Probleme de Limita Si Extrem in Fizica - R. Sfichi (1979)

, ROMULUS SFICHI
. PROBLEME
.· DE LIMITA
SI EITREM
IN FIZICA
E0ITURA DIDACTICA $1 PEDAGOGICA

BUCURE$TI, 1979
Refeirenti · . qoni. dr. ing~. B. Guvrilli
:fu:ector , O. Ciiin
Prof.· N. Fiucfüc
Redac.tê.r . . P.rof.. rGJi•..·Enescn

Teh~oreda:~~81' Ottoi .P..ar~chw Nec~oiu
~--- -
CUPRINS
Capitolul I Probleme de mecanici ............. . 7

Capitolul II Probleme de calduri §Î fizica mole-
culara ........................... . 108
Capitolul III Probleme de electricitate ........... . 122
Capitolul IV Probleme de optica ............... . 204
Bibliogratie ....................... . 246
/
PREFATÂ
Cartea de fatd abordeazd sistematic un gen aparte de probleme - cele

în care se solicitd determinarea valorilor de extrem pentru diferite mdrimi
fizice, ~i este gînditd ca o lucrare complementard manualelor pentru licee.
Conexiunea dintre f izicd, matematicd, tehnicd gi economie ~i gdseste o
ilustrare vie în cadrul unor astfel de probleme. '
Lucrarea de f afd integreazd monografic probleme de maxim # de minim
în f izicd la nivelul liceului pentru toate clasele.
Abordarea rezolvarii acestui gen de probleme se poate face eu un instru-
ment matematic nu numaidecît de nivelul ultimclor cla,se de liceu. lntr-ade-
vdr, dupd studiul idcntitdÇilor /Î inegal,itm,ilor algebrice precum gi a ecuafiei
de gradul al doilea, elevii pot rezolva probleme de maxim # minim specifice
capitolelor de f izicd învCU,ate. Dupa studiul tri.gonometriei, posibilitd/ile
de rezolvare a acestor probleme cresc # mai mnlt. Se înfelege cd dupd
studiul derivatelor elevii aU, deja la dispozitie instrumental matematic de
determinare a extremelor unei f uncf ii, în general.
ln conçinutul acestei lucrdri sînt abordate nu, numai probleme pro-
priu-zise de extrem, dar §Ï probleme de extrem condi/ionat ( de lim'ita J
afLate în contingen/d cu programa de matematicd prin ut,i/,izarea de exemplu
a identitd/ii algebrice a lui Lagrange sa1i a inegalitd/ii algebrice a lui
Cauchy-Bunialrovski. 0 parte din problemele de limita în fizicd aflate în
aceasta carte slnt condi/ionate ~i de restriqii de ordin pur fizic (tempera-
turd limita, pierdere maxima admisa de tensiune electrica etc.).
Conf inutul problemewr prezentate este de ordin fizic, cartea nefiind
conceputd doar în scopul folosirii unui anumit aparat matematic.
Legatura eu practica a constituit principalul criteriu de formzilare a
enunturi/,or problemelor # de rezolPare a acestora.
Toate problemele prezentate în aceasta carte aU, rezolvii.rile date tn tntre-
gime. Rezolvdrile s-au f dcut pe cît posibil li!eral ~i numai dupa aceea s-au
5
introdzis çalorile numerice. Aceasta pentru cd rezolçarea literald permite
cu U§urinld discuf ia, comentarea, interpretarea fi generalizarea rezultatelor
ca principale cai de stimulare a creatiçitdfii §i inçentiçitatii rezolvitorilor.
1n discutarea rezultatelor rezolvdrii unor probleme din aceasta carte,
nu putine sînt cazurile cînd am ldsat direct sau indirect în seama cititorului
aprofundarea unor aspecte 1i sensuri legate de interpretarea fi aplicarea
practicd a rdspunsurilor date. Aceasta, pentru cd în majoritatea cazurilor
rezultatul solutionarii unei probleme de fizicd constituie §Î trebuie sa con-
stituie baza de plecare pentru enuntzil altor probleme, fapt ce se poate
obt ine prin discuf ia §Ï generalizarea solutiilor, prin comentarea sensului
f izic al rezultatelor obt inute.
Comentînd §Î discutînd solutiile fi rezultatele solufiondrii problemelor
de f izicd, rezolvitorul este condus catre investigat ia §tiintificd, cdtre cerce-
tare, înldturînd tendinta spre conformism fi stereotipie.
Evident, unele solutii propuse tn rezolvarea problemelor ,din aceasta
carte nu sînt unicele §Î poate nici cele mai simple. Recomanddm cititorilor
sa .încerce .a mai gdsi §Î altele. ·
La realizarea lucr.drii, s-a încercat ca .materialul sa fie adaptat actualei
programe 1colare din licee. ,
Cartea cuprinde p, unele probleme ce depi4esc însa cadrul acestei pro-
grame. 1n aceste cazuri au ,fost date explicatiile suplimentare necesare.
. Lucrarea se adreseazd cu precddere tineretului din -licee, dar ea poate
fi f olositd §Î de studen#i din primii ani de facultate, de prqfesori, de unele
categorii de ingineri §Ï tehnicieni§i, în general, de toti cei care sînt interesati
în probleme de f izicd legate de ,pro,fiïul acestei carçi.
Observatiile ti sugestiile cititorilor le vom tntîmpina eu mziltd recii-
no1tintd, ele !urmînd a ajuta la îmbunatdfirea eventualelor ed#ii çiitoare.
AUTORUL
Capitolut 1
PROBLEME DE MECANICA
1.1. Un observator se deplaseaza rectiliniu §Ï uniform eu viteza "

pe un teren orizoDtal'. ln deplasarea sa observaterul trece pe linga
un arbore a carui coroana este delimitata. fata de sol de cotele a l}Î h
(fig. 1.1).
Sa se determine timpul, socotit din momentul trecerii observatorului
pe linga arbore, pentru oare ochiul aoestuia aflat la cota h fata de
sol (h < a), vede ooroana arborelui sub
unghiul q:i de valoare maxima. Diseuti&. -z---F
REZOLVARE
În conditiile date prin enuntul problemei
(~ < b~ k < a), presupunem ca dttpa tJimip,ul; t
obse:r.vatorul parcurge distanrta AB- (fig. t.1!}. ~·:
Avem:
AB= IJC = vt.
...........
Notam DCE = ex. ~i avem:
tg(«+ cp) = FD = b - h• (a)
DC vt
Du:
tg(a;. + cp) = tg 0t + tg cp ~)
1 - tg 0t tgq>
tg «DB a--k
=-=--·
DC vt
,.
Înlocuind (2) §Î (~) in (3) §Î explicitînd cp, se obtine:
cp = arc t g - - -b-a
-----, te (0, 00}. {5)
(a - li) (b - h)
Vt + Vl
Din (5) se observa ca. cp = f(t) prezintü un max.im in intervalul cp e ( ; , o)

atunci cînd numitorul expresiei (5) este minim. Acest lucru are loc atunci cind:
vt = __(a_-_h_)__(b_-_h_) => t = _!_ V,-(a___h.,...)-(b---h-). (6)

Vt V
DISCU'flE
1) Este U§Or de observal cii pentru t dat de (6), avem:
-1''1J
' _ DC _
tg E<'l'c·• -- va__
-b- h
h ,
~ DE
tgDCE=tgœ=-=
DG
va-h--•
b-h
Deci:
~ ~
EPC = DCE. {7)
Rezullatul (7) ne conduce la concluzia ca maximul unghiului sub care se vede

coroana EF a arborelui este conditionat de asemanarea triunghiurilor dreplunghice
EDO §Î FDC.
2) Interesant este cazul unei particularizari a problemei fJÎ anume atunci cînd
coroana arborelui este observata de la nivelul solului (li = 0).
în acest caz relapa (6) devine:
1 ,/-
t = -v .ab. (8)
V
În acest caz se mentine conc)uzia de la punclul precedcnt în plus AB= Vab,

adica. distanta la care observalorul vede coroana arborelui sub · unghiul maxim
reprezintâ media geometricâ a cotelor coroanei ra1,A de sol.
3) Problema a fost solutionatA potrivit conditiei din enunt: h < a< b.
LAsüm în seama cititorului studiul cazurilor fizic posibile: a< h < b ~i
a< b < k.
8
1.2. Un mobil parourge intr-o mi§care rectilinie §Î uniforma un
anumit spatiu dat, eu Yiteza constanta v. Se cere sa se arate oil frag-
mentînd spatiul dat într-un numar oareçare n de intervale ega1e,
parcurse fiecaTe din ele eu o alta viteza, astiel incît m_edia aritmetica
a valorilor vitezelor sa fi~ v, timp~I necesar parnu.rgerij spatiului dat
este mai mare decît in cazul c1nd el este parours in intregime eu vit-eza v.
REZOLVABE
Fie S spatiul dat pe care-1 fragmcnlam în n spatii egale Si(i = 1, 2, ... , n}.
Avem:
s
81 = S2 = ••• = Sn = - • (1)
n
Cele n spatii potrivit enuntului problemei, sint parcurse eu viteze ·diferite
Vï{Ï = 1, 2, ... , n) astfcl Ca:
1 n
V= -
n
Bvi•
i=t
(2)
Timpul în care se parcurge spatiul dat S eu viteza v, esta:

S nS
t=-=--· (3)
V f;•1
Timpul în care se parcurge _acela!}i spatiu fragmentat, este:
(4)
~acînd raportul între T *i t, obtincm:

(5)
Pentru a determina în final raportul de ma.rime între T §Ï t, utilizlm cunoscuta

inegalitate a lui Cauchy-Buniakovski:
daca ai §Î bï(i = 1, 2, ... , n) sînt numere reale.
9
Oum vi(i = 1, 2, ... , n) sînt exprimabile prin numere reale, în inegalitatea de
mai sus putem face substitutiile:
1
Ili = VVï §Î bi = ..
Vvi
1n aceste -conditii inegalitatea lui Cauchy-Buniakoyski dev.ine:
(Bn vi )(nE-:-1) ~n".

i=1 i=i Vi
Deci (5), devine:

T
n2 - ~ n 2 => T ~ t. (6)
t
Evident, T min= t, atunci cînd vi = v(i = 1, 2, ... , n).
Concluzia ce se desprinde din continutul acestei probleme este ca de!}i valoarea
medie aritmetica a vitezelor de parcurgere este egala eu viteza datà v, tot~i mersul
uniform eu aceasta vitezà conduce la durata minima. Rezultâ deci importan1a
ritmicitatii oricarei activitati.
1.3. Doua autovehicule A 1 ,i A 2 pornesc simultan din acela~i

punct M §Î se deplaseaza pe aoeea§i direciie §Î in acela~i sens eu
vitezele constante v1 ~i v 2(v 1 < v 2), desoriind un drum rectiliniu (D).
Dupa cît timp de la pornire unghiul ex suh .care se vad autovehiculele
dintr-un punct P sit.uat la departarea PM = d de dreapta (D} este
maxim?
REZOLVARE
NoUim MO = d1 departarea punclului !If. rata de piciorul pcrpendi-
cularei duse din P pe (D) ~i eu h =
= PO lungimea acestei perpendiculare
,(fig. 1.3.).
Dupa timpul t •de la pornwe,
distantele parcurse de cele doua auto-
vehicule ln miijcare uniforma §Î rec-
tilinie, vor fi:
Fig. 1.3.
Din· figur,a fül 1 rezulta œ = f3 - y, astrel clî:
tgex = tg f3 - tg y • (2)
1+tgf3tgy
Din triunghiul POA 2, avem:
fgf3= OA 2 =OM~~ (3)

PO PO
Din triunghiul POA 1 , avem:
tg y = OA 1 = fil1 ~AfAi _ {i)

PO· PO
fnfocuiild (3) §i (4) tn (2), se obtine:
tg ex= h(v2 - V1}
+ df + V1V2t + di{V1 + tl2)
h2
---
t·
Dar:
2 -
li" +dt= PM2 = d1,
ti deci-:
tg et= h(v2 - v1) ' t> 0• (5)
d2
-t + v1a.c· + dj (v1 + v2)
Din (5) se observa ca tg ex ~i deci ex este maxim atunci ctnd numitorul mem-
brului doi al acestei expresii are valoarea minima. De?arece:
d2
- • v 1v2t = v1 v2d2 = const.,
t
rezultâ ca minimul valorii numitorului respectiv are loc atunci cînd:
2 d
-d = V1V9t :::> t = -=-• (6)
I V V1V11
1.4. Doua localita~i A IJÎ B slnt legate printr-o ~osea dreapta d_e
lungime l. Din localitatea- A pornesc sim:ultan spre localitatea B doua
autovehioule. Unul dintre autovehioule se mi~ca uniform eu viteza v;
celalalt se mitcA uniform aocelerat, eu viteza initiale. nula, ptna. la .
jumatatea distantei dintre A -~ B, 'iar ·d·e aici continua ·sa se miijte
11
uniform incetinit cu aceea~i accelera\ie (in valoare absoluta) pe care a
avut-o pe prima jumatate de drum.
Autovehiculele ajung simultan in localitatea B.
Sa se determine in ce moment §Ï în ce pozitie distan\a dintre cele
doua autovehicule este maxima.
Care este valoarea acestei distan~e maxime?
Aplicatie numerica: l = 40 km ~i v = 40 km/h.
{ REZOLVARE
Ar 0 E C
î. ~1 t.
X 1/2 ~tB Autovehiculul ce se mil}ca unirorm
tntre A §Î B (Cig. 1.4) parcurge distanta
Fig. 1.4. AB= l în timpul dat de relatia:
AB l
tAB= - =-• ('1)
V V
Al doilea autovehicul parcurgînd distantele AB = BC = ]_, conform enun-

2
tului problemei rezulta ca timpii de parcurgere a celor doua jumatati de drum
stnt egali:
Distanta dintre vehicule este:

- - - 1
DE =x= AE - AD = vt - - at2• (2)
2
2
Înlocuind valoarea accelera\iei a= 4 v în (2), rezulta:
l
1 4v 2 2v3
:.C = t7t - - •- • t2 = Vt - - t2 • {3)
2 l l
Din (3) se observa ca x va avea valoarea maxima atunci cînd trinomul de gradul
doi in t va avea valoarea maximà.
Acest lucru are loc atunci cînd:
t = t1 + t2 = _v_ = J._ , (4)

2 • 2v2 ~V
2
l
tn care ti §Î t2 stnt radacinile trinomului respectiv.
12
Pozitia celor doua autovehicule este data de:
- l
AE= Vt = -. (5)
4
- f 1 4v2 za
AD= -at9= - . - . -2
l
= -. (6)
2 2 l 16v 8
Evident ca tnlocuind (4) în (3) sau facînd diferenta AE - AD, se obtine:

l
Xmax=
8• (7)
Numeric se obpae: t = 15 min; AE = 10 km, AD= 5 km §Î xmax = 5 km.
1.5. 0 tinta fixa trebuie atinsa eu un proiectil.

Tinta se ana la distan.ia. d pe orizontala .l}i la inaltimea nd, (n > 0)
fata de punctul de tragere al proiectilului. Neglijînd rezistenta aerului,
sa se determine viteza ini~ minima ce
trebuie imprimata proiec.tilulni astfel înoît 1
acesta sa atinga 1,inta.
REZOLVA.RE
Ecuapa traiectoriei proiectilului tn sistemul
de referinta xOy (fig. 1.5), este:
d
(1)
F•ig. 1.6.
Dar:
x = à; y= nd. {2)
lnlocuind (2) tn (1) §Ï eaplicitînd v0 se obtine:
v~ = gd
2
•
(~ œ -
1
n) cos2 œ
, ix e [o,. ,.2 ). (3)
Pentru determinarea extremelor functiei v0 = f(œ) explicitata prin (3), avem:

d( vg} _ gà 2sin2 « - n stn 2œ - 1 (4)
~- 2 • (tg °' - n)2 e6s4 " •
13
Exprimînd în (4) toate functiile trigonometrice prin tg œ se ebµne:
d( v3) _ g<l (1 + tg2 œ) (tg 2
ex - 2n tg œ - 1) (S}
~ - 2 • (tg œ - n):& •
Punînd conditia d~:3) = o, se obtin ecuatiile:
~cx+1=0 00
tga ex - 2n tg·« - 1. = O. (7)
Este evident ca numai ecuatia (7) conduce la solutii practice. Avem:
tg Œ1,2 = n ± Vn2 + 1. (8)
Deoarece ex e [ O, ; ) numai solutia tg ex1 satisftlce problema:
tg ex1 = n + Vn 2 + 1. (9)
Este u§or de observat din (5) ca pentru tg cx < tg o:1 rezulta d( v3) < o iar
da. '
pentru tg « > tg o:i rezultl d<;!) > o~
Deci p.entru tg cx = tg o:i funct;ia v0 . = f{«) prezinta un minim a carui valoare
rezulUi înlocuind (9) tn (3):
v~mln =gd .1 + tg2a.1 = gd • 1 + (n + v,ii'+1)2 = gd(n + t(n2 + 1);

2 tg CX1 - n. 2 Vïii"+ï
Vomtn= Vgd(n + Vn 2
+1). (lO)
1.6. De pe un plan orizontal se arunca oblic un corp greu (fig. 1.6)

eu o anumita. viteza initiala. Cunoscind h .~i ~' sa se determine unghiul
fata de orizontala sub care trebuie aruncat corpul, astfel încît traiectaria
y
acestuia sa întilneasca dreapta ( À) în
minimum de timp.
BEZOLVARE
Problema are solutie pentru ex e [ O, ~]
~ ~ . 1 1 . -_ _ _ ___....__ _ _ " respectiv « + f3 e [O, 1t], prin o: notîndu-se
liÎ
unghiul de- aruncare fâta de orizontala a
Fig. 1.6. corpului.
Ecuatiile parametrice ale traiectoriei parabolice {C) a corpului în sistemul de
referinta xOy, sînt:
:,; = Vxt = v0t COS ex, (1)
1 2 • 1 2 (2)
y = v11t - - gt = v0t sin ex - - gt •
2 2
Ecuafia dreptei (~) în acel~i sistem scrisa prin taieturi, este:
a:
h ctg (3
+ JLh - 1 = 0 =- y = h - a: tg (3. (3)
lnlocuind (1) în (3) §i comparînd rezultatul eu (2), se obtine ecuatia:

2
gt2 - Vot sin (œ + ~) + 2h = O. (i)
cos (3
Daca discriminantul ecuafiei de gradul doi în t (M, este pozitiv, rezulta câ
vom avea doua întretaieri ale dreptei (~) cu parabola (C).
Deci pentru:
2
v0 sin2 (ex. + '3) > 2gh~œ > • (cos
arc sm (3 - ) -
--V2gh f.l.
cos2 f3 . 'lfo t-',
rezulta doi timpi: t2 < ti·

Prima întîlnire are foc dupa timpul:
t
2
= t = .!_
g
·[v 0 sin(«
cos (3
+ ·(!) _ "'\ /
V
v3 sin 2
(ex.
cos2 f3
+ (3) 2gh] (5)
care rezulta din rezolvarea ecua,tiei (~)-
Studiind extremele functiei t = f{cx.) explicitata prin (5), avem:
dt = ~ cos {ex. + f3} [ 1 _ _!L . sin (ex (3) + ] = O,

dcx. g cos (3 cos f3 "\ / v: sin2 (a. + (3) - 2gh
V cos2 (3
din care:
cos {a.+ (3) = ·O =- ex+ f3 = -2 '1t
=>ex= - - (3.
'1t
(6)
2
Este u~or de verificat ca.:
1t dt
- pentru ex< - - (3=> - < O;
2 dcx..
dt
- pentru « > -1t - (3 => - > 0
2 dœ
Ji deci pentru ex. dat de {6), func~a t = f(cx.) are un minim,
15
Se observa din (6) §Î (5) ca acest minim exista, daca se tndepli~te condif.ia:
v0 > V2ck-cos {3. (7)
1~7. Un corp este lansat în aer cu o viteza initiala v0 sub un

unghi œ cu orizontala de la haza unui plan inclinat eu un unghi {3 fa\a
de orizontala.
1) Considerînd œ variabil, sa se determine acea valoare a acestui
unghi pentru care bataia corpului de-a lungul planului inclinat este
maxima precum fJÏ aceasta valoare maxima a bataii.
2) Considerînd {3 variahil §i œ constant, sa se arate ca bataia minima
a corpului de-a lungul planului inclinat este conditionata de rela\ia:
tg {3 tg (et - {3} = .!. .
2
y In ambele cazuri se neglijeaza rezis-
tenta aerului.
REZOLVARE
În ambele cazuri problema este posibila
--,.'~J-.1.----------x (fig. 1.7), îndeplinind restrictia:
1t
Fig. 1.7. 0<(3<cx<-·
2
t) Ecuatia traiectoriei corpului în sistemul de referinta :xOy este:
ga;S
y= ztgœ- • (1)
2tJo2 cos2 œ
Considcrînd M{:t, y}, se observA. ca y = z tg 13, §Î deci:
3: tg ~= 3: tg or. - /:r
2v0 cos2 «
,
din care:
x, = o - solntie banala §Î corespunde punctului de lansare;
2,i! COS IX
x., = _v_v.-- •sm (ix - ~}.
•
(2)
- g cos(3
Bataia corpului de-a lungul planului înclinat este:
:ra 2v! cos~ .
Olil = s =cos~ = T · cos 2 ~ • sin (ot - (3). (3)
16
Pentru determinarea extremelor functiei s = f(«) avem:
ds 2v~
·-
dcx. = g cos2 13 • cos (2ot - f3}.
Facînd ::-= o, se obtine œ* = ~ {; + f3). (4)
Dcoarece pentru ot < «*, ds > O, iar pentru ex> œ•, d.~ < o, r.czulta ca
dot dot
pentru « = «*, functia s = f(œ} are un maxim ce se obtine înlocuind (4) tn (3):
V~ (5)
s
max -- g(1
----·
+sin 13)
2) Pornind de la (3) determinam extremele functiei s = f((3)
ds 2v~ cos ex. • cos (ex - ~) [ 2 tg f3 tg (ex _ f3) _ i]. (6)

<1(3= g cos2 13
o d con d.IyJa
Pu n.n •. -ds = O, se obt;
y.ne:
df3
cos (ex - (3) = 0 ::> f3 = œ - ~ (7)

2
tg f3 tg {ot - (3) = -1 • (8)

2
Conditia (7) nu poate ri luata tn considerare deoarece conlrazice restrictia de

ordin fizic O < f3 < ex < ~ .
2
Conditia (8) care constituie rezultatul prob1emei conduce la un minim al func-
1 ds
tiei s = f((3), deoarece pentru tg f3 tg (œ - f3) < - ~ - < O iar pentru
2 df3
i ds
tg f3 tg (ex. - (3) > - ::> - > o.
2 df3
Observatic. Cititorul poate incerca rezolvarea aceleia!}i probleme considerind

corpul lansat din vîrful planului tnclinat spre baza acestuia.
17
2 - Probleme de llmltâ r,;t e."ttrem ln 1izlcA
1.8. Un automobil ale carui ro\i au raza R se deplaseaza fa.ra alu_ne-
care pe un drum orizontal eu viteza v. Sa se determine pozitia punc-
tului de pe anvelopa rotii de pe care, la -viteza data, noroiul va fi
aruncat la cea mai mare înal\ime. Care este valoarea acestei înaltimi?
Se neglijeaza rezistenta aerului.
y REZOLVABE
Presupunem ca dupa timpul t, -unghiu1 de
rotatie fatà de momentul începerii mi§clirii auto-
mobilului al unui punct A (x, y) de pe anvelopa
(fig. 1.8), este:
__......_ tl
AO'B = «= -t. (1)
R
Presupunem ca la t = -0, « = 0, x = o §Ï
Fig. 1.8. y= O. Ev~dent, noroiul poate fi aruncat de pe
anvelopl cînd « e (O, n].
Ordonata punctului A considerat, în sistemul de referinta xOy este:
y = R(1 - cos «) =R{1 - c~s ; t) . (2)
Traiectoria unei particule de noroi va fi o parabola a ciirei înaltime maxima

fata de terenul drept Ox, este:
h=y+--. r:r 2g
(3)
Din (2) rezultà:

dy . V •
- = V sm -:-- t = V SlD oc. (4)
dt R
lnlocuind (2) i;i (4) in (3), se obtine:
h = R(i - cos oc) + va2g
- sin .oc. 2
(5)
Pozipa punc'tului de pe anvelopa rotii de pe care, la pozitia datà, noroiul va

.fi aruncat la cea mai mare înaltime fiind definità de a., vom determina extremele
:f:unct.iei h;= f{oc) explicitata prin (5).
Din conditia dk = O, se obtine unghiul pentru care înaltimea h este maxima:
dœ
.
«= arc cos
•
·( - Rg}
- •
vs l
(6)
18
Problema are dod s~u{ie {ilo~oiuI· este aruncat de• pe· anvel.opa dupa o traiec-
tor.ie in f<>rm:a de par.ahol'ai atiunci ctml:
v2 > Rg. {7)
lnlocuind (6) in (5), se o))tine:

vs R2g
hmax=R+-
2·g
+-.
2v 2
{8)
1.9. Se di un mecanism biela manivela. avînd elementele geome-

trice ca in figura 1.9, a. Sa se determine pozitJa sistemului biela-manivela.
pentru care piciorul B al bielei are viteza maxima, tn ipoteza ca mani~
vela se rote§te• unif-0rm. ou viteza tlllghiutara Cù.. Care este valoarea aces-
tei viteze maxime? Se precizeaza ca !... = .! .
l 5-
Fig. 1.9, a
În figura 1.9, a prin, B.0 §i ,!11 s .. a:u notat punctele moarte superior §Î inferior
ale piciorului bielei {pistonuhii).
Mi§carea piciorului bielei B este o mi§care alter.nativa de du-te-vlno. Para•
metrul care determina. pozitia sistemului biela manivela este unghiul 8 = C1>t. Legea
mi§carii punctului B este datii de vADi&.4ia cursei a-cestui punct în tr-un ciclu cinematic.
Notînd cu a: valoarea instantanee a cursei punctului B, din figura 1.9,a rezulta:
a:= B 0 B = OB OB= r + l - (r cos 8 + l cos q,) ==

0 -
= r{1. - -cos· 8) + Z{'l - cas cp-). (1)
2*
Expresia (1) da legea de mi~care a punctului B. Penlru a exprima x în functie
numai de parametrul e, vam exprima unghiul Sln sin 8 l
sau:
cos . mie, putem face aproximatia ~ ~ 1 - - >.
2
ti tinînd seama ca in cazul problemei (!.. = .!.)5 , ,.z1 sin

l 2
2 8 ~ ..!. = 0,04, putem
25
exprima cos t.
Viteza punctului B este:
vB = dx
- =
di
l'Cd
( sin
• Cllt + 2l-r .
sm 2CJlt}
sau:
vB = r<a> ( sin 8+ ; sin 2 8) • (4)
Pentru a gasi extremele functiei vB = ((8) respectiv vB = f(t), avem:
d:: = rCJ>3 ( cos c.>t + ; ~os 2rut) = O. (5)
Deoarece rc.>2 ::f= O, rezulta:
cos 8 + !::..l cos 2 8 = o. (6)
Tinînd seama ca .!_ = .!.§i ca cos 28 = 2 cos2 8 - 1, avem:

l 5
2cos! 8 + 5cos 8 - 1 = O, (7)
20
din care rezulta o singura solutie posibila §Ï anume cos 8 = 0,18615 pentru care
avem:
81 °' ï9°16' + 360° • k = O,
1, 2, 3, ••. , n)
(k
02 °' 280°44' + 360° • k (k =
0, 1, 2, 3, •.. , n).
Pentru a stabili natura extremului dat de 81 ~i respectiv 82, avem:
d::: = -r(l)3 (sin C&>t + 2 ; sin 2t) = -rC&>3 (sine+ 2 ; sin 28) • (8)
dv 2
Se observa u~or din (8) ca pentru 81 = C&>ti = 79°16' + 360°k, __!!
2
<O
dt
§Ï deci pentru aceasta. valoare v B este maxima.
Fig. 1.9, b
Prin urmare punctul B 2 de pe dreapta OB0 (fig. 1. 9, b) ce corespunde punctului

__.....,,_
A 1 pentru care A 00A 1 = 8 = 79°16' reprezinta pozitia piciorului biclei cu viteza
maxima.
d 2v
Pentru 82 = 280°44' + 360° • k = '2, rezulta din (8) dtf > O.
Dar pentru 8 > 1t (al doilea semiciclu cinematic), rczulta din (4) o valoare
negativa pentru vB. Deci pentru 82 rezulta. ca avem un minimal valorii negatîve a
vitezei v B.
1n rond este vorba tot de un maxim al modulului acestei vitezc egal cu cel dat
de 01 , sensul fiind schimbat. Punctul A 2 (fig. 1.9, b) ce corespunde unghiului 82
este simetric cu A 1 fata de OB0 •
Deci ambele pozitii aUt A 1 cît §Ï A 2 ale articulatiei bielei cu manh·ela corespund
aceleia~i pozitii ale piciorului manivelei B 2 pcnlru care I vn 1 = max.
înlocuind 81 §Î respectiv 8ii tn (4), se obtine:
1VB max 1~ 1,02rC&> = 1,02 V A' (9)
în care vA = rCJ> = const. reprezinta viteza liniara a nrticulatici A dintre biela §Ï
manivela.
21
1.10. Pe un bloc rigid este al}eza•t un corp cu masa m1 prins printr-un
fir orizontal, trecut peste un scripete ideal de un alt corp eu masa m2
care atinge fat;a- laterala a blocului. Coeficientii de frecare la alunecare
sînt respectiv µ 1 l}Ï µ 2 (fig. 1.10).
Cu ce- acceleratie orizontala minima trebuie împins blocul pentru
ca m2 : 1) sa nu cada, 2) sa înceapa sa uroe.
REZOLVARE
1) Daca corpul de masa ~ l~at liber tn
pozitie de repaus a blocului, cade, rezulta ca~
~g > F1 = fJ.1miC,
adica:
~ > 1L1mi• (1)
Considerînd ansamblul mi + m 2 (scripetele
ideal schimba convenabil doar directia fortei),.
Fjg. 1.10.
acesta sta tn repaus atunci cînd:
(2)
din care:
Deci:
amin -- g 11'2 - P.11nt • (31

mi+ fJ.2m2
Se verifica astfel ca este posibil ca m2 sa cada daca se îndepline§te (1).

2) Acceleratia minima de la care corpul ~ începe sà urce, rezulta din conditiu
(4)
din care:
a '.> g ~ + fJ.11nt •
mi- fJ.zma
Deci:
(5)
Se observa eu u§urinta din (5), ca urcarea este posibila, daca m1 > 112m2 •
22
1.11. Se da o bara orizontala omogena de lungime l eu masa pe
unitatea de lungime m, simplu rezem:ata la cele doua oapete. De la
capetele A ti B ale barei porneso simultan unul ,ca.tre ·oelalalt doua
mobile. Primul mobil are masa m1 ti se deplaseaza uniform acoelerat eu
acceleratia a pornind din repaus, ÎM' al doilea mobil ,are masa ffit ti se
deplaseaza uniform ou viteza ?J. In ce moment reactiunea din capatul A
al barei este maxima ti care este valo'area ei in acest caz?
REZOLVABE l
8
Fortele care actioneaza asupra barei (fig. 1.H) A1t---......---o-C------,E~~
1
sînt: greutatea proprie mlg §Ï greutatile celor doua
mobile mi g ~i respectiv m2 g.
Presupunem cA situatia deplas~ii celor doua
mobile la un m&ment dat este qa cum se prezintA Fig. 1.11.
în figura 1.11.
Pentru a giisi valoarea reactiunii RA' se scrie ecuatia de momente tata de rea-
zemul B la echilibru:
z2 - -
RA• l =mg-+ m 1 gBD
2 .
+ ~gBE.
Dar:
- - 1
BD =l - AD = l - - at2
2
JJE = vt.
Dcci:
RA = ~ [ - ~ 1 at 2 + m 2vt + l ( m1 + m ; )] · (d)
Maximul valorii reactiunii RA are loc atunci cînd trinomul de gradul doi in t
din membrul drept al relatiei (1) are valoarea maxima.
Pentru aceasta, este necesar ca:
t = -12 .(ti + t2) = -m2V

ma
, (2)
1
in care t1 a,i '2 sînt radacinile trinomului.

Înlocuind (2) in (1.), se obtine:
(3)
23
1.12. Sa se determine viteza maxima cu care se poate deplasa un
convoi de vehicule astfel încît numarul de vehicule ce trec in unitatea
de timp printr-un punct oarecare al drumului sa fie maxim in urmâ-
toarele conditii:
1) toate vehiculele au aceea~i lungime d;
2) se presupune ca. orice frînare se executa instantaneu prin hloca-
rea roµlor; se neglijeaza timpul de reactie a1 conducatorului vehiculului;
8·} intre vehicule trehuie pastrata o distantà de sigurantà l necesarâ
·prevenirii unui accident ce s-ar putea produce daca ma~ina din fa\é'i
al' frlna dintr-un motiv oarccare; aceasta distantà se considera propor-
tion ale. cu spatiul de frînare s ce rezulta. din hlocarea instantanee a
rotnor ma~inii respective l = k • s in care k este un coeficient determi-
nat experimental de valoare pozitivà ~i subunitara. k E [O, 1];
4) coeficientul de frecare dintre roWe ma~inii cînd sînt frînate
hrusc ~i suprafata drumului este µ.
Aplicatie numerica.: d = 4 m; g ~ 10 m/s2 ; k = 0,2 ~i µ = 0,6
(cauciuo pe asfalt curat).
REZOLVARE
Numarul de vehiculc x avînd viteza v ce trec în unitatea de timp printr-un
punct oarecare al drumului este egal eu numarul de segmente d + l ce trec prin
punctul considerat.
Utiliztnd a§a-numita metoda a mi§carii inverse (ma§inile stau pe loc, iar punctul
considerat se mi§ca eu vitcza v de sens contrar) se poate afirma ca debitul :c de
vehicule este egal eu spatiul s1 alcatuit din segmente de lungime d + l pareurs de
punctul considerat; mi§carca fiind uniforma se. poate scrie pentru acest punct:
s1 = vt, (1)
în care:
s1 = :c(d + Z); t = 1s. (2)
Deci:
z{d + l) = v, (3)
din care:
:,: = -"- (vehicule/s). (~)

d+l
Spatiul de siguranta se determinë. aplicînd teorema energiei cineticc penlru
un vehicul de greutate G ce se mi§ca eu viteza v atunci cînd este frînat:
1 G ~
- - -v 2 = -µGs sau c = - . (5)
2 g 2ii,g
24
Deci:
!(v2
l = les =- = lv2, (6)
2µg
în care l este o constant.a de valoare À = _.!!_ •

2µg
Înlocuind (6) în (4), se obtine debitul de ma§ini sub forma:
V
$= • (7)
ÀV
2
+d
sau:
1 (8)
:J:=---•
ÀV + !!_
V
Din (8) rezulta ca a: = f(v) are un maxim cînd numitorul expresiei este minim.
Deoarece ÀV • !!. = ld = const, rezulta ca acest numitor este minim atunci cînd:
V
(i /"u.gd
d
ÀV=-;sauv= v~=
"I
vT· "I
(9)
1nlocuind (9) în (8) se obtine:
1 "1/µ·g
$max= 2J/ï.d = V 2kd •
(10)
lnlocuind valorile numericc in (9) i;i (10) se obtine:

v = 15,5 m/s = 55,8 km/h §Î a:max = 1,9i vehicule/s = 7 000 vehiculefh.
1.13. ln fata unui autocamion ce se deplaseaza. pe o ~osea rectilinie,

aparînd un obstacol, conducatorul auto frîneaza brusc, iar autocamionul
se m~ca uniform incetinit pina la oprire.
$tiind ca tn autocamion se gase§te o lada prismatica cu înàltime h
~i eu suprafata de baza în forma de patrat, sa se determine latura minima
a patratului, astfel tncît lada sà nu se rastoarne la frînarea autocamio-
nului. Se precizeaza ca lada este omogena in continut ,ï este împiedicata
sa alunece, iar coeficientul de frecare la alunecare a rotnor autocamionu-
lui cu §Oseaua este µ.
25
REZ:OLVARE
➔
Asupra lazii actioneaza forta de inertie F, pe directie orizontaUi ~i greutatea
➔ ➔
proprie G pe directie verticala (fig. 1.13). Daca dreapta suport a rezultanlci R =
➔ ➔
l = Fi.+ G intersecteazii suprafata bazei, Iada
nu se rastoarnii. În caz contrar ea se rilstoarna.
Deci· conditia ca Iada sa nu se ràstoarne este:
(1)
Dar:
tg r,.' = Fï = ~ = ~, (2}
G mg g
în care cu m s-a notat masa lazii iar eu a - acceleratia în mi§carea uniform

încetiniUi a camionului (deci ~i a lazii).
De asemenea:
l
tgœ=-, (3}
k
ln care cu l s-a notat latura patratului do baza a lazii.
Aplictnd Legea a II-a a lui Newton. în cazul frînarii autocamionului, avem:
Fr= .Ma,
în care· Fr este forta de frecare, iar M - masa camionului•, {inclusiv a Hi.zii).

Deci:
µMg= Ma sau a= µg. (4)
Înlocuind (4) în (2) se obtine:
tg r,.' = µ.. (5)
Deci ineg-alitaflea {:1:)· se mai po:ite· scrie §Î sub forma:
l
µ. .-:s;;- sau l~ µ.h. (6)
k
Prin urmare, lmtn = µh.
26
1.14. Un fir cu plumb este mentinut vertical tntr-un v.agon •care
se mÎ§oa. pe un drum orizontal eu acceleratia constants.~, iar apoi i se
da brusc drumul. Sa se determine unghiul de déviera maxima a füului
cu plumb in condi\iile ·experientei fa.eute ~i sa se compare acest rezultat
cu va:loarea unghiului permanent ·de deviere a firului eu plumb fala
de verticala tn acela~ ·vagon. Discutie.
REZOLVARE
Unghiul de deviere maxima fatA. de verti-
cala a firului eu plumb rezulta din egalitatea
lucrului mecanic al ·rortei de inertie Fi = m.a
ce actioneaza asnpra sa ~i ·energia poten\ialâ -a
firului eu plumb tn acest caz (fig. 1.14).
Lucrul mecanic al fortei de inertie este:
L = = mal sin otmax
Fix (1)
Wy = mgy = mgl(1 - cos otmax). (2)
.,
Egalînd (1) ·eu (2), rezultA: 1%- 1.14.
a sin ~x = g(1 - cos «mas),
sau:
• otmax «max: . «max

2a sm - - cos - -
2 2
= 2g sm2 - - ,
2
din care:
~ax: a -a
tg _
2
_ = -~
·g
ot
max
=2 arc tg-•
g (3)
1n cazul deviatiei permanente a iirului eu plumb în accla~i vagon, asupra acestui

➔ ➔ ➔ ➔
fir acfioneaza forta de inertie Fi= ma §Î gr.eutatea proprie G = mg care prin corn-
➔
punere (fig. 1.14) ,dau tensiunea mecanica: în 1ir T. Eviden-t avem:
Fi a
ot0 = arc tg - = arc tg - • (4)
G g
Comparînd (3) ou (4), se obtine:
(5)
27
DISCUflE
Este de remarcat faptul ca. «max apartine unei mi§ca.ri oscilatorii a firului eu
plumb de regim tranzitoriu în jurul dreptei de înclinare OCo care se amortizeaza trcp-
tat pîna cînd firul eu plumb ramtne în pozitia definita de «o· Dacà vagonul se
mi§ca unilorm (a = O) unghiul de deviere a firului eu plumb este nul §Î deci firul va
sta tn pozitie verticala.
1.15. Un plan înclinat avînd unghiul de inclinare variabil oc E [ 0, f] ,

are proiec\ia orizontala a liniei de cea mai mare pante. d = const.
Din virful planului se da drumul unui corp aflat initial in repaus.
1) Neglijînd frecarea de alunecare a corpului pe plan, sa se determine-
unghiul « pentru care timpul in care corpul parcurge planul dupa linia
de cea mai mare panta este minim.
2) Sa se compare timpul de cadere in gol a corpului caruia i se da
drumul din virful planului, eu timpul minim obtinut la punctul 1.
Unghiul de înclinare a planului fata de orizontala este cel pentru care
s-a obtinut timpul minim de la punctul 1).
3) Sa se studieze problemele de la punctul 1) §Î 2) pentru cazul
cînd frecarea de alunecare a corpului pe plan nu se poate neglija, coefi-
cientul de frecare fiind µ.
1n toate situatiile se neglijeaza frecarea eu aerul.
REZOLVARE
1) Timpul de parcurgere a distantei AB= _.!:_ (fig. 1.15), este:

cos (X
t = v2AB
a
= v 2d .
a cos ex
Neglijînd frecarea (µ = O), acceleratia a in
mi§carea corpului pe plan rezulta din:
G1 = mg sin ex = ma => a = g sin ex. {2}
înlocuind (2) în (1), se obtine:
Fig. 1.15.
t= 2 V-__
g
d_
sm 2cx
(3}
28
Din (3) se observa. ca timpul este minim atunci cînd sin 2« = 1 deci cînd 0t = rt/4.
Astre], timpul minim este:
'min= 2 Vî• (4)
2) Timpul de cadere 1n gol a corpului din vîriul planului pe orizontala pentru

« = 2:.., este:
4
,,_ yqc-v~-v V;· 2 (5)
Comparînd (4) cu (5), rezulta d tmfn = Vît' §Ï deci t' < tmto•
3) Luînd in considerare frecarea pe plan inclinàt, timpul de parcurgere a planului
este dat tot de relatia (1) în care acceleratia corpului pe plan rezulta din:
ma= G1 - Ft = mg {sin ot - IL cos et} c:> a= g {sin 0r. - IL cos et),
sau:
_ sit~ (ot - cp)
a - g ---'----'--_;..;. ' (6)
cos cp
in care cp = arc tg µ. (cp este unghiul de rrecare al corpului pe plan).

Înlocuind (6) in {1), se obtine:
2d cos µ, ad ca et > cp.

Luînd in considerare faptul ca:
2 sin (œ - cp) cos et= sin (2ot - cp - sin cp,
expresia timpului data de {7}, devine:
d cos cp
t=2 (8)
g(sin (2œ - cp) - sin cp]
Din (8), se observa ca timpul este minim cînd:
sin (2« - cp) =

.
1 ~ et =-
1t
4
+ -2 . <p
{9}
în acest ca:z avem:
tmtn =2 V d cos cp
g(1- sin cp)
= 2 V g+d(1 sin cp) = 2
cos cp
v~ ( g µ.
+ V1 + µ :i). (10)
29
Pen.tru .œ dat de (.9·), timpul de cadere în gol a cor,pului pe '\îerticala din vîrful
planului este:
_,:·2a(1 + sin cp) _ -i / 2d ( /~).
g cos q> - V g µ +V + µ
1 {11)
Comparînd (10) eu (H') se constata ca rap&rtul dintre tmin ~i t' este aeclruji •ca §Î
în cazul precedent, adica tmtn = t/2t' §Î deci t' < tmin•
1.16. Pe doua planuri înclinate av1nd acela§i unghi de înclinare a

fata ·de orizontala 1;i ca11e
se interseoteaza (fig. 1.16), se lasa libere simul-
tan din punotele A ~i B doua corpuri de dimensiuni neglij abile oare
aluneca spre intersectia planurilor.
Cunoscînd oa unghiul de frecare la alunecarea corpurilor pe cele
doua planuri este de aceea~i valoare <p ~i oa OA = l1 iar OB= l2 , se
cere sa se determine timpul soeotit din momentul lansarii celor doua
oorpuri dupa oare distanta dintre acestea este minima.
Care este valoarea acestei distante minime? Discutie.
REZOLVARE
Presupunînd ca dupa timpul t eorpurHe au ajuns în A 1 §Ï respectiv B1 {fig. 1.16),
avem:
(1)
în care a este acceleraµa corpt.Wilor.

Deci:
(2)
Pentru a determina distanta A 1 B 1 = d dupa

timpul t, se aplica tn triunghiw A 10!111 teorema
cosinusului:
Fig. l.m. {3)
30
lnlocuind (2 în {3)~ se ob~ne:
1
)
à'= (l\ - : ai•)+ {r. - ~.ai•)+ zfz, - : ai•} (z; - : at•}cos2œ,

sau.:
Din ·(4:) se observ:a cà d va avea valoarea minimA atunci cînd·: .
,2 = tt2 + t2.., = li + 12 ⇒ t =
2 a
v- 11 +1
a
2 ,
(5)
deoarece t > O..

ti
tn (5) + tl reprezinta suma rada.cinilor trinomului bipatrat din membrul
doi al expresiei- (4)..
finînd seama ca.:
a= g(sin ot - µ cos oc.)= g sin (~ - c:p), µ = tg 9,

cos cp
rezulta final:
t = '"\ / (11 + 12) cos cp • (6)

Vg sin (ot - cp)
Înlocuind (6) ln (4.) §Ï efectuînd opera\iile algebrice necesare se obtine:
dmin = 14 - 12 lsin ot. {7)
DISC1JTIE
1} Analizînd. (li}', se observa cà problema este practic posibila atunci cînd
tl > cp ·=:> a. > arc· tg µ. deoarece ln caz contrm-· corpurile nu aluneca:
2) Corpurile se pot întîlni la intersectia planurilor dacà 11 = 12 =- L, in care caz
a:vem:
'1 = y. . 21 .... q,..

g sin (oc. - cp)
• (8)
Timpul ti reprezinta atît timpul cautat {deoarece în acest caz d este minima §Î
egala CtJ zero) cît §Î timpul necesar corpurilor sa ajunga la intersectia planurilor.
Este necesar de remar.cat clr ti dat de (8)· se putea .obtine §Î prin anularea reali-
zantului trinomului bipatrat din membru! doi al expresiei (4).
3t
· 1.17. Doua plane înclinate identice a§ezate ca în figura 1.17 au
fiecare lungimea liniei de cea mai mare panta constanta i,i egala eu l.
Unui corp de dimensiuni neglijabile i se imprima de- la ba~a A a pri-
-+
mului plan inclinat o viteza initiala v0 in sens ascendent pe plan.
Cunoscind valoarea constanta. a unghiului de frecare la alunecarea
corpului pe plan <p §Î ca unghiul a de inclinare a celor doua planuri fata
de orizontala este Yariabil ( 0 < ex < ; ) , se cere a se ara.ta ca bataia
corpului de-a lungul liniei de cea mai mare- panta al celui de al doilea
plan inclinat este maxima atunci cînd este
Y indeplinita conditia:
SÎn (2a.+ cp) V~
cos a. cos q> = 2 gl •
Sa se particularizeze relatia pentru cazul

în carc frecarea este neglijabila. §Ï sa se
detcrmine in acest caz si bataia maxima.
A'..__..____---"'.o'----~B Aplica~ie numerica pentru cazul particular
considerat: l = 40 m; v0 = 20 m/s §Ï
Fig. 1.17. gr010 m/s 2 •
REZOLVARE
Conform formulei lui Galilci vitcza corpului in C, este:
Ve = V v3 - 2al = V v~ - 2l (sin a. +µ cos a.) =

= "\ / vf- 2gl sin(a.: + cp) • (1)
V cos q>
în care µ=tg cp f}i reprezinta coeficientul de frecare la alunecarea corpului pe plan.
· Din punctul C corpul se va m~ca pe o traiectorie a carei ecuatie în sistemul
de referint;ï :eCy (fig. 1.17) este:
y = 3: tg Cl -
gr • (2)
2
2vc cos2 a.
Presupuncm ca linia de cea mai mare panta a celui de al doilea plan este atinsa
de corp tn M(x, - x tg«).
Coordonatele accstui punct vor trebui sa verifice (2).
Avem:
gxz
-z tg CX = X tg Cl - -~--
2vi cos2 cx
32
din care:
x1 =0- solutie banalà ~i corespunde punctului C (origine a arunciirii);
2
4llC •
x2 = ---
g
sm 0t cos ex.
Bataia corpului CM= s are valoarea:

:t!2
CM= s = - - = --smex.
4,.,i . (3)
cos ex g
lnlocuind (1) in (3), vom obtinc functia s = C(~) careia va trcbui sii-i dctcrminam
extremcle. Avem succesiv:
s 4 sin~
=- - [ ,,02 - 2gl sin(«
-----.;....
+ q,)] , ae [o , 1t)
- (4)
g cos cp 2
-ds = [
81 cos 0t -
v8 - sin (20t + .;_ •
______ q,)] (5)
det 2gl cos 0t cos cp
Punînd conditia ds
• dot
= o, rezultà rcla•ia cautala:
r
sin (20t + cp) ,.~

cos 0t cos cp = 2gJ. (6)
Se observa din (5) cà:
sin (2a + cp\ 1·~ ds

- daca - - - - -
cos 0t cos cp
< -- => -
2 gl d:x
> O·
'
sin (2~ +
cp)
- daci'i - - - - - - - > --
:J
=> -
ds
< 0.
cos oc cos q, 2gl d0t
Deci pcntru {fi), funcpa s = f(:x) are valoarea maxima.
Neglijînd frecarca pc planul înclinat (cp = 0), l'elatia (G) devine:
2
. Vo
Stn 0t = -2gl • (7)
Înlocuind (7) în ('t) ~i tinînd seama cil cp = 0, se ohtine:

1:,i
smax = 2,lï. (8)
Evident problema este posibila atunci cînd:
smu ;t
~ l => 2 ~ l => v ~ VV°igl• 0 (9)
înlocuind valorile numerice în (7) ~i (8), se ohlinc:

0t ~ 14°28' ~i Smax = 20 m.
33
3 - Probleme de llmitâ l?i extrcm ln fizicâ
1.18. Doua corpuri de masa m1 §Î m2 sînt aruncate simultan din
acela§i punct pe verticala, unul in sus ti celalalt in jos, eu aceea~i viteza
initiala v0• Se cere a se determina timpul socotit din momentul arun-
carii dupa care energia cinetica a sistemului format de cele doua corpuri,
este minima.
Care este marimea minima a acestei energii? Aplica\ie nnmericâ:
m 1 = 5 kg; m2 = 3 kg ~i v0 = 10 m/s.
X REZOLVARE
if Energia cineticü la un moment dat {(ig. 1.18) a sistemu1ui format
1 de cele doua corpuri dupa aruncarea lor este:
~
{1)
1
2
Vitezelc v1 !JÏ v2 ale celor doua corpuri la un moment dat, sînt:
-Va
(:!)
2 (3)
? lnlocuin<l (2) !JÏ (3) în (1), so obtine:
0
//1' //
}'ig. 1.18.
Din (4) rczulta ca Wc va avea valoarea minimA. alunci cînd trinomul de gradul
doi in t din mcmbrul drcpt al accslci rclatii are valoarea minima.
Accst lucru are loc atunci cînd:
t == _! (t1 + t2) = Vo mi - m2 (5)
2 g lll1 + lll2
lnlocuind (5) in (4), se obtine:
J·J'CffilJl
. = 2m1m2 Vo2. (6)
+ f1l2
lll1
Numcric rezulta: t = 0,25(t s !iÎ Wcmin = 375 .J.
DISCU'flE
Din punct de vedcre fizic solutia (5) !JÎ respectiv (G) arc rnLbilitate nu mai dacà
t > o (dupa momentul aruncarii), adica:
(i)
34
In cazul în care nu este tndeplinita conditia (7), minimul energiei cinetice al
celor doua corpuri are loc pentru t = 0 (în momentul aruucarii) §Î are vaJoarea:
(8)
1.19. Doua corpuri de mase m1 ~i m2 se deplaseaza in acela§i sens

dupa o clirec~ie comuna, cu viteze constante ~i de marimi diferite.
Sa se arate ca daca in urma f enomemilui de ciocnire a celor doua
corpuri, pierderea de energie a sistemului format din corpurile respective
este 111.'aXÏma, atunci dupa ciocnire corpurile se deplaseaza eu aceea§i
viteza (ciocnire plastica).
REZOLVARE
Fic v1 =/= v2 vitezcle constante ale celor doua corpuri înainte de ciocnire §Î res-
pectiv u1 =/= ~ dupa ciocnire.
Corpurile ciocnindu-se centric, potrivit legii conservarii impulsului, avem:
(1)
Energiile cinetice ale sistemului format de ccle doua corpuri. înainte !]Ï dupa
ciocnire sînt:
(2)
(3)
Pforderea de energie cinetica Li}Vc = fVc1 - Wc 1 este maxima, daca energia

W c, a sistemului celor doua corpuri dupa. ciocnire este minima, deoarece ·energia
cinetica. initiala Wc 1 a sistomului corpurilor este constanta.
Pentru a determina valoarea minima a energiei Wcu exprimam aceasta energie
numai în funcfie de zt 1 •
Din (1), avem:
(4)
fnll)cuind .(4) in (3), avem:

1
l'J'c, =-
2m2
-[m1 (m1 + m2)uf - 2m 1Hu 1 + II 2 ]. (5)
35
Din (5) se observa cii Wc 2 are valoarea minimA atunci cînd:
m.,,11 + m-i1'2
u1 = -1 ( , .
u1 + u1•) = - -Il- - - (6)
2 m1 + m2 m 1 + m2
în carc u; ~i u; sînt radacinilc trinomului de gradul doi in u1 din membru! drcpt
al relatiei (5).
t nlocuind (6) in (4) rczulla f½ = u1 - -+-m~
= - -H- - = mv, 21·,
lni + m2 lll,1 + Ill".!

Aceasta înscamna deci ca dacâ ~Wc este maxima, dupa ciocnire cele douà
corpuri se deplascaza eu accca~i viteza (ciocnire plasticü).
1.20. Trei bile perfect elastice de mase m 1, m2 ~i m3 sînt a~ezate

tn· ordine in linie dreapta pe un plan neted fa.ra frecare. Se imprima
. primei bile o vitezâ; ea ciocne~te bila a doua iar aceasta ciocne~te
la rîndul ei bila a treia. Sa se calculeze pentru ce valoare a masei m2
bila a treia va avea viteza maxima ti sâ se dctermine aceasta viteza
maxima.
REZOLVARE
Se aplica legca conservarii impulsului la ciocnirca a doua cite doua bile.

Pentru bilele de maso m1 ljÎ rcspectiv m.2, avcm:
m1v1 = m 1v; + m v;.
2 (1)
Ciocnirea fiind pcr!cct elastica, coe[icicnlul de rcsliluirc csle k = 1 ljÎ deci:
k=1= (2)
Din ('1) ~i (2) explicitam r•i:

• 2,n V
v 2 = - -1 -1 - (3)
m1 + m2
Urmare a ciocnil'Îi bilelor de mase m 2 §Î m 3 , avcm:
. .
k = i = î/3 ~ V2. (5)
36
Din (4) !JÎ (5) eu utilizarea rclatici (3) cxplicitam t,; ~i obt.incm:
V3 = ____ .;:. _; ;___
l1m1V1
(6)
mima
m2 + - - + m1 + m3
m2
Din (6), rezulta ca functia v; = f(m 2 ) prezinta un maxim atunci cînd:
m1ma ./--.
11½ =- - => m2 = V mima• (7)
m2
fnlocuind (7) ln (6), se obtine:
(8)
1.21. Dintr-un punct O se arunca o minge eu viteza v0 facind unghiul

« eu suprafata solului (fig. 1.21). Cînd mingea atinge înaltimea maxima,
love~te în punctul A un perete vertical s,i se reintoarce cazind in punc-
tul B. Cunoscînd distania BC = d, sa se determine valoarea coeficien-
tului de e]asticitate k (restituire) la ciocnirea dintre minge s,i perete
precum s,i viteza mingii în punctul B ca ma.rime s,i directie. Se negli-
jeaza rezistent,a aerului. Discut,ie privitoare lad ~i vn pentru k E (0, 1].
REZOLVARE
1) Mingea·este aruncata oblic astrcl ca traiectoria ei va Ci o parabola.
ln puoctul A, viteza mingii va fi VA= v 0 cos~. Înaltimca maxima atinsa de
minge este:
2 . 2
AC = h = vo sm «. (1)
2g
Dupa ciocnirca eu zidul in A, mingea se
reîntoarce dupa un arc de parabola pe sol. Viieza
initial a este:
VA = ICVA = kv0 cos «• . (2)
Distanta pe oriz.ontalà parcursa la reîntoarcere
este
d = VAl
, = . 112h
VA c· (3)
}c'ig. 1.21.
37
Inlocuind (1). ~ (2) in (3), se obtine:
v~ sin 2a (4)
d= k - - - -
2g
din care:
2dg
k= 1) • (5)
·t:i, sin 2a
2) Pentru determinarea VB §Î a unghiului (3, putem admite ca punctnl A poate
fi atins cu mingea aruncata din punctul B sub unghiul (3 cu viteza vn, astfel cü:
BC =d= v1sin 2(3. (G)

2g
Luînd în considerare faptul ca proiectiile pe orizontala în punctele A §Î B
pe arcul de parabolà AB sînt egale, avem:
VA= vn cos (3. (7)
1nlocuind (5) în (2) §Î apoi {2) în (7), se obtine:
vn eos f3 = gd (8)
v0 sin a.
Rezolvind sistemul de ecuatii format de (5) §Ï (7), se obtîne:
V~ sin2 <X
(3 = arc t g - - - -
gd
(9)
VB=-------
VK:w + rt sin 4 CX.
{10)
V0 sin a.
DISCU'fIB
1) Din (8) §Ï (9), se poate constata cu U§urinta ca:
1
tg~= -tg c,.: (11)
k
(12)
Deoarece k e (0, 1] rezulta ca în general aYem:

(3 > oc; vn < v0 •
Evident la ciocnirea perfect elastica (/r = 1), rezulta c,.: = (3 !jÎ vn = v0 •
Daca ciocnirea este plastica {k = 0) §i zidul fiind stabil, mingca ràmîne lipita
de zid.
Problema devine interesanta dacà tn locul zidului am avea un stilp iar ciocnirea
mingii s-ar face eu alta minge arlata pe vîrful stîlpului.
38
Cititorul poate tncerca rezolvarea unei astfel de prohleme.
2) Din (4), rezulta pcntru le e (0,1], d ~
1·5 sing 2cx.
, astfel ca dmax = OC =-
2
-
V(Î sin
g 2a (a t unc1. cm
• d k = 1 ).
2
în concluzie mingea se întoarce pe acee~ traiectorie daca ciocnirea eu zidul
ar fi ideala în conditiile in care se face abstractie de rezistenta acrului.
1.22. Din punctul A (fig. 1.22, a) se lasa liber un corp de m.asa m.

Corpul ciocne~te elastic blocul de masa M > m. Sa se determine
unghiul maxim cu care deviaza. firul de care este suspendat corpul de
musa m dupa ciocnirea cu blocul ~i spatiul pareurs de bloc Jiaa. la
oprire pe suprafata orizontala, coeficientul de frecare la -ahmecare
fiind µ, iar lungimea firului l. Se neglijeaza frecarea eu aerul precum
~i frecarea in articulatia 0, firul fünd considerat imponderabil ~i inex-
tensibil.
REZOLVARE
1) Conform legii conservarii impulsului avem:
mv1 .+ Mv2 = mu1 + Mu 2,

dar v2 = O, !JÎ deci:
mv1 ·= mu.. + Mu2• (1)
Legca conserva.rH energiei conduce la relatia:
mvi = mu~ + lJlu~. (2)

Rczolvînd sistemul de ecuatii format
de (1) !]Î {2) în raport eu u1 , se obtine: o! ' ¾
' 1 •
'\ 11
m-M m-M,r.:.:i
U1 = - - - t't = - - - V 2gl. (3) '
' ,,
1
1
1
m +·M m+ 111
',..-....,..JI'
BJ,__,/
\
Dcoarcce m < Ill, rezultâ tti < 0 §Î

dcci dupa ciocnire corpul de masa m. se /J
întoarce eu viteza u 1 ~i se ridica la o înaltime Fig. 1.22.
39
maxima h ce se poate obtine din legea variatiei energiei cinetice aplicaUi. intre pozi-
1iile B §i C (fig. 1.22,· b):
1 ')
- mu;= mgh. (4)
2
Dar:
h = 1(1 - cos a.). (5)
Înlocuind (3) fJÎ (5) în (4) §Ï explicitînd a. se obt,ine marimea maxima a acestui
ungl1i:
a.max -
_ 9
...
•
arc sm 2
t/2 (M - m) •
M +m
(G)
2) Spatiul s pareurs de b1ocul de masa M pîna 1a oprire rezulta tot din aplicarea
legii variatici energiei cinelice:
M ( u2·2 -
-
2) = - µ]Jlgs.
u2
2
Dar u; = O, fJÎ prin urmare:

u~ (7)
S=-•
2µg
Din {1), rczultii:
(8)
lnlocuind (3) in (8) se obtine:

u.,= - 2m
•
--
m+M
v-
2g[ • (9)
lnlocuind apoi (9) in (7), se obtine in final:

41
(10)
1.23. lntr-un vas de masa ~i dimensiuni neglijahile se al'la 2 kg

lichid. V asul este legat cu o sîrma cu lungimea de 1 m ~i diametrul
de 1 mm l}Ï se rotette in plan vertical.
1) Care este turatia minima cu care trebuic rotit vasul, astfel încît
Iichidul sa nu curga?
40
2) Cu ce turaiie maxima poate fi rotit vasul, astfel încît sîrma sa
nu se rup~, rezistenia la rupere fiind 9 • 108 : 2 ?
3) Sa se determine reactiunea maxima a sîrmei corespunzatoare
unghiului 45° fa\a de verticala, in conditiile turatiei de la punctul 2.
Se va considera 1t2 ::= g.
'Ï{
REZOI..VARE
1} Cazul col mai defavorabil fn care lichidul ar ......

putea sa se verse este alunci cfnd vasul se aflü eu
gura in jos.: Pentru ca .Jichidul sâ nu se verse este I
/ -A
. "- C
6 /<t- ,·
I I Il"/ 7J \
necesar ca tn punctul A (fig. 1.23} sli avem:
t·-·~n·-·-J-
\ 1 /
Fe~ G => mfol2 ~mg=> 6>2 ~ .!J... (1) \ 1 /
l
'-~f'(
' 1 /
Dar:
1tn Fc
Ctl= - . (2)
30 Fig. 1.23.
Deci:
""'n2 :::;,,. .!. => ns ~ 900g • [n] = rol/m"in.
900 p l .P- n 2l '
Tinînd seama ca 7t2 ~ g, avcm:
2 900 30
n ~-,- => nmln = VT" {3}
2) Cazul ccl mai detavorabil din punct de vedere al solicitàrii sîrmei la întinder-o
➔ ~
este cazul cînd vasul se gase§tc în punctul B, cînd Fe §Î G au accla§i sens. ln acest
punct este necesar ca:
1td2
Fe + G ~ a, • s = a, - 4
sau:
1td2
m<.tl 2l+mg~a - . (4)
r 4
lnlocuind (2) în (4) IJÎ apoi explicitînd ,i tinînd seama ca 7t2 ~ g, se obtine:
2
~ 30 1 ( a,d )
n T 4-itm - 1 •
41
Deci:
,. / 1 ( G rd,2 .)
nmax == 30 VT 4:;;,,n - 1 (5)
3) Reactiunea sirmei atunci cînd vasul se afla in punclul C este:

R = Fi.: - G cos oc= m{lw2 - g cos œ) (6)
Dar:
(7)
lntroducînd {7) în (6) ~i linind seama ca 7t2 ~ g, se ob\ine:
(S)
Suhstituind valorilc numcricc in {3}, (5) ~i (8), se obtine:
nmin = 30 rot/min.
nmax ~ 172 rot/min.
Rmax ~ 673 N.
1.24. Pentru determinarea vilezelor proiectilelor se poate uti]iza

un pendul balistic compus dintr-un cilindru de musa M umplut cu
nisip ~i suspendat de un punct fix ln jurul camia poate oscila in plan
vertical (fig.. 1.24, a) prin intermediul unei tije de masa neglijabila ~i
fun~meL ·
1) Cunoscînd masa proiectilului m §Ï unghiul ex E [ 0, sa se f]
determine viteza proiectilului (ciocnirea se considera plastica).
2) Cunoscînd forta de întindere maxima T max ce o poate suporta
tija, sa se determine viteza minima a proiectilului pentru care în urma
ciocnirii plastice eu cilindrul, tija se rupe.
3} Presupunînd ca pcndulul se poate roti în plan vertical, sa se
determinc viteza minima a proiectilului pentru care este posibil acest
lucru. Se neglijeaza rezistenta aerului ~i frecarca în articulatia O. Dis-
cuiie.
42
REZOLVARE
1) Notînd eu v Yiteza proiectilului ~i eu u viteza ansamblului proiectil - cilin-

dru (ciocnire plastica), confonn legii conservarii impulsului, avem:
mv = (m + M)u. (1)
Dar:
u = V2gy = V2gl{1 - cos ix) = 2 i/gï sin~. (2)

2
Înlocuind (2) în {1) ~i explicitînd pe v,
se ob\ine: _/J_
ffMi>:=0~
,,,,....- L~l.:.J- .... ,
v ~ (1 + ~) V:lgt(1 - cos ot) = /
.,,. .
1
' "\
/ \
/ h '
/ i \
- (1 + -M.) sm
. -0t
= 2 Vgl
m .2
• {3)
,----·-· r;t.:r --·---·;-\
I .
'\ - /
/~j. J
I
2) Valoarca minima a vilezei proiectiluJui ~Ve / 1 /
pen tru care tija se rupe, rezuita din conditia: .. -d
C '\- ..~ n-----.,.9' M -V/ / /
-1n
(4)
G +Fe~ Tmax•
(Este evidc.nt cü soUcitarea maxima a tijei

F, --
6
--t:;~i4r--m"
are loc atunci cînd tn mi~carca sa de oscilatie
pendulul trece prin pozitia initiala.) Fig. 1.2-l, a
Din (4), avem:
(g + ~:) (m + M) ~ Tmax• (5)
Explicitînd u din (1) ~i introductndu-1 ln (4}, se obtine:

2 2
g + m v ] (m + .ilt) ::> Tmax,
[ l(m + M) 2
din caro:
1
v~-
m
t/[ Tmax - g(m + M)] (m + .Ll.l)l
Deci:
"min = _!.
m
V[Tmax - g(m + M}] (,n + .M)l (6)
43
3) Pcntru ca tn urma ciocnirii plastice eu proiectilul, pcndulul sa dcscrie un cerc
în plan vertical (fig. 1.24, a) este necesar casa se indeplineasca conditia:
u2
(m + M) - ~ 2lg(m + M). (1)
2
Explicitînd u din (1), introduclndu-l în (7) 9i explicitind apoi pe ", se obtine:
V ~ 2 ( 1 + : ) Vgi.
Deci:
1
'min = 2 ( 1 + :: ) Vii• . (8)
Evident aceeru;i expresie se ohiine din (3) pentru cr.= x.
Discutie. 1) ln rczolvarea problemei (punctul 1) s-a presupus ca proiectilul rA-

mîne dupa §OC tn pendul. Presupunînd însa ca dupa 9oc proiectilul sare înapoi eu
viteza v' sau cade jos pierzîndu-~i viteza, relatia (3) se modi!ica dupa cum urmeaza:
În cazul în care proicclilul rico9eaza cu viteza v', avem:
mv = Mu- mv'. (9)
lnlocuind (2) în (9) §Î explicitînd pc v, se obtine:
v = M V2gl(1 - cos cr.) - v' = 2M Vii sin ~ - v'. (10)

m m 2
ln cazul în care dupa 9oc proiectilul cade jos pierzîndu-~i vitcza (v' = O), din
(10) se obtine:
]If I / ]lf i / - (X
v = - v 2gl(1 - cos cr.)= 2 - v gl sin - • (11)
m 1n 2
Desigur cititorul poate presupune §Î cazul în care proiectilul trece prin cilindru
eu nisip tn care caz discutia poate continua. Se pot face consideratii asupra fortei
de rezistenta a cilindrului cu nisip etc. etc.
2) Este interesant studiul marimii fortei de intindere T tn tija pendulului pentru
cazul punctului 3 al problemei (pendulul se poate roti in plan vertical). Pentru o
anumita pozitie a pendulului data de oc. (fig. 1.24, a), avem:
T = G cos ex+ Fe = (m + M) ( g cos« + ul!) · (-12)
Aplicînd teorema variatiei energiei cineticc între pozitiile A i;i C ale pendulului
avcm:
3 uë
.
(m + M) 2i, - (m + M)
2 = (m + M)gy = gl(m + M) (1 - cos ex), (13)
44
din care;
n; = u 2 - 2gl(1 - cos or.), {fit)
in care 11, = 2 Viï (valoarea limita ce rezulta din relatia 7, astfcl încît pendulul sa
se rotcasca).
Deci:
u:
= 2gl(1 + cos ex). (15)
lnlocuind {15) în {12), se obtine: 7
T = g(m + M) (2 + 3 cos or.). {16}
Din {16), rezulla ca aceasta forta este
maxima pentru ex= 0, adica:
Tmax = 5g(m + M). (17)
Aceasta forta este minimâ (tija este supusà
la compresie) cînd a.= 1r: iï «
Tmin = -g(m + M). (18)
Ea se anulcaza cînd or.0 = arc cos ( - !J. T,,,111
Functia periodica T = f(a.) este reprczentata

grafic în figura 1.24, b.
Fig. 1.24, b "
Problema poate fi particularizatâ pentru cazul în care tija ar fi înlocuita eu un
fir inextensibil ~i de greutate neglijabilii.
Lasam in scama citilorului studiul acestui caz.
1.25. Un regulator centrifugai (Watt) are doua bile identice de

masâ m. Barele ?iS1 §Î 0S 2 de aceea§i lungime l (fig. 1.25) §Î de greu-
tate neglijabilâ, susiin prin intermediul barelor identice AB ti A' B
de lungime a ~i de greutate neglijabila, un man§on de masa M.
~tiind ca. OA = OA' = AB= AB' = a l}Î neglijînd frecarile l}Î
rezist.enta aerului, sa se determine tura\ia minima a regulatorului
pentru care bilele incep sa se îndeparteze de axa de rotatie. Se va
considera rc 2 ~ g.
Aplicatie numerica: m = 5 kg; M = 15 kg; l = 450 mm;
a= 270 mm.
45
REZOLVARE
Este u~or de observat ca bilele vor incepe sa se ridice pcntru acea turatie pentru
care unghiul « va începe sa creasca de la O spre 1t •
2
Prin urmare va trebui sa construira o functie care sa exprime dependeata acestui
unghi de elemcntele cinematice ~i geometrice ale regu-
0 latorului.
Presupunein o pozitie instantanee a regulatorului
ca cea din figura 1.25. Functia respectiva. o VHl deter-
mina din conditiile de echilibru dinamic al unei singure
bare (OS~), avtnd în vedere simctria conslructiva a
regulatorului.
Considerînd momentelc rortelor ce actioneazii
bara, tn raport eu punctul de articulatie O (în relul
mg accsta in calcule se elimina forta de reactiune din arti-
Mg culatia 0), Ja echilibru avem:
l!"'ig. 1.26.
mgr - Fch + P •b = O. (1)
Dar:
r = l sin œ (2)
Fe= mrw2 = ml Cü2 sin a (3)
h =l cos ex (4)
b= a sin 2« (5)
P=~- (6)
2 COS CX
lnlocuind (2), (3), (fi), (5) §Î (6) in (1) §Î eliminînd solutia banala sin cx = O =>
=>.ex= O, se obtine
g(ml
eos œ = --------.
Ma) + (7)
ml2oo2
Deoarece ex e
.
[o, ;J
.2
1 rezulta cil cos cx ~ 1 §Ï deci:
6'2 :.> g(ml + Ma) • {8)

ml3
Lutnd în considerare ca Cl)= ~ (n exprimat în rot/min) §Ï cii r.:1 ~ c, avem:

30
M a)
n :.> so V 1 1 + -;;;
-._ / 1 (
1 .
(9)
46
Deci:
n.n1. = 30 v'; {t+ :: -H· (to)
Numeric rezultü n:nln ~ 75 rot/min.
1.26. Un dispozitiv pentru determinarea tensiunii maxime a unui

fir se compune din doua bare identice §Î omogene de lungime l ~i masa m
articulate in punctul O (fig. 1.26). La capatul A ~i B ale barelor se
prinde firul de lungime d, a carui tensiune la rupere se determinà.
Jntreg dispozitivl,11 se rote§te tn jurul verticalei punctului O. Sa se
determine:
1) Tura\ia dispozitivului pentru care firul prins între capetele A
§Î B ale barelor este întins însa este solicitat la tensiunea minima.
2) Cunoscînd ca in momentul ruperii firului tura\ia este n, sa se
deduca expresia care da valoarea tensiunii la ruperea firu lui. Se negli:
jeaza frecarile ~i rezisten\a aerului considerînd n:2 ~ g. Discu\ie.
REZOL\'ARE
1) Forta de întihdere (tensiunea mecanica) la care este supus firul Te [O, Tr],
adica Tmin = 0, iar Tmax = Tr, în care prin Tr S•a notat valoarea tensiunii la
ruperea firului. Luînd in consideratie fortele care actioneaza asupra un~i singure
bare tn cazul tn care T = Tmin = 0 (dispozitiyul este
simetric in raport eu axa de rotatie), la echilibru
tg
dinamic avem: 1
l:: M 0 = Fey cos a. - mg..!_ sin a.= 0 · (1)

2
in care Fe este forta centrifuga ce ac\ioneaza asupra
barei, y este distan\a pe bara de la punctul O la
punctul C în care se aplica forta centrirug-a, iar a
unghiul de deviere a barei rata de vcrticala.
Pentru determinarea marimii Fe, consideram o
por\iune infinit micà a barci dx la distanta x de .Bo--------oA
punctul O.
Vom avea:
dFc = dm<a>2x sin a.= ps dx<a>2 x sin ex. }'ig. 1.26.
Intcgrînd pe toata lungimca barei, avcm:
Fe= psw2 sin a. (l x dx = ..!.. (psl) (l sin cx.}t,, 2 = mw 2 .!_ sin a, (1)
Jo 2 2
tn care:
p- densitatea mal(!rialului ba-rei;
s - scctiunca barci:
ru - vitoza unghiulara de rota tic a dispozitivului.
Penl.ru a dctcrmina valoarC'a lui y, scriem momenlul rortei Fe fala de punclul O;
Fey cos a.= l dFcx cos a.= ~l ps<ll2 sin a. cos a.x2 dx = Fe. -2 l cos a.•
~o O 3
din care:
2
y= -l. (3)
3
Deci forta centrifuga se aplica la ! l fata de O.

3
fnlocuind (2) ~i (3) în (1) §Î explicitind w în conditia oc e_ [ 0, f), se obtine:
ag
Dar:
 = V cos
2l oc. (4)
sin oc = -d
21
=> cos a. = V ('')!!
1- -
21
(5)
(1) = -nn (6)

30
(7)
lnlocuind (5), (6) §i (ï) în (4), se obtine:
3
n = 30 "\ / , (8)
V V4.l2 - d2
ln care evident n este exprimat in rot/min, iar l ~i d in metri.
2j în cazul in care T > 0, ecuatia (1), are forma:
Fey cos ex. - Tl cos a. - mg~ sin ex= O. (9)

2
lnlocuind (2) ~i (3) în (9) §Î expliciUnd T, obtincm:
. (">!l
T=mgsmcx. ---- 1 - ). (10)
3g 2 cos ex
48
Cunoscînd turatia n pentru care firul se rupe, obtinem:
T ~ T r => Tmax = Tr = mg sin ex. --

n2l - ---
1 ) •
(2 700 2 cos œ
În mod practic atît n cît ~i œ se pot masura în orice situatie ~i deci ~i la ruperea
firului. Daca se neglijeaza alungirea firului §i se introduè (5), (6) §i (7) în (11), se-
ob~ine:
Tmax = 111,a
d ( -ns- - 1.
-==-=--=--::...- )• (12~
0 -
2 2 700 V 4lll - d2
DISCUTJE
1) Luînd în consideratie cnuntul probJemei 1.25 ~i in cazul de rata se poat&
· determina turatia minima a dispozitivului de la care barele tncep a se ridica.
lntr-adevar din (4), rezultà:
3g
cos œ = --.
2fol2
Cum însa ex. e [ 0, Îl rezulta cos ex.~ 1, adica:
Deci:
mln - -v3g 2f 0
(13~
lnlocuind (6) §Î (7) în (13), se ob\ine: .
nmln = 30 Vfr. (14),
Evident, pentru ca (14) sa fie posibil~ este necesar ca nmin ~ n, tn care n este,
dat de (8). Aceasta conduco la d ~ O.
2) Scriind ecuatiile de echilibru în sistemul xOy, ale fortelor ce actioneaza
asupra unei bare se pot gasi Il ~i ·V precum fJÎ R = VH~ + VJ (f ortele de reactiune,
ale articulatiei 0) inclusiv '3 = arc tg V •
H
49
4
1.27. Un corp este tinut tn ecl1ilihru prin suspendama de doua fire
identicc de lungime l, imponderahile, inextensihile §i sirnetrice fata de
verticalâ (fig. 1.27, a).
~) Cunoscînd rnasa corpului m ~i unghiul 8 E [ 0, ;1,
sa se deter-
mine marimea minima ~i maxima a fortei S 1 de întindere într-un singur
fir în momentul in care celalalt fir este taiat.
2) Dupa taierea unuia din firc, considerînd rni~rarea de oscilatie a
corpului idealâ, sa se determine marimea minima ~i maxima a fortei de
intinclere a firului ramas.
Discutie.
REZOLVARE
1) Cînd se taie unul din fire, de exemplu BC {îig. 1.27, b), co·rpul C lncepe
mi~carea pe un cerc de raza AC = l eu cenlrul in A~ Prin urmare. se lrece de la
un regim static la unul dinamic.
1
mg
a b
Fig. 1.27.
Forta de întindere în firul AC în stare dinamiéa S 1 ln moment.al rnperii firului

BC csle:
(1)
ln care:
➔ n~
- Fe este forta centrifuga ce actioneaza asupra corpului Fe= - - ;
l
➔ ➔
- G1 componenta grcutapi corpului pe dircctia lui Fe, G1 = G cos O = mg cos 0.

➔ ➔ ➔
Deoarece S 11 !le ~i G1 sînt coliniare! avem:

mv 2
S1 = -·-
l
+ mg cos 8. (2)
50
Dar în momcnlul laicrii firului BC, viteza corpului este nula (v = O) §Ï deci:
S1 = mg cos 0. (3)
Deoarece O e [ o, -; ) , rezulta §i S1 e [mg, O). Deci:
S 1 max = mg, cînd O = 0
S 1 min ➔ 0, cînd 0 ➔ ~ .
2
2) Dupa_ ruperea fifülui BC, considerînd mi§carea corpului C ideala (negli-

jîndu-se frecarile de orice natura), tensiunea cea mai marc a firului are loc cînd
corpul trece prin pozitia verticalà ( 8 = O).
ln aceasta situatie si
este dat de (2), ln care
v2 = 2gl(1 - cos 6)
§Ï deci:
s; ~ mg(3 - 2 cos 8). (4)
Din (4) rczulUi eu U!}urintà ca:
S1 max ➔ 3mg cînd 8 ➔ .!:.

2
s; miu = mg cînd 6 = 0 (situatie statica).
Dcci pcntru O e [ 0, ; J, rezultà si e [mg, 3mg].
DISCU'fIB
1) Se observa ca in situa\ia statica tensiunea mecanica in cele doua firc este:
S= __m_f!_
(5)
2 cos 0
Pentrn O e [0, ; ) =>SE [~g , oo) => Si e [O, 2S].
Aceasla dcoarcce pentru un anumit unghi 0, S1 = 28 cos2 6.

2) În cazul celei de a doua parti a problemei este de re\inut cü (4) da valoarca
maxima a tensiunii mecanice pentru un anumit unghi O e [ O, Î].
51
4*
Se observa W}Or din (3) fiÎ ('•) ca:
s; = 3mg -- ~Si, (6)
astrel ca:
s; min = ~m~ - 2S1 max (7)
s; ma:c = 3mg - 2s. min. (8)
1.28. Sa se determine viteza maxima §Î respectiv mm1ma a unui

autovehicul pe o ~osea avînd raza de curbura R §Î unghiul de înclinare
n suprainaltarii a, astfel incît deraparea in exteriorul ~i respectiv în
interiorul curbei sa fie exclusa.
Se <lâ valoarea coeficientului de frecare la alunecare intre rotile
autovehiculului §Ï ~osea µ.
REZOLVARE
➔
1) Valoarca vitezei autovehiculului de greutate G pentru care este exclusa
➔ ➔ ➔
--
dernparea în exterior daloriUi componentei tangentiale Jt't a rezullantei F
+ F,JFc este forta centrifuga ce ac1,ioneaza asupra autovehiculului) este:
F,~Ft.
=G+
(1)
Din figura 1.28, a rezulla ca:
Ft = F sin(~ - ex) (2)
iar forta de frecare Ft = µFn = µ/1' cos (~ - ex). (3)
lnlocuind (2) fiÏ (3) în (1), rezulta:
µ cos (/3 - ex) ~ sin ((3 - cit),

au:
f.L ~ tg(f3 _ a:) = tg f3 - tg ex (i)
1+ tg (3 tg ot
Dar:
v2
m--
tg~=~ = _R = 1J1 (5)
.t'Jg. 1.28, Il G mg gR
52
lnlocuind (5) in (4) f;Ï rezolvînd inegalitatea ir. raport eu v, se obtine:
V ~ vg/l(r1- + tg et)• {6)

~ 1-µtgœ
Tinînd seama cil µ = tg cp (l> este unghiul de frccare), avem:
v ~ VgR tg (œ + cp). {7)

Deci:
Vmax = VgR lg{œ + 'JI)• (8)
Relatia (8) se poate particulariza:

- penlru a= 0 ~ Vmax = V µgR (9)
- pentru ~ =0 (µ = 0) => vmax =
= V gll lg Cl•
{10)
2) Valoarea vitezei pentru care este exclusâ
deraparca spre interiorul curbei, este data tot
de conditia (1) tn situatia in care F 1 este ori-
entala spre intcri~rul acestei curbe ([ig. 1.28, I,)
- -
li,
(11)
Dar:
F, = F sin (ex - (3) {12)
1''ig. 1.28, b
Fn = F CO!- (ex - (3). {13)
Introducînd l12) ~i (13) în (11} ~i tinînd sea~a de (5), se obtine:
(14)
Deci:
vmin = VgR tg (« - cp). (15)
Din (15) rezulta ca deraparea spre interiorul curbei este exclnsa pentru 0t ~ q,.
ln cazul în care µ = O, rezulta vmax = vmin = VgR tg œ. Daca autovehiculul se
opro.5le în curba (v = O) din (14) rezulta ca pentru stabilitatea autovehiculului
este necesar ca « ~ cp.
Oin (7) f?Ï {l'a) rewlta ca domeniul de variatic a vitezei autovehiculului pentru
care este exclusâ deraparea in exteriorul sau interiorul curbei este:
VgR tg (œ - q>) ~ v ~ VgR tg (ex + cp).

53
1.29. Cunoscutul ,,zid al curajului" este constituit dintr-un cilindru
de razâ R terminat la baza eu o portiune tronconicli de raza R 1 (fig. i.29).
Motociclistul acrobat parcurge mai intli portiunea de teren orizon-
taJ, apoi trece pe suprafata conicà §Î in cele <lin urma pe suprafat~
cilindrica. Reintoarcerea la repaus se face invers.
Sa se determine: ·
1) Coeficientul de frecare minim dintre rotile motocicletei §Î supra-
f etele pe care le parc urge acrobatul, pentru a face posibila o trecere
fa.ra pericol de derapare de la o suprafata la alta;
2) Vitezele limita necesare pe eele trei suprafete în condi\iile punc-
tului 1) pentru R = S m §Î R 1 = 7 m.
REZOLVARE
1) Evident · « e ( O, ; ] • Pentru ca motocicleta sa nu dera-

R peze spre interior la trecerea de pe suprafata orizontala la supra-
fata conica ( de la « = o la ot < ; ) este nccesar ca viteza maxima
~
l7 admisa pentru evitarea dcraparii spre exterior pe suprafata
}'ig. 1.29. orizontala sa fie egala cu viteza minima pentru evitarea dera-
parii spre interior pe suprafata conica (fig. 1.29).
Astfel pe suprafa\;a orizontala (« = 0) conform relatiei (9) din problcma 1.28
avem:
{1)
Pe suprafata conica (« > O) viteza minima conform rclatici (14) din pro-
blema 1.28 este:
V
min
= vgR +tg tg
1
1 ,
µ
a. _
a.
µ) • (2)
Din egalitatea (1) cu (2), rczulta ecuatia:

µ2 + 2 ctg a.µ - 1 = o. (3)
Aceea§i situatie se pune §Î la trecerca motociclelci de la suprafata conica la
suprafata cilindricà:
V
max
= vgR1 _(µ' µ'+tgtg a.) a. (4)
7t
ot = -·
2
(5)
54
Din cgalitalea (4) eu (5) rezulta ccua\ia:
µ'li + 2µ' tg ex - 1 = O. (6)
Rezolvînd ecuatiile (3) §Ï (6), gasim respccliv solutiilc:
-cos~+ 1
(7)
sin a
-sin z ..1- 1
µ1,2 = cos :l.
(8)
Deoarece µ > 0, iar a. e ( 0, f), solutiilc ce corcspund pro.t,1emei sînt:
1 - cos~ 1 - sin ex
1-11=---- (9)
sin œ cos~
Pentru a gasi unghiul ex care sà corespunda unei singure valori minime a coefi-
cientului de frecare, este nece::;ar ca µ 1 = µ;_ din care rezultà exoplim =: ceca Ct3
ex0 t·
inseamna µmin = V:f - 1 = 0/11421, adica: ? = \'m = 22°30'.
2) Viteza maximâ ad.misa pentru evitarca riscului de dcrapare spre exterior
pc suprafata orizootala este:
vmax = Vgll1 lg? = t/9,81 • i • tg 22°30' ~ 5,39 m/s = 19,4 km/h.
Acee~i vitczli trebuic sa fie egaHi eu viteza minima ncccsarü pe suprafata conica,
astfel înctt sa se evite deraparca spre interior.
lntr-adevür: ·
vmln = Vgll1 tg (:x. - 9) = V9,81 • 7 • lg (45° - 22°30') ~
~ 5,39 m/s = 19,4 km/h.

Viteza maxima admisa pènlru evitarea riscului de dcrapare sprc cxterior pe
suprafata conicà esLe: ·
V max= VgR tg (:x. + cp) = V9,81 • 8 • tg (45° + 22°30') ~

~ 13,8 m/s = 49,68 km/h.
Accasta: vitez5. trebuie sa fie egala eu viteza minima necesarü pc care trebuie
s-o aiba. motociclistul pe suprafa\a cilindrica ( ~ = ; ).
55
lntr-adcvi1r:
vmin = V (.: )
;;R tg 2 - q, =
"\/gR
Vtg cp = "\/gR
V-; =
= l/,,09:--T
.
~ , .•
)J: 1 1
.. _
3
~ 1 ,8 m/s = 49,68 km /h •
1.30. Un punct material de masa m ·se afla pe axul unui inel de

raza R, la distanta x <le axul inelului. Inclul este· confeciionat din
sîrma eu sec\iunea circula ra de raza r, iar densitatea materialului sîrmei
este p. Sa se delermine distauta x pentru care forta gravitationala de
int~ractie dintre inel ~i punctul material are valoarea maxima. Care
este valoarea maxima a acestei ro·rte?
REZOL\'.\RE
Consideram un clcrncnt dy din inc}ul considerat (fig. 1.30), astfcl cii forta gra.
vita\ionala de inlcractie dinlre ~,ccsta ~i punctul material este:
dF = mpr.r2 dy ' (1)

y d:t
in care y este constanla gravitatici.

Se observa ca din cauza simetrici vor contribui la Corta tolala de intcractie
numai componentele de-a lu:1gul :=.ixc1 J!H~lului ~i deci:
a: mp1tr2x dy
d.F1 = dF cos œ = dF - = Y----"--- (2)
à d3
ForJa totala se obtinc prin integrarc:
Ji' _ mpr.r2.1: (2n d _ 2n2 Rmpr2x
' - Y d'J Y- r Jo d3 -
2r.2 Rmpr2x
(3}
= Y (R2 + z2)3'2
Determinam extremele func~iei F1 =
= f (x) explicita ta prin (3} §Î avem:
dF1 = R2 - 2x2 (~)
Fig. 1.30. dx (R:i + x2)n,a
56
Punind conditia : 1
= O, se obtine x 1 , 2 = ± ~-=.
Retinem numai solutia x 1 , observindu-sc cà penlru accasla valoare a distantci
func~ia F 1 = f(x) prezinta un maxim a carui ,·aloarc este:
l11t~tnpr 2
F1 max= j' V
3 3R
• (5)
1.31. 0 navii satefü descrie o orbita eliptica in jnrnl P:1mint.ulni,

situat in unul din focarele elipsei. Avind în vedere rortn de alractie
gravitationalii a Piimîntului, sa se determine viteza maxima ~i minima
a navei satelit, cunoscind înâl~imea navei la apogeu (hmax) §Î perigeu
(hm111)-
REZOLVARE
Notînd eu hmax ~i respect.iv ltmin înal~imile navci sal.clit la apogcu ~i respectiv

pcrigeu, distan\a maxima !iÎ distanta minima raia de centrul Pamintului (fig. 1.31)
ale navei, sinl:
(1)
(2)
în care R este raza Pamîntului.
Perige1.1
------- ,'(
$ r,
2a
Fig. 1.31.
57
Evident vitcza rnaxima a navei corespunde perigcului iar viteza minima -
apogeului.
Exprimind ecua\ia elipsei in coordonate poJare, raportat.à la axa mare (fig. 1.31)
avem:
r=---'-P_ _ (3}
1 +
e cos 0
în carc p 11sl1• paramclrul elipsci iar e - excenlricitalea.

Distant-a maxima r 1 !ïi cea minima r 2 corcspund la O = r. ~i rcspcctiv O = o.
Din (3), rczult:1:
ri = _P_ ;. ra = _P_ • (4)

1-e 1+e
RezoMnd sistemul de ecua\ii ((a.) tn raport eu p ~i e, rciulta:
r1 - r2 2r r
e=---· p = -1-2 - (5)
r1 + r2 ' rJ +r 2
Din conditia constantei dublului vitezei areolare <,) = V 1.-p, avem:
(6)
în care coc[icicntul k = ylll =· gR2 . (.lJf - masa Pàmîntnlui, y - r.onslanta gravi-

tationali'i iar g fiind accclcratia gravitationaJà lu suprafata Pümîntului).
Din (6) ~i (5), rezulta:
(7)
:?g( R + h111ax) (S)

(-R_•_+_h_m_ir_1}_(_:!_li +--,;-m-a.-x-+__,.h-m-in_)_
1.32. 0 grinda omogena se sprijina pe marginea unui zid înalt

(fig. 1.32). Un acrobat p~e§te pe grinda spre capatul ei liber. Pîna
la ce distanta minima se poate apropia el de capatul liber al grinzii fa.ra
ca grinda sâ se rastoarne? Ce conditie trebuie indeplinita pentru ca
acrohatul sa poata merge fa.ra pericol pîna la capàtul grinzii? Sc cunosc:
Masa grinzii 111, masa acrohatului m, lungimea grinzii l, lungirnea por-
tiunii nesprijinite a grinzii a.
58
RlfflOLVARE
Pcntru a evita ruslnrnarea grinzii în jurul marginii zidului este nocesar a se
îodeplini condifia de momente: ·
mg{a - x) ~ Mg ( f - a) (1)
din cnre:
x =a .M) - -/Il l
(1+- {2}
mm -m 2m
//,•//,,,
Pentru ca acrobatul sa poata merge fa.ra pe-
ricol pîna la capalul grinzii este necesar ca:
mga ~ Mg ( f- a) {3)
Fig. J.3~.
sau:
m ~ .U (_!_
2a
- 1) , (4)
adica:
mmax = M( : -
2
1) . (5)
Tot a!}a:
a~ M •I (6)
2(m + M) '
adi~a:
M
0 max = - - - - l.
2(m + M)
1.33. Ce lungime maxima poate avea ,,pod" construit <lin 5 pietre

de domino identice, fiecare piatra avînd lungimea l iar constructia podu-
lui avînd forma din figura 1.33, a.
REZOLYARE
Lungimea maxim[l a podului trebuie sà rezulte din conditia sa de stabilitate
(echi"libru}.
59
Pentru a se studia pozitia de cchilibru a podului, luam în consideratie numai 8
pietre, dcoarece conslructia este simctrica rata de axa yy' (fig. 1.33, b).
➔
Se observa ca asupra pietrci A actioncaza tn centrul sau de greutate C forta G,
care reprezinta greutatea pietrei, iar asupra capàtului M a acelciai,i pietre actioneaza
G°
Fig. 1.33, a Fig. 1.33, b
1 ➔ • • • p .
ror~a - G dm partea p1ctrc1 B. entru ca p1alra A sa nu se rastoarne este nc-
2
. l oc egahtalea
cesar ea sa a1ba . momen tl ➔ ~1,i
e or f ortel or G -
➔
G rata de punctul de
2
rotatic N:
-
G •NP= 1 ·Nllf.
-G ··- (1)
2
Cum insu PM= J.., rezulta NP= P.M - NJll, sau:

2
- l -
NP=--NM. (2)
2
lnlocuind (2) în (1) ~i cxplicitind Nill, obtinem:
- l
NM=-. (3)
3
Luînd in considorape simctria podu1ui rata de axa yy' avcm:
= l + 2(l + NM) = l +2(l +

3 = 3 l.
Lmax - ') 11 (4}
60
1.34. Un stilp vertical plantat într-un terc~ orizonLal este tras sub
un unghi « eu un cablu de lungime con~tanta l.
Forta cu care este tras este de asemenea ~onstanta ~i egala cu F
(fig. 1.34). Cap~tul B al cablului se afla tot timpul pe orizontala. Sa
se determine unghiul « pentru care momentul f or\ei F fa\a de punc-
tul O de incastrare a stilpului in sol este maxim precum ~i valoarea
acestui moment.
REZOLVARE
➔
Momentul lui F rata de 0, este:
M0 = Fd = Fh sin ex, in care practic 0 < œ< 2:. •
2
Dar: h = l cos a..
Deci M 0 = F • l • sin œ cos ex = .!. Fl sin 2cx. (1)
2
Din (1), rezulta ca M0 este maxim atunci cînd
sin 2cx = ~ , adica ex = 2:. • Fig. 1.34.
2 4
Valoarea maxima a momentului M0 rezulta a fi:
1
Momax = -Fl. (2)
2
Evident ca din punct de vedere practic, problema este posibila daca înaltimca
stilpului H ~h = l cos ex = -l t/2
2
- •
Aceasta deoarece, odatâ eu variatia unghiului ex variaza pozit.ia punctului A
de prindere a cablului pe stîlp §Î respectiv pozitia punclului B.
Pentru 0 < ex < .2:., rezulta 0 < h < l iar l > d1 > o.
2
1.35. Un corp de masa M, a~ezat pe un plan orizontal este deplasat

prin alunecare eu ajutorul unei forte T. Coeficientul de frecare dintre
corp ~i plan fiind µ, sa se determine unghiul dintre forta T ,ï orizon-
tala, astfel ca forta T sa fie minima (fig. 1.35 ), prem1m ~i valoarea
acestei forte in acest CflZ.
61
BEZOLVARE
Notînd cu N reactiunea planului, forta de .rrecare a corpului eu acest plan este
F = lf:N.
Fbrta T poate fi descompusi'i in douà forte componente T1 = Tsin a. ~i res-
pect;,iv Ti = 7' cos a. dupa directia verticala ~i respectiv orizontala.
Scriind echilibrul fortelor in sistemul de rcferinta
Y xOy, ohtïncm:
µN = T cos cx. (1)
Mg = N + T sin a.. (2)
Eliminînd pe N din cele doua ccuatii, gasim:
µ(Mg - T sin cx.) = T cos ~
/ ///
<lin care:
µM~ (3)
T=---'-----
µ sin a. cos a. +
J:'ig. 1.86. Relatia (3) exprima marimea fortei T în fnnctie de
unghiul a. 9i pentru ca ea s-a dcdus din conditiilc de
echilibru ale corplilui, rezulta câ pentru valoarea data de (3), corpul se rncntine
tn echilibru pe planul orizontal la limitâ.
Daca valoarca fortei T data de (3) este depa~ta, echilibrul nu se mai pastreaza.
Prin urmare T este acea fortü datorita carcia corpul începe sa-~i piardâ cchi!ibrul
§i este pe cale sa se deplaseze.
~presia analitica (3) a fortei T este o functie continua.
Se observa eu U§urinta ca pentru ex.= o, T = µMg in care caz pcnlru depla-
sarea corpului pe planul orizontal este nccesar a se învingc numai for~a de frecarc.
Pentru a. = 2!.. , T = .Mg în care caz deplasarea corpului nu se mai face pe planul
2 .
orizon.tal ci pe verticala, trebuind deci sa se învinga greulatea acestui corp.
Deci penlru a. e [ 0, Î], rezultâ T e [µMg, Mg].
în intervalul de varia~ie a unghiului (X, trebuie sa existe un minim al marimii
fortei T.
Determinam derivata do ordinul întii a functiei 7' = f{~) data de (3):
-d T = µ J l sin cx. - µ cos a.

g - - - - - - -1
dx (µ sin
~
Q'.. + cos ~r-
sau:
dT = µMg tg (X - µ , (~)
da. cos (X(µ tg ex..+ 1) 2
care se anulcaza daca tg a. = µ, adicü cx. = arc tg µ.
62
Din {li) rczultü cü pentru tg ex< µ, dT < 0, iar dacà tg ex> i.L, ~> 0 §Î
dcx dcx
dcci rorta T eslc minima pentru tg ex= µ.
Valoarea minima a rortei T se obtine din {3) în care se îulocuic~te tg iz = µ,
1
aclicü sin ex = µ · iar cos ex =
tl-1 + µ2 Vï + µ2 •
Rezull:i:
µMg
{5)
Tmin = VT-Fµ.2 .
1.36. Cu ajutorul unei foarfece se taie o sîrmii eu sectiunea circ11 lnrii.

Sii se determine deschiderea :x maxirn;1 a foarl'ecei, astfel încît sîrma sa
nu alunece între lamele ci (fig. 1.36). Coeficientul de frecare înlre
sîrma ~i lama este µ. = 0,1.
REZOL'\"ARE
În caz de alunecare a strmei întrc lamelc laietoarc ale roarfcr.ei, aceasta se
produce dupa bisectoarea unghiuJui :x fùcut de lame. Alunccaroa se datore~te com-
➔
ponentei fortelor P de presiune dupa directia bisccloarei !iÎ anume:
F= 2Psirr~. (1)
2
Forta euro se opune accstei alunecliri este componcnta dupa directia bisec-
➔,
toarei a for\clor de frccare F1:
l!\ = '!.Ft cos .=. = 2µP cos .=. • (2)

2 2
Penlru a se cvila alunccarea este necesar ca:
F ~ f\ => 2P sin ~
t
< 2µ.P cos ~2 • (3)
sau:
tg ;!_ <, µ => ex <, 2q>. (4)
•)
Fig. 1.30.
63
Deci dcschiderca maxima a foarfccei penlru evitarea alunccarii slrmci este:
°'max = 29 = 2 arc tg 1.1. (5)
Numeric avcm:
°'max= 2 arc tg 0,1 :=v 12°.
1.37. Coeficientul de frecare la alunecare dintre un corp ~i supra-

fata unui plan înclinat pe care se afla corpul (f'ig. 1.37) este µ.
Sa se determine unghiul pe care trebuie sa-1 faca ·directia fortei de
tractiune in sensu} urcarii corpului pe planul înclinat, eu linia de cea
mai mare panta a planului, astfel încît aceasta forta sa fie minima.
REZOLVARE
Prin proiectarca tuturor fortelor pe axa Ox
din sislemul xOy (fig. 1.37), avem la echilibru:
T cos (3 - G sin o: - µ( G cos a -
- Tsin (3) = O. (1)
Prin T s-a notat valoarca fortei de tractiunc,
iar prin {3 unghiul directiei accstei forte cu linia de
cea mai mare panta a planului înclinat.
Din (1), rezulta valoarea cea mai mica a for-
}'lg. 1.37. tei de trac\iune pentru a pune corpul în mi~care
in sensul urcarii pe planul înclinat.
Explicilind din (1) pe T, se oh\ine:
T = G• sin o: + µ cos a • (2)

cos {3 + µ sin (3
Luîn<l ln considcrarc eu µ = lg cp (cp fiind unghiul do frecare al corpului pe
sin cp •
plan), înlocuind în (2) µ = lg <p = - - , se obtmc:
cos?
T = G • sin(o: + <p) • (3)

cos(cp - ~)
Valoarea minima a limitei inferioare a efortului de trac\iune necesar dat

de {3), se obtine pentru maximul numitorului accslci exprcsii.
64
h1tr-adevar deoarece G, ex !JÏ cp stnt constante, avem:
cos{cp - (3) = 1 ::::.: cp - (3 = O => (3 = cp = arc tg µ. (4)
Introducînd (4) tn (3), se obtine:
. (
T min = G sm ex
+ cp) = V+
G sin oc µ cos cc
. (5)
1 + µ2
1.38. Sa se determine vafoarea maxima a unghiului vîrfului unei

pene ce are sectiunea transversal! de forma unui triunghi oarecare,
astfel tncît dupa ce pana este ba.tuta. si se autofixeze 1n Hicatul ei. Coefi-
cientii de frecare dintre fetele laterale ale penei §Î peretii laca~ului sînt
µ1 ti µ2.
Se va neglij a greutatea proprie a penei ti se va considera ca pana
este ba.tuta. dupa directia inaltimii ce cade din vîrful corespunza.tor
unghiului penei pe capul acesteia.
REZOLVARE
Presupuntnd ci pana a fost introdusl
tn laca~ul ei, conditia ca ea sa se auto-
fixeze (autofrîneze), este ca valoarea for-
➔
tei Q necesara scoaterii penei din lac8J}
sa fie pozitiva sau cel putin nula (fig.
1.38): Q ~ o.
Determinam valoarea fortei Q pentru
echilibrul penei scriind ecuatiile de pro-
iectii ale fortelor ce actioneaza asupra ei
în sistemul de referinta :xOy:
~ F:.: = N 2 cos (3 - N1 cos ex +
+T 3 sin (3 - T 1·sin ex= 0 (1)
~-Fu= Q + N 1 sin ex+ N 2 sin (3 -
- X1 cos œ - T 2 cos (3 = O. (2)
6&
5 - Probleme de llmltA ,sl extrem !n :flzlcA
➔ ➔ ➔ ➔
Prin N 1 , N 2 §i respectiv T1 , T2 s-au notat fortele de reactiune normale pe supra-
f etele laterale ale penei ti respectiv f ortele de reactiune tangentiale datorate freca.-
rilor dintre suprafetele laterale ale penei §Ï peretii làca§ului.
Unghiul vîrfului penei y = ex + ~ iar T1 = µ1N1 §Î T2 = 1L2N2 •
Ecuatiile (1) §Î (2) se mai pot scrie deci §Î sub forma:
N 2(cos ~ + µ 2 sin (3) - N 1 (cos ex + µ 1 sin ex) = 0 {3)
Q + N 1 (sin ex - µ1 cos ex) + N2 {sin (3 - µ 2 cos (3) = O. (~)
Din (4), rezulta:
Q = N 1 (i.t1 cos ex - sin ex) + N 2{r.t2 cos (3 - sin (3). (5)
Punînd conditia de auto!ixare a penei, din (5), rezulla:
N 1 {i.t1 cos ex - sin ex)~ N 2 {si~ (3 - µ 2 cos (3). (6)
Din {3) tnsa avem:
N2 -
+ µ 1 sin ex •
_ N cos ex
1 ' (7)
cos (3 + µ 2 sin (3
lnlocuind (7) în (6) §i introductnd unghiurile de frecare tg cp1 = µ1 §Ï tg 92 =· (L2~
se obtine în final:
Sall(
ex + (3 ~ cpl + cp2 ==> "( ~ cpl + q>2• (8)
Deci pcntru autofixare, avem:
y max -_ q>1 + q>2 -_ !.f.1 + !.f.2 •

arc tg ----"-...;...._ (9)
1 - !J.d-l.2
1n cazul în care µ1 = µ2 = µ, adica cp1 = cp2 = cp, relatia (9) devine:
2
Ymax= 2cp = arc tg 1.!. = 2 arc tgµ. (to)
1 - µ2
Nota: Conditia de autofrînare a penei putea fi pusa §Î pe considerentul cà
➔ ➔ ➔➔➔ ➔➔➔
1R' I ~ I R I în care R' = T1 + T 2, iar R = N1 + N 2•
1.39. Un corp de greutate G este mentinut in echilibru prin inter-

mediul unui fir pe un ghidaj, avtnd form~ unui sfert de cerc (fig. 1.39).
Coeficientùl de frecare dintre corp ti ghidaj este µ.. Sa se determine
valoarea unghiului cc, pentru care f oria de intindere in· fir este minima,
la limita echilibrului cind corpul tinde sa urce.
66
REZOLVARE
Scriind ecuatiile de proiectii ale f ortelor ce actioneaza asupra corpului tn sis..
temul :&My, se obtine:
I: Xi = S cos y - G sin ex - Fr = o (1)
I: Yi = N + S sin y - G cos ot = O. (2)
Pentru a explicita valoarea unghiului y se
observa ca tn triunghiul isoscel OMN avem:
./""... ./""...
MON + 2OMN = -zt.
Dar:
./""...
MON=
2
7t
=--« iar 6MN = ~2 - y.
Deci:
a
Fig. 1.89.
din care:
«
r ='1t- - ....... (3)
4 2
lnlocuind (3) tn (1) §Î (2), se obtine:
s cos (2:.4 - ~)
2 ·
- a· sin « - Fr = o (4)
N +
·
S sin (2:4 - ~)
2
- G cos « = o. (5)
De asemenea pentru echilibru la limita avem:

Fr= µN. (6)
Rezolvtnd sislemul de ecuatii format de (4), (5) §Î (6) în raport eu S = S1 ,
se obtine.:
S = S1 = G • ~in ex + µ. cos ex (7)
cos (: - ; ) + µ. sin ( : - ; )
• sincp .
lnlocuind în (7) µ. = tg cp =- - (cp este ungh1ul de frecare dinlrc corp §Î
cos cp
gbidaj), avem:
sin(«+ cp)
S = S1 = G• )
cos(~ - ; - cp
67
5*
Valoarea unghiului œpentru care S ia valoarea cea mai mica rezulta din ecuatia:
dS =G
1 - 1-
2
[tg(« + cp) tg(~ - ~ - cp)] = o.
4 2
+ cp) cos (7t -
2-
dœ sec(œ œ cp) ·
4
Se obtine deci ecuatia:
tg(œ + cp) tg ( =- ; - cp) = 2. (8}
Pentru determinarea lui «, ecuatia (8) se rezolva prin încercari.
1.40. Deasupra unui orifioiu circular de raza r dintr-un plan ori-

zontal de sprijin se a~aza. o placa ciroulara omogena de raza R §Î greu-
tate G· (fig. 1.40) astfel tncît sa-1 acopere pariiaI.
ln punctül A se suspenda de placa. o greutate Q, astfel înctt. placa
sa se afle în echilihru la limita, avînd tendinia de a se roti în jurul
coardei BC. S~ se determine :,; pentru oare Q ia cea mai mica valoare,
inclusiv aoeasta. valoare minima.
REZOLVARE
Considertnd momentele fortelor care actioneazA. asupra pHicii în raport cu
coarda BO (fig. 1.40); la echilibru avem:
(1)
din care:
Q = G OD = G V R2 - y2 (2)
. AD R-l/R2 -y2
Este m;or de observat ci:
AD + DE = a: = + r - (V r2 -
R y2 +
FfT;/7//h/, +VR2 - ya).
Pentru simplificarea calculelor vom cauta
(3)
7T / extremele functiei Q = f{y) l}Ï apoi prin inter-

Fig. 1.40. mediul lui (8), vom determina pe a:.
68
Expresia (2), se mai poate scrie §Î sub iorma:
1
Q=G•-----
R (4)
-----1
VR2-y2
Luînd în consideratie ca o <y< r, se observa ca Q ia valoarea minima,

atunci cînd y ia valoarea maximii, adica atunci cind y= r. Deci:
Qmtn = G--VR- -- -,.a -

2
(5)
R - V RX - r2
Valciarea corespunzatoare a lui x rezulUi prin înlocuirea y =r in (3). Se
obtine:
x = R + r - VR% - ,.a. (6)
Nota: Problema se putea evident rezolva §Î pe calea exprimàrii Q = f(x), însa

aceasta cale era mult mai grea.
1ntr-adevar, pentru echilibrul pUicii avem:
à(R - AD) = QAD => Q = G ( A: - 1). (7)
Dar:
(8)
Pe de alta parte, avem:
V r2 - (r - DE) 2 = V R2 - (R - A.D} 2 ,
din care rezulta:
- - Ra_,.a
D E - A D = - - - - (R- r). (9) .
R+r-x
Din (8) §Î (9), rezulta
AD= x(2r - x) (10)
2(R + r- x)
Înlocuind (10) tn (7), se obtine:
Q = G 2(R + r) (R - x) + x?. • (11)
x{2r - x)
1n continuare se studiaza extremele functiei Q = f(x) etc., ajungîndu-se la
rezultatele (5) §Î (6), dar dupa cum se vede pe o cale mai grea.
69
1.41. Ce for\a minima tr~buie sa se intrehuinteze pentru a ridica
un corp eu masa m, cu ajutorul unui troliu la cEµ"e se dau D, d ,ï d1
(fig. 1.41), ounoscind ca valoarea coeficientului de frecare la alunecare
in axul troliului este µ? Aplica\ie 1;mmerica: m = 600 kg, D = 48 cm;
d = 34 cm; d1 = 1,8 cm; µ = 0,2 ,ï g rv 10 m/s.
REZOLVARE
Pentru a se putea ridica corpul de greutate G = mg
eu ajutorul troliului este necesara. o forta P, al carei
moment fata de centrul axului troliului O sa fie mai
mare sau cel putin egal eu momentul fortei G rata de
acela§i punct la care se adàuga momentul cuplului de'
frecare în ax Mr = µN di = µ(G + P) di , N fiind
2 • 2
marimea f ortei de reactiune totala a lagarului §Î fusului
axului.
Deci:
mg D Gd ( )dl
P-';> -+µ<J+P-. {1)
Fig. 1.41. 2 2 2
Din (1), rezulta:
P ~ mg d + IJ.di => Pmln = mg d + µdi • (2)

D- µdl D- µdl
Este evident ca în absenta frecarii tn ax (µ = 0), rezulta:
d
Pmin =mg-.
D
Înlocuind valorile numerice în (2) se obtine Pmin "" 4392 N.
1.42. Se considera. un mecanism ,urub-piulita la care piulita este

fixa iar turubul poate inainta provocind strîngerea unei piese. Se cere
sa se determine înclinarea filetului pentru care randamentul imbinarii
,urub-piulita este maxim.
eoeficientul de frecare intre filetul piulitei §Î cel al ,urtibului este
µ = tg <;> = 0,05.
70
REZOLVARE
Expresia randamentului §Urubului la strîngere este:
Wu
'1)=- (1)
w
ln care Wu este lucrul mecanic al fortelor utile, iar J,V - lucrul mecanic al fo1·telor
motoare. La în§urubare, forta utilâ este forta Q (fig. 1/12) iar lucrul mecanic
pentru o rotatie a §urubului este:
Wu= Qp = 21trQ tg«, (2)
ln care p este pasul filetului §urubului, r este raza
media a §urubului, iar « - unghiul de tnclinare a
filetului.
Lucrul mecanic al fortelor motoare este:
W = M • 211: = 21trQ tg(« + cp) (3)
fn care M este momentul cuplului motor (M =

= P • l) iar cp este unghiul de frecare tntre filetul
piulitei §Î cel al §urubului (cp = arc tg µ).
lnloc~ind (2) §Î (3) în (1) se obtine: Fig. 1.42.
7) = tg(:g~ cp) , a; E [ 0, ; ] •
((1)
Se observa ca pentru cp = constant, 1l = f(«) este o functic continua §Î pozitiva

anulindu-se pentru « = O §Î « = ~ - cp. ln acest interval randamentul va avea
2
un maxim.
Avem:
d"l) = _! [ tg « ] = sin cp cos(2~ + cp) = o. (5)
dcx d« tg(« + cp) ·cos2 « sin 2 (« + cp)
Din (5) rezulta câ d"l) = O pentru doua cazuri distincte:

dcx .
1) pentru cazul sin cp == 0, adica. µ = tg cp = O ccca ce înseamnü cazul banal
al absentei frecarii cînd într-adevar -q = -qmax = 1.
2) pentru cazul cos(2« + cp) = o, adica « = ~
, 4
- __p_,
2
caz care raspunde
·
problemei puse.
Se observa eu u§urinta ca pentru « <~ - .!. , d-q > o, iar pentru œ > ~ - .!. ,
4 2 dcx 4 2
d-q/dcx < O §Î deci pentru « = r./4 - cp/2, functia -,, = f(«) prczintli un maxiin.
71
Valoarea maxima a randamentului mecanismului §Urub-piuli\à este:
· Numeric avem: « = 45° - .!. tg 0,05 ~ 45° - .!. • 3°20' = 43°20';

2 2 .
7lmax = tg2 43°20' ;;;:, 0,65.
1.43. Apa dintr-un canal de forma dreptunghiulara. este op.ri ta eu

ajutorul unui bloc de forma unei prisme-drepte. 1naltimea· hlocului
este h iar densitatea materialului din care este · confectionat este p.
Ce grosime minima trebuie sa aiba. hlocul pentru ca apa sa nu-1 rits-
toarne, apa fiind aproape de deversai·e?
REZOLVARE
Foria eu care apa preseazi'i blocul (fig. 1.43),. este:
F = P medle •S = O +2Pmax •S
•
(1)
Dar:
\
______ ])
Pmax = Pogk; S = lh.
Înlocuind (2) ln (-1), rezulta:
(2)
C hl
I F = Pogl- • (3)
I 2
I
Pentru ca blocul sa nu se rastoarne este nccesar ca

h momentul de rasturnare M,. al fortei F în raport eu
muchia AB a blocului (fig. 1.43) sa fie mai mie sau
cel rouit egal eu momentul de stabilitatc Ms a greu-
B tatii G a blocului rata de aceea§i muchie:
6 A
.Mr ~ llfs ~
.
F •y~ G • - ,
cl
(4)
Fig. 1.43. 2
72
în care y este distanta de la funtlul apei pîna. la punctul de aplicatie al fortei F
(centrul de presiune). Pentru a determina cota y, vom evalua Mr, considerlnd o
suprafata. infinit mica ds = ldx asupra careia actioneaza. forta dF la distanta :c de
suprafata libera a apei (fig. 1.43):
dF = p(x) • dS = p0 gxldx, :c e [O, h]. (5)
Momentul acestei forte în raport eu muchia AB al blocului este:
dMr = dF(lt - x) = p0 glx(h - x)dx. (6)
Prin integrare, gasim Mr:
Mr = ~ dMr = ~: p0 glx(h - x)dx = I

p0 gl h : - ~ 1: = p0 gl • ! Î.
2
• (7)
Pe de alla parte însa, avem:

h2
Jlr = F • Y =. PoCl -2 • y. (8)
, h
Comparînd (7) eu (8), rezulta y =- .
3
1'evenind la (4), avem:
h2 h . d
PoCl - • -
~ 3
< pglhd • -2
din care:
.d ~ J, "\ / Po => dmin = h ."\ / Po • (9)
. V ap V
. 3@
1.44. Un areometru este constituit dintr-un mie balon de sticla care

are volumul exterior V §Ï care se continua eu o tija cilindrica de hm-
gime .l ti de· sec\iune S. Introducînd areometrul in apa distila:ta, se
constata ca. tija patrtinde pîna la distant~ J_, (n > 1). Sa se deter-
n
mine vàlorile maxime .§Ï minime ale densitatilor lichidelor ce pot fi masu-
rate cu acest areometru daca V= kSl, (k > 1).
REZOLVARE
Notam eu m masa areometrului. InJrodus tn apA distilaUi se scurundâ pînâ
la..!_:
n
mg= p0 Vg + p0S -nl • g. (1)
73
Densitatea minima ce poate fi masurata (areometrul se scurunda integral in
lichid) rezulta din:
mg= Pmln Vg + PmlnSlg. (2)
Din (1) §Î (2), rezulta:
1 + nk
(3)
Pmtn = n(i + k} •Po•
tn lichidul de densitate maxima Pmax, (tija ramtne în afara §Î deci:
mg= PmaxVg. (4)

Din (1) §Î (4), rezulta:
(5)
1.45. Se da un canal hidraulio ou seotiunea trapezoidala. de_ arie

constanta (fig. 1.45 ). Cunosctnd ca panta taluzului este constanta
tg ex = m = 1, sa se determine raportul dintre haza mica ~i tnaltimea
sectiunii trapezoidale a can-alului hidraulic, astfel tncît sa rezulte peri-
metrul minim udat.
REZOLVARE
Notînd euh §Î respectiv eu b, înaltimea §Î respectiv baza mica a sectiunii trape-
zoidale a canalului hidraulic (fig. 1.45), perimetrul udat este:
2h
P=b+-- .. (1)
cos œ
Cum tnsa cos IX = ---:=1==-

V1 + tgl!IX
(o < IX < n)
2
§Î cum tg1X = m, avem
= b + 2h V 1 + m1 •
P (2)
Nottnd .!. = :r, rezulta:
h
FJg. 1.45. P = h(x + 2 t/ 1 + ,n2). (3)
T4
Pe de alla parte aria sectiunii canalului este:
A = li (b + mh),
sau:
A= h 2 (x + m)
din care:
h- A (li > 0).

- "\V/ x+m' (4)
Înlocuind (4) în (8), se obtine:
P = ,. / A {x + 2 V 1 + m2). (5)
Vx+m ·
Deoarece A §Î m stnt constante, rezulta ca P prezinta un extremum cînd d P = o.
dx
Deci:
dP
--
dx -
v-À - -2-{t/, -+1-+m)B/2
x - m)
-~---0
2(x - '
,n2 -
din care:
a: = 2 (t/ 1 + m3 - m) (6)
sau:
X~ 0,83.
Pentru a stabili natura extremului <lat de (6), avem:
d 2P VA 2 (3 V 1 + m2 - 2m) - x (7)
dx 2 = T. (x + m)6/2 •

d2P VA
_d_x2_ = 2 (2 V 1 + m.2 - m) 812 > O.
Deci pentru z dat de (6), P prezinta un minim.
Substituind (6) ln (5), se obtine valoarca minima a perimetrului udat:
Pa-i.ln =2 V A (2 V 1 + m 2
- m) (8)
sau:
Pmin ~ 2,7 V À•
• 75
1.46. Un vas tronconic plin cu apa are diametrul bazei mari D,
diametrul bazei mici d §Î înaltimea lt.
Presupunînd ca vasul se rote~te in jurul axei sale verticale cu o
turatie constanta, sa se determine turatia minima pentru care vasul
se gole§te complet. Se va considera ..2 ~ g §i se vor neglija frecarile.
REZOLVARE
][ Rotind vasul, datoritü efectului fortei cen-
trifuge {fig.1.46), apa din vas ia forma unui para-
boloid, astfel încît apa se ridica golind vasul.
Considerînd o particula l'rJ de apa cu masa m
aflata pe fundul vasului {fig. 1.4.6) §Ï avînd în
vedere ca peretii vasului stnt plane înclinate,
conditia ca parlicula sa par_aseasca vasul este:
Fe cos «~mg sin «. · (1)
d
Dar:
cl
.l:'ig. 1.46•. Fe= mCJJ2 - . (2)
2
inlocuind (2) în (1) §Î explicitînd (,), se obtine:
(3)
Din triunghiul MBD, rezulta:

2h
tgcx=--• (4)
D-d
Deci:
(5)
nn 1
'fintnd seama ca (,)min - ~ n §Ï ca r.2 ~ g, rezultâ din (5):
3
= 60 "' {6)
"min
V/ d(D-h d) [rot/min].
. 76 •
1.47. Un vas cu peretii vertioali ln care nivelul apei este mentinut
constant la tnaltimea h, se afla. pe un plan orizontal.
Dintr-un orificiu practicat ln peretele vasului se sourge apa (fig. 1.47).
Sa se ·determine pozitia pe care: trebuie sl o aiba. acest orificiu pentru
ca distanta la care ajunge jetul de api sl fie maxima. Sa se afie aceasta.
distants. maxima.
REZOLVARE
Notâm eu O orificiul peretelui vasului --=-==--= 1-.a
(fig. 1.47) amplasat la adîncimea variabill 2
considerata de la nivelul apei.
~ -----=--- _!!_toi::-...__ _ ___
---- X.
Alegem un sistem de axe de coordo-

nate a:Oy ca cel din figurl. Traiectoria unei
particule de apa este datl de ecuapa eu• ../3 A
noscu.ta.:
' g
y= -re2, (t)
2v 2 · Fig. 1.47.
în care v este viteza de scurgere a apei prin orificiu.
Planul traiectoriei taie planul orizontal pe care se afla vasul dupa dreapta BA
a cru-ei ecuatie este: ·
y=h-~ 00
Abscisa d a punctului A se afll pr-in rezolvarea sistemului format de (1) §Î (2)
in raport eu z:
:r} = d2 == .! v2(h - .z). (3)

g
Contorm formulai lui Toricelli, avem:
v1 == 2g.z. (i)
Înlocuind (i) în (3), se obtine:
,J,I= -h2 +~. (5)
Maximul lui d2 rezulta a avea loc pentru:
h
z = -21. (Zt + :a) =i -
2
•
în care .zi §Î :a sînt radacinile trinomului de gradul doi în z din membrul drept al
relatief (5).
Înlocuind (6) în (5) se obtine:
dmax = h. . (7)
•77
1.48. Un vas plin cu un lichid presupus ideal de o anumita densi-
tate, este deplasat printr-o mitcare uniform accelerata pe orizontala eu
acceleratia a. La d1stanta à de capatul vasului (fig. 1.48, a), acesta are
un orificiu. Sa se determine Îll;Althnea maxima a traiectoriei jetului de
apa ce iese prin orificiu fa}a de vasul 1n mitcare. lnaltimea jetului de
lichid se va consider~ de la nivelul orificiului (peretelui vasului).
Discu\ie.
REZOLVAllE
Fata de vas, jetul de lichid ce tî§De§te prin oririciu va descrie o mi§care com-
pusa, rezultata dintr-o aruncare verticala ln sus eu viteza initiala v0 §Î o mi§care
acceleratà pe orizontalà contrara mi§carii unilorm accelerate a vasului.
,r•\ Viteza initiala de tt§nire a jetului do lichid prin
1 • , orificiu se deduce din legea lui Bernoulli, care se
_----==;::::--::;::-1 ' _ refera la lichide ideale §Î este:
ovna. _;:-=::::....,,,f_
Vo=
Y 2(p - Po)
....;.;:...-~,
p
(t)
în care p este presiunea absoluta. la orificiul ce

se ·aflii la distanta d. Ea este:
ma psda
P = Pi +Po=-+
s
Po=-+
s
o'
/a. + Po = pad + Po, (2)
Fig. l.4s, a fi b. tn care Pi este presiunea initiaUi, s - aria sectiunii
vasului, Po - presiunea atmosferica, m - masa· lichidului pe portiunea d din vas
§Ï p - densitatea lichidului.
înlocuind (2) tn (1) se obtine:
V0 = l/2ad• (3)
Studiind mi§carea jetului de lichid în sistemul de referinta xOy solidar eu
vasul (fig. 1.~8, c), ecuatiile parametrice ale traiectoriei jetului de lichid, vor fi:
y = v0t - -'- t 8 = V 2ad t - 1- t2 (~)

2 2
a;= à+ ~t2• (5)

2
78
•
Eliminînd timpul t din (4) §i (5), se obtine ecuatia traiectoriei. Astrel din (5) expli..
citam t:
(6)
0 .Fig. 1.48, .c.
lnlocuind (6) in (5), se ob\ine:
y = 2 V d(x - d) - 1. (z - à), (7)
relatie ce constituie ecuatia traiectorfei.

"
Evident domeniul de existenta a functiei .(6) este x e [0, oo). Pentru a gasi Ymax
avem:
(8)
din care:
(9)
. Pentru a stabili natura extremului dat de (9), avem:
d y
2 Vïï
--. = - - - - - - - - (10)
2(:,: - d) 1/ a: - d
lnlocuind (9) în (10), se obtine:
d2y = - 1._
3
< O.
d~ 2a cl
• 79
d2y
Deoarece - < 0, pentru (9) y are un maxim, a cmii valoare rezult~l!~lo•
dzl
cuind (9) în (7):
Ymax
.
= ~d.
C
(11)
DISCOTJE
1. Evident ca. valoarea cea mai mare a lui ymax este înregistrata. atunci cînd
•
orificiul ar fi practicat la capltul vasului. Deci daca l este lungimea vasului avem
de [O, l] §Î:
(Ymax)max = ~ l.
C
2. Punctele de intersectie cu axa Oz(y = O) a curbei traiectoriei sînt: z 1 =,.d

,a2
§Ï ~=d+-d.
g2
Se poate u§or arata ca z• împarte tdomeniul dintre z1 §Î x 2 în raportul _!_ •
3
Într•adevru- avem:
deci:
1.49. Sa se efeotueze un calcul aproximativ al puterii maxime ,ï sa

se determine turatia unei roti hidraulioe, ao\ionata de jos (fig. 1.49)
daca se ounoso: inal\imea coloanei de apa k, seo\iunea transversala a
vinei de apa S ti diametrul rotii D.
Vina de apa ac\ioneaza continuu asupra paletelor ti dupa oe le
love~te oade, in jos. Se va oonsidera 1t2 ~ g. Aplioatie numerica: k = 5 m;
S = 0,6 m2 ti D = 3 m.
80
REZOLVARE .
Viteza jetului de apa la ciocnirea eu paleta rotii hidraulice este data de legea
lui Toricelli: v ~ i/·2gh.
Vom.presup'111Q ca j~tul de apa dupa ciocnirea_de paleta continua mi§carea, eu
viteza ·paletei VA{V11•< v}. ·
ln acest caz debitul .masic··Qm == S{v -
- (.lk) Pa = S (V2gh - vÂ) Pa ·pierde · în fiecare
unitate de timp ·viteza v - VA= V2ch- ·"h•
·nin aceasta cauza, asupra rotii actioneaza
forta F = s(v'2iii - 11,.) 2 Pa, astrel ca ·puterea
rotii bidraulice este:
2
P = F • Vk = SpaVk (i/2gh - VJl ) · · (1}
Pentru a detcrmina, extrcmel~ functiei

P = f(v11}, avem: Fig. 1.49.
(2)
din care: ·
v11i = l/2gh - ceea ce nu este P:Osibil deoarece vh < = V2gh;
v
vi1i
. = ·-s
•1.v-
2gh (8)
Se obser.va CU U§urinta din. {2} -ëa pentru

11
Vk < Va7&, dP > 0 iar pentru · tJ1,. >
dvk
> v210 dP < o §Î deci -pentru·-:vk = "21l, r~nctia k P = f{vk) prezinta un maxim.
dtlk " · ·
lnlocuind (3) tn (1), se obtine:
-(t .
Pmax = --
27
(2gh} 8/ 2 • S • Pa•
· ·
(4)
Viteza ungbiulara de rotatie optima a rotii bidraulice este:
<a> = 2
v:Jt = _!_ V2gl, => n == ~ V 2gh ~ 20 V 2h. {5}
D 3D . ruJ D
lnlocuind valorile numerice tn (4) §Î (5) se obtine: Pmax = ;, (2·9,81 •5)S/2 •

20 ·
• 0,6 • 1 000 ,-:, 86 868 W = 86,868 kW; n = - t,12,5 ~ 81 rot/min.
3
81
6 - Probleme de limitâ ~1 extrem ln fizicA
1.50. Sa se determine viteza maxima a unui corp ce cade intr-un
mediu viscos §Ï care opune o rezistenta proportionala eu patratul vitezei
de cadere (R = kv2 ; k > 0). . . .
Sa se particularizeze apoi relatia ce se va obtine pentru cazul caderii
1n aer in care k = 2- ps (expresia legil lui Newton pentru R) ti unde C
2
este o constant! ce depinde numai de- forma corpului ti de starea supra-
fetei lui, p este densitatea aerului iar s este aria sectïunii transversale
maxime a corpului. ·
BEZOLVARE
----o O
Ecuatia mi§clrii corpului pe verticala d~scendenta Om
a. ;r (fig. 1.50) va: fi:
M, (1)
sau:
dv
m- = mg- kv1• (2)
dt
O' Împartind ecuatia (2) prin m §Î separînd variabilele,
avem:
__d_v_ = }!_ ·dt. {3)
Fig. 1.60. mg _v:i m
k
Facînd tn (3) substitutia mg= a 2, se ob\ine:
k
dv k
---=-dt. (~)
lntegrînd ecuatia {4} se ob{ine:

1 v +a k
- ln - - = -m. t + C1• (5)
2a 11- a
jinînd seama de notatiile facute vom ob\ine:

1
-- - • 1n -l/k v + V mg -_
---'---.....a.- -
Vïè t + Ci·
- (6)
2 V mg V mg - i/k v: m •
Utilizînd conditiile initiale: lat= O; v = o, rezulta C1 = o i,i deci
V"ïc v + V mg-:
-----=e
2 lfJ· e
m (7)
i/mg - t/kv
82
din care:
V =
V-(
mg
k
e
2
2
vyk. ,- 1) =
m
1fif:,
- v- (V- )
· mg th
k m
gk t • (8}
e m +t
Valoarea maxima a ·vitezei de coborîre se calculeaza din conditia:
V · v-( lf¾, ) v-
.
= 11m
max &➔ ao·
mg
-
k
e
-----
e
2
m
,/ gk.
21,1-c
- 1
m .. +1
-
-
mg
-•
k
(9)
Teoretic o astfel de viteza nu s-ar atinge niciodata, deoarece e&,"corespunde

la t ➔ oo. Practic însa, membrul doi al egalitatii (8) ia valori apropiail de 1 dupa
clteva secunde din ·momentul lansarii corpului •
.Este de observat ca viteza maxima data de (9) este atinsa ·de corpul în cadere
atunci ctnd R = G.
Particularizare. Expresia legii lui Newton pentru Reste:
R = kv 2 = -C psv11 • (10)
2
Înlocuind (10) în_ (9), se obtine:
"max = 91 / 2mg • {11)

.V -Cps
Daca corpul considerat este o para§uta, expresia (11) dl viteza maxima eu care
para§Uta atinge· pamtntul.
1.51. Se da un eorp greu M de dimensiuni reduse ~i avlnd masa m.

El este :aruncat ·pe verticala ou viteza initiala v0 (fig. 1.51).
Cunosoînd ;ea aerul •opune ,o rezistenta propor.t,ionala ou viteza
R = .k2mv(k >:1), . sa ,se :determ:ine tnaltimea ·maxima pîna la care se
ridiol oorpul. ·· Disoutie, generalizare.
83
G*
REZOLVARE
Ecuatia diferentiala a mi§carii pe directia Ox (rig~·i.51), este: 1
d2x, dz·.
m - = -mg-k2m - .. {1)
dt :
2 dt
ÎmpürPild ccuatia (1) prin m, se obtine:
d 2x • dx {2)
-=-g-kt-.
2
dt • dt.
. dx ·
Luînd.în considerarc ca ___: = v(t), iar v(O) = v0,
dt..
Ai------ ecuatia {2) se poate pune sub forma:,
dv·..
- =- g - lc2v. • {3)
dt.·
Separînd variàliilèle in (3), se obtinc:
dv -
- - - = -dt.. (4)
g:+ J...-¼ •.
Integrînd intre O §Ï t·ecuatia (4), se obtine:
}'ig. 1.61.
u
2
· dv. = ~t .
-.dt= - t.
~ v0 g+k v o·
Deci:
t = - .!_ (v ~ = - .!_ j in (; + .[) lv ' = - .!_ Jn g + Tc'!.v
1c2 Jvo V+-g 1c2 /r2 vu /c2 g + k2vo
Jc2 .
din care prin inversiune, obtinem:
v (t ) = -dx = - -g + (.v + -g ) -h•t (5)

~= ~ .0
~. e ,
§i din care printr-o noua integrare, obtinenÎ:
x(t) = - fL • t + (v 0 +
A...z .
.!)
k Jo
(' e-1t' dt, .
2
1
adica:
::r:(t) = - 1..
1c2•·
t + _!_ (v 0 --+
1c2 --·1c2 :
!.)
{'1 - e:-·N'). · . (6)
Momentul t1 pentru care corpul ajunge la înaltimea ma.ximl se obtine scriind

conditia v(t1 ) = O.
Punînd aceasta conditie în (5), se obtine:
e-k1t1 = __1 __ (7)
1 + t•olc'J
g
Înlocuind (7) in (6) se obtine :t(l1 ) = li max:
x(t1) =- .!f. t1
k2
+ 1,a
Vo • (8)
Din (7), rezulta t1 =.!.in

1,a .
(1 + vok
g
2
) pe care tnlocuind-o în (8), obtinem:
.
2
v0 g 1 (
h max=---n vol,
1+--. )
{9}
kZ . k4 g
Plecînd de la constatarea ca:
ln (1 + x) - (x - :z + x3
3
)
lim .. =-..!_
~o ~ '
~i deci daca lxl .este suficient de mie, avem aproximatia:
ln(i +X)~ X - œ2. + x3,

2 · 3
§Î aplictnd-o în (9), avem:
ln ( 1 + v~ ~ vt ~ ~ (v;kT + ½(V;(T
2
)
9
Se obtine în final:
(10)
DISCU'flE ·
1. Este iu1or de observat eu atunci cînd k

.
= o, hmax = ! ; ,adfoa înaltimea
2
maxima ce s-ar obtine pentru vid.(R = O).

2. Aerul __ opune:- corpului în · mii,care.,. o• rezistenta· opusa vcctorului vitezl -:,
a carei miirime:'èste.o-functie--de,-moduluLvitezei v. ln general marimea rezistentei
aerului se:reprezintâ: printr-o -func!ie de forma: mgf.· (~)-
➔· ➔
·lntroducînd versorul vitezeï• Vt forta· de- rezistentlt R a aerului se va scrie
➔
➔ . V
•R == - mgC{v) - .
V
85
Deci ecuatia cea mai gene!"ala a mi~cArii corpului scrisa vectorial este:
➔ ➔
dv ➔ v
m- = mg- mgf(v)-. (11)
dt V
Scriind ecuatia (11) pe axa Oz, verticaHi ascendenta (fig. 1.5·1) ob\inem:
d 2z
m - =- mg - mgf(v) • (12)
dt 2
v~
2
ln cazul problemei s-a aproximat C(v) = k
g
8. Legea de rezistenta f(v) trebuie astfel aleasa încît oricare este v ~ o sa
.avem o ~ f(v) < 1. Pe de alta parte, rezistenta aerului cre§te cu viteza corpului;
vom admite deci ca f(v) este o functie crescatoare.
4. Determinarea legii de rezistenia, adica a functiei f(v) constituie una din
problemele de baza ale aerodinamicii. în acest domeniu cercetarea teoretica trebuie
mereu confruntata eu experienta practica.
0 aproximatie a legii de rezistenta, frecvent utilizata este de forma f(v) =kvn,
ln care k este o constanUi, iar n un exponent pozitiv, întreg sau fractionar.
Daca." > o, este totu~i destul de mica se poate lua n = 1.
ln general se ia:
n = 2 pentru "< 250 m/s
n = 3 pentru 250 m/s < " < 500 m/s
n = 5 pentru 500 m/s < v < 700 m/s
n = 1,7 pentru 700 m/s < v < 1200 m/s.
1.52. Sa se determine viteza maxima ,ï expresia spatiului pareurs

ln ca.derea unei sfere mici, într-un mediu vîscos, ln care re~istenta este
proport;ionala eu viteza (R .= kv, v > 0).
Problema se va rezolva pentru doua cazuri distincte:
1) ln cazul tn care densitatea sferei este mai mare decît densitatea
mediului ( p > p'), eunoscbidu-se raza sferei r ti k = 6itllr (formula
lui Stokes), ln care '1J este coefieientul de viscozitate al mediului iar
caderea este libera;
2) in oazul in oare p < p', mitcarea facîndu-se c.u viteza initiala v0
vi eu menlinerea celorlalte conditii de la punctul 1. "
86
REZO~VARE
1.. ln cazul în care p > p', ecuatia_mi§carii sferei este:
dv
m-=Ga-kv
dt , (t)
în care Ga = (p - p') Vg unde Y este volumul sferei.

Rezolvînd ecuatia diferentiall (1), obtinem viteza la orice moment de timp.
Separînd variabilele, avem:
dv 1
---=-dt, (2)
Ga- kV m
jar dupa integrare se obtine:
- .!.1n(Ga - lev) = .!. t + C. (3)

k m
Punînd conditiile initiale t = O, v = O, rezulta. C = - .!:.1n Ga §Î pe care

k
imbstituind-o ln (3), se obtine:.
1n(1• _l!...v)=-~t,
Ga m
(i)
din eare:
v G ( 1-e-~t)
= ~· m • (5)
k
Wteza maxima în cadere este:
Vmax
.
= t➔
11m . Ga (
v = 11m - 1. - e
- ~ ') = Ga
- . (6)
ao t➔ oa k k
!nlocuind in (6) Ga. §Î k eu e~presiile lor, se obtine:

2(p - p') ra
Vmax = 9lJ
"• (7)
Este U§Or de observat cl valoarea limita (7) a vitezei este atinsA. cînd R, care
.cre§te proportional eu viteza, devine egala eu Ga. Atunci fortele, fiind de sens contrar,
.se echilibreazii, iar sfera cade-in continuare rectiliniu §Î uniform.
Din (7) rezultà ca viteza de cldere a sferei într-un Cluid vtscos este proportionall
.eu patratulrazei sale. Deci cu cît afera este mai mica eu atîL cade mai încet în
lluidul dat.
Formula lui Stokes, R = 6mirv, este aplicabila la caderea unei srere în Iichid §Î
Ja cA.derea sferelor mici ln mediu gazos, care in acest caz, poate fi considerat vtsoos.
87
în acest sens, relatia (7) descrie destul de bine caderea unei pica.Luri miiruriie de ceata.
tn aer.
Pontru a determina spat!ul pareurs de sfe~i, plecàm de la relaiîa (5).
d:t . Gn. ( - m
k 1.)
V = - = - 1-e ,
dt k . .
de unde,
dz =(G;-~; .-~•)dt. (8)
Intregrînd ecuatia (8), se obtine:

k
Ga t
a:=- + -mGa
- e- mt + C. (9)
k k2 ·
Punînd condiµile initiale, t = O, a:= o,. rezuJUi ~onstanta de. i.nt~~re C =

c::: - m Ga • Introdu.cînd valoarea lui C în (9) .se obtine in final:
kS . .
(10)
2. ln cazul în care p < p', asupra srerei actioneaza o forta ascensionala Fa=
== •(p' - .p) vg. Luînd în considerare ca R = kv §Î cala t = o, viteza srerei este v = v0 ,
ecuatia mi§cii.rii sferei este:
m dv =- (Fa + kv)
dl
sau:
dv
-m -- = Fa + lev.· (11)
dt .
Semnul (-) din (11) aratâ ca odata eu cre§terea timpului, viteza scade. Inte-
grînd aceasta ecuatie î~ mod analog eu cazul precedent, se obtine:
k
V=a
F +levoem
--t n {12)
m --,;·
Din relatia (12) rezuUa ca, tn cazul considerat, viteza scade de la _v0 l)îna la zero.
Timpul dupa care se opre§te s!era.poate ri caloo!at din (12), punînd co~ditia v = O,
vom avea:
ti _ml Fa+·kv0
-- n---. (13)
k Fa·
88
Dupifacest timp la care sfera s-a oprit, ea începe sa se mi.~te în sens coptrar vite~
2ei initiale. Acest lucru rczulta din (12) cînd pentru t > t1 • ~i în acest caz avem:
Fn+kvo -mt Ffl ) Fa

r
flmax=•1mv=hm (
400 . 400
.
-----e
k
k
__k
=--
k
(14)
Valoarea datii de (14) se obtine atunci cînd re~istenta R egaleaûi Fa, dupa
care sfera se mi§ca în continuare rectiliniu §Ï uniform. Înlocuind in (14.) valoarea Fa
~i k, se obtine:
• :_ 2 (p' - p) r2g (15)
tJmax - •
9·1,
Expresia (15) este similara cu (7) §Ï este aplicabila la mi§carea unor sfere eu densi-
tAti mai mici decît a apei, tn apa, precum §Î ln cazul mi§carii unor bule de aer în
lichid etc.
Pentru a determina spatial pareurs de sfera, se procedeazii ln mod analog, ca i;;i
la .punctul 1-,. int~grind ecuatia vitezei data de (12) §Î se obtine:
a :m
=(Fa
- - - /cv
-- +
0) ( 1 -e - ~ ') - -Fat . (16}
kX k
Spatiul pareurs pînâ la oprirea sferei se determina înlocuind {13) tn {16).
1.53. Un oscilator alcatuit dintr-un punct material de masa m =

~ 2 • 10-2 kg atîrnat la capatul unui arc, se mii,ca sub aotiunea fortei
-elastice a arcului §i a greutatii masei, ecuatia elongatiei avind forma:
y= !.sin..!: (t
5 6
+ 1),
unde y este exprimat în metri. Sa se determine viteza §Î acceleratia
_maxima a punotului material precum ~i valoarea maxima a f or\ei care
aciioneaza. asupra acestui p~nct.
REZOLVAnE,
Comparînd ecuatia data cu ecuatiile generale ale unei oscilatii:

y= -A sin(t + cp)
v = À(.t) cos(t + cp)
a= -Â<->2 sin (Ci>t + cp) = -w2 y
89
obtioem:
vmax =Ac.>= 1 • ~ /:
= 10,466 • 10-2 ms
5 6
amax = Ac.>2 = : (: r = 5,476 • 10- 2 m/s2•
Forta maxima care actioneaza asupra punctului material este:

Fmax = mamax = 2 • 10-2 • 5,476 • 10-2 = 10,952 • 10-a N.
1.54. Legea de oscilatie a unui punct material de masa m, este

x = B (sin nt -v;cos nt)-
Sa se determine: 1) viteza maxima a punc-
tului in decursul oscilat,iei §Ï momentul de timp la care se realizeaza,
c·onsiderat din momentul in care a inceput mi§carea; 2) forta maxima
ce actioneaza asupra punctului material in cursul mi§carii. Aplicatie
numerica: m = 2g; B = 5 1/3 cm §Î n = 10 rad/s. ·
REZOLVARE
1. Ecuafia ce exprima legea de oscilatie a punctului materiaJ se poate pune
sub forma :,; = A sin(nt +
cp).
Factnd identificarea:
. B . A.
B sm nt - ,/_sin nt= sin nt cos cp + A cos nl sm. cp,
V a
se obtine:
A cos cp = B (1)
- 1/3 A sin cp = B. (2)
Din (1) ~i (2) prin fmpartire, se obtine:

1 7t
-=
tg cp = -
va => cp =
. - - rad.
6
(8)
Deci:
(4)
90
ln acest Cel Iegea oscilatiei punctului material se poate scrie sub rorma:
:,; =
Vitez~ punctului material, este:
2
r B sin ( nt - i) • (5)
r.)
6·
dx 2nt/3
v=~=- 3
-Bcos ( nt- (6)
Din (6) se observA. ca viteza maxima a punctului se realizeaza cînd:
(
cos nt - - 1t) = 1 ⇒ nt - - = 0 1t ⇒ t = -11: • (7)
6 6 6n
Deci:
2n Va
vmax = 3 B • (8)
2. Forta ce acµoneaza asupra punctului material, este:

· dv d!z
F=ma=m-=m-,
dt dtZ
• sau:
F =- 2mn
2
3
t/3 B Slll
. (ni - r.)
6 •
(9)
Deci:
2mn2 Va
!Fmaxl = a B, (10)
atunci ctnd:
.(
sm nt - - r.) = 1 -=> nt - -1t = -2
1t
=> t 2n:
= 3n
- . (U)
· 6 6
\
lnlocuind valorile numerice tn (7), (8) §Î (10), se obtine:
"max= 1 m/s; t, = 0,052 s §Î F max= 10 mN.
1.55~ Un corp de masa m este lansat eu viteza v0 pe o masii orizontala

fa.ra frecare. Dupa parcurgerea unei anumite distante cu viteza con-
stanta v0 el lntllne,te un arc de constanta elastica k, astfel tncît viteza v0
este coliniar.l eu axul arcului care are oealalta extremitate fixa •
. '1
91
Se cere sa se determine:
a) intervalul de timp care se scurge intre momentul in care corpul
ia contact eu arcul §Î momentul opririi sale; .
h) deformatia maxima a arcului;
o) tensiunea din arc 1n momentul opririi corpului (tensiunea maxima).
REZOLVARE
a) Din momentul în care corpul ia contact CU arcul §Î pîna se desprinde de
acesta, corpul se mi§ca dupii. legea:
:c = A sin (oot + q,); oo = "\ / k. (1)

V ,n
Viteza de mi§care a corpului în aceasta. situa fie este:

v = Aw cos (c.>t + cp). (2)
Alegînd sensu! pozitiv al axei de mt§care a corpului în seasul comprimarii arcu-
lui §Î originea timpului - momentul în care corpul ia contact eu arcul, condifiile
initiale ale mi§carii corpului sînt: la t = 0, :c = O §Ï v = v0 •
Deci:
A sin q, = 0 => ~ = o (3)
A(,) cos q, = v0 =>A= Vo = v0 "\ /m • (4)

Ca) cos q, Vk
Introducînd (3) §Î (4) în (1)
- !}Ï (2), se obtine:
:c = v0
CondiPa de oprire se exprima prin .v

V m.
k sm <->t; v
= O cînd
= v 0 cos Ctlt.
t == t1 •
(5)
Deci: ·
0 = v0 cos t1 => t1. ~ ~ => t = ~ = ~ , / ~ki • (6)

2
1
<· 2w 2 V
b) Evident ca pentru timpul dat de (6), deformafia este maxima. Astfel avem:
.,m.. = •• V: ••in ..,.= •• y1 y;;.; v~ =•• v~-

.in (7)
c) Tensiunea din arc in momentul opririi corpului (tensiunea maxima) are

valoarea:
(8)
92
1.56. Un eorp avînd masa. m- = 8 kg este prins eu doua resoarte
identice avînd :fiecare .constanta ·elastica k = 1936 N/m (fig. 1.56).
Deplasînd corpul eu. 4 . .cm .din ·pozitia -de ..echilibru, aceasta caps.ta o
mi§care-oscilatorie. :Neglijind .freèarile, sa ·se ,determine viteza ti ener-
gia cinetica pe care le va avea corpul in ..momentul trecerii sale prin
poziiia de echilibru.
REZOLVARE
Deoarece frecarile se negljjeaza, corpul va li
antrenat într-o mi§care •oscilatorie armonica
a carei ecuatie este:
z =A sin(<a>t + q,}. (1) Big. 1.56. J
Dar pentru t = 0 => z =A §Î deci A = A sin q> => cp = ~.

2
Deci:
z =A sin ( (J)t + ; )= A cos <a>t. (2)
Viteza corpului este:
v = dz
dt
= -À<a> sin c.>t
.
= Àc.> cos (c.>t + ~)
2
• (3)
Sau:
v = Vmax cos ( .,1 + ; ) · (4)
La trccereà prin pozitia de echilibru, corpul are viteza maxima deoarece

« = Cl.)t + ~ = O §Î deci:
2
(5)
Corpul ce oscileaza armonic fiind prins de doua resoarte montate în paralel

(k8 =2k}, sistemul va avea pulsatia: ·
., = V! = y2~ • (6)
(7)
93
Evident ca pentru acest moment, energia cinetica· a corpului este tot maxima::
2
-~-
E cmax- 2 --
- m-
2 -k
- A '• (8)
lnlocuind valorile numerice''tn (7.) §i (8), se obtine:

vmax = 0,88 m/s §Ï E 1~a.--c N 3,1 J.
1.57. Se dau ,,n" resoarte mecanice care se monteaza odata in serie

1i odata in paralel. Cunoscind ca f}Ï intr-un caz fJÎ in celalalt corpul care
se atatazi sistemelor oscilante• formate este acelati sa se determine
relatia dintre constantele- elastice ale resoàrtelor· respective, astfel înctt
raportul dintre perioada de oscilatie a sistemului serie f}Ï perioada de
-oscilaiie a sistemului paralel sa fie- miniin.
Care este valoarea acestui raport miilim?
Se neglijeaza marimea maselor proprii ale resoartelor precum f}Ï
frecarile de orice natura.
SOLUTIE
Notam eu ,,m" masa corpului ce se at~aza celor doua sisteme · oscilante fji
,euki, i e [1, n] co~tantele elastice diferite ale resoartelor respective montate
tn serie §Î respectiv paralel (fig. :t.57).
ln cazul sistemului oscilant serie, perioada
de oscilatie este:
Ts ~ 21t vmks == 21:V mt~-

, ... ki 1
(1)
ln cazul sistemului oscilant paralel, perioada

de oscilatie este:
Tp = 2,r V:= 2,r Vt

i=t
k;.
(2)
Cl
mg
b.,
- Facînd raportul Ts , avem:
T 8=
-
Tp
V(n~ kï )(n~ -ki1) • (3)

Fig. 1.57. Tp
94
Deoarece constantele elastice ale resoarteJor sîilt exprimabile prin numere
reaJe, pentru determinar~a raportului Ts utilizam inegalitatea lui Cauchy-Bunia•
. Tp
kovski:
(i)
tn care facem substi~utiile:
(5)
ln aceastii situatie (i) devine:
(6)
lnlocuind (6) ln (3) se obtine:

Ts ·
-~n. (7)
Tp
Evident avem:
(TpTs)min - n (8)
daca resoartele au aeeeqi cons tanta elastica k1 = k2 = ... = kn = Tt, adicii stnt.
identice.
1.58. Un corp de masa. m este lansat cu viteza ini~iala v0 pe un

plan inclinat cu unghiul œ fata de orizontala (fig. 1.58).
Dupa ce parcurge distan\a l pe planul inclinat3 corpul loveiite centric
un resort spiral de masa neglijabila lixat la baza planului. Neglijînd
valoarea coeficientului de frecare dintre corp fJÎ planul inclinat fJÎ cunos-
elnd constanta de elasticitate a resortului k, se cere a se calcula defor-
matia maxima a resortului.
REZOLVARE
Potrivit formulai lui GaJilei, viteza eu care corpul love§te capàtul liber al resor-
tului este:
1/2--
"1 = V vo + 2la , (1)
95
1n care acceleratia a tn mi§carea uniform accclerata a corpu,lui pe planul. îQclinat
rezultâ din formula lui Newton:
F = ma => mg sin ex = ma => a = g sin ex. {2)
Înlocuind (2) în (1), se ob!ine: ·
2
v1 =V v0 + ~lg s_1n• «..' {3)
Din momcntul contactului corp~lui eu resortul §Ï.
pîn:i la oprirea sa, . legea de mi~càre · a acestui corp
este: ...
z = A sin( ..1 +'!'), ... = V~ (4)
iar viteza
dx
Fig. 1.68. tl = - = ÂCA>
dt
COS(<dt
·
+ q,). (5)
Punînd conditiile initiale ale mi§Carii corpului începînd din momenlul con-
tactului cu resortul, avem:
t = 0 ::::> X = 0 ➔ V = V1•
Deci:
O = A sin cp ~ ~ = O (6)
V
V1 = Â Cù cos q, '=> Â = ...!. • (d
(7)
tnlocuind (6) §Î (7) în (4), se obtine:
x
'
= v-1 sm
•
oot =
Cù
v1
V- y- m
-
k
.
sm
k
-
m
t
atunci cînd:
"'max=••
0
V:= ~ ( v5 + 2/g sin ex) ,
k .
{8)
I=; V;-
1.59. Un corp de masa m este prins de un arc de constanta elastica

k avînd cealalta extremitate-legata.' la un punct fix O.
Corpul este rezemat fara frecare pe o masa orizontala.
96·
ln pozi\ia initiala (punctul A) arcul ~i corpul se affü pe aceea§i
verticala, lungimea libera a arcului l fiind egala eu distanta de la
punctul O la masa..
Se cere viteza maxima Vmax eu care poate fi lansat corpul pe masa
orizontala astfel lncît el sa nu se desprinda de aceasta.
REZOLVARE 0
Facem bilantul energetic între pozitia

initiala A ~i pozitia finaJa B in care corpul ...
se desprinde de masa, pozitie in care reac-
tiunea normala exercitata de masa asupra
corpului este nula §Î de ascmcnea viteza
este nula; rezulUi (fig. 1.59):
- -1 mv 2rnnx + -2k + X2 -
(,/-12
V
z)2 = 0, (1)
Fig. 1.o9.
2
deoarece variatia cnergiei potentiale a corpului în cîmp gravitational este nula.

Din (1) rezulta:
V~ax = !!..(v l 3 + x2 - 1) 2 • (2)

m
ln B, p~oiccfînd rortele pe verticala, avem:
T cos cp = mg, (3)
tn care 1.~ este tensiunca din arc, iar cp - unghiul format de arc cu verticala.
Pe de alta parte avem:
T = k (V l 2 + x2 - l) (4)
l
cos If)= 1 / - - • (5)
V 12 +
x2
Introducînd (4) §Ï (5) în (3) §Î explicitînd Vl + x 2 2 , se obtine:

V l2 + x2 = kl2 • (6)
kl-mg
Înlocuind (6) în (2) §Î explicitînd vmax, avem:
-
"max =
mgl
kl - mg V k
m •
(7)
97
7 - Probleme de UmitA i,;i extrem ln fizica
Rezultatul {7) este valabil în conclitia în care kl > mg, deoarece v max este
modulul vitezei de lansare.
Deoarece sageata statica a arcului este f = mg , rezulta ca {7) se mai poate
k
pune ~i sub forma:
"max =
__E_ "I / k • (8)
l - f Vm
Deci conditia kl > mg se poate scrie l > f.
Deoarece V~ = "' - pulsa\ia oscilaPilor proprii verticale a arcului §Î
corpului, rezulta în final ca:

lei>
"max=--. (9)
l
--1
f
1.60. Un pendul este format dintr-o tija. metalica rigida de lun-

gime l ~i de masa neglijabila prinsa la un capat intr-o articulatie 0
iar la celalalt capat avînd un corp de masa m (fig. 1.60). La distanta a
de punctul de articulaiie 0, tija pendulului este prinsa de doua re-
soarte identice, fiecare eu constanta elastica k. Sa se determine viteza
tangentiala eu care trece corpul de masa m prin pozitia de echilihru,
atunci cînd din pozi\ia de echilibru pendulul este deplasat eu un mie
unghi 60 • Se neglijeaza frecarile.
REZOLVARE
Deplasînd pendulul eu unghiul 8 fatu de po ..
zitia de echilibru, momentul ce tinde sa readuca
acest pendul la pozitia de echilibru este:
M = -(M1 + M 2 ), (1)
în care:
M 1 ~ 2{ka sin 8) • a f2)
M 2 = mgl sin O. (3)
Pentru unghiuri mici se poate considcra
Fig. 1.00. sin 8 ;:;;:; 6 (rad}.
98
Deci:
M =- 0(2ka3 + mgl). ((t)
Aplicînd legea rundamentala a dinamicii, avem:
d2 8
1 - =- 8(2ka2 + mgl). (5)
dt 2
Dar momentul de inertie J al corpului de masa m tata de axa orizontala ce trece

prin 0, este J = ml3 •
Deci avem:
d2 8
ml2 -
dt2
+ 6(2ka + mgl) = 0,
2
sau:
d28 + [ g + 2k (~)2] 6 = O. (6)
dt2 l m l
Solutia ecuatiei diferentiale {6) reprezinta o functie armonicu:
8 = Oinax sin{Cr>t + cp). (7)
Este U§Or de observat ca pentru t = O :::::;> 6 = 8max = 60 !]Î deci cp = ~rad.

2
Prin urmare avem:
e= 80 sin ( wt + ; J= 60 cos (,)f'
in care:
Cr>=
"'y7+-; aJ
\ j g 2k ( T. 2
(8)
Evident viteza pendulului eu care trece prin pozitia sa de echilibru este o

viteza maxima ce rezulta din:
d8 16 . .
v = l dt= - 0 Cr> sin wt = -vmax sin Cr>t. (9)
Deci:
vmax = lOoCr> = l8o "'V

\ J lg + 2k
~ l
(a)
.
2
(10)
99
'1*
1.61. 0 masa M atîrnata de un fir de cauciuc oscileaza armonic
eu o perioada. T. Din doua fire elastice de acest fel se confectioneaza o
pra§tie. Ea se întinde lungindu-se eu Âl.
Sa se determine lna.ltimea maxima la care se va ridica o piatra de
masa. m aruncata. vertical in sus de aceasta pra§tie, daca întreaga ener-
gie potentiala a firelor elastice se transforma în energie poten\iala a
pietrei.
Aplica\ie numerica: M = 10 g; T = 0,2 s, '1..l = 40 cm; m = 5 g
§Ï se va considera 1r2 ~ g.
REZOLVARE
Energia potentiala a firului elastic întins, este:
W =Fm. Al= Fo +Fi• Al= 0 + kAl Al= k A/2. {1)

2 2 2
Constanta elastica a firului rezulta din expresia perioadei:
T = 2r. "' / M ~k= 4

r.2 • M. (2)
Vk 7'"'
Înlocuind (2) în (t), se obtine:
W = 21t2A/2 . 1'1. (3)

T2
Deoarece avem doua fire elastice, encrgia totala este:
W t-- -'>J,JT - 47t2

- - - •M.
-A/2 (4)
T2
Energia potentiala a pietrei la înaltimea maxima {vitcza pietrei nula), este:
Wp = mghmax = Wt = 4
r.2Al
2 •1'f.
7'2
din care:
hmax = 4 7r.2 .-;;;

M ( Az)2
T ~ 4 Mm (TAl). . 2
(5)
Numeric, rezulta:
hmax = 4 • 1- 5 o('o •10-2}2

---
2. 10- 1
~ 32 m.
100
1.62. 0 hara omogena AB, de lungime l ~i o anumita masa pe uni-
tatea de lungime, oscileaza in plan vertical, fiind sprijinita pe axa de
rotatie in punctul O (fig. 1.62). Sa se determine lungimea OA = x,
astfel incît perioada oscila\iei sa fie minima.
So neglijeaza frecarea in ax ~i rezistenta aerului.
REZOLVABE
Daca dam o deplasare unghiulara mica q,
barei AB, ecuatia miljcarii de rotatie în jurul
punctului 0, esle:
(1)
tn care 1 este momentul de inertie al barei rata de

axa de rotatie ce trece prin 0, iar I;.M este suma Â
momentelor fortelor care actioneaza asupra barei.
Neglijînd frecarea în ax §Î rezistenta aerului,
singura forta activa ce da valoarea cuplului rezis-
tent ce se opune mhJcarii este greutatea barei: G =
➔
= mlg, în care m este masa pe unitatea de lungime a barei.
- Fig. 1.62.
Deci:
(2)
în carc:
llfO = G • CC' = G • OC sin cp = mlg ( x - ~ ) sin cp (3)
2
10 = Ic + ml OC2 = ml3
- + ml ( x - -l ) • (4)
12 2
Tintnd seama ca pentru oscilatii mici sin q, ~ cp §Î înlocuind (3) §Î (~} în (2)
se obtine ecuatia oscilatiei armonice libere a barei:
[ 12 + (x -
ml -
12
l )2] dtd2q,
-
2
- + mgl (x - -l)
2 2.
q> = O.
Efcctuînd simpliricarilc posibile, obtinem:
d2cp g( x - ; )
dtll + -----,-3 q> = o. (5)
x2 - lx+ -
3
101
Din (5) rezulta ca pulsatia proprie a barei este:
"'2 = z2
(6)
a:3- lx+ -
3
Deoarece perioada oscilatiei barei T = 21r rezulta ca pentru ca aceasta sa !ie

Cil
minima este necesar ca sa fie maxima.

Deci va trebui sa studiem extremele functiei 6l2 = f(x).
Avem:
. x3 - lx+ !:_ -(x - .!_) (2:c - l)

d( c,}2)
la;
=g
( x3
3
~ lx +~ r
2 = o. (7)
Rezulta ecuatia:
6x2 . - 6lx + l = o, .
2 (8)
CU radacinile:
(9)
Se poate observa U§Or ca numai solutia X1 = ..!_

2
(1 + v1-) > ..!_ are sens fizic
3 2
deoarece ~ = ~ (1 - v\) < ~ conduce la o valoaro imagina.ra a pulsatiei

ceea ce evident nu este posibil.
Pentru a stabili natura extremului dat de (9), avem:
d 2 { w 2}
. x(x - i) {2x - l} (10)
~=g (
a:2-lx+-·
[2)3 •
. 2
Sub$lituind :ci în (10) se obtine:
d2(c.>2) _ g
- -2 = -12Vs -<o. (11)
dx P
102
Deci pentru X1 = +( + v~) '
1 functia <,)2 = f(x) adroite un maxim a carui
valoare rezulta prin înlocuirea lui x1 in (6}:
-
2
Cùmox
-g
= V 31 ; <,)max =
V V3l
-g
-
Deci perioada de oscilatie minima este:
2r.
Tmin = - - = 2r.
Cùmax V g
~-
V3
l
(12)
1.63. 0 coarda SB de lungime l = 9 m este fixata la capatul B.

Capatul S oscileaza transversal cu amplitudinea A = 5 cm §Ï cu
frecventa f = 10 Hz. Viteza de propagare a undei in lungul coardei este
c = 4,5 m/s. Sa se determine ecuatia de oscilatie a unui punct al coardei
situat la distanta x = 93, 75 cm de capatul B precum ~i pozitiile
punctelor de pe coarda. unde se produc minime (noduri).
REZOLVARE'
Daca capa.tul S oscileazü dupa legea y 8 = A sin rut, atunci în punctul situat
1a distanta x de B, unde are loc reflexia, sosesc undele:
Yd = A sin [wt - k(l - x}], Je=

2
rc = 2rtf (1)
Î, C
Yr = A sin[wt - k(l + x) + 1t], (2)
deoarece în urma reflexiei în B se produce o modificare a fazei oscilatiei egala eu 1t,

obstacolul pe care are loc reflexia fiind rigid.
Prin compunere, y = Yd + Yr, se obtine:
y= A sin[rut - k(l - x)] +A sin[<a>t - k(l + x) + rc] =

= 2A sin kx. cos( wt - 1-d} = Ar cos( CJlt - kl), (3)
în care:
Ar= 2A sin l~x
103
Înlocuind valorile numerice în (3), avem:
• 2rrf
y=2Asm-xcos ( 2rrf•t- 21tf • 21r • 10
- · l) =2·5•10·2 sm--•98,75•10 _2
C C 4,5
cos 2,r • 10 (t - 4,5

~) = 5 • 10- 2 cos 20n(t - 2)m = 5 cos 201t (t - 2.) cm.
Sè vor produce minime (noduri) în puncteJe în care

Ar = 0 => 2A sin kx = 0 => kxn = nrr,
sau:
2rr À
- • Xn = n7. => Xn = - ·n (n = 0, 1, 2 ... ), (5)
l 2
sau:
Xn
-
= n .!:__ (n
2f
= 0, 1, 2, ... ) . (6)
Deci:
x0 = O, x1 = 0,225 m, x2 = 0,45 m etc.
1.64. Spre un perete reflectator se trimit continuu unde sonore

plane de frecventa f = 500 Hz. Distanta dintre sursa ~i perete este
l = 40 m. Amplitudinea oscilatiilor particulelor mediului este A =
= 2,4 mm §Ï viteza de propagare a undelor c = 320 ~/s. Sa se deter-
mine:
1) distantele fa\a de perete la care in urma interferentei dintre
unda incidenta. §Ï unda rcflectata, presupusa de aceea§i amplitudine, se
produc maxime (ventre) ~i minime (noduri);
2) energia maxima de oscila\ie a unui volum de gaz egal eu 1 mm3
daca densitatea gazului este p = 1,3 kg/m 3•
REZOLVARE
1) în spatiul dintre sursa §Î pcrcte se !ormeaza un sistcm de unde stationare
daca:
À
l = n - , (n - întreg}, (1}
2
104
în .care >.. este lungimea de unda a undelor sonore:
>.. = cT = !:_. (2)

f
Înloéuind (2) în (1) §Î explicitind n, avem:
l 40
n = 2( - = 2 • 500 • - = 125, (3)
C 320
$Î deci se Cormeaza unde stationare.

ln urma interferentei din_tre unda incidenta §i unda reflectata, punctele situafe
la distanta x de perete vor oscila eu amplitudinea:
Ar= 2A sin kx. (4)
Pentru Ar = 0 => sin kx = 0, adicii:
Xn =. n 2-À , (5)
se produc minime (nodurj).

Pentru I Ar 1 = 2A => sin kx = 1, adica:
Xn = (2n + 1) -À , (6)
2
se produc maxime (ventre).
2) Viteza maxima a oscilatiilor particulelor mediului dintre sursa §Î perete este:
Vmax = 2Aru = b(A = 4 • 3,1.4 • 500 • 2,4 • 10-3 ;::.::; 15,72 m/s.
Energia maxima de os~ilatie a volumului de gaz dat este:
pVv~ax 1,3 • 10·; • 15,72 3 ;::.::; H, 6 • 10 _8 J.

JVcmax = - - 2 -
1.65. La distanta l = 4 m de un perete reflcctator plan vertical

se afla o sursa de unde plane de amplitudine A 1 = 0,2 mm.
La distanta L de perete se afla un receptor ce prime~te atît undele
provenite direct de la sursa cît l]Ï undele reflectate eu amplitudinea
A2 = 0,15 mm. Sa se determine prime]e trei frecvente ale sursei pentru
care în receptor se produc minime de oscila\io în urma interferentei
celor doua unde precum ~i amplitudinea minima. Viteza sunetu.lui in
aer se considera c = 340 m/s.
105
REZOLVARE
ln receptor sosesc undele:

- directa - Yd = A 1 sin[ üJt - k(L - l)] (1)
- reflectata - Yr = A 2 sin[ wt - k{L + l) + 1r]. (2)
Oscilatia rezultanta în receptor va avea amplitudinea:
(3}
în care:
q>2 - 'Pl = k{L + l) - 1t - lc(L - l) = 2kl - 1t. (4)
ln punctul considerat vor fi minime pentru:

cos(q,2 - qi1 ) = cos(2kl - 1r) = -1
adica pentru-:
kl = mr,
din care:
(n = n·•.-•·
C
(5)
2 l
Pentru n = 1 ==> f1 = -C = -340 = 42,5 Hz;

21 2•4
n = 2 => f2 = 2(1 = 85 Hz-; n = 3 => f3 = 3(1 = 127,5 Hz.

Amplitudinea rezultanta minima este:
A = A1 - A2 = 0,2 - 0,15 = 0,05 mm.
1.66. Un diapazon care produce f vibra\ii pe secunda, vibreaza la

capatul deschis al unui tub închis, la celalalt capat care are lungimea l.
Cunoscînd amplitudinea vibraiiilor diapazonului, a se cer:
1) Distaniele la care rezultanta vihra\iilor incidente §i reflectate de
fundul tubului, are amplitudinea maxima §Î valoarea acestei amplitudini.
2) Distantele la care rezultanta vibra\iilor incidenta §i reflectata
are amplitudinea minima §Î valoarea acesteia.
106
REZOLVARE
1) Tubul fiind închis la capatul opus diapazonului, reflexia se face eu un salt
de faza egal eu ~ §Î ecuatiile vibratiei incidente §Î reflectate la distanta :x; de capAtul
deschis sînt:
y 1 = a sm
. 21t ( Tt - "îX) (1)
Y2 = . [21r (Tl -
a sm 21-
-À-
X) + ] 7t • (2)
Diferenta de faza va fi:
sau:
(m
8 =-
À
(x - /) + 1t. (8)
Distanta x pentru care avem amplitudinea maxima, re.zultâ din conditia:

8 = 2krr, k - numar întreg. (~)
Comparînd (3) eu (4) §Ï explicitînd x, se obtine:
x = }__ (2k·- 1) +l
4
sau:
x = ..!_ (2k -
4(
1) + l. (5)
Amplitudinea maxima este data de relatia:

A ~ax = a + a"!. + 2a.i cos 2k1t =
2
4a2 (6)
Amax = 2a.
2) Distanta x pentru care avem amplitudinea minima se obtine din conditia:
8 = (2k + 1)rt, k - numàr intreg. (7)
Comparînd (3) eu (7) §Î explicitînd pe x, avem:
x =~ k +l=
2 · ·
!:!_ k
2(
+ l. (8)
Amplitudinea minima are valoarea:

A~n = a2 + a.i + 2a 2
cos(2k + 1)1t = O; Amin= O. (9)
107
Capitolul 2
PROBLEME DE CALDURA ~I FIZICA MOLECULARA
2.1. Diamantul care cristalizeaza in sistemul cubic are un coeficient

de dilatatie de forma a + b ( 6 - 40). La ce temperatura va prezenta
el maximum de densitate?
(a = 0,354 · 10-S, b = 0,432 · 10-7).
REZOLVARE
, Dilatarea volumicà a diamanlului este datà de legea:
V= V0 (1 + y8). (1)
Dar:
1'f M
V=-; Vo = -. (2)
p Po
P= Po = Po(1 - y8)"' p (i _ v0). (3)

1 -J--yuu 1 - v202
, 0 '
Dar din enuntul problemei rczuWi y = a + b( 0 - 40) §Ï deci:

p = p0[1 - a6 - b0(0 - (10)]. (~)
Pentru a delermina extrcmele functiei p ~ f( O) datA de (4), avem:
dp = p0(-a - 2b0 + 40b). (5)

dO
Fàcînd dp = O, se obtine:
d8
0 = 20- ~- {6)
2b
108
Pentru a stabiJi natura extrcmului dat de (6), avem:
d2p
- - = -2p0b. (7)
d82
Deoarece d!?p < O indiferent de valoarea ce o are 8, rezulta ca §Î pentru

d62
valoarea lui 8 data de (6), functia p = f( 8) prezinta un maxim.
lnlocuind valorile numerice în (6) se obtine:
8 = 20 _ 0,354 • 10-5
- - - - - - ;;v-21
oc.
2 • 0,432 • 10-1
2.2. Sa se scrie o lege aproximativa de varia\ie a volumului apei

în vecinatatea temperaturii 0 cunoscînd ca la aceasta temperaturâ
volumul devine minim (el descrescînd cind temperatura cre~te de la
0° la 8° C ~i crescînd in continuare odata eu cre~terea temperaturii) §Î
cà raportul dintre densitatile la 0° C ~i la 6° C este k.
BEZOLVARE
Deoarece trebuie satisfacule cele doua conditii experimentale date, legea de

variatie va contine doi parametri. Tinînd cont de caracterul monoton al variatiei
volumului în functie de temperatura la stînga §Î la dreapta temperaturii 6° C, vom
alege o lege de variatie palratica:
V= V 0 (t + at + bt2) (1)
în care V §Î V 0 sînt volumele la temperaturile t° C respectiv 0° C, iar a §Ï b sînt
paramctrii care urmeaza a fi determinati.
Din conditia de minim la 8° C, din (1), avem:
dV
-
dt
= V 0 (a + 2bt) = O, (2)
din care:
tmln = 8 = - ~. (3)
2b
lnlocuind (3) in (1), se obtine:
V ml n = V O ( 1 - :: ) • (~)
109
A doua conditie se exprima prin:
_P_ =le=> Vm1n =k. (5)
pmax V0
Înlocuind (5) in (4) se obtine:
a2
1 - -=k. {6)
4b
Rezolvînd sistemul de ecuatii format de {3) !JÎ (6) în raport eu a ;i b, se obtine:
a = 2(k - 1) ; b = 1- k • (7)
e e2
Înlocuind (7) in (1) se obtine expresia Jegii cautate:
V = V0 [1 + 2(k - e + (1 -
1) ..:. k) ..!:]
02
. (8)
2.3. Sa se evalueze eroarea maxima de masurare a temperaturilor

de ordinul 100° C cu un termometru cu rezistenta de fir de platina,
dacâ precizia de masurare a rezisten\ei electrice a firului este ~R =
= 0,01 n. Rezistenta firului la 0° C este Rô = 100 n, cunoscuta eu
suficienta precizie.
Coeficientul termic al rezistentei de platina este ex= 3,910 · 10-3 K-1•
REZOLVARE
Rezistenta electrica variazà eu temperatura dupa Jegea:
R = Ra(1 + «6) (1)
din care:
R- Ra
e = ----". (2)
Raa.
Logaritmînd expresia (2), obtinem:
ln 8 = ln(R - Ra) - lnRa - Jnct. (3)
Diferentiind expresia (3), avem:
dO d(R - R 0) dRa d«
8 R- Ra
-----.
R œ 0
110
Trecînd la erori (difercnpalele se asimileaza eu erorile) §i luînd cazul cel mai
nefavorabil cînd erorile se aduna, se obtine:
(ea)max = (80}max = 8R + 8R0 + 8R 0 + 8cx. (S)
O IR-R0 l R0 œ
Neglijînd eroarea lui ex §Î R 0 , cunoscute suficient de precis, avem:
(ea)max = (aO)ma~ ~ _ :rn ; (86)max = 6(ea}max. (6)

6 1 R- Roi
Pentru temperaturi de ordinul 6 = 100° C, rezulta din (1) §Î (6):
R = 100(1 + 3,910 • 10-~ • 373) ~ 140 !l.
Deci:
(ea )max = - 0,01
-- = 0,025 o/c 0
140-100
(80}max = 0(ea)max ~ 0,025°C.
2.4. 0 sfera metalica de diametru d, incalzita, se a~aza pe suprafata

orizontala a unui bloc de gheata de grosime uniforma h ~i eu tempe-
ratura de 0° C. Sa se determine temperatura minima pe care trebuie
s-o posede sfera in momentul in care este a~ezata pe hlocul de gheata,
astfel incît aceasta topind gheata, hlocul sa fie gaurit. Constantele
fizice necesare rezolvarii prohlemei se ccmsidera cunoscute. De asemenea
se ;neglijeaza schimhul de caldura. al sferei eu mediul exterior.
REZOLVARE -
Volumul limita al ghetii topite, astrel încît blocul sa fie gaurit (fig. 2.4), este:
V1 =
1td2
- h1
4
+ -21. . -43 1rd3
-8 = 1rd2
-24 (6h-d). (1)
Caldura primita de blocul de gheata pentru topi-

rea volumului de gheata V1 , este:
Q1 = ÀV1P1, (2)
în care À este caldura latenta de topire a ghetii iar
p1 este densitatea ghetii. (Se neglijeaza variatia lui d
eu temperatura.) :Fig. 2.4.
111
Înlocuind (1) in (2), se obtine:
1td2
Q. = 24 {6h - d)i..pl. (3)
Caldura cedata de sfera de metal încalzità este:
Q2 = cpJ/(6 - 80) = cpVO, (4)
în care Ceste câldura specificll a metalului din care este confectionata sfera, V -
voJumul sferei, iar e - temperatura initiaJa a sferei, iar p - densitatea materialului
sferei.
Deci:
Q2 = cp 34 1tdJ
8 .8= cp
r.d3
6 a. (5)
PenLru ca blocul de gheatà sa fie gaurit, este neccsar ca:
Q2 ~ Q1 => cp ml3 6 ~
2
1td (6h - d)),p1
6 ~ :24
din care:
8mm -i..p1 (6h

= 4cp -d - 1 • ) (6)
2.5. Un patinator cu masa M = 60 kg folose~te patine cu lungimea

l = 20 cm ~i latimea a = 0,5 cm. Luînd in considerare ca greuLatea
patinatorului se distrihuie uniform pe cele doua patine ~i cunoscînd
ca variatia temperaturii de topire a ghetii este in medie de 1° C pentru o
variatie a presiunii tl.p = 1,3 · 107 N/m, sa se determine temperatura
minima 6m1n a ghetii, astfel ca aceasta sâ se topeascâ sub greutatca
pat.inatoru)ui. Se va considera g = 10 m/s?
REZOL\'.AltE
Temperatura minima a ghetii care se topcl}le sub greutatea patinatorului

6m1n = -A8, in care variatia de temperatura A8, rezultâ din:
Mg
p = --· = A8 • Ap, {1)
2la
112
în care p este presiunea exercitata asupra ghetii de catre patinator. Din {1) rezulta~
Mg
.M=--• (2),
2laâp
Deci:
· Mg 60 • 10
8min =- - -= - ~ -2,3 • 10-2 grade.
2laâp 2 • 20 • 10· 2 • 0,5 • 10- 2 • 1,3 • 107
2.6. Un remorcher navigînd singur cu viteza v = 7,2 km/h consumât

50 kg de carbune pe ora (M1 ). Tragînd ~lepuri cu aceea~i viteza consuma
290 kg de carbune pe ora (M2). Randamentul ma~inii cu abur este·
'1J = 10 %- Ce diametru minim trebuie sa aibii cahlul de remorcare
a §lepurilor, daca tensiunea de rupere a cablului ar = 360 N/mm 2 ?'
Puterea calorica a carbunelui se va considera q = 30 MJ /kg.
REZOLVARE
Remorcînd ~lepurile, forta de lractiune dezvollatü de motor cre~te eu forta-

de tensiune din cablul de remorcare.
Deci for\a de trac\iune la care este solicitat cablul arc va,oarea:
(1)
Pe de aWi parte for\a de trac\iune maximü pe carc o ponte J)rclua cablul se-
exprima prin rela\ia:
(2►
Pcnlru a nu se rupe cablul, este necesar ca:

1td2 W
T1 ~ T :::,;, Gr - ~ - (M2 - M 1 },
4 V
din care:
113
8
~ï deci:
(3)
înlocuind valorile numerice în (3) se ohtine:
dmin ~ 1~ mm .
. 2.7 .. .Care. este_ temperatura minima la care energia cinetica medie a

.:atomilor de heliu este suficienta pentru a învinge atrac\ia gravitationala
terestra' ~i · a ·para.si atmosfera? ·
REZOLVARE
{Utilizam notatiile obi§nuite în manuale.)

Energia cinetica a atomului de heliu W c = .!.2 m0 u2 trcce în cre§tcrea energiei
. .
.
-potent1ale de l a - rmoM
- - 1a zero §1• d ec1:
.
• Rp
T~ 2 m 0 gRp • (2)
3 k
îinînd seama ca mo = .!:. avem:

k R
. 2 µgRp 2 µgRp
T~ - - - => Tmin = - --. (3)
3 R 3 R
Înlocuind valoriJe numerice în (3): µ = 4 ~; g = 9,8 m/s 2 ; Rp =

Kmol
= 6,4 • 10 m
8
§Ï R = 8 314 Jfkmol.K, rezulta: Tmin = 20 000 K.
114
,,1
2.8. Ce viteza minima trebuie sa aiba un meteor de fier, fa\a de o-

nava cosmica., pentru ca prin ciocnire plastica eu nava ·meteorul sa se-
topeasca? Temperatura ini\iala a meteorului 60 = -110° C. Din can-
titatea de caldura degajata prin ciocnire nu.mai 11 = 50% este absorbita·
de meteor. Masa navei este mult mai mare decît masa meteorului..
REZOLVARE
Fie M masa navei §Î m - masa meteorului.
Caldura degajata urmare a ciocnirii plastice dintre meteor §Ï nava este:
1 mM ' 2
Q .= - . - - - ·vr,, (1)·
2 m + M
în care vr este viteza relativa a mctcorului rata de nava.
Dar:
mM
m + M=µ, (2)·
în care µ este masa redusa a celor doua corpuri care se ciocnesc. Deoarece M > m,.
rezulta µ ~ m !JÎ deci:
1 2
Q= - mvr• (3)
2 .
Caldura absorbita de meteor pentru a se tapi complet este:
Q1 = mc(O - 00 ) + Àm = m[c(O - 00 ) + À]
în care c este caldura specifica a fierùlui din care este constituit meteoritul, ï.. -
caldura latenta de topire a fierului, iar O - temperatura de topire a fierului.
Evident, pentru a se topi• ·meteoritul~ este necesar ca:
1
r,Q ~ Q1 => l) -
2
2
mvr ~ m[c(O -
.
00 ) + À],
din care:
§Î deci:
2
= V. 1Ï[r(O + À]• (5}
. Vrmln
. . J
- 60 )
. . J.
Luînd în considerare di c = 640 -.- - ; 0 = 1 539 °C §Î À = 27 • 1 o• - !JÏ
kg K kg.
substituind valorile numerice în (5), se obtine:
"r min ,:::::; 2,3 km/s~ :
i15
'~
2.9. 0 nava cosmica de mas a m = 5 t 0 a f ost înscrisa pe o orbita

-circumterestra la altitudinea h = 200 km. Admitem ca la revenirea pe
:sol (viteza la sol nula), energia navei se transforma in caldura, din care
jumatate este preluata de inveli~ul navei, restul fiind comunicata at-
mos(erei. Ce masa minima trebuie sa aiba inveli~ul navei confectionat
,din oxid de beri1iu daca. pentru sublimarea unui kg de oxid de beriliu
,este necesara cantitatea de caldura q = 2,445 • 107 J. Se va considera
.xaza pamîntului R = 6 370 km ~i g0 = 9,81 m/s 2•
REZOLVARE
· Energia totala a navei la înalfimea h rata de sol este:
E=Ec +Ep, (1)
in care:
Ec = mv 1
= m • gh • (R + li) =
mg0 • (-R-)
R +h
2
( Il + h)
mg0 R 2
2 2 2
- 2(R + h}
(2)
mM mM y•m•M•h {(oR 2mh mg0 Rh

(3)
Ep = YR - 'Y R + ,, = R(R + h) - R(R + h) = R + h.
lnlocuind (2) !JÏ (3) în (1), se obfine:
E = mg0 R(R + 2h) • (4)
2(R + h)
Masa minima a înveli~ului navei rezulUi din:
, E , E
mq=-=>m
2
=-·
2q
(5)
Ïnlocuind ('•) in (5), se obtino:

m' = mg0 R(R + 2h) = 5 • 103 • 9,81 • 637 • 104 (637 • 104 + 4 • 105 ) ~ 3 288 kg.
4q(R + li) 4: • 2,445 • 107 (637 • 104 +
2 • 1015)
2.10. Presiunea partiala a vaporilor de apa dintr-o inoapere eu

volumul V = 30 m 3 'este f = 1 380 ~ • Temperatura atmosferei din
ml
incapere este T = 300° K, iar la aceasta temperaturif presiunea vapori-
lor saturanii este F = 4 140 N/m 2•
116
Sa se determine cantitatea minima de apa dintr-un pahar aflat in
incâperea respectiva dupa vaporizarea câreia atmosfera din încaperea
închisa la temperatura T devine saturata. eu vapori. Masa molara a
apei M = 18 kg iar constanta universala R = 8 · 310 J /kmol grd.
Pentru vaporii de apa se va folosi ecuatia de stare a unui gaz perfect.
BEZOLVARE
Pentru ca atmosfera sa devina saturata, masa mmtn evaporata trebuie sa pro-
duca o presiune partiala egala eu F - f §Ï deci:
mmtn =M (F - f)V = 18 • (4140 - 1380} • 30 ~ 0 6 k .
RT 8310 • 300 ' g
2.11. Exista posibilitatea ca diferen\a dintre temperaturilc izvoa-

relor cald §i rece ale unui motor termic sa fie mari ta eu li T' prin
incalzirea izvorului cald §i racirea izvorului rece. Cum trebuie distri-
buita varia\ia Â T' între izvorul cald ~i cel rece astfel oa noul randa-
ment sa fie cel maxim posibil?
Care este distribu\ia cea mai dezavantajoasa din punctul de vedere
al valorii randamentului? Se va lua tn considerare ciolul Carnot.
REZOLVARE
Fie L\T; crc§terea tcmpcraturii izvorului cald, astfol cli:
T; = T + ATi,
1 (1)
lar 6.T; scàderea temperaturii izvorului rece, astfel eu:

Ti = T2 - .ar;. (2)
Evident di:
ô.T' = ATi + AT;. (3)
Dupa aceste schimbari, randamentul este:
117
Randamentul 71' devine maxim atunci cînd numitorul expresiei (4) este minim
(deoarece în conditiile date, numaratorul este constant}, adica atunci cînd .âT; = O:
(5)
ceea ce tnseamna ca cel mai eficient este sa se scada temperatura izvorului rece
eu .âT', temperatura izvorului cald ràmînînd neschimbata. Daca întreaga variatie
afecteaza izvorul cald, randamentul are valoarea minima posibfüi:
T 1 - T 2 + 6.T' {6)
'1)min=
2.12. Pentru rac1rea unei ma~ini termice care funciioneaza dupa

cicJ ul Carnot eu un gaz monoat.omic ideal se folose~te un curent de
apa. ~tiind ca temperatura izvorului cald este T 1 ~i ca. apa. iese din
ma§ina la temperatura T 2 considerata ca temperatura a izvorului rece,
sa se determine energia interna maxima a gazului, cunoscînd ca volumul
maxim ~i presiunea minima atinse în cursul unui ciclu sint V, res-
pectiv p.
BEZOLVARE
Din analiza transformarii rezulta ca atunci cînd volumul devine maxim, pre-
siunea este minima §Ï temperatura este cea a izvorului rece T 2 •
Din ecuatia de stare a gazelor se determina numarul de kil omoli:
n=_E.!_ (1)
RT2
~i apoi energia interna maxima, corespunzatoare temperaturii maxime 7'1 :
Umax = nNA W, (2)
în care NA este numarul lui Avogadro, iar W - energia cinetica medie a unei mole-
cule a gazului monoatomic.
Dar:
3 R (3)
W=---Ti,
2 NA
ÎOlocuind (1) ~i (3) in (2), se obtine:
Umax = ~ pV Ti . (4)
2 T2
118
2.13. Un cilindru transparent gol, inehis la un capat, este· scufundat
complet, eu capatul desehis in jos, intr-un lichid. .
Capatul inehis al cilindrului este mentinut la nivelul suprafetei
libere a lichidului. Opera\ia de seufundàre s-a fa.eut la temperatura
00 = 7° C. Dupa treeerea unui interval de timp se observa ca nivehtl
lichidului din eilindru este cu h = 80 cm mai jos raia de nivelul din
exterior. ~tiind ca valoarea presiunii atmosferice nu s-a sehimh~t ~i
ca a doua citire s-a fa.eut la temperatura O = 27° C, sa se determine
temperatura maxima atinsa in intervalul de timp considerat. Densi-
tatea Iiehidului este p = 1 kg/dm3 , presiunea atmosferica p = 105 N/m2
iar lungimea tubului l = 96 cm.
Ce valoare minima a temperaturii se poate determina eu acest dis-
pozitiv? ·
REZOLVARE
În cilindrul de suprafata s nivelul lichidului coboara cu cre§terea temperaturii.

Daca temperatura cre§te foarte mult, nivelul lichidului din cilindru ajunge la capatul
deschis §Ï o cantitate de aer va para.si cilindrul. Dupa mic§orarea temperaturii,
nivelul lichidului urca. La 0 = 27° C, nivelul va fi:
(p + hpg)h • s = (p + lpg)l • s, T = 273 + e, (1)
T Tmax
din care:
Tmax = T • (p + lpg)l • (2)

(p + hpg)h
Valoarea minima a temperaturii maxime este acea temperaturâ la care canti-
tatea de aer, existent initial în tub, umple complet tubul:
pls (p + lpg)sl
- = ...,;.;;._,_,-'-"-"-, T0 = 273 +8 0, (3)
T0 Tmnx
din care:
T~ax = To (p + lpg) • (4)

p
Daca temperatura nu· depa§e~te aceasta valoare, atunci prima întrebare nu
are sens .
. . Înlocuind valorile numerice în (2) §Î (4), se obtine:
Tmax = 366 K => 8max = 93°C; T~n."t = 307 K => 8~ax = :M C:.
0
119
2.14. N moli de gaz perfect sufera o transformare cicUcA care in
coordonatele (T, p) este reprezentata printr-un cerc de raza r eu centrul
în punctul de coordonate ( T 0 , p 0 ). Sa se determine stârile in care
volumul are valori extreme. Sa se generalizeze solutia la cazul unei
transformru-i arbitrare.
REZOLVARE
Urmarim intersectiile familiei de drepte (fig. 2,14):
p= kT, (1)
p
în care k esto un paramelru; eu cercul.
Oazul fiind perfect, avem:
_ ~r RT
p- .. , - - (2)
V
Comparînd (1) eu (2), aYem:
NR
V=--. (3)
k
0 lô T
Din (3}, rezulta câ volumul este maxim
Fig. 2.14. cînd k (panta dreptei p = kT) este minima ~i
câ volumul este minim cînd acee~i panla k
este maxima, adica pentru punctele de tangenta A §Ï B.
Astfel avem (fig. 2.14):
NRTA
J"max = VA=-----"""- (~)
PA
Vmin = Vn = -NRTn
--. (5)
PB
ln primul caz (4), dreapta p = k • Teste tangenta la cerc avînd panta minima,
iar în al doilea caz (5), dreapta p=k• Teste tangenta la cerc avînd pantà maxima.
2.15. ln teoria statistico-mo]eculara a gazelor se demonstreaza c~1

moleculele au la o temperaturii constanta vitezc diferite. Distributia
moleculelor dupa viteza este data de functia: ·
'• v2 - ~
n=N---e ~•,
v; ~a
in care N este numarul total al moleculelor, n este numarul moleculelor
120
care au viteza. între V §Î fJ + ÂV, -~ = v:T 2 in care R este constanta
generala. a gazelor, T temperatura absoluta. ~i µ masa unui kilomol de
gaz (R = 8 310 ,T /grad-1 kmoI-1). Sa se gaseasca viteza cea mai pro-
babila a moleculelor.
REZOLVARE
Pentru a gasi intervalul de viteza eu care se mi~ca cele mai multe molecule
vom cauta extremele functiei n = f(v).
Avem:
!: = k [ 2ve -W + v•e- ; (- ~:)] = O, (1)
4N
în care s-a notat k = _ = const.
f33V 'Jt .
Dupa simplificarile din (1), rezulta:

v2
1 - - =0
(32
sau:
V= (3. \ (2}
Pentru a stabili natura extremului dat de conditia {2}, avem:
t1
ddv2n
2
= 2ke - V (2 (3"v 5!::.(32 + 1) .
4
- (3)
Introducînd (2) în (3} rezulta:

2
-d -
n
= -4 -
/r
< o. (4)
2dv e
Deci pentru (2) functia n = f(v) prezinta un maxim.
Deci viteza v, respectiv intervalul de viteza v §Ï v + l:!:.v, eu care se mi§ca.
cele mai multe moleculo, este data de rclatia:
2RT
= µ•
V= (3
V (5)
Aplicînd formula (5) pentru a determina viteza cea mai probabila (eu care
se mi§ca cele mai multe molecule) în cazul azotului (µ = 28) la 420 K, rezulta
v ~ 500 m/s.
Calculele ne arata ca în acest caz 80% din N au viteza v e [300, 500] m/8
§Î 29% au un ait domeniu de vitezà ve[500, 700] m/s. Dupa cum se observa 59%
din numarul total al moleculelor au viteza v e [300, 700] m/s.
R.estul de 41 % din molecule an v < 300 m/s, respectiv v > 700 m/s.
121
Capitolul 3
PROBLEME DE ELECTRICITATE
3.1. Doi purtatori de sarcina electrica pozitiva de aceea§i valoaro Q,,

punctiformi, sînt a§ezati în vîrfurile B §Î Cale unui triunghi isoscel ABC
A A
(B = C). Se cere sa se determine valoarea unghiului A pentru care
intensitatea cîmpului electrostatic creat de cei <loi purtatori de sarcina
in vîrful A are valoarea maxima. Latura BC a triunghiului are mari-
mea d.
REZOLVARE
A A A
Notam B = C = « iar A = (3 (fig. 3.1).
Intensitatea cîmpului electric creat de cele doua sarcini în vîr!ul A al triun-
ghiului este:
.n ________ E = 2E1 cos (3/2 (1)
a l'r---.--~-.----o..: în cure:
E1=-Q-,r= d (2)
bc:r2 2 sin (3/2
2
E = Q sin3 (3/2 cos (3/2. (3)
m:d2
Este necesar a se gasi extremele Cunctiei E = f(~)

data de (3). Avem:
dE = .!}_ sin 1. (2 cos 2 (3/2 - sin2 "3/2).

Fig. 3.1. d(3 -;;Ed 2 2
122
r-dE
Solutiile ecuarieI -
d(3
= O, sît
n :
sin ! = 0 => f3i = O

2
<lin care:
tg¾= 1/2 => '32;,:;:; 109°20';
tg_@_ = - 1/2 => (33 ~ 250°40'.

2
Este u§or de observat ca numai solutia (32 = 109°20' este acceptabila, deoarece
(31 = O conduce la E = O, fapt care semnifica ca. punctul A se gase~te la iniinit
pe perpendiculara ce cade pe mijlocul lui BC, iar (32 = 250°40' inacceptabila din
punct de vedere geomctric. Pentru solutia f3i = O se obtine de fapt valoarea mi-
nima a lui E.
Pentru a determina natura extremului dat de (32, avem:
2
dE
d(32
= _g_2
im:d
•cos!
2
(2- 9 sin !) .
2
2
(4)
2 2
îinînd seama ca sin (32 = ,. / §Î cos (3 2 = ~, rezulta ca d E pentru
2 V 3 2 V3 d(32
d2E 9Q
-=- - <O.
i/3md2
Deci pentru (3 = (32, E = f((3) prezinta un maxim a carui valoare rezulta înlo-
cuind (32 în (3):
Emax (5)
3.2. Un sistem de trei placi conductoare plane situate în aer, paralele

~i eu o suprafata. S de dimensiuni mari fata. de distania d dintre placile
extreme, sînt conectate la un sistem de acumulatoare, rezultind cîte un
potential constant VA > V B > V c pentru fiecare din cele trei placi
(fig. 3.2).
123
Sa se determine distanta la care trebuie amplasata placa mijlocie-
taia de placile extreme, astfel inclt energia total a a cîmpului electric al
sistemului sa fie minima ~i sa se gaseasca acest minim. Sa se discute
rezultatul obtinut ~i sa se compare acest rezultat cu distanta la care
trehuie a~ezata placa mijlocie fata de placile extreme, astfel încit sarcina
electrica totala a placii mijlocie sa fie nulii.
~ ~
BEZOLVARE
* Sistemul prezintâ o capacitate electrica C1 între pla-
c, C2 cile 1 §Î 2 §Î o capacitate electricà C2 lntre placile 2 §Ï 3,
a caror valori sînt:
s êo éo
e,,S eS
0
Ci=-; 02=--• (1}
x d-x
X
Energia electrostaticü a sistemului este:
d
}'ig. 3.2. (2)

W = eoS [(VA - VB)
2
+ (Vn - Vc)
2
]· (3)
2 x d- x
Pentru a determina extrcmcle functiei W = f(x), avem:
dW = e0S [ (VA - Vn)

2
+ (Vn- Vc) 2
] •
dx 2 x2 d-x
o d cond·•·
P unin •ria dW
- = O, se ob•·
rlDe:
dx
(4)
'finînd seama cil Y A > V B > V c, rezultù ca numai solutia x1 corespundo pro-
hlemei. Pentru a stabili natura extremului dat de x1 , avem:
dW
-
2
- =
dx2
e0S [(V
_A_- _
x3
Vn)
_
2
+ ------'-
(Vn - Vc}
(d - x)~
2
] •
(5)
lnlocuind x1 în (5), se obtine:

d2 W e0 S (Y A Vc) 4
- > o.
dx2 = d3° (V A - Yn)(Vn - Ve)
124
Deci într-adevar pentru z = x1 , energia totala a cîmpului electric al sistemului,
prezinta un minim ce re!iuWi înloouind ~ în (a), obtinîndu-se:
eS
Wmin = ....L (V A - Vc) 2• (6}
2d
DISCUTJE
1) Din punct de vcdere fizic solutia a:1 data de {4) corespunde numai daca,
VA - V B < V A - V c, deoarcce tn caz contrar x > d ceea ce este imposibil. Din•
aceasta cauza în enuntul problemei se preciza V A > YB > V C•
2) Sarcina electrica a placii intermediare este suma sarcinilor de pe cele doua.
fete ale sale, corespunzatoare condensatoru:elor de capacitate C1 §Î 0 2 :
Aceasta sarcinâ este nula daca:

Q1 = Q2 => C1(VA - YB)= C2(Vn - Ve).
Ïnlocuind (1) în (7), se obtine:
Y A - VB = Yn - Ve => x = d. V A - Yn fS)•
x d- x VA- Ve
Comparînd z 1 dat de (4) eux dat de (8), se trage concluzia ca daea V A - Vn•
l}Ï Y A - Vc au acelai;i semn, distanta ce corespunde anularii sareinii electrice de·
pe placa intermediara corespunde §Î energiei minime a sisternului dat.
3.3. Se da un condensator electric plan eu dieleotric neomogen care-

pentru simplificare se presupune format din n straturi paralele eu armà-
turile condensatorului, de grosime uniforma di (i = 1, 2, ... , n) §Ï
omogene ,ï de permitivitate absoluta e:i (i = 1, 2, ... , n). Armaturile·
condensatorului sint de forma patrata. Se conecteaza condensatorul
respectiv la bornele unei surse de energie electrica de tensiune constanta.
in doua moduri: eu armaturile paralele eu straturile dielectriculuii
(fig. 3.3,a) ti eu armaturile perpendiculare pe aceste straturi (fig. 3.3,b) ..
Cunoscînd ca suma grosimilor celor n strat~ri dielectrice ·este ega]a.
eu lungimea laturii, sa se arate ca C1max = C2 atund cînd dielectricuk
este omogen.
125
(1 b·
}'ig. 3.3.
C1 este capacitatea condensatorului ·pentru prima dispozitie a arma-

-:turilor (fig. 3.3,a), iar C2 este çapacitatea ace~uia~i condensator pentru a
doua dispozitie a ai'ma.turilor (fig. '3.3,b). Dielectricul umple complet
:spatiul dintre armaturi.
REZOLVARB
Fie l - latura armaturii condensatorului. .

Potrivit ~nuntuJuf pr~bI~wei, àvem.:
(1)
ln cazul dispozitiei ca în figura 3.3, a, capacitatea condensatorului este egala

•Cu capacitatea echivalenta a n. condensatoare grupate în serie:
Ci·~-- _1_' _:_··_-_1_ =·l; S=l2. (2)
." t n 1 " di
Ec. B,:.s ~-;:
i=l l i=l :.!_ &=1 -,
di
ln cazul dispozitiei ca in figura 3.3, b capacitatea condensatorului este egaHi

..eu capacitatea· echivalenta a n 'condensatoare grupate în paralel:
126
(4),
Pentru a putea dovedi o-a C1 max = C2 , observam ca marimile ce intervin in (4~

sînt exprimabile prin numere reale. ln consecinta putem utiliza -inegalitatea lui
Cauchy-Buniakovski în care vom face substitutiilc:
= V eidi = ~· /di.
ai §Î bi
·v E:i
ln aceasta: sîtuatie aceasta inegalitate devine: '
'fintnd seama de (1), avem:
(5)·
Înlocuind (5) în · (4), se obtine C1 < C2 • Este evidènt ca C1max = C2 , atunci

cînd · e1 = e2 = ... = en = e, adica atunci cînd . dielectricul este omogen .. ,
3.4. 0 sfera metalica de raza r 1 se încarca eu sarcina q §Î apoi se·

conecteaza eu o alta sfera metalica neîncârcata de raza r2 prin inter-
mediul unui fir metalic. Sferele sînt izolate intr-un mediu dielectric de
permitivitate er, i_ar dis tanta dintre. e}e est~ foarte mare in comparatie-
cu marimile razelor lor. · · .
Sa se arate ca eg~litatea poteniialelor celor ·doua ~fere este echiv~~
lenta eu conditia de minim a energiei e]ectrice de natura pote~tiala a.
acestui sistem, §Ï sa s~ determine valoarea acestui minim. ·
REZOLVARE
Sferele fiind suficient de departate, putem negÎija· o~ice influenia- electrostatica
directa între ele, astfel ca sfera de raza r 2 se încarca .ca urmare a conexiunii elec-
trice eu sfera încarc~ta dê raza ri-
Notînd, .eu x sarcina purtatorilor care trcc de pe sfera încarcata pe sfera neîn-•
carcata, energia elecÎrica a· siste~ului celor douà sfere e~t~ data de expresia:
2
W = W1 + W2 = (q- x)
2G1
+±
2G
= - 1-
2C G
[(C1 + C }.x2 -
2 2qC2x + q2C2]. (1,
2 1 2
127
Din (1) se constata ca W va avea valoarea minima atunci cînd trinomul de gra-
-dul doi din paranteza patratica va avea valoarea minima.
Deoarece C1 + C2 > O (C1 §Î C2 fiind capacitatile electrice a celor doùa sfere),
. 1
,rezulta ca acest minim are loc atunci cînd x = (x1 + x 2 ), în care x 1 IJÎ x2
2
:sînt radacinile trinomului în cauza:
Peci:
2qC2 q • 4m0er • r 2 qr 2
(2)-
x = 2{C1 + C2 ) = 47teoe:r(r1 +r2 ) = r 1 + r2
Este UIJOr de observat ca rezultatul (2) se mai poate pune l}i sub forma:
r 2 • (q - ·x) = r1 x => q- x = -=. => q - x = -=. . (3)
r1 r2 C1 C2
Relatia (3) exprima tocmai egalitatea potentialelor celor doua sfere V(r1 ) = V(r 2),
:à.dica toomai ceea ce trebuia de aratat.
Înlocuind (2) în (1), se obtine printr-un calcul simplu:
qZ <f
Wmin = ---=--- = -; C= lin-e0er(r1 +r2). (4)
81te0e,(r 1 + r 2) 2G
Din (li) se constata ca energia minima a sistemului celor doua sfere este cchi-
valentà eu energia unei sfere încarcate eu sarcina q, avînd raza egala eu suma
razelor celor doua sfere luate în considerare §i avînd deci capacitatea C a§a
-cum este exprimata prin (4).
3.5. Pentru largirea limitei de masurare a unui voltmetru electro-

:-static (fig. 3.5) se conecteaza in serie eu voltmetrul un oondensator
de capacitate variahila C. Cunoscînd capacitatea proprie a voltme-
-trului C0 precum s.i tensiunea indicata de voltmetru, sa se determine
valorile minima ~i maxima a tensiunii1 înalte pe
10------r care o poate masura voltmetrul.
REZOLVARE
u Din relatia:
Q = U • Ce = Uv • Cv,
Uv Cv
în care Ce reprezinta capacitatea electrica echivalenta a
montajului (fig. 3.5), se obtine:
.2n------ C .
U = u., •....!!. • (1)
Fig. 3.o. Ce
128
Dar:
C·C
Ce=-"-. {2)
Cv+C
U = Uv(1 + ~')- (8)
Cum însa Ce [Cmin, Cmax], rezultü:
Umax = Uv (1 + ~);
Cmin
Umin = Uv (1 + ..!!.r._)·
Cmax
(~)
··1c: -Cv-
Facînd nota tu = N •
§1 - -
C,,, = n, avcm:
Cmin Cmax
Umax = Uv (1 + N) ~i Umin = Uv (1 + n)• (5)
Evident daca ~= N ►1 fiÎ ~= n> 1, limitele de masurare ale

Cmin Cmax
voltmetrului electrostatic cresc, astfel încit gama de tcnsiuni înalte ce se pot
masura se situeaza între extrcmele U e [Umin, Urnax].
De exemplu dacu Uv = ~ = N = 909, avem:
100 V fJÎ
Groin
Umax = 100(1 +909) = 91 • 10~ V= 91 kV •.
Acest procedeu de extindere a Iimitei de ma.surare a voltmetrclor eleclrosta•
tice necesita condensatoare de înalta tensiune ~i de capacitate mai mica decit a
voltmetrului, pentru ca asupra lui C sa. revina cea mai marc parte din tensiune;
astre) de condensatoare se construiesc dcstul de greu, motiv pentru care procedeul
este mai putin rolosit în practica.
Formulele (5) se mentin riguros exacte in conditiile în caro izolatia condensa-
toruJui C este pertecta.
3.6. Un alt procedeu* pentru largirea limitei de masurare a unui

voltmetru electrostatic de capacitate proprie C'O, consta în utilizarea
divizoarelor de tensiune capacitive (fig. 3.6). Cunoscînd tensiunea indi-
cata de voltmetrul electrostatic ll,, ca ~i capacitatile C1 ~i C2 ale con-
densatoarelor divizorului, sa se determine valoarea maxima a tensiunii
inalte de mâsurat Umax• Discutie §Î genera1izare.
* Vczi problerna precedcnta.
129
9 - Probleme de Umltll ~I extrem tn tlz.lcA
u REZOLVARE
Din relapa:
Uv Q = Umax ·Ce= U.,, • c;,
în care Ce reprezinta capacitatea eleetrieà echfva:lenta
a întregului montaj, iar C~ capacitatea echivalenta a
grupürii Jn paralel a voltmetrului de capacitate pro-
prie Cv §Î a condensatorului de capacitate 0 2, se obtine:
Umax= Uv·-.
c;
(1)
Ce
Cv Dar:
Fig. 3.6. (2)
iar:
1 1 1 1
-Ce1: =-+--.+-=-+--,
C Ca.
1 C
2
C C.,,+ C 1 1 2
sau:
Ce C1 (C.,_+_;;:;_,__
= ----=.;..._;, C2)
(3!)
Ci + 2(Cv + C 2)
Introducînd (2) §Î (3) în (1), se obime:
Umax = Uv (1 + 2 Cv ~ Ca)• (i)
Notînd în general Cv + 02 = k, rezulta:

Ci
Umax = Uv (2k + 1}. (5)
Dlscutie ti generalizare
1) Evident pentru ca Umax ► Uv este necesar ca k ► 1 §Î deci Cv + 02 ► 1 ==>
Ci
==- C,, + C > Ci.
2
~
De exemplu daca uv = 100 V. 1zi C +ca = 809,S., rezuha:
11
·
C1
Uma:s: = 100(2 • 809,5 + 1} = 162 000 V = 162 kV.
2) tn cazultn care 0 1 = 02 = C, rezulta k =1 +? §Ïd'eci Umax = Uv ( 3 +
+ 2 °;) . Daci tn loc de 3 condensatoare de aceea§i capacitate, s-ar Colosi ,,n"
130
. .
condensatoare de aceea~ capadta~ C, limita de masur.are a voltmetruiud s-ar
mari de la Uv la:
Umax = Uv In + (n - 1) ~]. (6)
Din relatia (6) ;Se observa ca larg.irea limitei de masurare a voltmetrului nu

depinde de raportul C,,, ci în special de numarul condensatoarelor pe care se <livide
C
tensiunea înalta de ma.surat U ~ Umax. Cînd C ► Cv, practic repartitia tensiuniJor
devine independenta de indicatiile voltmetrului, iar scara aparatului nu se defor-
meaza., astfel cea. ,( 6) devine:
Umax = nUv.
3.7. Un eleetrician a§ezat pe o platforma. de montare luoreaza la

condu.ctorul neizolat de con.tact al re1elei de tramvaie. Cunoscînd cl
intre conduetorul de contact GJÏ fin.a tram:vamlui legatl la pi.mînt, ten.-
siunea electrica este U = 600 V, sa se determine valoarea minima a
rezistentei electrice a platformei de montare, astfel incit electricianul
sa nu fie accidentat mortal, cunoscind ca valoarea curentului maxim
admis nepericulos pentru om in acest caz este I hmax = 1 mA iar rezis-
tenta electrica a corpului omenesc Rh = 5 · 104 n (pielea nefiind umeda)
REZOLVARE
Pentru ca electricianul sa fie asigurat lmp?triva electrocutarii (fig. 3.7) este
necesar ca:
(1)
Dar potrivit legii lui Ohm, avem: 1

r
u
l=---
Rh+Rp
(2) c·t)
.....
r
.,
V
1
Comparînd (1) eu (2), rezulta: 1
'
·L __ .;..
Fig. ,8.7.
il.31
Deci rezistenta minima a platformei va trebui sa fie:
U 600
RPmin = -1hma:x:
- - - R1i = - - .
10- 3
- 5 • 104 = 55 • 104 .Q = 0,55 M .Q,
Tensiunea electrica cc rcvine asupra omului pentru Rvmin este:

Uamax = U - RPmin • lhmax = 600 - 55 • 10 4 • 103 = 50 V.
3.8. Bobina in aer a unui contactor de curent continuu (aparat

electric comandat de la distania, care închide sau deschide un circuit
electric), nu trebuie sa depa§easca temperatura maxima admisa 6max =
= 105° C.
Cunoscînd ca la tensiunea nominala de functionare bobina are tem-
peratura el= 20° C §Î ca este confectionata din cupru care are la aceasta
temperatura cc= 4 · 10-3 grd-1, sa se determine valoarea maxima pîna
la care poate cre§te tensiunea de alimentare a bohinei f aia de tensiunea
nominala, astfel încit sa nu se depa§easca temperatura maxima, ~tiind
ca la aceasta crel}tere a tensiunii curentul ramîne practic constant.
REZOLVARE
Curentul la temperatura 81 = 20° C este J

Un. =
Ri
Rezistenta electricü a bobinajului la tcmperatura finala atunci cînd tensiunca
nominala cre§te la valoarea U max, este:
R 2 = R1[1 + ~{8max- 20)]. (1)
ln acest caz curentul fiind acela§i, avem:
Un= Umax
R1 Ri['l + e1( 8max - 20)] •
din care rczulta imediat:
Umax = Un[1 + e1{8max - 20)]. (2)
Numeric avem: Umax = 1,34 Un.
3.9. 0 linie bifilara de curent continuu alimenteaza cu un curent

total 1, un mare numar de consumatori care cer practic acela1iÎ curent,
132
:.:;fl~ezati la distante mici unü de altii în raport eu lungimea liniei L
.~fig. 3.9). Daca. alimentarea se face pe la un capa.t al liniei sub tensiune
constante., ~i daoa. se considera oonsumatorii eohidistanti, se oere a se
ôetermina sectiunea minima oomuna tuturor conductoarelor liniei
:cunosoind ca. pierderea maxima admisihila de putere prin efect termic
pe toate aceste conductoare este ( âP)max•
Conductoarele liniei au rezistivitatea p•
.:. REZOLYARE
A l
1n conditiile enuntului problemei, putem •
defini o densitate de curent liniara pe con- tJ
ductoarele liniei.
I
8= - . (1)
L
Considerînd un element de lungime dz Fig. 3.9.
sit.uat la distanta x de capatul prin care se
alimenteaza liniâ. (fig. 3.9), pierderea de putere în acest elcment este:
d(AP) = 2P dx(I - 8 • x) 2 • (2)

s
Introducînd (1) in (2), se obtine:
d(AP) =
2
: 12ft - Îr "
dx, x e [O, L]. (3)
Integrînd ecuatia (3), se obtine:
AP = 2p
- 12
s o
1- -
L
iL ( x)2 dx = -2 -p PL.
3 s
(4)
Punînd conditia ca AP ~ ( AP)max, avem:
_! .f. 12L ~ ( AP)max,

3 s
din care:
2 PL 2 PL (5)
s~- p - - - =>smin= - p - - - •
3 (AP)max 3 (AP)max
133
S.10. Pentru încalzirea apei la o ferma zootehnica se utilizeaza un
încàlzitor electric. Cunosoind ci ln timp de 4 ore trebuie sa se tnca.1-
zeasca. 200 litri apa de la 5° C la 85° C, se cere a se ·determina lun- .
gimea minima necesara a conductorului de oromnichel eu seciiunea de
0,5 mm2 pentru confeciionarea elementului de încalzire.
Randamentul incalzitorului este 1l = 0,9, tensiunea la bornele de
alimentare U=220 V, rezistivitatea conductorului Poo= 1,2 • 1~ il · m,
temperatura de inoalzire maxima admisa a oonduotorului este 8max =
= 450° C iar coefioientul de temperatura (considerat constant pe tot
intervalul de temperatura) este ex = 8 · 10--4 grd.-1
REZOLVARE
Rezistenta electrica. a încalzitorului la temperatura de 20° C este:
l
R20 = P20 • - .
8
(1)
Rezistenta electrica a aceluia§i tncalzitor care nu trebuie sa dep~easca. tem-

peratura maxima 6max de functionare este:
Re~ Rœ(1 + ot{6max - 20)],
sau:
l
Ra~ P20 • -[1
s
+ œ( 6ma.x - 20)]. (2)
Pe de aWi parte aceea~i rezistenta electrica se poate exprima prin relatia:

0 T.J!
Re=-, (3)
p
tn care P este puterea încalzitorului §i care la rîndul ei se poate exprima prin rela\ia:
p = ~ = M ·Cs· LlO (4)
0
1) t 1J"t
Substituind (4) in (3), se obtine:

Ra = TiU2t (5)
M •Cs• ll8
Comparînd {2) eu (5), ~i explicittnd 1, se obpne:
l~ -r;sU2t • (6)
M • Cs· ll6 • p2o[1 + œ( 6max - 20)]
Deci:
1)SU t 2
lmin = ------'--------. (7)
M •Cs• Ll6 • p20[1 + «{Omax - 20)]
134
lnlocuind valorile numerice în (7), se obtine: •
0 9 • 0 5 • 10- 0 • 220 2 • 4 • 3600
lmin = ' ' · ~ 2,90 m.
200 • 4185,5(85 - 5) • 1,2 • 10-0(1 +
8 • 10· 4 (450 -. 20)]
3.11. Un miliampermetru masurînd pe toata. scala sa un curent

Îa =1 mA ~i avînd o rezistenta electrica interioara r = 60 !l trebuie
transformat astfel încît sa poata fi utilizat eu cele cinci sensibilitati
specificate, folosindu-se un "1Jlt universal, dupa .schema din fig. 3.H, a.
Dimensionarea ,untului universal se va face in urmatoarele doua ipoteze:
a) Atunci cînd tot ,untul S este introdus, sa se poata. masura cu•
rentul minim Jmin = 5 mA.
h) Valoarea caderii maxime de tensiune in dispozitivul de masura
sa fie 6.Umax = 74,97 mV.
BEZOLVARE mAt-r_ _ _..,

s
a) Se scriu urmatoarele ecuatii:
ia + Îs = /min {1)
Imin = nia. (2)
Îa. • S = Îa • r• (3) -0
Din {1) §i {3) se expliciteaza ia:
.
ia=---
s 1min• (i) Fig. 8.11, a.
s+r
Din (2), rezulta coeficientul de §unt:
/min
n=--·
ia
(5) .
Din (4), rezulta ace1a§Î raport:

lmin r . (6)
n=--=1+-.
ia, s
Comparînd (5) eu (6), se determina valoarea §untului S:
S = _r_ = r = ~ = 15 !l. (7)
n- 1 Jm1n _ 5 - 1
1
ia
135
Pentru celelalte valori de curent l1t > Irn1n, rezulta similar:
nk = 1-n = S +r ⇒ Sk = S +r = S +r = ia(S + r). (S)
Ïa Sh n1i l1c. lh
ia
Deci:
s2
=
1 15
( + 60) = a n; s3 = 2! = o,75 n; s, = 2! = 0,15 n; S5 =-
25 100 500
= ~ = o o1a n.
2 500
Valorile ohmice ale divcrselor scctiuni ale §untului universal vor fi:
R1 = s - s2 = 15 - a = 12 n
R 2 = S2 - S3 = 3 - 0,75 = 2,25 !l
R 3 = S3 - S4 = 0,75 - 0,15 = 0,60 !l
R4 = S4 - S5 = 0,15 - 0,03 = 0,12 !l
R5 = S = 0,03
5 !l•
b) Caderea de tensiune pe dispozitivul de masura, ca forma generala, are
expresia (fig. 3.11, b):
(9)
fn care s-a nolat eu Rk rezistcnta electrica echiva
lenla a dispozitivului de masura, astrel ca aportul
sa poata müsura curentul l1t caruia ti corespunde
un i}unt S1t•
Avem:
l,i = ia. ~±_!. Rk = Sk(S - Sk + r) • (10)
Sk ' S+r
Fig. 8.11, b 6.U = (S +r - S1t)ia = (Rt - S1i}ia· (11)
Din (11) se observa cà se obtine cudcrea maxima de tensiune cînd se va masura
curentul maxim (/max= 2,5 A), caruia îi corespundc §untul Sh = S 5 eu valoarea
cea mai mica:
6.Umnx ..
. = R1 - 85 = 71.1 1 9, !l. (12)
ia
Pentru delerminarea cclor doua necunoscute (Rt ~i S5 ) se utilizeazà §Î ecuatia:
(13)
136
Rezolvînd sistemul de ecuatii format din (12)· §i (13) rezulta:
Rt = 75 Q §Î S 5 = 0,03 Q.
Deci §Untul S va avea valoarea:

S = Rt - r = 75 - 60 = 15 Q.
Restul valorilor în care se divizeaza S se obtin ca §Ï în cazul a.
3.12. Un receptor de anergie electrica cu puterea P = 1,1 kW este

conectat prin intermediul a doua conductoare la o retea de curent
continuu cu tensiunea de 110 V. Cunoscînd oa receptorul este un rezistor
eu rezistenta electrica a carei ma.rime poate fi variata, sa se determine
rezistenta electrica a conductoarelor de legatura, pentru care puterea P
a reoeptorului se obtine pentru o unica valoare a rezis~eniei electrice a
acestuia (respectiv a unui unie curent in circuit). Care este valoarea
rezistentei electrice a receptorului in acest caz? Discutie.
REZOLVARE
Aplicînd Iegea a II-a a lui Kirchhorr circuitului ([ig. 3.12), se obti_ne:_
(1) R~· i
în care Re este rezistcnta clcctrica a conduc-
toarelor de legatura iar i - curentul din circuit.
Rezolvînd (1) in raport eu i, se obtin
u
doua valori:
i1,2 = 2~c ( u ± V U2 - 4PRe} • (2) }'ig. 3.12.
Corespunzator celor doua valori i1 §Î i2 pentru care se obtine aceeaJïi putere P

a receptorului, evident vom avea §i doua valori corespunzatoare a rezistentei elec-
trice a receptorului R 1 §Î R 2 • •
Pentru ca puterea P a receptorului sa se obtina pentru o unica valoare a rezis-
tentei electrice a receptorului §i deci pentru o valoare unica a curcntului din cir•
cuit, este necesar ca discriminantul ecuatiei (1) sa fie nul. Adica:
fl = t/ u2 · - t.PRc= O· (3)
137
Din (3) rezulta:
u2 1102
Re= - - = - - - - - = 2,75 O.
4P 4 • 1,1 • 10~
În acest caz curentul din circuit este:
. U U 2P 2 • 1,1 • 103
i= - - = - - = - = - - - - - = 2 0 A.
2Rc 2 • fJ2 U 110
4P
Rezistenta electrica. a receptorului în aceasta situatie este:
2
R = p
i2
= 2_
4P
= 2
U = R
4P C
= 2 75 O.
,
lJ2
Se observâ ca aceasta situatie corespunde adaptarii receptorului la circuitul
de .alimentare (teorema transferului maxim de putcre).
DISCIJTIE
1) Daca discriminantul ecua\ici (1) este negativ (Ll<O) adicii VU2- ~PRc < O,
2
ceea ce înseamna Re > U , nu se gase§te nici un curent i > O §i deci nici o
4P
rezistenta electrica a receptorului R > o eu care sa se obtina puterea P data a
receptorului. Problema nu are nici o solutie în acest caz deoarece R e (0, oo]
iar i E [o, Ise= ~].
2) Daca discriminantul ecuatiei (1) este pozitiv (6 > 0) adica VU 2

-4PRe >
> O, .ceea ce înseamna
.
Re <
2
U problema are doua solutii tn ceea ce prive§te va-
4P
lorile lui i §i R:
1
Î1 = · --(u + V U2 - 4PRc) (4)
2Rc .
1
i2 =- --(U-V U 2 - 4PRc:}, (5)
2Rc
far:
R _ _!___ 4PR; (6)
1
- if - (U + V 1J2 - 4P Rc} 2
2
R = _!__ _ 4P Re _• (7)
i~ - ( U - V U 1 - 4P Rc) 2
2
138
Facînd produsul R1R2 , se obp.ne:
R1R2 = R!; Re = V R1R2• (8)
Din (8} se observl ca. daea R 1 = Ra, rezulta Re= R. adica tocmai elementul
cerut prin enuntul problemei.
3) Cele doua solutii ale ecuatiei (1) pentru Il> 0, trebuie considerate ca doua
regimuri distincte posibile de functionare a circuitului pentru care se obtine aceea§i ·
putere P a receptorului.
1n timp ce regimul dat de i1 §Ï R1 se apropie de functionarea în scurtcircuit a
circuitului, regimul dat de i2 ~i R 2 se apropie de functionarea tn gol a circuitului.
3.13. Sa se determine valoarea rezistentei electrice a ramurii MN

presupusa. variabila. precum ~i tensiunea intre nodurile M ~i N ale
circuitului electric din figura 3.13, în solutia în care puterea eleetrica
primita. in aceasta. ramura este maxima. Generalizare, discutie. Apli-
catie numerica: E 1 = 40 V; R 1 = 3 fi; E 2 = 20 V fi R 2 = 2 !l.
REZOLVARE J, ),1 12
1) Potrivit concluziilor problemei precedeolc,
rezulta ca puterea electrica maxima disipatii în lj
ramura MN a circuitului (fig. 3.13}, are loc ctnd
Ri.R2
:r:=--- (1) 11, ~
R1 +Ra
2) Tensiunea tntre nodurile M !JÏ N, este:
UMN = E1 - R 111 = E2 - R 2I 2 = :cl3 • (2) E, ti
Potrivit teoremei I a lui Kirchhoff aplicata
în nodul M, avem: N
1 = 11 + 12. (3) 1-'ig. 8.13.
Din (2) 1 rezulta:

E1- UMN
11 = ---==----- '(4)
Ri
_ E2- UMN (5)
13 -
. R2
UMN
13=--· (6)
:,;
lnlocuind (4), (5) §i (6) în (3) §Î explicitînd UMN, se obtine:
+ E2
E1
U lrIN = x(E1 R2 + E 2R1) ·= fR1 R2
(7)
R 1 R 2 + x(R1 + R 2) _!_ _!_ _!_ + +
x R1 R2
Substituind (1) în (7), se obtine tensiunea între nodurile M §Ï N cînd în x se
disipa puterea maxima.
+ E 2R1
E 1R 2
(8)
2{R1 + R2)
Genera.lizare, discutie
. 1) ln cazul în care pe rezistenta x ar debita ,,n" surse de t.e.m. E 1 , E 2 , ••• ,

Eh., •.. , En conectate în serie eu R1 , R 2 , ••• , R1i, •.• , Rn (sau de rezistente interioare
Ri, R 2 , ... , R,i, ... , Rn), rezulta ca în x se disipa puterea maxima, cînd:
1 n
t_!_
X= --==,.G:c=
h.=f Rk
. EGh.
h=1
(9)
în care prin Gx, respectiv G1t. s-au notat conductantele respective.

în aceasta situatie, tensiunea electrica între ccle doua noduri 11l §Ï N, rezulta
din generalizarea expresiei (7):
(10}
tn cazul în care puterea dezvoltata pe ramura MN de rezistenta x este ma•

xima, prin generalizarea expresiei (8), avem:
Ek
n n
E-
Rk
k=l
EE1iG1t.
k=I
l./u.v = 11
- n
(11)
_1__
2
E
k=l Rh.
2 EG1t
h.~= 1
140
2) Luînd tn discutie solutia problemci se remarca o proprietate foarte impor-
tanta. Astrel daca între M §Ï N nu ar exista nici un rcccptor (x = oo), tcnsiunea
între aceste noduri rezulta din (10):
n il
E1t
E ~ E1t·Gk
1t=1 Rk. 1
UÂ:1N=
n 1
- n
(12)
E
lt= l Rk
E
k=l
Gk
Comparînd (11) eu (-12), se observa ca:

, 1 •
VMN = - VAIN {13)
2
adica tensiunea între nodurile 1.W !}Î N in situatia in care pe ramura MN se dez-
volta puterea maxima reprezinta jumütate din tensiunea între acelea~i noduri dar
cînd accca~i ramura functioneaza în gol (x = oo ==> Gx = O).
Acest lucru conduce la concluzia ca daca R1 , R 2 , ••• , Rh, ... , Rn ar fi rezis-
tentele clectrice interioare ale surselor concctate în paralel, VAIN = Ee, în care Ee
este t.e.m. echivalenta a bateriei astre! formate (functionînd în gol), în cazul trans-
ferului maxim de putere de la baterie la rezistenta de sarcina x, caderea de ten-
siune este jumatate din t.e.m. echivalenta a bateriei (generalizarea concluziilor
problemei 3.12).
3) Problema se putca rezolva mai detaliat prin studiul variatiei functiei PM N =
= xli, aciica P1itN = f(x), detcrmintnd / 3 ceea ce de fapt conducea la demonstra-
rea transferului maxim de putcre. Lasam în seama cititorului acest excrcitiu.
Substituind valorile numerice in {1} §Î (8), se obtine x = 1,2 n §Î u;:1N = 14 V.
3.14. Un conductor electric de lungime data, se taie în doua bucati

iar din fiecare bucata se confectioneaza cite un rezistor.
Conectînd cei doi rezistori în serie §Ï alimentîndu-i de la o sursa de
energie de curent continuu de o anumita t.e.m. §Ï de rezistenta electrica
interioara neglijabila, se obtine un anumit curent.
Conecttnd în paralel cei doi rezistori ~i alimentîndu-i de la aceea~i
sursa se obtine un ait curent. Cum trebuie taiat conductorul initial,
astfel încit raportul celor doi curenti sa fie maxim §Ï care este valoarea
acestuia? Discutie §Ï generalizare.
141
BEZ91.VABR
Fie E tensiunea electromotoare a sursei, l - lungim.ea inipala. a: conductorului,.

s - sectïunea, p - rezistivitatea, iar 11 §i 12 - lungimile celor doua bucati de conduc-
toare tn càre se taie conductorul initial de lungime l.
Evident: l = l1 + 12 (1)
ln càzul conectarii în serie-, avem:
E
ls= - - - - - (2)
: (1i+12)
tn cazul conectarii în paralef, avem:
(i)
etiu.t.. fünd câ produsul a doua numere a caror suma este constant.a, es.te maxim
atunci cînd numerele sînt egale, rezulta ca .!!. este maxim cînd 11 = z, = l_.
lp 2 ·
Deci maximul acestui raport este:
(:;J~ = ~. (5)
Dlscutfe ~i generalizare
Expresia (4), poate fi pusa eu u§urinta sub forma:
~- 1 (6)
lp - rr, Hl(~+~}'
Luînd tn considerare cunoscuta inegalitate matematiei:
(ai + aa + aa + ... + an}- { -1 + -1 + -1 + ... + -iJ·.-> 11

2
<li: ai '1a a
sau.:.
li4J.2
tn ca.re a1i > -0 (Ir = 1, 2., 8, ... , n), -rezUJlta imediat ci-:
1 1
------~-.
n -n 1 n2
Ea1i-E-
k=1 k=t a1,.
Aplicînd inegalitatea (7) în cazul particular n = 2 din (6) rezulta imediat:

13
~ .!.2 , sau ( 18 ) = .!. adica rezultatul {.S).
lp 2 lp max 4
ln acest fel problema se poate generaliza în sensu! ca daca lungimea initiala a
conductorului l se taie tn ,,n" parti, valoarea maxima a raportului ls este:
lp
(ls) 1
/p max= n 2 '
.(8)
l
în conditia în care cele ,,n" parti sînt ~ale li = 12 = 13 = ... = ln =- .
n
3.15. Un curent eleotrio de intensitate J treoe prin doua conduotoare

de rezistenta R 1 ~i R 2 conectate in paralel. Sa se determine relatia ce
are loo între inten-sita.tile -Om'ent,ilor ce trec prin cele doua -0ondu.otoare
fÏ .rezistemtele aeestora, astfel .înctt ·efeotul J,owe-Lenz total ln eele doui
conducto-ar.e si. fie minimal. ·
BEZOLVABE
Daca :t {ng. 3.15) este intensitatea curentului electric ce trece prin R 1 , intensi-
tatea cur.entmui ce trece prin B 2 este J - a: conform tcoremei întîi a lui Kirchhoff.
Confonn 1egii J Gule-Lenz., p.ierderea de
anergie ce se transformâ în cal.dura în unitatea
de timp este:
Ir,
P = R 1 x2 + R 2 (1 - ~) 2, {1)
care .se mai poate scrie ti ;sub Jœmâ: l
------oA
P =(Ri + R2 ):r:2 - 2R21x + J2.R2• (2)
Dupa cum se observa în membru} doi al
expresiei (2) :avem un trinam eare are coeticien- l-x ,
tul lui x 2 pozitiv. Plg. 3.li.
143
Deci P este minim daca x are valoarea egala eu semisuma radacinilor trinomu•
lui, adica:
R2 1
X= - - - = 11. {3)
Ri +R2
Intcnsilatca curentului ce trece prin R 2 este:
{~)
Facînd raporLul 11/12 , rezulta:
sau:
(5)
ceea ce reprezintii teorema a II-a a lui Kirchhoff.
Se trage astfel concluzia ca efectul Joule-Lenz într-un circuit clectric devine
minimal, cînd ambele legi ale lui Kirchhoff sînt satisfacute.
3.16. Un circuit este compus dintr-un generator de curent continuu

de rezistenta electrica interioara neglijabila §Î de t.e.m. E, un fir metalic
JfN eu rezistivitatea F, seetiunea s §Î ]ungimea l §Î doi rezistori eu
rezisten\ele R 1 §i R 2 (fig. 3.16). Borna B a rezistorului R 2 este mobila
~i poate enlisa pe firul 1l1N. Sa se determine poziiïa bornei B, astfel
incît intensitatea curentului din rezistorul R 1 sa fie minima ~i sa se
calculeze valoarèa acestui curent.
Aplieatie numericii': E = 6,4 V; p =
Na--_1_-x _ _Bi.---x--oN =0,5 · 1{)-6 n •m (constantan); s=0,05 mmp;
,, l = 1,2 m; R 1 = 4 Q ~i R 2 = 12 !l.
R, REZOLVAIŒ
Deterrninam curentul 1 1 (fig. 3.16) utU>zind

legile lui Kirchhoff:
E
1 =1 1 + 12 (1)
[R1 + k(l - x)]I1 - R 212 = 0 (2)
Fig. 3.16. R 212 +kxl=E, (3)
144
ln care s-a notat:
p/s = k, BN = x §Î M B = l - :,;.
Rezolvînd sistemul de ecuatii format de (1), (2) §Î (3) în raport eu 11 , se obtinc:
_ R 2E
J1 - -----'-------- X E [O, l] (4)
(R2 + kx)(R1 + /cl) - Jc2x2
1
Din (4) se observa ca 11 este minim atunci cînd numitornl acestei expresii este
maxim. Deoarece numitorul expresiei (4) reprezinta un polinom de gradul doi în x:
-k2x2 + k(R + kl)x + R (R + kl),
1 2 1
rezultA. ca el are valoarea maxima atunci cînd x este ogal eu semisuma radacinilor
polinomului (x2 are coeficientul negativ):
1 R
X=_..;;_--•
+ kl (5)
2k
Evident problema este posibila atunci cind x ~ l adica R1 ~ kl.

4R~
11 min= - - - - - - - - - - . (6)
(R1 + kl)(4R + R1 + kl)
2
Substituind valorile numerice in (6) ljÏ (7), se obtine x = 0,8 m §Î 11 min =

= 0,3 A.
3.17. Un dinam ~unt are tensiunea electromotoare E, rezistenta

electrica interioara r ~i rezistenta inductorului Ri. Se cere sa se deter-
mine intensitatea curentului folosit de con-
sumator pentru ca randamentul electric al lt· A 1
dinamului sa fie maxim.
/g
REZOLVARE
R
Schema circuitului dinamului §Unt este cca din
fig. 3.17, tn care consumatorul este notat eu R (rezis-
tenta sa electricà) §Î intensitatea curentului ce-1 par-
curge eu 1.
Circuitul are n = 2 noduri §Ï l = 3 la_turi. Se .B
pot scrie deci pentru rezolvarea accstui circuit Fig. 8.17.
145
10
n- 1 = 1 ecuatii uUlizînd teorema întti a lui Kirchhoff ~i rœpootiv I - .n +
+ 1 = 2 ecuatii utilizînd teorema li-a a lui Kirchhoff. Avem:
18 =li+ I (1)
E = rlg + RI (2)
Bïlï - RI= O. (8)
Randamentul electric al dinamului este:
RJI
'1Je=--• (4)
E•Ig
Exprimînd R ti Jg -tn .functie de I, d-in (1,)., {2) §Î .(8), rezultl:
E R-ï•l
Ig=---
+ (5)
r + Rï
R = :Rï(E - ri) • {6)
I(r + R.d
Înlocuind (5) ~i (6) în (1), se obtine:
Ril(E - ri)
=
+ Ri•J) •
'1Je (7)
E{E
[)erivîod l)e fn r.apart -OU .I din ,(7), -avem:
d71e Ri(.82 - 2rEI - rRi12 )
-= (8)
dl E(E + Rï • 1)2
Extremele randamentului au loc atunci cînd d-r,e = O, respectiv cînd:

dl
rBïl3 + 2rEl - El = O, (9)
adkii prmlni:
(1'0J
Din cele :doua solutii ale ecuatiei (9), este valabila numai cea eu semnul plus în
tata radicalulu~, deoarecc tn conditiile rezolvarii problemei o intensitate negativa nu
are sens .fizic. · Rezulta:
·
; 11 E ·{-1 +
=. Rt . .
Vt + Rt J: .
r -·
(11)
Pentru é. stabili natura extremului dat de (11), avem:

2 2
d 11e = _ Ri [r{E + Rï/)2 + .R1(!E1 - 2rE1 - r RiP)]. · (12)
dP. . E(E + RïlJ 3
11.-46
Înlocuind (H) în (12), rezulta:
d&:rre 2rRi
(13)
dP =- E21/ t + Rï/r < 0•
Deci pentru 11 dat de (11), functia 12a = f(J) prezinta un maxim.
Nota. Problema se poate rezolva pe G cale care scoate în evidenta mai mult sen..
sul fizic, da.ca consideram 12e, = f(R), .B. e [O,. 00). deoarece de fapt J = f{B).
Într-adevar R este elementul fizic a carui mlrime poate fi variata..
ln acest caz problema nu mai apeleaza la calculul diferential, gasindu-se l)e max
pentru R = Ri Vr , caruia îi corespunde curentul de sarcina, J dat de (11).
Vr + R1
Lasam în seama eititorului abordarea acestei cài de rezolvare a problemei.
3.18. Se oonsidera cirouitul din figura 3.18, in oare rezistentele R 2 =

= R4 = x sînt neounosoute. Pentru ce. ~aloare a lui x, ourentul oare
trece prin rezistenta Ra we -v,al(i)area maxima ~i care este marimea
aoestei valori?
I
E=BOv
----1J1Jt---------,J
Fig, 8~.
REZOLVARE
Curentul 1 debitat de sursa de energie, este:
E
1 = -. (1)
Re
Dar:
M'Z
10*
sau:
Re = 4 +x +~= x2 + 22x + 36 • (2)
x+9 x+9
Deci:
80{x + 9)
1 -= (~)
x2 +
22x 36. +
Pentru a determina pe 11 aplicam cele doua legi ale lui Kirchhoff în cir-
cuitul dat:
1 = 11 + 12 } 1 = + 12 }
11
sau 1 x (5)
11 R3 = l,.x -1 = -
- 12 9
Introducînd (4) în (5) §Ï rezolvînd sistemul tn raport eu 11 , se obtine:
l _ 80x
(6)
1
- x2 + 22.z + 36 •
Avem:
dl1 = 80 • 36 - x2
dx (x2 + 22x + 36) 2
care se anuleaza pentru unica valoare pozitiva x = 6 n.

Studiind semnul trinomului 36 - :Ji', dcducem ca, pentru z < 6, dli > O, iar
dz
dl
pentru z > 6, --1 < o. Rezulta ca pentru R 2 = R, = 6 n, 11 devine maxima.
dx
lnlocuind x = 6 n in (6) se ob\ine: 1 1 max = 2,35 A.
3.19. Sa se determine numarul minim de pile cu t.e.m. E §Î rezis-

tenta electrioa interioara r precum ~i modul in care trebuie grupate,
astfel incît hateria formata sa debiteze curentul I într-un circuit exte-
rior de rezistenia R.
Aplicatie numerica: E =2 V, r = 0,2 !l, I = 15 A ~i R =4 O.
BEZOLVARE
Presupunem case face o grupare mixte., eu y ramuri în paralel, ficcare ramura
eu x pile, astfel incît:
xy= n. (1)
148
Curentul dobitat de baterie in circuitul exterior este:
xE
l=---- (2)
R ~r +
y
lnlocuind în (2) y = ~ §Î explicittnd n, se obtine:

X .
n = -Irx2
-- = f(x), x e [O, oo). (3)
xE-RI
Pentru a de termina extremele functiei n = f (x), racem dn = o.

dx
Avem:
dn Irx(Ex - 2RI) = O
(4)
dx (xE- RI) 2
din care:
x1 = O (solutie banala.);
2RI
X2 =--.
E
(5)
Se observa din (4) cà pentru x <

x2 rezulta dn < o iar daca x > x 2 rezulta
dx
-dn > p . . tx . . .. . va l oare rezultxil.
O. r1n urmare n prezm èl un mrmm pentru x = x2, a carm
dx
prin tnlocuirea (5) in (3):
nmin = 4Rr(~r • (6)
Numa.ru} ramurilor în paralel al gruparii mixte a pilelor este:

nmln I
y = - - = 2r-• (7)
X2 E
fnlocuind valorile numerice in (5), (6) ~i {7), se obtine: x2 = 60 pile; nmin =
= 180 pile; y= 3 pile. ·
3.20. Se dau n surse electrice identice de curent continuu, fiecare

eu t.e.m. E ~i rezisten\a electrica interioara r ~i n consumatori electrici
149
eu rezistentele electrice .R17 R 2, ••• , Rn de: mamni diferite. Se eere: sa
se alcatuiasca un circuit electric in care puterea cedata în exterior sa
fie minima, iar randamentul instalatiei sa fie maxim.
REZOLVARE
Indiferent de felul gruparii surselor !jÎ respectiv consumatorilor, tn final rezulla
un circuit electric echivalent, tn care t.e.m. echivalenta. este E 6 ,' rezistenta inte-
rioara echivalenta a bateriei este r8 iar rezistenta echivafenta exterioara este R.
Puterea electrica absorbita în exterior este:
2
p = Rl2 = R (~) ; Pmax = E2 , cînd R = r. (1)
R +r 4r
Randamentul instalatiei este:
'1) = -P = -RJ2 = -R . -E- = -R- = -1- ; '1) = .

0,5 cmd P = Pmax, (2)
Pt El E R +r R +r 1 + !..
R
respectiv cînd R = r.
Pentru a determina modul în care: urmeaza sa fie grupate sursele de curent,
vom considera cele doua cazuri extreme de conectare l}i anume conectarea în serie
l}Î tn paralel. tn acest caz: curbele de variatie ale lui 71 l}Ï. P hl fUllCpe de R ce
ne intereseaza se prezinta ca ln figura 3.20, a IJÎ b.
La gruparea ta serie, marimile. echivalente E-e §Î r6 sînt:
Es= nE, r8 = nr. (3)
La gruparea in paralel se obtine:
r
N Ep = E; rp =-• {i)
n
Marimile P l}Ï '1J pentru cele douii feluri de gru-

phi ale surselor, ootîndu-se eu R rezistenta elec-
trica echivalenta exterioara, s!nt:
R f
(5)
Ps=----•n2.E2;1Js=---
2
(R + nr) 1+~
R
R
. /J Pp = - - - - •.E2; 7Jp = - -1 - (6)
Fig., 8.20'... (R + !:V;

n) ··
1 -E-...!:...
nR
150
Valorile maxime ale puterilor consumate in exterfor §Î ale rezistentel-or •exte-
rioare corespunzatoare sînt:
- pentru sursele de curent grupate tn serie
n'2E2 n B2
Psmax = - - = -4 •-r
4•nr
pentru R = nr,
- pentru sursele grupate tn paralel

E2 n E 2 r
PPmax=-- = -.- pentru R = -. (8)
• .!:_ 4 :r n
4
n
Din analiza figurii 3.20, a i;;i b, rezulta urmatoarele situatii:

- pentru Re [O, r] rezulta Pp> Ps iar 7lp > '118 , astfel, tnctt pentru R = r,
7Js = t
1
+
1 .
n < '1Jp = 1 + 1 ' iar Pp = Ps = 1
( n
+
)2E2
n • -; ;
n
- pentru Re [r, nr] rezulta Pp< Ps iar 7lp > 7) 8 , astfel tnctt pentru R = nr,
1 . n. E2 n3 E2
1)8 = 0,5 < 7Jp = - - - , 1ar Ps =-.- = Psmax > P p = - - - - . - ;
1
+ _!_ 4 r (1 + n2)2 r
ni
- pentru Re [nr, +oo], 7lp > 7) 8 iar P 8 > Pp ajungîndu-se la limitl dnd
R = + co ca 'Ylp = 'IJs = 1 jar Pp = Ps = O.
'finîndu-se seama de cele aratate, rezulta -OA. pentru solutionarea problemei
puse ne situam în domeniul R e [nr., + oo}, în care pentru obtinerea unui randa-
ment maxim §Î a unei puteri consumate minime, rezistenta exterioarA. R trebuie
sa aiba valoarea maxima permisa de gruparea celor n rezistente R 1, R 2, R3, ••• , Rn,
care se obpne prin gruparea acestora tn serie iar sursele se vor grupa tn paralel
{pe fig. 3.20 a §Ï b - punctele M i;;i N). ·
1n corisecinta vom avea:
l
(9)
1 +--"--
151
3.21. Dona surse electrice de curent continuu de t.e.m. E 1 = 125 V
~i E 2 variabila ~i de rezistente electrice interioare r 1 = 0,25 O. ~i
r 2 = 0,20 n debiteaza în paralel pe o rezistenta electrica de sarcina
R = 1 n. Sa se determine valoarea E 2 pentru care pierderea de putere
prin efect Joule-Lenz pe rezistentele electrice interioare ale celor doua
surse este minima iar randamentul circuitului este maxim, precum ~i
valorile extreme ale acestor marimi în aceasta situatie.
REZOLVARE
1) Notînd eu 11 ~i 1 2 curentii debitati de cele doua surse conectate in parale)

{fig. 3.21), pierderile de putere, sint:
= r 11t2 + 2
= 0,25112 + 0,2012•
2
,, lz
l!:.P r:l2 (1)
R V Dar:
r,Ei Ez
r2
11 = Ei-
u ; 12= E 2 - Tl
E 1, E2 > U. (2)
Fig. 3.21. r1 r2 '
Aplicînd formula (7) din problema 3.13, avem:
U = +
E1g1 E~2 , (3)
gl+ +g2 G
în care g1 =.!._, g2 = .!.. , G = ..!.. !ji reprezinta conductantelc corespunzatoare re-

r r2 R
zistentelor eJectrice respective.
1nlocuind vaJorilc numcrice în {3) ~i apoi in {2), se obtine:
U = 50 +0,5E2 }
11 = 2{150 - E 2) (4)
12 = 2,5(E2 - 100)
'finind seama de (4), pierderile de putere pe rezistentele electrice interioare ale
surselor date de {1), sînt:
l!:.P = 2,2sm - 550E2 + 35 000. {5)
Dupa cum se observa, fn membru} doi al expresiei (5) avem un trinom de gradul
doi care are coericientul Jui E~ pozitiv.
Deci l!:.P este mfojm da.r..:1 E 2 are valoarea egaUi eu semisuma radacinilor trino-
mului, adicà:
E2 = -550
- - = 122,2 V.
2 • 2,25
152
În acest caz (L.\P)mln rezulta prin înlocuirea lui Ez în (5). Se obtine:
( L.\P)mln r0 1389 V. (6)
2) Este de remarcat faptul ca 7) nu este maxim pentru ( L.\P)mtn, deoarece odatli.
CU L\P variaza §Î puterea utila Pu = ua = (50 + 0,5Ez)1 •
R
Deci:
Pu (50 + 0,5E2)Z
7) = Pu + L\P = (50 + 0,5E2 )2 + 2,25Ei - 550Ez + 35 000 •
Facînd calculele algebrice elementare, se obtine:
lj = -1 . Ei + 200E2 + 10 ooo
----=-----. (7)
10 Bi - 200E2 + 15 000
Pentru a determina maximul functiei '1J = f{E2 ) explicitata prin (7), avem
succesiv:
~= _ 40 (Ei- 25E2 -12 500)
(8)
dE2 (E~ - 200E2 + 15 000) 2
d1J = 0 => E 2 - 25E3 - 12 500 =0
dE2
Ei = 125 V; E2• = -100 V.
Evident solutia care convine este E2 =

125 V pentru care lJ are valoarea
maxima.
Într-adevar pentru E 2 < 125 V, rezulta dr; > O iar pentru E 1 > 125 V,
dE3
dn
rezulta. - < O.
dE2
Decipentru E 2 =125 V, lJ are un maxim ce rezultaprin înlocuireaE2 =E;=125 V
tn (7). Se obtine: lJmax = 0,9.
Cititorul poate încerca o rezolvare exclusiv literala. §i eventuale generalizari
care pot conduce la interesante rezultate eu implicatii practice importante.
3.22. Se dau doua surse de curent continuu de rezistente elect,rice

interioare r 1 ~i r 2 §i de t.e.m. variabile E 1 ~i E 2 care debiteaza in paralel
pe o rezistenta electrica de utilizare R de tensiune constanta U la
borne. Sa se determine valorile E 1 ti E 2 pentru care pierderile de
153
putere pr.in efect Joule-Lenz pe rezistentele electrice interioare ale
celor doua surse sînt minime, iar randamentul circuitului este maxim.
Generalizare §Ï discutie. Aplicatie numerica: r 1 = 0,25 !l; r 2 =
= 0,20· n; R = 1 n §Î U = HO V.
REZOLVARE
Pierderile de putere pe rezistentele interioare ale celor doua surse (fig. 3.21),
stnt:
llP = llP1 + AP1 = r1,n + rz-5, (1)
in care 11 §Î / 2 sînt curentii debitati de cele doua surse.
Dar:
11 = E_____i _-_U_ (2)
r1

llP = ~(E1 - U) 2 + g2(E2 - U) 1 ; A.P > O, (3)
în care g1 = .!.. §Î g2 = .!.. reprezinta conductantele electrice interioare ale celor

r1 r2
doua surse.
Relatia (3) expliciteaza functia ÂP = f(E1 , E 2} clrei"a va trebui sa-i determi-
nam extremele. Aceasta funcpe de doua variabile poate fi redusa la o functie
de o singurà variabila /J.P = f(E1 ) de exemplu, daca tntre E 1 ~ E 2 vom gasi o
functie de ,,legatura".
l:ntP-adevar putem scrie:
U = R(l1 + /2) = R (E1 - U + E2 - U),

r1 '2
sau:
E1g1 + E'IIJ2 = U(gl + g3 + G),
ln care G- = .! reprezinta conduetainta electrica a utilizirii ..
R
Din (4) explicitînd E 2, se obtine:
_! [ U(g1
E2 = + g2 + G) - E 1g1]. (5)
K2
Înlocuind {5J tn (3), se obtine:
llP = K1(E1 - U}2 + _![U(g1 + G) - E 1g1]2,

C2
154
sau:
+ g1 +0 ) E 1 + u2 fg1 + (g1 + 9
2
llP = «1 (1 + « 1 ) E? - 2g1 u (1 ]. ·{&)
g2 C2 l' g3
Din (6) se observa ca llP va avea valoarea minima atunci cînd E 1 va avea
valoarea egala cu semisuma radacinilor trinomului de gradul doi din membru! drept
al expresiei (6):
_
2~u(1 + C1 +G)
C2
E1 - (7)
2g1 { 1 + !:}
Înlocuind (7) tn (5), se obtine:
Ei = -~ = U(g:1. + ~ + G) =
+ g2
C1
U (R +
R · r1
2!._).
+ r2
{8)

G2 U2 r 1r 2 U2
(llP )min = --- - (9}
ft + Ci ,llB{r1 + rJ
Randamentul circuitului este:
p't&
1l =Pu+ t:::.P'
tn care Pu = -U2 = GU2 este puterea constanta uti·1 a ceruta" de u t·1·

1 1zare.
R
Evident, avem:
Pu CU2 1 t.
'rlmax = Pu+ {t:::.P)min - _G_u_a_+__G_2_u_2_ - -1-+---_-_G~~-=- -1-+--,.-,r.-,g--
K1 + Ca g, + Cs R(r1 + r2)
fl-1)
Generalizare ~i discntie
1) Presupunem n surse de curent continuu de wzistente electrice interioare
r, (i =
1, 2, ... , n) §Ï de t.e.m. variabile xi {i = 1, 2, ... , n) care debiteaza în paralel
pe o rezistenta electrica de utilizare R ce solicita mentinerea constantà a ten-
siunii U la bornele sale. Ne -pmpuaem si de.tenninàm valorile t.e.m. ale suiselor
pentru care pierderile de put.ere prin e!ect termic pe rezistentele electrice inte-
rioare ale acestor surse sînt miDime iar .randamentul eircuitului este maxim. Evident
aceasta constituie o generalizare a problemei emmtate.
155
Notînd eu lu 12, ••• , ln curentii electrici din fiecare ramura a bateriei, ten-
siunea la bornele rezistentei R, este:
Dar:
1i
x.-
=- --u, i= 1, 2, .•. , n,
ri
fn situafia in care .fiecare sursa debiteaza a§a cum s-a enuntat problema (xi> U)•
Deci:
din care rezulUi:

n n
E
t=I
giXi = U (G + E Gi) =
,-1
const., (1)
~i tn care prin gj s-au notat conductan\ele electrice interioare alcsurselor (gi = :J,
iar prin G - conductanta electrica a utilizarii ( G = ~) . Aces te substituiri se fac
c!in motive de u~rinta a expunerii.
Relatia (1) exprima restrictia sau conditia problemei.
Pierderile de putere prin efect termic pentru :r,ezistentele electrice interioare
ale s·urselor, sînt:
sau:
n n n
ll.P = Egizl- 2U EgiZî +u 2
EKi•
i-1 ,-1 i-1
Tinînd seama de (1) expresia lui llP capàta forma:

n n
ll.P = Ecïzf - u2 (2G + Egï). (2)
i-1 i=t
156
Va trebui deci sa determinam minimul runctiei ~P = f(xi), explicitata prio
(2) atunci cînd variabiJele x;, respecta restricµa (1).
Rezolvarea problemei se r,oate face utilizînd identitalea Jui Lagrange:
în care facem substitutiile: tlï = Viï ~i bi = Viï Xi•

1n aceasta situatie avem:
~i care prin luarea în considerare a condi\iei (1), capata rorma:
En gixf = -1- [ u2 ( G + E gi)2 + .En gigj(Xj -Xi)2] •

, ... 1 ~
n
, ... 1 t,J=t
(4)
L.J gi
i=1
Înlocuind (4) tn (2) se obtine:
~p
~
1
= - - [azu 2 + En cig;,
t,J=l
xj - xJ2J. (5)
L.J gi
i=J
Din (5) rczulta ca ~P va avea valoarea minima atunci ciod:

1l
E
i,1=1
c,c_,; ( X;- zd2 = 0 => :i:, = xi (6)
adica:
X1 = X2 = •• • = Xn = X,
ceea ce înseamna egalitatea t.e.m. ale celor n surse grupate in paralel. Din {1)
luînd ln considerare (6), rezulla:
(7)
{~P)mln = - -
a2u2 = (u)2
- - 1- . (8)
n R n 1
Ec-
i-1
1 E-ri
t=l
157
Randamatul .max.im al cirœitnlui ,este:
Pu GIJ'2 t t
7) -
max- Pu+ '(L\P)mln - aua + r;zu2
- G
- '1
(9)
ll
1 +--
-n
1+
n 1
E-g.
Î=1 l
~gi
i-1
RE- i=1 rt
Dupa cum se observii rezuitatele ·{7), (8) :§Î •(9), ,gener.aüzeazl :{8.), (9.) fÎ .(tO)
gasite în rezolvarea problemei enuntate.
2) Analiza atenta a expresiei (7) din aceasta generalizare conduce la un rezul-
tat interesant.
lntr-adevar din (7), se obµne:
Zt = x2 = ••• = Xn = :c = U
R·
(R + - 1 -), 11. ·1
= •~R (R + re) = Rr, •
R
U,
E-"il=-1
1
în care re = - - reprezinta rezistenta electrica ech-ivalentâ a tuturor celor n
n 1
?; ri
SaTSe conectate în par.aJel iar 1l0 = R +r 6 ~prezinta rezistenta electrica echiva-
lenta a întregului circuit.
Deci:
X1 = X2 = •·• = Zn= 'X= frU; k = Re > 1. (10)
R
Din (10) rezulta deci teorema:
Pierderile minime de putere prin. efect termic pe rezistenJele electrice interioare a
mai multor surse de curent continuu ce debiteaza tn paralel pe o rezistenJa elecrrica
de utilizare au loc atunci clnd t.-e.m. ale surselor respectifle stnt egale fiecare eu tensiu-
nea constant.a ceruta de aceastii. rezistenJa multiplicata cu rqportul dintre rezisten/a
electrica ecliivalenta a fo'tregului circuit ,i rezistenJa electrica de utilizare.
Luînd în considerare (10), se observa ca (8) §Î (9), devin:
ua
(L\P)min =- (k - 1) = Pu(k - 1) (11)
R
1
7lmax= ,;· {12)
3) Este de observat !aptul •Ca a§a cum -este prezentata gruparea în paralel a
surselor de curent continuu în manua1ele de !izicli de Uceu sau tn manualele de
electrotehnica de acela§i nivel, aceasta verificà teorema enuntata fiind un caz
oarticular de aplicare a aoesleia.
158
ln~a<iM:"8.f" în eaQJ} m. care. œ:1 = -¾ = ..... = z-n = E· ljÎ r 1 = r2 = ..: =-= rn = r,
- reJ:atill& (7-},. (&) fi· (9:): devin::.
a:1 = Z: = ... = a:n =E = U 1 {. + -ngG)t·= U (·1, + -nRr }· (13)
(AP}min
' r-('fRll)Z:
=-; (14)
.1
"lmax=---,. (15)
1 -2:... +
nR
aceasta deoarece En gi =
i.,.f
ng = - •
n
1!
Evident cà relatiile (iO}, (H} fiÏ (12) se menµn eu precizai:ea ca:
R + .!:
k = Re = n = 1 + _r_ •
If . R nR
ceea ce se putea U§Or observa comparind {'1:2} eu (15).

4-) Este de remarcat ca teerema avînd un caracter universal pentru circuitul
§Î conditiile date, în aplicarea acesteia trebuie sa retinem caprin rezistenta echiva-
lenta. a surselor r6 întelegem rezistenta electrica echivalenta a întregului circuit pîna
la. bornele de legat.ura eu rezisten~ elec.tnica de, utili-
zare R care cere. mentmerea censtanta. a tens.iunii U la.
bornele ei (fig. 3.22}. x; RI ! 1
1 1 \.
De asemenea prin rezistenta electrîca de utilha:re· R
trebuie sa întelegem rezistenta electrica echivalenta a în- ._
re
______
: U
_._l
Î l__
tregii utilizari {sareini) indi!ferent de c.om.ple-xitatea sa. Fig. 3.22.
Aplicape numerici
Înlocuind valori1e numerice în (8)., (9) §Î f.10) din prima parte ~ rezolvare a
problemei, se obtine: E 1 = E 2 = 122,2 V; ('~P)min = 134(t,4 W i;i 7lmax = 0,9.
3.23. 0 linie telegrafica bifilara este alimentata la unul dintre capete

de la o sursa de curent continuu de t.e.m. E ~i rezistenia electrica inte-
rioara Ri. La cealalta extr.emitate a liniei este coneotat un circuit recep-
tor de rezistenia R.
159
Lungimea liniei este l, iar rezistenta electrica. pe unitatea de lun-
gime este r. Pe linie apare un defect reprezentat printr-o .rezisten\a R 1
conectata intre conductoarele liniei.
Se cere sa se arate în ce conditii curentul din receptor este minim,
daca defectul are loc dincolo de mijlocul liniei - de partea reoeptorului.
I A
REZOLVARE
/z
Circuitul in cau.za (fig. 3.23) are
) R, ) R
doua noduri (n = 2) i,i trei laturi
(l = 3).
Conform teoremei lui Euler, numarul
X -x de ochiuri independente este:
Fig. 3.23. l- n +1= 3- 2 +1= 2.
Aplicînd teoremele lui Kirchhoff in circuitul considerat vom avea:

I - 11 - 13 = O (1)
{Rï + 2rx)I + R 111 = E (2)
[2r{l - x) + R]/2 - R 1 11 = O. (3)
Rezolvînd sistemul de ecuatii format de (1), (2) §i (3) în raport eu intensita-

tea / 2 a curentului electric ce este cerut de receptor, se obtine:
la= R 1E (~)
(Ri + R 1 + 2rx) [R + 2r{l - x)] + R 1(Rï + 2n)
Elementul variabil din (4) este x. Deci va trebui sa studiem extremele funciiei
lz = f(x).
Avem:
dlz = -2rll1Ef.R - Ri+ 2r(l - 2x)] (5)
dx {{Ri+ R 1 + 2rx)[R + 2r{l - x)] + Ri(Ri + 2rx))2
care se anuieaza. pentru:
l + R- Ri
2r (6)
x=-----
2
R-R·
Deoarece ln general Ri < R, rezulta ca termenul - - - " > O.
2r
160
Din (5) se observa ca atunci cînd O < z < -l + R-R· 1
, rezulta ca
. 2 v
M2 < o, 1ar
_
. pentru :e > -l R-~ rezulta
+ ---- -M2 > o. Deci pentru :e dat de
d:e 2 v d:&
(6) curentul prin receptor este minim.
Iatensitatea minima a acestui curent rezulta. prin înlocuirea (6) în (4):
E
1 2mfn = ---------------- {7)
(Ri + R + 2rl) [1
+ _!.. (R1 + R + 2rl)]
4R1 .
3.24. Daca. la bornele 5 ~i 6 ale circuitului din fig. 3.24,a se racor-

deaza e rezistenia de sarcina R8 , se cere sa se studieze variatiile curen-
tului / 58 prin rezistenta de sarcina. cînd aceasta variaza. între limitele
Rsm1a P Rsmax•
Aplicatie numerica: E = 220 V; R = 1-1 !l; r = 5,5 !l; RSm[n =
= 5 !l ti R 8 max = 25 !l.
REZOLVARE
Se aplica formula lui Thévenin (a generatorului echivalent de tensiune):
Vs - Ve Usso
156 = I8 = - -----"- (1)
Ra+ Rse Rs + Risa
tn care V5 - Ve reprezinta tensiunea de mers în gol a circuitului (R8 = oo)
V5- Ys= Usao== U34=rlw (2)
'
Se rezolvii circuitul electric cu R 8 == oo (de exemplu prin metoda aplicarii
legiler lui Kirchhort) ~j se obtine:
f 3 · S rE
= -2- - --
€IL]~
/34 (3)
R + 3rR +r
Înlocuind (3) ln (2) se obtine ten-
siunea de mers în gol al circuitului:
· 2 4
Èig. 8.24, a
· 6
UHo == Ra + :! + r2 • (4)
161
11 - Probleme de Umitâ ~i extrem în fizicâ
Rezistenta electrica R58 are valoarea:
s
( rR + R)
fg R58 =R+r ~ R. R 2 + 4rR + 3r2. (5)
R+r+__!!i_ R2 + SrR + r2
Rg r+ R
lnlocuind valorile numerice în (4) §Î (5), se •btine:
6 U 660 = 20V §Î R 56 = 15!1.
Circuitul poate fi înlocuit între 5 §Î 6 printr-un
Fig. 8.24,b generator echivalent, de t.e.m. Eg = U 580 §Î ree:istenta
electrica interioara Rg = R 56 ca în fig. 8.24, b.
Variatia curentului prin rezistenta electrica de sarcina rezulta imediat:
Ur,ao 20 05 A (6)
I11sm1n = RGe + Rsmax - 15 + 25 = '
I G&max U5eo 20 A (7)
= Rr,s + Rsmin = 15 +5 = 1 •
3.25. Se da circuitul din fig. 3.25, a ·§i se cere:

a) Sa se rezolve circuitul.
b) Cu ce rezistenta. R; trebuie înlocuita rezistenta R 6 , astfel caprin R;
sa se transfere din circuit maximum de putere.
o) Ce valoare ar avea în acest oaz J~ §Î oare este valoarea numerica
a puterii maxime transferate.
Date numerice: E 1 = 130 V, E 2 = 140 V, E 3 = 215 V, R 1 = 2 n,
R2 = 4 n; R3 = 1 n; R4 = R6 . 10 n; R5 = 20 n.
BEZOLVARE
a) Dupa cum se observa numarul de noduri ale circuitului n = 3 iar numarul

laturilor circuitului l = 6.
Deci se pot scrie n - 1 = 3 - 1 = 2 ecuatii independente utilizînd legea I
a lui Kirchhoff §Î l - n + 1 = 6 - 3 + 1 = 4 ecuatii independente scriind cea
de a II-a lege a lui Kirchhoff•.
162
Jt
t,
R2
(
,; E9
0 h C'
Fig. 8.25.
Considerînd nodurile 1 §Ï 2 precum cele , ochiuri {bucle} din figura 3.25, a ln

care s-au ales sensuri de circulatie arbitrare avem:
12 + 14 = 11 + 13 {1}
11 + la = 1, + 1 8 {2)
E 1 = R 1I 1 + R,1 4 {3)
E = R I + R 513
2 2 2 (4)
Ea = Rala + Rrle (5)
0 = R,I, + R 515 - Rele (6)
lnlocuind valorile numerice in ecuatiile (1) - (6) §Î facînd simplificarile posi-
bile, se obµne sistemul:
12+ J, = 11 + la {7)
11 + la = 1 + le 4 {8)
65 = 11 + 51, {9)
35 = 12 + 5111 (10)
215 = la + 101 8 (11)
0 = 1 + 21
4 le 5 - (12)
Rezolvînd sistemul de ecuatii astfel format (indiferent prin ce metoda) se
obtine: 11 = 15 A; 12 = 10 A; la= 15 A; I, = 10 A; 15 = 5 A §i 18 = 20 A.
, ) Se aplicâ teorema generatorului echivalent de tensiune (Thévenin) §Î teo-
rema tr~ferului maxim _de putere.
Se transforma astfel circuitul între nodurile 2 §Î 3 în generatorul echivalent
{fig. 3.25, c), avtnd t.e.m. Eg = u230 (tensiunea de mers în gol între nodurile 2 §Î 8)
163
11*
iar rezistenta electrica interioara Rg = R 23 (rezistenta electrica echivalenta între
nodurile 2 §Î 3 in conditiile in care se suprimA toate sursele din circuit).
Pentro determinarea U230 , se rezolvA. circuitul din figura 3.25, b, ln care
s-a suprimat Re dintre nodurile 2 §Î a.
Prin aplicarea legilor lui Kirchhoff, se obtine sistemul de ecuapi:
12 + 1; = li + 1; (13)
1~ = 1; + ls (14)
65 = 1; + s1; (15)
85 = 12 + 5/~ (16)
215 =Ji+ 10/~ + 201ii (17)
Pentru determinarea U~ este suficient sa determinam Ji. Rezolvtnd sistemul
format din ecuatiile (13} - (17) ln raport cu Ji se obtine Ji= - 2 A (sensul ales
. 3
conventional pentru Ji este invers fatl de cel real).
Avem:
Eg = U230 = E3 - ,
Rais= 215 - ( -3-5) = 3
1 ·- 650 V• (18)
Pentru cape Re sa se transfere maximum de putere este necesar ca valoarea

sa fie: '
R; = Rg = R23 • (19)
Calculînd rezistenta electrica echivalenta tntre nodurile 2 §Î 8 ale circuitului
pasivizat (fig. 3.25, b), se obtine:
2 • 10 4 • 20 )
(2 + 10 + 4 + 20 • 1 5
=-!l.
1. + 2 • 10 + 4 • 20 6
2 + 10 4 + 20
Deci:
• 5
Re = Rg = R 23 = - O.
6
c) Curentul J~ se determina aplictnd legea lui Ohm tn circuitul echivalent din

figura 3.25, c. Avem:
650
1; = U2 3f) , . Eg = -3- = 130 A.
R 23 + Re 2Rg 2•~
6
164
Valoarea puterii maxime ttansferate în R;:
2 2
(650r
3
-Pmax = Rs•l 1J= Rg • Eg 2 = Eg =- - = 14,083 kW.
4R8 4R11 • ~
4
6
3.26. Doua receptoare electrice de puteri diferite P 1 ~i P 2 trehuie

alimentate sub tensiuni egale ·la borne U. Ele stnt alimentate de la o
sursa de curent continuu de rezistenta electrica interioara neglijahila
§Î de t.e.m. constanta E > U. _lntre sursa de curent ~i cele doua recep-
toare se gase§te o Iinie dè lungime l, care se bifurca apoi în doua linii
de lungimi l1 ~i l2, pentru a alimenta receptoarele respective (fig. 3.26).
Cunoscînd ca metalul conductor este acela§i pentru cele trei linii, sa
se determine marimea sectiunilor lor, astfel încît volumul de metal
conductor utilizat sa fie minim.
REZOLVARE
Notînd cu s, s1 ijÎ s2 sectiunile conductoarelor celor trei portiuni de linii, rezulta
ca volumul de metal necesar este:
(1)
Deci:
V= f(s, si, s2). (2)
Pentru a simplitica problema vom cauta sa expriniam 8 1 ~i 8 2 în functie de s
ca de celelalte marimi constante date prin enuntul problemei.
§Î
Vom constata tn primul rînd ca. valoarea cadcrii
de tensiune dintre sursa §Î cele doua receptoare este·
aceea§i, indiferent de distanta dintre receptor § /
sursa: I
E- U= âU. (3) f ~
Prin aplicarea legii a II-a a lui Kirchhoff în
cele doua ochiuri independente de retea (fig. 8.26),
se obtine:
RI + R1 I 1 + U = E
RI + R 212 + U = E Fig. 8.26.
165
sau:
RI + R 1I 1 = A.U (4)
RI+ R 212 = A.U (5)
în care:
R = 2l ; Ri = 211 §Î Rs = 212 •
rs Y8 i 'Y8 2
Aplicînd teorema întîi a lui Kirchhotr în nodul A, se obtine:
1 = 11 + 12.
lnlocuind J, R, Ri §Ï R 2 tn (4) §Î (5), se obtine:
E_ (11 + 12) + ~ · 11 = llU

ys r•si
~ (11 + 12) + ~ •12 = ll.U

r•s r · 82
sau:
21 24
--(P1 + P 2)
ysU
+--
Y8 U
P 1 = llU (6)
1
21
- (P1 + P 2) + -212- P = 2 A.U. (7)
Y8U ys2 U .
•
Din ecuatiile (6) §Î {7) se poate obtine 81 §Î 8 2 în functie de s:
81 = ____2l_..:.,_..:_
1 P 1 ___
(8)
yU [A.u - __.!!._{Pi+ P 2)]
ysU
2l2 P 2
(9)
yU [!lu - ~(Pi+
"f8U
P 2)]
inlocuind (8) §Î (9) în (1), vom obtine V = f(s):
y= 2ls + 4 (liP1 + 1iP 2)
~ (P1 + P 2)]
(10)
yU [ll.u-
"(8U
Pentru a afla extremele functiei V= f{s), avem:
-81 ( 2
- - l1P1 + 122 P 2
)
(P1 + P 2 )
dV = 2l + y2s2u2 = 0 (11J
2
ds [A.u - _E_ (P1 + P2)]
ysU
166
iin care:
2
8 _!_(lÎP1
y2 2u2
+ liPJ (P1 + P2) - 2z[Au-~
"(Bll
(Pi+ P2)] = o.
8
Ecuatia precedenta se mai poate puna §i sub fonna:

s2 - 4l Pi + P2 8 + 4Z2(P1 + P2)
2
- 4 P1 + P2 (z2 p + z2p
2 2
) = 0
yU AU y 3 U2 AU2 y2 U:JAU2 l l
din care se obtine:
(12)
2l(P1 + P2)
Deoarece din punct de vedere fizic caderea dt t-ensiune AU1 = ---------
y• s• U
pe linia comuna este mai mica dectt dderea de tensiune AU, rezulta ca din (12)
numai o singurâ solutie satisface problema §Î anume:
lfP1 + l)P 2) • {13)

P1+P2
Pentru a determina natura extremului functiei V= f(s) dat de (13), avem:
d2 V _ 16ylU liU (zf P 1 li P 2) (P1 + + P 2) (14)
ds2, - [yU AUs - 2l(P1 P2 + œ 0
lntroducînd (13) tn (14) se obtine:

d2V = 16ylU AU > O
ds2 V (P1 + Pa) (lfP1 + ~ P2)
§Î deci pentru s dat de (13}, V = f(s} prezinta un minim.
înlocuind {13) în {8) §Î (9) se determina s1 §Ï s 2 :
81 _ 2l1 P 2 ( 1 +. l ) (15)
- y. U • AU -i. / lfP 1 + zf Pa
V Pi+ Pa
_
2
2l P
2
( 1 + I ) {16}
sa - r . u. Au -i. / + z) Pa
zf Pi •
V P 1 + Pa
Volumul minim de metal înglobat în Iinia dintre sursa IJÎ receptoare se obtine
prin tnlocuirea (18} în (10):
{17)
167
3.27. lntr-o instalatie galvanotehnica. care contine o solu\ie de
sulfat de nichel (NiS0 4) in timp de 12 h se ob\in 587 g de nichel
prin electroliza. Sa se deterniine energia minima necesara pentru obti•
nerea f enomenului de electroliza a sulfatului de nichel cunoscînd ca
rezistenta electrica interioara a cuvei electrolitice este de .!!__ n iar
. 225
tensiunea la bornele sale de 5,2 V. Se dau: masa atomica a nichelului
A = 58,69 ~i valenta n ...:.. 2.
REZOLVARE
Energia minima necesara pentrn obtinerea fenomenlllui de electroliza este:
W min = Ud • 1 • t, (1)
în care Ud este tensiunea de polarizatie a cuvei electrolitice, I - curentul electric ce

traverseaza electrolitul iar t - timpul de functionare. ·
Dar:
(2)
fn care U este tensiunea la bornele cuvei electrolitice, iar Ri :... rezistenta electricl
interioara a cuvei.
Conform legii electrolizei exprimatii în notatiile cunosoute avem:.
m = -1 . -A · It => I = n
mF - • (3)
F n At
Ïnlocuind {3) în (2) §Î apoi (2) în (1), se obtine în final:
Wmin = (U - Ri· l)It = (U - • n)

RimF- mF-.n (4)
At A
!nlo~uind valorile numerice în (4), se obtine:
Wmfn = 58,32 • 105 J = 1,62 kWh.
3.28. 0 spira metalica circulara de diametru D este strabatuta de

curentul J. Sa se determine punctele de pe axa verticala perpendiculara
in centrul planului spirei în care intensitatea cîmpului magnetic este
maxima ~i respectiv minima precum ~i aceste valori extreme.
Aplicatie numerica: D = 1 m ~i 1 = 40 A.
168
REZOLVARE
ïT
ln SI rationalizat, intensitatea cîmpului mag-
➔ M
netic H pe axa spirei circulare într-un punct M
(fig. 3.28), este:
ID"
=--. (1)
8~
Dar din triunghiul dreptunghic OAM avem:
r = V if
:Ji' + ( = (b' +2 .D")t/0 • (2)
I
Fig. 3.28.
lnlocuind (2) în (1), se ohtine:
H= ID" (3)
(4z-1 + D2)3/2
Pentru :r: e (0, oo) din (3) rezulta ca:
I
- pentru x = O ~ Il = Hmax = - (centrul planulu1 spirei);
D
- pentru :r: ➔ oo => H = Hmin = O.
Ïnlocuind valorile numerice se ohtïne Hmax = 40 A/m.
3.29. Se considera. doua conductoare rectilinii, paralele ~i infinite,

parcurse de acela~i curent I. Sa se determine valorile extreme ale inten
sitatiî cîmpului magnetic rezultant in exteriorul conductoarelor, in
lungul segmentului de dreapta care une§te centrele sectiunilor deter-
minate in cele · doua conductoare de un plan perpendicular pe
direc1ia lor.
Se vor considera doua situatii distincte: a) curentii sînt in acela§i
sens; b) curentii sînt în sensuri contrare.
Diametrul conductoarelor este d iar distanta intre axele conduc-
toarelor a. Aplicatie numerica: J = 50 A; a = 10 cm; d = 4 mm.
169
REZOLVARE
a) Din fig. 3.29 se observa ca într-un punct P de pe segmentul 1-2, ctmpurile
➔ ➔
Hi ~i H 1 produse de cei doi curenti au acee~i directie, perpendiculad. pe axa :u.'
~i sensuri centrare astfel încît nloarea cîmpului rezultant este:
1 1 1
H = Hi - H2 = -2nr- - - -
21t'1'2
= .!__
21t
( a
1 )
; + :r: = n{a2
4:r:I (i)
1
--
2
:r: - 4:r:2) •
Fig. 3.29.
Expresia (1) exprima H = f{x).

Intervalul de variatie a lui œ, în interiorul dintre cela doua conductoare este:
a d a d
--+-~:r:~---
2 2 2 2
sau:
- -i (a - d) ~ x ~ -1 (a - tl ). (2)
2 2
Din (2) rezulta ca:

1 (3)
a;max = 2 (a - d}
:r:mta = - ~max = - .!_ (a - d).

2
(4)
170
lnlocuind (3) §Ï respectiv ((t) în (1), se obtine:
2(a - d)I_
H max= (5)
nd(2a - d)
-2(a - d)J
Hmln = -Hmax = ---'---...a....• (6)
nd(2a - d)
Este U!JOr de observat ca functia H = f(x) descrisa de (1) este rezultata prin
compunerea a doua curbe hiperbolice H 1 = f(x) §Î H 2 = f(x). Evident H = o cînd
Hi = H 21 adica atunci cînd x = o.
➔ ➔ •
b) Daca cei doi curenti sînt de sensuri contrare, cîmpurile H 1 §Î H 2 au acela§i
sens ti dau un cîmpl total.
H = Hi + H2 = .!_ ( __
1- + 1 ) = 4al • (7)
_21t Î- X ; +x n(a2 - (t:&2)
Din (7) se observa ca functia = f(x) trece printr-un minim cînd x = O §i

H
clnd Hmin = IJ §Î are un -maxim tn valoare absoluta cînd lxl = .!. (a - d):
na 2
4al
IHmaxl = ----. (8)
nd(2a - d}
3.30. Unul din procedeele de masurare a inductantelor mutuale este

metoda Felici, care consta in compararea inductantei mutuale de masu-
rat M~:, eu o inductanta mutuala etalon, variabila. (variometru) Me,
avînd un domeniu de variatie intre 0 ~i 0,191 H.
In schema de montaj (fig. 3.30) infa§urarile
primare ( A1 B 1 ,ï C1D1 ) sînt legate in serie
~i conectate la un vibrator alimentat eu o ba-
terie de acumulatoare, iar înfa§urarile secun-
dare (A 2 B 2 ~i C2D 2) sint conectate in opo- Me
Môrolor T
zitie.
Circuitul mai cuprinde ti o casca telefo-
nica T, folosita ca detector de nul. ~tiind ca in
casca s-a obtinut un sunet minim pentru
Me = 0,16 H, sa se determine inductanta
mutuali M:c ti sa se precizeze limita mi-
nima ~i respectiv maxima de masurare a
metodei. Fig. 3.80.
171
REZOLVARE
T.e.m. indusa de variatia curentului din primar ii tn în!a§urarea secundarl
A 2 B2 este:
(1)
di
e2 = - M X -1• (2)
dt
Deoarece înfa9urarile A 2 B 2 9i respectiv C2D 2 sînt conectate tn opozitie, rezultl
ca t.e.m. a circuitului secundar este:
(84
Din enuntul problemei, rezulta ca în casca s-a obtinut un sunet minim pentru
Me= 0,16 H. Ori sunetul minim se receptioneaza cînd e = 0, adicà atunci cînd:
di1 di, -1-
e1 - e2 = (Mx - M)
e - = 0 =>Mx= lrfe = 0,16 H; - -,- O.
dt dt
Rezulta deci ca metoda poate fi utilizata pentru masurarea inductantelor CU•
prinse între limitele:
Mx E [Memtn• Memax] => Mx E (0; 0, 19 H].
3.31. 0 spira conductoare circulara fixa, de diametru d (fig. 3.31, a)

este plasata într-un cimp magnetic uniform, a carui induc~ie variaza
in timp dupa legea: B = Bm sin Cl>t.
Daca normala la planul spirei face un unghi constant eu liniile
cimpului magnetic, se cer a se determina:
a) t.e.m. maxima indusa in spira;
b) intensitatea maxima a curentului electric care apare in spira,
daca spira conductoare are o rezistenta R;
c) sarcina electrica care strabate seciiunea normala a conductorului
din care este confectionata. spira in momentele t1 = 0 ~i t2 = T;
• 4
d) valoarea maxima §Ï respectiv minima a puterii medii pe timp de o
perioada T disipata in spira conductoare prin efect Joule-Lenz consi-
derînd a: E (0, 1t).
172
Aplicatie numerica: d = 10 cm;
n Wb
ex = - ;
4
f = 50 Hz; Bm = 0,8 -
ml
~i R = 2 !l.
REZOLVARE
a) Fluxul magnetic ce stra.bate spira are expresia:
<1> = B S cos ex= B m 1tdl •

-cos ex sm C1>t =
,'I\.
~ SlD<4t, (1)
4
tn care èl>m = Bm S cos ex (2) n

Teasiunea electromotoare indusa în spira este
data de relatia: â
d«l>
e= - - = - <1>m cos Cl>t :::::1
dt
=- llmSCI> cos ex cos C1>t = Em sin ( C1>t - ;) • (3) Fig. 8.31, a
Deci:
Em = Bm SCI> cos cc. (4)
b) Valoarea instantanee a curentului indus în spira este:
71:) 71:)
2 .
• Re Em • ( Cl>t- • (
=RSID
2 = 1msm
&= Cl>t- (5)
Deci:
1m = Em
- = BmS
--Cl> cos ex. (6)
R R
c) Sarcina electrica elementara care strabate sectiunea normalt a spirei este:
dQ = •
idt = -e ·
dt = - -1 d<1>
- dt = - -1 ·
d ~. (7)
R R dt R
Dar:
{8)
Deci:
BS.
dQ =- ~ Cl> cos oc cos C1>t dt. (9)
R
173
Saroina electrioa Q -care strabate sectiunea nomiaUi a spirei într-un sfert de
perioada este.:
7' T T
4 4 4
Q =( dQ =_ BmS Ca> cos a. ( cos Ca>t dt =- BmS cos « 1 sin CJlt 1 =
Jo . R . Jo R o
= - -BmS
R
- cos a. sm. -CJ>T
.4
BmS
=- - - cos a:
R. '
CJ> = -2TC .
T
(
10
)
d) Puterea medie disipata în spira pe o perioada este:

p = 1 ('.l' Ri2dt = Emlm _ RI~ _ R B~S26>2 cos2a.
T Jo 2 2 2 · .R2 -
= Fm S26> 2
(1 + cos 2a.). (11)
4R
Din (11) rezulta ca:

Pmin = 0 cînd a. = 2:.
2
2
_ BmS26>2
P max -
2
R cînd a. = O, respectiv ex = TC. (12)
Reprezentarea gralica a funcpei P =

p
= f(a:) pentru ex e (0, 1t] este redata în
figura 3.31, b.
Înlocuind valorile numerice în (4), (6),
2
(10) EJÎ (12) §Î tintnd seama ca S = rul =
4
3,14 • 102 • 10-4 78 5 10-4 a •
7r Jï
= ------= , • m 1arCa>=
4
2 = 21tf = 314 rad/s, se obtine: Em = 1,4 V;
Fig. 3.31, b lm=0,7 A; Q=-2,22 •10- 3 C §Î 1:max ~ 1 W•
3.32. Presupunem un solenoid drept, de raza. R, ·roarte lung ~i uni-

form bobinat avînd n spire/m ~i fiind pareurs de curentul electric alter-
nativ i = 1m sin CJlt, ( Ci> = 21tf).
0 bobina eu N spire este îrifa~urata peste acest solenoid (fig. 3.32).
Sa se determine valoarea maxima a t.e.m. indusa in bobina.
174
Deoareoe solenoidul
- este
Jung, valoarea inductiei B tn interiorul
sau pe portiunea ln care se afla bobina,
-este:
f oarte
(1)
74tfOP~ a
Fig. 8.32.
o <._/'
Deoarece ctmpul magnetic fn afara solenoidului este neglijabil, v.om avea fluxul
liniilor de ctmp magnetic numai printr-o portiune din suprafata bobinai.
Deci acest flux este:
«> = BS = µ01tR2ni = µ 01tR2n.lmsin CiJt. (2)
T.e.m. indusa în bobinà este:
d'l>
e =...;. N - =- ~1tR2NncJm cos t. {3)
dt
Deoarece = 21rf, avem:
e = -21t2µ 0 R 2Nnflm cos 21r~= 21t2µ 0 R 2Nnflm sin (27rft- ;)• (i)
Deci:
(5)
3.33. Un conductor eleotric rectiliniu ~i foarte lung este strahatut

de un curent alternativ i = V2 · 10 sin <a>t, de frecventa 50 Hz. Sa se
determine t.e.m. maxima indusa tntr-o spira dreptunghiulara de Iaturi
a= iO cm ~i b = 45 cm, a§ezata la distan\a c = 5 cm de conductor,
intr-un plan care coniine conductorul (fig. 3.33).
Dispozitivul se gase~te 1n aer.
BEZOLVARE
Considerrun suprafata elementarà adr, la dis-
tanta ,. de conductor (fig. 3.38), prin care trece
lfluxul magnetic elementar:
i
d0 = Bds = µ0 - adr. (1)
21tr Fig. 8.83.
175
Val~area ~luxului magnetic, èare strabate ~prafata ab, rezulta prin integrare:
0 = ap.0 - i ~+c dr
- = i 1ln.r ~+c == aµ0 --ln
aELc, ---
i - b+-c =
2'7t r b 2,r c_
. au...lnb+c,1n
=~ .
- - v 2 1 Stn <,)t. (2)
2,r C
. T.e.-m. indusa în spir-a, este:
d0
e =-dt= - V2 b+C
~ ai.1o<,)Jln -c- cos c.>t = t/2 b +C • (
.. a';J- 0 <"1 Jn-c- 7t) • (3)
sm c.>t - 2
2
Deci:
Emax = v2
-2,r b c+
a1-1o<,)I ln -C- =
·v-2aµ fl ln -
b +
0-' C
c (4)
în care J este valoarea eficace a curentului alternativ i.

Înlocuind valorile nurnerice în (4), se obtine:
Emax = t/2 • 10·1 •4,r•10·7 •50•V2 • 10ln 45

+5 "'2,03•10· 4 V= 0,203mV.
V2 s
3.34. lntr-un ctmp magnetic omogen se rote~te o bobina cu frec-

venta f. Fluxul magnetic maxim ce o strahate este <l>max• Curentul
electric ce produce ctmpul magnetic inductor este un curent alternativ
sinusoïdal, avtnd frecventa f1 = 2f. Sa se determine valoarea maxima
a t.e.m., induse in bobina.
Faza iniiiala. a curentului inductor §Î a mi§carii de rotatie este nula..
Aplicatie numerica.: f = 50 Hz §Î <l>max = 0,9 Wb.
REZOLVARE
Fluxul de inductie magnetic ce stra.bate spira are expresia:
<l> = <l>max cos ùlt cos c.>1 t, (1}
tn care <,) = 2xf, este viteza unghiulara de rotatie a bobinei iar <,)1 = 21rf1 = 4.1rf =
== 2<,), este pulsatia curentului electric inductor.
Deci:
<l> = <l>max cos rut cos 2 rut. (2)
176
T.e.m. indusa în bobina este:
e= - dcI>o= <.t>Cl>max(sin Cilt cos 2(t)t + 2 cos Cllt sin 2cs>t). (8)·
dt
Pentru a determina valoarea maxima a t.e.m. induse (amplitudinea), va trebu~
sa determinam extremele libere ale functiei e = f(t) §Ï de aceea avem:
de= Cllsel>max(5 cos <.t>t cos 2Cllt :_ 4 sin Cilt sin 2cs>t).
dt
Punind conditia de = O, se obtine eéuatia trigonometrica:

dt
5 cos <.t>t cos 2(,)t - 4 sin (t)t sin 2Cilt = O. (5}
5
Rezolvînd ecuatïa (5), se obtine cu u§urinta tg (t)t = ± "' / , sau:
V
y-
13
.
sm
Pentru valorile sin

<.t>t = ± -18
C&>t §Ï
V- -25 .
§I cos (t)t = ± -13
'
cos (t)t date de (3}, t.e.m. indusa

-13
2
.
e
(6)·
este maxima în
2
valoare absoluUi ceea ce se dovede§te U§Or studiind semnul d e pentru valorile-
dt2
date de (6) §Ï luînd în considerare ca e = f(t) este o functie armonica.
Expresia trigonometrica (3) po~te fi U§Or adu.sa la forma:
e = (t)max sin (t)t(5cos2 wt - sin2 Cilt)• (7)
Înlocufnd (6) tn (7), se obtine:.
1Emax 1 = -10
9
ys H..20..
--2 <->wmax = --
9
ys,,.,.-2 wmax. (8)
Numeric se obtine l Emax 1~ 497 V.
3.35. La tensiunea alternativa de 50 Hz se leaga in serie o bobina

100
eu L ·= mH §Ï un reostat eu rezistenta R, RE [O, oo). Pentru car&
7t
·valoare a lui R, caldura degajata pe secunda in cfrcuit va fi maximâ?
Cît este intensitatea curentului §Î defazajul in acest caz, dace. Umo.x=
= 100 V? Discuiie.
177
12
REZOLVARE
Caldura degajata pe secunda tn circuit (energia electri~a consumata. tn unitatea

de timp) reprezinta puterea activa consumata tn circuit (fig. 3.35):
P = UI cos 2) ' = 2~f (2)
Fig. 3.35. R R (3)

cos <p = z = VR2 + L2c»2 •
Înlocuind (2) §i (3) în (1), se obtine:
p = - -U~R
- - - - - - U~
--- (4)
2{R2 + L2c»2) 2 (R + L:w2)
Este de observat ca maximul Cunctiei P = f (R) se obtine pentru minimul numi..
torului expresiei (4). Cum produsul celor doi termeni de la numitorul expresiei (4)
,este constant (L2 2), rezulta ca minimul acestuia are loc pentru:
L2c»2
R=--=>R= LCJ>. (5)
R
lnlocuind (5) în (2) §i (3) se obtine:
l= Um (6)
2L(I)
(7)
înlocuind valorile numerice în (6), se obtine: I = 5 A.
DISCUTIB
1. Este u§or de observat ca pentru (5) tensiunile repartizate pe R §Ï XL stnt

egale:
UR = UL = LCJ>l = Um = ;-?=,
2 V 2
178
iar:
R R
<a>=-=>(=--.
L 21tL
2. Pentru Pmax = 4u~

L<a>, q, = i indiferent de L i;i <a> dacii acestea sînt
miirimi constante.
3.36. Pe o rezistenta electrica variabila R debiteaza un generator

de tensiune alternativa avind t.e.m. e = Em sin wt §Ï rezistenta elec-
trica. interioara, pur ohmica, r.
1. Sa se determine valoarea rezistentei electrice R pentru care
puterea electrica disipata de generator pe aceasta este maxima precum
~i aceasta valoare maxima a puterii.
2. Sa se rezolve aceea§Î chestiune ca la punctul 1) in situatia in
care in serie cu R se conécteaza un condensator de capacitate con-
stanta C.
3. Care este valoarea inductantei L care pusa în serie cu rezis-
tenta R §Î capacitatea C ar anula efectul capacitatii.
Aplica\ie riumerica: Em = 120 V; r = 5 11; f = 50 Hz §Î C =
= 103 Vf0 µF.
REZOLVARE
1. Puterea electrica disipatâ pe rezistenta R, este:
2 2
E
Pi = R/2 = R (R + r) = 2{RRE; r} 2 •
(1)
Maximul puterii P 1 se deduce prin aplicarea teoremei transferului maxim de

putere:
rE~ E~
p 1 max = 2 • 4rll = Sr ; r = R. (2}
2. ln acest caz puterea disipata pe impedanta formaUi din R i;i C, este:
RE2 RE!
P2 = RJ2 == - - - - - - - - - - - - - - - - (3)
(R + r}
2
+ (c~r 2 [(R + r)2 + (0<.J]
1
179
12*
A.plicînd §Î în acest caz teorema transferului maxim de putere, avem:
Valoarea maxima a puterii P 2 , rezulta înlocuind (4) îo (3) obtintndu-se:
"\/,.a +-1-
P2max
E~ V •
= --. -----------------_-_
2 Cù c2
(5)
4 r2+-1-+,"ll,.a+_1_
c,.)2ç2 y (J.)2(:J
8. Pentru a anihila efectul capacitatii este necesara intercalarea în serie eu cir-

cuitul a unei inductante ce rezultâ din relatia:
(6)
lnlocuind valorile. numerice în (2), (4), (5). §Ï (6) se obtine:

1202
R = 50; P 1max = - - = 360W.
8•5
R =
V 25 +- --- 1
---
4r • 2 500 • 10 10- 1 • 12
r0 5 !l(R > 5 .Q)
P2max r0 360 W{P2 < 360 W)
1
L = - - - - - -7 - r 0 1 H(L > 1 H).
4~ • 2 500 • 10 • 10-u
3.37. Un condensator avind capacitatea C = 50 µF '1i o bobina

de inductanta ou L = 2 H ,ï R = 100 n, sînt montate in serie la o
tensiune alternativâ de 220 V ti de freoven\a variabila.
Sa se determine fr~cven\a de rezonania, intensitatea maxima a
curentului din circuit ,ï tensiunile care apar la bornele condensatorului
ti bobinei in acest caz. Discu\ie.
180
REZOLVARE
Intensitatea curentului tn circuitul considerat (fig. 3.37), este:
1
u
= --_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-:_-_- -
VR• +(Lw-;J / Uh. · Uc
= u = J((a)). (1)
u
z
Din punct de vedere matematic, 1 are va- Fig. 3.37.
loarea anaxima daca U -+ oo sau Z -+ O.
Din punct de vedere fizic însa, marimile din (1) sînt pozitive ~i diferite de oo sau o.
Elementul variabil in (1) este pulsatia c.> a tensiunii aplicate sau frecventa
acesteia (w =· 27tf}.
Deoarece f e [O, oo), este u~or de observat din (1) ca intensitatea curentului
din circuit va deveni maxima pentru acea frecventa, respectiv pulsatie, pentru
care aYem:
X= XL- Xe= 0
sau:
·1
LCJ>--=0
Cw
din care:
1
CJ>=--
. V LO
(2)
respectiv
1
(3)
f= 21rV Lo·
Relatia (2) sau (3) reprezinta conditia de rezonanta în circuit deoarece
curentul ·tn acest caz are valoarea maxima:
lmax = -u. (i)

R
Tensiunea la bornele condensatorului la rezonantA este:
Uc = /max. (5)
Cw
Uo = lmax Vt .· (6)
181
Tensiunea la borne!e bobinei este:
Ub = lmax VR +L 2 2 2
Cù • (7)
1nlocuind (2) în (7), se obtine:
ub = /max V + ~.
R2 ,(8)
Înlocuind valorile numerice în (3), (4), (6) §Î (7), se obpne: f ~ 16 Hz;· Imax =
== 2,2 A; Ua = 440 V §Î Ub;::::, 490 V.
DJscutfe
1. ln problema s-a discutat cazul unui condensator perCect (ideal) §Î a unei
bobine reale. În cazul in care §Ï bobina ar fi fost idealâ, la rezonanta tensiunile repar-
tizate pe cele doua elemente sînt egale:
lmax.
UL = Ua= CCù = lmax LCù = lmax
y- y- L
C
U
=R
L
c• (9)
Il. Este evident cli ln cazul ln care R < -V~ , lensiunea aplicatA circuitului
este mai mica dectt tensiunile repartizate pe bobina sau condensator (rezultatele nu-
merice din problema confirma acest Iucru). Din aceastâ cauzâ, rezonanta în
circuitele serie se mai nume§le §Î rezonanta tensiunilor.
Aceste cre§teri ale tensiunilor repartizàte pe bobine §Î condensatoare în cazul
rezonantei, pot determina accidente §Î deteriorari ale aparatelor conectate pe por-
tiunile respective ale circuitelor.
3.38. Un circuit electric serie de curent alternativ monofazat are

parametrü R, L §Ï C constanti, fünd alimentat la o tensiune alternativa.
sinusoidala de valoare eficace U §i frecventa. variahila f E [O, oo). Sa
se determine maximile valorilor eficace ale tensiunilor partiale reparti-
zate pe rezistenta (UR), pe inductanta ( UL) §i pe capacitate ( U0 ) în
functie de frecventa. Sa se discute rezultatele ob\inute §i sa se repre-
zinte grafic variatiile procentuale ( °,;)
%, ( ~) % §Î ( % tn fun- ;j)
ctie de frecventa.
182
REZOLVARE
Circuitul fiind serie (fig. 8.87), tensiunile eficace repartizate pe R, L §i C, sînt:
UR= RI=--_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_-_:-_-_
RU (1)
V (fo-;J
Jll+
(2)
Uc = Xcl = -----_-_-__u
__________________ (3)
c.. V +( Jll Lo, - L)'
3§a dupa cum rezulta din problema 8.87, UR este maxim cînd impedanta circuitului
-este minima, adica atunci cînd are valoarea sa de rezonanta.:
1 . 1
Cùo = • /LO ~ fo =
v 21t i/ LO •
Deci:
URmax = U. (~)
Din (2), rezulta ca UL va fi maxim pentru o anumita frecventa (respectiv pulsa-
V~
i;ie) ce rezulta din conditia:
2 2
dUL = UL _ Cw (R 0 - 2L) +2 = 3
0 =:> Cùt = 1
2
=
d (ù
c2(ù2 [R2 + (L<ù - 1 )2]2
Cw
V' LO 2
- LR 0
2
= ov 2 -R-0 2 •
(5)
L
Deci:
V
2
f1=fo O (6)
2 - R2 L.
183
Se observa cu u§urinta ca pentru Ci> < <a>i, dUL > o, ia; !>entru
d
dUL < O i;i deci pentru CA> = CJ>l' UL (w) prezi~tà un maxim ce rezultâ înlocuind
dw
(5) in (2):
L
UL a = 2U
m X
-------;;::====..
RV4LC - 11.2ca
(7)
Din (3), determinam Uamax puntnd conditia dUa = o.

dw
sau:
(8}
Deci:
(9)
Se observa §Ï în acest caz ca pentru oo < w2 , dUc > O iar pentru w > 002,,
dw
dUa < O §i deci pentru w = w 2, Uc () prezinta un maxim ce rezulta inlocuind
dw
(8) în (3):
L
Ucmax = 2U ------;=====
RV4Lc - 11.2c2
•
Discutie
1. Se observa ca maximale lui UR, U L §Î Uc nu au loc pentru aceea§i JulsaJie

respectiv frecventa a curentului alternativ. Comparînd {7) eu (10), rezulta lYLmax=-
== Ucmax·
184
i
2. Se observl ca U Rmax = U pentru frecventa de rezonanta f0 = - - -,
. hVW
care însanu corespunde eu (1 §i rcspectiv ( 2 • Daca în (6) §Î (9) se ncglijeaza produsul
R 2 C (penbu rezistente electrice de valori mici), se obtine f1 = f 2 = (0 §Ï prin urmare
numai in-acest caz se poate afirma ca în cazul rezonantei (serie) tensiunile repartizate
pe R, L §Ï C au valori maxime:
-
URmax = U; ULmax = Ucmax
u
= -R
V -C •
L
3. -Pentru a putea reprezenta grafic variatiile ( r;:) %, ( r.;;.,) % §Î respectiv

{ ~) ,% în functie de <a> (respectiv f), observam din (1), (2) §i (3) ca:
(UR) 100R
VR' +(Lo, - c~r

O' _
- 70- (11)
{12)
{~c) % = __1_0_0_ _ __ {13)
c., y Il2 + (fo- /J

Se observa U!JOr din (11), (12) §Î (13) ca pentru f = 0 (w = 0), rezulta:
UL) o/c0_ 1•
(rT 100L<a> lim
100
C:J 0
' - ::0 .,_ J ( 1 )2 ~o"' /(~)2 +(
V R2 + L<a>- C<a>
V Lw ·
1 )2
1 __
LCw
Uo) °/4O_ lim

{u 100 = lim -======10=0======= = 1.00%.
- 6>-+0 "'\ / ( 1 )2 <a>➔O V R2C2c,)2+(LC(,)2-1)2
C <a> V R2 + Lw - Cw
185
Pentru f = oo(Cr> = oo), avem:
%
(r;;) % = O; (~) % = 100%;
(u;) % = o.
101)%
ln figura 3.38 sînt date curbele de-
variatie ale tensiunilor procentuale ( ~R) %;.
(c;;-) % §i (~) %, în functie de pulsatie-
0
(respectiv frecventa), care poarta denumire9·
Fig. 3.38. de curbe de rezonanta.
3.39. 0 bobina avînd rezistenta electrioa. R = 30 k n IJÎ L =

40
= mH, se conecteaza in paralel eu un condensator de capacitate-
11
variabila.. C E [Ci, C2]. · La hornele ansamhlului se aplica. o ten-
siune alternativa sinusoidala, de valoare eficace constanta. U = 200 V.
Daca. se mentine constanta. frecventa tensiunii aplicate la valoarea
f = 500 KHz, .sa se determine valoarea capacita.tii electrice reglabile C
pentru care valoarea eficace a curentului total J este minima precum
~i aceasta valoare minima a curentului in cauza. Discutie.
REZOLVARE
Jntensitatea curentului principal este 1 = !!_ în care

z
(1)
Evident ca J = lmin, cînd Z = Zmax- Pentru a determina impedanta ma-

xima este necesar sa determinAm extremele functiei Z = Z(C).
Avem:
dZ c.>2 V R + ro2L 2
2 [L - C(R2 + ro D 2 1)]
dC = a = o, (2}
[(1 - ro 2LC) 2 + <,)
2 R2c2
)2
186
din care:
L - C(R2 + c.> L = 0 => Co = -

2 2
) -L- - = -L .
R2 + oo2L2 zr
(3)
Este U§Or de observat din (2) câ pentru C < C0 , ~ > 0 iar pentru C > C0 ,
dC
dZ < 0 §Ï deci pentru C = C0 , Z(C) are un maxim ce rezuWi tnlocuind (3) în (1):
dC
CJ>2L2
Zmax=R+--. (i)
R
Deci:
U RU
/min= - -
Zmax
=----
2
R 2
= 2R
+ c,:,2L Z1
U. (5)
Înlocuind valorile numerice în (3) §Î (5), obtinem:
40 • 10-3
C0 = ------ 1t
- - - - - - - = 16
(30 • 10~} 2 + (21t. 500 • 10~. ~ • 10·3 7t r
- • 10-12 F = 16
-
7t
pF r0 5,1 pF
+(
(30 • 103)2
30 • 103 • 200
4
21t • 500 • 10~ • ; • 10· 3 r
lmtn = - - - - - - - - - - - - - - =2(t • 10- 4A = 2,4: mA.
3.40. Un atelier care reprezinta din punct de vedere electric un

receptor trifazat echilibrat este alimentat eu tensiuni simetrice printr-o
linie trifazata., eu tensiunea de linie U = 380 V. Curentul absorbit de
atelier J = 175 A este curentul maxim admis de conductoarele liniei.
Factorul de putere inductiv al atelierului este cos q> = 0,6.
Sa se determine puterea ~i capacitatea unei baterii de condensa -
toare, care face posibila instalarea suplimentara in atelier a unui motor
trifazat de putere activa P 1 = 14 kW §Î de factor de putere inductiv
cos q>1 = 0,8, fara a schimba conductoarele liniei.
Frecventa curentului alternativ este f = 50 Hz.
187
REZOLVARE
Deoarece linia electrica. de alimentare este construita pentru un curent maxim
lmax = J_ = 175 A, ea poate transporta o putere aparenta maxima:
Smu = VîUimax = Vs• 380 • 175 = 115 045 VA= 115,045 kVA. (1}
Pentru cos cp = 0,6 puterea activa transportata este:
P = S cos cp = 115,045 • 0,6 = 69,027 kW.
Prin instalarea suplimentara a motorului de putcre P 1 = 14 kW, puterea activa
pe care va trebui s-o transporte linia în atelier, este:
1'2 = P + P 1 = 69,027 + 14 = 83,607 kW. (3)
Înainte de instalarea motorului, atelierul consuma o putere reactiva data de-
relatia:
Q= Smax sin cp = Smax V1 - cos2 cp = 115,045 V1 - 0,62 = 92,036 kVAR. (4)
Dupa instalarea suplimentarà a motorului, atelierul consuma o putere- reaclivâ
data de relatia: _____ ··
HV1 - 0,8
Q2 = Q + Q1 = Q + P 1 tg cp1 = 92,036 + = 102,036 kVAR. (5)
08
'
Deoarece puterea aparenta maxima data de (1) trebuie sa ramînâ acee~.~i ~i
dupa instalarea suplimentara o motorului, rezulta ca linia poate transporta- o :putere-
reactiva:
Q3 = V S2 - p~ = V 115,045 2 - 83,027 2 = 79,636 kVAR. (6}
Pentru a roduce puterea reactiva Q2 la puterea reactiva Q3 pe care o poat~_trans-
portalinia, este necesara o baterie de condensatoare care sa debiteze puterea rEiacbiva:
Qc = Q2 - Q3 = 102,536 - 79,636 = 22,9 kVAR. (7)
Evident, hateria de condensatoare trebuie sa fic trifazata, adica trebuie sa fie
formata din trei condonsatoare (sau grupuri de condensatoare) conectate în. stea sau
triunghi.
Fiecare condensator trebuie sa aiba puterea Q; = Qc = 7,633 kVAR.
3
Notînd eu Uc tensiunea aplicata condensatorului, rezulta imediat capacitatea
electrica a acestuia:
C = Q; = Q;
u!oo 21tf • V~
Daca condensatoarele sînt conectate în stea, rezulta
Uc = Ut= .!!...:. iar Gy= aQ; .

V3 21rf u2
188
Daca condensatoarele sînt conectate îri triunghi, rezulta
• C
U c = U 1ar t:,,.
Q; §I. d ec1.
= 21tf Ct:,,.
1
=3 Cy.
02
În general faptul ca C1::,,. =..!..Gy, nu este un avantaj, deoarece - de§i capa-

3
citatea rezulta. mai mica - condensatoarele montate în triunghi sînt supuse la o
tensiune mai mare §Î deci trebuie sa aiba un dielectrie mai bun. Deoarece în cazu}
problemei U1 = v\ U = 220 V, dielectricul este acela.4,i §i în consecinta este mai,
avantajos ca cele trei condensatoare sa fie conectate tn triunghi.

Deci: \
Q; _ 7,633 · 103. 100
Ct:,,. = 21tf uz- 2;;. 50. 3802 ~ 168,34 µF.
3.41. Pentru ac\ionarea electrica. a unei ma~ini de lucru dintr-un,

atelier se folosel}te un motor electric asincron trifazat cu puterea P =
= 10 kW la cos cp = 0,8 ~i care functioneaza la tensiunea nominala,
U = 380 V.
Cunoscind ca racordarea motorului la tahloul electric de distribuiie-
se face eu conductoare de aluminiu avînd lungimea L = 250 m, sa se·
determine seciiunea minima a conductoarelor de alimentare i,tiind ca
pierderea de tensiune maxima admisibila intre f aze este Â Umax% = 5 o/o.
din tensiunea nominala. Se neglijeaza ·reactan\a inductiva. i,i capacitiva•
a conductoarelor.
REZOLVARE
Pierderea de tensiune pe faza (fig. 3.41) este:
ÂUt = RI cos cp, (1)
tn care 1 cos <p = la este curentul activ absorbit de mo-
u
torul clectric.
Pierderea de tensiune între faze este:
ÂU= vau,= Vs RI cos <p. (2)
Dar:
J
I=
vsupcos cp • (3)
Fig. 8.41.
189
Introducînd {3·) în (2), se obfine:
!:J.U= PR =f>l:P (4)
U sU
sau:
!:J.U% = !:J.U • 100 = 100pLP. (5)

u r· u2
Punînd eonditia !:J.U% ~ ÂUmax% ~i explicitînd sectiunea s, rezulta:
8
=.>- 100pLP • (6)
!:J.Umu% • U 2
Deci:
100 • _!_ • 250 • 10 • 103

smln = __1_00--'p_L_P__ - _ _8_8_ _ _ _ _ "' 10,50 mm2.
!:J.Umax% • U2 5 • 380 2
Se adopta sectiunea standardizata imediat superioara smln = 16 mm2•
3.42. Doi consumatori M §Î N trifazati de energie electrica eu

puterile P 1 = 20 kW §Ï respectiv P 2 = 40 kW sînt situati la distanieie
d 1 = 100 m §Ï respectiv d2 = 150 m de o §0sea rectilinie, proiectia lun-
:gimii MN pe §0sea fiind d = 200 m.
Cei doi consumatori de energie electrica trebuie sa se alimenteze
din acela§i post de transformare ce urmeaza a fi amplasat pe marginea
1oselei.
Cunosctnd ca sec\iunile conductoarelor racordurilor electrice la cei
doi consumatori sînt s 1 = 25 mmp §Î respectiv s2 = 50 mmp §Î ca cele
doua racorduri au conductoarele din acela§i material, sa se determine:
a) Iocul de amplasament al postului de transformare astfel incît
-suma pierderilor de tensiune pe cele doua racorduri sa fie minima;
b) pierderile de tensiune pe cele doua racorduri in conditia de la
punctu) a) daca conductoarele sînt din aluminiu (YAz = ..!.. ~ ) iar
2 32 nmm
tensiunea electrica intre faze U = 380 V.
Se va neglija reactanta inductiva §Î capacitiva a conductoarelor,
auîndu-se in consideratie numai rezistenta electrica activa a Ior.
190
REZOLV.ARE
a) Sa presupunem T locul de ampl~ament al postului de transformare-
(fig. 3.42). Pierderile de tensiune pe racordurile electrice de joasa tensiune TM
1-i TN între postul de transformare §i cei doi consumatori vor fi:
llU1 = V~R1l1 cos <J>1 } (1) N

llU2 = V 8R2I2 cos <J>2 --:---
A vînd în vedere ca: (2)
Fig. 3.42.
~i ca:
I 1 -_ vauP1cos <J>1 1·
(8~
l -
2
P2
,. - l/3Ucos cp2
se obtine:
(4),
Suma pierderilor de tensiune pe cele doua racorduri este:
llU = llU1 + flU2 = g_ ( Pil1

U S1
+ P2l2).
S2
(5)
Din triunghiurile dreptunghice MM'T §Î NN'T, avem:
11 = V di+ x2
Zs = V d: + (d - x) 2
§Î deci
{6)1
191
Pentru a determina locul de amP.lasament al postului de transformare astfel încît
suma pierderilor de tensiune t:,.U sii fie minima, se vor studia extremele functiei
D.U = f(x1:
d( t:,.U) p ( P1X
(7)
~ =; 8 2
1
V_d_î_+_x_
Fâcînd d( L\U) = O avem:
dx '
P (d - x)
--=~==.:_-'_:::-_-_-_ = o.
2
(8)
82 V di + (d - x) 2
Înlocuind valorile numerice în (8), se obtine:
X 200 - X == O
v100 + x2 v1so 2 + (200 - x) 2
-din care:
X1 = 80 ID
X2 = -400 m.
Retinem eu sens fizic numai solutia pozitiva x = 80 1P §Î observam di pentru
.aceasta valoare, functia D.U = f(x) are un minim deoàrece pentru x = 0 <>-
=> d'( D.U) < 0 iar pentru x = d = 200 m ~ d( t:,.U) > o.
· dx dx
b} Pierderile de tensiune pe cele doua racorduri în conditiile de mai sus, sînt:
D.U1
t:,.U =P2
= Pi Vî'81U
d~ + z2
1/ di+ (d - x) 2
l (9)
2
YS2U
Înlocuind valorile numerice în (9) se obtine:
D.U -
1 -
20. 103 100 V 2
+
80 2 ~ 8 42 V
32 • 25 • 380 '
= 40 · 103 V150 + (200 - 80) 2

2
AU "V 1? 62 V
u 2 32 • 50 • 380 ~ ... , •
,Jar:
D.U 01 = D.U1 • 100 = 8,42 • 100 ~ 2 2101
1 /O u 380 ' /O
t:,.U o/c- D.U2 • 100 _ 12,62 • 100 ....., 3 31 o/c

2 o- U - 380 ....., ' o•
192
3.43. Datorita. unui defect de izolatie, înfa§urarea unei faze a unui
motor electric trifazat a fa.eut contact cu carcasa punînd-o sub ten-
siune. Pentru protectia omului împotriva tensiunii accidentale de
atingere, carcasa metalica. a motorului este legata. la pa.mînt printr-o
priza. ~tiind ca. reteaua electrica. trifazata de alimentare are neutrul
legat la pamint, ca tensiunea dintre pamînt §Î faza. la locul defectului
UR= 110,4 V, ca rezistenta electrica. introdusa de izolatia fazei deterio-
rate a motorului riz = 40 n §Î ca rezistenta electrica a omului poate fi
considerata ca fiind Rh = 1 000 n, sa se determine· rezistenta electrica
maxi:rni pe care trebuie sa o aiba priza de pa.mînt, astfel incît atunci cînd
omul atinge carcasa motorului §Î este neizolat fata. de pamint, sa nu fie
electrocutat, cunoscind ca in acest caz, curentul maxim nepericulos ce
se poate scurge prin om J h max = 10 mA. Discutie.
REZOLVARE
Fie fazaR (fig 3.48, a) a motorului care deteriorîndu-§i izolatia pune sub tensiune
carcasa. Se elaboreaza schema electrica a accidentului (fig. 8.48, b), neglijîndu-se
rezistenta electrica de trecere între om §Î pamînt (omul este neizolat fa ta de pamînt
---~Q"""'-------'
---ç,--t--------s
----.::,-;-t--------R
Un
Ua
h
Fig. 8.43,
193
~a dupa cum rezulta din enuntul problcmei). Deducerea valorii rezistentei maxime
a prizei de pamînt rezulta din conditia h ~ lh max.
Va trebui deci sa gasim valoarea intensitatii curentului care trece prin om.
Avem:
lh = Ise - lp (1}
lh •Rh= lpRp. (2)
Rezolvînd sistemul format de (1) i;i (2) în raport eu Jh, se obtine:
Rp
1h = -----''--- · 1 SC• (3)
Rh+ Rp
Dar:
UR
Ise= - = - - -UR- - - (4)
r se r. + RhRp
tz Rh+ Rp
Înlocuind (4) în (3) §Î punînd conditia lh ~ Jhmax, se obtine:
UR • Rp ~ lhmax • (5}
· riz(Rh + Rp) + RhRp
Rezolvînd inegalitatea (5) in raport eu Rp, se obtine:
Rp ~ riz•
_ _ ___;:_ _ Rh
_..;...._ __
(6)
~ - ( r i = + Rh)
lhmax
Înlocuind valorile numerice în (6), se obtine:
Discutio
1. Protectia prin legare la pamînt a carcaselor motoarclor §Ï aparatelor elec-
trice care în mod normal nu sînt sub tensiune,- dar care pot fi puse sub tensiune ca-
urmare a unui defect de izolatie este procedeul cel mai vechi §Ï mai uzual de evitare
a pericolului de electrocutare prin atingeri indirecfe §Î ~ceasta datorita simplitatii
fiÎ costùlui redus al instalatiei. ·
Rolul prizei de pamînt este acela al unui §Unt (Rp este conectata tn· paralel eu
Rh). Deoarece Rp < Rh rezulta lh < lp, astfel încît omul este protejat împotriva
electrocutarii prin atingere indirecta.
2. Omul arJîndu-se eu mina pe carcas~ motorului §Î eu picioarele la un potential'
electric nul (neizolat rata de pamînt care are potentialul nul), tensiunea la care este:
supus este: ·
Ua = Rp •lh.
1~
lnlocuind ·(a)' §Ï (4) în (7),' se obtine:
Ua = RpRh • UR = ___U_n_ __ (8)
. ru (!lh + Rp) + Rh-Rp riZ Rh + Rp + 1
RhRp
Deoarece Rp < Rh, Rp se poate neglija fata de Rh, astre! ca (8) devine:
Ua ~ UR Rp • (9)
rïz +
Rp
Deoarece lh < lp, putem aproxima lp_ ~ Ise• Cum însa în conditia Rp <
< Rh, din (4) re·zulta Ise~ UR ' , înseamna ca din (9) se obtine:
riz+ Rp
U a "' lscRp ~ lpRp. (10)
Relatia '(io) pune în evidenta faptul cA. tensiunea de atingere la care este supus·
omul este dete_rminatA. de curentul de defeet (de scurgere _la pamînt) Jp = Ise l}Ï de
rezisteata prizei de pamînt. Evident eu ett Rp l}Î lp au valori mai miei, eu attt tensi-
unea de atingere U..a este mai mieA. §Ï deci aetiunea protectoare a instalatiei de legare
la pamînt este mai eficienta. ·
3.44. Sâ s·e determine valoarea gradului de incarc~re (3 a unui trans-

formator pentru care randamentul acestuia este maxim precum ~i
aceasta valoare maxima a randamentului. Gradul de incarcare (3 este_
definit ca raportul .dintre curentul electrio de sarcina din seoundarul
transformatorului ~i curentul nominal al acestei infa~urari (~ = J 2 /I 2n)-
Se dau cunoscute: pierderile nominale magnetice de putere ll.PFe ~i
electrice !1Pau precum ~i puterea activa nominal a din secundarul trans-
i ormatorului ,P:m· . Discuiie.
REZOLVARE
Evident daca (3 =Ji, avem §Î (3 = ..!.L 'rn eare 11 §Ï lin sînt curentii din pri-
. ~n ~n
mar corespunzatori lui 1 2 §Î respectiv 12n,
Randamentul transformatorului este definit ca fiind:
. 'r) = -P2 : :;: : - ~

P2 - (1)
P1 P2 + ÂP
195
:13*
Dar:
= U 212 cos cp2
P2 {2)
6P = 6Pcu + 6PFe (3)
în care llPcu sînt pierderile de putere prin e!ect Joule-Lenz în înfa~urru-ile transfor-
matorului {denumite în tehnica pierderi în cupru) iar 6PFe sînt pierderile magnetice-
de putere în miezul transformatorului {denumite în tehnica pierderi în fier).
Înlocuind (2) ~i (3) in (1), se obtine:
U 212 cos cp 2
l) = . (4)
U 212 cos cp2 + 6Pcu + flPFe
N otînd eu R 1 ~i respectiv R 2 rezistenta electrica a înfà~urarii primare i;i respectiv
secundare a transf ormatorului, avem:
6Pcu = R 11i +
R 2J~ = f3 2 (R 1 Jîn +
R 21ln) = f32 6Pcun {5}
în care 6Pcun sint pierderile in cupru nominale.
Reluînd expresia puterii P 2 , avem:
P 2 = U 212 cos <p2 = U 2[312n cos cp2 •
Neglijînd variatia de tensiune secundara (care afecteaza foarte putin randamen-
tul, deoarece U2 intervine atît la numitorul cît ~i numaratorul expresiei ce da valoa-
rea randamentului 'tl), putem considera U 2 = U 2n (tensiunea secundara nominala} ..
Dcci:
P 2 = [3U 2 n12 n cos cp2 = f3Sn cos cp2 , (6}
în care Sn este pulcrca aparenta nominala a transformatorului.
[3S:i cos <p2
1 1f3Sn
=cos
- -cp-+
--~2- ------·
/lPcun + 6PFe
2
Expresia (7) reprezinta deci runctia ll = f([3) a carei extreme se gasesc facînd::
dl) = Sn cos q, 2 ( 6PFe - f3 2 6Pcun) = O. (8}
df3 (f3Sn cos cp 2 + f3 2 6Pcun+ ô.PFe) 2
Din (8), rezulta:
(9~
Pentru a stabili natura extremului dat de (9), este u~or de observat (8) ca pentru-
13 < f31 rezulta d·'l > O iar pentru f3 > f3 11 rezulta d"'l < O. Deci pentru ~ = [31 ,.
d[3 df3
f) = f(f3) are un maxim a carui valoare rezulta înlocuind (9) în {7):
1 1
"lmax = --------- - --------- {10)
1 +2 V 6PF" • llPcun 1+ 2V ôPF .. • flPcun
Sn cos <p2 Pan
196
DiscutJe
Reluînd (9) §Ï tinînd seama ca Il PFe < Il Pcun,
rezulta (3 < 1 §Ï deci randamentul transrormatorului
este maxim la o sarcina din secundar mai mica
decît puterea activa · nominala a secundarului
transforma torului.
lntr-adevar din (6), rezulta sarcina din secundar
pentru care 7) este maxim: Il
.
P2 = f3P2n = V --- p 2n ~
ô.PF,
llPcun
•
2 < p 2n• (11 )
lf
Fig. 8.44.
Reprezentînd grafic 7) = f(P 2), obtinem curba din figura 3.44.
3.45. Circuitul oscilant al unui aparat de radio are o bobina de

inductanta L ~i un condensator variabil, cu rotorul avînd n armaturi
in forma de coroana semicirculara de raza r respectiv R, distania
dintre o armatura fixa ~i cea mobila fiind d. Axul rotorului este situat
in centrul coroanei semicirculare. Sa se determine frecventa minima
~i maxima ce poate fi receptionata în func\ie de unghiul de introducere
al armaturilor mobile în stator, §tiind ca atunci cînd armaturile sint
complet scoase, condensatorul variabil are capacitatea C0 •
REZOLVARE
Tinînd seama ca « e L1r,OJ, rezulta ca:

Cmln = C0 pentru 0t = 1r; (1)
e: S R 2 2
Cmax= 2n - 0
· d
= -;.e:- -
0(
-
d
-r }n
-,-
pentru « = O. (2)
în aceasta situatie valoriJe Jimita ale frecventelor receptionate stnt:
(min = 1_ _ = .J._ "\ j d (3)

21t VLCmax 21t V Tœ:oL(R 2 - r2)n
1 1
(max =- -- -- - -- -
21t VLCmin - 21t V LC
(4)
0•
197
3.46. Receptorul unui radioamator are reactania inductiva. de
1.6 k n IJÎ se acorda pe lungimea de unda de 1884. m. Se cere:
a) capacitatea circuitului oscilant; b) ce se inttmpla. daca intre unda
recepiionata direct de la sursa i,i o alta unda. care vine prin reflexie in
acela~i moment, exista o diferenta totala de drum de 48,042 km; c) la
ce diferenia de faza corespunde aceasta diferen\a de drum.
REZOLVARE
a) Din formula lui Thomson rezulta:
C = _1__
(1)
4r.2Lf2
Dar:
L = XL= X4. (2)
Cil 21tf
C
(=- (3)
;,
Înlocuind (2) ~i (3) tn (1), se obtine:
C = __;._ = ----18- 8-84- - -3 = 625 • 10- 13 F.

2TCCXL 6,28 • 3 • 10 • 16 • 10
b) Daca împartim diferenta de drum 6. = 48,042 km prin jumatatea lungimii
de und! ~ = 0,942 km se obtine numi'irul întreg impar 51, ceea ce înseamna ca
2
exista un ,,minim" de interferenta §Î nu se aude nimic.
c) Diferenta de raza cp, este:
21tô 7tÔ
cp = - i, = -À = 511t.
3.47. Un circuit oscilant este format dintr-un condensator eu capaci-

tatea de 1 pF l}Ï o bobina elastica eu lungimea de 9 cm, diametrul de
2 cm, eu 10 spire l}Ï avind coeficientul de elasticitate k = 1 N/m. Circui-
tul fiind a~ezat conform figurii 3.47, la capatul bobinei putem atal}a greu-
➔
ta.\i G, pina. la limita de elasticitate a resortului care corespunde unei
198
solicitari de 16 · 10-2 N. a) Care va fi lungimea de unda maxima ti cea
minima a oscilatiilor emise de acest circuit (se aproximeaza 1t2 = 10).?
b) Sa se exprime lungimea de unda în functie de greutatea G. c) Consi-
derînd dispozitivul de mai sus ca o halanta, sa i se determine sensibili-
tatea medie, adica raportul .6.i.. în domeniul indicat .
.6.G
REZOLVARE C
a) Pentru G = 0, circuitul oscilant se comporta ca §Ï cînd

bobina n-ar fi elastica §i ar avea Iungimea data l = 9 • 10-2 m.
Deoarece în aceasU. situatie (fata de cea cînd bobina este actio- L
nata de o greutate G > 0) inductanta L 0 are cea mai mare
valoare, rezulta lungimea maxima de unda:
Àmax = cT = 21tc VL 0 G = 21tc -V I¼ - -~s

1
• C. (1)
"1!
Dar secJiunea S a bobinai este: Fig. 8.47.
1td2
S=-. (2)
Înlocuind (1) în (2), se obtine: '

imax = ncNd -V µ,;c. (3)
La limita de elasticitate a resortului bobinei cînd G are valoarea numerica din

problema, Iungimea de unda va fi minima:
-
Dar de data aceasta avem:
Àmin = -
21tc VLG = 21tc
V N2~
~ - C.
l'
(4)
l' = l+ .6.l = l+G• (5)

k
Înlocuind (2) §Î (5) în (4), se obtine:
Àmin = r.cNd
V+
lnlocuind valorile numerice tn (3) §Ï (6) §Ï tinînd seama cü µ 0
G
µ k1tC
- 0- - .
kl
= 47t • 10-7
{6)
H/m,
iar ït2;.::, 10, se obtine Àmax = 1,256 m iar Àmln = 0,7536 m.
199
b) Reluind expresia (6) ~i introducînd în ea toate valori!e numerice (presupuse
constante) în afara greutàtii G, se obtine:
À = 11: • 3 • 10 8 • 10 • 2 • 10-~
V ltn •
G
10-7 • 1 • 7t • 10-tz
·
+ 1 • 9 • 1o-~
1 2n:
'
= V 9 + 1 ooG
,,,
în care G e [O; 16 • 10-2 N].
c) Sensibilitatea medie a balantei este:
ÔÀÀmax - À.min 1,256 - 0,7536
"G=----------'---= 3,H: mfN.
u G - G0 16 • 10-2
3.48. Un aparat de radioreceptie, are frecventa intermediara de

455 kHz §Ï lucreaza in gama de unde medii, între 187,5 m §Ï 572 m.
Sa se determine: s) între ce limite trebuie sa varieze frecvenia oscila-
torului local, §tiind ca media frecven\a este diferen\a dintre frecven\a
oscilatorului §Ï a semnalului recep\ionat; b) între ce limite trebuie sà
varieze capacitatea condensatorului variabil, ca sa acopere aceasta
gama de frecvente.
REZOLVARE
a) Se calculeaza trecventele corespunzatoare punctelor extrema ale gamei de

u nde medii:
C 3 • 10 8
f1 = - = - - = 1,6 • 10° Hz = 1600 kHz
Àt 187,5
3 108
(2 = .!:_ = • = 524 • 10a Hz = 524 kHz.
À2 572
Banda de frecventa, între care lucrcazà oscilatoru l este:
( 0mln = (2 + fm = 524 + 455 = 979 kHz
( 0max = f1 + fm = 1600 = 455 = 2055 kHz.
b) Raportul între aceste frecvente este:
n = f0max = ~055 ,-::; 2, 1 _
f0min 979 ·
Variatia de frecventa se obtine eu ajutorul condensatorului deoarece inductanta
bobinei se considera constanta.
200
Aplicînd formula lui Thomson, se obtine:
1 1
fomax =
2n
~
LCmrn
; {omin = 2x
,V LCmax •
Facînd raportul între cele doua frecvente, se obtine:
(0max __ "\ / Cmax _

21
fomln - VGroin - ' •
Deci:
Cmax
- -= 2,1 2 ~ Cmax = 4,41 Cmin-
Cmin
3.49. 0 bobina cu inductanta L = 10-3 H formeaza un circuit osci-

lant cu un condensator variabil. ~tiind ca frecven\a maxima a circuitului
este (max= 1 500 kHz, iar intervalul de frecventa care se poate produce
în acest circuit este f = 1 000 kHz, sa se afle: a) Capacitatea maxima
~i minima a condensatorului. b) Presupunînd ca acest circuit oscilant
face parte dintr-un aparat de radioreceptie avînd asociata in paralel
eu capacitatea lui o antenii eu capacitatea proprie CA = .! . 10-1° F,
3
sa se gaseasca intervalul de lungimi de unda eu care se poate acorda
circuitul.
BEZOLVABE
a) Din formula lui Thomson, rezulta succesiv:

1 1
(min= - - = -----;=:===
Tmax 22t V L • Cmax:
1 1
Cmax = ---=---- - - - - - - -2- (1)
b2(!in • L 2
h ({max - il() L
ln mod analog, avem:

1
Cmin = •> • (2)
41t2fmaxL
201
Înlocuind valorile numerice in (1) §Î (2), se obtine:
1
Cmax = - - - - - - - - - - - - "'
4 • 3,14:2 (1500 - 1000) 2 • 106 • 10-~
10-1° F = 100 pF
1
Cm1n =
4. 3,14 2 (1500. 103) 2 • 10-3 9
°
°' ..!_ • 10-1 F = 11,11 pF •
b) Intervalul de lungimi de unda. cu care se poate acorda circuitul este:
Àmax - Àmin = ô.À = 21tc VL (V Cmax + CA - V Cmin +CA)=
= 2 • 3,14 • 3 • 10 8 V10 ... (1/10- 10

+:• •-V: • +:
10-1 10- 10 ·10- 10),:,,
~ 58 m.
3.50. Un circuit oscilant de recep\ie este prevazut eu o antena. eu

capacitatea proprie C1 = .!. • 10-1° F asociata in paralel eu un conden-
3
sator eu capacitate variabila, eu armaturi in forma de semicoroane
circulare.
$tiind ca. bobina circuitului are inductania L = 4 · 1()-4 H, iar·
capacitatea maxima a condensatorului este Cmax = 314 pF, se cere a se
determina unghiul eu care trebuie rotite armaturile mobile fa\a. de cele
fixe, astfel incît cir~uitul sa se acorde pe lungimea de unda À = 628 m.
REZOLVARE
Notînd eu ,,C" capacitatea circuitului oscilant, cu ,, T" perioada de oscilatie §Î
eu ,,c" viteza de propagare a undelor electromagnetice, in afara notatiilor din enuntul
problemei, pentru conditia de acord vom avea: ·
À = cT = 21rc V LC, (1)

din care:
(2)
finînd seama ca. cele doua. capacitati ale circuitului sînt conectate tn paralel f?Î
notînd cu Cv capacitatea variabilâ pentru unghiul de rotire ,,«" neèunoscut §Î expri-
mat ln radiani, vom avea:
(3)
202
Deoarece variatia capacitatii condensatorului este liniara avem:
Co=~ Cmax,
'1t
deci:
C= 0 1 +-a. 7t
Cmax• (5)
lnlocuind (5) !n (2) §Ï explicit!nd ,,a.", rezulta:
(6)
Numeric avem:
0t = 3,14 ( 394 3~ _ ~. 10_10) _ 13 rad.
814 • 10-12 4 • 8,142 • 9 ! 1016 • 4 • 10-4 3 9
Exprimînd pe a. în grade avem: a. = 82°44'.
Capitolnl IV
PROBLEME DE OPTICA
4.1. Doua medii izotrope M 1 §Î M 2 sînt separate prin planul orizontal

yly' (fig. 4.1). 0 raza de Jumina trece din mediul M 1 în care are viteza
v1, în mediul M2 în care are viteza v2(v2 < v1). Lumina pleaca din
punctul A ~i ajunge în punctu] B.
Sa se determine drumul pe care-1 parcurge lumina de la A pîna
la B în cel mai scurt timp.
REZOLVARE
Durata drumului pareurs de lumina fiind t, rezulta:
t =Al+ IB. (1
V1 V2
Dar din triunghiurile dreptunghice AA'I ~i IBB' (fig. 4.1), avem:

A Al= t/a"L. + x2
JB = V b~ + (d - x)l
~i deci:
t = !. V a"L. + ~ + .!. Vb~ + (d - x) 1 •

V1 V2
Studiind extremele functiei t :::=i
= f{x), avem:
s d- X
v 2 Vb:;+ (d- x)ll •
Fig. 4.1. (2)
204
Tot din triunghiurile dreptunghice AA'l §Î JBB', avem:
:r. •
-------
Vaz + x' = sin œ
d- :r.
-;:======-
V bit.+ (d- xf = sin {3,
~i deci:
dt sin œ sin (3
dx=-;;;--~
<iare se anuleaza atunci cînd sin o: = sin (3 , sau:
V1 V~
sin 7. v
--=-·
sin~ v
1
(3)
2
Pentru a determina natura extremului dat de conditia (3), avem:

d 2t a2 b2
drl- s+ (i)
3
v1{a~ + x2).: v.J.b2 + (d - x) 2]2

Se observa din figura 4.1 ca:
a a 2
cos ex = ---;===- => a2
Va + x2
2
+ x2 = - -
cos œ 2
(5)
b b2
= Vb:: + (d - x) 2 => b + (d -
---======- =- -.
2
cos (3 x) 2 {6)
cos2 (3
Introducînd (5) §Î (6) în (4), §i erectuînd simplificarile §Î reducerile posibile,.
se obtine:
~ = cos ex
3
+ cos 3
(3 • (7)
• d:c:.! v 1a v.jJ
. Deoarece am unghiul de incidenta œ cît §Ï unghiul de refractie (3 nu pot sa fie

d2
decît unghiuri ascutite, rezultâ câ _ t > O.
dx2
Deci pentru (3), functia t = f(x) prezinta. un minim.
Avînd in vedere ca v1 = ~ iar v2 ::::a!:.., în care ceste viteza de propagare' a
~ ~ .
l uminii în vid iar n1 §Î "2 sînt indicii absolu~i de refractie ai celor ~oua medii; avem;
sin ex= n 2
sin 13 n1
205
sau:
n1 sin œ = n2 sin ~. (8)
. care reprezinta legea rerractiei luminii sub forma invariantului lui Descartes §i care
se mai poate pune §Î sub forma:
sin œ
--=n (9).
sin (3
. <~
ln care nreprezinta indicele rolativ de refractie (n = n 2

n1
) al ·mediului {M2) rata
.
de (M1 ). .
Cum în mod obiçnuit unghiul œ se noteaza cu i (,mghi de incidentA}, iar unghiul
13 eu r (unghi de refractie), relatia (9) apare în manualele de fizica sub forma:
sin i
--=n. (10}
sin r
Legea refractiei luminii data de {10) este una din principalele legi ale opticii geo-
mctrice (legea a II-a a rerractiei). Ea a fost dedusa pe aceastl cale pentru prima
data de Fermat pe baza principiului tirnpului rninirn care-i apru1ine.
4.2. Sa se deduca din principiul lui Fermat, legea refiexiei luminii.
REZOLVABE
ln_figura 4.2. AP este raza incidenta, P punctul de incidenta, i unghiul de
incidenta, PB este raza reflectata, r este unghiul de reflexie.
Timpul necesar luminii pentru parcurgerea drumului APB e:ste:
t = t1 + '2 = AP
V
+ pB •
V
{1}
ln care v este viteza de propagare a

luminii.
Din figura 4.2 rezulta:
AP = V a2 + 3:2 {2}
PB = VbZ + {d - a:) • 2
(3)
Înlocuind (2) §Ï (3) în {1), se obtine:
' t = .! [Va2 · + :r,2 + Vb2 + (d- a:):i]. {4~

Fig. 4.2. V
206
Expresia (4) reprezinta functia t = f{x) care determina valoarea timpului par-
curgerii distanteî APB.
Pentru a determina extremele functîei t = f(x), vom deriva ~i apoi anula aceasta
derivata: ~ = o. Principiul lui Fermat însa atesta faptul ca luminastrabate dru-
dx
mul APB în timpul minim. Decî cxtremul functîei t = f(x) este un minim.
Vom avea:
dt 1 [ x d- x ]
dx = -;; V a~ + x2 - Vb~ + (d - x)2 = O.
Tinînd seama ca:

X X ••
- - - - = - - = smi,
Val(+ x2 AP
iar:
d-x d-x .
Vb + (d- x)t = -PB- = sm r,
---:======
2
vom avea:
-1. (.
.:51D ,. - . r)
sm = 0.
V
Deci:
sin i = sin r
sau:
4.i = 4r. (5)
4.3. Un vas conic gol, fara. capac, ou peretii de grosime neglijabila,

plutette cufundat pîna la desohiderea sa într-un lichid transparent.
~tiind ca vasul a fost construit oit mai înca.pator, dar astfel ca suprafatà.
sa în contact eu lichidul sa nu poata. fi va.zuta din aer, iar densitatea
superficiala {în g/m 2) a pereWor vasului este numeric egala eu densita-
tea {in g/m3) a lichidùlui, sa se determine capacitatea vasului. {Vitezele
luminii în aer ~i in lichid se iau respectiv 3 • 105 km/s ~i 2 • 105 km/s,
ïar greutatea aerului se neglijeaza.) ·'·
207
REZOLVARE
Notam cu h înaltimea conului f?Î cu a. unghiul dintre axul conului §Î o gene•
ratoare a sa (fig. 4.3). Aria laterala este:
h sin ex
A= 1th tg ex•--= 1rh2 - - , (1)
cos ex cos2 ex
din care
____ ...---
- -==--=
==-
- -
--- h = cos ex °'
V/ ~ ex •
1tSID
(2)
=-- ----=-
=----=- ,J =------== Volumul vasului conic este:
-----, i ~
~
--J {
}'ig. 4.8.
1 7t
Y= n(h tg cx)2h- = - h3 tg2 ex. (3)
3 3
V = A "\ / 1- cos a. 1/ sin «• (4)

a V 1t
Dupa cum se vede din (3) capacitatea vasului V = f(a.) deoarece A = const.
Va trebui sa determinam ex pentru care V este maxim. Avem:
-dY = A-3 -VA

-1t ( -sm
. a.v,/--- cos2 oc )
sm ex+ . / - • = 0.
da. 2 v SUl a.
Deoarece ex e [ o, i] , rezulta sin a. = V~ .

1 V are un max1m
· ,/-,
Se ob serva U§Or ca pentrn a.= arc sm . deoarece -dV >0
v3 à«
pentru ex E [ 0, arc sin /a] f?Î : : < 0 pentru a. E [ arc SÎD v\ , ;].
Unghiul de incidenta limita al lichidului rata de aer este dat de relatia:
• V1 2 • 105 2
s m l = - = - -5 = - ,
V2 3 • 10 3
din care:
. 2
l = arc sm - .
3
Suprafata vasului in contact cu Iichidul nu poate fi vAzuta din aer, deci, « ~ l.
. 1
Cum l e arc SIDv-,
[ -
1r] . 1 < -2 < 1
CUCI - §l
. V
= f(a.) e descrescatoare în aces,
3 2 3 3
208
interval, rezulta ca, pentru ca vasul sa fie cît mai incapator, trebuie ca ex= l.
• X
a d lCél •
SID ex = -2 .
3
Conform Iegii lui Arhimede ~i tinînd seama ca neglijam greutatea aerului din
vas, avem:
Pp• A= P, • V
ln care Pp este densitatea superficiala a perctilor vasului, iar P1 - densitatea lichi•
dului. Deoarece Pp = Pl, rezultu A = V exprimîndu-Ie in cm 2 ~i tn cm 3•
lnlocuind sin ex= .! ~i A = V în (4), se obtine:
3
V = 3 5 • .!!_ ~ 76,340 cm3 •

10
4.4. Se cufunda in apa un bec la o anumita adîncime h eu ajutorul

unei vergele. Un dise opac de raza R se a§aza la suprafaia apei, in a§a
f el, incit centrul sau sa fie atezat pe vergea. Care trebuie sa fie raz a
minima a discului, pentru ca la suprafata apei sa nu se observe, oricum
am privi, becul. in apa? Aplica\ie numerica: h = 10 cm.
REZOLVARE
Pentru ca becul sa nu fie vazut, este necesar ca unghiul de incidenta al luminii
emisa de bec la suprafata de separare apa - aer sa fie egal, sau mai mare, decît
unghiul limit.a, pentru ca lumina sa se reflecte total (fig. 4.4).
Deci:
i~l. (1)
Dar:
. l
n sm = n , ; sm
. l
= -n' ~ -1 ,
n n
deoarece indicele de rerractie absolut al acrului n' ~ 1.
Din figura 4.4 rezulta:
tg i =R~
h
tg ex = v-n 1 2
- 1
n' M R
sau:
h
R~ V n2 - 1
. {2)
Fig·. 4.4.
209
H
Deci:
h
Rmtn = -;-:===-
V n2 - 1 • (3)
Numeric avem:
10
Rmtn =· V1,33:.1 - 1
"'11,3 cm.
4.5. 0 raza. de lumina, trecînd din aer in apa, intîlne§te o oglinda

plana, paralela. cu suprafa\a apei pe care se reflecta §Î se întoarce in
aer. Indicele de refractie al apei fiind n, = : , iar raza incidenta intrînd
tn apa sub unghiul de incidenta i = 30° sa se determine unghiul minim
eu care trebuie rotita oglinda 1n raport cu suprafata apei, pentru ca
raza emergenta sa se reflecte total la suprafata de separatie apa - aer.
REZOLVARE
Daca oglinda este paralela eu suprafata apei, unghiul de ie~ii\ a razei de Jumina
din apa dupa reflexia pe oglinda este egal eu unghiul de intrarel(fig. 4.5).
Rotind oglinda eu unghiul ex, raza reflectata pe oglinda se deplaseaza eu unghiul
2cx, astfel câ incidenta la suprafata apa - aer se va face suh unghiul r' = r + 2cx.
Pentru a avea loc fenomenul de reflexie, totala la
trecerea razei din apa în aer este necesar ca:
r' ~ l ::::> r + 2~ ~ l, (1)
din care:
l- r
cx~-- (2)
2
FJg. 4.6.
1
. sin i
Dar: sin r = - = -2 = 0,375 => r = 22n1'27"
n 4
3
sin l = ..!_ = -~ = 0,75 => l = 48°3:i'25".

n 4
Deci: <Xmin = 13°16'59"'.
210
4.6.. Se da o prisma optica BAC avînd unghiul de refraotie mie ~i
fix A. Sa· se determine valoarea unghit_tlui de incidenta a unei raze de
lumina ce se refracta in aceasta prisma pentru care unghiul de deviatie
· totala al ac~stei · raze este minim precum ~i aceasta valoare minima.
In funciie de valoarea minima: a unghiului de deviatïe totala ti de
unghiul prismei, sa se determine apoi valoarea indieelui de refrae\ie
al prismei. ·
REZOLVARE
Din considerente geometrice ele.mentare,
unghiul de' deviatie totala a razei ce se refracta
ln prisma optica daUi (fig. 4.6), este:
8 = i + Ïi - (r +r = i+i
1) 1 - À;
(1)
Pentru a gasi valoarea lui i pentru care 8
are un extrem; avem:
_d3 = 1 +· di1 _. d3 = 0 .=> 1 + di1 = o. (2)
di. di ~ di di Flg. 4•6•
Aplictnd legile refractiei tn J §Î I', aivem:
· sin i = n sin r; sin i1 = n sin r 1 , (3)
-din care obtinem:
cos idi = n cos rdr; cos i1di1 = n cos r 1dr1• (4)
Facînd raportul relaµilor din (4), obtinem:
dii cos i cos r1 dr1
(5)
di = cos i1 • ~ • dr •
Dar din (1) _avem:
dr + dr =1 0 => dri = -1. (6)

· . dr
fnlocuind (6) în (5) §Ï apoi rezultatul obtinut in (2), avem:
1
cos i cos r1 • •
1 - -- . . - - = 0 =>cos, cos r1
cos ,1 cos r
= cos i1 cos r. (7)
Pe de alta parte, din legile re[ractiei aplicatc in J §Î I' avem:

sin i sin r 1 = sin i1 sin r. (8)
Adunînd relatiile (7) eu (8). se ·obtine:
cos (i - r 1} = cos(i1 - r). (9)
211
Scazînd acelea§i relatii, avem:
cos(i + r1) = cos(i1 + r). (10)
Tinînd seama ca r1 = A - r, din (9) §i (1.0), obtinem relatiile simultane:
i + r - A = ± (i1 - r) (11.)
i - r + A = ± (i1 + r). (12)
Semnele minus în tata parantezelor din relatiile (11) $Î (12) nu pot fi luate în
,considerare deoarece ale ne-ar conduce la i + ii = A, respecliv i + i1 = -A ceea
ce evident nu este posibil.
Luînd în considerare semnul plus tn fata parantezelor <lin relatiile (11) §Î (12),
.se obtine: ,
i - i1 = A - 2r = r1 - r (13)
i - i1 = 2r - A = r - r1• (14)
Relatiile (13) §Î (1.4) pot fi satisfacute simultan numai atunci cînd i - i1 = O,
:adica i = i1 §i in consecinta r = r 1 •
1n aceasta situatie 8 admite un extremum a carui naturà rezulta determinînd
d2 8
semnul lui - pentru i = i1 , respectiv r = r 1 • A vem:
di2
d28 2(n2 - 1)sin r
- 2= {15)
di n cos i cos2 r
28
Daca ,, 1, d- > o §1• d ec1' con d.1~1a
> •. i. = i. §Ir=
1
. r 1 corcspun d e unm. ungh.1 3
di2
minim ce rezulta înlocuind conditia în cauza în (1):
8min = 2Îmin - A {16)
în care s-a notat i = i1 = imin•
Notînd r = r 1 = rmin,' rezulta din (1) rmin = A •

2
Din legea refractiei aplicata în J în conditiile unghiului 8m1n, avem:
. . . sin imin sin Îmin
SID imin = n SlD rmin ==> n = .
.A
(17)
sin rmin sm-
2
Explicitînd imin din (16) §i introducîndu•l în (17), se obtine în final:
8min +A
s• m ---
2
n=----- {18)
. A
sm-
2
212
4.7. 0 semisfera de sticla.are raza R = 5,4 cm ~i indicele de refrac-
tie n = 1,5. Suprafa~ plana care delimiteaza semisfera este opacii.
Pe axa de simetrie a semisferei in exterior, este a~ezata o surs.a puncti-
forma de lumina. Razele luminoase trecînd prin semisfera, vor da na~-
tere la o pata luminoasa pe suprafaia opaca.. Sa se determiBe distant,a
dintre sursa ~i suprafaia plana, astfel ca pata sa fie de dim.ensiune
minima. Ce raza are in acest caz pata luminoasa?
REZOLVARE
Raza petei circulare luminoase OA = y (fig. 4. 7) ce se formeaza pe suprarata
opaca este determinata de razele tangente la semisfera provenite de la sursa S •
Notam OS= x, OT = R §Î ATO = r.
..-...
Va trebui sa construira o functie y =
= f(x).
Aplicînd teorema sinusurilor în triun-
ghiul OTA, avem:
OT OA R y
---=
sin TAO sin A"'ro
~--=--
sin A sin r
din care:
sin r
y= R • - . (1) Fig. 4.'1.
sin A
.În (1), trebuie sa explicitam sin r §Î sin A în functie de elementele
cunoscute din problemà.
Avem în T:
• 7t
sin i = n sin r, '= -.
2
Deci:
. r
sm = -1 ; cos r = -1 V n2 - 1. (2)
n n
În triunghiul OTA, avem:
A= r. - {r + 81); sin"A = sin {r + 81 ).
Deci:
sin A = sin r cos 61 + cos r sin 81• (3)
Dar:
•
= -RX : = Vx
- --R!
2
sm 81 cos 81
X
-.. (4)
213
...
Înlocuind (2) §Ï (4) în (3), se obtine:
sin À = _!... (R Vn 2 - 1 + Vx2 - R 2). (5)

nx
Substiluind (2) §Î (5) în (1), se obtine functia cautata:
Rx
(6)
y = R Vn 2 - 1 + t/ x2 - R2 •
Penlru a determina extremele functiei y = f(x) definita prin (6), avem:
R2
-dy = -_-_:-_-_-_-_ V(n R 2) R
2 - ·!) (:,;2 - -
(7)
dx Vx2 - ll 2
(R Vn 2- 1 + Vx 2
- R2) 2
Punînd conditia dy = O, se ohtine:

dx
Rn
X1,2 = ± Vn 2
-1
. (8)
Deoarece x > O, numa1. x1 = v---

Rn
nll - 1
are sens 1z1c.
r·.
Pentru' a stabili natura extremului functiei y = f(x) data de x 1 , avcm:

•
·d2y = . R2x [RVn2- 1 (Vn2-1 + R) +
dx2 Vx2 - R 11 (RVn 2 -1 + Vx:i - R2 )
+V(n2 -1) (x2 - R 2)(1 -RVnll- 1) +aVx2 -R2 (R-V(r-R:i)(n2 -1))].
(9)
lnlocuind zt în (9), se obtine:
d2y)
( dr x=x,
= (n2-1)Viii=1
6
> 0, n > 1 (10)
n
§Ï deci pentru x = xi, functia y = f(x) prezinta într-adevâr un minim a cArui

. valoare rezulta înlocuind x1 în (6):
R
Ymin = -.
n
{11)
lnlocuind valorile numerice în (8) l}Î (11), se obtine:
5,4 • 1,5 2'· 5,4

Xi= --;::====-=
11
7'...,
v1,s
cm; Ym1n= -
- 1 1,s
= 3,6 cm.
214
4.8. 0 raza de lumina monocromatica patrunde sub un anumit
unghi de incidenta i, intr-o sfera transparenta care este confectionata
dintr-un material de indice de refractie n. lnainte d-e a ie§i in aer,
raza sufera. m reflexii pe suprafata interioara a sferei. Sa se determine
unghiul de inciden\a sub care patrunde raz a de lumina. in sfera, pentru
care unghiul ~ fa.eut de raza emergenta faia. de raza incidenta. (unghiul
de deviatie) este minim.
Discu\;ie. Aplica\ie numerica: n = 1,6 ~i m = 3.
REZOLVARE
Unghiul de ie~ire din sferâ pentru O, 1, 2, .•. , m reflexii i0 = 4= ~ = ...
... =Ïm = i, în virtutea relatiei: ·
sin i0 = sin 4 = sin ~ = ... = sin im = sin i =n sin r (fig. 4.8).
Fig. 4.S.
Din considerente geometrice simple (în fig. 4.8 s-a prezentat cazul m = 2
reflexii), obtinem:
80 = 0 • TC + 2i - 2r(1 + 0}
81 = 1 • TC + 2i - 2r(1 + 1)
88 = 2n + 2i - 2r(1 + 2)
............................ ··•
..............................
8 = 8m == m1t + 2i - 2r(1 + m}. (1\
215
Pentru a determina extremele functiei 8 = f(i), avem:
-d8
di
= 2 [ 1 - -dr (1
. di
+ m) ] • (2)
Dar:
. . . . sin i 1 ...
sm z. = n sm r => sm r = - - => cos r = - V n2 - sm 3 ,.
n n
Deci:
cos i
dr - i- · d i. = --:-::====
= -cos d.
,
n cos r 2 2Vn - sin i '
din care:
dr cos i
(3)
di = Vn 2 - sin2 i •
fnlocuind (3) în (2), se obtine:
d8 = 2 [ 1 _ (1 + m)cos i]· (4)
di V n sin i
2
-
2
Punînd conditia %Î' = O, se obtine:
cos i = "\ / n
V
2 1 , sin i = "\ / (m + ·1) 2 - n 2
-
m(m + 2) m(m + 2) V
, i e [o, 1r
2
]. (5)
Pentru a stabili natura extremului dat de (5), avem:

d28 2(m + 1) {n2 - 1)sin i Q
(6)
di2 s
(n 2 - sin2 i) 2
d 28 = 2m(m + 2) "\ /(m + n + 1) (m - 11 + 1) > O. (7)

di 2 (m + 1 )li V n2 - 1
Deci pentru unghiul i dat de (5), unghiul de deviatie 8 are un minim.
Discutie
Din (5) rezulta ca nu pot exista solutii decît pentru n > 1. Deoarece cos i ~ 1,
tot din (5), rezulta:
n2 - 1
----~1=>n~m+1
m(m + 2)
sau:
m~ n-1. (8)
216
Deoarece în majoritatea cazurilor, n e [1, 2], rezulta ca existenta problemei
este conditionata de m ~ 1.
lnlocuind valorile numerice în (5), se obtine:
cos i = 1,62 - 1 -- o, 10'-'t:=>Z""' 1:a. . s' •

• - s,.o
3(3 + 2)
4.9. Se dau doua oglinzi concave, avînd aceea~i distanta focala f

~i axa comuna. Sa se determine distanta minima dintre vîrfurile oglin-
zilor, astfel încît imaginea unui punct luminos JJ1 de pe axa principala
sa se formeze tot in M, in urma reflexiilor razelor de lumina. ce provin
de la punctul luminos M, succesiv pe cele doua oglinzi.
REZOLVARE
Facem notatiile (fig. 4.9):
p = V 1M; p' = V 11'.:f'
P1 = V 2 M'; p; = V 2M; d = V 1 V 2•
U tilizam apoi formula oglinzilor sferice pentru cele doua oglinzi, considerînd
punctul luminos M ca obiect pentrn oglinda 1 §Î imaginea reala M' data
g_~\_
-=-·
ê~
p'
Fig. 4.9.
217
de aceasta, ca obiect pentru oglinda 2, care dA o imagine tot reaHi. ce va
coïncide eu punctul lu minos (fig. 4. 9):
.! + _!_ = .! (1)
p p' f
_!_ + -;- = .!. • (2)
Pi P1 f
Determinam p tn conditiile de mai sus în functie de d §Ï f:
p =-1!l. (3)
p' -f
Dar:
p' =d- Pt• (4}
Din (2), rezulta:
P;f = (d - p)f {5}
Pt= ,
Pi - f d - p - f
1nlocuind (5) în (4) §Ï apoi (4) în (3), se obtine succesiv:
p' =d _ (d - p)f = (d - f) - df
p) (d - {S}
d-p-f d-p-f
f[(d - p) (d - f) _;_ df] f(d 2 - 2fd - pd + pf)
p=
(d - p) (d - f) - f(d - f) - f(d - p)
= d - 3fd - pd + 2pf + (2
2
sau:
(d - 2{) {p 2 - pd + fd) = O. {7}
Deoarcce d =/= 2f, este necesar ca: p 2 - pd + fd = 0, din care:
p =
d ± (/d2 2 - 4fd
• (8}
Din (8) rczulta ca problema este posibila (p trebuie sa fie real) în conditia în
care d 2 ~ 4fd => d ~ 4f,
sau:
clmin = 4(.
4.10. Se considera o lentila biconvexa a caref distanta focala este f ..

Sa se arate in ce caz distanta dintre -obiect §Ï imaginea reala ce se for-
meaza este minima §Î cît este aceasta valoare minima. Discuiie.
218
REZOLVABE
Din fig. 4.10 se observa ca distanta. dintre obiectul AB §Î imaginea A'B' reaUi
1i rAstumata este:
D = p + p' = 2f + x + y, (1)
în care prin x s-a notat dis tanta dintre obiect §i f ocarul F iar prin y - distanta
<lintre imagine §i focarul F'.
Deoarece f = const., expresia (1) da
functia D = f(x, y) a carei valoare minima
vebuie determinata.
Pentru aceasta mai este necesara inca
o relatie tntre x §Î y ce rezulta din formula B
lentilelor:
_! + .!_ = .!=> _1_+ _1_ = .!,
,p p' f f + X f + Y f 'p' p
<lin care rezulta:
Fig. 4.10.
xy = f2 =
const. (2)
Este evident ca D este minim atunci ctnd x + y este minim.
Avind în vedere (2), rezulta ca x + y este minim atunci cînd. x = y= f.
Deci Dmin = 4 f. (3)
Diseutfe
Calculul de mai sus s-a fAcut tn cazul tn care p > f (imagine reala rasturnata).
1n cazul in care p = f (obiectul se afla în focar), imaginea se formeaza la infinit. în
cazul ln care p < f, imaginea este virtuala §Ï dreapta.
Pentru cazul imaginii virtuale distanta dintre obiect §Ï imagine este minima tn
situaµalimita cînd obiectul este a§ezat în centrul optic al lentilei (imaginea se supra-
pune peste obiect), astfel ca tn acest caz Dm1n = O.
în concluzie putem scrie ca pentru imaginea re~Hi §Î virtuala din lentila con-
vergenta, avem: '"
max(Dmin) = 4f.
4.11. Doua lentile convergente L 1 §Î L 2 avînd distantele foc.ale

f 1 = 20 cm s,i f2 = 10 cm se gâsesc la distan\e d = 50 cm una fata de
.alta. lntre cele doua lentile .se as,aza o a treia lentila L 3 cu distan\a
focala f3 = 5 cm care se poate deplasa între lentilele L 1 s,i L 2 • ln stînga
219
lentilei L 1 pe axa comuna la Pi= 60 cm se afla un ohiect punctual O.
Se cere a se determina pozi~ia lui L 3 pentru care imaginea ohiectului 0
se va forma la distanta maxima de L 2• Care este valoarea acestei
distante maxime?
REZOLVARE
Distanta pi do la centrul optic al lentilei L 1 la imaginea obiectului punctual

rezulta din formula lentilelor subtiri:
1 1 p 1f1
-+-, = -1 => pi
,
= cm.
----:..-=-.::..._ = -60 • 20
- - - = 30
Pi Pl f1 60 - 20 P1 - fi
Imaginea obiectului punctual data de L 1 devine obiect pentru lentila L 3 situata
între L 1 §Î L 2 §Î anume Ja distanta x de L 1 •
Avem:
-+-.
1
P3
1
P3
1
=-,
{3
în care:
p3 = X - p; = X - 30.
Deci:
pa = p3f3 _ 5(x - 30)
P3 - f3 X - 35
Imaginea data de L 3 devine obiect pentru lentila L,r
Avem:
1 1 1
-+--;-=-,
P2 P2 f2
tn care:
30)
= -80x--- -
x - 1600
, 5(x - 2
P2 = d - X - P3 = 50 - X - --- ---
X - 35 X - 35
Deci distanta îmagînii date de L:, rata de centrul optic al acesteia este:
pd2 10(80x - x2 - 1600)
P2=--- - 2
P2 - f2 ?0x - x - 1250
Pentru a determina cxtremeJe functici p; = f(x), avcm:
dp; = 10
• 2(40 - x)(?0x - :iJ - 1250) - 2(35 - x){80x - x 2 - 1600) _
dx (ï0x - x2 - 1250) 2
= 100 • x
2
- 'i0x + 1200 .
('i0x - x2 - 1250):.i
220
Facînd dp; = o, se obtine ecuatia x2 - ?Ox + 1200 = o, ale carei radacinïi
dx
sînt x 1 = 40 cm §Î x 2 = 30 cm.
Pentru a stabili natura extremelor functiei p; = f(x), calculam derivata de or-
dinul doi a acestei functïi.
Avem:
d2p; = 100
• 2(x-35)(70x-x2 -1250)2-4(35-x)(70x-x2 -1250)(x2 -70x+1200) =
dx2 (70x - x2 - 1250}4
= 200 • (x - 35)(x2 - 70x + 1150) •

(70x - x 2 - 1250} 3
d2 ,
Pentru x = x1 = 40 cm, se obtine ~ = 0,4
dx2
> 0 §Î deci p; = f(x} pre-
zinta un minim iar pentru x = x2 = 30 cm, se obtine

d2p; = 0,4: < 0 §ÎI
dx2
deci p; = f(x) prezinta un maxim.
Introducînd valorile x1 §Î x2 în cxpresia lui pi, se obtine cu u§urinta p; =
== 0(minim) §Î respectiv pi = 20 cm (maxim).
'
4.12. Puterea separatoare a ochiului normal fiind ~ = 2', sa se
determine distanta minima intre doua puncte vecine pe care ochiul le
poate separa, ohservîndu-le printr-o lupa. eu convergen\a C = 50 diop-
trii. Distan\a minima a vederii clare se considera dm ;:::::; 15 cm. Discu\ie.
REZOLVARE
A§a dupa cum se §tie lupa este o lcntila convergenta la care obiectul se afla
între marginea ei §Ï focar (fig. 4.12, a), astfel încît imaginea este virtuala, dreapUi ~i
mai mare ca obiectul.
Ochiul plasat în O (fig. 4.12,b) vede imaginea virtuala.A'B' a obiectuluiAB sub
A'B'
unghiul « dat de tg«= - - . Daca OA' ~ dm putem aproxima tg« r-:; « =
OA'
A'B'
221
Cele doua puncte extreme A' §Ï B' pot fi percepute dinstinct, tn c~mditia în _care
.avem:
A'B' ·
ot ~ (3 ~ - - ~ (3 ~ A'B' ~ f.l. •OA'. (1)
. OA' tJ
Pentru a determina AB, consideram asemanarea triunghiurilor dreptun-

ghice F'A'B' §Î F'C.J (fig. 4.12, a). Avem:
A'B' F'A' ,· ,
--=--~AB =
Cl F'C
CI• F'A' AB• F'A'
(2)
F'C f
A' Ïnlocuind (2) în (1), se obtine: '
•
AB • F' A'~ (.\ • OA' ~ AB ~ (.\.• f OA' =
f ~ tJ ,::;,- tJ · F' 4.'
=:= (F'A' +OF'),· ·

~ 8 · f3f F'A'
sau:
IJ A A' (AB)mtn = (3( ( 1 +- -) = -Cf3 (1 + -
OF'
F'A'
-) .
OF'
F'A'
b.
Fig. 4.12. , (3)
Discutïe
Sint posibile urmatoarele cazuri:
a) Ochiul se afla în f ocarul F', OF' = o §Î deci:
106
(AB)min = (3f = 1.
C .
= r. •
M00 • 50 .
= 11,63 µm.
b) Obiectul AB se alla în focarul F, adica A'F' = c::J(i §Î deci §Î în aeest caz
(AB)min = f3 • f = 11,63 µm.
c) Ochiul se· alla între F' §Î C, adi~a OF' < o §i ded: •
(AB)mln = -(3 (
C
1- --
F'O ) =
F'A'
-(3 ( 1 -
C F'O
F'O ) ~
+ OA' . = -C (1 - · 1OA' ) (~)
. -
1
+ F'O
Ochiul se poate deplasa din F' în C §Î deci F'O poate cre§te de la O la f ::::::11
= ..!.C = W
.!. = 2• 10·2 m = 2 cm. Distanta OA' poate varia între dm = 15 cm §Î·
•
222
1·nr·1m·t. p entru o valoare data a lui. OA' raportul
. - OA'
- descre§te regulat de la
· F'O
fufinit la ~, cînd F'O cre§te de la O la 2 cm. Minimul raportului OA' este
2 F'O
deci dm = 7,5 cm, valoare obtinuta cînd OA' = dm = 15 cm.
2
Ochiul se afla atunci pe lentila. În acest caz:
(AB)mln = ~((1- 1
1 +. O' A
) =
6
r. • i0
5400 • 50
(1--+1-) ~
1 ~
10 26
'
[J.ffi.
. F'O 2
4.13. Un ochi miop are punctul remotum la distanta Dm= 41 cm

iar punctul proximum la distanta dm = 16 cm.
Pentru a corecta miopia, in fata ochiului se plaseaza o lentila diver-
genta la distanta l = 1 cm fata. de centrul optic al acestuia.
Care este in acest -caz distanta minima a vederii clare?
BEZOLVARE
Pentru corectia miopiei, amplasînd lentila divergente. L 1 (fig. 4.13) la distanta l
de centrul• optic O al ochiului,. se observa ca distanta focala f = 0 1Ft a acestei
lentile trebuie sa fie egala eu distanta de la centrul optic 0 1 la pùnctul remotum
al ochiului.
Deci:
f= Dm - l. (1)
Fata de Li punctul proximum se aria la distanta:
p=dm-l. (2)
Notînd eu p' distanta pîna la Li a L, L
lmaginii punctului proximum tn aceasta
lentila (imagine virt.uala), conform for-
mulai lentilelor avem:
1 i 1 , fp
---=-~P = - - =
p p' f f - p
_ (Dm - l)(dm - l) • (3)
Dm- dm lig. 4.18.
223
•
Fata de ochi, imaginea punctului proximum se va alla la distanta:
d:n = p' +l = {Dm - l)(dm - l) + l, (4)

Dm- dm
~are reprezinta distanta minima a vederii clare in acest caz.
Înlocuind valorile numerice in (4), se obtine:
, (41 - 1)(16 - 1)
dm = --'------- + 1 = 25 cm.
41 - 16
4.14. 0 camera cuhica are suprafata de haza S. Unde trehuie a~e-

zata o lampa punctiforma pe verticala din mijlocul camerei, pentru ca
iluminarea în colturile camerei sa fie maxima? Care este valoarea
iluminarii maxime daca pe directia colturilor camerei lampa are inten-
sitatea luminoasa J?
llEZOLVARE
Latura camerei este l = VS (fig. 4.14). 1n colturile de jos iluminarea are
valoarea:
E = I cos. i (1)
y2
in care
12 + 2x2 V2x
y2=--- cosi=--'--- (2)
2 v, 2 + 2x2
l 2 V21x
E = :3 , x e (0, l] • {3)
(12 + 2 x2)2
Pentru a determina niaximul functiei E :::li
= f(x), avem:
dE = 2 f/21(/
2
- ~x
2
) • (
4)
dx -
.Fig. 4.14. (l2 + 2x2) 2
224
Punînd conditia : = o, se obtine:
l
Z1,1 = ±-•
2
(5)
Evident
.
solutia cu sens fizic este z 1 = .!.
2
• Se
.
verifica ui,or ca pentru z <
< -1 , dE
- • pen t ru
> O, 1ar z > -1 , dE
- < O §1• d ec1• pen t ru- :x: = -t , f uncrt1a
•.
2 d:x: 2 dx 2
E = f(:z:) adroite un maxim a carui valoare este:
41 41
Ema.x = ----1
3l/ 3l
= ---.
3i/ 3S
(6)
4.15. Doua surse de lu mina punctiforme de intensita\i / 1 ~i res-

pectiv / 2 sint situate la o distanta. d. Sa se determine punctul de pe
dreapta ce une~te cele doua surse care are iluminarea minima ,ï sa se
preoizeze marimea acestei iluminari. Sa se particularizeze probl~ma
pentru cazul in care 1 1 = 12 = J.
BEZOLVARE
Presupunem ca punctul cautat este P {fig. 4.15).
Iluminarea acestui punct este:
E = !.J.. + 11
, xe[O, d]. (1) /
x2 (d - :,;)I
Pentru determinarea extremelor functiei E = f(x), avem:
dE = _ 2 [.!.J. _ . I2 ] = O (2)
d:x: :r !d - ·x) 3 '
sau:
3VT
din care:
I1----
X=
:r.3= >
1,. - (et - z) 3
diYT.
• - -X -
/ 1 - d - :,:
(3)
l'ig. 4.16.
..r
225
15 - Probleme de Umttâ ~t extrem in ftztcâ
Pent.ru a dctcrmina natura exlremului, aye,;n: .
d~E _ 6
d;c;!l
[1 + ___ J,z
1
• :,:l (d - x)~
]. (4)
Dcci dcrivata a doua a Cunctici E = C(x) este pozitiva penlru orice valoare a
lui a: inclusiv cea data de (3).
Decî punctùl eu iluminarèa minima se gàse~te la o distanta de sursa S 1 egala
CU a: dat de (3).
fnlocuind (3) în (1), .se ·obtine Emin-
Dupa unclo transformari se obtine: ·
Emin = (iYT, 1VJ;)

2
3
• (5)
J>ar·Liculariûnd (3) §i (5) pcntr,i cazul 1 1 ··= 1 2 = I, se obtine:
x = -d ~i Emin = -812 .
2 d
-:·4.16. 0 ·sursit punctiformf de Iuminâ de intensitate I, descrie nn

cerc de raza R în mi§care uniforma. Punctul A de pe diametru se a fla
la distanta•
!i2 de centrul cercului.
La care pozitie a sursei de Iumina va fi maxima iluminarea punc-
tului A?
y REZOLVARE
N
Sa presupunem ca M(x, y) ar fi
pozitia sursei de lumina pentru care
iluminarea punctului A ar fi maxima
(fig. 4.16).
Iluminarea punctului A este:
-x .X
E = - I-2 •COSœ. (1)

MA
Dar:
MA 2 = M 1A. 2 + MM12 =
Fig. 4.16. = (~- xr + yz. (2)
226
Ecuatia cercului eu centrul în O (traiectoria.sursei de lJ1iµinü)._este:.
:,:2 + y2 = R2 ⇒ yS = R2 ...:.. x2. \• ' ' :. (3)
. '

\ (R .)2 + R :' :r = -R (5R -
MAI.= - - :z: 2
- 4x) (4)
2 . · · 4
cos 0t
MM
= - -1 = --:-===== -
V R2 - x2 2VR-J - xt.
(5)
MA "'\ /R VR(5R - b)
V~ (5R - b}
Substituind. (4) .fi (5) în (1), se ob,line:
81 V R 2 - x2
E9 . 8
(6)
[R(5R- 4:z:)]2
Pentru ,a determina extremele functiei · E ~ f(z), avem:
dE 2 -
x2) - :z:{5R - 4:z:)
-d:z: = -81.a . 6(R
--=---------"---....;.
1 5
= 0 (7)
R2 (R2 - 2
:,; )
2 {5R - 4z)2
din care rezultl:

-2a:2 - 5Rx + 6R2 =· O. (8)
Rezolvtnd ecuatia (7), se obtine:
:z:1,2 = -5 ±4 i/78 R.
Este evident cA numai solutia :z:1 are sens fizic, deoarece Jx 2 I > R ar însomna ca
sursa de luminâ sâ se afle în afara periferiei cercului de raza R.
· Deci:
X1 = -5 +4 i/78 R,-;:, 0,886 R. (9)
lnlocuind (9) în (3),. rezulta:
Y1, 2 = ± R
4
V 10 V,a - s2 "'± o,462 R. (10}
Deci pozitia càutata a sursei de Jumina este M{0,886 R, ±0,462 R).

Studiind semnul trinomului de la numaràtorul expresiei (7) care este dat ·de
(8), se constata ca pentru 0 < x < 0,886 R, derivata dE > 0, iar pentru :z:.>
· . dx
> 0,886 R, aceastA derivaUl este negativa. Rezulta ca pentru :z: dat (9),ciluminarea
227
15*
punctului A este maxima iar sursa de lu mina are doua pozitii simetrice în acest caz:
M(0,886 R, 0,462 R) §Î M'(0,886 R, -0,462 R). Iluminarea maxima a punctului
A rezulUi prin tnlocuirea (9) in (6):
Bmax = ~ 1/10Vn - 82 °'213

1
L.
Rl V(10 -1/73) 3 JlS
4.17. Un mobil de dimensiuni neglijabile se af1a in punctul A pe o

suprafa\a orizontala la distanta D de un alt punct B aflat pe aceea~i
suprafata ti in care se aflâ un izvor punctiform de lumina.
Izvorul punctiform de lumina ,ï mobilul se pun in mi,care simultan
eu aceea,i viteza constanta v. Izvorul punotiform de lumina. se depla-
seaza in sus pe direo\ia vertioalâ din B iar mobilul se deplaseaza. pe
directia orizontala de la A oatre B. Sa se compare ma.rimea timpului
la care distan\a dintre mobil 'iÎ izvorul punotiform de· lumina este mi-
nima ou marimea timpului la care iluminarea mobilului este maxima.
Se preoizeaza cë. intensitatea luminoasa a izvorului punctiform de
lumina este constanta pe toate directiile fi are valoarea J.
REZOLVARE
t) Se determina timpul la care distanta dintre mobil §Î izvorul de lumina este
minima.
Presupunem ca la un moment dat mobilul se alla tn C iar izvorul punctiform
ln D (fig. 4.1?).
-; Evident avem:
AC= BD= vt
CJJI =si= {D - vt) 2 + v 2t2 = 2v2t 3 - 2vDt + IJI,

A t e [o, ;] · (t)
Din expresia (t) ce da distanta s, observam cA

l!'ig. 4.17. minimul ac~steia se po~te determina din considerentul
228
ci minimul trinomului 2v2t 2 - 2vDt+ D are loc atunci ctnd:
2
t +, 2vD D
t = t* = ----- = -- = 0,5 - ,
1
.2
2
4v~ V
(2)
ln care t1 !Ji t2 . stnt radacinile ~inomului in cauzA.

2) Iluminarea mobilului la un moment oarecare, este:
E = J cos i = Jvt = ___I_v_t___ , 1 e [O, oo) • (3)

s1. r :i
[(D. - vt) 2 + v t ji' 2 2
Pentru determinarea extremelor functiei E = f(t) explicitaUi prin (3), avem

succesiv:
(4)
~ h
[(D ""'." vt)2 + v:112];2
dE = 0 => fi, 2 = D (1 ± i/17); t1 ~ 0,64 D. (5)
dt Su v
Solntia eu sens fizic este t 1• Studiindu-se semnul lrinomului de la numitorul

expresiei (4), se constata U§<>r ca:
dE
- daca t < ti => - > o
dt
- dacâ t > ti => d E < O.

dt
Deci pentru t = t1, functia E = f(t) prezinta intr-adevAr un maxim.

Comparînd {2) eu )5) se observa cà 11 > t* iji ca:
0 64
t1 ~ _,- t* => ti ~ 1,28 t*.
0,5
4.18. Sa se deterliline pozitiile franjelor întunecate (minime) §i

luminoase (maxime) ob\inute eu ajutorul interferometrului Young
(fig. 4.1.8, a), în cazul in care distan\a D de la planul celor doua fante
la ecran este mult mai mare decît distanta l între cele doua fante.
Care este marimea interfranjei?
229
BEZOLVARE
' Nottnd euri: distanta de la punctul M (din planul ecranului de obser•

vatie E) în care se produce interferenta, la planul perpendicular pe directia fan-
teJor tn care se atla sursele S1 §Ï S 2 , trectnd prin axa de simetrie a interfero•
metrului (fig. 4.18, b),
E avem:
s,M = ,, = y'n• + ("' - -i)'

S•M = r, = y' + ("' + ·H' •
D'
Diferenta de drum optic între cele

doua raze, este:
Il = S2M - 8 1 ~1 = r 2 - r1 ==
=Vn•+fz+ff-
-V +- !r. D' (1)
Deoarece D > l => D > ri:, se poate

utiliza aproxim::ttia:
b
Fig. 4.18.
V1 + y ~ 1 + JL2 , u < 1. (2)
~ + -2D1-(a: + ..!..·)s
2
Rezulta: Â D [1
3 2
- .
1- -
1
2D 2
-(x - -~)
2
] =la:.
D
(3)
Maximile (franjele luminoase) §Î respectiv ·minimile (franjele întunecate) de

ordinul k, au loc atunci cînd:
la:k kD)..
Â = kÀ =D => :,;h = -l- (4}
l:,;k D À
Il= (2k + 1) 2À = D=> z,,, =z {2k + 1)
2· {5}
Valoarea interfranjei este:

. )J)
i = :,;k+l - :,;k c:: -
l
• (6).
230
4.19. Un dispozitiv Young cu trei fante F 1 , F 2 §Î F 3 (F2 este situata ·
pe axul de simetrie al dispozitivului) echidistante (F1F 2 = F~3 = a)
prime~te lumina monocromatica paralela, eu lungimea de unda i,.
Franjele de interferenta se capteaza pe un ecran E a§ezat la distanta D
fat a de paravanul cu fante.
Sa se determine maximile ~i minimele valorii intensitatü luminoase
pe ecran in functie de distanta x fata de centrul sâu. Se presupune
IJ ► a.
REZOLVARE
DiCerenta de drum între oscilatii1e
generate de douA rante consecutive (fig. 4.19)
are valoarea:
â=a-=-. (1)
D
Fanta sursa F 1 prezinta rata de F 2 un

2 n L\
. l e eu cp = -
d ef azaJ. înam - pe cînd f an ta Hg. 4-.lU.
À
·"-L.\
sursA F 3 prezinta fatA de F 2 un de!azaj tn urma eu «:;> = :..:::_. Prin urmare
i.
în J,,J, in terferà oscilatiile:
y1 = a cos (Cl)t + cp) (2)
y2 = a cos Cl)t (3)
y3 = ·a cos (Cl)t - Ç>). - (4l
Oscilatia rezultanta ln M va fi:

y= A cos c»t = Y1 + '1'2 + Ys• (5)
Dar:
y1 + y2 + y = a[cos (Cl)t + cp) + cos (c»t ~
3 cp) + cos c»t] = a(1 + 2 cos cp) cos (l)t ==
= a ( 3 - 4 sin 2 f) cos (l)t.·
Deci amplitudinea oscilatiei rezultante. în M. este:
231
f'1 ,c.are~
21tA 2-:ta
cp=-=-•:I:.
;.. w
1
Deoarece l - A , avem:
I =1 0 ( 3 •- i sin2 Î) · (8)
Este u~or de observat câ pentru cp = 2k1t obtinem / = 91 0 •

Acestea sînt maxime principale. Ele apar tn pozitiile
DH
Xp = --, k = 0, 1, 2, .••
a
Pentru 9 = + 1)1t
(2k obtinem maxime secundare eu / =/ 0 plasate in
pozitiile
·
:i:s = À D
a
(k + .!.)
2
!!
. pentru cos cp
t n sfi1~1t, = - -1 , a d'1cuX pen t ru cp = 21t
- ~1. ~ = -4 7t , cpe[O, 21t],
. 2 3 3
ob\inem minime noie.
2
Ele sint p)asate la Xm = iJJ !ji ).D , ;; e (0, 2ir].
· 3a 3 a
OBSEU\'ATII: a) Distanta între doua maxime principale (interrranja) are

aceea~i valoare D'J,. ca ~i cînd am avea doar doua fante eu distanta a între ule.
a
b) ln enuntul problemei se considera cli cele trei fante au aceea~i Hirgime.
in caz contrar tn expresiile (4), (5) fiÎ (6) ar fi trebuit sa fie considerate ampliludini
.ai, a, s;i ~ diferite.
4.20. Cu ajutorul unei lenlile planr.onvoxc eu raza de curbnra R

'foarte mare, a§ezata pe o placâ de sUcla perfect plana se ob\in, în
]umina monocromatica, franje de interferenta de egala grosime, locali-
:zatc ( inelcle lui Newton), care pot fi observa te in reflexie, eu ajutorul
-.mei lunete. ~tiind ca unghiul ·de incidenta al fasciculului de Iumina
~paralela, de lungime de unda À este i, sa se determine diametrul inelului
ûnt.unC'cat de ordin de interferen\a m.
232
REZOLVARE
Se poate considera spatiul dintre placa f}Ï lentiUi (pana de aer) ca o placa
subtire de grosime AB = CD = l (fig. 4.20), în care razele patrund sub unghiul
de incidentli i fJÎ se reflecta la suprafata placii de sticla sub acela§i unghi (raza
de curburli R este foarte mare).
Se observa cil:
CB2 = DA2 = r = OC2 - OB 2 = R 2 -(R - l) 2 = l(2R - l).
Deoarece 2R > l, rezultA ca putem admite: 0
r2 0::/. 2Rl => l = !: . (1)

2R
.întruclt pierderea de semiundli are loc la
reflexia pe suprafata de separatie a stratului de
aer eu tata de sticla, semiunda se va lua eu semnul
plus, astfel cli diferenta de drum optic fünd vorba
de o lama de aer (n = 1), este:
1:1 = 2l cos i +~. (2) Fig. 4.20.

2
Condilia de a se obtine un minim (inel tntunecat) fiind
1:1 = (2k + 1) -2À , k = 1, 2, 3, ••• , avcm

.
2l cos i +~= (2k + 1) ~,

2 2
sau:
l=~- (3)
2 cos i
Comparind (1) cu (3) liÎ explicitînd r (raza inelului tntunecat), se obtine:
r = VkRÀ sec i, k = 1, 2, 3, ... (4)
care reprezinta o formula generala.

Diametrul inelului tntunecat de ordin m, dm = 2rm, va fi deci:
dm= 2VmRÀsèc Î• (5)
233
16 - Probleme de limità ~i extrem ln fizl.câ
--
4.21. Care este ordinul maxim al spectrului ce poate fi privit in
cazul difrac\iei luminii cu À = 5 000 A, pe o retea de dif rac\ie avînd
J.Y = 200 trasa.turi pe 1 cm?
UZOLVARE
Din conditia de obµnere a unui maxim de difractie, avem:

,.-. _ sin cp , _ sin cp
Al\---~,r - - - • (1)
N 1\'À
Din (1) rezulta eu:
kmax = -1 , cp = 90°. (2)

N">.
Înlocuind valorile numerice in (2) se obtine:
kmax =- - -1- - - =
200 • 5000 • 10-a
100.
4.22. 0 pelicula de sapun est.e iluminata eu o radiatie monocro-

maticii eu lungimoa de unda À = 7500 A. Care este grosimea minima
pe care o poate avea pelicula, ca sa mai apara franje de interfermia
în reflexie, daca indicele sau de refractie este n = 1,3, iar pelicula
se afla in aer?
REZOLVARE
Pelicula de sapun se poate considera drept o lamA. subtire eu fetele paralele.

Pentru a apare primul maxim de interferenta în reflexic, este necesar ca:
À
/j,. = 2nd cos r - - = ). (1)
2
tn care Â este diterenta de drum optic între doua raze paralele monocromatice.
care ilumineaza pelicula de sapun de grosime d.
234
Explicitînd din (1) grosimea d, avem:
-.~À 1
d= - • - - - (2)
2 2n cos r
Ji deci:
dmtn = -À , pcntru r = o0 , adicl pentru cazul în care razele monocromatice
4n
cad perpendicular pe pelicula de sapun.
4.23. Intr-o experienta de interferenta eu oglinda Lloyd (fig. 4.23),

sursa de lumina. monocromatica, prevazuta. ou o fanta. de lungime s
reglabila, este ~ezata la distanta h = 5 cm de oglinda plana ti la dis-
tanta D = 1 m de ecranul pe care se observa franjele de interferenia.
Sa se evalueze largimea maxima a fantei pentru care pe ecran se mai
pot observa N = 40 franje de interferenta.
BEZOLVARE
Pe ecranul de observatie se suprapun sis te me de franje de interferentl datorà.te

perechilor de surse coerente a §Ï a', •.• S §Î S', ••• b !iÎ b' (fig. 4.23). Pentru a putea
observa N franje este necesar ca distanta fntre franja de ordinul N corespunztnd celor
mai apropiate surse coerente (b §ib') ljÎ franja de acela§i ordin corespunzînd celor mai
departate surse coerente (a §Î a'} sl nu
é
depa§easca .!. din valoarea media a in-
2
terfranjei:
ND"J.. ND). i m.
2h- s
---~-=-·
2h + s 2 4.h,
(1)
La limita obtinem:
· ( 1 1 ) f
N_ 2h - 6ma3: - 2h + Brnax = 4.h '
din care se obtine ecuatia de gra-

dul doi:
s~nx- + 8kNsmax - 4k2 = O. (2) Fig. 4.28.
235
Solutiile ecuatiei {2) sînt:
Bmax_
-i,2
= -4.hN + 2h V4J.V~ + 1. (3)
Evident numai smaxi este solutia eu sens fizic astfel ca avem tn final:
Bmax = 2h(V4N2 + 1. - 2N). (4.)
lnlocuind valorile numerice tn (4.), se obtine:
Bmax = 2 • 5 • 10- 2{V4 • 1600 +1- 2 • 40) °" 6 75 • 10-4 m

1 = 0,675 mm.
4.24. Limita spre ro~u a efectului f otoelectrio la potasiu oorespunde

lungimii de unda. ~ = 5 770 A. Care este energia minima a unei ouante,
exprimata tn eleotronvolti, oare are energie suficienta pentru a pro•
duce efect fotoelectrio la acest metal?
REZOLVARE
Nottnd eu Wmtn energia minima cautata, avcm:
C 3 • 10 8
Wmtn = h • (min = h-- = 6,6 • to·M • - - - - -
Àmax 5,570• 103 • 10- 10
• 6.25 • 10 18 °" 2.15 eV.
4.25. 0 placa plana de zinc, antndu-se in vid, este iradiata ou o

radiatie avind un spectru oontinuu a oarui limita inspre lungimile de
unda mici este de 3 · 10-s m. Sa se determine plna la ce distanta maxima
de suprafata placii se va putea deplasa un fotoelectron, daca ln afara
placii exista un cimp eleotric omogen de frtnare avind intensitatea
egala eu 10 V/cm. Se cunoa~te lucrul de ie~ire la zinc W1 = 3,74 eV. e,
236
REZOLVARE
Encrgia cinetica a fotoelectronilor va fi consumata la deplasarea electronilor în
cîmpul electric de frînare.
Lucrul mecanic efectuat de un electron în cîmpul de frînare E este dat de relatia:
L = Fx = eEx (1)
_în care x este distanta parcursa de electron iii care rezulta din (1):
L
a: = eE.
(2)
Tintnd seama ca:

2
mVmnx
L= Wc= 2
!jÎ ca Àmtn = 3 • 10-a m, avem:
:x;max = _!_ (h· _c_ - Wiet1)• (3)

eE Àmin
lnlocuind valorile numerice in (3), se obµne:

a; = 1 ( 6 G • 10•M • 3 • 108 _ 3,74 • 10·lS) :a.:,
max 1,6 • 10- 10 • 10 • 102 ' 3 • 10-a 6,25
;:;::i 3,76 • 10-2 m = 3,76 cm.
4.26. Se considera o bila de wolfram, in stare neutra, care se afia în

vid departe de alte corpuri care ar putea sa o electrizeze prin influenta.
Asupra acestei bile se indreapta un fascicul de lumina. monocromatica
ultravioleta, de lunginie de unda À = 1 850 A, provenit de la o lampa
eu mercur. Prin pierderea fotoelectronilor, bila se va încarca electric.
Sa se determine poteniialul maxim la care se poate incarca bila, daca
lucrul de ie~ire pentru wolfram este de 4,50 eV.
REZOLVARE
Energia ce se consuma pentru încarcarea electrica a bilei este egala cu energia
cinetica a fotoelectronilor ce pleaca de pe bila.
Avem:
mv2
- = e• Umu:. (1)
2
237
Dar:
-mv = = h • -c
2
k •f - Wief - H';,,11• (2)
2 À
Comparînd (1) eu (2) ·§i explicitînd Umax, avem:
k• !:-.-w
À
.....
t--v
Umax = - - -e- - - (3)
Înlocuind valorile numerice în (3), se obtinc:

6 6. 1.0-3' 8 • 108 4,50. 10- 19
' 1,85 • 10 • 10-
3 10 6,25
Umax = -------'--------__,;., __ ~ 1,75 V.
1.,6. io- 19
4.27. 0 sfera metalica de raza R este iluminata eu lumina mono-

cromatioa de lungime de un da À. Sub aciiunea luminii sfera emite
electroni. Cunosctnd ca pragul f otoelectric corespunde lungimii de und~
Ào, sa se arate cl la un moment dat emisia de fotoelectroni de pe sfera
înceteaza ~i sa se determine numarul maxim de fotoelectroni pe care ii
poate emite sfera.
REZOLVARE
În urma iluminArii sfera emite fotoelcctroni, încru-cîndu-se pozitiv. Daca q este
sarcina pozitivâ a sferei, potentialul ei va fi:
(1)
vi dacâ energia cineticâ a fotoelectronului, mvt este mai mica decît eV(R),
2
fotoelectronul nu mai poate parAsi sfera.
Dacâ À este lungimea de undâ a radiatiei incidente, atunci:·
k•f = W ie{I + Wc
adicâ:
c c mv 2
h·-=k-+-. (2)
À ÎI(> 2
238
Daca q este sarcina maxima pozitiva de pe sfera, atunci:
mv 2 q nmax • e e2 (3)
--=eV(R)=e---=e · · =nm0---c·--.
2 4m:0 R 41tc01l 4m:0 R
2
Explicitînd Wc = mv din (2) §Î tnlocuind valoarea obtinutâ tn (3), se gase§te:
2
din care:
(4)
4.28. Se considera un fascicul de lumina alba care cade pe o retea

de difractie. Este posibil ca maximul de ordinul 1 §Î cel de ordinul 2
s.l se suprapuna la diferite À, ~tiind ca radiatiei ro~ii ii corespunde
ï•.r = 0, 7 µm, iar radia:tiei violet À 0 = 0,4 µm? Depinde acest lucru
d~ tipul retelei?
REZOLVARE
Aplicînd legea fenomenului de difractie pentru ordinul 1 atît pentru radiatia
ro§io cît §Î pentru radiatia violet, avem: ·
"' _ sin C? 1r
,.,---· N
(1)
Deoarece Àr > Àv, rezulti1 ca:

sin f 1r > sin fu, ~ '?1 r > cp10, (2)
adica radiatia ro§ie se difracta. mai pronuntat decît radiatia violet.
Pentru a se obtine suprapun·erea, am pulea presupuno posibila suprapun~rea
maximului de ordin 1 al radiatiei ro§ii peste maximul de ordin 2 al radiatiei vi let.
Ar trebui deci tndeplinita conditia:
tf'1r = cp2v ⇒ sin cp1r = sin cp2u (3)
ceea ce presupune:
Àr = sin cp1 r. "' _ sin <? 2v
r,.i,---,
N ' 2N
239
adica:
Àr = 2Àv• (4J
Conditia (4) evident nu se poate îndeplini în realitate deoarece Àr < 2"v ~i deci
suprapunerea nu este posibiIA. Aceastâ conditie nu depinde de N §Ï prin urmare nu
depinde de t~pul retelei.
4.29. 0 suprafata de platina ~i una de ccsiu, afiate in vid, sînt ilu-

minate eu radiatia de rezonanta a calciului, care are lungimea de unda
l = 4 227 A. Sa se gaseasca viteza maxima de deplasare a f otoelectro-
nilor în cele doua cazuri, §tiind ca lucrul de ie~ire la cesiu este Wie, =
= 1,89 eV, iar la platina WielJ = 5,29 eV.
REZOLVARE
Utilizînd relatia lui Einstein pentru elect Cotoelectric, avem:
2
hf = mVmn,c
2
+ WieR. (1)
din care rezultâ:
2(h. • r ,n- wie.lJ)
Tinînd searna câ:
'llmax = V • (2)
C C
À=-=>f=- (3}
f À
relatia {2), devine:
Vmax = ,n
(4)
Înlocuind valorile numerice în (4) pentru cesiu $i platina se obtine:
2
(
6,6 • 10-M . • 108 _ 1,89 •
3
10-LS)
Vmax C
8
=
V 4,227•1oa-10- 10
~-----------.;...._
9,1 • 1!)-:!l
6,25____ "' 6 • 10s m,s.
'
2( 6,6 • 10-34 5,_29_•_1_0_-1_8

.3.1os __ )
v
max Pt
=
V
{placa de platina nu emite rotoelectroni).
4 227. 103 •10- 10
'
9,1 • 10-a1
6 25
• = O m/s
240
4.3(). Doua radia\ii luminoase avînd lungimile de unda )..1 = 6 250 A
~i À2 = 4 166 A cad normal pe o re\ea de difrac\ie. Se cere sa se
calculeze: a) numarul N de fante pe unitatea de lungime (1 mm) a
re\elei asUel ca maximale celor doua radia\ii sa coïncida în directia
q> = ; ; b) alte unghiuri q> pentru care maximele celor doua radiatii
coincid din nou; c) ordinul de difractie maxim ce se poate ob\ine
pentru fiecare radiatie; d) daca radia\iile cad pe suprafa\a unui metal
avînd lucrul de extraciie pentru efectu_l fotoelectric Wie, = 4,75 · 10-10 J,
sa se determine poten\ialele de frînare pentru cele doua radia\ii ~i sa se
discute rezultatele.
REZOLVARE
a) Cu notatiile obi§nuite avem:
d sin 
•
sin ka = 3; k1 = 2.
k1 4166 2
Din (1) rezulta d = k1 ~ §i deci:

sm N = -
d
= -k -
Â
= ------------
2 • 6,25 • 10-1
= 4 • 10 3 fante/m =
1 1
= 4 • 10 2 fante/mm.
h) Relutnd raportul ~ = 1,5, putem scrie:

k1
k;
-;- = 1,5 =-
6
=> k2
•
= 6; let
,
= 4.
kt 4
Potrivit (1), avem:

• ,
sm cp = kt • -
• >-1
= ,
k1 --"---
i.1
= -k; sm
. ~= 4 1
- .- = 1.
d k ).1 k1 2 2
1-.-
s10 q>
241
Deci: cp' = ..'..:..
2
c) Ordinul de di!ractie mroi:im ce se poate obtine pentru fiecare radiatie,
este:
d sin cpmax d .
i..1 = => k1 max = - sm 'Pma."< =4
k 1 max· "1
d sin 9max d .
"2 = -------
k2max
=> k, max = - sm cpmax = 6.
~ "2
d) Potenpalelc de frînare pentru cele doua radiatii sînt:
Ui = "!!!:_ _ Wi,$ = 3 • 10 8 • 6,6 • 10-» 4,75 • 10· 19 ;:;;:, _

1
V
ei.1 e 1,6 • 10- 111 • 6,25 • 10-1 1,6. 10· 19
__ hc _ Wie$ __ 3 • 10 8 • 6,6 • 10- 3 -1 4,75 • 10- 19

U2 -----=O.
e),2 e 19
1,6 • 10- • 4,166 • 10- 7 1,6 • 10- 19
Deci ï..1 > ï.prag §Î prin urmare efectul rotoelectric nu se produce. Se obserya
însa ca ï. 2 = i.prag( U 2 = 0) §Ï deci i..2 corcspunde pragului.
4.31. lntre armaturile circulare de raza R a unui condensator plan,

se afla un mie graunte metalic. El se afla in planul median, la capatul
unui diametru. Ce valoare maxima trebuie sa aiba lungimea de unda ,.
a unei radiaiii incidente, pentru ca fotoelectronul emis de grauntele
metalic sa poata ie~i dintre armaturile condensatorului? Cîmpul electric
este E, iar distania dintre armaturi d (se neglijeaza reculul grauntelui
fJÎ se considera ca fatonul incident vine paralel eu armaturile condensa-
torului). Discuiie.
REZOLVARE
Ecuatiile parametrice ale mi§cârii fotoelectronului emis de grauntele metalic
tatade sistemul xOy (tig. 4.31) sînt:
{1)
y= .!!:_l2. {2}
2
242
Dar:
ma = eE => a= .!!.. E (8}
m.
Introductnd (8) în {2) IJÎ apoi eliminînd timpul t dintre cele doua ecuatii
parametrice, se obtine ecuatia traiectoriei roto-
eleotronului:
1. e E
y = - . - . -2 (4) . :,:,2.
2 m vo
Pe de allü parte însa avem:
m11~ C 2
- - = hT- Wie{I =>t10 =
2
= !( ~
h - W ie{I) • (5)
Fig. 4.81.
'eEzS
y=------. (6)·
4 (h • Î - W ie{I)
Pentru ca fotoelectronul sa poata ie§i dintre armaturi (.z = 2R) este necesar ca.
d • d .
11 < - §1 ec1:
2
eER2 _d
------ ~ - ='\-
> A ~ -hcd
-----
C
h · ).- - W·1--v
..
2
Q
dWi~ 2eER2 +
Deci:
hc
Àmax = - - - - - - -2 - (8}
2eER
(1 +
)
Wict
d•Wïet1
DiscuJie:
Este U§Or de remarcat din (7) ca:
À<: hc
2
= ÂïeJiTe• (9}
Wieg ( 1 + -2eER
--)
d•Wie{I
Pe de alta parte pentru ca etectul fotoelectric sa se produca este nccesar ca:
f ~ fprag => -
C
À
> --
Àprug
C
=> À~ ÀpraO·
243
16*
.r
Dar:
h • fpra1 = W,;r~ => Àpra1 = -hc-

Wii:f
~i deci:
(10)
Comparînd (9) eu (10) rezuWi:

Àpra11
Àmax = Âie,ïre = ---=-------- (11)
1 + 2eERà
dWietl
Prin urmare
Àmax = Àie$ire < ÀpraO•
4.32. Un microscop electronic poate distinge separat doua puncte

~ituate la distanta d daca aceasta distanta satisface condijia d ~ ~,
2A
unde À este lungimea de unda Broglie a electronilor iar A o constanta
.a aparatului (numita apertura numerica). Cunoscînd ca tensiunea de
a:!celerare a electronilor este U = 100 kV §Î ca A = 0,15, sa se deter-
mine relativist valoarea minima a lui d.
REZOLVARE
lmpulsul relativist al electronului este:
(1)
iar lungimea de unda:
À
V1 - v 2 /c2
= -ph = h--------. (2)
mv 0
Energia cinetica a electronului se determina din relatia:

m 0c 2
V1 - v21c2
- m
o
c2 = eU, (8)
244
din care determinam viteza electronului v:
V(_!!!_Ja
moc2
+2 f.!!!_l
moc2
tJ = C -----'---------- • (4}
eU/m0c2 +1
tnlocuind (~) în (2), se obtine:
h 1
À=-· . (5}
moc V2(eU/m 0c2) ·V1 + eU/2m0~
Deoarece în cazul de fata eU/2m0c2 < 1, se poate face aproximatia:
1 1 eU
-;===::::::::=:::;;;::; - - - - - ~ 1- - - . (6}
V + 1 eU/2m0~ 1+ eU/4m0c2 4:moc:%
Tinînd seama de {6), expresia lungimii de undii data de (5) devine:
(7)
lntroductnd valoarea lungimii de undii. data de (7) în relatia data în enuntul

problemei se obtine:
(8)
~i deci:
dmin = k
2A V 2m0eU
(1 - eU )
4m0c2 •
(9)
Înlocuind valorile numerice în (9), se ob\ine dmin ~ 0,12 A.

BIBLIOGRAFIE
i. M. A t an as i u, V. D o b r o t a, Fizica pentru admitere tn facultate, vol. 1

,i Il, Editura Albatros, Bucure§ti, 1974.
2. C. I. Bu de an u, fi· a., Bazele teoretice ale electrotehnicii, Probleme c,ol. 1,
Editura tehnica, Bucurei;ti, 1958.
3. C. I. B u d e a n u, !j. a., Bazele teoretice ale electrotehnicii, Probleme c,ol. Il,
Editura tehnica, Bucure!Jti, 1959.
&. C. B u z a t u, Culegere de probleme de fizica, e-:li/ia Ill, Editura tehnica, Bucure§ti,
19M.
5. L. C o n s t a n t i n e s c u, §.a., Probleme de fizica pentru licee, Editura
didactica §i pedagogica, Bucurei;ti, 1971.
6. T r. Cret u, !j.a., Culegere de probleme de fizicll, pentru admitere tn tnva/amtntul
superior tehnic, Editura didacticâ §Î pedagogica, Bucure§ti, 1974 •.
'}. I. C u c u r e z e an u, Probleme de aritmetica 1i teoria numerelor, Editura tehnicü,
Bucure§ti, 1976.
8. D. Dr a g hic es c u, !j.a., Ghid de pregatire la matematica pentru concursul de
admitere tn tnva/amtntul superior, Editura Scrisul românesc, Craiova, 1976.
9. R. E m i n e t, G h. C i o b a n u, Probleme de matematica eu aplica/ii militare,
Editura militara, Bucure!}ti, 1966. ·
to. D. 0 h e o r g h i u, S. G h e o r g h i u, Probleme de fizica pentru admitere tn
tnPli/amfntul superior, Editura didactica §Î pedagogica, BucurC§ti, 1975.
U. O. G h e r m a n, §.a., Probleme de fizica pentru liceu, Editura Scrisu l
românesc, Craiova, 1975.
t2. A. H r i s t e v, Probleme de caldura, fizica moleculara 1i termodinamica pentru
examenele de bacalaureat ,i admitere in înva/amtntul superior, Editura tehnica,
Bucure§ti, 1974.
13. C. I ac o b, Elemente de mecanica pentru anul IV liceu, clase speciale de mate•
matica, Editura didactica §i pedagogica, Bucure!}ti, 1974.
246
14. F. K o ch, I. H e i n ri ch, Cum rezolPam o problema de fizica? Editura
didactica §Ï pedagogica, Bucure~ti, 1971.
15. C. Mai c an, §.a., Probleme de fizica pentru licee, Editura didactica ~i peda-
gogica, Bucure§ti, 1967.
16. C. Nec§ o i u, Problemc de fizica, editia III, Editura tehnica, Bucure§ti, 1971•
17. V. Nestor es c u, Fenomen ecuaJie practica, Editura militara, Bucure§ti, 1967.
18. M. Pop a, M. En e, Culegere de probleme de electrotehnica ~i electroenergetic4,
Editura didacticl l}i pedagogica, Bucure§ti, 1964.
19. I. M. Popes c u, §,a., Probleme de optica, fizica atomicèi fi nucleara pentru
examenele de bacalaurcat fÎ admitere tn tnPalèimtntul superior, Editura
tehnic:i, Bucure§ti, 1974.
20. 1\1. Pre da, P. Cris t c a, Probleme de electricitate pentru examenele de baca-
laureat 1i admitere tn în"èi/iimfntul superior, Edilura tehnict\, Bucure§ti, 1973.
21. R. R à du 1 e t, Bazele clectrotehnicii, probleme "ol. I, Editura didactica §Î peda-
gogica, Bucure§ti, 1970.
22. R. R a d u 1 e t, Bazele clectrotehnicii, probleme ,:ol. Il, Editura didacticl ljÎ
podagogica, Bucure~ti, 1975.
23. R. S fi chi, Discu{ia ~i generalizarea soluf iilor problemelor de fizicli - mijloc
modern de sporire a eficienJei in trwaJarea fizicii. (Rovista de fizica §Î chimie
seria A nr. 7 din 1978.)
24. R. Sri chi, Probleme de extrem liber tn fizicii. (Revista lnvatamînt liceal §i
tehnic profesional nr. 7 §Ï 8 din 1974.)
25. R. S fic hi, Probleme de extrem condi/ionat fn fizicii. (Revista fnvatamtnt liceal
~i tehnic proresional nr. 7 din 1976.)
26. A. Stan, M. Gru m â z es c u, Probleme de mecanica. 1 Editura didactica l}i
pedagogica, Bucure§ti, 1973.
2 7. A 1. S t o e n e s c u, A. R î p e a n u, Culegere de probleme de mecanica teoreticiJ.,
Editura didactica §Î pedagogica, Bucure~li, 1965.
28. D. Ta§ c a, I. B â c an u, Culegere de probleme de hidraulicii tehnicil., Editura
tehnica, Bucurc§ti, 1962.
29. I. D. Z e 1 et in, A. Popes c u, Probleme de mccanicli. ~i acustica pentru exa-
menele de bacalaur~at fÎ admitere fn tn'1aJamtntul superior, Editura tehnica, Bucu-
rc§ti, 1974.
80. • • * Probleme pri"ind fntarirea legaturii matematicii eu practica, Editura didac-
tica §Î pedagogica, Bucureljti, 19M.
31. • * * ColecJia lle'1istei de fizica ~i chimie, publicatie lunara pentru tineret,
1%3-1976.
r
Nr. colilor de tipar : 15.5

Tiraj : 40 000 ex.
Bun de tipar : 29.I.19ï9
Corn. nr. 70 440/6259
Combinatul poligrafic
,,CASA SC1NTEII"
Bucur~ti - R.S.R.

Probleme de Limita Si Extrem in Fizica - R. Sfichi (1979)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Probleme de Limita Si Extrem in Fizica - R. Sfichi (1979)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

, ROMULUS SFICHI

E0ITURA DIDACTICA $1 PEDAGOGICA

Redac.tê.r . . P.rof.. rGJi•..·Enescn

Capitolul I Probleme de mecanici ............. . 7

Cartea de fatd abordeazd sistematic un gen aparte de probleme - cele

1.1. Un observator se deplaseaza rectiliniu §Ï uniform eu viteza "

Din (5) se observa ca. cp = f(t) prezintü un max.im in intervalul cp e ( ; , o)

vt = __(a_-_h_)__(b_-_h_) => t = _!_ V,-(a___h.,...)-(b---h-). (6)

Rezullatul (7) ne conduce la concluzia ca maximul unghiului sub care se vede

În acest caz se mentine conc)uzia de la punclul precedcnt în plus AB= Vab,

Timpul în care se parcurge spatiul dat S eu viteza v, esta:

~acînd raportul între T *i t, obtincm:

Pentru a determina în final raportul de ma.rime între T §Ï t, utilizlm cunoscuta

daca ai §Î bï(i = 1, 2, ... , n) sînt numere reale.

(Bn vi )(nE-:-1) ~n".

Deci (5), devine:

1.3. Doua autovehicule A 1 ,i A 2 pornesc simultan din acela~i

fgf3= OA 2 =OM~~ (3)

tg y = OA 1 = fil1 ~AfAi _ {i)

Al doilea autovehicul parcurgînd distantele AB = BC = ]_, conform enun-

Distanta dintre vehicule este:

t = t1 + t2 = _v_ = J._ , (4)

Evident ca tnlocuind (4) în (3) sau facînd diferenta AE - AD, se obtine:

Numeric se obpae: t = 15 min; AE = 10 km, AD= 5 km §Î xmax = 5 km.

1.5. 0 tinta fixa trebuie atinsa eu un proiectil.

Pentru determinarea extremelor functiei v0 = f(œ) explicitata prin (3), avem:

Punînd conditia d~:3) = o, se obtin ecuatiile:

v~mln =gd .1 + tg2a.1 = gd • 1 + (n + v,ii'+1)2 = gd(n + t(n2 + 1);

1.6. De pe un plan orizontal se arunca oblic un corp greu (fig. 1.6)

lnlocuind (1) în (3) §i comparînd rezultatul eu (2), se obtine ecuatia:

rezulta doi timpi: t2 < ti·

dt = ~ cos {ex. + f3} [ 1 _ _!L . sin (ex (3) + ] = O,

1~7. Un corp este lansat în aer cu o viteza initiala v0 sub un

Facînd ::-= o, se obtine œ* = ~ {; + f3). (4)

2) Pornind de la (3) determinam extremele functiei s = f((3)

ds 2v~ cos ex. • cos (ex - ~) [ 2 tg f3 tg (ex _ f3) _ i]. (6)

cos (ex - (3) = 0 ::> f3 = œ - ~ (7)

tg f3 tg {ot - (3) = -1 • (8)

Conditia (7) nu poate ri luata tn considerare deoarece conlrazice restrictia de

Observatic. Cititorul poate incerca rezolvarea aceleia!}i probleme considerind

Traiectoria unei particule de noroi va fi o parabola a ciirei înaltime maxima

Din (2) rezultà:

Pozipa punc'tului de pe anvelopa rotii de pe care, la pozitia datà, noroiul va

lnlocuind (6) in (5), se o))tine:

1.9. Se di un mecanism biela manivela. avînd elementele geome-

a:= B 0 B = OB OB= r + l - (r cos 8 + l cos q,) ==

= r{1. - -cos· 8) + Z{'l - cas cp-). (1)

cos <p = "' / 1 - r2 sina 8 • (2)

ti tinînd seama ca in cazul problemei (!.. = .!.)5 , ,.z1 sin

ln aceste conditii, legea mi§carii punctului B capatâ forma:

Viteza punctului B este:

Pentru a gasi extremele functiei vB = ((8) respectiv vB = f(t), avem:

d:: = rCJ>3 ( cos c.>t + ; ~os 2rut) = O. (5)

Deoarece rc.>2 ::f= O, rezulta:

cos 8 + !::..l cos 2 8 = o. (6)

Tinînd seama ca .!_ = .!.§i ca cos 28 = 2 cos2 8 - 1, avem:

Prin urmare punctul B 2 de pe dreapta OB0 (fig. 1. 9, b) ce corespunde punctului

amin -- g 11'2 - P.11nt • (31

Se verifica astfel ca este posibil ca m2 sa cada daca se îndepline§te (1).

t = -12 .(ti + t2) = -m2V

in care t1 a,i '2 sînt radacinile trinomului.

:,: = -"- (vehicule/s). (~)

în care l este o constant.a de valoare À = _.!!_ •

1nlocuind (9) în (8) se obtine: