Lista II

Metode Numerice

2021

1. Se consideră sistemul liniar Ax = b, unde

   
1 0 −1 1

A = −2 1 −4
1 1
b = 2

1 −2 11
3

(a) Este matricea A (strict) diagonal dominantă?

(b) Satisface matricea A condiţiile din teorema de convergenţă
pentru metoda Gauss-Seidel?
∑ ∑
n
|aij | ≤ |aii |, |aij | < |aii |
i̸=j j=i+1

(c) Analizaţi convergenţa iteraţiilor atât pentru metoda Ja-

cobi cât şi pentru metoda Gauss-Seidel.
Rezolvare:
(a) 

|1| ≥ |0| + | − 1|
|1| ≥ | − 21 | + | − 14 |


|1| ≥ |1| + | − 12 | ⇔ 1 ≥ 32 !!!!
(b) Nu. A se vedea punctul anterior.
(c) Considerăm descompunerea A = L + D + U , unde
     
1 0 0 0 0 0 0 0 −1
D = 0 1 0 L = − 12 0 0 U = 0 0 − 41 
0 0 1 1 − 12 0 0 0 0
Fie
   
0 0 1 0 0 1
RJ = −D−1 (L+U ) =  21 0 1
4
RGS = −(D+L)−1 U = 0 0 3
4

−1 1
2
0 0 0 − 58

1
 Polinoamele caracteristice pentru cele două matrici sunt:
7 1
RJ (X) = −X 3 − X+
8 4
5
RGS (X) = −X 2 (X + )
8
Spectrul celor două matrici (folosim eig din Matlab)

σ(RJ ) = {−0.1323 + 0.9631i, −0.1323 − 0.9631i, 0.2646 + 0.0000i}

5
σ(RGS ) = {0, − }
8
Avem ρ(RJ ) < 1 şi ρ(RGS ) < 1.

2. Se consideră iteraţiile

x(k+1) = Bx(k) + c, x(0) dat.

Presupunem că există norma operator ∥ · ∥ a.ı̂. ∥B∥ < 1. Să

se arate că
∥B∥k
∥x(k) − x∗ ∥ ≤ ∥x(1) − x(0) ∥,
1 − ∥B∥
unde x∗ este soluţia sistemului liniar x = Bx + c
Rezolvare: Din faptul că x∗ este soluţie a sistemului liniar x = Bx + c deducem
că x∗ = Bx∗ + c. Avem

∥x(k+1) − x(k) ∥ ≤ ∥(Bx(k) + c) − (Bx(k−1) + c)∥ = ∥B(x(k) − x(k−1) )∥

≤ ∥B∥∥x(k) − x(k−1) ∥ ≤ ∥B∥∥(Bx(k−1) + c) − (Bx(k−2) + c)∥

= ∥B∥∥B(x(k−1) − x(k−2) )∥ ≤ ∥B∥2 ∥x(k−1) − x(k−2) ∥

≤ . . . ≤ ∥B∥k ∥x(1) − x(0) ∥.

Aplicând inegalitatea triunghiului obţinem

∥x(k) − x∗ ∥ ≤ ∥x(k) − x(k+1) + x(k+1) − x∗ ∥ ≤ ∥x(k) − x(k+1) ∥ + ∥x(k+1) − x∗ ∥

≤ ∥B∥k ∥x(1) − x(0) ∥ + ∥(Bx(k) + c) − (Bx∗ + c)∥

≤ ∥B∥k ∥x(1) − x(0) ∥ + ∥B∥∥x(k) − x∗ ∥.

Deducem că

∥x(k) − x∗ ∥ ≤ ∥B∥k ∥x(1) − x(0) ∥ + ∥B∥∥x(k) − x∗ ∥

Echivalent cu
(1 − ∥B∥)∥x(k) − x∗ ∥ ≤ ∥B∥k ∥x(1) − x(0) ∥
Folosind faptul că ∥B∥ < 1 obţinem inegalitatea cerută.

2
3. Se consideră sistemul liniar


2x1 − x2 + x3 = −1


2x1 + 2x2 + 2x3 = 4




−x1 − x2 + 2x3 = −5

(a) Să se determine soluţia sistemului folosind transformări

elementare
(b) Să se determine dacă metoda Jacobi converge pentru
orice x(0)
(c) Să se determine dacă metoda Gauss-Seidel converge pen-
tru orice x(0)
Rezolvare:

(a) Rezolvăm sistemul folosind metoda eliminării lui Gauss. Matricea sis-
temului şi vectorul termenilor liberi sunt
   
2 −1 1 −1
A= 2 2 2 , b =  4 
−1 −1 2 5

Etapele rezolvării sunt

     
2 −1 1 2 −1 1 2 −1 1
2 2 2  ∼ 0 3 1  ∼ 0 3 1
−1 −1 2 0 − 32 52 0 0 3
     
−1 −1 −1
 4 ∼ 5 ∼ 5 
5 − 11
2 −3
Sistemul final este
    
2 −1 1 x1 −1
0 3 1 x2  =  5 
0 0 3 x3 −3

Soluţia va fi x1 = 1, x2 = 2, x3 = −1
(b) Construim matricea Jacobi. Pentru ı̂nceput descompunem matricea
A = D + L + U , unde
     
2 0 0 0 0 0 0 −1 1
D = 0 2 0 , L =  2 0 0 , U = 0 0 2
0 0 0 −1 −1 0 0 0 0

3
 Matricea Jacobi este
 
0 1
2 − 12
RJ = −D−1 (L + U ) = −1 0 −1 
1 1
2 2 0

iar polinomul caracteristic este definit prin

5
p(λ) = det(RJ − λI3 ) = −λ(λ2 + )
4
√ √ √
Spectrul va fi σ(RJ ) = {0, −i 54 , i 54 }. Observăm că |i 54 | > 1 şi
deducem că ρ(RJ ) > 1 (raza spectrală). Metoda Jacobi nu converge
pentru orice valoare de start x(0)
(c) Matricea Gauss-Seidel este
 
0 1
2 − 21
RGS = −(D + L)−1 U = 0 − 21 − 12 
0 0 − 12

iar polinomul caracteristic este definit prin

1
p(λ) = −λ(λ + )2
2
Spectrul va fi σ(RGS ) = {0, − 12 }, iar raza spectrală verifică ρ(RGS ) < 1.
Metoda Gauss-Seidel converge pentru orice valoare de start x(0) .

4. Problema 4 se va rezolva folosind codurile sursă ı̂n limbajul

Matlab

5. Ecuac tia x2 − 5 = 0 poate fi scrisă sub forma x = gc (x) unde

gc (x) = x + c(x2 − 5).

Consideraţi şirul şirul xn generat prin

xn+1 = gc (xn ), x0 dat , n = 0, 1, . . .

Determinaţi un interval (a, b) astfel ı̂ncât pentru orice c ∈ (a, b)

să puteţi garanta convergenţa şirului xn . Pentru ce valoare
(valori) ale lui c convergenţa va fi mai rapidă.
√ √
Rezolvare: Ecuaţia admite două soluţii {− 5, 5}. Pentru fiecare soluţie ı̂n
parte vom folosi rezultatul lui Ostrowski din laboratorul/seminarul 3. Pentru
ı̂nceput avem
gc′ (x) = 1 + 2cx

4
 √
Cazul 1) α = 5
√ √ 1
|gc′ ( 5)| < 1 ⇔ |1 + 2 5c| < 1 ⇔ − √ < c < 0
5

În concluzie c ∈ (− √15 , 0). Mai mult,

gc′′ (x) = 2c ̸= 0
√
Ordinul maxim de convergenţă va fi 2 ısi poate fi atins când gc′ ( 5) = 0,
adică c = − 2√
1
5
.
√
Cazul 2) α = − 5
√ √ 1
|gc′ (− 5)| < 1 ⇔ |1 − 2 5c| < 1 ⇔ 0 < c < √
5

În concluzie c ∈ (0, √15 ). Ordinul maxim de convergenţă va fi 2 ısi poate fi

√
atins când gc′ (− 5) = 0, adică c = 2√
1
5

6. Se consideră ecuaţia
x = g(x)
unde g este o funcţie de clasă C 1 şi α este astfel ı̂ncât α = g(α)
şi 0 < |g ′ (α)| < 1. Cosiderăm şirul aproximaţiilor succesive,

xn+1 = g(xn )

şi definim
xn − xn−1
λn = .
xn−1 − xn−2
Calculaţi
lim λn .
n→∞

Rezolvare: Folosim următorul rezultat (prezentat la curs şi seminar/laborator)

Se consideră şirul xk+1 = φ(xk ), k ≥ 0, unde x0 este dat. Presupunem că

(a) φ : [a, b] → [a, b]

(b) φ ∈ C 1 ([a, b])
(c) ∃ K < 1 : |φ′ (x)| ≤ K, ∀ x ∈ [a, b]

Atunci φ admite un unic punct fix α ∈ [a, b], iar şirul (xk ) converge către α
pentru orice x0 ∈ [a, b]. Mai mult, avem

|xk+1 − α|
lim = φ′ (α).
k→∞ |xk − α|

5
Folosind rezultatul anterior deducem că
xn − xn−1 (xn − α) − (xn−1 − α)
λn = = =
xn−1 − xn−2 (xn−1 − α) − (xn−2 − α)
xn −α
xn−1 −α − 1
= xn−2 −α
1− xn−1 −α

Aşadar
xn −α
xn−1 −α − 1 φ′ (α) − 1
lim λn = lim = = φ′ (α)
n→∞ n→∞ 1 − xn−2 −α 1 − φ′1(α)
xn−1 −α