MINISTERUL EDUCATIEI $1 INVAJAMiNTULUI

Editura Didoctica ~i Pedagogica,' Bucure~ti, 1988

Lei 11,10

'

MINISTERUL EDUCAJIEI ~I iNV.AJAMiNTULUI

C. NASTASESCU

c.

NITA

GH. RIZESCU

II

atematica
Manual pentru clasa a IX-a

EDITURA DIDACTICA ~I PEDAGOGICA- BUCURE~TI

-~

CAPITOLUL I

Manualul a fost elaborat tn 1978 pe baza programei ~colare aprobate de Ministerul

E~ucatiei ~i 1nvi1~i1mtntului cu nr. 39490/1978 ~i revizuit. tn 1980.

ECUATII DE GRADUL TNTTI -$1 DE GRADU~ AL DOILEA

(RECAPITULARE)

Referen~i: P~of. univ. dr. 0. STANAl;llLA

1 . ECUATil $1 INECUATII DE GRADUL TNTTI

Pt;of. l.V. MAFTEI

1.1. Forma generala a

ecua~iei

de gradul intii este

ax + b = 0, a i' 0

(1}

a, b fiind numere reale.

ObserpaJie. tn practi~ vom considera ~~ ecuatii a cliror rczolvare se reduce Ia rezolvarea unor ecuatii de gradul lntti.

-!...
a

Ecuatia (1) are radacina

Jnterpretarea geometrica (fig.l.i). Gra.ficul func~iei f: R --. R, f(x) =

= ax+ b, este o dr~apta care intersecteaza axa Ox in punctul de a.bscisa - !..
a

( _ ~ fiind radacina. ecua~iei ax

\0

+ b=

0) .

In

figura 1.1 am

graficul pentru cazul : a > 0 ~i b > 0.

Exemplu. Sa se rezolve ecua~ia. in x,
m - x = 1 - m2 x.

(2)

Aceasti1 ecuatie devine

(m2

1):c = 1 - m.

Daci1 m~- 1 i' 0, adic!i. m i' 1 ~~ m i= -1, atunci

ecuatia (2) este de gradul tntli, avtnd r!i.dlicina
1 -

m2 -

- - - , adtcA - -

--

+1

Daca m = 1, ecuatia (2) devine

0'

X =

care este .adev!i.ratll. pentru orice numlir real x.

Dacil. m = -1, se obtlne

!II
H.ed arlo1: P l'o f. V IORICA FA'l' U

Tehn oredactor : Ar-;A TIMPA.U

Coperta: N. SlRBU

O x = 2,

care nu este verilicatll. pentru

lui x :

nici

valoare

construit

a
Fig.

r.t

1.2.

lnecua~ll le

1.3.

de forma

Ecua~ll

care

con~ In

necunoscuta in modu l
,;

ax
~i

unde a
tntti.

+ b > 0,

ax + b

ax + b < 0 sau ax + b

~ 0,

b stnt numere reale date, iar a

=1:

V aloarea -absoluta a unui numar a, notata prin

< 0,

0, se numesc inecualii de grad.ul

Ia I =
. De exemplu.: 19 I = 9,

1. Sa consideram inecua~ia de gradul tntti

+ b > 0,

ax
.- a
1o D aca

> 0, at unm. x > - -b , a d'1ca- x

X>-

b ,
E ( --

<- ~,

2 Dadi a< 0, atunci x

lr

adica x

_ _

1o Daca a

> 0,

3.
4.

atunci x ~ - - , adica

2o Daca a < 0, atunci x

- -.
a

J
adicii

e:(-~

2x

>

iar

+ 4 > -2x + 3.
+

3, sau 3x

>

-I, de unde x

> -- .

Deci

etc .

> 0 i b > 0,

atunci a

4(6 - x ) ~ 3_(x - i3).

Obtinem succesiv : 2~ - ~x
3x - 39, sau - 4.c - 3x ~ - 39 - 24, de unde
- 7x ~ -63, adicli x < 9. Deci x e (-oo, 9] .

I a+ b I= a+ b ~a= I a I ~ I a I+ I b I;
daca a + b < 0, atunci
I a + b I = -a - b = - a + I b I ~ I b I ~ ! a I + I b 1.
iv) Analog, se demonstreaza cazul a < 0 ~i b > 0.
5.

-,

2) Sa se rezolve inecua~ia

In practica este foarte utila urroatoarea proprietate:

+oo).
>

V2

inecua~ia

-4

Primele trei proprietii~i sint evidente, dupa defini~ia modulului.

Sa o demonstram pe ultima. lntr-adevar, dacil a= 0 sau b = 0, atunci
este clar ca I a
b I = Ia I
lb I . Deci Ea presupunem a of= 0 ~i b of= 0.
Sa consideram cele patru cazuri posibile:

Obtinem succesiv: x

V21

iii) Daca a> 0 ~i b < 0, at unci I a I = a ~i I b I = -b. In aceastii situatie

avem, sau a
b ~ 0, sau a
b < 0. Daca a
b ~ 0, atunci

b
Observiim ca punctul - - face parte din mul~imea solu~iilor.
a

I- 30 I = 30, I -

+ b > 0. Deci I a + b I = I a I + I b 1.
ii) Daca a < 0 ~i b < 0, atunci a + b < 0. In acest caz I a I = -a,
1b I=- b, I a + b I = -(a+ b) ~i deci I a+ b I = I a I + I b I

Fig. 1.3 r'

Exemple. 1) Sa se rezolve

0.

I ab I = I a I I b I;
I a + b I ~ I a I + I b I

i) Daca a

171171771//
b

a<

2. I a I = 0 dacii i numai daca a= 0;

dacii

'

1. I a I ~ O;

Fig. L2

= :,

E ( -oo, -~J.

Grafic, cele doua situa~ii stnt reprezentate in figura 1.2, respectiv in figu
. ra 1.3, por~iunile ha~urate marcind roul~iroea solu~iilor.
2. Pentru inecua~ia ax
b ~ 0, avem :

~/
I 1 / 1 1 1 I 1-4
, j J )7; ; ; ; )

.4

a daca a> 0,

Valoarea absolutii a numiirului a se mai nume~te modulul numarului d.

Rezulta ca I xI= max (-x, x) ~i deci : x ~I xl, -x ~ I x I, (max (-x, x)
fiind eel mai mare dintre numerele -x ~i x).'
-Sa roen~ioniiro proprieta~ile fundamentale ale modulului.
Daca a ~i b sint numere, at unci:

(3)

- a =1: 0.

1- ~ l

define~te astfel:

o: daca a = 0,

-a,

Obser(JaJie. In practiccl vom considera orice inecuatie care se reduce, tolosind proprietlitile inegalitlitilor, Ia o inecuatie de gradul tnUi.

I a I, se

Ia I

c daca

~i

numai daca - c

c.

(In aceste ~ela~ii se poate. lnlocui semnul ~ cu semnul <.)

De ase:menea, a.vem:

6.

II a I - I b II ~ I a - b 1.

Proprieta~ile

5 ~i 6 se demonstreaza u~or pe haza celor precedente.

Demonstrarea lor o liisam ca

exerci ~iu.

Exemple. 1) Sa se rezolve

IX
Dupu

d c fi ni ~i a

31

+ +

ecua~ia

4.

c = 0 se ln\elege determinnreEt
Prin fezolvarea ecua\iei ax 2 bx
tuturor solu~iilor (radiicinilor) acestei ecua~ii.
Ecaa(ia are riidacini reale dacii # namai daca b2 - 4ac ~ 0. Dacd b2 - 4ac < 0, ecaa#a nu are radacini reale.
Existenta radacinilor reale ale ecuatiei de gradul al doilea, precum ~i
numarullor depind de expresia b2 - 4ac. Aceasta expresie se nume~te discriminantul ecua\iei de gradul al do ilea ~i se noteaza cu a.
. Dacii discriminantul ecua1iei de gfadul al doilea este pozitiv, atunci ecua{ia
are douii riidacini reale diferite intre ele

(4)

modu lulu i ave rn

X-

> 0,

X -

3 1=

- (x -

3 , dadl X - 3
.
3) , dacll x - 3

<

0,

ad icll
1

x _ 3

x -

{
1

3, daca x ~ 3,
c.\ar11 X < 3.

+ 3,

Al;iadar, ecuapa (4 ) devi ne:

a ) Dacii X> 3 avem
radacina a ecuatiei.

X -

4, de unde

X =

7. Cum 7

> 3, rezulta

Avern

16 -

A~ada r ,

I= {

ecua~ia

xl =

I 6 - x I = 2x + 3.
6 - x , daca 6 - x > o,
6 + x, daca 6 - x < o.

> 0,

(5)

b 2a

tiL\

Xz

= - -

2a

Ex~mple: 1) Ecna ~ia 2x2

(- 3) = 25

> o.

x - 3 = 0 are discrirninanlul 6.
Deci, ecua~ia are doua radacini reate diferile

(- t") 2

-:-

42

- ~ .
1 +- -1125
-- 2
4

adica x .;;; 6, a vem 6 - x

2x

+ 3,

de unde x

J . Cum

1 - 11 25

Xs =

b ) Daca 6 - x < 0 adica x >. 6, avem - 6 + x = 2 x + 3, de unde x = - 9. Cum

- 9 nu verifid l inecuatia x > 6, rezulta ca - 9 nu este radacinil. a ecuatiei (5). Deci ecua tia (5) are radacina 1.

2. ECUATII DE GRADUL Al DOILEA CU

RADACINI REALE

..

+ bx + c =

acc 2

+ bee + c =

0.

Xz

= -'2. 2

1.

3) Ecuatia 2 x~ + x + 1 = 0 are dis<'riminan tul 6. = 1 - 4 2 = -7 < 0. Deri,

nu are rlidacini reale.

Dam acum citeva forme particulare importante ale ecu a~iei de gradul al
doilea, care are discriminant ul A ~ 0.
1. Fie ecua~ia ax2 bx + c = 0 ~i sa presupune.m cii b are forrna b =
= 2b1 (d~ exemplu, b = 2, b = 4 V2 etc.).
Radacinile ecua\iei ax 2 + 2b1x + c = 0 stnt

0, a -:1 0,

a, b, c, fiind nu.mere reale.

0 a.stfel de ecua\ie se nume~te ecuatie de gradul al doilea cu coeficien#
reali. Se nurne~te solufie sau radiicina reala a. ecua\iei un numiir real oe ~stfel
tnclt sa ave.m

ecua ~ia

2.1. R.ezolvarea ecuatlel de gradul al dollea cu radacini reale

ax2

1.

x1

ecua~ia

= -

2 = 0 ar e discrirriinantul
2) Ecua pa 2x2 - 4x
6. = ( - 4)2 - , .. 2 2 = 0. Aceasta ebua tie are radiicini reale egale
'

x1 = -

1 ~ 6, rezultii. ca 1 es te radacina a ecua p ei.

Fie

; Xz

2a

ecuapa (5) devine:

a ) Daca 6 - x

+ Vii

Daca discriminantul ecuatiei de gradul al doilea este egal cu zero, atunci

ecuatia are doua radiicini reale egale

3 = 4, de unde x = - 1. Cum - 1 < 3, rezul la eli -1

b) Daca x < 3 avem -x
es te o radacina a ecua~i ei. Deci radiicinile ecua~i e i (4) stnl : .r1 = 7, x 2 = - 1. -

2) Sa se rezolve

xl =

~1!. 7 cs le 0

Xt

- b1

V bt -

ac

- b

V b~ -

ac

1
; . x2 = - -=--"----=---

Exemplu. Sa se rezolve eouaF a

..

3x2

10x

+3 =

Expresla b* - 4ac se mal nume~te tealizantul

0.
ecuA ~ie l.

Deoarece coeficientu llui x este -10

l?i

2 (-5), aplicll.m formulele de mai tnainte

Aceste rela~ii poarta numele de relatiile lui Viete.

ob~inem:

J/25--=--9 -

Exemplu. Ecua pa 4:r2 - 3x- I = 0 a re discriminantul ~ = 9

Deci ecuapa are doull. riJ.dll.cin i rea te dis tincte :r1 !ji x 2 , iar

5 4
- 3-

x1

Deci

x1

3:

X2

se

nume~te

redusa dacii coeficientul lui

red use este:

ecua~iei

x2

+ px + q =

XJ,z=

-b

Vb

+ "lV/ (2p )2 -

Exemplu. Fie ecuatia x

Atunri

+ 4x-

x 1 , 2 = -2

q;

ecua~iei

.x~

= -

ecua~iei

2.2.

Rela~li

+ bx + c =

intre

p
"l /( p )2 .
2V2 -

q.

Fie

ecua~ia

5 = 0.

= - -I .
4

r. -

- 2

= 1;

Xz

= -

5.

0 este echivalentil r u a- 2 -1

radacintle unel

+ 3x -

10

0.

de graduJ al doilea
ax 2

V4

coeficien~ii ~~

2.3. Studiul semnelor radacinilor ecua~iei de gradul al doilea

+ bx + c =

0, a t= 0

(1)

cu Ll = b
4ac ~ 0.
.
"
Sa notiim cu S ~i P suma, respectiv produsul radiicinilor x 1 , x 2 ale ecuatiei (1), adica:

..
2 -

3,

Observatie. Orice ecuape de gradul al doilea ax 2 + b:r + c = 0 (a

fie adusll. Ia forma redusll. impll.rtind ambii membri ai sll.i prin a:
ax 2

- 1

de gradul

de unde
x1

x 1 x2 = -

de gradul al doilea:

4ac

2a

Xz

a = 1, b = p ~i c = q se o~~ine formula pentru riidarinile

al doilea sub forma redusa:
x1 = - 2

= -3 ,

Exemplu. Fie x1 = -5 !?i x 2 = . 2. A tunci x 1 + x 2 = -3 = -p, x 1 :r2 = -10 = q

l?i deci p = 3 !?i q = -10. Ecunpa care are radacinile x 1 = -5 ~i x 2 = 2 estil

0,

unde p ~i q sint numere reale.

Punind in formula generala a riidacinilor
2

-3
= - 4

(3)

ecua~ie

de gradu_l a.l doilea

este ega.l cu 1. Forma generala a

x2

16 = 25 > 0.

_ 2. Formarea unei ecuatii de gradul al doilea dnd se cunosc radacinile

Daca x 1 ~i x 2 slnt numere reale, fie x 1 + x 2 = - p ~i x 1x 2 = q. Atunci
x 1 ~i x 2 sint ;adacinile ecua~iei de gradul al doilea x 2 + px + q = 0. lntr-adevar, x~ + px 1 + q = x~ - (x 1 + x 2)x 1 + x1 x 2 = x~ - _ x~ - XzXI + X1Xz = 0. Analog, avem x~ + px2 + q = 0. Deci x 1 ~i x 2 sint radacinile ecua~iei x 2 + px + q = 0.

2. Forma redusa a ecuatiei de gradut al doilea. 0

+ :r

b
a

:r

ecua~li

+ -c ='
a

i=

/.

S = x 1+ x2 = - - ;

0) poate sll.

0.

Impiir~ind ambii membri ar ecua~i ei (1) prin a, se ob~ine o ecua~ie echivalenta:

de gradul al doilea

a;2

b
c
+-X+=
a
a

sau
1. Relatiile lui Viete
Da.ca riidaoinile ecua~iei
ax2

. stnt x 1

~i

+ bx + c =

x2
0 (a t= 0,

x 2, atunci:
X1

+ X 2 = - -ab,
-

d = b~ - 4ac ;;;, 0)

c
.,-a

Sx

+P=

0.

(2)

Vom a.rata cum, in raport de semnul lui P ~i S, se poate stabili dacii

radiicinile ecua~iei stnt pozitive sau negative, far a' a le afla efeotiv.
Sint posihile urmatoarele combina~ii ale semnelor lui P ~i S:
1o P > 0. Deoarece x 1x 2 = P > 0 rez:ultii cii amhele radaoini au acel a~i
semn. Daca S > 0, atunci x1 + x 2 = S > 0 ~i deci am bele riidacini sint pozitive. Dacii S < 0, .atunci x 1
x 2 = S < 0 ~i deci ambeJe r!dacini sint
negative.

2" P < 0. DP.oar'Ht;e .l' 1.t'2 = P < 0, al.urH:i llllfl dint.re riid iil:ini
x2 = S >
tiva, iar cealalt~ negativa. Daca S > 0, atunci x 1
radacina pozitiva este mai mare decit valoarea absoluta a radacinii
x 2 = S < 0 i deci valoarea absoluta a
Daca S < 0, atunci x 1
negative este mai mare decit radacina pozitiva ..
Rezultatele obtinute se pot reprezenta in urmatorul tabel:

unde a 1 , b1 , a 2, b2 sint numere reale. Atunci radacinile eoua.tiei ax3 + bx +

+ c = 0 sint reale.
lntr-adevar, din relatia (1), identificind coeficientii,lui X 2, avem a a 1 a 2
Cum a =F 0, rezulta oa a 1 : 0 ~i a 2 : 0. Produsul (a 1x + b1 ) (a2 x + bz)

P.:>t.t pozi-

0 i deci
negative.
radacinii

.I

este zer~ pentru x

= - .!2.

'}e reaJe- .. -bl

ra~dva01m

8>0

> 0,

x1

Xz

> 0

x . < 0,

S<O
S

Xz

bo

az

> 0 ri'i.dacin il e an semne diferite:

P < O
S <

o radaP.inile au

E:cemple. 1) S!l se descompun!l trinomul 6X9

cu coeficienp reali.

< 0

Riidacinile ecua p ei 6x 2

< 0, x 2 > 0, I X1 I < .xz

semne direri t e: x1 <

o, x 2 > o, I X1 I>

6X

2.4. Descompunerea trinomului de gradu l al doilea in produs de

pollnoame de grad ul intii

j l) I :r

a(X - x1 )-(X - x2 )

X - 1

+ .1 = ~;

4x

gJ ) 17x - 1

Fie polinomul de gradul a! doilea aX2 + bX + c, a =F 0, in nedeterminata* X . Un astfel de polinom se nume~te trinom de gradul al doilea .
1. Sa presupunem ca ecuatia ax2 + bx + c , 0 are radacini reale, fie
acestea x 1 ~i x2 . Atunci

=6l X -

~)(X+

sau

(aX - ax1 ) (X - x 2 ).

, Aadar, dacit b2 - 4ac ~ 0, atunci trinomul aX2 + bX. + c, a =F 0, se

descompune fn produs de factori de gradut fnt!,i czt coeficienti reali.
2. Reciproc, fie trino.mul aX 2 + bX + c, a =F 0, ~i sa presupunem ca
acesta se descompune in p'rodus de factori de gradul intij cu coeficienti reali,
adica

Nedeterminata polinomu lu i s e noteazil, uzual, cu literi!. mare.

x2

= - -3 .

(1)

f) =(2X -

I) (3X + !) .'

II" .2.

. x2

b) mx- m 2 = 4 - 2x; @ x = n- m 2 x;

+ J ;
4

)
e) m =

I = 21 - 9x;

+ 1 I + IX

I+ IX

l -

nx

11 -

nx

3x

I .:::;

/:?I

+I xI =

; \JY 1

= 13- 2x
:r

m;

I; (\}

:~ 1 I :r I -

110

+xI = - 10 - x;

1 I = J 3'

Sa se rezolve inecuapil e :

a)

2 .

-- >
0J -3x

x - 6 < x+ J2 ; b

(d) ax + b

> 3 - 2x; e)lt

x -

ax - b
/"":) ax + b
(a > O,b > O) ;
>
0; \.9'
a + b
a - b

>

0__!_-

ax;rfp I x

a+l

a + l

...

'

..

x -

+ bX + c =

~~

1. Sa se rezolve ecuapi le IQ. x:

aX 2

'1

= -2

EXERCITII

d1l - -

x - 1 = 0 stnt: x 1

2) Deoarece discriminantul ecuapei x2 + x + 2 = 0 este t1 = 1 - 8 = - 7 < 0,

rezulUi c1i tJinomul X 2 + X + 2 nu sc desco'l).plln'e in faclori de gradu l lntii cu coeficienti reali.

..

+ bX + c

X - 1, tn tactori de gradul tntti.

Atunri .
Xz

.
2
.
2
produs ul radacinilor sint pozitive, r ezulta ca ambele radaci ni sint pozitive.
2) Fie ecua~ia x 2 + 2x - 15 = 0. Avem t1 = 4 + 60 = 64 > 0, deci ecuapa are
doua radacini diferite. Deoarece x 1 x 2 = - 15 ~i x 1 + x 2 = - 2, rezuWi ca radacinile au
sem_!le ' diferite ~i valoarea absolu ta a radacinii negative estc mai 1'1\are decit radacina
pozitiva.

aX

x1

Obser"atii: 1. Fie S = 0. Ecuatia are radacini reale numai daca P ~ 0.

In acest caz avem x 1 + x 2 = 0, adica x 1 = - x2.
2. Fie P = 0. Atunci x 1 = 0 ~i x 2 = S.
E xemple. 1) Fie ecua~ia 2x2 - 8x + 7 = 0. Avem t1 = 64 - 56 = 8 > 0. Deci
ecuapa are doua radacini diferite. Cum x 1 x~ = 2 ~i x 1 + x 2 = ~ = 4, adica suma ~i

~i deci ecuatia ax2 + bx+ c = 0 are

bz
az

~~ - - .

al

P > O

=-

sau x

a1

+ 3I<

~ I 2x - 1 I < I x - l I; h)) I x - 2 I + I x - I I > 1.

;(.a. Sa se determine valorile lui x pentnt care exista radicalii urml1tori

(tn

5;

mul~imea nume

relor reale):

aJ

t/8

ax;

4. Sa se rezolve

bJ VG=X'; cl V2x +

dJ tit - .ax+

v;.

er,ua~iile:

+1=
_ s__ + _

a) 6x~..,.... :r- '1 ~ 0: b) x~- x

d) ~:r - 7
:r + 5

6;

x ~ 3; e)
:r
:c + 2

+2

2x

0; c) - x 2

+ 8x-

16

CJ;

2;

+3

11

10

--

f ) - 6 - + _ 3_
x

X -

g) -- - - - - =2
x+m
m-x

7 18. ~a

=_2_ + I ;

1
a
) --I Ont - h )

m -

x2

x-6

x - 12
~- .x - 6

'

6. S!l. se determine m, as tfel IncH ecuatia x 2 -t mx + 1 ~ o:

a) s!l. ai ba radli.cini egale; b) s1\ HiM. r H.daci n i rcale di fcrilt; c)
real e.

6. Acela!?i enu nt ca Ia problema o,pcntru ecuapa x 2

2mx

-t-

sa
.

= G
nu aiM rildlkin\

!If;

- 3 f?i x 2 = 5; b) x 1 = m
d) x 1 =

V2 + !13

*i x

+ n ~j x =

c)

m = 0

Y1

= -x 1

~~ Yz

= -x 2 ;

b)

Y1

X1

+q=
~

Xz

V2 I x

x2

+ - I ; c) Y 1 = (X1 +

2-

Xz

) .

!?I

sl a ibl :
a) acelaf?i semn ; b ) semne diferite.

+ (1 -

m)x - m

?X + 2; b) X 2

X+ 1 ; c) 2X 2

?mX + 6m 2

1
\. 13. Sa se de termin e valorile l ui m, a~tfel i ncl t er.uatiil e
x 2 + mx + 1 = 0 ~i x 2 + x + m = 0 sa a ibA o rrtdlcinl comnniL

f - -0

).._ H.

Sli se stu dieze semnul ra dacinilor ecua p e i :

mx2 + 2(m + J)x + I m - 2 I ;, 0, m fiind un paramelru r ea l.

16. Sii se determine valor il e, parametrului m, as tfel i ncit urma toarele

r a dacini egalo :
a) 4x2
c) x 2 -

+ mx

+ 9 = 0 ; b) mx 2 + t.x + 1
2(1 + 3m} x + 7 (3 + 2m) = 0.

ec.ua~ii sa a iM

0:

'7 11.

Descompun tnd membru l s ting In factor i, sa se re zol ve ecuapile :

a) 4x3 + 28x2 - 9x- G3 = 0; b) 6x3 - x 2 - 486x
8 1 = 0;
c) x 3
3x2 - l 6x - 48 = 0.

12

tnlocuie~te

se obpne ecuatla :~; 9

~ ~i se obtine ecuapa

x cu

n am Ia ambii membri a i ecuatie i

p~.

x2

x~
-

~i

+ 1 .,.

de la pun ctul a ). c) Adu

obtinem ecu apa

y2

y -

m(m -

1)

0, unde y

2x
x2

20. F ie ecuatia x
I x 1 = mx(x
J). Sa se determine m (m e R) astfel tnctt aceastli
ecuatie sa ajbii trei radacini reale.
I nd i c a 1 i e. Se considera cazur ile : a) x
0, x 2 - x = mx(x
1); b ) a; < 0,
2
r
x
x = m,z(x
1).
2 -

>

I ndica 1 i e. a) 11 = 49 m 2

0. Dacii m =f 0, atunci x =

I ?m I ,

dou!l.

de unde

--\""15. F ie ecuatia 'mx2 '+ 4( 1 - 2m)x + 3(m- I) = 0. Sa so det ermi ne val ori le Juj m
\
astfel In cit sa avem :
a) ambelc radiicini sa f ie m a i mici declt l ;
b ) a mbele radacini sa fie m a i ma ri declt J ;
cJ o ra d aci na m a i m ica deci t 1 ~i a! t a m a i m are de ci t l.
/

- 1 1. b ) Se

+ '1;

1
. x 1 = xa = 0 .
x 1 = - - m ~~. x 2 = 2m . D aca" m = 0, a l
uncr
3
b ) 11 = (m + 7) 2 Daca m = -7, a tunci 11 = o ~i rezultli x 1 = x~
7
m =I= - 7, atun ci ~ > 0 ~i x = m - r 5 I m + I , de unde ~f

../ 12. Sa se descompum1 i n faclori de grad nl inll) tr:i noame le:

a) 6X2

1).

21. Sa se r ezolve ecuatiile tn x, m fiind un p arametru real:

a) 3x2 - 5mx- 2m2 = 0; b) x(2x + 5)- m(x + 3) = 3.

10. Fiira a rezolva eeuatiile urmiHoare, sa sc detcrmine semnele ra d11cinilor lor :

a) ,x 2 - x - 6 = 0; b ) 6x 2 - x - 1 = 0; c) -5x2 + x - 7 = o.
~

'(_ 11. S1 se det ermine v<\lorile-l ui m , aslfel i nc!l ra dacinilc ecua~iei x 2

0;

X-

0. Sa se formeze ecuatiile de gradul al

+ - 1 ~~. Yz

I n dica J i e. a) Adunlim Ia ambii membr i ~e 2x2

=

+ !13 ~i

(--x1})2 + (- x'1 )2 '= m(m

'
X+

!12- !1 3. -

1 9. Fi e x ~i x radiicinile ecua p ei x 2 + px
1
2
doil ea in y, a l e diror r a dacini s"l nl:

a)

m- n; c) x 1 = 2

0;

5x 8

19. Sa se rezolve ecuatiile:

a) x 4 + 4x - 1 = 0; b) x'- 4x3

m) = 0.
2

se formeze ecuapile de gradul a l doilea, car e a u ra dacinile :

a) x 1

2x- 1
J2x2 + 12x

b)3x-5_~-5 _ _3x+2 = O.
x~ - 1
x - x3
x 2 - :n

7. Sa se de ter m ine valorile lu i m, ~Lii nd ca ecuatiile x + x + m = 0 ~i x + x au acc l a~ i numar de r a dacini r ea le.

/ s. Sa
t -

5x - 5

m( 1

'

se rewlve ecua pile:

=
=

-3. Dacii
1
m
:;;i
2

Negatia-propozitiei peste propozifia ,non p'', eare se

care este adevif.ratii cind p este falsd # falsif. ctnd peste adevdrata"',

Nega~ia propozi~iilor.

noteazii lp

Valoarea de adevar a

propozi~iei

lp este data tn ta.hela. urmatoare:

jlp

1
0

ELEMENTE DE LOGICA MATEMATICA, MULTIMI, FUNCTII

Conjunctia propozitiilor. Conjunctia propozifiilor p, q este propozilia care

se cit~te ,p ~i q" ( notatd p IV. q) care este adevdratd at unci ~i numai atunci clnd

fiecare din propbzifiile p, q este adeparatii.

1 ELEMENTE DE LOGICA MATEMATICA

1.1. Elemente de calculul propoZI~IIIor

Valoarea de adevar a propoziyiei p 1\ q este data h1 tabela urmatoare:

Notiunea de propozitie. Se nume~te propozitie un enunt* d~spre care ~tim

sale este egala cu 180; 2) ,3 + 2 = 5"; 3},2 > 5"; 4) ,Balena este un mamiter"; 5) ,,Planeta Venus este satelit al Pamtntului".
To ate . aceste enun~uri stnt propozi~ii, deoarece despre fi~care putem sa
~tim daca este adevarata sau falsa . De exemplu 1), 2) i 4) stnt propozi~ii
allievarate, iar 3} ~i 5} sint propozi~ii false.
ObservaJie. 0 clasa foarte larg!l. de propozitii adevarate o constituie teoremele din

matematica.

II

2 = 5"; 2} ,,x- 1 < 4";

Exemple. Consideram enun~urile: 1) ,,x
3} ,Deschide Ua I"; 4) ,Numarul x divide numarul y"; 5) ,Atomul de aur este

galhen".
Se observa ca 1), 2}, 3), 4} i 5) sint enun~uri pentru care condi~ia de mai
sus (de a fi adevarat sau fals) nu este indeplinita. Mai exactenun~urile 1 },2} ~i
4} au cara.cter variahil (vom vedea ca ele stnt predicate}. Enun~ul 3) este o
poruiJca (ordin} despre care este lipsit de sens sa afirmam ca este adevarat sau
fals. Enun~ul 5} este absurd, deoarece este lipsit de sens sa vorbim despre
culoarea unui atom.
Valoare de adevii.r. Daca o propozi~ie este adevarata, spunem ca ea are
vatoarea de adeviir ,adevarul" i vom nota valoarea de adevar, in a.cest caz,
prin semnul ,1" (sau ,a."); cind propozi~ia este falsa spunem ca ea are valoarea
de adevar ,fa.lsul" i vom nota va.loarea de adevar prin semnul ,0" (sau ,f").
Observa{ie. ,0" \)i , 1'~ stnt aici simbolul'i fara tn~_!lies numeric.

Vom nota propozi~iile cu literele p, q, r, ... sa.u p 1 , p 2 , p 3 , .. . . Acestea se

pot compune cu ajutorul a~a-numi~ilor con'ectori logici ,non", ,~i", ,sau"
dind propozitii din ce in ce mai complexe. Sa indic'iim, in cele ce. urmeaza,
modul de ohtinerP. de noi propoziW -::u ajutorul conectorilor logiC! .
Un enunt este un asamblaj de semne c!l.rora li s-a dat un sens.

14

De exemplu, consid.eram propozilia p: ,Balena este un mamifer". Nega-

~ia lp este propozi~ia: ,Non" halena este un mamifer sau, in itmbajul obinuit,
,Balena nu este un mamifer". In acest exemplu l:p este o propo21i~ie falsa . .

CAPITOLUL II

cii. este sau adeviirat sau fals, insa nu ~i una ~i alta simultan.
Exemple. Consideram enun~urile: 1} In orice triunghi suma unghiurilor

1
1
0
0

t
'I .

q
1
0
1
0

pAq

1
0
0
0

De exemplu, sa consideram propozi~iile p: ,2 + 4. = 6" i q: ,Luna este

satelit al Pamintului". Propozi~ia p A q este ,2 + 4 = 6 i Luna este satelit
al Pamintului ". -In acest .e xemplu p A. q este o propozi~ie adevarata, deoarece
p, q sint amindoua propozi~ii adevarate. Deseori in loc de p A q se mai .folose~te ~i nota~ia

p & q.

Disjunctia propozitHlor. Disjunctia propozitiilor p , q este propoz.itia care

se cite~te ,p sau q" (notatii p v q) ~i care este 'adeviiratii atunci ~i numai atunci
ctnd este adeviiratii. eel pufin una dintre propozitiile p , q.
Valoarea de adevar a

propozi~iei

1
1
0

p v q este data in tabela urmatoare:

I P vq

~ I
~ l

1
1
1
0

De exemplu, sa consideriim propozi~iile p: ,2 > 3" ~i q: ,Balena este un

pete". Propozi~ia p V q: ,2 > 3 sau halena este un pete" este o propozi~if?
.
falsa, deoarece p, q stnt amtndoua propozi~ii false.
Cu propozi~iile p, q, r, ... am construit propozi~iile : 1p 1 p A q, p v q, ... .
Din acestea ob~inem alte propozi~ii, ca de exemplu : (1p) v q1 (1p} A ('1 q),
,
(lp v q) A r etc.
Negatia propozitiei p se mai

not~aza

p.

15

Propozi~iile Ci).re se obyin din propoziyiile p, 'q, r, ... (numite propozi1ii

simple), aplicind de un numar finit de ori conectorii logici ,1, /\ , v", se vor
numi propozitii compuse. Calculul propozi!iitor studiaza propuzi~iile compuse
din punctul de vedere al adeviirului sau falsului lor in raport cu valorile logice
ale propoziyiilor simple care le compun.
lmplica~ia propozitiilor. Sa consideram propozi~ia compusa (1p) y q
a carei valoare de adevar rezulta din tabela urrri'atoare:

lp.
P I q
1_ 0
_1_1_

(lp} v q

0
0

1
0

1
1

1
1

Observam ca propozi~ia compusa (lp} y q este falsd atunci ~i numai atunci

cind p este adew'iratii ~i q falsa, ln celelalte cazuri fiind adeCJaratd.
Propozi~ia compusa (lp) y q se noteaza p -+ q ~i se cite~te , ,dacii p ,
at mci q" sau ,p implica q". Ea se nume~te implica1ia propozi!iilor p , q (in
aceasta ordine) .
In implica~la ,p -+ q" , p se nume~te ipoteza sau antecedental implica~iei,
iar propo zi~ia q se nume~te concluzia sau consecCJentul implica~iei.
De exemplu , sa consideram propozi~iile p: , 2 2 = 5" ~i q: ,Balena este
un mamifer". Propozi~ia p -+ q este ,daca 2 2 = 5, atunci balena este un
mamifer", care est.e o propozi~ie adevarata deoarece peste falsa, iar q adevarata.

Exemyle: pVq, (pVq)f\r, (pVq) -+(p/\q), (pVr) -+p, 1p -+p

sint formule ale calculului propozi~ional.
Fiind data o formu la ex = ex (p , q, r, ... ) in scrierea careia intra literele p,
g, r, ... , ori de cite ori inlocuim literele p, q, r, ... cu diverse propozi~ii ob~inem
o noua propozi~ie (adevarata sau falsa) care se va numi valoarea formulei ex
pentru propozi~iile p, q, r, ... date.
ObserCJalie. Cititorul poate sa faca imediat legatura cu valoarea unei expresii algebrice pentru d iverse valori numerice date lilerelor ce o compun.

0 formula ex(p, q, r, ... ) Sllr~ are valoarea o propoziyie adevarata indiferent

cum sint propozi~iile p, q, r, ... se nume~te formula identic adeCJarata sau tauJologie.
Doua formule oc ~i ~ in scrierea carora intra Jiterele p, q, r, ... se zic echiCJalente dacii ~i numai daca pentru orice tnlocuire a literelor p, q, r, ... cu diCJerse
propozilii, CJalorile celor doua formule stnt propozilii (compuse) care au aceea#
CJaloare de adeCJar.
Cind doua formule ex ~i ~ sint echivalente scriem ex= ~ObseNaJie. $i ai ci cititorul poate sii-~ i dea seam a imediat ca echiva len ~a formulelor
i n calcu lu l propoziponal este analoagii n o~ iunii de identi tate a douA expresii algebrice.

Pentru a dovedi ca doua formule ale

Iente se folosesc tabelele de adeviir.
Exemple. 1). F ie

ca

(1.

= ~

_
_P

Observa1ie. Deseori sc intimplii ca propozij.iile compuse pe care le obpnem sa fie

.. bizare" ea ln exemp lul dHL mai s us In implirnt ie. Din piiTH' In l dr vederc Hl logirii mfl fPnwlit'e, 111 sl ndi nl pmpozi(.ii lor t:omprrse Il l' intr,.esl'azij nrrmai va lo<.ll't!H lol' dP adpv;ir.

Echivalenta propozitillor. Cu propozi~iile p, q putem forma propo1i~ia

compusa (p -+ q) 1\ (q -+ p), care se noteaza p ..- q ~i se cite~te ,p daca ~i
numai daca q".Din .tabela de mai jos se vede ca propozi~ia p - q este adeCJaratii atunci # numai atunci cind p ~i q sint in acel~i timp adeCJiirate sau false.
_ P_

1
1
0
0

I q
1
0

1
0

p-+ q
1
0
1
1

2)

= 1 (pV
j_ q

1
0
1

q_ l~
_ P ___
I

EXERCITII

+,

1\ (1q). Din tabela de mai jos rezu!Ui

0
0
0

0
0
1
J

0
0

0
0
0

0
1
0

=8:

s_
f\qj_r_J~I~_
0

J
0
0
0

0
0

0
1
1
1

-/- 1. Sa se decida care din enun~urile urmatoare .sint propoziii ~i ce valori

.
de adevar au:
8) = 80; c) I xI > 0 (x numiir real);
5) (3
a) 2 3 = 6; b) (2
d) Oricare ar fi numarul real x avem I xi ~ 0; e) Inchide carteal; f) Exista
u n numar real ;x, astfel in cit x 2 2x - 3 = 0; g) D1eptele d ~i d' s!nt paralele.
2. Din propozi~i ile p : ,2 = 4" ~i q: ,3 < 5" alcatui~i conjunc~ia,
disjunc~ia, impl ica~ia ~i ech ivalen~a Cf!lOr doua propozi~ii.
3 Folosind t abelele de adevi'ir, sa se verifice:
(p V q) 1\ (p V r) ; b) ) p 1\ (q V r) = (p 1\ q) V (p 1\ r);
p V (9 r)
p = l(lp) .d~ p '-+ q=lq -+lp ; &~ pVq = qV p ~i p/\q = qf\p.

A~a oum in olasele mici ou literele a, b, c, ... , x, y, z, ... ~i simbolurile

, - , : putem forma expresiile algeb rice, a~a ~i in calculul propozitional cu
literele p, q, r, ... (sau p 1, p 2 ; p 3, .. . ) ~i ou simbolurile conectorilor logici : V, /\,
putem sa formam diverse expresii numite formule ale calculului pro..... , pozilioT!-al. Formulele calculului propozi~ional le notam cu literele ex, ~. y, ~ ... .

(1p)

F ie y = 1(p/\ q) ~i S = (l p)V (1q). Din tabela de mai jos rezu lta ell. y

Formule echivalente in calculul propozitional

sint echiva-

_ IP V ~~-cx---;-_.,_P_: __,_q-;--~-

l
J
0

q-+ p J p-q
1
1.
0
1
0
0
1
1

q) ~i ~

calcu~ului propozi~i onal

fay

f-. =

17

16
2 -

Matemallca-a i ~Pb rA.

r. t

P C-"

l
4. Sa se arate ca urmatoarele propozi~ii au va.loarea, de a,devar 111" indl

ferent de propozi~iile simple ce le compun:

a) p --+ (pVq) ; b) (pl\q) -+p; c) (pf\(p -+q)) -+q;
d) ((p -~o q) 1\ (q --+ r)) -+ (p -+ r) ; e) (p --+ q) --+ ((q --+ r) --+ (p --+ r));
f) p

3"; 2) ,x divide y".

2 < 3". Se vede ca daca tnlocuim x cu 2, ob~inem
Sa luam enun~ul ,x
2 < 3". Daca facem x = 0, ob~inem propozi~ia adevapropozi~ia falsa, ,2
2 < 3" etc.
rata ,0
Sa consideram enun~ul ,x divide y". Pentru x = 2 ~i y = 6 ob~inem propozi~ia adevarata ,2 divide 6". Pentru x = 4 ~i y = 6 ob~inem propo zi~ia
falsa ,4 divide 6" etc.

Un enunt care depinde de una sau mai multe Yariabile $i are proprietatea
cd pentru: orice ,Yalori" date IJa~iabilelor corespu:nde o propozitie (adevarata sau
falsa) se nume$te predicat (sau propozitie cu Yariabile ). Predicatele sint: unare,
binare, ternare etc., dupa cum depind respectiv de 1, 2, 3;... variabile. Notaro
predicatele cup (x, y, z, ... ), q(x, y, z, ... )... Ori de cite ori definitn un predicat,
trebuie sa indicam $i multimile f.n care Yariabilele iau Yalori.
.Cxemple. 1) Enuntul p( x ): , x - I = 7", unde x desemneaza un numil.r lntrcg, es tc
un predi cat unar.
2) Enuntu l p(x, y ): ,x es le frale cu y", undc x, y desemneaza oameni, este 'un predicat binar.
z", unde x, y, z desemneaza numer e lntrcgi, este
3) Enun~u l p(x , y , z): ,x = y
un predica t ternar.
4) Oadi avem doua predic:1te P = y{ x, y, z, ... ) ~i Q = q(x, y, z, ... ),care conpn
ac~lca~i variabi le, pute m forma cu ajutorul conectorilor Jogici noi predicate: 1P, P 1\ Q,
'
Q ~.a.
P V Q, P --+ Q, P A~a, sp re exempl u, pentru predir;a tul p(x), l p (x) este predicatul carnia pentru fi ecare valoare x = x 0 ii corespu nde prop ozitia l p(x0 ).

Cuantifieatorul existentfal (3) $i euan.tifieatorul uniYersal (V). Str1ns legata

de no~iunea de predicat apare no~iunea de cuantificator. Fie predicatul unar
p( x ), unde x desemneaza un element oarecare din mul~imea E. Putem forma
.
enun~ul :
,exista eel putin un x dinE astfel nett p(x)", care se notE!az a (3x) p(x).
Acest enun~ este o propozitie, care esle adellarata dnd exista eel pu{in un element x 0 din E, astfel 1ncit propozitia p(x0 ) este adellarata $i este falsa cind nu
existii nici un x 0 din E astfel f.ncU p(x0 ) sa fie adeYaratd.

~i enun~ul :

Ex~mple . 1) Fie predica tul p(x): ,x + 3 = 0", unde x d esemn eazll. un numti r !ntreg.
3 = 0) este fal s_11., deoarece de exe mplu pentru x 0 = 4,' prop ozipa
Propozipa ('v'x)(x
3 = 0" es te falsa .
p(4): ,4
0" unde x dcscmneazfi un numar tnlreg. Pro . ~) Consid:ril.m predic;atu l p(x): ,x
p~zrt.la ('v'x) (x ?-- 0) este a devaralil , deoarece penlru Ol'ice numar tntreg x 0 avem
xo ~ 0.

' unul sau mai multe predicate.

Notiunea de predicat. Sa consideram enun~urile:

I = 0.

,orieare ar fi x din E are loc p( x )",

care .se noteaza (Vx) p(x). Acest enunt este .o propozitie, care este adelliirata da.ea
pentru orice element x 0 din E, p(x0 ) este adBIJCtrata ~i este falsa ln caznl clnd
exista eel putin un x 0 din E pentrn care p(x0 ) este falsa.

'
Fara
No~iunea de predicat are o importan~a deosebita in matematica.
a exagera, aproape orice teorema din matematica este un enun~ ce con~ine

<

Cu predicatul p(x ) putem forma

1.2. Elemente de calculu l predicatelor

+2

Xo

v (1p);' g) .1(p 1\ (lp)).

1) ,x

Exemple. I) Considerllm predi ratul p (:t) : ,x + 3 ~"" 0", und e ;r. dese mn eaz:1 un
3 = 0) este adevil.rab'i, dso:-uece pe nt.l'll Xo = - 3
nnma r l n treg. Propoz i ~ia (3x)(x

propozipa p( -3): , -3 + 3 = 0" estc adevarata.

3) Fi e pred ica tu l p(x): ,x9 t L = 0", unde x desemn ead un numur rPal. PniJ.> vzi!ia
( ~x) (x 2 + 1 = 0) este fa lsli, deoarece nu existli nici un num'ir rea l x 0 as Ucl tn r;ll. sa avem

>-

Echillalenta .predicatelor. Doua predicate p(x, y, z, ... ), q( x, y, z, ... ) se zic

eehiYalente ~i scriem p(x, y, z, ... ) :>- q(x, y,z, ... ), daca oricum am alege valorile
variabilelc r x 0 , y 0 , z0 , ... , propozipile p( x 0 , y 0 , z0 , ... ) ~i q(x0 , y 0 , z 0, ... ) au aceea~i
valoare de adeviir. Daca oricum am alege valotile vatiabilelor x Ot y 01 z0> .. .
pentru care propozi~i a p(x0 , y 0 , z0 , ... ) est e adeviirata rezulta cii ~ i propozi~ia
q(xo, Yo, zo, ... ) esLe adevaraLa, vom scrie

p(x, y, z, ...) = q(x, y, z, ... ).

. Se verle ca p(x, y,

I,

z, ... ) :>- q(x, y, z, .. .) atunci ~i llUmHi

~i q( x, y, z, ... ) ::::. p(x, y, z, .. . ).

a l.u11 \'i

dnd

p(x, y, z, ... ) ::::. q( x, y , z, ... )

E xem ple . I) Cons idorilm p1ediea te!e p(x): ,x

neazi\ un nnmar real. Sl' obser va cil

< 0"

~i

q(x ): ,x

>-.

0" undo x dcscm-

lp(x) ~ q(x) ~i l q(x)- p(x).

2) Considorilm prcdicatcle p(x, y): ,x = y" ~i q(x, y): ,x :f. y", unde x, y desemneaz1i numere r eale. Se observil. ca
lp (x, y) - q(x, y).
3) Consideram predicatele p (x): ,x > O" ~i q(x): ,x > 0", unde x desemnea~il. un
numar real.
Sc vede ~a- p(x) ~ q(x), d ar nu are lac implicaJia q(x) ~ p(x), deoareee pcnlru xn =
= - I , propozrtra q( - I): ,( - 1) 3 > 0" este ad evara Ul. po cl nd propoz i~ ia p( - 1): , - 1 >
'
> 0" es te fal siL

Reguli de negaj{e. Fie p(x) un predicat unar, unde x desemneaza un element ~in mul~imea E. Atunci
1) 1((3x) p(x))

2} 1 ((Vx) p(x))

="

(aici semnul,
loat'e de adeval').

(Vx) 1p(x),

= (3x) 1 (p(~))

desemnea.z a faptul cii cele doua pl'O pozitii a u aoee~~i va-

I \I

18

Teorema u~miitoare: ,lntre dona numere J'<t~ionale rlislinclu se gll.ss*le 1111 nurnil1
diferit de aces lea", se scrie sub fnrrna :
p(x , y ) = q(x, y), undc p(:v, yl esle p~dicalul : .. (x-# y\ 1\ (.1: < y )", ia r q(x , y ) rsle
predicalul: ,(3zl [(x < z) 1\ (z < y)].

a.

Exemple. J) SA consider<lm predicatul p(x): , x - 2 = 3", undo x desemneazli un

num'ir lntreg. Ptopozipa (3x) p(x) este adevllratli. deoarece pentru x 0 = 5, propozi~ia
p(x0 ): ,5 - 2 = 3" est e adevil.ratiL Atunci propozi~ia 1(3x) p(x) este falsi!. . Pe de altli.
parte, predicatul 1p(x) este echivalent cu predicatul , x - 2 =/: 3". Propozi~ia ('Vx) (x - 2 = 3) este falsli., deoarece pentru x 0 = 5, propozi~ia ,5 - 2 =F 3" este falsli.. Deci am
verificat ca

= ('Vx ) ~- 2 =

1(3x) {x- 2 = 3)

ra~ional

3).

1. Fie, predicatul p( x, y): ,x divide y" . unde x , y desemneazi'i numere

.naturale.

2) Consideram predicatul p( x): ,x >: 0", unde x desemneazli. tJn numlir introg.
Propozipa ('Vx)(x > O) este falsli., deoarece pentru x 0 = -1 , ,-1 > 0" este o propozi~ie
falsa. Atunci, propozitia 1((Vx)(x > 0)) este adevli.rata.
Pede alta parte, 1p(x) este echivalent cu predicatul ,x .;; 0". Propozitia (3x) (x .;; 0)
es te adevliralii. Deci am verificat cil.
1((Vx) (x

>

0))

= (3x ) 1(x >

b) Sa se determine valorile de adevar ale propoziyiilor:

0).

(Vx) (Vy) p(x, y)

(3x) (3y) p(x, y)

de comutativitate ale cuantificato(Vy) (Vx) p( x, ,Y)

Din regulile de nega~ie pentru predicatele unare ob~inem regulile de

nega~ie pentru predicatele binare.
De exemplu: 1((3x) (3y) p(x, y)) == (Vx) (Vy) 1p(x, y).
Intr-adevar: 1((3x) (3y) p(x, y)) == (Vx) 1((3y) p(x, y)) == (Vx) (Vy) 1p(x, y).
Considerayii anaioage se pot face pentru predicate cu 3, 4 sau mai multe va-.
ri!lbile.
Observatii. 1) Dacli. p(x, y, z, ... ) ~;i q(x, y, z, ... ) stnt douli. predicate, atunci p(x, y ,
z, ... ) - q(x, y, z, ... ) dacli. ~;i numai dac!l. este adevli.rata propozi~ia: (Vx) (Vy) (Vz) ...
g(x, y, z, ... ) a tun ci ~;i
[p(x, y, z, ... ) ...,. q(x, y, z, ... )]. De asemenea, p(x, y, z, ... )
nnmai atunci cl nd es te adev<lratli. propo zipa :

(Vx) (Vy) (Vz) ... [p( x, y, z, ... ) -+ qlx, y, z, ... )).

2) Multe teoreme se scriu sub forma implica1iei

p(x, y, z, ... )

= q(x,

y, z, ... ).

J Consideram teorema: in or ice triunghi median ole sinl concurente. Aceastli. teortlma esle de forma p(x, y , z) = g(x, y, z), unde p(x, y, z) es te predicatul t ernar: ,x, y , z
slnt medianele unui triunghi" iar g(x, y, z) este prodicatul: ,x, y, z slnt concurente".
2
2 Fie teorema: dacii ABC este un triung hi dreptunghic, atunci BC 2 = AB +
+ AC3 . Aceastii t eorema este de forma:
p(x, y, z) = q(x, y, z),

unde p(x, y, z) es te predicatul: ,x, y, z slnt laturile unui Lriunghi dreptunghic 1\(x
< z) 1\ (y < z)", iar q( x, y, z) este predicatul :,z2 = x 2 y".

I
f

= (3y) (3x) p (x, y).

<

,(3y) (3x)p(x, y) , (Vy) (3x)p(x, y), (3y) (Vx)p( x, y) ~i (Vy) (Vx)p(x, y)" .
proprieta~i

(Vx) (3y) p(x, y) , (Vy) (3.r ) p( x, y), (3 :x;) (3y) p(x, y).
3 = 0" unde x desemneaza un numar
2. Fie predicatul p( x ): ,x2 - 2x
real. Sa se determ.ine valorile de adevar pentru propozi~iile : (3x) p( x ) ~i
(Vx) p(x). Sa se verifice regulile de nega~ie.
3. Pentru orice predicat binar p( x, y), sa se veri fi ce ca propozi~ia
(3x) (Vy) p( x, y) -+ (Vy) (3 x) p (x, y) este adevaratii.
y = 2" unde x, y, desemneaza numere
4. Fie predicatul p( x, y): ,x
intregi. Sa se spuna daca propozi~ia (Vy) (3x) (p(x, y) -+ (3x) (Vy) p(x, y))
(Vx) (Vy) p(x, y),

Predicate de mai multe CJariabile. Fie p(x, y) un predicat binar. Folosind

cuantificatorii (3) i (.V), putem forma predicatele unare: (3x) p(x, y) - ~i
(Vx) p( x, y), unde y este variabila acestor doua pred.i cate (y se zice CJariabila
Libera, iar x CJariabila legatii.). Din aceste doua predicate unare putem forma
propozi ~iile :
Semnalam urmatoarele
rului de acela~i fel:

a) Sa se determine valorile de adevar pentru propoziyiile : p(2, 6), p(7, 15),

p(20, 100), p(45, 100).

este adevara ta sau falsa.

5. Sa se determine valoarea de adevar a propozipilor:
a) (Vx) [(x > 0) V (x < 0) V (x ~ ll)], uncle x desemneaza un numar
real oarecare;
b) (3x) (3y) [( x =/: 0) 1\ (y =F 0) _,. (xy = 0)], unde x, y sint numere
oarecare.

2. MULTIMI
I

2.1.. No~iunea de mul ~ime

No~iunile de mulyime ~ide elemental unei mul~imi fac parte din categoria
acelor no~iuni matematice care nu pot fi definite, dar sint impuse de numeroasP
exemple: 1) mul~imea cuvintelor din limba romana; 2) m ul pmea eiPYilnr
dintr-o clasa; 3) multi mea numerelor naturale: 0, 1, 2, 3, ... etc.
A~a cum scria Cantor, creatorul teoriei mul ~imilor, o multime e~ te , o
colectie de obiecte (numite elementele mulJimii) de natura oarecar~, bine determinate ~i bine distincte".
Vom nota cu litere mari mul~imile, cu litere :tnici elementele lor. Daca A.
oste o mul~ime ~i x un elem ent al sau, vom scrie xE A ~i vom citi ,x aparti~e lui A". Daca x nu se gase~te in A, atunci vom scrie x e A ~i vom citi

,x nu aparyine lui A".

A~s cum rezult~ din fraza de mai sus, elementele unei mulyimi sint di s
tincte, adica un acel a~i element nu se poat-e repeta de mai.multe ori. De aseme nea, elementele unei mul~imi trebuie sa fie bine determinate. Exista doua
moduri de definire (de -determinare) .a. unei mu]timi:

20

21

a) Numind individual elementele sale. In acest caz mul~imea se specifica

scriin.d intre acolade elementele sale : {x, y, z, ... }. De exemplu: A= {0, 1, 2,
3, 4, 5} adica mul~imea formata din primele ase numere n aturale; B = {oc,
~ ' y, ~ }, adica mul~imea formatii din primele patru litere mici ale alfabetului
grec.
b) Specificnd o proprietate pe care o au elementele sale ~i nu o au alte
elemente. Mai precis, data o proprieta.te, se poate vorbi de inul~imea acelor
obiecte pentru care proprietatea respectiva are loc. Mul~imile definite in acest
mod se vor nota prin
A = {x i P (x)} ,
adiea

mul~imea

acelor obiecte x, pentru care are Joe P(x). .

Exemple. 1). Consider~m proprietatea : ,este numli.r p r im par". !n acest caz mulUrnea este {2}.
2) Dacll. consider!l.m proprietatea: ,numli.r natural par" in acest caz A este mul
pmea numerelor naturale pare.

0 multime definita dupii primul mod se zice ca este data sinteti~, iar o
multime definitii in al doilea mod se zice ca este data analitic.
'0 mul~ime care are un numar finit de elem.ente se zice finita. In caz
contrar se nuine~te infinita. De exemplu : ~ul~imea elevilor dintr-o clasa ,
multimea oamenilor de pe glob, sint mul~imi finite. Multimea numerelor
naturale, multimea numerelor naturale pare, sint multimi infinite.
In teoria mul~imilor se admite existen~a unei mul~imi care nu are nici
un element; aceasta se nume~te m~l~imea vida ~i se noteazii cu simbolul 0.
Notalii. Cu N vom nota mul(.imea numerelor naturale :

"N

= {0, 1, 2, 3, ... }; cu Z mulpmea numerelor intregi ; cu Q mu ltimea numerelor rapona le, iar cu R mulpmea numerel or rea le. Dacll. a l?i b s int douii numer e rea l e cu a < b,

vom nota cu:

[a, b] = {x 1 x e R, a ~ x ~ b }, numit interval tnchis cu extremitiitile a l?i b ;
a, b) = { X I X E R, a ~ X < b}, n ll m i l interval fnchis la sttnga ~i deschis la dreapta;
(a, b] = {x 1 x e R, a < x ~ b }, numit interval deschis la sltnga ~i inchis la dreapta.

Dadl. a e R , notiim c u :
[a ,oo ) = {xI x e R, a < x}, (respectiv (a, oo ) = {xI x e R, a < x}), numit interval
lnchis la sttnga ~i nemdrginit la dreapta (respectiv interval deschis la stlnga ~i nemdrginit
la dreapta) .
De asemenea notiim cu:
(- oo, a) = { x 1 x e R, x ~a} (respectiv (- oo, a) = {x I x e R, x < a}) , numit interval tnchis la dreapta $i nemiirginit la sttnga (res pecti v interval deschis la dreapta # nemiirginit la stfnga).
Se observli. d1 toate aceste mul tim i stnt definite analitic .

E:cem.ple: 1) {1, 2. :-1. 4, !J} = {4 , :1. 2, ii, 1}.

2) MulPmPil {2} t>s lc ega la r.u mul~imea n ume1elor nll tut(l le pure tnre sh1t prirno.
3} ~1'u l pmil e {:.!, 3, 4} ~ i {2, :J, 7, 10} nn sl nL e 0 a le.

Rela}ia <le egalitate tntre ruul prn i are urmaLoarele p1o pri eL:lvi :
i) este reflexiv~, adica A = A ;
ii) este simetrica: daca A = B, atunci B = A ;
iii ) este tranzitiva: dacii A = B ~i B = C, atunci A = C.
2.3 . Rel a~ia de incluzlune

Se spu ne ca o mul~ime A este incLusii in mul ~imea B daci\ orice elemen L

al mul~imii A este ~i element al mult im ii B. Se noteazii A c B sau B ::::> A.
Daca A nu este inolusa in B se scrie A ct. B. Altfel spus, A ct. B 1nseamna
cii exista x E A astfel incit x ~ B.
Cind A este inclusii In B se mai spune cii B contine pe A sau ca A este
o submul{ime (sau parte) a lui B.
Exemple. I) {I , 2, 3}estc inclusa in {l , 2 , 3 , 5, 7}, adieu {J, 2 , 3} c {l , 2, 3, 5, 7}.
2) Mu!pmea numerelot na t uta le pare est e in clusii in mu l pmca numcrcloJ naturalf'.

3) N cz cQ cR.
4) Se race con venpa c:t p e nt tu orice mu l pme A, mul pmea vida este in clusil in A,
adic!l. 0 cA.
5) Mu l pmca {l , 2, 3} nu es te inclusa in mulPmea {2, 3. fi. 7} deoan!1e I ~ {2. 3.
5, 7}.

F ie A o mul~ime ~i o proprietate P(x); niultimea elementelor di n A care

au proprietatea P(x) se noteaza:
B = {x E A I P (x) }:
Exemple. 1) Mulpmca numerclor natura le care ,;e divid c.;~ 5 se n oteazi1 A =
{x e N I 5 divide x} .
2 ) l\Iul pmea numerelo1. intregi x cu proprietat.e a 7x + 8 -=' - 6 se sr:rie A =
{x E z I 7x + 8 = - 6}. Sc vede ca A = {-2 }.

Din defini}ia

rela~iei

de incluziune rezulta ca aceasta a re urmatoarele

proprieta~i.

a) este reflexiva, adica A c A ;

b) cste antisimetrica, adica daca A c B ~i B c A, atunci A = B ;c) es te tranziLiva, adica din A c B ~i B c C rezulta A c C.
P ro priet at ea b) se utilizeaza in practica in sensul ca pentru a dovedi

ca A = B se probeaza inc luziunile A c B ~i B cA.

subtoate
elemente
ca
Daca A esLe o mul~ime, atu nci mu l~i mea care are
rp(A).
cu
noteaza
se
~i
.A
lui
mu l~imile lui A, se nume~te mul~i mea piir}ilor
A~adar

rp(A)

2.2. Mult imi egale

Se spune ca mul~imea A es-te egala cu o mul~ime B daca orice element

al lui A apartine lui' B ~~ reciproc. Notaro faptul oa mul~imile A ~i B slnt
egale astfel : A = B .

22
/

= {X I X c A}.

Observam ca mu lpmea vida 0

~i .mul~imea

totalii A slnt elem ente a le

lui rp(A).
E.1,;emple. F ie A = {1 , 2, 3}. Avent
rp(A) = {0, {1}, {2}, {3}, {1, 2}, {1, 3} {2, 3}, {1 , 2, ::l}}.

2.3.

Opera~ll

cu

Exemple J) F'ie A1 = {I, 2, 3, 4}, Az = {1, 3, 4, 5} ~i A 3 o:= {1 , q, 6J ,

Atunci A 1 n A 2 nA 3 = {1, 4}.
2) Dacii B 1 = {1, 2, 3, 4, 5}, B 2 = {1, 4, 5, 6}, B 9 = {1, ', 5, 7}, H 4 = {4, 5, 6, 8 }
B 5 = {3, 4, 5 }, atunci B 1 n B 2 n B 3 n B 1 n B 5 = {4, 5}.

mul~lml

1. Reuniunea multimilor

D e f i n i t i e . Se nume~te reuniunea a douA. mul~imi A ~i B multimea tuturor

elementelor care apartin eel pu~in uneia din multimile A sau B_.

3. Complementara unei submultimi

De fin it i e. Fie E o multime ~i A o submul~ime a lui E . Submul~imea lui

E fol'mata din acele elemente ce nu apar~in lui A se nume~te
complementara Lui A in raport cu E . Aceasta mul~ime se noteaza CEA (sau mai simplu CA cind nu exista nici un dubiu
asupra multimii E).

Noti.i.m reuniunea multimilor A ~i B prin A U B i citim ,A reunit cu B".

Deci A U B = {x I x E A sau x E B}.
I

Exemple. 1) {1 , 2, 3, 4 } U {3, 4, 10, 12, 13} = {1, 2, 3, 4, 10, 12, 13},

2) {a, b, c} U {c, d, e, f} = {a, b, c, d, e, f}.

Grafic, reuniunea a .doui.i. multirni este reprezentata in figura 11.1 pr~n portiunea haurati.i..
Obsere>aJie. A;;a cu m am definit reuniunea a dou11. multimi, putem defini reuniunen unui nnm11.r finit de mul~imi.
Mai exact, daca A 11 A 2 , : . ,An slnt n multimi~ atunci multiFig. II .1
mea elementelor x cu propuie'Latea ,x apartine eel putin
uncia din muiPmile A 1 sau A 2 sau ... sau An" se numel?te reuniunea multimilor A 11 Az, ...
. . . , A n l?i se notllaza A 1 U A 2 U ... U An. Dcci A 1 U A 2 U ... U An= {x I (3i) 1 ~ i ~
~ n astfel incit x e AiJ.
Exemple. 1) FieA 1 = {1, 2}, A 2 = {2, 3, 4 } ~i A 3 = {1, 3, 5 }. Attinci A 1 U A 11 U A 3 =

{1, 2, 3, 4, 5}.
2) Dacii B 1 = {1}, B 2 = {2, 5}, 8 3 " = {1, 2, 6} l?i B 4 = {2, 5, 7},a tunciB1 U B 2 U
U B 3 U B 4 = {1, 2, 5, 6, 7}.

2. Intersec{ia mul{imilor

D c f i n it i e. Se nume~te intersecJia a doua multinii A

mentelor care apar~in H lui A ~i lui B.

~i

B multimea ele-

lntersectia multimilor A ~i B se noteazii A n B i se cite~te ,A intersectat cu B".

Deci: An B = {xI X E A ~i X E B}.
Multimile A ~i B se numesc disjuncte daca An B = 0, adici.i. dacii nu
au in comun nici un element.
Exemple. {1 , 2, 3} n {2, 5, 7, 8} = {2};
2) {a, b, c, d, e} n {b, d, f} = {b, d} ;
3) 11, 2, 3} n {4, 8, 9} = 0.

~I

Deci: CEA = {x E E

~A}.

Exemple. 1) Daca E = {1 , 2, 3, 4, 5} ~i A= {l, 3, 5}, atunci CEA = {2, 4} .

. -2) Daca A este mulpmea numerelor naturale pare,
l).lunci CN A este mulpmea nnmerelor naturale impa re:
3) Da('i\ E = {a, b, c, d} ~i A = {b, d}, atunci
CEA = {a, c }.
~) GEE = 0 l?i CE0 = E .

Grafic, complementara unei submultimi A in r aport

cu multimea E este reprezentata in figura 11.3 prin porti unea ha~uratii.
Fi!{. 11.3

4. Diferenta a doua multimi

D e f in i t i & Fie A ~i B doua mul~imi. Muitimea formata din elementele

- lui A care nu sint elements ale lui B se !!Umc~te diferenJa
dintre mul~imea A ~i mul~imea B ~i se noteaza A- B.
Deci:

. A - B

{ X

IX E A

~i X ~

B}.

Exemple. 1) {1 , 2, 3, 4, 5} - {2, 4, 5, 7} = {1, 3}.

2) {a, b, c} - {d, e, f} = {a, b, c}.
3) {a, b, c} - {a, c} = {b} .

Grafic, diferen~a dintre A i B este reprezentatii in figura 11.4 prin por~iunea haurata.

Fig. II.4 .

5. Produs cartezian

Grafic, intersectia a douii multimi este reprezentatii in figura 11.2 prin portiun ea ha~uratii.

D e f in i t i e. Se nume~te pereche ordonata ( cuplu) formata din elemcntele

x ~i y o ordine intre elementele x ~i y in sensul ca x este primul
element, iar y este al doil~a element ~i se noteaza cu (x, y).

Obsere>a?ie. Alia cum am definit intersec~ia a doui! mnltimi, putem defini intersecpa
nnui numar finit de mu lpmi. Ma i exact dac11. A1 , A 2 , .. . ,A,. si nt n mulpmi, a tunci multim<'a ele mentelor x cu propl'i clalea , :r aparpne !;ii lu i A 1 ;;i l11i A 2 ... l;ii l ui An" se numel?te
i nt ~rscc pa mul ~i milor A 1 A 2 . . . . , A a ~i se not fla zii A1 n A , n .. . n A 11 Deci A 1 n A2 n An=
.., ( x I ('v'i)l ~ i ~ n avem .'t E Ad.

In perechea (x, y) , x se m ai 'nurnete prima componenta, iar y a doua

componenta.
Douii perechi (x, y) i (x', y') sint egale dacii i numai daca x = x' i
y = y'.

Fig . II.2

24

25

Rezulta ca (x, y) '# (y, x), egalitatea avind Joe numai pentru x = y.
De ai ci rezulta. ca noyiunea de pereche ordon at a est e diferita de cea de m u l"ime formata din doua elem ente.

E xem ple. 1) Cu numereLe 1 !ji 2 putem forma d oua perechi ordonatc : (1, -2) ~i (2," J)
care sl nt distin cte . ln plus p erechile (1 , 2) !ji (2, 1) stn t diferitc de munimca {1 ' 2 };
2) Cu numetele I ~i 1 putem forma cuplul (1 , 1) .

D e f in it i e. Fie A ~i B doua multimi. Multimea ale carei elemente sint

toate perechile ordonate (a, b), in care a E A ~i b E B se nume~te produsul cartezian al multimilor A i B (in aeeasta
ordine) i se noteaza A x B.

!i

Der.i: A x B = { (a, b) I a E A ~i b E B}.

Cind A = B, se noteazii A X A = A 2

I
I

E xernplu. Fie A= {1, 4, 5,} ~i B = 0 . 2, 3,}.

Atun ci A x B = {(1,1), (1, 2), (1,3), (4 ,1), (4 ,2), (' ,3 ), (5,1), (5, 2), (5,3)}
.$i B X 4 = {(1,1). (1,4), (1,5), (2,1}, (2,4), ('2, 5 ), (3,1), (3,4), (3,5 )}.

!~

I~

1.1 ~.

~e observa ca A x B '# B x A deoarece, de exemplu , elementul (1, 2 ) e A x B

$i (1 , 2) !i!'; B X, A.
ObservaJii. 1) ln exerci~iil e und~ avem de d 3l ermin a t produsul cartezian a douii
mu!pmi este bine s 5. re~inem faptul ca daca A este o mulpme finita cu m clement e, iar B
este o mtlPme finita cu n elementc, atunci A x B ar e m n elemen te. lntr-adevar, cu
fiecatc element a e A putem cons trui n perechi otdonate de forma (a, y). cu y e B . Cum
B a 1e m elem ente, numarul total de perechi ordona te es te m n .
2) Fie A !ji B submulpmi ale m ulpmii numerelor rea!e R . Multimea A X B se
p oa te reprezenta grafic prinb-o mulpme de puncte din plan , tn care s -a fixat un sis tem
de axe r ect a ngulare xOy, asociind fie(:arui. el ement (x, y) e A x B, punctul P(x, y) de
coordona te x $i y.
De ex.ernplu: 1 Dadi A = [1 , 2J !ii B = [2, 4), atunci A x B areca reprezentare
tn plan dreptunghiul ha~?urat ABCD (fig . II. 5) unde
A(l , 2}. B(l , 4}, C(2, 4) ~i D(2 , 2).
J
2 Dacii A = B = R, atunci R x R~= R 2 are ca
r eprezentare tot planul.

:~AID
I
I

I
I

l I

6. Proprietati ale operatiilor cu multimi

(Exerci"ii.)
1. Dacii A, B , C sint trei mul"i.mi, atunci
A U (B U C) = (A U B) U C ~i A n (B n C) =
= (A n B) n C ( asociativitatea reuniunii ~i a

6o Daca A,B slnt submul~imi ale lui E, atunci Cg(A U B) = CEA n CEB
(formulele lui de Mo rgan).
7o. Daca A est e o submul\-ime a lui E, atunci C~<: ( CsA) = A .
so Dacii A , B s!nt douii mulyimi, atunci A - B = CA(A n B).
atunci
go Dacii A , B , C sint trei multimi
I
'
~?. A - (B U C) = (A - B) - C; ii) A - (B n C) = (A - B) U (A - C) ;
m) (A U B) - C = (.A - C) U (B - C) ; iv ) (An B) - C = An (B - C) =
= ~A - C)nB . .
10o Dacii A , B , C sint trei multimi atunci
'
'
'
.
~!. A X (BUC) = (A X B)U(A X C); ii) A x (Bn C) = (A x B)n(A x C);
lll) A X (B- C) = A X B - A X C.
V?m demonstra, ca model, distributivitatea reuniunii fa~ii de intersectie
. '

adicii AU(Bn C) = (AUB)n(AUC).

Fie x E AU (Bn C). Avem:
xE A U (En C) ~ x E A sau xE Bn C ~ xEA sau (xc_ B ~i xE C) ~
~ (xEA sau x E B) ~i (x E A sau xEC) ~ x E A U B ~i x E A U C ~
~ xE (A U B) n (A U C). Deci A U (JJ n C) c (A U B ) n (A U C).
Fie x E (A U B) n (AU C). Avem :
:.t;E (A U B ) n (A U C) ~ xE A U B ~i xEA U C ~ (x6 A sau x E B) ~i
(-xc.A sau xE C) ~ xE A sau (xE B ~i x E C) ~ x E A sau x E B nC ~
~ xc._A ~ (Bn C). Deci (A U B ) n (AU C) c AU (Bn C). Din cele d ou ii
m clu zmiu rezultii cii A U (B n C) ' (A U B) n (A U C).
~~

c g(A n B) = c EA u cEB

Observa_(ie. Ca ex.CI'ripu , s1 forma l iz~m i n tcrmeni log ici cilcva d in definipile din
an ::; L paragra f. De exernp lu :

J) rcla~ia d 3 inclu ziune, Ac: B , s e seri e :

A C: B- ('v' x ) (x
2) r ela p a A (t B se scrie :

Folos iod legilll de nega p e di n calcl~lul cu p!'edica tc, se poa tr verifi ca u ~m eii p 1o pozi ~ia
(x E. B))_es tc eclllValentii cu propozipa 1(( 'v'x) (.c e A => x e B))
(3x ) ((x e ~l.
'
3) deftnt\.la r eun1Uni1 A U B , se scrie
x E A U B - (x e A ) V (x E /J) ;
4) dcfini~ia in torsccp ei A n B , se scr ie

(x E A) 1\ (x
X E A n B :i) definip a complcmenta rci CEA , se scri e

A, B

26

B);

B ..,.. ( x e A) 1\ (x !i!'; B) .

x e A -

reuniunii $i intersectiei).
3o Dacii A este o mulyime, atunci AU A = A ~i A n A = A (idempotent-a reuniunii ~i interseoyiei).
4o Oricare ar fi mul~imea A, AU 0 = A *i An 0 = 0.
5o Dacii A, B, C sint trei mul~imi , aLunci A U (B n C) = (A U B) n
n (A U C) { distributi"itatea reuniunii fa~ii de intersec1ie) ~i An (B U C) =
= (An B) U (An C) (distributi"itatea imersectiei fatd de reuniune).

x E CEA - (x e E) 1\ (x !i!'; A) ;
6) definipa diferen~ei A - B, se scrie

sint mulyimi , _ a~un ci

AUB = BUA ~i AnB= BnA (comutaticn tatea

2. Dacii
0

A => x e B) ;

A (t B - (3x) ((x e A ) 1\ (x E B)).

intersectiei).

Ptopun em citilol'ltlui sa formalizeze .i'ji alte definipi lnttlnile.

EXERCITII

.D sa se
'a)

verifi ee

{/E N

b) {x e N

I x2
I x2

egalita~ile:
-

4x

+x

+3=
- 2

;=

= {1,
= {1};

0}
0}

3};

27

..

~-.

G) {.c e

d)

{x

I 2J-2

Q I 2x2

+l =
3x + I =

:Jx

18. Sa se determine m astfel lncit multimea

0} = {J } :
0} = {

i, 1} ;

e) {x e Z I I x - . l I = 2} = f - 1. :1 }.
2 Sa se determine mult.imea:
{x e Z I mx 2 - (m2 + J) x + m = 0} . Oi sr11~i t>.
3J Sa se a ra te ci.i oricare din condipil e : A c B , An II = A ~i AU B = B , pentru s ubmetlPmile A :;;i Bale multimii X, implica celela lte doua .
4.)care dintre urm'itoarele propozipi stnt adeviira te sa u fa lse:
a) {a, b, c} = {b, a, c); b) {4 , 5, 6} = {6, t,, 5 };
l , 5} = {5, 9} ; d) 3 e /3}; b ) 3 <i!O {3);
c) {8
f ) 3c {3}; ' g) {il} = f4 }: ' h ) {3} = {{:-!}} ;
i) 0C (1} ; j) 0 E { I }.
5. S11 se descrie mulpmile:
~f~({ l })) ~i -i:!!t:!!({1}))).

( H.

b) B

{xe

= {x

t) C =

Nix=~.
n+ 2

Z x = Gn.
3n

+7
+

22.

neN};

23.

. n e Z };

{xe 'N Ix = n n~ +n I
2

-1-

n eN } .

(9 F ie A = {l , 2, 3, 4 }, B ~ {2, 3, 7, 11} . Sa se determine multimile AU B, An B,

A - B. Dadi E =A U B, sa se determine CEA ;;i CEB.
8) FieA :: {1 , 3, 5, 7}, B = {3,7,9},C = {3,5, 7, 9}.SasearatecaAUB= AUG.
9. Dad! A, B , C sln t tJei muq.imi aslfcl lncil A U B = A U C 9i A n .B = An C, atunci
..._ B = C.
'r lo.) sa se determine m as lfel i ncil : .
11""'\{x E R I x 2 - -'tx + m = 0} n {:t E R I x 2 - 3x + 2 = 0} -# 0.
\ ll;JS'i se determine m astfel !nett:
~ {x E R I x 2 :.. 3x + m = 0} n {x
12.) S<1 se de termine m aslfel incit:
{x

I x 2 + mx -

0} -

{ -

2,

1:-J. Sf' Sl' ;ua te Ca multimea

1. = 0} U {x e R
mx
{x E R I x 2

+4=

R I X~- 5x

+}

Ix

0 } = 0.

::7 l,
+

V~ -2-

24.

25.
26.

v---

ao + J, ... , a ,l+t = a;. + I , ....

A = {a o, a 1 , a 2 , ,a11 , } unde a 1 =
Al'atat i ca mul~imea A - Q -1: 0.
Daca M este o mulpme finila, vom nota prin n( lld) numa rul elemcnlelor sale. Fi e
A , B , C trei mu_J pmi. povediti ca :
n(A U B U C) = n(A) + rd B ) + n(C) - [n_(A n B) + n(A n C) + n.(B n C)] + .
.
+ n(A n B n C).
Fie AI> A 2 , , An, n mul~i mi (n:;;;,. 2). Dovedip ca pentru orica1c douii numere n aturale i, j (1 ~ i ~ n, 1 ~ j ~ n), avem:
(.41 n A . ri ... n Ail n (Ai+t n ... n An) = (A1 n A 2 n ... n Aj) n (Aj+t n .. . n Anl =
= A 1 n A 2 n ... ri An
:;;i (A 1 U A 2 U ... U Ai) U (Ai+t U ... U An) ==' (A 1 U A 2 U . . . U Aj) U (Aj+ 1 U ... U Anl De a s':lm3nea, daca i 1 , i~, .. ., in s lnl n u)Tler ele 1, 2, ... , n scrisc lntt-o a l t ii oJd in e, atun ci
A 1 U ... U An = Ai, U ... U A in
A 1 n ... n An= Ai, n .. . n Ain
Fie A = {1, 2, 3} ~ i B = {1, 3, 4}. Sa se determine mulpmil e
A x A, A x B, B x A, B x B ~i apoi sa se reprezinte g ra fic lntr-un p lan de cc ordonate xOy.
F ie mul pmea A = [ J , 2] U [3, 4]. Sa se determine A x A ~? i a poi sa se reprez in te gta fi e
lntr-un p l an de coordona te xOy.
Fie mul~im ea B = ( 1, 2] U {3, 4}. Sa se determin e mulpmea B x B ~i apoi sa se
l'ep1ezi nte gra fi c lntr- un pla n de coord ona te xOy .

0.

3. FUNCTII
4:r

m = 0}

arc doua clemente oricare ar fi m e R.

14. Sa se a rate ca:

{ xeRjx =

Sa se de tcnnine mulpmil&
a) A =

1 = 0}
2 = 0} U {x e R I 2x2 - mx
{x E R I x 2 - mx

sii conpna 3 elr m~nle. Poate avea,A., 2 elemenle '?

19. Fie r 1 <. r 2 < ... < rn < ... numere naturale . Fie1 de asemenea, a un numar natural.
Pentru ol'ice nn miir natura l k notam:
A~t = {a + r~tm I m = 1, 2, ... }.
Doved iti ca nu exis t!!. nici un element comun tuturor mnlPmilor A~t(k ~ I ).
20. Fie A, B d ona m ulpmi. No la m cu A t-..B = (A - B) U (B - A) (Mul!im ea A t-..B ~e
nume;;te diferenJa simetrica a mulpmilor A :;;i B). Dovediti ca: a) Pentru oriee lrei
m'ul~imi A, B, Care Joe egalita t ea (At-..B)t-..C = Af1(Bt-..C); b) At-..0 = Ql fo..A = A:
c) /!t-..B = Bfo..A; d) At-..A = 0.
21. Fie a 0 un numar na tural. Definim mulpmea

a e R} = (-oo,

- 3]U(l ,

-too).

c.t.

m 2 + 1 = 0}. Sa sc cakul cze

mx
JJ). Fie A = f x e R 1 x 2
( l u.pd tel'minap toate s ubmulpmile urmiitoar elor mul~imi :
A = {I, 2, 3}, B =.{a, b, c, d) , C = {x, y_, z, u, vf.
17. Fie a 1111 num.:ir natlll'a l. Vom nola cu D(a) m illPmea

D(a) = {x eN I x divide a}.

i) Dovedip ca D(a) are eel pupn dou a cle men te (a > 1).
ii ) Pentru r.Jr e numere na turale a, D(a) are exact doua elemente.
iii) Pentru care numere naturale a, D(a) are exact p a tru clemente.
iv) Delerminap mulpmil e: D(B), D(160)~ D(120).

Cuvintul , fun c~ie" esLe adesea utilizat in vorbirea curenta. Se spune,

ue exemplu , ca recoltatul griului se face in functie de starea vremii. Se spune,
de asemenea, cii nota pe care o ob~ine un elev, atunci ctnd este ascultat, este
in func~ie de raspunsurile pe care le da. Ca ~i in viata de toate zilele, conceptul
de functie joaca un roJ imens in toata matematica ~i chiar ln toata ~tiinta.
In continuare ne vom ocupa. de studiul conceptului mat ematic de functie.
3.1.

No~iunea

D e f in i t i e.

de

func~le

Fie ..4 ~i B dou.a multimi. Prin functie definita pe multimea A,

cu CJalori Zn multimea B sa intelege or ice lege (p1ocedeu sa n
conventie etc.) f, in baza (~:ireia oricarui element a E A i se
asociazl\ un unic element, uotat {fa), din B.

28

29

- -- -

--

- --

-~

-~-

-----

---~

..

------

Defini~ia

functiei P.resupune de fapt

1o 0 mul~ime A, pe care este definita

de definitie al functiei.

existen~a 11.
func~ia ~i

care

trei elemente:
~e numef}te domeniul

2 0 a do1:1a multime B , in care ia valori functia ~i care se nume~te domeniul valorilor (unctiei sau codomeniul funcJiei.
3o 0 lege (procedeu, conven~ie etc. ) f.
Pentru a sirnboliza faptul ca aceste trei .e lemente A, B, f sint elementele
,onstituante ale unei func~ii definita pe mul~imea A cu valori in multimea B
e scrie simplu:
r
f : A -+ B sau A - B
cite~te ,f' definita pe A cu valori in B".
Daca a E A, atunci elementul f(a) EB se nume~te imaginea lui a pnn
func~ia respectiva, sau valoarea lui f tn a.
0 func~ie f : A -+ B se mai nume~te ~i aplicatie de la A la B .

~i

se

Observaeii . 1) Delli in definipa nn ei funcpi A~ B apar in mod necesar lre i ele

mente, lolu~i , uneori pentru simpli{icarea limbajului, se spune ca ,{ este o f'unc{ie",
11 rmind ea celelalte douii' elemente sa rezul te d in con text.
2) Dac1i A ~i B sint doua mulpmi oarccare, atunci, in genera l , exislil. ma i mullc
func~ii definite pe A cu va lori In B.
3) Doua fun ctii f: A -+ B ~ i g :A' -+ B' se numesc egale daci:i A = A', B = B'
~i in p lus, pentm orice element a e A, avcm f(a) = g(a). Daca exis til. eel pupn un element
a e A p Jntru c:~.re f(a) # g(a), atunci fun cp ile f ~i g nu sint egale. Cind functi il e f !li g
s!nt cgale notil.m f = g; In cazul cind nu slnl ega le notam f #g.
4) Fie f : A -+ B o fun c p e. Dad\ x desemneazi\ un element oarecare din A, iar y
dcsemneazii elemontul f(x), atunci vom scrie: y = f(x). Aceast a egalitate poarta numele
de dependentii.f'unc{ionala asocia ta funcpei f, iat x se nume~te variabila sau argument. Ol'i
de ci te ori ne es te clar cine este domeniul !?i codomcn iul fun cpei pulem sa ind iciim pontru
acoasla funcpe num9.i d e p e nden~a fnncpona la y = f(x).
E :r:emple. 1) F ie mu l ~im il e A = {a, b, c, d} ~i B = {J , 2, 3, 4, 5}. Definim fun e~i a
f': A -+ B dupi.i , legea": lui a i se asociaza 1 ; lui b i sc asociazu 2; lu i c i se asociaza 2;
lui d i se a3ociaza 5. Pe.ntru aceasta functie avem: f(a) = I ; f'(b) = 2; f(c) = 2 ~i f(d) = 5.
De asemenea, de Ia A Ia B putem defini funcpa g :A --.. B dupa Iegea: ~ricll.rni
e lement x din A i se asociaia num1lrul I .
P enlru fnncpa g avem: g(a) = g(b) = g(c) = g(d) = I .
Se vede ca func:pile f ~i g nu sint ega le.
2) Fie A mulpmea tnturor tarilor de pe glob, iar -B multimea tuturor ora~,>elor de pe
glob.
Defi nim fun cti a f : A ~ B dupa legea: une i ta ri i se asociaza eapi tala sa.
J>c ntru aeeastii 1nncpe avem de exem p lu : f (Romania) = Bu cure~ti , f (Italia) =
= Roma t' lr.
:1 ) Fi P Z mul p mea numerelor tntregi. Defi nim' fu n c~ia f: Z --+ Z dupa lcgea: lui
a e Z i se .asociaza patra tul silu, adi eu f(a) = a 2

f,

3.2. Moduri de a defini o func~le

Cind definim o functie trebuie sii preciziim ce le trei elemente ce o caraeterizeaza: domeniul de defini~ie, domeniul valorilor ~i legea de asociere. Vom
distinge doua moduri de a defini o functie.

a) Funcfii definite sintetic. In multe cazuri o func~ie f : A -+ B poat~ fi

definita, num1:nd pentru fiecare element tn parte din A elementu( ce i se asociaza
din mulfimea B".
Exempiu. ,Fie A = {1 , 2, 3, 4 } ~i B = {1, 7, 9}.
Definim f: A-+ B punind: f{l) = 1 ; f(2) = 7; {(3)

1 ~ i f(4)

9.

Legea de. asociere a functiei f: A - B

poate. fi r eprezentata grafic printr-o
diagramii (fig. II.6) sa u printr-un.
tabel (fig. iL7) . (In figura II.6 sage- . .1=
~ile indica legea de definire a func~i'ei
de Ia rnul~imea A 1a B. In tabelul din
figura II.? in prima linie sint trecute
Fig. I 1. 6
elementele rnul~imii pe care este
definitii func~ia, iar 1n linia a doua
elementele din mul~ime unde functia ia val01i).

f(x)

=B

1 2 3 4
1 -7 1 9

Fig. IT .7

Pentru orice func~ie definitii sintetic se poate asocia o diagrama ca in

figura II.6 sau un tabel (numit tabelul de valori al fun cfiei), cain figura II.?.
De multe ori este preferabil ~i sugestiv sii indicam diagrama sau tabelul de
valori pentru a defini func~ia respectiva.

=--l----t--2

De exemplu , sa cansideram diagrarna d in

figura ll.8.
Fun c pa a so cia l ll. es l e:

{(a)~ - 1; f(b). = - I ;
Sau

sa

f(c)

f :A

==

-+

::8

B unde .

2 ~~ f(d) = 4.

considera m ta belul di n figura 11. 9.

x
f(x)

Fig. I 1.8

Ia

b c d
1 7 10 13

F ig. II.9
'

Funcpa asociata este f : {a, b, c, d} -> {1 , 7, 10, 13}, unde f(a )

13.
f (c) = 10 ~?i f(d)

I ; ,f(b) = 7;

b) Functii definite analitic. 0 funcfie f : A -+ B poate. fi definitii. specifictnd o proprietate ( sau l'elafiile) ce lec.gd un element arbitrar a E A de elemental
f(a.) din B.
Exemple. 1) Fie . A mul~imea tuturor oameililor din Romania, iar N
mul~ime a numerelor n aturale.
,
Definirn func~ia: f : A -+ N astfel:
f(x) est e egala cu vlrsta (in ani) a lui x in momentul de fa~ii.

30

31

---------

~-----

2) Fie B mul~imea ora~elor din RomAnia iar C mul~imea jude~elor ~arii.

Definim funcyia f : B -t C astfel:
f( x ) = judeyul caruia ti apar~ine ora~ul x.
3) Dlndu-se o formula (sau expresie algebrica) E(x), putem sa-i asociem
o funcyie sau mai multe funcyii. (Intotdeauna aceste funcyii vor avea domeniul
~i codomeniul, submulyimi ale mulyimii numerelor reale.)

1. Putem defini func~ia f : R _. R

De exemplu, consideram expresia E(x) = x 2
aslfel fncit f( x) = x 2 + I.
Aceleia~i expresii E(x) ,;,. x + 1 putem s1!-i asociem ~~ funcpa g : Z .-t R; g(x ) =
= xz -1- 1.
E s te evident clUuncpile f ~i g stn't diferite deoar.ece domeniul de definipe a! lui f
este R, iar a! lui g este Z.

Reyinem faptul ca unei expresii sau formule i se pot asocia mai multe

functii.
De asemenea, cind definim o funcyie cu ajutorul unei expresii algebrice
trebuie sa aCJem tn CJedere daca acea expresie are sens pentru elementele din
domeniul de definiyie.
De exempl u , sa consideram expresia:
E(x) = x

+ 1

X-

-f- 1

putem asocia o fun c~ie h : R -t R, h( ~) = - - , d eoar ece

-.... X - 1
expresia E( x) nu are sens pen tru x = 1..

Aces l ei expresii nu-i

4) Dindu-se mai multe expresii algebrice putem sa definim o funcyie

sau mai multe funcyii.

r:

A - B este clefinitil.
TIebuie sa l'emarcam faptul cii, daca functia
valabila pentru n
este
formule
din.
fiecare
atunci
le,
formu
multe
mai
prin
fi folosite pentru
pot
nu
formule
din
doua
iar
anumita -submulyime a lui A,
determinarea imaginii unuia ~i aceluia~i element.
5) Geometria ne furnizeaza o gama variata de funcvii definite analitic.
lata citeva exemple:
I " Simetria in raporl ctt tut ptutcl. Fie ,11 lilt puncL fixal din plamd J>. ,:\oturn
P -+ P funcpa definitii as lfel:
SJ:r(Xi - s imetrieullui X fa~[! d(' .U. Funcpa s.u se nume~te simetria fatd de punctul .H .
s .lf:

2" Simetria in rapor/ cu o dreaptti. Fie (d) o dreapta din planul P. Defini m funcp::l.
P -> P, astfel : s,1(X) = s im Pll'icullui X i'a~a de dtcapta (d). Funcpa s 11 se nume!;'te
simetria ra~a de dreapla (d).
3 Fie 0 un p u nC'l fix In planul P. Vom defini fun cpa d : P ~ R astfcl : d(X) =
= lnngimea scgmentului 0.\.
t. Fie A mit!pmca triunghiul'il or din planul P. \'om drfini fnnc\irl a :A-t It. <Jstfd
a( T ) = aria l rinnghiului T.
Sd :

3.3. Graficu l unei

Fie f : A _. B o func~ie. Prin graficul acestei functii in~elegem sub.mul timea G( a produsului cartezian A X B formatii din toate petechi le (a, f(a)),
cu a EA.:
Deci :
Gr = {(a, f(a)) I a E A}.
Exemplu. Sa ('Ortsideri\m luncpa
asocia t a urmi:itor~rei diagrame (fig. II.lO):
f(a) = 2, f(b) = 1, f(c) = 2, f(d) = 5.
tn aces t caz grafi eu l Gr este mulGt

Definim fun cti a :

f :R
x

-+

+ 2,
x
-

R astfel

< o,

daca x
daci1 0

, d aca x

~ x~

1,

> 1.

+ 2,
x

2,

dacli x

<

daca - 1

-J , d acn" x

>

- 1,
~

2,

2.

iat g(2 ) = 4, d eci f ~~ g slnt f un ctii d istincte.

2
intrun mod asemankHor putem defini o functie prin pat.ru, cinci sau chiar un numtir
mai mal'e de formule .

Se obscrvii imedial di avem {(2)

32

= _!._,

Fig. 11.10

{(a: 2), (b , 1) , (c, 2), (d,5 ) }.

3.4. -Func~ii num erice ~ i reprezentarea geometrica a graficului lor

Se nume~te func~ie numerica o func~ie f : A --+ B, pentru care atit domeniul de defini~ie A cit ~i domeniul valorilor B sint submulyimi ale multimii
..
numerelor reale.
Exemple. U tmttloate]e fu tu ~i i :
J,
I ) f : R -t R, f(x) = 2x
2) g": [0, 2] --+ [0, 4], g(x) = x~ sin! func~i i numerice.

Acelora~i expresii putem s11 le asociem ~~ functia g : R -t R data In felul urmalor:

g(x)

t. im er~:

Sii consideram expresiil e :

f( x ) =

func~li

Graficul unei func~ii numerice are o particularitate deosebita, ca1e consia

in aceea ca el se poa~e reprezenta ca o submul~ime de puncle din plan.
Fie f : A --+ B o func~ie numerica ~i Gr graficul sau. Fie xOy un sistem
de axe perpendiculare din plan. Daca (a, b) este un element din Gr, atunci
ii asociem punctul P(a, b) din plan (a este ab_scisa, iar b este ordo~ ata.punc
tului P). Mul~imea de puncte din plan de coordonate x ~i y unde (:c, y)
este un element oarecare din mul~imea Gr se nume~te reprezentarea geometrica

a graficului func(.iei f. Daca nu este pcricol de confuzie, pentru simplificarea

graficul functiei f.
aceasta reprezentare geometrica
limbajului, CJom numi, simplu,
.
.

33
3 - MatematlcA-algebrA, ct. a IX-a

- -

--

--

-- -------- .

--

f :{- 1 0 1

}
' ' -2 ' 3

Exemple, 1) Fie f'un cpa

. t~
as PC!!l
v~ 1,_ .2}_ ..
.!'. t.ftb!l!uJuj

{
=

-!<

- 1

Graficul functiei

f este: Gr =

{ ( - 1,

Reprez-entarea geometricil

(fig. 11.11).

2 -

- V2),

r~

Injective, surjective, bijective

ex

2J ( 3
- V2)

2 '
multimil Gr este mu Jt'
rrmea punctelor p
(0, 1).

Func~ll

D e f i n 1t i e. Fie f : A -+ B. o functie. Vom spune cA. f este o functie injectiCJa

sau d. este o injectie, daca pentru oricare doua elemente x ~i
y ale lui A, x :F y, avem f(x) -:1: f(y).

--x-1-V2 o_l_~
V2

f (x).

3 .5.

prim~ ~i astfel: daca X 'i y

Faptul ca func~ia f este injectiva se mai
sint elemente oarecare din A cu proprietatea f(x) = f(y), atunci rezulta x = y.
Din defini~ie rezulta ca o funct-ie f : A -+ B nu este injectiCJa daca ex:ista
eel puyin doua elemente 'i y din A, x -:1:. y, astfel inctt f(x) = f(y).

1.

'

Pa, Pa, P,

Exemple de funcJii injectifJe

1) Func~ia f: A -+ B, asociat1i diagramei din figura 11.14 este o func~ie injectiva.
2) Functia g : N -+ N, definit& prin formula g(x) = x 2, este injectiviL 1ntr-adevil.r
s1i presup~nem ell. g(x) = g(y) unde x, y eN. Atunci x 2 = y 2 de unde (x - y) (x + y) = 0.

F ig. II.11
Fig. II .12
2) p
Je fun ctia de gradul tnt1i f: R-+
.
R, f(x)
GrafJCul aces tei functii este multimea

= mx + n

unde

~.

~i

:F 0.

{(a, f(a )) I a e R} _ {(
a, ma + rt) I a E R}

t
Reprezentarea ge
ome rJcii a graficu lui functiei de rad 1t , .
u nbr f(x) = mx + n, m :F 0
g
este o dreaptit care t .
'
.
)
n
~e a xele fn punctele PI (O, n) ~i p (
2
(frg. II.12).
;;; 0

Gr =

unde

3) Fie func~ia modul f : R . R f( )

x = Ix 1
-+ '
x, daca x

I xI

-x, daca x
0

Fig. II.13

Obser~Jafie. Ctnd avem o functie

> o,

0, dacil x = 0

'

< o.

..
Graficul aceste f
J unctu es te constituit din d "
.
ou..
I
sem1drept e d ~i d' (f'
t
I.1 3) unde d
Jg.
.
b1sectoarea
es e
.
unghiul . 0
UJ x y, Jar d' este bisectoarea
unghiului '0
y.
X

,
0 problemlf care Se pune este d
I
trasa graficul acestej funcfjj adi >< d
~ a
c.. e a vedea ce fi u .?1
~ ,
tn l
g _r geometrica reJ.lrezinta acest grafic
pan . Acest lucru va fi fiicut p en tr f'
u Jecare caz tn parte
.

34

numerica

Fig. IUS

Fig. II.1 4

Din aceastli egalitate rezullli ca x - y = o sau x + y = 0. Din prima egalitate avem

c.?i .x = y. Dadi are loc egalitatea x + y = 0, cum x ~j y stnt numere naturale, ob~inem
eli x = y = 0. Oricum, din egalitatea g(x) = g(y) rezult.?i eli. x = y 9i deci c .este o func~ie
injectivli.
3) Furic~ia h : Z -+ N, h(x) = x2 nu este o func~ie inj'ectivli deoarece h( -2) =
= h(2) = 4.
4) F unctia lc :A -+ B asociatli diagramei din figura II.1 5 nu es te injectivil., deoarece k(1) = k{4) =c.

De fin it i e. 0 functie f: A -+ B este o functie surjectiCJa sau, simplu, este

-o surjectie dacA. pentru orice element bE B exists eel putin
un element aEA, astrel tncit fta) .=b.
Rezulta cii o funcyie f : A -+ B nu este surjectivii. dacii existii eel puyin
un elemen~ bE.B, astfel incit pentru orice element xEA avem f(x) # . ~
Exemple de funct ii surjecti~Je
I) Functia f : R-+ R definit.?i prin rela tia
f(x) = ax, a -:1: O, este s urjectiviL lntr-adevlir,

fie y

R. Atunci
.

JL
a

~i

avem
.

=
r(JL)
a

= a - = y.

a
2) Func~ia g : A -+ B asociatli diagramei
din figura ll.l6 este de asemenea surjectivli.

g(1) = a, g(2)

g(3)

b, g(4)

c, g(S)

= a.

Fig. II.16

35

3) F'unctla h : R -+ R definiU1 prin formula h(x) -= x 0 nu este surjectivlL fntr-ade.

. vilr pentru or ice x e; R avcm h(x) = x 9 rf: - J. Deci -1 ,nu cste imaginea nici unui
elemPnt, prin h, din domeniul de detin ipe,

Func~ia

k: A .... B asociatll. diagramei din figura II.17 nu este surjectivll..

4)
ca c)emenlul 2 e B nu este imaginea prink a nici unui
se
fntr-adevl!r
din A.

elem~nt

~de

r-.A De obicei functia

. ac:
t
' h astfel defionce
nita se Jloteaza g o f (sau gf) ~i se. nurne~I e
compunerea funcp:ei g cu functw f. (

figura I I. 19 este reprezentat modul de defini re a1 functiei g 0 f-)

f: ~ _,..
le . J) Considel'i\m funcpi1e
E xen.p
1 Bd'~i
.

g : B ..... C defi nite rcspectiv prin d tagrame e m

( )) _
f igur a 11.20.
t"n acrsl ~nz flvem (go fl (J) ""'g(f 1_ -;.
= g(3) = I ; (g 0 f) (2) = g(f( 2 )) = g(G) - _:
(go() (3) = g(f (3)) = g(l) = q ; (go f) (4) = g(f(4))-

=
Fig. II.l 7

g(~ ) =

m
. ffi g ura 11.2. ,1.
f . A -+ c poa te f1. r epre zen t a ta prin diag 1ama din
v.
v prm OtJllll 1e 1r ..
F un cyla g o . R ~ .~ g : R ,-+ R f unc yll e definite r es pecli
.

2) Fie f : R -+

~--1

Fig . ILlS

~i surjectiva

D e f i n i i e. 0 functie f : A --. B care este simultan injectiva

se nume~te funcfie bijectiCJa sau, simplu, bijectie.

F ig. 1!. 19

f( x )

f .R
,. unc t.a g o
(go f) (x) =

xz -

1 ; g(x) = 1

x-.

x e R avem .
-+ R are s ens. P entru orJce
g(( (x)) = g(x2 -

1)_

(x2 -

1)2

= x 4. -

2x

+2
.

Exemple de fu~cJii bijectiCJe

Func~ia

"1)
f(J )

f : A ..... B asocia t li diagra mci d in figur a 11.18 este bijectivll. :

b, f (2) = c, f (3) =a, f( 4) =d.

0} . Defi nim f uncp a g :A ..... A p rin formul a: g (x) = ' x 2

2) F ie A = {x e; R I x
surjectivii.
F uncp a g este bijectivll.. lntr-adeviir , t rebuie sa arlit lim eli g es tc injectivli
F uncp a g este inj ectiCJa. Fie x, y e A astfel tnct t g (x ) = g(y) . A tunci x 2 = y 2 , de
<feci _x - y = o sau x + y = o. Daca x - y = 0, a vem
un de (x - y) (x + y) = 0
0 trebuie ca
x = y ; daca x + y = o, ave m :c = -y ~~ cum x, y slnt numere r eale
x = y = 0 . Oricum, din egalita tea g (x ) = g (y) rezulta x = y.

~i

~~

>

F uncpa.g este surj ectiCJa. Fie ye A . Cum y

~ 0,

~~

a tunci a re s ens

VY.

Cum

deci g es te surjectiviL
a tunci Vy eA. Se vede ca g(Vy ) = (Vy)2 = y
b, unde a, b e .R l,li a :F 0 est e bijecti vii.
3) F un ct ia f : R--. R, f (x ) = ax
1n tr-adeviir, daca f(x1 ) = f(x 2 ), alunci ax1 + b = ax 2 + b, de unde obpn em ax =
1
= axa. Cum a :F 0, atun ci x 1 = x 2 Deci f este injectivlL Sa ar a ta m cii f es te ~~ s urj ectivii.

F ie y e R. Are sens numiirul r eal x

ceca ce ara la cii f este ~~ surjectivii.

= JL-!!...
a

A tunci f (x ) = a

(JL _!!..)+ b =
a

y,

Fig. 11. 21

Fig. 11.20

VY' >. 0,

Dcci fun c(.ia compltsli g o

es le da La de formula:
(g o f) (x) = x4 -

Fie func~iilef: A-+ B ~i g_: B -+C. Observam, ca domeniul de defini~ie

al func~iei g coincide cu codomeniul functiei f Aceasta situa~ie particulara
ne permite sa facem urmatoarele consideraW. Fie aEA ; atunci e1ementul
f(a) gasindu-se 1n B putem vorbi de imaginea sa prin g, adica de elementul
g(f(a)) din C. Observam cii astfe1 putem asocia oricarui element aE A un
element unic din multimea C, anume e1ementu1 g(f(a)). Tn fe1ul acesta am
definit o functie h a) carei domeniu de defini~ie este eel a1 functiei {, iar codom.eniul este eel al functiei g. Deci h-: A --. C unde h(a) = g(f(a)) pentru

+ 2.

. x eRavern
Se observ1i. eli are sens sa v orbim ~i de compunr rea I u i f cu g . Pe nltu OJ'ice
2x2.
+
x4
=
1
2)2
x
+
1
(
2)
(fo g) (x) = f (g(x)) = f (1 + x =
Deci ftmctia

f ci g

: R-+ R es te da ta de formula:

(f og) (x) = x4

3.6. Compunerea func~iilor

2x"

+ 2x2.

n c~ii ; a re sens sii vorb Jm

:< f . A ..... B "i g : C ..... D sint
B - fuC
ddoua

Obser CJa{u.. . 1) D ac

. ru nc'ia
,. . g cu
f . A -+ A ~~
.. t f numa1 a tunc1 c1n
de com punerea fun cyleJ
1d'

A sin t douil f u uct11 <11'8 sens g 0

B
a lea
1 1 2) in gPnrra l go{ -=I fog,
.
2-) Dadi f : A-+ B 11 g =_ -:-+
.
fog : lJ-+ B. A~a cum rezt~ll_a ~~ dm exemp u
.
compuncrea , n u esle comutatwa.

Teo rem a.

. f . A
F1e

fiecare
tatea:

. B --. C si h: C -+ D trei func~ii.

gali
tyAtunct
(hog ) of are sens ~~ exis a e

-+ ' g
din func~iile h o (go f) ,
h o (go f) = (h 0 g) 0 f.

Analog
es t e mul~imea hC. (Cumf) domemul
Demonstratie. Codomeniul
0 g 0

compunerea

. I lui f fiincl tot B'

d
de defini~ie a lui h este tot C, atunct are sens domeniul de definj~ie a) func~iei- hog este B, tar co omenm

. .gof
func,,Jet

36
37 .

.
are sens compunerea (h o g) o f. Funo iile h o o
1
0
f) ~ (h g) 0 f au aoela~i
~g
domeniu de defini~ie (mul~imea A) ~
1
Pentru a arata egalitatea h o : ' ace a~Io codomemu (mu!~imea D).
~~ = ~~h 0g) 0 ramtne sa dovedim oa
pentru orice x E A a vern (h 0 (g 0
g) f) (x).
Intr-adevar (h o (g 0 f)) ( ) _ h 0
h(g(f(x)))~ -:- ((g f) (x)) h(g(f(x))), iar ((hog) of) (x) =
= (hog) (f(x))

A1 (

.
.
Observatie. Proprietatea demonstraUI. tn te
'
orema de mal sus se nume~te asociativitatea compunerii fanctiilor.
Aceasta proprietate ne permite sa folosim scrierea

= (h 0 g) 0 f = h 0 g 0 f.

Fie A 0 multime oarecare. Yom nota

1 .
cu A A -+ A_ functia definita
astfel: .1A(a) = a pentru orice a E A
1A se nume~te fanctw identicd a multimii A.

q i e.

~~epA to multime ~i

lA functia sa identica. Atunci:

en ru orice multime B .~i pentru orice f~ctie
f : A -+ B, av~m fo 1A = f
2o Pentru orice multime C ~i p.entru ort'ce
fu_nctie
g: C :-+A, avem 1A og -g.
.
.
.
..
Demonstratte. Demons tram afirma~ia 1o F
unc~ule f ~~ f 0 1A _au acela~i
domeniu ~i codomeniu a~'~a oa pe t
f
n ru a arata egabtatea fo 1
'1
d'
d
ramtne
A =
sa ove lro ca pentru orice a E A, (fo 1A) (a) = a .
fntr-adev~r (fo 1A) (a) = f(1A(a)) = f(a). f( ). .
.
.
Demonstram afirmatia 2o. Func~iile 1 o
codomeniu, adica multimile C respectiv A. A g ~~ g au acela~I domeniu ~i
Pentru a arata egalitatea 1A o g ___.: riimt
.
g ne sa dovedim ca pentru orice
CEC _avem (1A o g) .(c)= g(c).
y

Intr-adevar (1A o g) (c)

Def in

i e.

a.

0 lunc~ie f: A
bijeetivA.

-+

B este inversabili daei ~~ numai daci este

Demonstratie. Sa presupunem mai tntii ca. f este inversabilii ~i sa aratam

ca f este injectiva ~i surjectiva. Din faptul ca f este inversabila rezulta ca
exista f -1 : B -+ A astfel tncit

(3)

3.7. Func~i a lnversa

p r opoz

r-

T e rem

Comparind, ob~inem egalitatea ceruta.

h 0 (g 0 f)

Daca f este o func~ie inversabila, atunoi funotia g definita de relatiile (1),

care este unica, se nume~te inCJersa functiei f ~i se noteaza 1
Se pune tntrebarea, ctnd este o func~ie inversabiHi? R~spunsul este dat
. de urmatoarea toerema.

1A(g(c))

= g(c).

0 fun. ctie f : A -+ B se numelilte

inCJersabild daca exist&
-r
g: B -+ A astfel fncit

runcte

g0f

1A ~j

f g=
0

18

(1)

daca ~~s~;~ ;a func~ia ~ defini~ii de rela~iile (1) este unica. Intr-adevar,

este 0 alta func~Ie astfel tnctt

g'of=1A ~i fog' = 1n,

(2)
at unci obtin~m:

'

Fie xl, Xz din A ~j sa presupunem ca f(xl) = f(xz). Din pri.ma dintr~ rela~iile (3)
obtinem ca X1 = 1A(Xl:) = ({-1 0 f}(X 1) = (-i (f(xl)) = (-1 (f(Xz)) = ({- l 0 f} (X2) =
= 1A(xz) = x 2 Deci f este injectiva. Fie YE B. Din a do'u a dintre relatiile (3)
se obtine: y = 1s(Y) .:,_ (fo r-l) (y) = f(f- 1(y)). Dacii se noteaza X= r- l(y),
atunci y = f(x), ceea ce arata ca f este ~i surjectiva.
Reciproc, presupunem oo f este bijectiva. D'efinim functia g : B .,.. A
in modul urmator. Fie y E B. Deoarece f este surjectiva exista xE A astfel
1ncit f(x) = y. Elementul x este unic determinat c'u aceasta proprietate,
,
tntrucit f este injectiva ~i definim ~(y) = x.
Sa dovedim ca go f = 1A ~i fog= 1s. Fie xE A. A'tunci, nottnd y = f(x),
rezulta .din definitia lui g cii g(y) = x: ~i deci g(f(x)} x sau (go f)(x) = 1A(x).
Rezulta atunci go f = 1A. Sa aratam a:cum ca fog. :- 18 . Fie y E B. Din
defini~ia lui g, g(y) = x, unde x este elementul din A pentru care f(x) = y.
Atunci (fog) (y) = f(g(y)) = f(x) = y = 1~(y), de unde ob~inem ca fog= 1n.
Observatie. Din demonstratia teoremei precedente rezulta ell. daca f : A -+ B este
o func~ie bijectivll, atunci functia sa inversl!. (-1 : B _...A se define~te dupd urmdtorul procedeu: dacll b e B, atunci f- 1(b) este unicul element a e A, astfel !nett f(a) = b.
Exemple: 1) Fie funcHa f: A-+ B asociata diagramei din figura II.22:
f(1) = c; f(2) = a, f(3) = e, f(lt) = d, f(5) = b.
Se vede ell. f este o ~unctie bijectivl!.. Atunci exista fun~tia inversl!. f- 1 : B _... A.
Vom avea: (-1(a) = 2; (-1(b) = 5; (-1(c) = 1; (-l(d) = It; (-1(e) = 3. Functia (- 1
are diagrama reprezentatll. tn figura 1!.23.
Se observll. ell. diagrama func.~iei {- 1 se obpne din aceea a lui f, inverslnd sensul
s1igetilor.

g' o (fog)= g' ~ 18 = g'

'
.
(1) (2)
precum ~~ asociativitatea compunerii func
~~

lf

g = 1~ o g ~ (g' of) o g =
unde s-au utilizat
tiilor.
. 38

rela~iile

Fig. 11.22

Fig. 11.23

39
/

.I

b unde a b 6 R 1;i a :::f= 0. Aceastll. func~lo

2) Fie func~ia f : R-+ R, f(x) = ax
Atunci r-t(y) = X undc f(:c) = y.
tste.bijectivfl, deci pulem vorbi de invrrsa sa. Fie !I E
y.
b
Dec1 dat y e R trebuie sll delerminiim x e R, astfel inclt f(x) = y sau ax
Din ax

b = y obtinem ca

= y-

R.

= _!._

2, Fie ftmctia f: {1 , 2, 3 , 4}-+ {1, 3, 5, 7 } definitll. astfel :

+ =

y - !!._ ' Dr ci, r - \(y)

;=

sind notapa cu x, atunci fun cpa invrrsl1 a lui f rste:

_!_ y a

! . Polon

~i fun c~ia

r-l

in acest paragraf.
1) Definitia .functiei injective, f : A -+ B, se scrie:
(\fx) (\fy) [(x =/= y) => (f(x) =1= f(y))], unde li terele x, y desemneazil.
(( inj~ctivll)
elemente dm A.

-=

Faptul ca f nu este injectivli se formalizeaza astfel :

(f nu este injectiva) .- (3x ) (3y) [(x =1= y) 11 (f(x) = f(y))l.
2) Definitia func~iei surjective, f: A-+ B, se scrie:
(f surjectivll) .- (\fy) (3x) [y = f(x)],
x desemneaza un element oarecare
unde y desemneazll un element oarecare d1'n B , 1ar
din A.

Faptul ell f nu est!) surjectivl1 se formalizeazll. astfel:

(f nu este surjectivll.) .- (3y) (\fx) [y =1= f(x)J,
unde Y desemnea.zii un element din B, iar x desemneazll. un element oarecare din A.
Propunem cititorului sa forinalizeze ~i alte definitii intilnite.

o fun ct ie

X
-

f : R ~ R, astfel hrctt

1(x)

pentru orice x e R?

x2

Interpretarea geometricii a infJersei unei funclii numerice

Fie f: A -+ B o functie numenc3. mversabila ~i (-1 : B "-+ A functia in versa a
lui f. Fie M(x 0 , y 0 ) un punct al graficului
' Q fu~ctiei f (fig. II.24). Atupci y 0 = f(x 0 )
~i deci Xo = r-l(Yo). Rewlta ca punctul
M'(Yo. Xo) apartine graficului functiei
(reprezent~t punQtat in figura II.24)
--'--Dar M si M' sint simetrice fata de
II
p
bisectoare~ unghiului xOy {numita 'prima
bisectoare)*. Rezulta ca graficele functii
l'ig. I I.24
lor f ~i r-l sint simetrice fata de prima
bisectoare.
ObserpaJie. Ca exerci~iu, sa formalizlim In termeni logici clteva din defini~iile dale

1. S!l se a ra te ct1

=g.

f(1) = 1. (( 2 ) = 3, {(3) = 5 ~i ((4.) = '

g : {I, 2, 3, 4} -+ {1, 3, 5, 7} defini ta astlel: g(x ) = 2.x -

3. 8e poate asocia expresiei E =

r-l ; R-+ R unde (-1 (x) = -1 X - -b '

4. Folosindu-se diagrama asociat11 unei func1Ji, sa se determine numllrul tuturor functii lor
definite pe mul~imea {1, 2} ~u valori tn multimea {3, 5}.
5. Fie functia f : Z-+ {0, 1, 2, 3, 4, 5} definita dupa legea: f(x) csle r estul
lui x Ia 6. 811 se determine f(-12), f( - 9), f(3), {(9), ((272) .

tmpiir~irii

6. Existaunnumiirtntregmastfelincltsaexisteofunctie(: {1, 2, 3}-+ {1 , 2, 3}definitll. dupll. formula f(x) = x 2 + m?

'1. Fie functia f: {1, 2, 3, 4}-+ {~. 4, 6} definitli astfel: ((1) = 4; ft2) = 2; ((3) = 2;
f(4) = 6. Sll. se traseze graficul acestei functii.
8. Folosind faplul ell. graficu l functiei de gradul intti esle o dreaplil. sl1 se traseze graficele urmatoarelor funcpi:
a) (1 : R-+ R; f1(x) = {

b) fz : R-+ R; f2(x)

2x- 1, daca x~ -1,

1
d "
- 5, ac... x > - ,

2x - 3, dacli .x ~ 0,
{ 7x, d ac"... x > 0 ;

c) fa :[-l ,'oo)-+ R; fa(x) = { 3

x. -

~ -2x

d) ( 4

R-+ R; ( 4 (x)

f6 :

f) { 6 :

>

1,
1

dacli x~ -1,
5, dacll. - 1 < x < 3,

+ 3,

- x - 2, dacll. x
3

'
e)

2, dacll. x
1 d "
, ac., x

f 5 (n) = 2n + 1;
Z-:+ Z, f 8 (x) = 3x - 2.

:> 3;

N-+ N,

'

9. 81l .notiim cu A multimea oamenilor de pe glob. Definim functia

legea ,f(x) = tnll.ltimea lui x". Este f injectivll? Dar surjectiv11?

't

:A-+ R dupl\

10. 811 se arate ell. functia din exercitiul 5) este surjectivll., dar nu este injectiv11.
1.

Fie functia f : R-+ R definitll astfel

f( x ) =

3x - 4 dacl1 x
-

,:

=(OQ)

~i

< - f,

12. Folosindu-se diagrama asociatll. unei functii sii se determine numll.rul functiilor injective .de Ia multimea A = {1, 2} In multimea B = {3, 5, 7} . Exista func~ii surjective
de. Ia A Ia B?

daca -1 ..;; x < 3.

- 3x + 2, dac11 x
811. se determine (( - 2), f( -1 ), f(2), f(4).

intr-adevlir, cum (OP)

11. Fie multitnea A = {0, 1 }. 8ll. se construiasca toate functiile de la A la A ~i sli se

precizeze care stnt injective, surjective sau bijective.

(MP)

:> 3.

=(M'Q)

rezultll. ca 60PM-= 60QM'

= ~R). tn
= m(~') ~i deci
deci (OM) = (OM'). Pede alta parte
~MOM' care este isoscel, dreapta OR este bisectoare deci ~i medianli.. Rezultll. ell. MR =
= M'R , adica M ~i M' stnt simetrice fatll de dreapta OR.

m(POM)

40

MOR

13. Care dintre functiile de la exercitiul 8) slnt injective? Dar surjective?

14. No lam cu A multimea ora~elor .tll.rii noastre, iar B multimea judetelor t11rii noastre .
Definim func~ia f :A -+ B dupii legea ,f(a) = judetul p e teritoriul cll.reia se afla a"
~i funcpa g : B -+ A dupl!. legea ,g(b) = ora~ul .care este re~edinta judetului b ".

41

i) Cine este f(Galati)'~i f(Fliglira~)? Cine este g(Teleorman) ~i g(Mehedinti)?

f este surjectiv11. ~i g injectivlL
~i gof <F 1A.
iii) Sll. se arate ell. fog=
ii) Sli se arate eli

ln

16. Se considera functiile

f : R --. R; g : R --. R definite respectiv prin formulele:

f(x) =

+X

1 ; g(y) = yB -

+ 1.

Sa se determine go f ~i fog.

lfl. Considerll.m functiile

f : R--+ R;

f(x) = {

~ - 3, daca x ~ 0
daca x

ix,

~APITOLUL llf

> .o

NUMERE REALE

dacll. x ~ -2,
,
2x :- 1, dacll. x > -2.

~i g: R--+ R; g(x) = { x

Sll. se determine go f ~i fog.

17. Fie A o multime finitli !?if: A--. A o funcpe. Sli se arate cil.: f bijectiva- f injectivll.- f surjectivli.

1 . REPREZENTAREA NUMERELOR RATIONALE SUB FORMA DE

FRACTII Z ECIMALE (PERIODICE)

18. Considerll.m functiile A ~ B ~C. Sll se arate ell.:

i) dacii f ~i g stnt injective, atunci go f este injectivii.

ii) dacil. f ~i g sint surjective, atunci go f este surjectivli.

19. Sli se determine numlirul functiilor bijective de Ia multimea {1, 2, 3} tn multimea

{1, 2, 3}.

20. Fie f: N--. N functia definitll. astfel: f(O) = 1; dacll. n ~ 1 atunci f(n) ste ultima
'
cifrll. a numll.rului in.
i) Calculati {(1), {(2), ... , f(i).
~) = f(n) pentru orice n ~ 1.
ii) Sll. se arate ca f(n
!ii) Trasati graticul functiei f.

.f-

21. ArMati ca doull. functii

ficele lor stnt egale.
---.

f : A --. B

~i g : A --. B stnt egale daca ~i numai dacli gra-

f.-22. Consideram functiile definite respectiv prin formulele:

i) f : Z --. Z; f(x) = -x + 4;
ii) g : Z --. Z ;. g(x) = x + 1;
,
iii) h : Z--. Z; h(x) = xZ;
iv) k : Z --. N; k(x) = x.
Sll. se arate ' cll. f, g stnt bijective. Cum stnt h ~i k?
Sll. se determine functiile inverse pentru f ~i g.

1.1. Notiunl prelimlnarli

In practica se folosete, de obicei, reprezentarea (scrierea) numerelor

rationale sub forma de fractii zecimale.
-Aa cum este cunoscut din aritmetica, cu ajutorul algoritmului de impartire orice numar rational nenegativ : (m ~ 0, n > O).se reprezinta sub
forma unei fractii zecimale finite sau infinite (adica, cu o infinitate de zecise scrie 0,625; in loc de .
de ~ se scrie 0,25; in loc de ~
male). Astfel in loc
8
4
.

~ se scrie 0,333 .... Deoarece avem de-a face atit cu fractii zecimale finite, cit i
3

cu fractii zecimale infinite, pentru uniformizare, se pot adauga la dreapta

fractiei zecimale finite o infinitate de zerouri.
De exemplu: -

={n +-

f este o bijectie
)'-24. Fie functia f : R -+ R,
Aratati ell.

1, dacll. n este numll.r par,

1, dacll. n este numll.r impar.

forma unei

frac~ii

zeqimale infinite:
m

~i construiti inversa sa.

= ao,alazaa ....

Numarul a0 se nume~te partea Zntreagd a lui m , iar

3x, dacll. x

Sll. se arate

, poate fi reprezentat sub

Asadar, orice numar ra~ional nenegativ.!!::
n

f( x ) = { 2x, dacll. x ~ 0, .

= 0,25000 ... ; - = 0,625000 ....

Astfel putem spune ca toate fractiile zecimale sint infinite.

Nurrierele intregi se reprezinta, evident, ca fractii zecimale cu. o infinitate de zerouri dupa virgula.
De exemplu: 5 = s,odo... ; 13 = 13,000....

fi 28. Considerll.m functia f : N--. N, detinitll. astfel :

f(n)

1
4

oll. f este bijectivll. ~i M

<

0.

se determine inversa sa.

0, a-1a 2a 3.. .
partea fractionard a sa. Nurnerele a11 a 2, a 3 , ... sint cuprinse 1ntre 0
0 " a1 < 9, pentru i = 1, 2, 3, ....

~i

9, adica

43

42

----~~

--

II

Observiim acu.m ca i numerele ra~ionale negative au .o astfel de repre

zenta.re. Vom nota partes. tntreagii a unui numiir nega.tiv cu semnul minus
deasupra.. Astfel numarul - ~ = - 3
2

simpla. Fractiile zecimale fin_ite, care dupii cum am observat pot fi conside~ate ca frac~ii zecimale infinite (prin adaugare de zerouri) stnt periodice.
De exemplu, pentru 0,25000 ... avem k = 3, p = 1 ~i an+1 = an= 0, pentru
orice n ;;;>- 3; iar pentru 0,625000 ... avem k = 4, p = 1, an+1 = an = 0,
pentru orice n ;;;>- 4. Deci 0,25000 ... = 0,25(0), iar 0,625000:.. = 0,625(0).
Aadar acestea s1nt frac~ii zecimale periodice roixte. In sfir~it, frao~ia
15,723 434 ... este periodicii ~i se sorie, pe scurt, 15,72(34).J\m observat ca reprezentarea unui numar ra~ional sub forma de frao~ie
zecimala se obtine cu ajutorul algoritmului de tmpiir~ire. Sa consideram, de

+ ~2 se poate scrie sub forma. 3 ,5000....

Analog, -0,321 = 1,679000 ... ;

2

-25 -

=-

25,666 ...

- 26

+-3 = 26,333....
I

In acest mod, orice numar ra~ional (negativ, pozitiv sau zero) se reprezinta sub forma unei frac~ii infinite:

(1)
unde a 0 este partea intreaga a lui m , iar
n

0, a 1 a2 a3 ...
este partea. fractionara (zecimala) a sa (a 0 este un numar intreg, iar a 1 , a 2 ,
a 3 , ... sint numere cuprinse intre 0 ~i 9).
Partea frac~ionara 0, a 1 a 2a3 .. . din reprezentarea (1) a oricarui numar.
rational este un numar pozitiv mai mic decit 1. Reprezentarea numerelor
"ra~ionale negative sub forma de fractie ze0imala, infinitii , cu partea intreagii
numar negativ (iar partea fractionarii un numiir pozitiy) o vom face cu scopul
de a uniformiza in continuare~ acestui capitol studiul numerelor reale (pozitive ~i n egative).
Observa(ie. Scrierea numerelor negative sub forma indicata mai inainte sc

in practica Ia calculul cu logaritmi.

intllne~te

1.2. Frac~ii zecimal e periodice

Sa vedem acum care sint fra c~iile zecimale prin care se reprezintii numerele ra~ionale. Mai intii, sa definim frac~ia zecimala periodica.

D e t i n i ~ i e. 0

frac~ie

zecimala infinita
a0 ,a 1a 2a3 ...
se nume~te periodicii, daca. exista numerele naturale k
astrel incit
an+p = an, pentru orice n ;;;., k.

~i

0 frac~ie zecimala periodica se noteazii, p e scurt, prin

ao,ataz .. -~-1 (a h. ah.+! ..ah.+P-1).

Multimea cifrelor scrise (in aceastii ordine) in parantezii se nume~te

perioada fracliei zecimale. Daca k = 1, adica perioada incepe imediat dupa
virgula, avem de-a face cu o fracfie :.ecmala periodicii. simplii; in caz cont1ar
. avero de-a face cu o fracfie :.ecimalii perioclica mixtd.
In exemplele numerice de m ai 1nainte frao~iile zecimale sint periodice:
Astfel, pentru 0,333 ... avem k = 1, p = 1 ~i 17n+l = an = 3, pentm orice
n ;;;>- 1. Scriem 0,333... = 0,(3), aceRst a fiind o frac\i e zecimal a pel'iodica

44

5
33

19
55

exemplu, numerele - ""i - . Avern :

I
'

.I

19 r- 55
190- 0,345 ...
165
- 250
220
- 300
275
25

5 133
so --;o---,""'1=5 -.-..
33
170
165

5
Exemplul 1.

'

Exemplul 2.

Fiecare numar de dupa virgula se ob~ine printr-o tmpar~ire par~iala .

'50,33 170 133

5;
-33 1 -1655
17
Exemplul 1.

190 155 250 ,~

220 4
165 .3
--30
25
Exemplul 2.

300 155
275 5
-25

Fiecare deimpartit par~ial se deduce din z:estul precedent prin adiiugarea unui
zero la dreapta sa, adicii roarindu-1 de zece ori. Resturile partiale sint toate
mai mici deoit impar~itorul. Dupa un numar finit .de opera~ii par~iale se regase~te deci, ori deimpartitul ini~ial (exemplul 1), ori un .rest deja tnttlnit
(exemplul 2). De la acest pas putem. sa nu mai oontinuam impiir~irea, deoarece
in citul 1m.piir~irii lui 5 la 33, respectiv in citul impartirh lui 19 la 55, ~?ifrele
se vor repeta. De aceea
5
- =
33

19
=
55

0,(15); -

0,3(45).

In general, avem:

Teo rem a 1. Orice numar rational se reprer.inta sub forma de tractie zeci
mala infinita periodica,, care Jtu are perioada. (9).
Demonstra1ie. Dac~ a este un ~umil.r rational oarecare, at unci a = a 0 + a', unde a 0
este un numll.r lntrcg (p ar tea lntreagll. a l ui a), iar a' este un m1mll.r rational nenegativ
mai mic decH 1. Dacll. a' s e reprezintll. sub formll. de fractie zec imalll. periodic&, cate nu are
perioada (9), a tunci ~i a se r eprezintil sub formll. de fra ctie zecilnalll. pcri odica care nn are

Tex tele tnsemnate cu o b arll. Ia "narginea paginii s!nt fa~:ulta live

45

perioada (9), tn care partea tntreagli este a0 , iar partea fracponarl!. tl reprezintl!. pe a
A~adar, penlru demonstratia teoremei este suficient sli considerl!.m numai numere ra~iom
m :
m
nale - astfel tncit 0 <- < 1. Fie deci - (m ~ 0, n > 0) un astfel de. numll.r
n

ra~ional.

Prin algoritmul de

Num.arul rayional oautat este ~

n

lui m Ia n stnt posibile resturile:

vedea ca num.arul rayional

0, 1, 2, ... , n - 1 .

Deoarece resturile iau eel mult n valori, rezultl!. eli dupl!. eel mult n pa~i ai algoritmului
se repetli unul din ele. Deci va rezulta o frac~ie zecimalli periodicli .
Se aratli clipu este posibil ca frac~ia zecimalli periodidi asociaU\ unui numlir ra~io
nal, sli aibli perioada {9). Sli presupunem, prin absurd, ell. fractia ar avea perioada (9) .
Atunci, prin algoritmul de tmpll.r~ire, ajungem Ia un moment dat Ia un rest r astfel
tnctt tnmuWndu-1cu 10, ~i tmplir~indu-lla n, sli se ob~inli un ctt ega I cu 9 ~i restul sli fie,
de asemenea, r. Deci dupll. teorema tmplirtirii cu rest, a vern:
10r = n 9 + r, cu r < n.
De aici se ob~ine 9r = 9n, de under = n, ceea ce este tn contradictie cu ipoteza r < n.
Observafie. Fractiile zecimale finite (adicli de perioadll. {0)), se obtin atunci ctnd prin
algoritmul de tmpartire se ob~ine la un moment dat un rest egal cu zero. Dupli aceasta
toate resturile vor fi egale cu zero.

Itnpartirile partiale din exemplele precedente se scriu astfel:

Exemplull. 50=331+17; 170 =335+5.

Exemplul 2. 190 =55 3 + 25; 250 '5 5 4 + 30; 300 , 55 5 + 2?.

lnmu.l tind cu 100 prima relatie ~i folosind pe urmatoarele doua avem 19 000 =
= (55 . 3 + 25) . 100 = 55 . 300 + 250 . 10 = 55 . 300 + (55 . 4 + 30) . 10 =
55 . 5 + 25 = 55 . 345 + 25.
= 55 . 300 +55 . 40 + 300 = 55 . 340
19 = 55 3 + 25, adica 345 est e

10
~i
25
Deci, 1000 19 = 55 345
citul impartirii luit1 000 19 la 55, iar 3 este cltul impartirii lui 10 19 la 55.

In oontinuare vom. observa oa reoiprooa te?remei precedente este, de asemenea, adevaratii.

Sa dam m.ai intii doua exemple:
1) Fie 0,(43) o fraotie zeoimala periodioa simpla. Daca exista un numar
rational m
n

astfel tnoit fractia. data sa se obtina din aoesta prin algoritmul

de tmpartire, atunoi 43 este ottul intreg a.l impartirii lui 100m Ia. n; mai mult,
din motive de periodicitate, restul aoestei tmpar~iri este egal ou m. Deoi
100 m = n 43

+m

de unde

99 m
46

n 48.

99

tmpar~ire

se reprezinta. sub forma fraoyiei

pentru a

ze~imale 0,(43) .

'rJ.tion.al : ~ astfel inctt fracyitl. data sa se obtina din acesta prin algoritmul

.I

.
de impartire, atunci:
4123 est e citulintr~g ~l tmpartirii lui 10 000 m la n, iar 41 este citul intreg
al impartirii lui 100 m la n.
Mai mu'lt, din motive de periodicitate, cele doua resturi obtinute sint
egale. Deci

r
10 000 m = n 4 123
100 m = n 41 + r
~I prm SCadere se Obyine:
9 900 m = n (4 123 - 41 ).
Numarul rational cautat este:
m
n

(33 5 + 5) = 33 15 +G.
170 = 33 10
33 10
ottul impartirii lui 100 5la 33.
este
15
adica
5,
+
15

33
=
5
100
Deci

43

2) Fie 0,41 (23) o fracyie zecimala periodioa mixt a. Daca exista un numiir

frunul~ind cu 10 prima relatie, ~i folosind pe a doua avem, 500 = (33 1 +

+ 17) 10 =

99

Verificare. Este suficient sa aplicam algoritmul de

tmplir~ire 11.

= 43

4 123 -

41

9 900

<.

4 082

=--.
9 900

Verificare. Este suficient sa apli.cam algoritmul de tmpartire pentru a

}
'
t' '
f racy1e1
.
v su b f orma
ta
4 082
e
ze01ma
- se reprezm
vedea ca numarul rational 9 900

0,41(23).
fn general, a vern:

T e o r e m a 2. Orice. frac~ie zecimala periodica, care are perioada diferita

de (9), reprezinta un anumit numar ra~ional, din care se ob~ine
prin algoritmul de impar~ire.
F ie
(1).

ao, alaz ... ah-l(ahak+l"'ah+P-1)

o fra.ctie zecimala periodica, care nu are perioada (9). Trebuie sa aratlim eli
exista un numar rationai, astfel incit fractia data (1) sa se ohtina din acesta
prin algoritm.ul de implirtire. Nu vom da o demonstratie a acestei teoreme.
Observam insa eli oele doua exemple de mai inainte ne sugereaza reguli de
gasire, in general., a numarului rational oautat. Astfel:
1. Daca k = 1, adica fractia ~ste periodicii simpla, a vern:

a0 , (a1a2 ... ap ) = a0

a1a2 ...

ap

99 ... 9

pori

(in partea din dreapta a egalitayii de mai sus a 1a 2... ap reprezinta numarul nat ural avind cifrele a 1, a 2, ... , ap)
4'Z

zo.

Daca k

> 1,

a.dica fra.c~ia este periodica mixta, avem:

ataz...all-l(altak+I"'alt+P-1) =

ao,

(k-1) ori

p ori

Formulele 1o ~i 2o dau reguli dupii care se giise~te numarul ra~iona.l care

se reprezinta sub forma. unei fra.c~ii zecima.le periodice date.
3

Exemple: 1) 0, {3)

=9

2 ) 0 45 {3 )

= 3;

0,{45)

453 - 45
900

45
99

408
900

= 11 i

34
75 ;
-151

2 718
2745- 27 .
= 99 000
99 OQO

. 3) 0,027{45 ) =

=5 500.

Observatie. Am definit frac~iile zecimale periodice flirll. a face presupunerea ell. au

sau nu perioada {9). Dacll. considerl!.m o frac~ie zecimalll. cu perioada {9), aplictnd tn mod
formal regulile 1 ~i 2 de mai sus, se ob~ine un numl!.r rational. Fie, de exemplu, fractia
zecimall!.. p eriodicll. 0,(9). Dupll. regufa 1, acestei fractii zecimale ri corespunde numl!.rul

rational

9 .
0,{9) = - = 1.
9

Pe de alU\. parte numarului 1 ti corespunde prin algoritmlll tmp~rtirii fractia lui zecimaHI.
1,000... = 1,{0).

Sll. considerll.m un alt exemplu 11i anume fractia zecimall!. periodicll. 0,4{9) cu perioada {9). Dupa regula 2, acestei fractii ti corespunde numarul raponal:
49 - 4

---go- =

0,4{9) =

Pe de alta parte ouml!.rului rational

45
90

In clasele anterioare a fost prezentatii necesitatea largirii rnul~imii Q

a numerelor ra~ionale, ob~inindu-se astfel mul~imea R a numerelor reale.
Iatii douii probleme concrete care conduc la aceasta.
1) Nu exista nici un numiir ra~ional al carui piitrat si'i fie 2.
lntr-adevar, sa presupunem, prin absurd cii existii un numiir ra~ional

~
n

2 ti corespunde prin

. lnsli acestui numlir

algoritmul tmplirtirii frac-

rational~
n

prin algoritmul tm-

plirtirii, nu-i mai corespunde fractia zecimalll. dalli, ci o fractie care se obtine din aceasla
prin marirea cu o unitate a numll.rului din fata 'Jlrimei perioade ~i tnlaturarea cifrelor urmli
toare. Se poate vedea u:;;or eli aceastli reguHi se refera la toate fractiile zecimale periodice cu
perioada (9).
De aceea\ ori de cite ori tnttlnim tn calcule o fractie zecimalll. cu perioada (9) conve nim sll. o lnlocuim cu fractia zecimalll. cu perioada (0) (finita) obtinuta duplin-egula enun
tatli mai tnainte. De exemplu:
0,4{9)

0,5(0);

0,1(9)

(m)
n

= 2. Putem presupune cii

m i n sint numere intre~i pt'ime intre ele.

= 2.

tia zecimalli 0,5000 ... = 0,5{0).

Din cele- doull. exemple rezultll. eli teorema precedentli {in ultima sa parte) nu mai
este adevaratli pentru fractiile zecimale infinite cu perioada {9). Mai precis, dacll. este
datli o fractie zecimalli infinitll. cu perioada {9), acesteia ti corespun de dupli regula 1 sau

48

2 . NUMERELE REALE CA tRACT II ZECIMALE JNFIN' fE

~, astfel incit

regula 2" un numlir rational

lri conduzie, numerele ra~ionale (~i numai ele) se re_prezinta sub forma
de frac~ii zecimale infinite .periodice. Dar existii frac~ii zecimale care nu sint
periodice? Raspunsul Ia aceasta intrebare este afirmativ. De exemplu, frac~ia
0,101901000100001000001 ...
(dupii primul 1 este un 0, dupii al doilea sint doi de 0 etc.) este o frac~ie zecimalii infinita neperiodica.
Intr-adevar, sa presupunem ca aceasta frac~ie estil periodica, ~i fie p
numiil'ul cifrelor din perioada. Perioada trebuie sa con~inii ~i o u-n.itate. De
aceea intre orice douii unitii~i consecutive (de dupa yirgulii) nu poL fi mai
mult de p - 1 zerouri; contradic~ie. Contradic~ia ob~inuta arata ca frac~ia
este 'neperiodica.
In paragraful urmi'itor se vor indica probleme concrete care conduc 1a
frac~ii zecimale infinite neperiodice.

= 0,2(0) .

frac~ia m este ireductibilii, adicii

n

Din(':

= 2 rezulta m 2

= 2n2

Cum 2n2 este numar par, atunci i m 2 este par ~i deci m este par. Fie m =
= 2k, k un numar intreg. lnlocuind pe m = 2k in rela~ia precedent~, rezultii.
4k2 = 2n2 , de unde 2lc2 = n 2 , adicii n este par. Deci m ~in sint numere intregi
urmare presupu~.
pare, ceea ce contrazice ireductibilitatea. fractiei
n Prin
'

(m)2 =

nerea noast ra ca~ -;;:

2 este falsii. Acest fapt aratii cii ecua~ia cu coefi-

intregi x 2 - 2 = 0 nu at'e, ca solu~ii, numere ra~ionale.

2) Fie acum un triunghi dreptunghic isoscel ABC
(fig. III.1).
Alegind cateta .[AB] ca unitate de masuru(adicii de

cien~i

Iungime 1), vom arata ca nu ex.sta un numar ra~ional ~

n
care sa reprezinte lungimea lui BC adicii a n-a parte
din AB sa se cuprinda de m ori in BC. Intr-adevar,
daca lungimea lui [BC] s-ar exprima prin numii.rul
4 - MatematlcA-algebrA. cl. a IX

Fig. Il J.t

Fie a = a0 , a 1a2 a9 ... ~i b = b0 , b 1b2 b5 ... doua numere reale, unde fra.ct-iile
a0 , a 1a2 a3 ... ~i b0 ,b1 b2 b9 ... nu au perioada (9).
Spunem ca oele doua numere stnt egale daoa oricare ar fi i = 0,1 ,2, ...
avem ai-== bi.

rational ~-. atunci conform teoremei lui Pitagora rezulta (: / = 2. Dar am

ariitat la pet. 1) ca o astfel de relatie nu poate avea loc.
Dacii BC = a, rezulta ca a este o radacina a ecuatiei x 2 - 2 = 0.
nu
Notaro a= V2, care reprezinta lungimea ipotenuzei. Am vazut ca
de
I
astfe
Un
noua.
natura
o
de
numar
un
este un numar rational, deci el va fi
numar, care nu este rational il numim ira{ional. ln acela~i mod numerele
V3, V5 ~.a. ~are sint radacini ale ecuatiilor: x 2 - 3 = 0, x 2 - 5 = 0 ~.a.
sint numer~ irationale. (Exista ~i numere irationale care .nu sint riidacini ale
unor ecuatii , de exemplu numarul1t care este egal cu raportul dintre lungimea
unui cere ~i diametrul sau-) Multimea numerelor rationale i.mpreunii cu .multimea numerelor irationale formeaza multimea R a numerelor reale.
In clasele anterioare, a fost indicat un algoritm de constructie a fractiei
zecimale sub care se reprezintii V2:

V2

V2 = 1,414;21356 ....
Deoarece V2 este numar irational rezultii cii fractia .. zecimalii care-] reprezintii este o fractie zecimalii infinitii neperiodica. (Si nu.miirul rt are o reprezentare ca fractie zecimaHi infinitii neperiodica )
Acceptiim cii fiecare fractie zecimala neperiouica infinita reprezinta un
numar real , ffiai precis Un flUffiar irational.
In acest mod orice numiir real a se reprez.inta printr-o fractie zecimala
infinitii (periodicii sau neperiodica) a0 , a1a 2a3...
Functia
I

a -+ a0 , a1 a2a3 . .. ,
de la multimea numerelor reale la mulyimea fracyiilor zecimale infinite, care
nu au per1oada (9), este bijectivii, adicii fieciirui numar real i se as-ociazii o
fracyie zeciroalii, care nu are perioada (9), bine deterroinata, ~i fieca:re astfel
de fractie zecimala reprezintii un nuroar real bine deterroinat.
Teoria riguroasii a numerelor reale ca fracyii zecimale infinite dep a~e~te
prograroa clasei a IX-a. Introducerea fractiilor zecimale infinite ne permite
sa patrundem mai mult in natura acestor noi numere (irayionale).
Obser~JaJie. Pentru simplitate, pe baza bijec~iei precedente, vom identifica tn continuare num1lrul real cu fracpa zecimal1l prin care se r eprezinl1l, adica

De r in i i e. Spunem ca numarul real a== a0 , a 1a2a3 ... este rnai mic decit
numarul real b = b0 , b 1 b2 b3 ... ~i scriem

a<b
dac~ exista un numar nat.ural /c ~ 0, astfel incit a11

bi pentru orice i < k.

In acest oaz se mai spune oii b este mai mare deoit a

3. ORDONAREA NUMERELOR REALE

Vom defini ordinea pe mult-imea numerelor reale, folosind reprezentarea.
lor zecimala, astfel incit aoeasta sa ooinoida pentru numerele rat.ionale cu
cea deja introdusa pentru aoeste numere tn olasele anterioare.

50

b"- ~i

ai =

~i

se scrie b >a.

'

= 3 < 4 = bo.
2) 3,45170 ... < 3,45181 ... , deoarece a0 = b0 = 3, a 1 = b1 = 4, a2 = bz = 5, a3
= b3 = 1, a, < be (7 < 8).
3) 20,432 ... < 1,720 ... , deoarece a 0 = -20 < 1 = bo.
4) 3,173 ... > 3,165 ... , deoarece a 0 = . b0 = 3, a1 = b1 = 1 ~i ag > b2 (7 > 6).
5) 4,232 ... > 4,193 ... , deoarece a0 = b0 = -4, a1 > b1 (2 > 1).
Exemple. 1) 3,9014 ... < 4,17.35 ... , deoarece a 0

Dacii a < 0 se spune oii numarul real a este negatil', iar dacii a > 0
atunci a se nume~te pozitiCJ. Este clar ca un numiir real a = ao, a1a2aa ... este
negativ dacii ~i numai dacl partea sa lntreaga a 0 este numar negativ.
De . exemplu,
~:.172 ... < 0,000 ... =

0, deoarcce a 0 = - 1 < 0.

Obser~Jatie. Pcntl'll numcrcle rat.ionale, definipa inegalil1l~ilor dala mai !naintc csle
tccmai cea pc care o cunoa~tem din 'clasele a nterioare . Astfcl:

0,5000 ... < 0,51000 ... dacii ~i numai dad \

'2I <

5t

100

334
1

0,3000 . . . < 0,334000 . . . dac1l ~i numai dac1l3 <

900

Este adevarata urmatoarea proprietat.e numita legea de tricotomie :

Daca a ~i b slnt douii numere reale, atunci este adevarata una ~i numai
una din relayiile:
a

a = a 0 , a1a 2a 3 ..
ln particular, numerele rationale se identific1l cu fractiile zecimale periodice (de
perioad1l diferit1l de (9)) prin care se reprezint1l.

<

D e f i n i t i c.

> b,

b, a

<

b.

Se spune ca numarul real a este mai mic sau egal cu numarul

real b, ~i scriem a ~ b daca a < b sau a b.

Relatia , ~ " are urmatoarele proprietayi:

1) a ~ a, oricare ar fi a din R ( T'eflexiCJit~tea),
2) daoa a ~ b ~i b ~ a atunci a = b ( antisimetria),
3) dacii a ~ b i b .~ c atunci a ~ c (tranzitiCJitatea).
Aceasta relayie se nume~te relafia de ordine pe mul~imea numerelor reale.
51

Observam ca proprietatea de tranzitivitate o posedii ~i rela~ia

ad ica daci:i. a < b ~i b < c, at unci a < c.
Revenim cu alte proprietii.~i ale i~egalitii~ilor in 5.

fn general, pentru numarul a = a 0 , a 1a 2a 3 ... a, ... apro.rimdrile zecimalP

cu o eroare mai mica decft Jo-n , stnt:

, <",

i) prin lipsd: a;, = a 0 ,a 1 a2 a 3 ... an ,

ii) prin adaos: a~ = a 0 ,a1 a 2a 3 ... an

4. APROXIMARI ZECIMALE ALE NUMERELOR REALE

ln practica, aproape niciodata nu se <mnosc valorlle exacte ale mii.rimilor.
Orice instrument sau aparat nu aratii .cu -exactitate absolutii mii.rimile. Orice
termOPletru indica temperatura cu o oarecare 'eroare, nici un ampermetru
nu poate indica intensitatea exactii a curentului etc. 0 anumitii. eroare se face
chiar la citirea rezultatelor miisuriitorilor pe aparate. De aceea in loc sa
operii.m cu valorile exacte ale mii.rimilor, sintem obliga~i sii operii.m cu valorile
lor aproximative. in general, o mii.rime se reprezintii printr-o frac~ie zecimala
infinita, dar un aparat nu poate indica, practic, decit un numii.r finit dintre
.
zecimale, adicii. o va1oare aproximativii a miirimii.
zecimalii
frac~ie
de
forma
Fie a un numii.r real oarecare reprezentat sub
infinita. Aproximiirile (valoriZe aproximative J zecimale prin lipsii. ale numarului a se definesc ca fiind numerele care se ob~in prin inliiturarea succesivii
a tuturor cifrelor sale care stau dupii virgulii, inceptnd cu prima cifrii, apoi
cu cea de-a doua, dupii aceea cu cea de-a treia ~.a.m. d.
De exemp1u , pentru numiirul a = 2,173256 ... , aproximiirile zecimale prin
I ipsa vor fi:

Observatii . I) Dad\ numarul a este reprezen ta t de o fracp e p eriodica cu p erioada (0).

atunci tncep!nd cu un anumi t rang, aproximarile zecimale prin lipsa ale sale sint cgale
ru numa1'ul tnsu:;;i. De exemplu , pentru numarul 1,52 = l.ii2000 ... , avcm :
1; 1,5 ; 1,52; 1,520; 1,5200: .. . .

De aceea, pentru a cuprinde toate cazurile, in label ul cu aproxima~iile zecimale ale unui
numar real, inegalitatea din st!nga o scriem .. ~".
o vom fflrr s ub formil do f1acPt' zr ci
2) Scrierea valorilor aproximative a~ l?i
mala finit1i, f1ir11 a mai adliuga Ia dreapla u infiniLale dr zerouri.

a;,

Dupa definitie (vezi i) ~i ii)), precuril ~i obser'va~ia precedenta, pet. 1)

rezultii ca numarul a este mai mare sau egal cu orice aproxinfare zecimala
prin lipsa a sa ~i mai mic rlecit orice aproximare zecimala prin adaos a sa.
A~adar, unui numar real a i se asociaza aproximiirile sale zecimale :

2~a<3

2,1 ~a < 2,2

2,17 ~ a < 2,18
2,173 ~ a < 2,174.
2,1732 ~ a< 2.1733

pl'in adaos:

astfel incit
a~ ~ a

a;

52

<

a~ (cu o eroare mai mica decit 1)

a<

a~

(cu o eroare mai mica decit 0,1)

a; ~ a_< a; (cu o eroare mai mica decit 0,01)

0.

0.

0.

0.

Observatie. Es le fon rle impor!fl nl de semnal a t pentr u r rle cr urmcazil ca aproxnnil.ril c

zel'i male prin li'psil ~i prin adaos a le un ui numar l'ea l a, sl nl int oldPaun a nutnr re ra (i ona le

5. ADUNAREA .$1 TNMULTIREA NUMEREL OR REALE

5.1. Vom defini adunarea ~t inmultirea numerelor rPalP, folosind reprezentarea lor zecima la, astfel lncit acest e opera t ii sii coin<.; id a pent ru numerele
r11t ionale cu adunarea ~i inmulp rea deja int roduse in clasele a ntrrioare.
Fie date douii numere reale a ~i b ~i sa consideram apro ximariiP zecimaiP
prin !ipsa ~i adaos cu o ero nre' mai mica decit. 10-". 1\tunci pent ru ori<.;e n,
avem :

Cum numa rul a = 2, 173256 ... est e rup ri M intre:

L) 2 *i 3 ~i 3 - 2 = 1;
2) 2.1 ~i 2,2 ~ i 2,2 - 2,1 = 0,1;
:J) 2, 17 ~i 2.18 ~i 2.18 - 2,17 = 0,0 1 ~.a.m.d.
ntestP np roximal'i zecimale s1nt. respP<'ti,, cu 11 f'r'I1Hrll rrtHi inir.ii deeit t:
O. J = J0- 1 ; 0,01 = 10 2 ~.aom. ci .

a; , a2 , a 3 , .. .
a~, (l; , a;, a;,.. .

a~.

pr'in lipsa:

'

2; 2,1; 2,17; 2,1 73; 2,1732; 2,17325; ...

Dacii Ja ultimul numiir de dupii virgula al fi eciirei aproximiiri zecimale prin
!ipsa a numiirului a se adauga 1, atunci se ob~in aprox imii.rile (valorile aproxirnative) zecimale p r in adaos ale numarului a. De exemplu, pentru numiirul
2.1 73256 .. . , astfel de apro ximiiri zecimale vor fi :
3; 2,2; 2,18 ; 2;174; "2,1733; 2,17326; ... .
Avlnd in vedere re]a~ia de ordine pe m u l~imea numerelor reale, introdusa
ln 3, primele cmci aproximari zecimale ale lui a se pot i1ustra in urm~torul
tabel

+ 10- n.

a, ~

a<

a~,

DupR r.um am ohservnt. Ill l';fir'!;litul rara!!r nfnl ll i JH'P('('(] r nl . l)t!lr'l!'t'ClP.

IJ~, IJ;, Si n( f'a\ iona (l! ~ I deer, dr. lit adlJJlelJ'P.H CllJ-n'\ t' J"ti CJt' t :t(iOi i itiC', ,liJ
-;pns :;umAlr a~ -I- h~ ~i o~ 1 b~, pt>ntru nricP n

a,, a,

53

1o produsul este pozitiv dacii ambii factori a.u acela9i semn 9i at unci :

D e f i n i ~ i e. Se nume~te suma numerelor reale a ~i b '!Ill numar real c, care

pentru orice n umar natural n, satisface inegalitatile:
a~

+ b~

~ c

<

a~

+ b~.

2o produsul este negativ daca semnele fa.ctorilor stnt diferite

Se poate demonstra ca un astfel de numiir real c exista ~i , mai mult, est e

unic. Demonstra~ia riguroasa a acestui fapt dep a~e~te programa clasei a IX-a.
Ea necesita notiunea de limita ~i se va face Ia Analiza matematica in clasa
a XI-a.
ln exemplele de mai jos vom arata cum aceasta definitie a sumei ne
permite sa gasim valoarea aproximativa a ei, cu o eroare oricit de mica dorim.
E rcemple. 1) Sa gasim primele patru cifrc dupli virgulli pentru suma numerelor

a =

Exemple. 1) Sli so calculeze patratul nUmlirului

a = 1,4142 ....

Avem a~= 1,4142 ~?i

a;=

1,U43. Atunci:

a~2 =

1,99996164 ~ a 2

<

a~2 =

2,00024449.

Se observii eli plitratul numlirului a este foarte aproape de numllrul 2.

1~
1,4 ~
1,41 ~

2 ~

i/2 < . 1,5

V2 < 1,42

V2 <
i/"2 <
~ V2 <

+ b~ =

i/5 < .g
2,2 ~ V5 < 2,3
2,23 ~ V5 < 2,24
2,2 36 ~ i/5 < 2, 237

i/2 < 2

1,4 14 ~
1,4142 ~

1,4 15
1,4143

2,2360 ~

t,4t 422

2,23606 ~

3,65027 ~

i/2 + i/5 < a~ + b~ =

i/2 + v 5 = 3,6502 . . ..

~i b = v~z:
Avem

2,23607

3,G5029 de unde

0,33333 ... ~i

O o;;;
0,3 ~
0,33 ~
0,333 ~
0,3333 ~

v-s < 2,2361

V5 <

a=

Avem a~+ b~ = 1,55445 ~a + b < a~+ b;

cifrc dupa vi rgula pen tru s uma
a

+b=

= 1,55447. As tfel , putem scric pa lru

i/2

1,41421. ." . Atunci

a <:: 1
0, 4
a < 0,34
a < 0,334
a < 0, 3334

1, 4
1,41
1,414
1,4142

a <

~
~
~

b <
b <
b <
b <

1,5
1, 42
1,415
1,4143.

Dcci
0 ~ ab

0,42
0,4653
0, 47062
0,4 7135286

2) Sa gasir,i primele pa tru cifre dupa virguHi pen tru su ma numerelor a = 3,127 l 4 . ..
~i b = 2,42731.. . (celelalte cifre du pa vi rgula care ar ur ma dupa cele scrise nu a u imp or
tan ~il., pentru problema pusa ).

qb

~
~

ab
ab

ab

<

< 0,6
< 0,4828

<
<

0,47261
0,4 '2 152'262.

Astle! am obj.inut:
ab

0,471.. ..

T,5544 ... = - 0,4456 ....

3) Fie numerele a = 2,2375 1.. . ~i b = 3 ,76248 .... At unci a~ + b~ = 5,99999, iar

a~ + b; = 6,0000 1. Deci, 6,00000 este o valoare aproximativa a sumei a+ b, cu o ero~re
mai mica dectt to-&.

Analog, se define~te produsul numerelor reale nenegative.

Observam mai int ij , ca ~i pentru suma, ca deoarece a~, a~, b~, b~ sint
numere ra~ionale, produsele a~b~ ~i a~b~ au sens ~i sint produse de numere
ra~ionale.

De fin i ~ i e. Se nume~te produsul numerelor reale nenegatiPe a ~i b, un numar

real d, care pentru orice numar natural n, satisface inegalita~ile:
a;,b(r

d <

5.2. Proprleta~ile adunarll ~I inmul~lril numerelor reale.

Proprleta~ile

lnegalita~ilor

Mentionam tn continuare proprieta~ile opera~iilor de adunare ~i inmula numerelor reale, precum i 1,mele 'J>roprieta~i ale inegalita~ilor. Pe baza
defini~iilor opera~iilor de adunare i tnmul~ire date mai tnainte ~i folosind
proprieta~ile corespunzatoare ale adunarii ~i Jnmul~irii numerelor ra~ionale,
verificarea acestora se face fara dificultate. Lasam ca exerci~iu demonstrarea lor.
Adunarea pe mul[imea R a numerelor reale are proprieta[ile:
1o este comutatiCJa, adica oricare ar fi a i b din R, avem
~ire

a;,b~ .

Se poate demonstra ca un astfe1 de numar real d exist a i este uriic.

Daca unul sau ambele numere stnt negative, atunci se inmul~esc valorile
lor ab~>olute ~i apoi se ~ine searoii de ounoscuta regula a semnelor ~i anume :

54

at unci:

2) Sl!. se gllseascii trei cifie dupli virgulli pentru produsul numorolor a = -

Avem:

Deci a~

~i

I a I l b 1.

ab = -

i/2 ~i b = i/5.

1,41421

I a I I b I; _

ab =

a+ b = b +a.
2 este asociatiPd, adica oricare ar fi a, b
(a

~i

c din R, avem

+ b) + c = a + (b + c).
55

3o numarul 0 este element neutru pentru adunare, adica oricare ar fi

a din R , avem

a+ 0

= 0

+a = a.

+ (-a) = (-a) + a = 0.
Ca de obicei , in Joe de a + (-b) vom scrie a - b.
a

lnmultirea numerelor reale are proprietiitile:

1. este comutatiPa, adica oricare ar fi a ~i b din R , avem

6. INTE::RPRETARfA GEOMEf~ICA A NUMERELOR REALE

Fie d o drea pti\ oareca re pe care fixam un pu~ct 0 numit origine (fig . 111.21 ~i
sensu! pozttiv de la s ttnga Ia dreapta . Originea lmpartc areap,ta .a in doua semidrepte
(O:c :,;i (O:c'; Ox este semiaxa pozuwu, o..t r ux sennaxa negali!Jd. Daca. fix( m o unit11te de
ma.sura, atunci distanta AB dintre or1ce doua pun cte A ~i B ale dreptei d se exprimll.
prmtr-un numilr nenega liv

4 orice numar real a are un opus, care este - a, adica

ab

ba;

.(ab)c = a( be);
3. numiirul 1 este element neutru pentru inmultire, adica oricare ar fi

811 alegem ca unitate de mi:\suril. lungimea segmentului [OU]; at unci OU = 1 .

Daca M este un puncta! semiaxei pozitive Ox, sll. noti:lm cu xM= OM, abscisa sa.
ln acest mod se define:,;te o functie

a din R, avem

M-+ XM

a1 = 1a = a;
4. orice numar real a diferit de zero are un inPers, adici'i existi'i un numar
rea l, notat cu a- 1 , astfel incit

aa-1 = a- 1a = 1;
5. este distributiPii fatii de adunare, a~ica oricare ar fi a, b, c din R an
to e egalitatile:
ac,
c) = ab
a(b

+
(a + b)c =

+
ac + be.

Ca de obicei, in loc de ab- 1(b # 0), vom scrie a : b sau a

Am dat in 3 unele proprieta~i ale inegalitatilor pe multimea num~relor

reale. D am mai jos ~i alte proprietati ale lor legate de operatiile de adunare
~i lnm1:1l~ire. Astfel:
1 o daca a < b, iar c este un numar real oarecare, atunci

a + c

< b + c,

c > 0, atunci ac < be,

3 daca a < b ~i c < 0, atunci ~c > be.
De aici re zulta u~or ca:
4 daca a < b l?i c < d atunci a+ c < b.+ d ~i a-d < b - c,
5 daca a, b, c, d stnt numere reale pozitive astfel !~cit a < b .~i c

2c daci'i a < b

<

bd. In

acelea~i condi~ii,

avem

<

d,

~i ~ < .!!.. .

V3.

n~(2 + 1/ .';),

56

:i t/ ; .

:l

M-+xM

definitl1 pe toatll. dreapta d cu valori In mul~imea R numerelor reale stabile~te o bijectie

lntre aceste doua multimi. De aceea multimea numerelor feale se numel?te adesea
dreapta numericii sau dreapta reald, sau axa realii, iar elementele (humerele) sale se numesc
punctele dreptei numerice. Bijectia stabilitl1 permite sa folosim, adesea, pentru numere,
terminologia geometrici:\.
Existll. procedee simple de constructie cu rigla :,;i compasul a unor puncte pe axa
x'x care corespund unor anumite numere reale (cum ar fi: numerele rationale, precum :,;i
unele numere irationale ca: v'2, V3, V3 ~.a.).
In acest sens vom prezenta urmll.torul exemplu:

numiirul V2 (fig. III.::J).

Observa{ir. tn gen,e ra l, clnd se lwcrea zi:\ cu numere rea te nu se recurgc neapl1oat Ia

rcp1r z<nlarea lor zecimali:\. Rewl tatu I unei problcmc poa tc fi da t s ub forma: V2 +
1t2

de Ia punctele semidreptei (Ox Ia multimea numerelor reale pozitive.

ln cursu! de Geometrie se afirmll. ca: pentru orice numar real pozitiv (lungime) Xt
exista un punct bine determinat M pe serniaxa Ox, care sl1 se gl1seasci:\ Ia distanta x de
punc,tul o,adicll. XM = x . Aceasta ne spune cl1 functia definit.l1 mai lnainte este bijectivll..
Dacll. punctul M apartine semiaxei negative Ox', abscisa sa este numll.rul XM =
-OM. Convenim ca xo = 0 (zero) .
Atunci functia

Exemplu. Sa se contruiasca re dreapta d, cu ajutorul riglci :,;i compa sului,

~i

c
d
Aoelea~i ptoprietati (1, 2, 3, 4, 5) -s!nt valabile' ~i pentru relatia, ~ ".

Fig. IIT.2

2. este. asociatiwJ., adici'i oricare ar fi a, b ~i c din R, avem

a Lunci ac

Se construie~te patratul de Jaturll. [OU]: OU = 1. Conform teoremei lui

Pitagora, OA2 = OU2 + AU2 = 1 + 1 = 2. Deci OA = V2. Cu a jutorul compasului
se cons truie:,;te OM = OA = V2.
Pe semiaxa Ux am rcprezentat l?i aproximl1rile zecimalc nrin lip sl1 !1i prin adaos cu
o eroare mai midi decit 1; 0,1 respectiv 0,01 ale lui V'f
Si:l vedem sonsul inluiliv al teorcmei amintile ma i in a int e, r.u ajulorul reprezenlarii s ub formi:l de frac~i e zecimall1 a numerelor rcal e. De Ia reprezentarca numerelor
rationa-l e pe d1eapla, ~ lim sa conslruim un puncl M a d'i rui abscisa cslc un numl1r care
se reprezinlil sub forma de frar~i e r.ecimaHi finita.
Fie

57

2. Pentru fractiile zecimale pericdice urmll.toare, sll. se gll.seascli numll.rul rational pe

care-! reprezintll. ~i sll. se verifice apoi prin algoritmul de tmpll.rtire ell. se obtine. fractia
zecimalll. ini tialll.: a) 1,33(4); b) 0,(7); c) -0,( 14); d ) 2,073(83); e) -0,01(023); f) -2,001(7).
8. Sll. se arate care dintre numerele de mai jos sint raponale :
-1,3; 3,75; 113; 115; 116; 0,34344344434444344444 ... (dupll. primul 3 urmeazli un 4;
dupll. at doilea' 3 urmeazli doi de 4 ~.a .m . d ~) ; 0,1 234567891011 1213 ... (dupll. virgulli se
sc~iu In ordine toate numerele natura.le).
,.,.

~ Sa se~ndice ctteva numere ~aturale

a)

a)
-'<;

F ig. 111.3

a;,

a~,

a;,
a~,

:iecimale prin lipsll. ~i prin adaos ale lui a. Sll. consideram segmen tul
t.n = [ M( a~), M( a~)] cu capetele a~ ~i a~ ~i de lungime to-n. Avem

aproximll.rile

~a<

1,6
1,67

~a <

1,7
1,68.

<

s " '"''
a) 3; b)

u-Mm

6.

~i

~~_!;g)

-5,5829 ... ; f) 0, (6}

~~

~~

care

~?i _0,(5); d) - ~ ~?i - 0,375 ... ;

8

-0,00011; h) - 1,1

~~

-1,1(01) .

i) SA se gAseascil. apro'ximarile zecimale cu o eroare mai micll dectt 0,1, prin !ipsa
adaos, pentru numercle;

-!.r-5;

,/v 5; b)

c)

11
7 ; d)

11
7 ; e)

v-7; f) - ,/v 7;

g)

~i

178
; h) ,v/11;
l3

ii) Sa se gll.seasca apoi pentru acclea~i numere primele trei aproximllri zccimale prin
\ _ lipsa ~~ adaos.

~-

Fie .x = 2)154.... ~~ y
ale sumei x + y.

'=

1,4287 .... Sa se gaseasca primele trei cifre dupll. virgu la

!+

113;

bl V2 + 1/3;

cl 115

+ 117;

dl 11-3 + (- 11'7); e) ( - 113)

+ 117-

11. Si!. se gAseascl!. primele trei cifre dupi!. virgull!. ale produselor:

Mt2}
X

a)~l/7;

b) 1/2117; c) 113115; d) 113(-1/5);

e)~

11"2113.

12. a) Sa se C'onstruiasc11. cu rigla ~?i compasul segme~tele de lungime: 113, 115, 116,
~?i ap.oi sa se ligureze pe axil..
b ) SA se figureze pe axa reall!. punctele care au abscisele:

f~ 113;

<ub form do r,aolio "oima!O infinit, num"''"

15
; c) ~ 1 d) o;
8
..

(:r=

e) -5,4833 ...

a)

Fig. IIU

1.

c)

10. Sa se giil)easca primele patru cifre dupll. virgula ale sumelor:

I \
M0,6} M(1,7J

c~ r= 3;

9. Fie x = 2,1468 ... ~?i y = 1,5431.. .. Sa se gaseascil. primele doull. cifr~ dupll. virgulll.
ale produsului lui x cu y.

ITa}

EXEP.C ITII

2 ; b)

~~ 3,43497 ... ; b) 15,25 ... ~?i ~; c)

Interpretarea geometricll. es te datll. tn figura Ill .4.

O=M(O}

(:r=

a) 3,4347.9 ...

a)

61 :::> t.a :::> 63 :::> . . :::> t.n :::> t.n+t :::> ..

Se aratll. ell. exis~ll. un singur punct care sll. apartinll. tuturor segmentelor t.n, p entru
orice n . Acesta este punctul M(a).
De exemplu, fie a= 1,671 .. . .
Atun ci

n astfel lncit

nu este rat-ional.

6. Sa se spunA care numere din perechile de numere urmAtoare este mai mare
este mai mic:

~i

a~, a~,

II n

este r ational; b)

6. Sll. se arate eli nu exis tll. numere ra~ionale -~ astfel lncit~

. n

/v1(2J
2

un numll.r real oarecare

II n

e)-~

2
29
h)
;if) - - : g) 11'
..
3

,
_2.!1
17

Indica~ie .

Se

II 10,

-;1:,
113;

folose~to

-Vs; ~~~ -1/6; vs;

-111o; 111o.

teorema lui Pitagora.

18. Sa se arate ell. numerele 1/2

+V3

~i 112- V3 stnt ira~ionale.

59

58

>

14. Fie a ~i b numere reale astrellncit a

rele a, b ~i a b rationale?

+ b 91 a

16. Fie a ~i b numere rationale. Sa se demonslrez~ cii dacii u

bt/2 =f;: 0.
16. Fie a un numar. Este posibil oare ca primele

ra~ion(lle.

Slnl nurne.

+ b t/2 *

0, at un ci i

- b stl fie numere

a-

10 puteri ale numii.ruh1i

a
CAP ITO LU L IV

sa fie irat.ionale, iar urmatoarele 10 puleri:

FUNCTIA DE GRf\DUL AL DOILEA

sii fie rationale?

17. Dati example de ecuatii de gradul al doilea cu coeficicnti intrcgi ale caror radacini sa
fie irationale.

18. Sii se demonstreze cii ecuatia x 3

rationale.

px

+ 1 = o, pentru p

N, p > 2, nu are radacin i

!!!._ este o r iidiicina a ecuatiei, atunci se arata ca m ~i n sint

n
1 sau -1; deci 11. este ega! cu 1 sau - 1, da r acesle numere nu sinl, ev ident, riidacini

Jndicatie. Daca ex

ale ecua tiei.

1 . DEFINITIA FUNCTIEI DE GRADUL AL DOILEA . EXEMPLE

Dei in it i e. Fiind date numerele rep,le, a, b, c cu a i= 0, functia.

f:R--+R
definita prin formula: f(x) = ax 2
doilea cu coef{cientii a ; b, c.

+ bx + c, se nume~te

funcfie de grad_ul al

Obser iJa{ii 1) Domeniul !?i codomcniul fun ctiei de gradul al doilea rst e mul!imea numerelor r eale. Deci fun ctia de gra dul al doilea este o func~ie numeJ:iCa .
2) Dcoarece domeniul ~ i codomeniul functiei de gradul a l doil ea esle R vom indica
aceasta funct ie as tfel :

f( x)

ax 2

+ bx + ~

sa u y = ax 2

.,

+ bx + c.

3) 0 func:tie de gradul a l doilt'a f : R __,. R , f(x ) = ax~ + bx + c es ll' pe1fect delermi

nata rind SP cun osc numerele rea le a , b, c (a =f;: 0) .
4) 1'rebui e sii obsPr va m <'a in definitia funcp ei de gradu l a l ddilea ronditia n =f;: 0 l'st e
-rsPn t ialii in sens ul eil ipoleza a = .0 condu ce Ia fun cpa de gradul lnlli , s ludia t11 ln clasa
a VIII -a.
5) Denumirra dr funrtie de gra du l al doi lea provi ne d in rap lul r~ Ps lr dcfinita prm
i'llermediul lri nomului de gradul al doilea aX 2 -r bX +c .
. Exemple de funr(u de gradul nl do ilea
1) ft(x)

;xz- 9x

2) {2 (.r) = V2x" + t/ix

3) {3 (x) = 0,5 1x 2 - 2:r,
4) f 4 lx) = .c 2 + 0,3 1,
5) r~(x) =

-x 2

(a= 7, b

10,

-9. c

10);

V2,

b = t/-i, c= I ); 1
(a = 0,5 1, b = -2. c = 0)~
(a= 1. b = 0, c - 0,31);
(a= - I, b ~ -.'i, c = -0,31).

(a=

I,

5.r- 0,31.

Probleme care conclrtc la { ullf'(ia de gradrtl a/ dorlea

Rxistil. numtroasr C'Xt'mp lr concr P\e !'arc :1 11 irnp us stu d il il sis tema lil' :~ 1 fun' \iPi tie
gra d ul a! doilca:
1) 1\ri a A a unui p~ t rat rste fu nl'(ie dl' lungimrH la t urii sa le .r. Mai ptPris, areflsta
dcpl ndt n (a funl'\io uflli\ ts te data r.le rela !ia.

.r2

til

2) Aria A a unui cere este fun cpe de lungimea ra7,ci sttlc

se ex prima astfel: .

:~:;

aecasta

de p enden~ll.

hm c ~ionala

unde n esto o constantii aproximaliv egaHi. cu 3,14.

3) ln fizidl se arata ca in caderea Iibera a unui corp in v id, sub acpunea for~ei
gravifationale, spa~iul s(t) parcurs de corp In timpul t es te dat de formu la:
s(t) =

..f t1 ,

unde g esle o conslanla aproximaliv egaH\ cu

~.8

m/s 2

4. ) Dintr-un turn de lnllltime h0 se arunca o p~atril. pe verticala In sus cu viteza ini.iala v 0 lniiltimea h(t) Ia care ea ajunge Ia .momen tul t este datil de formula:
h(t) = h0

v0 t - _f
2

t 2

s(t) = ~ ~~.
accel era~ia

mobilului.

2. GRAFICUL FUNCTIEI DE GRADUL A L DO ILEA

Ne propunem sa construi~ grafi cul func~iei f(x) = ax2

.,.

+ bx + c, a =I 0.

Aceasta o facem cu scopul de a pune in' eviden~a elemenlcle principale ale gtaficului funcpei de gtadul al do ilea ~ide a avca posibili lal.ea ea alunei ctnd s 6'tdiem funcpa de
gradul a l doil ea sa interpretain din punct de vedere geometric proprioUi~ile obpnuto.
Graficu l func~iei de gradul al doilca tl vo m faee In mai multe .clape.

1. G:raficul fu:.nctiei f(x) = x 2

(Legea de asocier~ a acestei func~ii se poate exprima foarte simplu ~i in
cuvinte: ,fiecarui numar real i se asociaza piitratul siiu".)
Trasarea graficului f(x) = x2 se face prin ,puncte". Mai preci~ se asociazii
urmatorul tahel de valori func~iei f(x) = x 2 :

3 __
2 _____1______~___o___1_12____1____2____
3______
l_~~___

x
f(x) x

1 ...

1/4 0

F ig. IV.l

5) ln mi~carea uniform accelerat'il. spa~iul s(t) parcurs de un mobil In timpul t esle

dat de formula:

uryde a este

1/4

Reprezentam intr-un sistem de axe xOy punctele ale ciiror coordonabe

slnt valorile din tabel. Punctele oh~inute le unim printr-o linie continua ca in
figura IV.1.
(Facem ohserva~ia ca punctele reprezentate nu se unesc cu segmente ca
in. fig. IV.2. )
Curba oh~inuta se nume~te parabold. Pentru a oh~ine o construc~ie cit
mai exacta a acestei parabola, trebuie sa reprezentarQ cit mai multe puncte

Fig. IV.2

ale graficului. Parabola funcyiei f( x ) = x 2 are urmatoarele.proprieta~i importante :

1o ea se giise~te deasupra axei x' x; trece prin originea axelor ~i, punctul 0
are cea mai mica ordonatii (egala cu zero) dintre toate punctele de pe parabo~a . Punctul 0 se nume~te "lrful parabolei ;
2o axa y'y este axil de simetrie pentru parabola. Intr-adevar, daca P (a., a. 2)
este un punct al grafi cului, cum a.2 = ( -a.) 2 , at unci ~i P'( -a., a.2 ) apar~ine
graficului . Dar punctele P_ i P' sint ~imetrice fa~a de y'y.
1'. Graficul funcliei f( x) = -x2
(Legea de asociere a func~iei f se poate exprima ~i in cuvinte: ,fiecarui
numar real i se asociazfl. opusul patratului sau'\)
In figura IV.3 am reprezentat punctat graficul func~iei f1 (x) = x 2

Graficul func~iei f( x ) = -x 2 se poate obyine prin simetria fa~.a de axa x'x,

a graficului funcyiei f 1 (x) = x2
l ntr-adevar daca P (a., a.2 ) este un punct al
y
I
graficului func~iei {1 (x) = x 2 , atunci simetricul
I
siiu-fa~a. de axa x'x este punctul P'(a., - a. 2 ).
I
I
Cum {(a.) = -a.2 , atunci P' se gase~te pe gr~
I
\
2
ficul func~iei f( x) = -x
\
2
\
Graficul func~iei f(x) = -x se nume~te,de
\
asemenea, parabola. Ea se gase~te sub axa x' x.
Axa y'y este axa de simetrie, iar 0 are cea mai
'
X'
X
~are ordonata dintre to ate punctele graficului
f(x) = -x2 Punctul 0 se nume~te,. de asemenea, r,Jtrful parabolei func~iei f( x ) = -x2
In practica construc~ia graficului func~iei
f(x) = - x 2 se face tot prin ,puncte", ca la func~ia f 1 (x) = x 2
2. Graficul fu:.nctiei f( x ) = ax2 (a # 0)
Y'
Graficul acestei func~ii se construie~te ca
Fig. IV.3
~i 1n cazul funoyiei f 1 (x) = x 2 tot prin ,puncte".

''

63

62

---------

---

.,.

Curba obtinutii se nume~te, de asernenea,

parabola. Sa vedem care este pozitia graficului functiei f(x) = ax2 in raport cu graficele
functiilor f 1 (x) = x 2 ~i f2 (x) = -x2 (Functiile f 1(x) = x 2 i f 2(x) = -x2 sint cazuri
particulare ale functiei f(x) = ax2 , cind
a= 1 ~i re~pectiv a = -1.)
Cazul a > 0. In figura IV.4 am reprezentat punctat giaficul functiei { 1(x) = X 2
2
1 Fie P(cx, cx ) un punct de pe acest grafic.
atunci punctul P 1 (cx, acx2 ) apar1,
>
Dacii a
Fig. lV.ft
yine graficului funcyiei f(x) = ax2 ~i cum
acx2 > ~2_, atunci ramurile parabolei functiei f(x) = ax 2 se giisesc intre
ramurile parabolei f 1 (x) = x 2
. Dacii 0 < a < 1 atunci punctul P 2 (cx, acx2 ) aparyine graficului funcyiei
2
f( x } = ax 2 ~i cum cx2 > acx 2 , atunci ramurile parabolei functiei f(x) = ax se
giisesc sub ramurile paraboiei f 1 (x) = x 2
Cu cit a este mai mare ramurile parabolei f(x) = ax2 se depiirteaza mai
lent de axa y'y care este axa de simetrie. Originea 0 are cea mai mica ordonatii
dintre toate punctele graficu]ui funcyiei f(x) = ax2 Acest punct se va numi, de

asemenea, virful parabolei acestei fu~ctii .

2
Cazul a < .0. 6-raficul functiei f(x) = ax este simetricul fata de axa x'x
al graficului funcyiei f'(x) = -ax2, uride -a > 0. Diversele pozi~i~ ale graficului funcyiei f(x) = ax2 se obyin din cazul precedent (fig. IV.5 ). Axa y'y
r amine axa de simetrie, iar punctul 0 care are cea mai mare ordonata dintre
toate punctele graficului functiei f(x) = ax2 se va numi v'irful grS;ficului.
3. Graficul functiei f( x } = ax2 + c(a # -0)
Vom considera functia g(x ) = ax2. Fie P(x0 , y 0 } un punct al graficului
functiei f(x) = ax2 + c (fig. IV. 6). Atunci
y 0 = ax~ + c de unde Yo - c = ax~ sau Yo - c = g(xo )
2
Deci punctul P'(x0 , y 0 - c) apar.t ine graficului functiei g(x) = ax , reprezentat punctat ~ figura IV.6.

/1.

1
\

'\

\.,

'

X'

)('

Y'
0

0
X'

' a<OJICO

V(~h

'\
\

Y'

c;

Fig. I \ ".7

Rezultii cii graficul f( x ) = ax 2 + c se obtine din graficul func{iei g(x) =

= ax 2 , printr-o translatie de-a lungul axei y'y, en o cantilate ~gala cu c (dacii
c > 0, translatiasefaceEnsus, iardacci c < U, translatia se faceinjos ).
Axa y'y este axii de simetrie a grafi cului functiei f(x) = ax 2 + c. Graficu l functiei f(x) = ax2 + c se nume~te parabola, iar punctul V(O, c) ~e nume~te virful parabolei.
ln figura IV. 7 stnt da te diferitele pozitii ale graficului functiei f( x ) =
= ax2 + c in raport cu valorile numerelor a i c.
4. GT~aficul functiei f(x) = ax 2 + bx + c (a # 0)
ax2 + bx + c se poate scrie sub forma :
ax2

-
Fig. IV.5

+ bx + c =

a (x

+ ~)
2a

4a

ltac

= a (x + ~)
2a

+ -4at:.

uncle am notat cu A = b2 - 4ac (A este discriminantul ecuatiei ax 2

+ c = 0) . Este clar cii pentru orice numiir real x E R avern

I {( x ) =

Fig. IV.6

a (x

+ ~) 2 + -

!1

2a __ _~

+ bx +
(1)
65

64
5 -

MatPmaticll-a t ~:ebrA .

cl. a TX-a

- ---

Egalitatea (1) se nume~te forma canonica a functiei f.

Trecem acum la construirea graficului
func~iei f(x) = ax2 + bx + c. Consideram

func~ia de gradul al doilea g(x)

ax2 +

I
I
\
I
\

-4a6..

In figura IV. 8 am reprezentat punctat

graficul functiei g, avind pe y'y ca axii de

\
\

.... .

simetrje ~i cu virful in V' ( 0, ~at.) . Fie

Yo = f(x 0 ) = a (xo
P' ( x 0

+ .!!..)
+ -6.
2a
4a

sau Yo

= g (xo

:'a, Yo) apartine graficului functiei g.

+ ..!!..)
.
2a

Deci graficul {unctiei f(x) = ax 2

cu

+ bx + c

-- b ( daca -- b
2a.
2a

> 0,

ob~ine

2a

< 0, trans-

X'

....

I
I
\

\
\

x'x, cu o cantitate egalii

-b
2a

I
I

.:::.!!

se obtine din graficul functiei

translatia se face spre dreapta, iar daca

I' (

;ab.

~a6.)

s-e

nume~te

+ bx + c se

11

X'

\
I
I .

O>O~ill>O

Y'

Y' o<O~tll<O

'

nume~te

parabola, iar punctul

CJfr(al parab~lei. Gt:aficul functiei f(x) = ax 2 + bx + c

wtersecteaza axa y'y in punctul A(O, f(O)), uncle f(O) =c.

Urmiirind figura IV.9 obtinem diferite pozitii ale graficului functiei
f(x) = ax2 + bx + c in raport de valorile lui a ~i .:l. In figura IV.9, punctat,
am reprezentat graficul functiei g(x) = ax2
.

y
I

vr-jJ.oJ

'

-6..
4a

Exemplu. Sii construim graficul func~iei f(x) =

Sx + 9.
.
b
-8
Cum 6. = b 2 - 4ac = 64 - 72 = -8 iii - = - = -2 rezultii eli forma canonic~ a
.

2a

X'

IC

\
\
\

\
I .

\
I

I
I

'I

I
I
I

funct.iei este f(x) = 2(x - 2) 2 + 1.

Graficul functiei il construim astfel:
1) Prin puncte construim graficul functiei g(x) = 2x2,
2) Translatlim parabola funcPei g(x) = 2.~:2 de-a lungul axei y'y cu cantitatea 1.
:\ceasta cste graficul functiei h(x) = 2x 2 + 1 (a se vedea figura IV.10).

2x2 -

66

'\\

4u

Cum y'y este axil de simetrie pentru graficul func(iei g, atunci dreapta
x = -b este axa de simetrie pentru graficul functiei f(x) = ax 2 + bx + c.
2a

f(x) = ax2

0>0 ~Ill 0

latia s.e face spre stinga) .

Graficul functiei

IC

Se observa ca P se

+ -4a6. printr-o translatie paralela cu axa

''

Rezulta cii punctul

din P' fiicind o translatie paralelii cu axa x'x cu o cantitate egala cu

g(x) = ax2

P(x0 , y0 ) un punct pe graficul functiei f(x) =

= ax 2 + bx +c. Din egalitatea (1) se obtine

Fig. lV.S

X'

11

I
y o<O~I !PC

Oo<.O~i!J=O

e
l: ig. l V.9

'

' y

3) Facem o translatie paraleHi cu axa x'x,

cu cantitatea 2, a graficului functiei h(x) =
= 2x~ + 1 ~i obtinem graficul functiei f(+) ::i
= 2r - Bx + 9. Vtrful acestui grafic cste .
punctul If (2, 1), iar axa sa de simetrie este
dreapta x = 2 (a se vedea figura IV.10).

\-\ .\\

Interpretarea geometrica a rezolpiirii

ecua1iei de gradul al dqilea

K'

''

',

ax

+ bx + c =

(a .p 0) .

0,

Jl

Din figura IV.9 rezultii urmatoarele:

1 Gra~icul func~iei f(x) = ax2
Fig. IV.10
c intersecteazii axa . x'x in doua
bx
puncte distincte dacii ~i numai daca tJ.. = b2 - 4ac > 0. Punctele de intersec~ie ale acestui g_rafic cu axa x'x stnt punctele de coordonate B 1 (x1 , 0) ~i
c = 0. Reamintim
bx
Bz(Xz, 0), unde Xt ~~ Xz sint radacinile ecua~iei ax2
ca aceste radacini sint date de formulele

+ +

.1

Cum

..c1

+ xz =

- b+ V1Ji -=- 4ac .

~1 X 2

2a

-b , atunci
a

x1

a graficului functiei f(x) = ax 2

.'
2
.
( ~--:....=!..

oJ

+ :r2

=
-

- b - Vbz -

cea mai

~ica dintre

+'unctiei

I'

prin punctul de coordonate

+ bx + c =

Cazul a <

o.

Cum ( x

+ ;ar

~i a <

;:;. 0

de unde prin adunal'ea CRntitatii rons tante

-6.
.
~ + --6.
4a
!ta

nume~te

este

minimul

0,

rezulta a ( x

.
-D.
.- - . obt'inem
'
4a

+ 2ba)2

ca- a ( x

0,

+ - b )~ +
2a

Deci putem scr1e

Am viizut mai inainte ca

t(-b) =

arati:i cii

- 6. este

=
r(-b)
2a

(2)

-6. care, impretma

4a

care se realizeaza acest maxim.

funcfia
Concluzii. 1) Dacii. a >

o,

egal cu _
,

4a

inegalitatea {2),

cea mai mare dintre CJalorile funcliei

t,a

-6. .

C\1

f.

Cantitatea

lta

-b

este valoarea argumentului x in

2a

f(x) = ax 2

, mm 1m ce se realizeaza pentru x

maxim ce se realizeazii pentru x =

l!a

+ bx + c

are un minim

-b
= a
2

+ bx + c are un

-~

maxim egal cu !;;"

-b
a
2

I nterpretarea. geometrica

+ bx + c,
a (x + .!.) + - 6 .

Cum {X+ 2bar ;;;, 0, at unci

4a

4a

2a

~i

~ ob~inem

a .p 0.

se

= - 6.
r( -b)
4a
2a

2a

- b

= ..

Am vazut ca pentru orice x E R avem f(x) =

constante

~:

atunci pent.ru

- b,
2a

iar valoarea -b este valoarea argumentului x in care se realizeaza

'

2) Dacii a < 0, fun~{ia f(x) = ax2

Consideram func~ia de gradul al doilea f(x) = axz

cantita~ii

Numarul real

~ se nume~te maximul functiei f, ilu

+ bx + c intersecteaza

3 . MAXIMU L SAU. MIN IMUL FUNCTIE I DE GRADUL AL DOILEA

prin a.dunarea

CJalorile funcjiei

2a

nu are nici o riidacina realii.

> 0.

Inegalitatea (1) aratii cii

3o Graficul func~iei f(x) = ax2 + bx + c nu intersecteaza axa x'x daca

~i numai daca tJ.. = h2 - 4ac .< 0, ceea ce este echivalent cu faptul ca ecua~ia

Cazul a

are loc num.ai cind x

acest minim.

2a

are tn acest caz doua radiicini reale egale:

Xz

avem r(-b)' = ~.
X= -b
4a
2a
2a

.!._. Rezulta ca axa de simetrie

V(-~: , 0). care e~te ~i virful graficului. Ecua~ia ax

=

~) = 0
+
. 2a

I,a

XI

Cum egalitatea (x

f(x) ~ ~, oricare ar fi x E R.

axa x'x tntr-un

singur punct (spunem in acest caz ca axa x'x este tangenta la grafic) daca
~i numai dacii tJ.. = b2 - 4ac = 0. Punctul de intersec~ie al graficului cu axa
:r;' x este

(1)

4a

4ac

2o Graficul func~iei f(x) = ax

f(x) ;:;. - 6 , oricare ar fi x E R.

2a

+ bx + c trece
2

Deci

a (X

cii

+ 2bar

;;;, 0,

de

uncle

> ~.
) +~
a(x + .!.'
4a
4a
2a
2

c are ramurile
bx
In cazul a > 0, parabola fun"~iei f(x) = ax_2
indreptate in sus (spre y pozitiv). ln acest caz minimul functiei este egal cu
ordonata virfului graficului, iar valoarea lui x in care se realizeaza acest minim
este abscisa virfului graficului (fig. IV.11).
ln cazul a < 0, parabola are ramurile indreptate in jos (spre y negativ):
ln acest caz maximul func~iei este, de asemenea, egal cu ordonata _virfului
graficului, iar valoarea lui x unde se realizeazii acest maxim este, de asemenea,
egala cu abscisa virfului graficului (fig. IV.12).

69
68

2o Daca a

< 0 functia f este strict crescatoare pe intervalul

(-oo, ;:] ~i ,strict

( Interva.lele ( -

descrescatoare pe intervalul

oo, ;:] ~i

Demonstra;ie 1o Vom presupune ca a

Jl'

canonicii a functiei

Y'

Fig. IV.J 1

Fig. IV. I:?.

E xample. 1) Fie funcpa f( x ) = x 2

16 - 4
-1:1
I
. .

un mm1m ega c u 4a

- b

= - - - 4 - \=

4x

+ 1. Cum a = 1 >

f(x) = a ( x

f,

- 1:1
= ega I cu 4a

Xt

<

de unde prin adunarea cantitatii

<

4. INTERVALE DE MONOTONIE PENTRU FUNCTIA DE GRADUL

L fOil r
D e tin i ~ i e. Fle f : A -+ B o funotie numerica (adica A ~i B sint submultimi ale lui R). Spunem ca f este cresciUoarc pe o mul(ime
I c A , daca orioa,re a.r fi x 1 , x 2 E I, astfel incit x 1 ~ x 2 , avem

x1 +

Functia, f se zice descrescatoare p e nwlt imea I c A, daoa o1icare

ar fi x 1, x 2 E I , a,stfel incit x 1 ~ x 2 , avem J'( x 1) ;;:. f( x 2).
Vom spune ca f este strict crescatoare (respectiv strict descrescatoare) pe
mult imea I daca oricare ar fi x 1 , x2 E l , astfel incit x 1 < x2, siirezulte f (x1) <
< f(x2 ) (respectiv oricare ar fi x 1, x2 E I , cu x 1 < x2 , sa rerul'Le f( x 1) > f (x2 ) ).
0 functie numerica f : A -+ B crescatoare sau desctescatoare pe o submultime
I c A se zice monotona pe I.
E xemp lu. Functia de gradui tntii f : R -+ R , f(x ) = m x + n (m :j: 0) este s trict
crescatoare dacii m > 0 ~i strict descrescat oare dacif m < o. lntr-a devar fie x i < x 2
Daca m > 0, atunci m x i < mx 2 ~i deci ~i mx i + n < m x 2 + n ceea ce inseamna ca f( xi) <

< f(xz ).

Daca m
mx 2

< 0, atunci din inegalita tea

+ n,

< x 2 obpnem
> f( x 2 ).

xi

ceea ce inscamnii ca f( x 1 )

mx i

>

m x 2 de unde m x i

Relativ la funotia de gradul al do ilea, vom demonstra:

c, a .;= 0
Teo re m a. Fie functia de gradul al doilea f(x) = ax 2 + bx
1o Daca a > 0, func~ia f este strict descrescatoare pe inter

valul

p1e

Xz ~

X1, Xz-uOUt~.
..1

Xz.

numere r eale

Deci putem scrie

, +oo).
~i strict crescatoare pe intervalul [-b
(-oo, -b]
2a
2a

b
2a

: ,
2

<

Xz

- b

2a

ob~inem :

+ -2ab ~ 0

Prin ridicare la patrat se deduce ca

+ 2bar

(xl

Prin

tnmul~ire

> (xz +

~r

cu numarul pozitiv a, obtinem :

f( xl) ~ f(x2) . .

+n>

- 1:1

+ 2ba ) + ~

care se giisesc in intervalul ( -oo, ;:] , astfel incit xl <

-3 . Acest minim se realizeaza pentru x =

1. Cum a = - 2

se numesc inter"ale

0, accasta func(ie arc

0, functia fare un max im

- b
t
~
) '

I
3 A
12
4 + 8
= -1 .
= - = - . ces. max1m se rea neaza pen ru x = - 2
2a
2
8
-8

2x

+oo}

> 0. Pornim tot de la forma

= - = - = 2.
2
2a
2) Fie fun cpa f( x) = - 2x2

t.)

de monotonie ale funcfiei

'

+oo)

[ ;: ,

[-ba ,

a (X 1

..

+:ar > a ( + :ar '

Xz

~mem:
Adunind cantitatea -- 1:1 ob.

4a

a(xl + :ar + ~: >a(xz+ ~r + ~:

sau, altfel scris : f(x 1 )

> f(x2),

ceea ce ne arat a ca functia f est e strict descres

catoare pe intervalul ( -oo, ; :] . Presupunem acum cii numerele x1, Xz se

1
..
gasesc in mtervalu

[-ba ,
2

+oo), astfe1

tncit

x1

< x2 . Deci putem scrie

1-

de unde prin adunarea cantitatii 2~, obtinem:

Q

< X1 + -2ab < Xz + -2ba '

70

71

_____ ,..

____

..-----

Prin rirlica.re la patrat

oh~inem:

(x~ + :ar
Prin inmul~ire cu a

> 0 ~i

a (x1

<"(xz

beci,

+ 2~r.

Ita

-b
2a

+oo

a> 0 - - 1 - - - - -- - - - -

'x

f(x)

-.1.
Ita

l'

minim

este strict cresoatoare pe intervalul

[;:' +oo).

< 0. Fie x 1 , x 2 numere reale din intervalul

;:] astfel incit x 1 < x 2

2 Presupunem ca a

(-oo,

-oo

- .1.
+-2ab )2 .+--Ita.1.< a ( x + -2ab )2 +~
Ita
f

foarte su-

gestiv a se transpune afirma~iile 1o ~i 2 din teorema de mai sus in urmatoarew tabele;

a,dunarea C{l,ntita~ii - .1. oh~inem;

sa.u f(x 1 ) < f(x2), ceea ce inseamna ca

+oo) . Este

este strict descrescatoare pe' intervalul [ ;: ,

- b

-oo

+oo

2a

a< 0 -- f(x)

-t.
Ita

Am viizut Ia .pet. 1 ca

'x

maxim

( Xl

+ 2bar > (Xz + ~r

In ambele tabele, inclinatia sagetilor indica intervalul pe care functia

este strict descrescatoare sau strict crescatoare.

care, prm inmultirea cu numarul a negativ, ne conduce la inegalitatea

a(xl

+ :ar <

Adunind cantitatea - .1. ohtinem:

lnterpretare geometricii.

(x2 + 2bar.
..

4a

..
a( x1

sau altfel scris: f(x 1 )

<

+ -2ab )2 + --4a/). < a lx + -2ab )2 + --4a.1.

axa x'x in Q. Cind Q se apropie de la stinga la dreapta de punctu l A ( ;:. 0),

f(x 2 ), ceea ce ne arata cii functia

catoare pe intervalul ( -oo,

f este strict cres-

+oo)

a~a

xl < x2. Am va.zut la pet. 1 ca avern .

(xl+ ~r < (x2 + ~r.

din care, prin inmul~ire cu numarul negativ a, se ohtin~:

a( Xt + ~r >a ( Xz
Adun1nd cant itatea - t. r ezulta:
4a

72

atu nci punctul P coboara. Cind punctul Q se indeparteaza de punctul A

,spre dreapta, punctul P urea pe ramura din dreapta a pa.rabolei.

;:].

Presupunem acum ca numerele x 1 , x 2 slnt in intervalul [ ;: ,

in cit

+ :ar

Cazul a > 0. Parabola functiei f(x) = ax2

bx
c are ramurile in sus
(fig. IV.13). Fie P(x 0 , y 0 ) un punct arbitrar pe parabola avind proiectia pe

'

I
I

)('

'

Jl..

I
I

:vr-;a -rai,

'A
}('

_.b.

x, 0

}a

Y'

Y'
F ig. JV.l3

fi!-(. IV . I4

Cazul a < 0. Parabola funotiei f(x) = ax2

bx
c are ramurile in jos
(fig. IV.14). Cind Q ~e apropie de punctul A de la stinga la dreapta, punctul P urea . pe ra.rnura din stinga a parabolei, iar cind Q se indeparteaza
de A spre dreapta, punotul P coboarii pe ramura din drcapt a a parabolei.
73

Exemple. t) Fie runc~iaf(x) = 2x 2

descrescl!.toare pe intervalul ( -oo,

~]

+ 1. C~m a = 2 ~i

-b
2a

= 2_, func~ia este strlrt

4

f?i strict crescatoare pe intervalul [: , + oo).

Tabelul asociat este urml!.torul:

f{x) = 2x 2

+ -1

+oo

7
8

f(x) = x 2

+ 2. Cum a =

-x 2

- 1

< 0

~i

-b

2a

0, funcpa

este slri rt

cresclitoare pe intervalul (-oo, 0] ~i strict descresciitoare pe intervalul [0, +oo).

Tabelul asociat est e urmatorul:
X

f( x)

-xz

II -oo

DE GRADUL AL DOILEA

c se poate construi
bx
Am vazut c~ graficul func~iei f(x) = ax 2
tn mai multe etape pornind de la func\ii -simple al caror grafic il construim
prin ,punct e" ~i apoi se fac una sa~ doua transla~ii. Dar in practica se construie~te graficul prin ,puncte" , adica se reprezinta un nu.mar cit mai mare
de puncte ale grafiClillui care apoi se unesc intra ele cu linii continue, iar figuro.
geometrieS. ce se ohtine constituie o reprezentare aproximativa a parabolei
funcyiei f. Pentru a ob~ine o reprezentare cit mai buna a graficului funcyi ei
date, alegerea punct elor care se reprezinta nu se face la intimplare. Se pro cedeaza astfel:
Se face un tabel numit tabelul de Pariatie al functiei fln care se tree urmiitoarele date:
1) Valoarea x=O ~i valoarea f(O) . Punctul A (O, f(O)) reprezinta intersectia graficului cu axa y'y.
c 0 cind ace~tea exista.
' 2) Radacinile x1 , x 2 ale ecua~iei ax2 bx
Punctele B 1(x1 , 0) ~i B 2(x2, 0) reprezinta intersecpa graficului cu axa x'x.
'

valoarea
.

f(-b) = - t:. .
2a

4a

Punctul

v (-b,
2a

- t:. )
4a

- t:.

reprezintta virful graficului. In tabel se :inai specifica daca -

4a

cste un minim

sau un maxim. (La tras.a rea grafi cului se are in vedere ca dreapta x =
este axa de simetrie.)

- 4

+oo

- 3 /' 0

,l'

,l'

min im

Punctul A(O, - 3) este Ia intersectia graficului cu axa y'y.

Punctele B 1 {- 3, 0) ~i B 2 (1, 0} slnt intersec~iile graficului. cu ax a x'x, iar V( - I, -4) est e '
....,.-U.:~T-~t--t='..-........~r
virful parabolei. Graficul functiri f(x) = x 2
X'
+ 2x- 3 este redal In figura JV.15.

A studia semnul func~iei de gradul

bx c, a # 0,
f(x) = ax 2
al doilea
inseamnii a determina valor'ile lui x
Fig. J\ . ' ''
pentru care f(x) este un numar pozitiv ~i
valorile lui x pentru care f(x) este negativ. In studiul semnului functiei f( x) =
= ax2 + bx + c, un rol important il joacii discriminantul b. = b2 - 4ac.
.
Vom avea urmiitoarele cazuri:

~:

ul

1. CazuL !::.. < 0. Folosim forma canonioa a

+ -4at:.
a > 0,

Cum

atunci

(x + 2a~)
a (x

+ ~)
2a

func~iei f; f( x ) = a(~ + ~r +

este patrat perfect atunci

2

(x + ~)
2a

~ 0. Daca

~ 0 ~i - t:. > 0 care, adunate, dau

4a

a( x

~)'.! + - t:. > 0.

+ 2a
4a

Deci, in acest caz, pentru orice x E R , avem f(x)

a(x + ~)
2a

+ + =

~i
X= -b
2a

- 3

6. SEMNUL FUNCTIEI DE
GRADUL AL DO IL EA

2
maxim

5. TABELUL DE VARIATIE $1 TRASAREA GRAFICULUI FUNCTIEI _

3) Valoarea

+ 2x

+oo

?'

+ 2x - -

- 1

-3

- oo

?'

minim
2) Fie ~unctia f{x)

E:xemplu . Si1 se reprezin lc grafh;u l functici f(x)

Tabelul de varia tie a l functiei es te:
X

1
4

-oo

4) Se indica prin sageyi intervalele de monotonie ale func~i ei.

5) Pentru a obyine o reprezentare cit mai exacta a graficului , in tabel
se tree eventual ~i alte valori ale lui x , precum ~i valorile oorespunzatoare f(x).

> 0.

Daca a

< 0,

atunci

~ 0 ~i - t:. < 0

4a

care , adunate, ne dau:

)2 -

0
t:.
b
ax
( + -+-< .
2a

4a

Deci, in acest caz, pentru orice x E R, f( x)

P utem enunya regula:

< 0.

Daca !::.. < 0, atunci f(x) are acelai semn ca allui a, oricare ar

fi

x E R.

75
74

+coA<O-~~ --oo
- - -- -- - - - ---semnul lui a

{(x) t

--

aX2

Grafic tabelul este transpus ln figura IV.16.

y

- ---------------0
X

++++++++ +++++++++
0

~ <O,o>O

Fig. IV. 16

2. Cazul t1 = 0.
= a (x

+ !:)
2a

Tn acest caz, pentru orice x E R

Dacii x -:;, .=!!, atunci (x

2a

=I 0 ~i
+ ~)
2a

Rezulta ca pentru orice x =1 - b semnul lui f(x) este

2a

- b

Daca x

=- ,

Daca t1

2a

at unci f(x)

deci

avem

x) =

(x + ~f > O.

acela~i cu al lui a.

= ;: ,

unde

+ bX + c =

a( X - x 1 ) (X - x 2 ) -

Deci, pentru orice x E R, avem f(x) = a(x - x 1) ( x - x 2). Cum x 1 # x 2

putem presupune ca x l < Xz. Daca numarul real X nu apar~ine intervalului
[xl, ;~:2], atunci X < xl sau Xz < X. Presupunem ca X < xl, atunci ~i X < x2.
Deci x- x 1 < 0 ~i x- x 2 < 0 de unde rezulta ca (x- x 1 ) (x- x 2 } > 0.
In situa~ia x 2 < x avern x 1 < x ~i deci x - x 1 > 0 ~i x - x 2 > 0, de
unde rezulta ca (x - x 1 ) (x - x 2 ) > 0.
Deci, cind x nu apartine intervalului [x 1 , x 2], ob~inem (x - x 1 ) (x - x 2 ) > 0 ~i deci semnul lui f(x) este acela~i cu semnul lui a.
Dacii x se gase~te intre radacini, adica x 1 < x < x 2, atunci (x - x 1 ) (x - x 2} < 0 ~i deci semnul lui f(x) este contrar semnului lui a.
Cind x = x 1 sau x = x 2 , f(x) = 0.
Putem enun~a regula:
Dacd t1 > 0, atunci f(x) are semnullui a tn afara riidiicinilor ~i are semn
contrar lui a n intervalul dintre rddacini, cu exceptia lui x = x 1 f i x = x 2 ,
c = 0.)
bx
unde f ia valoarea zero. (x 1, x 2 sint radacinile ecuatiei ax2
Acest rezultat se reprezinta in tabelul urmator:

.,

0. Putem enunta regula:

0, atunci f(x) are acela~i semn cu allui a, oric~re ar fi x E R,

cu excep(ia lui x

+ c = 0 are doua rada+ bX + c se descompune

bx
3. Cazul t1 > 0. In acest caz ecuatia ax2
cini reale x 1 ~i x 2 , distincte. Mai mult, trinomul aX2
in factori de gradul tntti:

AcesL rezu )tat se lrece inlt'- Un tabel in felul urmat.Or' :

f ia valoarea zero. Acest rezultat se trece in

t1

> 0 -~/ -oo

f(x)

+oo

semnul lui a 0 semn contrar lui a 0 semnullui a

Gr-n.fic tabelu 1 este transpus in figura IV.18.

t abelul urmator:

t1 = 0 -

f( x )

- b

-00

+oo

2a

----~~-------------------

semnul lui a

semnul lui a

Grafic tabelul este transpus in figura IV.17.

y

Fig. I V. 18 ,

+ 2x + 3. Cum t::.. = ' - 12 = -8 < 0, ne

0, tabclul semnului fun cpei este urmatorul :

Exemple. 1) F ie func(.ia f( x ) = x 2

g1isim In primul caz. Cum a = 1

'

~=O,a>O

l!=O,a<O

F ig . IV. t 7

76

-oo

f (x) = .x

>

2x

+3I

+ oo

+ + + + + + + + +
77

2) Fie func~ia ((x) = -x semnul functiei f este urmli.torul:

2

-b .
2a

-oo

((x) = -x 1

2x- 1. Cum t:. = 4- 4 ,., 0 ~1 a= - 1, tabelul cu

2x - 1

3) Sli. se rezolve inecuatia x 8 < 2x :_ 3. Aceastli inecua~ie este echivalentli cu inecuatia x 2 - 2x + 3 < 0. Cum A= 4 - 12 = -8 < 0, alunci semnul functiei f(x) =
= xz - 2x + 3 es te urmiHorul:

-1

(~)

3) Fie functia f(x) = x - 3x + 2. Cum A = 9 - 8 = 1 > 0, atnnci ecuatia x 2 - 3x + 2 = 0 are rli.dli.cin,i reale ~i distincte. Acestea stnt x 1 = 1 ~i x 2 = 2. Tabelul semnului func~iei este urmli.torul:

-_ oo____+--+---+--+--+--+---+--=-+---+----+_oo__

f (x)

x
=

x2

3x

-oo

+ 2 ___+_+_+_+--0---_-_- 0_+_+_+_+_+_+

Din acest tabel, rezullll. eli multimea solu~iilor inecuatiei date este multimea vidli, adicli
nu existl!. nici un numli.r real care sll. verifice inecuatia x 8 < 2x - 3 .
.4) Sli se rezolve inecuatia (x ~ 1.) 2 > 2x - 3. Aceastll. inecuatie este echivalentil.
cu inecua~ia x 2 - 2x + 1 > 2x - 3 care este echivalentll. Ia rlndulsll.u cu hiecuatia x 8 - 4x + 4 > 0. Avem A= 16 - 16 = 0. Rlidlicinile ecuatiei x 9 - 4x + 4 = 0, stntx1 =
= x 2 = 2. Tabelul semnului functiei ((x) = x 9 - 4x + 4 este urmll.torul

+oo

f(x)

7. APLICATII ALE SEMNuLUI FUNCTIEI r l l RAOUL AL DOILEA

ax

ax2
inecuatii de gradul al doilea.

Observatie. fn practicll. vom considera orice sistem de inecuatii care se reduce, folosind

numesc

propriet~tile inegalitli.~ilor,

inegalitii~ilor,

Ia o inecuatie de gradul al doil.ea.

(S)

Rezolvarea inecua~iilor de gradul al doilea este o conseointa imediata

a studiului semnului functiei f(x) = ax2 + bx +c.
Exemple. 1) S!l. se rezolve inecuatia x 1 - 3x + 2 > 0. So vede eli. A = 9 = 1 > 0. Rli.dli.cinile ecua~iei x 2 - 3x
2 = 0, stnt x 1 = 1 -~i x 2 = 2.
Tabelul semnului functiei ((x) = x 2 - 3x
2 este urmli.torul:

- - - -

- 1 = 0 stnt x 1 = -1

~i

x2 =

_!.. Tabelul semnului

2

~1ultimea solu tiilor inecua~iei

++ ++

func~iei ((x) =

2x.2

+x

- 1

este urmlitorul:
X

((x)

x2

Mul~imea

-1

+++

Multimea solutiilor

inecua~iei

date este [ - 1,

+oo

2
0

+].

+ + ++

inecua~ii

de gradul al doilea

0,

2x- 3

o.

+ 2 ~ 0 este M1 = ( - oo, ~ ]-x + 2 > 0 este M = (-co, 2).

solutiilor inecuatiei
2
Multimea solu~iilor inecuatiei x 2 + 2x- 3 ~ 0 este M 8 = (-oo, -3] U [1, +oo).
Alunci mul~imea solu~iilor sistemului (S) este M = M 1 n M 8 n M 3 = (-oo, -3].
3) Sa se rezolve sistemul de inecua~ii
x3

I
I
x

2x

+ 2x + 3 >

0,

2x - 3 ~ 0,

+ 1<

2 - x.

f'olosind proprietl!.tile inegalit~~ilor sistemul (S) este echivalent cu slstemul de gra

dul doi
,xa

+ 2x + 3 >

0,

x2

:.>

0,

2x - 3

3x - J

78

0.

-3x

(S)

-oo

1,

2 ~ 0,

3x

Din acest tabel rezultli. eli. mul~imea solutiilor inecuatiei date este ( -oo, 1) U (2, +oo ).
2) Sli. se rezolve inecua~ia 2x 3 + x E; 1. Aceastll. inecuatie este echivalentll. cu
inecua~ia 2x2 + x - 1 E; 0: Se vede ell. A = 1 + 8 = 9 > 0 ~i rll.dll.cinile ecuatiei 2x2 +

+x

+ 1 > 3x x 2 + 2x- 3 ~

- +
-X+ >
1+

2 _____________+
_oo__

+ +++ 0

+ 5 ~ 4x + 3,

2x

Sistemul (S) este echivalent cu sistemul de

8 =

I -oo_______________________

((x) .

Ia un sistem de inecuatH de gradul al doilea .

Exemple. 1) Sli. se rezolve sistemul de inecuatii

Observa(ie. fn practicli. vom considera orice inecuape care sc reduce, folosind proprie-

tli.tile

+ + +

2. Sisteme de inecuatii de gradul al doilea

Prin sistem de inecuatii de gradul al doilea se in~eleg~ un sistem de inecuatii
in care eel putin una dintre inecua~ii este de gradul al doilea, iar celelalte ine~
cuatii ce compun sistemul sint de gradul intti sau gradul al doilea.

de forma

+ bx + c > 0, ax + bx + c ~ 0, ax + bx + c < 0 i
+ bx + c ~ 0, unde a, b, c sint numere reale date, a 1:- 0, se

+ + +

+ oo

Din acest tabel rezulUl. eli. mulpmea solutiilor inecuatiei date este R- {2}.

1. Inecuatii 4e gradul al doilea

lnecua~iile

-oo

<

0.

79

Mul~imca solutiilor inecuatiei x 2

Multimea solutillor inecuatiei x 2 -

+ 2x + 3 >
2x- 3

Multimea solutiilor inecuatiei 3x - 1

<

0, este M 1
M2 =

>- 0 este

0 'c sle M 3

R.

(-oo,
= ( -oo, ~)

+oo).

- 1] U (3,

Alunci, mul~imea solutiilor sistemului (S) esle M = M 1 n M. n M3=

Facem tabelul

(-oo,

- l) .

. . E = a 1 x 2 + b1x + C1 unde a 1, b11 cl, az, bz, Cz sZnt

3. Semnu l expresta
a x 2 + bax + ca

2x2

~ E-_ 4o

numere reale date.

A determina semnul expresiei E, revine la a determina pentru ce valori
reale ale lui x expresia este pozitivii i pentru ce valori reale ale l}li x expresia
este negativa.
Se tie ca: 1o o frac~ie este pozitiva daca i numai daca numaratorul i
numitorul au acelai semn i 2 ea este negativa dacii numaratorul i numitorul
sint de semne contrarii.
Rezulta ca pentru a determina semnul expresiei 'E, vom determina sem2
nele func~iilor f 1(x) = a 1x 2 + b1x + c1 i f2 (x) = a2 x + b2 x + C2 , care se
tree intr-un tabel. Tinind cont de 1o i 2 se ob~ine semnul expresiei E.
x- 5x + 6
. .
Exemplu. Sa se determine scmnul expres1e1 E =
X-

-oo

+oo

0 - - - 0 +++++
.
+ + + + + + +
+
+
+
- - - - o + + + + + + +
- - - - I + + + 0 -- - 0 + + + +
E
Din label rezulla ell. expresia E es te poziliva pentru x e (1, 2) U (3, + oo), negativa pentru
ft( x )

- fa(x)
- -

x e (-

00

1) U (2, 3) ~i este eg3;l1i cu zero penlru x

= 2 ~i

= 3. Expresia E nu are

2) Sa se rezolve inecuatia
x2
x

-2x

'1

+ + + +
+ + + +
+ + + +

1) Sa se rezolve inecua~ia:

2
-

Este gre~it de scris xa - 1 > ~ 1(xa - It), deoarece x

negativ.

80

- 2x

x2

+x +1

u.

Facem tabelul:

It poate fi pozitiv sau

+ oo
0
0 - - - - - + + + + + + +
0 - - - - - (0, +oo).

lx2 - x - 21~ 1.

x2

x- 2

1,

care la rindul sau este echivalenta cu rezolvarea sistemului de

inecua~ii

x2 -x-2~ 1

{x
Mul~imea solu~iilor inecua~iei

M2 = (

x- lt

I~0-

Rezolvarea acestei inecua~ii este echivalenta cu rezolvarea inecua~iei

cu

~ 2x

valenta cu mecua~1a

+1+1

4. lnecuatii cu modul

nMz =

x2

--:-1.

2 ~ 1 este M 1 = [ ~-

X -

x- 2

13

I
,

+ ( 13 ] .

~ - 1 este

- oo, 1-2vs] ~ [1+2Vs_, oo).

Mul~imea solu~iilor inecua~iei

M = Mt

x- 2

2 -

Mul~imea solu~iilor inecua~iei x 2 -

-1.

1 + 1 > 0*, care estc echiinecua~ia x

x- 4o
5
2x
. .
5
E = - - - .
semnul expres1e1
> 0 . Vom d e l ermma
x- 4o
..

lnecua~ia data es te echivalentll.

~1.

Din acest label rezulla ca multimca solutiilor inecuatiei date este

Exemple. 1) Sa se rezolve ine.c uatia

x- '1

+1
+x +1
x

- oo

- - --

- 1

t" l
E = alx + blx
. . d f
l .
. l
a a re + Ct ne aJU
Stud m semnu w expres1e1 e orma
a 2 x 2 + b2x + Cz
.
zolvarea inecua~ijlor de forma E > 0, E ~ 0, E < 0 i E ~ 0.

- -- >
,x- lt

x - x
t'

h' l t=<
t
f'

a~1e es e cc 1va en "' cu mecuay1a

Aceas t a" mecu
x2 + x
- 2x
Determinam semnul expresiei E = 2
x + 1
x

sens pentru x = 1.

+oo).

U (2,

Consideram

func~iile ( 1 (x) = x 2 - 5x + 6 ~i f 2 (x) = x - 1. Radll.cinile ecuatiei x - 5x + 6 = 0 stnt

x = 2 ~i x = 3, iar radaci na ecua~iei x - 1 esle 1. Facem urmatorul tabel cu semnele
2
1
functiilor f1 ~i f.:
X

y ~ , y{)

(- oo, -2) U

multimea solutiilor inecuatiei date este

- -

-+-+ :;=- + + +
- - - - - - - - - o + +
0 + + + 0 - - - 1++

o - - + + +
+++I - -

Din acest .tabel rr.zulta ca

U( -

+oo

0
1 + + + 0 - - - --- -- - -

- -!-+
.- --+--+- +
1

-Yf

date este

ll -_rta, 1

- 2V 5

Ju [I +2t(!_ ,

~+

rta].

81

i - MatematlcA-algebrA, cl. a IX "

2) Sa se rezolve inecua~ia lx2 - 3x + 21 ~ x + 7.

Ecua~ia x2 - 3x + 2 = 0 are radacinile x1 = 1 i x 2 = 2.
. Rezultli ca pentru X E [1 , 2] 'avem . x2 - 3x + 2 ~ 0 ~i pentru X E
E ( -oo~ 1] U [2, oo) avem x 2 - 3x + 2 ~ 0.
1" Consideram cazul cind x E (-oo, 1] U [2, oo). Ineoua~ia data se scrie
i1 ace.~1 caz, astfel:
x2 - 3x + 2 ~ x + 7

care al'e solu~ii , mul~imea M 1 = [ - 1, 5].

Rezulta ca pentru X E [ - 1, 1] u [2, 5] inecua~ia
2
I x - 3x - 21 ~ x + 7 este verificatiL
,
2o <;::onsideram cazul cind x E (1, ~) . In acest c1:1z inecua~ia data se scrie,

tl ,2

care este echivalenta cu

3x + 2 )

+ 7.

2x

+9

0.

= [-1,

1) U [2, 5] U (1, 2)

= [-

V v~ + 2gh0

....::....=...:...._--=~--'"-..::.

Deoarece v 0
egal cu

<

V v$ + 2gh

a tunci timpul dupa care ajungc pia tia pc plmin t csle

0,

v
to = - 0

+V

+ '2gh

vo

I~

+7

Pentru ca piatra sa depll.~easca lnaltimea turnului trebuie ca h(t)

Avem inecuatia de graduLal doilea In t

este

1
vot-- gt 2
2

1, 5].

>

2v 0t

+ 2h0 <

unde g

8gh0

lJVQ -

> 0 de unde

hmax = h0

vo
2

g .

ii) Pentru a determina dupa cit timp piatra ajunge pe pamtnt trebuie sa determina m pr. t astfel !nett h(t) = 0. Deci avem de determinat radacinile ecuatiei:

h0

82

+ v0t

.!L t 2
2

= 0.

ii) Sa presupunem a cum cl:i v 0

v0

>

(I)

t1

se
"

> 0

t1

v0

v~

11 0

lrebuicsa fie mai marc c.a!l2gh 0 .

2gho < t < - v "---'__:,

v6 _- __::-=2gho
0 + _ _::_
g

v$ -

g
Daca notlim

> v, / -2gh0 .

V2gh 0 Rezolvind inecuatia (1) obtinem ell.

0
~:__~_....::..__--"..,....::.._

9,8 m/s 2

Pentru a calcula 1naltimea maximA limax Ia care ajunge piatra determinam maximul
funcp ei h(t) care este

0.

Cum g cste pozitiv trebuie ca discriminantul D. = ~tv$ - 8gh0 sa fie pozi tiv, adidl

cum am spus ~i in 1, exis tfi numeroaso exemple practice care .au impus studiu! func~ici de gradulal doilea. ln continuare vum prczcnla cltova dintrr r le.
J ) 'mn tr-un Lurn de inll.Hime 110 se arunca o pialra pe verlicalii in sus cu 'v i~ez;, _
,m~i alti v0 . Sa sc a fie:
i) Ia ce lnaltime maxima ajunge piatra;
ii) dupfi cit timp piatra ajunge pe plimtnt .
Caz numeric : h 0 = 30m, v0 = 20 mfs.

Solulie i) lnaltimea h(t) la care ajunge piatia Ia momenlul t este data de formula:
2

>

0.

Deci ca pialra sa se r idice deasupra Lurnului vileza sa

+ v 0 t - .!L t 2,

h 0 , pentru un t

h0

'\

>

sau

8. APLICATII PRACTICE ALE STUDIULUI rUNCTIEI

DE GRADUL AL DOILEA

li(t) = 110

_ : _ _::.__c_.,:<.-::c_

Dac1i h0 = 30 m ~i v0 = 20 m/s, atunci hmax ~ 50 m ~i t 0 ~ 5,5 s.

2) Din apropierea unui turn avtnd inaltimea 110 este aruncatll o piatra vertical In
sus de Ia suprafat.a pamlntului cu viteza initiala v0
i) Cit Lrebuie sa fie Vo pentru ca piatra sa de pa~easca inal ~i mea lurnu lui?
ii) tn ipoteza ell. p'iatra depa~e~te lnaltimea turnului sa se determine cit timp ramine
deasupra lui .
Caz numeric: h 0 = 20 m, v 0 = 25 m/s.
SoluJ ie. i) La momenlul t, piatra se va gasi Ia tnal ~imea h(t) dala de formula

gt 2

A~a

h(t) = v 0 t - - gt 2, unde g = 9,8 m/s 2

2
.

Aceasta inecu a~ie are ca soluW mul~imea M 2 = R.

Rezulta ca pmtru X E (1, 2) inecua~ia I x 2 - 3x - 2
verificata.
Tn {)Onr!uzie .mul.~imea solu~iilor inecuayiei date este:
M

V0

inecua~ia:

x2

astfel:

- (x 2

so l u ~iil e :

Rezolvlnd acoasla ecuatie gll.s im

- ;2gho

V0

t2 =

+V

v~ -

2gh 0

se

observa C<\

> 0, iar intervalul {tl> t2 ) este intervalul de timp In decursul caruia pial.ra
deasupra turnului.
Deci piatra se gase~te deasupra turnului un timp ega! cu
~i t 2

gase~te

V v5- 2gho
g

Caz numeric. Deoarece V2gh0 ~ Vf:'9,8~ ~ 20, atunci v0 > 2o:- -- Deci piatra, prin a run care, dep1\~e~? le inaltimea turnului.
'l'impul cit ea se gase~~e deasupra turnului este egal cu
2

V v5 g

2gh0

2 V 625 - 2 9,8 20
9,8

83

3) Dintr-o sirma cu lungimca de 10 m so confec~ioneaza un d1cptnnghi. Cum t.re.

buie sa fie acest dreptunghi pentru ca aria sa sa fie maxima?
SoluJie. Daca x ~?i y sint laturile dreptnnghiului, atunci
2x + 2y = to adica x + y = 5. Aria dreptunghiului este

xy

x(5 - x)

f( x )

~ = ~ ~?i

5x - x 9 ,

= 2,5. Deci laturile ' dreptunghiului

2
pentru care aria sa este maxima stnt: x = 2,5 m ~?i y = 2,5 m. Deci dreptunghiul
trebuie sa fie un patrat, iar aria sa maxima este
Smax = 6,25 m 2
4) Din don11 ora~?e A ~?i B situate pe doui1
:;;osc le perpendiculan- pleaca In acelal?i momen L doua vehirule cu 'vilezele constante v1 ~?i v 2 , In dire c~ia punctului
0 de inlersectie a celor doua drumuri (fig. IV.19) .

cH re este -

Ia

Ita

se realizea11a pcntru x =

Distantele ora~elor A ~i B fata de punctul de

intersec~ie fiind a, respectiv b, sa se determine distanta cea mai micll. dintre cele doua vehicule.

--F---'""A'"''-----====A
Fig. IV.'1 9

A vern AA' = v1 t, BB'

lui Pitagora avem.

Caz numeric: v 1 = 80 km/h, v; = 60 km/h ; a= 120km

~?i b = 100 km .
SoluJie. Presupunem eli dupa timpql t primul vehicul
ajmge tn A' iar al doilea vehicul tn B ' .
v2 t !?i deci OA' = a - v1 t , OB' = h - v2 t. Din teorema

+ OB'2 ,

A'B' 2 = OA' 2

de

unde A' B'2

(a -

v1 t) 2 + (b -

Ull

2(av1

+ bv 2 )i + a2 + b2

= 8 (km\

timp egal cu
120. 80

t =

802

+ 100 60
+ 602

= -1,5 ore.

5) Fie o fereastrli avind forma din figura IV.20, la baza fiind dreptunghiulara iar
In partea de sus fiind un semicerc. Pentru ce lungime totali1 de toe de fereastra avem

lumina max ima ll ferestrei?

Soluiie. Fie 2r lungimea bazei ferestrei care este egalli cu diametrul semicercului ~i h
!naltimea ei (fig. IV.20) . Vom nota cup lungimea totala a tocului de fcreaslra ~ i S aria
totala a ferestrei. Avem p = 2r + 211 + nr,

+
+ -nr2 = -nr~
2
2

2rh

.
r(p - :!r -

nr 2
nr) = - + rp 2

2r2 - nr2 =

n+4
- - - r 2 +
2

rp.

Maximul lui S este egal cu maximul functiei de gradul al d oilea

f(x)=-~+4 x2+px.
2 .

Acest maxim este deci

p2
.
0max=--2(n + 4)

P__ ,
~i este realizat ctnd x = _ _

n+4

..

Deci trcbuie ca r = _ P_ ~?i prin urmare din egalitatea

.
7t+4
p = 2r

+ 2h + nr

obtinem dl. r = h.

lri concluzie aria

(v~ + v~)t 3
+ bv2 )t + a 2 + b2
Vat) 2

Aceasta are loc dupa

5x - x 9

. Pentru a determina maximul lui S vom det ermina maximul func~iei de gr~dul al
do ilea

1 120 60 - 10080 I - ~ 800

100
Vso 2 + 60 2

fn ca zul numeric, minimul di.stant ei, A' B'

S es te maxima pentru r = It = __!!__ .

7t+4

iii

- 2(av1
distanta dintre ccle doua vehiculc esle minima ctnd expresia de sub
radical este minimli. Deci vom determina minimul functiei de gradul a! doilea

ded

A'B'

Este .-Jar

V(vf +

v~)t 2

ca

Minimul functiei

este

4[(av1

+ bv2) 2 -

4(v~

4a

=
:;1 .1 es l e

(v~

(vr

+ v~)

(a.2 '+ b2 )

v~

(av1

(ava - - bv1 ) 2

=------

v~

+ v~

Fig. IV.2 1

F ig . IV.20

+ v~)

+ bv 2) 2

+ '~

6) Sa se taie dintr-o bucata de metal de forma sfericll. un cilindru avind aria la teraJa maxima .
Solu}ie. Sa notam cu R raza sferei (care este data) , cu r ~?i h, raza, r esp ectiv tni11timea
cilindrului care este t l:l.ia t din sfera de metal (fig. IV.21). Dacli S este aria laterala a
cilindrului, atunci

+ V2

Deci minimul distantei est e d a t de A 'B' __

84

+ v~) (a2 + b2))

tea I'IZa t. pen trut = -avl2- +. abv2-

Vt

S = 2nrh.

I av2

bv 1

ln triunghiul dreptunghir.

OAM avem OA

R, OM =

!!_ ~i
2

AM

= r.
85

I ~

Din teoremR lui Pitagora obtinem:

OAt
I

= 0M2 +

MAD sau R 2

h 2 = 4R 2

4r2

r2

+ (;

r,

de unde

Atunci S 2 = 4rc2r 2 h2 = 4rc 2r 2 (4R2 - 4r 2).

Es te clar eli S este maxima daca f?i numai daca S 2 este max ima.
Deoarece 4rc8 esle un numar, atunci S 2 este maxima clnd cantitatea r 2 {4R 2 - 4ra~ esle
maxima. Notlnd r 2 = x, avem ca r 2{4R 2 - 4r2 } este maxima clnd x(4R 2 - 4x) esle
maxima . Deci totul revine Ia a determina maximul functiei de gradul al doilea
f(f) .= -4x2

+ 4R x.
2

Acest maxim este egal en

-

= R4

Ita

~i se realizeazli pentru

x =

..!.. R 2

Deci Smax = 2rcR 2

2 .

~i

E fectu! nd calculele in ecua~ia a doua a sistemului (S') ob~inem in genetal

o ecua~ie de gaduJ al doilea ual'e, rezolvaLii., ne da va}orile lui x. Apoi, tnlocuindu-le in prima ecua~ie din sistemul (S '} ob~inem valorile lui y.
Discutie. 1) Daca ecua.~ia a dou a a sist emului (S') are doua radacini rea.le,
atunci sistemul (S} are dou a solu ~ii reale.
2) Dacii ecuutia a doua din sistemul (S') are doua radaoini egale, san,
in ca~ul cind aceastu este o ecua~ie de gradul intii, atunci sistemul (S) are o
solu~ie reala.
3) Daca ecua~ia a do ua din sist emul (S') nu are nici o radacina reala,
utunci sist emul (S) nu are solu~ii r eale.
Exemp!e. 1) Sa se rezolve sis lemul

r2 =

..!..
2

-R 2 , adica r =

V2
R.
2

(S

ln concluzie, ca cilindrul taiat din ~fera de metal sa aiM aria laterala max.imil. trebuie
ca rAza cilindrului sa fie r

= V2

2x

9. R~ZOLVAREA CTTORVA SISTEME DE ECUAJII

CU COEFIC I ENTI REALI
In acest paragraf avem in vedere citeva tipuri de sistema de ecua~ii cu
coeficienti reali a caror rezolvare se reduce la rezolvarea unei ecua~ii de gradul
al doilea. Trebuie sa remarcam ca ori de cite ori rezolvam un sistem de ecua~ii
avem in , vedere numai solu~iile reale ale acestui sistem.
Vom indica tn continuare modul de rezolvare a urmatoarelor tipuri de
sist eme de ecuatii:
1. Sisteme formate dintr-o ecuatie de gradul al doilea ~i una de gradul ~nti.
Aceste sisteme shit de forma :

'S {ax+ by+ c = 0,

1
)
a 1x 2
b1xy
~ Y2

+ 1 +d1x +ely + ft = 0.

Daca substituim pe y in cea de-a doua ecua~ie a sistemului (S}, atunci (S}
este echivalent cu sistemul :
1

y=--,;x-z;,
(S'} a 1x

+ b1x

(- : x-

;)+c 1 (-~x- :r+dtx+e~(-

:x-

;)+

+ fi =

lr

+3

care are radi\cinile x 1

P en lrn

Deci { x 1

Yt =

Xz

+l
- I

=-

.
= - 32 ob tmem

Yz

= 37

sint solutiile sistemul ui (S1 ) .

Yz=

- I , iar p<'nlru Xz

~i

x - 2 = 0,

==- -23 .

1 ~i x2

I ob ~inP.m 1h

2) Sa se rezolve sistemul

Rezolvarea acestui tip de sisteme se face prin metoda substitutiei. In

prima ecua~ie putem presupune ca, sau a :1: 0 sau b :1: 0 (cazul cind a= b = 0
ne-ar duce la dispari~ia primei ecuaW}. Pr~supuntnd ca b :1: 0, atunci ecua~ia
+. y = ---~
- c - ax = ~ -a x - -c .
. ax by
c = 0 est e ech'Ivalenta en ecuayia

3x

Ecuapa a doua a sistemului (S~) se reduce Ia ecua~ia de gradul al doilca

3x2

1,

{ y = 1 - 2x,
(Stl
{l-2x) 2 =x2 -'3x+3

II

Cum ecuapa 2x + y = 1 es le <:t:hivalenla cu ucuapa y = 1 - 2x, sislcmul (S1 ) tsle

echivalent ctl sis temu l (S~) :

R.

lr

+y=

y2 = x2

86

0.

X-

(S2 )

x2

0,

xy - y 2

y- 1

x - 3

= 0.

Ecua~ia x -

y - 1 = 0 es te echivalenta en ecua~ia y
a doua pe y obtinem eli (S 2 ) es lc echiva lent cu

, {y

(S2 )

X -

x -

1. ln locumd tn ecuatia

1,

xz - x {x - 1) -

(x - 1) 2 -1 .r -

= 0.

Ecua pa a doua a sistcmul ui (S; ), du pa efectuarea r.a leulclor, se reduce Ia ecuapa

de g1adul a! doil ea x 2 - 4x + 4 = 0, care are o radrwinil. dublil. x 1 = x 2 = 2. Din
y = x - 1 obtinern y 1 = Yz = 1.
Deci perechea {2, 1) este o solutie dublil. a sistemului (S2 ).
3) ::\11 se r ezolve sistemul

y - 1 - x = o;
{ y = -x 2 + 14.r -

:10 ,

R7

. _._

Exemp ltt. 811 se J'f'7,olvc sisLemul de ecuatii

SisLernul (S3 ) este t>ehivalent cu sistemul

(s;) { y
1

= 1

+x

x,

-x 2

+ llix -

2x + y - 4 = 0,
(S1 ) { y = x 2 - 3x, + 2.

50.

Ecuatia a doua a sistemului (S;) se reduce Ia ecuatia de gradul al do ilea :r:2 - I 3x i

+ 51 = 0. Cum 6. = b 2 - 4ac = 169 - 204 = -35 < 0, atunci sistemul (S~) nu aN'
nici o solutie real~.

lnterpretarea geometrica a rezolvarii sistemul'ui de ecuatii de forma

Din ecuatia 2x

y - 4 = 0 obtinem y = 4 - 2x. t ulocuind pe y fn ecuatla a doua

2x = x 2 - 3x
2 , sau x 2 - x - 2 = 0. Accast!l. ecuape are r~dil.cini le
x 1 = -1 l?i x 2 = 2. Atunci avem y 1 = 4 - 2x 1 = 4
2 = 6 ~i 1/z
It - 2x~
4- 4 = 0. Sist emul (S1 ) are solutiile :
ob~inem: 4 -

x 1 = -1
{ Y1 = 6

+ by + c = 0,
y = a1x 2 + b1x + c1 ,

(S) { _ax

tinde a, b, c, a 1, b 1 , c1 sint numere reale date cu a 1 =1: 0.

Sa notam cu A mul~imea solu~iilor ecua~iei ax + by + c = 0, iar cu B
mul~imea solu~iilor ecua~iei y = a 1x 2
b1 x c1 Mul~imea. A reprezinta
in planul de coordona.te xOy o dreapta. Mai precis, dac& b =1: 0, atunqj A repre-

zinta graficul func~iei de gradul intii : f(x)

=-

.!!:.. x ~ .!!.... Daca b

b

atunci ecua~ia ax+ by+ c = 0 este echivalenta cu ecua~ia _;; = - _:._ .

a

ln

coordon~te ( - ~ , 0) .
reprezinta in planul xOy graficul functiei g( x ) = a 1:t2 +
b1x
c1, care este o parabola.
Cum mul~imea solutiilor silitemului (S) este egala cu A n B, atunci solu~iile sistemului (S) reprezinta in planul xOy punctele de intersec~ie ale dreptei A cu parabola B.

Discutie. 1) Sistemul (S) are doua solu~ii distincte daca dreapta A intersecteaza parabola B in doua puncte distincte.
2) Sistemul (S) are o singura solu~ie daca dreapta A intersecteaza parabola B tntr-un singur punct. Trebuie sa observam ca in cazul cind b = 0,
dreapta A inters_ecteaza tntotdeauna parabola B tntr-un singur punct.
3) Sistemul (S) nu are nid o solu~ie daca dreapta A nu int ersecteaza
parabola B.
Cele trei situa~ii discutate sint reprezentate in figura IV.22.
Mul~imea B

~I

X2

Yz

0.

=-

. I nterpretare geo.m etrica. ln figura IV.23 drea pta A ce trece prin punctele de coordonate (0, 4) ~i (2 , O) reprezinta graficul functiei f (x) = 4 - 2x, iar parabola B rep re zinta graficul funcjici g(x) = x 2 ' - 3x + 2. Dreapta A intersect eaza parabola B tn punctele de coordona te ( - 1, 6) ~i (2, 0), care sint solutiile sistemului (S1 ).

2) R:l sc r ezolve sist emul de ecua~ii

0,

acest caz A reprezinta dreapta paralela cu axa y'y, care trece prin punctul de

(Sa) { x - y - 5 = 0,
y' = x 2 - 3x - 1.

Din x - y - 5 = 0 obpnem y = x - 5. lnlocuind pe y in cea de-a doua ecuatie a sistemului obt.inem ecuatia ; - 5 = x 2 - 3x - 1, sau x 2 - fox + 4 = 0. Aceast~ ecuatie
are solutia dublii x = 2. Atunci y = x - 5 = 2 - 5 = - 3 . Deci sistemul (Sa) are ca
solutie dubla perechea (2, -3) .
Interpretare geometricd. tn figura I V.24 dreapta A reprezi nt~ gra ficul functiei f {x) =
x - 5, iar parabola B rcprezinta gra ficul functiei g(a:) = x 2 - 3x - 1. Dreapt31 A
inLersecteaza parabola B in p un ctul de coordonate (2, -3) care rcp rczinta ~olutia siste=

mului (S2 ) .

3) Sa se rezolve -sist emul -de ecuatii

2x + y + 1 = 0,
(S, ) {
.
y = x 2 - 5;e + 4.
-

Din 2x + y + 1 = 0 obpnem y = -2x - 1. lnlocuind In ecuatia a doua a sistemului

(S3 ) ob tinem ecuatia de gra dul al doilea x 2 - 3:r: + 5 = 0. Cum discriminantul acestci
ecuatii este 6. = b2 - foac = - 11 < 0, rezulta ca sistemul (S 0) nu. are nici o solutie real~ .

II
X

Fig. JV.22

88

F ig. I V.23

Fig. JV .24

89

Exemple. I) Sli so rozolve sistemul de ecuatii:

I

/nterpretare geometricii. ln figura IV. 25 dreapta

A este graficul functiei f(x ) = -2x - 1, iar parabola B cs te graficul functiei g(x) = x 3 - 5x
4.
Dreapta A nu intersecteazli parabola Bin nici un punct .

\;
A~~21j

!
I

---j\~

(S

S { a 1x 2
O.zX 2

+ b xy + c y
+ bzXY + CzY
1

2
2

Prima ecuatie o tmplirtim cu x 2

= d 1,
= dz.

+2 =

Sistemul (S) se numete omogen deoarece

polinoamele a 1 X 2
b1 XY + c1 Y2 i a 2X 2
2
Fig. IV.25
b2 XY + CzY sint omogene in sensul ca
toate monoamele care apa.r in scrierea lor au
a.celai grad. Presupunem mai intii C'ii d 1 =f. 0 i d 2 =f. 0. Exista in acest caz
numerele reale a i ~ diferite de zero astfel incit ad 1 + ~d 2 = 0

(de exemplu a= 1 i ~ = -

+-

+ b xy + c1y = d 1, + .[3a }x + (ab 1 + ~b 2)xy + (ac 1 + ~c 2 )y

2

+ b xy + c1y 2 =
+ b xy + c y =
1

d 1,
0.

Deoarece d 1 =f. 0 sistemul (S') nu are solu~ia x = 0 ~i y = 0. Putem presupu'ne

cii x =f. 0. Atunci, in ecua~ia a doua din (S') impar~im cu x2 i ob~inem ecua~ia

2.

adunind-o pe a doua, obtinem sistemul echivalent

2x

xy

+ ?xy + 3y
+ y = 4.

= 0,

~i ohtinem 'ecuatia de gradul al doilea 3 (~

JL =

~i JL = - ..!. .

-2

+7 ~

y =
{ xy

+y

y =-

-2x,

r~

= 4

xy

Din primul sistem obtinem solutiile:

X
{

= V2'

y =

Rezolvarea sis-

temului (S1 ) se reduce l a rezolvarea sistemelor :

31

x,

+ y = 4.
8

V2.
=~ V2.

X=-

-2!12 ~

Cel de-al doilea sistem nu are solutii reale.

2) Sli se rezolve sistemul de ecuatii:

= 0.

Notaro coeficien~ii ecua~iei a doua din , (S') cu a 3 , b3, c3 , atunci

S' { a 1x 2
( ) a 3x 2

+ 3xy +yz = + y2 = 4.

0, care, r ezolvatli, ne dli rlidlicinile

~:). Se inmul~e~te prima ecua~ie cu a ~i cea

de-a doua cu ~ i apoi se aduna. Se ob~ine sistemul echivalent:

(S') { a 1 x
(aa 1

~i

Un astfel de sistem este de forma:

'/

+2

lnmultind prima ecuatie cu

2. Sistem e de ecuatii omogene

( )

xy

--, -1 ...............

(Sll { x2

(Sz) { 2x2
xy

+ 3xy + y2 =
+ y 2 = 0.

0,

Dacll. x = o, at~;~nci din prima ecuatie, rezulUi y = 0. Presupunom x =f. 0. Atunci tmpll.rtim prima ecuatie cu .1:2 ~i abtinem ecua~ia de gradul al doilea

( ~f + 3 (~) + 2 =

Dacll. implirtim ecuatia a doua a sistemului cu i

de gradul a.l do ilea in JL :

}/_)
( X

~=

0, care are radlicinile:

2

ob~inem

+ JLX = 0, care are rlidlicinile :

-1;

~-=

- 2.

ecuatia

Y = 0 ;
X

JL =

-1 .

Radlicina .JL = -1 este comunll. ~i deci p erechea (a, -a) unde a e R , este solut ie a sisx

care, rezolva ta, ne dii in general douii vahll'i k1 i k2 p entru L, adica :

X

-YX -_ 'l~"1 ., -Y-1

- z
X

I,

Acum, rezolv area. sistemului (S) este echivalenta cu rezolvarea urmatoarelor

douii sistema formate dintr-o ecua~ie de gradul intii i . o ecua~ie de gradul
al doilea:
y = k 1x,

, (" ) { = k 2x ,
(Sl) {
, lz
'
2
a. 1x + b1x y + c111 2 = d 1
a 1x 2 + b1 xy + c1 y 2 = d1 .

Clnd d 1 = 0 sau d 2 = 0, sistem~l (S) este de forma (S') i rezolvarea se con

tinuii ca pentru sistemul (S').

temului (S2l. Deci sistemul are o infinitate de solutii.

3) Sil. se rezolve sistemul
2x2
(Sal {
x2 -

+ 3xy + y
xy + y 2 =

0,

0. .

Dacii x = 0, atunci din prima ecuatie trebuie ca y = 0. Presupunem x =f. 0. lmplirtim

cu x 2 ecuatia a doua ~i obtinem ecuatia tn JL :
.

.{r-(
~

~) + 1 =

0, r.are nu are nici

solu\ie reala.

Rezultli eli sistemul (Sal are ca singurli solut ie perechea (0, Ol

91

90

..

3. Sisteme cu ecuatii simetrice

2) Sa se rezolve s istemu l de ecuatii

0 ecua(.ie in doua necunoscute se zice simetricd daca tnlocuind x cu y ~i

y cu x, ecua~ia nu se schimbii.
Excmple. 1) Ecuatia 2x2

3xy
2y 2 cuind x cu y r;;i y cu x obtinem ecua ~i a 2ya cu cea ini~i a l a .

!
i

10 = 0 es te simetricii. ln tr-adevar, tnlo"dxy + 2x 2 - 10 = 0, care cste identicii

2) Ecuatia x - y + 5 = o nu este s imetricli.

Un sistem de ecuatii format din ecua~ii simetrice se numer;;te simetric. Deoarece
ecuatii!c unui sistem simetric nu se schimba daca !nlocuim p e x cu y r;;i y cu x, rezuWi
di. dac;l :r = a, y = b este o solupe a sistemului de ecuatii, atunci r;;i x = b, y = a cste
so h1 ~ie a ace lui a~ i sistem de ecuapi.

Rezolvareu sistemelor de ecua~ii simetrice se face astfel: se introduc

necunoscutele auxiliare s ~i p date de relaWle :

x. + y

~i

xy

p.

+y =
x +y =
x4 + y4 =

+ y) 2 - 2xy = s 2p,
(x + y)
3xy(x + y) = s
3sp,
(x2 + yz)z _ 2xzyz = (sz _ 2p)2 _ 2pz.
3

E:remple. 1) Sa se rezolve sistemul

+ x + y = 4,
2(x + y) =

xy
{ xy -

(S)

Sislemul (S) este simetric. F ucind substitupi!c x

lemu l :

4 -

2sa + 5s

+y

= s r;;i xy = p ob~inc m sis-

Sz

= ~
.
;!

Deci, r czolvarea sistemului (S) se r educe

xy

s !?i xy

p obtinem sistemul :

3
sa= - 1!
5
care are solutiile: { s1 = ;
{ Fa= 2.
Pt = 2

{ Xz = 1
Ya=2 . .

Yt = l

Pentru sa= -3 ~i p 2 = 2 obt inem sistemul de ecuatii:

x+y--3
3 =-2, ,
' care, rezolvat, ne da solutiile:
1
{ xy = 2,
Y3 = - 1

{x

{x
4

= -1,

Y4 ==' -2.

Furtctia de gradul al doilea

1. Fie f{x) = a 1 x 2
Sa se arate ca

+ b1 x + c1 r;;i g(x) =

+ c1 doua funcpi de gradul al doilea .

f .= g -

a1

a 2,

a 2 x 2 + b2 x
b 1 = ba ~i c1

c2.

2. Sa se aduca Ia forrna canonica urm1Hoarele functii de gradul a! do ilea:

a) f(x) = x 2 - x + 11;
b) f (x) = -2x2 - 7.x + 1 ;
2
c) f(x) = 3x - 2x + 1;
d) f{ x) = 0,51x2 - 0,1x + 1;
1

x2

+ -14 '

f) f( x) = - -

1 2
x
3

2
x
5

1.

3. Sa se construiasca graficul urmatoarelor functii (folosind metoda prin puncte

tulnd una sau doua translatii):
a) f(x) = -2x2 + 1;
b ) f (x) = x 2 - x + 11 ;

+ Sx + 3;

+x

d) f {x) = 3x2

f) f(x)

- 2;

2x

- x2

+ 3x

~i

efec-

1;

- 2.

' 4. Sa se stabileasca maximul sau minimul urmatoarelor functii:

b) f (x) = - x 2 + 2x - 12;
a)<J(x) = x 2 - 2x + 10 ;

+ 31x-

#d) f (x) = -12x2

e) f(x) = -xa - 2x

1;

f) f( x)

0,5x

+ O,?x

1;

0,3 1.

5 .

stabileascll. intervalclc de monotonic pentru urmlitoarele fun ctii de gradul a!

doilea :
a) f(x) = x 2 - 2x - 1;
p) f (x) = x 2 - 2x + 1;

c) f(x) = o,5x 2

?x;

-'-d) f (x) = -0,3x 2

6. Sa se stabileasca semnul urmatoarel or functii:

a) f(x) = x 2 -2x- 3;
b ) f (x) = 0,3x 2
care nu au nici o so lutie reala. Rezu!ta dl sis lemul (S) nu are nir,i o solutie.

92

= 2 .,

1
3 ' care, rezolvat,
ne da solutiile : { x

x
y { xy=2,

(5: Sa se
3

= - t,

c) f(x) = x - 5;

Ia rezolvarea s istemelor:

+ .y

Pentru s1 = 3 r;;i p 1 = 2 obtinem sistemul de ecuatii :

e) f(x) = x 2

0, care are solupi!e: s 1 = - 1; sa= -~.

5 r;;i p 2 = 4 -

c) f(x) = - 3x2

Atunci Pt = 4 - s 1

2
P
2,

s -

(S') = {

s tn ecua~i a a doua, obp nem ecuatia

+3=

+y =

Facind substitutiile x

e) f(x) = -

23.

(S') { s + p = 4,
- 2sa + 5p = 23 .

lnlocuind pe p

+y

xy = 2.

2 -

(x

Deci sistemul (S) are patru solut.i i.

,Pl'in introducerea acestor noi necunoscute s ~i p, in foarte multe cazlll'i.sistemul simetric se reduce la un sistem de ecua~i i format dintr-o ecua~ie de gradul
intii ~i o ecua~i.e de gradul al doilea in necunoscutele s ~i p. Pentru a face aceste
substitutii se va ~ine seama de identita~ile:

x2

(S) { x

;) f(x) = 0,5x

2 -

?x;

dj f (x) = -2x

+ x - 0,5.
x

+ O, l ;

+x +

1.

93

7. Sli se facli tabelul de varia~ie !}i a poi sli s~ traseze gra ficul la urmlitoarele funcp i :

l aJ

+ 3;

b Uf (x).

4;

d) f( x)

x2

4x

c) f (x) = x 2

2x -

f( x )

e) f (x)

x2

+ 10;

=
=

+ 3x -

-2x2
x2

f) f(x ) = x 2

18. Sl1 se rezolve sistemele de inecua p i:

1;

0, 5x;

2x

:z;2 -

+ 1.

\1. Sli se determine func~ia dde gradul al doilea f(x) = ax 2

bx
c, a~tfel !nett graficul
acestei func~ii s li treaca prin punctele A (1, - 8), B (- 1, - 10) !}i sli taie axa y ' y In
punctul C(O , - 10).
~.

I
I

11. Fie fa milia de functii"de gradul a l doilea fm (it: ) = x

2 (m - 1)x + m - 2, u nde m
est e parametru real.
Sli se arate eli vtrfurile parabolelor asoeia te acestor functH se gli.sesc pe o par abola.
12. Sli se determine functia de gradul al doilea f (x) = ax 2 + bx + c, ~tiind eli. admite un
minim ega! cu 9 ~i graficul func~iei trece pr in punct ele A (-1 , 13) ~i B (2, 10).
Inecua(ii de gradul al doilea. S isteme de inecua(ii de gradul al doilea

a) 2x

c) 2x2

3x

+1

:lx

< -

+x+7

e) x 2

g) -

+- .1....._,

x+ 2

i) I x
k)

x2

-x

3x

:!6;

>

f) - x 2

0;

+4~

3x

d) -x 2

2'

3x

+ 2x >

h)

+ 2 I<

j ) x2 - 5x +
x2 - 4

Sx -12

>

X -

--::---->
2
x

+2

3x

+ 2 I;

1) - 1

0;

<

x2

1;

+ -14 ,
2;

41 ~ 1 ;

+ 3x + 2 < 2.

xz
x

+ 2;

3x

+5<

2x - 1
;
x - 2

6x- 16

b ) x2

Ix

0,

+5 <

0,

:>- (x

(x -

2) (x -

< (x + 2) (x + 3),

3x

4x

< 25.

x2

< 16;

+ 2),

1) (x - 3)

I x2

f) {

17
<x;
3

(x -

2x- 7

G,

3)

1) (x

2 ~ 0;

+3I+x

- 2

>

0,

19. Fie familia de functii de gradul al doilea

fm(x) = mx 2

2(m

t )x

+ m + 2,

unde m e R" {0 l.

( 1)

y = x+ t.

0;
1

x2

x - 5,

6x

- 3x 2

<-

a ) Sl1 se arate eli virfurile parabolelor asociate acestor functii se gli.sesc pe dreapta

18. Sl1 se r ezolve inecuatiile:

2

x2

2x 2

3X- ; ~ 0 ;

x8 -

c)

X -

c)

10. Sa se det ermine fun~tia de gradul a l doilea f( x ) = ax 2 + b x + c astfel !nett graficul

acestei functii s li aibil vlrful tn punctul J- (1 , 2) ~i sli. taie axa y'y tn punclul B(O, - 3).
2 -

>

2x- 1

- 2,

x 2 +x< 12;

8. Sli se arate eli orice func~ie de gradul al doilea nu est e n ici injectivli !}i nici surjectivli .

- x2

>

3x

4x

b ) Fie A , B punctelc de intersecpe ale u nei parabolc oarecare cu x'x ~i F proiecpa

virlulu i Val parabolei pe x'x. Sil se arate ca oricare ar ri m, AB = 2 FV.
c) Sa se arate eli toate p a'rabolele definite prin (1) tree printr-un punct f1x .
20. Daca f': A -+B es te o funcpe oarecare, vom numi imaginea ei mul timea nolati\ Im
~i definitli as trel
Im

f=

{f(x) I x e A} = {y e B I 3x e A , y = f(x)}.

f pentru urmlitoarele fun ctii :

a ) f : R -+ R, f( x ) = I x - 1 I, b ) f : R -+R , f(x) = x 2
x2 - 3x + 2
d) f : R -+ R, f(x ) = x 2 - 4x + 5 '
Sa se determine Im

x2

+x +1

x2

+3

x2

+ 6,
2x + 1

x2 -

Sx

f) f : R

-+

R ,f(x) = x

2x

+2

+
!1)

1,

c) f: R -+R, f(x)

f : R" {1}

-+ R,f(x) =

+ x + 1.

14. Pentru ce valori r ea le a le lui m urmli.toa rea inecuatie es te verificatli pentru orice x e R
(m - 1)x2

16. Sli se determine valorile lui m

mx2

(m

a~a

+ (m

+ 1)x + (m + 1) >

0.

!nett inecuatia

- 1)x -

2)

(in -

>

21. Sll. se rezolve sis temelc de ecua tii:

a) {x2- x y -

sl1' nu aiM nici o solut ie.

16. Sli se det ermine valorile lui m' astfel tnct t ecuatia
(m -

3)x 2

2(3m - 4)x

+ 7m

2.x - 3y
-

sli aiM rlldlicini r eale.

17. Fie fractia E

= x~ +

Sisteme de ecuatii. Ap.llcat ll practice

(m
i )x
m
x 2 +x+ m

Sli se det ermine m astel lnclt fracpa E

sli aiM sens ~i sli fie pozitivli pentru orice x e R.

c) { 2x - 3y
x 2 - xy
x2

e)\

2x

94

b) { x 2 + 3xy. - y 2
x-y=-7;

y = 5,

=
=

3;

x - y

+ 3y ""' 7;

.~.

7;

2x

x2

I
-

f)

+y
-

5y ~ -64,

= 3;

xy
1
--"'"'-- =
X+ y

X+ 2y

6y = -~.

d) { x2 - yz -

1,

+ 5y 2 =
xy + 1
,

+ 2x

X -

y,

~.

95

22, Sli se r ezolve sistemele omogene :

a)

{xax2

5yl = -1.
x y = 6;

c) { 2x2 - 3xy - 1 9y 2
x 2 - 6y 2 = 250;
7x2
e)

6xy

x2 -

xy

x2 { 3x2

d) { 2y2

b)

12y 2

+-3

25,

108,

= 18;

y2

1,

+ 3y 2 = 13 ;
2

3x =
xy = -6 ;

f)
2

3xy
xy

-19,

2x 2 - 3xy + 2y 2 = 5,
{ xz - xy - yz = -2.

xz
r ) { _!_

+ ya =

81,

1;

3
ore.
5

3 -

E) { xy

xzy

+y +x
+ yzx =

11,
30;

+ y3 = 1,
X+ y = 1;

d) { x3

e) { 5x 2
7x2

_.:!:_

statal ca.s-a executat ~ din intreaga luerare. Sa se afle in ctt limp ..y fi terminal
.
18
lucrul fi ecare brigadli tn parte, dacl1 tmpreuna aceste brigazi pot si'i-1 execute In

35. Un dreptunghi este tnscris tntr-un cere cu raza de 50 m. Sa se determine laturile sale
r;;tiind ea diferenta lor este egala cu 20 m.

28. Sll se rezolve sistemele de ecua~ii simetrice:

a) { x + xy + y = 11 ,
x-xy+y=l;

33. tntr-un patrulater ABCD care are unghiurile din vtrfurile din A ~i C de 90, se dau
laturile AB = a, BC = b ~i aria egah1 cu k 2 Sli se calculeze celelalte douli laturi ale
patrula terului. Discutie.
34. Doua brigazi trebuiau sli execute o lucrare. La ineeput prima brigada a lntrebuin~at
pentru luerare o treime din timpul pe care 1-ar fi intrebuintat eealallli brigada pentru
executarea tntregii lucrari ; dupa aceea, a doua brigada a lucrat o treime din timpu l pe
care prima brigada 1-ar fi intrebuin~at pentru lntreaga lucrare. Dupa aceasta s-a con-

.+ 5y 2 =
Bxy + 7y 2 =

6xy

29,
43;

xy

r) { xy - 3(x

y = 7,

+ y) =

'-9.

24. Fie 0 un cere avlnd diametrul AB = 2a. Pe acest diametru considerlim un punct
variabil M. Construim douli cercuri 0 1 r;;i 0 2 avlnd segmentele [AM] ~i [BM] ca diametre. Sa se determine punctul M astfel inctt aria cuprinsa lntre cele trei cercuri sli fie
maximA..

..

21). Fi t: ABU un triunghi dreplunghk in virl'ul A, avlnd caleleh.' ...1/:J =" :;;i AC::: b.
Se lnserie in aeest triunghi l,!_D dreplunghi MN PQ :wi nd v irl'uriic P ~;i Q pc ipotenuza
lriunghiului, M pe (A.B) r;;i N pe (AC). Sa se determine lalurile uccst.v i dreptunghi
aslfel lnclt aria sa sa fie maxima.
26. Un clillitor merge cu automobilul pe o ~osea rectilinie ABdin orar;;ul A pin a lntr-un puncl
C, de unde pleacli mai departe pe jos peste cimp tntr -un sat D. Se r;;t i.r ca viteza auto
mobilului este v1 km/h, iar pe jos cliHitor~Jl face v 2 kmfh. Cum trebui e ales punctul C
astfel ca tot drumul sli se fa eli In timpul minim?
27. Sa se gaseasca maximul ariei unui drep tunghi lnscris tntr-un cere dat.
28. Sl!. se gaseascA minimul perimetrului unui trapez isoscel circumscris unui cere dat.
29. Sa se calculeze catetele unui triunghi dreptunghic cunoscind ipotenuza a ~i tnlil~imea h.
Discutie.
80. Sli se calculeze Ia turile unui triungbi drrptunghic cunosclnd perimetrul 2p r;;i tnal~imea
h. Discutie.
31. tntr-un semiccre de raza R sa se tnscrie un trapez isoscel de perimetru dat 2p. Discutir.
32. Sa se circuffiscrie u nui cere de raza R un trapez iscscel de arie data 4R 2 Discntic.

96

'7 ::: Matematlca-algebrA, cl. a IX-a

Intr-adevar: (ab)n = (ab) (ab) ... (ab) = (a a ... a) : (b b ... b)

n or l

~i

(am folosit asociativitatea

reale).
a

De asemenea: ( b

anb"

comutativitatea produsului a doua numere

)n = -a -a -a = a a ... a
-- =
b

==<

n ori

n ori

bb ... b

an
bn

ObservaJie: ln calcule, deseori,folosim egalita~ile de mai sus sub forma:

(ab)n

anbn
CAPITOLUL V

PUTERI

Sl

RADICAL!

De exemplu: 65

bn

(~)
= (6 ~)
= l~)
=
'
4
2
5

~j an
6

36

26

=
=

(~)n .
b

243
32

3. lnmultirea puterilor care au aGeea~i bazd

Dacii a este un numdr real ii m, n E Nil< at unci

. 1 . PUTERI

am , an = am+n.

Pe parcursul ace.stui capitol vom nota cu N* mul~imea numP.relor naturale nenule: N* = {1, 2, 3, ... }.

lntr-adeviir am an

= (a a ... a)

(a a ... a)

m orl

(m+n) orl

-32.

----

-------

m+m+ ...

lntr-adeviir . (am)n = am am :.. am =a

+m

n ori

n ori

(Am folosit proprietatea 3.)

nume~te baza puterii , iar n exponentul puterii .

De exemplu: (2

Exemple: 1) (-2) 3 = (-2) (-2) (-2) = - 8 ;

)4 = 21 "21 "21 .2l = 161 =

aw 1 11

Dacd a este un numdr real ~i m, n E N*, atunci

(am)n = amn.

an= a a ... a.

4. Ridicarea unei puteri la alta putere

Fie a un numiir real ~i n un numiir natural mai mare sau eg!J.l cu 2.

Se nume~te puterea n a numarului a produsul a n numere, fiecare numar
fiind ega! cu a. Acest numiir se noteaza cu an.
Deci :

2) ( 2

n ori

a a ... a

Deexemplu : 1} 2 3 24 =27 = 128; 2)(-2) (-2) 4 =(-2) 5

1.1. Puteri cu exponent natural nenul

In reprezentarea an , a se
Conc/enim sa punem a 1 a.

3 2
}

= 2~ =

64; [(

-f rr= ( ~~r = 2~6 ' .

5. lmpar&irea a doud puteri cu aceea~i bazd.

Dacd a este un numar real n enul ~i m, n E N*, astfell.ncU m

0,0625.

> n,

atunci

1. Semnul puterii cu exponent natural

Puterea unui numiir real poziti!l cu exponent natural nenul este poziti!iii. Puterea unui numii.r real negati!i cu exponent natural par este poziti!iii, iar
cu exponent natural impar este negatiwl.
Intr-adeviir dacii d > 0, . atunci an fiind produsul a n numere pozitive
este pozitiv. Dacii a<O, atunci din r~gu la semnelor rezultii cii a 2", care este
produsul unui numilr par de numere negative, este pozitiv, iar a2m+I, care este

Intr-adeviir, folosind proprietatea 3, avem :

.

am

unde rezultii cii am- n = -

an

3~

as =

De exemplu : -

am~n

an = acm-n>+n =am, de

31q-s = 32 = 9 ; ft3

4&-3 = 42 = 16.

produsul unui numar impar de numere negative, este negativ.

De exemplu (-2) 0 are semnul (-) iar (-2) 12 are semnul (+}.

1. 2.

2. Puterea produsului ~i a dtului a doua numere reate

Fie a, b, cloud numere reale ~i n E N*. Atztnci

=~
( ~)"
b
bn

func~ia

f :R

-+

R, f(x)

X 11

Aceasta funcyie se nurne~te functia putere de gradu.l n.

(b "' 0).

98

., ..
-----------

putere

Fie n E N*. Definim

/

(ab)n = anbn

Func~la

--

99

r~
OhsPrvaJii: I) Functia pulere este o functie numericll..
. 2) Pe~tru '!- = 1 se obtine functia de gradul tntti f(x) =
2 se ob~me functta de gradul a l. doilea f(x) = x2.

Interpretarea. geometrica. Fie f : A -+ B o funcyie numerica unde multimea A .este simetrica. Dacii f este o funcyie para, atunci y ' y este axa de si metrie
pentru graficul functiei f. lntr-adevar dacii M (x0 , y 0 ) este un punct al graficului functiei f, atunci din egalitatea y 0 = f( x 0 ) = f( -xo) r ezulta ca ~i punctul
M'( -x0 , y 0 ) este un punct al graficului . Dar M' este simetricul lui M fata
de y'y. Daca f este o functie imparii atunci originea axelor 0 este centru de
siroetrie al graficului functiei f.
Intr-adeviir, daca M(x 0 , y 0 ) este un punct al graficului, din egalitatea Yo =
= f( x 0 ) = - f( - x0 ) rezulta ca ~i punctul M' (- x 0 , - y0 ) apar~ine graficului.
Dar M' este simeLricu l lui M fata de originea axelor.

:r, iar pentrn

Teo rem a 1. 1o Daca. n este un numar par, atunci func~ia f(x) . xn

este strict descrescatoare pe intervalol ( - oo, 0] ~i strict
crescatoare pe intervalul [0, oo).
2o Daca n este un numar impar atunci func~ia {(x) = xn este
strict crescatoare pe R.
.
Demonslrnp'e. Vom ariHa mai intli egalilatea
an- bn = (a- b) (an-1 + an-zb -1- ... + abn-2 + bn-1).
InLt-adevar , (a - b) (an-I
an-zb + ...
a/J'I-2
bn-l) == an
an-lb
a2bn-2
abn-1- an-lb _ an-2b2 _ ... _ abn-t _ bn = an _ un.

... +

+' ...

};ii dcmonslrll.m acum afirmatia t din tcoremu. Presupunem can es lc pat, adiea n
- 2m. Fie xl> Xz E [0, ao) aslfel tncit xl < :l'z.
.

Graficul fu.ncf iei putere f(;x) = .t" pentru n

1. F unctia f(x) = x3 . Trasarea graficului J'unctiei f'(x) = ..c3 se faee pr in

,puncte". Mai exact, funr~iei f(x) = x 3 i se asociaza lll'matorul tabel de
valori:

x~m = (x 1 _ x 2) (x21m - 1 + x2m-2r

+ + .rrX22111-2 -1 .r22m-l) ,
1
2
('tlffi 0 ~ X I < X2, atunci Xl - Xa < 0 !}i xrm-1 + xrm- 2X2 + ... + X~m-l > 0 de lllldC
'
o bt'
.mem x12111 - x2"m < 0, deci f(x1 ) < f( x 2).
2
Hezulta ra fun cp a f(x) = x m este stric t cresciHoare pc in tervalul [0, ao). P resupmH'm
H<'lltn ca :rt, X2 e(-ao, 0) as lfel indl :r1 < 2 Cum x 1 < x 2 ~ o, a lunci (-x 1 ) >
., ( -xal ~ 0 ~i deci ( -xl)2m > (-x2)2m, adica x~m > x~m. Prin urmare f(:r 1) > f(:t2)
<tca cP nc arata ca f esle s trict descrescll.toare pe intervalul (- 00 , 0).
'
2 l'resupunem acum ca n esle impa1, aditi'l n = 2m + l ~i fie x 1 < x 2
Dat:ll. 0 ~ :rl < x2, Ia Cel ca mai sus avem t~i'l x~m+l < :c~m+l. Dara x 1<x2"'o,
at unci ( -x1 ) > (-x2 ) ~ 0 ~i deei ( -x 1 )2mrl > ( -x2)2m+\ ad ica -x~m+J > -.1.~m-11
~i P,eC'i .cim+J < ~m+l
.
~
Din egalilalea: x;m -

Dac11. x l

<

0 ;;i

x2

f(x)

.<

-00

-4

-3

-2

x3 ~----64 ~-27 :::._8

- 1 0 1 2 :3

-=10- 1 827

4
64

+oo

'

Graficul acestei funcyii se nume~te parabola cubica.

Parabola cub tcfl al'e umatoarele propnetati:
1) trece pn n orig inea axelor, care este un ern ltu de> si IIH' t:rie (rlc>ua r!!('f'
{(.t) = x 3 este fun c~ ie impara);

< x~m-1-1,

2) ramura din dreapta a graficului se gaset.e

deasupra axei x' x, i~r ramura diry. stinga se gase~te
sub axa x'x.

D e f in i ~ i e. 0 sobmulFme A a lui R se zice simetrica daca. pcntru orice

x E A avem ~i - x EA.
Exemple.

Reprezentam int1-un sisLem de a.xe xOy, punclele ale curo cootdonaLe

sint valorile din tabel. PuncLele ob~i nute le unim prinlJ-o linie cunt.inuii. ln
figura V .1 este schi~a.t g1afi ~ul funct~i f(:r) = x3 .

~ 0, alunci :trm+l <sir un numilt nP~a ti v,, iar x~m+l ~ o ~i dt>c~i in

ar~s L C'az avem x~m+l x~mn. fn co ncl uzic, din x 1 < x 2 se ob(ine xim+l
adtdl f(x1) < ((x2), adica funcpa f(x) = x 2m+ 1 estc s trict crcscatoare p e R.

= 3, 4

Obsmatie. C:ra fi eul fun<'(il'i f(x) = y2tTHt(llt ~ I)

are o romp ortare ase milnil.toare I'll g ra fi cul funcpei
f (x) = x3.

1) Mul~im i le R. R- {0}, [-1 , Jl sint s ime tl'ice.

2) Mul~imile [0. ao), [0, 1], ( -.1, 2] nn stnt simetricf'.

') (

D e f 1n i ~ i e. Fie A o mul~ime simetrica ~i f : A -+ B o fonc~ie nun:.erica

Fu.nc~ia f se zice para daca pentru orice x E A a vern f(- x) =
= f(x). Functia f se zice impara daca pentru orice x E 11
avern f(- x) = - f(x).

2. Functia f( x ) = x 4 Graficul acestei functii

se traseaza tot prin , puncte". Pimtru aceasta
functie se asocia.za urmatorul tabel de valori:

Teo rem a 2. Daca n este on numar. par, func~ia potere f(x) = x 11 este
o func~ie para. Daca n este on numar impar, func~ia putere
f(x) = xn este impara.

f(;} _

Demonstratie. Daca n =2m, atunci f(-x) = (-x)2m = _x2m = f(x) ~i

deci func~ia f(x) = x 2m este para. Dacii n =2m+ 1, atunci f(-x) =
= (-x) 2mtl = - x2m+l = - f(x) ~i deci func~ia f(x) = x 2m+I este impara.

Punctele ale caror coordonate sint valorile din tabel le reprezentam

tntr-un sistem rectangular de axe xOy. Punctele ob~inute le unim printr-o
linie continua. tn figura V.2 este schiyat graficul functiei f (x ) = x4

x4

-00

-4 ;,_3 -2
2_5_6___
8_1.-16

___

t F 1 ~. Y. l

-1 0 1 2 3
4
1 0 1 16 81 256

+oo

101

. 100

I
x

Graficu l

(/

1\Cestei

runctii

a.re urmiHoarele
Presupunem n

prop1ietii~i:

1 Se gase~te deasupra axei x'x 11i trece prin

originea axelor.
. 2 Axa y' y este axa de simetrie pentru graficul

func~iei
fuhc~ie
y

f( x ) = x 4 (deoa.rece f( x)
para).

Observatie. Gra fi cu l fun cpei

Fig. V.'l

1.3. Puterea cu

{(:~:)

ex~onent

:~:4,

intreg

:\m demonstrat cii pentru m > n

am : an = am-n (a :f 0).

Yom ciiuta sii liirgim no~iunea de putere astfel incit formula am : an =

= am-n (a 0) sa aibii loc i pentru cazul cind m ~ n.
1) Exponentul 0. Dacii a :f 0, prin de fini~ie yom pune ao = 1.
Daca m = n, atunci am : an = 1 ~i am- !t = a0 = 1. Rezultii ca formula am : an=
= am- n are loc i pentru cazul m = n.

Observafie. Expresia

Cazul m > 0

Dar cum -n

> 0,

. . .
1
d-e f Inl~I e vom pune a-n = - .

a''

~3
2

= ~ = 0 125
8

'

Dacii m, n E N astfel inc!t m

'

3-1 =

_.!._
3

= 0,(3).

< n, atunci am
an

am
am+(n-m)

<

am

Cazul m

<

Cum -m

3o am . an = am+n;

5o am : an

n
.

<

0. Atunci am a;; = am -a-n

-

am vazut ca ~ = am-(-n)
an

0 i n

- - -- = - - -

Rezulta ca formula am : an = am-n are loc i pentru cazul m < n.

. 3) Ex.fonent ~ntreg. In urma definirii puterilor cu exponent 0 i. nega
t1v exptes1a an, a E R, n E Z este bine precizata exceptind cazul a = 0.
Vom ariita ca proprietiiFle puterilor cu exponent natural se piistreaza i
pentru exponent intreg:

1o (a . b)n = an . bn ;

1
1
=~
. - = a" b".
a-n b- n
.

Deci egalitatea

am

a-n

am+n

= -a-m--.
a-n

-a-m . -a-n

i d!'Ci

am . a11 = am+n.

a-n= a-<m+n>.

Cazul dnd unul dintre m sau n este zero. Presupunem ca n = 0.

Atunci am an= am a0 =am 1 =am si am+n =a m+o =am.
.
'
Deci ~i in a.cest caz avem am an = am+n.
Din egalitatea 3o rezulta ~i egalitatea am : an = am-n (a :f 0).
Sa verificam ega.litatea
(am)n = amn (a # 0).
(2)
Deoarece pentru m > 0 i n > 0 egalitatea (2) este adevarata, ramine de
aratat in urmatoarele cazuri:

2) Exponent negatiCJ. Dacii n E N* . i a ese un numiir real nenul, prin

De exemplu, 2-a

< 0. Avem am an
Cum -m > 0 i-n > 0, atunci a-m
1
Deci am an = - - - = am+n.
a-(m+nl

Cazul m

nu are nici un sens.

at unCI-- = - - - (ab)-n
a-n b-n

(ab) 11 = -(ab)-n
- -.

(ab) 11 = a11b11 are loc ~i pentru n < 0.

ln acelai fel se verifica egalitatea 2.
Sa verificam egalitatea
am an= am+n (a :f 0).
(1)
Deoarece pentru m > 0 i n > 0 egalitatea (1) este adeviirata, ramine de
aratat pentru urmatoarele trei cazuri:

> 1) are

comportare asemanatoare cu graficul func~i ei f (:~:)

> 0,

Cum -n

x 4 este o

x~m(rn

< 0. Atunci

- 1a-mn

Cazul m
Cazul m

am-n.

~i n > 0. Avem (am )n

> 0;

-)n.= a_(-m)n

1
_,

1
a-m

= (-

atunci (a-m)n = a-mn. Deoarece -mn

<

0 atunci amn -

i deci (am)n = amn.

>

O~i n

<

I
(am)- n

0. Avem (am)n = - -

< 0 si
n < 0. Avem

1
=- = amn. Deci
a-mn

(am)n = -

1
-

(am)- n

1
(amtn = .a-mn i cum mn >0, atunci-

a-nm

(am)n = amn.

Din primul ca.z ob~inem ca

= - 11- == ~mn. Deci (am)n =

amn.

Cazul dnd unul dintre m sau n este zero. Daoa m = 0, atunci am = 1 i deci
(am)n= 111 = 1. Dar cum amn = a0 = 1, rezulta (am)n = am n.
Daca n = 0, atunci (am)'1 = (am)o = 1 ~i amn = aQ = 1. Deci ~i in aoest caz
avem (a11l)'1 = a"~m .

Sii verificam 1 Pentru expnnent n > 0 am demonstrat egalitatea 1.

Daca n = 0, atunci (a b)0 = 1 ~i a 0 b0 = 1 1= 1. Deci
(a b)n = a'1 b", are lew ~ i pentru n = 0.
102

103

1""7
I I

l:xe mple; I)

a-o 3~ =

2) (4

2 2
)-

3-6+& = 3i

1
4-' =-4'

= 9;

ln acest ta bel se vede d!. penlru valor i din ce In ce mai mari ale Jul I x 1. f(x)
se .,apropie" de zero, iar pentru valori din ce in ce mai mici a le lui I x I, f(:r) ia valori din
ce tn ce mai mari...(tn valoare ab solutll). Graficul functiei f(x) = x-1 cstP schitat in figura
\'.3. Acest grafic se nume~le liiperbolii. El este constituit din dou!l ramuri slrnctrice fat.il.
de originea _axel or (deoarece fun cpa f(x) = x- 1 este o ful'!ctie imp;~rli),
Functia f: R- {0}-+ R, f(x) = x- 2

.... - .
256.

3l[(ffJr(-1)-2J3 (32)3 = 3 =
=

729.

1.4. Func~l a putere de exponent negatlv

~~

Yo m studia functia
f : R- {0}-+ R, f( x) = x-n, n e N.

Vom distinge douli cazuri: 1) n = 2m; 2) n =2m+ 1.

1)

f :R

ln 2 s-a ariltat ca dacil. 0

1
de unde - -

> -

x~m

Dacli x 1

1
,
x2m

{0}-+ R, f(x) =

_ _

< x1 <

x ., atunci x2m

<

x2m
2

'

- 17i deci f este strict descrescatoare pe intervalut- (0, oo).

< x2 <

0, alunci x2m
1

1
x2m fii deci - 2
x2m

>

<- 1 _

Fig . V.3

x2m
2

Fig. V.4

Pentru t rasarca graficu lui, acestci funcpi li a,sociem urmiHorul tabel 'de valori:

ceea ce ne a rata eli f es te strict cresciitoare p e inlervalul ( - oo, 0).

2

2) f: R -

,,

<

Dacli 0

x1

<

{0}-+ R, f( x) = _l_,
xzm+l
x 2 , atunci 0

<

x2m+I
1

<

f (x) = x- 2
1
x2m+I de unde - - 2
'
x2m+I

>

strict descrescatoare pe interpalul (0,

Daca

x1

<

Xz

0, atunci x~m+l

<

1
~-- ~i deci
x2m+ I

< x~m+l <

0 ~i deci _ 1_
x~m+I

= - (-'- x) 21n+\ atunci f(x) =

- f( - x)

00,

~i

> - 1-

x2m+I

l 00 -

10 - 2 -

J
1 -- 2

10 000 100

f( xl)

Xz.

1
Dar f(x 1) = f(-1) = - -- ( - 1)21n+l

4 100 10 000

0).

EXERCITII
deci f este o funcJie imparii.

1 !?i f(x 2 )

{(1)

d)

!?i deci

-100 - 10 -2 - 1 -

_!_ _ ...!_- ~ _i_

2

f( x) =

x- 1

- __!_

100

..!.-..!. 10
2

1 - 2 -

10
10 -

(-5)1~~
- - ., e)
(-5 )1~ 3

( -

-10) 6 ( 17

5J)6 (- -J1)6 f) [

'

6 -

4 (2)~]-2

2. ln raport cu valorile lui ,m" sil se determine semnul expresiilor:

a) (1 - m)1 3 ; b ) (2 - 3m)1 26; c) (4 - 2m)l~z.
3. Sa se calcu leze: a) (x 5y3) 2: (x3y) 3, (x, y '# O); b ) [a3 + b3 + 3ab(a + b)]4 : (az
+ 2ab) 5 , (a + b '# 0); c) (ton - qn) : (5n - 2n).

Graficul funcJiei pulere f(x) = xn, p entru n = - 1 ~i n = -2.

FuncJia f : R - {0}-+ R, f(x) = ,x-1,
Trasarea graficului se face prin ,puncte". Pentru aceasta asociem urmatorul tabel de
valori:

-oo

+oo

f1raficul fun ctiei f (x) = x- 2 este schitat 1n figura V.4 .

Acest grafic este constit uit din douil ramuri s imetri ce fa~ii de axa y'y (deoarece fu ncti11
f (.rl = x2 esle para) r.i tuate deasupra axei x'x.

, ceea ce a rata

< f (x2).

100

t. 100 ,1 0 000 10 000 100 4 1 _.!__.!..._I__

Observa1ie. De~i functia f este strict descresclitoare p e inte~valele (- oo, 0) ~i (0, oo)
ea nu es te strict descrescatoare pe mul~imea R - {0}. fntr-adevlir dacli x 1 = -1, x = 1
2

atunci X1 <

1
J I 1 1
-- - - 1 2 10
10
J 00 100 10 2

D in acest tabel se vede eli p entru va lor i a le lui x din ce in ce mai apropiate de 0 (pozitive
sau negative) fun c~i a f ia valori din ce in ce mai mar i. Pentru va lori a le lui 1 x 1 din
r,e In ce mai mari, fun c ~ia f ia valori din ce In ce mai mici .

es ln

oo ).

ca f este strict descresciiloare !Ji pe intervalul (Cum xzm+l

-oo -

Cum :r m = ( -.x) 2m, atunci f( x ) = f( -x) ~i deci f este o functie para .

1.

x~m

II'

X'

4. Sil se arate ca : azn+l + b2n+l

!.. _!_ 1 2 10 100 +oo

(a+ b) (aan _ azn-lb + a2n-2b2

100 100 10 2 1..!. _!_ _!_

2 10 100

b2

+.

+ .. . _ abzn-l +bzn).

aaz _ baa
- - - - (a
a-b

100 100 10 2

=i' b).

6. Sa se descompunilln prod us de doi factori

a)xzm + xm+n
xm-n
1(m > n); b) xm (xn-1) - xn(xm-l),

104.

105
i

7. Car; dintre urml!.toarele numere este mal mare:

.!)

a) ~~ sau 28 ; b) 27 3 sau 9 8 ; c), 1252 sau 25 3 ; d) ~aoo sau 3coo; e) - _.!_ sau ( 32
f) (/sroo sau (

~ roo ;

g) s-ea sau s- 88 ; h) (

rs

sau s-ss?

8. Sl!. se reprezinte grafic func~iile:

a) f1 : R -toR, ft(.x) = 2x 3 ; b) fa : R-+ R,f8 (x) = x 3 - 1;
c) fa: R-t- R,f3 (x) = (x- 1) 3 ; d) f,: R -to R,f 4 (x) = (x + 2) 4 ;
e) f& : R -toR, fs(x) = I X 3 I; f) fa : R -toR, f 0 (x) = I (x - 1)3 1.
9. Sl!. se arate eli func~ia putere f: R -toR, f(x) = x 2m nu este nici injectivl!., nici surjectivl!..
10. Sl!. se arate ell. func~ia putere f : R -toR, f(x) = x2m+1 este injectivl!..
11. Sl!. se scrie, r.olosind exponentul negativ

1
1
a) aab4 ; (a+ b)3(a2-

3
;

b2)2

a&b&ca; (a, b, c

:1: 0: I a I# I b I);

b) 0,0002; 0,000003; 0,0015.

1) (a :f= 0);
12. 811 se efectueze: a) (a- 2 + 1)(a4 - a- 2
2
2
b) (a-2 + 1)2- (a- - 1) , (a :1: 0), c) 2(a + b)-1 + b(a + b)-1, (a + b :f= 0).
18. Sl!. se reprezinte grafic func~iile:
a) (1 : R- {0} -toR, f1(x) = x-3 + 1; b) fz : R- {0} -toR, {2 (x) = x- 2 - 1;

c)f3 :R- {-1)-+R,f3 (x)

--;

+1

d)f, :R- {1}-t-R,f4 (x)

Demonstra~ia riguroasa a faptului ca exista o radaoina pozitiva a ecua

tiei (2) depa~e~te programa clasei a IX-a. Ea necesita notiunea de continuitate ~i se va face la Analiza matematica In clasa a XI-a. Vom indica totu~i
mai jos pe un exemplu (exemplul 2) cum poate fi gasita o valoare aproximativa a radacinii pozitive a unei astfel de ecuatii.
Sa demonstram acum unicitatea. lntr-adevar, sa presupunem prin
- absurrl, ca ecua~ia (2) ar avea mai multe radacini pozitive diferite. Fie atunci
x 1 ~i x 2 , x 1 # x 2 doua astfel de radacini, adica
\

X~= X~=

(3)

a.

Cum x 1 # x 2 , atunci unul dintre aceste numere este ma~ mic decit celalalt.
Fie, de ex_emplu, xl < Xz. D_!).r funo1.ia putere fiind strict crescatoare pe
[0, oo) (dupa cum am aratat in 2) rezulta ca x~ < x~, ceea ce contrazice
relatia (3). Aceasta oontra.dic~ie arata ca exista singura radacinii .Pozitiva
a ecua.tiei (2).
_Cu alte cuvinte, teorema precedenta spune ca pentru orice numar real
pozitiCJ a > 0 ~i orice numar natural n ;;?; 2, exista un unic n-umar real poziti{.J
cu proprietatea ca puterea a n-a a sa sa fie a.
Atunci putem da urmatoarea defini~ie:

De fin i ~ i e. Daea a > 0, n E N, n ~ 2, se nume~te radical de ordin n din

a, numarul pozitiv a carut'putere a na este a.

Conform- teoremei precedente exista un astfel de numiir

---

(x -1)2

~i

este unic.

N otatie: Vom nota radicalul de ordin n din a prin Ira. Pentru

de obicei, se omite 2 ~i se scrie, simplu,
A~adar, Ira este un numar care verifica rela~iile:

va.

2. RAD ICAL!

f i,

Ira> 0, (IJ"a)n =a (a > 0).

2 un numar natural, iar a un numar real. Sa consideram ecua~ia
(1)
xn- a= 0.
In continuare ne punem problema existen~ei ~i a numarului radacinilor
(solu~iilor) reale ale acestei ecua~ii. Amintim ca o rddacind reala a ecua~iei
(1) este un numar real oc, as'tfel incit oc 11 - a =

Fie n

;;?;

o:

1. Fie oa mai sus n ;;?; 2 un numar natural, a

un namar real poziti{.J ~i

Ecua~ia

xn - a = 0 (n E N, n

;;?;

are o ridicini realii. pozitivA.

l 06

>0

xn - a = 0. Atunoi avem

Te ore m a.

V9 =

3; r125 = 5; Vt6 = 2; Va2 = 2; V81

3.

2) Sl!. ar1itil.m, acum, cum poale fi gasita o valoare aproximativa a numarului Vf.
Deoarece 1 = i3 < 2 < 23 = 8, rezulta ca 1 < il/2 < 2 ~i deci 1, respectiv 2 slnt valorile
aproximative prin !ipsa, respectiv prin adaos, ale lui il/2. cu o eroare mai micll decit 1.
Ca sa gasim valorile aproximative cu o eroare mai mica decit 0,1 ale lui IY2, procedam
ht modul urmator. Scriem ~ir ul _de numere

1,0; 1, 1; 1,2; 1,3; 1,4; 1,5; 1,6; 1,7; 1, 8; 1,9; 2,0.

2.1 . R.adicalul urwi numlir pozltlv

ecua~ia

Exemple: 1)

2; a E R, a

~~

> 0) .

numai una.

(2)

Cautam in acest ~ir douli numere consecutive, astfel ipclt cubul primului dintre
ele sa fie mai mic decit 2, iar cubul celui de-al doilea sa fie mai mare decit 2.
Pentru accasta sa ridicam Ia cub numarul din mijloc.
Obtinem 1,5 3 = 3,375, care este mai mar~ d"e cit 2. Deoarece toate numerele de Ia
dreapta lui 1,5 prin ridicare la cub dau numere mai mari decit 2, perechea de numere cautata va fi prinlre numerele
1,1; 1,2; 1,3; 1,4.

Ridicam Ia cub pe J,2 ~i obt.inem 1,728 care esle mai mic decll 2, ~i deci cubullui 1,1 va
ti 11i mai mic. Calculam alunci cubul lui 1,3 ~i ob\-inem (1,3) 3 = 2,197 care cste mai

107

mare dec!t 2. Deci 1,2 < C/2 < 1,3. A~adar 1,2 respecliv 1,3, vor fi valorile aproxlmalive
.
prin !ipsa, respectiv prin adaos ale lui e;2, cu o eroare mai mica decll 0, I,
Dacll vrem sll. gasim valorile aprox imalive cu o eroare mai mica decit 0,01 ale lua
e;2, procedam ca mai lnainte p entru !?irul de numere urmi\tor:
1,21; 1,22; 1,23 ; 1,24; ... ; 1,29.
Deoarece (1 ,25)3 = 1,95 3125 esle mai mic dectt 2, o sa lua m tn considerare numai
numerele:

2. Functia radical, Fie n ~ 2 un numar natural. In paragraful precedent

definind no{i\.mea de radical de ordin n, fi~carui numar pozitiv (sau nul) a
s-a asociat un numar bine determinat, pozitiv (sau nul)
Astfel am o?~inut o functie

Jra.

f: [0,

Cum ( 1,26)3 = 2,003 76 este mai mare decit 2; a vern 1,25 < C/if < I ,26. A~adar . I ,25
respecliv 1,26 vor fi valorile aproximalive prin !ipsa, respecliv prin adaos, al e lui C/2,
<u o eroare mai micll declt 0,01.
Conlinulnd procedeul pulem gll.si valori aprox imative al~ lui C/2, cu o croar~ oricil
de mit'i'i dorim .

h.Va

ObservaJie. Avind in ved~re definipa radicalului, mai precis ell. radicalul unni numll.r
pozitiv (sau nul) esle pozitiv (sau nul) es le folos ilor de remarcal urma.'toarea formula importantll.:

V xz =
Cu alte cuvinte,

v ;cz = I X I.

Exemple: 1) !1(2. -

106

= 12 2

2) !i(x

deoarec;e pen tJu orice

a) 2

J:,

a vern .r

x,dacax>O;
0, dacli x = 0;
- x, daca x < o.

I=

2 - a, dacii a < 2 ;
0, dacil a = 2;
a - 2, dacil a > 2,

+ 1) = I x~ + 1 I = x~ + 1,
1

+J>

0,

!Yx.

fY X1 < IY Xz

adica f( x 1 ) < f(xz).

2o Functia radical este bijectiPii.
Deoarece func~ia radical este strict crescatoare (proprietatea 1) rezultii
ca ea este injectiva. Intr-adevar, he x~, x2 E [0, oo), astfel inc1t X1 # Xz.
Atunci avem x 1 < x2 sau x 1 > x2 ~ Daca presupunem, de exemplu, ca X1 < x2,
rezultii f{.x 1 ) < f( x2 ) ~i deci f(x 1 ) # f(x 2 ). Analog.!.. daca x 1 > x 2 Deci f este
injectiva. Fie, acu m, Y.E[O,oo) atunci f(y")= J;Y !J 11 =!J DPc i PSI e surjecti' a.

Observa( ii. J) D,eoarrec funt! ia radidli

r;(0,

Va.

't -

Aceasta functie se nume~te func{ie radical. lata olteva proprie~ati ale func~iei

radical:
1o F unctia rarlical este strict cresciitoare.
Intr-ade~ar fie x 1 , x 2 E [0, oo), astfel incit x 1 < x2 Deoarece X1 =
= ([Y x 1 )n ~i x 2 = (IY x 2 )n, avem (]1.1 x 1 < (JY x2 )n. Dar fun ctia putere
fiind strict crescato.are pe [0, oo) (dupa cum am vazut in 1.2) rezulta ca

1,26; 1,27; 1,28; 1,29.

In general, ecuatia x 11 - a = o (a > 0) poate sa aihil. ~i alte radacini

(care evident trebuie sa fie negative). De exemplu, ecuatia X 2 - 4 = 0 are
radacinile x 1 = - 2 < 0 i. x 2 = 2 > 0. In acest sens avem in general:
1o Daca n = 2k + 1, atunci ecua~i a x 2h+ 1 - a = 0 (a > 0) nu are radacini negative.
Aceasta afirmatie rezulta u~or observind ca oricare ar fi ex < 0 avem
cx211'l.1 < 0 ~i deci cx 2k+ 1 # a (a > 0).
2 Daca n = 2k atunci ecuatia x 2 h. - a = 0 (a > 0) are o, singura
2
radiicina nega~iva i anume 2
21
Intr-adevar, avem (- :fa) 2k = (2k(li) h. = a ~i deci - 2 h(a este o
a = 0. Un rationament analog celui folosit la deradacinii a ecuatiei x 2
2
este unica.
monstrarea unicitatii in teorema precedenta, ne arata ca radacina negativa.
Prin defi ni~ie, avem !YO = 0 (n ~ 2, numar natural).
Evident, !YO = 0 este unica radacina a ecuatiei xn = 0.

oo) -+ [0, oo), f( x)

oo)-+ (0, oo), f(x) =-

Vx

. es te bijectiva (propric \a lca 2), aczu lla (vezi leorPma, 3.7, din cap. II ) ell ea csle inver-

..

sabilii .

Din relapi lc: iYX" =

rs le alta dedt funt:Pa

.'t

~i

rry;1 =

y (x )>

o,

y ~ O) rcznllli ca invcrsa sa nu

g: (0, oo)-+ [0, oo); g(x) = x 11

(a nu se confunda func~ia g t:u func~ia putere, ele neavind acela~i domcniu de definipe).
fntr-adeviJ.r, (g 0 {)(x) = g({(x)) = g (vx) = (V'x)"
({ o g) (y) = f(g(y)) = f{y':)

Vyn

(0, oo).

X, X E

y, y e (0, oo).

2) Din pel. 1) r ezu iU1 ca g este inversabilll. ~?i

conform teoremei din 3.7, ca p . II, esle deci
b ijeclivi'i.
'

3. Graficul functie i radical f( x ) = fYx

pentru n = 2, 3.
1) Functia f: [0, oo) -+ [0, oo), f(x) =

Vx.

Din proprieta~ile 1o ~i 2o de m ai_ sus

rezulta, in particular, ca func~ia f este
strict crescatoare i bijectiva. Graficul acestei functii (construit prin ,puncte") esie
reprezentat in figura V.5.

X'

IfI

Fig. V.S

109

'I

.:

..

,_ :L_

X' /
/ Y'

)(

F ig. V.6

Din consideratiile anterioare rezulta:

JIZ/JIZ/Daca a< 0, n = 2k
1, atunci v a=- v -a.

!Yx.

I ./

oW:

2) Func~ia f: [0, oo) --t [0, oo), f(x) =

=
De asemenea, aceasta func~ie este
strict crescatoare ~i bijectiva. Graficul sau
(construit prin ,puncte") este reprezentat
in fig. V.6 .
Se observa din aceste figuri ca grat'icele
celor doua func~ii radical considerate sint
asemanatoare.
ln cele doua figuri am reprezentat p t'1n
linie intrerupta graficul func~iei inverse.
Cele doua grafice (al functiei f ~ al inversei
sale g) sint simetrice fata de prima bisec-
toare (vezi 3.7, cap. II) .

~i

Exemple: 1) Ecuatiile x' + 81 = 0 ~i x 1Q0 + 125 = 0 nu au rlldll.cini reale.

2) Ecuatiile x5 + 32 = o ~i x3 + 125 = o au cite o singurll. rll.dll.cina realll. negativll.
anume :
V - 32 = -2, -respectiv jV -125 = -5.

ObserCJalie. p'e ntru un numa1 natural imyar, n = 2k + 1, am definit.radicalul ~e

ordin n din orice numll.r real a ns.ra a pune condiFa ca a~ 0. Astfel se obtme o func~1e

f: R-+ R,

f(x) = ty~.

Aceasta functie este iMersabiUi, in versa sa fiind functia putere g. : R

--t

R, g(x)

xn.

2.3. Proprieta~i l e radicalilor

2.2. Radicalul (de ordir. impar) al unui numar negativ
I
I

Fie n ~ 2 un numiir natural, a < 0 un numar real negati(J ~i ecua1ia xn - a = 0. Atunci avem:

Teo rem

a.

Fiind data ecuatia:

X

11

a= 0 (n E N, n

2; a E R, a

<

0)

(1)

avem:
r Daca. n = 2k (k ~ 1), ecuatia (1) nu are rMacini reale.
2 Dac-a n = 2/c + 1 (k ~ 1), ecuatia (1) are o radacina reala
negativa i nuinai una.

In cele ce urmeaza vom vedea ca radicalii au o serie de propriet!i~i asemanatoare puterilor.

Amintim, la. 1nceput, ca daca x ~i y sint numere reale, iar n un numar
natural nenul, atunci xnyn = (xy)n.
De asemenea, daca x, y ~0 sint numere reale, iar n este un numar natural
nenul atunci din xn = yn rezulta x = y (vezi, de exemplu, observatia din
'
.
2.1 pet. 2).
.
.
ln cele ce urmeaza m, n, k vor fi numere naturale nenule, 1ar atunCI
cind ele indica ordinul unui radical, vor fi mai mari sau egale dectt 2.
1. Oricare ar fi numerele reale a, b ~ 0, atunci
JIZ/-

v ab

ill

lji

Demonstra1ic. Afirmatia 1 rezulta u~or observinrl ca, OI'icare ar fi ex ER

avem cx2k = (a 2) 11 > 0 ~i deci x2k=l=a. (a < 0), adicii cx2k- a=/=0.
Sa demonstram acum 2. Fie pentru aceasta y = -x. Cum y2H I = ( -x) 2 ~~ I =
= - x 2k+l, ecuatia devine -y2k+l- a = 0, sau inca y 2k+l- (-a)= 0.

Cum a < 0 rezulta -a > 0 ~i dupa teorema din 2.1, rezulta ca ecuatia
in y are o radacina reala pozitiva unica. Aceasta este tocmai 1Y -a (-a > 0).
Dar, atunci este clar ca ecuatia in x are o radacina negativa unica ~i anume
X = - 1Y -a (-a > 0).
A vind in vedere afirmatia 2 a teoremei precedente putem da urmatoarea
definitie:

D e f .in it i e. Daca. a < 0, n EN i n ~ 3 este un nu'mar impar, se numete

radical de ordin n din a, numarul negativ a carui putere a
n-a este a.
Un a.stfel de numar exista ~i este unic. Il notam prin

n _. 3, impar) este un numar care verifica rel.a~ii le:

110

Ira. A~adar !Ya(a < 0,

Ira< 0, (!Jia)n = a.

ab,

In/- Jllri:

(1)

v a v b.

IYab ~i y =Ira !Yb. Atunci X ~ 0, y ~ 0 ~i xn =

yn = (Jra IY'bt = (l:Var ( !Ji~t = ab. Deci xn = yn, de

Intr-adevar, fie

= (!Y(ib)n =

I '

X=

unde x = y, ceea ce trebuia demonstrat.

Cerinta a ~ 0 ~i b ~ 0 este esen~iala numai pentru n par.
tiaca n este impar, formula (1) este valabila pentru orice numere reale
a ~i b (inclusiv negative).
Exemple: V25 49-== V25
1Y=-125. s

l/'49 = 5 7 = 35;
= iY - 125 vs = -

V a 1a 2 .. . ah

IIZ/- JIZ/-

a1

a2 ...

2. Oricare ar fi numer.ele reale a ~ 0, b

v:=~~

5 2 = -1o.

Re~arcam ca formula (1) ramine adevara.ta pentru orice numar finit de

numere a 1 , a 2 , ... , ah. ~ 0 (k ~ 2), adica
JIZ/

JII/a~~.

> 0,

(2)

atunci

(3)

111

~---------------------------.~-----------------------------------~
Intr-a.devar, fie x
=

b =
( y{_)n
~

f i yn

= ~ fi., y = iY4 .

(Va
V'; )n

x ;;:, 0, y ;;:, 0

Atunci

Vb

~i

xn =

(Va)n

(~)n = : . Deci xn = yn, de unde x = y, -

ceea ce trebuia demonstra.t.

Cerin~a a ~ 0 i b > 0 este esen~iala numa.i pentru n numar par.
Daca n este impar formula (3) este valabiHi pentru orice numar real a
i orice numar real b =f: 0.
Exemple:

\!,=-\(;=-::=

~=~=~;

(4)

tyan ~ ... tyan =a a ... a= am.

m ori
---------~-----

Exemple: Vf;6

=~

==
42

16;

V21z' =

4. Oricare ar fi numarul real a

rt

m or1
~

==

8.

2a

V = 15v', ~7.

t/

1. Scoaterea unu .; factor de sub semnul radical ~i introducerea unu~ factor

sub semnul radical.
Uneori numarul de sub semnul radical se descompune in factori, pentru
care radicalul este u~or de calculat. 1n aceste cazuri,expresia radicalului devine
mai simpla (se simplifica),daca scoatem ace~ti factori de sub semnul radical.
In efectuarea unPi astfel de operatii, ne bazam pe proprietaple 1 ~i 3 ale
radicalilor.

V 125o =
V 2a =
12

lntr-adevar

Exemple: (V3) 3

33 =

m ori

V27; (f/T6) 3 =

(V-2) 5

V2i2 =

22

< 0.

=(nit~ amity

n:Y a(nlt)m =

JY a l 1/"a;; ... JY ah = JY a 1 Clz

(6)

Exemple:

fYam:

Atunci x ~ 0, y ~ 0 i xn =

1Y5 = 1V'5a; 2Valo =

Deci xn

== yn,

de

IYlL =

~-

6. Oricare a.r fi numarul real a ~ 0, atunci

~=nva.

Ill
:I

=V2i =t/23' =~v2.

(1)

... ak.

Ca sa inmultim radicali de ordine diferite, este necesar sa-1 aducem la

acela~i ordin ~i, apoi, sa-i inmultim dupa formula (1). Fie, de exemplu, !Yli
~i o/b. Folosind proprietatea 5 a radicalilor avein:

nnvam; y'b

unde x = y, ce!'!a ce trebuia demonstrat.

I

inmult~re

tram=n~.

am i yn = (!Yam)n = am.

!Yvw-2= IYJ/2 2 = tYi/2

2. lnmulfirea radicalilor. Proprietatea 1 a radicalilor ne da legea de

a radicalilor de acela~i ordin:

4;

5. Oricare ar fi numarul real a ~ 0, atunci :

De exemplu: lY'lsi/2 =

= r.{ - 2) 5 = ~ -32.

lntr-adevar, fie. x = n~ i y =

Uneori este folositor sa introducem factori sub semnul radical. Pentru

efectuarea unei astfel de operatii ne bazam pe aceleo.~i propriet a~i men\ionate mai sus.

D_a ca n este impar, formula (4) este valabila i pentru a

114 vi= 2 113;

V 625 2 = V ~= V 5 V2 = 5 V 2:
I a I V 2.

De exemplu: i/'12 = i/4 . 3 =

0, atunci

m ori

i/o/.

13 / 12v]3/-=
7
2; v
v 2=

(5)

y=

2.4. Opera~ii cu radlcali

Intr-adevar~

Jr(an)m =

Exemple:

o/

~=am.

trTm =

"'Va.

dupa defini\ia.,..radicalului de ordin n rezu.lta ca

Deci y = x, ceea ce trebuia demonstrat.

3. Oricare ar fi numarul real a ~ 0, atunci

At unci X ;.: 0 ~i y ;;:. 0. Du pa

~a ~j y =
Intr-adevar' fie X =
proprieta}ile . 4 ~i 5 avem yn = (rnn~at= nmva" = '{Ia. Cum. x" = a,

De _exemplu:

V3 n

V'3i V9z =

=.nrw.

?/33. ga =

V3. 34 .;""' w

= 3v:-3 .

Observam ca se poate Jua ca ordin comun al radicalilor

tocmai eel mai mic muJtipJu COffi UO aJ numere]OI' n ~j m.

!/'"a

~i

o/6

113

112
8 - Mat ematlca - IUgebtil . <!I. a I X-Ii

~
I

De excmplu, putem lua ca ord.in comun pent.ru radiC'alii' V2 ~i

C$ le c:el inai: mic mul tiplu coinun. a ) numere lot 4 ~i 6. Atunci a vern:

V32 pe

Dll exernplu:

12, care
1

IY2 . Va2 = 12(23 . 1v21~ = 1Yz13 = 2 1V2.

Va = v~
rrI
b

De exemplu:

I
I

n
V'2

1:/42
\Y
=
23

6v24 \Y-_ =
23

In cazurile urmatoare, ra~ionalizarea numitorului se realizeaza prin

amplificarea fractiei cu conjugata numitorului . De aceea vo.m pune in evidenta, pentru fiecare ca.z in parte, conjugatele numitorului.

1o Numitorul este un radical. In acest caz radicalul de Ia numitor se

elimina printr-o amplificare.

ill,

De exemplu:

V:!
:I

= -

3 .

Vi2

v:a-

+ 2 V3

V3) -

2 (1 -

= 2 (.t

+ V3 + 1/2) =
I

v3

V3 + V3 - 3 + V2 - V6) -

- V3)

1 - 3

V2 +V6.
lla JYb sau

4o Numitorul este de forma

Avem:

JYli2 JYab + JYb2.

(lYa + JY'b) (IYa~- tY ab + JYb 2 ) =a + b ~i

([Ya -}Yb ) (tyli2 + !Yab + !Yb2) =a- b
acestea fiind perechi de expresii conjugate.

V3

f:'Jl'rnplu:

V5-

~,. 3

V3 (V52 + V5-'3 + V33}

__3_3- W5- V3) <W V5 . 3 + V32)

V3.52+ ~ + V3~ = ~- + V45+ V7s.

s-=-~

Cazul 4o se poate da mai general, astfel:

...

S" Numitorul
+ [rbn-1.

este

de

forma

A vern ([ra - [r 6) ([ran-! + [r~n- 2b

acestea fiind deci expresii conjugate.

iYa- [rb

sau ~

+ lYa

1
-

+ ... + [rbn-l) =a- b

+

~ + ...

+
(lYa + tyb) (!Y an-1 -JY an-2b + ... _ Vab"-2 + tybn-i ) =a+ b,(n = 2k + 1)

2 NumitoruL este de forma: Va Vb (a, b > 0).

Observam cii ( Va + Vb) (
Vb) = a - b. Expresiile
~i Va- Vb sint co~jugate. Pentru a rationaliza numitorul
fractia cu conjugata numitorului.

V3 + t/2)

+ V3 + 1/2)

6 Nu~itorul este de forma Va

[rb sau [r an-1 ... _ J;Yabn-2+ Jrbn-I,' unde n = 2k
1, este impar. Avem :

2/3
2 1/3
5 V 1s
- = - - - ; -5 = -5 V2---:az
--- =--

(i/3)2

+ v 3) (I

4 (I

4 (I

(1 +V3)2 - (V2) 2

= 2-

Sa precizam mai int1i notiunea de expresie conjugata. AsYel, o expresie

care con~ine radicali se .nume~te conjugata unei alte expresii care con~ine
radicali, dacii produsul acestor expresii se poate scrie fiira radicali . Atunci
cele douii expresii se numesc conjugate.

Iii

+ V3 + V2) ( 1
(I

2 (I

2.

4. Rafioll.al?zarea numitorilor. In~elegem prin ra~ionalizarea numitorilor,

upera~ia de elimin.are (prin transformari) a radicalilor de la numitorul unei
frac~ii. Vom clarifica aceasta prin citeva cazuri speciale, pe care le vom prezenta mai jos.

+ V3 + V2) _
(4 + 2 v 3) - 2 -

(2)

Ca sa fmpar~im radicali de ordine diferite, ii aducem mai intii Ja -acela~i ordin

:11 apo1 ii impar~im dupii formula (2).
I

+V3-V24 (I

3. lmpartirea radicalilor. P ro prietatea 2 a radicalilor ne dii legea de

imp ar~ire a radicalilor de acela~i ordin:

li

+ V3) + V2J
_
.[(t + V3)-V2J[(t +V-3)+V-il
4 [(I

Va :+ V'b

acestea fiind deci conjugate.

~plificiim

2.5. Ecua~ii ira~ionale

01' exemptu:

a- 2 V6 + 2 =

----'----'~

3-2

Vc

5 - 2 V6.

3o Numitorul este de forma Va Vb

(a, b, c > 0). In acest
caz, radica.lii de Ia. m.unitor se eli min a succesiv, reducind problema Ia cazul
precedent.

VX-2 = 5 + Vx; V x = i
!Y4--x = tYX+io + .5.x;; ~.a.

- 2~;

llS

'114

1. Se numesc ecuatii irafionale, ecuatiile cate co n~in neounoscuta ~; ub

sernnul radical. A~a, de exemplu, ecua~iile

Amintim ca radicalii de ordin par stnt definiti numai pentru numere nenega
tive, acetia fiind de asemenea numere nenegative. S3. consideram, de exemplu, ecuatiile irationale :

3
V2- x = 3. Cum radicalii de ordinul doi sint definiti
numai pentru numere nenegative, rezulta ca solutiile ecuatiei trebuie sa
verifice sistemul de inecuatii :
1

1o

Vx

X-

0; .2-

X ~

0.

Vx + V3- x = -5.
' Vx + 1/3- x ~ 0 pentru x
solutii reale.

Cum Vx i V3- x sint nenegative, avem

real. Insa -5 < 0 i deci ecuatia u'u . are

Obser!Jalie. Cele doua exemple precedente ne arati!. eli este necesar ca tnainte de a
trece Ia gasirea, prin diferite metode, a solu~iilor unei ecuapi ira~ionale, sa ne asiguram
daca astfel de solutii pot sa existe.

2. Metode .de rezol11are a ecuatiilor irationale. Calea ohinuita de rezol11are

a ecuatiilor irationale consta in eliminarea radicalilor, prin diferite transformari, reductndu-le astfella ecuatii deja studiate (de e.xemplu, de gradul intii
sau al doilea). Mai jos prezentam citeva exemple de ecuatii irationale a caror
rezolvare se poate efectua prin ridicarea la putere sau inmultire cu expresii
conjugate.
Exemplul 1. Sa se rezolve ecuatia:
x

-x.

4 sau -x2

+ 15x -

50 = 4 sau

15x

+ 54 =

0.

Aceasta ccuatic are rlidacinile: x1 = 6, x 2 = 9, deci cupr inse intre 5 ~i 10. Ver ifi carea arat a ca attt 6 ctt ~i 9 sint radacini ale ecuatiei date.
Exemplul 3. Sa se rezolve ecuatia:

Vx+7 + vx=--t

(4)

= 4.

Din conditiile de existenta a radicalilor rezulta x ~ 1.

.
.
.
sli rezolvam aceastii ecuatie prin tnmultirea ambilor membr1 cu expres1a conJuga Ul.
a membrului sUng, adica cu Vx+7Astfcl obtipem:

v;-=--i.

(V x + 7 + V x

- 1) (V'X+-7- vx=-1) = ~ (V'X+2- VX-1), de unde

+ 7) - (x - l ) ,;, 4 (V x + 7 ., ~ ).
avem V x + 7 - v7=1 = 2.
(x

De aici,
x

(5)

Adunind membru cu membru ecua~iile (4) ~j (5) se obtine 2 tl X + 7 = 6, de unde

9, adica x = 2. Prin verificare, se obtine eli 2 este o radacina a ecua~iei da te.

+7=

Obser!Jatie. Prin mctodele de rezolvare a ecuat iilor irat ionale, indicate In exemplele
de mai sus, ~u se pot pierde radacini ale ecuatiei iraponale date. Dimpotriva, ecua t ia
(fiira radicali) Ia care se ajunge prin transforrriari ale ecuatiei iratio~~ le date, poale ~v.e a
~i alte radacini. Dll aceea remarcam din nou ~e~esitatea d~ ~ . ver.JfJca daca r~dacJ~Ile
ecuatiei ob tinute (prin transformari) sint radi1c1m ale ectfat JeJ .~ratJ~na l.e date . (m fmma
ini~iala) accasta elapa facind parte din lnsa~i rczolvarea ecua~ulor 1ra~wnale.

(2)

Exf!mplul 2. Sa se rezolve ecuatia:

+ V10-x =

Din condipile de existenta a radicalilor rezulta

tatea 5 .:;; x .:;; 10. Prin ridicare Ia patrat se obtine:

3.

eli solutiile e{:uatiei verifidi

x - 5 + 2 V(x- 5) (10- x)
10- x = 9, sau
2 V(x- 5) (10- x) = 4, sau V( x - 5) (10- x) = 2

116

2.6. Puterl cu e?{ponent ra~lonal

= V2

Pentru ca radicalul sa existe trebuie ca 2 - x ~ 0, de unde x .:;; 2. Drci soluti ile

ecuatiei trebuie sa verifice aceasta inegalitate. Ridic~m acum ambii membri ai ecuatiei
Ia patJat ~i ob~inem: x 2 = 2- x sau x 2 + x - 2 = 0, de unde xi= -2 ~i x 2 = 1.
Cu toate ca XI .:;; 2 ~i Xz .:;; 2, nu putem trage inca concluzia ca acestea sint radacini
ale ecuatiei (2).
Aceasta pentru ca Ia acela~i rezultat am fi ajuns '(prin ridicare Ia patrat, membru
cu membru) chiar dacli am fi considerat ecuatia irationala x = - V2 - x , care evident
es.te diferita de ecuatia data (2). Deci printre radacinile ecuatiei obtinutc prin r idicare Ia
patrat (membru cu membru) a ecuatiei (2) se gasesc ~i radacinile ecua~iei x = - V2- x,
care pot s~ nu fie radacini ale ecuatiei (2). De aceea, trebuie sa verificam daca, tntr-adevar, xi = - 2 ~i x 2 = 1 stnt radacini ale ecuatiei irationale date. Pentru x = -2, membrul sUng al ecuatiei (2) are valoarea -2, iar eel drept V4 = 2. Cum -2 =1= 2, rezulta
ca - 2 nu este radacina a ecuatiei (2). Pentru x = 1, ambii membri ai ecuatiei (2) iau
valoarea 1. Deci 1 este radiicinii a ecua~iei irationale date.

Vx- 5

(x - 5) (10 - x)

(1)

De aici rezulta: x ~ 3 i x ~ 2 i deci sistemul (1) evident nu are 8olu

tii. Aadar, ecuatia data .nu are solutii reale.

2o

Printr-o noua- ridicare Ia plitrat se obtinc :

(3)

In iwest paragraf vom prezenta o extintlere a no~iunii de putere,. care

cuprinde in particular, a'ttt notiun~a de putere cu exp~nent intreg, cit ~1 cea
de radical.
1. Puteri cu exponent rational poziti11

D e f i n i t i e. Fie a ~ 0 un numiir real nenegativ ~i

m
n

un numar rational

pozitiv, a.tunci definim

f1)

( c.it~m a Ia puterea :) .
Observam ca tn aceasta definitie intervin numerele naturale m i n care
definesc numarul ra~ional dat.
Cum numarul rational m
n

inegali

nal km
kn

>

0 este egal, de exemplu, cu qumiirul ratio.

pentru k numar natural nenu1, se puna in mod firesc problema de a

arata ca aceastii definiyie este coreota, adica nu depinde de alegerea reprezentanyilor.

117

nt

n,'

n'
n
m'
nt
;-b
.
Cu alte cuvmte,
tre uie aratat ca daca - =-' atunci a = a

lntr-adevar, avem

= m:
m
n
n

Lasam ca exerci~iu, verificarea celorlalte proprieta~i.

n'

Obser!iaJie. Proprietalca J~ este adGvara ta ~i penlru un numar fln it de fae tcri, adica:

daca ~i numai dacii mn' = m'n.

Atunci folosind proprietatea 5 a radicalilor, avem

m

m'

a7i' =

nv -am'= nmvmm =
. a-

v am= an.

m'n/- -

v am'm =

..!.

Jlf/-

Exemple: 5 :5

Ob~inem astfel notiunea de putere cu exponent rational pozitiv.

_4_
5

_1_
5

V95 =

t-'4:9 = 9V9 = 9V3;

vsz = rF = 4.

numerele naturale n, respectiv la numerele rationale pozitive ~- , se obtine

n

notiunea de putere cu exponent natural, respectiv: notiunea de radical, pentru

numerele pozitive.
Obser11a{ie. Cerinta a~ o,din definitie, es te esentiala deoarece, in caz contrar,
1

formula (1) ar putea sa nu a iM sens. De exemplu, ( -2)

fie radical de ordinu l 4 din -2, care nu are sens.

. a = a

dupa formula ( 1) ar trebui sa

m
n

~i .!!. sint numere ra~ionale pozi-

-ff-8' =

= -2- =

- 6

1.

4.'

27

m
~

!..r: + _E_

E.
m
1) an a q

\Y27" =

1 3 16 =

v'"'i =

91/3

= an

(a

>

0) i

(a~):= a'; :(a~ 0);

2) (ab) n

~-E.n
5o Daca~ -m > -p , a t unc1. -a - = a n q (a

an

E.

3)

> 0).

(!:)
b

n =

11

(a, b

>

0);

i_

27

bn

4o

1
=

Acum tim ce 1nseamna puterea cu exponent ra~ional oaracare a oricarui

numar real pozitiv. Puterile cu exponent rational oarecare a u umiitoarele
proprieta~i de baza:

3o(.!:)n =(a ~ o, b > 0);

De exemplu:

3
8

:> 0).

(a

prin defini tie,

-3

tive. Atunci :

42

Pentru a =F 0, am convenit sa punem a = 1. Expresiei 0 nu i se da

nici un sens.
2. Puteri cu exponent rational negatiCJ. Aa cum am definit putere~ cu
exponent intr-eg negativ (vezi 1.3), definim i puterea cu exponent rawmal
negatiCJ.
Fie a > 0, un numiir real pozitiv ~i ~ un numar ra~ional pozitiv. Atunci

Proprietati ale puterilor cu exponent rational pozitiCJ

In cele ce urmeaza presupunem ca

71

,-+6

Din no~iunea de putere cu exponent rational pozitiv, particularizata la

=5 1 = 5;
5

Dl! exemplu:

+ _i

=5

_!:_~ (a, b > 0) j

~

bn

aq

Aceste prowietii~i se demonstreazii u~or folosind proprieta~ile radicalilor. Sa demonstram prima proprietate. Avem

lY a"' V av = nVamq ny
118

~+E.
mq + np
q
anv = "V amq+np = a-,-,CJ- = a"

an

5)

J!_
a q

~-E.

(a

> 0).
i19

Am demonstrat in paragraful precedent a.oeste proprieta~i pentru oazul

exponentnor ra~ionali pozitivi. Ele se pot demonstra ~i pentru expone.n~i
ra~ionali oarec;1re.

3o Daca unul sau ambii exponen~i sint zero ptopriet at ea este evident a
(avem in vedere ca a0 = 1).
Lasam ca exerci~iu demonstra.rea celorlalt e pro prieta~i.

Sa demonstram, de exemplu, proprjetatea 1). Fie pentru aceast a ~

Observafie. Daca in cazul puter ilor cu exponent rationa l p ozitiv a m p utut vorbi des-

> p_, tn

~i p_
Cazul in care ambele numere sint pozitive a fost dat
q numere rat-ionale.

pre .proprielatea 5, doar pen tru m

in paragraful precedent. Ramtn atunci de considerat urmatoarele cazuri :

1o ambii exponen~i sint negativi;
2 unul dintre exponen~i este n~gativ, iar celalalt pozitiv;
3 eel pu~in unul dintre exponen~i este zero.
Sa le analizam pe rind :

cu ex_ponent ration al nega ti v) ea se poate demonstra

1o Daca m , p_ < 0, atunci

m
n

!!_

> 0.

acest paragraf (dupa ce am definit puteril e

~i

pen tru m

!!__ (ctnd a> 0).

De exemplu;
3

~. --

-~- =
4

Dupa defini~ie ~i aplicind

J6

proprietatea analoaga a puterilor cu exponent ra~ional pozitiv, avem: .

::!.,
_!':.
11
5
16

5
m

3. FuncJia p utere cu exponent rational. F iind dat un num!lr ra~ional

nenul,

an

p utem defini o

fun c~i e

f : (0 , oo)
2 In cazul al doilea fie, de exeiiiP.lu , m
n

Sa presupunem mai intii cii ~

n

>-

> 0 ~i

p_
q

< 0(adioa -

p_ . Atunci, dupa
q

!!_

defini~i e ~i

>0).
.

proprie-

E.
q

II

-mn

Ill

a"
---,

a ) Daca m esle pozi t iv, a tunci fun ctia f este strict crescaloare.
n

Daca m < -

atunci

!!__

~- (- ~)
a"

m
n

b) Daca m es te negali v, a tunci fun ct ia f_ esle stdct descresciHoare . .

n
c) Funcpa f este invcrsab il a, inversa sa fii nd

~ +~

q
~

g : (0, oo} -+ (0 , oo }, g(x) = x

'I

"

= -

(-

In sfir~i t, da.ca !!!: =

n

adica ~
n

( nm+ -.-fJ)
~

fJ

+!!..q = 0, at unci. an aq

n
a
= -_E._

!!:+_E_

1 = a0 =an
120

X E

( ;):)':

iar diH:a y e (0, co}, atunci / (g(y)} = y

=
Deci g o f ~i fog sint egalc cu funct ia identica a
(0, oo,} . N?adar, f este inversabila, g fiind inversa
Mai m ult, fii nd inversabila, functia putere

~+ E..

Sa araU!.m i n sfir~it prop riela lea c) . Daca

~i dupa situa~ia precedenta, avem:

-~-E..
n
q

< x 2 Folosind proprielatca analoagii

~i p utere deducem ca ~ < ~' de undc (~)m <

adica f(xt l < { (x2l

Ana log se demons trcaza b).

- -- - - - - - - - = a n

_1'_
q

1
m

~)

< (V x;yn,

m
n

Sa demons tra m a). F ie x 1 , x 2 e {0, oo} cu x 1

de m onoton ie a functi il or ra dical

--= - . -m
_E.._
-E
fl
n
q
Dar - p_ > m

numita f unc(ie putere cu exp onen t rational.

Deoarece f (x) = (v x )m, rezulUi ca functia putere cu exponen t rational are proprietati asemanatoa re cu a le fun c~iei puter e. As t fel:

tatea 5o a puterilor cu exponent pozitiv, avem :

-m

-+ {0, oc), f (x) = x

n
m

(0, ex.), at unci g(f(x))

( :): =
X

x,

Y
l ui
sa.
cu

..

exp onent rational --es te bijectivii (vezi 3.7 din

ca p . II ). tn f ig~ra V.7 am rep rezcntat gra fic.ul func
t
t iei

f : {0, oo}-+ {0, co}, (("X) =

x- -:i (constr uit prin

,puncte"). Cu linie intr erupta am reprezentat graficul

f unc~iei inverse g : (0, oo)--. (0, oo}, g(x} = x- 2

Fig, V.7

121

.-

.....
12. Sd se si mp! if icc expresiile:

EXERCITII
I,

~a

a) V !~ _:--iP; b)

V!x

+ 5)~;

c) V!2x 3

3:.r

+ 1)2 ;

d) V(-3x 2

sc

X_

V !x- 2) 2 + V!5 - x) 2
construiasca graficul fun ctiei f : R-+ R,
=

. ii)

v(x - 2)2 + vw=- x)

a)

. a)((xl = Vx-2; b) f(x) = Vx ..=-i; c) f(xl = V3x +5x-2;

d) ((x) = ra - ;; + 5x - 5 j e) ((x) =
x 2 =-X + 1.
52 2 ; b) r3732- 252 2; c)

v(242, 5)2- (46,5)

V 25;_

!12)

!1( 1 -

JY(V3- V5)

]6/

10

((113 -

(V .7 - 2) 3 ;

4 )2;

IY (1 -

I)

[/2)2

9 . Sa se simp I if ice expresiile:

d)

Vaa-+ t1_ '\VaJ + l

b)

v X-

1 +

c) fa: R-+ R, f(x)

8. Fara a calcula radica lii, sli se gaseasca care di!ltre numerele urmatoare cste ma i mare :

V 5r625;

Vx -

2!Y t.Vs; c)

t.r2.

15. Sii se

a~e ze

a)

V 2 + l/2

+ Vt2s ;

V2 + r25o - r6s6- ri6;

V-i - 2V3); d) (lis- 3l/2 +V10)

1 + v2

31

e)
2

h)

+ V2 -V6

Vva-t/b

V Va+V-,;

= Vx-

2.

b) / 2 : R-+ R , ( 2(x) =

; r)

c)

u_nde a, o
12
3 + v2 - ~~s

1
5

+ ~12 ;

d) 1

g) 2 -

15
--

~i

a2

'\vI a + v2a

2 -

ya

+ V a2 - ~ 2

compu~i) :

v-I a- II

'\

a2 -

ya -

V a2 2

b slnt numere reale nenegative.

17. Folosind formulele radicalilor

ra + V7

a)

VS+ii/6;

b)

e)

V x - V xz -

y2.

v2 + v-a - vs;

r x - 2;

V a- V b =

1
.;
r25 - r2'*

0.

,Va; V4.

b)

11. Sa se rat.ionalizeze numltorii fractiilor:

b)

v-x:-1;

- vV a+
b=

(v'-2+Vt,6+aVo,t.) .

V2 ;

X+ V6+ vx2 =

16. Sa se demonstreze ident itlitile (formulele radicalilor.

c) ( 2113 - 3V2 + l/6) (l/6-

1 -

10. Sa se calculeze:

a)

+ 1 = 0; - m)

(~f3; (~t; (~fT

e) t;l/2 ;

!!._- 1

.a) l/5o- sVs + V2

v X-1 + 1 = v~ +V X+ 8;

In ordine cresclitoare numerele:

~~~ " ~~-~;

2+
2 - v2

v X- 3

2+

a) f1 : [1, oo)-+ R, f1(x)

a) 2Va sau aV2; b ) sV7.sau sV3; c) art.-sau

c)

14. Sa se construiascli graficele functiilor:

7. Sa se simplifice expresiile :

a)

v X- 3 =.X- 3;

V2x+1 =2Vx-Vx -3;.g) V1 +x V x 2 + 24=x+1 ;

h) v a +X + v-a=x = V2a ; i) v X- 3- Vx+3 = 2- l/10;
j) Vt+ax=x+V1-ax; k)rx + 45- rx -16=1 ;

~v-' 1s/- " 1625

( -5)4; V a 4 ; V ""256';

b)

f)

6. Sa se simplifice expresiile:
10 r.:;

VX+l = 2 ;

d) V7-Vx-3 = 2; e)l/-4-x+V-s=t="X=3;

6. Sa se calculeze:

v1732 -

- - - - (x > 0, y > 0, x of= y).

x -y

Vx-Vy

:J'z _ yz

13. Sli se rezolve ecuatiile:

4, Sil se gaseasca valorile l ui :c, pentru care stnt definite expresiile:

-aao
v-;;
(a > 0);

ra- 21("-;; 3

f(x)

a)

a7

+ x -1)2

2. Sa se efectucze suma:
3. Sii

!_

i) 3 ti'U
6
-a- + a

se gll.seascii. radicalii:

compu~i

V6 - VW;

18. Sli se demonst!'eze eli, pentru 1

sli se transforme expresiile:

c) V10-2l/21 ;

x ~ 2,

v X+ 2V X- + v X- 2V X
1

d) v9 - l/45 ;

- 1 = :.! .

123

14;

,,

..
penll'll .r

~:

20,

29. Sa se ralculeze:
CAPITOLUL VI

\JUMERE COMPLEXE
dacil. se da d\:

Prin introducerea numere'lor reale se pot exprima rezultatele oricaror

masuratori, dar problema solu~iilor ecua~iilor de orice tip, cu coeficien~i
reali, nu este rezolvata. Ecua~ii simple ca x 2
1 = 0, x 2
~ 1 = 0 nu
au solu~ii in mul~imea R a numerelor reale. De aceea, se pune in mod necesar
problema extinderii in continuare a no~iunii de numar. Aceastii extindere
conduce la no~iunea de numiir complex. Vom ariita la sfir~itul acestui capitol cii mul~imea numerelor complexe este suficient de larga, inctt orice ecua~ie
de gr.a dul al doilea cu coeficien~i reali sa aibii solu~ii in aceastii mul~ime.
Numerele complexe nu reprezinta rezultatul unor masuratori ~i de aceea
teoria numerelor complexe are un caracter mai abstract, mai formal decit
teoria numerelor reale. Remarcam ca in pofida acestui grad de abstractizare
a no~iunilor, teoria numerelor complexe, prin implica~iile sale, are multiple
. aplica~i i practice (de exemplu, in: mecanica, electrotehnicii, fizica atomic a

21. !:ill

SC:'

arate ca, pentru orice

a>

0,

b>

-vabc a+ 4

0, c > 0 ~i

VabC ~ 2

v~

Vabc >
I

=Va

2, are loc ldentilatea

+ +

~. a.).

1 .. MULTIMEA NUMERELOR COMPLEX~

1.1. Definirea numerefor complexe

la

Prezentam acum construc~ia mul~imii numere]or complexe, plecind de

R a numerelor reale.
Fie produsul cartezian

mul~imea

R = {(a, b) I a, b E. R },

adica mul~imea perechilor ordonat e de numere reale.

Preciziim ca, douii perechi (a, b) i (a ' , b') sint egale dacii i numai daca
a= a' i lJ = b'. Astfel egalitatea (a, b)= (a', b') este echivalentii cu doua
egalitati de numere reale: a = a' i b = b'.
DeJinim pe mul~imea R X R dou ii opera~ii algebrice: adunarea ~i tnmultirea.
125

-~

\.

Dacii 'z =(a, b)

~i

z' =(a', b')

+ z' =

apar~in mul~i.mii R .x R,
(a

atun ci defi nim:

+ a', b + b').

(1)

z + z'

+ a'b).

(2)

Elementul (aa' _:. bb', ab' + a'b) se numete produsul dintre z ~i z', iar opera~ia prin care oricaror elemente z i z' din mul~imea R X R se asociazii produsul lor, se numete inmulfire.
1)

(2- 3, -1

(2, ~1) (-3,1) = (2 . (-3)- (-1) 1,2 . 1

(z

+ 1) =

(-(?

+ 1,2 + 3) =

De fin it i e. Fiecare element al multimii R x R, pe care sint definite cele

doua operatii precedente (1) ~i (2), se nume~te numiir complex.

(a, 0)

este evident o func~ie bijectiva de Ia multimea R a numerelo r reale in s ubmultimea R' a lui C.
_
. Mai~ mult, operatiile de adunare i inmul~ire a numerelor complexe care
apar~in mul~imii R' se transcriu astfel:

12f\

+ (0, 0)

= (a

+ 0, b + 0)

= (a, b) = z.

+z =

z.

+ (-z) =

(-

z)

+z=

0.

lntr-adevlir, dacli z =(a, b), atunci -z =(-a, -b), deoarece

z

+ (-z) =(a, b) +

(.,..a, -b)= (a + (-a), b + (-b)) = {0, 0) = 0.

Conform proprieta~ii 1 avem, de asemenea, (-z)

De exempl u:

+z =

0.

daca z1 = (2, 3), atunci -z1 = (-2, -3),

dacli z2 = (-1 , 1), atunci - z 2 = (1, -1).
Observatie. D~ca z ~i z' stnt numere complexe, suma z + (- z' ) se noteazli, simpl u
prin z - z' ~i se nume~te diferenJa dintre z ~i z' . Operatia prin care oricaror d ouli numere
complexe z ~i z' se asociazli diferenta lor se nume:;;te scadere.
Daca z =(a, 'b) ~i z' = (a', b'), alunci avem formula;

z - z'

A~adar punem (a, 0) =a. ln particulat, numerele complexe (0, 0) i (1, 0)

1.

(a, b)

(a, O)(a', 0) = (aa', 0).

~i

+0=

4o Orice numar complex are un opus, adica oricare ar fi z din C exista

un numar complex, notat cu -z, astfel incit

(a, 0) +(a', 0) =(a + a', 0);

Acest e rela~ii arata ca ad11narea i inmultirea pe R' se fac dupa aceleai

t'eguli oa adunarea i inmultirea numere.lor reale. Din acest motiv rezulta
ca R' are aoeleai' proprietiiti aritmetice ca multimea R a numerelor reale.
Aoest fapt, permite sa identificam numarul complex (a, 0) cu numarul real
a. Praotio, aceasta identificare revine la a inlocui numarul complex (a, 0)
c u numarul real a i invers.

z.

Dar dupa proprietatea J, avem de asemenea 0

Functia de la R la R' definita prin

-+

+0 = 0 +z =

este element neutru

!nLI-ade~ar, dacli z = (a, b), atunci cum 0 es te elemen t neutru penlru adu narea numerelor rea le, avem

{(a, 0) I a E R}.

.a

+ z') + z" = z + (z' + z") . .

3o Element neutru. Numarul complex _0 = (0 , 0)

pentru adunare adica oricare ar fi z din C av em

Se noteaza cu C multimea numerelor complexe_.

Fie submultimea lui C:
=

z" din C, a vem

lntr-adevlir, dacli z = (a, b), z' = (a', b') ~i z" = (a",, b"), a lun ci avem (z + z' ) +
b ) + (a', b')] + (a", b") = (a+ a', b + b' ) + (a11 , b") = ((a + a') + a",
(b + b') + b"). Analog avem z + (z' + z") = (a+ (a'+ a") , b + (b' + b11 )). Cum tnsa
adunarea numerelor r eale este asociativli avem (a + a') + a 11 = a + (a' + a") ~i
(b + b') + b" = b + (b' + b"). Deci (z + z') + z" = z + (z' + z") .

(-1, 0),

+ (-1) (-3)) =

~i

+ z" =[(a,

= (-5, 5).

sint n u merelP reale 0

2o Adunarea este asociati"ii, adica oricare a r fi z, z'

De exemp lu :

R'

+ z.

z' din C, a vern

zz' = (aa ' - bb', ab'

+ (-3,

z'

~i

!nt~-adevi:ir, dacli z = (a, b) ~i z' = (a', b'), atunci avem z + z' = (a , b) + (a' , b' ) =
(a+ a', b + b'). Analog avem z ' + z = (a' + a, b' + b). Cum tnsl1 adunarea
nume'relor reale este comutativli avem a + a' = a' + a ~i b + b' = b' + b. Deci
(a + fl', b + b') = (a' + a, b' + b), adicli z + z' = z' + z.

De asemenea, definim:

(2, - 1)

adunarll numerelor complexe

1 Aduna rea este comutati"ii, adica oricare ar fi z

Elementul (a
a', b
b') se nume~te suma dintre z i z', iar opera~ia prin
care oriciiror elem~nte z i z' din mul~imea R X R se asociaza suma lor, se
numete adunare.

Iii

Proprleta~lle

1.2.

( 3~

(a. - a', b - b'),

De exemiJlu: dac;1 z = (~. - 5) !?i z' = (-3, 1). atl iO l' i

(i, - 5) T L- (-:1, 1)) = (2 , - 5) + (~ . - 1l = (5. - 6),

: -

z1 = z

+ (~i) =
t 21

I
I


1.3. Proprleta~lle inmul~lr ll numerelor complexe

Dcci
z-1 = ( - - a - ,
b1

a +

1o lnmul~irea este comutatiw'i, adica oricare ar fi z ~i z' din C, avem:

zz' = z'z.

parfirii lui z' la z (z

(zz')z" = z(z'z").

3o Element neutru. Numarul complex 1 = (1, 0) este element neutru

p~ntru Jnmul~ire, adica oricare ar fi z din C avem
z . 1 = 1. z = z.
1nlr-adevar, dadl z = U!_, b) atunci cum 1 este element neutru pentru lnmulprea
numerelor. real e, avem
z 1 = (a, b) {1 , 0) == {a, b) = z .
Dupii proprletatea 1 avem, de asemenea, 1 z = z.

se

nume~te

citul fm-

=F 0).

+ bb'
a2 + bz '

~ _ (aa'

z -

ab' - a'b)
a2 + ba

(4)

1) daca z = (2, - 1) atunci z-1 = ; = {

~ 1)

= (~ ,

1).

2) daca z = (2, - 1) l?i . z' = (1 , -1), atunci

+ (-1) (- 1) , 2 (-1) -1( -1)) =

4+1
4+1
=(2 : 1 , -\+1)=(: ~1)

z'z-1 = ~ = (21
z

5. lnmultirea este distributiva fatd de adunare, adica oricare ar fi z, z' ~i

z" din C, au loc rela.~iilc:
z(z' + z") ..:..... zz' + zz"
(z

+ z')z" .= :.z" + z'z" .

fntr-adevar, dacli 'z = (a , b) , z' = {a' , b') ~~ z" = (a", b"), alunci z(z' + z")=(a, b)
b") = (a(a' + a") - b{b' + b"), a(b' +b") +
[(a', b' ) + (a", b")] = (a, b) (a'+ a", b'
+ (a' + a")b) = (aa' + aa" - bb' :- bb", ab' + ab" + a'b + a"b). Pe de alta parte,
avem zz' + zz" = (a, b) (a', b') + (a, b) (a", b") = (aa' - bb', al/ + a'b) + (aa" - bb",
ab" + a"b) = (aa' - bb' + aa" - bb", ab' + a'b + ab" + a"b). Avlnd In vedere comutativitatea adunlirii numerelor reale,rezuWi ca expresiile lui z(z' + z") ~i zz' + zz"
slnt aceleal?i; deci z{z' + z") = zz' + zz".
Analog, se demonstreaza cea de a doua relatie pe care o llislim ca exercitiu.

4 Orice numar complex diferit de 0 are un inCJers, adica oricare ar fi

~ =F 0 exista un numar complex, notat cu z-1, astfel incit
zz-1 = z-1z = 1.
Fie z = {a, b) difcrit de {0, 0), adica eel pu~in 1,\.l).a din componentele a sau b este
nenulii, a lt fel spus; a2 + b~ =F 0. Daca {x, y) este un numar complex astfel lncit
(a, b) {x, y) = (1, O), atunci
ay) = (1, 0).
(ax - by, bx
De aici rezul Ul.:
ax- by = 1,

+ ay =

~ ~~

Dacl1 z' = (a', b')

Exemple:

lntr-adevar, daca z = (a, b), z' = (a', b' ) ~i z" = (a", b"), atunci (zz') z" = [{aa' - bb', ab' + a' b)] (a", b") = ((aa'- bb')a" - (ab' + a'bW, (aa' - bb')b" + a"(ab' +
+ a'b)) = (aa'a" - bb'a" - ab'b"- a'bb", aa'b"- bb'b + a"ab' + a"a'b). Analog,
avem z(z'z") = (aa'a" - ab'b" - ba'b" - ba"b', aa' b" + aa"b' + a'a"b - b'b"b).
Avind tn vedere comutativitatea adunarii ~i tnmultirii numerelor r eale, r ezulta ca
expresiile lui {zz')z" ~i z{z'z") slnt acelea~i; deci {zz')z" = z{z'z").

Obserllafia 2. Sa observlim ca numlirul complex {0, 1) are proprietatea (0, 1) {0, 1) =

= {-1, o) = -1. Rezulta deci ca (0,1) este o radacina a ecuatiei x 1 + 1 = o. Al?adar,
aceasta ecuatie are solutii In multimea numerelol' complexe, ceea ce nu era posibilln multimea numerelor reale.

0.

2. FORMA

Rez.olvlrid sislemul , sc ob(.ine:

nota~ia _.!_ .

z'
Citul- este definit de formula:
z

2. Inmul~irea este asociatiCJa, adica oricare ar fi z, z' i z'( din C, avem

x=---, y
a2 + bz

uneori

este un alt numar complex, atunci z'z-1 se noteaza tnca prin

lntr-adevar, daca z = (a, b) l?i z' =(a', b'), atunci zz' = (a, b) (a', b' ) = (aa'- bb',
ab' + a'b). Analog, avem z'z = (a'a - b'b, a'b + ab' ). Cum adunarea ~i lnmul~irea
numerelor reale slnt operatii comutative, avem aa' - bb' = a'a- b'b l?i ab' + a'b =
ab'.
= a'b
Deci zz' = z'z.

bx

folos~~te

Obser11a#a 1. fn loc de z-1 (z =F 0), se

ALGEBRICA A NUMERELOR COMPLEXE

~b

= - --.
a2 + b2

Dupa proprielatea t avetn, de asemenea,

2.1. Nota.tia z = (a, b), introdusa pentru num.erele complexe, nu este

prea com.oda in calculele cu numere complexe. De aceea, de obicei, se folo se~te o alta scriere a rtumerelor complexe. Convenim sa notam numarul com-

(x , y) (a, b) = (I , 0) .

129
128

9 - MatematlcA-algebrA , cl. a IX-a

plex (0, 1) prin i. Atunci, dupa regulile de adunare ~i tnmul~ire a numerelor

complexe, avem:
I

(a, b)

I'

(a, 0)

+ (0, b) =

(a, 0)

+ (b, 0) (0, 1).

Deoarece (a, 0) ~i (b, 0) se identificii cu a respectiv b, iar (0, 1) s-a notat

cu i, atunci aceastii scriere se reprezinta sub forma .

2.2. Numere complexe conjugate

Daca z = a + bi este un numar complex, a.tunci numarul a - bi, notat
prin !t (adica z barat) sau a + bi se numete conjugatul sau. Evident. conjugatul lui !t este z. De a.ceea, numerele complexe z i z se numesc conjugate.
Daca a este un numar real oarecara, atunci
a = a + Oi =

(a, b) = a+ bi.
Acea~tii

expresie se

nume~te

forma algebricd a numarului complex (a, b).

De exemplu:

+ (- - 1)i =
+ 0 i = 1;
0 + (-5)i =

{2, -1) = 2
(1, 0) = 1

{0, -5) =

2- i;
- 5i.

ln continua~e vom scrie numerele complexe sub forma l9r algebrica.

Numiirul complex i se nume~te unitate imaginard. Numerele de forma bi,
cu b numar real, se numesc imaginare. Daca numarul complex z se scrie sub
forma z =a + bi, atunci a se nume~te partea reald, iar bi par tea imaginard a
'
numiirului z. Numiirul b se numete coeficientul pdrfii imaginare*.
De exernplu. pentru numl!.rul complex 4 + 5i, partea reall!. este 4, iar partea irnagi. narli. 5i ; coeficientul partii imaginare este egal cu 5. Pentru nurnli.rul -2i, par tea reall!.
este o, cea imaginara -2i, iar coeficientul pl!.rtii irnaginare este -2. P.entru numarul 3, partea reala este 3, cea irnaginarl!. cste 0 i = 0, iar coeficientul partii imaginare
este ega! cu 0.
It

Reluiim mai jos adumirea ~i inmul~ir~a a douii numere complexe reprezentate sub forma lor algebricii. Astfel:

(a + bi) (a'+ b'i)

(2')

(aa' - bb') + (ab' + a'b)i.

Deci, suma a doud numere complexe este un numdr complex a cdrui parte
reald, respecti" imaginard, este suma pdrfilor reale, respectifJ imaginare, ale
numerelor date.
Formula (2') care dii inmul~irea a douii numere complexe este mai greu
de re~inut i chiar de formulat. Observiim insii cii, dacii z = a + bi i z' =
= a' + b'i sint numere complexe, atunci. avind in vedere proprieta~ile opera~iilor pe C rezulta:
(a + b1) (a' + b'i)

aa' + (ab' + a'b)i + bb'i

Dar, inlocuind i 2 = - 1 in ultima

rela~ie,

se

ob~ine

Pentru un numl!.r complex z = a + bi se noteaz!i, uneori, a

,real de z" ~i b = Im(z), care se cite~te ,imaginar de z".

130
II'

2o Oricare ar fi numerele complexe z i z' avem

lntr-adevar, qaca z = a + bi

z+Z' =

~i

numerele reale ($i

stnt numere reale.

+ z' = z + z',
zz' =

bi este un numar
unde b = 0. Deci

zz'.

z' = a' + b'i, atunci

(b + b')i = (a +a' ) - (b + b')i =

(a + a')
= (a - bi) + (a' - b'i) = z + z';

zz' = (aa' - bb') + (ab' + a 'b)i = (aa' - bb') - (ab' + a'b)i =

= (a- bi) (a' -

b'i)

= zz'.

Formulele (3) ~i (4), aplicate numerelor complexe scrise sub forma algebrica, dau rela~iile:
(3')
(a + bi) - (a' + b'i) = (a - a') + (b - b')i
a'
a

Pentru

rel a~ia

+ b'i =
+ bi

aa'
a 11

+ bb'
+b
11

+ ab' a2

a'b

+b

i.

(4')

....

(3' ) se poate da o regula analoaga celei date pentru adu-

nare. Observam, de asemenea, ca (4') rezulta daca amplificiim frac~ia a' + ~'i

a+

b1

p.ri_n conjugatul numitorului, care este a - bi.

In particular, a~a se poate proceda i pentru aflarea inversului unui numar
compJex. l ntr-adevar, daca a' + b'i = 1 fji a + bi :F 0, atunci

formula (2').

= Re(z), care se

= ii,

~i deci a este egal cu conjugatul sau, Mai mult, daca a +

complex, astfel incit a + bi = a - bi, atunci b = - b, de
a + bi = a + Oi = a este un numar real.
Astfel, am aratat cii: dintre toate numerele complexe,
numai ele) snt egale cu conjugatele lor.
A vem urmatoarele proprieta~i:
1o Suma ~i produsul a doua numere complexe conjugate
lntr-adevar, z + z = (a + bi) + (a- bi) _2a ~i
zz = (a + bi) (a - bi) = a2 + b2.

(1')

(a+ bi) +(a'+ b'i) = (a + a')+ (b + b')i;

-a - Oi

cite~te

-- =

+ bi

.
b
a
a - bi
a - bi
-2 - - 2 - 1.
= 2-- 2 = 2
a + b2
a +b
a +b
(a + bi) (a - bi)

131

Exemple:
7- i
(7. - i) (3 - i)
1
) a + i = (3 + i) (3 - i)
2 ~ 3i
) 2 +i
i!

3) _1_
1
i

(2 + 3i) (2 - i) ""'
(2 + i) (2 - i)

=
(1

1- i
i) {1 - i)

De exemplu,

,
21 - 7i- 3i- i
20- 10i _
...
2
9+1
10
- I,

+ 6i + 3 =
(t + 1

2i

(t -

=1-

1+

i
1

c::

'

j25

+ (tj = 2 + ~ i;
5

.5

2.3. Modulul unui numar complex

Modulul unui nllll}.ar complex z = a

+ bi se define~te

ca fiind numiirul

a 2 + b2 ~i se noteaza prin I z I = la + bi I
Modulul unui numar complex z =a+ bi este 1ntotdeauna pozitiv, el
fiind bgal cu zero daca i numai da.ca a = b = 0.

real

+ 3i I = t/1 + 9 = t/1 0, I -1 l2i I= I o + 2i I= t/o + 4 = 2,. I 4 I =

E:temple: 11

i I = t/1

I4

+1=

Daca z i z' sint doua numere complexe, atunci

1o
.1 zz' I = I z I I z' I;
2
I z' I - I z I ~ I z' + z I ~ I z' I + I z
Sa demonstram prima rela~ie. Intr-adevar daca

z= a

+ bi
=

t/2.

+ oi I= t/i6 + o =

4.

t.

i z' = a' + b'i, atunci I zz' I = I (aa' - bb') + (_ab' + a'b)i I =

V(aa'- bb') 2 + (ab' + a'b)2 = V(t;z2 + b2 ) (a'2 + b'2 ) =

Va 2 +b2 Va' 2 +b'2 =

j4.0+1

j'H2
j4-7+3

(ii)O j

1j

= i,

(i')' j2 = 1 (-l ) = -1,

= (i')?j3 = 1 ( -i) = -i.

3 REPREZ ENTAREA GEOMETRICA A NUMERELOR COMPl F.XE

.!. -..!.. i.
2

pa =
j31 =

3.1. Amintim oa numerele reale &.e pot reprezenta prin punctele unei
axe. Mai precis, fie d o axa pe care fixam o origine 0 i o unitate de masuri\.
Daca.' asociem fiecarui punct al dreptei d abscisa sa, se ob~ine o func~ie bijectiva de la punctele acestei drepte in mu1timea numerelor rea1e.
Un numiir complex,z = a + bi, este dete~minat prin doua numere real !:'
a i b. De aceea este natural ca sa reprezentiim geometric-numerele complex "
prin punctele unui plan.
Fie pentru aceasta un pian 1t in care ne fixam un sistem de axe ortogonale xOy. Fiecarui nurnar complex z = a + bi, i se asociazii punctul M d e
coordonate (a, b) (fig. Vl.1).
Punctul M se numete imaginea geometricd-a numaru1ui complex a + bi ,
iar numarul a + bi se numete afixul punctului M.
Din teorema lui Pitagora, aplicata in triunghiuJ dreptunghic 0 M M ', se
deducecaOM = V OJ11'2 + MM' 2 = Va 2 + b2 = I z I Aceasta egalitate n e
aratii cii lungimea segmentului [OM] este modulul numarului complex
z =a+ bi.
y

lz li z' I

A doua rela~ie o lasam ca exerci~iu. Noi 1nsa o vom demonstra in paragraful urmator pe cale vectoriala.

-T:

~?
b

J
2 M1

,..,,._L
1,

I
I

2.4. Puteri le numarulul

X'

M'

I
!I
It

.,

132

:
I

M.

X'

::

Conform observa~iei 2 din paragraful 1.3 avem i 2 = - 1. Atunci se

deduce succesiv:
D
j3 = j2j = (-1)i = -i.
j4 = j3j = (.:...i)i = 1.
In general,_fie n un numar natural oarecare. Atunci numiirul n se gasete
tntr-una (i numai intr-una) din urmatoarele situa~ii:
.1o n = 4k (k, numar natural) i deci in = i 41t = (i4 )1t = 1" = 1;
2 n = 4l 1 (l, nUIIiar natural) ~i deci in = i 41+I = i 41 i = 1 i = i;
3o n=4p+2 (p, numar natural) i deci in=i4 PH=i 4P i 2 = 1(-1) = -~;
4o n = 4q + 3 (q, numar natural) i deci in= i'q+ 3 =i4q i3 = 1 (-i) = -1.
j.adar, puterile ou exponent natural ale lui i stnt elementele mul~imii {-1,
1, -i, i}.
.

;M,
I

(a,b}

-1 0

Fig. Vl.2

Fig. Vl.l
Exemple. Numerelor complexe 1

3i, -1

+ i,

2i

2i, 3

+ Oi,

Ji se aso-

cina respectiv punctele M 1 (1, 3), M 2 (-1, 1), M 3 (0, 2), M 4 (3, 0) (fig. VI.2) .
Avem OM1 = 11 + 3i I = t/10, OM2 = I- 1 - i I = t/2," OM~ = l 2i I = 2,
OM4 = 13 I= 3.

Asocierea

z= a

+ bi __.

M(a, b)

este o func~ie bijectiva de la multimea numerelor complexe Ia punctele planului 11:. Prin aceasta func~ie, mul~imii numerelor reale ti corespunde axa x'x,

133

iar multimii numerelor imaginare ii corespunde axa y'y. De aceea axa x'x se
nume~te axa reala, iar axa y'y axa imaginara. Planul ale carui puncte se identi fica cu numerele complexe prin func~ia bijectivii definita mai inainte se
nume~te planul complex.
3 .2. lnterpretarea geometrica a adunarli

~I

scaderll numerelor complexe

Numerele complexe au ~i o alta i'nterpretare

.

geometrica. Sa asociem

fiecarui punct M al planului 7t vectorul 0 M, care are originea in 0 ~i .capatul

in punctul M. Aceasta asociere este evident o functie bijectiva de la mulyimea
numerelor complexe in mul~imea vectorilor care au originea in 0(0, 0). Astfel

.
fiecare numiir complex
a
bi poate fi reprezentat geometric ca vectorul 0 M
unde Mare coordonatele (a, b). Se spune ca (a, b) sint coordonatele vectorului

Observiim, de asemenea, cii opusul numiiruJui a

(a

+ bi) + (a' + b'i) =

(a

+
+ +

I z I,

OM'=

I z' I,

OD

b)i.

= I z' - z I

OM' -

< OS

1.

Dar cum MS = OM' lji MM' = OD, rezulta:

~

I z' + z I ~ I z' I + I z I,

I z' I - I z I < I z' - z I < I z' I + I z I

Observatie. Definitia produsului numerelor complexe are o interprelare geometri c ~
mai pu~in simpll1 . Aceasta se va face Ia geometrie,cu ajutorul reprezcnt11.rii trigonometrice
a numerelor complexe.
~,

... M(a,b)

X'

I
I
I

I
I
I

+-+----

I
I
I

I
I

I
I

+z

~ MS

yl

I z'

+ OM,
OM< MM' < OM' + OM.

MS - OM

M'ia;b')

~i OS=

Rela~iile dintre laturi in triunghiurile 0 MS ~i 0 M M' dau respectiv:

I z' I - I z I

iar vectotul OM' are coordonatele (a', b'), atunci CJectorul OS (S fiind al patrulea virf al paralelogramului, care are celelalte trei virfuri respectiv M, 0 ~i M')
are coordonatele (a
a', b
b'). Acest vector corespunde numarului complex (a
a')
(b
b')i care este suma dintre a
bi ~i a'
b'i.

+ (b' -

z ' - z = (a' - a)

Avem OM=

Este cunoscut ca la adunarea vectorilor coordonatele corespunziitoare

+ (-

lji vectorul OD corespunde diferen~ei

+ a') + (b + b')i.

lor se ad una. De aceea dacii vectorul 0 M (fig. Vl.3) are coordonatele (a, b),

este -a -bi,

este reprezentat prin vectorul 0 M 11 unde M 1 este simetricul punctului

M(a, b) fa~a de origine (fig. VI.5). Astfel se deduce u~or interpretarea geometrica a scaderii a douii numere complexe.
Cum z' -z = z'
z), avind in vedere interpretarea geometricii
a adunarii numerelor complexe,rezulta ca Dare coordonatele (a'- a, b' - b)

O M.

Reprezentarea numerelor complexe cu ajutorul vectorilor ne da o interpretare simpla a adunarii numerelor. complexe:

+ bi, care

-4M~a. b)

Y'l

Fig. VI.5

Fig. V\,6

y!
Fig. VU

Fig. Vl.3

--

Exemplu. Fie numerele complexe z1 =- 3

pl'in Vtlctorii OM1 9i OM2 unde: M 1 (3, 2)

+ z2 =

~i

+ 2i

~i z 2 = 1

+ 3i, reprezentate In

.
M 2 (1, 3) (fig. VI.4).
Atunci suma

(3 + 2i) + (1 + 3i) = 4 + 5i este reprezJntatlt In plan

M 3 este punctu l de coordonate (4, 5).

134

3.3. lnterpretarea geometrica a numerelor complexe conjugate

.
prm

Zn

plan

= z1 +

vectorul OM3 unde

Daoa M este imaginea. geometrioa a. numiirului complex a

bi (fig. Vl.6),
a.tunci simetrioul M' aJ lui M fayii de axa rea.lii este imaginea geometrioa a
conjugatului sau, a - bi.
135

Observam, de asemenea, cii numerele

complexe de modul egal cu r se reprezinta
lo plan prin punctele cercului cu centrul in
origine ~i de raza egala cu r.
D e .exemp 1u, numerele:

1/

_ t/2 i

2'

V2 + 112 i
2

2'

Fig. VI.?

t/2 + V2
. V2
21,
-2 -

- (/2_
2

t/2 i

In capitolul I, am rezolvat ecua~ia de gradul al doilea cu coeficienti 'eali,

ln cazul in care discriminantul siiu este pozitiv sau nul. Am ariitat astfel cii
riidacinile ecua~iei
axz + bx + c = 0, a '# 0,
-

4ac ~ 0, sint date de formulele:

-b Vb2 2a

Xx,z =

4ac

In acest caz radiicinile ecuatiei sint numere reale.

1. S'a rezolviim acum ecuatia
ax2 + bx + c = 0, a '# 0,
ln cazul in care 6. = b2 - 4ac' < 0.
Stirn cii ecua~ia ax 2 + bx + c = 0 se mai poate scrie i sub forma:
(

+ ~)' 2a

bz - 4ac =

2. Formarea ecuatiei de gradul al doilea ctnd se cunosc rddacinile.

Fie x1 i x2 numere complexe date. Pentru ca ele sa fie radacinile unei
ecua~ii de gradul a.l doilea. cu coeficienti rea.li, trebuie ca x 1 ~i x 2 sa fie, conjugate. Deci x 1 =a+ bi ~i x 2 =a- bi. Atunci
x1

aX2

0.

. de unde
X

2a

2a

2a

'

2a

Deducem de aici ca, n acest caz, rddacinile ecuatiei de gradul al do ilea stnt:
X1

136

-b

+ i V4ac- b1
2a

~i Xz

+ bX + c =

a(X - x 1 ) (X - x 2 ) = (aX- ax 1 ) (X -

Exemple. 1) S!i se rezolve ecuatia:

x 11 + x
Avern 6

2a

2a-

+b

1-

4= - 3

< 0. Alunci

+ 1=

- b - i V4ac- b2
2a

X 2).

x1

0.

= - 1 +iVa
2

l?l Xz =

2) Sli se g!iseasc!i ecua~ia de gradul al doilea care are r!id!icinile x 1

(x+~ + iV- t!.)(x + ~- lV~) = 0

+ b + iV~ = Osau + b iV-t!. = 0
2a

2a ~i x 1x 2 = a2

Deci orice trinom de gradul al doilea cu coeficien~i reali se descompune

in produs de polinoame de gradul intii cu coeficienti complec~i. Din PflP I,
2.4 rezulta ca in cazul b2 - 4ac ~ 0 ~i numai in acest caz, trinomul de gradul al doilea se desc~mpune in produs de factori de gradul intii cu coeficienti
reali.

V3 + i.

+4 =
2a

+ x2 =

Ecuatia de gra.dul al doilea care are ca radiicini pe x 1 ~i x2 va fi x2 + px +

+ q = 0, unde -p = x 1 + x 2 = 2a, iar q = x 1 x 2 = a 2 + b2
Deci, ecua~ia x 2 - 2ax + a 2 + b2 = 0 are ca riidacini numerele complexe: a+ bi ~i a- bi.
3. Descompunerea trinomului de gradul al doilea cu coeficienti reali Zn
produs de polino.a me de gradul Znti.
Fie trinomul aX 2 + bX + c, a '# 0, cu a, b, c numere reale. Daca x 1 ~i
x 2 sint riidacinile ecuatiei ax2 + bx + c = 0, atunci un rationament analog
celui fiicut in cap. I, 2.4, pentru cazul b2 - 4ac ~ 0, dii

Cum 6. = b2 - 4ac < 0, atunci- 6. = 4ac- b2 >0.

ln mul~imea numerelor complexe ecua~ia se poate scrw astfel:

sau

+ x2 = - -ba ,
c

4a2

(x +:ar-C~~{= o

xlx2 = - .
a

a l Cllror

2'

4. REZOLVAREA ECUATIEI DE GRADUL AL DOILEA CU

COEFICI ENTI REALI

pentru 6. = b2

Xx

modul este egal cu 1 se g!isesc pe cercul cu

centrul tn origine l?i de raz!i unitate (punctele
M 1 , Mh M 3 , Me) (fig. VI.?).

A~adar, daca 6. < 0 radacinile ecua~iei ax 2

bx
c = 0, a r1: 0 sint
numerr. complexe conjugate.
Relatiile lui Viete sint evident acelea~i ca in cazul cind 6. ~ 0, adica

Avern x 1

+x

-t-iV3 .
2

= V3 -

= 2 V3 l?i x 1 x 2 = 4. Deci ecuatia ciiutat!i este x 2

i ~i x 2

2 V3x

0.

3) Sli se descompunii In factori de gradullntii trinomul X 2 - 2X

R!id!icinile ecua t.iei x 2 - 2x
10 = 0 stn t:
x 1 = 1 + 3i ~i x 1 = 1 - 3i.
Atnnci X 1 - 2X
10 = (X- 1 - 3i) (X- 1
3i).

+ 10.

Aplicatie. Descompunerea trinomului In factori de gradul tntli se fol osc~te Ia simpli

fica rca frac~iilor. Daci\ printre factorii numaratorului l?i ai numitorului slnt lrinoame de
gradul al doilea, le descompunem tn factori de gradul tntti ca Ia pet. 3 ~i apoi factorii co-
muni Ia numlirl'ltor l?i la numitor se pot simplifica.

137

Exemple. 1) Sl!. se simplifice frac~ia:

~. 7, Si1 se giiseascll. valorile reate ale lu i m astrel tnct t numi1rul 3i

xz +2 lOX- 11

X 2 + 10X- "11

(X - 1) (X+ 11)
X+ 11
-5X2 +7X-2= (X-1) (- 5X+2)= -5X+2

")

X + 1
X 3 + (1 - i)X2 - iX

a) 3 + 5i; b) 4- i;

c) (- 3y +

~+
1- j

~i

a)

y din ecuatiile:

xi)-(- 8x + 5yi) = - 2 + 12i;

y 1 +

= l -

12X 2

3i .
d)

2- i I

c)

l+it/~ ~d) aVb+bt/~i.

1 - i V3,

t/ 1 + a -

qh -

c+ ~ V7r + c-~ V'r .

va:- at/b i.
a

X 2 +X

t/ 2 + 1

f)

X2
X2

+ 3iX- 2
+ iX + 2

t/a + t/b

i (a, b fiind nu mere rcale

2; d ) x 3 = -5; e) x'

~i pozitive).

16; f) x 4 = - 16;

16. Sa se gaseasca suma tuturor r!l.d!i.cinilot: ecuatiilor:

t/ 1 - a - it/ 1 + a'

a) x 3 = -4 ; b) x 4 = 4.

17. Sa se gli.seasca produsul tuturor rli.d!icinilor ecuatiilor:

a) x 3 = 6; b) x 4 = -7.
'
18. Sa se arate eli pli.tratul unui numli.r complex z = a + bi este r eal dacli. ~i numai da..:!i.
ori a = 0, ori 'b = 0.

o,

2i - 1

19. Sii se gaseascli. numerele reale x ~i y astfel tnctt

a) {xi - y) 2 = 6 - Si + (x + yi) 2 ;
b) -i

6. Sll. se calculeze:

a) j6 + jlO + jZO + j3o + jto; b) ( -i)a + ( -ipa + (-i)za + ( -i)aa + ( -i)a;

>- 4); d) i iL is. i'- ... p~o; e)...!..

_
jll

f) [i(2- i)]2 ; g) [2i{3- 4i)l2 ; h) jn + in+l

X 2 - X+ 1
e)----
X'+ X 2 + 1'

X 3 - 2X 2 - X + 2
.
X 3 - 3X2 + 2X '

c)

g) x 4 =c - 3; h) 3x 4 = 5.

13 + 41i ; b) 2 + i = _13 + 4i
- 25+25i
3- i
17 - 9i

+ i' + ... + jn (n

b) 12X - X- 1
aX 2 + 5X - 2

15. Sa se rezolvc ecua~iile:

a) xa = 27; b) x 3 = - 27; c) 3x 3

e) -2-5i _ _6_-_7i.
4- i
4+ i

5. 811. se spunll. care sint conjugatele numerelor complexe : 1 + i, 2 - 3i; 5; 4i;

~i sli. se interpreteze geometric.

138

1,
\

a) {3 - i) {2i - 4); b) 32 - ~; o)
1-31

4. Sli. se demonstreze egalitll.tile

j3

1~ Sli. se gli.seascli. ecua~iile de gradul al .doilea cu coeficienti reali, astfel !nett una dinlre
riidacini sli. fie:

f) a - bi _ ib - ai g) t/T+a + it/t=li _ t/'[::"/i + i t/f+(i. '

a + hi

8mX + m 2
mX - m2 '

x + 1

a)2+3i b)~.

c) i + i +

2x- 3y
xy = 1.

a ) 15X 2

8. Si1 se calculeze:

14X + 74.

13. S!l. se simplifice fractiile:

dl (t/2 + 3i) {3- 112 i); e) (t/3 + t/2i) (t/a - t/2 i).

2; b) 4X2 + 4X + 5; c) X 2

x
y = 6,
xy = 45;

a) {

a) (2 + i) (3- 2i); b) (- 6 + i) {5 + 2i); c) (t/2 - i) (/3 + 2i);

1- i ,

xz- 2 X+

12. S!l. se rezolve sistemele:

2. Sli. se calculeze:

6 - i.
3 + 41

c) -2 -2i; d) -4i; e) 5i; f) - 5 - 5i.

(1 + 3i) + (1- 3i) = 2;
(3 - 5i) + (-1 + 3i) = 2 - 2i.

b) (x + 3yi) + _!
2 y + 2xi = 4 + Si ,

a)

d)~+
113 i.
2
2

10. Sli. .se dea interpretarea geometric!l. a formulelor:

a) (5x + 3yi) + (2y - xi) = 3 - i;

h)

-i;

11. Sii se descompun!l. tn factori de gradul lntti trinoamele :

1. Si1 se gll.seascii. numerele reale x

b + ai

~-t/3
i; c)
2
2

D. Sli. se r eprezinte In plan numerele complexe:

xa + xz +

r.v!=pi"'ITII

a) i; b)

.;

Avem _ X 3 + X 2 +X+ 1 _ (X+ 1) (X+ i) (X-i)

X+i
=--
X 8 + (1 - i) X 2 - iXX(X + 1) (X - i)
X

d)

2mi 2 + ( 1 - m)i +

~ 8. Sli. se gli.seascli. toate numerele complexe ale cli.ror p!l.t.rate si1 fie :

Descompuntnd In 'factori numll.rii.torul ~i numitorul, obtinem:

,,

+ 5 si1 fie: ~) real; b) imaginar; c) nenul.

-5X +?X- 2

2) ::iii se simplifice rractia

jn+a + in+a, n eN.

iU

+-i + -1
y

=1- - -1

+ -bi

(a~~. b run
d numere Ie reaI e cu a ...,...
--+- 0 ) .

20. Sa se determine perechile (x, y) din plan penlru care:

+~
__i243 '
j75

1
_.

a) lt/x2 +4 + t/y-4il = t/1o; . Y),.4

b) I t/2x + y

+ t/ x

+ 211 i I =

t/3; 2x + y :> 0,

+ 2y

~ 0.

139

21. Sa se rezolve sistemele de ecuatii:

+ y = 33 ; b) { x + y' = 5 ; ) { x xy = 28
xy = - 12.
y
c
xy = 2
+y= 3
Daca a + bi este un numar complex dat, sll se gllseascll numerele 'complexe z
+ iy, astfel tncit z = a + bi.
x

22.

a) {
x

2 -

28. Sa se determine numerele complexe z, care verificll relatia:

z'

+ 3 - 4i =

0.

24. Sa se arate ell pentru ecuatia de gradul a l doilea

2
(XX + ~x + y = 0, cu coeficienti complec~i, rlldacinile sale stnt date de aceea~i formulll. ca ~i In cazul ecuatiei de gradul al.doilea cu coeficienti rea li.

CAPITOLUL VII

PROBLEME RECAPITULATIVE
I . Daca x
3._ (y "#
y

~i

y satisfac rela}ia ax2 + 2bxy

+ cy 2 =

0, sa se determine

0).

2. Daca a, b, c sint laturile unui triunghi oarecare, sa se arate cii

c2 = 0 nu are radacini reale .
c2 - a2)x
(b2
b2x2

ecua~ia

m, astfel incit ecua~ia x 2 - 61 +

m = 0 sa aiba. doua radacini reale dintre care una sa fi e dublul celeilalte.

.g 3. Sa se determine valorile parametrului

4. Sa se determine doua numere nenule, astfel incit suma, prorlusul

diferen}a patratelor lor sa fie egale.

5. Sa se determine legatura dintre radacinile

a = 0.
bx
~i cx2

+ +

ecua~iilor:

ax 2 + bx

+c=

~i

6. Fara a rezolva ecua~ia, sa se gaseasca su:ffia patratelor radacinilor ecua}iei:

II

(x 2 + 2x) 2
Indicatie. Se noteazll y = x 2

5(x2

+ 2x) + 3 =

0.

+ 2x.
~i

numerele reale p

{X E R I X 2
B = {x E R I x 2

+ X + p = 0}
+ qx - 4 =OJ,

7. Sa se determine mul}imile A

~i

~i

q ~tiind ca :

AU B = { -2, -1, 1, 4}.

Indicafie. Se folosesc relatiile dintre radacini ~i coeficienti.

8. Sa se determine parametrul real m, astfel incit

{x E R I mx 2 + (m- 1)x + m
lndicafie. Punem z =

+2 =

0}

n [0, 1] "#

0.

~=--!._, unde 0 ~i 1 slnt capetele intervalului; ob t.i nem ecu.a tia

x-0
in z: (m + 2)z2 - 3(m + 1)z + 3m+ 1 = 0. Fie x 1 , x 2 rlldllcinile ecuatiei In x ~ i zj, z2
radacinile ecuatiei In z. Avem: a) xi e (0, 1) dacll. ~i numai dac11 zi < o, i = 1, 2.
b) xi~ (0, 1) d~;~ca ~i numai daca zi > o, i = t, 2.
Deci problema se reduce Ia studiul semnelor rad11rinilot ecuatiei In z.

141

---

--

- --~

-~

9. Sa se determine param.etrul real m, astfel, !nett

{x E R I mx 2 + (m + 1)x + m + 2 = 0} n [- 1 1 1) ;;a 0 .
10. Sa se determine numerele reale a ~i b astfel !nett
{x E R I x 2 + 2ax + b = 0}"'- {x E Z I x 8 + 2bx +a= 0} = 0.

,;:>'u. Se
II

z Ix1~ +
3x 2

,,I

mul~imile -A = {

considera
2

x E Z\

xt:;

E Z}

~i B =

18. Sii se arate ca

i) O,a 100a20000a30 ... Oan 0..__.

... Oan+10 ... ,
2n ori

ii) O,a 1a 2000a30 ... OanOO ... OOOan+lO ...

unde 0 ~ ai ~ 9 ~i oricare ar fi m E N, existS. n
re.prezinta numere ira~ionale.

19. Sa se gaseasca numerele ra~ionale

Sa se arate ca A = B.

_-:-!y
'

n(12 ...n)- 1 ori

{ x E

z} .

12. Sa se arate ca func~ia

f : R -+ R , f( x ) = ax4
nu este injectiva.
Indicatie. Se observii ca

ecua~ia

numarul

+ bx + c,

se reprezinta printr-o
. . I
lndcaJe n

V2 + V3 + V5 este ira~ionaL
_..!._

Din 101< = n l

+ 1,

+ m ~i

reciproc.

periodice simple. Notlnd cuP numarul reprezentat de perioada sa a vern_.!_

de unde n P = 99 ... 9. Deducem de aici ca daca n este prim
un multiplu scris numai cu cifra 1.

~i

= _ _!____,

99 ... 9
cu 9, atunci el admite
n

17. Sa se arate ca un numar ra~ional ~ , astfel incit n este prim cu m i cu 9,

n

se reprezinta sub forma unei frac~ii zecimale

un numar multiplu de 9.

{!.

carei perioadki reprezintii

lndica1ie. Fie ~ , un astfel de numar rational, care se reprezintasub forma unei frac~ii
n

'

zecimale periodice simple: .!!!:... = _ P

__ . Cum n este prim cu 9, rezulta ell P se divide
n
99 . .. 9
cu 9. Daca !!!:... se reprezinta ~ub forma de frac~ie zecimala mixta, avem 10n ~ = k
n
n

142

unde k este tntreg, iar n este numarul cifrelor dinaintea perioadei.

periodica mixta. La, fel pentru '

+ 1) 2 - 1
+ ~+
= --'--'---'---n + 1 . n + 2
n(n + 1) (n + 2)

~21. Fie ecua~ia

rezulta m 10k = mnl

frac~ie

3(n

sa observa

.n 2

n(n2

+--1 -
-

1)

c!l. numitoru l

fractiei este multiplu de 3, pe ctnd numruatorul nu este multiplu de 3. Numitorul

fractiei adusa Ia forma ireductibila are factorii 2 ~i 3, de un de rezulta ca frac~ia se
reprezinta printr-o fractie periodic!!. mixta.

i m , unde m i n sint prime intre

Indicafie. Fie (n, 10) = 1. Numarul _..!._ se reprezinta sub forma unei fractii zecimale .

99 ... 9

1
1
+
~- + - n
n+ 1
n + 2

16. Sa se arate ca orice nwnar prim cu 10, are un multiplu scris numai cu
cifra 9.

+ __P__ ,

~i _!_, a caror suma este egala cu

1

I ndicatie. Fie (n, 10) = t. Daca /r es te eel mai mic exponent pen tru care 1Ok = n l + 1,
unde l e N, atunci k este numarul cifrelor din perioada fracFei zecimale sub care se

reprezinta numarul _..!._.

0,

20. Sa se arate ca oricare ar fi numarul intreg n, suma -

ele, au acelai numar de cifre in perioadii.

I

> m, astfeltnclt an #

0,(00~992).

a =F 0

f(x) - c = 0 are douii riidiicini distin ct e.

"' 16. Sa se arate ca numerele ra~ionale

_..!._
X

13. Sa se arate ca daca ecua~iile x 2 + ax + b = 0 i x 2 + ex + d = 0,

(a , b, c, d E Z), au o radacina ira~ionala comuna, atunci a = c i b = d.

/(14. Sa se arate ca

frao~iile

vm +

vn (m, n E N ). Sa se arate

i) ecua~ia poate avea radacina

ii) ecua~ia poate avea radacina
'1 22.

daca:

ira~ionala ;
ra~ionala.

Fie a, b, c numere ra-t-ionale. Sa se arate ca a + b ty2

numai daca a= b = c = 0.

+ c lY'4 =

0 daca

~i

23. Dacii a, b, c sint nll.mere rea.le, sa se arate ca :

:max(a, min(b, c)) = min(max(a, b), max(a, c)),
min(a, max(b, c)) = max(min(a, b), min (a, c)).
--- -> 24.

Sa se determine minimul expresiilor

i) E(a, b)= 2a3 + 2b 2 + 4b- 1;
ii) E(a, b) = ab + a 2b2 + 2,
unde a, bE R.

26. Sa se reprezinte grafic func~iile :

/
i) ( 1 : R _,. R, ( 1 (x) = I x 2 - 4x + 1 I;
ii) {2 : R _,. R, f 2(x) = I -x2 - 4x + 5 I
26. Fie familia de funcW de gradul al doilea
fm(X) = mx2

+ 2(m + 1)x + m- 1.

i) Sa se arate ca vtrfurile parabolelor asociate acestor func~ii se .gasesc

pe dreapta y = x - 2.
ii) Ce por~iune din aceasta dreapta cuprinde virfurile parabolelor cu
ramurile tn sus.
143

27. Fie f : R __. R ~i g : R __. R doua functii .

Definim func~iile h 1 : R __. R i h 2 : R __. R, prin :
h1 (x)

= max(f(x), g(x))

i h2 (x)

33. Se consider& functia f: R ..... R, da.ta prin

= min(f(x), g(x)).

i) Sa se ara.te ca daca f ~i g sint strict cresca~oa.re (respectiv strict descresciitoare) pe mul~imea ACR, a.tunci h 1 i h2 sint strict crescatoare (respectiv strict descresciitoare) pe aceea~i mul~ime.
ii) Sa se reprezinte grafic functiile h 1 ~i h 2 , daca :
a) f(x) = 2x
1 ~i g(x) = x - 3;
b) f(x) = 12x- 1 I ~i g(x) = I x
3 I;
c) f(x) = x 2 - 2x .- 3 ~i g(x) = x
3.

28. Sa se rezolve
a)

34. Se considera func~ia

f:

x + 1

X-

1~

x - 1+ 1
,

5+

15x- 7 +

6x

~ --- <--

V 6, 1112, tyn.

38. Sii se rezolve

b) x2
c) x

29. Sa se construiasca de la mul~imea Z a numerelor intregi in ea insai o

func~ie injectiv a care sa nu fie surjectiv a i o func~ie surjectiva care sa nu
fie injectiva.

30. Fie N* multimea numerelor naturale nenule. Sa se dea exemp1u de dou a

functii f ~i g de la N* la N* astfel incit fg = 1N, dar gf # 1N
31. Sa se determine nl.unerele naturale x, y care verifica relatia

lndicatie. Ecuatia devine

(x 2 -

y 9) 9

11

+2=

+ 2(xy
2

{ xy = 1.

4xy.
2

- 1)

0,

, /- - -2

v 6

+x

=to(; _ :)

+ ~~

x J!x ; b ) Se noteaza VT 2
2
X
4

= y ; d) Se notea za y = - :'!

6x

y ; f') Se noteaz1i

39. Sii se rezolve ecu'atiile:

Vx + ~x =

12; b ) 16x 4

625

o;

+ 1) (x + 2) (x + 3) = 24; d) 9x
(x + a ) (x + 2a) (x + 3a) (x + 4a) = b

c) x(x
e)

0, de unde

+ 6x + V x + 6x = 20;
+ 4 V6 +x-2 + 1 = o; d)

TndicaJie. a ) Se noteaza y =

a)

y 2 = 135.

32. Sa se gaseasca radacinile intregi ale ecuatiei

x

ecua~iile:

z.

: }.

f sa fie bijectiva

1'

x2

37. Sa se scrie in ordine descrescatoare numerele :

e Z, avem x e {! , 3, 5}.

Rezultli x e { ~ ,

<0
~

Vx + V'Y = V196o-?

b) La fel ca mai sus,avem :

115x =..}_

dup a valorilt>

V3, tys, t-"3o.

Din inegalitatile de mai sus,rezulta x e (- 1,5]. Cum x -

f',

36. Sa se scrie in ord ine crescatoare numerele:

15x- 7

{ ax , X

bx , x

Z.

35. Cite solu~ii in numere intregi nenegative ar e ecuat ia

-- ~ -- <--

R ..... R data prin

r(x) =

tntregi a unui numiir avem

x-1

x
bx, x

a ~i b fiind numere real e. Sa se determ ine a ~i b astfellncit

~i in acest caz sa se determine inversa.

rx:1J=x~1; b) 15x5- 7 =[~6x]

defini~ia plir~ii

<1

= { ax,

a ~i b fiind numere rea.le. Sa se studieze monotonia functiei

lui a ~i b.

+
+

ecua~iile:

Indicatie. a) Dupli

f(x)

3 -

13 x - 6

= 0;

I ndicatie. a) Se noteaza y = V'i: c) Avem (x 2 + 3~) (x 2 + 3x + 2) = :.!!. ; puncm

y = x 2 + 3.x; d) 9x3 - t,.x = 9x t 6, x(3x- 2) (3x + 2) = 3(3.t ..f 2); (3.r -f 2)
(3x 2 + 2x - 3) = 0 et r. ; t> ) Sc noi.Nt zil

t ~

r1

y.

144
10 - Matematlcli-alJI8brA , cl. a IX-a

145

49. Sa se rezolve sistemele de ecuatii:

40. Sa se rezolve ecuatia:

x2

8(x

+ 3) V x- 1 + 22x -

lndica!ie x:;;;.. l. Ecuatia devine ( x

+3-

x2

ii)

iii) !197- x

+ !Yx =

V
{

+ x )3 + 4(a- x )3 - 5(a x
V~ + v X + i/a - v X= !Yb;
-

2)

V (x -

5; iv)

4/--

x4

2} 2

+ V (x - 4) 2

4/~

J3/-

xy

y2

133,

= 7;

2.
Jndicatie. b) Se noteazli u =

x' + x2y2

+ v = 5,
u4 + v4 = 97.

V=

42. Sa se arate ca

y' = (x2

xy

6,

8;

f)

x +y
xy

+_3L_ =a+.!. ,
x+y

x- y
xy _ b + 1
+x - -b .
xy
- y

Vx + y, v = rx - y;
+ y2) (x2 - xy + y2);

folose~te

e)

Se

f)

Se noleazi!i. u

relatia

= -*-Y
-,
xy

x+y
xy

6.0. Sa se rezolve sistemele :

a)

43. Sa se rezolve inecuatiile:

x; b)

V2-

I
y

x ,;:; x.

44. Sa se arate ca mburile a doua numere complexe conjugate s1nt de asemenea conj ugate.
45. Sa se arate ca produsul oric1ror doua radacini ale ecuatiei x 3
este de asemenea o radacina a acestei ecuatii.

d)

1 = 0,

V xz =
V xy =

9,

b)

16;

+ y -+ z -= a,
+ ey + e z = b,
X + e2y +
= C,
(unde 1 + e + e2 =
x
x

+ y + z) =
y(x + y + z) =
z(x + y + z) =
x(x

e)

EZ

0) ;.

1 - a1

real, este 1. ~eciproc, sa se arate ca orice numar complex cfe modul 1' poate
fi scris in mod unic sub forma precedenta. Dar daca a este numar complex?
47. Sa se determine x ~i y, numere intregi, astfelincit

X-

y = 48,

~ 11 -

V xy =

18._

48. Sa se rezolve sistemul de ecuatii:

.
I

.I

I X - 1 I + I y - 5 I = 1,
{ y = 5 + J X'- 1 I
Indicatie. Se folose~te y ~ 5, dupit cum rezultli din a doua ecuatie.

'

20,

30,
50;

X+

c)

y-

= 7,

+ y2- z2 = 37,
xs + ys - za = 1;

x2

+ v = 2,
ux + vy = 1

46. Sa se arate ca modulul numarului complex ....!.._a~ pentru a numar

146

+ y)s (x- y)2 =

~.

xVyz = 4,

>

VX+Y + !Yx=y =

IY<x

= 4,

+ x2y2 + y4 =

e) {
x2 -

a) V2 - x

h)

14,

84;

x+y=28;

3 = .0;

Indicatie. iii) Se noteaza u = v 91 .- x, v = v x ~~ ob~inem sistemul

{

x+v y

1S/~

c)
2

+ yz + xy =

4 Vx..::--f) 2 = 0.

41. Sa se rezolve ecuatiile:

i) (a

+ y + Vxy =

a) { x

7 = 0.

ux2 + vy2 = -' 1,

ux3 + vy 3 = - 5.

'

9. a) Avem Yl

+ Ya =

.:2 +
x2

x2 =
x1

y 1y 2= 1. Ecuatia este _m [ y 2 oarecare, nenul.

Capitolul I

pentru m

m
n

.nu are radacini; e) Daca n

~i m = 1, atunci x este oarecare; daca

'

n(m

+ 1)'

-2, ~ ; i) x E {-oo, -10];

3-b
a+2

> 3,

>

-1, atunci x

3. a) Trebuie ca 8
=

+;
= -

3-b
> -;

daca a =

a+2

x2 =

+ 3x

> -(a

1)2

0, de unde x

dacii a

< - 1 atunci x <

~ - : .

; b) nu are radacini reale; d)

'

d) x E [0,

x1 = 1; x-2 =

f]

0.

(x- 4) (x

+ 4) =

0.

0
-

2 . 15. CRA

16. Submultimile lui A= {1, 2, 3}) sint: 0, {1}, {2}, {3},

{~,

= R.

2} {1, 3},

{2, 3L {1, 2, 3}. 17. i) 1, a E D(a); ii) a= numar prim; iii) daca a este dP
forma a= p 3 , unde p este numar prim sau de forma pq, unde p i q sint numere
prime diferite; iv) D(8) = {1, 2, 4, 8}, D(160) = {1, 2, 4, 5, 8, 10, 16, 20, 40,

2 ~i

e) Daca a

+ 3)

......,.2,

m fiind un numar real

_ {1, 4}. 10. m = 3, m = 40 11. mER- {-4, 2}. 12. m =

atunci x este oarecare; pentru a = -2 ~i b ~ 3, nu are solutii.

2
-;

0; c) (x

j) x E [1, 3]; k) -14, 14. 2. c) Daca a > b, atunci x E ( -1, oo);

daca a < b; atunci x E (- oo, - 1). d) Daca a > - 2, atunci

x > - - - ; daca a< -2, atunci x

+ 9) =

p2

4. a) adevarata; b) adevarata; c) adevarata; d) adevarata; e) falsa; f) faJsa;

g) falsa; h) falsa; i) adevarata; j) faJsa. 6. a) A = {0, 2, 3 }; b)B = {1, 7};
c) C = {2, 4}. 7. AU B = {1, 2, 3, 4, 7, 11 }; A n B = {2, 3}; A- B =

0 ~i m i= 1, nu are radacini; pentru n i= 0 ~i m = -1 x = ~~ -

pentru n i= 0 ~i m = -1, nu are radaciHi; h)

>

+ 1] = 0,

2xlx2 =

x 1x 2

2. 1\lultimi

~i

m-1

0; b) m

+ Xz)2

'

=
=

2} y

(xl

Capitoinl II

-2 nu are

x
d) D J.Ca m i= 1 ~~. m i= -3 , atunc1.
1 - 2m
rn"d nCIDI;
x= - - ; pentru m = 1
0

P: -

<

11. a) m

b) (6x- 1) _(x- 9 (x

4 + m2
=-- ;
m+2

x 1x 3

12. c) (2X- 3m) (X- 2 m)o

13. m = -20 16. Punem z = x - 1 ~i obtinem ecuatia in z: 4mz2 + 4z -(m- 1) = 0. Fie x 1 , x 2 radacinile ecuatiei in x ~i z 1 , z2 radacinile ecuatiei
in z. Avem ca: a) x1 , x2 < 1 daca ~i numai daca z 1 , z2 < 0; b) x1 , x2 > 1 da~a
~i numai daca z 1 , z2 > 0; c) x 1 < 1 ~i x 2 > 1, daca ~i numai daca z 1 < 0
~i z 2 > 0. Deci problema se reduce Ia studiul semnelor radacinilor ecuayiei
in z. 16. a) Trebuie ea ~ = 0, adica m2 - 144 = 0; de unde m 1 = -12.
m 2 = 12. 17. a) (x + 7) (2x + 3) (2x - 3) = 0;

R~PUNSURI ~I INDICATII

m - I
1 a ). - ; b) D aca m i= - 2, atunc1. x

xi+ X~ ==

80, 160}. 18. m = 3. A are 2 elemente cind m = 2 V2. 19. Daca x E A,. ,
oricare ar fi k ~ 1, atunci x = a + r 1 m 1 = a + r 2 m 2 = a + r 3 m 3 =
Se

(a + t)Z

000

4. a) x 1

obyine m 1 > m 2 > m 3 .. . , contradictie cu faptul ca exista doar un numar finit

de numere naturale mai mici ca m 1

f ; f) 2; g) Pentru

f nu are radacini; pentru m i= - f , x = 3 + m. 5. ~ = mz -4.

I m I = 2, atunci ~ = 0 ~i in acest caz ecuatia are o radiicina; daca

I m I > 2, atunci ~ > 0 ~i in acest caz ecuatia are doua radacini distincte;
daca I m I < 2, nu are radaeini. 6. m :__ 0; m < 0; m > 0. 7. 1 ml ~..!.
Daca

3. Func!ii

,,

1. f(-2) = -10; f(-1) = {(2) -7; {(4) = -10, 2. Se verifica faptul ca:
g(1) = f(1), g(2) = f(2), g(3) = f(3), g(4) = f(4). 3. Nu . .4. Se pot defini patru
functii. 5. f(-12) = 0, f(-9) = 3, {(?,) = ?,, f(9) = ?,, {(272) - 20 6, TrPhuiP

148

149

ca numerele 1 + m, 4 + m, 9 + m sa apar~ina mul~imii {1, 2, 3}. Nu exista

nici un numar tntreg m. 9. Func~ia nu este nici injectiva ~i nici surjectiva.
12. Exista 6 functii injective. Nu exista func~ii surjective. 13. f 2, f 5, f6 , stnt
injective; nici una din funcWle date nu este surjectivii. 14. f(Gala~i) =
= Gala~i, f(Fagara~) = Bra~ov, g(Teleorman) = Alexandria, g(Mehedin~i) =
= Drobeta Turnu-Severin. 16. (go f) (x) = x 4 + 2x3 - 2xz- 3x + 3; (fog) (.z)-:
"""' x 4 - 2x3 + 4x2 - 3x + 1. 16. Pentru x ~ 0, avem f(x) ~ -2 *i de<i
(go f)(x) = g(f(x)) = [f(x)] 2 = (2x- 3) 2 Pentru x > 0, avem f(x) > 0 ~i deci
(go f)(x) = g(f(x)) = 2f(x)- 1 = 14x- 1. Pentru x ~ -2, a.vem g(x) =

= x2 > 0

~i deci

avem g(x)

= 2x-

-3

1 ~ 0 ~i deci (fog)(x) = f(g(x)) = 2g(x) -3

7(2x- 1)

(gof)(x)

-1)-

f(g(x))

14x- 7. Deci
1 7x2,

da.ca x ~ 0,
14x -1, daca x > 0 ;

= {(2x- 3)2,

(fog)(x)

daca x

-2,

4x-5, da.ca -2 < x~

=
\

'

= 2(2x

4x- 5. Pentru x >f, avem g(x) > 0 ~i deci (fo g)(x)

7g(x)

f J,

(fo g)(x) = f(g(x)) = 7g(x) = 7 x2 Pentru x E ( -2,

_21

14x- 7, daca x >..!_.

19. 6 func~ii bijective. 20. f(1) = 7, ((2) = 9, ((3) = 3, {(4) = 1, {(5) = 7,

((6) = 9, ((7) = 3. In general, f(4k) = 1, f(4k + 1) = 7, f(4k + 2) = 9,
f(4k + 3) = 3. 22. h ~i k nu stnt nici injective ~i nici surjective j r-1(x) =
= -x + 4; C 1(x) = X - 1. 23. Se verifica ca f 0 1 = 1N ~i deci r-1 = f'.
24. Inversa este

r-

R, f-1(x) =

I
~

X, X<

11
7

V5 <

2,3; b) -2,3

V5 <

- 2,2;

~ ~7 <

c) 1,5

1,6;

< -1,5. ii) a) 2 ~ V5 < 3; 2,2 ~ V5 < 2,3; 2,23 ~ V5 <

11

11

< 2,24; c) 1 ~ - < 2; 1,5 ~- < 1,6; 1,57 ~ -11

7

< 1,58.

8.

+y=

0,144 ... . 9. xy = 3,31.. .. 10. ~) 2,0653.. ; ; b) 3, 1462 .... 11. a) 1,322 ... ;
3,741.. .. 12. a) Alegtnd o unitate de masura de lungime 1, am construit pe
V2 precum ~i orice segment avind lungimea. un numar tntreg. Folosind
teorema lui Pitagora putem construi segmentele de lungimea ceruta. Pen2
2
tru aceasta observam ca: ( V3)2 = 12 + (V2) 2 ; ( V5) = 12 22 ; ( V6) =
= 22 + (V2) 2 ; ( V10) 2 = 12 + 3 2. Astfel V3 este ipotenuza. triunghiului
dreptunghic avind ca.tet ele de lungime 1 ~i V2 ~.a.m.d. b) Punctele care a.u
abscisele V'3 ~i - V3 stnt simetric"'e fa~a de origine ~.a.m.d. 13. Dacii
V2 + V3 a.r fi ra~ional, atunci ~i ( V2 + V3) 2 = 5 + 2 V6 a.r fi ra.~iona.l,
de unde V6 ar fi ra~ional. Dar cum V6 nu este ra\.iona.l (demonstra~ia este
analoagii aceleia pe care am da.t-o pentru V2), avem de-a face cu o con=

V2 + V3

tradictie.
Cum
'

este

ira.~ional,

. v-2 - v-3 este . . -14.

rezulta cii ~~
b=

(a

+ b}

ua~wnal.

- (a - b} ,

ab =

(a

a- b V2

= 0 de unde
'

Cum a

(a

b)

+ (a 2

+ b ~j a -

b}

b sint ra-

~ionale rezulta ca ~i a,
sau

Avern a =
2

+ b)2 -

V2- V3 = - V 2 + V 3 '

iar

b ~i ab s1nt ra.~ionale. 1&. Daca unul din a + b V2

sint egale cu zero, atunci (a + b V2) (a - b V2) =
2
= 2. Cu.m !: este ra~ional aceastii rela~ie nu este posibiHi.

(!:)
b

Alta solu~ie poate fi data observind- cii a E Q, iar b V -2 E Q, ~i deci sumn

lor nu poa.te fi numar ra~ional. 16. Nu 17. De exeinplu, x 2 - 2x - 1 = 0.

-+

a> -1,6 ~

- a;, X ~ 0,

f-1 : R

7. i) a.) 2,2

x2

0.

x- 1 = 0.

Capitolul III
Capitolul
1. a) 3,000... ; c) 0,25000 ... ; d) 0,000 ... ; e) 1,75000... ; g) 3,(36). 2. a)~.

900

h) 9

13

- ,

= -

-13

- 13

1o = 1o i

,75 .=

375

ioo

Celela.lte numere stnt ira~io

nale; pentru demonstra.~ie a se vedea. 2. 4. a.) 4; 9; 144; 1 024. b) 2;

3; 7; 1001. 6. a) 3,43479... < 3,43497 ... ; e) - 5,4833... > -5,5829 ... .

150

1. Daca f

= g , atunci f(O)

1 2
2
3) + 3

II

= g (1),{( -1) =r= g( -- 1); de unde

1 )B
43
(
7 )2
x-2 + (;; b) - 2 x+4 +

= g(O),f(1)

rezultiia 1 =a 2 ,b1 =b 2,c1 =C2.2.a) (

~~.
(
~S
+ 1 c) 3 X

d) 0,51

X -

5
51

)2 + -203 '
204

e) -2I ( X

I )~
3

+ -3ti; .'
151

f)- -I

.I

II
II

d)

Ymax

func~ia

2R
x+-53 )2 +-
25

913

= - ; e)
48

4. a) Ymln = 9; h)

Ymax _:

Ymax

= - 11 i c) Ymfn = -5;

-Ill
200

cresciitoare. d) Pentru x E ( -oo, :

penti'u x E [: , oo) functia este

oo)

U [1,

~) => f(x) ~

=> f(x);?; 0;

J, func~ia , este

strict cresciitoare, iar

descresciitoare. 6. a) xE(-oo, -1] U

x E (-1, 3) => f(x)

0; x E (-

, 1) =>. f(x)

<

0;

d) x E

(-oo)- ~] U

> 0. ~e folose~te reprezerita-

+ x - 10.

10. f(x) = -5x 2

+ 10x -

3.

11. Virful parabolelor, V(x, y), are coordonatele: x = m- 1, y = -mz +

+ 3m- 3. Eliminind pe m se obtine y = -x2 + x - 1. 12. Se rezolvii
sistemul : a - b + c = 13, 4a + 2b + c = 10, 4ac - b2 = 36a. Se obtin

~ x+ ~

f(x) =_!_ x 2 9

U (1, oo); b) xE (-oo,

u(-

U [ ~~

~V 57 , oo);

e)

, f(x) =

x 2 - 2x

+ 10. 13. a) xE (-oo, _!_)

U
2

3- V7J U [3 + V7, oo); d) xE( -:-oo, - 3 ~V 57Ju

X (i!:

oo ); l) xE( -oo, ~

R; h)

~);

E (2,

-~)u

m - 1 > 0, A < 0 ~i se obtine mE

i) XE(O, 4); j) XE

e rl05,
1

(% , oo}

[o, :Ju

oo) 14. Se pun conditiile:

15. Se pun condiWle: m < 0

< 0. 16. Se rezoivii inecuatia t1 = b~ - 4ac ;?; 0. 17. Pentru ca fractia E sa

aiba sens pentru orice x real, trebuie ca discriminantul ecuatiei x 2
x+ m = 0
sa fie negativ,adica 1-4m< 0. Apoi din conditia ca x 2 + (m+1)x+ m + 2 >0,

oricare ar fix real, se obtine cii mE(~ . 1 + 2 V2). 18. a) xE[ -4, 1) U (2, 3];
3

-rs Ju (

-(

.unde- mxv = m + 1, sau m = - 1

= I Xz -

X1 I = - ,
lml

's].t9. a) Xy=- m~1 , Yv=-;,

1
-,

+ xv

deci

FV=I-_!_1=-1 .
lm I

152

9- 2V21 9

+ 2V21). e)
3

Imf =

de

Yv=Xv + 1; b) AB =

(-1,

-2);

c)

(1, 2);
23.

{ (2, 2);

(-a2vs. 2~5); ( 3~5

(-2, -1)};

a)

{(1, 5);

(- 1

V3, -

c)

(5, 1)};
1

(-20, -5)}; d) {(-3, 2);

{(20, 5);
b)

{(1, 5);

V3) };

d)

(5, 1);

{(0, 1);

(- 2, -3); (1, 2); (-3, -2)}; f) {(3, 1); (1, 3)}.

I
I

(2, 3); (3, 2)};

(1, 0)}; e) {(2, 3);

24. Dacii se noteazii

x ~i cu S aria cuprinsii intre cele trei cercuri se obtine S

~ ( -x~ + 2ax). Ma:ximul lui S are loc cind x = a. 25. Notam NP

AM
=

2-:s)}; b){(2, 1);

= MQ = x ~i cu S aria dreptunghiului. Dacii [AD] este tniiltimea din A

pe ipotenuzii, atunci din asemanarea triunghiurilor AMN ~i ABC obtinem
MN
ab
. d .
- = AD - X . Cum AD BC = AB A c, atunCI. A D =
~~
eCI
8
8

BC

AD

MN

=
2

BC (AD AD
2

ab

Va + b

Va 2

ab

+b 2

x) = . as ab+ b
_ x) x. Se

2
{

ab _ + b2

I( a 2

x).

Dar S = MN

in x. 26. Notiim AD = a, AC = x, DC = y. Dacii E este proiectia

lui D pe [AB], vom nota DE =b. Avem X - : Va 2 - b2 - II y 2 - b2
x

Timpul total
pe care il face caliitorul este+ v- =
I
v
2

Va2- bs - Vy2b2
v
v
1

'!I

+112

TimpuJ este minim dacii cantitatea m = JL- V~ este minima. Elimivz

vl

nind radicalul obtinem ecuatia de gradul al doilea in y: (v~-v~)y 2 -2vivzmy+

+ (v~m2 + b 2 )v~ = 0. Se pune conditia ca discriminantul acestei ecua~ii sa fie
~~ se ob tine

poz1t1v
ca m

V vi V1v 2

+ b 1/ v~vlv2

v~

. 27. D acii x

~~

obtine o func~ie de gradul al doilea

v~ .

2
D ec1 tunpu

l mmtm

a2 - _
b
es t e ,.;....__

V1

1 e dr ep t ung h'1u Im. 1ar

.
R raza
y sint l aturi

cercului atunci x 2 + y 2 = 4R2 Dacii S este aria dreptunghiului avem S = xy.

S este maxim cind S 2 = x 2 y 2 = x 2 ( 4R 2 - x 2 ) este minima. Notind x 2 = z
se ohtine o functie de gradul al doilea. 28. Dacii R este raza cercului ~i x, Y

Deci AB = 2 FV;

t;) Punctul fix este (-1, 0). 20. a) Imf= [0, +oo); b) Imf= [1,

c) Imf=

11

~i A

b) xE(2,3]; f) xE[ -5,

J}; b){(2,9);( -~. 3 )}; c){(2,1);-:;. -::)}

22. a) {(2, 1); (-2, -1);

(3, ~2)} .

~trict

rea graficii a functiei. 9. f(x) = x 2

func~iile:

2; f) Ymin = - - . 5. a) Pentru x E (- oo, 1],

este strict descresciitoare, iar pentru x E [1, oo) funcFa este strict

U [3,

11

21. a){(3,1);(- 4, -

+oo);

-s,+oo) f) Imf = [ ~ +oo )

153

semibazele trapezului avem ca perimetrul este 4(x + y). Se ara.ta ca xy

deci avem minim pentru perimetru cind x = y = R. 29. Fie x, y proiec~iile catetelor pe ipotenu21a. Avem sistemul de ecuaW x + y =a ~i
~i

xy = h 2 30. Fie x, y catetele triunghiului. Avern sistemul de ecuatii x + y

+ Vx

+ y = 2p ~i xy = h
2

Vx + y
2

pezului au lungimile egale cu V 2R 2

31. Se ia. ca. necunoscuta semiba.za.

VR2 -

inferioa.ra. lnaltimea trapezului este

x 2 La.turile neparalele ale tra-

2Rx. Se obtine ecuatia 2x + 2R

+ 2 V2R 2 - 2Rx = 2p. 32. Se iau ca necunoscute x, y semibazele trape-

I,

zului. Se
DC= Y

i
I

sistemul xy = R 2 , R(x + y) = 2R 2 33. Fie AD = x,

Se ob~ine sistemul ax+ by= 2k2 , x 2 + a 2 = y 2 + b2 34. Dar.a
x, y reprezinta numarul de ore necesare primei brigazi, respectiv celei de-a doua

+ 3x
JL._=
3y

brigazi, pentru termina.rea intregii lucrari, ob~inem sistemul _::_

18

= 1. Se ob~ine x = 9, y = 6. 35. Laturile dreptunghiului sint

!!
(..!. + ..!.)
5
y

~i

13

reale; c) x E (-oo, -2) U

b)

V x2 -

d)

+ 1.

10. c)
~

[f, oo);

V lx

d) xE[1, oo). 7. a)

-1 1 ;

V2 > 2 V3; c) 4 tY"2 > 3 IY4. 9. b) 2V'27;

4V6- 8V3; d) 8. 11. c) 2(2V2 + ]/10- ]/5- 1);

8. a) 3

d)~(~ -lYli + ty'49).

~) 12; e) 4, -5; f)

12. i)

va- Ya
2

5;

V'XY .

ii)

13. b) 3, 4;

Vx+vY
4; g) 0, 5; h) -a, a; i) 7. 15. c) 1 < 1/2 =

V3 + V2; c) V7- V3.

x - 1 + 2 V'X='1 + 1 = (V x -

17. a)

X -

60 m.

2. Radicali

1. a) I x- 1 I ; d) I- 3x 2 + x- 1 I = 3x 2 - x + 1. 2. 7 - 2x pentru
x E (-oo, 2); 3 pentru x E [2, 5]; 2x- 7 pentru x E (5, oo). 3. Conform
problemei precedente, avem f(x) = 7- 2x, xE( -oo , 2); f(x) = 3, xE[2, 5];
f(x) = 2x- 7, xE(5, oo). 4. a) xE [2, oo); b) mul~imea. tuturor numerelor

ob~ine

80 m

R2

18. Se scrie
1

+ 1)
2

X+ 2 vx=-T

Analog,

JY4 < 17'3.

sub forma

se procedeaza

cu

2 v;-=-1. 19. 0,1. 20. ~-.

243

Capitolul

Cnpitolnl V

11

1. a) x = - , y

2
=- - ;
-J 7

real oarecare j c)

X= -

1. Puterl .
i

1. a) 16; b) 153 ; c) (~yo; d) - ; 3

2. a) m < 1, este pozitiva; m

1, este

. b) m < -,
2 est e pozi't'Iva; m = -,
2 este zero; m >
zero; m > 1, est e neg at 1va;
v

.
est e negat 1va;
c es t e pozi.t.IVa on care a.r
v

r1 m '# -1

-2 ,
3

b) 9; c) sint ega.le; d)
mare; e) (-

3~

r; (ArQ
f)

= (4 ) ~ ~i 3 ~ =
3 1 0

9. Se

40

(34 ) 100,

43

<

3 4,

34qq .este

ma.i

foJose~te reprezenta.rea. gra.fi oa. 10. Este

strict orescatoa.re. 11; a) a-sb-'; (a+ bt 5(a- bt 2 ; 3a- 5b- 6c- 2 ; b) .2 10-';
3 10-6 ; 15 10-4 ; 12. a) a-(1 a 2) (a6 + a 2 - 1); b) 4a-2; c) 1.

154

+ 7i;

n,

92

e) 5. 3. c) i

t, y

y= -

v~- 1

daca n = 4k; i, daca n = 4k

2
=3

194
n

d) i;

+ 1; 1- 1,

(4- t), unde t este un numar

d)

X=

0,

n -1 -i;

sau m '# -

g) 2a; h) 1. 6. c)

daca n = 4k + 2; -1, daca n

a)~
V2

+ i); b) Vs- i. 11. a)

2
(2X + 1- 2i) (2X + 1 + 2i). 12. a) x 1 =
8.

(1

- 1 + i); b)
+ 6i; x2 = 3
6i, y 2 = 3- 6i. 14. a) m(x 2
2
b) m(2x - 14x + 205) = 0. 15. a) Scriem x 3

+ 9) = 0 ~i se ob~in radacinile: 3,- ~ (1

2
= (x

+ 3)

(x2

3x + 9) = 0;

se ob~in

+
-

o,

V3 i)..

(X- 1- i) (X.

3- 6i, y 1 = 3 +
20x + 200) = 0, mER;
27 = (x- 3) (x2 + 3x +

radacinile:

y = 7. 2. a) 8- i j

=4k+3; d) -1;.f)4i-3. 7. a) m=-2; b)m=-:; c)m-#-2

. P entru m = -1 , este zero.

3. a) xya; h) (a + b)2 ; c) 211 4. se calculeaza membrul drept. 5. Se descompune

in factori a 32 - b32 = (a16 ) 2 - (b 16 ) 2 6. a) (xm+tl + 1) (xm-n+ 1); b) 0. 7. a) 28;
4 300

d) 6 V2

b) x

V~

Avem x3 + 27 =
-3, ~ (1
2

V3i);

.I

155

d)

-!Y5, ~5 (1

V3i ). e) Scriem x 4 -16 = (x + 2) (x- 2) (x 2

+ 16 =

urille rezulta riidacinile: -2, 2, -2i, 2i; f) Avem x'

- 8x2 = (x2

Vt2(t
2

il

+ 4)

2 -

+ 4) = 0. Riidiicinile ecua~i~i sint:

V2 - V2i, V2- V2i, V2 + V2i; g) - Vi2~ i).

+ 2 V2x + 4) (x

- V2 + V2i, -

(x 2

+ 4), de

2 V2x

16. a) 0; b) 0. 17. a) x 1x 2x3 = 6; b) x 1x 2 x 3 x 4 = 7. 20. a) Punctele

se afla pe parabola y = -x2 + 10; b) Punctele se aflii P.e dreapta Y. =

= 1-

x. 21. b) {(1,

22. Pentru b

>

pentru b < 0, x
noteaza z2

1/2), (1,- V2), (2, 1), (2, -1)}.

0, x

yi

+ yi = (
~i

a+

a+ V

;a

;a +

V + ba -

c) {(7, 3), (-7, -3)}.

+i

y-

y- + ~as +
a

+ ~ aa + ba);
ba).

23. Se

BIBLIOGRAFIE
1. M. Becheanu, V. C~zll.nescu, C. Nll.st~sescu, S. Rudeanu: Logicd matematica $i teoria

multimilor (manua l 'pentru anul Illiceu, clase speciale de materna tiel!.), Edittua Didacticll. ~i Pedagogicll., Bucure~ti, 1972.
2. Algebra $i elemente de analiza (manual pentru cl. a IX-a, ~coli medii, din U.R.S.S.,
sub redactia A.N. Kolmogorov), Moscova, 1976.
3. Gl\. Dumitrescu, Manual de algebra, pentru cl. a IX-a, Editura Didacticll. ~i Pcdagogica,
Bucure~ti, 1963.

4. I.S. Gradstein, Teorema directii~i reciprocii, Editura Tchnicli, 1960 (traducerc din lb. rusil.).
5. Ion Ioncscu, Maxime ~i minime geometrice, Editura Tehnicli, Bucurc~li, 1955.
G. F. Speranza, Rela{ii ~i structuri, Edilura i;)tlintificli ~i Enciclopedici:l, Bu cure~ U, 19if,
(traducere din lb. iialianli).
'

6. I. Stamate ~i I. Stoian, Culegere de probleme de Algebrll (pentru lkee), Editura Didal'

ti~ ~i Pedagogicll., Bucure~ti, 1979.

se are in vedere problema precedenta.

1!1

II
li

...!.

V. Puterl ~~ radicall .. . . . ..... . . . ... . ... . .. . .. .. . .. ... . .

1. Puteri
Exercilii
2 . Radicali
Exercilii

J
~

3
3

Exercilii . .. . ........... ~ .. . .. , _

ll

1. Elemente de Iogicll. matematicll. .... . ........ . .... . .................. .

Exercilii .. . . . .... ....... .. . . :
2. l\iul}imi . ............................ . . . .... . . . ................. . .
Exercilii .......... . ............... . ..... . ..... . .......... . ......... .
3. Functii . ........ . ........ . ...... . ..... . ..... . ............ . . . .... .
Exercitii .. . ...... . .................... .. . . ... .. . ..

14

21
21
27
29

III. Numere reale ..... . ............. . . . .. .. . ......... . . ................ .

43

50
52
53
57
58

IV. Func*la de gradul al dollea ..... . - - .. .... - ............ .. . ... .. .. .... ..

61

1. Definitia functiei de gradul al doilea. Exemple . .... . . . - . . . . .. . . . .

2. Graficul functiei de gradul al doilea . .. . . . . . . . ... .. . .. . .. . ..
a. Maximul ~au minimul functiei de gradul al doilea ... . - - ... . ..
4. Intervale de monotonic pentru functia de gradul al do ilea- ... . . . . ...
5. Tabelul de variaFe l?i trasarea graficului functiei de gradul al doilea .. ...
6. Semnul functiei de gradul al doilea ... . .. ~ -~ -- .... ~ ....... .
7. Aplicatii ale semnului functiei de gradul al do ilea . - :. _. . -~ ... . ... ...
8. Aplicatii practice ale studiului functiei de gradul al doilea . .
9. Rezolvarea citorva sisteme de ecuatii cu coeficienti reali . - . .. ......
.......... .. . . .. . ..... .. . .. .. . . . . ... . ... . . . . ..... ..
Exerci/ii

61
62
68
70
74
75
78
82
86

...

. . .

.....

. . . . .

..

. . . . . .

..

..

..

..

..

. . . . . .

...

VI . Numere complexe - ... . . . .. . . .. . .. . . ........ . . . . . . . . . . .. ..... .' . . . . . . .

1 . Multimea numerelor complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
2. Forma algebricli a numerelor complexe.. ... .......... ... . .. .. .... .. .
3. Reprezentarea geometricli a numerelor complexe... . . . .. . . . ... .. .... . .
4 . Rezolvarea ecuatiei de gradul al doilea cu coeficienti reali .... .. . ... . . ..

43
49

. . .

f.

~0

1. Reprezentarea numerelor rationale sub formll. de fractii zecimale (periodice) .. ... .. ................ . ... . ...... . ..... . . ~ - . . ... . ........ .
2. Numere rea te ca fractii zecimale infinite ...... . ..... . . .... . ...... . .. .
3. Ordonarea numerelor reale ...... . .. . . . .... . ..... .................... .
4. Aproximll.ri zecimale ale numerelor reale .. ~ . .. . ... - ~ . ... . . ... . . .... .
5. Adunarea l?i inmultirea numerelor reale .. . .. . . ... . ... . . . . .. . ........
6. Interpretarea geometricll. a numerelor realc .. . ...... . .. . ....... . .. ... . .
Exercilii

IT. Elemente de logiciL matematlcli, muiJfmi, lunctll ....... . ................. .

9!t

Exercilii ~ -- - ~ :
VII. Probleme recapftulatlve ..... . ...... .... . .. .. .... . ~ ~ .. .. . ..... ... ..... . .
Rll.spunsuri ~i indit: a~ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . .
BibliograriP . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

CUPRINS
I. Ecuatll de gradul intil ~I de gradul al dollea (recapltulare) ................. .
1. Ecuatii l?i inecuatii de gradul inUi .. . . . ............... . .............. .
2. Ecuatii de gradul al doilea cu rlidll.cini reale .......... . .. . ........... .

9K

..

~
'
'

93

158

II

105
106
122
125
125
129
133

136
138

141
148
157

'

i
[1 1

It

I'

'

'

Coli de tipar : 10
Bun de tipar : 28.XII . l 987

Com. nr. 70 3tiZ, :H 029

Combinatl.J! poligrafic
,CASA SCINTEII "
R.S.R.
Bucure~ti -