MINISTERUL ÎNVĂTĂMÎNTULUI

UNIVERSITATEA DIN TIMIŞOARA

INSTITUTUL PEDAGOGIC TIMIŞOARA

E. ARGHIRIADE

A. D RAG O M I R P. DRAGOMIR

Algebră

ED TURA DIDACTICĂ
ŞI PEDAGOGICĂ
B U C U R E Ş T l, 1 9 6 4
 Redactor responsaqil: lng. A/1\UZESCU ANA
Tehnoredactor: PRUŞAN TAMARA
Dai la cules 25.05.1964. Bun de tipar 25.J /. 1964. Apă­
rut 1964. Tira; 4000+ 110 leR. 1/ 1 pergamoid. Hlrtie scris
tip li. A 80 Rlm', 70XIOO/l6. Coli editoriale 21,668. Coli de
tipar 22,5 .olan / 804. A. 4880. C. Z. pentru bibliotecile
mari 512(075.8). C. Z. pentru bibliotecile mici 51.
I ntreprinderea Poligraiicli „13 Decembrie 1918".
Str. Grigore Alexandrescu nr. 93-95, Bucureşti-R.P.R.
Comanda nr. 1539
 PREFAŢĂ

Cursul de faţă este alcătuit după programa analitică elaborată

de Ministerul lnfJăţămîntului pentru cursul de algebră care se predă
studenţilor din anul 11 de la institutele pedagogice. Această
programă coincide, în majoritatea capitolelor, cu programa în fJigoare
a cursului de algebră ce se predă studenţilor din anul I la unifJersi-
tăţi, conţinînd unele capitole în plus care aparţin cursului de algebră
liniară (spaţiul liniar, spaţiul euclidian) sau cursului de algebră
abstractă, predat la unifJersităţi în anul I V ( Teoria lui Galois ).
Aşa cum cerea programa, spaţiul liniar a fost definit asupra
unui cîmp oarecare, teorema fundamentală a algebrei a fost dată
fără demonstraţii, iar capitolul prfrind rezolMrea ecuaţiei de gradul
al treilea şi al patrulea a fost tratat în spiritu_l teoriei lui Galois,
care face obiectul ultimului capitol al cărţii. 1n dorinţa de a face
cursul de sine stătător, azi fost tratate - într-un spaţiu restrîns -
unele capitole sau probleme neindicate de programă (determinanţi,
interpolare, aproximarea rădăcinilor reale ş.a.), iar capitolului II
i s-a dat o dezfJoltare mai mare prin tratarea unor noţiuni
folosite în capitolele XII şi XV.
Acest curs se adresează în primul rînd studenţilor din anul I I
de la institutele pedagogice şi celor din anul I de la unioersităţi;
el poate fi consultat în multe probleme şi de către studenţii insti-
tutelor tehnice, fiind totodată un îndrumar util în munca profesorilor
de matematică din şcoala medie.
Culegerea de probleme (rezolfJate} de algebră r:,ste în curs de
redactare şi inclusă în planul Ministerului ]nfJăţămîntului pentru
'.1 fi tipăriu'i.

AUTORII
 CAPITOLUL I

NUMERE COMPLEXE

Numerele complexe apar ca o generalizare a noţiunii de număr, ele

fiind introduse pentru a înlătura „imposihilitatea" rezolvării ecuaţiilor de
gradul al doil'ea, in particular a ecuaţiei
x2 +1= O.
Introducerea numerelor complexe prezintă importanţă şi pentru faptul
că permite rezolvarea uneia dintre problemele importante alo algebrei, cunos-
cu tă sub numele de „teorema fundamentală a algebrei".
Interpretările geometrice care au fost date numerelor complexe în seco-
lul al XIX-lea, prin punerea in corespondenţă biunivocă cu punctele pla-
nului sau cu segmentele orientate din plan, au impus aceste numere în
matematică. La început, teoria numerelor complexe este formală, însă pe
parcurs ea capătă suficiente explicaţii obiective, iar astăzi are aplicaţii din
cele mai variate în mecanica ondulatorie, in electricitate, în teoria relativi-
tătii, în teoria probabilităţilor şi în alte discipline care au o strinsă legă­
tură cu realitatea obiectivă.
Numerele complexe introduse ca genei;alizind notiunea de număr real
gnt_şi_~legeneralizate de aşa-nl!!!!ii.ele numere hipercomplexe ~ re__ com-
pl_g_xe cu n uniţăfil,_ de la car_!l so Jll~n~ - prin procesul de generalizfil:_e ~ -
la sis~eme li\eercom_plex~ u algebre.

§ 1. CONSTRUCŢIA SISTEMATICĂ A NUMERELOR COMPLEXE

I. Construirea mulţim ii K a numer elor complex~

Intre mulţimea numerelor naturale, mulţimea numerelor întregi, mul-

~imea numerelor raţionale şi mulţimea numerelor reale avem următoarele
rel aţii de incluziune :
N CIC R C (Q.
Y.n algebr a elementară numerele complexe au fost studiate sub forma
z =a+ bi,
6 Aigebra

unde a şi b sînt numere reale. Observăm că un ast fel de număr este perfect
determinat dacă se cunoaşte perechea de numere (a, b), ceea ce sugerează
notaţia z = (a, b) şi următoarea definiţie a numerelor complexe :
Se num te număr com l x o ereche _rdonată de nu, e reale.
om construi mulţimea K a numerelor comp exe sat1sfacînd urmă­
toarele t rei condiţii, dintre care primele două t rebuie respectate de orice
generalizare a noţiunii de număr :
(]J In K definim cele patru operaţii aritmetice, astfel incit să se păstreze
pror;lltăţile operaţiilor cu numere reale,
C Mulţimea K să conţină o submulţime C care să poată fi identi-
ficat cu mulţimea (R, (iar cele patru op eraţii definite în K să coincidă
in (R, cu cele cunoscute de la n umere reale).
~ Ecuaţia x2 + 1 = O să fie verificată cel puţin de un număr din K.

2. Egalitatea, adunarea şi înmulţirea numerelor complexe

Acestea se definesc prin următoarele formule :

(a , b) = (c, d), dacă şi
numai dacă a= c,
b - d; - )
(a, b) + (c, d) = (a + c, b + d); (1.1.1)
(a, b) (c, d) = (ac - bd, ad + bc).
Numerele de forma (a, O) formează o submulţime C a lui K şi acestea
se adună şise înmulţesc după regulile :
(a, O) + (b, O) = (a + b, O),
(a, O) (b, O) = (ab, O),
obţinînd astfel numere de aceeaşi formă.
Intre mulţimea C şi mulţimea (R, poate fi stabilită corespondenţa bi-
univocă :
(a,O) tt a,
în care orice număr complex (a, O) E C are ca imagine numărul real a şi
reciproc, orice număr real a are o sin gură preimagine (a, O) E C.
Considerind (a, O) tt a şi (b, O) tt b, avem :
(a, O) + (b , 0) = (a +
b, 0),
(a, O) (b , O) = (ab, 0),
·nilor iar ce
ondit iile recedente
e
zomor 1smu
din C se adună
permite să facem
 Numere complexe 7

Înmulţirea unui număr complex cu un număr real ex se defineşte prin

formula:
ex (a, b) = (cxa, C't.b),
de unde se deduce imediat că
(0:.a,.
:.:. . .b:.;::.
)= - a-(1-,-0)_+_ b-(0-, -1)-J
Numărul complex (1, 0) are proprietăţile numărului 1 şi se asimilează
cu el, iar (O, 1) şe notează cu i şi astfel se regăseşte scrierea obişnuită a
numărului complex:
(a, b) = a + bi.
In cele ce urmează, vom considera numerele complexe sub această formă.
Ţinind seama de regula de înmulţire, obţinem
i2 = (O, 1) (0, 1) = - 1.
N,umărul (1 O) - 1 este unitatea realc'i; (0,1) = i unitatea imaginară;
a este partea reâlă, iar bi (care se numeşte pur imaginar) este partea 1D1ag1-
nară a numărului complex a + bi.
Egalitatea a două numere complexe a + bi şi c + di conduce la a = c,
b = d, dup ă cum, de altfel, rezultă din prima formulă (1.1.1) şi reciproc,
deci această egalitate echivalează cu două egalităţi între numere reale. Din
faptul că numărul (0,0) se pune în corespondenţă cu O, din a + bi = O,
ţinind seama de definiţia egalităţii numerelor complexe, rezultă a = b = O.
Numerele complexe a+ bi şi a - bi care diferă numai prin semnul
coeficientului părţii imaginare se numesc numere complex conjugate, iar
numerele a + bi şi -a - bi se numesc opuse.

§ 2. OPERAŢII CU NUMERE COMPLEXE. PROPRIETĂŢI

1. Adunarea şi scrtd'.erea numerelor complexe

Considerînd numerele complexe z1 = a1 + b1 i, z2 = a2 + b2 i, formula

adunării din (1.1.1) se scrie :
(a1+ b1 i) + (a2 + b2 i) = (a1 + a 2 ) + (b1 + b2 ) i.
Suma a n numere complexe z1 , z2 , ••• , z,,, notată cu z1 + z2 + ... + z,,,
se calculează prin recurenţă :
Z1 + Z2 + Z3 = (z1 + Z2) + Za,
Z1 + Z2 + Za + = (z1 + + Z3) + Z4,
Z4 Z2
8 Algebra

Observăm că partea reală a lui z1 + z 2 + ... + z„ se obţine adunînd partea

realăa lui z1 cu partea reală a lui z2 , rezultatul cu partea reală a lui z3 etc. ;
după definiţia adunării, aceasta fiind tocmai suma a1 + a2 + ... + a„ şi
analog pentru coeficientul lui i; asLfel avem formula
z1 + z2 + ... + z,, = (a1 + b1 i) + (a 2 + b2i) + ... + (a,,+ b„i) =
= (a1 + a2 + ... + a,,) + (b1 + b2 + ... + b,,) i. (1.2.1)
Scăderea numerelor complexe. Se defineşte în mod analog ca în aritmetică.
A face diferenţa numerelor complexe a + bi şi c + di inseamnă a găsi
un alt număr complex x + yi, astfel încît
(c + di) + (x + yi) = a + bi.
Făcînd suma şi scriind condiţiile de egalitate pentru numere complexe,
deducem c + x = a şi d + y = b, de unde rezultă x = a - c şi y = b - d,
ceea ce arată că diferenţa a două numere complexe este tot un număr
complex definit prin relaţia
(a + bi) - (c + di) = (a - c) + (b - d) i.

2. Proprietăţile adunării numerelor complexe

1) Adunarea este asociativă. Pentru a demonstra asociativitatea adunării,

considerăm numerele complexe z1 = a1 + b1 i, Zz = a2 + b2 i, z3 = aa + bai
şi calculăm :
(z1 + z2) + z3 = (a1 + a 2) + a 3 + [(b1 + b2) +b 3] i,
z1 + (z + zJ) = a + (a + a + [b + (b + ba)] i.
2 1 2 3) 1 2

Adunarea numerelor complexe reducindu-se la cea a numerelor reale, care

este asociativă, rezultă, din relaţiile anterioare, că avem
(z1 + Z2) + Z3 =Zi+ (z2 + Z3),
2) In haza unor justificări intru totul analoge cu cea de la punctul 1),
din relaţiile

Zi + z2 = + a2) + (b1 + b2)

(Gi i,
z2 +Zi= (a2 + a1 ) + (b2 + b1 ) i
deducem comutatieitatea adunării:

Zi + Z2 = Z2 + Z1•
3) Numărul zero este element de efect nul sau element neutru la adu-
nare, deoarece
O + (a + bi) = (a + bi) + O = a+ bi.
 Numere complexe 9

4) Orice număr complex a + bi are un opns -a - bi, astfel că suma

lor este elementul neutru :
(a+ bi)+ (-a-bi)= O.
Proprietăţile 1) -4) ne indică faptul că rnultimea numerelor complexe
f.9rmează grup comutativ faţă de adunare, după cum vom vedea în capi-
tolul II.
Asociativitatea şi comutativitatea au fost demonstrate pentru sume
de trei termeni. Demonstraţia valahilităţii generale o avem - in cazul aso-
ciativităţii adunării - considerînd o sumă cu un număr oarecare de termeni

S= Z1 + Z2 + ... + Zp+q = + Z2 + ... + Zp) + (zp+l + Zp+2 + ... + Zp-tq),

(zi

şi arătînd că această sumă este S = ex. + ~, unde am notat

Considerînd
(ex. = 1, 2, ... , p+q),
aplicînd regula de adunare a numerelor complexe şi ţinind seama că adunarea
numerelor reale este asociaLivă, avem :

Conform formulei (1.2.1), rezultatul obţinut este tocmai z1 + z2 + ... + zP+1 ,

deci
Zi + Z2 + ... + Zp-tq = ex. + ~.
Să demonstrăm că şi comutativitatea este valabilă pentru o sumă cu
un număr arbitrar de numere complexe, adică avem
Z1 + Z2 + ... + Zn = Zki + Zk 2 + ... + Zk n,
unde k1 , 7c2 , ... , lc 11 este o permutare a numerelor 1, 2, ... , n. Pentru aceasta
luăm

(ex. = 1, 2, ..., n)
ş1 avem :
+ Z2 + ... + Z n = (~ + a2 + ... + an) + (b1 + b2 + ... + b11) i,
Z1
Zk1 + Zk2 + ... + Zkn = (a~1 + a k 2 + ... + ak,,) + (bkl + bk2 + ... + b „n) i.
10 Algebra

Adunarea numerelor reale fiind comutativă, rezultă

n n n n
:Ba;= :Ba1e; şi :B b; = :Bbk;,
J- 1 i- l i- l i- l
ceea ce înseamnă că

Z1 + Z2 + ... + Z11 = Zk1 + Zk2 + ·•· + Zkn

şideci proprietatea este demonstrată.
O b s c r v a ţ i e. Proprietatea de asociativitate şi comutativitate pentru
o sumă ~u un număr arbitrar de termeni putea fi demonstrată şi folosind
metoda inducţiei complete.( ~)

3. înmulţirea numerelor complexe

Înmulţirea a două numere complexe de forma z = a + bi conduce la

relaţia

(a + bi) x (c + di) = (ac - bd) + (ad + bc) i.

Se observă că acest produs obţinut este tot un număr complex, el fiind
un număr real in cazul particular a două numere complex conjugate :
(a + bi) (a - bi) = a2 + b2,
şi nul în cazul cînd unul din factori este zero, deci ctnd avem
a = b=O
sau
C = d = o.
Produsul a n numere complexe se calculează, ca şi în cazul sumei, prin
recurenţă:

Z1Z2¼ = (Z1Z2) ¼; Z1Z2Z3ZJ = (Z1Z2Z:i) Z 1 ; .. . j z1z2 •.. Z,, = (z1z2 ... Z 11 _1) Z 11 • (1.2.2)
O b s e r v a ţ i e. Dacă considerăm numerele complexe a bi, c di + +
şi le calculăm produsul după regula de înmulţire a două paranteze, ţinind
seama că i2 = -1, obţinem chiar relapa care defineşte produsul; avem
deci o justificare a formulei de înmul ţire din (1.1.1).
Efectuarea unui produs de mai mult,i factori conduce la diferite puteri
întregi şi pozitive ale lui i.
Calculînd succesiv aceste puteri, obţinem
il = i, i 2 = -1, i3 = -i, ii= i 3 • Î = 1, i 5 = i, i6 = -1 j •••
sau, în general, pentru orice k pozitiv, avem :
i411 = 1, i41! + 1 = i, i411+2 = -1, i 41!+3 = -i.
 Numere complexe II

Prin urmare orice utere a lui i oate lua numai na in atru

~alori dis tincte : 1 1 i, - , - i, care se re}lil.l&.
Dacă r este r estul împărţmi lui m prin 4, avem m = 4k + r, iar pentru
calculul puterii i"' din şirul de egalităţi
("im = i4h.+r = i4h. . i' = (i4) k • i' = i', I
rezultă o regulă practică.
• În cazul în care
Z1 = Z2 = ... == Zn = a + bi,
produsul numerelor complexe conduce la puterea numărului complex a + bi.
Calculul lui (a + bit se face după formula binomului lui Newt on :
(a + bi)" = a" + ( f ) a"- 1 bi + ( f ) a"- 2 b2i 2 + ... + ( -;-) b"i".

Ţinînd seama de puterile lui i, se vede că, în general, puterea unui număr
complex este tot un număr complex dat de următoarea relaţie :
(a + bi)"= (a" - C; a"- 2 b2 + C! a"- 4 b4 - C! a"-6 b6 + ... ) +
+ (C! a"- 1 b - C! a"- 3 b 3 + ... ) i.

-t Proprietăţile înmulţirii numerelor complexe

1) Oricare ar fi z1 E K , z2 E K şi Zs E K (K fiind mulţimea numer elor

complexe), avem

Fie, pentru demonstraţie,

Z1 =al+ b1i; Z2 = a2 + b2i; Za= lls + bsi.

După formula de înmulţire a două numere complexe avem :
(z1z2) z3 = [a 1a 2 -b1b2 + (a 1b2 + a 2b1 ) i ] (a3 + b3i} =
= llia2aa - aab1b2 - llib2b3 - a2b1ba +
+ (a1a2b3 - b1 b2 b3 + a1a3 b2 + a2 aab1) i
ŞI

Z1 (Z2Zs) = (lli + b1i) [a2aa - b2ba + (a2b3 + aab2) i] =

llia2 aa - llib2 b3 - a2 b1b3 - a3 b1b2 + (a1a2 b3 + a1a3b2 + a2 a3 b1 - b1b2b3) i,
=
de un de se vede că
E
1Z2) Z3 = Z1 (Z2Zs) ·
2) Pentru orice z1 E K şi z2 E K , avem
l
12 Algebra

Demonstraţia este imediată, observind că in următoarea relaţie

z1z2 = a 1a 2 - b1b2 + {a b + a b1 2 2 1) i,
prin schimbarea ordinii factorilor se schimbă numai indicii între ei, ceea ce
nu modifică produsul, deoarece adunarea şi înmulţirea numerelor reale este
asociativă şi comutativă.
3) Pentru orice z1 E K, z2 E K, z3 E K avem
z1 (Zz + Z3) = Z1Zz + Z1Z3.
într-adevăr,

z1 (z2 + z = (a1 + b1 i) [a2 + a3 + (b 2 + b3) i] =

3)

= aia2 + aiaa - b1b2 - b1ba + (aib 2 + aibs + a2b1 + aab1) i,

z1z2 + z1z3 = [aia2 -bib2 + (a1b2 + a 2b1) i] + [a1a 3 -b1b3 (a1b3 + a3b1 ) i] = +
+ +
= aia2 - b1b2 a1a8 - b1b3 (aib2 a2b1 + a1b3 a3b1 ) i. + +
Avînd în vedere că asociativitatea şi comutativitatea sint valabile pentru
numere reale, rezultă egalitatea părţilor şi deci proprietatea este dfilQ_Qnstrată.
4) ;Există un număr, şi anume 1, care este neutru faţă de înmulţire.
Astfel, pentru orice z = a + bi E K, avem
(a+ bi) · 1 = 1 · (a+ bi) = : a: + bi,
Asociativitatea şi comutativitatea au fost demonstrate pentru produse
de trei, respectiv de doi factori, ele sînt insă proprietăţi generale ale înmul-
ţirii numerelor ~omplexe şi li se pot da demonstraţii în cazul general.
Pentru a demonstra valabilitatea asociativităţii pentru n numere com-
plexe, fie produsul
p = Z1Z2 •• • Zp+i = -(Z1Z2 ... Zp) (Zp+I Zp+2 •.• Zp+i ), (1.2.3)
care se calculează prin recurenţ~..
Acest produs se mai poate obţine cu ajutorul formul~i
P=cx~,
unde
p i
OC = Il Z ; ŞÎ ~ = Il Zp+k ·
j- 1 k- 1

Într-adevăr, relaţia (1.2.3) este adevărată pentru i = 1, în virtutea ultimei

formule din (1.2.2); o demonstrăm prin inducţie completă asupra lui i,
presupunînd-o adevărată pentru k = i.
Folosind asociativitatea a trei factori şi avînd în vedere că proprietatea
este adevărată pentru i, avem :
(z1z 2 .•• Zp) (zp+ 1 ••• zp+i zp+;+ 1) = (z1z2 ••• Zp) [(zp+t Zp+2 ••• zp+;) zp+i+il =
= [(z1Z2 ... Zp) (Zp+I ••• Zp+;)J Zp+i+t = (Z1Z2 ... Zp+;) Zp+ i+t
 Numere complexe 13

şi după definiţia recurentă a produsului de la § 2, punctul 1, avem :

(z1z2 ••• zp) (zp-1-1 ••• Zp..,;+i) = Z1Z2 . . . zt>+i+1 ,
ceea ce trebuia demonstrat.
Din aceasta rezultă că, într-un produs de numere complexe, parantezele
se pOt dispune cum dorim.
-~ In continuare, să demonstrăm că proprietatea de comutativitate este
valabilă pentru un produs de n numere complexe, şi anume că

(1.2.~)
unde i1 , i2 , ••• , i „ reprezintă o permutare a primelor n numere naturale.
Vom demonstra, în prima etapă, formula
Z1Z2 •.• Z; Z;tl ••• Z,, = Z1Z2 •• • Z;+1 Z; ••• Zn•

In virtutea asociativităţii şi a faptului că pentru un produs de doi factori

comutativitatea este adevărată, avem :
Z1Z2 •. . Z; Z;+1 ••• z,. = (Zi ••. Z;_1) (Z;Z;+1) (z;+2 •.• z,,) =
= (Z1 ••• Z;_1) (Z;+1Z;) (Z ;+2 ... Z,, ) = Z1Z2 ••• Z;+1 Z; ••• Z 11 •

Pentru a demonstra formula (1.2.4),, schimbăm în primul membru al acestei

'ormule pe Z;1 pe rînd cu numerele care sint înaintea lui (ceea ce nu schimbă
valoarea produsulu~), pînă ce acesta ajunge primul factor. In acelaşi mod
procedăm cu z; etc.
2
Analog se poate arăta că distributivitatea este valabilă pentru sume de
numere complexe cu un număr oarecare de termeni.

1>. împărţirea nu.merelor complexe

Se defineşte ca şi în aritmetică.
A împărţi numărul complex a + bi la numărul complex c + di =f= O
înseamnă a găsi un alt număr complex x + yi, numit cit, care înmulţit cu
impărţitorul c + di, să ne dea deîmpărţitul a+ bi:
a -1- bi = (c + di) (x + yi).
Efectuind înmulţirea din membrul doi şi egalind părţile, obţinem sistemul
J cx-dy = a
l,dx + cy = b,
de unde, pentru x şi y se obţin expresiile

unde c2 + d 2 =f= O, deoarece în caz contrar ar rezulta că c = d = O, ceea

ce inseamnă c + di = O, contrar ipotezei.
14 Algebra

Împărţirea nume~elor complexe este - prin urmare - totdeauna posi-

bilă dacă împărţitorul este diferit de zero şi se face după formula
_a_+_bi = _a_c_+_bd_ ...L..' -bc-- -adt .
•
C + di c2+d2 c2+d2
In aplicaţii - plecind de
la observaţia că jnmulţind deîmpărţitul şi
împărţitorul cu acelaşi numărcomplex, cîtul nu se schimbă - împărţirea
numerelor complexe o reducem la înmulţire prin amplificarea fracţiei cu
conjugata numitorului :
a + bi (a + bi) (c - di) ( ac + bd) + (bc - ad) i =
- - = -'----"---'-~- ~~ -
C + di (c + di) (c - di) c2 +d 2

- ---
ac +
bd + - -- bc - ad •
t.
c2+d2 c2+d2
In acelaşi mod se calculează şi inversul unui număr complex z = a + bi =I= O:
z- l = ~ = _1_ = a - bi = a b i •
z a+ bi (a+ bi) (a - bi) a2 +b 2
a2 +b 2
..,,,,., -
Observ aţi i. 1) Avind definite, pentru numere complexe, operaţiile
de adunare, scădere, înmulţire şi împărţire, constatăm că sînt verificate
cele trei condiţii puse la baza construirii mulţimii J( a numerelor com-
plexe. Intr-adevăr, cele patru operaţii definite pentru numere complexe
păstrează proprietăţile operaţiilor cu numere reale, ceea ce corespunde primei
condiţii; dacă b1 = b2 = ... = bn = O, atunci operaţiile cu numere complexe
conduc la operaţiile cunoscute cu numere reale (condiţia C2, § 1, punctul 1),
iar relaţia i2 = - 1 arată că i este rădăcină a ecuaţiei x 2 + 1 = O şi deci
este îndeplinită şi cea de-a treia condiţie, adică C3 •
2) De asemenea au fost demonstrate, pentru adunarea şi înmulţirea
numerelor complexe, legile asociativităţii, comutativităţii şi distributivităţii,
fapt ce permite să tragem concluzia că, pentru expresiile ce conţin numere
complexe sînt valabile toate regulile de calcul pent ru numere reale, care
sînt consepinţe „ale acestor legi (regula scoat erii factorului comun, desfa-
cerea parantezelor, identităţile fundamentale, formulele . privind progre-
sii! e etc.).
3) Dacă

şi notăm

avem
z1 + z = (a + a + (b + b i,
2 1 2) 1 2)

Z1Z2 = (a1a2 - b1b2) + (0-ib2 + a2b1) i1

iar
z + z = (a + a
1 2 (b + b i ,
1 2) - 1 2)

z z = (a a b b
1 2 (a b + a b i,
1 2 - 1 2) - 1 2 2 1)
 Numere complexe 15

de unde se vede că

z1 + z2 = 21 -f· 22, z1z2 = 2122 ,

deci con·u ata unei sume este e ală cu suma con·u atelor iar conjugata
unui produs este egal ă cu produsul conju gatelor. n mod an
z1 - Z2 = .Z1 - 2 2 ŞÎ Z1 : z2 = 21 : 22 •
De aici desprindem o proprietate importantă :
lexe între care se ac cele
or atunci i rezu -

§ 3. RĂDĂCINA PĂTRATĂ A UNUI NUMĂR COMPLEX

Rădăcina ătrată a unui număr corn lex z = a + bi o definim ca fiind

tot un număr complex, al cărtll pătrat este num ru cons1 erat.
Presupunînd că un asemenea număr c:1. = u + Pi există, avem
Va + bi = u + Pi,
de unde rezultă

(u + Pi) 2 = a+ bi
sau
u2 - CJ
2
+ 2uCJi = a + bi,
ceea ce înseamnă că

u2-"2 = a,
{ 2uc1 = b. (1.3.1)

Ridicînd ambele ecua~ii la pătrat şi adunînd, obţinem

(u2 _ p2)2 + 4 u2"2 = a2 + b2
sau

de unde rezultă

u2 + "2 = ± Va2 + b2 :
Deoarece numerele u şi " sînt reale, membrul intîi al egalităţii
precedente
este pozitiv, ceea ce înseamnă că vom lua semnul + înaintea radicalului
şi avem sistemul :

u2 + "2 = j/a2 + b2 ,
{ u2 - "2 = a,
16 Algebra

din care deducem

u2=.!.(a+ Va2+b2)
2

"2 = .!2 (-a+ Va2 + b2),

care ne dau pentru u şi " valorile :

u =+V! (a+ Va 2 + b2 ), "= ±V~ (-a+ Va + 2

b2 ).

S-ar părea, combinind pe u cu 11, că pentru rădăcina pătrată a numărului

complex considerat avem patru valori ; în realitaLe însă vom vedea că avem
numai două valori. Intr-adevăr, u şi " trebuie astfel alese incit produsul
lor să aib ă acelaşi semn cu b, după cum rezultă din ecuaţia a doua a siste-
mului (1.3.1).
Dacă b > O vom alege pentru ii şi " acelaşi semn care poate fi consi-
derat în factor şi avem

Va + bi = ± [ V! (a + Va + b 2 2
) + i V! (- a + ]Ia2 + b2) ] ·
Dacă b < O, u şi " au semne contrarii şi deci

Va+ bi=± [V! (a+ l1a + b 2 2

) - i V~ (-a+ v~ + b
2 2
)] •

Aceste formule se pot scrie într-una singură, introducînd pentru semnul

lui b notaţia e: = sign b (e: = ± 1):

Prin urmare, extragerea rădăcinii pătrate dintr-un număr complex

este totdeauna posibilă şi se obţin două valori care diferă prin semn.
Exemplu. Să se extragă rădăcina pătrată din numărul complex
z = -3 + 4i.
Avem a = - 3, b = 4, e: = +1 şi deci

V- 3 + 4i = ±[V~ (-3 + 5) + ie: V~ (+ 3 + 5) J=

= ± [1 + 2 e:i] = ± (1 + 2 i).
O b s e r v aţ i i. 1) Considerînd o ecuaţi e de gradul al doilea cu coe-
ficienţinumere reale sau complexe :
2
X + .J,X + q = 0,
 Nu.mere complexe 17

avem, pentru rădăcinile sale,

X= -f ± Vţ-q•
Expresia de sub radical fiind in general un număr complex, se poate extrage
1·ădăcina pătrată şi deci o ecuaţie de gradul al doilea, avind coeficienţii
numere complexe, are două rădăcini, ceea ce înseamnă că numerele complexe
l'ac posibilă rezolvarea oricărei ecuaţii de gradul al doilea.
2) Incercînd să extragem rădăcini de ordin >2 din numere complexe
scrise sub forma z =a + bi, intimpinăm greutăţi. Extragerea, sub această
formă, a rădăcinii de un ordin oarecare n dintr-un număr complex conduce
la o ecuaţie de gradul '!-, care in general nu poate fi rezolvată. ·
Problema se rezolvă şi in aceste cazuri, folosind forma trigonometrică
11 unui număr complex.

§ 4. REPREZENTAREA GEOMETRICĂ
ŞI FORM~ TRIGONOMETRICĂ A NUMERELOR COMPLEXE.
OPERAŢII CU NUMERE COMPLEXE
SCRI SE SUB FORMA TRIGONOMETRICĂ

1. Reprezentarea geometrică

Intr-un sistem rectangular de axe de coordonate xOy, numărului com-

plex a+ bi ii corespunde punctul M(a, b) care se numeşte ima~inea sau
!'e rezentarea geometrică a numărului corn lex z = a + bi · acesfarn urmă
oste ai ul u
~ anu ale cărui uncte se pun, în acest fel in coresponden ă cu mul-
Jimea · com exe se nume e an com ex· axa a sc1se or se
numeste axa reală. iar axa or onatelor, axa imaginară.
< Numărul complex a + bi mai poate fi repre7,entat şi prin vectorul OM,
la care distingem - ca la orice v ector -- originea, mărimea, directia sau
suportul şi sensizl. Avem deci o corespondenţă biunivocă între n~merele
complexe şi vectorii aplicaţi în O. Această corespondenţă se datoreşte lui
K. F. Gauss (1799L motiv p entru care planul complex este denumit şi Dlanul
Îui Gauss. · •
·- +
1n forma z = a bi a numărului complex figurează coordonatele carte-
ziene ale punctului M care corespund acestui număr. Poziţia punctului M
în plan mai poate fi determinată · şi într-un alt mod care va fi descris in
cele ce urmează. Distanţa de la originea sistemului de axe de coordonate
la punct ul M o notăm cu r şi o numim modulul numărului complex z=a+ bi;
modulul il mai notăm, uneori, cu I z I sau I a +
bi I . Unghiul <p format
de OM şi sensul pozitiv al axei reale se numeşte argumentul numărului
complex z = a + bi şi îl notăm arg z.
Modulul este un număr real pozitiv unic determinat, in timp ce argumen-
tul <p are o infinitate de valori ce form ează o progresie aritmetică infinită

1- 1539
18 Algebra

r = Va2 + b2.
Pentru un număr real,
modulul este egal cu valoarea
absolută a acestui număr,
deoarece in acest caz
Fig. 1

In cazul a două numere opuse : a + bi şi -a - bi, imaginile M şi M1

sint simetrice faţă de origine, modulele sint egale, iar argumentele sînt cp
şi cp + 7t.
Numerele complex conjugate a + 5i şi a - bi, care se reprezintă prin
punctele M şi M 2 simetrice faţă de. axa reală, au acelaşi modul, iar argu-
mentele sint egale şi de semn contrar : cp şi - q,.
Numerele reale ozitive au determinarea rinei ală a ar umentului e ală
cu zero, iar cele negative cu 1t: pentru numerele de orma i, eterminarea
'i
principală este s ~3; , d_upă cum b > O sau b < O.
Observ aţi i. 1) Numerele complexe, reprezentindu-se prin puncte
in plan, nu pot fi ordonate; JiiiUltimea numerelor comolexe nu este ordonatei..
Pentru aceste numere nu au sens noţiunile de „mai mare'', ,,mai mic'r ş i
,,consecutivitate"; două astfel de numere verifică una din relaţiile : z1 = z2 ,
~1 ~ 2 -__ Modulele lor pot însă verifica relaţii de inegalitate~
~ n geometria analitică poziţia punctului M mai poate fi fixată în
plan prin coordonatele polare r şi cp.
Unghiul polar cp coincide cu argumentul numărului complex, in timp·
ce raza vectoare nu poate fi asimilată cu modulul numărului complex; ra:a
vectoare poate fi pozitivă sau negativă, pe cînd modulul este totdeauna pozitiv.
3) Numărul zero are argumentul nedeterminat, iar modulul zero; este
singurul număr cu această proprietate.
4) Argumentul numărului complex este o generalizare a semnului unui
număr real, în următorul sens : din originea axei reale pornesc două sensuri
notate cu + şi -, pe cînd din originea axelor de coordonate, in planul
complex, pornesc o infinitate de direcţii care diferă prin unghiul făcut cu
sensul pozitiv al axei.
 Nume1'e complexe 19

2. Forma. trigonometrică a numerelor complexe

Coordonatele carteziene ale punctului M pot fi exprima.te cu ajutorul

modulului şi argumentului numărului complex z = a + bi prin relaţiile
(fig. 1) :
a= r cos q>, b = r sin q>, (1.4.1)
oricare ar fi poziţia punctului M în plan. Din aceste două egalităţi, cu aju-
torul cărora putem calcula pe a şi b cînd se cunoaşte r şi q>, deducem :

r = Va + b 2 2, cos q> --: vm.

+a2 b2
sin q> = V_b_,
a2 + b2
(1.4.2)

relaţii ce permit să calculăm modulul şi argumentul cu ajutorul lui a şi b.

Dacă determinăm argumentul prin sinusul său, din cele două arce cu-
prinse între O şi 21t, cu sin q> = Va2 b+b2 , 11 alegem pe cel care are pentru
cosinus semnul lui a. ln a lica.tii este bine - la înce ut - să re rezentăm
unctul lanul om '1ex entru a ute i d eterminări e fi ury
Dacă aplicăm formulele (1.4.1) unui număr complex oarecare z =a+
obţinem următoarea expresie :
~
~~
z = a+ bi = r cos q> + (r sin cp) i
sau [z= r(cos q> + i sin cp), } · (1.4.3)
care se numeşte forma trigonometrică a numărului complex z = a bi i +
numărul a bi zicem că este scris sub ormă al ebrică.
Scrier su orma tri onometrică este unic·, deoarece modulul unui
num· r complex este urne e ermmat, iar valoarea generală a argumentului
fiind q> + 2 k-it, avem
cos (q> + 2 krc} = cos q> şi sin (q> + 2 krc} = sin cp.
Pentru 1 avem a=
1, b = O, r = 1, q>
r = 1, cp = 1t, ceea ce conduce la
= O, iar pentru -1 : a= -1, b = O,

[1 = cos o+ i sin o[- 1 = cos 7t + i sin 7t'l

In mod analog avem şi
.. t. =. 7t+•· + i· sm
· (--
= 2 + 2 = cos
7t
COS - t Sln - • - i. cos 31t i. . 31t
sm (- n- ) 1t)
- ,
\ 2 2 2 2

1 + i = v2 (cos ¾+ i sin i) .
O b ser y a ţie. Formula tg cp = -b , care rezultă din (1.4.2), nu
a
poate fi folosită pentru determinarea argumentului, deoarece la o valoare
dată a tangentei trigonometrice corespund două arce : q> şi q> + re.
20 Algebra

După reprezentarea numerelor complexe

prin puncte în plan se poate pune problema
interpretăm geometrice a operaţiilor definite
_in mul~imea I(. Pentru operaţia de adunare,
o astfel de interpretare este imediată. Pentru
punctele z1 = a1 + b1 i şi z2 = a 2 + b2i, unind
- prin segmente - imaginile M 1 (lli, b1 ) şi
Mia 2, b2 ) cu originea axelor, poate fi con-
struit paralelogramul OM1 MM2 , avînd ca
laturi aceste segmente (fig. 2). Din faptu]
că virful M al acestui paralelogram are
Fig. 2 coordonatele a 1 a 2 şi b1 +
b2 , se vede că +
adunar ea numerelor complexe se face geo-
metric după regula para1e1ogramu1ui, adică după regula de adunare a vec-
torilor OM1 şi OM2 aplicaţi în origine.
Interpretarea geometrică a scăderii (a bi) - (c +
di) se obţine consi- +
derînd-o ca sumă (adunare între numărul descăzut şi opusul scăzătorului),
deci
(a+ bi) - (c + di) = (a+ bi) + (- c - di).

3. înmulţfrea şi îmJ>ărţirea numerelor complexe

scrise sub formă trigonometrică

F ie numerele z1 = r 1 (cos <p1 +

i sin <p1 ) şi z 2 = r2 (cos cp2 + i sin <p2), pen-
tru car e calcuJind 'produsul z1z2 , avem
z1z2 = [r1 (cos cp1 + i sin <p1)] [r2 (cos cp2 + i sin cp2 )] =
= r1r2 (cos cp1 + i sin <p1 ) (cos <p2 + i sin cp2) =
= r 1 r 2 [ cos cp1 cos cp2 - sin cp1 sin cp 2 + i (cos <p1 sin <p2. + cos <p2 sin cp1 )l
sau
z1 z2 = r 1r 2 [cos (cp 1 + cp2) + i sin (cp1 + cp2)], (1.4.4)
care reprezintă expr esia produsului z1 z2 sub formă trigonometrică.
De aici se vede că

~ unde rezultă că Ja înmulţirea numerelor camJJlexe, modulele se înm,,J.ţ~

j_ar argumentele se adună.
Geometric, înmulţirea numerelor complexe z1 şi z2 revine la o rotaţie
de unghi pozitiv cp2, a vectorului OM1 şi la o înmulţire a lungimii acestuia
cu numărul r 2 > O, obţinindu-se în acest fel vectorul OP, care este imaginea
produsului (fig. 3).
 ..
Numere compiexe 21

Dacă z2 = cos e + i sin 0

cu I z2 I = 1, atunci produsul se
obţine - geometric - printr-o
simplă rotaţie a lui OM, in
sens pozitiv cu un unghi e,
iar dacă z2 = i, rotaţia1 este
de unghi 2:.. Rezultate analoge
2
au loc şi pentru cit. Împărţi­
rea numerelor complexe z1 şi z2
se face - ca în cazul cînd nu-
merele sint scrise sub o formă
algebrică - amplificind frac-
~ia ~ cu conjugata numitoru- Fig. 3
¾
lui şi obţinem:
z1 = r 1 (cos qi1 + i sin q>1 ) = !} (cos q>1 + i si n cp 1) (cos q>2 ~ i sin q>2 )
¾ r 2 (cos q>2 + i sin cp 2) r2 cos2 qi 2 + sin 2
cp 2

= !:} [ cos cp1 cos q>2 + sin cp1 sin q>2 + i (sin <p1 cos q>2 - sin q> 2 cos <J>:i}]
r2
sau
~ = !}[cos {cp1 - cp2) +i sin (q,1 - q> 2)] . (1.4.5)
Z2 r2
De aici se obţin, pentru modulul şi argumentul citului, formulele

I.:! I= l ¾Izi! , (.:!)= arg z

1
arg 1- arg z2 ,
Z2 Z2

din care rezultă că : modulul citului a două numere com lexe este oal cu cîtul
dintre modulul deîm ărtitului i mo u u im
.!:8!!-l cu diferenţa argamente or termenilor.
Pentru a obţine geometric citul, rotim vectorul OM1 în sens negativ
cu un unghi <J>i şi apoi lungimea vectorului o înmulţim cu ~ (fig. 4).
r2
uma i diferen a a două numere
c:om ]ex f r ~ iaonoroetrica
im aduce nici o şjmplificare; mod u
rnme1 ş1 diferenţei verifică însă anu-
mi te relaţii. ln triunghiul OM M 1 (fig. 2)
avem OM1 = I z1 I, M 1 M 2 = OM2 = lz2 I
ş i OM I z1 + z2 I ; scriind că o latură
este mai mare ca diferenta celorlalte
două şi mai mică decit suma lor, se
obţine relaţia
I Z1 I - I Z2 I < I Z1 +
+ z~ I <: I Z1 I + I Z2 I, Fig. 4
 22 Algebra

Avind z1 - z2 = z1 + (-z2} şi I - z2 I = jz2 I, din relaţia precedentă se

deduce

4. Ridicarea la putere. Formula lui Moivre

Formula
z1z2 = r 1 r 2 [cos (cp1 + cp2} + i sin (cp1 + cp2)],
după care se inmulţesc două numere complexe scrise sub formă trigono-
metrică, se generalizează prin inducţie completă pentru un produs de
n factori.
ln acest scop, fie, prin ipoteză,
z; = r; (cos cp; + i sin cp;), (i = 1, 2, ..., n - 1)
şi
r1 (cos cp1 + i sin cp1} · r 2 (cos cp2 + i sin cp2} ... r,,_1(cos cp11_ 1 + i sin cpn_1) =
= r1 • r2 ... r,,_1 [cos (cp1 + cpz + ... + cp,,_,) + i sin (cp1 + cp2 + ... + cpn-1)).
Bazaţi pe aceasta şi pe valabilitatea regulii in cazul unui produs de doi factori,
avem
+ +
[r1 (cos cp1 i sin cp1) ... r 11_1 (cos cp,,_1 i sin cp11_i}] · [r,, (cos cp11 + i sin cp,,)] =
= r1 ; r2 ••• r,,_1 r,, [cos (cp1 + ... + +
cp,,_1 cp,,) i sin (cp1 + + ... + cp,,_1 + cp,,)],
ceea ce trebuia demonstrat.
Dacă presupunem

Z1 = Z2 . ••• = Z 11 = z,
obţinem f~rmula de ridicare la putere a unui nu măr complex scris sub formă
trigonometrică :

[r (cos cp + i sin cp}]" = r " (cos n cp + i sin ncp),

. puterii..
Luînd în formula put erii r = 1, obţinem relaţia

U cos cp + i sin 2r.= cos nr+ i sin ncpJ (1.4.6)

care este cunoscută sub numele de ormula lui Mo i F ormula lui Moivre,
edusa in cazu cin exponen u est e nt reg şi pozitiv, rămine valabilă şi
pentru exponenţi int regi negativi, deoarece, prin defini·ţie
z-n = (z-1)"
 Numere complexe 23

şi pentru r = 1,
z- 1 = .!. =
z cos q, +
1
i sin q,
= cos cp - i sin cp = cos(-·· cp) + i sin (-cp),
iar
(cos cp + i sin <pt" = [cos (- cp) + i sin (- cp)f = cos (- ncp) +
+ i sin (- ncp).
Formula lui Moivre -- printre alte aplicaţii - permite exprimarea lui
sin n cp şi cos n cp în funcţie de sin cp şi cos cp, ceea ce se obţine dezvol tind
membrul întii din (1.4.6) după formula binomului şi egalînd părţile reale
între ele şi coeficienţii lui i între ei :

cos n cp = cos" cp - { %) cos"- 2

cp sin2 cp + (~) cos"- 4
cp sin 4 cp - •••

... sin ncp = (f )cos"- 1 cp sin cp - { f )cos"- 3

cp sin 3 cp + ...
P rinimpărţirea, membru cu membru, a acestor două egalităţi, obţinem
(după ce simplificăm cu cos ncp) o formulă analogă pentru t g ncp:

( ~) tgq, - ( %) tg q, + (¾) tg5q, -

3
...
tg ncp = - - - - -- - -- --
1 - ( ~ -) lg2q, + (f )tg q, - ...
4

lnlocuind sin2cp = 1 - cos2 cp, cos ncp se exprimă raţional numai cu ajutorul
lui cos cp, iar dacă n este impar, sin ncp se exprimă fără radicali prin sin cp.
P entru n = 2 şi n = 3 se obţin formulele cunoscute :
cos 2 cp = cos 2 cp - sin2cp, sin 2 cp = 2 sin cp cos cp,
cos 3 cp = cos 3 cp - 3 cos cp sin2cp = 4 cos 3 cp - 3 cos cp, sin 3cp = 3sincp - 4 sin 3 cp.

5. Extragerea rădăcinii de ordinul n dintr-un număr complex

Prin rădăcina de ordinul n a numărului complex

z = r( cos cp + i sin cp)
înţelegem un alt număr complex care ridicat la puterea
n să ne dea numărul
considerat.
Prcsupunind că există un astfel de număr, p (cos 8 i sin 8), av em +
relaţia

r (cos cp + i sin cp) = [p(cos 0 + i sin 0ff

 24 Algeln'a

sau
r(cos q> + i sin q>) = p"(cos ne + i sin ne).
Două numere complexe egale, au modulele egale iar argumentele diferă
printr-un multiplu întreg de 21t, deci
p" = r, ne = q> + 2 krc,
de unde deducem
p=rr,
~- e=-'----•
cp + 2/m
n

p fiind rădăcina aritmetică de ordinul n din numărul pozitiv r.

Reciproc, da~~ ri_d~căm numărul Vr (cos 'P \ /m i sin 'P +n krr) la pu-
2
+ 2

terea n cu ajutorul form:ulei lui Moivre, pentru orice k întreg obţinem pe z,

deci avem formula de extragere a rădăcinii de ordinul n dintr-un număr
complex =---------------------------1
~r(cos q> + i sin q>) = yr
(cos 'P + 2krt + i sin L+ 2/m),
n li

care pentru k = O, 1, 2,· ... , n - 1 dă n valori distincte ale rădăcinii.

Aceste valori se reprezintă geometric prin n puncte situate pe cercul
cu centrul în origine şi raza VÎZÎ, care au argumentele !. , .! + 2rt , ••• ,
n n n
.! + (n - 1)
2
rt şi împart cercul în părţi egale.
, fi fi

· Dind lui k alte valori, nu se obţin alte valori ale rădăcinii. lnk-adevăr,
pentru k oarecare, dacă k = np + q, avem

cp + 2/m = cp + 2(np + q) rt = q> + 2q1t + 2 p1t,

n fi n

ceea ce înseamnă că valoarea acestui argument diferă de valoarea argumentu-

lui pentru k = q printr-un multiplu de 21t; se obţine deci aceeaşi valoare
a rădăcinii ca şi pentru k = q.
Deci, extra erea rădăcinii de ordinul n dintr-un număr real sau com lcx
este osibilă în orice con i i si ne dă n Palori distincte care au rept im
Pîr urile unui poligon reaulat cu n lat ri înscris în cercul de rază r.
•
Aplicaţie.
• v
Sa se calculeze V - 2
1
+ t. 2Va- · .
Pentru aceasta scriem numă-
rul sub formă trigonometrică şi aplicăm formula de extragere a rădăcinii
sub această. formă:

p = 1, COS q> = - 21 , .
SlO q> = Ys .
Ţ Şl <p = 1200,
 Numere comptexe 25

deci

V-½+ i Yf = 1cos 1200 + i sin 1200 = cos 120o~k360o +

. . 120° + k 360°
+ i sm - - -4' - --.
Făcind k = 0,1,2,3, se obţin cele patru valori ale rădăcinii:

cos 30° + i sin 30° = Yf + ! i, cos 120~ + i sin 120° = -½ +

+ i YŢ' cos 210° + i sin ·210° =- cos 30° - i sin 30° =
= - Y3 -
2
¾
-
i, cos 300° + i sin 300° = cos 60° - i sin 60° = .!_2 - i Y23 •
Se observă că rădăcinile sînt două cite două egale şi de semn contrar, ceea
ce se intimplă in general cînd indicele radicalului este par.
O b s e r v a ţ i e. La înmulţirea numerelor complexe sub formă trigo-
nometrică, modulele se înmulţesc, deci asupra modulelor se face operaţia
care trebuie efectuată asupra numerelor complexe; aceeaşi- observaţie este
adevărată in cazul împărţirii, ridicării la putere şi extragerii de rădăcină.
Asupra argumentelor se face operaţia ce corespunde, în clasa imediat infe-
rioară, op eraţiei efectuate asupra modulelor; la înmulţire această operaţie
este adunarea etc.

G. Rădăcinile unităţii

1) Extragerea rădăcinii de ordinul n din numărul 1 conduce la n valori

care sint date de formula
2
yf = "'k = cos 2/crr + i sin krr (k = O, 1, 2, ... , n - 1)
n n

şisint cunoscute sub numele de rădăcinile de ordinul n ale unităţii.

ş_tim că aceste rădăcini reprezintă în planul complex yîrfurile unui
poligon regulat cu n laturi.
Dacă n este par, pentru k = O şi k = ~ se obţin două valori reale, pentru
2
rădăcinile de ordinul n ale unităţii: ±
1, iar dacă n · este impar, singura
valoare reală este + 1 şi aceasta se obţine pentru k = O, ceea ce înseamnă
că poligonul regulat determinat de rădăcinile de ordinul n ale unităţii are
t otdeauna un vîrf pe axa reală faţă de care virfurile poligonului sint - două
ctte două - simetrice; deci : rădăcinile de ordinul n ale unităţii sînt două cîte
~ouă complex con;ugate.
26 Algebra

Cu ajutorul rădăcinilor de ordinul n ale unităţii se pot obţine toate

valorile rădăcinii de ordinul n dintr-un număr complex a, înmulţind o valoare
oarecare a acestei rădăcini cu toate rădăcinile de ordinul n ale unitătii.
lntr-adevăr, o: fiind una din valorile rădăcinii de ordinul n din a şi eA-
rădăcinile de ordinul n ale unităţii, avem
(o:ek)" = o:" e:i = a,
deoarece 0: = a, e:t = 1, adică o:ek este şi ea o valoare pentru
11
şi aceste va
valori sînt distincte :
o:e; =I= 11.e,. pentru i =I= j.
Rădăcinile de ordinul al doilea ale unităţii sînt ± 1, cele de ordinuÎ al
patrulea ± 1 şi ± i, iar rădăcinile cubice ale unităţii sînt date de urmă­
toarea formulă:
şr-
y1
2krt . . 2krt
= cos - - + i sm - .
3 3
Pentru k = 0,1,2 avem
k = O; e 0 = cos O + i sin O = 1,

k = 1 ; i::1 = cos 3
2rt + t. sm
. 2rt = - 21 + i. 2fa '
3
,.. e: =
= L,; cos 3l,7t +• t. sm
. l,7t
=- 1 · l'3
k 2 3 2 - i
2 ·
Ne convingem uşor că i::2 = e:1 şi rădăcinile cubice ale unităţii se scrm
1, e1 , i::1, ceea ce se obţine şi in cazul general.
Considerind
ek = yf n
+
= cos 2 krt i sin 2krt (k = O, 1, 2, ..., n -1)
n
Şl /
c:1 = cos -
2rt
n
+i . .
sm -
27t
n
rădăcina cu cel mai mic argument pozitiv diferit de zero, celelalte rădăcini
se obţin , pentru k =O, 1, 2, ... , n -1, din:
2krt + ..
Zk = cos-
n
2krt
t SI I l - =
n
(
cos -2rt
n
+ i. sm.
deci răd ăcinile de ordinul n ale unităţii sînt :

2) Rădăcini primitiee, Printre rădăcinile de ordinul n ale unităţii există

unele cu proprietatea că sînt în acelaşi t imp şi rădăcini ale urrităţii de un
alt ordin k < n, cu k I n. De exemplu , răd ăcinile de ordinul al treilea ale
unităţii ye~Hică ~cuaţy3 = 1, ~a~ v erifică şi ecuaţi_a ~ 3:1_2 = 1, fiind. deci,
în acelaşi timp, ş1 rădacni1 de ordmul al 12-lea ale umtaţn. Pentru orice n,
însă, există rădăcini ale · unităţii care nu sînt rădăcini ale unităţii, de un
Ordin inferior. ·
 Numere complexe 27

O rădăcină E de ordinul n a unitătii se nume te · it ·

~ste cel mru mic întreg pentru care E" = 1 ; se mai spune n acest
{ ~ aparţine exponentului n.
.. · O ră care nu este rimitivă s nume te
V • V · · · ă.
adăcina de ordinul n a unităţii e:1 , corespunza oare valorii k = 1
este primitivă. Intr-adevăr, în caz contrar, am avea
e:{ = 1, unde O=I= p <n
nau
2prr + . . 2prr
cos- t sm-= 1,
n n
<leci
2prr = 2 k:rr,
n
adică
l!..=k
n '
ceea ce nu este posibil; p, n, k fiind întregi şi p < n. Prj!l urmare pentru
orice n există cel u in o ră,dăciriă rimitiCJă de ordinul n• a unită ii.
- umărul E1 nu este singura rădăcină primitivă de ordinul n; modul
în care se determină toate rădăcinile de acest fel rezultă din următoarea:
1'.EQB.§MĂ. fj.ădăcinile primitiCJe de ordinul n ale unităţii sînt date de
tormula , ------------r
..•
2 krr . . 2!...r (k = O, 1, 2, ..., n - 1)
Ek = cos- + i sm -
n n
J_ientru Palori ale lui k prime cu n.
Pentru demonstraţie, notăm cu d c.m.m.c.d. al numerelor k şi n şi
presupunem că e:k aparţine exponentului p (p < n), ceea ce înseamnă că p
este cel mai mic număr natural pent ru care
e:ţ = 1.
Cum Ek = Et avem
e:f = e:~P = 1
şi din faptul că e:1 este o răd ăcină primitivă, deducem că kp este egal cu n
sau este multiplu de n :
lcp = qn. ·
Simplificînd cu d(k = d/ci, n = dn1 , (/"I, n1 ) = 1), obţinem
k1P = qni,
de unde rezultă că n 1 I p , cea mai mică valoare a lui p fiind p = n1 = i,
deoarece
 28 Algebra

x"-1 = O.
CID> Produsul a două rădăcini de ordinul n ale unităţii este tot o rădăcină.
de ordinul n a unităţii.
„ lntr-adevăr, dacă e:i = 1 şi e:~ = 1, atunci şi
(e:1e:2)" = e:1e:i = 1.
Acest lucru il mai putem indica spunind că mulţimea rădăcinilor de ordinul .D..
aj__e unităţii este închisă faţă de înmultire. Dacă notăm numărul ..!. =e: 1,
&
atunci ridicînd la puterea n relaţia e: e:- 1 = 1 se deduce că : inversa unei
rădăcini de ordinul n din 1 este i ea o ră ă de ordinul n a unită i .
V •

Daca considerăm mu 1mea ormată cu cele n v ori e r ăcinii

de ordinul n din unitate, îi putem pune în evidenţă următoarele proprietăţi :

e:;e:; EG;
E:;E:j = e:;e:;;
e:;(E:jE:k) = (e:;e:;) e:1, j
există
există
în G un element 1, astfel ca e:; 1 = e:;;
în G un element e:;1, astfel ca e:;e:1 1 = 1.
lj (1.4.7)

•
 CAPITOLUL Ii

GRUPURI,'"' INELE, CÎl\lPURI

§ 1. GRUPURI

Teoria grupurilor a apărut din necesitatea studiului legilor de simetrie,

observate la diferite corpuri şi fenomene din lumea reală. Ea se dezvoltă
ia rima perioadă sfir itul secolului al XVIII-lea _şi tnceJlli_tul ~ 9lului aj_
XI -lea) ca inst~ent n s u ml rezolvării_p_rm~cali a e~aţiilor de_
€,-ad S1:!peri01'.. Ca fondator âl acest ei teorii este considerat~ . Galois
(1811-1832), care foloseste entru rim~ dată denurrurea de ™.·
fncepind cu secolul al XIX-lea, rezultatele şi metodele teoriei grupurilor
clştigă teren in diferite ramuri ale ştiinţei (geometrie, cristalografie, fizică,
chimie etc.), fapt care a determinat dezvoltarea unor capitole noi ale acestei
t eorii: grupuri continue, grupuri finite, teoria reprezentării grupurilor etc.
La începutul acestei perioade, teoria grupurilor se ocupa de studiul
grupurilor de transformări, trecindu-se apoi la studiul grupurilor abstracte
şi la axiomatizarea acestor teorii.
Studiul legăturilor dintre proprietăţile ecuaţiilor algebrice şi proprie-
tăţile grupurilor constituie _obiectul teoriei lui Galois, care se va expune
in ultimul capitol.
In momentul de faţă noţiunea de grup este una din noţiunile de mare
generalitate in matematica modernă, teoria grupurilor fiind una din impor- .
tantele discipline matematice.

Relaţii şi clase d'.e echivalenţă

Fie 8JlL o mulţime de elemente şi M mulţimea tuturor perechilor (x, y)

cu x, y E 8l!L. Presupunem că unele dintre perechile (x, y) se bucură de o
anumită proprietate P, iar altele nu; dindu-se o anumită pereche de elemente
se poate preciza dacă aceasta se bucură sau nu de proprietatea P. S pun~,
~ unei despre proprieta.,eG P că definţ;§te în mulţimea 8JIL o relaţie binar,
Pentru a arăta că elementele a şi b verifică relaţia amintită, se între-
buinţează notaţiile ,....., , =, = ; vom adopta notaţia ,....., .
30 Algebra

O relaţie binară se numeşte relaţie de echivalenţă dacă verifică condiţill_e:

1° este refl,exivă: a ,...., a pentru orice a E .î)JL;
2° este simetrică : din a ,...., b rezultă b ,...., a;
3° este tranzitivă : din a ,...., b şi b ,...., c rezultă a ,...., c.
'- Relaţia de echivalenţă o scriem a ,...., b şi o citim : a echivalent cu b.
Exemple.· 1). In mulţimea numerelor naturale vom scrie a,...., b, dacă
a şi b sint de aceeaşi paritate; se verifică uşor că cele trei condiţii de mai
înainte sint verificate şi deci această relaţie este o relaţie de echivalenţă.
2) Asemănarea triunghiurilor este de asemenea o relaţie de echivalenţă.
Clase de echivalenţă
Fie 8'>Tl. o mulţime în care s-a definit o relaţie de
echivalenţă şi fie x E 8Jrr.;
mulţimea tuturor elementelor din .î)Jl. echivalente cu x o notăm cu Cx şi o
numim clasă de echivalen1ă ~era!i!!,e element.!!!2z. Dacă în 8Jrr. exsită elemente
care nu apar1in ui exconsiderăm unu1 din ele, de exemplu y, şi definim
în acelaşi fel clasa e,
formată cu toate elementele din 8Jrr. echivalente cu y.
Dacă mai există în 8)[ un element z
care nu aparţine lui U ex e,,
atunci
definim clasa C, etc. ln acest mod, mulţimea 8Jrr. este împărţită în clase de
echivalenţă, avind următoarele proprietăţi :

a) Cx=I=
- (/),- deoarece ex,
- x.-
b) 12.ouă cf~e de e~!]Jă care nu sînt identice sînt disj!:!:_nct!_.-
Intr-adevăr, fie ex=I= C„ şi să presupunem că ex n e, =I= (/) . Atunci există
cel puţin un element z E exşi z E e1 , adică z,...., x şi z ,__, y, deci în virtutea sime-
triei relaţiei de echivalenţă avem x ,__, z şi cum z ,__, y, urmează in baza
tranzitivităţii că x ,__, y.
Din z E ex~ z ,--, X şi avînd X,--, y=> z ,--, Y, adică z E c,. Cum z a fost luat
arbitrar în ex=> exCC . Analog, z E e)I =9 z,...., y şi cum y,...., X=> z,...., x,
adică z E exşi deci e, C Cx. Cele două relaţii de incluziune dau egalitatea
ex= Cy, contrară ipotezei, şi prin urmare presupunerea că ex n e)I =/= (/)
nu poate avea loc.
Deci, dacă y E ex, atunci ex= C.,, o clasă de echivalenţă este generată
de oricare din elementele sale şi orice element dintr-o clasă poate fi ales ca
reprezentg_nL, al acelei clase.
c) Reuniunea tuturor clas~ lor e"' este mulJimea ~ ; acest fapt este evident
dacă ţinem seama că orice element al mulţimii aparţine unei clase de echi-
valenţă.
O familie de părţi din .î)Tl., cu cele trei proprietăţi de mai înainte,
constituie o partiţie sau o desfacere a mulţimii &Jll., p.eci o relaţie de_ echivalenţă
tj,etermină o partiţie a mulţimii ~ i recipros_ (clasele de echivalenţă fiind mu1-
ţimile partiţiei) .
Mulţimea tuturor claselor de echivalenţă în raport cu o anumită relaţie r
se notează prin .î)ll:./r şi se numeşte mulţimea cit a lui 8.llL prin_r.
 Gn,,puri, inele, cîmpuri 31

2. Operaţie algebrică

Spunem că în mplţilllea @rr. (între elementele acestei mulţimi) este defi-

r ită o l!J2._eraJi~ algebrică (binară)., dacă există o r~uJă numită lege de com-
J, llnere sau lege de compoziJie Jintern~, care fiecărei perechi ordonate (a, b)
de elemente din 811.L îi asociază cite un element uajc determinat c E~m., numit
rezultatul !!Peraţiei. Pentru legea de compunere se folosesc diferite notaţii :
O, 0, EB , T, a Vb, (a, b); operaţia algebrică poate avea anumite proprietăţi
care se exprimă cu ajuLorul notaţiilor folosite :
comutativitatea
a0b=b0a
f (a, b) = f (b, a);
asociativitatea
aO(bOc) = (aOb)Oc
[a, (b, c)] = [(a, b), c];
distributivitatea a două operaţii

a EB (b T c) = (a EB b) T (a EB c) etc.
Cînd studiem mulţimi cu o operaţie algebrică vom întrebuinţa - pentru
comoditatea scrierii - terminologia şi notaţia aditivă sau multiplicativă;
în cazul notaţiei aditive, operaţia se numeşte adunare, şi rezultatul sumă,
iar în terminologia multiplicativă, operaţia este înmulţirea, iar rezultatul
îl numim produs. ·
Dacă în mulţimea 8>1L, în care a fost definită o operaţie algebrică O,
există un element u cu proprietatea că pentru orice a E &JlL,

aOu= uOa = a,
aceeasta se va numi element unitate sau element neutru.
Operaţia „O" definită în mulţimea 8>1L spunem că admite o operaţie
inversă dacă pentru orice a şi b din 8>1L ecuaţiile
a O x = b, y O a = b
au soluţii unice, care coincid dacă operaţia „O" este comutativă.

E xemple. 1) In mulţimea· numerelor negative putem considera adunarea

ca operaţie algebrică, deoarece, prin aceasta, fiecărei perechi ordonate de
numere negative îi corespunde un număr negativ bine precizat (suma lor);
înmulţirea - în această mulţime -nu satisface definiţia dată operaţiei alge-
brice, deoarece ea asociază unei perechi ordonate de numere negative un
număr pozitiv care nu aparţine mulţimii. Inmulţirea poate fi considerată
operaţie algebrică - în sensul definiţiei date - în mulţimea numerelor
naturale.
2) Un alt exemplu de lege de compunere, este adunarea vectorilor.
 32 Algebra

In cele ce urmează vom tntilni şi alte operaţii de acest fel (înmulţirea

substituţiilor,a matricelor şi a transformărilor liniare etc.).
3) ln mulţimea numerelor întregi avem numărul O ca element neutru
faţă de adunare şi pe 1 faţă de înmulţire.
4) ln cadrul mulţimii numerelor intregi, operaţia de adunare admite
o operaţie inversă, care este scăderea, deoarece ecuaţiile
a + x = b, y +a= b
admit soluţii unice; operaţia este comutativă.
O mulţime in care este d efinită o operaţie algebrică poarLă numele
de grq,pQid; dacă legea de compunere este adunarea, avem un gru]!_oid aditi",
iar în cazul înmulţirii, unul multiplicativ. Un grupoid in care este posibilă
operaţia inversă se numeşte c'1asigrU:J) ; cvasigrupul poate fi asociativ sau
neasociativ. Printre mulţimile imporLante, în care este definită o operaţie
algebrică, se numără şi grupurile ; ele se numesc aditive sau multiplicative
după cum operaţia este adunarea sau înmulţirea.

3. Izomorfism

Considerăm mulţimil e 8Jli şi §R.' în care sint definite, respectiv, operaţiile

algebrice notate cu O şi 0, adică avem :
a Ob = c Emt. , dacă a, b E @lt
şi
a' 0 b' = c' E8llt' dacă a', b' EJJlt'.
Spunem că mulţimile @lt şi 8JR.' sînt izomorfe tn raport cu operaţiile O, 0,
dacă între ele se poate stabili o corespondenţă biunivocă care să păstreze
operaţiile. Corespondenţa cu această proprietate se numeşte izomorfism şi se
notează cu „!:::a!"; mulţimea &lt ' est e imaginea izomorfă a mulţimii @lt.
ln cazul cînd operaţia algebrică in @R este adunarea, iar în 8llt' înmulţirea,
atunci 8lR. !:::a! 8Jlt ' dacă :
1) există o corespondenţă biunivocă intre Sllt şi 8lR.';
2) dacă a H a', b H b', atunci a + bHa'·b'.
ln mod curent însă, operaţiile algebrice din 8Jlt şi 8llt ' se notează cu acelaşi
simbol, al operaţiei de inmul~ire, şi condiţiile de izomorfism pentru cele
două mul ţimi se scriu :
1) există între 8Jlt şi 8Jlt' o corespondenţă biunivocă;
2) dacă a, b E8>lt au ca imagini respectiv pe a', b' E8JR.' ; a H a', b H b',
atunci ab H a'b', deci imaginea unui produs este egală cu produsul imaginilor.
Dacă mulţimea 8>lt' coincide cu mulţimea 8Jlt 1 atunci avem o aplicaţie
biunivocă a mulţimii .½J1t pe ea însăşi, care păstreazi produsul; un astfel de
izomorfism particular se numeşte automorfism-
Fie acum mulţimile 8X şi ~r.:, in care avem definite cite clouă. opernţii
algebrice, pe care le numim adunare şi înmulţire.
Mulţimile ~)t şi <!1t' se numesc izomorfe în raport cu aceste operaţii dacă :
1) există intre ~)l:, şi J)t' o corespondenţă biunivocă;
 Grupuri, inele, cimpuri 33

2) aHa' şi bHb' implică a+ bHa' + b' şi abHa'b', adică imaginea

1µiej sume gsto egală GY.
suma im.aginoor, -iar imaginea_unui 2rodus este egală
~ p ~ imaginilor. -
Exemple. 1) Dacă sin:. este mulţimea vectorilor liberi situaţi pe o dreaptă
= R mulţimea numerelor r eale, atunci :
şi 8)[ '
a) între cele două mulţimi există o corespondenţă biunivocă;
b) în 8JlL esLe definită operaţia de adunare a vectorilor care est e asocia Li vă,
comutativă, admite element neutru precum şi operaţia inversă - scăderea;
această operaţie corespunde operaţiei de adunare a numerelor r eale car e
are aceleaşi proprietăp.
Mulţimile &JlL şi R sint izomorfe faţă de operaţia de adunare, deoarece
prin corespondenţa biunivocă dintre vectorii coliniari şi numerele r eale avem
/J1 + /J2 H r1 +r 2, dacă /J1 H r 1 şi /J 2 H r 2 , deci .î)JL C>! R.
2) Mul ţ,imea I a numerelor întregi este izomorfă cu mulţimea I O a între-
gilor pari, faţă de adunarea numerelor. _
lntr-adevăr, putem stabili între I şi I O corespondenţa biunivocă a H 2a,
în care dacă a H 2a, b H 2b, atunci şi a + b H 2 (a + b).
3) Dacă ăilL este mulţimea numer elor r eale pozitive, în care considerăm
ca operaţie algebrică înmulţi.rea numerelor, iar 8l1L' este mulţimea tuturor
numer elor r eale, în car e considerăm ca operaţie algebrică adunarea numer elor,
avem g,rr, C>! 8l1L' faţă de operaţiile considerate, deoarece :
cr.) putem stabili, intre cele două mulţimi, o corespondenţă biunivocă,
punind fi ecare număr real pozitiv a în corespondenţă cu logarit mul său, log a,
care este un număr real : a H log a şi• reciproc; ·
~) dacă a H log a, b H Joi; b, atunci log ab = log a+ log b; imaginea
unui produs este egală cu suma imaginilor.

4. Definiţia gruJntlw

Axiomele grupului multiplicativ

O_ mul ţime nevidă (care conţine cel pu1,in un element) 8lR. sp@f}!ll că
formează grup multi1;licati/J dacă există o operaţie algebrică numită înmulţire
faţă de care sint sati sfăcute următoarele condiţii numite axiomele grupului:
1°. Oricare ar fi două elemente a, b E &JIL li se asoci ază un al treilea
element c care aparţine şi el mulţimii 8JIL şi se numeşte produsul elementelor a
şi b:
c =a · b.
2°. Operaţia algebrică este asociativă, adică : pentru clementele a, b, c, E8lrr..,
avem
(ab) • c = a • (bc).
3°. Există in 8l1L un element neutru sau de efect nul la 1nmulţire, numit
element unitate şi notat cu u; acesta se bucură de proprietatea că orice element
3- 1539
34 Algebra

din cW înmulţit la dreapta sau la stînga cu elementul unitate rămine

neschimbat :
au= ua = a.
4°. Orice element a E .mL admite un clement invers a-1 E 5'1L:
a • a- 1 = a-1 • a = u.

ln general, ab =f= ba; elementele grupului pentru care ab = ba se numesc

permu,tabile. Dacă orice elemente din grup sînt permutabile, gz:upul se numeşte
comulatiY sau a/>elian.
ln cazul cind sint verificate numai primele două axiome, mulţimea 5'R
este un grupoid asociatiP sau semigrup.
Dacă se înlocuieşte operaţia de înmulţire cu cea de adunare, se obţin
axiomele grupului aditiY :
1°. a, be m, a+ b= ·CE 5'R;
2°. a + (b + c) = (a + b) + c;
3°. a + O = O + a = a;
4°. a+ (-a) · ( - a) +a= O.
Dacă este satisfăcută şi axioma :
5°. a +b= b+a (comutativitatea),
atunci grupul se numeşte f:!UP aditip coroutatie sau grup aditiY abelian.
Un grup aditiv comutativ se mai numeşte şi modul.
Exemple. 1) Mulţimea {O, 1, + + 2, ...} formează grup faţă de operaţia
de adunare, deoarece : suma a două numere întregi este tot un număr întreg,
adunarea numerelor întregi este asociativă, elementul de efect nul la adunare
este numărul O şi pentru orice număr a există, în mulţimea considerată,
numărul opus -a. Acest grup este şi comutativ (modul).
2) Numerele raţionale formează grup abelian faţă de adunarea numerelor.
3) Numerele reale formează, de asemenea, modul.
4) Numerele naturale nu formează grup faţă de adunare, deoarece
opusul unui număr natural nu mai este număr natural; aceste numere for-
mează semigrup abelian faţă de adunare.
5) Opera~ia algebrică fiind adunarea vectorilor, mulţimea vectorilor din
plan formează grup comutativ (modul), deoarece : suma a doi vectori este
tot un vector, adunarea vectorilor este asociativă, elementul neutru este
vectorul nul 0 (O, O), orice vector Y (o:1 , o:z) admite un vector opus - Y (-o: 11- ix2 )
:şi Y1 + Y2 = P2 + Y1.
6) ln acelaşi fel se va vedea (cap. III) că şi vectorii n-dimensionali for-
mează grup comutativ (modul) . .
Scrierea aditivă este folosită, de cei mai mulţi autori, numai pentru
grupuri abeliene. ln general, se foloseşte notaţia multiplicativă a• b sau ab,
legea de compoziţie fiind în acest caz înmulţirea:. Definiţia grupului poate
 Grup1,ri, inele, cîmpuri 35

fi însă dată faţă de o operaţie algebrică oarecare. Fie o mulţime nevidă G

intre elementele căreia avem definită o operaţie algebrică „O".
Mulţimea G pe care este definită operaţia „O" formează grup faţă de
ateastă operaţie, dacă sînt îndeplinite următoarele axiome, numite axiomele
g, zipului :
1°. Pentru orice a, b, c, din G :
a O (b O c) = (a O b) O c, (asociativitatea operaţiei).

2°. Oricare ar fi a EG există un element u EG, astfel incit

aOu = uOa = a.
3°. Pentru orice a EG există un element a-t EG, astfel ca
a O a-1 = a-1 O a· = u.
Se mai spune, în aceste condiţii, că legea de compoziţie internă „O" de-
termină I!e mulţimea G o str,llilt.ură de grup
Daca este satisfăcută numai prima axiomă (asociativitatea), mulţimea G
se numeşte semigrup, iar dacă pe lingă cele trei axiome este satisfăcută şi
axioma:
4°. aOb = bOa pentru orice a, b elemente din grup (semigrup), atunci
grupul (semigrupul) se numeşte comutatiCJ sau abelian.
Elementul u din axioma 2° se numeşte elementul neutru al grupului (faţă
de o~eraţia „O"), iar elementul a-1 din axioma 3° este inCJersul elementului a.
1n cazul unui grup aditiv, elementul neutru este elementul zero, iar ele-
mentul invers poartă numele de element opus.
O primă clasificare a grupurilor poate fi făcută după.numărul de elemente.
Gru~urile cu un număr fi oit de elemente se numesc gţ.upur.i.. finite, iar cele
c~re nooţio o c:rnlţim.Q infiflită do olomoiatfl se numesc gru,.µun infinfte. Puterea
m ~ i (numărul cardinal) fo elementele unui aru se ste
ordinul grupului; în cazul unui grup finit, ordinu es e numar natural) egal
cÎi numărul elementelor grupului, ordinul grupului G se notează cu I G I -
Pentru grupurile finite, legea ·de compunere poate fi reprezentată printr-un
tablou pătratic care are pe prima coloană şi pe prima linie elementele grupului
scrise în aceeaşi ordine; la intersecţia liniei corespunzătoare lui a; şi a coloanei
corespunzătoare lui a; se scrie produsul a;ar Un astfel de tablou se numeşte
tabloul de structură al grupului sau tabla de înmulţire.
Exemple. 1) Mulţimea R - {O} (a numerelor raţionale din care excludem
pe zero) formează grup faţă de înmulţirea numerelor, deoarece: produsul
a două numere raţionale este tot un număr raţional , inmuJţirea numerelor
raţ,ionale este asociativă, elementul neutru la înmulţire este numărul 1, orice
număr raţional a admite un invers.!_ care este şi el tot număr raţional. Inmul-
- ' a
ţirea numerelor raţionale fiind şi cornu tativă, grupul este abelian.
2) Numerele reale cu excepţia lui zero formează grup abelian faţă de
operaţia de înmulţire. Acelaşi lucru poate fi spus şi despre mulţimea K a
36 Algebra

numerelor complexe. Intr-adevăr, după proprietăţile înmulţirii numerelor

complexe avem :
1° produsul a două numere complexe z1 , z2 E K este tot un număr
complex z;
2° înmulţirea numerelor complexe este asociativă
- Z1(Z2Z3} = (Z1Z2) Z3 ;

3° există în I( numărul 1, de efect nul la înmulţirea

i ~1=1 · z=z;
4° pentru orice z E K, z =I= O există z-1 E J( cu
zz-1 = z-1z = 1 ;
5° oricare ar fi z1 , z2 E K ,
Z1Z2 = Z2Z1.

3) Numerele naturale nu formează grup faţă de operaţia de înmulţire,

deoarece inversul unui număr nat ural oarecare nu este număr natural. Mul-
ţimea acestor numere formează însă semigrup abelian.
4) In geometria el ementară a fost studiat grupul translaţiilor ~i rotaţiilor.
O translaţie T1 este definită de un vector P1 , a cărui mărime se numeşte
amplitudinea translaţiei. Considerind ca operaţie produsul translaţiilor
(inţelegînd prin produsul a două translaţii T1 şi T 2 aplicarea lor succesivă,
care este tot o translaţie T3 , notată Ta= T1 T2) , deducem că translaţiile
formează grup abelian, deoarece : -
a) Produsul a două translaţii T1 şi T 2 de amplitudine P 1 , respectiv P 2 ,
este tot o translaţie : T 3 = 7\ · T 2 , de amplitudine P3 = P 1 + v2•
b) (T1 • T2) • T3 = 1\ (1\ · Ta), deoarece adunarea vectorilor este
asociativă;
c) translaţia de amplitudine zero este elementul neutru ;
d) inversa unei translaţii T 1 este tot o translaţie de amplitudine - v1 ;
e) T 1 • T 2 = T 2 • T1 •
Analog se poate arăta că rotaţiile in jurul unui punct O formează grup;
vom considera însă acest exemplu cînd vom vorbi despre grupuri de t rans-
formări .
5) Rădăcinile de ordinul n ale unităţii formează grup abelian faţă de
înmulţirea numerelor complexe, după cum rezultă din (1 .4.7).

5. Proprietăţile grupului

1) Elementul unitate este unic. Într-adevăr, dacă grupul G este multiplica-

tiv, există în el un element neutru u care pentru orice a E G verifică relaţia

au= ua = a.
D acă pentru un element arbitrar b E G am găsi un element neut ru la dreapta
sau la stinga, atunci bu1 = b sau u1 b = b şi u1 = u. D acă presupunem bUi = b,
 Grupuri, inele, cîmpuri 37

tnmulţind la stlnga cu b- 1 obţinem b- 1 (bu1 ) = b- 1b sau (b-1b) u1 = u, deci

uii1 = u. Insă u fiind element neutru bilateral, avem UUi = u1 şi se vede
că. U = Ui-
2) Elementul inYers este unic. într-adevăr, orice element a EG, a =I= O
admiţtnd un invers bilateral a-1- cu proprietatea
aa-1 = a-1a = u, . • ·
rezultă că, dacă presupunem că pentru un element arQitrar b E G am găsit
un invers la dreapta sau la stînga: .. ·
ba. = u sau ~ b = u)
atunci a. = b-1 sau ~ = b- 1, deoarece din ba. = u.. obţinem
1
b- (bo:) = (b- 1b) a. = uo: = a. = b--1 u = b- 1 ,
_,,
deci
a.= b-1.
3) lntr-un grup este posibilă operaţia inYersă. Intre elementele oricărui
grup G avem definită o operaţie algebrică pe care dacă o numim înmulţire,
operaţia inversă se numeşte împărţire şi se defineşte ca in aritmetică. A
împărţi două elemente a şi b E G înseamnă a găsi un element x E G astfel
ca b înmulţit cu x să ne dea pe a; această înmulţire poate fi făcută la dreapta
sau la stinga.
Demonstraţia posibilităţii de a efectua într-un grup operaţia inversă
revine la a demonstra că într-un frUP multiplicat.iv G fiind date două elemente
oarecare a şi b, ec~iile . -
~

ax= b, ya _ b_
au totdeauna s~ţii în_G.
-- Dacă presupunem că există un element x1 EG care verifică prima ecuaţie,
ax1 = b, înmulţind la stînga cu a-1 şi ţinînd seama de asociativitatea şi de
proprietăţile elementului unitate, avem :

a- 1 (ax1 ) = (a-1a) x1 = ux1 = x 1 = a-1b,

deci
{ Xi= a-1b'2J_,
Că x1 este într-adevăr soluţie se verifică prin înlocuire directă :
a(a- 1b) = (aa-1) b = ub = b.
Soluţia x1 este unică, deoarece, dacă am avea şi ax2 = b, din aXi = ax2 am
deduce: ~ ~
1
a - (ax1) = (a- 1a) X1 = UX1 = X1 = a- 1(ax2) = (a- 1a) Xz = UX2 = X2

şi deci
38 Algebra

Analog se găseşte y = ba- 1 , ceea ce înseamnă că ecuaţiile considerate

admit în G soluţiile unice

care se numesc, respectiv, r.~yl la dreapta şi cîtul la stiTJg~al împărţirii elemen-

tului b prin a şi care sint egale în cazul grupului abelian.
Dacă grupul este aditiv comutati-y (modul), ecuaţia

x+a=b
are soluţia unică x = b + (-a) şi deci putem face operaţia inversă adunării;
suma b + (-a) o numim diferenţa elementelor a şi b şi o notăm cu b - a.
4) J nversul inversului unui element este elementul însiişi. După proprie-
tatea a doua, inversul unui element a EG este unic şi
aa-1 = a-1a = u.
Din simetria acestei relaţii rezultă că elementul a- 1 are ca invers p(a, deci
(a-1t1 = a.
5) J nversul unui produs de elemente din G este egal cu produsul inverselor
luate în ordine inversă, adică

Intr-adevăr, avem
(b- 1a- 1 ) (ab) = b- 1(a- 1a) b = b- 1ub = b- 1b = u
şi in baza unicităţii elementului invers rezultă relaţia din enunţ.
Prin inducţie completă se obţine generalizarea :
(llta2 ••• a,,_1a,,t1 = a;; 1 a;;~ 1 ... a; 1a1 1.
6) Asociativitatea este valabilă pentru un produs de n factori. Fiind date
elementele ai, a2 , ... , a„ EG, produsul lor se calculează prin recurenţă din
a1 a2 ... a,, = (llta2 ... a,,_ 1) !7-,,,
dar poate fi det,erminat calculind produsul ex · ~' unde a = a1 a2 , .. a p, iar
~=ap+iap+2 ... a,,. Demonstraţia este identică cu cea dată la înmulţirea numerelor
complexe (cap. I , § 2, punctul 3). ·

6. Grupuri de transformări

Fie 8Jlt o mulţime, finită sau nu, de elemente arbitrare.

Numim tr_gnşfQimare a mulţir~.iif 8lR în ea în~ăşi sau aplicaţi~..a.m,.ulţim.ii__@L
în ea fnsq§,i,_ o lege care asociaza iecărui element a E 8llt un element bine
aeterminat b, care aparţine şi el aceleiaşi mul ţimi. Vom nota transformările
cu o?., (JJ, @, ... Dacă transformarea mulţimii &>IL este o?., atunci elementul b - in
care se transformă a - se notează cu b = o?. a şi se numeşte imaginea lui a
 Grupur i, inele, cîmpur i 39

prin această transformare; a se nu!!l~te preimgg__inea sau imaginea inversă

a lui b. -
Transformările mulţimilor finite pot fi definite cu ajutorul u nor t ablouri
cu două linii ; pe prima linie se scriu elementele mulţimij , iar pe cea de-a
doua, imaginile corespunză toare. Tabloul
12 3 )
( 231
defineş te o transformare d. a mulţimii numerelor 1, 2, 3, prin care acest e
numere devin, respectiv, 2, 3, 1; avem, in acest exemplu, d.1 = 2, d.2 = 3,
d.3 = 1 şi citim „2 transformat prins d." sau „d. aplicat elementului 2", ...
Dint re transformările care se pot defini pen tru o anumită mul·ţime men-
ţionăm transfarmările biunivoce sau aplicaţiile biunivoce ale mulţimii pe ea
însăşi . O transformare d. a mulţimii sm . se numesLe a licatie biunivocă a lui SllL
pe ea însă 1 sau transformare b iunivocă ement mu 1,1m11 Jlll:.
· re1magme · e emen e gr.upează

a """ d. a.
Transformarea biunivocă mai poate fi definită şi prin relaţi a

d. :x = Y,
dacă pentru orice y E&m. există un singur x E ,îlll:. care s--0 veri fice. Transfor-
marea d. considerată în exemplul anterior est e biunivocă, pe cită vreme
transfor marea
12 3 4)
( 41 42
nu mai este biunivocă, deoarece 3 nu este imaginea nici unui element şi in
plus numărul 4 are dou ă preimagini. Pent ru transform ările definit e prin t ablouri
avem următorul criteriu de biunivocitate : condiţia necesară şi suficientă ca
o astfel de transformare să fie biuniCJocă este ca în linia a doua să figureze
toate elementele mulţimii (o singură dată) .
Transformările biunivoce ale unei mulţimi finite se intilnesc şi sub denu-
mirea de permutări sau substituţii.
Două transformări d. şi <JJ ale mulţimii ~lî. sint egale, dacă d.x = (JJx
pent ru orice x E 8llt.
înmulţiI·ca (compunerea) transformărilor. Fiind date două trans formări
(biunivoce sau nu) dl. şi (/J ale mulţimii 8llL, dacă unui element oarecare x E J)Jt
ii apli căm mai întîi pe d. şi apoi pe <JJ, obţinem element ul (13 (d. x ). Transfor-
marea care ne duce direct de la element ul x la elementul <J3 (d. x) se numeşte
produsul celor dour1 transformări şi se n o tează cu
@ = (/J of...
Apli ca ţia produs (13 cA. o definim deci prin relaţi a

(<JJ of..) X = (/J (of.. x),

40 Algebra

care arată că pentru a aplica transformarea produs (J3 dl. se aplică mai întii
transformarea dl. şi r ezultatului obţinut dl. x i se aplică, în continuare,
transformarea (B . ln transformarea produs @ = (B dl., transformările se scriu
în ordinea inversă aplicării ( efectuării).
Dacă notăm însă b = a dl., atunci pentru produsul transformărilor se
foloseşte notaţia e
= dl. (B, în care aplicaţiile se scriu în ordinea aplicării lor.
Vom adopta prima din aceste notaţii, pentru a fi pe linia notaţiei y = f (x),
unde elementul x, asupra căruia se operează, este scris la urmă.
Să arătăm că înmulţirea transformărilor (biunivoce sau nu) este asocia-
tivă, adică

w(B) dl. = e ((]3 cA).

Dacă X E 8JR. şi cil, X = ex, (B ex = ~) e ~ = Y, avem

[(@ (B) cil,] x = (@ (]3) (cfl.x) = (@ (B) ex = @ ((]3 ex) = @~ = y,

[@ ((B cil,)] X = @ [((B cil,) x] = @ [(]3 (cil, x)] = @ ((]3 ex) = @~ = Y,
deci aplicaţiile (@(]3) cil, şi@ ((J3cfl.) sint egale, deoarece aplicate unui element
arbitrar produc acelaşi efect.
Legea de asociativitat e permite ca produsul a trei transformări să-l
notăm cu @ (B cil, şi ne spune că un asemenea produs nu depinde de aşezarea
parantezelor.
Se demonstrează (exact ca la înmulţirea numerelor complexe) că asociati-
vi tatea este val abilă pentru un produs ele n transformări, ceea ce înseamnă
că într-un asemenea produs putem aşeza paranteze oricum, fără însă a schimba
ordinea factorilor.
ln general,
cil, (B =I= (B cil,'
adică înmulţirea transformărilor nu este comutat_ivă; produsul depinde de
ordinea factorilor.
Transformarea idontică sau transformarea unitate. Se notează cu (/,.(,
şi se defineşte prin relaţia

(l,(_ x = x pentru orice x E 8'1L ;

ea lasă toate elementele mulţimii pe loc. Transformarea identică j oacă rolul
elementului unitate şi verifică relaţiile
dl. (/,.(, = (/,.(, cil, = cil,, (2.1.1)
unde cil, este o transformare oarecare a mulţimii 8'1L. lntr-adevăr, în virtutea
regulii de înmulţire a transformărilor avem
(cil, (/,.(,) X = cft. ((l,{_ X) = cft. X
şi
((/,.(, cil,) X= (l,{_ (cil, X) = cil, X,

ceea ce arată că transformările cil, (/,.(,, (/,.(, cil, şi cil, sînt egale.
 Grupuri, inele, cîmpuri 41

Pentru orice transformare biunivocă dl a unei mulţimi allL poate fi definită

transformarea inversă. Intr-adevăr, ştim că în cazul acestor transformări,
orice element a al mulţimii 8lTt are o imagine b şi reciproc, orice element b
are o singură preimagine a.
Dacă prin transformarea dl un element oarecare a EallL se transformă
in elementul b,E ,J)Jt, atunci transformarea care duce pe b în a se numeşte
transformarea inPersă transformării dl şi se notează prin dl- 1• Din relaţia
dlx = y
deducem

de aici rezultă

deci

Analog obţinem

Prin urmare

(2.1.2)

Transformarea inversă este unică. Intr-adevăr, dacă am avea şi (JJ cu

proprietatea dl(JJ = m., atunci
dl-1(dlfJJ) = (dl-1dl) (jJ = (lj__(JJ = fJJ = dl-1m. = dl-1
ş1 deci
fJJ = dl-1.
La acelaşi rezultat se ajunge pornind de la (]Jdl = m..
Axiomele grnpnlui de transformări. Fie -r o mulţime de transformări
biunivoce ale unei mulţimi 5)lt pe ea însăşi; într-o astfel de mulţime avem
definită o operaţie algebrică care este înmulţirea transformărilor. Mulţimea -r
formează g.r.u.p- dJH ut:rtSfo, mdri faţă"""îl'8 aeeastă operaţie algeorică, dacă sint
verificate următoarele două condiţii.
I. Produsul a două transformări din -. este tot o transformare din -r.
II. Orice transformare din -r admite o transformare inversă care aparţine
şi ea multimii -r.
Pentru a arăta că cele două condiţii sint suficiente pentru definirea unui
grup de transformări, vom verifica cu ajutorul lor cele patru axiome ale
grupului multiplicat iv (v. punctul 4).
Axioma 1° este verificată în baza condiţiei I de mai înainte, iar axioma 2°
a asociativităţii este şi ea verificată, deoarece am demonstrat că produsul
transformărilor este asociativ. Axioma 3° referitoare la elementul neutru,
42 Algebra

este şi ea verificată considerînd că acest element este transformarea identică (l,(,,

despre care arătăm că aparţine la -r. Intr-adevăr, dacă -r =I= (/), înseamnă că va
conţine cel puţin o transformare of:, şi în baza condiţiei II va conţine şi pe of:_- 1 ,
ceea ce înseamnă că va conţine şi produsul lor cll.c!l-1 , cru'e este chiar transfor•
marea identică (l,(,.
Axioma 4° este verificată considerînd ca element invers pentru of:. trans-
formarea inversă c!l-1 care, in baza condiţiei II, se găseşte in -r şi verifică
relaţia

Dacă considerăm că elementele mulţimii -r sînt transformări biunivoce

ale spaţiului pe el însuşi, avem transformările geometrice care pot constitui
grupuri de transformări geometrice.
E xemple. 1) Rotaţiile de centru O ale planului. Dacă R 1 este o rotaţie
de centru O şi unghi (amplitudine) u.1 , iar R 2 este o rotaţie de centru O şi
unghi 0t2 , prin rotaţia R 1 , un punct oarecare al
planului M, se t1'ansformă în M 1 care prin trans-
formarea R 2 devine M 2 (fig. 5 ).
Prin aplicarea succesivă a celor două rotaţii
se obţine rotaţia produs, care transformă punc-
t ul M in M 2•
u.) Produsul celor două rotaţii de centru O
este tot o rotaţie de acelaşi centru şi de unghi
egal cu suma unghiurilor rotaţiilor considerate.
~) 1n mulţimea rotaţiilor de centru O, fie-
cărei rotaţii R de unghi u. ii corespunde o ro-
taţie inversă R -1 de unghi -r,. şi acelaşi centru O.
Fig. 5 Cele două condiţii ale grupului de transfqr-
mări fiind îndeplin iţe, rezultă că rotaţiile de
acelaşi centru formează un grup de trans formări. Deoarece produsul rota-
ţiilor e comutativ, grupul este abelian şi are ordinul infinit (are o infini-
tate de elemente).
2) Dacă dintre rotaţiile unui pătrat A BCD în jurul centrului O le con-
siderăm numai pe acelea care transformă p ătratul în el insuşi, se demonstrează
că ele formează grup de transformări ş i se poate construi - pentru
acest grup - tabloul de structură.
Considerind r~taţiile ce diferă printr-un mul tiplu întreg de 21t ca fiind
identice, rămîn numai patru rotaţii care Lransformă pătratul în el insuşi;
cea de O°, de 90°, de 180° şi cea de 270°, pe cru·e le notăm respectiv prin r 0 ,
r 1 , r 2 şi r :i.
PenLru simplificare, folosim scrierea adiLivă, în~elegînd prin transformarel;.
r; + r;rotaţia ce se obţine aplicînd in continuarea lui r; per;. Avem tabloul
de structură de mai jos (fig. 6). ·
Observăm că tabloul de sLructură este simetric faţă de diagonala prin-
cip ală, deci adunarea rotaţiilor este comutativă. Tot din acest tablou se
vede că r0 este elementul neut ru. Suma a două rotaţii ce transformă pătratul
în el insuşi, fiind tot o rotaţie ce se bucură de aceeaşi proprietate, este
 Grupuri, inele, cîmpuri 43

Fig. 6

verificată condiţi a I de mai sus. Deoarece în fiecare linie figurează elementul

neutru r 0 , rezultă că este verificată şi condiţia II de mai înainte şi deci
aceste rotaţii formează grup abelian de ordinul patru.
3) Mulţimea omotetiilor cu acelaşi centru, mulţimea transformărilor
afine unimodulare, a transformărilor centr o-afine, a transformărilor proiec-
tive sînt alte exemple de asemenea grupuri. *
/ D.illlă gru12uri G1 şi G2 se numesc izo că
✓ elementele lor o coresp , · rnvocă, astfel incÎT,_J[IDllUJ.Stl-l-Q,1---lol,n,JW:.Jil.e;:.
menteai'biLrttPe aiR el să îi cores undă r
diR.:::!;: 2 • , · 1vocă, cu aceste proprietăţi intre
celor două grupuri, se numeşte izomorfism grupal şi se scrie :
c:::-
G1 D,! G2.
Elementele a două grupuri izomorfe au aceleaşi proprietăţi faţă de
operaţia de grup.
TEOREMĂ. Imaginea izomorfă a unui grup -este tot un grup.
F ie G D,! ~ lL şi înmulţirea operaţie algebrică în cele două mulţimi. - să
arătăm că 8.ll t este grup. Dacă a', b' şi c' sînt elemente din am:., atunci şi
a'b' E 8JR, deoarece, prin ipoteză, avem definită în 8JR o operaţie algebrică.
lnmulţirea în 8'1L este asociativă, d eoarece dacă a, b, c sînt preimagini pentru
a', b', q', atunci
ab ~ a'b', (ab) c ~ (a'b') c' şi a(bc) tt a' (b'c' ),
iar din faptul că G est e grup, fiind valabilă asociativitatea, avem
(ab) c = a (bc).
Elementelor egale corespunzîndu-le imagini egale rezultă că

(a'b' ) c' = a'(b'c').

* C. I o n e s c u - B u j o r. E lemente de transformări geom etrice, partea a doua,
Bucureşti, Ed. tehnică, 1959 ; A., H a i mov i c i, Grup uri de transformări, Bucureş ti.
Ed. didac tică şi pe dagogică , 1963.
44 AlgebTa

Fie u elementul unitate în G, u' E.mt imaginea sa, iar a' un element
oarecare din 8>1t cu preimaginea a EG. Din relaţiile
au= na= a
\
se deduce prin · izomorfism că

a'u' = u'a' = a'

înseamnă că u' este element neutru faţă de
pentru orice a' E .mt, ceea ce
operaţia algebrică considerată
în .mt. Mai trebuie demonstrat că orice a' E8JTt
admite un invers. Pentru aceasta notăm cu -a preimaginea lui a'. G fiind
grup, înseamnă că a va admite un invers a-1 care are ca imagine pe
cx E8)Tt. Din relaţiile

se-deduce, prin izomorfism,

a'rt. = rt.a' = u'
şi deci a' are ca invers pe rt.. Teorema este demonstrată.
Dacă G este grup abelian, atunci şi 8>Tt va fi abelian; comutativitatea
se păstrează prin izomorfism.
O b s e r v a ţ i e. Dacă două grupuri G şi G' sînt izomorfe, atunci ele•
mentele unitate se corespund, u ~ u', şi dacă a~ a', atunci şi a-1 ~ (a')- 1 .
Teoria abstractă a grupurilor studiază acele proprietăţi ale grupurilor
ce se păstrează prin izomorfism; două grupuri izomorfe nu se consideră
esenţial diferite.
De cele mai multe ori un grup abstract se defineşte cu ajutorul unui
grup concret izomorf cu el, care poate fi un grup de transformări.
Faptul că orice proprietate a unui grup, demonstrată folosind numai
proprietăţile operaţiilor, fără a ţine seama de natura elementelor, este
valabilă şi pentru grupurile izomorfe, permite să considerăm două astfel
de grupuri ca fiind identice.

§ 2. INELE

1. Inele şi cîmpuri numerice

Am considerat, în primul capitol, mulţimea I a numerelor întregi, mul-

ţimea R a numerelor raţionale, mulţimea (R, a numerelor reale şi am construit
mulţimea J( a numerelor complexe. Aceste patru mulţimi au unele proprie-
tăţi comune, care le deosebesc de alte mulţimi, însă fiecare din ele are şi
proprietăţi caracteristice. De exemplu, în R, (R, şi J( putem face împărţirea
prin numere diferite de zero şi se obţine ca rezultat un număr care apar-
ţine şi el mulţimii. .:-
 Grupuri, inele, cîmpuri 45

Nu acelaşi lucru se întîmplă în cazul mulţimii I a numerelor întregi,

unde cîtul nu este - in general - un număr întreg._
O proprietate importantă, valabilă pentru toate cele patru mulţimi,
este următoarea : suma, diferenţa şi produsul a două numere din mulţime
fac parte din aceeaşi mulţime. Slntem, astfel, conduşi la următoarele definiţii :
DEFINIŢIA 1. Q_mulţime 8>1L tei el
n · că suma i . e din
.vR. este tot un nzimăr in @lL

i en
O b s e r v aţi e. Deoarece un cîmp numeric conţine cel puţin un număr
a =I= O, el va conţine şi diferenţa a - a = O şi citul .!: = 1; conţinind pe O
a
şi a, conţine şi pe O- a = -a, iar din faptul că 11 conţine pe 1 şi a, dedu-
cem că îI conţine şi pe.!., deci: orice cîmp numeric conţine numerele O si 1 ;
a
dată cu număru[ a =f= O, el conţine pe -::::JJ,.Şi<.:.,__
o,-- pe.!..(I

Fie K un cîmp numeric oarecare. Din faptul că 1 E K, rezultă că şi

1 + 1 = 2 E K, 2 + 1 = 3 E K etc., deci toate numerele naturale aparţin lui K;
o dată cu numărul natural n aparţine lui K şi numărul - n, adică toate
numerele negative. Mai fac parte din K şi citurile dintre numerele întregi,
adică toate numerele raţionale. .. · ea R a numerelor raţionale fiind
ea însă i un cim nu ic observăm că : orice c mp numeric con ine cim u
· ·numerelor raţionale R !. un cimp numeric es e eauna m mit.
E xemple. 1) Mulţimea I a numerelor întregi (pozitive, negative şi zero)
formează un inel numeric. Numerele raţionale formează cimp numeric şi
la fel numerele complexe.
2) Mulţimea .9t a numerelor de forma a+ b ]12, unde a şi b sînt numere
raţionale, formează un cimp numeric.
Intr-adevăr, suma, diferenţa şi produsul a două numere de această formă
este un număr de aceeaşi formă, deci aparţine lui .iJL Pentru cit (cu numi-
torul diferit de zero) avem :

) a+ bV2 = (a+bV2 )(c-dV2) = ac-2bd + bc- ad v2 =A+ BV2

c + dY2 c2 - 2d2 c2 - 2d2 c2 - 2d2 '

unde A şi B sint numere raţionale. Aceasta înseamnă că şi citul aparţine

lui ,1i:, deci ,~t est e un cîmp numeric.
3) Intre ii l · . . Se numesc astfel numerele complexe -1! + bi, in
care a i b sint numere întregi. Se constată uşor că suma, diferenţa şi
46 Algebra

produsul a doi întregi ai lui Gauss, este tot un întreg al lui Gauss, deci
lnJJ:e.gii lui Gauss formează inel (ru>mutativ). Citul a doi întregi ai lui Gauss
nu mai este, în general, un întreg al lui Gauss, deci aceşti întregi nu [or-
.J!.l,eaza• CmJl.
î '-
4) Mulţimea @L a numerelor de forma a+bi, unde a şi b sîu~ere
raţionale, formează un cimp numit cîmpul numeric al lui Gauss.
Obs e r " a ţ i i . 1) ln fiecare inel numeric au fost definite, indepen-
dent, două operaţii : adunarea şi înmulţirea; dintre acestea, numai adunarea
admite o operaţie inversă - scăderea - pe cînd în cîmpurile numerice, atit
adunarea cit şi înmulţirea admit o operaţie inversă.
2) In diferite discipline matematice, precum şi în aplicaţiile matematicii
sînt foarte frecvente cazurile cînd operaţiile algebrice nu se fac asupra
unor numere, ci asupra unor elemente de natură oarecare (vectori, polinoame,
Lransformări, funcţii etc.), pentru care operaţiile algebrice păstrează aceleaşi
proprietăţi. De aici se desprinde necesitatea de a defini (axiomatic) structurile
algebrice de inel şi cimp, făcind abstracţie de natura elementelor cu care se
operează.

2. Axiomele inelului

QJnaijimeoZlu c8:fs-sint definite două eperaţii e.lgebi:ice, numite respectiv

ad1'na,:e...ş.i_J.n.m.ul.ţu,
-se numeşte inel, dacă sînt verificate următoarele cate-
gorii de axiome : ·
I. A xiomele adunării. E, · tă o operaţie al ·că numită ă
de (grup aditiv comutativ),
ad ică avem verificate axiomele :
1a) La două elemente a, b E 'd, diferite sau nu, le corespunde un al treilea
element c = a + b aparţinînd tot lui 'd, numit suma lor.
2a) Adunarea este comuLativă : fiind date două elemente oarecare a,
b E 'd avem
a+ b = b + a.
3a) Adunarea este asociativă : pentru trei elemente oarecare a, b, c, E'd
avem
(a + b) +c= a+ (b +~
4.a) Există în 'd un element neutru la adunare, elementul zero, pe
care îl notăm cu O, astfel încn pentru orice element a E -;; avem
a+ O= O+ a = a.
5a) Orice element a E-;; admite un element opus, -aE 'd, astfel ca

a + (-:-a) = (- a) +a= O.
 //

Grupuri, inele, cîmpuri 47

II. Axiomele fnmulţirii. Există o a doua operaţie algebrică numită în-

mulţire, faţă de care elem ent.ele multimii 2, farrnează sewi.gru,p,, adică sînt
verificate numai primele două axiome ale !E:u.p.ului-multiplicati..v ·
1b) La două elemente oarecare a, b Ed, luate într-o anumită ordine,
le corespunde un al treilea element a • b = d E d, numit JH'OEl.usHl lor.
2b) Inmulţirea este asociativă : pentru trei elemente oarecare a, b, cEd
avem
(ab) c = a(bc).
III. A_xiomele de legătură (între adunare şi înmulţire). Inmulţirea este
distributivă, bilateral· faţă de adunare :

1c) (a + b) c = ac + bc, c(a + b) = ca + cb.

l\fai putem da şi următoarea formulare : O ~ d în care a"em definite
do,uă operaţii algebrice - a~unarea şi înm 11Lţu·&a, l.ega1e între e1e prîn legea
~tîoîtaZe es,te un inel, dacă formează modul faţă de adunare şi semi-
grup faţă de înmulţire. Un inel conţine cel puţin un element, elementul zero.
, Observăm că pentru inelele numerice sînt verificate toate axiomele de
mai înainte.
Alte exemple de inele.
1) Numerele întregi pare.
2) Mulţimea polinoamelor ..,de necunoscută x, cu Qoeficienţi reali.
3) Funcţiile continue f( x ) : (-1, 1) ➔ (R, formează un inel faţă de
adunarea şi înmulţirea fm:kţiilor [suma a două funcţii f(x), g(x) este func-
ţia care pentru orice x = x 0 are valoarea f(x 0 ) +
g(x 0 ); produsul acestor
funcţii este funcţia a cărei valoare, pentru orice x = x 0 , este egală cu pro-
dusul f(x 0 ) • g(x 0 )] : suma şi produsul a două funcţii continue este tot o
funcţie continuă, elementul neutru la adunare este funcţia f( x ) = O pentru
orice x E (- 1, 1), iar elementul opus lui f(x) este func ţia -f(x).
4) Mulţimea funcţiilor f( x ) : [O, 1] - (R,.
Proprietăţile inol ului
1) lnl'r- m inel puteJn-efeet1ui operaţii de adu.nare, scădere şi înmulţiz:e.
1
Intr-adevăr, adunarea şi înmulţirea sint cele două operaţii definite în
inel şi din faptul că elementele inelului formează modul (faţă de adunare),
rev.ultă că putem face şi operaţia inversă adunării - scăderea. Aceasta în-
seamnă că, fiind date două elemente oarecare a, b E d, ecuaţia- ·
x+a = b
are totdeauna o soluţie unică, în inel, care este
x = b + (-a) = b - a.
te zero dacă unul din factori este nul.
legea de distri ut1v1 a e,
q,b = a(b+ O) = ab + a ·O,
ba= (b + O) a = ba+ O·a,
 48 Algebra

de unde se observă că a·0 şi 0·a sînt elemente neutre la adunare; cum ele-
mentul zero (neutru la adunare) ştim că este unic, rezultă că

a·0 = 0·a = O.
Reciproca acestei proprietăţi nu este valabilă; produsul a două elemente b=l=0
şi a =I= O poate fi zero : ab=0. Elementele a şi b care se bucură de această
proprietate se numesc divizori ai lui zero; a este divizor al lui zero la stînga,
iar b divizor al lui zero la dreapta; a se mai zice că este conjugat cu b şi
reciproc.
In cadrul inelelor numerice nu putem da exemple de divizori ai lui zero,
aceste exemple se intîlnesc la matrice ; vom considera însă următorul exemplu.
Fie funcţiile f(x) şi g(x) definite pe toată axa reală, astfel :
•
f( x ) = {0, X-< 0, g(x) = {x, x-< O,
X, X >0 O,x > 0.
Aceste funcţ,ii sint diferite de zero deoarece nu au valoarea zero în orice
punct; cu toate acestea, produsul lor este zero.
3) 1ntr-un foel as.ociati.(J.ita,ua este ()alabi14 p_e.ntru o_sumă de-nr-fer-meni
sau entrii..Ju;oiluse- de-n factori.
1 emonstraţia pentru înmulţire este identică cu cea dată pentru aso-

---
ciativitatea unui produs de n numere complexe (cap. I, § 1, punctul 2), iar
cea referitoare la adunare se deduce din aceasta, înlocuind operaţia.
4.) 1ntr-un inel distributi"itatea este "alabilă pentru srime de n termeni :
- ----- ------
a(b1 + b2 + ...+ bn) = ab1 + ab + ... + ab,,, 2

- (b1 + b2 + ... + b,,) a = b1a + b2a + ... + b„a;

se demonstrează că această proprietate are loc şi pentru numere complexe.
Din aceasta deducem că în inel este valabilă regula de înmulţire a paran-
tezelor dacă păstrăm ordinea factorilor.

Clasificarea inelelor
Se face din mai multe puncte de vedere.
1) Dacă intr-un inel inpmltirea este comutativă, înelul se numeşte co-
mutati"; în general, inelele sfnt
necorozzta.tke.
, - Există i · , · · l-e-fărji, elem(!!!,t unitate. Inelul nu-
merelor întregi este un exemplu de inel cu element unitate, iar numerele în-
tregi pare formează un inel fără element unitate.
Intr-un inel cu element unitate se numesc iMcrsabile acele elemente a
care admit un invers a-1 şi
aa-1 = a-1a = u.
3) Există inele .care au diai.zori izi lui eez:g şi inele care nu au divizori ai
lui zero. Inelul nYro'erelor întregi nu admite divizori ai lui zero, pe cind inelul
matricelor, după cum vom vedea, are astfel de divizori.
 Grupuri, inele, cîmpu ri 49

Fie P mulţimea perechilor de numere reale sau complexe (a, b), in care
definim două operaţii, pe care le numim adunarea şi înmulţirea perechilor,
cu formulele :
(a1 , b1 ) + (a2 , b2) = (a1 + a 2 , b1 + b2),
(a1 , b1 ) (a2 , b2) = (lli · a2 , b1b2 ).
Să arătăm că mulţimea P verifică t oate axiomele inelului.
I. Axiomele adunării. 1a) La două element e oarecare din P le corespunde
un al t reilea element - suma lor - care ap arţine lui P.
2a) Adunarea este comutativă :
+
(a1 , b1 ) (a2 , b2) = (a2, b2 ) + (a1 , b1 ),
deoarece revine la adunarea numerelor, care ştim că se bucură de această
proprietate.
3a) Adunarea elementelor din P este asociativă, în -baza aceluiaşi fapt
menţionat la punctul 2a). - ,
4a) Există in P un element neutru la adunare (elementul zero); acesta
este perechea (0,0) care adunat cu orice element din P îl lasă neschimbat.
5a) Orice element (a, bj E P admite un efement opus (-a, -b) E P ,
cu care adunat dă elementul zero.
II. Axiomele înmulţirii. Şi acestea sînt verificate :
1b) La două elemente din P le corespunde un al t reilea element, care
şi el aparţine lui P. · ,
2b) Inmul ţirea „perechilor" este asociativă, căci revine la înmulţirea
numerelor şi aceasta este asociativă. '
III. Axiomele de legătură. Sînt şi ele verificate; înmulţirea „perechilor "
este distributivă bilat eral, faţă de adunare.
Deci mul ţimea P formează un inel. In acest inel, elementul zero este
perechea (0,0), iar element ul unitate este perechea (1, 1).
Deşi (1, O) =t (0,0) şi (0,1) =t (0,0), după regula de înmulţire a „perechilor"
avem
(1, O) (O, 1) = (0,0),
ceea ce î nseamnă că P este un inel cu di(lizori ai lui zero.
4) Un inel ·v cu element unitate dar fără divizori ai lui zero,
, /~ d~Q=n~ie~n=i~ u~i~· n~t,_·e~g_ s~au_ ~~=~-e_ 1_n~e t ~~~1t~a~te~·-

§ 3. CO RPURI Ş I ClMPU RI

L Do.finiţii

1. Elementele unui inel formează grup faţă de adunare, iar faţă de

înmul ţire formează numai semi~up. ~ -
DEFIN IŢIE . Un inel ;;; se numeşte corp dacă conţine cel p uţin un
element diferit de elementul zero şi dacă elementele sale, cu excepţia lui zero,
,formează grup miiltiplicati"-

4-1539
50 Algebra

Deci, pe lîngă axiomele inelului, mai avem în plus axiomele :

3b ) Există în -;Jun element neutru la înmulţire, numit elementul unitate u,
astfel că pentru orice element, a E -;J să avem
au= ua = a.
'•b) Orice element a E-;J care este diferit de zero admite un invers,
a- 1 E-;J, as-tfel incit avem
a ·a-1 = a-1 ·a = u.
Intr-un corp avem două grupuri : un grJy!_ aditi~, al corpului format de
toate elementele corpului faţă de adunare, şi un grup multiplicatiCJ al corpului,
format din toate elementele corpului, cu excepţia lui zero.
Un corp conţine cel puţin două elemente distincte, ele71'!:entul zero care
este neutru la adunare şi ele'!!:,entul unitate, rreutr u· la înmulţire; ele se no-
tează de obicei cu O şi 1.
Dacă într-un ' Corp K înmulţirea este comutativă, adică pent ru două
elemente oarecare a, b E K ' ·
ab = ba,
atunci spune:r:n că ave!11 un ~ rl? comutatiCJ sau_ un cîln:P· . .
Inelele ş1 cimpur1le numerice ver1hca ax10mele melulm respectiv cîm-
pului (ale corpului la care se adaugă proprietatea 5b) : ab = ba pentru orice
a, b). Jntr-adevăr, adunarea şi înmul ţirea numerelor este comutativă, asocia-
tivă şi distributivă, deci veri fică axiomele ia), 2a), 3a), ib), 2b), ic) ; axioma
4a) este verificată deoarece orice inel numeric conţine numărul zero care
este element, neutru la adunare; axioma 5a) este verificată, căci dacă un
inel numeric conţine numărul a, el va conţi ne şi pe -a, opusul lui a.
Un cîmp numeric K verifică axioma 3b), deoarece conţine totdeauna pe 1
ca element neutru la înmulţire; verifică şi pe 4-b ), deoarece dacă J(,
a =I= O, el
conţine şi pe ~ şi, în plus, inmulţir':la numerelor este totdeauna comuta-
a .
tivă(proprietatea 5 b). Deci, inelele şi cimpurile numerice verifică şi ele axio-
mele inelul ui şi cîmpului.
Exemple.
1) Mulţimea funcţiilor raţionale de nedeterminată x, cu coeficienţi numere
raţionale, formează cîmp.
2) Cu numerele O şi 1 putem construi un cîmp.
Să
definim, in acest scop, adunarea acestor numere cu următorul tablou
de structură: ,----,----,~-~ J
__
o l_
1
o o 1

1 1 o
Elementul neutru este O, care are ca opus tot pe O, iar opusul lui 1 este tot 1.
 Grupuri, inele, c-împuri 51

Adunarea este asociativă :

(x + y) + z = x + (y + z).
Pentru x, y sau z = O rel aţia este adevărată; ctnd toţi termenii sint di-
feriţi de zero (egali cu 1): (1 + 1) + 1 = 1 + (1 + 1), relaţia este iarăşi
adevărată, avind 1 in ambii membri. Aceasta înseamnă că numerele 0,1
formează modul.
lnmulţirea numerelor O şi 1 fiind cea cunoscută din aritmetică, ea este
ai;ociativă şi comutativă. Legea de distributivitate

x(y + z) = xy + xz
elite unul din elementele x, y sau z este nul; dacă
verificată dacă
X= y = Z = 1,
atunci 1 (1 + 1) = 1 · 1 + 1 · 1 dă zero in ambii membri (vezi tabloul
de adunare de mai înainte : 1 + 1 = O), deci este verificată şi în
acest caz. Prin urmare, ~Jtumerele O şi 1 am construit un inel ; pentru
a arăta că este cimp, observăm că numărul 1 (am exclus elementul nul) for-
ll'ează grup faţă de înmulţire, el fiind, în acelaşi timp, element unitate
şi propriul său invers.

2. Proprietăţile corpului

1) 1ntr-un cor nu există divizori ai lui zero.

/' Intr-a evar, aca am avea ab = cu a =I= O, b =/= O, atunci, în baza
faptului că f.iecare element a=/= O din corp are un invers, putem înmulţi la
stînga cu a- 1 şi obţinem
a- 1(ab) = (a- 1a) · b = u · b = b = O,
/..
cHea ce contrazice ipoteza.
2) lntr-un corp pot fi făcute operaţii de adunare, scădere, înmulţire şi
împărţirecuefemente diferite de zero.
-- Într-un corp K avem definite două operaţii algebrice : adunarea şi în-
/ mulţirea; I( fiind în acelaşitimp şi inel, putem efectua şi operaţia de scă­
dere, adică pentru orice a, b E K, ecuaţia · x + a = b are o soluţie unică :
x = b - a E K .I
In plus, a şi b fiind două elemente arbitrare din K, a =/= O, ecuaţiile
ax= b, ya = b
au totdeauna o soluţie unică. lntr-adevăr, a fiind diferi t de zero aparţine
grupului multiplicativ şi deci are un invers a-1• Dacă x1 E 'K. cu ax1 = b,
atunci
a - 1 (axi) = (aa-i) Xi = uxi = Xi = a-ib;
x1 = a- 1b este într-adevăr soluţie a primei ecuaţii, căci

ax1 = a(a-ib) = (aa-i) b = ub = b. .

 52 Algebra

Soluţia este unică, deoarece dacă avem şi ax2 = b, deducem:

ax1 = ax2 , a-1 ( ax1 ) = a-1 ( ax2) =( aa-1 ) x1 = ux1 = x 1 = a-1 ( ax2 ) =
= (a-1 a) X2 = UX2 = X2.

In mod analog, pentru ecuaţia a doua,

y = ba- 1 = .!!.. .
a
Deci, intr-un corp, înmulţirea admite, ca operaţie inversă, împărţirea,
împărţitorul fiind diferit de zero ; x se numeşte cîtul la dreapta, iar y citul
la stfnga.
3) Caracteristica unui corp. Pentru corpurile numerice nu este valabilă
următoarea proprietate a corpurilor oarecare : adunînd numărul 1 cu el
însuşi de un număr oarecare de ori, nu se obţine O, toţi multiplii obţinuţi
fiind diferiţi între ei (sint numere naturale).
Dacă K este un corp şi a E K, prin notaţia !!!:!!:.,.._ unde m este număr
natural, vom înţelege suma am elemente egale cu a.
Dacă toţi multiplii elementului unitate : '
u, 2u, 3ii, ... , mu,
sînt diferi ţi de zero, spunem că avem un j'Otp de caracteristică zero. Dacă
p este cel mai mic număr natural pentru care avem pu=O, zicem că avem
un corp de caracteristică p . Corpul numerelor reale este de caracteristică zero,
iar corpul format din numerele O şi 1 (exemplul 2) este de caracteristică 2;
(1 +1 = 2 ·1 = O).
Dacă un corp K are caracteristică p, atunci pentru orice aEK avem pa=O.
Intr-adevăr,
pa = a(pu) = a · O = O.
(&racteristica corp este număr prim
oricărui
Intr-adevăr, dacă am avea p = m · n, atunci mu =/= O şi nu =/= O, de-
oarece p este cel mai mic număr pentru care pu = O.
/ Din mn = p avem (m·ii) (nu) = pu = O. Cum în corp nu avem divizori
ai lui zero, ar rezulta mu = O sau nu = O, ceea ce este o contrazicere.
Noţiunea de caracteristică se poate considera şi la inele cu element uni-
tate, pentru care caracterisLica nu este totdeauna num ăr prim.

3. Izomorfismul inelelor şi corpurilor

Izomorfismul a două inele sau corpuri nu este altceva decit izomorfismul

dintre două mulţimi în care avem două operaţii algebrice; în cazul inelelor
şi corpurilor, operaţiile algebrice sint chiar operaţiile de adunare şi inmulţ,ire
definite in inel şi corp.
TEOREMĂ. Imaginea izomorfă a unui inel este tot un inel.
 Grupuri, inele, cîmpuri 53

Demonstraţia este aceeaşi cu cea dată pentru teorema analogă de la

grupuri (§ 1, punctul 6). Fie d un inel, J)T(, o mulţime în care avem definite
demă operaţii algebrice şi 8llt ~ d , Să arătăm că, în aceste ipoteze, aJn:. este
un inel.
înlocuind în demonsLraţia teoremei de la § 1, punctul 6, operaţia de
inmulţire cu cea de adunare, elementul unitate prin elementul zero şi inversul
unui element cu opusul său, arătăm că Sllt formează modul. Tot din cele
demonstrate în aceasLă teoremă rezultă că dacă înmulţirea este asociativă
în d, atunci ea va fi asociativă şi în ,m, aşa că mai trebuie să demonstrăm
dis tributivitatea. Pentru aceasta, considerăm elementele oarecare a', b', c' E8l1L
şi fie a, b, c preimaginile lor care, făcînd parte din inel, verifică legea distri-
bt Livi Lăţ.ii
a(b+c) = ab + ac;
izomorfismul păstrează suma şi produsul : ,.,
a(b + c) ~ a' (b' + c'), ab +ac~ a'b' + a'c',
ia1· din faptul că a(b + c) şi ab + ac sint egale, rezultă că şi imaginile lor
sînt egale şi deci :
a'(b' + c') = a'b' + a'c'.
Analog se deduce relaţia
(b' + c') a'= b'a' + c'a'
şi disLributivitatea fiind arătată, toate axiomele inelului sint verificate
şi,prin urmare, 8.llt este un inel.
Dacă d este un inel comutativ, imaginea sa izomorfă 8l1L va fi şi ea un
inel comutativ, iar dacă d este un corp ( cîmp ), imaginea sa i:omorfă va fi
tot un corp ( cîmp).
O b s e r v a ţ i e . ln două inele izomorfe elementele nule şi elementele
opuse a două elemente corespondente se corespund în corespondenţa izomorfă;
dacă inelele sînt corpuri se vor corespunde şi elementele unitate, şi elementele
inverse a două elemente corespondente.

4. Clase de resturi

Acestea au fost studiate la cursul de aritmetică, iar împărţirea unei

mulţimi în clase disjuncte am intilnit-o şi în acest capitol §1, punctul 1. Vom
reaminti citeva proprietăţi ale claselor de resturi, care sînt necesare pentru a
arăta că ele formează un inel sau un cîmp.
Dacă a şi b sînt două numere întregi oarecare, putem determina, umc,
două numere întregi q şi r astfel incit să avem

a = bq + r (O -<: r < I b I) ;
r i:oate fi O, 1, 2, ... , lbl - 1 şi se numeşte restul redus. Avînd m > O, numerele
întregi a şi b se numesc congruente faţă de modulul m dacă prin împărţire
cu m dau acelaşi rest redus.
54 Algebra

Relaţia de congruenţă se scrie

a =b (m) sau a = b (mod m)
ş1 se arată că ea este o relaţie de echivalenţă. lntr-adevăr, este reflexivă:
a =a(m), simetrică : a = b(m) ~ b = a(m) şi tranzitivă:

a = b(m), b = c(m) ~ a = c(m), căci a = mq1 + r1 , b = mq2 + r2

c = mq3 + r3 , iar din r 1 = r2 şi r2 = r3 rezultă r1 = r 3 •

Orice număr (întreg) prin împărţire cu m dă un rest O-< r -< m - 1; p utem

împărţi mulţimea tuturor numerelor întregi în clase de numere congruente,
punind în fiecare clasă toate numerele care prin împărţire cu m dau acel aşi
rest şi obţinem clasele C 0 ,C1 ,C2 , ••• ,Cm 1 , numite clase de resturi faţă de modulul m.
Notăm cu CJ clasa de resturi din care face parte numărul a, adică CJ C, =
dacă a= mq +
r (0-<: r < m) . Prin urmare, relaţia de congruenţă lmparLe mul-
ţimea numerelor întregi în clase de resturi care au toate propri etăţile claselor
de echivalenţă § 1, punct.ul 1: orice număr întreg aparţine unei clase de resturi ;
clasele de resturi sînt disjuncte; numerele ce aparţin unei clase sînt congruente
fntre ele; orice număr dintr-o clasă p oate fi ales ca reprezentant al clasei respective.
AJegem în fiecare clasă cite un reprezentant; se obţine astfel o mulţime
pe care o numim sistem comp let de reprezentanţi. Obţinem un sistem complet.
de reprezentanţi luînd m numere întregi consecutive; numerele O, 1, 2 ... , m-1
spunem că formează un sistem minim de reprezentanţi nenegativi.
In mulţimea claselor de resturi se pot defini două operaţii algebrice,
adunarea şi înmulţirea claselor, cu formul ele :
Ca + c b = Ca+b •
c•. cb = c•.b·
Deci, pentru a aduna două clase facem suma a doi reprezentanţi a şi b din
clasele respective şi obţinem un număr a+ b; clasa care conţine acest nu-
măr o considerăm ca suma celor două clase. Analog, în cazul produsului. Se
arată în aritmetică că adunarea şi înmul ţirea claselor nu depind de alegerea
reprezentanţilor.
TEOREMA 1. Clasele de resturi, modul m. formează modul (grup aditic
comutativ) faţă
de adunarea claselor.
În tr-adevăr, adunarea claselor C. şi Cb se reduce la adunarea numerelor
a şi b, ceea ce înseamnă că ea este asociativă şi comutativă . Elementul neutru
la adunare este clasa C0 şi fiecare clasă C. admi te o clasă. opusă C_a, astfel că
C. + C_. = C0 •
TEOREMA 2. Mulţimea claselor de resturi, modul m, formează un iner
comutativ cu nt elemente, fa/ă
de adunarea şi înmul(irea claselor.
lntr-adevăr, înmulţirea claselor de resturi c.
şi Cb se reduce la inmul·
ţirea numerelor a şi b, deci este asociativă, comutati vă şi distributivă faţă
de adunare. Acest inel se numeşte inelul claselor de resturi modulo m; se
vede că există inele finite cu orice numcir de elemente.
 GTUpuri, inele, cîmpuri 55

Proprietăjile
inelului claselor de r esturi
1) Este un inel cii unitate; unitatea esLe de clasa C1 , neutră la înmulţirea
claselor:
CaC1 = el · c. = c•.
2) Dacă m nu este prim, inelul are divizori ai lui zero. InLr-adevăr, dacă
m cu n =/=1, p #=-1~ aLuMI C„ =I= C0 şi C., =/= C0 , deoarece în clasa C0
= n p,
intră numerele divizibile cu m, pe cînd iri clasa C„ intră numerele care împăr­
ţite cum dau restul n=f=O: aceeaşi justificare şi pcnLru CP =I= C 0 • Clasa C,,,
conţine pe m, care e divizibil cu m, deci m E C0 şi prin urmare C"' = C0 •
Avem
C„CP = C„P = C,,, = C0 ,
adică

deci
C„ şi CP si_nt divizori ai lui zero.
O b se r v a t i i.
1) Dacă m esle prim, alunei clasele de res turi formează un cimp.
2) Dacă pentru clasele de resturi folosim notaţia:
C0, C1, C2, ... , Cm-1, atunci pentru adunare avem:
Ca + Cb = CJ+b, dacă a + b < m,
l '

C, + Cb = C,➔ b-.,,, dacă a + b :;;i, m,

deoa rece a+ b < 'lm.
Clasa opusă pentru C 0 este lot C0 , ia r pentru C„ esle Cm-a, Ca+ Cm-â =· C0 ,
(1 <a< m- J). Clasele se înmulţesc după formula
,
C, · Cb = C,, I
und e O < r.,;;;; m - 1 este restul împărţirii lui ab prin m.

§ 4. SUBSTITUŢII

1. General ităţi

Vom considera Lransformările biunivoce ale mul(imii finiLe ,'illL pe ea

însăşi,d espre care s-a vorbiL în § 1, punctul 6. ElemenLelc mulţimii le noLăm
cu 1, 2, ... , n. Transformările biunivoce ale unei mulţimi finite se numesc
permutări sau substitu(ii; vom adopLa Lermenul de substituţie, iar dacă 8llt
are n elemente vom vorbi despre o substituţie de gradul n. O subsLiLuţie de
gradul al patrulea, de exemplu, esLe dată de schema

s- 2 4 1 3) I (2.4.1)
(3 2 4 1
 56 Algebra

unde în prima linie scriem elementele mulţimii într-o ordine oarecare, iar
în linia a doua, dedesuhtul fiecărui număr transformatul sau imaginea numă­
rului respectiv. Deoarece transformarea este biunivocă, orice număr din mul-
ţime este imaginea unui număr, deci în linia a doua trebuie să găsim o per-
mutare oarecare a numerelor 1, 2, 3, 4; numerele din linia întîi sînt preima-
ginile numerelor din linia a doua (oricare din numerele 1, 2, 3, 4 au o ima-
gine şi o preimagine).
ln substituţia (2.4.1) numărul 2 se transformă în 3 sau zicem că-i cores-
punde 3; 4 se transformă în 2, iar 1 în 4 şi 3 în 1. Scriem
s 2 = 3, s 4 = 2, s1 = 4, s 3 = 1.

Transpoziţiile
sînt un caz particular al substituţiilor în care schimbăm
două elemente între ele, iar celelalte elemente rămîn neschimbate; astfel,
pentru numerele 1, 2, 3, 4 transpoziţia (1, 2) se poate scrie sub forma:

(12)=(1234)·
' 2 1 3 4
Intr-o substituţie este esenţial să ştim la fiecare număr din linia întîi ce
număr ii corespunde în linia a doua, aşa că numerele din Hnia intîi le putem
scrie în orice ordine vrem, cu condiţia ca dedesubtul lor să scriem numerele
corespunzătoare în care se transformă.
Astfel, substituţia (2.4.1) se mai poate scrie astfel :

8 = (43 2 1) = ( 2 1 4 3).
2134 342 1
In mod obişnuit însă cifrele din prima linie se scriu în ordine naturală
şi atunci avem substituţia scrisă sub
f()rma normală; forma normală a sub-
stituţiei (2.4.1) este

8 = ( 1 2 3 4). (2.4.2)
4312
ln linia a doua avem o permutare oarecare a numerelor 1, 2, 3, 4, aşa
<iăla o substituţie de gradul n corespunde o permutare de n numere şi re-
ciproc.
O substituţie de gradul n se scrie sub forma normală

S=
1 2 3 ... n)
( i1 i2 i3 ... in ' (2.4.3)

unde i 1 i 2 ... in reprezintă

o permutare oarecare a numerelor 1, 2, n.
Dacă substituţia(2.4.2) o aplicăm permutării 1 2 3 4, obţinem permu-
tarea din linia doua, adică 4 3 1 2; dacă aplicăm pe s permutării 3 1 4 2,
obţinem permutarea 1 4 2 3. Substituţiile nefiind altceva decît transformări
biunivoce ale unei mulţimi pe ea însăşi, tot ce s-a stabilit la transformări ( § 1,
 Grupuri, inele, cîmpuri 57

punctul 6) rămî,ne 1,1alabil şi pentru substituţii. Astfel, două substituţii s şi cr

de gradul n se numesc egale dacă a1,1em
si = cri, (i = 1, 2, 3, ... , n),
deci dacă un număr oarecare i, (i = 1, 2, ... , n) are acelaşi transformat in
ambele substituţii.
Inmulţirea substituţiilor se defineşte in mod analog : fiind date două
substituţii de gradul n, s1 şi s2 , prin produsul lor înţelegem tot o substituţie
de gradul n definită de următoarea relaţie
(S2S1) i = S2(S1i), (i = 1, 2, ... , n),

deci dacă i este unul din numerele 1, 2, ... , n, atunci transformăm pe i prin
substituţia s1 şi obţinem numărul s1 i şi apoi în continuare acest număr i1
transformăm. prin s 2 şi obţinem numărul s2(s1 i) care va fi transformatul lui i
prin substituţia s2s1 • In produsul s2s1 scriem transformările în ordinea in-
versă în care le-am efectuat.
Fie substituţiile
S1 = (! ~ f ~), S2 = (1 Î : ~) "
sl transformă pe 1 in 4, iar s2 transformă pe 4 în 2, deci
(s~1 ) 1 = sis1 • 1) = s24 = 2.
Procedînd in mod analog cu restul elementelor, avem

S2S1 = (21 24 33 4)
1 •
Pentru a calcula produsul s~1 este mai comod să scriem pe s 2 in aşa fel,
incit prima linie din s 2 să fie la fel cu linia a doua din s 1 :

s2s1 = (; i 1rl(! ~ 1;)= l~ z~ tJ

~1 atunci produsul se obţine luind prima linie din s1 şi linia a doua din s2 •
Avem de asemenea
3 1 4 2) (1 2 3 4) (1 2 3 4)
S1S2 = (1 4 2 3 3 1 4 2 = 1423 '
cleci s 1s2 =I= s2s 1 ,
aşa că în general înmulţirea substituţiilor nu este comutati1,1ă;
1nmzzlţirea substituţiilor este însă asociati1,1ă, aşa fiind şi înmulţirea trans-
formărilor.

2. Sub!'ltituţia unitate, neutră sau 1dcntică şi substitu ţia inversă.

Substituţia unitate este substituţia

u = (1
123
2 3
n).
n '
58 Algebra

aceasta verifică relaţia (2.1.1)

SU= US= S, (2.4.4}
s fiind o substituţie oarecare de gradul n. Fiind dată substituţia (2.4.3),
substituţia ei inCJersă este tot o substituţie de gradul n care transformă
fiecare număr în preimaginea sa şi este deci :
s-1 = (ii1 2i2 ...... i,,).
n '
s- 1 verifică relaţiile (2.1.2) :
(2.4.5}
de altfel relaţiil e (2.4.4) şi (2.4.5) se verifică cu uşurinţă şi direct.
Un produs de n factori egali: s· s ... s il notăm cu s". Se ştie (cap. I ,
§ 2, punctul 3) că un produs de n factori se calculează prin recurenţă :
calculăm produsul primilor doi factori, r ezultatul îl înmulţim cu al treilea
factor etc., deci avem
s" = s · s ... s = (s · s ... s) s = s"- 1 · s.
Dar mai ştim că un produs de n faotori este asociativ, deci putem aşeza
parantezele cum vrem, deci
s"-1 · s = (s · s ... s) s = s (s · s ... s) = s · s"-1
şi prm urmare
(2.4.6)
Să notăm so = u, si = s, s-" = (s- 1 )" (n > O); s- este t ot o
11
substituţie de
gradul n. Ne propunem să demonstrăm formula

Isms" = s"'+" I (2.4.7)"

valabilă pentru m, n numere întregi (pozitive, negative sau zero).

Să demonstrăm în prealabil formula următoare, de care vom avea
nevoie,
(2.4.8)
n fiind un număr întreg oarecare. Dacă n > O avem, în baza asociativităţii,
s- s" = s- (s · s ... s) = (s- s) (s · s ... s) = u(s · s ... s) = s · s ... s = s"- 1 .
1 1 1

Dacă n < O punem n = - v şi avem, în baza formulei (2.4.6),

s-ls" = s-Is-v = (s-1)1 (s-1)' = (s-1)"+1 = S - v- 1 = s"-1i (2.4.9)
în mod analog se demonstre~~ă. că
s"s-1 == s"-1 .
 Grupuri, inele, cîmpuri 59'

Dacă n - ' O, formula (2.4.8) este verificată, intrucît avem

Deci (2.4.8) esteverificată în toate cazurile.

Să demonstrăm acum că formula (2.4.7) este adevărată dacă unul din
exponenţii m, n este -<: <
O. Fie m O, iar n un număr întreg oarecare. Vom
demonstra formula prin inducţie completă asupra lui m; presupunem for-
mula adevărată pentru -µ, adică avem

şi vom demonstra că este adevărată pentru exponentul - µ - 1. Dacă în

(2.4.8) punem n = - µ, avem

deci, ţiuind seama de asociativitatea produsului şi de (2.4.8), avem

prin urmare (2.4. 7) este adevărată pentru exponentul - µ - 1. Cum (2.4. 7)

este adevărată pentru m = O, deoarece avem
s0sn = ns" = s" = s0+ 11
'

urmează că (2.4.7) este adevărată pentru orice m-<: O.

Ne mai rămîne să examinăm cazul cind m > O, n > O.
Avem, în baza asociativităţii,
sms" = (s • $ ..• s) (s • $ •• . s) =$ • $ ••. $ = sm+n
şi deci formula (2.4. 7) este demonstrată în toate cazurile.
In mod analog se demonstrează formula

I (s'" )" = sm." (2.4.10)

valabilă pentru m, n numere într~gi.

3. Ordinul unei substituţii

Am văzut că unei substituţii de gradul n (2.4.3) îi corespunde o per-

mutare ii i2 ••• i „ şi recjproc, deci numărul substituţiilor de gradul n este n I
Deoarece produsul a două substituţii de gradul n este tot o substituţie
de gradul n, deducem că s1, s2, s3, ... , s", ... sînt substituţii de gradul n şi
cum numărul lor este limitat urmează că în acest şir va apărea un termen
care va fi egal cu un termen precedent s"' = s" (m < n). Inmulţind la
dreapta cu s-"', avem, în baza formulei (2.4. 7) :
60 Algebra

şi

deci
s"-m = u,
unde n - m este un număr intreg mai mare sau egal cu zero. Fiind dată
substituţia s, fie p cel mai mic număr natural pentru care avem sP = u ;
numărul natural p se numeşte ordinul substituţiei. Substituţia unitate are
ordinul intii. ·

4. Grupuri do substituţii

Fie ~ o mulţime ale cărei elemente sînt substituţii de gradul n. Mulţi­

mea 8JIL formează grup faţă de înmulţirea substituţiilor dacă produsul a două
substituţii din .î)R este tot o substituţie din 8JJL Deoarece substituţiile sint
transformări biunivoce ale unei mulţimi pe ea insăşi, trebuie să· arătăm că
cele două condiţii de la grupurile de transformări ( § 1, punctul 6) sint
verificate. Condiţia I cere ca produsul a două transformări din .î)[ să fie
tot o transformare din 8Jlt şi est e verificată in virtutea ipotezei. Condiţia II
cere ca inversa unei transformări din ~r, să fie tot o transformare din m.
F ie substituţia s E8JIL. Am văzut la punctul 3 că orice substituţie are un
ordin şi deci sP = u. Inmul ţind la dreapta cu s-1 avem, in baza for-
mulei (2.4. 7) :

şi

deci

Dar, ~p-1 fiind produsul a p factori care aparţin lui .î>lt, in baza ipotezei
rezultă că sP- 1E 8Jlt., deci s-1 E 8Jlt şi condiţia II este verificată.
Deoarece produsul a două substituţii de gradul n este tot o substituţie
de gradul n, urmează că substituţiile de gradul n formează un grup numit
grupul simetric S 11
•

5. Cicluri

Să considerăm o substituţie de gradul n care transformă pe 1 in 3, pe

3 in 4, pe 4 în 1, iar celelalte numere rămin neschimbate. O astfel de
substituţie se numeşte o substituţie ciclică sau un ciclu de gradul n cu trei
termeni şi se .:reprezintă"prm (1 3 4). Avem deci

(i 3 4) = (1 2 3 4 5 6 ...
324 156 ... n
n) .
 Grupuri, inele, cîmpuri 61

ln general, un ciclu de gradul n compus din k termeni se notează cu

(i1 , i 2, •.• , ik), unde cifrele i1 , i 2, ... , ik sînt diferite între ele şi reprezintă o
substituţie de gradul n care transformă pe i 1 în i 2 , pe i 2 în i3 , pe ia în i 4
etc., pe ik_1 în i.t şi pe ik iarăşi în i1 , iar celelalte numere în afară de
i1 , i2 , ... , h rămîn neschimbate.
O transpoziţie schimbă două cifre între ele şi lasă pe celelalte neschim-
bate; o transpozi(ie este un ciclu cu doi termeni. __
Ex~rriplu:

(1 2) = (~ f ~ f);
(1 2) este în acest caz un ciclu de gradul al patrulea, cu doi termeni. Sub-
stituţia unitate este de asemenea un ciclu şi se poate reprezenta prin (i),
unde i este unul din numerele 1, 2, ... , n . ..Numărul termenilor dintr-un
ciclu se numeşte lungimea ciclului.....
-Yntr-un ciclu este importantă ordinea în care se succed termenii şi este
indiferent ~u care din ei începem. Astfel avem
(1 2 3 4) = (2 . 3 4 1) = (3 4 1 2) = (4 i 2 3).
TEOREMA 1. Orice substituţie se poate descompune într-un produs de
cicluri care sînt două cîte două independente.
Două cicluri de gradul n: (o:1 , o:2 , ... , o:;) şi (~1 , ~ 2 , ... , ~k) se numesc
independente dacă n-au nici un număr comun. Fie substituţia de gradul n

S = (~"1 L~ ~1.:J ••.,••

2
'!)
L11
I (2.4. '11)

unde i1 i2 ••• i„ reprezintă o permutare oarecare a numerelor 1, 2, ... , n; ale-

gem un număr oarecare, de exemplu pe o:1 din linia intii; substituţia s
transformă pe o: 1 în o:2 şi presupunem o:2 =I= o:1 ; o: 2 la rindul său se transform ă
în o:3 şi presupunem o:3 =I= o:1 ; o:3 se transformă în o:4 =I= cx 1 , apoi se trans-
formă în o:5 =I= o: 1 şi, în sfîrşit, a 5 se transformă în cx1 ; în acest caz zicem
că ciclul s-a închis. Am obţinut deci ciclul

( CX10:2a30t40t5) ,

cifrele o:1 , cx2 , o:3 , o:4 , o: 5 fiind diferite intre ele; în caz contr~, fie o:4 primul
număr care este egal cu un număr anterior lui, de exemplu o:4 = <X2 • Ar
rezulta atunci că şi o:1 şi o:3 se transformă în acelaşi număr o:2 ; or, o:1 şi o:3
sint diferite între ele şi se găsesc în prima linie a substituţiei (2.4.11) şi
prin urmare două numere diferite din linia intii se transformă în două
numere din linia a doua care sînt de asemenea diferite.
După aceea, din numerele rămase, adică numerele care nu fac parte
din ciclul (o:1 , o:2, ... , « 5 ) alegem un alt număr ~1 şi form ăm în acelaşi mod
un nou ciclu {~1 , ~ 2 , ... , ~ , ) şi continuăm astfel pină descompunem complet
substituţia s în cicluri care sînt evident independente două cite două.
Am descompus substituţia s într-un produs de cicluri:
S = {0:10:2 .. · ocs) (~1~2 ••• ~ , ) ·· · P.•1"2 ... " , );
62 Algebra

primul ciclu schimbă pe 0(1 ➔ 0( 2, 0(2 ➔ 0(3 etc., o: 5 ➔ o:1 şi l asă celelalte numere
neschimbate; al doilea ciclu transformă numai numerele ~1 , ~ 2 , ••. , ~r şi lasă
pe celelalte neschimbate etc. Ciclurile farmate dintr-un singur element (a)
nu se mai scriu, adică nu se scriu numerele care rămîn neschimbate.
Fie C1 , C2, ... , CP ciclurile in care se descompune o substituţie s:
s=C1 C2 .. . CP;
deoarece aceste cicluri sint independente două cite două, este indiferent
în ce ordine le scriem, adică produsul lor este comutatiCJ :
S = C2C3C1 ... Cp = cpcp,-1 ... C2C1.
Exemplu.
Fie
s = (1 2 3 4 5 6' 7 8 ) = (1 3 6) (2 8) = (2 8) (1 3 6).
3 8 6 4 5 1 7 2, '
nu am mai scris cifrele 4, 5, 7 care rămin neschimbate.
TEOREMA 2. Orice substituţie se poate descompzine într-un produs de
transpoziţii.
O substituţie ciclică (ii i 2 ... iJ:) se poate descompune într-un produs
de transpoziţii în felul următor : ' .
(i1 i2 ... ik) = U1 ik) (i1 ik-1) ... (i1i3) (ii i2)-
Cum, după teorema 1, orice substituţie se poate descompune într-un
produs de cicluri şi fiecare ciclu se descompune intr-un produs de transpoziţii,
urmează că teorema 2 este demonstrată.
Exemplu. Fie substituţia considerată în teorema precedentă
s = (1 3 6) (2 8) = (16) (1 3) (2 8).
O b serva ţii. 1) Un produs de cicluri independente este comutativ,
dar un produs de cicluri care nu sînt independente (adică au elemente
comune) este necomutativ; cînd descompunem o substituţie într-un produs
de transpoziţii, aceste transpoziţii sint cicluri neindependente şi deci
produsul lor nu este comutativ. Avem
(1 2) (1 3) =/= (1 3) (1 2),
eăci

(1 3) (1 2) = (1 2 3) = (12 323).
1
, (1 2) (1 3) = (1 3 2) = (13 21 3)2 ·
2) Descompunerea unei substituţii într-un produs de transpoziţii nu
este unică. Se verifică uşor că avem
(a b) = (c a) (c b) (c a);
deducem
(1 2 3 4 5) = (1 5) (1 4) (1 3) (1 2) .
{1 5) (1 4) (1 3) (3 1) (3 2) (3 1) = (1 5) (2 1) (2 4) (2 1) (1 3) (1 2) = · etc.
 Grupuri, inele, cîm.puri 63
6. Paritatea unei permutări

Considerăm numerele 1, 2, ... , n. Ştim că se numeşte permutare a acestor

numere orie u ce utem forma a ez nd aceste numere V

intr-o ordine oarecare, oua permutări diferind între ele prin ordinea în.
care sînt aşezate aceste numere. Fie
abcdef ... l

una din aceste permutări; zicem că două numere, de exemplu (b f), din
această permutare prezintă o inCJersiune dacă numărul mai mare se află
înaintea numărului mai mic, adică dacă b > f. Să considerăm o permutare
a numerelor 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7 :
5 4 7 2 6 1 3;
considerăm numerele de la dreapta la stinga; 3 prezintă inversiunile (5, 3),
(4, 3), (7, 3), (6, 3); numărul 1 prezintă inversiunile (5, 1), (4,1), (7, 1), (2, 1),
(Ei, 1); numărul 6 prezintă inversiunile (7, 6); numărul 2 prezintă inversi-
unile (5, 2), (4, 2), (7, 2); numărul 4 prezintă o singură inversiune (5, 4);
avem in total 14 inversiuni.
Dacă într-o ermutare numărul inversiunilor este Jlli.. soţ (sau este zero)
avem ·o permutare pară sau e c asa ntii. acă numărul inversiunilor este
fără soţ, avem o permutare impară sau de clasa a doua.
Transpoziţia (b, c) schimbă numerele b şi c între ele şi schimbă evident
o p·e rmutare într-altă permutare.
TEOREMĂ. O transpoziţie oarecare schimbă clasa unei permutări.
Să examinăm mai intii cazul cînd numerele pe care le schimbăm între
ele sint consecutive; fie permutarea M abN, în care cu M am notat nume-
role dinaintea lui a şi cu N numerele situate după b. Dacă efectuăm trans-
poziţia (a, b) obţinem permutarea Mb a N. Inversiunile pe care elementele
dm M Ie au între ele sau inversiunile pe care le au cu elementele ce se
g.isesc după M rămîn neschimbate; inversiunile pe care elementele a, b Ie
prezintă cu elementele din N rămîn neschimbate; inversiunile elementelor
dm N intre ele rămîn de asemenea neschimbate. Singura modificare provine
din grupul (a, b); dacă a < b, atunci grupul ab n-are nici o inversiune, iar
grupul ba are o inversiune, deci prin traspoziţie s-a ciştigat o inversiune;
dacă a > l>, atunci s-a pierdut o inversiune, deci p ermutările Ma b N şi
.M b a N sint de clase diferite.
Să presupunem că cele două numere nu sînt consecutive şi fie per-
mutarea
MaNbP. (2.4.12)
Mai presupunem că în N avem n numere; schimbăm pe b cu fiecare număr
din N care este înaintea lui şi obţinem permutarea Ma b N P; clasa per-
mutării, după cele stabilite anterior, s-a schimbat de n ori, deoarece de
fiecare dată am schiqi.bat două numere consecutive. Schimbam apoi pe b
64 Aigebra

cu a şi obţinem Mb a N P şi permutarea şi-a schimbat clasa de (n 1) ori. +

Schimbăm apoi pe a cu fiecare număr din N şi obţinem, în cele din urmă,
Mb Na P. (2.4.13)
Clasa permutării s-a schimbat in total de (2n +
1) ori şi cum acesta este
un număr impar, deducem că pînă la urmă că clasa sa schimbat şi deci
permutările (2.4.12) şi (2.4.13) sint de clase diferite.
Cu ajutorul teoremei de mai sus putem demonstra că tn permutările
de n numere, numărul permutărilor pare este egal cu numărul permutărilor
.
Lmpare . d ec1. este -1 n I..
ş1
2
Fie N 1 şi N 2 numărul permuLărilor respectiv pare şi impare; in pri-
mele efectuăm o transpoziţie, de exemplu transpoziţia (1 2) şi obţinem N 1
permutări impare diferite între ele, deci N 1 ~ N 2. Facem acelaşi lucru cu per-
mutările impare şi deducem N 2 ~ N 1 ; rezultă N 1 = N 2 = ; ni. Pentru
permutările de trei numere, permutările pare sînt 1 2 3, 2 3 1, 3 1 2,
iar permutările impare sint 3 2 1, 2 1 3, 1 3 2.

7. Paritatea unei substituţii

Fie substituţia (2.4.11) scrisă sub formă normală. Substituţia se numeşte

pară sau impară după cum permutarea i1 i2 ••• i„ este pară sau impară.
TEOREMĂ. Oricum am descompune o substituţie · oarecare tntr-un produs
de transpoziţii, o substituţie pară este totdeauna egală cu produsul unui număr
cu soţ de transpoziţii, iar substituţia impară este egală cu produsul unui număr
fără soţ de transpoziţii.
Considerăm substituţia

S = (~ ~ ~
L1 L2
...
½ ...
'!) =
L„
t1t2····tp,

care se descompune într-un produs de p transpoziţii. Să presupunem că

este o substituţie pară, adică permutarea i1 i 2 ••• i„ este pară. Dacă aplicăm
permutării 1 2 3 ... n substituţi a s, ob~inem permutarea i 1 i2 •• • i,,. Insă
obţinem acelaşi rezultat dacă permutării 1 2 3 ... n îi aplicăm produsul
li t 2 ••• tp, adică aplicăm transpoziţia tp, la rezultat aplicăm transpoziţia lp - i
etc. Să presupunem că p ar fi impar. Cum la fiecare transpoziţie permi.1-
tarea îşi. schimbă clasa, urmează că permutarea 1 2 3 ... n care este pară
şi-a schimbat clasa de un număr impar de ori ş i deci permutarea i1 i 2 ••• i „
la care ajungem este impară, ceea ce este în contradicţie cu ipoteza, deci
p este număr par. Analog se poate arăta că dacă permutarea ii i 2 ••• i„ este
impară, atunci p este un număr impar şi deci teorema este demonstrată.
Teorema de mai sus se mai poate enunţa astfel :
O substituţie este pară sau impară după czim numărul de transpoziţii
în care se descompune este un număr par sau impar.
 G rupuri, inel e, cîmpuri. 65

CON SECINŢA 1. Produsul a două substituţii pare ( sau impare ) este

o substituţie pară, produsul unei substituţii pare cu una impară este o substi-
tuţie impară.

Din relaţia ss-1 = u, ţinind seama că u esLe o su bstitu ţi e pară, rezultă

că o substituţie s este de aceeaşi paritate cu in11ersa ei s-1 •
CONSECINŢA 2. Deoarece produsul a două substi tuţii pare de gradul n
este tot o subs titu ţie pară de gradul n, urmează, după t eorema de la punc-
t ul 4, că substituţiile pare de gradul n formează un grup numit grupul altern A ,,.

§ 5. SUBGRUPURI, SUB I NELE, SUBCORP UR I

1. Definiţii, teoreme
Fie G un grup în care avem definită o op eraţie algebrică (înmulţire sau
adunare). Fie y o submul ţime nevidă a lui G ; y poate forma de asemenea
grup faţă de aceeaşi opera ţie algebrică din G; în acest caz y se numeşte
subgrup al lui G. -
,,. ...... ~,...e.(.1·w'-
TEOREMĂ. Pentru ca o substituţie ne11idă y a unui grup multiplicatil' G
să fie subgrup, este necesar şi suficient ca să fie 11erificale următoarele două
condiţii:
I) Dacă a E y , b ţ y, atunci şi produsul ~
II) Dacă a E y, alunei ~ - 1....f y . _,
Pentru ca y să fie grup t rebuie să fie veri ficate axiomele grupului de
la § 1, punctul 4. Axioma 1° este verificată în virtutea condiţi ei I de mai
sus. Axioma 2°, relativă la asociativitate, este veri fi cată, căci dacă a, b, c
sînt elemente din y, atunci acestea aparţin de asemenea lui G şi în G ştim că
înmul ţirea este asociativă. Axioma 4° este veri ficată în haza condiţiei II
de mai sus. Axioma 3°, relativă la elementul unitat e este de asemenea
verificată, căci dacă a E y, atunci, con form condiţi ei II, a- 1 E y, iar conform
condi ţiei I avem aa- 1 E y sau u E y. Deci, elementul unitate, al unui grup G
aparţine oricărui subgrup y al lui G şi este de asemenea element unitate în y_
Con d iţiile I şi II de mai sus se pot înlocui cu o con di ţie unică.
F ie y o submulţime ne11idă a unui grup multiplicati11 G. Pentru ca să
fie subgmp al lui C este necesar şi suficient să {ie 11erificată următoarea
condi( ie.
III) Dacă a E y, b E y, atunci ab- 1 E y.
Să ară tăm că din I şi II rezultă III. într-adevăr, d acă a E y şi b E y ,
atunci conform con diţiei II, b- 1 E y, iar conform condiţiei I avem ab 1 E y ,
deci rezulLă condiţia III. Reciproc, din III rezultă I şi lI; într-adevăr, dacă
a E y, atunci după III avem a a-1 E y sau u E y . Apoi, avînd a E y, u E y,
după III rez ul tă u a- 1 E y şi deci rezultă II. Dar dacă a E y b E y, după II
rezultă b- 1 E y şi dup ă lII avem a(b-1 t 1 = ab E y şi deci rezul tă I.

&- 1539
 66 AlgebTa

Pentru un grup aditiv condiţia III devine:

IV) Pentru ca o submulţime nec,idă y a unui gmp aditic, G să fie subgrup,
este necesar şi suficient: dacă a şi b sînt două elemente oarecare din y, atunci
y să conţină diferenţa a - b.
Orice subgrup al unui grup aditiv conţine elementul O, care de aseme-
nea este element zero în subgrup.
Dacă G este un modul (grup aditiv comutativ), atunci orice subgrup y
al lui -C- este de asemenea un modul, deoarece, pentrudouă elemente oare-
care a, b drn y avem
a+ b = b + a.
Se poate demonstra 11şor că intersecţia a două subgrupuri este tot
un subgrup. Fie G un grup pe care-I presupunem multiplicativ şi care adm1Le
·subgrupurile y 1 şi y 2 , fie apoi I = y 1 n
Y2- Fie a E J, deci a E y 1 , a E y 2 •
Fie de asemenea h E J, deci b E y 1 , b E y 2 . Deoarece a, b E y 1 , după III avem
ab- 1 E y1 şi analog ab- 1 E y 2 şi deci ab- 1 E J. Am demonstrat că dacă a, b E J,
atunci ab-1 E J şi, după III, J este un subgrup; I nu este vid, căci conţine
totdeauna elementul unitatea u din G.
Observ aţi e. Condiţiile I şi II de mai sus sînt tocmai condiţiile
care le-am întîlnit la grupurile de transformări (§ 1, punctul 6). De altfel ,
condi~iile pentru grupuri de transformări se pot deduce din condiţiil e pentru
subgrupuri. lntr-adevăr, fie {i, mulţimea tuturor transformărilor biunivoce
ale unei mulţimi s>R pe ea însăşi; se poate demonstra că .(;J_ formează un
grup şi_ atunci orice grup de transformări ale lui Sllt pe ea însăşi este un
subgrup al lui .ţ},.

2. Exemple

1) Orice grup G admite subgrnpul unitate (u) compus numai din ele-
mentul u. Intr-adevăr, uu = u şi zi 1 = u şi condiţiile I şi II de la punc-
tul 1 sînt verificate. Afară de aceasta, grupul G poate fi considerat ca un
subgrup al său . Un subgrup diferit de (u) şi de G se numeşte snbgrup pro-
~ -
' · 2) Numerele întregi (pozitive, negative şi zero) formează grup abelian
faţă de adunarea numerelor. Numerele întregi pare formează un subgrup,
căci condiţia IV de la punctul 1 este verificată : diferenţa a două numere
1ntregi pare este tot un număr întreg par.
3) Considerăm mulţimea gc formată din substituţiile

U = (11 22 3)3 ' Si

(1 23)
= (l 2) = 2 1 3 .
Avem
sj = u.
 Grupuri, inele, cîmpur-i 67

Putem forma următorul tablou de înmulţire

u u

Din tablou deducem u- 1 = u şi s11 = s1 • Produsul a două elemente din 8fl

•iste un element tot din 8fl, iar inversul unui element din ."t este tot un
element din •1l: , deci o•l:. este un subgrup în grupul simetric S 3 (grupul
substituţiilor de gradul al treilea).
4) Subgrupuri ciclice. Fie G un grup şi a E G. Considerăm mulţimea 8lll:.
formată din toate puterile intregi ale lui a, anume

(2.5.1)
unde am notat a = a, a-n = (a- t, iar a = u este elementul neutru al
1 1 0
grupului. P entru elementele unui grup rămln valabile formulele (2.4.7) şi
(2.4.10),
(2.5.2
(m, n fiind numere întregi pozitive, negative sau zero) şi demonstraţia este
absolut analogă cu aceea dată pentru substituţii la § 4, punctul 2. Mul-
1,imea m formează un subgrup al l ui G. Într-adevăr, produsul a două ele-
mente din S>ll:. ne dă, în baza lui (2.5.2),

şi es·te tot un element din S>lt, deci condiţia I este verificată. Un element
oarecare din 8lll:. este de forma a" (n fiind un număr întreg pozitiv, negativ
sau zero), dar în 8lîl:. avem şi elementul a- " şi cu~
a" a-11
= ao = u
deducem, ţinînd seama că lntr-un grup elementul invers este unic
( § 1, punctul 5 ), că a-n esLe inversul lui a11 şi deci şi condiţia II este ·
verificată . Deci SlR formează un grup care este abelian., căci în baza rela-
ţiilor (2.5.2) avem

P ~gi (pozitive, negative sau zero) al

gru iează un grup abelian care este gru ~ ~-;;:,-:H-,,,......,,;;.:;-;;..,..,.....,,m--,,,.
~a.
Vom deosebi două cazuri :
Cazul 1. în şirul (2.5.1) toţi termenii sînt diferiţi intre ei; in acest caz
avem un grup ciJ,ic infinit şi elementul a zicem că este de ordin infinit.
68 Algebra

Cazul 2. ln şirul (2.5.1) avem _două elemente egale intre ele

a,n = an, (m > n);
înmulţind cu a-n şi ţinînd seama de (2.5.2), rezultă

unde m - n este un număr natural. Fie p cel mai mic număr natural pentru
care avem
aP = U

(numărul p se numeşte ordinul elementului a); atunci puterile

ao, a1, a2, ... aP-1 (2.5.3)

(ao = u, a1 = a) sînt toate diferite între ele, căci dacă am avea

ah= ak
cu O -< h, k < p şi h < k pe baza formulei (2.5.2) am deduce
ak-h = U

cu k - h < p şi am ajuns la o contradicţie, tntrucît p este cel mai mic

număr nat ural ,pentru care avem

aP = U.

Să arătăm că orice putere întreagă a ·lui a este egală cu un element

din şirul (2.5.3). Fie a"', unde m este un număr întreg oarecare; după
algoritmul diviziunii de la numere întregi avem
m = p · m1 + r,
cu r < p. lnsă

şi a' se găseşte în şirul (2.5.3). ln acest caz grupul ciclic se compune din
p elemente (2.5.3). Dar am văzut ( § 1, punctul 4), că numărul elementelor
dintr-un grup finit se numeşte ordinul grupului, deci ordinul unui element a
dintr-un grup este egal cu ordinul grupului cilic generat de acel element.
5) Toate substituţiile de gradul n care nu schimbă un polinom de n nede-
terminate p (X1, X2, •.• , X :) formează un subgrup al grupului simetric S 11

( § 4, punctul 4). Fie substituţia de gradul n :

Avem
sP(x1, x 2, ... , x,,) = P(x;,
1
X ; , .. . , X ; ) .
2 n
 Grupuri, inele, cîmpuri 69

Fie „)Z, mulţimea substituţiilor de gradul n oare lasă invariant polinomul

P(x1 , x2 , •• • , x ,,) şi fie s 1, s 2 E~Tl ; avem
s 1 P(x1 , x 2 , ••• , x,,) = P(x1 , x2 , ••• , x,,);
s 2 P(x1 , x2 , ••• , x,,) = P(x1 , x2 , ••• , x ,,).
Dar atunci
(s2 s1 ) P(x1 , x 2 , •• • , x,,} = s2 [s1 P(x1 , x 2 , ... , x ,,}] =
= s2 P(x1 , x 2, ••• , x,,} = P(x1 , x 2, ••• , x,,},

deci s2 s1 E .:i>t. Din relaţia

s1 P(x1 , x 2 , •••, x ,,) = P(x1 , x 2 , ••• , x ,,},

înmulţind ou s1 t obţinem

(s1 1 s1} P(x1 , x 2, ••• , x,,} = uP(x1 , x 2 , ••• , x ,,) =

= P(x1 , x 2 , ••• , x,,) = s1 1 P(x1 , x 2 , ••• , x,,};
deci
s1 1 P(x1 , x 2 , .. . , x,,) = P(x1, x 2 , •• • , x ,,},
deci s1 1 Em. şi, prin urmare, 8Jt este un subgrup, căci conţine produsul a două
elemente din 8Jt, precum şi inversul unui element din cX.
6) Grupul altern A „ este un subgrup al grupului simetric S ,, ( § 4, punctul 4
şi consecinţa 2 de la punctul 7), deoarece am văzut oă substituţiile pare de
gradul n formează, faţă de înmulţirea substituţiilor, un grup numit grupul
altern A„ şi acesta este cuprins în grupul simetric S II care conţine toate sub-
stituţiile de gradul n.

3, Subinele

·- Fie ;:; un inel în oare avem definite două operaţii algebrice: adunarea
şi înmulţirea. Fie y o submulţime a lui ;:; ; vom zice oă y este un subinel
- al lm 'd daoa y este un inel faţă de operatiile algebrice definite în ;:;_. _
Pentru ca o submulţime y a unui inel ;:; să fie subinel, este necesar
şi suficient:
A) dacă a, b Ey, atunci a - M y;
B) dacă a, b E y, atunci a · bŢy.
Să arătăm oă y verifică axiomele inelului ( § 2, punctul 2). Elementele
inelului ;:; formează un modul faţă de adunare, iar condiţia A nu este
decît condiţia IV de la subgrupuri (punctul 1) şi deci y formează la rîndul
său un modul. Axioma 1 b) de la înmulţire ( § 2, punctul 2) este verificată
în baza condiţiei B ; asociativitatea înmulţirii este verificată, deoarece, orice
element din y aparţine şi lui ;:; şi in ;:; este verificată asociativitatea înmul-
ţirii; pentru acelaşi motiv, sînt verificate axiomele de distributivitate 1 c)
şi deci y este un inel.
70 Algebra

Deoarece y este un sugbrup al grupului aditiv al lui 'd, el conţine ele-

mentul zero din 'd ; orice subinel conţine elementul zero al inelului· care
este element zero şi 1n subinel.
Exemple. 1) Orice inel 'd admite subinelul zero format numai din ele-
mentul O al lui 'd, căci avem: O- O= O şi O· O= O, deci condiţiile A şi
B sînt verificate.
2) Numerele întregi (pozitive, negative şi zero) formează un inel faţă de
adunarea şi înmulţirea numerelor. Numerele întregi pare formează un subinel,
deoarece diferenţa şi produsul a două numere pare este tot un număr
întreg par.

4. Subcorpuri
O submulţime y a unui corp K se numeşte subcorp al lui K, dacă y
este un corp faţă de operaţiile de adunare şi înmulţire definite în K.
Pentru ca o submulţime y a unui corp K sd fie subcorp este necesar şi
suficient:
A) dacd a, b E y, atunci a - b E y;
B) dacă a =I= O, b =/= O sînt elemente din y, atunci ab- 1 E y.
lntr-adevăr, A este condiţia IV de la subgrupuri (punctul 1) şi ne spune
că y este un modul faţă de adunare. Condiţia B este tocmai condiţia III
de la subgrupuri şi ne spune că elementele diferite de zero din y formează
grup faţă de înmulţire. Afară de aceasta, legile de distributivitate sînt veri-
ficate pentru elementele din y, căci ele sînt verificate pentru toate elementele
din K, deci y este un corp. Corpul K este o extensie a lui y.
ln cazul cind I( este un cimp (corp în care înmulţirea este comutativă),
orice subcorp al său este de asemenea un cimp; orice subcorp al lui I( conţine
elementele O şi 1 din K care sînt respectiv, elementul zero şi elementul
unitate în orice subcorp.
Dacă considerăm cîmpul numerelor reale r/2., acesta admite, ca un sub-
cîmp, cimpul numerelor raţionale, iar o extensie a lui r/2. este formată din
cîmpul numerelor complexe.

§ 6. CLASE LATERALE. SUBGRUPURI INVARIANTE

1. Claso laterale
Fie G un grup multiplicativ şi y un subgrup al său. Considerăm un
element ·a EG. Prin produsul ay înţelegem .tnulţimea formată din toate ele-
,,IDentele de forma a · g, unde g este un element oarecare din y. Mulţimea ay
o numim clasa laterala Za stînga generată de elementul a şi o notăm cu C_,.
Dacă b E Ca înseamnă că b = ag, unde g E y. Clasele laterale definite de
subgrupul y ne determină 1n G o relaţie binară. Vom scrie
b ~a,
 Grupuri, inele, cimpuri 71

dacă b E C,., adică dacă b = ag, unde g Ey. Să arătăm că această relaţie
este o relaţie de echivalenţă ( § 1, punctul 1) :
1° este reflexiCJă; a ,...., a căci a = au, unde u Ey, deci a E C.,, şi deci
a,...., a.
2° este simelric.ă; dacă a ,...., b înseamnă că a = bg, unde g Ey; de aici
deducem b = a~1 g şi cum g-1 E y, urmează că b E Ca şi deci b ,...., â.
3° este tranzitiCJă; dacă a ,...., b şi b ,...., c, înseamnă că a = bg, b = eh,
unde g, h Ey. Dar atunci a = c (h · g); cum kg E y, urmează că a E C, şi
deci a ,...., c.
Prin urmare, un subgrup y determină o împărţire a grupului G în clase
laterale la stînga care se bucură de toate proprietăţile claselor de echiCJalenţă
( § 1, punctul 1) : Orice element aparţine unei clase; două clase stnt disjuncte;
toate elementele dintr-o clasă stnt echivalenLe între ele; orice element dinLr-o
clasă generează acea clasă şi deci orice element poate fi ales ca repre-
zentant al clasei din care face parte.
Elementul unitate u din G generează şi el o clasă.laterală la sLinga care
este Cu = uy = y, deci una din clasele laterale Cu coincide cu subgrupul y.
Cum clasele laLerale stnt disjuncte, nici una dintre ele, afară de C,., nu
conţine elementul uniLate şi deci nici una din clasele laterale care sînl dife-
rite de Cu nu poale fi subgrup, căci orice subgrup trebuie să conţină ele-
mentul unitate.
Subgrupul y este el însuşi o clasă laterală care este generată de elementul
unitate u, deci y = C,., dar o clasă poate fi generată de oricare element al
său, deci orice element g din subgrupul y generează o clasă laterală C, care este
chiar y (y = C, ).
In mod analog definim clasele laterale la dreapta; clasa laterală la dreapta
generată de elementul a o notăm cu ya şi este formată din toate elemen-
tele de forma g · a, unde g Ey. Clasele laterale la dreapta se bucură de
toate proprietăţile claselor laterale la stînga.

2. Inciicele wmi subgrup

InLre subgrupul y şi una din clasele laLerale la stinga determinate de

acest subgrup, de exemplu clasa Ca, se poate stabili o corespondenţă biuni-
vocă. Orice element g Ey are o imagine ag ECa. Reciproc, orice element
ag ECa are o singură preimagine g, căci dacă am avea
ag = ah,
atunci deducem
a- 1 (ag) = (a- 1 a) g = ug = g
şi

şi deci
h = g.
 72 Algebra

Dacă grupul G este finit, atunci y şi Ca sint mulţimi finite şi deci din
faptul că intre ele există o corespondenţă biunivocă, rezultată că y şi c.
sint compuse din acelaşi număr de elemente.
Fie N ordinul grupului G (adică numărul de elemente din G); fie
n ordinul subgrupului y şi fie i numărul claselor laterale (între care numărăm
şi pe y); numărul i se numeşte indicele sau indexul subgrupului y in gru-
pul G. Avem evident relaţia

(2.6.1)

3. Teorema lui Lagrange

Ordinul i indicele unui sub0 ru al unui gru i

edinu ui gru~ului G.
Relaţia ( .6.1) rămine valabilă şi pentru grupuri infinite, dar atunci
t rebuie să considerăm numerele cardinale care corespund mulţimilor G, y
şi mulţimii care are ca elemente clasele laterale la stînga, Ca.

CONSECINŢE. 1) Numărul claselor laterale la dreapta este egal cu

(numărul claselor laterale la stînga, deşi în general clasa ay este diferită
de clasa ya.
2) Am văzut ( § 5, punctul 4) că ordinul unui element a al unui grup G
este egal cu ordinul subgrupului ciclic generat de acel element, deci ordinul
url.JJ,LJleme.nL..aL.Jui,ui grup fiv,it este un divizor al ordinului g,rup 11 l 11 i,.
3) Dacă ordinul unui grup - este u.n Tl,J.lmăr prim, atunci ac_cl_ grup este..
. ciclic. Fie grupul G avind ca ordin numărul prim p ; presupunem p > 1.
¾unei găsim în G un element a =I= u. Ordinul m al lui a este un divizor
al lui p şi cum p este număr prim, avem m = 1 sau m = p . Dacă m = 1,
atunci a"' = u sau a = u ceea ce este contrar ipotezei. Deci m = p. Ele-
mentul 'a'generează un subgrup ciclic ( § 5, punctul 4) compus din ele-
mentele
(2.6.2)

toate elementele din acest şir fiind diferite între ele şi aparţinînd lui G;
cum G este compus tot din p elemente, urmează că G este compus din ele-
mentele (2.6.2) şi deci G este format din puterile unui element al său, deci
este ciclic. Dacă p = 1, atunci G este compus dintr-un singur element şi
este de asemenea ciclic.
4) lntr-un grup finit G compus din N elemente, pentru orice a EG este
'1alabilă relaţia
aN = ll 1 (2.6.3)
u fiind elementul unitate din G. într-adevăr, elementul a are un ordin p
pentru car~ avem aP = u. Dar p este un divizor al lui N, deci N = p · q
şi deci
 Grupuri, inele, cîmpuri 73

5) Ordinul unui grup de substituţii de gradul n este un diCJizor al lui ni

căci un grup de substituţii de gradul n este un subgrup al grupului sime-
tric S n care are ordinul ni
Aplicaţie. Să considerăm cele şase substituţii ale grupului simetric S3 :

S1 = U= (i ~ ~); S2 = rn Î ~); S3 = (~ ~ f) •
S4 = n~ ~); Sr, = (~ ~ n; So = (1 Î ~) ·
Aceste substituţii sînt sau transpoziţii, sau cicluri (§4, punctul 5); intr-adevăr,
notînd cu (1) substituţia identică, avem
S1 = (1), S2 = (1, 2), Sa = (1, 3), S4 = (2, 3), S5 = (1 2 3), S5 = (1 3 2),
Grupul S3 este de ordinul al şaselea şi după teorema lui Lagrange poate
admite subgrupuri de ordinul întii, al doilea şi al treilea. Subgrupul de
ordinul întii este subgrupul unitate
(1) (2.6.4)
compus numai din elementul unitate u.
Să considerăm acum subgrupul ciclic generat de elementul (1 2); am
văzut la § 5, punctul 2, exemplul 3, că (1 2)2 = (1), deci elementul (1 2)
generează un subgrup ciclic S 2 de ordinul al doilea. Acelaşi lucru se poate
arăta despre elementele (1 3) şi (2 3). Avem deci trei subgrupuri de ordinul
al doilea
S 2 = (1), (1 2); S~' = (1), (1 3); S~" = (1), (2 3); (2.6.5)
substituţiile
pare am văzut ( § 4, punctul 7) că formează grupul altern A3
compus din:
(1), (1 2 3), (1 3 2) (2.6.6)
care este un subgrup al lui Sa de ordinul al treilea. Se poate demonstra
că Sa nu admite alte subgrupuri în afară de S 2, S 2', S 2", A 3 şi (1).

4. Subgrupuri permutabile cu un element din grup

Vom zice că subgrupul y este permutabil cu elementul a E G, dacă

clasele laterale la stînga şi la dreapta generate de a coincid, deci dacă avem
ay = ya. (2.6.7)
Această relaţie trebuie interpretată ca o egalitate intre două mulţimi : orice
element din mulţimea ay aparţine şi mulţimii ya şi reciproc. Cum avem

ay = {ag, ah, ale, al, ...},

(g, h, k, l, ... Ey), (2.6.8)
ya = {ga, ha, ka, la, ... },
74
-- Algebra

relaţiile (2.6.7) şi (2.6.8) nu trebuie interpretate in sensul că ag = ga, ak = ka

etc., ci in sensul următor: fiind dat elementul ag din mulţimea întîi, există în
a doua mulţime un element, de exemplu l a, cu care este egal, deci
ag = la.
Subgrupul y est e permutabil cu toate element ele din y , căci pentru
g E y avem
gy = yg = y.

5. Subgrupuri invariante

Un-s-u-:&grttp y al unui gr1,1p G gg_,n™}te.-s.ubgrup ineariant dacă y este

p ~tabil cu toate 0lemeote]e din G, deci dac'â'relaţia (2.6. 7) este valabilă
jjentru orice a E G. Atunci orice clasă laterală la stînga ay este şi clasă laterală
la dreapt a ya şi clasa Ca = ay = ya se numeşte o clasă b ilaterală generată
de element ul a. In loc de subgrup invariant se mai spune subgrup excep-
ţional sau „subgrup nor mal", sau „divizor normal".
Exemple. 1) Dacă G este abelian, atunci orice subgrup al său este inva-
riant, căci avem ag = ga pentru a, g E G.
2) Grupul altern A,11 care am văzut că este un subgrup al grupului
simetric S n ( § 4, punctul 7), este un subgrup invariant, deoarece S n are
ordinul ni , iar A„ are ordinul .!. n!, deci A„ are indexul egal cu 2 şi deci
2
determină o singură clasă laterală la stînga care este in acelaşi t imp ş1
clasă laterală la dreapta.

6. Grupul cit al unui grup dat faţă de un subgrup invariant

Fie grupul G care admite un subgrup invariant y, subgrupul y determină

o împărţire a grupului G în clase bilaterale, astfel că orice element al Jui G
aparţine unei clase, două clase sînt disjuncte, iar o clasă bilaterală este gene-
rată de oricare element al său : dacă b E C., atunci C" =
Cb. Fie 8)[ mul-
ţimea ale cărei elemente sint tocmai aceste clase bilaterale. Să arătăm că
intre aceste clase bilaterale putem defini o operaţie de înmulţire.
Fie clasele Ca şi Cb, prima fiind generată de elementul a şi a doua
de elementul b ; avem
Ca= ay =--= ya
şi

Ca = {ag, ah, ak, al, ...} = {ga, ha, ka, la, ...}, (g, h, k, l, ... E y)
De asemenea
cb= by = rb
 Grupuri, inele, cîmpuri 75

şi

Cb = {bg, bh, bk, bl, ...} = {gb, kb, kb, lb, ...}, (g, h, k, l, ... Ey).
lnmulţirea claselor bilaterale se face după regula
c• . cb = Cab,
/
deci produsul claselor bilaterale Ca şi Cb este clasa bilaterală care conţine ele-
mentul ab.
Să arătăm că înmulţirea claselor bilaterale este independentă de ele-
mentele a şi b alese în cele două clase, adică este independentă de reprezn-
tanţii a şi b. Să l uăm în C,, un element oarecare rt. = ag, cu g E y şi în Cb-
un element oarecare (3 = bh cu h E y. Ştim că C11 = C,1 şi C11 = Cb, iar înmul-
ţirea claselor o facem după formula CaCf3 = C ufl • Să arătăm că avem C ufl = c.b·
lntr-adevăr,
rt.(3 = (ag) (bh) = a(gb) h. (2.6.9)
Dar gb este un element din clasa yb, care fiind bilaterală avem
yb = by,
deci gb aparţi ne clasei by şi va fi egal cu un element din această clasă,
de exemplu bl, (l E y), deci gb = bl şi (2.6.9) devine
rt.(3 = a(gb) h = a(bl) h = (ab) lh
şi cum l E y, h E y, deducem
lh=kEy
rt.(3 = (ab) le, (le Ey)
deci rt.(3 E Cab şi prin urmare
Call= Cab •
Să arătăm că mulţimea Sfl a claselor bilaterale formează grup faţă de
înmulţirea claselor. Axiomele grupului ( § 1, punctul 4) sint verificate.
Axioma 1° este verificată, deoarece am văzut că produsul a două clase bila-
terale este tot o clasă bilaterală. A.xioma 2° este verificată intrucît
(CaCb) C, = C(ab), ; C,{CbC,) = Ca(bc)
şi cum în grupul G înmulţirea este asociativă, avem
(ab) c = a(bc)
şi deci

Axioma 3° este verificată, elementul neutru fiind Cu = y, unde u este ele

mentul neutru din grupul G, deoarece avem C.Cu = Ca şi CuCa = Cu, = Ca·
76 Algebra

ln sfirşit, axioma 4° este verificată, căci clasa Ca admite ca inversă

clasa Ca-1, avem

Clasele bilaterale determinate într-un grup G de un subgrup in"ariant y

formează la rlndul lor un grup numit grupul cît al lui y în G, care se notează cu
~; elementul neutru este chiar y, iar clasa
y
in"ersă a lui C„ este C.-i.
Grupul cit se mai numeşte şi „grupul factor" sau „grupul complementar"
Subgrupurile invariante sint importante pentru că ne permit ca dintr-un
grup dat G să deducem alte grupuri Q_ ; ordinul grupului cit este egal cu
y
indicele lui y in G şi după formula (2.6.1) avem, notind cu I8JJL I ordinul unui
grup oarecare 8))t,

ordinul grupului cit al lui y în G este egal cu citul dintre ordinele lui G şi y.
CONSECINŢĂ. Dacă
indicele unui subgrup inMriant y al unui grup G este
un număr prim p, atunci grupul cît Q_ este ciclic de ordinul p.
y
Într-adevăr, ordinul grupului cit este egal cu indicele lui y în G care
fiind un număr prim urmează că G este ciclic (punctul 3, consecinţa 3).
y

7. Automorfisme

La § 1, punctul 3 s-a definit izomorfismul intre două mulţimi în care

avem definită o operaţie algebrică. Vom defini acum aplicaţiile izomorfe
ale unei mulţimi pe ea însăşi. Fie mulţimea 8llL in care avem definită o
operaţie algebrică numită înmulţire. Vom zice că în mulţimea §JL avem defi-
nită o aplicaţie izomorfă a mulţimii pe ea însăşi, dacă :
1° Există o aplicaţie biunivocă a mulţimii 8))t pe ea însăşi, astfel incit
fiecare a E@rr. are o imagine a' E @rr. şi reciproc, orice element a' E 8))t este
imaginea unui singur element din M, numit imaginea in"ersă sau preimagine;
în felul acesta elementele lui @lt sînt împărţite in perechi de elemente co-
respondente :
a t t a'.
2° Această corespondenţă biunivocă păstrează produsul, deci
a tt a', b t t b' =p ab tt a'b',

adică imaginea produsului este egală cu produsul imaginilor.

 Grupuri, inele, cîmpuri 77

Fie acum un grup G şi fie s un element determinat al lui G; fie apoi

a un element oarecare al lui G; considerăm relaţia
(2.6.10)
deoarece s E G, urmează că ş1 s- I E G şi cum şi a E G, rezultă că sas-I E G
şi deci a' E G.
Relaţia (2.6.10) ne dă o transformare, o aplicaţie a lui G în el însuşi;
a' este imaginea lui a sau se mai numeşte transformatul lui a prin s. Să
arătăm că această transformare este biunivocă; într-adevăr, orice a E G are
o imagine a' E G dată de (2.6.10) şi reciproc orice element a' E G este ima-
ginea unui element a din G, căci din (2.6.10) deducem uşor
a= s-I a's.
Orice element a' este imaginea unui singur element din G, căci dacă am
avea

atunci din relaţia

deducem, înmulţind la stînga cu s-I şi la dreapta cu s, că b = a. Prin urmare,

relaţia (2.6.10) defineşte o aplicaţie biunivocă a grupului G pe el însuşi.
Ne mai rămîne să arătăm că această aplicaţie păstrează produsul. Fie
elementele a şi b care au ca imagini respectiv pe a' şi b' :
a' = sas-I, b' = sbs-I.
Să căutăm acum imaginea produsului ab. Avem,
s(ab) s-I = saubs-I = sa(s-I s) bs-I = (sas-1 ) (sbs-I) = a'b',
deci
s(ab) s-I = a'b'
şi prin urmare
. ab w a'b',
deci imaginea produsului este egală cu produsul imaginilor şi an)icaţia con&
dera{ă este un izomorfism.~ - - - --
Aplicaţiile izomorfe ale unei mulţimi pe ea însăşi se numesc automorfisme.
In cazul unui grup, automorfismele de forma (2.6.10) se numesc auto-
morfisme interioare; toate celelalte automorfisme ale grupului care nu sint
interioare se numesc automorfisme exterioare.
Aplicaţie. Să presupunem că G este un grup de substituţii de gradul n
şi ne propunem să det~rminăm transformata a' a substituţiei a prin substi-
tuţia s, a' fiind imaginea lui a. Presupunem pe a descompus în cicluri
(§ 4, punctul 5), deoarece transformarea (2.6.10) este un izomorfism şi ima-
ginea unui produs este egală cu produsul imaginilor, va fi suficient să
78 Algebra

arătăm cum se poate determina imaginea unui ciclu. Presupunem că a

este un ciclu
a= (ABC ... L), (2.6.11)
A, B, C, ..., L fiind p numere luate dintre numerele 1, 2, ..., n. Dar printre
numerele 1, 2, ... , n mai există (n - p) numere care nu figurează în ciclu
şi pe care le notăm cu M, N, ... , S. Deoarece într-o substituţie numerele
din linia întîi le putem scrie în orice ordine vrem, vom scrie substituţia s
sub forma
s _ (A B ... L M N ... R) (2.6.12)
- i., ib ... i1 im i,, ... i, •
i., fiind imaginea lui A dată de substituţia s etc. Avem
a'= sas-1 =
.
(11! ··· ~ 11_1 f:l ···~)(A B
i. ib . •• i, L,n i,, ... t,
C ... L) (idA Bib ...... Li, Mim Ni,, ...... Ri,).
Să găsi.ro, în ce se transformă numerele i,,., i,, , ... , i,. Substituţia s- 1 trans-
formă pe i111 în M, ciclul (ABC ... L) nu conţine pe M, deci il lasă neschim-
bat, iar s transformă pe M în i,,,. Prin urmare, numerele im, i,,, ... , i, se
transformă în ele însele.
Să vedem acum în ce se transformă numerele i_ ,, ib, ... , i1• Substituţia
s- 1 transformă pe i., in A, ciclul (ABC ... L) transformă pe A în B, iar s
transformă pe B în ib, deci numerele id, ib, ... , i 1 se transformă respectiv
în ib, i 0 ••• , i1, i,,, iar celelalte numere i,,., i,,, ... , i, rămln neschimbate. Atunci
a' este tocmai ciclul (i,, ib ... i1). Deci
sas-1 (ABC ... L) = (i. ib ... i 1);
transformatul unui ciclu (ABC ... L) prin substituţia s dată de (2.6.12) este
tot un ciclu care se deduce din (ABC ... L) înlocuind fiecare element al acestui
ciclu cu .imaginea lui dată de substituţia s.
Deci, dacă

a= ( ABC) ( DEF) (GH),

avem
 CAPITOLUL III

VEC'l'ORI

§ 1. VECTORI n-DIMENSIONALI

1. Generalităţi

Teoria vectorilor est e cunoscută din Geometria analitică, iar aplicaţiile

vectorilor sint cunoscute din fizică. La un vector v deosebim :
a) punctul de aplicaţie,
b) linia de acţiune sau suportul,
c ) sensul sau orientarea pe suport,
d) valoarea numerică sau mărimea.
Un vector ~ are tTei proiecţii şi anume x, y, z,-r:e.s.pe.c.ti..v pe axele de coor-
donate Ox, Oy, Oz, numite componentele sau coordonatele vectorului; reciproc,
trei numere reale x, y, z definesc un vector liber care are mărimea, direcţia
suportului şi sensul date, iar punctul de aplicaţie este arbitrar. Deci, un
vector liber este determinat de un sistem ordonat de trei numere reale
x , y, z.
Să generalizăm aceste rezultate.
Numim vector n-dimensional un sistem ordonat sau un şir de n numere
reale sau complexe; scriem

Numerele a1 , a2 , ... , an sînt coordonatele vectorului; în general, vectorii se

notează cu litere latine mici şi nu se mai pune bară deasupra, iar coor-
donatele se notează cu litere mici din alfabetul grec.
Dacă a 1 , a 2, ... , an sint numere reale, avem un vector real; dacă sint
numere complexe, avem un vector complex.
Exemple. 1) Vectorii din spaţiul cu trei dimensiuni avînd punctul de
aplicaţie în originea axelor de asemenea, vectorii dintr-un plan aplicaţi
în originea axelor.
2) Coeficienţii unei ecuaţii algebrice
80 A l gebra

formează vect orul

v = (a0 , a1 , ... , a,,)
V'
care este (n + 1)-dimensional.
3) La un det erminant de ordinul n ale cărui elemente sînt numere
reale, liniile formează vectorii orizontali ai det erminantului , iar coloanele
vectorii verticali; aceştia sînt vectori n-dimensionali.
4) Soluţia (x 1 , x 2, •• • , xn) a unui sistem de n ecuaţii liniare cu n ne-
cunoscute.

2. Spaţiul vectorial V„

Totalit~tea ve_ctorilor n-dimensionali formează spaţiul vectorial V J.

Opera(ii cu vectori în V,,. Egalita~ a vectorilor. Doi vectori din V,, :
a = (oc 1, oc2 , .•. , oe,,), b= (~1, ~2, •.• , ~,,)
se numesc egali dacă coordonatele lor corespunzătoare sînt egale :

'
G( · = ~-
t",, ~
/ (i = 1, 2, ..., n ).
Adunarea vwerilor. Suma a doi vect ori din V„ este vectorul
a +b= (oc 1 + ~1, oc2 + ~2, ••• , oe,, + ~,,) (3.1.1)
şi se obţine adunînd coordonatele corespunzătoare.
Produsul unui vector cu un număr reprezintă tot un vector
pa = (poc1, pGC2, •• •, poc,,), (3.1.2)
care se obţine înmulţind toate coordonat ele cu p.
Regula pentru adunarea vect orilor nu est e decît generalizarea regulii
cunoscute ·din Geometria analitică, după care se adună doi vect ori din spaţiul
cu trei dimensiuni, iar regula pentru înmulţirea unui vector cu p este genera-
lizarea regulii de înmulţire a unui vector din spaţiul cu t rei dimensiuni cu
un număr real.

3. Proprietăţile adunării vectorilor

1) S uma a doi vectori din V„ este tot un vector din V„ dup ă cum rezultă
din (3.1.1) :
(3.1.3)
2) Adunarea CJectorilor este comutatiCJă ; pent ru doi vectori oarecare a
şi b din V„ avem
a+ b = b + a,
 Vectori 81

adică

+ b = (0(1 + ~1, cx2 + ~2, ••• , ix,, + ~,,)

a
b + a = (~1 + 0(1, ~2 + IXz, •· ·, ~ ,, + 1Xn)
şi deci
IX; + ~; = ~i + 1X; 1 (i = 1, 2, ... , n)
(căciadunarea numerelor reale sau complexe este comutativă).
3) Adunarea vectorilor este asociativă; pentru trei vectori oarecare din V„
avem
(a + b) +c= a + (b + c).
Vectorul (a + b) + c are coordonatele
(ix; + ~;) + Y;, (i = 1, 2, ... , n),
iar vectorul a + (b + c) are coordonatele
IX; + (~; + y;), (i = 1, 2, ... , n)
şi avem
(o:; + ~;) + Y; = IX; + (~; + Y;)
(deoarece adunarea numerelor este asociativă) .
4) Există un vector neutru la adunare care este vectorul nul pe care-l
notăm: cu e:
6 = (O, O, O, ... , O)
şi care are toate coordonatele nule.
Pentru orice vector a E V„ avem
a+ e= e+ a= a.
5) Orice vector a = (ct1 , cr. 2 , •.• , 0: 11 ) admite un vector opus, care este
a = (-0( 1 , - a 2 , ••• , -ix,,) şi care verifică relaţia

a + (- a) = (- a) + a = e.
roprietăţile de mai înainte rezultă că seaţiul numeric V u formează
;:;:.:;~~~.(grup aditiv comutativ) a ă de o era ia adunării vectorilor.
ca erea vectorilor. Prin diferim a a - ţe egem suma a + (- b);
reciproc, în loc de a + (- b) scriem a - b. Deci,
a- b = a + (- b) = (ix1 - ~ 1 , cx2 - ~2, • •• , ix,, - ~,,).

4. Proprietăţile înmulţirii vectorilor

1) Produsul unui vector din V„ cu U'!:_ număr real sau CO!Y!:Rlex este tot
un vector din V„ după cum rezultă din (3.1.2) :
a E V„ 9 pa E V,.. (3.1.4)
6-ir,m
82 Algebra

2) 1nmulţirea este asociati11ă:

ex (~a) = (ex~) a. (3.1.5)
3) 1nmulţirea este distributieă f-ată de adunarea 11ectorilor:
o: (a + b) = aa + exb. (3.1.6)
4) 1nmulJ..irea .EJ&_ distributi11ă fată de adunarea JJ:1!:!!l,f:!_elor:
(a + ~) a = aa + ~a. (3.1.7)
5) Numărul 1 este neutru la înmulţirea cu un 11eclor:
- 7
1,a = a. (3.1.8)
Să demonstrăm, de exemplu, relaţia (3.1.6). Avem
a = (a 1 , o: 2 , ... , ex11 ); b = (~1, ~ 2, ... , ~n),
deci
o: (a + b) = (Cl (o: 1 + ~1), rx (oc2 + ~2), ... , o: (oc11 + ~11 ));
rxa + Clb = (exrx1, o:rx 2, ... , ocex11 ) +
(Cl~ 1, rx~ 2, ... , Cl~n) =
= (rxo:1 + (l.~1, exC'l2 + 0:~2, ..., Cl!Xn + OC~11),
prin urmare
rx (rx; + ~;) = o:rx; + rx~;, .· (i = 1, 2, ... , n),
căci înmul ţirea numerelor este distributivă faţă de adunare. Analog se de-
monstrează şi celelalte relaţii.
Aplicaţii. 1) Fiind daţi vectorii
a = (1, 2, - 1, 3), b = (2, O, 1, -3), c=(2,4,1,-1);
să se determine vectorul a - b + c. Avem
a - b + c = (1, 2, -1, 3) - (2, O, 1, - 3) + (2, 4, 1, - 1) =
= (1 - ·2 + 2, 2 -O+ 4, - 1 - 1 + 1, 3 + 3 -1) = (1, 6, -1, 5).
2) Considerăm vectorii a, b de mai sus. Să se determine vectorul 3a - 2b :
3a - 2b = 3 (1, 2, -1, 3) - 2 (2, O, 1, - 3) = (3, 6, - 3, 9) +
+ (-4, o, --,-2, 6) = (-1, 6, - 5, 15).
Oh se r v a ţi i.

cu u~
 V ec!ori 83

§ 2. DEPEN DENŢA LI N IARĂ A VECTORILOR IN Vn

1. Vectori liniar dependenţi şi independenţi

O expresie de forma
0:1 a1 + 0:2 a2 + •· · + o:P. aP
in care a; E Vn, (i = 1, 2, ..., n), iar o:1, o:2, ... , o:P sînt numai numer e complexe,
se numeşte o combinaţie ,lfi~_ vectorţlor ~ a 2, •.. , ~- ~bservăm că_ o:1 ~.
o:2 a 2 , ... , o:P aP sînt _vectori m V,, ; atunci ş1 suma or va f1 un vector dm V,,,
deci o combinaţie liniară a unui număr finit de vectori din V 11 este t ot un
vector din V,, . - - - - - -- -- -- - - -
Dacă ,~ctorul b se exprimă sţ1.b forma
b = o: 1 ~ + o: 2 a 2 + ... + o:P ap, (3.2.1)
unde a; E Vn, (i = 1, 2,~~.,-n), i~ o:1, o:2 , •• • , o:P sînt numere reale sau complexe,
zicem 9ă vectorul b este o combinaţie liniară de eectorii a 1 , a2 , , a, sau că
b se ex rimă liniar cu a ·utorul vectorilor
. aca 1ecare vec or din sistemul (~, a2 , ••• , ap) se exprimă liniar cu
ajutorul vectorilor (b1 , b2 , ••• , b,), zicem că primul sistem se exprimă liniar
cu sistemul aJ doilea. ___________ /
\- acă există o combinaţie liniară a vectorilor a1 , a 2 , ... , ap, care este
egală cu vectorul nul :
+ ... + o:P aP = 0
0:1 a 1 + 0:2 a2
(a; E V,., (i = 1, 2, ... , p),
iar o:; sînt numere complexe), atunci această relaţie
se n_umeşte o rela/i~ de dependenţă liniară a vectorilor a1 , a 2, ... , aP. Dacă 'l, - E v,_
toate numerele o:; sint nule, _,_ ~,
C'/.1 = 0:2 = ... = O:p = o, Oei,~
atunci avem o relaţie de dependenţă ~ sau trivială. Dacă cel puţin
unul din coeficienţii o: 1, o: 2, •.. , o:P este diferit de zero, atunci avem o relaţie
de dependenţ~triuială
Un...fil._st~qi ~ v~ctori au_ a2 1..:..: . , aP se zi~ Qă .fil!!&. liniar cke.endeJJ:.t
4,şc,ă intre aceşţ_i vectq_ri ex istă o relaţie de dependeaj,! liniară netrivialJ;
în acest caz vectorii se_ zic liniar dep ende!!:1!:.. -
lfn sistem de vectori au a2 , ... , aP se zice că este liniar independent dacă .
intre aceşti vectori există numai relaţii de dependenţă trivială; in acest
caz vectorii se zic liniar independenţi. Intr-un sistem de vectori nu este
obligator ca vectorii să fie dilefilLintr.e_ei:.,\_-
Putem sact~ alta definiţie pentru dependenţa liniară a vectorilor.
g'!:. sistem_<k._y.!}_ctori se zice Jiniar_d~endent dq_că_p,nul din aceşţi vecto,j_
se_ exprimq ca_o C.Qp,binaJie linugă de ceilalţi vectori:.
- Să arătăm că cele două definiţii sînt echivalente. Intr-adevăr, dacă
vectorul b est e o combinaţie liniară de ceilalţi vectori, avem relaţia (3.2.1);
adunînd în ambii membri pe -b obţinem
-b + C1.1a 1 + o:2a2 + ... + o:P aP = 0. ' (3.2.2)
84 Algebra

Dar
b = (~1, ~2, , .. , ~,,), - b = (-~1, -~2, ···, -~,,),
(-1) b = (- ~1, -~2, ... , -~,,),
deci -b = (-1) b şi relaţia (3.2.2) devine
(-1) b + o:1a1 + o:2a 2 + ... + o:P aP = e
şi cum -1 =I= O, avem o relaţie de dependenţă netrivială şi vectorii
b, a1 , a 2 , ... , aP sînt liniar dependenţi..-· - -
Reciproc, dacă vectorii a 11 a 2 , ••• , aP sînt liniar dependenţi, avem
o:1a1 + o:2â2 + ... + o:p ap = e,
cel puţin unul din coeficienţii o:1, o: 2, ... , o:P fiind diferit de zero. Presupunind
că o:, =I= O,deducem, din relaţia de mai sus,
o:, a, = -()(1 a1 · ~ ••• - o:,_1 a,_ 1 - o:,+1 a,+1 - •. . -o:P aP

şi prin împărţire . cu o:, =I= O:

_ cx cx,_ cx,+ cxp
a, - - -1 a1 - ... --a1 1
,_1 - - a,+1- ... --aP,
<X r l'Xr (J..r ex,

deci vectorul a, est e o combinaţie liniară de ceilalţi vectori. Prin urmare

cele două definiţii sînt echivalente.

2. Cazuri particulare

1) Orice sistem de CJectori care conţine CJectorul nul este liniar dependent,
căci avem - · ·-- -
1 · 6 + O· a1 + O• a + ... + O• ap =
2 6,
deoarece
1·6 = 1 (O, O, ... , O) = (O, O, ... , O) = 6.
Cum în această rel aţie avem un coeficient 1 =f= O rezultă că vectorii
daţi verifică o relaţie de dependenţă netrivială; . .
2) Un_Bstem format dintr-un sin,g.u~ector a este linia.L..deper:ule.ritnumai
dacă CJectorul a - e. Într-adevăr, din relaţia
r .
pa = e
deducem
P (0:1, 0:2, ···, o:,,) = (po:1, po:2, ... , po:,,) = (O, O, ... , O)
deci
pcx; = O, (i = 1, 2, ... , n). (3.2.3)
Dar relaţia pa = 6 fiind netrivială, p =I= O, din (3.2.3) avem
«1 = «2 = ... = o:,, = o.
 Vectori 85

3. Relaţii între coordonate

Să considerăm vectorii
al = (a:11, 0'.12, •• ·, 0'.111)

a2 = (a:21, 0'.22, •• • , 0'.2n) (3.2.4)

aP = (a:pi, a: p2, ••• , a: p,,)

şi să presupunem că aceştia sînt liniar dependenţi :
~1~ + ~2a2 + ... + ~ p ap = e. (3.2.5)
Ţinînd seama de regula de înmulţire a unui vector cu un număr, avem
~1a1 + ~2a2 + ~aaa + •·· + ' = ~1 (a:m- ~ 12, ••• , a:1,,
~PaP
,
) +
..
+ ~2 (a:21, 0'.22, ••• , 0'.211) + ... + ~P (a:Pl, O'.p 2, ••• , O'.p,,) = (~10'.n, ~1<X12, • •:, ~10'.111) +
+ (~20'.21, ~2IX22, ••• , ~21X2,,) +... + = (O, o, ... , O).
(~ p0'. p1, ~p0'.p2, ••• , ~plXp,,)

Ţinînd seama de regula de adunare a doi vector şi de faptul că doi vectori

egali au coordonatele respective egale, rezultă
~ l ctll + ~20'.21 + ••• + ~ p1Xp1 = 0,
~10:12 + ~20:22 + ... + ~ pO: p2 = o, (3.2.6)
~l<Xln + ~20:2n + •·•· + ~pO: pn = .Oi
prima relaţie este tocmai relaţia (3.2.5), în care am înlocuit pe ~, a2 , • •• , ap,
respectiv cu prima coordonată a acestor vectori ; a doua relaţie se obţine
cînd înlocuim cu a doua coordonată etc. Deci, relaţia (3.2.5) dintre vectori
atrage după sine relaţiile (3.2.6) dintre coordonate. Reciproc, dacă rela-
ţiile (3.2.6) sînt verificate, atunci calculind expresia ~1 a 1 + ~ 2a2 + ... + ~pap
· găsim că aceasta este egală cu 0 deci din (3.2.6) rezultă (3.2.5).
Dacă între mai mulţi vectori din V„ există o relaţie de dependenţă liniară,
atunci coordonatele de a i ran ale vectorilor veri · • asi rela ie de de en-
de . ă tn · ca si vector·· Recipro'r:, dacă coordonatele de ac~laşi rang ale unui
sistem de vectori verifică o aceeaşi relaţie de dependenţă liniară, atunci şi vectorii
verifică această relaţie de dependenţă liniară.

4. Sisteme de vectori în V,.. Pro))rietăţi

1) Dacă sistemul de vectori (a1 , a2, ..• , ap) din V„ admite un subsistem
liniar de-'endent atunci i sistemul dat este liniar dependent, Prm subsLStem
i ,e egem o su mulţime a m ·,imu ~, a2 , ••• , aP ; prm sc I barea notaţiilor
putem face ca subsistemul liniar dependent să fie a 1 , a2 , ••• , a, (s < p) şi
acest sistem verifică relaţia de depende nţă netrivială
a:1a1 + <X2a2 + ... o:,a, = 0. +
86 Algebra

Dar atunci şi sistemul dat este liniar dependenţ, deoarece avem

cx.1 a 1 + cx. a + ... + cx.,a, + O a,+1 + ... + 0ap = e.
2 2

Aceasta este o relaţie de dependenţă netrivială, intrucit coeficienţii cx.11 ocm···, «p

nu sint toţi nuli.
CONSECl NTĂ. Dacă un sistem de "ectori este liniar independent, atunci
orice subsistem al lui este de asemenea liniar independent.
2) Dacă "ectorii sistemului (Ui, u2, ••• , u,) se exprimă liniar cu "ectorii
sistemului ("i, "2 , ••• , " , ), care la rîndul lor se exprimă liniar cu "ectorii sis-
temului (w1 , w2 , ••• , w,), atunci "ectorii primului sistem se exprimă liniar cu
"ectorii sistemului al treilea. Fie
t (i = 1, 2, ... , r),
"i = B~ik Wk
(j = 1, 2, ... , s).
11- 1
Rezultă

u; = B oe;; B ~ik w k = Es Ert o:.;i~ik w k = Et ( Es o:.;; ~;k) w k =

s

j- 1
t

k- 1 i - 1 it- 1 k- 1 j- 1

= tY;kwk; (Y;k = t a;;~;k)'

it- 1 ,- 1

deci vectorii u1 , u2 , •• • , u, sînt combinaţii liniare de vectori w1 , w2 , ••• , w1 •

5. Sisteme echivalente de vectori în Vn

Două sisteme de vectori (a 1 , a2 , ••• , ap) şi (b 1 , b2 , ••• , b,) se numesc echiva-

lente dacă primul sistem se exprimă liruar cu al doilea şi r eciproc. Scriem
(3.2.7)
PROPRIETĂŢI. 1) F ie sistemele echiCJalente (3.2.7). Orice "ector care este o
combinaţie liniară de "ectorii primului sistem "a fi o combina{ie liniară şi de
"ectorii sistemului al doilea şi reciproc. Fie vectorul u, care est e o combinaţie
liniară de vectorii (Ui, a2 , ••• , ap), care la rlndul lor sînt combinaţii liniare de
(b1 , b2 , ••• , b,); din proprietatea 2) de la punctul 4, rezultă că vectorul u se
exprimă liniar cu sist emul b1 , b2 , •• • , b,. DemonsLraţia este analogă pent ru un
vector ", care se exprimă liniar cu b1 , b2 , ••• , b,. ·
2) Echi"alenţa sistemelor de "ectori se bucură de următoarele proprietâţi
a) este reflexiCJă
(Ui, a2 , ••• , ap) ,....., (a1 , a2 , ••• , ap);
b) es.te simetrică : dacă

(Ui, a2 , ••• , ap) ,....., (b1 , b2 , .•• , b,),

atunci şi
 Vectori 87
c) este tranzitivă: dacă

(a1 , a2, ... , ap) ,..., (b1 , b2 , ••• , b,)

ŞI

atunci
(a1 , a 2, ••• , ap),..., (c1 , c2 , .•. , c,).
Primele două proprietăţi sînt evident e; să demonstrăm pe a treia. Vec-
t orul a1 se exprimă liniar cu sistemul (b1 , b2, ... , b,), care fiind echivalent
cu (c1 , c2 , ••. , c,) urmează (proprietatea 1) că a1 este o combinaţie liniară
de c1 , c2, ... , c„ deci sistemul (a1, a 2, ... , aµ) se exprimă liniar cu (c1, c2, ... , c,).
Analog se demonstrează că sistemul (c1 , c2, •.• , c,) se exprimă liniar
cu (lli, a2, ••• , ap)•

6. Aplicaţii

1) Să se arate că sistemul de vectori

a1 = (1, 1, -1, O, 1), a2 = (1, O, 1, 1, -1), a3 = (2, -1, 1, -2, O),
a4 = (- 1, -2, O, - 4, 1)
e•ste liniar dependent, aceşti vectori verificînd relaţia

al + 2a2 + a3 + a4 = 0.
Într-adevăr,
a 1 + 2a2 - a 3 + a4 = (1, 1, - 1, O, 1) + (2, O, 2, 2, -2) - (2, - 1, 1, - 2, O) +
-t- (-1, -2, 6, -4, 1) = (1 +2-2-1, 1+0+1-2,-1+2-1+0, 0+2+ 2-4,
1-2+0+ 1) = (O, O, O, O, 0) .
.-z_.
Să se arate că sistemul de vectori
a1 = (1, 1, -2), a 2 = (- 1, 2, 3), a3 = (2, - 1, 2)
este liniar independent. Să considerăm relaţia de dependenţă liniară
a1a1 + cx2a2 + aaaa = 0. (3.2.8)
Avem
(1,1, -2) + CXz (-1, 2, 3) + CX3 (2, - 1, 2) =
<X 1

= (a 1-cx 2 + 2a3 , cx1 + 2cx2 -cx3 , -2cx1 + 3a 2 + 2a3 ) = (0,0, ..., O),
de unde deducem sistemul omogen
cx1 - cx2 + 2cx 3 = O.
<X1 + 2cx2 - CX3 = 0,
- 2cx1 + 3cx 2 + 2cx3 = O.
 88 Algebra

Valoai:.ea detecrn.inan.tului ~estui sistem este!:,,. = 21,{deci sistemul nu admite

-decît solu ţia zero, cx1 = cx2 = cx3 = O, şi relaţia13.2.8) este o relaţie de depen-
denţă trivială. Vectorii a1 , a2 , a3 , neadmiţînd decit relaţii de dependenţă
trivială, sînt liruar dep endenţi.

,,.
7. Teorema înlocuirii
Fie (v1 , v2 , •• • , v,) un sistem de vectori liniar indeP,endenţi, [iecare din
aceştive"ctori exprimîndu-se liniar prin vectorii sistemului (u1 , u2 , ••• , un), aceşti
ain u rma /lectori pulmd fi liniar -inaepenaenţisau nu-:-.iltunci rezultă:
1°s < n; ·
2° ln sistemul (u1 , u2 , ••• , u,,) putem alege un subsistem compus din s vectori,
astfel încît dacă din sistemul (u1 , u2 , • •• , u,.) scoatem afară vectorii acestui sub-
sistem şi-i înlocuim cu vectorii (v1 , v2 , ••• , v,) să obţinem un sistem echivalent
cu sistemul iniţial (u1 , u2 , ••• , u,,).
Vectorul v1 se exprimă liniar prin sistemul (u1 , u2 , .•• , u,,) :
(3.2.9)
coeficienţii cx1 , ("1. 2 , ••• , (l.n nu
sînt toţi nuli, deoarece în caz contrar am avea
v1 =
0 şi atunci (punctul 2) sist emul (v1 , v2 , ••. , v,) ar fi liniar dependent.
PuLem presupune (schimbînd eventual numerotarea vectorilor) că cx1 =I= O
şi aLunci din . (3.2.9) deduc~m
_ 1 CX2 CX 11
U1 - - V1 - - U2 - •• • - - U ,.. (3.2.10)
CX1

Relaţiile (3.2.9) şi (3.2.10) ne arată că următoarele sisteme sînt echivalente :

(3.2.11)
Mai departe, vectorul v2 se exprimă liniar cu sistemul (u1 , u2 , ••• , u,.) şi cum
acesta este echivalent cu (v1 , u 2 , •• • , u,,), deducem că v2 se exprimă liniar
cu acest din urmă sistem :
V2 = ~ 1V1 + ~2U2 + ... + ~,.U,, j (3.2.12)
coeficienţii ~2, ••• , ~ 11 nu stnt toţi
nuli, deoarece atunci am avea
V2 - ~1V1 = 0

şi sistemul (v1 , v2 , ••• , v,.) ar fi Jjniar dependent. Putem presupune că ~2 .:;b O

şi din (3.2.12) deducem
U2 = Y1V1 + Y2V2 + Y3~ + y4u4 + •·· + y„u,,. (3.2.13)
Din relaţiile (3.2.12) şi (3.2.13) rezul tă că

şi comparînd cu (3.2.11) deducem

 Vectori 89

Continuînd în acelaşi fel, dacă s -< n, ajungem la :

(3.2.14)
şi teorema este demonstrată.
Nu putem avea s > n, deoarece în acest caz relaţia (3.2.14) devine
("1, "2, ... , v,,)~( u1, U2, ... , u,,)
şi ""+1 care se exprimă liniar cu (u1, u 2, ... , u,,) s-ar exprima liniar şi
cu (v1, v2, ... , ",,), ceea ce este imposibil căci atunci vectorii v1, v2, ... , v" ar
fi liniar dependenţi.
CONSECINŢA 1. Dacă vectorii v1 , 112 , ... , v, sînt liniar independenţi,
atunci ei nii pot fi combinaţii liniare de un număr mai mic de vectori.
CONSECINŢA 2. Două sisteme de vectori (u1, u 2, ... , u,) şi {v1, v2, ... , v,),
compuse fiecare din vectori liniar independenţi şi care sînt echivalente, sînt
compuse din acelaşi număr de vectori.
Într-adevăr, vectorii {u1 , u 2 , ... , u,) sint liniar independenţi şi sînt com-
binaţii liniare de vectori {"1 , 112 , ... , v,), deci aplicînd teorema inlocurii avem
r -<
s. Dar şi vectorii (v1, v2, ... , v,) sint liniar independenţi şi sint combinaţii
liniare de (u1 , u 2 , ... , u,), deci s-< r, de unde rezultă r = s.

§ 3. RANGUL UNUI SISTEM DE VECTORI DIN V,,

/
1. Definiţia rangului

Prin ran~ unui sistem a a . .. a,,) în ele em numărul

maxim de "ectori ~~ î sistem. D acă cei n vectori
- smt miar mdependenţi, atunci rangul este n. Dacă slnt liniar dependenţi,
considerăm atunci toate subsistemele compuse din (n-1) vectori şi care
sînt in număr de
c~- 1• = C! = n.
Dacă unul din aceste sisteme este liniar independent, atunci rangul est e n-1;
dacă toate aceste sisteme sint liniar dependente, atunci considerăm sub-
sistemele compuse din (n- 2) vectori care sînt în număr de C~- 2 etc. D acă
toţi vectorii unui sistem sînt nuli, atunci sistemul are rangul zero.

2. Baza unui sistem de vectori

acestui sistem, · un
90 AlgebTa

TEOREMA 1. Dacd sistemul de CJectori (ai, a2 , •• • , a,,) are rangul r, atunci

r CJectori liniar independenţi din acest sistem formeazd o bazd a sistemului.
ln sistemul
(3.3.1}
se dau r vectori liniar independenţi
a;" a;,, ... , a;,. (3.3.2}
Pentru ca aceşti vectori să formeze o bază, orice vector din sistemul (3.3.1}
trebuie să se exprime ca o combinaţie liniară de vectorii (3.3.2). Fie a un
vector oarecare din sistemul (a1 , a2 , • • • ,a,,); sistemul de (r + 1) vectori
a;,, a;,, ... , a;,, a
este liniar dependent căci r este numărul maxim de vectori liniar independenţi
ce putem avea, deci
~,a;, + a.,a;, + ... + a,a;, + ~a = 0 (3.3.3}
în care cel puţin unul din coeficienţii a 1 , a 2, • •• , a.,, ~ este diferit de zero. Dar ~=f=O,
căci dacă ~=O avem

a.,a;, + a,a;, + ... + a;, = 0 ;-

r1.,

cel puţin unul din coeficienţii cx 1 , cc 2 , •• • , ex, fiind diferit de zero, relaţia pre-
cedentă este netrivială şi atunci vectorii a;1 , a; 2 , ••• , a;, sînt liniar dependenţi,
ceea ce contrazice ipoteza. Deci ~ ;;z= O şi din (3.3.3) deducem

(3.3.4)

şi teorema este demonstrată.

TEOREMA 2. Toate bazele unui sistem de CJectori conţin acelaşi număr
de CJectori, acest număr
fiind egal cu rangul sistemului considerat.
Considerăm sistemul de vectori (a1 , a2 , ••• , a., ) şi presupunem că are
rangul r; cum rangul rep1 ezintă numărul maxim de vectori liniar inde-
pendenţi din sistem, înseamnă că există in sistemul dat. r vectori liniar
independenţi :

(3.3.5)
şi acesti vectori, conform teoremei 1, formează o bază.
Să presupunem că sistemul (a1 , a2 , • • • , a 11 ) admite două baze
I) (ai,, a;,, ... ,a;,);
II) (ak,, ak,, .... , a.~,) -
Deoarece sistemul I) formează o bază, urmează că vectorii sistemului II) sînt
combinaţii liniare de vectorii sistemului I); dar şi sistemul II) forrriează'• o
bază, deci şi vectorii sistemului I) sint combinaţii liniare de vectorii sis-
temului II); deducem că sistemele I) şi II) sînt echivalente. Dar ( § 2 punctul, 7,
 Vectori 91

consecinţa 2) de la teorema înlocuirii) două sisteme echivalente care sint

compuse fiecare din vectori liniar independenţi conţin acelaşi număr de
vectori, deci s = t.
Dar sistemul (ai, a 2, ••• , a11 ) admite baza (3.3.5) care este compusă din
, vectori, deci toate bazele sistemului sînt compuse din r vectori.
TEOREMA 3. Fie sistemele de Clectori (lli, a2 , ... , a11 ) şi (bi, b2 , ... , bp) aC1înd
respectiCI rangul ri şi r2 • Dacă Clectorii primului sistem sînt combinaţii liniare
de C1ectorii sistemului al doilea, atunci ri ,< r2 •
Primul sistem admite o bază Bi compusă din ri vectori, iar al doilea admite
o bază B 2 compusă din r2 vectori. Vectorii din B 1 sint combinaţii liniare
de vectorii (bi, b2 , ... , bp) care la rindul lor sint combinaţii liniare de vectorii
sistemului B 2 , deci şi sistemul Bi se exprimă liniar prin sistemul B 2 • Vect orii
din Bi care sint liniar independenţi nu pot fi combinaţii liniare de un număr
mai mic de vectori (§2, punctul 7, consecinţa 1) de la teorema înlocuirii),
deci r 1 ,< r 2•
CONSECINŢĂ. Două sisteme echiC1alente de C1ectori au acelaşi rang.
Considerăm sistemele echivalente (ai, a 2 , .. . , a,,) şi (b1 , b2 , ... , bp) avînd
respectiv rangul r 1 şi r2• Deoarece primul sistem se exprimă liniar prin sis-
t emul al doilea, avem conform teoremei 3, ri ,< r2 , dar şi sistemul al doilea se
exprimă liniar prin primul, deci r 2 ,< r 1 , de unde deducem r 1 = r 2 • .
O b s e r v a ţ i e. Problema fundamentală relativă la un sistem de vectori
constă in determinarea rangului şi bazei. Aceste probleme vor fi rezolvate in
capitolul VII § 4, punctul 4, după ce se va studia rangul unei matrice.
 CAPITOLUL IV

SPAŢIUL LINIAR

§ 1. DEF I N I ŢIA AXIOMATICĂ A SPAŢI ULUI LIN IAR

1. Axiomele unui spaţiu liniar

Am văzut (cap III , § 1, punctul 3) că spaţiul vectorial V" este un modul

faţă de op eraţia adunării vectorilor, iar înmulţirea ,unui vector din V" cu
un număr real sau complex verifică relaţiile (3.1.4) - (3.1.8). Noţiunea de
spa ţiu numeric se poate generaliza şi astfel ajungem la noţiunea de spaţiu
liniar, care va fi definit axiomatic tocmai cu ajutorul proprietăţilor menţio­
nate mai sus.
DEFINIŢIE . Fie .J!_ un modul (grup aditiv abelian); elementele lui .J!_ le
numim !lectori şi le notăm cu litere latine mici a, b, c, ... (fără bară deasupra).
Fie ]( un clmp oarecare, elementele lui ]( le numim scalari şi le notăm
cu litere mici din alfabetul grec ex, ~' y, ...
Modulul .J!_ se numeşte spaţiu liniar peste cîmpul ]( dacă sînt verificate
axiomele: --
1° Există o operaţie algebrică sau o lege de compunere care la un scalar
oarecare ex EJ( şi la un vector oarecare ~.E.J!_ asociază în .J!_ un anumit vector
numit produsul dintre scalarul ex şi vectorul a şi care se notează cu cxa (scriem
mai intii scalarul şi apoi vectorul) :
cxa E./!_. (4.1.1)
Inmulţirea dintre un scalar şi un vector verifică axiomele de mai jos :
20 ,
ex (~a) = (ex~) a; (4.1.2)
30 ex (a + b) = exa + (l.b ; (4.1.3)
40 (ex +~) a= exa + ~a; (4.1.4)
50 1 ·a = a. (4.1.5)
In (4.1. 5), 1 reprezintă unitatea (elementul neutru la înmulţire) din K.
Axiomele 2°-5° sint tocmai relaţiile (3.1.5) - (3.1.8) întîlnite la spaţiul
vectorial V,..
 Spaţiul liniar 93
Elementul zero din K se notează cu O, iar elementul zero din ./2, (adică
elementul n eutru la adunare în ./2,) se notează cu 6 şi se numeşte CJectorul nul.
Axiomele 3° şi 4 ° se generalizează pentru sume de mai mulţi termeni
şi demonstraţia se face prin inducţie completă.
Dacă_[( e~tl'l cimpul numerelor reale, atunci o se oun:rnşte spaţi!!l liniar
mal, iar dacă K este cimpul numerelor comp lexe, atunci ./2, se numeşte
7paţîul liniar complex.
Intr-un spaţiu liniar avem o lege de compunere interioară, care este
adunarea vectorilor şi are loc in interiorul lui .12., şi o lege de compunere
e:rterioară, care este înmulţirea vectorilor cu elemente din afară, din cimpul K.
In afară de spaţiul liniar se mai numeşte spaţiu CJectorial sau spaţiu
afin, dar denumirea de spaţiu liniar s-a impus.
ln cele ce urmează, elementul zero din K (adică elementul neutru la
adunare din K) 11 vom nota cu O, iar elementul unitate din K(adică elementul
neutru la înmulţire din K) il vom nota cu 1. Dar în calcule va figura şi
nnmărul zero, şi numărul unu. In formulele care urmează nu vom indica ce
reprezintă O şi ce reprezintă 1, căci în general este uşor de văzut dacă O
reprezintă numărul zero sau reprezintă elementul zero din K şi la fel pentru 1;
vom indica insă ce reprezintă O şi ce reprezintă 1 numai atunci cind se Ya
putea produce confuzie.
'·•.
2. Consecinţe ded'use din axiome

PROPRIETATEA 1. Produsul dintre un scalar şi un CJector este nul

( G'dică este CJectorul nul) dacă unul din factori este nul:

I Oa = cx6 = 0. (4.1.6)

Ţinînd seama de axioma 4°, avem

ex • a = (ex + 0) a = cxa + O · a.
Intr-un modul, orice vector cxa admite un vector opus - cxa; scăztnd din
relaţia precedentăpe - (I.a avem
-cxa + (I.a = (--o:a + (I.a) + O • a
sau
0 = 6 + Oa.
Intrucît 6 este element neutru la adunare in ./2,, rezultă Oa = 0. Mai departe,
conform axiomei 3°, avem --
(I.a = ex (a + 0) = cxa + cx0;
scăzînd din ambii membri pe - cxa, rezultă

- cxa + cxa = (- cxa + cxa) + cxEl

94 Algebra

sau
deci
o:0 = 0.
Reciproc, dacă produsul dintre un scalar şi un vector este nul, atunci unul
din factori este nul, deci dacă avem
(4.1.7)
atunci sau rx = O sau a = 0 :
Dacă o: = O, atunci teorema este demonstrată. Dacă o: =I= O, atunci tn
cimpul K, numărul o: admite un invers 0:- 1 E K şi inmulţind relaţia (4.1.7)
cu 0:- 1 avem, ţinind seama de axiomele 2°, 5° şi de relaţia (4.1.6),
0:-1 (o: · a) = (0:- 10:) a = 1 ·a= a= 0:-
1
0 = 0,
deci
a= 0.
PROPRIETATEA 2. Avem relaţiile

I (-o:) a= o: (- a) = -cxa. j (4.1.8)

Ţinind seama de (4.1.4) şi de proprietatea 1 de mai înainte,

o:a + (-o:} a = [iz + (-o:)] a = Oa = 0,
deci
o:a + (-o:) a = e.
Adunind in ambii membri pe -o:a şi ţinînd seama că 0 est.e element neut ru
]a adunarea vectorilor, rezultă
[-o:a + cxa] + (-o:) a= 0 + (-o:) a = (-oe) a = -o:a + 0 = -o:a
deci
(-o:) a = -o:a.
Mai departe, ţinînd seama de (4.1.3) şi de proprietatea 1 de mai înainte,
a.a + o: (- a) = o: [a + (- a)] = o: · 0 = O.
Adunind in ambii membri pe -rxa avem
(-o:a + o:a) + o: (-a) = 0 + rx (-a) = o: (-a) = -o:a + 0 = - rxa,
d eci
 Spaţiu l liniar 95

3, :Exemple do spaţii Jiniare

1) Spaţiulvectorial S 3• Acesta este format din mulţimea vectorilor din

.spaţiul fizic tridimensional avind punctul de aplicaţie într-un punct O.
Intr-adevăr, suma a doi vectori din S3 este tot un vector din S 3 ; se
ştie din Geometria analitică că adunarea acestor vectori este asociativă
.şi comutativă şi că există un vector neutru la adunare care este vectorul •
nul e avînd toat e componentele nule (sau avînd lungimea 'nulă) ; orice vector
ii admite un vector opus -'ii care are acelaşi suport cu v, aceeaşi mărime,
dar este de sens opus şi pentru care avem
v+ ( -li) = 0.
Prin urmare S3 este un modul fa ă de adunarea vectorilor · e de altă
parte, produsul-dintre un vector m S 3 cu un num rea este tot un vector
din S3 , iar înmulţirea unui vector cu un număr r eal, după cum se ştie
din Geometria analitică, verifică axiomele 2°-5°, deci axiomele unui spaţiu
liniar sînt verificate luînd pentru K cîmpul numerelor reale şi prin urmare
8 3 este un spaţiu liniar real. In mod analog, vectorii dintr-un plan avind
punctul de aplicaţie într-un punct O formează de asemenea un spaţiu
Jiniar real.
2) Spaţiul numeric V ,,. N urnim vector un şir format cu n elemente luate
dintr-un cîmp oarecare K:
(ex; E K; i = 1, 2, ... , n),
iar mul ~imea formată de aceşti vectori o numim spaţiul numeric V,,. Ele-
mentele o.:1 , o.:2 , ••• , <1.11 sînt coordonatele vectorului.
Doi vectori sînt egali: _ -
(cx1, <1.2, ···, ex,,) = (~1, ~2, ... , ~,,)
dacă
(i = 1,2,... , n).
Adunarea a doi vectori şi înmulţirea unui vector cu un element din
clmpul K se face după regulile următoare:

a+ b = (<X1, cx 2, ... , ex,,) + (~1, ~2, •.• , ~n) =

= + (<Xl +
~ll (X2 + ~li))
~2) •••) (XII (4.1.9)
pa = p (cx1 , cx 2 , ••• , ex,,) = (pcx1 , pcx2 , . •. , pcx,,), p E K. (4.1.10)
Să demonstrăm că aceşti vectori formează un modul fa-ţă de adunarea
vectorilor. Dacă ex; E K, ~i E K => o:; + ~ i E K şi din (4.1.9) rezultă că suma
a doi vectori din V II este tot un vector din V ,, :
a, b E V,, => a + b E VII.
Adunarea vectorilor este asociativă, întrucît pentru trei vectori oarecare
din V11 :
a = (a:1, <X2, ... , 0(11), b = (~1, ~2, ... , ~,,), c = (Y1, Y2, ···, y,,),
96 Algebra

avem
+ b) + c = [(<X.1 + ~1) + Y1, («2 + ~2) + Y2, ···, («n + ~n) + y,.],
(a
a+ (b + c) = [«1 + (~1 + Y1), ot2 + (~2 + Y2), ···, ex,. + (~n+ y,,)]
ş1 deci
(a + b) + c = a + (b + c)
deoarece într-un cîmp adunarea este asociativă:

(ex; + ~;) + y; = «; + (~; + y;), (i = 1, 2, ..., n).

In mod analog demonstrăm că adunarea vectorilor in V„ este comutativă.
Elementul neutru la adunare este vectorul nul 0 = (O, O, ... , 0), unde O repre-
zintă elementul nul din K. Vectorul opus vectorului a = (cx1 , cx 2 , •• • , ex,,) este
vectorul -a = (-0(1 , -0(2 , ••• , -O(,,). Deci V„ este un modul faţă de adu-
narea vectorilor.
lnmulţirea unui vector din V„ cu un scalar din cîmpul K veri fică axio-
mele 1°-5°. lntr-adevăr, dacă p E K, ex; E J( (i = 1, 2, ... , n), atunci pex;E K
şi din (4.1.10) deducem că produsul unui vector din V„ cu un scalar din K
este tot un vector din V,. :
a E V,., p E K => pa E V,..
Dintre celelalte axiome 2°-5° să demonstrăm, de exempl u, pe 2°, restul
demonstrîndu-se în mod analog. Avem:
ex (~a) = ex (~ex1 , ~ex 2, .• • , ~ex 11 ) = [ex (~ex1 ), ex (~c< 2), • .• , ex (~ot 11 ) ] ,

(ex~) a= (ex~) (ex1 , ex 2, ••• , ex,.) = [(«~) ex1 , (ex~) ex2 , ••• , («~) c< 11 ].

Dar într-un cîmp înmulţirea elementelor este asociativă şi avem

(i = 1, 2, ... , n)
şi deci
ex (~a) = (ex~) a.
Deci, spaţiul
numeric V„ formează un spaţiu liniar asupra cîmpului K.
Dacă K este cîmpul n umerelor complexe, regăsim spaţiul vectorial V 11
care a fost studiat în capitol ul III, deci spaţiul vectorial V„ este un spaţiu
liniar asupra cîmpului numerelor complexe.
Coordonatele unui vector din spaţiul numeric V„ sînt n elemente dintr-un
cimp oarecare K; pentru spaţiul vectorial V„ coordonatele unui vector sînt
n numere complexe, aşa cum am văzut în capitolul III.
3) Spaţiul F„ al formelor liniare de n nedeterminate. Numim formă liniară
de A nedeterminate expresia _ _ _ _ _ _ _ __

C- {~ +- +a.x., \
 Spaţiul liniar 97

x 1 , x 2, ••• , x„ fiind nedeterminatele, iar coeficienţii a; (i = 1, 2, ... , n) fiind ele-

mente dint r-un cîmp dat K. Mulţimea acestor forme formează spaţiul F,,.
Două forme din F ,, :

f1 = a1X1 + a2X2 + •·· + a„x,, ;

sint egale, {1 = {2 , dacă

a;= b;, (i = 1, 2, ..., n) •

.Adunarea formelor se face după următoarea regulă

fi + f2 = (a1 + b1) x 1 + (a2 + b2) x 2 + ... + (a,, + b,,) x,,. (4.1.11)

lnmulţirea unei forme cu un scalar din K se face după regula

kf1 = k (a1 x 1 + a2x 2 + ... + a„ x,,) = (lca1) x1 + (ka2 ) x 2 + ... +

+ (ka,,) x,,. (4.1.12)
Suma a două forme din F „ este tot o formă din F,,, după cum rezultă din
(4.1.11), căci dacă ,,
a;, b; EK 9 a; + b; E K.
Adunarea formelor este asociativă:
n
(f1 + f2) +fa= I:[(a;
1- 1
+ b;) + C;] X;
n
f1 + (f2 + fa) = I:[a; + (b; + C;)] X;
i - l

şi cum adunarea într-un cimp este asociativă, avem

(a; + b;) + c; = a;+ (b; + c;)
şi deci avem şi

Adunarea formelor este şi comutativă şi se demonstrează în acelaşi fel.

Avem o formă neutră la adunare, forma zero, pe care o notăm cu 8 şi
care are toţi coeficienţii zero, adică este egală cu elementul zero din K .
Forma

admite forma opusă

Rezultă că s~flt,iul F 11 este un modul_.iaţLde adunarea formelor:_

Produsul dintre o formă din F „ şi un scalar din K este tot o formă
din F „ după cum rezultă din (4.1.12), căci dacă k E K, a; E/if.9 ka; E K
7-1539
98 Algebra

(i= 1, 2, ... , n). Înmulţirea unei forme cu un scalar din K verifică axiomele
2°-5°. Să demonstrăm, de exemplu, axioma 4°. Avem
(ct. + ~) f = + ~) (a1x 1 + a x + ... + anx,,) = (ct. t ~) a1 x 1 +
(ct. 2 2
+ (ct. + ~) a x + ... + (ct. + ~) a„x 2 2 11

<1.f + ~f = (a:a1 ) x 1 + (a:a2) x + ... + (<1.a") x,, + (~a1 ) x 1 + (~a2) x +

2 2
+ ... + (~a,,} x = (aa + ~a + (<1.a + ~a X + ... + (<1.a,, + ~an) Xn
11 1 1) X 1 2 2) 2

şi cum tnmulţirea intr-un c1mp K este distributivă faţă de adunare

(a + ~) ai = a:a; + ~a; (i = 1, 2, ... , n) ,
deducem că
(ct. + ~) f = <1.f + ~{-
Analog se demonstrează şi celelalte axiome, deci spaţiul F „ al formelor liniare
de n nedeterminate formează un spaţiu liniar asupra cîmpului numerelor
c'Omplexe. · ,
4) Mulţimea P a polinoamelor a„x" + a,,_1 x"- 1 + ... + a1 x + a0 cu
coeficienţi dintr-un cîmp oarecare K (a; E K, i = 1, 2, ..., ·n, a„ =I= O) şi de
un grad -<. n. Două polinoame sînt egale
a„x" +a 11
_
1 ·x
11
-
1 + ... + a = b„x" + b,,_1x"-1 + ... + b
0 0

cînd sint de acelaşi grad şi cind

a;= b;, (i = 1, 2, ... n).
Adunarea a două polinoame şi inmulţirea unui polinom cu un element din
I( se face după regulile următoare :

(a ,x" + an_ x"-i + ... + a + (b„x" + b,,_ x"- + ... + b =

1 0) 1
1
0}

= (a,, + b,,) x" + (a + bn_ x"- + ... + (a + b 11 _

(4.1.13)
1 1)
1
0 0 ),

y (a,,x" + a,,_ x"- + ... + a = 1

1
0)

= (ya,,) x" + (ya ,_1) x"- + ... + (ya 0). (4.1.14) 1

Dacă polinoamele nu au acelaşi grad, le putem face formal să aibă acelaşi

grad, adăugind un număr de termeni avind coeficientul zero (zero este
elementul nul din K sau elementul neutru la adunare din K).
Suma a două polinoame din P este tot un polinom din P după cum
rezultă din (4.1.13), deoarece
a; + b; E K, (i = O, 1, 2, ... , n).
Adunarea polinoamelor, după cum se vede, se reduce la adunarea elemen-
telor dintr-un cimp care este asociativă şi comutativă, deci şi adunarea poli-
noamelor este qSociativă şi comutativă; există un polinom neutru la adunarea
polinoamelor şi acesta este polinomul nul :
0 = Ox" + Ox"-1 + ... + Ox + O.
 Spaţiul liniar 99

Orice polinom
f (x} = anx" + a,._1 :i;n-1 + ... + ano
admite un p olinom op us
- f( X) = - anX11 - an-l Xn-t - ... - ao
pentru care avem
f (x) + [- f( x )] = -f(x ) + f( x ) = 0.
Deci P este un J!!_Odul faţă_de adunarea p olinoamelor. ~ odusul unui polinom
din P cu un scâlar din cimpul K est e t ot un polinom din P după cum
rezultă din (4.1.14), căci dacă y E K , a; E K; i = O, 1, 2, ... , n, atunci y a; E K.
De asemenea sînt verificate axiomele 2°-5° ; să verificăm, de exemplu,
axioma 3°. Avem
af (x) + ag (x) = a. (a„x" + an- l x"- + ... + a + 1
0}

+ a. (bnx" + b x"-1 + ... + b = [(aa,.} x" + (a.a _i) x"- + ... + (a.a +
11 _ 1 0) 11
1
0}]

+ [(a.b x" + (a.b x"- + ... + (a.b =

11 ) 11 _ 1)
1
0 }]

= (aan + a.bn) x" + (a.a ,,_l + a.b11-1) x"-l + ... + (a.ao + a.bo),
<t [f (x) + g (x)] = ex [(a" + b x" + (an-I + b11_1 ) x"- 1 + ... +· (a 0 + b0 )] =
11 )

= a. (a + b x" + a. (a11_1 + bn-1) xn-t + ... + a. (a + b

11 11 ) 0 0) .

Dar în cîmpul K înmulţirea est e distributivă faţă de adunare, deci

a. (a; + b;) = a.a; + a.b;, (i = O, 1, 2, ...,n) ,
de unde deducem ~

a. [f (x) + g (x}] = cxf (x) + (1.g (x).

Analog se demonstrează şi celelalte axiome.
· · melor cu coe icienţi dintr-un oarecare K şi de
grad -< n armează un s a iu inia ra cim u
u ţimea po moame or de un grad exact egal cu n nu formează un
f,paţiu liniar, deoarece suma a două astfel de polinoame poate să fie de
grad < n .
5) .Mulţimea(] a funcţiilor reale definite pe segmentul [a, b] faţă de cîmp ul
numerelor reale. Două funcţii reale f (x) şi g (x) definite pe segment ul [a, b]
sînt egale dacă
f~(x)- -= g (;f}_penLru orice x E [a, b].

Adunarea a două funcţii şi înmul \irea unei funcţii cu un număr real

se definesc în felul urmăLor. Fie
<p (x) = f (x) + g (x), lji (x ) = )..f (x).
100 Algebra

Fie Xi E [a, b]; notăm

unde a. şi ~ sint numere reale. Avem, prin definiţie,

(4.1.15)
Aceste formule definesc funcţiile <p (x ) şi tji (x ) pentru orice x E [a, b]. Aceste
fu..!!ctiiJgrmează un modul faţă de adunare. Intr-adevăr, suma a două funcţii
reale definite pe segmentul [a,iJ] est e t ot o funcţie reală definită pe acelaşi
segment după cum rezultă din (4.1.15). Adunarea funcţiilor este asociativă.
Fie Xi E [a, b] şi notăm
f (xi) = u., g (xi) = ~, h (xi) = y.
Avem, ţinind seama de definiţia sumei a două funcţii,

[f (xi) + g (xi)] + h (xi) = (ex + ~) + y

f (xi)+ [g (xi)+ h (xi)]= ex+(~+ y)
şi cum pentru numere avem
(ex + ~) + y = ex + (~ + y),
deducem
[f (xi) + g (xi)]+ h (xi) = f (xi) + [g (xi) + h (xi)]
pentru orice Xi E [a, b] şi deci
[f (x) + g (x)] + h (x) = f (x) + [g (x) + h (x)].
Analog se demonstrează şi comutativitatea adunării. Elementul neutru la
adunare este funcţial (x) = O, care este egală cu Opentru orice x E[a, b]. Funcţia
opusă lui f (x) estefuncţia ~(x) = - f (x) care se defineşte astfel Dacă
x1 E [a · b] şi f (x1 ) = a, atunci: <p (x1 ) = - a.
Produsul unei funcţii reale definite pe [a, b] cu un număr este tot o
funcţie reală definită pe acelaşi segment, după cum rezultă din (4.1.15).
Axiomele 2°-5° se verifică uşor. Să verificăm, de exemplu, axioma 4° :
(:>- + fJ,) f (x) = A{(x ) + fJ-f (x). (4.1.16)
Fie
g (x) = (:>- + fJ,) f (x ) ; h (x) = :>-f (x ); k (x) = fJ-f (x),
l (x ) = h (x) + le (x ), f (xi) = a. , Xi E[a, b].
Atunci
g ( Xi) = (t. + fJ,) f (Xi) = (:>- + fJ,) rt. ,
l (xi) = h (x 1 ) + k (xi) = 11{ (xi) + fJ-f (xi) = Aex + {-tex
 Spaţiul liniar 101

şi cum înmulţirea numerelor este distributivă faţă de adunare, avem

(A + µ) a = "°' + µa,
deci
{), + µ) f(x1) !: A{ (x1) + µf (x1),
pentru orice x1 E (a, b], de unde rezultă (4.1.16).
Funcţiile reale definite pe segmentul [a, b] formează un spaţiu liniar asupra
cîmpului numerelor reale.

§ 2. DEPE N DENŢA LINIARĂ A VECTORILOR

INTR-UN SPAŢIU LINIAR

1. Relaţii do dopendonţă liniară

Dependenţa liniară a vectorilor într-un spaţiu liniar se defineşte imr-un

mod absolut analog cu dependenţa liniară a vectorilor in spaţiul vectorial V"
(cap. III, § 2, punctul 1).
Fie spaţiul liniar .12. asupra cîmpului K; expresia
°'1a1 + a2a2 + ... + apap
(oei E K, a; E .12., i = 1, 2, ... , n) se numeşte o ~ t o r i l o r
a 1 , a2 , ... , ar Dar a 1ai,· a 2a2 , .. :;ri;aP sînt vectori din ./2.; suma lor va fi tot
un vector din .R., deci o combinaţie liniară a unui număr finit de vectori
din ./2. reprezintă tot un vector din ./2.. Din faptul că ./2. este un modul
raţă de adunarea vectorilor şi din axiomele 1°-5° rezultă că„ combinaţiile
liniare se ot aduna, scădea, inmul i cu un număr, putem sco o.tor__
c!omun un vec c ar, putem desface paran eze, putem reduce
termeni asemenea, putem trece un termen dintr-un membru într-altul, adică
c~ iil.e liniare de vectori se supun unora din regu]jle fQ.r:rg_aj_e ale .9al-
culului algebric.
- O- combinaţie liniară de vectori care este egală cu vectorul nul e este
o relaţie de dependenţă liniară care poate fi tri1Jială sau netri1Jială.
Vectorii a1 , a 2, ... , aP sînt liniar depend~nţj_ dacă verifică cel puţin o
relaţie de dependenţă netrivială<-.:- -
a1a1 + a 2a2 + ... + a pa p = 8, (a; E K, a; E .12.,\ i = 1, 2, ..., n) (4.2.1)
in care coeficienţii a 1 , a 2, .. . , °'P nu sînt toţi nuli (adică nu sint toţi egali
cu elementul nul din K).
Toate definiţiile date în legătură cu dep endenţa liniară a vectorilor din
spaţiul vectorial Vn şi care au fost expuse în capitolul III , § 2, punctul 1,
rămin valabile şi pentru un spaţiu liniar ./2. asupra unui cimp K cu condiţia
ca în loc de numere complexe să luăm elemente din cîmpul K.
 ' '
102 Algebra

2. Altă definiţie pentru dependenţa liniară a vectorilor

Un sistem de Pectori se numeşte liniar dependent dacd unul din aceşti

'1ectori se exprimă ca o combinaţie liniară de ceilalţi pectori.
Demonstraţia este analogă cu aceea dată în cazul spaţiului vectorial V"
(cap. III, § 2, punctul 1); dăm mai departe această demonstraţie pentru
a se vedea cum trebuie modificată o demonstraţie cind trecem de la cimpul
numerelor complexe la un cîmp oarecare K.
Să arătăm că cele două definiţii sînt echivalente. Fie vectorul b care
este o combinaţie liniară de vectorii a 1 , a2 , ••• , ap :
b= ci;
1 a1 + e< 2a2 + ... + e<pap, (e<; E K, a; E ..12, i = 1, 2,•... , n).
Adunind în ambii membri pe -b, obţinem, ţinînd seama că -b +b= 0,
-b + ci;1 a1 + e< 2a2 + ... + e<pap = 0. (4.2.2)
Dar după (4.1.8) şi (4.1.5) avem
(-1) b = -(1 b) = -b
şi relaţia (4.2.2) devine
(- 1) b + e<1a1 + e< 2a2 + ... + e< pap = 0,
care este o relaţie de dependenţă netrivială deoarece* (-1) =I= O, deci vec-
torii b, a 1 , a2, ... , ap sint liniar dependenţi.
Reciproc, dacă vectorii a1 , a2 , • •• , ap sint liniar
e<1 a1
~
+ C<za2 + ... -jL (I.pap = a,
dependenţi,
--
avem

~-
cel puţin unul din coeficienţii c;,; 1 , c;,; 2, ••• , e<p fiind iliferit de elementul nul
din K. Să presupunem că IX1 =/= Q j atunci din relaţia precedentă reducem
e<1lli = -ix2a2 - (1.aaa - •·· - a.pap.
Dar în cimpul K elementul a.1 :;c. O admite un invers a.1 1. Înmulţind relaţia
precedentă la stinga cu a. 1 1 avem, ţinînd seama de axiomele unui spaţiu
liniar,
a. 1 1 (a. 1lli) = a1 = (- e< 1 1 o:2) a2 + (--e<1 1 a.3 ) a 3 + ... +(-ci;1 1 ap) ar (4.2.3)
Dar a. 1 E K, a. 1 1 E K, e<2 E K =>-
a.1 1 e<2 E K şi in general toţi coeficienţii din
relaţia (4.2.3) aparţin cimpului I( şi din (4.2.3) rezultă că unul din vectorii
sistemului este o combinaţie liniară de ceilalţi. Deci, cele două definiţii
sint echivalente.
O b s e r v aţi e. O mare parte din teoremele stabilite în legătură cu
dependenţa liniară a vectorilor în spaţiul vectorial V„ rămîn valabile şi

• lntr-un cîmp orice elemenl admi le un element opus care es te unic ; opusul
lui O cs le tot zero, d eoarece O+ O = O; orice cîrnp conţine cel puţin două elemenle
difcrile : O şi '1. Dacă a m avea - 1 = O, atunci opusele acestor elemenle ar fi ş i ele
egale : '1 = - O = O, deci 1 = O, ceea ce este imposibil.
 Spaţiul l iniar 103

pentru un spaţiu liniar .R. asupra unui cîmp oarecare K. Intr-adevăr, cu

elementele unui cîmp oarecare K putem efectua operaţii de adunare, scădere,
tnmulţire şi împărţire (a împărţi cu ~:::/=O înseamnă a înmulţi la dreapta
sau la stînga cu ~-1 întocmai ca şi în cazul numerelor reale sau complexe).
Şpaţiul_yectorial V, este un s a iu liniar asupra cîmpului numerelor com-
plexe; să presupunem c n am emons ra o eorem asupra combina-
• ţiilor liniare de vectori cr.1 a-i + cr.2a2 + ... + cr.nan în care coeficienţii cr.1 , cr.2 , ... , a:,,
.sînt numere reale sau complexe. Dacă in demonstraţie s-au utilizat numai
proprietăţile operaţiilor fără a ţine seama de natUJ'a elementelor, atunci
această demonstraţie în mod automat rămine valabilă intr-un spaţiu liniar .R.
asupra unui cimp oarecare K pentru combinaţii liniare in care coeficienţii
cx1 , cr. 2 ,--••. , a:,. sînt elemente din K.
Teoremele menţionate anterior şi care au fost demonstrate pentru
i;paţiul vectorial V„ rămin valabile într-un spaţiu liniar .R. asupra unui
cîmp oarecare K cu condiţia ca să luăm drept coeficienţi nu numere com-
plexe, ci elemente din K, iar în loc de împărţirea cu un număr complex
13 :::/= O considerăm înmulţirea (la dreapta sau la stinga) cu ~-1 • Astfel men-
iionăm:
1) Teoremele de la cap. III, § 2, punctele 4 şi 5, referitoare la proprie-
tăţilesistemelor de vectori.
2) Teorema înlocuirii cap. III, § 2, punctul 7.
3) Definiţia rangului şi bazei unui sistem de vectori şi toate teoremele
demonstrate la cap. III, § 3, punctul 2.
Mai menţionăm că rămîn valabile şi teoremele de la cap. III, § 2,
punctul 2, referitoare la sisteme particulare de vectori liniar dependenţi,
dar în demonstraţie va mai trebui să ţinem seama şi de (4.1.7).

§ 3. DIMENSIUNEA ŞI BAZELE UNUI SPAŢIU LINIAR

1. Definiţia bazei
Un sistem de vectori

ind_m:i_filld.enţi sau nu, dintr-un spaţiu liniar .12. asupra cîmpuluj_K se

l!,n iar
numeşte un sistem de (lectori _generatori ai acestui spaţiu diwă orice vector a
•din spaţiuJ--:J! se poate exprima ca o combinaţie liniarăcte aceşti vectori
a= <X1a-i + C'l.2~ + ... + <Xnan, (a; E .R., cr.; E K, i = 1, 2, ... , n),
dacă vectorii unui sistem generator sînt liniar_i~~. atunci ei for-
mează o baza a spaţiului .12..
- DE'FtN-l'f'IA--DIMENSlUNII. Un spaţiu liniar .R. zicem că are dimensi-
unea n, dacă:
1) Există în acest spaţiu un sistem de n (lectori liniar independenţi (n este
un număr natural);
104 Algebra

2) Orice sistem de vectori din .J!. care conţine mai mult decît n vectori
este liniar dependent, în acest caz spaţiul .J!. se numeşte n-dimensional şi
se notează cu .f!.11·
Mai putem spune că dimensiunea · unui spaţiu liniar reprezintă numărul
maxim de vectori liniar inde endenti ce avem în acel s atiu. ·
n spaţiu liniar de 1mensiunea n n număr natural) se zice că are
dimeTJ§iune [iJ:JJ.tă.:, dacă într-un spaţiu liniar putem găsi un număr oricit
e mare vrem de vectori liniar independenţi, zicem că spaţiul are dimeMiune
infinităJ in cele ce urmează ne vom ocupa de spaţiicnctimensiune finită.

2. Teoreme

TEOREMA 1. Un spaţiu liniar n-dimensional .J!. 11 admite o bază compusă

din n vectori; orice sistem de n vectori liniar independenţi din .J!. formează 11

o bază a acestui spaţiu.

Spaţiul .J!.,, are dimensiunea n; aceasta înseamnă, după definiţia dimen-
siunii, că avem in acel spaţiu cel puţin un sistem format din vectori liniar
independenţi; fie a 1, a2 , ••• , a 11 un sistem oarecare de vectori liniar inde-
pendenţi din .J!.11 şi fie a un vector oarecare din .J!.. Atunci sistemul de
(n +1) vectori
tii, a 2 , ••• , a,,, a,
după definiţia dimensiunii, este liniar dependent:
alal + a2a2 + ••• + Cl.llall+~a = e, (4.3.1)
(a;, ~ E K; a; E.J!.,,, i = 1, 2, ... ; n),
cel puţin unul din coeficienţii a 1 , a 2 , ••• , a 11 , ~ fiind diferiţi de zero. Dar
~ =I= O, căci dacă ~ = O avem, din (4.3.1),

cel puţin unul din coeficienţii a 1 , a 2, ••• , a 11 fiind diferiţi de zero; atunci
relaţia precedentă este ~etrivi~ă şi ~ectorii tii, _a 2, ... , a11 arJLliniar dep~enţi,
ceea ce este contrar ipotezei. Deci ~ =I= O şi,· ffem' "Urmare, in cimpu1K,
elementul ~ admite un invers ~-1 ; înmulţind relaţia (4.3.1) la stinga cu ~-1 ,
ţinind seama că
~-1 (~a) = (~-1 ~) a = 1 • a = a
şi
~ - 10 =e
şi că
~- 1 (a;a;) = (~-1 a;) a;,
avem
(~-l rl.1) ~l + (~-l rl.2) a2 + ... + (~-l a 11 ) a,, + a= 0,
de unde rezultă
a= - (~-1 a 1 ) a 1 - (~-1 ot 2 ) a2 - ... - (~-l a 11 ) a,,, (4.3.2)
 Spaţiul liniar 105

unde ~-1 rxi E J(, (i = 1, 2, ... , n). Aşadar orice vector a E.12.,, se exprimă ca
o combinaţie liniară de vectorii a 1 , a2 , ••• , a„ care „fiind ~iniar independenţi
formează o bază în .12.n-
TEOREMA 2. Dacă.un spaţiu liniar .P,-admite o ba-ză fqrmată din r "ectori,
atunci .e are dimensiunea,__r,. l - -
In--spaţiut1îiîiar .J!. a supra cimpului
avem baza ~, a 2, ••• , a,. Să ară-
J(
1,ăm că orice sistem :E care conţine mai mult decit r vectori este liniar depen-
dent. Vectorii din :E se exprimă liniar cu ajutorul vectorilor a-1, a2, ... , a,.
•Dacă :E ar Ji un sistem liniar independent, atunci vectorii săi, care stnt -
liniar independenţi, ar fi combinaţii liniare de un număr mai mic de vec-
1,ori, ceea ce, după consecinţa 1, . de la teorema înlocuirii (cap. III, § 2,
punctul 7), este imposibil. Deci .e admite un sistem de r vectori liniar
independenţi; orice sistem care conţine mai mult decit r vectori, este liniar
dependent. Atunci, după definiţia dimensiunii, J2. are dimensiunea r. Din
teorema 1 şi 2 rezultă că toate bazele unui spaţiu liniar sînt ·
acelaşi număr de "ectori, e imensiunea sp...aţ.iw,ui,_

:3. Coordonatele unui vector

Cind vorbim despre o bază a unui spaţiu liniar 12.n presupunem că
vectorii bazei sînt daţi într-o ordine determinată
~. a 2, . .. , a,,, -
adică vom considera baze ordonate în care fiecare vector are un anumit
rang; o haz~ rdonată re mai numeste sistem de coordonate sau re er.
U vector a E .P,,, se exprimă ca o ·corn maţie m1ara e 'vectorii bazei:
a= rx1a 1 + rx a 2 + ... + rx"a,,,
2 (rxi E K, i = 1, 2, ..., n). (4.3.3)
Scalarii rx 1, rx 2, ... , <Xn se numesc coordonatele "ectorului în baza~, a2, ... , an.
~ Să arătăm că într-o bază dată, coordonatele unui "ector sînt unic deter-
-::? minate. Intr-adevăr, dacă în afară de (4.3.3) am mai avea
a = ~1a1 + ~2a2 + ... + ~nan, (4.3.4)
atunci scăzînd relaţiile (4.3.3) şi (4.3.4) obţinem

rxlal + <X2a2 + ,.. + rx„a,, - ~lal - ~2a2 - ... - ~nan = a- a.

Tinînd seama că adunarea şi scăderea vectorilor este comutativă precum
şi de faptul că într-un spaţiu liniar putem scoate factor comun un vector,
rezultă

(rx1 - ~1) ~ + (e1.2 - ~2) a2 + ... + (rx,, - ~,,)an = a.

Insă vectorii ~. a 2 , ••• , a„ fiind liniar independenţi, nu pot admite decit
relaţii de dependenţă trivială, deci

CX.; = ~i, (i = 1, 2, ... , n).

 Algebra

Să considerăm acum vectorii

a = 0:1lli_ + o:2a2 + ... + o:nan; b = ~lal + ~2a2 + ... + ~nan
şi fie A E K. Ţinînd seamă că putem scoate factor comun un vector, de legea
de distributivitate şi de relaţia
o: (~a) = (ex~) a,
rezultă

a + b = (o:1 + ~1) lli. + (Gt2 + ~2) a2 + •·· + (o:n + ~,,) a,,, (4.3.5)
A.a = (Ao:1 ) a1 + (,,o: 2) a2 + ... + (Ao:,,) a,, ; (4.3.6)
cînd adunăm doi vectori, coordonatele lor se adună, iar ctnd înmulţim · un
vector cu un scalar din cîmpul K, coordonatele vectorului se înmulţesc cu
acest scalar.

4. Exemple de baze

1) Spaţiul vectorial S 3 definit la § 1, punctul 3, exemplul 1) şi care

este format din vectorii din spaţiul fizic 3-dimensional avind acelaşi punct
de aplicaţie O. ; ~--
Să arătăm mai intii r,~ trei aect.ar.i. necoplall,fl.ri sînt liniar independenţi,_
Fie vectorii a1 , a2 , a 3 care nu sint în acelaşi plan (fig. 7). Dacă ar fi
liniar dependenţi, atunci unul din ei ar fi o combinaţie liniară de cei-
lalţi doi:
aa = o:1lli. + o:2a2.
Dar o:1 a 1 are acelaşi suport ca şi a 1 , iar o: 2a 2 acelaşi suport ca şi a2 ; avem

o:1tii_ = _OA1 0t2a 2 _ OB,

deci
a3 = OA + OB = OP
ar fi in acelaşi plan cu a1 şi a 2,
ceea ce contrazice ipoteza.
· Fi·e! atunci a1 , a2 , aa trei vec-
tori necoplanari şi a = O V un
vector oarecare din · S. Ducem
prin V o paralelă cu a3 care taie
planul a10a2 în P şi prin P ducem
paralel~ cu a1 şi a2 care determină
punctele A şi B; mai ducem prin V
un plan paralel cu tii_Oa2 care taie
suportul lui a3 in C. Avem
Fig. 7 OA = ct1 tii_, OB = o:2a 2,· OC = 0t3lla,
 Spaţiul liniar 107

unde ()(1 , de exemplu, este raportul dintre lungimea vectorului OA şi lun-

gimea vectorului a1 luată cu semnul + sau - după cum vectorii OA şi a1
au acelaşi sens sau sensuri contrarii. Dar avem
ov = OP + oe= OA + OB + oe
şi deoarece OV =a rezultă

a= ~1a1 + ()(2a2 + cxaaa,

Deci, orice vector din S 3 se exprimă ca o combinaţie liniară de vectorii
o.1 , a2 , a3 , care fiind liniar independenţi formează o bază 1n S 3 • Deci, trei
ţ•ectori necoplanari din S3 formează o bază şi deci S3 are dimensiunea 3.
Analog se demonstrează că vectorii dintr-un plan avind acelaşi punct
de aplicaţie formează un spaţiu liniar S 2 de dimensiune 2 asupra cimpului
rmmerelor reale.
2) Spaţiul numeric Vn. Ştim de la § 1, punctul 3, exemplul 2), că Vn
este un spaţiu liniar. Considerăm vectorii
U1 = (1, o, o, ... , O),
U2 = (O, 1, o, ... , O),

u,, = (O, O, O, ... , 1),

(în aceste formule O şi 1 sint elementul nul şi elementul unitate din
cîmpul K). Vectorii u;, (i = 1, 2, ... , n) sint liniar independenţi, deoarece
în ipoteza

am avea
()(1 (1, O, O, ... , O) + cx2 (O, 1, O, ... ; O) + ... + ()(,, (0, O, ..., 1) =
= (cx 1, O, O, ... , 0) + (O, ()(2, O, ... , O) + ... + (O, O, O, ... , ()(,,} =
= (()(1, cx 2, ... , cx,,} = 0 = (O, O, O, ... , O).
Deci, «; = O, (i = 1, 2, ... , n), iar vectorii u1 , u2 , ... , u,,, admiţînd numai relaţii
de dependenţă triviale, sînt . liniar independenţi.
Orice vector
a = P\1, "'2, ... , An)
se exprimă ca o combinaţie liniară de u1 , u2 , ... , u,, :
a= (A1 , A2, ... , A,,) = (A1 , O, O, ... , O) + (0, A2, O, ... , O) + ... + (0, 0,0, ... ,A,,) =
= "'i (1, O, O, ..., O) + A (O, 1, O, ... , O) +
2 ... + "'" (O, O, O, ... , 1) =
= A1U1 + A2U2 + ... + A„U,,.
Prin urmare, vect orii liniar independenţi u1 , u2, .. . , u„ formează o bază în
V„ care are_deci dimensiunea n.
108 Algebra

3) Spaţiul F n al formelor liniare de n nedeterminate. Ştim de la § 1,

punctul 3, _exemplul 3, că F n este un spaţiu liniar. Considerăm formele :
<u1 = +
1 • x/ 0 ' X 2 + 0 • X3 + ... + 0 • Xn
(1)2 = Q • X1 + 1 . X2 + Q • X3 + .,, + 0 ' Xn
.............. . ...... ...... ... ... .. .... . ........
<u,, = Q • X1~+ Q • X2 + 0 'X3 + ... + 1 ; X,,,
-0are sînt liniar independente căci dacă

<X1(1)1 + CC2(1)2 + ... + OC„(I),, = 8,

(8 reprezintă forma nulă care are toţi coeficienţii nuli), atunci rezultă

<X1(1)1 + <X2(1)2 + ••• + CC„(I),, =(cel . X1 +o. X2 + ... +o. x,,) +

+ (O • X1 + cc2 • X 8 + ... + O • X,,) + ... + (O • x 1 + O· X2 + ... + oc„Xn) =
= CY.1X1 + CY.2X2 + ... + CC 11 X 11 = 8 = 0 • X1 + 0 • X2 + ... + 0 • Xn,
<ie unde deducem
OC; = 0, (i = 1, 2, ... , n).
Orice formă

f= A1X1 + A2X2 + ... + AnX11

se exprimă ca o combinaţie liniară de (1) 1, w 2, ... , (1)11 • Intr-adevăr,

f= (A1X1 +O· x 2 + O-x3 + ... +O· x,,) + (O·x1 A2X2 + O·x3 + +

+ ... + O·x,,) + ... + (O ·x 1 + O-x2-+ O·x 3 + ... + )..,,x,,) =
= A1(1)1 + A2W2 + ... + An(l)n•
Deci formele (1) 1, (1)2, •.. , w -formează o bază în F „ care are dimensiunea n.
11

4) Spaţiul P al polinoamelor în n de un grad ~ n cu coeficienţi dintr-un

cîmp oarecare K. Am văzut la § 1, punctul 3, exemplul 4), că P este un
spaţiu liniar. Considerăm polinoamele

ţ fo(X) = 1, /1(X) = X, f2(X) = x2, ... , f,,(X) = Xn

care sînt liniar independente; dacă

Aofo + Ai/1 + •·· + Anf 11 = 8,

unde 8 din membrul al doilea este polinomul nul : 1

O + O • x + O • x 2 + ... + O • xn,
atunci avem
 Spaţiul liniar 109

de unde deducem, ţinînd seama de definiţia egalităţii a două polinoame,

).0 = ).1 = ... = ).,,_1 = ).,, = 0
şt deci polinoamele sint liniar independente. Orice polinom
f (x) = a0 + a1x + a2x 2 + ... + a x 11
11

se poate exprima ca o combinaţie liniară de fo, f1 , ••• , f,,; avem

f (x) = aofo + aif1 + •·· + a„f ,,.
Deci, fo, f1 , •• . , f„ formează o bază şi spaţiul liniar al polinoamelor de un
grad <: n cu coeficienţi dintr-un cîmp K are dimensiunea n + 1.
5) Mulţimea(] a funcţiilor 1eale definite pe segmentul [a, b] (§ 1, punc-
tul 3, exemplul 5). Am văzut că aceasta formează un spaţiu liniar asupra
clmpului numerelor r eale. Funcţiile
fo (x) = 1, f1 (x) = x , ... , fp (x) = xP,
unde p este un număr natural oarecare, sînt liniar independente deoarece
în caz contrar am avea
Ao1 + A1X + ... + ApXP= 0,
unde O din membrul al doilea reprezintă funcţia zero care ia valoarea zero
pentru orice x E[a, b]. Polinomul ).0 + ).1 x + ... + ApXP se anulează pentru
01·ice x E[a, b] şi deci este polinomul nul pentru care avem
). 0 = ).1 = ... = Ap = 0.
În (1 avem un numfu' oricît de mare de - funcţii liniar independente,
deci după definiţia dimensiunii unui spaţiu liniar ( § 3, punctul 1) rezultă
că acest spaţiu a•·e dimensiune infinit__ă.:

5. Aplicaţii

1. Să se demonstreze că doi Pecto, i liniar dependenţi au coordonatele lor

proporţionale şi reciproc.
în spaţiul liniar .R. asupra cimpului K , avînd baza lli, a 2 , • •• , a.,, consi-
derăm vectorii

a = «1a 1 + «2a 2 + ... + (l.,,a,, ; b = ~1a 1 + ~2a2 + ... + ~,,a,..

Dacă avem relaţia de dependenţă liniară

k1 a + k b = Ocu ki =I= O,
2

atunci deducem
•
110 Algebra

sau
o:1a 1+ o: 2a 2 + ... + o:nan = -k1 1k2 (~1CZi + ~2a + ... + ~,,a,,) 2 -
= (-k1 1 k 2~ 1 ) a + (-k1 1k 2~ 2) a2 + ... + (-k1 1k 2~ ,,) a,,
1 (4.3.7)
şi cum coordonatele unui vector sint unic determinate, deducem
~; = -k1 1k 2~ ; , (i = 1, 2, ... , n). (4.3.8)
Reciproc, din (4.3.8) rezultă (4.3. 7) şi deci
=
-k1 1k 2 b.
a
2. în spaţiul liniar ./2.3 asupra cimpu ui numerelor reale avem baza
a 1 , a 2, a3• Să se arate că vectorii
a = al + 2a2 - a3 ; b = 2a1 + a2 - 4aa ; C = a1 + a2 - °'?
sint liniar independenţi. Să considerăm relaţia de dependenţă liniară

aa + ~b + yc = 0 (4.3.9)
sau
a (a1 + 2a2 - , aa) + ~ (2a1 + a2 - 4aa) + y (a1 + a2- a3) =
= (a+ 2~ +Y) a1 + (2a + ~ + y) a2 + (-a-4~ -y) lla =
= O • a1 + O · a2 + O · a3 ,
de unde deducem sistemul omogen
a -+lj + y = O; 2a + ~+ y = O; a + 4~ + y = o'
a1 cărui determinant este 6 = 2 =I= O. Deci sistemul omogen nu admite decît
soluţia o: = ~ = y = O şi deci relaţia (4.3.9) este o relaţie de dep endenţă
trivială, vectorii daţi nu admit decit relaţii de dependenţă trivială şi deci
sînt liniar independenţi.

§ 4. IZOMORFISM

1. Definiţie

Două spaţii liniare ./2. şi ./2.' asupra aceluiaşi cîmp K se numesc izomorfe
dacă între C&M-i1<..lor....s.QQ!!J_e stabili o corespondenţă biuni11ocă (cap. II, § 1,
punctul 3) caie--wi-part~ orti celor....d&uă spaJii în Jlerechi de vectori co1·Ps-
pondenţi a +-➔ a' şi care 11erifică condiţiile :
· 1° Dacă vectorii a, b E ./2. .au ca vectori corespondenţi respectiv pe
a', b' E ./2.', atunci vectorul c = a+ b are drept corespondent pe c' = a' + b'
şi reciproc, deci sumei a doi vectori dintr-un spaţiu îi corespunde în celălalt
spaţiu suma vectorilor corespondenţi. Deci

a~ a', b ~ b' => a + b E-+ a' + b'.

 Spaţiul liniar 111

2° Produsului dintre un scalar din K şi un Pectot dintr-un spaţiu îi

corespunde în celălalt spaţiu produsul dintre acelaşi scalar şi Pectorul corespun-
zător, deci
a t t a' => cxa t t cxa', (ex E K);
zicem că intre spaţiile .12. şi .I!.' avem o corespondenţă izomorfă sau un izo-
morfism şi scriem
.P. ~ .I!.' sau .P. ;::; .I!.'.
Izomorfismul păstrează suma a doi Pectori şi mai păstrează produsul dintre
un Pector şi un scalar.

2. Proprietăţi

1) Vectorii zero din două spaţii izomorfe .I!. şi .I!.' se corespund sau altfel
spus : P._rin izomorfism Pectorul zero dintr-un spaţiu se transforlll.ăjll,... ee.ctJmJJ
zero din celălalt spaţiu.
, - Vectorul O · a după condiţia 2° de mai sus are drept corespondent
p8 O · a'. Dar după (4.1.6) avem
O· a= 6 şi O ·a'= 6', deci 6 B 6'.
2) Un sistem de Pect_gr_i..linia,r--independenţi se trq,[!§f!?.!!/;!f:.,J2!i:!!:_!:wmorfism
înt,r-un sistem care este format de asemenea din Pectori liniar in'âependenţi.
Considerăm in .I!. vectoru hmar mdependenţi a~ af cărora le corespunâ
in .I!.' vectorii a~, a~, ... , a~. Presupunem că int re aceşti vectori avem o relaţie
de dependenţă liniară :
(4.4.1)
Prin izomorfism, vectorii cx 1a~, «ia~, ... , «paf, se transformă după condiţia 2°
a izomorfismului respectiv în cx1a 1 , ct.2a2 , ... , cx pap şi deci vectorul
rl 1 a~ + cx ai + ... + cxpaf,
2

se trans formă după condi ţia 1° de mai sus în

o:1a1 + ct.2a2 + ··· + ct.papi
pe de altă parte, 6' +-~ 6. Dacă doi vectori sînt egali , evident că şi vectorii
corespondenţi (din celălalt spaţiu) slnt egali şi din (4.4.1) deducem

cx1a1 + cx2a2 + ... + cx pap= e.

Vectorii a1 , a2 , .. . , ap fiind liniar indep endenţi avem
CXJ = CX2 = ... = CX p = 0
şi din (4.4.1) rezultă că vectorii af, a~, ... , af, admit numai relaţii de depen-
denţă trivială şi deci sint liniar i ndependenţi.
 112 Algebra

3) ln două spaţii izomorfe .R. şi .P,' o bază a unuia din aceste spaţii se
transformă prin izomorfism într-o bază a celuilalt spaţiu. Fie a1 , a 2 , ••• , a11 o
bază a spaţiului.Jl. şi fie a~, a~, ..., a' vectorii corespondenţi in .Jl.' care, după
cele stabilite mai înainte, sint de asemenea liniar independenţi; fie a' un
vector oarecare din .P,' şi fie a corespondentul său din .P,; avem a t t a'.
Dar a se exprimă ca o combinaţie liniară de vectorii bazei
(4.4.2)
Vectorul a are drept corespondent in .Jl.' pe a' iar- vectorul )..1a1+). 2a 2+ ... +).,,a,.
pe ).1af + ).2a~ + ... + ).,,a~ astfel că_ din (4.4.2) deducem
a' = ).1 a~ + ).2a~ + ... + ).11 a~.
Deci, un vector oarecare a' E.P,' se exprimă ca o combinaţie liniară de
. vectorii af, a;, ... , a~, care fiind liniar independenţi formează o bază în .P,' •
Consecinţă. Două spaţii izomorfe au aceeaşi dimensiune.

3. Teorema fundamentală a izomorfismului

Două spaţii liniare asupra aceluiaşi cîmp K şi avînd aceeaşi dimensiune

sînt izomorfe.
Am văzut că două spaţii izomorfe au aceeaşi dimensiune; să demonstrăm
reciproca acestei teoreme. Alegem, în cele două spaţii, două baze oarecare;
în .Jl. alegem baza au a 2, •• • , a,,, iar în .Jl.' baza af, a~, ..., a~ formată din acelaşi
număr de vectori. Intre cele două spaţ~ stabilim o corespondenţă biunivocă
pe care o definim în modul următor. Un vector oarecare a E .P, se exprimă
liniar cu ajutorul bazei, şi anume
a = 0'.1lli +
C1.2a2 + ··· + CY.,,an; (4.4.3)
acestui vector facem să-i corespundă in .P,' vectorul

a' = CY.1 a~ + oc 2a; + ... + C<,,a~, (4.4.4)

adică considerăm în corespondenţă doi vectori care au aceleaşi coordonate în
raport cu cele două baze. Corespondenţa este biunivocă, pentru că fiind dat
vectorul a, coordonatele CY.1, CY. 2, ... , CY.,, sînt determinate în mod unic (§ 3,
punctul 3), iar cunoscînd pe CY.1, CY.2, ... , CY.,, determinăm imaginea a' cu ajutorul
formulei (4.4.4). Reciproc, cunoscînd pe a, cunoaştem pe CY.1, CY. 2, ... , CY.11 şi deci
(4.4.3) determină pe a care are ca imagine tocmai pe a'.
Să mai considerăm vectorii corespondenţi b t t b'; avem

b = ~lal + ~2a2 + ... + ~/lan,

b' = ~1a1 + ~2a2 + ... + ~Ila~. (4.4.5)
Ţinînd seama de (4.3.5) şi (4.3.6), din (4.4.3), (4.4.4) şi (4.4.5) deducem :
a+ b = (CY.1 + ~1) a1 + _,,{CY.2 + ~2) a2 + •·· + {CY., + ~,.) a„
a' + b' = (CY.1 + ~1) af + (CY.2 + ~2) a2 + •·· + (CY.n + ~,,) a~;
 Spaţiul liniar 113

de asemenea
).a = (Acx1 ) a1 + (Acx 2) a 2 + ... + (Acx,,) am
).a' = (Acx1 ) a~ + (Acx 2) a~ + ... + (Acx,,) a~.
Deci, vectorii a + b şi a' + b' se corespund în corespondenţă biunivocă con-
siderată,întru cit au aceleaşi coordonate şi analog vectorii a şi a'.
Deci
a + b ~ a' + b' ; ).a H ).a'.
Corespondenţa considerată păstrînd suma a doi vectori şi produsul dintre
un vector şi un scalar din K este un izomorfism.
O b s e r v aţi i. a) Izomorfismul dintre .J2. şi ./2.' nu este unic deter-
minat, ci depinde de alegerea bazelor : dacă schimbăm bazele, vom avea
o altă corespondenţă biunivocă şi deci un alt izomorfism.
b) Toate teoremele pe care le putem stabili pentru un spaţiu liniar rămîn
valabile şi pentru toate s:e_aţiile izomorfe, dacă în demonstraţie s-au utilizat
numai proprietăţile operaţiilor (aaunarea vectorilor şi înmulţirea unui vector
cu un scalar) şi nu s-a ţinut seama de natura vectorilor, deoarece, după cum
am văzut, izomorfismul păstrează aceste operaţii. Două spaţii izomorfe se
numesc „echivalente în sens abstract". .
Rezultă din teorema precedentă că, pentru un cîmp K dat, un spaţiu
liniar este determinat, abstracţie făcînd de un izomorfism, numai de dimen-
siunea sa. Toate proprietăţile unui spaţiu liniar cu n dimensiuni ./2.,, care nu
se schimbă prin izomorfism pot fi deci studiate pe spaţiul numeric V„ peste
cîmpul numerelor complexe ( § 1, punctul 3, exemplul 2), vectorului (4.4.3)
îi asociem vectorul a' = (cx1 , cc 2, ... , ex,,) deoarece în V„ un vector nu este
altceva <lecit un şir de n elemente din cimpul K.
 CAPITOLUL V

SPAŢIUL EUCLIDIAN

§ 1. METRIZAREA SPAŢIULUI LINIAR

1. Introclucerea produsului scalar

Spaţiile liniare pe care le-am studiat in capitolul IV conţineau numai
o parte din proprietăţile spaţiului real S3 , anume proprietăţile referitoare
la adunarea vectorilor şi înmulţirea unui vector cu un scalar. Vom face
acum metrizarea unui spaţiu liniar, introducînd o metrică, ceea ce ne va per-
mit ~ să dehmm lungimea unui vector, unghiul a doi vectori, produsul scalar
a doi vectori, distanţa dintre doi vectori.
Teoria spaţiilor liniare a fost studiată asupra unui cimp oarecare K;
metrizarea o vom face numai pentru spaţii liniare considerate asupra cîm-
pului numerelor reale.
In spaţiul fizic S3 , produsul scalar a doi vectori este un număr real
egal cu produsul dintre lungimile vectorilor şi cosinusul unghiului celor
doi vectori. D acă reprezentăm cu (a, b) produsul scalar al vectorilor a şi b
din spaţiul liniar S3 , se ştie din Geometria analitică că acest produs scalar
se bucură de proprietăţile următoare :
(a, b) = (b, a), (cxa, b) = ex (a, b) ,
(a + b, c) = (a, c) + (b, c);
dacă a =f= O, atunci (a, a) > O, unde a. din formula a doua este un număr
real. După cum am procedat şi la spaţiul liniar, vom lua aceste proprietăţi
drept axiome şi cu ajutorul lor vom defini axiomatic spaţiul liniar.

2. Definiţia axiomatică a spaţiului eucliclian

Un s a iu liniar asupra cîm ului numerelor reale se-numeşte-spaţ.iu_eucli­

diru). dacă exis a e compunere care "Tiiaoi vectori oarecare a şi b din ,P,
luaţi într-o anumită ordine (l~ăm întti pe a şi apoi pe b) le asociază un număr
real numit produsul scalar al vectorului a cu vectorul b şi care verifică urmă­
toarele axiome :
1° (a, b) = (b, a) produsul scalar este comutativ;
 Spaţiul euclidian 115

2° (cxa, b) = a (a, b) dacă înmulţim primul "ector cu un număr real pro-

dusul scalar se înmulţeşte cu acel număr ;
+
3° (a b, c) = (a, c) +
(b, c) produsul scalar este distributi" în raport cu
adunarea, faţă de primul "ector;
4° dacă a =f= 0, atunci (a, a) > O.
. Definiţia dată unui spaţiu euclidian nu depinde de dimensiunea -lui .P. şi
poate fi aplicată la spaţii liniare de dimensiune infinită; totuşi vom studia
numai spaţiile euclidiene finite.

3. Consecinţe deduse din axiome

PROPRIETATEA 1. A"em

I (aa, ~b) = a~ (a, b). (5.1.1)

lntr-adevăr, după axiomele 2° şi 1° avem

(aa, ~b) = a (a, ~b) = a (~b, a) = a~ (b, a) = a~ (a, b).
Deci, dacă înmulţim şi al doilea vector cu un număr, produsul scalar se
lnmulţeşte cu acel număr.

PROPRIETATEA 2. A"em

I(a, b + c) = (a, b) + (a, c). j (5.1.2)

lntr-adevăr, după axiomele 1° şi 3° rezultă

(a, b + c) = (b + c, a) = (b, a) + (c, a) = (a, b) + (a, c),
deci produsul scalar este distributiv în raport cu adunarea atit faţă de pri- ţ
mul, cit şi faţă de-al doilea v.ector.
Cele două proprietăţi de mai înainte se pot restringe într-o singură
formulă, care dă produsul scalar al unor combinaţii liniare de două sisteme
de "ectori:

(ct.11Zi + ct.2a2 + ... + ct. pa p, ~ 1b1 + ~2b2 + ... + ~ qbq)= t t ct.;~;f;, bl

1-1 J - 1
(5.13)

CAZ PARTICULAR. Dacă în (5.1.1) facem ct. = 1, ~ = 0 sau ct. = 0,

~ = 1 obţinem, ţintnd seamă că O · a = 0,

I (a, 6) = (6, b) = O, I (5.1.4)

lU alte cu"inte produsul scalar este zero dacă unul din c,ectori este zero.
 116 Algebra

Aplicaţie. Fie un spaţiu liniar .R. n asupra cimpului numerelor reale to

care avem baza a11 a2, ••• , a,.. Fie apoi forma pătratică

E
n
cp = h;j�i �j
1.,-1

(h;i = h;;; coeficienţii h;i sînt numere reale). Forma cp este pozitiv definită,
adică avem cp:;,,, O pentru orice valori reale date nedeterminantelor �1.�2,••• ,t,
şi avem cp = O numai pentru �1 = �2 = ... = �,. = O
Fiind daţi doi vectori oarecare din .I!.,, :
a = o: 1a1 + o:2a2 + ... + <Xna�; b= � 1� + �2a2 + ... + �nani
să se arate că putem defini produsul scalar cu ajutorul formei biliniare si­
metrice:

(a, b) = E h;;<X;�;, (h;; = h,;).

i,1-1
(5.1.5)

Să arătăm că această formă biliniară verifică axiomele spaţiuJui euclidian.

Să verificăm axioma 3 ° de la punctul 2; în acest scop mai considerăm vec­
toruJ

Ţinînd seamă că
a + b= (cx 1 + ~1 ) ~ + ... + {a.,, + ~,,) a,,,
avem

+ b, c) = � E h;;o:;y; + E h;i�iYi = (a, c) + (b, c).

n n n
(a h;;(o: ; + �J Yi =
i� i,j-1 i,j-1

Axiomele 1 °, 2° se verifică în mod analog. Pentru axioma 4 ° avem

,,
\ (a, a) = E"
;,,-1
h;,o: ;<X;

şi forma pătratică fiind prin ipoteză pozitiv definită, rezultă (a, a) > O şi
avem (a, a) = O numai pentru <X 1 = o:2 = ... = <X = O, adică dacă a = O. 11

Deci orice spaţiu liniar poate fi transformat într-un spaţiu euclidian.

4. Exemple tfe spaţH euclid'ione

1) Spaţiul fizic S3 fo!'mat din vectorii cu punctu] de aplicaţie în O şi

ln care definim produsul scalar ca fiind produsul lungimilor vectorilor prin
cosinusul unglliului celor doi vectori, este un spaţiu euclidian. Intr-adevăr, am
văzut [Cap. IV, § 1, punctul 2, exemplul 1) şi § 3, punctul 4, exemplul 1) că S3
 Spaţiul euclidian 117

este un spaţiu
liniar asupra cîmpului numerelor reale. Se ştie din Geometria
analitică că în S 3 sînt verificate axiomele 1°, 2°, 3°, 4° de la punctul 2 şi
tocmai aceste proprietăţi cunoscute din S 3 au fost luate ca axiome pentru
un spaţiu euclidian.
2) Spaţiul numeri6 V,, (Cap. IV, § 1, punctul 3, exemplul 2; § 3, punc-
tul 4, exemplul 2) asupra cîmpului numerelor reale, în care fiecare vector
reprezintă un şir de n numere reale devine un spaţiu euclidian dacă pentru
doi vectori
a = (oc1 , oc2 , •• • , cc,,), b = (~1, ~2, ~3, ... , ~,,)
definim produsul scalar cu ajutorul formulei

(5.1.6)
lntr-adevăr, aceasta rezultă din aplicaţia de la punctul 3. Considerăm forma
pătratică

<p = i+ O( O(~ + ... + O(~

care este pozitiv definită şi după cum s-a văzut în aplicaţia menţionată,
formula (5.1.6) verifică toate axiomele spaţiului euclidian.
3) Fie P spaţiul liniar asupra cîmpul ui numerelor reale format de poli-
noame P (x) cu coeficienţi reali şi de grad -<
n (Cap. IV, § 1, punctul 3,
,exemplul 4; § 3, punctul 4, exemplul 4). Să definim produsul scalar cu
ajutorul formulei următoare :

(P (x), Q (x)) = ~: P (x) · Q (x) dx.

Axioma 1° este evident verificată, axiomele 2° şi 3° se verifică uşor pentru că
acestea exprimă proprietăţi cunoscute ale integralelor definite. Pentru axi-
oma 4° avem

. (P (x), P (x)) = ~: P 2 (x) dx > O

:şi dacă P este diferit de polinomul nul, atunci (P, P) > O; deci P este un
spaţiu euclidian.
4) Fie rR. spaţiul liniar al funcţiilor reale f (t) definite pe segmentul
[O, 1) (Cap. IV, § 1, punctul 3, exemplul 5; § 3, punctul 4, exemplul 5).
S-a demonstrat anterior că acest spaţiu are dimensiune infinită. Produsul
scalar îl definim cu ajutorul formulei următoare :

(f (t), g (t)) = ~~ f (t) · g (t) dt.

Se arată că axiomele 1°, 2°, 3°, 4° sînt îndeplinite şi demonstraţia este

analogă cu cea de la exemplul precedent.
118 Algebra

§ 2. LUNGIMEA UNUI VECTOR

1. Lungimea sau norma unui vector

Am văzut că dacă într-un spaţiu euclidian avem un vector a =I= O, atunci

(a, a) este un număr real pozitiv şi vom putea extrage rădăcina pătrată
aritmetică din acest număr pozitiv, care va fi tot un număr pozitiv, numit
lungimea ( sau norma) vectorului, pe care-l vom nota astfel :
li a ll = V(a, a). (5.2.1)
Produsul scalar (a, a) reprezintă pătratul lungimii normei vectorului a. In
cazul planului avem :
li a li= V.o:i + o::
ş1 se vede că norma reprezintă lungimea vectorului de poziţie.

PROPRIETATEA 1. Vectorul nul este singurul vector a cărui lungime este nulă.
Dacă a =I= O avem (a, a) > O şi deci li all > O, iar dacă a= 0 avem
(0, 0) = O după cum rezultă din (5.1.4).

PROPRIETATEA 2. Dacă înmulţim un vector cu un număr real, lungi-

mea vectorului se înmulţeşte cu valoarea absolută a numărului, deoarece avem
li leali= V1ca, lca = V1c2 (a, a)= 1k I · 11 all.
PROPRIETATEA 3. Vectorul avînd lungimea egală cu 1 se numeşte
vector unitate sau vector normal sau versor.
Normarea unui vector a se face înmulţind acel vector cu - 1- astfel
l1al1
obţinem vectorul de lungime unitate :

li a -llall 11 -- 11 ~
1
llall 11 -- ~aliI = . 1
H

2. Inegalitatea lui Cauchy-Buniakovski

In spaţiul fizic S3 produsul scalar are expresia

(a,b) = llall llbllcoscp,
unde q> este unghiul celor doi vectori. Cum cos cp ia valori între -1 şi +1,
deducem că (a, b) este în valoare absolută mai mic sau egal cu produsul
lungimilor. Să arătăm că această relaţie rămine valabilă şi într-un spaţiu
unitar L sub forma

j 1 ( a, b) I <: li a li · li b li . I (5.2.2)
 Spaţiul euclidian 119

I tr- val a usului scalar este

mai mică sau egală cu produsu] lungimilor vectorilor; aceasta este ineg -
t atea lui Cauchy-Buniakovsk1; egalitatea in relaţia (5.2.2) are loc numai
cînd vectorii sînt liniar dependenţi. Fie "A un număr complex oarecare ;
după axioma 4° de la spaţiul euclidian, punctu] 2, lungimea vectorului
a - "Ab este un număr real, pozitiv sau nul, după cum a - "Ah =I= 0 sau
a-"Ab=0:
(a - "J...b, a - t.b) >, O
•
de aici, ţinînd seama de distributivitatea produsului scalar, avem
(a, a) + (a, - "Ah) + (-"Ah, a) + (-"Ah, - "Ab) = O
sau, ţinînd seama că

-"Ah = (-"A) b şi că (b, a) = (a, b),

) ~, a) - "A (a, _b) + "A [),(b,b) - (a, b)] >, O:) (5.2.3)
Vom deosebi două cazuri :
Cazul 1. Avem (b,b) = O. Atunci după proprietatea 1 de la punctul 1
rezultă b = a şi
relaţia (5.2.2) este verificată deoarece ambii membri sînt
egali cu zero. Să observăm că în acest caz vectorii a şi b sint lini_ar g.eJ2_~-
- ..
denţi:

O~ a + 1 · b = O· a + 1 · a= 0 + 0 = 0.
Cazul 2. Avem (b,b) =I= O. Putem atunci determina pe "A astfel incit să
se anuleze paranteza mare din (5.2.3) şi obţinem

"A=~.
(b, b)

iar relaţia (5.2.3) se reduce, după ce am înmulţit cu (b,b), la

(a,b) 2 ~ (a,a) · (b,b) .
Ambii membri fiind numere pozitive, putem extrage rădăcina pătrată şi
ţininînd
seama că
(a, a) = li a 112, (b, b) = 11 b 112
rezultă relaţia (5.2.2) .
Dacă a şi b sînt liniar independenţi, atunci a - "J...b =I= O, căci în caz.
contrar a şi b ar fi liniar dep endenţi. Avem în acest caz
(a - "J...b, a- "J...b) > O
şi efectuînd aceleaşi calcule ca mai înainte ajungem la expresia
I (a,b) I< li a li · llb li•
120 ·Aigebra

Dacă a şi b sînt liniar · dependenţi, av em o relaţie de forma

µla + fJ.2b = e,
in care µ1 =I= O, deoarece în caz contrar am avea µ 2b = O, iar µ 1 şi µ 2 nepu•
tînd fi ambii nuli, am avea b = 6. Relaţia
µla+ fJ.2b = 6
împărţind-o cu µ 1 obţinem o relaţie de forma
.. a- Aob = 6 sau a = Aob
ş1 deci, în acest caz, avem :
I(a, b) I = I () ob, b) I = I "o (b, b) I = I ),ol· llb\12
Ila\\· \\b\\ = li Aob\l · l\b\\ = I AoI · \\bi\ · \!bi\ = I "o I · l\b\1 2
de unde se vede că în (5.2.2) rămîne semnul egal.
.
1
Unghiul a ,doi ~ectori. lntr-un spaţiu euclidian produsul scalar este un
număr real şi · putem introduce unghiul a doi vectori a şi b cu ajutorul
formulei următoare:
COSq> = (a, b) (5.2.4)
li a 11 · li b li
cunoscută din Geometria analiti că; (a,b) are o valoare reală şi din inegali-
tatea lui Cauchy - Buniakovski deducem că coscp este cuprins între - 1 şi +1
.şi putem deci determina pe cp .
Vectorii a şi b se numesc ortogonali, dacă fac intre ei un unghi egal
cu ; , iar din (5.2.4) deducem condiţia de ortogonalitate într-un spaţiu eucli-
dian
(a, b) = O.
Condiţia simetrică deoarece dacă (a,b) = O, avem
de ortogonalitate este
.şi (b,a) = O, deci dacă a este ortogonal pe b şi reciproc, b este orto-
gonal pe a.
Aplicaţie. Ce devine inegalitatea lui Cauchy-Buniakovski in spaţiul
_n umeric V" dacă definim produsul scalar cu ajutorul formulei (5.1.6) ?
Fie vectorii
a = (0:1, cx2, ... , o:,,), b = (~1, ~2, ... , ~,,).
Avem
li al!= V(a, a) = Vcxi + o:~ + ... + o:;
U-b11 = V(b, b) = Vri + ~~ + ... + ~;
şi inegalitatea lui Cauchy-Buniakovski devine
(0:1~1 + CX2~2 + ·•· + CXn~11) 2 ~ (o:i + ~4 + ... + ex;} (~i + ~~ + ... + ~!),
inegalitate care se mai poate deduce şi din identitatea lui Lagrange.
 Spaţiul euclidian 121

3. Proprietăţi geometrice

. // Regula triunghiului. După ce am introdus adunarea vectorilor, înmul-

ţirea unui vector cu un număr real şi produsul scalar, putem transpune tn
spaţiul euclidian unele teoreme cunoscute din geometria elementară. Fie
vectorii a şi b dintr-un spaţiu euclidian .R.,, ; avem, ţiuind seama că produsul
scalar este distributiv faţă de adunare,
li a + b 112 = (a + b, a + b) = (a,a) + (a, b) + (b, a) + (b, b) =
= (a, a) + 2 (a, b) + (b, b). (5.2.5)
Ţinînd seama că (a,b) este un număr real şi de asemenea ţinînd seama şi
de inegalitatea lui Cauchy-Buniakovski, avem
(a,·_b) < I (a, b) I < li a li · li b 11,
aşa că (5.2.5) devine
li a + b 11 2 < li a 112 + 2 li a li li b li + li b 112 = ( Ila li + li b 11)2.
Deoarece avem de-a face cu numere pozitive putem extrage rădăcina pătrată
şi obţinem
Ila + blj < 11 ~+-ll blJ. _ .,, (5.2.6)
Dacă prin analogie cu geometria elementară considerăm triunghiul
care are ca laturi vectorii a şi b, atunci a treia latură este a b (suma vec- +
torilor) şi deci relaţia (5.2.6) exprimă regula triunghiului; intr-un triunghi
lungimea unei laturi este mai mică decit suma lungimilor celorlalte două
laturi.
/ Teorema lui Pitagora. Dacă vectorii a şi b sint ortogonali, avem (a,b) = O
1 cum (a, a) = li a 112 şi (b, b) = li b 11 relaţia (5.2.5) devine:
2
~

I li a + b 11 = 2
li a 11 2 + li b 11 2 I
(teorema lui Pitagora).
Teorema lui Pitagora se poate generaliza într-un spaţiu euclidian; dacă
~ ·ectorii a1 , a 2, .... , ap sînt ortogonali doi cîte doi :
(a;, a;) = O, (i, j = 1, 2, ... , p; i =I= j)
şi dacă punem

avem
li b 112 = (a1 + a + ... + ap, a 1 + a2 + ... + ap) = (a1 , a 1) + (a2, a2) +
2

+ ... + (ap, ap) = li a1'1 2 + li a211 2 + ... + li aP 112,

deci
122 Algebra

4. Metrizarea spaţiului liniar

Fie .î>lL o mulţime oarecare de elemente, de natură absolut oarecare, pe

care le vom numi puncte. Spunem că această mulţime este un spaţiu metric
sau că mulţimea a fost metrizată, sau că în .î>lL s-a introdus o metrică, dacă
există o aplicaţie p a perechilor ordonate (a,b) în mulţimea numerelor reale,
care ataşează oricărei perechi ordonate de puncte (a,b) din .î>IL un număr real
pe care-l CJom nota cu p (a,b) şi pe care-l CJom numi distanţa dintre cele două
puncte şi care îndeplineşte condiţiile : ·
1° p (a,b) ~ O şi avem p (a,b) = O dacă şi numai dacă a= b;
2° p (a,b) = p (b,a), adică distanţa se bucură de proprietatea de simetrie~
3° p (a,c) ,< p (a,b) + p (b,c); avem regula triunghiului : într-un triunghi
lungimea unei laturi este mai mică sau egală cu suma lungimilor celorlalte
laturi.
In spaţiul euclidian .P.n elementele se numesc vectori in loc de puncte.
Putem şi aici să definim distanţa dintre vectorii a şi b ca fiind lungimea
vectorului a - b :
p(a,b) = Ila -b i!. (5.2.7)
In spaţiul fizic S 3 format din vectori cu punctul de aplicaţie in O, prin „dis-
tanţa dintre doi vectori" înţelegem distanţa dintre punctele care sînt extremi-
tăţile acestor vectori; prin analogie putem face acest lucru şi în .P.n• Să arătăm
că distanţa p (a,b) definită de (5.2. 7) verifică condiţiile de mai sus ale unui
spaţiu metric. Condiţia 1° este verificată deoarece ştim de la axiomele
spaţiului euclidian (punctul 2) că

lla-bll~O
şi avem
11 a-bll = O
dacă şi numai dacă

a-b = 6.
Pentru condiţia 2° avem :
(a-b, a-b) = (b-a, b-a)
deoarece membrul al doilea se deduce din primul, înmulţind ambii termeni
cu -1, conform formulei (5.1.1) şi deci
p(a, b) = p (b, a).
Pentru condiţia 3° avem, ţinînd seama de (5.2.6),
p(a,c)= Ila-ci!= ll(a-b)+(b-c)II -< Ila-bi!+ llb-cll=
= p (a, b) + p (b, c).
 Spaţiul euclidian 123

Metrid'a introdusă se numeşte metrică euclidiană. Această metrică a fost

introdusă in felul următor: am definit produsul scalar cu ajutorul axiomelor
1°, 2°, 3°, 4° de la § 1, punctul 2, apoi am definit lungimea unui vector cu
ajutorul relaţiei (5.2.1) şi, in sfirşit, am definit distanţa dintre doi vectori
cu ajutorul formulei (5.2.7).

§ 3. BAZE ORTONORMATE

1. Sisteme ortogonale

Am văzut la § 2, punctul 2 că doi vectori a şi b se numesc ortogonali

dacă (a,b) = O; am mai văzut că relaţia de ortogonalitate este simetrică:
~ (a,b) = O rezultă (ba = O. Formula (5.1.4) ne arată că vectorul nul
e5 e ortogonal CU orice Vector, a,6) = (6,a) = 0 i reciproc, Vflytorul 6 este singu-
rul vector care se ucura e · că este ortoao '
~ ; trebuind în particular să fie ortogon pe e însuşi, avem (a,a) = O
âec1 a= e.
Un sistem de :vectori dintr-un spaţiu euclidiaILSe nnmP.şte sistem ortQgpnal
dacă vecţ_orii sistemului sint ortogonali doi cite doi. -
TEOREMĂ- Un,._ sistem ortag.anal de eectori nenuli dintr-un spaţiu euclidian
este ormat din f/ectori liniar inde endenţi.
•ie a 1 , a2 , ••• , a, vectorii care armează un sistem ortogonal. Dacă sint
liniar dependenţi avem
o: 1a 1 + o: a + ... + o:,a, =
2 2 0
şi înmulţind cu a; obţinem

o:1 (lli, a;)+ o: 2 (a 2 , a;)+ ... + o:;(a;,a;) + ... + o:,(a„ a;)= O,

din care nu mai rămine, deoarece vectorii sînt doi cite doi ortogonali, decit
, n a-)
o:-(a• : = O
şi din (a;, a;) =I= Odeducem o:;= O. Analog arătăm că toţi coeficienţii sint nuli :
0:1 = 0:2 = ... = o:, = o.
Baza ortof{onală este o bază a spaţiului euclidian .12..!J formată din
n vectori nenul1care sint ortogonali doi cite doi. -- -
--- - .;.

2. Procesul de ortogonalizare

Acesta ne dă o metodă pentru a trece de la un sistem de vectori

liniar independenţi
(5.3.1)
124 Algebra

dintr-un spaţiu euclidian .P.n, la un sistem ortogonal

b1, b2, ..., bk (5.3.2)
compus din vectori nenuli.
Să observăm mai intîi că vectorii (5.3 .1) sint toţi diferiţi de 6, cac1
dacă ar conţine pe 0,
vectorii (5.3.1) ar fi liniar dependenţi (Cap. III, § 2,
punctul 2). Apoi vonl lua b1 = a 1 , deci primul vector a1 se păstrează şi
î.n sistemul ortogonal (5.3.2). Să considerăm pe b2 ca o combinaţie liniară
de b1 , a2 , deci
(5.3.3)
Vectorul b2 =I= 0 deoarece în caz contrar, ţinind seama că b1 = a1 , am avea
c>:a1 +a2 = 0, ceea ce este imposibil întrucît vectorii (5.3.1) sînt liniar
independenţi, deci b2 =I= 0 pentru orice valoare a lui <X. Să determinăm pe a
astfel ca b2 să fie ortogonal p e b1 :
O = (b2 ,b1 ) = (ct.b 1 + a2 ,b1) = a (b1 , b1 ) + .(a 2 , b1 )
şi cum (b1 , b1 ) =I= O deducem
a = - (<½, b1) •
(bi, bi)
Considerăm pe b3 ca o combinaţie liniară de b1 , b2 şi a3 :

b3 = <X1b1 + <X2b2 + ll3,

Vectorul b3 =I= 0, deoarece în caz contrar ţinînd seama că b1 = a 1 , înlocuind

pe b2 cu valoarea (5.3.3), am avea o combinaţie liniară de a1 , a2 , a 3 , egală
cu 0; această relaţie este netrivială, deoarece coeficientul lui a 3 este 1 =I= O.
Deci b3 =I= 0 pentru orice valori ale lui a 1 şi a 2 • Să determinăm pe a 1 , a 2
p rin condiţiile ca b3 să fie ortogonal pe b1 şi b2 ; avem
(b3 ,b1 ) = (cx 1b1 + rx b2 + ·a
2 3, b1 ) = rx 1 (b1 , b1 ) + rx 2 (b 2, b + (a 1) 3, b1 ) =
= cx1 (b 1 , b1 ) + /t (a3 , b = 1) O, ~()
(b3 , b2 ) = (cx1 b1 + cx b + lla, b
2 2 2) = cx1 (b1 , b2 ) + 11. 2 (b2 , b2 ) + (a3, b2 ) =
= oc2 (b 2 , b2 ) + (a 3, b2 ) = O,
_unde am ţinut seama de ortogonalitatea vectorilor b1 şi b2 • D.e aici deducem
ix; =- (as, b;), (i = 1, 2)
(b;, b;)
şi am obţinut vectorii b1 , b2, b3 care sînt ortogonali doi cite doi. Vom deter-
mina apoi pe
b4 = ~1b1 + ~2b2 + ~abs + a4
şi vom pune condiţia ca b4 să fi e ortogonal pe b1 , b2 , b3 • Continuînd în acest
mod vom obţine sistemul ortogonal (5.3.1).
 Spaţiul euclidian 125

Un spaţiu euclidian ./2.,, are totdeauna o bază şi aplicînd acestei baze

procesul de ortogonalizare vom obţine un sistem ortogonal compus din
n vectori n enuli b1 , b2, •••, b,,, care după teorema de la punctul 1 sînt liniar
independenţi şi deci formează o bază ortogonală. Rezultă că în orice spaţiu
euclidian există baze ortogonale.

3. Sisteme ortonormate

Un sistem art.agaua) îo car e to ţi ve.ct_orii au Iun il!l-ea 1 se numeşta

sistem ortonormat. -- - - ---
aca normam- un sistem ortogonal obţinem tot un sistem ortogonal;
într-adevăr, fie vectorii ortogonali a şi b; vectorii normaţi- sînt a1 = cxa
şi b1 = ~b ( § 2, punctul 1); avem

(cxa, ~b) = cx~ (a,b) = O.

Deci, dacă normăm o bază ortogonală, obţinem o bază ortonormală sau un reper
••• , e„ o bază ortonormată într-un spaţiu euclidian .12.., ;
ortonormat. Fie e1 , e2 ,
avem
( e• e) = 8i . Si = { O dacă i =I= j, (5.3.4)
" ' •' • 1 dacă i= j;
St1 este
simbolul lui Kronecker. Ţinînd seama de cele stabilite la punctul 2
rezultă căîn orice spaţiu euclidian aCJem baze ortonormate. Faţă de un r eper
ortonormat avem coordonate ortonormate.
,

4. Proprietăţile reperelor ortonormate

7
1. Dacă într-un spaţiu euclidian./2. aCJem un reper ortonormat ei, e2, •• • , en,
11

atunci coordonatele unui CJector oarecare a sînt egale respectiCJ cu proiecţiile

CJectorului a pe CJectorii bazei ei, e2 , ... , e,,.
Prin analogie cu spaţiul fizic S3, produsul scalar (a, ek) dint re vectorul a
şiversorul ek ii considerăm ca reprezentînd proiecţia lui a pe versorul ek ;
deci va trebui să demonstrăm că coordonatele vectorului a sînt egale respectiv
cu produsele . scalare (a, ei), (a, e2), ••• , (a, e,,).
Fie
a = cx 1e1 + (f. 2 e2 + ... + cx„e,, ;
înmulţind scalar la dreapta cu ek şi ţinînd seama de (5.3.4) obţinem ,

(a, ek) = (Xk (ek, ek) = r:l..k,

deci
(k = 1, 2, ... , n).
126 Algebra

Deoarece avem

deducem

I a = (a, e 1) e1 + (a, e 2) e2 + ... + (a, e,.)e,. I·

2) Expresia analitică a produsului scalar. Intr-un spaţiu euclidian
considerăm o bază oarecare a1 , a 2 , ••• , a„ şi fie vectorii
a = a.1 a 1 + a.2a 2 + ... + a.,,a,. ; b= ~1a1 + ~2a 2 + ... + ~,.a,..
Ţinind seama de (5.1.3) avem

(a, b) = (E «;a;, E~iai) = · E (a;, ai) «;~i = E h;j«;~i,

i= l /• I i,/• I i,/• l
(5.3.5)

unde am notat h;i= (a;, ai). Ţinind seama de axioma 1° de la § 1, punctul 2,

avem

deci
(5.3.6)
Dacă b = a, avem din (5.3.5):
n
(a, a) = E h;;«;«i• (5.3.7}
i,/- 1
71
Forma E h;j«;«j, în care coeficienţii verifică relaţia (5.3.6), este o formă pătra­
i,f - 1
tică. Deci, fntr-un spaţiu euclidian pătratul lungimii unui CJector este o formă
pătratică de coordonatele CJectorului.
Dacă baza lli, a2 , ... , a„ este ortonormată, atunci în virtutea relaţiilor
(5.3.4) avem h;i = O dacă i =I= j şi h;;= 1 şi deci (5.3.5) şi (5.3.7) devin
(a,b) = «1~1+ «2~2 + ··· + a.,.~,.
li a 11 2
= a. i + «§ + ... + «!
şi am regăsit formulele cunoscute din Geometria analitică pentru produsul
scalar a doi vectori şi pentru lungimea unui vector. De asemenea, expresia
distanţei a doi vectori devine

li a - b li = V(«1 - ~1)
2
+ («2 - ~2) 2 + ... + (a.,. - ~,.) 2
şi regăsim distanţa a două puncte ( extremităţile vectorilor), cunoscută din
Geometria analitică.
 Spaţiul euclidian 127

Ap?icaţii. 1) In spaţiul Sa format din vectorii cu punctul de aplicaţie

in O, ştim (cap. IV, § 3, punctul 4) că o bază este reprezentată de trei vec-
tori oarecare a 1, a2 , aa, pornind din O şi nefiind situaţi in acelaşi plan. Un
vector a se descompune după cele trei
axe (fig. 8) :
a= OA= OP 0 + OP3 = OP1 +
+ +
+ OP2 OPs = 1X1a1 a.2a2 IXaaa, +
unde IX; reprezintă raportul dintre lungi-
mea vectorului OP;şi a; (i = 1,2,3). Nu-
merele reale Y.1 , « 2, 1X3 reprezintă coordo-
natele vectorului OA sau coordonatele
punctului A raţă de axele a1 , a2 , lla· Avem
un sistem cartezian oblic. Deoarece lun-
gimile de pe axa a; se măsoară cu Fig. 8
o unitate de măsură care este lun-
gimea vectorului a;, urmează că pe cele trei axe avem unităţi de măsură
diferiţ,_e. Un sistem de coordonate ortonormat este reprezentat de un
~tem de axe carteziene rectangulare avlnd aceeaşi unitate de măsură
J2t__ccl..e t r ~:-- - .
2J 1n spaţiul S3 din exemplul precedent să se dea o interpretare geo-
metrică procesului de ortogonalizare ( § 3, punctul 2). Pentru a deduce din
siEtemul de vectori a1 , a 2 , aa un sistem ortogonal b1 , b2 , b3 , luăm mai intii
b1 = a1 . Apoi ducem prin a 1 şi a2 un plan şi în acest plan ducem
un vector b2 _L a1• Considerăm un vector care să fie o combinaţie liniară de
b11 b2 , aa, deci un vector oarecare din Sa care are punctul de aplicaţie în O şi
este determinat prin condiţia de a fi perpendicular pe b1 şi b2, deci perpen-
dicular pe planul determinat de b1 şi b2 •
 CAPITOLUL VI

DETERMINANŢI

1. DETERMINANTUL DE ORDINUL n

1. Definiţia cleterminantului d'e ord'inul n

Presupunem cunoscută teoria det.erminanţilor de ordinul al doilea şi

al treilea. Se ştie de la cursul de Geometrie analitică că valoarea determinan-
tului de ordinul al doilea este

D =I I= a11a12
a21a22
a11a22 - a12a21,

iar cea a determinantului de ordinul al t reilea,

D = ~ 1 a 12~ 3 = ~1ll22aa3 + a12a23aa1 + ~3a21a32 -

a21 a22a23 - a13a22aa1 - a12a21a33 - a11l½aaa2•
a31aa2a33

Observăm că determinantu] de ordinul al doilea se poate scrie sub forma

D = ~ (± a 1 ua2~) ,
unde pentru ex~ luăm toate permutările numerelor 1,2 şi luăm semnul + sau -
după cum permutarea ex~ este pară sau impară.
Determinantul de ordinu] al treilea se scrie sub forma :
D = ~ (± a 1 ua2:ia3y),
unde vom face suma pentru toate permutările ex~y ale numerelor 1,2,3 şi
luăm semnul + - după cum permutarea ex~y este pară sau impară.
sau
Să considerămo matrice p ătrată de ordinul n avînd n elemente care
aparţin unui ctmp numeric J( :
a 11a 12 ... a11, )
a21a22 •· • a2,,
(6.1.1)
(
~.::;,,~:.·.~-,,:. '
elementul a;i făcînd parte din linia i şi coloana j.
 Determinanţi 129

Acestei matrici i se asociază un număr D, numit determinantul matricei

şi care se defineşte prin relaţia
D = L (± a1k 1 a2~: ... a„kJ (6.1.2)
unde va trebui să facem suma pentru toate permutările k1 k2 .. . k„ ale nume-
relor 1,2, ... , n, luind semnul + sau - după cum permutarea este pară sau
impară. Determinantul este o sumă de n I termeni dintre care jumătate care
corespund la permuLările pare vor avea semnul + ş1 Jumătate care corespund /
la permutările impare vor avea semnul - . /
Intr-un termen al determinantului

primii indici pot fi scrişi in ordine naturală, iar cei de-ai doilea reprezintă
o permutare k 1 k 2 ... k, a numerelor 1,2, ..., n; deducem că un termen al deter-
minantului_~te un produs de n factori conţinînd un element şilinul singur
din ftecâr~iniui un element §i unul singur din fiecare coloană.
Să considerăm un termen al determinantului şi să schimbăm in acest
termen ordinea factorilor. Vom obţine termenul aa 1 a.'ai fl' ... a. 1.', unde
I ' I l l 1
o:1 ~ 1 ... ,-1 reprezintă o permutare a numerelor 1,2, ... , n şi la fel o: 1~~ ... ,-1.
Pentru a determina semnul acestui termen să-l scriem astfel incit primii
indici să apară in ordine naturală şi vedem cărei clase aparţine permutarea
celorial ţi indici.
Se ştie că indicii se pot aduce să fie scrişi in ordine naturală efectuind
un anumit număr de transpoziţii. Dacă în termenul aa11 ,,:a 1 fi' ... a;. i.'• schim-
li 11
băm doi factori intre ei, permutările o: 1 ~ 1 ... ,-1 şi o:~~~ ... ,-1 îşi schimbă
amîndouă clasa şi dacă erau de aceeaşi cl asă rămîn de aceeaşi clasă şi
dacă erau de clase diferite rămîn de clase diferite. Printr-un număr oarecare
de transpoziţii putem aduce termenul aa 1,.;aJ 1 ~~ ... a,1 .~ la forma a ici', aw ... a„ 1:.
Dacă permutările o: 1 ~ 1 ... ,- 1 şi o:1~1 ... ,-1 sînt de aceeaşi clasă, atunci şi
permutările o:'W ... ,-' şi 1, 2, ... , n sînt de aceeaşi clasă, dar 1, 2, ... , n este
de clasa întîi şi deci şi a'~' ... ,-' estti de clasa întîi şi prin urmare, t ermenul
are semnul + ; în mod analog se poate arăta că dacă permutările consi-
d erate sint de clase diferite, termenul are semnul - . Deci, termenul
a ,n'aJi' .... a,.1: din determinantul D are semnul + sau - , după cum per-
mutările o:~ ... ), şi o:'W ... ).' sint de aceeaşi clasă sau de clase diferite.
Putem modifica aceasLă regul ă în felul următor: termenul aan'a,i11 au'r 1
...

din determinantul D de ordinul n are semnul

(6.1.3)

unde o:~ ... " este o permutare oarecare a numerelor 1,2, ..., n şi tot
aşa o:'W ... "A.'; 1 este nuroilruJ de inversiuni din permutarea o:~ ... ,-, iar
J' esle numărul de inversiuni din permutarea o:'W ... ,-'.
Intr-adevăr, d acă permutările ex~ ... " şi o:'W ... ,-' sînt de aceeaşi clasă,
termenul respectiv are semnul +,
numerele I şi J' sînt de aceeaşi paritate
şi deci I + I' va fi un număr par, iar semnul termenului calculat cu aju-

9 1539
130 Algebra

torul formulei (6.1.3) va fi de asemenea +.

Dacă permutările sint de clase
diferite, termenul respectiv are semnul - , numerele I şi I' sint de paritate
diferită, deci I + I' este un număr impar şi semnul t ermenului dat de (6.1.3)
este tot - .
Să apli căm această regulă la formula (6.1.2). Determinantul de ordinul n
este definit de expresia :

(6.1.4)

unde I ' este numărul de inversiuni din permutarea ki_k2 • •• k n, iar semnul ~
ne arată că trebuie să luăm pentru cei de-ai doilea indici toate permu-
tările numerelor 1,2, ... , n.
Dacă in formula (6.1.4) în fiecare produs scriem de data aceasta indicii
ai doilea în ordine natw·ală, avem, du,Pă regula (6.1.3),

(6.1.5)

semnul L ne arată că trebuie să înlocuim primii indici cu toate permutările

numerelor 1,2, ... , n obţinind asLfel cei ni Lermeni ai determinantului ;
I este numărul de inversiuni din permutarea l 1l 2 • •• l,,.

2. Proprietăţile determinanţilor

I. V aloarea unui determinant nu se schimbă dacă schimbăm fiecare linie

cu coloana de acelaşi rang.
Fie il' determinantul care se deduce din il făcînd aceste schimbări.
Elementul din linia i şi coloana j din il îl notăm cu a ;; , iar elementul din
linia i şi coloana j din il' îl notăm cu b;i ; avem relaţia

Aplicînd formulele (6.1.4) şi (6.1.5) avem penLru il şi il' expresiile

il = L (- 1)1' a 1u1a,u2 . .• a""n şi il' = L (- 1) 1bu11bu22 .•• ba„n•
Ţinînd seamă de relaţia

avem
bn1 I = ala1 '

b"!..• = a,"•
- ..
,... , b,,. n n = annn .
(
 Determinanţi
131

II. Dacă într-un determinant schimbăm între ele două linii ( sau două
coloane) determinantul îşi schimbă semnul.
Fie 6. determinantul dat şi 6.' determinantul care se obţine din acesta
schimbînd intre ele liniile de rang p şi q. Notăm, ca mai sus, cu a;i elementul
din linia i şi coloana j din 6., şi cu b;1 elementul din linia i şi coloana j din 6.'.
Avem relaţiile

a pi = b1 ; , al/; = hp;, (i = 1,2, ... , n), (6.1.6)

iar toate elementele care nu fac parte din linia p sau q rămîn neschimbate.
Avem, ţinînd seama de (6.1.4) şi (6.1.5),

ŞI

Termenul apa2 1 ••• ap ,··· a 7cp ... a ,x d iferă de b1 ,b 21 ••• bP 11 ••• b1 • ••• b„1,. numai prin
schimbarea indicilor i;: şi cp intre ei. Dacă în permutarea a~ .. . i;: ••• cp ••. " am
schimbat doi indici intre ei, permutarea şi-~ schimbat, clasa, deci termenii
corespunzltori sînt de semne diferite.. Dar aceşti termeni sint compuşi din
aceiaşi factori, deoarece conform relaţiilor (6.1.6) avem

--------
ap, = bq. şi aq cp = bpcp,
~
iar ceilalţi factori au rămas :qeschimbaţi. Deci, la fiecare termen din 6., ii
corespunde în 6.' un t ermen egal şi de semn contrar, aşa că
6. =- 6.'.

III. Un determinant care are doui linii ( sau două coloane) identice este nul.
Schimbînd între ele cele două linii identice, determinantul D îşi schimbă
semnul şi devine - D. Dar liniile fiind identice, det erminantul nu s-a schimbat
şi deci D = - D, de unde 2D = O şi · D = O.
Pentru coloane proprietatea se demonstrează considerînd determinantul
t 1·anspus.
I V. Dacă înmulţim toate elementele unei linii (coloane) cu acelaşi număr,
d11terminantul se înmulţeşte cu acel număr.
Să presupunem că am înmul ţit cu k toate elementele liniei i. Fiecare
t erm:m al determinantului conţine un singur element din linia_;,, deci fiecare_
termen conţine factorul le şi deci de~u.l-&e-i111Ili.tl-ţeşt-e--eu k. Dacă
considerăm determinantul trans pus, rezul tă că această proprietate este
adevărată şi pentru coloane.
Proprietatea IV m ai poate fi enu nţată şi în felul următor :
Dacă într-un determinant toate elementele unei linii ( coloane) au un factor
comun, putem scoate acel factor în afara determinantului.
132 Algebra

V. Dacă elementele a două linii (coloane) sînt proporţionale, determinantul

este nul.
lntr-adevăr, să presupunem că elementele liniei j a det erminantului
diferă de elementele respective din linia i (i =I= j) prin acelaşi factor k. Fie
elementele liniei i :

şi ale liniei j : •

Scoţind din linia j factorul comun k in afara determinantului, obţinem un

determinant cu două linii identice, care este nul în virtutea proprietăţii III.
VI. Dacă fiecare element al unei linii ( sau coloane) este egal cu o sumă
de p termeni, determinantul se descompune într-o sumă de p deter!!!inanţi.
Să presupunem că linia i are toate elementelll egale cu o sumă doi de
termeni ail + b; 1 , a;2 + b;_2 , ••• , a;,. + b;,.. Un termen arbitrar al determinan-
tului dat este de forma :

(- 1)1' eti~1 ••• (a;1.,.• + b;k.) ... a,.,., ,

• n

şi se descompune într-o sumă de doi termeni :

(- 1)k a1k1 ... aik; ... ank,. + (- f)k a1k1 ... bik; •.. a„k,.·

Făcînd suma termenilor de acest fel, obţinem

:E (- f) k an1 ... a;kI. ... a„kn = D1

şi

Avem deci proprietatea enunţată :

au lli2 ••• llin

a;1 + b;1 ·a;2 + b; 2

... a; 11
+ b; 1l
_ a;1 a ;2 • .. a;n

a ,1 a .,2 . •. . a.,n I~,:~ ~~2- •·••• ~~,. a„1 a„2 ... alJn

Proprietatea se extinde cu uşurinţă şi în cazul cind avem sume de un număr

oarecare p de termeni.
VII. Valoarea , unui determinant nu se schimbă dacă la elementele unei
linii (sau coloane) adăugăm elementele corespunzătoare din altă linie ( sau
coloană) înmulţite cu acelaşi număr.
 Determinanţi 133

Să presupunem că la element ele liniei i se adaugă elementele liniei j

înmulţite cu k. Determinantul obţinut se va descompune într-o sumă de doi
determinanţi :

a„2 ann anl a„2 ... ann

+
. . ... . .. ..
•, •

Ultimul determinant avînd două linii prop orţionale este nul , deci deter-
minantul dat a rămas neschimbat.
Deoarece numărul k poate fi negativ, rezultă că Paloarea unui determinant
nu se schimbă dacă scădem din una din linii ( sau coloane), altă linie ( sau co-
loană) înmulţită cu un număr oarecare.

§ 2. DIFERITE DEZVOLTĂRI ALE DETERMINANTULUI

1. Dezvoltarea după elementele• unei linii ( sau coloane)

DEFINIŢI I. Se numeste inor de ordinul 7c al unui determ·n nt D un

Q,filgrmiriant forma --~Il!fill e e comune din 7c linii si le coloane ale eter-
nunant ulm D Fle 1v.1 un mmor de ordinul k. Dacă tu determmantul D
''suprimăm lrnfl'fe şi coloanele la intersecţia cărora se află acest minor, rămîne un
minor M' de ordinul n-k, care se numeşte 7!1-inorul complementar a) lui M In-
vers, dacă in determinantul D suprimăm liniile şi coloanele în care se află el e-
mentele minorului M', obţinem minorul M. Putem vorbi deci despre o pereche
de minori ai determinantului. lu particular, elementul a ;i şi minorul
de ordinul (n-1), obţbut prin suprimarea din determinantul D a linieii
şi a coloanei j, vor forma o p erech e de minori complementari. Fie oc1 , oc 2, ••• ock
şi ~u ~2 , •• • , ~ k liniile şi coloanele la intersecţia cărora se află minorul M.
 134 Algebra

Complementul algebric A al minorului M este minorul său complementar

înmulţit
cu :

adică

A = (- 1)(01+ 02+ ... + ok)+ (ll1+P2+ ... + llk) • M'. (6.2.1)

Complementul algebric al elementului a;i este

~
unde M;i este minorul complementar al elementului a;i•
(6.2.2)

Un minor se numeşte principal dacă este format din linii şi coloane

de aceiaşiindici. Complementul lui algebric are semnul +.
TE OREMA I. Determinantul D este egal cu suma elementelor unei linii în-
mulţite resp ectiCJ cu complementele lor algebrice,

').. fiind fix şi totodată egal cu unul din numerele 1,2, ..., n.
Fie elementele liniei A :

Fiecare termen al determinantului conţine un element şi unul singur din

linia "· Deci,
(6.2.3)
unde a1..µ X 1..µ conţin e toţi termenii ce au pe a1..µ ca factor. Rămîne să determi-
năm pe X 1..µ• Fie mai întîi A = 1 şi să căutăm coeficientul lui a 11 in

D = a11 X11 +a 12X 12 + ... + ai,,Xin·

T ermenii din D ce conţin pe llii sint :
'
lli1 Z (- 1)k·a2~9 •·· a„k,
- li

unde le' este egal cu numărul inversiunilor în permut area k2 k3 ••• k,., ~ fiind
luată asupra_tutur<?r p ermutărilor numerelor 2,3, ... , n. ·Dar atunci

este minorul complementar al elementului a11• Avem, după (6.2.2),

Au = (- f)1+1X11,
~
 De Lerrm nan ţi 135

deci
Xn = Au.
Pentru a determina pe X,.µ să aducem elementul a,.µ în locul elementului <Lii
prin schimbarea intre ele a " - 1 linii vecine şi a µ. - 1 coloane vecine.
Celelalte linii şi coloane işi păstrează ordinea. Obţinem determinantul

a„11 a1_1 ••• a,., µ-i a,. , µ+t ... a„n

alµ <lit ••• <li_, µ-1 al, t•+ l •·· aln

D' = a,.- 1,µ a,._1, 1 ••• a).- 1' µ - 1 a ,._1,,,+1 •.• a).- l ,11 = (-1)A+11 -D. (6.2.4),
a>.+I ,11 a H I, t ••• a l.+ 1, µ - J a i.+ l ,11+ 1 ·•• aA+l,n

In D' avem produsul

a).-1, 11+ 1 ••• a ).-1,n

a).- 1 , 1 •• • a }.-1, 11- l

al.+1,1 •·• a l.+1, µ - 1 a H l , t•+I ••• a}.+ l,n

unde determinantul este minorul M 1,µ complementar lui a,.µ în D. Deci D va

conţine un produs care diferă de acesta doar prin semnul (-1)1.+11 1 adică D
va conţine produsul
(-ip-+µa,.,,M,.,, = a,.µA1.µ
~
şi deci
X. 11 = A.µ•
Avem deci, pentru dezvoltarea determinantului D după elementele liniei A,
expresia
D= a,.,A , 1 + a,2A1.2 + ... + a„nA , ,, (6.2.5)
sau, ţinind seama a e relaţia
A „k = (-1)•+k M „k,
următoarea expresie
D = (-1)1.+1 [a1.1M,.1 - a„2M1.2 + ... + (-1)"- a>.nM1.nl•
1

Dezvoltarea după elementele unei coloane se face în mod analog :

D = <Li,, A,µ + a:!µA µ + ... + anµA,,µ·
2
 136 A lgebra

CONSEC I NŢĂ- Dacă înmulţim elementele unei linii ( coloane) nu cu comple-

mentele lor algebrice ci cu complementele algebrice ale elementelor corespunză­
toare din altă linie (coloană), suma produselor obţinute este egală cu zero.
Să consid erăm de terminanţii

D=

a ll l a 11 2 ... a ,rn

:Det erminantul D 1 se deduce din D înlocuind elementele liniei j cu elementele

1iniei i. Avînd dou ă linii identice, determinantul D1 este nul.
Complementele algebrice ale elementelor liniei j din D 1 stnt aceleaşi
cu complement ele algebrice ale elementelor din linia j a determinantului D.
Dezvoltînd det erminantul D1 dup ă elementele liniei j avem
D1 = ai1A; 1 + a; 2A ;2 + ... + a;,,A ;n = O (6.2.6)
şi afirmaţia este demonstrată.
Formulele (6.2.5) şi (6.2.6) se pot scrie tntr-una singură:

a;1A ;1 + a; A ; + ... + a;nA ;n = { o

2 2 D
i=t= i
i= j
.şi pentru coloane av em

.2. Dezvoltarea după elementele mai multor linii

('
( sau coloan e). Regula lui Laplaco

TEOREMA I I. Produsul unui minor prin complementul lui algebric conţine

,numai termeni ce aparţin determinantulu i.
Să considerăm minorii conţinuţi în k linii. Fie JJ1 minorul luat din
,colţu l din stînga sus al determinan tului şi fie M' minorul lui complementar,
care este şi complementul lui algebric. Să luăm un termen din produsul M M',
fie acesta
(- 1Va111all2 ... a.,lk . (- 1)'"ak+l• lk+i ••• ani,,·
1n acest termen li ,l2, • •• ,l~ este o permutare a indicilor 1,2, ... ,k, iar l ;+t, l k+!• .•• , ln
-este o permutare a indicilor k + 1, k + 2, ... , n; l' şi l" fiind r espectiv numărul
,de in versiuni din a ceste permutări . Deci l 1, l2 , • •• , l:,, lk+t , . ••, ln este o permut are
 Determinanţi 137

a indicilor 1, 2, ... , n. Numărul inversiunilor în această permutare este

l' + l", deoarece l1 , l 2 , ••• , lk sint mai mici decît l ,+1, ..., ln.
ln general, fie M un minor format cu liniile i1 , i2,... , ik şi coloanele
Î1, i2,···, jk, iar
(-1)11 + I:+ ... +11, + Îl + Î2 + ... + l k . M '
complementul lui algebric. Un termen oarecare al produsului lor aparţine
determinantului D, deoarece putem aduce pe M în colţul din stinga sus al
determinantului, linia ii o putem aduce să ocupe Jocul primei linii prin i1 - 1
schimbări; linia i 2 să ocupe locul liniei a doua prin i2 - 2 schimbări etc.,
deci in total prin i1 + + ... +
i2 + + ... +
ik - (1 2 k) permutări de linii
+ + ... +
vecine şi j 1 j 2 + + ... +
j ~ - (1 2 k) permutări de coloane vecine.
Ordinea celorlalte linii şi coloane se va păstra aceeaşi ca in D; M ' va rămine
minorul complementar. Insă în loc de D, vom avea un nou determinant
D' = (-1)11+ 12 + ... + ik + li + h + ... + 1,. - 2(1 + 2 + ... + k). D.
Un termen oarecare al produsului MM' va aparţine lui :
D' = (-1)11 + 12 + ... + lk + li + /2 + ... + h. D ,
deci un termen oarecare din
(- 1)11+ ,, + ... + {k + li + ft + ... + J„ MM'
va aparţine lui
(- 1)11 + i 2 + ... + ik + li + Î2 + ... + l k D' = D.
Dar după (6.2.1) avem
(-1)11 + 12 + ... + ik + li + /2 + ... + /k • M' = A,
deci orice termen din produsul MA aparţine lui D.
REGULA LUI LAPLACE. lntr-un determinant D alegem k linii (sau coloane)
şi considerăm toţi minorii de ordinul k pe care îi putem forma cu elementele
din aceste linii (sau coloane). Dacă înmulţim fiecare din aceşti minori cu
complementul său algebric, suma produselor astfel obţinute este egală cu deter-
minantul D.
Doi minori M1 şi M 2 din cele k linii diferă prin cel puţin o coloană,
deci termenii produselor M 1 M; şi M 2 M; sint diferiţi. Cu cele n linii putem
forma C! minori de ordinul le, fiecare din ei avind le! termeni, iar minorul
complementar va fi de ordinul n-le şi va avea (n-k) l t ermeni. Deci în
suma
A 1 M1 A 2 M2 + AvM, + ... +
(v = C!) vom avea în total
r' \
C!k!(n - k) ! = nl, I
adică tocmai numărul de termeni ai determinantului D şi deci
D = A1 M1 +A 2 M2 + ... + AvM,.
138 Algl!bra

§ 3. REGULA LUI CRAMER

Să arătăm acum că determinanţii de ordinul n ne permit rezolvarea

unui sistem de n ecuaţii cu n necunoscute. -
Fie un sistem liniar de n ecuaţii cu n necunoscute :
" lli1X1
a21X1
+ a12X2 + ... + lli,,Xn = bi,
+ a22X2 + ... + a2„Xn = b2,
l (6.3.1)
"\ ~,::;1·+~~~;~ +·.:.· +~~,:;n· •. b,.•. l
Să presupunem că determinantul format cu coeficienţii necunoscutelor
acestui sistem, numit şi determinantul sistemului, este diferit de zero:
tli1 ••• al ,k- I a1k tli, k+ I · •· tlin
D = a21 •·· a2,k-1 a2,~ a2, k+1 •·· a2n =I= o. (6.3.2)

anl •·· an,k-1 ank a11,~+l •·· a,,,,

In afară de determinantul D să mai considerăm şi determinanţii
lli1 ··· lli.~- 1 b1 lli.~+• ··· llin
Dk = a21 ... a2.~- 1 b2 a2,k+1 •·· a2, (,~,, = 1' 2, ... , n) ,

care se deduc din D inlocuind coeficienţii lui x„care se găsesc în coloana k

prin termenii liberi corespunzători.
Pentru a rezolva sistemul, să înmulţim prima ecuaţie cu A 1 ~, a doua
cu A 2 ,, etc., a n-a cu A „k; le adunăm şi scoţlnd in factor comun pe x 1,x2 , •• • ,x,,,
obţinem

(auA1k + a21A 2 ~ + ... + a111A„k) X1 + (tii2Â 1 ~ + a22A 2 ~ + ... + a„ 2A„k) X2 +

+ ... + (a1.~A1k + a2kA2k + ... + a.,kA„k) xt + ... + (a1„Âik + a n + 2 2~

+ ... + a,,,,A,,k) X,, = b1A1k + b2A2~+ ... + b„Ank•

In această ecuaţie coeficientul lui x k este D, toţi ceilalţi coeficienţi sînt
nuli, deoarece avem elementele unei coloane a determinantului D înmulţite
cu complementele algebrice ale elementelor din altă coloană. Rămîne deci
Dxk ,= b1Alk + b2 A21: + ... + b„A„k,
unde membrul al doilea reprezintă dezvoltarea determinantului D1,. după
elementele coloanei k. Avem deci
D · xk = Dk,
şi dind lui k valorile k = 1,2, ... , n, obţinem sistemul
Dx1 = D1 , Dx2 = D2 , ••• , Dx,, = D,,. (6.3.3)
 Determinanţi
139

Sistemul (6.3.3) este un sistem de n ecuaţii liniare în necunoscutele x1 ,x2 , ••• ,x".
ln fiecare ecuaţie a sistemului intră doar una din necunoscute, cu un coefi-
cient diferit de zero.
Să arătăm că sistemele (6.3.1) şi (6.3.3) sint echivalente. Pentru aceasta
vom arăta că orice soluţie a sistemului (6.3.1) este o soluţie a sistemului (6.3.3)
şi reciproc.
lntr-adevăr, dacă o: 1 , o: 2, ••• , o:n reprezintă o soluţie a sistemului (6.4.1),
atunci înlocuind această soluţie in acest sistetn obţinem n identităţi. Efec-
t uind asupra acestora operaţiile efectuate asupra sistemului (6,4,.1), ajungem
evident la următoarea identitate
Do:1: = Dk, (k = 1, 2, ... , n),
care este tocmai sistemul (6.3.3), în care am înlocuit pe x1: cu 0:1:.
Reciproc, să arătam că orice soluţie a sistemului (6.3.3) est e o soluţie
a sistemului (6.3.1). Dacă D =I= O, sistemul (6.3.3) admite o soluţie unică

(6.3.4)

Aceasta înseamnă că nici sistemul dat nu poate avea mai mult decît o soluţie.
Să înlocuim în ecuaţia i a sistemului (6.3.1) valorile necunoscutelor
date de (6.3.4). Deoarece membrul întîi al ecuaţiei i poate fi scris sub forma
n
E a;kx." şi
~- 1
deoarece
n
D1: = Eb;A ;k,
i- l
obţinem

"n a-1: D
L..J , --l - -1 " n a ,-1: (~
D -nL..J w , ,, -nL..J
" b-A ·· ) - -1"
"b,· ("" a ,-1:A
L..J . ,·1:) ,·
k- 1 k- 1 i- l i- l k= I

!. a fost scos în afara sumei, deoarece este factor comun în toţi termenii,
D
iar după schimbarea ordinei de însumare, b; a fost scos în afara sumei inte-
rioare, deoarece el nu depinde de indicele de însumare k.
11
Se ştie că expresia E a;1:A ;1: este egală cu D pentru j = i şi egală cu O
k- 1
pentru i =I= j. Deci, în suma anterioară în raport cu j nu rămîne decît un
singur termen şi anume b;D. Prin urmare, egalitatea precedentă devine
n D~ I
>' a -1: - = - · b-D =
~ ' D D '
b-
"
oare este chiar ecuaţia i în care am înlocuit pe
D i,
X1:=-, (le = 1, 2, ... , n).
D
Am obţinut astfel regula lui Cramer: Un sistem de n ecuaţii de gradul întîi
cu n necu,wscute, afJînd determinantul sistemului diferit de zero, are o soluţie
140 Algebra

unică. Una din necunoscute este egală cu o fracţie avînd la numitor determinantul
.sistemului, iar la numărător un determinant care se deduce din numitor înlocuind
coeficienţii necunoscutei considerate, prin termenii liberi corespunză:tori.

§ 4. INMULŢIREA DETERMINANŢILOR.
DERIVATA UNUI DETERMINANT

Să considerăm determinanţii
Iau a12 ••• G.in bu b12 ••· b1„

D1 = a~1 a22 •· · a21 D2 = b21 b22 •• • b2 .,

şi determinantul
Cu C12 ••• Cin
D = C21 C22 • • • C2n

unde
C;k = a;1b1k + a;2b + ... + a;,,b
2k 11 k-

Vrem să arătăm că

Pentru aceasta formăm determinanţii D.1 şi D-2:

o ... o
o ... o

111 = a nl a n2 · ·• a„n o o ... o

-1 o ... o bu b12 ... bv,
o 1 ... o
- b21 b22 ·•· b2n

O O ••· - 1 b nl b„2 •·· bnn

lli1 a12 · •• a1, Cu C12 •·· C1n
a21 a22 • • • a2n C21 C22 • • • C211

112 = anl a n 2 ••• a ,n C111C , 2 ••• Cnn

-1 o .. . o o o ... o
O - 1 ... o o o ... o
I
O O... -1 O O ... O
 Determinanţi

şi vom arăta că sint egali. în determinantul /:J.1 înmulţim coloana întîi cu bn,
coloana a doua cu b21 etc., coloana n cu ~ 1 şi adunăm la coloana n + 1.
Apoi înmulţim coloana intii cu b12, co.Ioana a doua cu b22 etc., coloana n cu bnz (
şi adunăm la coloana n + 2 etc. şi găsim determinantul 1:J. 2• h f I) 1-ţ
Avem
lli.1
a 21
lli.2 ·..
a22 ...
. . . ... .. . .
al,
a2 ,
.. .. . .
Cu C12 · .. Cin
C21 C22 ... C2n
.. " ..... . .
-- l..,.

a nl a 2 ... a ., C ·1 Cn2 ... C„n

l:J.1=
- 1 o o o o ... o = /:J.2.
o -1 o o o ... o
. . . ... . . . . . . . . . . ... .. . . . . .
o o ... - 1 o o o
Deci, avem
/:J.l = /:J.2.

Să dezvoltăm aceşti determinanţi după regula lui Laplace. Primul

determinant dezvoltat după primele n linii ne dă

/:J.1 = Dl• D2.

Al doilea determinant il dezvoltăm după ultimele n linii. Singurul minor·

diferit · de zero este
-1 o .. . o
O - 1 .. . O = (- 1t,

O O ... -1
iar complementul său algebric este
I
Cu C12 ... C1, ·/
A= (-1)(n+ l) + (n+2) + ... +2n+ l +2+ . .. + n • C21 C22 ... C2 ,

sau I )
A= (- f)n( 2n+l) ,D.

Deci,
/:J.2 = A .M = (-1)2•n(11 + l) . D = D . _.,,.
Din /:J.1 = /:J. 2 avem

ceea ce trebuia demonstrat.

142 • Algebra

Un element al determinantului D fiind dat de formula

C;k = a;1b1k + a;2b2k + ... + a;,,bnk,
rezultă următoarea regulă pentru înmulţire a doi determinanţi :
Produsul a doi determinanţi de ordinul n este tot un determinant de ordinul n.
Un element din linia i şi coloana k a determinantului produs se obţine înmul-
ţind elementele din linia i ale primului determinant a; 11 a; 2 , •• • , a;n cu elementele
corespunzătoare din coloana k a determinantului al doilea b1k , b2 ,, ••• , b„1, şi
făcînd suma produselor astfel obţinute.
Pe scurt, zicem că înmuţim linii cu coloane.
Deoarece valoarea unui determinant nu se schimbă dacă schimbăm
liniile in coloane şi coloanele în linii, putem efectua înmulţirea în patru feluri :
a) linii cu coloane,
b) coloane cu linii,
c) linii cu linii,
d) coloane cu coloane.
Obs e r" aţi e . D acă determinanţii ce se înmulţesc nu sint de acelaşi
ordfo, atunci determinantul de ordin mai mic poate fi completat astfel incit
să aibă acelaşi ordin cu celălalt, scriind pe diagonala principală atîţi de 1
ciţi sînt necesari, iar restul elementelo1• completîndu-le cu zero.

Delivata unui determinant

Să presupunem că elementele a1i ale unui determinant de ordinul n

sint funcţii de x. Fie
D = ~ (-1) 1'a1a1a2a2 ... ana,,•
Termenii determinantului fiind produse de n factori, vom aplica regula de
derivare a unui produs şi avem
D' = ~ (-i)l'ai"1 a2 ~2 + L (-1)1'~(1 a;"
••• ana n 1- 2
:.. an<l n +
+ ... + L (-1)1'~111a2"2 ... a;~11·
Dar prima sumă reprezintă un determinant ce se deduce din D înlocuind
elementele din linia întîi prin derivatele lor eto. Deci,
D' = D~ + ... + n; + ... + D~,
unde n; este un determinant ce se deduce din D înlocuind elementele din
linia i (coloana i) cu derivatele lor .

..
 CAPITOLUL VII

MATRICE

§ 1. MATRICE PĂTRATE

1. Transformări liniare

Numim transformare liniară de dimensiune n, operaţia prin care se trece

de la neQtmo.s.ciitele „ xl,.t x 2 , ••• , Xn) la necunoscutele (y1 , y2 , ... , Yn), definită
r,rin relatiile · -- ..,_
l
.I"~ _,_ -

( Y1 = a11X1 + a12X2 + ... + a 1 ,Xn,

~~ .. -~~1~~-~- ~~2.~2- ~ _··: -~_a~'.~".' I (7.1.1)
1 Y11 = a"1 x1 + a„ 2x2 + ... + a,,,,x,,,
un~ ~o~cienţiLa;.;_ap.ar.:ţin.JllluLcimp......n.umeri,c_K. Relaţiile (7 .1.1) exprimă
fiecar m nedeterminatele y; ca forme liniare în nedeterminatele
X;, (i = 1, 2, ... , n).
Fie
X = (x1, X2, . •• , x,,) şi Y = (Y1, Y2, ... , Yn)
doi' vectori din V,, (cap III, § 1, punctul 2), x, y EV,,. Transformarea (7.1.1) ·
transformă vectorul n-dimensional x în vectorul n-dimensional y.
Un exemplu de transformare li niară tl constituie trecerea, în Geometria
analitică, de la un sistem de coordonate carteziene din spaţiul real cu trei
.dimensiuni, la un alt sistem de coordonate carteziene în acelaşi spaţiu. In
acest caz K este cîmpul numerelor reale.
Transformarea liniară (7.1.1) (care am văzut că se exprimă folosind
un sistem de n forme liniare peste cîmpul K) se poate scrie prescurtat astfel :
n
Y; =E a;;X;, (i = 1, 2, ... , n). (7 .1.2)
i- l
Transformările liniare le vom nota în general cu dl, (JJ, @, ... în cele ce urmează
transformarea (7.1.1) o vom nota cu c/l.
 144 Algebra

2. Matrice

Cu ~ţilox-t-Jla.Il.Sio.rmării dl. SJLI!Oa~ forma un tablou

cu ~ i si n coloane, numit matricea tran§/_ormării cit, care se notează astfel :
/

(7.1.3)

Matricea A este o matrice pătrată de ordinul n sau mai pe scurt o matrice

de ordinul n, a;i fiind elementele matricei.
Oricărei transformări liniare cit de forma (7.1.1) îi corespunde o singură
matrice A şi reciproc, fiind dată matricea A îi corespunde o singură trans-
formare liniară de forma (7.1.1). Avem deci o corespondenţă biunivocă intre
transformările liniare cit asupra an variabile şi matricele pătrate A de ordinul n.
Matricea pătrată A se reprezintă prescurtat prin notaţia

Pentru determinantul corespunzător matricei A se foloseşte una din

notaţiile:

Ja;i l,., IAI, det A, D(A).

Cazuri particular<'. a) Matrice<!-.t_ u1J,itqte este o_matri.ce care are toate

elem~ntele de~ diag~ pc1.p_ală ega_l_e _cu 1 _şi c.elelal te egale cu zru:a.
Matr1c~-unita.te corespunâe tranilo.rm.ărn -1dent1~ ;; care transformă un
vector x = (xi, x2 , ... , x.,) in el însuşi. Avem

(d)
Yi =
y; =
Xi
X2 •.
100 ... 0)
u = (~) -~ ~:_:_~ .
O O O ... 1

b) M ogi~o ~ores]_undfi transformării nule O_şi..ar!L toate elem.en.tele.._

sale nule_
Yi = O o o... o)
o = ~. ~ :··_~ .
Y2 = O
(
· yn = O o o... o
Transfor.roaJ'ea_nulă transformă un vector x = (xi, ~ i, •. . , x 11 ) in vectorul
~ = (0, o, ...";of. '
 Matrice 145

c) Matricea diagsinală şi t.ransfarroarea corespunzătoare care se compune

d·n dilatări(sau contractări) de-a lungul axelor :

Y1 = lcix1
J/2 = k2X2

d) Aţatricea scalară ~orcs_punde transformării omotel~

y1 =kx 1 (k00 ...0)

O k O ... O
Y2 = CX2 ook ... o .
. . . . . ". . . . ........ .
y,, = kx,, O O O ... k
.Matricea scalară ~Le toL o_m_atrice diagonală în care_taat.e elem.en.tel~~
d ~ diagona ~inQi.I@l ă sint egale între ele; matricea scalară esLe definită
de un singur număr /c.

3. 0Jleraţii cu matrice

Egalitatea matricelor
Două transformări liniar e dl. şi (JJ de dimensiune n, definite de relaţiile
n ,,
Y; =E a;;X; , Y; = Eb;;X,, (i = 1, 2, ..., n),
j- 1 i- I

se numesc egale, dl. = <JJ, dacă

a;; = b;;
pentru orice i şi j.
Do-µă matrice A şi B se numesc egale dacă ele definesc aceeaş i transfor-
mare liniară. Fie
A = (a;;),,, B = (b;;),,
şi transformările corespunzătoare

a;1x 1 + a; x + ... + a;,,x,, =

2 2 b; 1x 1 + b; x + ..". + b;,,x,,.
2 2

Din egalitatea acestor transformări deducem

a;; = b;;, (i = 1, 2, ... , n; j = 1, 2, ... , n).
Deci, două matrice de ordinul n sînt egale dacă au elementele corespunzătoare
egale. Din
(a;;),, = (bjj),,

0-1539
146 .4lgebra

deducem
a;;= b;;, (i=1,2, ... ,n; j = i , 2, ... ,n).
Dacă două matrice sînt egale, A =
B, atunci şi determinanţii lor stnt egali
I A I = I BI, deoarece sînt compuşi
din aceleaşi elemente. Reciproca nu este
adevărată, determinanţii pot fi egali fără ca matricele să fie egael.

Adunarea matricelor
Să considerăm două 'transformări liniare c:A. şi (JJ. Transformarea of. trans-
formă vectorul n-dimensional x = (x11 x 2, ••• , x ,) în vectorul n-dimensional
y = (y1 , y 2 , ••• , ?h) şi transformarea (JJ transformă acelaşi vP.ctor în vectorul
n-dimensional z = (z1 , z2 , •• • , Zn)-
Avem deci
n n
(c:A.) y; = I:;a;;X; ; ((JJ) Z; = I:; b;;X;, (i = 1, 2..... n)
i- l j- 1

şi fie
A = (a;;)n, B = (b;;)n
matricele care corespund respectiv transformărilor c:A., (JJ.
Numim sumă ·a transformărilor liniare c:A. şi (JJ, transformarea liniară

(2 = c:A. + (JJ,
dată de relaţiile
n
u; =fE (a;; + bi;)x;, (i = 1, 2, ... , n).
j- 1

Această transformare se aplică unui vector x astfel :

(c:A. . + (JJ)x = c:A.x + (}J x.
Cu ajutorul transformării @ trecem de la vectorul x = (x1 , x 2 , ••• , Xn )
la vectorul u = (u1 , u 2, ... , u ,). .
Transformarea @ am numit-o suma transformărilor c:A. şi (JJ, iar matricea C
corespunzătoare transformării @ o vom numi suma matricelor A şi B.
Deci,
@ = c:A. + (JJ '9 C = A + B,
suma a două transformări liniare este tot o transformare liniflf"ă care are ca
matrice suma malricelor celor două transformări. ·
Matricea C are expresia
C = (a;; + b;;)n
şi avem deci
(a;; + b;; ),, = (a;;)n + (b;,) 11 ,
 Matrice 147

de unde rezultă că suma a două matrice de ordinul n este tot o matrice de

ordinul n, ale cărei elemente se obţin adunînd elementele corespunzătoare din
cele două matrice.

Înmulţirea matriceJor
Să considerăm două transformări liniare cA. şi <JJ :
n
(oi) y; = B a;;X; (i = 1, 2, ... , n)
j- 1
(7.1.4)
n
((B) Z; = B b;;Y; (i = 1, 2, ... , n).
i- l

of. transformă vectorul x = (xi, x 2 , • • • • , x,.) în y = (Yi, y 2 , .... , y, ), apoi în con-

tinuare (B transformă vectorul y = (Yi, y2 , ... , y ,} în vectorul z = (zi, z 2 , ... , z").
Vom numi produsul transfarmărilor oi şi <JJ transformarea liniară e = <JJoi,
obţinută din aplicarea succesi11ă, mai întîi a transformării oi şi apoi a trans-
formării <]J.
lnlocuind în transformarea (!J pe Yi, y 2, ... , y„ cu valorile deduse din d,
<,bţinem, după ce am scos factor pe Xi, x 2, ...., x,,, transformarea @ dată de)
expresia următoare :
Z; = + b;2Y2 + ... + binYn = b;1(ll11Xi + lli2X2 + ... + ll1nXn} +
bilYi
+ b;2(ll21X1 + ll22X2 + ... + a2,X,,) + ... + b;n(a,iX1 + a.,2X2 + ... + llnnX,, ) -
= (b; a + b; a + ... + b;,,a.,i)x + ... + (b; a + b; a2; + ... + b;"a,,;) x; +
1 11 2 21 1 1 1; 2

(7.1.5)

-0u ajutorul acestei transformări putem trece direct de la vectorul~

x = (x1, x 2 , ... , x ,) la vectorul z = (zi, z2 , ... , z ,).
Deci, transformarea @ se obţine plecînd de la transformările
y = oix, z = <]Jy.
Înlocuind în relaţia a doua pe y cu valoarea scoasă din prima, avem
z= (By = <JJcA.x = @x.
Să scriem transformarea @ sub forma
n ~
\ z; = B c;;x1,j (i = 1, 2, ... , n). (7.1.6)

Din (7 .1.5) se vede

I

că
i- l
----
(7.1.7)
 Algebra
.. 148

Fie A şi B matricele transformărilor c/1_ şi (JJ, iar C matricea transformării @.

Deoarece transformarea @ a fost numită produsul transformărilor (JJ şi c/1_
este natural să numim matricea C produsul matricelor B şi A.
Deci,
@ = (]Jcfl => C = BA , (7.1.8)
produsul a două Lransformări liniare @ = (]Joi_esLe LoL o Lransformare liniară

l(
care are ca matrice produsul matricelor transformărilor C = BA .
Relaţia BA = C scrisă dezvoltat ne dă :

b1.1 b 1 2 ... b1., au a12 .. . a 1 , ) ( c11 c12 1

... c ,, )
bn b22 .. · b2n a21 a22 ... a2 ,, -- C21 C22 ... C2 -, ,

(
b,:; b,:2·.:.·b·,,:, ~~1-~1~·. ·.-a~,: ~,;1·~,:2·...·;n11
unde elementul c;; este dat de următoarea relaţie

c;; = b; 1a1; + b; a + ... + b;,,a,,;.

2 2;

Deci, produsul a două matrice p ătrate de ordinul n este tot o matrice pătrată
de ordinul n; elementul c; din linia i şi coloana j al matricei produs se obţine
inmulţind elementele din linia i ale primei matrice, b;1 , b;2 , ••• ,b;.,, cu elemen•
tele corespunzătoare din coloana j ale matricei a doua, a;, a2 · , . .. ,an;, şi făcind
suma produselor astfel obţinute .
Am regăsit r egula de înmulţire de la de Lerminanţi, de unde rezultă că
relaţia dintre matricea C = BA atrage după sine o relaţie anal ogă între
determinanţi :
ICI= IB I IAI; (7:1.9}
determinantul produsului a două matrice pătrate de acelaşi ordin este egal cu
produsul determinanţilor celor două matrice.
ln general, produsul a două matrice pătrate nu este comutativ:
AB =/= B A .
Două matrice A şi B pentru care avem
AB = BA
se numesc matrice permutabile sau matrice comutati11e.

înmulţi.rea unei matrice cu un număr

Pentru a înmulţi o matrice pătrată de ordinul n, cu un număr k, vom
identifica numărul k cu o matrice scalară d e ordinul n şi le vom înmulţi
dup ă regula de înmulţire a matricelor :

le O O .. · O) ( a11 a 12 ••• a1 , ) ( ka11 ka 12 ••• klli,, ) ,

kA = ~~ 2::: ~ a21 a22 ... a2 , = ka21 ka22 •·· ka2n .
(
c/ ·o.(} ·.:.'ic a„l a„2 ... a,,,, ka„l ka„2 ... ka„r.
 Matrice 149

Acelaşi rezultat îl găsim dacă efectuăm produsul Ak. Deci, pentru a înnJ.JJl/L
o matrice cu un număr, înmul~im toate elementele matricei cu acel număr.
--observam că prQ.fil!S.JJLdintr-6-C-IR_atrice şi un număr est~ comu.tat.i.'1, sau

kA
--
se mai spune că o matrice comută cu un număr :
= = Ak (lca;;)n-
nmulţirea unei matrice cu un număr diferă de înmulţirea unui determinant
c:u unnumăr. Pentru a î nmulţi un determinant cu un num ăr este suficient
să înmulţim o singură linie sau coloană cu acel număr.
Din rel aţia precedentă avem
lcA = (ka;;),,. (7.1.10)
Trecînd la determinanţi, deducem
kau ka 12 •• • ka 1„ a11 a12 ••• a1„
det (kA) = lca21 lca22 .. . kaz,, = 7ci, a21 a22 ... a2„

lca ,1 lca,,2 ••• ka„ 11 a,l} a n2 ••• a,,,,

sau

I det, (kA) = k" det A I· (7.1.11)

'i. Inelul matricelor pătrato de ordinul n

In mulţi mea @n:. a matricelor p ătrate de ordinul n, cu elemente dintr-un

cimp numeric K, am definit două opera(;ii : ad~ea ş i înmulţirea mat,ricelor.
Vom arăta că faţă de aceste oper~i, mu ţ imea 8lfnormează un inel. Pentru
aceasta arătăm că sînt ver1Ficate cele -trei-grupe de7 rxiome a1e- inelului
(cap. II., § 2, punctul 2).
I. Axiomele aduni'tril. Sqma a două matrice J?.E-trate de o.r..d.inul n C§le
tot o matrice pătrată de_Qrdinu,~ zi, după cum s-a văzut Iâ adunarea matricelor.
Adunarea matricelor, reducîndu-se la adunarea elementelor care fac
parte dintr-un cîmp numeric, e[t_e asoci ativă şi comutati,ti., deoarece şi afil!::._
1larea într-un cimiLJ)st e asociativă Ş.Ll)Om.ut.a:tU!ă.
-Există o matrice neutră~ _ ad~nare care este ~atricea P-Jle ordinul n,
O,,, care are toate elementele sal e nu7eşîcll."Fe7rerifiyă~-
A + O,, = O,, + A = A.
Fiecare inul n admite o matrice opusă - tot de ordinul n,
care se obţine di;i matricea A înlocuind fiecare e ement a;; cu opusul său - a;;
şi r:nre verifi că rel aţiil e

A + (- A) = (- A ) + A = 0 ,,.
Proprietă~ile 1a)- 5a) din capit,olul II, § 2, punctul 2 ne arată că matricele
pătrate de ordinul n formează un grup aditiv comutativ, adică un modul.
 150 Algebra

II. Axirmelo îrmulţirii. 1b) P~ătr:ate de ordinul n

este tot o 1Y!J!:!:.,i,ce pătra.H_j,e ordinul n. -
Dacă •A= (a;,),,, B = (b;;),., produsul lor este matricea C = (c;;)n, dată
de relaţia
A ·B=C.
1nmulţirea matrice[or este asociatiJl..ă.:.
2b)
- A(BC) = (AB)C.
Fie
A = (a;;L.,-- B = (b;;) ,, C = (c;;) ,, AB = (u;;),, BC = (r.i;;) , .
' '
Elementul l ;; al matricei A (BC) îl aflăm înmulţind elementele cin linia i
ale matricei A cu elementele corespunzătoare din coloana j ale matricei BC,
deci
n
l;; = a; 1r-i 1; + a; 2Y2; + ... + a; 11 Y11; = E a;.. r-i..;,
a- l
dar
n
r-i ..; = ba1C1; + b„2C2; + ... + b„ncn; = E b ..,c,1;,
P- 1
deci

\ l ;j = ta- l
a;a (t P- 1
ba..1C~;) = tt
a - l P- 1
a; ..b ..fJC,Jj, (7.1.12)

deoarece pentru a înmulţi pe a;.. c.u o sumă trebuie să înmulţim pe a; .. cu

fiecare termen al sumei.
Pentru elementul E;; al matricei (AB) C avem în mod analog
n
E;j = U;1CJ.i + U;2C2; + .:. + U;,.C,,j = E U;(lC,1;,
P- 1

n
U;a= a;1b1fl + a;2 b2',i + ... + ll;nbnfl = E ll;a bafl j
.. - 1

_prin urmare

E;j = E (ta; .
fl -1 a~
b„fl )c 1; = Eta;.
fl- la - 1
b„fl c,1; = tt
a -IP- I
a;a ba:3 c;i,' , (7.1.13)

deoarece putem inversa ordin ea de însumare. Comparînd expresiile (7.1.12)

şi (7.1.13) observăm că avem l -; = E, ; . Deci, matricele (AB)C şi A(BC), fiind
egale element cu element, slnt egale.
III. Axinnole do lrg:iturll, între adunare si înmultirfl. lnmultirea matrice-
lor es~distr-ibu.ti1lif._faţ-ii-de-adunare-; - ' ' ' ~
1 c) (A + B) C = AC + BC; C (A + B) = CA + CB.
 Matrice 151

Să demonstrăm prima relaţie. Fie

A= (a;;)n, B = (b jn , C =_(c~·)n'_A ~ B = (a;i + b;J,,, AC= (u;i)n
ş1 BC - (v;;),,.
Elementul l;; al matricei (A + B) C are expresia
l;; = (ail + b;1 ) c,; + (a;2 + b;2 ) C2; + ..~ + (a;,, + b;n) c,,; =
n
=E (a;a + b;u)Ca;. (7 .1.14)
n- 1

Pentru elementele u;;, vi; avem

n
U;; = ai\ C1; + a;2 C2; + ... + a;,, C,,; = E a;a Cai,
a- l
n
V;; = b;1 C1; + b;2 C2; + ... + b;,, C = E b;o. Ca;, 11 ;

a- l
iar elementul e:;; al matricei AC+ BC este
n n
e:;; = U;; + V;; = E a;o. Caj + E b;a Caj. (7.1.15)
a- l a- l
Insă
n n n
E (a;a + b;..) Ca; = E a;a Ca; + E b;o. Ca;'
a- 1 a-l a- l
deci
l;;= E;;

şi proprietatea este demonstrată.

Relaţia a doua se d emonstrează în mod analog.
Am arătat astfel că ma_!,_!jcele pătrate de ordinul n formează un inel.
Observ aţi i.
Inelul matricelor este: 1) N ecomutativ, deoarece înmulţirea matricelor
nu este în general comutativă. ~ · •
2) 4 re element unitate, acesta fiind matricea unitate de ordinul n, care
este de efect nul bilateral faţă de înmulţire. Oricare ar fi matricea A, de
ordinul n, avem

AU =
a11 a12 ... a ,.
'121 a22 .. · a2 ,
1
)
.
(t O ... O)
O 1 ··· O =
(lli1
a12 • • • a 1 ')
021 022 ..· a2 , ,
(
a. 1 a 2 • •• a,111 O O ... 1 a„ 1 a 112 ... a,,,,
1 o... o) au a12 ... a1, ) (au a 12 ... a11t.)
UA =
(
~-~--:·.O . ( ~~1. _a_2: : ·: _a_2'.' . = ~~1- ~~~ :·: _a_2 ţ ,

O O ... 1 a„1 a..2 .. . a,,,, a.,1 a_,2 ... a,,,,

 152 Algebra

deoarece in primul caz

C;; = ail O + a;2 O + ... + a;; 1 + ... + a;,. O = a;;,
şi în al doilea caz
c;1 = Oali + OaJ; + ... + 1 a;; + ... + O a,,; = a;;,
deci avem
AU = UA = A,
ceea ce trebuia arăLat.
• 3) Are diCJizori ai lui zero, deoarece un produs de matrice poate fi zero
(egal cu maLricea zero) fără ca n ici unul din factorii săi să fie zero (egal cu
matricea zero), după cum se vede din exemplul următor:

( ~ ~) ( ~ -~ ) = ( ~ ~) .
lnelul maLricelor fiind un inel necomuLaLiv şi avînd divizori ai lui zero nu
formează un domeniu intreg.
4) A m văzut ca ll'îLre maLricele pătrate de ordinul n şi transformările
liniare asupra a n nedeterminaLe exisLă o corespondenţă biunivocă. Această
corespondenţă păsLrează oporapi]e de adunare şi inmul~ire, faţă de caro
mulţimea maLricelor formează un inel, în sensul că sumei a două transformări
liniare ii corespunde suma maLricelor şi reciproc, iar produsului a două trans-
formări liniare îi corespunde produsul maLricelor şi reciproc. ln baza teoremei
care spune că i,maginea i::.omorfii, a un.!:iijnel este tot un inel, rezultă că mul-
timea transformărilor liruare de n nedeLermmaLe lormează un inel.
' 5) Mulţimea matricelor pătrnLe de ordinul n verifică axiomele unui
spaţiu liniar (cap. 1 V, § 1, puncLul 1). Am văzut că acoasLă mulţime formează
un modul şi că avem definiLn operaţia de înmulţire a unei matrice cu un
număr.
Produsul dintre o matrice pătrată A de ordinul n şi un număr ex E K este
tot o matrice pătrată de ordinul n, dată de relaţia
7. = 7. (a;)., = (o:a;,) ,.
Această lnmulţire se bucură de următoarele proprietăţi :
1° (o:~) A= a (~A);
2° o: (A+ B) = et.A + cx.B ;
+ ~)
3° (et. A = et.A + ~A ;
4° 1 A = A.
Să demon străm una din ele, ş1 anume
(ex~) A = ex (~A).
Fie l;; elernenLul din linia i şi coloana j al matricei (ex~) A şi e:;; elementul
corespunzător din matricea ex (~A). Avem

l;; = (ex~) a;; şi e:;; = o:(~ a;;).

 Matrice 153

Dar
(CI.~) a;; = oc (~ai),
deoarece înmulţirea n umerelor este asociativă, deci
l;; = Ejj•

Matricele (Cl~) A şi « (~A), avind elementele corespunzătoare egale, sînt

egale, şi proprietatea este demonstrată.
Rezultă că inatricele pătrate de ordinul n cu elemente dintr-un cîmp
numeric I{ formează un spaţiu liniar de dimensiune n peste cîmpul K .

5. Matricea inversă

Să considerăm t ransformarea dl definită de următoarele relaţii:

-Y1 = au X1
Y2 = a21 X1
+ a12 X2 + ... + a1„ x11,
+ a22 X2 + •·· + a2, x,,,
l
(7 .1.16)
·;li· .. -~,,·1·;: ~ ·;, ~·;2· ~ ·..·.-~-~:li: ;li· J
şi fie A matricea acestei transformări. Dacă I A l = O, matricea A se numeşte
de enerată sau singulară dacă I A I =I= O mat ricea A se nume te nedeu "
sau nesin a. rans ormare· m1ară corespun zătoare dl se va numi dege-
- nerala (sau singulară sau improprie) dacă determinantul I A l format cu aju-
torul coeficienţilor transformării este egal cu zero, şi se va numi nedegenerată
(sau nesingulară sau transformare proprie) dacă I A l =I= O.
Să presupunem că transformarea oi. este nesingulară. Putem atunci
să o considerăm ca un sistem de n ecuaţii liniare cu n necunoscute x 1 , x 2 , ••• , x 11 •
Determinantul sistemului fiind I Al =I= O, putem să-l rezolvăm după regula
lui Cramer, care ne dă, notind I A I= D,
D,
X1 = - ,
D
X
li = DII'
D
(7.1.17)

determinanţii D şi D; avînd următoarele expresii :

au lli2 · · · a1„ an lli2 •·· a1,i- 1 Y1 lli ,i+ 1 •·· a111

D = a21 a22 ··· a2., D; = a~1 a22 ··· a2,i- 1 ?/2 a2,i+1 .,. a2„

a„1 an2 ... a,,,,

Dacă rezolvăm pe D; după elementele coloanei i:

D; = Ai; Y1 + A2; Y2 + ... + A,,; y,, ,

154 Algebra

unde A;, este complementul iJgebric al element ului a ;; in determinantul D,

avem, făcind pe i = 1,2, ... , n şi inlucuind în (7.1.17),

X1 = ~ +~
An Y1 A21 Y2 + ... + {- A n1-Y11, ·1
1 1 1
X2 = -D A12 Y1 + -D A22 Y2 + ... + - A n2 Y,,
D · (7.1.18)

. x • ... i·~:: ;, ~ ~·~~·. ·~. ~ . . ·;i ~·-~·;: ·j

Transformarea (7.1.18) se numeşte transformarea inversă a transformării °'-
şi se notează cu c/l -1. Matricea transformării (7.1.18) se va numi matricea
inversă a matricei A şi o notăm cu A - 1• Deci,
1 1 1
- A n - A21 ... - A ni
D D D
au a12 ••• lli, )
1 1 1
A = a21 a22 ••• a2 , A-l = - A12 - A22 ... - A„2
D D D (7.1.19)
(
a„l a„2 ... an„ 1 1 1
- Ai ., - A2 I •• • - A,,,, '
D D D
Rezultă următoarea regulă practică pentru calculul matricei inverse. Pl ecăm
de la_ma.ţric.ea_A_şi formăm mai intîi matricea lransyusă A' ~ re se dedu~
ffm A schimbînd liniile în co oane ; apoi în matricea transpusă înloc~
fiecer_e- element cu comp ement@ său algebric din matricea A' şi obtinem
o matrice A*, care se numijte matricea asociată sau matricea reciprocă a _
mâtî:i.ceiA ;lmpărţim apoi fiecare element al matricei asociate 4 * cu D.
Avem deci -
an a21 .. • a/11 )
A' = -~l~ . ~~2- ._.._ ~'.'~ j (7.1.20)
(
a1 , a 2 , ... a_,,,
şi
A - 1 =~A•.
D
O b s e r v a ţ i e.
Fiecare element al matricei inverse se împarte cu D; rezultă deci că
trebuie să avem D =/= O. Prin urmare, numai matricele nesingulare admit o
matrice inPersă.
Aplicaţie. Să se calculeze matricea inversă a matricei

A=
1356
O1) ·
(-1 O 2
 Matrice 155

Determinantu] matricei este D = 15 =I= O, deci matricea este nesingu]ară.

Formăm matricea transpusă şi reciprocă :

A'= 05
,(l 3-1) O·•, A*= -12 3 -3 ,
(
10 O -5)
1 6 2 5 O 5
de unde avem

-5)
-3 .
5

Proprietăţile matricei inverse

Să înmulţim matricea A la di:eapta şi la stinga cu A - 1 . Avem

1 1 1
- A 11 - A 21 ... - A" 1
D D D
a11 a12 •:· a1 , )
a21 a22 •·· a2 ,
1 1 1
- A12 - A22 ••• - A n2
1 o... o)
O 1 ... O ,
D D D =
( . . . . . . .. . . ( ......
aal an2 ... a,rn O O ... 1

deoarece

C;j = a;i
Aii
D
+ a;2 · Ai• A;
D- + ... + a;n D
11
=
{ 1 dacă i = j
O dacă i =I= i

căci pentru i = j,
1
C;; =· D- (a;1Â;1 + a;2Âi2 + ... + a; 11 Â; 11 ) =1

şi C;;=O pentru i=/=j, întrucît elementele din linia i sînt înmulţite cu

complementele algebrice ale elementelor din altă linie.
Deci
AA-1 = U
şi în mod analog stabilim că

Prin urmare,
AA - 1 = A - 1A = u, (7 .1.21 I•
156 Algebra

c are se enunţă astfel: o matrice p ătrată nedegenerată, înmulţită la dreapta

.sau la slînga cu matricea ei inCJersă, ne dă matricea unitate.
ln (7.1.21), trecind la determinanţi , avem
det A · det A - 1 = det U = 1,
d eci
1
det A - 1 = - -•
det A
Determinanţii a două matrice inCJerse au CJalori inCJerse.

6. Grupul multiplicativ al matricolor nesingularo

Matricole nesingulare de ordinul n formează un grup faţă de operaţia

de înmulţire a matricelor, deoarece sînt verificate axiomele grupului multi-
plicativ.
1° Produsul a do uă matrice nesingulare de ordinul n este tot o matrice
nesingulară de ordinul n, deoarece din relaţia

AB=C
avem
I A l I BI = I Ci
şi dacă I A l =I= O, I BI =I= O, aLunci avem şi ICI =I= O, matricea C f i î n ~...--
de ordinul n.
2° lnmulţirea matricelor este asociatiCJă :
(AB) C = A (BC).
3° Există la înmulţire o matrice neutră bilaterală, care este matricea
unitate de ordinul n şi pentru care avem
A Un= U„A = A,
matricea unitate fiind o matrice nesingulară, I U„ 1 = 1.
4° Orice matrice nesingulară A de 9rdinul n admite o matrice inCJersă A -1
care verifică rel aţia
(7.1.22)
Matricea A -1 este tot o matrice de ordinul n, nesingulară, deoarece din (7.1.22)
luînd determinanţii
det A . det A- 1 = det U = 1,
<ledu cern
deL A - 1 =I= O.
Deci, matricele nesingulare de ordinul n formează gr up faţă de operaţia
înmulţirii matricelor. Acest grup nu este comutativ, deoarece înmulţirea
matricelor nu este comutativă.
 Matrice 157

CONSECf ŢE. a) Ecuaţiile matriceale

.E____E; YA = E; (IAI =I= O)

au o soluţie unică (A, E sînt matrice de ordinul n, iar matricea A este nesin-
gulară) .
Înmulţim ecuaţia A X = E la stînga cu A- 1 şi avem
A-1 (AX) = A-IE
sau ţinînd seama de legea de asociativitate,
A-I(AX) = (A-IA) X = ux =X = A-1 E,
deci

În mod analog găsim

Y = B A-I.
b) Considerăm două matrice A şi E de ordinul n, care "erifică relaţia
AE = U; (7.1.23)
avem atunci
E = A-I şi A = E-I.
Din (7.1.23) deducem
det A . det E = 1,
deci
det A =I= O şi det E =I= O, deci ambele matrice sînt nesingulare şi fiecare
admite o matrice inversă A-I şi E -I. Înmulţim relaţia (7.1.23) la stînga cu A- 1
ş1 avem

deci
B = A-I;
analog, înmulţind la dreapta cu E ·1 , deducem
A = E -I. '.
Comparînd atunci relaţia (7.1.23) cu relaţia

AA-I = U
avem, în baza celor stabilite anterior,

inversa inversei unei matrice este egală cu matricea dată.

158 Algebra

c) Să determinăm inversa unui produs de matrice. Fie A, B, C matrice

nesingulare de ordinul n. Să considerăm produsul
(ABC)(C-1B -1 A- 1 ) = AB(cc- 1 )B-1 A-1 = ABUB-1A - 1 =
= A(BU) B - 1 A- 1 = ABB-1A -1 = A(BB-1 ) A-1 = AUA-1 =
= (AU) A-1 = AA-1 = u.
Dacă notăm cu rx şi ~ matricele
ABC= rx, c-1B -1 A-1 = ~.
avem
(X~= u
şi ţinind seama de cele stabilite la punctul b) avem
~ = rx-1

sau
(7.1.24)
inc,ersa unui produs de matrice de ordinul n este egală cu produsul inc,erselor
luate în ordine imiersă.

§ 2. MATRICE DREPTUNGHIULARE

Matricele in care numărul de linii nu este egal cu numărul de coloane

se numesc matrice dreptunghiulare. O matrice cu m linii şi n coloane

se spune că are dimensiunile m X n sau este de tipul m x n şi se notează

A (m X n), sau A = (a;;).,,, sau A = (a; )!:,.
O matrice care are o singură linie se numeşte matrice linie, iar dacă are
o singură coloană se numeşte matrice coloană.
Teoria matricelor pătrate se extinde uşor pentru matricele dreptunghiu-
lare.
a) D:JUă m~trice sînt egale cînd au aceleaşi dimensiuni şi cînd elem~ntele
corespunzc'itoare sînt egale.
Deci, din relaţia

deducem
a;; = b;i, (i = 1, 2, ... ,m; j = 1, 2, ... , n).
 MatTice 159

Matricea zero de dimensiuni m X n este matricea care are toate elemen-

tele nule şi pe care o reprezentăm prin O sau Om„ pentru a arăta că are
m linii şi n coloane.
Din relaţia
A= Om11
deducem că toate elementele matricei A sînt nule.
b) Suma a două matrice a11înd aceleaşi dimensiuni m X n este tot o matrice
de dimensiunile m X n, ale cărei elemente sînt egale cu suma elementelor cores-
punzătoare din cele două matrice.
Dacă

avem
(a;;),,,,, + (b;;)mn = (a;; + b;;}m. n·
Se pot adun1;1 numai matrice care au acelaşi număr de linii şi , acelaşi
număr de coloane.
c) 1nmulţirea matricelor dreptunghiulare se defineşte prin analogie cu
înmulţirea matricelor pătrate.

l
Considerăm transformările liniare dl. şi (jJ definite de următoarele ex, ·
presii :
n
(dl.) Y; = I:; a;;X;,
;- 1
(i - 1. 2•...• m):
m
(7.2.1)
(rJJ) Z; = B b;;Y;, (t = 1, 2, ... , p).
;- 1
Dacă în transformarea (jJ înlocuim pe Y; cu valorile din dl., obţinem o nouă
transformare (2 :
n
(@) Z; = I:; C;;X;, (i = 1, 2, ..., p). (7.2.2)
i• I
'
Transformarea (2 o vom numi produsul transformărilor dl. şi rJJ, (2 =rJJdl., iar
matricea C, corespunzătoare acestei transformări, produsul matricelor B
şi A, C = BA.
Să calculăm elementul c,; al matricei C. Din (7.2.1) avem:
I
Z; = + ~;2Y2 + ... + b;mYm = b;1(au.X1 + a12X2 + ... + a1„X,,) +
b;1Y1
+ b;2(a21X1 + a22r2 + ... + a2nx,,) + ... + b;m(am1X1 +am2X2 + ... + am„Xn),
i
sau, scoţînd factor comun pe x1 , x 2 , ••• , x,,,
Z; = (b; 1a11 + b; a21 + ... + b;mam1) + ... + (b; lli; + b; 2a2; +
2 X1 1

+ ••• + b,mam; ) x;' + •••+ (b;1a1n + b;2a2n + ••· + b;mam,,)X,,

160 A l gebra

şi comparînd cu valoarea lui z; dată de (7.2.2) deducem

(7.2.3)
Deci, elemenLul c;; al ma Lricei pr odu s se calc u lează d upă aceeaşi regulă ca
ş1 la înmulţirea maLricelor pătraLe.
Scriind dezvo]LaL rel aţia C = BA, avcni

bn b12 • • • b1m) (au a12 • • • 0111) ( Cu C12 ••• C1n)

( ~~
~~l- ~~2.

bpi b p2 • • • b p
~~l
•. ~~''.' . .. ~2~ .· .·: ·(l·2 ·

am l a m2··· amn
= ~2-1. ~~~ ·•• .· • ~2·n·

Cn Cp2 •. • Cp11

aceste matrice au dimensiunile B (p x m), A (m X n), C ( p X n). Dacă '

scriem dimensiunil e matricclor în ordi nea în care se înmulţesc :
(p X m) · (m X n) = (p X n), (7.2.3')
observăm că:
a) pentru ca două matrice dreptunghiulare să se poată înmu{fi trebuie
ca numărul de coloane de la matricea înlîi să fie egal cu numărul de linii
de la matricea a doua;
b) matricea produs are atîtea linii cite linii are matricea întîi şi atîtea
coloane cite coloane are matricea a doua.
lnmulţirea maLricclor drep tunghiulare se bucură şi ea de proprietatea
de asociativiLaLe şi distributivitate faţă de adunar e. Aceast a se arată uşor,
repetind demonstraţia făcută pentru înmulprea maLricelor pătra tice.
Obse r v aţi e. Să arătăm că o transformare liniară se poate scrie
sub forma unui produs de matrice. Să considerăm în gener al o Lransformare
liniară care are o matrice_ dreptunghiulară:

Y1 = a11X1
Y2 =~
+ a12X2 + ... +
+ + •·· +
a111Xn, l
1X 1 a22X2 a211X11, (7.2.4)
y~- · · -~,,:1~~-+ ~~.~~~ +·-·_ : +-~~,:;n·•I
Considerăm matricele

X1 ) Y=?
X=?; (1/1)
( xii Ym
şi să facem produsul AX, înmulţirea fiind posibilă deoarece avem pentru
dimensiuni
(m X n) · (m x 1) = (m X 1).
 Matrice 161

Deci, matricea produs va avea dimensiunile (m X 1), adică vom avea o matrice
eu m linii şi o coloană :

lii1 a12 • • • a1,. ) ( X1 ) ( a 11x 1 + a x + ... + a1>1x

12 2 11
)

AX= a 21 a22 ... a2n .C2 = a21X1 + a 22X2 + ... + a2 ,x„

(
~~!~ -~,:2·-·..·~~-, ~, ~~~~~ ·+· ~~,~~~ +· .-.: ·+·~:,.:,~,~ .
Această matrice produs este egală, ţinînd seama de (7.2.4), cu matricea Y,
deoarece au elemente corespunzătoare egale.
Deci transformarea liniară (7 .2.4) se poate scrie matriceal sub f!orma
Y = AX.

§ 3. RANGUL UNEI MATRICE

•
l. Definiţia rangului

Să considerăm o matrice A de dimensiune m x n cu elemente dintr-un

cimp numeric 1( :
lii1 a12 •·· a111 )
A = a21 a22 .. · a2,, . (i3.1)
(
aml a m2 • ·• llm .

!Tiecare linie a matricei A o putem considera ca un vector n-dimensional

şi, de asemenea, fi ecare coloană ca un vector m-dimensional. Vectorii deter-
minaţi de liniile matricei îi vom numi vectori orizontali, iar cei determinaţi
:le coloane îi vom numi vectori ver ticali. Deci, vectorii orizont ali ai matri-
cei vor fi
(i = 1,2, ...., m),
·ia r cei · verticali
w; = (a1; , a2 ·, ... , a,,,;) , (j = 1,2, ... , n).
Rangul unei matrice îl vom defini cu ajutorul rangului un uia d in aceste
sisteme de v ect ori. D acă considerăm vectorii ori zontali, avem următoarea
definiţie :
@mărul max im de vectori orizontalL liniar independ!i_nţi ai unei matri&_e
se numeşte rangul aceslei matrice.
;e-ITT'lrtă-ml numarulmax1m de vectori orizont ali liniar independenţi
este egal cu numărul maxim de vectori verticali liniar independenţi. De a ceea,
pentru definiţia rangului unei matrice, putem considera fie vectorii orizontali„
fie cei verticali.
11- 1539
 Alget>r1
1 62

2. Mi norii unei matrice

Dacă considerăm elementele comune a k linii şi k coloane, ale matricei A,

obLinem un determinant de ordinu) k, care se numeş te minor de ordinul k
almatricei A. Cu elementele matricei A putem forma C!, • C~ minori de ordinul k.
Vompu ţea forma minori de ordinul întîi, care sînt compuşi dintr-un singur
element, de ordinul al doilea, al treilea etc. Dacă într-o matrice de dime-
siuni m x n, avem m < n, ordinul maxim al minorilor ce putem forma este m,
iar dacă n < m, atunci minorii de ordin maxim sînt de or dinul n. Deci, Qf.fil.ll,P,l
·maxim al minorilor ce 72utem deducQ diT.J&!:o !!J,OdJice de....dimens.i.tm.LDLXJI, es[&
e,,o7ll ca ceHna[_rni&..slintre n'l:!!!erele m şi n. _ -
ln cele ce urmează prezintă interes minorii de ordin maxim diferiţi de
zero ai unei matrice. Vom face următoarea observaţie:
acă o i minorii de ordinul r ai unei matri ' t nci 1Jor i
,w.li toti mino· i e ordin suueriar lui r.
' lntr-adevăr, să consid~ăm mincirii de ordinul r + 1 şi să-i dezvoltăm
după elementele unei linii (sau coloane). Fiecare dintre aceş ti minori este nul,
deoarece elementele unei linii se înmulţesc cu minorii de ordinul r care sint
nuli. ln continuare vom consider a minori de ordinul r + 2, pe care ii dez-
voltăm după elementele unei linii şi aşa mai departe pină arătăm că toţi
minorii de ordin mru mare <lecit , sînt nuli.
Deci, dacă într-o matrice A a1Jem un minor o =I= O de ordinul p şi dacă
toţi minorii matricei de ordinul p + 1 sînt nuli, atunci o este un minor de
ordin maxim diferit de zero al matricei; în cazul cind toţi minorii de ordinul
p + 1 sînt nuli, vor fi nuli toţi minorii matricei de ordin mai mare <lecit p + 1.
Să considerăm un minor 8 al matricei A format cu elementele comune
liniilor de rang i 1 , i 2, ... , i, şi coloanelor de r ang j 1 , j 2 , ••• , j, :

Un minor 8' de ordinul (r + 1) al matricei A se zice că este obţinut prin

bordarea lui 8, dacă 8' se obţine adăugind lui o elementele corespunzătoare
dintr-o nouă linie a lui A şi elementele coresp unzătoare dintr-o nouă co-
loană a lui A, de exemplu dih linia s şi coloana · t; avem

8' =
a;,;1 •• • a;,; _ a;,,
a,jl • .. a,j r ast
8 fiind un minor al l ui 8'.
Înaint e de a demonstra o teoremă .asupra rangulu i unei matrice să de-
monstrăm următoarea :
 Matrice 163

LEMĂ. Dacă între vectorii orizontali (verticali) ai unui determinant există

o relaţie
de dependenţă liniară, determinantul este nul.
Fie determinantul

D=
a„1 a„2 ... a„n
Să presupunem că între vectorii verticali
IV; = (a 1 ; , a 2;, •.• , a,,;), (i = 1, 2, ... , n)
avem o relaţie de dependenţă liniară :
,,1w1 + "2w2 + ... + A„w,, = e,
cel puţin unul din coeficienţii 11; fiind diferit de zero; putem _Rresupune,
schimbînd între ele coloanele determinantului , că avem
egalitatea precedentă cu "i =/= O. Impărţind
avem următoarea relaţie între vectori
"i
W1 + -).A1 W 2 + -A1A3 W3 +
2
. .• + -An
A1
W,, = 0.
Intre coordonatele de acelaşi rang avem relaţii analoge :

fl:t1 + -A1'•2 a12 + ··· + -AnAi --ai,,.=- 0,

a,, , ).. an2 + ... + -).,.

+ ---=. a",, = O,
)., A1

care ne spun că dacă la elementele coloanei întîi adunăm elementele coloanei

a doua înmulţite cu ~ et c., elementele coloanei n înmulţite cu An . toate
Ai At
elementele coloanei întîi sînt nule şi q,eci D = O.

3. 'feorema lui l{ronecker /

„ Dacă într-o matrice A avem un minor 8 =I= O de ordinul p şi dacă toţi
miMrii de ordinul (p + 1) ai matricei A, obţinuţi prin bor'!!1,rea lui 8, sînt
nuli, atunci rangiil matricei A este p.
Să considerăm o matrice A de dimensiuni m X n care admite un
minor 8 =I= O de ordinul p , iar toţi minorii de ordinul (p + 1) ai acest ei
 164 Algebra

matrice care bordează pe o sînt nuli. Să presupunem că minorul o este

format cu primele p linii şi primele p coloane.
Matricea A va fi de forma :

~11 • ' • ~lP •• • ~lt • • • <:-i-11

.. .. .. ..

A= (7.3.2)
a,i ... a,p ... ast ... a,n

aml ... amp ... a,,,, •.. amn

Avem două cazuri, după cum p < m şip= m.
~ Să presupunem că p < m. Vom arăta mai intîi că primii p CJectori
ori~'orff.ali ai matricei A sînt liniar independenţi.
- Aceşti vectori formează un sistem care dmite ca sistem rescurtat,
sistemul orma cu vec oru riz a 1 a1 minorului o.
---fracă primii p vector~ orizontali ai matr1ce1 A , ar fi liniar dependenţi,
atunci ar fi liniar dependent şi sistemul format cu vectorii orizontali ai
minorului o, deci liniile minorului o şi deci, după lema demonstrată, am
avea ~ = O~ ceea ce este contrar ipotezei.
Deci, vectorii orizon Lali "i, CJ2 , ••• , " ai matricei A sînt liniar indepen-
p ent i.
Să arătăm că aceşti CJectori formează o bază a CJectorilor orizontali ai ma-
tricei A.
Pentru aceasta mai trebuie să arătăm că orice vector orizontal al ma-
tricei A se exprimă ca o combinaţie liniară de vectorii CJ1 , CJ 2 , ... , "P. Să
arătăm acest lucru pentru linia de rangul s. Pentru aceasta să considerăm
minorul
an · · · ll1p I lli,
o: .
(7.3.3)

a, 1 ... a,p a,,

care se obţine bordind pe o cu elementele corespunzătoare din linia de rang s
şi coloana de rang t. Acest determinant este nul, /j_ = O, pentru orice.valoare
a lui t, (t = 1,2, ... , n) . ·-
Intr-adevăr, pentru
t = 1,2, ... , p
avem
tJ,. = o,
 Matrice 165

deoarece două coloane sînt identice, iar pentru

t = p + 1, p + 2, ... , n
avem
I:::.. = o,
deoarece b. este un minor de ordinul (p + 1) al matricei A, obţinut prin
bordarea lui a. Dezvoltînd pe b. după elementele ultimei coloane avem
(7.3.4)
unde am notat prin M ,, (i = 1,2, ... , p) complementul algebric al lui a;, în
determinantul b.. Din (7 .3.3) se vede că complementele algebrice M; nu
depind de t, adică sînt acel eaşi pentru orice valoare t = 1,2, ... , n, deoarece M;
uînt determinanţi (luaţi cu un anumit semn) ce se pot deduce din primele
p coloane ale lui b. şi care nu depind de t.
Deoarece a=I= O, din (7.3.4) deducem

(t = 1, 2, ... , n).

Această relaţie ne arată ~ ata de ran ul t a vectorului orizon l ,

este o co ina i-e liniară de coordonatele de ran°u t e vectorilor orizontali " ,
~•···, "P' Ştim din ce e s a 1te a vectori (cap. III, § 2, punctul 3) că aceeaşi
relaţie de dependenţă liniară va exista şi între vectori. Avem

care ne spune că vectorul orizont~ "• se exprimă ca o combinaţie liniară

de P1, P2, ... , "r Am ales arbitrar linia de rang s şi rezultă că cele stabilite
pentru ", sint adevărate pentru orice alt vector orizontal. Deci, v~torjj ori-
zontali se exprimă ca şi combinaţii liniare de "i, P 2, ... , Pp, în plus P1 , P2 , . .. , "P
•fiind 1 hmar mde endenţ1, e1 formează o baza. Ştim mstt că namăral vect·cr---
or dintr-o ază este eg cu rangul sistemului de vectori, deci rangul siste-
m~de vectori orizontali este p şi deci rangul matricei este p.
~Dacă p = m, matricea A va avea forma

~11.: ·a••~l: P : ~1.P+I · • • ~1")

A =
( . .
api •.• a pp a P,P+l ... apn
:
.

şi demonstraţia precedentă nu mai poate fi urmată deoarece nu mai avem

minori de ordinul (p + 1). Din cele arătate rezultă însă că vectorii orizontali
P 1 , P2, ••• , "P sînt liniar independenţi, deoarece a=I= O. Deci, sistemul de vectori
orizontali are rangul p şi deci rangul matricei este p. Teorema rămîne adevă­
rată şi în acest caz.
Dacă minorul a nu mai este format cu primele p linii şi cu primele
p coloane, ci este format cu liniile de rangul i1 , i2 , ... , ip şi cu coloanele de ran-
 166 Algebra

gul (j1 , j 2 , ... , j p), atunci în loc de determinantul ll dat de {7.3.3) vom considera
determinantul
a; ii1 a;ljp a; i'
8
ll1 = a-. a-Ip/.p a; P'
I p/ t ...

a,j l .. . a,; P a,,

Avem ll1 = O pentru t = 1,2, ... , n; dezvoltăm determinantul după ultima
coloană şi demonstraţia se face la f!;ll ca mai înainte.

4. Teorema rangului

-Ban.eul unei matrice este e.gal cu ordinul maxim al miuarilar diferiţi_

de zero ai matricei.
•ie p ordinul maxim al minorilor diferiţi de zero ai unei matrice A. Aceasta
înseamnă că matricea A are cel puţin un minor o de ordinul p diferit de
zero, iar toţi minorii mat1·icei ne ordin mai mare decît p sînt nuli. Dar atunci
sînt nuli şi toţi minorii de ordinul {p + 1) care bordează pe ~ şi, după teorema
lui Kronecker, rangul matricei este p, prin urmare teorema este demonstrată.
Rangul unei matrice este zero dacă toate elementele matricei sînt nule.
Rangul unei matrice este 1, în cazul cind avem cel puţin un element al
matricei diferit de zero, iar toţi minorii de ordinul al doilea sint nuli.
O matrice pătrată nesingulară de ordinul n are rangul n, deoarece deter-
minantul matricei este diferit de zero şi reprezintă minorul de ordin maxim
al matricei.
O b s e r v a ţ i e. Dacă într-o matrice A avem un minor de ordin maxim
--- 8 =I= O, atunci, după cum rezultă din teorema lui Kroneclcer, vectorii orizontali,
cu ale căror coordonate am format minorul o, sînt liniar independenţi şi for-
mează o bază pentru vectorii orizontali ai matricei A.
Consecinţe deduse din teorema rangului unei matrice. 1) Sistemul format
cu vectorii orizontali ai unei matrice ( dreptunghiulare sau pătratice) are acela.Ji
rang ca şi sistemul for mat cu vectorii verticali ai matricei.
Pentru demonstraţie să considerăm pe lingă matricea A şi matricea
transpusă A'. Un minor de ordin maxim diferit de zero a1 matricei A va fi
fu.mor de ordin maxim diferit de zero al matricei A', deoarece transpunerea
unei matrice atrage după sine transpunerea minorilor, care nu schimbă valoa-
rea ac.estor minori. Deci, matricea transpusă A' are acelaşi rang ca şi matri•
cea A. Dar r angul lui A'. este egal cu rangul vectorilor orizontali din A', deci
cu rangul vectorilor verticali din A.
Putem defini atunci rangul unei matrice în trei moduri :
a) este rangul sistemrrlui formaţ_ de vectorii orizontali ai matricei;
.... . b) este rangul sistemului format de vectorii verticali ai matricei;
,,iJ este ordinul maxim al minorilor diferiţi de zero ai matricei. _
l.6} Condiţia necesară şi suficientă ca un determinant să fie nul este ca vec-
torii orizontali ( sau 11erticali) ai determinantului să fie liniar dependenţi.
 Matrice 167

Teorema directă a fost demonstrată la § 3, poncLul 2. Să demonstrăm

t eorema reciprocă. Dacă un determinant D de ordinul n este nul, atunci cu
elementele determinantului formăm o matrice pătrată A de ordinul n, al cărei
determinant este nul. Minorii de ordin maxim diferiţi de zero vor fi de ordi-
nul p < n, căci minorul de ordinul n este nul. !'iumărul p este rangul matricei
1li reprezintă numărul maxim de vectori orizontali liniar · pendenţ1; vec-
·,orn orizonta i ai matricei în numar e n (n > p), vor fi deci liniar
dependenţi.
3) Se numeşte d~n.a-n-t-p-r-m,Gi~al-al unei mat1ice un mfrrnr de ordin
.maxim al matncei care est r:ctit ft<k.zero.
minor unei matric_e A este determinant principal al acestei matrice
dacă îndeplineşte următoarel e dou ă condiţii:
a) o=f=O ;
b) toţi minorii matricei avînd ordinul mai mare decit ordinul lui 8
,;int nuli.
Rangul unei matrice este egal cu ordinul determinantului principal al
matricei.
4) Dacă lntr-o matrice A (m X n) a"em un minor o=I= O de ordinul p şi
.tacă toţi minorii matricei de ordinul (p + 1) care bordează pe 6 sînt nuli, atunci
1or fi nuli toţi minorii de ordinul (p + 1) ai matricei.
După teorema lui Kronecker, dacă toţi minorii de ordinul p + 1 care
bordează pe o sînt nuli, atunci rangul matricei este p, iar dup ă t eorema ran -
gului rezultă că ordinul maxim al minorilor diferiţi de zero est e p şi deci toţi
'D.inorii matricei, de ordinul (p + 1), sînt nuli.
Numărul minorilor de ord inul (p + 1) ai matricei A este

iar al minorilor de ordinul (p + 1) care bordează pe oeste

(m - p) (n - p).

/ § 4. CALCULUL RANG-ULUI UNEI MATRICE

1. Calculul rangului eu teorema. lui Kronecker

Rangul unei matrice poate fi calculat pe baza t eoremei lui Kronecker.

ln baza acestei teoreme vom t rece de la minori de ordin inferior la minori
de ordin superior pină ce găsim un minor\6 =f= O de un ordin oarecare k; for-
măm apoi toţi minorii de ordinul (k + 1) care bord ează pe o. Dacă toţi aceştia
sînt nuli, rangul matricei este k. Dacă unul este dHerit de zero, vom forma
minori de ordinul (k + 2) care-l bordează pe acesta etc.
O altă metodă va fi arătată ceva mai tirziu şi se bazează pe transformări
elementare.
168 Algebra

E xemplu. Să se calculeze rangul matricei

n
-4 3 1

A-(~ -2 1 -4
1 -1
- 7
3
4 -4
A vem un minor de ordinul al doilea diferit de zero

d - I ~ : I=i= o,
iar dintre minorii de ordinul al treilea care bordează pe d avem
2 -4 3
d' = 1 -2 1 =i= O.
O 1 - 1
Minorii de ordinul ar patrulea care bordează pe d' sint ambii nuli :
2 -4 1 3 2 -4 3 O
1 -2 1 -4 =0 1 - 2 1 2 = o,
O 1 - 1 3 O 1 - 1 1
4 - 7 4 -4 4 - 7 4 5
·deci rangul matricei A este egal cu trei. . /
Aplicarea metodei lui Kronecker pentru calculul rangului are avantajul
că dă în acelaşi timp şi un determinant principal. ln exemplul luat d' este
determinant principal.

'2. Transformări elementaro

Se numesc transformări elementare ale unei matrice A cu elemente din-
t r-un cîmp I{ următoarele transformări :
1) schimbarea a două linii (coloane) între ele; -
2) înmulţirea elementelor unei linii (coloane) cu un număr oarecare k =i= O;
3) adunarea la elementele unei linii (coloane), a elementelor altei linii
(coloane), înmul~ite cu un număr oarecare c =i= O.
Invarianţa rangului. Dacă unei matrice îi aplicăm aceste transformări
elementare, rangul matricei rămîne neschimbat. Avem următoarea :
TEOJlEMĂ. -Trar!:Jformările elementare nu schimbă rangul unei matriţe.
.Jn eaFu'Îl:ranslormării 1), schimbînd două linii între ele, vectorii orizon-
tali se schimbă între ei, dar sistemul de vectori orizontali rămine acelaşi. Deci,
l'angul sistemului de vectori orizontali rămîne acelaşi şi deci rangul matricei
fiind egal cu acesta nu se schimbă.
Pentru transformarea 2) să considerăm vectorii orizontali ai matricei
"i, Clz, - ••• , CI;, · •· ,8m. (7.4.1)
 Matrice 169

Dacă înmulţim linia i cu numărul k =I= O, vectorii orizontali vor fi

Cit, Clz, •• • ,
'
CI; '
.
••• , CI,,,. (7.4.2)
Dar avem
IJ· = - (J ·
I '
I k •'

deci orice Vf?Ct or din sistemul (7.4.1) se exprimă ca o combinaţie liniară de

vectorii sistemului (7.4.2) şi reciproc; prin urmare, cele două sisteme sint
(1chivalente. Sistemele de vectori orizontali (7.4.1) şi (7.4.2), fiind echivalente,
nu acelaşi rang (cap. III, § 3, punctul 2) şi deci rangul matricei rămine acelaşi.
Pentru transformarea 3) considerăm vectorii orizontali
"1, ... , CI;, ... , Clj , ... , Clm , (7.4.3)
<,are devin
Cl1, ... , (Ji I ... , Clj, ... , CJm , (7.4.4)
dacă adăugăm la elementele liniei i elementele liniei j înmulţite cu c =I= O.
Avem
CI/ = CI; + CClj Şi CI; = Cli - CCI; ,

care ne arată că orice vector din sistemul (7.4.3) este o combinaţie liniară de
vectorii sistemului (7.4.4) şi reciproc. Sist emele (7.4.3) şi (7.4.4.), fiind echiva-
lente, au acelaşi rang şi deci rangul matricei rămîne neschimbat.
Matrice echivalente. Două matrice se numesc echiC1alente dacă una din
c:le se dedu·ce din cealaltă printr-un număr finit de transformări elementare.
Dacă matricele A şi B sint echivalente, scriem

l A,..., B. - I
Deoarece două matrice echivalente se deduc una din alta prin transformări
o<?l ementare, ele au acelaşi rang.

-< Calcularea rangului unei matrice prin transformări elementare

Fie A o matrice de dimensiune (m X n). Spunem că această matrice are

forma canonică diag,n.n.gJ.ii., dacă toate elementele ei sint nule, cu excepţia
ehm:ient el& a 11, a22 , ... , a,, [O -< -<
r min (m, n)], care sint egale cu unitatea :
o o ... o o ... o
1 --..
o 1 o ... o o ... o
o o 1 ... o o ... o
. . . . . . . . . . . . . . .. . .. . (7.4.5)
A - o o o ... 1 o ... o
o o o .. . o o ... o
. . . . . . .. . . . .. . . . ... .
o ·o o ... o o ... o
170 A l gebra

Primele r linii şi r coloane forµiează matricea unitate de ordinul r, deci rangul

matricei este r.

.Orice- matrice poate fi adusă printr-un numâr finit de transformări elemen-

TEOREMĂ .

tare la forma canonică diagonală.

Intr-adevăr, fi e matricea

O-i1 a12 . . • o.i,. )

A = (
~~~ . ~~2. ....... ~2.". •
(7.4.6)
aml am2 • · • am 11

Dacă toate elementele ei sînt nule, atunci are deja forma diagonală şi rangul
matricei este zero. Dacă are însă elemente diferite de zero, putem face schim-
bări de linii şi coloane, astfel ca elementul a11 să fie diferit de zero. Impăr­
ţind prima linie cu a11 obţinem afi = 1 şi matricea are forma

(7.4.7)

Dacă scădem · din coloana de rangul j > 1 prima coloană inmul ţită cu a~1 ,
elementul a 1; se va înlocui cu zero. Făcînd această transformare pentru
toate coloanele, începînd cu a doua, şi tn mod analog pentru toate liniile,
ajungem la o matrice echivalentă cu A, care are forma

(7.4.8)

Efectuind aceleaşi transformări în matricea care se obţine după ce am supri-

mat linia şi coloana întti şi continuînd in acelaşi mod ajungem la o matrice
avînd forma canonică. Toate transformăril e pe care le-am aplicat matricei A
sînt transformări elementare; urmează că matricea A este echival entă cu
matricea canonică la care am ajuns şi deci are acelaşi rang cu aceasta.
Deci, pentru a calcula rangul unei matrice aducem matricea, prin transfor-
mări elementare, la forma canonică diagonală şi socotim numărul de unităţi
care apar în această ultimă matrice pe diagonala principală.
Observ aţi i. 1) Dacă prin transformări elementare am obţinut ca
toate elementele dintr-o linie a unei matrice să fie nule cu excepţia unui sin-
gur element, atunci în mod automat putem să înlocuim cu zero toate cele-
lalte elemente din coloana în care se găseşte acel element şi obţinem o matrice
echivalentă cu prima.
 Matrice 171

2) Metoda pentru calculul rangului, bazată pe transformări elementare,

are dezavantajul, faţă de teorema lui Kronecker, că nu ne dă un determinant
principal, în schimb are avantajul că rangul se determină prin calcule mai
simple.
3) Transformarea elementară 1) de la punctul 2 este 'o consecinţă a trans-
formărilor 2) şi 3) şi anume se poate obţine ca un produs de transformări
elementare de tipul 2) şi 3).
Pentru a arăta aceasta vom considera o matrice formată dintr-o sin gură
coloană, in cazul general demonstraţia fiind absolut analogă :

al a1 ~ ~ ~

a; a;+ a; a;+ a; a·I a;

,...., ,...., ,...., ,....,
a; a; - a; - a; a;

·-
a„ a„ a„ an a„

se vede că la linia i am adunat linia j, apoi din linia j am scăzut linia i, la

Unia i am adunat linia j şi am înmulţit linia j cu - 1. ln ultima matrice
Uniile i şi j sint schimbate intre ele.
E xemplu. Să se calculeze rangul matricei

A =
( 21 -2 3)
- 2 9 -4 7 ·
-4 3 1 - 1

lmpărţim coloana întîi cu 2, apoi o scădem din a doua, o înmulţim cu 2 şi o

adunăm la a treţa, apoi o înmulţim cu - 3 şi o adunăm la a patra. Avem

A,...., (-Î -2 3
1 -2
9 -4
1 - 1
37 J,...., (1O 10o o 10ol ·
O
-6
5 - 3 5

lmpărţim coloana a doua cu 5, a treia cu - 3 şi a patra cu 5, apoi schimbăm

linia a doua cm a treia şi scădem coloana a doua dintr-a treia şi a patra :

A ,...., ( ;
- -0 1 1 1
-~J ~ l,. , (; ~ ~ ~ ),. , (; ~ ~ ~ l·
0222 0000

Hangul matricei A est e 2.

,
172 Algebra

4. Rangul unui sistem ue vectori

Fiind dat un sistem de p vectori n-dimensionali,

(i = 1, 2, ... , p),

vom forma cu coordonatele acestor vectori o matrice A (p x n) tn care

vectorii daţi sînt vectori orizontali. Rangul sistemului dat CJa fi egal cu
1JY11.ricei A formată cu coordonatele CJecton or. n aces u em etermina
-0 bază a sistemului consiaerat. Dacă rangul' matricei A este r, atunci avem
un minor o=I= O de ordin maxim care este r. Cei r vectori orizontali, cu
ale căror coordonate am format minorul 6, constituie o bază a sistemului
co · deoarece în a serva iei de la teorema rangului ( § 3, punctul 41°
aceştia sînt liniar independenţi şi or1 e-exprim ă ca
o combin · · · azei. Deci, fiind dat un sistem de p vectori
V • •

n- imensionali, dacă rangul matricei formate cu coordonatele CJectorilor este r

( r ,< n; r ,< p), atunci, în sistemul dat, aCJem r CJectori liniar independenţi
care formează o bază a sistemului dat şi orice CJector al sistemului se exprimă
ca o combinaţie liniară de aceşti vectori.
In particular, avem: condiţia necesară şi suficientă ca un sistem de vectori
n-dimensionali să fie liniar independent este ca rangul matricei formate cu
coordonatele CJectorilor să fie egal cu numărul CJectorilor.
.-----
5. Rangul unui produs de matrice

Să considerăm două matrice A (m x n) şi B (n X p) şi fie C (m X p

produsul lor, C = AB:

12 11 1
au a • • • a1n ) ( bu b12 · • • blP ) ( C C 2 • • • C1p )
a21 a22 · · • a2n b21 b22 · • • b2p = C21 C22 • • · C2p

(
-~n:2·••. ·. -~,,:n• b~~ •.b,:~ :: b~~ ~1~~ ;,~2•
0 0 0

00 00

~ m }. • •• •• ~ , : ; ,

unde
(7.4.9)
Să presupunem că matricele A şi B au respectiv rangul r şi p. In matricea C
:aă considerăm un minor de ordinul (r 1), de exemplu +
 Matrice 173

Avem, ţinind seama de (7.4.9), relaţiile

Cu = ~1b11 + a12b21 + ··· + a1nbn1,

C21 = a21b11 + a22b21 + ··· + a211bn1,
c,+1,l = a,+1,i b11 + a,+1,2b~ + .. . + a,+1, 11b111,
care spun că elementele din coloana întîi a lui a sînt sume
de n termeni.
Determinantul a se descompune într-o sumă de n determinanţi, din care
scoatem factori pe coloane pe b11,b 21 , ... , b„1 .
Procedînd la fel cu celelalte coloane, 6 se va descompune într-o sumă
de n 2 determinau i care sînt minori de ordinul r + 1) din A, fiecare fiind
1run ţ1 cu un produs de e emen e m
Cum matricea A are rangul r, toţi minorii săi de ordinul (r + 1) sînt
nuli şi deci~ = O. Putem proceda la fel pentru orice sumă de ordinul
V+ 1) al matricei -c şi deducem că rang C -< r.
Dacă considerăm un minor de ordinul (p + 1) al matricei C, d e exemplu
minorul a* format cu primele (e....± 1} linii şi cu primele (p + 1) co-
loane ale matricei C, putem arăta că elementele din linia întîi sîntsume de
n_termeni etc. şi făcind acelaşi ra ţionament ca ş1 pentru g, putem arăta că
avem S* = O. ln mod analog arătăm că orice minor de ordinul (p + 1)
.. '
. al matricei C este nul, de unde rezultă că rang C -<
p. Am arătat astfel că :
Rangul unui produs de matrice nu poate depăşi rangul fiecăruia dintre
factori (rang C -< r, rang C -< p).
Caz particular. Rangul unei matrice A (m x n) nu se schimbă dacă o
înmulţim la dreapta sau la slînga cu o matrice pătrată nesingulară P.
Fie C = AP şi fie rang A = r şi rang C = p. Avem, după t eorema
precedentă, p -<r. Matricea P, fiind nesingulară, admite o inversă p -1.
înmulţind relaţia C = AP la dreapta cu p - 1 , avem:
cp-1 = (AP) p - 1 = A(P p - 1 ) = AU = A,-=--
deci
A = CP-1
şi dup ă teorema precedentă deducem că rangul lui A .J),-U _depăşeşte rangul
-<
lui C, d eci r -< p; din p r şi r -< p rezultă r = p.

§ .5. FORME LINIARE

1. Izomorfismul d'intre forme şi vectori. Se numeşte formă liniară im

polinom omogen de gradul înui în nedeterminatele x1 , x 2 , ... , x,, :
f= a 1 X1 + a 2X 2 + ... + a ,,X„ 1

unde coeficienţii a; sînt elemente dintr-un clmp ,wneric K.

l
174 Algebra

O formă liniară este perfect determinată prin vectorul (a1 , a2 , •• • , an) al

coeficienţilor ei şi reciproc, orice vector n-dimensional determină în mod
univoc o anumită formă liniară.
Noţiunea de vectori _egali, de sumă de vectori şi de înmul ţire a unui
vector cu un număr se poate extinde evident la forme liniare. Avem deci
o corespondenţă biunivocă intr e formele liniare de n nedeterminate şi vectori
n-dimensionali :

care are următoarele proprietăţi :

1° Dacă formele {1 , { 2 au ca imagini pe "i, "2 , atunci forma {1 +{2
are ca imagine pe "i + "2 , deci 1
f1 H (/ll f2 H (/2 9 f1 + fz H (/1 + (/2.

2° Dacă {1 H "i, atunci şi kf1 H k"i· Se mai spune că intre mulţimea for-
melor liniare de n nedeterminate şi mulţimea vectorilor n-dimensionali avem
o relaţie de izomorfizm.

2. Dependenţa liniară a formelor

Formele {1 , { 2 , •• • ,fn se numesc liniar dependente dacă există n numere

k 1 , k2 , ••• , k,,, nu toate nule, astfel incit să avem
kif1 +
k2f2 + ... + _k11î, = O, - (7.5.1)
unde O este forma zero (care are toţi coeficienţii egali cu zero).
Dacă formele (7.5.1) nu verifică <lecit relaţii de t ipul (7.5.1) în care
k 1 = ~ = ... = k,, = O, atunci formele se numesc liniar independente.
Fie "i, "2 , .•• , "n
vectorii car e corespund formelor f1 , f 2, ... , f,, . Relaţia
(7.5.1) atrage dup ă sine relaţia
/cl(/1 + /c2(/2 + ··· + kn(/n = 0.
lntr-adevăr, deoarece
{ ; H (/; şi k;{; H k;(/;' (i = 1, 2, ... , n)
avem
kif1 + k2f2 + ... + k„ f„ H k 1 C11 + k2"2 + ... + k,,(/,, şi o H 0,
întrucît la vectorul O care are toate componentele nule corespl)nde forma
zero care are toţi coeficienţii nuli. Inseamnă că tot ce s-a stabilit la vectori
referitor la adunarea vectorilor şi la înmulţirea unui vector cu un număr
rămîne valabil şi pentru forme liniare.
 CAPITOLUL Vili

SISTEME DE ECUAŢil LINIARE

§ 1. SISTEME NEOMOGENE

1. Generalităţi

In cele ce urmează vom studia sist emele de ecuaţii liniare în care

numărul ecuaţiilor diferă, in general,
de numărul necunoscutelor.
Fie sistemul de ecu aţii liniare

~1X1
a21X1
+ a12X2+ .. . + a 1n X11 =
+ a22X2 + ,,, + a 2„Xn =
bi '
b2,
I· (8.1.1)
....... . .. . . ... ... .... .... . ...
a,,,1X1 + am2X2 + ... + a,,,,,x,, = b lll

u nde coeficienţii a;; aparţin unui cimp numeric K.

Sistemul dat se numeşte compatibil dacă există valori ale necunoscutelor,
aparţinînd cimpului K,

eare înlocuite în sistem să-l verifice. Numerele (lc1, /c 2, .•• , k,,} z ~l'-=-.
mează o soluţie a sistemului. Se vede că o soluţie a sistemului poate fi
considerată_ca un vector n-dimensional. Dacă sistemul nu admite soluţii ,
zicem· că este un sistem încurrcpatibtl sau tmposibil.
Dacă K este cimpul numerelor reale sau complexe, mai avem şi urmă­
toarele denumiri : un sistem care admite o soluţie unică se numeşte com!Ea-
tibil determinat; d acă admite o mfimtate de soluţ11 se numeşte campat il
nedeterminat. - -
~ ea unui sistem de m ecuaţii liniare cu n necunoscute avem
de parcurs două etape :
ra"» determinarea unei condiţii necesare şi suficiente de compatibilitate
il s}ă?e'mului ;
b) în cazul cind sistemul este compatibil să-i găsim soluţiile.
176 Algebra

2. Studiu] compatibilităţii

1n legătură cu sistemul (8.1.1) vnm considera două matrice :

lln ll12 • • • a1n ) an ll12 • • • a1n b1 )
 _
(
ll21 ll22 • • • ll2 ,
B= (
~~~. ~~~:: ·. ~-2~. ~~ (8.1.2)

aml a m2 ••. a,,.,, aml llm2 .. • am„ bm

matricea A formată numai cu coeficienţii necunoscutelor se numeşte matricea
coeficienţilor; matricea B conţine, în afară de coeficienţii necunoscutelor,
şi o coloană formată din termenii liberi şi se numeşte matricea prelungită
sau matricea completă. Rangul matricei A este şi rangul sistemului (8.1.1).
LEMĂ. Condiţia necesară şi suficientă pentru ca sistemul (8.1.1) să fie
compatibil este ca CJectorul
b = (b1 , b2 , ••• , bm),
care are drept coordonate termenii liberi, să fie o combinaţie liniară de CJectorii
CJerticali ai matricei A,

...__ _ (i = 1, 2, ... , n)
adică să

Să arătăm
aCJem
r ~= A1"1 + A2"2 + ··· + A11CJv- :::,
mai întîi că această condiţie este necesară. Pentru aceasta
(8.1.3)

presupunem că sistemul (8.1.1) este compatibil şi admite soluţia .

deci avem
=
auo:1 + a12et.2 + · · · + a1"0("
a210(1 + a22cx:2 + ·· · + a2no:,, =
b1,
b2, l (8.1.4)

I
Ţinind seama de aceste relaţii avem
b = (a11cx:1 + a12cx:2 + · · · + a1 , et.n, a21et.1 + a220:2 + · · · + a2, et.,, , · • •
· · ·, a m1Cl.1 +llm2CX:2 + ··· + a,,,,cx:n) = ( ll110(1, a219':1, · · ·, a ,;,lix\~ +
+ (a121Y.2, a221Y.2, • • •, a.1121Y.a) + ••• + (a1 ,ex:,,, a2,,1Y.n, : •. , a,,,,O(,, ) =
= oc1(a11, a21, •··, a,,,1) + cx:2(a12, a22, ·• · ·, a,,,~)+•·· +
+ oe,, (a1, ' a2,, ···, a ,,,,) = CX:1"1 + cx:2"2 + ... + ex:""": . .
Deci ' -- · '--- '-...-/ ·
·b = 0(1(/1 + 0(2(/2 + ••• + <Xn'1n,
şi aceasta este tocmai cond iţia (8.1.3).
Să arătăm . acum ·că această condiţie este suficientă/
 Sisteme de ecuaţii liniare 177

Presupunem că relaţia (8.1.3) este veri fi caLă. Avem aLunci

6 = (l.1(/1 + CL2°2 + ·· • + a.,,v,, = (/.1 (au, a21, · · ·, a m1) +
·t (/.2 (a12, a22, · · •, am2) + ··•+ a.,, (a1,,, a2,,, ···,am,.) = (a.1a11, Cf.1 a21 · · ·, a.1a1111) +
+ (a.2a12, a.2a22, · · · 0-:2am2) + ··· + (cr.11a1 ,,, a.,,a2,,, · • ·, a.,,am,,) =
1

= (a.1a11 + 1Y.2a12 + ··· + a.,,a1,,, a.1a21 + 1Y.2a22 + ••• + 1Y.,,a2,,, . • •,

a.Jaml + C(2am2 + ... + a.,,am, ) = (61, 62' ... ' bm)
~i egalînd coordonatele corespunzătoare, ob!inem rela\iile (8.1.4), din care
rn vede că sisLemul (8.1.1) esLe compatibil şi are soluţi a
X1 = Ct.1, Xz = Cl.z, • · ·, X,, = c:t.,,.
PuLem acum să demonstrăm următoarea teoremă :
T80RE11A LU! KRON8CKER. Condiţia necesară şi sufic.i&ntă ..c.a... siste-

f
-
1ang
,-
(8.1.1.) să fj& WJJ.JWJib.il este
111JJJ.
ca-şi ma;t;ricea --pr_elu , · ".- B .
CQ ~alricea c.oeficie11.ţilor~

· · es e necesară. Presupunem că sistemul (8.1.1) este compaLibil.

Avem atunci, dopa lema precedentă,
- ~= Â1Cl1 + Â2Cl2 + ... +~ (8.1.5)
unde C11 , C12 , ••• , CI„ sînL vectori verticali ai maLricei A . Rangul matricei A
este rangul sisLemului formaL cu vectorii verticali ai acestei matrice
(Jl , Cl2, • • ·, CJ,, • (8. 1:6)
Hangul matricei B este rangul sistemului format cu vecLorii verLicali ai
acestei matrice:
(8.1. 7)
Yectorii din sistemul (8.1.6) se găsesc şi în (8.1 .7); reciproc, relaţia (8.1.5)
ne arată că orice vector din sistemul (8.i .7) se exprimă ca o combinaţie
liniară de vecLorii (8.1.6). Deci sistemele de vectori (~şj (8.1.fuînt
echivalente şi deci au acelaşi rang (cap. III, § 3, puncLul 2) . Avem deci,
rang A = rang B.

--
--.__:::__ __:_-

Condiţia este suficientă. Să presup unem că

rang A = rang B = r.
Dacă rangul maLricei A este r, atun ci vectorii verticali ai matricei A, care
slnt C11 , C12 , o3 , •• . , CI,,, admit o bază compusă din r vectori Cl; , Cl; , ••• , CI;,
1 2
v ectorii verticali ai matricei B, car e sint C11 , v2 , .•. , CI,,, 6, formează un sistem
de vectori avînd r angul r. Dar in acest sist em avem subsist emul Cl;1 , Cl; 2 , ••• , Cl;r,
format din r vectori liniar ind ependenţi care, prin urmare, formează o bază
pentru vectorii verticali ai matricei B. Rezultă că orice vector vertical al
IX atricei B, deci orice vector al sistemului (8.1. 7) este o combinaţie lini ară

12-1539
 178 Al.gebra

de vectorii bazei. Atunci pentru vectorul b, care este un vector al acestui

sistem, avem

.şi după lema precedentă sistemul este compatibil.

Dacă sistemul nu este compatibil, atunci rangul matricei B este cu
,o unitate mai mare decit rangul lui A.
Determinanţi cal'acteristici. Să presupunem că

rap.g A = r.

A tunci matricea A admite un determinant principal o de ordinul r şi putem

presupune (schimbind, dacă este nevoie, notaţiile) că o este format cu pri-
mele r linii şi primele r coloane ale matricei A :

o= =I= o. (8.1.8)
a,1 ... a„
Necunoscutele cu ai căror coeficienţi am format determinantul principal
,se numesc necunoscute rinei ale, iar ecuatiile din care a fost format deter-
minantu prmcipa se numesc ernaţii princi pale. _ .
1n cazul considerat,ÎleClÎnoscutele principale sînt x1 , x 2, .•• , x„ iar
-ecuaţiile principale s1nt primele r ecuaţii .
Să considerăm una din ecuaţiile neprincipale

(8.1.9)
. ~
-şi să adăugăm lui o o nouă lmie formată cu coeficien~ii necunoscutelor
principale din această ecuaţie şi o nouă coloană formată cu termenii liberi
-corespunzători, anume termenii liberi corespunzînd ecuaţiilor principale şi
termenul liber al ecuaţiei (8.1.9). Determinantul astfel format se numeşte
.determinant caracteristic :

o, = (8.1.10)
a,1 •. . a„ b,
a,1 ••• a„ b,
Deoarece la fiecare ecuaţie neprincip ală corespunde un determinant caracte-
•ristic, numărul determinanţilor car acteristici este egal cu numărul ecua-
ţiilor neprincipale.

TEORRMA I m ROUCU"I!: Condiţia necesară şi suficientă ca un sistem

de ~Guaţii liniare să fie compatibil este ca to i determinanţii caracteristici sii
fie nuli.
~ duce această teorem ă din teorema lui Kronecker.
 Sistem e de ecuaţii liniare 179

Să arătăm mai întli că această condiţie este necesară. Presupunem că

sistemul (8.1.1) este compatibil şi fie
rang A = rang B = r.
1n maLricea A avem un det erminant principal o de ordinul r. Dar
o est e un minor şi al matricei B şi cum B are rangul r, înseamnă că toţi
minorii de ordinul (r +
1) ai matricei B sint nuli, deci vor fi nuli şi toţi
minorii lui B care se obţin prin bordarea lui o, adică vor fi nuli toţi det er-
minanţii caracteristici .
..Condi{ia este suficientă. Presupunem, că sînt nuli toţi determinanţii
caracteristici ş1 he
rang A = r.
Matricea A avînd rangul r admite un determinant principal o de ordi-
ul r dat de (8.1.8). Dar o este un minor diferit de zero şi al matricei B.
Pentru a arăta că şi rangul lui B este tot r, după teorema lui Kronecker
tle la rangul unei matrice (Cap. VII, § 3, punctul 3) va trebui să arătăm
,·ă toţi minorii de o.rdinul_ (r + 1L,_!i1 lui-8 care_hordează pe o sînt nuli.
, \'.ceşti minori se împart în două categorii: minorii de tipul o1 formaţi cu
d emente care aparţin ambelor matrice A şi B şi minorii de t ipul 82 care
conţin o coloană formată cu termenii liberi :

au · · · ai, a;, ll-i.1 ·' · a1, b1

01 = o2 = a
a,1 ... a„ a,, a,1 . . . a„ b,
a;1 .. • a„ a" an . . a„ b,
Minorii o1 sint toţi nuli , deoarece sint minori de ordinul (r 1) ai ma tricei A +
care are ran·gul r. Minorii o2 sint tocmai determinanţii caracteristici care
8 u fost presupuşi nuli, deci

) rang B = 0
Cum
rang A
-----= -
rang B = r,
'2""
rimul rînd det r in ăm
eroele de mai înainte,
lui.

3 Rezolvarea unui sistem liniar

Să presupunem că sist emul (8.1.1) este compatibil şi că matricea

coeficienţilor A admilo un d~t~ inant principal o dat de (8.1.8). At unci
ec uaţiile principale sînt primele r ecuaţii, iar necunoscutele principale
SÎ J') t X 1, x. , ... , X, .
--:_::.--
 180 Algebra

Să considerăm ecuaţiile principale în care să dăm necunoscntelor neprin -

cipiale valori arb iLrare:
au Xi
a21 X 1
+
+
a 12
a22
x2 + ... + ai, x, = b
X2 + ... + a2, x, = b2 -
1 - aJ.r+1

a2 ,r+ 1
l
x,+1 -
Xr+I -
... -
... -
a1 „ x,.,
a211 x,,, (8.'1.1 I )
~:l·~~ ·+··a·,~ :,~;·;,~;-~:.·. -~·;,:,-~,, -I
·,;e· +·.·. ·+·~;,·;:.. ·b:~-~r
Deoarece deLerminantul sisLemului esLe S =p O, puLem rezolva sisLemul
după ~ogula lui Cramor, , in raport cu .1:1 , x 2 , ... , x ,, ~ eJ,a moşcuLelor
x,+1 , x,*§ ... , x„ valori arbitrare. Obţinem în aces L fel solu~ii ale sistemului
(B:1.1). ă aratam că le obţinem pe t oaLe. Fie xY, x~ ,... , x~ o soluţi e a sis-
temului (8.1.1) care ve rifică şi sisLemul (8.1.11); d acă în (8.U 1) facem

ş1 rezolvăm după
. -
r egula lui Cramer, găsim
.'l:1 = X ~, X 2 = X ~ , ... ,,;,, = :r~,
deoarece sisLemul (8. 1.11) are o sol uţ,ie unicii.'1=>eci. dacă 11 r, în membrul <
al doilea (din (8.1.ll)) avem n ecunoscuLo ne · rinei ale· o x ~ +21 ... , x,, ,
iau va ori ar I ra re ş~rn.u l (8 .1.1.iL.fil!m1l&,_Q_JM1nitate de solupi,
d eci esLe compat.ihii u ede t.erroioab- ·
Dac;a ~ avem nici o necunoscuLă n eprincipal ă care să ia valori
arbitrare 1 în"'incm brul a l doilea a l ecua~iilor (8.1.11)__!!.!!. figu!'.!)Jlză. dccît~
iiierm liberi. In acest caz avem o soluţie umcă d a Lă de r ~ ula lui Cramer
şi sisLemul (8.'1.11) esLe compatibil aetermmat. Am sLabiliL asLfel urm ă Lorul
rezu I Lat : - -1- ' · · ·
Putem întotdeauna rezolCJa ecua(iile principale în raport cu necunoscutele
/ principale, dind necunoscutelor neprinci ale CJalori arbitrare. Dacc'i numărul
necunoscutelor este egal cu rangul sistemu ui at . . . , deci dacă n = r,
aCJem o soluţie unică; dacă n > r aCJem în cîm ul K · · .i e solu i ·
N umărul n - r se mai num s e ec , l sistem ului (8.1.1 ). ALunci
sisLcmul (8.1.1) are o solu~ie uni că sau a re o infiniLate ;ii după cum
d efectul sisLemului esLe egal sau mai mare deciL zero.
Rămîne acum să vedem dacă soluţiil e ecuaţiilor principale verifică şi
ecuaţi ile neprincipale. PenLru a ceasta să scriem ecuaţiile sistemului (8.1.1)
sub forma
E1 = lli1 Xi a12 X2 + + ... +
ai,, x,, - b1 = O,
E2 = a21 Xi + a22 X 2+ .. , + ain X,. - b2 = o,
(8.1.12)

E,,, = a,,,1 x 1 + a,,, 2 x + ... -1- a,,,,, :t,. ·- b,,, =

2 O.
SisLemul (8.1.1). fiind presupus compaLibil ,
rang A = rang B = r.
 Sisteme de ecuaţi'i liniare 181

Determinantul principal a al matricei A este un minor de ordinul r

di ferît de zero şi pentru matricea B. Dar matricea B avînd rangul r, urm ează
oă ordinul maxim al minorilor diferiţi de zero în maLricea B este r şi, prin
1.rmare, a este un minor de ordin maxim diferit de zero si în această matrice.
ALunci vectorii orizontali ai matricei B cu ale căror coordonate am format
T'l inorul a şi care stnt primii „
vectori orizontali
W; = (a;1 , a;2, ... , a;,,, b;), (i = 1, 2, ... , r)
___1 nt liniar inde enden \,i şi formează o bază enLru vectorii orizontali
_ma: rwe1 eci, Ol'lce -yec or orizontal al maLrice1
li niară de aceş ti vectori . În purL1 cular, pentru vectorul
w, = (a,i, a, 2 , . .. , a,,,, b,) (s > r),
avem

sau
k1
w,
-
= k1 wl + k2 W2 + ... +

W1 + k2 Wz + ... + kr Wy = k1 (an , lli2, ... , alt„ bi) + k2 (a21, a22, ... , a2n• b2)+
kr w„

+ ... + kr (ar1,ar2 ,... , arn,br) = (k1a11 + k2a21 + ... + krarl , ... , k1 al,, +
+ k 2 a2 11 + ... + kr ar,,, k1 b1 + k 2 b2 + ... + k, b,) = (a,i, a,2 , ••• , a,,,,b,).
Egalind coordonatele de acelaşi rang obţin em

• ~~~J~ . ~ . ~L~ .~2·1· ~ ~ ~~l

.·:·. .'~'. •.. -~' ~' .. l (8.1.13)

I
Din (8.1.12) avem, ţiuind seama de (8.1.1 3),
+ k E + ... + kr E, = k (an x + ... + alt, x,, - b +
k1 E 1 2 2 1 1 1)

+ X1 + ll22X2 + ... + a2,, X,, -

k2 (a21 b2) + ... + kr (arl X1 + ... +
<7 + aYII x,, :-- br) = (k1 llu + k2 ll21 + ... + kr ar1) Xi + ... + (k1 a1n +
+ k2 + ... + k, a,,, } x,, - (k1 bi + k2 bt + ... + kr br ) = a,i X1 + ... +
ll2n

+ a,,, x,, - b, = E , ,
.de-ci avem
(8.1.14)
Ştim că ecua\,iile principale admit totdeauna soluţii.
Fie o: 1 , o: 2, ••• , 0: o soluţie a ecuaţ iilor principale; atunci in
11 ecuaţiil e
principale făcînd

vom avea
E 1 = O, E 2 = O, ..., Er = O,
182 A l gebra

iar din relaţia (8.1.14), E , = O, unde E, = O este o ecuaţie neprincipală.

Deci, dacă un sistem de ecuaţii liniare este compatibil, orice soluţie a ecua-
ţiilor principale CJerifică şi ecuaţiile neprincipale.
Din cele arătate mai înainte rezultă următorul procedeu pentru rezol-
varea unui sistem compatibil : rezolCJăm ecuaţiile principale în raport cu
necunoscutele principale dupif. regula lui Cramer, dind necunoscutelor neprin-
cipale Palori arbitrare; orice soluţie a ecuaţiilor principale CJerifică şi ecuaţiile
neprincipale; dacă numărul necunoscutelor este e al cu ran ul sistemului
n = r, aCJem o soluţie unica; acq,_!!:_?__r_ILCJem în cîmpul K o infinitate de
soluţii. -
Caz particular. Fie un sistem liniar de (n +
1) ecuaţii cu n necu-
noscute :
+
a 11 x 1 + ... +
a 12 x 2 a1 „ x,. = b1,
a21 X1 + a22 X2 + ... + a2n X,, = b2,
..... .... ..... ... ...... .... . ....
a„ 1 x 1 + a„ 2 x 2 + ... + a„ x,, = b,,, 11

a,.+1,1 X1 + a,,+1,2 + ... + ~..+1 ,11

Xz X,, = bn+l·
Să presup unem că acest sistem este compatibil. Atunci matricele A şi B
au acelaşi rang. i n coloane deci ran ul
_ii. < n. ~ atricea mul (n 1) şi determ1- +
nantul ei este
au a12 ... ~n ·b1
a21 a22 ... a2„ b2
il=
a„l a.,2 ... a,,,, b„
a,,+1,1 a., +1,2•·· an+l,n b,.➔ 1
Avem /l = O, deoarece dacă /l =/= O, rang B = (n +
1) şi cum rang A < n,
cele două'matrice n-ar .ll-\'ea ranguri eg.ale.._Deci, dacă un sistem de (n 1) +
ecuaţii au n necunoscute este compatibil, atunci deter · ntul cu co·e îct-
enţii necun · i i eri este nul. Reciproca nu este adevărată.
• EMPLE. 1 lSCU e sistem

x-3y - 2z = - 1,
2x + y - 4z = 3,
X+ 4y - 2z = 4,
5x + 6y - 10z = 10.
Aplicăm teorema lui Kronecker. Formăm matricele A şi ,B:

1-3- 2) 1- 3- 2- 1)
A=
(2
1
5
1-4,
4 - 2
6 -10
B= 2 1 -
( 1 4 -
5 6 - 10 10
4 3
2 4
 Sisteme de ecuaţii liniare 183

ambele au rangul r = 2. lntrucit avem r < n (r = 2, n = 3), sistemul este

compatibil nedeterminat. Un determinant principal al matricei A este

i> = 2
11 -31 1 = 7·
Ecuaţiile principale sint primele două, iar necunoscutele principale sint x
şi y. Rezolvăm aceste ecuaţii in raport cu x şi y :
X - 3y = - 1+ 2z
{
2x +y = 3 + 4z
~i avem
x = 2z + ..! ,
7
5
y =- •
7
unde z ia valori arbitrare.
EXEMPLUL 2. Discuţia unui sistem liniar de două ecuaţii cu două
necunoscute. Fie sistemul
ax+ by = c
a'x + b'y. = c'.
Cazul întîi. Determinantul sistemului este
D = ab' - a'b =I= O;
sistemul se rezolvă după regula lui Cramer şi avem o soluţie unică :
b'c - bc' ac' - a'c
x - - - -·
- ab' - a'b'
y = .
ab' - a' b
Cazul al doilea. D = O şi unul din coeficienţii necunoscutelor esLe diferit
de zero, de exemplu a =I= O. Determinantul principal est e 8 = I a I =I= O şi,
avem un singur determinant caract erist,ic :

o~ 1 = Ia'a cc' I= ac,- a'c

şi presupunem 81 = O; sistemul este compatibil nedeterminat. E cuaţia
pi incipală este prima, iar necunoscuLa princip al ă este x ; rezolvăm prima
ecuaţie în raport cu x : ,

X= -C - -b y,.
a a
toa te soluţiile sistemului dat le găsim dind lui y valori arbitrare. Din relaţiile
D = O şi 81 = O deducem
a' b' c'
- = - = - =k,
a b c
 184 A1gebr11

deci a', = ka, b' = kb, c' = kc şi ecuaţia a doua devine

a'x + b'y - c' = k (ax + by - c);
cele două ecu a ţii se reduc la una si ngW'ă.

Cazul al treilea. Avem D = O, o1 =I= O; sistemul este imposibil ; din relaţia

D = ab' - a'b = O şi o1 =I= O ded ucem
!!..
(l',
= !!... = k, a = ka',
b'
b = kb' , c =f= kc' ,

căci dacă avem c = kc', ar rezulta o1 = O. lnmu]pnd ecuaţi a a doua cu le

şi ţinind seama de relaţiile
a = ka', b = kl/,
ob\ inem
ka'x + kb'y - kc' = ax + by - kc' = O
şi sisLemnl devine
ax + by = c; ax + by = kc' ;
sistemul este imposibil căci c =I= kc'.

2. SIST EME OMOGE E

1. Determinarea oluţiilor nebanale

_,.-- U n sistem de ecua ii în care Lo i

~ tem omogen. Să -;c;;o;;;n:;;sfictf.e:::rtă~
m~u~n~s1t·sfLe:m
-;:~~~~ra~~m~~~-=::::~~-
+ a 12X2 + ... + a1„X11 = 0,
lli1 X1
a21X1 + a22X2 + ... + 02 „ X11 = o, l (8.2.1)

I
Un sisLem omogen admiLe Lotdeauna solu~ia
X1 = X2 = ... = X ,, = 0,
numită so , 7 ero sau solu ie banală.
Deci, un sistem omogen este totdeaun.a, com,--
patibil. Această regulă rezultă 1me 1a i din aplicarea teoremei lui Kronecker
~ e matricea B se obţine din A adăugind o coloană formată numai
din zero care nu măreşte rangul matricei A. D acă aplicăm t eorema lui Rouche
toţi determinanţii caracteristici sînt nuli, deoarece toate elementele unei
coloane sînt egale cu zero.
 Sisteme de ecuaţii li.niare 185

Fiind dat un sistem omogen, est e important să ştim :

a) dacă el admi te soluţii diferite de soluţia zero; ·
b) în caz că sistemul ad mite solu-ţii diferite d e soluţia zero, să le deter-
minăm.
Unui sistem omogen putem să-i aplicăm tot ce s-a stabilit pentru siste-
mele neomogene cu condi ţia să luăm termenii liberi b; = O, (i = 1, 2, ... , p ).
Vom forma mat ricea A şi-i d eterminăm rangul, fie rang A - r ; cău tăm un
determina nt principal şi rezolvăm ecuaţiil e principale în rapor t cu necunos-
cutele principale. Dacă r = ~sistemul admi te o soluţie unică, care este solu ţia

rµicu n oscuteloi· ne r mcipa)e ;;

. 1 v ori
~=
zero, iar d acă r < n, sistemul i ~~i:w ~ ţ~:i.t.ate.- tii care se obţin dînd
J>r i✓~• Deoarece acestora e p -a-
1 erite de zero, obţin em şi solu ţii diferite d e solu ~ia zero. Deci,
conditia_nece;ară şi suficientă ca un sistem omogen să admită şi solutii diferite
de soluţia zero este ca rangul matricei A să ie mai mic decît numărul necunoscute-
lor.
- Să considerăm mai întîi cazul unui sistem omogen în care numărul ecuaţii­
lor este egal cii numărul necunoscutelor:

+ a12X2 + ... + ~ -,Xn = 0,

I
a 11X 1
a 21 x 1 + a22 x 2 + ... + a2 „x,, = O,
(8.2.2)

Formăm determinant ul sistemului :

au a12 ... ai,,
a21 a22 •·· a21
D=
a„ 1 a„ 2 ... a,,,,
care este şi determinantul mat,ricei A, formată cu coe ficienţii ecuaţiilor. Dacă
D =/= O, matricea A a re rangul r n şi sistemul (8.2.2) admite o soluţie unică
care este soluţia zero. Dacă·îJ- O, minorii d e ordin maxim diferiţi de zero
i matricei A vor fi d e un ordin m a i mic d ec!t n, d eci avem r < n şi deci sist,emul
a dmite si solutii diferite de solutia zero. Avem a tunci : cQlldiţia necesar:Ji,
.~i suficie~tă ca ~n sistem omo en în ~are numărul ecua iilor este egal cu numărul
necunoscu e or, sa mită şi soluţii dif.erite de soluţia zero, este ca determinantul
) sistemului să fie nu.l
Să studiem acum cazul unui sistem omogen de n ecuaţii cu (n +
1)
necunoscute, în care rangul matricei A este n. Acest tip de sisteme se intîlnesc
tn Geometria analitică. -- -
Fie sistemul
au + .., + ai,, X,, + al, n+I X„H = Q
l
X1
a21 X 1 + ... + a2n X,, + a2,n+1 Xn+l = Q (8.2.3)

l
 186 Algebra

şi matricea coeficienţilor A, despre care presupunem că are rangul n :

an a12 ... lli,i-J a1; al,i+L •·· a1n a1 ,•1+1)

A _ a21 a22 • • • a2 ,i- 1 a2; a2,i+ 1 •·· a2,, a2,n+1

(
~~: ~:,~ ·.:.. ~n-,i~-1. • ~:,; ~~:i~l•:.: •;,:, .~•, :, ~~
Rangul matricei A fiind n, minorii de ordin maxim diferiţi de zero sînt de
ordinul n. Putem forma din cele n linii şi (n + 1) coloane ale matricei A,
-c-:;1 = n + 1 asemenea minori care se obţin suprimînd pe rind cite o coloană
a matricei A. Notăm cu D; minorul care se obţine suprimînd coloana de rang i.
Cel puţin unul dintre aceşti minori fiind diferit de zero, putem presupune
(schimbind notaţiile, dacă este nevoie) că D =I= O. Deci, D 1 va fi determinant
principal, toate ecuaţiile sînt principale, iar necunoscutele prin..cipale-sînt
x2 , x3 , ... , Xn+ i· -cf>utem rezolva ecuaţiile prmcipale în r aport cu necunoscutele
-prîîicij:iale7up'ă regula lui Cramer, deoarece determinantul sistemului este
D1 =I= O. Avem
al2 X2 + .•. + ali X; + ... + a l ,n+l Xn+l = - au X1,

a22 X2 + ·•· + a2; X; + ··· + a2,n+ t X r.+1 = - a21 X 1,

de unde
6;
X 1· = - ,
Di
(i = 2, 3, ..., n + 1) (8.2.4)

!:1; fiind un determinant care se deduce din D 1 , înlocuind coeficienţii lui X;

cu termenii din membrul al doilea :

lli2 ... a1,i- 1 au al.'+1 . . . a1,n+1

a22 •·· a2,i- 1 an a2,i+1 •·· a2,11+1

!:1; =-
a„2 •· • an,i- 1 anl a,,,i+l · •· a,,,n+l

Dacă în determinantul !:1; schimbăm coloana de rang (i- 1), care este a 11, a21 , •••
•.. , a ,1 , pe rînd cu toate coloanele care sînt înaintea ei, pînă ce această
coloană devine prima coloană (la fiecare schimbare de coloană, determinantul
îşi schimbă semnul) şi cum înaintea acestei coloahe se găsesc (i - 2) coloane,
aceasta îşi va schimba semnul de (i - 2) ori. Determinantul care se obţine
în acest fel este tocmai minorul ce se obţine din A, suprimînd coloana de
rangul i, înmulţit cu ( - 1);_1 . Din (8.2.4) avem

X·=\-
,
l
.
1)i- 1 -D;
•Di
Xi
, (i = 2,3, ... , n + 1)
 Sisteme de ecuaţii liniare 187

sau, făcind pe i = 2,3, ... , n + 1,

11
-D.
X2 = --• X1, X3 = -D a X1 , ... , X n+J = -'(- 1) Dn+1
------'-- ~ X1,
D1 Di D1
de unde
5. - _x2_ - Xa - •.• = __x....:;,,'+i"---
-'- = t. (8.2.5)
D1 - -D2 Da (- 1) 11 D 11.1-1

Deci, soluţiile sistemului (8.2.3) sînt formate din sisteme de (n + 1) numere

care sînt proporţionale cu D 1 , - D 2 , D ,... - 1 11 D ·
„ Din ( . . se ve e ca so u,u e sistemului mai pot fi scrise sub forma
X1 = tD1 ; X2 = - tD2; X3 = lD3; ... ; X +1 =11 (- 1 f lDn+l>
unde dind lui t valori arbitrare, obţinem toate soluţiile sistemului.
Un caz particular al sistemului (8.2.3) este sistemul
~ _ax + by + cz = O,
c.::_'x + b'y + c'z = O.
Matricea coeficienţilor este

A - (: , :, ;,)·

Dacă rang A = 2, avem determinanţii

D-lbc[
1
b' c' '
-
n -jacl
a' c' '
n -[aa' b'bl 2
-
3
-

tji soluţiile sistemului vor fi

11au
x = tD1, y = - tD 2 , z = tD3 ,
unde t ia valori arbitrare.

2. Proprietăţile sistemelor omogene

O soluţie (()(1 , ()( 2, ••• , ()(,,) a unui sistem omogen poate fi considerată ca un,
vector n-dimemnonal
CI = (()(1, «2,···, ()(,,)
şi spunem că vectorul " este o soluţie a sistemului omogen.
188 Algebra

PROPRIETATEA 1. Dacă CJectorii

"1 = (0(1, 0(2,··· , <X,,}, "2 = (~1, ~2, ···, ~,,)

sînt solaţii ale unui sistem omogen, atunci şi suma lor
"1 + "2 = (0(1 + ~1, 0(2 + ~2,···, O'.,, + ~,,}
!;!!:_JJ _<j_S<}_~f:lţ_i~ a sistem_::lui. . . . . . ~
Fie CJ1 ş1 CJ2 aoiia soliiţu ale s1Stemulu1 omogen (8.2.1). Daca scriem
prescurLaL sist emul (8.2.1) şi înlocuim coordonatele lui CJ1 şi CJ2 avem
11 n n
B a;i x i = O şi I::; a;,i ai = O; E a;j~j = o, (i = 1,2, ... ,p), (8.2.6)
i- l i=I i= I

deoarece CJ1 şi v2 sînt solupi ale sistemului (8.2.1).

înlocuind in sistemul (8.2.1) coordonatele vectorul ui CJ1 + v2 avem,
ţinînd seama de relaţiil e (8.2.6),
n u n
E
j- 1
a;i ((l(i + ~i) = B
j= l
aii(l(i + E a ;,~i =
j- l
O, (i = 1,2 , ... , p)

şi proprietat ea este demonstrată.

PROPRIETATEA 2. Dacă vectorul

este o soluţie a unui sistem omogen, alunei şi vectorul

lw = (/ca1 , k(l( 2 , ... , ka11 )
va fi o soluţie a sistemului.
într-adevăr, deoarece " este o soluţie a sistemului (8.2.1), avem
n
'\'
L.J a I/•·(l(·I -- O' (i= 1,2, ... ,p);
,- 1
să kv;
înlocuim în (8.2.1) coordonatele vectorului...- obţinem
„ t1

E a;jk<Xi = k E a;i ai = O, (i = 1,2, .. ,p)

i- l j= I

şi propriet atea este demonstrată.

Din proprietăţile 1 şi 2 rezultă că dacă CJectorii v1 , CJ2 , . .• , CJ, sînt soluţii ale
unui sistem omogen, atu~ci orice vector CJ, care este o combinaţie liniară a lor:
"= k1"1 + k2"2 + ··· + k,CJ,,
va fi o soluţie a sistemului.
 Sisteme de ecuaţii liniare 189

3. Sistem fundamenta.I de soluţii

Un sist ectori care si omooen zicem că

formează un sistem fzwdawe ntal de soluţii al sistemului omogen, dacă în ep 1-
~ nesc două condiţii :
1) vectorii sistemului sînt liniar independenţi;
· 2) orice vector care este soluţie a sistemului este o combinaţie liniară de
cei p vectori. _.-
Să considerăm sistemul (8.2.1) şi să arătăm cum putem obţine un sistem
fundamental al său, deoarece vom vedea că avem o infinitate de sisteme
fundamentale .
Să presupunem că sistemul (8.2.1) admite şi soluţii diferite de solu ţia
zero, deci rang A = r şir < n. Să mai presupunem că determinantul principal S
;3l mlffi'icci A est e formatcu primele r linii şi primele r coloane. Rezolvăm
ecuaţiile principale în raport cu · · e după regula lui
Crame:i::
Ou X1 + ... + 0 1,X, = - 0 1,r+l X ,+1 - ..• - a1 ,X ,,,
a21 X 1 + ... + 0 2,X, = - G2ir+1Xr+1 - ••. - 0 2„Xn,

a,1X1 + ... + a„x, = - a , ,r+1X.-+1 - . .. - a,,.\x,,.

DeterminanLul sistemului_0~ dM a O avem
/',. ·
X; = 2
I,
' (i = 1,2,... , r) (8.2. 7)
.~; fiind deLerminantul care se e . in o, înlocuind coloana coeficienţil or
necunoscuLei x ; cu termenii din membrul al doilea :
Ou .. . - G1,r+1Xr+1 - ... - G1, X 11 ••• 0 1,
021 . .• - G2,r+1Xr+l - ... - 02„X n •.. 0 2,
/:::,.; =

a , 1 ... - a , ,r+1Xr+1 - ... - aTllxll ... a„

Dezvoltînd determinantul /:::,.; după coloana de rangul i şi înlocuind în (8.2. 7)

obţinem, după ce efecLuăm toaLe calculele,

X; = b ;1Xr+1 + b ;2Xr+2 + ••• + b ; ,n~ pX 11 , (i = 1,2, ... , r)

rnu, înlocuind pe i = 1,2,... , r, · ' ....
n- r
x1 = b 11 x,+1 +b 12:r;,+2 + ... + b1,,,_,x,, = E b 1aXr+u , u- 1 · ...__.

n-r
X2 = b21Xr+1 + b22Xr+2 + •·· + b2,11- , X n = E u= I
b2a X r+u ,
(8.2.8)
. ...... .. ............ . ... . ........ .... ..... ... ..
~ n-r
X, = b,1Xr+ l + b , 2Xr+ 2 + ••· + b„ n - r-'t = E 11 b , ., Xr+u
u- 1
 190 Algebra

Dacă necunoscutelor Xr+1,Xr+ 2 , ••• , Xn le dăm valori arbitrare, formulele (8.2.8)

ne dau valorile lui x 1 , x 2 , ... , Xr şi obţinem în acest fel toate soluţiile sistemului
omogen. Vom determina .i,~ -:-- r ) s9luţ,ii prin condiţiile
{Xr+l
( xr+l
= 1,
= o,
Xr+2
Xr+2
= O, •••,
= 1, ... ,
Xn
X,,
= O),
= O),
l
(~;+·1 · · · · o.· · ~~;2· ···o,· :.·. ~ ·;,: · ·· ·1); l (8.2.9)

făcînd în (8.2.8) înlocuirile

X1 =
= 1,
.~ --
Xr+l

bu, X2 =
- = o,=... ,
Xr+2

b21, ... , Xr
x,,
br1,
= O obţinem

adică vectorul ? --2, 4.,/

· v1 = (b111 b21 , ... , br1 , 1,0, ..., O).

Procedînd analog şi în celelalte cazuri obţinem (n :__r) vectori :
v1 = (b11, b211 ... , br1,
~;-
1, O, O, ... , O),
------
v2 = (b12, b22 , ••• , br 2 , O, 1, O, ... , O),
v3 = (b13, b23, ••• , b ra , O, O, 1, ... , O), (8.2.10)

'111- r = (b1, n- r , b2, n-r, •••, b r,n- r, O, O, O, •••, 1).

Matricea formată cu coordonatele acestor vectori admite un minor de or-
dinul (n - r) diferit de zero, şi anume minorul format cu ultimele (n - r"J
coloa~
1 o o ... o
o 1 o ... o
o o 1 ... O = 1
......... .
o o O ... 1

şi deci are rangul (n - r). Rangul matricei fiind egal cu numărul vectorilor,
v ·· . . fit limar indep endenţi. P entru ca aceşti vectori să formeze
un sistem fundament re · ~ · ătăm că orice solutie a sistemului
omogen este o combinaţie liniară de aceşti vectori. ·
Fie vectorul
w = (w1 , w 2 , ••. , w,,)
<> soluţie oarecare a sistemului omogen ·(8.2.1-). Scriind că coordonatele lui w
veri fică rel aţiile (8.2.8), avem
n-r
W1 = E
o- I
b1a<»r+a,
 Sisteme de ecuaţii liniare 191

Din relaţiile (8.2.10) avem, ţinind seama de (8.2.11) :

eu,+1V1 + <u,+2V2 + ··· + w„v,,_, = <u,+1(b11, b21, .. ,, b, 1, 1, O, ... , O) +

·t eu,+2(b12, b 22, . .. , b,2, O, 1, ... , O) + ... + eu,,(b1,,,_,, b2,,,_ ,. ••• , b,,,,_,, O, O, ... , 1) =
= {b11 eu,t1, b21 w,+1, ... , b,1 eu,+1, w,+1, O, ... , O) +
+ (<ur+2b12,<u,+2b22, . .. , W,+2b,2, O, <u,+2, ... , O) + ... +
+ (w„ b~, ,,_,,w,,b2 ,,,_ ,, ... , eu„ b,, ,,_,, O, O, ... , w,,) =
- (E'
a -t
b1a W,+a, B
a- t
b2aWr+a1 ... , t'
u- 1
b,0 Cu,+a1 Wr+l• Wr+2• ... , w 11 ) =
= (W1, W2, ... , w,,) = W.
Deci
~
~ = wr+l v1 +wr+2v2 + "· +wn~n-~
şi prin urmare orice vector care veri fică sistemul omogen (8.2.1) este o com;
binaţie liniară de v~torii v1 , v2 , v3 , ... , vn-• şi deci aceşti vectori formează un
,sist~m fundamental. Vectorii v1 , v2 , ... , v,._, fiind soluţii ale sistemului omogen
(8.2.1), rezultă, după cele stabilite la proprietăţile sistemelor omogene, că
orice combinaţie liniară a lor este o solu ie a acestui sistem deci i vectorul
Jciv1 c2 v2 c11_, v,,_, va 1 o soluţie a sistemului omogen. Aşadar,
t.oţi vectorii care verifică sistemul omogen (8.2.1) sînt daţi de următoarea formulă

I V :== A1~1 + 112V2 + ... + ~-,Vn- r l'

,mde 111, 112 , ••• , A,,_, sînt numere arbitrare (reale sau complexe).
Numărul vectorilor din sistemul rundamental este n - r, unde n este
ngal cu numărul necunoscutelor, iar r este rangul matricei coeficienţilor A.
eci numărul vectorilor din sistemul fundamental este eual cu ae ectul matricei A.
ar numar n - r se mai numeş e ff u sistemului şi atunci ~utem spune
i ·ă numărll vecto . · sistemul fundamen · efectu sistemului.

4. Proprietăţile sistemelor îund'amontale

1) Toate sistemele fundamentale conţin acelaşi număr de vectori. Să pre-

supunem că S 1 şi S 2 sint două sisteme fundamentale de soluţii ale unui sistem
omogen. S 1 fiind un sistem fundamental, orice soluţie a sistemului este o
combinaţie lin~ră de vectorii sist..~mulm ~ m parLrcular vectorii din S 2
sînt combinaţii liniare de vectorii din S1 . Da t S 2 este un sistem fundamental
~i deci vectorii din S 1 sînt şi ei combinaţii liniare de vectorii din S 2 • Rezultă
c ă sistemele S 1 şi S 2 sînt echivalente şi cum sint compuse fiecare·-rf'm vectori
liniar independenţi, au acelaşhumăr de vectori (cap. III, § 2, punctul 7).
Am văzut însă că sistemu] fundamental determinat mai înainte este compus
ain (n - r~ vectori. Deci, toate sistemele fundamentale ale unui sistem omogen
 192 Algebra

sînt compuse din (74 - r) CJectori (n este numărul necunoscutelor sistemului

omogen, iar'"'r, rangul matricei coeficienţilor).
2) n - r CJectori liniar inde endenţi care CJerifică sistemul de ec atii
Om(!gene f ormeazii, un sistem un amenta e SO UţU a Sistemu UL.
· · Fie · CJ1 ,v2 , .. • , v,,_, un ststem I'undamcntal al unui sistem omogen şi fie
vectorii liniar independen\,i u 1 , u2 , ••• , u,._, care de asemenea verifică sistemul
omogen, Vect~ii u 1 , u2 , ••• , u0 _, sînt liniar independenţi şi_d_eo~_ sînt soluţii
ale sisLemul ni omogen, ei sint combinaţii liniare de vectorii sistemului funda-
me'fital v1 , CJ2 , • . • , CJ
11
_ , . Atunci, după Leorema inlocui rii (cap. III, § 2, punctul 7) ,
în sistemul CJ1 , CJ2 , .. . , (} 11
putem l.nlocui (n - r) vectori cu vectorii u 1 , u2 , ••.
_ ,

...,u ,_, şi obţinem un sistem echivalenL cu v1 , CJ2 , ... , v,._,_ Dar atunci în sistemul
CJ1 , v2, ••• , CJ ,_, înlocuim toţi vectorii şi obţinem deci sisLemul u1 ,u2 , ••• , u,,_,,
echivalent cu sistemul CJ1 ,"2 , ••. , " ,_,. Aceasta înseamnă că şi vecLorii sistemu-
lui CJ1 ,CJ2 , •• . ,v ,_, sînt combinaţii lin.iare de vectorii sistemului u1 ,u2 , .•• , u ,_,.
F ie w un vector oarecare care verifică sistemul omogen. V cctorul w este
o, combinati ·niară de vectorii sisLemului fundamental v1 , CJ9 ... CJ . i cum
aceştia sint comb i naţn miare e vectorii ut, u 2 , ... , u,,_,, rezulLă că şi w esLe
o combinaţie liniară de vec torii u, 1 , u.1, . .. , u.11 „
Am arătat astfel--~ - r) vecLori liniar independenţi, u 1 , u 2 , .. .
... , u,,_,, formează un sisLem fundamental de soluţii.

5. Determinarea unui sistem fondamental oarecare

Sistemul fundamenLal determinat anLerior poartă num ele de sistem

fundamental normal. Să arăLăm acum cum puLem determina un sistem lunda-
·mental oarecare. -
Am văzut că toate solu ţiile unui sisLem omogen sînt deLermif!ate de
formulele (8.2.8) , în care dăm lui x,+1, x.+ 2 , ••• , x„ valori arbitrare şi calculăm
p e x1 , x2 , ••• , x,. Să alegem valorile arhiLrare astfel ca determinantul format
cu acesLe valori să fie

D= =I= o.
CXn- r,r+1 · · · CXn-r , u

Luind în (8.2.8) pentru x,+1, x+2 , ... , x, valorile din determinantul D , obţin~m
(n - r) soluţii ale sistemului omogen, care vor fi (n - r) vectori : -
Ui = {0:11, ··· , °'ln ()(l,r+l• ... , °'1,.),
U2 = {0:21,--·, °'2n °'2,r+l> ... , et.2,,),

U,n-r = {et.n- r,11 ···, Cln- r,r, Cl..11-r,r+ l1 ··• , cx.,,_,,n)•

Vectorii u1 , u 2 , ... , u ,_, sint liniar independenţi, deoarece, dacă scriem matricea
formată cu coordonatele vectorilor, minorul format cu ultimele (n - r) coloane
este tocmai D =/= O şi rangul matricei este n - r, deci este egal cu numărul
 Sisteme de ecuaţii liniare 193

vectorilor. Rezultă, după proprietatea 2) a sistemelor fundamentale de la

punct ul precedent, că vect orii u1 , u2 , ••• , un-• formează un sist em .fundamental
de soluţii .
Aplicaţie. Să se rezolve sist emul :

+ 5xa - X4 = o,

l
X1 - X2

+ . xi - ?x~ .+ 3x
~1 4 : ~' .
3xl - + 8x3 + = o,X2 X4
x1 + 3x2 __,_ 9x3 + 7x = O, 4

determinîndu-se un sist em fundamental.

Ra ngul matricei coeficienţilor est e 2 şi avem un d~ ~inant principal
0 = 1
1-11·
1 ·1 = ~ =/= ?·
Ecuaţiile principale sint primele două, iar necunoscutele principale x1 şi x2 •
Rezolvăm ecuaţiile principale în raport cu x1 ş~ x 2, :
x1 - X 2 = - 5x3 + x 4 ,
x1 + x 2 = 2x 3 - 3x4
şi găsim
3 7
Xi = - - X3 - X4; X2 = - . X3 - 2x 4 • . "·.'
,;
2 2
Dăm necunoscutelor x3 şi x 4 valori arbitrare : x 3 = 1, x 4 = Oşi x3 =
O, x 4 , 1.
P en t ru x 3 = 1, x 4 = ~· Xr ;-- -
O gas1m 3
-L , x 2 = - , iar pentru x3 = O,
7 .
• 2 2
x 4 = 1 găsim x1 = - 1, x 2 = - 2. Am obţinut astfel vectorii
(Jl = ( ~$ ' f •1, o) •
2, o, 1),
()2 = (- 1, -
care formează un 'sistem fundament al. Oricare solutie ·a ·sistemului est e d a tă
de vectorul '
CJ = A1CJ1 + ),2CJ2
sau , înlocuind coordonat ele,
• (X1, X2, X3, X4) = A1( ~
3
,·'. f, 1,0) +:>..2 (- 1,-2,0,1),
deci
X1 = - 23 Ai - ),2,

x2 = -72 )..1 - 2:>..- 0,

Xa = A1,
X4 = A2;
d1nd lui :>. 1 şi :>. 2 valori arbit ra1'e, obţinem toate· sol uţiile sistemului.
13- 1539
194 Algebra

6. Sistemul redus al unui sistem neomogen

Să considerăm sistemul neomogen de ecuaţii liniare

a11 Xi + a12x 2 + ... + ai11 x,, = bi,
a21Xi + a22X2 + ... + a2„ Xn = b2,

şi să inlocuim pe bi= b2 = ... = bp = O; avem _

a11xi + ai2X 2 + ... + ai„x,. = O,
a21xi + a 22x 2 + ... + a „x,. = 2 O,

Sistemul omogen astfel obţinut se n~eşte sistemul reduş al sistemului neo-

mogen. Intre soluţiile sistemului neomogen şi soluţiile ·sistemului său redus
există o relaţie strinsă, exprimată prin următoarele teoreme :
Suma une~ soluţii a sistem,ului neomogen cu o soluţie a sistemului omogen
{redus) este · o soluţie a sistemului neomogen.
Fie
"= (oci,0:2,•·•,oc,.)
o soluţie a sistemului neomogen şi
W = (yi,:Y2, ... ,y,,)
,o soluţie a sistemului omogen. Să arătăm că vectorul
'1 + W = (oei + Yi, OCz + Y2, ... , OCn + Yn)
-verifică sistemul neomogen.
Avem
(i = 1,2, ... ,p),

,deoarece
n n
E
1- 1
a;m = O ş1 E a;;oc; =
. ;- 1
b;.

Diferenţa a două soluţii ale sistemului.neomogen formează o soluţie a sistemu-

lui omogen (redus).
Fie
 Sisteme de ecuaţii liniare 195

două soluţii ale sistemului neomogen, deci

(i = 1,2, ... , p).

Sit arătăm că vectorul

CI = («1 - ~ 11 «2 - ~2> ... , «n - ~,,)
este o soluţie a sistemului redus :
11 n n
I: a;,(«; - ~;) = I: a;;«; - I: a;;~; = b; - b; = O, (i = 1,2, ... , p).
i- 1 i- l i- l
D.eci teorema este demonstrată.
este o soluţie a sistemului neomogen şi C11 , C12 , ... , CI,,_ , este un sistem
Dacă C1 0
fundamental de soluţii al sistemului omogen (redus), atunci toţi Clectorii care
verifică sistemul neomogen sînt daţi de formula

0 = flo + k.iC11 + k2fl2 + -~ ~

unde k1, kz, ..., k n_, sînt numere arbitrare.
Deoarece C11 , C12 , ... , fi,,_, formează un sistem fundamental, vectorul
k 1 11 1 + k 2 C12 + ... + k,,_,fl,,_, este o soluţie a sistemului omogen, iar C1 0 este
o Holuţie a sistemului neomogen. Atunci, după teorema I suma lor va fi o
sol uţie a sist emului neomogen, deci

" = flo + l'i_C11 + k2"2 + •·· + k,,_,CI,,_,

este o solu ie a sistemului neomogen. Reciproc, fie fi o soluţie oarecare a sis-
·Tem m neomogen, şrP 0 este o soluţie a sistemului neomogen, după
teorema II diferenţa lor formează o soluţie a si.§_t~mului omogen şi deci este
o combinaţie liniară de vectorii sistemului fundamental,

de unde rezultă
fi = flo +A
+ A + ... + A,,_,C1
1 Cl1 2 V2 11 _ ,

şi teorema este demonstrată. Vectorul k.iv1 + k 2 v2 + ... + kn_,C1 tn 11 _ , ,

care k1 , lc2, • •• , lcn_, iau valori arbitrare, este soluţia generală a sistemului
omogen; vectorul flo + k1 v1 + k 2 C12 + ... + k,,_,C1 este soluţia generală 11_ ,

a sistemului neomogen, iar C10 este o soluţie particulară a sistemului neomogen.

De1}i, solutia enerală · mului neomo en este e • · -
sistemu ui omogen (redus) la care se a auga..9--soh1fia par&ioularii a sis,amulu-~-
{!EJPagcn
 CAPITOLUL IX

INELUL POLINOAMELOR
PESTE UN Cîi)IP OARECARE

§ 1. OPERAŢII CU POLINOAME. INELUL POLINOAMELOR

1. Generalităţi

Algebra clasică se mărginea la un domeniu restrîns, mulţimea numerelor

complexe cu submulţimea numerelor reale. Un polinom este considerat aici
ca o func~ie definită pe mulţimea numerelor complexe cu' ajutorul expresiei
analitice ·
aox" +
a1x"- 1 + ... +
an,
unde a; sînt constante, iar x variabilă.
Polinoamele au fost studiate însă din punct de vedere al rezolvării ecuaţii­
lor algebrice :

care, înLr-o etapă următoare a dezvoltării algebrei superioare, se considerau

cu coeficienţi a; aparţinînd unui anumit corp sau cîmp K .
A r ezolva o asLfel de ecuaţie inseamnă a găsi în cîmpul K, sau il'itr-o
extensie K 1 a sa, acele valori ale necunoscutei x care s-o verifice; adică, acele
valori care după înlocuire în ecua~ie şi efectu area tuLuror opera~iilor (în sensu
celor definite •în K sau în K 1 ), să anuleze· membrul întti.
Problema rezolvării ecuaţiilor a fost înlocuită apoi prin problema ma1
generală a studiului expresiei ,
n
a0 x n + ~x + ... + a,, = tLJa;x
11 - 1 ' n- i ,
1-u

în care n este un număr întreg şi poziLiv, iar a0 , a1,... , a aparţin, ca elemente,

11

unui cîmp oarecare K.

O astfel de expresie se numeşLe polinom de nedeterminată ( sau necunoscută)
x peste cîmpul K. Dacă a0 =I= O (O fiind elementul nul din K), vom spune că
polinomul are gradul n; elementele a0 , a1,... , a,, se numesc coeficienţii polinomu-
 Inelul polinoamelor peste un cîmp oarecare 197

lui, iar x este o necunoscută. ln anumite împrejurări se obţin simplificări

dacă polinomul se scrie sub forma

n
Expresia I:; a;xn-i este numită forma normală a polinomului considerat.
i- 0

Expresiile a;xi se numesc term&nii polinomului considerat; a; este

coeficientul termenului a;x;, iar i este gradul acestui termen; xi este o putere
intre~gă nenegativă a nedeterminatei x.
Polinomul care are toţi coeficienţii nuli, O = a0 = a,_ = ... = a,,, se
numeşte polinom nul; acest polinom, O + O x + O x2 + O x 3 + ... , are gradul
nede.t erminat, fiind singurul polinom cu această proprietate; are un număr
arbitrar de termeni şi se identifică cu numărul zero. _
Dacă polinomul nu este nul, termenul de exponent maxim i (a; =I= O;
O ,< i ,< n) se numeşte termenul principal al polinomului, iar coeficientul a; se
numeşte coeficient director sau coeficient maxim; a0 este termenul liber.
Prin polinom de gradul zero se înţelege un polinom de forma ax0 cu a =I= O.
Vom nota, în cele ce urmează, polinoamele prin f( x), g(x), h(x) etc.
şi facem observaţia că prin polinom înţelegem, deocamdată, numai o expresie
de forma

cu n întreg şi >, O şi a; EK ; nu orice sumă de monoame est e, deci, polinom;

3
e ·presiile ax- 5 , . 5~2 ~ i
X
+ 3, x2 + 1 nu le vom considera. polinoame.
Totalitatea polinoamelor avînd coeficienţi din cimpul K formează o mul-
ţime pe care o notăm cu K [x] şi o numim mulţimea polinoamelor de nedeter-
n inată x peste cîmpul K .

2. Egalitatea polinoamelor

Două polinoame f( x) şi g(x) se consideră egale, f(x) = g(x), dacă coefi-

cienţii ..acelor9:şi .puteri ale necunoscutei x sint egali. Un polinom este
polinomul nul,

dacă toţi coeficienţii săi sint nuli, adică a 0 = a1 = ... = an = O, ceea ce

face să deosebim semnul egalităţii de la ecuaţii de semnul egalităţii polinoame-
lor _care este folosit in sens de identitate.
Dacă se consideră polinoame cu coeficienţi reali, polinomul poate fi
considerat ca o funcţie de variabilă x cu valori reale şi, în acest caz, egalitatea
polinoamelor poate fi definită şi sub forma :
198 Algebra

Două polinoame sînt egale dacă iau Palori egale pentru orice Paloare
a Pariabilei x .
Avem, deci, două definiţii pentru noţiunea fundamentală de egalitate a
polinoamelor : definiţia algebrică şi definiţia funcţională.
Pentru polinoame cu coeficienţi numerici se arată că acest e două definiţii
sint echivalente, ceea ce ne va permit e să privim aceste polinoame din punctul
de vedere al teoriei funcţiilor şi să aplicăm rezultatele din cursul de Analiză.
Că cele două definiţii nu sint, în general, echivalente, se vede din următorul
exemplu. Fie cîmpul K. format cu elementele O şi 1, pe care l-am studiat în
exemplul 2 de la § 3, punctul 1, capitolul II, şi în care 1 + 1 = O. Polinoamele
f (x ) = x + 1 şi g (x ) = x 2 + 1 au coeficienţi în acest cimp şi nu sînt egale
după definiţia algebrică a egalităţii; privindu-le însă ca definind funcţii de
variabil ă x, ele t rebuie considerate egale, deoarece pentru x = O, f(x) =
= g(x) = 1, iar pentru x = 1, f( x) = g(x) = O, adică iau valori egale pentr u
orice x E K . Se vede de aici că, în cazul unui cîmp oarecare K , nu putem trata
polinoamele din punctul de vedere al analizei matematice.
Adunarea po linoamelor. D acă se dau polinoamele
m .
f( x ) = a0 + a1 x + a2x 2 + ... + a11,xm = E a;x', (a =I= O), 111
1- 0

p •
g (x) = b + b x + b x + ... + bpxP =B b;x', (bp=/= O),
0 1 2
2

1- 0

cu m >, p şi avînd coeficienţi din cimpul K , atunci, prin definiţie, se numeşte

sumă a celor două polinoame, polinomul

care are drept coeficienţi suma coeficienţilor aceloraşi puteri ale necunoscutei
din polinoamele f(x) şi g(x),
adică
C; = a; + b;, (i = O, 1, 2, ... , m),
coeficienţii bP+i• bP+ 2 , .. . , bm considerîndu-i egali cu zero.
>
Dacă m p, gradul sumei est e egal cu m, iar dacă m p şi am b,,,, = =-
atunci c,,, =a,,, +
b111 = O şi gradul sumei est e mai mic <lecit m, deci : gradul
sumei a două polinoame nu poate depă,şi pe cel mai mare dintre gradele polinoame-
lor (f_iind mai mic sau egal cu acesta).
înmu liirea polinoamelor. Dacă considerăm aceleaşi polinoame,
m . P .
f (x) = E a;x' şi g(x) = E b;x'
1- 0 1- 0

din mulţim ea K[x], vom spune - tot prin definiţie - că produsul acestor
două polinoame est e polinomul

p(x) = f( x ) · g(x ) = d0 + d1 x + d2x 2 + ... + dm+Pxm+P,

 Inelul polinoamelor peste un cîmp oarecare 199

ai cărui coeficienţi sînt daţi de formulele

d0 = a 0b0 , d1 = ~b 0 +ab 0 1, d2 = a0 b2 +ab +ab
1 1 2 0 , •• • , d; =
= E
a+tl- 1
aabf}, ..., dm+P = ambp.

Din ultima relaţie, ţinind seama că am=/= O şi bP =/= O, se deduce a,,,b P = d,n+p =/=O,
deoarece în caz contrar am şi bp ar fi divizori ai lui zero în cimpul K, dar am
văzut că într-un cimp nu avem divizori ai lui zero, deci : gradul produsului
a două polinoame este egal cu suma gradelor polinoamelor.
Produsul unui polinom cu un element din K îl vom calcula după regula
de înmulţire a două polinoame, considerînd elementele din cimpul K ca poli- ·
~oame de gradul zero :

Pentru k = I , 1 fiind elementul unitate din cîmpul K, avem 1 f(x) = f( x}

ceea ce înseamnă că elementul 1 E K este element neutru la înmulţire şi în
mulţimea K [x] a polinoamelor; pentru Ic = O, O fiind elementul nul d in
cimpul K, Of(x )=0, deci : dacă unul din factorii unui produs de polinoame
este nul, atunci şi produsul este nul.
Obs e rv aţ i i. 1) Operaţiile cu polinoame le-am definit întocmai ca şi ope-
raţiile polinoamelor cu coeficienţi reali din algebra elementară; dacă facem
cu polinoamele f( x ) şi g(x ) operaţiile indicat e, după regulile de calcul ale
algebrei element are, se obţin acel eaşi rezultate.
2) D acă consi derăm coeficienţii, nu dintr-un cimp K , ci dintr-un inel J,
care are divizori ai lui zero, se poate întimpla ca gradul produsului să nu mai
fie egal cu suma gradelor factorilor, ceea ce se poate vedea făcind produsul
polinoamelor :

f( x ) = G~) x + (~ ~) ; g(x ) = G~) x + (~~)

f(x) · g(x)= (~ ~) x + (~~)
coeficientul lui x 2 fiind matricea zero.
3) Operaţiile cu polinoame au fost introăuse IDă a d a- in- prea-labil o
justificare riguroasă a simbolurilor operaţiilor algebrice ce intervin în expresia
aoxn + a1x"- 1 + ... an_,x+ +
an care este doar O notaţie formală in care
emnul + nu a fost definit ca simbol al unei operaţii comutative. Pentru
a trece peste problemele de rigoare, ridicate mai înainte, se construieşte
mulţimea K[x] fără a folosi scrierea polinoamelor sub forma canonică. Astfel,
prin definiţie :
Un sistem ordonat ( un şir) de elemente (ao, ~ , a2 , ••• ,an, ...) din cîmpul K
este un polinom dacă începînd de la un anumit indice (rang) , numit gradul
polinomului, toate elementele şirului sînt nule.

•
200 Algebra

Dacă an =I= O şi a,,+; = O (i = 1,2, ... ), polinomul are gradul n şi se scrie

(a0 , a,_, a2 , ••• , a,,). Oper~ţiile de adunare, inmulţire şi înmulţire la stinga cu
un element k E K, ale-polinoamelor, se definesc prin formulele:
(a 0 ,a1 ,a2 , ••• , . a,,_1>a,, ,... ) + (b 0 ,b1 ,b2 , ••• , b,,_11 b,,, ... ) =
= (a 0 + b0 ,a1 + b1,a2 + b2, ••. ,a,, + b,,, ... )
(a 0, -a1 , a2 , ••• ,a,;, ... ) (b 0 ,b1 , •• • , b,,, ...) = (a 0 b0 ,a0b1 + a1 b0 , ••• ),
k(a 0 ,CL-1 , ••• , a,,, ... ) = (ka 0 , ka 1 , ka2 , •• • ,ka,., ... ).
Polinoamele de forma particulară (a, O, O, ... , O, ... ) formează o submulţime care
se pune in cotespondenţă biunivocă cu cîmpul K: (a,0,0, ... ,0,... ) Ba. Atît în
cîmpul K cit şi în mulţimea polinoamelor astfel introduse avem definite ope-
raţiile de adunare şi înmulţire şi observăm că

(a, O, 0, ...,0, ... ) + (b, O, . 0, ...,0, ... )......,. a + b,

(a, O, 0, ... ,0, ... ) • (b, O, 0, ... ,0... ) +--+a • b,
ceea ce ne arată că coresponden~a astfel stabilită păstrează suma şi produsul,
deci este un izomorfism. In baza acestui izomorfism facem identificarea
(a, o, o, ... , o, ... ) = a
pentru toate elementele a E K. Dacă notăm
X = (0, 1, 0, ... , 0, ... ),
aplicînd regula de înmulţire obţinem
x2 • (O, O, 1, O, ... , O, ... )
şi în general
! ~;=(O, O, ... , O, 1, 0, ... ,).
'----v--'
de ion

Se vede de ai_ci; că ·E!lementul x poate fi considerat ca o nedeterminată cu regula

de înmulţire ~"'x" L-: x"'t", căci prin ridicare la puterea m, elementul 1 se
deplasează la dreapta de ·m-1 ori; analog pent ru n.
Folosind definiţia adunării şi înmulţirii şi notaţiile introduse, avem
(a 0 ,a1 ,a2 , ... ,a,,_1 ,a,, ,0, ...) = a 0 (1,0,0, ... ,0, ... ) + a1 (0,1,0, ... ,0, ... ) + ... +
+ a,,(0,0, ... ,0,1, ... ) + ... = a0 + a1x + ... + a„x".
Am regăsit a~tfel forma obişnuită a polinomului, avind totodată o interpre-
tare a operaţiilor formale din definiţia polinomului.

3. Inelul polinoam{llor .
Faţă de operaţiile de-adunare şi înmulţire definite anterior, mulţimea
polinoamelor K[x] de nedeterminată x asupra unui cîmp K, verifică toate
axiomele inelului.. · ·
I. Axiomele adunării. 1 a) Suma a două polinoame cu coeficienţi din
cîmpul K, f(x) + g(x), este un polinom cu coeficienţi tot din K.
 Inelul polinoamelor peste un cîmp oarecare 20 1

2a) Adunarea este comutatil'ă. Într-adevăr, dacă f (x) = a0 + /liX +

+ ... + amxm şi g(x) = b0 + .b1x + ... + b„x11, atunci
a • a .
f(x) + g(x) = E
i- 0
(a; + b;)x',g(x) + .f(x) = B
i- 0
(b; + a;)x',

unde O( = sup (m,n). Dar a;,b;EK şi cum într-un cîmp K adunarea este comu-
tativă, avem ·
a; + b; = b; + a;
şi deci
f( x ) + g(x) = g(x) + f(x).
3a) Adunarea este asociatil'ă. Considerînd, alături de polinoamele f( x )
şi g(x) de la punctul 2a), şi polinomul
h(x) = c0 + c1x + ... + cPxP,
avem
~ • li
(f + g) + h = B
i -0
[(a; + b;) + c;]xi şif+ (g + h) =E
i~O
[a;+ (b; + c;)]x;,

unde ~ = sup (m,n,p). Intr-un cîmp K adunarea fiind asociativă,

(a; + b;) + c; = a; + (b; + c;), (i = 0,1,2, ... ,~)
şi deci
(f + g) + h = f + (g + h).
4a) Există in K[x] un element de efect nul la adunare; acesta este poli-
nomul nul.
5a) Orice polinom f(x) admite un polinom opus
- f(x). =- a0 - a1 x ..:__ ..• - a„x.11 ,
aetfel că
f( x) + [- f( x)J = O,
O fiind elementul nul din K.
II. Axiomele înmulţirii. 1b) Produsul a două polinoame qu coeficienţi
din cîmpul K este tot un polinom cu coeficienţi din acest cîmp.
2b) Inmulţirea polinoamelor este asociativă. Intr-adevăr, considerînd
aceleaşi polinoame f,g,h, avem
f-g = <p(x) = Yo + Y1X + ··· + Ym+11xm+n,
(f-g)h = <p(X) ·h(x) = So + S 1 X + ... + S +n+pxm+n+P, 111

unde
Yi = B
o.+fl - i
ao. · b13 , S; = B
iH> - i
Y;CB = B
i+B=i
ca B
o.+~-i
ao.bfl = B
u+fl+6-i
aa.br1c6•

ln acelaşi mod obţinem

gh = 41(x) = t 0 + t1 x + ... + t +Px +P 11
11

f(g· h) = f( x) · lj!(x) = cr0 + cr1x + ... + cr + +Pxm+,,+P, 111 11

202 Algebra

cu

Avind s; = cr; (i = 0,1, ... , m+n+p), rezultă, după definiţia egalităţii poli-
noamelor, că
(fg)h = f(g·h).
III. Axiomele de legătură. Înmulţirea polinoamelor este distributivă
bilateral faţă de adunare :
1c) (f + g)h = fh + gh, h(f + g) = hf + hg.
Dacă presupunem că m ~ n, avem
f + g = (ao + bo) + (a1 + b1)X + ... + (a + bm)xm,
111

unde b11+1, b,,+2 , ••• ,b,,, îi considerăm egali cu zero;

(f + g)h = r0 + r x + ... + rm+p x"'+P, r; = a +Ell= i(aa + ba)Cp.
1

La fel se obţine:
fh = So + S1X + ... + Sm+pxm+p, gh = to + t1X + ... + t,,+Pxn+P,
S; = E aClc/1, t; = E bacfl , fh + gh = Po + P1X + ... + Pm+px"'+P
a + fl - i a +fl - i

S; = S; + t; = E aaCp + E b c13 = B (aa + ba)C/l 0

a +fl- i a+ll - i a +fl - i
şi deci r; = p; pentru i = 0,1,2, ... m+p, ceea ce conduce la
(f + g)h = fh + gh.
h(g + f) se deduce din (g + f)h, în baza comutativităţii înmul-
Relaţia
ţiriipolinoamelor.
Toate cele trei grupe de axiome fiind verificate, înseamnă că : polinoa-
mele de o nedeterminată x peste cîmpul K formează un inel K[x].

4. Proprietăţile inelului K[x]

1) K[x] este un in;l comutati11. Într-adevăr,

m+n . m+n .
f( x) ·g(x)= E d;x', g(x)f(x) = E a;x' şi d; = B aah
;- o ;-o o + P- i

iar 8; = E bpaa. Cum într-un cîmp adunarea şi înmulţirea sînt 9omutative,

a + Jl - i
avem
d, = a;, (i = 0,1,2, ..., m+ n)
şi deci
f·g=g·f.
 Inelul polinoamelor peste un cîmp oarecare 203

2) K[x] este un inel cu element unitate, căci am văzut că elementul

1 E K este neutru la înmulţirea polinoamelor.
3) În inelul K [x], un prodas de polinoame nu poate fi nul, decU dacă
unul din factori este nul. Intr-adevăr, fiind date două polinoame diferite de
polinomul nul :
f( x) = a0 x"' + a xm-i + ... + am şi g(x) = b xP + b xP-l + ... + bi'
1 0 1

cu a 0 =I= O, b0 =I= O, m > O, p > O, atunci prin înmulţire obţinem

fg = aob oXm+P + ...'
cu a0 b0 =I= O şi deci f · g =I= O.
Prin urmare, în inelul polinoamelor K[x] nu există divizori ai lui zero.
Inelul fiind comutativ, cu element unitate şi fără divizori ai lui zero, este un
domeniu întreg.
4) Inelul K[x] conţine cîmpul K, căci elementele din K fiind polinoame
de gradul zero aparţin inelului K[x]; adunarea şi inmulţirea lor, făcute după
regulile de adunare respectiv înmulţire, se reduc la operaţiile corespunză­
toare din cîmpul K.
5) Dacă cîmpul K este conţinut în alt cîmp K ( extensia sa), atunci inelul
K[x] va fi an subinel al inelului K [x], căci oric~polinom cu coeficienţii din K
poate fi considerat şi ca polinom peste cîmpul K , iar suma şi produsul depin-
iînd numai de coeficienţi nu se schimbă prin trecerea la o extensie a cîm-
p ului K. Inelul K[x] nu este corp, deoarece un polinom f(x) de grad mai mare
decit zero nu are în acest inel element invers g(x), astfel ca f( x) · g(x) = 1;
((x) · g(x), avînd gradul mai mare decit zero, nu poate fi egal cu un polinom
de gradul zero.
Din faptul că în inelul K[x] nu avem divizori ai lui zero, deducem ca
o egalitate între polinoame de forma
f( x) · g(x) = f(x) · h(x)
~·e poate simplifica cu f( x ) dacă f(x) =I= Oşi obţinem
g(x) = h(x).
lntr-adevăr, fg - fh = O, f[g - h] = O. Cum f =I= O, rezultă că celălalt
factor este egal cu zero şi deci g = h.
Diferenţa a două polinoame f(x) - g(x) se defineşte prin expresia f(x) +
+ [- g(x)], unde - g(x) este opusul lui g(x).
O b s e r va ţ ii. 1) In definiţia operaţiilor cu polinoame şi în demon-
strarea proprieLăţilor lor nu s-a făcut apel la diviziunea elementelor din cin:i-
pul K şi nici la faptul că in cîmpul K nu există divizori ai lui zero (cu excepţia
demonstraţiei privind gradul produsului_ a două polinoan:i,e). A?easta înseamn_ă
că in locul cimpului K se poate lua un mel oarecare I ş1 considera toate poli-
noamele de nedeterminată x cu coeficienţi din I ; se obţine astfel inelul I [x]
al polinoamelor de nedeterminată x, peste inelul I. Vom spune că inelul l[x]
 204 AZ.Oebra

obţinut din inelul I, prin adjuncţia nedeterminatei x . Pentru inelul l[x]

a fost
dăm următoarele două proprietăţi :
a) Dacă inelul I este comutatiP, atunci şi inelul l[x] este comutatiP şi
reciproc.
Intr-adevăr, produsul a două polinoame ( § 1, punctul 2) are. coeficienţii
sume de produse între coeficienţii polinoamelor considerate care fac parte
din I. Fie, de exemplu, coeficientul d 2 = a 0 b2 a1b1 +
~b0 în f(x) · g(x) +
şi d; = b0 a2 +
b1 a1 +
b2 a 0 in g(x) f( x ); suma şi produsul în inelul I fiind
comutat ive, rezultă d2 = di etc. şi deci produsul polinoamelor în l[x] nu
depinde de ordinea factorilor, J[.x] este un inel comutativ. Reciproc, l[x]
fiind un inel comutativ, cum IC l[x], rezultă că şi I este comutativ.
b) Dacă inelul I nu are diPizori ai lui zero, atunci şi inelul I[ x] este fără
diPizori ai lui zero.
Într-adevăr, pentru polinoamele f(x) = a 0 xm + ~xm-i + ... + am şi
g(x) = b0 x" + b1 x"-1 + ... + b,,, cu a 0 =I= O, b0 =f= O; m > 0, n > O, deci f(x)=f=O,
g(x) =I= O avem f(x) · g(x) = a0 b0 xm+n + (a0 b.1, + ~b 0)x"'+"-l + ... + amb,,,
unde a0 b0 =f= O, căci a 0 =I= O, b0 =I= O şi inelul I nu are divizori ai lui zero; deci
f(x) · g(x) =I= O. Dacă coeficien~ii aparţjn inelului I al matricelor pătrate de
ordinul n (cu elemente reale), avem aşa-numitele polinoame matriceale; ele-
mentul O din J fiind în acest caz matricea nulă.

5. Valoarea. unui polinom f( x )

pentru uu element c al cîmpului K
Dacă se 1ă un polinom oarecare din inelul I([x] peste cîmpul K:
n .
f(x) = aox" + ~xn-i + ... + an-1X + a11= Ba;x"-•
i- o
-şi un elem ent oarecare c E K putem considera expresia
= aoc" + ~c"- 1 + ... + an-1C + aw
f(c)
Deoarece a;EK, (i = 1,2, ... ,n) şi cEK, rezultă că toţi termenii a;c"~; aparţin
lui K şi deci şi suma lor, adică f(c)'EK. Elementul f(c) se numeşte Paloarea
12.olinomului f (!?) ..E,_entru x = c.
Fiind dat şi polinomw -
n .
g(x) = B b;xn- ,
1- 0

.avînd valoarea g(c) pentru x = c, atunci, dacă

s(x) = f(x) + g(x) şi p(x) = f( x ) · g(x),

avem
s(c) = f(c) + g(c) , p(c) = f(c) · g(c),
adică : valoarea sumei (produsului) a două polinoame este egală cu suma ( pro-
dU:Sul) Palorilor celor două polinoame.
 I nelul polinoamelor peste un cîmp oarecar e 205

Intr-adevăr, identificind simbolurile adunării şi înmulţirii, avem

f(c) + g(c) = B a;c"-i+ E b;c"- i,

i i

de unde, bazîndu-ne p e comutativitatea şi distribut ivitatea operaţiilor din

K, deducem

Analog se p oate stabili şi pentru produs, căci p (x) se poate obţine din f (x) şi
g(x) înmulţindu-le după r egulile obişnuite ale calculului algebric şi dacă
facem p e x = c, t ermenii celor două polinoame aparţin cîmpului K şi deci
putem face înmulţirea după regulile cunoscute ale algebr ei elementare.
Dacă se consideră polinoame asupra unui inel I , se poate intîmpla ca
valoarea numerică a produsului să nu fie egală cu produsul valorilor numerice
ale polin oamelor considerate : p(c) =I= f (c) · g(c) cum se vede din următorul
exemplu.
F ie inelul matricelor pătrate de ordinul al doilea şi peste acest inel poli-
noamele ~

f(x) = 1 o)+ (1-1J

(1 O O 1 x, g(x) = (-1O 1o
v
)+ (- 11 oO)x ,
· p(x) = f( x ) · g (x) = - 2 o)x + (- 2 - 1)' x + (- 1 o) . /
2
( +1O - 1 1 -1 O
P eJ;J.t ru matricea

C =(
- 10
,12)
obţinem

p(c) = (-2-6)
0-4, f(c)
(3 O,
= lo 2) g~c) = (-2-2) . (-400o)
1 3 _,f(c) •g(c) =

şi deci
p(c) =I= f(c) · g(c);

rezultatul se explică prin aceea că la înmulţirea polinoamelor am admis că

ax = xa, (aEK), ceea ce nu se întimplă dacă x este o matrice, deoarece pro-
dusul matricelor nu este comutativ .
Oh se r va t i fl.. Dacă cîmpul K este un cîmp numeric şi x = cE K,
atunci valoarea polinomului f(x) pentru x = c, fiind tot un element al lui K,
se numeşte paloarea numerică a polinomului f® entru x = c şi se notează
tot prin f(c)-. - - - - - - - · - - --
- ~
206 Algebra

§ 2. DIVIZIUNEA POLINOAMELOR.
CEL MAI MARE COMUN DIVIZOR A DOUĂ POLI NOAME

Vom considera, în cele ce urmează, polinoame avind coeficienţi dintr-un

a numit cîmp K dinainte fixat, adică polinoame din inelul K[x], şi vom dez-
volta în inelul polinoamelor o teorie a divizibilităţii, analogă cu cea cunoscută
din aritmetică, relativă la inelul numerelor întregi. Algoritmul diviziunii a
două numere întregi va fi şi el extins la polinoame cu coeficienţi dintr-un cimp
oarecare şi se va vedea că teoria c.m.m.c.d. a două numere precum şi algo-
ritmul lui Euclid, cu toate consecinţele sale, rămin valabile şi pentru poli-
noame. Deoarece considerăm un cîmp oarecare, trebuie date din nou toate
definiţiile şi demonstra ţiile.
Fie f(x) şi g(x) =f= O, două polinoame din inelul K [x]. Prin definiţie vom
spune că polinomul f( x ) este di"izibil prin polinomul g(x) sau că g(x} este un
di"izor al polinomului f(x), dacă există în inelul K[x] un polinom cp(x) ast-
fel incit să a._vem
f(x) = g(x) cp(x). (9.2.1)

Se mai spune, în acest caz, că f(x) este un multiplu al lui g(x) sau că
f(x) este congruent cu zero modulo g(x), sau că g(x) di"ide pe f(x) şi se scrie:

f(x) = O(mod g(x)) sau g(x) I f(x), (g(x) divide pe f( x)).

Polinoamele g(x) şi cp(x) se numesc di"izori proprii ai polinomului f(x)
1acă sinţ_ ambele de grad mai mare ca zero ; în caz contrar ele sînt di"izori
improprii.
Pentru a stabili dacă un polinom g(x) divide sau nu pe f(x), aplicăm
algoritmul di"iziunii cu rest.

1. Algoritmul diviziunii (cu rest)

TEOREMĂ. Oricare ar fi polinoamele f(x) şi g(x) din inelul K[x] se pot

determina în mod unic două polinoame q(x) şi r( x) (din acelaşi inel), astfel
încît să a(}em

f(x) = g(x) · q(x) + r( x ), (9.2.2)

unde grad r(x) < grad g(x). Polinomul f(x) se numeşte delmpărţit, g(x) împăr­
ţitor,
q(x) este cîtul împărţirii lui f(x) prin g(x), iar r(x) se numeşte restul
acestei diviziuni.
Demonstraţie. 1) Unicitatea polinoamelor q(x) şi r(x); să presupunem că
ar exista încă două polinoame q1 (x) şi r 1 (x) care verifică relaţia (9.2.2) :
 Inelul polinoamelor peste un cimp oarecare 207

unde grad r 1 (x) < grad g(x). Făc1nd diferenţa celor două relaţii obţinem

g(x) [q( x) - q1 (x)] = r(x) - r 1(x),

unde grad [r(x) - r 1(x)] < grad g(x). D acă am avea
q(x) - q1(x) ~ 0
ru rezulta că membrul întîi are un grad mai mare sau egal cu gradulluig(x),
deci mai mare <lecit gradul membrului al doilea, ceea ce nu permite egalita-
tea. Urmează că
q(x ) - q1(x) = 0,
adică

dar atunci şi
-r(x ) - r 1 (x) = O,
adică
r(x) = r 1 (x).
2) Existenţa polinoamelor q(x) şi r( x) (a citului şi a restului) din relaţia
(9.2.2) se demonstrează construind, printr-un anumit procedeu, două poli-
noame care să verifice această relaţie. Fie, pentru aceasta, polinoamele
f(x ) = a0 + a x + ... + amx"',
1 (am4'0)
g(x) = b0 + b x + .... + bPxP,
1 (bp 4' 0);
dal'ă m < p, putem lua, în (9.2.2), q(x) = O şi r(x) = f(x). Dacă m ~ p
formăm polinomul
f1(X) = f(x) - amb; 1xm- p· g(x),
in eare termenii de gradul cel mai mare se reduc, căci

a,nxm - ambp 1x"' - PbpxP = amx"' - a,,,(b; 1

• bp)x"' = amxm - a,,,xm =o
şi deci grad f 1 (x) < grad f( x); fie
f1 (x) = aă + afx + ... + am1Xm 1 , (a~ 4' O, mi < m).
Dacă mi ~ p, prin acelaşi procedeu ca mai înainte, construim polinomul
f2(x) = f1 (x) - a!,
1
bj-1xmi- Pg(x) = f(x) -:-- (ambp 1z"'-P +...)•g(x)
caro are gradul
m2 < mi; { 2 = ai + afx + ... + a;2 xm:, (am1 4' O) etc.
Ajungem, în acest fel , la un şir de polinoame f, {1 , f 2, ••• Deoarece gradele
acestor polinoame descresc, m > mi > m2 > ... , după un număr finit de
operaţii vom ajunge la un polinom f k+i(x) de grad m k+i < p, avind o expresie
analogă cu cea a lui f2 (x) :
/Î.+1 (x) = f(x) - (a,,,b; 1 xm- p +
a!,1b; 1 x'11 1 -P + ... +
a~kb; 1 x"'1<-P)·g(x),
208 Algebra

din care deducem

f(x) = g(x) (ambj; 1 x"'-P+ a;,.1b; 1 x"'i-P + ... + a~k bj; x"'11-P) + f1t+1(x).
1

Comparînd această ultimă relaţie cu relaţia (9.2.2), obţinem tocmai polinoa-

mele pe care am urmărit să Io construim :
q(x) = ambj; 1 x'"-P +
a;,.1b; 1 x"'i-P + ... +
a~,.b; 1 x"'11- P, r(x) = f1t.+1(x).
Coeficienţiipolinoamelor f1 (x), ( 2(x), ... şi o dată cu ei şi coeficienţii polinoa-
melor q(x) şi r(x) se deduc din coeficienţii polinoamelor f(x) şi g(x) prin ope-
raţii care au ca rezultate elemente tot din cîmpul K . Aceasta înseamnă că
polinoamele q(x) şi r(x) aparţin inelului K[x], şi teorema este demonstrată.
Deci, dacă aCJem două polinoame din inelul I([x], cîtul şi restul diCJiziunii lor
sînt două polinoame din acelaşi inel.
Dacă considerăm inelul polinoamelor K[x] peste cîmpul numerelor reale
sau complexe, atunci algoritmul diCJiziunii se reduce la regula cunoscută de
împărţire a două polinoame; în loc de a"'bj;- 1 vom scrie an:; f 1 ,f2 , •• • sînt
b
resturile parţiale. Legătura dintre divizibilitatea polinoam~lor şi algoritmul
diviziunii se exprimă prin următoarea teoremă, care constituie şi criteriul
practic de divizibilitate a două polinoame:
Condi&ia ne~ară şi suficientă c a ~ ~ s.4_ dipidif:.._polinomul f( x)
este ca restul diCJiziunii lui f(x) prin 'g~ă fie egal cu zero. -
, - Intr-adevăr, daca în (9.2.2) r( x) = O, atunci
f(x) = g(x) · q(x)
şi după (9.2.1), g(x) I f(x) . Reciproc, presupunem că
f(x) = g(x) ljJ(x );
avînd grad f(x) > grad g(x), aplicăm algoritmul diviziunii şi obţinem
f(x} = g(x ) · q(x) r(x). +
Citul şi restul fiind unic determinate, avem
~(x) = q(x) şi r(x) = O.
O b s e r v aţi e. Dacă K 1 este o extensie a lui K şi f(x) nu este divi-
zibil cu g(x) în inelul K [x], atunci aceste polinoame nu vor fi divizibile nici în
inelul Ki[x], deoarece algoritmul diviziunii nu ne scoate din cîmpul K pesLe
care considerăm polinoamele, deci : proprietatea unui polinom de a Ii divizor
nu se schimbă, dacă în locul cîmpului K se consideră extensii ale acestui
cîmp.

2. Împrtrţţrea unui polinom cn x + a. Teorema lui Bezout

Dacă în inelul I([x] împărţim cu x - a polinomul .

f( x ) = a 0 xm + a x"'- + ... + a,n-1 x + a,,,,
1
1

vom obţine un cit de gradul m-1 :

q(x) = b0 x m-i b1 x"'-2 + + ... + bm- 1
 Inelul polinoamelor peste un cîmp oar ecare 209

şi un rest r de grad zero, care va aparţine cimpului I(; rEK. Polinoamele

f( x ), x - a, q(x) şi r verifică relaţia
f(x) = (x - a) q(x) + r,
din care, înlocuind pe f(x) şi q(x) cu expresiile lor, se oh-ţine

OoXm + a1xm-i + ... + a,n = (x - a) (boxm-i + b1x"'- + ... + bm- 1) + r.

2

Efectuind, în membrul al doilea, inmulţirea şi egalind coeficienţii aceloraşi

pt teri ai necunoscutei, avem
a0 = b0 ; a1 = b1 - ab 0 ; •• • ; a;= b; - ab;_1; ... ; am= r - abm-i,
de unde deducem :
a 0 ; b1 = a1 + ab 0 ; . •• ; b; = a; + ab;_1 ; ... ; r = a111 + ab111_ 1•
b0 =
D, n modul de formare a coeficientului O; rezultă următoarea regulă pentru
determinarea c;itului împărţirii unui polinom prin x - a :
Un coeficient oarecare b; al cîtului se obţine adunînd la coeficientul a; al
polinomului produsul dintre a şi coeficientul precedent, b;_1.
In practică, pentru determinarea coefi cienţilor citului se foloseşte schema
lui Homer, după care pe prima litţie se scriu coeficienţii polinomului complet
(pentru termenii ce lipsesc, coeficienţii se înlocuiesc prin zero), pe linia a
treia coeficienţii cîtului, iar pe linia a doua, sub termenii a;, se scriu produsele
ab;_1 cu care se adună pentru a obţine pe b; :
ao lli a2 am
a,,,_1 a
ab0 ab1 abm-2 abm_1
bo=ao a1 +ab0 =b1 a2+ab1=b2, ••• , am-1+abm-2=bm-1 am+abm_1 = r I
In relaţia
f(x) = (x - a) q(x) +r
membrul al doilea este o sumă, în care primul termen este un produs de două
polinoame; ştiind că valoarea unei sume de polinoame este egală cu suma
valorilor polinoamelor, iar valoarea unui produs este egală cu produsul valo-
rilor, putem face x = a şi obţinem
f(a) = (a - a) q(a) + r; f(a) = O q(a) + r,
adică tocmai teorema lui Bezout :

I f(a) = r, I
restul împărţirii unui polinom f(x) prin x - a este egal cu valoarea f(a) a poli-
nomului f(x) pentru x = a.
Deci, pentru a calcula valoarea unui polinom f( x) pentru x = a, găsim
- prin schema lui Horner - restul împărţirii polinomului f(x) prin x - a,
căci r = f( a); este mai simplu a calcula în acest fel pe f(a), decit înlocuind pe

14- 1539
210 Algebra

x cu a în f(x), deoarece schema lui Horner foloseşte operaţii uşor de efectuat:

adunarea şi înmulţirea repetată cu a.
O h s e ·r v a ţ i e. T ot ceea ce s-a spus în cazul împărţirii unui polinom
cu x - a rămine valabil şi pentru cazul în care împărţitorul este x +
a, dacă
înlocuim peste tot pe a cu - a, deoarece x +
a = x - (-a).
DEFfN IŢIA 1. Se numeşte rădăcină a polinomului f( x ) EK[x] un element
aEK pentru care CJaloarea polinomului se anulează, f(a) = O.
Această noţiune este strîns legată de divizibilitatea polinoamelor: dacă
x . a este o rădăcină a polinomului f (x), acesta se CJa diCJide cu x - a şi
reciproc.
Într-adevăr, dacă x = a este rădăcină, f (a) = O şi, după teorema lui
Bezout, rezultă că restul împărţirii lui f (x ) prin x - a est e nul (f (a) = r =
= O); reciproc, dacă x - a I f (x), atunci - după teorema de la § 2, punc-
tul 1 - restul acestei diviziuni est e nul ş i după t eorema lui Bezout avem
r = f( a)=O.
DEFINIŢIA :.l . O egalitate de forma
f (x) = aox" + lli x"-1 + ... + a,,_1 x +a,,= O,
membrul întîi fiind un polinom din inelul K [x], se numeşte ecuaţie algebrică
de gradul n, cu o necunoscută x, peste cîmpul K.
In relaţia precedentă x nu mai ·est e o nedeterminată, ci prin x înţe­
legem un element al cimpului K care înlocuit în membrul întîi dă zero,
d eci x este o rădăcină a lui f (x) :
a0 x" +a 1 x"- 1 + ... + a,,_ x + a„EK,
1

şi deci relaţia din defin.iţi a ecuaţiei algebrice trebuie interpretată nu ca

o egalitate intre două polinoame, ci ca o egalitate între două elemente din
cîmpul J(.
Rădăcinile polinomului f (x) se mai numesc rădăcinile ecuaţiei f (x) = O.

3. Proprieti'Lţi fundamentale ale diviziunii polinoamelor

Dacă polinoamele pe care le considerăm aparţin inelului K [x] peste

cîmpul K, avem - în acest inel - proprietăţi ale divizibilităţii, analoge cu
acelea din inelul numerelor întregi.
1) Pentru orice polinom f (x) E K [x] şi orice k E K, k =I= O aCJem

kf(x) I f( x) şi k I f(x). Deoarece.!. EKcK[x] şi.!. f( x)EK[x],

k k
avem
f(x) = kf(x) · : şi f(x) = k [; f(x)] ;
 Inelul polinoamelor peste un cîmp oarecare 211

•livizorii k şi kf (x), dup ă cum am văzut la formula (9.2.1), se numesc

◄iivizori improprii ai polinomului f( x).
2) Dacă h(x) I g (x) şi g (x) I f(x), atunci h(x) I f(x). lntr-adevăr, prin
ipoteză

f(x) = g(x) f 1(x) şi g(x) = h(x) g 1 (x),

deci
f(x) = h(x) [f1 (x) · g1 (x)];
11rin urmare, relaţia de divizibilitate este tranzitivă.
3) Dacă polinoamele f(x) şi g(x) sînt divizibile cu polinomul h(x), atunci
suma şi diferenţa acestor polinoame se divid cu h(x), adică
h(x) I f(x) + g(x).
Prin ipoteză,

f(x) = h(x) f 1 (x) şi g(x) = h(x) · g1 (x),

eci
f(x) ± g(x) = h(x) [f1 (x) ± g1(x)],
prin urmare
h(x) I f(x) ± g(x).
4) Dacă

h(x) I f(x),
a Lunci
h(x) I f(x) · g(x),
g(x ) fiind un polinom oarecare din inelul K[x]. Intr-adevăr, avînd
f(x) = h(x) f 1(x),
atunci
f(x) · g(x) = h(x) [f1 (x) · g(x)].
5) Dacă
h(x) I f ;(x), (i = 1, 2, ... ,. n),
atunci

h(x ) I t f;(x) g;(x),

unde g;(x), (i = 1, 2, ... , n) sZnt polinoame arbitrare din inelul K[x]. Intr-a-
devăr, avem
f;(x) = h(x)ip;(x), (i = 1, 2, ... , n),
deci
tl li 1J

E f ;(x) g;(x) = E h(x) ip;(x) g;(x) = h(x) E cp;(x) g;(x) = h(x) q(x),
i- l i- 1 i '-' J
 212 Algebra

u nde polinomul
n
q(x) = B <p;(x) g;(x)
i- J
aparţine inelului K [x]. Din această proprietate, pentru g1 (x ) = 1, g 2(x) =
= ± 1 cu g;(x) = O, unde i > 2 rezultă proprietatea 3),' iar pentru g;(x) = O,
cu i > 2, deducem pe 4).
6) Polinoamele de gradul zero sînt singurele polinoame din inelul K [ x]
care divid orice polinom din K [x]. Intr-adevăr, fie f( x) un polinom din
K [x] care divide orice polinom din acest inel ; cum o constantă kEK este
un polinom de gradul zero din K [ x], înseamnă că f(x ) I k, ceea ce nu este
posibil decit dacă polinomul f (x) are gradul zero, deci f(x) = k (con-
stantă). Polinoamele care divid orice polinom din inelul K [x] se numesc
unităţi ale acestui inel ; singurele unităţi din inelul K [x] sînt constantele. din
cîmpul K al coeficienţilor.
Două polinoame f(x) şi g(x) se numesc echivalente în divizibilitate sau
asociate dacă f(x) I g(x) şi g(x) I f( x). Echivalenţa indivizibilitate se notează :
f(x) !] g(x) şi se constată uşor că ea este o relaţie de echivalenţă (este
reflexivă, simetrică şi tranzitivă).
7) Două polinoame echivalente în divizibilitate diferă printr-un factor
constant ( se deduc unul din altul prin înmulţirea cu o unitate a inelultii K [x])
şi reciproc. Deoarece g(x) I f(x), avem

grad f( x) ~ grad g(x) ;

analog, din f (x) I g(x) deducem
grad f( x ) < grad g(x),
deci
grad f(x) = grad g(x).
Cum f(x ) = g(x ) f1 (x) şi grad f( x ) =
grad g(x), rezultă că grad f1 (x) = O,
deci f1 (x ) este o constantă din cimpul K şi , prin urmare,
f( x ) = kg(x), kEK, le =I= O.
Reciproc, dacă avem f(x) = kg(x), kEK şi k =/= O, atunci in baza
proprietăţii 1) rezultă
:
g(x) lf(x) şi f(x ) I g(x ).

.,,. 4. Col m ai m are comu n divizor a <loui"t polinoame

S_g_D.ILIJ!eşte divizor comun al polinoamelQ!' [(x) şi g(x ) din inelul K -E,rj,
polinomul d x m acest me care oiviae e fiecare d1 · Cum
··o nce polinom se 1vide cu orice polinom de gradul zero, · nseamnă că printre
divizorii comuni ai polinoamelor f( x ) şi g(x ) se află şi toate polinoamele
de gradul zero (elemente din K), adică unităţile inelului K [ x]. Polinoamele
 Inelul polinoamelor peste un cîmp oarecare 213

care nu admit alţi divizori comuni, in afara unităţilor inelului, se numesc

p rime între ele sau relatiSLp_rime... -
n generalînsă,două polinoame f(x) şi g(x) au ca divizori comuni
p olinoa~e in x de grade diferite, pentru care se introduce notiunea de cel
mai mare comun di~izor al polinoamelor considerate. Mergînd pe linia ana-
logiei cu aritmetica, vom defini cel mai mare comun divizor a două poli-
noame, astfel:
S~ numeşte cel mai mare comun diCJizor ( c.m.m.c.d,) qJ_p.olift.oameloLf..(.zj_
ş i g(x) polinomul dW din inelul K [x care satis[ace_c.o.mliţiile: ·
1) <i( x)I 1
(fir: d(x) g(xl,._ adică (x) este un diCJizor comun al poli-
noamelor f(x) şi g(x) :--- ·
2) dacă cp(x) este un polinom nenu.Ldi.11....i.neluLK.[.rl..2.u-1!_roprietate că
<?(l~J__f(x) şi J(&I g(()i atunci q>__(x~, adică orice diCJizOr comun al
p o inoamelor f(i ) şi g x diCJide şi pe d(x).
C.m.m.c.d. al polinoamelor f(x) şi g(x) ii notăm prin (f(x), g(x) )
ni în legătură cu el se pune problema existenţei lui pentru orice polinoame
f(x) şi g(x), a unicităţii şi a găsirii unei metode practice pentru determi-
narea lui. Ne vom ocupa, în primul rînd, de problema unicităţii:
In cazul că există, c.m.m.c.d. este unic determinat, abstracţie făcînd de
t ) echiCJalenţă în diCJizibilitate, adică abstracţie făcînd de înmulţirea cu un

element din J( diferit de zero.

Intr-adevăr, dacă d(x) şi d 1 (x) sînt două polinoame din inelul J( [x]
care satisfac condiţiile 1) şi 2) din definiţia de mai înainte a celui mai
mare comun divizor a două polinoame, atunci, în baza condiţiei 1), di(x) I f(x)
lii d1(x ) I g(x); dacă în condiţia 2) înlocuim pe cp(x) cu d1 (x), deducem
<l1 (x) I d(x). Schimbînd rolurile lui d(x) şi d1 (x) între ele şi raţionind în
.3.celaşi fel, obţinem d(x) I d 1 (x), de unde rezultă că polinoamele d(x) şi
◄li (x) sint echivalente în divizibilitate; d(x) J2 d1 (x) deci, după proprie-
atea 7) de la punctul 3, diferă printr-un factor constant; prin urmare,
1lacă d(x) este c.m.m.c.d. a două polinoame, atunci şi k d( x ) poate fi con-
ttiderat ca c.m.m.c.d. al acestor polinoame, k fiind un element diferit de zero
din K, deci o unitate a inelului J( [x]. Acest fapt, al neunicităţii absolute
a c.m.m.c.d., se tntilneşte şi în inelul numerelor întregi, unde c.m.m.c.d. al
"J\umerelor 12 şi 18 este 6 şi - 6 (care se deduce din 6 prin înmulţirea cu
u na din unităţile acestui inel : ± 1 ; numerele 6 şi - 6 sînt echivalente în
d ivizibilitate : 6 D - 6, căci 6 I -6 şi - 6 I 6).
Demonstrarea existenţei c.m.m.c.d. a două polinoame din inelul K [x]
se face folosind procedeul de calcul numit algoritmul lui Euclid, a cărui apli-
care la polinoame constă în urmă toarele. Fiind date polinoamele f(x) şi
g(x), g(x) =I= O, ştim (vezi algoritmul diviziunii) că există două polinoame
q(x) şi r (x ) astfel încît
f(x) = g(x) q(x) + r(x), ' cu grad r(x) < grad g(x).
Dacă r (x) = O, atunci g (x) = (f (x), g (x)) şi operaţia este terminată; dacă
r (x) :;z=. O, aplicăm în continuare algoritmul diviziunii cu rest pentru poli-
.noamele g(x) şi r(x) şi obţinem un cit q1(x) şi un rest r1 (x) astfel incit:
g(x) = r(x) q1(x) + r (x)
1 cu grad 7\( X) < grad r(x).
214 Algebra

Numai în cazul în care r1 (x) =I= O continuăm să aplicăm algoritmul diviziunii

cu rest şi obţinem un cit q2 (x) şi un rest r 2 (x) etc. Această operaţie are
un număr finit de etape, deoarece, în caz contrar, rezultă că şirul ;

grad g(x ) > grad r(x) > grad r 1(x ) > ... ·
este infinit, ceea, ce este absurd; el are cel mult 1 + grad g (x) termeni,
deci există un indice k >, O pentru care avem rk (x) =I= O; rk+1 (x) = O.
Din şirul de relaţii ;

f (x) = g(x) · q(x) + r( x),

g(x) = r (x) q1 (x) + r 1 (x),
r( x) = r 1(x) q2(x) + r 2(x),
r 1 (x ) = r 2(x ) q3 (x )+ r 3 (x), (9.2.3)

rk-2(X) = rk-1( X) qk(x) + rk(x),

rk-i (x) = rk(x) qk+1(x).

vom demonst ra că rk(x ) este un polinom din J{ [x] care satisface condiţiile
1) şi 2) de mai sus ale polinomului d(x), deci
rk(x) = (f (x), g (x)).
lntr-adevăr, r k(x) aparţine inelului J{ [x], deoarece el se obţine aplicînd
algoritmul diviziunii la două polinoame din acest inel. Ultima relaţie arată
că rk(x) I rk-i (x ) din penultima relaţie; deoarece rk(x ) I rk- t (x ) deducem
(în baza proprietăţilor diviziunii polinoamelor) că rk(x) I rk_ 1(x ) qk(x ) şi
rk(x) I rk_1(x ) qk(x) + r k(x ) = rk_2(x). Am stabilit deocamdată că rk(x ) di -
vide pe rk_1 (x) şi pe rk_ 2 (x ). Printr-o nouă e tapă, din relaţia rk_ 8 (x ) =
= rk_ix) qk_1 (x ) + rk-i (x) rezultă că rk(x ) I rk_ 3 (x ) etc. Să arătăm prin
inducţie că rk(x) divide orice rest r ;(x) . P entru aceasta presupunem că
rk(x) divide pe rk-i (x), rk_2 (x ) ,... , rk-i+2 (x), rk-i+l (x), şi vom arăta că
divide şi pe rk-i (x). lntr-adevăr, .

Ţinînd seama de ipoteza făcută şi de propri etăţile 4) şi 3) ale divizfonii

polinoamelor de la punctul 3, deducem : rk(:r;) I rk_;(x ), adică rk(x ) di"ide
toate resturile rk- i (x ), rk_2 (x) , ... , r 1 (x ), r( x ).
Din g(x ) = r (x) q1(x) + r 1 (x ) deducem, în acelaşi mod ca mai înainte,
că rk(x ) I g(x ), iar din prima relaţi e, f (x) = g (x) q (x) +
r (x), rezultă
că rk(x ) I f( x ). Deci r!.(x), fiind divizor comun al polinoamelor f (x) şi
g( x ), satisface condiţia 1) din definiţia lui d( x) . Să verificăm şi condiţia 2).
Fie <p (x) un divizor comun oarecare, din inelul J( [ x] , al polinoamelor f (x)
şi g (x). Din prima relape (9.2.3) rezulLă că qi(x) I r( x ); din a doua deducem
că <p (x) I r 1 (x), din a t reia că <p (x ) I r 2 (x) et c. D acă presupunem că <p(x)
 Inelul polinoamelor peste un cîmp oarecare 215

divide orice r1(x) cu j < i, atunci din r;_2 (x ) = f ;_ 1 (x) q; (x) + r;(x)
r(izultă că cp (x) I r;( x), adică cp (x) divide orice r est, deci şi p e rk(x ) şi
a:itfel este verificată şi condiţia 2) :
rk(:t) este c.m.m.c.d. al polinoamelor f(x) şi g(x); el este unic determinat,
abstracţie făcînd de un factor constant.
ln acest fel existenţa c.m.m.c.d. a două polinoame din inelul K [x] este
demonsLrată şi s-a obţinut o metodă pentru calcularea lui :
c.m.m.c.d. al polinoamelor d(x) şi g(x) din inelul K [x] este ultimul
împărţitor rk (x ) sau penultimul rest, din algoritmul lui Euclid aplicat acestor
polinoame.
O b se r va ţii . 1) Deoarece algoritmul diviziunii cu rest nu depinde
/ de cimpul considerat, deducem că nici c.m.m.c.d. a două polinoame nu depinde
de faptul că se consideră cimpul K, sau o ext ensie K 1 a sa; algoritmul lui
Euclid nu se modifică dacă polinoamele f(x) şi g(x) E K 1 [x], unde K C K 1 ,
deci : dacă două polinoame sînt prime între ele într-un anumit inel, K [x ],
e,e sînt prime între ele şi dacă se consideră ca polinoame din K 1 [x] cu K C K 1 •
2) Echivalenţa în divizibilitate, fiind o relaţie de echivalenţă, împarte
polinoamele in clase de echivalenţă ; o asemenea clasă conţine toate poli-
noamele asociate (echivalente în divizibilitate), care ştim că diferă printr-un
factor constant. l n baza acestui fapt, este suficient ca relaţiile de divizi-
bilita te să fi e stabilite numai pentru „reprezentanţi", nu pentru toate poli-
noamele; în inelul R [x], R fond cîmpul numerelor raţionale, ne putem măr­
gini la polinoamele normate (care au coeficientul director 1).
Din clasa de echivalenţă în divizibilitate a polinoamelor

d(x) = (f(x),g(x))

putem lua polinomul care are drept coeficient director uniLatea cîmpului K;
acest polinom este unic determinat, deoarece orice polinom din aceeaşi clasă
se deduce din el prin inmul~irea cu o constantă din cimpul K şi deci nu
mai are coeficient ul director egal cu unitatea din K.
Cu aceas Lă convenp e se poate spune că c.m.m.c.d. a d ou ă polinoan;i.e prime
în tre ele este egal cu uniLatea, căci luînd ca c.m.m. c.d. a două polinoame
prime între e~e, orice al t' element diferit de zer o din K, înmulţindu-l cu
i'l versul l ui, ob~inem uniLatea.
3) Dacă K este cîmpul numerelor raţionale şi polinoamele au coeficienţi
numere înLregi, se poate inLimpla ca primul termen al unui deîmpărţit parţial
să nu se dividă cu primul Lermen al împărţi Lorului . ln acest caz, pentru
a eviLa coefi ci enţii frac ţi onari, înmulţim toţi termenii deîmpărţitului parţial
sau îi împărţim pe cei ai împărţitorului cu un număr convenabil ales, ceea
ce nu schimbă c.m .m .c.d., care este determinat, abstracţie făcînd de un
factor con stant.
Aplicaţie. Să se găsească c.m.m.c.d. al polinoamelor

f(x) = xs +x 4 - x3 - 2x -·1, g(x) = 3x 4 + 2x + x + 2x-2_

3 2
216 Algebra

Pentru a evita coeficienţii fracţionari, înmulţim primul polinom cu 3, ceeace

vom face şi în continuarea op eraţiilor şi aranjăm calculele în binecunoscut a
schemă ele aplicare a algoritmului lui Euclid :

3.1:5+3x4 - 3x3-6x - 3 x1+1 3x/+1

4 2
r sx5-2x - x3-2x + 2x 2
3x4+2.1..a+ x +2x- 2 /.., 2x3 +x2 + 2x+1
4 2
( x - 4x3 -2x - 4x - 3 IX(3) 6x4 +4x3 +2x2 + 4x-4 - 2x 3 -2x
3x 4 -12 x3- 6x2 -12x -9 I 3 2
x -4x + x- 4 IX2 I x2 + 1
-3x4 - 2x3- x2 - 2x+2 2x3 -8x2 +2x- 8 -x2 -1
/ - 14x3 -7x2 - 14x-7 I :(- 7) - 2x3 - x2 - 2x- 1 o
3
2x + x 2
+ 2x+1 I -9x2-9 I : (- 9)
x2 + 1

C.m.m.c.d. fiind ultimul împărţitor sau penultimul rest, avem

(f(x), g(x)) = x2 + 1.

5. Consecinţe deduse din algoritmul lui Euclid

1) Folosind algoritmul lui Euclid vom demonstra următoarea proprie-

tate fundamentală a c.m.m.c.d. :
Cel maî mare comun diCJizor d(x ) a două polinoame f(x) şi g(x) din
inelul K [ x], se poate scri e ca o combinaţie liniară de polinoameledatP., cu coefi -
cienţii M(x) şi N(x) polinoame din inelul K[x], adică

d(x) = M(x) f(x) + N(x) g(x); (9.2.4)

dacă polinoamele f(x) şi g(x) nu sînt constante, atunci grad M(x) < grad g(x),
iar grad N(x) <
grad f(x) .
Aplicăm polinoamelor f( x ) şi g(x) algoritmul lui E uclid şi din prima re-
laţie (9.2.3), r(x ) se exprimă sub forma (9.2.4) cu M(x) = 1, N(x) = -q(x):

r(x) = f(x) - g(x) . q(x).

Dacă arătăm că orice rest din algoritmul lui Euclid se exprimă sub forma
(9.2.4), cum d(x) = rk(x), înseamnă că şi d(x) admite această exprimare.
Presupunem că orice rest ri (x ), O-<. j < i se poate scrie în acest fel:

r;(x) = M;(x) f( x ) + N i (x) g(x ),

şi vom arăta că şi r ; (x) admite o astfel de scriere. Intr-adevăr, din algo-
ritmul lui Euclid avem
r;_2(x) = r;_1(x) q;(x) + r;(x),
 Inelul polinoamelor peste un cîmp oarecare 217

de unde

Dar i - 2 <i şi i - 1 < i, deci - în baza ipotezei - avem :

r;_2(x) = + N;_2(x) •g(x) ,

M;_2(x) f (x)

r ;_ (x ) = M ;_1( X) f(x) + N;-:1(x) •g(x);

1

prin înlocuire în expresia lui r ; (x) deducem

r ;(x) = (M;_2(x) - M;_1(x) · q;(x)) f(x) + (N;_2(x) - N;_1(x) q;(x)) g(x) =

= M ;(x) f(x) + N;(x) g(x).
Această exprimare ne arată că ipoteza făcută este adev.ărată pentru j = i,
deci este a'devărată pentru orice număr natural şi, prin urmare, orice rest ad-
mite această reprezentare.
Pentru j = k obţinem tocmai ceea ce urmăream să arătăm :

Pentru a demonstra şi partea a doua a acestei proprietăţi să presupunem

că m şi n sînt gradele celor două polinoame f(x) şi g(x) cu m > O, n > O
ni fie m > n. Mai presupunem că am găsit deja două polinoame M( x ) şi N(x)
eare să satisfacă relaţia (9.2.4), dar că grad M(x) > grad g(x). In aceste con-
diţii putem împărţi pe Jvl(x) la g(x) şi obţinem

M(x) = g(x) q(x) + M 1 (x),

,mde grad M1 (x) < grad g(x). înlocuind in (9.2.4), deducem

d(x) = M 1(x)f(x) + (N(x) + f(x ) q( x))g(x), (grad M1(x) < n).

Să arătăm că gradul parantezei este mai mic <lecit m, în caz cont rar dedu-
cem că şi gradul termenului ce conţine paranteza este mai mare sau egal
cum + n, iar grad M1 (x) f(x) < m + n. Suma celor două polinoame din mem-
brul al doilea va avea atunci gradul > m + n, ceea ce nu se poate, deoa-
rece d(x ) din primul membru, fiind divizor al lui f( x ) şi al lui g(x), are
grad -<n , deci
grad (N(x ) + f(x) q(x)) < m = grad f( x)
şi proprietatea este complet demonstrată.
218 Algebra

Din (9.2.4) rezultă: condiţia necesară şi suficientă ca polinoamele f(x}

şi g(x ) să f ie prime între ele, este ca să existe în inelul K[x] două pol inoame
M (x ) şi N (x) astfel ca
f(x) • M(x) + g(x) N(x) = 1,
unde 1 este unitatea din cîmpul K
lntr-adevăr, dacă polinoamele f(x) şi g(x) sînt prime int re ele, atunci
d(x) = aEK şi deci · .
f(x) M (x) + g(x) N (x ) = a.
lnmulţind această relaţie cu a- 1 , avem
f(x) [a- 1 M(x)] + g(x) [a- 1 N(x)] = a a- 1 = 1.
Reciproc, dacă
f( x ) · M(x) + g(x) • N(x) = 1
polinoamele nu pot avea un divizor comun d1 (x ) de grad > O, căci atunci din
d1(x ) I f(x) · M(x), d1 (x) I g(x) · N(x),
ar rezulta
d1(x) I f(x) · M(x ) + g(x) • N(x)
şi deci

O bserv aţ i e. Cînd polinoamele au coeficienp întregi, am văzut că

este permis a înmulţi unul din polinoame sau un deîmpărţit p arţial cu un
număr oarecar e şi c.m.m .c.d., fiind determinat, abstrac~ie făcînd de un fac-
tor constant, nu se schimbă. Deoarece aceste înmulţiri schimbă citurile,
cînd calculăm polinoamele .M(x) şi N(x) din relaţia (9.2.4) nu mai este per-
mis să înmulţim un polinom sau un deîmpărţit parţial cu un număr; împăr­
ţirile în algoritmul lui Euclid trebuie făcute, in acest caz, exact .
De asemenea, în aplicaţii, cînd căutăm să determinăm polinoamele M(x)
şi N(x) putem porni de la p enultima egalitate (9.2.3) care dă

rk(x) = d(x) = rk_2(x) - rk_1 (x ) qk(x);

în aceasta înlocuim pe rk_ 1(x) în funcţie de rk_ 3(x) şi r k_ 2(x) din egalitatea
precedentă acesteia ş.a.m. d.
Aplicaţie. Să se determine polinoamele M(x) şi N(x) care pentru f(x) =
= x 4 + 1 şi g(x) = x 3 f i să verifice relaţia (9.2.4).
D eterminăm c.m.m.c.d. al polinoamelor f (x) şi g(x) cu algoritmul lui
Euclid şi avem
f( x)= xg(x) + x + 1,
g(x) = (x + 1) (x 2 - x + 1) - 2;
 Inelul polinoamelor peste un cîmp oarecare 219

am ajuns la un rest de gradul zero, care va fi c.m.m.c.d., deci polinoamele-

slnt prime între ele. Din ultima egalitate a relaţiilor precedente deducem
1 = ~2 (x + 1) (x2 - x + 1) - ~ g(x),
2
şi inlocuind pe x +1 cu valoarea scoasă din prima relaţie avem
1 = ~2 [f(x) - xg(x)] (x2 - x + 1) - ~ g(x);
2
fii.cind calculele obţinem

..:. (x2
2
- x + 1) f(x) +..:.2 (-x + x 3 2
- x -1) g(x) = 1,
deci
1
.
M(x) = 2 (x 2
-x + 1), (N(x) = 21 (-x + x 3 2
- x-1).

2) Consecinţe referitoare la diviziunea polinoamelor. a) Dacă poli-

nomul <p(x) di'1ide produsul f(x) • g(x) şi este prim cu f(x), atunci di'1ide pe g(x).
adică
cp I t- g şi (cp, f) = 1 9 cp I g.
lntr-adevăr, deoarece
(f(x), cp{x)) = 1
avem
f(x) M(x) +
cp{x) N(x) = 1;
p1'În înmulţire cu g(x) obţinem
f(x) g(x) M(x) + g(x) <p(x) N(x) = g(x).
Dar cp I f- g şi cum cp(x) este factor in termenul al doilea, rezultă că mem-
bl'Ul intii se divide cu cp(x), deci cp(x) I g(x).
b) Dacă polinomul cp(x) este prim cu fiecare din polinoamele f(x) şi g(x),
el este prim şi cu produsul lor.
Intr-adevăr, avînd
<p(x) M(x) + f(x) N(x) = 1,
dnducem
cp(x) • [M(x) g(x)] + [f(x) · g(x)]l\T(x) = g(x ),
de unde rezultă că orice divizor comun al lui cp(x) şi f(x) • g(x) este divizor
comun şi pentru g(x), ceea ce contrazice ipoteza.
c) Dacă polinomul cp(x) se di'1ide cu fiecare din polinoamele f(x) şi g(x}
prime între ele, atunci cp(x) se di'1ide şi cu produsul lor.
Intr-adevăr,
cp(x) = f(x) f1 (x)
şi produsul din partea a doua a egalităţii se divide cu g(x).
D upă a) g(x) I f 1(x) şi deci
220 Algebra

deci
<p(x) = [f( x) · g(x)] g1 (x).
6. Cel mai mare comun divizor al mai multor polinoame
Se defineşte analog ca în cazul a dou ă polinoame.
C.m .m.c.d. al polinoamelor { 1 (x), f 2 (x ), ... , {k(x) este polinomul d(x) care
sat isface condiţiile:
1) d(x) I f j(x), (i = 1, 2, ... , k);
2) orice dic,izor al polinoamelor considerate este dic,izor şi al lui d(x) .
Regula după care se calculează c.m .m.c.d. al mai multor polinoame
rezultă din următoarea teoremă: •
Dacă p olinomul o(x) este c.m.m.c.d. al p olinoamelor f 1 (x ), { 2(x), ... , f k_1 (x),
atunci c.m.m.c.d. al p olinoamelor f1 (x➔ , f 2 (x ), ... , f k(x ) este acelaşi cu c.m.m.c.d.
al p olinoamelor o(x) şi {k(x).
In f
baza ipotezei, polinoamele {1 (x) · 2(x ), ..., { k_ 1(x ) admit pe o(x) ca
c.m.m.c.d.
Cum d = (o, {k), înseamnă că d(x )este divizor comun pentru o(x) şi
f l-(x); o(x) fiind divizor comun al polinoamelor f 1(x), f 2(x), .. , { k_ 1(x ) în baza
proprietăţii 2), § 2, puncLul 3, rezultă că d( x) este divizor comun al poli-
noamelor f 1(x), f 2 (x), ... , fk-2(x), f k-1(x), deci şi al polinoamelor f1 (x), f 2 (x), ...
... ,fk_1(x), {k(x), astfel condiţia 1) este satisfăcută. Pentru a demonstra con-
diţia 2), presupunem că D( x) este un divizor comun al polinoamelor f1 (x),
f 2(x), ...f"fk(x). D( x) este însă divizor al lui o(x), fiind în acelaşi timp divizor
comun al lui o(x) şi f k(x ) va fi divizor şi al lui d( x ).
Prin urmare, c.m.m.c.d. al polinoamelor f1 (x), f2(x), ... , {k(x) este
c.m.m .c.d. al polinoamelor o(x) şi {k(x), unde o(x) este c.m.m.c.d. al pri-
melor k - 1 polinoame considerate; o(x) este c.m.m .c.d. al polinoamelor
o1 (x) şi fk_1 (x), unde o1 (x) est e c.m.m.c.d. al primelor k - 2 polinoame etc.
In aplicaţii adoptăm ordinea următoare :
(f1, f2) = d1; (d1, fa) = d2 ; ... ; (dk-2, {k) = dk-1 = d(x) .
O b s e r v a ţii. 1° In baza aceluiaşi raţionament ca în cazul a două
polinoame, deducem că polinomul car e poate fi considerat ca c.m.m.c.d.
al mai multor polinoame date este de forma cd(x), unde cEK c.m.m.c.d.
este determinat pînă la o echic,alenţă în dic,izibilitate.
2° Dacă d(x) este un polinom de gradul zero, polinoamele se numesc
prime între ele sau r elatic, prime.
In mod analog cu c.m .m.c.d. se poate defini şi cel mai mic multiplu
comun a două p ol inoame :
Se numeşte c.m .m.c.m. a două polinoame f(x) şi g(x) EK[x] polinomul
m(x)EK[x] care îndeplineşte condiţiile :
1) f( x) I m(x) şi g(x ) I m(x);
2) dacă f(x) I m(x) şi g(x) I m(x), atunci m(x) I m(x).
Se demonstrează existenţa şi unicitatea c.m.m.c.m. a două polinoame,
abstracţie făcind de o echivalenţă în divizibili tate (de un factor constant).
Prin urmare, c.m.m .c.m. este un multiplu comun al celor două polinoame
care dic,ide orice multiplu comun al lor.
 ..

Inelul polinoamelor peste un cîmp oarecare 22 1

§ 3. POLINOAME REDUCTIBILE ŞI IREDUCTIBILE PESTE UN CIMP

1. De1'iniţ,ii

Ştim că un număr întreg a admite totdeauna divizorii ± a şi ± 1

care se nu mese di(,)izori improprii ai lui a; dacă există şi alţi divi-
2 ori ai lui a, ei se numesc di(,)izori proprii. l1.!!_ număr întreg care admi_te
11!!._mai divizori imprQ.}ll'ii se numeşte număr prim; numărul întreg care admite
şi divizori proprii este un numar neprim.
In inelul IC [x] un polinom f(x) este totdeauna divizibil cu polinoamele
de gradul zero (unităţile inelului K[x] , care joacă rolul unităţilor ± 1 din
inelul numerelor întregi) şi cu toate polinoamele (asociate) de forma kf(x),
unde kEK, care sînt şi ele de acelaşi grad cu f(x) . Polinoamele de gradul
zero şi polinoamele de acelaşi grad cu f(x) sînt numite di(,)izori sau factori
improprii ai polinomului f( x ). Orice polinom f(x) admite o descompunere
in factori improprii: f(x) = k- 1 [lcf(x)], unul din facLori este de gradul
zero, iar celălalt de acelaşi grad cu f(x).
Se numeşte di(,)izor ro riu al unui olinom f(x) de rad
nom car · · x şi are gradul mai mare ec t zero ş1 mai mic <lecit n.
---un vOlinom x J( x care nu a mile decît di(,)izon improprii se nu-
n te o inom „ireductibil peste c mp _ • r. Un polmom ire-
ductibil in cimp J( se mai nu e şi polinom prim in acest cîmp.
Un polinom f(x) de grad > O din inelul IC [x] se zice că este reductibil
s1m neprim în cimpul IC dacă admite o descompunere in factori de forma :
f(x) = g(x) · h(x)
c·J grad g(x) > Oşi grad h(x) >0; dacă in orice descqmpunere a unui polinom
unul din factori este de gradul zero, iar celălalt de gradul n, polinomul este
i1eductibil peste cimpul K.
Polinoamele de gradul zero se exclud din aceste definiţii - ele nu se
consideră nici reductibile, nici ireductibile - aşa cum in definiţia numerelor
prime nu se considerau unităţile ± 1 din inelul numerelor întregi.
Noţiunea de reductibilitate sau ireductibilitate a unui polinom trebuie
srt fie raportată la un anumit cimp K, c!ci un polinom ireductibil in acest
cîmp poate fi reductibil într-o extensie K a lui K. De exemplu, polinomul
xi - 3 cu coeficienţi întregi este ireductibil în cîmpul numerelor raţionale,
deoarece nu poate fi descompus tn produs de factori de gradul intii cu coefi-
cienţi raţionali, căci de exemplu dacă am avea x 2 - 3 = (ax+ b) (ex+ d)
pentru x = - ~ , rezultă x 2 - 3 = O, x 2 = 3 şi, prin urmare, nu există
a
mei un număr raţional al cărui pătrat să fie egal cu 3.
Acest polinom este însă . reductibil în cîmpul numerelor reale, unde
x2 -3 = (x- l/3) (x + V3).
De asemenea, polinomul x 2 + 9 este ireductibil atît peste corpul numerelor
raţionale cit şi peste corpul numerelor reale, căci dacă ar fi reductibil am
avea
x2 +9= (ax + b) (ex + d),
222 Algebra

cu a, b, c, d numere reale. Pentru x = _.!!_

a
rezultă x2 + 9 = O, deci x2 =
= - 9, ceea ce nu este posibil, deoarece pătratul unui număr real nu poate
+
fi negativ. Polinomul x 2 9 este reductibil peste corpul numerelor com-
plexe, care este o extensie a corpului numerelor reale, după cum se vede
din relaţia
x 2 + 9 = (x + 3i) (x-3i) .

2. Proprietăţi alo polinoamelor ireductibile peste un cîmp K

1) Orice polinom de gradul întîi din inelul K[x] este ireductibil.

Intr-adevăr, nu putem avea ax+ b = f(x) g(x) cu grad f(x) > O şi
grad g(x) > O, căci grad f(x) • g(x) ar fi~ 2 şi nu poate fi egal cu un poli-
nom de gradul intîi; un polinom de gradul intii are ca divizori numai uni-
tăţile
inelului şi polinoamele asociate (echivalente în divizibilitate).
2) Două polinoame ireductibile f(x) şi g(x) peste cîmpul I( sau sînt prime
între ele, sau "erifică relaţia f(x) = kg(x), unde kEK.
Intr-adevăr, dacă d(x) = (f(x), g(x)), atunci d(x) I f(x); cum polinomul
f( x ) nu se divide decit cu un polinom de gradul zero sau cu un polinom
de acelaşi grad cu el, avem d(x) = aEK şi atunci polinoamele sint prime
intre ele, sau d(x) = k 1f(x) şi in mod analog d(x) = k2.i(x), unde k1 , k 2EK.
Din kif(x) = k2.i(x) se deduce f(x) = kg(x), unde k = k'1 1k2 •
3) Dacă un polinom ireductibil g(x) EK[x] di"ide un produs de doi fac-
tori ireductibili, f 1(x).f2 (x) = f(x), atunci g(x) di"ide cel puţin un factor al pro-
dusului.
Intr-adevăr, deoarece g(x) I f1 (x) · f 2(x) şi cum g(x) şi f1 (x) sint ambele
ireductibile înseamnă că g(x) sau diferă de f1 (x) printr-un factor constant
şi atunci g(x) I f1 (x), sau este prim cu f1 (x) şi atunci, după cum ştim, divide
pe celălalt factor: g(x) I f2 (x). Âceastă proprietate este valabilă pentru un
produs oarecare de factori şi se demonstrează prin inducţie :
I n
Dacă un polinom ireductibil g(x)EK [x] di"ide produsul Il f; (,x), atunci

g(x) di"ide cel puţin unul din factori. .

Într-adevăr, pentru n = 2 teorema este demonstrată; presupunind-o
adevărată pentru n - 1 factori, o vom demonstra pentru n factori. Din
g(x) I f1 (x) (.n,- 2 f ;(x)) deducem că g(x) sau diferă de f1 (x) printr-un factor con-
stant şi atunci g(x) I f1 (x), sau (g, f1 ) = 1 şi atunci g(x) Ii~ f ;(x), de unde,
in baza ipotezei, rezultă că g(x) divide cel puţin un factor al produsului şi
cu aceasta teorema este demonstrată pentru orice n natural. Se observă că
polinoamele ireductibile au proprietăţi analoge cu cele ale numerelor prime
din aritmetică.
 Inelul polinoamelor peste un cîmp oarecare 223

3. Descompunerea polinoamelor în factori ireductibili

Considerînd in locul numerelor prime polinoame ireductibile, avem în

inelul I([x] o descompunere în factori analogă descompunerii unui număr
întreg in factori primi.
DEFINIŢIE. Două descompuneri ale polinomului f(x) E K [x] în factori
ireductibili :
f(x) = f1(x) · f2(x) ... fm(x) = C1(x) C2(x)... g,.(x); f;(x),· g;(x) EK[x]
se numesc echivalente, dacă m=n şi dacă alegînd conC1enabil polinoamele f;(x)
,1i g;(x) (i = 1, 2, .., m) acestea sînt echiC1alente în diC1izibilitate ( diferă printr-un
factor constant).
TEOREMA FU DAME 1 TALĂ. Or,ice polinom f(x) din inelul K[x] de ~rad >
> O se descompune într-un wodus cu un număr finit de .factori ired/J&J,ibili
{lin K[x]; două descompuneri ale polinomului f(x) în faclOI.i._i,reriJJ&l...ibili sî11!_
i cliiC1alent&.
Demonstraţie. Fie
f(x) = f1(x) · f2(x) •·· f,(x), (9.3.1)
unde f;(x) sînt polinoame ireductibile în I([x] şi să presupunem că mai
avem şi
f(x) = C1(x) · C2(x) •·· g,(x), (9.3.2)
<:U g;(x) polinoame ireductibile din K [x].
Să observăm in primul rînd că teorema este adevărată în cazul că f(x)
<ste ireductibil, deoarece in acest caz r=1 şi f1 (x) = f'(x); nu putem avea
c altă descompunere de forma (9.3.2), căci dacă s > 1, atunci f(x) ar fi re-
ucLibil, deci s = 1 şi atunci din relaţiile f(x) = f1 (x) şi f(x) = g1 (x) dedu-
cem f1(x) = g1 (x) şi descompunerea este unică. I?olinoamele de gradul înL1i
fi"nd ir ductibile ma este adevărată i eiitru astfel de olinoame.
Deci este adevărată pentru n = .
Urmează să demonstrăm teorema numai pentru polinoame f(x) reduc-
tibile şi de_gr~-eeea ce vom face folosind metoda inducţiei complete;
iriducţia o facem asupra lui n. Teorema fiind adevărată en - 1 o re-
su une adev~ ~ ntru polinoame cu ra ul mai mare decît
nuc sau egal cu unu ş1 arat că este adevărată ş1 pentru polinoame de
gradul n. Considerăm polinomul f(x) reductibil şi de gradul n, care ştim
că admite o descompunere în factori de forma

{lx)_ = cp(x) h(x),

unde grad cp(x) şi grad h(x) > O. Cum fiecare din aceste polinoame are gra-
dul mai mic decit n, teorema este adevărată şi deci
cp(x) = f,(x} · ~ -- f,(x); h(x) = f,+ (x) f,+i(x) ... f,(x) .
lnlocuind
.-- 1

pe cp(x) şi h(x) în relaţia de mai sus, se obţine chiar- descom-

punerea (9.3.1) şi prima parte a teoremei este demonstrată. Se vede că r > 1,
224 Algebra

deoarece f (x) a fost considerat reductibil. Dacă presupunem că f( x) admite

două descompuneri, pe (9.3.1) şi (9.3.2), avem

f1(x) · f2(x) .. . f,(x) = C1(x) • C2(x)... g,(x ).

Cum membrul intii se divide cu f1 (x) , rezultă că şi membrul al doilea se
divide cu f1 {x); dacă un polinom ireductibil f1 {x) divide un produs de po-
linoame ireductibile, ştim că el este echivalent,. în divizibilitate cu unul din
factori (proprietatea 3, punctul 2). Schimbind notarea factorilor, putem
presupune că

şi deci
f1( X) 'f2(X) ... f ,(x ) = cf1( X) C2(X) ... g,(x).
De la proprietăţile inelului I([ x] ştim că putem simplifica această relaţie
cu (1(x) şi obţinem
f 2(x) · f 3(x) ... f,(x) = [cg2 (x)] g 3(x) ... g,(x).

Polinomul <p{x) · f 2(x) ... f ,(x) are gradul mai mare decit zero şi mai mic
<lecit m. Cum teorema este adevărată pentru polinoame de grad < n, re-
zultă că in cele două descompuneri avem acelaşi număr de factori : r - 1 =
= s-1 şi deci r = s, factorii fiind echivalenţi în divizibilitate (egali, abstrac-
ţie făcind de un factor constant); schimbînd, eventual, notaţiile, putem
scrie că

şi

g;(x) = c;f;(x), (i = 3, 4, ... , r )

deci avem
r = s, g;(x) = c;f;(x), (i = 1, 2, ... ,r), (c2 = c-1) ;
cele douădescompuneri fiind echivalenLe, teorema este demon strată.
Dacăfactorul f ;(x ) apare în descompunerea (9.3.1) de a.; ori, spunem
că este un factor multiplu de ordinul a.; ; un factor cu ordinul de multipli-
citate egal cu unu se numeşte factor simplu. .
Avem, prin urmare, următoarea formulă generală pentru descompu-
nerea unui polinom în factori ireductibili :
(9.3.3)
cEK, iar polinoamele f ;(x) fiind neechivalente în divizibilitate, adică două
astfel de polinoame nu verifică o relaţie de forma
f; = afj(X), unde . aeK.
Teorema pe care am demonstrat-o poate fi formulată şi astfel :
Orice polinom se descompune în mod unic în factori ireductibili, abstracţie
făcînd de factorii constanţi (de gradul zero).
 1nelul polinoamelor peste un cimp oarecare 225

Există, şi
din acest punct de vedere, analogie cu ceea ce se intîmplă
lr aritmetică,
unde descompunerea este unică în cazul cînd considerăm
numai numere naturale; dacă se consideră numere întregi, atunci putem
a·vea de exemplu :-21 = (-7) -3 = 7 • (-3), factorii fiind determinaţi ab-
stracţie făclnd de înmul~irea cu ±1.
Se poate ob~ine o descompunere strict unică pentru orice polinom, dacă
în una din descompunerile sale în factori ireductibili se dă factor comun,
în fiecare din aceştia, coeficientul termenului de cel mai înalt grad; astfel
rezultă descompunerea

f( x) = aof1{x)-f2 (x) . .. f,(x),

unde f.(x) sînt polinoame ireductibile cu coeficientul director egal cu 1
iar a 0 este coeficientul director al polinomului f(x) şi se obţine prin iden-
ti 'icare.
C.m.m.c.d. a două polinoame. Dacă presupunem că polinomul f( x)
d· t de (9.3.3) se divide cu cp{x), atunci
f(x) = cp(x) f1 (x),
iar dacă descompunem pe cp(x) şi f1 (x) în factori ireductibili, obţinem for-
mula (9.3.3), care ştim că este unică.
Factorii ireductibili ai polinomului cp(x) se află printre factorii ireduc-
tilili ai polinomului f(x), la puteri mai mici sau egale ( abstracţie făcînd de
înmulţirea cu un polinom de grad zero).

TEOREMĂ. C.m.m.c.d., d(x), al polinoamelor f( x) şi g(x), descompuse în

factori ireductibili, este egal cu produsul factorilor ireductibili comuni - celor
două polinoame - luaţi la puterile cele mai mici.
Intr-adevăr, d(x) astfel obţinut este divizor comun al polinoamelor
f( x) şi g(x). Dacă cp{x) este un divizor comun al polinoamelor f(x) şi g(x),
diTJ. faptul că factorii ireductibili ai lui cp{x) se află printre factorii ireducti-
bi i ai lui f( x) şi g(x), rezultă că ei aparpn şi lui d(x) şi deci cp(x) I d(x),
ceea ce demonstrează teorema.
Această teoremă, deşi analogă regulii de aflare a c.m.m.c.d. pentru
numere întregi, nu prezintă importanţă practică, deoarece în cazul unui
inel K[x] nu există metode de descompunere a unui polinom în fac~ori ire-
d 1.ctibili.

4. Consecinţe privind 6tdăcinilo polinoamolor

Dacă polinomul care are descompunerea în factori ireductibili (9.3.3) :

f(x) = c [f1(x)]111 [f2(x)]111 ... [f,(x)]",,
se divide cu [q(x)]11 şi nu se divide prin [q(x)]13 cu f'3 > ix, atunci vom sp~n~
că !J(X) este un actor ireductibil multi lu d ·dinul oe. sau un di11izor ·
mfutiplu de acest or rn. Să arătăm că orice divizor ireductibil al lui f( x)
iîi' ra în descompunerea (9.3.3) cu acelaşi ordin de mu'•(iplicitate.
I, 1539
226 Algebra

Cum [q(x)]a I f(x) avem

f(x) = [q(x)J1 • ip(x),
unde
q(x) ,X ip(x),
căci în caz contrar
ip(x) = q(x) yi (x)
şi f( x) s-ar divide cu [q( x)]a+ 1, ceea ce contrazice ipoteza. Dacă tn
f(x) = [q(x)J1 ip(x)
descompunem pe ip(x) în factori ireductibili, obţinem o descompunere a lui
f(x) în factori; avînd două descompuneri ale lui f(x) în factori ireductibili,
trebuie să avem în ambele acelaşi număr de factori ireductibili şi orice fac-
tor din una să se afle şi in cealaltă (abstracţie făcînd de o echivalenţă în
divizibilitate). Deoarece în
f(x) = [q(x)]° ip(x)
avem o: factori egali cu q(x), va trebui ca şi în (9.3.3) să existe exact o: factori
echivalenţi în divizibilitate cu q(x), ceea ce înseamnă că putem presupune

f1(x) = cq(x)
şi deci o:1 = o:.
Dacă polinomul f(x)EK[x] se divide cu (x - ajP dar nu se divide cu
(x - a)P+1 1 a fiind un element din cîmpul K , vom spune că X = a este
rădăcină multiplă de ordinul p a polinomului f(x).
Pentru a stabili numărul maxim de rădăcini ce le poate avea un poli-
nom într-un cîmp dat, considerăm polinomul f(x)EK[x] de grad n şi pre-
supunem că acest polinom admite în cîmpul K rădăcinile c1 , c2 , ••• ,c, care
au, respectiv, ordinele de multiplicitate o:1 , cx2 , • •• , o:, . Polinomul f(x) se divide,
deci, cu (x - c1)a1, (x - c2 )a2, ... , (x - c,)"• şi deoarece polinoamele x - C;
(1 ,-<. i -<. s) sînt ireductibile, după cele stabilite anterior ele se vor afla în
descompunerea lui f (x) în factori ireductibili la acelaşi ordin de multipli •
citate, deci avem
f( x ) = (x - c1)a1 (x - c2 )a, ... (x - c,t ' ip(x) .
Dacă grad ip(x) = s, egalînd gradele se obţine

0:1 + + ... + a, + s =
<Y.2 n,
de unde deducem

(o rădăcină multiplă de ordinul o: se numără de o: ori).

Ultima relaţie ne arată că un polinom de gradul n din inelul K[x ] nu
poate a"ea mai mult de n rădăcini în cîmp ul K . Aceasta se verifică şi pentru
 Inelul polinoamelor peste un cîmp oarecare 227

polinoame de grad zero, f(x) = ax<> = a, a =I= O, care nu au nici o rădăcină ;

pentru polinomul nul (are grad nedeterminat), care este egal cu zero pen-
tru orice valoare a lui x, nu putem face o astfel de constatare, acesta anu-
lîndu-se pentru mai mult de n CJalori ale nedeterminatei.
Dacă polinomul f(x) de grad n are în cîmpul J( exact n rădăcini, atunci
cimpul K se numeşte cîmp de descompunere al polinomului f(x) .
TEOREMĂ. Dacă f(x) şi g(x) sînt două polinoame din inelul K-[x] a'1înd
gradele mai mici sau egale cu n şi dacă aceste polinoame· iau '1alori egale
pentru mai mult de n Qa/ori distincte ale nedeterminatei x, atunci
f(x) = g(x).
Într-adevăr, polinomul

lji(x) = f(x) - g(x)

are gradul mai mic sau egal cu n şi avînd mai mult de n rădăcini este poli-
nomul nul, deci
f(x) - g(x) =O,
ele unde deducem
f(x) = g(x).

:,. Funcţia. definită de un polinom

Am studiat, în acest capitol, teoria polinoamelor din punct de vedere

algebric. Cum în analiza matematică polinomul este un caz particular de func-
ţ ie, teoria polinoamelor poate fi studiată şi din acest punct de vedere.
Avînd polinomul
f(x) = a0 xn + ciixn-i + ... + a,._1 x + a„EK[x],
pentru orice element xEK corespunde un element
y = a0 x" + a x"- + ... + a„EK,
1
1

ceea ce înseamnă că acest polinom defineşte o funcţie F(x) av1nd ca domeniu

de definiţie cîmpul K, iar ca domeniu aL yaJorilar tot K.. Polinomu] de forma
ax0 = a defineşte funcţia F(x) = a care asociază fiecărui xEK valoarea
aEK; dacă f( x ) = O, funcţia corespunzătoare este F(x) = O. Am dat pentru
egalitatea polinoamelor două definiţii : una algebrică şi alta funcţională
şi am văzut că dacă K est e finit, cele două definiţii nu sînt echivalente (§ 1,
punctul 1). Vom arăta acum echivalenţa celor două definiţii în cazul în care
K este infinit. Fie, pentru aceasta, polinoamele f(x) şi g(x) de grade m res-
pectiv n şi m ~ n; dacă aceste polinoame iau valori egale pentru un element
oarecare x = aEK, înseamnă că sînt egale pentru mai muH de m valori dis-
t incte ale lui x şi deci f( x~ = g(x), adică polinoamele sînt egale după defi-
niţia algebrică. Reciproc, acă f( xT = g(x), atunci este evident că acestea
iau valori egale pentru orice x , şi deci sînt egale după definiţia funcţională.
228 Algebra

Concluzia că cele două definiţii ale egalităţii funcţiilor sint echivalente,

permite ca în cazul polinoamelor cu coeficienţi complecşi sau reali să folo-
sim rezultatele cunoscute din analiză.
O b s e r v a ţ i e. Pentru polinoame cu coeficienţi 9int r-un cîmp arbi-
trar, definiţia derivatei, cunoscută din cursul <le_A..o.alizăr nu poate h accep--=--"'
'ta;ta::ae~Iose~tsnoţiunea ~ şi deci se bazează pe proprietatea
d ~ a cîmJ>ulu.L~- De aceea;cierivata unui polinom
se defineşte algeb,·ic astfel : -
Se numeşte deri{Jată a polinomului
f(x) = a 0 Xn + a1 x"-l + ... + an
cu coeficienţi din cfmpul K, polinomul
f'(x) = n a 0 x"- + (n -1) ~x"- + ... + a,,_1,
1

care aparţine şi el inelului K[x].

Proprietăţile derivateidemonstrate pentru polinoame cu coeficienţi
numerici, nu pot fi folosite pentru polinoame cu coeficienţi dintr-un cîmp
oarecare fără demonstraţii prealabile, bazate pe definiţia algebrică. Aceste
demonstraţii sînt imediate, cum se vede în cazul urmă·(.oarei formule:
[f(x) + g(x)]' = f'(x) + g'(x).
Avind

şi
g(x) = b0 x"' + b1x"'- 1 + ... + b,,,_1 x + b,,, cu n > m,
PI

f(x) + g(x) = B (a; + b;) x"-i

i- 0
iar
n n
[f(x) + g(x)]' = E (n - i) (a; + b;) xn- i-t = B (n - i)a;xn- i-i +
i- 0 i- 0
n .
+ B (n - i) b;x"-1-1 = f'(x) + g'(x);
i- 0

coeficienţii b; fiind nuli pentru n > m.

6. Interpolare

Două polinoame care iau valori egale pentru n 1 valori distincte ale+
variabilei independente ştim că au aceiaşi coeficienţi, prin urmare un poli-
nom de gradul n este determinat cînd se cunosc valorile sale pentru n 1 +
valori distincte ale variabilei independente. Problema interpolării îşi are ori-
ginea în probleme de ordin practic şi caută să găsească un polinom y =

---
= P(x) de grad cit mai mic, care pentru anumite valori a1, a 2, •••, a,::;:i-rue
 Inelul polinoamelor peste un cîmp oarecare 229

variabilei să ia respectiv valorile bi, b2, ••• , bn+t· Enunţul matematic al aces-
tei probleme- ene următotul : -- -
Să se dete;mine iin polinom P(x) cu coeficienţi reali sau complecşi (pre-
supunînd că ne mărginim la cîmpul J( al numerelor complexe), de grad mai
mic sau egal cu n care pentru n + 1 "alori distincte ale lui x : lli, a2 , ... , an+i,
să ia respecti" "alorile bi, b2 , b3 , ... , b,,+1 •
Fie

Pentru x = a;, (i = + 1), obţinem sistemul

1, 2, .. , n

B 0 + Biai + B 2ai + ... + B„a1 = bi,

B 0 + Bia2 + B 2ai + ... + B „a] = b 2,

. . ...... . ...... . .. . .... .. ........... . ...

cu (n + 1) ecuaţii şi (n + 1) necunoscute.
Determinantul sistemului, după ce schimbăm ]iniile cu coloanele res-
pective, devine
1 1 ...1

.\.cesta fiind un determinant V andermonde, avem

~ =I= O, căci valorile lli, a 2 , ... , a,+t sînt distincte, deci putem rezolva sis-
temul cu regula lui Cramer şi găsim polinomul de interpolare (care este unic).
1) Formula de interpolare a lui Lagrange. Această formulă dă polinomul
.fe interpolare sub forma
_ P( ) _ ~ (x - a 1) ( x - o1 ) ... (x - a;_1) (x - a;+i) ... (x-a 11 +i) b· .
,li - X -L.J
i - l (a;-(½) (a; - a1) . .. (a;-a;_J (a;-a;+J ... (a;-a,,+J
"

J acă facem x = a;, (i = 1, 2, ... , n +

1), obţinem P(a;) = b;, căci toate frac-
ţiile se anulează afară de cea care apare la coeficientul lui b; şi care ia va-
loarea 1.
2) Formula de interpolare a lui Newton. Ac_e asta dă polinomu] de inter-
polare sub forma
_P(x) = 11 0 + 11 (x -
1 a1 ) + A (x -
2 a1 ) (x - a2) + ... +
+ 11_,( x - a1 ) (x - a 2) ...(x - a.,);
 230 Algebra

acest polinom trebuie să ia valorile bi =

P(a;) pentru i = 1, 2, ... , n. Coefi•
cienţii Ai se determină pe rînd, dind lui x valorile a1 , a 2, ... , an+t ; pentru
x = a 1 obţinem b1 =
"i.. 0 care inlocuind·u•l şi făcînd x = a 2 găsim

de unde

• înlocuind pe ")..1 ~ şi făcînd x = aa, găsim pe "i..z şi aşa mai departe.

•
 CAPITOLUL X

INELUL POLINOAMELOR
PESTE CÎlllPUL NUMERELOR COl\lPfiEXE

§ 1. TEOREMA FUNDAMENTALĂ A ALGEBREI

t . Teorema fundamentală

ln cele ce urmează vom considera inelul polinoamelor K [x], unde

K este cimpul numerelor complexe şi vom arăta că · inom x de
fradul cu coeficien · i au corn · · ·
entru aceasta vom folosi t&orema fundamentală a algebrei sau teorema lui
d'Alembert~ care are următorul enunţ:
Orice polinom <!&_un_grg,d~..l.J;_y,_coeficienţi reali sau complecşi are 2E
puţin o rădăcină reală sau complexă. (Dăm această teoremă fără demon-
straţie) . -
Teorema fundamentală a algebrei este una dintre cele mai importante
teoreme ale matematicii. Pentru t eoria ecuaţiilor algebrice, stabilirea ei a
însemnat rezolvarea problemei existenţei rădăcinilor unei ecuaţii algebrice.
Prima demonstraţie a acestei teoreme a fost dată de d'Alemhert în 1746,
însă ea nu este riguroasă. Primele demonstraţii riguroase au fost date de
Gauss tn 1799. Astăzi se cunosc mai multe demonstraţii absolut riguroase,
insă toate demonstraţiile nu sînt pur algebrice, deoarece consideră polinoamele
c.a funcţii de variabile x şi apelează la proprietăţi din analiza maLematică
t n legătură cu continuitatea funcţiilor de variabilă reală şi complexă.

2. Consecinţe deduse din teorema fund'amentală

Să considerăm polinomul
f(x) = aoXn + a1X"- l + ... + a _1 X+
11 an
cu c oeficienţi complecşi de grad > 1. Conform t eorem:ii fund amentale ,
polinomul f(x) admite cel puţin o rădăcină c1 , deci se divide cu x - c1 , şi
avem
f(x) = (x - c1 ) cp(x), (10.'l.1)
232 Algebra

unde cp(x) este toL un polinom cu coeficienţi complecşi de grad > O.

Polinomul f(x) fiind un produs de două polinoame de grad > O, esLe un
polinom reductibil în cîmpul numerelor complexe. Deci, orice polinom de
grad > 1 este reducLibil în cîmpul numerelor complexe. Rezultă atunci că
p_olj,_nJJ.JllHJ:le. _sk gradul întîi sînt __şingurele _polinoame ireduqtibile în cîm]!_ul
numerelor complexe; am vazut mai înainte (cap. TXfcă un polinom de gradul
intli este ireductibil în orice cimp.
Se ştie de la capitolul IX, § 3, punctul 3, că orice polinom din inelul K[x]
se descompune într-un produs de factori ireductibili şi· această descompunere
este unică pină la înmulţirea fiecărui factor cu un poUnom de gradul zero.
Dacă K este cîmpul numerelor complexe, factorii- ireductibili sînt de gradul
înLîi, de forma x - c1 , x - c2 etc. şi avem atunci pentru orice polinom <le
gradul n cu coeficienţi comp]ecşi :

(10.1.2)

unde a 0 a fost determinat prin egalarea coeficienţilor lui x" in ambii membri
ai relaţiei (10.1.2). Din (10.1.2) se vede- că f(x) are n rădăcini în cîmpul 1(
şi cum nu poate avea mai mult de n rădăcini (Cap. IX, § 3, punctul 4), rezultă
c4._un polinom de gradul n cu coeficienţi complecşi are exact n rădăcini reale sau
complexe. - - - - - - - -.- - - - - - -
Deci cîmpul numerelor complexe este un cZmp de descompunere pentru
orice polinom cu coeficienţi complecşi de grad > O (Cap. IX, § 3, punctul 4).
Orice polinom cu coeficienţi complecşi se descompune, in cimpul nume-
relor complexe, într-un produs de factori de gradul intii, sub forma (10.1.2),
această descompunere fiind unică.
In formula (10.1.2) unii factori pot fi egali, adică unele rădăcini pot fi
multiple. Dacă rădăcina c1 este multiplă de ordinul cx 1 , rădăcina c2 este mul-
tiplă de ordinul cx 2 etc., atunci formula (10.1.2) devine

(10.1.3)

cu condiţia ca cx1 + +... +

cx2 cep = n. Formula (10.1.3) ne dă descompunerea
lui f(x) într-un produs de factori ireductibil şi după cele stabilite la capito-
lul IX, § 3, punctul 3, această descompunere este unică, adică nu mai putem
avea o descompunere a lui f(x) în factori de gradul întîi, diferită de aceasLa.
Deci descompunerea unui polinom cu coeficienţi complecşi în factori de gradul
întîi după formula ( 10.1.3) este unică.
Am văzut mai înainte că cimpul numerelor complexe este un cîmp de
descompunere pentru inelul polinoamelor K[x] peste acest cîmp. Să introducem
acum o altă noţiune. U ~ K se· numeşte algebric închis dacă în inelul
polinoamelor K[x] orice polino~a:dl:lrn are n radacini în cîmpul K.
Cîmpul numerelor complexe este un cîmp algebric închis deoarece orice polinol!!
cu coehcienţ1 cinn:plec i ae graaul z1 are7h ct:mJnrf'" numerelor complex~
n rădăcini .
..,.___
 Inelul polinoamelor peste cimpul numerelor complexe 233

3. Formula lui 'l'aylor

. Să considerăm un polinom f(x) cu coeficienţi numere complexe şi să

introducem in locul lui x o If6'uă nedeterminată h, definită de relaţia x =
= x 0 + h, unde x 0 este un număr complex oarecare. Avem
+ h) = a0(x0 + h)" + a1 (x0 + h)"-1 + ... + a„
f(x 0

~i dezvoltind pe (x + h)P după formula binomului obţine~

0

{(."Co+ h) = a 0 [x8 + ~ x&- 1h + n(n - 1) x8- 2 h2 + ... + h"] +

J 'I , 2

+ <Li [x&- 1 + 11-1 x&- 2h + (n-1) (n- 2) x&- 3 h2 + ... + h"-i] +

t 1·2

+ a2 [x::-
o
2 + n-2
'l
x"-ah + (11-2) (n-3) x8_4h2
O 1-2
+ ... + h"-2] +

de unde, ordonînd după putorile lui h, obţ.inem

f(xo + h) = (ao x& + a1.r&- 1 + G2Xo-2+ ... + a11-1Xo + all) +

+ ..!:.... [na 0 x8- 1 + (n -1) a1 x8- 2 + (n - 2) a2x8- 3 + ... + an_i)J+
1

+ h
2

21
[n(n -1) a0 x&- 2 + (n -1) (n - 2) a1 x&-s + ... + 2an_•,}]+
-

+ ~ [n(n -1) (n - 2) a 0 x8-:J + ... + 6a,, +3]

31
h"
+ ... + -ni[n! a 0]. (10.1.5)

Calculînd derivatele succesive (noţiunea de derivată a fost introdusă la

cap. V[, § 4) ale polinomului f( x), observăm că în formula ('10.1.5) avem in
prima paranteză f'(x), în a doua f"(x) etc. şi deci formula (10.1.5) devine
2
f(:ro + h) = f(xo) + ..!:_ f'(xo)
11
+ h f"( xo)
21
+ ... + h" fM(xo),
ni
(10.1.6)

care este formula lui Taylor PW!U polinomul f(,;). Ea ne dă dezvoltarea pQ]_i- J
nomului f(x 0 + h) du2ă puterile lui h._ Dacă în (10.1.6) punem x 0 + h = x C-> h ~ )( -A'
obţinem formula o
\

f(x) = f(x~) + x-xo f'(xa)+ (x- x.)2 f"(xo) + ... + (x-xol" fM(xo), ( l0.1.7)
I! 21 nI
\
oare ne dă dezvoltarea lui f(x) după puterile lui x - x 0.
 234 A Lgebra

unică în sensul că nu p_oat e exista o formulă

ForlJ!:ula lui Taylor este
\\ diferită
de (10.1.7) care să ne dea dezvolt area luij(x) d~ă_puLerile lui x - x 0 .
JÎntr-adevăr, dacă am avea -

f(x) = f3o + x-x 0 f3i + (x-xof (3 2 + ... + 11

(x- x0 ) (3,. , (i0.1.8 )
JI 21 nI

calcuJînd derivatele f' (x), f"(x) etc. şi făcînd x = x 0 , găsim (3 0 = f( x 0 )

~ 1 = f'( x 0 ), . .. , f3n = ft11-'(x0 ) şi deci dezvoltarea (10.1.8) coincide cu (10.1.7).

§ 2. RELAŢII INTRE RĂDĂCI N I ŞI COEFICIENŢI

Să considerăm ecuaţia algebri că de gradul n cu coeficienţi numer e com-

plexe :·
(10.2.1)
Dacă x 1, x 2 , ... , Xn sînt rădăcinile acestei ecuaţii, avem, conform formulei
(10.1.2),
a0 x " + l½_X"- 1 + ... + a,,. 1 x + a,, = a 0 (x - x 1 ) (x - x 2) ... (x - X,. ) ;

efectuind produsul din membrul al doilea obţinem

a0 x" + l½, x "-1 + ...+ a,,_1 x + a,. = a0 [xn - (x1 + x2 + ... + x,,) x"-1 +
+ ( X 1X2 + X1X3 + ... + X _ 1X x"- + ... + (- 1)'H( X1X2 ... Xn - i +
11 11 )
2

+ X1 X3 .. . x,, + ... + X2X3 .. . x,,) X + (- 1) X1X2 ... x,,], 11

de unde, egaltnd coeficienţii aceloraşi puteri ale lui x , deducem relaţiile dintre
rădăcinile şi coeficienţii ecuaţiei (10.2.1) sau formulele lui Viete :

(10.2.2)
 Inelul polinoamelor peste cîmpul numerelor complexe 235

unde ~X1 reprezintă suma rădăcinilor x 1 ,x2 , •• • ,Xni iar L x 1x 2 reprezinLă suma
produselor rădăcinilor luate cite două şi se obţin făcînd suma combin ărilor de
n obiecte x 1 ,x2 , ••• ,xn luaLe cîLe două, num ărul termenilor din sumă este C!.
ln general, L X1 x 2 •• . xp reprezi ntă suma produselor rădăcinilor luate
cîte p şi se obţine făcînd suma combinărilor de n obiecte x 1 , x 2 , ... , xn luate-
eHe p, numărul termenilor din această sumă este Ct
Dacă ecuaţia (10.2.1) este scrisă sub forma

f(x) = xn - PiXn l + P2Xn- 2

- p 3X11--3+ -~-+ (-1r p,. = o,
l'elaţiile (10.2.2) se simplifică, deoarece avem

Aceste formule ne permit să determinăm coeficienţii ecuaţiei dacă cunoaştem

rădăcinile. • •
Pentru o ecuaţie de gradul al t reilea, formulele lui Viat e se mai pot scrie-
sub forma

(10.2.3)

tal' pentru ecuaţia de gradul al patrulea, sub forma

X1 + X2 + X3 + ·x4 = - ~ ,(Xi + ~
X2) ( X3 + X4) + X1X2 + X3X4 = ~
~

(10.2.4)

O b s e r va ţi i. 1) Formulele lui Viele sint adevărate nu numai pentru

pdlinoame cu coeficienţi complecşi, ci pentru orice polinom din inelul I([x],
dacă K este un cîmp de descompunere pentru acest polinom, ad ică dacă poli-
nomul se descompune în cîmpul K inLr-un produs de factori de gradul intîi.
2) Relaţiile (10.2.2) formează un sistem de n ecuaţii cu n necunoscute
x 1.\ x 2,... ,x,.. Necunoscutele sistemului (10.2.2) fiind chiar rădăcinile ecuaţiei
(1v.2.1 ), se pune întrebarea dacă nu cumva rezolvarea sistemului este mai uşoară
decit rezolvarea ecuaţiei. Să rezolvăm sistemul (10.2.2) prin eliminare. Pentru
aceasta scoatem pe x1 din prima ecuaţie şi înlocuim valoarea găsită in cele-
lalte. Obţinem un sistem de (n-1) ecuaţii cu (n-1) necunoscute x 2 , x 3 , •• • ,x,,.
Scoatem din prima ecuaţie pe x 2 şi-l înlocuim în celelalte. Continuind în acest
fel eliminăm necunoscutele x1 , x 2 , ... , x,,_1 şi ajungem la o ecuaţie algebrică
cu o singură necunoscută
cp(x,,) = O,
236 Algebra

-care dă pe Xn· Dar sistemul (10.2.2) este simetric în raport cu x1 , x 2, . . • , Xn,

.adică rămîne neschimbat dacă schimbăm două rădăcini oarecare între ele.
Rezultă atunci că dacă am elimina necunoscutele x1 , x 2 , ••. , Xn _ 2 , x„ şi am
-căuta ecuaţia care dă pe x 7_1 , am găsi tot aceeaşi ecuaţie <p(x,,_1 ) = O şi am
_găsi aceeaşi ecuaţie pentru toate celelalte rădăcini. Deci, ecuaţia cp(x) = O
„
are ca rădăcini pe x1 , x 2, ••• , x adică este Locmai ecuaţia f(x) = O de la care
.am plecat. Prin urmare, rezolvarea sistemului (10.2.2) şi rezolvarea ecua-
ţiei (10.2.1) sînt probleme perfecL echivalente. Vom putea rezolva sistemul
-cind ştim rezolva ecuaţia şi reciproc.
Formulele lui Viete devin utile pentru rezolvarea ecuaţiilor atunci cind
se cunosc şi alte relaţii intre rădăcini şi coeficienţi, diferite de relaţiile (10.2.2).
Exemplu. Să se rezolve ecuaţia

2x 3 - x2 -7x-3 = O
ştiind că suma a două rădăcini este egală cu 1.
Avem sistemul

J:iX2X3 = 23 , X1 + X 2 = 1.
Din prima ecuaţie găsim x3 =- ~ , iar din a doua x1 x 2 = - 3. Aceste
2
valori verifică şi ecuaţia a treia a sistemului. Rădăcinile x1 şi x 2 sînt date de
sistemul
X1 + X 2 = 1,
-~1X2 = -3.
Formăm ecuaţia
z2 - z - 3 = O
<Jare ne dă

§ 3. RĂDĂCINI MULTJPLE

1. Teoremo
Fiind dat un polinom f(x) cu coeficienţi complecşi şi un număr complex a,
se ştie că x = a se numeşte rădăcină multiplă de ordinul p a polinomului f(x),
dacă f(x) se diPide cu (x - a)P dar nu se diPide cu (x - a)P+l.
 Inelul polinoamelor peste cimpul numerelor complexe 237

Referitor la rădăcinile multiple ale unui polinom vom demonstra urmă­

toarele două teoreme :
TEOREMA 1. Dacă x = a este rădăcină multiplă de ordiT.JJJJ...E pentru poli-
nomul f(x) ea este rădacina multi lă de ordiruu( - 1) pentru, âerwl1.ta '(x).
rm ipoteză, x = a, 11n rădăcina mu tip e or mu p a po momu-
lui f(x), avem
f (x) = (x - a)Pq,(x), (10.3.1)
unde q,(a) =I= O deoarece in caz contrar x = a ar fi rădăcină de un ordin de
multiplicitate mai mare. Derivata f'(x) va fi dată de relaţia
f'(x) = (x - a)P- 1 [pq,(x) + (x - a) q,'(x)]. (10.3.2)
Din această relaţie se vede că f'(x) se divide cu (x - a)P- şi că f'(x) nu se 1

divide cu o putere a lui x - a mai mare docit (p - 1), deoarece o1Lul din-
ke f'(x) şi (x - a)P- 1 pentru x = a devine p q,(a) =/= 0. Deci x = a esLe rădă-
0ină multiplă de ordinul (p - 1) a derivatei f'(x). Din această teoremă dedu-
.:em că rădăcinile mu:Liple ale polinomului f( x ) sint rădăqini şi pentru deri-
vata f'(x), dar cu ordinul de multiplfoiLate redus cu o unitate. ln particular,
"ădăcinile duble ale lui f(x) sînt rădăcini simple pentru f'(x), cele triple sînt
·ădăcini duble pentru f'(x) etc.
_ 'dăcinile simple ale lui f(x) nu s2nt rădăcini ale deri(Jatei f'(x).
· • 1ntr-a eva , • - ste o rădăcină simplă a lui f(x), făcind, în (10.3.2),
p = 1, avem
f'(x) = q,(x) + (x - a). q,'(x),
de unde f'(a) = q, (a) =I= O.
Să presupunem că polinomul f(x) descompus în factori este de forma

f(x) = a 0(x - c1) 0 1 (x- c2 )«2 •.. (x - 0

Cp) P, (o:1 + o:2 + ... + «p = n);
pentru derivata f'(x) vom avea descompunerea
f'(x) = (x - c1 ) 0 1- 1 (x - c2 )«~-1 .. . (x - cp)0 p- 1 • q,(x),
unde q, nu mai admite nici una din rădăcinile c1 , c2 , ... , Cp-
Calculînd c.m.m.c.d. al lui f(x) şi f'( x ) după r egula dată (cap. IX, § 3,
punctul 3) va trebui să luăm factorii comuni şi necomuni la puterj}e cele mai
mici, deci
(10.3.3)
Observăm că rădăcinile multiple ale lui f(x) sînt rădăcini ale lui (f,f'), şi anume
o rădăcină multiplă de ordinul p a lui f(x) esLe rădăcina multiplă de ordinul
(p - 1) a lui (f,f'); reciproc, o rădăcină multiplă de ordinul (p - 1) a lui(f,f')
este rădăcină multiplă de ordinul p pentru f(x) . Putem atunci să răapuodem,
la yrmătaarea-î~e: dacă o ecuaţie algebrică f(x) = O are sau nu ră~
c.ini mul!J.ple? Pentru aceasta v~Hr.m:-c-:d-:--c-Q-L[(&_şi j' (x~ i__
~e-u-R-f)-Q m ra mai are ecît z~, ecuaţia
considerată are răd:1ci.n.i-m-ult;ipJe; dacă f(x ş1 '"(x) s'im])rime între ele,
atunci /(x) = O n-are rădăcini multiple.
:238 AlgebTa

Exemplu. Să se determine rădăcinile multiple ale ecuaţiei

f(x) = x 3 -4x2 + 5x-2 = O.
'Calculăm c.m.m.c.d. dintre f(x) şi f'(x) şi găsim
(f,f ') = X - 1.
Rădăcina multiplă este x = 1, care este dublă.

TEOREMA 2. Condiţia necesară şi suficientă ca x = a să fie rădăcina mul-

·tiplă de ordinul p a ecuaţiei algebrice f(x) = O, este ca x = a să anuleze poli-
nomul f(x) precum şi primele sale (p -1) deriPate, iar deriPata de ordinul p
.să fie de zero pentru x = a.
diferită
Săpresupunem că x = a este rădăcină multiplă de ordinul p a ecua-
ţiei f(x) = O. Atunci f(x) se divide cu (x - a)P. După teorema 1, f'(x) se va
<livide CU (X - a)P- 1, f"(x) CU (x-a)P- 2 etc. f<P- 1l(x) CU X - a iar f<Pl (X) nu v a
fi divizibil cu x - a. Avem deci
f(a) = f'(a) = ... = f<P- 1>(a) = O; f<P>(a) =/= O (10.3.4)
şi deci condiţia
esLe necesară:
Să arătăm că este şi suficientă . Presupunem că relaţiile (10.3.4) sint
-verificate. Avem atunci după formula lui Taylor,
f(x) = (x - a)P [ .!_ f<P>(a) + x-a f<P+ IJ (a) + ... + (x-a)n-p f(n)(a)]'
pi (p+1)1 ni
-deci f(x) este divizibil cu (x - a)P şi nu se divide cu (x - a)P+1, deoarece
-eitul diviziunii lui f(.x) prin (x - a)P pentru x = a este~ f<Pl(a) şi deci x = a
pi
,este rădăcina multiplă de ordinul p a lui f(x). ··

2. Condiţiile ca.o ecuaţie să aibă o rădăcină multiplă

Săvedem acum care sînt condiţiile care trebuie să Ie verifice coeficienţii

-ecuaţiei f(x) = O pentru ca această ecuaţie să aibă o rădăcină multiplă de
ordinul p .
Dacă x = a este o rădăcină multiplă de ordinul p, a lui f(x), atunci, după
teorema 2, x = a este o rădăcină comună a polinoamelor
f(x), f'(x), ... , f(P- 1>(x). (10.3.5)
Aceste polinoame se divid atunci cu x - a, deci au un divfaor comun de gradul
intîi. Prin urmare problema se reduce la găsirea condiţiilor ca polinoamele
{10.3.5) să ai.bă un divizor comun de gradul întîi.
Să considerăm ultimele două polinoame şi să punem condiţia ca c.m.m.c.d .
.al lor să fie un polinom de gradul întîi. Pentru aceasta facem calculele de la
algoritmul lui Euclid pînă a·un em la un resL de gradul zero e care-l anu-
14m_, R = O. Egalînd cu zero c.m.rn.c. , car es e e gradul intîi, o mem
rădăcina comună căutată; aceasta o înlocuim apoi in primele polinoame
/(x), f'( x ),... ,f(P-3>(x) şi găsim (p-2) relaţii de condiţie. AcesLe relaţii împreună
c u R = 0 ne dau în total (p - '1) condiţii. Deci, pentru ca ecuaţia f(x) = Osă aibă
 inelul polinoamelor peste cimpu/ numerelor complexe 239

o rădăcină multiplă de ordinul p, coeficienţii ei trebuie să verifice (p - 1)

relaţii de condiţie. ln particular, pentru o rădăcină dublă trebuie să verifice
o condiţie iar pentru o rădăcină triplă, două condiţii etc.

3. Condiţia ca o ecuaţie să admită o rădăcină dublă

Această condiţie se găseşte egalînd cu zero restul de gradul zero ce se

obţine la calcularea c.m.m.c.d. al polinoamelor f(x) şi f'(x), iar rădăcina dublă
se obţine egalînd cu zero ultimul împărţitor care este de gradul întîi. Calcu-
lele se pot simplifica dacă omogenizăm ecuaţia dată. Fie ecuaţia
f(x) = a0 xn + a1 xn-l + ... +an-IX+ an= O, (10.3.6)
ln care să înlocuim pe x cu ~ :
y
x) xn x"-1 x
f (-
y
= a0 -
y"
+a 1 -
y"-1
+ + an-I -
y
+ a,, = O.
Eliminind numitorul, obţinem un polinom omogen in două variabile :
F(x,y) = y"f(-;) = a0 x" + a xn- l y + ... +an-I xyn- i + an y".
1 (10.3.7)
Dacă in (10.3.7) facem y = 1, găsim
F(x,1) = f(x), F;(x,1) = f'(x). (10.3.8)
Aplicind polinomului F(x, y) formula lui Euler
xF; (x, y) + y F; (x, y) = n F (x,y),
unde făcind y = 1 , · ţinînd seama de (10.3.8), avem
xf'(x) + F;(x, 1) = n f (x). (10.3.9)
Dacă x = a este rădăcină dublă, atunci, după teorema 2, avem f(a) = O,
('(a) = O, deci F; (a, 1) = O. Din relaţia (10.3.9) deducem că şi F; (a, 1) = O.
Deci x = a anu.ează pe F; (x, 1) şi pe F; (x, 1). Reciproc, dacă x = a
anulează polinoamele F~(x, 1) = f'(x) şi F;(x, 1), atunci din (10.3.9) se vede
că anulează pe f(x) şi f'(x), deci x = a este rădăcină dublă. Condiţia necesară
iji suficientă ca x = a să fie o rădăcină dublă este ca x = a să anuleze deri-
tele parţiale de or · 'i ale polinomului omogen, în care derivate am
făcu y = ·.

4. Cond'ifiile ca o ecuaţie să ad'mită o rădăcină triplă

I
Aceste condiţii se găsesc mai uşor dacă aplicăm formula lui Euler funcţiilor
omogene F( x, y), F;(x, y) F; (x, y). Avem
xF; (x,y) + y F;(x,y) = n F(x,y), .
x(F;~ (x, y) + y F;; (x,y) = (n - 1) F; (x,y), (10.3.10)
x F~; (x, y) + y F~; (x, y) = (n -1) F; (x, y).
240 Algebra

Pentru y = 1 observăm că

F(x,1) = f (x) , F; (x,1) = f ' (x), F ; ~ (:i:,1) = f"( x)

şi relaţiile (10.3.10) devin
xf'( x ) +F; (x ,1) = n f (x ), xf"(x) +
F;; (x,1) = (n - 1) f'(x),
x F;; (x, y) + F;; {x,1) = (n - 1) F; (x, 1). (10.3.11 )
Dacă x = a este rădăcină triplă, atunci anulează pe f( x), f'(x), f"(x) . Din
prima relaţie (10.3.11) deducem că x = a anulează pe F;(x, 1); dintr-a doua
relaţie deducem că x = a anulează pe F;; (x , 1) şi dintr-a treia că anu-
lează pe F;: (x, 1); deci x = a anulează polinoamele F': (x, 1), F;; (x, 1),
F;~ (x, 1); reciproc, dacă x = a anulează aceste polinoame, atunci din
(10.3.11) se vede că anulează pe f(x), f'( x), f"( x), deci este rădăcină triplă.
Condiţia necesară şi suficientă ca x = a să fie rădăcină triplă este ca
pentru x = a să se anuleze derivatele parţiale de ordinul al doilea, în care
am făcut y = 1, deci să anuleze polinoamele F;~ (x, 1), F;; (x, 1), F;~(x, 1).
1n general, putem enunţa :
Condiţia necesară şi suficientă ca x = a să fie rădăcină multiplă de ordi-
nul (p+1) a ecuaţiei algebrice de gradul n, f(x) = O, este ca x = a să anuleze
deriCJatele parţiale de ordinul p ale polinomului omogen F(x, y) = yn f ~ j , în l
care deriCJate facem y = 1, deci să anuleze polinoamele în x:

[
iJPF(x,y) ]
oxP y= I
, [ iJPF(x,y) J
oxP- 1oy y = I
, . .. , [ iJPF(x.y)
oyP
l
y=t

şi cel puţin o deri"ată de ordinul p + 1 în care facem y = 1 şi x = a să fie

diferită de zero.
Rădăcina comună a derivatelor parţiale se află mai u şor <lecit a poli-
noamelor f( x ), f'( x), ... , f<P- 1>(x), deoarece derivatele parţiale sînt polinoame
de un grad mai mic.
Aplicaţie. Să se determine o: astfel ca ecuaţia

27 x4 - 18 x 2 + 8 x + o: = O
să admită o rădăcină triplă şi apoi să se rezolve.
Avem
F (x,y) = 27 x 4 - 18 x 2y 2 +8 x ys + o: y4.
Ecuaţiile

F;;( x, 1) = 36 (9 x 2 - 1) = 0, F;; (x, y) = - 24 (3 x - 1) = O,

P;~ (x,1) =- 12 (3 x 2 - 4 x - e<) = O
trebuie să aibă o rădăcină comună; dintr-a doua deducem x= .!. ; această
3
rădăcină verifică prima ecuaţie şi înlocuind-o într-a treia găsim o: = - 1.
Deci, pentru o: = - 1 ecuaţia are o rădăcină triplă care este x = - 1.
 CAPITOLUL XI

POLINOAME DE MAI MULTE ·NEDETERMINATR

PESTE UN CÎMP OARECARE

§ 1. INELUL POLINOAMELOR DE MAI MULTE NEDETERMINATE

. Definiţii

Se nur,neşte polinom de n nedeterminate x1 , x 2 , . .. , ~ ]!este un cîm_p K S!:!!1l!J

1m1&f:nunYJ:.r]init.ff&_ termeaj d_e forTfil!:.. fLX~ 1~ ~' ... ,€i•, unde toţi rt.; sînt numH.§.
J ntregi mai mari sau egaleJ;B, Z!I[O, iar coefici§._ntul a e§l_e un element a{n cîmpul JS,_
Prin gradul unui polinom în raport cu nedeterminata x;, (i = 1, 2, ... , n)
rn înţelege exponentul cel mai mare cu care intră X; in termenii acesLui poli-
nom. Dacă într-un polinom de n nedeterminate x 1 , x 2, .. . , x„ nu intervine
lledeterminata X; , atunci gradul polinomului, în raport cu X; , este egal cu
~ero.
N urnim grad al termenului a Xf 1 :tî2 • • • ~ 1 în raport cu ansamblul nede-
ttJrminatelor x1 , x 2 , .. . , x„ suma exponenţilor nedeterminatelor rx1 et. 2 + +
+
+ ... rt.n. Prin gradul polinomului în raport cu ansamblul nedeterminatelor
hţelegem cel mai mare dintre gradele termenilor săi in raport cu ansamblu l
r edeterminatelor.
în particular, polinoame de gradul zero vor fi, ca şi in cazul unei singure
oedeterminate, numai elementele diferite de zero din cimpul K, adică poli-
noamele de forma a xY x~ ... x~, unde a =I= O şi pe care le identifică m cu
elemente diferite de zero din K, deci axY, x~ ... x~ = a dacă a =I= O.
Elementul zero din K il identificăm cu un polinom avind un număr arbi-
trar de termeni şi avind toţi coeficienţii nuli şi care va fi polinomul nul. Gradul
polinomului nul este nedeterminat, acesta fiind singurul polinom de n nede-
terminate avind gradul nedeterminat. Un polinom de mai multe nedeter-
minate se reprezintă prin nota~iile f( x1 , x 2 , ... , x.1 }, g(x1 , x 2 , ... , x ,), h (x1 , x 2 , .. . ,
... , x ,) etc. ln definiţia dată unui polinom de mai multe nedeterminate se pre-
supune că polinomu! f(x1 , x 2 , ... , x,) nu conţine termeni asemenea şi că se
consideră numai termenii cu coeficienţi diferiţi de zero.
Mulţimea polinoamelor de nedeterminatele x 1 , x 2 , ... ,x peste clmpul K11

o reprezentăm prin K [xi, x 2 , . .. , x,,].

Două polinoame f( x 1 , x 2 , . .. , xn) şi g (x1 , x 2 , ... ,x11 ) se numesc egale dacă
coeficienţii termenilor asemenea sînt egali.

16-1539
242 Algebra

În mulţimea K [x1 , x 2 , ... , x,,] a polinoamelor de n nedeterminate peste

cîmpul J( se definesc operaţiile de adunare şi de înmulţire a polinoamelor.
Adunarea polinoamelor. D ouă polinoame f(x 1 , x 2 , ... , x,,) şi g(x1 , x 2 , ... ,x ,)
se adună scriind termenii primului polinom şi în continuare, termenii celui de-al
doilea şi apoi făcînd reducerea termenilor asemenea, deci se adună după
regulile formale de calcul cunoscute din algebra elementară. Putem da atunci
următoarea definiţie :
Se numeşte suma polinoamelor f(x 1 , x 2 , •• • ,x,,) şi g(x1 , x 2 , ... , x,,} polinomul
ai cărui coeficienţi se obţin prin adunarea coeficienţilor corespunzători.
Dar coeficienţii polinoamelor f şi g fiind elemente din cîmpul K, suma
lor aparţine de asemenea lui K. Deci :
Suma a două polinoame din mulţimea J( [x1 , x2 , ••• , x,,] este tot un polinom
din mulţimea J( [x1 ,x2 , •. . , x,,].
Dar 1n cîmpul K adunarea este comutativă, rezultă că şi în mulţimea
K[ 4 , x 2 , ... , x,,] adu narea este comutativă.
Irmulţirca polinoamelor. Produsul a două monoame se defineşte prin
relaţia

lnmulţirea a două polinoame f(x1 , x 2 , ... , x,,) şi g(xi, x 2 , ... , x") se face
după regula înmulţirii a două paranteze cunoscută din algebra elementară,
înmulţind fiecare monom din f cu fiecare monom din g. Coeficienţii polino-
mului produs sint elemente din cîmpul K, deoarece se obţin prin înmulţirea
coeficienţilor lui f şi g care sînt elemente din K. Deci :
Produsul a dbuă polinoame din mulţimea I( [x1 , x2 , ... , x.,] este tot un polinom
din mulţimea I{ [x1 , x 2 , ... , x ].
Dar în I{ înmulţirea fiind comutativă, deducem că şi înmulţirea poli-
noamelor este comutativă.
V cm arăta că faţă de operaţiile astfel definite, mulţimea J( [x1 , x2 , ... x,,]
formează un inel comutativ şi fără divizori ai lui zero. Pentru aceasta ne vom
servi de următoarea observaţie. Un polinom f(x 1 , x 2 , ... , x,,) poate fi ordonat
după puterile lui x„ şi poate .fi deci considerat ca un polinom de o singură
ncdete1minată x„ avînd drept coeficienţi polinoame de (n ...:!1'1) nedetermi-
nate x1 , x 2 , ... , x,,_1 cu coeficienţi din cîmpul K. -
Reciproc, orice polinom în x, , avînd drept coeficienţi polinoame we
x 1 , x 2 , ... , X r._ 1 cu coeficienţi din cîmpul K, prin înmulţirea cu x„ poate fi
considerat ca un polinom de x1 , x 2 , ... , x,,_ 1 , x,,.
Rezultă atunci că între mulţimea K[x1 , x 2 , . .. , x,, ] a polinoamelor de
n nEdEtominatc x 1 , x 2 , ••• , x , şi mulţimea J( [x1 , x 2 , ... , x,,_J [x,,] a polinoamelor
de ned etuminată x avînd drept coeficienţi polinoame în x1 , x 2 , ... ,x,,_1 există
11

o corespondenţă biunivocă. ·
Vom demonstra acum, prin inducţie, că mulţimea polinoamelor de
n nedeterminate asupra cîmpului K formează un inel comutativ şi fără divizori
ai lui ze10.
=
Pentru n 1, teorema este adevărată, polinoamele de o singură nede-
terminată formează un inel peste cîmpul K (cap. IX, § 1, punctul 3); o pre-
s ui:;untm adevărată pentru polinoame de (n -1) nedeterminate şi vom
 Polinoame de mai multe nedeterminate peste un ~imp oarecare 243

demonstra că este adevărată şi pentru polinoame de n nedeterminate. Deci,

admitem că mulţimea K[x1 , x 2 , ••. , x ,_1] a polinoamelor de n-1 nedetermi-
nnte x1 , x 2 , ••• , x 11_ 1 cu coeficienţi dintr-un cimp K, este un inel fără divizori
11.i lui zero.
Se ştie (cap. IX, § 1, punctul 3, observaţia 1)) că mulţimea I [x] a poli-
noamelor de nml.eterminata x cu coeficienţi dintr-un inel J fără divizori ai
ll-i zero este un inel fără divizori ai lui zero. In baza acestei observaţii şi a
ipotezei făcute asupra mul ţimii K[x1 , x 2 , ••• , x,_1] deducem că şi mulţimea
li"[x1 , x 2 , ••• , Xn_ 1 ] [ x .] este un inel fără divizori ai lui zero.
Dar intre mulţimea I([x1 , x 2 , ••• , x._1] [x ,] şi mulţimea K[x1 , x 2 , ••• , x 11 ]
avem o corespondenţă billniCJocă. Să arătăm că această corespondenţă păs­
trează operaţiile de adunare şi înmulţire. Notăm, pentru prescurtare,

K[x1 , x 2 , ••• , x,,_1] [x.,] = K1 şi K[x1 , x 2 , ••• , x,,] = K 2•

Fie f şi g două polinoame din K 1 :

(= (cii + a2 + ... + a,) a:f. + (b1 + b2 + ... + b,) xţ- + ... +(li+ l2 + ... +l1),
1

g = (ă1 + ă2, + ... + ăp) X~-+ (b1+bi + ... +ba) xr1+ ... + 01 + l2 + ... + l~),
unde a;, ă; sînt monoame de x 1 , x 2 , ... , x"_1 . Aceste polinoame au ca imagini
în K 2 pe:

f*= a1 xf. + a2 xf. + ... + b1:rf.-1 + ... + l"

g* = ă 1 xf. + ă 2 xf. + ... + b1 xr.-1 + ... + l~,
dar
I+g = + ... + ă1 + ... + ăp) xf. + (b1 + ... + b1 + ... + Oa) xf.- 1 + ...
(a1
are ca imagine pe f* + g* şi analog arătăm că fg are ca imagine pe f*g*, deci
Lmaginea sllmei este egală cu suma imaginilor şi imaginea produsului este egală
lU produsul imaginilor. Prin urmare, corespondenţa dintre K 1 şi K 2 este un izo-
morfism. K 1 fiind un inel fără div izori ai lm ilePo, i m a ~ - v a - f r -
1ot un inel făffl.. divizori ai lui zero cap. II, § 3, punctul 3). Deci K 2 este un
i ar 1v1zor1 ai lui zero.
,.,. COmutatîvitatea înmulţfrii rezultă din definiţia operaţiilor. Inelul poli-
10amelor de mai multe nedeterminate peste cimpul K este comutativ şi
.rără divizori ai lui zero. Elementul unitate din cimpul K este element neutru
a înmulţirea polinoamelor. Deci, inelul K[x1 , x 2 , . •• , x este un domeniu 11
]

•Le integritate.
1',

t Polinoame omogeno
Polinomul f(x1 , x 2 , ••• , x ,) se numeşte omogen dacă toţi termenii săi au
celaşi
grad in raport cu ansamblul nedeterminatelor Xi, x 2 ... , Xn- Polinoamele
omogene se mai numesc şi forme algebrice sau mai pe scurt forme. Astfel,
polinoamele omogene şi de gradul intîi se numesc forme liniare, polinoamele
244 Algebra

omogene de gradul al doilea se numeso. forme pătratice, de gradul-al treilea,

forme cubice etc. - ·· ---
• Orice polinom neomogen din J([x1 , x 2 , ••• , x,.] se poate reprezenta în mod
unic ca o sumă de forme de aceleaşi nedeterminate şi de grade diferite.
Va fi suficient să grupăm toţi t ermenii de acelaşi grad pentru a găsi
reprezentarea căutată. Astfel, polinomul
f(x1, X2, X3, X4) = 3X1X~- 7 XiXă + X2 - 5 X1X2X3 + xt - 2x!l - 6 + zj
se poate scrie in felul următor :
f(x 1 , x 2 , X:i, X4) = (x1 - 7XIXă) + (3x1 x~ - 5 x1 x 2 x3 + x~) + (x2 .,__ 2x3 ) - 6,
deci suma unei forme cvartice, a unei forme cubice, a unei forme liniare şi
a unei forme de gradul zero. Vom demonstra acum următoarea teoremă :
. Gradul produsului a două polinoame diferite de zero din K[x1 , x 2 , ••• , Xn]
este egal cu suma gradelor acestor polinoame.
Să presupunem mai intîi că se dau două forme cp(x1 , x 2 , ••• , x,.) de gradul p
şi tjJ(x1 , x 2, .. • , x , ) de gradul q. Produsul oricărui termen al formei cp cu
orice termen al. formei tjJ va avea gradul p + q. Termenii nu se pot r educe
doi cîte doi, deoarece am avea atunci cp tjJ = O şi cp şi tjJ ar fi divizori ai
lui zero. Dar se ştie că inelul I( [x1 , x 2 , •• • , x,,] nu are divizori ai lui zero.
Prin urmare, produsul cpljl este diferit de zero şi deci va fi o formă
de gradul p + q.
Să considerăm acum două polinoame f( x 1 , x 2 , ••• , x,.) de gradul p şi
g(x1 , x 2 , ••• , x,,) de gradul q şi să le scriem pe fiecare ca o sumă de forme
de grade diferite:
f= <pp + <pp--1 + ... + cp1 + cpo, (cpp =I= O}
g = tjJq + o/q-1 + ... + IJi1 + h,
unde cp; este o formă de gradul i şi la fel tji;. Să facem ' produsul acestor
polinoame:

forma q>pljiq are gradul p + q, iar termenii rămaşi

[q>p-11Jiq + (!)po/q-1l + ··· + <poo/o

reprezintă· forme de un grad mai mic decît p + q, deci gradul produsului
f ·g este egal cu p + q.
3. Ordonarea lexicografică a termenilor unui polinom

Am văzut că termenii unui polinom de o ned eterminată x pot fi ordonaţi

după puterile crescătoare sau descrescătoare ale lui x şi avem un termen
care conţine cea mai mare putere a lui x . In cazul polinoamelor de mai
 Polinoame de mai m1tlte nedeLerminate peste un cîmp oarecare 245

multe nedetermjnate o asemenea ordonare nu este posibilă, deoarece pot

ista mai mulţi termeni diferiţi de acelaşi grad. De exemplu, polinomul
ei

f( x 1 , x 2, x3 ) = x1x~Xă + xlx3 + x~x3 + xi

este de gradul al cincilea, dar are doi termeni de gradul al cincilea, sau 1n
cf zul polinoamelor omogene toţi termenii au acelaşi grad.
. Există însă o metodă de ordonare a termenilor unui polinom de mai
multe nedeterminate, sugerată de metoua obişnuită de aranjare a cuvintelor
tnt.r-un lexicon (dicţi onar). Această metodă se numeşte lexicografică.
Ordonarea termenilor unui polinom după această metodă se . numeşte
ordonare lexicografică.
La aranjarea cuvintelor in dicţionar se aleg mai intîi cuvintele care
tncep cu litera a; aceste cuvinte se clasifică după litera a doua; se aleg mai
ln tîi cuvintele in care litera a doua este a, apoi cuvintele în care litera a
doua este b etc., cuvintele la care primele două litere sint aceleaşi se clasifică·
după litera a treia etc.
Această metodă aplicată la polinoame ne determină un prim termen,
ci re va fi termenul cel mai înalt al polinomului. Dintre doi termeni vom
zice că este mai Znalt acela care conţine o putere mai mare a lui x 1 ; dintre
doi termeni care conţin aceeaşi, putere a lui x1 va fi mai înalt acela care
conţine o putere mai mare a lui x 2 şi aşa mai departe. Fiind daţi termenii

vom considera diferenţele

0(1 - ~1, 0(2 - ~2, .. . , rx,. - ~,..

Dacă prima diferenţă care este diferită de zero este pozitivă, atunci primul
tHroen este mai inalt decît al doilea, iar în cazul cînd aceasta este negativă,
at unci al doilea termen este mai înalt <lecit primul.
Pentru a scrie termenii unui polinom în ordine lexicografică procedăm
ast fel: împărţim termenii polinomului in grupe; în prima grupă punem termenii
care conţin cea mai mare putere a lui x1 , in grupa a doua termenii care conţin
pu terea imediat următoare a lui x 1 etc. Toţi termenii dintr-o grupă sînt mai
lnalţi decît termenii din grupele care o urmează. Prima grupă o împărţim
tn subgrupe: în prima subgrupă punem termenii care conţin cea mai mare
p tere a lui x 2 , în subgrupa a doua termenii care conţin puterea lui x 2 imediaL
u ·mătoare etc. Fiecare subgrupă se împarte în acelaşi mod după puterile
lui x3 etc., pînă ajungem la un termen care va fi cel mai înalt. Ordonarea·
lexicografică se obţine scriind termenii polinomului astfel incit fiecare termen
să fie mai înalt decît toţi termenii care îl urmează.
Să considerăm, de exemplu, polinomul

f( x1, X 2, X3, X4)= 3xI--i:Jx3 - x1xi x! + .-i:1_+ 5X1X3X~ + 2x2 + X~X4 - 4

ş1 să-l ordonăm le~icografi c. Avem
f(x1 , x 2, x3, x4 ) = Xi + 3a.}i~x3- xlxlx! + 5x1 x3 x: + 2x2+ xlx4 - 4.
termenul cel mai inalt fiind xt.
246 Algebra

O b s e r v a ţ i i 1) Ordonarea lexicografică a unui polinom depinde de

numerotarea necunoscutelor, adică de necunoscuta pe care am notat-o cu x 1 ,
iar ordonarea se schimbă dacă schimbăm numerotarea necunoscutelor.
2) Pentru polinoamele de o nedeterm inată, ordonarea lexicografică se
reduce la ordonarea termenilor după puterile descrescătoare ale nedeter-
minatei.
3) In ordonarea lexicografică termenul cel mai înaJt nu are gradul cel
mai mare. In exemplul considerat mai înainte se vede că termenul cel mai
înalt xj este de gradul al patrulea şi termenul de gradul cel mai mare
este - x1x~x! de gradul al şaptelea.
TEOREMĂ. Termenul cel mai înalt al unui produs de două polinoame
se obţine înmulţind termenii cei mai înalţi ai celor doi factori.
Să presupunem că se înmulţesc polinoamele f(x1 , x 2 , ... , Xn) şi
g(xi, X,,). Fie termenul cel mai înalt al lui f:
X2, •. . ,

(11.1.1)
şi fie
(11.1.2)

un termen oatecare aJ polinomului f. Fie apoi

(11.1.3)

termenul cel mai înalt al polinomului g, iar

N · x~1 x~' 2 ... x~" (11.1.4)

un termen oarecare al lui g.

înmul ţind termenii cei mai înalţi între ei, precum şi termenii oarecare
tot între ei, obţinem

(11.1.5)
.J.,
(11.1.6)

Termenul (11.1.1) fiind mai înalt decît (11.1.2), există un număr i,

(1 <: i <: n)astfel incit avem :
(11.1.7)

AnaJog pentru (11.1.3) şi (11.1.4):

(11.1.8)

Dacă i < j, din şirul (11.1.8) "deducem

(11.1.9)
 Polinoame de mai multe nedeterminate peste un cîmp oarecare 247

şi din (11.1.7) şi (11.1.9) rezultă

G(l + /\1 = ~l + !L1, oe2 + /\2 = ~2 + !L2, ... , oe;_1 + Aj_ J = ~j -1 + !Li- 1,

oe; + A; > ~; + µ;,

ceea ce ne arată că termenul (11.1.5) este mai înalt decît (11.1.6). Dacă i ":;;;::, j,
atunci din şirul (11.1.7) deducem
(11.1.10)
şi din (11.1.8) şi (11.1.10) rezultă

cx.1 + /\1 = ~1 + !L1, ···, oe;- 1 + 1>.;_1 = ~i- 1 + fLi- 1, oe; + /\; > ~i + !Li
şi deci termenul (11.1.5) este mai inalt decit (11.1.6).
Se demonstrează în mod analog că termenul ( 11.1.5) obţinut prin înmulţi­
rea termenilor celor mai înalţi este mai înalt decit produsul Lermenului (11.1.1)
cu (11.1.4) şi decit produsul termenului (11.1.3) cu (ll.1.2) Deci, termenul
(11.1.5) va fi mai înalt decît toţi ce ilal ţi termeni care se obţin prin înmulţirea
termen cu termen a polinoamelor f şi g şi este deci termenul cel mai lnalt
al produsului.

§ 2. POLINOAMB SIMETRICE

1. Definiţie

Fie f(x 1, x 2 , ••• , x:) un polinom din inelul K[x1 , x 2 , ... , x, 1] şi s o substi-
tuţie de gradul n din grupul S n,

s= (~ 2 ... n)
i1 i2 ... iii
Polinomul f(x1 , x 2 , .• . , x, ) se n,l,meşte ·polinom simetric dacă rămîne neschimbat
la Orice sttbstitaţie s J: S ,. , -
A aplica substituţia s indicilor nedeterminatelor înseamnă a efectua
permutarea x;1 , X; 2 , ... , X;,, a nedeterminatelor x1 , x 2, ••• , Xn•
Deci,
sf(x1 , X2, .•• , Xn) =. f(x; 1 , X; , ••• , X; ).
2 IJ

Un :e_olinQJ11. f1x 11 x 2 , ••• , x. se numeşte simetric, dJWL-r:.ărajne neschimbat

1)

c~d e[~m_{)_J)JUmutare oarecar!}_a JW'detenn:Î.n0;tek!r.

----neoarece orice substituţie se poate reprezenLa ca un produs de trans-
poziţii (cap. II, § 4, punctul 5), putem spune că un polinom f(x 1, x 2 , ••• , x,)
este simetric dacă rămine neschimbat pentru or.ice transpoziţie a duuă nedeler-
248 Algebra

minate, adică rămîne neschimbat cînd schimbăm două nedeterminate oarecare

între ele. Astfel _polinomul -•

este un polinom simetric, deoarece rămine neschimbat la orice transpoziţie

(x1, X2), (X1, X3) sau (X2, X3)-

2. Proprietăţile polinoamelor simetrice

1) U~ { i n . e toate nedeterminJl.l~ ._,,_x;,.

Dacă nn polinom simetric conţine termenul

atunci din definiţi a polinoamelor simetrice deducem că , el trebuie să conţină

şi termenul

unde i1 • i 2 , ... , in este o permutare oarecare a numerelor 1,2, ... , n. Deci, dacă
polinomul conţine un termen în care figurează xf, va conţine neapărat
un termen în care fi gurează x~, un termen în care figurează x~ etc. şi deci
polinomul conţine toate nedeterminatele.
2) T.!.IL.J2.glinom simetric are acelaşi grad în raport cu fiecare din nedeter-
minatele x1 , x 2, • •• , x,,. -·
Într-adevăr, să presupunem că polinomul are gradul p tn raport cu x 1 ,
acli că p este cel mai mare grad_ la care figurează x1 . Atunc:i, făcînd trans-
poziţia (x1 , x 2 ), deducem că va exista un termen care conţine pe xt pe xf etc.
3) D aca• A xi01 xO8•• ... X11"
o
este termenul cel ~ l ,,.,,,,; ....,.., ;.., ,..,,,.,
~ simetr • •
ic
ordonat lexicografic, aturu;i .
'
(11.2.1)

Notăm cu t termenul cel mai înalt .

(11 .2.2)

şi să presupunem că rxk < ('/.k+L·

Polinomul fiind simetric, trebuie să conţină şi termenul care se deduce
din (11.2.2) efectuînd transpoziţia nedeterminatelor xk şi X4-+1, deci va conţine
termenii

t ' -- A x«1
1 .••
o:•+ I o •,
Xk
a.,
Xk +t ... Xn .
 Polinoame de mai multe nedeterminate peste un ctmp oarecare · 249

Dar atunci t nu poate fi termenul cel mai înalt, căci t' est e mai inalt decît t,
avînd aceiaşi exponenţi pen tru x 1 , x 2 , ... , x ,_ 1 , iar exponentul lui xk fiind mai
mare in t' decit tn t, deoarece cxk < cxk+i • Am ajuns la o contradicţie, deci
IX~ ~ CXk+ l •

3. Inelul polinoamelor simetrice d'e n nedeterminate peste cîmpul K

Am văzut că ~ţimea paliooaroeJar de n nede±ermioate cu coeficienţi

dintr-un cirop K, K[x11 x 2, .. . , x , formează un inel. ln acest inel să consi-
derăm submulţimea 5)[ a polinoame or 1 ·
Să arătăm
. că. «:"""=>-'-.;...____;......;_;;
suma, diferenţa şi produsul ____ a două
_ _:polinoame
__ ___ simetrice
_ __ este
_ __
un pal mom sr,melrzc
Fie polinoamele simetrice f şi g şi fie suma lor cp = f g. +
Să facem transpoziţia ned eterminatelor x 1 şi x 2 ; fie atunci f*, g*, cp*, ceea
ce devin polinoamele f, g, cp dup ă ce am efectuat transpoziţia n~determi~
, .natelor x 1 , x 2. Avem cp* = f * +
g*. lntr-adevăr, să considerăm îo f şi
J -g t ermenu· · asemenea  x«1 xa2 ... XnU, ş1' B x«1 xa2 ... Xna , , ŞI• r·10 C xa1 x,a2 ... XnUn
1 2 1 2 1
termenul corespunzător din cp; avem

A Xa1
1
x'12 xaa
t 3 · •·
Xll"
n
+ B XOJ xll: xa3
l ::! 3 •·•
xa"
n
= C xal xa2 xl13
1 2 3 ...
xUn
n

ş, dacă facem transpoziţia nedeterminatelor x1 şi x 2 avem

de unde deducem
cp* = f * + g*.
Avem deci rela ţii le
cp = f + g, cp* = f* + g*,
dar f şi g fiind simetrice, avem f = f *, g r= g *
şi deducem cp = cp *.
~ cp, rămînînd neschimbat pentru orice transpoziţie a nedeterminatelor,
ent.f) un no)iDOID simetric. Analog se face demonstraţia pentru diferenţă şi
produs. '

nomu s1me ne
tot n polinom srroe r1c. ec1,
urmare, polinoamele simetrice de' n uede1 erroii:ia~e peste cbnpcd K form ează_
un inel c ~ un subinel al inelului 1( [ x 1, x 2, ... , x,,].
250 Algebra

4. Polinoame simetrice elementare

Polinoamele inUlnite la formulele lui Viet e sînt polinoame simetrice ;

ele se no tează asLfel :
0-1
0-2
=
=
Xi

X 1X2
+ X2 + ... + X,,,
+ X 1 X3 + ... + X ,,_1X,,,
l
(11.2.3}
~:.·· ·~~~~ :.·. ·;n· ·· ·· · · · · ·· · · · · I
şi se numesc polinoame simetrice elementare.
Dacă x1 , x 2 , ... , Xn sint rădăcinil e polinomului
+
f (x) = xn Pi xn-i + ... + P 11- 1X + p,,,
atunci din (11.2.3) avem
cr1 =- P1, cr2 = P2, ... , crn = (-1tp,..
Deci, coeficienţii unui polinom de o nedeterminată, aCJînd coeficientul
termenului director egal cu 1, sînt, abstracţie f ăcînd de semn, polinoame simetrice
elementare de rădăcinile sale.
Deoarece polinoamele simetrice de n nedet erminate x 1 , x 2 , .. . , Xn peste
cimpul K formează un inel, suma a două polinoame simetrice elementare,
produsul şi orice putere inLreagă a unui polinom simetric elementar este un
polinom simetric de x 1 , x 2 , ... , x,, .
Urmează că un polinom P (cr1 , cr 2, ... , cr ,) de polinoamele simetrice elementare
cu coeficienţi din K este un polinom simetric de nedeterminatele x1 , x 2 , ... , Xn•
Polinomul
P(cr1,cr2, ... , cr,. ) = "A
L.J . cr1a1cr2
a2
... crna „
se compune din sume de produse _de polinoame simetrice elementare.
Astfel, polinomul
P(cr1,cr2,cr3) = cr1cr2 + 3 cr3
este un polinom simetric de x1, x 2 , x3. Într-adevăr, înlocuind pe cr1, cr2, cr3 cu
expresiile lor, obţinem
P (cri,cr2,cr3) =x~x2 + xrx3 + X}X1 + xi x 3 + xix1 + XăX2 + 6 x 1 x 2 x3 ;
în membrul al doilea avem un polinom simetric de x 1 , x 2 , x3 •
Vom vedea că, reciproc, orice polinom simetric se exprimă sub forma
P(cr1,cr2, ... , cr,.).

5. Teorema fundamentală d'in teoria polinoamelor simetrice

Orice polinom simetric f ( x 1 , x 2, ... , x ,} de nedeterminatele X i, x2, ... , x„

asupra cîmpului K se exprimă ca un polinom de polinoamele simetrice elemen-
tare g(cr1, cr2, ... , cr,.), polinomul g aCJînd coeficienţii din cîmpul K.
 Polinoame de mai multe nedeterminate peste un cîmp oarecare 25 r

Există un număr mare de demonstraţii pentru această teoremă. Vom

expune demonstraţia lui W aring care se bazează pe scrierea lexicografică a
unui polinom şi care are avantajul de a indica un procedeu pentru obţinerea
practică a polinomului g(cr1, cr2, ... , cr11 ).
Fiind dat polinomul f (x1 , x 2 , ••• , x,; ) 11 ordonăm lexicogl'afic şi fie .
(11.2.4)
t ermenul său cel mai înalt.
Am văzut (punctul 2) că pentru un polinom simetric termenul său cel
mai înalt trebuie să verifice condiţiile
(11.2. 5}
ln ordonarea lexicografică a polinomului f (x 1 , x2, ••• , x .,) , t ermenii de forma

(11.2.6)
unde )..1 -<. o:1 ; )..2 <
o:1 ; ••• , ,.. ,-<. Ct..1 sînt în număr finit. 1n baza relaţiilor­
(11.2.5) urmează că t face p art e din clasa monoamelor (11.2.6), deoarece avem
0:1 = 0:1, 0:2 < Ct..1, ••• , 0:11 < 0:1·

Metoda lui Waring constă în a face să dispară termenul cel mai înalt
(1 1.2.4) şi a-l înlocui cu unul mai puţin înalt. ln acest scop considerăm m o-
nomul pe care-l vom numi primul termen format cu metoda lui W aring :
(11.2.7)
unde cr1 , cr2 , .•• , <Jn sînt polinoamele simetrice elementare de n nedet erminate-
x1, x 2 , ••• , x în baza relaţiiloI' (11.2.5), toţi exponenţii din monomul g 1 sînt
11 ;

pozitivi sau zero. Monomul (11.2.7) este un polinom simetric de x 1 , x 2 , ••• , x 11

şi ne propunem să-i găsim t ermenul său cel mai înalt.
1n virtutea teoremei de la § 1, punctul 3, termenul cel mai înalt al lui g 1
va fi produsul t ermenilor celor mai înalţi ai factorilor. Cum cr1, cr2, ... , crn au
ca termen cel mai înalt respectiv pe

deducem că termenul cel mai înalt al lui g1 va fi

A(x1)a1-«:(x1X2)a2-<13 ... (X1X2 ••• X11-1)Un-1- 1111 ( X 1X2 •. . Xn) 11n = AX'f1~2 .•. ,X~nr

deci cia fi acelaşi ca termenul cel mai înalt din f.

D acă efectuăm. scăderea

f1(X1,x(, ... , x,.) = f(x1, X2, ..., x,.) - Acr~1-a2 '½i-113 .. .(J~n
t ermenii cei mai înalţi din f şi g1 se reduc; se reduc de asemenea toţi termenii
care se deduc din t prin peI'mutarea nedeterminatelor x 1 , x 2 , ••• , x„ dar pot
să apară şi termeni noi care se găsesc in g1 , dar nu se găsesc în f, însă toţi
t ermenii care se introduc sînt mai puţin înalţi decît t. ln concluzie, polinomul
f1 = f - gl (11.2.8}
:252 Algebra

fiind diferenţa a două polinoame simetrice este un polinom simetric şi termenul

său cel mai înalt va fi
t1 = B xf1xga ... x~.. ,
mai puţin inalt decit t; deducem ~1 < cx 1. De asemenea avem relaţiile
~l >, ~2 >, ... >, ~,., (~1 < CX1), (11.2.9)
Deducem că şi t1 aparţine clasei de monoame (11.2.6). Aplicînd aceeaşi metodă
polinomului f 1 (x1 , x2 , ... , Xn) care are ca termen cel mai înalt pe t1 , vom
eonsidera monomul următor care este primul termen obţinut cu metoda lui
Waring din polinomul {1 :
(11.2. '10)

:ş1 vom face diferenţ;a

(11.2.11)
termenii cei mai înalţi din {1 şi g2 se reduc şi f 2 va avea ca termen cel mai
înalt pe

-care va îi mai pu~in înalt <lecit t1 ; avem deci y 1 < cx1 şi

Y1 >, Y2 >, ··· >, y,., (Y1 < cx1) (11.2.12)

<leci t 2 aparţine de asemenea clasei de monoame (11.2.6). Din (11 .2.8) şi (11.2.11)
-deducem
f = gl + g2 + f2• (11.2.13)
Continuind in acest fel ajungem la relaţia
f;, = (;_1 -gk
termenii cei mai înalţi în f~-t şi gk fiind aceiaşi. Termenii ti, t 2, ta etc. sint
toţide forma (11.2.6), termenii (11.2.6) fiind in număr finit; cum t1 este
mai înalt decit t 2 care este mai înalt decn t~ etc., urmează că procesul descris
mai înainte se va termina după un număr finit de operaţii şi vom ajunge
la un polinom {k = O. Din (11.2.13) deducem
k k
f(x1, X2, ... , x,,) = B g; = EA; cr~1 criJ• ... CJ~" = g (cr1, CJ2, ... , cr,,),
i• l i- l

•unde g(cr1, cr 2, ... , cr,,) este un polinom cu coeficienţi din K, şi teorema esLe
<l.emonstrată.
Monoamele g1 , g2 , g~ etc. sint primul, al doilea, al treilea termen etc .
.dedus din f prin metoda lui Waring. ·
Observ aţi i 1) Monoamele g 1, g2 , ... , gk considerate ca monoame în
-a
1, cr2, ..., cr , nu sînt asemenea între ele, adică nu găsim două astfel de monome
i n care cr1, cr 2, ... , cr„ să intre cu aceeaşi exponenţi.
 Polinoame de mai multe, nedeterminate peste un cîmp oarecare 253,

Intr-adevăr, avem fk = fk- 1- gk, unde g„ este primul termen format cu

metoda lui Waring din f~-i; fie apoi tk-i termenul cel mai înalt dinfk-i care este-
în acelaşi timp şi termenul cel mai înalL din gk(considerat ca un polinom
în x 1 , x 2 , •. . , x,. ) :

(11.2.14)·
ric apoi
gk = P(o,:' 1, cr? ... cr~"); (11.2.15)
ştim că avem
01 - Oz = !J.1, 02 - 03 = µ2, ... , On-1 - O,, = !J.n- 1, On = l:Ln,
de unde deducem
on = µ.,,,
On-1 = !J.11 + µ,,_ I,
o,,_2= µ,, + µn- J + µ,,_2,
01 = µ.,, + µ ,,_1 + ... + µ2 + µ1.
Deci, dacă avem un polinom simetric avind ca termen cel mai înalt pe (11.2.14>
şi primul termen din acest polinom format cu metoda lui Waring fiind (11 .2.15),
atunci sistemele de exponenţi (on o2, ... , o,,) şi ( µ 1, µ 2, ... , µ ,) se determină
reciproc în mod unic. Prin urmare, dacă ar exista două monoame asemen ea g,.,
şi g1, (k < l), atunci şi termenii cei mai înalţi respectivi t k-t şi t 1_ 1 ar conţine­
pe x 1 , x 2 , ••• , x„ la aceiaşi exponenţi, ceea ce este imposibil, deoarece t„ este
mai inalt decît t1•
2) Dacă f(x 1 , x 2, ... , x,, ) este simetric şi omogen, atunci polinoameleg1 , g2, • •• ,g,.,
care se deduc din f p'rin metoda lui W aring, considerate ca polinoame
de x1 , x 2 , •• • , x,,, sînt de asemenea omogene şi de acelaşi grad cu f.
Polinomul f conţine termenul l dat de (11.2.4) : ·

şi cum polinomul este omogen, deducem că în raport cu ansamblul nedeter-

minatelor este de gradul N = ix 1 + ix2 + ... + ix,.. P e de altă parte să consi-
derăm polinomul g1 dat de (11.2.7):

Cum cr1 este omogen şi de gr adul întîi, cr2 este omogen şi de gradul al doilea,
etc. urmează că g 1 este omogen şi de gradul N:
r.< 1 - r.< 2 + 2(ix 2 - ix~) + 3(o: 3 -+ ... + (n -1) (cx,,_
o:~) 1- ex,,) + n«,, =
= 0:1 + + ... + = N,
0:2 r1.,,

deci este de acelaşi grad cu f. Prin urmare, fiind dat un polinom f simetric şi
omogen, primul termen format cu metoda lui W aring, g1 , esle de asemenea omogen
şi de acelaşi grad cu f.
:254 Algebra

Din relaţia (11.2.8) avem {1 = f - g1 şi d eci f1 , fiind diferenţa a două

polinoame omogene de acelaşi grad va fi un polinom omogen de acelaşi
grad, deci de gradul N.
Din relaţia (11.2.11) avem f2 = {1 - g2 , dar g2 este primul termen dedus
cu metoda lui Waring din f1 şi după cele stabilite mai înainte urmează că g~
este omogen şi de acelaşi grad cu {1 , deci este de gradul N ; dar atunci şi
/ 2 , fiind diferen ţa a două polinoame omogene de acelaşi grad, va fi tot de
gradul N.
Avem mai departe din relaţia f3 = f2 - g 3 că g3 est e omogen şi de acelaşi
grad cu {2 , deci de gradul N şi, prin urmare, f3 va fi de gradul N et c.
3) Coeficienţii lui g(cri, cr2, ... , crn) considerat ca polinom în cri, cr2, ... , cr„
se deduc din coeficienţii lui f (xi, x 2, ... , Xn) prin operaţii de adunare şi scădere..
Avem
g(cr1, CJ2, ... , CJn) = gl + g! + ••• + g1,;
polinomul g 1 este dat d e (11.2.7) şi are drept coeficient pe A care est e coefi-
cientul termenul ui celui mai înalt din f(x 1 , x 2 , ••• , x,.). Deci, coeficientul A al
lui g i este în acelaşi timp un coeficient al lui f.
Din (11.2.7) deducem că dacă înlocuim pe cri, cr2, ... , cr„ cu valorile lor
1n funcţie de Xi, x 2 , x 3 , •• •, X n , atunci coeficienţii lui g i, considerat ca un
polinom in x 1 , x 2 , ••• , x,,, sint multipli întregi ai lui A. Din relaţia
ft = f - g1 = f( x1, X2, •.. , x,.) - A cr1i - a 2 cr~2-as ... cr~•

deducem că coeficienţii lui {1 se d edu c din coeficienţii lui f prin operaţii de

adunare şi scădere; aceasta este în particular adevărat pentru coeficientul
t ermenului celui mai inalt din fi care este B cr11 cr~2 ... cr~"- Dar g 2 se deduce din
l i în modul ară tat la d emonstrarea teoremei fundamentale, deci

Deci, mon omul g2 are drept coeficient pe B, car e se deduce prin operaţii
d e adunare şi scădere din coeficienţii lui f.
Dup ă observaţia anterioară, coeficienţii lui g 2 , considerat ca polinom
in X i, x 2, ... , x,., sînt multipli întregi de B, d eci se deduc din coeficienţii lui f
prin operapi d e adunare ş i scădere şi aşa mai d eparte pentru coeficienţii monoa-
melor g3 , g 4 , ••• , g,. Coeficienţii p olinomului f( x1 , x 2 , ••• , x 11 ) aparţin cimpului K;
coeficien~ii polinomului g (cr1, cr2, ... , cr,.), deducîndu-se prin operaţii de adunare
şi scădere din coeficien ţii lui {(xi, x 2 , ••• , x,.), aparţin de asemenea cîmpului K .
4) Se poate demonstra că exprimarea lui f( xi, x 2, .•. , Xn) cu ajutorul
lui g(cri, cr2, ... , cr,,) este unică.
CONSECT ŢĂ. Fiind dat polinomul
f(x) = x" + P1X"- i + ... + P11- I X+ Pn,
din formulele lui Viete a~em
cr1 = - P1, cr2 = P2, cr3 = - p3, ... , crn = (- 1tp• .
 Polinoame de mai multe 1tedeterminate peste un cîmp oarecare 255

Deducem că orice polinom simetric F(x~, x 2, ••• , x ,) de rădăcinile unui

polinom f(x) aCJînd coeficientul director egal cu unu este un polinom g(p 1 , p 2 , • ••
... , p 11 ) de coeficienţii p,linomului f(x); polinoamele F(x1 , x 2 , ••• , x11), f(x) şi
g(p1, p 2 , ••• , p 11 ) au coeficien~i reali sau complecşi.

6. ProJ)rictăţHe polinomului g(cr1, cr2, ... , cr,,)

PROPRIETATEA 1. Gradul polinomului g(cri, cr2, ... , cr ,) în raport cu ansam-
blul nedeterminatelor cr1, cr2,... , cr., este egal cu gradul lui f(x1 , x 2, ... , x,,) în
raport cu x1 •
Fiind daL polinomul simetric f(x 1 , x 2 , ••• , x 11 ), avem
f(x1, X2 ,··· , Xn) = g(cr1, CJ2,·· ·, cr,.) = g 1 + g2 + ...+ g,.. (11.2.16)
Se ştie de la p u nct ul 2 că un polinom simetric are acelaşi grad în raport
<.:u fiecare di n nedeterminatele x 1 , x 2 , •• • , x ,.
Fie t termen ul cel mai înalt al lui f(x 1 , x 2 , ••• , x,.), d at de (11.2.4) :

polinom·1l f nu po:ite conţine p e x L la o putere m:ii m :ire <lecit c<.1 , căci atunci
t n-ar fi Lerm rnul cel m 1i i o. 1lt, d~;i f( x 1, xi, ... , x,) este de gradul c<. 1 Zn raport
eu x,. Monomul g 1 este dat de (J 1.2.7) şi gradul l ui g1 în raport cu nedeter-
minatele cr1, cr2, ... , cr„ este
(c<.1 - <X2) + (cx2 - <X3) + ··· + (cxn-1 - <Xn) = C1.1,

d eci g1 este de gradul cx1 . Monomul g2 este dat de (11.2.10)

g2 _
-
Bcrll1-,2crf3z-f33
1 2
crB.,
••• tJ >

exponentul ~1 verificind relaţia ~1 -<. et.1 dată de (11 .2.9); gradul lui g2 in
iaport cu cr1, cr2, ... , cr„ este (~L - ~2) (~2 - ~J) + + ... + ~.
= ~1- Raţiona­
mentul se poate repeta pentru g 3, g 4, •• • , g ,. P rin urm are, in mem -
brul al doilea al relaţiei (11.2.16) m onomul g 1 este d e grad ul <X1 , iar celelalte
monoame g 2, g 3, •.• , g, sînt de u n grad mai m ic sau egal cu cx 1• Termenii d e
gradul cx 1 nu se pot reduce intre ei, căci am văzut că n u avem două monoame
gk ş i g1 care să fie asem:rnea, considerate fii nd ca monoame în cri, cr2, ... ,cr ,. Deci,
g(cr1, cr2, ... , cr,,) este de gradul cx1 in raport cu ansamblul nedeterminatelor
<r1, cr2,···, cr,,.
PROPRIETATEA 2. Fiind dat un polinom de mai multe nedeterminate
(11.2.17)
ac numeşte pondere sau greutatea termenului

suma cx1 + 2o:2 + ... + nC(,, deci ponderea unui termen este egală cu suma
produsef&r_pe care le obţinem înmulţtnâ la fiecare nedeterminaul7 7lltir:ei'l;Cff
~xponentut -- --
256 Algebra

D~ă toţi termenii unui polinom f( xi, x 2, ... , Xn ) ~.e.e.aşi pondere,-

polinomul se numeşte izobar.
- Sa presupun0i'îl.- că7(':rj', x2, . .. , x,,) este simetric. Avem atunci
f(x 1, x 2, .. . , x,,) = g(cri, cr2, ... , cr,,) = g1 + g2 + ... + gk;
să 1;onsiderăm monomul g, :

Ponderea acestui termen va fi

p= A1 + 2).2 + 3).3 + ... + n).. 11 ;

să calculăm şi gradul lui g, considerat ca polinom în x1 , x 2, ... , x,,. Cum

cr1 este de gradul întii, o-2 este de gradul al doilea etc. cr" este de gradul n,
urmează că g, este un polinom omogen de gradul

A1 + 2"2 + ... + n).. = p, 11

deci ponderea unui polinom g, considerat ca un polinom în cr1, cr2, ... , crn este
egală cu gradul lui g, în raport cu ansamblul nedeterminatelor x 1 , x 2 , ... , Xn -
Să presupunem acum că polinomul simetric f(x 1 , x 2 , ... , x este şi 11 }

omogen. Atunci, după cele stabilite la punctul 2, toate polinoamele g 1, g 2 , ••• , gk

sînt polinoame omogene in x 1 , x 2 , .. . , x„ şi de acelaşi grad cu f( x 1 , x 2 , .. . , x,,) ;
după (11.2.17) gradul lui f fiind

N = <X1 + + ..· + oc,,,

<X2

deducem că ponderea oricărui monom g, va fi egală cu

N = IY.1 + (/.2 + ·.. + (1.,,

şi polinomul
g(cr1, cr2, ... , cr,,} = g1 + g2 + ... + g„
va fi izobar. Deci, fiind dat un polinom simetric şi omogen
f( x 1, = g(cr1, cr2, ... , cr
.
X 2, ... , Xn) 11 ) ,

polinomul g(cr1, cr2, ... , cr") Pa fi izobar în raport cu cr1, cr2, ... , cr,,, ponderea lui
g(cr1, cr2, ... , cr,,) fiind egală cu gradul lui f( x 1, x 2 , ... , x,,) în raport cu ansamblul
nedeterminatelor x 1 , x2 , ... , x,,.

7. Polinoame simetrice simple

Am văzut că dacă un polinom simetric f(xi, x 2 , ••• , Xn ) conţine termenul

Ax«1 x 02 «, •
••• Xn , atunci e
] t·
con,me · · , .. de f orma A xai x «2 ... X;Un
ş1 toţi te1men11
1 2 1 2 11
deduşi din primul printr-o permutare oarecare i 1 , i 2 , ... , i„ a numerelor
I, 2, ... , n.
 Polinoame de mai multe n edeterminate peste un cîmp oarecare 257

Înseamnă că {(xi, x 2, ••• , x ,.) conţine polinomul

unde suma trebuie calculată considerînd toate permutările i 1 , i 2 , ••• , În ale

numerelor 1, 2, ... , n.
Polinomul

unde Îi, i 2, ••• , in este o permutare oarecare a numerelor 1, 2, ... , n, este un

p olinom simetric şi omogen. lntr-adevăr, dacă schimbăm nedeterminatele
x,1 ş1· x.-2 1n
• t re el e, t ermenuI x a1
;1 x a2 ; se t rans f orma~ 10
;2 • •• x a„ 11
• x a1
;2 xa21 ••• x a,.
.• , care
sn găseşte de asemenea în sumă şi deci polinomul rămine neschimbat pentru
o transpoziţie oarecare. Gradul fiecărui termen din sumă este N · o:1 + o:2 +
+ ... + 0: 11 şi deci polinomul este omogen.

Un polino trie i omo en de arma B

x~~ x~; ... x~: se numeşte
p olinom simetric simplu şi se notează cu
B x~
f '""""'

S(x~ 1 x:2 ••• X~") = 1

1
xf22 • •• x~:,
unde suma trebuie calculată considerînd toate permutările i1 , i 2, ••• , i„ ale
numerelor 1, 2, ... , n. Termenul x~1 x:• ... x~• se numeşte termen lgenerator.
Exemplu.I
~~zj~=~zj~+~~~+zj~~+zj~~+
+ X1 X~ X~+ Xi X} xJ. I
O b s e r v a ţ i e. Polinomul
S( Xa1
1
ao
X ; ••. X n
a" )
= ""'
L.J a1
X 1
02 an
X. 2 ••• X ; n

are ni termeni dacă toţi exponenţii o:i, o:2, ... , ex,, sint diferiţi. Dacă, de exemplu,
cx1 = o:2 = o:3 , atunci termenii

nu mai stnt diferiţi intre ei şi t ermenii polinomului se împart în grupe, fiecare

grupă conţinînd 3! term:mi egali; num:il'ul term.:m ilor diferiţi ai polinomului
este ; ;. . In general, dacă avem p 1 exponenţi egali cu o: 1 , p 2 exponenţi egali
cu o:2 etc. p, ex:ponenţi egali cu o::., (p 17.1 + p~7.2 + ... + p/x, = p), atunci
n llmlrul termenilor distincp a i polinomului este egal cu

N =- -ni- -;(Pi+ P2 + ... + Pr = n).

P1I P2I ··· p,I

17-1539
258 Algebra

Metodă prnctică pentru determinarea polinomului g(cr1 , cr2 , . •. , un) .

Să se exprime polinomul simetric şi omogen
(11.2.18)
cn ajutorul polinoamelor simetrice elementare cr1 , cr2 , cr3 :

f'(xl, X2, X3) = g(u1, 0'2, 0'3},

Polinomul t(x1 , .-v2 , x3 ) este de gradul al doilea in raport cu x 1 şi este
omogen şi de gradul al treilea în raport cu ansamblul nedeterminatelor.
Deci polinomul g(cr1 , u 2 , cr3 ) va fi un polinom de gradul al doilea in raport
cu cr 1 , cr 2 , cr3 şi va fi un polinom izobar de pondere 3.
Polinomul g, fiind de gradul al doilea, va conţine termeni de gradul întîi
şi al doilea, dar fiind şi izobar, îi va conţine numai pe aceia care au pon-
derea 3. Deci, dintre termenii de gradul întîi: cr1 , cr2 , cr3 , nu conţine decît
pe cr3 . Termenii de gradul al doilea sînt

şi dinl;re aceştia numai cr 1cr2 are ponderea 3. Deci g va fi de forma

g(cr 1 , cr2, cr3 ) = + B cr3 sau f(x1,x2,x3} =
A cr1u 2
= A cr1 cr 2 + B cr3 , (11.2.1~)
unde coeficienţii A şi B sînt nedeterminaţi. Să facem x 1 = x2 = 1, şi x3 = O.
Avem
crl = X1 + X2 + X3 = 2, cr2 = X1X2 + X1X3 + X2X3 = 1
cr3 = X1 X 2 x3 = 0.
Pentru aceste valori, din (11 .2.18) avem f(x1, x 2, x3 ) = 2.
înlocuind în relaţia (11.2.19), avem
2 = 2 A,
de unde A= 1.
Să facem acum

Avem
cr 1 = 3, cr 2 = 3, o-3 = 1 şi din (11.2.18) avem
f(X1, X2, X3) = 6.
[nlocuind in (11.2.19) obţinem
o= 9 + B,
de unde B =- 3. Deci
 Polinoame de mai multe nedeterminate peste un cimp oarecare 259

6. Fracţii raţionale simetrice

Teorema fundamentală referitoare la polinoamele simetrice poate fi

t: xtinsă şi la fracţiile raţionale simetrice. O fracţie raţională de nedetermi-

- - -TEOREMĂ. ____
r:atele x1 , x 2 ... x, se zice simetrică dacă rămlne neschimbată entru orce
i r1,u are a nedeterminate or x1 , x 2 , ••• , Xw
___,--:-:~--
------,.O fracţie raţională simetrică de nedeterminatele
·

x1 , x 2, , .. , Xn
cu coeficienţi din cîmpul K se poate reprezenta sub forma unei fracţii raţionale
de polinoamele simetrice elementare cr1 , crz, ..., cr,,; aceste polinoame av2nd
c.oeficienţi din clmpul K.
Pentru simplificarea scrierii vom considera o fracţie simetrică do trei
nedeterminate; metoda este însă generală şi se aP.!ică pentru n nedelerminate.
Fie fracţia raţională simetrică
_ P(x1 , x 2 , x 3 )
R( X1, X2, X3) - ........c_;c..___c.'--'"-, (Q =I= O).
Q(xi, X2, X3)
Dacă şi polinomul Q(x1 , x 2 , x3 ) este simetric, atunci din relaţia
P(x1, x 2, x 3 ) = Q(x1, x 2, x3 ) • R(x1 , x 2, x3 )
rezultă că şi P(x1 , x 2, x3 ) este simetric.
Să presupunem că Q( xi, x 2 , x3 ) nu este simetric. Făcînd atunci toate
permutările nedeterminatelor x1 , x 2 , x 3 , polinomul Q(x1 , x 2 , x3 ) se trans-
formă în poli~oame diferite între ele. Să noLăm aceste polinoarna astfel:
Q(x1, X2, X3) = Ql j Q(x1, X3, X2) = Q2,
Q(x2, X1, X3) = Q3 j Q(x2, Xa, X1) = Q4,
Q(x3 , x1, x 2 ) = Qs; Q(x3 , x 2 , x1 ) = Q6 •
Să amplificăm fracţia considerată cu produsul Q2Q3 Q4 Q5 Q0 ; avem
PQ2Q3Q,QsQ•
R( X1, X2, X3 ) =
Q1Q2Q3Q.Q5Q.
Numitorul frac ţiei este acum un polinom simetric, deoarece pentru o trans-
poziţie a două nedeterminate. nu se schimbă decît ordinea factorilor. Fracţia
R(x1 , x 2, x 3 ) este simetrică şi are numitorul Q1 Q2 Q3 Q4 Q5 Qn; am văzut mai
inainte că numărătorul PQ2 Q3 Q4 Q5 Q6 este un polinom simetric. Atit numără­
torul cit şi numitorul fiind polinoame simetrice, fiecare se exprimă ca un
polinom de polinoamele simetrice elementare cr1 , cr2, ••• , cr» şi teorema este
1lemonstrată.

9. Sume de puteri asemenea

Considerăm polinoamele simetrice de forma
Sk = xi + X~ + ... + x!, (k = 1,2,3, ... ),
numite sume de puteri asemenea ale nedeterminatelor x 1 , x 2 , ••• , Xn. Aceste
polinoame fiind simetrice, trebuie să se exprime cu ajutorul polinoamelor
 260 Algebra

simetrice elemcntnre. Găsirea acestor expresii devine destul de dificilă pentru

valori mari ale lt:i k. ln accsle cazuri, calcu lul acestor sume se simp lifică
folosind formulele lui Newton, pe care le vom stahili în cele ce urmează.
Vom considera cazul cind x 1 , x2 , ••• , x„ sînt rădăcinile unei ecuaţii cu
coeficienţi reali sau compJccşi

f(x) = a 0Xn + a1Xn-i + ... + an-IX+ an = 0.

Avem descompunerea
f(x) = a 0 (x - x1 ) (x - x2) ••• (x - Xn) (11.2.20)
şi derivata
\
f'(x) = ao(x- x 2 ) (x - x3 ) ••• (x - x,,) + ao(x - x1) (x - x3) ••• (x - x") +
+ ....+ a (x - 0 x1 ) (x - x2) ... (x - x 11 _ 1 ). (11.2.21)
Din (11.2.20) şi (11.2.21) deducem
f'(:r) = _ 1 _+_1_ + ... + _1_,
f( x) X - Xi X - Xs X - Xn

de unde
f'(x) = ~+~ + ... + ~- (11.2.22)_
x - Xi X - X2 X - Xn

Polinomul f(x) fiind di vizibil cu x - x.,, scriem citul după regula dată la
cap. IX, § 2, punctul 2 şi obţinem ·

-f(x)- = a0x n-1 + (a0xk + a1 ) x 11- 2 + (a0X,i~ + a1 X:, + a2) x n- 3 +

X-Xk

+ ... + (a 0:r~-i + ~:r;--2 + ... + an_i).

Făcind în această relaţie k = 1,2, ... , n şi inlocuind valorile găsite tn
(11.2.22) obţinem

f'(x) = na0x"-1 + (a 0S1 + na1) x"- 2 + (a0S 2 + a1S1 + n~) xn-3 +

+ ... + (a0S11-I + ~sn-2 + ... + na,,-1),
Pe de altă parte avem
[f'(x) = na0 x"-1 + (n - 1) a1 x"- 2 + ... + a,_1•
Egalind coeficienţii corespunzători din cele donă expresii găsite pentru f'(x),
obţinem, după un calcul simplu, formulele lui Newton:
a 0S 1 + a = O,
1

a0S 2 + a S + 2a = O,
1 1 2

a 0S3 + a1 S2 + a 2 S1 + 3a = O, 3
 Polinoame de mai multe nedeterminate peste un cîmp oarecare 261

Din prima relaţie Mlcu]ăm pe 8 1 ; cunoscînd pe 8 1, din a doua calculăm

pe 8 2 ; cunoscînd pe S 2 şi S 1 , din relaţia a treia calcul ăm pe S 3 etc. Putem
deci calcula toate sumele Sn pentru (/. pozitiv şi oc < n. Pentru n calcula
sumele S pentru ex pozitiv şi ex> n sau pentru °' negativ (S_ =x1"' + x; + 0
0

+ ... + x;-") plecăm de la identitatea

xPf(x) = aoxn+p + alxn+p-i + ... + anxl',
tn care înlocuim pe x succesiv cu Xi, x 2, ••• , Xn şi obţinem n . relaţii :
x1f(x1 ) = a0 xtP .+ a1 x1+P-i + ... + anxf,
xţf(x2 ) = a0 x;+p + a1 x~+p-i + ... + a.,x~,
.. .. .. . ............... ,. ..... .... . ..... . ... ... .
xf,f(xn) = a0 x:+p + a1 x~+p-i + ... + anxC.
pe care adunî~du-le şi ţinînd seama că

f(x1) = f(x2) = •·· = f(xn) = O,

găsim

(11.2.23)
Dacă în această relaţie facem p =
0,1,2, ... şi ţinînd seama că S 0 n, obţinem =
relaţii cu ajutorul cărora vom putea calcula din aproape în aproape pe 8 S 1 +1 n,
etc., iar dacă facem p =
-1, -2, -3, ... şi presupunem an O vom putea =t=
calcula pe S_1 , S_2 etc.
Să considerăm un polinom f(x) avînd coeficientul director eg;, cu unu:

f(x) = ·xn + PtX~-i ::+·... + P11 = O.

Formq.lele lui Newton devin, ţinînd seama şi de . (11.2.23:· :
81 +Pi = o,
82 + PtS1 + 2p2 = O,
Sa + Pi82 + P2S1 + 3pa = O,
Sn-1 + PiS,,_2+ P2Sn-s + ... + (n - 1) Pn..:1= O;
8,, + Pi8n-1 + P28,,_2 + ... + P,.-1S1 + np,, = O.
Din aceste formule putem deduc(l pe Pi, P2, ..., p„ sub formă de polinoame
de S1 , 8 2 , ••• , S,, , sau invers. Avem

S1 = - Pi ; 82 = ~2 (Pi - P2); 8a = ~6 (- PÎ + 3PtP2 - 2p3) etc.

Cum orice polinom F(x 1, x 2 , ••• , x ,) simetric, de rădăcinile unrii polinom f(x)
· al'înd coeficientul director egal cu unu, este un polinom de coeficienţi p1, p 2, • •• , p,,
ai lui f(x), deducem că F(x 1 , x 2 , ••• , x~ ) este un ,.,polinom de mmele de p,iiteri
262 Algebra

h(S1, S2, ... , s.)i polinoamele F (x1,

X 2, •.. , xi)) , f(x), h(S1, S2, ... , Sn) au coefi-
cienţi reali
sau complecşi. Sumele de puteri constituie şi ele un sistem de funcţii
simetrice element are, căci orice polinom simetric se poate exprima ca un
polinom de, aceste sume.

§ 3. REZULTANTUL A D OUĂ POLINOAME DE O NEDETERMINATĂ

1. Introducerea rezultantului

Fiind date două polinoame de o nedeterminată cu coeficienţi reali sau

complecşi : · ·
f(x) = aoXm + a1x'"- l + ,,, + am, (a 0 =I= O)
(11.3.1)
g(x) = b0 xn + b1x"--1 + ... + b,,, (b0 =I= 0)

se pune problema găsirii unei condiţii pe care trebuie să o verifice coeficienţii

lor pentru ca polinoamele să aibă cel puţin o rădăcină comună.
Fie cxi, cx21 ... , °'m rădăcinile ecuaţiei f( x ) = O şi 131 , 132 , ... , 13n rădăcinile
ecuaţiei g(x) = O. Avem atunci

f(x) = a0 (x - cx1 ) (x - o:2 ) ... (x - cxm),

{11.3.2}
g(x) = b0(x - 131 ) (x - 132 ) .•• (x - 13n)-
Să formăm produsul
. , (11.3.3)

Din (11.3.2) avem

g{1X1) = bo(°'1 - 131) (ix1 - 132) ··• (17.1 - 1311)
g(oc2) = bo(oc2 - 131) {0.:2 - 132) ... (0.:2 - 13n)

g(1Zm) = bo(o.:m - 131) (o:m - 132) ... (o:,,, - 13n)

şi produsul . (11.3.3) se poate scrie

(11.3.4)

m n
unde simbolul II II (oe; - -13,) ne arată că trebuie să facem toate diferenţele
i~I i- l
posibile dintre o rădăcină oe; a primului polinom şi o rădăcină,(3; a celui de-al
doilea şi să le înmulţim între ele.
 Polinoame de mai multe nedeterminate peste un cîmp oarecare 263

ln mod analog putem forma produsul

n m
f(~1) f(~2) ... f(~,, ) = a& IT IT (~i _: IX;). (11 .:1.5)

Numim rezultantant al polinoamelor (~ x ) şi g(x) expresia

m n
R(f, g)' = a&g(1X1) g(1X2) ... g(CJ.,.,) = a&~W IT IT (C1.; - ~;).
i= I j = I
(11.3.6)
n m
R(g, f) = b1j'f(~1) f(~2) ... f(~a) = a8~1i' TI TI (~i - CJ.;).
j = l i= l

Rezultantul este un polinom simet ric de CJ. 1, a 2, •••, CJ.., şi de ~1, ~2, ••• , ~ •.
G_onqjJja. n.ecesară şi suficientă ca-p.#rwamele..-f-{x) _,ş.Lg~.xj_s.ă admită o
ră~te..ca-1:M,uU-lU1;tul-l-er-sii,.{M-nuL... -
Condiţia este necesară. Să presupunem că polinoamele f(x) şi g(x) a11
11 rădăcină comună a ; ; atunci din (11.3.3) rezultă
f(a ;) = g(a;) = O
şi deci rezultantul este nul,
R(f, g) = O.
Condiţia este suficientă. Să presupunem că rezultantu1 este nul,
R (f, g) = O.
Dacă rezultantul este nul, cel puţin unul 'din factori este nul, fie acesta
g(CJ.;) = O; aceasta ne spune că a; e_ste rădăcină şi a polinomului g(x), deci
a ; est e rădăcina comună.
Dacă împărţim polinoamele f( x ) şi g(x ) respectiv cu a0 şi b0 obţin em
două polinoame avînd coeficienţii directori egali cu 1 :

f1 (x) = Xm + PiX"'-i + ... + P m-1X + P m } (11.3.7)

g1(X) = Xn + q1x"- 1 + ... + q,,_ 1X + q,,,
unde avem
a; = a 0 p;; b; = b0 qi, (i = 1,2, ... , m; j = 1,2, ... , n), (11.3.8)
f1(x) este polinomul normat al lui f(x) şi la fel g1 (x). Din (11.3.6) avem
m n
R(f1, C1) = IT IT (a.; - ~,)
i = I i=l
şi deci
(11.3.9)
264 Algebra

Dacă am calculat rezultantul a două polinoame normate, "om putea să

calculăm rezultantul polinoamelor necunoscute cu ajutorul formulei (11.3.9).
Intre R(f, g) şi R(g, f) avem relaţia
R(f, g) = (- 1) 111 · » R(g, f). (11.3.10)
Într-adevăr,
m n n m
R(f, g) = a8vo' IT IT (o:; - ~,) = (-1r·"a8bo' IT IT (~i - o:;) = (-ir"R(g, f),
i - 1 i -= 1

deoarece avem m n diferenţe de forma o:; - ~i·

2. Proprietăţile rczu_ltantului

Considerăm polinoamele f(x) şi g(x) date de (11.3.1) şi polinoamele lor

normate f1 (x) şi g1 (x) date de (11.3.7).
PROPRIETATEA 1. Rezultantul a două polinoame normate, cu coeficienţi
reali sau complecşi, este un polinom cu coeficienţi reali sau complecşi de coefi-
cienţii ·celor două polinoame

R(f1, gl) = P(Pi, P2,•••1 Pm ; ql, q2,, .. , qn),

care în raport cu coeficienţii primei ecuaţii este de un grad egal cu gradul ecua-
ţieia doua, iar în raport cu coeficienţii ecuaţiei a doua este de un grad egal cu
gradul primei ecuaţii. Adică este de gradul n în raport cu Pi, p 2, ... , Pm şi de
gradul m în raport cu q1 , q2 , ... , q ,.
Polinoamele f(x) şi f 1(x) au aceleaşi rădăcini, Ia ·fel g(x) şi g 1 (x); presu-
punem că {1 (x) are rădăcinile o: 1 , o:2 , ... ,o:n,, iar g1 (x) are · rădăcinile ~1 ,
~ 2 , ... , ~ 11• Polinoamele simetrice elementare de rădăcinile polinomului f (x)
1
sînt, abstracţie făcînd de semn, coeficienţii Pi, p 2, ... ,p,,,, iar pentru g1 (x) sînt
q1 , q2,...,qn. Să considerăm rezultantul
R(f1, g1) = g(o:1) · g(o:2) ...g(o:,,,) =
=((o:1 + q10:1-t + ... + q,.) (0.1 + ql 0:~-t + ... + q,,) ... (o:::.+ q10:::.-i + ... + q,,),
care este o funcţie simetrică de o:1, o:2, ... ,o:m, deoarece rămîne neschimbat cînd
efectuăm o transpoziţie asupra rădăcinilor o: 1 , o:2 , ... ,o:m. Să observăm că acest
produs este de gradul n în raport cu o: 1 • Acest produs se poate reprezenta ca
un polinom în o:1, o:2 , ... ,0:111 avind drept coeficienţi polinoame în q1, q2 , ••• , q,. :
R(f1, g1) = :Z:A(q1, q2, ... , q.,) 0:~1 o:;2 ... o:,~m,
unde A(qi,q2 , ... , q, ) este un polinom de q1 ,q2 ,. • • ,q,, cu coeficienţi reali sau com-
plecşi şi deci A(q1 ,q2 , ••• , q .) este în definitiv un număr real sau complex, pent ru
că şi q1 ,q2 ,. .. ,q , sînt numere reale sau complexe. In baza teoremei fundamentale
asupra polinoamelor simetrice, acest produs se exprimă ca un polinom de
po\inoamele simetrice elementare ale rădăcinilor o:1, o:2, ... ,o:m, deci se exprimă
 Polinoame de mai multe nedeterminate peste un cîmp oarecare 265

ca un polinom F(p 1,p2 , ••• ,p_,,), coeficienţii acestuia se deduc prin operaţii de
adunare şi scădere din coeficienţii A(q1 , q~,···, q_,), deci vor fi polinoame de
91, q2,···, qn, aşa că avem
R(f1, g1) . g{cx1} g{cx2} ··• g(cxm) = F(Pi, P2, •··, Pm) = EB(q1, ... , qn) P~1 ... p.;." ,
i; rţde B(qi, q2 , ••• , q ,) este un polinom de qi, q2 , ••• , q ,. După cele ce ştim ( § 2,
f unctul 6, proprietatea 1), gradul lui F(p 1 , p2 , •• • , p ,) în raport cu Pi,P2, •• • , Pm
este egal cu gradul lui g(:x 1) • g (x 2) ••• g(-x ,) în raport cu cx1, deci cu n, aşa că
J1(f1 , g 1) este un polinom de coe ficienţii polinoamelor f1{x), iar g1(x) este
de gradul n in raport cu Pi, Pi,···, P.n-
Dacă plecăm de la
R(gi, fi) = f(f31) · f(f32) ··· f(f3n)
şi efectuăm calculele analoge cu cele de mai înainte, deducem că R(gi,{1)
este un polinom de coaficienţii lui f1(x) şi g 1(x), care în raport cu q1 ,q2 , ••• ,q„
este de gradul m. Cum insă după (11.3.10) avem
R(f1, g1} = {-1)"'·n R(gh f1},
proprietatea este demonstrată.
PROPRIETATEA 2. Rezultantul a două polinoame nenormate este un polinom
de coeficienţii celor două_ polinoame,
Q(a 0 , a1 , ... ,am; b0 , b1 , ••• ,b 11 )

care este om?gen în rap,rl cu a0 , a 1, ... ,a,n şi de gradul n şi care este omogen în
raport cu b0 , b1, ... ,b , şi de gradul m.
După proprietatea 1, R(f1 ,g1 ) se poate scrie
~ A "-1 "-2
R(f1, gl ) = W "-m µl µ2 µ,,
P1 P2 ... P.11 ql q2 ... q„ I
P,1 + 112 + ··· + 11,11 <'. n; fJ.1 + fJ.2 + ... + µ,, <'. m).
Ţinînd seama de (11.3.9) şi de relaţiile

· a;= a 0p;; bi = b0qi, (i = 1, ... , m; j = 1, ... , n)

avem
R(fg)
, -- aoJo
"""R(f1,g) o ·o.!....J 1 ••· p""'
1 -- a'"m°"'Ap"-1 ,,, q1µ1 ••• qµ"
" --

(11.3.11)
unde am pus
'-o= n - (A1 + A2 + •·· + Am) i fJ.o = m -'- ( fJ.1 + fJ.2 + ... + µ.) . /
Dar cum aveµi
Ao + A1 + ... + Am= n; fJ.o + µ1 + ... + µ,, = m.
 266 Algebra

urmează din (11.3.11) că R(f,g) este un polinom omogen în raport cu

a 0 ,ll.i,···,am şi de gradul n şi este un p olinom omogen in raport.cu b0 ,b1 , .•. , b„
de gradul m.
Se poate demonstra că orice polinom de forma w (a 0 ,a1 , ••• ,am; b0 ,b1 , ••• ,b ,),
care este omogen şi de gradul n în raport cu a 0 ,a1 , ••• ,am şi este omogen şi de
gradul m in raport cu b0 ,b1 , ••• ,bn şi care se anulează cind polinoamele f( x ) şi
şi g(x) au o rădăcină comună, diferă de rezultantul R(f,g) printr-un factor
constant*.

3. Calculul rezultantului

Există mai multe metode p entru calculul rezultantului a două polinoame

de o nedeterminată f(x) şi g(x). Dacă am calculat rezul tantul cu una din
aceste metode şi am găsit R(f,g) = O, atunci f( x) şi g(x) au cel puţin o
rădăcină comună. Pentru a determina rădăcinile comune, aplicăm algoritmul
lui E uclid şi găsim c.m.m.c.d. al polinoamelor f(x) şi g(x). Avem
f(x) = d(x) { 1 (x) şi g(x) = d(x) g 2 (x),

rădăcinile comune ale polinoamelor f (x) şi g(x) sfnt rădăcini ale c. m.m.c.d. al
lor d(x); r eciproc, or ice rădăcină a lui d(x) este riidăcină comună a polinoame-
lor f(x) şi g(x).

l\Ietoda fllllct,iilor simetrice

Considerăm polinoamele normate f1 (x ) şi g1 (x) date de (11.3.7).
Din (11.3.6) avem
R(f1,C1) = g1(0:1) g1(0:2) ... g1(0:m)-

Rezultantul fiind un polinom simetric de

cu aJu orul po moame or simetrice elementar _,.
o:, ,0:21 ... ,0:m. um po moame e cr1, cr2 , • •• cr diferă de coeficrnn
'prin semn, de<fuoem că vom pu ea calcula rezultantul în funcţie e coe ·
cienţi, exprimîndu-1-eu._~j_ytor.ul polinoamelor simetrice elementare prin me-
Loda arătată la § 2, punctul 8.
Aplicaţie. Să se determine rezultantul polinoamelor
f1(x) = x2 + PtX + P21 C1(x) = 'x 2 + qix +·q;)
Avem '· . ' ~ -- -

R(f1,g1) = + qlo:l + q2) (o:~ + qlo:2 + q2) =

(o:i
= 0:i:Xi + qlo:10:2 (0:1 + 0:2) + q2 (o:j + 0:1) + qi 0:11X2 + qlq2 (0:1 + 0:2) +q1,
• E . Arghir iad e, Curs de algebră, Bucureşti, Ed. didactică şi pedagogică, 1962..
 Polinoame de mai multe nedeterminate peste un cimp oarecare 267

dar

R(f1,g1) = pf - PiJJ2q1 + (pf- 2P2)q2 - Piq1q2 + qi + P2qî.

Putem folosi acest rezultat pentru a afla rezultantul polinoamelor
f(x) = a 0 x 2 + a1x + a 2, g(x) = b0 x 2 + b1x + b 2•

Tinînd seama de relaţiile

a1 = aoP1, a2 = aoP2, b1 = boq1, b2 = boq2

şi de relaţia

avem
R(f,g) = a~b6 - llia 2b0 b1 + (al - 2a0 a2) b0 b2 - a 0 a1b1b2 + a~bi + a 0 a2b12.t
~ .
Metoda lui Sylvester
Considerăm ecuaţiile

f(x) = a0 x"' + lliX"'-1 + ... + a,,,_1 x + am = O,

g(x) = boxn + b1xn-i + ... + bn-1X + bn = o.
Să înmulţim prima ecuaţie cu x"-1 , x"-2 , ... , x2, x, 1 şi a doua cu x"'-1 , xm-2, ...
. . , x2, x, 1; obţinem astfel un sistem compus din (m + n) ecuaţii:

aoxm+n-1 + a1xm+n-2 + ... + amxn-1 = o,

aozm+n-2 + ... + a,,,_l Xn-1 + amXn-2 = o,
aoXm + llix"'-1 + ... +a,,, = O,
(11.3.12)
.boxm+n-1 + b1x"'+n-2 + ... + b.,x"'-1 =0,
boxm+n-2 + ... + bn-1X"'- 1 + b„xm-2 =0,

Dacă ecuaţiile f(x) =O şi g(x) = O au o rădăcină comună x = 0t, atunci

:i: = 0t va verifica toate ecuaţiile sistemului (11.3.12). Dar dacă punem
· Y1 = X m+n-1, Y2 = ,..m+n-2 ;t, , ·••, Ym+n-1 = X,

atunci sistemul (11.3.12) se poate considera ca un sistem liniar de (m + n)

ecuaţii cu (m + n - 1) necunoscute y1 , y 2 , ... , Ym+,,-t care este compatibil
:268 Algebra

:şi ştim cădeterminantul format cu coeficienţii necunoscutelor şi cu termenii

liberi este nul :
aoa1 ... am
aoa1 .. • am-1am t
n linii
D= ao al ••• am =0 i
b0b1 • . . . . . • . b„ „ t
b0 . • . • • • • • b,,_1 b,, m linii

b0 b1 : .. b„
l
Determinantul D se numeşte determinantul lui Sylf,}ester (Jocurile libere se
-completează cu zero). Dacă dezvoltăm acest determinant, obţinem un poli-
nom omogen în raport cu coeficienţii ambelor ecuaţii, care este de gradul n
.tn raport cu a0 , a 1 , .. . , am şi de gr~dul m în raport cu b0 , b1 , ••• , b,,. Deci,
D = R(f,g),
-determinantul lui Sylf,}ester reprezintă tocmai rezultantul celor două polinoame.
.Ordinul ac~tui determinant este egal cu suma gradelor celor două ecuaJii.
Exemplul Să se calculeze rezultantul polinoamelor
f(x) = x3 - 3x2 + 2x + 1 şi g(x) = 2x2 - x - 1.
Avem ,,.
1 - 3 2 1 o
o 1 - 3 2 1
R(f,g) = 2 - 1 -1 o o =-7.
o 2 - 1 -1 o
o o 2 - 1 - 1
Polinoamele f(x) şi g(x) nu au rădăcini comune, deoarece ·
R(f,g) =/= O.
Metoda lui Cauchy
Vom c_onsidera mai întii cazul cind cele două ecuaţii f(x) = O şi g(x) = O
sint de acelaşi grad m. Dacă .au o rădăcină comună x = 0t, avem :
- {(0t) = + a10t"'-l + ... + a m-10t + a m = 0,
aoet.m

g(a) = b am + b10tm-l + ... + bm_ rx + bm = O,

0 1

-de unde, luind în membrul intîi numai r termeni, obţinem :

aoOtm + a1am- 1 +... + a r-10tm-r+1 = - (a,am-r + a,+1am-r- 1 +... +a,,.) }
Nm
b o~ + b + + b Nm-r+1 = _
m-1
lor. ... r-1~
(b,0tm-r + b CXm-r- + ••• + b .) · (11.3.13)
r+l
1
m .
 Polinoame de mai multe nedeterminate peste un cîmp oarecare 269

şi de aici deducem :
(ao«m + a1«m-1 + ... + a,- 1«m-r+1). (b,«m-, + b,+1«m- r- 1 + ... + bm) =
' = (b o«m + b1«m-1 + ..• + br-1«m- r+t) (a,a.m-r
' + a ,+1 a.m- r-t + ... + am)•
S mplificind cu «m-r+1, efectuind inmulţirile şi trecînd totul in membrul
tnLli, obţinem :
A,0«m-i + A,1«m- 2 + ... + A,, m- i = O, (r = 1, 2, ... , m), (11.3.14}
unde
A, 0 = a 0 b, - a,b0 ; A,1 = a 0 b,+1 - b0 a,+1 + a b,+
1 2- b1 a,+2 + ... ;
A,, ,,,_ 1 = a,_1 bm - b,_1 am.
Coeficienţii A ,:; sînt omogeni şi de gradul intîi atit în raport cu a 0 , ai, ... , a,,,,
cît şi în raport cu b0, bi, ... , b,,,.
Deci, relaţiile (11.3.14) formează un sistem de m ecuaţii liniare cu (m-1}
nllcunoscute,
Yi = «m-l; Y2 = «m- 2 i ... j Ym-1 = «,
si:item care este compatibil. Atunci determinantul format cu coeficienţii
m•cunoscutelor y1 , y 2 , ••• , Ym- i şi cu termenii liberi este nul :

Aia Au ··· Ai, m-1

A20 A'2i ... A2, m-1
6.= = O;

acesta este determinantul lui Cauchy. Dezvoltînd acest determinant obser-

văm că este un polinom omogen şi de gradul m, aLît în raport cu a0 ,ai,... ,a,,,
cit şi în raport cu b0 ,bi, ... ,bm, deci 6. = R(f,g), ( § 3, proprietatea 2).
, Să considerăm acum cazul cînd ecuaţiile f( x) = O, g(x) = O nu sînt de-
acelaş~ gra~ şi să presupunefll m =?' n. V~~ înmulţi atunci ecuaţia a doua cu
«"' -n ş1 aplicăm metoda precedenta ecuaţulor
f(a.) = ao«"' + aia.m-i + ... + am = o,
«m-"g{:it) = ba«m + bi«m-i +·... + b,,«m- n = O,
dar ecuaţia a doua nu are decît (n + 1) termeni şi astfel nu obţinem dectt.
n ecuaţii de forma (11.3.14), la care mai adăugăm încă următoarele (m- n)
ecuaţii
«m-n-tg(«) = O, «m-n-2 g{a.) = O, ... , ocg(oc) = O, g(a.) = O.
In acest fel am obţinut în total m ecuaţii cu (m-1) necunoscute la care-
determinantul format cu coeficienţii necunoscutelor şi cu termenii liberi
es1.e nul, 6.1 = O şi deducem ca mai înainte că 6. 1 = R(f,g).
Determinantul lui Cauchy deşi se obţine printr-un procedeu mai compli-
ca~ decît determinantul lui Sylvester are însă avantajul că ne dă rezultantul
sub forma unui determinant de un ordin mai mic, ordinul determinantului
lui Cauch'.J fii'nd'egal cu cel mai mare dintre gradele celor două polinoame.
:270 Algebra

Aplicaţi,i,. 1) Să se determine r ezultantul ecuaţiilor:

f(x) = +
a 0 x 2 a1x +
a2, g(x) = b0 x2 b1 x b2• + +
Lăsăm în membrul intii un singur termen
a0x 2 = - (izix a 2 ) ; b0 x 2 = + - (b 1x + b2);
împărţim şi avem

<le unde
(a0 b1 - a1 b0 ) x + (a0b2 - a2b0 ) = O. (11.3.15)
Lăsăm în membrul intîi doi termeni
a0 x 2 + a.ix = - a2, b0 x 2 +bx = -
1 b2 ;
1mpărţim

a~
= -

ş1 găsim

(a 0b2 - a2b 0 )x + (a1b2 - a2b1 ) = O. (11.3.16)

Cu coeficienţii ecuaţiilor (11.3.15) şi (11.3.16) formăm determinantul lui
Cauchy
aob1 - izibo aob2 - a2bo I= (aob1 -
I aob2 - a2bo a1b2 - a2b1
a1b0Ha1b2 - a2b1) - (aob2- a2bo) 2 ,
(.U.3.17)
Rezultantul celor două ecuaţii de gradul al doilea se ţine uşor minte dacă
-scriem matricea coeficienţilor

ao a1 a2) '
(b b b
0 1 2

<lin care putem deduce trei determinanţi :

.
Di=l:, ::I, 1
D2 = 1:: ::1, Da = 1:: ::·1
şi avem
R(f,g) = D 1D 3 - D~.
2) Să se calculeze rezultantul ecuaţiilor

f(x) = 2x 3
- 3x 2
+ 2x + 1 = O şi g(x ) = x2 + x + 3 = O.
 Polinoame de mai mu lte nedeterminate peste un cî mp oar ecare 271

lnmulţim ecua~ia a doua cu x şi aplicăm metoda lui Cauchy ecuaţiilor

2x3 + 3x2 + 2x + 1 = O şi x 3 + x 2 + 3x = O.
L ăsînd în membrul intii un termen, apoi doi, obţinem respectiv ecuaţiile :
5x 2
+ 4x - 1 = O; 4x2 - 12x - 1 = O
la care adăugăm ecuaţia a doua
X2 + X+ 3 = Q.
Rezultantu] va fi
5 4 - 1
R(f,g) = 4 - 12 - 1 = - 2431
1 1 3

§ 4. DISCRIMINA TUL

Dacă un polimon f(x) are rădăcini multiple, atunci coeficienţii săi satisfac
at urnite condiţii. Vrem să determinăm ce condiţii trebuie să verifice c<X!fi-
cicnţii polinomului pen tru ca polinomul să aibă rădăcini multiple.
Considerăm polinomul normat

f1(X) = x"' + Pi:rf''- l + ... + Pm•

D acă acesL polinom admite răd ăcina multiplă x = ex, atunci x = ex est e rădă­
ci'lă comună ~ polinomului f 1 (x) şi a derivatei f~( x). Reciproc dacă x ix =
este rădăcină com ună pentru f 1(x) ·şi fH x ), atunci X _.= ex este rădăcină multiplă
a polinomului f(x). Sintem atunci conduşi să calculăm rezultantul dintre
( 11x) şi f
~(x).
Fie cx 1, oc2, ... ,ex,,, rădăcinile polinomului f1 (x). Avem atunci după (11.3.6):
R(f1,fD = f~(cx1) f~(ţ1.2) •·· fHcx m), (11.4.1)
dar

şi

f~(x) = (x - cx2) (x - cx3) ••• (x - cxm) + (x - cx1) (x - ot3) ... (x - 0(,,,) +

+ .... + (x - cx 1) (x - cx2) ... (x - ot,,,_1).
Deci.
ff (ot1) =
ff (ot2) =
(ot1 -
(cx2 -
cx2) (cx1 - cx3) ••• (cx1 -
cx1) (ex2 - cx3) •·· (cx2 -
cxm),
ex,,,),
l
(11.4.2)
ri(~~,).. •,;~~-;:).(~n: ~·;2·) ·.:.·(~·.: ~·;,:,~1>• J
272 Algebra

lnlocuind aceste valori în (11.4.1), observăm că fiecare diferenţă apare de

două ori, o dată sub forma rx; - et.; şi altă dată sub forma a.; - a.;,
Avem atunci, abstracţie făcînd de semn,
m

R(fi,{;) = ± II (a.; - o:;)2, (i < j).

i,i - 1

Prin definiţie numim discriminant al polinomului f.(x) expresia

D = II (a.;-(1.;)2; i < j. (11.4.3)

i,,- 1

D· l este e al cu rodusul pătratelor di eren elor rădăci or

@linornuJJ;,i,_ x luate doua cite ouă în toate mo n p,osi i e.
Pentru ca f1 (x) şi f~(x) să aibă rădăcini comune, trebuie ca

R(fi,(D = O.

Deci, c ~ su icientă ca olinomul {1 (x) să aibă rădăcini

V •

multiple este ca discriminantul său să te nu .

-B'ÎS'C'f1mmantul D este un polinom simetric în raport cu (1. 1 , a. 2 , ... ,a.m,
deoarece sohimbînd două rădăcini între ele rx; şi a.; diferenţele a.,-cx, şi <1.;-a.,
se schimbă intre ele, iar a; - rx; se schimbă în

1
a; - rx; =- (a; - ex;),

iar discriminantul D care conţine pătratele acestor diferenţe rămîne neschimbat .

Deci, discriminantul D fiind un polinom simetric se poate exprima ca un.
polinom cp(p 1 , p2 , •• ·,Pm) de coeficienţii Pi, p 2 , ... ,Pm•
RezulLă de aici o metodă de calcul pentru discriminant. O altă metodă
de aflare a discriminantului constă în următoarele. Formăm determinantul
Vandermonde din puterile rădăcinilor rx1 , rx 2 , ••• , am; avem

1 1 1
·a.1 (1.2 (J,m

6.= cxr
q
<1.2 a;. = IT (a.·' - a·)
I '
(i,j = 1, 2, ... , m)
i>i

şi observăm că discriminantul D este egal cu pătratul acestui determinant

Vandermonde :
D = 112.
 Polinoame de mai multe nedeterminate peste un cîmp oarecare 273

Pentru a calcula pe D.2, înmulţim pe D. cu transpusul său D.' şi facem produsnl

tn.mulţind
lin~i cu coloane :
n S1 S2 S ,n-t
S1 S2 S3 Sm
fJ=D.2= S2 S3 S4 Sm+l
I
(11.4.4.)
.......... . .....
Sm-1 S111 Sm+t ••· S2m- 2

unde sk = oe' + oe~ + ... + ex!,. Sumele s~ se calcul ează cu ajutorul formulelor
lui Newton (§ 2, punctul 9) şi obţinem astfel pe D sub forma unui polinom de
P1, P2,···, Pw ..
O b s e r v a ţ i e. Dacă avem un polinom nei_iormat
f(x) - _ao:r;n + lli.Xm-t + ... + am-1X + am,
atunci normăm acest polinom
.f1(X)
: ·.. = Xm + PiXm- i + "' + Pm-1X + Pm,
unde avem a; = a 0 p;, (i = 1,2, ... ,m) şi calculăm discriminantul D al poli-
nomului (1(x) :

D= <p(P11 P2, ... , Pm)

. .
= <p ( ~
~
1 ~ , ••• ,
~
am);
¾

aducem toţi termenii la acelaşi numitor şi scăpăm de numitor. Expresia

1•ămasă este un polinom în a0 , a1 , ••• ,am care se numeşte discriminantul D *
nl polinomului nenormat f(x).
Aplicaţie. Să se calculeze discriminantul polinomului de gradul al treilea
f(x) = a 0 x 3 + a1 x 2 + a2x + lla·
Considerăm polinomul normat
f1(X) = x 3 + PtX 2 + P2X + Pa
al cărui disyriminant este dat de (11.4.4), în care facem m = 3,
3 S1 s2
v ·· ,â = s1 s2 s3 =-s:-3s]-s1s4 + 3s2s4 + 2s1s2s3 •
S2 S3 S4

Aplicăm formulele lui Newton :

~l.
I•
+ P1 -;-.O.-
•
S2 + P1S1 + 2p2 = o, S3 + PiS2 + P2S1 + 3p3 = o,

llf-1539
274 Algebra

de unde deducem
S1 =- P1 , $1 = PÎ - 2p2, S3 = 3pi.])2 - 3p3 - pi,
S4 = 4pi.]J3 - 4p4 - 4p'fp2 + 2p~ + P1;
înlocuind în expresia lui D, găsim discriminantul ecuaţiei de gradul al treilea
normate
D = PiP~ - 4pl - 4p~3 + 18pi.]J2p 3 - 27pf. (11.4.5)

Pentru ecuaţia redusă de gradul al treilea

x3 + px + q = O

avem p 1 = O, p 2 = p, p 3 = q şi (11.4.5) devine

D =- 4p 3 - 27q2 = - 108 (l4 + 27
P
3
). (11.4.6)

Pentru polinomul nenormat f(x) avem, din (11.4.5) :

şi discriminantul D* al polinomului nenormat este

D* = a~ D = aia1a~- 4a 0 a~ - 4afa3 + 18a0a1a 2a3 - 27aiaj.

Eliminarea unei necunoscute dintr-un sistem de două ecuaţii

cu două necunoscute.
Considerăm sistemul
F( x ,y) = O, G( x,y ) = O, (11.4. 7)

unde F şi G sînt polinoame cu coeficienţi reali sau complecşi care în raport

cu x,y sînt, primul de gradul m şi al doilea de gradul n. Vom ordona aceste
polinoame după puterile lui x, coeficienţii fiind polinoame în · y :

F(x,y) =a + a (y) x"'- + ... + a,n-- (y)x + a,,,(y) = O }

0 (y) x"' 1
1
1
1 48
G(x,y) = b (y) x" + b (y)x"- + ... + b,,_ (y) x + b,,(y) = O,
0 1
1
1 ( 1. · )
unde a;(Y) este un polino_m in y de un grad <. i şi la fel b,(y) este un poli-
nom în y de un grad ,<. J·
Să presupunem că sistemul (11.4.7) admite relaţia x = oe, y = ~- lnlo-
cuind în (11.4.8) pe y cu ~ avem

F(x,~) = a 0 (~)x~ + a1(~)x::1 + ... + a,,,(~) = O, } (11.4.9)

G(x,~) = b0 (~)x
1
+ b (~)x + ... + b,,(~) = O.
1
1
 Polinoame de mai multe nedeterminate peste un cîmp oarecare 275

Am obţinut două polinoame în x, care admit rădăcina comună x = o:. Atunci

rezultantul lor va fi nul. Rezultantul va fi un polinom de coeficienţii
a;(~) şi b,(~) şi deci va fi un polinom în ~ :
R(~) = O.
Considerînd ecuaţia

R(y) = O, (11.4.10)
dacă y = ~1 este o rădăcină a polinomului R(y), avem
R(~1 ) = O.
Hă considerăm sist emul
F(x, ~1) = a0(~1)x"' + a1(~1)xm-i + ... + a,,,(~1) = O, }
4
G( x, ~1) = bo(~1)x" + b1(~1)x"-1 + ... + b 1) = O.
11
(~ (ii. .H)

Rezultantul acestui sistem se calculează în acelaşi fel in care am calculat

1 ezultantul sistemului (11.4.9) şi acest rezultant va fi evident R(~1 ). Dar
cum R (~1 ) = O, urmează că polinoamele din sistemul (11.4.11) au o rădăcină
comună x = o:, pe care o calcul ăm aflînd c.m.m.c.d. al polinoamelor F( x,~1 )
ni G(x,~1) cu algoritmul lui Euclid; sistemul (11.4.7) admite atunci soluţia
r; = C"t.1 , y = ~1 - Deci, rezolvarea sistemului

F(x ,y) = O, • G(x,y) = O

se reduce la rezolvarea ecuaţiei

R(y) = O.
. A elimina pe x între ecuaţiile F(x,y) = O şi G(x,y) = O înseamnă a deter•
mina ecuaţia R(y) = O obţinută egalînd cu zero rezultantul polinoamelor F
;i G considerate ca polinoame în x.
Deci, pentru a rezolva sistemul F = O, G = O, determinăm mai întii
ecuaţia R(y) = O, pe care apoi o rezolvăm şi îi găsim rădăcinile; la orice
~ădăcină y = ~ a acestei ecuaţii, ecuaţi ile (11.4.8) vor avea o rădăcină comună
x = o:, pe care o găsim cu algoritmul lui Euclid. Pentru sistemul (11.4. 7),
x = o:,y = ~ va constitui o soluţie. Se poate demonstra că numărul soluţiilor
sist emului (11.4. 7) est e egal cu produsul mn, adică produsul gradelor celor
d ouă ecuaţii.

Aplicaţie. Să se rezolve sistemul

F(x,y) = y 2 + x 2 -y-3x = O,
G(x,y) = y 2
- 6x y - x 2
+ 11y + 7x -12 = O.
Ordonăm ecuaţiile după puterile lui y :
y 2 - y + x 2 - 3x = O,
y2 + (11 - 6x)y - x 2 + 7x - 12 = O
276 A!geb-ra

şi calculăm rezultantul cu formula (11.3.17):

R(x) = (a 0b1 - a1 b0 ) (a 1b2 - a2b1 ) - (a 0b2 - a2b0 ) 2 =
= - 4.0 (x' - 7x3 + 16x2 - 12x).
Rădăcinile rezultantului R(x) = O sînt
X1 = 0, X2 = 2, X3 = 2, X4 = 3.
lnlocuim !n sistemul ordonat după puterile lui y pe x1 = O şi obţinem. ecua-
ţiile

y2 - y = o, y2 + 11y - 12 = o,
care au rădăcina comună y 1 = 1.
lnlocuiizn apoi pe x 2 = 2 şi găsim o singură ecuaţie

y2 - y - 2 = o,
care are rădăcinile
Y2 = 2, Ya = - 1.
ln mod analogt făc!nd X,& = 3 găsim
y2 - y = o, y2 -7y = o,
care au rădăcina comună

Y4 = O.
Sistemul dat are patru soluţii :
(x1 = O, y1 = 1), · (X 2 = 2, Y2 = 2), (x3 = 2, Ya = -1), (X4 =3, 1/4 = 0).
 CAPITOLUL XII

ECUAŢIILE DE GRADUL AL TREILEA

ŞI AL PATRULEA

§ 1. ECUAŢIILE DE GRADUL AL TREILEA

CU COEFICIENŢI COMPLECŞI

1.. Polinoame cfelice

Am vlizut (cap. II, § 6, punctul 2, aplicaţie) că cele şa.se substituţii

ale grupului simetric S3 slnt sau transpoziţii, sau cicluri :
(1), (1 2), (1 3), (2 3), (1 2 3), (1 ·3 2), (12.1.1)
unde (1) este transpoziţia unitate. Să notăm cele două cicluri cu C1 şi C9 :

C1 = (1 2 3), C2 = (1 3 2).
Un polinom f(x1, x 2, X:i) cu coeficienţi numere complexe se numeşte ciclic
dacă unul din ciclurile C1 sau C2 îl transformă în pf (x 1 , x 2 , x 3 ), p =I=
O fiind un
număr complex care poartă numele de multiplicator.
Dacă ~ = :L. avem un polinom absolut ciclic, iar dacă p =I= 1 avem un
polinom re ati1,1 ciclic.
Să considerăm ciclul C1 ; avem
CJ(x1, X2, X3) = pf(x1, X2, Xa) (12.1.2)
sau
(12.1.3)
Polinoamele f (x;, x3 , x1 ) şi p · f (x11 x 2 , x3 ) sînt egale, deci orice termen
Ax 1 Xi !rJ din primul polinom aparţine şi celui de-al doilea polinom şi
reciproc; atunci şi transformatele lor prin C1 vor fi egale şi ţinînd seama că
C1 [p (f (X1, X2, Xa)J = P Gif (x1, X2, X3)
deducem din (12.1.3) că
Cif (X2, Xs, X1) = pC1f(Xi, X2, Xs)
 278 Algebra

sau

după (12.1.3) avem

f(x3, Xi, X2) = p2f (xi, X2, X3)- (12.1.4)
fransformind încă o dată prin ciclul C1 obţinem

R~.~.xJ=~f(~.~.xJ
şi ţinlnd seama de (12.1.3) rezultă

f (X1, X2, X3) = p3f ( X1, X2, X3) ,

Deci, p3 =1 şi (cap. I, § 4, punctul 6), at~nci

p = 1, p = e: = ..!.. (-1 + i Vf), p = e: 2 = ..!.. (-1- i V3).

2 2

La acelaşi rezultat ajungem dacă plecăm de la ciclul C2• Lăsind la o parte

valoarea p = 1, care corespunde la un polinom f (x1 , x 2 , x3 ) absolut ciclic,
deducem că multi · ul unui olinom relati" ciclic este e0 al la na din
rădăcinile cu ice complexe a e unităţii.

Avem
Ci (X1, X2, Xa) = f (xa, X1, X2)

şi din (12.1.4) deducem

C2'(x1 , x 2 , x3 ) = p2{(x1 , x 2 , x3 ), (12.1.5)
deci f
(x1 , x 2, x 3 ) este relativ ciclic şi faţă de C2 avînd multiplicatorul p2 •
Dacă repetăm calculele precedente, plecînd de la un polinom care este re,
lativ ciclic faţă de C2 , ajungem Ia concluzia că el este re ativ ciclic şi faţă de C1 •
Deci, un polinom f (x1 , x 2 , x3 ) dacă este relati" ciclic faţă de unul din ciclu•
rile C1 şi C2, el este relati" ciclic şi faţă de celălalt ciclu şi "erifică relaţiile
(12.1.2) şi (12.1.5 ).

2. Polinoame liniare relativ ciclice

Să. determinăm ·noamele relativ iclice de forma

+ Gl'.3Xr
scrun că acest polinom este relativ ciclic faţă e
'catoru e: şi e:2• Avem
0:1 X2 + 0:2 X3 + <X3 X 1 = e: (o:1X1 + <X2X2 + <X3X3},
<X1 X2 + <X2 X3 + <X3 X1 = e: (cx1X1 + <X2X2 + <X3X3},
2

e: fiind una din rădăcinile cubice imaginare ale unităţii. Deducem, din prima
ecuaţie, e:cx1 =
cx3 , e:cx 2 = cx 1, e:cx3 = cx 2, deci cx3 e:<X1, o: 2 =
e:2cx1 şi dintr-a =
 Ec-uaţiile de gradul al treilea şi al patrulea 279

Polinoamele cp1 şi cp2 se numesc rezolvantele lui Lagrange.

Dacă aplicăm substituţiile"' grupulm s1metr1c S 3 date ae (12.1.1) poli-
nomului cp1 , obţinem .
<fli, e:cp2, 'P2, E2'P2, E2'P1, e:cpl
şi dacă le aplicăm polinomului q,2, obţinem
2 2<fl2•
<fl2, E Cfl1, <fli, E<f'1, e:cpz, C:

Dacă acum considerăm polinoamele cpl şi cp~, observăm că substituţiile gru-

pului simetric S3 transformă pe cpf în el însuşi sau în cp~ şi analog transformă
pe cp~ ln el însuşi sau în cp 3• Deci, fiecare din aceste polinoame nu iau decît
două valori pentru substituţiile grupului simetric S3 •
Polinoamele
P -- <f'18 + <fli3 Şl· Q -- 'P1<f't
1 3 (12.1.7)
sint transformate in ele înseşi de substituţiile grupului simetric S3 , deci poli-
noamele P şi Q sînt polinoame simetrice de X i, x 2 , x3 •

3. Ecuaţia de gradul al troilea

Să considerăm o ecuaţie de gradul al treilea cu coeficienţi complecşi:

ya + ay2 + by + c = O (12.1.8)

şi să formăm substituţia y = x _ _!: ; dacă + b,

2
punem p =- a
g „ 3 .
2a3 ab
q =27-3 + c,
găsim ecuaţia

x3 + px + q = O, (12.1.9)

care este ecuaţia de gradul sJ treilea scrisă sub forma redusă. Va fi suficient
să găsim o metodă pentrn rezolvarea ecuaţiei reduse, căci atunci cu substituţia
y = x -. !:3
vom determina rădăcinile ecuaţiei complete (12.1.8). Se cu-
nosc un mare număr de metode pentru rezolvarea ecuaţiei de gradul al treilea;
vom expune doar metoda lui Lagrange.

I )<.
\~[ Vi
~ ---
vi
I
.,, I
✓-i"
,, \
r ~

I I q<z~ ,, ~-~
,,,

C
~

a ~ ,,"'-
280 AlgebTa

4. Ecuaţia rezolvantă

Fie x1 , x2 , x3 rădăcinile ecuaţiei (12.1.9). Ecuaţia care are ca· rădăcim

pe <pf şi <p~ se numeşte ecuaţia rezolvantă a ecuaţiei (12.1.9); adoptînd nota-
ţiile (12.1. 7), ea se scrie sub forma

y2 - Py +Q= O.
Am văzut că P şi Q sînt polinoame simetrice de x1 , x2 , x3, deci sînt poh ·
0

noame de coeficienţi p, q ai ecuaţiei (12.1.9), pe care ne prop1:1nem să le

calculăm :

27 'PÎ (X1 + EX2 + E2Xa) 3 = xi+ X:+ xi+ 3e (x1x2 +

= XÎX3 + X~X1) +
+ 3e:2 (X1X~ + X2X5 + X3Xi} + 6 X1X2X3,
27 'Pi= (X1 + E2X2 + X3) 3 = xi + X~ + xJ + 3e2 (XiX2 + X~X3 + X~X1) +
+ 3e (X 1X~ + X2 Xă + X3 XI) + 6 X 1 X 2X 3 .

Ţintnd seama că 1 + e: + e:2 = O, avem

27 (<pf + (f~) = 2 (:tj + x: + xg) - 3 (XiX2 + ~X3 + ~X1) -
- 3(X1X~ + X2:!ă + X3Xi} + 12X1X2X3 =
2(xj + X~ + ~) - 3X1X2 (X1 + X2) -
- 3 X2X3 (X2 + X3) - 3 X3X1 (X3 + X1) + 12 X1X2X3 = 2 (xf + X~ + zj) +
+ 3 X1X2X3 ·+ 3 X1X2X3 + 3 X 1X2X3 + 12 X1X2X3 = 2(xj + x:) 21 X1X2Xs, x: + +
deoarece x1 + x 2 + x3 = O ; dar
( X1 + X2 + Xs) = X 1+ X~ + X~ + 3 X1 X2 ( X1 + X2) + 3 X2X3 ( X2
3
X3) + +
+ 3_X3X1 (X3 Ţ X1) + 6 X1X2X3 = :t1
+ X~+ xg _ 3 X1X2Xs = 0

şi din (12.1.9) rezultă

(12.1.10)
Mai departe avem
9 (J)1'fl2 = (X1 + EX2 + E2X3) (X1 + E2X2 + EX3} = Xi+ Xi+ ~ -
- (X1X2 + X2X3 + X3X1) = (x1 + X2 + X3) -
2
3(X1X2 + X2Xs + X3X1) = - 3p
deci
(J)1'P2 =- J!.. · (12.1.11)
3 ✓
Ecuaţia rezolvantă este deci
y2 + qy - ~27= o. (12.1.12)

Ea este de un grad mai mic <lecit ecua1,ia dată ş, se poate determina fără a
cunoaşte rădăcinilex1 , x2 , x3 .
 Ecuaţiile de gradul al treilea şi al patrulea 281·

,'\.dunind relaţiile

q>l = .!:(x1
3
+ e:X2 + e:2X3), 'P2 = ..!.3 (X1 + e:2x2 + ·e:xa),
' 3
+ 3 + 3 = o,
X1 X1 X3

deducem, ţin.înd seama că 1 + e: + e: = ·O, 2

X1 = 'Pl + <J>2, X2 = e:<pl + e:2<;>2, X3 = e:2<p1 + E<J>z· (12.1.13)

O b serva ţi e. Dacă în relaţiile (12.1.13) înlocuim pe <p11 <p2 respecti~
ou e:cp1 , e:2cp2 sau e:2q>1 , e:q>2, obţinem aceleaşi valori scrise 1nsă 1n altă ordine.

5. Rooolvarea ecuaţiei de gradul al treilea

Determinăm rădăcinile ecuaţiei rezolvante şi apoi considerăm ecua-

ţiile binome
Y2·
. q>f = Y1, q>~ =
(12.j .14)
Rădăcinile primei ecuaţii stnt <pi, e:<p,1, e:2<p
11 iar ale celei de-a doua sint cp 2, e:cp 2 ,
E2cp 2 • D acă la prima alegem rădăcina <p., la o a doua rădăcina q> 2, atunci rădă­
cinile ecuaţiei de gradul al treilea sint date de (12.1.13). D acă luăm o rădă·
cină oarecare a primei ecuaţii nu putem preciza dacă reprezintă pe <p11 pe
Ecp1 sau pe e: 2 q> 1 ; să presupunem că am ales rădăcina u1 = e:<p 1 • Din a doua
ECuaţie vom alege o rădăcină v1 astfel incit să fie verificată relaţia (12.1.11),
deci să avem

Jeci
"1=-L = - L ;
3lti 3e:<pl
din (12.1.11) rezultă

111 mod an.alog, dacă la prima ecuaţie (12.1.14) am ales pe u2 = e:2<p1, atunci
1eterminăm o rădăcină v2 a ecuaţiei a doua prin relaţia u2v2 = - P şi găsim .
3
" 2 = e:cp2• Dar după observaţia de la punctul 4, dacă în formulele (12.1.13)
nlocuim pe cp11 <p2 respectiv cu e:<p1, e:2<p2 sau cu e:2cp17 e:cp2, găsim tot rădă­
cinile , X11 -,X2, X3,
_ . ~~in urmare, determinăm rădăcinile y 1 , y 2 ale ecuaţiei rezolvante şi con-
riderăm ecuaţiile binoame (12.1.14); luăm o rădăcină oarecare u1 a primei
ecuaţii şi determinăm o· rădăcină v1 a ecuaţiei a doua prin relaţia (12.1.11),
UiV1 = _ J!.. • Atunci rădăcinile ecuaţiei de gradul a treilea sînt date de (12.1.13)
3
şi au valorile
X1 = u1 + v1 ; x 2 = e:u1 + e:2v,; x 3 = e::?u 1 + e:V 1, u 1 v1 = -L .
3
(12.1.15)
282 Algebra

Deci, rezolvarea ecuaţiei de gradul al treilea se reduce de la rezolvarea ecua-

ţiei
rezolvante care este de gradul al doilea, la rezolvarea a două ecuaţii bi-
noame de gradul al t reilea. Dacă în (12.1.15) face înlocuirile
E = ...!_ ( - 1
2
+i V3), E2 = ..!_ (-1 - i V3),
2

obţinem

(12.1.16)

Rădăcinile ecuaţiei rezolvante deduse din (12.1.12) sint

Y1 2
'
= - -2q ± v ,_
q2 + p3
4
-27
şi deci

U = r Y1 = V-.!!_ + v~+
2 2
P
27
3

" -
şr- --
- YY2 3V- -
q2 Vq• p3
- - +- ·
2 2 27

Practic, pentru a rezolva ecuaţia redusă de gradul al treilea, luăm pentru

u1 una din cele trei valori ale rădăcinii cubice f y1 date de (12.1.17), iar pe
v1 îl determinăm cu ajutorul relaţiei (12.1.11), adică cu u1 v1 =- l!.... ; rădăci-
3
nile ecuaţiei
de gradul al treilea sînt date de (12.1.16).
Formulele (12.1.16) se pot înlocui print r-o formulă unică, numită formula
lui Cardan:

x=V-1-+vq:-f; + V- ~~v~·+:;•
unde pentru primul radical luăm pe rind una din cele t rei valori ale radica-
lului, iar valoarea radicalului al doilea o determinăm prin condiţia ca pro•
dusul celor doi radicali cubici să fie egal cu - P.. •
3
Aplicaţie. Să se rezolve ecuaţia
x 3 -9x-28 = O.
Avem
p=-9; q=-28
 Ecuaţiile de gradul al treilea şi al patrulea 283

şi aplicind formula lui Cardan, obţinem

u = v: + vq: +~; = f 14 + V196-27 = f14 + 13 = f27.

Luăm valoarea reală a radicalului u = 3; valoarea " o determinăm cu aju -
torul formulei (12.1.11). ·

"1 = - L = _!_
3u1 3·3
= 1.

Rădăcinile sint date de formulele (12.1.16) :

X1 = U1 + 111 = 3 + 1 = 4

x2 = - -1 ( U1 +
2
111 ) + t. -Va (U1 -
2
111 )= . Va
- 2+ t - 2
2
=- y-
2 + L. 3 •
I

X3 = -2 - i V3.

§ 2. ECUAŢIA DE GRADUL AL TREILEA CU COEFICIENŢI REALI

1) Să considerăm cazul cind coeficienţii p, q ai ecuaţiei (12.1.9) sînt

numere reale. Expresia
D = 1-108 (q
4
2
+ pS)
27
este discriminantul ecuaţiei date. Deosebim trei cazuri :
Cazul 1. D < O. ln formulele (12.1.17) sub r adicalul pătrat avem un
număr pozi i11, iar u şi " sînt rădăcini cubice din numere reale. Un număr
real are o rădăcină cubică reală şi două imaginar conjugate. Fie atunci u1 şi 111
valorile reale ale rădăcinilor cubice.

Ui=
V q
V
-2+ 4+27 '
qZ p3
Iii = ·v
-2-
q qZ
V4 + 27' p8
(12·2 ·1)
Dacă 1n ultima formulă (12.1.16) luăm pentru Ui valoarea precedentă, care
este reală, va trebui să luăm şi fen tru " valoarea reală 111 , căci dacă am
lua pentru " o valoare complexă, produsul u1 111 n-ar putea fi egal cu nu-
mărul real -f.
Deci, valorile reale u1 111 verifţcă relaţia u1 111 = - ; şi ră­
dăcinile ecuaţiei de gradul al treilea vor fi date de (12.1.16), in care Ui, 111
sint valori r eale ale rădăcinilor cubice (12.2.1). Avem u1 =I= 111 , căci dacă
u1 = 111 am deduce din (12.2.1), prin ridicare la cub :

- -+
q
2
v q2 p3
=---r-
4 27
q
= - -
2
-v qZ p3
.c..-. -
4 27
 284 Algebra

<le unde rezultă

q3 p3
-4 +-=0
27
1

"i
-ceea ce contrazice ipoteza. Cum u1 , sînt numere reale, rezultă din (12.1.16)
că x 1 este real, iar x 2 , x 3 sînt complex conjugate. Deci, dacă e~ugţi_a_ redusă
de gradul al treilea g,re disccimina.nl.JJ:..l µegali" D < O ecuaJia are o rădăci71:d
reală şi douăroaăcini complex <;onj ugate. -
• 2) Cazul 2. 7J O. Tiin (12.1.17) deducem

u = () = ~ - 2
31-q (12.2.2)

:şifie u1 = "i
valoarea reală a acestei rădăcini cubice. Pentru motivele ară­
tate la cazul 1, valorile u1 , " 1 verifică relaţia u1 " 1 = - P· şi rădăcinile ecua-
3 .
ţiei de gradul al treilea stnt date atunci de formulele (12.1.16), tn care fa-
-cern Ui = "1 :
(12.2.3)
Deci, da.c..ă....Muaţia redusă de gradu) aL~ilea are discriminantul nul, ·atunci
~cuaţia are rădăcini reale. --....
- 3) Cazul 3. D = 108 (~ q - ~ ) ;.. O. Să obser~ăm mai tntîi că ln acest
2

. 4 27
-caz p < O, căci dacă p > O, atunci D este suma a două numere negative
-şi n-ar putea fi pozitiv. 1n formulele (12.1.17) avem sub radicalul pătrat un
real negativ şi deci sub radicalii cubici avem numere complexe; din (12.1.17)
-0educem

u3 =-: V-~-~; + ·i

v3 v-q: -~:
=- : - i (12.2.4)

,sub radical a,1nd un număr real pozitiv. Să scriem pe u 3. sub forma tri-
gonometrică
ri 8 = r (cos e + i sin 0).
Deducem

r cos e = - -2q ' r sin f)

V
= - -q3 --
4
p3
> o.
27

şi deoarece sin 0 > O, vom lua O < 0 < 1t. Avem mai departe

r = V :; ,tg e = - ; V- 9
: - :; ,
 Ecuaţiile de gradul al treitea şi al patrulea 285

•
u3 = V P
3

27
• (cos 0 +i sm 6);

dar 3
P , după cum rezultă din (12.2.4), este complex conjugat cu u 3 şi deci

"a= V P
27
3
(cos 6 - i sin 6) = V P
27
3
[cos (- 6) +i sin (-6)).

Extrăgind rădăcina cubică obţinem

P s [ COS -e +- 2 kit . e + 2 kit] ,

+ t. Slll
u =
Vv - - 27
-
3 3

= -- -p-[ o+ 2/m + t..Slll--'----

o+ 2kit] •
U
V 27
COS
3 3

Avem trei rădăcini u 1 , u 2 , u3 , care corespund la k = O, 1, 2. Pentru P avem

"= R [ _
COS
-8 + 2 k'1t + t. Slll
3
. - 8 + 2 k ' 1t] ,
3

"= H[ cos f8 + 2kit -

· 3
- sm
i
. --'----
8+2k1t] ,
3

unde am pus -k' = k. Avem trei rădăcini '1 2, care corespund la "u "a
k = O, 1, 2. La fiecare valoare u1 , u2 , u3 ii vom asocia una din valorile; Y11 Y2 ,
"aşi valorile asociate sint acelea care verifică ultima relaţie (12.1.16). Pentru
ca produsul uY să aibă valoarea reală - l!.. , va trebui să asociem valo-
3
rile care sint complex conjugate şi care corespund la aceeaşi valoare a lui k.
Avem deci
I

ş înlocuind pe u 1 , u2 , u 3 şi Y1, Y2 , Y3 cu valorile lor, găsim că rădăcinile ecua-

ţ~ei de gradul al treilea sînt

1:, = 2 1V,--3; cos l3~ x2 = I

2 l/- P
3
cos 8
+3 27t '
x3 = 2 V- P
3
cos e+ 41t •
3 ,
(12.2.3')
aceste rădăcini sînt t0ate reale; în afară de aceasta, sint şi diferite tntre elet
căci dacă ·aflăm cu algcritmul lui Euclid c.m.m.c.d. dintre f(x) = x 3 + px + <J
şi f'(x) = 3x2 + p,
găsim

108 (q'4 + ps)

27
=/= 0
286 Algebra

şi deci polinomul f(x) nu are rădăcini mult iple. Deci, dacă_ ecuaţia (12.1.9)
are discriminantul poziti" D > O, ecuaţia are toate rădăcinile reale şi diferite
intre ele.
în cazurile 1 şi 2 rădăcina reală se obţine cu formula lui Cardan, exLrăgînd
rădăcini cubice din numere reale, iar în cazul 3 rădăcinile, care sint toate
reale, se obţin extrăgînd rădăcini cubice din numere complexe, ceea ce se
face trecînd la forma trigonometrică a acest or numere. Astăzi se ştie că în
cazul 3 este imposibil a exprima rădăcinile reale cu ajutorul coeficienţilor
prin ralicali sub care să figureze numai numere reale.
ln secolul al XVI-lea, cînd a fost rezolvată ecuaţia de gradul al trei-
lea, teoria numerelor complexe nu era c unoscută, şi matematicienilor din acel
timp li se părea de neinţeles cum în cazul 3, rădăcinil e reale pot fi expri-
mate cu formula lui Cardan în care avem de extras o rădăcină pătrată dintr-
un număr negativ, operaţie pe care o socoteau imp osibilă. Toate încercările
de a exprima, în cazul 3, rădăcinile reale cu ajutorul unor radicali din nu-
m Jre reale au rămas bineinţeles fără rezultat şi de aceea au numit cazul 3,
casus irreductibilis.
O b s e r v a ţ i e. Cazul ireductibil are legătură cu problema geome-
trică a „trisecţiunii unghiului", după cum se vede din formulele (12.2.3) în
care figurează unghiul.
4) Aplicaţii 1) Să se rezolve ecuaţia
y3 - 9y2 + 24y - 20 = o.
Efectuăm substituţia y = x+3 şi găsim ecuaţia
x -3x - 2 = O.
3

- 2 şi
2 3
Avem p = -3, q = q + P = O. Aplicînd formulele (12.2.2),

- 4 27

(12.2.3): U1 = "1 = V- 1 = 1
şi deci
X1 = 2u1 = 2; X2 = = - 1.
x3
Rădăcinile ecuaţiei date sînt y1 = 5, y 2 = y 3 = 2.
2) Să se rezolve ecuaţia

x 8 - 6x + 2 = O.
q2 p3
Avem p = -6, q = 2 şi
4
+ 27 =- 7, deci D > O şi sîntem în cazul 3.

Avem

u
3 Vpa . -
=- f-2 +. i - q2-4 --=-1+iV1.
27
.../
 Ecuaţiile de gradul al treilea şi al patrulea 237

Punem
u3 --:-- r(cose +i sin8)
şi avem
r = 2 V2; tg 8 = - vr = - 2,64575,
do unde 8 = 110°44'. Aplicînd formulele (12.2.3),

X1 = V- ~
2 cos 36°55' = 2,26,

X2 V-:
= 2 cos 156°55' = -2,6,

X3 = V-:2 cos 276°55' = 0,36.

5) Notă istorică. Ecuaţia de gradul al treilea a fost rezolvată în secolul
al XVI-lea. Cel dintii care a rezolvat un caz particular al ec,u.aţiei reduse de
g1adul al treilea a fost matematicianul it alian Scipione dal Ferro, dar rezul-
ta 1,ele sale nu au fos~ publicate. ln evul mediu aveau loc provocări şi int re-
cc ri publice între matematicieni, aşa că r ezultatele găsite erau ţinute secrete
pnntru a nu fi cunoscute de adversari. Rezult a tele lui Ferro au fost lăsate
unui elev al său Fior Floridus, care a provocat la o întrecere pe cel mai
de seamă matematician al acelui timp, Nicolo Tartaglia (1500-1537), în-
trecere pe care de altfel a pierdut-o. Tartaglia a reuşit să rezolve complet
ec·uaţia redusă de gradul al treilea; ştirea aceasta s-a răspîndit printre mate-
maticienii timpului. Girolamo Cardano (1501-1576) care era medic, astrolog
şi matematician a reuşit să-l convingă pe Tartaglia să-i dezvăluie secretul
fc 1•roulei, dar cu condiţia s-o p ăstreze secretă şi să n-o publice. Totuşi, Cardan
Il'J s-a ţinut de cuvînt şi a pu)::ilica1r--o ·carte Ars Magna (1545), în care a dat ·
fc rmula de rezolvare a ecuaţi e'i de gradul al treilea ca fiind a sa, aşa că pînă
a:ii această formulă poartă numerele de formula lui Cardan.

§ 3. ECUAŢ IA DE GRADUL AL PATRULEA

1 Metod'a lni Lagrange

Considerăm ecuaţia de gradul al patrulea cu coeficienţi complecşi.

y"' + Ay + By + Cy ~ D = O;
3 2

cJ ajutorul substituţiei
A
y=x--
1.
 288 Algebra

o aducem la forma redusă

x4 + P2X2 + p3x + p4 = O. (12.3.1)

Cu această ecuaţie vom proceda analog ca la ecuaţia de gradul al treilea;
vom căuta un polinom f (xi, x 2 , x 3 , x 4 ) de rădăcinile ecuaţiei care să ia numa,
trei valori pentru substituţiile grupului simetric S4 • Plecăm de la pplincmul
următor: · ·
f (Xi, X2, X3, X4 ) = X 1X 2 + X3X4•
Fie apoi substituţia

1 2 [3 4).
s = (i1 i2 ia Î4 '
s transformă pe XiX 2 + x 3 x 4 în X; iX ;2 + X; 3 x; 4 ; printre indicii i11 i 2, ia, i4 va
fi unul egal cu 1; de exE:mplu i3 = 1.
Atunci
X;1 X;2 + X;3 X;4 = X1 X;4 + X;i X;2,
Dar i4 =I= 1 şi i4 = 2, 3, 4 şi indicii i1 , i 2 , i 3 , i4 fiind diferiţi între ei vom avea
transformatele
xil X;2+ X;3 X;4 = X1X2 + X3X4 sau X1X2+ X4X3,
X;1 X;z + X;3 X;4 = X1X3 + X:;,X4 sau X1X3 + X4X2,
X;1 X;2 + X;3 X;4 = X1X4 + X2X3 sau X1X4 + X3X2·

Deci, xil X; 2 + x;3 x; 4 ia m:mai trei valori :

Y1 = X1 X2 + X3 X4, Y2 = X i Xa + X2 X.i.,
Ya = X1 X4 + Xz Xa,
Să·considerăm ecuaţia care are ca rădăcini pe y 1 , y 2 , y3 :
Y3 - (Y1 + Y2 + Ya) Y2 + (Y1 Y2 + Y2 Ya + Ya Y1) Y - Y1 Y2.Ya = O. (12.3.2
Substituţiile grupului simetric S 4 transformă pe Yi sau în el însuşi, sau în y2 ,
sau Ya şi analog pentru y 2 şi y 3 ; deducem că coeficienţii ecuaţiei ("l2.3.2)
rămîn neschimbaţi prin substituţiile grupului simetric S 4 şi sî.nt polinoame
simetrice de x 1 ,x2 ,x3 ,x4 şi se pot exprima ca polinoame de coeficienţii p 2 , P:i, p 4
ai ecuaţiei (12.3.1); ecuaţia (12.3.2) este ecuaţia rezolCJantă a ecuaţiei de gradul
al patrulea. Ne propunem să calculăm aceste funcţii simetrice :
~+~+~+~=~~ + ~~+~~+~~+~~+
(12.3.3)

+ Y2Ya + Y3Yl = (X1X2 + X3X4) (X1X3 + X2X4) +

<fi= Y1Y2
+ (X1X3 + XzX4) (X1X4 + X2X3) + (X1X4 + X2Xa) (X1X2 + X3X4) ! .
cp este de gradul al patrulea în raport cu ansamblul răd ăcinilor x1 , x 2 , x3 , x 4
şi cea mai mare putere a lui x1 din cp este xr.,
deci (Cap.XI, § 2, punctul 6)
 Ecuaţiile de gradul ai treilea şi al patrulea 289

cp este un polinom de gradul al doilea şi izobar de pondere 4 în raport cu

Pu, p 3 , p 4 • Deci, cp va conţine termeni de gradul întîi, care sînt p 2 ,p3 ,p4 şi dintre
care vom alege pe p 4 , care este singurul de pondere 4. Apoi cp va conţine
termeni de gradul al doilea şi de pondere 4, care sînt de forma prx p(3 cu
ci + ~ = O, (p 1 = O)

(12.3.4)
Avem soluţia ci= 2, ~ = 2 la care corespunde termenul p~, care este singurul
termen de gradul al doilea şi de pondere 4. Prin urmare,
cp = AP4 + B p~- (12.3.5)
P~ntru a determina coeficienţii A şi B vom da valori particulare lui x1 , x 2 ,
x1 , x 4, dar vom ţine seama că avem
P1 = X1 + X2 + X3 + X4 = o.
Facem
X1 = 1, X2 = -1, X3 =X«= 0
şi din (12.3.4) deducem cp = O; pe de altă parte, din
P2 =(X1 + X2) (X3 + x,) + X1X2 + X3X4,,
-pa= (x1 + X2) X3X4, + (Xg + X4) X1X p 4 = x1x 2x 3x, 21 (12.3.6)
rezultă
P2 = - 1, Pa = O, p4 = O
şi din (12.3.5) găsim B = O. Facem apoi
X1 = X2 = 1; X3 = X4 = -1 ;
avem
P2 = -2, Pa = O, P« = 1 (12.3.7)
şi din (12.3.5) găsim -4 = A. Deci,
cp = -4P4.. (12.3.8)
Fie apoi
tj, = Y1Y2Ya = (X1X2 + X3X4) (X1X3 + XzX4) (X1X« + X2Xs), (12.3.9)
tj, este de gradul al şaselea în raport cu ansamblul rădăcinilor x1 , x 2 , x3 , x,
şi cea mai mare putere a lui x1 din tj, este xf, deci tj, este un polinom de
gradul al treilea şi izobar de pondere 6 in raport cu p 2 , Pa, p 4 • Polinomul tj,
nu conţine termen de gradul intii pentru că nici unul din termenii P2, Pa, P4.
nu are pondere 6. Apoi termenii de gradul al doilea şi de pondere 6 sint
d<· forma
Pu Pfl cu rx\ + ţ, = 6
şi avem soluţiile (rx = 2, ~ = 4) şi (rx = 3, ţ, = 3). Termenii de gradul al
treilea şi de pondere 6 sint de forma
Pu Pr, PT CU (1. + {, + Y = 6
19 .-1639
290 Algebra

şi avem o singură soluţie a. =~=y= 2. Deci,

tJi = A P2P4 + Bpă + Cp~. (12.3.10)
Facem Xi = 1, x2 = -1, x 3 = x4 = O. Avem, din (12.3.9), lji = O; ţinind
seama de valorile (12.3.6) rezultă din (12.3.10) că O = C. Mai departe facem
Xi = x 2 = 1, x3 = -2, x4 = O; găsim cp = 4; p 2 = -3, p3 = 2, p 4 = O şi
din (12.3.10) deducem 4 = 4B, B = 1.
Facem apoi x 1 = x 2 = 1, x 3 = x4 = -1; avem lji = 8 şi ţinînd seama
de valorile (12.3.9) din (12.3.10), rezultă 8 = -2A, A = --4. Avem
tJi = pli-4P2P4·
Ecuaţia rezolvantă (12.3.2) este deci
(12.3.11)
Această rezolvantă a fost găsită de Ferrari, un elev al lui Cardan.
Să arătăm că dacă am aflat rădăcinile ecuaţiei rezolvante putem deter-
mina rădăcinile ecuaţiei de gradul al patrulea. Rădăcinile rezolvantei sint,
după cum am văzut,

XiX2 + X3X4, XiX3 + X2X4, X1X4 + X2X3.

Fie y1 = x1 x2 + x3 x 4• una din acestea. Avem relaţiile

X1X2 + X3X4 = Yi, XiX2X3X4 = P4.·

Formăm o ecuaţie de gradul al doilea
z2 - Y1Z + p4. = O (12.3.12)
(y1 fiind cunoscut); determinăm rădăcinile z1 , z2 ale acestei ecuaţii şi avem
Zi = Xi X 2 , z2 = X3X4 (12.3.13)
(z1 , z2 fiind numere cunoscute). Dar avem
(X1 + X2) X3X4. + (X3 + X4) X1X2 = -p3.

Considerăm atunci şi sistemul

Zi (X3 + X4) + Z2 (X1 + X2) = -P3,
+ + x3 + = ·0,
X1 X2 X4

de unde deducem

Ţinînd seama de (12.3.13), avem

+ X2=__1!!_,
I
X1
Zs Z1 -

X1X2 = Z1,
 Ecuaţiile de gradul al treilea şi al patrulea 291

:(i'ormăm două ecuaţii de gradul al doilea:

A2 -_h_,- + Z1 = 0, 11.2 + JL.,- + Z2 = 0 (12.3.14)

~-~ ~-~

1}are ne vor da rădăcinile x 1 , x 2 , x3 , x4 • Dacă în loc de rădăcina x 1 x 2 x 3 x, +

am fi luat altă rădăcină a ecuaţiei rezolvante, de exemplu pe x 1 x3 x3 x4 +
:;au x 1 x 4 +
x 2 xa şi efectuăm aceleaşi calcule ca mai înainte, am fi ajuns tot
;a două ecuaţii de gradul al doilea, ale căror rădăcini ne-ar fi dat cele
patru rădăcini ale ecuaţiei de gradul al patrulea.

:i. Aplicaţie

Să se rezolve ecuaţia

y4 + 4yS + 5y + 4y + 4 = 0.
2

E?acem substituţia y = x- 1 şi aducem la forma redusă

x' - x 2 + 2x + 2 = O.
Avem Pi= O, p 2 = -1, p 3 = p4 = 2. Rezolvanta (12.3.11) este
y3 +y 2
- 8y - 12 = o,
care are rădăcina y 1 = 3. Ecuaţia (12.3.12) devine
z2 -3z + 2 = O
şi are rădăcinile z = 1, z = 2. Ecuaţiile (12.3.14) devin
11. 2
+ 2X. + 1 = 0, 11.2 - 211. + 2 = 0
şi ecuaţia de gradul al patrulea are rădăcinile x 1 = x 2 = -1 ; x3 ,, = 1 ± i,
iar rădăcinile ecuaţiei iniţiale sînt : y 1 = y 2 = -2, y 3 = i, y, = -i.

3. Metoda lui Descartes

Să plecăm de la ecuaţia de gradul al patrulea adusii la forma redusă

x4 + p 2 x 2 + p 3 x + p, = O (12.3.15)
şi ne propunem să descompunem membrul întîi tntr-un produs de două
polinoame de gradul al doilea :
X4 +p x +p x +p =
2
2
3 4 (x 2 +ax+ b) (x2 + a'x + b'); (12.3.16)
atunci rădăcinile ecuaţiei vor fi date de :
x 2 +ax+ b = O, x2 + a'x + b' = O. (12.3.17)
292 AlgebTa

Egalînd în (12.3.16) coeficienţii corespunzători obţinem

a + a' = O, b + b' + aa' = p 2 , ab' + a'b = p 3, bb' = p4 •
Scoatem pe a' din prima ecuaţie şi-l înlocuim în celelalte :

b + b' = p 2 + a2 , b-b' =Ps , bb' = p4 •

a
Rezolvăm primele două relaţii în raport cu b şi b' şi găsim
2b = a2 - Pa
a
+ P2, 2b' = a2 + Psa + P2 ; (12.3.18)

lnlocuind in ultima relaţie găsim

(a2
.
+ Pz)2_ PJ = 4p4,
a'
de unde
a6 + 2p2a4 + (pi - 4p4 ) a2 - Pi = Oi
punem a2 = z şi găsim o rezolvanţă a ecuaţiei de gradul al patrulea:
F (z) = z3 + 2p2z2 + (pf - 4P4) z - Pă = O, (12.3.19)
care este de gradul al treilea. Dacă cunoaştem o rădăcină a rezolvantei z,
atunci din relaţia a2 = z vom deduce o valoare reală sau complexă pentru a.
Apoi cunoscind pe a din relaţiile (12.3.18) calculăm pe b şi b' , iar a' este
dat de a'= -a. Cunoscind pe a, a', b, b' vom putea să rezolvăm ecuaţiile
(12.3.17) şi deci ecuaţia (12.3.15).
Dacă ecuaţia de gradul al patrulea are coeficienţi reali, atunci din (12.3.19)
avem F (0) = - p~ < O, iar pentru o valoare pozitivă M suficient de mare
a lui z, semnul lui F (z) va fi dat de z3 , deci avem F (M) > O. Din relaţiile
F (O) < O şi F (M) > O deducem că rezolvanta are o rădăcină pozitic,ă z0 •
Din relaţia a2 = z0 deducem o valoare reală pentru a, iar din (12.3.18)
deducem valori reale pentru b şi b', deci a, a', b, b' au valori reale şi at unci
cele două ecuaţii de gradul al doilea ce avem de rezolvat sînt cu coeficienţi
reali.
P entru a găsi o rădăcină a rezolvantei (12.3.19) o aducem la forma redusă
şi apoi îi determinăm rădăcinile, aşa cum s-a arătat la rezolvarea ecuaţiei
de gradul al doilea.
Aplicaţie. Să se rezolve cu metoda lui Descartes ecuaţia de la aplicaţia
de la punctul 2 :
x4 - x2 + 2x + 2 = O.
Relaţiile (12.3.18) devin
2b = a2 - ~ - 1, 2b' = a2 + ~-1.
a a
Ecuaţia (13.3.19) a rezolvantei est e
z3 :_ 2z2 - 7z- 4 = O.
 Ecuaţiile de gradul al treilea şi al patrulea 293

:,e vede imediat că aceasta admite pe -1 ca rădăcină. Împărţind cu z + 1

găsim o ecuaţie de gradul al doilea; rădăcinile rezolvantei sint -1, -1, 4.
Luăm rădăcina pozitivă a2 = 4, deci a = 2, a' = -2,iar pentru b şi b'
găsim b = =
1, b' 2. Avem de rezolvat următoarele ecuaţii de gradul al
doilea:
x2 -2x + 2 = O, x2 +
2x + 1 = O,
a.l.e căror rădăcini sînt x1, 2 = 1 ± i; x3 = x4 = -1.
O b s e r v a ţ i e. Am văzut că ecuaţia de gradul al treilea admite o
rezolvantă de gradul al doilea, iar ecuaţia de gradul al patrulea, o rezolvantă
de gradul al treilea. Ideea rezolvantelor se datoreşte matematicianului Lagrange
(1770), dar pentru ecuaţia de gradul al cincilea, metoda lui Lagrange conduce
]a o rezolvantă de gradul al şaselea şi deci nu este utilă pentru rezolvarea
acestei ecuaţii.
 CAPITOLUL XIII

INELUL POLINOAMELOR
ASUPRA ChIPULUI NUMERELOR REALE.
ECUAŢil CU COEFICIBN'fl REALI

§ 1. PROPRIETĂŢI GENERALE

1. Rădăcini conjugate

Considerăm inelul polinoamelor K [x], unde K este cîmpul numerelor

reale. Polinomul f (x) cu coeficienţi reali îl vom considera ca o funcţie de
variabilă reală x şi-i vom atribui unele proprietăţi cunoscute de la Analiză.

TEOREMĂ. Dacă un polinom cu coeficienţi reali admite numărul complex

a + bi ca rădăcină multiplă de ordinul p, el admite şi conjugata a - bi ca
rădăcină, cu acelaşi ordin de multiplicitate.
Fie polinomul cu coeficienţi reali
f (X) = aoXn + a1Xn-l + ... + an- l X + a,..
Ridictnd pe a + bi la puterea k, avem
(a+ bi)"= (a" - C; a•-<.! b2 + ...) + (C! a"- 1 b - ~ a•-s b3 + ...) i
şi dacă notăm

u.1: = a" - C: a"-2 b2 + ... ; "• = C! aFr-1 b - C~ alr-s b3 + ...,

avem
(a + bi)• = u,. + i"" (13.1.1)
şi de asemenea
(a - bi),. = u1, - "•i. (13.1.2)
Ţintnd seama de (13.1.1) şi (13.1.2), avem
n n
f (a+ bi)= B a,, (a+ bi),. = >' a,. (u1, + "1,i) = U + Vi,
k- 0 t='o
 Inelul polinoamelor asupra cimpului numerelor reale 295

unde am notat
n n
U = B
h=O
akuk şi V = B
k= O
akvk.
Dar avem şi
f(a-bi) = U- Vi.
Avem deci
f (a + bi) = U + Vi; f (a - bi) = U - Vi. (13.1.3)
Dacă f (a + bi) = O,
avem U + Vi = O, deci U = V = O, dar atunci şi
U- Vi =
O şi deci f (a - bi) = O. Prin urmare,
f (a + bi) = O => f (a - bi) = O.
Deci, dacă polinomul f (x) admite rădăcina a + bi, el admite 'şi rădă­
eina a-bi.
Dacă x = a +
bi este rădăcină multiplă de ordinul p pentru f (x),
atunci după capitolul X, § 3, teorema 2, ea va fi rădăcină a ecuaţiilor
f (x) = O; f' (x) = O; ... ; f<P- 1l(x) = O (13.1.4)
1;i nu este rădăcină pentru f<P>(x) = O. Dar ecuaţiile (13.1.4), fiind şi ele cu
coeficienţi reali şi admiţînd rădăcina a + bi, vor admite şi rădăcina a - bi,
iar a - bi nu va fi rădăcină pentru f<P>(x) = O.
Deci, a - bi este şi ea rădăcină multiplă de ordinul p. Din această
1,eoremă deducem _că un polinom cu coeficienţi reali au totdeazma un număr
par de rădăcini complexe.

:t Teoreme
TEOREMĂ. 1!._~e f(x) un polinom cu coeficienţi reali i a i b două numere
i·e.ale.Da__g_ă. n a i ·b --s emne contrarii, polinomul are u-;:;;--
i"l,Umăr impar de rădăcini reale cuprinse între a şi b sau n-are nici o ra acina. ,
· Această teoremă rezultă dm proprietăţile luncţulor continue cunoscute
din analiză. Dacă f (a)< O şi f (b) > O, polinomul f (x), care este o funcţie
continuă, trebuie să ia toate valorile cuprinse intre f (a) şi f (b). Deci vom
a.vea f (a) = O, unde a< a< b şi polinomul are o rădăcină reală cuprinsă
Intre a şi b; in mod analog arătăm şi partea a doua a teoremei. Lucrurile
devin mai intuitive dacă considerăm graficul polinomului.
Dacă f (a) şi f (b) sînt de semne contrarii, să presupunem f (a)< O,
f(b) >O; graficul poate avea una din reprezentările indicate în figurile 9 şi 10.
Pentru a merge de la A la B, curba va tăia axa Ox într-un punct, dar
poate tăia pe Ox in 3, 5, 7, ... puncte. Dacă f (a) şi f (b) sînt de acelaşi semn,
nă presupunem f (a) > O şif (b) > O _ c urba poate avea una din reprezentările
;.ndicate in figura 10. Pentru a merge de la A la B, curba poate tăia axa Ox
fn O, 2, 4, ... puncte.
Dacă polinomul f(x) are o rădăcină multiplă de ordinul p, anume x = c,
k·ădăcina c o numărăm de p ori, căci in x = c putem presupune că graficul
polinomului taie pe Ox in p puncte infinit vecine.
296 ALgebra

Fig. 9 Fig. 10

LEMĂ: Semnul unui polinom f( x) cu coeficienţii reali, pentru "alor.i reale

ale lui x suficient de mari în "aloare absolută, este dat de semnul termenului
de gradul cel mai înalt.
Fie polinomul _..
f(x) = aoXn + a1Xn-t + a2xn-2 + ... + an-1 X+ a„
şifie A cea mai mare dintre valorile absolute ale coeficienţilor a 1 , a 2 , ... , a,..
Scriind că valoarea absolută a unei sume este mai mică sau egală cu suma
valorilor absolute, avem
la1x"-~ + a2 x"-2 + ... + a„ I¾ I a1 1 I X l"-1 + I a2 I I X I"-~+ ... + I a„ I ¾
-< A (lxl"- 1 + lx l"-f + ... + 1) = Alxln-1;
lxl-1
am înlocuit progresia geometrică din paranteză cu suma ei. Avem evident
lxl" - 1 < lxl" şi dacă lxl > 1 deducem
l-x l" -
- 1 <--'--~-.
lxl"
l xl-1 l xl-1
aşa că avem

Să punem
x I" ¾ laox"I = laol lxl",
I
A
lxl-1
de unde deducem, după ce am simplificat cu Ix!":
A
lxl ~-+1, (13.1.5)
I a0 l
 Inelul polinoamelor asu~ra cimpului numerelor r eale 297

şivedem că lxl > 1. Deci, pentru valorile lui x, verificind relaţia (13.1.5),
avem

(13.1.6)
şi deci termenul a 0 xn fiind in valoare absolută mai mare <lecit suma celorlalţi
t ermeni, semnul polinomului va fi dat de semnul termenului de gradul cel
mai inalt. Putem acum să demonstrăm următoarea :
TEOREMĂ. Uri,. polinom cu coef.i,e,i.e:aţii reali1 de gr..ad im.par, admite cel
p!1J,JJ2-(L.Xădăcină reală. -
Fie polinomul cu coeficienţi reali, de grad impar (n = 2p + 1),
f(x) = aoxn + a1xn- + ... + an. 1

Pentru valori ale lui x verificind relaţia (13.1.5) semnul polinomului este
dat de a 0 xn. Dar n fiind impar, a 0 xn va avea semne contrare pentru x>O
şi x < O. Atunci, dacă M este un număr pozitiv suficient de mare, f(M)
şi f(-M) vor fi de semne contrare şi deci ecuaţia va avea o rădăcină reală în
intervalul (-M,+M).

3. Polinoame ireductibilo în cîmpul numerelor reale

Considerăm un :eolinom f(x) cu coeficienţi reali, de grad > 2. Să presu-

punem că acest polînom este ireductibil în cîmpul numerelor reale. După
teorema fundamentală a algebrei, polinomul f(x), fiind de grad > 2, admite
cel puţin o rădăcină a. Această rădăcină nu poate fi reală, căci atunci f(x) ar
fi divizibil cu x-a şi ar fi reductibil. Atunci (x) admite o rădăcină complexă
0( + ~i şi deci admite ca rădăci ~ · e <1. :__ i eci f(x) este divizibil cu :

[x - (<1. + ~i)] [x - (0( - ~i)] = (x - 0( - ~i) (x - 0( + ~i) =

= (x - 0()2 +~= 2
x 2
- 20(x + + ~2.
<1.2

Deci_l(x) este divizibil cu un polinom de gradul al doilea cu coeficienţi

reali şi deci f(x} este reductibil. Prin urmare nu avem polinoame de grad > 2
ireductibile în ctmpul numerelor reale.
Un polinom de gradul al doilea cu rădăcfni reale este reductibil, deoarece
este de forma ao(x - x1) (x - x 2).
lLIL polinom de ~ dul al doilea cu rădăcini complexe este ireductibil,
căci dacă am avea

f(x) = k(x - a) (x - b)

atunci f(x) ar admite rădăcinile reale a şi b.

Deci, în cîmpul numerelor reale singurele polinoame ireductibile _sJn~ poli-
11,0amele de gradul întii şi polinoamele ae gradul al doilea avînd rădăcini com-

--
plexe.
 298 AlgebTa

In baza t eoremei generale a descompunerii unui polinom în factori

ireductibili, rezultă :
, Un polinom cu coeficienţi reali se descompune într-un produs de factori
de gra'ilul inlît şi ac ti actori avînd coe icien i · · ceastă descompunere
( · este unica, in a ara e actori numerici.

4. Transformări d'e ecuaţii

Fiind dată ecuaţia

f(x) = aoXn + a.ixn-t + ... + an-1X + a,,,

av1nd carădăcini pe x1, x 2 , ••• , Xn şi o fracţie raţională cp(x), ne propunem să
determinăm ecuaţia ale cărei rădăcini sint

Y1 = cp(x1), Y2 = cp(x2), ···, Yn = cp(x,,};

această ecuaţie va fi transformata ecuaţi,;~ f(x) = O cu· ajutorul funcţiei cp(x).
Vom examina cîteva cazuri simple de ~ră"nsîormăr1.
Transformata omografică. Dar.ă 9(x) este un cit de două polinoame de
gradul întîi, avem următo.7ansfp:::r~afică -
y - -. \

Rezolvăm această relaţie

l
in raport cu x :
ex+ d ..-/

X = _ _d-=-y_-_b
cy - a

şi tnlocuind în f( x) = O, găsim f(- dy - b), care va fi transformata omo-

cy - a
grafică a ecuaţiei date şi ale cărei rădăcini sînt

yi = ax; + b ,
__:......;__ (i = 1, 2, ... , 11,).
CXi+d
Transformata fn kx are rădăcini pe y 1 = kx1, ... , Yn = kxn. Punem
y = kx, de unde x = JL şi înlocuind acea~tă valoare tn f(x} = O, obţinem
k
transformata in kx :

eliminînd numitorii şi scriind iar x în loc de y, găsim că transformata tn kx

este
 Inelul polinoamelo-r asupra cîmpului numerelor reale 299

Dacă k = -1, obţinem transformata în - x:

(-1tf(-x) = aoxn - ciix"-l + a2xn-2 + ... + (-1)"an = o.
T rans1.r.ormata î n -k are ca ra"d" · · pe y ' = -k , y = -k , ... , y,, = -k ·
acini 1 2
X ~ ~ ~

Punem y = ~, de unde x =~şi înlocuind în f(x) obţinem, după ce am

X y
eliminat numitorii şi am scris iar x în loc de y, că transformata în~ este:
X

~f (:) = a„x" + an-lkxn-i + ... + a1k"-l X+ aok".

Dacă k = 1, obţinem transformata în 1 /x : ,
x "f (-;
1 ) -_ a„xn + a,,_1 x + a,,_2 x + ... + a1 x + .ao,
n-1 n- 2

iar dacă k= - 1 obţinem transformata în - 1 /x:

x"f(- ~) = a„x" - a,,_1 x"-1 + ... + (- 1tao.

Transformata în x - k este ecuaţia care are ca rădăcini pe y 1 = x1 - k,

Y2 = x 2 - k, ... , y,, = x,, - k. Punem y = x -k, de unde x = y + k.
înlocuind în f(x) = O, obţinem
f(y + k) = ao(Y + k)" + a1(y + k)"-1 + ... + ao,
care este de acelaşi grad cu f(x). Putem determina pe k astfel incit coeficientul
lui y"-1 să fie nul : ·
na0 k + <Li = O,
ceea ce ne dă
k = .!._ (-
n
0-i ) ,
a0
deci k este egal cu a n-a parte din suma rădăcinil,or. Ecuaţia fără termen to
x"-~ se zice că este scrisă sub forma redusă.

§ 2. MARGINILE RĂDĂCINILOR

l. Definiţii

Rădăcinile reale ale unui polinom f( x ) cu coeficienţi reali sint cuprinse

..,--- Intre două valori reale numite mai:ginj)e rădăcinilru:,_care, după cum vom
vedea, se pot determina lără a cunoaşte rădăcinile polinomului.
,_,,,.,,.-,· . Se nume te mar0 ine su e~ioară a rădăcinilor ozitive ale olinomulu_i_9-u_
/ f(Je icien i rea i x un numar ozitw su erior ce ei mai man ra acim
i.f?ZLtwe. - - --
300 Algebra

Din definiţie rezultă că L este nedeterminat, orice număr mai mare decit
L fiind o margine superioară. Vom căuta să determinăm pentru L o valoare
cit mai mică posibil.
Marginea inferioară a rădăcinilor pozitiPe este un număr pozitiP, inferior
celei mai mici rădăcini ~zitiPe.
Marginea superioar ŞI marginea inferioară a rădăcinilor negative se
definesc în mod analog. Noţiunea de margine a rădăcinilor unei ecuaţii nu
trebuie confundată cu noţiunea de margine cunoscută din analiză.
ntr rminarea mar inilor rădăcinilor est e suficient să tim să
determinăm numai marginea superioară. ntr-adevăr, fie polinomul f (x) ŞI
fie L marginea superioară a rădăcinilor sale pozitive. Considerăm transfor-
·1 • 1
matele in - x, în- ş1 in - - :
X X

şi fie L', l, l' respectiv marginile lor superioare.

Fie oc o rădăcină a lui f( x ); dacă ex < O, ecuaţia cp1{x) = O admite rădă­
cina - 0t > O şi avem - 0t < L', de unde 0t > - L' ; dacă 0t > O, ecuaţia
cp2(x) = O admite rădăcina! şi avem! < l, de unde 0t ·>.!.;dacă cx< O, ecu-
cx ex l
aţia cp3 {x) = O admite rădăcina - ! şi avem - ! < l' , de unde ex < -.!..
ex ex l'
Prin urmare, pentru f(x) limita superioară a rădăcinilor pozitive este L, limita
inferioară a rădăcinilor pozitive va fi ! , limita inferioară a rădăcinilor
l
negative va fi -L'i iar limita superioară a rădăcinilor negative va fi - T- .
D~ci, rădăcinile reale ale lui f(x) sînt· cuprinse în intervalele

(- L',- :,) şi (ţ,L) .

O b s e r va ţi e. Dacă există un număr ).. astfel ca pentru orice valoare
a lui x > :>.. polinomul f(x) să nu se anuleze, deducem că ).. este o margine
superioară a rădăcinilor polinomului. D acă există un număr µ. astfel ca pentru
orice x < µ. polinomul să nu se anuleze, deducem că µ. este o margine inferi-
oară a rădăcinilor polinomului.

2. Metode pentru determinarea marginii superioare

Vom da patru asemenea metode.

Metoda J. Se bazează pe lema de la § 1, punctul 2, de unde rezultă că
dacă
A
lxl~ -
I ao I
+ 1, (13.2.1.)
 Inelul polinoamelor asupra cîmpului numerelor reale 301

avem verificată inegalitatea

I aoxn I > I a1xn-t + (½x"- + •·· + an I,
2

care arată că valoarea absolută a termenului de grad ce] mai mare este supe-
i·ioară valorii absolute a sumei celorlalţi termeni şi deci pentru orice valoare
a lui x verificin.9- relaţi~ (iil.2.1.) polinomul nu se poate anula. Putem atunci
Iua WvM llM.8vl,l, v--.. ?\..,
(i\-.,,. ~L.it.: fV' L = ~ + 1; - L' = - ~ -1,
~~ · I ao I I ao I
1m este cea mai mare dintre valorile absolute ale coeficienţilor a a •.• an.
fotr-adevăr, pentru orice x veri 1c n re a ia x > , avem ven 1cată şi re aţia
(13.2..1) şi deci pentru x > L polinomul nu se anulează; analog arătăm că
pentru orice ~ < -L' polinomul nu se anulează. Această metodă se datoreşte

..
lui Mac Laurl,n. Ea ne dă în genera] pentru L o valoare prea mare.
,..---Me~onsiderăm polinomul cu coeficienţi reali

f(x) = aoXn + a1Xn-i + ... + a,,_1X + an

ţi presupunem a0 >
O. Polinomul are şi coeficienţi negativi, căci în caz contrar
ecuaţia n-ar putea avea nici o rădăcină pozitivă; .~ i:uirmil coeficient
negativ pe care-l întilnim l • de Ja a0 , iar cea mai mare valoare absolută
· · or negativi. Avem pentru x poz1 1v
(' .
f( x) = aoxn + CZiX + •.• + ak_1 x + (akxn- 11 + ... + an )
n-1 n- ,Hl

f(x) > a x~ - B~xn-'11 + xn-1-1 + ... + 1),

0

căci am înlocuit coeficienţii pozitivi tzi, a 2 , ak-i prin zero, iar coefici-
•• • ,
enţii ak, a.,+1 , ... , a„ prin numărul negativ- B. Inlocuind progresia geometrică
prin suma ei,
xn- k+i - 1
f( x ) > a x" - 0 B ---
x- 1
presupunînd x > 1, avem
xn-Ti+l _ 1 xn- 11+1
-- - - <x-1
x-1
--
şi atunci
B x n-A +1 xn-11+1
f( x ) = a0 xn - ..;___ _ = - - [a 0 xA-1 (x - 1) - B].
x-1 x - 1
Dar inegalitatea se întăreşte dacă înlocuim pe x cu x - 1', deci
x n- A+i
f( x ) > - - [ a0 (x -1)k - B] ;
x - 1

> O dacă B > O, de unde

vom avea f( x) a0(x - 1)" -
-~
x > 1 + î/ a.
 302 Algebra

pentru valorile lui x care verifică această inegalitate avem f(x) > O şi deci

L=1+NB;
V ao
avem a0 > O, iar ak este primul coeficient negativ; JJ este cea mai mare
e ah ~ co · · n il negativi. Această formulă se datoreşte ae
asemenea lui Mac Laurin. Pentru · B > a 0 , obţinem o valoare mai
mică decît cea obţinută cu prima formulă a lui Mac Laurin.
Aplicaţie. Să se determine marginile rădăcinilor ecuaţiei
f(x) = xs + qx 4 -6x3 -37x2 -41x-30 = O.
l -- \!,,-
Formulele lui Mac Lau,rţn ne dau \J
L = 41 +1= 42; L = 1 + V41 ~ 8.
. = .,,,--
V om lua L 8. Să calculăm transformatele :
-f(-x) = xs - 5x -6x + 37x -41x + 30 = O,
4 3 2

x f( :) = -30xS-41x -37x -6x + 5x + 1 = O,

5 4 3 2

xsr(- ~)= -30x 5

+ 41x 4
- 37x3 ·+ 6x2 + 5x-1 = o.
Marginile superioare ale rădăcinilor pozitive ale acestei ecuaţii sînt :
L' ~+1=
= 41 + 1 = 42 ·' l = 30 71
•
30 '
l' ~+1= ~
= 30 30 '
deci rădăcinile sint cuprinse în intervalele

(-42, - ~) şi (~ 8)'1/·
71' .

. Metoda 3. (Metoda lui Newton). Dacă un polinom şi toate derivatele

sale au valori pozitive pentru a; = a, polinomul va fi pozitiv pentru orice
valoare x > a. ,
într-adevăr, dacă aplicăm formula lui Taylor polinomului f(x) avem
/
f(x) = f(a) + 'x - a f'(a) + (x - a)2 f"(a) + ... + (x - a )" r(a)
11 21 ni '
pentru x > a membrul al doilea va fi pozitiv, deci putem lua L = a.
şi
In practică procedăm astfel : presupunem a 0 > O; atunci f<">(x) =
= ni a 0 > O. Apoi
f<n-t) (x) = (n - 1) I (na 0 x + llt),
deci pentru x >- ~ avem f<,,_ 11 (x) > O. Valoarea c1 = - <li o înlocuim
n~ n~
în f(n-2) (x); dacă r<n-21 (c1) > 0 păstrăm pe C1, dacă nu, căutăm O valoare mai
 Inelul polinoamelor asupra cîmpului numerelor reale 303
mare C2 pentru care r<n-2> (c2) > o. Q astfel de valoare există, căci pentru valori
pozitive mari polinomul ia valori pozitive (a0 > O); continuăm în acest fel
pină ajungem la un număr care face pozitiv polinomul şi toate derivatele sale.
Aplicaţie. Să se aplice metoda lui Newton polinomului

12x4
f( x ) = - 8x3 - 21x2 + 5x + 6.
Derivatele polinomului sint
f'( x ) = 48x 3 - 24x2 - 42x + 5,
f"(x) = 144x2 - 48x - 42,
= 288x - 48,
f"'(x)
f (TV)(x) = 288.

Avem {'"(1) > O, f "(1) > O, dar f'(1) < O. Atunci încercăm cu o valoare
mai mare: x = 2; calculăm pe {'(2) şi f(2) cu schema lui Horner şi găsim
{'(2) > O şi f(2) > O, deci L = 2.
Metoda 4. (Metoda grupărilor). Această metodă se bazează pe urmă­
t oarea teorem~
Dacă un polinom n-are decit o singură flariaţie şi este nenegatifl pentru
o Mloare pozitiflă x = a, el fla fi pozitifl pentru orice fi aloare a lui x > a.
Fie f(x) = (a„xn + a ,_ x n-i + ... + apxP) -
1 (ap_1 xP-l + ... + a0 ),
coeficienţii a 0 , a1 , •.. , an fiind toţi pozitivi. Avem

f(x) = xP [(anxn-p + ... + ap) _ (ap-1

X
+ ap- + . .. + a;P
a;B
1 a 0 )] •

Dacă x creşte plecind de la a, prima paranteză va creşte iar a doua va des-

creşte, deci f(x) va creşte şi cum f(a) >, O urmează că f(x) > O pentru x > a.
D~,L=aa - ---
Pentru a determina marginea superioară a rădăcinilor pozitive, formăm
grupe cu termenii polinomului, fiecare grupă verificînd condiţiile :
1) puterile lui x să meargă descrescînd ;
2) primul coeficient să fie pozitiv;
3) să nu aibă decît o singură variaţie.
Găsim pentru fiecare grupă o margine superioară după teorema prece-
dentă şi cel mai mare dintre numerele aflate va fi L. La formarea grupelor
vom căuta să grupăm termenii negativi cu coeficienţi mari in valoare absolută,
cu cit mai mulţi termeni pozitivi, sau cu t ermeni de grad mare.
E x e m p 1 u. Se dă

f(x) = 15x4 + 16x 3

- 46x2 - 5x +6= O.
Formăm grupările

f (x) = (15x4 - 46x2) + (16x 3 - 5x) +6= x 2 (15x2 - 46) +

+ x(16x 2
- 5) + 6.
Prima grupă este pozitivă pentru x = 2, iar a doua pentru x = 1, deci L=2.
 304 Algebra

Pentru transformata tn -x avem

f(- x) = 15x 4 - 16x3 - 46x2 5x 6 + + =
= 2 2
:t (15x - 16x - 46) (5x +
6). +
Prima grupă este pozitivă pentru x = 3, iar a doua este pozitivă pentru
x = 1, deci L' = 3.

§ 3. NUMĂRUL RĂDĂCINILOR REALE

Vom căuta acum să determinăm numărul rădăcinilor reale ale unui

polinom cu coeficienţi reali, urmărind să cunoaştem cite din aceste rădăcini
slnt pozitive şi cite negative. Avind date două margini a şi b, pentru. rădăcinile
unui polinom f( x), vom căuta să găsim numărul de rădăcini reale ale acestui
polinom situate intre a şi b.
Dintre metodele de determinare a numărului exact de rădăcini, cea mai
simplă este cea dată de Sturm, sub forma unei teoreme ce-i poartă numele.

DEFINl'fIA 2. (Şir de polinoame Sturm). Considerăm polinomul

f(x) = lloXn + ll1Xn-I + ... + a n
cu coeficienţi reali, despre care presupunem că nu are rădăcini multiple; dacii
polinomul ar a!lea rădăcini multiple, atunci
f(x) = a0 (x - x1 )«1 (x - _x2 )«2 ••• (x - x,t' ,
d(x) = (f(x),f'(x)) = a0 (x - x1 )«i-1 (x - x2)«r 1 ... (x - x,)«,-1,
deci împărţind polinomul f(x) prin d(x) se obţine un polinom care are rădăcinile
simple x1 , x 2 , ••• , x,.
Un şir finit de polinoame cu coeficienţi reali, diferite de zero,

/ fo(x) = f(x), f1(x), f2(x), ... , f ,(x) (13.3.1.)

se numeşte şir~linoame Sturm ataşat polinomului f(x), dacă verifică urmă­
...
toarele condiţu :
1) cind x trece crescînd printr-o rădăcină reală a polinomului f(x), pro-
dusul f(x) · f1 (x) variază crescăto;, adică trece de la minus la plus; .
2) două polinoame consecutive nu au rădăcini comune;
3) dacă ex este rădăcină a unui polinom intermediar f;(x), (i = 1, 2, ...s-1)
atunci polinoamele vecine f;_1 (x) şi f;+i(x) au pentru x = ex semne contrarii;
4) ultimul polinom f ,(x) nu are rădăcini reâle.
 Inelul polinoameloT asupTa cimpului numeTelor Teale 305

Presupuntnd deocamdată că pentru orice polinom cu coeficienţi reali,

fără rădăcini multiple, există un ~ir de polinoame Sturm asociat, vom folosi
acest şir la determinarea rădăcinilor reale.
Dacă notăm cu V(c) numărul de variaţii ce se obţin în şirul lui Sturm
(13.3.1) cind facem . ~(termenii nuli din şir nu se iau în seamă), avem
următoarea teoremă :

1. Teorema lni Sturm

Dacă numerele reale a şi b (a < b) nu sînt rădăcini ale polirwmului f(x),

atunci V(a) ~ V(b), iar diferenţa V(a) - V(b) este egală cu numărul rădă­
cinilor reale ale polinomului f( x), cuprinse în interMlul (a, b).
Un -polinom fiind o funcţie continuă nu-şi schimbă semnul decit atunci
otnd trece printr-o rădăcină. Aceasta înseamnă că numărul variaţiilor din
iirul lui Sturm se schimb ă numai cind x, care variază continuu, trece printr-o
!'ădăcină a polinomului f(x) sau printr-o rădăcină a unui polinom intermediar,
fi(x), f2(x), ... , f,_1 (x), deoarece ult imul polinom avind rădăcini complexe,
nu se anulează.
Avem deci de examinat două cazuri:
I. Cazril clnd x trece cresclnd rintr-o răd • · • unui nolinom
intermediar
x u se
~ i < s . entru x = IX, polinoamele vecine ,(x~ şi t
ză şi sint de semne contrare. Se poate deci determina un
număr pozitiv h tn aşa fel ca în intervalul ~-h, ii+h] aceste polinoame să nu
admită nici o rădăcină şi deci să păstreze acelaşi semn. Să considerăm şiru­
rile:
fH(IX - h), {;(IX - h), f ;+l(IX - h) (13.3.2)

f;_1 (rx + h), (;(<1. + h), f ;+1(1X + h) (13.3.3)

i&r

,/
conform condiţiei 3). Să presupunem că f;_1(1X - h) -,,o,
iar f;+x(rx - h)°t.4o;
a1,unci orice semn ar avea {;(IX - h), şirul (13.3.2) are o variaţie şi indiferert'-rie
sE>mnul lui { ;(<1.+h), şirul (13.3.3) are şi el o variaţie; considerînd ( ;_1 (<1.-h) > O
şi f;+ 1(rx +
h) < O, ajungem la acelaşi rezultat. Deci, clnd x trece cresclnd
printr-o rădăcină a unui polinom intermediar., numărul de 11ariaţii din şirul
lui Sturm nu se sc7iîmlm'(v'ariaţiile în acest caz se pot deplasa, dar nu dispar
şi nu apar altele noi). ·
II. Cazul cînd x trece crescînd printr-o rădăcină a polinomului f( x).
Fie x = ~ o astfel de rădăcină. In baza condiţiei 2), fi(~) =/= Oşi deci
pt t em determina un număr h > O suficient de mic astfel incit în
20- - 1539
 306 Algebra

intervalul (~ - h, ~ + h) polinomul f1(x) să păstreze un semn constant,

de exemplu să fie pozitiv. Considerăm şirurile

tn care avem f1 (~ - h) > O şi f1 (~ + h) > O. După condiţia 1), f 0 (~-h) < O

şi fo(~ + h) > O şisemnele în şirurile considerate sint - , + şi + , +,
deci în şirul lui Sturm s-a pierdut o variaţie. La acelaşi rezultat ajungem
dacă considerăm {1(~ - h) < O. Prin urmare, cînd x trece cresclnd printr-o
rădăcină a polinomului x în irul lui Sturm se ier e o vari .
·, variaţiilor din şirul lui Sturmse m;cşorează _.QU o unitate
cind x trece printr-o rădăcină a polinomului f(.'r:). Cu aceasta teorema lui Sturm
este demonstrată...Ea poate fi folosită pentru aflarea numărului tuturor rădă-
.- cinilor reale ale unui olinom x dacă în loc de numărul a considerăm m~-
g · er1oară a rădăcinilor negativ~ iar tn loc e uăm margin~a superioară
a rădăclilllor pozitive. Pentru a evit a găsirea marginilor rădăcinilor conside-
răm intervalul (-oo, --f oo) şi apli căm acestuia teorema lui Sturm; prin sim-
bolul +oo convenim să înţelegem un număr pozitiv N suficient de mare,
astfel incit pentru Jxl > N semnele tuturor polinoamelor din şirul lui Sturm
să fie date de semnele termenilor de cel mai înalt grad; o valoare negativă
a lui x suficient de mare în valoare absolută, pentru care semnele valorilor
corespunzătoare ale polinoamelor din şirul lui Sturm să corespundă cu
semnele termenilor dar de grad cel mai înalt, am notat-o cu simbolul -oo. 7
Dacă aplicăm teorema l ui Sturm intervalelor (-oo, O) şi (~ +_oo) obJ~~Il!_
numărul răd · · · .· · iv ale olin ului x .
etorminarea unui şir do polinoamo Starm. Să demonstrăm că orice
polino · · · · • rădăcini multi le admite un ir Sturin
asociat. Metoda cea mai des întrebuinţată pentru a construi un astfe e şir
este următoarea : considerăm ]J(x) = f'(x), ceea ce face să fie îndeplinită
condiţia 1) pentru un şir Sturm, căci dacă p entru a. real avem f(a.) = O şi dacă
f(x) este crescător într-o vecinătate a punctului x = a., cum •x = a. este o
rădăcină simplă a lui f( x), avem

f(a. - h) < O, f(a. + h) > O ş~ f'(a.-h) > O, f'(a. + h) > O,

deci produsul f(x) f'(x) trece de la - la + . Dacă f( x ) descreşte în vecină­
tatea punctului x = a., atunci

f(a. - h) > O, f (a. + h) < O,

iar
f'(a. - h) < O, f'(a. + h) <O
şi produsul f( x ) • f'( x) de data aceasta vari ază crescător.
 Inelul polinoamelor asupra cimpului numerelor reale 307

Dacă aplicăm polinoamelor f(x) şi f'(x) algoritmul lui Euclid, cu modi-

că la fiecare împărţire schimbăm semnul restului şi împărţirea care
ficarea
urmează se face cu restul schimbat, obţinem

f(x) = f1(X) qi(x ) - f2( x),

f 1(x) = '2(x ) q2(x) - f~(x) ,
f2(X) = f3{X) q3{X) - f4( X),
(13.3.4)
f,._3(X)= fk-2(x) qk_2(x) - fk- 1(x),
f k-2(x)= h-1(:1.) qk-1(x) -f,.(x),
[f2(x) = - r 1(x)]
Deoarece în aflarea c.m.m.d.c schimbarea semnului la resturi nu schimbă
rezultatul, şirul de împărţiri se va t ermina la un anumit f ,(x) care este
c.m.m.c.d. al polinoamelor f ~ i [(x). Gum f( x) nu are rădăcini multiple,
f(x) şi f'( x ) sînt prime între ele, iar f ,(x) va fi un număr real diferit de zero,
este deci satisfăcu tă şi condiţia 4) a unui şir Sturm. Pentru a arăta că este
satisfăcută condi ţia 2), presupunem că

f k-1(r1.) = { k(a) = 0 ;
1n baza ultimei relaţii din (13.3.4), rezultă {k_2{a) = O, iar din precedenta
acesteia : f ,._2(rx) = f,._3(rx) = O, ş.a.m.d. pînă ce din prima obţinem că f'(rx) =
= f(rx) = O, ceea ce contrazice ipoteza. Condiţia 3) rezultă din relaţia
f ;_1(x) = f ;(x) q;(x) +.f;+1(x),

intrucît pentru Wl O deducem

f;_1(rx) = - f;+1(rx).

Observ aţi i. 1) Cînd în calculul polinoamelor din şirul lui Sturm,

cu algoritmul lui Euclid, găsim un polinom {k(x) care nu are nici o rădă­
cină reală în intervalul (a, b), {k(x) va fi în acest caz ultimul olinom din
şiru Sturm, ac o mom ; x care are numai ra c1 ·
-complexe, acesta va fi ultimul polinom din şirul Sturm.
2) ln aplicarea algoritmului lui Euclid pentru găsirea .§_irului Sturm
putem înmul ţi sau împărţi un deîmpărţit parţial cu un număr pozttw, cac1
prin aceasta nu se schimbă semnele din şirul lui Sturm; nu este permis a
împărţi sau înmulţi cu numere negative.
3) lnaintea aplicării algoritmului lui Euclid, nu este nevoie a se veri-
fica dacă f(x} nu are rădăcini mult iple, căci cu ajutorul algoritmului lui Eu-
clid găsim dacă f(x) nu este prim cu derivat a f'(x) şi totodată ne dă
c.m.m.c.d; împărţind pe f( x} cu c.m.m.c.d. obţinem un polinom fără rădăcini
multiple.
Aplicaţie. Să se afle numărul de rădăcini reale ale ecuaţiei

f(x) = x 4 -2x2 -2x +1= O.

308 Algebra

Formăm şirul lui Sturm :

f'(x) = 4x3 -4x-2
/x x-/3 -/4x-/43
4x -8x -8x+ 4 4x -4x -2
4 2 8 2
4x + 6x- 4 -9x+8
-4x4 + 4x2 + 2x -4x8 -6x2 + 4x 36x2 + 54x - 36
9
I 86x-36 j X -
- 12x -4 2 2
12x2 + 18x -12 387x- 162
/ 18x- 16 :2 ./ + 182
9x-8
Şirul căutat este
f(x) = x4 - 2x2 - f1(x) = f'( x) = 4x 3 - 4x - 2 ; / 2(x) = 4xt +
2x + 1;
+ 6x - 4, f3 = - 9x + 8, f 4 = - 182
şi avem V (-oo) = 3, V (oo) = 1, de unde V(-oo ) - V(+oo) = 4'" Prin
urmare, ecuaţia considerată are numai două rădăcini reale. Aceste rădăcini
sint pozitive căci V(O) = 3 şi V(O) - V(oo) = 2. Pentru a restrînge şi mai
mult intervalul în care se află aceste rădăcini, calculăm pe V(2) şi găsim:
V(O) - V(2) = 2, deci cele două rădăcini reale se află intre O şi 2. Deoa-
rece V(1) = 2, V(O) - V(1) = 1 şi V(1) - V(2) = 1, înseamnă că ecuaţia
considerată are cite o rădăcină în intervalele (O, 1) şi (1, · 2).
Teorema lui Sturm dă numărul exact de rădăcini reale ale unui poli-
nom, ceea ce rezolvă complet problema găsirii acestui număr; ea prezintă
însă inconvenientul unor calcule laborioase necesare pentru determinarea
unui şir Sturm. Vom da, în cele ce urmează, alte două teoreme c~e deter-
mină numărul rădăcinilor reale ale unui polinom, fiind totodată uşor de
aplicat.

2. Teorema lui Rolle

Cu această teoremă s-a făcut cunoştinţă la cursul de analiză, unde a

fost formulată pentru funcţii reale. Pentru polinoame - care sint cazuri
particulare de astfel de funcţii - teorema lui Rolle are următorul enunţ :
Intre două rădăcini reale ale unui polinom f( x) cu coeficienţi reali există
cel puţin o
rădăcină a âerwiifei f '(x).
Pentru cursul de algebră o importanţă mai mare prezintă următoarea
consecinţă a teoremei lui Rolle :
1ntre două rădăcini reale consecutille ale derillatei f'( x ), polinomµl f(x),
cu coeficienţi reali, are cel mult o rădăcină reală.
lntr-adevăr, dacă .a şi b sint două rădăcini reale consecutive ale deri-
vatei f'( x ) şi dacă intre ele ar exista două rădăcini ale polinomului, ar rezulta,
 Inelul polinoamelor asupra cimpului numerelor reale 309

după t eorema lui Rolle, că

1ntre aceste rădăcini există
cel puţin o ·rădăcină a deriva-
tei f'(x), ceea ce ar însemna că
a şi b nu slnt consecutive. De
pe graficul polinomului (fig. 11)
se vede că intre rădăcinile a 1
şi a2 ale polinomului există o
singură rădăcină a derivatei
pe care o notăm cu b1 , iar intre
a 2 şi <La avem trei rădăcini
ale derivat ei : b2 , b3 şi b4• Deci,
tn fiecare din cazuri, intre
două rădăcini ale polinomulu
se află un număr impar fde
rădăcini ale derivatei, cel puţin
una. Intre două rădăcini con-
Fig. 11
secutive ale derivatei, b1 şi b2 ,
ba şi ba, ba şi b4 , există o sin-
gură rădăcină a polinomului sau nici una, după cum polinomul ia valori de
semn contrar sau de acelaşi semn pentru aceste rădăcini ale derivatei.
Şirul lui Rollo. Acesta se aplică la determinarea numărului rădă­
cinilor reale ale unui polinom şi este format cu ajutorul valorilor polino-
mului f( x ) pentru rădăcinile derivatei sale cuprinse într-un interval (a, b),
completate cu f(a) şi f(b).
Dacă ecuaţia f ' (x ) = O are rădăcinile reale c1 < c2 < ... < cp aparţi­
n1nd intervalului (a, b), atunci şirul lui Rolle al ecuaţiei f( x ) = O pentru
acest interval este ·
f(a), f(c1), f(c2), .. . , f(c p), f(b).
După consecinţa teoremei lui Rolle, între c; şi c;+i, polinomul f(x) are
cel mult ·o rădăcină; dacă f(c;) f(c;+d > O, t"ermenii f(c;) şi f(c;+1 ) din şirul
lui Rolle au o permanenţă şi polinomul nu are nici o rădăcină in intervalul
(c;, c;+1 ), iar dacă fJ.c;) f(c;+i) < O aceşti termeni prezintă o variaţie de semn
şi polinomul f(x) are o rădăcină în intervalul (c;, C;+ 1).
Să arătăm că extremităţile a şi b ale intervalului considerat se com-
portă ca rădăcini ale derivatei f'( x ), . adică, dacă f(a) f(c1) < O, polino-
mul f(x) are o rădăcină în intervalul (a, c1 ).
Într-adevăr, intre a şi c1 avem un număr impar de rădăcini ale polino-
mului : 1, 3, 5, ... şi nu putem avea mai mult de o rădăcină căci atunci,
conform teoremei lui Rolle, între două astfel de rădăcini am avea cel puţin
o rădăcină a derivatei ceea ce contrazice ipoteza că Ci este cea mai mică
rădăcină a derivatei din intervalul (a, b). .
Dacă f '(cJ = O, C; este rădăcină dublă pentru ecuaţia f(x) = O, cartl
are o singură rădăcină în intervalul (c;_i, C;+1 ), şi anume pe c;. Prin urmare,
şirul lui Rolle are următoarele proprietăţi :
1) Dacă două numere consecutive din acest şir, f(c;), f(c;+1 ), prezintă o va-
riaţie de semn, ecuaţia f( x ) = O are o singură rădăcină în intervalul (c;, C;+1) ·
 310 Algebra

2) Dacă f(c;) şi f(c;+ 1} sint de acelaşi semn, ecuaţia nu are nici o ră­
dăcină in acest interval.
3) Dacă unul din termenii acestui şir este nul, f(c;} = O, atunci 1n
intervalul (c;_0 C;+i) singura rădăcină a ecuaţiei f(x) = O este · c;.
4) Dacă f(a) = O, ecuaţia f(x) = O are o singură rădăcină mai mică
decit c1 , care este x = a.
Rezultă din cele de mai înainte că numărul de rădăcini reale ale unei
ecuaţii situate într-un interPal (a, b) este egal cu numărul de Pariaţii din şirul
lui Rolle corespunzător acestui interPal.
Observăm că · · le ne determină o dată numărul de rădă-
cini reale, i · ervalele in care sint cu rinse ra ăcinile. Calculul lui c;
po 1 ăcut cu ajutoru sc eme1 u1 orner.
\ Dacă considerăm şirul lui Rolle corespunzător intervalului (- oo, oo), +
oh.ţinem toate rădăcinile reale ale ecuaţiei f(x) = O.
Aplicaţie. Să se determine numărul de rădăcini reale ale ecuaţiei

f(x) = 2x' -4.,fx + 48x -15 = O.

2

Ecuaţia derivată este 8(x 3 - 7x + 6) = O cu rădăcinile 1, 2 şi -3. Şirul

lui Rolle va fi
f(- oo), f(-3), f(i}, /(2), f( + oo),
+ - + + +
avind termenii de semn specificat sub fiecare din ei. Ecuaţia are două ră­
dăcini reale situate în intervalele
(- oo, - 3) şi (-3, 1); celelalte două
rădăcini sint complexe.

3. Teorema lui Descartes

Aceast nu dă numărul exact al rădăcinilo

decit in cazuri cu o , c _oar o mar ine su
umăr. un uşor e aplicat, această teo,~r= e~mă~e
=s":'t'""
e"";fF
o;.;::.
ar-:t;;..;e=,:;.;;.:..:'F;;;;:.._,;~:..:..;.;;:.::.::;:"'--
' următorul enunţ :
_,,,,,-- Nu • • • · ilor ozitiPe ale unui
, JP,e ceL m~lt ~ al cu n.!'marul de Pana i i
aceasta printr-un numar par.
Fiecare rădăcină se consideră de atit ea ori cit este ordinul său de mul-
tiplicitate, iar variaţiile se numără fără a ţine seama de t ermenii nuli.
O b s e r v a ţ i e. Un polinom
f( x ) = a 0 x"' + a,_x"'- + ...+ a m-t x + am
1

a.re 1m par sau impar de Pariaţii ( în şirul coeficienţilor) , după cum

număr
coeficienţii extremi sînt
de acelaşrsemn sau de semn contrar şi reciproc. La fie-
care variaţie avînd o schimbare de semn, plecînd de la a 0 se ajunge la a,,,
cu acelaşi semn dacă numărul de variaţii est e par şi cu semn contrar d acă
acest număr este impar.
LEMĂ. Dacă a > O numărul Pariaţiilor produsului (x - a) f (x) întrece
cu un număr impar p e cel al Pariaţiilor polinomului f( x ).
 Inelul polinoamelor asupra ctmpului numerelor reale 311

Presupunînd a 0 > O şi grupînd termenii alăturaţi şi de acelaşi semn

to clte o paranteză, polinomul f(x) se scrie sub forma
f(x) = (Mxm + ...) - (Nxn + ...) + (PxP + ...)- ... ± Sx',
unde M, N, P etc. sînt pozitivi; termenii ce urmează a fi scrişi în fiecare
paranteză sînt mai mari sau egali cu zero :

(x-a) f(x)=Mx'n+i + ... - (N + aNi)xn+i + ... + (P + aP1)xP+1 + ... =F aSx',

căci termenul xn+i provine din termenul -Nxn înmulţit cu x şi din ter-
menul N 1 xn+1 (dacă N 1 =/= O) înmulţit cu - a.
Polinomul f(x) are între Mx"' şi -Nx" o variaţie; polinomul (x-a) f(x)
va avea cel puţin o variaţie intre M x"+i şi - (N + aN1 )x"+i, căci N 1 este
din prima paranteză şi N 1 > O, deci N + aN1 > O.
Orice variaţie a polinomului f(x) apare şi în (x - a) f(x), căci notînd
cu v şi v' numărul variaţiilor acestor polinoame, avem - după cele stabilite
anterior -v' > v. Pe de altă parte, primii coeficienţi in f( x ) şi (x - a)f(x)
sînt de acelaşi semn, pe cind ultimii au semn contrar, ceea ce înseamnă că
(v. observaţia anterioară) numerele v şi v' s1nt de paritate diferite; diferenţa
lor este un număr impar şi fiindcă v' > v, avem v - v' = 2k + 1, (k > O)
deci p' = P + (2k + 1).
Demonstrăm acum teorema lui Descartes. Observăm că dacă f(x) con-
ţine în factor pe x la o putere oarecare, simplificînd cu acea p,u tere a lui x
nu se schimbă nici numărul variaţiilor, nici numărul rădăcinilor pozitive,
ceea ce înseamnă că putem presupune termenul liber al polinomului diferit
de zero. Fie o:1 , o:2 , ••• , «p toate rădăcinile pozitive ale polinomului f(x) avem
f(x) = (x - « 1 ) (x - « 2) ••• (x - o:p) ip(x),
w1de
ip ( X ) = a 0 x m-p + a1 x m -P-1 + ... + am-P
este un polinom cu coeficienţi reali care nu mai admite nici o rădăcină reală
pozitivă şi, prin urmare, primul şi ultimul coeficient diferit de zero al lui
ip(x) au acelaşi semn: a 0am-P > O, adică şirul coeficienţilor a 0 , a1 , ••• , am-P
prezintă un număr par de variaţii. Aplicînd succesiv lema de mai sus se
trage concluzia că produsul (x - o:1 ) q> (x) va avea cel puţin o variaţie; pro-
dusul (x - cx1 ) (x - o:2 ) ip(x) va avea cel puţin două variaţii şi continuînd
deducem că numărul v de variaţii ale lui f(x) va fi cel puţin p, adică v > p.
lnlocuind pe
q>(x) = ae:,;m- p + aixm-p-t + ... +am- p,

tn expresia lui f(x), oLţinem

f( x ) = a0 x"' + ... + (-1),, o:1o:2 ... o:,,• a,,,_,,,

de unde se vede că dacă p este par, termenii extremi din f(x) au coeficienţi
de acelaşi semn (căci a 0 a n+P > O) şi deci (v. observaţia anterioară) v este
par; dacă p este impar, termenii extremi din f(x) au semne contrare şi veste
 312 Algebra

impar. Prin urmare, numerele p şi v sînt de aceeaşi paritate: diferenţa lor

este un număr par. Deoarece am văzut că v :;;,,. p, rezultă că p = v - 2k,
unde k:;;,,. O şi teorema lui Descartes este demonstrată.
Numărul de rădăcini negative se determină aplicînd transformatei
în - x: (-1)m. f(- x), teorema lui Descartes:
Numărul de rădăcini negati11e ale unui polinom cu coeficienţi reali este
cel mult egal cu numărul de 11ariaţii ale transformatei în (-x) şi diferă de
acesta printr-un număr par.
Exemplu. In ecuaţia
f(x) = x3 - 3x2 - 2x + 7 = O

şirul coeficienţilor prezintă două variaţii de semn, deci ecuaţia are O sau
două rădăcini pozitive. ~ ·
Transformata în - x este

- (x3 + 3x 2
- 2x - 7) =O
sau
a;3 + 3x
2
- 2x - 7 = O

şi avind o singură variaţie, ecuaţia are sigur o rădăcină negativă. In acest

exemplu, v = 2 şip= v- 2k dă, pentru k = O, p · 2, iar pentru k = 1,
p=O.

4. Separarea rădăcinilor reale

Teoremele de mai înainte determină numărul rădăcinilor reale cuprinse

intr-un anumit interval. Teorema lui Rolle dă acest număr cu exactitate,
insă pentru a o putea aplica trebuie să rezolvăm mai intîi ecuaţia f' (x) = O,
·care se rezolvă mai uşor decit ecuaţia f(x) = O (are grad mai mic).
Teorema lui Descartes nu V t o limită superioară a nu i
rădăcinilor reale ale unei ecu 'i 1 numai în cazu în care ar variaţiilor
este sau 1 da ş1 ea numărul exac e r aăciiiTreitte:--Bacă cele două teo-
reme aplicate unei ecuaţii algebrice nu dau indicaţii satisfăc~toare, atunci
aplicăm acestei ecuaţii teorema lui Sturm care ne va da cu exactitate
numărul rădăcinilor reale ale ecuaţiei considerate.
Etapa următoare determinării acestui număr este seâararea rădăcini­
lor. Spunem că o rădăcină a unei ~cuaţii a fos,rseparată, aca am găsit un
10terval (ex, ~) care conţine acea rădăcină şi la care nu mai aparţin alte ră­
dăcini ale ecuaţiei. Dacă f'(x) = O poate fi rezolvată, aplicind teorema lui
Rolle, rădăcinile derivatei separă rădăcinile polinomului f(x); se poate pro-
ceda şi prin încercări inlo·cuind in polinom diferite numere : dacă f(cx) f(~) < O,
va exista cel puţin o rădăcină în intervalul (o:, ~); dacă putem deter-
mina pentru fiecare rădăcină reală cite un astfel de interval, am făcut sepa-
rarea rădăcinilor.
 Inelul polinoamelor asupra cimpului numerelor reale 313

§ 4. APROXIMAREA RĂDĂCINILOR REALE ALE UNEI ECUAŢII

Prin separarea rădăcinilor reale stabilim pentru fiecare rădăcină cite

do-gă margini, care dacă sint suficient de apropiate, orice număr cuprins
-"fotre ele poate fi luat ca valoare aproximativă a acestei rădăcini. Prin ur-
mare, după ce am stabilit intervalele in care se află rădăcinile, căutăm să
ln micşorăm pină ce noile margini aproximează rădăcina cu o precizie
dinaint,e dată. Există mai multe metode care dau valoarea aproximativă
a rădăcinii cu aproximaţia cerută; dintre acestea vom trata două.

1. Metoda coardei (Metoda interpolării liniare sau metoda falsei poziţii)

Considerăm ecuaţia cu coeficienţi reali f(x) =
O, despre care presupunem
că are numai rădăcini simple, şi că am determinat un interval (a, b) care
conţine o singură rădăcină x 0 a acestei ecuaţii; înseamnă că f(a) • f (b) < O
ş: că f(x 0 } = O, iar f'(x 0} =I= O. Mai presupunem că şi f"(x 0 ) =I= O, deoarece
in caz contrar avem de rez~olvat o eypaţie de, grad mai nfi'c.
l n prima apr~aţie, putem considera pe a ca valoare aproximativă
prin lipsă, iar pe b ca valoarea aproximativă prin adaus (sau exces) a rădă­
cinii considerate; poate fi de asemenea considerată, in scopul aproximării
r,ădăcinii, şi semisuma limitelor a şi b.
Facem ipoteza că numerele a şi b sint destul de apropiate ca f'(x)
ş f"(x) să păstreze semn constant in intervalul (a, b). Ştim din analiză că
dacă f"(x) > O in (a, b) curba are concavitatea îndreptată spre y-cii pozi-
tivi avind aşezarea din figurile 12 şi 13; dacă f"(x) < O graficul are conca-
vitatea indreptată spre y-cii negativi şi este aşezat ca in figurile 14 şi 15.
Rădăcina căutată este abscisa punctului x 0 • ~oda . coardei constă
..il . i curba prin coarda A B i a lua ca valoare aproximativă a rădă-
cwij abscisa, X~ . e m.tersecţie al coardei cu axa Ox.
'1n ecuaţia dreptei AB,
y- f(a) = f(b} - f(a) (x - a),
b-a

Fig. 12 Fig. 13
 / I •

314 Algebra

Fig. 14 Fig. 15

făcînd y = O, se obţine valoarea lui x 1 :

h = x1 - a= - b- a • f(a).
I · f(b) - f(a)

Se vede că in două din situaţii (v. figurile), x 1 aproximează pe x 0 în

acelaşi sens cu a, adică prin lipsă, iar tn celelalte două în acelaşi sens
cu b, adică prin adaos. In primul caz spunem că am aplicat metoda coardei
la capătul a, iar în cel de-al doilea la capătul b şi se vede din figuri că me-
toda coarde_i se aplică capătului în care
f( x) f"(x) < O.
ln aplicaţii, h se calculează„ cu ajutorul formulei stabilite şi rădăcina
este x 1 = a +
h; după ce am aflat pe x 1 se poate aplica în continuare metoda
coardâ1 ş1 s~e gasesc valorile x2 , x 3 etc., care aproximează din ce în ce mai
bine pe x 0 (v. fig. 16).

Fig. 16
 Inelul polinoamelor asupra cîmpului numerelor reale 315

2. Metod'a lui Newton (sau metod'a tangentei)

Această metodă înlocuieşte curba pe intervalul (a, b) prin tangenta

dusă în Functul A sau B 1 ~ i consideră ca valoare a roximativă
~ntru radacma x a scisa unctului mtersec ie tan entei cu axa OX:
- Alegerea punctului în care se duce tangenta Il'll se face la întîmp are,
astfel în figurile 12 şi 15 tangenta se duce în A şi găsim pe x~, care este o
valoare mai bună pentru x 0 decît a; în figurile 13 şi 14 se duce tangenta
ln B. Dacă în figura 12 am aplica metoda tangentei în B ne îndepărtăm
de rădăcină în loc să ne apropiem de ea. Metoda tangentei se aplică aceluia
din capete pentru careJJ..x} f"( x ) > O. Ecuaţia tangentei în punctul A fiind
y - f(a) = f'(a) (x - a),
pentru y = O găsim
, f(a)
X1 = a--•
f'(a)

Aplicată celuilalt capăt, metoda tangentei conduce la

,, b f(b)
X1 = - f'(b) ·

Avtnd pe x~, putem aplica metoda tangentei în continuare şi obţinem apro-

ximări din ce în ce mai bune: x;, x; etc. (v. fig. 17).
Această metodă este eficientă, căci după cîţiva paşi dă aproximări foarte
bane pentru rădăcină.
Observ aţi e. Deoarece metoda coardei se aplică aceluia din cape-
tele a şi b pentru care f(x) f"(x) < O, iar met?Qa tangentei pentru celălalt
capăt, în baza faptului -ct'rf"(x) păstrează semn constant şi f(x) îşi schimbă
semnul în (a, b), rezultă că se poate totdeauna aplica metoda coardei la
un capăt al intervalului şi metoda lui Newton la celălalt capăt.

Fig. 17
 ,,--
,f-(t) ;;- ~ v · fl3) 1: q
316 Algebra Q,{ '>z ( J~~ ( 9 ~Jb-t
)<
>I ( b/ -r_ ( C
Presupunînd că sîntem tn
cazul figurii 18, metoda tangentei
se aplică in A, iar metoda coardei
în B şi obţinem intervalul (xi,
x1 ) ; procedînd în acelaşi fel cu
acest interval se obţine (x;,
x 2 ) etc.
Aplicaţie. Să se afle, cu trei
zecimale exacte, rădăcina pozi-
tivă a ecuaţiei

f(x) = x8 -5x-3 = O.
Cu ajutorul teoremei lui Des-
cartes aflăm că ecuaţia are o ră­
Fig. 18 dăcină pozitivă; avînd f(O) = -3,
f(f) = -7, f(2) = -5, f(3) = 9,
şi L = 3, rădăcina pozitivă este cuprinsă în intervalul (2, 3). Avem
f' (3) = 22 şi f"(x) > O.
Metoda coardei dă

x1 = a +h = 2- (b - a) f(a) = 2+~ = 2 3571

f(b) - f(a) H ' '
iar metoda tangentei aplicată la capătul din dreapta dă

x; = b -
f(b) = 3 - !_ = 2,5910.
f '(b) 22
Inainte de a trece la o nouă aproximare, precizăm valoarea rădăcinii cu
o zecimală exactă, adică cu o aproximaţie de 0,1 ; luînd pe 2,3 şi 2,5 rădă­
cina este cuprinsă între aceste numere şi fiindcă
f(2,4) = -1,176; f (2,5) = 0,125; f' (2,5) = 13,75,
deducem că rădăcina este cuprinsă între 2,4 şi 2,5 şi o avem deci determi-
na-tă cu o zecimală exactă.
Pentru intervalul (a,., b1 ) = (2,4; 2,5) metoda coardei ne dă
X2 = '2,4 + 1
0, · 1•
176
= 2,490392,
• 1,176 + 0,125
iar metoda lui Newton
0 125
x;- = 2,5 - •
13,75
= 2,490910.
Deci valoarea x = 2,490 aproximează prin lipsă cu trei zecimale exact e

1, ~ ~ăd~cin; că:% -!+ V1) ~ -VV 3_ 3/Y->

J( ' . ~-"~ TV _,- r~ ,t- \ - ~
,,r 'fE t '1,\ - b/ o 1,
 I

CAPITOLUL XIV

INELUL POLINOAMELOR ASUPRA CÎMPULUI

NUMERELOR RAŢIONALE

§ 1. REDUCTIBILITATEA POLINOAMELOR
ASUPRA ClMPULUI NUMERELOR RAŢIONALE

i. Polinoame primitive

Fie. f(x) un polinom cu coeficienţi raţionali, care nu sint toţi întregi.

A<lucînd coeficienţii la acelaşi numitor şi înmulţind pe f(x) cu numitorul
comun q, obţinem polinomul qf(x) cu coeficienţi întregi. Vom vedea in
cele ce urmează că polinoamele f(x) şi qf(x) vor fi în acelaşi timp reducti-
b" e sau ireductibile peste cîmpul numerelor raţionale R .
~ ' . n olinom f(x) cu coeficienti ntre i se nume te primitiv dacă coefi-
~ · cwnţii lui s r1 1, adică nu au nici un 1v1zor comun în afară-
-de. entru polinoamele primitive este adevărată lema următoare :
LEMA LUI GAUSS. Produsul a două polinoame primitive este tot un
p olinom primitiv.
Fie polinoamele primitive
f(x) = a0 + a1 x + a2 x 2 + ... + a,x ' ,
g(x) = b0 + b1 x + b2 x 2 + ... + b,x'.
P rodusul lor va fi
f(x) · g(x) = a 0b0 + ... + (a 0 b;+; + a 1 b;+;- 1 + ... + a;_1 b;+l + a; b; +
+ a;+l b;_1 + ... + a;+; b0 ) x 1+I + ... + a,b, x'+' .
S:i presupunem că acest produs nu este primitiv. Atunci există un număr
pi-im p care este divizor comun pentru toţi coeficienţii produsului f(x). g(x).
Cl)eficienţii lui f(x) nu pot fi toţi divizibili cu p, căci atunci f(x) nu ar fi
p1·imitiv; să presupunem că a0 , lli,···• a;_1 _sînt divizibili cu p, iar a; este
p1·imul coeficient care nu este divizibil cu p. Analog, presupunem că
b,, b1, •. . , b;_1 sînt divizibili cu p, iar b; nu este divizibil cu p. Să con-
siderăm în produsul f(x) •g(x) coeficientul lui x 1+1 :

c4; = a 0 b;+; + a1b;+;-i + ... + a;_ib;+ + a;b; + a;+ b;_ + ... + a;+; b0 ;
1 1 1

/
 318 Algebra

în afară de a;b;, toţi ceilalţi termeni conţin în ·ractor sau pe a0 , a 1 , •• • , a;_ 1

sau pe b0 , b1 , . .• , bi- i şi deci sint divizibili cu p; pe de altă parte şi c;+;
este divizibil cu p, deci a;b; trebuie să fie divizibil cu p; cum p este prim
cu a;, el trebuie să dividă pe b;, ceea ce este contrar ipotezei şi lema este
demonstrată.

2. Polinoame reductibile

Fie f( x ) un polinom cu coeficienţi raţionali care este reductibil peste

cimpul numerelor raţionale, adică avem relaţia

(14.1.1)
unde h:i(x) şi h2(x) sint polinoame cu coeficienţi raţionali de un grad > O.
Aducînd coeficienţii lui f(x) la un numitor comun k, avem

f(x) = -1k f-(x), (14.1.2)

-----.. ~--
unde f(x) este un polinom cu coeficienţi întregi. Din (14.1.1) şi (14.1.2) de-
ducem
{(x) = k · lZi(x) · h 2 (x),
de unde se vede că şi f(x) este reductibil.
Reciproc, dacă {(x) este reductibil

f(x) = l1 (x) - l 2 (x);

avem şi
-~

f
unde_ l1(x) şi l2 (x) sint polinoame cu coeficiţnţi raţionali, deci f(x) este
de asemenea reductibil. Deci, polinoamele f(x) şi f( x) sint i-n acelaşi timp
reductibile sau ireductibile. Putem atunci studia problema reductibilităţii
peste cimpul R al numerelor raţionale, numai pentru polinoame cu coeficienţi
întregi.
TEOREMĂ. Dacă un olinom cu coe icien i între i ctibil în cîm ul
/ n umerelor ratio a e, atunci e este reductibil şi în inelul numerelor întregi.
· .- Fie f( x ) un polinom cu coeficienţi întregi, reductibil în cîmpul numerelor -
raţionale
(14.1.3)
unde cp1 (x) şi <p2(x) sint polinoame cu coeficienţi raţionali _- Va trebui să de-
monstrăm că f( x) est e egal cu un produs de polinoame cu coeficienţi întregi.

,,,...--,-,, ±&
 Inelul polinoamelor asupra cîmpului numerelor Taţionale 319

In (14.1.3) să aducem coeficienţii la acelaşi numitor care va fi c1 pentru

<p 1(x) şi c2 pentru <p2(x). Avem
<p 1(x) = ..!.. cpi(x) şi <p2(x) = ...!... <p2(x),
C1 C1

unde <p~ şi cp2 sint polinoame cu coeficienţi întregi. C.m.m.c.d. al coefi-

cienţilor lui cpi(x) il notăm cu di şi analog fie d 2 pentru cpi(x). Avem atunci
-- cpi(x) = dJ1(x) şi <p 2(x) = dJ2(x).
Ilezultă

t.nd~~) este un polinom primitiv de acelaşi grad cu cp1(x) şi analog pentru

fi(x).educem --

Hă notăm

di . ",
--=-, p
(14.1.4)
c c
1 • q1

unde p şi q sînt numere întregi prime între ele. Fie apoi

f(x) = J!.. f1(X) 'f2(X) = J!.. (ro+ Y1X + Y2X2 + ...). (14.1.5)
q q
D ouă polinoame egale au coeficienţi respectiv egali şi cum f(x) este un po-
linom cu coeficienţi întregi, urmează că şi polinomul!!.. (y 0 + y 1 x + y 2x2 + ...)
q
are toţi coeficienţii întregi. Atunci numărul PYi trebuie să fie întreg şi
q
cum q este prim cu p, deducem că q divide pe Y;, deci q divide toţi coefi-
cienţii produsului / 1(x) · f2(x). Dar, conform lemei li11 Gauss, acest produs
este un polinom pr1ffiltiv, deci q·= ± 1 şi relaţia (14.1.4) devine

unde pf1 (x) f

şi 2(x) sînt polinoame cu coeficienţi întregi şi teorema estJ demon-
strată.
Rezultă că u71- ~ cu coe icien i întregi care este ireductibil în inelul
numerelor întregi este ireductibi i în cim u numere or ra iona e.
1e a unei x un po nom cu coeficienţi întregi care veri ică relaţia
f(x) = cp(x) • lji(x),
unde cp(x) este un polinom primitiv; lji(x) va fi citul dintre f(x) şi cp(x) şi
deci coeficienţii lui lji(x) sint numere raţionale.
320 Algebra

Avem
lji(x) = !!.. lji*(x),
q
unde lji*(x) este un polinom primitiv, iar numerele p şi q sint prime intre
ele. Avem
f(x) = !!..q cp(x) lji* (x),
polinoamele cp(x) şi
.
fiind ambele primitive. Repetind raţionamentul
lji*(x)
de mai tnainte, deducem q = 1 şi deci lji(x) este un polinom cu coeficienţi
întregi. ln particular, dacă îm ărţim un polinom x · · ,· ·
c olinomul primitic, x - ex ex 1 1m numere întregi prime între ele) 1 cîtul
obţinu c,a · ieie , .--- . · ' - ·
. in teorema demonstrată mai sus deducem că tn studiul reductibilităţii
polinoamelor peste cimpul numerelor raţionale putem să ne mărginim la
studiul descompunerii polinoamelor cu coeficienţi întregi in factori cu coefi-
cienţi de asemenea întregi.
Am văzut că in cimpul numerelor complexe singurele polinoame ire-
ductibile sînt polinoamele de gradul intii, iar în cimpul numerelor reale poli-
noame ireductibile sint polinoamele de gradul intii şi cele de gradul al doi-
lea, avînd rădăcini complexe. Cu totul alta este situaţia în cazul cimpului
numerelor raţionale, unde există polinoame ireductibile de orice grad. ~ceastă
afirmaţie se bazează jTh armatorul cr1teliu de i-red~te a unui poli-
nom peste cimpul numerelor raţionale :

Criteriul de ireductibilitate al lui Eisenstein

Fie

f(x) = cp(x) • lji(x),

cp(x) = b0 + ... + b,x'; lji(x) = c + c x + ... + c,x' ,
+ b1 x 0 1

unde r > O, s > O şi r + s = n. Calculăm produsul

cp(x) lji(x) = b c + (b c + b
0 0 x + ... + (b c1: + b
0 1 1 c 0) + ... + 0 1 ck- 1

+ b1,c xi' + ... + b,c,x",

0)
deci avem
a = b c lli = b c + b c
0 0 0; 0 1 a,, = b c1, + b c1,_ + ... +
1 0 ; ••• ; 0 1 1
+ b1,Co; ... ; an = b,c,.
 Inelul polinoamelor asupra cimpului numerelor raţionale 32]

Coeficientul a0 este divizibil cu p; atunci şi produsul b0 c0 se divide cu p,

c are este număr prim şi deci unul din aceşti factori trebuie să se dividă
cu p; amindoi factorii b0 , c0 nu se pot divide cu p, căci atunci a 0 ar fi divi-
zibil cu p 2 , ceea cc este contrar ipotezei. Să presupunem că b0 este divi-
zibil cu p şi c0 nu este divizibil. Toţi coeficienţii polinomului <p(x) nu pot
fi divizibili cu p, căci atunci a, = b .c, ar fi divizibil cu p, ceea ce este contrar
ipoLezei. Să presupunem atunci că bJ, ..• ; b-,_1 sînt divizibili cu p, dar b1, nu
este divizibil cu p. Să considerăm coeficientul

a., = b0ck + b c,._ + ... + b:,_1c1 + b:,c

1 1 0;

cum b0 , bi,·•·, bk- i se divid cu p , deducem că toţi termenii din membrul

al doilea afară de ultimul, se divid cu p. Cum pe de, altă parte şi a,v este
divizibil cu p, deducem că bkco esLe divizibil cu -P şi acest lucru este''impo-
sibil căci nici b, nici c0 nu se divid cu numărul prim p. Deci, presupu-
nerea făcuLă că f(x) esLe reductibil ne-a condus la o contradicţie şi deci
/(x) este ireductibil.
Obser11aţi •. Criteriul lui Eisenstein reprezintă o condiţie suficientă dar
nu şi necesară. Dacă un polinom verifică criteriul lui Eisenstein, el este ire-
ductibil dar nu orice polinom ireductibil veri fică acest criteriu. Criteriul lui
Einse~stein ne arată că în cîmpul numerelor raţionale există polinoame
ireductibile de orice grad, de exemplu polinoamele de forma x" + p, unde
p este un număr prim.

§ 2. RĂDĂCINILE RAŢIONALE ALE POLINOAMELOR

CU COEFICIENŢI RAŢIONALI

1. Ecuaţii cu cooficionţi întregi

Vom studia determinarea rădăcinilor numai pentru ecuaţii cu coeficienţi

întregi, deoarece am văzut că o ecuaţie cu coeficienţi numere raţionale
f(x) = O se poate transforma într-o ecuaţie cu coeficienţi numere întregi,
aducînd coe ficienţi fracţionari la acelaşi numitor şi înmulţind apoi cu numi-
torul comun q; obţinem ecuaţia qf(x) = O, care are aceleaşi rădăcini cu
f(x) = O.
Să considerăm ecuaţia cu coeficienţi întregi

_.
... __ --· ·
(14.2.1)

şi să presupunem că admite rădăcina raţională x şi ~ fiind numere

= -=- (oe
f3
întregi prime între ele). Înlocuind în (14.2.1) şi eliminînd numitorii, avem

21-1539
322 A l gebra

de unde deducem

a,,~" = - o:(ao0t"- 1 + Cl10t"- 2~ + ... + a11- 1~"- 1),

aoo:" = - ~(a1a..''- 1 + a20:•- 2~ + ... + a,,~"- 1).

Parant ezele din aceste două relaţii fiind numer e într egi, rezultă din
prima relaţie că o: divide membrul intîi a11 W' şi cum este prim cu ~ urmează
că divide pe an; analog dintr-a doua relaţie deducem că ~ este un divizor
f
al lui a 0 • Deci, dacă este o rădăcină raţionalii a umii polinom cu coefi-
cienţi întregi, o: este un di"izor poziti" saii negati" al termenului liber, iar f>
este un di"izor al coeficientului director a0 •
In particular, rădăcinile întregi se găsesc printre dioi70rii termenului li!Jer.
Dacă_i_ocficientul d ireclor esle Ţal. cli:.u n11 , e<;U~e-răd:trei,n-ir-f,:acţio nare,
deoarece ~ nu oate fi ae.clt 1 ; ecuaţia poate avea însă rădăcini întregi
care sm ivizori ai termenului liber.
Am văzut ( § 1, punctul 2) că dacă f(x) est e un polinom cu coeficienţi
înLr egi admiţînd rădăcina x = i
(o:. şi ~ fi ind numere întregi prime înt r~
ele), atunci cîtul q(x ) al diviziunii lui f(x) cu ~x - ('/. este de asemenea un
polinom cu coeficienţi întregi. D acă împ ărţim pe f (x) cu ~x - o:., rezultă

a0 x" + a1 x "- 1 + ... + an-t X + a,, = (~x - ('/.) (b0 x"- 1 +

+ b1x"-'! + ... + b _i) , 11

coeficienţii b0 , b1 , ... , b,,_1 fiin d numere întregi. Să împărţim ambii membri

ai acestei egalităţi cu ~ :

coeficienţii
b0 , bi, ... , b 1 ii vom calcula deter minînd cu ajutorul schemei
11 _

lui Horner cîtul diviziunii polinomului din membrul întîi cu x - !:.

f3 ·•

ao
~ a 1 a2
f3 f3 f3
an - 1

f3
a„
f3 Ix =i
ho = - , b1 b2 ... b,,_l o
f3 I
r estul diviziunii fiind l3gal cu zero, av em

b
O
= !!:E . b
[3 ' l
= ~
f3
+ cxbo
[3-
_ a + cxb
f3
1 0 •
,
b _ ~ + cxb1 •
2 -
•
f3 , ... ,

b _ a11 _z + cxbn -a . b11- 1 -_ a 11 _ 1 + cxb,._2. + o:.b = O,

n-2 -
f3 , a„ n-1
 Inelul polinoamelor asupra cimpului numerelor raţi onale 323

de unde deducem

- b,,_, =- an- 1 - ~bn- 1 . _ b _ a,, __ 2 ~bn - 2 .

, - b,,_2 =
On •
,,_3 -
-
, . ..
Ct.
~

n umerele b0 , b1 , ... , b,,_1 fiind n umer e întregi. D acă no tăm - b; = ~;,

(1 = 0, 1, 2, ... , n - 1), formulele preceden te devin :
_ a11- 1 + '3c,,_1 . a n - 2 + ~ Cn - !!: •
c,,_1 -
_ a,, .
- ' c,,_2 - , c,,_3 -_ ---'-----'----' , ... ,•
Ct. Ct. Ct.

(14.2.2)

numerele c0 , c1 , .. . , c,,_1 fiind numere întregi.

Dacă q( x ) este citul diviziuni i lui f(.z ) cu ~x - rx, avem relaţi a

f(x) = (~ x - rx) q(x ),

p olinomul q( x ) fiind cu c oefi c i en ţi întregi. Rezultă de aici
q( x) = JJ&_ _
~ X - Ct.

Făcind x = 1 şi x = - 1, avem

- q(1) = ___filL şi - q(- 1) = ((- 1 ) . (14.2.3)

Ct.- ~ et. + ~
P olinomul q(x ) avînd coeficienţi întregi, urmează că q(1) şi q(- 1) sint
n umere intregi. Deci, dacă un polinom cu coeficienţi numere întregi admite
rfldăcin a x = :!:.. (rx şi ~ fiind n umere întregi prime int re ele), at unci ~
~ - Ct.-~

şi 1
f(- ) sînt numere întregi (pozi tive sau negative).
+
Ct. ~

2. Al'Jaroa rădăcinilor întregi

Ştim că rădăcinile întregi se găsesc printre divizorii termenului liber.

Deci vom scrie toţi divizorii p ozi tivi şi negativi ai t ermenului liber şi v om
~ege pe cei cuprinşi înt re (-L', L). Vom mai exclude o parte dintre aceşti
dtvizori cu următorul criteriu de excludere, dedus din (14.2.3); excludem
un divizor x = a pentru care __@J_ şi f( -i) nu sînt numere înt regi (pozit ive
et. - 1 et. + 1
sau negative); deci CJom exclude un diCJi;:,or care micşorat cu 1 nu diCJide pe f(1 )
şi care mărit cu 1 nu diCJide pe f(- 1). Divizorii rămaşi îi vom încerca cu
se hema lui Horner şi vedem dacă s1nt sau nu rădăcini.
324 Algebra

D acă însă avem de încercat un număr prea m ar e de divizori, atunci

vom proceda ast fel. Calculăm coeficienţii citului cu form ulele (14.2.2). P entru
divizorul ex vom face schem a următoare :
ao al . .. a ,-2 an-1 an

Calculăm m ai întîi pe Cn- 1,

"" "" Co Ci ••• Cn-2

apoi p e Cn- 2 etc.

Cn- 1

_ Un • C _ C11-1 + an - 1 • C.1-a
an-~+ C1- 2 .
= --'---,
C,:- 1 - - ' .,-2 - '
a a a
(14.2.4)
a0 + c = O;
0

coeficien ţiic0 , c1 , .. . , c ._1 fiind numere întregi. Un divizor O'. nu este rădăcină
dacă unul din coeficienţii c0 , c1 , .•. , Cz-i · este fracţionar sau dacă ultimul
coeficient c0 nu verifică relaţia c0 a0 = O. +
f
3. Aflarea rădăcinilor fracţionare

Dup ă ce am det erminat rădăcinile întregi x 1 , x 2 , •• • , X p , împărţim pe f(x }

,cu (x - x 1) (x - x 2 ) •• • (x - x p) şi obţinem o ecuaţie care nu mai are rădă­
cini întregi şi căreia îi vom determina rădăcinile fracţionare. Vom indica
-două metode.
M e t o d a 1. Aceasta constă în a reduce calculul rădăcinilor fracţio­
nare la calculul rădăcinilor întregi. Fiind d ată ecuaţia
f( x} = a0 x" + a1 x"- t + ... + a_,_1 x + a. 1 = O,
formăm transformata în y = kx, înlocuind p e x = JLk în f(x) şi ob ţinem

k"f ( f)= aoy" + a ky"- 1

1
+ ... + a ~),n-t y + a ,kn = O;

1mpărţim cu a0 şi avem ecuaţia

y ,, + --a1k y ,,_ 1 + -a2k2 y n- 2 + ... + -'--=---

a,_ k"- 1 y + - _ O.
a1k"- 1

~ ~ . ~ ~

P e k îl vom determina în aşa fel ca această ecuaţie să aihă coeficienţi

numere întregi. Obţinem coefi cienţi întregi dacă luăm le = a0 , căci atunci
dispar numitorii. P ent ru aceasLă valoare a lui le, în general, termenul liber
are o valoare m are, d e aceea vom căuta t ot deau na să vedem dacă nu
putem d et ermina pentru k o valoare mai mică; aceasta se poale înumpla
.dacă coeficienţii a 0 şi a 1 au un divizor comun, căci atunci numitorul fracţiei
4ik . ă
- se m1cşo reaz .
•llu
 Inelul polinoamelor asupra cimpului numerelor raţionale 325

Ecuaţia transformată fiind atunci cu coeficien ţi întregi şi avînd coefi-

cient ul director egal cu unu, nu poate avea rădăcini fracţionare ci numai
eventual rădăcini întregi. Aflăm rădăcinil e întregi aşa cum s-a arătat mai
înainte ; fie y 1 , y 2 , • •• , y, aQeste rădăcini. Rădăcinile ecuaţiei f(x) = O sint
atunci:
-, -Y2, ... , y,
Y1 _ .
k k k
M e t o d a 2. Această metodă constă in a determina direct rădăcinile
fracţionare. Presupunem că ecuaţia nu are rădăcini întregi, aşa cum s-a
a·ătat la metoda 1. Formăm toate fract,iile posibile ~ unde <X este un
. ~

divizor al termenului liber a II iar f3 un divizor al coeficient ului director şi

p !i.străm numai pe acelea cuprinse între (- L', L). Vom aplica apoi criteriul
d,i excludere dedus din (13.6.3), după care: vom exclude fracţiile pentru i•
care -1!!L şi f(-i) nu sînt n umere inLregi (pozitive sau negative), deci
o:-~ o:+~
e;;cludem fracţiue ~ dacă a. - f3 nu divide pe f(1) şi dacă a. + f3 nu divide
~
p 11 f(- 1). Dacă fracţia ~ este negativă, atunci pentru a aplica criteriul de
~
e1rnludere este bine ca semnul să-l dăm unuia din cele două numere <X sau (3.
Fracţiile rămase le încercăm cu schema lui Horner şi vedem care dintre
ele sint rădăcini.
Dacă avem prea multe fracţii de încercat, atunci utilizăm formu-
lele (14.2.2). Pentru fracţia x = ~ aplicăm schema
~
a 0 a1 a 2 ••• a ,_2 a ,_1 an

Calculăm mai întii pe c,,_ 1 , c,,_2 etc. :

"" ""
Co C1 ••. C,,_3 Cn- 2 C11 _1

a,,_1 + ~c,,_, . an- 2 + ~c,_,

c,,_1 = an
-o: .' Cn-2 = o:
' Cn- ~ = o:
; ...

O fracţie x =~ nu este rădăcină dacă unul din coeficienţii c0 , c1 , •• . , c,,_1

~
este fracţionar sau dacă ultimul coeficient c0 nu verifică relaţia a 0 ţ3c 0 O. + =
După ce am găsit rădăcinile fracţ,ionare x 1 , x 2 , ••• , împărţim membrul :r,,
tnLîi al ecuaţiei cu (x - .xi) (x - x2 ) ••• (x - x,) şi obţinem o ecuaţie
c:p(x) = O care nu mai ar e rădăcini înLregi şi fracţionare. Dacă cu una din
teoremele cunoscute (Rolle, St urm et c.) constatăm că ecuaţia c:p(x) O =
mai are rădăcini reale, acest e rădăcini nu pot fi decit iraţionale şi pentru
aflarea lor aplicăm una din metodele studiate.
326 Algebra

Aplicaţie. Să se determine rădăcinile intregi ş i fracţionare ale ec u a ţi ei

f(x) = 8x 0 - 38.-c 5 + 57x 4 - 60x 3

+ 52x 2
- 22x +3= O.
Determinăm marginea superioară a rădăcinil or pozitive cu m etoda gru-
părilor
f( x) = x 5 (8x - 38) +x 3
(57.x - 60) + x(52.x - 22) +3= O
şi găsim L = 5. F acem transformata in - x :
f(- x) = 8x6 + 38x5 + 57x + 60x + 52.-c + 22x + 3 =4 3 2
O,
care neavînd nici o variaţie, rez ultă dup ă teorema lui Descar tes că nu are
nici o rădăcin ă pozitivă, deci f(x) = O nu are . nici o rădăcin ă negativă.
Deci rădăcinile reale ale ecuaţiei f(x) sînt cuprinse în intervalul (0, 5). Divi-
zorii termenului liber cuprinşi în acest interval sînt 1 şi 3. Încercăm cu
schema lui Horner dacă (I. = 3 este rădăcină:
8 - 38 s7 -60 52 - 22 3 I (/. = 3
8 - 14 15 - 15 7 - 1 O
d e~i (I. = 3 este răd ăcină, şi citul împ ărţirii dintre f(x) şi x - 3 are coefi-
cienţii în linia a doua a schemei lui Horner; cîLul est e
8x5 - 14x'1 + 15x 3
- 15x 2 + 7x - 1.
Pentru (I. = 1 putem proceda la fel sau putem aplica formulele (14.2.4),
Formăm schema:
8 -14 15 - 15 7 - 'L (I.= 1

8 - 6 9 - 6 i O
deci ş 1 a = i este rădăcină. lmpărţim cu x - i şi găsim citul
<p(x) = 8x 4
- 6.-c 3
+ 9x2 - 6x + 1.
Această ecuaţie nu mai are rădăcini întregi. Pentru a-i găsi rădăcinile frac-
ţionare facem t ransformata y 4x şi găsim =
F(y) = y 4 - 3y 3 + 18y 2
- 48y + 32 =. O.
Margi~ea superioară este L = 3. Facem transformata în - y :
F(-y) = y'1 3y 3 18y2 48y +
32 = o + + +
pentru care L' = O. Deci rădăcinil e realo a le lui f(y) = O sln t cuprinse
în intervalul (O, 3). Alegem divizorii t.ermonului liber cuprinşi în acest interval
şi care s!nt 1 şi 2. Avem F (i ) = O şi F(- 1) = 94 ; observăm că y = i
este rădăcină, iar F (- l ) nu este număr in treg pentru r1. = 2, deci nu poat e
(X + 1
fi rădăcină. Răd ăcinile intregi şi fracţionare ale ecuaţiei f(x) = O sint deci
'l
x = 1, x = 3 si
,
x = -1, ,· avem

Sxo - 38::i;5 +
57x 4 - 60x 3 52x2 + - 22x+3=
= (x - 1) (x - 3) (4x - 1) (2:x 3 - :.i:2 + 2x - 1).
 CAPITOLUL XV

NOTIUNI PRIVIND 1rEORIA LUI GALOIS

§ 1. GENERALITĂŢI

1) Am văzut (Cap. X II, § 2 şi § 3) că ecua ţiile de gradul al treilea

:şi al patrulea pot fi r ezolvate algebric, adi că rădăcinile reale sau complexe
ale unei ecuaţi i de gradul al t r eilea sau al patrulea cu coefi ci enţi literali
se p ot obţine din coefici enţi print r-un număr finit de opera~ii de adunare,
scădere, inmul ţire, împărţire, ridicare la putere şi extragere de rădăcină,
.sau cum se mai spu ne, rădăcinile acestor ecuaţii se pot exprima prin coefi-
cienţi cu ajutorul radicalilor. Rezolvarea ecuaţi ei de gradul al doilea este
cunoscută din antichitate, iar ecuaţiile de gradul al treilea şi al patrulea
.au fost rezolvate în secolul al XVI-lea. S-a trecut după aceea la r ezolvarea
ecuaţiei de grad ul al cincilea şi toate încercăril e făcu te Limp de trei secole
de a exprima rădăcinile unei ecuaţii literale de gradul al cincilea cu aju-
torul coefi ci enţilor prin rad icali nu au dus la nici un rezultat.
Am văzut (12.1.12) şi (12.3.9) că ecuaţia de gradul al treilea admi te
o rezolvantă de gradul al doilea, iar ecuaţia de gradul al patrulea o re-zol-
vantă de gradul al treilea. Ideea rezolvantelor este datorită matematicianulni
Lagrange (1770), dar pentru ecu aţia de gradul al cincilea metoda lui Lagran ge
<:onduce la o rezolvantă de gradul al şaselea şi deci nu mai este uti l ă pent l'u
Tezolvarea ecuaţ i ei. Lagrange însu şi a arătat că succesul obpnut in r ezolvarea
ecuaţiilor de gradul al treilea şi al patrulea se daLoreşLe unor relat.ii care
nu se mai intllnesc în cazul ecuaţiilor de grad mai mal'e decît pal,ru .
Timp de 250 ani, adică de la rezolvarea ecua[iei de gradul al Lreilea
:şi pînă la lu crările lu i Lagrange, Loţi m atematicienii au crezut că r ezolvar ea
prin radicali a ecu aţiei de gradul al cincilea este p os i bilă, dar că nu s-a
găsit încă solu~ia şi erau convinşi că pînă la urmă această soluţie va fi
găsi tă. Lagrange însăşi spune : ,,Problema rezolvări i prin radicali a ecu a\iilor
de grad mai mare decit patru este una din problemele care nu au putut
fi încă rezolvate, deşi nimic nu demonstrează, de altfel, imposibiliLatea unei
astfel de rezolvări " .
In 1798 matematicianul italian Ruffini a enunţat teorema în care se ,.
afirmă că ecuaţiil e de grad > 5 nu pot fi r ezolvate algebric, a cărei demon-
straţie nu este riguroasă. O d emonstraţie ri gu roasă a fost d ată în an ul 1820
de matemaLicianul norvegian K.. N: Abel (1802- 1829). Se explică astfel
328 Algebra

de ce încercările celor mai de seamă matematicieni, t imp de aproape 300

de ani, de a rezolva prin radicali ecuaţia de gradul al cincilea nu au reuşit;
moLi,•ul era că această problemă nu poat e fi rezolvată.
2) Ruffini şi Abel au arătat că nu este posibilă stabilirea unei formul e
care pentru ecuaţiile de grad >, 5 să _ne dea rădăcinile unei ecuaţii cu coefi-
cienţi literali, dar există multe ecuaţii particulare de orice gr ad care pot
fi rezolvate prin radicali. S-a pus atunci problema să se det ermine toate
ecuaţiile care pot fi rezolvate prin radicali, adică să se determine o con-
diţie necesară şi suficientă ca o ecuaţie să poată fi rezolvabilă prin radicali.
Această problemă a fost studiată de Evariste Galois (1811-1832) . . Galois
a studiat problema dacă pentru un polinom dat nu se pot deduce rădăcinile
prin operaţii algebrice, din coeficienţi. Această problemă a fost rezolvată
complet de Galois, care a stabilit în ce condiţii o ecuaţie dată poate fi
rezolvată algebric; de asemenea a arătat că există ecuaţii care nu se pot
rezolva prin operaţii algebrice efectuate asupra coeficienţilor. E. Galois
a fost un matematician genial care a murit la o vîrstă foarte tlnără. Lucră­
rile lui Galois au exercitat o influenţă foarte mare asupra dezvoltări i algebrei,
iar astăzi o ramură a algebrei poartă numele de „Teoria lui Galois". Alge-
bri ş tii S. Satunovski, N. G. Cebotarev şi D. Fadeev au obţinu ţ rezultate
importante privind teoria lui Galois şi au contr ibuit la ulLerioara dezvoltare.
N. G. Cebotarev s-a ocupat in special cu „problema rezolvantelor".

§ 2. CHESTIUN I PRELIMINARII

1. Subgrup invariant maximal

In grupul G avem un subgrup invariant y; y se numeşte subgrup inva-

riant maximal dacă nu există tn G nici un subgrup invariant o astfel ca
y C o C G.
Fie un grup G de ordin ul al şaselea în care presupunem că avem un
subgrup invariant y de ordinul al doilea; atunci y este maximal. Într-adevăr,
dacă am avea y C o C G, fie n ordinul lui ; atunci n > 2 şi este divizibil
cu 2 şi est e la rîndul lui un divizor al lui 6; or, nu există nici un număr
care să verifice aceste condiţii. La fel se arată că dacă G admite un sub-
grup invariant y 1 de ordinul al treilea, acesta este maximal.

2. Şiruri de compunere

Fie grupul G în care avem subgrupurile y 1 , y 2 , .•• , °Yp, E, unde am

notat prin E subgrupul unitate format numai din element ul unitate al
grupului G; presupunem oă între aceste grupuri avem relaţiile de incJuziune

G => Y1 => Y2 => ··· => Yp = E; (ţ5.2.1)

 Noţiuni privind teoria lui Galois 329

,3cest şi r de grupuri se numeşte un şir normal al lui G dacă fiecare grup

din acest şir este subgrup invariant în precedentul : Îl este subgrup inva-
riant în G, îz în Îl etc. In ceea ce priveşte ultimul grup E, ştim că este
uu bgrup în î P- 2 (Cap. II, § 6, punctul 5) şi se vede uşor că acest subgrup
este invariant, deoarece clasa laterală la dreapta aî se compune dintr-un
ningur element au = a şi coin:iide cu clasa laterala la stînga ya = a.
.\/umărul p se numeşte lungimea şirului normal (15.2.1). Acest şir normal
ne determină grupurile cit, în număr de p :
G Y1 Y_,,. 1
-, --, ... ,- . (15.2.2)
Y1 Yz Yp

Aceste grupuri cîturi se numesc factorii şirului normal (15.2.1).

Grupurile G, îi, ... , Îp zicem că formează un şir de compunere al lui G
dacă avem relaţiile de incluziune strictă :

G :J î1 :J Yz ::J •·· :J Y;, = E (15.2.3)

~i fiecare grup din acest şir este un su.bgrup inCJariant maximal în pre-
cedentul.
Un şir normal în general se poate rafina, adică se poate în general inter-
<"ala un subgrup invariant al lui îi care să conţină pe î·+ 1 , dar acest lucru
nu mai este posibil pentru un şir de compunere; într-un şir de compunere
HU se mai poate intercala un subgrup intre doi termeni succesivi.
Ordinele grupurilor cîturi (15.2.2) pe care să le notăm cu vi, v2, ••• , v,_1 •
, P se numesc factorii de compunere ai lui G; factorul de compunere VJ: este
(cap II, § 6) indexul grupului Yk în y-,_1 . Dacă notăm cu N ordinul grupului G
ş i cu n 1 , n 2 , .. . , n;,, respectiv, ordinele grupurilor y 1 , y 2 , ••• , ÎPI atunci avem
c'.upă formula (2.6.1)

ş i înmulţind aceste relaţii, obţinem

de unde
N = V1V2 ••• Vp-

Ilacă factorii de comnunere v1 , v2 , . •• ,vp sînt numere prime, atunci grupul

G se numeşte rezolCJabil (sau metaciclic). ln acest caz grupurile cîturi (15.2.2)
se numesc grupuri cîturi prime.
Exemplu. Considerăm grupul simetric S:i în care avem subgrupul altern A 3
(Cap . II, § 5), care am văzut că este un subgrup invariant şi după cele
văzute mai înainte, A 3 este un subgrup invariant maximal. Avem şirul de
compunere
330 Algebra

V s.
A vem d oua grup un c1L -'- ' < '
ş1
au r espectiv ' -...13 , care
ordinele al doilea şi al
E A3
treilea; acesLe grupuri sint ciclice (Cap. II, § 5, punctul 2) şi cum facLorii de
compunere sînt v1 = 2, v2 = 3 care sînt numere prime, urmează că S 3 este
;un grup rezolfJabil.

§ 3. ADJU:'l"CŢIUNI

i. Cîmp de descompunere

Considerăm un polinom f( x ) de gradul n în nedeterminata x , ai cărui

coefi cienţi apar~in unui cîmp numeric K . Polinomul f(x) poate avea în oim-
pul K un număr de rădăcin i mai mic sau egal cu n. Dacă are n rădăcini ,
aLunci ştim că /( se numeş te cîmp de descompu,nere al polinomului f(x). Pre-
zintă importanţă determinarea cîmpului de descompunere minimal.
Vom zice că K esLe un cimp de descompunere minimal al polinomului f (x) ,
d acă f( x ) are, în K, n rădăcini şi nu există alt cimp de descompunere
care să fie conţinut în K. Cîmpul de descompunere minimal este unic, căci
dacă am avea două astfel de oim puri K 1 şi K 2 şi K 1 =I= K 2 , atunci J = K 1 K '!. n
ar fi de asemenea un cimp d e descompunere al lui f(x) care ar fi conţinut în
K 1 (şi K 2 ) şi deci K 1 (ş i K 2 ) n-ar mai fi min im al.
Fiind dat un polinom
(1 5.3.1)
ai cărui coeficien~i aparţi n unui cîmp X , cîmpul de descompunere minimal
se obţine printr-o ser ie de extensiuni a le lui X , aceste extensiuni se obţin
prin adjuncţiimea unor numere la cimpu l K , după cum se va vedea mai jos.
T eoria lui Galois ne arată că aceste extensiuni sint determinate de un grup
ataşat ecuaţiei date, numit grupul lui Galois al acestei ecuaţii şi ne arată cum
t rebuie efectuate aceste adjunct,iuni pentru a ajunge la cimpul de descompunere
minimal.

2. Adjun cţiuuoa unui num ăr la un cî111p n umeric

Fie D. un cîmp numer ic ş i K un subcimp al său şi fie e1.E 6..

Consi derăm toate subcimpurile µ ale lu i 6. care conţin pe y ş i pe 11. şi
fie I i nterseeţia acestor subcîmpuri. Să obset- văm că dacă a; E K, bi E K
i = O, 1, 2,... ,m; j = O, 1, 2, ... , n, atunci
a 0 11."'.+ a10'.
111 1
+ ... + a"' Eµ ; b011.11 +b
1 11.
11 1
+ ... + b„ E µ. (J 5.3.2)
Dar într-un cîmp numeric µ citul a două numere din µ (numitorul fiind
diferit de zero, aparţine de asemenea Jui µ
III+ a cx.m-1 + ••• -rI a,,, E
0 0 a. 1

b «„
0
b cx.
..1-
1
+ ••• -r, b„ µ,
1
11-1
(15.3.3)
 Noţiuni privind teoria lui Galois 331

(a; E K, bi E K, i = O, 1, 2, ... , m; j = O, 1, 2, ... , n). Să notăm cu K(a.) mulţi mea

ale cărei elemente sînt fracţii raţionale de a. cu coefici enţi din K, de forma
1(15.3.3), numărătorul şi numitorul fiind de grade oarecare. Orice subcîmp µ
:al lui /j, care conţine pe K şi pe a. conţine toate numerele de forma (15.3.3.),
,deci conţine pe K(rJ.) şi deci K(a.) aparţine intel'secţi ei I a acestor subcîmpuri,
K(a.) ~ f.
Pe de altă parte, numerele de forma (15.3.3) formează un cimp numeric,
-căci suma, dil'erenţa, produsul şi citul (împărţitorul fiind diferit d e zero) a
două numere din K(a.) , sînt tot fracţii raţio n al e d e a. cu coefi cienţi numere
din K, deci apar ţin Jui K(a.); prin urmare K(a.) este un subcîmp al lui /j,_
Dacă în (14.3.3) facem a 0 = a 1 = a 2 = ... = a 111_ 1 = O şi b 0 = b1 = ... =
= bn- i = O şi b,, = 1; atunci (14.3.3) se reduce la a"' şi cum a,n este un număr
-oarecare din K(e1.), deducem că K(11.) :::> K. l\fai d eparte, dacă în (15.3.3) facem
•<lo = al = ... = am- 2 = am = o şi am- I = 1 apoi bo = bl = ... = b,,_1 = o şi bn=i,
.atun ci (15.3.3) se reduce la e1.. şi d eci K(e1.) 3 e1.. Prin urmare, K(e1.) este un subcîmp
a l lui /j, care conţine pe K şi pe a.; cum toate suhcîmpurile care conţin pe K
:Şi pe 11. au ca intersecţie pe I , deducem K(e1.) d I. Din relaţiile K(u.) ~ I şi
K(a.) :=J I d educem K(a.) = I , deci K(11.) este subcîmpul minimal al lui /j, care
conţine şi pe K şi pe z.
Cîmpul K(a.) este o extensie a lui K şi se obţi ne din K prin adjuncţiunea
num ărului a.. Deci, cîmpul K(u.) care se obţine din K prin adjuncţiunea la
-cîmp ul K a numărului 11. se compune din toate fracţiile raţ.ionale de rt. cu coe-
ficienţi din K de forma (15.3.3), gradul numărătorului şi numitorului fiind
()arecare.
Numărul rJ. se numeşte un element prim.iti(J al lui K(rt.) faţă de K. Dacă
« E K, atunci K(a.) = K.·
Cîmpul /((11.) se numeşte o extensie simplă a lui K, d eoarece se obţin e
d in K prin adjun c"ţi unea unui singur element; putem avea extensii ale lui K
-care se ded uc <lin K prin adjuncţi unea m a i multor elemente sau prin ad-
juncţiune la K a unei submulţimi a Jui /j,_

.3. Extensii algebrice

Să presupunem că există un polinom cu coefici enţi din K care admite

pe ('/. ca rădăcină. Extensia K(C1.) se numeşte atu nci algebrică; in caz con trar,
s e numeşte transcendentă.
Dacă avem mai multe polinoame cu coe ficienţi din K, care au pe 11. cară­
dăcină, din tre aceste polinoame alegem un polinom f( x ) de grad minim;
a vem f(a.) = O. Fie
f(x)=a 0 x" + a1 x"- 1 + ... + an; (a; E K; i -:- O,-L, ... , n;a0 =/= 0). (15.3.4)
Prin înmulţire cu a 0 1 putem face ca x" să aib ă coefi cien t ul director egal cu
unu. Atunci polinomul f(x) est e unic, căci dacă ar exista două polinoame f(x)
şi g(x) de gradul n fiecare şi avînd coeficientul director egal cu unu,
pentru care {(C'l.) = g(a.)= 0, atunci diferenţa f( x )- g(x), care este de grad < n,
ar admite pe o: ca rădăcină; or, am văz u t că polinomul f(x) este un polinom
 332 Algebra

de grad mm1m care admite rădăcina a. Cîmpul K(a) se numeşte atunci o

extensie algebrică de gradul n a cîmpului J( ; pentru n = 2, 3, 4, ... avem
o extensie pătratică, cubică, cCJartică etc. N umărul a se zice că e un număr
algebric de gradul n peste cîmpul /(. Ecuaţia de grad minim verificată de
un număr algebric a se numeşte ecuaţia minimă a lui a faţă de cîmpul K .
Dacă ecuaţia m i ni mă este de gradul înt îi, {(a ) = a 0 a + a 1 = O, avem
a = - a0 1a1 EK; reciproc, dacă a EK, a t unci a verifică o ecuaţie de gradul.
intîi, x - a = O. Ecuaţ ia minimă nu poate fi de gradul zero, a 0 o:O = O (a 0 =/= 0),
căci a o = 1 şi a 0a 0 = a 0 = O; am ajuns la o contradicţie.
Dacă K este cimpul numerelor raţionale, atunci ex se numeşte mai pe
scurt număr algebric; un număr algebric este deci un număr r eal sau complex
care este rădăcină a unui polinom cu coeficienţi numere raţional e; aducind
coefi cienţii la acelaşi numitor, putem scăpa de numitor şi rezulLă că un număr
algebric este răd ăcină a unui polinom cu coeficienţi 11umere lntregi.
Numerele raţionale ~, unde a şi b =I= O sînt numere întregi, sint toa,te
algebrice, fiind rădăcini ale ecuaţiei bx - a = O; de asemenea, numer ele
de forma Vâ, unde a este raţional , sînt algebrice, deoarece sînt rădăcinile
ecuaţi ei x· -
1
a = O, care are coeficienţi raţionali. Dar e-xis tă numere alge-
brice care n u sînt raţionale şi sînt diferite şi de radicalii Vâ; numerele care
nu sînt algebrice se numesc transcendente. ·
Primul matema tician care a demonstrat existenţa unei clase de n umere
transcen dente a fost Liouvillc in 1851. In 1873 Ch. Hcrmite a demonstrat
transcendenţa numă rului e, baza logarit milor naturali, iar in 1882 Linde-
mann a demonstrat t ra nscenden~a lu i 1t. In a cest domeniu rezultate clasice
slot datorito lui N. G. Cebotarav.
Transcendenţa numerelor de forma a\!-;i unde a > 1 iar a şi ex sînt numer e
tntr egi, iar v;;este iraţional (în particular 2\/:i 3 \/J ete.) a fos t demonstrată
în 1934 de către A. O. Ghelfond ; tot Ghelfond a d em onstrat transcendenţa
numerelor a", i 2 •
v-
O problemă încă nerezolvată este r eferitoare la constanta lui Euler,
care se întîlneşte in analiza matematică şi despre care nu se ştie încă dacă
este transcendentă sau n u.

4. Proprietăţile extensiilor algebrice

Considerăm o extensie al gebri că K (r1 ) a cîmpului numeric /(, numărul ex

verificind ecuaţia (15.3.4) de gradul n.
1) Ecuaţia minimă a lui ex este ireductibilă în K . Să presupunem că
am avea

'
 Noţiuni privind teoria lui Galois 333

unde g;(x) slnt polinoame cu coeficienţi din cimpul numeric K; ţinînd

seama că f((l.) = O, deducem
g1(r1.) . g2('J.) •.. g,((1.) = Q
dar un produs de numere nu poate fi nul decît dacă unul din factori este nul,
deci dacă avem
g;(r1.) = o.
ln felul acesta am ajuns la o contradicţie căci grad g_(x ) < n, iar f (x)
este o ecuaţie de grad minim verificată de r1. .
2) Fie g(x) un polinom cu coeficienţ i din cîmpul numeric K , pentru care •
g(!X) =I= O. Se poale alunei determina un polinom cp(x) cu coeficienţi din K
aslfel înclt
g(!X) cp(r1. ) = 1. (15.3.5)
Am văzut că polinomul minim al lui (1. faţă de K , adică polinomul f( x )
este ireductibil în K . Atunci c.m.m.c.d. ({, g) = 1, căci dacă (f( x ), g(x)) = d(x)
şi d( x ) ar fi de grad > O, atunci f( x ) s-ar divide cu d(x), dar cum { (x) este , /
ireductibil, urmează că f( x ) = cd(x), unde c este un număr diferit de zero
-din K. Atunci şi polinomul g(x ) se divide cu d(x) şi avem

.g(x ) = d(x) •g*(:t) = .!. f(x) g*(x )

C

şi de aici rezultă

g(!X) = -1 f( r;.) g*(r1.) =o

C

deoarece f(a) = O; dar am ajuns la o con tradic ţie, cao1 am presupus

g(a) =I= O, prin urmare ({, g) = i. Dar atunci (cap. IX,§ 2, punctul 5) ştim
că putem determina două polinoame cp(x) şi lji(x) astfel incn

f( x ) lji(x) + g(x ) cp(x) = 1

li făcînd x = (1. 1 rezultă (15.3.5).
3) Orice element l; al unei extensii algebrice K(('/.) de gradul n este de forma
ţ = Co(l.n 1 + C1(1." 2 + ... + Cn- 1
(c; EK, i = O, 1,... ,n- 1) şi această reprezentare este unică. Într-ad evăr, ştim că
orice element al uriei extensii simple 1(((1. ) este de forma (15.3.3), ad i că de
forma !; = P(,x), cu Q(a) =I= O. Dar atunci putem det ermina un polinom P 1(x}
Q(o:)
a stfel 1ncit

şi atunci
;= P(a) P 1 (a ) = P*(r1.},
334 Algebra

deci orice element din K (a.) este un polinom în a. . Pe de altă parte, a. veri-
fică ecuaţia mi nimă (15.3.4) în car e coeficien Lul direct or a.0 = 1 şi d educem
de a ici
('1 5.3.6)
de unde rezultă

O'.n+i = P1rJ." + P2('/."- + ·· · + p,,_10'.,

1

P1('/."+1 + P 2('/." + ··· +

2 2
('/."+ = p ,,_ 1('/. •

Dacă în prima relaţie înlocuim pe 0'. cu valoarea din ('15.3.6), obţinem pe

11

('/. +1
11
ca u n polinom în O'. d e grad -<: n- '1 ; dacă în relaţia a doua înlocuim p e l'I.\
('/.n+1 cu valorile precedente, obţinem p c oc"+2 ca un polinom în ('/. d e grad -<: n- '1
etc. Prin urmare, orice p utere <1:-P (p număr na Lural) se exprimă ca un polinom
in a. de grad -<: n - '1. Cum orice elem ent ~ E K (rJ.) este un polin om în rJ., din
cele d e mai înaint e rezultă că ~ est e un polinom in ('/. d e grad -<: n - 1 :
(15.3.7)

R eprezen Larea elementului ~ sub forma ('15.3.7) este unică, căci dacă am mai
avea

atunci

de unde rezultă

(c0 - d 0) ('/_,i-1 +
(c1 - d1) ('/. n- 2 + ... + (c11- l - d,,_1) = O
şi cum O'. nu poate verifica o ecuaţie de grad < n, urmează
C; = d;, (i = O, 1, 2, ... , n - 1).

§ 4. R EZOLVANTA L U I GALOIS

1. Forme liniare care ia u n ! valori diferite

Fie ecuaţi a
f (x) = x" + a 1 x"- 1 + ... + a,, = O, (15.4.1 )
care nu ar e rădăcini egale şi ai cărei coeficienţi aparţin unui cîmp n umeric K;
fi e x 1 , x 2 , ••• , x„ rădăcinile acestei ecuaţii . Considerăm for ma liniară de
rădăcinil e ecuaţiei
 I
Noţiuni (JTivind teoria lui Galois 335

~i fi e s o substituţie oarecare de gradul n:

S =
1 2 ... n) .
( t1 t2 ... t„

J\..pliclnd în V1 indicilor n edeterminatelor x 1 , x 2 , ..• ,x„ s ubs tituţia s, ob ţinem

v, = s v1 = 0(1 x;1 + a 2xi2 + ... + a„x;,, .

~,ă arătăm că putem de termina p entru 0(1 , o: 2 , ..• , a,, ,·aiori care să fie numere
Î"l tregi , as tfel ca cele ni forme ce se deduc din J/1 , a plicind Jui V1 cele n!
substitu ţii ale grupului simetric S,,, să aibă CJalori numerice diferite, d eci dacă
avem două substituţii de gradul n, s =I= t, atunci şi V, =I= V,. Dacă s 0 este
s ubstituţi a unit ate, atunci

S 0V1 = V1.

Yom demonstra aceas tă afirm aţi e prin indu c ţi e completă. Consid erăm
forma
Cl1X1 + 0:2X2 + ... + Clp Xp
ş1 admitem că am de terminat numerele întregi a i, Cl 2 , ... ,ap, astfel încît pentru
toate substituţiile grupului simetric S P valorile pc care le ia această formă
s,i fie diferite. Consid erăm a cum forma
Cl 1X 1 + 0:2X2 + ... + Cl p+1Xp+1,
cilreia ii aplicăm substituţiile s şi t ale grupului simetric S P+1, (s =I= t) :

S=
(1 2... p + 1)
t1 t2 ... t p+ l
'
l = ( 1 2 ... p + 1)
Ji 12 ···lP+t
(15.4 .2),

ş1 obţinem form ele V, şi V,. Dacă V, = V, , a v em

Cl 1X ;l + Cl2X; 2 + ... + Cl p+ 1X ; P+ l = 0:1X; 1 + Cl2X; 2 + ... + :Xp+ t Xi p+ l (15.4.3),
Vom deosebi două cazuri .
Cazul 1. X; P+ ' =xip+i· D ar atunci permutări.l e i 1i 2 ••. i p ; jii2 ••• j P sint
d iferite, căci în caz contrar, din (15.4 .2) d educem s = t. Atunci şi sub·
st ilu ţii le

l
l -
-G p)
1i2 •• •ip
0
2 ...

sinL diferite şi conform ipotezei şi for mele corespunzătoare sînt diferite : :

CX1 X ;
1
+ Clz X ; 2 + ... + ClpX;p =p Cl1 X;1 + CX2X ; 2 + ... + CX p X jp
şi <lin (15.4.3) deducem
V, =I= V,.
336 A l gebra

Cazul 2. X;r+i =I= x i p+i · Atunci din (15.4.3) deducem

<X1(X;
1
- X; 1 ) + <X2( X ;
2
- Xj.}
•
+ ... -+ <X p+I (X; .+
. 1- :Tj
.+1) = 0,
CX1(Xil - X j1) CXp ( Xip - X , p)
1Xp+l = - ... - - --- - ,
XjP+t _ Xjp+t Xjl +t _ Xjp+t

Dacă luăm penLru i,_ i2 • •• i ;+i t oaLe permutările numerelor 1, 2, ... , p + 1

şi facem acelaşi lucru pentru ji} 2 ••• j P+l• vom obţine în membrul al doilea al
formulei (15.4.4) un număr finit de valori care trebuie evitaLe (x1 , x 2 , ... , X ;,
sînt rădăcini numerice ale ecuaţiei date); vom lua pentru cc, +1 un număr
întreg care să nu fie egal cu una din acest e valori. Considerăm apoi forma
CX1X1 + ... + <X pX ;, + <X; +1X. +t,
in care <X1 , cc 2, .. . , <Xp au valorile determinate anterior, iar <X +· are valoarea
determinată acum; dacă aplicăm acestei forme substitu ţiil f' grupului sime-
tric SP+1 , obţinem (p + 1) ! forme liniare de rădăcinil e ecu, 1i11 dat e care au
valori numerice diferite. Teorema este insă adt vlrată peuru p = 2, căci
avem forma o:1 x1 + <X2 x 2 , iar grupul simetric S 2 este compus din subst itu-
ţiile

- (12 2)1
S2 -

şi aceste substituţii transformă forma dată în

Vi = OC1X1 + OC2X2
şi

şi dacă V1 =
V 2 , d educem
x 2) + oc2 (x 2 - x1 ) = O şi .cum x 1 =I= x 2 avem oc 1 - cx 2 = O sau
cc1 (x 1 -
«x1 = cc2 • Deci va fi suficient să l uăm cc1 =I= o: 2 pentru ca V1 =I= V2 • Teo-
rema fiind adevărată pent ru p = 2, est e adevărată în general.
Aplicaţie. Considerăm ecuaţi a

x3 - x2 +x- 1 =O
avînd rădăcinile x1 = 1, x 2 = i, x3 = - i. Considerăm forma
0:1 X 1 + O:zX2
in care, dup ă cele văzute mai înainte, trebuie să avem oc1 =I= o: 2 ; vom lua
<X1 = 1, cx 2 = O. Considerăm apoi forma

X1 + <X3X3
şi mai considerăm substituţiile de gradul al treilea
1 2 3)
s = (a b c '
li 2
t = i jlc
3)
 Notiuni prwmd teoria lui Galois

( arr li<· dau

I ', :-; .t,
IJin rda!,ia
1·, ,

.r; .r:
(Xc =,= .c..) .
.,· .r,.
Putem lua pcnt,ru a şi r rcspccLiY valorile (1. 2), (2, 1), (1, 3), (3, 1),
( 2, 3), (a, 2) şi la fel prn t.ru i şi k. cu C'Ondiţia ca c =!:- k. Dacă luăm a =-- 1,
, - 2. avPm
.1·; - I
i- Xj,

1>înd lui :r, 1·rspcct,iv valorile (2, 'I), (J, 1), (3, l), (2, J), obţinem penl,ru tJ. 3
, alol'ilr 1. O, ; i, ~ (I t-- i) carP Irrbuic cvitatP. Luînd pentru a, c şi celelalte
:!
, alori : (2 ,1) (1. 3), (:"), 1). (2. 1). (.1, 2) ş1 procedinrl in mod analog. găsim
r i tnote C'alnrile care trrbuie e<•itatr sint :
1
l , O. l i. 1 ± i. -- ( 1 i).
:!

l' tl<'m Ina al1111r·i z~ = I şi oh(irwm forma

Vl :r:1 -=-· I + i.
!-11hslil11(iil1> !!l'IIJllll11i simrlri,· s~ fiind (cap. n, § 6, puncl,ul :-i)
(I). (12). (1 :l), (23), (l 2 .3). (1;12),
a('li, ind a,·(',-lf' suh:-1 itn(ii lui 1·l ob(inem valol'ilr
,r„ j 1 i. f'.,- = ;r,,- :r, = 2i, f"3 = :r.,.. - .'1'1 = - 1- -i,}(1 5 .4.5)
~ - " .
.r2 - I i. l':; = x 2 _ : :1·1 =- · l + i, V0 = :1·3 - x2 = -2i.
}.111 oh!inul cle1·i şasP valori cm•p si11 L diferite intre el<':
2i. - 2.i. 1 -1- i. I. t + i, - - 1~ 1.

2 Rezolvanta lui Galoii-

Am văzut r·ă fiind <lată ecuaţia (15.4.1) ai cărei coeficient,i apaI"ţin unui
dmp n11mPrÎ<' K. care nu are rădăcini egale, putem determina o formă liniară
331:1 Algebra

pe rădăcinile .r1 , .t·2 , .•. , :i;,, a le ccua (ici, coel'i<.: ien[ii et. 1• -:J.2 , .. . , -:J. ,, J'iind 11unie1·i>
întregi, ast,fel incn aplicînd acr,sLei l'orme s ubs lilu(iilc grupului sirnc Lric S „
să obţinem 11 ! forme avînd valori n11mericc dil'orilc; deci dacă s =I= I si nt
două subst,it,u[,ii de gradul 11, noLînd V,= s l ·i ş i I', = / V,. aYem V, =I= V,:
obţinem d eci 11! forme V1 , 1·:!• l ' ,1..... 1-,,!. Să arălăm d clacă apJieăm aC'c;;t.n,·
forme o subst,ilu~ie d e gradul 11. accslc forniP sp prrmulă inl,·e PIP. F1P
s uhsl ilu~ia / pr car e apliC'ind-o l'orrnelo,· 1·. ~i 1 ob[inem: ·h

11·. = l(sV 1) - (ls) I -,: 11·0 = /(,;V 1)

dar t_ şi /,, sln t, Lot, subsLilu~ii de gradul II ş i dPc·i l'nrnielc {I s) 1·1 ::,i (/rr) I 1
fac parl,c din fo1·m ele 1-'1 • 1/ 2 , ... , V,, !
Dacă s =p a aYem şi /s =I= la. deci {ls) 1·1 =!=- (/cr) 1· 1 şi deci I V., ± 11 ·, , pr-in
urmare. s ubs Lil, 11ţia /. aplicală la dou ă forme diferil c din ::,irul 1'1 . l-'2 .... ,1',,,
le transfo rmă in două forme t.ol diferite din atrst şi r·. d P1·i pl'in snh~liln (ia I
formele 1✓1 • V2 , .... V,, ! se pennulă intre ele.
Să consid e răm acum N· 11aţi a (punem n ! .\')
CD( I ') ( 1· o
( I ~,. li .ti)
unJc a vf' nt

Deoa1•e1,;P 1·1 . 1· 2 , .... V_, sinl poli11oamc 111 .r1• •r 2 , .... .r,, . din fo1· n11ilclP p1'P-
cedente l'Cz 11lt,ă eu şi A 1 , Ai,... , A , sînt, de asem enea polinoame în .r1 , .r2 , .... :r.,.
O substituţie oarecare d e gra dul II aplicat,ă nede LenninaLelor .r1 , .1:2... . , .r„
am ,·ăzut că p01·mut,ă formele 1'1 , V2 ..... V"' înlre ele, d eci eocficien[ii . I 1. al t ....
.. .. _l N rămîn neschimbaţi şi sinl deci polinoame s im el1·ite d e .?:u :t~,---. :r,.
Să observăm că V1 , 1·2 , ... , l' .v sini, p olinoamP de .cL• •c2 .... , :r11 cu coet'i-
cienţi nn mere intregi: orice cimp numeric l( 1·on\ine lolalilatl'a nu111erPlnr
inlregi. ( in t,1•-adevăr,da<'ă l<c·o n\in!' p ea ± O.elc·o n[in cşipr. !!.._= I ş1 dPc·i
a
conţine pl' I -+ J == 2. 2.-L J = 3 cL<-.. deci eonţinl' loalP 11um1!refr i11l1·egi 111ai
mari decit, zero; dacă conp ne pe a, con~ine ş i fH' a -+ n, deci pe zero ; dacă
conţ,ine pe O şi 1; conţi.n e ş i pc O l = - 1, d c1·i fH' J - I = 2. 2
- 1 = - 3 cl,c-.. deci conţin e t,oal,c nurnerele înl,r·rgi ncgtilive) . Prin u1·n1t11·e,
V1. V2 , .. . , 1·, sint polinoame c·u coel'icien\i Ji11 I<. ia1· din l'ormulrlc anl r>-
rioare rezu l tă ac-elaşi lucrn şi pent,ru A 1 , . 12 , ..... l s, Alunei A 1 , , 12. . . . . . I.,
sînt polinoame simetrice de Xi, .t 2 , ... , x„ cu co1'f'ic:ien/i din I( şi. dupii teorema
fundamentală a func/iilor simetrice, sint poli11oa111e de coeficien/ii r•r·11<1/H' l
f(x) = O ctl coeficienţi tot din K. Cnm cocficicn[i i er·ua[,iei f(x) O a pnr\ 111
tot ctmpulni K, d educem că A 1 , A 2 , ... , .,l N a p arţin lui X. Deci, tmns/'or , ala
<I>( V) = O este un polinom in I· ai cărui coeficie11/i apar/in cimpului A'. l}e-
ducem cîi .-t 1, . l ~, ... , A _, pol l'i 1·alrula l,r l'ării s (L c· un ouşlP m ră d ăcini Ic rr·11a \if'i
f(x) = O.
 Noţiuni privind t eoria lui Galois 339

Ecuaţia <I>( V) =
O se numeşte transformata lui Galois a ecuaţiei f(x) = O
pest e cîmpul K. ·
Dacă ecuaţia <I>( V) = O este ireductibilă în cîmpul K, ea se numeşLe
·ezolvanla lui Galois a ecuaţiei date f(x) în cîmpul K; dacă este reductibilă,
l?a se descompune într-un produs de polinoame ireductibile cu coeficienţi
4lin K,
<I>( V) = G( V)G1 ( V) •.• G,( V).

Făcînd V= V11 obţinem zero şi în membrul al doilea vom avea un

11rodus de numere care este-nul, deci unul din factori este nul; fie G( V 1 ) =
= O. Atunci ecuaţia G( V) = O se numeşte rezolvanta lui Galois a ecuaţiei
f(x) = O în c!mpul /(, Deci un factor ireductibil al polinomului <J>( V) = O
<.are admite rădăcina V1 , egalat cu zero, ne dă rezolvanta lui Galois. Să ob-
rnrvăm că polinomul G(V) care figurează în rezolvanta lui Galois are coeficienţi
ân cîmpul K.
Aplicaţie. Să reluăm ecuaţia

f(x) = x3 - x2 + x -1 = O
de Ia punctul precedent; valorile V11 V 2 , ••• , V 6 sînt date de (15.4.5).
Avem
<!)(V)= (V- V1)(V~ V2) ... (V- VG) =
= (V2 + 4)(V2-2V + 2)(V + 2V + 2). 2

Dacă K este cîmpul numerelor raţionale, atunci rezolvanta lui Galois este
factorul care admite rădăcina Vi, deci este
v -2v + 2 = o.
2

Dacă K este cîmpul numerelor complexe, ecuaţia <I>(V) = O se descom-

J une în factori de gradul întîi şi rezolvanta lui Galois este
V-1-i= O.
Fie ecuaţia

f(x) = ,xn + alxn-1 + •:• + an = 0

cu coeficienţi din cîmpul numeric K. Considerăm forma
V1 = CXX1 + CXX2 + ... + CXXn
cu coeficienţi numere întregi care pentru substituţiile grupului simetric Sn
ia ni valori numerice diferite; dacă s este o substituţie oarecare de gradul n
avem V, = s V 1• F ie <l>( V) = O transformata lui Galois dată de (1 5.4.6).
Fie apoi polinomul P 1 (x1, x 2 , • •• , x,,) cu coeficienţi din cîmpul K; notăm
P,(Xi, X2,·•,xn) = sP1(X1, X2,··•,x,,),
2l-1539
 340 Algebra

adică P,(Xi, x 2, • •• , x,.) este polinomul care se obţine din P 1 (x1 , x 2 , .. . , x,.)
aplicînd indicilor nedeterminatelor x 1, x:?, ... , x„ substituţia s.
1'EOREMĂ.1 Se poate determina un poli,wm Q(:>..) cu coeficienţi din cîm-
pul K, astfel incit pentru orice substituţie s de gradlll n să ac,em
Q(V,)
P,(xi, x9, ... , x,.)
~
=- -.
<I>'( V,)
(15.4.7J
Considerăm expresia
Q( V) = P 1 <I>(V) + P2 <I>(V) + ... + PN <l>(V) (15.4.8)
V. - vl y - Vz V - VN
(N =
n!). Polinomul Q( V) depinde evident de polinomul P 1 (x1 , x 2 , ... , x,.);
dacă schimb ăm polinomul P 1 se schimbă evident şi Q.
Am văzut la punctul 2 că <I>( V) este un polinom cu coeficienţi din K .
Tinînd seama de valoarea (15.4.6) a lui <1>( V), rezultă că împărţirea 4>( V)
v - vl
se face exact şi citul va fi un polinom cu coeficienţi tot din K; cum poli-
I noamele P 1 , P 2 , ... ,PN sînt polinoame cu coeficienţi tot din K, rezultă, în defi-
nitiv, că Q( V) este un polinom în V cu coeficienţi din cîmpul numeric K.
Ţinînd seama de expresia (15.4.6) a lui <!>( V), avem

Q(V) = P 1(V- V2 )(V - J/3 ) ... (V- VN) -1- P 2(V- V1)(V - V3 ) ..•
-... (V - VN) + ... + PN(V - V1)(V - V2) .. . (V- VN_i).
Făcînd V = V„ obţinem

Q(V,) = P,(V, - V1)(V, - V2) ... (v,-=- v,_1) (V, - V,+1) ... (V,-VN) =
= P,<l>'(V,),
de unde rezultă (15.4.7).
Cazt.U'i particulare. 1) Dacă in formula (15.4.7) luăm s = 1 şi facem
P(x1 , x 2 , ... , x 11 ) = x1
şi considerăm substi tuţia de gradul n

S=
1 2 ...
( il•l i~l .. . i!;l '
n)
atunci in (15.4.8) luăm P 1 = x1 , P 2 = xi{2' etc. ş1 avem

Q1( V)= X
1
<l>(V) + x(~)1 <l>(V) ·+ ... + x(N) <D(V)
v - v1 ' v - v2 •, v- vN
şi (15.4.7) ne dă x1 = Qi(Vil , deci x 1 este o fracţie raţională de V1 cu coefi-
<I>'(V1)
cienţi din K, deoarece ambele polinoame Q1 ( V) şi <D( V) s!nt polinoame cu
coeficienţi din K. în mod analog, obţinem
Q1(V1) X - Q2(V1) Q„(Vl) 9
Xi= <l)'(V1) , 2 - <D'(V1) l ... , x,. = <l>'(Vi) (15.4. )
 Noţiuni privind teoria lui Galo-îs 341

Putem obţine formule analogo care expri mă p e x 1 , x 2 , ..• , x„ ca fracţii raţ.io­

nale de V2 sau V 3 etc.
Ră,dăcinile ecuaţiei date f( x) =
O sînt fracţii raţionale de una oarecare
din rădăcinile V1 , V 2 , ••• , V N ale transformatei lui Galois <D( V) = O dată de
(15.4.6); aceste fracţii raţionale au coeficienţii din cîmpul K.
Dacă cunoaştem rădăcinile ecuaţiei f(x) =
O, cunoaştem. şi rădăcinile
ecuaţiei <J>( V) = O, căci V1 , V2 , ... , VN sînt polinoame cunoscute de x1 , x 2, •. .
... , x,,; reciproc, dacă cunoaştem u na oarecare din rădăcinile V1 , V 2, . .. , V N
a le t ra nsformatei <I>(V) =
O, atunci c n formulele (15.4.9) d eterminăm răd ă­
cinil e x 1 , x 2 , ••• , x„ ale ecuaţiei date.
2) Ştim că V 11 V 2 , . .• , V,,.,. sin t forme liniare x 1 , x 2 , ... ,xn, cu coeficieo~i
numere întregi. Dacă înlocuim pe x1, x 2 , ••• , x" cu valorile (15.4.9) obţi nem

v. = T2!V1) V = T3( V1) ... V = TN(V1) 1

(15.4.10)
- <D'W1l
1
~ (J)'(V1)
1 1
N <I>'(V1)

unde T2 (t,.), T3 ('A.), •.. , T N(t,) sînt polinoame cu coeficienţi din cîmpul numeric IC;
rădăcinile transformatei lui Galois <D( V) = O sînt fracţii raţionale de V 1 ,
aceste fracţii raţi,0nale au coeficienţii din I(.

§ 5. GRUPUL LUI GALO TS AL UNE I E CUATII

1) Să reluăm ecuaţ,ia

f( x) = x" + a 1 x"- 1 + ... + a,,, (a; E K , i = j, 2, ... , n),

care nu are rădăcini egale. Considerăm tra nsformata lui GaJois <I>( V) = O
dată de (1.5.4.3), care in genera l se descompune într-un produs de factori
ireductibili; fie G(V) un factor ireductibil care admite răd ăcin a Vi, deci
G( V1 ) = O. Ecuaţ,ia
G(V) = O (15.5.1)
va fi rezolvanta lui Galois a ecuaţiei f( :x) in cimpul K. Presupun em că gradul
acestei ecuaţii este m şi că a re rădăcinil e
(15.5.2)

unde V,a esLe forma ce se obţine din V1 (v. § 4) aplicind indicilor ned "Jter -
m inaLelor X i , x 2 , ... , X n substit.uţia s„ de gradul n. Prin urmare, rădăcinile
rezolvantelor lui Galois G( V) = O se obţin din Vi cu ajutorul substituţiilor
(15.5.3)
undo s1 este substituţia identi că .
TEOREM-3•. Substituţiile (15.5.3) prin care ră,dăcinile (15.5.2) ale rezol-
11antei lui Galois G( V) = O se obţin din V 1 , formca::.ă un grup G, nu m.it grupul
lui Galois al ecuaţiei f(x) pest e cîmJm l K.
342 Algebra

Pentru a arăta că substituţiile (15.5.3) formează un grup, bazîndu-ne

pe teorema care a fost stabilită la grupuri de subsLituţii (cap. II,§ 4, punctul 4),
va fi suficient să arătăm că produsul a două substituţii din şirul (15.5.3)
este tot o subsLituţie din acest şir. Fie h şi k două substiLuţii oarecare din
şirul (15.5.3); avem

1iv1 = vh, kV1= vk,

Vh şi Vk fiind rădăcini ale ecuaţiei rezolvante; trebuie să arătăm că substi-
tuţia de gradul n, kh se găseşte în şirul (15.5.3) şi deci forma
(kh) V1 = k(h V1) = k vb
face parte din şirul (1"5.5.2), adică este o rădăcină a ecuaţiei rezolvante
G(V) = O.
Din (15.4.7), avem

şi aplicind în ambii membri substituţia le, obţinem

kVh = T 1,(lrV1) = r,./V~l

<l>'(/c V1) <I>'(Vk)
şi totul revine la a demonstra că

(kh)V = kV = Ti,(Vk)
1 h <l>'(Vk)

este o rădăcină a ecuaţiei rezolvante, deci că avem

G [ TL,(Vkl_] = o. (15.5.4)
(l)'(Vk)
Dar
~. •., ► '

este o rădăcină a ecuaţiei rezolvante şi dacă ·notăm

-~
G(V) >., y m + D V111...: + ... + D,,,,
1
1

avem
G[ T1,(V1 lJ
<l>'(V1)
= TJ?{Vi)
<I>'"' (V 1l
+ D1 _..:!(1:'- L + ... + D,,, = o.
<I>' m-. IV1l
1
()~1 (15.5.5)

Din (15.5.5) deducem

4>'m(V1)G [ ::~;:;] = T::"(V1) + D1Tf.' "1(V1)<I>'(V1) + ... + D,,,<I>'m(V1) = o.

(15.5.6)
 \

Noţiuni privind teoria lui Galois 343

[n formulele (15.4.7) am văzut că T 2(V1 ), ••• , TN(V1 ) sînt polinoame de V1

cu coeficienţi din cîmpul K; deducem că şi expresia (15.5.6) este un polinom
de V1 cu coeficienţi din K.
Dar V1 este de asemenea o rădăcină a ecuaţiei rezolvante G(V1 ) = O.
Din această relaţie şi din (15.5.6) deducem că ecuaţiile algebrice

G(V) =o <l>'"'(l')•G[ Th(V)J = o (15.5.6')

' <D'(V)

nu rădăcina comună V1- Prin urmare, în cimpul numerelor complexe aceste

două polinoame au ca c.m.m.c.d. un polinom de grad O. Dar ambele poli- >
noame (15.5.6') sînt cu coeficienţi din K; operaţiile pentru aflarea c.m.m.d.~
al polinoamelor (15.5.6') sînt aceleaşi fie că considerăm aceste polinoame
ca aparţinînd cîmpului numerelor complexe, fie că le considerăm ca apar-
ţinînd cimpului K, cu alte cuvinte efectuind operaţiile pentru aflarea c.m.m.c.d.
a două polinoame cu coeficienţi din K, nu ieşim din cîmpul K. In concluzie,
polinoamele (15.5.6') admit c.m.m.c.d. cu coeficienţi din K şi de grad > O.
Dar G( V) fiind un polinom ireductibil în K, nu se divide decît printr-o con-
etanl,ă sau prin el insu şi; prima ipoteză trebuie înlăturată deoarece am văzut
<'ă c.m.m.c.d. este de grad >O; urmează că c.m.m.c.d. diferă printr-o con-
stantă de G( V). Dar atunci al doilea polinom din (15.5.6') se divide cu G( V)
~i deci admite toate rădăcinile lui G(V) = O, adică pe V1 , V 2 , ••• , Vm, in par-
ticular admite rădăcina Vi, (căci Vi, face parte din acest şir) şi avem

<l>'m( Vk). c[ T1,(Vk)

<D( Vk)
1= o. (15.5.7)

Dar <I>'(Vk) =f= O căci dacă <I>'(Vk) = O, cum avem şi <l>(Vi,) = O, ar rezulta
că ecuaţia <l>( V) admite pe Vk ca rădăcină dublă, lucru imposibil căci <I>( V)=O
are rădăcinile V1 , V2, ••• , VN, care sint diferite două cite două. Împărţind
în (15.5. 7) cu <l>''"( Vk) =f= O rezultă (15.5.4) şi teorema este demonstrată.
2) Ap:icaţie. Să reluăm ecuaţia

f(x) = x 3 -x2 + x-1 = O,

care are rădăcinile 1, i, - i (§ 4, punctul 1, aplicaţie), iar

~ubstituţiile grupului simetric S 3 sînt :

S1 = (1), S2 = (1 2), S3 = (1 3), S4 = (2 3), Sr; = (1 2 3), So = (1 3 2)

ş 1 transformă pe V1 , respectiv in:

V1 = x1 - x3 = 1 + i, V 2 = x 2 - = 2i, V 3 = x3 -
x3 x1 = - 1 - i,
v, = Xi - X2 = 1 - i, Vs = X2 - Xi = -1 + i, vii = X3 - Xz = - 2i.
344 Alaebra

D acă K este cîmpul numerelor raţionale, am văzut ( § 4, punctul 2, apli caţie)

că
G'(V) = V 2 - 2V + 2 = (V - F1HV - V4),
deci rădăcinile rezolvantei sint V1 şi V4 , care se deduc din V 1 prin substi-
tuţiile s1 şi s4 şi prin urmare grupul lui Galois al ecuaţiei date, în cîmpul nume-
relor raţionale, este compus din substituţiile
(1), (2 3),
(1) fiind substiLuţia unitate (identică) . Dacă K est e cimpul numerelor com-
plexe, atunci
G(V) = l' - v1
şi in cîmpul numerelor complexe grupul lui Galois se compune numai din sub-
stitujia identică.

3. ProprietătHe grupului lni Galois.

PROPRIETA1' EA 1. Fie ecuaţia
f( x ) = x" + a x" + ... + a,,,
1 a; E K, (i = 1, 2, ... , n),
rădăcinile x 1 , x 2 , •.. , x„ fiind distincte, şi fie G grupul lui Galois al acestei ecuaţii
peste cîmpul K. Fie <p(x1 , x 2 , ... , x,,) o fracţie raţională de rădăcinile acestei
ecuaţii cu coeficienţi din K care păstrează aceeaşi CJaloare numerică pentru
toate substituţiile grupului G; atunci cp(x1 , x 2, •.• , x,,) este un element al cîm-
pului K . ·
In baza relaţiilor (1 5.4.6), cp(x1 , x 2 , ... , x,, ) devine o fracţie raţională
de V1 cu coeficienţi din K
(15.5.8)
In membrul întii avem o fracţie raţională de x1 , x 2 , ••• , x,,, iar în membrul
doi R este o fracţie raţională de V1 şi cum V1 este un polinom de x1 , x 2 , •• • x,,,
avem şi în membrul doi o fracţie raţional ă de x1 , x 2 , ••• , X n - Dacă aplicăm
în ambii membri ai relaţiei (15.5.8), indicilor nedet erminatelor · x1 , x 2 , •.• x,,,
substituţiile s 1 , s 2 , ••• , sm ale grupului G, atunci membrul intii păstrează
aceeaşi valoare numerică iar membrul· doi se transformă în R( V2 ), ••• R( Vm)
şi avem deci R(V1 ) = R(V2 ) = ...= R(V111 )şi din (15.5.8.) deducem

1.
cp(x1 , x 2 , .. . , x,,) = _[R(V1)
m
+ R(V2 ) + ... + R(Vm)J.
Dar V1 , V2 , •• . , V,,, sînt tocmai rădăcinile rezolvantei lui Galois iar paranteza
din membrul doi al relaţiei precedente rămîne neschimbată cind ·schimbăm
două din aceste răd ă:cini intre ele, deci paranteza este o fracţie raţională
simetrică de rădăcinile ecuaţiei rezolvante, această fracţie raţională avînd
coeficienţi din K; în baza teoremei fundamentale a funcţiilor simetrice,
această paranteză va fi egală cu o fracţie raţională de coeficienţii ecua-
ţiei G( V)=O cu coeficienţi din I(; dar şi coeficienţii ecuaţiei G( V) = O apar-
 N oţ iuni p rivind teoria lui Galois 345

in cimpului J( (v. § 4, punctul 2) şi în definitiv, rezultă că paranteza şi

:leci şi q> (~ 1, x 2, . .. , Xn) aparţine cimpului K.
PROPRIETATEA•2. Fie qi(.xi,x2 , •• • ,xn) o fracţie raţională de rădăcinile ecua-
. iei f(x) = O,
fracţia raţiona~ă avînd coeficienţi din K . Dacă q>(x1, x 2, ..•, Xn )
,zparţine cîmpului K, atunci . ea rămJ,ne numeric neschimbată prin toate sub-
.llituţiile
grupulu.i lui Galois G, al ecuaţiei f(x) peste cîmpul K .
Avem

q> ( X 1, x 2, .. . , X,, ) = P(x1,."t,,, ... , Xn)

- >
(Q( X
1, x 2, ... , Xn ) =/= O) ,
Q(x,,x 2, .. ,, Xn)
P(x 1, x 2, ... , x n) şi Q(x1, x 2, ... , x,,) fii nd polinoame cu coeficien ţi din K
ln baza formulei (15.4.4) avem
P(x1, ... , x,, ) = Q(Vil , Q(x1, ... , Xn) = o·!Vil ' (<l>'(V1) =I= o, Q*(V1) =I= 0),
(l>'(V1) <l>'(V1)

polinoamele Q( V ) şi Q*( V) fiind cu coeficienţi din I(; avind

q>{X1, X2, ... , Xn) = Q(Vi) = ţEK,
Q*!V1l
deducem .(15.5.9)
Q( V1 ) - ţQ*(V 1 ) = O.
Deci, polinomul Q( V) - ţQ*( V) admite rădăcira V1 ; dar şi polinomul
G( V) admiLe pe V1 ca rădăcină. Deducem că ecuaţiile algebrice
G(V) = O, Q(V) - t:Q*(V) = O (15.5.10)
admit rădăcina comună V1 . Repetînd raţionamentul de la § 5, punctul 1
(teorema referitoare la grupul lui 'Galois), deducem , ţinînd scama că G( V) = O
este ireductibilă în cîmpul K , că a doua ecua\,ie (15.5.10) admite toaLe rădă­
cirule primei ecuaţii şi deci avem
Q(V1 ) - ţQ* ( V1 ) = O; Q(V2) - ţQ* ( V2) = O, ... , Q( V,,, ) - ţQ* (Vm) = O
sau
(15.5.11)

Fie V1 , V 2 , .. . , Vm rădăcinil q rezolvantei lui Galois şi s1 , s2 , • • • ,sm substituţiile

prin care acest e forme se deduc din V1 . Fie h una din substituţiile
s1 , s 2 , ... , s aplicînd în (15.5.9) substituţia h avem
111
; ·
Q(Vb)
Q"( V1,)
şi ţinînd seama de
S 1q>(X1 , X2, ••. , X,, ) = S2q>(X1,X2, •.• , Xn) = ... = S 111cp{x1 , X2, ••• , X,, ),

şi t eorema esLe demonstrată.

346 Algebra

O b s e r v aţi e. Pentru a deduce formulele (15.5.11) am făcut anumite

împărţiri şi am admis că

Q*(V1) =I= O, ... , Q*(Vm) =I= O.

Să presupunem· că

Q*(V;) = O;
atunci ecuaţiile algebrice
G(V) =O
şi

Q*(V) = O
au o rădăcină comună, pe V; şi după cele văzute mai înainte, au toate ră­
dăcinile comune; în parLicular Q*( V1 ) O, ceea = ce am văzut că nu este
adevărat căci

4) Se poate demonstra că proprietăţile 1 şi 2 de mai înainte caracteri-

zează grupul G al lui Galois, adică dacă exisLă un grup G care verifică aceste
proprietăţi, adică :
ia) Dacă o fracţie raţională <p(x1 , x 2 , • •• , x,) de rădăcinile ecuaţiei f(x) O =
cu coeficienţi din K, pă,strează aceeaşi Paloare numerică pentru toate substitu-
ţiile grupului G1 , alunei <p(x1 , ••• , x,,) este un element al lui K.
2a) Dacă o fracţie raţională <p(x1 , x 2 , •• , x ,) de rădăcinile ecuaţiei f(:r) =O
cu coeficienţi din K, aparţine clmpului K, atunci ea rămlne numeric neschim!Jată
prin substituţiile grupului G1 •
Grupul G1 presupunem că este compus din următoarele substituţii,
ln număr de p,
S1, Su, Sp , •.• , S-,.. (15.5.12)
Aceste substituţii transformă pe V1 respectiv tn
(15.5.13)

Fie h o substituţie oarecare din şirul (15.5.12); să arătăm că h permută sub-

stituţiile (15.5.13) între ele. Avem
hVu = h (suVJ = (hsu)V1 ; hVp = h(s11V1 ) = (hsp)V1 .
Dar substituţiile (15.5.12) formează un grup G1 , deci hsa şi hr;3 aparţin de
asemenea lui G1 şi prin urmare h Va şi h Vp aparţin şirului (15.5.13). Dacă
Sa =p S13 ,
at,,mci şi
 Noţiuni privind teoria lui Galois 347

deci

Deci şi

hVa.=/= h V~
şi substitu~ia h transformă formele (15.5.13) în p forme diferite care aparţin
de asemenea şirului (15.5.13), deci permută formele (15.5.13) intre ele.
Fie apoi ecuaţia algebrică
'Y(A) = (V - V1 )(V - V,a.)(V- V,) ... (V - V,>-)=
= AP + Bit.P-1 + ... + B" = O
avînd coeficienţii

- Bi = v1 + v.(1 + ... + v,fl,

B2 = V1V, (1
+ V1Vn + V, v.l + ...,
tJ' a. •

Aceşti coefi cienţi sînt polinoame de x1 , x 2, ••• , x., cu coeficienţi din K şi orice
substituţie din G1 permută formele V1 , V,a. 1 ••• V,>- între ele şi deci coefi-
cienţi B 1 , B 2 , ••• , rămin neschimbaţi şi in baza proprietăţii 1a} anterioare,
aceş ti coeficienţi aparţin lui K. Atunci ecuaţiile algebrice

'P'(V) = O, G(V) = O
cu coeficienţi din K, au rădăcina comună V 1 şi cum G( V) este ireductibilă
în K, după un raţionament deja folosit (§ 5, punctul 2), 'o/( V)= O admite
toate rădăcinile lui G( V)=O, deci rădăcinilJ lui G(V) = 0, care sînt V1 , V 2, ••• , V.,,,
3e găsesc printre rădăcinile V11 Vsa., ... , Vs>- ale lui \J'( V)=O şi deci G C Gi-
Să considerăm relaţia

,:;:( V) este un polinom de Xi, x 2, ••• , x, cu coeficienţi din K a cărui valoare

'iind O, aparţine lui K; după proprietatea 2a), el rămîne neschimbat ca va-
loare numerică pentru toate substituţiile grupului G1 , deci
G(V1 ) = O, G(V, CL)=O, ... , G(V,)
A
= O;
prin urmare V1 , V,1.•···, V,a. se găsesc printre rădăcinile Vi, V 2 , •• • , V m ale
ecuaţieirezolvante G( V) = O şi deci G1 ~ G. Din relaţiile G C Ci şi G1 C G
deducem G = G1 •
CONSECINŢĂ. Grupul G al lui Galois este independent de modul cum
am ales funcţia
348 Algebra

5) Indicapi. Problema rezolvării prin radicali a ecuaţiilor algebrice a

fostrezolvată pentru prima dată şi in mod complet de Galois. Indicăm fără
demonstraţie aceasLă teoremă a lui Galois :
Fiind dată ecuaţia
f(x) = x" + a xn-
1
1
+ ... +a,,= O, (a;EK; i = 1, ... , n)
condiţia necesară şi suficientă ca să poată fi rezolPată prin radicali este ca
grupul Galois G al acestei ecuaţii peste cîmpul K să fi,e rezolPabil ( § 2, punctul 2).
In privinţa determinării unui eimp de descompunere pentru ecuaţia
f(x) = O menţionăm următoarele. Fie G grupul Galois al ecuaţiei f(x) = O
peste cimpul K. DoLerminăm penLru acest grup un şir de compunere
G :J G1 :J G2 :J ... ::J GP = (1),
(1) fiind grupul unitate compus numai din substituţia identică. So deter-
mină o funcţie cp1 {x1 , ... , x,,) care să rămină neschimbată prin toaLe subsLitu-
ţiile grupului G1 {şi numai prin acestea). Se face adjuncţiunea lui cp1 la cîmpul
=
K şi se obţine extensia K 1 K(cp1 ); jn cîmpul K1 grupul lui Galois al lui
f(x) =O este G1 . Se determină apoi o funcţie <J>iXi, x 2 , ••• , x,,) care să rămînă
neschimbată prin toate substituţiile grupului G2 (şi numai prin acestea).
Se face adjuncţiunea lui <p2 la cîmpul K 1 şi se obţine ~xtensia K 2 =
K 1 (<p2).
în cîmpul K 2 grupul Galois al ecuaţiei f(x) = O este G2 • Continuăm în ace-
laşi mod pînă ajungem la un cîmp KP în care grupul Galois este (i), adică
grupul identic. Atunci rădăcina x1 rămîne neschimbată prin substituţiile
grupului (1) şi după proprietatea 1, § 5, punctul 3 avem x1 E KP şi analog
pentru x 2 , x3 , •••• , Xn , deci KP este un cimp de descompunere pentru f(x).
 BIBLIOGRAFIE

1. A bram e s cu, N . L ec1iuni de algebră s up erioară.Bucureş ti, 1920.

2. A I ex a n d I o v, S. P. Introducere în teoria grupurilor (t rnd. din 1. rusă).
Bucureşti, Ed. te h.nică, 1954.
3. An g he I u ţ ă , T h. Curs de algebră superioară. Cluj, voi. I, 1943 şi voi. II,
1945.
4. B c zic o vi ci, S. I. Calcule nproximative (Lrad. din I. rusă). Bucureşti,
Ed. teh.nică , 1952.
5. Ci o I ă ne s cu, N. Curs de algebrii şi analiză matematică. Bucureşti, Ed.
tehnică, 1958.
6. C Ii m e s c u, Al. Notiurwa generală de algebră (probleme actuale de mate-
matică). Bucureşti, Ed. didactică şi pedagogică, 1963.
7. Creangă, I. şi Hai mov ici, C. Algebră liniară. Bu cureşti , Ed. de
s tat didactică şi pedagogică, 1962.
8. Du brei I, P. Algebre. Paris, Ed. G. Villars, 1954.
9. Fa d e ev, K. D. şi S om i n s k i, I . Culegere de probleme de algebră
superioară. Bucureş ti, Ed. tehnică , 1954.
10. FI o d a, A. Algebră superioară. I. Bucureşti, Ed. Acad. R.P.R., 1958.
11. G an t mach e r, F . Teoria matricilor. Institutul de s tudii rornîno-sovietic,
voi. I, II, III (litografia~), 1955.
12. Ho d g e, W. şi Pe doc, A. Methods of algebraic geometry . voi. I, Cam-
bridge, 1953.
13. I ac o b, C. Curs de matematici superioare. Bucureşti, Ed. tehnică, 1957.
14. I o a chim e s cu, G. A. Culegere de probleme de algebră superioară.
15. I o nes cu, V. Curs de algebră. (Litografiat). Bucureşti, Ed. dP stnt didac-
tică şi pedagogică, 1960.
16. Jacobs oh n, N. Lecturcs in abstrCtct Algebra. voi. I, New York, Ed. V.
Nostrand, 1958.
17. K u ro ş, A. Curs de algebră superioară (trad. din I. ru să) . Bucureşti, Ed.
tehnică, 1955.
18. K u ro ş, A. Teoria grupurilor (trad. din I. rusă). Bucureşti, Ed. tehnică,
1959.
19. Li a pin, S. E . Curs de algebră superioară (în I. rusă). Moscova, 1953.
20. L u g o w s k i, H. şi W e i n e r t, H. Grundziige der Algebra. Tcil I, Ed.B.
Teubner - Leipzig, 1957.
21. M a l te v, A. Bazele algebrei liniare (iu I. rusă), Moscova, 1958.
22. Moi s i I, G r. C. Introducere în algebră. Inele şi ideale. voi. I, Bncure~ti,
Ed. Acad. R.P.R., 1954.
23. M o i s i I, G r. C. Algebră, partea I şi II. Bucureşti, Litografia Învăţ.ăm.în­
tului, 1956.
24. M y 11 e r - Le b c de v, V. Lecţii de algebră superioară. Bucureşti, Ed. Acad.
R.P.R., 1953.
25. Ni ev e n g I o w s k i, B. Cours d'Algebre. Paris, Ed. A. Collin, 1897.
26. N i c o 1 e s c u, M. Calcul diferenţial şi integral, voi. I, Bucureşti, 1949.
27. Ni c o I e s cu, M. Anali:ă matematică. voi. I, Bucureşti, Ed. tehnică, 1957.
350 Algebra

28. Ok un c v, O. A. Algebră superioară (în I. rusă). Moscova, 1949.

29. O n j c e s c u, O. şi G n I b u r a, G h. Algebră. Bucureşti, Colectia Natura.
1948.
30. Per ro n, O. Algebra 1, II. Leipzig, Ed. W. de Gruyter, 1932.
31. Pin eh e r Ie, S. Lc:ioni di Algebra. voi. I şi II. Edit. Zanichelli, 1906-
şi 1908.
32. Popovici, T. Curs de algebră superioară (litogra6at). voi. I şi II, Ouj, 1948.
33. Se g re, B. Lezioni di geometria moderna. Bologna, 1948.
34. S i l o v, G. Introducere în teoria spafiilor liniare (în I. rusă). l\fo~t'ova.
35. W aer de n (van der), L. B. Algebră. voi. I, II, Berlin, Springer, 1955.
 TABLA DE MATERII

Prefaţă ••. . . . . . ••. . . . •. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . •. . •. . . . . . . . . . . . . . . . 3

CAP1TOLUL I. Numere complexo . .. .. .. .. . .. . . .. . . . . .. .. .. .. . .. . 5
§ 1. Construcţia sistematică a numerrlor complexe................ S
1. Cons truirea multimii K a numerelor complexe.......... 5
2. Egalitatea, adunarea şi înmul~irea numerelor complexe...... 6
§ 2. Opern(ii cu numere complexe. Proprietdli. . . . . . . . . . . • • . • • . . . . 1
1. Adunarea şi scăderea numerelor complexe. . . . . . • . . . . . . . . . 7
2. Propriett1ţile adtmării numerelor complexe................ 8
3. Înmulţirea numerelor complexe . . . . . • . . . • . . . . . . • . • . • . . . . . 10
4. Proprietăţile înmulţirii numerelor complexe...... . ...... . 11
5. Împăr~ea nwnerclor complexe . . . . . . . . • . • . . . • . • . . . . . • . 13
§ 3. Rădticina pătrată a unui număr complex.. . . . . • . . . . • . . . . . . . • 15
§ 4. Repre:cntarea geomrtrică şi forma trigonometrică a numerelor
complexe. Operafii cu numere complexe scrise sub formă trigo-
nometrică . . . . • . . . . . . . . . . . • . . • • . • . . • . . • • . . . . . . . . • • . . • . • . • • 17
1. Reprezentllrea geometrică • . . • . • .. . . .. . . .. . • • . . . .. . • .. .. • 17
2. Forma Lrigonome.trică a numerelor complexe . . . . . . . . . . . . . . 19
3. Î~mul\irca ~i împlir~eu numerelor complexe scrise suh formă
tr1gonometr1că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • • . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . 20
4. Ridicarea la putere. Formula lui Moivre.................. 23
. 5. E~tralfc~ca ră_d~cf!1ii de ordinul n dintr-un număr complex 23
6. Rudăcmile uwta\.1• . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . • . . • . . . • . • • . . 25

CAPITOLUL II. Grupuri, inele, cîmpari . . • .. . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29

§ 1. Gntpuri . . . . • . . . . . . . • . . . • • . . . . . . . • . • • • • . . . . . . . . . • . . . . . . . • . 29
l. Rela\ii şi clase de echivalenţă............................ 29
2. Operaţie algebrică . . . . . . . . . . . • . • • • • • • . . . . • . . • . . . . • . . . • . • 31
3. Izomorfism . . . . . . . . . • . • . . . . . • . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . • . . . . . 32
4. Definiţia grupului . . . . . . . • • . . • . • • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33
5. Proprietă\ile grupului. . ........ .... ... .. .......... .. ..... 36
6. Grupuri de transformări • . . . . • . • . • . • • • . • • • . . . . . . . . . . . . . . 38
§ 2. Inele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . • . . . . . . . • . . . . . . . . M
1. Inele şi cîrnpnri numerice. • . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • • . . M
2. Axiomde inelului . . . . . . . . . . . • • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . 46
§ 3. Corpuri §i cimpuri . . . . . . • . • • • . • . • • . • . . • • • • . . . . . . . . . . • . • • . • 49
1. Defini.ţii:.; . ......• : . . . . • . . • • . • . . . . . . . . . . . • . . . . . . ....•.. 49
2. Propnotaţ,le corpnlm............. . ... .... . .. ...... ...... 51
3. Izomorfismul inelelor şi corpurilor • • . • . • . . . • . . . . . . . . • • . • •• 52
4. Cinse de resturi . • . . . . . . • • . • • . • • • . . • • . • . . . . . . . . . . . . • . • . . 53
352 Algebra

§ 4. Subslilu(ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
1. Generalităţi ....... ............................. ...... .. 55
2. ~ubs ~i~ţia unitate s11u s,1bstitu ţia ueutră sau substituţia
1dent1cu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
3. Or dinul unei substituţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
4. Grupuri de substituţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
5. Cicluri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
6. Parit a tea u nei permutări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
7. P aritatea unei substituţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64

§ 5. Subgmpuri, subinelc, subcorpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65

1. Defini\.jj, teoreme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ...... .. 65
2. Exemple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ...... .. 66
3. Subinele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . .. ...... 69
4. Subcorpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ........ 70

§ 6. Clase laterale. Subgrup11ri i11varian1e. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70

l. Oase laterale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
2. Indicele unui subgrup . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
3. Teorema lui Lngrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
4. Subgrupuri permutabile cu u n element din grup. . . . . . . . . . . . 73
5. Subgrupuri invnriante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
6. Grupul cit ol unui gru·p dut fu\ii de un subgrup invariant 74
7. Automorfisme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76

CAPlTOLU L JIT. Vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79

§ 1. Vectori n-ditnensionali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . 79
1. Genera l ită\i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
2. Spaţiul vectoriul V,, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
3. Proprietăţi le adunării vectorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
4. Proprietăţi le înmulţirii v ectorilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81

§ 2. Dependr.n fa liniară a vcctnrilor în V ,. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83

1. Vectori liniar dependenţi şi independenţi . .... . ..... ... ... . 83
2. Cazuri particulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
3. Relaţii între coordonate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
4. Si:rteme de vectori în V n• Proprietăţ i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
5. Sisteme echivalente d e vectori în V n • • • . • • . . . • • • • • • • • • • . 86
6. Aplicn\ii . ....... :. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
7. Teoremo m loc111ru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88

9 3. Rangul ,mui sistem de vectori din Vn............ . .......... . 89

I. Definiţia rangului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
2. Bazo unui s istem d e vectori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89

CAPITOLUL IY. Spaţiul liniar 92

§ 1. Definifia cucioma1icii II spafi11l11 i liniar. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92

l. A.xiomcle unui spa ţiu liniar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92

2. Consecinţe deduse din axiome. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
3. Exemple de spo\ii lioinre . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
 Tabla de materii 353

§ 2. Dependenţa liniară a vectorilor în.t r-un spafiu liniar . ........ . 101

I. Relnţii de dependenţă liniară ................... .. ...... . 101
2. AJtă definiţi.e pentru dependenţo liniară n vectorilor ....... . 102
§ 3. Dimensiunea şi bazele unrii spafir, liniar . . ... .. , . .. ....... . . . . 103
I. Definiţia hazei .......... .............. ........... ... . . . 103
2. Teoreme .. , ...................................... . ... . 104
3. Coordonatele wmi vector ............................ , .. . 105
4. Exemple de baze ......... . .. . . . ...................... . 106
5. Aplicaţii ........................................... . . . 109
§ 4. Izomorfism •............. . ................................ llO
110
~: ~:::i~~ţi·.:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::: 111
3. Teorema fundamentală a izomorfismnlui . ......... . . . .... . ll2 (/
CAPITOLUL V. Spaţiul euclidian ................................... . 114
§ I. M etri::area spaţiului liniar ................................. . 114
I. Introducerea produsului scalar ...................... .. . . 114
2. Definiţia axiomatică a spaţiului euclidian ................. . 114
3. Consecinţe deduse din axiome ..... . ..... . ...... . . ..... . 115
4. Exemple de spaţii euclidiene ............. .. ..... . ...... . 116
§ 2. Lungimea unui vector ................... . ................. . 118
1. Lungimea şi norma unui vector . . . . ..................... . 118
2. Inegalitatea lui Caachy-Buniakovski ................ . ... . . 118
3. Prop~etă ţi gco~eu:ic~ : ............ . ................... . 121
4. Metnzarea spaţ.rulw limar .................... . .......... . 122
§ 3. Baze ortonormate . ........ . ................... . ........... . 123
I. Sis teme ortogonale ......... . ............ . .. . ........ . .. . 123
2. Procesul de ortogoaalizare ..... . ... . . . ... . ........ . .... . 123
3. Sisteme ortonormate ............ . ..... . ................ . 125
4. Proprietăţile r eperelor ortonormnte , , , .............. , ... . 125
CAPITOLUL VI. Determinanţi ......... .. .................. : ....... . 128
§ I. Detenninantul de ordinul n . ....................... , .. , ... . 128
I. Definiţia determinantului de o-rdinul n , .................. . 128
2. Proprietăţile determinanţilor ...... . . . .....•............. 130
§ 2. Diferite de::voltări ale detenninanlului ............... . .... ·... . 133
1. Dezvoltarea după
elementele unei linii (sau coloane) ....... . 133
2. Dezvoltarea dupăclementele moi mnltor linii (sau coloane).
Regula lui La place ................•..................... 136
§ 3. Regula lui Cramer ......... . ....... . . . ... . ... . ........... . 138
§ 4. Înmulţirea determinanţilor. Derivata unui determinant . . ....... . 140
CAPITOLUL VU. Matrice ....... . .............. . .................. . 143
§ I. Matrice pătrate .. . .. . ........... . ... , . . ................... . 143
I. Transformări liniare . ............................ . ..... . 143
2. Matrice . ...... .. ........................ . ......... .. . . . 144
3. Operaţii cu matrice .......... . ... . .................... . 145
4. Inelu_! ma_tricelo_r pătrate de ordinul n .......... ........ . . 149
5. MnLr1cea mversn ........................ . .............. . 153
6. Grupul multiplicativ al motricelor oesingulare .... . .. . ... . 156
354 Algebra

§ 2. Muirico dreptunghiulâro .•...•. . . •...•...•••.. ..•• ••.•.•.• •. 158

§ 3. Rangul unei matrice •.. .... . ..........•.. . ..•...•.••...•.• 161
I. D~fini)~a ra~gttlui . . ................. . ... . •.....•...•...• 161
2. Jlfrnor11 unc, maLr1ce ...... ......... . •.. ..... ..•. . ...... . 162
3. Teorema lui Kroneckcr . . .........•..•...............•... 163
4. Teorema rangului ...........•........•................. 166
§ 4. Calculul rangului unei matrice .. .. .....•.................... 167
1. Calculul ranguJuj cu teorema lui Kronecker ............. . 167
2. Transformări dcmentarr ... . ........... . ............. . . . 168
3. Calcularea rangului w1ci matrice prin transformări elementare 169
4. Rangul unui sistem de vectori .....•.................... 172
5. Rangul unui produs de matrice •.. . ••.•........•.•...•... 172
§ 5. Fonne liniare . ...... . ...... . ....... . .........•. .... .......• 173
1. Izomorfismul dintre forme şi vectori .... .... ....... . .. . . . 173
2. Dependenţa liuforă a formelor ....... ·_:. .••.... .... ........ 174
CAPITOLUL VIII. Sisteme de ecuaţii liruare ..•.•••.••••••••........ 175
~§ l. Sistem/' neomogene .... .. . ..........••...•••••••......•...• 175
I. Gene~nlităţj ... _.: ... ; ·.: ...........•. ........ .. •.. .. ..... . 175
2. Studml compallbthtu\11 ......•.•...•..................... 176
3. Rezolvarea unui sistem liniar ... ... . ...• . •. .•. . . .. ...... . 179
§ 2. Si.ţlcmc omogeno .....•.........•.•••••.•..•.•.......•...•. 184
J. Determinarea soluţiilor nebanale .•....•.••••.•............. 184
/ 2.
3.
Proprielă\ile sistemelor omogene .......•...............•••
Sistem fundamental de soluţii ............... . ....•.......
187
189
4. Proprictăţilu sist1,melor fundamentale .. . ................ . 191
5. Determinarea unui sisLem fundamental oarecare . . ....... . 192
6. SisLemul redus al unui sisLem neomogen .......•.......... 194
CAPITOLUL IX. Inelul polinoamelor pl'Ste un cîmp oarecare .••• . •.• 196 ....,
§ 1. Oprra/ii cu polinoame. Inelul polinoamelor .•.•...•...••.. ...•• 196 _..,,
I. Generalităţi ................••...•••......•............. 196
2. Egalitatea polinoamelor .....•...••........ ... .. ...... •• 197
3. Inelul polinoamelor .......................•............ 200
4. Proprietă \jlc inelului K (x] ...................... . ...... . 202
5. Valoarea unui polinom f(::r) pentru un element cal cîmpului K 204
§ 2. Divi:irmca polinoamelor. Cel mai maro comun divi::or a două
polinoame ......................... ..•••.••• .. .... .. ...•...• 206
1. Algoritmul diviziunii (cu reşt) . ... .. .... . ..... .......... . . 206
2. Împăr\freo unui polinom cu :r ±a.Teorema lui Bezout . . ... . 208
3. ProprieLă\i fundamentale ole diviziunii polinoamelor ... .... . 210
4. Cel moi mare comun divizor a două polinoame ......... . .• 212
5. Consecinţe deduse din algoritmul lui Euclid . . . ............ . 216
6. Cel mui mare comun dh-izor ni mni multor polinoame ..... . 220
§ 3. PolinoartW reductibile şi ireductibila pe51e un cimp . ••••• . . •••. . • 221
1. Dclini\ii .............•. . ........................••...•.. 221
2. Proprietăţi ale polinoamdor ireductibile pc-,te un cîmp K 222
3. Descompunerea polinoamelor în factori ireductibili. ..•...• 223.
4. Consecinţe privind rădăcinile polinoamelor ... . ... . ....... . 225
5. Funcţ.ia definită de un polinom .•...•.........•.•.... •. . • 227
6. Interpolare ............ . .. . .......•••...•.... . •.....•.. 228

c~
 T abla d e m aterii 355
CAPITOLUL X. Inelul 11olinoaruelor pcslt' cîm p ul 1111111crclor complexe 231
§ l. T eorema .fundllm enta lă <• algebrei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231
I. T eorema fundamenta l ă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231
2. Conseci nţe deduse din l<·orc ma f1111du1111·nta li'1 . . . . . . . . . . . . . . 231
3. Forrnu la lui Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . 233
§ 2. Relafii între rădăcini şi co~(h·i,·11ţi.. .. . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . 234
§ 3. R rid,icini multiple... ....... . ... ......................... .... 236

I. Teoreme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . 236
2. Conclit.iilc ca o ccuaţi„ să ai lui o rii,1 :,cin ă 11111lt ipl,1 . . . . . . . . 238
3. Co ndiţia ca o ecuaţie ~,-. a dmi til o ră<l iici 11 ii duhlr, . . . . . . . . 239
,i. Co nd i\iile ca o ecu aţie ~ii ad m it ii n riid ii<·i11 n tri p lii ..... . . . . . 239
CAPIT O L U L X L P olino ame tle 111ni multe 111•1lele 1·111i11a te (1<'8le un cimp
oarecare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 L
§ 1. l 11clul polinorw wlor de 11111i 111111/c 111•1h-trr111i11111(•... . . ........... 2•11
1. D efini ! ii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 241
2. Polinoame omogen e . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . 243
3. Ordonarea lcxico~n•firii n ti·rn1c11ilt11· 1111ui poli1H1111 . . . . . . . . 244

§ 2. Polinoame simetrice . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . 24 7
1. Definiţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247
2. Proprie tăţile p olinoamdor s inu·trir c . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 248
;~. Inelul polinoamelor si nwtricc <l,· 11 11,·<lc t,•rmi11a lc p este ciru-
pul K . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249
4. P o linoame ~imetricc elemen tare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250
5. T eorema fundamental,, di11 teoria poli11ou111l'lor s imetrice 250
6. Proprietă ţile p olinomu lui g (cr,.cr, ..... cr.,)...... . . . . . . . . . . . . 25.i
7. Polinoame sime trice s im ple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . 256
8. Frac ţii ra ţio nale sim e tri,·,·. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . 259
9. Sume clt· puteri asem enea... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . 259
§ 3. Rezn ltontul " doru'/ poli11or1111e tic o 111,d,•t1·n11i11,11<i .... •. ..... . . . 262
l. J u lroducerca Tez ultantnln i ..... . .................... . . . . 262
2. Proprietă ţile ·rezultautulu i ..... . ................... .. .. . . . 264
3. Calculul r ezu lta 11tnl11 i ......... . .. . ..... . ... . ....... .... . . 266

§ 1-. Discri111i11,111111I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 L
CAP I.TOL U L '\.[ r. Ec u aţiile de gratlul a l treilea ~i a l patl'U lcn . . . . . . . . 277
§ l. E ruafiilc de gradul crl treilecr ru coefirie11 fi co111pl1•,-şi .. .......... 277

l. Poli uoamc ciclice. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 277

2. P oli noame liniare rclati, c icl in . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . 278
:!. J~cu a t~a d e gradu~ t rei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . • . . . . 279
I. E cuatm rezol vantă . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 280
:;_ Rczoh arca ecu a ţi ei de ;ţra<l 11 l t r~i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 281

§ 2. Hcuaţi11 de grudul al treilea ,.,, rn~firin1 {i reali . . . . . . . . . . . . . . . . 283

§ 3. Ecuaţia de gradul al p111rnlc11 . . . •. . •. . . . . . . . . . •. . . . . . . •. •. . 287

1. )fotod a Jui Lagrange . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . . . . . . . . . . 287
2. Aplica\,ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29 1
3. Met oda lui Descartes . . . . . . . . . . . . . . . . . . • . . . • . . . . . . . . . . . . 29 1
356 AlgebTa

CAPITOLUL XHI. Inelul polinoamelor asupra cimpulni unm er elor reale.

Ecuaţii cn <·oclicicn\i reali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 294

§ 1. Proprietăfi generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • 294

1. Rădăci niconjugale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 294-
2. Teoreme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295
3. ;olinoame_ ~cdnctibile .~n cîmpul numerelor reale.... . ..... 297
•!. fra nsformar1 ele ccunţ.u . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 298

§ 2. Marginile rc1dăci11ilor ..... . ... . ........... . ....... : . . . . . . . . 299

1. Definiţii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 299
2. Metode pentru determinnreu marginii superioare . . . . . . . . . . 300

§ 3. Numărul rădăcinilor reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 304

1. Teorema lui Sturm. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 305
2. Teorema lui Rolle . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 308-
3. Teorema lui Descartes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 310
4. Separarea răclăcirrilor reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 312

§ 4-. Aproximarea r<1d,kinilor realo ale unei ecuaţii . . . . . . . . . . . . . . . . 313

l. :Metoda coardei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 313
2. Metoda lui Newtou (~nn metoda tangentei) . . . . . . . . . . . . . . 315

CAPI TOLUL XIV. Inelul polinoamelor asupra cîmpului numerelor raţionale

§ 1. Reductibilitatea polinoamelor asupra cîmprilui nwnerclcr raţionale 317

1. Polinoame primitive . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 317
2. Polinoame reduetil,il!). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 318-
§ 2. Rădăcinile raţionale ale polinoamelor cri coeficienţi raţionali.... 321
1. Ecuaţii r,u coeficienţi întregi . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. .. . . . . . . 321
2. Aflarea rădăcinilor întregi. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 323.
3. Aflarea rădăcinilor fracţionare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3:? 1
CAP[TOLUL XV. Noţiuni prhinrl teoria lui Galois
§ 1. Generalită/i . .... .................. ........... : ...: ... .. ... .

§ 2. Cliestirmi prelimi11arii .... . ......... . . .. .... ...... .... ..... . 328

l. Subgrup invariant rna-..imal ..... .. . . ...... . ........ ... . . 328
2. Şiruri de compw1crt' ... ... ... ..... . ... . ............... . . ;-128

§ 3. Adjuncfiuni 1130
1. Cîmp de dcseorupuncrc ................................. . 330
2. Adjuncţ iunea unui număr la ull cimp numeric ........... . 330
3. Extensii algebrice ..... .. .................... ........ .. . 331
4. Proprielil ţile extensiilor algebric<' ....................... . 33:.

§ 4. Re:olvanw lui Galois ..................................... . 334

1. Forme liniare core iau n ! valori diferite ................. . 334
2. Rezolvanta lui Galois ........................... . ..... . :~37

§ 5. Grupul lrii Galois ul unei ecuaţii . ........................... . 341

Bibliografie ....... ...... . ....... . ... , .. • • • • • • • • • • • • • • • • • • · · · · · · · · · •