Afixul unui punct din plan de coordonate carteziene

este numrul complex

Denumirea a fost propus de Augustin Louis Cauchy.

Mai intai sa ne exprimam corect: nu numerele complexe au afixe, ci punctele planului au ca afixe cate
un numar complex. In loc sa
spuem M are coordonatele (x,y), spunem M are afixul z si scriem M(z) unde z=x+yi.
Asadar, fie M, A, B, C punctele care au drept afixe numerele z, a, b, c; atunci distntele de la M la A, B,
C sunt: MA=|z-a|, MB=|z-b|, MC=|z-c|,
iar laturile triunghiului ABC au lungimile: AB=|b-a|, BC=|c-b|, CA=|a-c|. ABC--echilateral, inseamna |
b-a|=|c-b|=|a-c|.
Relatia demonstrata la punctul a) se poate scrie: (z-a)(c-b)=(z-b)(c-a)+(z-c)(a-b). Aplicam modulul in
ambii membri si tinem
cont ca modulul produsului= prod. modulelor, dar modulul sumei <= suma modulelor:
|z-a||c-b|<=|z-b||c-a|+|z-c||a-b|,adica MA*BC<=MB*CA+MC*AB; se simplifica cu lungimea comuna
a celor 3 laturi:
MA<=MB+MC. Analog, izoland alt termen din cei trei, putem obtine MB<=MA+MC, MC<=MA+MB,
exact ce trebuie pentru
a trage concluzia ca cele trei segmente pot fi laturile unui triunghi, daca niciuna din cele 3 relatii nu
este egalitate.
Este posibil ca modulul unei sume sa fie egal suma modulelor si atunci am obtine |z-a||c-b|=|z-b||ca|+|z-c||a-b|, adica
MA*BC=MB*CA+MC*AB. Aceasta relatie este posibila numai daca cele 4 puncte sunt varfurile unui
patrulater inscriptibil
cu diagonalele MA si BC (reciproca teoremei lui Ptolemeu). Enuntul complet al punctului b) ar fi:
daca un punct din planul unui triunghi echilateral nu se afla pe cercul circumscris acestuia, atunci
distantele la varfuri
sunt lungimile laturilor unui triunghi; daca punctul se afla pe cercul circumscris, atunci una dintre
distante este egala cu suma
celorlalte doua.
Tuturor celor care au avut rabdarea sa citeasca cele de mai sus,cu bine, ghioknt.

FORMA ALGEBRICA:
Multimea numerelor complexe sub forma algebrica se defineste astfel:
C = {z=a+bi|a,bR, i=-1}.
Numarul a se numeste partea reala a numarului complex z (se noteaza Re(z)), numarul
b se numeste coeficientul partii imaginare a numarului complex z (se noteaza Im(z)),
iar i este unitatea imaginara.
Punctul M(a,b), din planul raportat la reperul ortogonal xOy, se numeste imaginea
geometrica a numarului complex z = a + bi, iar z poarta numele de afixul punctului M.
Se constata, cu usurinta, ca distanta de la origine la punctul M(a,b), este data de
formula:

Numarul |z|, astfel calculat, se numeste modulul numarului complex z.

Numarul a - bi, care se noteaza

se numeste conjugatul numarului

complex z.
Operatiile algebrice de adunare, inmultire si ridicare la o putere naturala se fac in mod
obisnuit, tinandu-se cont, doar, de definitia unitatii imaginare: i = -1.
Avem, evident:

in general:

Impartirea a doua numere complexe se face dupa modelul:

(S-a amplificat fractia cu conjugatul numaratorului).

Observatie:
Orice numar real este un numar complex, avand coeficientul partii imaginare egal cu 0
(a=a+0i); din acest motiv, planul raportat la reperul xOy se mai numeste planul

complex, axa Ox - axa reala (pe ea se reprezinta numai numerele reale), iar axa Oy axa imaginara (pe ea se reprezinta numai numerele imaginare, de forma bi).
FORMA TRIGONOMETRICA:
Multimea numerelor complexe sub forma trigonometrica se defineste astfel:
(Numarul nenegativ r se numeste modul, iar t se numeste argument redus).
Forma trigonometrica a unui numar complex nereal, cand se cunoaste forma sa
algebrica z = a + bi, unde a si b sunt numere reale, b nenul, este:

este formula de calcul a modulului, iar argumentul sau redus t se calculeaza dupa cum
urmeaza:
I) Daca a este diferit de 0, atunci:

Distingem cazurile:

II) Daca a = 0 si b > 0, atunci t =

Daca a = 0 si b < 0, atunci t =
Daca a = b = 0, atunci z = 0 (t este nedeterminat).
OPERATII:
1) Inmultirea:

2) Puterea naturala a unui numar complex:

3) Impartirea:

4) Radacina de ordinul n dintr-un numar complex:

z = r(cost + isint), scris sub forma trigonometrica:

5) Formula lui Moivre:

6) Radacinile de ordinul n ale unitatii:

unde numarul

se numeste radacina primitiva a unitatii.

FORMA EXPONENTIALA:
Notand
(1)
unde x[0,2) si i = -1, se obtine, inlocuind pe x prin -x:
(2)
Din (1) si (2) rezulta imediat:
(formulele lui Euler).

NUMERE COMPLEXE (aplicatii practice)

Notiunea de numar complex nu a aparut din probleme de geometrie, ci din probleme de algebra. Cristalizarea
acestui concept a durat aproximativ 100 de ani, de-a lungul sec.al- XVIII-lea. Matematicieni renumiti ca Leonhard Euler
(1707-1783), Jean dAlembert (1717- 1783) au utilizat corect numerele imaginare, care le completau pe cele reale, dar fara
sa le explice originea si proprietatile. Importanta introducerii numerelor 141j98b complexe in matematica s-a vazut in anul
1801in lucrarea Disquisitiones Aritmeticae a lui Karl Friederich Gauss.
I. Reprezentarea geometrica a numerelor complexe.
Execitiu;
Punctele M( 2,0) si N( 3,4) au ca afixe numerele complexe z M = 2 si zN = 3 + 4i.
Numerele complexe z1 = 2i si z2 = 3 i au ca imagine geometrica punctele A( 0,2) si B(3,-1)
Prin asocierea z = x + iy M(x,y), multimii R a numerelor reale ii corespunde axa Ox numita, in acest context, axa reala, iar
multimii iR a numerelor imaginare, axa Oy, numita axa imaginara. Planul ale carui puncte se identifica cu numerele
complexe prin functia g o f, definita mai inainte, se numesteplanul complex. In acest fel, putem transfera pe C proprietatile
geometrice definite pe V2 sau P si reciproc, orice relatie stabilita intre numere complexe poate fi interpretata in V2 sau P .

II. Descrierea geometrica a operatiilor cu numere complexe. Distanta dintre doua puncte.

Exercitii:

1) Se considera punctele A, B, C si I de afixe

punctele A, B si C se gasesc pe un acelasi cerc cu centrul in I.

, si respectiv 2 + i. Sa se arate ca

Solutie:
Calculam distantele:

Deci A, B, C sunt puncte ale cercului cu centrul in I si raza 3

2) Sa se reprezinte in planul complex multimea punctelor M al caror afix z verifica egalitatea

.
Solutie:
Fie A si B punctele de afixe zA = -1 i si zB = 3

Relatia data se scrie

, adica MA = MB. Multimea cautata este mediatoarea segmentului AB.

III. Aplicatii ale numerelor complexe in geometrie.

1) Impartirea unui segment intr-un raport dat.
Fie A1, A2 puncte distincte din plan, de afixe z 1 si respectiv z2 si fie P un punct pe dreapta A1A2, astfel
, unde l I R, l -1. Daca P are afixul zP, atunci:

incat

zP =
Formula reprezinta afixul punctului care imparte un segment intr-un raport dat. Demonstratia formulei foloseste expresia

vectoriala a punctului P:

2) Afixul mijlocului unui segment.

Daca P este mijlocul segmentului [ A1A2], atunci l = 1. Din formula precedenta se obtine:

zP =
3) Centrul de greutate al unui triunghi.
Fie ABC un triunghi ale carui varfuri au afixele zA, zB, zC. Atunci centrul de greutate G al triunghiului are afixul

zG =

( zA + zB + zC)

4) Distanta dintre doua puncte; ecuatia cercului.

Daca A1, A2 sunt puncte in plan de afixe z1 si respectiv z2, atunci lungimea segmentului [A1A2] este

Rezulta ca cercul de centru Ao(zo) si raza r are ecuatia

5) Ecuatia dreptei care trece prin doua puncte.

Fie A1, A2, doua puncte distincte din plan de afixe z 1, respectiv z2.Atunci, dreapta A1A2 reprezinta multimea punctelor din
plan ale caror afixe z sunt de forma:
z = ( 1 - l) z1 + l z2 , l I R

6) O alta forma a ecuatiei unei drepte in C

Punctul P apartine dreptei A1A2 daca si numai daca afixul sau z verifica egalitatea:

7) Ortocentrul unui triungh. Dreapta lui Euler.

Fie ABC un triunghi inscris intr-un cerc cu centrul in originea O a sistemului cartezian xOy. Inaltimile AA 1, BB1 si
CC1 ale triunghiului sunt concurente intr-un punct H care indeplineste conditia vectoriala:
8) Centrul cercului inscris intr-un triunghi
Fie ABC un triunghi ale carui laturi BC, CA, AB au respectiv lungimile a, b, c. Centrul I al cercului inscris in triunghiul ABC
are afixul

zI =