Vectori liberi.

Considerăm E3 spaţiul euclidian trei-dimensional ı̂ntâlnit ı̂n geome-

trie, construit cu ajutorul unui sistem axiomatic. Elementele lui E3
se numesc puncte şi vor fi notate A,B, C,.... Vom nota cu V3 spaţiul
vectorilor liberi subordonat spaţiului euclidian E3 . Elementele lui V3
−→
se numesc vectori liberi şi se notează fie prin AB, atunci când originea
A ∈ E3 cât şi extremitatea B ∈ E3 sunt precizate sau prin ū, v̄, etc. S-a
obţinut astfel o aplicaţie
−→
ϕ : E3 × E3 −→ V3 , ϕ(A, B) = AB,
ale cărei proprietăţi sunt prezentate mai jos.
Proprietăţi:
A1) ∀ū ∈ V3 şi ∀O ∈ E3 există un unic punct A ∈ E3 astfel ı̂ncât
−→
ū = AB. Această proprietate poate fi rescrisă astfel: ∀O ∈ E3 aplicaţia
−→
ϕO : E3 −→ V3 , definită prin ϕO (A) = OA este bijectivă. Pentru
aplicaţia inversă ϕ−1
O : V3 −→ E3 se mai foloseşte notaţia:
−→
O + ū := ϕ−1O (ū) = A ⇐⇒ ū = OA.

Punctul A = O + ū este extremitatea vectorului ū aplicat ı̂n punctul O.

În acest caz mai spunem că A este translaţia de vector ū a punctului
O.
−→ −→ −→
A2) ∀ū, v̄ ∈ V3 , definim ū + v̄ = AC, unde ū = AB şi v̄ = BC. În
acest mod avem:
ϕ(A, B) + ϕ(B, C) = ϕ(A, C), ∀A, B, C ∈ E3 (identitatea lui Chasles)
Relativ la adunarea vectorilor şi ı̂nmulţirea cu scalar reali se obţine
că V3 este un spaţiu vectorial real de dimensiune 3.
Datorită proprietăţilor A1) şi A2) avem că (E3 , ϕ, V3 ) posedă o struc-
tură de spaţiu afin real de dimensiune 3.
Conform proprietăţii A1), aplicaţia ϕO este o bijecţie, ceea ce ne
permite sa transportăm structura de spaţiu vectorial a lui V3 pe E3 .
Trebuie remarcat ı̂nsă că această structură depinde de punctul O.
Probleme:
P1) Fie punctele A1 , A2 , ..., An ∈ E3 şi scalarii λ1 , λ2 , ..., λn ∈ R,
astfel ı̂ncât λ1 + · · · + λn = 1. Definim punctul P = λ1 A1 + λ2 A2 +
−→ −−→ −−→
· · ·+λn An dacă există O ∈ E3 astfel ı̂ncât OP = λ1 OA1 +λ2 OA2 +· · ·+
−−→
λn OAn . Să se arate că punctul P nu depinde de alegerea punctului O.
Observaţie. Punctul P se poate defini folosind aplicaţia ϕO astfel:
P = ϕ−1 1 2 n
O (λ ϕ0 (A1 ) + λ ϕ0 (A2 ) + · · · + λ ϕ0 (An )).
1
2

În acest caz spunem că punctul P este o combinaţie afină a punctelor
A1 , A2 , ..., An sau baricentul acestui sistem de puncte cu ponderile λ1 ,
λ2 , ...,λn . Punctele P, A1 , A2 , ..., An se numesc afin dependente.
P2)
i) Fie punctele A 6= B (afin independente). Atunci pentru orice alt
punct M avem că A,M, B sunt coliniare dacă şi numai dacă sunt afin
dependente, ceea ce ı̂nseamnă că ∃λ1 , λ2 ∈ R astfel ı̂ncât λ1 + λ2 = 1
şi M = λ1 A + λ2 B.
ii) Fie punctele necoliniare A, B, C (afin independente). Atunci pen-
tru orice alt punct M avem că A, B, C, M sunt coplanare dacă şi numai
dacă sunt afin dependente, ceea ce inseamnă că ∃λ1 , λ2 , λ3 ∈ R astfel
ı̂ncât λ1 + λ2 + λ3 = 1 şi M = λ1 A + λ2 B + λ3 C.
Observaţie. Trei puncte A, M, B sunt coliniare dacă şi numai dacă
−−→ −−→
vectorii AM şi M B sunt coliniari (liniar dependenţi). Aceasta ı̂nseamnă
−−→ −−→
că ∃α ∈ R astfel ı̂ncât AM = αM B. De aici se obţine că
−−→ 1 −→ α −→
OM = OA + OB, ∀O ∈ E3 . (1)
1+α 1+α
Această relaţie poate fi rescrisă astfel:
1 α
M= A+ B
1+α 1+α
şi deci punctele A, M, B sunt afin dependente. În acest mod obţinem
că dreapta AB este submulţimea lui E3 formată din toate combinaţiile
afine a punctelor A şi B, ceea ce ı̂nseamnă că AB = {M ∈ E3 , ∃λ ∈
R a. i. M = λA + (1 − λ)B}.
−
→ −→ −
→
Pentru o dreaptă δ vom nota δ = {AB, A, B ∈ δ}. Se obţine că δ
este un subspaţiu vectorial unu-dimensional al lui V3 pe care ı̂l numim
spaţiul vectorial director al dreptei δ.
Obţineţi o caracterizare asemătoare pentru interiorul segmentului
[AB] şi pentru semidreapta [AB.
În mod asemănător avem că patru puncte A, B, C, M sunt coplanare
−−→ −−→ −−→
dacă şi numai dacă vectorii AM , BM şi CM sunt coplanari (liniar
dependenţi).
P3)
i) Se consideră patru puncte A, B, C, D ∈ E3 , M mijlocul segmentului
−→ −→ −−→
[AD] şi N mijlocul segmentului [BC]. Să se arate că AB + DC = 2M N .
Folosind această relaţie să se deducă teorema liniei mijlocii ı̂ntr-un
trapez.
−→
ii) Se consideră un trapez isoscel ABCD. Să se exprime vectorul DC
−→ −→
ı̂n funcţie de vectorii AB şi AD.
P4) Fie O punctul de intersecţie al diagonalelor patrulaterului ABCD.
 3

i) Să se arate că ABCD este trapez dacă şi numai dacă O este
punct interior unuia dintre segmentele ce uneşte mijloacele a două la-
turi opuse.
ii) Să se arate că ABCD este paralelogram dacă şi numai dacă O este
punct interior fiecăruia dintre segmentele ce uneşte mijloacele a două
laturi opuse.
iii) Să se arate că ABCD este pralelogram dacă şi numai dacă ∀M ∈
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→
E3 are loc relaţia M A + M B + M C + M D = 4M O.
P5) Fie AB şi CD două coarde perpendiculare ale unui cerc cu centru
−−→ −−→ −−→
ı̂n punctul O. Dacă AB ∩CD = {M } să se arate că M A+ M B + M C +
−−→ −−→
M D = 2M O
P6) Se consideră triunghiul ABC şi A1 , B1 , C1 mijloacele laturilor
BC, CA şi respectiv AB.
−−→ −−→ −−→
i) Să se arate că AA1 + BB1 + CC1 = 0̄.
ii) Demonstraţi, folosind calcul vectorial, că medianele unui triunghi
sunt concurente ı̂ntr-un punct G.
iii) Să se arate că G, centrul de greutate ı̂ntr-un triunghi ABC, este
unicul punct care satisface una din următoarele relaţii echivalente:
−→ −→ −→
(G1) GA + GB + GC = 0̄,
−−→ −−→ −−→ −−→
(G2) M A + M B + M C = 3M G, ∀M ∈ E3 .

iv) Centrul de greutate, G, al triunghiului ABC coincide cu centrul

de greutate al triunghiului A1 B1 C1 şi deci este unic determinat de una
din următoarele relaţii echivalente:
−−→ −−→ −−→
(G3) GA1 + GB1 + GC1 = 0̄,
−−→ −−→ −−→ −−→
(G4) M A1 + M B1 + M C1 = 3M G, ∀M ∈ E3 .

v) Se consideră punctele A, B, C ∈ C(O, R). Să se arate ca ∆ABC

−→ −→ −→
este echilateral dacă şi numai dacă OA + OB + OC = 0̄.
−→ −→ −−→ −−→
vi) Să se arate că B1 = {AB, AC} şi B2 = {BB1 , CC1 } sunt baze
−−→
la fel orientate ı̂n V2 = {M N , M, N ∈ (ABC)}. Să se determine
−→ −−→
coordonatele vectorilor BC şi AA1 relativ la cele două baze.
Soluţie:
−−→ −−→ −−→
i) Exprimăm vectorii AA1 , BB1 şi CC1 ı̂n funcţie de vectorii core-
−−→ −→ −−→
spunzători laturilor triunghiului ABC. Avem AA1 = AB + BA1 . A1 fi-
−−→ −→ −→
ind mijlocul segmentului [BC] obţinem că BA1 = (1/2)BC = (1/2)(AC−
−→
AB). Înlocuind obţinem
−−→ 1 −→ −→ 1 1
AA1 = (AB + AC) sau echivalent A1 = A + B. (2)
2 2 2
4

Relaţia (2) se poate deduce direct din (1) pentru α = 1. În mod
asemănător avem:
−−→ 1 −→ −→
BB1 = (BA + BC),
2
−−→ 1 −→ −→
CC1 = (CA + CB).
2
−→
Adunând membru cu membru cele trei relaţii şi folosind faptul că P Q+
−→ −−→ −−→ −−→
QP = 0̄, ∀P, Q ∈ E3 obţinem AA1 + BB1 + CC1 = 0̄.
ii) Considerăm punctul
1 1 1 −−→ 1 −−→ −−→ −−→
G = A + B + C ⇐⇒ M G = (M A + M B + M C). (3)
3 3 3 3
Vom arăta că punctul G, numit centru de greutate al triunghiului,
aparţine fiecăreia din medianele triunghiului ABC. Din relaţia (3), care
defineşte centrul de greutate, pentru M = A, obţinem:
−→ 1 −→ −→ 2 1 −→ −→ 2 −−→
AG = (AB + AC) = · (AB + AC) = AA1
3 3 2 3
şi deci punctele A, G, A1 sunt coliniare. În mod asemănător se obţine
că punctele B, G, B1 şi respectiv C, G, C1 sunt coliniare.
iii) Punctul G definit de relaţia (3) este unicul punct care satisface
(G2). Rămâne să demonstrăm echivalenţa relaţiilor (G1) şi (G2). Pen-
tru aceasta avem următoarele echivalenţe:
−→ −→ −→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→ −−→
GA + GB + GC = 0̄ ⇐⇒ GM + M A + GM + M B + GM + M C = 0̄
−−→ −−→ −−→ −−→
⇐⇒ 3M G = M A + M B + M C, ∀M ∈ E3 .
−−→ −−→ −−→
iv) Folosind AA1 + BB1 + CC1 = 0̄ se obţine că (G1) echivalent cu
(G2) şi (G3) echivalent cu (G4).
v) Triunghiul ABC este echilateral dacă şi numai dacă O, centrul
cercului circumscris, coincide cu centrul de greutate G al triunghiui.
Deoarece G este unicul punct care satisface relatia (G1), avem că
−→ −→ −→
∆ABC este echilateral dacă şi numai dacă OA + OB + OC = 0̄.
vi) Deoarece A, B, C sunt necoliniare obţinem că B1 este o bază ı̂n
V2 . În plus avem:
à ! ¯ ¯
−−→ −−→ −→ −→ −1 1/2 ¯ −1 1/2 ¯ 3
¯ ¯
(BB1 , CC1 ) = (AB, AC) şi ¯ ¯ = > 0.
1/2 1 ¯ 1/2 1 ¯ 4
Se obţine că şi B2 este bază ı̂n V2 şi cele două baze sunt la fel orientate.
−→ −→ −→ −→
Deoarece BC = −AB + AC, coordonatele vectorului BC ı̂n baza B2
sunt date de
à !−1 à ! à !à ! à !
0 −1 1/2 −1 4 −1 −1/2 −1 2/3
X = = = .
1/2 1 1 3 −1/2 −1 1 −2/3
 5

−→ −−→ −−→
Aceasta ı̂nseamnă că BC = (2/3)BB1 − (2/3)CC1 ,
P7) Se consideră segmentele necoplanare OA, OB şi OC şi paralelip-
ipedul construit pe acestea. Să se arate că diagonala OD a paralelip-
ipedului intersectează planul ABC ı̂n centrul de greutate al ∆ABC.
−−→ −→ −−→
P8) Fie ∆ABC şi punctele M, N, P astfel ı̂ncât AM = CB, BN =
−→ −→ −→
AC şi CP = BA. Să se arate că ∆ABC şi ∆M N P au acelaşi centru
de greutate.
P9) Se consideră tetraedrul ABCD şi GA , GB , GC şi GD centrele de
greutate ale triunghiurilor BCD, CDA, DAB şi respectiv ABC.
−−→ −−→ −−→ −−−→
i) Să se arate că AGA + BGB + CGC + DGD = 0̄.
ii) Demonstraţi, folosind calcul vectorial, că medianele AGA , BGB ,
CGC şi DGD ale tetraedrului ABCD sunt concurente ı̂ntr-un punct G,
numit centru de greutate al tetraedrului. Demonstraţi că punctul G
aparţine deasemeni segmentelor care unesc mijloacele muchiilor opuse
ale tertraedrului.
iii) Să se arate că G, centrul de greutate al tetraedrului ABCD, este
unicul punct care satisface una din următoarele relaţii echivalente:
−→ −→ −→ −→
(G1) GA + GB + GC + GD = 0̄,
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→
(G2) M A + M B + M C + M D = 4M G, ∀M ∈ E3 .
iv) Centrul de greutate, G, al tetraedrului ABCD coincide cu centrul
de greutate al tetraedrului GA GB GC GD , acesta fiind unic determinat
de una din următoarele relaţii echivalente:
−−→ −−→ −−→ −−→
(G3) GGA + GGB + GGC + GGD = 0̄,
−−−→ −−−→ −−−→ −−−→ −−→
(G4) M GA + M GB + M GC + M GD = 4M G, ∀M ∈ E3 .
v) Se consideră punctele A, B, C, D ∈ S(O, R). Să se arate ca
−→ −→ −→
tetraedrul ABCD este regulat dacă şi numai dacă OA + OB + OC +
−→
OD = 0̄.
−→ −→ −→
vi) Să se arate că sistemele de vectori B1 = {AB, AC, AD} şi B2 =
−−→ −−→ −−→
{AGA , BGB , CGC } sunt baze contrar orientate ı̂n V3 . Să se determine
−−→
coordonatele vectorului M N relativ la cele două baze (M este mijlocul
lui [AB] şi N este mijlocul lui [CD]).
Observaţie. Relaţiile (G1) şi (G2) pot fi folosite pentru a caracteriza
centrul de greutate al unui sistem finit de n puncte A1 , A2 , ..., An . Astfel
exisă şi este unic un punct G pentru care una din relaţiile următoare
echivalente este adevărată:
Xn
−−→
(G1) GAi = 0̄,
i=1
n
X −−→ −−→
(G2) M Ai = nM G, ∀M ∈ E3 .
i=1
6

P10) Teorema lui Menelaus.

i) Se consideră punctele necoliniare A, B, C şi M ∈ AB, N ∈ BC,
−−→ −−→ −−→ −→ −→ −→
P ∈ CA astfel ı̂ncât AM = αM B, BN = β N C şi CP = γ P A. Să se
arate că punctele M, N, P sunt coliniare dacă şi numai dacă αβγ = −1.
ii) Se consideră punctele necoplanare A, B, C, D şi M ∈ AB, N ∈
−−→ −−→ −−→ −→
BC, P ∈ CD, Q ∈ DA astfel ı̂ncât AM = αM B, BN = β N C,
−→ −→ −→ −→
CP = γ P D şi DQ = δ QA. Să se arate că punctele M, N, P, Q sunt
coplanare dacă şi numai dacă αβγδ = 1.
P11) Teorema lui Ceva. Se consideră punctele necoliniare A, B, C
−−→ −−→ −−→ −→
şi M ∈ AB, N ∈ BC, P ∈ CA astfel ı̂ncât AM = αM B, BN = β N C
−→ −→
şi CP = γ P A. Să se arate că AN, BP şi CM sunt coconcurente dacă
şi numai dacă αβγ = 1.
P12)
i)Fie sistemul de n puncte A1 , A2 , ..., An ∈ E3 şi numerele reale m1 ,
m , ..., mn astfel ı̂ncât m1 + · · · + mn 6= 0. Să se arate că există şi este
2

unic punctul I care satisface una din următoarele relaţii echivalente:

n
X −→
(I1) mi IAi = 0̄.
i=1
n
X −−→ −→
(I2) mi M Ai = (m1 + · · · + mn )M I, ∀M ∈ E3 .
i=1

Punctul I se numeşte centrul de greutate al sistemului de puncte A1 ,

A2 , ..., An cu ponderile (masele) m1 , m2 , ..., mn .
ii) Fie sistemul de n puncte A1 , A2 , ..., An ∈ E3 şi numerele reale
m1 , m2 , ..., mn astfel ı̂ncât m1 + · · · + mn = 0. Să se arate că vectorul
n
X −−→
c̄ = mi M Ai (4)
i=1

nu depinde de alegerea punctului M ∈ E3 .

Observaţie
i) În cazul m1 = m2 = · · · = mn 6= 0, punctul I definit de una din
relaţiile echivalente I1 sau I2 este centru de greutate al sistemului de
puncte A1 , ...., An definit de una din relaţiile echivalente G1 sau G2.
ii) Deoarece vectorul c̄ definit de relaţia (4) nu depinde de alegerea
punctului M ∈ E3 putem rescrie această relaţie astfel:
n
X −→
c̄ = mi Ai , m1 + · · · + mn = 0. (5)
i=1

P13) În triunghiul ABC, notăm cu a, b şi respectiv c lungimile

laturilor BC, CA şi AB.
 7

i) Să se demonstreze pe cale vectorială teorema bisectoarei (interioare

şi exterioare).
ii) Să se exprime vectorii liberi asociaţi bisectoarelor interioare şi ex-
terioare ale triunghiului ABC ı̂n funcţie de vectorii liberi corespunzători
laturilor triunghiului şi lungimile acestora.
iii) Demonstraţi, folosind calcul vectorial, concurenţa bisectoarelor
interioare (exterioare) ale unui triunghi.
iv) Demostraţi că I, punctul de intersecţie al bisectoarelor interioare
ale unui triunghi ABC, este unicul punct care verifică una din următoarele
relaţii echivalente:
−→ −→ −→
(I1) aIA + bIB + cIC = 0̄.
−−→ −−→ −−→ −→
(I2) aM A + bM B + cM C = (a + b + c)M I, ∀M ∈ E3 .
Enunţaţi o caracterizare asememănătoare pentru centrele cercurilor
exı̂nscrise triunghiului ABC.
Indicaţie. Dacă AA1 este bisectoarea interioară a unghiului ∠(BAC)
−−→ 1 −→ 1 −→
atunci vectorul AA1 este coliniar cu AB + AC. Există deci α ∈ R
c b
astfel ı̂ncât
µ ¶
−−→ 1 −→ 1 −→
AA1 = α AB + AC .
c b
Deoarece punctele B, A1 , C sunt coliniare, conform relaţiei (1) se obţine
α α bc
că + = 1, de unde se obţine că α = şi deci punctul A1 ı̂mparte
c b b+c
b
segmentul [BC] ı̂n raportul .
c
Pentru un triunghi ABC, asociem vârfurilor acestuia A, B şi C pon-
derile a, b şi respectiv c. Centrul de greutate al sistemului de puncte
B, C cu ponderile b, c este punctul A1 unic determinat de relaţia vec-
torială:
−−→ b −→ c −→
AA1 = AB + AC.
b+c b+c
−−→
Se poate demonstra că AA1 este bisectoarea interioară unghiului A.
−−→
Pentru bisectoarea exterioară AA2 , punctul A2 este centrul de greutate
al sistemului de puncte B, C cu ponderile b şi -c, ı̂n cazul b > c. Aceasta
ı̂nseamnă că:
b c
A2 = A− C.
b−c b−c
Pentru concurenţa bisectoarelor interioare se arată că acestea sunt
concurente ı̂n centrul de greutate I al sistemului de puncte A, B, C
cu ponderile a, b şi C. Punctul I, centrul cercului inscris ı̂n triunghiul
8

ABC, este dat de:

a b c
I= A+ B+ C.
a+b+c a+b+c a+b+c
P14) În triunghiul ABC, notăm cu D, E, F punctele de contact al
cercurilor exı̂nscrise triunghiului ABC cu laturile [BC], [CA] şi respectiv
[AB]. Să se demonstreze că [AD], [BE] şi [CF] sunt concurente ı̂ntr-un
punct N. Punctul N se numesşte punctul lui Nagel şi este dat de:
−a + b + c a−b+c a+b−c
N= A+ B+ C.
a+b+c a+b+c a+b+c
P15) Fie trei puncte necoliniare A, B, C. Pe dreptele AB şi AC, de
aceeaşi parte a dreptei BC, se consideră punctele M şi N astfel ı̂ncât
[BM ] ≡ [CN ]. Arătaţi că dreapta care uneşte mijloacele segmentelor
[MN] şi [BC] este paralelă cu bisectoarea interioară a unghiului BAC.
P16) Pe laturile AB, BC şi CA ale triunghiului ABC se consideră
−−→ −−→ −−→ −→
punctele M, N şi respectiv P astfel ı̂ncât AM = k M B, BN = k N C
−→ −→
şi CP = k P A, k 6= −1. Să se construiască triunghiul ABC cunoscând
triunghiul MNP.
Soluţie Pentru a construi triunghiul ABC, trebuie sa exprimăm vec-
torii de poziţie ai punctelor A, B, C ı̂n funcţie de vectorii de poziţie ai
punctelor M, N, P. Pentru un punct arbitrar O ∈ E3 , conform relaţiei
(1) avem că:
−−→ 1 −→ k −→
OM = OA + OB
1+k 1+k
−→ 1 −→ k −→
ON = OB + OC
1+k 1+k
−→ 1 −→ k −→
OP = OC + OA.
1+k 1+k
Rezolvând acest sistem se obţine:
−→ 1 −−→ −k −→ k2 −→
OA = 2
OM + 2
ON + 2
OP
1−k+k 1−k+k 1−k+k
−→ k2 −−→ 1 −→ −k −→
OB = 2
OM + 2
ON + 2
OP
1−k+k 1−k+k 1−k+k
−→ −k −−→ k2 −→ 1 −→
OC = 2
OM + 2
ON + 2
OP .
1−k+k 1−k+k 1−k+k
Pentru a vedea cum putem construi triunghiul ABC folosind triunghiul
MNP şi relaţiile anterioare să considerăm un caz particular. Pentru
−−→ −→ −−→
k = 1 avem A = P + M N , B = M + N P şi C = N + P M .
 9

P17) Să se construiască un patrulater ABCD, cunoscând centrele

de greutate GA , GB , GC şi GD ale triunghiurilor BCD, CDA, DAB şi
respectiv ABC.
P18) Fie ∆ABC ı̂n care AA1 , BB1 şi CC1 sunt ceviene concurente.
Să se arate că există un triunghi cu laturile paralele şi congruente cu
cevienele date dacă şi numai dacă A1 , B1 şi C1 sunt mijloacele laturilor
triunghiului ABC.
Soluţie. Există un triunghi cu laturile paralele şi congruente cu ce-
−−→ −−→ −−→
vienele AA1 , BB1 şi CC1 dacă şi numai dacă AA1 + BB1 + CC1 = 0̄.
Vom nota cu α, β, γ rapoartele ı̂n care A1 , B1 şi C1 impart laturile
BC, CA şi respectiv AB. Conform teoremei lui Ceva avem că αβγ = 1.
−−→
Deoarece A1 imparte segmentul [BC] ı̂n raportul α rezultă că BA1 =
−
→
αA1 şi deci:
−−→ 1 −→ α −→
AA1 = AB + AC.
1+α 1+α
−−→ −−→ −−→ −−→
Asemănător deoarece CB1 = β B1 A şi AC1 = γ C1 B se obţine:
−−→ −→ 1 −→ −−→ −→ γ −→
BB1 = −AB + AC şi CC1 = −AC + AB.
1+β 1+γ
Adunând precedentele relaţii se obţine:
−−→ −−→ −−→ γ−α −→ α−β −→
AA1 + BB1 + CC1 = AB + AC.
(1 + γ)(1 + α) (1 + α)(1 + β)
−−→ −−→ −−→
Folosind şi faptul că αβγ = 1 se obţine că AA1 + BB1 + CC1 = 0̄ dacă
şi numai dacă α = β = γ = 1.
P19) Date două triunghiuri ABC şi MNP, să se arate că există un
triunghi cu laturile paralele şi congruente cu AM, BN şi CP dacă şi
numai dacă cele două triunghiuri au acelaşi centru de greutate.
P20) Se consideră triunghiul ABC. Să se determine locul geometric
−−→ −−→ −−→
al punctelor M pentru care vectorul M A + M B + 2M C este coliniar
cu un vector nenul ū ∈ V3 .
−−→ −−→
Soluţie Dacă D este mijlocul segmentului [BC] atunci M A + M B =
−−→ −−→
2M D. Vom nota cu E mijlocul segmentului [DC] şi obţinem M A +
−−→ −−→ −−→ −−→ −−→
M B + 2M C = 2(M D + M C) = 4M E. Locul geometric al punctelor M
−−→
pentru care M E este coliniar cu un vector nenul ū ∈ V3 este dreapta δ
−
→
care conţine puntul E şi are ca spaţiu vectorial director δ = {αū, α ∈
R}.