Capitolul 4

Transformări liniare

În acest capitol definim aplicaţii pe spaţii liniare de dimensiune finită.

Fie (X + · R) şi (Y + · R) spaţii liniare (vectoriale).
Definiţia 4.1 O aplicaţie  : X → Y se numeşte transformare liniară (aplicaţie liniară
sau funcţie liniară sau operator liniar sau morfism de spaţii liniare) dacă satisface
condiţiile:
a)
∀u v ∈ X :  (u + v) =  (u) +  (v) (4.1)
(numită proprietatea de aditivitate a aplicaţiei  )
b)
∀ ∈ R ∀u ∈X :  (u) =  (u) (4.2)
(numită proprietatea de omogeneitate a aplicaţiei  ).
Se obţine prin inducţie
Ã relaţia
!
X X
  x =   (x )  ∀ ∈ R ∀x ∈ X   = 1  (4.3)
=1 =1

Teorema 4.1 (Teorema de caracterizare a transformărilor liniare)

Condiţia necesară şi suficientă ca o transformare să fie liniară este:
∀ ∈ R ∀  ∈ X :  ( + ) =  () +  () (4.4)
Demonstraţie.
Necesitatea. Presupunem că  este o transformare liniară. Conform Definiţiei 4.1
(41) (42)
∀ ∈ R ∀u v ∈ X :  (u + v) =  (u) +  (v) =  (u) +  (v)
Suficienţa. Considerând ı̂n (4.4)  = 1 rezultă (4.1). Considerând ı̂n (4.4) v = θX şi
folosind Observaţia 4.1 rezultă (4.2).¥
Vom nota L(X,Y) = { |  : X → Y  transformare liniară} 
În cazul particular al endomorfismelor (X = Y), vom nota L(X,X) =L(X).

63
64 CAPITOLUL 4. TRANSFORMĂRI LINIARE

Teorema 4.2 (L(X,Y) + · R) este un spaţiu liniar.

Demonstraţie.
Definim legea internă din L(X,Y). Fie ( ) ∈ L(XY) × L(X,Y) şi introducem suma
lor prin ( + )(u) =  (u) + (u) ∀u ∈ X Folosind definiţia sumei a două transformări,
liniaritatea şi Teorema 4.1 obţinem:
∀( ) ∈ L(XY) × L(X,Y):( + )(u + v) =  (u + v) + (u + v) =  (u) +
 (v) + (u) + (v) = ( (u) + (u)) + ( (v) + (v)) = ( + )(u) + ( + )(u)
∀ ∈ R ∀u ∈ X adică  +  ∈ L(XY)
Definim legea externă din L(X,Y). Introducem produsul dintre un scalar şi o transfor-
mare
∀ ∈ L(X,Y) ∀ ∈ R : ( )(u) =  (u) ∀u ∈ X
Folosind definiţia produsului dintre un scalar şi o transformare, liniaritatea ei şi Teorema
4.1 obţinem:
∀(  ) ∈ × L(X,Y):( )(u+v) =  ( (u + v)) = ( (u)+ (v)) = ( (u))+
 (v) = ( )(u) + ( (u) ∀( u) ∈ R × X adică  ∈ L(XY)
Având definite aceste operaţii se verifică uşor că (L(XY) +) este grup comutativ şi
sunt satisfăcute axiomele 1 − 4 din Definiţia 2.1 a spaţiului liniar.¥

Definiţia 4.2 O transformare liniară  se numeşte monomorfism, epimorfism sau

izomorfism după cum  este respectiv injectivă, surjectivă sau bijectivă.
Dacă X = Y atunci aplicaţia liniară  se numeşte endomorfism. Un endomorfism
bijectiv se numeşte automorfism.

Observaţia 4.1 Dacă ı̂n Definiţia 4.1, a) ı̂nlocuim u = v = θX obţinem  (θX ) =  (θX ) +
 (θ X ) de unde rezultă că

 (θX ) = θ Y  (4.5)

unde X şi respectiv Y sunt vectorii nuli din R-spaţiile liniare X şi respectiv Y. Condiţia
(4.5) este doar o condiţie necesară ca o aplicaţie să fie liniară. De aici rezultă că dacă
 (θ X ) 6= θY atunci  nu este liniară.

Exemplul 4.1 Fie aplicaţia  : R3 → R2 , definită prin  (x) = (1 + 23  1 + 2 − 3 )

∀x = (1  2  3 ) ∈ R3  Obsrvăm că  ((0 0 0)) = (0 0) este posibil ca  să fie transformare
liniară; de aceea se verifică prin calcul condiţiile (4.1) şi (4.2). Rezultă  este o este o
transformare liniară .

Exemplul 4.2 Aplicaţia  : R2 → R3 , definită prin  (x) = (1 + 1 2  1 + 2 ) ∀x =

(1  2 ) ∈ R2 nu este o transformare liniară deoarece  (θR2 ) = (1 0 0) conform observaţiei
4.1 unde θR2 = (0 0)
4.1. MATRICEA UNEI TRANSFORMĂRI LINIARE 65

Teorema 4.3 Fie (X + · R) (Y + · R) şi (Z + · R) spaţii liniare şi  ∈ L(X Y),  ∈
L(Y Z) Atunci  ◦  ∈ L(X,Z) (compunerea a două transformări liniare este o transfor-
mare liniară) unde (◦ )(u) = ( (u)) ∀u ∈ X. Mai mult, dacă  şi  sunt izomorfisme,
atunci  ◦  este izomorfism.
Pentru orice izomorfism  ∈ L(X Y) aplicaţia inversă  −1 ∈ L(Y X) (inversul unui
izomorfism liniar este un izomorfism liniar), unde ∀v ∈ Y : −1 (v) = u ⇔  (u) = v este
un izomorfism.

Demonstraţie. Fie ∀( u v) ∈ R × X2 : ( ◦  )(u + v) = ( (u + v)) = ( (u) +

 (v)) = ( (u)) + ( (v)) = ( ◦  )(u) + ( ◦  )(v)
Dacă  şi  sunt bijective, atunci  ◦  este bijectivă, deci  ◦  este izomorfism.
Dacă  este bijecţie rezultă că  −1 este bijecţie.
Demonstrăm că  −1 este o transformare liniară. Fie ∀(,w1  w2 ) ∈ R×Y2 ⇒ ∃(u1  u2 ) ∈
X2 :  (u1 ) = w1   (u2 ) = w2 :  −1 (w1 +w2 ) =  −1 ( (u1 ) +  (u2 )) =  −1 ( (u1 +
u2 )) = ( −1 ◦  )(u1 + u2 ) = u1 + u2 =  −1 (w1 ) +  −1 (w2 ) deci  −1 (w1 +w2 ) =
 −1 (w1 ) +  −1 (w2 )¨

4.1 Matricea unei transformări liniare

Teorema 4.4 Fie (X + · R) şi (Y + · R) spaţii liniare, dimR X =  dimR Y =  şi
 ∈ L(X,Y). Dacă 1 = (e1      e ) este o bază ı̂n (X + · R) şi 2 = (e01      e0 ) o bază
ı̂n (Y + · R) atunci există o matrice unică P ∈ M× (R) P = ( )=1=1 astfel ı̂ncât
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
 (e1 ) e01
⎜ .. ⎟ ⎜ . ⎟
⎝ . ⎠ = P ⎝ .. ⎠  (4.6)
 (e ) e0

⎞⎛ ⎛ ⎞
e1 e01
⎜ ⎟ ⎜ .. ⎟ 
Dacă u ∈ X, u = (1     ) ⎝ ... ⎠ are imaginea  (u) = (1     ) ⎝ . ⎠
e e0
atunci
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
1 1
⎜ .. ⎟ ⎜ . ⎟
⎝ . ⎠ = P ⎝ .. ⎠  (4.7)
 

Demonstraţie. Demonstrăm existenţa matricei  Dacă 1 = (e1      e ) este o bază ı̂n

(X + · R) vectorii  (e ) ∈ Y  = 1  au descompunerile ı̂n raport cu baza 2 de forma:
66 CAPITOLUL 4. TRANSFORMĂRI LINIARE
⎧
⎪ P

⎪
⎪  (e1 ) = 1 e0
⎪
⎪
⎪
⎪
=1
⎪
⎪ · · ·
⎪
⎨ P
 (e ) =  e0  unde  ∈ R  = 1   = 1 
⎪
⎪ =1
⎪
⎪
⎪
⎪ · · ·
⎪
⎪ P

⎪
⎪  (e ) =  e0
⎩ 
=1
echivalentă cu scrierea matriceală
⎛ ⎞ ⎛ ⎞⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎛ ⎞
 (e1 ) 11 · · · 1 e01  (e1 ) e01
⎜ .. ⎟ ⎜ .. .. ⎟⎜ .. ⎟ ⇔ ⎜ .. ⎟ ⎜ .. ⎟ 
⎝ . ⎠=⎝ . . ⎠⎝ . ⎠ ⎝ . ⎠ = P ⎝ . ⎠
 (e ) 1 · · ·  e0
 (e ) e0 (4.8)

ceea ce reprezintă relaţia (4.6).

Matricea  este unică datorită unicităţii descompunerii unui vector după⎛ vectorii
⎞ bazei.
e1
⎜ .. ⎟
Demonstrăm relaţia (4.7). Fie  ∈ L(X,Y) şi u ∈ X, u = (1     ) ⎝ . ⎠  Atunci
e
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
 (e1 ) e01
⎜ .. ⎟ ⎜ .. ⎟
 (u) = (1     ) ⎝ . ⎠ = (1     ) ⎝ . ⎠  Utilizând relaţia (4.8) rezultă:
 (e ) 0
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
e01 e01
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
(1     ) P ⎝ ... ⎠ = (1     ) ⎝ ... ⎠ ⇒ (1     ) P = (1     )
e0 e0
Prin transpunere rezultă relaţia (4.7).¥

Exemplul 4.3 Fie aplicaţia  ∈ L(R3 R4 ) definită prin

 (x) = (1 + 2  1 + 3  2 − 3  1 − 2 + 23 ) ∀x = (1  2  3 ) ∈ R3 
a) Să se determine matricea lui  ı̂n bazele canonice din (R3  + · R) şi respectiv
4
(R  + · R) 
Baza canonică din (R3  + · R) este 1 = (e1 = (1 0 0)  e2 = (0 1 0)  e3 = (0 0 1)) iar
cea din (R4  + · R) este 2 = (e01 = (1 0 0 0)  e02 = (0 1 0 0)  e03 = (0 0 1 0)  e04 = (0 0 0 1))
b) Să se determine matricea lui  ı̂n bazele
1 = (f1 = (1 1 −1) f2 = (1 −1 1) f2 = (−1 1 1)) şi respectiv
2 = (f10 = (0 1 1 1) f20 = (1 0 1 1) f30 = (1 1 0 1) f40 = (1 1 1 0)) 

Rezolvare.
a) Calculăm  (e1 ) = (1 1 0 1) = 1 · e01 + 1 · e02 + 0 · e03 + 1 · e04 
(1 1 0 1) coloana ı̂ntâia a matricei lui 1 ( )2 
 (e2 ) = (1 0 1 −1) = 1 · e01 + 0 · e02 + 1 · e03 + (−1) · e04 
 (e3 ) = (0 1 −1 2) = 0 · e01 + 1 · e02 + (−1) · e03 + 2 · e04 
4.1. MATRICEA UNEI TRANSFORMĂRI LINIARE 67
⎛ ⎞
1 1 0
⎜ 1 0 1 ⎟
1 ( )2 = ⎝
⎜ ⎟
0 1 −1 ⎠
1 −1 2
b) Calculăm  (f1 ) = (1 + 1 1 − 1 1 + 1 1 − 1 − 2) = (2 0 2 −2) =
X4
= 1 f0 = − 43 (0 1 1 1) + 23 (1 0 1 1) − 43 (1 1 0 1) + 83 (1 1 1 0)
=1
 (f2 ) = (1 − 1 1 + 1 −1 − 1 1 + 1 + 2) = (0 2 −2 4) =
X4
= 2 f0 = 43 (0 1 1 1) − 23 (1 0 1 1) + 10
3
(1 1 0 1) − 83 (1 1 1 0)
=1
 (f3 ) = (−1 + 1 −1 + 1 1 − 1 −1 − 1 + 2) = (0 0 0 0) =
X 4
= 3 f0 = 0(0 1 1 1) + 0(1 0 1 1) + 0(1 1 0 1) + 0(1 1 1 0)
⎛ =1 ⎞ ⎛ ⎞
0 1 1 1 2 0 0 1 0 0 0 − 43 34 0
⎜ 1 0 1 1 0 2 0 ⎟ ⎜ 2 2
0 ⎟
⎜ ⎟, row echelon form: ⎜ 0 1 0 0 3 4 −103 ⎟
⎝ 1 1 0 1 2 −2 0 ⎠ ⎝ 0 0 1 0 − 0 ⎠
3 3
1 1 1 0 −2 4 0 0 0 0 1 83 − 83 0
⎛ 4 4 ⎞
−3 3 0
⎜ 2 −2 0 ⎟
P =1 ( )2 = ⎜ 3 3
⎝ − 4 10 0 ⎠ ¨
⎟
3 3
8
3
− 83 0

Definiţia 4.3 Fie (X + · R) şi (Y + · R) două spaţii liniare, dimR X =  dimR Y =
 1 = ( )=1  2 = (e0 )=1 două baze ı̂n X şi respectiv Y iar  ∈ L(X,Y). Matricea
P ∈ M× (R) ale cărei coloane sunt coordonatele vectorilor  (e )  = 1  ı̂n baza 2
din spaţiul liniar Y se numeşte matricea asociată transformării liniare  ı̂n raport cu
perechea de baze (1  2 ) 

Folosim notaţia P = 1 ( )2 

Observaţia 4.2 Relaţia (4.7) scrisă sub forma

⎛ ⎞ ⎛ ⎞
1 1
⎜ .. ⎟ ⎜ .. ⎟
⎝ . ⎠ =1 ( )2 ⎝ . ⎠ (4.9)
 

se numeşte ecuaţia matriceală a transformării liniare 

În cazul endomorfismelor are loc următoarea legătura ı̂ntre matricele endomorfismului
ı̂n două perechi de baze.
68 CAPITOLUL 4. TRANSFORMĂRI LINIARE

Teorema 4.5 (Legea de schimbare a matricei unui endomorfism la schimbarea

bazelor) Fie (X + · R) spaţiu liniar, dimR X =  şi  ∈ L(X,X). Fie 1 = (e )=1 ,
A
2 = (e0 )=1 două baze ı̂n (X + · R) şi 1 → 2  Atunci are loc relaţia:

2 ( )2 = A−1 ·1 ( )1 · A (4.10)

A
Demonstraţie. Din faptul că 1 → 2 şi definiţia matricii schimbării de bază rezultă că
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
e01 e1
⎜ .. ⎟ ⎜ . ⎟
⎝ . ⎠ =  ⎝ .. ⎠ (4.11)
0
e e

Fie  ∈ L(X,X) Folosim ecuaţia matriceală a transformării liniare  ı̂n perechea de

baze (1  1 )  (4.6) (ı̂n care Y = X şi 2 = 1 ):
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
 (e1 ) e1
⎜ .. ⎟ ⎜ . ⎟
⎝ . ⎠ = P ⎝ .. ⎠  P =1 ( )1  (4.12)
 (e ) e

Folosim ecuaţia matriceală a transformării liniare  ı̂n perechea de baze (2  2 )

⎛ ⎞ ⎛ ⎞
 (e01 ) e01
⎜ .. ⎟ ⎜ . ⎟
⎝ . ⎠ = Q ⎝ .. ⎠  Q =2 ( )2 
 (e0 ) e0

Dar
⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎛ ⎞
 (e01 ) e01 e1
⎜ .. ⎟ ⎜ . ⎟ ⎜ . ⎟
⎝ . ⎠ = Q ⎝ .. ⎠ = Q  ⎝ .. ⎠
 (e0 ) e0 e
Aplicând
⎛ transformarea
⎞ ⎛ liniară
⎞ T relaţiei (4.11)
⎛ obţinem
⎞
0
 (e1 )  (e1 ) e1
⎜ .. ⎟ ⎜ . ⎟ (412)   ⎜ .. ⎟
⎝ . ⎠ = A ⎝ .. ⎠ = A P ⎝ . ⎠
0
 (e )  (e ) e
Din unicitatea descompunerii rezultă
Q A = A P ⇔ AQ = PA
De unde rezultă
Q = A−1 PA
Exemplificăm conţinutul teoremei prin următoarea schemă:
1 ( )1
X1 → X1
A↓ ↓A
2 ( )2
X2 → X2
4.1. MATRICEA UNEI TRANSFORMĂRI LINIARE 69

= −1
2 ( )2 1 ( ) 1 ¥
Formula (4.10) se numeşte formula de schimbare a matricei unei transformări
liniare  ∈ L(X,X) la schimbarea bazei ı̂n spaţiul liniar (X + · R)

Exemplul 4.4 Fie aplicaţia  ∈ L(R3  R3 ) definită prin

 (x) = (1 + 2  1 + 3  2 − 3 ) ∀x = (1  2  3 ) ∈ R3 
Să se determine matricea lui  ı̂n baza canonica din R3   = (e1 = (1 0 0) e2 =
(0 1 0) e3 = (0 0 1)) si in baza
1 = (u1 = (1 1 −1) u2 = (1 −1 1) u2 = (−1 1 1)) .

Rezolvare. Observăm că  este un endomorfism deci folosim relaţia (4.10). Determinăm
matricea lui  ı̂n baza canonică,  ( ) = P
 (e1 ) = (1 1 0) = 1(1 0 0) + 1(0 1 0) + 0(0 0 1)
 (e2 ) = (1 0 1) = 1(1 0 0) + 0(0 1 0) + 1(0 0 1)
⎛ 1 −1) = 0(1
 (e3 ) = (0 ⎞ 0 0) + 1(0 1 0) − 1(0 0 1)
1 1 0
 ( ) = ⎝ 1 0 1 ⎠
0 1 −1 ⎛ ⎞
1 1 −1
Determinăm matricea de trecere de la baza  la baza 1  A = ⎝ 1 −1 1 ⎠ 
⎛ 1 1 ⎞ −1 1 1
2 2
0
Inversa matricei A este A−1 = ⎝ 12 0 12 ⎠ 
0 12 21
Rezultă ⎛ 1 1 ⎞⎛ ⎞⎛ ⎞
2 2
0 1 1 0 1 1 −1
1 ( )1 = A
−1
· ( ) · A = ⎝ 12 0 12 ⎠ ⎝ 1 0 1 ⎠ ⎝ 1 −1 1 ⎠ =
⎛ ⎞ ⎛ 0 12⎞ 12 ⎛ 0 1 −1 ⎞ −1 1 1
1 1
1 2 2 1 1 −1 1 1 0
= ⎝ 1
1 −2 1 ⎠⎝
1 −1 1 ⎠ = ⎝ 2 −1 0 ⎠ 
2
1 1
2 2
0 −1 1 1 1 0 0
Acelaşi rezultat ı̂l obţinem dacă calculăm  (u )  = 1 3 şi descompuneam aceşti vectori
după vectorii bazei 2 
 (u1 ) = (2 0 2) = 1(1 1 −1) + 2(1 −1 1) + 1(−1 1 1)
 (u ) = (0 2 −2) = 1(1 1 −1) − 1(1 −1 1) + 0(−1 1 1)
 (u ) = (0 0 0)⎛= 0(1 1 −1)⎞+ 0(1 −1 1) + 0(−1 1 1)
1 1 0
Deci 1 ( )1 = ⎝ 2 −1 0 ⎠ ¨
1 0 0

Definiţia 4.4 Matricele A şi C−1 AC se numesc matrice asemenea.

Observaţia 4.3 Matricele unui endomorfism  ∈ L(X) relativ la două baze alese ı̂n X
sunt matrice asemenea.
70 CAPITOLUL 4. TRANSFORMĂRI LINIARE

Teorema 4.6 Fie (X + · R) (Y + · R) şi (Z + · R) trei spaţii liniare, dimR X = 
dimR Y =  dimR Z =  şi  ∈ L(X,Y),  ∈ L(Y,Z). Fie 1 = (e )=1  2 = (e0 )=1 
3 = (e00 )=1 baze ı̂n (X + · R) (Y + · R) şi respectiv ı̂n (Z + · R) Atunci are loc
relaţia:

◦  )3 =2 ()3 1 ( )2 

1 ( (4.13)
⎛ ⎞
e1
⎜ ⎟
Demonstraţie. Fie u ∈ X, u = (1     ) ⎝ ... ⎠   (u) = v ∈ Y, v = (1   
e
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
0 00
e1 e1
⎜ .. ⎟ ⎜ .. ⎟
 ) ⎝ . ⎠  (v) = w ∈ Z, w = (1     ) ⎝ . ⎠.
e0 e00
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
1 1
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
Fie 1 ( )2 = P ∈ M× (R) Are loc relaţia:⎝ ... ⎠ = P ⎝ ... ⎠ 
 
⎛  ⎞ ⎛  ⎞
1 1
⎜ .. ⎟ ⎜ .. ⎟
Fie 2 ()3 = Q ∈ M× (R) Are loc relaţia: ⎝ . ⎠ = Q ⎝ . ⎠ 
 
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
1 1
⎜ .. ⎟ ⎜ .. ⎟  adică (◦ ) = QP care reprezintă relaţia (4.13).¥
Atunci ⎝ . ⎠ = QP ⎝ . ⎠ 1 3
 

Teorema 4.7 Fie (X + · R) şi (Y + · R) două spaţii liniare, dimR X =  dimR Y =  şi
 ∈ L(X,Y),  izomorfism. Fie 1 şi 2 două baze ı̂n (X + · R) şi respectiv (Y + · R)
Atunci are loc relaţia:

2 (
−1
)1 = (1 ( )2 )−1  (4.14)

Demonstraţie.
Deoarece  ◦  −1 = Y şi  −1 ◦  = X  ţinând seama de Teorema 4.6 şi de faptul că
matricea aplicaţiei identitate este matricea unitate, rezultă:
1 ( )2 ·2 (
−1
)1 =2 ( −1 )1 ·1 ( )2 = I ⇒ (1 ( )2 )−1 =2 ( −1 )1 ¥

4.2 Nucleul şi imaginea unei aplicaţii liniare

Definiţia 4.5 Fie  ∈ L(X,Y). Mulţimea ker( ) = {u | u ∈ X :  (u) = θY } se numeşte
nucleul transformării liniare  .

Definiţia 4.6 Fie  ∈ L(X,Y). Mulţimea Im( ) = {w | w ∈ Y : ∃u ∈ X :  (u) = w} se

numeşte imaginea transformării liniare  .
4.3. RANGUL ŞI DEFECTUL UNEI TRANSFORMĂRI LINIARE 71

Teorema 4.8 Nucleul lui  este un subspaţiu liniar al spaţiului liniar X. Imaginea lui 
este un subspaţiu liniar al spaţiului liniar X.
Demonstraţie. Observăm că ker( ) 6= ∅ deoarece θ X ∈ ker( ). Fie  ∈ R şi u v ∈
ker( ) astfel ı̂ncât  (u) = θ  (v) = θ Atunci  (u + v) =  (u) +  (v) = θX şi deci
u + v ∈ ker( )
Observăm că Im( ) 6= ∅ deoarece θ Y ∈ Im( ) Fie  ∈ R şi u v ∈ Im( ) Rezultă
că există w1  w2 ∈ Y astfel ı̂ncât  (u) = w1   (v) = w2 ; w1 + w2 =  (u) +  (v) =
 (u + v) de unde rezultă că w1 + w2 ∈ Im( )¥

4.3 Rangul şi defectul unei transformări liniare

Definiţia 4.7 Dimensiunea spaţiului ker( ) se numeşte defectul lui  şi se notează def( )
Dimensiunea spaţiului Im( ) se numeşte rangul lui  şi se notează rang( )

Observaţia 4.4 rang( ) = rang( ) unde  este matricea lui  ı̂n orice pereche de baze.

Teorema 4.9 Transformarea liniară  este injectivă dacă şi numai dacă ker( ) = {θX } 

Demonstraţie. Necesitatea. Presupunem că transformarea liniară  este injectivă şi fie
u ∈ ker( ) deci  (u) = θY  Dar  (θX ) = θ Y şi cum  (u) =  (θX ) rezultă că u = θX 
adică ker( ) = {θ X } 
Suficienţa. Presupunem că ker( ) = {θX } şi fie  (u) =  (v) Rezultă  (u − v) = θY
deci u − v ∈ ker( ), adică u = v deci  injectivă.¥

Exerciţiul 4.1 Transformarea liniară  este surjectivă dacă şi numai dacă Im( ) = Y

Teorema 4.10 (Teorema rang-defect) Fie (X + · R) şi (Y + · R) spaţii liniare, dimR X =
 şi  ∈ L(X,Y). Atunci
rang( ) + def( ) = 

Demonstraţie. Fie def( ) =  ≤  şi fie (v1  v2      v ) o bază ı̂n ker( ) Com-
pletăm sistemul de vectori (v1  v2      v ) până la o bază ı̂n spaţiu X (Teorema 2.7)
{v1  v2      v  v+1  v+2      v } 
Vom demonstra că sistemul de vectori ( (v+1 )      (v )) este o bază ı̂n Im( )
Arătăm că vectorii sistemului ( (v+1 )      (v )) sunt liniar independenţi ı̂n Im( )
P  P

Fie   (v ) = θ Y rezultă că  (  v ) = θ Y deci
=+1 =+1
P
 P
 P
 P
 P

 v ∈ ker( ) ⇒  v =  v ⇒  v −  v = θX 
=+1 =+1 =1 =+1 =1
Deoarece {v1  v2      v  v+1  v+2      v } este un sistem de vectori liniar indepen-
dent, rezultă +1 =    =  = 1 =    =  = 0 deci vectori { (v+1 )      (v )} sunt
liniar independenţi.
72 CAPITOLUL 4. TRANSFORMĂRI LINIARE

Fie w ∈ Im( ) arbitrar Demonstrăm că vectorii sistemului (w  (v+1 )      (v ))
sunt liniar dependenţi. Deoarece w ∈ Im( ) rezultă că există v ∈ X astfel ı̂ncât  (v) = w
P P
Dar v =  v +  v de unde rezultă că
=1 =+1

X
 X

w =  (v) =   (v ) +   (v )
=1 =+1

P

deci w =   (v ) deoarece v ∈ ker( )  = 1  Rezultă că orice vector din Im( ) se
=+1
poate scrie ca o combinaţie liniară de vectori din sistemul de vectori ( (v+1 )      (v )) 
deci am demonstrat că avem ı̂n Im( )  −  vectori liniar independenţi iar orice  −  + 1
vectori sunt liniar dependenţi.
Rezultă că vectorii Im( ) formează o bază ı̂n ( (v+1 )      (v ))  deci rang( ) =
 −  ⇒ rang( ) + def( ) = ¥

Exerciţiul 4.2 Fie transformarea liniara  : R3 → R2 , definită prin  (x) = (1 +23  1 +
2 − 3 ) ∀x = (1  2  3 ) ∈ R3  Să se verifice teorema rangului.
½
1 + 23 = 0
Rezolvare. Determinăm nucleul lui   (x) = θR ⇒ ⇒
1 + 2 − 3 = 0
µ ¶ µ ¶ ½
1 0 2 1 0 2 1 = −23
∼ ⇒ 
1 1 −1 0 1 −3 2 = −33
Rezultă x ∈ ker( ) ⇔ x = (−2 −3 1) 3½=  ∈ R deci  ( ) = 1
1 + 23 = 1
Determinăm imaginea lui   (x) = y ⇔ ⇒
1 + 2 − 3 = 2
µ ¶ µ ¶
1 0 2 1 1 0 2 1
∼ ⇒ Sistemul este compatibil nedeterminat,
1 1 −1 2 0 1 −3 2 − 1
orcare ar fi y ∈ R Rezultă Im( ) = R2  ⇒ ( ) = 2
Cum  = dimR R3 = 3 ⇒ ( ) + ( ) = 1 + 2 = 3 şi teorema este verificată.¨
Cu ajutorul teoremei rang-defect putem studia proprietăţile unei transformări liniare.
Astfel, de exemplu, dacă (X + · K) şi (Y + · K) două spaţii liniare, dimK X =  dimK Y =
 şi  ∈ L(X Y) iar 1 şi 2 sunt două baze ı̂n X respectiv Y şi P =1 ( )2 . Atunci au
loc afirmaţiile:
a)  este aplicaţie injectivă⇒  ( ) = 0 ( ) + ( ) = dimK X =  ⇒
( ) = dimK X rang(P) =  ⇒  ≤ ( este numărul de coloane ale matricei
P)
b)  este aplicaţie surjectivă ( ) =  ( ) + ( ) =   ( ) ≥ 0 ⇒
( ) ≤  ⇒ rang(P) =  ≤ ( este numărul de linii ale matricei P)
c)  este aplicaţie bijectivă dacă şi numai dacă rang(P) =   = ( matricea  este
o matrice pătratică nesingulară).
4.4. SPAŢII LINIARE IZOMORFE 73

4.4 Spaţii liniare izomorfe

Definiţia 4.8 Două spaţii liniare (X + · R) şi (Y + · R) se numesc spaţii liniare izo-
morfe dacă există un izomorfism  ∈ L(X,Y). Vom nota X ' Y.

Teorema 4.11 Fie (X  + · R) un spaţiu liniar Atunci au loc afirmaţiile:

a) X ' R 
b) Dacă (Y + · R) şi (Z + · R) sunt spaţii liniare, atunci Y ' Z dacă şi numai dacă
dimR Y = dimR Z.

Teorema 4.12 Dacă (X  + · R) (Y  + · R) dimR X =  dimR Y =  atunci

L(X Y)' M× (R)