4.3.

Consideraţii generale

Definiţia 1. O relaţie de forma:

F x 1 , . . . , x n , u, ∂u , . . . ∂u 0 4.1
∂x 1 ∂x n
unde u este funcţie necunoscută dependentă de variabilele x 1 , . . . , x n şi:
F : D ⊂ R 2n1  R 4.2
se numeşte ecuaţie cu derivate parţiale de ordinul întâi.
A rezolva o astfel de ecuaţie, revine la a determina funcţia:
u  x 1 , . . . , x n  4.3
care admite derivate parţiale de ordinul întâi, continue pe D ⊂ R n aşa încât:
∂ ∂
F x 1 , . . . , x n , , ,...  0, ∀x 1 , . . . , x n  ∈ D 4.4
∂x 1 ∂x n
Funcţiile reale:
 : D ⊂ Rn  R 4.5
care verifică relaţia (4.4), spunem că formează soluţiile ecuaţiei (4.1).
Definiţia 2. O soluţie:
u  x 1 , . . . , x n  cu  : D ⊂ R n  R 4.6
careverifică relaţia (4.4), se numeşte suprafaţă integrală a ecuaţiei (4.1)

Exemple 1. Funcţia u  x − y verifică ecuaţia

∂u ∂u
∂x
 ∂y
0
adică este o suprafaţă integrală pentru această ecuaţie (analitic, este un plan
⊂ R 3 ).

4.4 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul întâi liniare şi omogene. Problema

lui Cauchy.

Forma generală a acestor ecuaţii este:

P 1 x 1 , . . . , x n  ∂u . . . P n x 1 , . . . , x n  ∂u  0 4.7
∂x ∂x n
Problema lui Cauchy, constă în a determina soluţia ux 1 , . . . , x n , a ecuaţiei (4.7),
care pentru x n  x 0n , fixat, se reduce la o funcţie dată x 1 , . . . , x n−1 , adică:
ux 1 , . . . , x n−1 , x 0n   x 1 , . . . , x n−1  4.8
Se poate demonstra că în anumite condiţii impuse funcţiilor P k şi , soluţia
problemei Cauchy este unică.
Să considerăm mulţimea soluţiilor ecuaţiei (4.7) care verifică relaţia (4.8), unde 
este o funcţie arbitrară:

64
  : D 1 ⊂ R n−1  R, x 1 , . . . , x n−1  4.9
Funcţia u : D ⊂ R n  R, care verifică relaţia (4.8), unde  este o funcţie
arbitrară, defineşte soluţia problemei Cauchy pentru ecuaţia (4.7).
4.4.1 Sistemul simetric asociat.

Definiţia 3. Sistemul simetric dat de:

dx 1 . . . .  dx n 4.10
P 1 x 1 , . . . , x n  P n x 1 , . . . , x n 
definit pe domeniul D, se numeşte sistem simetric asociat (sau sistem
caracteristic) pentru ecuaţia cu derivate parţiale de ordinul întâi liniară şi omogenă
(4.7).
Curbele integrale ale sistemului (4.10) se numesc curbe caracteristice ale ecuaţiei
(4.7)
Vom arăta că problema integrării ecuaţiei diferenţiale (4.7) se reduce la problema
integrării sistemului (4.10), adică la găsirea integralelor prime ale acestuia.
Teorema 1. Fie x 1 , . . . , x n   C o integrală primă a sistemului (4.10). Funcţia:
u  x 1 , . . . , x n  4.11
este o soluţie a ecuaţiei (4.7).
Demonstraţie. Fie x 1 , . . . , x n   C o integrală primă pentru sistemul (4.10),
unde  este o funcţie continuă care admite derivate parţiale de ordinul întâi, continue,
pe D.
Deoarece   C este o integrală primă a sistemului (4.10), rezultă că pentru orice
punct x 1 , . . . , x n  ⊂ D, situat pe o curbă integrală a sistemului (4.10),  se reduce la o
constantă C, adică de-a lungul unei curbe integrale a sistemului (4.10), avem:
∂ ∂
d  dx 1 . . .  dx n  0 4.12
∂x 1 ∂x n
De-a lungul unei curbe integrale, diferenţialele dx 1 , . . . dx n , sunt direct
proporţionale cu P 1 , . . . , P n , conform relaţiei (4.10), proporţii ce au o valoare
comună:
dx 1 . . . .  dx n  dx , . . . , x  4.13
1 n
P1 Pn
De aici, obţinem :

dx 1  P 1 d
............. 4.14
dx n  P n d

Înlocuind (4.14) în (4.12) rezultă:

∂ ∂
P 1 . . .  Pn  0 4.15
∂x 1 ∂x n
Relaţia (4.15) este adevărată pentru orice constantă C, pentru orice curbă integrală
a sistemului (4.10) şi pentru orice punct x 1 , . . . , x n  ∈ D, cu alte cuvinte:

65
 u  x 1 , . . . , x n  4.16
este soluţie a ecuaţiei (4.10).
Fie sistemul simetric:
dx 1 . . . . . .  dx n 4.17
f 1 x 1 , . . . , x n  f n x 1 , . . . , x n 
şi integralele prime ale sistemului (4.17):
 k x 1 , . . . , x n   C k , k  1, . . . , n − 1 4.18
Pentru fiecare constantă C k fixată, (4.18) are graficul o hipersuprafaţă ⊂ R n .
Fie C 01 , . . . C 0n−1 fixate. Atunci vom obţine suprafeţele:

S 1  :  1 x 1 , . . . , x n   C 01
............................ 4.19
S n−1  :  n−1 x 1 , . . . , x n   C 0n−1

Prin intersecţia acestor n − 1 suprafeţe, rezultă o curbă în R n , să spunem:

Γ 0  S 1  ∩. . . . ∩S n−1  4.20
sau:

 1 x 1 , . . . , x n   C 01
Γ0 : ..................... 4.21
 n−1 x 1 , . . . , x n   C 0n−1

care este o curbă integrală.

Orice punct Qx 1 , . . . , x n  ∈ Γ 0 verifică ecuaţiile tuturor suprafeţelor, adică:
 k x 1 , . . . , x n   constant, ∀Qx 1 , . . . , x n  ∈ Γ 0 4.22
Pentru C 1 , . . . C n−1 constante arbitrare, reale, se obţine o familie de curbe integrale:

 1 x 1 , . . . , x n   C 1
ΓC 1 , . . . C n−1  : ..................... 4.23
 n−1 x 1 , . . . , x n   C n−1

Prin fiecare punct fixat Q 1 x 01 , . . . , x 0n  trece o singură curbă integrală, având

constantele C 1 , . . . C n−1 , determinate din sistemul:

 1 x 01 , . . . , x 0n   C 01
..................... 4.24
 n−1 x 01 , . . . , x 0n   C 0n−1

În acest caz, curba Γ 0 având Q 1 x 01 , . . . , x 0n  ∈ Γ 0 este definită de sistemul:

66
  1 x 1 , . . . , x n   C 01
Γ0 : ..................... 4.25
 n−1 x 1 , . . . , x n   C 0n−1

Teorema 2. Fie ecuaţia omogenă (4.7), având coeficienţii P k continui, nenuli pe

domeniul D ⊂ R n şi fie .

 1 x 1 , . . . , x n   C 1
..................... 4.26
 n−1 x 1 , . . . , x n   C n

n − 1 integrale prime, independente, ale sistemului (4.10). Atunci, dacă

y 1 , . . . , y n−1  o funcţie oarecare, continuă şi cu derivate parţiale continue pe un
domeniu D 1 ⊂ R n−1 , funcţia

ux 1 , . . . , x n  
4.27
  1 x 1 , . . . , x n , . . ,  n−1 x 1 , . . . , x n 

este soluţie a ecuaţiei (4.7).

Reciproc, orice soluţie ux 1 , . . . , x n  a ecuaţiei (4.7) se poate scrie sub forma
(4.27).
Demonstraţie. Să arătăm că u   1 , . . . ,  n−1  verifică ecuaţia (4.7). Din (4.27),
avem:
∂u ∂ ∂ 1 ∂ ∂ n−1
∂x 1
 ∂ 1
 ∂x 1
. . .  ∂ n−1  ∂x 1

...................................... 4.28
∂u ∂ ∂ 1 ∂ ∂ n−1
∂x n
 ∂ 1
 ∂x n
. . .  ∂ n−1  ∂x n

Înmulţim relaţiile de mai sus, respectiv cu P 1 , . . . , P n şi le adunăm. Obţinem

∂u ∂u ∂ ∂ 1 ∂ 1
P1 ∂x 1
. . . P n ∂x n
 ∂ 1 ∂x 1
P 1 . . .  ∂x n
Pn . . .
∂ ∂ n−1 ∂ n−1
4.29
. . .  ∂ n−1 ∂x 1
P 1 . . .  ∂x n
Pn 0

deorece  k x 1 , . . . , x n , k  1, . . . , n − 1, sunt soluţii ale ecuaţiei (4.7) în

conformitate cu Teorema 1.
Acest rezultat ne arată că u este o soluţie a ecuaţiei (4.7).
Reciproc, orice soluţie ux 1 , . . . , x n , a ecuaţiei (4.7) este de forma  1 , . . . ,  n−1 .
Pentru că u este soluţie a ecuaţiei (4.7), avem

P 1 ∂u . . . P n ∂u  0 4.30
∂x 1 ∂x n
Scriem că  1 , . . . ,  n−1 sunt soluţii ale ecuaţiei (4.7):

67
 ∂ 1 ∂ 1
P1 ∂x 1
. . . P n ∂x n
0
.......................... 4.31
∂ ∂
P 1 ∂xn−1
1
. . . P n ∂xn−1
n
0

Ecuaţiile (4.30) şi (4.31) formează un sistem de n ecuaţii liniare şi omogene, în

necunoscutele P 1 , . . . , P n , pentru orice punct x 01 , . . . , x 0n  ∈ D. Sistemul admite şi alte
soluţii în afară de soluţia banală, deoarece P 1 , . . . , P n nu se anulează simultan pe D ,
deci, conform teoremei lui Rouché, rezultă că determinantul sistemului este nul:
∂u ∂u
∂x 1
..... ∂x n
∂ 1 ∂ 1
Du,  1 , . . . ,  n−1  ∂x 1
..... ∂x n
 0 4.32
Dx 1 , . . . , x n  ............
∂ n−1 ∂ n−1
∂x 1
..... ∂x n

pentru orice punct x 01 , . . . , x 0n  ∈ D, iar integralele prime

′
 k x 1 , . . . , x n   C k , k  1, . . . , n − 1 fiind independente pe D, există D ⊂ D în care:
D 1 , . . .  n−1 
≠0 4.33
Dx 1 , . . . , x n−1 
şi deci u,  1 , . . .  n−1 sunt în dependenţă funcţională. Rezultă că, există o funcţie 
aşa încât:
u,  1 , . . .  n−1   0 4.34
′′ ′
şi pentru un domeniu D ⊂ D , putem scrie:
u   1 , . . .  n−1  4.35
Funcţia u definită de (4.35) se numeşte soluţia generală a ecuaţiei (4.7).

Exemple 2.
Să se determine soluţia generală a ecuaţiei
x 1 ∂x∂u1 . . . . x n ∂x∂un  0
Soluţie. Sistemul simetric asociat are forma:
dx 1 . . . . . .  dx n
x1 xn
Combinaţiile integrabile sunt
dx k  dx n , k  1, . . . , n − 1
xk xn
şi atunci integralele prime au forma
xk
xn  Ck , k  1, . . . , n − 1

Soluţia generală a ecuaţiei omogene se scrie:

68
 u   xx 1n , . . . . , xxn−1
n

4.4.2 Soluţia problemei Cauchy pentru ecuaţia cu derivate parţiale liniară şi

omogenă.

Fie ecuaţia omogenă (4.7) cu funcţiile P k x 1 , . . . x n  continue, care nu se anulează

simultan într-un domeniu D ⊂ R n şi fie un punct M 0  x 01 , . . . x 0n  ∈ D.
Să considerăm sistemul simetric asociat (4.10) căruia i-am găsit n − 1 integrale
prime, independente, sub forma (4.26), pentru care determinantul funcţional este
nenul:
D 1 , . . . ,  n−1 
Dx 1 , . . . x n−1 
∣ M0
≠0 4.36

A rezolva problema Cauchy pentru ecuaţia (4.7) revine la a găsi o soluţie a acestei
ecuaţii, să spunem ux 1 , . . . x n , care îndeplineşte condiţia iniţială şi anume: pentru
x n  x 0n , funcţia u se reduce la o funcţie x 1 , . . . x n−1 , adică:
ux 1 , . . . x n−1 , x 0n   x 1 , . . . x n−1  4.37
unde  este o funcţie ce admite derivate parţiale de ordinul întâi, continue, pe D.
Soluţia căutată va fi de forma:
ux 1 , . . . x n    1 , . . .  n−1  4.38
şi problema Cauchy se reduce la a determina funcţia , adică legătura între
integralele prime  1 , . . .  n−1 .
În acest scop, să considerăm V o vecinătate a punctului M 0 în care sistemul (4.26)
se poate inversa în raport cu x 1 , . . . x n−1 . Dacă luăm în (4.26) x n  x 0n , obţinem:

 1 x 1 , . . . x n−1 , x 0n   C 1
........................... 4.39
 n−1 x 1 , . . . x n−1 , x 0n   C n−1

Rezolvând sistemul (4.39) în raport cu x 1 , . . . x n−1 , suntem conduşi la:

x 1   1 C 1 , . . . , C n−1 
........................ 4.40
x n−1   n−1 C 1 , . . . , C n−1 

Teorema 3. Soluţia problemei Cauchy pentru ecuaţia (4.7), cu condiţia iniţială

(4.39), este dată de:
ux 1 , . . . x n    1  1 , . . . ,  n−1 , . . . ,  n−1  1 , . . . ,  n−1  4.41
Demonstraţie. Trebuie să arătăm că funcţia u dată de (4.41) este soluţie a ecuaţiei
(4.7) şi verifică condiţia iniţială (4.37).
a) Funcţia u este soluţie a ecuaţiei (4.7) rezultă din faptul că este de forma
 1 , . . . ,  n−1 .
b) Arătăm că soluţia u dată de (4.41) verifică condiţia iniţială în vecinătatea V a lui

69
M0.
Într-adevăr, pentru x n  x 0n , conform relaţiei (4.39) avem:
 k x 1 , . . . x n−1 , x 0n   C k , k  1, . . . , n − 1 4.42
şi conform relaţiei (4.39), pentru x 1 , . . . x n−1 , x 0n  ∈ V, avem:
 k  1 , . . . ,  n−1   x k, k  1, . . . , n − 1 4.43

Înlocuind aceste rezultate în relaţia (4.41), suntem conduşi la:

ux 1 , . . . x n , x 0n   x 1 , . . . x n−1  4.44
şi demonstraţia este terminată.
Din demonstraţia de mai sus, rezultă că soluţia problemei Cauchy este unică într-o
vecinătate V a lui M 0 .

Exemple 3. Să se găsească soluţia ecuaţiei:

∂z ∂z
x − y ∂y
∂x
0
care îndeplineşte condiţia iniţială:
z1, y  1  2y 2
Soluţie. Sistemul simetric asociat este:
dy
x  −y
dx

de unde integrala primă este

xy  C
iar, soluţia generală este dată de:
zx, y  xy
Pentru x  1 avem y  C sau z1, C  1  2C 2
Soluţia problemei Cauchy este:
zx, y  1  2xy 2

4.5 Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul întâi, cvasiliniare.

O ecuaţie diferenţială cu derivate parţiale de ordinul întâi, cvasiliniară este de

forma:

P 1 x 1 , . . . , x n , u ∂u . . . P n x 1 , . . . , x n , u ∂u  P n1 x 1 , . . . , x n , u 4.45
∂x 1 ∂x n
în care funcţiile P k x 1 , . . . , x n , u sunt continue, au derivate parţiale de ordinul
întâi, continue şi:
n

∑ P 2k x 1 , . . . , x n , u ≠ 0 în D ⊂ R n1 4.46
k1

Teorema 4. Integrarea ecuaţiei (4.45) se reduce la integrarea ecuaţiei cu derivate

parţiale de ordinul întâi, liniară şi omogenă în n  1 variabile:

P 1 x 1 , . . . , x n , u ∂V . . . P n x 1 , . . . , x n , u ∂V  P n1 x 1 , . . . , x n , u ∂V  0 4.47
∂x 1 ∂x n ∂u
Demonstraţie. Să căutăm pentru ecuaţia cvasiliniară (4.45) o soluţie, dată
implicit, printr-o relaţie de forma:

70
 Vx 1 , . . . , x n , u  0 4.48
unde V este funcţie necunoscută, ce urmează să o determinăm. În ipoteza că V este
continuă şi are derivate parţiale de ordinul întâi, continue, avem:
∂V ∂V
∂u  − ∂x 1
, . . . , ∂u  − ∂x n
4.49
∂x 1 ∂V ∂x n ∂V
∂u ∂u

Înlocuind (4.49) în (4.45) obţinem:

∂V ∂V
∂x 1 ∂x n
− P 1 ∂V −. . . −P n ∂V  P n1 4.50
∂u ∂u

sau:

P 1 ∂V . . . P n ∂V  P n1 ∂V  0 4.51
∂x 1 ∂x n ∂u
ceea ce ne arată că V este soluţie a ecuaţiei omogene (4.47).
Fie Vx 1 , . . . , x n , u soluţia generală a ecuaţiei (4.47).
Relaţia:
Vx 1 , . . . , x n , u  0 4.52
determină pe u  x 1 , . . . , x n , care este soluţie a ecuaţiei cvasiliniare (4.45).
Observaţia 1. Din raţionamentele precedente, rezultă că pentru determinarea
soluţiei ecuaţiei (4.45) procedăm astfel:
a) Scriem ecuaţia cu derivate parţiale în n  1 variabile (4.47).
b) Ataşăm sistemul simetric, ecuaţiei omogene (4.47):
dx 1 . . . .  dx n  du 4.53
P1 Pn P n1
c) Determinăm n integrale prime:

 1 x 1 , . . . , x n , u  C 1
....................... 4.54
 n x 1 , . . . , x n , u  C n

d) Soluţia generală a ecuaţiei omogene (4.47), este:

Vx 1 , . . . , x n , u   1 , . . . ,  n  4.55
e) Soluţia ecuaţiei cvasiliniare (4.45) este dată sub formă implicită:
Vx 1 , . . . , x n , u  0 4.56
sau:
 1 , . . . ,  n   0 4.57

Exemple 4. Să se găsească soluţia generală a ecuaţiei:

71
 x 21 ∂x∂z1 . . . x 2n ∂x∂zn  z 2
Soluţie. Sistemul simetric asociat este:
dx 1
x 21
. . .  dx n
x 2n
 dz
z2
El admite integralele prime:
1 1
x k − z  C k, k  1, . . . , n
Soluţia generală a ecuaţiei date, poate fi definită sub forma implicită:
 x11 − 1z , . . . , x1n − 1z   0
unde  este o funcţie arbitrară, diferenţiabilă.

4.5.1 Soluţia problemei Cauchy pentru ecuaţia cu derivate parţiale de ordinul

întâi cvasiliniară.

Fie ecuaţia (4.45), care îndeplineşte condiţia (4.46), şi M 0 x 01 , . . . x 0n , u 0  ∈ D 1.

Sistemul simetric ataşat (4.53) admite n integrale prime, independente:

 0 x 1 , . . . , x n , u  C 0
 1 x 1 , . . . , x n , u  C 1
4.58
.......................
 n−1 x 1 , . . . , x n , u  C n−1

Să presupunem că:
D 0 ,  1 , . . . ,  n−1 
Dx 1 , . . . , x n , u
∣ M0
≠0 4.59

Problema lui Cauchy pentru ecuaţia (4.45) are următorul enunţ:

Să se găsească soluţia ux 1 , . . . , x n  a ecuaţiei (4.45) care pentru x n  x 0n , se reduce
la o funcţie dată x 1 , . . . , x n−1 , adică:
ux 1 , . . . , x n−1 , x 0n   x 1 , . . . , x n−1  4.60
unde  este o funcţie care admite derivate parţiale de ordinul întâi, continue pe D.
Vom impune ca soluţia u să fie definită într-o vecinătate a lui x 01 , . . . x 0n şi să ia în
acest punct valoarea u 0 , adică:
ux 01 , . . . x 0n   u 0 4.61

Soluţia căutată va fi de forma:

Vx 1 , . . . , x n , u   0 ,  1 , . . . ,  n−1   0 4.62
şi se reduce la a determina funcţia , cu alte cuvinte la legătura între integralele
prime  0 ,  1 , . . . ,  n−1 .
Relaţia (4.62) trebuie să definească în mod unic pe u în punctul M 0 , adică
∂V
∂u
∣ M0
≠ 0.
Fie W o vecinătate a lui M 0 în care sistemul (4.58) se poate inversa în funcţie de
x 1 , . . . , x n−1 , u.
Dacă în (4.58) luăm x n  x 0n , avem:

72
  0 x 1 , . . . , x n−1 , x 0n , u  C 0
 1 x 1 , . . . , x n−1 , x 0n , u  C 1
4.63
.............................
 n−1 x 1 , . . . , x n−1 , x 0n , u  C n−1

Rezolvând sistemul (4.63) în raport cu x 1 , . . . , x n−1 , u, se obţine:

u   0 C 0 , C 1 , . . . , C n−1 
x 1   1 C 0 , C 1 , . . . , C n−1 
4.64
............................
x n−1   n−1 C 0 , C 1 , . . . , C n−1 

Teorema 4. Soluţia problemei Cauchy pentru ecuaţia (4.45) care îndeplineşte

condiţia iniţială (4.40), este dată de:

Vx 1 , . . . x n , u   0  0 ,  1 , . . . ,  n−1  −  1 ,  0 ,  1 . . .  n−1 , .

4.65
. . ,  n−1  0 ,  1 . . .  n−1   0

unde  0 ,  1 . . .  n−1 sunt definite de relaţiile (4.58).

Demonstraţie. Funcţia u dată de (4.65) este soluţie a ecuaţiei (4.45) deoarece are
forma (4.62). Funcţia u dată de (4.65) verifică condiţia iniţială (4.60), deoarece din
(4.63) şi (4.64), avem:

 0  0 ,  1 , . . . ,  n−1  ∣ x n x 0n
u 4.66

şi:

 k  0 ,  1 , . . . ,  n−1  ∣ x n x 0n
 x k , k  1, . . . , n − 1 4.67

de unde, folosind (4.65) pentru x n  x 0n , rezultă:

u − x 1 , x 2 , . . . , x n−1   0, ∀x 1 , . . . x n−1 , x 0n  ∈ W 4.68
′
Rămâne să arătăm că soluţia dată de (4.65) este unică într-o vecinătate W ⊂ W,
ceea ce este echivalent cu ∂V
∂u M0
≠ 0. ∣
Avem:
n−1 n−1 n−1
∂V
∂u
∣ M0
 ∑ ∂ 0  ∂ i
∂ i ∂u
∣ M0
− ∑ ∂
∂ k
∑ ∂ k  ∂ i
∂ i ∂u
∣ M0
4.69
i0 i0 i0

Dar, prin derivare în raport cu u a primei ecuaţii din (4.69)

n−1
∂ 0  ∂ i  1
∑ ∂ i ∂u
4.70
i0

şi
∂
∂ 0
∣ M0
 0 deoarece  nu depinde de  0 .

73
 Avem şi relaţiile:
n−1

∑ ∂ k  ∂ i
∂ i ∂u
∣ M0
 ∂x k
∂u
∣ M0
 0, k  1, . . . , n − 1 4.71
i0

conform cu celelalte ecuaţii din (4.64). Ultimile trei relaţii conduc la relaţia dorită.

Exemple 5. Să se găsească soluţia ecuaţiei diferenţiale:

x 1 ∂u . . . x n ∂u  u 4.72
∂x 1 ∂x n
care verifică condiţia iniţială:
ux 1 , . . . , x n−1 , 1  x 1 . . . x n−1 4.73
Soluţie. Sistemul simetric asociat este:
dx 1 . . .  dx n  du 4.74
x1 xn u
de unde integralel prime sunt:
xk  Ck  xn, k  1, . . . , n − 1 4.75
u  Cn  xn
Pentru x n  1 avem x k  C k , k  1, . . . , n − 1 şi u  C n , deci:

x1  C1
.............
4.76
x n−1  C n−1
u  Cn

şi din (4.73), obţinem

C n  C 1 . . . C n−1 4.77
Înlocuind (4.75) în (4.77), avem soluţia problemei Cauchy sub forma:
u x1 x n−1
xn  xn . . . . xn 4.78

sau:
u  x 1 . . . x n−1  x 2−n
n , xn ≠ 0 4.79
Atragem atenţia că, soluţia generală a ecuaţiei (4.72) este o combinaţie arbitrară
între integralele prime:
C 1 , C 2 . . . C n−1 , C n   0 4.80
adică, sub forma implicită

 xx 1n , . . . . , xxn−1
n
, xun 0 4.81

74
sau sub forma explicită
u x1 x n−1
xn   xn , . . . . , xn 4.82

Exemple 6. Să se găsească soluţia ux, y, z a ecuaţiei:

z − y 2 ∂u  z ∂u  y ∂u  0 4.83
∂x ∂y ∂z
care îndeplineşte condiţia
u0, y, z  3y 2 − z 2 − 2yz 4.84
Soluţie. Sistemul simetric asociat este:
dx dy
2
 z  dz
y 4.85
z − y
Din ydy  zdz rezultă o integrală primă de forma:
y2 − z2  C1 4.86
Acum, construim o nouă combinaţie integrabilă:
dx dy − dz dx
 z−y sau  −d z − y 4.87
z − y 2 z − y

Luând: u  z − y rezultă:
dx  −du sau dx  udu  0 4.88
u
sau prin integrare:
2 z − y 2
x  u  C2 → x   C2 4.89
2 2
a doua integrală primă.
Soluţia generală a ecuaţiei (4.83) este:
z − y 2
ux, y, z   y 2 − z 2 , x  4.90
2

Soluţia problemei lui Cauchy conduce la sistemul:

x0
y2 − z2  C1
z−y 2
4.91
x 2
 C2
u  3y 2 − z 2 − 2yz

Din (4.91) obţinem:

75
 y2 − z2  C1
z − y 2  2C 2 4.92
2
u  z − y − 2y 2 − z 2 

sau:
u  2C 2  2C 1 4.93
Făcând apel la integralele prime, obţinem în final:
ux, y, z  2x  z − y 2  2y 2 − z 2  4.94

76