Cuadrice

Unitatea de învăţare nr. 10

CUADRICE

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 10

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare nr. 10 sunt:

La sfarsitul acestei unitati, cursantul va fi capabil sa:
• înţeleagă noţiunea de cuadrice .
• să aplice în exerciţii noţiunile învăţate.
• să reprezinte grafic noţiunile învăţate.

Cuprins

1 Cuadrice
2 Probleme rezolvate
Test de autoevaluare – unitatea de învăţare nr.10
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testul de autoevaluare nr.10
Bibliografie – unitatea de învăţare nr. 10

Instructiuni si timp mediu necesar de studiu: studentul va parcurge materialul pus la

dispoziție pe platorma universității, va recunoaște și aplica definițiile și proprietățile
cuadricelor în diverse probleme. Studiul individual aferent unității este acoperit in 2-3h.

74
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Cuadrice

1 CUADRICE

Se numeşte cuadrică sau suprafaţă de ordinul doi nucleul unei forme pătratice afine pe
spaţiul punctual euclidian E3 .
Ecuaţia generală a unei cuadrice este:
Σ : a11 x 2 + a 22 y 2 + a33 z 2 + 2(a12 xy + a13 xz + a 23 yz ) +
+ 2(a10 x + a 20 y + a30 z ) + a 00 = 0
Ecuaţiile reduse ale cuadricelor sunt:
1) x 2 + y 2 + z 2 − r 2 = 0 (elipsă)
x2 y2 z2
2) + + +1 = 0 (elipsoid real)
a2 b2 c2
x2 y2 z2
3) + + −1 = 0 (elipsoid)
a2 b2 c2
x2 y2 z2
4) + − −1 = 0 (hiperboloid cu o pânză)
a2 b2 c2
x2 y2 z2
5) + − +1 = 0 (hiperboloid cu două pânze)
a2 b2 c2
x2 y2
6) + − 2z = 0 (paraboloid eliptic)
a2 b2
x2 y2
7) − − 2z = 0 (paraboloid hiperbolic)
a2 b2
x2 y2 z2
8) + + =0 (cuadrică nulă sau punct dublu)
a2 b2 c2
x2 y2 z2
9) + − =0 (con pătratic)
a2 b2 c2
x2 y2
10) + +1 = 0 (cilindru vid sau imaginar)
a2 b2
x2 y2
11) + −1 = 0 (cilindru eliptic)
a2 b2
x2 y2
12) − −1 = 0 (cilindru hiperbolic)
a2 b2
13) x2 − 2y = 0 (cilindru parabolic)
2 2
x y
14) + =0 (dreaptă dublă)
a2 b2
x2 y2
15) − 2 =0 (pereche de plane secante)
a2 b
x2
16) −1 = 0 (pereche de plane strict paralele
a2
x2
17) +1 = 0 (pereche vidă de plane paralele)
a2
x2
18) =0 (plan dublu)
a2
75
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Cuadrice

Invarianţii afini ai unei cuadrice sunt:

 a11 a12 a13 
 
r = rangA , A =  a12 a 22 a 23  ; r ′ = rangD ,
a 
 13 a 23 a33 
 a11 a12 a13 a10 
 
a a 22 a 23 a 20  ∆
D =  12  ; sigδ , δ = det A ; sig∆ , ∆ = det D ; şi p (indicele pozitiv de
a a 23 a33 a30 δ
 13 
a a 20 a30 a 00 
 10
inerţie al formei pătratice corespunzătoare formei pătratice afine).
Cuadricele cu ∆ ≠ 0 se numesc cuadrice propriu-zise (1-7), iar cuadricele cu ∆ = 0 se
numesc cuadrice degenerate (8-18).
Reducerea ecuaţiei unei cuadrice la forma canonică cuprinde etapele:
1) Se notează cu Φ forma asociată formei pătratice afine
Φ ( x, z , y ) = a11 x 2 + a 22 y 2 + a33 z 2 + 2(a12 xy + a13 xz + a 23 yz ) şi se scrie matricea asociată formei
pătratice;
2) Se determină valorile proprii ale matricei A ca soluţii ale ecuaţiei caracteristice
det( A − λI ) = 0 şi se stabilesc vectorii proprii ortonormaţi corespunzători valorilor proprii
( AX = λX );
3) Se scrie matricea de rotaţie R ale cărei coloane sunt coordonatele vectorilor proprii
ortonormaţi;
4) Dacă det R = −1 (rotaţie şi translaţie), se renumerotează valorile proprii astfel ca det R = 1
(rotaţie);
x  x′ 
   
5) Se efectuează rotaţia:  y  = R y ′  ;
z   z′ 
   
6) Cu transformările obţinute în 5) se completează pătratele în x ′, y ′, z ′ şi se obţine ecuaţia
canonică a cuadricei.

Intersecţia dintre o dreaptă D de ecuaţii x = x0 + lt , y = y 0 + mt , z = z 0 + nt , t ∈ R , şi o

cuadrică, Σ : f ( x, y, z ) = 0 , este dată de sistemul format de ecuaţiile lui Σ şi D, deci
corespunde rădăcinilor ecuaţiei din R:
( )
t 2ϕ (l , m, n) + tl f x0 + mf y0 + nf z0 + f ( x0 , y 0 , z 0 ) = 0 ,
unde ϕ (l , m, n) = a11l 2 + a 22 m 2 + a33 n 2 + 2(a12 lm + a13 l n + a 23 mn ) ,
∂f
f x0 = (x0 , y 0 , z 0 ) , f y0 = ∂f (x0 , y 0 , z 0 ) , f z0 = ∂f (x0 , y 0 , z 0 ) .
∂x ∂y ∂z
Ecuaţia planului tangent la o cuadrică Σ în punctul M 0 ∈ Σ este:
T : ( x − x0 ) f x0 + ( y − y 0 ) f y0 + ( z − z 0 ) f z0 = 0.
Normala la Σ Σ în punctul M 0 ∈ Σ are ecuaţia:
x − x0 y − y 0 z − z 0
N: = = .
f x0 f y0 f z0
Intersecţia dintre un plan P: Ax + By + Cz + D = 0 şi o cuadrică Σ : f ( x, y, z ) = 0 se

76
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Cuadrice

obţine rezolvând sistemul: 

( )
 Ax + By + Cz + D = 0, A 2 + B 2 + C 2 ≠ 0
 f ( x, y , z ) = 0
Cuadricele degenerate sunt suprafeţe riglate (generate prin deplasarea unei drepte).
Familia de generatoare rectilinii pentru hiperboloidul cu o pânză este dată de:
x z  y x z  y
 a − c = λ 1 − b   a − c = µ 1 + b 
 
(∆ λ ) :    
; (∆ µ ) : 
 x + z = 1 1 + y   x + z = 1 1 − y 
 a c λ  b   a c µ  b 
(λ , µ ∈ R, λ , µ ≠ 0)

2 PROBLEME REZOLVATE

1. Să se găsească punctele de intersecţie ale cuadricei x 2 − xy + yz − 5 z = 0 cu dreapta

x y − 5 z − 10
= = .
−1 3 7
Soluţie.
x y − 5 z − 10
= = = t , de unde x = −t , y = 3t + 5, z = 7t + 10 . Înlocuind x,y,z în ecuaţia
−1 3 7
cuadricei se obţine t 2 + 3t + 2 = 0 cu soluţiile t1 = −1 , t 2 = −2 . Rezultă punctele M 1 (1,2,3) şi
M 2 (2,−1,−4) .

2. Să se determine punctele de pe cuadrica 3 x 2 + 2 y 2 + z 2 − 9 = 0 în care normalele la

x + 2 y +1 z −1
suprafaţă sunt paralele cu dreapta D: = = .
3 −2 −2

Soluţie.
∂f ∂f ∂f
Fie f ( x, y, z ) = 3 x 2 + 2 y 2 + z 2 − 9 . Prin derivare se obţine
= 6x , = 4y , = 2z .
∂x ∂y ∂z
Dacă M i ( xi , y i , z i )
sunt punctele căutate, normala la suprafaţă în M i are ecuaţiile
x − xi y − y i z − z i
= = şi vectorul director (6 xi ,4 y i ,2 z i ) . Condiţia de paralelism a normalei cu
6 xi 4 yi 2 zi
dreapta D, deci a vectorului director al normalei cu vectorul director al dreptei D, (3,-2,-2),
6 xi 4 y i 2 z i 1
implică = = , adică 2 xi = −2 y i = − z i , sau xi = − y i = − z i . Înlocuind în ecuaţia
3 −2 −2 2
cuadricei se găsesc punctele M 1 (− 1,1,2 ) şi M 2 (1,−1,−2 ) .

3. Se dă cuadrica x 2 − 3 y 2 + xz + 2 yz − 8 z + 1 = 0 şi punctul M(3,2,-2) pe cuadrică. Să se

scrie ecuaţia planului tangent în M la cuadrică.
Soluţie.
Fie f ( x, y, z ) = x 2 − 3 y 2 + xz + 2 yz − 8 z + 1 = 0 .

77
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Cuadrice

∂f
Deoarece = 2x + z ,
∂x
∂f
= −6 y + 2 z ,
∂y
∂f
= x + 2 y − 8 , ecuaţia planului tangent la cuadrică în punctul M este
∂z
Π T : 4( x − 3) − 16( y − 2) − ( z + 2) = 0 , adică 4 x − 16 y − z + 18 = 0

Test de autoevaluare la Unitatea de Învăţare nr.10

1. Să se determine curbele de intersecţie ale elipsoidului
2
x y2 z2
+ + − 1 = 0 cu planele de coordonate.
4 9 16
2. Să se studieze curba de intersecţie a cuadricei
3 y + 4 z 2 + 24 x + 12 y − 72 z + 360 = 0 cu planul x − y + z + 1 = 0 .
2

3. Să se reducă cuadrica
x 2 + y 2 + 5 z 2 − 6 xy + 2 xz − 2 yz − 4 x + 8 y − 12 z + 14 = 0
la forma canonică.

78
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Cuadrice

Rezumate, concluzii, răspunsuri şi comentarii la

întrebările din testul de autoevaluare nr.10
1. Planul (x0z), de ecuaţie z = 0 , intersectează elipsoidul după
x2 y2
elipsa + − 1 = 0 . Similar, planele (xOz), y=0, respectiv (yOz), x=0,
4 9
taie cuadrica după elipsele
x2 z2 y2 z2
+ − 1 = 0 şi + −1 = 0 .
4 16 9 16

2. Se rezolvă sistemul format din ecuaţia cuadricei şi ecuaţia

planului. Înlocuind x = y − z − 1 în ecuaţia cuadricei, prin calcul se obţine
3 y 2 + 4 z 2 + 36 y − 96 z + 336 = 0 .
3 0 18
Discriminantul ∆ = 0 4 − 48 = −4176 ≠ 0 ,
18 − 48 336
deci conica este nedegenerată.
3 0
Deoarece δ = = 12 > 0 , conica studiată este o elipsă.
0 4

3. Fie ϕ ( x, y, z ) = x 2 + y 2 + 5 z 2 − 6 xy + 2 xz − 2 yz .
 1 −3 1 
 
Matricea acestei forme pătratice este A =  − 3 1 − 1 .
 1 −1 5 
 
Valorile proprii sunt soluţiile ecuaţiei caracteristice
1− λ − 3 1
− 3 1− λ −1 = 0 .
1 −1 5 − λ
Se obţin valorile proprii reale şi distincte λ1 = −2, λ 2 = 3, λ3 = 6.
Se determină vectorii proprii corespunzători valorilor proprii găsite.
Coordonatele ( x1 , x 2 , x3 ) ale vectorului propriu corespunzător valorii
proprii λ sunt soluţiile ecuaţiei matriceale AX = λX , adică,
(1 − λ ) x1 − 3x 2 + x3 = 0

− 3x1 + (1 − λ ) x 2 − x3 = 0 .
 x − x + (5 − λ ) x = 0
 1 2 3

Pentru λ1 = −2 , sistemul are soluţia x1 = t , x 2 = t , x3 = 0 . Deci

X = t (1,1,0) .
Prin normalizarea vectorului (1,1,0), se obţine versorul propriu
 1 1 
e1 =  , ,0  .
 2 2 
Pentru λ 2 = 3 , sistemul are soluţia (-u,u,u), adică u(-1,1,1).
 1 1 1
Versorul propriu obţinut în acest caz este e2 =  − , ,  .
 3 3 3 79
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Cuadrice

1 1 2 
Analog se procedează pentru λ3 = 6 şi se găseşte e3 =  ,− ,  .
6 6 6
Se scrie matricea de rotaţie ale cărei coloane sunt coordonatele
versorilor proprii:
 1 1 1 
 − 
 2 3 6 
 1 1 1 
R= − , det R = 1.
 2 3 6 
 0 1 2 
 
 3 6 
Se efectuează rotaţia
 1 1 1   1 1 1
 −  x = x′ − y′ + z′
2 3 6
x  2 3 6  x ′  
   1 1 1    1 1 1
z  =  −  y ′  sau  y = x′ + y′ − z′ .
 y  2 3 6    2 3 6
   1 2  z ′   1 2
 0   x= y′ + z′
 3 6   3 6
Inlocuind în ecuaţia cuadricei, rezultă
4 36
− 2 x′ 2 + 3 y ′ 2 + 6 z ′ 2 + x′ − − z ′ + 14 = 0 .
2 6
Se completează pătratele în x ′, y ′, z ′ şi se obţine
2 2
 1   3 
− 2 x ′ −  + 3 y ′ + 6 z ′ −
2
 + 6 = 0 .
 2  6
1 3
Se efectuează translaţia x ′ = + X , y′ = Y , z′ = + Z şi se obţine
2 6
ecuaţia canonică a hiperboloidului cu două pânze
X2 Y2 Z2
− + + +1 = 0 .
3 2 1

80
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii
 Cuadrice

Bibliografie

1. Letiția Ion, Ionela Țicu, "Probleme de algebră și geometrie analitică",

Editura Crizon, Constanta 2011
2. Letitia Ion, Mihaela Badea - “Complemente de algebra si geometrie”,
Editura Nautica, Constanta, 2005
3. Radu C., Algebră liniară, geometrie analitică şi diferenţială, Editura
All, Bucureşti, 1998.
4. Atanasiu Gh., Munteanu Gh., Postolache M., Algebră liniară ,
geometrie analitică şi diferenţială, ecuaţii diferenţiale (Culegere de
probleme), Editura All, Bucureşti, 1994.
5. Udrişte C., Probleme de albebră, geometrie, ecuaţii diferenţiale,
Bucureşti, 1994.
6. Măneanu V., Carp D., Elemente de Algebră, Geometrie şi Calcul
Tensorial, vol. 1,2, Institutul de Marină Civilă, Constanţa, 1997.

81
Algebră liniară, geometrie analitică și diferențială – Curs şi aplicaţii