Exemplu 2. Să se scrie ecuaţia suprafeţei cilindrice ale  cărei genera-
x2 y2 2
+ 3 + z2 = 1
toare sunt paralele cu axa Oy şi se sprijină pe curba: Γ : 6
x − y + 2z = 0
SUPRAFEŢE CILINDRICE, CONICE ŞI DE ROTAŢIE.GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A CURBELOR
3

Soluţie: Ecuaţiile generatoarelor sunt Gλ,µ : x = λ, z = µ. Relaţia de

compatibilitate se obţine din sistemul:


 x=λ
 z=µ
x2 y2 2
+ 3 + z2 = 1
 6


x − y + 2z = 0
Avem: y = x + 2z, adică y = λ + 2µ. Înlocuim ı̂n a treia relaţie şi
găsim:
λ2 (λ + 2µ)2 µ2
+ + = 1 ⇔ 3λ2 + 8λµ + 11µ2 = 6 ⇔
6 3 2
 2 !
2 4 4 16
⇔3 λ +2· ·λ·µ+ ·µ − 3 · µ2 + 11µ2 = 6
3 3 9
 2  2
4 17 2 4 17 2
⇔3 λ+ ·µ + ·µ =6⇔ λ+ ·µ + · µ = 2.
3 3 3 9
Înlocuim λ = x, µ = z şi obţinem suprafaţa de ecuaţie:
 2
4 17 2
x+ ·z + · z = 2.
3 9


Exemplu 3. Să se scrie ecuaţia suprafeţei cilindrice ale cărei genera-
toare
 sunt paralele cu direcţia dată v = ī − 2j̄ − k̄ şi curbă directoare:
y2 − z2 = 1
Γ:
x=1
4 SEMINARUL 14 ALGEBRĂ

Soluţie: Scriem ecuaţia unei drepte ce are direcţia vectorului v:


x − x0 y − y0 z − z0 −2x + 2x0 = y − y0
d: = = ⇔
1 −2 −1 x − x0 = −z + z0
Deci vrem să scriem generatoare paralele cu dreapta

2x + y − 2x0 − y0 = 0
d:
x + z − x0 − z0 = 0
Prin urmare, ecuaţiile generatoarelor sunt de forma:

2x + y = λ
Gλ,µ :
x+z =µ
Generatoarele se sprijină pe curba Γ, deci sistemul format din ecuaţiile
generatoarelor şi ecuaţiile curbei este compatibil:


 2x + y = λ
x+z =µ

2

 y − z2 = 1
 x=1
Obţinem z = µ − 1, y = λ − 2 şi dacă ı̂nlocuim ı̂n a treia ecuaţie
găsim relaţia de compatibilitate
(λ − 2)2 − (µ − 1)2 = 1.
Înlocuim λ şi µ din generatoare şi obţinem ecuaţia suprafeţei:
S : (2x + y − 2)2 − (x + z − 1)2 = 1.


SUPRAFEŢE CILINDRICE, CONICE ŞI DE ROTAŢIE.GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A CURBELOR
5

Exemplu 4. Să se scrie ecuaţia suprafeţei generată de drepte mobile

caresunt paralele cu planul xOy, se sprijină pe Oz şi pe dreapta:
x−z =0
∆:
x + 2y − 3 = 0

Soluţie: Scriem ecuaţia unei drepte ce trece printr-un punct de pe axa

Oz:
x−0 y−0 z − z0
d: = = .
l m n
Dreapta trebuie să fie paralelă cu planul xOy, deci vectorul director
este perpendicular pe normala planului:
0l + 0m + 1n = 0.
Deci
x−0 y−0 z − z0 x y z − z0
d: = = ⇔ = m = ,
l m 0 1 l
0
unde am presupus l 6= 0, deci x 6= 0.
6 SEMINARUL 14 ALGEBRĂ

Prin urmare, generatoarele au ecuaţiile:


x = λy
Gλ,µ
z=µ
Generatoarele se sprijină pe dreapta ∆, deci sistemul format din ecuaţiile
generatoarelor şi ecuaţiile curbei este compatibil:


 x = λy
z=µ


 x − z=0
 x + 2y − 3 = 0

Din ecuaţiile (2), (3) obţinem x = µ, deci y = µλ . Înlocuim ı̂n ultima

ecuaţie şi găsim condiţia de compatibilitate
µ
µ + 2 − 3 = 0 ⇔ λµ + 2µ − 3λ = 0.
λ
Ecuaţia suprafeţei este:
xz x
2z + − 3 = 0, y 6= 0,
y y
deci
S : 2zy + xz − 3x = 0, x, y 6= 0.


Exemplu 5. Să se scrie ecuaţia suprafeţei generată de drepte mobile
caresunt paralele cu planul π : x + z = 0, se sprijină pe Oz şi pe curba:
x2 + y 2 = 1
Γ:
z=0
SUPRAFEŢE CILINDRICE, CONICE ŞI DE ROTAŢIE.GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A CURBELOR
7

Soluţie: Scriem ecuaţia unei drepte ce trece printr-un punct de pe axa

Oz:
x−0 y−0 z − z0
d: = = .
l m n
Dreapta trebuie să fie paralelă cu planul xOy, deci vectorul director
este perpendicular pe normala planului:

1l + 0m + 1n = 0.

Deci
x−0 y−0 z − z0 x y z − z0
d: = = ⇔ = m = ,
l m −l 1 l
−1
unde am presupus l 6= 0, deci x 6= 0.
Prin urmare, generatoarele au ecuaţiile:

x = λy
Gλ,µ
x+z =µ
8 SEMINARUL 14 ALGEBRĂ

Generatoarele se sprijină pe dreapta Γ, deci sistemul format din ecuaţiile

generatoarelor şi ecuaţiile curbei este compatibil:


 x = λy
x+z =µ

2

 x + y2 = 1
 z=0
Obţinem x = µ, deci y = µλ . Înlocuim ı̂n penultima ecuaţie şi găsim
condiţia de compatibilitate
µ2
µ2 + 2 = 1 ⇔ (λ2 + 1)µ2 = λ2 .
λ
Ecuaţia suprafeţei este:
 2
x2

x 2
+ 1 · (x + z) = , x, y 6= 0,
y2 y2
deci
S : (x2 + y 2 )(x + z)2 = x2 , x, y 6= 0.

Exemplu 6. Să se scrie ecuaţia suprafeţei cilindrice ale cărei gen-
eratoare sunt paralele cu axa Oz şi sunt tangente la suprafaţa S :
x2 + y 2 + z 2 = r 2

Soluţie: Axa Oz se scrie ca intersecţia a două plane x = 0, y = 0, deci

generatoarele sunt Gλ,µ : x = λ, y = µ. Generatoarele sunt tangente la
sfera S, deci sistemul

 x=λ
y=µ
 2
x + y 2 + z 2 = r2
SUPRAFEŢE CILINDRICE, CONICE ŞI DE ROTAŢIE.GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A CURBELOR
9

este compatibilp determinat.

Avem z = ± r2 − λ2 − µ2 , deci pentru a avea soluţie unică trebuie
ca z = 0. Atunci λ2 + µ2 = r2 este relaţia de compatibilitate. Deci
ecuaţia suprafeţei cilindrice este x2 + y 2 = r2 .


Exemplu 7. Să se determine proiecţia curbei Γ : x2 +y+z = 1, x−y =
2 pe planul π : 2x + 3y − z = 0.

Soluţie: Pas 1 Determinăm ecuaţia suprafeţei cilindrice cu genera-

toarele paralele cu normala planului π şi curbă directoare Γ.
Pas 2 Intersecţia dintre planul π şi suprafaţa cilindrică reprezintă
proiecţia curbei pe plan.
Prin urmare:
10 SEMINARUL 14 ALGEBRĂ

Pas 1 Scriem ecuaţia unei drepte cu vector director N̄ = 2ī + 3j̄ − k̄:
x − x0 y − y0 z − z0
d: = =
2 3 −1
deci 
3x − 2y = 3x0 − 2y0
d:
x + 2z = x0 + 2z0
Ecuaţiile generatoarelor sunt

3x − 2y = λ
Gλ,µ :
x + 2z = µ
Generatoarele se sprijină pe curba Γ, deci sistemul format din ecuaţiile
generatoarelor şi ecuaţia curbei Γ este compatibil. Obţinem sistemul


 3x − 2y = λ
x + 2z = µ

2

 x +y+z =1
 x−y =2

Avem x = y + 2, iar din 3x − 2y = λ obţinem y = λ − 6 şi x = λ − 4.

Din x + 2z = µ obţinem z = µ−λ+4 2
.
2
Înlocuim x, y, z ı̂n x + y + z = 1 şi obţinem condiţia de compatibili-
tate:
µ−λ+4
(λ − 4)2 + (λ − 6) + = 1.
2
Dar cum λ = 3x−2y şi µ = x+2z, obţinem ecuaţia suprafeţei cilindrice:
x + 2z − 3x + 2y + 4
(3x − 2y − 4)2 + (3x − 2y − 6) + = 1,
2
echivalentă cu
(3x − 2y − 4)2 + 2x − y + z − 6 = 0.
Pas 2 Proiecţia curbei Γ pe planul π este:

(3x − 2y − 4)2 + 2x − y + z − 6 = 0
2x + 3y − z = 0


Exemplu 8. Să se determine proiecţia curbei lui Viviani Γ : x2 + y 2 +
z 2 = R2 , x2 + y 2 = Rx pe planul xOz.
SUPRAFEŢE CILINDRICE, CONICE ŞI DE ROTAŢIE.GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A CURBELOR
11

Soluţie: Pas 1 Scriem ecuaţia unei drepte cu vector director N̄ = j̄:

x − x0 y − y0 z − z0
d: = =
0 1 0
deci 
x = x0
d:
z = z0
Ecuaţiile generatoarelor sunt

x=λ
Gλ,µ :
z=µ
Generatoarele se sprijină pe curba Γ, deci sistemul format din ecuaţiile
generatoarelor şi ecuaţia curbei Γ este compatibil. Obţinem sistemul


 x=λ
z=µ

2 2
 x + y + z 2 = R2
 x2 + y 2 = Rx


Înlocuim prima ecuaţie ı̂n ultima şi găsim y 2 = Rλ − λ2 .

12 SEMINARUL 14 ALGEBRĂ

Din ecuaţia a treia obţinem relaţia de compatibilitate:

λ2 + Rλ − λ2 + µ2 = R2 ⇔ Rλ + µ2 = R2 .
Dar cum λ = x şi µ = z, obţinem ecuaţia suprafeţei cilindrice:
z 2 + Rx = R2 .
Proiecţia curbei Γ pe planul π este:
 2
z + Rx = R2
y=0


Exemplu 9. Să se scrieecuaţia suprafeţei conice cu vârful V (5, −6, 0)
x2 = y
şi curbă directoare: Γ :
x−y+z =1
SUPRAFEŢE CILINDRICE, CONICE ŞI DE ROTAŢIE.GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A CURBELOR
13

Soluţie: Ecuaţia unei drepte ce trece prin V este: d : x−5

l
= y+6
m
= z−0
n
,
x−5 y+6 z−0
deci Gλ,µ : λ = µ = 1 . Generatoarele se sprijină pe curba Γ, deci


 x − 5 = λz
y + 6 = µz


 x2 = y
 x−y+z =1

este compatibil.
Avem x = 5 + λz, y = µz − 6, z = 1 − x − y, iar prin ı̂nlocuire
−10
z = λ−µ+1 . Înlocuim z ı̂n x şi y, deci x = −5λ−5µ+5
λ−µ+1
, y = −6λ−4µ−6
λ−µ+1
.
2
Cum x = y, obţinem relaţia de compatibilitate:
(−5λ − 5µ + 5)2 = (−6λ − 4µ − 6)(λ − µ + 1)
Dar λ = x−5
z
, µ = y+6
z
, deci ecuaţia suprafeţei conice este:
 2  
x−5 y+6 x−5 y+6
25 + − 1 = −2 3 · +2· +3 ·
z z z z
 
x−5 y+6
· 1+ − ⇔
z z
25(x + y − 5z + 1)2 = −2(x − y + z − 11)(3x + 2y + 3z − 3).


Exemplu 10. Să se scrie ecuaţia suprafeţei conice cu vârful V (1, −1, −3),
având generatoarele tangente la suprafaţa S : x2 + y 2 = z.
14 SEMINARUL 14 ALGEBRĂ

Soluţie: Ecuaţia unei drepte ce trece prin V este: d : x−1

l
= y+1
m
= z+3
n
,
x−1 y+1 z+3
deci Gλ,µ : 1 = λ = µ . Generatoarele sunt tangente la S, deci

 y + 1 = λ(x − 1)
z + 3 = µ(x − 1)
x2 + y 2 = z


este compatibil determinat.

Înlocuim y = λ(x − 1) − 1 şi z = µ(x − 1) − 3 ı̂n ultima ecuaţie şi,
după prelucrare, avem ecuaţia de gradul doi ı̂n x:
(1 + λ2 )x2 − (2λ2 + 2λ + µ)x + (λ2 + 2λ + µ + 4) = 0.
Cum trebuie să avem soluţie unică, ∆ = 0, adică
(2λ2 + 2λ + µ)2 − 4(1 + λ2 )(λ2 + 2λ + µ + 4) = 0.
Prelucrăm şi obţinem:
(2λ − µ + 2)2 + 12λ2 + 20 − 2(µ − 2)2 = 0.
Înlocuim λ şi µ, iar ecuaţia suprafeţei conice este:
 2  2  2
y+1 z+3 y+1 z+3
2 − + 2 + 12 + 20 − 2 − 2 = 0.
x−1 x−1 x−1 x−1


Exemplu 11. Să se scrie
 2ecuaţia suprafeţei conice cu vârful V (0, 0, 0) şi
x + y2 + z2 = 9
curbă directoare: Γ : Să se scrie ecuaţia suprafeţei
x − y + 2z = 0
conice cu vârful V (1, 0, 0) şi curbă directoare Γ.
SUPRAFEŢE CILINDRICE, CONICE ŞI DE ROTAŢIE.GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A CURBELOR
15

y
Soluţie: Ecuaţia unei drepte ce trece prin V este: d : xl = m
= z
n
şi
Gλ,µ : λx = µy = z1 . Generatoarele se sprijină pe curba Γ, deci


 x = λz
y = µz

2

 x + y2 + z2 = 9
 x − y + 2z = 0

este compatibil.
Prin ı̂nlocuire obţinem z = ± √ 3
, iar mai apoi, din ultima
λ2 +µ2 +1
ecuaţie:
3(λ − µ + 2)
±p = 0.
λ2 + µ2 + 1
Obţinem relaţia de compatibilitate:
λ−µ+2=0
deci ecuaţia suprafeţei conice este:
x − y + 2z = 0.
16 SEMINARUL 14 ALGEBRĂ

Pentru V (1, 0, 0), ecuaţia unei drepte ce trece prin V este: d : x−1l
=
y z x−1 y z
m
= n
şi Gλ,µ : λ
= 1
= µ
. Generatoarele se sprijină pe curba Γ,
deci 

 x = λy + 1
z = µy

2

 x + y2 + z2 = 9
 x − y + 2z = 0
este compatibil.
−1 2µ−1
Prin ı̂nlocuire ı̂n ultima ecuaţie obţinem y = λ+2µ−1 , deci x = λ+2µ−1 ,
−µ
z = λ+2µ−1 . Înlocuim ı̂n ecuaţia a treia şi obţine relaţia de compatibil-
itate:
(2µ − 1)2 + 1 + µ2 = 9(λ + 2µ − 1)2
deci ecuaţia suprafeţei conice este:
(2z − y)2 + y 2 + z 2 = 9(x − y + 2z − 1)2 .


SUPRAFEŢE CILINDRICE, CONICE ŞI DE ROTAŢIE.GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A CURBELOR
17

Exemplu 12. Să se determine ecuaţia suprafeţei generată prin rotirea

elipsei  2
x + 2y 2 + 4z 2 = 1
E:
z=0
ı̂n jurul axei Ox.

Soluţie: Axa Ox are ecuaţia: Ox : x1 = y0 = z0 . Considerăm punctul

C(1, 0, 0) ∈ Ox. Ecuaţiile generatoarelor sunt:

(x − 1)2 + (y − 0)2 + (z − 0)2 = λ
Gλ,µ :
1x + 0y + 0z = µ
Punem condiţia ca Gλ,µ ∩ E 6= ∅, adică sistemul:


 (x − 1)2 + (y − 0)2 + (z − 0)2 = λ
1x + 0y + 0z = µ

2

 x + 2y 2 + 4z 2 = 1
 z=0
este compatibil.
Avem z = 0, x = µ, de unde 2y 2 = 1 − µ2 . Din prima ecuaţie, prin
ı̂nlocuire, rezultă:
1 − µ2
(µ − 1)2 + = λ ⇔ (µ − 2)2 = 2λ + 1.
2
Ecuaţia suprafeţei de rotaţie se obţine din relaţia precedentă ı̂n care
considerăm λ = (x − 1)2 + y 2 + z 2 şi µ = x:
(x − 2)2 = 2[(x − 1)2 + y 2 + z 2 ] + 1 ⇔ x2 + 2y 2 + 2z 2 − 1 = 0.


18 SEMINARUL 14 ALGEBRĂ

Exemplu 13. Să se determine ecuaţia suprafeţei generată prin rotirea

parabolei  2
y = 4z
P :
x=2

x − 2y = 2
ı̂n jurul dreptei d : .
3x + 5y = 6

Soluţie: Considerăm A(2, 0, 0) ∈ d şi vectorul director al dreptei d este

v = N 1 × N 2 = 11k. Atunci ecuaţiile generatoarelor sunt:

(x − 2)2 + (y − 0)2 + (z − 0)2 = λ
Gλ,µ : ⇔
0x + 0y + 11z = µ

(x − 2)2 + y 2 + z 2 = λ
Gλ,µ :
z=µ
SUPRAFEŢE CILINDRICE, CONICE ŞI DE ROTAŢIE.GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A CURBELOR
19

Punem condiţia ca Gλ,µ ∩ P 6= ∅, adică sistemul:



 (x − 2)2 + y 2 + z 2 = λ
z=µ

2

 y = 4z
 x=2
este compatibil. Avem z = µ, x = 2, y 2 = 4µ, deci 4µ+µ2 = λ. Atunci
ecuaţia suprafeţei este:
4z + z 2 = (x − 2)2 + y 2 + z 2 ⇔ 4z = (x − 2)2 + y 2 .

2. Curbe plane
Reamintim: O curbă plană poate fi definită astfel:
r = (x(t), y(t))
f (x, y) = 0

x = x(t)
y = y(t)
Dreapta tangentă (T) şi dreapta normală (N) la o curbă plană:

x = x(t)
• Dacă r = (x(t), y(t)) sau şi M0 (t = t0 ):
y = y(t)
x − x(t0 ) y − y(t0 )
T : = ,
x0 (t0 ) y 0 (t0 )
N : (x − x(t0 ))x0 (t0 ) + (y − y(t0 ))y 0 (t0 ) = 0;
20 SEMINARUL 14 ALGEBRĂ

• Dacă f (x, y) = 0 şi M0 (x0 , y0 ):

∂f ∂f
T : (x0 , y0 )(x − x0 ) + (x0 , y0 )(y − y0 ) = 0,
∂x ∂y
x − x0 y − y0
N: ∂f
= ∂f
,
∂x
(x0 , y0 ) ∂y
(x 0 , y0 )
Exemplu 14. Să se scrie ecuaţii pentru dreptele tangentă şi normală
la curbă:
x = t + 1t

• , t = 1;
y = t − 1t 0
• x3 + y 3 − 3xy = 0, M0 (3/2, 3/2).
Soluţie: Avem:
x = t + 1t

• Dacă , t = 1:
y = t − 1t 0
x−2 y
T : = ,
0 2
N :y=0
3 3
• Dacă x + y − 3xy = 0, M0 (3/2, 3/2).
T : x + y − 3 = 0,

N : x − y = 0,

Exemplu 15. Să se determine ecuaţia cercului osculator la curba y =
cos x ı̂n punctul A(0, 1).
Definiţie 2.1. Cercul osculator la curba netedă r(t) = (x(t), y(t))
1
ı̂n punctul r(t) este cercul de rază şi centru
Kp (t)
1
(x̄(t), ȳ(t)) := (x(t), y(t)) + 0
(−y 0 (t), x0 (t)).
Kp (t)kr (t)k
Punctul (x̄(t), ȳ(t)) se numeşte centrul de curbură al curbei r ı̂n
punctul r(t).
şi
x0 (t0 )y 00 (t0 ) − x00 (t0 )y 0 (t0 )
Kp (t0 ) = q .
(x0 (t0 )2 + y 0 (t0 )2 )3
SUPRAFEŢE CILINDRICE, CONICE ŞI DE ROTAŢIE.GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A CURBELOR
21

Soluţie: Avem parametrizarea x = t, y = cos t, iar punctul A(t = 0).

Atunci:
x0 (0)y 00 (0) − x00 (0)y 0 (0)
Kp (0) = q = −1.
0 2 0 2 3
(x (0) + y (0) )
Deci cercul osculator are raza R = |−1| = 1. Centrul cercului osculator
ı̂n A este:
1
(x̄(t), ȳ(t)) := (x(0), y(0)) + (−y 0 (0), x0 (0)) = (0, 0).
Kp (0)kr0 (0)k


Exemplu 16. Să se calculeze lungimea traiectoriei curbei
Γ : r = (a cos3 t, a sin3 t), t ∈ [0, π/2], a > 0.
Soluţie: Avem
Z π/2 p
l= x0 (t)2 + y 0 (t)2 dt =
0
Z π/2 p
= 9a2 cos4 t sin2 t + 9a2 cos2 t sin4 tdt =
0
Z π/2 q
= 9a2 cos2 t sin2 t(cos2 t + sin2 t)dt =
0
Z π/2 Z π/2
3a
= 3a cos t sin tdt = sin 2tdt =
0 0 2
3a 3a
= − (cos π − cos 0) = .
4 2

22 SEMINARUL 14 ALGEBRĂ

3. Curbe ı̂n spaţiu

Exemplu 17. Să se scrie elementele reperului Frenet pentru curba
Γ : r(t) = (t, −t, t2 /2) ı̂n punctul M (t = 2).
Soluţie: Trebuie să determinăm versorii
r0 (t0 ) r0 (t0 ) × r00 (t0 )
τ (t0 ) = , β(t0 ) = , ν(t0 ) = β(t0 ) × τ (t0 ).
kr0 (t0 k) kr0 (t0 ) × r00 (t0 )k
Avem:
r0 (t) = (1, −1, t), r00 (t) = (0, 0, 1),
r0 (2) = (1, −1, 2), r00 (2) = (0, 0, 1).
În plus r(2) = (2, −2, 2), deci coordonatele lui M sunt M (2, −2, 2).
Obţinem versorul tangentei la Γ ı̂n M este
r0 (t0 ) 1 1 2
τ (t0 ) = = ( √ , − √ , √ ).
kr0 (t0 k) 6 6 6
Ecuaţia tangentei la Γ ı̂n M este:
x−2 y+2 z−2
= = ,
1 −1 2
iar ecuaţia planului normal la Γ ı̂n M este
πn : 1(x − 2) − 1(y + 2) + 2(z − 2) = 0 ⇔ x − y + 2z = 0.
Pentru versorul binormalei avem:
ī j̄ k̄
r0 (2) × r00 (2) = 1 −1 2 = −ī − j̄,
0 0 1
deci versorul binormalei la Γ ı̂n M este
r0 (2) × r00 (2) −1 −1
β(t0 ) = 0 00
= ( √ , √ , 0).
kr (2) × r (2)k 2 2
Ecuaţia binormalei la Γ ı̂n M este:
x−2 y+2 z−2
= = ,
−1 −1 0
iar ecuaţia planului osculator la Γ ı̂n M este
π0 : −1(x − 2) − 1(y + 2) + 0(z − 2) = 0 ⇔ −x − y = 0.
Pentru versorul normalei principale avem:
ī j̄ k̄
1 1
ν(2) = β(2) × τ (2) = √ −1 −1 0 = √ (−2ī + 2j̄ + 2k̄)
12 1 −1 2 12
SUPRAFEŢE CILINDRICE, CONICE ŞI DE ROTAŢIE.GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A CURBELOR
23

Ecuaţia normalei principale la Γ ı̂n M este:

x−2 y+2 z−2
= = ,
−2 2 2
iar ecuaţia planului rectificant la Γ ı̂n M este
πr : −2(x − 2) + 2(y + 2) + 2(z − 2) = 0 ⇔ −x + y + z − 2 = 0.

Exemplu 18. Să √ se scrie elementele reperului Frenet pentru curba
Γ : r(t) = (et , e−t , t 2) ı̂n punctul curent.
Soluţie: Trebuie să determinăm versorii
r0 (t) r0 (t) × r00 (t)
τ (t) = 0 , β(t) = 0 , ν(t) = β(t) × τ (t).
kr (tk) kr (t) × r00 (t)k
Avem: √
r0 (t) = (et , −e−t , 2), r00 (t) = (et , e−t , 0),
Obţinem versorul tangentei la Γ este
√
r0 (t) et e−t 2
τ (t) = 0 =( t −t
,− t , t ).
kr (tk) e +e e + e e + e−t
−t

Ecuaţia tangentei la Γ este:

√
x − et y − e−t z−t 2
= = √ ,
et −e−t 2
iar ecuaţia planului normal la Γ este
√ √
πn : et (x − et ) − e−t (y − e−t ) + 2(z − t 2) = 0.
Pentru versorul binormalei avem:
ī j̄ √k̄ √ √
0 00 t
r (t) × r (t) = e −e −t
2 = − 2e−t ī + et 2j̄ + 2k̄,
et e−t 0
deci versorul binormalei la Γ ı̂n M este
√
r0 (t) × r00 (t) e−t et 2
β(t) = 0 00
= (− t , t , t ).
kr (t) × r (t)k e + e e + e e + e−t
−t −t

Ecuaţia binormalei la Γ este:

√
x − et y − e−t z−t 2
= = √ ,
−e−t et 2
iar ecuaţia planului osculator la Γ este
√ √
π0 : −e−t (x − et ) + et (y − e−t ) + 2(z − t 2) = 0
24 SEMINARUL 14 ALGEBRĂ

Pentru versorul normalei principale avem:

ī j̄ √k̄
1 −t t
ν(t) = β(t) × τ (t) = −e e √2 =
(et + e−t )2 t −t
e −e 2
1 √ t −t
√ t
= t −t 2
( 2(e + e )ī + 2(e + e−t )j̄ + (e−2t − e2t )k̄)
(e + e )
Ecuaţia normalei principale la Γ este:
√
x − et y − e−t z−t 2
√ =√ = −2t ,
2(et + e−t ) 2(et + e−t ) e − e2t
iar ecuaţia planului rectificant la Γ este
√ √ √
π0 : 2(et +e−t )(x−et )+ 2(et +e−t )(y−e−t )+(e−2t −e2t )(z−t 2) = 0

Exemplu 19. Să se scrie elementele reperului Frenet pentru curba
Γ : y = x2 , z = 2x ı̂n punctul M (2, 4, 4).
Soluţie: Parametrizaăm curba:
Γ : r = (t, t2 , 2t), t ∈ R
şi pentru a determina valoarea parametrului ı̂n punctul M avem 2 =
t, t2 = 4, 2t = 4, deci M (t = 2). Trebuie să determinăm versorii
r0 (t0 ) r0 (t0 ) × r00 (t0 )
τ (t0 ) = 0 , β(t0 ) = 0 , ν(t0 ) = β(t0 ) × τ (t0 ).
kr (t0 k) kr (t0 ) × r00 (t0 )k
Avem:
r0 (t) = (1, 2t, 2), r00 (t) = (0, 2, 0),
r0 (2) = (1, 4, 2), r00 (2) = (0, 2, 0).
Obţinem versorul tangentei la Γ ı̂n M este
r0 (t0 ) 1 4 2
τ (t0 ) = 0 = ( √ , √ , √ ).
kr (t0 k) 21 21 21
Ecuaţia tangentei la Γ ı̂n M este:
x−2 y−4 z−4
= = ,
1 4 2
iar ecuaţia planului normal la Γ ı̂n M este
πn : 1(x − 2) + 4(y − 4) + 2(z − 4) = 0 ⇔ x + 4y + 2z − 26 = 0.
Pentru versorul binormalei avem:
ī j̄ k̄
r0 (2) × r00 (2) = 1 4 2 = −4ī + 2k̄,
0 2 0
SUPRAFEŢE CILINDRICE, CONICE ŞI DE ROTAŢIE.GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A CURBELOR
25

deci versorul binormalei la Γ ı̂n M este

r0 (2) × r00 (2) −4 2
β(t0 ) = 0 00
= ( √ , 0, √ ).
kr (2) × r (2)k 20 20
Ecuaţia binormalei la Γ ı̂n M este:
x−2 y−4 z−4
= = ,
−4 0 2
iar ecuaţia planului osculator la Γ ı̂n M este
πo : −4(x − 2) + 0(y − 4) + 2(z − 4) = 0 ⇔ −4x + 2z = 0.
Pentru versorul normalei principale avem:
ī j̄ k̄
1 1
ν(2) = β(2) × τ (2) = √ −4 0 2 = √ (−8ī + 10j̄ − 16k̄)
21 · 20 1 4 2 2 105

Ecuaţia normalei principale la Γ ı̂n M este:

x−2 y−4 z−4
= = ,
−8 10 −16
iar ecuaţia planului rectificant la Γ ı̂n M este
πr : −8(x − 2) + 10(y + 2) − 16(z − 2) = 0 ⇔ 8x − 10y + 16z − 68 = 0.

Exemplu 20. Fie curba
(
x2 + y 2 = 4
.
z=y
Să se
√ calculeze ecuaţiile tangentei şi ecuaţia planului normal ı̂n punctul
M ( 3, 1, 1).
Soluţie. Avem F (x, y, z) = x2 + y 2 − 4 şi G = y − z. Atunci
∂F ∂F
D(F, G) ∂y ∂z = 2y 0 = −2y,
= ∂G ∂G
D(y, z) 1 −1
∂y ∂z
deci A = −2.
Analog
∂F ∂F
D(F, G) ∂x = 0 2x = 2x,
= ∂z
D(z, x) ∂G ∂G −1 0
∂z ∂x
26 SEMINARUL 14 ALGEBRĂ
√
deci B = 2 3.
∂F ∂F
D(F, G) ∂x ∂y = 2x 2y = 2x,
= ∂G ∂G
D(x, y) 0 1
∂x ∂y
√
deci C = 2 3.
Ecuaţiile tangentei ı̂n M sunt
√
x− 3 y−1 z−1
= √ = √ ,
−2 2 3 2 3
iar ecuaţia planului normal ı̂n M este
√ √ √
−2(x − 3) + 2 3(y − 2) + 2 3(z − 1) = 0.

Exemplu 21. Să se determine curbura şi torsiunea ı̂n punctul M (0, 1, −1)
pentru
Γ : r = (cos t, sin t, cos 2t), t ∈ [0, π]
Soluţie: Avem următoarele formule de calcul pentru curbură şi torsi-
une:
kr0 (t) × r00 (t)k
K(t) = .
kr0 (t)k3
hr0 (t) × r00 (t), r000 (t)i
T (t) = .
kr0 (t) × r00 (t)k2
Observăm că M (t = π/2) (deoarece 0 = cos t, 1 = sin t, −1 = cos 2t,
deci t = π/2), prin urmare curbura şi torsiunea ı̂n M sunt date de
kr0 (π/2) × r00 (π/2)k
K(π/2) = .
kr0 (π/2)k3
hr0 (π/2) × r00 (π/2), r000 (π/2)i
T (π/2) = .
kr0 (π/2) × r00 (π/2)k2
Avem
r = (cos t, sin t, cos 2t), r0 = (− sin t, cos t, −2 sin 2t)
r00 = (− cos t, − sin t, −4 cos 2t), r000 = (sin t, − cos t, 8 sin 2t)
deci ı̂n M obţinem:
r(π/2) = (0, 1, −1), r0 (π/2) = (−1, 0, 0)
r00 (π/2) = (0, −1, 4), r000 (π/2) = (1, 0, 0).
SUPRAFEŢE CILINDRICE, CONICE ŞI DE ROTAŢIE.GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A CURBELOR
27

Atunci
ī j̄ k̄
0
r (π/2) × r”(π/2) = −1 0 0 = 4j̄ + k̄.
0 −1 4
şi
(r0 (π/2) × r00 (π/2)) · r000 (π/2) = 0.
Obţinem
kr0 (π/2) × r00 (π/2)k √
K(π/2) = = 17
kr0 (π/2)k3
hr0 (π/2) × r00 (π/2), r000 (π/2)i
T (π/2) = = 0.
kr0 (π/2) × r00 (π/2)k2

Exemplu 22. Să se determine ecuaţiile tangentelor la curba
t4 t3 2
r(t) = ( , − , t )
2 3
care sunt paralele cu planul π : 3x − 2y − 3z = 1.
Soluţie: Ecuaţia tangentei la curbă ı̂ntr-un punct M (t = t0 ) este:
x − x(t0 ) y − y(t0 ) z − z(t0 )
= = .
x0 (t0 ) y 0 (t0 ) z 0 (t0 )
Avem
r0 (t) = (2t3 , −t2 , 2t), r0 (t0 ) = (2t30 , −t20 , 2t0 ),
deci ecuaţia tangentei la curbă ı̂ntr-un punct M (t = t0 ) este:
t4 t3
x − 20 y − 30 z − t20
= = .
2t30 −t20 2t0
Ştim că dreptele tangente sunt paralele cu planul, deci
hr0 (t0 ), Nπ i = 0 ⇔ 6t30 + 2t20 − 6t0 = 0.
Obţinem t0 = 0, t0 = −1, t0 = 2/3. Ecuaţia tangentei la curbă ı̂n
punctul M (t = −1) este:
x − 12 y + 13 z−1
= = .
−2 −1 −2
Ecuaţia tangentei la curbă ı̂n punctul M (t = 2/3) este:
8 8
x− 81
y − 81 z − 49
16 = = .
27
− 49 4
3
Observăm că r0 (0) = (0, 0, 0). 
28 SEMINARUL 14 ALGEBRĂ

Exemplu 23. Să se determine punctele curbei

1
r(t) = ( , t, 2t2 )
t
ı̂n care binormala este perpendiculară pe dreapta

x+y =0
d:
z − 4x = 0
Soluţie: Binormala este perpendiculară pe dreapta d dacă şi numai
dacă β este ortogonal pe vd , deci produsul lor scalar este 0.
Avem
ī j̄ k̄
vd = 1 1 0 = ī − j̄ + 4k̄.
−4 0 1
Pentru versorul binormalei avem:
r0 (t) × r00 (t)
β(t) = 0
kr (t) × r00 (t)k
1 1 2
r(t) = ( , t, 2t2 ), r0 (t) = (− 2 , 1, 4t), r00 (t) = ( 3 , 0, 4)
t t t
ī j̄ k̄
0 00 12 2
r (t) × r (t) = − t12 1 4t = 4ī + 2 j̄ − 3 k̄,
2
0 4 t t
t3
deci este vector director pentru binormală.
Dreptele sunt perpendiculare implică
12 8
4 − 2 − 3 = 0 ⇔ t3 − 3t − 2 = 0 ⇔ (t + 1)2 (t − 2) = 0.
t t
Obţinem t = −1, deci punctul M (−1, −1, 2), şi t = 2, adică punctul
M 0 (1/2, 2, 8). 
Exemplu 24. Să se verifice dacă curba
Γ : r(t) = (2t3 + t2 , t2 − 2t, t3 + t − 1), t ∈ R
este o curbă plană şi, ı̂n caz afirmativ, să se precizeze ecuaţia planului.
Soluţie: Metoda 1: Fie planul π : ax + by + cz + d = 0 şi presupunem
că Γ este o curbă conţinută ı̂n planul π.
Atunci pentru orice t ∈ R avem:
a(2t3 + t2 ) + b(t2 − 2t) + c(t3 + t − 1) + d = 0
echivalent cu
t3 (2a + c) + t2 (a + b) + t(−2b + c) + (d − c) = 0.
Obţinem sistemul de ecuaţii liniare:
SUPRAFEŢE CILINDRICE, CONICE ŞI DE ROTAŢIE.GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A CURBELOR
29



 2a + c = 0
a+b=0


 −2b + c = 0
 d−c=0
cu soluţia
a = −α, b = α, c = 2α, d = 2α, α ∈ R.
Înlocuim ı̂n ecuaţia generală a planului şi obţinem:
π : −αx + αy + 2αz + 2αd = 0| : α 6= 0,
π : −x + y + 2z + 2 = 0.
Metoda 2: O curbă este plană dacă şi numai dacă torsiunea este
nulă ı̂n orice punct. În acest caz, curba e conţinută ı̂n planul osculator.
Calculăm torsiunea:
hr0 (t) × r00 (t), r000 (t)i
T (t) = .
kr0 (t) × r00 (t)k2
Avem:
r(t) = (2t3 + t2 , t2 − 2t, t3 + t − 1), r0 (t) = (6t2 + 2t, 2t − 2, 3t2 + 1),
r00 (t) = (12t + 2, 2, 6t), r000 (t) = (12, 0, 6).
Obţinem
ī j̄ k̄
r0 (t) × r00 (t) = 6t2 + 2t 2t − 2 3t2 + 1 =
12t + 2 2 6t
= (6t2 − 12t − 2)ī − (6t2 − 12t − 2)j̄ − 2(6t2 − 12t − 2)k̄,
şi
(r0 (t) × r00 (t)) · r000 (t) =
= ((6t2 −12t−2)ī−(6t2 −12t−2)j̄ −2(6t2 −12t−2)k̄)·(12ī+0j̄ +6k̄) = 0
Rezultă imediat că
hr0 (t) × r00 (t), r000 (t)i
T (t) = = 0,
kr0 (t) × r00 (t)k2
pentru orice t ∈ R, deci curba este plană.
Mai mult, curba este conţinută ı̂n planul osculator, deci:
πo : (6t2 − 12t − 2)(x − (2t3 + t2 )) − (6t2 − 12t − 2)(y − (t2 − 2t))−
−2(6t2 − 12t − 2)(z − (t3 + t − 1)) = 0,
echivalent cu
π : x − y − 2z + (−2t3 − t2 + t2 − 2t + 2t3 + 2t − 2) = 0,
π : x − y − 2z − 2 = 0.
30 SEMINARUL 14 ALGEBRĂ


Exemplu 25. Se consideră curba definită prin
Γ : r(t) = (2t, t2 , ln t), t > 0
Să se determine o direcţie fixă cu care binormala face unghi de măsură
constantă.
Soluţie: Calculăm versorul binormalei la curbă ı̂ntr-un punct arbitrar:
r0 (t) × r00 (t)
β(t) = 0 .
kr (t) × r00 (t)k
Avem:
1 1
r(t) = (2t, t2 , ln t), r0 (t) = (2, 2t, ), r00 (t) = (0, 2, − 2 ).
t t
Obţinem:
ī j̄ k̄
r0 (t) × r00 (t) = 2 2t 1t =
0 2 − t12
4 2
= − ī − 2 j̄ + 4k̄.
t t
Trebuie să determinăm un vector constant v = lī + mj̄ + nk̄ astfel
ı̂ncât unghiul dintre β(t) şi v să fie constant. Notăm unghiul cu α şi
avem:
β·v − 4lt − 2m
t2
+ 4n
cos α = =q √ =
kβk · kvk 16
+ 4 + 16 l2 + m2 + n2
t2 t4

t2 4nt2 − 4lt − 2m
= · √
2|2t2 + 1| t2 l2 + m2 + n2
Pentru a obţine unghi de măsură constantă, alegem n = −1, l =
0, m = 1, deci
t2 −2(2t2 + 1) −1
cos α = 2
· √ = .
2|2t + 1| 2
t 9 3
Vectorul căutat este
v = lī + mj̄ + nk̄ = 0ī + j̄ − k̄.

Exemplu 26. Să se arate că tangentele la curba
Γ : r(t) = (a(sin t + cos t), a(sin t − cos t), be−t ), a, b > 0
intersectează planul xOy după un cerc şi să se determine ecuaţiile sale.
SUPRAFEŢE CILINDRICE, CONICE ŞI DE ROTAŢIE.GEOMETRIA DIFERENŢIALĂ A CURBELOR
31

Soluţie: Determinăm versorul tangentei la curbă ı̂ntr-un punct arbitrar:

r(t) = (a(sin t + cos t), a(sin t − cos t), be−t ),
r0 (t) = (a(− sin t + cos t), a(sin t + cos t), −be−t ).
Ecuaţia tangentei la curbă este:
x − a(sin t + cos t) y − a(sin t − cos t) z − be−t
τ: = =
a(− sin t + cos t) a(sin t + cos t) −be−t
Intersectăm tangenta cu planul xOy şi obţinem:


 x = a(sin t + cos t) + αa(− sin t + cos t)
y = a(sin t − cos t) + αa(sin t + cos t)


 z = be−t − αbe−t
 z=0
Obţinem α = 1, deci x = 2a cos t, y = 2a sin t.
Prin urmare, tangentele intersectează planul xOy după cercul
x2 + y 2 = 4a2 , z = 0.