UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE MATEMATICĂ ŞI INFORMATICĂ

SPECIALIZAREA MATEMATICĂ

LUCRARE DE LICENŢĂ

Numere complexe cu aplicaţii ı̂n geometrie

Conducător ştiinţific Absolvent

Conferenţiar Dr. Paul Blaga Bosoi Diana Maria

2015
Cuprins

Introducere 1

1 Interpretarea geometrică a numerelor complexe 2

1.1 Diagrama Argand . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2
1.1.1 Exemple de diagrame Argand . . . . . . . . . . . . . . 3
1.2 Planul complex . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.2.1 Forma trigonometrică a numărului complex . . . . . . 4
1.2.2 Forma exponenţială . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.3 Interpretarea geometrică a modulului unui număr complex . . 7
1.4 Interpretarea geometrică a adunării numerelor complexe . . . 7
1.5 Interpretarea geometrică a scăderii numerelor complexe . . . . 9
1.6 Interpretarea geometrică a ı̂nmulţirii numerelor complexe cu
numere reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

2 Numere complexe ı̂n geometrie 10

2.1 Elemente de geometria planului complex . . . . . . . . . . . . 10
2.1.1 Proprietăţi generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
2.2 Elemente geometrice simple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
2.3 Produsul real şi produsul complex . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2.4 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22

2
3 Aplicaţii ale numerelor complexe ı̂n geometria plană 23
3.1 Coliniaritate şi paralelism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
3.2 Perpendicularitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26

Bibliografie 30
Introducere

1
Capitolul 1

Interpretarea geometrică a
numerelor complexe

1.1 Diagrama Argand

În matematică, planul complex sau planul z este o reprezentare geometrică

a numerelor complexe ı̂ntr-un plan definit de axa reală şi axa imaginară,
ortogonale.

El poate fi asemănat planului cartezian, cu reprezentarea părţii reale a

unui număr complex de-a lungul axei x, iar a părţii imaginare de-a lungul
axei y.

Uneori planul complex este numit şi planul Argand deoarece este folosit
ı̂n diagramele Argand.

Acestea sunt numite după Jean Robert Argand (1768 - 1822). Folosită
pentru vizualizarea liniei complexe, diagrama Argand se bazează pe faptul
că un număr complex poate fi reprezentat ca o pereche de numere reale.

2
1.2. PLANUL COMPLEX 3

1.1.1 Exemple de diagrame Argand

1.2 Planul complex

Definiţia 1.2.1. Se numeşte număr complex orice element z = (x, y) al

mulţimii R × R = {(x, y)|x, y ∈ R} ,
ı̂nzestrate cu două operaţii algebrice,
adunarea:

∀z1 = (x1 , y1 )

şi
∀z2 = (x2 , y2 ) ∈ R × R, z1 + z2 = (x1 + x2 , y1 + y2 )

şi respectiv , ı̂nmulţirea:

∀z1 = (x1 , y1 ), ∀z2 = (x2 , y2 ) ∈ R × R, z1 z2 = (x1 x2 − y1 y2 , x1 y2 + x2 y1 )

Mulţimea numerelor complexe se notează cu C şi este corp comutativ,

C = {z = x + yi|x, y ∈ R, i2 = −1}

Numărul x se numeşte partea reală a numărului complex z şi se notează

Re(z) = x , iar y se numeşte partea imaginară a numărului complex z şi se
notează Im(z) = y

Observaţia 1.2.2. Dacă y = 0 , atunci z = x ∈ R deci R ⊂ C. Numărul

complex z = yi, y 6= 0 se numeşte număr complex pur imaginar.
4CAPITOLUL 1. INTERPRETAREA GEOMETRICĂ A NUMERELOR COMPLEXE

1.2.1 Forma trigonometrică a numărului complex

Definiţia 1.2.3. (Forma trigonometrică a numărului complex)

Orice număr complex a cărui forma algebrică este z = x + yi poate fi
scris şi sub formă trigonometrică, adică sub forma

z = r(cos ϕ + i sin ϕ)

, unde
p
r= x2 + y 2

este modulul numărului complex z şi se notează cu |z|, iar ϕ = arctan xy este
argumentul acestui număr complex .
Proprietăţi :

z1 z2 = r1 r2 (cos (t1 + t2 ) + i sin (t1 + t2 ))

z1 r1
= (cos (t1 − t2 ) + i sin (t1 − t2 ))
z2 r2

z n = rn (cos nt + i sin nt)

√ √
n
z= n
r(cos t + 2kπn + i sin t + 2kπn), k = {0, 1, 2, ...n − 1}

Exemplul 1.2.4. Să se determine forma trigonometrică a numărului z =

√
3 + 3i
Soluţie :
√
z = 3 + 3i
p √ √ √
r = x2√ + y 2 = 9 + 3 = √12 = 2 3
3 3 π
tan α = ⇒ αk = arctan + kπ = + kπ
3 3 6
1.2. PLANUL COMPLEX 5

π
⇒α= pentru k = 0
6 √ π
Dacă r = 2 3 şi α = atunci
√ √  6 π π
z = 3 + 3i = 2 3 cos + i sin
6 6

Exerciţii

1. Să se determine forma trigonometrică pentru :

(a) z = i

(b) z = 1 + i
√
(c) 3 − i

2. Cunoscând forma trigonometrică a lui z = x + iy să se determine forma

trigonometrică pentru :

(a) z = x − iy

(b) z = y + ix

(c) z = −x + iy

(d) x2 + ixy

1.2.2 Forma exponenţială

Numărul complex a cărui formă trigonometrică este

z = r(cos ϕ + i sin ϕ)

, poate fi scris sub forma exponenială

z = reiϕ

. Această posibilitate se datoreaz valabilităţii formulei lui Euler.

6CAPITOLUL 1. INTERPRETAREA GEOMETRICĂ A NUMERELOR COMPLEXE

Formula lui Euler şi identitatea lui Euler

eiϕ = cos ϕ + i sin ϕ

În cazul ı̂n care ϕ = π se obţine Identitatea lui L. Euler.

eiπ = −1

Modulul unui număr complex

Definiţia 1.2.5. Fie z = x + yi .Se numeşte modulul lui z , notat |z| ,

p
numărul pozitiv |z| = x2 + y 2 .
√
Observaţia 1.2.6. Dacă z = x ∈ R ( z = x + i0 ) ⇒ |z| = |x| = x2

Fie z ∈ C∗ , z = x + yi, unde x, y ∈ R şi i2 = −1.

Numărul complex arată că fiecărei perechi (x, y) ∈ R × R ı̂i corespunde
un singur număr complex z = x + yi şi reciproc,fiecărui număr complex
z = x + yi cu x, y ∈ R ı̂i corespunde o singură pereche (x, y) ∈ R × R.
Muţimea numerelor R × R are reprezentarea grafică un plan raportat la
un reper cartezian ,numit planul real.Mulţimea numerelor complexe C se va
reprezenta geometric printr-un plan raportat la un reper cartezian. Astfel,
fiecărui număr complex z = x + yi, x, y ∈ R ı̂i corespunde un unic punct
M1 (x, y) ı̂n plan şi reciproc,fiecărui punct M1 (x, y) din plan ı̂i corespunde un
singur număr complex z = x + yi. Planul,raportat la un sistem ortogonal
de axe,care reprezintă geometric mulţimea numerelor complexe se numeşte
planul complex( planul lui Gauss).

Definiţia 1.2.7. Punctul M1 (x, y) asociat numărului complex z = x + yi

se numeşte imaginea geometrică a lui z, iar numărul complex z se numeşte
afixul punctului M şi se scrie M1 (z) şi se citeşte M1 de afix z. În planul
1.3. INTERPRETAREA GEOMETRICĂ A MODULULUI UNUI NUMĂR COMPLEX7

complex , axa orizonatală se numeşte axa reală, iar axa verticală se numeşte
axa imaginară. Intersecţia celor două axe este punctul O numit originea
planului complex,având afixul z0 = 0.

1.3 Interpretarea geometrică a modulului

unui număr complex
Fie z ∈ C, z = x + yi şi M (x, y) imaginea geometrică a lui z. Dacă A este
proiecţia punctului M pe axa Ox , din triunghiul dreptunghic OAM se obţine

OM 2 = OA2 + AM 2 = x2 + y 2

şi ca urmare

p
OM = x2 + y 2 = |z|

.
Aşadar , modulul numărului complex z = x + yi reprezintă lungimea
segmentului [OM] unde M este imaginea geometrică a lui z :

−−→
|z| = OM = |OM |

Desen!!

1.4 Interpretarea geometrică a adunării nu-

merelor complexe
Fie α planul raportat la reperul cartezian xOy şi γ mulţimea vectorilor de
poziţie ai punctelor planului. Se ştie că fiecărui punct M (x, y) ∈ α ı̂i cores-
8CAPITOLUL 1. INTERPRETAREA GEOMETRICĂ A NUMERELOR COMPLEXE

−−→ −−→
punde un singur vector OM ∈ α şi OM = xi + yj, unde i,j sunt versorii
axelor Ox, Oy. Operaţiile de adunare , scădere şi ı̂nmulţire cu numere re-
ale a vectorilor vor permite realizarea interpretării geometrice a operaţiilor
similare cu numere complexe.
2 desene
Fie numerele complexe z1 = x1 + y1 i, z2 = x2 + y2 i şi M1 (z1 ), M2 (z2 ) ima-
ginile geometrice ale acestora.Suma vectorilor de poziţie ai punctelor M1 ,M2
este
OM1 + OM2 = OS
−−−→ −−−→
, unde S este vârful paralelogramului construit de vectorii OM1 , OM2 . Cu
ajutorul coordonatelor vectorilor OM1 (a1 , b1 ), OM2 (a2 , b2 ), se obţine:

OM1 + OM2 = (x1 i + b1 j) + (x2 i + y2 j) = (x1 + x2 )i + (y1 + y2 )j

−→
Astfel vectorul OS are coordonatele OS(x1 + x2 , y1 + y2 ), iar afixul punc-
tului S este zS = (x1 + x2 )i + (y1 + y2 )j = z1 + z2 . Aşadar , suma numerelor
complexe z1 , z2 , reprezintă din punct de vedere geometric , afixul punctului
S din plan cu proprietatea că patrulaterul OM1 SM2 este paralelogram.

Observaţia 1.4.1. Din triunghiul OM1 S, cu inegalitatea triunghiului se

obţine că
OS ≤ OM1 + M1 S,

adică

|z1 + z2 | ≤ |z1 | + |z2 |

(inegalitatea lui Minkowski).

1.5. INTERPRETAREA GEOMETRICĂ A SCĂDERII NUMERELOR COMPLEXE9

1.5 Interpretarea geometrică a scăderii nu-

merelor complexe
Fie z1 , z2 ∈ C , z1 = x1 + y1 i , z2 = x2 + y2 i şi M1 (z1 ) , M2 (z2 ) imaginile
geometrice ale acestora.
Diferenţa z1 −z2 o vom scrie sub forma z1 +(−z2 ). Imaginea geometrică a
numărului complex z2 este M (−x2 , −y2 ) care reprezintă simetricul punctului
M2 (z2 ) faţă de originea O.
Folosind interpretarea geometrică a sumei,rezultă că interpretarea geo-
metrică a sumei z1 + (−z2 ),deci a diferenţei z1 − z2 este un punct D(z1 − z2 )
−−−→ −−→
care este vârful paralelogramului construit de vectorii de poziţie OM1 , OM .

1.6 Interpretarea geometrică a ı̂nmulţirii nu-

merelor complexe cu numere reale
Fie k ∈ R∗ şi z ∈ C, z = x + iy,iar M (z) imaginea simetrică a acestuia.
Numărul complex kz = kx + iky are imaginea geometrică punctual P (kz) cu
−−→ −→ −→ −−→
proprietatea că vectorii OM ,OP sunt coliniari şi OP = k OM
(DESEN)
Punctul O separă sau nu punctele M şi P după cum k < 0 sau k > 0.
Capitolul 2

Numere complexe ı̂n geometrie

2.1 Elemente de geometria planului complex

2.1.1 Proprietăţi generale

Fie C = {z = x + iy|x, y ∈ R} corpul numerelor complexe având ca operaţii

,adunarea şi ı̂nmulţirea. Considerăm planul euclidian R2 = R×R cu distanţa
euclidiană:
(1)
p
d(A1 , A2 ) = (x1 − x2 )2 + (y1 − y2 )2

unde A1 (x1 , y1 ) şi A2 (x2 , y2 )

Reamintim că dacă z = x + yi ∈ C poate fi scris şi sub formă trigonome-
trică(canonică), adică sub forma

z = r(cos ϕ + i sin ϕ)

, unde
p
r= x2 + y 2

10
2.1. ELEMENTE DE GEOMETRIA PLANULUI COMPLEX 11

este modulul numărului complex z şi se notează cu |z|, iar

ϕ = arctan xy

este argumentul acestui număr complex z. Acesta se notează cu arg şi re-
prezintămulţimea soluţiilor sistemului:
cos ϕ = x

(2) r
sin ϕ =
 y
r
pentru z 6= 0.
Interpretarea geometrică a modulului şi argumentului unui număr com-
plex este dată de urmatoarea figură
:desen pg 176
Scrierea z = r(cos t + i sin t) , r > 0 , t ∈ [0, 2π) se numeşte forma
trigonometrică(canonică) a numărului complex z. În general , pentru orice
solutie t0 a sistemului (2) avem :

z = r(cos t0 + i sin t0 )

şi mulţimea {t0 t0 = argz + 2kπ, k ∈ Z} se noteaz cu Argz.

Folosim următoarele proprietăţi ale modulului:
a) |z| ≥ 0, ∀z ∈ C şi |z| = 0 ⇔ z = 0
b) |z1 z2 | = |z1 ||z2 |∀z1 , z2 ∈ C
z1 |z1 |
c) = ∀zz ∈ C, ∀z2 ∈ C∗
z2 |z2 |
d) |z1 + z2 | ≤ |z1 | + |z2 |, ∀z1 , z2 ∈ C , cu egalitate dacă şi numai dacă
z2 = kz1 , k ∈ R, k > 0
Dacă A(x) , B(y), atunci lungimea segmentului [AB] este:
p
AB = (y1 − x1 )2 + (y2 − x2 )2 = |y − x|,

unde x = x1 + x2 i , y = y1 + y2 i.
12 CAPITOLUL 2. NUMERE COMPLEXE ÎN GEOMETRIE

Definiţia 2.1.1. Funcţia d : C × C− > R+ , d(x, y) = |y − x| este o me-

trică(distanţă) , adică satisface proprietăţile:
(i)d(x, y) ≥ 0 şi d(x, y) = 0 ⇔ x = y (pozitivitate şi nedegenerare)
(ii)d(x, y) = d(y, x) (simetrie)
(iii)d(x, y) ≤ x(x, u) + w(u, y) (inegalitatea triunghiului)
Desen ,fig 6.2 pag 177

Demonstraţie. Demonstrăm proprietatea (iii).

Avem : d(x, y) = |y − x| = |(u − x) + (y − u)| ≤ |u − x| + |y − u|,
conform proprietăţii (d) a modulului , egalitatea având loc numai dacă există
k ∈ R, k > 0 ,cu u − x = k(y − u).
Dacă a ∈ C , n ∈ N , n ≥ 2 , atunci orice număr complex z care verifică
ecuaţia z n = a se numeşte rădăcina de ordinul n a lui a .
Pentru a = r(cos t + i sin t), r > 0, t ∈ [0, 2π) , având rădăcinile de ordinul
n
√
 
t + 2kπ t + 2kπ
(3)zk = n
r cos + i sin , k = (0, n − 1)
n n
În particular , dacă a = 1 , rădăcinile ecuaţiei z n = a, n ∈ N, n ≥ 3 se
numesc rădăcinile de ordinul n ale unităţii şi se notează cu εk , k = (0, n − 1).

2.2 Elemente geometrice simple

În acest subcapitol,vom caracteriza principalele elemente geometrice din plan
cu numere complexe. Reamintim: Fie punctele A(x), B(y)distincte, spunem
că M (z) este ı̂ntre A şi B dacă:

|x − z| + |z − y| = |x − y|

Notaţie: A − M − B
2.2. ELEMENTE GEOMETRICE SIMPLE 13

Definiţia 2.2.1. Mulţimea (AB) = {M A − M − B} se numeşte segment

deschis cu capetele A,B, iar [AB] = (AB) ∪ {A, B} se numeşte segmental
ı̂nchis cu capetele A,B.

Teorema 2.2.2. (Teorema segmentului)

Dacă A(x) ,B(y) sunt puncte distincte,următoarele afirmaţii sunt echiva-
lente:

1. M ∈ (AB)

2. ∃k ∈ R∗ cu z − x = k(y − z)

3. ∃t ∈ (0, 1) cu z = (1 − t)x + ty,

unde z este afixul punctului M.

Demonstraţie. Fie M ∈ (AB). Atunci:

|x − z| + |z − y| = |x − y|

echivalent cu
d(x, z)d(z, y) = d(x, y)

dacă şi numai dacă ∃k ∈ R∗ cu z − x = k(y − b) conform proprietăţii iii) a

distanţei. Deci 1 implică 2 .
Dacă z − x = k(y − z), k ∈ R∗ avem:
1 k
z= +
(k + 1)x (k + 1)y
k
. Notăm t = ∈ (0, 1). Obţinem
k+1
z = (1 − t)x + ty

şi reciproc. Deci 2 implică 3.

14 CAPITOLUL 2. NUMERE COMPLEXE ÎN GEOMETRIE

Mulţimea (AB = {M A − B − M } poartă numele de semidreaptă deschisă

cu originea ı̂n A care conţine punctul B.

Teorema 2.2.3. (Teorema semidreptei)

Fiind date punctele distincte A(x) , B(y), următoarele afirmaţii sunt echi-
valente:

1. M ∈ (AB)

2. ∃t ∈ R∗, t > 0 cu z = (1 − t)x + ty

3. arg(z − x) = arg(y − x)
z−x
4. ∈ R∗
y−x
Demonstraţie. 1 ⇒ 2
Dac M ∈ (AB , atunci avem A − M − B sau A − B − M. Deci există
1
t ∈ (0, 1) cu z = (1 − l)x + ly. Pentru t = l
obţinem şi ı̂n acest caz afirmaia
2.
2⇒3
Din z = (1 − t)x + tb, t > 0, obţinem z − x = t(z − y) ,deci arg(z − x) =
arg(z − y).
3⇒4
z−x
Avem relaia arg = arg(z − x) − arg(y − x) + 2kπ care rezultă din
y−x
regula ı̂mpărţirii a numerelor complexe sub formă trigonometrică. Folosind
z−x z−x
ipoteza 3 şi faptul că arg ∈ [0, 2π] obţinem k = 0 , deci arg =
y−x y−x
z−x
0⇔ ∈ R∗
y−x
4⇒1
z−x
Din ∈ R∗ rezultă că ∃t ∈ R, t > 0 cu z − x = t(y − x), deci
y−x
M ∈ (AB) ∪ (AB ,conform Teoremei segmentului .
2.2. ELEMENTE GEOMETRICE SIMPLE 15

Teorema 2.2.4. (Teorema dreptelor)

Fiind date punctele distincte A(x) , B(y) ,condiţia ca un punct M (z)
să fie situat pe dreapta AB este echivalentă cu oricare dintre următoarele
condiţii :
z−x
1.
y−x
2. există t ∈ Rcuz = (1 − t)x + ty

z−x z−x
3. =0
y−x y−x

Observaţia 2.2.5. Pe segmentul (AB), unde A(x), B(y) se consideră punc-

AM x + ky
tul M (m) astfel ı̂ncât = k. Atunci m = .
MB 1+k
Din teorema dreptelor se obţine că punctele A , B , M sunt coliniare dacă
m−x
şi numai dacă ∈ R.
y−x
AM m−x
Mai avem că din = k , rezultă displaystyle |m−x|
|y−x|
= k, deci | |
MB y−x
m−x 1 + ky
. Prin urmare , = k , de unde m =
y−x 1+k
Corolarul 2.2.6. Punctele A(x) , B(y), C(z) sunt coliniare dacă şi numai
x x 1
dacă y y 1 =0
z z 1

Propoziţia 2.2.7. Ecuaţia generală a unei drepte ı̂n plan este

αz + αz + β = 0

cu α 6= 0

Demonstraţie. Fie dreapta d de ecuaţie carteziană generală ı̂n plan :

d : a1 x + a2 y + a3 = 0,
16 CAPITOLUL 2. NUMERE COMPLEXE ÎN GEOMETRIE

1
unde a1 , a2 , a3 ∈ R Dacă z = x + iy cu x, y ∈ R , atunci x = (z + z) ,
2
1
y = (z − z). Notând α = a1 − a2 i şi β = 2a3 , se obţine
2i
d : a1 x + a2 y + a3 = 0.

α+α
Observaţia 2.2.8. Panta dreptei d este m = i
α−α
α1
Faţă de sistemul cartezian xOy , avem panta m = − . Dacă α =
α2
a1 − a2 i , α = a1 + a2 i atunci obţinem expresia de mai sus a pantei.

Teorema 2.2.9. ( teorema orientării dreptei)

Pentru fiecare dreaptă d există un număr real u ∈ [o, π) astfel ı̂ncât pentru
orice puncte distincte X , Y ale dreptei d are loc arg(X − Y ) ∈ {u, u + π}.

Demonstraţie. Fie A , B puncte distincte pe d. Dacă arg(A − B) < π

vom lua u = arg(A − B) . În caz contrar vom constata arg(B − A) =
arg(−(A − B)) = arg(A − B) − π , deci arg(B − A) ∈ [o, π). Se presupune
că notarea punctelor A , B s-a făcut astfel ı̂ncât are loc prima alternativă.
Punctele arbitrare X , Y ale dreptei d vor fi date de numerele reale x , y
astfel ı̂ncât X = (1 − x)A + xB ,Y = (1 − y)A + Y B.
Urmează imediat X − Y = (y − x)(A − B). Condiţia X 6= Y revine la
x 6= y .
Dacă y > x , atunci arg(X − Y = u . Dacă y < x , atunci argX − Y =
u+π
şi teorema este demonstrată.

Prin operaţia de orientare a unei drepte d se ı̂nţelege alegerea unui element

al mulţimii {u, u + π}. Evident,există doar două modalităţi de orientare a
unei drepte ce se numesc opuse. O dreaptă orientată va fi un cuplu (d, η).
2.3. PRODUSUL REAL ŞI PRODUSUL COMPLEX 17

Se spune că segmentele XY şi X1 Y1 , aparţinând aceleiaşi drepte

sau la drepte paralele distincte,au aceeaşi orientare dacă arg(Y − X) =
ARG(Y1 − X1 ) şi au orientări opuse dacă arg(X − Y ) 6= arg(X1 − Y 1) .
În caz că este indicată o orientare a dreptei d,se spune că segmentul XY (si-
tuat pe d sau pe o paralelă la d) este orientat pozitiv dacă arg(Y − X) = η
şi este orientat negativ dacă argY − X 6= η .Două segmente orientate pozi-
tiv au aceeaşi orientare. Un segment orientat pozitiv şi un segment orientat
negativ au orientări distincte.
Fie (d, η) o dreaptă orientată. Pentru o pereche (X, Y ) de puncte situate
pe d sau pe o paralelă la d ,se va folosi notaţia XY şi o vom citi marimea
segmentului
orientat XY şi are semnificaţia :
XY dacă X 6= Y şi arg(Y − X) = η






XY = 0 dacă X = 1




 −XY dacă X 6= Y şi arg(X − Y ) = η


2.3 Produsul real şi produsul complex

Definiţia 2.3.1. Se numeşte produs real al numerelor complexe x , y numărul

1
xy = (xy + xy)
2
1
Observaţia 2.3.2. Produsul real xy = (xy + xy) = xy deci Im(xy) = 0 şi
2
prin urmare xy ∈ R

Propoziţia 2.3.3. Au loc următoarele afirmaţii :

1. xx = |x|2 , ∀x ∈ C

2. xy = yx , ∀x, y ∈ C (comutativitate)

3. x(y + u) = xy + xu ∀x, y, u ∈ C (distributivitate faţă de adunare)

18 CAPITOLUL 2. NUMERE COMPLEXE ÎN GEOMETRIE

4. (αx)y = α(xy) ∀x, y ∈ C , ∀α ∈ R

5. Dacă A(x) , B(y) sunt puncte distincte şi diferite de O(o) atunci xy =
0 ⇔ OA⊥OB

Observaţia 2.3.4. Numărul xy este egal cu valoarea absolută a puterii ori-

ginii O(o) faţă de cercul de diametru AB

Demonstraţie. Pentru justificarea acestei observaţii vom analiza două situaţii

.
Cazul 1 : Desen pag 183 fig 6.3
Dacă O ∈ IntC ( vezi figura a ) , atunci

0
   y
ρ0 = OB OA = OAOB cos AOB = |x||y| cos arg
[
x
=  
y y |x| 1
|x||y| + = (xy + xy) = xy
x x 2|y| 2
deoarece
y |y|
= (cos t + i sin t)
x |x|
şi
y |y|
= (cos t − i sin t)
x |x|
implică
 y y y 1 |x|
cos arg =( + )
x x x 2 |y|
Cazul 2 :
Dacă O ∈
/ IntC (vezi fig. b) , atunci

y
ρ0 = OB 0 OA = OAOB cos (π − arg ) = −(xy)
x
2.3. PRODUSUL REAL ŞI PRODUSUL COMPLEX 19

1
Definiţia 2.3.5. Numărul a × b = (xy − xy) cu x, y nenule şi distincte se
2
numeşte produsul complex al numerelor complexe.

Observaţia 2.3.6. Pentru x, y 6= 0, x 6= y , avem

1 1 1
a × b = (xy − xy) = − (xy − xy)) = − (xy − xy) = −x × y
2 2 2

Cum Re(x × y) = 0 adică x×y ∈ C\R ,ı̂nţelegem de unde provine denumirea

numărului x × y În cazul x = y = 0 sau x = y avem că x × y = 0

Propoziţia 2.3.7. Au loc următoarele afirmaţii :

1. x × x = 0 , ∀x ∈ C

2. x × y = −(y × x) ∀x, y ∈ C (anticomutativitate)

3. x×(y +u) = x×y +x×u ∀x, y, u inC ( distributivitate faţă de adunare)

4. α(x × y) = (αx) × y = x × (αy) , ∀x, y ∈ C, ∀α ∈ R

5. Dacă punctele A(x), B(y) sunt distincte şi diferite de O(o) , atunci
x × y = 0 ⇔ O, A, B sunt coliniare.

Observaţia 2.3.8. Pentru produsul complex al numerelor x şi

y se dă următoarea interpretare geometrică : (4) x × y =
2iσ[OAB] , dacă M OAB este direct orientat


−2iσ[OAB] , dacă M OAB este invers orientat



Demonstraţie. Presupunem că M OAB este orientat ( pozitiv ) (fig 6.4

[ = i|x||y| sin arg y =
 
pag 184) şi avem : 2iσ[OAB] = iOAOB sin AOB
    x
|x| |x| 1 2 y y
i|x||y|Im = |x| − = x × y.
|y| |y| 2 x x
A doua relaţie se demonstrează analog.
20 CAPITOLUL 2. NUMERE COMPLEXE ÎN GEOMETRIE

Demonstraţie. Dacă A(x), B(y), C(u) sunt trei puncte ı̂n planul conex,
atunci are loc 
 1 (x × y + y × u + u × x) , dacă M ABC este direct orientat

(5) σ[ABC] = 2i
− 1 = (x × y + y × u + u × x) , dacă M ABC este invers orientat

2i
Această formulă se obţine considerând situaţiile ı̂n care Int(ABC) res-
pectiv O ∈ Int(ABC) ( nu apartine !!!) . Dacă M ABC este direct orientat
ı̂n primul caz avem :
2
σ[ABC] = σ[OAB] + σ[OBC] + σ[OCA] = (x × y + y × u + u × x)
2i
folosind interpretarea geometrică de la observaţia anterioară.

Observaţia 2.3.9. Un calcul simplu ce are la bază definiţia produsului com-

plex arată că ı̂n cazul ı̂n care triunghiul ABC este direct orientat din formula
gasită la observaţia precedentă se obţine :

1
σ[ABC] = Im(xy + yu + ux)
2

Teorema 2.3.10. Fie A(x) , B(y) , C(u) trei puncte distincte . Următoarele
afirmaţii sunt echivalente:

1. A, B, C sunt coliniare

2. (y − x) × (u − x) = 0

3. (x × y + y × u + u × x) = 0

Demonstraţie. 1 implică 2
Folosind teorema dreptelor avem că punctele A, B, C sunt coliniare dacă
y−x
şi numai dacă ∈ R.
u−x
Avem că  
y−x y−x
=
u−x u−x
2.3. PRODUSUL REAL ŞI PRODUSUL COMPLEX 21

adică
(y − x)(u − x) = (y − x)(u − x)

echivalent cu (y − x) × (u − x) = 0.
Pentru demonstrarea implicaţiilor 2 implică 3 şi respectiv, 3 implică 1 se
ţine cont de proprietăţile produsului complex.

Teorema 2.3.11. Fie A(x), B(y), C(u), D(t) patru puncte distincte, oricare
trei dintre ele necoliniare. Atunci AB||CD dacă şi numai dacă (y − x) × (t −
u) = 0

Demonstraţie. Fie punctele M şi N astfel ca patrulaterele P ABM şi OCDN

să fie paralelograme.( fig 6.5 pag 186) .
Punctele M şi N au afixele y − x şi t − u. Paralelismul dreptelor AB şi
CD este echivalent cu coliniaritatea punctelor O, M, N ceea ce ne duce la
(y − x) × (t − u) = 0 pe baza teoremei anterioare.

Teorema 2.3.12. Dacă A(x), B(y), C(u), D(t) sunt patru puncte distincte,
atunci următoarele afirmaţii echivalente:

1. AB⊥CD

2. (y − x)(t − u) = 0
   
y−x y−x
3. ∈ C\R adică Re =0
t−u t−u
Demonstraţie. Construim punctele M şi N astfel ca patrulaterele OABM şi
OCDN să fie paralelograme. Punctele M şi N au afixele y − x şi t − u.
Perpendicularitatea dreptelor AB, CD este echivalentă cu OM ⊥ON şi
conform Propoziţiei 2.3.3 avem (y − x)(t − u) = 0
Ultima echivalenţă este imediată din definiţia produsului real al numerelor
y − x, t − u
22 CAPITOLUL 2. NUMERE COMPLEXE ÎN GEOMETRIE

2.4 Probleme rezolvate

Exemplul 2.4.1. 1. Rezolvaţi ecuaţiile :
a)|z − x| + |zy| = y − x , unde z ∈ C , iar x, y ∈ R fixate , y > x.
b)|z| + |z1| + |z2| + |z3| = 4 , unde z ∈ C.
Soluţie :
Alegem un reper xOy, A, BpeOx şi M (z), A(x), B(y).
a) Ecuaţia |zx| + |zy| = y − x este echivalentă cu M A + M B = AB , de
unde rezultă că M se află pe [AB] , deci z este număr real şi z ∈ [x, y]
b) 4 = |z| + |z1| + |z2| + |z3| ≥ |z(z3)| + |z1(z2)| = 4 , de unde rezultă
|z| + |z3| = 3 şi |z1| + |z2| = 1.
⇒ z ∈ [0, 4], z ∈ [1, 2] ⇒ z in[1, 2]

Exemplul 2.4.2. Fie afixele vârfurilor triunghiului ABC ı̂nscris ı̂n cercul
unitate. Dacă zB zC (b + c), zC zA (c + a), zA zB (a + b) = 0 , atunci triunghiul
ABC este echilateral.
Soluţie:
Conjugăm relaţia dată şi obţinem :
b+c c+a a+b
+ + =0
zB zC zC zA zA zB
⇒ (zA+ zB + zC )(a + b + c) = azA + bzB + czC
⇒ zH = zI ⇒ H = I
deci avem că triunghiul ABC este echilateral.
Capitolul 3

Aplicaţii ale numerelor

complexe ı̂n geometria plană

3.1 Coliniaritate şi paralelism

Aplicaţia 3.1.1. Pe laturile (AB) şi (AC) ale triunghiului ABC se iau
AD AE 3
punctele D şi E astfel ca = = . Se prelungesc segmentele (BE) şi
AB AC 4
(CD) dincolo de E şi D cu EE = 3BE şi DD0 = 3CD. Atunci :
0

1. punctele D0 , A, E 0 sunt coliniare

2. AD0 = AE 0

Demonstraţie. fig 6.6

Folosind Observaţia 2.2.5 din Capitolul 2 obţinem afixele punctelor
D, E, D0 , E 0
a + 3b a + 3c
d= ,e =
4 4
0 0
e = 4e − 3b = a + 3c − 3b, d = 4d − 3c = a + 3b − 3c
Observăm că

(a − d0 ) × (e0 − d0 ) = (3c − 3b) × (6c − 6b) = 18(c − b) × (c − b) = 0

23
24CAPITOLUL 3. APLICAŢII ALE NUMERELOR COMPLEXE ÎN GEOMETRIA PLANA

deci punctele A, E 0 , D0 sunt coliniare

Pentru cea de-a doua afirmaţie, avem

a − d0 3c − 3b 1
0 0
= = ∈R
e −d 6c − 6b 2
AD0 a − d0 1
Cum D0 , A, E 0 sunt coliniare şi 0 0
= 0 0
= , rezultă că A este
DE e −d 2
mijlocul segmentului (D’E’)

Aplicaţia 3.1.2. Fie ABCDE un pentagon conex şi M, N, P, Q, X, Y mij-

loacele segmentelor (BC), (CD), (DE), (EA), (M P ) respectiv (N Q). Atunci
XY ||AB
(A.V.Mihai, G.M. 1/1986)
figura 6.7

Demonstraţie.
  Dacă
 a, b,c, d, esunt afixele
 vârfurilor
 pentagonului,
 avem:

b+c c+d d+e e+a b+c+d+e
M , N , P , Q , X ,
 2  2 2 2 4
c+d+e+a
Y .
4
a−b
y−x 4 1
Atunci = = − ∈ R , deci XY ||AB pe baza teoremei
b−a b−a 4
dreptelor.

Aplicaţia 3.1.3. Dacă z1 , z2 , z3 sunt trei numere complexe astfel ı̂ncât |z1 | =
|z2 | = |z3 | = r şi z2 6= z3 să se demonstreze că

1
min|az2 + (1 − a)z3 − z1 | = |z1 − z2 ||z1 − z3 |
2r

(D. Andrica, O.M.-faza finală, 1983)

fig 6.8

Demonstraţie. Fie A1 , A2 , A3 imaginile geometrice ale numerelor compleze

z1 , z2 , z3 şi fie z = az2 + (1 − a)z3 , a ∈ R , iar A imaginea geometrică a lui z.
3.1. COLINIARITATE ŞI PARALELISM 25

Din teorema dreptelor rezultă că A ∈ A1 A2 . Notăm cu B piciorul per-

pendicularei din A1 pe dreapta A2 A3 . Avem |A1 A| ≥ |A1 B| şi deci ı̂n mod
necesar
min|az2 + (1 − a)z3 − z1 | = |A1 B| = h

, unde h este ı̂nălţimea triunghiului A1 A2 A3 corespunzător vârfului A1

Pe de altă parte, avem

1 1
σ[A1 A2 A3 ] = |z2 − z3 |h = |z1 − z2 ||z1 − z3 | sin A\
2 A1 A3
2 2

de unde obţinem

|z1 − z2 ||z1 − z3 | sin A\

2 A1 A3
h= .
|z2 − z3 |

Aplicând teorema sinusurilor rezultă

|z2 − z3 |
= 2r
sin (A\2 A1 A3 )

adică
|z2 − z3 |
sin (A\
2 A1 A3 ) =
2r
1
Prin urmare h = |z1 − z2 ||z1 − z3 | deci, ceea ce trebuia demonstrat.
2r

Aplicaţia 3.1.4. Fie ABCD şi BN M K douaă pătrate care nu au puncte

interioare comune. Să se arate că mijlocul E al segmentului (AN ), F piciorul
perpendicularei din B pe CK şi punctul B , sunt coliniare

Demonstraţie. Considerăm sistemul de coordonate cu originea ı̂n F şi cu

axele date de CK şi FB, ultima fiind axa imaginară.
Fie C(c), K(k), B(bi), unde c, k, b ∈ R∗. Deoarece A se obţine din C
π
printr-o rotaţie de centru B şi unghi θ = 2
, avem a = b(1 + i) + ci
26CAPITOLUL 3. APLICAŢII ALE NUMERELOR COMPLEXE ÎN GEOMETRIA PLANA

Analog, N se obţine din K printr-o rotaţie de centru B si unghi θ = − π2 ,

deci n = n(−1 + i) − ki.
Mijlocul segmentului (AN ) are afixul
 
a+n c−k
e= = b+ i
2 2

, deci E, F, B sunt coliniare

3.2 Perpendicularitate
Aplicaţia 3.2.1. Dacă pe laturile unui patrulater oarecare ABCD construim
ı̂n interior pătrate de centru O1 , O2 , O3 , O4 , atunci :

1. O1 O3 ⊥O2 O4

2. O1 O3 = O2 O4

Demonstraţie. figura 6.10 Fie ABM M 0 , BCN N 0 , CDP P 0 , DAQQ0 pătratele

construite ı̂n exteriorul patrulaterului(Figura 10).
π
Punctul M se obţine din A printr-o rotaţie de centru B şi unghi θ = ,
2
deci m = b + (a − b)i. Analog , găsim

n = c + (b − c)i, p = d + (c − d)i, q = a + (d − a)i

. Prin urmare :

a+m a + b + (a − b)i b + c + (b − c)i

o1 = = , o2 =
2 2 2

,
c + d + (c − d)i d + a + (d − a)i
o3 = , o4 = .
2 2
3.2. PERPENDICULARITATE 27

Avem

o3 − o1 c + d − a − b + i(c − d − a + b)
= = −i ∈ C\R
o4 − o2 a + d − b − c + i(d − a − b + c

, deci avem că punctele O1 , O2 , O3 , O4 sunt distincte şi rezultă că O1 O3 ⊥O2 O4
o3 − o1
Pe de altă parte din egalitatea = −i obţinem că modulele
o4 − o2
diferenţei sunt egale, adică |o3 − o1 | = |o4 − o2 |, deci O1 O3 = O2 O4

Aplicaţia 3.2.2. Într-un patrulater convex suma pătratelor a două laturi

opuse este egală cu suma pătratelor celorlalte două dacă diagonalele acestui
patrulater sunt perpendiculare.

Demonstraţie. Folosind proprietăţile produsului real avem

AB 2 + CD2 = BC 2 + DA2 ⇔

(b − a)(b − a) + (d − c)(d − c) = (c − b)(c − b) + (a − d)(a − d) ⇔

ab + cd = bc + da ⇔

(c − a)(d − b) = 0 ⇔ AC⊥BD

Aplicaţia 3.2.3. Fie un hexagon ABCDEF şi M, N, P, Q, R, S mijloacele

laturilor AB, BC, CD, DE, EF, F A. Să se arate că o condiţie necesară şi
suficientă pentru ca RN 2 = M Q2 + P S 2 este ca M Q şi P S să fie perpendi-
culare. (L. Panaitopol)

Demonstraţie.
 Considerăm
  a, b, 
c, d, e, 
f afixele
 vârfurilor
 hexagonului
 şi
a+b b+c c+d d+e e+f
obţinem M ,N ,P ,Q ,R ,
  2 2 2 2 2
f +a
S
2
28CAPITOLUL 3. APLICAŢII ALE NUMERELOR COMPLEXE ÎN GEOMETRIA PLANA

Figura 6.11 Ţinând seama de proprietăţile produsului real avem

RN 2 = M Q2 + P S 2 ⇔

(e + f − b − c)2 = (d + e − a − b)2 + (f + a − c − d)2 ⇔

(d + e − a − b)(f + a − c − d) = 0 ⇔ M Q⊥P S.

Aplicaţia 3.2.4. Pe laturile triunghiului oarecare ABC se construiesc ı̂n

exterior triunghiurile ABR , BCP şi CAQ astfel ca

m(P
\ [ = 45o
BC) = m(CAQ)

m(BCP [ = 30o
\) = m(QCA)

şi
m(ABR) [ = 15o
[ = m(RAB)

[ ) = 90o şi RQ = RP
Să se arate că m(QRP

Demonstraţie. Considerăm originea sistemului de coordinate ı̂n punctul R

MC √
şi ducem P M ⊥BC, M ∈ BC. Folosind faptul că M P = M B, = 3
MP
rezultă imediat relaţiile
p−m
=i
b−m
,
c−m √
=i 3
p−m
Prin eliminarea lui m ı̂ntre cele două relaţii obţinem
√
c + 3b c−b
p= √ + √ .
1+ 3 1 + 3i
În mod analog găsim
√
c + 3a a−c
q= √ + √ i
1+ 3 1+ 3
3.2. PERPENDICULARITATE 29

Deoarece punctul B se obţine din A printr-o rotaţie de centru R şi unghi

θ = 150o , avem
√ !
3 1
b=a − + i
3 2
p
Un calcul simplu arată că = i ∈ C\R, prin urmare QR⊥P R şi |p| = |q|,
q
adică RP = RQ.
Bibliografie

[1] P. Hamburg, P.T. Mocanu, N. Negoescu, Analiză Matematică

(Funcţii Complexe), Ed. Did. şi Ped., Bucureşti, 1982.

[2] D. Brânzei, S. Aniţa , C. Cocea , Planul şi spaţiul euclidian, Ed.

Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1986

[3] G. Burtea,M. Burtea , Manual de matematică clasa a X-a , Editura

Caramis , Piteşti, 2005

[4] A.L. Iacob,Numere complexe ı̂n geometrie, Editura Sfântul Ierarh

Nicolae, 2012

[5] www.wikipedia.org

30