MINISTERUL EDUCATIEI $1 1NVATAMiNTUI

Editura Didactico ~i Pedagogica,' Bucure~ti, 19

MINISTERUL EDUCATIEI $1 iNVATAMiNTULUI

\_

C. NAsTASESCU

C. NITA

GH. RIZESCU

IX
atematica
ra

Manual pentru clasa a IX-a

EDITURA DIDACTICA ~I PEDAG OGICA- BUCURE~TI

Manualul a fost elaborat tn 1978 pe baza programei :;;colare aprobate de Ministerul

E~ucatiei :;;i tnvii~iimtntului cu nr. 39490/1978 :;;i revizuit. tn 1980.

Referenp: Pt:of. univ. dr. 0. STANAI;!ILA

Prof. l.V. MAFTEI

H.edal'LOI': Ptof. VIORICA FA.'l'U

Tehnoredactor: A~A TIMPA.U
Coperta: N. SlRBU

CAPITOLUL I

ECUATII DE GRADUL INTfl $1 DE GRADUL AL DOILEA

.
(RECAPITULARE)

1. ECUAJil $1 INECUA111 DE GRADUL TNTTI

1.1. Forma generala a ecuafiei de gradul intii este
ax b = 0! a =F 0

(1)

a, b fiind numere reale.

ObservaJie. ln practicil. vom considera ~i ecuatii a cdror rezolvare se reduce Ia r ezolvarea unor ecuatii de gradul tntti.

Ecuatia (1) are radac.ina

-.!!...
a

lnterpretarea geometrica (fig.I.1). Gra.ficul functiei f: R --. R, f(x) =

=ax+ b, este o dr~apta care intersecteaza axa Ox tn punctul de abscisa - .!!..
a

( - : fiind radacina. ecuatiei ax+ b =

o).

In

figura 1.1 am

graficul pentru cazul : a > 0 ~i b > 0.

Exemplu. Sa se rezolve ecuatia in x,
m - x = 1 - m2 x.

(2)

Aceastil. ecuatie devine

(m 2

1)x = 1 -

m.

Daca m~ - 1 =F 0, adicli. m =F 1 ~i m =F -1, atunci

ecuatia (2) este de gradul tntti, avtnd rll.dli.cina
1 _
---=""
1 - m , a d'1..:..-

ma- 1

Daca m

+1

J , ecuatia (2) devine

0

X=

care este .adevilratll. pentru orice numlir real x.

Daci!. m = -1, se obtine
0X

2,

care nu este veriticatll pentru

lui :~::

nici o

construit

valoare a
Fig.

r.t

1.2.

lnecua~ llle

de forma

ax + b > 0, ax + b

~ 0,

ax

+b < 0

sau ax

+ b .eo; 0,

unde a ~i b slnt numere reale date, iar a 0, se numesc inecuatii de gradul

tntti.
ObserPa/ie. In practidl. vom considera orice inecua~ie care se reduce, folosind pro-

prietl!.~ile inegalitl!.~ilor,

Ia o inecuatie de gradul tnUi.

1. Sa consideram

inecua~ia

de gradul tntii

ax + b > 0, - a 0.
. a
1o D aca
v

> 0, at unc1.

> - -b , a d"tea

x E

(3)

I I

It I

b .
- oo, --;

Grafic, cele douii situa~ii stnt reprezentate in figura 1.2, respectiv tn figura 1.3, por~iunile ha~urate marctnd mul~imea solu~iilor.
2. Pentru inecua~ia ax + b ~ 0, avem :

t / / -fa

Fil-(. L2

X<- b
utu/lutf)
111/IIIJ//J

b ,
--

2 Dacii a < 0, atunci x < - -;.

b
a d'1ca x E

X>-!!..
0

'

1o Daca a

> 0,

atunci x

2o Daca a < 0, atunci x

- - , adicii
a

b
a

- - .

J
adicii

Fig. J.3 ,.

Observiim cii punctul - ~ face parte din mul~imea solu~iilor.

a

&temple. 1) Sa se rezolve inecua~ia

x
Obtinem succesiv: x
x

+ 2x >

+ 4 > -2x + 3.
-~

+ 3, sau

3x > - I, de unde x > - - .

Deci

e(-t +oo).
2) Sa se rezolve

,
inecua~ia

4(6 -

x) ~ 3_(x - 13).

Obtinem succesiv: 24 - 4x ~ 3.x - 39, sau - 4x - 3x ~ - 39 - 24, de unde

- 7x ~ - 63 1 adi cl!. x < 9. Deci x e (- oo, 9J .

.4

1.3. Ecu~tll care contln necunoscut~ in modul

. I

V aloarea .absoluta a unui numar a, notata prin

I=

9,

astfel :

a, daca a > 0,
0, daca a = 0,
-a, daci:i a< 0 .

Ia I =

. De exemplu; 1 9

I a !,"' se define~te

] - ~I = ~ , I -

30

I=

30,

I - V21= t/2

etc .

Valoarea absoluta a numarului a se mai nume~te modulul numarului d.

Rezulta ca I xI= max (- x, x) ~i deci: x ~ I xl, - x ~ I xI, (max (-x, x)
fiind eel mai mare dintre numerele - x ~i x):
.sa. roen~ionaro proprieti'itile fundamentale ale modulului.
Daca a i b sint numere, at unci:

'
I a I ~ O;
2. I a I = 0 daca i numai
'
3. I ab I = I a I I b I;
4. 1a + b I ~ I a I + I b 1.
1.

daca a = 0;

Primele trei proprietati sint evidente, dupi'i definitia modulului.

Sa o demonstram pe ultima. lntr-adevar, dace_ a = 0 sau b = 0, atunci
este clar ca I a
b I = Ia I
lb I. Deci sa presupunem a =1= o i b 1= o.
Sa consideram cele patru cazuri posibile:

+ b > 0. Deci I a + b I = I a I + I b 1.
ii) DilCa a < 0 i b < 0, atunci a + b < 0. In acest caz I a I = -a,
1b I = - b, I a + b I = -(a + b) i deci I a + b I = I a I + I b I
i) Daca a

> 0 i b > 0,

atunci a

iii) Daca a > 0 i b < 0, at unci I a I = a ~i I b I = -b. In aceasta situatie

avem, sau a
b ~ 0, sau a
b < 0. Daca a
b ~ 0, atunci

I a+ b I = a+ b

+ b < 0, atunci
Ia + b I = - a -

~ a =

Ia

I ~

I a I+ I b I;

iar daca a

- a + I b I ~ I b I ~ ! a I + I b 1.
iv) Analog, se demonstreaza cazul a < 0 i b > 0.
b=

In practica este foarte utila urmatoarea proprietate :

5.

Ia I

c da.ca

~i

numai daca -c

c.

(In aceste ~elatii se poate. inlocui semnul ~ cu semnul < .)

De ase,menea , a.vem:

6.

II a I - I b II

I a - b 1.

Proprietatile 5 ~i 6 se demonstreaza u~or pe baza. celor precedente.

Demonstrarea lor o lasam ca exercitiu.

Exemple. 1) Sa se rezolve ecuatia

j
Oupn

d c fini~ia

X-

(4)

3j = 4.

snodu lului ave m

x -

3, dacl1 :r -

'

> 0,

I x - 3 I = { - (x- 3), dac~ x - 3 < 0,

adica
1

x _ 3 = {
1

x - a, daca x ~ 3,
x + 3, qarii x < 3.

A:?adar, ecuapa {4) devine:

a) Daci1 X> 3 avem
radacina a ecuatiei.

X -

3 = 4, de unde

7. Cum 7

X =

>

3, r er.ultll r.ll 7 es te

b) Daci1 x < 3 avem - x + 3 = 4, de unde x = - 1. Cum - 1 < 3, rc zulla ca - 1

este o radacinii a ecuatiei. Deci radacinile ecua~i e i (4) sinl: x 1 = 7, x 2 = - I.

2) Sa se rezolve ecuatia

l 6 - x l = 2x + 3.
- A vern

I6 - x I = {

A~ada r ,

6 6

x, dacii 6 -

+ x,

(5)

> 0,

daca 6 - x <

o.

ocuatia (5) devine:

>

a) Daca 6 - x
0, ad ica x ~ 6, avem 6 rezulta ca 1 este riidacina a ecuapei.

<.6,

x = 2x

3, de unde x = J. Cum

b) Daca 6 - x < 0 adicll. x >. 6, avem -6 + x = 2x + a, de unde x = - 9. Cum

- 9 nu verifidl inecuatia x > 6, r ezulta ca - 9 nu est e r adacina a ecuapei (5). Deci eeuatia (5) are radacina J-

2. ECUATII DE GRADUL At DOILEA CU

RADACINI REALE

2.1. Rezolvarea
Fie

ecua~lel

de gradu l al dollea cu radacini reale

eoua~ia

..

ax 2 + bx + c = 0, a -1: 0,

a, b, c, fiind numere reale.

0 astfel de ecua~ie se nume~te ecuafie de gradul al doilea cu coeficienfi
nume~te solufie sau rddacind reala a eoua~iei un numar real oe (lstfel
lnolt sa avem

reali. Se

aoe2

+ btx + c = 0.

+ +

Pri!l rezolvarea ecua~iei ax 2 bx

c = 0 se ln~elege determinRreA.
tuturor solutiilor (radacinilor) acestei ecuatii.
Ecuaeia are rdddcini reale dacif. # nuntai daca b2 - 4ac ;>.. 0. Daca b2 - 4ac < 0, ecuatia nu are radacini reale .
.Existen~a radacinilor reale al.e ecuatiei de gradul a! doilea, precum ~i
numarul lor depind de expresia b2 - 4ac. Aceast~ expresie se nume~te discriminantul ecua~iei de gradul al doilea i se noteaza cu A.*
. Dacd discriminantul ecuatiei de gradul al doilea este pozitiv, atunci ecua{ia
are doud raddcini reale diferite ntre ele

xl

b +V~

2a

; Xz

b -~ .

2a

Dacd discriminantul ecuatiei de gradu:l al doilea este egal cu zero, atunci

ecua(ia are doua rdddcini reale egale

xl =

Xz

=- -.
2a

Ex~mple: 1) Ecuatia 2x2 - x .- 3 = 0 are discriminantul il = (-J) 2

> 0. Deci, ecuatia are doua radil.cini reale diferite

-:-

42

(-3) = 25

1 _4___
t/25
= '_

Xt

Xz

1 - t/25
4

= ~.
2 '
= -

1.

2 = 0 are discrirriinantul
2) Ecna~ia 2x 2 - 4x
il = (-4) 2 - 4 2 2 = 0. Aceasta ehuatie are radacini reale egale
'
Xt

3) Ecuatia 2xz + x + 1
ecuapa nu are radacini reale.

Xz =

-- =

2. 2

J.

0 are discriminantul il = 1 -

4 2 = -7

<

0. Deci,

Dam acum citeva forme particulare importante ale ecua~iei de gradul al

doilea, care are discriminantu} A ;>.. 0.
1. Fie ecuatia ax 2
bx
c = 0 i sa presupunem cii b are forma b =
= 2b 1 (d~ exemplu, b = 2, b = 4
etc.).
Riidiicinile ecua~iei ax2 + 2b 1x
c = 0 sint

+ +

V2

Exemplu. Sa se rezolve eoua.Fa

3x2 .- 10x
Expresia

b~

- 4ac se mal

nume~te

+3 =

0.

l'eR.lizantul ecuAt.iei.

.7

~i

= 2 (-5), apliclim formulele de mai tnainte

Deoarece coeficientullui x este -10

obpnem:

5 4
- 3-

!/25--=--9 a

Deci
1

x1 = 3:

x2 = - .
3

2. Forma redusd a ecuafiei de gradul al doilea. 0 ecua~ie de gradu.l al doi\ea

se nume~te redusd dacii coeficientul lui x 2 este egal cu 1. Forma generalii a
ecuatiei reduse este:

(3)
x 2 px q = 0,
unde p ~i q sint numere reale.
Punind in formula generalii a riidacinilor eoua~iei de gradul al doilea:
-b

xl,z =

Vb 2

4ac

2a

a = 1, b = p ~i c = q se o~~ine formula pentru riidiicinile ecua~iei de gradul

al doilea sub forma redusii:
Xt =

~+

v(f r-

q;

Exemplu. Fie ecua~ia x 2

+ 4x -

X2

v(~ r~

= - : -

q.

5 = o.

Atunri
x 1 , 2 = -2

V4 +

.'i ~ - 2

3.

de unde
Orice ecuape de gradul al doilea a.x 2 + b:r + c = 0 (a
fie adusl1 Ia forma redusii. impartind ambii membri ai stl.i prin a:
Obser~Jafie.

+ bx + c

ax 2

2.2.

Rela~li

0 este echivalenta r u :r 2 -t b :r
a

intre coeficientii

~~

radacin ile unel

ecua~li

+ ..:_ = o.
n

de gradul al doilea

1. Relafiile lui V iete

Dacii radaoinile ecuatiei

ax 2 + bx
. stnt x 1

~i

x2 , atunci:

+c= 0

(a 0,

b~

'1: 0) poate sii.

- 4ac ;;, 0)

Aceste

rela~ii

poartii numele de relafiile lui Viete .

. Exemplu. Ecuapa 4x2 - 3x- I = 0 a re discriminantu l

Dcci ecuapa are dom'i radiitini reale distincte .-r1 ~?i x2 , iar
x1

3
+ x 2 = - --3
=
.
4
4

- 1

=-

x 1 xz

16 = 25 > 0.

= - - .
4

_ 2. Formarea unei ecuatii de gradul al doilea cind se cunosc raddcinile

Dacii x 1 ~i x 2 sint numere reale, fie x 1 + x 2 = - p ~i x 1x 2 = q. Atunci
x 1 ~i' x 2 slnt ;iidacinile ecuatiei de gradul al doilea x 2 px q = 0.
l ntr-adevar, x~ + px 1 + q = x~ - (x 1 + x 2 )x 1 + x 1 x 2 = x~ -_ x~ - x 2x 1
x 1x 2 = 0. Analog, avem x~
px2
q = 0. Deci x 1 ~i x 2 sint riidiicinile ecuatiei x 2
px
q = 0.

Exemplu. Fie x 1 = -5 :;;i x 2 = . 2. Alu nei x 1 + x 2 = -3 = -p, x x 2 = - 10 = q

1
~i deci p = 3 ~i q = -10. Ecunpa Cfue are radaeinilc x 1 = - 5 :;;i x 2 = 2 estc

+ 3x -

,x 2

2.3. Studiul semnelor radacinilor

Fie

ecuati~

10 = 0.

ecua~iei

de gradul al doilea

de gradul al doilea
ax 2

+ bx + c =

0, a # 0

(1)

cu !1 = b - 4a~ ~ 0.
Sa 'notam cu S ~i P suma, respectiv produsul radiicinilor x , x ale ecua1
2
~iei (1), adica:

.
X1

X2

= - -

lmpiir~ind ambii membri ai ecuatiei (1) prin a, se obtine o ecuatie echi-

valen tii:

x 2 + !!._ x
a

+ !!....a

= 0

+P=

0.

sau

x2

Sx

(2)

Vom arata cum, in raport de semnul lui P ~i S, se poate stabili dacii

radiicinile ecua~iei sint pozitive sau negative, fara' a le afla efeotiv.
Sint posibile urmatoarele combina~ii ale semnelor lui P ~i S:
1 P > 0. Deoarece x 1x 2 = P > 0 rez_ulta ca ambele riidacini au acela~i
.semn. Dacii S > 0, atunci x 1 + x 2 = S > 0 ~i deci am belA radacini sint pozitive. Daca S < 0, atunci x 1
x 2 = S < 0 ~i deci ambele r!dacini slnt
negative.

2 P < 0. OP.oan~ee .r 1.t'2 = P < 0, at.unei UJHI dint.1e 1iid.:it:illi

tiva, iar ceal alt~ negativii. Dacii S > 0, atunci x 1 + x2 = S >
riidiicina pozitivii este mai mare decit valoarea absolutii a radiicinii
Dacii S < 0, atunci x1 + x2 = S < 0 i deci valoarea a.bsolutii a
negative este mai mare decit riidac'ina pozitivii ..
Rezultatele ob~inute se pot reprezenta in urmiitorul tabel :
S>O

X1

> 0,

Xz

> 0

S<O

x 1

< 0,

X2

< 0

P > O

1-lxt.l' pozi0 i deci

negative.
riidiicinii

S > 0 riidacinile au semne diferile:

x1

< 0,

x2

> 0, I x1 I < . xz

< 0 radar.in il o au semne diferile:

X1

< 0;

Xz

> 0, I X1 I >

P < O
S

Xz

Observatii: 1. Fie S = 0. Ecua~ia are riidiicini reale nurnai dacii P

In acest caz avem x 1 + x 2 = 0, adicii x 1 = - x 2
2. Fie P = 0. Atunci x 1 = 0 i x 2 = S.
Exemple. 1) Fie ecuapa 2x 2

+ 7 = 0. Avem !!. = 64 x1 x~ = 2 ~i x 1 + x 2 = ~ =

Rx

56 = 8

>

0.

0. Deci

4, adica suma ~i
2
2
produsul radacinilor stnt pozitive, r ezu lta ca ambele radacini stnt pozitive.
2) Fie ecuapa x 2 + 2x - 15 = 0. A vern !!. = 4 + 60 = 64 > 0, deci ecuapa are
doua radd.cini diferile. Deoarece XtXz = - 15 ~i XI + Xz = - 2, rezulta ca radaci nile au
sem!le diferite ~i valoarea absoluta a radacinii negative esto ma i 11\are dectt radacina
pozitivii.
ecuapa are doua radacini diferile. Cum

2.4. Descompunerea trinomului de gradu l al doilea in produs de

polinoame de gradul inti!

Fie polinomul de gradul al doilea aX 2 + bX + c, a # 0, in nedeterminata* X. Un astfel de polinom se numete trinom de gradul al doilea .
1. Sa presupunem cii ecua~ia ax 2 + bx
c , 0 are radacini reale, ..fie
acestea x 1 i x 2 . Atunci

aX2

+ bX + c

= a(X- x1)-(X- x 2 )

sau

aX 2

+ bX + c =

(aX - ax1 ) (X - x2 ).

Aadar, dacii b - 4ac ~ 0, atunci trinomul aX2 + bX + c, a # 0, se

descompune l.n produs de factori de gradut l.ntl.i cu coeficienJi rea1i.
2. Reciproc, fie trinomul aX 2 + bX + c, a # 0, i sa presupunem ca
acesta se descompune in prod us de factori de gradul intij cu coeficien~i reali,
adica
I

(1)
Nedeterm inata polinomului se noteaza, uzual, cu litera mare.

10

unde a 1 , b1 , a 2 , b2 stnt numere reaie. Atunci radacinile eo ua~iei ax2 + bx +

c = 0 sint reaie.
lntr-adevar, din reia~ia (1), identifictnd coeficien~ii,lui X 2, avem a a 1 a 2
Cum a :F 0, rezuita oa a 1 :F 0 ~i a2 :F 0. Produsui (a 1 x + b1 ) (a 2x + b2)

este zer-O pent ru x = - -~ sau x

.

~ . "Ie rea Ie- .. -bl

ra~ dacm1

deoi ecua~ia ax 2 + bx+ c = 0 are

~i

- -b,.

~~

111

cu

= - -llz~

ai

a2

Sxemple. 1) 81!. se descompun1!. trinomul 6X1

reali.

X - 1, tn tactori d e gradul tntti.

coeficien~i

Radacinile ecua~iei 6x 2

x -

=o

= -1

sint: x 1

J
= - -.

~i x 2

'

Atunci .

6X

X-

~ )(X+ :) =

6l X -

(2X - 1) (3X + 1) .

2) Deoatece discriminantul ecuapei x 2 + x + 2 = 0 es t e 6. = 1 - 8 = -7 < o,

r ezulta ca trinomu l X 2 + X + 2 nu se descolllpune in fa ctori de gtadul tntii cu coeficien p reali.

EXERCITII

1. Sa se r ezolve eeua pile 11'.1 x:

'i)

4x

J = m; b) mx- m 2 = 4- 2x; @l x

d,) - x - 2

gl) 17x- 1

jl) I :r +

t>'

. x2

+J;

.2. Sa se r ezolve inecua~iile:

.
a'')x-

'.!./

< x+

nx

nx

12 ;

b"1-

'7

[dV ax + b > 3- 2x; e))

;(a.

m;

-2->o; (~ ax + b >ax- b
9-x

a-b

+ x- 1 >

0_!_a+1

a+b

(a>

0, b

10 - x;

>

O);

ax;(Th I x + 3 I< 5;

- 1 I < I x - I I; h)) I x - 2 I + I x - J I > 1.

Sa se determine val01ile lui x pentru care exista radicalii urmatori (1n multimM nume
relor reale):
a) t/8

'i

+ I xI=

h - 11 - 3x

a + l

I~ I 2x

-:"l

; \. 1Y 1

n- m2 x;

I = 13 - 2x I; r~ 1 10 +X I =
I+ I x- 3 I.=: 3 + x /_kJ)I x I - 1 I = 13.

I = 21 - 9x;

I+ I x-I

1 -

e) m =

3x; b) ~; c) ~12x

+ 6; d) t/1 - .ax+

v;.

4. Sa se rezolve er.uapile:

A) 6x~ .,.- x - '1 ~ 0; b) x~- x

d) ~X- 7
X

+5

=X-: 3;
X

+2

+ 1 = 0;

e) _5__
X
2

+.
2x

c) - x 2

+3

+ Bx-

16

= O;

2j

11

+_

f)

x2

3_

= _ 2_
x - 1

I;
6

X-

g) - - - - - - = 2
m-x
x+m

--- :r -

12

X -

,;1
/

Ace l a~i

enunt ca Ia problema o,pe!ltru ecuapa x 2

2m:c

sa nu aibll rildiil'inl

!\)

+ m(1 + m) =

0.

2
2
7. Sa se determine valoril e lui m, f?tiind cil. ecuap ile x + x + m = 0 f?i x + x - m = 0
le.
ea
r
radacini
de
au acclal]i numll.r
8. Sa se formeze ecuapile de gradnl al doilea, car e a u radacinilc:
a) x 1 = -3f?i x 2 = 5; b) x 1 = m + n ~i x 2 = m - n ; c) x 1 = 2 + !13 ;;i x 2 = 2 -

- V f;

~i

= V2 + V3

d) x 1

Xz

= V2- V3. -

+q=

9. F ie x 1 ~ i x 2 radiici nile ecuapei x + px

doilea In y, ale c1iJor ra dacini slnt :
2

X1

a ) Yt =

x2

f?l Y = - ;

b)

Y1

xl

+ -I

2
Xz ) ; d) Yt =

I
-?

~~ .1/z

xi

0. Stl. se rormeze ccuatiil e de grad ul al

.
~~ Yz

Yz = ( X t -

fi

:r -

5. Sa se determi ne m, astfel !nett ecuatia x 2 -+ mx + 1 ~ n:

a) sa a ibll. ~lldacini egale; b) sa aiM rildacini ,cale difcritl' ;
real e.
6.

12

-- - = -

Xz

I
+-;

c) Y1 = (xl

+ Xz) 2 1}i

~
x~

10. Fara a rezolva eeuap ile urmiHoare, sa sc detemin e semnele r adll.cinilor lor:
2
'"
a) ,x2 - x - 6 = 0; b ) 6x2 - x - 1 = 0; c) - 5x + x - 7 = 0.

'(_ 11. S1 s~ determine va)oril e.lui m, astfelln cH rad~cinilc ecuapei x 2

Sa

+ (1

a1bi1:

m)x - m = 0
.

a) acelaf?i semn ; b) semne diferite.

j 12. Sa se descompuna In factori de gradu l intti LI:i,noamele :

2
2
a) 6X2 - ?X + 2; b) x - X + 1; c) 2X - 7mX + 6m .
}

13. Si se determine va lorile lui m, astfel in cH ecuatiile

x 2 + mx + 1 = 0 f?i x 2 + X + In = 0 Si\. aiba 0 I'Udacina C001Una.

-/._ 1-l. S.a se studieze sedt nul radacinilor ecuatiei :

mx 2 + 2(m + J )x + I m - 2 I ~ 0, m fiind un parame tru rea l.
--Y"lo. Fie ecuapa 4mx2 + 4( 1 - 2m)x + 3(m - J ) = 0. 8:1 se determine valorile lui m
astfel lnclt sa avem:
\
a ) ambe lo radacini sa fie mai mici decit J ;
b) ambele r adacini sa fie ma i mari decit 1 ;
c) o I'ad acina mai mica deci t 1 f?i alta ma i mare deci t 1.

/ tG.

Sa se determine va lorile ,parametrului m, astfel !nclt urmiitoare le er.uatii sa aiba douii

radacini egale :
2
a) 4x2 + mx + 9 = 0 ; b) mx + 4x + 1 = 0:
= 0.
2m)
+
c) x - 2( 1 + 3m)x + 7(3

/ 11. Descompunlnd membru l s ting in factor i, s!i se rezolve ecua~iile:

a) 4x3
c) x 3

12

+ 28x

+ 3:t

9x- 63 = 0; b) 6x 3
16x - 48 = 0.

x2

486x

+ 81 =

0;

Y 18. :::la

ezol Vtl

S tl

1 _ _
a) _ _
5x - 5

ecua~iile:
1
5xK - 5

2x - 1
12x2 + 12x

0;

b) 3x - 5 -~ - 5 _ _?x + 2 = O.
x 2 - :v
x - x3
xn - 1

19.

~a

se rezolve

a) x
c)

ecua~iile:

+ 4x- -1

0; b) x 4

4x3

x )2 + (- x )2 '=m(m _
(-x+1

0;

J) .

x-1

Indica J i e. a) Adunam la ambii membri Jle 2x 2

=

!121 x

- 1

1. b)

Se

tnlocuie~?te

x cu -.!...

+ 1;

se obpne

~i se obtine ecua~ia

ecua~ia :r;8

+ J ""'

de Ia punctul a ). c) Adu

nll.m la ambii membri ai ecuaf,iei

y2- y -

p~ .

1)

m(m -

x~
-

ob~inem

;;i
1

ecuapa.

0, unde y =

20. Fie ecua~ia x 2 - 1 x 1 = mx(x + 1). Sa se determine m _(m e R) astfel tnctt aceast~
ecuatie sa ajba trei radacini reale.
Indica;ie. Se considerii cazurile: a) x:;;. 0, x 2 - x = mx(x + 1); b) :~; < 0,
2
X + X = rn,z(x + 1).
{
21. Sa se rezolve ecua~iile tn x, m fiind un parametru real:
a) 3x2 - 5mx- 2m 2 = 0; b) x(2x + 5) - m(x + 3) = 3.
5m 17m I
, de unde
Indica J i e. a) 6. = 49 m 2 ~ 0. Daca m =ft 0, atunci x =
6

x1

= - -

b) 6. = (m
m
Xa

.
:;;1

+ 7)2.

..

x 2 = 2m. Daca m
Daca m

=I= - 7, a tunci ~ > 0 l?i

=

= 0, a unci x1 =

= -7, atunci
5
m ...,..

x =

= 0

6.

m +
1

- 3.

...

~i

xa = 0.

= - 3. Dac1i.
1 ~i
de unde ~r = rn :

rezulta x 1 =
I

x~

CAPITOLUL II

ELEMENTE OE LOGICA MATEMATICA, MULTIMI, FUNCTII

1 ELEMENTE DE LOGICA MATEMATICA

1.1. Elemente de calculul

propoi;i~iilor

No~iunea de propozi~ie. Se nume~te propozitie un enunt* d~spre care ~tim

ca este sau adeCJarat sau fals, tnsa nu ~i una # alta simultan.
Exemple. Consideram enunturile: 1) In orice triunghi suma unghiurilor
sale este egala cu 180; 2) ,3 + 2 = 5"; 3),2 > 5"; 4) ,Balena este un ma:mifer" ; 5) ,,Planeta Venus este satelit al Pamintului".
To ate .aceste enunturi sint propozitii, deoarece despre fiecare putem sa
tim daca este adevarata sau falsa. De exemplu 1), 2) ~i 4) stnt propozitii

adevarate, iar 3) ~i 5) sint propozitii false.

Observatie. 0 clasa foarte largii de propozitii adevarate o constituie teoremele din

matematica.

Exemple. Consideram enunturile: 1) ,x + 2 = 5"; 2) ,x - 1 < 4";

3) ,Deschide u~al" ; 4) ,Numarul x divide numarul y"; 5) ,Atomul de aur este

galben".
Se observa ca 1), 2), 3), 4) i 5) sint enunturi pentru care conditia de mai
sus (de a fi adevarat sau fals) nu este indeplinita. Mai exact enunturile 1 ), 2) ~i
4) au caracter variabil (vom vedea ca ele sint predicate). Enuntul 3) este o
porugca (ordin) despre care este lipsit de sens sa afirmam ca este adevarat sau
fals. Enuntul 5) este absurd, deoarece este lipsit de sens sa vorbim despre
culoarea unui atom.
Valoare de adeCJar. Daca o propozitie este adevarata, spunem ca ea are
valoarea de adeCJar ,adeviirul" i vom nota valoarea de adevar, in acest caz,
prin semnul ,1" (sau ,a"); cind propozitia este falsii spunem cii ea are Paloarea
de adevar ,falsul" ~i vom nota valoarea de adevar prin semnul ,0" (sau ,f"). Observatie. , 0" ~i , 1 '~ sint aici simboluri fara int_!lies numeric.

Vom nota propozitiile cu literele p, q, r, ... sau p 1 , p 2, p 3 , ... ,Acestea se

pot eompune cu ajutorul a~a-numitilor con'ectori logici ,non", ,~i", ,sau"
dind propozitii din ce in ce mai complexe. Sa indic'am, in cele ce. urmeaza,
modul de obtinerP. de noi propoziW ~u ajutorul conectorilor logic1.

Un ;munt es te un asamblaj de semne carora li s-a dat un sens.

14

'

Negatia propozitiilor. N egaf ia propozitiei p este propozifia ,non p '', care se

noteazd 1p ~i care este adevdratii. cZnd p este falsd ~i falsd ctnd peste adevdrata .
Valoarea de adevar a propozi~iei 1p este data tn tahela. urmatoare:

l1p

1.

I o

De exemplu, consid.eram propozilia p: ,Balena este un mamifer". Nega

este propozi~ia: ,Non" balena este un mamifer sau, in Umhajul obinuit,
,Balena nu este un mamifer". In acest exemplu 1]J este o propoz.i~ie falsa . .

~ia 1p

Conjunctia propozittilor. Conjunc(ia propozitiilor p, q este propozi(ia care

se citeyte ,p ~i q" ( notatii p tv. q) care este adeviiratii atunci ~i numai atunci clnd
fiecare din propbzitiile p, q. este adeviiratii.
Valoarea de adevar a propozi~iei p (\ q este data in tabela urmatoare:
p

1
1
0
0

q
1
0
1
0

p/\q
1
0
0
0

De exemplu, sa consideram propozitiile p : ,2 + 4 = 6" ~i q: ,Luna este

satelit al Pamintului". Propozitia p ~ q este ,2 + 4 = 6 ~i Luna este satelit
al Pamintului ". In acest .exemplu p 1\ q este o propozitie adevarata, deoarece
p, q sint amindoua propozitii adevarate. Deseori in loc de p 1\ q se mai .folose~te ~i notatia p & q.

Disjunctia propozitiilor. Disjuncfia propozitiilor p, q este propoz.it.ia care

se citefjte ,p sau q" (notatd p v q) fji care este 'adeviiratd atunci fji numai atunci
cind este adevdratii. eel putin una dintre propozitiile p, q.
V aloarea de adevar a propozitiei p v q este data in tahela urmatoare:

p
1
1
0
0

q
1
0
1
0

pyq
1
1
1
0

De exemplu, sa consider am propozitiile p: ,2 > 3" ~i q: ,Balena. este un

pete". Propozitia p V q : ,2 > 3 sau balena este un pe~te" este o propoziti('
falsa, deoarece p, q sint amindoua propoziFi false.
Cu propozitiile p, q, r, ... am construit propoziyiile: 1p , p 1\ q, p y q, ... .
Din acestea obyinem alte propoziyii, ca de exemplu: (1p)yq, (ip)/\(1q),
(1p V q) 1\ r etc.
0

Nega~ia propozitiei p se mai not~azi!. p.

15

Ciire se ob~in din propozi~iile p, q, r, ... (nurnite propozifii

simple), aplicind de un nurnar finit de ori conectorii logici ,1, /\, v", se vor
numi propozitii compuse. Calculul propozitiitor studiaza propozi~iile eornpuse
din punctul de vedere al adevarului sau falsului lor in raport cu valorlle logice
ale propozi~iilor simple care le compun.
Implicatia propozitiilor. Sa: considerarn propozi~ia cornpusa (lp) v q
a carei valoare de adevar rezulta din tabela urrri'atoare:
Propozi~iile

-1-1 ~1-

(lp) v q
1
0
1
1

lp;
0

0
0

1
0

1
1

Observarnca propozitia compusa (lp) y q este falsa atunci 9i numai atunci

cind p este adeCJiiratii 9i q falsii., in celelalte cazuri fiind adeCJaratii..
Propozitia compusii (1p) v q se noteazii p --+ q ~i se cite~te , ,dacii p,
at-unci q" sau ,p implica q". Ea se nume~te implica(ia propozitiilor p, q (in
aceasta ordine).
In implicatla ,p --+ q", p se nume~te ipoteza sau an_tecedentul irnplicatiei,
iar propozitia q se nume~te ~oncluzia sau consecCJentul implicatiei.
De exemplu, sa consideram propozitiile p: ,2 2 = 5" ~i q: ,Balena este
un rnarnifer". Propozitia p --+ q este ,daca 2 2 = 5, atunci balena este 'un mamifer", care este o propozi~ie adevarata deoarece p este falsa, iar q adevarata.
Observatie. Deseori se intimpla ca propozitiile compuse pe care le obpnem sa fie
;.bizare" ea in exemplul dHL mai sus Ia impliratie. Din pnnctnl dr vedPrC Hllogirii m<-~tP
rnaLil'e, "in sLnditr l propozi(.iilor t:ornpnse ne iniPresPazij nnrnai valoi)ren lor de adcv;lr.

Echivalen~a

propozitiilor. Cu propozitiile p, q putem forma propo2"itia

compusa (p --+ q) A (q --+ p), care se noteaza p . - q ~i se cite~te ,p- daca ~i
numai dacii q".Din .tabela de mai jos se vede cii propozitia p - . q este adevii.ratd atunci 9i numai atunci cind p ~i q sint in acela9i timp adevii.rate sau false.
_ P_

1
1
0
0

q
1
0
1
0

--+

1
0
1
1

--+ p

1
1
0
1

/p-q

1.
0
0
1

Formule echivalente in calcu lul propozi~ional

+,

Aa cum in olasele mioi cu literele a, b, c, ... , x, y, z,... ~i simbolurile

, - , : putem forma expresiile algebrice, a~a ~i in calculul propozi_\,ional cu
literele p, q, r, ... (sau p 1 , p 2; p 3 , ... ) ~i cu simbolurile conectorilor logici: V, /\,
""""' _. putem sa formam diverse expresii numite formule ale calculului propozifio"f!.al. Formulele calculului propozitional le notiim cu literele ex, ~. y, ~, ...

16

 Exemyle: pV q, (pV q) /V, (pV q) - t (p f\q), (pV r) _. p, 1p-> p

sint formule ale calculului propozitional.
Fiind data o formula oc = oc (p, q, r, ... )in scrierea careia intra literele p,
q, r, ... , ori de cite ori inlocuim literele p, q, r, ... cu diverse propozitii obtinem
o noua propozitie (adevarata sau falsa) care se va numi valoarea formulei oc
pentru propozitiile p, q, r, ... date.

Obser~atie. Cititorul poate sa faca imediat legatura cu valoarea unei expresii algebrice. pentru diverse valoi'i nnme1ice date lilerelor ce o compun.

0 formula oc(p, q, r, ... ) q.ar~ are valoarea o propozitie adevarata indiferent

cum sint propozitiile p, q, r, ... se nume~te formula identic adevdratd sau taujologie.
Doua formule oc ~i ~ in scrierea carora intra literele p, q, r, ... se zic echivalente dacd !ji numai dacd pentru orice lnlocuire a literelor p, q, r, ... cu diverse
propozitii, valoriZe celor doud formule slnt propozitii (compuse) care au aceea!ji
valoare de adeviir.
Clnd doua formule oc ~i ~ sint echivalente scriem oc
~-

ObservaJie. $i aici cilitorul poate sa-~ i dea seama imediat ca echivalenta formulelor
in calcu lul propozi~ional este analoaga nopunii de identitate a dona expresii algebrice.

Pentru a dovedi ca doua formule ale calculului propozitional sint echiva. lente se folosesc tabelele de adevar.
Exemple. 1). Fie ()(

ca

(7.

=(3.

~i ~

l(p V q)
q

- - --

lr v ql
1

1
0

0
1
0

d
2) Fie y

l(p/\ q) ~i

a=

=
()(

0
0
0
1

(lp) 1\ (lq). Din tabela de mai jos r ezu!Ui

' 1p

1q

0
0
1

0
J

0
- 0

0
-1

(lp)V (lq). Din tabela de mai jos rezulti1 eli y .= 8:

_P_/_q_ /~ f\q/_Y_ ,~~~8-1

1
0

EXERCITII

0
0

1
0

0
0

0
0

0
1
0

0
1
1
1

--:/- 1. Sa se decida care din enunt-urile urmatoare -sint propozitii ~i ce valori

.
de adev ar au:
a) 23 = 6; b) (2+5)-(3+8) = 80; c) lxl > 0 (x numar real) ;
d) Oricare ar fi numarul real x avem I xI ~ 0 ; e) Inchide cartea!; f) Exista
un numar real :x;, astfel incit x 2 2x - 3 = 0; g) Dreptele d ~i d' sint paralele.
2. Din propo zitiile p : ,2 = 4" ~i q: , 3 < 5" alcatuiti conjunctia,
disjunotia, -implicatia ~i echiv alenta Cf!lOr doua propozitii.
f 3 Folosind tabelele de adevar, sa se verifice :
p V (q ~ r)
(p V q) 1\ (p V r) ; rb"j) p 1\ (q V r) _ (p 1\ q) V (p 1\ r) j
p
l(lp~ t.dj p ~ q lq .... lp ; ' p V q
qV p ~i p f\q q f\p . .

fay

0 =

17

4. Sa se arate ca urmatoarele propozitii au va.loarea, de a,devar ,1'' indl

ferent de propozi~ill e simple ce le compun:
a) p ~ (pVq); h) (p/\q) ~p; c) (pf\(p -~>q)) -~oq;
d) ((p -+ q) 1\(q -+ r))-+ (p -+ r) ; e) (p ~ q) ~ ((q ~ r) ~ (p --t r));
(lp)j' g) 'l(p 1\(lp)).
f) p

1.2. Elemente de calcu lul predicatelo r

Notiunea de predicat are o importan ta deosebita in ~atematica. Fara

a exagera, aproape orice teorema din matemati ca este un enunt ce contine
, unul sau mai multe predicate.
Notiunea de predicat. Sa considera m enuntur.il e:

1) ,x + 2 < 3" ; 2) ,x divide y".

Sa luam enuntul ,x + 2 < 3". Se vede ca daca 1nlocuim x cu 2, ohtinem
propozitia falsa, ,2 + 2 < 3". Daca facem x = 0, ohtinem propozitia adevarata , 0 + 2 < 3" etc.
Sa considera m enun~ul ,x divide y". Pentru x = 2 ~i y = 6 ohtinem propozitia adevarata ,2 divide 6 ". Pentru x = 4 ~i y = 6 ohtinem propozitia
falsa ,4 divide 6" etc.
Un enunt care depinde de una sau mai multe variabile ~i are propri~tatea
ca pentru: orice ,valori" date var:iabilelor corespu:nde o propozitie (adevarat a sau
falsa) se nume~te predicat (sau propozitie cu variabile ). Predicatel e sint: unare,
binare, ternare etc., dupa cum depind respectiv de 1, 2, 3,.... variahile. Notam
predicatel e cup (x, y , z, ... ), q(x, y, z, ... ) ... Ori de cite ori definim un predicat,
trebuie sa indiciim ~i multimile in care variabilele iau valori .
.f.xemple. 1) Enuntul p(x): ,x - 1 = 7", unde x desemneaz a un numar intrcg, estc
un predicat unar.
2) E nuntul p(x, y): ,x esle fra le cu y", unde x, y desemneaza oameni, es te un prediea t binat.
3) Enun~ul p( x, y, z.): .,x = y + z", unde x ,' y, z desemneaza numere 1ntrcgi, este
un predica t temar.
4) Dac!1 avem doua prcdi c'lte P = p(x, y , z, ... ) ~ i Q = q(x, y, z, . .. ), care conpn
1P, P 1\Q,
ac~ lca~ i va l'i ab ile, putem forma cu ajutorul conectoril or logici noi predicate:
P

V Q, P -+ Q, P . _ Q ~.a .

A!ia, sp1e exemplu , pen tru p1edica tul p (x), 1 p(x) este predicatul cilrnia pen tru fiecare valoate x = x 0 !i corcsp unde propo zitia 1p(x0 ).

Cuantificatorul existential (3)

~i

cuantificatorul universal (V). Str1ns legata

de predicat apare no~iunea de cuantifica tor. Fie predicatu l unar

p(x), uncle x desemnea za un element oarecare d in multimea E. P utem forma
enun1u1:
,exista eel put in un x din E astfel ncU p(x)", care se notsaza (3 "C) p (x).

de

no~iunea

Acest enunt este o propozitie, care este adevarata cnd exista eel pu/in un element x 0 din E, astfel incit propozitia p(x0 ) este adevarata ~~ este falsa ctnd nu

existii nici un x 0 din E astfel incU p(x0 ) sa fie adeCJdratd.

18

Example. I) Consideram predicatu l p(.'t) : ,x -1 3 ,.-= 0", uncle ;r. desemneazi:'i un

num!ir intreg. Propozipa (3x)(x t 3 = 0) este adevarata, deoa1ece pentru x 0 = - 3
propozipa p(-3): ,-3 + 3 = 0" este adevarala.
3) Fie predicaLnl p(x): ,x~ t 1.= 0", unde x c:Wsemn eaz:i un numar rea l. P1up0zi( ia
(3x) (x2 + L = O) este fa lsa, deoarece nu exis ta nici un num'lr r eal x 0 astfel tnclf. sa ave m
~ + I = 0.

Cu predicatul p(x) putem forma ~i enun~u l :

,oricare ar fi x din E are toe p(x)",

care 'se noteaza (Vx) p(x) . Acest enun( este .o propozitie, care este adew1ratd dacd
pentru orice element x 0 din E, p(x0 ) este ade(Jarata !ji este falsa ln caznl clnd
existd eel pu(in un x 0 din E pentrn care p(x0 ) este falsa.
I) Fie predicatul p(x): ,x + 3 = 0", unde x desemneazll un num11r lntreg.
+ 3 = 0) este fals}l, deoarece do exemplu penlru x 0 = 4,' propozitia
p(4): , 4 + 3 = 0" este falsiL
-2) Consider!l.m predical ul p(x): ,x2 ~ 0" IInde X dcse mn eaza un numar tntreg. Propozipa (V'x) (x 2 ~ 0) es te adevaraU't , deoarece pentru orice n11ma r tntreg x 0 avem
X~ ~ 0.
Ex~mple.

Propozipa (V'x)(x

Echi(Jalenta _predicatelor. Doua predicaLe p(x, y, z, ... ), q( x, y, z, ... ) se zic

echi(Jalente ~i scriem p(x, y,z, ... ) :> q( x, y,z, ... ), daca oricum am alege valorile
variabi lelc r x 0 , y 0 , z 0 , ... , propo zi~iile p(x0 , y 0 , z 0 , ... ) ~i q(x0 , y 0 , z0 , .. . ) au aceea~i
valoare de adevar. Daca oricum am alege valorile vaiiabilelor x 0 , y 0 , z0 , ...
penti'U care propbzi ~ia p(x0 , y 0 , z0 , ... ) este adevii1ata rezulta ca ~i propozi~ia
q( x 0 , y 0 , z0 , ... ) este adevarata, vom scr ie
p(x, y, z, ... ) ~ q(x, y, z, .,.) .
. Se vede ca p(x, y, z, ... ) :> q(x, y, z, ... ) atunci ~i nu m<-ti altll lt'i dnrl
p(x, y, z, ... ) ~ q(x , y, z, ... ) ~i q(x, y , z, ... ) ~ p(x, y, z, ... ).
Exemple. J) Considcram predicatele p(x): , .'t < 0" ~ i q(.'t): ,x ~ 0" undo .'t dosernII Oaz<\ un u11 mih real. Se observa ca
. '
lp( x) : q( x) 91 lq (x) - p(x).
2) Considel'am predica tele p(x, y): ,x = y" ~i q(x, y ): ,x 7= y", uncle x, y dese mneaz11. numo1e reale. Se obser va ca
lp( x, y) - q(x, y).
3) Consider!l.m predicatele p(x}: ,x > 0" ~ i q( x):

,
, :c~

> 0", unde

x desemneaz!l. un

numar reaL
Sc vede ca p(x) ~ q(x), dar nu are loc implical ia q(x) :> p(x), deoareee penlrll Xo =
= - I, propozipa q( - 1): ,(- 1) 2 > O" es te adevaat.il, pc cl nd propo1.i~ia p( - 1): , - 1 -'
> O" esle fa lsa.

Reguli de negaji~. F ie p (x) un predicat unar , unde x desem neaza un element ~in mu l~imea E. Atunci
1) 1((3x) p (x )) = (V x ) lp(x),
(3x) l (p(x ))
2) 1 ((Vx) p (x ))

="

desemnea_za fapt ul ca cele doua P''opozitii a u aoee~~i va(aici semnul,

loaie de ade va r).
IH

Exemple. J) S<l considerkim predicatul p(x): , x - 2 = 3", unde x desemneazli un

num'lr tntreg. P1opozi~ia (3x) p(x) este adevllratll deoarece pentru x 0 = 5, propozitia
p(x0 ): ,5 - 2 = 3" este adevl!.ratiL Atunci propozipa 1(3x) p(.x) este falsi!.. Pe de altli
parte, predicatul 1p(x) este echivalent cu predicatul , x - 2 =F 3". Propozitia (Vx) (x - 2 = 3) este falsll, deoarece pentru x 0 = 5, propozitia ,5 - 2 =F 3" este falsll. Deci am
veri fica t ell
(Vx) 10:- 2 = 3).
1(3x) (x - 2 = 3)
2) Considerlim predicatul p(x): ,x >: 0", unde x desemneazl!. l!n numl!.r tntreg.
Propozipa (Vx)(x > 0) este falsa, deoarece pentru x 0 = -1, ,-1 > 0" este o propozitie
falsa. Atunci, propozitia 1((Vx)(x > o)) este adevliratl!..
Pede altli parte, 1p(x) este echivalent cu predicatul ,x ~ 0". Propozitia (3x) (x ~ 0)
est.e adevliratli. Deci am verificat ca

1((Vx) (x

> 0))

= (3x) 1(x >

0) .

Predicate de mai multe CJariabile. Fie p(x, y) un predicat binar. Folosind

cuantificato rii (3) i (V), putem forma predicatele unare: (3x) p(x, y) -i
(Vx) p(x, y), unde y este variabila acestor douii predicate (y se zice CJariabila
liberii, iar x CJariabila legata ). Din aceste doua predicate unare putem forma
propozi ~iile:
,(3y) (3x) p(x, y), (Vy) (3x) p(x, y), (3y) (Vx) p(x, y) i (Vy) (Vx) p(x, y)".
Semnalam urmatoarele proprietii~i de comutativit ate ale cuantificato rului de acelai fel:

= (Vy) (Vx) p(x, ,Y)

(3x) (3y) p(x, y) = (3y) (3x) p (x, y).

(Vx) (Vy) p(x, y)

Din regulile de negatie pentru predicatele unare obtinem regulile de

negatie pentru predicatele binare.
De exemplu: 1((3x) (3y) pix, y)) == (Vx) (Vy) lp(x, y).
Intr-adevar : l((;!x) (3y) p(x, y)) = (Vx) 1((3y) p(x, y)) == (Vx) (Vy) lp(x, y).
Considera~ii analoage se pot face pentru predicate cu 3, 4 sau mai multe vari!J.bile.
Observatii. 1) Dacll p(x, y, z, ... ) ~i q(x, y, z, ... ) stnt doul!. predicate, atunci p(x, y ,
z, . .. ) - q(x, y, z, ... ) dacll ~i numai daca e~te adevruoata propozitia: (Vx) (Vy) (Vz) ...
q(x, y, z, . .. ) atunci ~i
[p(x, y, z, . .. ) ......., q(x, y, z, ... )]. De asemenea, p(x, y, z, . .. )
nnmai atunci c!nd es te adev<lratl!. propozipa:

(Vx) (Vy) (Vz) ... [p( x, y, z, ... ) -+ q(x, y, z, ... )].

2) Multe teoreme se scriu sub forma implica1iei
p(x, y, z, ... ) => q( x, ' y, z, ... ).
J Considerl!.m t eorema: in orice triunghi medianele stnt concurente. Aceastll teol'l:lma esle de forma p(x, y, z) => q(x, y, z), unde p(x, y, z) este predicatul ternar: ,x, y, z

sint media nele unui triunghi" iar q(x, y, z) este predicatul: ,x, y, z slnt concurente".
2
2
2 Fie teorema: dacll ABC este un triunghi d rep tunghic, atunci BC = AB +
3
forma:
+ AC Aceasta teorema este de
p(x, y, z ) => q(x, y, z),
y, z slnt laturile unui triunghi dreptunghic 1\(x <
,x,
tul:
unde p(x, y, z) este predica
y 3".
predicatul: ,z2 = x 2
este
z)
y,
q(x,
iar
z)",
<
(y
< z) 1\
\

20

3. T eorema urml1Loare : ,.lnlre dona numertJ 1'H ~io:1al e dis linclo se glise~le un nunHh

ra~iona l diferiL de aces lea" , se scrie sub fn,nw :

p(:c, y ) ~ q(:c, y ), unde p(x, y) esle p1~ d i ca lut : .. (x

predica lul: ,{3z) [{x < z) 1\ {z. < y )].

y)

1\

(~:

<

y )" , iar q{x, y ) t>sle

CXFPCITII

1. Fie, predicatul p(x, y): , x divide y" . unde x, y desemneazii numere

.naturale.
a) Sa se determine valorile de adevar pentru propozitiile: p(2, 6), p(7, 15),
p(20, 100), p(45, 100).
b) Sa se determine valorile de adevar ale propozit iilor :
(Vx) (Vy) p( x, y), (Vx) (3y) p( x, y) , (Vy) (3.1) p(x, y) , (3.x ) (3y) p( x, y).
2. Fie predicatul p( x ): ,x2 - 2x + 3 = 0" unde x desemneaza un numar
teal. Sa se det~rrnine valorile de adevar pentru propozit iile: (3x) p(x) ~i
(Vx ) p(x). Sa se verifi ce regulile _de negatie.
3. Pentru orice predicat binar p(x, y) , sa se verifice cii propozi~ia
(3x) (Vy) p(x, y) -+ (Vy) (3x) p( x, y) este adevarata.
4. Fie predicatul p( x, y): ,x + y = 2" unde x, y, desemneaza numere
intregi. Sa se spuna daca propozitia (Vy) (3x ) (p(x, y) -+ (3x) (Vy) p(x, y))
este adevarata sau falsa.
5. Sa se det ermine valoarea de adevar a propozi~iilor:
a) (Vx) [( x > 0) V (x < 0) V (x =- ll)], unde x desemneazii un numa1'
real oarecare;
b) (3x) (3y) [(x # 0) 1\ (y # 0) -+ (xy = 0)], uncle x, y sint numel'e
oarecare.

2. MULTIMI
2.1.. No~iunea de mul~ime

Notiunile de multime lji de element al unei mul~imi fac parte din categoria
acelor notiuni matematice care nu pot fi definite, dar sint impuse de nwneroasP
exemple: 1) mult irnea cuvintelor din liroba romana; 2) mulpmfla eiPYi lnr
dintr-o clasa; 3) multi mea numerelor naturale: 0, 1, 2, 3, ... etc.
A~a cum _scria Cantor, creatorul teoriei mul~imiloJ', o mul~ime e:o:te ,o
colecJie de obiecte (numite elementele mulJimii) de natura oarecare, bine determinate !)i bine distincte" .
Vom nota cu litere mari mul~imile , cu litere :rnici elementele lor. Daci'i A.
oste 0 multime ~i X un element al sau , vom scrie xE A ~j vom citi ,x apal'tine lui A". Daca x nu se gase~te in A, atunci vom scrie x 6!': A lji vom citi
,x nu apartine lui A".
A~s cum rezult~ din fraza de mai sus, elementele unei multimi sint di s
tincte, adica un acel a~i element nu se poat e repeta de mai .multe ori. De asemR nea, elementele unei multimi trebuie sa fie bine determinate. Exista douii
mod uri de definire (de -determinare) a u nei mu]timi:
21

a) )Vumind individual elementele -sale. ln acest caz mul~imea se specifica

scriin.d intre acolade elementele sale: {x, y, z, ... }. De exemplu: A = {0, 1, 2,
3, 4, 5} a die a mul~imea formata din primele ~ase numere naturale; B = {,
~. y, ~ J, adica mul~imea formata din primele patru litere mici ale alfabetulni
grec.
b) Specifidnd o proprietate pe care o au elementele sale ~i nu o au alte
elemente. Mai precis, data o proprietate , se poate vorbi de mul~imea acelor
obiecte pentru care proprietatea respectiva are loc. Mul~imile definite in acest
mod se vor nota prin
A = {x i P(x)},
mul~imea

adica

acelor obiecte x, pentru care are Joe P(x).

Exemple. 1). Considerl\m proprietatea: ,este num&r prim par". tn acest caz mul_
Hrnea este {2}.
2) Dacil. considerl\m proprietatea: , numar natural par" in aces~ caz A este mul
~imea numerelor natural e pare.

definita dupa primul mod se zice ca este data sinteti~, iar o

mul~ime definita in al doilea mod se zice ca este data analitic.
0 multime care are un numar finit de elem,ente se zice finitii.. In caz
contrar se nuine~te infinitii.. De exemplu: D:lUl~imea elevilor dintr-o clasa,
mul~imea oamenilor de pe glob, sint mul~imi finite. Mul~imea numerelor
naturale, mul~imea numerelor naturale pare, sint mul~imi infinite.
In teoria mul~imilor se admite existen~a unei mul~imi care nu are nici
un element; aceasta se nume~te IDl?-l~imea vidii. ~i se noteaza cu simbolul 0.
0

mul~ime

Notatii . Cu N vom nota mulpmea numerelor naturale:

N = {0, 1, 2, 3, ... }; cu Z mulpmea numerelor tntregi; cu Q multimea numerelor raponale, iar cu R mulpmea numerelor reale. Daca a iji b stnt doua numere reale cu a < b,
vom nota cu:
[a, b] = {x I x e R, a <;;;; x ,;; b }, numit interval fnchis cu e;xtremitaple a ~i b;
[a, b) = {x 1 x e R, a<;;;; x < b}, numit interval tnchis la stinga ~i deschis la dreapta;
(a , bl = {x I x e R, a < x <;;;; b }, numi t interval deschis la stfnga ~i inchis la dreapta.
Dac1l a e R, no tam cu:
[a,oo) = {xI x e R, a< x}, (respectiv (a,oo) = {xI x e R, a< x}), numit interval
tnchis la sttnga ~i nemdrginit la dreapta (respectiv interval deschis la sttnga ~i nemdrginit
la dreapta) .
De asemenea nolam cu:
(- oo, a] = {x 1 x e R, x,;; a} (respectiv (- oo, a) = {xI x e R, x < a}), numit interval tnchis la dreapta ~i nemarginit la stnga (respectiv interval deschis la dreapta # nemdrginit la stfnga).
Se observa ell toate aceste mul~imi sint definite analitic.

2.2. Multimi egale

Se spune ca mul~imea A este egalii. cu o mul~ime B daca orire element

al lui A apar~ine lui B ~~ reciproc. Notaro faptul ca mul~imile A ~i- B slnt
egale astfel : A = B.

22

E .em.ple: I ) {J , 2. :l. 4, !i} = (4, :l, 2, il, 1} .

2) Mul~imr.a {2} r.st e egala r.u mulPmea num.erelor nalllra! e pare cnre shrt prinrc.
3) Mu lpmi lr. {~ . 3, .q ~ i {2, ::1, 7, 10} nn sin L e1;alt! ,

Relatia de egalitate 1ntre- mulpmi are unnatuayele propi"iet, 2\ ~i:

i) este reflexiva, adica A = A;
ii) este simetrica: daca A = B, atunci B .= A;
iii) este tranzitiva: daca A = B ~i B = C, at unci A= C.
2.3. Rela~ia de incluziune

Se spu ne ca o mult ime A este incLusc~ in mul~imea B daca mi ce elemen L

al multimii A este i element al multimii B. Se noteaza A c B sau B :J A.
Dacii A nu este inclusii in B se scrie A ~ B. Altfel spus, A ~ B lnseamna
ca exist ii x E A astfel incit x e: B.
Cind A este inclusii in B se mai spune cii B contine pe A sau cii A este
o submuljime (sau parte) a lui B.
Exemple.l) {1 , 2, 3}estcinclusain {J, 2, 3, 5, 7}, adicii {J, 2, 3}C {1,2, 3,5, 7}.
2) Mu!Pmea numerelor naturale pare este inclusa in mul~imca nurncrelor naturalE'.
3) N c Z cQ cR.
4) Se race convenpa ci'l pHnt.ru 01ice mnlpme A, mulpmea v ida este in clusa in A,
adica 0 cA . .
5) Mu l ~i m ea { l , 2, 3} nu este i ncl'usa in m ul ~imea {2, 3, .'i. 7} deoarere I E {2. 3.
5, 7}.

F ie A o multime i o proprieta.te P(x); rriultimea element elor din A care

au proprietatea P( x ) se noteazii:
B = {x E A

=
=

I P(x) }:

Exemple. 1) Multimea numerelor naturale car e e divid 4.1:'. 5 se noteaza A =

{x EN I 5 divide x}.
2) i\ fu!pmea numerelor. in tregi x cu proprietaL.ea 7x + 8 =' - 6 se sr:rie A =
{x E Z I 7x + 8 = - 6}. Se vede c5. A = {- 2}.

Din definitia relatiei . de incluziu ne rezultii cii aceasta are urmatoarele

proprietati .
a) este re.flexiva, adica A c A;
b) cste antisimetrica, adica daca A c B i B c A, at unci A = B ;
c) este t ranzitivii, adica din A c B i B c C rezulta A c C.
Prop rieta.tea b) se utilizeaza ln practicii in sensul cii pentru a. doved i
ca A = B se probeazii incluziunile A c B i B c .A.

Dacii A- este o multi me, atunci multi mea care are ca element e toate submultimile lui A, se numete multimea partilor lui .A ~i se noteazii cu rp(A).
A~adar

rp(A ) = {XJ XcA}.

Observam ca mul~imea vida 0 ~i .multimea totalii A sint elemente. ale
lui rp(A).
E.xemple. Fie A = {1, 2, 3}. Avent
rp(A ) = {0,

{1}, {2}, {3}, {1 , 2}, {1, 3} (2, 3}, {i , 2, :i}}.

23

2.3.

Opera~ll

cu

mu l ~lml

1. R euniunea mulfimilor

D e f i n i t i e . Se nume~te reuniunea a douA. mul~imi A ~i B mul~imea tuturor

elementelor care apar~in eel pu~in uneia din mul~imile A sa.u B .

Notam reuniunea multimilor A ~i B prin A U B

Deci A U B = {x I x E A ,sau x E B}.

~i

citim ,A reunit cu B".

Exemple. 1) {1 , 2, 3, 4} U {3, 4, 10, 12, 13} = {1, 2, 3, 4, 10, 12, 13},

2) {a, b, c} U {c, d, e, f} = {a, b, c, d, e, f}.

Grafic, reuniunea a .doua multimi este reprezen tata in figura II.1 prjn portiunea ha~urata.
ObservaJie. A~a cum am defioit reuniunea a doull. mulPmi, putem defini reuniun en unui nnml!.r finit de mul~imi.
Mai exact, dacii A 1 , A 2 , . :.,An sint n mul~imi, alunci multiFig. II.i
mea elementelor x cu prop11ie'tatea ,x apartine eel putin
unc ia din mulPmile A 1 sau A 2 sau ... sau An" se nume!?le reuniunea mulPmilor A 11 A 2 , ...
.. . , An ~i se noteazl!. A 1 U A 2 U ... U An. Dcci A 1 U A 2 U .. . U An = {x I (3i) 1 ..:; i ..:;
.:; n astfel inc\t x e Ai}.
Exemple. 1) FieA 1 = {J ,2},A 2 = {2,3 , 4}~iA 3 = {1,3,5}.AtuneiA 1 UA 2 UA 3 =
= {1, 2, 3, 4, 5}.
2) Daca B 1 = {1}, B 2 = {2, 5}, B 3 = {1, 2, 6} ~ i B 4 = {2, 5, 7},alunciB1 U B 2 U
U B 3 U B 4 = {1 , 2, 5, 6, 7}.

2. Intersecfia mulfimilor
D o f i n it i e.

So nume~te intersec{ia a doua multinii A

mentelor care apar~in ~~ lui A ~i lui B.

~i

B mul~imea ele

Intersectia multimilor A ~i B se noteaza A n B ~i se citete ,A intersectat cu B".

Deci: A n B = {x I X E A ~i X E B}.
Multi mile A ~i B se numesc disjuncte. daca An B = 0, adica daca nu
au in comun nici un element.
E xemple. {1, 2, 3} n {2, 5, 7, 8} = {2};
2) {a, b, c, d, e} n {b, d, f} = {b, d) ;
3) {J , 2, 3} n {4, s, 9} = 0.
F ig . II.2

Grafic, intersectia a doua multimi est e reprezentata in figura I 1.2 prin portiunea ha~urata.

Observa1ie. A!?a cum am definit inte1sectia a douil. mn l ~imi, putem de fini intersec~ia
unui numl r finit de mu l pmi . Ma i exact daeli A 1 , A 2 , .. . ,A ,. sinl n mulpmi , a tunei multi
moa elcmenlelor x cu prop,.i c la lea ,.:r apar~ine ~i lui A 1 ~ i lui A 2 .. . ~i lui A n" se nume!?te
i n I~see p a mulpmil or A l. A~ . .. ' A II ~i se not eaza Il l n ;.12 n .. . n An. Deci Al n A2 n An=
- {x I (Vi) l .::; i .::; n avrm x e Ai}.

24

Exemple 1) Fie A 1 = {I , 2, 3, 4}, A 2

Atunci A 1 nA 2 nA 3 = {1, 4}.

{1, 3, 4, 5}

~i

Aa -= {I , 4, 6}.

2) Dacil. B 1 = {1, 2, 3, 4, 5}, B 2 = {1, 4, 5, 6 }, B 9 = {1, 4, 5, 7}, 1J4 = {4, 5, 6, 8} ~~

B 6 = {3, 4, 5}, atun c i B 1 nBz nB 3 nB~nB 5 = {4, 5}.

3. Complementara unei submultimi

D e f in i ~ i e. . Fie E o mul~ime ~i A o submul~ime a lui E. Submultimea lui

E formata din acele clemente ce nu apartin lui A se nume~te
complementara lui A in raport cu E. Aceasta mul~ime se no
teaza CEA (san mai simplu CA cind nu exista nici un dubiu
asupra mul~imii E).
Deci: CEA = {x E E I x E A}.
Exemple. 1) Daca E = {1, 2, 3, 4, 5} ~i A= {1, 3, 5},atunci CEA
. -2 ) Daca A es te mulpmea numerelor naturale pare,
al4nci CN A este mulpmea numerelor naturale impare:
3) Daci'i E = {a, b, c, d} ~i A = {b, d} , atunci
CEA = {a, c}.
-~) GEE = 0 f;ii CE0 = E.

{2, 4} .

Grafic, complementara unei submultimi A in raport

cu multimea E este reprezentata in figura II.3 prin porti unea ha~urata.
Fi!{. 11.3

4. Diferenta a doud multimi

D ef in i~i

&

Fie A ~i B dona mul~imi. Multimea formata din elementele

lui A care nn sint elements ale lui B se ~ume~te diferenJa
dintre mul~imea A ~i multimea B ~i se noteaza A - B.

Deci:
A - B = {x

x e B}.
Exemple. 1) {1, 2, 3, 4, 5} - {2, r., 5, 7} = {1, 3}.
1

x E A

~i

2) {a, b, c}- {d, e, f} = {a, b, c}.

3) {a, b, c} - {a, c} = {b}.

Grafic, diferenta dintre A ~i B este reprezentata in figura II.4 prin por~iunea ha~urata.

F ig . 1!.4

5. Produs cartezian
D e f in i t i e. Se

nume~te

pereche ordonatd ( cuplu) formata din elementele

x ~i y o ordine intre elementele x ~i y in sensul ca x este primul
element, iar y este aldoilea
. element si se noteaza cu (x, y).

In perechea (x, y), x se mai numete prima componentd, iar y a doua

componentd.
Dona perechi (x, y) i (x', y') sint egale daca i numai daca x = x' i
y = y'.

25

Rezulta ca (x, y) .;, (y, x), egalitate a avind loc numai pentru x = y.
De aici rezultiL ca no~iunea de pereche ordonata este diferita de cea de mul~ime formata din doua elemente.
(2, J)
Example. 1) Cu num'} rele 1 ~i 2 putem forma doua perechi ordonatc: ( I, 2) f?i
2};
{1,
mul~imca
de
diferite
care slnt distincte. ln plus p erechile (1, 2) ~i (2, 1) slnt
2) Cu nume1ele I f?i 1 putem forma cu p lui (I, 1).

D e f in i ~ i e. Fie A ~i B doua multimi. Mul~imea ale carei elemente sint

toate perechile ordonate (a, b), in care a E A ~i bE B se nume~te produsul cartezian al multimilor A ~i B (in aceasta
ordine) ~i se noteaza A x B.
Deci: A x B = '{ (a, b) I a E A ~i b E B}.
Cind A= B, se noteaza A x A= A 2

Exemplu. Fie A = {1, 4, 5, } ~i B = {1, 2, 3,}.

Atunci A x B = {(1.1), (1,2), (1,3), (4,1), (4,2), (4,3), (5,1), (5,2), (5,3)}
.:?i B X 4 = {(1,1), (1,4), (1,5), (2,1J, (2,4), (2,5), (3,1), (3,4), (3,5)}.
B
::;e observ-il. eli A x B # B x A deoarece, de exemplu , elementul (1, 2) e A x
~i (1, 2) ~ B x, A .
Obser11aJii. 1) ln exerci~iile unde avem de d3termina t produsul cartezian a douii
iar B
mulpmi este bine sa repnem faptul ca dacii A este o mulpme fin ita cu m clEment.e,
cu
ar,
lntr-adev
te.
clemen
n

m
are
B
x
A
atunci
elemento,
n
este o m 1l pme finita eu
y e B. Cum
eu
y),
(a,
forma
de
e
mdonat
erechi
p
n
construi
putem
A
e
a
element
fieea1e
B a1e m elemente, numarul total de perechi ordonate es te m n.
x B se
2) Fie A ~i B submul pmi ale mulpmii numerelo r reale R. Mul~imea A
un sistem
fixat
s-a
care
tn
plan,
din
puncta
de
mu!pme
printJ-o
grafic
a
reprer.ent
poate
y) de
de axe rectangul are xOy, asociind fieeilrui_ element (x, y) e A x B, punctul P(x,
coordonat e x ~i y.
are
De ex.ernplu: 1 Dacii A = (I, 2J 9i B = (2, 4], atunci Ax B are ca reprezent
in plan dreptungh iul ha~urat ABCD (fig. II.5) unde

A(l, 2), B(l, 4), C(2, 4)

~i

D(2, 2).

2 Daca A = B = R, atun ci R x
r eprezenta re tot planul.

R~=

R 2 are ca

6. Proprietati ale opera{iilor cu multimi

(Exerci~ii)

1. Daca A, B, C sint trei mul~imi, atunci

U
A (B U C) = (A U B) U C ~i A n (B n C) =
= (A n B) n C ( asociati~Jitatea reuniun ii ~i a
intersectiei).

2 Daca
Fig. 1,1.5 ,

AUB= BUA

A,
~i

B sint multimi , _ atunci

AnB= BnA (comutatiCJitatea

reuniuni i fii intersect iei).

3o Daca A este o mul~ime , atunci A U A = A ~i A n A = A (idempo tenta reuniuni i ~i interseo~ iei).
4o Oricare ar fi mul~imea A, AU 0 = A ~i An 0 = 0.
5o Daca A, B, C sint trei mul~imi, aLunci A U (B n C) = (A U B) n
n (A U C) ( distributiCJitatea reuniuni i fa~a de intersectie) ~i An (B U C) =
= (An B) U (An C) (distributi~Jitatea imersectiei fatd de reuniune ).

26

6 Daca A ,B sint submul~imi ale lui E , atunci CE(A U B)= CEA n CEB
n B) = CgA u CEB (formulele lui de Morgan).
7. Dacii A este o submul\.ime a lui E, atu nci C~<:(CeA) = A.
8 Daca A, B s!nt doua mul~imi , atunci A - B = C A(A n B).
go Daca A, B, C sint trei mu l~imi , atunci
i) A- (B U C) = (A - B) - C ; ii) A- (B n C)= (A - B) U (A - C ) ;
iii) (A U B) - C = (A - C) U (B - C ); iv) (An B ) - C = A n (B - C) =
=(A - C) nB . .
10 Daca A, B , C sint trei mu l ~imi , atunci
i) A X (B U C) = (A X B) U (A X C ); ii) A X (B n C) = (A X B ) n (A X C);
iii) A X (B- C) =A X B -A X C.
V~m demonstra, ca model , distributivitat ea r euniunii fa.tii de intersectie,
a dicii A U (B n C) = (A U B) n (A U C) .
F ie x E AU (Bn C). Avem:
xEA U (Bn C ) => xEA sau xE B n C => xEA sau (xE B i xEC ) =>
=> (xEA sau xEB ) i (xEA sau xEC ) => xEA U B i xEA U C =>
=> xE (A U B) n (A U C ). Deci A U lB n C) c (A U B) n (A U C).
F ie xE(A U B) n (AU C). A vern:
a;E (A U B) n (AU C ) => xEA U B i xEA U C => (x6A sau xEB ) ~i
(-xc.A sau xEC ) => xEA sau (xEB ~i xEC ) => xEA sau xE Bn C =>
=> xEA U (Bn C). Deci (A U B) n (AU C ) c AU (Bn C). Din cele doua
inclu ziuhi rezu ltii ca A U (B n C) ' (A U B) n (A U C).
i CE(A

ObseriJajie. Ca exCI'ripu, s1 form alidm t n l crmeni logici c!lcva d in defini p ile din
a <J3 l paragraf. De exemplu:
J) re l a~i a d 3 i neluziune, A c B, se ser ie:

A c B "* {V x) (x

A~

A) 1\ (x E B)).

B);

:!) rela~ia A rt:. B se scri e:

Art:.

s-

{3x) ((x

Pol osind legila de ncgape din calcul ul cu pcdiea t c, se poa te vel'ifica

(3x) ((x e A) 1\ (x E B)) estc echivalentil ru propozip a 1({Vx) (.c e
3) defini pa reun iunii A U B , se scrie
x E A UB

4) dcfin ipa intcrscc pei A

(x E A)

V {x

JJ) ;

B);

u~Ol'

cii propozipa
x e B)),

A~

n B, se sc:l'ie

X E An B = (x E A) 1\ (x
5) defini pa eompl ementa rci CEA, se scie

6) definipa

d ifere n~e i

x e CEA
(x e E) 1\ (x E A);
A - B , se scrie
x e A- B

(x e A) 1\ (x E B).

P l'op unern cititorului sa forma lizeze ~i a lte defi ni~ii intllnite.

ERCITII

(D Sii se

verifice egalita pl e:

ra) {x eN
b ) {x EN

I x2 I x2 +

4x

+3=

x- 2

;=

0}
0}

{J, 3};
{J };

27

GJ> I.e e

d)

Z I 2.r2

{x e Q I 2x

+J=
3x + J =

:lx

+,I} ;

0 } = {J }:

0} = {

{x e Z I I x -. I I = 2} = { - L :1}.
se de termine mul\.imea:
m = 0} . Di sl~llp e.
l) x
e Z I m x 2 - (m2
se arate ca oricare din condi~iil e : A c B , An II = A ~i AU B = B, p en tnt subm~l pmile A !;li Bale multimii X, implid l. celelalte douiL
4J Care din tre urm'itoa rele propozipi sint adevara te sau false :
a) {a, b, c } = {b, a, c}; b) {4, 5, 6 } = {6, 4, 5 };
C) {8 + 1, 5} = {5, 9 }; d ) 3 E {3 }; b) 3 E {3};
' f) 3c {3}; g) {3} = {4}: h) (3 } = {{3}};
i) 0c {l} ; j) 0e { 1}.
li. Sii se descri t' mulpmil e:
~(!i {{l })) ~i ~ : !!:!! ({1)) ) ) .
e)
21 Sa
{x
3 Sa

( H. Sa

se determine mul~imil e1

I = n ~ 2 , n eN } ;
B = { x e Z I x = :: : ~- . n e Z } ;
2
+ 4 -+- 2 , n N }
'N Ix
C = {x
nu + J

a) A

b)

= {x

e N x

r)

(!j F ie A = {1, 2, 3, 4} , B = {2, 3, 7, ll }. Sa s~ de termine mulpmil e A U B , An B ,

A - B. Dacii E = A U B, sa se de termin e CA ~i GEE .
Fie A == {I , 3, 5, 7}, B = {3, 7, 9}, C = {3, 5, 7, 9}. Sase arate ca A u B = A u c .
9. Dad A, B , C slnt l r'ei mul p mi as lfelincit A U B = A U C ~ i A n B = A n C, atunci
~ B = C.
"" 1..9) Sa se determine m as tfcl ! nell: .
2
2
~ { x E R I x - 4x + m = 0} n {:r E R I x - 3x + 2 = 0} # 0.

8.>

\_ 11_;181 se de termine m as tfel 1nelt:

{x E It I x 2 :_ 3x + m = 0} n {x
12:JSii se dPtermine m astfel !nell:

{x e

ta.

~il

R I x2

+ mx

0} -

{-

2,

I x2

I x2

+ mx + 1 =

0} U {x e R

5x

4 = 0} = 0.

+}= 0.

st ;ua te cii mulpmea

{x e R

I x2

4:r

m2

0}

a tc doua elemente oricare ar f i m e R.

14. Sa se a rate d \ :

a ::~ J , ae R} = (-oo, -3) U[l , -\oo).

R I x + m x + m 2 + 1 = 0 }. Sa se calr ulcze C.(' .
2

{ xeRjx=

2
"-!.'>. F ie A = {x e
mcr lp mile urma toa relor
ub
s
toate
( J(~)a terminap

mulpmi :
A = {I, 2, 3}, B = .{a, b, c, d ), C = {x, y, z, u, vi.
17. F ie a un nu mar na tura l. Vom nola cu D(a) miriPmea

D {a) = {x eN I x divide a}. i) Dovedip ca D{a) a re eel pupn doua el e me nte {a > 1).
ii) Pilntru c:n e numere na tu ra le a, D{a) are exac t doua elemente.
iii ) Pentru care numere na turale a , D(a) are exact patru clemente.
iv) D e termin a~i mul~imil e: D{8 ), D{160}', D{120).

28

JR. Sa se determine m 11stfel !nett multimca

A = {x e R I x 2 - mx + 2 = 0} U {x e R I 2x 2 - mx + 1 = 0}
,
sa r;on~ina 3 elrm~nte. Poate avea,A, 2 elcmente't
19. Fie r 1 <. r 2 < ... < rn < ... numere naturale. Fie, de asemenea, a un numar n atural.
Pentru mice 111miir natura l k noUim:
Ak =

{a+n,mlm= l , 2, ... }.

Dovedip ca nu exis til nici un element comun tuturor mu l ~im il or A~<.(k > I).
20. F ie A, B dona multimi. Notaro cu At:.B = (A - B) U (B - A) (Mu l !imea A t:.B ~e
nume~ te diferenta simetrr:ca a multimilor A ~i B). Dovediti cil.: a) Pentru or ire trci
millpmi A , B , Care Joe egali tatea (At:.B)t:.C = At:.(Bt:.C); b) At:.0 = 0M = A:
c) /J..t:.B = Bt:.A; d) At:.A = 0.
21. Fie a0 un numlir natural. Definim multimea
112-

v-2-

A = {a0 , at> a 2 , ... , a111 ... } unde a 1 = V ao + l , ... , a,l+ 1 = a" + l , ....
Arlitati cil. mul timea A - Q =f 0.
22. Dad \ M esLe o mul pme fi nitli, vom no ta prin n( J\tl ) nu maru l elemcnlel or sale. Fi e
A, B, C trei mulpmi. J?ovediti ca:
n(A U B U C) = n(A) + n(B) + n(C) - [n(A n B) + n(A n C) + n(B n C)] +

+ n(A n n n C).
2). Dovediti ci:l pentru oricarc doua numere na23. F ie At> A 2, ... , An. n multimi (n
tura le i, j (l ~ i ~ n, 1 ~ j.,; n), avem:
(.4 1 n A2 ri ... nAil n (Ai+ 1 n ... nAn) = (A1 n Az n .. . n Aj ) n (Ai+t n ... nAn) =
= A 1 n A 2 n ... ri An
~i (A 1 U A 2 U ... U A i) U (Ai+t U ... U An) = (A 1 U A z U ... U Aj) U (Aj+1 U .. . U An).
De as~ m1 nea , d'lca it> i,, .. ., in s int nu,mgr ele J , 2, ... , n sr.r isc lntr-o al tii ordine, atunei
A 1 U ... U An = Ai, U ... U A in
A 1 n ... nAn= Ai, n ... n Ain
24. Fie A= {J, 2, 3} ~i B = {1, 3, 4}. Sl se determine mul pmile
A x A, A x B, B x A, B x B ~ i apoi sa se reprezi ntc gra fic lntr-un p lan de ccordona te xOy.
25. Fie mulpmea A= [ J, 2] U [3, 4] . Sa se determine A x A f?i apoi sa se reprezinte gra fie
lntr-un plan de comdonate xOy.
26. Fie muiPmea B = [ 1, 2] U {3, 4}. Sa se determine mul~imea n x B ~i apo i sa se
rep,ezint.e grafic ! ntr-un p lan de coordonate :rOy .

>

3. FUNCTII
Cuvintul ,,fun c~ie'' esLe adesea utilizat in vorhirea curentii. Se spune ,
tie exemplu, ca recoltatul griului se face in func~ie de starea vremii. Se spune,
de asemenea, ca nota pe care o ob~ine un elev, aLunci ctnd este ascultat, est e
in func~ie de riispunsurile pe care le da. Ca ~i tn via~a de toate zilele, conceptul
de func~ie joaca un rol imens in toata mateinatica ~i chiar in toata ~tiin~a.
In continuare ne vom ocupa de studiul conceptului matematic de func~ie.
3.1.

No~iu n ea

de

func~i e

D e f in i t i e. Fie .J ~i B dou.a muljimi. Prin functe definita pe multimea A ,

cu CJalori tn multimea B sa intelege orice lege (procedeu sau
conventH5 etc.) f, in baza c~:ireia on:carui element a E A i se
asociaza un unic element, uotat f(a), din B.
29

Definiyia functiei p,resupune de fapt existenta f\ trei elemente:

1o 0 multime A , pe care este definita functia ~i care se nurne~te domeniul
de definitie al functiei.
2 0 a do1:1a multime B, in care ia valori functia ~i care se nume~te domeniul valorilor (unceiei sau codomeniul functiei.
3o 0 lege (procedeu , conventie etc.) f.
Pentru a simboliza faptul ca aceste trei 'elemente A, B , f sint elementele
onstituante ale unei funcyii definitii pe mulyimea A cu valori in multimea B
e scrie simplu:
r
f : A -+ B sau A - B
cite~te ,( definitii pe A cu valori in B ".
Daca a E A, atunci elementul f(a) E B se nume~te imaginea lui a prin
funcyia respectiva , sau valoarea lui f in a.
0 functie f' : A -+ B se mai nume~te ~i apli,catie de Ia A la B.

~i

se

ObserCJatii . 1) D e~i in definipa unei fun cpi A~ B apar fn m od necesar tre i elemcn to, to tu~i , uneo1i p entru s impli{icarea limbajului, se spune cii ,{ este o func{ie" ,
u rm lnd ca celela lte douii" e lemente sa rezulle din context.
2) Dadi A ?i B sint dou u mulpmi oaroca re , a tunci, in genera l, exis ta mai mult e
fun c pi definite pe A cu vn lol'i in B.
3) Doua fun ctii f : A -+ B ~ i g : A' .... B' se n um esc egale da c:a A = A ', B = B '
~i in plus , pentru OJice element a e A, a vem f (a ) = g (a). Dacil exist& eel pupn un element
a e A p )ntru c.u e f( a) ~ g(a ), atunci fun cpil e f ~ i g nu sint egale. Cind fun c(.iil e f ~i g
s lot ega le notiim f = g; In cazul cf nd nu sint egale nota m f ~ g.
it) F ie f : A -+ B o fun c p e. Dacc1 x dese mn ea za un el em ent oaJecare din A , iar y
dcsemn eazil. elemcntul f (x), atun ci v om s cr ie: y = f (x). Aceas ta egali tale poarta nu mele
de depe nd~ nlii. func( ionald asocia ta fun c p ei f , ia x se num e~te CJar iabila sau argument. Ori
decile ori ne es te clar cine es te domeniul f?i cod om cniu l func.p ei putem sa indic11m pent.ru
acoasl!l. fun c p e numa i d e p e nde n~a fun cpona la y = f( x ).
E .x emple. l) Fi e mul ~ imil c A = {a., b , c, d } ~ i 8 = {1 , 2, 3, 4, 5}. Definim funetia
f' : A .... B dupa , legea" : lui a i se asocia za 1 ; lui b i sc asociaza 2; lui c i s e a socia za 2;
lui d i se a 3ociaza 5. P entru aceastii fun c~i e avem : f(a ) = I ; { (b) = 2; f (c ) = 2 9i f(d) = 5.
De asem enea, de Ia A Ia B putem defini fun cp a g :A .... B dupa legea: driclirni
e lemen t x din A i se asociaia numarul .1.
PP-n ll'l fun c~ia g a vem : g(a) = g (b) = g (c) = g(d) = I .
~ e vede ca funr:pil e f ~i g nu sint egale .
2) Fi e A mult.imea tuturor tarilor de p e glob , ia r . B mul t imea tuturor ora~clor de pe
glob .
Definim fun ctia j': A ~ B dnpa legea: unei ~llri i se a sociaza capita la s a.
Pc nlru a r.eas tii iuncp e avem de exemplu: f (Romania) = Bu cure!?ti, f (ltalia ) =
11oma Ptr .
!1 ) FiP Z mulpmea numerelor intregi. Definim' fun c pa f : Z .... Z dnpll lcgea : lui
a e Z i se .asociaza p a tra tnl sil u, a dicii. f(a) = a 2

f,

3.2. Moduri de a deflni o

func~ie

C!nd definim o funcyie trebuie sa precizam cele trei ele.m ente ce o caracterizeaza: domeniul de definitie, domeniul valorilor ~i legea de asociere. Vom
distinge douii moduri de a defini o functie.

30

a) F uncfii definite sintetic. In multe cazuri o functi e f : A _.. B poate fi

definita, num.1:nd pentru fiecare element tri parte din A elementul ce i se asociaza
din. mulfimea B".

Exempiu. ,Fie A= {1, 2, 3, 4} ~i B = {1 , 7, 9} .

Definim f: A ....,. B punlnd: f(1) = 1; {(2) = 7; f (3)

~i

f(4)

9.

Legea de. asociere a fun.c tiei f: A --+ B

poate. fi reprezentata grafic printr-o
diagrama (fig. 11.6) sau printr-un.
tabel (fig. ir. 7). (In figura 11.6 sage-. ,1.:
~ile indica legea de definire a func}i'ei
de Ia mul~imea A 1a B. In tabelul din
figura 1!.7 in prima linie sint trecute
elementele mul~imii pe .care este
Fig. II .6
definita functia, iar in linia a doua
elementele din multime unde func~ia ia va]o,i).
X

I 1

f(x)

=8

2 3 4
1 -7 1 9

Fig. II .7

Pentru orice functie definita sintetic se poate asocia o diagrama ca in

figura 11.6 sau un tabel (numit tabelul de ()alori cd fanctiei) , cain figura 11.7.
De multe ori este preferabil ~i sugestiv sa indicam diagrama sau tabelul de
valori pentru a defini func~ia respectiva.
=B

- De exemplu, sa ca ns ideram diagrarna din

Cigura II. 8.
Funcpa asociala este : f: A ....,. B unde .
{(a)~ - 1 ; f(b)_

- I;

f(c) = 2 ~i f(d) = 4.

Sau sa co nsideram tabelul d in fi gura Il. 9.

x
f(x)

Fig. II .8

Ia

b c d
1 7 10 13

Fig. II.9
'

Funcpa asocia ta este f: {a, b, c, d} - > {1 , 7, 10, 13}, unde f(a)

f (c} = 10 ~i f(d) = 13.

1 ; f(b)

7;

b) Functii definite analitic. 0 functie f : A -+ B poate fi definitii. specificl.nd o proprietate ( sau relapiile) ce lec.gii. un element arbitrar a E A _de elementul

f(a-) din B .
Exemple. 1) Fie _A multimea tuturor oamenilor din Romania, iar N
multimea numerelor naturale.
Definim functia: f :. A _.. N astfel:
,
f(x) este egala cu vlrsta (in ani) a lui x 1n momentul de fa~ a .

31

2) Fie B mul~imea ora~elor din RomAnia iar C mul~imea jude~elor ~iirii.

Definim func~ia f : B _.. C astfel:
f(x) = jude~ul caruia ti apar~ine ora~ul x.
3) Dlndu-se o formula (sau expresie algebrica) E(x), putem sa-i asociem
o func~ie sau mai multe func~ii. (Intotdeauna aceste funcW vor avea domeniul
~i codomeniul, submul~imi ale mul~imii nurnerelor reale.)
De exem plu, consideram expresia E(x) = x 2 + 1. Putem defini functia f : R _. R
aslfel fnclt f( x) = x 2 + I .
Aceleia~i expresii E(x) ~ x + 1 putem sil.-i asociem ~i funcpa g : z._., R; g(x) =
= xz

!.

Este evident cil. .functiile

este R, iar al lui g este Z.
Re~inem

sln't diferite deoarece domeniul de definitie allui

~i g

faptul ca unei expresii sau formule i se pot asocia mai multe

functii.
cu ajutorul unei expresii algebrice
trebuie sa aPem tn Pedere dacii. acea expresie are sens pentru elementele din
domeniul de defini~ie.
De asemenea, ctnd definim o

func~ie

De exemplu, sa consideram expresia:

E(x) = x

X-

Aces lei expresii nu-i

l
1

X+

1
1

putem asocia o funcpe h : R _.. R, h(x) = - - , deoarece

,

expresia E(x) nu are sens pentru x

X-

1..

4) Dtndu-se mai multe expresii algebrice putem. sa definim o

sau mai multe func~ii.

func~ie

Sa consideriim expresiile:

E1 (~) =

+ 2,

~i

E 2 (x) = x2

= ~.

E 3 (x)

Defini m functia:

f :R
X

f(x) =

R astfel
dacll
daca

<

0,

o~

>

1.

- , dacli x

1,

Acelora~i

+ 2,
x

expresii putem sll. le asociem ~i functia g : R _.. R data tn felul urmalor:

+ 2,

daca x

<

x 2 , dacli - 1

g(x) =

~.

dacil x

- 1,
~

2,

> 2.

= 4, dcci ( ~i g stnt functii distincle.

2
intr un mod asem!lnalor putem defini o functi e prin p a tru, cin ci sau chiar un numil.r
mai mare de formnle .

Se obsorv:1 imediat ca avem ((2)

32

= _I_ , iar g(2)

r:

A _,. B estH c!el'initu

Tl'ebuie sa remarcam faptul ca, dacii functia
prin mai multe formul e, atunci fiecare din. formule este valabi lii pentru n
anumitii -submu l~ime a lui A, iar doua din f01mule nu pot fi folosite pentru
determinarea imaginii unuia ~i aceluia~i clement.
5) Geometria ne furnizeaza o gama variata de func\(i definite ~nalitic.
lRtii citeva exemple:
I" Simetria in raport en un punct. Fie M un punct fixa~ din p lanul P. ,:\otum
<nr: P -+ P funrpa definila astfel:
s ime~ricullui x ra~t\ dr .ll. Funcpa S,\[ S<' nume~le simetria (a{d de punctul .ll .
S.\t(Xi
::! 0 Simetria in raport cu o dreaptti. Fie (d) o dtcapla din planul P. Oefinim funcp:l.
Sd : P -~ .P, aslfel : s,1(X) = s im l'll'icul l ui X fa~:1 d e dreapta (d). Funcpa sc~ se nume~t e
simetrio ra~ii de dleapta (d).
3 Fie 0 un puncl fix In planul P. Vom dl'fini funcpa d : P-+ R astfcl: d(X) =
= l ung imca segmentului 0.1.
t. Fie A mtJ!pmca triunghiul'ilor din planul P. Yom defini funrpa a :A-t It. astfl'!

a(T)

:wia t riunghiului T.

3.3. Graficul unei func~ii

Fie f : A --+ 'B o func~ie. Prin graficul acestei fun ctii in~elegem sub.multimea G( a produsului cartezian A X B formatii din toate pe1echi le (a, f(a)),
cu a EA..:
Deci:
Gr = {(a, f(a)) I a E A} . ..
Exemplu. Sa eouside6'im luncpa
asociata urma toatei diagrame (fig. II.lO):
f(a) = 2, ((b) = J, f(c) = 2, f(d) = 5.
ln a cest caz grafieu l Gr este mul
I[ m ea:
Fig. 11.10

Gt = {(a, 2), (b, 1), (c, 2), (d,5 ) }.

3.4. 'Funqii numerice ~ i reprezentarea geometrica a graficului lor

Se nume!}te func~ie numerica o func~ie f: A -+ B, pentru care atit dome

niul de definitie A cit !}i domeniul valori!OJ' B sint submulyimi a le mu l~imii
.,
numerelor reale.
Exemple. Urmiit.oa,e)e fu1up i :
l,
I) f : R - t R, f(x) = 2x
2) g": [0, 2]-+ [0, 4], g(x) = x' sinl funC\.ii numcrice.

Graficul unei funcyii numerice are o particularitate deosebita, cate consta

in aceea ca el se poate reprezenta ca o submulyime de puncle din plan.
Fie f : A -+ B o func~ie numerica ~i Gr graficul siiu. Fie xOy un sistem.
de axe perpendiculare din plan. Daca (a, b) este un element din Gr, atunci
ii asociem punctul P(a, b) din plan (a este ab.scisa, iar b este ordo~ata.puri.c
tului P). Mul~imea de puncte din plan de co01donate x ~i y uncle (x, y}
este un element oarecare din mul~imea Gr se nume~te reprezentarea geometrica
a graficului func(.iei f. Daca nu este pericol de confuzie, pentru simplificarea
limbajului, vom numi, simp.lu, aceasta reprezentaie ge_ometrica graficul functiei f.
33
3 - MatematlcllalgebrA, cl. a IXo

-1

1---~ -----

f (x)
Graficul fun cti ei fe ste
:
Re pre ten lar ea
(fig . Il.1 1).

Gr=

V2

V2

2 -

{( -1, - V2), (0, 1), (f 2),

geometric~\

mul~imii

(a , -V 2) }

Gr esle mul~im ea pu
nct elo r P 1 , P z, P , P,
3

II

Fig . 11.11
Fig. 11.12
2) Fie fun cp a de gra
du l int ii f : R- + R, f(x
)
Graficul acestei fun cti
i esl e mul~imea
Gr = {(a, f(a ))

Re pre zen tarea geome

Ia e

R} = {(a, ma

mx

trica a graficului funcf.i

ei de gra

est e o dreap ll\ care tai

e ax ele In pu nc tel e Pif
O, n)

3} Fie
un de

~i

+n

n)

Ia e

I xI =

~,
m

o)

mx

:F

(fig. 1!. 12 ).

x, da ca x

o, dace'!.

= Ix I

> o,

x =

o,

< 0.

Graficul ace ste i fun

cti i est e co ns tilu it
din doua
sem idr ep te d ~i d'
(fig. 11.13) un de d
est e
bisec toar~a un gh
iului xO y, iar d' est
e bis ect oa rea
un gh iul ui x'O y.

ObservaJie. Ct nd av em
o func~ie nu me ric a,
o pro ble ml!. car e se
tra sa gra fic ul ace ste i
pu ne est e d e a
fun ctii, adicl!. de a ve
de a ce

fig'l!rii geometricl!. rep

tn pla n . Acest lucru
rez inl a ace st gra fic
va fi fac ut pe ntr u fie
care caz tn pa rte .

34

0.

+ n, m :F 0,

mo du l f : R- + R, f(x
)

-x , da ce'!. x

Fig . 11.13

~i

R} .

du l tnt ii f(x )

P 2 (-

fun c~ia

un de m, n e R

3.5. Functll Injective, surjective, bijective

D e f 1n 1 ~ i e. Fie f : A -+ B. o functie. Vom spune cA. f este o functie injectiwJ.

elemente x ~i
sau ci este o injectie, dad. pentru oricare doua
4
y ale lui A, x =F y, avem f(x) =F f(y).
Faptul ca func~ia f este injectiva se mai exprim~ ~i astfel: daca X ~i y
stnt elemente oarecare din A cu proprieta tea f(x) = f(y), atunci rezulta x = y.
Din defini~ie rezulta ca o func~ie f: A -+B nu este injectiva daca exista
e-el pu~in doua elemente x ~i y din A, x =F. y, astfelinci t f(x) = f(y).
Exemple de funcJii injective
1) Funcpa f: A -+- B, asociat!l. diagramei din figura II.llt este o functie injectiva.
2
2) Func~ia g : N -+- N, definit!l. prin formula g(x) = x , este injectiva. 1ntr-adev!l.r
8 = y 2 de unde (x - y) (x + y} = 0.
x
Atunci
EN.
y
x,
sll. presupunem ca g(x) = g(y} unde

Fig. 1I.15

Fig. 11.14

Din aceastll. egalitate rezuWl. ca x - y = 0 sau x + y = 0. Din prima egalitate avem

ell. x = y. Dac!l. are loc egalitatea x + y = 0, cum x ~j y stnt numere naturale, ob~inem
ca X = y = 0. Oricum, din egalitatea g(x) = g(y) rezull~ ca. X = y ~j deci c .este 0 functie
injectiva.
8
3) Functia h : Z -+- N, h(x) = x nu es te o func~ie inj'ectiva deoarece h( -2) =

h(2)

4.

4) Functia k :A -+- B asociata diagramei din figura 11.15 nu este injectivll., deoarece k(l) = k(4) =c.

De fin it i e. 0 functie f: A -+ B este o funciie surjectiva sau, simplu, este

-o surjectie dad. pentru orice element bE B existii. eel putin
un element aEA, astfel tncit fta) =b.
Rezultii ca o func~ie f : A -+ B nu este surjectiva daca exista eel pu~in
un element bE B 1 astfel 1ncit pentru orice element x E A avem f(x) =F. _b.
Exemple de funclii surjective
1) Functia f : R-. R definitll. prin relatia
f(x) = ax, a =F 0, este surjectivil.. lntr-adevll.r,

fie y
=

R. Atunci X=]!_
a
.

a.JL =
a

~i ave~
.

=
r(JL)
a

y.

2) Fu_n ctia g :A -+ B asociatil. diagramei

din figura 11.16 este de asemenea surjectivll..
g(l) ;,; a, g(2) = g(3) = b, g(4) = c, g(S) = a.

Fig.

11.1~

35
3t

3) F'unc~la }I : R -+ R definitll
. prin form ula h(.x) = x 8 nu
este surj ecti v1L tntr -ad e.
vllr pcn tru orice x e R avc
m h(x) = x 8 tf- - 1. Deci -1
,nu cstc ima gine a ni ci unui
element, prin h, din domeniu
l de defini tie.
4) Fun ctia k : A -+ B asociatil
diagi'Umei din figu ra II.l 7 nu
este SW'jeetivii.
lntr .ade vl\r se Ycde ca clem enlu
l 2 e B nu este imaginea pri
nk a nici unu i eleme.nt
din A.

Fig . 11.1 7

D e f in i ~ i e. 0
se

Fig . 11.18

func~ie

f : A --. B care este simultan injectiv

a

nume~te

functie bijectivii. sao, simplu, bije

ctie.

~i

surjectiva

Exe mpl e de func tii bije ctiv e

"1) Fun etia f: A -+ B asoc
iaUI. diag ram ei din figu ra 11.1
8 este bije etiv il:
f(l) = b, f(2) = c, f(3) =
a, f(4) = d.
2) Fie A= {x e R 1 x ~ 0}.
Def inim fun epa g: A -+A prin
Fun epa g es te
form ula: g(x)

'

= x2
bijectivli. 1nt r-ad eva r, treb uie
sa arli tam eli g este injectivll.
Fun ctia g este injectivii. Fie
~?i surj ecti vli.
x, y e A astf el in cit g(x)
= g(y). Atunc i x 3 = y 3,
und e (x - y) (x + y) = 0 ~~
de
deci _x - y = 0 sau x + y
= o. Dac a x - y = 0, ave
x = y ; dae a x + y = 0, ave
m
m x = -y ~~ cum x, y sint
num ere real e :;;a, 0 treb uie ca
x = y = 0. Oricum, din ega
lita tea g(x) = g(y) rezuWI. x
= y.
Fun etia g este s urjectivii. Fie
ye A. Cum y ~ 0, atun ci are
sens
Cum
atun ci Vy eA . Se vede eli
:;;a. 0,
g(i /y) = (i/y ) 2 = y ~i deci g este
surj eetivli.
3) Fun ctia f: R --1- R, f( x ) =
ax+ b, und e a, b e..R l?i
a =f 0 este bije etiv li .
lntr -ade vilr , dac a f(x ) = f(x
1
2 ), a lun ci ax1 + b = ax +
b, de und e obt inem ax1 =
= ax3 Cum a =f 0, atu nci x = x Dec
2
i f este inje ctivli. Sli arlitlim ell.
1
2
f este ~?i surj ecti vli.
Fie y e R. Are sen s numll.ru
l real x = JL - !!_. Atu nei
f( x) =
a
a
ceea ce ara la ell. f este l?i surj
a a + b = y,
edi vli.

VY.

VY'

a(]/__!!..)

3.6. Compunerea

func~iilor

Fie func~iile f : A--1- B ~i g : B

--1- C. Ob ser vam
, ca domeniul de defini~ie
al functiei g coincide cu cod
omeniul functiei f. Ac eas ta sit
ua~ie par ticu lara
ne per mit e sa facem urmato
are le consideratii. Fie a E A;
at unci ele me ntu l
f(a ) gasind u-se in B put em
vor bi de ima ginea sa pri n g,
adicii de ele me ntu l
g(f(a)) din C. Observiim
cii astf el put em asocia oric aru
i
ele me nt aE A un
elem ent unic din mu ltim ea C,
anu me elem ent ul g(f( a)) . In
felul acest a am
def init o fun ctie h al carei dom
eniu de defini~ie est e eel al fun
ctie i {, iar co
domeniul est e eel al func~iei
g. Deci h-: A --1- C und e h(a
) = g(f ( a)) pen tru

36

or.ice aE.A. De ob.icei functia h astfel definitii se JlOteazii g o f (sau gf) ~i se num.e~te

compunerea funcp:ei g cu functia f. (In

figura 11.19 este reprezentat modul de definire al functiei g o f. )
Exemple . l ) Consideram funcp il e f: A -> B ~ i
g : B -+ C definite r espec tiv priri diag1amele din
figura I I. 20.
,
(J) = g(((l)) =
t'n accsl ~az i\vem (go
= g(3) = t;
(g 0 f) (2) = g(f(2)) '= g(6) = t;
(gof}(3)=g(f(3 )) = g(l)=q;(gof)(4)=g(f(4))=
F ig: II.19
= g(~) = m.
Fu n c~i a go f : A--+ C poat.e fi reprezentata prin diagrama din figura 11.21.
2) Fie f : R--+ R ~i g : R 4 R fu n c~iil e definite respectiv prin fotmulele.:'

f(x)

Fun cpa g o

f :R

(go f) (x)

x2

+ x'.

1; g (x) = 1

..... R are sens. Pentru orice x e R a vern:

g{f(x)) = g(x 2

1). = 1

(x2

1 )~ =

x4

2x2

+ 2.

F ig. Il .20

Fig. 11.2 1

Dcci funct.ia compusa go ( es l e data de formula:

(go f) (x) = x 4 - 2x2
Se observa ca are se ns sa vorbim

~ide

(fog) (x) = f (g(x)) = f( 1

Deci ftmctia

f6

+ 2.

compunerea lui

+x

(1

g : R--+ R est e data de formula:

'
(fog) (x) = x 4

+x

+ 2x

f cu g . Pentru 01ice x eRa vern

2 2
)
-

x4

+ 2x

Observafii. 1) Daca f :A -+ B ~i g : C -+ D sint doua fun ctii ; are 'sens sa vorbim

de compunerea functiei g cu fun ctia f numai atund clod B = C.
2-) Dadl. f: A--+ B $i g: B--+ A s!nt dou ii fuuc~ii al'e sen s go f : A--+ A ~i
fog: ll--+B. A~a cum reznWi ~i din exemplul 2) in gener a l go('/: fog, adicil.
com1Juncrea, n u esle c_omuwtiva.

Teo rem a. Fie f: A --+ B, g: B --+ .c i h: C -+ D trei functii. Atunci

fiecare din functiile h o (go f), (hog) of are sens i exista egalitat~a: h o (g o f) = (h o g) o f.
Demonstra(ie. Codomeniul func1.ie.i g o f este mul~imea C. Cu.m domeniul
de definiyie a lui h este tot C, atunci are sens compunerea h o (go f). Analog,
domeniul de defini~ie al func~iei hog este B, iar codo.meniul lui f fiiftd tot B
37 .

are sens com pun erea (ho g) of.

Funo~iile h o (go f) ~i
(ho g) of au aoela~i
dom eniu de defini~ie (mul~imea
A) ~i aoela~i cod ome niu (mul~i
mea D).
Pen tru a ara ta ega lita tea. h o (go
f) = (ho g) of ram tne sa dov edim
oa
pen tru orice x E A ave m (h o (go
f)) (x) = ((hog) of) (x).
Intr -ad eva r (h o (go f)) (x) = h((g
of) (x)) = h(g (f(x ))), iar ((h og)
of) (x) =
= (ho g) (f(x )) = h(g(f(x))).
Com par ind , ob~inem ega lita tea
cer uta .
Obser~Jafie. Pro prie tate a
demonstratll. tn teorema de mai
sus se
t~tea com pun erii func pilo r.
Aceasta prop rieta te ne perm ite sa
folosim scrierea
h 0 (g 0 f) = (h 0 g) 0 f = h 0 g 0

nume~te

asociativi-

(.

3.7.

Func~la

lnversa

Fie A o mul~ime oarecare. Vom

not a cu 1A :A -. A fun ctia def
init a
astf el: .1A(a) =a pen tru orice a
EA . 1A se nume~te functia iden
tica a multim ii A.

Pr op o z i ~ i e.

Fie A o mul~ime ~i lA func~ia

sa identic~\. Atunci :'
1o Pentru orice mul~ime B ~i
pentru orice func~ie
f: A -. B, av~m fo 1A = f

2o Pentru orice mul~ime C ~i

pentru orice
g: C :-+A , avem 1A o g = g.

func~ie

Demonstratie. Dem ons tram afirma~i

a 1. Func~iile f ~i f o 1A
_au acela~i
dom eniu ~i cod ome niu a~a ca pen
tru a ara ta ega lita tea fo 1<1 =
f ram tne
sa dov edim ca pen tru orice a E
A, (fo 1A) (a) = f(a) :
fntr -ad eva r (fo 1A) (a) = f(1A(a))
= f(a).
Dem ons tram afirma~ia 2. Func
~iile 1A o g ~i g au acel
a~i dom eniu ~i
cod ome niu , adic a mul~imile C resp
ecti v A.
Pen tru a ara ta ega lita tea 1A 0 g.....:.
. g r~mine sa dov edim ca pen tru
oric e
cE C ave m (1A o g) .(c) = g(c).
I~tr-adevar (1_4 o g) (c) = 1A(g(c))
= g(c).
D e f in i ~ i e. 0 func~ie f : A -+
B se nume~te in"ersabila dacA.
exist& o,
func~ie g: B -+ A astfel
i~cit

go f = 1A ~i fog = 18.
(1}
Obs erv am ca func~ia g def init a
de rela~iile (1) este uni ca. lntr
-ad
eva r,
dac a g' : B -+ A este o alta func
~ie astf el inc tt
at unc i ob~in~m:

(2)

g = 1A. o g = (g' of) o g = g' o (fo g)= g' o is=

g',
und e s-au util izat rehi.~iile (1) ~i
(2) pre cum ~i aso ciat ivit atea com
pun erii func~iilor.

Daca f este o func~ie inversabila, atunci funo~ia g definita de relaWle (1),

care este unica, se nume~te inversa funcliei f ~i se noteaza
Se pune tntrebarea, cind este o func~ie inversabila? R~spunsul este dat
. de urmatoarea toeremiL

r-l,

T e r e m l. 0 functie f :A
bijectivl.

--t

B este inversabila daca ~i numai daca este

Demonstraeie. Sa presupunero mai intii ci'i. f este inversabila

ca f este injectiva ~i surjectiva. Din faptul ca
exista f- 1 : B --t A astfel in cit

r-1 of=

fA ~i

~i sa aratam
este inversabi1a rezulta ca

(3)

fo r-1 = 1n.

Fie xl, Xz din A ~i sa presupunem ca f(x1) = f(xz). Din pri,ma dintr~ rela~iile (3)
1
ob~inem ca X1 = 1A(Xl;) = ({-1 o f}(x1) = (-i (f(x1)) = ( -1 (f(Xz)) = ({- of) (Xz) =
= 1A(x 2 ) = x 2 Deci f este injectiva. Fie YE B. Din a doua dintre rela~iile (3)
se ob~ine: y = 1n(Y) .:. __ (fo r -l) (y) = f({- 1(y)) . Daca se noteaza X= r-l(y),
atunci y = f(x), ceea ce arata ca f este ~i surjectiva.
Reciproc, presupunem oa f este bijectiva. Defin'im func~ia g : B --t
in modul urmator. Fie y E B. Deoarece f este surjectiva exista xE A astfel
incit f( x) = y. Elementul x este unic determinat c'u aceasta proprietate,
,
intrucit f este injectiva ~i definim g(y) = x.
Sa dovedim ca go f = 1A ~i fog = 18 . Fie xE A. A'tunci, notind y = f(x),
rezulta .din defini~ia lui g ca g(y) = x:~i deci g(f(x)) - x sau (go f}(x) = 1A(x).
Rezulta atunci go f = 1A- Sa aratam a:cum ca fog. :- 18 . Fie y E B. Din
defini~ia lui g, g(y) = x, unde x este elementul din A pentru care f(x) = y.
Atunci (fog) (y) = f(g(y)) = f(x) = y = 1.it(y), de unde ob~inem ca fog= 1n.

Observatie. Din demonstratia teoremei preeedente rezu!Ui eli dac1i f : A --t B este
o funetie bijeetivli, atunei funetia sa inversl1 {- 1 : B --t A se define~te dupd urmiitorul procedeu: dacl1 b E B, atunci {-1 (b) este unicul element a E A, astfel tnctt f{a) = b.
Exemple: 1) Fie funetta f: A-+ B asociatli diagramei din figura 11.22:
f(l) = c':'f(2) =a, f{3) = e, f{4) = d, {(5) =b.
Se vede eli f este o ~unctie bijectivl1. Atunei existli fun ~ tia invers!l. {- 1 : B --t A.
Vom avea: {-1 (a) = 2; (-1 (b) = 5; {-1 (c) = 1; f- 1 (d) = 4; f- 1 (e) = 3. Functia {-1
are diagrama reprezentatli tn t'igura I I.23.
Se observli eli diagrama func.tiei {- 1 se obtine din aceea a lui {, inverslnd sensu!

sll.getilor.

Fig. II.22

Fig. 11.23

39

2) Fie func~ia f : R-+ R, /(~) = ax + b unde

a, b t:: R ~i a =I= 0. Aceastii functlo
t'sle biject iva, deci putem vorbi de inversa sa. Fie
!I E R. Atunci r-I(y) = X undc f(x) = y.
Dcci dat y e R trebui e sa (lelerm inam x e R,
astfel lnclt f(:r) = Y sau ax
b
Y
Din ax + b = y obpnc m ca X = y - b = _!_
y -!!... ' Dcci, r-\(y) <= _!_ y -!!.. 'Foloa
a
a
a
n
sind nola~ia cu x, at unci funcp a inversll: a lui
f rste:

+ =

(-1 : R-+ R unde (-1 (x)

= _.!.
a

x -

!!_ .
a

Interpretarea geometri9ii a inf'ersei unei funciii nume

rice
Fie f: A -+ B o func~ie numerJC3. mver r
sabil a ~i f- 1 : B '-+ A func~ia in versa a
lui f. Fie M(x0 , y 0 ) un punc t al grafi cului
fu~c~iei f (fig. II .24). Atup ci Yo = f(x
0)
1(Yol
~i deci Xo =
,y. J
Re~ultii ca punc tul
M'(yo, Xo) apart ine grafic ului func~iei r-l
(reprezent1,1t pun<;tat in figur a II.24 )
Dar M si M' sint simet rice faLa de
bisectoare~ ungh iului xOy (num ita 'prim a
bisectoare)*. Rezu lta ca graficele func~ii ..
1
lor f ~i
r'ig. 11.24
sint simet rice fata de prirn a
bisectoare.
ObservaJie. Ca exerci pu, sa forma lizam In terme ni logici
citeva

r-

r-

din dcfini tiile dale

in acest parag raf.
1) Defin itia iuncti ei inject ive, f : A -+ B,
se scrie:
(( inject iva) > ('v'x) (Yy) [(x =1= y) => (f(x) =f: f(y))],
unde li terele x, y desemneazll.
eleme nte din A.
Faptu l ca f nu este inject iva se formalizeazll. astfel
:
{f nu este inject iva) > (3x) (3y) [(x =1= y) I\ (f(x)
= f(y))l
2) Defin itia functi ei surjec tive, f : A -+ B, se
scrie:
(f surjec tiva) > (Yy) (3x) [y = f(x)],
unde y desem neaza un eleme nt oareca re din B,
iar x desem neaza un eleme nt oarecare
din A.
Faptu l ca f nu est!) surjectivli. se formalizeazll.
astfel :

(f nu este surjec tiva) - (3y) (Yx) [y =1= f(x)],

unde y desem neaza un eleme nt din B, iar x desem
neazll. un clem ent oareca re din A.
Propu nem cititor ului sa forinalizeze l?i aile defini
tii tntiln ite.

1.

Fie functi a f : R-+ R defini la astfel

3x - 4, dadl x

< -

!,
7, daca -1 .,;;; x < 3.
_
- 3x + 2, dacll. x ~ 3.
Si1 se determ ine f( -2), f( -1), f(2), f(4).
f(x) =

intr-a devar , cum (OP)

(OQ) ~?i (MP)

(M'Q) rezulti1 ca 60PM
60QM '
./""oo..
./""oo..
deci (OM) = (OM') . Pe de altli parte m(PO
'
.
./""oo..
./""oo..
M) = m(QO M') ~?I dec1 MOR = M'OR ). t n
~MOM' care este isoscel, dreap la OR este
bisect oare deci ~?i median!l. Rezul tli ci1 MR =
= M'R, adicli M ~i M' stat simet rice fata de dreap ta OR.

40

2, Fie fun ctia

f:

{1, 2, 3, 4} __. {t. 3, 5, 7} deCinitli. astfe]:

f(1) = 1. f(2) = 3, f(3) = 5 ~i f(4) = 7

!?i func~ia g : {1 , 2, 3, 4}-+ {1, 3, 5, 7} definill!. aslfcl: g(.x) = 2.x f =g.

3. Se poate asocia expresiei E

.x
,xi -

X2

X
-

o functie

1. Sl!. se arate eli

f : R ~ R, astfel tnctt

f(.x)

pentru orice :r: e R?

4. Folosindu -se diagrama asociatl!. unei functJi, sl!. se determine numarul tuturor functiilor
definite pe multimea {1, 2} ~u valori tn multimca {3, 5}.
5. Fie functia f: Z-+ {0, 1, 2, 3, 4, 5} definiUi dup1i legea: f(x) este restul tmp1ir~irii
lui x la 6. S1i se determine f(-12), f(-9), f(3), f(9), ((272) .
8. Existaunnuml!.rtntregmastfeltncttsl!.existeofunctie(: {1, 2, 3}-+ {1, 2, 3}definitl!. dup1i formula f(.x) = .x2 + m?

7. Fie functia f: {1, 2, 3, 4}-+ {~. 4, 6} definitil. astfel: f(1) = 4; f(.2) = 2; f(3) = 2;
f(4) = 6. Sl!. se iraseze graficul acestei funetii.

8. Folosind faplul eli graficul funcFei de gradul tntti esle

cele urml!.toarelor funetii:

.f .R

a) 1 .

. R

b)

f2

c)

fa:

. ( ) _ { 2x- 1, daea x
-+ R, fl .x - 5, dacli x
. ( ) _ { 2x - 3, dael!. x
-+ R, f2 X ?x, dacl!. x > 0;

.
[-1, oo)-+ R; { 3 (x)

-2x

d) {4 : R-+ R; fG(x)

+ 3,

f 5 (n)

2n

>

-1;

< 0,

2, dacll. x
1, dacl!. x

daca x

2, dacll.

dr('aptl!. sa se traseze grafi-

< -1,

< 1,

>

1;

< -1,

5, dacl!. - 1

7 .

-X -

e) ( 5 : N-+ N,

3x. -

X~

<

.x

<

3,

3j

1;

f) ( 8 : Z-:-" Z, {6 (x) = 3x- 2.

9. Sit .notll.m cu A multimea oamenilor de pe glob. Definim functia

legea ,f(x) = tnaltimea lui x". Este f injectivll.? Dar surjectiva?

:A-+ R dupll

10. Sa se arate eli funetia din exercitiul 5) este surjectivll., dar nu este injectivll..

ll. Fie multirnea A = {0, 1}. Sll. se construiascll. toate functiile de la A Ia A l;i sa se
precizeze care stnt injective, surjective sau bijective.
12. Folosindu-se diagrama asociatl!. unci funetii sll. se determine numl!.rul functiilor injective .de Ia mulpmea A= {1, 2} tn multimea B = {3, 5, ?}. Exist !i. func~ii surjective
de Ia A la B?
18. Care dintre functiile de Ia exercitiul 8) stnt injective? Dar surjective?
14. Nolam cu A multimea ora~elor . tll.rii noasire, iar B mulpmea judetelor tll.rii noastre.
Definim functia f : A -+ B dupl!. .legea ,{(a) = jtlde~ul pe teritoriul clbeia se afla a"
~i func~ia g : B-+ A dupll. legea ,g(b) = ora!,>ul care esto re~edinta judetului b ".

41

i) Cine este f(Galati)'~i f(Fllgllra~)? Cine este g(Teleorman) ~i g(Mehedin~i)?

ii) Sa se arate dl f este surjectivil. ~i g injectiva.
iii) Sli se arate ell fog = t.B ~i go f i: lA.
16. Se considerli functiile

f :R

f(x)

Sa se determine go f

~i

-+ R; g : R -+ R definite respectiv prin formulele:

X8 +X-

1 j g(y) = y 8

+ 1.

fog.

16. Considerlim functiile f : R-+ R; f(x)

~ - 3 daca x :s;; 0
daca x > .o

7x,
~i

g: R-+ R; g(x)

x2

dacll x :s;; -2,

'
{ 2x - 1, dacll x > -2.

Sll. se determine go f

~i

17. Fie A o multime finitll. ~i

tivli- f surjectivli.

fog.

f : A--+ A o functie. Sa se arate

cil.:

f bijectivli- f injec-

18. Considerllm functiile A ~ B ~C. Sll. se arate ell:

i) dacli f ~i g stnt injective, atunci go f este injectiviL
ii) dadl f ~i g stnt surjective, atunci go f este surjectiva.
, 19. Sll se determine numllrul functiilor bijective de Ia multimea {1 , 2, 3} in multimea
{1, 2, 3}.
20. Fie f: ~--+ N functia definita astfel: f(O) = 1; dac!l. n
cifra a numllrului 7n.

i) Calculati f(t) , f(2), : f(7).

ii) Sa se arate dl f(n + ~) = f(n) pentru orice n
iii) Trasati graficul functiei f.
21. ArMati ell doull functii
--.
ficele lor stnt egale.

>- 1 atunci f{n)

>- 1.

:A-+ B ~i g :A-+ B slnt egale daca ~i numai d'ac!l. gra-

f-.22. Considcrllm functiile definite respectiv prin formulele:

i) f : Z--+ Z i f{x) = -x + 4;
ii) g : Z--+ Z ;. g(x) = x + 1 j
,
iii) h : Z-+ Z; h{x) = x2;
iv) k: Z-+ N; /c(x) = x 1
Sa se arate ' c11 f, g stnt bijective. Cum slnt h ~i k?
Sli se determine functiile inverse pentru f ~i g.

):' 28. Considerlim functia

f : N-+ N, definitll. astfel:

f{n)

={nn +
-

f este o bijectie
/ '- 24. Fie functia f : R -+ R,
Arlitati eli

~i

Sll se arate oli f este bijectivli

42

1, dacll n este numlir par,

1, dacll. n este numllr impar.

construip inversa sa.

f{x)

este ultima

'

dacll. x ~ 0,
3x, dacli x < 0.

= { 2x,

~i til se determine inversa sa.

~APITOLU L II(

NUMERE REALE
1. RrPREZENTAREA NUMERELOR RATIONALE SUB FORMA DE
FRACTII Z ECIMALE (PERIODICE)
1.1. No~iuni preliminarli

In practica se folose~te, de obicei, reprezentarea (scrierea) numerelor

rationale sub forma de fracyii zecimale.
A~a cum este cunoscut din aritmeticii, cu ajutorul algoritmului de impi'iryire orice numar rational nenegativ m (m ~ 0, n > 0) se reprezinta sub
n

forma unei fracyii zecimale finite sau infinite (adica, cu o infinitate de zecimale). Astfel in loc de+ se scrie 0,25; in loc de : se scrie 0,625; in loc de .

~ se scrie 0,333 .... Deoarece avem de-a face atit cu fracyii zecimale finite, cit ~i
cu fracW zecimale infinite, pentru uniformizare , se pot adauga la dreapta
fracyiei zecimale finite o infinitate de zerouri.
1
De exemplu: 1;

0,25000 ... ;

B5

0,625000 ....

Astfel putem spune ca toate fractiile zecimale sint infinite.

Nunierele intregi se reprezinta, evident, ca fractii zecimale cu. o infinitate de zerouri dupa virgula.
De exemp lu: 5

5,000 ... ; 13

13,000 ....

A~adar, orice numiir rational nenegativ ~ , poate fi reprezentat sub

n

forma unei fractii zeqimale infinite:

m
n

- =ao,ala2as ... .
Numarul a0 se nume~te partea intreaga a lui m , iar
n

0, tt1aia 3 .. .
partea frac(ionarcl a sa. Numerele a11 a2, a 3 , ... sint cuprinse intre 0
0 "a1 <;: 9, pentru i = 1, 2, 3, ....

~i

9, adica

43

Observam acum ca ~i numerele ra~ionale negative au o astfel de repre

zentare. Vom nota partea 1ntreagi'i. a unui numiir negativ cu semnu1 minus
deasupra. Astfel numarul - ~ = - 3
2

+ ~2 se poate scrie sub forma 3 ,5000... .

Analog, -0,321 = 1 ,679000 ... ;

2

-25 - = - 25,666 .. . = - 26
3

+ -3
I

= 26,333...

ln acest mod, orice numar rational (negativ, pozitiv sau zero) se r eprezinta sub forma unei fractii infinite:

(1)
unde a 0 este partea intreaga a lui m , iar
n

0, a 1 a 2a 3 ...
este partea frac~ionara (zecimala) a sa (a 0 este un numar intreg, iar a 1 , a 2 ,
a 3 , ... sint numere cuprinse intre 0 i 9).
, Partea frac~ionara 0, a 1a2a 3... din reprezentarea (1) a oricarui numar.
rational este un numar pozitiv mai mic decit 1. Reprezentarea numerelor
"rationale negative sub forma de fractie ze<'imala, infinita, cu partea intreaga
numar negativ (iar partea fractionara un numar pozitiv.) o vom face cu scopul
de a uniformiza in continuare~ acestui capitol studiul numerelor reale (pozitive i negative).
Observatie. Scrierea numerelor negative sub forma indicala ma i ina inle se
In praclicll. Ia calculul cu logaritmi.
.

intiln e~ t e

1.2. Frac~ii zecimale periodice

Sa vedem acum care sint frac~iile zecimale prin care se reprezinta numerele rationale. Mai intii, sa definim fractia zecimala periodica.
D e f i n i t i e. 0 fractie zecimala infinita
a 0 ,a1 a 2 a 3 ...
se nume~te periodicii., daca. exista numerele naturale k ~i p
a~tfel

an+r

incit

an,

pentru orice n

k.

0 fractie zecimala periodica se noteaza, pe scurt, prin

a 0,a1a 2... ~_1 (al!.al!.+t ah+P-l).

Multimea cifrelor scrise (in a ceastii ordine) in p aranteza se nume~te

p erioa.da frac{iei zecimale. Daca k = 1, adica perioada incepe imediat dupa
v irgula, a vern de-a face cu o fractie ::.ecimalii. p eriodicii. simpla ; in caz contrar
. avem de-a face cu o frac{ie zecimalii. p eriodicii. mixtd.
In exemplele numerice de mai inainte frao~iile zecimale sin t periodice:
Astfel, pentru 0,333... avem k = 1, p = 1 ~i " n+t = an "" 3, pentru orice
n ~ 1. Soriem 0,333 ... = 0,(3), acea.sta fiind 'o frac\ iH zecimala periodica

44

Frac~iile zecimale finjte, care dupa cum am observat pot fl consica fractii zecimale infinite (prin adaugare de zerouri) stnt periodice.
De exemplu, pentru 0,25000 ... avem k = 3, p = 1 i an+1 = an= 0, pentru
orice n ~ 3; iar pentru 0,625000 ... avem k = 4, p = 1, an+t =an = 0,
pentru orice n ~ 4. Deci 0,25000 ... = 0,25(0), iar 0,625000:.. = 0,625(0).
A~adar acestea sint frac~ii zecimale periodice mixte. In sfir~it, frao~ia
15,723 434... este periodicii i se scrie, pe scurt, 15,72(34):
Am observat ca reprezentarea unui numar rational sub forma de frao~ie
zecimala se obtine cu ajutorul algoritmului de tmpiir~ire. Sa consideram, de

simpla.
de~ate

5
19
~:ti - .
33 y 55

exemplu, numerele -

Avem:

19 r- 55
190-0,345 ...
165
- 250
220
-300
275
25

5 133
50 _,o=-,..,..,
15=-.-..
33
170
165

5
Exemplut 1.

'

Exemplul 2.

Fiecare numar de dupii virgulii se

soj33 170 l33
3311
165 5 j
17
5
Exemplul 1.

ob~ine

printr-o

impar~ire par~ialii.

190 !55 250 ~

165 3
220 I 4
25
30
Exemplul 2.

300 I~
275 5
25

Fiecare deimpih~it par~ial se deduce din -r:estul precedent prin adaugarea unui
zero la dreapta sa, adica marindu-1 de zece ori. Resturile partiale sint toate
mai mici decit impar~itorul. Dupa un numar finit .de operaW par~iale se regase~te deci, ori deimpar~itul ini~ial (exemplul 1), ori un .rest
deja inttlnit
(exemplul 2). De la acest pas putem sa nu mai continuiim impar~irea, deoarece
in citul impar~irii lui 5 la 33, respectiv in citul impartirii lui 19 la 55, cifrele
se vor repeta. De aceea
5
33

19
=
55

0,(15); -

0,3(45).

In general, avem:

Teo rem a 1. Oriee numar rational se repre:r.inta sub forma de fraetie zeeimala infinita periodiea, care .atu are perioada. (9).
DemonstraJie. Dacll. a este un numiir rational oarecare, atunci a = a 0 + a', unde a 0
este un numiir lntrcg (partea lntreagii a lui a), iar a' este un m1m1ir ra~ionul nenegativ
mai mic decit 1. Dacii a' se reprezintll. sub formii de fractie zecimall1 periodica, ca1e nu are
perioada (9), atunci ~i a se reprezintll. sub formii de fractie zecHnala pcriodica care nu are

Textele lnsemnate cu o barii Ia 'llarginea paginii sint facullalive

45

perioada (9), in care partea intreaga este a 0 , iar partea fracponara t1 reprezinta pe a .
A~adar, pentru demonstratia teoremei este suficient sa consideram numai numere ratiom
m :
m
nale - astfel tncit 0 ~- < 1. Fie deci - (m ~ 0, n > 0) un astfel de. numar
n

ra~ional.

Prin algoritmul de

tmpar~ire 11

lui m Ia n stnt posibile resturile:

0, 1, 2, ... , n - 1.

Deoarece'resturile iau eel mull n valori, rezulUi eli dupli eel mult n pa~i ai algoritmului
se repetl:l. unul din ele. Deei va rezulta o fraetie zecimalli periodieli.
Se aratli elipu este posibil ca fraetia zeeimala periodica asoeiata unui numlir rational, sli aiba perioada (9). Sli presupunem, prin absurd, ell. fraetia ar avea perioada (9).
Atunci, prin algoritmul de tmpartire, ajungem Ia un moment dat Ia un rest r astfel
tnett tnmultindu-1 eu 10, :;;i tmpartindu-lla n, sa se obtina un ctt ega I eu 9 ~i restul sa fie,
de asemenea, r. Deci dupa teorema tmpartirii eu rest, avem:
10r = n 9 + r, cu r < n.
De aici se obtine 9r = 9n, de under = n, ceea ee este tn contradictie eu ipoteza r < n.
Obser"atie. Fraetiile zeeimale finite (adi(la de perioada (0)), se obtin atunei cind prin
algoritmul de tmpartire se obtine Ia un moment dat un rest ega! cu zero. Dupa aceasta
toate resturile vor fi egale eu zero.

Itnpartirile partiale din exemplele

Exemplul 1. 50= 33 1

+ 17;

precede~te

se scriu astfel:

170 = 33 5 + 5.

Jnmultind cu 10 prima relayie, i folosind pe a doua avem, 500 = (33 1 +

+ 17) 10 = 33 10 + 170 = 33 10 + (33 5 + 5) = 33 15 +G.
Deci 100 5 = 33 15 + 5, adica 15 este cttul imparyirii lui 100 5 la 33.
Exemplul 2. 190 = 55 3

25; 250 '5 5 4

+ 30; 300 =55 5 + 2?.

Inmu'Itind cu 100 prima rele.~ia i folosind pe urmatoarele doua avem 19000 =

= (55 . 3 + 25) . 100 = 55 . 300 + 250 . 10 = 55 . 300 + (55 . 4 + 30) . 10 =
= 55 . 300 +55 . 40 + 300 = 55 . 340 + 55 . 5 + 25 = 55 . 345 + 25.
Deci, 1 000 19 = 55 345 + 25 ~i 10 19 = 55 3 + 25, adica 345 este
citul imparyirii lui.1 000 19la 55, iar 3 este citul imparyirii lui 10 19 Ia 55.
In continuare vom observa ca reciproca te?remei precedente este, de asemenea, adevarata.
Sa dam mai intti doua exemple:
1) Fie 0,(43) o fractie zecimala periodica simpla. Daca existS. un numar

rational~, astfel incit fractia data sa se obtina din acesta prin algoritmul
n

de i.mparyire, atunci 43 este citul intreg al imparyirii lui 100 m la n; mai mult,
din motive de periodicitate, restul acestei i.mpartiri este egal cu m. Deci
100 m = n 43

+m

de unde

gg' m = n 48.

46

Numll.rul ra~ional cautat este ~ =

n.

43

99

Verificare. Este suficient sa aplicam

vedea ca num.arul

al~oritmul

de

tmpar~ire

pentru a

ra~ional :: se reprezinta. sub forma frao~iei ze~imale 0,(43).

2) Fie 0,41(23) o frac~ie zecimala periodica mixta. Daca exista un numiir

'rJ.~ion_al : ~ astfel incit frac~_ib. data sa se ob~ina din acesta prin algoritmul
impar~ire,

atunci: . .
4123 este citul tntreg al tmpar~irii lui 10 000 m la n, iar 41 este citul intreg
al impar~irii lui 100 m la n.
Mai mu'lt, din motive de periodicitate, cele doua resturi ob~inute sint
egale. Deci
de

10 000 m = n 4 123 + r
100 m = n 41 + r
~i prin scadere se ob~ine:

9 900 m = n (4 123 - 41).

Numarul ra~ional cautat este:
m
n

4123-41

4 082

9 900

9 900

Verificare. Este suficient sa apli.cam algoritmul de tmpar~ire pentru a _

Ie
.
t. .
f racy1e1
.
. ~
4 082
. I zec1ma
sub f orma
- se reprezmta
ve dea ca~ numaru I ra~wna
9 900

0,41(23) .
In general, avem:
T e o r e m a 2. Orice fractie zecimala periodica, care are perioada diferita
de (9), reprezinta un anu.mit numar rational, din care se obtine
prin algoritmul de illipartire.
Fie
ao, ataz... ah-l(ahak+lah+P-1)

(1)

o fractie zecimala periodica, care nu are perioada (9). Trebuie sa aratam ca

exista un numar ra~ionai, astfel incit frac~ia data (1) sa se ob~ina din acesta
prin algoritm.ul de impar~ire. Nu vom da o demonstra~ie a acestei teoreme.
Observam insa ca cele doua example de mai inainte ne sugereaza reguli de
gasire, in general, a numiirului ra~ional oautat. Astfel:
1. Daca k = 1, adica frac~ia ~ste periodica simpla, avem:
a aa ... ap
a 0, (a 1a 2 . . ap ) = a 0 + 1
99 ... 9

pori

(in partea din dreapta a egalitaW de mai sus a 1a 2 ap reprezinta numarul natural avind cifrele a 1 , a 2 , . .. , ap)
47

2o. Daca k > 1, adica

frac~ia este periodicii mixta , avem:

a 0 , a 1a2 ... alt_1 (a~a 1~+l ...alt+p-1 ) =

(k-1) ori

p ori

ration al care
Formulele 1 ~i 2o dau reguli dupii care se giise~te numa rul
date.
ice
se reprez inta sub forma unei frac~ii zecimale period
Exemp le: 1) 0,(3)

2 ) 0 ' 45 (3 )

..

= 9 = 3;
=

0,{45)

453 - 45
900

. 3) 0,027{45) =

45

= 99
408

= 900

11
34
75;

2 718

2745- 27 .

= -99 OQO

99 000

151

= - -.
5 500

unerea eli au
Am definit frac~iile zecimale periodi ce flirll. a face presup
d In mod
aplicln
(9),
a
perioad
sau nu perioad a {9). Dacli consid eram o frac~ie zecimalli cu
frac~ia
lu,
exemp
de
Fie,
l.
ra~iona
numlir
un
formal r~gulile 1o ~i 2~ de mai sus, se ob~ine
ul
numlir
unde
coresp
li
le
zecima
i
frac~i
acestei
1,
regufa
zecimalli periodicA 0, {9). Dupii

ra~ional
9 .
Obser~Jafie.

0,{9) = - = 1.
9

imp~tirii fractia lui zecimaHI.

Pe de aWl. parte numaru lui 1 ti corespunile prin algoritm\11

1,000... = 1,(0). -

periodicll. 0,4(9) cu periSA consideriim un alt exemp lu ~i anume frac~ia zecimalll.

ra~ional:
ul
numar
unde
coresp
li
fractii
acestei
2,
oada {9). Dupa regu la
49 - 4

0,4(9) =

45

-9() " = 90

= 2.

algorit mul impiirt irii fracPe de a ltll. parte 11umlirului rationa l -2 li corespu nde prin

tia zecima lli 0!5000 ... = 0,5{0) .

ultima sa parte) nu mai
Din cele doull. exemp le rezultll. eli teorem a precedentll. {in
. Mai precis, daca este
(9)
a
este adevar ata pentru fractiil e zecima le infinite cu perioad
nde dupll. regula 1o sau
corespu
ti
a
acestei
{9),
a
datil. o fractie zecima la infini ta cu perioad
, prin algorit mul lm lnsl!. acestui numiir rationa l ~
regu la 2 un numll.r rationa l ~
n
n
care se obtine din acea~la
partirii , nu-i mai corespunde fracpa zecima la data, ci o frac~ie
~i
e inlatur area cifrelor urml1 prin marirea cu o unitate a numl!.rului din fa~a primei perioad
e zecima le period ice cu
fractiil
toate
Ia
toare. Se poate vedea u~or eli aceasta regula se refera
perioad a (9) .
la cu perioad a {9) conveDe aceea\ ori de cite ori intllnim In calcule o fracpe zecima
ta dupa'Tegula enun
ob~inu
(finita)
(0)
a
perioad
cu
la
zecima
nim sao tnlocui m cu frac~ia
tatl1 mai tnainte . De exemp lu:
0,1{9) :== 0,2{0) .
0,4{9) == 0,5(0);

48

conduzie, numerele rationale (~i numai ele) se re_prezinta sub forma

de frac~ii zecimale infinite .periodice. Dar exista frac~ii zecimale care nu sint
periodice? Raspunsul la aceastii intrebare este afirmativ. De exemplu, fractia
. 0 101901000100001000001. ,
(dupii primul 1 este un 0, dupii al doilea sint doi de 0 etc.) este o frac~ie zecimala infinita neperiodicii.
Intr-adevar, sa presupunem ca aceastii fractie estfl periodica, ~i fie p
numarul cifrelor din perioadii. Perioada trebuie sa con~ina ~i o ut!.itate. De
aceea intre orice doua unita~i consecutive (de dupa virgulii) nu poL fi mai
mult de p - 1 zerouri; contradictie. Contradic~ia ob~inutii aratii cii frac~ia
este 'neperiodicii.
In paragraful urmiitor se vor indica problema concrete care conduc 1a
fractii zecimale infinite neperiodice.

In

2. NU.MERELE R ALE CA FRAC fll ZECIMALE t~FINITE

In clasele anterioare a fost prezentatii necesitatea largirii mul ~imii Q
a numerelor ra~ionale, ob~inindu-se astfel mul~imea R a numerelor reale.
lata douii probleme concrete care conduc la aceasta.
1) Nu exista nici un numar rational al ciirui piitrat sa fie 2.
lntr-adevar, sa presupunem, prin absurd cii exista un numar ra~ional

~, astfel tncit (~) = 2. Putem presupune ca frac~ia ~n este ireductibila, adica

2

m ~i n sint numere intre~i prime intre ele. Din{~

= 2 rezultii m 2

= 2n2

~i m 2 este par ~i deci

m este par. Fie m =

precedenta, rezulta
relatia
in
2k
=
m
pe
lnlocuind
tntreg.
= 2k, lc un numiir
2
2
2
2
sint numere intregi
~in
m
4k = 2n , de unde 2/c = n , adica n este par. Deci

Cum 2n2 este numar par, atunci

pare, ceea ce contrazice ireductibilitat ea frac~iei mn Prin urmare presupu.

nerea no astra cii (:

2 este falsii. Acest fapt arata cii

ec~a~ia cu coefi-

cienti tntregi x 2 - 2 = 0 nu are, ca solu~ii, numere ra~ionale.

2) Fie acum un triunghi dreptunghic isoscel ABC
c
(fig. III.1).
Alegind cateta .[AB] ca unitate de masura(adica de
Iunuime 1), vom arata cii nu extsta un numar rational. ~
n
o

care sa reprezinte lungimea lui BC adica a n-a parte

din AB sa se cuprinda de m ori in BC. Intr-adevar,
dadi ]ungimea lui [BC] s-ar exprima prin numarul

Fig. IIJ.t

4!l
. _ _ _ 6 - Matematlc:A-algebrA. cl. a IX-

rational ~. at unci conform teoremei lui Pitagora rezulta (: / = 2. Dar am

aratat la pet. 1) ca o astfel de relatie nu poate avea loc.
2
Dacii
. BC = a, rezulta cii a este o radacina a ecuatiei x - 2 = 0.
Notaro a =
care reprezinta lungimea ipotenuzei. Am vazut cii
nu
este un numar rational, deci elva fi un numar de o natura noua. Un astfel de .
numar, care nu este rational tl numim irational. In acela~i mod numerele

V2,

V2

V3.

vs ~.a. ?are stnt radacini ale ecuatiilor: x 2 - 3 = o, x 2 - 5 = o ~.a.

stnt numere irationale. (Exista y~i numere irationale care .nu sint radiicini ale
unor ecuatii, de exemplu numarul1t' care este egal cu raportul dintre lungimea
unui cere ~i diametrul sau-) Multimea numerelor rationale 1mpreuna cu .multimea numerelor irationale formeaza mulyimea R a numerelor reate.
In c]asele anterioare, a fost indicat un algoritm de constructie a fractiei
zecimale sub care se reprezinta V2:
"'\

V2 =

1,41421356 ...
Deoarece
este numar irational rezulta ca fractia , zecimala care-] reprezinta este o fractie zecimala infinita neperiodica. (Si numiirul 1t' are 6 reprezentare ca fractie zecimala infinita neperiodica )
Acceptam ca fiecare fractie zecimalil. neperiodica infinita reprezinta un
numar real, mai precis un numar irational.

In acest mod orice numar real a se reprez.inta printr-o fractie zecimala

infinita (periodica sau neperiodica) a 0 , a 1 a 2a 3 ....
Functia

V2

a -+ a0 , a 1 a2 a3 ... ,
de la mulyimea numerelor reale Ia multimea fractiilor zeci.male infinite, care
nu au perioada (9), e8te bijectiva, adica fiecarui numar real i se as-ociaza o
fractie zecimala, care nu are perioada (9), bine de~erminata, i fieca:re astfel
de fractie zecimalii reprezinta un numar real bine determinat.
Teoria riguroasa a numerelor reale ca fractii zecimale infinite depaete
programa -clasei a IX-a. Introducerea fracyiilor zecimale infinite ne permite
sa patrundem mai mult in natura acestor noi riumere (irationale).
ObservaJie . Pentru simpli tate, pe baza bijectiei precedente, vom identifica In continuare numarul real cu fractia zecimala prin care se reprezinla, adica
a

a 0 , a1 aia 3

ln particular, numerele rationale se id~ntifica cu fractiile zecimale periodice (de

perioada diferila de (9)) prin care se repret.inta.

3 . ORDONAREA NUMERELOR REALE

Vom defini ordinea pe mulyimea numerelor reale, folosind reprezentarea
lor zecimala, astfel incit aceasta sa coincida pentru numerele rat-ionale cu
. cea deja introdusa pentru aceste numere in clasele anterioare.
50

Fie a = a0, a 1a 2a 9 ~i b = b0, b1 b2 b3 .. doua numere reale, unde fra.c~iile

a0 , a 1aza3 . . ~i b0 ,b 1b2b3 nu au perioada (9).
Spunem ca cele doua numere stnt egale daca oricare ar fi i = 0,1,2, ...
avem ai-= bi.

De fin

it i e. Spunem ca numarul real

numarul real b = b0 , h 1b2 b3

== a0 ,
~i

a 1 a2a3 este mai mic decit

scriem

a<b

0, astrelincit a11 <

b~~. ~i

In acest ca~ se mai spune cii b este mai mare decit a ~i se scrie b

> a.

dac~

exista un numar natural lc

ai =

bi pentru orice

i < k.

Exemple. 1) 3,9014. ... < 4.,1'235 ... , deoatece a 0 = 3 < 4. = b0

2) 3,4.51?0 ... < 3,4.5181 ... , deoarece a0 = b0 = 3, a 1 = b1 = 4., az = hz = 5, a3 =
b 3 = 1, a 4 < b 4 (7 < 8).
3) 20,4.32 ... < 1,720 .. . , deoarece a 0 = -20 < 1 = b0 .
4.) 3,173 ... > 3, 165 ... , deoarece a 0 =.b0 = 3, a 1 = b1 = 1 ~i ag > b2 (7 > 6).

= -4, a 1 > b1 (2 > 1).

Daca a < 0 se spune cii numiirul real a este negatiP, iar daca a > 0
atunci a se nume~te pozitiP. Este clar ca un numar real a = a0 , a 1 a 2a3... este
negativ daca ~i numai daci partea sa lntreaga a 0 este numar negativ.
5) 4,232 ...

>

4', 193 ... , deoarece a 0

b0

De. exemplu,
1;372 ... < 0,000 ...

0, deoarcce a0

-1 < 0.

defini~ia inegaliUitilor data mai tnainlc csle

din clasele anlerioare. Aslfel :

Obser!Jatie. Pcnt.tu numcrcle rat-ionale,

to cmai cea pc care o

cunoa~tem

0,5000 ... <0,510QO... daci:i

0,3000 ... < 0,334000 ... daca

~i

5t
J
,
numa i dnca !.-... < 100
2

~i

334.
1
numai daca- < - .
900
3

Este adevarata urmatoarea proprietate numita legea de tricotomie:

Daca a ~i b s!nt doua numere rea.le, atunci este adevarata una ~i numai
una din rela~iile:
a > b, a = b, a < b.

De fin it i c. Se spune ca numarul real a este mai mic sau egal cu numaru1
real b, ~i scriem a ~ b daca a < b sau a= b.
Relatia , ~" are urroatoarele proprieta~i:
1) a ~ a, oricare ar fi a din R ( reflexiPit~tea),
2) daca a ~ b ~i b ~ a atunci a= b (antisimetri a),
3) daca a ~ b ~i b. ~ c at unci a ~ c (tranzitiPitatea ).
Aceasta relatie se nume~te relafia de ordine pe mu l~imea numerelor reale.
51

Observam ca proprietatea de tranzitivitate o poseda

ad ica daca a < b ~i b < c, atunci a < c.
Revenim cu alte proprieta~i ale i!!egalita~ilor tn 5.

~i rela~ia

, <",

4. APROXIMARI Z ECIMALE . ALE NUMERELOR REALE

In practica, aproape niciodatii nu se cunosc valonle exacte ale marimilor.
Orice instrument sau apa.rat nu a.ratii .cu .exa.ctitate absoluta miirimile. Orice
termolUetru indica temperatura cu o oarecare 'eroare, nici un ampermetru
nu poate indica intensitatea exactii a curentului etc. 0 anumitii eroare se face
chiar la citirea rezultatelor masuriitorilor pe aparate. De aceea in loc sa
operiim cu valorile exacte ale miirimilor, sintem obliga~i sa operiim cu valorile
lor aproximatjve. in general, o miirime se reprezintii printr-o frac~ie zecimalii
infinitii, dar un aparat nu poate indica, practic, decit un numiir finit dintre
zecimale, adicii o valoare aproximativa a miirimii.
.
Fie a un numiir real oarecare reprezentat sub forma de frac~ie zecimalii
infinitii. Aproximdrile (valoriZe aproximative) . zecimale prin lipsa ale numarului a se definesc ca fiind numerele care se obtin prin tnliiturarea succesivii
a tuturor cifrelor sale care stau dupa virgulii, incepind cu prima cifrii, apoi
cu cea de-a doua, dupii aceea cu cea de-a treia ~.a.m.d.
De exemplu, pentru numarul a= 2,173256... , aproximiirile zecimale prin
lipsii vor fi:
2; 2,1; 2,17; 2,173; 2,1732; 2,17325; ...
Dacii Ia ultimul numiir de dupii virgula al fieciirei aproximiiri zecimale prin
lipsii a numarului a se adauga 1, at unci se obtin aproximiirile ( valorile aproximative) :zecimale prin adaos ale numiirului a. De exemplu, pentro numa~ul
2.1 73256 ... , astfel de aproximiiri zecima.Ie vor fi:
3; 2,2; 2,18; 2;174;'2.1733; 2,1i326; ....
AYincl ln vedere rela~ia de ordine pe multimea numerelor reale, introdusa
in 3, primele cmci aproximar1 zecimale ale lui a se pot ilustra in urmiitorul
tabel
2~a<3

2,1 ~ a < 2,2

2,17 ~ a < 2,18
2,173 ~ a < 2,174.
2,1732 ~ a< 2.1733 .
Cum numarul a = 2.173256 ... este cupnnl' intre:
1) 2 ~j 3 ~I 3 - 2 = 1 j

2) 2.1 ~i 2.2 ~i 2,2 - 2,1 = 0,1;

3) 2.17 ~i 2.18 ~i 2.18- 2,17 = 0,01 ~.a.m.d.
RcestP aproximal'i zecimale s!nt. respP!ti\, cu o f'J'IlllrP rnHi inir.A dPett t:
0.1 = w-: 0,01 = 10 2 ~.a.m.cl.

52

!n general, pentru numarul a = a0 , a 1a2 a3 a, ... apro xirn driLe zecim.ale

cu o eroare mai mica dectt 1o-n, sint:

a;, = a0 ,a1 a2a3 ... a

prin adaos: a~ = a0 ,a 1a 2a 3 ... a11

i) prin lipsd:
ii)

11 ,

+ 10- n.

Obserpa(ii. 1) Daca numlirul a este rep.rezentat de o fracpe periodica cu perioada (o),

atunci 1neeptnd cu un anumit _rang, aproximarile zecimale prin !ipsa ale sale stnt egal e
r.u num~rul tnsu~i. De exemplu, pentru numi:irul J ,52 = 1..12000 .. . , avem: .
1; 1,5 ; 1,52; 1,520; 1,5200: ... .
De aceea, penlru a cuprinde toate cazurile, in Labelu l cu uproximatii le zecimale ale unui
numar real, inegalitatea din sttnga o scriem .. ~" .
2) Scrierea- valorilor aproximative a~ :;;i
o vom fare sub forma de frac~i r zrci mala finitli, fll.ra a mai adauga Ia dreapla o infinitale de zerouri.

a;,

Dupa definitie (vezi i) ~i ii)), precuril ~i observ atia precedenta, pet. 1)

rezulta ca numarul a este mai mare sau egaJ cu orice aproxinfare zecimala
prin lipsii a sa ~i mai m ic rlecit orice aproximare zecimala prin adaos a sa.
A~adar, unui numar real a i se asociaza aproximiirile sale zecimale :
prin li psii:
prin adaos:

a~,

(l;, a;, a;,.. .

a0 , a1 , a2 , a 3 , .. .

astfel incit

<

a~

(cu o eroare mai mica decit 1)

a<
a_<

a~

(cu o eroare mai mica decit 0,1)

a0 ~ a
a~ ~

a;

a; (cu o eroare mai mica decit 0,01)

ObserCJalie . Este foarlP impor.ta nl de semna la t p en tru erie re urmcazi1 di a proxnnaril(

zer ima le prin li-psil :;;i prin a daos a le un ui numar rea l a, s ln l intotdeauna nu tnrre ra(i on ale

5 . ADUNAREA -$1 TNMULTIREA NUMERELOR REALE

5.1. Vom defini adunarea ~i in mul ~i rea numerelor reale, folosind reprezentarea lor zecima lii, astfel 1ncit acest e operatii sii coincid a pentnr nu merele
r11tionale cu adunarea ~i inmul~irea deja introduse in clasele a n terioare.
Fie date dou ii numere reale a eyi b ~i sa consideram a pro ximiirile zecimalf>
prin lips a ~i adaos cu o eroare ma i mica decit. 10-n_ At unci pentru 'orice n ,
avem :
a, ~

a<

a~.

flu pa cum am observat Ia sfir~itul pMarrra fn lu i preePd r n I. lll llnci'C! le

a~ . h~, h;, sin I ra\iuna Je 1$1 decl, cJ(I Ja aUUIHlJ't-<H JllinierLlo1 1 t~iCin<IIC 111
-.ens I'UffiAIP a~ + b~ ~i o~ + b~, penttu nricf> n.

a,,

53

D e f i n i t i e. Se nume~te suma numerelor reale a ~i b ~n numar real c, care

pentru orice numar natural n, satisface inegalitatile:
c < a: + b~.
Se poate demoJ?.stra ca un astfel de numar real c exista ~i, mai mult, este
unic. Demonstra~ia riguroasa a acestui fapt depa~ete programa clasei a IX-a.
Ea necesita notiunea de limita ~i se va face la Analiza matematica in clasa
a XI-a.
ln exemplele de mai jos vom arata cum aceasta definitie a sumei ne
permite sa gasim valoarea aproximativa a ei, cu o eroare oricit de mica dorim.
a~

a =

+ b~

Ea;emple. 1) Sa gasim primele patru cifre dupa virgula pentru suma numerelor
~i b = V5.

V2

A vern:

Vs < .g
V5 < 2,3
2,23 ~ V5 < 2,24
2,236 :!0; V5 < 2,237

V2 < 2
V2 <. 1,5
V2 < t,42
:!0; V2 < 1,4t5

1 :!0;
t ,4 :!0;
1,4 1 :!0;
1,414
1,4142

:!0;

1,41421

:!0;

Deci a~

+ b~ =

V"2 <

2,2360

1,4 143

v-2< 1,41422
3,65027

:!0;

:!0;

2,2 ~

:!0;

2,236o6 ~

v-s < 2,2361

V5 <

2,23607

V2 + V5 <

a; + b; = 3,G5029 de unde

V2 + Vs =

3,65o2 ....

2) Sa gasi ril primele patru cifre dupa virgulll pentru suma numerelor a = 3,12714 ...
2,42731 ... (celelalte cifre dupa virgula care ar urma dupa cele scrise nu au importantli, pen tnt problema pusa).

~i b =

b5

= 1,55445 :!0;
Avem a; +
cifre dupa virgula p entru suma

a+

+b=

b <a~+ b;

= 1,55442.

Aslfel, putem scric palru

T,5544... = -0,4456 ....

3) Fie numerele a = 2,23751. .. :;;i b = 3,76248 .... Atunci a~ + b~ = 5,99999, iar

= 6,00001. Deci, 6,00000 este o valoare aproximativll. a sumei a+ b, cu o ero~re
mai midi. decl t t0- 6
a~

+ b5

Analog, se definete produsul numerelor reale nenegative.

Observiim mai intii, ca ~i pentru suma, ca deoarece a;, a~, b~, b~ sint
numere ra~ionale, produsele a~b~ i a~b~ au sens i sint produse de numere
rationale.

De fin it i e. Se nume~te produsul numerelor reale nenegatiCJe a ~i b, un numar

real d, care pentru orice numar natural n, satisface inegalitatile:
a~bir ~ d

<

a;,b~ .

Se poate demonstra ca un astfe1 de num.ar real d exista i este uriic.

Daca unul sau ambele numere sint negative, atunci se inmul~esc valorile
lor abl'olute i apoi se tine seama de cunoscuta regula a semnelor i anume:
54

1o produsul este pozitiv daoli ambii faotori au acelai semn 'i atunci :

I a I I b I; _

ab =

2o produsul este negativ daca semnele factorilor stnt diferit.e i atunci:

ab = -

I a I I b 1.

Exemple. 1) S!i se calculeze plitratul nUm!irului

a= 1,4142 ... .

Avern a~

=.

1,4142 11i

a; =
a~2

1,U~3.

Atunci:

= 1,9999616~ ,;;; a 2

<

a;2 =

2,0002~4~9.

Se observ!i eli p!itratul numlirului a este foarte aproape de num!irul 2.

2) S!i se g!iseasc!i

~j b =

tre.i cifre dupli virgul!i pentru produsul numerelor a

vr
Avem a= 0,33333 ... :;;i
0,;;;

0,3
0,33
0,333
0,3333

a<

V2 =

=-

1,41~21..'. Atunci

,;;; a< 0,4

,;;; a < 0,34
,;;; a < 0,33~
,;;; a < 0,333~

1,~ ,;;;
1,41 ,;;;
1 ,41~ ,;;;
1,41~2 ,;;;

b < 1,5
b < 1,~2
b < 1,415
b < 1,4143.

Dcci
o.;;;ab<2

,;;; qb < 0,6

ab < 0,4828
0,47062 ~ ab < 0,47261
0,47135286 ~ ab < 0,~'2152'262.
0,~2

0,~653 ~

Astfel am obtinut':
ab

0,~71 ....

5.2. Proprleta~lle adunarll ~I inmul~lrll numerelor reale.

Proprleta~ll e

lnegallta~llor

Mentionam in continuare proprieta~ile operatiilor de adunare 'i inJ.l,l.ultire a numerelor reale, precum i 1,mele proprietii~i ale inegalita~ilor. Pe baza
defini~iilor opera~iilor de adunare i inmul~ire date mai inainte i folosind
proprietii~ile corespunziitoare ale aduniirii i Jnmul~irii numerelor ra~ionale,
verificarea acestora se face fara dificultate. Liisiim ca exerci~iu demonstrarea lor.
Adunarea pe multimea R a numerelor reale are proprietatile:
1o este comutatiCJd, adicii oricare ar fi a i b din R, avem

a+b=b+a.
2 este asociatiCJd, adica oricare ar fi a, b 'i c din R, avem
(a

+ b) + c = a + (b + c).
55

3 numarul 0 este element neutru pentru adunare, adicii oricare ar fi

a din R, avem

a+ 0 = 0 +a= a.
4o orice numar real a are un opus, care este - a, adicii
a

+ (-a) =

+a =

(-a)

0.

Ca de obicei, in loc de a+ (-b) vom scrie a - b.

lnmultirea numerelor reale are proprietiitile:
1. este comutativii, adica oricare ar fi a ~i b din R, avem

ab = ba;
2. este asociativd, adicii oricare ar fi a, b

~i

c din R, avem

.(ab)c = a(be);
3. numarul 1: este element neutru pentru
a din R, avem
a1 = 1a =a;

inmul~ire,

adicii oricare ar, fi

4. orice numar real a diferit de zero are un irwers, adica exista un nurnar
real, notat cu a-t, astfel tnc1t

aa- 1

a-1a

1;

5. este distributivii fata de adtmare, a~i ca oricare ar fi a, b, c din R an

Joe egalita1ile:
a(b + c) = ab + ac,

(a

+ b)c =

ac +be.

Ca- de obicei, in Joe de ab-1 (b # 0), vom scrie a : b sau !!:...

b

Am dat in 3 unele proprietati ale inegalitati lor pe mul~imea num~relor

reale. Dam mai jos ~i alte proprietati ale lor legate de operatiile de adunare
~i inm\:llpre. Astfel :
1o flaca a < b, iar c este un numar real oarecare, atunci

a+ c < b + c,
2c daca a < b ~i c > 0, atunci a~ <be,
3 daca a < b ~i c < 0, atunci ac > be.
.
De aici rezulta u~or ca:
4 daca a < b ~i c < d atunci a+ c < b.+ d ~i a-d < b- c,
5 daca a, b, c, d slnt numere reale pozitive astfel incit a < b .~i c < d,
atunci ac

avem si .!: <

< bd. In aceleasi' conditii,
, d
'

Acelea~i propri eta~i

(1, 2, 3, 4-0 , 5)

..!!..
c

~int va l abi le ~i pentru relatia , ~".

Observa(iP. In gen,eral , cl nd se h~ereaza cu numere rcale nu se recurge neapa 1at Ia

rcprezrntarea lor zecimala. Rew l tatu l unei problcmc poatc

a. 2 (2 + II ~).

56

-;; V;.
.:)

71:2

--=- .
.)

[j

dat sub forma:

V2 + va.

CA A NUMERELOR REALE

6. INTr:RPRETAREA GEOMETR. 1

Fie d o dreapU\ oarecare pe care fix Am un punct 0 n umit origine (fig. II 1.21 ~i
sensu! poz1tiv de la stinga Ia dreapta. Originea !mpartc <treap,la .a in doua semidrepte
(Ox ~i (Ox'; Ox este semia:.ca pomitva, ai ux semtaxa negalivii. Dadi. fix(m o unib1te de
mllsura, atunci distanta AB dintre or1ce doui1 puncte A :;;i B ale dreptei d se exprimii
printr-un numar nenega liv

F ig. Tff.2
Sa alegem ca unitate de masurii Iungimea segmentului [OU]; at unci OU = 1.
Daca !tf este un punct al semiaxei pozitive Ox, sll. notllm cu xM= OM, abscisa sa.
ln acest mod se definei?te o functie
M~ XM

de la punctele semidreptei (Ox Ia multimea numerelor reale pozitive.

tn cursu! de Geometrie se afirmll ca: pentru orice numar real pozitiv (lungime) Zt
existl\. un punct bine determinat M pe semiaxa Ox, care sa se gaseascli Ia distanta x de
pun~tul o; adica xu = x. Aceasta ne spune ell. functia definita mai !nainte este bijectivl1.
Daca punctul M apartine semiaxei negative Ox', abscisa sa este numarul XM =
'
-OM. Convenim ca xo = 0 (zero) .
Atunci functia
M-+ zM.

definita pe toatli dreapta d cu valori tn mul~imea R numerelor reale stabile~?te o bijectie

lntre aceste doua multimi. De aceea multimea numerelor ieale se numei?te adesea
dreapta numericci. sau dreapta reald, sau axa reald, iar elementele (humerele) sale se numesc
punctele dreptei numerice. Bijectia stabilita permite sll. folosim, adesea, pentru numere,
terminologia geometricll..
Exista procedee simple de constructie cu rigla ~i compasul a unor puncta pe axa
x'x care corespund unor anumite numere reale (cum ar fi: numerele rationale, precum ~?i
unele numere irationale ca: V2. Va, Va i?.a.J.
In acest sens vom prezenta urmlitorul exemplu:
l!.'xemplu. Sa se com.truiascii re d1eapta d, cu ajutorul rig lci

~?i

compasului,

numilrul V2 (fig. III.:l}.

Se construie~te piHratul de Iaturi1 [OU]: OU = 1. Conform teoremei lui
Pitagora, OA 2 = OU2 + AU2 = 1 + 1 = 2. Deci OA = V2. Cu ajutorul compasului
se construie~te OM = OA = V2.
Pe semiaxa Ux am reprezentat ~?i aproximlirile zecimalc orin li psli ;;i prin adaos cu
o eroare mai midi dectt 1; o, 1 respectiv 0,01 ale lui 1/'2:
Sa vedem sonsul intuiliv a l teoremei amintile mai inainte, r.u aj utorul reprezen
t11rii sub formli de fracpe zecimala a numerelor rcale. De Ia reprezen tarea numerelor
ra(.iona-le pe dreapla, ~lim sl\. construim un ptmct M a carui abEcisa cstc un numar care
SA rAprczinlii sub forma de frae~ie zecimala rinill\'.
Fie

57

M(2)

Fig. III.3
un numar l'eal oareuare

~i

a~,

a;, a~, ..
a;, a;, ...

~?i

prin adaos ale lui a.

a~,

aproximarile

zecimale prin lipsa

Sa consideram segmentul

6n = ( M_( a~), M( a~ )] cu capetele a~ ~?i a~ !]i de lungime 10-n. Avern

6 1 :::> 6a :::> 63 :::> :::> 6n :::> 6n+t :::> ..
Se aratll. eli exis~ll. un singur punct care s1i apar~in1i tuturor segmentelor 6n, pentru
orice n. Acesta este punctul M(a).
De exemplu, fie a= 1,671 ....
Atunci
1.;;;

a<

1,6 .;;; a < 1,7

1,67 .;;; a < 1,68.

Jnterpretarea geometl'icll. este dat1i in figura Ill.!!.

O=M(OJ

Tal

u-Mm

Mt2J
IC

I \
M(1,6J M(1,7)
Fig. IlU
EXUCITII

1, Sa se scrie sub forma de fractie zecimala infinW1, numerele:

a) 3; b)

58

15

8'

1
2
29
123
d) 0; e) - - j f) - - g) ~ - h) - - .
4'

a'

11'

17

2. P entru fractiile zecimale pericdice urmll.toare , sll. se gll.seascll. numll.rul ra~l o nal pe
care-! reprezintll. ~i sll. se verifice apoi prin algoritmul de lmpartire ca se obtine . fra ctia
zecimalll. initial a: ~

a) 1,33{"4); b) 0, (7); c) -0, ( 14) ; d) 2,073(83); e) - 0,01 (023) ; f) -2,001 (7).

8. Sa se arate care dintre numerele de mai jos slnt ra~iona le:

-1, 3; 3,75 ; 1/3 ; 1/5 ; 1/6; 0,34344344434444344444. . . (dupa primul3 urmeazll. un 4 ;
dupll. a l doilea 3 urmeazll. doi de 4 ~. a.m . d ~) ; 0,12345678910111213 ... (dupll. virgul ll. se
scriu In ordine toate numerele na tura~e) .

...- ~. Sll. se~ndice c!teva numere ~aturale n astfellnclt

a)

Vn

este r ationa]; b )

Vn

nti este rational.

6. Sll. se arate ell. nu existll. numere ra tiona le ,!!!:... astfel !nett ~

- n
a)

'x 6.
\

(:r= (:r= f:r=

3 ; c)

2; b)

6.

Sll. se spuna care numere din perechile de numere urma toare es te mai mare
este mai mic :
a) 3,4347.9 .. .
e) -5,4833 .. .

~i

3,43497 ... ; b ) 15,25 .. .

~i

-5, 5829 ... ; f) 0, (6)

~i ~;
4

~i

c)

~- ~i

~ ~i

.0,(5); d) -

~i

care

- 0,375 ... ;

_!;g) 0 :;;i -0,000 11; h) -1,1

3

~i

-1,'1 (01).

i) Sll. se gaseascll. apro'ximarile zecima le cu o eroar'e mai micll. dectt 0, 1, prin lipsa
adaos, pen tru numerele;

, /-

.r-

11
7;

a) v 5; b) - v 5; c)

d) -

11
,/7 ; e) v 7;

178

f) - 1/7; g) l3; h)

~i

, /-

11;

ii) Sa se gll.seasc<1 apoi pentr u acelea~i numere primele trei aproximll.ri zecimale prin
\ . l ipsll. ~i adaos.
,

Fie .x = 2)154 ... ~i y '= 1,4287 .... Sa se gll.seasc1l. primele trei cifre dupi'i virgulii
ale sumei x + y.

9. Fio x = 2, 1468 ... i?i y = 1,5431.. .. Sa se gaseasca primele doull. cifre dupll. virgula

ale produsului lui x cu y.

10. Sa se gaseascii primele patru cifre dupa virgulii ale sumelor:
aJ

!+

1/3;-bl

V2 + V3; c)

!15

+ V?; ~l

V-3 +

(- !17);

eJ ( - !13)

+ V7.

11. Sa se g1l.seasc1l. primele trei cifre dupa virgula ale produselor:

aJ-iV7; b J V2V7; cl

V3Vs;

dl Va ( -!15); eJ

~ - V-2!13.

12. a) Sa se c-onstruiasc1l. cu rigla ~i compasul segme~tele de lungime: !13, 1/5, !16,

~i ap.oi sa se figureze pe axa.
b ) Sa se figureze pe axa real1l. punctele care au abscisele:
~

[~ !13; 1/3;
Indicat ie. Se

fol ose~te

V5; ~~~- !16;

V 10,

vs; - V1 o; Vto.

t eorema lui P itagora.

18. Sll. se arate ell. nurnerele

V2.+ V3

~i

V2- V3 stnt !rationale.

59

14. Fie a ~i b numere reale astrellnclt a

rete a, b ~i a b rationale?

+ b 91 a -

b s~ fie 01Jmer!l

15. Fie a ~i b numere ra~ionale. Sa se demonstrez,e eel dacA u

a-

bV2 =I=

ra~lon!lle.

Sint rtume.

+ b V2 =1= 0,

atunci ~i

0.

16. Fie a un numar. Este posibil oare ca primele 10 puteri ale numil.rului a
sa fie irationale, iar urmaloarele 10 puleri:
sa fie raponale?

17. Dati exemple de ecuatii de gradul a! doilea cu coeficicnp intrcgi ale ciiror riidacini sa
lie irationale.
18. Sa se demonstreze ca ecuatia x 3
rationale.

px

0, pentru p e N, p

> 2, nu are radiicin i

este o radacinii a ecuat.iei, atunci se arata ca m ~i n sint

n
+1 sau -1; deci oteste ega! cu 1 sau - 1, dar aceste numere nu slnt, evident, radacini
ale ecuatiei.

lndicatie. Daca ex

= m

CAPITOLUL IV

FUNCTIA DE GRf\.DUL AL OOILEA

1 . DEFINITIA FUNCTIEI DE GRADUL AL DOILEA. EXEMPLE
De tin it i e. Fiind date numerele re:>.le, a, b, c cu a =F 0, tunctia
f:R-~-R

definita prin formula: f(x) = ax2

doilea cu coef{cientii a; b, c.

+ bx + c,

se nume~te func?ie de grad_ul al

Observa{ii 1) Domeniul ~i codomcniul ftm c ~i e i d e gradul al doilea Pste mulpmea numerclor reale. Deci fun ctia de gradul al doilca es te o func~ie nume~i cii.
2) Dcoarece domcniul ~i codomcniul func~iei de gradul a l doilea esle R vom indica
accasta fun.rti e astfel:
f(x)

ax 2

+ bx +

~ sau y

+ c.
ax~ + bx + c este pe1fect delermi-

ax 2 -1;- b:t

3) 0 fune\ie de gradul al doilea f : R ~ R, f(x) =

nala r ind se cunosc numerele r ea le a , b, c (a =1= 0).

t,) 'l'rrbuie si\ obsE:'rvam raIn definiti a fun ctiei de gradul a l ddil ea C'onditia.a =1= 0 est c
-esrn\iala in sensu! dl ipoteza a= .0 conduce Ia fun cpa de gra dul intli , s tudiata in clasa

a V III a.
5) Denumirra d<> funrpc de gradu l a l doil ea provine din fap lul
i'llermeiliul trinomului de gradul al doilE:'a nX 2 -r bX +c .

ra E:'SlP

derinita prin

. E:cemple de funr{lt de gradul al daileo

I) fd.r)

= ;x3

2) fz(.r) =
:J) f~(.r) =
4) f,lx) =
:J) f ~(:r) =

9x

10,

Vfx ~ I,
2:r,
.r2 + 0,3 1,
- :c2 - 5.r - 0,31.

Vf:cz

0,5J:c 2

(a ~ :-, b =

-9. c

10);

V 2, b = Vi, c = I );
(a= 0,5 1, b = -2, c = 0)~
(a = I , b = 0, c = 0,31);
(a= - I , b ~ -::i, c = -0,31).

(a =

Problemc care conduc la fuw{ia de grac/ul a/ dorlen

Exis til numlroas<> ex<>mp le concrel.e carl' :111 impus s tudiul sislemali~ ill Tunc\iei de
gradul a l doll<a :
I ) ,\l'ia A a unui patrat t>s fe funC'tie de l11n gimea lat111'ii sale .r. Mai p1t>ris, areastil
dl'pt ndrn\ 1 fu n r\ioual<1 t's te data de rela(ia.

-! - .c

61

2) Aria A a unui cere este func~ie de lungimea rar.ei sale x; aecastli dependen~
fun ctionala se exprimli astfel:
unde n esto o constanta aprox imativ egala cu 3, 14.
3) !n fi zidl se arata ca tn caderea Iibera a unu i corp tn v id, sub ac~iunea for~ei
grav itationale, spatiul s(t) parcurs de corp tn timpul tes te dat de formula:
s(t) = .fL t 2,
2
unde g este o constantli ap 1oximaliv egal li cu ~.8 m{s 2

4) Dintr-un turn de tnA.Itime h0 se aruncli o p\atrll. pe vertical!!. tn sus cu viteza ini.ialA. v0 fnA.I~imea h(t) Ia care ea ajunge la .momen tul t este datA. de formula:
h(t) = h0

+ v t - JL2 t
0

5) fn mi~carea uniform acceleratll. spa~iul s(t) parcurs de un mobil fn timpul t este

dat de formula:
s(t)

.!:. t~,
2

uryde a este acceleratia mobilului.

s2. GRAFICUL FUNCTIEI DE GRADUL AL DO ILEA

Ne propunem sa construi~ graficul func~iei f(x)

= ax2 _+ bx + c, a - 0.

Aceasta o facem cu scopul de a pune in' eviden~a elemenlcle principale ale graficului funcpei de gradul a! do ilea lji de a a vea posibilitat.ea ca at unci ctnd s61diem func~ia de
gadul a! doilea sa interpretam din punct de vedere geometric ploprictaple obpnute.
Graficu l functiei de gradul a! doilca II vom face in mai multe _etape.

1. G:raficul functiei f(x) = x 2

(Legea de asocier~ a acestei func~ii se poate exprima foarte simplu ~i in
cuvinte: ,fiecarui numar real i se asociaza patratul siiu".)
Trasarea graficului f(x) = x 2 se face prin ,puncte". Mai preci~ se asociaza
urmatorul tabel de valori func~iei f(x) = x 2 :
X

f(x)'

-3

-2

-1

1/2

x2 !~~--9------4-----1----1-/4--0----1/-4---1----4---9--

Reprezentam intr-un si'stem de axe xOy punctele ale caror coordonat-e

slnt valorile din tabel. Punctele ob~inute le unim printr-o linie continua ca in
figura IV.1.
(Facem observa~ia ca punctele reprezentate nu se unesc cu segmente ca
in. fig. IV.2. )
Curba ob~inuta se nume~te parabola. Pentru a obtine o construc~ie cit
mai exacta a acestei parabola, trebuie sa reprezentam cit mai multe puncte

62

I
I

I
I
I
I

I
I

I
I
I
I
I
I

X'

I
I

~-:----L-'---'......:'f'----1-l

--..l---

Fig. IV.l

F ig. IV.2

ale graficului. Parabola functiei f(x) = x 2 are urmatoarele.proprietati importante:

1o ease gase~te deasupra axei x' x; trece prin originea axelor ~i, p unctul 0
are cea mai mica ordonata ( egala cu zero) dintre toate punctele de pe parabola. Punctul 0 se nume~te plrful parabolei;
2o axa y'y este axa.de simetrie pentru parabola. Intr-adeviir, daca P(a, a 2 )
este un punct al graficului, cum oc 2 = ( -oc) 2 , at unci ~i P'( -ex, oc2 ) apar~ine
graficului. Dar punctele P ~i P' sint ~imetrice fa~a de y'y.
1'. Graficul func;iei f(x) = -x2
(Legea de asociere a func~iei f se poate exprima ~i in cuvinte: ,fiecarui
numar real i se asociazil. opusul patratului sau" J

In figura IV.3 am reprezenta~ punctat graficul func~iei f 1 (x) = x 2

Graficul func~iei f(x ) = -x2 se poate ob~ine prin simetria fa~ii de axa x'x,
a graficului functiei f 1 (x) = x2
lntr-adevar daca P(oc, oc 2 ) este un punct al
I
graficului func~iei f 1 (x) = x 2 , atunci simetricul
I
I
I
2
sau-fa~a. de axa x'x este punctul P'(cx, - oc ).
I
I
I
I
Cum f(cx) = -oc2 , atunci P' se gase~te pe gr~
I
I
1
I
ficul functiei f(x) = -x 2
Plri.,ri. )
\
\
Graficul functiei f(x) = -x2 se nume~te,de
I
\
I
asemenea, parabola,. Ease gase~te sub axa x'x.
I
\
/
Axa y'y este axa de simetrie, iar 0 are cea mai
' ""'
x
X
~are ordonata dintre toate punctele graficului
f(x) = - x2 Punct ul 0 se nume~te, . de asemenea, vl.rful parabolei func~iei f(x) = -x2
In practica construc~ia graficului functiei
f(x ) = - x 2 se face tot prin ,puncte", ca la func~ia {1 (x) = x 2
2. Graficul fanetiei f( x ) = ax2 (a :f 0)
Y'
Graficul acestei func~ii se construie~te ca
2
~i 1n cazul functiei f 1 (x) = x t ot prin ,punct e".
Fig. IV.3

'

63

Curb a obtinuta se numete, de asemenea,

parabola. Sa vedem care este pozitia graficului functiei f(x) = ax2 in raport cu graficele
functiilor f 1 (x) = x 2 i f 2(x) = -x2 (Functiile f 1 (x) *= x 2 i f 2(x) = -x2 sint cazuri
particulare ale functiei f(x) = ax2 , cind
a = 1 i re~pectiv a = -1.)
Cazal a > 0. In figura IV.4 am reprezentat punctat graficul functiei f 1 (x) = x 2
2
1 Fie P(oc, oc ) un punct de pe acest grafic.
Daca a > 1, atunci punctul P 1 (oc, aoc2 ) apar.
F tg. 1V.4.
2
i cum
tine graficului functiei f(x) =
2
2
aoc > ~~ atunci ramuriJe parabolei functiei f(x) = ax se gasesc intre
r3!fiurile parabolei f1 (x) = x 2
Daca 0 < a < 1 atunci punctul P 2 (oc, aoc2 ) apartine graficului functiei
2
f(x) = ax2 i cum oc 2 > aoc2 , atunci ramurile parabolei functiei f(x) = ax se
gasesc sub ramurile parabolei f 1 (x) = x 2
Cu cit a este mai mare ramurile parabolei f(x) = ax2 se departeaza mai
lent de ax: a y' y care este axa de simetrie. Originea 0 are cea mai mica ordonata
dintre to ate punctele graficului functiei f(x) = ax2 Acest punct se va numi, de
asemenea, vZrful p!lrabolei acestei fu,lCtii.
Cazul a < .0. 6raficul functiei f(x) = ax2 este simetricul fata de axa x'x
al graficului functiei f'(x) = -ax2 , unde -a > 0. Diversele poziti~ ale graficului functiei f(x) = ax2 se obtin din cazul precedent (fig. IV.5). Axa y'y
riimine axii de simetrie, iar punctul 0 care are cea mai mare ordonata dintre
toate punctele graficului functiei f(x) = ax2 se va numi vZrful gr1l;ficului.
c(a =f -0)
3. Graficul functiei f(x) = ax2
2
Fie P(x0 , y 0 ) un punct al graficului

ax
=
g(x)
functia
Vom considera
2
c (fig. IV. 6). Atunci
functiei f(x) = ax
c de uncle Yo - c = ax~ sau Yo - c = g(xo)
y 0 = ax~
2
Deci punctul P'(x0 , y0 - c) apar.t ine graficului functiei g(x) = ax , reprezentat punctat if). figura IV.6.

ax

+
+

it

Fig. IV.S

64

Fig. IV.6

'1
I

.\

'\

.,

X'

'

)('

Y'

a
i

X'

X'

'

0<0SICtf0 )(

Vfth

\ ,

\
\

\
\

Y'

1
d

c
Fig. 1\".7

Rezulta ca graficul f(x) = ax 2 + c se ob!ine din graficul fzmc(iei g(x) =

= ax 2 , printr-o translatie de-a lungul axei y'y, en o cantitate ~gala cu c (d aca
c >0, translatiasefaceinsus, iardacci c < U, translatiasefaceinjos).
2
Axa y'y este axa de simetrie a grafieului functiei f( x) = ax + c. Grafi cul func~iei f(x) = ax2 + c se nume~te parabola, iar punctul V(O, c) se nu

me~te CJrful parabolei.

=
f(x)
func~iei
In figura IV. 7 sint date diferitele pozi~ii ale graficului
2
= ax + c in raport cu valorile numerelor a i c.
4. G1~a{icul functiei f(x) = ax2 + bx + c (a =F 0)
axz
ax 2

+ bx + c se poate scrie sub

-b
+ bx + c = a (x + ~)
2a
2

forma:

~a

~ac = a (x

+ - tJ.
+ ~)
2a
~a

unde am notat cu A = b2 - 4ac (A este discriminantul ecua~iei ax2

+ c = 0). Este clar ca pentru orice numar real X E R avem

I f( x) =
I

+ ~) + ~ I
2

a (x

2a

---~

+ bx +
(1)
65

-a

Egalitatea (1) se nume~te forma canonica a funcriei f.

Trecem acum la construirea graficului
func~iei f(x) = ax2 + bx +c. Consideram

func~ia de gradul al doilea g(x)

ax2 +

-4a6..

In figura IV. 8 am reprezentat punctat

graficul functiei g, avind pe y'y ca axa de
simetrje ~i cu virful in V'

P' ( x 0

+ :'a , Yo)

~at.). Fie

P(x0 , y 0 ) un punct pe graficul func~iei f(x) =

= ax 2 + bx +c. Din egalitatea (1) se ohtine

Fig. IV.8

Yo = f(x 0 ) = a (xo

(o,

+ ..!!_)
+ -4at..
2a
2

sau Yo = g (xo

+ ..!!__).
2a

Rezulta ca punctul

apartine graficului functiei g. Se observii cii P se

ob~ine

din P' fiicind o translatie paralelii cu axa x' x cu o cantitate egala cu ~ab
Deci graficul funcriei f(x) = ax2 + bx

g(x) = ax2

se obtine din graficul funcriei

+ -4a6. printr-o translatie paralelii cu axa

cu -b {daca -b
2a

+c

2a

> 0,

x' x, cu o cantitate egalii

translatia se face spre dreapta, iar dacii -b

2a

< 0, trans-

la~ia s_e face spre stinga).

Cum y'y este axii de simetrie pentru graficul functiei g, atunci dreapta
x = -b
este axa de simetrie pentru graficul functiei f( x ) = ax 2 + bx + c.
2a
,
2
G1aficul functiei f( x ) = ax + bx + c se nume~te parabola, iar punctul
V ( - b. - 6.) se nume~te ~~~rfal parab::> lei. G~aficul functiei f(x)
2a
4a

= ax2 + bx + c

wtersecteaza axa y'y in punctul A(O, f(O)), unde f(O) =c.

Urmarind figura IV.9 obtinem diferite pozitii ale graficului functiei
f(x) = ax 2 + bx + c in raport de valorile lui a ~i ~. In figura IV.9, punctat,
am reprezentat graficul functiei g(x) = ax2
.

-6..
4a

Exemplu. Sli construim graficul fun ctiei f(x) = 2x9 - Bx

9.
.
.
b
-8
2
Cum 6. = b - 4ac = 64 - 72 = - 8 ~i - = = -2 rezultli eli forma canonica a
2a
4
func~iei este f(x) = 2(x - 2) 2 + 1.
Graficul functiei II construim astfel:
1) Prin puncte construim graficul fun ctiei g(x) = 2x2.
2) Translat11m parabola funcPei g(x) = 2x2 de-a lungul axei y'y cu cantitatea 1.
:\ceasta cstc graficul functiei h(x) = 2x 2 + 1 (a se vedea figura IV.10).

66

)(-.-.- -

o>O~ttJ=O

I
I

\
\

\
\
\

\
X'

a
i/ ~
y

It

tJ'
~u

O>O~tl'l>O

Y' o<O~t tJ<O

vfb
lo fa)

'

X'

'\ \
\

\
I
I

I .

I
I
I

I
I

-"

\
\
\

a<0~1tJ=O

e
Fi g . l \1.9

0<.0 !?' tJ ,.0

3) Facem o translatie paraleHi cu axa x'x,

cu cantitatea 2, a graficului functiei h(x) =
= 2.:r~ + 1 ~i obtinem graficul functiei f(:r,;) ~
= 2x2 - B.:r + 9. Vtrful acestui grafic este .
punctul Ji (2, 1), iar axa sa de simetrie est e
dreapta x = 2 (a se vedea figura IV.10).

\-\ .\\
\

\
\

\
\

\ \

Interpretare a geometricii a rezolpiirii

ecuatiei de gradul al df!ilea

' ' ....

ax 2

' ....

+ bx + c =

0,

(a 1: 0) .

Din figura IV.9 rezulta urmatoarele :

1o Graficul func~iei f(x) = ax 2 +
Fig. IV.1o
bx
c iniersecteaz a axa . x'x in doua
puncte distincte daca ~i numai daca t:J. = b2 - 4ac > 0. Punctele de intersec~ie ale acestui grafic cu axa x'x sint punctele de coordonate B (x , 0) ~i
1
1
B2(x2, 0), unde x 1 ~i x 2 sint r adacinile ecua~iei ax 2
bx
c = 0. Reamintim
ca aceste radacini sint date de formulele

.l'l

Cum .c1

+ .t

- b + Viii -=.- 4ac

-b ,

atunci x 1

x2 = .

ax

- b - Vba 2a

+ x2 = - .!!_.
2

a graficului functiei f(x)

(_xl ; a., 0) .

~~

2a

2a

+ bx + c trece

Rezulta

4ac

ca

axa de simetrie

prin punctul de coordonate

2 Graficul func~iei f(x) = ax 2 + bx + c intersecteaz a axa x'x intr-nn

singur punct (spunem in acest caz ca axa x'x este tangenta Ia grafic) daca
~i numai daca t:J. = b2 - 4ac = 0. Punctul de intersec~ie al graficului cu axa
x' x este V (-;: ,

0} care elite ~i virful graficului. Ecuayia ax

+ bx + c =

are in acest caz doua radacini reale egale:

- b

xl = x2 = ---
2a

3o Graficul .funcyiei f(x) = ax 2 + bx + c nu intersecteaz a axa x'x daca

~i numai daca t:J. = b2 - 4ac < 0, ceea ce este echivalent cu faptul ca ecua~ia
nu are nici o radacina reala.

3 . MAXIMUL SAU. M'INIMUL FUNCTI EI DE GRADUL AL DO! LEA

+ + c,

Consideram func~ia de gradul al doilea f(x) = ax 2

bx
2
Am vazut ca pentru orlee x E R avem f(x) = a + ~)

(x

Cazul a

> 0. Cum

(X+ 2bar ;;;.

0, at unci ~i a (X

2a

a d unarea can't t
w+' ' const an t e --/l ob+ymem
'
prm
1 ayll
ca a x
v

68

4a

0.

+ -loa(),.

2:r ~

0, de uncle

+ -b ')2 + --/l > -- /),. .

2a
4a
Ita

Deci
-t:.
f(x) ~ - , oricare ar fi x E R.

4a

Cum egalitate a

(x + ~)
2a

0 are Joe num,ai clnd

-4a11.
-b
- =avem f (-b)'
2a
2a

(1)

x= -2ab

Inegalita tea (1) arata ca

x= -

cea mai micii dintre valoriZe fanc{ici

atunci pent.ru

- = --4a11 este
f (-b)
2a

f Numaru l real -4at:. se nume~te

minimal

fanctiei ( 1 iar valoarea -b este valoarea argumen tului x in care se reaZizeaza

2a

acest minim.
CazaZ a

< 0. Cum (X

+ ~r ~ 0 ~i

< 01 rezulta

'obiinem
i i.'oustante -~
de unde prin aduncuea cantiti\+i
Y
4a
v

-11 .
~ + --11
4a
4.a

(X + faY ~

ca a(x +

b )

0,

2a

Deci putem scrie

(2)
oricare ar fi x E R.
-l1
4a
care, impretm a cu inegalita tea (2) ,
Am vazut mai inainte r.a t(-b) = -t:.
4a
2a.
aratil ca t(-b) = -l1 este cea mai mare dintre valoriZe fanctiei f. Cantitat ea
4a
f(x) ~

2a

este valoarea argumen tului x in

~ se nume~te maxima l fanctiei f, iar -b
2a
.

4a

care s~ realizeaz a acest maxim.

2
bx
Conclazii. 1) Daca a > o, faitctia f(x) = ax
egal cu - t:. ; minim ce se realizeazcr pentru x = - b .

are un minim

2a

4a

2) Dc.cii a < 0,

+c

fun ~t ia

f(x) = ax 2

+ bx + c are un

-~

maxm egal c u - .
4a

- b
maxim ce se realizeaza pentru x = -2a .

1nterpretarea. geometricd

+ +

2
c are ramurile
bx
In cazul a > 0, parabola fun"tiei f(x) = ax_
este egal cu
functiei
minimul
caz
acest
n
I
indrepta te in sus (spre y pozitiv).
minim
acest
a
realizeaz
se
care
in
ordonata virfului graficulu i, iar valoarea lui x
este abscisa virfului graficulu i (fig. IV.11).
ln cazul a < 0, parabola are ramurile indrepta te in jos (spre y negativ) .
In acest caz maximu l functiei este, de asemene a, egal cu ordonata _virfului
graficulu i 1 iar valoarea lui x unde se realizeaz a acest maxim este, de asemene a 1
egala cu abscisa virfului graficulu i (fig. IV.12) .

69

:J

Fig. IV. J J

Fig. JY. I2

Exemple. 1) Fie func~ia f( x) = x 2

. .
-6.
un mtn tm ega I cu
-=

4a
- b

2a

16 -

- -

4x

+ 1. Cum a = I >

0, accas ti\ run c!ie arc

- = -3. Acest minim se realizeazli penlru x =

\

= - = - = 2.
2) Fie
ega I cu -- 6.
4a

func~ia

= -

f(x) = -2x2 + 2x + 1. Cum a = -2 < 0, funcpa fare

.
.
~
- -8 = -12 = -3 . Aces t maxtm
se rea 1tzeaza
pen t ru x =
-8
8
2
4

un maxim
- b
= 1
2a

- .
2

4. INTERVALE DE MONO TONIE PENTRU FUNCT IA DE GRADUL

. L DOll EA
D e tin i ~ i e. Fie f : A --+ B o funotie numerica (aclica A ~i B sint submultimi ale lui R) . Spunem ca f este crescatoare pe o mulfime
I c A, daca orioa,re a.r fi x1, x 2 E I, astfel inoit x ~ x , avem
1
2
f( xl) ~ t(xz) . .

f se zice descrescatoare pe multimea I c A, daca o1icare

ar fi x 1, X 2 E I , a,stfel incit x 1 ~ x 2 , avem J'( x ) ~ f (x ).
1
2
Vom spu ne ca f este strict crescatoare (respectiv strict clescrescatoare) pe
multim.ea I daca oricare ar fi x 1, x 2 E l, astfel incit x < x , sa rezulte f( x ) <
1
2
1
< f(x 2 ) (respectiv oricare ar fi x 1, x 2 E J , cu x1 < x 2 , sa reruHe f(x ) > f(x
1
2 )).
0 functie numerica f : A --+ B crescato are sau descresc atoare pe o submult ime
I c A se zice monotona pe I.
E xemplu. Functia de gradu l tntii f : R--+ R , f( x) = mx + n (m # 0) este
strict
cresctl.toare daca m > 0 9i strict descrescat oare dacif m < 0. !ntr-adev ar fie x
1 < x2
Daca m > 0, atunci mx1 < mx 2 9i deci 9i nix 1 + n < m x + n ceea ce tnseamna eli f(x
2
1) <
< f( x.) .
Daca m < 0, atunci din inegali tatea x < x 2 ob~ i nem mx > mx de nnde mx +
2
1
1
+ n > mx2 + n, ceea ce inscamna cil. f(x 1) 1> f(x.).
Relativ la funotia de gradul al doilea, vom demonst ra:
Teo rem a. Fie functia de gradul al doilea f (x) = ax2 + bx + c, a '# 0
1o Daca a > 0, func~ia f este strict descrescatoare pe inter
valul (
~:] ~i strict crescatoare pe intervalul [ ;: ,
Func~ia,

- oo,

70

+oo).

f este strict creseitoare pe intervalul

( -oo, ;:] ~i strict desereselttoare pe intervalul [ ;: , +oo).

2o Daca. a < 0,

fune~ia

(Intervalele ( -oo, ;:] ~i [;:, +oo) se numese interPale

de monotonie ale funcliei

t.)

Demonstra1ie 1o Vom presupune ca a > 0. Pornim tot de la forma

2
-6.. Fie x 1 , x 2 -doua numere reale
canonica a fu~c~iei f, f(x) = a (x + ~)

2a

care se gasesc in intervalul ( -oo,

4a

;:] ' astfel incit XI < Xz. Deci putem scrie

XI<

Xz

- b
2a

~-

de unde prin adunarea cantita~ii 2ba , ob~inem:

XI

+ -2ab <

X2

+ -2ab ~ 0.

Prin ridicare la patrat se deduce ca

2

~)
~) > (x2 + 2a
(xi+ 2a
2

Prin

inmul~ire

cu numarul pozitiv a,

a( XI+

ob~inem:

:ar > a (X2 + ~r

Adunind cantitatea - 6. ob~inem:

4a

.-/':}. > a (x2 + -2ab )2 + --4a/':}.

a( XI+ -2ab )2 + --4a
sau, altfel scris: f(xi)
catoare pe
gasesc tn

> f(x 2),

~ntervalul ( -oo,

ceea ce ne arata ca func~ia f este strict descres

;:] . Presupunem acum ca numerele xl, Xz se

int~rvalul [ ;: , +oo) ,

astfel in cit

xi < x8~ Deci putem scrie

-b
~XI< Xz
2a

, ob~inem:
de unde prin adun.area. cantita~ii..!!.
2a
0 <;

X1

+ -2ab < Xz + -2ab

71

Prin rirlic&re la patrat

oh~inem:

+ ~r

( X1

Prin inmul~ire cu a

> 0 ~i

a ( x 1 + -b

2a

< { Xz + ~r

a.dunarea C{l,ntita~ii -

d
Ita

ob~inem:

)2 .+- d < a ( x + -b )2+ -- d

Ita
2a
Ita
2

sa.u f(x 1 ) < f(x2), ceea ce inseamna ca

este strict crescatoare pe intervalul

[;:' +oo).
< 0. Fie x1 , x 2 numere reale din intervalul
;:] astfel incit x 1 < x2

2 Presupunem ca a

(-oo,

Am vazut la .pet. 1 ca
( Xl

+ 2bar

> (Xz + :ar

care, prm inmultirea cu numarul a negativ, ne conduce la inegalitatea

a(xl + :ar <a (xz + ~r.

Adunind cantitatea -

d
4a

..

"

obtinem :
'

)2
2a + --4ad < a l + -2ab )2 + --4ad

a ( x 1 + -b
sau altfel scris: f(x 1 )

<

X2

f(x 2 )', ceea ce ne arati'i cii functia f este strict cres-

catoare pe intervalul ( -oo,

;:].

Presupunem acum cii numerele x 1 , x 2 sint in intervalul [ ;: ,

tnctt

X1

<

Xz.

Am va.z ut }a pet. 1 ca avem

(x~+ ~r

<

(xz + ~r.

din care, prin lnmu l ~ire cu numa.l'ul negativ a, se ob~i n.e:

a( xl + ~r >a (x2 + ~r
Adunind cantitatea ~ rezulta :
4a

72

+oo)

a~a

Oeci,

f este strict descrescatoare pe' intervalul [ ;: , +oo) . Este foarte su-

gestiv a se transpune afirmatiile 1o ~i 2 din teorema de mai sus in urmatoarele tabele ;

-b

-oo

f(x)

\,.

x
a < 0 -- f(x)

+oo

2a

a >0

- 11
4a
minim

- b

- oo

+=

2a

-11
4a
maxim

\,.

In ambele tabele, inclina~ia sage~ilor indica intervalul pe care functia

e ste strict descrescatoare sau strict crescatoare.

Interpretare geometricil

Cazul a > 0. Parabola functiei f(x) = ax 2 + 'bx + c are ramurile in sm

(fig. IV.13). Fie P(x 0 , y 0 ) un punct arbitrar pe parabola avind proiectia pe
axa x'x in Q. Clod Q se apropie de la stinga la dreapta de punctul A ( ;:, 0),
atu nci punctul P coboara. Cind punctul Q se indeparteaza de punctul A
.:rpre dreapta, punctul P urea pe ramura din dreapta a parabolei.
y

..
I

I
I

I
I
I
I
I

x,

I
I

I
I

X'

wr-...Q.
. -~Al
2a ~a

I
I
I

Ql

'A
_ll_

2a

Y'

Y'
F ig. I V. 13

Fi~.

IV . I 4

+ +

Cazul a < 0. Parabola functiei f(x) = ax2 bx

c a.re ra.murile in jos
(J'ig. IV.14). Cind Q :::e apropie de punctul A de la stinga la dreapta, punctul p urea. pe ra.m.ura din stinga a parabolei, iar cind Q se indeparteaza
de A spre dreapta, punctul P coboara pe ramura din dreapta a parabolei.

73

Exemple. 1) Fie runc~iaf(x)

= 2x 2 -

descresclitoare pe intervalul ( -0() 1

~] ~i

+ 1. Cum a = 2 ~i

-b
2a

= _!_ funo~ia este strict

4

strict crescatoare pe intervalul [

+oo)'

Tabelul asociat este urmll.torul:

f(x) = 2x2

-oo

+ '1

+oo

4
7

'>l

?'

minim

+ 2. Cum

2) Fie (unctia f(x) = -x 2

a= - 1 < 0

~i

;:

0,

func~ia

es te strirt

crescll.toare pe intervalul (-oo 1 0) :;;i strict descresciHoare pe intervalul [0 1 +oo).

Tabelul asocial este urmll.torul:
X

f(x) = -x2

II -oo

+oo

maxim

5. TABELUL DE VARIATIE $1 TRASAREA GRAFICULU I FUNCTIEI

.
DE GRADUL AL DOILEA

bx + c se poate construi
Am vazut c~ graficul functiei f(x) = ax 2
caror grafic il construim
al
-simple
in mai multe etape pornind de la functii
prin ,puncte" ~i apoi se fac una sa.];! doua translatii. Dar in practica se construie~te graficul prin ,puncte", adica se reprezinta un numar cit mai mare
de puncte ale grafim~lui care apoi se unesc intre ele cu linii continue, iar figura
geometrica ce se ohtine constituie o reprezentare aproximativa a parabolei
functiei f. Pentru a ohtine o reprezentare cit mai buna a graficului functi ei
date, alegerea punctelor care se reprezinta nu se face la intimplare. Se pro cedeazii astfel :
Se face un tabel numit tabelul de Pariatie al fanctiei {ln care se tree urmdtoarele date:
1) Valoarea x=O ~i valoarea f(O). Punctul A(O, f(O)) reprezinta intersectia graficului cu axa y'y.
bx c = 0 cind ace~tea existii.
2) Radiicinile x 1 , x 2 ale ecuatiei ax2
graficului cu axa :t'x.
intersec~ia
reprezinta
0)
,
(x
B
~i
0)
,
(x
Punctele B 1 1
2 2
!::..)
= -!::... Punctul v
~j valoarea
3) Valoarea X=

+ +

r(-b)

-b

'

2a

reprezintsii virful graficului.

In

2a

(-b
2a

4a

4a

tabel se inai specifica dacii- ~ este un minim

loa

sau un maxim. (La tras.a rea graficului se are in vedere cii dreapta x = -b
2a
este axa de simetrie.)

74

4) Se indica prin sage~i intervalele de monotonie ale fun c ~iei.

5) Pentru a ohtine o reprezentar e cit mai exacta a graficului, in tahel
se -tree eventual ~i alte valori ale lui x, precum ~i valorile corespunzat oare f (x).
E:xem.plu. Sa se eprezinte grHfil:ul fun cti ei f (x) = x
'fabelul de varia tie a! funcp ei es te :
f(x ) = x2 + 2x.- 3 j

\,

2x - 3

- 1

- 3

-co

\,

- 4
minim

+co

-3 /' 0

,l'

,l'

l
Punctul A (O, - 3) es t e Ia intersectia gra fi cului en axa y'y.
P unctele B 1 (-3, 0) ~?i B 2 (1 , 0) slnt inter sfctiile graficului. cu axa :c'x, ia r V(- 1, - 4) es tt'
2
-.l!l:i!lt!..!.-i-~-~~;;!.--+
vlrful parabolei. Graficul functi r i f( x) = x
1
X
5.
+ 2x - 3 es te reda l In fi gura JV.1

6 . SEMNUL FUNCTIEI DE
GRADUL AL DOILEA
A studia semnul func~iei de gradul
f( x ) = ax 2 + bx + c, a =1: 0,
al doilea
inseamna a det ermina va.lorile lui x
pent ru care f( x ) est e un numar pozitiv ~i
valorile lui x pentru care f( x ) est e negativ. ln studiul semnului func~iei f(x) =
= ax 2 bx c, un rol important il joaca discriminan tul 6. = b2 - 4ac.
Vom avea urmatoarele cazuri:
ul

1. CazuL 6.
.
+ -6.
Ita

> 0,

Cum

f; f(x) = a (x
< 0. Folosim forma. canonioa a fun ctiei
'

(x+ ~)
2a

atunm. a ( x

+ -2ab )

este p atrat perfect atunci

2

;;?;

/: ,.
- 0 ~I. Ita

>

a(x + ~)'.! +
2a

-6.
Ita

~ 0 ~i

2a

0.

Daca

< 0,

atunci

;;?;

0 care, a dunate, dau

> 0.

Deci, in acest caz, pentru orice x E R , avem f( x )

a(x+ ~)
2a

(x+ ~)

+
+ ~)
2a

- 6.
4a

> 0.

Dacii a

<0

care, adunate, ne d au:

-b
ax+
(

: ,. 0.
)2 + -- /<

2a

4a

Deci, in acest caz, pentru orice x E R, f(x)

Putem enun~a regula :

Daca A

< 0,

< 0.

atunci f( x ) are acellli semn ca allui a, oricare ar fi x E R.

75

AcesL I'P.Zu)tat se lrece intr-un label in felul urmator' :

A<

0 -~~
f(x)

- oo

sel,Ilnul lui a

Grafic tabelul este transpus in figura IV.16.

y

-----------------0
X

++++++++ +++++++++
0

IJ.<O,a>O

Fig. IV.16

2. Cazul A= 0. In acest caz, pentru orice x E R

a(x + ~)

2a

Daca
.

x=1 .=!? ,

atunci

2a

Rezulta ca pentru orice x =1

-b
2a

(x -+ ~) =1 0
2a

~i

avem

deci ( x

x) =

+ ~f > o.

semnul lui f(x) este acela~l cu al lui a.

.
0
Daca x =-b
- , atunci f(x) = . Putem enunta regula:
2a

Daca !':!..

'

0, atunci f(x) are acela!ji semn cu allui a, oridare ar

cu excep{ia lui x = ;: , unde

f ia Paloarea zero.

Acest rezultat se trece in

tabelul urmator:
X

!':!.. = 0

- b

00

2a

semnul lui a

f(x)

semnul lui a

Grafic tabelul este trans pus in figura IV. 17.

y

A=O,a<O

Fig. IV.17

76

fi x E R,

3. Ca.zul ~ > 0. In acest caz ecua~ia ax2 + bx + c = 0 are doua radii~

cini reale x 1 ~i x~, distincte. Mai mult, trinomul aX2 + bX + c se descompune
in factori de gradul intii :
aX2

+ bX,+

c = a(X- x 1 ) (X - x2 ) .

Deci, pentru orice x E R, a.vem f(x) = a(x - x 1 ) (x - x2). Cum x 1 1= x 2

putem presupune ca x 1 < x 2 Daca immarul real x nu aparfine intervalului
[xl, ;l':z], atunci X < X I sau X z < x . Presupunem ca X < xh atunci ~i X < Xz.
Deci x - xi< 0 ~i x - x2 < 0 de unde rezulta ca (x- xi) (x- x 2 ) > 0 .
In situa~ia x 2 < x avem xi < x ~i deci x - xi > 0 ~i x - x 2 > 0, de
unde rezulta ca (x - xi) (x - x 2 ) > 0.
Deci, cind x nu apar~ine intervalului [xi, x2 ], ob~inem (x - x 1 ) (x - x 2) > 0 ~i deci semnul lui f(x) este acela~i cu semnul lui a.
Daca x se gase~te intre radacini, adica x 1 < x < x 2, atunci (x - x 1 ) (x - x 2) < 0 ~i deci semnul lui f(x) este contrar semnului lui a.
Cind x = xi sau x = x 2, f(x) = 0.
Putem enun~a regula:
Dacii ~ > 0, atunci f(x) are semnullui a n afara riidacinilo'r !ji are semn
contrar lui a . Ln interfJalul dintre radiicini, cu exceptia lui X = xl !ji X = Xz ,
unde f ia fJaloarea zero. (x 1 , x2 sint radacinile ecuatiei ax 2 + bx + c = 0. )
Acest rezult.a t se reprezinta in tabelul urmator:

-=
~ > 0 -~1
f(x)
1

+=

semnul lui a 0 semn contrar lui a 0 semnul lui a

Grn.fic tabelu 1 este trans pus in figura IV.18.

y

)(

4>.0,0::>0

Fig. I V. 18 ,
Exemple. 1) F ie fun ctia f(x) = x 2 + 2x + 3. Cum tc. = 4 - 12 = -8 < 0, ne
_gasim In primu l caz. Cum a = 1 > 0, tabclul semnului funcpei este urmatorul:

x
f(:c) =

;z;2

+ 2x + 3

-oo

+ oo

+ + + + + + + + + .
77

2) Fie tunc~ia f(x) = -x2

semnul

func~iei

-x8

3x

2x- 1. Cum A = 4 -

--b -=

-oo

f(x)

f este urmll.torul:

2a

2x - 1

4 """ 0

~~a""' - I,

tabelul cu

-1

3) Fie func~ia f(x) = x 2 - 3x + 2. Cum A = 9 - 8 = 1 > 0, atunci ecuatia x 2 + 2 = 0 are rMll.cini reale ~i distincte. Acestea stnt x 1 = 1 ~~ x 2 = 2. Tabelul sem-

nului functiei este urmll.torul:

f(x)

x 2 x- 3x

+ 2~----oo_+_+_+_+_O__-_---~-+-+_+_+_+--+

+oo

7. APLICATII ALE SEMNtJLUI FUNCTI El [.,l ( R.ADUL AL DO ILEA

1. Inecuatii 4e gradul al doilea
lnecua~iile

ax 2

ax 2

de forma

+ bx + c > 0, ax + bx + c ~ 0, ax + bx + c < 0 ~i
+ bx + c ~ 0, unde a, b, c sint numere reale date, a f: 0, se
2

numesc

inecualii de gradul al doilea.

ObseriJatie. tn practicll. vom considera orice inecuape care sc reduce, folosind proprietll.tile inegalitatilor, Ia o inecuatie de gradul a! doil.e a.

Rezolvarea inecua~iilor de gradul al doilea este o

a studiului semnului func~iei f(x) = ax2 + bx +c.

conseoin~ii

Exemple. 1) Sli se rezolve inecuatia x 2 - 3x + 2 > 0. So vede ell. A

> 0. Rll.dll.cinile ecuatiei x 2 - 3x 2 = 0, stnt x 1 = 1 -~i x 2 = 2 .
Tabelul semnului func~iei f(x) = x 2 - 3x + 2 este urmll.torul:

= 1

imediata

9 - 8

I -oo_______._ _ _________

2_______ ____+_oo_

+ ++ +

f(x) ,

+ + + +

Din acest tabel rezultll. c1l multimea solutiilor inecuatiei date este (- oo, 1) U (2, too).
2) Sa se rezolve inecuatia 2x 2 + x ~ 1. Aceastll. inecua ~ie este echiva lentll. cu
inecuatia 2x2 + x - 1 ~ o: Se vede ell. A = 1 + 8 = 9 > 0 ~~ rll.dll.cinile ecuatiei 2x2 +

+x

- 1

0 stnt x 1

-1

~~

= .!_.

x2

Tabelul semnului functiei f(x)

2x.2

+x

- 1

este urm1ltorul:
X

-oo

+oo

- l
2

f(x)

Multimea

78

+ +
solu~iilor

inecuatiei date este [ - 1,

+].
'

+++

3) 811. se rezolve inecuatia x 2 < 2x :.... 3. Aceastii inecuatie este echivalentll. cu inecuapa x 2 - 2x + 3 < 0. Cum t:. = ~ - 12 = -8 < 0, alunci semnul functiei f(x) =
= x 2 - 2x + 3 es te urma torul:

f:) I

-_ oo_ _ __+--+---+- -+---+--+---+--'-+--+

_ ___+_oo_

Din acest tabel, rezultll. ell. multimea solutiilor inecuatiei date este mul~imea vidll., adic!i
nu existll. nici un numll.r r eal care sli verifice inecuatia xa < 2x - 3 .
.4) Sli se rezolve inecuatia (x ~ 1.) 2 > 2x - 3. Aceastl!. inecuatie este echivalent!i
cu inecuatia x 2 - 2x + 1 > 2x - 3 care este echivalentll. Ia rtndulsll.u cu iriecuatia x 1 - 4x + 4 > O.Avem t:. = 16- 16 = O. Rlidll.cinileecuatieix2 - ~x + ~ = O,stntx1 =
= x 2 = 2. Tabelul semnului functiei f( x) = x 1 - ~x + ~ este urmll.torul
x

f( x)

- oo

+oo

+ + +

Din acest tabelrezultli ell. multimea solu~iilor inecuatiei date este R -

{2}.

2. Sisteme de inecuatii de gradul al doilea

Prin sistem de inecualii de gradul al do ilea se in~eleg~ un sistem de inecua~ii
tn care eel pu~in una dintre inecua~ii este de gradul al doilea, iar celelalte inecua~ii ce compun sistemul sint de gradul tntii sau gradul al doilea.
Observafie. tn practici1 vom considera orice s istem de inecuatii.care se reduce, folosind
proprietl1tile inegalitlltilor, Ia un sistem de inecuatii de gradul al doilea.
Exemple. 1) Sl1 se rezolve sistemul de inecuatii

X+

(S)

2x

~~X+

3,

+ 1 > 3x - 1,
+ 2x- 3 ~ 0.

Sistemul (S) este echivalent cu sistemul de inecuatii de gradul al doilea

- +>
-X+ >
1 + > o.
:ix

0,

x2

~1ul timea solutiilor inecuatiei

0,

2x - 3

+ 2 ;;:. 0 este M 1 = ( -oo, ~

Multimea solutiilor inecuatiei -x + 2 > 0 este M 2 = ( -oo, 2).
Multimea solutiilor inecuatiei x + 2x- 3 ~ 0 este Ma = (-oo,
-3x
2

Alunci multimea solutiilor sistemului (S) es te M = Ml

3) Sa se rezolve sistemul de inecuatii

x2

I
I

+ 2x + 3 >

x2 - 2x - 3

(S)

2x

+1<

Ma

n Ma

-3] U [1 ,

+oo).

= ( -oo I - 3].

0,

> 0,

2 - x.

f'olosind ptoJ)rietll.tile inegalitl1tilor sistemul (S) este echivalent cu sistemul de gra

dul doi

xz

+ 2x + 3 >
2x - 3 :>

3x - J

<

0,

0,

0.

79

2
este M 1 = R.
Mulpmea soluti ilor inecuatiei x + 2x + 3 > 0,
M 2 = (-oo, -1) U [3, +oo) .
este
0
~
3
2xx~atiei
Multimea solutiHor inecu
= ( -co, ~ ) .
Multimea solu~iilor_ inecua ti ei 3x - 1 < 0 'eslc M 3
= M 1 n M2 n M 3 = (- oo, - l] .
Alunci, multimea solu tiilor sistemului {S) este M

3 . S emnul

. . E = a txz + blx
2

expreste~

azx

bax

+ cl
+ c2

b
b
un de a 1 , 1, c 1 , a 2 , 2 , c 2 snt

nume re reale date.

mina pentr u ce valor i

A deter mina semn ul expre siei E, revin e la a deter
ale l;ui x expre sia
reale
i
valor
reale ale lui x expre sia est e pozit iva ~i pentr u ce
este negat ivii.
i daca numi irato rul ~i
Se ~tie ca: 1o o fracti e este pozit iva dacii ~i numa
numa rator ul ~i numi torul
numi torul au acela~i semn ~i 2 ea este nega tiva dacii
sint de semne contr arii.
ul expre siei 'E, vom deter mina sem~ Rezu lta ca pentr u a deter mina semn
2
c2 , care se
2
b2 x
c1 ~i f 2 (x ) = a2 x
b 1x
nele funcWlor f 1 (x) = a 1 x
e semnul expre siei E.
tree intr-u n tabel . Tinin d cont de 1o ~i 2 se ob~in

5x .+ 6
. . E = xz
I
Consideram
.
d t
- --- - ' - - "
E xe>npl u. S" se c ermme semnu expres1e1
x- 1
i nile ecuapei x 2 - 5x + 6 = 0 stnt
functiile f 1 {x) = x2 - 5x + 6 !ji f 2 (x ) = x - 1. Radac
Facem urmat orul tabel cu semnele
1.
esle
1
x = 2 ~i x = 3, iar radacina ecuatiei x 2

functiilor {1 !ji I 2:

+ + + + + + +
- o + +

ft{x)
fz{x)

a.

-co

---

I + + +

---

+++++
+ + + +

+co

:-

e (1 , 2) U {3, +oo ),nega tiva pentru

Dinta belre zuWi caexp resiaE estep ozitiv apent rux
u x = 2 !ji x = 3. Expre sia E nu are
x e (-oo, 1) U (2, 3) ~i este eg~ la cu zero pentr
sens pentr u x = 1.
2

1
a E = a1 x 2 + b1 x + c ne ajuta la reStud iul semn ului expresiei de form
a 8 x + b2 x + Cz
.
E < 0 ~i E ~ 0.
zolva rea inecu aWlQr de form a E > 0, E ~ 0,

Exemp le. 1) Sa se rezolve ine.cuatia

x2 - 1

- - - >
,xz- q

-1.

1
+ 1 > 0*,
Inecuatia data este echivalenta cu inecua tia xz
xz- q
x
va Ien t "' cu

- 5
~ . 2x2
---

mecua~Ja

Este
negat iv.

gre~it

~-q

. .
l
.
t
JeJ
> 0. Vom d e ermm a semnu expres
.

2
de scris xz - 1 > - 1(x

care

este

echi-

5
2x2 - E = ~-q

t.), deoarece xz - 4 poa te fi pozi tiv sau

Facem tabelul

-v+ vf

-2
2x 2

+co

- --- -- - 0 + + + ++ +
5
+ + + ++ I + + + 0
- - ------ -- - - - 0 + +
+ + + 0
------0 - - 0 + + +
1----------I + +
+ + + ----------------------

~;.4

Din accst .tabel rr.zulta ca multimea solupilor inecuatiei date este

u( _v~ . vf)u(2.

(-co ,

-2) U

- 2x

.;;;; 0.

+co ).

2) Sa se rezolve inecuatia

+1+ x +1

x2 - x
t'
.
Aceas t "l:l .mecuat1.e es te ech'1vaI en t'c.. cu mecuay1a
2
x
-2x

Determinam semnul expresiei E = -2- - - -- .

x + x + 1
X

------

,;;; 0 -

x2

+x +t

Facem tabelul:

+oo

- co

+ + + + 0
+ + + + + + + + + + +
+ + + + 0

-2x

x2 + x

Din acest tabel rezultll. ell. multimea solutiilor inecuatiei date este (0, +co).

4. I necuafii cu modul
1) Sa se rezolve inecua~ia: lx 2 - x - 21 ~ 1.
Rezolvarea acestei inecua~ii este echivalentii cu rezolvarea
-1 ~ x 2 - x - 2 ~ 1,

inecua~iei

care la rindul siiu este echivalentii cu rezolvarea sistemului_de

x2 - x- 2 ~ 1
{ x 2 - x- 2 ~ -1.

Mul~imea solu~iilor inecua~iei x2 Mul~imea solu~iilor

.

inecua~iei

M2 = ( -

001

Mul~imea solu~iilor inecua~iei

= M 1 n M2 =

x2

X -

2 ~ 1 este M 1

x- 2

= [ .!._-

13

inecua~ii

+ ( 13

J.

-1 este

1-V5]~ [1 +V5_ oo)

2

date este

1-t/13,
2

t-tls_]u[l +~l,
2

81

2) Sa se rezolve inecua~ia lx2 - 3x + 21 ~ x + 7.

Ecua~ia x 2 - 3x
2 = 0 are radacinile x 1 = 1 i x2 = 2.
. Rezultii ca pentru .,t; E [1, 2] 1avem . x 2 - 3x + 2 ~ 0 ~i pentru X E
E (-oo,' 1] U [2, oo) avem x 2 - 3x + 2 ~ 0 .
. 1o Consideram cazul ctnd x E ( -oo, 1] U [2, oo ). Ineoua~ia data se scrie
iii ar.es1 caz, astfel:
x 2 - 3x + 2 ~ x + 7
care are solu~ii, mul~imea M 1 = [ - 1, 5].
Rezulta ca pentru X E [ - 1, 1] u [2, 5] inecua~ia
I x 2 - 3x - 21 ~ x + 7 este verificatii.
2 Consideram cazul d nd x E (1, 2). In acest c1:1z inecuutia data se scrie,
astfel: .

'

- {x 2

care este echivalenta cu

3x

+ 2) ~ x + 7.

2x + 9

inecua~ia:

x2

0.

Aceasta inecua~ie are ca solutii mul~imea M 2 = R.

Rezulta ca prntru x E (1, 2) inecua~ia 1 x 2 - 3x- 2
verificati:i.
In {)onr luzie .mulJimea solu~iilor inecua~iei date este:

+7

este

. M = [ -1, 1] U [2, 5] U (1 , 2) = ( -1, 5).

8. APLICATII PRACTICE ALE STUDIULUI FUNCTIEI

DE GRADUL AL DOILEA
Al?a cum am spus ~i tn 1, existii numeroasc example practice care .au impus studiu! fu n?~iei de gradul HI doilea. ln continuare vum prrzcnla clteva dintrr C'lt>.
J) Ointr-un lurn de tnanime h 0 se arunca o pialra pe verlicala in SliS cu 'v ireu. _
. m~ial ii v 0 Sa so afle:
i) Ia ce lnal~ime maximii a junge piatra ;
ii) dupa cit timp piatra ajunge pe plimtnt.
.
Caz numeric : h0 = 30m, v 0 = 20 mfs.

'
Solutie . i) lnal~imea h(t) la care ajunge piatia la momentul t este data de formula:
h(t)

h0

+ v 0 t - 1.. t 2 ,

unde g

9,8 m/s 2

Pentru a calcula lnal~imea maxima hmax la care ajunge piatra det ermin am maximul
h(t) care este

[unc~i ei

hmax = h0

+ 2vog .

ii) Pentru a determina dupa cit timp piatra ajunge pe p1l.mtnt trebuio sa determina m pP. t astfel tnctt h(t) = 0. Deci avem de determinat radacinile ecua~iei:
h0

82

+ v0t

1.. t 2
2

= 0.

Rezolv!nd acoasta ecuatie gil.sim solutiile :

11 >2

v0 V v5 + 2gh0
= -'--------''---'g

Deoarece
egal cu

v0 < 1/ v3 + 2gh 0 ,

atunci timpul dupa care ajungc pia tra pc p.lmint csle

v0
g

to = -

+ - V-

vo

'

2gh0

---=--'-

Dac1i h0 = 30m ~i v 0 = 20 m/s, atunci hmax ~ 50 m ~i 10 ~ 5,5 s .

.
2) Din apropierea unui turn avlnd inaltimea h 0 este aruncata o piatra vertical in
sus de la suprafat.a pam!ntului cu viteza initiala v 0
i) Cit lrebuie sa fie Vo pentru ca piatra sa depa~eascil. inaltimea turnului?
ii) 1n ipoleza cil. p'i alra depa~e~te !naltimea turnului sa se determine cit timp ramine
deasupra lui.
Caz numeric: h 0 = 20 m, v 0 = 25 m/s.
Solt~Jie. i) La momentul t, piatra se va gasi la !naltimea h(l) data de formula
I

h(t) = v 0 l -

gt 2 , unde gr= 9,8 m/s 2

.

Pentru ca pialra sa depii~easca lniHtimea turnului t rebuie ca h(l)

Aveih inecuatia de graduLal doilea In t
1

Vol -

g12

>

h0 , pentru un l

>

0.

> h0

sau
{I)

Cum g cste pozitiv trebuie ca discriminantul !:!. = ltv~ - 8gh0 sa fie pozitiv, adid'i
4v~ - 8gh0 > 0 de unde v 0 > 1/ 2gh0
Deci ca piaLra sa se ridice deasupra Lurnului vi leza sa ' 'o Lrebuic sa fi e mai mare cai/2gh 0 .

ii) Sa presupunem acum ca v 0 > V 2gh0 R ezolvind inecuatia {1) obtinem eli

V v3 -

2gh0
0 --''-----'----'---=---'----

<

v0 +.,____;V
vt_- _ 2gh
0
< -"'----:
:..___::_
"'--..::....

V v5 -

V0 +
v5 - 2gho se obser va ca
0
g
g
11 > 0 l?i 12 > 0, iar intervalul {111 t 2 ) este interva lul de timp in decwsul ciiruia pia l.ra
se gas e~te deasupra turnului.
"'
Deci piatra se gase~te deasupra turnului un timp egal cu

Daca notil.m

11

V0 -

_2gh

V v~- 2gh

Caz numeric. Deoarece V2gh0 ~ ~~~~8 20 ~ 20, atunci v 0 > 20:---- Deci piatra, prin aruncare, dep ll~e i;>le inaltimea turnului.
'J'impnl cit ea se gas-e ~~e deasupra turnului Ste egal cu
2

v3 g

..

2gh0

2 i/625 - 2 9,8 20
9,8

::;::: :Js.

83

3) Dintr-o sirma cu Jungimea do 10 m se confec~ionoaza un dcptunghi. Cum tre.

buie sa fie acest dreptunghi p entru ca aria sa sa fie maxima?
SoluJie. Daca x ~i y stnt laturile dreptunghiului, atunci
2x + 2y = 10 adicll. x + y = 5. Aria dreptunghiului este

xy

x(5 - x) = 5x - x 8

. Pentru a determina maximul lui S vom det ermina maximul fun c~iei de gr~dul al
do ilea
f(x)

5x - x 2,

25
5
>.
h'm1ui
care es t e - -D. = - ~. se rea1'1zea~"X p en t ru x = - = 2, 5. DCCI. 1a t ur1., e ' d r~:ptung
4a
4
2
pentru care aria sa este maxima stnt: x = 2,5 m ~i y = 2,5 m. Deci dreptunghiul
trebuie sa fie un patrat, iar aria sa maxima este
Smax = 6,25 m 2
4) Din doua ora~e A ~?i B situate pe doull
~oscle perpendiculan. plead!. in ace l a~i moment doua vehir.ule cu 'vilezele constanle v1 ~i v 2 , in direc~ia punc.tului
0 de intersectie a ce1or doua drumuri (fig. 1V.19).
Distantele ora~elor A ~i B fata de punctul de
intersectie fiind a, respectiv b, sa se determine dis- '
'tanta cea mai mica dintre cele doua vehicule.
-~-__;~A;:.'_ _ _ _ _ __..A
Caz numeric: v 1 = 80 kmfh, v2 = 60 kmfh; a= 120 km
~?i b = 100 km.
SoluJie. Presupunem ell. dupil. timp11l t primu1 vehicul
Fig. IV:l9
ajmge in A' iar a! doilca vehicul tn B ' .
A vern AA' = v1 t, BB'
v 2t ~ i deci OA' = a - v1 t, OB' = h - v 2 t. Din teorema
lui Pitagora avem.

A'B'2 = OA'2

tmde A' B' 2

de

(a - v1t) 2

+ OB'2 ,

(b - v2t) 2 = (v~

+ v~)t2 + bv2 )t + a + b2

2(av1

bv2 )t

+ a2 +

b2 ~i

ded A' B' ..

( v~ +
2(av1
Este d ar eli distanta dintre cc1e doua vehicnle es le minim1\ clnd expresia de sub
radical este minima. Deci vom determina minimul fun ctiei de gradul a! doilea

v~)t 2

f(t) = (v~
Minimul functiei

v~)t 2

bv2 )t

+ a 2 + b2

(v~

+ v~)

(a.2 '+ b2 )

v~

+ v~) (a 2 + b2 )]
4(v~ + v~)
(av1 + bv2 ) 2
(ava - bv ) 2
= - - - - -1 -

+ bv2 ) 2 -

4a

este
4[(av1

2(av1

+ v~

(vf

.. + l'~

v~

. t
bv 2 .
es Le rea 11za
pen trut= av
- 21 - +. -a
Vi+ V2

Oeci minimul distantei este dat de A'B' =

84

I av 2

bv1

...!...:::.:...!..--~

V v~ + ~

tn cazul numeric, minimul di.st antei , A' B'

Aceasta are Joe dupa

Ull

timp ega! cu
t

120. 80
802

+ 100. 60 =
+ 60 2

1,5 ore.

5) Fie o fereastra avlnd forma din figura IV.20, Ia baza fiind dreptunghiulari'i iar
in partea de sus fiind un semicerc. Pentru ce lungime totala de toe de fereastra avem
lumina maxima a ferestrei?

Soluiie. Fie 2r lungimea bazei ferestrei care este egala cu diametrul semicercului ~i h
inaltimea ei (fig. IV.20). Vom nota cup lungimea totali'i a tocului de fereastra 9i S aria
totaHt a ferestrei. Avern p = 2r + 2h + 1tr,
2

S = 2rh

+ -1tr = -1tr" + r (p
-

1tr 2

- '2r - 1tr) = 2

+ rp -

2r2 -

1t

1tr2 = - -

+- 4
2

r2

+ rp.

Maximul lui S este egal cu maximul functiei de gradul al doil3a

f(x) = -

4
~+
2 .

x2

+ px.

Acest maxim este deci

'

p2

~max = ----

2(7t

f?i este realizat cind x

+ 4)

-~P__
7t+4

Deci trebuie ca r = _ P
_ _ 1?i prin urmare din egalitatea
7t + 4

p = 2r

obtinem ca

r =

..

+ 2h + 1tr

h.

lri concluzie aria s este maxima pentru r =

It

_E_.
7t+4

Fig. IV.2 l

Fig. IV.20

6) Sii se taie dintr-o bucatii de metal de forma sferica un cilindru avind aria late
ralii maxima.
Solu}ie. Sa no tam cu f1 raza sferei (care ' este data), cu r ~i h, raza, respectiv tnaltimea
cilindrului care este Hi.iat din sfera de metal (fig. IV.21). Daca S este aria laterala a
cilindrului, atunci
S = 27trh.

ln t.riunghiul dreptunghic OAM avem OA = R, OM = '!.... si AM =

2 '

r.

85

Din teorema lui Pit agora obtinem:

OA~ = 0M2 + MA2

2

san R 2
2

r2

+ (~

r.

de unde

h = toR - tor
Alunci s = to1t 2r 2 h2 = 47t 2r 2 (4R 2 - tor 2).
Este clar eli S este maximii dacli ~i numai dacli s es te maxima.
Deoarece to1ta esle un numar, atunci S 2 este maxima c!nd cantitatea r 2(toR 2 - tor 2~ este
maxima. Notind r2 = x, avem ca r2 (toR 2 - tor2 ) este maximii cind x(toR 2 - tox) este
maximii. Deci totul revine Ia a determina maximul functiei de gradul a! doilea

f{:J()

.=

-4x 2

Acest maxim este egal en

+ toR 2x.

- ~ = R4
Ita

_!._ R Deci Smax = 27tR 2 !?i r 2 = _!._ .R 2 , adicii r = V2 R.

2 .
2
2
concluzie, ca cilindrul taiat din ~fera de metal sa a iM aria latera la max.imil. trebuie

!?i se realizeazil. penlru x

In

ca rflza cilindrului sil. fie r

= V2
2

R.

9. REZOLVARE A CTTORVA SISTEME DE ECUAJ II

CU COEFICIENJ I REALI
In acest paragraf avem in vedere citeva tipuri de sisteme de ecua~ii cu
coeficienti reali a caror rezolvare se reduce la rezolvarea unei ecuatii de gradul
al doilea. Trebuie sa remarcam ca ori de cite ori rezolvam un sistem de ecuatii
avem in vedere numai solutiile reale ale acestui sistem.
Vom indica in continuare modul de rezolvare a urmatoarelor tipuri de
sisteme de ecuatii:
1. Sisteme formate dintr-o ecaatie de gradul al doilea :;i una de gradul intii.
Aceste sistema sirit de forma:

'S) {ax+ by+ c = 0,

x+

+ Y+ + +

0.

a 1 2 b 1xy
C1 2
d 1x
ely ft =
Rezolvarea acestui tip de sisteme se face prin metoda substitutiei. In
prima ecuatie putem presupune ca, sau a "# 0 sau b "# 0 (cazul cind a= b = 0
ne-ar duce la dispari~ia primei ecua~ii). Pr~supunind ca b "# 0, atunci ecuatia
c - -ax = - -a x - -c .
. ax by .c = 0 est e ech'Ivalent av cu ecuat'1a y = -- -

Daca substituim pe y in cea de-a doua

este echivalent cu sistemul:

'
ecua~ie

a sistemului (S), atunci (S)

c
y =-- x -,
b

(S')

a 1x

+ btx(-:x-

;)+c1 (-~x - :r+d 1x+e~(- ~x - :)+

+ ft = 0.
86

Efectuind calculele in ecuatia a doua a sistemului (S') ob~inem 1n genera I

o ecuatie de graduJ al doilea care, rezolvatii., ne da valorile lui x. Apoi, inlocu indu-Je in prima ecuayie din sistemul (S') obyinem valorile lui y.
Discutie. 1) Daca ecuayia a doua a sistemului (S') are doua radacini reale,
atunci sistemul (S) are doua solutii reale.
2) Dacii. ecuatia a doua din sistemul (S') are doua radaoini ega.le, sau ,
in ca~ul cind aceasta este o ecuatie de gradul int1i, atunci sistemul (S) are o
solutie realii..
3) Dacii ecuatia a doua din sistemul (S') nu are nici o riidacinii reala,
atunci sistemul (S) nu are solutii reale.
Exernp(e. I)

Sa

~e

l'ezolve sistemul
(S

+ =

2x
y
y 2 = x2

1,

3x

+ 3.

Cum ecua~ia 2x + y = 1 esle echi va lenta cu ucua pa y = 1 - 2x, sis temul (S1 ) s Le
echivalen t crt sistemul (S~ ):
(S~) { y

1 - 2x,
2x) 2 = x 2 -"3x

(1 -

+ 3.

Ecua~ia a doua a sis temului (S~) se reduce Ia ecua~ia de gradul a! doilca

3x 2

care are radacinile x 1

P en lru

::t' 1

. {X1 =+ 1

Dec1

Yt .= - I

x - 2 = 0,

1 !?i Xz = - - .
3

.
I o b pnP.m
y1 =

~i ~ ~
{

x,

Yz =

2 ob tmem
'
- I , .tat p cnlru x 2 = - y2 =

7
3

~.

: tnt " '"""' itmului (S,) .

2) Sa se rezolve sistemu1

y__- 1 = 0,

X -

x2

xy - . y 2

x -

3 = 0.

Ecu apa x - y - 1 = 0 este echivalen ta en ecuatia y = x - 1. 1nlocumd In ecuatia

a doua pe y obtinem ca (S2 ) estc echival.ent cu

, {y

(S2 )

1,
x (x - 1) -

=X-

x2 -

(x - 1) 2 -1 .r - 3 = 0.

Ecuatia a doua a sistemului (s;), dupi!. efectuarea clllculelor, se reduce Ia ecua(ia

de gtadul al doi lea x 2 - t.x + 4 = 0, care are o radtwina dubla x 1 = x 2 = 2. Din
y = x - 1 obtinem y 1 = y 2 = 1.
Deci perechea (2, 1) es te o solutie d'ubla a sis temului (S2) ,
3) ::\II. se rezolve sistemul

y- 1 - x = o;
{ y = - xa + 14.1' - !iO,

Sislemul (S3 ) este

t>c~hivalent

cu sistemul

') { y = 1
(Ss
1 +x

+
=

X,

- x2

+ 14x

50.

Ecuatia a doua a sistemului (S;) se reduce Ia ecuatia de gradul al doilea :r~ - I 3x -t

+ 51 = 0. Cum A. = b 2 - t.ac = 169 - 204 = -35 < 0, atunci sistemul (S~) nu ll.l'tl
nici o solutie real~.

lnterpretarea geometricd a rezolparii sistemului de ecuafii de forma

ax

+ by + c = 0,
+ b1x + c1,

(S) { .
2
y = a 1x

unde a, b, c, a 1 , b1, c1 sint numere reale date cu a 1 =F 0.

Sa notam cu A mul~imea solu~iilor ecua~iei ax+ by+ c = 0, iar cu B
mul~imea solu~iilor ecua~iei y = a 1 x 2 + b1x + c1 Mul~imea A reprezinta
in planul de coordonate xOy o dreapta. Mai precis, daca b =F 0, atunci A repre
zinta graficul func~iei de gradul intii: f(x) = - !!:... x - .::_. Daca b = 0,
b

atunci ecua~ia ax+ by+ c = 0 este echivalenta cu ecua~ia ~ = - !._.

a

ln

acest caz A reprezintii dreapta paralela cu axa y'y, care trece prin punctul de

coordon~te ( - ~ , 0) .
Mul~imea

B reprezinta in planul xOy graficul

+ b1x + c1, care este o parabola.

funo~iei

g(x) ::;:: a 1:t2

Cum mul~imea solu~iilor siatemului (S) este egala cu A n B, atunci solu

~iile sistemului (S) reprezinta in planul xOy punctele de intersec~ie ale drep
tei A cu parabola B.
Discufie. 1) Sistemul (S) are douii solu~ii distincte dacii dreapta A inter
secteazii parabola B in doua puncte distincte.
2) Sistemul (S) are o singura so lu~ie daca dreapta A intersecteazii para
bola B intrun singur punct. Trebuie sa observam ca in cazul cind b = 0,
drea.pta A inters.ecteaza intotdeauna parabola B intrun singur punct.
3) Sistemul (S) nu are niCi o solu~ie daca dreapta. A nu intersecteaza
parabola B.
'

Cele trei situa~ii discutate sint reprezentate in figura IV.22.

y

II

Fig. 1V.22

II

Exemplu. 811 sc J'P?.olve s istemul de

ecua~ii

= 0,

2x + y - 4
(Sl) {
y = x 8 - 3x,

+ 2.

Din ecua~ia 2x + y - 4 = 0 obtinem y = 4 - 2x. f nlocuind pe y fn ecuap a a doua

obtinem: 4 - 2x = x 8 - 3x + 2, sau x 3 - x - 2 = 0. Acoast!l ecuape are r11d11cinile
4 ~
4 - 2x~
x 1 = - 1 ~i x 2 = 2. Atunci avem y 1 = 4 - 2x 1 = 4 + 2 = 6 ~i Yz
- 4 = 0. Sis temul (S1 ) are solutiile:

. {

x 1 = -1
{ Y1 = 6

~~

Xz

= 2

Yz = 0 .

. lnlerpretare geo.m etricd. ln figura IV.23 dreapta A ce trece prin punctele de coordonate {0, 4) ~i (2, 0) r eprezinta graficul fun ctiei f(x) = 4 - 2x, iar parabola B repre2. Dreapta A intersectcaza parabola BIn punczintil graficul funcpei g(x) = x 2 ' - 3x
lele de co01donate (- 1, 6) f?i (2, 0), care slnt solutiile sis temului (S1 ).

2) ~A sc rezolve s ist emul de ecuatii

(S ) { x - y - 5 = 0,
2
y' = x 2 - 3x - 1.

Din x - y - 5 = 0 obpnem y == x - 5. lnlocuind pe y tn cea de-a doua ecuatie a sistemului obt.inem ecuatia x - 5 = x 2 - 3x - 1, sau x 8 - 4x + 4 = 0. Aceasta ecuatie
are solutia dublll. x = 2. Atunci y = x - 5 = 2 - 5 = -3. Deci s is temul (S 2 ) are ca
solutie dublli perechea (2, - 3).
lnterpretare geometricii.. ln fi gura IV.24 dreapta A reprezintli graficul functiei f( x) =
5, iar parabola B reprezinta graficul functiei g(a:) = x 2 - 3x - 1. Dreapt_!l A

= x -

inlersecteaza parabola B tn punctul de coordonate (2, - 3) care rcprczinta

mului (S 2 ).

:~olutia

siste-

3) 811 se rezolve 'llistemul de ecuatii

2x + y
(s,) {
y = x2

+' 1 = ~
5;t + 4.

Din 2x + y + 1 = 0 obtinem y = -2x - 1. lnlocuind tn ecuatia a doua a sistemului

(S3 ) obtinem ecuatia de gradul a! doilea x 2 - 3x + 5 = 0. Cum discriminantul acestc i
ecuatii est.e tJ. = b2 - 4ac = - 11 < 0, rezulta ca sistemul (Sa) nu. are nici o solutie realli .
.1

F ig. IV.23

Fig. IV.24

89

lnterpretare geometricii. fn figu ra IV.25 dreapta

A este graficul functiei f(x) = - 2x - 1, iar parabola B cste graficul functiei g(x) = x 2 - Sx + ~.
Dreapta A nu intersecteazll parabola B tn nici un punct.

2. Sisteme de ecuatii omogene

Un astfel de sistem este de forma:

2
2
(S) { a 1X + b1xy + c1y = d 1,
a2x2 + hzXY + CzY2 = d2.

Jl

Sistemul (S) se nume~te omogen deoarece

polinoamele a 1 X 2 + b1 XY + c1 Y2 i a 2 X 2
+ hzXY + c2Y2 sint omogene in sensu! ca
Fig. IV.25
toate monoamele care apa.r in scrierea lor au
a.cela~i grad. Presupunem mai intii ca d 1 :F 0 ~i d 2 :F 0. Exista in acest caz
~d 2 = 0
numerele reale ex ~i ~ diferite de zero astfel incit cxd 1

+-

(de exemplu ex= 1

~i ~ =

~:J. Se tnmul~e~te pri.ma ecuat-ie cu

ex

~i cea

apoi se aduna. Se obyine sistemul echivalent:

2
2
(S') { a1x + b 1xy + c1y = d 1, 2
(oca 1 + j3a2 )x 2 + (exb 1 + ~b 2 )xy + (exc 1 + ~c 2 )y = 0.
Notaro coeficient-ii ecuatiei a doua din , (S') cu as, bs, cs, atunci
2
2
(S') { a 1 x + b1xy + c1y = dh
asX 2 + bsXY + c3y 2 = 0.
Deoarece d 1 :f 0 sistemul (S') nu are solut-ia x = 0 ~i y = 0. Putem presupune
ca x =F 0. Atunci, in ecuatia a doua din (S') 1mpart-im cu x 2 ~i obtinem ecuatia

de-a doua cu

~ ~i

de gra.dul a.l do ilea in JL:

X

c3

(1L) + b 1L+ as= 0

2

a:

adica:
cate, rezolvata, ne da in gene1al doua valori lc1 ~i k2 pentru L,
X

y_,.
y-k
1 ! - - '2"

--

Acum, rezolvarea sistemului (S) este echivalenta cu rezolvarea urmiitoarelor

douii sistema formate dintr-o ecuat-ie de gradul intii ~i . o ecua~ie de gradul
al doilea:
(St)! y

klx,
b1 xy
a 1x
2

+ cy
1

= d1

'

(Sz)

{y =

kzx,

a,x + b xy + c y
2

Cind d 1 = 0 sau d 2 = 0, sistemul ($) este de forma (S')

tinuii ca pentru sistemul (S').
Q(\

~i

= d1 .

rezolvarea se con

Exemple. 1) Sli sc rezolve sistemul de ecuapi :

+ 3xy + yz =
+ y = 4.

(Sl) { xs

-2.

xy

tnmul~ind prima ecua~ie cu +2 fji adunind-o pe a doua, ob~inem sistemul echivalent

(S

Prima

2x
xy

+ ?xy + 3y 2 =
+ y = 4.

0,

ecua~ie o tmplir~im cu x2 ~i ob~inem 'ecua~ia de grndul al doilea 3

+2=

0, care, rezolvatli, ne dli rlidacinile JL

x

-2 fji

(!

JL = - ~ .

+7

!+

Rezolvarea sis-

lemului (S1 ) se reduce Ia rezolvarea sistemelor:

y = -2x,
{ x y + y2 = 4

Din primul sis Lem obtinem solutiile:

X
{

=V2,

y =

X =~

-2V2

V2,

Y=~V2.

Cel de-al doilea sistem nu are solu~ii reale.

2) Sa se rezolve sistemul de ecua~ii :
(Sz) { 2x
xy

3xy + y
y 2 = 0.

0,

Dacli x = 0, atunci din prima ecuatie, rezuWi y = 0. Presupunem x :1= 0. Atunci tmplirprima ecuatie cu .x 2 fji obtinem ecuatia de gradul al doilea

~im

{ ~f + 3 {~) + 2 = 0, care are r lidacinile: ~ =

-1;

~ =

-2 .

Dacli tmplirtim ecuatia a doua a sistemului cu x 2 obtincm ecuatia

2

)
(Y
X

+ ]!_ = 0, care are r ildlicinile :

0 ; ]!_ = -1 .
~

Riidlicina 1L = - 1 este comunilfji deci perechea (a, -a) unde a e R, este solutie a sisx

temului (S2 ). Deci sistemul are o infinitate de solutii .

3) Sli se rezolve sistemul
(Sa) { 2x
x2

Dacli x

2
-

3xy

xy

+y

0, a tunci din prima ecuatie trebuie ca y

cu x ecuatia a doua 9i obtinem ecuatia tn

2

'{r-(
~

~) +1 =

= 0,
= 0. .

0. Pr esupunem x :1= 0. !mplirtim

JL:
X

0, r.are nu are nici

solutie reala.

Rezultli eli sistemul (Sal are ca singurli solutie perechea (0, 0)

91

3. Sisteme cu ecuatii simetrice

0 ecuat.ie In doua necunoscute se zice simetricii daca inlocuind x cu y

ecua~ia nu se schimba.

~i

y cu x,

Exemple. 1) Ecuapa 2x 2 - 3xy + 2y 2 - 10 = 0 este simetriciL lntr-adevar, lnlocu ind x cu y ~i y cu x ob~inem ecua~ia 2y2 - 3xy + 2x 2 - 10 = 0, care cste identica
ou cea in i ~ia l a.
2) Ecuatia x - y + 5 = 0 nu este simetridi.
Un sistem de ecuatii format din ecuatii simetrice se nume~te simetric. Deoarece
ecua~iil c unui sislem simetric nu se schimba daca inlocuim pe x cu y ~i y cu x,
rezulla
ca daca :r = a, y = b este o solupe a sistemului de ecuatii, a tunci ~i x = b, y = a cs te
solutie a aee lui a~i sistem de ecuapi.

Rezolvareu sistemelor de ecuatii simetrice se face astfel: se introduc

necunoscute le auxiliare s ~i p date de relatiile:

x. + y

~i

xy

p.

,Prin introducere a acestor noi necunoscute s ~i p, in foarte multe cazuri sistemul simetric se reduce la un sistem de ecuatii format dintr-o ecua~ie de gradul
lntii ~i o ecua~ie de gradul al doilea in necunoscute le s ~i p. Pentru a face aceste
substitutii se va ~ine seama de identitii~ile:
x 2 y 2 = (x
y) 2 - 2xy = s2 - 2p,

+
+
x + ya = (x + y)
3xy(x + y) = s
3sp,
x4 + y4 = (x2 + y2)2 _ 2x2y2 = (s2 _ 2p)2 _ 2p2.
3

E xemple. J) Sa se rezolve sistemul

(S)

xy + x + y = ft,
{ xy - 2{x2 + y 2 ) = 23.

Sislemul (S) este simctric. Facind

temul:
(S')

substitu~iilc

+p

{ s

-- 2s2

lnlocuind pe p

2s2

+y =

~i

xy

p ob~inc m sis-

r.,

+ 5p

= 23.

4 - s tn ecua~ia a doua, obtinem ecuatia

+ 5s + 3 =

Atunci p 1 = 4 - s1

.
3
0, care are solupile: s 1 = - 1 ; s 2 = -

~i p 2 =

4 - s2

= -11 .
:!.

Deci , J'Czolvarea sislcmului (S) se reduce

Ia re:wlval'ea sistemelor:

X+ .y =
{ xy = 5

-1 ,

j x+y=-:,
~I

xy
care nu au nici o

92

soh1~ie

11

= 2

realii. Rezultii rii sistemu l (S) nu are nici o solutie.

2) Sa se rezolve sistemul de ecnatii

(S) { xz
ya = 5
xy = 2.

+y =

Flictnd substitutiile x

== {

(S')

2
P

82
-

= 2,

s l;ii xy

p obtinem sistemul:

5
care are solutiile: {

81

Pt = 2

s 2 = -il

; {
Pz = 2.

Pentru s1 = 3 :;;i p 1 = 2 obtinem sistemul de ecuatii:

X
{

+y =

xy = 2,

Pentru s2 = -3

~i

X+ Y =
{ xy = 2,

' care, rezolvat, ne da solutiile: {

p 2 = 2 obtinem sistemul de ecuatii:

-3, care, rezoI va t , ne dxa soIUtll

f"J e:

X 1 = 2 ,
Yt=l

{Yax
3

Xz = 1
Ya=2.

{x =: -1,

= -2,;
= -1

Y4 = -2.

Deci sistemul (S) are patru solutii.

EXFR~""ITII

Furtqia de gradul al doilea

= a1x 2 + b1x + c1 :;;i g(x) = a 2x 2 + b2x

Sa se arate ca f .= g :_ a1 = a 2 , b1 = b2 ~i c1

+
=

1. Fie f(x)

c2 doua funcpi de gradul al doilea.

Cz.

2. Sa se aducli Ia forma canonica urmatoarele functii de gradul al doilea:

a) f( x ) = x 2 - x + 11;
b) f(x) = -2x 2 - 7.x + 1;
2
c) f( x) = 3x - 2x + 1;
d) f(x) = 0,51x 2 - 0,1x + 1;
'1
1
1
1
2
e) f(x) = - x 2 - - x + - .
f) f(x) = - - x 2 - - x + 1.
2
3
4'
3
5

3. Sa se construiasca graficul urmatoarelor functii (folosind metoda prin puncte

tutnd una sau doua translatii):
a) f(x) = -2x 2 + 1;
b) f(x) = x 2 - x + 11 ;
c) f(x) = -3x 2

e) f(x) = x

+ 8x + 3;

+x

- 2;

d) f(x) = 3x 2

f) f(x)

- x

2x

+ 3x

~i

efec-

+ 1;
-

2.

' 41. Sii se stabileasca maximul sau minimul urmatoarelor functii:

'
a)<l (x) = xz- 2x + 10;
b) f(x) = - x 2 + 2x- 12;
c) f(x) = x 2

>d) f (x) =

5;

e) f(x) = - x 2

2x

+ 1;

+ 31x - 1;
+ 0;7x - 0,31.

-12x2

f) f(x) = 0,5x 2

fi;.-Sa se stabileasca intervalele de monotonie pentru urmatoarele functii de gradul al

doilea:
a) f(x)

x2

2x - 1;

c) f(x) = 0,5x

2 -

7x;

p) f(x) = x 2

- )d) f(x) = -0,3x

6. Sa se stabileasca semnu l urmatoarelor functii:

a) f(x) = x 2 - 2x- 3;
b) f( x) = 0,3x2
;) f(x) = 0,5x 2

7x;

dj f(x)

-2x2

+ 1;
+x-

2x
2

0,5.

x + 0,1;
+ x + 1.

93

7. Sa se taca tabelul de varia tie !?i a poi sa

=
=

l ai f(x)
c) f(x)

e) f(x) = x 2

s~

traseze graficul la urmatoarele funcpi:

4x

+ 3;

t btif(x)

2x - 4;

d) f(x)

+ 10;

=
=

+ 3x -1;

-2x 2
2

0,5x;

f) f(x) = xz - 2x

+ 1.

8. Sa se arate eli orice functie de gradul al doilea nu este nici injectiva !?i nici surjectiva.
' 'JJ Sa se determine functia dde gradul al doilea f{x) = crx2 + bx + c, a.tfel incit graficul
acestei functii s11. treaca prin punctele A(1, -8), B(-1, -10) 9i sa taie axa y'y tn
punctul C(O, -10).
~.

10. S11. se determine fun~tia de gradul a! doilea f(x) = ax 2 + bx + c astfel inciL graficul
acestei functii s11. aiM virful in punctul l' (1, 2) ~i sll. taie axa y'y in punclul B(O, -3).

11. Fie familia de functii~de gradul a l doilea fm(x) = x 2 - 2(m - 1)x + m - 2, unde m
este parametru real.
Sa se arate ca vlrfurile parabolelor asoeiate acestor functH se gll.sesc pe o parabola.

12. Sa se determine functia de gradul a l doilea f(x) = ax2 + bx + c, 9tiind ca admite un

minim ega! cu 9 ~i graficul functiei trece prin punctele A(-1, 13) 9i B(2, 10).
Inecuatii de gradul al doilea. Sisteme de inecua(ii de gradul al doilea
13. Sa se rezolve inecuatiile:
a) 2x 2

3x

+1 >

c) 2x 2

:lx

< - -2 ,

e) x 2

0;

b) x 2

+x +7~

d) -x2

0;

f) -x2

x + 1....._ 2x- 1
g
) --..,.
;
x+2
x-2
i)

k)

I x2

x2

-x 2

3x

+2I<

6x - 16

+ Sx -

12

h)

>

3x

+ 2x >

X-

1;

+-14,

+2

1 ) -1

0;

x2

3x

j ) xz - 5x +
x2 - 4

+ 2 I;

+5<

-2 - - - - > 2 ;
x

Ix

+ 4 ~ 3x + 2 ;

3x

< xz
x2

41

~1;

+ 3x + 2 < 2.
4x + 3
-

14. Pentru ce valori reale ale lui m urmatoarea inecuatie este verificatll. pentru orice x e R
(m - 1)x 2 - (m
1)x + (m + 1) > 0.

15. Sa se determine valorile lui m a9a inctt inecuatia

mx2

+ (m -

1)x - (in - 2)

>

sa nu aiba nici o solutie.

16. Sa se determine va,lorile lui m' astfel inctt ecuatia
(m - 3)x2

2(3m - 4)x

7m - 6 = 0

sa aiM rll.dacini reale.

+ (m2 + i)x + m + 2 Sa se determine m as tel inctt fractia E

x + x + m
sa fie pozitiva pentru orice x e R.
I

17. Fie fractia E = xz

sa aibl!. sens

94

!ji

18. Sli se r ezolve sistemele de inecuapi:

3x > -2,
x ~ 12;

2x- 1

x- 6

c).

1x

> x-

5,

x2

x 1 - 6x +
5 <
____
:....___
-3.r.2

x2

0I

+ 2},
+ 2) (x + 3),

1} (x - 3} ~ (x - 1} (x

3x

I x 2 - 4x
x 2 ~ 25.

!) {

2x- 7

17

(x - 2} (x - 3)

:> o;

6,

1 ~- x;
3

. , (x d)

3x -

2x2

> o,

X<-

X2 -

) { x
a
x2

(x

:> 0;

+3I+X

> o,

16;

19. Fie familia de

func~ii

de gradul al doilea

fm(x) = mx 2

+ 2(m +

1)x + m + 2, unde me R'-fO}.

( 1)

a) Sli se arate eli virfurile parabolelor asociate acestor functii se glisesc pe dreapla

y=x+t.
b) Fie A, B punctele de intersectie ale unci parabole oarecare cu x'x ~i F proiec~ia
vllt ului Val parabolei pe x'x. S:i se aralo ca oricare ar fi m, AB = :2 FV.
c) Sa se arate eli toate parabolele definite prin (1) tree printr-un punct frx.
20. Dadi f : A -+Beste o functie oarecare, vom numi imaginea ei multimea notal aIm
l?i definita astrel

lm f = {f(x) I x e A}= {y e B I 3x e A, y = f{x)}.

f pentru urmatoarele func~ii:

= I x - 1 I, b) f: R -+R, f(x) =

S1l, se determine Im
a) f : R -+ R, f(x)
x 2 - 3x + 2

d) f: R -+R, f(x) =

~+x+1

x2

x2

5x

2x

+ 6,
+1

f) f: R ~ R,f(x) = x 2

ecua~il. Ap.lica~ii

Sisteme de

x2

4x

x2

+5

+ 1,

c) f: R -+R, f(x)

!l) f: R'-{1}-+ R,f(x) =

~-b+2

+ x + 1.

practice

21. 811. se rezolve sistemelc de ecuatii:

a) {x2- xy- y =
2~-

3y = 3;

x 2 - . xy

2x

+1

x- y

3y

+ 3xy. -

X-

) { 2x- 3y = 1,
x 2 - xy + 5y 2

e)\

b) { x 2

5,

7;

=
,
H,

7;

y2

+ 2x

- 5y ~ -64,

-7;

d) { xz- yz- 6y = -4,

2x + y = 3;

f)

x_2_-_x~y_+..:...__t
X+ Y

X+

2y

4.

x _ y.

22. S!i se rezolve sistemele omogene :

3

a)

3
{ x - 5y
x 3 + xy

2
3xy - '19y 2
c) { 2x x 2 - 6y 2 = 250;

{ 7x'- 6xy
e)
x2

23.

S~

+ 12y'

b) { x 3x 2

d) { 2yz - 3xz = - 19,

xy = -6;

25,

~ 108,

?
5
xy + - y 2
3
6

18;

2
2
f) { 2x - 3xy + 2y = 5,
x 2 - xy - y 2 = -2 .

se rezolve sistemel e de ecuapi simetric e:

a) { x + xy + y = l l ,
x-xy+ y= l ;

xs

r)

3xy + y = - 1,
xy + ily 2 = 13 ;
2

= -1.
= 6;

+ ys = s,,
1

=
-+y
X

2
e) { 5x
7x 2

1;

2
6xy .+ 5y = 29,
Sxy + 7y 2 = q3 ;

n){xy +y+x =1l,

x2y + y 2x = 30;

d) { x3

+ ya

X+

= 1,

1;

r) { xy + x + y = 7,
xy - 3(x + y) = :_9.

!m un punct
24. Fie 0 un cere avtnd diametru l AB = 2a. Pe acest diametru considerl
~i [BM] ca dia[AM]
ele
segment
avtnd
0
11i
0
cercuri
doull.
m
2
Construi
1
M.
variabil
cereuri sllfie
metre. Sa se determin e punctul M astfel incit aria cuprinsa tntre cele trei
maximll. .

b.
::; i rlC
Fie AB<J un t iungh i ureplungh i !n virful A, av!ncl l'atetdP A 8 = o
uza
i1-1oten
pc
Q
i
~
P
il'l'ul'i'lc
v
1-1VInd
Se inscri e tn acest l.riunghi -l.!_n dreplunghi MNPQ
dreptunghi
lriunghiului, M pl.' (AB) ~i N pe (AC). Sl! se detemine laturile ~cCs l.ui
.
iml!
max
fie
sl!
sa
aria
as iJel !nett
alntr-un pu ncl
26. Un eliHi tor merge cu automob ilul pe o :;;osea rectilinie ABdin ora~ul A pin
viteza aulo
ca
~ti.r
Se
.
D
sat
tntr-un
clmp
peste
jos
pe
departe
C, de unde pleacli mai
punctul C
ales
trebuie
Cum
kmfh.
v
race
l
cll.latorl).
jos
e
p
iar
2
kmfh,
v
este
i
mohilulu
1
astrel ca tot drumul sll. se faca in timpul minim?

2a.

27. Sti se giiseasca maximu l ariei unui dreptung hi lnscris intr-un cere dat.
unui cere dat.
28. Sll. se gl!seascll. minimul perimetr ului unui trapez isoscel circumscriR
a !li inaltime a h.
29. Sa se calculeze cat etele unui triunghi dreptung hic cunoscln d ipotenuz a
Discutie.
2p
80. Sa se calculeze laturile unui triunghi drrptung hic cunosctn d perimetr ul
h. Discutie .

~i

lniHpmea

dat 2p. Discutir. .

31. tn lr-un semi cere de raz!i R sa se tnscrie un trapez isoscel de perimetr u
4R 2 Disca pc.
32. Sa se circumscriP unui ce re de raza R un t rapez iscscel de ari e data

38. lntr-un patrulater ABCD care are unghiurile di n vtrfurile din A ~i C de 90, se dau
laturile AB = a, BC = b ~i aria egaHl. cu k2 Sli. se calculeze celelalte doua laturi ale
patrulaterului. Discutie.
34:. Douli brigazi trebuiau sa execute o lucrare. La tnceput prima brigada a intrebuin~at
pentru lucrare o treime din timp ul pe care 1-ar fi intrebuintat cealalla brigadli pentru
executarea tntregii lucrari; dupa aceea, a doua brigadii a lucrat o treime din timpul pe
car e prima brigadll. l-ar fi intrebuin~at pentru intreaga lucrare . Dupa aceasta s-a constatal ca.s-a executat.!! din intreaga lucrare. Sa se afle in cit timp .u- fi terrninat
18

lucrul fiecare brigadli tn parte, daca impreuna aceste brigazi pot s1l.-l execute in
3

~ ore.
5

86. Un dreptunghi este tnscris tntr-un cere cu raza de 50 m. Sa se determine laturile sale
~tiind ca diferenta lor es te egala cu 20 m.

= Matematlca -algebrll, cl. a

IX-a

CAPIT OLUL V

PUTERI $1 RADICAL!

. 1 . PUTERI
Pe parcur sul ace,stu i capito l vom nota cu N*
rale nenule: N* = {1, 2, 3, ... }.

mul~imea

numel'elor natu-

1.1. Puterl cu expon ent natura l nenul

Fie a un numa r real ~i n un numa r natura l mai mare sau

eg!J.l cu 2.
Se nume~te putere a n a numar ului a produ sul a n numer
e, fiecare numa r
fiind egal cu a. Acest numa r se noteaza cu a".
Deci:
an = a a ... a.
n ori

ln reprez entare a a", a se nume~te baza puteri i, iar n expon

entul puterii.
ConP(mim sa punem a 1 a.
E xemple : 1) (-2) 3

2) (

( -2) ( - 2) ( - 2)

2 )4 = 21 . 2I . 21 .21
1

- 8;

1
16
=

0,0625.

1. Semnu l puteri i cu exponent natura l

Puter ea unui numiir real pozitiP cu expon ent natura l
nenul este pozitiPa. #Putere a unui numar real negatiP cu expon ent natura
l par este pozitiCJa, iar
cu expon ent natura l impar este negati Pii.

lntr-a devar dacii a > 0,. atunci a71 fiind produ sul a n nume
re poziti ve
este pozitiv. Daca a < O, atunci din r~gula semnelor rezult
a ca a 211 , care este
produsul unui num'lir par de numere negati ve, este poziti v, iar 2
a m+l , care este
produsul unui numa r impar de numere negati ve, este negati
v.
De exemp lu (-2) 0 are semnu l (-) iar ( - 2) 12 are semnu
l (+ ).

2. Puterea produ sului :;i a cltulu i a douii numer e reate

Fie a, b, doua numer e reale :;i n E N* . Atunc i
(ab) 71 = anbn
( _E__)"
b

98

=~
bn

(b i' 0).

Intr-adevar: (ab)Y' = (ab) (ab) ... (ab) = (a a ... a) . (b b ... b) =- anbf!

n ori

n ori

~i

(am folosi t asociativitatea

reale).
a
= -a . -a
De asemenea: ( b
b b

)n

n ori

comutativita.tea produsului a doua numere

an
... -a = -a -a ...- a = -'-.
b b

... b

bn

ObservaJie: tn calcule, deseori, folosim egalitatile de mai sus sub forma :

anbn
De exempl u : 65 . (

~)

= (6 .

(ab)n ~i _an

b11

r r

=~=

= (:

(!!:..)n.
b

243

32

3. lnmultirea puterilor care au aceea~i bazd

Dacd a este un numiir real ~i m, n E Nll< at unci
am . an= am+n.

lntr-adevar am a11 =(a a ... a) (aa ... a)=a a ... a=am+11

m ori

n ori

(m+ n) or!

De exemplu: 1) 2 3 24 = 2 7 = 128; 2) (-2) (-2) 4 = (-2) 5

4. Ridicarea unei puteri la alta putere
Dacii a este un numar real $i m, n E N*, at unci
(am)n = amn.
Intr-adevar.

(am)n

m+m+ ...

----

- 32.

+m

n ori

= am-am: .. am= a
n

(Am folosit proprietatea 3.)

De exemplu: (2 3)2 = 23 2 =

2~ =

64; [( _
.

_:!_) ] = ( .:__l_J'B = _..!...

2

. 2

256

5. lmpar(.irea a doua puteri cu aceea~i baza.

J?aca a este un numar real nenul ~i m, n E N*, astfel incU m

> n,

atunci

Intr-adevar, folosind proprietatea 3, avem: am-n an = a<m-n) ~n =am, de

.
am
unde rezulta ca am- n = - .
an
310

'De exemplu: __:_ = 31 q- s = 32

as

1. 2.

Func~la

putere

Fie n E N*. Definim

func~ia

f :R
Aceasta

funo~i e

se

nume~te

-+

R, f(x) = x11

funcfia putere de gradul n.

99

Oh.~Prvatii:

1) Fun ctia p ut.ere es te o fun ctie nu mericil..

2) Pentru '!- = 1 se ob t ine fun cti a de gradul tntli f(x) = :r, iar pentru
n - 2 se ob~ine functia de gradu l a l. doilea f (x) = x 2.

Teo rem a 1. 1 Daca n este un numar par, atunci functia f(x) = xn

este strict descrescl1toare ,11e intervalul ( - oo, 0] ~i strict
crescatoare pe intervalul [0, oo).
2 Daca n este un numar impar atlmci functia f(x) = xn este
strict crescatoare pe R.
Demonslrnp'e. Vom ariila mai intli egal itatea
an - bn = (a - b) (an-l + a 11 - 2b + ... + ab11 - 2 + bll- 1 ).
Inll-adevar, (a - b) (an-t + an- 2b + ... + abn-z + bn-) = an + an-tb +' ...
... + a 2bn-z + abn-l- an-lb - an-2b2 - - abll-1 - bn = an - bn.
Si'\ drmonstr1l.m acum afirmapa 1 din tcorema. Presupunem can eslo pm, adiea n =
=- 2m. Fie xl, Xz E [0, oo) aslfel incit xl < :l'z.
. ega l't
2m
l + x12m-2 Xz
D1n
1 a t ea: x 2111
1 - x 2 = ( x 1 - x 2) ( x 2m1- ... I 3' Xz2111-2 -1 .Tz2m-l) ,
1

, I

I
II

<

<

alunci X1 - Xz < 0 ~i :r;m-1 -j- xrm-2 Xz + ... -j- X~lll-l > 0, de lllldC
ob\inem xrn - x~m < 0, deci f(xl) < f(:rz).
Hezulta cii funcpa f(x) = x 2m cste strict cresct\loare pe inlervalul [0, oo). Prcsupun('rn
aeum ca x 1 , x 2 e(-oo, 0] astfel inell x 1 < .c2 Cum x 1 < x ~ 0, atunei (-x } >
2
1
'> ( -x 2)
0 ~i deci ( -x1 )2m > (-x2 ) 2m, adica x im > x~m. Prin urmare f(:r ) > f{:L'zl.
1
eeca ce ne araHi cil. f esle strict descrescil.toar e pe intervalu l (- oo, 0].
2 P1rsupunem acum ca n esle impar, adieu n = 2m + J ~i fie x < :r
2
1
Dacil. 0 ~ x1 < x2 , la fe l ca ma i sus avem di xim+ 1 < x~m+l. Daci\ :r <x ~0.
1 2
alunri ( - x1 ) > (- x2 )
0 !)i ded ( - x 1) 2111+ 1 > ( - x2 }2m+t, ad ira -xin+ l > -:r~m-f 1
~i deC' i x Tm+J < xEm+l.

. !'llffi

Xt

Xz,

>

>

>

>

0, atunri :r~m+l rsle un numai' nPga t iv,, iar x~mH

0 li\i deci in
acl'sl raz avcm x~m+ 1
x~m-1 1 . ln concluz ic, din x 1 < x 2 se ob(ine xim+l < x~m+\
adieu f(x 1 ) < f(x2 ), adica funcpa f(x) = x 2 m+I este strict crcsci'itoarr pe R.

Daclt x 1

<

0 :;;i x 2

.<

D e f in it i e. 0 submultime A a lui R se zice simetrica daca pentru orice

x E A avem ~i - x EA.
Exemple.

1} Mulpmile R, R- {0}, [ - 1,
2) Mu l ~ i m il e [0. oo), [0, 1], [ -.1,

Jl sint simelrice.

21

nu sint simelriee.

D e f in i t i e. Fie A o multime simetrica ~i f : A -+ B o functie numerica

Fnnc~ia f se zice para daca pentru orice x E A avem f(- x) =
= f (x ). Functia f se zice impara daca. pentru orice x E 11
avem f (- x) = - f (x).
Te o rem a 2. Daca. n este un numar. par, func~ ia putere f( x ) = xn este
o functie para. Daca n este un numar impar, ftmctia putere
f( x ) = xn este impara.
Demonstratie. Daca n = 2m, atunci f( -x) - (-x)2m = x 2 m = f (x ) ~i
deci func~ia f( x ) = x 2m este p ara. Dacii n = 2m + 1, at unci f(- x ) =
= ( -x)2 m+l = - x zm +l = - f(x) ~i deci funcpa f( x ) = x 2m+I est e im para .
. 100

Interpretarea.geometrica. Fie f: A --+ B o func~ie numerica unde mul~i

mea A .este simetrica. Daca f este o func~ie para, atunci y' y este ax a de simetrie
pentru graficul func~iei f. lntr-adevar daca M (x 0 , y 0} este un punct al graficului func~iei f, atunci din egalitatea y 0 = f(x 0 } = f( -x0} rezulta cii i punctul
M'( -xo, Yo} este un punct al graficului. Dar M' este simetricul lui M fa~a
de y'y. Daca f este o func~ie impara atunci originea axelor 0 este centru de
simetrie al graficului func~iei f.
Intr-a.d evar, dacii M(x 0 , y 0 ) este un punct al graficului, din egalitatea y 0 =
= f(x 0 ) = - f(- x 0 ) rezultii cii ~i punctul M' (- x 0 , - y 0 ) apar~ine graficu lui.
Dar M' es.te simetricu l lui Jlti Jata de originea axelor.

Graficul func{iei putere f( :c) = .r1' pentru n = 3, 4

1. Func(ia f(x} = x 3 Trasarea grafiwlui J'unctiei f"(x) = x 3 se face prin

, puncte". Mai exact, funrtiei f(x) = x 3 i se asociaza urmatorul tabel
va lori:
x

f(x) =

- 3 -2
-4
x 3 /------=.64. ~27 -8
-oo

-1

--=10

1 2 a 4
1 8 27 64

de

+oo

Reprezentam intr-un sistem dP. a.xe xOy, punctele ale caror coordonale
slnt valorile din tabel. PuncLele ob~inute le unim prinlr-o linie cu ntinu ii. ln
3
func~i-ei f( .r) = x
figura V.1 este schi~at graficul
.
.
Graficul acestei func~ii se nume~te parabola cubica.
Parabola cuhrca are urmatoarele proprre tap:
1) trece pnn originea axelor, care esle un cPnlru d P siulPirie (clPoilt't(t>
f(.r } = x 3 este func~ie impara);
2) ramura din d.reapta a graficului se giiset.e

deasupra axei x' x, iar ramura diry stinga se gasete

sub axa x'x.
2
Obserpa{ir. (:raficiil futH\ici f(x ) = a m+ 1 (m ~ I)
a re o rompor l are asemanatoare <n grafki.tl fun cpei
f(x) - xa.

X'

2. Functia 'f(x) = x 4 Graficul acestei func~ii

se traseaza tot prin ,puncte". Pimtru aceasta
func~ie se asocia.zii urmatorul tabel de valori:
-oo

-4

~3

-2

256

81

16

-1

~ F 1 ~.

V. I

+oo

1 0 1 16 81 256

Punctele a le caror ooordonate sint valorile din tabel le reprezentam

tntr-un sistem rectangular de axe xOy. Punctele obyinute Je unim printr-o
4
linie continua. ln figura V.2 este schi~at graficul functiei f(x) = x

101

Graficul

A.cestei

runctii

a.,e urmatoarele

proprieta~i:

1o Se gase~te deasupra axei x'x

~i trece prin

originea axelor .
. 2 Axa y' y este axa de simetrie pentru graficul

functiei f( x) = x 4 (deoarece f( x) = x 4 este o

functie para).
y

Fig.

>

1) are
Observatie. Graficu l func!iei f(x) = x~m(rn
o comportare asemaniHoare cu graficul functiei f(x) = x 4

V.~

1.3. Puterea cu

ex~o n ent

intreg

>n
am : an = am-n (a :;'= 0).

:\m demon strat ca pentru m

Vom cauta sa largim notiunea de putere astfel incit formula am : an =

0) sa aibii loc ~i pentru cazul c1nd m ~ n.
1) Exponentul 0. Daca a :;'= 0, prin definitie yom pune a0 = 1.
Daca m = n, atunci am : a11 = 1 ~i am-n = a0 = 1. Rezulta ca formula am : an=

= am- n are loc ~i pentru cazul m = n.

= am-n (a

Observatie. Expresia

oo

nu are nici un sens.

2) Exponent negatiCJ. Daca n E N* . ~i a esie un numar real nenul, prin

1
n
. . .
d-e fInl\Ie vom pune a- = - .

an

De exemplu, 2- 3

1
= 23

= -1 = 0,125; 3-1
8

Daca m, n E N astfel inc!t m

Rezulta ca formula a111

< n,

= -

= 0,(3).
am

atunci -

an = am-n are loc

an

~i

am

am
= - - -- - - - -

pentru cazul m

<

n.

3) Exponent ntreg. In urma definirii puterilor cu exponent 0 ~i negativ expresia an, a E R, n E Z este bine precizatii exceptind cazul a = 0.
Yom ariita ca proprietatile puterilor cu exponent natural se piistreazii ~i
pentru exponent intreg:

1o (a . b)n = an . bn ;

3o am . an = am+n;

5o am : a'l = am-n.

(a )n =an-

2 0 -

bn '

Sa verificam 1. Pentru expnnent n > 0 am demonstrat egalitatea 1.

Dacii n = 0, atunci (a b)0 = 1 ~i a0 b0 = 1 1= 1. Deci
(a b)n = a'1 bn, are Joe ~ i pentru n = 0.
102

Presupunem n
'

Cum -n

< 0. Atunci

1
- -.
(ab)-

(ab)'1 = -

. 1
=
> 0, atunc1-(ab)-n

1
1
- - - - = ~.- = a". bn. Deci egalitatea

a-n. b-n

a-n b-n

(ab)n = abn are Joe i pentru n < 0.

In acela~i fel se verificii egalitatea 2.
Sa verificam egalitatea
(1)
am a= am+n (a :/: 0).
Deoarece pentru m > 0 i n > 0 egalitatea (1) este adeviiratii, ramine de
ariitat pentru urmatoarele trei cazuri:
am
1
Cazul m > 0 ~i n < 0. Atunci am a = am -a-n =a-n
= am-(-nJ = am+n ~i deci am a" = am+n.
Dar cum -n > 0, am viizut cii ~
a-n
.
Cazul m

<

Cum -m

>

<

1
a-(m+nl

= am+n.

0. A vern am a" = -a-m . -a-n = ----.

a-m . a-n
0 i-n> 0, atunci a-m a-n= a-<m+n>.
~i

Deci am an = - - -- -

Cazul clnd unul dintre m sau n este zero. Presupunem ca n = 0.

Atun~i am a" = am a0 = am 1 = am ~i am+n = a m+o = am.
Deci ~i in acest caz avem am an = am+n.
Din egalitatea 3 rezultii ~i egalitatea am : a = am-n (a :/: 0).
Sa verificam egalitatea
(2)
(am)n = amn (a :/: 0).
de
riimine
adeviiratii,
este
Deoarece pentru m > 0 i n > 0 egalitatea (2)
aratat in urmatoarele cazuri:
Cazul m

<

Cum -m

_
-)n = a(-m)n

1
_.

0 ~i n >0. Avem (am)n = (a-m

> 0;

atunci (a-m)n = a-mn. Deoarece -mn

<

0 atunci amn -

- - i deci (am-)n = amn.

= a-mn
Cazul m

. 1
1
- = amn.
-=> 0 F. n < 0. Avern (am)n = a-mn
(am)-n

Deci (am)n

amn.

1
Din primu l caz obtinem ca
(am)n = - '
(am)-n
1
1
>0, atunci-- = - - '= amn. Deci (am)n = amn.

Cazul m < 0 'si n < 0. Avem

(amtn = .a-mn i cum mn

a-nm

Cazul dnd unul, dintre m sau n este zero. Daoa m = 0, atunci am = 1 i deci
(am)n= 111 = 1. Dar cum amn = a0 = 1, rezultii (am)n = amn.
Daca n = 0, atunci (am)n = (am)o = 1 i amn = aQ = 1. Deci ~i in acest caz
avem (a"l)n = antn.
103

t~:xernp le;

I)

a-6 S~ =

2) (42)-2

3-6+8 = 3i = 9;

1
= 4-' =-4.1 = 256:

1rT [(

3) [(

1.4.

Func~la

-1)-2)3

(32)3 = 36

729.

putere de exponent negatlv

Yom studia functia

f : R - {0} -1- R,

f(x) = x-n, n e ~.
Yom dis tinge doua cazuri: 1) n = 2rn; 2) n = 2rn + 1.
.

1) f: R- {0}-+- R, f(x) =

Jn 2 S-a aratat Ca daca 0

de unde - 1-

<

x1

xzm

<

> - 1-;;i deci f este

xrm

Dacli x 1

<

~.

x~m

x2

<

0, atunci xim

>

X 2,

atqnci xrm

<

x~m,

strict descrescatoare pe intervaluL- (0, oo).

..

x~m

iji deci - xim

. 1

< -- '
x~m

ceea ce ne arata eli f este strict crescatoare pe interval ul (-oo, 0).

Cum :r2m = (~) 2m, atunci f(x) = f( - x) ~i deci f este o functie
para.
2) f: R -

{0}-+- R, f(x) = - 1 -
.:z;Zm+l

strict descresciltoare pe inter11alul (0, oo ).

Dacii x1

<

x8

<

0, atunci xrm+l

< x~m+ 1 <

0 ;;i deci _ 1_

xrm+l

ca f este strict descrescatoare $i pe inleriJalul (-

00,

> -..- , ceea ce arata

.:z;2m+
2

0).

Cum x 2m+1 = - ( ~x) 2m+t, at unci f(x) = -f(- x) ~i decl f este o func!ie
irnparii.
Observatie. De~i funcFa f este strict descrescatoare pe interval
ele (- oo, 0) ~i (0, oo)
ea nu este strict descrescatoare pe multim ea R- {O}.lntr-ade~ar
daca x 1 = -1, Xz = 1
atunci x 1 < x 2 Dar f(x 1 )

f( - 1)

= - -1- - = - 1 ~i
( - 1)2m+l

< f(xz).
Graficu l functiei putere f(x) = xn, pentru n
Functia f: R- {0}-+- R, f(x) = x-1 .

f( x 2)

f (l ) =

~i deci

f(xl)

-1 ;;i n

= -2.

Trasare a graficului se face prin ,puncte". Pentru aceasta asociem

urmato rul label de
valori:
X

- oo -100- 10-2 - 1 -

..!._ ..:!.._ _
2

f(x) = x- 1

104.

- -

100

10

_!_ - 1- _!_ ~ 12101 00 + oo

100 -100 10 2

- ~ - _! - 1 _ . 2 - 10 - 100 100 10 2 1 _! _!__ _!_

10
2

2 10 100

ln acest label se vede dl penlru valor i din ce In ce mai mari ale Jul I :v I, f(x)
se ,.apropie" de zero, iar pentru valori din ce In ce mai mici ale lui I x I, f(:v) ia valori din
ce in ce mai marL(tn valoare absolutl1). Graficul functiei f(x) = x- 1 este schitat in fi gul'a
\'.3. Acest grafic se nume~le h.iperbolii.. El este constitui t din doua ramuri slmetrice fa\.i\
de originea .axelor (deoarece func~ia f(x) = x-1 este o fu~c~ie impi!rli),
Fttncf,:a f: R - {0}-+ R , f(x) = x - 2

F ig. V.3

F ig. V.4

P en lru trasarca graficulu i, acestei

func~i i

-oo - 100 - 10 - 2 -

f(x) = x- 2

J
- 2

1-

10 000 100

ii ll:SOcie m urmil.toru l tabel 'de valor i:

1
- 10

J I 1 1
- - 1 2 10
J 00 100 10 2

100 +oo

t, 100 )0 000 10 000 100 4 1 ...!._ __!_ - 1-4 100 10 000

D in acest tabel se vede ca pen tru valori a le lui x din ce in ce mai a pr op iate de 0 (pozitive
sau nega tive) func~i a f ia valori di n ce in ce mai mari. Pentru valori a le lui 1 x 1 din
r.e in ce mai mari, f u n c~ia f ia valori d in ce in ce mai mici.
Gra ficu l functiei f(x) = .x-2 este schitat 1n figura V.4.
Al'esl grafic esle constiluil din douil. ramuri simetrice fa~a de axa y'y (deoarec.e
f(:r) = x-2 este para) r:.i tuate deasupra axei x'x.

fun c ti<~

fXERCITII

1. sasecaJculeze: a)2
d)

- (~f ;b l

4 8 2

. e)
( - -10) 5 . ( -(-5)1~~
- - ,
1 3
(-5) ~

17

53 15 25 3

L ~sr;cl [( - ~rr i

52J)5.(- -151 )5., f)G-4

[ (-32 )~]-2 .

2. ln raport cu valorile lu i ,m" sa se de termine semnul expresiilor:

a) (1- m) 13 ; b ) (2...:.. 3m) 125 ; c) (4 - 2m)1~ 2
3. Sa se calculeze: a) (x 5y3) 2: (x 3y) 3, (x, y '# 0); b) [a3 + ba
+ 2ab)5, (a+ b '# 0); c) (t on - ~n) : (sn - 2n) .
4. Sa se arate di: a2n+l
6. Sil. se ara te ci:i: (a

+ b2n+1 =

(a

b) (azn - azn-1b

+ 3ab(a + b) ]'

+ a2n- 2b2 + ... -

+ b) (a + b )(a + b )(a& -! bB)(a1 6 + b1o)

2

: (a 2

+ b +.
2

abzn- 1 + b2n).

a32 _ baz
- -- - (a

'#

b) .

a - b

6. Sli se descompunil in produs de doi fact ori

a)xzm + xnt+n + xm-n + 1 (m > n); b) xm (xn-1) _ xn(xm- 1).

105

7. Care dintre urmll.toarele numere este mal mare:

a ) ~z sau 2 8 ; b) 273 sau 9 8 ; c)1 125 2 sau 25a; d) ~aoo sau 3coo; e)
f)

(l~roo

sau (

ro ; g) 5-83 sau 6- 89; h) (

-..!.
8

.!.)

sau ( -

32

sau 5-89?

8. 811. se reprezinte grafic functiile:

a) f1 : R -t R, ft(x) = 2xa; b) fa : R-+ R, f 9 (x) = x 3 - 1;
c) fa : R -t Rda(x) = (x - 1) 3 ; d) f 4 : R -t R,f,(x) = (x + 2)';
e) f5 : R-t R,f5(x.) = I x 9 I; f) fe: R-t R,f 0 (x) = I (x- 1)3 1.
9. 811. se arate c11 functia putere f: R -t R, f(x) = x 2m nu este nici injectivll., nici surjectivll..
10. 811 se arate cl1 functia putere f : R -t R, f(x) = ,x2m+l este injectivlL
11. 811 se scrie, fDlosind exponentul negativ
1
a) - - ;
(a
a3b4

+ b)3(aB -

bB)B

3
; --;(a, b, c =/: 0: I a I =/: I b I);
a5bBcz

b) 0,0002; 0,000003; 0,0015.

1) (a =f: O);
t)(a' - a- 8
12. 811 se efectueze: a) (a-8
8
8
2
2
b) (a- + 1) - (a- - 1) , (a=/: 0), c) :l(a + b)-1 + b(a

b)-1,

(a+ b =f: 0).

18. 811 se reprezinte grafic functiile:

a) f1 : R- {0} -t R, f1(x) = x- 3 + 1; b) fs: R- {0} -t R, f 2 (x) = x- 2
1
c) fa: R- {-1) -t R,f 3 (x) = - - ; d ) f 4 : R- {1} -t R,f4 (x) =

+1

1;

1
--(x -1)B

2. RAD ICAL!
2 un numiir_natural, iar a un numiir real. Sa considel'i'im ecua~ia
(1)
xn- a= 0.
In continuare ne punem problema existen~ei ~i a numiirului riidiicinilor
(solu~iilor) reale ale acestei ecua~ii . Amintim cii o raddcind reald a ecua~iei
(1) este un numiir real oc, as'tfel incit oc11 - a =

Fie n

o:

2.1 . Radlcalul un-ui numlir pozltfv

1. Fie ca mai sus n ~ 2 un numdr natural, a

ecua~ia

>0

un numdr real pozitiP

~i

xn - a = 0. Atunci avem

Teo r e m a. EcuaFa
x 11

a = 0 (n E N, n

are o ridlcini realA. pozitivl

106

2; a E R, a

~~

> 0)

numai una..

(2)

Demonstratia riguroasa a faptului ca exista o radacina pozitiva a ecua

tiei (2) depa~e~te programa clasei a IX-a. Ea necesita notiunea de continuitate ~i se va face Ia Analiza matematica In clasa a XI-a. Vom indica totu~i
mai jos pe un exemplu (exemplul 2) cum poate fi gasita o valoare aproximativa a radacinii pozitive a unei astfel de ecuatii.
Sa demonstram acum unicitatea. lntr-adevar, sa presupunem prin
absurd, ca ecua~ia (2) ar avea mai multe radacini pozjtive diferite. Fie atunci
x 1 ~i x 2 , x 1 ""' x 2 doua astfel de radacini, adica
\

x1

x~

(3)

= a.

Cum x 1 ""' x 2 , atunci unul dintre aceste numere este ma~ mic decit celala lt.
Fie, de ex.emplu, x 1 < x 2 D_ar funct.ia putere fiind strict crescatoare pe
[D, oo) (dupa cum, am aratat in 2) rezulta ca x1 < x~, ceea ce contrazice
singura radacinii .Pozitiva
rela~ia (3). Aceasta contradic~ie arata ca exista
a ecua.tiei (2).
Cu alte cuvinte, teorema precedenta spune ca pentru orice numar real
pozitiCJ a > 0 ~i orice numar natural n ~ 2, exista un unic numar real poz itiCJ
cu propretalea ca puterea a n-a a sa sii. fe a.
Atunci putem da urmatoarea defini~ie:

De fin i ~ i e. Daca a > 0, n E N, n ~ 2, se nume~te radical de ordin n din

a, numarul pozitiv a carui putere a n-a este a.
Conform teoremei precedente exista un astfel de num,ar

~i

este umc.

12/ J1ZJ":'
Nota(ie: Vom nota radicalul de ordin n din a prin v u . Pentru v a,
de obicei, se omite 2 ~i se scrie, simplu ,
A~adar, J;Ya este un numar care verifica rela~iile:

va.

tra > o, (j;Ya)n =

Exemple: 1)

V9 =

3 ; r125

a (a

5; V16

> 0).
2;

V32 = 2;

Vs1

3.

2) SA arlitlim, acum, cum poate fi glisitli o valoare aproximativii a numlirului Vf.

Deoarece 1 = t3 < < 23 = 8, rezultli cl1 1 < V2 < 2 ~i deci 1, res pectiv 2 slnt valorile
aproximative prin !ipsa, respectiv prin adaos, ale lui Vf. cu o eroare mai mica decit 1.
procedam
Ca sa glisim valorile aproximative cu o eroare ma i mica decit 0,1 ale lui
ht modul urmi\tor. Scriem ~ir ul .de numere

r2.

1,0; 1, 1 ; 1,2; 1,3; 1,4; 1,5; 1,6; 1,7; 1,8; 1,9; 2,0.

Cliutam In acest ~ ir douli numere consecutive, astfel !pelt cubul primului dintre
ele sii fie mai mic decit 2, iar cubul celui de-al do ilea sii fie mai mare decit 2.
Pentru accasta sa ridicam la cub numlirul din mijloc.
Ob~incm 1,5 3 = 3,375, care este mai mar~ dectt 2. Deoarece toate numerele de la
dreapta lui 1,5 prin ridicare la cub dau numere mai mari declt 2, perechea de numere cliutaUI. va fi printre numerele
1,1; 1, 2 ; 1,3; 1,4 .

Ridiclim Ia cub pe l ,2 ~~ obtinem 1, ?28 care este mai mic dec1t 2, ~i deci cubullui 1,1 va
~i mai mi c. Calculllm a tunci cubul lui 1,3 ~i ob\.incm (1 ,3) 3 = 2, 19 7 care es te mai

ti

107

mare declt 2. Deci I ,2 < e.-'2 < 1,3. A~adar 1,2 respecti v I ,3, vor fi valorile a proxima l ive
prin li psi1, respectiv prin adaos ale lui e;2, cu o eroare mai micll dectt 0, I,
Daca vrem sa gll.sim valor ile aproximative cu o eroare mai mici1 decit 0,01 ale lui
W, procedam ca mai lnainte pentru ~irul de numere urmi\tor:
Deoarece (1,25) 3
numerele:

1,21; 1,22; 1,23; 1,24; ... ; 1,29.

1,953125 esle mai mic dec1t 2, o sa luam 1n considerare numai
1,26; 1,27; 1,28; 1,29.

Cum (1,26)3 = 2,00376 este mai mare decit 2, avem 1,25 < e.-'2 < 1,26. A~adar . 1,25
respecliv 1,26 vor fi valorile aproximative prin !ipsa, respectiv prin adaos, ale lui e.-'2,
cu o eroare mai mica dectt 0,01.
Continulnd procedeul putem gasi valori aproximative al~ lui p!2, cu o oroare oricil

de mieii dorim.

In general, ecua~ia x11 - a= 0 (a > 0) poate sa aiba ~i alte radacini

(care evident trebuie sa fie negative). De exemplu, ecua~ia x 2 - 4 = 0 are
radiicinile x 1 = - 2 < 0 i. x 2 = 2 > 0. !n acest sens avem in general:
1, atunci ecua~ia x 2k+l - a = 0 (a > 0) nu are ra1o Daca n = 2k
dacini negative.
Aceasta afirmatie rezulta u~or observind ca oricare ar fi tX < 0 avem
1
2
tX 11"l. < 0 ~i deci tX21t+l =f a (a > 0).
2 Daoa n = 2/c atunoi ecuatia x2Jt - a = 0 (a > 0) are o, singura

Va.

2
radacina nega~ivii ~i anume 2
tntr-adevar, a vern (- 2'Va) 2k = c~k/i) 1t = a ~i deci - 2'VQ este o
riidacinii a ecuatiei x 2h - a = 0. Un rationament analog celui folosit la de21
monstrarea unicitatii In teorema precedenta, ne al'ata ca - Va este unica.
radacina negativa.
Prin defini~ie, avem !YO= 0 (n ";::;~ 2, numar natural).

Evident,

!YO =

0 este unica radacina a ecuatiei x11

0.

ObseriJalie. Avlnd In vedere definitia radicalului, mai precis ci1 radicalul unui numi1r
pozitiv (sau nul) este pozitiv (sau nul) esle folosilor de remarcal urmiitoarea formula importanta:

x, daci1 x > 0;
0, dacii x = 0;

- x, daca x

Cu a lte cuv intc, Vx2

Exemple: 1)

1x 1.

V (2'- a) 2 = 122) V(xa

deoar ece pen tru Ol' ice .c, a vem .r

108

< o.

I=

2 - a, daca a < 2 ;
0, daca a = 2;

a - 2, daua a

>

+ 1) = I x + 1 I = x + 1,
2

+ 1>

0.

2.

2. FuncJia radical. Fie n. ~ 2 un numar n-atural. ln paragraful precedent

definind no~i\mea de radical de ordin n, fiecarui numar pozitiv (sau nul) a
s-a asooiat un numiir bine determinat, po~itiv (sau nul)
Astfel am o~~inut o func~ie

t'a.

f: [0, oo)

-+

[0, oo), f(x) =

JYx.

Aceasta funcyie se nume~te funcfie radical. lata olteva proprieta"t-i ale func~iei
radical:
1o Func~ia radical este strict cresciitoare.
!ntr-adcvar fie x 1 , x2 E [0, oo), astfel inc1t x 1 < x 2 Deoareoe X 1 =
= (tY x 1 )n ~i x 2 = (JY x2 )n, avem (]Y x 1 )n < (ty x 2)n. Dar func~ia putere
fiind strict crescatoare pe [0, oo) (dupa cum am vazut in 1.2) rezultii ca

JY x, < JY x2

adica f(x 1 ) < f(x2).

2 Func~ia radical este bijecti(Ja.
Deoarece func~ia radical este strict crescatoare (pro prietatea 1) rezulta
ca ea este injecti vii. Intr-adevar, fie x~, x 2 E [0, oo ), astfel inc it x 1 # x 2
Atunci avem x 1 < x 2 sau x 1 > x 2 ~ Daca presupunem, de exemplu, ca x 1 < x 2,
rezulta f(x 1 ) < f(x2 ) ~i deci f(x 1 ) # f(x 2 ). Analog, daca x 1 > x 2 Deci f este
injectiv a. Fie, acum, Y.E[O,oo) atunci f(y") = IY!/11 = !f Drci rsle Slll'jecti' a.

Observa(it. J) Dpoareee !unq ia radit;al

= Vx

f : (0, =) -+ [0, oo), f(x)

...

. esle hijec liva (popric\alca 2), rezu lla (vezi leorPma, 3.7, d in cap. II) eli ea este inversabilii .
Din relapilr: Vx"
rslc alta de<it funcpa

x ~i

V'ifil =

y (x ~ 0, y

;p 0)

rczulla

cii in versa sa nu

g: [0, co)-+ (0, co) ; g(x) = xn

(a nu se confunda Iunc~ia g cu ftmc~ia pulcre, clc ncavind acela!?i domeniu de de fini~ie).

lntr-adevar, (go f)(x) = g(f(x)) = g (V'x)
(fog) (y) = f(g(y))

f(y~ 1 )

= (V'x) 11

= V' y 11

= y,

= x, x e [ 0, oo).

[0, oo).

2) Din pel. 1) rezulla ca g este inversabilii !?i

conform tcoremci din 3.7, cap. II, esle deci
bijeclivil..

3. Graficul func{iei radical f(x) = !Yx

pentru n = 2, 3.
1) Func~ia f: (0, oo) -+ [0, oo), f(x) =

Vx.

Din proprieta~ile 1o i 2o de mai_ sus

rezultii, in particular, ca func~ia f este
strict crescatoare ~i bijectiva. Graficul acestei funcyii (construit prin ,,puncte") este
reprezentat in figura V.5.

X'

"'
Fig. V.S

109

f: [0, oo) --. [0, oo), f(x) =

De asemenea, aceasta func~ie este
strict crescatoare ~i bijectiva. Graficul sau
(construit prin , puncte") este reprezentat
in fig. V.6.
Se observa din aceste figuri ca graiicele
celor doua func~ii radical considerate sint
asemanatoare.
In cele doua figuri am reprezentat p r1n
linie !ntrerupta graficul func~iei inverse.
Cele doua grafice (al func~iei f ~ al inversei
sale g) sint simetrice fa~a de prima bisectoare (vezi 3.7, cap. II) .
2)

Fig. V.6

!Yx.

Func~ia

2.2. Radicalul (de ordir, impar) al unui numar negativ

Fie n ;;,; 2 un numar natural, a

- a = 0. Atunci avem:

Teo rem

a.

Fiind data

< 0 un numar real negati!J ~i ecuatia: xn -

ecua~ia:

x"- a= 0 (n E N, n ;;?; 2; a E R, a

< 0)

(1)

avem:
to Daca n = 2k (k ;;,; 1), ecuatia (1) nu are radA.cini reale ..
2 Dac'R n = 2k
1 (k ;;,; 1), ecua~ia (1) are o radacina reala
negativa i numai una.

Demonstratic. Afirma~ia 1 rezulta u~or obser vind ca, ori care ar fi ocER
avem oc2k = (oc2)k > 0 ~i deci x2k=Fa (a < 0), ad icn oc2k- a =F O.
Sa demonstram a cum 2.' F ie pentru aceasta y = - x. Cum y 2k+ 1 = (-x) 2 ~~ 1 =
= - x 2k+l, ecua~ia devine - y 2k+l - a = 0, sau !nca y 2k+l- (-a) = 0.
Cum a < 0 rezulta - a > 0 ~i dupa teorema din 2.1 , rezulta ca ecua~ia
in y are o radacina reala pozitiva unica. Aceasta est e tocmai !Y -a (-a > 0) .
Dar , atunci este clar ca ecua~ia in x are o radacina negativa unica ~i anume
x = - Jr -a (-a > 0).
A vind in vedere afirma~ia 2 a teoremei precedente putem da urmat~area
defini~ie:

De f.i n i ~ i e. Daca a < 0, n EN i n ;;,; 3 este un numar impar, se numete

radical de ordin n din a, numarul negativ a carui putere a
n-a este a.
Un astfel de numar exista i este unic. ll notam prin
n ;;. 3, impar) este un numiir care verifica rel.a~iile:

110

IYa. Aadar !Ya (a < 0,

Ira < 0, (!Ya)n =

a.

Dacii a

~i

anterioare rezulta:
0, n = 2k 1, atunci Ira=

considera~iile

Din

<

!Y -a.

Exemple: 1) Ecuatiile x' + 81 = 0 ~i x 1~0 + 125 = 0 nu au rMlicini reale.

2) Ecua~iile x 6 + 32 = 0 ~i x 3 + 125 = 0 au cite o singurll. rlidlicina reala negativll.
anume:
V -32 = -2, respectiv y=t25 = -5.

+ 1, am definit radicalul de
ca a:.;;;,. 0. Astfel se obpne o functie

Observatie. P"e ntru un numar natural impal', n = 2k

ordin n din orice numlir real a fara a pune

condi~ia

f: R-. R,

f(x) =

V'a.

Aceastll. func~ie este inversabilii, in versa sa fiind functia putere

i: R-. R,

g(x)

= xn.

2.3. Proprieta~ile radicalilor

In cele ce urmeaza vom vedea ca radicalii au o serie de proprietati asemanatoare puteri}or.

Amintim, la inceput, ca daca x ~i y s1nt numere reale, iar n un numar
natural nenul, atunci xnyn = (xy)n.
De asemenea, daca x, y ~ 0 sint numere reale, iar n este un numar natural
nenul, atunci din xn = yn rezulta x = y (vezi, de exemplu, observatia din
2.1 pet. 2).
In cele ce urmeaza m, n, k vor fi numere naturale nenule, iar atunci
cind ele indica ordinul unui radical, vor fi mai mari sau egale decit 2.
1. Oricare ar fi numerele reale a, b ~ 0, atunci
Jlr/- Jll/1:
v ab = v a v b.

JIZ/ -

Intr-adevar, fie

X= !Yah

~i y

=Ira !Yb.

(1)

X~ 0,

y ~ 0 ~i xn =
ab. Deci xn = yn, de

Atunci

ab, yn = (IYa !Yb)n = (l~Va)n (!Y~)n =

unde x = y, ceea ce trebuia demonstrat.
Cerin~a a ~ 0 ~i b ~ 0 este esentiala numai pentru n par.
Daca n este impar, formula (1) este valabila pentru orice numere reale
a ~i b (inclusiv negative).

= (!Y(ib)n =

t/49 = 5 7 = 35;
=- 125. s = y - 125 vs = -5.2 = - to.

Exemple: t/25 49 '"== t/25

r
I

Remarcam ca formula (1) ramine adevarata pentru orice numiir finit de

numere a 1 , a 2, , a,. ~ 0 (k ~ 2), adicii
Jlr/

v alaz ... a,.

ak.
v v al v az ... fll/

fl l / - fll/ -

2. Oricare ar fi numer.ele reale a

0, b

v:=~~

> 0,

(2)

atunci

(3)
111

Intr-a.devar, fie x =

=(

\ffr = f ~i

yn

~ /!_ ,

vb

V'a .

y =

Atunci

r ~~~:

= (~ =

0, y ~ 0 ~i x11 =

x11 = yn, de unde

. Deci

X=

y,-

ceea ce trebuia demonstra.t.

Cerin1a a ~ 0 ~i b > 0 este esen1iala numa.i pentru n numar par.
Daca n este impa.r formula. (3) este vala.bila pentru orice numiir real a
~i orice numar real b : 0.

~ = t/36 = ~

v~9

Exemple: "\

vT9'

V64
-=
- -

r27

7 '
~

3. Oricare ar fi numarul real a

0, atunci

(4)
Intr-adevar;
~ =

lY (an)m = ty"an . ~ ..... Jran =

mori

Exemple:

V4e = ~ =

~2

16;

V21z' =

4. Oricare ar fi numarul real a

a . a ..... a

am.

~ = 23

8.

0, a.tunci

(tya)m = ty{iffi

(5)

Intr-adevar
m ori

m ori

D.a.ca n este impar, formula (4) este valabila

Exemple: (V3} 3 =

V3i =

V27; (IVT6)3 =

pentru a < 0.

V2i2 =

(V-2) 5 = tv.(-2) 5 =

5. Oricare ar fi numarul real a

~i

22

~;

r -s2.

0, atunci :

{6)
lntr-adevar, fie. x =

(n'V amltt

n~ a(nlt)m

11

~ ~i y = ~ Atunci x ~ 0, y ~ 0 ~i x11 =

am i yn = (jYaffl)n = am.

unde x = y, ce!Ja ce trebuia demonstrat.

6. Oricare ar fi numarul real a ~ 0, a.tunci

112

Deci xn = yn,

de

Intr--adev ar' fie X = ij ~a ~i y = imi/a. Atunci X

propriet~_t.ile . 4 ~i 5 a vern y" = C'"I/aY' = nm(a" =
dupi'i definitia.,.. radicalul ui de ordin n rezulta
Deci y = x, ceea ce trebuia demonstr at.
Exemple:

2.4.

oa y =

~i y ~ 0. Du pa
o/a. Cum. x'~ = o/ a,

;;,:

Vy~.

1
\YV2 = 1V2; \YV 7 = V7.

Opera~ii

cu radical!

1. Scoaterea unu: factor de sub semnul radical

~i

introducerea unu~ factor

sub semnul radical.

Uneori numi'irul de sub semnul radical se descompu ne in factori, pentru
care radicalul este u~or de calculat. ln aceste cazuri,exp resia radicalulu i devine
mai simpli'i (se simplifica ),daca scoatem ace~ti factori de sub semnul radical.
ln efectuarea urwi astfel de operatii, ne bazi'im pe proprieta~ile 1 ~i 3 ale
radicalilor.
De exemplu: j/12 = J/4 3 = j/4 tf'a = 2 j/3;

V 125o = V 625 2 = V ~= V54 V2 = 5 V2:

V 2a = I a I V 2.
3

12

Uneori este folositor sa introduce m facto;-i sub semnul radical. Pentru

efectuarea unei astfel de operatii ne bazam pe acelea~i pt'Oprietati mentionate mai sus.
De exemplu: \Y16j/2

lYVW2 =

\YJ/282 = IYJ/2 9

= VF = vF = ~j/2.

2. lnmultire a radicalilor. Proprieta tea 1 a radicalilo r ne da legea de

1nmult~re a radicalilo r de acela~i ordin:

(1)
Ca sa inmultim radicali de ordine diferite, este necesar sa-1 aducem la
acela~i ordin ~i, apoi, sa-i inmultim dupa formula (1). Fie, de exemplu, JYli
~i t.y/b. Folosind proprieta tea 5 a radicalilo r avein:

[Ya =
Atunci Jll{i !'fb =
De _exemplu:

11

vami ?!([6 =

111

~~~.

'j/"a"' ""V/1 = m;Y am . b".

v3 iV9 = V3aV92 =

f/3 3

92

va. 3 ~ w
4

aV:J .

. Obs'ervam c~ se poate lua. ca ordin comun al radicaJilor

tocmai eel mai mic multiplu comun al numerelo r n ~i m.

!Y""a

~1

'o/6
113

De excmpl u, putem h1a ca ordin comun pentru radiralii' t/2 ~i

cs te r.el inai: mic multipl u comun. al numerelor 4 l?i 6. Alunci avem:

IY2 . Va2 = 12(2i . ~v 21~ = ~~ =

V32 pe

12, care

~V2.

3. lmpdr(.irea radicalilor. Propri etatea 2 a radicalilor ne da

legea de
a radical ilor de acela~i ordin :

imp ar~ire

Vav"h-

v-;;--;;

(2)

Ca sa impart im radicali de ordine diferite , ii aducem mai intii Ia

-acela~ i ordin
apoi ii imp a r~im dupa formul a (2).

~~

4. Rafionalizarea numitorilor. In~elegem prin ra~ionalizarea numito

rilor,
de elimin.a re (prin transfo rmari) a radical ilor de Ia num.itorul
unei
fractii. Vom ciarific a aceast a prin citeva cazuri speciale, pe care
le vom prezenta . mai _jos.
Sa preciza m mai intii no~i unea de expresie conjugata. AsYel, o
expresie
care con~in e radical i se .nume~te conjugata unei a lte expresii
care con~in e
radical i, daca produs ul acestor expresii se poate scrie fara radica
li. Atunc i
cele doua expres ii se numesc conjugate.
In cazurile urmatoare, ra~iona l izarea numito rului se realize
aza prin
amplif icarea frac~ie i cu conjug ata numito rulu i. De aceea vom
pune in eviden~a, pentru fiecare ca.z in parte, conjug atele numito
rului.
1o Numito rul este un radical. In acest caz radicalul de Ia numito
r se
elim ina printr-o amplificare.
0pera~ ia

De exemplu :

2
v':i

2Va

2 1/3

5V2 3
s
= - - = - - - ; -5= - - - =5rt
-(Va)2
3 .
6
2

2 Jl[umitorul este de forma: V a Vb" (a, b > 0).

Observ am ca ( Va + Vb) ( Va - Vb) = a - b. Expres iile
Va ;+ Vb
~i Va- Vb sint conjug ate. Pentru a ra~iona liza numito
rul ru:nplificam
f1'ac~ia cu conjug ata numito rului .
D!' .-xemptu :

V3 - V 2 _
(v'3 - V2) 2
Va + V 2 (11"3 + V2) (Va - V2)

3 - 2 V6
3-

+2

5_ 2

vs.

3o Numitorul este de forma Va Vb

(a, b, c > 0). ln acest
caz, radical ii de Ia numito r se elimina succesiv, reduc!n d p~oblem
a. Ia cazul
precedent.

Vc

'114

D\l exernplu:
4 (1 + V3 + i/2)
+ i/3) + V2J
2
2
(I + V3) - (V2)
[(t + V3) -V2J((t + V-3) + 1Fi]
1 =t V3 -V2
vs + t/2) -4 ( 1 + V3 + V2)
== 4 (I + V3 + i/2) = 2 (.1 +
=
+ V3
1
V3
2
2 +
(~ + 2 V3) - 2

tt [(I

2 (I

+ V3 + V2) ( 1 - V3)
(1

+ V3) (I -

2 (1 -

V3 + V3 -

V3)

+ V2 - V6) -

1 - 3

-V2+V6.

= 2

4 Numitorul este de forma

Avem: .

IYa JY'b

sau

JY'(i2 JY(ili + JYb2.

JY'b) (!Ya~- tYab + JY'b 2 ) =a+ b

(~'a+

(!Ya -!Yb) (!Yli2 + JY ab + tyb2) =a- b

acestea fiind perechi de expresii conjugate.
~~~ cmplu:

V3 (V52 + vs:a + V33)

---'-- -

V3a .-

Ws- IY3) (iYsz +V573 + V:12)

- 3 r;-

ViJ-j/3

IV75.
_ ::1 + V45+
_ .V~+ iY32':'5 + IY3:'
2
- - - -

-5~-::1

Cazul 4 o se poate da mai general, astfel :

s ~ Numitorul

de

este

forma

... + \Ybn-1.

V'a- IY'b

A vern (!Ya- !Y 6) (!Y a'H + !Ya"-2b +

acestea fiin~ deci expresii conjugate.

... +

sau ~

+ !Ya"- b +

\Ybn-l) =a - b

\Y'b sau !Yan- 1 forma !YIZ

1, este impar. Avern:
unde n = 2k

6 Numitorul este de

+ ...

+
... - !Yaiin-z+ IYbn-I,'
(!Ya + f!/b) (!Y a'H - !Y an-2b + ... - \Yab'l-2 + \Ybn-1 ) =a+ b,(n = 2k + 1)
acestea fiind deci conjugate.

2. 5. Ecua~i i i ra~ional e

1. Se numesc ecuatii irationale, acuatiile cate contin neaunoscuta sub

semnul radical. A~a, de exemplu, ecua~iile

vx=2 =
JY4--.1: =

5+

Vx; V. x =

i - 2x;

!YX"f. 10 + 5.c ; ~.a.

115

Aminti m ca radicalii de ordin par sint definiti numai pentru numere nenega

tive, ace~tia fiind de asemenea numere nenegative. S3. consideram, de exem

plu, ecuatiil e irationa le:
1 ~ +
x = 3. Cum radicalii de ordinul doi sint definiti
\
numai pentru numere nenega tive, rezulta ca solutiile ecuatie i trebuie
sa
verifice sistemul de inecuat ii:
X - 3 ~ 0; .2 - X ~ 0.
(1)
De aici rezulta : x ~ 3 ~i x ~ 2 ~i deci sistemu l (1) evident nu are ~olu
tii. A~adar, ecuatia data .nu are solutii reale.
2 Vx + V3- x = -5. Cum Vx ~i V3- x sint nenega tive,, avem
Vx I/ 3- x ~ 0 pentru x real. Insa -5 < 0 ~i deci ecuatia nu are
solutii reale.

V2-

ObseriJa(ie. Cele douli exemple preceden te ne araUl eli este necesar

ca tnainte de a
trece Ia gi:lsirea, prin diferite metode, a solutiilo r unei ecua~ii irational e,
sli ne asigurll.m
daca astfel de solutii pot sli existe.

2. Metode de rezolvare a ecuatiilor irationale. Calea obi~nuita de rezolvare

a ecuatiilor ira~ionale consta in elimina rea radicalilor, prin diferite transfo
rmiiri, reducindu-le astfel la ecua.tii deja. studiate (de e_xemplu, de gradul
intii
sa.u al doilea). Mai jos prezentiim citeva exemple de ecua~ii irationa le a ciiror
rezolvare se poa.te efectua prin ridicare a la putere sau inmulti re cu expresi
i
conjugate.
Exemplu l 1. Sa se rezolve ecuatia:
X = V2....:. X.
(2)
Pentru ca radicalu l sa existe trebuie ca 2 - x ~ 0, de undo x ..; 2. Dcci
solut.iile
ecuatiei trebuie sli verifice aceasta inegalita te. Ridic~m acum ambii membri
ai ecuatiei
Ia plitrat ~i obtinem : x 2 = 2- x sau x 2 + x - 2 = 0, de unde x = -2
~i x 2 = 1.
1
Cu toate ci:l xl ..; 2 ~i Xz ..; 2, nu putem trage tncll. concluzia ca acestea sint
radi:lcini
ale ecuatiei (2).
Aceasta pentru eli la acela~i rezultat am Ii ajuns '(prin ridicare Ia plitrat,
membru
cu membru) chiar dacli am fi consider at ecuapa irational a x = - V2 - x,
care evident
es~e diferitii de ecuatia data (2). Deci printre radacinil
e ecuatiei obtinutc prin ridicare Ia
plHrat (membru cu.membru) a ecuatiei (2) se gasesc ~i rll.dacinile ecuatiei
x = - V2- x,
care pots~ nu fie radlicini ale ecuatiei (2). De aceea, trebuie sa verificam
daca, tntr-adevlir, x1 = -2 ~i x 2 = 1 stnt radacini ale ecuatiei irational e date . Pentru
x = -2, membrul sting al ecuatiei (2) are valoarea - 2, iar eel drept V4 = 2. Cum -2
=I= 2, rezultli
ca - 2 nu este rll.dacina a ecuatiei (2). Pentru x = 1, ambii membri ai ecuatiei
(2) iau
valoarea 1. Deci 1 este rll.dacina a ecuatiei irational e date.
Ex~mplul 2. Sa se rezolve ecuatia :

Vx-5+ Vt0-x =3.

(3)
Din conditiil e de ex.istenta a radicalil or rezulta eli solutiile e~uatiei verificll.
inegali
tatea 5 ..; x ..; 10. Prin ridicare la patrat se obtine:

x - 5 + 2 V!x- 5) (10- x) + 10- x = 9, sau

2 V!x- 5) (10- x) = 4, sau V!x- 5) (10 - x) = 2

116

Pri ntr-o noul:C ridicare Ia ptitrat se ob~inc:

(x- 5) (10- x)

4 sau -x 2 + 15x- 50 = 4 sau x 2

Aceastl1 ccuatie are rlidacinile: x 1 = 6, x 2

ficarea aratll. ell. aUt 6 ctt ~i 9 sint radacini ale

15x +54= 0.

9, deci cuprinse inlre 5 :;;i .10. Veriecua~iei date.

Exemplul 3. Sa se rezolve ecuatia:

Vx+7 + v,x=-1

= 4

(4)

Din conditiile de existenta a radicalilor rezultli x ~ l.

SA rezolvll.m aceasta ecuatie prin tnmultirea ambilor membri cu expresia conjugatl1
Astfcl obtipem:
a membrului sting, adica cu Vx+ 7 -

vx=-i.

(V x + 7 + Vx

- 1) (~7- vx=-1) = 4 (V"X+"7- vx=-1), de unde

Dc aici, avem

+ 7)- (x- 1) :d:

V x + 7- Vx-=:t' =
(x

4 (Vx

+ 7 .,- ~)(5)

2.

Adunlnd membru cu membru ecua~iile (4) ~i (5) se obtine 2 X + 7 = 6, de unde

9, adicll. x = 2. Prin verificare, se obtine eli 2 este o radacina a ecuatiei date.

+ 7=

ObseriJajie. Prin mctodele de rezolvare a ecuatiilor irationale, indicate in exemplele

de mai sus, nu se pot pierde radacini a le ecuatiei ira ponale date. Dimpotriva, ecuatia
(fara radicali) Ia care se ajunge prin transformari ale ecua ~i ei irationale date, poate avea
:;;i alte rlidacini. D\l aceea remarcam din nou necesitatea de a verifica daca radacinile
ecuapei obtinute (prin transformari) sint radacini ale ectlatiei irationa le da te . (in forma
ini~i alli ) accastli etapli flicind parte din insli~i rczolvarea ecuatiilor irationale.

2.6. Puteri cu e?<ponent ra~ional

In acest paragraf vom prezenta o extindere a no~iunii de putere, care

cuprinde in particular, atit notiun~a de putere cu exponent intreg, cit ~i cea
'
de radical.
1. Puteri cu exponent rational pozitiv
D e f i n i t i e. Fie a ~ 0 un numdr real nenegaliv ~i m un numiir raJional
n

pozitiv, atunci definim

m

a-n=~

t1)

( c.it~m a Ia puterea :) .

Observam ca tn aceastii defini~ie intervin numerele naturale m i n care

definesc numarul ra~ional dat.
Cum numiirul rational

>

0 este egal, de exemplu, cu 11umarul ra~io

nal km , pemtru k numar natural nenul, se pune in mod firesc problema de a

.

lm

arata oii aceasta

defini~ie

este coreota, adicii nu depinde de alegerea repre-

zentan~ilor.

117

rn

~ d
Cu alte cuvinte, trebuie aratat ca
aca., -m = -m', , atun01. a n

m
= m:
n
n

Intr-adevar, avem
_

daca ~i numai daca mJt'

nr'

a n'

m'n.

Atunci folosind proprietatea 5 a radicalilor, avem

nmv-=

m'

an;
Ob~inem

nv -am'

a mm

m'n/-v am'm

l/= Jv fam
= an .

astfel notiunea de putere cu exponent rational poziti(J.

DE: exemplu :
5

V9 = tl9

= 9 V9 = 9 1/3; 83 = VBi= ef26 = 4.

de putere cu exponent rational pozitiv, particularizata la
numerele naturale n, respectiv la numerele rationale pozitive ~- , se obtine
=

9T.

Din

no~iunea

noFunea de putere cu exponent natural, respectiv: notiunea de radical, pentru

numerele pozitive.
Observafie. Cerinta

a~

0 1 din definitie, este esentiala deoarece, in caz contrar,

1

formula (1) ar putea sii nu aibll. sens . De exemplu, ( -2)

fie radical de ordinul 4 din -2, care nu are sons.

dupa formula (1) ar trebui sa

Proprietati ale puterilor cu exponent rational poziti"

Incele ce urmeaza presupunem ca ~ ~i

n

1!___

stnt numete ra~ionale pozi-

tive. Atunci:
m

~+E

_7>_

1o an aq

an

(a

0);

ao(.!b!.. )n=~ (a ~- o,
~

b > 0); .

bn

m
n

5o Daca ~ > L , atunci _a_

n

E..

P
_m _ ,__

= an

q (a

> 0).

aq

Aceste proprieta~i se demonstreaza u~or folosind

lilor. Sa demonstram prima proprietate. Avem
m

an . a
118

k_
q -

lY am

v nv
aP =

amq n'fl anp =

"V amg+np =

proprieta~ile

radica-

mq + np
~ + E_
a- ,-ut= a"
q

exerci~iu,

Lasam ca

proprieta~i.

verificarea celorlaltfl

Observa!ic. Pro prie ta lea J ~ este adcvliraU:i f?i penlru un numa r flni t de fae t cri, a die~:

an, . an, . .... a

..!.

_4_
5

Exemple: 5 : 5

an,

h
+ m,
- + ... + ~

nk

n,

+ .i

_1_

= 5

-m,

6
7

= 51= 5;
5
6

71

7 +6

= a

42

(a ~ 0).

se da
Pentru a 1= 0, am convenit sa punem a0 = 1. Expresiei 0 nu
nici un sens.
2. Puteri cu exponent raJional negatiCJ. Aa cum am definit puterea cu
exponent intr.eg negativ (vezi 1.3), definim i puterea cu exponent rational
negatiCJ.
Fie a > 0, un numar real pozitiv i .:!:. un numar ra~ional pozitiv. Atunci
n

prin defini ~ie,

a

-n
m

Uu exemplu:
2

-:r

-2- -

t. ; 27

-s2-

s z
-
v

-6

s3

27

= ~1276 = v3 = v"35 = 9 v-a

1

1 16

Acum tim ce inseamna puterea cu exponent ra~ional oaracare a oricarui

numar real pozitiv. Puterile cu exponent ra~ional oarecare au urmatoa1ele
proprieta~i de baza:
m

~ + .E-

= an

1) an a q
m

2) (ab) n

(:r

(a > 0);

= an b " (a, b >

0) j

3)

an~ (a,

b > 0);

bn

5)

m
an
~ =

~
n - E.
q

(a

> 0).

J!_
aq

iltl

Am demonstrat in paragraful precedent aoeste proprietayi pentru cazul

exponenyilor rayionali pozitivi. Ele se pot demonstra ~i pentru exponent.i
rationali oarec;ne.
Sa demonstram, de exemplu, proprjetatea 1). Fie pentru aceasta m
n

~i : numere rationale. Cazul in care ambele numere sint pozitive a fost dat

in paragraful precedent. Ramin atunci de considerat urmatoarele cazuri:

1o ambii exponenti sint negativi;
2 unul dintre exponenyi este nega.tiv, iar celalalt pozitiv;
3o eel putin unul dintre exponenti este zero.
Sa le analizam pe rind :
1o Daca m ,

< 0, atunci -

.!!_

m , -

> 0.

.!!_

Dupa definitie ~i aplicind

proprietatea analoaga a puterilor cu exponent rational pozitiv, avem : .

m

1!..

an. aq

= - 1_

m
P
. -n+
-q

. _ 1_ = - -- -- - - -- -

-~

- : +(- :)
a

2o In cazul al doilea fie, de exeniP.lu, m

n

Sa presupunem mai intii ca m

n

>-

.!!_.
q

=a

- {: + -:- )

> 0 ~i

.!!_

< 0 (adioa -

.!!_

q.

> QJ.
.

Atunci, dupa defini~ie ~i proprie-

ta.tea 5 a puterilor cu exponent pozitiv, avem:

m

E..

ll

= a

m
n

"'

a"

- - = -p

I'

q
0

= a

P)
q

11

~ +~
n

= a

'I

fl

Daca m < - !!... atunci

q

1
-1- = -. - _1!._
- '
m
_ .
'1

Dar -

.!!_

>

m = n

1
m

.a

(-

_E._
q

In sfir~i t, daca !!!:.. =

n

!!!:.. )
n

_ _ _1_ _ =

- ~-E.
n
q

-{ nm + -~-)
q

du pa situayia precedenta, a.vem :

1
- -- - -

'

~~

adica m
n

+.!!..q =

~ + E.

an

0, at unm. an aq = -a - =
_ E._

~ +_!!_

1 = a0 = a n

120

3o Daca unul sau ambii exponen~i sint zero ptoprietate a este evidenta
(avem in vedere ca ao = 1).
Lasam ca exerci~iu demonstra.rea celorla lte proprieta~i.
Observatie. Daca In cazul pulerilor cu exponent raponal pozitiv am putut vorbi des-

pre proprielalea 5, doar penlru ~ > E., tn acest paragraf (dupa ce am definit puterile
q

cu ex_ponent ra~ional negativ) ea se poate demonstra ~i pentru m ~ 1!... (ctnd a> 0).
q
n
De exemplu;
3

164

3. FuncJia putere cu exponent rational. Fiind dat un numlir ra~iona l

putem defini o fun cp e

f:

(0, oo) ~ (0, oc), f(x) = x

n
m

nenul,

numitii func(ie putere cu exponent rational.

Deoarece f(x) = (Vf; )m, rezulla eli functia pulcre cu exponent ra~ional are proprielati asemlinatoare cu ale fun ctiei putere . .Astfel :
a) Daca !!!:... este pozitiv, atunci functia

f este strict cresciHoare.

b) Daca m cste negativ, atunci fu nctia f. es le slt:ict descrescatoare . .

n
c) F uncpa f este invetsabiHi, in versa sa Iiind
g : (0, oo) ~ (0, oo), g(x) = x

<

m
n

x 2 Folosind proprielalea analoagli

Sa demonstrlim a). Fie x 1 , x 2 e (0, oo} cu x 1

de monolonie a func~iilor rad ical ~i putere dedu cem ca
< {V'i;)'n, adica f(x 1 ) < f(x 2) . .
Analog se demonstrcaza b).

iY"X; <

~ . de undc (V'x;)m

Sa aratam In sflq;i t proprielal.ea c). Daci1 x e (0, ex), al unci g(f(x))

<

(x m)n
n m = x,

( 1~~ )~

..

= y.
iar daca y e (o, oo), atune f(g(y)) = y
a lui
idcntici1
ctia
fun
Deci g o f ~ i fog slnt egalc cu
(0, oo,). A~a dar, f este inversa bila, g fiind inversa sa.
Mai mult, fiind inversabila, functia pulere cu
exponent rational -este bijectiva (vezi 3.7 din
ca p . II) . tn fi~ra V.7 am reprezenlat graficul fun ct

tiei

f : (0, oo} ~ (0, oo), f("x) =

2
x- - (construit prin

,puncte"). Cu linie inlrerupUi am reprezentat graficul

func~ie i inverse g : (0, oo) ~ (0, oo), g(x) = x-~ .

Fig, V.7

121

EXERCITII
L,

~a

se gl\seasca radicalii:

+ W;

a) i/(:;t _:--{p; b) i/(x

c) i/(2x3

+ 1) 2;

3x

d) i/(-3x2 + x -1)2.

2. Sa se efectucze suma:

i/(:t - 2) 2
3, Sa sc constnliasca graficul func~iei

f (x)

+ i/(5- x)i.

f : R-+ R,

i/(x-2)2

vw- X) 2

4, Sa se gaseasca valorile lui x, pentru care stnt definite expresiile:

. a) f(x) =

2; b) f(x)

X-

o.

v:x-=-2;

x+ V5x- 5;

d ) f(x) =iVa -

c) f(x) = V3x 2 + 5x- 2;

e) f(x)_ =

VX2=- x + 1.

Sa se calculeze:
a)

V 1732 -

52 2 ; b) iJI373 2

252 2; c) i/(242,5)2 - (46,5) 2

6. Sa se simpl ifice expresiile:

0;_

11

!Y~; V~' ;

V(-5);;

lY(l - i/2)2;

JY(va- i/5)3;

!Y(i/'7- 2) 3

1Df(va - 4 )2;

rr

(1 - V2:)2.

7. Sa se simplifice expresiile:

8. Fil.rii a calcula radicalii, s11 se giiseasca care di!llre numerele urmiHoarc cslc mai mare:
a) 2 i/3 sau 3 i/2; b) 5 V?. sau 8 V3; c) 3iJI4- sau 4 iJI2.
9, S11 se simplifice expresi ile:
a)

d)

v 5iV625; v2lY-4ri
Va
+ ~ '\ /
a-tVa+1
b)

c)

~~~ "\ ~~-~;

2 +
2 - i/2

2+i/2

!!_- 1

10. Sa se calculeze:

+ V2 ~- i/128; bl iY2 + V25o - IY686- iVl6;

cl ( 2113- 3i/2 + i/6) (i/6 - 112.- 2i/3); d) (i/8 - 3i/2 +VTo)
(t/-2 + i/1,6 + 3i/0,4) . .

.a) i/5o- si/8

11. Sa se raponalizeze numitorii

a)

1-

V2 ; b)

+ V2
31

e)

+ V2 - V6
hl V~-=t?b
V VIi+ v-,;
2

122

frac~iilor:

_,

iV25 - e-'2t.
; f)

12

c)

3+

v-s += ;

V2 -

~15

~12

g)

2 -

15

d)

V2 + V3 --

v6;
'


12.

~a.

')
I

sr s imp! ifi te expresiilc:

!.

31/~

a7

'3a
21v-v_(a > O)j
a
a

- - + a V'(ia

x-y
Vx-Vy

. ii)

,z _ y2
- - - - - (x >
x:_y

>

0, y

0, x

=f y).

13. Sll. se rezolve ecuatiile:

a)

Vx-::t=! =

d)

v X-

2; b)

V x- 3 =

7 -

2;

=.x- 3;

c)

v X-1 +

V-4 - x + V'f"+X =

e)

= v~ +V X+

8;

3;

v 2x + 1 = 2 Vx - v 3 g) v 1 + v + 24 = + 1 ;
h) V'a +X+ va-=x = V2a ; i) v X- 3- Vx+3 = 2- V1o;

14.

X -

j)

Vi+ ax = X+ v1 - ax ;

I)

Vx-l+V x-2+~3 +1=0 ; m)x+ V6+Vx 2 =

S~

15. Sli se

a~eze

rX+ 45 -

IV X

16 = 1;

0.

a) (

vx=-T;

3
;

b) / 2 : R-+ R, f2 (x) =

(Pst;

(~f

se demons treze identitll.tile (formulele radicalilor.

unde a, o

~i

Vx- 2;

in ordine cresclitoaJe numerele:

- v-b=
V a+

"\vI a + Va

V a- V b =

ya + V a2 -

a2

a)l/5+276 ;

V x - V x2 -

compu~i):

v-I -IIa2 -

"\

b- ya - V a2 - b
2

b stnt numere reale nenegative.

17. Folosind formulele radicalilor

e)

k)

rx- 2.

c) fa: R-+ R, f( x ) =

~a.

j.

se construiascll. graficele functiilor:

a) f1 : [1, co)-+ R, f1(x) =

HI.

f)

compu~i

b) V6-V2o;

sli se transforme expresiile:

c)l/10-2V21;

d)V9-V(;S;

ya.

18. Sli se demonstreze eli, pentru 1

+ 2 v.X-

2,

v X-

v X-

1 = :.! .

123

19.

~~ s~ ~alcu l e~~ ;

penttu .r =
29.

Sa

:i:

= 20.

se !'alculeze:

daea se da dl.:

(1)-1

VY=V2 V3
21. Sa

St'

arale e~, pentru orice a > 0, b

-vabc a+ 4

>

0, c

- 4

~-2

>

0 ~i

v~

Vabc >
I

=va

2, are loc identitatea

..

CAPITOLUL VI

_ NUMERE COMPLEXE

Prin introducerea numere"lor reaie se pot exprima rezultatele oricaror

masuratori, dar problema solutiilor ecuatiilor de orice tip , .cu coeficienti
reali, nu este rezolvata. Ecuatii simple ca x 2
1 = 0, x 2
x 1 = 0 nu
au solutii in mu}timea R a numerelor reale. De aceea, se pune in mod necesar
problema extinderii in continuare a notiunii de numar. Aceasta extindere
conduce la no~iunea de numar complex. Vom arata la sfiritul acestui capitol ca mul~imea numerelor complexe este suficient de larga; incit orice ecua~ie
de gr.a dill al doilea cu coeficien~i reali sa aiba solutii in aceasta multime.
Numerele complexe nu reprezinta rezultatul unor masuratori i de aceea
teoria numerelor complexe are un caracter mai abstract, mai formal decit
teoria numerelor reale. Remarcam ca in pofida acestui grad de abstractizare
a no-~iunilor, teoria numerelor complexe, prin implicatiile sale, are multiple
. aplica~ii practice (de exemplu , in: mecanica, electrotehnica, fizica atomic a

+ +

~.a.) .

1 .. MULTIMEA NUMERELOR COMPLEX~

1.1. Definirea numerelor complexe

Prezentam acum constructia mul~imii numerelor complexe, plecind de

la mul~imea R a numerelor reale.
Fie produsul cartezian

x R = {(a, b) I a, b E. R},

adica multimea perechilor ordonate de numere reale.

Precizam ca, doua perechi (a, b) i (a', b') sint egale dacii i numai dacii
a = a' ~i b = b'. Astfel egalitaiea (a, b) = (a', b') este echivalenta cu doua
egalita~i de numere reale: a = a' i b = b'.
DeJinim pe rn.ul~imea R X R doua opera~ii algebrice: adunarea ~i nmul-

tirea.
125

Daca 'z = (a, b) ~i z'

= (a',

+ z' =

b') apar~in mul~i.mii R .x R , atunci clefinim :

(a

+ a', b + b').

(1)

Elementul (a
a', b
b') se nume~te suma dintre z ~i z', iar opera~i a prin
care oricaror ele.me.nte z ~i z' din mul~imea R x R se asociaza suma lor, se
nume~te adunare.
De asemenea, definim:

zz'

(aa' - bb', ab'

+ a'b).

(~)

Elementul (aa' __: bb', ab' + a'b) se nume~te produsul dintre z ~i z' , iar opera~ia prin care oricaror elemente z ~i z' din mul~imea R x R se asociaza produsul lor, se nume~te fnmulfire.
De exemplu:
(2, - 1)
(2, --,1) (- 3,1)

+ (-

3, 1)

(2- 3, -1

(2 . (-3)- (- 1) 1,2 . 1
=

+ 1) =

+ (-1) (-

(- 1, 0),

3))

= (- q + 1,2 + 3) =

(- 5, 5).

D e fin i ~ i e. Flecare ele:rp.ent al mul~imii R x R, pe care sint definite cele

doua opera~ii precedente (1) ~i (2), se nume~te numiir complex.
Se noteaza cu C multimea numerelor complexe.
Fie submul~imea lui C:
R'
Func~ia

= {(d, 0) I a E R}.

de la R la R' definita prin

.a

-+

(a, 0)

este evident o fun c~ie bijecti va de la mult imea R a numerelor reale in submul~imea R' a lui C.
.
. Mai.,mult, operatiile de a dunare ~i inmul~ire a numerelor complexe care
apar~in mul~imii R ' se transcriu astfel :
(a, 0) + (a', 0) = (a+ a', 0);
(a, O)(a', 0) = (aa' , 0).

Aceste rela~ii arat a ca a.d~narea ~i inmul~irea pe R' se fac dupa acelea~i

l'eguli oa adunarea. ~i inmul~irea numere.lor reale. Din acest motiv rezulta
ca R' are aoelea~i' proprieta~i aritmetice ca mul~imea R a numerelor reale.
Aoest fapt, permite sa identificam numarul complex (a, 0) cu numarul real
a. Practio, a.ceasta identificare revine la a inlocui numarul complex (a, 0)
cu numarul real a ~i invers.
A~adar punem (a, 0) = a. In particular, numerele complexe (0 , 0) ~i (1 , 0)
slnt numerelP reale 0 ~i 1.
12f\

1.2. Proprleta~lle adunarl l numerelor complexe

1o Adunarea este comutatiPa, adica oricare ar fi z

z + z' = z'

+ z.

~i

z' din C, avem

'

lntr-adeva r , daca z = (a, b) r?i z' = (a', b'), alunci avem z + z' = _(a, b) + (a', b') =
= (a + a', b + b') . Analog avem z' + z = (a' + a, b' +b). Cum tnsu adunarea
numerelor reale este comutativa avem a + a' = a' + a 1,1i b + b' = b' + b. Deci
{a + ll', b + b') = (a' + a, b' + b), adica z + z' = z' + z.

2 Adunarea este asociatiPa, adica oricare. ar fi z, z'

(z

~i

z" din C, avem

+ z') + z" = z + (z' + z"). _

lntr-adevar, daca z = {a, b), z' = (a' , b') ~i z" = {a",_b"), aturici avem (z + z' ) +
+ z" = [(a, b) +{a', b')] +(a", b") =(a+ a', b + b') + (a", b") ={ {a +a')+ a",
(b + b') + b"). Analog avem z + (z' + z") = (a+ (a'+ a"), b + {b' + b") ). Cum tnsli
adunarea numerelor reale este asociativa avem {a + a') +a" = a + (a' + a") ~i
{b + b') + b" = b + {b' + b"). Deci (z + z' ) + z" = z + (z' + z") .

3o Element neutru. Numarul complex _0 = (0 , 0)

pentru adunare adica oricare ar fi z din C avem
z

+0 = 0+z =

este element neutru

z.

lnlr-ade~lir, daca z = (a, b), atunci cum 0 este element n eutru . penlru adunarea numerelor reale, avem
z

+0=

{a, b) + {0, 0) = (a + 0, b + 0) = {a, b)

Dar dupa propriet.atea 1, avem de asemenea 0

+z =

z.

z.

4 Orice numar complex are un opus, adica oricare ar fi z din C exist a

un nurilar complex, notat cu - z, astfel incit

+ (-

z ) = (- z) + z

= 0.

lntr-adevar, daca z = {a, b), a tunci - z = (-a, -b), deoarece

z + {-z) = (a, b) + ( --.~. -b) = {a + (-a), b +(-b)) = !O, 0) = 0.

Conform proprietapi 1 avem, de asemenea, (-z)

De exemp lu :

+z=

0.

dacii z1 = (2, 3), atunci - z1 = ( -2, -3),

daca z2 = (-1, 1), atunci- z 2 = (1 , - 1).
Obser~Jatie. D\lcii z f?i z' slnt numere complexe, su ma z + (-z') se noteaza, simplu
prin z - z' f?i se numef?te d iferenJa dintre z f?i z'. Operatia prin care oriciiror doua numere
complexe z f?i z' se asociazii diferenta lor se nume:;;te sciidere.
Dacii z = (a , 'b) ~i z' = {a', b'), a lun ci avem formul.a ;

z - z'

= (a. - a.', b -

b') ,

De exemplu : dac;1 z ~ {:.!, - 5) ~i z' = (- 3, 1), atnnl'l

- 5) -r [- \-:1, l )J = {2, - 5) + {:1, - 1) = (5. - 6) ,

= {z,

(3t

z .-~ ,.

+ ( ~ /) =
127

1.3. Proprl eta~l l e Tnmui~Jrli numer elor complexe

1o lnmul~irea este comutatiw'i, adica oricare ar fi z ~i z' din C, avem :

zz' = z'z.
- bb',
lntr-adevar, daca z = (a, b) ~i z' =(a', b'), a t unci zz' = (a, b) (a', b') = (aa'
ea
inmultir
~i
dunarea
a
Cum
ab').
+
a'b
b'b,
(a'a
=
z'z
ab' + a'b). Analog, avem
~i ab' + a'b =
b'b
aa'
=
bb'
aa'
avem
ive,
comutat
eratii
op
slnt
numerelo r reale

= a'b ab'.
Deci zz' = z'z.

2. Inmul~irea este asociativa, adica oricare ar fi z , z' ~i z'f din C, avem

(zz')z" = z(z'z").
[(aa' l ntr-adev ar, daca z = (a, b), z' = (a', b') ~i z" = (a", b"), atunci (zz') z" =
+
a"(ab'
+
bb')b"
(aa'
- bb', ab' + a' b)] (a", b" ) = ((aa'- bb' )a*.- (ab' + a'b)b",
Analog,
a"a'b).
+
a"ab'
+
bb'bq
aa'b"+ a'b) ) = (aa'a"- bb'a" - ab'b" - a'bb",
- b'b"b) .
avem z(z'z") = (aa'au - ab'b" - ba'b" - ba"b', aa'b" + aa"b' + a'a"b
eli
rezulta
reale,
r
numerelo
irii
lnmult
~i
aduni:trii
itatea
iv
comutat
vedere
Avind In
0
z(z'z").
=
ex presiile lui (zz')z ~i z(z'z") sint ace l ea ~i; deci (zz')z"

3o Element neutru. Numaru l comple x 1 = (1, 0) este element neutru

p~ntru ,inmu]ti re, adica oricare ar fi z din C avem
z 1 = 1. z = z.
~irea
l ntr-adevar, dadi z = ~~ b) a tun ci cum 1 este element neutru pentru inmul
numerelor. real e, avem
z 1 = (a, b) (1, 0) == (a, b) = z.
Dupa propr fe tatea 1 avem, de asemene a, 1 z = z .

fi
4o Orice numar complex diferit de 0 are un invers, adica oricare ar
!! 0 exist a un numar comple x, notat cu z-\ astfel incit
zz-I = z-Iz = 1.
b este
Fie z = (a, b) difcr it de (0, 0), adica eel putin \l,J.I8 din comp onentele a sau
!nett
astfel
2
complex
2
.r
l
numl'
nenula, altfel spus,- a + b 0. Daca (x, y ) este un
(a, b) (x, y) = (1, 0), a tunci
ay ) = (1 , 0).
(ax- by, bx
rezulta:
ici
De a
ax - by = 1,

bx

+ ay = 0.

Rezolvirid sistemul , sc obpne:

'

X=---,
ba
az

:.... b

.
=--a2 + bz

DupA ptopriet atea l b avem, de asemenea,

(x, y) (a, b) = (1 , 0).


Dcci

z-l

=(

a8

Obser11a#a lo tn loc de z-1 (z f. 0), se

+ b'

,
a2

-b )
+ b8

folos~l}te uneori nota~ia _!_ . Dacll.

z

z' = (a', b')

l;li se numel}te cttul tmeste un alt numl1r complex, atunci z'z-1 se noteazl1 tncl1 prin ::.._
z
0

pdrfirii lui z' la z (z

f. 0).

z'

Cttul- este derinit de formula:

z

ab' - a'b)
::.._ _ (aa' + bb'
az + b2 a2 + ba
z -

(4)

Exemple:

1
(2, - 1) atunci z- =

1) dacl1 z

2) dacl1 z

= (2,

-1) l;li. z'

z'z-l = ::.._

~ = (4 :

~ 1 ) = ( ~ . ~).

(1, -1), atunci

(2 1 + (-1) (-

1)

2 ( -1 ) - 1 (-1)) =

~+1

=c:1~

-\+1J=(:

4+1

~1J

5. lnmul1irea este distributiPii (alii de adunare, adica oricare ar fi z, z' i

z" din C, au loc rela.~iile:

+ z") ..:_ zz' + zz"

(z + z')z" .= ;;;;" + z'z".
z(z'

lntr-adevl1r, dacl1 oz = (a, b), z' = (a', b') ~~ z" = (a", b"), atunci z(z' + z") =(a, b) o
b") = (a(a'+ a") - b(b' + b"), a(b' +b") +
[(a', b') +(a", b")] =(a, b) (a'+ a", b'
+ (a'+ a")b) = (aa' + aa" - bb' :- bb", ab' + ab" + a'b + a"b)o Pe de altl1 parte,
avem zz' + zz" = (a, b) (a', b') + (a, b) (a", b") = (aa' - bb', ab' + a'b) + (aa" - bb",
ab" + a"b) = (aa'- bb' + aa"- bb", ab' + a'b + ab" + a"b)o Avind tn vedere comutativitatea adunllrii numerelor reale, rezulta ell expresiile lui z(z' + z") l}i zz' + zz"
sint aceleal;li; deci z(z' + z") = zz' + zz"o
Analog, se demonstreazli. cea de a doua rel3;~ie pe care o Illsli.m ca exerci~iuo

Obser11atia 2o Sll observllm ell num11rul complex (0, 1) are proprietatea (0, 1) (0, 1) =
= (-1, 0) = -1. Rezult11 deci ell (0,1) este o rlldl1cinl1 a ecua~iei x' + 1 = Oo ~adar,
aceast11 ecuatie are solu~ii tn multimea numerelor complexe, ceea ce nu era posibil in mul~imea numerelor realeo

2. FORMA

ALGEBRICA A NUMERELOR COMPLEXE

2.1. Nota.tia z = (a, b), introdusii pentru numerele complexe, nu este

prea com.odii in ca.lculele cu numere complexe. De aceea, de obicei, se folo se~te o alta scriere a nwnerelor complexe. Convenim sii notam numiirul com-

129
a IX-a

plex (0, 1) prin i. Atunci, dupa regulile de aduna.re ~i tnmul~ire a numerelor

complexe, avem:
(a, b)

(a, 0)

+ (0, b) =

(a , 0)

+ (b, 0) (0, 1).

Deoarece (a, 0) ~i (b, 0) se ident ifica cu a respectiv b, iar fO, 1) s-a not at
cu i, atunci aceasta scriere se reprezinta sub forma.
(a, b)

Aceaf':ta expresie se

nume~te

+ bi.

forma algebricd a numarului complex (a, b).

De exemplu:
(2, -1) = 2
(1' 0) = 1

(0, -5) =

+ (- -1)i =

+ 0 i = 1;
0 + (-5)i =

2 - i;
-5i.

ln continuar:e vom scrie numerele complexe sub forma lor algebrica.

Numarul complex i se nume~te unitate imaginarii. Numerele de forma bi,
cu b numiir real, se numesc imaginare. Daca numarul complex z se scrie sub
forma z = a + bi, at unci a se nume~te partea realO., iar bi par tea imaginarii a
'
numarului z. Numiirul b se nume~te coeficientul pdr{ii imaginare*.
De exemplu. pentru numll.rul complex 4 + 5i, partea realll. este 4, iar partea imagi. narll. 5i; coeficientul par~ii imaginare este ega! cu 5. Pentru numll.rul - 2i, par tea realil.
este o, cea imaginara - 2i, iar coeficientul pl1r~ii imaginare este -2. P.entru numarul 3, partea reaUi este 3, cea imaginarli este 0 i = 0, iar coeficientul pih~ii imaginare
este ega! cu 0.

Reluam mai jos adunarea ~i inmultir~a a doua numere complexe reprezentate sub forma lor algebrica. Astfel:
(1 ')

(a+ bi) +(a'+ b'i) = (a+ a')+ (b + b')i;

(a + bi) (a'+ b'i)

= (aa' -

bb') + (ab' + a'b)i.

(2')

Deci, suma a douii numere complexe este un numdr complex a carui parte
reald, respectil' imaginard, este suma pdr{ilor reale, respectil' imaginare, ale
numerelor date.

Formula (2') care da tnmultirea a doua num~re complexe este mai greu
de retinut ~i chiar de formulat. Observam insii ca, daca z = a + bi ~i z' =
= a' + b'i sint numere complexe, atunci. avind in vedere proprietatile operaWlor pe C rezulta:
(a + b1) (a' + b'i)

aa' + (ab' + a'b)i + bb'i 2

Dar, inlocuind i2 = - 1 in ultima relatie, se obtine formula (2').

Pentru un numlir complex z = a + bi se noteazli, uneori, a
,real de z" ~i b = lm(z), care se cite~te ,imaginar de z".

130

Re(z), care se

cite~te

2.2. Numere complexe conjugate

Daca z = a + bi este un numar complex, a.tunci numarul a - bi, notat

prin 2 (adica z barat) sau a bi se nume~te conjugatul sau. Evident. conjugatul lui 2 este z. De a.ceea, numerele complexe z ~i z se numesc conjugate.
Daca a este un numar real oarecare, atunci

+ Oi = -a -

Oi =

a,

~i deci a este egal cu conjugatul sau, Mai mult, daca a + bi este un numar
complex . astfel tncit a + bi = a - bi, at unci b = - b, de unde b = 0. Deci
Oi = a este un numar real.
bi = a
a
Astfel, am aratat ca: dintre toate numerele complexe, numerele reale (#
numai ele) sEnt egale cu conjugatele lor.
Avem urmatoarele proprieta~i:
1o Suma # produsul a doud numere complexe conjugate slnt numere reale.
Intr-adevar, z + z = (a + bi) + (a - bi) = 2a i

zz = (a

+ bi) (a -

bi) = a 2

+b

2o Oricare ar fi numerele complexe z i z' avem

z

+ z' = z + z',
zz' =

zz'.

+ bi ~i z' = a'+ b'i, atunci

(a + a') + (b + b')i = (a +a') - (b + b')i =
= (a - bi) + (a' - b'i) = z + z';
bb') + (ab' + a'b)i = (aa' - bb') - (ab' + a'b)i =

lntr-adevar, qaca z = a
z

zz'

+ z'

(aa' -

=(a- bi) (a' - b'i) =

zz'.

Formulele (3) ~i (4), aplicate numerelor complexe scrise sub forma algebrica, dau rela~iile:
(a

+ bi) -

(a'

+b'i) =

a')

(a -

a' + b'i
= aa'2 + bb' +
--'--a + ba
bi
+
a

+ (b -

(3')

b')i

(4')

ab' - a'b
l.
a 2 + b2

....

(3') se poate da o regula analoaga celei date pentru adu. nare. Observam, de asemenea, ca (4') rezulta daca amplificam frac~ia a' + ~'i
Pentru

rela~ia

+b

pri.n conjugatul numitorului, care este a - bi.

In particular, a~a se poate proceda i pentru aflarea inversului unui numar
comp)ex. lntr-adevar, daca a' + b'i = 1 i a + bi # 0, atunci
a - bi

- -- =
a

+ bi

(a

+ bi)

(a - bi)

a-

bi

- - - 2 - 2 1.
-== a +b
a 2 + b2
a 2 + b2

131

Exemple:
('Z - i) (3 - i)
' - i
1) - - =
(3 + i) (3 - i)
3+i
21

2 + 3i
2-ti =

21 - 7i- 3i- 1
9+1

4(2 + 3i) (2 - i)
(2 + i) (2 - i) =

1- i
1
3) - - - -- - {1 + i) (1 - i)
1+i

,
.
20- 10i
= 2 - I~
10

==
4 .
7
7 + 4i
2i + 6i + 3
= - 5 - = 5 + S I ;
4+1

1.
1
1-i
=------1.
2
2
1+1

2.3. Modulul unui numar c:omplex

Modulul unui nllll).ar complex z =a + bi se definete ca fjind numarul
real Va 2 + b2 i se noteaza prin I z I = I a+ bi I
Modulul unui numar complex z = a + bi este intotdeauna pozitiv, el
fiind bgal cu zero daca i numai daca a = b = 0.

+ 3i I= r/t + 9 = r/10, I - 1 - i I= r/1 + 1 = r/2.

l2i I = I o + 2i I = r/o + 4 = 2,. 14 I = 14 + oi I= r/i.s + o = 4.

E:temple: 11

Dacii z i z' sint doua nwnere complexe, atunci

.1 zz' I = I z I I z' I;
1o
I z' I - I z I ~- I z' + z I ~ I z' I + I z t
2
Sa demonstrii.m prima rela~ie. Intr-adeviir dacii
i z' = a'+ b'i, atunci I zz' I = I (aa' - bb') + (ab' + a'b)i I =
= V(aa'- bb') 2 + (ab' + a'b) 2 = V(a 2 + b2) (a'2 + b'2) =
= Va 2 + b2 V a'2 + b' 2 = 1z I I z' I
A doua rela~ie o lasam ca exerci~iu. Noi insii o vom demonstra in paragraful urmiitor pe cale vectoriala.

= a + bi

2.4. Puterile numarulul

Conform observa~iei 2 din paragraful 1.3 avem i2 = - 1. Atunci se

.,
deduce succesiv:
i3 = i2i == (-1)i = -i.
j4 = j3j = (...:.....i)i = 1.
In general,. fie n un numar natural oarecare. Atunci numarul n se gasete
.
tntr-una (i nwnai tntr-una) din urmiitoarele situa~ii:
4
4
1;
=
1"
=
)1t
(i
=
1l.
i
1o n = 4k (k, nwnar natural) ~i deci in =
41
41
2 n = 4l + 1 (l, nuniiir natural) i deci in = i +1 = i i = 1 i = i;
3 n=4p+2 (p, nwniir natural) ~i deci in= i 4PH=i4 P i 2 = 1(-1) = -1;
4 n = 4q + 3 (q, numiir natural) i deci in= i4q+ 3 = i4q i3 = 1 (-i) = -i.
Aadar, puterile ou exponent natural ale lui i sint elementele mul~imii {-1,
1, -i, i}.
132

De exemplu,
i = 1 . i = i,
(i')' oj2 = 1 (-1) = -1,
(i')1i3 = 1 . (-i) = -i.

j25 = j4.6+1 = (i4)6

ps =
j31 =

=
i~-7+3 =
j4-4+2

3 REPREZ ENTAREA GEOMETRICA A NUMERELOR COMPLEXE

3.1. Amintim ca numerele reale !te pot reprezenta prin punctele unei
axe. Mai precis, fie d o axa pe care fixiim o origine 0 i o unitate de mas uri\.
Daca asociem fiecarui punct al dreptei d abscisa sa, se ob~ine o functie bijectiva de la punctele acestei drepte in multimea numerelor real~::.
Un numar complex,z = a + bi, este detex:minat prin doua numere reale
a ~i b. De aceea este natural ca sa reprezentam geometric- numerele complex"
prin punctele unui plan.
Fie pentru aceasta un pian 1t in care ne fixam un sistem de axe ortogonale xOy. Fiecarui numar complex z = a + bi, i se asociaza punctul M de
coordonate (a, b) (fig. Vl.1).
Punctul M se nume~te imaginea geometricii-a numarului complex a + bi,
iar numarul a + hi se numete afixul punctului M.
Din teorema lui Pitagora, aplicata in triunghiul dreptunghic 0 M M', se
2
deducecaOM = V OM'2
MM' 2 =
b2 = I I Aceasta egalitate ne
arata ca lungimea segmentului [OM] este moduluJ numarului complex

Va +

z =a+ bi.
y

I
I
I

rI

X'
X'

M.

j=----1(

Fig. Vl.2

Fig. Vl.l
Exemple. Numerelor complexe 1 + 3i, - 1 +i, 2i

=0+

2i, 3

3 + Oi, lise aso-

cina respectiv punctele M 1 (1, 3), M 2 (- 1, 1), M 3 (0, 2), M 4 (3, 0) (fig. Vl.2).
Avem OM1 = 11 + 3i I = V10, OM2 = I- 1 - i I = V2." OM, = l2i I = 2,
OM4 = 131 = 3.

Asocierea

z =a+ bi --. M(a, b)

este o func~ie bijectiva de la multimea numerelor complexe la punctele planului 1t'. Prin aceasta functie, multimii numerelor reale ii corespunde axa x'x,

133

mul~imii

numerelor imaginare ii corespunde axa y'y. De aceea axa x'x se

axn reaHl., iar axa y'y axa imaginara. Planul ale carui puncte se identifica cu numerele complexe prm func~ia bijectiva definita mai inainte se
nume~te planul complex.
iar

nume~te

3.2. lnterpretarea geometrica a adunar ii

~~

sdiderii numerelor complexe

Numerele complexe au ~i o alt~ i'nterpretare

geometrica. Sa asociem

fiecarui punct M al planului -n: vectorul 0 M, care are originea in 0 ~i _capatul

in punctul M. Aceasta asociere este evident o func~ie bijectiva de la mul~imea
numerelor complexe in mul~iraea vectorilor care au originea in 0(0, 0) . Astfel

.
fiecare numar complex
a + bi poate fi reprezentat geometric ca vectorul 0 M
uncle Mare coordonatele (a, b). Se spune ca (a, b) sint coordonatele vectorului

O M.

Reprezentarea numerelor complexe cu ajutorul vectorilor ne da o interpretare simpla a adunarii numerelor complexe:
(a

+ bi) + (a' + b'i) =

(a

+ a') + (b + b')i.

Este cunoscut ca la adunarea vectorilor coordonatele corespunzatoare

lor se aduna. De aceea daci'i vectorul OM (fig. Vl.3) are coordonatele (a, b),
iar vectorul OM' are coordonatele (a', b'), atunci ~ectorul OS (S fiind al patrulea virf al paralelogramului, care are celelalte trei virfuri respectiv M, 0 ~i M')
a1e coordonatele (a + a', b + b'). Acest vector corespunde numiirului complex (a + a') + (b + b')i care este suma dintre a + bi ~i a' + b'i.
y

yj_ - --------

Mi4,5J
I
I
I

'

I
I
I
I

- - - M,(3,2)
I
I
I
I

)(

~x~---~~--+-~~~+-~------

y!

Y'

Fig. Vl.4.

Fig. Vl.3

--

Exemplu. Fie numerele complexe z1 =-3

)(

+ 2i

$i z 2 = 1

+ 3i,

reprezentate In plan

.
pl'in vectorii OM1 ~~ OM2 unde : M 1 (3, 2) ~i M 2 (l, 3) (fig. V1.4).
Atunci suma z3 = z1 +
.
+ z2 = {3 + 2i) + (1 + 3i) = 4. + 5i este reprez~ ntata in plan prin vectorul OM3 unde
M 3 este punctul de COOJ'donate (4, 5).

134

Observam, de asemenea, cii opusul numarului a + bi, care este -a -bi,

este reprezentat prin vectorul OM 1, unde M 1 este simetricul punctului
M(a, b) fa~a de ,origine (fig. Vl.5). Astfel se deduce u~or interpretarea geometricii a scaderii a douii numere complexe.
Cum z' -z = z' + (- z), avind in vedere interpretarea geometrica
a aduniirii numerelor complexe,rezultii cii D are coordonatele (a' - a, b' - b)
~i vectorul OD corespunde diferen~ei

Avem OM= I z
Rela~iile

+ (b' -

z ' - z = (a' - a)

I, OM'= I z' I,

OD

= I z' - z I

dintre laturi in triunghiurile 0 MS

~i

~i OS=

I z'

+z

1.

0 M M' dau respectiv:

+ OM,
OM~ MM' ~ OM' + OM.

MS - OM
OM' -

b)i .

OS

MS

Dar cum MS =OM' i MM' = OD, r ezU:ltii:

I z' I - I z I ~ I z' + z I ~ I z' I + I z I.

I z' I - I z I ~ I z' - z I ~ I z' I + I z I
Observa{ie. Definitia produsului numerelor complexe are o interprelare geometrica
mai pu~in simplii. Aceasta se va face Ia geometrie,cu a jutorul reprezontiirii trigonometrice
a numcrelor complexe.

3.3. lnter pretarea geometrica a numerelor complexe conjugate

Daoii M este imaginea geo.metrioa a numarului oo.mplex a bi (fig. Vl.6),

atunoi simetrioul M' al lui M fa~ii de axa realii este i.maginea geometrioa a
conjugatului sau, a - bi .
135

Observam, de asemenea, ca numerele

complexe de modul egal cu r se reprezinta
in plan prin punctele cercului cu centrul in
origine ~i de raza egala cu r.
De .exemplu, numere Ie:

II

_lfi i

2'

_ t/2"
2

i
+ t/2
2'

t/2 . V2
t/2 + T'
-.2 T

- (/2_
2

t/2 i

2'

al cli.ror

modul este egal cu 1 se g1isesc pe cercul cu

centrul tn origine ~i de razll unitate (punctele
M~> M2o M 3 , M,) (fig. V1.7).

F ig. VI.7

4. REZOLVAREA ECUATIEI DE GRADUL AL DOILEA CU

COEFICIENTI REALI
In capitolul I, am rezolvat ecuatia de gradul al doilea cu coeficienti ' eali,
tn cazul in care discriminantul sau este pozitiv sau nul. Am aratat astfel ca
radacinile ecuatiei
ax 2 + bx + c = 0, a =F 0,
pentru

= b2

4;ac

0, sint date de formulele:

x1>2

-b t/b 2
2a

4ac

In acest caz radacinile ecuatiei sint numere reale.

1. S'a rezolvam acum ecuatia
ax2 + bx + c = 0, a =F 0,
In cazul in care ~ = b2 - 4ac < 0.
Stirn cii ecuatia ax2 + bx + c = 0 se mai poate scrie ~i sub forma:
X
(

+ ~)2- bz -

4ac
4a2

2a

= 0.

2
Cum ~ = b2 - 4ac < 0, atunci - ~ = 4ac - b > 0.
In multimea numerelor complexe ecuatia se poate scrie astfel:

(x +:ar-e~~{= o
sau

(x+ !_2a + i V-2a 6.) (x + !:.2a -

. de uncle

i ~~~)

2a

i v - 6.
b
i v-=-x
b
x+2a+ 2a =Osaux+2 a- 2a =

'
0

Deducem de aici ca, in acest caz, rddacinile ecua1iei de gradul al doilea sint:
x1=

136

-b

+ i t/4ac 2a

b1

~i

x2

-b -

it/4ac 2a

b2

A~adar,

dacli 6

<

0 rlidlicinile ecua~iei ax2

+ bx + c =

0, a r:F 0 sint

numerr. complexe conjugate.

Relafiile lui Viete sint evident acelea~i ca in cazul cind
xl

+ Xz =

6. ; :-: 0, adica

b
-,

2. Formarea ecua1iei de gradul al doilea ctnd se cunosc rdddcinile.

Fie x 1 i x2 numere complexe date. Pentru ca ele sa fie radacinile unei

ecua~ii de gradul al doilea cu coeficien~i reali, trebuie ca x 1 ~i x 2 sa fie, conjugate. Deci x 1 =a+ bi ~i x 2 =a- bi. Atunci

~i x 1 x 2 = a 2 + b2:
Ecuatia de gradul al doilea care are ca radacini pe x 1 ~i x 2 va fi x 2 + px +
+ q = 0, unde -p = x 1 + x 2 = 2a, iar2 q = x 1x 2 = a 2 + b2
Deci, ecua~ia x 2 - 2ax + a 2 + b = 0 are ca riidiicini numerele complexe: a+ bi ~i a- bi.
X1

+ Xz = 2a

3. Descompunerea trinomului de gradul al doilea cu coeficienti reali Zn

produs de polino.ame de gradul Zntii.
Fie trinomul aX2 + bX + c, a ::p 0, cu a, b, c numere reale. Daca x 1 ~i
x 2 sint riidiicinile ecua~iei ax2 + bx + c = 0, atunci un ra~ionament analog
celui fiicut in cap. I, 2.4, pentru cazul b2 - 4ac ;;:-: 0, dii
aX2

+ bX + c =

a(X - x 1 ) (X - x 2) = (aX- ax1 ) (X - x 2) .

Deci orice trinom de gradul al doilea cu coeficien~i reali se descompune

in produs de polinoame de gradul intii cu coeficienti complec~i. Din PllP I,
2.4 rezulta cii in cazul b2 - 4ac ;;:-: 0 ~i numai in acest caz, trinomul de gradul al doilea se desc~mpune in produs de factori de gradul intii cu coeficienti
reali.
Exemple. 1) 811. se rezolve ecuatia:
.t:

Avern A= 1- It= - 3

<

+x +1=

0. Atunci x 1 =

0.
- 1

+ i V3 \)I.

2) Sa se gaseasca ecuatia de gradul al doilea care are r!l.dacinile

= t/3
+It = 0.

i. A vern

x1 + x1 . =

t/3 ~i x1x2 =ft.

Xz

-1-it/3
2

x1

Deci ecuatia cauta Ui este

3) 811. se descompunl!. In factori de gradul tntli trinomul X 2 - 2X

R1l.d1l.cinile ecuapei x 2 - 2x + 10 = 0 stnt:
x 1 = 1 + 3i !i)i x 1 = 1 - 3i.
Atnnci X 1 - 2X + 10 = (X - 1 - 3i) (X - 1 + 3i).

t/3- i !?i x2 =
x2 - 2 t/3x +

+ 10.

Aplica{ie. Descompunerea trinomului In factori de gradul tnt!i se folosc~te Ia simpli

ficarea fractiilor. Daci\ ptintre factorii numara torului lji ai numitorului sint trinoame de
gradul al doilea, le descompunem In factori de gradul tntti ca Ia pet. 3 ~i apoi factorii co-
muni Ia numarl'itor lji Ia numitor se pot simplifica.

137

Exemple. 1) 811 se simplirice fractia:

Descompuntnd tn 'ractori numl!.rl!.torul ~i numitorul, ob~inem:

X 2 + 10X- 11
-5X1 +7X-2

'

(X- 1) (X+ 11)

(X-1)(-SX+2)

X+ 11
- 5X + 2

+ xz + X + 1
. - xa--''----'----'--. l'f'
" se stmp
2) ::;..
1 1ce rracva
X3 + (1 - i) X 2 - iX
(X + 1) (X + i) (X - i)
X3 + X 9 + X + 1
- -'-----'---'---'--_.:..._-'--.:...__-...:..
A vern X (X + 1) (X - i)
X 8 + (1 - i) X 2 - iX-

X+ i
-.
=X

.F

r:

1. Sil se gl!.seascli numerele reale x :?i y din ecuatiile:

a) (5x + 3yi) + (2y - xi) = 3 - i;
b) (x + 3yi) + _! y + 2xi = 4 + Si;
2
c) ( - 3y +
d)

X + lOX- 11
-5X2 + 7X -2

xi)-(- Sx + 5yi) = -2 + 12i;

~+ y -

1 - 3i.

l + i
1 - i
2. Sa se calculeze:

a) (2 + i) (3 - 2i) ; b) (- 6 + i) (5 + 2i); c)
dl
1

!V2- i) (1/3 + 2i);

(1/2 + 3i) (3 - V2 il ; e) (1/3 + V2i) (1/a - 112 i).

8. Sa se calculeze:

a)2+3~b)~.

c)

1 + il/~ ! d) aVb+bi/'Cii.
V3. b Va- al/b i,

1 - i

2 - iI

1- i ,

l V 1 + a + iV 1 - a
a - bi .b - ai
f) - - -- 1 g
V 1 + a - i lit - a
a + bi
b + ai
h)

c ~ V7r c-~ V?r.

6 _- _ 7i .
e) - 2 -5i __
4 - i ,
4+i

V'f=a + i Vi+li ~
V 1 - a - i V 1 + a'

4. Sl!. se demons treze egalitl!.~ile

13 + 4i
17 - 9i
6. S11. se s punli care slnt conjugatele numerelor complexe : 1 + i, 2 - 3i; 5 ; 4i;
~ i sl!. se interpreteze geometric.
a) 6 -

i.

3 + 41

13 + 41i ; b) 2 + i =
3- i
- 25 + 25i

o,

2i - 1

6. Sa se ca lculeze:
+ jao +

a) j6 + pe +

j2e

c) i + i 2 +

+ i' + . ..

j3

j46;

b) ( - i)a + ( -

i)13

+ ( - i)aa + ( - i)3a + (- i)'a;

_
+ jn (n ~~ 4); d) i i~ j3 i' ... jlQO; e )..!.
jll

f) [i(2- i))B; g) [2i(3 - 4i)l2; h) jn + jn+l + jn+a + jn+a, n e: N.

138

_!_

jU

+ ~ _ -1j75

j243 1

2
3
. 7. 8<1 se gl1seasc11 valorile reale ale lui m astral tnclt num11rul 3i - 2mi
nenul.
c)
imaginar;
+ 5 s11 fie: ~) real; b)
..., 8. Sll se g11seasc11 toate numerele complexe ale cllror pl!.trate sl!. fie:

a) i; b)

i; c)
~-t/3
2
2

- i; d)_!.+
2

t/3

+ (1 -

m)i

i.

D. Sll so reprezinte tn plan numerele complexe:

a) 3

+ 5i;

b) 4- i; c) -2 -2i ; d) -4i ; e) 5i; f) -5 -5i.

10. Sll .se dea interpretar ea geometricll a formulelor:

(1 + 3i)
(3 - 5i)

+ (1- 3i) = 2;
+ (-1 + 3i) = 2 -

2i.

11. Sl!. se descompun ll tn factori de gradul tntti trinoamele:

2
2
a) X 2 - 2 X+ 2; b) 4X + 4X + 5; c) X - 14X + 74.

12. S11 se rezolve sistemele:

) { X+
a

2x- 3y = t,

y = 6,

xy = 45;

xy =

t.
\

13. S11 se simplifice fractiile:

a)

d)
14~

t5X 2 - BmX + m 2
;
12X2 - mX- m 2

X'+ 1
X 2 +X t/2

b) 12Xz- X- 1
5X- 2
aX2

X -X+1
e) X'+ X 2 + 1;

+1

X 3 - 2X2 - X+ 2
X 3 - 3X2 + 2X '

c)
2
f) X
X2

+ 3iX- 2
+ iX + 2

Sll se gaseasc!l. ecuatiile de gradul al.doilea cu coeficienti reali, astfellnctt una dintre
radllcini sll fie:
a) (3 - i) (2i - 4); b)

32

~;

o)

1 - 31

t/a + Vb i

(a, b Ciind numere rcale f?i pozitive).

15. Sl1 se rezolvo ecuatiile:

4
3
a) x 3 = 27; b)x 3 = -2 7; c)3x3 = 2; d) x = -5; e) x'= 16; f) x = -16;
g) x 4 =c - 3; h) 3x' = 5.
16. Sa so gaseascl!. suma tuturor rl!.dlicinilor ecuatiilor:
a) x 3 = -4; b) x' = 4.

17, Sa se gaseasca produsul tuturor rll.d!icinilor

a) x 3 = 6; b) x 4 = -7.

ecua~iilor :

18. Sa se arate ca patratul unui numar complex z = a

ori a= 0, ori 'b = 0.
19. Sl1 se gl!.seasca numerele reale x ~i y astrel lncit
(

a) (xi -

y)2 = 6 - Si

+ bi este real daca f?i numai

+ (x + yi )2 ;

1 + -bi (a ~1. b f"

1 -un d numere Ie reale cu a
b ) -i + -i + -1 = y
y
X
a
y
X
20. Sa se determine perechile (x, y) din plan penlru care:
a)

b)

da..:a

It/ x 2 + 4 + Vii - 4 i I = t/10;. Y ~ 4

I t/2x + Y + t/ x + 2y i I = t/3; 2x + y:;,. 0, x +

=f= 0).

2y ~ 0.

139

21. Sa so rezolve sistemele de ecuatii:

a)

x&
{

+ y5 =

x+y=3

33

xa + y4 = 5
b) {
xy 3 = 2

x9

xy = 28
= - 12.

c) { 9
y - xy

22. Daca a+ bi este un numar complex dat, sa se gaseasca numerele 'complcxe z = x

+ iy, astfel incit z2 = a + bi.

28. Sa se determine numerefe complexe z, care verifidl. relatia :

z'

+3-

~i

= 0.

24. Sa se arate ell. pentru ecuatia de gradul al doilea

o:x2 + ~x + y = 0, cu coeficienti comple~i, radacinilc sale stnt date de
muHl. ca ~i tn cazul ecuatiei de gradul al doilea cu coeficienti reali.

aceea~i

for-

CAPITOLUL VII

PROBLEME RECAPITULATIVE
1. Daca x
3._ (y ""
y

~i

y satisfac

rela~ia

+ 2bxy + cy

ax2

= 0, sa se

determine

0).
ecua~ia

2. Daca a, b, c sint laturile unui triunghi oarecare, sa se arate ca

b2 x 2
(b 2
c2 - a2 )x
c2 = 0 nu are radacini reale.

[!

3. Sa se determine valorile parametrului m, astfel incit ecua~ia x 2 - 6.1: +

m = 0 sa aiba doua radacini reale dintre care una sa fie duhlul celeilalte.

4. Sa se determine doua numere nenule, astfel incit suma, produsul eyi

diferen~a patratelor lor sa fie egale.
5. Sa se determine legiitura dintre riidacinile
~i cx 2 + bx + a = 0.

ecua~iilor:

ax2

+ bx + c =

6. Fara a rezolva ecua~ia, sa se gaseasca su_ma patratelor radacinilor

(x2
IndicaJie. Se noteaza y

+ 2x)
=

x2

5(x2

ecua~iei :

+ 2x) + 3 = 0.

+ 2x.

7. Sa se determine mul~imile A

~i

~i

numerele reale p

A = {X E R I X

+ X + p = 0}
+ qx- "4 = OJ ,

B = {x E R

Ix

~i

~tiind

ca:

AU B = { -2, -1, 1, 4}.

lndicatie. Se folosesc relatiile dintre radacini

~i

coeficienti.

8. Sa se determine pararnetrul real m, astfel incit

{x E R I mx2
IndicaJie. Punem z =

+ (m- 1)x + m + 2 =

0}

n [0, 1] #

0.

..3..._~, unde 0 ~i 1 slnt capetele intervalului; obt.inem ecu.atia

x-0
in z: (m + 2)z2 - 3(m + 1)z + 3m+ 1 = 0. Fie xl, x. radiicinile ecuatiei in X ~i zj, "
radacinile ecuatiei in z. Avem: a ) xi e (0, 1) dacll. ~i numai dac11 .zi < o, i = I, 2.
b) xi~ (0, 1) dac1i ~i numai dac1i. zi > 0, i = t, 2-.
Deci problema se reduce Ia stl1diul semnelor didar-inilor ecuatiei In z.

141

9. Sa se determine parametrul real m, astfel, tncit

{x E R I mx2 + (m + 1)x + m + 2 = 0} n [" - 11 1] - 0.
10. Sa se determine numerele reale a ~i b astfel tncit
{x E R I x2 + 2ax + b = 0}"- {x E Z I x 8 + 2bx +a""" 0} = 0.

/'--u. Se considera mul~imile -A = { x E Z\ x

E z Ixl~ +
E z} .

:;

Z}

~i B =

{ x E

3x 2

Sa se arate ca A = B.

12. Sa se arate cii func~ia

f : R -+ R, f(x) = ax4
nu este injectivii.

+ bx + c,

at=O

Jndicatie. Se observa ell. ecuatia f(x) - c = 0 are doua radacini distincte.

13. Sa se a.rate cii daca ecuaFile x 2 + ax + b = 0 ~i x 2 + ex + d = 0,

(a, b, c, d E Z), au o radacina ira~ionala comuna, atunci a = c i b = d.

~4.

Sa se arate ca numarul

V2 + V3 + t/5_este ira~ional.

~ 15. Sa se arate ca numerele ra~ionale _.!._ i ~, unde m i n sint prime intre

n

ele, au acelai numiir de cifre in perioada.

Indicatie. Fie (n, 10) = 1. Daca k este eel mai mic exponent pentru care tOk = nl + 1,
unde l e N, atunci k este numarul cifrelor din perioada fractiei zecimale sub care se
reprezinta numarul..!...
n

Din 10k = n l

+ 1,

rezulta m 10k

mnl

+ m ~i

reciproc.

16. Sa se arate cii orice numar prim cu 10, are un multiplu scris numai cu
cifra 9.
Jndicatiti. Fie (n, 10)

= . 1..

Numarul..!.. se reprezinta sub forma unei fractii zecimale .

n

periodice simple. Notind cuP numil.rul reprezentat de perioada sa avem...!.. = _ _!_,

n
99 ... 9
de unde n P = 99 . . . 9. Deducem de a ici ell. daca n este prim ~i cu 9, atunci el admite
un mulliplu scris numai cu cifra 1.

17. Sa se a rate ca un ri.umar ra~ional : . astfel incit n este prim cu m i cu 9,

se reprezinta sub forma unei frac~ii zecimale
un numar multiplu de 9.

{l.

carei perioad~ reprezinta

Indicatie. Fie .!!!.. , un astfel de numar rational, care se reprezintasub forma unei fractii
n

. Ie
zee~ma

. d'ICe s1mp
. 1e: -m
per10
n

'

99 ... 9

Curn n este pr1m

. cu 9, rezuIt""'ca"P se d'lVI'de

cu 9. Daca !!!.. se reprezint!l. ~ub forma de fractie zecimal!!. mixt!l., avem

n
p

+ ---,
99 ... 9

142

ton .!!!.. = k +
n

unde k este tntreg, iar n este num!l.rul cifrelor dinaintea perioadei.

18. Sa se arate ca fractiile

... OanHO ...,

i) O,a100a 20000a30 ... Oan 0__..
2n ori

ii) O,a 1a 2000a3 0 ... OanOO ... OOOanHO ...

,

n(12 ...n) - 1 ori

unde 0 ~ ai ~ 9 ~i oricare ar fi m E N, exista n

reprezinta numere irayionale.
}
t .'
e -1
19 Sa se gaseasca nUIIlere e raywna
v

a;

1,
y

~J

> m, astfel tnclt an

-=F

0,

a caror surottX est e ega a cu

}v

0,(00~992).

20. Sa se arate ca oricare ar fi nUIIli:irul intreg n, suma ~

n

1
- + - +~
n+2
n+1
1

t -.
se reprezinta printr-o fracyie periodica mixta. La fel, pentru ---.!!- 2j-_

n(n - 1)
1
3
Se observli eli numitorul
(n + i)Z=
.---!.._
lndicatie .!..
n{n + 1) (n + 2)
n + 1 . n +2
n
fraetiei este multiplu de 3, pe etnd numlirlitorul nu este multiplu de 3. Numitorul
fraet.iei adusli la forma ireduetibiH1 are faetorii 2 ~i 3, de unde rezultli eli frae1.ia se
reprezintli printr-o fraetie periodieli mixtli.

+-

1
-

vn

(m, n E N). Sa se arate daca:

m+X =
i) ecuat-ia poate avea radacina irationala;
ii) ecuat-ia poate avea radacina rat-ionala.

2-1. Fie ecuat-ia

22. Fie a, b, c numere rationale. Sa se arate ca a

f}i numai daca a = b = c = 0.

+ b ty'2 + c ~4 =

0 daca

23. Daci:i a, b, c sint ntunere rea.le, sa se arate ca:

max(a, min(b, c)) = min(max(a, b), max(a, c)),
min(a, max(b, c)) = max{min(a, b), min (a, c)).
-

.::> 24.

Sa se determine minimul expresiilor

4b - 1;
2b 2
+ a 2b2 + 2,
unde a, bE R.

i) E(a, b) = 2a2
ii) E(a, b) = ab

,..
2&. Sa se reprezinte grafic funct-iile:
i) f 1 : R .... R, f 1 (x) = I x 2 - 4x + 1 I;
ii) {2 : R-+ R, f2 (x) = I -x2 - 4x + 5 126. Fie familia de funct-ii de gradul al doilea
fm(x) = mx2

+ 2(m + 1)x + m- 1.

i) Sa se arate ca vtrfurile parabolelor asociate acestor func~ii se .gasesc

pe dreapta y = x - 2.
ii) Ce portiune din aceasta dreapta cuprinde virfurile parabolelor cu
ramurile tn sus.

143

27. Fie f : R --. R ~i g : R --. R doua functii.

Definim func~iile h 1 : R -+ R i h2 : R --. R, prin:
h1 (x)

max(f(x), g(x)) i h 2 (x)

min(f(x), g(x)).

i) Sa se arate ca daca f i g sint strict crescatoare (respectiv strict descres ~

catoare) pe mul~imea ACR, atunci h 1 i h2 sint strict crescatoare (respectiv strict descrescatoare) pe aceeai mul~ime.
ii) Sa se reprezinte grafic func~iile h 1 ~i h2, daca:
a) f(x) = 2x
1 i g(x) = x - 3;
b) f(x) = 12x- 1 I i g(x) = I x
3 I;
c) f(x) = x 2 - 2x- 3 i g(x) = x + 3.

28. Sa se rezolve
a) [x

ecua~iile :

1] = x

1 ; b) 15x - 7 = [ ~ 6x
5

lndicatie. a) Dupli definitia pArtii tntregi a unui numlir avem

x -I~x+!._<x-1 +l,

3
1~

X-

z,

Din inegalitatile de mai sus,rezulta x e (- 1,5]. Cum x ~

e Z, a vern x e {1, 3, 5 }.

b) La fel ca mai sus,avem:

15x - 7 ~ 5 ~ 6x
5

15x =.}_ e

Rezulta x e { ~ ,

<

15x - 7

+ i,

z.

: }.

29. Sa se construiascii de la mul~imea Z a numerelor intregi in ea insai o

func~ie injectiva care sa nu fie surjectivii i o func~ie surjectiva care sa nu
fie injectiva.

30. Fie N* mul~imea numerelor naturale nenule. Sa se dea exemp1u de doua

func~ii f.i g de la N* la N* astfel incit fg = 1N, dar gf # 1N

31. Sa se determine nU:merele naturale x, y care verifica

x2 -

y = 135.

32. Sa se gaseasca radiicinile intregi ale

lndicajie. Ecuatia devine (x 2

ecua~iei

x4

+ y4 + 2 =

y 2) 2

+ 2(xy -

4xy.
1) 2

xz- yz = 0,
{ xy = 1.

144

0, de unde

rela~ia

33. Se considerS. functia

f:

R, da.ta prin

-+

f(x)

{ax, x < 1

bx, x

a ~i ~ fiind numere rea.le. Sa se studieze monotonia functiei

Jui a ~i b.

34. Se considera

func~ia

f:

f',

dupa valorilf'

R data prin

-+

f(x) = { ax , x < 0
bx, x ~ 0

a ~i b fiind numere reale. Sa se determine a ~i b astfel in cit f sa fiE:' bijectiva

~i

in acest caz sa se determine inversa.

35. Cite soluFi in numere intregi nenegative are ecuatia

Vx

+ V'Y =

V196<T?

36. Sa se scrie In ordine crescatoare numerele:

V3, 17'6, !1'3o.

37. Sa se scrie in ordine descrescato are numerele :

38. Sa se rezolve

+ 6x + V x + 6x =
x2 + 4 1v/f.'!-ov + x2 + 1 =

b) x2
c)

ecua~iile:

20;
2

0; d)

x
a+

48
( x
x 2 = 10 3

x l:x ; b) Se notcazii V:r 2

2
--2
X
4
6
+
x
=
y;
d)
Se
noteaza
y
=
- -- .
V
lndicaJie . a) Se noteaza y =

:l

39. Sa se rezolve
a)
C)

e)

- -;4 )
6;

y; c) Se notea z1i

ecua~iile:

Vx + ~x = 12; b) 16x

625

= o;

+ 1) (X + 2) (X-+ 3) = 24; d) 9 X3 (x + a) (x + 2a) (x + 3a) (x + 4a) = b

X( X

13 X - 6

Q;

lndicatie. a) Se noteaza y = V~: c) Avern (x 2 + 3x) (x 2 + 3x + 2) = 24 ; pun cm

y = x 2 + 3x; d) 9x 3 - 4x = 9x + 6, x(3x - 2) (3x + 2) = 3(3.r .! 2) ; (3x -t 2)
(:lx2 + 2x - 3) = 0 etr..; P) Sc notoflzll :r
l n = y.

+2

1AJ:;

40. Sa se rezolve

ecua~ia:

x2
l ndicalie

8(x

+ 3) V x- 1 + 22x -

X> 1. Ecuatia devine

41. Sa se rezolve

+3-

+ x} + 4(a- x} - 5(a x
if~ + v X + va - Vx = tyb;

i ) (a

iii ) t-'97- x

vx--=-1) 2

= 0.

ecua~iile:

ii)

(x

7 = 0.

+ lYx = 5;

iv)

t
2

=.0 ;

V ( x - 2) + V (x- 4)
2

Indicatie. iii) Se noteaza u = t/97- x, v =

u
{ u4

t/-;

= 2.

!?i obtinem sistemul

+ v = 5,
+ v4 = 97.

42. Sa se arate ca

V20 + 14 V2+ V20-

14 V2

4.

43. Sa se rezolve inecuatiile:

a) V2-x >x; b)~~ x.

44. Sa se arate ca ;uburile a doua numere complexe conjugate s1nt de asemenea conjugate.

4&. Sa se arate ca produsul oriciror doua riidiicini ale ecua~iei x 3

este de asemenea o radacina a acestei ecua~ii.

1 = 0,

46. Sa se arate cii modulul numarului complex ....!.._a~ , pentru a numiir

1 - at

real, este 1. Reciproc, sa se arate ca orice numar complex d'e moduli, poate
fi scris in mod unic sub forma precedenta. Dar daca a este numi'ir complex?
47. Sa se determine x

~i

y, numere 1ntregi, astfelincit

X-

48. Sa se rezolve sistemul de

y=
'!/-

48,

V xy =

18._

ecua~ii:

I X - 1 I + I y - 5 I = 1,
{ y = 5 + I X'- 1 f.
l ndicatie. Se

146

fol ose~ te

5, dupli cum rezultli din a doua ecua tie.

ecua.~ii:

49. Sa se rezolve sistemele de

+ y + V xy = 14,
+ y + xy = 84;

a.) { x
x2
c)

t3/-

tS/~

v x+v y

b) {

= 4,

+ x 2y2 + y4 = 133,
x 2 - xy + y2 = 7 ,

IndicaJie. b) Se noteaz!l. u =
y'

(x'

+ V"Y

3'

yx = 9;

e) { x 4

Vx

d)

x+y=28;

x' + x 2y 2

VX+Y + JYx-=y = 6,
lY<x + y)s (x- y)2 = 8;

xy

x+y
xy

f)

+___3L_ =a+.!.,
x

+y

a
1

x-y+~=b+-
b
x -y
xy

Vx + y,

+y

)( x 8

t/x - 11;
xy + y

2
);

rela~ia

folose~te

e)

Se

f)

Se noleazrt u = - -- ,
xy

x- y

V = x+y.

xy

50. Sa se rezolve sistemele :

xVyz
y

a)

d)

V xz =

9,

b)

V xy = 16;
x + y -t z -= a,
x + ey + e2z = b,
X + e y + &Z = C,
(unde 1 + e + c:2 =
z

+ y + z) =
y(x + y + z) =
x(x

4,

1z(x +

20,
30,

X+

c)

+ z) =

50;

e)

ux
ux 2

0) ;.

'

+y

1+
xs

= 7,
z2 = 37,

ys - zs = 1;

.
+ v = 2,
+ vy = 1
+ vy = -' 1,
ux + vy = - 5.

x2

y-

..
RASPUNSURI ~I INDICATII

Capit()lul I

1. arm -~. b) Daca m # -2, atunci

+ m~; pentru m = - 2, nu are

m+ 2
3
1 - 2m .
d) D J.Ca~ m ..,..
4
1 ~1 m ..,..
4
raxdxt~.Clm;
- , a t unc1 x = - - ; pent ru m = 1- 1
4

'

X=

m- 1

~_nu are radacini; e) Daca n = 0 i

4

m=

1, atunci x este oarecare; daca

'

pent ru n ..,..
4
0 1 m # - 1, x
n = 0 I m 4..,.. 1 , nu are ra~d~acnm;
pentru n

0 i m = - 1, nu are r adacini; h)

=1=

1
m
- -- -_
- ;
n(m + 1)

-2, : ; i) x E {-oo - 10] ;

1

j) x E [1 1 3]; k) -141 14. 2. c) Daca a > b1 atunci x E (- 1, oo);

daca a < b~ atunci x E (- oo 1 - 1). d) Dadi a > - 2 1 atunci
-b
x > -3- ; daca a

a+2

> 3,

>

-1 1 atunci x

3. a) Trebuie ca 8

atunc1 x

>

x2

= - ~2

.+ 3x

2
-

>--

(a + 1)2

~
daca a = -- 2

3 -b
a+2

atunci x este oarecare; pentru a = -2 i b

e) Daca a

= ~2 ;

< - 21

daca a

3, nu . are

< - 1, atunci

~ 0, de unde x ~ - : . d) x E [ 0 1

= - ~ ; b) nu are radacini reale; d) x 1 = 1; x 3

3
nu are radacini; pentru m # -

~ x
2
1

= 3

~
2

+ m.

<

~~

solu~ii .

(a+t)z

f ]- 4. a) x

; f) 2; g) Pentru

5. tl

.m 2 -4.

Daca I ml = 2, atunci A = 0 i in acest caz ecua~i a are o radacina; daca

1 m I > 2, atunci A > 0 i in acest caz ecua~ia are doua radacini distincte;
dacii

I m I < 2 nu are radacini. 6. m 0 ; m < 0; m > 0. 7. I ml ~ ~

1

148

+ Y2 =x- + -xx = xi x+x x~ == (x + xx x 2x x = p-q ._,. 2,

Ecua~ia este _m [ y
P: - 2) y + 1] = 0, m fiind un numar real

9 a ) A vem

YtYz

= 1.

Y1

Xz

1 2

2)

1 2

1 2

oarecare, nenul. 11. a) m < 0; h) m > 0. 12. c) (2X- 3m) (X- 2 m).
13. m = -2. 16. Punem z = x - 1 ~i oh~inem ecua~ia in z: 4mz 2 + 4z - (m - 1) = 0. Fie x 1 , x 2 radacinile ecua~iei in x ~i z1 , z2 radacinile ecua~iei
in z. Avem ca: a) xl, Xz < 1 daci'i ~i numai daci'i z l, Zz < 0 ; h) xl, Xz > 1 daea
~i numai daci'i z 1 , z 2 > 0; c) x 1 < 1 ~i x 2 > 1, daci'i ~i numai daci'i z 1 < 0
~i z 2 > 0 . Deci problema se reduce la studiul semnelor radi'icinilor ecua~iei
in z. 16. a) Trehuie ea ~ = 0, adica m2 - 144 = 0; de unde m1 = -12.
m2 = 1~. 17. a) (x + 7) (2x + 3) (2x- 3) = 0;
h) (6x - 1) _(x -

9 (x

+ 9) =

0; c) (x

+ 3)

(x - 4) (x

+ 4) = 0.

Capitoiul II

2.

Mul~imi

4:. a) adevarati'i; h) adevarati'i; c) adevarati'i; d) adevarata; e) falsa; f) falsi'i ;

g) falsa; h) falsa; i) adevarata; j) falsi'i. 6. a) A= {0, 2, 3 }; h)B = {1, 7};
c) C = {2, 4}. 7. AU B = {1, 2, 3, 4, 7, _11}; A n B = {2, 3}; A- B =
-

{1,4}.10. m=3,m=4.ll.mER - {-4,2}.12.m=

.1o.CRA=R.

16. Suhmul~imile lui A= {1, 2, 3}) sint: 0, {1}, {2} , {3}, {~, 2} {1, 3},
{2, 3}, {1,-2, 3}. 17. i) 1,_a E D(a); ii) a = numar prim; iii) daca a este dP
forma a = p 3 , unde p este numar prim sau de form.a pq, unde p ~i q sint numere
prime diferite; iv) D(8) = {1 , 2, 4, 8}, D(160) = {1, 2, 4, 5, 8, 10, 16, 20, 40,
80, 160}. 18. m = 3. A are 2 elemente cind m = 2 V2. 19. Daca x E An,
oricare ar fi k ~ 1, atunci x = a + r 1 m 1 = a + r 2m2 = a + r 3m3 = ... Se
oh~ine m1 > m 2 > m3 ... , contradic~ie cu faptul ca existi'i doar un numar finit
de numere naturale mai mici ca m1 .

3. Funct.ii
1. f(-2) = -10; f(-1) = {(2) -7; {(4) = -10, 2. Se verifica faptul ca:
g(1) = {(1), g(2) = ((2), g(3) = f(3), g(4) = f(4). 3. Nu . .4:. Se pot defini patru
functii. 5. f( -12) = 0, f( -9) = 3, {('?,) = .'\ {(9) = '?,, {(272) ,..... 2. f;. TrPhuie
149

ca numerele 1 + m, 4
m, 9 m sa apar~ina mul~imii {1, 2, 3}. Nu exista
nici un numar tntreg m. 9. Func~ia nu este nici injectiva ~i nici surjectiva.
12. Exista 6 func~ii injective. Nu exista func~ii surjective. 13. f 2, f5 , f6 , stnt
injective; nici una din func~iile date nu este surjectiva. 14. f(Gala~i} =
= Galati, f(Fagara~} = Braov, g(Teleorman} = Alexandria, g(Mehedin~i} =
= Drobeta Turnu-Severin. 16. (go f) (x) = x' + 2x3 - 2x2 - 3x + 3; (fog) (.z;)--:
;;;;;;; x' - 2x3 + 4x2 - 3x + 1. 16. Pentru x ~ 0, avem f(x) ~ - --2 !;'i deei
(go f}(x} = g(f(x}) = [f(x)]Z = (2x- 3)2 Pentru x > 0, avem f(x) > 0 i deci
(gof)(x) = g(f(x)) = 2f(x)- 1 = 14x- 1. Pentru x ~ -2, avem g(x) =

= x2 > 0

i deci (fo g)(x)

avem g(x) = 2x- 1

-3

~}

f(g(x}} = 7g(x) = 7 x 2 Pentru x E ( -2,

0 i deci (fo g)(x} = f(g(x}} = 2g(x) -3 = 2(2x -1}-

4x- 5. Pentru x

7g(x) = 7(2x- 1)

1
>-,
2

avem g(x)

>0

i deci (fo g)(x} = f(g(x)}

14x - 7. Deci
7x 2 , dacii x ~ -2,

(g 0 f)(x}

= { (2x - 3) 2 , daca

x ~ 0,
14x- 1, daca x > 0;

(fog)(x) =

4x-5, da.cii -2 < x~ _!_,

2

14x- 7, daca x >_! .

19. 6 func~ii bijective. 20. f(1) = 7, f(2) = 9, {(3) = 3, {(4) = 1, ((5) = 7,

((6) = 9, ((7) = 3. In general, f(4k) = 1, f(4k
1} = 7, f(4k
2) = 9,
f(4k
3} = 3. 22. h ~i k nu sint nici injective i nici surjective; r - l(x) =
= -X
4; g'"'1(x) = X - 1. 23. Se verifica ca f 0 r-l = 1N i deci r-l = l

24. Inversa este

r-l : R

-+

R, r-l(x) =

I
-

X, X

~ 0,

X 1 X<

0.

Capitolul Ill

1. a) 3,000... ; c) 0,25000 ... ; d) 0,000 ... ; e) 1,75000 ... ; g) 3,(36). 2. a) ~2 ~1 ;

7

b) - . 3. -1,3
9

13

- 13

= - -l 0 = ;
10

375

3,75 = - . Celelalte numere stnt iraio. 100

y

nale; pentru demonstrayie a Be vedea. 2. 4. a) 4; 9; 144,; 1024. b) 2;

3; 7; 1001. 6. a) 3,43479... <3,43497 ... ; e)-5,4833 ... :>-5,5829 ... .

150

a) -1,6

11
7

b) -2,3 ~ -

V5 < 2,3;

7. i ) a) 2,2 ~

V5<

-2,2;

1,5 ~

c)

11
7

< -1,5. ii) a) 2 ~ V5 < 3; 2,2 ~ V5 < 2,3; 2,23 ~

< 2,24; c) 1

11

< 2; 1,5

11
~7

< 1,6; 1,57

11
~7

< 1,58.

8.

< 1,6;

V5 <
+y

0,144... . 9. xy = 3,31.. .. 10. a) 2,0653 .. ; ; b) 3, 1462 ... . 11. a) 1,322 ... ;

3,741.. .. 12. a) Alegind o unitate de masura de lungime 1, am construi t pe
V2 precum i orice segment avind lungimea. un numar intreg. Folosind
teorema. lui Pitagora putem construi segmentele de lun.gime a ceruta. Pen2
2
2
2
2
2
2
tru aceasta observam ca: ( V3) = 1 + (V2) ; ( V5) = 1 + 2 ; ( V6) =
= 2 2 + (V2) 2 ; ( V 10)2 = 12 + 3 2 Astfel V3 este ipotenuz a triunghi ului
dreptunghic avind catetele de lungime 1 i V2 .a.m.d. b) Punctele care au
abscisele V~3 ~i - V3 sint simetric~ fa~ii de origine .a.m.d. 13. Daca
2
V2 + V3 ar fi ra~ional, atunci i ( V2 + V3) = 5 + 2 V6 a.r fi ra~ional,
de unde V6 a.r fi rat-ional. Dar cum V6 nu este ra~ional ( demonstrayia este
analoagii aceleia. pe care am da.t-o pentru V2), avem de-a face cu o con-

1
V2 + V3 este irayional, iar V2- V3 = - V 2 + V 3 ,
rezulta ca i V2 - V3 este ira~ional. 14. Avem a= (a+ b)~ (a - b) ,
.
bl
(a + b}
(a + b) - (a - b)
. Cum a + b I a - b sint ra., ab =
b=
2
2
~ionale rezultii ca i a, b i ab s)nt ra~iona.le. 1&. Dacii unul din a + b V2
sau a - b V2 sint egale cu zero, atunci (a + b V2) (a - b V2) =

tradic~ie. Cum

0, de unde (

= 2. Cum : este

a2 -

ra~ional aceasta rela~ie nu este posibilii.

v-2

E Q, i deci SUIDll
Alta soluyie poate fi data observin d ca a E Q, iar b
2
lor nu poate fi numar ra~ional. 16. Nu 17. De exemplu, x - 2x - 1 = 0,
x2 - x -1 = 0.

Capitolul

1. Daciif= g,atunc if(O) =g(O), f(1) =g (1), {( -1) =g(-- 1) ; de unde

rezulta

a1

+ ~87 ;

c) 3

az,

b1

= bz,

C1

(x - - + .!.
1 2
)
3

Cz. 2. a)

(X-: + t.:

(x- ~) +
2

d) 0,51

51

203
204

b) - 2

e) _!_
2

(X+

~ +

(x- !J~ + 3.3h ;

3

151

f) - -I
3

2R
x+-53 )2 +-25

4. a)

Yrnln

= 9;

b)

Ywetx

- 11; c)

-5;

Ymln =

913
- 111
d) Yrno.x = - ; e) Yma:r: _: 2; f) Ymin = - . 6. a) Pentru x E (- oo, 1],
48
200

functia este strict descrescatoare, iar pentru x E [1, oo) functia este strict
cresciitoare. d) Pentru x E ( -oo, :

J,

functia este strict cresciitoare, iar

penti'U x E [: , oo) functia este strict descresciitoare. 6. a) xE (-oo, -1] U

U [3, oo)
U [1,

f(x)

~ 0;

~) ~ f(x) ~ 0;

x E (-1, 3)

f(x)

<

0;

d) x E (-oo,

-+J

~ , 1) ~ f(x ) > 0. ~e folose~te reprezerita-

x E (-

rea graficii a functiei. 9. f(x) = x 2 + x - 10. 10. f(x) = -5x2 + 10x - 3.

11. Virful parabolelor, V(x, y), are coordonatele: x = m- 1, y = -m2 +
+ 3m - 3. Eliminind pe m se obtine y = -x2 + x - 1. 12. Se rezolva
sistemul : a - b + c = 13, 4a + 2b + c = 10, 4ac - b2 = 36a. Se obtin
functiile: f(x) =_!_ x 2 - ~ i + ~ , f(x) = x 2 - 2x + 10. 13. a) xE ( - oo, _!_) U

9
9
9
2

U (1, oo); b) xE (- oo,

3- V7J U [3 + V?,. oo); d) xE(-oo, -a~V 57 )u

u(-

X~

~V 57

oo); e)

U [ ~, oo); 1) xE(-oo 1~

R; h)

E (2,

~};

i) xE(O, 4); j) XE

~) u (11 + ~!05 1 oo)

m - 1 > 0, !l < 0 i se obtine mE (: , oo}

[o, :Ju

14. s.e pun conditiile:

16. Se pun conditiile: m < 0

~i !l < 0. 16. Se rezolvii inecuatia !l =

4ac ~ 0. 17. Pentru ca fractia E sa
aibii sens pentru orice x real, trebuie ca discriminantul ecuatiei x 2 + x+ m = 0
sa fie negativ,adica 1 - 4m < 0. Apoi din conditia ca x 2 + (m+1)x+ m + 2 >0 1

b2 -

oricare ar fix real, se obtine ca mE(~ . 1 + 2

b) XE(213]; f) xE[ -51

-rs J ts-rs

. unde - mxv = m + 11 sau m

=- 1

V2).

18. a) xE[ - 4, 1) U (2 13];

15]. 19. a) Xy =

m~1

Yv=-; ' de

1
deci Yv= xv + 1;
+ xv 1

Deci AB

u)

b ) AB
=

2 FV;

Punctul fix este (-1, 0). 20. a) Imf= [0, +oo); b) lmf= [1, +oo);
21
21 9
c) Imf=[9

e) Imf = [- ~ ,+oo); f) Imf= [!, +oo)

-;V

152

+r J;

21. a) { (3,1) ;( -

22. a) { (2 1) (-2

'

(- 1,

'

-2);

(3, ~2)}.

23.

a)

(- 1

b) { (2,9) ; ( 3

- 1) (-

'

'

(1, 2);

{ (2, 2);

c)

11
3 )} ;

4, -

b)

d)

(5, 1);

{(0, 1);

(- 2, -3); (1, 2); (-3, -2)}; f) {(3, 1); (1, 3)}.

AM
=

2Vs'

::n.

b) {(2 1)

'

(2, 3); (3, 2)};

(1, 0)}; e) {(2, 3);

24. Daca se noteaza

x ~i cu S aria cuprinsa intre cele trei cercuri se obtine S

:!:.. ( - x~
2

+ 2ax). Maximul lui S

'

(-20, -5)}; d) {(-3, 2);

{(1, 5);

V3) };

- 7- )}

{(20, 5);

c)

:~.

c){ (2,1); -

2Vs'

(5, 1)};

V3, -

11
3 )} j

Vs, -~) .( 3 Vs

(-2, -1)};

{(1, 5);

are Joe cind x = a. 25. Notam N P

= MQ = x ~i cu S aria dreptunghiului. Daca [AD] este tnaltimea din A

pe ipotenuza, atunci din asemanarea triunghiurilor AMN ~i ABC obtinem
ab
-MN- = AD - X . 'curn A D BC = AB AC, atunc1. A D =
~~. d ec1.
2
2

BC

MN

AD

=
as

BC (AD AD

+b

ab

x)

= _a + b
ab

2
(

Va

ab
_
+ bz

x ) x.

l V.

x).

ab _ a2 + b 2

Dar

Va + b
S = MN

Se obtine o func~ie de gradul al doilea

'

in x. 26. Notiim AD = a, AC = x, DC = y. Daca E este proiectia

2
lui D pe [AB], vom nota DE =b. Avern
b2 - ]/ y 2 - b2

x -: Va

T1mpul total
r pe care il face calatorul este v- 1

+ -vy

a2 - bB

v1

y2 - b2

+-v'!J

v1

Timpul este minim daca cantitatea m = J!...- ~~~ este minima. E limiVz

vl

nind radicalul ohtinem ecuatia de gra dul al doilea in y: (v~-v~)y 2 -2vrvzmy+

+ (v~m2 + b 2 )v~ = 0. Se pune condit ia ca discriminantul acestei ecuatii sa fie
~~ se ob t1ne

poZitiv
ca m

;?; b

V vi -

v~

D ec1 t1 mpu l mmun

.
este

Va

~~

b ]/ vT - v~
+ ---'--=----=-.
vlvz

27 D aca x
v

~~

. . Ie dr eptungh1u
. 1u1. 1ar
.
y sint 1atun

2
-

raza

cercului atunci x
y = 4R Dacii S este aria dreptunghiului avem S = xy.
S este maxim cind S 2 = x 2 y 2 = x 2 ( 4R2 - x 2 ) este minima. Notind x 2 = z
se obtine o functie de gradul al doilea. 28. Daca R este raza cercului ~i x , Y

153

semibazele trapezului avem ca perimetrul este 4(x

~i

+ y).

Se ara.ta ca xy = R 2

deci avem minim pentru perimetru cind x = y = R. 29. Fie x, y procatetelor pe ipotenu21a. Avem. sistemul de ecua~ii x
y =a ~i

iec~iile

xy = h 2 30. Fie x, y catetele triunghiului. Avem sistemul de ecua}ii x + y +

+V

x2

+ y = 2p ~i
2

xy

h V x 2 + y 2 31. Se ia ca. necunoscuta semiba.za

VR2 -

inferioa.ra. lniil~imea. trapezului este

pezului au lungimile egale cu V2R 2

+ 2 V2R

x 2 La.turile neparalele ale tra-

2Rx. Se ob~ine ecua~ia 2x

+ 2R +

2Rx = 2p. 32. Se iau ca necunoscute x, y semibazele trape-

2 -

zului. Se ob~ine sistemul xy = R 2 , R(x

y) = 2R 2 33. Fie AD = x,
DC= Y
Se ob~ine sistemul ax+ by= 2lc2 , x 2
a2 = y 2 b2 34. Dar.a
x, y reprezinta numarul de ore necesare primei brigazi, respectiv celei de-a doua

+ 3x
JL. =
3y

brigazi, pentru terminarea intregii lucrari,' ob~inem sistemul _.::_

~ (_!_ + _!_)
5

80 m

~i

ob~ine x

= 1. Se

13
;
18

= 9, y = 6. 35. Laturile dreptunghiului stnt

60 m.

C'apitolnl V

1. Puterl .
1. a) 16; b) 153 ; c)

1 )10

; d)

2. a) m < 1, este pozitivii; m = 1, este

zero; m > 1, este negativa;b) m

< ~. este pozitivii; m = ~. este zero; m > ~,

3

.
1 . p ent rum=-,
1
est e negat tva;
c est e pozt'ttva oriCare ar f'1 m =Feste zero.
v

3. a) xy 3 ; b) (a

+ b}

tn factori a 32

b32 = (a 16 ) 2

(b 16} 2 6. a.) (xm+n

+ 1) (xm-n+ 1); b) 0. 7. a) 2

b) 96 ; c) stnt egale; d) 4300 = (43}100 ~i 340Q = (3 4) 100 , 43

mare; e) (-

3~

r;

f)

{~ yo 9.
0

folose~te

Se

strict orescatoa.re. ll; a) a- ab- 4 ; (a

3 10- 0 ; 15 10-'; 12. a.) a-'(1

154

c) 2n. 4. se calculeaza membrul drept. 5. Se descompune

+a

2)

(a 6

< 34 , 34Qqeste mai

reprezentarea. grafioii. 10. Este

+ bt (a 5

8;

bt 2 ; 3a-5b-6c- 2 ; b) .2 10-';
a2- 1); b) 4a-2; c) 1.

 2. Radicali

1. a ) I x- 1 I ; d ) I- 3x2 + x - 1 I = 3x 2 - x + 1. 2. 7- 2x pentru
x E (-oo, 2); 3 pentru x E [2, 5]; 2x- 7 pentru x E (5, oo). 3. Conform
problemei precedente, avem f (x ) = 7- 2x, xE(-oo, 2) ; f (x ) = 3, xE [2, 5];
f(x ) = 2x- 7, xE(5, oo). 4. a) xE [2, oo); b) mul~imea tuturor numerelor
reale ; c) x E (-oo, -2) U
b)

d)

[i , oo) ; d) xE [1, oo).

V lx

7. a)

-11;

n.

2
V X 2 - X+ 1. 8. a) 3 V2 >2 V3; c) 4 tY2 > 3
9. b ) V"27 j
~v/a+i.
-;-=t 10. c) 41/6- 8y-3; d) 8. 11. c) 2 (2 1/2 + ]/10- V5 -1) ;

d) ~ (to/9- tY2f + l7'4).

~

12. i)

Vii- Jfa
2

5;

ii)

V'XY .

13. b) 3, 4;

Vx+vY

?> 12; e) 4, -5; f) 4; g) 0, 5; h) -a, a; i) 7. 16. c) 1 < V2 = lY4 < ty3.

17. a) V3 + V2; c) V7- l/3. 18. Se scrie x + 2 V x f sub forma
x- 1 + 2
X -

v;-=-1

vx==t.

+ 1 = (V x - 1 + 1_}2.

19. 0,1, 20.

Analog,

se prQcedeaza

cu

1
- -.
2ft3

Capitolul VI
I

11

1. a) x = - , y = 7

17

; b) x = t, y = - (4 3

t), unde t este un numar

92

real oarecare ; c) x = - - , y = - -19ft ; d) x = 0,

d) 6 V 2 + 7i; e) 5. 3. c) i

77

~~~- 1

y = 7. 2. a) 8 -

i;

d) i ; f) - 1 - i; g) 2a; h) 1. 6. c) 0,

daca n = 4k; i, daca n = 4k. + 1; i - 1, daca n = 4k + 2; - 1, daca n =

= 4k+3; d) -1:f)4i - 3. 7. a) m=-2; b)m = - 2 ; c)m# - 2
2

sau m #

- 2

8.

a) ~

(1

i/2

+ i);

b) V"3- i . 11. a) (X- 1 - i) (X 2

- 1 + i); b) (2X + 1- 2i) (2X + 1 + 2i). 12. a) x 1 = 3- 6i, y 1 = 3

+ 6i; x 2 = 3 + 6i, y 2 = 3 - 6i. 14. a) m(x2 + 20x + 200) = 0, m E R ;
b) m(2x2 - 14x + 205) = 0. 16. a) Scriem x 3 - 27 = (x - 3) (x 2 + 3x +
+ 9.) = 0 ~i se ob~in radacinile: 3,- ~ (1
2
= (x + 3) (x2

3x + 9) = 0;

se obyin

V3 i).
.

radacinile:

Avem x 3 + 27 =
- 3, ~ (1
2

V3 i);
155

d)

-17'5, ~5 (1

V3i). e) Scriem x 4 - 16 = (x

+ 2) (x- 2) (x + 4), de
2

uride rezulta radacinile: -2, 2, -2i, 2i; f) Avem x'

+ 16 =

(xz

+ 4)2-

+ 4) = 0. Radacinile ecua~i~i sint:

- V2 + V2i,- V2- V2i, V2- V2i, V2 + V2i; g) - Vl2~ il.
- 8x

Vt2(t
2

(x

i)

+ 2 V2x + 4) (x

2 V2x

16. a) 0; b) 0. 17. a) x 1x 2x 3 = 6; b) x1 x 2x3 x4

7. 20. a) Punctele

= -x2 + 10; b) Punctele se afla pe dreapta Y, =

1- a:. 21. b) {(1, 1/2), (1,- V2}, (2, 1), (2, -1)} . c) {(7, 3), (-7, -3)}.

se afla pe parabola y
=

22. Pentru b > 0, x

pentru b < 0, x
noteaza z2 = y

+ yi = (

+ yi = (

~i

a+

a+

V ; + ba
2

V; + b

+i

y-

se a.re in vedere problema precedents..

y-

+ ~ aa + ba);

+ ~ aa + ba).

23. Se

BIBLIOGRAFIE
1. M. Becheanu, V. Cazanescu, C. Nastasescu, S. Rudeanu: Logicd matematica ~i teoria
mulfimilor (manual pentru anul Illiceu, clase speciale de matematica), Editura Didactica ~i Pedagogica, Bucure~ti, 1 972.
2. Algebra ~i elemente de analiza (manual pentru cl. a IX-a, ~coli medii, din U.R.S.S.,
sub redactia A.N. Kolmogorov), Moscova, '1976.
3. Gh. Dumitrescu, Manual de algebra, pentru cl. a IX-a, Editura Didacticll. ~i Pcdagogica,
Bucure~ti,

1963.

I.S. Gradstein, Teorema directa~i reciprocii, Editura Tchnica, 1960 ( l1aducere din lb. rusa).
5. Ion Ioncscu, Maxime ~i minime geometrice, Edilura Tehnicll., Bucurc~li, 1 955.
G. F. Speranza, Rela{ii ~i structuri, Edilura $liintific11. ~i Enciclopedica, Bucure~ti, 19?io
( lrad ucere din lb. italian a).

ft.

6. I. Stamate ~i I. Stoian, Culegere de probleme de Algebra (pentru lkee"), Editura Didal"

tiC<'i ~i Pedagogicil., Bucure~ti , 1979.

CUPRINS
I. Ecuafil de gradul intil ~I de gradul al doilea (recapltulare) ................. .

1. Ecuatii 9i inecuatii de gradul inUi . . . . . .... .. . ............. . ......... .

2. Ecua tii de gradul al doilea cu rlidacini reale .......... . . ... ... .. ..... .
Exerci(ii .. . . ...... ... ~- ...... - . . ...................... . .......

3
3
6

IT. Elemente de loglcil. matematlcii, multfml, luncfli ... . ..................... .

14'

1. Elemente de Iogi<:A matemati<:A ........... . ..... . . . ................. .

14

Exercilii .. ........................ . :
2. l\fultimi ..... ............ ... ....... ............. .. .......... ..... .
Exercilii .... .. .... . ... . .........
3. Functii .................................... .
Exercifii ...... ..... ......

21
21
27
29
40

III. Numere reale .. ................. .. ...... .. ........ ... ..... ....... ... .

43

1. Reprezenlarea numerelor rationale sub formli de fractii zecimale (perio-

dice) .... . ............................... . .. . .. ~ -.... . ........ .

2. Numere reale ca fractii zecimale infinite .... ...... . . .................
3. Ordonarea numerelor reale .. ......... ..... . ............... ..... . .... .
4. Aproximliri zecimale ale numerelor reale ... .... .... . ... . . ............. .
5. Adunarea 9i inmultirea numerelor reale . ... . .................. . . .. .. .
6. lnterpretarea geometrica a numerelor reale ... ..... .... ........... ....
Exercifii

43
49
50
52
53
57
58

IV. Funcfla de gradul al dollea .. ~ . - .. - - . . ..... . ..... .. .... .. .. ..

61

1. Definitia functiei de gradul al doilea. Exemple .. ... . .... ~ ..... .... .. ..

61
62
68
70
7'*
75
78
82
86

2. Graficul functiei de gradul al doilea .. .... - ............. ........... . . .

a. Maximul sau minimul functiei de gradul al doilea .. . - ~ . . ....
4. Intervale de monotonic pentru functia de gradul al doilea - .... . . ..
5. Tabelul de varia tie 9i trasarea graficului functiei de gradul al doilea .. ..
6. Semnul functiei do gradul al doilea ...... - . ... ,_ - .... . . ..... . . .
7. Aplicatii ale semnului functiei de gradul al doilea . - ~- - ...... -
8. Aplicatii practice ale studiului functiei de gradul al doilea .. . ...
9. Rezolvarea cltorva sisteme de ecuatii cu coeficienti reali .. - . ... .... . .
........ . .-.
Exercilii

158

93

V. Puterl ~~ radlca&ll
1. Puteri
Exercitii
2. Radicali
..... .. .................... .......... .............. ..... .
Exercilii
VI. Numere complexe - ..... . ................ ............. ...... .. .' ...... .
1. Multimea numerelor complexe ... . ....... . ... ..... ... .... . .. ....... .
2. Forma algebricll. a numerelor complexe .................... ... . ..... .
3. Reprezentarea geometricll. a numerelor complexe .................... . .
4. Rezol varea ecua tiei de gradul al do ilea cu coericienti reali ........... . . .
Exercilii .......... . . ... ............... ............ :
VII. Probleme recapftulatlve .................... ..... ~. ... . . . . . . . . . . . . . . . .
R11spunsuri ~i indit:a~ii

BibliograriP

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

tJ

9H
91l

105
106
122
125
125
129
133
13G
138

141
148
157

'

'

Coli de lipar : 10
BUn de tipar: 28.XII.l987
Com. nr. 70 :lti:l, ::14 02!J
Combinah.tl poligrafic
,CASA SCINTEII"
Bucure1;ti - R.S.R.