Capitolul 9

Conice pe ecuaţii reduse

9.0.1 Cercul
−
→ −→
Definiţia 9.1 Fie un plan () şi un reper ortonormat R = (;    ) Cercul este locul
geometric al punctelor din plan egal depărtate, de un punct fix. Punctul fix, 0 (0  0 ) se
numeşte centrul cercului iar distanţa de la punctele cercului la punctul fix  se numeşte
raza cercului.
Fie ( ) un punct oarecare al cercului. Dacă  şi 0 sunt vectorii de poziţie ai
punctelor  respectiv 0  atunci
p
k − 0 k =  ⇔ ( − 0 )2 + ( − 0 )2 =  ⇔

( − 0 )2 + ( − 0 )2 = 2  (9.1)

Dacă centrul cercului este ı̂n origine, atunci ecuaţia cercului va fi 2 +  2 = 2 

Teorema 9.1 O ecuaţie de forma
2 +  2 + 2 + 2 +  = 0 cu 2 + 2 −   0 (9.2)

139
140 CAPITOLUL 9. CONICE PE ECUAŢII REDUSE
√
reprezintă un cerc cu centrul ı̂n punctul (− −) şi de rază  = 2 + 2 − 

Demonstraţie. Putem scrie ( + )2 + ( + )2 + − 2 − 2 = 0deci cu 0 = − 0 = −

 = 2 + 2 −   0 obţinem (9.1)¥
2

Ecuaţia (9.2) se numeşte ecuaţia generală a cercului.

Exerciţiul 9.1 Se consideră cercul de ecuaţie

2 + 4 +  2 + 6 = 12
Să se determine coordonatele centrului şi raza cercului.
Se formează pătrate perfecte
(2 + 4 + 4) + ( 2 + 6 + 9) − 4 − 9 = 12 ⇔
( + 2)2 + ( + 3)2 = 25 ⇒ 0 (−2 −3)   = 5

Exerciţiul 9.2 Se consideră cercul de ecuaţie

2 + 2 +  2 + 5 = 0
Dacă formăm pătrate perfecte obţinem ( + 1)2 +  2 = −4. Ecuaţia nu are soluţii reale
şi spunem că reprezintă un cerc imaginar.

Deducerea ecuaţiei tangentei la cerc ı̂ntr-un punct al său, 1 (1  1 )

−−−→
Dacă ( ) este un punct oarecare de pe tangentă, atunci vectorul 0 1 = (1 −
−
→ −
→ −−−→ −
→ −→
0 )  + (1 − 0 )  este perpendicular pe vectorul 1  = ( − 1 )  + ( − 1 )   adică
−−−−→ −−−→
h 0 1  1 i = 0 ⇔ (1 − 0 )( − 1 ) + (1 − 0 )( − 1 ) = 0 ⇔
(1 − 0 ) [( − 0 ) + (0 − 1 )] + (1 − 0 ) [( − 0 ) + (0 − 1 )] = 0 ⇔
(1 − 0 )( − 0 ) + (1 − 0 )( − 0 ) − [(1 − 0 )2 + (1 − 0 )2 ] = 0 ⇔

(1 − 0 )( − 0 ) + (1 − 0 )( − 0 ) = 2  (9.3)

Ecuaţia (9.3) se numeşte ecuaţia tangentei la cerc dusă printr-un punct al cer-
cului obţinută prin dedublare.
 141

Ecuaţiile parametrice ale cercului: dacă centru cercului este punctul 0 (0  0 ) şi
raza½ atunci
 = 0 +  cos 
  ∈ [0 2) 
 = 0 +  sin 
Dacă
½ cercul are centrul ı̂n origine obţinem parametrizarea:
 =  cos 
  ∈ [0 2) 
 =  sin 

9.0.2 Elipsa
Definiţia 9.2 Elipsa este locul geometric al punctelor din plan cu proprietatea că suma
distanţelor la două puncte fixe,  şi  0 (numite focare) este constantă şi egală cu 2  ∈
R+ .

° ° ° °
°−−→° °−−→0 °
° ° + ° ° = 2   0 fixat.
p p 2 2
Rezultă ( −°)2 +°  2 ° 2 2
° + ° = 2 Prin calcul şi dacă notăm  −  =
+ (° + )
°−−→° °−−→° °−−→°
2 (   deoarece ° ° + ° 0 °  °  0 °), obţinem

2  2
+ − 1 = 0 (9.4)
2 2

Ecuaţia (9.4) reprezintă ecuaţia elipsei de semiaxe  şi 


 =    1 (  ) ı̂n cazul elipsei

142 CAPITOLUL 9. CONICE PE ECUAŢII REDUSE


Dreaptele de ecuaţie  = ±se numesc drepte directoare ale elipsei. Elipsa are

 
două drepte directoare de ecuaţii  = − şi  = iar punctele elipsei se găsesc ı̂ntre
 
   2
aceste drepte,  ≥ −  − şi  ≤   ( =  )
   
Observaţia 9.1 Axa  intersectează elipsa ı̂n punctele (− 0) şi ( 0) numite vârfurile
elipsei. Axa  intersectează elipsa tot ı̂n vârfuri, (0 ) (0 −) Axele  şi  sunt axe
de simetrie pentru elipsă. Punctul (0 0) numit centrul elipsei este centru de simetrie.

Reprezentarea grafică a elipsei:

Deoarece elipsa este simetrică faţă de axele de coordonate e suficient să reprezentăm
grafic funcţia
 : [0 ] →√ [0 ]

() =  2 − 2 
 0 () =  √−
2 −2  0

 0 () = − (2 −2√

) 2 −2
 0
2
y

0
0 1 2 3
x
2
y
1

-3 -2 -1 1 2 3
x
-1

-2

Tangenta la elipsă
0 0
+ 2 − 1 = 0 (9.5)
2 

Ecuaţia (9.5) a tangentei la elipsă dusă printr-un punct (0  0 ) de pe elipsă se obţine
prin dedublare.
Reprezentarea paramertică a elipsei:
 143
½
 =  cos 
  ∈ [0 2) 
 =  sin 

Exerciţiul 9.3 Fie elipsa de ecuaţie

2  2
+ − 1 = 0
6 3
Să se determine: vârfurile elipei, semiaxele elipsei, focarele elipsei, ecuaţiile dreptelor
directoare, excentricitatea
¡√ elipsei,
√ ¢ ecuaţiile paramerice ale elipsei, ecuaţiile tangentelor la
elipsă prin punctele  2 2   (1 3).
√ 0
√ √ 0
√
Vı̂rfurile ( 6√ 0)  (− 6 0)
√ (0 3)
√  (0 − 3)
√
2 = 6 ⇒ ¡√ = 6¢ 2 =¡ 3√ = ¢ 3  = 2 − 2 = 3
focarele  3 0  √0 − 3 0 
√
excentricitatea  = √36 = √12   = ±2 3 ecuaţiile dreptelor directoare
¡√ √ ¢
Verificăm dacă punctul  2 2 se găseşte pe elipsă.
2 2
+ − 1 = 0
6 3
Deducem
√ √tangenta la elipsă printr-un punct al ei prin dedublare:
 2  2
+ − 1 = 0
6 3
Verificăm dacă punctul  (1 3) se găseşte pe elipsă.
1 9
+ − 1 6= 0
6 3
Ducem tangenta la elipsă printr-un punct exterior ei.
Intersectăm dreapta  − 3 =  ( − 1) cu elipsa şi punem condiţia ca să intersecteze
elipsa
⎧ ı̂ntr-un singur punct
⎨  − 3 =  ( − 1)
2  2
⎩ + −1=0
6 3
(22 + 1) 2 + 4 (3 − 2 ) + 22 − 12 + 12 = 0 ⇒
∆ = 102 + 12 − 12 © √ √ ª
102 + 12 − 12 = 0,  ∈ 15 39 − 35  − 15 39 − 35
¡ √ ¢
 − 3 = 15 39 − 35 ( − 1) 
¡ √ ¢
 − 3 = − 15 39 − 35 ( − 1) 
Proprietatea optică a elipsei: reflectă lumina şi undele sonore. Orice rază de lumină
sau semnal care porneşte dintr-un focar este reflectat ı̂n celălalt focar.
144 CAPITOLUL 9. CONICE PE ECUAŢII REDUSE

9.0.3 Hiperbola
Definiţia 9.3 Hiperbola este locul geometric al punctelor din plan care au proprietatea
că diferenţa distanţelor la două puncte fixe,  şi  0 (numite focare) este constantă şi
egală cu 2  ∈ R+ .

Deducerea
° ° ° ecuaţiei
° hiperbolei. ° ° ° °
°−−→0 ° °−−→° °−−→° °−−→°
° ° − ° ° = 2   0 fixat, dacă ° 0 °  ° °
° ° ° ° ° ° ° °
°−−→° °−−→0 ° °−−→° °−−→0 °
sau ° ° − ° ° = 2 dacă ° °  ° ° 
Rezultă
p două ecuaţii
p cărora le corespund p cele două ramuri ale
p hiperbolei,
( + )2 +  2 − ( − )2 +  2 = 2 şi ( − ) °
2 + 2 −
° ° ( +
2 2
° ) °+  °= 2
°− −→ ° °−−→° °−−→ °
Prin calcul şi notăm 2 − 2 = 2 (   deoarece ° 0 ° − ° °  °  0 °) obţinem:

2  2
− 2 − 1 = 0 (9.6)
2 

Ecuaţia (9.6) reprezintă ecuaţia hiperbolei de semiaxe  şi 


Notăm  =  numită excentricitatea hiperbolei. Observăm că   1 ı̂n cazul

hiperbolei (  )
 
Hiperbola are două drepte directoare de ecuaţii  = − şi  = iar punctele
  2
hiperbolei se găsesc ı̂n exteriorul acestor drepte,  ≤ −  −  şi  ≥    (  =   )

Observaţia 9.2 Axa  intersectează hiperbola ı̂n punctele (− 0) şi ( 0) numite vârfurile
hiperbolei. Axa  se numeşte axă transversă. Axa  nu intersectează hiperbola. Axele
 şi  sunt axe de simetrie pentru hiperbolă. Punctul (0 0) numit centrul hiperbolei
este centru de simetrie.

Reprezentarea grafică a hiperbolei:

√ 2 √ 2
Din ecuaţia (9.6) a hiperbolei obţinem:  =  − 2 sau  = −  − 2 
 
Deoarece hiperbola este simetrică faţă de axele de coordonate e suficient să reprezentăm
grafic funcţia
 145

 : [0 ] →√ [0 ]

 () =  2 − 2 
 0 () =  √2−2  0
 0 () = − (2 −2√
) 2 −2
 0

Dreptele  = ±  sunt asimptote.

() 
Într-adevăr,  = lim = şi
→∞  µ ¶
√ 2 2

 = lim (() − ) = lim  −  −  = 0
→∞ →∞  

Dreptele  = ±  se numesc asimptotele hiperbolei.

y
6

0
0 2 4 6 8 10
x

y 6

4
2

-10 -5 5 10
-2 x
-4

-6

Tangenta la hiperbolă
0 0
− 2 − 1 = 0 (9.7)
2 
Ecuaţia (9.7) a tangentei la hiperbolă dusă printr-un punct (0  0 ) de pe hiperbolă se
obţine prin dedublare.
Observaţia 9.3 Hiperbola
2  2
− 2 + 1 = 0 (9.8)
2 
146 CAPITOLUL 9. CONICE PE ECUAŢII REDUSE

este numită şi hiperbola conjugată hiperbolei (9.6) Are aceleaşi asimptote, aceleaşi axe.
2  2
Exemplu de hiperbolă conjugată: 2 − 2 + 1 = 0
3 2
y 4
2

-4 -2 2 4
-2 x
-4

Dacă  =  hiperbola se numeşte echilateră şi are ecuaţia 2 − 2 = 2  Asimptotele

sale sunt bisectoarele axelor,  =  şi  = −
Exemplu de hiperbolă echilateră: 2 −  2 = 1
y 4

-4 -2 2 4
-2 x
-4

Tot hiperbolă echilateră este  = ±2  În acest caz asimptotele hiperbolei sunt axele
de coordonate.
Exemple:  = 22 (roşu) şi respectiv  = −22 (verde).

y
5

-5 -4 -3 -2 -1 1 2 3 4 5
x
-5

-10

Reprezentarea
½ paramertică a hiperbolei:
 =  ch 
  ∈ R
 =  sh 

9.0.4 Parabola
Definiţia 9.4 Parabola este locul geomertic al punctelor din plan egal depărtate de un
 147

punct fix,  , numit numit focar, şi o dreaptă dată, numită dreaptă directoare.

Deducerea ecuaţiei parabolei.

Pentru a deduce ecuaţia parabolei alegem un reper preferenţial: originea  a reperului
−→ −→ −→
se alege ı̂n vârful parabolei, versorul  este versorul vectorului  iar versorul  se alege
−
→
perpendicular pe  ı̂n 
−→ −→
Din felul ı̂n care am ales reperul R deducem că  =  şi dreapta directoare de
r 2
   2 2
ecuaţie  = −  Trebuie să avem  + = ( − ) +  ⇔ 2 +  + 2 = 2 −  +
2 2 2 4
2
+ 2 ⇔
4

 2 = 2 (9.9)

Tangenta la parabolă

0 = ( + 0 ) (9.10)

Ecuaţia (9.10) a tangentei la parabolă dusă printr-un punct (0  0 ) de pe parabolă se

obţine prin dedublare.

Observaţia 9.4 Excentricitatea parabolei este  = 1

Razele care pornesc din focar sunt reflectate de parabolă ı̂ntr-un fascicul paralel cu axa
 a parabolei. Această proprietate este folosită la construcţia farurilor.
O reprezentare parametrică a parabolei este  =   = 2 (2)

Aceste curbe se mai numesc conice nedegenerate (focarul nu aparţine dreptei directoare).
148 CAPITOLUL 9. CONICE PE ECUAŢII REDUSE

Conicele degenerate sunt:

9.1 Conice pe ecuaţii generale

−
→ − →
Fie reperul R = (0    ) ı̂ntr-un plan ()
Definiţia 9.5 Conica este locul georetric (Γ) al punctelor  din planul () ale căror
coordonate ( ), ı̂n raport cu reperul ortonormat R satisfac ecuaţia:
(Γ) :  ( ) := 11 2 + 212  + 22  2 + 210  + 220  + 00 = 0
unde 211 + 212 + 222 6= 0  ∈ R   ∈ {0 1 2}
(9.11)
Matriceal,µ ecuaţia conicei
¶ µ se¶scrie: µ ¶
¡ ¢ 11 12  ¡ ¢ 
  + 2 10 20 + 00 = 0
21 22  
−→ − →
Utilizând rotaţia şi translaţia realizăm o schimbare de reper de la reperul R = (0    )
la un reper adecvat orientat pozitiv, numit reper canonic, faţă de care conica (9.11) să aibă
cea mai simplă formă posibilă, numită forma canonică.
9.1. CONICE PE ECUAŢII GENERALE 149

9.1.1 Algoritmul de aducere la forma canonică a unei conice.

−→ − →
Pasul I. Se realizează rotaţia sistemului de axe, R = (    ) → R0 = ( −
→
1  −
→
2 )
astfel: µ ¶
11 12
Fie A = 
12 22
¯Calculăm ecuaţia caracteristică
¯
¯ 11 −  12 ¯
¯ ¯=0⇔
¯ 12 22 −  ¯

2 − (11 + 22 ) + 11 22 − 212 = 0 (9.12)

Corespunzător valorilor proprii 1 şi 2 avem vectorii proprii (− →1  −

→2 ) Fie −
 → 1 −
1 = k−
→
1k
→1 

−→
2 = k− 1 −
→
→2 versorii vectorilor proprii. (−
 →
1  −
→
2 ) dau direcţiile noilor axe 0 şi respectiv
 2k
 0 
−→ −→ → −
→ −→
Dacăµ− 1 = 1 ¶ + 2   −
→ 2 = 1  + 2  atunci matricea de rotaţie
1 1
R=
2 2
trebuie să indeplinească condiţia ca det R = 1 (avem ı̂n vedere posibilitatea ı̂nlocuirii unuia
din versori prin opusul său sau renumerotarea acestora) pentru a fi la fel orientată cu baza
canonică.
Facem
µ ¶ schimbarea
µ de
¶µ coordonate
¶
 1 1 0
=
 2 2 0
Ecuaţia conicei după rotaţie devine
0
1 02 + 2  02 + 210 0 + 2020  0 + 000 = 0
Observăm că ı̂n urma rotaţiei dispare termenul ı̂n 0  0 .
Pasul II.
Efectuăm translaţia reperului, R0 = ( − →
1  −
→
2 ) → R00 = ( −→
1  − →
2 ).
Dacă 1 2 6= 0 conica va fi o conică cu centru.
Restrângem
µ pătratele şi efectuăm
¶ µ o translaţie ¶
0 0 0
  020 0 020 2 ( )2 (0 )2
1  + 2  + ( ) + 2  + 2  + ( ) + 000 − 10 − 20 = 0 ⇔
02 10 0 10 2 02
1 1 2 2 1 2
µ 0 ¶2 µ ¶2 0
 0 ( )2 (0 )2
1 0 + 10 + 2  0 + 20 + 000 − 10 − 20 = 0
1 2 1 2
Notăm
⎧ 0
⎪
⎪ 
⎨  = 0 + 10
1
0
⎪
⎪ 
⎩  =  0 + 20
2
0
(10 )2 (0 )2
2
şi obţinem: 1  + 2  + 00 − 2 0
− 20 = 0 care reprezintă forma canonică a
1 2
conicei. Centrul conicei va fi
150 CAPITOLUL 9. CONICE PE ECUAŢII REDUSE
⎧ 0
⎪
⎪ 10
⎨  =−
0
1
0
⎪
⎪ 
⎩  0 = − 20
2
ı̂n reperul R = ( −
0 →
1  −
→
2 ⎛
) Coordonatele
⎞ centrului conicei raportate la reperul iniţial,
0
µ ¶ µ ¶ − 10
0 1 1 ⎜ ⎜ 01 ⎟
⎟
=
0 2 2 ⎝ 20 ⎠
−
2
reprezintă originea reperului R = ( −
00 →
1  −
→
2 ) (0  0 )
Discuţia tipului conicei
0
0 (10 )2 (020 )2
1 2 00 − − Tipul conicei
1 2
+ + + elipsă imaginară
+ + - elipsă reală
+ - hiperbolă
+ + hiperbolă
+ + 0 un punct
+ - 0 două drepte concurente
- + două drepte concurente
Desenăm graficul conicei ı̂n noul sistem de axe. (exemplele 9.1,9.2). Algoritmul se
opreşte.
Pasul III Dacă 1 2 = 0. În acest caz o valoare proprie este nulă deoarece(ambele
valori proprii nu pot fi nule). Presupunem că 2 6= 0
0
Vom obţine 2 ( 0 )2 + 210 0 + 2020  0 + 000 = 0 Restrângem pătratele şi efectuăm o
translaţie
Ã
0
µ 0 ¶2 !
 20 (0 )2 0 0
2  02 + 2 20  0 + = 20 − 00 − 210 0 ⇔
2 2 2
µ ¶2 Ã 0 020
!
 0
20 0 00 − 
2  0 + = −210 0 + 0
2

2 10
Notăm
⎧
⎪ 0
⎪  =  0 + 20
⎨ 2
0 020
⎪
⎪ 00 − 2
⎩  = 0 + 0
10
iar forma canonică va fi: 0
2 0 2 210
2  = −210  ⇔  = − 
2
0 0
Dacă 10 = 0 conica se reduce la două drepte confundate. Dacă 10 6= 0 conica este o
parabolă.
Vı̂rful parabolei va fi şi originea noului reper. Coordonatele originii ı̂n sistemul rotit vor
9.1. CONICE PE ECUAŢII GENERALE 151

0 0
0 00 − 202
fi:  0 = − 20  0 = − 0  În sistemul iniţial coordonatele originii se obţin aplicı̂nd
2 10
rotaţia: ⎛ ⎞
020
µ ¶ µ ¶ −
0 1 2 ⎜ ⎜ 02 020 ⎟ 
⎟
= ⎝ 00 − 2 ⎠
0 1 2
− 0
10
Se desenează parabola. Algoritmul se opreşte. (Exemplul 9.3)

9.1.2 Exemple
Exemplul 9.1 Să se aducă la forma canonică conica
52 + 8 + 5 2 − 18 − 18 + 9 = 0
şi să se reprezinte grafic.

Rezolvare:
µ Matriceal,
¶ µ ecuaţia
¶ conicei seµscrie¶
¡ ¢ 5 4  ¡ ¢ 
  −2 9 9 +9=0
4 5  µ ¶
5 4
Matricea formei pătratice este 
4 5
Ecuaţia caracteristică este 2 − 10 + 9 = 0 ⇒ 1 = 1 2 = 9
Vectorii proprii se obţin rezolvând sistemele:
½
41 + 42 = 0 ³ ´
⇒− →1 = −

→ − →
 −  ⇒− → −→ −
1 = √12  − 
→
½ 41 + 42 = 0 ³ ´
−41 + 42 = 0 →2 = −→ − → −→ −
→
⇒−   +  ⇒− →
2 = √12  +  
41 − 42 = 0
Matricea
à de rotaţie
! este:
√1 √1
R= 2 2  det R = 1
−1
√ √1
2 2
Transformarea
µ ¶ Ã 1 coordonatelor !µ ¶este dată de
√ √ 1 0
 2 2 
= −1 √1
 √
2 2
0
à !µ ¶Ã 1 !µ ¶
¡ 0 0 ¢ √12 − √12 5 4 √
2
√1
2 0
  √1 √1 −1 √1
−
2 2
4 5 √
2 2
0
à !µ ¶
¡ ¢ √12 √12 0
−2 9 9 −1 √1
+9=0
√
2 2
0
√ £ √ ¤
(0 )2 + 9( 0 )2 − 18 0 2 + 9 = 0 ⇔ (0 )2 + 9 ( 0 )2 − 2 0 2 + 2 − 9 = 0 ⇔
√
(0 )2 + 9( 0 − 2)2 − 9 = 0
Conica
½ este o elipsă. Notăm
 = 0 √

 = 0 − 2
152 CAPITOLUL 9. CONICE PE ECUAŢII REDUSE

2
Forma canonică este  2 + 9 2 − 9 = 0 ⇔ +  2 − 1 = 0
9
Originea reperului ı̂n care conica are forma canonică este
µ ¶ Ã 1 1
!µ ¶ µ ¶
 √ √ 0 1
= −1
2 2 √ =
 √ √1 2 1
2 2

Trasarea graficului:
−
→ − →
-rotaţia sistemului de axe: reperul R = (;    ) trece ı̂n reperul R0 = (; −
→
1  −
→
2 )
³ ´ ³ ´
0 0 −
→ 1 −→ − → − → 1 −→ − →
Sensul axelor (   ) este dat de vectorii 1 = 2  −   2 = 2  +  
√ √

−→ − →
R = (;    ) ⇒ R0 = ( −
→
1  −
→
2 )

Figura 8.7.
-translaţia sistemului de axe: reperul R0 = ( −
→
1  −
→
2 ) trece ı̂n reperul R00 = ( −
→
1  −
→
2 )
unde (1 1)

ı̂n acest ultim reper trasăm graficul elipsei:

9.1. CONICE PE ECUAŢII GENERALE 153

Fig. 8.8

Exemplul 9.2 Să se aducă la forma canonică conica

32 − 4 − 2 + 4 − 3 = 0
şi să se traseze graficul.

Rezolvare:µ Matriceal,¶ecuaţia
µ ¶ conicei se scrieµ ¶
¡ ¢ 3 −2  ¡ ¢ 
  + 2 −1 2 −3=0
−2 0  
µ ¶
3 −2
Matricea formei pătratice este 
−2 0
Ecuaţia caracteristică este 2 − 3 − 4 = 0 ⇒ 1 = −1 2 = 4
Vectorii
½ proprii se obţin rezolvând sistemele:
41 − 22 = 0 ³ ´
−→ −
→ −
→ −
→ 1 −
→ −
→
⇒ 1 =  + 2  ⇒ 1 = 5  + 2 
√
−21 + 2 = 0
½ ³ ´
−1 − 22 = 0 →2 = −2− → − → −
→ − →
⇒−   +  ⇒− →
2 = √15 −2  + 
−21 − 42 = 0
à !
√1 −2
√
R= 5 5  det R = 1
√2 √1
5 5
Transformarea
µ ¶ Ã 1 coordonatelor !µ ¶este dată de
√ −2
√ 0
 5 5 
= √2 √1
 0
à 5 5
!µ ¶Ã 1 !µ ¶
¡ 0 0 ¢ √1 √2 3 −2 √ −2
√ 0
  5 5 5 5 +
2 1 √2 √1
− √5 √5 −2 0 5 5
0
à !µ ¶
¡ ¢ √15 √ −2
5 0
+2 −1 2 √2 √1
−3=0⇔
5 5
0
√ √
4( 0 )2 − (0 )2 + 65 0 5 + 85  0 5 − 3 = 0 ⇔
154 CAPITOLUL 9. CONICE PE ECUAŢII REDUSE
¡ √ ¢ ¡ √ ¢
4 ( 0 )2 + 25  0 5 + 15 − (0 )2 − 65 0 5 + 95 − 2 = 0 ⇔
³ √ ´2 ³ ´2
4  0 + 55 − 0 + √35 − 2 = 0

Conica este o hiperbolă. Notăm

(
 = 0 − √35
√ 
 =  0 + 55

2
Forma canonică este 4 2 −  2 − 2 = 0 ⇔ − + 2 2 − 1 = 0
2
Originea reperului ı̂n care conica are forma canonică este
µ ¶ Ã 1 −2 ! Ã 3 ! µ ¶
 √ √ √ 1
5 5 5
= 2 1
√
5
=
 √
5
√
5 −5 1

Trasarea graficului:
−
→ −
→
-rotaţia sistemului de axe: reperul R = (;  ³  ) trece ´ı̂n reperul R0³= ( −
→
1  −
→
2´)
0 0 −
→ 1 −
→ −
→ −→ 1 −
→ −→
Sensul axelor (   ) este dat de vectorii 1 = √5  + 2  şi 2 = √5 −2  +  
−→ − →
R = (;    ) ⇒ R0 = ( −
→
1  −
→
2 )

-translaţia sistemului de axe: reperul R0 = ( −

→
1  −
→
2 ) trece ı̂n reperul R00 =
−
→ −
→
( 1  2 )unde (1 1)

ı̂n acest ultim reper trasăm graficul:

9.1. CONICE PE ECUAŢII GENERALE 155

y 4

-4 -2 2 4
x
-2

-4

Exemplul 9.3 Să se aducă la forma canonică şi să se deseneze conica:
2 − 4 + 4 2 − 6 + 2 + 1 = 0

Rezolvare:µ Matriceal,¶ecuaţia
µ ¶ conicei se scrieµ ¶
¡ ¢ 1 −2  ¡ ¢ 
  + 2 −3 1 +1=0
−2 4  µ ¶ 
1 −2
Matricea formei pătratice este 
−2 4
Ecuaţia caracteristică este 2 − 5 = 0 ⇒ 1 = 0 2 = 5
Vectorii
½ proprii se obţin rezolvând sistemele: pentru 1 = 0
1 − 22 = 0 ³ ´
⇒− →1 = 2−

→ − →
 +  ⇒− → −
→ −
1 = √15 2  + 
→
−21 + 42 = 0
½ 2 = 5
pentru
−41 − 22 = 0 ³ ´
⇒− →2 = −

→ −→
 −2  ⇒− → −
→
2 = √15  − 2 
−
→
−2
à 1 − 12 =!0
√2 √1
5 5  det R = −1
R= √1 −2
√
5 5
³ ´
−
→ −
→
Pentru ca det R = 1 schimbăm sensul vectorului −
→
2  −
→
2 = √1
5
−  + 2   deci ma-
tricea deÃrotaţie va !
fi
√2 −1
√
= 5 5 
√1 √2
5 5
Transformarea
µ ¶ Ã 2 coordonatelor !µ ¶este dată de
√ −1
√ 0
 5 5 
= 1 2
 √
5
√
5
0
à !µ ¶ à 2 −1 ! µ 0 ¶
¡ 0 0 ¢ √25 √1
5 1 −2 √
5
√
5 
  1 2 1 2 +
− 5√ √
5
−2 4 √
5
√
5
0
à !µ ¶
¡ ¢ √25 √ −1
5 0
+2 −3 1 √1 √2
+1=0⇔
5 5
0
√ √ ³ ´ √
2 0 1
5( ) − 2 5 + 2 5 + 1 = 0 ⇔ 5 ( ) + 5  + 5 − 20 5 = 0 ⇔
0 2 0 0 0 2 √
156 CAPITOLUL 9. CONICE PE ECUAŢII REDUSE
³ ´2 √
5 0 + √1 − 20 5 = 0
5

Notăm
½
 = 0
√1

 = 0 + 5
2
Forma canonică este  2 − √  = 0
5
√
Vârful parabolei va fi ı̂n punctul (0 −1 5) coordonatele punctului fiind ı̂n sistemul
rotit. În sistemul iniţial coordonatele vârfului parabolei vor fi
µ ¶ Ã 2 −1 ! µ ¶ µ 1 ¶
 √
5
√
5
0 5
= √1 √2
−1 = 2
 5 5
√
5
− 5

( 15  −2
5
)
Trasarea graficului:
−
→ − →
-rotaţia sistemului de axe: reperul R = (;    ) trece ı̂n reperul R0 = ( −
→
1  −
→
2 )
³ ´ ³ ´
−
→ − → → √1 − → −→
1 = √15 2  +   −
Sensul axelor (0   0 ) este dat de vectorii −
→ 2 = 5  − 2  
−→ − →
R = (;    ) ⇒ R0 = ( −
→
1  −
→
2 )

-translaţia sistemului de axe: reperul R0 = ( −

→
1  −
→
2 ) trece ı̂n reperul R00 =
−
→ −
→
( 1  2 ) unde  va fi vârful parabolei

ı̂n acest ultim reper trasăm graficul parabolei:

9.1. CONICE PE ECUAŢII GENERALE 157

y 4

-4 -2 2 4
x
-2

-4

Exemplul 9.4 Să se aducă la forma canonică şi să se deseneze conica:
2 + 2 +  2 + 2 + 2 − 3 = 0

Rezolvare:
µ Matriceal,
¶ µ ecuaţia
¶ conicei seµscrie¶
¡ ¢ 1 1  ¡ ¢ 
  +2 1 1 −3=0
1 1  µ ¶ 
1 1
Matricea formei pătratice este  Ecuaţia caracteristică este 2 − 2 = 0 ⇒
1 1
1 = 0 2 = 2
Vectorii
½ proprii se obţin rezolvând sistemele: pentru 1 = 0
1 + 2 = 0 ³ ´
⇒− →1 = −→ − →
 −  ⇒− → −→ −
1 = √12  − 
→
1 + 2 = 0
½ 2 = 5
pentru
−1 + 2 = 0 ³ ´
⇒− →2 = −

→ − →
 +  ⇒− → −→ −
2 = √12  + 
→
− 2 = 0
1 Ã !
√1 √1
R= 2 2  det R = 1
− √12 √1
2
Transformarea
µ ¶ Ã 1 coordonatelor ! µ este ¶ dată de
 √ √1  0
= 2 2
 − √12 √12 0
à !µ ¶Ã 1 !µ ¶
¡ 0 0 ¢ √12 − √12 1 1 √
2
√1
2 0
  √1 √1
+
2 2
1 1 − √12 √12 0
à !µ ¶
¡ ¢ √12 √1
2 0
+2 1 1 − 3 = 0
− √12 √12 0
√ √
2 02 + 2 0 2 − 3 = 0 ⇔ 2 02 + 2 0 2 + 1 − 4 = 0 ⇔
¡ 0√ ¢2 ¡ √ ¢¡ √ ¢
 2 + 1 − 4 = 0 ⇔  0 2 − 1  0 2 + 3 = 0 ⇒conica reprezintă două drepte
paralele
µ 0 ¶ Ã 1 !µ ¶ µ √ √ ¶
 √ − √1  1
√2 − 12 √2
= 2 2 = 2
0 √1 √1  1
 2 + 12  2
2 2 2
√ √ √ √
 0 2 − 1 = 0 ⇒ ( 12  2 + 12  2) 2 − 2 = 0 ⇒  +  − 1
158 CAPITOLUL 9. CONICE PE ECUAŢII REDUSE
√ √ √ √
 0 2 + 3 = 0 ⇒ ( 12  2 + 12  2) 2 + 3 = 0 ⇒  +  + 3 = 0
 = −3 −   = 1 − 
6
y
4

-4 -2 2 4
-2 x
-4

-6

-8