SUPRAFEŢE CILINDRICE, CONICE ŞI DE ROTAŢIE

ALGEBRĂ
CURSUL 12

O suprafaţă riglată este o suprafaţă generată de o dreaptă ∆ care se sprijină pe

o curbă γ. Dreapta ∆ se numeşte generatoare, iar curba γ este curbă directoare.

1. Suprafeţe cilindrice
Definiţie 1.1. O suprafaţa cilindrică este suprafaţa generată de o dreaptă mobilă,
numită generatoare, având direcţie fixă, ce se sprijină pe o curbă, numită curbă
directoare sau rămâne tangentă la o suprafaţă.
Pentru a găsi ecuaţia suprafeţei cilindrice
 se procedează astfel: presupunem că
F (x, y, z) = 0
avem curba directoare definită implicit γ : şi dreapta
G(x, y, z) = 0

a1 x + b 1 y + c 1 z + d 1 = 0
d:
a2 x + b 2 y + c 2 z + d 2 = 0
ce dă direcţia fixă. Cum generatoarele sunt paralele cu dreapta d, găsim că ecuaţiile
generatoarelor sunt de forma

a1 x + b 1 y + c 1 z = λ
Gλ,µ : , λ, µ ∈ R
a2 x + b 2 y + c 2 z = µ
Din faptul că generatoarele se sprijină pe curba γ, obţinem că Gλ,µ ∩ γ 6= ∅. Deci
ne interesează valorile lui λ şi ale lui µ pentru care sistemul format din ecuaţiile
generatoarelor şi ecuaţiile curbei este compatibil. Se obţine astfel o relaţie de forma
φ(λ, µ) = 0, numită relaţie de compatibilitate, care rezultă dacă eliminăm x, y, z
din ecuaţiile sistemului. Cum suprafaţa cilindrică este dată de toate dreptele Gλ,µ
pentru care λ şi µ verifică relaţia de compatibilitate, obţinem că ecuaţia implicită a
suprafeţei cilindrice este
φ(a1 x + b1 y + c1 z, a2 x + b2 y + c2 z) = 0.
Observaţie. În cazul ı̂n care cunoaştem un vector director vd = lī + mj̄ + nk̄ al
dreptei d, atunci scriem ecuaţia unei drepte ce are vector director vd , ca intersecţia
dintre două plane. Obţinem astfel ecuaţiile generatoarelor de forma:

mx − ly = λ
Gλ,µ : , λ, µ ∈ R
ny − mz = µ
Exemplu. Se consideră vectorul vd = ī + j̄ + k̄, vector director pentru dreapta d
şi curba γ : x2 + y 2 − 4 = 0, z = 0. Vrem să scriem ecuaţia suprafeţei cilindrice cu

1
generatoarele paralele cu dreapta d, ce se sprijină pe curba γ. Mai ı̂ntâi, considerăm
ecuaţia dreptei d, dată ca intersecţia a două plane, astfel:

x − y = x0 − y0
d: ,
x − z = x0 − z0

unde (x0 , y0 , z0 ) este un punct de pe dreapta d. Atunci generatoarele au ecuaţiile:


x−y =λ
Gλ,µ : , λ, µ ∈ R
x−z =µ
Cum generatoarele se sprijină pe curba γ, avem că sistemul


 x−y =λ

x − z = µ
,

 x2 + y 2 − 4 = 0

z=0


este compatibil. Găsim că x = µ, y = λ − µ, iar prin ı̂nlocuirea acestora ı̂n a treia
ecuaţie, obţinem condiţia de compatibilitate:
µ2 + (µ − λ)2 − 4 = 0.

În condiţia de compatibilitate ı̂nlocuim λ = x − y şi µ = x − z şi găsim ecuaţia

suprafeţei cilindrice de forma:
(x − z)2 + (y − z)2 − 4 = 0.

Figure 1. Suprafaţa cilindrică

Observaţie. În situaţia ı̂n care generatoarele sunt tangente la o suprafaţă S : H(x, y, z) =
0, atunci trebuie ca Gλ,µ ∩ S = {un punct}, deci sistemul format din ecuaţiile gen-
eratoarelor şi ecuaţia suprafeţei trebuie să fie compatibil determinat.

2
Exemplu. Fie dreapta d : x = y = z şi suprafaţa S : x2 + y 2 + z 2 − 2z = 0. Ne
propunem să găsim ecuaţia suprafeţei cilindrice cu generatoarele tangente la S şi
paralele cu d. Asemănător cu exerciţiul anterior, avem ecuaţiile pentru generatoare:

x−y =λ
Gλ,µ : , λ, µ ∈ R
x−z =µ
Punem condiţia ca generatoarele să fie tangente la suprafaţa S, deci sistemul

x − y = λ

x−z =µ
x2 + y 2 + z 2 − 2z = 0


este compatibil determinat. Dacă ı̂nlocuim y şi z din primele două ecuaţii ı̂n ultima,
obţinem:
3x2 + x(−2λ − 2µ − 2) + (λ2 + µ2 + 2µ) = 0.
Cum sistemul trebuie să fie compatibil determinat, avem ∆ = 0, adică
(λ + µ + 1)2 = 3(λ2 + µ2 + 2µ).
Deoarece λ = x − y şi µ = x − z, obţinem că ecuaţia suprafeţei cilindrice este
(2x − y − z + 1)2 = 3[(x − y)2 + (x − z)2 + 2(x − z)].

Figure 2. Suprafaţa cilindrică cu generatoarele tangente la o suprafaţă

2. Suprafeţe conice
Definiţie 2.1. O suprafaţă generată de o dreaptă mobilă, numită generatoare, ce
trece printr-un punct fix, numit vârf, şi care se sprijină pe o curbă, numită curbă
directoare sau rămâne tangentă la o suprafaţă se numeşte suprafaţă conică.
Pentru a determina suprafaţa conică, trebuie să ştim vârful V şi curba direc-
toare sau suprafaţa la care generatoarele sunt tangente. Date coordonatele vârfului
V (x0 , y0 , z0 ), scriem ecuaţia unei drepte ce trece prin V :
x − x0 y − y0 z − z0
d: = = .
l m n

3
 l m
În funcţie de datele problemei, putem să notăm, de exemplu, cu λ = şi cu µ = ,
n n
n 6= 0, şi obţinem astfel ecuaţia generatoarei:
x − x0 y − y0 z − z0
Gλ,µ : = = .
λ µ 1
Mai
 departe, dacă presupunem că generatoarea se sprijină pe curba directoare
F (x, y, z) = 0
γ: , avem că sistemul
G(x, y, z) = 0


 x − x0 = λ(z − z0 )

y − y = µ(z − z )
0 0
F (x, y, z) = 0


G(x, y, z) = 0


este compatibil. Obţinem relaţia de compatibilitate φ(λ, µ) = 0. Din faptul că

suprafaţa conică este generată de toate dreptele Gλ,µ ce trec prin V , pentru care λ,
µ verifică relaţia de compatibilitate, găsim că ecuaţia suprafeţei conice este
 
x − x0 y − y 0
φ , = 0.
z − z0 z − z0
Exemplu. Se consideră punctul V (1, 1, 1) şi curba Γ : x2 + y 2 − 4 = 0, z = 0.
Vrem să obţinem ecuaţia suprafeţei conice cu vârful V şi curbă directoare Γ. Pentru
aceasta, scriem ecuaţia unei drepte ce trece prin V :
x−1 y−1 z−1
d: = = .
l m n
Înmulţim şirul de rapoarte cu n şi obţinem ecuaţiile generatoarelor:
x−1 y−1
Gλ,µ : = = z − 1, λ, µ ∈ R.
λ µ
Cum generatoarele se sprijină pe curba Γ, avem că sistemul:


 x − 1 = λ(z − 1)

y − 1 = µ(z − 1)

 x2 + y 2 − 4 = 0

z=0


este compatibil. De aici, obţinem x = 1 − λ, y = 1 − µ şi relaţia de compatibilitate

x−1 y−1
(1 − λ)2 + (1 − µ)2 − 4 = 0. Înlocuim λ = şi µ = ı̂n relaţia de
z−1 z−1
compatibilitate şi, după mici calcule, găsim ecuaţia suprafeţei conice:
(z − x)2 + (z − y)2 − 4(z − 1)2 = 0.

Observaţie. În cazul ı̂n care generatoarele sunt tangente la o suprafaţă S, atunci sis-
temul format din ecuaţiile generatoarei şi ecuaţia suprafeţei trebuie să fie compatibil
determinat.

4
 Figure 3. Suprafaţa conica

x2 y 2 z 2
Exemplu. Fie V (3, 0, 0) şi S este suprafaţa elipsoidului + + = 1. Ecuaţiile
6 2 3
generatoarelor suprafeţei conice cu vârful V , tangente la S sunt:
x−3 z
Gλ,µ : = y = , λ, µ ∈ R.
λ µ
Generatoarele, fiind tangente la suprafaţa S, conduc la condiţia ca sistemul


 x − 3 = λy

z = µy

2 2 2
x + y + z − 1 = 0



6 2 3
să fie compatibil determinat. Găsim ecuaţia:
(λ2 + 2µ2 + 3)y 2 + 6λy + 3 = 0
ı̂n care impunem condiţia ca ∆ = 0, adică 36λ2 − 12(λ2 + 2µ2 + 3) = 0. După mici
calcule obţinem relaţia 2λ2 − 2µ2 − 3 = 0. Înlocuim λ şi µ iniţiale (din ecuaţiile
generatoarelor) şi rezultă ecuaţia suprafeţei conice:
2(x − 3)2 − 3y 2 − 2z 2 = 0.

Figure 4. Suprafaţa conica

5
 3. Suprafeţe de rotaţie
Definiţie 3.1. O suprafaţă de rotaţie este suprafaţa ce se obţine prin rotirea
unei curbe ı̂n jurul unei drepte fixe, numită axă de rotaţie.

x − x0 y − y0 z − z0 F (x, y, z) = 0
Considerăm axa d : = = şi curba γ : . În
l m n G(x, y, z) = 0
momentul ı̂n care rotim curba γ ı̂n jurul dreptei fixe d, atunci fiecare punct de pe
curbă descrie un cerc cu centrul pe dreapta d, perpendicular pe axa de rotaţie. Ne
gândim la acest cerc ca fiind obţinut ı̂ntersectând o sferă cu centrul pe axa d cu un
plan perpendicular pe dreapta d. Deci ecuaţiile generatoarelor sunt de forma:
(
(x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = λ2
Gλ,µ : , λ, µ ∈ R.
lx + my + nz = µ

Cum generatoarele intersectează curba γ, trebuie ca sistemul


2 2 2 2
(x − x0 ) + (y − y0 ) + (z − z0 ) = λ


lx + my + nz = µ

 F (x, y, z) = 0

G(x, y, z) = 0


să fie compatibil. Obţinem relaţia de compatibilitate φ(λ2 , µ) = 0. Cum suprafaţa

de rotaţie este locul geometric al tuturor cercurilor Gλ,µ pentru care λ, µ verifică
relaţia de compatibilitate, obţinem că ecuaţia suprafeţei de rotaţie este:
φ((x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 , lx + my + nz) = 0.
Exemplu. Se consideră axa Oz şi curba Γ : 2y − z = 0, x = 1. Vrem să obţinem
ecuaţia suprafeţei de rotaţie cu axa de rotaţie Oz şi curba Γ. Alegem un punct pe
axa Oz, de exemplu O(0, 0, 0). Ecuaţiile generatoarelor sunt
(
x2 + y 2 + z 2 = λ2
Gλ,µ : , λ, µ ∈ R.
z=µ

Figure 5. Suprafaţă de rotaţie

6
 Punem condiţia ca generatoarele să se sprijine pe curba Γ, adică sistemul


 x2 + y 2 + z 2 = λ 2

z = µ

 2y − z = 0

x=1


este compatibil. Găsim relaţia de compatibilitate

5µ2
− λ2 + 1 = 0,
4
iar ecuaţia suprafeţei de rotaţie este:
z2
x2 + y 2 − = 1.
4

7
 DE REŢINUT!
Pentru a defini o suprafaţă cilindrică avem nevoie de odreapta fixată d :

a1 x + b1 y + c1 z + d1 = 0 F (x, y, z) = 0
şi curba directoare γ : .
a2 x + b2 y + c2 z + d2 = 0 G(x, y, z) = 0
Ecuaţiile generatoarelor sunt de forma

a1 x + b 1 y + c 1 z = λ
Gλ,µ : , λ, µ ∈ R
a2 x + b 2 y + c 2 z = µ
Cum generatoarele se sprijină pe curba γ, obţinem relaţia de compat-
ibilitate φ(λ, µ) = 0, iar ecuaţia implicită a suprafeţei cilindrice este
φ(a1 x + b1 y + c1 z, a2 x + b2 y + c2 z) = 0.
În cazul suprafeţei  conice, date coordonatele vârfului V (x0 , y0 , z0 ) şi
F (x, y, z) = 0
curba directoare γ : , obţinem ecuaţia generatoarelor:
G(x, y, z) = 0
x − x0 y − y0 z − z0
Gλ,µ : = =
λ µ 1
şi ecuaţia suprafeţei conice de forma
 
x − x0 y − y 0
φ , = 0,
z − z0 z − z0
unde φ este condiţia de compatibilitate.
x − x0 y − y0
Pentru suprafeţele de rotaţie, considerăm axa d : = =
 l m
z − z0 F (x, y, z) = 0
şi curba γ : . În momentul ı̂n care rotim curba
n G(x, y, z) = 0
γ ı̂n jurul dreptei fixe d, atunci ecuaţiile generatoarelor sunt de forma:

(x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = λ2
Gλ,µ : , λ, µ ∈ R.
lx + my + nz = µ
Se obţine relaţia de compatibilitate φ(λ2 , µ) = 0 şi ecuaţia suprafeţei de
rotaţie de forma:
φ((x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 , lx + my + nz) = 0.