Poprietăţile determinanţilor:

Fie n ∈ N∗ , A ∈ Mn (R). Vom nota cu C1 , C2 , . . . , L1 , L2 , . . . coloana ı̂ntâia, coloana

a doua, etc; respectiv linia ı̂ntâi, linia a doua, etc; (din matricea A)
1) det(A) = det(t A), unde t A este transpusa matricii A.
2) Dacă B ∈ Mn (R) se obţine din A prin ı̂nmulţirea unei linii (sau coloane)
cu un scalar α ∈ R aunci det(B) = α det(A);
De ex:
0 1 2 0 1 2
−3 6 −9 = (−3) · 1 −2 3
1 2 3 1 2 3

am scos factorul comun −3 de pe L2 .

3) Dacă A are 2 linii (coloane) egale atunci det(A) = 0.
4) Dacă A are 2 linii (coloane) proporţionale atunci det(A) = 0.
De ex:
0 1 2 0 1 1
−3 6 12 =2· −3 6 6 = 0,
1 2 4 1 2 2

deoarece C3 = 2C2 , deci proporţionale.

5) Dacă A are o linie (o coloană) formată din 0-uri atunci det(A) = 0.
6) Dacă B se obţine din A prin permutarea 2 linii (2 coloane) ı̂ntre ele atunci

det(B) = − det(A).

7) Dacă B se obţine din A prin ı̂nmulţirea unei linii (coloane) cu un scalar (un
nr real) şi adunarea la altă linie (coloane), atunci det(A) = det(B).
De ex:
 
0 1 2 −4 5 8 0 − 2 · 2 1 − 2 · (−1) 2 − 2 · (−3)
2 −1 −3 = 2 −1 −3 = 2 −1 −3 ,
1 2 4 1 2 4 1 2 2

deoarece ı̂n primul determinant am efectuat operaţia L1 −2L2 şi am ı̂nlocuit

L1 cu rezultatul L1 − 2L2.
8) Dezvoltarea după o linie (coloană).
-Aij este matricea obţinută din A prin eliminarea liniei i şi coloanei j;
-det(Aij ) s.n. minorul elementului aij ;
-Γij = (−1)i+j s.n. complementul algebric al lui aij
Fie i = 1, n (deci fixăm linia i), atunci dezvoltarea după linia i este

det(A) = ai1 Γi1 + ai2 Γi2 + . . . + ain Γin

Fie j = 1, n (deci fixăm coloana j), atunci dezvoltarea după coloana j

este
det(A) = a1j Γ1j + a2j Γ2j + . . . + anj Γnj .
1
 2

De ex: În următorul determinant dezvoltăm după prima linie, apoi

calculăm
0 1 2
−1 −3 2 −3 2 −1
2 −1 −3 = 0·(−1)1+1 · +1·(−1)1+2 · +2·(−1)1+3 ·
2 4 1 4 1 2
1 2 4

= 0 − 11 + 10 = −1

Rangul unei matrici:

Matricea A ∈ Mm,n (R) are rangul r ≥ 1 dacă:
-găsim un minor de ordin r diferit de 0;
-iar toţi minorii de ordin r + 1 sunt nuli;
Numărul natural rang(A) = r este ı̂ntotdeauna mai mic sau egal decât minimul
min{m, n}.
De ex: Matricea
 
0 1 2 1
A =  2 −1 −3 1 
−6 3 9 −3
are rang(A) = 2 pt că există minorul

0 1
= 0 − 2 = −2 6= 0
2 −1

iar minorii de ordin 3 sunt nuli (toţi sunt zero deoarece observăm că L3 = (−3)L2
şi aplicăm proprietatea 4) de mai sus.)

Problemă rezolvată 0.1. Fie matricile

   
2 1 1 0 b 3
A =  0 2 1 , B =  0 0 b ,
0 0 2 0 0 0

unde b ∈ R iar f : M3 (R) → M3 (R) este dată de f (X) = X 2 − 2X.

a) Calculaţi det(A).
b) Pentru b = 2demonstraţică f (A) = B şi calculaţi det(f (A)).
0 0 0
c) Pentru C =  0 0 0  rezolvaţi ecuaţia det(B + C) = 9.
1 0 0
Demonstraţie.
a)
det(A) = 2 · 2 · 2 + 1 · 1 · 0 + 0 · 0 · 1 − 1 · 2 · 0 − 1 · 0 · 2 − 0 · 1 · 2 = 8
 3

 
0 3 2
b) Avem B =  0 2  , iar f (A) = A2 − 2A deci:
0
0 0 0
     
2 1 1 2 1 1 4 4 5
A2 =  0 2 1  · =  0 2 1  =  0 4 4 .
0 0 2 0 0 2 0 0 4
Aşadar
     
4 4 5 4 2 2 0 2 3
A2 − 2A =  0 4 4 − 0 4 2 = 0 0 2  = B.
0 0 4 0 0 4 0 0 0
c)
     
0 b 3 0 0 0 0 b 3
B+C = 0 0 b + 0 0 0 = 0 0 b .
0 0 0 1 0 0 1 0 0
Deci det(B + C) = 0 + b2 + 0 − 0 − 0 − 0 = b2 ⇒ b2 = 9 ⇒ b1,2 = ±3. 

T.A:
1). Calculaţi urmă torii determinanţii folosind proprietăţile:
1 −1 2 0 1 2
2 1 −4 ; 2 + 2x −3 + 5x 1 − 4x , x ∈ R.
1 2 2 1 2 4
2). Dezvoltaţi după o linie sau o coloana care are mai multe zerouri şi calculaţi:
1 −1 2 0
1 1 2
2 0 −4 0
; 32 0 −1 .
1 2 2 1
−3 2 4
−2 1 5 3
3). Rezolvaţi ecuaţiile:
√
−x
1√ 3 0 2−x 1 1
3 −1 − x 0 ; 1 2−x 1 , x ∈ R.
0 0 1−x 1 1 2−x
4). Determinaţi rangul următoarelor matrici
 
1 −3 2    
 2 6 −4  0 1 2 1 −1 2 3
  ;  0 −5 10  ;  2 −5 0 1  ;
 1 3 2 
0 3 −6 1 1 3 2
0 0 2
Sisteme, Matrici inversabile:

O matrice A ∈ M3 (R) se numeşte inversabilă dacă există B ∈ M3 (R) astfel

ı̂ncât AB = BA = I3 . În acest caz B se numeşte inversa lui A şi se notează cu
A−1 .
 4

Proprietate: O matrice A este inversabilă dacă şi numai dacă det(A) 6= 0. În
acest caz vom folosi formula
1
A−1 = A∗ ,
det(A)
unde A∗ este adjuncta lui A.
Un sistem de ecuaţii se numeşte:
-compatibil determinat dacă are o unică soluţie (vom folosi formulele lui Cramer );
-compatibil nedeterminat dacă are o infinitate de soluţii;
-incompatibil dacă nu are nici o soluţie.

 2x − y − z = 4
Problemă rezolvată 0.2. Fie sistemul mx + 4y − 2z = 11 şi A matricea
mx − 2y + 4z = 11

ataşată sistemului.
a) Pentru m = 3 rezolvaţi sistemul.
b) Pentru m = 1 determinaţi inversa lui A.
c) Determinaţi m ∈ R astfel ı̂ncât sistemul sa fie incompatibil.
d) Determinaţi m ∈ R astfel ı̂ncât sistemul să admită soluţia (2, 0, 0).
Demonstraţie.
a) În acest caz matricea ataşată sistemului este
 
2 −1 −1
A =  3 4 −2  .
3 −2 4
Calculăm determinantul det(A) = 32 + 6 + 6 + 12 − 8 + 12 = 60 6= 0, deci sistem
compatibil determinat. Aplicăm formulele lui Cramer
r Formulele lui Cramer: Dacă sistemul este compatibil determinat cu matricea
∆x
ataşată A atunci x = det(A) , unde ∆x este determinantul obţinut prin ı̂nlocuirea
∆y
ı̂n det(A) a coloanei corespunzătoare lui x(colona ı̂ntâi); analog y = det(A) şi z =
∆z
det(A) .

4 −1 −1
11 4 −2
∆x 11 −2 4 64 + 22 + 22 + 44 − 16 + 44 180
x= = = = = 3.
det(A) 60 60 60

2 4 −1
3 11 −2
∆y 3 11 4 88 − 24 − 33 + 33 + 44 − 48 60
y= = = = = 1.
det(A) 60 60 60
∆z
z= = 1.
det(A)
 
2 −1 −1
b) Pentru m = −1 matricea A este A =  −1 4 −2 , iar prin calcul obţinem
−1 −2 4
det(A) = 12 6= 0 deci A este inversabilă cu A−1 = det(A)
1
A∗ . Pentru a afla adjuncta
 5

scriem mai ı̂ntâi transpusa, apoi ı̂nlocuim fiecare element din transpusă cu comple-
mentul său algebric:
 
2 −1 −1
At =  −1 4 −2  .
−1 −2 4
Atenţie la această problemă A = At , ı̂n general nu se ı̂ntâmplă aşa ceva.
Avem elementele
4 −2
A11 = (−1)1+1 = (+1) · (16 − 4) = 12;
−2 4
−1 −2
A12 = (−1)1+2 = (−1) · (−4 − 2) = 6;
−1 4
−1 4
A13 = (−1)1+3 = (+1) · (2 + 4) = 6;
−1 −2
−1 −1
A21 = (−1)2+1 = (−1) · (−4 − 2) = 6;
−2 4
Analog obţinem A22 = 7; A23 = 5; A31 = 6; A32 = 5; A33 = 7 deci
 
12 6 6
1 
A−1 = 6 7 5 .
12
5 6 5
c) În general obţinem
det(A) = 32 + 2m + 2m + 4m − 8 + 4m = 12m + 24.
Sistemul este incompatibil dacă det(A) = 0 deci
12m + 24 = 0 ⇒ 12m = −24 ⇒ m = −2.
d) Dacă (2, 0, 0) este soluţie a sistemului atunci ı̂nlocuim x = 2, y = 0, z = 0 ı̂n cele
trei ecuaţii şi obţinem 
 4=4 11
2m = 11 ⇒ m = .
2
2m = 11



 x+y+z =2
Problemă rezolvată 0.3. Fie sistemul x + 3y + az = 2 şi A(a) matricea
x + 9y + a2 z = 2

ataşată, unde a ∈ R.
a) Calculaţi det(A(2)).
b) Să se determine a ∈ R pentru care matricea A(a) este inversabilă.
c) Pentru a ∈ R \ {1, 3} rezolvaţi sistemul.
d) Rezolvaţi ecuaţia det(A(a)) = a − 1.
Demonstraţie.
a)
1 1 1
det(A(2)) = 1 3 2 = 12 + 2 + 9 − 3 − 18 − 4 = −2.
1 9 4
 6

b) A(a) este o matrice inversabilă dacă şi numai dacă det(A(a)) 6= 0, rezultă
1 1 1
det(A(a)) = 1 3 a 6= 0 ⇒ 3a2 + a + 9 − 3 − 9a − a2 6= 0 ⇒
1 9 a2
2a2 − 8a + 6 6= 0 ⇒ a2 − 4a + 3 6= 0.
Rezolvând ecuaţia de gradul II obţinem a ∈ R \ {1, 3}.
c) Conform b) dacă a ∈ R \ {1, 3} avem det(A(a)) 6= 0, deci sistemul este compatibil
determinat şi vom folosi formulele lui Cramer:
2 1 1
2 3 a
∆x 2 9 a2 6a2 + 18 + 2a − 6 − 18a − 2a2
x= = 2
= =
det(A(a)) 2a − 8a + 6 60
4a2 − 16a + 12 4(a2 − 4a + 3)
= = 2.
2(a2 − 4a + 3) 2(a2 − 4a + 3)
1 2 1
1 2 a
∆x 1 2 a2
x= = = 0,
det(A(a)) 2a2 − 8a + 6
deoarece avem Coloana 1 egală cu Coloana 2 ı̂n determinantul de sus.
1 1 2
1 3 2
∆x 1 9 2
x= = 2 = 0,
det(A(a)) 2a − 8a + 6
deoarece avem Coloana 1 egală cu Coloana 3 ı̂n determinantul de sus.
d) Ecuaţia este echivalentă cu
det(A(a)) = a − 1 ⇒ 2a2 − 8a + 6 = a − 1 ⇒ 2a2 − 9a + 7 = 0
√
−(−9) ± 25 9±5
∆ = 81 − 56 = 25 ⇒ a1,2 = = ,
2·2 4
Deci a1 = 27 , a2 = 1.


Vectori ı̂n plan: Adunarea vectorilor; ı̂nmulţirea cu un scalar.

−−→
Fie A, B două puncte ı̂n plan. Un vector AB este unic determinat de 3 caracteristici:
-direcţia;
−−→
-lungimea (modulul)(se notează cu | AB |);
-sensul.
Vectorii se notează cu litere mici →
−
u,→
−v , . . . sau dacă vrem să evidenţiem originea
−−→ −−→
şi vârful: AB, XY , . . ..
Doi vectori sunt egali dacă au acelaşi sens şi aceeaşi lungime.
 7

−−→ −−→
Vectorul opus lui AB se notează cu −AB şi este un vector care are aceeaşi
lungime şi este de sens opus.
Adunarea vectorilor se poate face cu regula paralelogramului sau cu regula triun-
ghiului. Ultima se foloseşte de obicei când avem date vârful şi originea. De reţinut
ı̂n general regula:
−−→ −−→ −→
AB + BC = AC. (?)
Vectorul de poziţie al mijlocului unui segment. Dacă M e mijlocul segmentului
[AB] iar O un punct oarecare avem:
−→ −−→
−−→ OA + OB
OM = . (??)
2
Problemă rezolvată 0.4.
−−→ −−→ −−→
a) Să se calculeze AB + BC − DC ştiind că A, B, C, D sunt patru puncte ı̂n plan.
−→ −−→ −−→
b) Fie G centrul de greutate al triunghiului ABC. Să se arate că GA + GB + GC =
→
−
0.
−→ −−→ −−→ −−→
c) Se consideră rombul ABCD de centru O. Să se calculeze OA + OB + OC + OD.
−−→ −−→
d) Se consideră paralelogramul ABCD. Să se calculeze AB + CD.
e) Să se demonstreze că ı̂n hexagonul regulat ABCDEF are loc relaţia
−−→ −−→ −→
AD = 2 · (AB + AF ).
Demonstraţie. Pentru fiecare punct se realizează desen separat şi se evidenţiază
vectorii după care se procedează astfel:
a)
−−→ −−→ −−→ −→ −−→ −→ −−→ −−→
AB + BC − DC = AC − DC = AC + CD = AD.
b) Notăm cu M mijlocul lui [BC], şi aplicăm formula (??), ı̂n triunghiul GBC:
−−→ −−→
−−→ GB + GC −−→ −−→ −−→
GM = ⇒ GB + GC = 2GM ;
2
Deoarece G este centrul de greutate, ştim din gimnaziu că G se află la o treime
faţă de bază din mediană şi la 2 treimi faţă de vârf. Deci GM = 21 GA. Vectorial,
deoarece au sensuri opuse avem
−−→ 1 −→ −→ −−→
GM = − GA ⇒ GA = −2GM ;
2
Obţinem aşadar
−→ −−→ −−→ −−→ −−→ → −
GA + GB + GC = 2GM − 2GM = 0 .
c) Deoarece ABCD romb de centru O segmentele [OA], [OC] au aceeaşi lungime
−→ −−→ −−→ −−→
sunt pe aceeaşi dreaptă şi au sensuri opuse, deci OA = −OC. Analog OB = −OD,
de unde concluzia.
d) Deoarece ABCD paralelogram, segmentele [AB], [CD] sunt paralele, au aceeaşi
−−→ −−→ →−
lungime şi se observă ca sunt de sensuri opuse deci AB + CD = 0
e) Aplicăm (?) şi avem
−−→ −−→ −−→ −−→
AB = AD + DC + CB;
−→ −−→ −−→ −−→
AF = AD + DE + EF ,
deci
−−→ −→ −−→ −→ −−→ −−→
AB + AF = 2AD + F A + BA + DA,
 8

deaorece ABCDEF hexagon regulat, se observă pe figură paralelograme care dau

−−→ −−→ −−→
CB + EF = DA ⇒
−−→ −→ −−→ −→ −−→ −−→
AB + AF = 2AD − AF − AB − AD ⇒
−−→ −→ −−→
2(AB + AF ) = AD.

Coordonatele vectorilor ı̂n plan.
-Dacă →−
u este un vector ı̂n plan el este unic determinat de coordonate →
−
u = (α, β).
Notăm acest lucru
→
− →
−
u=α i +β j (1),
→
− →−
unde i , j sunt versorii axelor de coordonate Ox respectiv Oy.
-Coordonatele unui vector când se cunosc coordonatele originii şi ale vârfului:
−−→
Dacă A(xA , yA ) iar B(xB , yB ) atunci vectorul AB este dat de
−−→ →
− →
−
AB = (xB − xA ) i + (yB − yA ) j (2).
→
− →
− →
− →
− →
− →
−
Fie ı̂n continuare u = α1 i + β1 j şi v = α2 i + β2 j doi vectori
-Adunarea vectorilor:
→
− →
− →
−
u +→ −
v = (α1 + α2 ) i + (β1 + β2 ) j (3).
-Înmulţirea cu un scalar a ∈ R a unui vector:
→
− →
−
a→
−u = (aα ) i + (aβ ) j
1 1 (4).
-Doi vectori s.n. coliniari dacă sunt pe aceeaşi dreaptă sau sunt paraleli. Folosind
coordonatele:
→
−u,→
−v sunt coliniari dacă şi numai dacă αα1
= ββ12 (5).
2

Problemă rezolvată 0.5. Fie A(2, −2), B(1, −3) ı̂n reperul cartezian xOy.
−−→ →
− →
−
a) Să se determine numerele reale a şi b astfel ı̂ncât AB = a i + b j .
−→ −−→
b) Să se determine coordonatele vectorului OA + OB.
−−→
c) Dacă M este mijlocul segmentului [AB] determinaţi coordonatele vectorului OM .
→
− →
− →
−
d) Să se determine numărul real a ştiind că vectorii → −
u = 2 i + a j şi →
−v = i +
→
−
(a − 1) j sunt coliniari.
e) Pentru a determinat la punctul d) calculaţi coordonatele vectorului 5→ −u − 3→
−v ı̂n
→
− → −
reperul cartezian (O, i , j ).
Demonstraţie.
a) Folosim formula (2) avem
−−→ →
− →
− →
− → −
AB = (1 − 2) i + (−2 − (−3)) j = − i + j ⇒
a = −1, b = 1.
b) Aflăm mai ı̂ntâi
−→ →
− →
− →
− →
−
OA = (2 − 0) i + (−2 − 0) j = 2 i − 2 j ;
−−→ →
− →
− →
− →
−
OB = (1 − 0) i + (−3 − 0) j = i − 3 j
−→ →
− →
−
r În general avem vectorul de poziţie OA = xA i + yA j
Aplicăm formula (3)
−→ −−→ →
− →
− → − →
− →
− →
−
OA + OB = 2 i − 2 j + i − 3 j = 3 i − 5 j .
 9

c) Conform (??) avem

−−→ 1 −→ −−→
OM = (OA + OB) ⇒
2
−−→ 1 → − →
− 3→− 5→−
OM = (3 i − 5 j ) = i − j .
2 2 2
d) Conform relaţiei (5) cei doi vectori sunt coliniari dacă
2 a
= ⇒ 2(a − 1) = a ⇒ 2a − 2 = a ⇒ 2a − a = 2 ⇒ a = 2.
1 a−1
→
− →
− − →
− → −
e) Avem conform punctului d) → −u =2 i +2j , → v = i + j . Deci
→
− →
− →
− → −
5→
−
u − 3→−v = 5(2 i + 2 j ) − 3( i + j ) =
→
− →
− →
− →
− →
− →
−
10 i + 10 j − 3 i − 3 j = 7 i + 7 j .

Ecuaţia unei drepte, aria unui triunghi:

Fie A(xA , yA ); B(xB , yB ); C(xC , yC ).

Ecuaţia unei drepte AB este dată de determinantul
x y 1
(AB) : xA yA 1 = 0.
xB yB 1
sau se poate calcula cu formula
x − xA y − yA
(AB) : = .
xB − xA yB − yA
Dacă A, B, C formează un triunghi aria triunghiului ABC este
1
AABC = · | ∆ |,
2
unde
xA yA 1
∆ = xB yB 1 .
xC yC 1
Punctele A, B, C sunt coliniare (echivalent, pe aceeaşi dreaptă) dacă şi numai dacă
∆ = 0. (Nu se poate forma un triunghi, deci determiantul ∆ este 0.)
Problemă rezolvată 0.6. Fie A(a, 1), B(−1, −6), C(0, 3).
a) Determinaţi ecuaţia dreptei BC.
b) Pentru a = 1 calculaţia aria triunghiului ABC.
c) Aflaţi a ∈ R a.ı̂ punctele A, B, C să fie coliniare.
Demonstraţie.
a) Ecuaţia lui BC:
x y 1 x y 1
xB yB 1 =0⇒ −1 −6 1 = 0 ⇒ −6x − 3 + 0 + 0 − 3x + y = 0 ⇒
xC yC 1 0 3 1
BC : −9x + y − 3 = 0.
 10

b) Pentru a = 1 avem A(1, 1).

1 1 1
∆= −1 −6 1 = −6 + 0 − 3 + 0 − 3 + 1 = −14.
0 3 1
Deci aria AABC = 21 | ∆ |= 12 | −14 |= 7.
c) Dacă A, B, C sunt coliniare rezultă
a 1 1
−1 −6 1 = 0 ⇒ −6a + 0 − 3 + 0 − 3a + 1 = 0 ⇒
0 3 1
2
−9a − 2 = 0 ⇒ −9a = 2 ⇒ a = − .
9


Noţiuni fundamentale de algebră şi geometrie care ar trebui cunoscute din liceu:

• ecuaţii de gradul I şi de gradul II, calcul cu litere;

• matrici: adunarea, ı̂nmulţirea, ı̂nmulţirea cu scalari, inversa unei
matrici, rang;
• sisteme de ecuaţii liniare: formulele lui Cramer, Thm Rouché
(Kronecker-Capelli);
• determinanţi de ordin 2,3,4: calcul şi proprietăţi;
• polinoame de grad 2,3,4; relaţiile lui Viete; determinarea rădăcinilor
prin descompuneri sau schema lui Horner;
• legi de compoziţie, grup comutativ: exemple;
• coordonate plane, mijlocul unui segment, centrul de greutate al
unui triunghi;
• ecuaţia dreptei ı̂n plan, distanţa ı̂ntre 2 puncte, aria unui tri-
unghi, coliniaritatea a trei puncte, panta unei drepte, perpendi-
cularitate, paralelism;
• formule trigonometrice de bază;