Numere complexe

Corpul numerelor complexe

În mulţimea R2={(x,y): xR, y R} se definesc legile de compoziţie

internă

(x1,y1)+(x2,y2)=(x1+x2,y1+y2) (1.1)

(x1,y1)(x2,y2)=(x1 x2 -y1y2, x1y2+x2y1)

oricare ar fi (x1,y1),(x2,y2)R2.

Din proprietăţile operaţiilor de adunare şi îmulţire a numerelor reale,

rezultă imediat că (R2,+,) este un corp comutativ. Acest corp se numeşte
corpul numerelor complexe şi se notează cu C, iar elementele lui se numesc
numere complexe.

Forma algebrică a numerelor complexe

Mulţimea R x{0}={(x,0): xR} dotată cu operaţiile din C este un sub-

corp al lui C. Aplicaţia :RR x{0}, dată de (x)=(x,0) este bijectivă şi
păstrează operaţiile, adică:

(x1+x2)=(x1)+(x2)

(x1x2)=(x1)(x2)

oricare ar fi x1,x2R.

1
 Se obţine astfel că  este un izomorfism de corpuri, izomorfism care ne
permite să identificăm R x{0}cu R. Deci, putem considera R ca un subcorp al
corpului C şi vom scrie x în locul perechii (x,0).
Se notează cu i numărul complex (0,1) şi deoarece (0,1) (0,1)= (-1,0),
obţinem că i2 =-1.
Fie z=(x,y) un număr complex. Ţinând cont de operaţiile de adunare şi
înmulţire, definite în relația (1.1), precum şi de identificarea numerelor reale cu
perechi de forma (x,0) putem scrie

(x,y)=(x,0)(1,0)+(y,0)(0,1)=x(1,0)+y(0,1)=x1+yi=x+iy

oricare ar fi z=(x,y)C.
Expresia x+iy reprezintă forma algebrică a numărului complex z=(x,y).
În aceste condiţii, operaţiile de adunare şi înmulţire a numerelor complexe date
în (1.1) se exprimă prin

(x1+iy1)+(x2+iy2)=(x1+x2)+i(y1+y2)
şi
(x1+iy1)(x2+iy2)=x1x2-y1y2+i(x1y2+x2y1)

1.1.Observaţie. Dacă z=x+iyC şi R atunci se defineşte înmulţirea

numărului complex z cu scalarul real  prin

z=(x)+i(y), oricare ar fi zC şi R. (1.2)

Astfel, mulţimea C înzestrată cu adunarea definită în (1.1) şi înmulţirea

cu scalari definită în (1.2) are o structură de spaţiu vectorial real.

1.2. Definiţii. Fie z=x+iy un număr complex. Atunci

x=Rez se numeşte partea reală a lui z

y=Imz se numeşte partea imaginară a lui z

x-iy= z se numeşte conjugatul lui z

x 2  y 2  z se numeşte modulul lui z.

1.3. Propoziţie. Fie numerele complexe z, z1, z2. Atunci au loc următoarele
proprietăţi:

2
 1 1
10 Re z  ( z  z ) şi Im z  (z  z)
2 2i

20 z1  z 2  z1  z 2 , z1  z 2  z1  z 2 şi z  z

Re z
30  z  Re z  Im z
Im z
1 z
z  z , z  z  z şi  2 , dacă z  0
2
40
z z
z1 z
50 z1  z 2  z1  z 2 ,  1 , dacă z 2  0
z2 z2
60 z1  z 2  z1  z 2 (inegalitatea triunghiului),
z1  z 2  z1  z 2
z1  z 2  z1  z 2  2( z1  z 2 ) (legea parale log ramului )
2 2 2 2
70

Forma trigonometrică a numerelor complexe.

Planul complex

În afara formei algebrice z=x+iy, numerele complexe diferite de zero

mai pot avea şi o reprezentare trigonometrică. Această reprezentare are la bază
noţiunea de argument complex.

1.6. Propoziţie. Oricare ar fi z=x+iy C, z0, sistemul

x
cos   (1.3)
z

y
sin  
z

admite o soluţie unică în intervalul (-,]. Această soluţie poartă numele de

argument principal al numărului complex z şi se notează =argz.
3
 y
Demonstraţie: Sistemul (1.3) este echivalent cu ecuaţia tg  care admite
x
soluţia (unică pe intervalul (-,]):

 arctg y , pentru x  0
 x

 , pentru x  0 şi y  0
2
 y
   arctg  , pentru x  0 şi y  0
 x
 arctg y  , pentru x  0 şi y  0
 x
 
 2 , pentru x  0 şi y  0.

1.7. Observaţii.
10 Numărul z=0 nu are argument.
20 Datorită periodicităţii funcţiilor sin şi cos, =argz+2k, kZ este de
asemenea soluţie a sistemului (1.3).
Mulţimea tuturor soluţiilor sistemului (1.3) se notează cu Argz şi se
numeşte clasa argumentelor lui z.
Din observaţia 1.7(20) rezultă

Argz  arg z  2k, arg z   ,  şi k  Z

oricare ar fi zC, z0.

Relaţiile (1.3) se mai pot scrie sub forma x  z  cos şi y  z  sin  sau

z  z  cos  i sin , unde  Argz (1.4)

Expresia (1.4) reprezintă forma trigonometrică a numărului complex z.

Exemplu.
1 3 1 3
Pentru z   i avem z   1 şi tg  3 , de unde
2 2 4 4
 1 3
  arg z  . În aceste condiţii, clasa argumentelor lui z   i este
3 2 2

Argz   
  2k, k  Z  , iar forma trigonometrică a numărului complex
3 
 
considerat este z  cos  i sin .
3 3

4
1.8. Observaţie. Dacă numărul complex z are forma trigonometrică

z  z  (cos   i sin ),   Argz ,

atunci conjugatul său are forma

z  z  cos   i sin()  z  (cos   i sin ) .

Din punct de vedere geometric, având în vedere identificarea lui R2 cu

spaţiul euclidian bidimensional, obţinem că fiecărui număr complex
z=(x,y)=x+iy îi corespunde în plan punctul de coordonate carteziene (x,y) şi
invers. Din acest motiv, identificăm C cu planul euclidian bidimensional pe
care-l vom numi planul complex. Numerele reale x=x+0i sunt situate pe axa
0x, pe care o vom numi axa reală, iar numerele pur imaginare iy=01+yi sunt
situate pe axa 0y, numită axa imaginară.
Dacă zC* atunci z reprezintă lungimea segmentului care uneşte
punctul din plan ce corespunde lui z cu originea axelor, iar =argz este unghiul
pe care segmentul respectiv îl face cu direcţia pozitivă a axei 0x (fig.1).

z=(x,y)=x+iy

z
y=Imz

x=Rez x
0

x=Rez

Fig.1

1.9. Observaţie. Distanţa dintre punctele z1,z2 este dată de z1  z 2 . Dacă z0

este un număr complex dat şi r>0 atunci mulţimea punctelor din planul
complex ce satisface condiţia z  z 0  r este formată din interiorul cercului

5
C(z0,r) cu centrul în z0 şi de rază r. Relaţia z  z 0  r caracterizează punctele
complexe situate în exteriorul sau pe cercul C(z0, r).
În afară de reprezentarea geometrică punctuală, se poate da şi o
reprezentare vectorială a numerelor complexe. Astfel, numărului complex
z=x+iy i se ataşează vectorul de poziţie 0 z ale cărui componente pe axele de
coordonate sunt x şi y (fig.1).

Operaţii cu numere complexe

1. Adunarea a două numere complexe z1=x1+iy1 şi z2=x2+iy2, am văzut

că este dată de

z1+z2=(x1+x2)+i(y1+y2)

Din punct de vedere geometric adunarea (respectiv scăderea) numerelor z1şi z2

corespunde adunării (scăderii) vectorilor de poziţie 0z1 şi 0z 2 (fig.2 a,b).

y
z1+z2
z2

z1
0 x

Fig. 2a

6
 y

z2


z1

0
 x

z1-z2

-z2
Fig. 2b

2 Înmulţirea numerelor complexe z1=x1+y1i, z2=x2+y2i este dată de

z1z2=(x1x2-y1y2)+i(x1y2+x2y1)

Dacă numerele complexe sunt scrise sub formă trigonometrică

z1=r1(cos1+isin1), z2=r2(cos2+isin2) atunci avem

z1z2= r1r2 [(cos1 cos2- sin1 sin2)+ i(cos1 sin2 + + cos2 sin1)]=

=r1r2 [cos(1+2)+i sin(1+2)].

De unde

z1  z 2  z1  z 2 şi

Arg(zz2)=Argz1+Argz2.

7
 Prin inducţie, se obţine regula de îmulţire a mai multor numere
complexe zk= rk(cosk+isink), k  1, n şi anume

z1  z 2 ...z k   rk cos   k   i sin   k  .

n n n

k 1 
  k 1   k 1 

Dacă z1=z2=…=zn=z= r (cos+isin), atunci

zn= rn (cosn+isinn)

Pentru r=1, se obţine formula lui Moivre:

(cos+isin)n=cosn+isinn.

3 Împărţirea. Raportul dintre numărul complex z1=x1+iy1 şi numărul

complex z2=x2+iy2, z20 este:

z1 z1 z 2
 .
z2 z2 2
Dacă
z1  r1  cos1  i sin 1  şi z 2  r2  cos2  i sin 2 
atunci
z1 r1  cos 1  i sin 1   r2  cos  2  i sin  2 
 
z2 r22

 1 cos1   2   i sin1   2 .

r
r2

De aici rezultă

z1 z z
 1 şi Arg 1  Argz1  Argz 2 .
z2 z2 z2

4 Rădăcina de ordinul n din numărul complex z0 este un număr

complex w, cu proprietatea wn =z sau w  n z . Dacă z=r(cos+isin) şi
w=(cos+isin) atunci

n(cosn+isinn)=r(cos+isin), de unde se obţine n=r şi n=+2k, kZ.

8
Aceste relaţii determină modulul şi argumentul numărului complex w:

  2k
n r şi 
n

  2k
Valorile distincte pentru  sunt  k  ; k  0,1,..., n  1 . În consecinţă,
n
numărul complex z (z0) are n rădăcini distincte de ordinul n:

  2k   2k 
w k  n r   cos  i sin , k  0,1,..., n  1 . (1.5)
 n n 

Numerele wk au acelaşi modul, iar argumentele a două numere

2
consecutive diferă între ele prin . Rezultă deci, că punctele wk sunt
n
vârfurile unui poligon regulat cu n laturi, înscris în cercul de rază n r , cu
centrul în origine.

Exemplu. Calculul rădăcinilor de ordinul 3 ale numărului complex z=-1+i.

3 3
Deoarece  1  i  2  cos  i sin  ,utilizând formula (1.5), obţinem:
 4 4

 3 3
  2 k  2k 
wk  3 2   cos 4  i sin 4 
 3 3 
 

  2k    2k , k  0,1,2

 6 2  cos    i sin  
 4 3  4 3 
Deci
 
w 0  6 2   cos  i sin 
 4 4

11 11 
w1  6 2   cos  i sin 
 12 12 

19  19  
w 2  6 2   cos  i sin 
 12 12 

Punctele w0, w1, w2 reprezintă vârfurile unui triunghi echilateral înscris în cercul
cu centrul în origine şi de rază 6 2 (fig.3).

9
 y

2
3 w0
w1 
w1 4
w1
0 6
2 x
2
3
w1 w2

Fig. 3

Elemente de topologie în C

Mulţimea z C / z  z 0  rse numeşte disc cu centrul în z0 de rază r>0

şi se notează cu U(z0;r). Mulţimea U  ( z 0 ; r )  Uz 0 ; r  \ z 0 se numeşte disc
punctat de centru z0 şi rază r.
Mulţimea U(z0;r1,r2)= z C / r1  z  z 0  r2 se numeşte coroană
circulară cu centrul în z0 şi de raze r1, r2>0.
Mulţimea z1 , z 2   z  C / z  z1  t z 2  z1 , t  0,1 reprezintă
segmentul determinat de punctele z1,z2C.
Mulţimea GC se numeşte deschisă dacă G= sau dacă oricare ar fi
z0G există un disc U(z0;r)G. Familia tuturor mulţimilor deschise reprezintă
o topologie pe C. Această topologie este indusă de metrica dz1 , z 2   z1  z 2 .
Mulţimea FC este închisă dacă este complementara unei mulţimi
deschise.

10
 O mulţime M din C se spune că este mărginită dacă există un disc cu
centrul în origine care o conţine.
O mulţime M din C se numeşte conexă dacă nu se poate scrie ca
reuniunea a două mulţimi deschise, nevide şi disjuncte. O mulţime care este
deschisă şi conexă se numeşte domeniu.
Un domeniu D din C se numeşte stelat în raport cu z0D dacă oricare
ar fi zD, segmentul [z0, z] este inclus în D. Un domeniu D din C se numeşte
convex dacă este stelat în raport cu orice punct al său, sau dacă oricare ar fi
z1, z2D, segmentul [z1, z2] este inclus în D.
Mulţimea M C se numeşte compactă dacă din orice acoperire a sa cu
mulţimi deschise, se poate extrage o subacoperire finită. Se poate demonstra că
o mulţime din C este compactă dacă şi numai dacă este mărginită şi închisă.
Aplicația d: C x C  R dată de dz1 , z 2   z1  z 2 este o metrică pe C:

1. d(z1, z2 )=0 dacă şi numai dacă z1= z2

2. d(z1, z2 )= d(z2, z1)
3. d(z1, z2 )≤ d(z1, z3 )+ d(z3, z2 ),

oricare ar fi z1, z2, z3 C.

Planul complex extins şi reprezentarea lui sferică

Spaţiul topologic C nu este un spaţiu compact. Pentru a remedia acest

lucru se impune extinderea mulţimii C a numerelor complexe prin adăugarea
unui nou element notat . Se obţine astfel mulţimea C  C   şi   C .
C se numeşte planul complex extins.

Operaţiile cu numere complexe se extind în C astfel:

z+=+z= oricare ar fi z C

z=z= oricare ar fi z C \{0}

Prin convenţie vom scrie

 
z
  oricare ar fi z  C \ 0
0
11
 z
 0 oricare ar fi z  C .

Pentru a face mai naturală introducerea punctului  se foloseşte o
reprezentare pe sferă a numerelor complexe, numită proiecţie stereografică.
Se consideră o sferă S de rază 1 în spaţiul euclidian, al cărei centru
coincide cu punctul 0 din planul complex raportat la sistemul X0Y.
Presupunem că spaţiul euclidian este raportat la sistemul de axe ortogonale
X0YZ şi fie N punctul de pe sferă, având coordonatele (0,0,1) (fig.4)
Fie M un punct oarecare din planul X0Y de afix z=x+iy. Notăm cu
P(,,) punctul diferit de N, în care dreapta MN taie sfera S. Astfel, fiecărui
punct M din planul complex, îi va corespunde un unic punct P (PN)
aparţinând sferei S. Reciproc, oricărui punct P de pe sfera S îi corespunde un
unic punct M din planul complex, obţinut prin intersecţia dreptei NP cu planul
X0Y. În felul acesta putem defini o funcţie bijectivă

 : C  S \ N, z   P, ,  , oricare ar fi z  C.

N(0,0,1)

P(,,)
x

y
xx
M(x,y,0)

Z=x+iy
x

Fig.4

12
 Vom determina în continuare, expresia analitică a funcţiei . Ecuaţia
dreptei NP este

X Y Z 1
  (1.6)
   1

Intersectând dreapta NP cu planul X0Y (Z=0) se obţin coordonatele

punctului M. Deci


x
1 
(1.7)

y
1 

Deoarece punctul P aparţine sferei S, coordonatele lui verifică ecuaţia

 2  2   2  1 (1.8)

Din relaţiile (1.7) obţinem că  2  2  z  1   2 şi înlocuind în (1.8) rezultă

2

z 1
2
 (1.9)
1 z
2

Înlocuindul pe  din (1.9) în relaţiile (1.7) obţinem

2 Re z zz
 2 
1 z 1 z
2

şi (1.10)
2 Im z i z  z 
 2 
1 z 1 z
2

În aceste condiţii, funcţia :CS\{N} este definită prin

 z  z i z  z  z 2  1 
( z )   , , , z  C
2 
(1.11)
  
2 2
 1 z 1 z 1 z 

Inversa funcţiei  este -1:S\{N}C şi este dată de

  i
1 (, ,  )  , , ,    S \ N. (1.12)
1 

13
 Deoarece

d  N, P    2  2  1   2  z  1   2  1   2 
2

2
 1   1 z 
2

1 z
2

se observă că, dacă punctul M(z=x+iy) se îndepărtează indefinit de origine

 z   atunci d(N,P) tinde la zero, deci punctul P tinde către punctul N pe
sferă. De aceea, convenim ca punctului N de pe sferă să-i corespundă punctul
. În felul acesta, funcţia : C S\{N} poate fi prelungită la
C prin  : C  S astfel
C 
şi
  N0,0,1

Funcţia  realizează o bijecţie între C şi S.

Se numeşte vecinătate a punctului , orice mulţime din C care conţine
exteriorul unui cerc cu centrul în origine, adică z C / z  r.
Spaţiul topologic C fiind homeomorf cu sfera S, care este un spaţiu
compact, rezultă că şi C este un spaţiu compact.
Distanţa dintre două puncte z1 , z 2  C se defineşte ca fiind egală cu
lungimea corzii P1P2, unde P1,P2 sunt proiecţiile stereografice ale punctelor
z1,z2. Această distanţă se mai numeşte şi distanţă cordală şi conferă spaţiului
C o structură de spaţiu metric. Distanţa cordală este dată de:

2 z1  z 2
d z1 , z 2  
1  z1  1  z 2
2 2

oricare ar fi z1,z2C şi (1.13)

2
d  z,   
1 z
2

oricare ar fi zC.

14
 Exerciții

  
1. Fie M mulţimea matricelor de forma   cu , R dotată cu
    
operaţiile de adunare şi înmulţire a matricelor.

a) Să se arate că (M,+,) este corp comutativ.

 x y
b) Să se arate că aplicaţia :CM definită prin  z    
 y x
oricare ar fi z=x+iy este un izomorfism.

2. Să se demonstreze identităţile
2 2

a) z1  z 2  z1  z 2  2 z1  z 2
2 2
 legea parale log ramului
2

b) z1  z 2  1  z1  z 2  1  z1
2 2
 1  z 
2
2

3. Să se determine reprezentarea geometrică a mulţimilor de numere

complexe z, care satisfac relaţiile:

a) Rez=Imz2

b) z  i  1

c) 1  z  i  3

d) z  z1  z  z 2

e) z  z1  z  z 2  2a, a>0

f) z  1  Re z

15
4. Să se determine mulţimea

a) M  z  C / z  Re z  1
 2z 
b) M  z  C /  1
 1 z 2


1 1
5. Să se arate că dacă z   2 cos  , atunci z n  n  2 cos n .
z z

6. Să se calculeze:
n
k
a)  sin 2n  1
k 1

n
k
b)  cos 2n  1
k 1

n
2k
c)  cos 2n  1 .
k 1

16