Urmatoarea propozitie pune in evidenta legatura intre radacinile reale

ale ecuatiei de gradul al doilea ax²+bx +c=0, a≠ 0 si coeficientii acesteia.

Mai precis are loc urmatoarea teorema:

Teorema: Fie ax²+bx +c=0 , a≠ 0, cu radacini reale x , 1

x2 (distincte sau nu). Atunci au loc relatiile lui Viète:
x1+x2=-b , x1·x2=c .
a a

Demonstratia acestei teoreme o gasiti in manualul de clasa a IX-a.

Observatii:
1) Aceste formule permit sa calculam suma si produsul radacinilor
ecuatiei de gradul al doilea fara a cunoaste efectiv radacinile.
2) Calculul mental al solutiilor. Exista ecuatii de gradul al doilea cu
radacini reale care pot fi precizate daca stim suma si produsul
radacinilor.
Ex.: Ecuatia x²-6x +5=0 are suma radacinilor, S=6 si produsul
lor, P=5. Numerele x1=1, x2=5 verifica aceste conditii: 1+5=6,
1·5=5. Deci radacinile ecuatiei sunt x1=1, x2=5.
3) Ori de cate ori pentru o ecuatie de gradul al doilea se precizeaza o
relatie intre radacinile acesteia, atunci acestei relatii ii asociem relatiile
lui Viète.

Formarea ecuatiei de gradul al doilea

Daca ne propunem sa gasim ecuatia de gradul al doilea care are
ca radacini numerele reale x1 si x2, atunci ne vom folosi de
urmatoarea teorema:
Teorema: Daca doua numere reale x , x 1 2 au suma x1+x2=S si
produsul x1·x2=P, atunci ele sunt solutiile ecuatiei
x²-Sx +P=0.
Cele doua numere exista daca si numai daca S2-4P≥0.

Exemplu: Sa formam ecuatia de gradul al doilea daca radacinile ei sunt x1=-

4 si x2=5.
Mai intai aflam suma si produsul radacinilor apoi inlocuim in
ecuatia x²-Sx +P=0.Obtinem:
S=1, P=-20 si ecuatia x²-x -20=0
 Descompunerea trinomului de gradul al
doilea in factori liniari
Fie trinomul de gradul al doilea aX2+bX+c, a≠ 0, a, b, c c R si Δ =b2-
4ac, Δ≥0. Deci ecuatia de gradul al doilea ax²+bx +c=0, are radacinile reale x1,
x2. Are loc urmatoarea teorema:
Teorema: Trinomul aX +bX+c, a≠ 0, a, b, c c R si b -
2 2

2
4ac≥0 se descompune in factori liniari dupa formula aX +bX+c=a(x-x1)(x-
x2), unde x1, x2 sunt radacinile reale ale ecuatiei ax²+bx +c=0.
Demonstratia acestei teoreme o gasiti in manualul de clasa a
IX-a.
Exemplu: Sa descompunem in factori trinomul: X2-3X+2.
Rezolvam in R ecuatia atasata trinomului: x²-3x +2=0 si gasim
solutiile x1=2 si x2=1. Deci descompunerea va fi: X2-3X+2=(x-1)(x-2).

Sisteme simetrice
Definitie: O ecuatie cu doua necunoscute x, y se
numeste simetrica daca inlocuind pe y cu x, ecuatia nu se schimba.
Daca ecuatia simetrica are solutia (x0, y0), atunci admite si solutia (y0,
x0).
Exemple: Ecuatiile 5x+3xy+5y=10 si 2(x2+y2)-xy=1 sunt simetrice dar
ecuatia x-2xy+3y=0 nu este simetrica.
Definitie: Se numeste sistem simetric sistemul format din
ecuatii simetrice.
Sistemul simetric se numeste sistem
simetric fundamental.
Rezolvarea sistemului simetric fundamental se face utilizand ecuatia
de gradul al II-lea in z (o noua necunoscuta) cand se cunosc
suma S=x+y si produsul P=xy pentru necunoscutele x si y. Formam
ecuatia z2-Sz+P=0, o rezolvam si-i determinam radacinile z1 si z2. Deci o solutie a
sistemului este (x1=z1, y1=z2)si pentru ca sistemul este simetric avem
si solutia (x2=z2, y2=z1).
Exemplu: Sa rezolvam sistemul .
Vom forma ecuatia de gradul al doilea in z: z2-
10z+21=0. Aceasta are solutiile z1=3 siz2=7. Asadar sistemul are
solutia S={(3, 7), (7, 3)}.