'Tudor VlsdlF;rlrescu'

1 / 350
2 / 350
 nrl{rsTERol EDOCf,TlEl tl

orinur oRicee lilC(|tEtSCq

nm rdrRR;co secrdrRx

l,lfrTEM lcfr
Munuul pentru c a aXI-a

MI
4orc
Filiera teoretic5, profiI real, specializarea matema -informatic{ (TC + CD)
Filiera vocationald, profil militar MApN, specializarea tematictr-informatici (CD)

Editura CARDINAL

3 / 350
 Manualul fost aprobut prin Ordinul ministrutui Educnliei si
Cercetdyii nr. 46 din 19/06/2006 tn urma evaludrii calitative
organizate de ' Consiliul National pentru Evaluarea si Difu_
zarea Manu ;i este realizat tn conformitate cu pio,gri*o
anuliticd prin Ordin al ministrului Educuliei pi Cercetiirii
nr. 3252 din I 2/20A6.

Referenti:
prof. univ. dr. ANTIN P. NICULES CI), (Jnivers itatea dinCrarova
prof. gr.I IULIANA CORAVU, Colegiul Na(ional ,,earol
I'"Craiova
prof. dr. G PREOTEASA, Colegiul Nalional ,, Spiru Haret,,Tg. Jiu

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romdniei

Manual de mate aticd : clasa a XI-a Ml lDrdceaDdnut,
Liliana Nicul Dan Secldman, Ion Pdtrascu. - Craiol.a :
Cardinal,200
rsBN (t0) e7 -93s2-30-8 ; ISBN (t3) 97 s-973 -93s2-30-j

L Drbcea, Ddnu{
IL Niculescu, Lili
IIL Secldman,
IV. Pdtraqcu, Ion

51(075.3s)

Copyright O 2006 Cardinal

Toate turile asupra ctcestei cdrli aparlin Edi.nrii CartJinal
Reproducerea sau parliald a texttiltti sau a ilu"^tra{iiktr din aceastd
carte este in fdrd acor&tl prealabil scris al Edintrii Cardinal
Editura CARDINAL, ra1ova Copertd: Daniela Marin
Tel./fax: 03 5 1.422.425 T e hn o r ed ac t ar e : D aniela Marin
e-mail: edit cardi hoo.com Culeger e "texl: Mariana. Iovdnel

Comenzi: Tel.:0351. 2
;42/, 03 5 1 .802.56 1 ; 07 44.5 5 5 .3j 6: 07 45 .65 t .7 5 4

,,,,, llilhlll,,,,,
coREst
Tipirit la C.N.l.,,CORESl" S.A.
SUCURSALA IMPRIMERIA,,ARDEALUL" CLUJ

4 / 350
 ELI}IqENTE DE CALCI,JL IqATKICEAL
9r srsTENrE DE ECUA LII\IAKE
Obiectivttl principal al algebrei pe care o vom studia acest ant il constitaie studiul
sistemelor de ecttalii linirtre; stabilirea existenlei sohQiil ;i evidenlierea procedeelor
pentru calcuhtl lor. Matricele ;i determinanlii asocial malricelor strnl instrumente
pentru studittl sistemelor. Permntdrile sunt necesare atdl tnt a defini determinantul
de ordtru.i n cdt ;i pentru a demonstra proprietdlile inafilor. De asemenea, se
pun tn ,zvidenld cdteva aplicalii ale tleterminantilor la ria analiticd pland.
Ele,nentele de ca.lcul matriceal ;i sistemele de lii liniare fac parte dintr-un
capitol al algebrei numit Algehrd liniard.

Cap. I PERMUT

O INOTIUNEA DE PERMUTARE, ITIE

in a X-a, la capitolul "Combinatoricd",

clar;a definit permutS.rile mullimii
M = {1,2, ,l ca fiind mul{imile ordonate cu cAte elemente ce se pot alcdtui cu
... ,
elementele mullimii M. Num[rul lor este n l.
Exemplu, Permutdrile mullimii {1,2,3} sunt:
(r,2,3), (r,3,2), (2, r,3), (2,3, r), (3 1,2), (3,2, 1).
Fiecbr,:i permutdri, dintre cele de mai sus, putem sd-i corespundd o func{ie
bijectivl si anume funclia care asociazd numdrului k {7,2, 3}, elementul aflat in
permutare: pe locul ir. Astfel, celor sase permutdri ale l{imii { I,2,3) le corespund
cele sase func{ii bijective definite pe {1,2,3} cu Iori in {I,2,3}, date prin
coresponcLentele:
(t 2 3) ( rz3'l (tr3)(t23
l r J l,l l t. I l,l r l I
(tr rr rl(r r 3l
l r.l.r
tl;tJI 132)[2r3)[231 I
[3t2)[32r)
l,l I

Elefinitie t

Dacd n €N*, numim permutare affiJltimii M {I,2, ..., n}, orice func}ie
bijectivd definitd pe M cvvaloriin M.

5 / 350
 Mul{imea permutirilor {I,2,..., n} se noteazd cu Sn si s; numeqte
mulTimea permutdrilor de
Refine !
STaren! elemente.
Notdm permutdrile cu de obicei din alfabetul grecesc. O permutare

o e sn ," not"*d, o l.
=f( a(t)
m

): '.' o(n) )I
Exemplu. Pentm n = 2, IrItrl (r z)l
a ,|
|ltr2l ) 1 |f,iarpentru n,=3,avem:
n={[i z31(tzz \ (', if
f I L t) [ r z : ) I
2 3 )', [ 1 3 2
) '(2 3 tJ'[: tzl[r, t)l
.i. Problemi rezolvrtii. in feluri se pot aseza 8 pioni pe tabla de sah astfel incAt
pe fiecare linie Ei pe fiec coloandsd 1122 33 44 s5 66 17 R
8
existe exact un pion ? ( exemplu de
a$ezare se gdse;te tn
I
figura a turatd,.)
Solu.tie. Dacd nu 7
loanele de la 1 la 8, fiecare sezare a pio- 3
nilor in condi{iile proble i, corespunde
unei permutdri o e Sg, defini L astfel: pentru 4
fiecare i e {1, 2, ..,,8), o(i) reprezintd co-
5
loana pe care se afld pionul lin linia i. De
exemplu, aEezdrii din figurd ii corespunde 6

permutarea:
(tzza, 6 7 B) 7
"=[\"; 2 6 5 7t4l 8
Numdrul posibilitdlilor de
egal, asadar, cu numdrul ilor de ordinul 8, adicd cu 8! = 40320.

O COMPUNER PERMUTANIION
PROPRIETA

Oricare doub permutdri di mulfimea se pot compune dupd procedeul obisnuit

^ln
de compunere a func{iilor. C punAnd doud funclii bijective, se obline tol o func(ie
bijectiv6.

o Dac6. o,T e Sn, atunci: ^(123...r)

Pentru simplitate, se obi
expresiile inmultrirea perm
rea permutdrilor.
or €r11' 6 or =[
"1r1r;
oee\ o(r(3)) ... o(r(fi) )'
ieste ca in loc de o o z sd se noteze az. Se lblosesc qi
ilor sau produsul permutdrilor cu sensul de compune-

6 / 350
I--7-I .l,,=
)
*,fr probfeini rezorrmri. Fie o = (
::1 (::l )
| . S: . Calculali or gi ro.

sotulie, Avem (ozXl)=o(r(i)) =o3l=:, tzX2), o(rQ))= o(2)= 1 , (o'zX3) =

t^ 123')
'l
= o(r(3)) = o(1) =2. Deci o, =l ?. :1.
. Rourog ,o =
\" ) .231)'
Ne prop,unsm sd studiem proprietSlile compunerii pet nutdrilor.
o O proprietate cunoscutd a compunerii funcliilor ste asociativitatea, deci pro-
xietatea se, mentine in cazul permutirilor.
prietatea
o in multimea permutdrilor de gradul n, un rol impo lant il are permutarea:
/\
tI23...nl
"=[ t 2 3 .,. n )'
:rumitd permutarea identicd. Permutarea e este funclia ic :nticd a mullimii \1,2,...,n\ ,
nun
Jeci are proprietatea eo = oe = o pentru orice a e ^lr. Astfel, permutarea identicd
dec
indeplineqte pentru compunerea permutdrilor din Sn, u rol analog cu acela al lui 0
pentru aduaare sau al lui 1 pentru inmullirea numerelor. lpunem cI e este element neutru
pentru comtr)unerea permutdrilor din Sn .

o Oricr: permutare o e Sn, fiind o funclie bijectivd, este inversabild, iar inversa ei, o-l
aprline de a;emnea lui,Sn .
Retine !

f Proprietdlile compunerii permutdrilor

1. Contpanereu permutdrilor este usociativd, adicE (or)6= o(z/) penku orice
o,t,SeSr.
2. In r,nuQimea permutdrilor de gradul n existd e, zment neutru tn raport cu
compunere4 adicd exist[ e e Sn, astfel incdt oe = eo = o pentru orice o e S2.
3. Pentru orice permuture o e Sn, existd permutar n o-r (inversa permutdrii
o) astfel tncdt oo-l = o-l o = e.

Observulie: Pentru n) 3, inmullirea permutdrilor r este comutativd, adicd existl

permutiri 6, r e Sn astfel incAt ox + ro (vezi problema zolvatd mai sus l).

fPuterile anei permutdri

Dacd o e Sn, n e N* qi p €N, se definesc inductiv rterile naturale ale permutdri
o', astfel: ,r0 = ol = o, 02 = o' o, 03 = 02 'o, ,.., o 7 =oP.o.
",
I
Reguli de calcul cu permutdri
Pentru oricare doud permutdri o, r e Sn Ei orice nattrale p,
t tll to- r)p = Gp)- tl oP.oQ - otol
,"1u,111".1 tor)- = r-' o-
oP+q =
l{o07,

7 / 350

Demonstratie. Notdm
= o(rr-1)o-l = 0"6-l = o
rezultd, cd &-l = B, ceea ce
Celelalte proprietd{i se
* Probleme rezohrqt".
-t-
f =r-1o-1. Avem astfel: all=Gr)(r-lo-l)=
analog f a = 7r-t o-r)Gr) = e. Din af = Bu = e,
azdprima proprietate.
demonstra prin induc{ie matematici.

l. Se considerd permu

Solutie. Din o(3) = 1

q.a.m.d. Obfinem: o-, =(

( t z z +\
=[r t )o)'or=o2''
Folosind proprietdtile

02006 _ 02004 . 02 _ 3;66s. 02

- e668 . o2= o2 = o2=
(t
". [ ] ? ; 1)
2. Fie o,r e 53, o -l , =(:
-l
\z^ 1 i ], ? i) Anali permutarea x e s3 cu pro-
pnetatea oxT = To.
Solulie. Ecua\ia oxr = o se scrie succesiv sub formele echivalente:
o-lo*r=
=o-1ro (am inmultit
- o-1'co-c-t 1am inmtitlit
x=o_r
,ror_,
,=l (tzt
\, I 2

3. Demons trali cdpentru ice o e Sn existd un numdr rz e N*, nt I nt. astfel ?ncdt
offi =e,
Solutie. Considerdm r_ nutdrile 6, o2, ...,6nl .Dacd, una dintre arlestea este
cgald cu e, problema esle vatd. In caz contrar, cele nt permutdri aparJin mullimii
,S, \ {e} aare are n! - 7 e rte, deci existd i,j e {1,2,..., n !} astfel inc6,t i+j
qi
o' = oJ. Sd presupunem, de emplu, cd, i> j,. tnmullind rela\ia oi
rezultl oi-j
=oi au Qr-ty.
- e, ceea ce demonstralia.

NM PR'BLEME PROBLEME PROBLEMI]

(tz rl '
1. Fied,re'S3, o=l a t 3'l (r t
\ r lflr=l t
-,) \o
r3)'
a)Calculati o.rqir.o. b) Determinati permutlrile o.2 si 12
c) Calculati: o2 tzo, ot2o2, o2ro.

8 / 350
 d) Determin ali: o-l , r-1, (ot)-l r, (o2.c2)-r.
(1234) (rz , ol
2. Fieo,oes4,6=[n
I i z );ie=[ i o 32)
a,) Calculati o0 qiflo,
t,) Aflati inversele permutlrilor o Ei0.
c) Rezolvati in multimea ^S4, ecuafiile ox = 0
c) Gisiti cel mai mic numlr natural nenul n proprietatea ofl = e pi cel mai
mic numiir natural nenul rn cu proprietatea 0n = e.
e) ' Calculatia2006 '92007.
3. Fiepermutlrileo, res5,"=[ ::t*i 12 3 4 sl
: ],r: 23rs4)'
a) Rezolvati in multimea 55 ecuafiile ox = r qi
t,) Stabititi daci sunt egale permutdrile oto,o r qircz.
c) Aflali permutarea x e,S5 cu proprietatea x | _ 6-lr-1.
(
considerrm rileo=[ot zl23J
permut[r s o ),r
r=[ 2121 33 4)
*'-[ + J'
Rezotvati ecuatia
ozrto-r=r.
( t z I q\
Fie permqtdrite -
o,t<=r4,o=[o --( 12
r t rJ'"=[
3 4)
I 3 4 Z J' Cut"otuti in doui
moduri inversa permutdrii or.

mul{imea,4 = {q" I n eN*} ?

7. Rezrrlva{i in multimea ^S4 ecua{ia ox = xo, unde o =

12 3 4l
3t24)'
O INVERSIUNI. SEMNUL UNEI UTARI

trlefinitie t

o Fie permutarea o e Sn. O pereche de num naturale(i,7) cu proprie-

tatea I < i <j < n se numeste inversiuneapermut[ri o dacd o(i) > o(j).
Vom r:.ota cu m(o), num6ru1 inversiunilor perrnu
o O permutare o, se numestepermutary pard ( pectiu p ermutare imp ard),
dacd m(o'l este un numdr par (respectiv impar).
o Nurn6rul sgn(o') = (- 1) m(o) ss numeEte. sig tura sau semnul permut[rii
Permutare
a. Evidenr, ,g,1o;: ]| -Ii ii:?
daca io ::::
estepermutare mpard" :

9 / 350
 -to-
Exentple, 1. Pemutarea denticd nu are nici o inversiune, deci este o permutare
pard..
(t z ...n-ln\
2. Pentru pe utarea o=[, n-r ... 2 l )' toate perechile (;'7)
cu 1 <i <j <ze sunt inversiu , deci numdrul inversiunilor este CZ = !9+.
(I 2:)
3. Sd afldm n inversiunilor inr d'=lz:
permuti .s: si
r Je
signatura. Perechile (i,7) cu < i <j < 3 sunt (1, 2), (1, 3), (2, 3) .Perechea (1, 2) nu
este inversiune pentru cd o(1 <o(2). Perechea (1, 3) este inversiune pentnr cd o(1) >
> o(3). Perechea (2, 3) este nversiune pentru cd, o(2) > o(l). Numdrul inversiunilor
este m(o) = 2, deci permuta este pard gi sgn(o) = (-1)2 = 1.
Observatii. f. inexemp I de mai sus, am stabilit numdrul de inversiuni al per-
mutdrii o, analizdnd fiecare (i,i) cui <7, lucru cate a fost posibit pentru cd
numdrul perechilor a fost mi Pentru o permutare o e Sn, numdrul perechilor (i,7) cu
l<i<j(n este Cf .Deex u pentru n = 6, ar trebui analizate 15 perechi.
2. Vom da procedeu practic pentru numdrarea inversirrnilor unei
(12345')
permutdri. Vom exphca algoritm pentru cazul permutdrii o= : -
l(s3412)'
Ne indreptim atenfia asupra lementelor din linia a doua a permutdrii. in stAnga lui I
se afld 3 numere. in stAnsa I i 2 se afld 3 numere mai mari decdt2. in stdnga lui 3 se
afl5 un singur numdi mai re decAt 3. in stAnga lui 4 se afld un singur numbr mai
mare decdt 4, iar in stdnga lu 5 nu se afld nici un numbr. Deci numdrul inyersiunilor
permutdrii a este 3 +3 + I + - 8.

I Pro nd semnul u grt

l. Pentru orice permutare e Sn, avem sgn(o) |[ 44L,
=| <i<j<n 0)
2.
Dacd, o,T e Sn, avem or) =sg11o; sgn(z), adicd signatura produslrlui a doud
permutdri este egald cu prod I signaturilor.
I

Demonstalie. Prima p ate reztltd, imediat, observ0nd cd n

I<i<j<n
o(i) - o(i)
t_t
|

o0)-o( i)
I

= I, rar este p dacd perechea (t, j) nu este inversiune Ei r.egativd in

-H*
caz contrat. A doua se poate demonstra folosind formula (1).
Consecin(e.
l. sgn(o)=sgn(o-r).
2. Produsul a doud permu{dri pare este o permutare pard.
3. Produsul a doud permu{dri impare este o permutarc pard.
4. Produsul dintre o permrftare pard si una impard este o permutare imperd.

10 / 350
 o 'TRANSPOZ|TII
Transtrrozliile constituie cazuri particulare de permu

himbate celelalte elemente.

NotAnd aceastd permutare cu z k=4 .Oastfelde

ke {I,3,5}
permutarr: o numim transpozi{ie.

Elefinitie
t

Fie i,.j e {I,2, ..., nI lll:rde n €N, n > 2. Permu r y e Sn definitd prin
r
I I ' K=r
'ci1(k)=l i , k=i
|. /. , k e {1,2, ..., n} {i,i}
se numel;te transoozitie.

I Proprietiitile transpoziliilor
l. rij.trj.=".
/ \-r
2. It ti) - '6ij.
3. Orice transpozilie este o permutare impard.
Deruonstra(ie. Primele doud proprietdli sunt ev e. Demonstrdm a fieia propri-
(t2..,i,..i...n)
etate. Fit: transpozi{ia rU=[ nsurele sale inversiuni sunt
I 2 ... j ..."i . ,l
cele de frrrma (i, k) cu i < k <j (in numdr de 7- I - 1), deforma(k,j)cui<k<j
(tot in nrLmbr de j -i - 1) la care se adaugd tnverslu (i , i). Deci, numdrul inversi-

unilor es1.e2Q -i - 1) +l =2\j-i)-l care este numdr mpar.

Proptrxilie. in mullimea permutdrilor de gradul n, I permut5rilor pare este
egal cu al celor impare.
Demo,nstralie. Notdm cu p, num[rul permutdri pare 91 cu q, numarul permu-
t6rilor inrpare. Fix[m o anumitd transpozifie, db'ex u'c t2. CompunAnd fiecare
dintre celep permutdri pare cu transpozi{ia rt2, se o in p permutdri impare diferite,
deci p < 7. Compundnd fiecare dintre cele q permutdr impare cu transpozi\ia r 9, se
ob{in q permutdri pare diferite, deci q <p. Rezultd cd _ul,

11 / 350
 -12 -

Problemi rezolvqti. Fie

a) Aflali signatura. b) Rezolva{i ecua{ia r24 .x T12=o,
c) Demonstrali cd ^
xz = o nu are solufii in 56.
Solulie. a) m(o) = lJ.
b) inmullim la cu r24 gi la dreapta curt2. Rezultd:
e- L

c) Pentru orice
permutarea o care este impard

lf[rr IO
lnql
N
PROBLEME PROB LEME . PRoBLEME [ilSml
lu---v-nl
1. dI p".*otu."u o = [ 3456 )tl
Se
\ r375 .,*), leSr.
a) Stabiliti care di perechile (1,6), (2, 3), (3, 5) sunt inversiuni pentru
permutarea o.
b) Aflafi numlrul i unilor si semnul permutirilo r o ;i o2 .
( t z s q s\ (r 234s)
Se dau permutirile o, r S5 o=[t s I 3 o )lto=[o r | 3 z /J'Arlafisis-
natura fiecireia dintre rm rtlrife o, T ) or, of , .'
3. Se consideri permuta
(tzz4s67') "-l
0 =[ s a 1 a b a<b<c'Aflati semnul
permutlrii 92007 .
\/t
" e l'unde
4. Scrieti toate transpozitii de gradul 4.
5. Considerdm multimea S a permutirilor de grad 5.
Aflati:
a) numlrul elementelor numlrul permutirilor pare din 55 i
b)
c) numlrul permutirilor mpare din 55 ; d) numirul transpozitiilor de gradut 5.
6. Demonstrati cI in multin :a .S3-, singurele perrnutiri impare sunt transpozitiile.

7. Se considerl permutarea
( r z s t s\
lui a si D aritfel incdt
"=l z 3 4 u u )' Aftal,i valorile
o3 si fie permutare impa
8. Calculati in ,S5, produsul r13 .r14'rtS.
9. Rezolvati in 54 ecua{ia: 3 "x.T14 = T24.
10. ,Aflati signatura permu i: oe,S5, o = rl2. rl3, r23, r45.
11. Demonstrati cI nu existi e Sy (n eN, z > 5) astfel incf,t: x2 rl4,rZ3 ,r25.
=
12. Aflati valorile lui n pen

12 / 350
I--13-
. RBZUMATUL CAPITO ULUI
No{iune Delinitii - I "oorietdti
'
Permutare f : M- M,bijectiv1tM= {7,2, r),neN*
o Asociativitate
Conrpunerea
o Existi element neutru (permutar a identicd)
pemutdrilor
o Orice Demutare are o inversd
Perechea \i, j) w 1 <i <j S n este nverslune pentru pefinutarea d,
Invr:rsiunea
daca o(i) > oU)
Semnul unei permutf,ri sgn (o) = (- 7)tix\o ) , mQt) fiind nufn6rul inversiunilor permutdrii o
Dacd i,j e {7, 2, ..,, n}, i *j, n e {*, 4> 2 atunci percnutarea t;i
j , k=i
Transpozilii cu r elemente, definitd prin zy( ,)={ i , k=j ,esteo
t
k , ke {i,j}
transpozilie

a lrE}r'8,,,Y,,,,W a
Testul I
lp din oficiu
rifl
ljall S" considerd perrnutdrile o, r, e € S4'.
(rz34 (t234)
o=l a l t ) )l' r=l ) 1 4 3 I' e' tl
( r z z +\
\ ---) \" ") [1234)'
rp a) Rezolvali in mullimea 54, ecua\ia o . - e.
1p b) Aflali numdrul de inversiuni gi signr o.Lrra permutdrii
rp c) Stabili{i dacd ecua{ia x2 = o are solt i in Sa . Justificali rdspr.msail.
1p d) Ardtali cb permutarea r se poate re :ezenta ca un produs de doud
transpozilii.
lp e) Aflafi valoarea minimd a sumei in n, dacd, m gi n sunt numere
nafitrale nenule cuproprietateaont =Tn =e.
lp ltl-l[!l Gasili permutarea o'e 56 care are numbrul r axim de inversiuni.
lp El On"ft valoarea lui n e N*, stiind cd numdru permutdrilor pare de gradul r
este, 360.

13 / 350
 lp E
"l Ardt{i
este constantd pentru
cd, loarea sumei ,9= (1
cepermutareoe,S5.
+o(t)) + (z+o(z))+...+ (5 +a(s))
1p b) Determinafi )mutarea o e 55 pentru care produsul p = ri1 + o.(1)) .
-Q + o(2)). ... . (5 + ot ) este maxim.

Testul 2 rild

Pentru fiecare int re, una singurl dintre variantele A., 8., ()., D. este
corectii. Indicati aceastl 'ariantd.
l1l din oficiu
tp [l .ur" dintre rele permut[ri nu este o transpozi{ie ?

^ [1 ?:); B

hJ anutivaloarea lui

.1; 8.2; C.3; D.4.

El ," considerxperm
(tz34s)
reao=lr, 3 L 4.,J "t.
1p a) Numdrul inver ilor lui o este:

rp b) Inversa perm
(tz
o'[.0, 345)
, , l; B. o; C.o2; D. e.

lp c) Solulia ecualiei
^ 2
= e este:
A. -1' B.o; C.o2; D.e.
tp El aur" permutdri i existd in mullimea,Ss ?
4.2 ; 8.25; C.60; D. 120.
lp El ou.a x, o, re ^sn $ x 11'o '=T .,afuncl
A. x ='to ,=t-1o; C,x=or-1; D.x=o-1.r.
lEf con.iaerdm perrnu
( t z z q\
"=[, 4 | z )'
1p a) Cdte elemente mullimea {o" ln eN*} ?
A. doud; ,trei; C. patru; D. o infinitate.
lp b) Cdte elemente mullimea {n e N* | on = e) ?
trei; C. patru; D. o infinitate,

14 / 350
 -t5-

Cap. II MATRI
Notiunea de matrice std kt baza algebrei liniare. ajuns la conceptul matematic
de malrice printr-un proces de abstractizare, pornind la tabelele de tip matriceal.
Prin t'zbel de tip matriceal inlelegem un tabel iulqr de nunxere reale sau
complexe. Un astfel de tabel apare in lucrarea unui ematician chinez cu doud
secole inaintea erei nostre (in legdturd cu rezolvarea i orobleme ce conducea la tm
sistem liniar). Termenul de ruatrice a fost introdus in 1850. de cdtre matema-
t.le
ticiantl James Joseph Sylvester (1814 - IB97). Apli matematice ale matricelor
syn| l<:gate de sistemele liniare ;i de transformdrile . in acela;i timp, matri-
cele aa aplicalii in domenii variate cunx sunt: teoria i, analiza vibraliilor
corput'ilor in mi;care, grrtfica pe calculator etc.

O TABELE DE TIP MATRIGEAL

MATRIGE. MULTIMI DE MA
Vom consideramai intAi cAteva exemple de tabele tip matriceal. Tabelele de tip
matriceal (tabele cu dubld intrare) apar in situalii in este necesard o clasificare a.
unor datr: numerice dupd doud criterii.
Exemple. 1. intr-o intreprindere care are 4 seclii face o clasificare a persona-
lului pe 1;rupe de vdrstd, completAndu-se un tabel de tipul urm[tor:

Utilil:atea unui astfel de tabel constd in faptul cd le sunt prezentate intr-o formir
organizel5., orice inform{ie gisindu-se mai u$or 6,t dacd statistica ar fi constat
intr-o simpli enumsrare. Astfel, dacd dorim sd afl numdrlll salarialilor sec{iei a
treia, facem suma elementelor din linia a tteia a belului. Dacd dorim sd afldnr
numdnrl salaliatilor din intreprindere care au vdrsta cuprinsd intre 30 gi 39 de ant,
facem srrma elementelor din coloana a doua a tabelul
2. Este util s[ cunoa$tem distanfe ce existd intre oricare dou5
capitale europene. Pentru uEurin{a cdutdrii, aceste di !e se pot organiza sub forma
unui tabel matriceal. Iatd un fragment dink-un astfol tabel:

15 / 350
 Distan{a in kilometri di localitdlile X Ei y poate fi gdsitd la interse c{ia
corespunzdtoare lui X cu corespunzdtoare lui I
3. Sunt cunosc e incd din antichitate pdtratele ma-
gice. Acestea sunt tabele de ti matriceal cu un
numir eeal de linii
si coloane, astfel inc6t suma lor de pe fiecare linie qi de
pe fiecare coloan6' (uneori i de pe fiecare diagonal[) sd fie
aceeasi. Iatd un exempl.: de ratmagic.
d a unui sistem liniar de doud ecua(ii cu d,rud. necu_

Coeficien{ii neeunoscutelor formeazE tabelut de doud

linii si doub coloane gdnd qi coloana termenilor liberi se ob{ine tabelul

cu {oud linii si trei col:ane care determind in mod unic sistemul.

Dadd dorim :d ddm forma
cute (notate xl,x2, ...,xn),
necunoscutelor si pentru
arutd" din a cdta ecuatie face
cdreia ii corespunde coeficien
;nerald a unui sistem liniar cu m eclua\ii si n necunos_
buie cdutate notalii convenabile pentru coeficientii
ii liberi. Vom nota coeficienlii cu doi indici, primul
;e coeficientul, iar al doilea indice aratd necunoscuta
I considerat. Scriem astfel sistemul sub forma,:

1*a12x2+...+alnxn=bl
1 * a22x2 * ... * c.2nx, = b2

aml l+cm2x2+,..+amnxn=bm
Coefi cien{ii necunoicut^' rr formeazd tabelul mafticeal cu mlinii gi n coloane:

16 / 350
 X)efini,tia rnatnicei

Fie m si n, doud numere naturale nenule. Se te matrice de tip (m,n) cu

elementt: complexe, orice func!ie A :
{1,2, ..., m) {1,2, ..., n) C. -
o Dcmeniul de defin{ie este D= {(i,j) ie
| {1,2
ii corespune prin func{ia A un r
cdrei perr:chi (i, ) e D
complex A(i,) pe care il
,ttll a12...aln )
notdm aii. O matrice A de tip (m,n) se scrie sub forma Qzl Q22 ... cr2n I

Aml Ant2 ,,, emn I

)
Elementul e4 este situat la interseclia liniei i cu j
o Se folosesc gi notaliile A= (ai)11i1nt,saul = (
l<j<n
Exemplu. Matricea A de tip (4, 5), A=@,;) defini --j.- ---r -,. a
pr]nrelalra I I , i,
ij=11 ",
,

o
\ _ ,11-...
(, ooo ol
.1110001 |
este,4=l '

llrl00l
(111r0)
o O nratrice de tip (m, n) este (irni A si matrice cat linii;i n coloane.
o Muljimea matricelor de tip (m,n) cu coeficienti plecsi se noteazd, or. r.,iC)
sau .,,t4nxn(C). Analog se definesc m: llimile Jd*.n( "lrJt
) (mullimea matricelor c-t m
linii gi n r:oloane cu elemente reale), ,,J^:,,n,r(e) (multi matricelor cu m linii ;i n
coloane cu elemente ralionale), Jln,,r(Z) (mul{imea m icelor
cu mlinii si n colcane
cu elemente intregi). intre aceste mul{im^ d9 mahice ex td rela{iile
evidente:
'M,,,, n (Z) c. JJG,, n(@ c.W,,
Elefinitiet

Fie mirtricele A eJltmx"(C), A = (a ii) eJlQxq(C), E = (bi)i1;:,

t<r<*
t3j3n
Spunem <:d matricele A Ei B sunt egale dacd" ffi = p, I = q (adicd matricele sunt
de acelasi tip) gi oi = bij pentru orice pereche (i,, cu i e {1,2, ..., m} gi I e
e {7,2, ..., n}.

17 / 350
 , putem sd-i asociem o noud matrice nurnitd transpusa

)
I

I'
... Qmn I

)
: ob{ine din
\v2(Z), n

( o 12)
t"4=[-1 o r.,J'
matricei ,4 se foloseste Ei notalia At .

aCa de matrice
o O matrice AeJ),y,n( are forma ,q=(on en ... an) $i ser numeste
matrice linie sauvector linie.

("tt
o O matrice Ae .),1,,,r.1(C ur"for*ul=l Qzl si se numeste matrice coloanii

[ ;;,
sarlvector coloanii.
o O matrice in care liniilor coincide cu num6rul coloanelor se numeste
matrice pdtratd. Multimea tricelor pdtrate de ordinul n cu elemente co mplexe 'se
noteazd.'cu .,,t{" (C ). Analog, folosesc notafiile ./.4n(R), ./.I"(Z) p,eitru ma-
"1,("(e),
tricele pdtrate de ordinul n cu emente reale, rationale sau intregi. Pentru A e Jln(C)"
A = (oi), diagonala principal este formatd din elementele all, ct22, ..,, aw,$i diago-
nala secundard este formatd in elementele ag, a2n-1, ..., enl. Suma ell1,a22+,..+
*Qn1 Z Unel matrrce (ai),se numeste ttrma matricei si se noteazi.Tr(A)(1):
€uLtr(C), = (u i) ==> Tr (A = all *c12.2+...*ann.
Exentplu. Se consideri

a ii = max(i,7). Matricea se

l+2+3+4= 10. Obsen'd

o O matrice esald cu t
I Zr rcprczinti prcscurtarca cuvAntu

18 / 350
 -t9-
PROBLEME PROBLEME PROBLEME
1. lntr-o '
localitate sunt trei scoli cu clasele I - VIil. tele cu privire la numirul ele-
vilor se organizeaLd intr-un tabel matriceal de

Se noteazd cu a;; numlrul elevilor din scoala Nr. si din clasaT'. Se formeaztr ma-
triceaA=(o,j)kf.S.
r</<8
a) Ce reprezint[ elementul din matricea I in linia a treia, coloana a5-a?
b) Ce reprezintd surna elementelor din linia a ?
c) Ce reprezintii suma elementelor coloanei a ?
2. Pe o sosea rectilinie sunt asezate patru localittrfi l, C, D ca in figur5.

B
Urmitorul tabel matriceal sistematizeazd, dista (mdsurate in kilometri) intre
orir:are doui localifdti din mulfimea A, B, C, D. a fost completat partial.

Cornpleta{i toate rubricile tabelului.

( t z o\
3. ser:onsiderimatricea u =l t t 6 le",\{z).
lr<ql
a) oare sunt element"t" di;;;*iplrin.ip"t. r Aflati urma matricei.
b) Oare sunt elementele diagonalei secundare ? Scriefi transpusa matricei A.

I x-y+32=3
4. Se rll sistemul liniar I 2x+4y-z=-l . Scrieti tricea coeficienfilor si matri-

cea termenilor liberi.

I x-2Y=0

19 / 350
 5. Se considertr matricele I
tuiti sistemul de ecuatii li$iare cu necunoscutele x, lt z, t care are matrice a coefici-
entilor egali cu I si matrifea termenilor liberi egal[ cu B.

*'
I J; ;r' |lX)
Anafix,.y, z€Rcu Rroprieta-"
; J =[
7. Aflati x, !, z, ue c cu probrietatea '| -;' -r*)
[ )=(:
Aflati valorile tui a, a, p{nt.,, care matrice
" ^f: i I I .r,. egarr cu tra'spusa ei.
Ir ce )
9. Scrieti matricele,aefu2,\p(z) qi n=4 dac[ matricea A=(ay) este definitr prin
aii= i pentru orice perechf 0,"1) I e {1, 2} Ei f e {1,2,3},
""
10. se considerr matricele A, B e llt4(z), A=(aiiki,i34, B =(b
(
ii)tgi,i<+ def inite prin
| ' ' '11
oi = ii;i6,7 = I 0,
t
ili
i
a) Aflatiurmele celor doufl matrice.
1 - ' Jr b) stabiliti dacd matricele sunt simetrice.
11. Cdte matrice pitratice de ordinul doi au elementele din mulfimea {0, 1,2'.1 ?
12. Cdte matrice cu 5 linii si ! coloane au elementele din rnultim ea {1, 2, ... , 10 } ?

13. Bie A e,fuL5(Z), o matrice[imetrici cu proprietatea cii fiecare linie este o permuta-
re a multimii {1,2,3,4, q}.Aritati ci ;i diagonala principald a lui I ar.e aceeasi
proprietate.

O OPERATII CU rBICE
a Adunareu

deja cunoscut.
Exentplu. Fie ? un vector]din plan. Existd numerele reale unice x, y astfel incdt
] = *] + yi ,urrd. ?, 7 .r+, versorii axelor ox gi oy.Numerele x si y c.r aceastd
proprietate se numesc coordonftele vectorului ? 1i,, autu(],7)1. ,r"- fblosi no-
r*)
taliai = adicd vom scrie vectorul sub formd de matrice coloand, aviind drept
[; J,
componente, coord.onatele veciorului. Dacd considerdm doi vectori ] =*1' +y7 qi

20 / 350
-> -? -f
v6 =x; i +y, .j , atunci suma lor este ?+7
)->
i +(t+y,)7 . Folosind repre-
= (x + x,.
zentarea vectorilor sub formd matriceald, obline m :l
(x t/\/\
l*l l=l "*"'
[/ r \/') ly+y,)
' I

Ilefinitia adundnii rnatnicelon

Fie A, B e,Al(*,n(C), A = ("r), a = (Urr). Su* matricelor A B este ma-

Ei
tricea A + B: C e.Al(ry,n(C), C = (ri), unde cq =
ij + bij pentru orice (i,/) e
e {1, 2, ,.., rn} x {1, 2, ..., n\ .

Retine !

Douii matrice se pot aduna numai dacd nt de ucelu;i tip.

Adunarea se efectueaz[ astfel:
os otz .- nrn ( u1 bn ... bu ( orr* 1 b12
q2r az2 '.. o2n ) bzr bzz ... bz, )
a12+ a1n*b1o
n2t + a22 + b22 a2n * b2,,
|. I |= |

":,;n
n:,;r'.:.. ,',';, ) lr)^ u)),r'... u'*, ) [ ",,,* I am7*bm2.- a6p*bpn

I inmullirea matricelor cu scalari

Exemplu. Dacd ? este un vector din plan av6nd rdonatele x qi y iar ,t este un
lj -)
scalar (aclicd ,t e R), avem = 1@] + yj) = Ar+ try j , adicd" folosind scrierea

matricealii, r[ " ] = [ |'l

\Y ) l^Y )
Elefin if ia in rnultinii rnatnicelon u scalani
Fie matricea A ecAI,n,n(C), l, = (ai) si fie 2, u numdr complex (pe care il
numim scalar), Prin defini\ie, )"A est-e matricea ( e,jJtm,n(C), C = (c,7), unde
lai, pentru orice (i, j) e {1,2, ..., ml x {1,2, ,,, n\,
",j =

Deci, inmultirea unei matrice cu un scalar se efl astfel:

( "tt al2 .'. aln Astt )"at2 "' 1""
nl flz'x, s22 .'. QZtt
I Tozt Anzz ... Aa2rt )
"l '... I

\ an7 Qm2 ,.. flmn

t ).a,n1 ).a,,r2 i*" )

21 / 350
 Prcblemi rczolwti. A i numerele x. v eC astfel incdt
(t ) [tt) (-z*i -2)
"[ t J*'[orJ=[ i -il
llirea cu scalari, rela[ia devine: [" o) ,( v ,\
[.""J-l.oiyJ=
ma matricelor din membrul stdng, rezultd.

y y \ (-z+i -2)
[" x+iy) [ I -iI
X Pronrietfltile
rt nirii matricelor si inmultirii cu scalari
Vom oune in evidentd u le analogii intre proprietdiile operaliilor cu matrice qi
proprietdlile opera{iilor cu n
o In mullimea,AIn ,n(C), iderdm matricea carc arc toate elementel,l esale cu
zero. Notdm aceastd matrice O n, , n li o numim matricea nuld cu m linii rii n coloa-

(o
oz,:=[o 0l. fol
tOl
O+,t=10 ugor de observat cd pentru
O
), I'Este
[0J
orice matrice A er)Int,n(C), loc rela{iile A+ O^,n= O*,n+A= A. Astl:el, matri-
cea nuld indeplineste pentru matricelor din,,Al*."(C) un rol asenLdndtor cu
acela pe care il are numdrul 0 penku adunarea din C. Spunem cd, O1n.n este
element neutru nentru mahicelor din
"M*. "(C).

o Oricare ar fi. matricea

ltate cd, adunarea matr-:elor din mul{imea rA,lm.n(C) Si

e proprietSli:

22 / 350
 -23-
1. Adunarea matricelor este asociativ[, adicd
(A + B) + C A + (B + e, pentru orice B, C eJl7n,2(C).
=
2. Adunarea matricelor este comutativd, adic6
A + B = B + A,pentru odce A, B JA*,r(C).
3. trr multimea ullrr,n(C) exist[ element neutru de adunare, Ei anume
O r, n, adicd A * O *, n = O m,n + A, pentru A e,,II*,n(C).
4. Pentru orice A ertL*,n(C)rexist[ -A e,.,/rlr7n,n
A+(-A)=(-A)+A= O ,n.
5. irrmultirea cu scalari este distributivd fafl adunarea matricelor, adicd
a(A + B) = aA + a.B, pentru orice a e C Si o ice A, B e"t/tm,n(C).
6. tnmultirea cu scalari este distributivfl fati adunarea scalarilor, adicd
(a+ fiA = aAl f A,pentru oice a, B eC orice A erjl*,"(C).
7. a$A) = B@A) = (aP)Apentru orice a,B e C eril^."(C).
Ei
8. t',q. = A pentru orice A erAI*,n(C).
Ubse'rvalie. Proprietffile de mai sus se menlin da in locul matricelor
din multi-
mea rilor,n(C) se considerd matrice din multimea.,,t,t (respectiv din JA**(Q)
,n(R)
sau,,Al.,n(Z)) iar scalarii sunt din R (respectiv din e z).

aScdderea matricelor
Pentru doud mahice A,B e,)Lo., n(c), definimA-

( ott orz ... orn ) ( u1 bn ... bu \ ( orr- 11 at2-bl2 atn-btn

az2 -. s2n bzt bzz ... bzn
Io" l_l l=l azr- Zt sZZ-bzZ fl2n-b2n

l,;;, am2 ... crmn )

|| tl
| bmr bmz ... bmn
) | o,"t- ml am2-bm2 ... amn-bmn

a Inmultireamatricelor
Exenrplu. O intreprindere cupp[rd 4 tipuri de uti je Ut, Uz, Ul Ua de la trei
Ei
furnizori Ft, F2,F3. Numdrul utilajelor de fiecare cumpdrate de la fiecare furni-
zor poatr: fi citit din tabelul matriceal de mai ios:

Prefurile utilajelor IJt, (J2, U3 qi Ua sunt trecute I tabel. Pentru fiecare

utilaj surrt date dou6 variante depre{, V1 qiV2in e de materialele folosite.

23 / 350
 (tr o o sl
Primului tabel matriceal ii iemmatrice"r=[. tJ
I lB l,,l.rr,+(R),iar
celui de al doilea, matri

care inkeprinderea l-ar pldtit fiecdrei firme, in funcfie de varianta aleasS.

:ianta V1, ii pldteste suma 10.100 + 0.50 r-0.200 +
V2, &te de pl5tit 10.120 + 0.60 + 0.250 + 5.1 10

rsoo 17so
cdruia ii corespunde matricea
I
e(,{,{r r(R), g=l 2500 3100
I
l.
I rooo 1150 J
Cum s-au oblinut elementel matricei C ?
Pentru a obline elementul ratricei C situat in linia i si coloana j, am inmullit
respectiv elementele liniei i di matricea.4 cu elementele coloanei i din matricea B si
am adunat rezultbtele.

Definitia inrnul inii rnatnicelor

FieAe,,Alm,n(C),A:( ri)t<i<m Ei B e,)lr,p(C), B = (biD7<j:1n. Prin
I3j3n l3k:ip
defini1ie, produsul mafti A si B este matricea AB=Ce,)A7n,p(C), C=
= (crt)t<i<mt unde pentru fi repereche (i,k)cu 1<i< mqil<k<p avem:
l<k<p

cik: aiI . bl,t+ iZ.bZn+,.. + ain.bnk: sLJ

i-1

24 / 350
 ( u.'o)
-, ../ \
Ubservamc6( all ai2 ... qin ) o'o
forrrreazd,lifiaia .l lror "u-

zd. coloana k a matricei B.

l;;r)
Retine !

Elementul situat tn matricea prodas pe i ;i coloana k se

determind tnmaQind respectiv elementeli tit i din primu matrice cu
elementele coloanei k din u doua matrice
Observalie. Spre deosebire de adunare, care se efectua intre matrice de
acela;i tip, inmulfirea a doud matrice A si B se poi efectua (tn aceastd ordine
!)
numai dercd numdrul coloanelor lui I este egal iu n
produs are acelasi numdr de linii cu I qi aceles--i numdr

* ProUrani rczolrrti. AflafiXe.rttz(n) cu

/\/ x2
sotulit2 x=, | t'z +
Fie :
\. /
:., ), decix x =f(. zx+uz
.

Din cea de-a treia rela(ie deducem cd x + u + 0 sj i, din cea de-a doua rentltd,
1)), deci problema are doud

X Scrierea matriceali a unui sistem lini

inmulr,irea matricelor igi dovedeEte utilitatea pr faptul cd permite scrierea
sistemelor liniare de m ecua\ii cu n necunoscute su o formd concentratd,
forma
mahicealii. Astfel, matricele devin instrumente eficien de studiu al sistemelor.
Fie sistemul liniar de m ecualiicu n necunoscute:
I1 afixl + al2x2 * ... * elrxn =
I
) orr*, + a22xz * ... * a2nxn = , (1)
I

| omlxl * a*2x2* ,..* aTnnxn =

I

Aceshri sistem ii asociem:

1.,,..,,

25 / 350
 b\ matricea necunoscu

c\ matricea termenilor e..,{,tr,1(C).

xl+QI2x2+...*a1nxp l
x| + a22x2 + ... + a2nx:n
Matricele I qi Xse pot | =,,,ttr,1(c).
;,;;;;"; ;;;;" )
Obserwdm cd. x1, x2, ..., x verificd sistemul (1) dac6 qi numai dacd ntatricea X
verifici ecuatia matriceald = B, (2). Astfel, sistemul (t) este echivalent cu ecua{ia
matriceal6 (2). Spunem cd am scris sistemul sub form[ matriceald.

* Proprietfl{ile in Itirii matricelor

Vom analiza propriet[lile nmullirii matricelor, cdutdnd sd facem o comparalie cu
proprietdfile inmul{irii lor comnlexe.
1. O proprietate a inmul irii numerelor complexe este comutativitatea. Propri-
etatea nu se menline pentru
Astfel. dacd. A. B sunt matrice pentru care existb produsul AB. este posibil sd
nu existe produsul BA (de ex u, pentru A eoM23(C) gi B e.A\,5(C)).
Chiar in situa(ia in care matrice A qi B se pot inmulli in ambele sensuri, nu
rezultd, cd cele doub produse egale. D e exemplu dacd Ae,-,{,,t2. 3 (C), B e Jlz.z(C),
atunci BA er.M3(C), AB e.Aj (C), prin uffnare AB + BA, fiind de tipuri difer:ite.
Printr-un contraexemnlu. m cd nici incazul in care existd produselt: AB qi BA
Ei sunt de acelaEi tip, ele nu s neapdrat egale. Dac6:
(o o) o 1) (o ol
'=[t oJ;ir= o oJ'avemlB=[o ?)""=[l 0I
Retine !

matricelor nu este comutativd.

2. Se gtie cd inmul{irea
fald de adunare, adicd pentru
= ab + o c. Se poate ardta cd
(pentru orice triplete de
deosebire constd in faptul cd
distributivitate,la stAnga qi la
complexe este asociativd si este d.istributivd
ice a, b,c e C au loc relaliile: (ab)c = a(bc) q i a(b + c) =
aceste proprietdji sunt adevdrate Ei in cazul matricelor
tce A, B, C pentru care operaliile se pot efectua). O
n cazul matricelor trebuie sd considerhm doud feluri de
dreapta; aceasta, datoritd faptului cd inmullirea matrice-

26 / 350
 I--27-l
lor nu este comutativ6. Relinem deci propriet[tile:
r Inmultirea matricelor este asociativ[, adicd
pentru orice makice A e"Ll-,n(C), B e.Ilh,p(C), C,
"Mp,q(C),
are loc egalitatea
r
in muuire a matricer". . r.. t,t',fif ;,!1f if;.^, ga fald de
adunare, adic6
pentru orice matrice A er,ltjt*,r(C), B e.AJ(n,p(C), C
=Jr/rn,p(C) are loc egalitatea
r in murrirea matricel". rrf Kj, ?lr;ti^\if;, pta faf[ de adunare, adicd,
penku orice matrice A eJltr,p(C), B eJJt*,n(C), C,
u\l*,r(C) are loc egalitatea
(B + C)A= BA+ CA,
* Proprietdtile inmul{irii matricelor di JVL"(C).
in mullimea iltr(C),oricare doud matrice se Dot a( na sau inmulli,
rezultatul fiind
o makice din aceeaqi mul{ime.

(ro 0 ol
101 0 0l
Un rol imporlant il arc matricea unitate,notatd 0 care
lo0
1

l,

are toate elementele egale cu zero, ert excepfia celor

[;; i)
r iagonala pald carc
sunt egale cu 1.
f
I ' i =i
o Da,:d notdm I, .!. uu"
= (eii), ]
nr, =
" l},i+j
Vom inmulli matricea I, cu o matriie arbifiard, A, fin.iln(C). Notdm AIn = fi -
= r) qi irvem: b i = o,t e y * a ;2 e5"i * ... * a i, e ri. Cun
(b
dintre elementele elj , e2j, ...,
eni unul singur este nenul gi anume
"jj: I,A.rezultd
e {I,2, ..,, n}, ceea ce demonstreazd, cd-Aln Analo
L bij = crij, pentru orice i, j e
= se aratd cd InA = A.
Spunetn cd. In este element neutrupentru inmullirea ratricelor din ./,{, (C).
Din cele de mai sus rezultd cd inmullire a matrict or din mulqimea .j.tn(C) are
urmdtoare le proprietd{i :

f. innrultirea este asociativi,

A(BC) = (.ln)C,pentru orice A, l
adicd.
, C erA\n(C).
2. in rnultimea Jh(C) existi element neutru fat5 de inmultire, si anume 1r,
adicd, A. In = In. A = A,pentru orice t er,ttl"(C).
3. lnnrultirea este distributivi la stf,nga fatfl de a lunarea matricelor,
adicd A(B + C) = AB + AC pentru oi.ce A.
-
4. innrulfirea este distributivi Ia dreapta fatl de
B, C euM"(C).
rdunarea matricelor.
adicd" (B + C)A = BA + CA pentru oice A, B, C e'tdn(C).

27 / 350
 -7t -

Obsemalie, Am ar[tat 5 inmullirea matricelor nu este comutativd, adicd

egalitatea AB = BA nu are I pentru orice pereche de matrice (A, B).Exist[ insd qi
matrice A, B cu proprietatea 7 = BA. Spunem atunci cd matricele comutd.
Exentplu. Matricea I, co utd cu orice matrice odtratd, de ordinul n.

# Ridicarea la pu a unei matrice pltrate.

Pentru o matrice A er,Il"( se definesc inductiv puterile sale naturale, astfel:
Ao=Ir, Al=A, A. A, A3 = A2 . A, ... , AP*l = AP .,4 (p eN*).
A2
Observalie, Folosind asoc ivitatea inmullirii, se oblin proprietb{ile:
. ALt = AP+q , (Ap)q = AP't ,

unde A este o matri ce odtratd p, q sunt numere naturale nenule.

Prin problemele de mai j vom pune in evidenld unele dintre deosebirilt: ce existd
intre calculul cu matrice si c culul cu numere. De asemenea. vom evidentia cdteva
procedee de calcul al puteri unei matrice pdtrate.

(o 2) (z 10)
* Probleme rezohrqte. l. iematriceler=[3;), ,=[. o o.J'"=[, 51,
I

/\
y=lt)al
; , l.CalculagiAB, si AY.
\,/
'(l
IJJ'

Solulie. AB = AX =
( s) s')
o )' 'ar=
C 2,
l.
|
oJ [o
Comentarii. f) Dacd" a, sunt doui numere complexe cu proprietatt',a ab=O,
atunci cel pulin unul dintre umere este nul. Exemplul de mai sus aratd c[ pentru
matrice, nu are loc o propri te asemdndtoare, adicd din AB = Oo.,,n nu rezultd in
mod necesar c[ cel outin una intre matricele A, B este nuld.
if)Dacl a, x / sunt numere complexe asa incdt ex=ay iar a+0,
rezultd, cd x = !.Exemplul de i sus aratd cd pentru matrice, nu are loc o proprietate
asemdndtoare, adicd din AX AY unde I este diferitd de matricea nuld nu rezultdin
mod necesar cdX= Y.

ie A. B doud matrice odtrate de ordinul n. Demonstrati

a) (A+B)z -A2 +2A + Bz dacd si numai dacd, AB = BA;
b) (A+B)(A-B)=A - 82 dacd si numai dacd, AB = BA.
Solulie. a) AplicAnd di ibutivitatea inmullirii fald de adunare, avem:
(a+ n)2 (A + B)(A + B) = Az + AB + BA + 82 .
F.galitatea A2 + AB + BA + 82 A2 +2AB +82 arc loc dac6 si numai dacd 8,4 = AB.
b) Se analog.
Observalie, Exemplul de ai su aratd cd in general forrnulele de calcul prescur-
tat ce au loc pentru numere le sau complexe nu se verificb pentru matrice.

28 / 350
 Prin i.nducfie matematicd se demonstra cI
dacd",4B = BA,

(A+B)n = ZCftln-,'Uo, (, ne N* (binomul luiNewton\

il (z 12.]
3.Fie l, A.,JWt(.]),,a=l
'-t o o 2 |
l;ia=l I. cur-
Bn , pentruneN,
0)
[o 02)
cula\i An ;i n)2.
( -r o o )
Solutie,, AVem or=l o -t o l=_13, dec A3 =-A, A4 =Iz. Rezulti:
( 0 0 _r)
I -jr" ' n=4k
| IA
A"=1-tt:-' n=4k+I
. Avem B=2Iz+D, [o r z]
I '
n = 4k+2 unde 10011. Cum 2\ co-
l-4, n= 4k+3 [o o oJ
or
mutd cu l), avem Bn = (2It + D)n = iCfiZr-t pt .,11v p2 [o
k=0
000 =l D3 = 03,

deciDt{ =03, (V) k>3.Rezultd.

[0 0 0 ],'
(2", n-l z"
an-1
"n\n+
.
-.t)
\

=l
|
B" =c9,2"12+c)2"-t Daclz"-znz o n .)n-l I

t'
(0 )nl I

sina
Fie A =[( -srna
"osa
cosa
] eR. Calculali An. n eNx
),
sorutie. a2 =( "o:o sina l[ cosa sina )-
( -srna cosa J( _sina cosa J-
_( ,ot2o- sin2a 2cosasina s2a sin2a l
-[ -zcosasin a cos2u-sin2a ) f in2a cos2a
t.

J=[. - )'

f \/
ll cos a sin
cosna' no"
stn
Avem: trr-t - tr, . tr =l '

( -sm//a cosnr j( -sino cos

'-l
(/ cos(n..a) ccs & - sin(n a) sin a cos(n a) sin
[ -sin(na)coso - ats(ra)sina cos(na)cos

29 / 350
 -30-
os((n +1)a) sin((n+t)a) l
sin((n+ 1)a) cos((n +l)a) )'
Conforrn principiului t fiei matematice, propozilia este adevdratd pentru orice
neN*.
( to.* sina ln _ f cos(ra) sin('ra)
Observalie. Formula
[ -sina cosa J - [ -sin(rua) cos(na) 'SO
numeste formula lti Moivre matrice. dincauza analoeiei evidente cu formula
(cosa + i sina)" = cos(na) * i s n(na).
Llculali 7100, 31oo unde

+ 1+l ( r r)
'))) i I'u=[ -t I
n-
_Ji r
( cosf sinf
Solutie. Aplicdm formula Iui Moivre pentru matrice. Cum,,4 = cos!
l
/-\ [ -sin{ )'
. looz\ [ t J3
obtrnem A'"" = [.o'$
I
, 1nn Drrr .l| | -) ) |

I l00n JT -)-l l
(-sm 3 r /1-'( ,
costo"-oz
\!'/
I

cos# sin#
/dr\

'-t I -Srn;-
Analog, deoarece B = J2l ^^^i_ l, obfinem:
^,^"2 cos
\aa/ " ,

.orff sinffI f -rto o l

Broo = 250[
-sinff .or'Tn .J=[ o -zso )

PROBLEME PROBLEME .(} PROBLEMI) INfl

ItZ=E\ll

1. Fie matricel",l=l
(r-
2 (
IlsiB=lf -r3 ol7 l.

[1
a) Determinati ma
t
)'A+B;iB
Iz-A. r)
b) Dacd fE) =X+ calcutafi: f(A), f(B), 7(a+n), f(B-A).
Se consider[ matricele
(-tt 1 I f oooll ( (t 2ool
A=l 2 1-32 l,r=l -r 2 | 3l, c=l -l -2 t I l.
[o 01 J tt loo.,l [3 qiA+B r 2o)
Determinati matricele: "
+B -C, A-B+C, -A+B -C
+C.

30 / 350
 -:lt-
( I i (
3. Se c:onsiderl cerel=[ _t -1 )
matri' Anati matri cereA+',
0 o
J$u=[ ; i]
A-.8 si2A-38.
4. Se r:onsiderdin ptan punctele M(1,3>, N(0, 4) gi riii Ofr, i
r - 8) gi vecto = =
--+
=OrVSi vi =OP.
a) licriefi vectorii sub formd matriceall si calculati
b) ,\flaji scalarii a gi B astfet ina.dt ai + p]
i +i, i -i,i'-?r*A.
=i.
2 rl [s a)
5. Lfla\i u, b, c, deR stiind
"ur(i; I -{ ; i ] "2)=lrol
6. si fie matricele
=2X+13 A=

f(A), f(B), f(A+B).

/este injectivl.
c) Este/
7. Fie marricere -.t j,r=[ I ; ,=
^=(i,
e R* astfel incdi:
],
a, f, T aA + BB + yC = O2.

ftl f -'o I
8. Aflati matriceleXsi ystiind cd: a) X+ I'=[';j 2X *sY=
|tlt l;
/ \/
to
b) 2X-Y=l|
rl ( -e a\
.l qiX+4v=lro,
\ -t )) j
9. Se considerd matricele A, B e
"le(Z), A = (aii)34, B= (bi)sxs definite prin a;i=
= max(i,) qi b rj =min(i,7). Aflati A + B qi A - b.
10
ft eN*, calculati t =
AO,r.
11. Dacii A e.a(3(R) EiA+ tA=\il, l. unuti, a) numerele reale x, y, x;
i I
b) urma matricei l..
12. Considerim matricele XeLl423(R) si ye"4t3.2(R (rz3')
undex=[o
(z
t -tJut"=
tl
z\
= I I
|t03l l.
Catculati Xy si yX.
\/

31 / 350
 f r z s) r2l
13.FieA=[ou u),u= 3 4 l.Calculafi AB,BA,I2A, A\, BI2, I3B.
561
14. Fiematricere.4 =( ! ! );i r (z r)
|\"; ;" )l. Calculafi BA, Bz, t.d .a qi A. tA.
= .
[2 3 )|
(* u)
15. G6siti toate matricele X fiLz(R) de forma X= | ; 1, | proprietatea x2 = 12.
\""/,i "r
16. Rezolvati,,in multimea (R) ecuatiile:
\ flrrl
orI
t'r o ol
)I' l"=l o 101.
"rt'=[; orl
[001J [0 0r)
17. Aflafi a, b eRqtiind cl triceaX=[ : ; ] comutiicumatricear=[ 1, iJ
18. Completati: a) O mat care are doul linii qi 4 coloane se inmulfeqte cu o
matrice avf,nd ... Iinii qi coloane. Rezultatul inmulfirii este o matrice crr ... linii qi
... coloane.
pitratfl de ordinul ... se inmul{eqte cu o matrice coloanl
;i se obfine o matrice cu linii;i ... coloane.
c) Dacd ,4 tA este o matrice pitrati de ordinul 4 iar tzl.l este o
matrice'pdtrati de ordi 6, atunci I are ... Iinii qi ... coloane.
19. Determinati numerele turale m, n, numerele reale,x,./ qi matricea X e:.JlQ1x,1(R)

It rl
astfelincat:"r[';:,,l =[
i' :]' P'; ['^:2J=[;'J
2l uI
f 14
;]
20. GIsifi matricea X si 4
6)l.x=l(oJ l.
.Iror)(r 0l
"101.
21. Ridicafi la puterea n (r I,l ooo
I-r[101J|\0
l,l o

030)
u^ .(oto)
22. Ridicafi la puterea n (z 1 l.l o o r l.
ouI[rooJ
( r r z I [ -r o ol
23. Ridicafi la puterea z (n Ior r l,l 1 -r 01.
[001J.[10 -t)

32 / 350
 .33 -

24. trie.a e
"M2(c),
^
=(:1 o *u,rr.e cu proprieta ud = bc.
l,
a) Demonstr a{i cil A2 = tA andet este urma tricei A.
b) Calcula{i,42, z GN*.
Folosind eventual procedeul ce rezultl din probl precedenti, ridicati la pute-
( o t\ ( s l\ ( z e sinlx 2sinx
l
rean(neNx)matricer
"'Io r,,J'[u rJ'[t , J
cosx I I
Ridicati la puterea n (r eN*) matricele:
( o rl (n I lf sina COS G I rec)
(-1 0J'[ -I "li I [-cosa s1n a l -tsa ; I
/-\
[^t32 2
I I
27. Fie nrratricea I =| anuti N*
| 1 4r l.| ' valorile lui z cu proprietatea An = 12.
\ 2 2)
28. FieA, B eLlLn(C), astfel incAtl +B In. Demonstra cd AB = BA.
=

29.
(12) (-z-
consiiderimmatricete
a) AB = BA;
'=[-. -r)"'=[. , :
J.
n"*"nrt.aJi ci:

b) Q4 + x B)'I1 = A + xn B pentru orice x eR.

30. se co nsideri matricene o = (o,i), u = Q,i), i, j e {1, 3), definite prin
I o .i=i l. o , i=j
, i+"j ' bii=] min(;,
o'i=\:nax(i,,r)
, i+j
a) Calcutafi: A2, 82, AB-BA.
b) Arltati cd t(AB) = BA.
( o
31' Se cornsiderd matricele A, B, C und,e A = BC, B =l b Eic=( u b c).
lc
a) Demonstrafi ci existl o constantd a astfel inc6 42 = aA"
b) Calculafi a2oo6.

Fiematricer I jt I 1yr01
"o=l o|) l;ix.zcs(R)astfer
Io
a) Dernonstrati ci AX=XA.
a0 cl
b) Demonstrati cI matricea X este de forma X = 0r01.
00a)
c) Calculati Xr.
d) Determinati matricea X.

33 / 350
 I'34--I
. REZ MATUL CAPITOLULU
Notiuni - Definilii - Notalii '
Notiunea de matrice Transpusa unei matrice Diagonalele unei matrice
Urma unei matrice
O funclie D acd A e.Alt*, n(C), notdm: Fie A eJInlC) c, matrice pd-
A : {1,2,...m} x {1,2,...,n} -
('"tt o" "' "il )
(1
tratd; sistemul ordonat
se numeste matrice de tip (2,
(cu iz linii si n coloane).
Scriem:
r\ atz ... aln
,t)
"-ll
tt_l al2 a22 ".'amT I
(all, aZZ, ..., ann)
reprezintd diagonala princi-
pald amatricei A, iar
\ aln a2n .,. amn ) (a6, a2n_1, ,.., anl),
| "n
o2l a22 ... a2n
transpusa matricei A,
diagonala secundard a ma-
n _l
n-l Se observd cd
ta a_tt1n,^7g1 tricei A.
I
Num6rul
\ aml am2 .,. amn )
/\ TrAdd ot + a2,,2+ ...* enn
sau A= (suma elementelor de pe dia-
\o ii) Ei<n,
t<j3, gonala principalii) se numes-
te urma matricei A.
Operalii cu matrice
Adunarea Inmul{irea cu scalari Inmultirea nratricelor
A, B e,,Mm,n(C), A aJl*,n(C), U=Qrj), A e.tuit,nlC), rtt e.Mn,p(C)
o =Gu), u =(r,,,i) ), eC Q" este un scalar).
Suma matricelor A, B
o=Gu), B =(bjk)
e Produsul dintre scalarul ,t s,i
Produsul matricr;lor A gi B
matricea matricea A este matricea:
este matricea A .B = C, unde
A+B=CaJIm,n(C), AA = C a,Alm,n(C),
/\ /\ C e,jL*,p(C),
c=Vii),c;i=a;i+bii C =l"ij),
cii = )"aii c = ("it) 74i1m,
(adunarea se face pe coml o- (fiecare element al matri- tSk<p
nente) oricare ar fi cei I se inmullegte cu sca-
i=|fr, j=1,n. laruI,1) ,,t =L
j=r
aiibik.
Matricea Matricea
(o 0...0
t0 0..,0 (ro...rl
Omn =l ,101...01
t,r=l
Io 0..,0 t""""""1 I

(0 0... | )
se numeqtematricea nuld, se numegte matrice unitate
Omn este element neutru fafd lp de ordin n s,i este element
adunara matricelor. neutru fa!6 de inmullirea
A + Or,,, = Om,n +A = A, matricelor pdtratet
oricare ar fi A <utdrr, n(C) A,In=In.A=A oricare ar
fi A e./'in(C).

34 / 350
 a
Testul I
lp din oficiu

E ir mul{imea ./{z(n) se consider d l,r o)

matricea
' [01.J precum gi sub-
a=t I

murlimea *;,, = o]
"= { [ 3 2)1", ".(0,
1p a) Ardta\i cd, dacd
/\ A, B e G, atunci AB e G.
b-
rp b) Verificali cd" dacd. C =[ : r l. c, u*
\.u )
(r a'1
o=l u^-l'le G;i CD=
(0 + ) = 12.

1p c) Gdsili doud matrice U, V e G pentru UV+ VU.

lp d) Utilizdnd metoda inducliei matematice, lca
(
l"b )'|
=l
ctn S(en-l * on-2
"
+ ... + ctcn4 +
[0, J [o cn

I ti" Xe.,{,{z(R), o makice cu proprietateaXl =r,under=[lt?t]

lp a) Demonstra\i cd, AX = XA.
tx
1p b) Dovedifi c[ exist6 x, ./ € R, astfel i X=l
Iu :)
rp c) Calcula{i Xn,unde n eN*
1p d) Determin ali matricea X.

1p Se considerd matricele

(tI _1ool (t .l
I 0')
A=l 0 l;iB=l o -1
(0 01) [o 0 ?J
Ardt.ali cd" (AB) n * It, oricare ar fi n e N* .

ntd Bacalaureal 2004 - enun{ parfial)

35 / 350
 Testul2

Pentru fiecare in bare, una singurl dintre variantele A., 8., C., D. este
corecti. Indicati aceas variant5.
Jtp din oficiu
,p I ru"a (1: ::, =
f +':) +z+u?
[ r t ),"utestex+Y
.0; B. 1; C.2; D. +.
tp El t" considerd tricea Ae.,,t{+(R), A=Qr)ki,j<4, definitd prin relalia
aij =li -,r1, pentru or i, j e 11,2,3,4). Afla{i suma elementelor diagonalei
secundare.
D. 10.

Se considerd m e,Alt4(c), i2 = - 1.

rp a) Afla{i urma
D.4i.
1p b) CAte elemente IneNx)?
A. doud; D. o infinitate
1p c) CAte matrice iaAX= XA?
D. o infinitate.
i s)tl (-z 1 -t,) )
lp @ ou"a x,ye R qi 36l|=l 2 -5 _;J atunci

x+yarcvaloar 'ea: A.
oo ) [-r 0
D.2.

rp El na"ez = |l'll ---

IJ3 t"" cete este Arr ?
It ),
A. Iz; I oz;
"[-',;], "[?;']
1p E u," I e..M+(R), e.,,Ut.,r(R) Ei C= nn er)to,e(R).
Ce valoare ate nt r +p ? A. 10; B. 12; C.14; D. alt numir.
1p l7.l cat" matrice pdt te de ordinul 3 au elemente distincte, aparlinAnd mul-
{imii { 7,2,3, ...,9) ? A.9; 8.27: C.8t; D.9!,

36 / 350
 -t7 -

Cap. III DETERMIN NTI

)

Fiecdrei ntatrice pdtrate i se asociazd un numdr ce de co efi cienlii m(ttric ei,

numit cleterminant. Determinantii isi vor dovedi utilita lt'l problemu i n versabil i td ii
1

matricelor, ln rezolvarea sistemelor Si tn aplicalii e.

O IDETERMINANTUL DE ORDIN Ln
PRopRterATt

Sd corLsiderdm un sistem format din doud ecualii liniare cu doud necunoscute.

ag xl * t'lx'> =bt
Forma generald a unui astfel de sistem este ] . (1).
I azlxt+ 22x2 = D2
[n ipoteza cd a11a22 -aIza21 * 0, folosind metoda reducerii sau substitu{iei, 96-
sim pentnr sistemul (1) soluJia unicd: q=ffi z attb2-a)tbl L

12'*z- alla2z-a2lan'
_- _ -
't

Obsen,Sm cbxl Ei xz auaaelaqi numitor. Considerd matricea coefi cienlilor (rna-

ia ce apare la numitori este

egal[ cu cliferenja dintre produsul elementelor diagona ei principale si produsul ele-
mentelor rliagonalei secundare a acestei matrice. Ace numdr rcprezintd,, prin defi-
ni{ie, determinantul matticei A.

r\z
\./ Erefinitie
'
.l..,1,t,
Determinantr.tl malficei A=(
o" ot'
) este numdrul complex
\azt a22 )
--
notat det.4, definit prin rela{ia: detA = aII ez2- al a2l.

Deternrinantul matricei |I "tt "t' numit de de ordinul 2. se mai

\ Q)t-. CI,))
afi alz afi cll2
teazd" si astfel:
u2l 422 ctLl ct22 -
u I lq - al2a21

37 / 350
 Qtentru sistennil cloucY ecualii liniare cu doud necunoscute\

Folosind nofiunea de de inant atagat unei matrice p[trate de ordinul doi, rezul-
tb urmdtoarea:
(
Proprietate. Dacd +0, t, , j allxl*apx2=b1,
SlStemUI 1 are
I u?.1 xl + a22x2 = D2
solulie unicd (x1 , x2) datd de ulele:
bt an an bt
bz ozz a2t b2

an ul2 | | att an
a2l a22 I I a2l crLz
Pentru a reline regula, cd la nurritori se aflb determinantr"Ll matricei
sistemului" iar la determinanfii matricelor ce se oblin dirL matricea
sistemului, inlocuind prima, ectiv a doua coloand prin coloana termenilor liberi.

* Probleme r?zohrqtc. l. lculali determinantrt' 'l ' ,t-,

|
2+i -5
Solutie.
3 2-i Q+i)(2-t)-(-s).3=20.
2. olosind regula lui Cramer, rezolva(i sistemul
x"E+3Y=5
3x -yJz =zJT
t a
J
Solutie. Determinantul icei coeficien(ilor este a r; = -11 +0,
J
deci putem aplica regula lui ramer qi obfinem:
) a
J
't li IT
t 3

3 t; J _^lz
3. ieX, o matrice pdtratd de ordinul doi. Demonstra{i c[:
' - (TrX)X+ (detX)l2 - 02.
(.. bl ILL
Solalie. l' t lt^.tX=ll.
, I sl avem:
\ d)'
b\( u b\ ( ol
P -grryx * 1O"r4r, = ",o)l"d)-@+al" " 'o).rn-")[ ;, r)

38 / 350
 ( o' *bc ab+bd\ ( o, *ad ab+bcl') ( o -bc o ) (o ol
=[ +dc bc*d'
"o )-[' o" +cd ad+d, )*l 0 ad-bc J=[ o 0)'
Obsewulie. Rela{ia demonstratd este un caz lar al unei teoreme importante
a algebrei liniare, teorema lui Hamilton(t)-Cavlev@.

E)efinitie t

ot1 alz aB
I
D eter minantul malricei A_ I atlLt a2z a23
I este num[rul com-
"M3(C)
\ a:r 432
I
a33
Qtl 412 aB
plex, notat det,4 sau a2t 422 a23 , definit prin
a3l a32 433

det A = a ||e22a33 * a21a32a 13 + c4|a l2a23 - e na22 3l - a23a32a n- a I2a2le33

Obsen,a(ie. Defini(ia este motivatd de urm[toarele ideralii legate de rezolva-

lal xl+al2x2*a13x3=b1
rea sisterrLului de trei ecualii cu trei necunoscute: I q2 Z+a22x2*a23x3=b2
lot 1*a32x2*a33x3=b3
reduce x3 intre primele doud
ecua{ii gi intre ultimele doud ecua{ii. Se ob{in astfel 5 ecuafii liniare in x1 si x2,
care se rezolvb prin metoda reducerii. Se obline pentru 1 valoarea:
- a23a32b1- aDb
l-423Q32afi-aDa2la33
cu condilia ca numitorul si fie nenul. Expresia de numitor este, prin definijie,

ui. Observdnd cd, formal, nu-

mbrdtorul se ob{ine din numitor inlocuind (tll, u2l, a I respectiv prin b1 , b2 qi b3"
tragem concluzia cd numdrdtoml reprezintd determina I matricei ce se obtine din
matricea sistemului, inlocuind prima coloand cu coloa termenilor liberi. Proceddnd
asemdndtor se oblin x2 qi 4.

' Arthur Caylsy 11grt - 1895) matematician englcz

39 / 350
 (sistemttl cle trei ii liniare cu trei necunosufte\
afi n ar3 l-
Proprietate. Dacd a2l 22 a23 + 0, atunci sistemul
|
a13 32q3 1

I
I
Ilnl +alZxZ+ct13x3=b1
1 2lxl + a22x2+ a23x3 = b2

t 3fxl+ct32x2+a33x3=b3
a unicd (-x1 , datd de formulele:
Ql2 ctl3 all b1 ap an al2
422 a23 a21 b2 a23 azL a22
432 a33 a31 b3 a33 a3l 432
an al2 013 Qll al2 a72 all al2 af
aZl aZ2 aZ3 a2l a22 q23 a2l a22 a23
a3l a3Z a33 Q3l a3Z a33 a3l a32 a33

i de calc ordinul3
Datorid faptului cd formu a prrn care s-a definit determinantul de ordinul trei nu
poatefi memorat[ cu usurin! existd reguli practice, ugor de aplicat, pentru calculul
acesfui determinant.

1. Regula lai Sarrus

o12 opl
Pentru a calcula determi tul
los
az1 a22 a23 alcdtuim un tablou in r;are addu-
I 431 a32 ay l,
1 I

gdm dedesubtul celor trei linii ale determinantului, primele doud linii.
all an aB Scriem, cu semnul *, produsul elementr:lor de pe
diagonala principald (ayu22ay) Ei incd doud pro-
aLl a22 a23 duse (a21 a32q13 si a31at2a23), corespunzrind direc-
liilor paralele cu diagonala principald.
\\
Q3l 432 a33

\\
QII alz aB
\ a23
azl a22

40 / 350
 Scriem apoi, cu semnul -, produsul elementelor de an ar7t3
pe diagonala secundard (apa22c41) inc6 doud pro-
;i
duse (arya3zatr ;i uyapa2l) corespunzdnd direc{i-
ilor paralele cu diagonala secundard. '7"',7"
"7"",;"
qTan arc

Q21 a22 a23

2. Regula triunghiului
Scriem, cu semnul produsul elementelor de pe
diagonala principald (a 1 a22aT) gi incd dou6 produ-
se (a21 q32a
B ;i u12u23 31), care se oblin alc[tuind.
doud triunghiuri care cAte o laturd paraleli cu
diagonala principal[ Ei c lalt vArf, in col{ul opus al
determinantului.
cI32 a33

Scriem apoi cu semnul -, produsul elementelor de

pe diagonala secundard (uga22a31) si incd dou6 pro-
duse (apa2la33 gi a23a32ot1), care se oblin alcdtu-
ind doud triunghiuri, care au cdte o laturd paraleld cu
diagonala srecundard si celdlalt vdrf, in collul opus al
determinantului. 432 a33

Observulie. (cleterntinantul de orf inr / 1' 6 matrice tratd de ordinul 1 este ^ ,.1

forma A = I.at1). Prin definilie, determinantul ei este: det = all'

t Problernt tezoluqt;. Calc"rla{i determinantul I e .rt(r (R), I = (a, ;;) , unde
U'
crij=i+j-l pentruoricepereche(i, j)e {I,2,3} x {1,
123
Solutic. ull=l +1-1=1, a12=l+2-7=2 etc. Ob{inem 234
345
Folosind regula lui Sarrus sau regula triunghiului, avem:
1^a
tzJ
aai
detA= LJLI = 1"3.5+ 2.4 .3+ 3.2.4 - 3.3 3-4.4.t-5.2.
345

41 / 350
 -42-
K\fi .
lll-:lrt11 PROBLEME, .
tL.,.#l PROBLEME PRoBLEMTD ilMi
1. Calculati deterrninan{ii ordinul doi (i2 = -1):
l2 ^F+ .t6 I
t -, l+i 2-i
410 i I I'
I

) *,lT l'
I

-i -2i
"11
cosfr sin# 2 sinf sinx+icosx "[T cosx
f o
|
sinft cosfr l'
I
I
x eR.
cos
I' JT cosx sinx-icosx I,
2. Calculati determinantii
1z 3 |r zs
| 12 3l ,,l2 1l I -1 0 0 0 l+i
| | -i il,
I

+ 7l, | 0 I 2l,
I

- t, 0 1 -l
)l l+ii 0 0l.
I I
I

lsellsorl
1
I,
1 -1 1 ii rl -1 0
|
1
I
0 i 0l
3. DacI e2 1t+1 =0,ca ati determinan{ii:
el lr
,l x -1
e e2
0 o
I eeZ
le
le2
lo E -t e2 1
4. Rezolvati in multimea merelor reale ecuatiile:

a)
x-l 3 -xl
I x+l b)
-Zx - 0;
x-3 0 0 x01
c) x2x +l d) 0 x+tr 0 -0.
x4 x+2 ':- 3 10x
(ro 1 (8 \
5. Fie matricea A =l - l l. Calcutali detAro;i detl ) ;k l.
[0 i ) [*]r )
6. Calcula{i determinant matricei I = (a t) e (R) in fiecare dintre cazurile:
"443
a) sij = i +i, (V) i, j b)aii=r.j, (V) i,j=13.
c) sij = max(i,), (V i,j=1,3i d) aij =min(i,i), (V) i,i =,13.
7. Folosind regula lui , rezolvati in RxR, sistemele (a eR):
(/5-2)x+y=lti - 4 . [ .t.orc-ysinc=l
:x+
8. Folosind regula lui , rezolvati in C x C, sistemele:
- l' ix+v=Z r
$+zi\u*y=i
u)l r*-,i,=o #;fi=; '/^, J| 3x+ (1-2i)y=-i
t
'{
_( zooe zool
9. Se considerl matricea,4
[ -200s -2006
a) Aflati urma si ul matricei. b) Calculati A2 si A200'l .

42 / 350
 -4t-

Determinantul de ordinul 2 sau 3 a fost definit n formula de calcul la care

suntem conduqi prin rezolvarea unui sistem liniar. in I sistemului de trei ecuatii
cu trei necunoscute, calculul este destul de laborios. Este clar cd nu putem extinde
aceastd rnodalitate de abordare la cazul seneral al de ui de ordinul n.
Vom cduta s[ eviden{iem ceea ce este comun definilia determinan{ilor de
ordinul 21, ;i 3, Ei generalizdnd, sd definim determinan I de ordinul n.
ctll rl12
Avenr:
Q21 422 = ana22 - al2a21

AII AN a13
421 ct2^ 423 = Qll122a33 + al3a2l 32+ ana23a31-
a"31 432 ." JJ

-4nq22037-Qlla Q32 - anQ2la9 .

r
Dr:zvoltarea deterrninantului de ordinul 2 con ne doi termeni, iar a celui de
ordinul 3, sase termeni. Fiecare termen este un de doud, respectiv trer
elementerale determinantului. cAte unul de pe fiecare I qi de pe fiecare coloand.
Astfel, putem face ca fiecdrui termen din determinantului sd-i
corespurLdd o permutare de gradul 2,respectiv 3. De u, tetmenului u 13u 21a 32
din dez'voltarea determinantului de ordinul trei i corespunde permutarea a=
( t z z\
= construitd astfel: a(1) = 3, deoarece t I de pe prima linie apa(ine
[. , t 2 J,
;oloanei a treia, a(2) = 1 , deoarece termenul de a doua
coloane r:tc.
Recip,vsg, fiecdrei per:rnutdri de gradul 2 ii coresp rde un termen din dezvoltarea
determinantului de ordinul 2 si fiecdrei permutdri de ul 3 ii corespunde un termen
din dezvolatrea determinantului de ordinul 3.
o SEL analizdm acum legEtura dintre permutare qi I su care aoare terrnenul
corespurLzdtor acesteia in dezvoltarea determinantului.
in dezvoltarea determinantului de ordinul 2. te I a11a22 apare cu semnul +
(t?)
si corerprunde permutdrii identice lar terlnenul alzaTl aparc
| , ; I care este
cu semnul - si corespunde permut[r tt(tr'rJ .ur"
".
in dezvoltarea determinantului de ordinul trei, apar cu semnul *, termenii.
a llct22Qj3, cI l3Q2ld3L, a lTaZ3a3l corespunzdnd iv permutdrilor pare

43 / 350
 (rz ) fr23) (tzt\
u=l 1 )
)'o= [: r z )etP= lz : r
\- - .J'
iar cu semnul -, termenii
poziliilor rt3,r23
a13 22a31, atta23a32 ;i upa2lcty corespunzfind trans-
gi.rp carc

Concluzie. Formulele pri care s-au definit determinanlii de ordinul2 3 se pot

Ei
scrie sub forma: I Qzl an
un .a
= sgn(o) to1r1o2o1rr,
Q22 -!
0€Jr
ctll cllz
ct2l a22 t*n{o)' Q b1)a2o(2)a3o(3)'
cI31 q32 o}r
Generalizdnd ob{inem:

Definitia dete inantului de ondinul n

Determinant'.r I unei matri pdtrate de ordinul A=
", Qri)
art at2 aln
a2l a22 a2n
= a rcG)a zo(2)a3 o(3)...a n61ny
o],ssn(o)'
an7 an2 ann

Din definilie deducem c[ in] dezvoltarea determinantului de ordinul n exis,t6, nl, ter-
meni, dintre apar cu se]rnnul + Ei
"ut" ! #, cu semnul -.
'i' Probleme rezolvqte. t.
Aflali cu ce semn apare termenul a14a22a31ct4..1 in dez-
voltarea determninantului de orldinul 4.

Aceasta are

44 / 350
 -JE-
Solulie. In dezvoltarea determinantului D 1, I termen nenul este cel care

DeciDr =-25 =-32.

In dezvoltarea determinantului D2 sunt 120 de termeni, fiecare con-
lindnd cAtr: un element de pe fiecare linie, deci toli ii sunt de forma + ahcde.
Dar, dintrer acestia, 60 de terrneni apar cu semnul * qi cu semnul -. Deci, D2 = 0.

3. Calculali
ctlI 0 0 0 ct l1 12
q13 ..' aln
azt ez2 0 ... 0 0 22 ct23 ... QZn
n- a3l ct32 a33 ... 0 si,B = 0 ct33 ... 03n

Anl An2 Qn3 ... Clnn

Solutie. Indezvoltareadeterminantului , singurul element nenul este
cel care corespunde permutdrii identice. Decr ct2ZQ33 ... Ctnn.
Analog detB = ctllq22a33 ... enn.
Obsen'alie, O matrice care are toate elementele situate deasupra diagonalei
principale egale cu 0 sau toate elementele situate sub d gonala plincipald egale cu 0
se nutnesl.e matrice triunghiailard. Matricele A Ei B in problema rezolvat[ sunt
matrice triunghiulare.
Retine !
D eterminantul unei matrice triunghiulare
elementelor diagonalei prin

ilor
unui determinunt du o linie u colounii
in general, calculul unui determinant pe baza definilili este laborios.
De exemplu, pentru a calcula un determinant de I 4 ar trebuie sb considerdm
cele 4l =24 permutdri de gradul 4, sd considerdm cele 24 de produse de forma
ato(t)a2o(2)aloe)aqo@) ce corespund acestor permutdri si sd stabilim semnul cu care
aDare fieoare dintre aceste oroduse. aflAnd sisnatural fiec[reia dintre cele 24 de
permutdri,, apoi sd facem suma algebricb a celor 24 de pfoduse.
Vom ardta un procedeu prin care calculul unui deterlminant
la calculull unor deterrninanti de ordinul n - 1 . I

determinant si comnlementul alsebric al unui element al unui determinant.

45 / 350
 -rc-
trlefinitie t

a7l at2 aln

Fie determinantul de
a2t az2 a2n
inul n, D = si aii, un element
anl an2 ann
fixat al s[u.
o Se numeste zi corespunz[tor elementului aii, determinantul ,1 ii
care se obline inldturdnd determinantul dat, linia i gi coioanaT.
. Se numeste ement algebric al elemenfului or,, numdrul
) / rtl*l r
oU=\-I) "aij.

Exemplu. unzdtot elementului az.t al determinantului

dtl Qt2 Qt3 ut4
a2l ct22 Q23 024
a3t Q32 a33 a34
a4l a42 a43 a44
Qll a13 aA
este d32 = a2l ct23 ct24 finut prin inldturarea liniei a treia si coloanei a doua.
a4l a43 ct44
Complementul algebric elementului cry2 este A3z = (7)3*2 ttzz - - dzz.
0m+ Teorem5

Determinantul unei mat ce A e r\tr(c) este egal cu suma produselor dintre

elementele unei linii (col ) gi complemenlii algebrici ai acestor ele,mente.

Calculul determinantului prin procedeul dat de aceastd teorem[ sr: numeste

dezv oltar ea determinantului o linie sau coloand.
Astfel, considerdnd Ae A = (oi), dezvoltarea deter:minantului
'Alr"(C),
sdu dupb linia i este:
a il A il + a i2 A i2 * ... * ct in A in
iar dezvoltarea dupd
ctuAU + a2iA2i+...* aniAni

46 / 350
 Deci, calculul unui determinant de ordinul 4 revi la calculul unor determinan{i
de ordirul 3. Calculul unui determinant de ordi I 5 revine la calculul unor
determinanli cle ordinul4 etc.
Evide'nt, pentru uEurinla calculului, dacd determi ntul are elemente nuie, este
avantajos sd-l dezvoltdm dupd o linie sau coloan[ care fine cAt mai multe zerouri.
Dupd ce vom studia proprietdlile determinan{ilor, vom putea aplica determinan-
tului transformdri car'e nu-i schimb6 valoarea. astfel inc6t o linie sau o coloand sd
conlind trn singur element nenul.
2I
01
23
10
linia avem
11 2
+o .(- 1)2
1a
IJ 4
10 J

122 /. 1

+1 .(- l)2+t ' t24 +(-1).(-I)2+4 ZJ

1ta
IIJ 10

M PR'BLEME . PR'BLEME PRoBLEI"" [Ml

1. Fie matricea A e 1t4.5(C),,q = @i).Aflati:
a) semnul cu care apare termenul alya43a 41a54 in dezvoltarea determi.-
narntului matricei /:
b) valorile lui ln ;i n astfel incAt terme sl3&Z|ct3n &41a5r, sil aPar5 in
dc:zvoltarea determinantului matricei I cu semn
2' P,sntru ce valori ale lui n, produsul elementelor pe diagonala secundartr a deter-
minantului de ordinul z apare cu semnul - in tarea acestuia ?

1201 loro llrrool 1200

3' Calcutati determinantii:
31,02
4013 'l111r
1o
llorrol
x I o 1l'
3tL2
0200
1
l'l
tt20 lr23 l11111l 1111
4' Calcula{i determinantii:

arool 0c0001 0 0 0 0 ots I

0 a b 0l
,r0001 0 0 0 424 d)< I

0 0 a bl'
c c 0 O c l, 0 0 433 434 ,;;
"-l l.
D00al ddd0dl 0 442 s43 444
"ot
eeeeel as as2 ,53 454 4<<
--
I
|
|

47 / 350
 -4t-
determinantilor
Proprietatea l, Dac6,A sunt matrice pdtrate de ordinul n, avem:
(detAB) = detA. detB.
Retine !

Determinantul usului a dou[ matrice este egal cu

p usul determinantilor.
Din formula de mai Itd cd pentru orlce matrice At, A2, e.rttr(C),
avem:
det(A1A2 ,A*) = detAl . detA2. .... detAm .

in particular, pentru I - '.. - Am = A, ob\inem:

m)
= (detA)m unde ru e N*.

Proprietatea 2, Dacd A o matrice pdtrat6, de ordinul n, avem: detA = det(At)

Retine !

I unei matrice pitrate este egal cu

rminantul transpusei sale.
Demonstralie. Pentruma cele pdtrate de ordinul 2 gi 3, proprietatea ser verificd
direct prin calcul. Pentru general, se foloseste faptul cd fiecare elernent din
dezv oltar ea determinantului I i l, corespwzdnd unei permutdri
o, se regifseste in
dezv oltar ea determinantului lui ?, corespunzAnd permutdrli o- I iar permutdrile
, o. si
o-' av aceeasi paritate.
Obsen,alie. Avdnd in cd determinantul unei matrice este egal cu deter-
minantul transpusei sale, proprietd{ile ce se referd la liniile un,-ri determinant
sunt valabile qi pentru coloane.

Proprietatea 3. DacI elem tele unei linii (sau coloane) ale unui determinant
sunt nule, atunci determinan I este nul.
Demonstralie. Sd presu cd elementele liniei i sunt nule; dezvoltdnd deter-
minantul dupb linia i,rez;ultd luzia.
Proprietatea 4. SchimbAnd doud linii isau coloane) intre ele, determinantul isi
schimbl semnul.
Demonstralie. Intr-adevdr, dacF se schim6l intre ele liniile i si se obline un
7,
determinant in car= flecare ce corespunde unei permutdri o e Sn este lnlocuit
prin termenul corespunzdtor i o r 1i . Ccncluzia rezultd din faptul wa
sgn(o? ;) =sgn(o')sgn(ri) = -sgn(o).

48 / 350
 -49-
Proprietatea 5. Un determinant care are doui li i (coloane) egale este egal cu
zero. '
Demonstralie. Not[m valoarea determinantului D. Dacd, schimbdm intre ele
cele douii linii (coloane)
egale, determinantul nu se sc imbd; dar pe de altd parte, din
proprieta,tea 4, deteruninantul iqi schimbd semnul. Rez Itd,D=-D,deundeD=0.
Const:cinti. intr-un determinant, suma prod dintre elementele unei linii
(coloane') si complementii algebrici ai altei linii ( ne) este nul5.
Demonstralie. intr-adevbr, sumaproduselor din elementele liniei i si comple-
men{ii algebrici ai liniei j reprezintd" dezvoltarea d linia j a unui determinant in
care liniile i si7 sunt egale.

Proprietateo 6, Dacil toate elementele unei lin (coloane) ale unei matrice
pdtrate ,4 se inmultesc cu o constanti /r, atunci obtine o matrice al c[rei
,
determirLant este /r(detl) .
Exprirndnd proprietatea in limbaj matematic, avem:
ctll al2 Qn a7n all a 2 aB ... aln
a2l a2Z uZ3 e2n Q2I O 2 ct23 a2n
k.ai1 lc.aiz k.a3 ... k.ai, QB ain

an!. an2 An3 Ann z unJ qnn

Demonstra{ie. ntr-adevdr, notdnd ct) A' , matricea blinut[ dinl

cu k, avern: detA' = sBn(o) Q b
0) o 20 (2)... (ko i o Q)) .*no\n) -
oE^"

= o ttn( o)a 6g1a2oe)...a io(i).. no(n) = kdetA '

o&.
Observalie. Relalia (1) aratd ci putem scoate in determinantului un factor
comun al unei linii (coloane). Citit[ de la dreapta la rela{ia exprimd faptul cd
pentru a linmulli un deterrninant cu un numdr, inmul o singurd linie (coloand) cu
acel numiir.

Proprletateo 7, Dacil un determinant are doui nii (coloane) proportionale,

atunci deterrninantul este nul.
Demonstralie. Intr-adevir sd presupunem cd un terminant de ordinul n are
liniile i qi 7 propro{ionale. Aceasta inseamnd cd ail = ...: ffi.Notdnd cu k,
valoarea comund a acestor rapoarle, rez;ultd, ai1 _1,
ajl #
I , ai2 = lcai7, ... , ein = fujn,
Scoatem .flactor comun pe /r de pe linia i Ei oblinem nant care are liniile i si
j, egale, deci este nul.

49 / 350
 Proprietatea 8. Daci el liniei /r a unei matrice A =(aij) e l4z(C) sunt
de forma u*j = btj + =1rfl, atunci detA= detB+detC, unde cu B si C
"tj, lV ) tin
am notat matricele ce se din ,4 inlocuind linia k ca (b p1 , b k2, ..., b *n)
respectiv cu (c7r1 ; c kz t ... t c ).
tetatea se scrie:
Q11 472 ln I lall Ql2 qlnl lctllqlz
azl 422 2n I la2ta22 aLnl la21aZ2

bp1* c1r1 bp2+ c1r2 ... bk

anl Ctn2

Un rezultat asemdndtor are pentru coloane.

Demonstrutie. intr-adevdr
detl=Is )o rcg1ozo1zy..(b rc1ty + c 1ro11;S)...crro1r1 =
o'eS,,
\. o) ct 611y a2oe) ... b WQd ... ctno(n) +
ae,Sn

+ \ sgn(o)a1 t) u 2o(Z) .,. c ko(k),.. u no(n) = detB + det C,

d€J,
tnainte de a enun{a ulti le doud proprietdli, vom preciza unele notafii Ei vom
defini notiunea de combinatie iniard a unor linii (coloane) ale unei matrice.
o Pentru o matrice oa Aer)Jr*,"(C), A= (a;;), vom nota cu Li, matricea
linie alcdtuitd cu elementele li
f,=(ail ai2 ... air)
si cu C7., matricea coloand fi cu elementele coloanei i:

( ",'\
ur2
,, =l |

Astfel, putem vorbi de

l;;- )
liniiior sau inmullirea liniilor cu scalari, infele-
gAnd prin aceasta, adunarea linie, sau inmulfirea matricelor linie c,u scalari.
Spunem cd linia I este o inatie liniard a celorlalte linii, dacd existd scalarii
7t , 72, ..., Ai-l , Ai*l , ..., 7, astfel incdt:
Li=ltLt+)'z Z + ...+ TitLi-t + )"i11Lia1+ ... + lnLn.
Analog, pentru coloane.
Proprietatea 9. Daci o I (sau coloani) a unei matrice pfltralle este
combinatie linari a altor lin (sau coloane), atunci determinantul este nul.

50 / 350
 -5'l-
Demonstralie. Vom justifica proprietatea pentru mahicei pdtrate de ordinul
3, (ideea demonstralieipe caztl general este aceeasi singurele dificult6li fiind legate
de notafie). Fie Z1 = pL2* qL3.Determinantul este:
pq2t+q%r pq22+q%2 pa23+sag tl
non no z Paz3 qoy qa32 qa33
a'.Zt a22 a23 || = || ayt a. ,, qz3 | * | a2L a22 a23
ct.\ a32 a33 I I q3t ct. '. q33 || |la3t a32 ct33
Ulti.mii doi determinanfi sunt nuli, pentru cE au doud linii propor,tionale.
Pro.prietate4 19. DacI adunlm la o linie (sau ) o combinatie liniarl a
altor linii (coloane), atunci determinantul nu isi sc bI valoarea.
Demonstralie. Considerdm determinantul de ord ul 3 qi presupunem cd se adund
la prima linie o combinalie liniarb a liniilor a doua a treia, adic[ se inlocuieqte Z1
prin L1 +pL2 + qL3.Determinantul oblinut:

I qfi + pazt + qa3t at2 +pa22 + qa32 B +pa23 + qa33

a2l a22 C.23

t a3l a32 433

all qlz qB pa2l + 3t pa22+qa32 pa23+q033
se scrie ca suma dintre u2l ct22 Q23
SI a2l ct22 aZ3
a3l 432 a33 o3l q32 a33
Ultimul determinant este nul, pentru c[ prima li e este o combinafie liniard
celorlalte doud.
In pilrticular, din ultima proprietate, rezttltd,:
o Dac[ adunflm Ia o linie (sau coloani) suma Itor linii (sau coloane), atunci
determinantul nu isi schimbfl valoarea.
o llac[ adunlm la o linie (sau coloan[) o altl ie (sau coloani) inmul{itl cu
un scaliar, atunci determinantul nu iqi schimbd va rea.

312
* Pnlbfeme rezolvotc. l. Calculati D =
023
i11
421
Solu,tie, Vomtransformadeterminantu l, astfel pe ultima linie s5 se afle trei
zerouti. Adun6m la prima coloan6, coloana a treia llit[ cu -4 (adicd inlocuim
C1 prin C 1 - 4C3), apoi adunbm la a doua coloanl, coloana a treiainmul{itd cu
-2
-5 -32 5

(adicd inlocuim C2 prin C2-2Q). Determinantul devine D = -12 *4 3 -r

-3 -1 1 5
0 010
Dezvoltdndu-l dup6 ultima linie, avem

51 / 350
 -12-
-5 -3 5

- tro-'I -12 -4 -r = 84.

-3 -l )
I Ca:

- a)(c - a)(c - b)
o2 62
"2

obcd
o2 b2 d2 = (b - a)(c - a)(d - a)(c - b)(d - b)(d - c)
"2
o3 b3 d3
"3
Solutie. Notdm determi nlii cu V3 gi Va. Deterrninanlii V3 si Z4 se numesc
determinan{ii Vandermonde de inul 3 si 4.
(D Pentru a la pe V3, scddem din coloana a doua si a h:eia, pri-
ma coloand, (adic[ inlocuim loana C2 prin C2 - Cr gi coloana C3 prin Cz - Ct).
10 0
Oblinem: Z3 = a b-a -a
o2 b2 -n2 ..2
" -u
licoatem factor comun b-a pe coloana a doua qi c-a de pe coloana a treia.
lr 00
Rezultd: V3=(b- a)(c-a)l
I

0 1i . Scddem coloana a doua din a treia.

1", b+e c+a

100
T/^ - (b-et)(c-a al = (b - a)(c - a)(c - b).
o2 b+a c-b
(ii) Pentru V4, nlocuim L4 prin L4 - aL3, L3 prin i,3 - aL2 qi inlo-
cuim L2 nrin f ^ - aLt'
111 1 111
r/, *
abc 0 b-a c-a .C-u
2 l=l o
o2 62
"2
b2 -ab "2 -o" d2 -ad l'
o3 63 ab2 ,3 _ o"r.. d3 _ ad2
0 b3 _
"3
Dezvoltdm determinantul prima coloan6, apoi scoatem factorii comuni
b-a, c-aqid-apecoloa Rezultd:
11
va=(b-a)(c-,)(n-dl I cd = (b - a)(c - a)(d - a)(c - b)(d - b)(d - c)
d2
lb. "2
52 / 350
 -53-
JTI I I
3. Aflagi numerele reale x ctr
lxl1
I IX I =Q.
11Ix
Solutie'. Ecuajia este de gradul 4, deci pentru a o rczolva este necesar sd
descomprmem membrul stAng in factori. Aplicarea ietdjilor determinan{ilor este
tr
util6 in aoest sens. Adunim toate coloanele la prima
, adicd inlocuim C1 prin
C1+C2+ C3+ Ca. Rezult[
rf+3 1 1 1 11
x+5 x I I 11
D_ x+J =(x*3
I x I xI
x+3I7x Ix
Scazdnd trrrima linie din celelalte trei, rezultd:

3)(,,r - i)3

-3, x2 =x3 = x4=L

4. Calculaji determinantul de
I + al ata2 etct3 lan
ate2 I+a| aze3 2an
Dn= alcl3 (J2e3 | + a2, ... 3cl n

ala, a2an a3an ,^2

Tun
Solutie,. Proceddm prin induclie.
l1
| +
Dt = | *ol, n2=l
1i 7toz, +
I ctla) I+A; "1+ "1.
Vom demonstra proprietatea P(n): Dn = I + ct + ol + ...+ a7. presupunem
adevdrat P(n) gi demonstrdm p(n + l). Scriind mentele ultimei coloane a
determinantului Dn*1 sub formd de sume, il in sumd de doi
determinan{i:
I + a2,
01a2 alan aTan+l
ataz 1+ e?, q2an a2an+l
Dn+l =
alA, QZQn 1+al QnQn+\
alQn+l a2an+1 ... anQn+l + a?,+t

53 / 350
 -rh-
|| -r, u7
_L qla2 Qn 0 | + al crta2 alan aTan+7
alaz l+aiz An 0 eta2 1, + etl ct/Qn a2an+l
a^
alan Qzan 1 afi L) al0n a2an 1 + a2n anan+l
Qlan+l a21n+1 0' tx+l 1 alan+l Q2an+l ,,, anan+l a?+t

I+a1 Q1a2 alctn Q1

Qla2 t,,-2
I+ai a2an a2
= D71 * ar,,
alan a2an 1+ crl an
aTan+l a2an+7 qncln+l an+l
La ultimul determinant. din primele ru coloane pe ultima, inmultitd
respectiv cv ctl) e2,...,en.R Itd
oot
ooz
Dn+l=Dn+aray ';' = Dn * a?+t = | + al + o7 + ... + o?; + o?*t.
00 rQn
00 0 an+l
Conform principiului i iei matematice, proprietatea este demonstratii.

PROBLEME PRoBLEMB a PRoBLBMn [Ml

/ - -\
1. DacdA=l 4L
'vr t este det(l2oo7)
[/t J, )' ?
I

Dacil A e"AQ(C) ;i det = 1, cf,t este det(ZA) ?

Folosind proprietitile rminantilor, calculati:
111 I x+l y+r x+y I

a) abc Dl *'+l y2 +l x2 +y2 l;

b+c c+a u+b
l*'*l y3+r x3+y3
I rl
|

c)
(a+2)2 (b+z)2
(a+r)z (b+t)z
+2)2
+t)2
It
; d)l a+x b+x c+x l;
11 1
| {o+Dz (b+y)z ("*fiz I

11
cos a cos
I I t 1 1ll 1 | 1

e) D cos c Dl .or2r "orzy "or2z l+l ri"2" sin2'y sin2z

cosZa cosZb cos
I x y z x || y z

54 / 350
 -55-
111
4. Demonstrati c5: a) etbc = (b - cr)(c )(c-b)(a+b+c);
n3 63
"3
111
b) o2 62 =(b-a)(c- )(c-b)(ab+ac+bc).
"2
n3 63
"3

5. Fi,ematriceleX=(a b c
)9if = i determinantii matricelor XYsi
Y)(
a1+b1 a1+c1 b tbtct
6. Dt:monstrati ci: a2+b2 a2+c2 b 2bzcz -0.
a3+b3 u3+ca b tbscl
ql s2 s3
7' Calculati determinantul q2 43 a4 dacd a1, 2t ... 1 a5
q3 a4 as
a) progresie aritmeticd; b)p geometricd.
labc
8. Se considerl determinantul d=l c o b proprietitile determinantilor,
' lbca I

demonstrati cd: s3 + b3 + -3nb" = (u+ b + e(a +b2 +c2 -ab-sc-bc),

"3 (Varianti B sc s liureqt 2007)
abc
9. AIIali numerele realea, D, c Etiind cdu+b*c=3 cub =Q.
bca
10' car lculati:

a)
1111
121. 1
b)
1110
1101
ab cd
mn pq tl
tl mn
ab ccI
pq
1131 1 0 1 1l; t2 34 l*l 43 2l
ttt4 0111 11 11 tl |l ll 11
abcd 7 ttl
117'
lTtl 1t 1 1

o2 b2 d2 ab d
d) "2 e)
JJJJ
117 |
o3 b3 d3
4444 b+c c+d d+ u+b
o4 b4
"3 lttT da b c
d4
"4 JJJ5
1 1' Carlcula,ti, folosind propriettrtitre determinanfilor:

a+x b+x c+x d+x

I 11 1l
inu sinb sinc sind
a) b)
(o+y)z (b+y)z (r+y)2 (d+y\2
I

2a cos 2b cos 2c cosZd

l'
1a+z)3 (b+z)3 1c+z)3 (d+z)3 n3a sin3D sin3c sin3d
I

55 / 350
 -56-
a3 s4 I

a7 a8 |

trr an | . qaca
|
a1t Q2 t ..., al6 formeazl:
rl5 st6 I

a) progresie a tmeticl; b) progresie geometric[.

13. Rezolvafi in multimea nu reale ecuatiile:
x x+l I I 1l
a) lxx+l b) 12 -0;
x+l I x x- )l4
Ir I 1 x0 02
I x x+l
c)l xz -1 0x 20
d)
@+t)2 1 02 x0 =Q.

| "3 1"+r)3 -r 20 0x
-s x-b c-a
I d. Rezolvati in R ecuatia b x-c u-b = 0, ftiind cd a, b, c nu sunt toate egale.
-c x-ct b-c
15. Demonstrati, prin ind matematici, formula determina nt ului Van d erin on d e d,e
11 1...1
al az 3"'Qn
ordinul n: ol ol 3 ... o2,
= - o,)'
a!-l nn-l
'.fl.*Qi
4-r ... nfr-r
16. Calculafi determinantii atricelor A, B, C eL/h(n), A=(oij), B =(bij), C= (crj)
definite prin u ii = ij , b ii = j, = l+i, unde n ) 3.
"ij
17. Calculati determina ntii
abb,,.b l+a1 1 1 1
bab...b 1 l+u2 1 ,., 1
a) bba..b b) 1 I l+a2 ... I
bbb,..a | ... l+ctn
18. Bie A, o matrice pltratl ordinul 2 cu proprietatea ci exist[ z eN* astfel inc6t
An = O2. Demonstrati cI o-oz.
a

19. Fie M, multimea tuturor atricelor pitrate de ordinul 4 cu elemente din multirnea
{-1, 1}. a) Cf,te te are multimea M ?
b) Demonst ci determinantul oricXrei matrice din mulltimea M
este divizibil cu 8.

56 / 350
 -57 -

O APLICATII
ALE DETERMINANTILOR iN ETRIE

doui puncte
Fie A(x1,./r ) ;i B(xz, yz) doud puncte distincte in plan. Se stie cd ecualia dreptei
deterrninate de cele doua- puncte este
x-xl
- Y-Yl dacd,xl +x2 gi yt
;r-:Ti- =;nfi +y2.
Dacd x1 = x2, dreapta este verticald qi are ecuatla = xl iar dacd y1 =y2, dreapta
este orizontald gi are ecua(ia y = y 1 .
Cu ajutorul determinantului, putem da penku ec a dreptei determinate de doud
puncte o formuld care are avantajul de a
fi unitard si de memorat.

f@ Teorema 1

Dacd A(x1, B@2,y2) sunt doud distincte in plan,

"yt) Ei ecuatia
dreptei;{B este:

x y I
xlYtl =Q
x2Y21

Demo,nstrulie. Ecua{ia (1) este de gradul intAi in x

$i !, deci reprezintd ecualia
unei drepte. Punctul A(*t,y) verificd (1) pentru cb in ocind in aceastd ecua{ie pe x si
y respectiv cu x1 gi /1, so obqine un determinant e I cu zero, (avdnd doud linii
egale). La fel, punctul B@z,yz) verificd ecua{ia (1 . Deoarece prin doud puncte
distincte trece o singur6 dreaptd, deducem cd dreapta ecua{ie (1) este lB.

tnrare
f@ Teorema P

Fie A(xt, yt), B(xz, yz), c(rz, yz) trei distincte in plan. Punctele
A,B;i Cl sunt coliniare dacd si numai dacd
xtYrl
xzY21 -0
4y3 1

57 / 350
 -5t-
lx yl
Demonstralie. Ecualia .BC este l*,
t'l*t y2 I = 0. Pentru ca punc:,tele A, B,
y3 I
C sd fie coliniare este necesa gi suficient ca si coordonatele punctului I sd verifice
aceastd ecualie.

ului determinat de trei puncte

f4 Teorema 3

Fie A(x1,yt), B(xz,yz C@2,y3) tret puncte necoliniare in pllan. Aria

triunghiului ABC este:

xrytl
=$ unde A= x2y21 (3).
x3y31

Demonstralie. Notdm cu distanla de la punctul Ala dreapta BC (indljirnea din I

a triunghiului). Dacd ecua{ia i BC este scrisd sub forma ax + by + c = 0, se $tie
x y i
lux.t+bYr+cl Dar
ch r!
wqq- - r--i-:-;-- .ul ecuati dreptei BC este x2 Y2 1 l=0.Dezvoltdnddetermi-
4 a"+o'
x3y31
nantul dupd prima linie, obli ecualia echivalentd
x(yz -y) y(x2-4)+x2y3-yzx3 = 0, deci
0= y2-y3, b = x3 - x2, c = x2y3-yzx3, ["2 *b2 = *g;-;*
"[1rr-*7
qi ax1 + by1+ c = A. Rezultd

ltl' ,l@z-,)2+(yz-y)2 lal

&pae= BC -/ D----i7------iT
^z,l\xz-U)"+Uz-y3)z -/
* Probleme rezolvqtc. 1. a, b doud numere reale diferite. Demonstra{i cd
punctele A(a, b), B(b, a), C(0, a + b) sunt coliniare. Scrie(i ecua{ia dreptei
determinate de ele.
ab1
Solutie. bctl pentru cd adundnd prima coloand la a doua se obline
0a+bl
un determinant cu doud proporlionale. Rezultd coliniaritatea punctelor. Ecua-

58 / 350
 xyl
lia dreptci determinate de ele este abI se scrie (ct-b)(a+b-x -
bal
-.t)=0 sicum a+b se obline x*y=o46.
2. Considerim in plan pu le A(3,1), c(1,3)
;i D(2, 4), Afl ali aria patrulaterului AB CD.
Solatie- ReprezentAnd grafic punctele intr-un siste de axe, obserydm c[:
,Ayacol +u4y
=Agnq
Dar cAlABq= j.llr| 9i u4gcol=+.lv2l,

311
L2= 131 = -4. Rezultd Jptae = 9, uAyACDl = deci I1
241 "A.gaco1=

3. Fie ABC untriunshi. N cu 42, 82 gi C2, mijloacele

medianel,or AA1, BB1, CCt. Calcula{i raportul ariilor riunghiurilor ABC A2B2C2.
Ei
Solutie, Not6m coordonatele punctelor astfel A(a, a'), B(b, b'), C(c, c').
Atunci, nrijloacele laturilor au coordonatele:
,nr(T, Ly), a r(T, u+),, i(+, +),
iar mij loa.cele medianelor,
d r(tutt, 2'=f-), n r("4o, tEfg
rl r rPY, d-by).
| 2u+b+c 2u'+b'+c' 1 |

Dacd Jynaq=+ Ei,41t2n2crl=#,

'
avem A'=l+ 1-;l
I a+b+2c u'+b'+2c' I

Scoatem factor comun

f n" pri-.le doud coloane, *"[*rJu-il "
*J* rr"]"
la prima. Rezult6:

| +1"+b+c) 4(u' +b' +"') 3 |

| ol*u*" a, +b, +c, + |

A'= jt.l a+Zb+c a'+2b'+c' 1 I=+.1 ,,* 2b+c a,+2b,+c' i

I a+b+2c a'+b'+2c' 1 |
I

l rlU+2c a'+b'+2c, 1 |
Scddem prima linie din celelalte doud si ob{inem:

I a+b+c a'+b'+n + | | ,Ju+c a,+b,+", 3

^'=+.1
b b' +l=+.1 b
c
b'
1l
c'
|

| " c' +l I 1l
Scddem din prima linie suma celorlalte doud.

59 / 350
 aa 1

DD I = +.A.
cc'1
Rezultd c[ raportul ariilor

PROBLEME PROBLEME } PROBLEME

L Scrieti ecuatia dreptei te de punctele A(1,6) ;i,B(- 2, 5).
xyl
l. a) Un punct care apart ne dreptei de ecuatie 231 = 0 are abscisll 5. Aflati
601
ordonata.
xyl
b) Un punct care apa dreptei de ecuafie 051 = 0 are ordonata 4. Aflati
231
abscisa.

3. Fie A(1,3), B(2,5), C(1[tS). Demonstrati ci punctele sunt coliniare si scrieti

ecuafia dreptei determin{te de ele.

d. Aflaji valoarea lui z e R

]astfet incAt punctele l(2, 5), B(_ 1, 3), C(m,l\ s[ fie coli-
niare. Scrieti ecuatia dre{tei determinate de punctele l, B pi C.
5. se dau numerele reale a, p, c distincte doui cf,te doui
,i punctele l(2 a + I , 3a - l) ,
B(Zf +\3b-t), C(2c+1, r"-1). Demonstrati ctr punctele sunt coliniare si scrie{i
ecuatia dreptei determinlt5 de ele;

6. Calculati aria patrulater+tuiABCD, undel(1, l), B(3,0), C(7,5), ,(0, ,4).

/. Determinati multimea prjnctelor M din plan cu proprietatea cd -4gntu4= 2 unde

A(1,0), B(0, 1).
8. Determinati multimea r M din plan cu proprietatea cd
"4panMl==A.1ACMJ
unde,4(0, 1), B(-1, 0), 0, 3).

9. Fie ABC, un triunghi qi centrul slu de greutate. Demonstra{i ci ariile triun-

ghiurilor,4B G, BCG qi G sunt egale.

xyl xyl
10. Se considertr dreptele d1 101 =0fidz: 131 =Q.
011 311
a) Demonstrati ci drep sunt paralele.

60 / 350
 -6t-
b) Notdm cu I si -B punctele de intersectie ale d dl cu axele de coordonate si
cu C, punctul situat pe dreapta d2 avfrnd egali cu ordonata. Afla{i aria
triunghiului lBC.

11. Fie a, b, c trei numere reale, u<Dcc pi

Demonstrati cd punctete A(s, f(u)), B(b,
/:R+ft, f(x)=xZ +2x+3.
f(b)), , f(c)) sunt necoliniare si aflati
aria triunghiuluilBC.

12. Se considerl sirurile (un)r>1, (b)n>t definite ian=p+2qibn=3n-2.

a) Demonstrati cd sirurile sunt progresii aril tice si aflafi ra{iite.
^
In sistemul cartezian de coordonate se considerii nctele A7(an,bn), n 21.
b) Scrieti ecuatia drepteiAlA2.
c) Demonstrati ci punctelel2(an, bn) sant uate pe dreapta AyAZ.
(Varia ntd B acalaureat, 2000)
13. Se considerd sirurile (ar) n>t, (b) n>t definite // 1\n
nz an =lf ) gi bn =9rt .
a) Demonstrati c[ sirurile sunt progresii si aflafi ratiile.
In sistemul cartezian cle coordonate se conside punctele Ao(logznn, log3b n),
unrle n ) 1.
b) Scrieti ecuatia dreptei AyAZ.
c) Demonstrati cd punctele l71 sunt situate pe pta A1A2.
(Variantd B ac a lsureat, 2000)
14. tn sistemul cartezian de coordonate se considerl nctele An(-n, n 2), z eN.
a) Scrieti ecuatia dreptei AOAy.
b) Demonstrati c[ aria triunghiului ApAn*1A
2 nu depindeden.
(Varinatd B ac alaureat, 2000)
15. in sisternul carteziande coordonate xOy se multimea:
L = {(k, p) | k, p eZ).
Dacd XYZ este un triunghi, nottrm cu Syy7, aria
a) Dacd A(x1, !t), B(x2, !z), C(x3, y3) sunt ncte necoliniare din plan, de-

terrninati a e R

b) Arntati ci daci avem un triunghi cu v0rfu din multimea Z, atunci aria sa

est() unnumlr rational.
c) Care este aria triunghiului echilateral de lat rdl?
d) ArXtati ci pitratul lungimii oricirui t cu capetele in puncte din
mulltimea Z este un numir intreg.
e) .drltati ctr nu existl nici un triunghi echila ral ca toate vArfurile in puncte
din multimea I.
f) Ardtati ci nu existl nici un poligon reg t cu 2004 laturi av0nd toate
v6rfurile in puncte din multimea -L.
(Va r i a nt d B ac al su r eat, 200 4\

61 / 350
 I'62'-I
. REZU ATUL CAPITOLULUI
I .ofiuni - Notalii - De/inili i '
Determinantul de ordinu doi Determinantul de ordinul trei
D eter min qntul matricei Determin qntul matricei
(
A=l o_ b\ (rt
\" o, le./,12(C)
) A=l d e /"\l€,/,t3(C)
este num[rul complex detA = ad - bc,
\e n i I
o u,l este numf,rul complex delA = aei + furg + dhc -
Se mai noteazd,ldl =l = o l-bc.
l"ol
ad Ei bc se numesc termenii lezvoltvrii -gec - dbi-ftla. Notdm rul =li 2
determinantului. lsh il
Resuli de ca cul al determinantului de ordinul trei
Regula lui Sarrlrs Regula triunghiului
^
aei +
dhc T aei+brg+a'!hc

lh'ilxi sbJ liWV

gec
I o,-b, '" I

T.'2t", ,,'6 | ,).:<{t l.

ahf
-sec-dbi-hfa
dbi
lc'n I

lAl = aei + dhc + gbf- gec - a f-dbi lAl = aei + bfg + dhc - gec - dbi -'hfa
eterminentul de ordinul n
Definitie Minorul unui element Complement nlgebric
DacdA e.,t{r(c), A =ltii), atur tl Se numeste minor cores- Se numefte comple-
punzdtor elementului a,7, ment algebric al ele-
detA =
= s8tt (o)o rc1)o zo(z)'.'o, determinantul dy carc se mentului ay, numirul
oX iln) , t ";il-i
obline inllturdnd din de-
terminantul dat linia i qi ^rt=r-t)"'"'dij
coloana i
Aolicati ale determinantilor tn geometrie
Ecua{ia dreptei C rnditia de coliniari- Aria triunghiului
late a trei puncte
E cualia dr eptei determinate nI c1,!1), B\x2,y2), Aria triunghiuhti determinat de
de A(x1,.yl ) ,i B(x2, y2) C(x3, y3 ) sunt punctele A(x 1, y 1) , B(x2 , y2) ,

l"x1 Y1v 1lt CC iniare dacd si numai C(4, y3) este,,Altne=

l*t y.t 1|
unoe
f,lll,
estel
| =O
>d:l xt " I l=0 l*t vt I
l*zvzll | - -- n=lxzy2rl
I
dr
|

lt:Y:11 l*zvzll

62 / 350
 -63-

(}

Testul I
lp din oficiu
x2I
lp [] n"rof,rafi in mul{imea numerelor reale ec 0x4
111
t;1
Ia.l Fie e, b, c, trei numere reale distincte qi pu
A(5a - t, 4a), B(5b - l, 4b) , c(5
1p a) Demonstra{i cb punctele A, B, C sunt col
1p b) Scrieli ecualia dreptei determinate de cel
1p c) Aflali le - bl, stiind cd. ariatriunghiului tAB este egald. cu 6.
(ru"a)
pl conriaerdm matricea o=lldabcl (C) 9i func{ia C-C,
caon le
[brd")
-f6r)=a+bx+cx2 +dx3. Notdm cu zt) zz, 23, 4, rdddcinile de ordinut .4 ale

1p

"f(z 11 f(zz) f(zs) "f(za'

z1fG1) ,^ {(,^ 4fQ) z+f(zq)
1p b) Demonstra\i cd AV = )^t

'?"fG)
ziJ \22
'!fG) ,?f('q)
,1"fG) ,) r(,^ ,1.fG) '3+-f('q)
1p c) Deduce{i c5
detA = (a + b t_ c + d)(a _ b + c _ d)(ct + bi _ c di)(a-bi-c+di).
|;-l
[!l Considerdm funcf ia f :.,il:(n) -R, defi rela(ia f(A) = 6"tO
pentru odce A e Demonstra{i cd
lp "tt:(n). a) f nu este injectiv6;
1p b)/este surjectivd.

63 / 350
 -&-
Testul2

Pentru fiecare in re, una singurl dintre variantele A., 8., Cl., D. este
corectii. Indicati aceastii rianti.
lp din oficiu
-1 0
lp E ur" x1,x2ec, ecua{iei 1 x0 = 0. Calculati
1

xl+x2+xlx2.
0; B. 1; C.- 1; D.2.
2p Se considerd icea Ae.,il+(R), I=(ou)l<i.i<4, definitd pr:in relalia
a;i =li-71 pentru orice , j e {1,2, 3, 4}. Calculali detl.
B.-6: C.12: D.-12.
El at" A, o matrice de ordinul n avdnd proprietatea detA = 5 ,
1p a) Cdt este _A) ?
A.5; -5; c.(-1)'.5;
4)r
D.-5n.
lp b) CAt este
8.625; C.25; D. 5n .

1p c) Cdt este de 4A) ?

4.20; 8.5.4n; C.20n; D.625.
2p E ur. a,b,c,clnu reale pozitive date. Aflafi valoarea lui x e R stiind ci
I7

l2x 4ac 4 aa
1^a
LZJ "l;6 4Dc 4dD
t---
0t2 J* c 4cd
f---
GA 4CA A
1

A.0; 3; C. abcd; D.a+b+c'+d.

y1
rp El aut" puncte A(x, y cu x, y eZ apa\in dreptei 0
,|
Ir
01
=0 ?

2
A. niciunul; B. unul; C. dou6; D. o infi
mtmltate.

64 / 350
 CAp. IV SISTEME DE ECU TII
,
LINIARE
O INVERSA UNEI MATRIGE
StaLdiind operafi_ile cu matrice din mulyimea ,..AL"(C s-au consta.tat analogii intre
prop^rietdfile operaliilor cu mcttrice ;i proprietdlile opert iilor cu numere complexe.
in mulyimea numerelor complexe, oriie numdr nenul inversabil, adicd:
(Y) z eC*, (l) ,-r eCx astfel incdt zz
Esite normal sy'.ne punem problema de a identifica icele inversabile qi de a gdsi
procecleul de calcul al inversei une! matrice, cdnd existd.

Definitie
,

Matricea A e.ltlrn(C) este inver:AciW dacd exi A-1 e,Altr(C) astfel incAt
A.L-t
=A-1A=In.
DefinitieI

Fre A erji"(C),
unde n e N, n) 2.
L Matriceal se numesle singulard, dacddet
2. Matricea A se numeste nesingulard, dacd de +0;
3, Matricea A* se numeste adjuncta matri i A, dacd este formatd cu
complenrenlii algebrici ai elementelor matricei puse.

Din definilia matricei inversabile deducem cd o ilie necesard pentru inver-

sabilitatea unei matrice pdtratice este ca aceasta sd fie ingulard. intr-adev[r trecAnd
la deternLinanfi in egalitate a A . A-r = In, oblinem det .det A-r - 1. de unde rezultd
det A + 0. Vom demonstra c6 aceastd condilie este si ficientd.

f@ Teoremd

MatrtceaA €.itn(C) este inversabild dac[ si dacd este nesingular[.

Demoinstralie. Este suficient sd ardtdm cd dacd A nesingulard, atunci ea este

65 / 350
inversabild. Presupunem -det +0. Notdm detA=d ;i fie d=G) 1.,=r. Scriem ma_
1<j3n
tricea transpus6 qi matricea unctS:
| ... ,nt I f An Azr ... an )
! '.. un2 |l,nn*_l An Azz ... An2 |
-l I'
ttl
r ... Qnn J t Ah A2n '.. 'q"" )
Calcul[m matricea A. Ax e care o notdm C = (ci) O""-'
l:j*.
Cll = a tAn +a nAn * ... * ct 1nA h - d
(reprezentdnd dezvoltarea det rminantului d dtryaprima linie)
tAZt + QDA22 * ... * agA2n = 0
(suma produselor dintre el :ntele primei linii gi complemenlii algebrici ai liniei a
(a o o o)
lo do o
doua este nul5) s.a.m.d, Obt n^ AA* =l 0 0 d ,,, O l

si analgg A*A=
l=nrn
t"'...1
Iooo...d)
= cJIn. Cum d + 0, rezulta A( A*) = (* u-)o - In ceea ce aratd. cd. A esteirrversabild

,tW
Proprietrili.
1. Dacd o matrice este invdrsabild, inversa ei este unic6.
g. Dacd.A este inversabild, inversa ei,A-1, este inversabild si

3. DacE A Ei B sunt in ile, atunci AB este inversabild si

4. DacdA este inversabild. atunci detA-r - detA

Demonstra,tie. 1. Pres cd matricea A admite ca inverse, matricel<; A' qiA",
deci AA' = A'A = I,
Fi AA" = 4" A =1n. Atunci
A' = A'In t A'(AA") = (A',q).q" = InA" = A" .
comenttritls Demonstrafi{ teoremei precedente implicd urmbtorul alp;oritm de
calcul al mahicei inverse a undi matrice pdtratice A.
-Pasull": se calculeazd, d=detA.Dacd, d=0, atunci I nu este inversabild. iar
dacd, d + 0, atunci se trece la pdsul urmdtor.
- Pasal2: se scrie matriced transpusd .

- Pasul 3: se calculeaz[ ii algebrici ai elementelor matricei tra. spuse.

- Pusul4: se scrie adjunctd. Ax .
- PasulS: se calcul eazd, AIt = * . O" .

66 / 350
,1 Problcmi lezolnuti. Determina{i elementul m di mullimea
{T,t, 2} pentru
(t 6 4l
care matricea A=l m. 4 -.1 este inversabild ;i alcula(i inversa matricei A in
[-1 , s )|
acest caz.
Solulie. CalculSm det,4 qi oblinem 4m2 -zgm smggulard
pentru acele valori ale lui m pentru care 4m2 -29m + , ffi,,t2=2'
Matricea ,4 este inversabil[ pentru orice m. n\{ 24L ,
Calcurldm A-l pentru m=I. Avem d=detA= 1<<i <3,
lr,-tl
l<i<3. Obfinem A1=(-t;t+tl I . l=21, At 4 etc.
l"I
(n-za-22\ (+ -n,
Gdsim,q.* =l -4 s s ldeci,a-r =l -+ +
t\ s -7 -2 '/| s - l'
I\ tz 7

Obseryslie, Pentru unele matrice, putem observa t care co nduc la aflarca.

directS a inversei, folosind definiqia.
0 0 0l
* Ploblf?me rezohrqte. I. 0 0 ,01
Considerdm matrrcea A
0 0 0r I
fla1i A4. De-
i 0 0 0J
monstra{i cd A este in '.rsabild qi afla{i inversa.
0l 1,o o t o]
o"; A= iBunde -B=[t000 ? ol loooll
sotuti'e. Ii t- 1l Calcul6m

0) 110001'
0J
[100 [010
[ooorl
u'=l I ?33 =I4decitr4=;434=14'Din .A3 =A3 .A=Id deducem czt
l,u-
Io o 1o.,l
(ooo
I esteinversabila 1il-t =A3 =-iB3 =l ;' j, 3
I

[0 0 -i

67 / 350
 (rzl-o)
2. p' I t z: -a cut"utali A2 Demon-
=1 , i1-i
I

l'
I r , 3 -6 )
strali cd matricea B = Ia - A es gi aflaJi inversa.
Solutie. Cum A2 = Oa, )(Ia+A) =1+ Fi (tq+,4)(t^-A) =rq, deci
(zzz-e)
B= 14 -l este inversabild si | 1 3 3 -6 |

lt24-6 1
( r z : -s J
PROBLEME PROBLEME I PROBLEME
Nm
Demonstrati cI matri
Io'l
(3 oJ', [3"']
f
2r'
(
t

Ir z sl
l0l2l,
(0 01,
(oo
2. Fie matricea A=l 0 b
[o o
I este inversabil5 si aflati rnversa.

Fie matricea Ie yl4r(R).

^=liti )
a) Pentru ce valo ale lui a si b matricea este nesingularl?
b) incazulu=b 2, aflati inversa.

Rezolvati aceeasi prob r,pentru matricear=[

I I I ].r,*,
(tr
4.Fiematricea.a=l
I
I x el43(R). a) Pentru ce yalori ale lui x matricea este
[* 1

singularl ? b) Pentru x = -1, aflati inversa.

(r 1 1xl'
Rezolvati aceeasi proble i, pentru m atriceaB=l
lllxtl
lrrtrlr 1 1Jle"tda(R).
[x

68 / 350
 o ol
Io0 0I 01 [or o0 o0 0rl
F n! , |
5' rreo=l o 0 I 0 I ._ | |

o o r o l'Arrtati A= B-1 .

(10 0
l;ir=l
0.J t 0 0J [0
(t xx)
Aflati valorile lui x pentru care matrice U =l: xxl I

^ . _ lel4a(R)
"*
este singularl.

(x *3) |

7. Dae,ilA eLlh(C), n eN, n ) 2 ;i det A =2, aflati det A -1

li det Ax.
L Dacd A, B sunt matrice din flLrt(C) / -1 este inve sa
fi luil, ardtati cd:
(A + B). a-l . @ - B> = (A - B). A- .(A + B).
9. Fie A e"tltn(C), n eN, r ) 2 astfel incit Ak = On ft eN*. Arltati cd In-A este
inversabilS si(I- _ lS-l =fnrA+A2 +...+Ak-1.

o tEcuATlt MATRTGEALE
Vom studia existenla solufiilor-unor ecua{ii in care noscuta este o matrice.

lDef initiet

Se nurneste ecualie matriceald, ecua{ia in care unoscuta este o matrrce.

Exempte.1. Ecualia r*=(:3 t are soluliax r(r 23)

z'[t f *r*l
o 6 )=[ * o ;
] I
2. Ecua\ia^" =(j I I ar" sorulile:
(to) fr o) (-ro)
IorJ'Io-rJ'I o z)8,
It Tipuri particulare de ecustii mutriceale
l. A.,Y=.8, unde A e ,0trn,(C), gi A e ,j.t,r,p(C)
Avem urmdtoarele cazuri:
a) dacii matricea A este inversabild, atunci inmulti la stdnga ct A-t ob{inem
solu{iaX== A-l .8.
b) dacii matricea I este singulard, atunci se consi d X o matrice arbitrard. cu m
linii gip coloane care se inlocuieste inecua\iadatd".
Elementele matricei Xse objin prin identifiacrea el lor matricelor A .X si B,

69 / 350
 2,X.4=Bundcl e C),.8 e ,)Ap,,n(C).
Avem urmdtoarele situatii
a) dacd,A este inversabild, nci ob{inem X= B .A-t .
b) dacd I
este singulard, nci alegem X o matrice cu p linii si rz col,cane qi se
procedeaz[ analog cu cazul I
3.A.X.B=C, undel e (c),.8 e,/.,tr(C) Ei C e,\l*,n(C).
in acest caz se aplicd iv metodele anterioare.
* Problcme rczohrute. l. R
,4_
a-

1
Solutie. detA =
-L
a = =1, prin urrnare A este nesingular5. Calculdnd l- I

| -J ,l-l
gaslm A.X=B arc solulia x=a:r.B=t.;
=l ta
1 t' il
Ecua\iaX.A =Bare SO ,lu!ia ul icd,x=B.A-'=[; _t,
]
2. R lva{i ecua{ia matriceald A.X= B. dacd

A =[:, iJ",=[;J
Solatie. Makicea I este si lar[ deoarec e detA= 0. Notdm X=( : obtin".
ID J;i
,,.(a+2b
A'x=|-'"-4b ) Dir;der iiircarc
c.i;,i:r.:;._: condiqiile a+2b = 5
I $i -2a-4b=6
care ne conduc la rdspunsul: ia ::atriceald nu are solu(ii.

PROBLEME PROBLEME O PROBLEME [iNI?iI

tv-=1Jl
1. Rezolvati urm5tr:;:,2:ele oc a{ii matriceale:
( t -r ) (t q
\- "c )i'X=l\-r."
")lz ," [ ',1)=(:,:,,),
( z -s ) (rr
c)[+
-oJ't=[r
t ," I i :,1 j=[3 :;
(r
e)l z) f l
J,

- .l.x'l-[-r
'[-r-6)
'[; ;J "=[l],

70 / 350
 e
.( s-i a+2i ) ( z+ei\ (rt) (.r -s')
zi -z-si )'x= [ s*+i Jt I t r J'*=(-t
I

[ ++
i
2. Rezolvati ecuafiile matriceale: t
'l

( t t t I f I I 2l o .l ( r s r l
a)l sarl.x=; ttzl; or*l -l I l=l -3 -r -r l;
[101J (rt2) t I r) ( 2 s 3 )
(zsr) (z t I (s l
c):'.1 rtzl=(rs-s); ull , -1 l.x=l -l l;
[s 4 0.J [1 2) [zJ
(ro-r) I i )
ox'.| z 3-s l=(-ror); D.l -r 3r l=( t -zi i).
(-1 1 2 ) t 2i r+i )
O IIANGUL UNEI MATRIGE
lf efinitie
t

Fie A o matrice nenulS cu m Iinii si rz coloane i keN*, k<min(m,n).in

matricea..4 considerdm ft linii oarecare si k col oarecare. Elementele aflate
la intersec{iile acestor k linii cu cele fr coloane ituie o matrice pdtratd de
ordinul rt; determinantul acestei matrice se num minor de ordinul k aI
matricei
'4.

-1 2 o 3 tl
Exemplu. Fie A=l : -2t-I0l
1 1-tZleutL+,s (z). scriem cd{iva minori de or-
2 3-r0)
1

dinul 3 ai acestei matrice. A lesem liniile i. 2.4 si colo e 2,3,5. Minorul de ordi-
2 0l
| -2 1 0
I

nul 3 ob{inut este DacA alegem liniile 1,2, qi coloanele l, 2, 3,minorul

2 30 l.

l-r
I

-1 2 0ol
ob{inutestel 2 -2 rl.
13 I 1l

71 / 350
 Cd[i minori de ordinul
moduri dintre cele 4 linii
cele 5 coloane ale mahicei
o in general, matricea
<min(m,n)).
are matricea datd" ? Cele 3 linii poj fi alesr: in C3q=q
, iar cele 3 coloane pot fi alese in Cl = 10 mcduri dintre
.e, prin urrnare existd 4. 10 40 minori de ordinul 3.
=
e,.)l^,n(C) arc Cfr. C/f minori de ordinul k, (l < k <

Definitie t

Fie matriceaA eJl*,n

o A este o matri nuld, rangul sdu este 0.
Dacd,
.Dacd A este o matri nenuld, rangul s[u este cel mai mare nunrdr natural
kpentru care existd cel n un minor nenul de ordinul k allui A.

Rangul mahicei I se rgA saurangX.

(tzzq\
=l o r 3 a le./,{3,a(n). Rangul matricr:i A este 3
[0 0 3 4J
laa
I ZJ
023 +0qiev t, nu existd minori de ordin mai mare decdt 3.
003
(*trll
2. S[ afldmra gulmahiceiB=lttxlll
;'; " i l,unde.r e R.
t^l
Avem det B (x+ 3Xx-
^ Dacdx e (. 111*)
= )', R\{1,-3}, detB+0, deci rglt=4,Dacd,
x = 1, toti minorii de ordin ai mare decAt I sunt nuli (avdnd dou6 linii egale), deci
I I | | -r 1
"I xt 1l=l 1
1
I
rgB = 1. Penku x = -3, {te norull -3 1 l*0;deci16.8=3.
| 1 1
" | | I 1 _3 |
Observalie, Determi rangului unei
matrice, folosind definilia., nu este
intotdeauna o problemd cu :olvare rapid6. Astfel, de exemplu, o matrice cu 4 linii si
5 coloane are 5 minori de nul {. Daci tofi acestia sunt nuli, rangul este cel mult 3.
Pentru a stabili dacd ransul :ste 3 sau este mai mic, ar trebui calculati minorii
de
ordinul 3. Numdrul lor este
Teoremele urmdtoare la un procedeu practic de calcul al rangului.

72 / 350
 -73 -
f@ Teoremi

Pentru ca rangul unei matrice A euAl*,n(C) sa fie r este necesar gi suficient

s[ existe un minor nenul de ordinul r Ei toli minorii de ordinul r + 1 (dacd
exist[) sd fie nuli.

Demonstralie. Necesitatea condiliei este evidentd (din definiqia rangului).

Suficienla rezultd, din faptul cd orice minor de ordinul r+2 se scrie (folosind
dezvoltarea dupd o linie sau coloani) ca o combina{ie liniarb a unor minori de ordinul
r+ 1, orice minor de ordinul r+3 se scrie ca o combinafie liniar[ a unor minori de
ordinul r + 2 ;.a.m.d.

- o Spunem c[unminor de ordinul k+l al unei matrice este oblinut pinbordare

dintr-un minor dat de ordinul k, al aceleiaEi matrice, dacd conline in plus fa{6 de
minorul de ordinul k, o linie qi o coloand din mahicea dat6.
Urmdtoarea teoremd ne permite sd reducem studiul tuturor minorilor de ordinul
k+I la studiul acelora dintre ei care se oblin prin bordare dintr-un minor nenul de
ordinul k.

f@ Teoremd

Pentru ca rangul unei matric e nenule' A e'-lLm,n(C) sd fie r, este necesar si

suficient sd existe un minor nenul de ordinul r qi to{i minorii de ordinul r + 1
ob{inuli din t;-esta prin bordare s5 fie nuli.

a Un procedeu de calcul sl rangului unei matrice

Pentru calculul rangului unei matrice vom trece in mod iterativ de la un minor
nenul de un ordin mai mic la cei de ordin mai mare.
Astfel, dacd am identificat un minor de ordinul /c nenul, acesta va fi bordat pe rdrid
cu elementele corespunzdtoarc ale uneia dintre liniile si ale uneia dintre coloanele
rdmase, oblindndu-se toli minorii de ordinul k+l carc il confin. Dacd toli aceqti
minori sunt nuli, rangul matrisei este egal cu k.Dacd prinke acesti minori gdsim unul
nenul, atunci el preia rolui minorului nenul anterior si procedeul continud.
- (t-z 1-1 rl
I q -r -r 1
O=l -) |

Exemplu.Calculsmrangulmatricei ; ; -i ; -; I

[z-s r-z z,

73 / 350
 Minorul de ordinul 2 situat in collul stdnga-sus al matricei, adicd r -z
leste
di-
| ; _;
feri't de zero si prin urmare rEA>-2. Minorii de ordinul 3 care se obiin borddnd acest
1-2 1
t^l
minor sunt in num[r de 6. Calcul[m ) -z - I gi observdm cd este diferit de zero;
2 t-l
r{ultd rgA>3. Exist5 doi minori de ordinul 4 care se oblin prin bordarea acestui
r -2 1 -1 tlI-2 1' 1

minor de ordin: si anume:

3-2-1 tl lt-z-1-2
I l. ; _i ,l=o, l;-; _; _; l=0.A."u.,u
)-5't-) 2-5 1 2
arutd, cd,rgA = 3.
* Problcmi rezolyrrti. Aflati valorile II ui a, b, c pentru carc rgA = 2, unde
a 10
a JI
t- 4 52
Ict
b b2
Shlutie. Considerdmminorul 1p
JI
* 0. Pentru ca rangul lui I sd fie 2, trebuie
ca toli minorii de ordinul 3 obtinuti ilrin bordare sd fie nuli. Din
al0 aIA aI0
231 =0, ZJ I =0si 23r -0
452 cI'a bb2
gisim a=0,b= :2rc=0.
'\
Nru 'R'BLEME i' *R'BLEME . *R'BLEME |'Ml
- 'l . Calculafi rangul pentru:fiecare dintre matricele:
[r-,rl
s-3.1; foor)
sooh f2oo2 1)
a;l b)l c;l zoos_ri;
(s-s..J (o0o] [aoo7 o)
(::-:l ro,st (-:9::tl
')l ;ll|' ")l l-:^:1, nl
[r-rzsJ' -[ e-l 11'l
[r,rl lllSi,l
74 / 350
 (rs t -, I
2. Determinafi a eR =l 2 6 -3 -4 l.
astfel incf,t rg(A) =2,runde A
[o s 6-2)
(qq -, tl
3. Pentru ce valori reale ale lui a rangul matricei A =l
t99 a3l
t t -t O I este egal cu 3 ?
lo z 22)
-1 (t-z
3
I z
-: a s
4. Exist[ a eR astfel incAt rg(l) = 3, unde O=l
1 -i r -t l,l'
o a [0 -s a)

O SISTEME DE EGUATII
,
LINIARE

trlefinif ii

tl sl t1 necun oscute cu coefici-

1. Un sistem de ecuafii liniare avdnd m ecuali:
ent i cornPlecsi are forma
e11x1 + 412x2 +...+47Tnxn=bI
422x2 *...*a22nxn = bz
(s): ) ")'"'t*
| ,;,*:,: ;,; am2x2 +...+anmnxn = bm
( o, ctt) ... nr- )
. Hautri.eu r = | ';; ';; ' ";;; | ,. ,,,r*.u te matricea coeficienritor

lo,*, o:,*, .,. t;;*, )

s is temului sau matricea s is temului.

se numeste matricea termenil:r liberi sau coloana

termenilor liberi.

75 / 350
 -T6-
2. Formamatricealla sistemului (^! AX= B. este
3. Mullimea ordonat[ de numere complexe (at , &2, ..., a,n) se numeste
solulie a sistemului (^9) dacd inlocuind necunoscuteli
, x2, ..., xlx respectiv
prin a1 , G2 , ... , an,toate ecualiile sistemului (S) sunt"1verificate.
4' Doud sisteme se numesc sisteme echivaleniedac[ au aceleasi
solulii.
5' un sistem liniar este compatibir (consistenQ ;;;;;;i;;i;;i-;;;:;^p"-
tibil (inconsistent) dacl nu are solufie. Un sistem compatibil poate fi compatibil
de;erminat , dacd, are solufie unic6 sau compatibil nedeierm inat,in
caz contrar.
6' Dacdintr-un sistem liniar, matriceatermenilor liberi este nuld,
spunem cd
sistemul respectiv este sistem omogen.

o Orice sistem omogen este-compatibil. intr-adevdr, se observd cd atribuind

necunoscutelor valoarea ierg_se,^objine'egalitate. nezutti.
solulie si anume solu{ia banald: 10, ti, ..., d;.
6e1iri.r"rr il;"I;;1il';
Exempte. l. ) 2x+3Y=-l . Rezolvdnd sistemul prin metoda reducerii sau a
.\ | 4x _ v = 5
substituliei, gdsim solulia unicd (1,
- l). Deci sistemul este compatibil determinat.
. |
L' 2x+3v=-l
+**6y=Z . Ecuafia a doua este echivalentd cu 2x+3y=1.
f
Asadar sistemul este incompatibil.
(n
n | 2x+3v=-1 Ecua\ia
J'
] +, * i, = -, ' a doua este echivalentd cu prima, deci
sistemul se reduce la o singurd ecuafie 2x+3y=-i. Sistemul are solu{ie
x=t, y=
= - 3: cu / e R si deci este compatibil nedeterminat. Mullirnea solutiilor este:
( / r ri\t .)

t(/,-JlrenJ.
O METODE DE REZOLVARE A
STSTEMELOR DE EcUATil LINIARE

| *-y-z=0
Considerdm un sistem de forma:
1 , * 2z =5
| 3z=9
Rezolvarea unui astfel de sistem este imediatd. intr-adevdr, din ecualia
avem z = 3; inlocuind
a treia
in ecualia a doua valoarea lui z cu 3, obfinem
! = -r'. i'srar.it
din ecuafia intdi a sistemului inlocuind y gi z repectiv cu
Solu{ia unicd a sistemului dat este (2, 1,3).
-1gi3 oblinem:c=2.
-
Carl Friedrich Gauss (1777-1855), marc matematician german.

76 / 350
 -n-
o
Un astfel de sistem particular se numeqte sistem triunghfuilar.
Metoda lti Gauss constd in transformarea unui sistem de ecualii liniare dat intr-un
sistem triunghiular echivalent, care, dupl cum am vdzut, se rezolvd fbr6 dificultate"
Aceasta metodd se poate aplica oricdrui tip de sistem de ecualii liniare dar mai
frecvent ea se aplicd sistemelor in care numdrul de ecua{ii este egal cu numdrul de
necunoscute.
Vom spune cd Li este linia a i-a a sistemului. Liniei I;, ii corespunde ecualia
Ai= bi.
Numim transformdri elementare, urmdtoarele operalii asupra liniilor:
) adunarea unei linii inmul1itii cu un numdr la o altd linie.
a inmultrirea unei linii ctt un scalar nenul.
a schimbarea a doud linii tntre ele.
fm> Teoremd

Fie (,$ un sistem de ecualii liniare. Dacd asupra liniilor acestui sistem
efectu[m transformdri elementare, ob{inem un sistem echivalent cu (S).

Considerdm un sistem liniar de m ecua\ii cu n (n ( 4) necunoscute.

Metoda lti Gauss este o metodd algoritmici gi ea constb din doud etape:

Etapa tntdi
Transformarea sistemului dat se reahzeazd prin paqi succesivi.
La primul pas se fixeazd o necunoscfid tn prima ecuatie, necttnoscutd care se
elimind, prin transformiiri elementare, din toate celelalte ecuafii.
La pasul doi, considerdnd sistemul tn care necunoscuta fixatd la pasul anterior a
fost eliminatd, se aplicd pasul unat (dacii este posibil) ;i se reduce astfel o nottd
necunoscutd.
Se parcurge pastil doi cdt timp este posibil.
Vom inlelege paEii din etapa intdi parcurgdnd un exemplu. Consider[m sistemul:
x-2y+22+3t=-ll ,rLl
2x+3y- z r t - ,, L2
I -?
,,L3
-x+ y+22 ar a1

I -3x+
y- z l= 6 *Lc
Pasul 1 constd in reducerea necunoscutei r din ecualiile 2, 3 Ei 4 cu ajutoml
primei linii. Astfel: L2-L2-2L1 (adicd se inlocuieste L2 prin L2-2L);
l. 3 -* L3+ I 1 qi L 4 n La+ 3 L 1. Sistemul echivalent oblinut dupd pasul intdi este:

77 / 350
 -7E-
x 2y+22 -, 3t - -lI
7y-52 -51= 19
y+42 = 10
5y+52 *8t=-27
Pqsul2 const5 in reducerea necunoscutei y din ecua(iile 3 gi 4 cu ajutorul celei
de a doua linii. Pentru usurinla calculelor schimbdm mai intdi intre ele liniile
2 si 3
x -2y+22 +3t =-11
y+42 =10
7y-52 -5t= 19
-5y+52 +8t=-27
Astfel
lt x* L3 +7L2 9i L4 * La - 5L2. Sistemul echivalent, obtinut dupi pasul
-2y + 2z +3t =-11
doi, este:
y + 4z =10
232
-5t= 89
-752 +8t=-77
Pasul3 constd in reducerea necunoscutei z din elcualia4 cu aiutorul celei de-a
* f a+fi4. Sistemul echivalent, oblinut drp; pr*l ;;;;:;-
treia linii. Astfel: L4
x-2y+22+3t=-11
y+42=10
232 _ 5t = g9 . S-a oblinut un sistem triunghiular.
t _
t09 436
23', - 23
Etupa a doua
constr in rezolvarea sistemului oblinut la sfarEitul etapei intdi.
Ll. Dacd sistemul conline ecualii de tipul 0 = 0, atunci acestea se elimind.
L2. Dacd sistemul contine cel pulin o ecualie de tiput cl= c2, unde c1 ;i c2
sunt constante diferite, atunci sistemul este incompatibit
;i algoritmul se tnclteie.
I.3. Dacd nu, atunci ultima ecualie a sistemttlui poate conline una sau mai
multe necunoscute.
n.l. Dacd ultima ecualie a sistemului conline o singurd necttnoscutd,
atunci se deiermind valoarea acesteia, iar ecualia se elimind din sistem.
II.2. Daci ultima ecuatie a sistemului conline mai multe neu,moscute.
atunci una din aceste necunoscute se determind in
funclie de celelalte (notate
arbitrar), iar aceastii ecualie se elimind din sistem.
III.I. Dacd mai existd ecualii, atunci se tnlocuiesc valorile determinate
anterior fn ecualiile rdmase ;i se repetd etapa o doua a algoritmului lui
Gauss.
III.2. Dacd nu, sistemul este compatibil determinnt tn cazul in care so-
Iulia este unicd, iar tn caz contrar sistemul este compatibil nedeterminut.

78 / 350
 -79-
Revenind la exemplul anterior, din ultima ecualie a sistemului, se determind
necunoscuta / care se inlocuieqte in ecua{iile precedente. Apoi din penultima ecua{ie
se determind necunoscuta z qi a a mai departe. Pentru sistemul propus vom obqine
uqorsolu(iile'. t=-4, z=3, /=2, x=-L
Aplicarea metodei lui Gauss db posibilitatea detetmindrii soluliei unice in cazul
unui sistem compatibil determinat cdt Ei punerea in evidenld a situaliilor in care
sistemul este cornpatibil nedeterminat sau incompatibil.
* Probleme tezohrqt?. l. Rezolvali cu ajutorul metodei hti Gauss sistemul:
| 2x- 4v* 4z=-8
)o*-lly+l7z=41
L r"- 6y+ 9z= 9
Solutie. Cdutdm sd oblinem un sistem triunghiular echivalent. Facem urm6toa-
rele transformdri elementare L1,-!L1, 4+)4 (pentru usurinfa calculelor).
Oblinem:

| ,-2y+ 2z=-4
lly+l7z=41
1o*-
I x- 2y+ 3z= 3
Facem transformSrlle: L2 ,- Lz - 4L; L3 * Ll - Lt. Rezultd:
| * -2y +22=-4
1 -3y +92= 57
I t= 7
Solu{ia sistemului este: x - -14, ! =2, z =7.
l0z = -'I5
Z' n"rJt ruli in R3 sistemul: ] ;; ; ;: 6z= 9

| 6x+6y+ 16z = 14

wy Efectuan d * "ir"lrl'" ! L 3' r ezuTtd:

l' .*r:,t :' :1:

]-"*'!* 2z= 3.
[ 3x+fY+ 8z= 7
Aplic3nd prima etapda algoritmuluilui Gauss ob{inem:
|
-*-y + l0z = -15
1 122=-!2 -
| 182 = * 18
1
Facem transformarea L3 * Ll - iLz si oblinem:

79 / 350
 | -*-r*702 = -15
I 122 = -1.2

conform algoritmulu ilui clourr,"ri*in* iti-f."rru1ie a sistemuiui si obfinem:

I -*-r+102 = -15
Din ultima ecualie
-x-y=-5. "olT"f z=-r.'Kr"r"tlriin
Notdnd y=AeR,
ecua(ia anterioard obqinem
obfinem x=5-A. sistemul este compatibil
{(5 _ A, I, _ l) | ,t eR}.
nedeterminat, iar mulqimea soluliilor este
/
I x-4y+22=0
3. Rezolvali in R3 sistemul: ] A* - Zy + z = I

soturie. Dupd primul pas al etapei intai prin ,rLffir?t; r:'::r-6L1,

L3 *-\-4L1,rezultd..
| * 4y+ 2z=0
1 ,rr-IIz=I
I ZZy-Ilz=0
Efectudnd transforndrile necesare pasului doi, L, * L3 _ L2,obqinem:
I x 4y + 2z= 0
1 22y -llz= 1

1 0=_1
Egalitatea din ultima ecuafie este falsd, deci sistemul dat este incompatibil
(mul!i-
mea soluliilor este vidd).

I Metoda lui Cramey'2)

Metoda lui Cramer se foloseste pentru rezolvarca sistemelor liniare
de n ecuatii cu
/, necunoscute avdnd matricea sistemului nesinzulard
l. Cazul n:2
o"*1*u12x2=b1
Fie sistemul (,s): I o,t'r+a22x2=s) ' pentru
a^-4-. care matricea sistemului
A=
/ \ |
u,,
azz - v2'Norand "-lbz
vq ft 0). u =f I -utric.u termeni-
\a2t ) . I
lor liberi gi x
' =f\*z
1t I -*rr.ea necunoscutelor,
t
sistemul (,! se scrie sub forma matri-

' Gsbriel Cramer (7704'1752), matcrnatician elvctian. Regula de rezolvarc a sistcmului

liniar ca un c6t dc
determinanti a fost datd in 1750

80 / 350
 -t|-
'X = B. Cum A este nesingulard, ecua\iamatriceald A .X =B
ceal6 astfel: A
are solu{ia
unicdx= A-r .a si de aici oblinem solulia (formulele l.,i cramer):
xl=+,x2=
unde d1 respectiv d2 srrnt determinantii ce se ooJin din d prin inlocuirea pnmel
coloane, respectiv celei de-a doud coloane, cu coloana termenilor liberi.
2. Caxul 11= 3
(
Qttxr *ct12x2*ay3x3=b1
Fie sistemul (,S) : I
1l Q71x1I + a3ZxZ * ct33x3 = b2
ct2rx * a22x2 * a23x3 . Matricea sistemului este ,4 =
= b3
( o1 oD an)
=l "rt azz e23 Presupunem cd" A este nesingulard adicd determinantul ei. d
=
\431 a32 ay )
|

/\
l*r
= detA este nenul. Forrna matriceal[ a sistemului (,9) este AX= B. unde X= x2
| |
I

Si
ll
\x: J

| ''
l. I
A= b2 | sunt respectiv coloana necunoscutelor si coloana termenilor liberi.
Ia,J
Reamintim cd. dezvoltarea
determinantului d dupd"coloanaT este:
d:
ayAti + a2iA2i + a3iA3i, j e {1, 2,3}.
Expresia biU+b2A2i+b3A3i, j e
{I,2,3i reprezintd dezvoltarea dupd coloana
7 a determinantului unei matrice care are aceleasi elemente ca si matri cea A cu
excepiia celor de pe coloanaT care sunt inlocuite cu coloana terrnenilor liberi. Vom
nota: di = otjA + a2iA2i + a3iA3i, j e
ry {I, 2, 3).
Matricea A fiind nesingulard, are inversd, deci ecuatia

[", ) l+++ ol
\iaunicd.x=A-t.n.obtineml x2 +
(": Jl=lI L!
+ + b2
h.
de unde rezult6:
42L 4]!
\d d d
*, =
4)!r:4ft4!b, r, = 4&!4#M, n = Lrlt:ryt4frlt.
Dar Apb y + A21b2 + A31b3 = d.t, ADbt + A22b2 + A32b3 dz, 4pb1 + A4b2
lb, ununl lon bt unl= I all upb1
+Ayb3 =d3, unde dt=l b2 u22 o23 dr=l uy bz ozl
l, l,,t3=l ,21 uzz bz
lb3 c42 ayl lay fu ayl la4 a32 b3
(di cui e {1,2,3), este determinantul ob{inut din d inlocuind coloana i cu coloana
termenilor liberi).

81 / 350
 Frin urmare sistemul (,D este compatibil determinat. Solulia este:
ffi
lxt = it xz = 7t xl = i l(formulele lui Cramer).
3. Cazuln=4
Rezultatele anterioare se pot extinde si pentru sistemele de 4 ecua{ii liniare cu 4
necunoscute:
+ at2x; + anx3 + at4x4 = b I,
| "rrr,
a21x1*a22x2* a23x3* cr24x4 = b2,
.,) : I ottrt +a32x2*a33x3* a34x4= b3,'
I ,qqt * a42x2* a43x3 * a44x4
| = b4
unde a;i ;i bi , | < i, j < 4 sunt numere complexe,
F'ie d =detA, d + 0, unde A este matricea sistemului (S).
Vom nota cu di determinantul care se obline din d prin inlocuirea coloanei 7 cu
coloana termenilor liberi, unde 7 e {1,2,3, 4} .
FrocedAnd analog cu primele doud cazuri, ob{inem cd sistemul (^f) este compatibil
determinat, avdnd solulia:
d1 ,,d2djd
l=2, x2=i, x3=-i, x4=1 (formulele lui C ramer).

Extindere
LIn sistem liniar de ru ecualii cu necunoscutele -rr1 , x2, ..., xn (n e N, n ) 5), care
are mahicea sistemului nesingulard, este

formulele lui Cramer)

(d este determinantul matricei sistemului, iar di, i e {1, 2; ..., n}, este determinantul
oblinut din d prin inlocuirea coloanei i cu coloana termenilor liberi).
observalie. Dacd sistemul ('D este omogen si d+0, atunci sistemul este
compatibil determinat. Solu{ia unicd (solu{ia nuld sau banald) este:
rl =0, x2= 0, ..., xn=0,

M *R'BLEME l 'R.BLEME
l pRoBLE*"
Nrul
1 . Rezolvati urrnltoarele sisteme in R3:
(^
| 2x+7y-z=8 x+y - z=36
"*2y+z=4
u)
I 3*-5y+3e=1 ; ,,j x-/*z= 13 ;
|. -x+!+ 4=J
I Z"-4y+9x=/g 7x+2y+32=15
.) J 7x+3y-62=-t ; ,{ 10x-lly+52=36 ;
[ 7x+9y--9x=5 5x-3y+22=15
t

82 / 350
 -t3-
I x+y+z=a
x-Y+z=b,&,b,cer.; 0] :;I::=; ,
")1 x+y-z=c
I | -x+y+z,=s
zx+y-z=o
I x+2y+4,=Q . | ,*r*x2*x3=l
c) 1 h) j x1+2x2*x3=2 1

l2x-y.+32=0 l3x1+3x2*2x3=l
2. Rezoluati in R4 urmiitoarele sisteme:

| 3x1+5x2-3x3+2x4=14 | *1+*2*x3*x4=0
,)j :i::;:;';:::;^:,:,
[ 6x1+4x2+5x3+3x4=44
, b)
I :i:';,:;'.i:^^=,^
x1+x2+3x3_x4=[
,

|
t"t +2x2+2x3+x4=0
I 7x1+10x2+12x3+13x4=g [ ,*r+x2+x3*x4=J
rr, +4x2-x3_ x4=z
.l]
' +x4 =0 t. d\J
sI
I a*tx1+x2+3x3 I ", +3x2_x3*x4=d
.

L +4x2+5x3+6x4=0 | 5x1 -3x2 +6x3 + 3x4=5

3' Demonstrafi ctr dactr a, b, c yunt numere reale distincte, sistemele urmltoare au so-
I x+ay+u22=l | **y*r=1
Iutieuniclsirezolvati-Ie: a) j x+by+b2a=1 ; b) ] ax+by+cz=d
I t+"y+ c2z=l I o2*+b2y+c21=42
4. Dovedifi ci existl o singurl functie ;f:R+R, f(x)=ux3 +bxT +cx+dal cirei gra_
fic sI treaci prin punctel e A(0, t), B(1, z), C(_1, _Z), D(2, Z). cxsili func{ia.

O GOMPATIBILITATEA SISTEMELOR LINIARE

in cazul in care un sistem liniar se rezolvd, prin metoda lui Gauss, concluzia
privind compatibilitatea sau incompatibilitatea sa se poate trage abia dup[ parcur-
gerea cdtorva pasi din rezolvare. in abordarea unui sistem poate fi insd
util studiul
prealabil al existenfei solu{iilor.
Vom stabili in continuare condi{ii necesare si suficiente ca un sistem liniar sd fie
compatibil.

I Studiul compstibilitdtii cu aiutorul teorentei Kronecker-Csnelli

Fie un sistem de ecuaJii liniare cu m ecualii si zr necunoscute:

a fix | + a 12x2 4,,. * a. loxo = fr 1

q2gl + a24x2 + ... * a2nxn = fi2

'{ amlxl + am2x2 * .,. * e1n4X77 = b n1

83 / 350
 L)acd, matricei A a sistemului (.! ii
addugdm coloana termenilor liberi, objinem
matricea notatd V, numitd,matricea extinsd a sistemului. Deci:

( "t, ar2 ... arn I

azt
[ ,,,, atz ,.. arn b1
, _l
n-l
a22 ... o2n |b - | uzt (tzz ... il2n b2
1"":'ll ^=l
\ani anz '.. Qmn
,j I am7 am2 ..' amn bnt
Este evident cd rg(A)<rg(7), deoarece minorii matricei I se gasesc prmue
minorii matricei A.
Daci sisternul este compatibil, atunci ultima coloanb a matricei 7 este o
combinalie liniard a celorlalte coloane, de unde rczultd cd, re(A) =tg(V).
Se poate demonstra si reciproca acestei afirmalii.

66n| Teorema lui Kroneckerts) - CapelliHl

I"In sistem de ecualii liniare este compatibil dacb si numai dacd rangul
-
matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse.

* Froblemc rezohrqte. l. Studiafi compatibilitatea (consisten(a) sistemului:

lzr*3y-42=1
I 3x+5y-22=7
I x +2y+22=10
-
sorutie. Scriem matricere: I -1 I Eiz=l:l
^=li -: l I oo,"*u*
(12 2) (.12 7 r0)

"^l?i l.o, '", I i i:l=' deci rg(A)='li*ri =*, - consecin!'

/-\
rglA ) = 3 ;i conform teoremei lui Kroneclcer-Capelli, sistemul este incompatibil
(inconsistent).
2. Determina{i valorile reale ale lui a pentru care sistemul
(I Y + {1,- )--J
l:
1 ,t - 5y * 6z = tt este compatibil.
[-"*4y-52=7
Leopo ld Kronec ker (1823-1891) matcmatician gcrman

AIJredo Capelli (1855-19I0) matcmatician italian

84 / 350
 Solutie. Matricea sistemului si matricea extinslsunt:l=l
(t a
J -z I

-5 x |l' zr/--
I

3
1A
IT
\-
(t r -r z)
=l -5 8 o l.Minorul de ordinul doi
3
I 1

este nenul, iar minorul lui I

[-r 4 -s7) -5
ob{inut prin bordarea acestuia, este egal 0. rezultd cd, rg(A)
= 2. Pentru a afla
I 7
,s(A) calculdm minoul A = J -5 qi ob{inem L=-7a+21. Sistemul dat este
t4 i)
compatibil dacd si numai daca rg(Z) =rE(A) 2. Dayg(V) 2 dac6
= = si numai dacd
-7a +2I = 0. Rezultd a = 3.

in problema rezolvatd l, minorul * 0 a condus la aflarea rangului, rg(A) =

S| :
=2'Un astfel de minor il vom numi minor principal. BordAnd acest minor principal
cu elemente din linia rdmasd gi elemente din coloana termenilor liberi am
obqinut
LJ_+
minorul 35-2 pe care il vom numi minor caracteristic.
t2 2
a
I
Penhu problema rezolyatd 2, minorul principal este + 0, iar minorul
3 -5
1 3 7l
caracteristic este 3 -5 al.
-1 4 7l
Def initii
t

o Numim minor principal al matricei A, un minor nenul de ordinul r cu

I ai matricei I ob{inuli prin bordarea
proprietate a cd to\i minorii de ordinul r +
sa (dacd exist[) sunt nuli.
r Numim minor caracteristic al unui sistem liniar, orice minor care ss
ob{ine prin bordarea minorului principal al matricei sistemului cu elemente
corespunzdtoare unei linii rbmase (dac[ existd) si cu elemente corespunzdtaarc
din coloana termenilor liberi.

85 / 350
il@ Teorema lut Eouchdst

tJn sistem de ecualii liniare este compatibil dac6 qi numai dacd toli minorii
sdi caracteristici sunt nuli.

Observalii, 1. Pentru un sistem de m ecua\ii liniare cu ,? necunoscute avdnd

matricea sistemului de rang r, existd minori caracteristici numai dacd" m > r. in acest
caznumdrsl lor este egal cu m- r.
2. in cazul in care m=r (deci nu existd minori caracteristici) avem
rang A = raftgV,prinurmare sistemul este compatibil.

-
M PR.BLEME .' PR'BLEME t PR'BLE*' Ml
1. Arltati cI urmltoarele sisteme sunt incompatibile (inconsistente)

. f 2x-3y= ! ' ..1

0,1 :.:i-.'::':=; I r' -?*,-*,-x4=l
3*,^- 2x2-x3-x4=2
a
| -i.ir=ti ;;;.;\:;=; ; ") IL 3*r
^ -2x2+5x3*4x4=l
'

| -t*ir*r*u=i
2. Afla{i valorile lui a astfel ca sistemele urmiitoare sI fie compatibile:
3x1+(2-aYZix3=-s
.[-"* 5v=a
; ax1+(a-l)xZ*x3 =],s
a']
1 3x- ir=, b)
(4a + 3)x1 + (2a - l)xz + @ + 4\4 = 2a + 3
sxl+x2*x3*x4=L
t)
I ar-3v =8 d)
(a + l)x1 + @ + 2)x2 + 2x3 + 2x 4 = 4
| s'* ir=tn i flx2-ax3=-l '
xl+xZ+x3+x4=l
I x+2y-42=
2x+y-52= a
1

") I
[ "-y -z=-2
slx+bly=cl
t
3. Arltafi c[ dactr sistemul s.ZX + bLy = cZ este compatibil, atunci:
I u3x+b3y=ca
a1 b1 c1
a2 b2 c2 =$.
a3 b3 ca

5 in
Eugene Rouchi (1535-1910) matcmatician francez, Teorcma pe care o studlem a fost enunfattr 1875.

86 / 350
 -t7-
O REZOLVAREA SISTEMELOR LINIARE
Teoremele Kronecker-capelti gi Rouch| ne conduc la stabilirea compatibilitdlii
san incompatibilitd{ii sistemelor dar nu indicd un mod practic de a
obline soluliile
sistemului in cazul consistenlei acestuia. in cele ce urieaz6,. ardtdm
cum se proce-
deazdin acest caz.

considerdm sistemul liniar scris sub forma matriceald A.x=B,unde

I er,rt|G,r(c),
X eJlr,r(C) Ei B e.,M,,,,1(C).
<) Dacd m = n gi detA + 0, sistemul este compatibil
determinat si se aplicd regula
lui Cramer.
i Dacd nu, se parcug paqii urmdtori:
Pusul l: Se calculeaz[ rangul matricei l. Notim r
=rgA.
Pasul2z Se alege minorul principal, de ordin r.
Pasul3: Se studiazd compatibilitatea sistemului fie cu ajutorul teoremei lui
Rouchd fie cu ajutorul teoremei Kronecker-Capelli.
Pasul4: DacE sistemul este incompatibil, algoritmul se incheie cu acest rczultat.
in caz contrar, se trece la pasul urm[tor.
Pasul5: Se fixeazd necunoscutele principale, adicd, acele necunoscute ai cdror
coeficien{i alcdtuiesc minorul principal. Dacd exist6, celelalte necunoscute
se vor
numi necundscute sectrndare sau libere si in acest caz, sistemul este compatibil
nedeterminat
Pas ul 6'i Se atribuie necunoscutelor. libere, valot i.arbitrare.
Pasul T: Se reiin din sistem numai eftaliile principale (cele care
conlin linii din
minorul principal). Evident, numdrul acestora este r. ln aceste ecualii se refin in
stdnga egalitdlii numai termenii ce confin necunoscutelg principale.
Pasul S: Sistemul liniar compatibil de r ecua{ii cu r necunoscute principale
oblinut poate fi rczolvat fie cu ajutorul regulii lui Cramer sau a algoritmului lui
Gauss, fie prin alte metode
Pasul9z Solulia finald se obqine, deci, astfel: necunoscutele principale sunt cele
detetminate la pasul B iar cele secundare au valorile arbitrare pri mite la pasul 6.
e Un sistem compatibil nedeterminat este numit simplu nedeterminat, dlublu
nedeterminat, triplu nedeterminal dupd cum numdrul necunoscutelor libere este 1. 2
sau 3.
Obseruutii, 1. Dacd un sistem liniar este omogen si r=n (numdrul necunoscu-
telor), atunci acesta admite numai solulia banald (0, 0, ..., 0).

87 / 350
 2,
un sistem liniar este omogen qi r<n (numdrul necunoscu-
Dacd,
telor), atunci acesta admite si solu{ii diferite de solu(ia banald.
Retine !

Un sistem omogen de n ecualii liniare ca n necunoscate are ;i

solalii nenule dacd;i numai dscd determinantul sdu este nul.
2x1-x2*x3*x4=t
* Probleme rezolvqte. l. Rezolvali in na sistemur x1 *2x2-x3 *4x4 =2
xl
{ +7x2-4x3 + 11x4 = J
(z -r 1 r) [,r-t 1 t 1)
Solulie. Scriemmatrice I"t A=l I 2 -1 + leiT=l r 2 -l 4 2|,.
7 7 [1 -4rr) [1 -4 1rs)
2 -1
Pasul l. Avem
1 L = 0 si atunci rg(A)>-2. Se pot obline doi determinan{i de

2-1 1

ordirLul 3 prin bordarea determinantului anterior. Deoarece r 2 -1 =0 si

r7 -4
2--t 1
1aA
tL.+ = 0 gbsim cd rg(A) = ).
1, 7 11
a1
L -L
Pa.sul 2. Minorul devine minorul principal al sistemului.
|, , I
Pasul 3. Cum sistemul are 3 ecualii Ei rangul matricei sistemului este 2, existd un
2-1 1

singur minor caracteristici dcar. = r22 -0.

r7 5
Pasul4. Conft-,rm teoremei lui Rottch6. sistemul dat este comoatibil si se trece la
oasul 5.

Pasul5. Minorul principal este d= -: 5; deci necunoscutele principale

? l=
sunt r1 si x2, iarx3 Ei x4 sunt necunoscutele secundare (sau libere).
Pasul6. Notdm x3 = G gi x4 = ll (a B sunt numere reale arbitrare).
ri ,txl_x2=1_a_f
t
Pasttl T. Ecualiile principale sunt: "- ]tx1*2x2=2+a-4f
.'
P'asul B. Rezolvdnd cu ajutorul regulii lui Crarner sistemul oblinut anterior, avem:
xl = -7
4-a-68
d1 ---3-, d2 3+3a-7f
x2 = -7 = ---J-.
=

88 / 350
 Pasul9. Solu{ia frnald" a sistemului este deci:

Solutie. Sistemul dat este omogen Ei deci compatibil. Pentru ca acesta s6 aibd si
1 3 2l
solulii nenule, trebuie ca determinantul sdu sd fie nul. Cum rl = 2 -I 3 l, dirL con-
3 -s 1l
1a
1-l
di\ia d= 0 se obline ).= 4. Deteruninantul principal este necunoscutele
| ; _', |= -7,
principale sunt x1 $i x2, iar necunoscuta secundar[ este xr. Fie .rr3 = a, & e R.
Rezolvdm cu ajutorul forrnulelor lui cramersistemul p.rn"ipat: ] x1+3x2=-2a
2x1-x2=-3a
Ob{inem: *t = #e, x2 = -+. Soluliile sistemului dat sunt:
5= {("r,x2,x3).R'lnl =- *o,*r.=-t, x3=a, a .R ).
I ax'+v tz.-h
3. Fie a,beR. Rezolva{i in R3 sistemul I **", tz-A

| **i*'az,= b
in cazurile de compatibilitate.

solutie. Determinantul sisremului este:cl =lf ', i -(o+2)(e-I)2.

e ltTct
Dacd a eR\{r,-z}, sistemul este compatibil determinat, oricare ar fi b e R.
Aplicdnd regula l:ui Cramer,gdsim solulia (h,
o #, #)
Dacd a= 1, sistemul se reduce la o singuri ecua{ie x+y4-z=b, deci este
compatibil dublu nedeterrninat, avdnd multimea de solutii
{lb-a-f,G,f)la,/eR}.
a Dacd a=-2, atunei rangul sistemului este 2, av6nd determinantul principal

-2 -2tb
o""rminantul caracteristic este 1^t
t-/t1
= 9b.
1
-t, I 11b
*
0, sistemul este incompatibil.
Dacd" b
= 0, sistemul este compatibil simplu nedeterminat. Necunoscuta
DacE" b
liberd este z = a eR. Gisim mullimea soluliilor {(a, a, a) | a e R}.

89 / 350
 -90-

NA PRoBLEME a PRoBLEME f rRoBLEME

M
'1, Aflati valoarea lui a e R pentru care dreptel o2 * + 2y = 6 Ei 2x * y = s 4 1,
a) sunt paralele; b) sunt "
concurente; c) coincid.
x+2y*4x=l 3x-y+22=5
2. Rezolvati in R3 sistemele;
^)
2x+y-52=-l b) 2x-y-z=2 i
x-)t-z=-2 4x-2y -22= -3
2x-y+z=-2 x--y-z=0
c) x*2y+32=-L d) 3x+7y+32=0
x-3y-27=t x-y-z=0
x+)t+z=l
3. Se consid.rA ,irt"rrrot { x+3y+az=2 a) Rezolva{isistemulpentru a=b=4.
t x+9y+u2z=b
b) Pentru a=3, aflati valoarea lui D
pentru care sistemul este compatibil. Rezolvati-I.

| **y*z=l
4. Aflati a, D, c astfer ca sistemur ';::, _:=', sr fie compatibit nedererminat.
1
| 3x+2Y=g
5. Fie sistemul . Aflafi valorile parametrilor reali a, b, c pentru

7. Rezolvafi in R4 sistemele:
xl -xZ 12x3 -x4 = |
I z*, -2x2+5x3*4x4=2 3x1-3x2+4x3-3x4=l
u)
1 9x1-6x2+9x3+7x4=J t b)
3.r1 -3x2*8x3-3x4=5 t
| 3or -2x2-x3-x4=l xl-xZ *6x3 -x4 = 5
-r*r-xz+4x4= 2
| 2x1 +3x2 3x1+16x2-8x3 +5x4 = l$
+ 3.r3 + 2.v4 = l!,
'' ] x1 *2x2 *.f,3 *x4 =
"\ 7 '
d) 5x1+6x2-3*3-2x4=-1
I x1*4x2-2x3+x4= 4
[ -xl-x3*x4=- |

90 / 350
 I s*-zy*z= o
8. Deterrninafi a eR pentru care sistemul j ax-l4y+ 15a= 0 are si solufii nenule.
_ x*2y-32=0
9. Discufati sistemele si rezolvati-le in cazurile de compatib ilitate (u,D e R):
( x+ sy =l
x+Jt+z=l
I x+2y+az=b **@+l)y*z=b
a)j |
b)1 (a+l).v+y+az=b ; ! * a6=l
; c)
Z*sx=l
I x+4y+a2z= b2 I x+ay+(a+l)z=b
10. Rezolvati sistemele omogene (a, b, c, d e R):
I ax+y*z=0 x+y +22+ au =0
a)l x*a)t*z=o ; b) x*2y+z+bu=0 t
I x+y+az=0 2x+y+z+cu=0
(a- 1F +byy+ cz+da=0
)Y:+
b.- r)vy+ cz* du = 0.
QX+ (b
'\u --1.)z+ du = A ,a+b+c+d+1.
c) gx+ by ++(c-
+'cz+
ux+ by Ti ;+( d-l)u=0
cz-

x-J
Y-yy+ z=0
I x
:-2!
x-2
x- 2ytTl3z=0
11. Se consider[
I

sistemul
1 x-3
ux-
UJ iyr*52=0
-3y . Aflafi valoarea lui a pentru care
)'- t
t xt +tFy2i +22 =24
sistemul are solutie si zolvaati-1.
-t.

91 / 350
 -92 -
I REZUMATUL CAPITOLULU
Noliuni - Defini,tii - Notalii
'
Sisteme de ra ecuatii liniare cu
Inversa unei matrice
n necunoscute
DacdA e.rttn(C) qi detl +0,Asenumeste Formq generald a unui sistem de m
nesingulard si admite inversd, adic[ existd l- 1e ecualii cu /, necunoscute este:

e.,ttr(C), A.A-l =A-1 ,A=Ir; I otfil * a12x2* ...* alrxn = b1

t"
I * se numeste matricea adjunctd a Iii AMatrrcea ) oZt*t + a22xZ 4 ... * a2nxp = b2
adjunctd este formatd din complemenlii algebrici ai
elementelor matricel t A. I o^,t* t + am2xz * ... * aanx n=bm
Ecuatii matriceale ( ort at2 ... ot, )
A=l azl ct22 "' a2n | ,"
Ecua{ia in care necunoscuta este o matrice.
l. AX = B, A matrice pdtrald,l nesingulard. numes-

2.
Solulia esteX=A-lB
XA = B, A matrice pdtratl,l nesingulard.
I ;;*, ,'), ... r:;" )
Solulia este X = BA- | ['' I
3. AXB = C, A,B, matrice pStrate, l, B nesingulare, te matricea sistemului; *=l..:
"rt.
|
Solutia este X= A-L Cn-l
Rangul unei matrice
l.'
' /,)or
A e"ttrm,n(C), k e Nx, k < min(m, n).
I bz
Numim minor de ordin k al lui A, determinantul matricea necunoscutelor; A =l
oblinut din elementele aflate la interseclia a k Iinii t."'
oarecare cu k coloane oarecare din matricea A. lb*
este matricea termenilor liberi
Spunem cd rgA - k, dacd k este cel mai mare numir
Forma matriceald a sistemului este
natural pentru care existS un minor de ordin fr nenul
A.X= B.
al lui A. Dacd A = O mn, atunci rgA = 0
Metode de rezolvare a sistemelor liniare de m ecualtt m n necunoscute
Metoda lui Crumer Metoda lui Gquss
Dacd m = n, d = detA * 0 atunci sistemul este compatibil Consti in aplicarea de trans-
determinat. Solu{ia este datd de formulele lui Cramer: formdri elementare asupra
cl r tb
xl=-7, x2=7,..., xn=i d" ecualiilor sistemului in vede-
(d; este determinantul oblinut din d prin inlocuirea coloanei rea elimindrii in pasi succe-
i
sivi a cdte unei necunoscute.
cu coloana termenilor liberi)
Compatibilitatea sistemelor de ecualii l.iniare
Teorema lui Kro ne c ker-C up elli Teorema lai Rouchi
Un sistem de ecualii liniare este compatibil Un sistem de ecua{ii liniare este compatibil
dacd Ei numai dacl rangul matricei sistemului dac[ s,i numai dacd toli minorii sdi caracteris-
este egal cu rangul matricei extinse, tici sunt nuli

92 / 350
 a a
Testul I
tp din oficiu
1p Aflati treinumere reale Etiind c[ primul reprezintd l0% din
suma
celorlalte doud, al doilea rcprezintd, 20o/o din suma celorlalte
doud. iar suma
primelor doud numere este 17,

El t" crlnsiderd. dreptele de ecualii 2x + y = 7, 4x + ffi! = k, unde msi n sunt

parametri rea-li. Afla{i pentru ce valori ale lui m si n, dreptele
1p a) sunt concurente;
1p b) sunt paralele;
rp c) coincid.

Seconsiderdmatricer^ ,-l
"''-l
['gg:l
n I 0 l-.,tt+(n),a=lt.'l
0
!.,tol-'
[oo"r) IrII l..,uo,,tn;.
1p a) Aflafi rangul matricei l. Discu{ie dupd a e R.
ltj
1p b) Pentru a=2,ardta\i cd matriceaA este inversabild qi aflaqir - r.
1p c) Pentru e = - r, stabilili dacd, ecua\ia matriceald AX B are
= solu{ii.
[,*s,,-Ln,-n I x+5Y+az=o
E Fie sistemere ] ;.:,;;';--; .' \^/
u**i*52=o
si ]
s) Y'
t" +av+-z=?
o*+Y+52=o ()\
'\u)'
I " II x2+2y2+322=6,
lp a) Aflali valoarea lui a e R astfel incdt sistemul (1) sa admitd gi
solulii
diferi te de solulia nuld.
1p b) Rezolvali sistemul (2).

Testul2 (tip uritd)

Pentru fiecare intrebare, una singur[ dintre variantere A., B., c., D. este
corecti. Indicafi aceastl varianti.
lp din oficiu
( t ,3 -1 l
rpE ,l 0 1 3 4
Kangutmatncell , . o , leste: A. I; 8.2;
|

C. 3; D" 4.

[;;;;)

93 / 350
 -94-

1p Se dau matricele o=( t^ ?) siB=(:l Dacd X, I e.z{,12(R), astfel

[01J \- ) ^

AX = B ;i YA = B, af1,a\i X - Y.
A.Or; B.Ir; .l -4 o) ( q ol
t 0 o)'o'[o -4 I
-l
1p El nnuti mulqimea valorilor tuia eR astfel incdt matric
" l; i I ., n,
[1" 1)
inversabild pentru orice x e R.
A. R\{- 1}; B. {- 1}; C. (- i, .o); D. (-oo, - 1).
t-r | 2*-3y+42=I
lp F:l S" considerd sistemul ] "* 2y+32 = | . Aflali valorile lui a eR astfel
[. "* ay+22= |
incdt sistemul sd poatd fi, rezolvat prin regula lui Cramer.
A.R*; n. nl{-}}; C. {-i}, D. niciunul dintre rezttltateleprecedente.
I zr-7y = -12
l*+ 5v = lJ
rp [l oou1, a, nul ]
b elastfel incdt sister---' sd fie compatibil.
I t-
4* _ g, = o
L 5r+3Y=6
A.e=b=0; B.a=-I4, b=lI;
C. a = b = 1; D. niciunul dintre rczultatele precedente.
(
| ^'t-"'
lpE Sistemul I
I
x+z =2y este:

I Y+z=zx
A. compatibil determinat, av6nd numai solulia (1, 1, 1); C. compatibil nedeterminat;
B. compatibil determinat avdnd numai solu{ia (0, 0, 0); D. incompatibil.
.;':;:;;::
zp El ," considere sistemul ) . Ana{i valorile parametrilor re-
I ax+3y-92=b
ali a Ei b pentru care sistemul este compatibil nedeterminat.
A.u=-I, b=-7; B.aeR\{-I), b=-7;
C.aeR\{-1}, be R\{-7}; D,a=-1, b e R\{-7}.
lp Elt" sistem are 4 ecualii gi 6 necunoscute, iar rangul matricei sistemului
este 4. Atunci: A. sistemul este compatibil determinat;
B. sistemul este compatibil simplg nedeterminat;
C. sistemul este compatibil dublu nedeterrninat;
D. sistemul este incomoatibil.

94 / 350
 -95-

PROBLEME RECAPITULATIVE

| ( 0 -sina )
1. Fiemuuimeadematrice*=11"ora
0 1 0 |
..1
"
| ( sina 0 cosa
a) Stabititi dacd O3 e M qi dacd 13 e M.
.J

b) Demonstrati cI dacl O, . M, atanci AB e M si AB BA.

! coso =
I 0 -sina ]
c) Arrtati cr matricea -1 = I 0 | este inversabirr si aflati inversa.
| sina 0
I cosa J
d) Calcula{ilu, z eN.
2' Fie a,b,c numererealedistincte.Demonstraticidrepteledeecuatii ex*y=fu4s,
bx + y = a + ct cx * y = a+6 au un punct comun qi aflati coordonatere acestuia.
320...00
132...00
3. Considerdm determinantul de ordinul n: L,n 013...00
- , unde n eN*
000...32
0 0'0... I 3
Demonstrati cd: a) 3Ar_1 -2Lo_2, (V) z >:; b) An = 2n+l _';(V) n €N*
A^n =
4. Fie trei drepte distincte in plan, oricare dour concurente, av6nd ecua{iie:
a1x + bfli = cy a2x * b2! = c2, a3x + b3y = ca.
a1 b1 c1
Demonstrati ci dreptele sunt concurente dactr si numai dacl a2 b2 c2 =0.
u3 b3 ca
(o u c 1I
5. Fie matricea ,l e"tvta(R) definiti prin I a -l
= | _'
l_:':-bl
a) carcurati .t J .t qi t.t .a. b) Ardtati 5;t-r-ri"^Jo,* si aflati r-
6. Fie matricea, =
[ _t, ;t ]
a) Calcutati 12+A+A2 +...+A10.
b) Determinati matricele inversabile X e",lb(R) cu proprietatea XAX-\ A.
=
( r z s +\
T.Determinati matricea I de forma z a t c stiind cr l,
I I are rangul apoi
(3d"f)
calculati rangurile matricelor I J a Qi t.l .,a.

95 / 350
 8' Allati valorile lui a astfel inc0t matricele I

acelasi rang.
['ii],''IiiIl]"""'
L in plan, fie punctele distincte A(b + c, u), B(u + c, b) qi C (u + b,c), unde s +b +c + 0.
a) Aritati cL A, B, c sunt coliniare. scrieti ecuatia dreptei determinate de ele.
b) Arltati cd punctele O, A, B sunt necoliniare. Ce condi{ii indeplinesc u, b, c dacil
triunghiurile OAB qi OBC aa arii egale ?

10. Se considerd sistemul

*.:u::"'
. q,rtnu cr sistemut are o infinitate de solutii,
1
una dintre ete fiind (1, Z), afla1i a, b, c Ei rezolva{i sistemul in R2.
11. Patru copii vor sI-si afle greutatea folosind un cdntar vechi care nu poate cdntlri o
masi mai micx decf,t 60 kg, a;a cd ei urc[ cOte doi pe cdntar si noteazi: Adrian si
Bogdan: 93 kg; Bogdan si Cornel: 92kg; Cornel si Daniel: 97 kg; Daniel si Adrian:
98 kg. Sunt suficiente aceste c6ntlriri ?
x+2y-32*t=t
2x+4y-z-t=4
'12. Aflati valorile lui a pentru care sistemul -x+2y+z+t=3 este compatibil si
x*!+X,-l=l
x+2y+32+4t=a
rezolvati-l in acest caz.
1l (rz-r-z
t^-
13. (r z -r -z"\, I tz-t-2
Se considerl matricele X=
I 1,"= ltzt=l I z -l -z
r) I

lr2-L-2 1""'
nimB= uA+I4,undeaeR,
a)Calcula{iA-XY. b) Allafi determinantul si rangul matricei l.
c) Calculati,42. d) Verificati cil 28 - 82 = 14.
e) Arltati cI B este inversabill qi calculafi inversa.
l) Demonstrati cdz Bn - 14+ nuA, (V) r, €N. (Variantd Baculaureat 2001\

I x+Y + Bz= -B
14. Considerlm sistemul de ecuatii liniare x+ By+z= f + 1 cupeR.
I
a) Calcula{i determinantul sistemului.
I fx+v+x= B+l
b) Determinati B pentru care sistemul admite solufie unici.
c) Fie f e {-2, 1}. Stabiliti dacl sistemul este compatibil si rezolvati-l in acest caz.
15. a) Demonstrafi ctr dacl X, Y e"lh(C) sunt doud matrice cu proprietatea XY= In,
atunci YX= In.
b) Fie A, B eLlLn(C) cu proprietatea A + B = AB. Demonstra-ti cd AB = BA.

96 / 350
 -9t -

ELEIIENTE DE ANALIZA FIATEMATICII

Obiectul de sttdiu al analizei matematice
il constituie funcliile, mai precis fimcliile
definite pe mullimi cle numere reale cu valori reale. Metodele specifice- analizei
matematice permit o abordare rigttroasd a proprietdliilor funcyiilor privind intervalele
de monotonie, intervalele de convexitate sau concavitate, pttnctele de extrem, asimpto-
tele graficului etc. Reprezentarea graficd ctfuncliilor se va realiza in final ca un rezul-
tat al studiuhti sistetnatic al acestor proprietdli,

Cap. I LIMITE DE FUNCTII

o NoTruNt ELEMENTTRE DESPRE
MULTIMI DE PUNCTE PE DREAPTA REALA

Reprezentarea geometricl a lui R pe o dreaptl

Sd consider6m o dreaptd, ct pe care fixdm originea O gi vectorul unitate i =A

(vezifgura l). i
_.
O A P Fig.I
Se defineste aplica\ia ./ : R * d. care asociazd" ori ,:rrui numdr real x, acel punct unic
P e cl cu proprietatea OF = ,i . De aici obginem -f(*) =P qi in parlicular f(0) = O,
f(I) = l. Numdrul x se numeste abscisa punctului P, iar aplica\ia f (care este bijec-
tivd) se numeste reprezentarea geometricd a luiRpe d.
Pentru e,b,xeR cu o<x<b, convenim sd spunem cdpunctul .f(r)=P se afl5
situat intre (") = A qi f(q = A.
"f AP
Datoritd aplica\ieif, putem identifica elementele mullimii R cu punctele dreptei d.
Aceasta justificb faptul cd mullimea R mai este numitd sidreaptd reald , iar numerele
reale se mai nurnesc puncte.
Dacd a,b eR, definim distanla dintre punctele a si b ca fiind d(a, b)= la-bl qi
atunci d (A, B) = d (cr, b) = la - bl (vezi fiSura 2).

97 / 350
 Z. Intervale in R
m
ty trlefinitie
o Pentru a 1b, a, b eR definim urmdtoarel e inter.vale, numite intervale de
lungime cl(a,b)=b-a:
(a, b) = {x eR a <x <bl interval deschis;
lo, bl = {x eR a 1x <b\ interval inchis;
[o,b)-{reRlr<x<b} t,intervale semideschise'
(n,bl- {"' R I o <x <b) |
o Pentru a e R, definim urmdtoarele intervaie:
(-*,a)={xeR lx<a}; (-*,o]={xeR lx<a};
(o,*)-{r.R lx>a}; lo,*)-{"eR lx>a}.
e Dacd a e R, avem:
(a, a) = fa, a) = (a, al = A;
fa, al = {a}; (-.o, oo) = p.

ohsen'rttii. 1.
Intervalelor (a,
b), [o, bf, la, b) Ei (a, b) le corespund pe dreaptd
segmentele (deschise, inchise, semideschise) de lungime b a. De exempln, intewa-
-
lutui [;:,-+) ii.corespunde pe dreaptd un segment de lungime dG;,-+)=+
Intervalelor(-T, o), (-*, ol, (a, *) gi [a, m) le corespund semidrepte.
L' O mullime lcR este interval dac6 si numai daci pentru orice
a,be I existd implicafia: a<x<b
= xeI. Attfet spLts, o mullime de numere reale
este interval dacd ;i numai dac6, odatd. cu oricare doud puncte, con{ine si toate
punctele cuprinse intre ele.

r;Fl
V/ trlefinitie
t

Fie I o mullime nevidd de numere reale. Spunem c6l este:

' minoratd sau mdrginitd inferior dacd existd un num[r real a, astfel incflt
a 1x, pentru orice x e l. Numbrulreal a se numeste minorant al mullimii L
' maioratd sau mdrginitd sttperior d,acd exist[ un numdr real B astfel inc6t
* < B, pentru orice x e l. Numdrul real B se numeste majorant almul\imii A.
a mdrginiid dacd este in acelasi timp minoratd qi majorat[.

98 / 350
 -99-
Observalie. Dacd a este un minorant pentru A, atunci orice c' eR cu cl < a este la
rAndul s5u un minorant al mullimii A. Dacd B este un majorant al lui A, atunci orice
numdr real B' cu P' > B este la rAndul sdu un majorant al mul{imii,4.

Retine !

este mlrginiti <+ (il a, BeR cu proprietatea a3x<f, (V) x eA.

Exemple. 1. Mul{imea N a numerelor naturale este minoratb, iar un minorant al

s6u este 0, dar nu este majoratd, decarece pentru orice xeR, x>0 putem gdsi un
numdr natural n crL n > x, de exemplu 2 = fxf + | "

2. MullimeaZ anumerelor intregi nu este minoratd qi nici majoratii.

3. Mul{imea R nu este mlrginitd.
4. Orice mullime frnitd, A cR este minoratd, un minorant fiind cel mai
mic element al sdu gi este majoratd, un majorant fiind cel mai mare element al sdu,
deci A este mdrginitd.
5. Orice interval de forma (a, b) sau [a, b] sau (a, b] sau [a, b) sau
(a, oo) sau [a, oo) este o mullime minoratS. Orice interval de forrna (a, b) sau [a, b] sau
(c, b] sau fa, b) sau (-or, b) sau (-co, b] este o mullime majoratd..
6. Intervalele de forma (a,b), (a,bf, fo,b), la,bl cu a,b eF., a<b
sunt mullimi mdrginite.
(-co, a] sau (-*, o), cu a €R, nu sunt mdrginite inferi-
7. Intervalele
or, iar cele de forma (a, *) sau [a, co), cu a e R, nu sunt marginite superior.
o Astfel, intervalele de forma (n,b), lo,b), (a,blgi [a, b) se numesc intervale
mdrginite, iar intervalele de forma (-*,o), C*,o1, (o,*), lo,*) $i (-*,.o) se
numesc intervale nemdrginite. Un interval inchis qi mdrginit, adici un interval de
forma [a, b] se rrumeqte interval compact.
o Sd considerdm acum o mullimelcR, mdrginitd. Atunci exist[ a,BeR* cu
a1x1f, qi luAnd,t=max(lal, lfl)>0, vom obline c6-A.=x'-A, (V)xe A,ceeace
inseamnd cd lxl <,1. Am obtinut deci urmdtorul rezultat:
Froprietate. O mul{ime,4 cR este mdrginitd dacd si numai dac6 existb,t > 0 cu:
lxl<)',(Y)xel.
I Marginile gnei mulfimi
Am vdzut c[ pentru o mullime nevid5 l cR mdrginit6 inferior (respectiv mdrgi-
nitd superior) existd o infinitate de minoranli (respectiv majoran{i). in acest fel se
pune problema celui mai 1nare minorant, respectiv a celui mai mic majorant.

99 / 350
 -roo-
Definitie
t

o Numdrul real rn se numeste margine inferioard aunei mul{imi nevide

.4 cR,. mdrginitd inferior, dacd este cel mai mare minorant al lui A.
Notdm
m = infA = inf x si citim infimum de A sau infimumullui x cdnd x e A.
xeA
o Num[ru] real M se numeste margine superioard a unei mulfimi nevide
A c.R, mdrginitd superior, dacd este cel mai mic majorant al lui L Not[m
M= supA = syg" si citirn supremum de I sau supremumillui xpentru x e A.
xeA

o Dacd existd inf A, atunci acesta este unic. in cazul in care inf A e A spunem cd A
are un minim qi scriem inf A =minA.
o Dacd existd supA, atunci acesta este unic. incazulin care sup,4 e I spunem cd
mullimeal admite unmaxim si scriem supl = maxA.
Exemple. l. Orice mullime fii.icd admite un minim si un maxim.
Z" Dacd" A= (0, 1)1Q, atunci infA=O si cum 0 e A rentltd, cd, A nu
admile minim.
3. Pentru A1=l0,IlgiA2= [0, 1)fle avem infAl=infA2=0 gi cum
0 e A1 rezultd cdminAl = 0; la fel min,42 = 0.
4. orice interval mdrginit de capete a si b ct a <b are margine superi-
oard egald cu b gi margine inferioard egald cu a.
5. Mul{imile A1=(0,1)ne EiA2=(0, t)n(R\e) aumargine supe_
rioard Ei anume supll = supA2= 1, dar nu admit maxim deoarece I e 41 I e A2.
;i
6. Dacd, A = (0, 1] fl Q, atunci supl = maxA = l.
.l probleme r?zohrqte. l.DacdA= { = N*i, aratali cd infz = 0.
" #1" =
Solutiet Evident, 0 este un minorant. Presupunem ci u, exista un minorant e > 0,
deci e<
fi, (v)n e N*, de unde "r#,ceea ce arinsemna cb mullimeanumerelor
naturale este majoratd, absurd ! Deci 0 este cel mai mare minorant.
Z. Ar5.ta{i cd supl = l, unde,q = { r= #l r. N},
sotutie. oin if| < 1, (V) ru e N rezultd cd 1 este un majorant. presupunem cd ar
exista un.majorant mai mic decdt 1, adicd un numdr de forma 1-e cu e>0
si
1-e2# p.nt* orice neN. Rezultdt pentru oriee n=N, ce"a c".a,
"<?-3
insemna c[ mullimea numerelor naturale este majoratd,, contradiclie ! Deci 1 este cel
mai mic majorant.
Acum suntem in mdsurd sd ardtdm o deosebire intre multimea
Q a numerelor
raliosls gi mullimea R a numerelor reale. Aceasta constd in faptul cd nu orice sub-
mullime a lui Q mdrginitS. (superior sau inferior) are o margine
lsuperioarb sau infe-
rioard) in Q. De exemplu'. A = (0, JI lne 'este mdrginitd superior (un majorant este

100 / 350
 -tot-
2) dar nu are margine superioardin
e, cdci "[T ee.Dar, spre deosebire del, mul_
limytAl = {xeR | 0 <x< ^E } ar"margine superioardinR;i anume suprl
= Jz .
De fapt, are loc urmdtorul rezultat datorat lui Cantor(t):
Proprietate' orice mullime nevidd cR minoratd
l are margine inferioard si orice
mulJime nevid[ B cR majoratd, are margine superioara.
,{gadar, orice murlime
nevidd' A cR mirginit[ admite at6t margine inferioara
cat Ei margine superioard.

I Functii mlreinite
Imaginea mullimii A ptin func{ia f : A -8,
unde A, B cp., este mullim ea notatd,
f(A) cate ate ca elemente acele numere din B care sunt i-ugini
ale unor elemente din
si reprezintd mulliriea de valori u nn.1i"i/
*:Y:ii:^^!!!)j,",Tui.ro,"Tu]y!
Deciputem scrie: f(A)={yeB (:)" eAcuproprietatea
| y=-f(r)).
Definitie
t

Funcfi,a f : A * B este mdrginitd dacd rnullime,a rmf

este m[rginit6. Dac6
mullimea Im/ nu este mdrginitd, spun6r: cdfuncqiaf esie
nemdrginitd.
Prin marginile func{iei/inJelegem rna.rginile mutlimli rmf
(dic:i existd).
'Exemplu. Fun::!ia .fi : [2,oo) *R,
fi(*)= *2 +|este n :::-::;.hitd cdci f1(12, cn)l=
= [5, *), iar funclia /2 :'R-"iR, -fz@) =;ft .rt. l
-Erginitb cdci l(R) = r| ) , ',1'rI.

o"rinitie
V
Numim dreaptd reald completatd (sau dreaptd reald incheiatd)
mullimea R
constituitd din mullimea R la care se adaugd simbolurile
-.o si +oo. Asadar:

Structura de ordine a lui R se prelungeEte in mod firesc la

R, astfel: :

r)-*<*; ii) x> (V)-*, r eR; iii)x<+o:, (V)xeR.

Dacda eR, definim intervalele in F:
-@,a)-1"eRl-*<x<o -@,a)= {;ce R | -* 1x1a
,@]={xeRla<x<oo xe R l,,ct(x<oo
' Georg cantor (1845-r9r8) matcmatician gcrman. A pus bazcrc
tcorici murfimiror

101 / 350
 -toz-
1 Reguli de calcul cu -@ si +o
in Iectiile urmdtoare se vorjustifica rmdtoarele reguli (unde a e R):
a+(+oo)=1qo (+oo)+a=+@
a+(-co)=-op (-oo)+ a=-cll
cp+@ = @ (-*)+(-*)=-*
I +* a>0 dacd a>0
a'(-to)=1| -oo
dacd
a.(+ool-1
' | -m dacd a<0 +co dacd a<o
(+*;. (+*) = a* (-*).(-m) = +.o
(+*; .(-*) = (-*) . (+oo) =
-m
a __Q.__n
+@--@-v

5.1. Vecindtdlile unui numdr real

ul Definitie
$Z
\r-r-

Numim vecindtate a punctului xg de pe dreapta reald, orice mullime V care

include un interval deschis (o, b) (cu a, b e R, a < b) care conline punctul xg.

Asadar, Zeste o vecindtate a lui "rc6 dacd existd a, b eP., a < b ct xg e (a, U) c V.
in particular, orice interval deschis (a,b) carecon{ine pe x0 este o vecindtate a lui.116.
rixemptu. r\=(-+,+), t z=Ct,+), rrz=(-f , t) sunt vecindtali ale tui 0,
dar V4 = (0, 2) nu este o vecin[tate a lui 0 (vezifigura3).
rl V2 l/3 Va

N=N+NN>-N>
-{o + -r o + -+e I

Fig.3
.- Intervalele de forma V6 = (xg - 6, xg * e),
cu 6 > 0, se numesc intervale deschise cen- L9.-1.............t0
no+t d
irateinxg sau vecindtdli simetrice ale lui
(vezifigura 4). "o ve Fig.4
I'roprietate. Orice vecindtate a lui xg inclrrde o vecindtate simetricd.
ink-adev5r, dacd, V este o vecinbtate a lui x6 Ei x6 e (c, b) c Z, atunci pentru
e = min(;o - a, b * xg) > 0, avem ("0 - e, x6 + e) c. {a, b) c. V,

102 / 350
 -to3-
. ^Exemplu" Vecindtate a V = (0, 1) a punctului xg -f , conline vecindtatea simetricb
(+,*),pentrus=+.

5.2. Vecindtdlile lui +q.si -o

Def initie
,

. Se numeste vecindtate a lui - co, mullime a v c.E cu propriet atea cd, exista
un interval 1 = [- oo, a) , a e R, astfel incdt I c. V.
I Se numeste vecindtate a lui + co multime a V c.E cu propriet atea cE existd
un interval I = (a, a], a e R, astfel incdt I c V.

6.1. Puncte de ucumulurefinite

Definitie t

Fie A cR o mullime nevid[. Punctul x6 e R (nu nepdrat din A) se numeste

pr.tnct de acumr"ilare al lui A, dacd, oice vecindtate V alui xg conline cel pu{in
un punct din I diferit de x6.

Asadar, x6 este punct de acumulare allui A, dac6 pentru orice vecindtate v alui
n0, avem: (vaA) \ {xs} + o.
Exemple, l. Punctul n0 = 0 nu apar{ine mullimii A=(0,1) dar este punct de
acumulare al acestei mul{imi.
A
u-
Fig.5
.l
I/
vl

Z. Mullimea A= {I,2,3} nu are puncte de acumulare. intr-adevdr,

dacd ludm vecindtatea V = (+ ,
*) u lui 1, aceasta nu conline puncte din A, diferite de
l. Analog, se aratd cd punctele 2,3 si a, unde aeR\{1,2,3), nu sunt puncte de
acumulare.
3. O mul{ime finit[ nu are nici un punct de acumulare in R.
Dacd un punct.x6 e'4 nu este punct de acumulare pentnr mul{imea I cR, atunci
x0 se nurneste punct izolat.

103 / 350
 6.2. Puncte de acumulare infinite
Definitie

1 Spunem cd +co este punct cle acumulare al mul{imii I cR, dac[ orice
vecindtate V alui +co con{ine puncte dinA.
1 Spunem c[ -co este prnct de acumulare al mullimii A cR, dac6 orice
'recindtate V ab:ir - co conline puncte din A.

. Exemple, l" @ este punct de acumulare pentru orice interval (a, a) sau [a, oo),
iar -oo este punct de acumulare pentr-u orice interval (-*, a) sau (_*, of.
2. Mullimile N gi z nu au puncte de acumulare finite, dar N are
punctul de acumulare +oo, iar z are punctele de acumulare +"o gi
-co.
Proprietate. Dacd rr, b eF, a+b,atuncr existd o vecindtate Vl aluia si o vecind-
tate V2 a lui b astfel incAt V t fl Vz = A. Attfel sptts, oricare doul elemente distincte
din R admit vecindtdti disjuncte.

N3 rRoBLEME .r *RoBLEME r rRoBLEME l"N[ll

1, calculati distantele dintre perechile de puncte ale ciror abscise sunt:
a)x1=-3, x2=1; b)x1 = -"8, x2= c) r[Z; \=+,
xZ=+.
2. Stabiliti valorile de adevdr ale propozi{iilor urmitoare:
p1 ; V =(-f, - f) est"vecinitate pentru punctul -{;
pZ I V = (0, 1) este vecinitate nentru ;
;f
p3 : Glf ,
V= n/5 ) este jfr.
vecin[tate pentru
3. DacI xl =3, x2=0, x3=a, ueZ, zflati a astfel incdt fiecare dintre intervalele
(-f, f), (0, 4) fi (-
"/5, - /3) s[ fie vecinitate pentru cf,te unul dintre puncte.
4. Care dintre multimile de mai jo; sunt vecin[titi ate Iui I ?
a) R; b) Q; c) (0,2); d) (0,.o); e) (1,2); f)
lt,Zl; g) [0,3] \ {1}; h) [0,3] \ {2}.
5. Da,ti exemple: a) de vecintrtlti disjuncte ate fui
f qi f,;
b) de vecinitate a lui 1 care nu contine pe 0,99;
c) de vecinltiti disjuncte ale lui _oo si _ 100;
d) de vecinitate a lui co care contine pe 2 si nu contine pe 1000.

6, Stabiliti valorile de adevir ale propozitiilor urmltoare:

a) pl . este punct de acumulare pentru I = (E , "15 );
'/3
b\ pz ? I este punct de acumulare pentru = (0, I *),
c) p3 : 1 este punct de acumulare pentru A = (_3,l);

104 / 350
 -ro5-
d) pt z 2 este punct de acumulare pentru ,q = (-' .[Z )l) U {2i.
7. Stabiliti dacl multimile urmhtoare sunt mlrginite inferior gi in caz atirmativ.
indicafiunminorant: a)A={xeRl2x+l>"8 };
b)A={xenl*r.t }t gA={x=R* l+.0 }:
8. S{bilifi dactr.multimile urmltoare sunt mlrginite superior si in caz afirmativ,
indicatiunmajorant: a)B= {xeR | -2x+S>-1};
b)B= {xeR lxz +x<Z }; c)B={x.R*i*to }.
9. a) Artrtati cilinfA: 0, undel = { T|-l r eN}. Existi minl ?
b) Arltafi { rudl, e N}. Existtr maxB ?
cd supB = 1, unde U =

c) Ardtati ci multimea A = {
#E | * . n} esre mdrginit[ si determinati infl si
supl. ExistI minl si maxA?
10. a) Artrtafi cil f : l-2,31 *R, f(x) =3x-Zeste strict crescltoare si mdrginitd.
b) Arltafi cii orice funcfie de gradul intfli este mlrginitd pe orice interval inchis si
mrrginit. Determinati marginea inferioar[, si marginea superioar[. Rrmdne afii-
matia adevlratd dactr funcfia este definitl pe un interval delorma
@,f)cua,BeR,a<p?
11. Fie intervalele 11 = [3, co) si 12=C*,5]. care dintre multimile r1u12,
\irz,
It VZ, 1Z Vt sunt mlrginite ?

12. Demonstrati cI functiile /: R-+ R definitp prin rela,tiile de mai jos sunt mirginite:
a) f(i=4+i b) f(x)=sin2x+cos2x.
13. Pentru fiecare dintre functiile elementare de rnai jos (definite pe domeniile
maxime), aflati imaginea, stabilifi dacd func,tia este majoratl si dacd eite minoratli,
precizati marginea superioarl si marginea inferioard:
a) functia de gradul intdi; b) funcfia de gradul doi;
c) funcfia exponentialtr; d) funcfia logaritmici;
e) funcfiile sin, cos, tg qi ctg; I) functiile arcsin, arccos, arctg ;i arcctg.
14. Pentru fiecare dintre funcfiite definite prin relatiile de mai jos, precizati domeniul
maxim de definifie qi imaginea. Stabilifi dacl functiile sunt majorate sl dacl sunt
minorate. Aflati marginea in{erioar[ gi marginea superioarfl (daci exist[).
a) f(x)=*2 -4x+5; b),f(x) = **24;
c) f(x)=m
1s. a) Fie multimeaA= {x=" l*>o }. n"t"rminari mulrimea, aflati multimea
punctelor de acumulare si punctele izolate.
b) Aceeasiproblemflpentrumultimeau=
{r=n I aj$@ =o }.
fg. Fie A= {xeR I x3 -x< 0} si B= {x eR I x3 - 4x>0'}. pentru fiecare dintre cele
doui mulfimi, studiati mtrrginirea, determinati multimea punctelor de acumulare
finite, apoi stabiliti dac[ + o sau - oo sunt puncte de acumulare.

105 / 350
 O FUNCTII REALE DE VARIABILA REALA

trlefinitie
,

Numimfunclie reald de variabild reald orice func{ie f : A - B, unde I qi B

sunt submul{imi ale lui R.

trlefinitie t

Fie f :A - B, A Ei B submul{imi ale lui R. F,unc{ia g : Ao--+ B, unde As c A,

Ag + a, cu proprietatea g(x):f(x) pentru orice x e Ag, se numeste restriclia
func\ieifla mullimeals. Func{ia/ este o prelungire a funcliei g.

.. lJ,x+o
Exemplu. Dacd f:R-R, /G)=j ; : ;=;, atunci g:R*-R, g(x)=* este
["
o restricjie aldf, iar f este o prelungire a lui g.

Def initie I

Dacd, f: A *
B, atunci definim mulfimea G1= {(x, f(x)) | x e A\,pe care
o numim grafi.cul funcliei f.

Din defrnilia datd putem trage concluzia: graficul unei funclii : A B reprezintd f -
o submul\ime a produsului cartezian AxB. in cazul funcfiilor reale de variabill real[,
f:A-8, A,Bc.R, graficul, fiind o submul{ime a produsului cartezianRxR, admite o
reprezentare geometricd in plan. Reprezentarea geometric[ a graficului este curba de
ecualie y=f(x). in continuare, pentru simplitate, convenim sd folosim (prin abuz de
linrbaj) pentru reprezentarea geometricd a graficutui luif,expresia graficulfunclieif.

trlefinitie I

Fie D cR qi f, g : D *R. Definim funcliilor/si g, astfel:

suma si produsul
. f+g: D *R, (,f+gX") ="f(x) +g(r);
. f. s : D-*R, (-f.s)G) =1").g(r).
Dacd ceR, definim: o cf:D *R, (rf){*) = c.f(x).

106 / 350
 -lo7-
Dacd in plus, g(r) + 0, (V) x e D, definim cdtul celor doud funcfii, astfel:
. {:D-R, (f)t"l=#
Mai general, dacd, f : A -R, g : .B *R, unde A,B cR Ei I O B + A,suma si pro-
dusul funcliilor/gi g, se pot defini pe AAB, iar cdtul se poate defini pe D=lnB\
\{x e R, sG) + 0}, dac[ D +@.
Exemple. a) Dacd f,g:R*R, f(x)=x2+1, g(x)=siflx, atunci h=-f+g, fr:R*R,
h(x)=x2+l+sinx.
b)
Dacd, f : [0,0o)*ft, .f(*) = qi g: (- 1,1)*R, g(x) = ln(1--x2),
Jt
atunci cum [0, .o) n (- 1, 1) = [0, 1), putem defini h=.f * g, ft : [0, 1) *R, ft(x) = Jx +
+ ln(l -12).
c) Fie /: (1,*)*p, .f(x)=ln(,,r-1)
gi g:(-co,1l*R, g(x)=
^[f-.
Cum (1, *) n.(-p, lf = @,nu putem defini func{ia sumd a lui/qi g.
d) DacI I g :R*R, f(x) = x gi g(") = cosxr atunci /.g :R*R,
V. dG) =7G).g(x) =ncosir.
e) Dacd /: [0, co) *R, /(x) = Ji , atunci 3f :10, @) * R, (1fl(x) =
=3f(x) =3 F
0 /: [0, !] *R, /(r) = Jr-*2 ;i e, (*,*) *R, g(x) =#.
Fie
Cum [O 1] n (+, *) = (+, 1], putem defini .f. s, (i,1 ] *n, V. d|)=f(').gi") =
X-X-
=z:T-.
^l

g) Fie /: (0, oo) *R, /(:r) = lnx gi g: [- 1, 1] *R, 8(x) = arcsinx.

Cum (0, *) n [- 1, 1] = (0, 1l gi g,nu se anuleazdpe (0, 11, putem defini
f , (0, 1l *R, (f)r"l = = *ff;. rG)&

Definitie
t

Fie A,B, CcR gi f:A-B, g:B-C.

Funcfia h : A-* C, h(x) = g(/(x)) se notea-
zd, h = g
"/ (se citeqte g compus cufl.

Fig.l

107 / 350
 Mai general, dacd A, B, C,D cR rr
f:A- B, g: C-, D, putem defini funcfi:
compusd g"f dacd f(A)=Imfc.C. i:r
acest caz avem g of : A- D (vezifig,2).
Fig.2

Proprietdli. l. compunerea .f;nc{iilor este asociativd adicd, dXf ,A-8,

g :B - C gi h : C * D,atunci (h. d,-f= h. G,-f).
2. Compunerea funcliilor nu este comutativ[. -
Exemple. a) Fie I g:R*R, /(x) =x*I, g(x)= 3x+2. Atunci: golf:R_rR,
G"f)(x)=g(f(r))=g(x* 1)=3(x+ r)+2=3x+5 Ei ;fog:R-+R , (f" dil=?ea>
=f(3x+2)=3x+3. Se observdcE f"g+go-f . : =
b) Fie /:R*R, -f(x)=*z ;i g: [0,0o)-R, g(x) =
18. Cum Im;f=
=,f(R) = [0, oo), are sens g./: R-+ R. Avem:
@ "f)(*) = g(f(x)) = = | ;c l. "F
trtefinitie t

Funcfia f : A.-, A cu proprietatea xeA

-f(r) =x pentru oflce se numeste
funcfia identicd a mul{imii ,4 gi se noteazd \tr.

Funclia identicl are proprietd\ile

fo !a =-f gi I6 "f =f ,oricare ar fr f : A - B.

3. Monotonia funcfiilor
Definitie I

FieD cR
si func{ia f : D -->R.
rSpunem c[/este crescdtoaru p? D (respectiv strict crescd.toare)
dacd
pentru orice a, b e D cu a < b, avem (respectiv
o Spunem c6/este descrescdtoare "f(o) <165 f(d <1611.
pe.D (respecti v strict'descrescd.toare)
dacl pentru orice a, b e D ci d < b, avem
f@ >fbl (respecriv f(d > j161j.-'
spunern c[/este monotond pe D dacdfeste crescdtoare sau
c.r.r.r-
cdtoare pe D.

Sunt utile urmdtoarele proprietd{i :

Proprietatea 1 Surna a doud funcfii crescd.toare (descrescdtoare)
crescdtoare (descrescdtoare).
este o funcjie
Proprietatea 2 Produsul a doud functii pozitive si crescdtoare (descrescdtoare)
este o funcfie crescdtoare (descrescdtoare).

108 / 350
 -to9-
Proprietateu 3 Dacd, o funclie este crescdtoare (descrescbtoare), atunci
opusd este descrescdtoare (crescdtoare).
func{ia

O Dacd o funcfie este stricr pozitivd"

gi crescdtoare (descrescdtoare),
"_,.:"::::,r:*l
aruncl runctla este descrescltoare (crescdtoare).
f
Proprietatea5FieA,B, CcR f :A-8, g:B _+e.
;i
g sunt ambele crescdtoare sau ambele descrescdto
.r,..rir"fl3::{.rt arc, atunci gof
f gi g sunt funcfii monotone de sensuri diferite,
atunci go;f
O"rrr.r..Ur?acd. este

Exemple' r)Funclia /: [0, oo) *R,

/(r) =x+x2 este strict crescdtoare deoarece
este suma funcfiilor strict cresci.toarc f1 ,-fz,
2) Funclia /: [0, co) R,
,I0,:) *R, -ft|) = x, f2(x) = x2.
- ./(") = x3, este strict crescatoare fiind proclu-
sul func{iilor pozitive d.ela exempttil I),
3)Funclia /: [0, m) *R, /(x) =_*3 este strict
descrescdtoare fiind
opusul funcliei de la exempttil 2).
4)Funcfia. /: (0, *) *R, /(r) = f este strict descrescdtoare pe (0,
deoarece func{ia g : (0, *) * R, g (x) = ;r este strict pozitivdgi strict crescbtoare. oc),
5)Funcfia f:(0, *)*R, /(r) = e* este strict descrescdtoare
pe (0, ,n)
fiind compunerea funcjiilor
.fi,f2:(0,*) * (0, *), -ft(") _ lfurrc{ie strict crescd_
toare) si -fz(x) = $ (funclie strict descrescdtoare). ";
l@Teoremd
Fie D cR, /: D *R strict monoton[, Atunci/este injectivd.

Exemplu.Func{ia /: R+ft, .f(*) =x+ e' este injectivd deoarece este strict cres_
cdtoare ca sumi de func{ii strict crescdtoare.

trlefinitie t

Fie f:A - B.f este inversabild dac6 existd g:8.,

A
qig"f=lo. Funclia g se numeste inversa lui/Ei se noteazdastfelincdt
-t
f"g= lB
f .

Proprietdli. r. o funclie este inversabild dacd si numai

dacd este bijectivd.
2.Dacd, A, B c:R Ei .f : A __+,8 este monotond si
inversabild., atunci
-1
inversa sa .f B - A estemonotond de acelasi sens cu
:
f

109 / 350
 3. Dac[ A,B,CcR qi .f:A-,8, g:B -C sunt bijective, atunci
funclia gof : A * C este inversabild gi k.,f) -1 =.f I o8-1.
4. Dacd,f este inversabild, atunci graficele funcfiilor/si -f -l sunt si-
metrice fa!6 de prima bisectoare a axelor (dreapta de ecualie y = x).
Demonstralie. Fie A (xO, yO) un punct oarecare v
B9o, ro
de pe graficul func{iei I Atunci ,o =fGO qi deci X
xs=:f - l(yo). AEadar punctul B(yo,x9) este situat pe Fig.3
I

graficul funcliei inverse. Cum punctele ,4 qi B sunt A(xg , yg)

simetrice fald de dreapta de ecualie y = r, propri- ------x
etatea este demonstratd (v ezi fi g. 3).

m
\l; Definitie
\t,./
Fie D cR, D mullime simetric[ fa!6 de origine gi /: D -+ R.
o Spunem cd.f este pard, dacl,pentru orice x e D, avemf(*) =f(-r).
o Spunem cdf este impard,dac[ pentru orice x e D, avemf(x) = -f(- x).

0 b s en alie. Orice funcli e pard nu este injectivd.

Retine !

GraJicul anei fanclii pare adtnite drept axd de simetrie, dreapta de

ecualie x = 0 (axa Oy), iar gralicul unei funclii impare are ca
centru de simetrie uxelor,
)1xemple. 1) Funclia /:R*R, f(r)= cosr+lxl este o funclie pard deoarece
f(-x) = cos(-x) + l-xl = cosr *1*l =f(x), (V) x en.
2) Funclia g : R*R, g(x) =xsinx este pard.
3) Funcjia /z :R-'R, h(x) =sin(ilx ) este impard

Definitie
f

o Fie /:R-'R. Spunem cdf este o funclie periodicd, dacd exist[ 7eR*,
astfel incAt pentru orice n e R, si
avem f(x) =f(x + T).
o Dacd f :D-R, DcR, spunem cA/este periodicd pe D dacd existd
ZeR*, astfel incdt pentru oricex e D, sd avem.rr + T e D Ei ,f(") =f(x+T).
o Cea mai micd valoare pozitivd, alui T (dacd existd) se numeqte perioada
principald a func{ieil

110 / 350
 -llt -
Observatii.
f) O funcqie periodicd nu este injectivd.
2) nn Oenni{ia de mai sus deducem cd este suficient
s6 studiem
proprietilile funcfiei periodice pe un interval, convenabil ales, de tungi;e-;g;i;;;^;
tuerioad6.
3) Dac[Zesteperioad[auneifunclii./:R-rR, iarkeZ,atuncik,T
este de asemenea o perioad[ a aceleiasi funcfii, adicd
f(x)=f(x+,tz) pentru orice
lc eZ;i orice x e R.
Exemple' 1) Funcliile sinus cosinus sunt periodice cu perioa
Ei da principald,2n.
2) Funcqiile tangenti si cotangentd sunt periodice cu perioada principa-
ldn.
3) Funclia /:R*R,
-f(r)=sin2x+ cos}x admite perioada n, deoare-
.f(, + n) = sin(2",c + 2n) + cos(2x +2n) = sin2x + cos2x
"e =-f(x).
4) Funclia /:R-R, cos2x admite perioada Zn. (Func-
"f(x)=sin3x.
\ia e(*)=sin3x admite perioada principald !, funclia h(x)=cos2x admite peri-
oada principald_n, iar T = 2n este o perioadd comund pentru funcliile g gi h.)
5) Funclia /:R*R, f(x) =ecos" este periodicd cnperioada2n.

M PR'RLEME . 'R.BLEME
a pRoBLErrr"
NS
1 ' Determinati functiile f + g, f - g,,f .g
Ei f in n""u." din situatiile urmiitoare:
a) f,s:R+ft, f(*)=*r3 +x+1, g(x)=x2-x;

b)f,s:R+ft, f(x)=j ff : ;:3 , s(x)= sin2x;

\-
c)f,c:R,R, fG)={ -.'.'*tl ,*f"r={
" t-zx + ,x(o
z' Aratati"a".-eto-.,",",|.,'fi"t,;iirir.," I ' x)0
a) f (-or',11 --+R, f(x) =x2 -2x+ j;
z b)'/: R*R, f(x) =x3 +2x+S;
c) /: [0, o)--rR, f(x)=x.ex +3; Zx+S , x32
d) /:R-+R, f(x)=]
3' Deterrninati varorire reare are rui a astrel;;^, ;;;riJJi r; i.tr?r,.,
crescAtoare: u) f:la,oo)+R, f(x)=x2+x+l;
,
xla
b) /:R-+R, f{x)=l "^.t ' : c) f:R-+R. rG)=[ x+a , x<0
4. Demonstrati ci: ,;1",#" #il";, r",:;;lJ.jljl
b) produsul a doui
,*,{*uu;:-,;
func,tii de aceeasi
paritate funclie pai5,
este o
iar produsul a dour functii de paritdti diferite este o funclie impard;
c) pentrul, B, CcR qi f : A* B, g: B _+ (,
' o dacllfeste o functie partr, atuncigo./ este pari;
r dacd/este imparl si g este pard, atunci g o.f este parl;
o dacl/gi g sunt functii impare, atunci g o./ este impari.

111 / 350
 -ll2 -
fi. Demonstrati cd: a) suma (respectiv produsul) a doui functii periodice de perioadl
Z este o functie periodicl care admite perioada T;
b) pentr,n A, B, Cc.REi f : A + Bt g: B --+ C, dacl/este o functie
periodicr de perioadi r, atunci g o./ este periodici de aceeaqi perioadi.
(i. 1" Fie R+ ft o functie periodicl de perioadi ?. Demonstrafi cI:
/:
a) functiag:R+ft, g(x) = af(x+b) admite perioada T, pentru orice a, b eR;
b) functia ft :R+R, h(x) =f(ax) admite perioada #, pentru orice c eR*.
2. Indicafi c0te o perioadl pentru functiile:
rr:R+ft, tt(x)=si"!; r,R*p, v(x)=2.or("+f;).
i'. Fie functiile,C g: R*ft, -f(x) =sin2x, g(x) = cosx.
a) Studihti paritatea functiilor f g, g .
o
"f
b) Functia f + g are proprietlti de paritate ? Dar functia C .f ?
c) Determinati c0te o perioadd pentru funcfiile f o g si g of .

Majoritatea funcliilor pe care le vom intAlni inanaliza matematic[ se oblin prin

compuneri de funcfii elementare, pe care le vom studia in continuare.

I Functia constantd

Def initie
,

Numim func{ie constantd, funclia /:R*R, ,f(") =a, unde c este o cons-
tant5 reald.

Graficul acestei funclii este dreapta paraleld cu axa Ox a cdrei ecua(ie este y = u
(dacil a = 0, graficul func{iei coincide cu axa Ox). Este evident cd funclia constant6 nu
este nici injectivd si nici surjectiv5, dar este singura funclie care poate fi considerat[
simultan crescdtoare si descrescbtoare.

I Functia polinomiald

e N*; numim funclie polinomiald de grad n, func\ia /: R -+ p,

f)acd" n
f(*)=anxn lan-lxn-|+...+ alx+a0, unde a0, a1,..., an e R Ei an*0.
Numerele a0 , al , ..., an se numesc coeficienlii funcliei polinomialo, o4 s€ nu-
meste coeficientul clominant, rart anxn se numeste termenul dominant.

112 / 350
 rCazuri particulare de funcfii polinomiale
l.
Func{ia de gradal tntiii
Pentru ru= 1, funclia polinomiald devine /:R -' R,
/(x) =elx*ag, cr1:r0,
a0, al e R, adicdfunclia de grafutl I studiati in clasa a IX-a. Graficul acestei func{ii
este dreapta oblicd de ecua{ie y = ctt x + cry (vezifigura 4)
r/l > 0 ar <0

Fig.4
r Funcfia de gradul intdi este bijectivd, strict crescdtoare penku ct1>0 si strict
descrescdtoare pentm al <0.
r Semnul funcfiei polinomiale de gradul I este sintetizat in tabelul urmdtor:

r Funclia de gradul intdi nu este mdrginitd, deoarece ,f(R) = R $i nu admi.te

puncte de extrem.
2, Funclia de gradal doi
Pentru n = 2, renotdnd coeficienlii, funclia polinomiald devine : R * R,
/
f(x) = o*2 + bx * c, e, b, ce R, c + 0, adicd,fttnc/ia de gradtil doi sfidiatd.in clasa
aIX-a. Graficul acestei func{ii este o parabold de ecualie y = ctx2 + bx+ c (vezifigna
s).
o
Punctul V din grafrcele urmdtoare (vdrful parabolei) rcprezintd, punctul cle
extrem si anume: punct de minim dacd a > 0 qi punct de maxim dacd, a < 0.

Fig.5

oDreapta d (paraleld' cu axa Oy) carc conline vArful parabolei, reprezintd axa de
simetrie a parabolei. Din lectura graficelor anterioare se deduc intervalele de mono-
tonie ale funcliei de gradul doi, care sunt puse in eviden{d in urmitoarele tabele:

113 / 350
 -ll4-
a>o.__F_
"l-* + ^ x |l-.o
ry .o a<0 -b
Z;
W
co

rFunclia polinomiald de gradul doi nu este nici injectivi si nici surjectivd.

Pentru a) 0, este mdrginitd inferior gi nemarginitd superior (,r(R)
=l+,*)); iar
pentru a ( 0, este mdrginitd superior si nemdrginitd inferior (,f(R) (-* #b.
= ,
rIntersecliile graficului cu axa Ox cdt gi semnul funcliei polinomiale'te gradul
doi

A>0
I
*
x l-oo *,1 *2 n
,i'-l
l(x)l =.,
semnul lui c 0 semnul Tui - o 0 semnul lui a

" l-".,
A=0 =i_l-* -b
T n
J\x)l semnul lui c 0 semnul lui a t

a\v
- x l-* "o
llx)1 semnul lui a

* Ecua{ii algebrice
Problema determindrii intersec{iilor graficului unei func1ii polinomiale
revine la aflarca soluliilor reale ale ecualiei
/:R*R
cu axa Ox
f(x) = 0. Aceast[ ecualie o vom numi ecua{ie
algebricd cu coeficienli reali, iar solu{iile reale ale ecualiei
f(*) =0 le vom numi ,,zerouri,, sau
rdd[cini ale funclieil
o@ Teorema lui EEzou{1t
-
Dacd a e R este rdddcin[ pentru func{ia polinomiald/:R--+R de gradtl n,
atunci existd o funclie polinomiald g:R-+R de gradu! n-l astfel incAt
JU) = @ - orice x real.
")S@),pentru
consecintd' Dacd, f este o funrfie polinomiald de grad n, ecualia f(x) =0 are cel
mult n rdddcini.
.;. Prcblcmi lezolusti. Graficul unei funclii polinomiale
f :R*R este cel din
6.
a)Care sunt riddcinile reale ale ecua{iei =0 ?
-f(x)
- b)Prccizali imaginea acestei funcfii.
c) Deducefi cd,f nu este surjectiv[.
d)Ar6h(i cd func{ia nu este injectivi.
e)Rezolvali in R inecua{ia .f(r) <0.
f) Cdte rdddcini teale are ecua{ia fl*) = -* ?

Etienne Bdzout (1730 - 1783)

114 / 350
 -tt5-
S,olutie. a) Rdddcinile reale sunt abscisele punctelor de interseclie ale graficului
cu axa Ox, adicd,0, 2 si 5.
b) lmaginea funcliei (-*,{3] ;i se obline proiectdnd graficul pe
este
axa Oy.
c) Conform punctului b) avem ,f(R) = (-*, #] si deci/nu este sur-
jectivd.
d) Func{ia nu este injectivb pentnr cI, de exemplu f(0) =f(2). Din
lectura graficului putem deduce cd func{ia/nu este injectivd, intrucAt existd paralele
au axa Ox care intersecteazd graficul in mai mult de un punct (de exemplu dreapta de
eoua\iey -- 1).
e) Abscisele punctelor de pe graficul funcliei situate sub axa Ox sau pe
axa Ox verificd inecuafia. AEadar solulia inecualiei f(r) <0 este:
x e (-oo, 2] U [5, + co).
Rddicinile reale ale ecualiei .f(x) = - j sunt abscisele punctelor de
f)
interseclie ale graficului cu dreapta de ecualie y = -
+. Asadar numdrul lor este 4.
)Functia rntionald
Suma, diferen{a si produsul a doud funcfii polinomiale sunt fie funclii polinomiale
fie funclii constante. Nu acela;i lucru se poate spune despre raportul a doud funclii
polinomiale.
Definitie t

Fieg:R-Ro funclie polinomiald sau const antd", h : R -+ R o func{ie polino-

mial6 $iA={xe R | fr(x) = 0). Numim funclie ralionctld, o func(ie de for-
g(x)
me"f:R\l- R datddelegea f(x)= h(x)'
Exemple.
1. fi:R**R,fi(i=#; 2. /z :R\{-2, 2} *R, fz|) =fu
Un studiu sistematic si riguros al proprietdlilor func{iilor ra{ionale va fi fdcut in
capitolele urmdtoare cu metodele specifice analizei matematice.

tEu"ctig put"re-
1. Func{ia putere cu exponent natural
trtefinilie
Dacd n € N, n ) 2, numim func\ie putere cv exponentul n, func\ia:
*
"f :R R, /(x)=.r".

115 / 350
 It6 -
Grafioul funcfiei putere cu exponent par este rcprezentat in fiq. 7, iat grafrcul
funcliei putere cu exponent impar este reprezentatinfig. B.
v

Fig.7t
aLB, | - Fis.8
11lg,6
oFunclia putere cu exponent par este pard, deci graficul sdu este simetric fatd de
Oy, iar funcfia putere cu exponent impar este impard, deci graficul sdu este. sirnetric
fald de origine,
o in cazul funcfiei putere cu exponent pat, intewalele de monotonie sunt trecute
' f(x) -co0\0
@
in tabelul urmdtor:*
t
e originea este punct de minim pentru funclia putere cu exponent par.
o Funclia putere cu exponent par nu este nici injectivd si nici surjectivd.
r Func[ia putere cu expoi^ent impar este strict crescdtoare pe R (deci nu are punc-
te de extrem) si /(R) =R, deci este bij_ectivd.

2. Functia putere cu exponent intreg negativ

Definitie
,

Dacd n € N*, numim func\ie putere cu exponent tntreg negativ, funcJia:

,f:R**R, /(x):x-n.
t urallcul lunctlel pentru n pat este rcprezentatinfig.9, iar 1
tru n
fis.ro. v

- O
Fig.9 Fig. t;
o Din lectura graficului deducem urmdtoarele tabele privind inte,lr\'alele de,mOnO-
@
tonie:
"o^rt'kje /lr. \lr,
a Func(ia putere cu exponent inheg negativ par este pard, deci graficul este sime-

116 / 350
 -l7T -
tric fald, de oy, iar funclia putere cu exponent inkeg negativ impar este impard, deci
graficul sdu este simetric fa\d" de origine.
Obsewalie: Pentru n impar, func{ia este strict descresc[toare pe fiecare dintre
intervalele (-"o, 0) gi (0, *) dar nu este monotond pe R.
Din reprezentarea graficd" deducem cd frmc{ia putere cu exponent intreg par ne-
gativ nu este nici injectivd si nici surjectivd gi ,f(R*) = (0, *), iar funclia putere cu
exponent intreg impar negativ este injectivi Ei nesurjectivd (f(x) = 0 nu are solu{ii in
R*) qi ,f(R*) =R*.
3. Functia putere cu exponent real
Definitie t

Fie a eR*; numim func\ie putere cu exponent real a, funclia:

f : (0,.o) * (0, oo), f(x) = f .
studiul proprietdJilor acestei funclii se va face in capitolele urmdtoare.
5 Functia radical
1. Functia radical de ordin par
Funclia putere cu exponent natural par nu
este bijectivd dar admite restriclia inversabild
/: [0, co) * [0, oo), fl*)=x2' (n €N*). Inversa
ei este funcfia radical de ordin par:
g: [0, oo) -' [0, .o), g(x) = 2fli (n e N*).
Graficul func{iei g (vezi fi7. 11) se obfine
din graficul func{iei/prin simetrie in raporl cu
dreapta ! = x Gtrimabisectoare).
f(*)
2. Functia radical de ordin impar
Funcjia putere cu exponent natural impar
g(x) = z'+tr17
/ :R* R, -f(x) = *2n+7 (n e N*)
este bijectivd. -1 0
Inversa ei este funcfia radical de
impar g:R*R, g(x) = zn+]ll .
Graficul lui g (vezi -/iS. 12)
se obline din graficul lui/prin
simetrie in raport cu dreapta trig.12
Y=x,

117 / 350
 ilt-
a Functia exnonentiald
5-i,
=I
r-Z: _
Definitie
\rl

,
tunclia /:R*(0, *), f(x)=a*.
Graficul acestei func{ii pentru a > 1 este cel dinfig. 13 gi pentru a < I infig. 14.

Din lectura celor doud grafice, deducem intervalele de monotonie, si anume:

- dacda) l,atunci funclia exponen{ia16 este strict cresc[toare;
- dacd 0 < a < 1, atunci funcjia exponenliald este strict descrescdtoare.
tn ambele cazuri, func{ia exponenlialI este bijectivd (pentru cd este strict mono-
tond Ei ,f(R) = (0, *;;.

5 Functia logsritmicd

"f@)=ax,\nde a>0, a+I (a fixat), este in-

Funcfia exponenfiald /:R*(0,*),
versabild iar inversa ei este funclia logaritmicd g:(0, oo) -R, g(x) = logox. Graficul
funcliei g se obline din graficul func{iei/prin simetrie in raport cu dreapta de ecua{ie
!=x.Grafrcul funcliei logaritmice pentru a> 1 este reprezentat in figura 15, iar
penlru 0 < a < I infigura 16.

Fig.

Din lectura celor doud grafice deducem intervalele de monotonie, si anume:

- dacd at l, atunci funclia logaritmicd este strict crescdtoare;
- dacd 0 < a < 1, atunci func,tia logaritmic[ este strict descrescdtoare.

118 / 350
 -fl9-
a Functii trigonometrice
L. Functia sinus ;i funcfia arcsinus
o Reprezentarea graftcd a func{iei sin:R* [- 1, 1] este cea dinfigura 17.
r Funcfia sinus este mdrginitd, impar[ Ei periodici cu perioada principald T:2n.

o Funclia sinus nu este injectivd dar este surjectivd. Restriclia func(iei sinus la in-
tervalul l-t , + I este bijectivd, iar inversa acesteia este arcsin: [- 1, i] - l-+ , t l.
Evident, existd gi alte restric{ii bijective dar inversele lor sunt diferite de arcsinus.
. Graficul func{iei arcsin:[-1, 1] -l-t,il y|l
este reprezentat in figura 18 gi se obline prin ___Zl_
simetrie fald de dreapta ! = x din graficul func{iei
sin:[-f,tl*[-1,1].
Fig.18

2. Funcfia cosinus si functia arccosinus

Reprezentarea grafrcd a funcliei cos : R - [- 1 , 1] este cea dinfigura 19.

Fig.19 -v

t
Fig.20
o Func{ia cosinus este m[rginitd, pard gi
periodicd cu perioada principald T:2n.
o Funclia cosinus este surjectiv[ dar nu
este injectiv6. Restricfia func{iei cosinus la
L
intervalul [0, z] este bijectivd, iar inversa aces-
teia este func{ia arccos: [-1, i] * [0, z].

119 / 350
 -t20-
Evident, existd si alte restriclii bijective dar inversele lor sunt diferite de
arccosinus' Graficul funcliei arccosinus este reprezentatitfigura
20 ;i se obline prin
simetrie fa!6de dreapta y=xdingraficul funcliei cos:[0, 11_ffi , f1.

3. Functia tangentd si functia arctangentil{2)

Reprezentarea graftcda funcfiei tg : R rl
cea dinfigura 21.
- R, unde A = { + *mlr. z}

Fig.21

r Funcfia tangentd este impard si periodicd cu perioada principald. T:

T.
o Funclia tangentd este surjectivd, dar nu este injectivd. nestriclia funcliei
tangen-
(. 2o , este bijectivd, iar inversa acesteia
2b-r"?:^t1 arctangentd t) ur.tg,R* (-t
,"{)
Graficul,funcliei ".t"se obline prirr.irr"iri.
este reprezentatinfigura 22 qi
fald de dreapta !=x dingraficul funcfiei tg: (-
t , t) -n.
Evident cd exist[ si alte restric{ii bijective- :----
1,,
--;l -
ale funcliei tangentd dar inversele lor sunt
diferite de arctg.

Fig.22

4. Functia contan genti si functia arccotan gentilg)

Reprezentarea
I ke Z\ este
cea dinfigura 23.

Fig.23

o Func{ia cotangent[ este surjectivd dar nu este injectivd. Restiiclia funcfiei co-
tangentd la intervalul (0, z) este bijectiv[, iar inversa acesteia este arcctg : R -+ (g, ,r;.
Sc not folosi si notatiile tan si arctan
1-
" Sc pot folosi si notatiilc cot qi arccot

120 / 350
 Graficul func{iei arcctg:R* (g, ,r; este
simetricul graficului funcliei ctg:(0, z) *R
fa![ de dreapta Ce ecuafiey:x si este reprezen-
tatinfigura 24.

) Alte functii uzuale

| * x>0
l. Funclia rnodul: func\ia.f:R*R, /(")=J O , x=0 se numeste furiclie
[ -1 ' r < 0
modul. Se utilizeaz d,notalia
-f(*) =l*1.
| +1 -x>o
2. Func{ia semn: func{ia /:R-+R, /G)= j O , Jr=0 se numeste funcfie
- 1' x<0
semn (signum). Se ttllizeazd,notafia
-f(*) =r*rrf"l.
3. Funclia parte tntreagd: funclia /:R*R, -f(*)=n,
unde zr este cel mai mare
numdr intreg mai mic sau egal cu n, se numeste funclie parle
intreagd. Se utilizeazd,
nota\ia f(x) = [x].
4. Funclia parte.fraclionard: funcjia /:R+R,
-f(*) =x_ [x] se numeste funclia
pafte fi'aclionard. Se utilizeazd" notalia
f(x) = {x}.
Funclia dacd g, h'. D -p, atunci f : D
,5, .minim: -F., .f(*) =minG(r), h(x)) =
-lI
=
,
s(x) sG)<hG)
se numeste func{ia minim dintre funcliile g Fi h.
hG) , g(x) > h(x)
Fttnctia dacd g, h D -Ft, atunci
,6, ,maxim:
: f : D--F., -f(x) =maxQ.(r), h(x)) =
_J s\x) , s(r)>r(x)
=
I hG) , g(x) < h(x) se numeste func{ia maxim dinrre func{ille g gi h.
observalie. Din defini{iile anterioare, deducem cd" dac6,
-f,s:D*R, DcR,
atunci min(f , d = t+d, max(.f, d = $4.
Ng *R'BLEME . *R'BLEME . N?l
'R'BLEME
1,, Gisiti functia de gradul int0i
al clrei grafic este urmltorul: Fig.25

121 / 350
 l2z -
2.Determinati functia polinomiali de gradul doi /:R-+R;tiind ci graficul ei trece
prin origine iar tabelul de varia{ie este:
t-
xl-o I -@

3, Se consideri functiile polinomiale f, g, h,r :R *R, f(x) = xa - 5x2 + 4, g(x) =

=x3 -64, h(x)=168 -1, o(x) =x3 +x2 +x-3. Aflafi punctele de intersectie ale
graficelor celor trei funcfii cu axele de coordonate.

4. Se consideri func{ia polinomiali:

/:R'+ft, f@)=3(2x-1)3 (*+ z)2 (x-s)(xz +2x+6).
a) Preciza{i gradul funcfiei polinomiale.
b) Care sunt punctele de intersecfie ale graficului lui/cu axele ?

g.Reprezentati graficul funcfiei polinomiale de gradul doi /:R --+R stiind cd sunt
satisf[cute simultan urmitoarele condifii:
(i) dreapta x = -2 este axi de simetrie a graficuluil
(ir) punctul ,4 (- 4 , 0) aparfine intersecfiei graficului ca axa Oxl
(lii) valoarea maxim[ a funcfiei este 2.

6. in figura aliiturat[ este reprezentat graficul func-

fieipolinomiale f zR--+R, f(x)=-*2 +sx-s.
a) Aflafi riddcinile ecuafiei f@) = 0.
b) Determina{i f(10, 2l),

7. a) Reprezentafi graficul functiei R+ p, f(*) = -2 dacil x e (-o, 0)

/: I dacl x e [0, o)
b) Este func{ialmonoton6 pe R ?
c) Determinafi f([-2, ll).
8. Determinafi funcfia polinomial5 de gradul trei al cirei grafic trece prin punctele
A(z,o),8(-z,o), c(0, -4) giD(1, -6).
9. Exprimafi fiecare dintre funcfiile polinomiale f, g, h: R+R de mai jos ca produs
de func{ii polinomiale de gradul intdi:
f(x)=x3 -4x, g(x)=*4 -10x2 +9, h(x):x3 -13x2 +30x.
10. Dactr/este o functie polinomiatd de gradul 3 Ei g o funcfie polinomiai5 de gradul 4,
precizati gradul fiecireia dintre functiite polinomiale: f+g, f - g, fg, f2 +g2, f og.

11. Considerlm funcfia polinomiatd yf : R +R, f(x)=x3 +3x2 -4.

' a) ObservAnd cI una dintre rldlciniie ecuafiei f(x)=O este 1, aflati
celelalte rhdlcini.
b) Alcntuifi tabelul de semn al func{iei.

122 / 350
 -127-
12. R'eprezentati graficul functiei /:R+R stiind cr este imparr
pentru orice x e [0, oo).
$ "f(x) =x2-2x
13. Considerdmfunctiilepolinomiale f,g,ft:R-+ft,
f(x)=*l-x2+1,g(x) =x3-.x,
h(x)=x3 + 1. completati: GraJicur funcliei f este simetric fald de ....., iar graJicur
fyncliei g este simetiic fald de ..... . Graficat funcliei ..... nu toi"'*o ox, graJicul func-
li:i ...,, taie sxa ox tntr-un singur punct, iar graficul func{iei ..... taie ox in 3 pincte.
Gralicul funcliei ..... trece prin origine. Funclia ..,... nit" stiict crescdtoare pe R.
14' Demonstrati ci functiile urmitoare sunt inversabile qi aflati inversele lor:
' a) 1f:R-+R, f(x)=3"[Zxj;

b) /:R\{1} *R\{1}, f&)=#;

15. Pentru fiecare dinlre functiile rafionale de mai jos, aflati dorneniul maxim de
definitie, punctele de intersectie cu axele de coordonate si alcltuifi tabelut de semn.
a) .f(r) =##*g; b) f(x)=.o -;yt *, .

16. Care dintre functiile h tR +R definite prin relatiile de mai jos au graficul sime-
tric faf[ de Oy ? Dar fa{I de origine ?

ft(x) =sinx3 .ror*s; r ftk)

L\-_/= +L. fl&) = n*'-l .sinx7;
x2 +1,
fq(x) = arcsin-t';; f5(x) =arctg*t fe&)=*#f
x.+l
47 Graficul unei functii /: R--+ R este reprezentat in figura a).
In figurile b), c) si d) sunt reprezentate intr-o anumittr ordine, graficele functiilor
tt,v,w:R-R definite prin retatiile a(x)=-f(x), v(x)=f(_x) gi r(x) =lf(xrl.
Identificafi graficul care corespunde fiecirei functii.

a) b)
18. Stiind cI una dintre figurile de mai jos reprezintd graficul funcfiei polinomiale
/: R -+ R, f (x) = xa - x2, identificati aceasti figurtr.

123 / 350
 -124
Considerim functiile f :l-t,1]-R, .f(x)=arcsinx,gzl-1,11 --+R, g(x)=arccosx,
h z (0, a) -+R, /r (x) = lgx. Calculati:

f(h(r)), g(/,(10)) , f(+).c(+) , ,(-+)+"(+)

Aflati domeniul maxim de definitie pentru fiecare dintre functiile:

a)f(x)=Fh+pjr6; b),r(x) =l*t-7**; c),(x) - \lx2+x-6

x2 +x- 20 '
d).f(x) =,[6\ 4L ts* *ro; e) f(x) =Jffi7; f) f(x) = lg(cosx);

g f(x) = arcsinx2; h),f(x) = lg(arccosx); i),f(t) = a.csir*.

21. Demonstrati c[ functiile de mai jos sunt monotone pe domeniul de definifie:
/: R--+\ f(x\ =5r +x3 +x+ 1;
g: (0, co) --+R, g(x) =logzx+x2; h: (0, o) *& /r(x) = logtx-x+4;
u:l-1,1] --+R, u(x)= /arccosx ; v:R+ft, v(x)= logZ(Z* +Z).

22. Fie /:R--+R, f(*)=1 ,:;r. Hli a) Reprezentatigrancurrunctiei.

;:3
b) Precizafi interyalele de monoto-
nie. Demonstrati ci functia nu este monotoni pe R.

23. a) Reprezentati graficul func{iei f :I-n,Znf --+l-l,ll, f(x) = sinx.

b) Aritati ci functia este surjectiv[.
c) Este funcfia injectivi ?
d) Se poate afirma cdleste pard ?
e) Reprezentati graficul functiei: g z f-n,2 zl +[1, g(x) = lsinxl.
t) Indicati intervalele de concavitate ale functiitor/si g.
24. Reprezentati grafic urmitoarete functii: {f :l-n,f ] *n, .f(x) = cosx;
r
b) g: [--z' f J*R, g(x)=l/(x)l; c)i: l-2, f -1
I *n, h(x)=-l,f(x)|.
25. Reprezentati graficele functiilor modul si sgz. Studiati paritatea acestor functii.
26. a) Reprezentati graficul functiei purte tntreagd ;i graficul functiei parte
fraclionard.
b) Demonstrati cI funcfia parte fractionari este periodic5. Preciza{i perioada
principall.
27. Folosind graficele functiilor elementare, construiti graficele urmitoarelor functii:
a) g:R**R, g(x)=logslxl; b) h:l-n,zl-+ R, ft(x)=sinlxl;
c) ,f: (0,.o)-R, f(x)=lrog2rl; d) u:l_1,11_+R, u(x)_larcsinlxll.
28. Reprezentati graficul functiei ;f :R+R, f(x) =arccos(cosx).

124 / 350
 l2r -

O 9IRURI DE NUMERE REALE

Ne propunem in continuare sd completdm studiul noliunii de sir de numere reale.

noliune introdusd in clasele anterioare ;i studiatd in principal prin cdteva Siruri
partict'tlara Proprietdlile noi pe care le vom studia sunt n""uroi" in- studiul aprofundat
alfuncliilor reale de variabild reald tn analiza mqtemqticd.

Notiunea de sir
)

Fie k un num[r nafural. Notdm N;r= {neN I n>k} =

{k, k+1, k+2, ...}.
Numim ;ir de numere reale orice functie definitd pe o mul{ime de forma Na cu
valori in R.

Fie Eirul u: Np *R. In mod obisnuit u(n) care rcprezintd termenul de rang n se
noteazd' un; acesta este numit si termenul general al Eirului. Sirul se noteazd,
(ur)n>t sau (ur)n sau(un). Pentru fr= 0, girul se poate nota (un)n.1q, iar pentru k= 1
(u n) neN ; in caztl k = l, termenul u n este exact al n-l ea termen.
"

f Modulitdti de definire
P r ecizar ea termenului general
Fiind o funclie, girul este determinat atunci cAnd se cunoaqte domeniul de defini-
!ie, codomeniul (de obieei R) Ei procedeul de coresponden!d, adicd,termenul general.
Cunoasterea termenulu: general permite calculul oricbrui termen al sirului.
rn cazul cdnd comeniul maxim de definilie N7, nu este precizat, acesta se
determin[ {indnd seama de condiliile de existenfd.
Exernplu.Pentru sirul cu termenul general a, =
#,ludm, ca domeniu de definfie
N*, $i atunci girul se noteazd (an)neN*. Penhu qirul cu termenul general br=#,
vom lua ca domeniu N6, deci sirul se va nota (bn)r>a.
R.elafii de recuren{fl
Un sir poate fi deteiminat, ddndu-se o formul[ (numitd relafie de recurenld) prin
care un termen se exprimd in funcfie de unul sau mai mulli terrneni precedenfi.
Formula permite calculul terqrenilor Eirului din aproape in aproape, dacd se cunosc
primii termeni ai sirului. Cele mai simple exemple de Eiruri definite prin rela{ii de
recurenld sunt progresiile aritmetice Ei progresiile geometrice (carc au fost studiate in
anii precedenli). Sd alcdtuim un tabel prin care sintetizdm formulele leeate de
progresii.

125 / 350
 -176 -

Progresie aritmetici Progresie geometrici

(an )n e N* (rtn)nex*
Se dau a1 si ra\ia r a1+0qiru\iaq+0
Formula de recuren{5 Qn+l=An+f an+l = an'{l
Formula fermenului general Qn=al+(n-I)r Qn = Cll. q" '
h-l

Suma primilor n termeni _ (al+an)n q"-1

en-
" 2 Sn=al '-;:T )eI ^+1
fL

Proprietate on=%#4, (y) n>2 aZ = an-t . an+1, (v) n >z

Cu ajutorul progresiilor, se pot g5si termenii generali ai altor siruri, termeni definili prin re-
lalii de recurenli. Astfel, sd considerdm un sir definit printr-o relalie de forma xn*1 = axn * b
numiti si recurenld liniard de ordinul I in care se cunoaste primul termen, Dacd a= 1, s,irul
este progresie aritmeticS iar dacd b = 0, progresie geometric[. Pentru cazul cdnd a + 1 si b +0,
se poate aplica procedeul ilustrat in problema rezolvatd de mai jos.
*Plobfemi rczolvqri. Fie Eirul (xn)zeN* cu ,rl - 2 Ei carc verificd formula de re-
cutenld xn*1 = 3 xn - 2 pentru orice n e N*. Se cere tefinenul general.
Solutie, Din rela{iile xn+2 = -2 y*n*t = 3 xn -2,rez:u,ltd
3 xn+l
xn+Z-xn+l=3lxn+l-x).
Dac[ notdm ln=xn+l -.x2, Eirul (/r)reN* verificd rel4ia !n+t=3yn, deci este
progresie geometricd de ra{ie 3. Avem x2 =3x1-2= 4 deci y1 = xz-xl =2.Rezultd
ln=2.3'-1 .Dinxn,r1 =3xn-2 Eixn11 -xn=2.3"-l ,r"rritd formula termenului
general xn - 3n-L + 1 pentru orice n eN*.
r Un alt exemplu de gir definit printr-o relafie de recurenld este girul lui Flbo-
nacci: UdreN in care -fo =-fi = l, (V) n > 1. Relalia de recuren(d
"fn+t =fn*-fn_l,
permite calculul lui.f2 =7, +-fo = 2, apoi, .fl =.fz +.ft = 3 q.a.m.d.

Def initie
t

Un qir (an)n este: o crescdtor dacd. an 3 an+l pentru orice n;

o descrescdtor dacd, an 2 an+7 pentru orice n;
o strict crescdtor dacd an 1 an+l pentru orice n;
o s trict des cres cdtor dacd a n ) a n41 pentru o/rce n;
o monoton dac6 este crescdtor sau descresc5tor;
c strict monoton dacd este strict crescdtor sau strict descrescdtor.

'observalii. l. Un gir constant este in acelagi timp crescdtor qi descrescbtor.

2. Orice sir strict monoton este monoton. Recipfoca nu este adevdratd.

126 / 350
 -l2T -
I Ptocedee de stabilire u nrcnotoniei uttui sir (au)uro
o Metoda diferentei
- se calculeazd, diferen!& an+l - o, li se studiazd semnul ei;
-dacd diferenla este pozitivd penku orice n> fr, atunci sirul este crescdtor, iar
dacd diferen{a este negativd pentru orice n} k, atuncigirul este descrescdtor.
Exemplu. 56 studiem monotonia sirurilor (o), (br) unde an =
#
, bn = +3.
Pentrugirul (rzr) avem: an+t-on=ft-# =- Ch6 ^[i
<0, (V) n e N.Deci
qirul este strict descrescdtor.
Pentru sirul (bn) avem: bn+r-bn=,[n+4 - Jn+T =dffi >0, (V) r e
e N. Deci $irul (br) este strict crescdtor.
. Metoda raportului
Dacb girul (an)n>t este format din numere shict pozitive, se poate aplica;i urmb-
torul procedeu: - se calculeazdraportul
T Ei se compar[ valc.er-a sa cu l;
- dacd' raportul este mai mare decdt 1 pentru orice n > /g, atunci sirul
este crescdtor, iar dacd raportul este mai mic decAt 1 pentru orice n > k, atunci sirul
este descrescdtor.
Exemplw. Considerdm $iru| (a)r>t clJ an = 21. penhu orice nnatural avem on >
,oqi+=# < 1, (v) ru e N* .Deci qiruleste descrescdtor.
. Alte metode - utilizareu proprietdyilor de monotonie a unor fanclii
Exemplu" Cons_iderdm sirul (an)r.N* cu ctn = cosf . Co-put6m an etJ ant =
l
= Din'| ,#,folosind faptul cd * (g, !),iurtunc{ia cos este strict des-
"os#. =
crescdtoare pe acest interval, rezult1 ro. a .or;|-, deci girul este strict crescdtor.
f
- Utilizarea metodei inducliei matematice
E.x:emplu. Fie girul (xn) cu proprietatea x0 = I si care verificd rela\ia de recu_
ren!6xr*1= lT;r+l.Averexl = JTxr+r = JT >xg sidemonstrdmprininducfie
matematicd propozi\ia: P(") : xn+t ) xn , (y) z e N
Cum P(0) este adev[ratd, demonstrdm cd p (n) p (n + l) . presupunem p (n) ade_
-
vdratd,adicdxrll >xn.Ptezultd2xnal+I >2xn+ 1, de unde
lmra 4 > JZx, + | ,
adici P(n + 1) este adevdratd. Conform principiului inducfiei matematice, propozigia
P(z) este adevdratd,pentru orice n eN, deci qirul este strict crescdtor.

127 / 350
 o un qir de numere reale (xn)n se numeste
;ir mdrginit superior (sau
majorat) dacd mullimea termenilor sdi este mdrginitd superior (majorat6), adicd
dac[ existd be R astfel incdt xn<b pentru orice n. Numdrul b este un
majorant al sirului. in caz contrar, sirul este nemdrginit superior.
o Un Eir de numere reale (xn)n se numeste
;ir mdrginit inferior (sau
minorat) dacd mullimea termenilor sdi este mdrginitd inferior (minorat6), adic6
dacd existd a eR astfel incdt a I x4pentru orice n.Numdrul a este vn minorant
al girului. in caz contrar, qirul este nemdrginit inferior.
o un fir de numere reale (x,n)y1se numeste
;ir mdrginit d,acd, este in acelasi
timp mbrginit superior si inferior, adicd dac[ existd a,b eR cu propriet atea a'a
3 xn 1 b pentru orice n.in caz contrar, girul este nemdrginit.

Propozilie. Un ;ir @r)n>t este m5rginit dacd qi numai dac[ existd un numdr real
M > 0 astfel incdt lrnl < M pentru orice n natural n > k.
Obsewalii.l. Orice sir crescdtor este mdrginit inferior, marginea inferioar[ fiind
primul termen al sirului.
2. Orice sir descrescdtor este mdrginit superior, marginea superioard
fiind primul termen al girului.
3. $irul numerelor naturale este minorat dar nu este majorat (este
nemdrginit superior),
* Prcblemc rczohltte. Demonstra{i cd urm[toarele Eiruri sunt m[rginite:
.1.
a) ar=sinn+cosf , n eN*; b) bn=**#, n eN.
sotutie. a) Ianl =lsinn+.or,ll <lsinn l+1.o, +l=r.
b) 0< ,J;<t pentru oriceneN gi 0<#l<l pentru oriceneN,de
^
unde rezult[ prin adunare, 0 < bn < 2 pentru orice n= N'.
Z.Demonstrali cd ;irurile definite prin termenii generali
an = (-2)n ;i bn = 1 - 3n sunt nemdrginite.
'solu.tie. Plesupunem c[ sirul (an)n este mdrginit. Atunci, existd M eF., M > 0
astfel incAt l(-2")l <M pentruoise n eN. Rezultd Zn <M deunde n<log2M penku
orice n natural, ceea ce ar insemna cd sirul numerelor naturale este majorit, contra-
dic{ie. observSm cd bn < 0 pentru orice n eN, adic6 (bn)n este majorat. presupunem
cd sirul este minorat, deci existd aeR, astfel incdt bnla, oricare ar ft neN. Evi_
dent,a < 0. Rezultd 7-3n > a, deunde n <log3(l -a) pentru oice nnattral,ceeace
ar insemna cE sirul numerelor naturale este majorat, contradic{ie.

128 / 350
 -t29-

Nro 'R'BLEME r 'R'BLEME . pRoBLE*r" lM]|

Aflati termenii generali ai sirurilor
1. jos, de mai definite prin relatii de recurenli:
a) (42)rr.1r,1*, unde un+l= an*fl si a1 = 11
b) (a,)r.ry*, unde an+l = or(t **) Ei o1 = 1;
c) (a1)rr.ry*, unde an+l = an *2n gi a1 = 1;
d) (an)oe U, unde ar*1 = 3an - 2a rr_1 si a0 = 2,
sl = 3i
e) (42)r.1rq*, unde 2en+Z= un+l*&n* 6 gi a1 =1, a2=3,
Fie sirul (xz)ne N cll xg = 2, x1 =7 qixn*1 =7xn-l\xrr_1 pentru orice z eN*.
Demonstrati cil xn = 2n + 5n pentru orice z e N.
Demostrati cI girurile urmitoare sunt monotone:
a) (cp)r.ry* , ao = #; b) (6o)r.N, bn = | -2ni
c) (cn )ze N, cn = n2 +3n-l; d) (dr)reN, 1o = ff;
Jr.i ' -!
e) (xr)u.g*,xn" = -# *.." * -J-.
,t 4
+
(-
,[n@q, '/-
A/-.\ 1\/- 1\ 1\
D On),.N*,/,, = [r + fJ(r . +).... . (r +
].); e) (zr)reN, ,, =l+1.
Studiati monotonia sirurilor definite prin termenii generali:
oo =#{; bn = n2 -n+ti cn =t-4n; dn =t+(-4)n; f, =(t+})(-t)".
Fie (an)o.y*, o progresie aritmetici de ratie r.
a) Precizati valorile lui r pentru care sirul (a1)r=y*, este:
strict cresc[tor, strict descresctrtor, constant.
b) Demonstrati ci sirul este mtrrginit dacd si numai dacl r = 0.
Demonstrati cI sirurile definte prin an=#, bo=l+sinn, cn=2-o2, tln=
3n-l . | 5+(-l),'
= 3ffi, J, =
T, 9tt = --- sunt mlrginite.

7. Demonstrati cI sirurile definte prinxT =n2, ln=-2n+5, zn=(-l)tt.n sunt ne-

mdrginite.
Studiati mlrginirea sirurilor definite prin termenii generali:
an=-n2, bn= Jil, "r=(_#)", d,,=(_++)".
9. Demonstrati cI sirurile urmitoare sunt monotone Ei mlrginite:
o,=#, bn=sinf , c11=)-*, dn=l* rZ*t*...*#.
:
10. Fie sirul (a1)rru1q*, est€ definit prin relatia a7 =
^lt2+
ll ^ltz+ lt2+...+ "[tz
Y

unde numdrul radicalilor este n.

a) Aflati ufii a2.
b) GIsiti o formul[ de recurent5.
c) Demonstrati cI pentru orice z eN* avem un < an+1.

129 / 350
 d) Demonstrati cI an < 4 pentru orice z e N*.

Se considerl firut (ar,),>r definit prin an = ** *.... #n

11. + .
a) Studiati monotonia sirului.

#^ .Z(-t 1 )
"[ fi - JT+r )', unde /r e N*'
b) Demonstrati inegatitar
"u
c) Arrtati cd sirur ff;;P
112.
Fie (xa)r=ry, un sir definit prin relatia de recurentd xn+l=Zxn_3 qix6=1.
Demonstrati cI sirul (-/z)neN definit prin yn =xn+l_x7 €Ste progresie geometri_
cI. Aflati termenii generali ai celor doui siruri. Stabiliti daci qirurile sunt
monotone si dacl sunt mirginite.

13.
Fie sirul (un),Dl definit prin relatia de recurentl en+l=fi. nacX ut=1, aflali
termenul general al sirului. Stabiliti dacl sirul este monoton si daci este mlrginrit.
Aceeasi problemtr si pentru sirut (b7)r21 cu b,,*1 = tf!
.i rt = 0.
Fie /: R -' R o functie strict crescdtoare iar (arr)rr€
1tL. N* un sir definit prin relatia de
recurentd a n+t = f (an). Demonstrati cI sirul este monoton.

,l li Fie (aa)n.g* un sir definit prin relatia de recurentd crn+l=Sctn*g. Aflati

valorile lui a1 pentru care sirul este: strict crescitor, strict descrescf,tor. constant.

16. Considerlm tirul (xz),.N *, xn = *.

a) Studiati monotonia sirului.
b) G5siti multimea majorantilor sirului. CAt este supxyx ?
c) Care dintre numerele ,
+ #, ,h' reprezintr minoranti ai sirului ?
d) Demonstrati ci x, = O.
,j{*

' Exemple pregdtitosre

t
ll
,ExentP le. 1. L c nsloerom $ttul lr
lr
(an)neN, an = lr
fr. -----+------.i
Sirul fiind o funclie an:N +R, o
putem reprezenta grafic. Pentru aceas-
ta, alcdtuim tabelul de valori:
nlj | 2 3 4 5

",1+
-
zI ti
si schildm graficul sdu (vezifig. I).
,L

130 / 350
 -t3|-
Atdt tabelul de valori cdt qi graficul ne conduc la gbserua{ia intuitivd cd atunci
cdnd. n
tindelaa, an tindela0,
2. Sd considerdm acum sirul (6r)r.ir1, ---x-
t-l-.1-l-L t tftttt tl
r-l-.1-L.1- L l-l-]-LLL
+- l-
bn =2n '
LLLLL L LLILLL l-r .l- r
Completdm tabelul de valori: r-.t-t-LL L
r- t-.t- l-]- L ftiiff l-r

iiiiti
ll l-.1
nlj 1 2 3 4 r- t- t- l- t- L
f ]_ t-Ll- F l-r Fig.2
l--r
bnll 2 4 8 16 L]-J(LL L LJ_LLL]-
r- ]- l-.1- t- L LLL]-LL
l--r
+-.1

Ei schil[m graficul (vezifig.2). ]_]-LLL L LT]-LLL l-r

l-kl-LL L l-.1-t-Lt-t-
l-l-+-.1_]- .t- tl l-r
Din tabelul de valori Ei schila graficului se r-l-]-L]-l- II Lr
r- l- t- t-.1- L LILLLL l-r
poate intui cd girul (6r)reN, tindela a. ,(L]-LL
.l-l-LLL
L
iffftl lt l-r
l-r

3. Considerdm numdrul ra{ional a 0,(2) 0,22222....

= = Aproximaliile
sale prin lipsd cu o zecimal6., doud zecimale, trei zecimale s.a.m.d formeazd
qiml
(rzr)neN", unde x1 =0,2; x2=0,22; x4=0,ZZZi
4=0,222; etc. Observ[m cd oe
mdsurd ce lu[m din ce in ce mai multe zecimale, diferenfa dintre xn si a (eroarea)
devine din ce in ce mai micd, adic[ xn se opropie de a.Intuim cd xn tindela a..

Revenim la primul exemplu pentru a exprima in lirnbaj matematic apropierea de

0
alui an cdnd n tindela oo. Sd considerdm cAteva vecindtd{i ale lui o: ri=(-1, 1),
(
,?=\-i,
ff | l\
i),
/ | t\ a
l's = (-T, TJ. tn afara vecin5ldtii Vt se afld 3 termeni ai sirulr_ri. in
afaravecindtdlii V2 se afld 4 termeni ai girului, iar in afaralui Vz se afl6 5 termeni. Se
poate ardta cd in afara oricirei vecindt[{i a lui 0 se afld un num5r finit de termeni.
Astfel, fre V o vecin[tate oarecare a lui 0, deci ea con{ine o vecindtate simetric[ de
forma (-e, e). Atunci anlt este echivalent cu 2" <+ sau n < logz# . Deci in afara
vecindt5lii considerate se afld un numdr finit de termeni ai sirului.
Pentru sirul (br,)nsry din exemplul 2, dacd,ludm vecindtd\i arbitrare ale lui co,
constatdm cd" in afara acestora se afld un numdr finit de termeni. Astfel, in afara
vecindtdfii V1=(0,co] nu se aflb nici un termen al girului, iar in afaru vecinatdlii
V2 = (10, oo], se afl6 patru termeni. Se poate ardta cdin afara oricdrei vecin[tdti a lui
+oo se afld un numdr finit de termeni.

r--
fuj/ Eefinitie
Fie (x72)rgN, un sir de numere reale si fie / e F. spunem cd, limita
;irului
(xn )reN este /, dacd in afara odcdrei vecindtd{i a lui / se afld un
num6r finit de
termeni ai sirului.

131 / 350
 -iltz-
Vom nota
)i&r, = / sau xnn-! I sau xn --' L

Faptul cd in afara unei vecindt5li se afld un numdr finit de termeni ai sirului este
echivalent cu afirmafia cd in orice vecindtate se afld toli termenii
Eirului incepdnd cu
un anumit rang (de la un anumit numdr natural). Astfel, definilia poate fi reformulat6:

Definitie I

Limita;irului @n)r, este / dacd si numai dacd pentru orice vecindtate v alui
/ exist6 un rang ng (care depinde de trl astfel incdt pentru orice numdr natural
n 2 ng sd rezulte xn e V .

Propozilie. Dacd un $it @n)r, arelimit6, atunci aceasta este unicd.

Demonstrulie. Presupunem cE qirul (xn), admite doud limite diferite l1, l2 eR.
Existb o vecindtatea V1 alui /1 gi o vecindtate V2 a lui 12 astfel incdt Vy
AVz = @.
Din faptul cd xn n ll tezultd" cdin afaralui Vy se gdsesc un numdr finit de termeni,
deci in z2 se gdsesc un numSr finit de termeni, ceea ce contrazice faptul cd xn
- 12.
* Prcbfcni tednqti. Demonstrafi c[: a) Eirur (ar)n.Nt an = fi ut"limita 0;
b) ;irul (bn)neN, bn =2n are limita oo;
c) girul (cn)neN, cn = I -2n arc limita -oo;

sotutie. a) Fie v, o vecindt","

",.$)J]\"9*rxrksil#ffi:T:h"
(-e, e) cu €>0. Pentru ca an sdapa{ind,lui zeste suficient ea an<t ceeace este
echivalent aun>logzt. Deci,pentru oricennaturalcuproprietatean2ftogr.f,]+t,
condifia an e V este verificatd.
b) Fie v o vecindtate a lui co, deci z include un interval de forna
(e, .o] cu € >0. Pentru ca bn sd apa\ind,lui zeste suficient ca bn>e ceea ce este
echivalent
condilia bn"u
lrlog2e. Deci, penhu orice n natural cu proprietatea n> [togre]+ t,
e V este indeplinitd.
c) Fie v, o vecindtate a lui -co, deci z include un interval de forma
[-*, - e) cu e > 0. Pentru ca cn sd apaft,ind, lui Z este suficient ca cn <-r, ceea ce
este echivalent cu n ,
T. Deci, pentru orice n natural cu proprietat ea n>[# ] * r,
condi(ia cn e V este verifrcatd',

d) Avem ,t,=7 t_r'.ir::l:t#r, . presupunem cd sirul ar avea o

limitd I e n. timita / nu poate' n t p.nt* cditr afaravecindtdlii (0, 2) a lui 1
"gula"r,
se afld o infinitate de termeni (tofi termenii de rang impar). Limita / nu poate fi egall
cu - 1 pentru cdin afara vecindtd{ii (-2, 0) a lui - 1 se afl6 o infinitate de termeni (to1i

132 / 350
 -133-
termenii de rang par). Dacd presupunem cd / e R\ {- 1, 1}, putem g6si o vecindtate V
aluil astfel ?ncdt t ev qi - 1 Ev,deci toli termenii qirului se afld inafaraluiv,
contradic{ie ! Deci qirul(d"), nu are limitd.

Generalizure, Dacd un gir (dn)n arc o infinitate de termeni egali cu a qi o infini-

tate de termeni egali cu b unde a + b, attnci Eirul nu are limit6.

f Proprietdti sle;irurilor csre su lirnitd

Stabilirea limitei unui gir pe baza definiqiei este destul de laborioasd. ln plus,
aplicarea defini{iei necesitd cunoasterea prealabild a limitei.
Este deci necesar sd gdsim metode de calcul al limitei unui sir.
Propozipia l. Dacd unui gir care are limita ii modificdm, ii adaugdm sau ii inl5tu-
r[m un num6r finit de termeni, obginem un gir care are aceeagi limit[ cu qirul inilial.
Demonstralie. Fie / e R, limita qirului iniqial. inafaraunei vecindtdli arbitrarc alui
/ se afl[ un numdr finit de termeni ai sirului inigial, deci, se vor afla un numdr finit de
termeni ai sirului modificat. Rezultd concluzia.
in particular dacd (x) are limita / e R-, atunci girul (xrj1) are aceeasi limitd.
Propozilia 2. Orice qir crescdtor Ei nemdrginit are limita oo.
Orice Eir descrescbtor gi nemdrginit are limita -oo.
Demonstralie. Fie (xn)neN, un qir crescltor si nemdrginit. inseamnd cd girul este
minorat qi nu este majorat. Fie V, o vecindtate a lui oo. Zinclude un interval de forma
(a, *]. Sirul nefiind majorat, existd un rang z0 astfel incdt xno > a. Din faptul cd qirul
este crescitor rezultd cd pentru orice numdr natural nlng &yarrLXn2xro2a, deci
xn e V. Rezultd an = @. A doua afirmafie se demonstreazd" analog.
"d Jgs
Propozilia 3. Dacd )!**" = co, atunci jt;g * = O.

Jr-1g * =
Dacd 1!1gx n = -@,atunci O.
Demonstrstie. Fie V, o vecindtate oarecare a lui 0, deci V include un interval de
forma (-e, e) unde e > 0. Atunci (*, *] este o vecindtateaa lui co, deci existd un rang
n0 astfel incAt pentru orice n>ng sd ayem xn= (+, oo]. Rezultd cd pentru orice
n)ng avem 0 .*.e, deci *.V, ceea ce demonstreazd,aftrnalia. Partea a doua a
propoziliei se demonstreazd analog.
* PrcHerni r?zoh,Eti. Calculali:
a)' n+€t lim QJ1-r1,
lim Ga -Z): b)' n+d:' ' lim los.r?:
c)' 4+@ v. '
lim -J-;.
d)' n+@ na-J
Solatie. Folosim propoziliile de mai sus.
a) Not[m xn=n4 -3, deci xn+l=(n+I)a -3. Evident,xn+l]xn, deci sirul este
strict crescitor. Presupunem prin absurd cd qirul este majorat, deci exist[ MeR astfel

133 / 350
 -l3l-
incdt n4 -3 <M pentru orice neN*. Aceasta inseamnd,
cd n<l[M+3 pentru orice
n e N* , adicd" qirul numerelor naturale ar fi majorat,
contradiclie ! Am ardtat cd sirul
este crescbtor gi nemdrginit deci _
)i&("0 3) = *. '
b) $irul este strict descresc[tor nemdrginit (inferior)
Ei deci rim ({T- n ) = _*.
c) sirul este strict crescitor si nemdrginit (superior) deci
Jgn- rog2n = a .
n-
d) Deoarece
Ji&Qo -3) = oo,rezultd"Jl{S Zb = o.
Propoziyi a. 4. {c riteriul de comparatie\
Fie (x) nsp qi (y) r>_t, doud qiruri de numere reale.
a) Dacd.
fi ln 2xn, (v) ,
Ji&r,, = oo > k, atunci
]Ayn = *.
b) Daci )i&r" - -* $i ln sxn, (v) n > Ic, atunci
)!&yr= _co.
c) )iJio"r" = 0 gi lynl < rn, (v) n > k, atunci )E*y, = o.
DacS
Demostralie' a) Fie V, o vecindtate a lui co. Trebuie sd
demonstr dm cd. existd un
rang incepAnd de la care termenii girului (!n)n>t,sunt
in v.yecindtatea zinclude un
interval de forma (e, col unde e > 0. Oin
atiiTi #gxn = @,rezultd,c[ existd un rang
ruO astfel incdt pentru oi.ce nlng sd,,yerrr,xneie,*1
si cum ynlxntrezurtd yne
e(e,co] c'v perfiru ,>h0, de unde rezultd concruzia.
Afirmaliile'b) gi cj se
demonstreazd" analog.

* ProUerni rezolnati. calculafi: t);

Jgg fu2 +n+
a) b)
Jgs (n + sinn + 1);

Solutie.
O )w#; o)Jlle#z.
Folosim criteriul de comparajie.
a) Din faptul cd n2 +n + r >n
;i ;gg n = @ rezurtd cd rryrt (n2 + n+ 1) = oo.
b) Avem sinn >- 1 deci n + sinn+ I > nde unde
]lg*i1"+ sinn + l) = co.
c) n!+n>n deci
lr3r*("t+n)=co,deunde ]W#=0.
d) lsT4l <*fvln )1si ttg**=0,deciJ,gs#=0.

f Connnrtrtcges Vslorilo(
ryllei functij cu grafic continuA
g
Existd numeroase probleme care conduc la conceptul
matematic de sir convergent.
Un exemplu il constituie problema definirii puterilor cu
exponent real. Se stie ce
inseamn[ putere cu exponent natural, intreg, ra{ional.
Astfel, daca o= a;,;),t;;;

134 / 350
 -t35-
pentrun€N*, un = (:31;4, e', =#, "# =,i[V,undern e N*, m>2.Nula
n Iactorl
fel de simplu se defineste puterea cu exponent iralional. Pentru a preciza ce inseamnd
de exemplu 2'F , putem face urmdtorul ralionament: considerdm un gir de numere
ra{ionale care tinde la JT. un astfel de gir este, de exemplu, Eirul valorilor
aproximative prin lips[ al lui /5. Cum JT = 1,7320..., considerdm
Eirul (x2)n.N cu
x0 = 1, rl = 1,7, x2 = L,73, x3 = 1,732 E.a.m.d. xn se obline din prin trunchiere,
pdstrAnd n cifte dup[ virguld. '/5,
Fig.3
Graficul funcfiei f(x) = 2', fiind con-
tinuu (vezi figura 3), sugereazd faptul cb
dacd" xn tinde la atunci f(xn ) tinde la
^{T ,
fqr). 24r
ax1
Deci,2/T ," defineste ca fiind limita axt
la carc tinde 2x, unde (xr), este un sir
axl
de numere ra{ionale care tinde lu JT .

Mai general, dacd ae(O,.o)\{1},

iar r este irafional, prin a'in{elegem li- xl x2 x3
mita la care tinde axn dacd x, tinde la x.

1 A;adar, ;irurile core au limitdfinitd prezintd un interes special. Ele ne ajutd sd

studiem comportarea unei funclii cu grafic continuu intr-un punct al domeniului sdu
de definilie. Aceasta se realizeazd prin studierea valorilor funcliei in puncte ale unui
;ir care are limita egald cu punctul considerat.
In general, studiul comport[rii unei func{ii (al cdrei grafic este continuu) intr-un
punct al domeniului sdu de definiqie se poate rcaliza astfel: dacd. a este punctul
considerat al domeniului de definilie al funcliei f, ne apropiem de G cu un Eir (xn)
(deci lim xn = e) gi studiem comportarea funcfiei in punctele girului (f (xr)).

Defini!ia ginului convengent

o Numim sir convergent,\n sir care are limitd finitE.
o Numim ;ir divergent,vn sir care are limita oo sau -co sau nu are limitd.

Astfel, sirul (ap)r.N*r rln = fr este convergent deoarece limita sa este 0, iar
simrile (br)reN*, (c2)r6y* qi (dr)reN*, unde br=2', cr=I-2n $i dn=Gl)",
sunt diversente.

135 / 350
 I giruri remurcsbile
1. $irul constant.
Fie girul (xr)n€N* > xn = c. in orice vecin[tate a lui
deci lim xn = c.Putem r".r"' |JGEI
orice ;ir constant este convergent, rimita toliinaigntmnrea constuntei,
{' ProHcrni rczolrrctii. Calculafi limitele sirurilor:
(an)neN* t en =
[fP], (bn)reN, bn = min(n, l0).
Sotatie. Pentru n>I}},avem0.# < 1 deci t#]=0.inldturdndprimii 100
de termeni oblinem un sir constant, deci
)!&", _ 0.
.
o" =
I n daciln<10 Inldturdnd primii 10 termeni se obfine un sir
\ l0 daci n> I0
.

constant, deci lim bn = I0.

2. $irul putene.
Fie qirul (.rrz)z€N*, xn=nd unde aeR. penku a=0,
$irul este constant, xn=1,
deci are limita i ' Pentru a > 0 sirul este strict crescdtor gi nemarginit,
deci are limita
+ co. Pentru a < 0, notdm a = b, b > 0. Avem x,
- = #, )l+" nu = co, deci )!& r, = O.
Retine !

cnra>0
n^ on =f
n+Q ,.:aI in particutar,
)iggn= o fi J,-ig* = o.
t t .

3. $irul exponential
Fie Eirul (xr)r.u , xn = an . Se poate demonstra cd pentru a >
I avem )i3g*n =*,
pentru a= 1, limita ;irului constant este 1, iar pentru _l <e<
1, avem
Sirul (xr)n=y, unde xn = ctn,nu are limitd pentru a < I. JS"' = o'
-
Retine !

lim I
i'" ,, a=l
a)l
n+@ an =1 |

|.0 , -l<u<l
.ln ^ln Jn
* Problernc tezoluut?. l. Calculati: a) lim b)

136 / 350
 -t37-
|--=
nln^ln^ln
Solutie. a) Jgg --:-T- = lim n-T = 0. I

I \ r' / 1n\n -7d

b) ;gg (cos f,J = 0, deoarece cos rra e (_1, l).
2. Dacd a este un parametru real, cal.cula{i:

")
| *, lrrl-2>O | *, ae(-a, -Z)U(2,*)
Solutie. a) )im nl'l-z =1 l,l.al-2=0 =j l, ae{-2,2}
L o , lal-2<0 [ o , ae(-2,2)
I *, cr">I
b)' n+d)
lirt G2)"
' =J I , a2=I etc.

| 0, az<I
4. girur ((r**)"),,,0
Sirul (en)r. N*t €n = (t +*)' .rt" convergent
Fi )i&ur= e. rjn studiu mai amd-
nunlit al acestui qir va fi frcutinparagr"fiil g.

I Convergentd si mdrginire

t4 Teoremi

Orice sir convergent este mdrginit,

Demonstratie' Fie (xz)rgN* un $ir convergent la /eR. Considerdm

vecinbtatea
V = (l - l, I + l) a lui /. Mullimea t"ermenilor sirului aflali
in vecinatate este m6rginitd
(/- 1 este un minorant, iar l+ 1 este un majorant) iar mullimea termenilor afla1i in
afara lui V este de gsemen"a mdrginitd, deoarece este finitd. Mulqimea
termenilor
sirului este reuniunea a,.luud mullimi mdrginite deci este mdrginitd.
Olisenalie, Reciproca teoremei de mai sus nu este adevdratd; intr-adevir, sirul
(dn)neN", d1= (-l)n este mdrginit dar este divergent.

Retine !

Mdrginirea ;irului este condilie necesard pentru convergenydiur nu

supciid.
t"Prouemtrezorvqti'",t:till?:t"uut",';Tffi?:':-ill'divergente:

137 / 350
 Solulie. a) Presupundnd cd sirul ar fi convergent, ar rezulta cd este mdrginit,
deciarexista M>0 astfelincdtl*rl<M pentru oricen.Rezultdl(-3;r*tl<M,adic6
3n+l <M de unde n<\og3M- 1 pentru orice n, adicd Eirul numerelor naturale ar fi
majorat, contradiclie.,

b) y, =l ; ffi ; ;:T::, . i' arara vecindt dtti (2,4) a ruil se

afld o infinitate de terLeni, deci sirul ,ru ud-ir" limita 3. Analog, sirul nu admite
limita 5. Dac[ I e n\ {3, 5}, putem gdsi o vecin[tate V alui / care nu confine pe 3 gi
5, deci in afaru lui Z se afld tofi termenii sirului, prin urmare Eirul nu admite limita /.
Am ardtat cd sirul, degi este mdrginit, nu are limit6, deci este divergent.

pRonr-E]\r]i a FRoELEME l
[M1. I]RoBLEME,
Catculati:
a)' lilu (.{T + r)n; b4g Q?_!'; c) (*) r'
n+@ Jryu
i 1- '
lim r+:
IT n
lim z!:
J
^ln"
d)' n-cp
nJ3
, e)'n+Q
3loJ" D ,ITL 1- "E)";
( JJ-,8Y t ( R\-n
c,;lS lim l+l
h)'n+@\ : i)'n+Q
lim n"[T-r:
[F.Jz J L )
.i) -lirn- nn-3'74'
"'n+@ k),lryL,3,r4-n. DJryg(Jm - fi)";
/ n\ll
-lrn_ [srn;
m)'t+oo \ t/ ; I n)
Jl{S itg 8o')"; d ,lt{g (tgzs")" .
2. Calculafi: a)Jn* oa2-3a+2, b)
Discufie dupi a eR.

3. Se consideri sirul (xn)reN, xn=n42-4, unde a este un parametru real. Aflafi

valorile lui a pentru care sirul este convergent.
C" ana$ valorile lui a eR pentru care:
a)
JgL
(oz -s)n = b) s;
;ryS
(r -2a)n = r;
.) lgg (1#)" = *.
5. Se considerl girut (xn)neN, xn=(2a-3)r, unde a este un parametru real. Aflati
valorile lui a pentru care qirul: a) este convergent; b) este divergentl c) are limittr.

6. Demonstrafi cX sirurile definite prin x7 = JT, yn=Y Eia4=(-2)u, sunt

divergente.
7' Staninfi dac[ sirurile definite prin relatiile de mai jos aulimit[:
an = (-l)n*1, bo = (-l)nz+fl , cn = sinnn, dn = cos tt1t, xn = aos nft. cos(ir + 1)2.

138 / 350
 -t39-
8. Demonstrati ci:
(2+3n1=6i b);l{S (t-so2) =-*, .) JryS(22-roo) =.o;
")rlg
d)Jg,[il] =*; .)Jgg (r-2o1=-*. 0Jg tJT-i =-o-.
g. Demonstrati ci:
n
-, lim
a) (-:-:+-:L+
illa(Jr*fz-. p. *...*6ftV)=*t
+- r ) b);rys i ,.'a
rnT=*.
10. Calculati limitele sirurilor definite prin:
an =max(nr 7), n eN; bn =min(S, n-5), n eNl
"" =l*l,n eN*; d"=l-*f,neN*.
11. Catculafi: a) nlim (cosz- t-o); b) ;gg Q" *tn2(n+\); .) JULry.
J#e
12. Demonstrati cd dacr sirul (an)1x arerimita oo, atunci girul (-ar)'o.,]fr. u-ita
-co qi reciproc.

f 3. Demonstrafi ci: a) un sir cu limita oo nu este majorat;

b) un sir cu limita - @ nu este minorat.

14. Nottrm: C = multimea sirurilor convergente; Z = mulfirnea ;irurilor care au limi-

td; f = multimea sirurilor care au limiti infinitl; p = multimea qirurilor divergen-
tel M = mulfimea sirurilor mirginite; N = multimea qirurilor nemdrginite.
Stabiliti relatii de incluziune intre multimile de mai sus.

15. Fie qirul (xr)r.ry* definit prin x1 = 1 xr*1

;i
I r+xf,
a) Aflafi termenul general al qirului. b) Catcutafi
)j&*".

t4 Teoremd

Fie (an)n li (br)"

dou[ siruri convergente. Atunci:
a) $irul (an+bn)n este convergentqi

)t&@" + bn) =)Man +)1E-bn

b) DacE c € R, atunci sirul (can)n este convergent qi

)Wk'a,)="'//rygo"
c) $irul (a" . bn)" este convergent si

)l&@"'b,) =)9"""')Mb"

139 / 350
 -r40-
d) Dac[ bn + 0 pentru orice qi )ig""b, + o, atunci Eirul (ff),este
/ \ lima"
"
^ l= 4#
iml#L
convergent $1 +@ \D, / ll4*0,

e) Dacd an ) 0 pentru ofice n $i )

;gg an 0, atunci:

wQ?,.)= 0gg on)lw"u"

Afirma{ia rdmdne adevdratd si in cazul cdnd lim an = 0 cu condilia ca
n+gJ
liry^bn> 0.

Demonstralie. Demonstrdm prima afirma{ie. Notdm

li#"""=a ;i )igbr=b.
Trebuie sd ardt[m cd in orice vecindtate a lui ct+ b se gdsesc to{i termenii sirului
(ar+br), incepdnd de la un anumit rang. Fie V o vecindtate a lui a+b, deci V
include un interval de forma (a + b - t, a + b + e) cu € > 0. consider[m o vecindtate
V1 alui a, V1=G-t , si o vecindtate V2 alui b,
"*t) Vr=(t-l
, U+f). nin
faptul cd cd existd un rang n1 astfel incdt pentru orice n natural
)!&""=a,rezult6,
n)n1 sd, avem eneVl iar din faptul JgS bn=b,rezultd, cd existd un rang n2 astfel
"[
incdt pentru orice n natural n2n2 sd avem bneV2. Notdm ny=max(nt,nZ).
Atunci, pentru orrce n>r?0, avem o=t<an1a+t, b-t.br<b+f de unde,
prin adunare; a+b-Elanrbnlo+i+e, deci onibnei,pentnt orici n natural
n2n0.
Retine !

Limita sumei este egald ca suma limitelor.

Constanta poate Ji scoasd tn falu limitei.
- Limita produsului este egald cu produsul limitelor.
Limita cdtului este egald cu cdtul limitelor,
Limita unei puteri se distribuie atdt bazei cht;i exponentului.

Observalii. 1. Afirmalia a) rdmdne adevdratd gi dacd in locul a doud giruri con-

vergente, avem un numdr finit de siruri convergente; Nu se poate aplica insl
proprietatea dacd numdrul sirurilor depinde de n. Astfel, de exemplu:
(' , ,\
Jua[.***1....*J = ;lls **tw**...*JlIs *, =0
100 de termeni 100 de termeni
(, .\
intimp..lllgl,,f +*+...+*J = ;11g
n.*=r.
n termeni

140 / 350
 Analog, afwma\ia c) se extinde pentru un numdr finit de sirur-i convergente.
2. Din a) Ei b) se obline proprietatea
)r&(n, b,,) =)i&o, _)!&bn
_
Retine !
Li*ito diferentei este egald cu diferen(a limitctoh
3. Din proprietatea e), in cazul particular in cu /re N,
care br=+
k>2 se obline )t**d; = +lM^. Dacd indicele radicalului este impar, pro-
prietatea este adevlratd si fird condi{ia cd an } 0.
Retine !

Limita radicalului este egald cu radicalut limitei.

',', Froblemi rezoluatt. Calcula{i:

")Js(rGil.#),
b);,rB#, c)JsHt d)lim#: -1
. n+o 4n+l ,t
t;
,

e)Jls#; oJs#; s)Js(#)+

sotutie. a) J1Ig(tC-+l' .+)=2)1*(-+)'*7 )W,-! =s.

qffi=m,=+#=*{,u"",
/ " ,\
,. (n-2)2 linll-#+*l
/rra\ " ttL ,/
t-+rim*+4limt
t+o .. ia@ ,,2
llm -:--r:-----=i
n+@ )n\zn+/ ) =
I
,.
tlmt
/.^
lu+-, 15\
l0+35lim*
t?i@ '
lo'
=

,r(t-*.#) ,. t r-**#
c);ug -2_^1, ffi
=J*;fuff=ls#.;us r,I 2 -0.
lf--t+--T
\ tz nJ ,/

e) (*)'*JlIg (*)'=
J,.1g '# =Jss o.

o;s #=;uaffi=Ju*ffi=t
g) Calculim limita bazei si limita exponentului. Obfinem:

lt*"(#) = * u' ttg*#= j, deci lw(i*); = G)+ = +

141 / 350
 ) Criteriul "clestelui',
Utmdtoarea propozilie perm-te calculul limitei unui sir pe care il putem incadra intre
dou6
siruri cu aceeagi limitd, denumirea de criteriul clestelui fiind sugestiva.
Prttpozilie: Dacd (xn)n, (yr)r, (zn)n sunt trei Eiruri cu proprietatea xn 1yn 1zn
pentru orice n si dacd
)!&*" =)Mr" = / e F, atunci girul (1,,n)n arelimita l.
Demonstrulie. Aplicdm criteriul de comparalie.
Dacd,I = oo, atunci din y4 ) xn , rentltd
)lggyn = vt.
Dacdl - -oo, atunci din yn <zr, rezttltd,'
)$gl" = _co.
Fie acum /eR. Din xnSlnSzn, rezulid-03yn-xn3Zn-xn deci
lyn_xnl<
O* - xn) =)r&r" -)W*" = I - I =0, de unde
1r".-.:"'
Deci
)t+.Qn )!&(y, - *,) = O.
t
)ryg " =)!& ((v
- x,) + x n) =)!& (y, - x,) +)M x n = 0 + I = t.
"
{. prubtemt rezotusr6. Calculali: a)
Jgg (# + ffi + ... +
ffi);
b) Js(#ii +ffi* .nffi).
sotutie.
^)
W# =# +ffi *..,+W =Wffi.nu,

tww*p =m4
si anarog
=, =r*E,:_:F,r
)ww+#e:!= $, unde: lim (# + ffi *... * ffi) = +
de
=+ W
b)l#i+ffi+ +ffil=l#ii-l .lffil+ +lxl=
=ii + *Ju *...* j; =#.cum jgg # =a,reniltd:
J:gB(#ii +ffi+ . +ffi)=0.

MU PRoBLEME I pnonLEME ] pnonLEME

1. Calculati: i)w#; b),rls a#t lim 4:
c)'n+@ nL '
d);sH' ")rrllB6;
(n+l\z
oorrtsffit
etsg-ft; ntlw"*, ,)
(n+2)l+fu+l\l
rrr&@t:Ii.-.
2. carcurati: a)
J{S (# . # * -.*
#); b)

3. Calculafi:
u)jsffiIa; L\ r:.._
o);lg 1+3+5+,..+(2n-l).
-;6J9E;T3T '

142 / 350
 .)Jsffi; d)Jgs(1.+***...*#)'
.)JsB" Q-**f -... *(-D"*); o jE"(#. !#*...*vff:).
4. Calcula,ti: a)

b)
;gg (+)' + sint'
f+ (tg3)n + Wz); .) J1Is (-+)" *,-*)'
lim (Is.iln
d). ,r+co "\.
*olt*),), .)Jss rff;
n ri* -10i'-L.
" i3+dc l0n+3n, cDss ##.
Calculati:
lim 'iE:
a)'n+@ ' b);l$ ,,w c)orrsrl##,
'
-. lim .;-+-:5: '
d). n+6
n ^ftr
e) lim
' n'a
"ln+ J
--:-:
n
fl' n+Q
lim
!l;{i
\zJn -r)" {nA +W+r '
,r+l
'ln-'[n 3rt rr_I
. ^.
c\ fi* (8n-l\-i lim I r+_r
sr;gu \;;t-l ; h)'n+@\ ]r-t
nL ,/
.
D,,rllL lW)"*'
6. Calculati:

"t,
.*tZ .W '... 1 z"lr. b)
Js G - +)(r - +) . .('- *)'
") Jryg
G+*)G+*) (r+*)
c)'tr+Q
lim
...
d);rysft-+)(r-+) . ('-#).
7. Carcurati: aUryS b),,l{g
F.ffi, d+
Fie A1B1C1un triunghi. Notim cu A2B2C2 triunghiul care se obfine unind mij-
loacelelaturilor trinughiului A1B1Cy apoi cu A3B3C3 triunghiul care se obtine
unind mijloacele laturilor triunghiului A2B2C2 g.a.m.d. Not[m cu S7 aria triun-
ghiuluilzB nCn.Dncil 51 = 1, calculati
lf$ (Sr +52 +...+Sr).
Fie AP1C1D1 un p[trat. Notim cu A2B2C2D2 pltratul care se ob{ine unind mij-
loacele laturilor pltratului A1B1C1Dy apoi cu A3B3C3D3 ptrtratul care se obfine
unind mijloacele laturilor pitratului A2B2C2D2 s.a.m.d. Notim cu aria ptrtra-
^94
tuluiAlBnCnDn.DacilSl = 1, calculati (^S1 +.92 +...+Sr).
ollg
10. DacI sirul (an)neN*, are proprietil\ile aral * an ={a, gi al = l,
a) aflati termenul general; b) calculati
)!&sni c) calculati
)tX p. "o.
1',|. Fie c, B, x0, numere reale, lal < f . Se defineqte sirul (x2)2, prin relatia de
recurenfl xn+l= axn * Bt pentru orice re eN.
a) Demonstrati cd xn = a,k ,xl + F"#,pentru orice z ) 1.
b) Calculafi ]1**". ( Admiter e F ac u I at at e a de M ate m ati c d. Bucur esti. I 999)

143 / 350
121'. un sir care verifici relatia de recurenti en+l a2o + l.Demonstrati
Ti" _(o")r.N = ctr
sirul nu pronteml pentru un sir care verilicl relatia de
"ti" "otn"tgent. .Aceea;i
recurentl x|r+t = Z(xn - l).

13' se considerd girurile (arr)rEry*;i (Dr)rr.pg* definte prin a1 &n+l=ffi

=0, qi
bn = i,7 Pentru orice n eN*.
a) Demonstn"afi cI (Dr)r,.tr1* este progresie geomefricd. precizati ratia.
b) Calculati lt1gb" si lim an.
14. Se consider[ sirul cu termenul general on = 2n-l
'-T;.
t +
a) Demonstraticd an b) Ca Iculati
=#. )4Uo".
15. Se considerl sirul cu termenul general an = Jfr
(r+ 5 111*, ).....(t+ 7z )'
a) Demonstra[icE
. all < +.
,/ n+I
b) Calculati
)igAn".
16.
:jt.:':ft,a);r$ ffi, b);ryseJs
(-Cu [x] am notat partea intreagl a numlrului
ffi' real
ffi'
x.)
'
17. carcurati:
") Gf * #e +;fi);
Jgg + ...

b),ts(HrH*...*H),
")ts[*r#...."#),
d),lsi#.#.....#J,
e)

18. Fie ag ) al, aZ I ..., al:, ... o progresie aritmeticl cu 0 < ul < a2.
a) Demonstratic5 ,ffi.E A .+#.ffi.-
b) carcurati /g * + .. #
c) carcurati lW(# **1tu. .#f)
19. Demonstrati cr daci (an)neN* este o progresie geometricr de ratie qe(- r,r),
atunci
)*(ot * a2 * ... + an) = 11L.

144 / 350
 -t45-

Am studiat operaliile cu siruri convergente (care au limite finite). Ne propunem acum sI

studiem operaliile cu siruri care au limitd in F.

f Adunarea sirurilor care au limitd

Folosind defini{ia limitei, se poate demonstra urmdtoarea propozi{ie privind limita
sumei a doud siruri care au limitd, cel pulin una dintre ele fiind infinitd.
Propozilie. Fie (a") qi (b") doud siruri de numere reale.
a)Dacd,
)4 "r- * $i )lE*b"= co, atunci JMG, * b7) = q.
b) Dacd
l4 " " = - * gi J{S n = - @, atunci }!gg G " + n) = - a.
b b

c) Daci )i& = a e R $i lim b n = @, atunci )i* (" * b n) = q.

"" "
d)Dacd = a e R gi lim b n = - @,atunci
)|g" "" )ryg G " + b n) = - oo.
Demonstrutie. vom demonstra afirmalia a), celelalte justificand'-se -analog. Fie
V o vecindtate a lui +oo. Trebuie sd demonstrdm ci exist[ un rang incepand de la
care
termenii girului lan + bil sunt in V. V irclude o vecindtate de forma (e, co] cu e > 0.
Deoarece on j * g! bn
-* co, existd nr, n2 e N astfel incdt an =(i,.o] pentru n >
)21 qi b".(t, .o] pentru n) n2.Atunci pentru n> max(n1, nrj uu",^ an *bn e
e (e, oo] c Z.
Propozilia de mai sus justificd urmdtoarele reguli privind modul in care se adun6
doub elemente din mullimea F (notdm crr e,rtnnumdr real):

(-*)+(-*)=-* a+ (-oo) - -oo

Nu am definit oo + (-oo). Pentru a inlelege de ce nu se poate da nici un sens acestei
operafii, considerdm cdtev a exemple.
Fie (a) gi (b") doud qiruri definite astfel:
I) an=2n, b4=-n' 2) an=n, bn=-)n'
^ 3) or=n*a, bn=-71; 4) an=n+(-I)n, bn=-n.
in fiecare dintre caztxile considerate, Eirul (ar)n.1q are limita + co, sirul (bn)r.N
are limita -co. Limita sumei celor doud siruri este co in primul caz,
-@ in al doilea, a
(numdr real) in al treilea caz.in cazul alpatrulea (ar+ br)n eN nu are limitd.
o Spunem c[ co + (- *) (care se noteazd gi [*Eirul
- oo]) este o operalie fard sens sau
ufl caz exceptat sau o nedeterminare.

145 / 350
 -t46-
!@ Teorem6 lsuma Virurilor care au limitdl

Fie (a)n Ei (b") n doud qiruri care au limitd in F. Dacd )W"" *;gg bn arc
sens in R, atunci Eirul +b

Retine !
Limita sumei este egald cu sumfl limitelor, dacd suma limitelor fire sens.

a inmultires sirurilor cure au limitd

Printr-un ralionament asemdn[tor cu cel de la adunarea sirurilor se pot justifica
regulile privind irea elementelor din R:
co.(-co) - -co (-*) .(-oo) = oo

co dacd" a> 0 -oo dacd a>0

a . (-oo) =
-q dacd a<0 co dacd a <0
Nu am definit produsul dintre co qi 0. Pentru a intelege de ce nu se poate da nici un
sens acestei operafii, sd considerbm urmdtoarele exemple de giruri (o")n ;i (b")n.
I)an=n2, br=*; Den=ft2, br=-*;3)ar=ft, bn=#; qon=ft, bn=t#.
in fiecare dintre caz:urile considerate, ;irul (ar)n are limita + oo, sirul (br), are
limita 0, iar limita produsului celor doud siruri este oo in primul eaz, -@ in al doilea, a
(numdr real) in al treilea caz,in cazul alpatrulea girul (anbr)n nr are limitd.
o Spunem cd co.0 este o operalie fdrd sens sau un caz exceptat sau o nedeter-
minare.(n cazul [* . 0] se includ qi cazurile 0 . oo, (-.o) . 0 qi0 . (-*).)

ffi[} Teoremd lprodusul girurilor care au limitd

Fie (a)n, (b")n slru r1 care au limitr in F, Dacd ()rn"")'(tgu")

are sens in R, atunci b, are limitd in F si

Retine !

Limita produsului este egald cu produsul limitelor, dacd

produsul limitelor ure sens.

146 / 350
 Folosind propoziqiile de mai sus, putem calcula unele limite remarcabile:

* Lirnita sirului polinom

$irul (rr1)n de forma xn = P(n) unde P este o funclie polinomial[ se numeste sir
polinom si are forma xn = akhk + ap_pk-l * ... * a1n+ a0, unde
a1, + 0.Avem:

x, = nk(ak+ + + ff + ... +
# +
ffi), aeci

]i**, =)i#,k .)'s""G o+ + ff + * ... * #)= *. oo =

] l*,, :rrar,
Observdm cd:
Refine !

Limita unui;ir r*Ort*)

limita termenului sda dominant.

* Limita sirului rational (rap_or.t de piruri polinontiale)

Considerdm srrur
vurrurusrarrr girul (xn),?
(xa)a ce roffna x,
de forma xy. =
ffi
u\n)
unO. p
unde P qi '- ffi
qi pQsunt
ffi
sunt funclii polinomi
polinomiale.
Not[m P(n)= oprk + ok_tnk-| +... +i1n+ag, unde a7, + 0 gi
a7r*0 qi Q@) g
e@) = bonP +

+bo-1nP-l +...+b1n+bg, und,e bo+0. Avem *,, = "kQrr,+3L

+T *...*#.+)
,

= ++ .lim nk-P
u p n+d)

ak

ObservSm c6: yxffi4w#=l ;-'oo , K>D

"or*',r,=o
0 , k<p
Retine !

Limita uni ;ir exprimat prin rnpoit@

este egald cu limits raportului termenilor dominunti.

I Cdtul;irurilor care au limitii

Considerim qirurile (a"), |i (br), pioprietatea bn *0 pentru orice n, deci are
/,, \ "u
sens sirul
lff) r' Deoarece # = o, '7|, este suficient sx ne punem problema modu-

147 / 350
 -t4E-
lui in care limita qirului (*) de limita Eirului (b,)n. $tim cd dacd tim bn =
"depinde
= co, sau l$b" - -cn, atunci Jgg # = 0. Aceasta justificd convenfiile:

E, lF]de unde rezuttd$i l3l'I, l4Tloentru orice a eR.

Nu se poate atribui nici un sens operaliilor $, #, *, *. Pentm a justifi-
ca acest fapt, este suficient sd considerdm cdteva exemple de Eiruri de forma (m),
unde girurile de la num5rdtor si numitor sunt exprimate prin funclii polinomiale
neconstante iar ,siml cdt poate ayea ca limitd @, - @ sau orice numdr real.
o Caz;cd [$] c-onstituie o nedeterminare. (in cadrul nedetermindrii [$] sunt
cuprinse Ei cazurile t#], [*], [=*].1
r Analog, [$ ] o opera{ie frrd sens sau o nedeterminare.
"tt.
Nu se poate atribui nici un sens operafiei f . intr-adev[r, fiecare dintre sirurile
xr=* ,!n=-* Eizr=$ ur"limita0 dar f -*, *+-@, iar girul (zr)nuare
limitS.
Propoziliu.l. Dacd (etn), este un sir de numere stict pozitive gi Jgg en = 0, atunci
J* # =*'
Propoziyia.Z. Dac6. (t,n), este un sir de numere stict negative $i en = 0, atunci
JS
Jqg * = -"o.

A.ceste afirma{ii se scriu simbolic sub forma

E, lF'l
!@ Teoremd lcdtut girurilor care au limitdl
Fie (a), qi (b")n.doud ;iruri care au limit[ in Rcu proprietatea b4 + 0,
( on\
pentru orice n. Dac6, are sens in R, atunci ;irul \b, ) n'are limit[ in R si
ffi
r'
/^ \ n+6
I ull I
hma"'
llml-;-l=-;--;-
,?+co \D,r I )tfittn -
Retine !

Limita cdtalai este eguld cu cdtul limitelor, tn cazul tn care cdtul

limitelor are sens.
.i. Probleme rczohrot". l. Calcula{i: (t--'>\4
a) lirg
' n+l
(n3 -(zn + t)5); b)Jr{gffi;
(n- t) (n-2). ...' (n- 1 0)
c). n+d)
lim =531=,
IUnz+Jn-I.
d)' n+d)
lim n(n+ l)(n+2)..... (r+ 1 0)'

148 / 350
 -149-
solutie. a) Jr15g ("3 -(2"+ r)5) - -.o, pentru cb Eirul este exprimat printr-o func-
{ie polinomiald de gradul 5 avAnd coeficientul dominant egal cu - 32.
(3n-2)a
Rr
b) Jgg
O_;ry = f
pentru cd gradele polinoamelor de la numdrdtor si
numitor sunt egale, iar raportul termenilor dominan{i este
$.
O Jgg #Hl - -.o, pentru cd gradul num[rdtorului este mai mare
decAt al numitorului ;i raportul coeficienfilor dominan{i este negativ.
d) Gradul num[rdtorului este 10 gi gradul numitorului este 11, deci limita
este 0.
7. Calcula\i:
a);g(0err)' *nl-F);
lim (2n -3"):
c)' n+@
Solu.tie. a) Deoarece lgtl>
1, avem Jgg(tgl1)'=co. Deoarece 1-.u/5 <0,
avemlim ,t-,[T =0. Rezultd Jr*((fg Il)" +nr-JT ) =oo+0 =co.
b) ;r-1g (2" + n8 +le2) =J!&2" *)j&"8 *lg2 =oo + co +Ig2 = o.
c) Suntem in cazul de nedeterminare [oo - oo], deci nu putem da
rezultatul direct, pe baza operaliilor cu siruri care au limitd. Este necesar sd scriem
qirul sub o altd formd.

)t*(2" -t') =)!#3"((?)" - 1) =JsS 3, .)!&((+) - 1) = * .(-1) = -.".

d) Suntem in cazul de nedeterminare [#].

tw#..,.=;ue ffi =Jis (+)' ;* ffi = co. 1 = co.

Nru PRoBLEME I PRoBLEME I PR'BLEME

M
1. Calculati: 4 ,Jgg
(3,, +n3); b) lim (Zn _Z-,t):
,t+@
c)'n+@
lim (o-3 -o3),
L
d) JS (n-n +nn); e) m (2"(| -r)); DJq "inil

Calculafi: a) ;ryS Q"'-sn+5);

b) Jgg (-srt + 4n3 + tn -r); O ,]1g,
({"-z)3 -(n+z)3);
d) ;gg ((" + 1)10 - (z - r)11); JsufP,
") (1-rr)(1+n3)
{\ 1i^ 3n2+2n+l .,
') rij.',b l-n3 9) ,lTS - 1r$-;
,.* (n+1 )s-(n-l)s ,. (r+l lo-(n
L\ -llq- -------nr
n)' Ir+@ t) il!.*-.---;1,ry-;
-l )lo
)

149 / 350
 i) ,.* (r+t)loo+(z+2)loo, ,. (n+1)!-G+2\l
i:& (rz+l) lol-, tot )
", ;s-----T-i
,. 1.3 +2.4+...+ n(n+2\ _\ r:_ 12.z+22.3+...+ n2(n+l)
D i+:6 .13 +23 +...+ n3 ' ---',i;:b
lu, lrllt -----l-
(l+2+3+.,.+ilz
3. Aflafi valorile numerelor reale u si 6 astfel inc6t:
a) ;rys
$ffi/=-r; b) ;s (%-+an-r)=-r.
4. Aflati valorile lui ft eN si a eR L ti^ =\on!!)o =
incat -
astfel
rltJl&-aG+r+r =-2'
5. Dati exemple de siruri (a)o qi (bo)n care s[ aibd limitl infiniti, astfet incfft
]W# si fie pe r0nd: co, *@, 0, un numiir arbitrar c e R\{0}.
6. Dati exemple de siruri (a"), qi (bo)o care si aibl limita zero astfel incdt
str fie pe rAnd: oo, -@, 0, un numlr arbitrar c eR\{0}.
)M U,,b

/. Calculati:
a);rtg b);!tg (zzn -sn -t);.)
Hf r
JryS
(zo+r -uo-r);d);S #h
8. Calculati limitele de mai jos, unde a este un parametru real, a > 0:
(G+D" -ao); b)
") Jgg )W"#; ");t{A ffi
g. Daci a>0, b > 0, calculatit=)ig;##

10. carcarati I =]l%ffii#, dacr: a) a, b e (0, r)in b) u, be (1, oo).

( ,, .i . i, *'*t
11.tatcura.fi: a) )Wl=rffi; b) )Wffi6t
c),,rsFr;m; d) l*Frffiry
12. carcurati: a) ;llu (# * * * ....
dAm),
b) orrs(**fig*...*ffi6),
o,rlra ("1= * :*7 ..... 6qfu6)'
d) orr1g ("* Th *.... 6ffi6),
*
o ,Lrys(+. fi+..*ffi);
r)),&(ffi),
e)Js(g*,
13' Fie al' a2t...t&n'... oprogresiearitmeticbcual>0 qiratia r>0. catrcurafi:

150 / 350
 u) )i*o";
fi^ (\ aftazl.-+a,\.
b)' n+Q ,rz )'
14' Demonstrati c[: a) dacd (un), este un sir mlrginit inferior iar j$ brt = @tatunci
)1$@"+bn)=o61
b) dacd (a7), este un sir mlrginit superior iar lim, bn=-@,
atunci
)1g1-@"+bn)=-@.
15. calculafi: a)
JllB (2" -s" +sinz4);
b) ;s ((-1)" -9"); .)Jg GJniT - cos(z + 2)).
5 Ridicnrea Iq. pUtere
Facem urm[toarele conventii :

--J .o, a>7

-@_
0 , a>l ,, lcn,a>o
*-=l
0 , ae(0,1) @ , ee(0,1) o,a<o

[1-], [*0] qi [00] sunt opeyaliiJdrii sens saunedetermindri.

f4 Teoremd

Du. ri asa incdt au ,"n obnn Ei

Ggg or)Jl&u' ,

atunci:ffi
Retine !

Limitu unei puteri se distribuie atfrt buzei cdt ;i exponentului dacd

ure sens.

vom justifica faptul cd [co01 $i [00] sunt operaliifdrd sens. cazul [1*] va frtratat
intr-o lec{ie separatd.
{. Problemi lezolnati. Calculafi:
b)
'
lim(5n2 + t)t,
n+@ \ /

d) try*(h)+, rrnd. a e (1,.o);

Solutie. La punctele a), b), c) avem nedeterminarea [oo01, iar la d) qi e) nedeter-
minarea [00]. Vom calcula limitele, folosind procedeul scoaterii unui factor comun:

151 / 350
 O, +z\* =Jgg 3 (t * (3)')* =
") J'g
b) J,g (sn' +,)* =J,*r,(, *(+)"')"
")
d) ;r$ (h)=;uu+[;6)o =*,

") JrrB
(,h)" =;,{B *[;!l* =o

f Radicalul unui sir

Fit (on@GG reale pozitive. Sirl (*n)n, definit prin relatia x,
=
= {la;, unde fr este un numdr natural, k> 2, va fi numit gii radical. Dacd lim' or=*,
I
atunci lim
::: indicele
;
co, fapt care ne indreptb{esr. ,A ..ri"-@.
rn cazul:,,cdnd fr este impar, k>3, ,.nrffiFr,
I[a; ur" < 0. s" pout.
demonstra cd, dacd,
J!&"" - -@, atunci )i&*, = -oo. Deci convenl*lF = -*l .

l@ Teoremd

Dacd" (an)n este un sir, iar k>2 este un numdr natural astfel incdt are sens

{lai , atunci )W*to = +l)E*o,

Retine !

* Problemc rezohrcte. l.
(
Calcula{i: a);gl;##)'
. / ... ' r.fi15
;
,. zh2 \- 4n+)
o) lsgl;i) - ;

sotutie. a) Jl{g
#b=0,iar tg*(#i#)ffi =0.
tW,trii =oodeci

b) Jgg #=co,iarj!1g (Ji+T)=-*decitim (#)-^

=o
c) Avem nedeterminarea [oo-oo]. Metoda factorului comun nu este
eficientd in acest caz, deoarecejglgce la nedeterminarea
[*.0]. Vom folosi un alt
procedeu: amplificdm fraclia !2+Y cu conjugat utui "fF +, a 1 - n si avem

152 / 350
 b) lt =lirn
n+a -Jd:- =16, 2ru-*
,f n3+l+Jnt-t i::cb -/.\*n--o-*z =
-,,*
[lT+
- fi:E
. ,,1 nJ,nl
, n3

It; @
'q>7
=1 'o=t
| ' ,".i0

Nru *R'BLEME l *R'BLEME . pRoBLE*" Nru

1. carcurati: a)
m(##)"-*,
b) ;r{s (#+)"-',
a
") Jss
(#iF '
d);s(##)*, .) Jryg
(ant -7n2 +zn-1)'{F; .

2. Calculati: a) ]MQ, *,17 *"*t), Qlt- - "z);

b) Jt{A
o orrrs Qz - liFi); d)Js(-31aa)'
.) /rys(fiE- lFL), 0 Jg U71 -'lr:7)'
eJss#, h)

3. Calculati: a) ;rg
^lJ;lt -z ; b)

o Jgg
3lz"
-sT; d),lg rffi
4. carcutati: a)
Jgg Qz - li[r);
b)lrys (l;F;e; -o'), ")J{L U;4 - l;r- ,+a;
d)/1rB (1tF; -w} (lt,Ae -{F -)'
")J11'g

153 / 350
 fl' r?+@
rim [11n2+n+r
\' -Xf n2-ii); dnlgg(lM -,1;-'A);
n I trm
. "ln+l-
y+a ,tn*2_Jn+1
-Jn
, -ffi),
D,llg"(^W
.- r l--i-
i) Jln" [y'n '+ n+r -2n); \
k)Js({7;7i4n)
S. Calculafi limitele de mai jos, unde a este parametru real:
h=)%Unr.r -on),
h =Jg ({A-,.* * o,),
I s =
)4 na (3.[11 4
- 1l nTT );
6. Catculati
)WG"t, + bJn;T + c,[n+z),undea, D, c eR.
7. Aflati valorile parametrilor reali a si b pentru care avem:

") Jryg Ude + un) = o; b) ;rys UF., - lEl)=n'

o ;q Qe -'"n +r")=l; ol ;rys ({#G -bn)=-1.
^\ llm
ef _-o n+l -,[E _ _ I .
t:-- -n*--==:- ,!
-t 1i'_1i&" 3,F+l_W - b, r)

e) Jryg Q+A.r"^
-on)=2.
g. Aflafi a,b,ceRcuproprietltiteb> 0, c+0fi;l{UQ*l *on)nb =r.
g. Fie sl, a2 1 ... l an, ... o progresie aritmeticl cu 0 < al < a2.
_

rirn [---l +Ja2 *---l +Jo3 *...*---1-

Calculati: n+@\Js.t l.
' -- Jaz - Jsn +Jan+t )
10. Fie ;irut (xo)o>g, definit prin x7 =3Jnl*;*o*r. Calculafi lggtxrl ;i
)rgy{xn} (cu [a] am notat partea intreagd a lui a, iar cu {a} partea fractionarl).

Am demonstrat intr-o lectie anterioard", c6, orice qir monoton gi nemdrginit are limita co sau
-co, Ce se poate spune in legbturd cu Eirurile monotone Ei mdrginite ? Rdspunsul il oferd
urmdtoarea teoremS, cunoscutd sub numele de "Criteriul de convergenld al lui L[/eierstrass".

m0 Teoremd lconvergen,ta girurilor monotone gi mdrginitel

Orice sir monoton si mdrsinit este conversent.

' Karl Theoclore lYilhelm Vleierstrass (1815-1897)

1

matematician gcrman, considerat p[rintele analizei

matcmaticc modernc

-
154 / 350
 -t55-
Demonstrulie. Fie @n)n un sir crescdtor gi mdrginit. Not6m
sup nn = rz. Vom
demonstra cd xn = a. Fie V, o vecindtate a lui a. Trebuie sa demoistrdm c|exista
)im
un rang n g incepAnd de la care tofi termenii
Eirului se afld in vecindtate. Z include un
intreval de foma (a-e,a+e) cue>0. Deoarece a este cel
mai mic majorant al
sinrlui, inseamni cd" a - e (fiind mai mic decdt a) nu este majorant.
Deci exisid rg eN
astfel incdt xns ) a- e. Atunci, cum sirul este cresc[tor, pentru
orice num[r natural
t1) ft\' avem xn > xnt ).a - e. Din faptul cd a este majorant al sirului
rczultd c6 xn e
e (a- e,a) c, (o- e,a+ e) c v pentru orice n> n0. Aceasta
dovedeste cd lim *n = o.
Am demonstrat cd' orice sir monoton gi mdrginit superior este convergent
la ilarginea
sa superioard. Analog se antd" cd, orice sir descrescftor
Ei mdrginit inferior conveige la
marginea sa inferioard. Deci teorema este demonstratd,.

. lindnd seama atdt de teorema privind limitele sirurilor monotone gi nemdrgi-

nite cdt Ei de criteriul de convergen\d, albti Weierstrass, se oblin
imediat urmdtoarele:
Froprietdli. l. Orice gir monoton are limitd in F.
2. Dacd (an), este crescdtor, atunci o, <)i&al pentru orice
n.in ca_
strict crescdtor, inegalitatea este strictd an 1an+r l.li;an,,1=
1pentru-Ja
1i1-:t*,:t
=llfll 0nl.
n+@
3. Dacd (an)n este descrescdtor, atunci ar 2
cazul_Eirului strict descrescdtor, inegalitatea este strictd.
J!*ctrpentru orice n. in
obsena{ie' Criteriul lui WeierJrass exprimd
o condilie suficientd de convergen{d
a qirurilor' Pentru ca un^gir s5,fie convergent este suficient
si fie monoton si mdrginit,
dar nu este si necesar. intr-adevdr, un sir poate sd fie convergent
fbr[ a fi monoton
cum este de exemplu Eirul (a)n21 a! an = (-
+)' care este convergent ra 0.
.1. rezolvqte. f. Demonstrali cd, sirul cu termenul
g"rr"rul *n=fit*
+rE ,eroUeme
+...+;G+t\2 este convergent.
soluliet xn+7-xn=G#>0, deci girul este strict crescdtor. Rezultd cd
ci
girul este minorat. Aratdm girul este majorat,
lrlltlll.l
<17+T5+"'+;G;D =l-i*t-i*...* ,rn=#.*fi*...*rft.
n - ,+t = r-i+f < 1. Fiind monoton
gi mdrginit, girul este convergent.
Z. D.rnonstra\i cd,Eirul lui Euler,(Er)ne definit
pritt En =
I 1 I
= 0f + lT +... + 7 este convergent.
N

solatie' Er+l-En = Gi)i > 0, deci sirul este strict crescdtor. Este suficient sd
demonstrdm cd este majorat. Avem: En
Th *afu * =2*# *...*a]..*.
<z+Ta+Za+,ya+...+6:q;=3-i
^lltl^l
<3. Sirul este monoton si mdrginit deci,
convergent.

155 / 350
 -155-
3.
Se considerd sirul (;r4)r.N cu r0 ) 0, :r1 > 0 gi xn+t =
= xn + x!-1. Stabilili dacd girul are limitd gi afla{i-o in caz afirmativ.
Solatie. xn+l - xn = xlrl > 0, deci sirul este crescdtor. Presupundnd c5 sirul ar fi
m[rginit superior, ar fi convergent gi trecAnd la limitd in relalia de recuren{d ar rezulta
cd limita /verificd rela\ial=l+12, deci /=0, ceea ce contrazice faptul cSlimita este
un majorant al sirului. Presupunerea cd girul este majorat ne-a condus la contradic{ie.
Deci Eirul este crescdtor Ei nemdrginit superior, de unde rezultd xn = @.
"d Jgg
o Criterial raportului. Fie (a;x)r6yx uo sir cu terrnenii strict pozitivi astfel incAt
)W = /eF. Dacd,t< 1, atunci )i&""=0. DacS/> 1, atunci or =*.
)im
^
Demonstralie. Dacd llg +=/< l, existd o vecindtate V a lui / astfel incdt
V c (- a, 1 ). in vecindtatea V a lui / se afld to(i termenii sirului T a" la un anumit
rang no, deci :ff < 1 pentru orice n > n9. Elimindnd primii no - I termeni ai sirului
. , dn+l

(an)n se obline un gir strict descrescStor si mdrginit inferior de 0, deci convergent.

Notdm limita sirului cu x. Trecdnd la limitd in relafia en+t = T ..on se ob{ine x =
=/.x de unde x=0. in cazul l> I, notdm bn=* gi avem )g"T =)i&# =
I
= i < l, deci )WU" = 0, de unde lim 0n = ss.

Consecinle. 1. Dacd, a > 1 qi lim

ke N*, atunci n+@
n"
=0Ei im4=a
+d) nL . intr-ade-

# avem lim T = ! <t , de unde rczultdconcluzia. De exemplu:

vdr, not6nd. an =

)r&O' - n2) =)Ar'(, - *) = *.

2. Pentru /reN*. avem:

notAnd a, = # uu" )lggff = Jgg

unde rezultd concluzia. De exempht: l\g(nz -\nn) = )!&"'(t - #) = *.

Eru PR'BLEME I PR'BLEME I PR.BLEME M

't. Demonstrafi cd sirurille definite prin relatiile de mai jos sunt convergente:
a) an-#.+*...*$; b) bn=+-*+...+#;
c) cn=fi*/n*...*7)n; d) dn=+-+*#...*#.
i2. Demonstrafi cI qirul (xn)n>t cu termenul general *, = t nJL # " ... .
f3#=? .r,"
convergent.
3. Fie (aa)r=p* o progresie aritmeticl cu al >0;i rafia r>0. Demonstrati cI sirul
(xr)n 1q* definit prin xa = * + ! *...+ { este conyergent.
ai si ah

156 / 350
 -lr7 -

4. Demonstrati c[ sirul cu termenul general xo =

# este convergent.

5. Fie girut (x2)p1 definit prin x2 =

lZ
+
lZ + ,lZ + ..,+ ^[, unde numdrul radica_
lilor este z. a) Gdsifi o relatie de recurentl.
b) Demonstrati ci sirul este strict crescltor.
c) Arltati c6 xn <2 pentru orice n ) l.
d) Dovedifi ci ;irut este convergent si aflati timita"
6. Pentru fiecar:e dintre sirurile de mai jos, studiati monotonia si mrrginirea. Aflati
limita, daci existi.
a) (x7)r.ry* definitprinxl = 1 sixo41 = 296 pentru oricez eN*.
b) (xz)zeU* definitprinxl =2 sixrql= "fJ4x;+L, pentruoricen eNx.
c) (x1Jr.ry* definitprinxl =2 sixo*1 = 3xra1g pentru oricen eN*.
"f
7. considerim sirul (x7)r.ry definit prin xg,=0 si xo*1 =3JT4+x; pentru orice
z eN. Demonstrafi ci: a) sirul este strict crescitor:
b) x, <3 pentru orice z e N; c) sirul este convergent si aflati limita.
8. Se consideri sirul (x1)r.ry cu xg e (0, l) gi xr+l
=*2o-*o+1. Studiati monoto_
nia ;i mrrginirea. Stabiliti dacd este convergent si aflafi limita, dacr existr.
9. Fie sirul (xz)neN cux0 >1 ;i xr*1 =*7+*o-1. Stabiliti dacl sirul este mono-
ton, mlrginit, convergent. Aflati limita, dacii exist[.
10. Fie sirul (xn )re N cu x0 1 xo*1 = xn *
= ;i fi. aretuti cI sirul este nemrrginit.
11. Calculati: il )w#;
b) ;ryb 4#t ") ;r{s ffit d);s r#-#),
") Jg ; o lg*Jfr#!; c) lg**!.
12. Demonstrati cd sirul. cu termenul general !_, =
# *# * ...* fi este conver-
gent si limita sa apartine intervatutui
[*, t ].

13. Considerim sirul (aa)n=ry* definit prin a7 = n/l + + + _. + JT , unde nu-

llv ^/l "ll
mlrul radicalilor este n. Demonstrati ci ;irul este convergent si aflati limita.
14- Fie a un numrr real, a > 0. Demonstrati ctr sirul (x;2)r.ry* definit prin x1 > 0 gi
xn+t = *G" *f) este convergent si aflati limita.

-
Numdrul e este un numdr iralional a c[rui valoare aproximativd este 2,718281328559, A-
ceastd valoare poate fi reqinutd cu ajutorul urmdtorului text care respectd adevdrul istoric(2):
Un scolian a inventat, un elvelian a .pus tn practicd acest numdr admirabil.
2 7 I 8 2 I 1'3 2. 8 5 s 9
' Scotianul cste John Neper saa John Napier (1550-1617), iar elvetian tl este Leonharcl Euler (1707-17g3')

157 / 350
 -t5E-
A1i intdlnit numdrul e ca fiind bazalogafitmilor naturali sau neperieni. Dar cum s-a ajuns la
acest numdr si ce ploprietili ale sale fac ca logaritmii cu baza e sd merite o atenlie speciala ? O
parte din rdspunsurile la aceste intrebiri va fi dat6 in aceasti lec{ie.
considerbm sirul (e,)r.N* cu termenul general = (r * +)" . Nu putem calcula
"n
lirnita folosind operalii cu giruri care au limitd, deoarece baza are limita 1, exponentul
are limita oo, iar [1@] este o operalie {brd sens. Vom studia monotonia si mdrginirea
qirului. Ardtdm cd girul este strict crescdtor. Inegalitatea €n 1€nL,l, adicd (r * *)' .
. /"(1* jfil
1 1n+i', se poare scrie t-------i-\-
sub forma echivalentd ,,.1(t * +)' . f *#.
Media geometricd a numerelor I**,t+*,...,1*f ,1, este

media lor aritmetica

"rt" $pa = t-F #'il;ia
geometrica este mai micd decat
media aritmeticd (inegalitatea este stricti pentru cd cele n + 1 numere nu sunt toate
egale). Am ardtat c[ sirul este strict cresc6tor. Rezultd cd en> €| =Z, adicd siml este
minorat. Demonstrdm cd sirul este majorat. Se demonstreazd. fdrd dificultate (prin
induclie matematicd dup[ ft) cdpentru orice n eN* si keN* cttk<n areloc inegali-
tarea (1 * *)'' . t * * + 4.nanalui kvaloarea n se ob{ina €n 13 pentru orice n > 1.
Arn ar6tat cd girul (en)neN* este monoton gi mbrginit. Limita lui se noteazd cu e.
Retine !

In paragraful precedent am demonstrat cu ajutorul teoremei lt:j Weierstrass cd qi-

rul (Er)r6N defint prin En = fr + f *... + f, este conlrergenJ. Se poate demonstra cd
sirurile (en)neN* $i (Er)reN au aceeasi limitS, deci:
Cu ajutoml girului (E")ne1 se poate calcula valoarea aproximativd a lui e gi de
asemenea se poate demonstra ira{ionalitatealui e (vezi problema rezolvatd 4.).
Un rezultat care generalizeazdformula lim(f + +)' = e este urmdtorul:

Acest rezultat furnizeazb o metodd pentru calculul limitelor in cazul de nedeter-

minare [1@]. Vom exemplifica acest lucru prin exercifiile ce trmeazd.. in acelasi timp,
prin exemplele pe care le vom trata, vom justifica faptul cd [1T] constituie un caz
exceptat sau o nedeterminare.
* Problem? rezoluute. X. Calculati:
/'t-2-1\n+5
u) ,lsslf:7.) ; b) js[.+J
.. S/*ra \-2' c)
; ;s;i;:V
1 (n+l)"'z

3(ri+5)

/ t.-2 r \n..5
sotutie.a)limtffi)
, n+A\L =jtlulll-ri;
( , " .- , |
2r?+2')- z,P*z
=e0=t.
r /

158 / 350
 .. ( l:z;-:-zn (r -;-- \-+-)-z({E*t
b);rrgt, ' _.r1
'=
=;uu[[t+lrffLt)ro-.)
-J
=n-!142('[7+"+r*n). Du, )rJ-z(17
\' +,,+t -r)=2Jlxq$-=r rieci rj
mita cerutd este e-l .
"-*

c)
;ss W# =r+"# tw(#),=;ua ((, * #)o)* =
",.
.-2, ,

y. calcula\i / =Jgg e:+)* unde a este un paramerru,

a> 0.
solutie. Avem
tW#=a Ei tgt#=oo. Dacd ae (0, I), l=0. Dacd" ae
e (1,.o), t=q.Dacda=r, t=tw(#)# =r* ((r.*)*)#'4
,s'cb(\'' n-t) ="0
="'.
)
3. Fie sirul_(;r2)r.ry *, xn = S. ln4i,
)'*T; il b) Jg",.
sotutie. il #=#.#=(#) decilim +=+.
b) Din faptul
"d;gg ff .I,rezultd."A
Jgg xn = 0.

(nr)ze N*, x n = E n +
|7 " :;;:f:lll,ru':Ji?;;x.?.; H,TJ**::
b) Deducefi En < e < xn pentruorice n e N*.
cd.

Ea ;i xa' Evalua{i eroarea pe care o facem

luAnd pentru e cavaloare*r:fXff;T-
d) GdsiJi o valoare aluin natural pentru care En aproxi-
meazd" pe e cu o eroare mai micd decdt
,of,o.
e) Demonstrati cd, e este ira{ional.
sotutie. a) xn+l-r: -# .0.
= c*n + @Ii*ry = - *fi;
b) Afirma{ia rczultd din faptul cd sirur (Er)r.w este strict crescdtor,
(xn)/,€N* este strict descrescdtor gi
)!ggEn =)l3 1*rn = ".
c) E4 =2+ |.+ +. = + #
-2,7083, x4 = +
Deci, dacd ludm pentru e valoarea aproximativd E4, eroareal-ste: # fu = # oz,7rul.
e-Eq<14-84=;^ =+.
d) Eroarea e - En fiind mai micd decdt xn - En =;nr, este suficient ca
|7 .ffi deci n > 6.

159 / 350
 e) Presupunem cd e este ralional deci e= orL,unde p, rueN*. Pentru
orice n natural are loc 0 < e - En 1xn - En, care se scrie
o.,nL-(#.f,*... *#).#.
D[m lui n valoarea m, apoi inmullim dubla inegalitate cu n! qi oblinem
o.h.d-mt(fi**n .#) .fi .r,
ceea ce este absurd pentru cd numdrul d .# - r!(# * i * . #) este intreg.

Nru PRoBLEME I PRoBLEME } PRoBLEME MI

1. Catcutati: , a)
;11g
(, - #)" ,

(t.#)'" ,
n2+l
b),rss
"Uss(r
**)'", d),]11'g(#)-t
(
"[7i \3'; r)
/'-z
I's*(H)'-t t s)
( J'+31'lA;a
"),lL% [---"-,J".
h);l*l#r)
("1no-n+I1'rn+2
; Dluglffi) ; j),,rrys(ffi,/
71na1 :,31t_2,t
;

( '{Fu 1"-u
k),r1g Q. #)#; D Js" G - *)#, m,;gu
l.----"-j t

'),rrlsbgffi:; n)jgffi,
,12

d
2. carcurati, u) b),IryS
JTS 2+t F^E#
3. Afiafi a eR astfelincdt jim (ffi)* =
",
.
,1. Aflati a, b eR astfel incdt:
1 ,'z-t ' qz!t\u"-t
u)JIIBl"iir*t ( a2n!-2ttt3\0"-t
) =- +, ez, b) -t lim
1i.r:b\ nz+n-6 ) =
"r.
( t-t__ I \n
5.Ca|culati/=Jg|ry|.Discu1iedup5ae(0,co).
\./
6. Fie sirul (x4)r. y definit prin xg = 2 si x n41 =
#fr
a) Demonstraticl *r=ffii, n eN. b) Calcutati
)ry**nlirl$g (*n-Z)2".
7. carcuta{i: a) olgg (#)t b) ,l4g (z"Q#r)r).

6. Considerimsirurile (f)n>t,
fn=(l- ou--)n*'si (gr)y121, gn=L.
a) Calculati )t&f" ;i
rtlgsz.
b) Studiati monotonia;irurilor (f")n>t gi Gz)n>f .
c) Deduceti cI pentru orice n eN* are Ioc inegatitatea (f + +)" . " .(t n +)"*t .

160 / 350
 -t5t-

O LIMITE DE FUNCTII
Pentru inceput, vom analiza urmdtorul exemplu practic.
Limita cle vitezii aclmisd pentru automobile intr-tm punct de control al trafiului
este cle I knt/h. Un condttcdtor auto t,si propune sd atingd aceastd limitd in clreptul
punchiltti de control. Deci, pe mdstrd ce automobilul se apropie cle punctul respectiv,
viteza sa trebtde sd se apropie cle I lcm/h. Aceasta inseamnd cd dacd considerdm viteze
oricdt cle apropiate cle l, pttem gdsi in apropierect punctului de control o zond tn care
viteza atilomobiluhti sdfie cttprinsd intre vitezele considerate ;i limita admisd.
Transpunerea in limbaj matentatic a ideii clesprinse din sihmlia anterioard o vonr
realiza avdnd cct punct cle plecare analizarea comportdrii funcliilor at ajtftorul repre-
zentdrilor grafice ,si a tabelelor cle valori.

Conceptul de limitd std, 7a baza intregii analize matematice, Pentm inlelegerea

acestui concept vom porni de la o abordare intuitivd, avand ca sprijin lectura
graficului. Considerdm urmdtoarele funclii:
(

:
.;' '. .":',
.f lI,3l*n, /(x) = ] ,

s : [1,3] \ {2} -R, gi") = #\r,

h:11,a)-R,ft(")=i'
Ne propunem sd studiem comportarea funcliilor f qi S c6nd argumentul ia valori
din ce in ce mai apropiate de 2 Ei comporlarea func{iei h cdndx se indreaptd spre m.
Alcdtuim tabelele de valori:
x l1 1,5 r,7 1,8 r,g 2 2,r z,z 2,3 2,5 3
1 1,5 1,8 1,9 2 2,1 2,2 2,5 3
r 4 25 100 | 10025 4 t
t23456
Oblinem graficele:

161 / 350
 -162 -
Atdt tabelele de valori cOt si lectura graficelor ne conduc la urm6toarele consta-
tdri: - cAndx se apropie deZ, f(x) se apropie de 3;
- cAndx se apropie de2, g(x) se apropie de co;
- c6nd x se indreaptd spre *, h(x) se apropie de 0.
Pentru a exprima in mod riguros aceste constatdri intuitive, folosim noliunea
de
vecindlate.
in cantl funcfieil pentru orice vccinitate V alui 3, putem gdsi o vecinitate (] alui
2, astfelincdt pentru orice x e [1, 3] O Ucu x +2 rezultA
f@) e V.
in cazul func{iei g, penhu orice vecindtate V alui oo, putem gdsi o vecindtate (J
,lui 2, astfel a
incat pentru orice x e [1, 3] fl t/cu x +2 sareiulte
s@) e v .
Incazul func{iei h,pentru orice vecindtate Va lui 0, putem gdsi o vecindtate (J
a
Iui +"o, astfel incdt pentru orice x e l/fl
[1, co) sd rezult" ilry . fi.

Definitia cr'r vecindt 6gi lCauehylrtl

FieDcR, xgeRun punct de acumulare ;i "f : D *R. Spunem cd
pentru D
func\iaf arc limita /, / e R, in punctul x6 dacd pentru orice vecin6tate V alui l,
exist[ovecindtateUa lui xs, astfel incdt pentru orice x €Dn t/\
{x6} sA
avem f(x) e V.

in acest caz,notdm'.Ji+ifCl = / $i citim timitd cdnd x tinde la xs din

f(x) este t.
Putem folosi gi notalia /(:r) "lu / care se citeste
f(x) tfnde la I cdnd x tincle Ia xs.
Obsen'utie. Limita unei func{ii, dacd existd, este unicd.
'i' Problem6 rezolnqti. Folosind definilia catrchy,demonstra{i cd:

a)tj:)f(*)= -tr' ,,
3, unde f :lt,3l-R, /(x) = I\ ::: ;
'Definitia a fost formulatd d,c Atrgustin Louis Cauchy (1789-1857), matcmaticianul
care a dat analizci matc-
maticc cadrul riguros nccesar dczvoltirii salc.

162 / 350
 b)lf$gC"l =.o, undes : [1,3] \ {2} -R, s(x) = fit
Jli$fr(t) = 0 ' unde h : ll'a)
c) *R' ft (") = * '
Solutie. a) Fie V, o vecindtate oarecare a lui 3, deci V include o vecindtate
simetricd, de forma (3 - e, 3 + e) cu e > 0. Cdutdm o vecindtate U a lui 2, astfel incdt
x e UO [1, 3] \ {2} sA implice f(*). Z. Pentru aceasta este suficient sd avem 3 - e<
< x + 1 < 3 + e . Deci, alegem U = (2- +e), vecindtate a lui 2.
e, 2
b) Fie V, o vecindtate oarecare a lui co, deci V include o vecindtate de
forma (e, *1. Pentru ca g (x) sd apa(ind lui tr! este suficient ca g (x) > e , adicd lx - 2l <
. -!.
JE
Alesem
" u=(z-
\
+.
Jt
z+ *llE)' . aluiZ.
vecindtate
c) Fie V, o vecindtate oarecare a lui 0, deci V include un interval de
forma (-e, e) cu € > 0. Pentru ca h(x) sd apar{ind lui Z este suficient . e adicd
y= "u $
x > log3$. oblinem astfel, (togr?, *] , vecin[tate a lui co.

S[ remarcdm cd problema limitei unei funclii se pune in puncte de acumulare ale

domeniului, puncte care pot sb aparlind sau sd nu aparlind acestuia. Chiar in cazul in
care punctul considerat apar{ine domeniului, valoarea limitei nu este legatd de
valoarea func{iei in punctul considerat. Astfel, dacd in locul funcliei / din problema
rezolvatd mai sus considerdm una din funcliile -ft:11,3] *R, .ft@)=x+l sau
.fz : ll,3l \ {2} -R, fz@) = x* l, avem: tglfft) =!$fz@ = 3 ' Demonstralia este
identicd cu cea de mai sus.
* Problemi rezohrcti. Fie ./:R* *R , f(*) = {. Calculati Jgg,f(") qi /G) .

Solutie. Lectura graficului (vezi fig. 3) sugerea- "fjgL

zd, faptul cd cele doud limite sunt egale cu 0. Sd de-
monstrdm afirmalia pebaza definiliei Cauchy.Fie V, o
vecindtate oarecare a lui 0, deci V include o vecind-
tate de forma (-e, e), s > 0 . Conform definiliei, tre-
buie demonstratb existenla unei vecindtdli [/ a lui co
astfel incAt f(*).V, (V) x € UnR* . Pentru aceasta
este suficien t ca -e <| < e. Alegem atunci U= (*, * ] .
Analog se aratd c5 .f(r) = 0 .
"!!l-
Retine !
lJggi=o lsi F, l
Se poate demonstra un rezultat mai general si anume:'fte f : D *R este o func{ie
cu proprietat ea f(x)+ 0 pentru orice x e D, dacd"q €
I este un punct de acumulare al
lui D gi = co s&u..t$b/(") - -@, atunci,[gru = o.
6
'tf1rr/(")
Retine !

*=o ;i $=s

163 / 350
 orice sir este un caz particular de func{ie, avand ca domeniu
muljime de forma i/7, = {n eN -, de defini{ie, o
| ">_k} = {lc, i+ 1, t +i, ....) ,rrrO" k este un numdr
natural fixat. Singurul punct de acumulare al acestei
cazul sirurilor, singurul punct in care se studiazd
*ri1i-i este oo; de aceea, in
existenla rimitei este +co. Sd
observdm cd defini{ia llmilel girului se obline
aa ut'r cazparticular al definifiei limitei
unei funclii la oo' in acelagi timp insa, giruiite pot
constitiiiort*-"nte utile in studiul
limitelor de funcfii, pe bazar.-Atour"i teoreme.

f@ Gnireniul rui Heinede existenld a rimitei unei funcrii

Fie D cR, /:D *R $i a punct de acumulare pentru

D. Atunci Xgf@) = t
dac[ si numai dacd pentru orice sir (x,, ) inclus in D
\
{a} cu lim x n = a, avem
)i#fG) = t.

observarie. Folosind criteriul lui Heine, putem demonstra ci

o funcfie f : D _p
nu are limitd in a, fte ardtdnd, ci existd un sir (xr)
de puncte din D \ {a} astfel inc6t
)4*, = n pentru care (.f(x)) sd nu aibi limita, fie ardtdnd ca exist-a doud giruri
(T r) gi (yn) de puncte din D
\ {a} astfel incdt rim xn= }g*yn= ct, iar sirurile (f(rr))
Ei (f(y,)) sI aibd limite diferite.

* PloHemi rczolnqti. a) Demonstra{i cd dacd /:R*R,,f(") = 7f};, atunci

It11p',f@ = 0 $i calculali apoi hq/(x).
b) Ardta{i cd funclia sgn nu are limitd in 0.
are rimitd in 0
sorutie. a) pentru
":i"tJl'i"i;::T;ffi:"="f,#
]i1g t@,)= ;r{s # = ;ss *|*f
.r;l r+#+-t I
= o,

deci conform criterittlui,,ltti,Heine,.!g-f(x)=0. il" frijl, un sir ln=0.

"u JgB
Avem
]WfOD= JgA itr^ = t, deci lgfl") =r.
b) considerdm sirurile definite prin ttn = -+, vn =
tt.n +0, vn *o.,.)i&"r: )Wr, *, n eN*. Evident.
= 0. Cum limsgn(zr,) = - 1, iar jggsen(ur) = 1, i;;;-
lia sgn nu are limiti in 0.
c) considerdm aceleasi siruri (a2)1
$i (rn)n de mai sus. Avem
=
)ryrQtn) fgg(-r3) - -*
$i 17g-s6,i = ti^'ni"=' *' , ai,"i'i limita in 0.
"are
' Edaard Heine, 1821-188l

164 / 350
Nm rRoBLEME I pnonLEME r pnonLEME
M
1. Functia fz (0,6) -*R are graficul reprezentat in
Jigura 4. Aflati limita functiei in fiecare dintre
punctele 0, l, 2, 3, 4, 5, 6.

2. Functia /: R\{-2, 2} *R are graficul reprezen-

tat in Jiguru 5. Aflati limitele functiei in
0, -2, 2, co qi -o.

3. Folosind definitia' ardtali ci urmltoarele functii au limita egall cu 4 in punctele

mentionate: /:R+R, f@)=2x, xg-Z; g:R--+R, g(x)=x2, x0=2i
/z: [0, co)
JV, x0 = 16; j:R+ (0, @), i(i= "[2x , x0 =4.
-+R, /r(x) =

4. Folosind definitia, demonstrati cI:

a) lim x2 = o; b) hq (3x - 2) = t; c)
*!gr_(2x + t) = - co.
5. Folosind criteriul lui lIeln e, demonstra{i ci:
a)'x+3
lirq (x2 - f) = S;
'
b)Js*=o'
c) functia /: R\{-2, 2} *R, f(x) = # "" ar6 limiti in x =2 si in x = -2;
d) funcfia /: R\{ I } * R, /(x) =
t'T nu are limitI in x = 1.
t,,
6. Fie funcria /:R+R, *" -y*3 ' x+1
f(*)=1| 2 , x=l 'Reprezentatigraficulfuncti-
ei . Aflati limitele in 0, 1, 2, oo.
7. Fie functia /:R\{1} *R, /(x) = *'"1!{o . Reprezentati graficul funcfiei. Afla{i
limitele in 0, 1,oo fi --.
E. Fie functia /: R* R, /(x) = sgn(- x2 + 6x -9). Reprezentati graficul functiei. A-
flati limitele in 0, 3, co si -co.

165 / 350
 in puncte ale domeniului lor de definitie
Proprietate. Func{iile elementare au limitd in orice punct al domeniului lor de
definifie. Limita este egal6 cu valoarea funcliei in punctul considerat.
Exemplu. Funclia /:R*R, f@)=*3 +*2 -2 are limitd in orice punct a eR si
,. -, . 1 1
IWJ@=ur +az -2. Intr-adevdr, fie sirul (xn)cR, astfel incdt xn--+e Ei xn*
^

+ a, (Y) ru e N*. Atunci -f(*n) = *3, + ,1, - 2 qi folosind operaliile cu giruri conver-
gente avem -f@") - o3 + o2 - 2. Conform criteriului lui Heine deducem cd:

n+"f(r) = ,,3 + o2 -2 =f(a).

Retine !
Dacil D c R, yf : D -* R este functie elementari, iar a e D, atunci
M f @ = f (cD.
.1. Problemt rezolvqti. Calculafi: O lt* #, b)
ItS
tog2x; r,ti1 arcsinx.
"
solutie. a) Punctul x =3 apa4ine domeniului de definiqie D =R\{
.-2 , t--
li al funcliei
ralionale f(x) =
#, deci liq/(x) =fQ) = *.
b) Punctql x = 4 apa4ine domeniului de definilie D = (0, co) al funcliei
logaritmice g(x) = log2x, deci lim g(x) = S(4) = logr4 = 2.

c) Punctul y=| apartine domeniului de definilie D=l-l, 1l al func-

liei arcsin, deci lim arcsinx = ur"tin* = t.
"x+;

Nru PR'BLEME . PR'BLEME . PR.BLEME MI

'1. Calculati: u)
JTt
n; b)
Jgx "; c) linrA x;

ur_tji (3x-1); e)Jgi (x2 -3x+2); r)lg(ez -2ex+x2); *)r.lb ?#t

n)
)w*; D,gr t#t D j,+ /;; k)"lT, v;.
Calcurafi: a) li4 xE; b)
Jffoz*t c) IryLnx; u) jtg losex;
.),1'ji 'ltr. ; D*r_lT, lE; s)
.,:iz *#t n) j'Si ##
Calculafi: u)"Imn rtn*t ,r*19 .ot*r ")"tlg.rr"r d) liqctgx;
e) lip arcsinx; D-.lj*, arccos.r; g)_ 1im_arctg.r; h) lim arctgx.
x---l- .v+-7 x+-JJ x+_T_

166 / 350
 I
slnx
4. Calculati limitele functiei /: R+R, f(") =
cos x
1

5. Se considerd functiile /:R\{6} +R, /(x) =# ;i g:R\{a}--+R,g(x)=ff;.

Aflati valoarea lui a eR\{4,6} ;tiind cI
}tSlft) =JgxS(x).

I Exemple pregdtitoare,,
t*.' x)-\
L. Fiefunclia/:R*R, .f(*)=] -x ', r(-l
L '
al cdrei grafic este cel dinfigura 6.
Pe interualul (-*, - 1) func{ia/are limitd in orice
punct, fiind restric{ia unei func{ii elementare. Deci
pentru orice a<-1, avem
trWf@=f,rytr(x)=-a.
Analog, pentru a ) - l, lffif(.) = lim(x+ 3) = e + 3.
Lectura graficului sugereazd faptul cd/nu are limitd in x = - 1.
Fie fi restric[ia lui f la intervalul (-*, - 1) gi f2, restriclia lui f Ia intervalul
[- 1, *).Graficele funcliilor fi Ei "fz sunt urmdtoarele (vezifig.7):
x=-l este punct de acumulare
pentru domeniile lui fi gi f2, deci se Fig.7
poate pune problema existen{ei limi-
telor celor doud restric{ii in x = - 1.
2
Cu ajutorul vecindtdlilor se poate
ardta cd.
rx
1

lim, f1(x) = 1 9i lim.f2G) =2.

x+- _t x+- I
Limita lui fi in - 1 indicb valoarea spre care tinde /(x) cdnd x se apropie de - 1
din stdnga lui - 1, de aceea limita lui .fi in - 1 va fi numit[ limita la stdnga a func{iei/
in punctul -1. Analog limita lui .f2 in -1 va fi numitd limita la dreapta a lui/in - 1.
2. Fie func{ia g :R* -R, g(x) = * al cdrei
grafic este cel din figura aldturatd.
Func{ia g are limitd in orice punct al dome-
niului de defini1ie. Lectura graficului (vezi fig.
8) sugereazd cd in x = 0 funclia g nu are limitS.
Restricfia lui g la inter-valul (-oo, 0) are in 0
limita -co, iar restriclia lui g la (0, *; are in 0
limita +co. Limitele in 0 ale celor doud restric{ii
constituie limitele laterale ale lui g in 0, adicd
limita la stAnga qi limita la dreapta.

167 / 350
 eftAttiu limitelor

Definitie
,

o Fie DcR' Punctul aeR

ptmct tre acttmtilare ra dreapta pentru D
este
dacd pentru orice vecindtate V alui c, avem V a D l(a, n) a g.
o Fie DcR. Punctul aeR este punct rJe acttmttlare la stdnga pentru D
dacd pentru orice vecindtate V alui c, avem VnOl (_*,
@ + A.
o Dacd a este punct de acumulare la stdnga Ei la dreapta pentru D, atunci
LA
se numeste punct de acumulare bilateral.

Exemple,l. Puncful a = 1 este punct de acumulare la stdnga penhu 7 (-co,

= 1).
2. Punctul e = 2 este punct de acumulare la dreaptap entru A (2,71.
=
3. Originea este punct de acumulare bilateral pentruR\{0}.

Def initie
t

Fiefunclia f:D*R.
r Dacd a este un punct de acumulare la stAnga pentru mullimea D,
spunem
c[ /s este limita la stdnga afunc\ieif in a, d,acdl" erte limita restricliei
iuif la
mullimeaD n (- n, a)inpunctul a.
t Dacd a este un punct de acumulare la dreapta pentru mur{imea D, spunem
cd" l4 este limita la dreapta a funcliei/ in a,
daci 14 estelimita restriclieiii.tlif la
rnullimea D n(a, co) in punctul a.

Limitele la stdnga Ei la dreapta ale funcfiei/ se numesc limite laterale

in a.
o Pentru limita la stAnga se folosesc notaiiile:
t5(c) = !*"f(") = ]y"f@) =f(a - 0).
o Pentru limita la dreapta se folosesc notafiile: tulr4Ji{yrfA>:Jqg,f(d= fQt+0).
. x>a
Exemple, 1) pentrufunc{ia /:R*R, f@)=l "*, , "--l avem:
| -x , x1-l
t, f(i=,IT,{"* 3)=2.
"Iirf"l=.,!1,(-x)=
x<-t x<-l ;_i
"IT, ';>_i
2) Pentru s : R* * R, s (x) = $ avem G) - _ .o,
s (") = *.
J16 s 1,16
x<0 ;c>0

168 / 350
 -t69-

liq*=*, lin1$=-

Se poate demonstra un rezultat mai general si anume:

r Dacd .f:D-+p este o funclie cu proprietatea f(x)>Q pentru orice xeD gi
ngf(r) = 0, atunci ltgg
# = *.
r Dacd f :D* R este o funclie cu proprietatea f(x) <0 pentru orice xeD gi
ljgf(*)
x+ctJ ' = 0, atunci lrm ygl6
#; =-
= -@.
Retine !

tr3r,
*-.
lr=-q
Exemple. a) lim
-',i;d -t-:
./t -
-L
*o -- Twr
x>0

I Studiul limitei unei functii tntr-un punct cu

ai utorul limitelor lAterale

f@ Teoremd

Fie f : D *R si a eR un punct de acumulare bilateral al mullimii D.

Funcliaf are limitd in a dacd. si numai dacd limitele laterale in a existd si sunt
rt
In acest
egare. caz
!ry.f @) = !ry; f (.) = Iylf (.).
x<a x>ct

{'Probleme rczohrote. l.
Demonstrafi cd func{ia modul are limitd in toate punctele
domeniului s5u de defini1ie.

sottttie. f@) =l"l = ', Deoarece restric{ia func{iei modul la

] -: :aZ
fiecare dintre intervalele (-*,0) gi (0, oo) este o funclie elementarf,, rezultd cd in
orice punct aeR* avem =lal. Studiem limita in 0 cu ajutorul limitelor
'[r4glxl
laterale'
li$ff"l :lt$ C") = 0 ItS/(") =li$ r = 0, de unde rezulti cd luq/(r) = 0.
x<0 ;r<0 t>0 :;15
2. Aflafi valoarea lui aeR astfel incdt func{ia/:R*R,
| *-2 . x<2 aibdlimitdin oricepunctal domeniului
JV) = 1\^Z_ ux - x>2 sd sdu de definilie.
sohr.tie. In orice punct din R\{2} funcfia are limitd (deoarece pe (-@, 2) pe
Ei
(2, oo),f coincide cu restriclia unei funclii elementare).

169 / 350
 /"(2)
:l'S @ - 2) = 0, t
a(2) =I'gQ - ax) = 2 - 2u;
f at:elimitdin2 dacdgi nriri?i dacd, t,(2) = tde;t"unde a = 1.

Nm 'RoBLEME
. 'R'BLEME
. pRoBLEr"
Nm
1. Studiati dacd functiile urmdtoare au limiti in punctul indicat.
| "_, - x3l
a) /:R*R, f(x)= I -3r'+2 . ;;; , x=l;
\

b) /:R\{0}..+R, /(x) ={
.
T-'t , ]l_l , x=_31

d) /:[o,o)*R, f(x\=i
I n,xs9
+r , x]9 , x=91
.,44lV
I r)0
e) /:R*R,f(x)=l j;;;;.; , x=o;
f) /:(o,o)*R,/(x)=] lo9z* ' t=.1'tl , x=2;
' t F ' xeLL'@)
g) /: R*R, f(x)=l*2 -Zx+21, x=t;
h) /:R*R,"r(x)=l ::X : ;:l , x=0.
2. Considerlm functiile /: [0,6]*R, g:R*-+f,[, ft:R--+R, ale ciiror grafice sunt
reprezentate in figura 9z
yllrltltrl
J r I r_r r_t I r_t I L
rrttltrtll
_L-L-LL_L-L-L-L-L-L
tlttllttil
_r i rr_]J
rtttttttll
I i a a r-a-a-r t-a-t -i
-L-LLL-L-L_L_]J-L

llltltttttl

Fig.9
Aflati: - limitele laterale ale functiei f in 2 si 4, timita ta stflnga a lui / in 6 qi
limita la dreapta a lui/ in 0.
- limitele laterale ale lui g Ei ft in 0.

170 / 350
 3. Fie functiile ;f : R* +R, f(x)=l'k ;i g : R\{1} -+R, g(x) = #. Reprezentari
graficele funcfiilor. Precizafi punctele in care funcfiile nu au limittr qi aflafi limitele
laterale in aceste puncte.

4. Aflali valorile parametrului real m pentru care functiile de rnai jos au limiti in
toate punctele din domeniul de definifie.

a) | 2' , xe(-co, l]
f:R-rR,f(*)=l *r**, xe'(1,.o)" ;
:

b) f :R*R, f(x)=l W ,
I xe(-oo,o]
,,**3 , xe'(0,.o)" ;
)
I arctgx , xe(-0o,0)
c) f:R+R,f(x>=1
+t_, xe[o,oo)
5. Calculafi limitele laterale (care au sens) in punctele menfionate pentru urmltoare-
le functii: a) f tR\{2} -+R, /(x) =
* in x=2;
b) f zR\{+}*n, y1*; = dF in x= ti
c) f R-+R, f@)=lZx-ll in x= 1,5;
d) f : [3,0o)+R, f(x)="t.:5 in x=3;
e) /: R\{-3; - 1} +R, f@)= i;7ffi5l in x = -1 si x = -3;
D /:R\{-2}-+R, /(x) =(+#)t in x=-2i
s) f tR\{-3} -+R, /(x) =_ffi in x = -3;
lv-l
h) fz (1,m)-R, f(*)=# in x=1;
i) f ,l-2,?]t{o}-,R, f(x)=;fu: in *=0.
Ardtafi cI funcfiile p arte tntreugd qi parte fraclionard nt au limit[ in nici un punct
k eZ.

Pentru a putea defini operatiile cu funclii care au limitd in F, reamintim regulile

de calcul in R.
Adunarea
Termenii
adundrii

171 / 350
 -lT2 -
Inmultirea
+

lmpIrtirea

Ridicarea la nutere
Baza a=0 u>l a e (0,1) a>l ae (o,l) @ @ @ @ I @ 0
Exponentul b e (0,ool @ @ b>0 b<0
-@ -@ @ -@ t@ 0 0
Puterea 0 @ 0 0 @ @ 0 0
@

Cu a am notat un element din R.

in fiecare tabel, intdlnim situalii in care rubrica ce corespunde rezultatului ope-
raliei este hasuratd. Am notat in felul acesta operaliile
fdrd""n" ,uu nedetermindrile
sau cazurile exceptate.
sd explicdm, de exemplu, faptul cd IB] este o nedeterminare. pentru
a infelege de
ce nu se poate da nici un sens opera{iei
funcJii I g:R* *R.
S, considerlm urm[toarele exemple de

l. "f(r) = *2, g@) = *, *.

# =

2.,f(*) = x, g(x) = 12, *.

# =
3, "f(*) = ax, rrnde a > 0, g(*) = r,
#
= o.
in fiecare dintre caatr-ile considerate,
lgs /(r) =Jgg s(r) = co, dar lim
in primul eaz,0, in al doilea caz si a,in altreilea caz. ffi',,**
Nedetermindrile (operaliile fbrd sens) sunt deci urmdtoarele:
[*-*], [*.0], t*t, t$t, [*0], [00];i [1*].
!@ Teoremd privind operatiite cu funclii caFe au limitd in F
Fie, f, g: D --+R qi x6 e R, un punct de acumulare al lui D astfel incAt/si g
au in punctul x6, limite finite sau infinite.

172 / 350
 o Dacd suma limitelor celor dou6 are sens m R, atunci f+ g arc
limit[ datS de rela\ia:

o Dac[ produsul limitelor celor dou[ func{ii are sens in R, atunci f .g are
limitd datd de relalia: ,rWrU@ 'g(x)) = ]Wof@ 'A+rs<rl
/'
o Dacd funclia f este definitd pe D si cdtul lirnitelor are sens in F, atunci,

{
*5
,. f(x)= 'tr$tb/(")
are limitd datd de relatia:
"[Fo m .lfp."(")
o Dacd func{ia fs este

atunci f I are limitd datd de rela{ia:

.Exentple. 1.,11{g (x2 +x+1) = oo+co+ 1 =co.

z.,lggZ#=*=0.
3. Jh (2". 7#) =Jgg 2'+lgg ,*.r = co * 0 = oo.
4. *ligL ("2) = (-co)(-co) = oo. S. -lj,gL 1r2 + I)**2 = co-@ = 0.

6. lg (*)" = o@ = o. 7. I'q
# = *-= *.
/ /;-\@
8. *-= *. 9. I'q (sinx) o*P [t+J
X+er* = = ,= o.

I
10.
.rtirq
it8") (3x-v12
- (J5 )* = *.
Observalie, in cazul in care int6lnim o nedeterminare, nu rezultd cd limita nu
existd sau nu poate fi calculatd. Rezultd doar cd nu este posibild aplicarea directd a
teoremei. Atunci se cautd scrierea func{iei sub o altd form6, astfel incAt sd se evite (sd
se inldture) nedeterminarea.
Exemple, 1.Jgg G2 -*) este in cazul de nedeterminare [.o-co], deci nu putem
aplica teorema cu privire la limita sumei, dar putem scrie:

Jsg
("' - :lsg *2(t - *) +sg
") "t ji$ (r - *) = *.

173 / 350
 2" lim in cazul de nedeterminare [$], deci nu putem aplica
ff"rt"
:$ (/t l)
teorema cu privire la limita c6tului, dar putem scrie: lir4 + = 2.
fr
Jgg #
3. este in cazul de nedeterminare [$], deci nu putem aplica
teorema cu privire la limita cdtului, dar putem scrie:

lss # :lss G- *) =lss"-Jrs * = *.

Procedeele de inldturare a nedetermindrilor vor fi tratate sistematic in paragra-
'rL
ful

Nru pRoB'E*{E r pRoBLEMn a 'R'BLEME M

'!. Fie tuncfia /:R+R., .f(x)=x2 +3x. Calculati limitele functiei in 1,0, o si -rc.
Aceeasi probleml pentru func{ia g : R-+R, g(x) =
-x3 +2-x.
t' Fie functia /:R*R, f(x)=x2e*. catculati limitele functiei in -r,0, I qi co.
Aceeasi problem[ pentru functia g : R --+ R, S&) = . ,-" .
ii
3' Fiefunctia /:R-+R, f(x)=(x2+t)".calculatilimitelefuncfieiinr,0, coqi-oo.
Aceeasi problem[ pentru functia g : R--+R, S(x) = (Zx +3)-r.
4. Calculafi: (x2 +sx-z+2x +tn3);
")Jg
b)Jss (r*+-*)' ")"!s- Q.+-#)'
d)'Is"o ;;*;t *),!$- (r3 *r- $);
0 Jgg (zx +z-*); d JrIg 4[t;F * * *, I

5' calcutafi: a)J-1gffit lim

b)'x+2 .!{;:
(x-2)"
c)Jrs##' u,",+tr#
I
6. calcurafi: ,
a)
;gg (. . t - tr)-'" (x2 + zx -r) r,:5r
o) .
lS
liq (x - l)sinx'
c)'x+2 ut (x - 2;sinx.
Jtji
1>i r
*)
*lj?.ro
1r;n";l0x-zt I x-ih
lirq 1r1nr; tro'-"/ .

174 / 350
 -175 -

7. Stabiliti dacl functia /:R**R, f(x)=2* are limitl in 0. Aflafi limitete funcfiei
ta co qi -co. Aceeasi problem5 pentru functia g :R* *R, g(x) = #.
(
'l',
limf tt"l*g'
x2+ JV +1
8. Calculafi: a)' llm -----------: b)'x+0\
x+0 Jx -l r+Jx )
x>0 x>0
.., 1;* ( 3x-4 '1 3 ., li- ^GI1)G5;
",|1i\ x_2 ) o)
x+1 ")
j'* ,tTT;
x<2 x<l x<5
E- r --:;
lim ./F5;
fl'x+5 c)l'S nr,ls|ffi.
x>5 x>3
^|ffi; x<2

care nu apartin domeniului de definitie

f
Functia constsntd
Pentru funcfia /: R*R, .f(r) = c, limitele la oo si -co sunt egale cu c.
Deci: im lim c=c
+@ c=x+-@

I
Funclia polinomiald
Fie f:R-R, f@) = anxn * an-l xn-l + ... + ul x+ a',unde an+ 0. Avem:

lgg^") =Iim *n(nn + +

# * #) = o, ]!#xn = @. en.
+ ... +
Analog-ljgbl(") =*liIL *'(nn++ +...+# *#)=r,n xn -(-a)n.an.
"4!L
liqn (u11xn +ur-1xn-t +...+a tx+ao) =lir.n (urx')
Deci: +tco -r+tco
Retine !

Limita la *a a uneifunclii polinomiale este egald cu limita

termenului sciu dominant.
Exemple. 1.
Jgg Qx-7) =Jgg 2:r =
co;

z. (3*2 + 5x- 1) . (-co)2 =

-t]gt .,I-iq5 G3*2) = -3 -co.

I Funclia rulionald
1. Limita in puncte de acumulare infinite
Considerdm func{iile polinomiale f g :R *R,

f@) = o, xn + a r-l x'-l + ... + ct I x + 0)g (x) = b * xnt + b

ct x*-l + ... + b t x * b g,
^-l
unde an qi b7x sunt diferite de zero. Atr-rnci:

175 / 350
 -lT6-
An
b;'@ ) n>nx
;ss # +sB T; ,n=m:
0 , n<nt
,"(",nlFL*...n#) ff't-d*"' , n>tn
,tigL # ="[rL I An

*,,,(r,,*!oFL* .#) L) nt

t 0 , lx<nx
a,-\" +u ,,-1x"-l +.,.,+o 1 x ,' ( a,xn
lim
Deci: ir+t@ llm l;-----
=f,+f69
b u, xttt+b,,,-1xtrr-l+,..+D 1 x+6g \ D21-Y"'
Refine !

Lirnita lu*a a unui raport Anyon"@

limita raportului termenilor dominanti.

rixenrpte.
")]gg #:lgg ++ =.1gg (-4x) - -oo;
b)"li!q".
#=y!rp"o $ =,!ry*4-4;
"),!D"o #j =,!T- # =,!ry* * = o.

2. Limita in puncte de acumulare finite

Fie funclia ra{ionald /: R\l - R definitd prin /(x) = # unde g Ei ft sunt func{ii
polinomiale, iar A este mulfimea rrddcinilor reale ale lui'h. Dac6 A+a, se pune
problema limitei lui / in punctele lui A. Acestea sunt puncte de acumulare ale
domeniului.
Fie x6 e A, deci /z(x6) = g.
o Dacd n0 este rdddcinl si pentm numdrdtor, atunci limita este in cazul de
nedeterminar. [3] Conform teoremei lui Bdzout,numdrdtorul si numitorul se divid
cu (x - x9), deci fraclia se poate simplifica.
Etxentpre. t. l$ i+ =gr €ffi# =13i {# = *

r
,.,!iT, +f =,ljT, ##-*b
Dac[ :r0 este riddcin[ numai pentru numitor, pentru calculul limitei
=,Ir, .h = - +.
linem
seama de formulel"
# = * Ei + - -.o, considerdnd, eventual limitele laterale.
Exentple. 1. Itq #=-*. &=
2. Funcfia i+ nu are limit[ in 1, pentru c6 lim
- -0 ---
v-)
(r-l)' xli (x-t;: ------:-_r-
St ltm ;:* .;;
= -t
' .r\, 1 tr-l)' +u = -66, -

176 / 350
 ) Functia putere
Fie funclffi f@) =xo, unde a eR. Avem:
| .o , A>0 0 , a>0
igB"-=l o, a<o lim xa
x\0 = co , a<0
Exemple. a)]!1gx2-/5 =.o; b) li1n-x-0,1 =9; jtg x-ft = u).
")
) Functiu radicul
a) Funclia radical de ordin par (Fig.l0) este defi-
nitd pe [0,co) si avem:

F&. ffil,undeze N*

b) Funclia radical de ordin impar (Fig. Ll) este de-

finitd pe R gi avem:
im z,*5 = co $i im L*tfj - -6 unde n eN*

f Functia exponentiald
Graficul funcliei exponenliale (Fig. 12 qi Fig. I3),

sugereazd rezultatele dacd ct e (1, oo), atunci --lim- c'r = 0 si lim c

:
,r--@ ,.y+oo

dacdct e (0, 1), atunpi

*!gt o" = * s,\l"gg c"'= 0

I Functis losaritmicd
Graficul func{iei logaritmice (Fig.14 si Fig. 15),

Fig.14 Fig. L5

177 / 350
 rczultatele'. dacd e (1, co), atunci
ltlg tog, " = -
su sere az A ct oo Ei Jim logo x = co
x>0

dacd ct e (0, 1), atunci liq logox-* gi JgS logrx=-oo

x>0

I F urtgl[iikt lLigp4p]Uetrice 4irecte

1. Limita in puncte de acumulare infinite
Funcfiile sin, cos, tg Ei ctg nu au limit[ la co qi - oo

Vom demonstra un rezultat mai general, si anume:

o O funclie periodicd neconstantd nu are limitii la oo ;i -a..
Intr-adev6r, fre f :R*R, periodicd, de perioadd Z> 0, neconstantd, deci existd
a, b e R astfel incdt f(q)+.f(b). Considerdm simrile (;rr,)reN $i (yr)rei.q definite prin
xn=ert'LT, yr=b+nT, care evident, tind la oo, iar sirurile (/(x"))n.N qi
(,f (y n)) ,.x au limitele diferite (") Ei f (b) . Deci f nu are limitd la oo. pentru a ardta
"f
cd,f nu are limit[ la-co, proceddm analog, considerdnd Eirurile (un)reN $i (vr,)neN
definite prin un = ct - n T qi v, = b - n T.

Limita in puncte de acumulare finite ce nu apartin domeniului de definitie

2.
o Pentru funclia tangentd (Fig.16) punctele de forma t *kn,lcez suntpuncte de
*/; - x'r' ztL -""'" ru =oo si *\+
acumulare. Avem: linltgx=linf **i=-f linltgx=linf
" 't\f St*=*-=-*.
"""- -u
Tindnd seama de periodicitate, rczultd. ci pentru orice lc eZ avem..

,l'11, tg" = co $ix\*+/cz

/++kn . Ii"m, tgx = -.o

o Pentru funclia cotangenti (Fig.I7) punctele de forrna lm, keZ sunt puncte de
*V0 -'-" =lim
acLtmulare. Avem: lim ctgx
.ift f**
srn.r= 4-
-0 si lim ctsx
t'.i{0 j{$ 198
-'o-'=lim + Ti-
sinx - +0 --*'- +.-
nAnd seama de periodicitate, rczultd. cd pentru orice /r eZ avem..
lp ct9x - -.o $i f.ir,n ctgx =.o

178 / 350
 IFunclii trigonometrice inverse
Graficele funcliilor arctg:n* (-f ,t) gi arcctg:R* (0, z) sunt cele diny'g. 18
Eifig. re, v

trig. 18
de unde putem deduce rezultatele:
'r.1garctgx
= ! ltm*arcctg x = n ig. arcctgx == 0

M PRoBLEME . PRoBLEME . PRoBLEME

1. calcuta{i: a)J5g(-r' +ax*z);
-lim- (-*2
b)'x+-@ \ _ *tx-2);
(-xr +x- 1); d) lim (-x) +x- l);
") Jg 'x+-o
e)JSft+1)(x+2)(x+3); f) .- ljm* (x + I Xx + 2Xx + 3);
c) Jgg (G+2)r -3x+ I); hi"iil
'x+-oo ((x + z)s - 3x + 1).
2. carcutaft: a) jgg
#t b)"li!l* #, c)Js##,
d) lim rt,
'x+-@ xL '
rim 24=4:'
et'x+@ xz+x+l tim 4r*:
n. x+@ x._x+l
r:* 2r1.-xil-. (x+1Xx+2)+(x+3Xx+4) (x-1)3+2
C/;S
^r x4+x+l ; "/.+gU
'.\ r' x3
r)
Gl1l)tl
1.ll4o .

,-3 rr ,
Carcurati:
*W# u) Ei *\T, #t b)*l1T,
m si lim -#"
' x--3 xL+6x+Y
x>*3 x<-3
carcurati: ") j,ji #*i+; b)*Il, ##1' ")l'*ffi;
--3 t-

d)*I,r, *#t ")j,jb1#; D,f'li#' er jg aifr.

Pentru functia /: R\{-3, 3} +R, definitd prin /(x) = #, aflafi limitele Ia -m
qi co ;i studiafi existenfa limitelor in - 3 gi 3.
AceeaEi problemX pentru funclia g : R\{-3, 3} -rR, S(x) =
;G# r".O,
6. Pentru funcfiile rationale definite prin /(x) =#P*u;ig(x) =#@_D, calcu-
lati lirnitele la oo gi - co . Studiati existenta limitelor in punctele de acumulare finite
care nu aparfin domeniului de defini{ie.

179 / 350
 7. Calculati:
")
b)*4!l"o (tf - arcrgx);
.) j$ (r"*- *); d)
JtiS rta=ri ")*li!l.o iat
oJs#' c)jibt#; hlJ'ib H'
i) linl "1*1:oj*.
x/t
8. Aflati valorile lui a, b e R astfel incAt linl ("3 t]+L
lji y. - n)
"/ =lin.-t
i':i x_2
-
I x2 -"
9. Aflati valorile lui o,beR asa incf,t /:p-rR, f(x)=] ;=T ' xe(-co, 1)
I algx+6, xe[,co)
.

sI aibl limitl in toate punctele domeniului de defini{ie.

10, carcurali: a) jim (#)*t; b),!irL (#)-*s; .) JsB (#Jffi)'"-.

il@ Teoremd

si b un punct de acumulare al muljimii B.Dacd,:

(i)
lrg u@) = b, (ii) u(x)+ b pentru orice x el \ {a}, (iii) timfbD = t,
atunci lim ffu (x)) = /.
x+a'

Demonstralie. Consider[m un Eir 4

arbitrar xn e A \ {c} cu xn n-f a. Din (i) t(xn) =yr b
rezultd, rt(x)"lf b. Notdm u(xn) =y, e
-
e B\{b} (din condilia (ii)). Conform
condiliei (iii). rczultd, -f(y")"il I adicd
ft-f 7. gum girul (xr) a fost f""
.f(tt(xn))
arbitrar ales in,4\{a}, din criteriul lui f(u(x,)) =f(y,) * I
He i n e r ezultd concl uzi a. Fig.20
oonsecintul. in condiliile teoremei anterioare, dacd in plus b eB,iar/este o
funclie elementard, putem scrie
/\
.fg (,(") =.t\!rlg"A>).
Exemplu.
_liq
x-? = ]iry 2xl) = ro, t = +.
cos2x
\.r*?
cosl

()onsecinta 2. Dacd are limitd in xs, atunc i

f f I are limitd in :r9 si ,[g, lflx) | =
I
tl
lim (x)1.
= |l\'-rY,.r'\ _'r- limita modulului este esal6
/17 adicdllimita
egald cu modulul limiteill'
modulul limitei

180 / 350
 Un procedeu practic pentru calculul limitelor func{iilor compuse il constituie
metoda substituliei. Aceastd metodl constl in aplicarea teoremei privind limita
funcliei compuse, folosind notalii convenabile
Exemple. 1. CalculaliJim arctg
ffi
Notdm (in condiliile teoremei) , L4x) - =y. Avem jgg ,(") = 1 ,i
##i tt(x) + |
pentru oricex e (0, oo), deci lim arcE# =hryarctgy = t.
catcula(i JrlB ln t#
2.
Notdm .r, = rfif1
\r^r:--- .r2+3x-l ,, tH-
si avemlgg .2ir.-t
= co, decl rrm
-rn-;$a
"2*' =]im lny = oo.
3. ltq tn t/t =lt$ lny - -co.
.y>0
x>0
4."![to tin"t =lt$ siny = g.

Nm nRoBLEME ] rRoBLEME . pRoBLE*"

lMl
1. Calculati: a)
)1gtrcosff; o) jS cosGinx); ") *!!L,i"$f ;
ul,lrS ln(cosx); liq ln(l - cosx); r)
e) toc2#; gl j,g "sinnx.
"!jS.o
n) j135 Vcositx; i)l'_T6 (toez(z**r)); j)Jgsarcsinr$; k)JS sr-\nx.

2. carcurati.
")
j'g l#+l t b) linq lntxl; O j,31
fffr.
3. Calculati: a)
JgS"
(ln(x + 1)
- ln(x - t)); o) j'S r" pSr*:;
.) jrib ln sinx; u) j'q1 ln(ex - l); e) lim- ln(l-tgx).
x/T
4. Stabilifi dacr funcfia ;:R\{ f +knlr.z}, 7&)=etE* arerimitrin f.
5' Fie functialf : *x -+ R, f(x) = zl- lnlxl . Aflati limitele functiei Ia oo,
- oo si 0.

I Trecerea la limitd tn inesslitdti

Proprietdli. 1. Dacd f : D .R este o func{ie cu propri etatea
-f(*) >0 pentru orice
x e D, Eif are limitd in punctul de acumulare a allui D, atuttcilr&f(x)>0.
2. Dacd, f,g:D-R. sunt doud funclii cu proprietatea f(x)>g(x)
pentru orice x eD iar
"f Ei S au limitd in punctul de acumulare a al lui D. atunci
IWf@ >l-'#g(").

181 / 350
 -rt? -

Observalie. Chiar dacd inegalitdlile verificate de func{ii sunt stricte, nu rezultd cd

inegalitSlile verificate de limite sunt stricte.
Exemple. a) Func{ia /: R*R, f@) = 2x este strict pozitivd pe R, dar limita sa la
-cyc este 0.
b) Funcliile g, ft :R* *R, g(x) = ;i h(x) = * u"proprietatea g(x) >
3
> h(*) pentru orice x e R* dar lim C (x) =JgS h (*) = 0 .
Urmdtoarele proprietdli permit stabilirea limitei unei func{ii intr-un punct,
compardnd-o cu alte func{ii ce au limitd in punctul considerat. Aceste proprietdli se
pot demonstra folosind definilia Cauchy a limitei sau folosind criteriul lui Heine.
Este bine de observat si aspectul intuitiv al proprietd{ilor.

f
Criteriul de comparstie
Fie f, g: D - R gi a e F, un punct de acumulare al lui D.
1. DacX f (r) >_ g(x) pentru orice x iar ligtrg (x) = oo, atunci lM f @) = * .
2. Dacd, f(r) <g(x) pentru orice x tar ligtrg(x) = -oo, atunci tigf{r) = -co.
3. Dacd existd un numdr real I astfel incdt lf(*)-llSe(x) penku orice x iar
ltgs@ = 0, atunci l]nf@) = t.
f Criteriul "clestelui"
Fie f, g:D *R qi a e F, un punct de acumulare al lui D,
Dacd f(x) < g(x) < h(r) si existd
];Hf (-) =l.jn h(*) e F, atunci funcfia g are limiti
in a si trrys@ =Mf@) =LWn@.
Consecinle, Fie f, g :D -'R;i a, un punct de acumulare allui D.
o Dac61.t#"f(.) = 0 iar g este o func{ie mdrginitd., atunci S@) = O.
IHf@)
Befine !

Limita produsului dintre o funclie cure tinde la zero ;i o funclie

mdrginitd este egald cu zero.
o Dacd"
Lrnf @ = .o, iar g este mSrginit[, atunci !g]{flx) g(x)) = oo.
+
Daclljgf(x) - -co, iar g este m[rginitd, atunci
trry*U@ +g(")) = -co.
R.etine !

Limita sumei dintre o functie care tinde la +co sau la -oo si o

functie mlrginitfl este egali cu +co, respectiv -oo.

* Probfeme rezofude .L
Ardtali cd: lim (x + sinn) = oo.
Solatie. intr-adev[r, deoarece Jfu" = oo, iar lsin,,rl < 1, (V) x eR, folosind
consecin{a enun\atd, oblinem lim (x + sin,,r) = oo.

2. Dacd, /: R * R, f(r) = e-x (2 - cosx), calcula{i ,llig^").

182 / 350
 Solutie. Funcfia /z:R*R, h@)=2-cosx este mdrginitd (1 < h(*)<3 oricare ar
fix e R), im
J$ e-x = 0. Func{ia f, fiind produsul dintre o func{ie mdrginitd si o
func{ie cu limita 0, va avea limita 0.
3. Calculali limitele in 0, co;i -oo ale funcliei /:R*R
;tiind cd lxl <f(x)- cosr < 2lxl pentru orice x e R.
sotu.tie. cosr+ lxl <flx) s cosx +2lxl. cum lir4 (cosx+ lrl) (cosx+ zlxl) = l,
11S
cu criteriul cle;telui rezultd 1. Deoare".,gT*lxl =*, iar funclia cos este
ltgX")=
mdrginit5, rczttltd,.A.,!if*(cos:r+lxl)=* gi din criteriul de comparapie rezultd, cd
lim f(x) = co.
.Y+t@" '-

NI?|]l
!_re1
pRoBLEME I pRoBLEME . pRoBLEME f[SI?n
lry=l
, x,o
1. Calculati: lim xsin*. lim xcost. lim (lnx+rinl)
x,o ^/
#9.
.

, -l- I
2. catcuta,ti:
Jim
(s + sinx)rnx, #F, (r* + sinx3).
it$
x>0
JgB"

3. Fie /: R.-+ [0, co), o funcfie cu proprietatea 7&)2x < 1 pentru orice x eR. Demon-
strati cd/ are limit[ la co Ei aflati limita.
4. DacS /:R- R are proprietatea xz <7k)32x2 pentru orice xeR, ariita(i cdf
are limitd in 0, co gi -co. Aflafi limitele.

Se stie ci girul (en)reN* definit prin rela{ia = (I. *)'_Sr"j9!yglgga Limita

"n
sa este numdrul e. Folosind acest fapt se poate demonstra cd:
ln(.r+1)
Propozilie. li

fiq# =lnct, undeae (0,co)\{1}

(1?'
=rr undereR

Demonstrstie, 16F(x+11= '(" 'I\

ln[ ltq(l +x)'1
/'
, x*o =+ )= lne = 1'
Pentru a calculalt5#,notdm ax -l =!sirezultdlr*# =lg dffi =tna.
Pentru a calcula fiq l!*a, facem substitulia (1 + x)r - u! , deurde y = y ln(1 + x)
x*0

183 / 350
deci y-' $i * = "f,- Rezultdl'*
g+ =$ =,
0 1.
# =
"lS #
Observalie, Folosind faptul c[ pentru orice x e
.G r",t) are loc inegalitatea lsinxl <l"l <lte"l
(vezi Fig.2I), rezultd, cosx <
.Gt, f) f {0}, gi cu criteriul cle,steltri,se ob{ine:

De aici obqinem gi formulele:

'|r$
*iI" =t ,l_ I
Pentru a calcula try-, notdm arcsinr = /, gi rczultdlg *- = t.
lg*
arcts.r
=
l,tS #
.hormula,l-t5 1, se demonstreaz[ analog.
--- =
1-

Exempte. 1. Fie /{ss(#i)' +ue ((' .*)+)-.

cum lim h =0, rezultd lim (t * #)? = e, deci I = e2.
In(x+l)
? lim In(-r+l) - '
z. ,,q r"r;D =ilS@=+ 3. l'q#=1,g(+-+) =rn|.
4. I'q#
it ti*-iET-r ,,- ('t+t)*-t -=r.
t rr. ri*
.l$ ., sin2r z ,,^ Y
I'qff#= - ?r_,fi.,a=,z

al limitelor de functii in cazuri de nedeterminare

t cuza!_l3l
1. Metoda factorului comun:
E, -( filr. ')
\$-J /''.
g-
I

,Exentpre. r. lrrg
# lss "-{''"3
=JqB
'''{'-'r
=0

JsB ffi :lss (*)" *

2. =1ris
#+B =

j,s jii# =l,s

3.
#"8 1m ffi =,
184 / 350
 -rt'-
2. Utilizarea unor limite remarcabile
Aceastd metodd consti in aplicarea urmdtoarelor formule (care vor
fi demonstrate
in capitolele urmdtoare): lGFl' dacd a> 1 si n eN*, atunci -li ar -u
Deaici rezultd"giJf{g # =*(undea> l sin €N*).
Exemptu.;ss # =;ue
ffi :JlIg # = o.
I Cszulfa-af
l.
Metoda factorului comun.
Exempte.l.
JgS G2 -3*+ l)=Jgg.r2(t - * * #)=Jge"r1gB (t _ * * +)= @.
z.
]w(2* +3, -+") =JltB 4.((+)' * (+)'_ 1) = _*.
3.JgB (ln-,r-.x) =Jgg"(rF - 1) =lgg".Jge(# _ r)
=.o.(_ 1) = _
4.
Jss Q,- Fu) = Jua"(, - f;F) = *
2. Metoda conjugatei
in cazul in care expresia a cdrei limitd trebuie calculatb conline radicali,
o altd
metodd este amplificarea cu expresia conjugatd.
Exemple. l. pentru a calcura
;gg G- lp,l), meroda factorului comun nu
este eficienti deoarece conduce la nedeterminarea
[* .O]. proceddm astfel:
( f. r )_,.* ('-.Gzir X.*.621 ) _,,* -, _ _1 _w.
,,..-
.+g&["_tx-+t )=J;g=__;fr7J=lltB;fz__, oo _^
2. lgg (filT - fi) = tim #
'* + 3/it = *w =0.3,/("'+l)2
ffiTTI+
t Cazull
EU- *l
1.
Simplificarea
Pentru tealizarea simplific[rii se folosesc diverse procedee cum sunt: folosirea
unor formule de calcul prescurtat, metoda substitu{iei, amplificarea cu conjugata.

- l. " ('r-3Xx2+3"v+9) ,' r2+3r+e g

Exemple, 1i^
x*3
'3-zl 15-
2 (r-ttrt- = t.\--ffi- = z'

2. nm4#=11p-r-:__r2-!__ r:-^^ ,
=,l$l@6; x*l
ili xz+2r_3 -ili (fZe.zFrX,-Frl
_
=
1

e.
2. Substitutia
Pentru a calcula in cazul [$1, oaca descompunerea factori a lui p(x) gi
Jiq # ?n
Q(x) este dificil5, se poate folosi substitulia x - x0 = y.

185 / 350
 .Exemplu. Pentru a calcula r=tiryt]#P,
x*l x
facem substitu(ia x- 1 ="y $i
atunci y --- 0, iar x = !* 1. Limita devine:
r ,: (l+y)3-7(l+y)2+21(l+y)-15 ,. y(y2-4y+10) l0
"L=uut
- iX Q+)a+2(1+y)3+1+y-4 -
)\6 /t3+ayz+r2y+rl) - 11 '

3. Folosirea formulelor cu privire la limitele remarcabile

Exempta.
lg** l,gl"#=* =yX(#* =

= x*0\
1i^(
x"
t
." -r * 1i^( "" -r . +f+i)'l
"'-'i l/ = x+Of x"
=f')
,\ 7 ) ) =, * +. = +.
L

I Cazul l0.al
Scriind produsul ,f.g r* *, "*ul [0 . *] se transformd
sub una din formele
f
incazult*l tu" inca,oltT'.
sin4 r9r
Exempte. t. lirx xsin# tet^,
tgl sin-f
lUg? Irig=a .* = t .0 = 0.
2. riraxe* rB, rt,
J,S? ]t#+ = *.
t
Cazul ll@l
in acest caz, sefoloseEte formula tir4(t +x)+ = e, deunde rezultd cd
I
+u(x)),6 - e.
,,,fl.(t
-");5 *
lg(f , * -"))* )';'z = "l'i! = "+.
Exemptu. = (s
|r+ta
f Cazurile [0ol{!_[ao]
Pentru a calcula"tf+)/(x)s(x) lunde f(*)>0 intr-o vecin6tate a lui xs), se reco-
mandd aplicarea formulei 1x\s@ = "s?)lnf('). Limita exponentului se incadreazdin
cazul [0.m]
Exempla. t{'JS -ut.Da, /= lim;clnxtB'JtS$. Notana *=y,
Jq6l "xtnx
ln* lnrr
oblinem I = j!&+
-]t#+ = 0, deci limita propusd este e0 = 1.
=
* Ppbleme rczohrote. l. Calculaji:
,,.-- sinx+to?' arctg(.r-l) e2r-l
I'ji arcsin(x2-r) ,
^t,:*
^.
a)
ItS ffi; b) c)
|gg ;", .
;

d)l'_g'#; .)l'Sffi;
ln(x-l)
-l !1+x A ,. fi
/x+l \
Djss(fiir" .

,,n" tg3x sin'rr"-tg3x

T*J'-3i-.
_sinx+tg3x= ,,.-- =T-li-_=11r..,.,,
ry-
soltttie. a)
-, .;'id
lim sin zr+tg ax .it$ sr2_\ lg#. = ')#; =-]l!-4
Z+4 '= T '
.
T;;W
186 / 350
 -rt7 -
(x-l)
b)l,s#ffi=ls.ffi*=ls#=+
arctg

l) ]iff'\x'-
,v , g-"
c)' lim e7:)- =lS -3,_= = Z.
'r+0 Slllx
d) Notdnd x-2=! y--
!P
avem 0 gi limita devine f i,u
v\6
#2
ilFT -',*
-rrq /+4 -
=
t
?'
_t .. a+xl*_r
") ]'$ ffi =l'StF #.+ =+.
ltr+x
1. + = +.

D llIB(#)o =J'Ig(t +ffi-r)r' *ft)o =

=JE(r

= lssf(r -+)-+]-# -
"Irx-{,- - eo,- r.
2. Anali uuiJft";t J,l'=*oJ*," care avem:

lqg(f;t.".1 +ax)=6.
solutie. lgg (.[2.".1 +a)= h-"(f;T;F +o).nuca a+r >0, limi-
ta este oo iar dacd a + 1 < 0, limita este -co. Cum, din enun! limita trebuie sd fie finitd,
a= -I.
rczultd
/ r__;_ \ ., /,, i\
Jug (/"t +x+ I -,) =lsg#; =J!gf#-T
x[/t+*+= +tJ f,
= deci b= +.

Nm 'R'BLEME
. *R'BLEME . pRoBLE*"
Nru
1. Calculati: (ft)'., b)*4gL(r*$) F; ( J* +r\Jx
")Js I
').JggIJr{J ;

.) j'$ ('-z)*;
I
d)'x-0
Iim (l+x)lnl: D (11-v) .
xtl% 'z-roo

is ----s-;
sin2x+te 3x tgx+sin 2x
2. Calculati: u) o),1'$ ;
=ft*
ui1135ffi; ln(2x2+1)
")lS #=i; ")j'S rn@4r) ;

OIS -u"#*' e)1,$'^tt;!-t; h)m#*

3. Calculati:
u)
J1IB
(rsxr - sx2); b)"I4* Cz*t **2);
ti,,, (,x3 -"*.],
cl' x+co \ /' d)Js(ft;T - 6qT)'
| -;------- , \
e)J{S (r/x" +x +r -x-r); D*.li$* (rP.".t +*+r);

187 / 350
 Gln - l77r)t
s),!!e.o h),!re"o(63l; -*;'
i);g Qn...r -,17 u..t), DJSS(tF.'.r -,1dA.s.+t);
/- \
k)
;g ['{GF - ,r, )t r) ("2x -zx);
Jgg
-)Jgg ("-tn*2); ")Jgg llnxz -ln(x+1)l;
r a t_).
o),l,jl (.1] -f_*1; p)Js(fi7; -W)
Calculati urmltoarele limite:

u)*.li$.offit b)Jg g#,

")J!% #,
E?N
llm ---=--;-:
ol'X+-6 JX-r nn @.:
.r'x+a fl,,-
'x+6
@,
,f y2+3x -x'
^l**J*
s)"!$- ffi; h)Js#t i)Js#&..
5. Calculati: ';t
a) lim. l*tZ;
' x+_l x+l b)
3#m; c)*lprfrffi'
d)*llrr'#;
ol lrm
llV
'
+l .
m42;
e)
nn#'
n),l,ji#; i)gg4l'
o

', xi'jl 3J
x+9 _2,

x+0
,tl+x -,tr-x-
r"/l+x
- "Jl-x ' k)1,sry;r)J,s@;
^Lr t
*)l'S T;sin3x. n)
n\ 1;-
"' ;:+ l-2cosx' dJ,+#' D,J+ff'
s) tim si:r%cutfu, ,. /cosx,
lrm ________;_t
tl-, i;o u) hm
/Gtsx -/i=fi;
' x+0 xz -, i:0 xr
J=fr3, n eN*; *) j'S
6.
"l J'*
Calculafi urmltoarele limite: -*' vl j56 #.
u)
t-

J'Ig*.[J;fi -tJ' b)JlIs$.r"ffi;

c) lim xsinf;; u) j'S (1-x) .tet*;
e) lim x.tsx:
' x+0 f) ht1Q-t)tt*t
g) 1./r\
J;'ln(cosx'J; (tgx-r)(r
Jt3r6
n,
,'+ -Ei).
T.catcutafitimitere: Jgg(r*f)'*1; b)Jgg(t*;41)t**t,
")

188 / 350
 / , ', \-x+2 /t-l-'
( xz-x^lv +2'\ / "'
t) ,4ll.o (t + f./
I
; d) Jgg
t;--j#l#Ju* , ")*r!!* (".ff )n=,
I
f) lirn xE: c) ,lS 1a-";7-n'+r ;
x+l h)Jg (#*)";
/ ox+-x \I
U
'x*O\
llrU I
z ) ' il (t +sinx)*;
JS k)1,"1("or,)f ;

1.,
'x+0\(si+.r);:ff;. m) Jin; (sinx+cosx)ts'Y. n) limf!(L+*).)+.
'i_ ^ '/ ' x*t -'i;'o\ x )
E. Calculati: a) limxsinr; b) lirn(sinx)f,; c) limx#.
' x+0 x-!, x+0
x>0 r>u x>0
L Calculati: a) 1im x*; b)Js(#J ,/ r \lnY""' ,
o JrrB"[#]'.
. .j

10. Calculati:

c) timffi,ffi
- x+0 a[csl11x
O) -covat;coszL , nt, n eNx,
lS m + n; u)
J,$
11. Calculati urmltoarele limite:
a) Jtig q6Tffi:$- x), u,beR; b) Jg # undeo <a<b<c<dt
.) J{S(.n2.*- +ax), aen; d) l.q,
W, a+0,
'>b;
e) J]ig(#{;t;i _nx), a eR;
D Jg g+#*)(n*t)*, o.*,
g)
x!g'- Uel *^*n2*2), u,b eR; h) *1g (;*)o'.-2, u,ber..
(:
Determinati z eR astfel inc6t funcfia /:R+ft, f(x)=] {:+t , x(4 si
aibi limitI in punctul4. I mx-S , x)4
13. Aflati a,b eLstiind cd:
;gg (# - *- 4 = o.
fr
*'O
14. Aflali a,beR astfel incat functia /:R*-n, y(x)=] ,H"_-n , ,u
aibi limitr in o. L -=+x ' x)o
15. Fie /:R\{0} *R, .f(D
s>b>0. calculati limita functiei/in
:(:f\+, unde
punctete 0, + o, _ co. Aritati .i, <,f(_ t)
"IU.o/(r) X,jb/(x) ./(ry .gggi("1.
Aflati a, D e R astfel inc0t
;gg (ttr;2.-. r - o*) = t.
16.

189 / 350
 -r90-
17. Calcula{i urmltoarele limite (unde a, b, c sunt parametri reali).
/ r-'--:-r' +oJV); b)JgS(a!/x
/'
+b{F+r +c3Jx+z);
a)JgB\vx+ -\

18. lim *#:

Calcufari: a),x+It lim
b).X+-@ IAY=
' rgJx. Jl_X

in studiul funcjiilor
elementare aji intdlnit exemple de funclii ale clror grafice se
apropie de anumite drepte, pe care le numim asimptote.

f Asimptote verticale
Considerdm funclia
/: (0,co) -R, /(x) = lgx
al cdrei grafic este cel din figura22.

22

Avem
lt$
tt" = -@. Observ[m cd pentru x tinzdnd la zero, punclul de pe grafic, de
;>0
abscisdx se apropie de axa Oy. Spunem cdfunc\iaf are ca asimptotd verticald axa Oy,
adicd dreapta de ecualie x = 0.
Un alt exemplu de fulctle elementard al cdrei grafic are asimptote verticale este
fuirclia tangent[: tg:R\{ f +knltt.Z} *R. in fiecare punct de forma t*kn,
unde k eZ,limita la stdnga este co iar limita la dreapta este -co. Dreptele de ecua{ii
* = t + lar, unde k eZ sunt asimptote verlicale.
F'ig.23

Definitie
,

Fie f :D *R qi a e R, un punct de acumulare al lui D. Spunem cd dreapta

x = a este asimptotd verticald a graficului funcfiei f, dacd cel pulin una dintre
limitele laterale ale funcliei f in a existd si este infinitd'
 -t9l -
* Problemi rczolwtt. Determinati asimptotele verticale ale func{iilor:

,f:R**R,/(:r)=*, g:R*R,g(x)=] ^;i^ , x">I

I zx+: , xS1
$l

I I v+1
ft:R-R, h(x)=] G-2)z ' &r'
I I ,x=2
solutie. Deoarece -- co ;i
lxxn =
lgrr"i = co, dreapt a x = 0 este asimptoti
verticalS afunclieif.lecillta este singura?Jmptota, pentru c[ in
orice punct din Rx,
limita funcliei este finitd.) Avem:
.o, deci dreapta x == I este asimptotd verlicald a fu'cfiei g.
]t1i s(") =
r>l
It#ra> =f;#h (") = *, deci dreapta x = 2 este asimptoti verticald a func\iei h.
x>2 x<2

I lgilnptote orizontale
Fie funcliile l g:R- (0, *), f@) = 2', g(") = (*)" avdnd graficele din figura
urmdtoare: y

Fig.24

Avem = 0. Pe gtafrc, observbm cd pentru x tinzdnd.ra -co, punctul de

_ "!igt*"f(")
abcisd x situat pe graficul lui/ se apropie de axa ox. Spunem c[ func{ia f are ca
asimptotd orizontald la -oo, axa Ox, adicd dreapta de ecualil y 0.
=
Pentru a doua funclie avem g(n) = 0. pe grafic, observdm cd pentru x tinzdnd
Jim
la co, punctul de abcisd x situat pe graflcul lui g se apropie de axa o;r. Spunem
c6
func{ia g are ca asimptotd orizontaldla a, axa ox, adicidreapta de ecualie y=
0.

Definitie
Fiefunc{ia f:D-F..
Dacd co este punct de acumulare al mullimii D
$i Jgs -f(*)=a, eeF.,
spunem c6' dreapta y = o este asimptotd orizontald la oo peniru funcliaf.
Dacd -co este punct de acumulare al mullimii D
$i f(r)=U, b eR,
spunem cd dreapta ! = b este asimptotd orizontald la "!!q*
-.o pentru func\iaf.
 Exemplu. Func{ia arctg (vezifig.25) are asimp-
Fig.25
,L (la +al
totele y = .rt +co) gi !
gi .y = - (la -ool pentru cd
lim
!i-r4 arctsx=
arctgx
Y+@"2'\ f= * si ..li
,rlim- arctg*=-t.
Funclia arcctg (vezifig.26) are asimptotele
! = 0 (la+co) gi y = n (la -.n).

Fig.26

f Asimptote oblice
_.3
Folo s ind calculatorul, rcalizdm graficul (fiS. 27 ) func{iei f:R* -R.
J'" f(.r) - "'ll
Funcfia/admite asimptota vertical5 x = 0,
pentru cd liq f(x) = co. Pe grafrc, observdm
^ xe0r' \ /
cd atunci cdnd x tinde la co sau - co, graficul
se apropie de prima bisectoare.
intr-adevdr, fie uQr,#), un punct de
pe grafic, iar i/(x, x), punctul de pe prima
bisectoare avdnd aceeasi abscisb cu M.
Distanla MN este 4. CanO x tinde la oo sau
-oo, aceastd distan!6 tinde la 0. Prima
bisectoare adicd dreapta de ecuafie -/ =x este
asimptotS. oblicd pentru graficul funclieil

Definitie t

Fie /: D * R astfel incat co este punct de acumulare al mullimii D. Spunem

cd dreapta
r' / r/ \
! = mx\ + n este asimptotd oblicd la a pentru funclia f, daclt
Jgg tltxt - - n) = 0.
mx

Fie f : D *R astfel incAt -oo este punct de acumulare al mullimii D.

Spunem c[ dreapta y=mx+n este osimptotii oblicd la -q pentru func\iaf,
dacd ..lim-^ (f@ - mx - n) = Q.
-
x+-@'"

190 / 350
 -t93-
Vom enunfa acum o teoremd din care va rezulta un procedeu practic pentru deter-
minarea asimptotei oblice.

f4 Teoremd

Fie funclia f : D *R astfel incdt co este punct de acumulare al mullimii

.
D. Dreapta y = mx *n este asimptotd oblicd la co.pen1ru fincliaf, dacd qi,numai

dacd existd m, n eR astfel incatlm =)W# ;i n =]!:*(f(x) - mx)|.

.
Fie func{ia f : D -R astfel incdt -oo este punct de acumulare al mul-
limii D. Dreapta y = mx + n este asimptotd oblicdla -oo pentru func\iaf, dacd qi

numai dacd existd m. n eR astfel incdt m=,!A*P ;in =,!,qt U(i-**)

Demonstralie. a) Dacd stim cd dreapta !=mx+n este asimptot5. oblicd la co pen-
tru funclial avem, conform defini(iei, 0 = J$(/(x) - mx- n) = )ryg$G) - mx) - n, de

unde n =Jl{g fG) - **).Putem scrte m = ryg * + de unde:

**-{@ ./9) /9)-.
m=tim
.tr+@ *
+tim
Jc+@ "" = lim { +lim
-n X+CD.* 49 X+@
X+@ * =ti-
- Reciproc, dacd m=Jllg # qi n =JtlS (fG) - mx),rczaltdJg (/(") - mx - n) = 0.
b) Se demonstreazd analog.

Observalie. Asimptotele orizontale pot fi considerate cazuri particulare de asimp-

tote oblice (panta m frind nul6).
* Ploblemi rezolwti. Determinafi asimptotglltuncliei:
/:R-R, -f(*)= lx2 +l +x.
Solutie. Funclia nu poate avea asimptote verticale deoarece limita in orice punct
din R este finitd, fiind egald cu valoarea func[iei in acel punct.
/ i--;- \

"!Ur""
[./*' + 1 + x)= 0, deci graficul are asimptota orizontald "y = 0 la -rc.
Jg/(x) - co, deci graficul nu admite asimptotd orizontal[ la oo.
Stabilim dacd are asimptot[ oblic6.
f(v\. ,!xz+l +x r, / t/ \ ,, ( r-;- \
^ --lW+= +gg =2 ti n =Jgg (,r(x) - *il\ =]4[./x' +| - x) = 0,
deci dreapta ! = 2x este asimptotd oblicd la oo.

191 / 350
 -t94-

M1. PRoBLEME I pRonLEME . rRoBLEME

Nru
Se considerl functiile:
/: R+ft, f(x) = 2* - l, g : R-+R, g(x) = 2-x + l,
h: (-o,0), ft(x) = logZ(-x) si a :R* *R, z(x) =
tn figura urmltoare sunt reprezentate
#.
(intr-o anumitd ordine) graficele acestor
functii' Identificati graficul care corespunde fieclrei functii si scrieti ecuafiile
asimptotelor.

Aflati domeniile maxime de definitie gi asimptotele pentru functiile definite prin

reratiire: a) f(x)=;{1; b) f(x)=#, c) ,f(x) =*'fr;
d) .r(x) =+#. e) .r(x) =fffn; D r@)=#
Aflati valorile lui a qi b stiind cd graficut functiei /:R\{D}*R, /(x) =f+
admite asimptota orizontal[ y = 2 qi asimptota verticaltr x 3.
=
Aflafi valorile lui u si b,stiind ci asimptotele functiei /:R\{-D} * R,
x2 +nx-6
f(x)=
=--;b- suntx=-l gi y=x-1.
Fie functia /: R\{6} * R, ,f(x) = t##. Aflati vatorile tui a si D stiind cr cele
doud asimptote ale gralicului functiei se intersecteazi in punctul Ae, s).
-
Aflati domeniile maxime de definitie si asimptotele pentru functiile definite prin
relatiile:
a) f(x)=!#l
x.lx.-l
b) /(x) = -xi c) ,f(x)=x.1m;
d) f(x)= /ft t f(x)=g;
4xL_x
f) f(x)=tg(t -x2);
I
c) f@)=4!t
ei +l
h) f(*)=lfi#i' i) I
f(x) = ev ;
j) f(x)=ffit k) f(x)=#, t) f(x)=tlx2(x-s);
m) ,f(x) = *a; n) /(') = fr; P) 'f(x) = **;;
q),f(x) = cos ; Jfr-3.[m
"ETT -
cos nE r) f(x) = x-1

192 / 350
 . REZUMATUL CAPITOLULU I
Noliuni Definilii - Proprietdli
Dreapta r ea16 t nc h ei at d [ =pg{-oo, co}

dacd (l) a, BeR astfelincdt

I cR, A+ A, A este mdrginild (Y) x eA, c<x < p
Dacda eR, Zeste ovecindtate aluia daci (l) e > 0 astfel incdt (a - e, a+ e) c: V

tr/este o vecindtate a lui -co dacd (l) e < 0 astfel incdt [-oo, e) c V

Z este o vecin6tate a lui + co dac[ (]) e > 0 astfel incdt (e , al c. V

Punctul a eReste punct de acumulare al dacd orice vecinitate V alui u conline cel
mul1imii,4 cR pulin un punct dinl diferit de a

$iruri numim qir de numere reale o funclie definitd

Dacdk eN qiN6 = {k, k+ 1, .,.}, atunci pe Nk cu valori reale

in afara oric[rei vecindtS{i a lui / se afl6 un

Limita unui gir
numdr finit de termeni ai qirului. Scriem
/ e R este limita qirului (x) dacd l= n+@
lim x""

qir care are limita finitd

$ir convergent
$ir divergent sir care are limita oo sau -oo sau nu are limitd
Cazuri exceptate
lfg(xn +yn)=11+12
@-@
Operalii cu giruri care au limitb
Dacd,(xn), (yn) .ont Eiruri cu limitele /1 )rygkn 'Y) = t1 't2 0 .oo
0co
respectiv t2, I i, lz e R, atunci )t&h=+ 0, @
)1gg,(x)t' = ttz 1*, 00, .oo
Criteriul de convergenli al lui Weierstrass Orice qir monoton s,i mlrginit este convergent

lim(r**)
e= l?+CO\ r' / sau
Num[ru] e I
e=lim (l *an) ari,unde lim a7 = Q

dacd f :D *R, tg e F este punct de

Limita unei funclii/in punctul xg acumulare pentru D Ei pentru orice vecindtate
/eF, V alfi I existd o vecin[tate U a lui xg, astfel
/= x+x0"
lim /(x) incit pentru orice x e D O U\ {xg} sd avem
f(x) e v

193 / 350
Fie D
Criteriul lui Heine
cR, f : D +Rsi ]t+ffO = I dacd si numai dacd pentru orice

pentruD. Atunci
a punct de acumulare Eir (.x72), xn c.D \ {a} cu = a, ayem
}**"
lig"'f(*; = t
Limita func{iei elementare /:D+Rin xseD este j1g;/(x)=f(xs)
/are limitd in a dacd si numai dacd existd
Dacd f : D *R si a eR este punct de / e R astfel incAt lim/(x) = lim f(x) = t.
acumulare bilateral pentru D, atunci x+a x+Q
x<a x>a
in acest caz
triglf(x) = t
Cazwi
exceptate
Operalii cu limite de func{ii
=t1+t2 oo-@
Dacd, f, g i D +R gi x6 e R este un punct de "11%(/k)+g(x))
acumulare al lui D astfel incdt lt ;[q(/G) 'g(r)) = tt .tz 0.oo
f(x) =
"l$
S (") = /2 arunci
$i
ti- /G] 0co
"ligrn .r+xg g(x) = {'
t2 0 91 co'

*[%(rr"llgc'1 = /f 1-, 00, .o0

J'$9=t
lg#=tna,a>09ia+1
Limite remarcabile pentlu cazul de l'*+t=jS#=t
nedeterminar" 9i gr-1
[fr]
l'**#* =J$e+ry = r

lir4(l +x)* = e
x+u

;'*!#=r, /eR

194 / 350
 a a
Testul I
lp din oficiu

E] t" considerb Eirul (ar)n.1,s* definit prin relalia

lll
an=13+i4+*+...+ l

1p a) Studiati monotonia qirului. ^*y.

1p b) Demonstra\i cd cr, = * - ffid pentru orice n eNx.
lp c) Calculali
)i*"".
1p d) calculali
)tXG" * +)" .

.l;rn -
Calcula{i unde a este un parametru real.
1p
}t*yffy
Se considerd girul (e)n>l definit prin an= f +
$ *...+$, (V) ne
eN*. Admitem c'noscut cd )l&o, = f, ;i consider[m Eirurile (b)r>t li
(cn)n>_t definite prin bn=ctn**, (v) n eN*
|i cn=or+fi, (v) n e N*.
Ardtali c5:
rp a) girul (b")r>t este strict descrescltor;
1p b) girul (g") n2l este strict crescdtor;
rp c)'n+d) \im ' = 4t
lim b,' = n+d) O'
"n
1p lim n(u,
d),n+co \'- -4)
o/ = - r. (yariantiBacalaureat_2002)

Testul2
I p din oficiu

fllf fi" func{ia f : D -R, definitd prin relalia -f(x) = #,unde D cR.
rp a) Aflali domeniul maxim de definilie D gi preciza\i numerele reale care
nu apar{in lui D dar sunt puncte de acumulare ale lui D.
1p b) Calculali limitele laterale in x = 0.
lp c) Determinali asimptotele grafi cului funcliei I

flf calcula{i:
rp a\rmt4144:
' x-2 ,r'-)x'+O.r
3g+i _2
rp Dl llm------:
.Y+J
' xn/F+l
1p llm arcTg-:-=-.
C,' x+co
" -x+"Jx

195 / 350
 t;r oaca a e
lp l3'-f R, calcula{i
tlg.iU7 **.q -t-) Discutafi dupd valorile pa-
rametrului a.
r-! | ,m
Ei t"considerrfuncfia /:R\{t} *R, f(x)=) F , x}r
rp a) carculali
| -#i=+b, x<l
Jqiffrl
lp b) Aflaji valorile lui a si b astfel incAt func{ia sd aibd limiti in x = L

Testut 3 (tip eritil\_

Pentru fiecarg intrebare, una singurtr dintre variantere A., B., c., D. este
corectd. Indicafi aceast5 variantl.
lp din oficiu
fTl conriAerdm interualul 1= (ct - 3, 2a + 4) undeq >
-7.
1p a) Mulqimea valorilor lui a pentru care l este vecindtate a lui 0 este:
A. (_2,3); B. (0, 3);
c. (2,3); D. (_7, 3).
1p b) Mullimea valorilor lui a pentru carc 6 este punct de acumulare al
intervalului l este:
A. {1,9}; B. [1,9]; C. (t, g); D. (_7,.o).
Fie f : D * R, func{ia definitd prin relafia .f(x) = t"er(/pli
- 4,
1p a) Domeniul maxim de defini1ie, D este:
A. (0, oo); B.R; C. (1, oo); D. [0, co).
1p b)
Jgg^") arcvaloarca: A. 0; B. 1; C.*; D. -oo.
1p c)
,!ry,_f(x) are valoarea: A. 0; B. 1; C.*; D. -co.
1p d) Graficul funcfiei: A. este simetric fa\d. de Oy;
B. este simetric fald. de Ox; C. Este simetric fal6, de O;
D. Niciuna dintre afirmaliile precedente nu este adevbratd.
rpE valoarea limirei / = li1gffi .rt.,
t.t; +-
8.2; C. 0; D. +.
rpE oaca
r .-^, r thn+l
)tn(ff)u"*' =f, atunci u + b arcvaloarea:
A.- 1; 8.0; C. 1; D.2.
rp l3 Se considerd un sir (a)neN" care verificd" relalia de recurenld" ctr*1 ='r-1
;i pentnr aare ar e R\{- E , 0, JT }. Cut" afirmatie este adevdratd /
A. Sirul este convergent; B. Sirul este monoton;
C. Sirul este mdrginit; D. girul are limitd infinird.

196 / 350
 Iestul4 ttip Wildl
Pentru fiecare intrebare, una singurl dintre variantele A., 8., C., D. este
corect[. Indicati aceastd variantl.
lp din oficiu
lE-f a..2
1p ll. I ni" func(ia ,f : R* * R, /(x) = #. Ecualia asimptotei oblice la
graficul func{iei este:
A. Y=*; B. Y=-*; C. Y=4r; D. Y=4x-1.

1p a) Afla{i valoarea lui a pentru care funclia are limitd in x =2.

A.2; B.-2; C. 1; D.0.
rp b) Afla{i coordonatele punctului de interseclie al asimptotei verticale cu
asimptota orizontald.
4.. (z, o); B. (2, 1); c.(3,?); D. (3,0).
pl consiAerdm func{i a f : D*R, /(x) =ln(25 -*2),unde D cR este dome-
niul maxim de definilie.
lp a) Care afirma{ie este adevdratd ?
A. D =R\{-5, 5}; B.D=(_*, _5)u(s,*);
C.D=1_S,5); D.D=[_5,5].
lp b) Dacd A gi B sunt punctele de interseclie ale graficului at axa Ox,
afla{'i distar\a AB.
A.2.16; 8.4^16; C.2; D.4.
1p c) Care este distan{a dintre asimptotele graficului funcliei ?
A.21n5; B. 10; C.2; D.4ln5.
rp [f ou"a n e N* astfel incdt
Wffi = ]gg#, atunci
A. n= I', B.n=2; n=3; D. nu existd n cuproprietatea din enun!.
C,

lp Considerdm func{ia f :(-*, - l0)U(10, *; *R, /(x)

ffi.
Asimptota graficului la -co: A. are ecua\ia y = l; B. are ecuafia y = -I;
C. are ecualia y = - I0; D. nu exist6.

lp pl Ou"a a Ei b sunt numere reale cu proprietatea

atunci ab xe valoarea:
)w({lF;A*,..t -ol=b,
A. 3; n.tt C.2; D. +.

197 / 350
 -200-
AEA
UN PROBLBME RECAPITULATIVE
77
f . inJigara 28 este reprezentat graficul unei functii
a) Precizati intervalele pe care functia este cres_/: [2,9] * I{.
:v.rrrrl
ctrtoare, descrescdtoare, constanti
constanti
b) care este vatoarea maximi care este varoa-
-litfiLiif
-'++f-ii-if-iiilif
Fiiiiif
rea minimr a funcfiei r
;i iiFlFFFFFFFiiiir
,-iFiiiFiiiiiiifl
c), Reprezentafi graficete functiilor definite prin llflrLr x
relafiile: s{x) =y1*1+2; g2(x) _2;
=f(x) i?ft?^ ,|-i

2'
ss@)=1-*); s+@)=-f(x); ss(x)=y1"1;. Fig.2B
considerdm intervarur I=(u-s, a-fs),unde
luiapentrucare: a)lestevecinltate aalui2; este un numrr reat. Aflati varorile

b) 1 este vecindtate simetricd a rui 2; c)

a+
3. inJigura 29 este reprezentaf ,graficnl unei
4 este punct de acumurare al rui L

functii /: D +R.
Fig'29
a) Precizati domeniur de definitie D
imaginea func{iei.
si /l I i,
b) Scrieti ecuatiile asimptotelor.
c) Precizati valorile limitelor: lim f(x).
*li!t,f{';, ff"l ti r'"1 ffjl -l
"t1i I

d) Care .rtd"'ofugu io".fii.i f(x) <o z I

e) Reprezentati graficul functiei

g: D +ft, g(x) = lf(x)|.

4.

5.

6.

7.

198 / 350
 -zgl-
L se consideri functia f z D -+R,
__, r \__,
f(x) = E- ,
,t;4_r
a) Determinati domeniul maxim de definitie, D.
b) Care sunt punctele de acumulare ale multimii D ?
c) Care sunt punctele izolate ale multimiiD ?
d) Aflafi asimptotele functiei.

9. Fie sirul (ao)o.y* definit prin an =

>.#-.Catculati
k=1 +x-- Ji&on qilrgg(Za)n.

10. carcurafl:
, a) n+6 94,
' lim (n+3,r\z t b) rim E'*&$w+zl
-t fi'Jljp n4
11. Fie a, un numir real. Considerlm sirul (x, )o. p* definit prin:
*,=t,t*f ...."#-s.tn.
a) Demonstrati cd pentru orice ft e N* are loc relatia zQkn -"8).{*
' 'tk
!(n - cdtz(Jni -r)-a,[n 1xn 1(z-a)p.
b) Arltati^E=T)gideducefi
ci pentru u >2, lim xn = -@ iar pentru a <2, lim- xn = @.
c) Demonstrati cI dacd a = 2, girul este convergent.
12. Aflativalorile numerelor reale a si D cu proprietatea:
a) fim an3+5tl-n+2 _r.
't i:b bn2+5n-1 - 2)
.rr.*,Pffi-b -r.
o).+,jl -;r_sx+4 = -6;

13. Demonstrati cI funcfia ;f R+R, y'(*) = I cos * x+0

t
:
i, "=o nuarenimitrinx=o'
14. Fie /:R-+R o functie periodictr de perioadtr ? astfet incet jg,f(y)=/, /eR"
Demonstrati ciileste d'funcfie constantl de valoare /.
15. Considerdm sirurile (ao)o>I, (v)o>t li (w)n>t definite prin: un =ffi, rn =
= al'u2' ...'trn\ wn =lnun. Studiati convergenta sirurilor si aflati limitele lor in
cazul in care existS.
16. Fie a, b eF., 0 < u <6. Se definescpirurile (u) qi(vn) prin u0 = a, ug = D gi un+l
=
= JTfif,,rn+l=r+- pentru ori." o .N.
a) Demonstrafi ci oricare ar fi n natural avem: ., 0 3 u n 1 u
n+l 1 v n+l 1 v n S v 0.
b) Demonstrati ci: vn - un <ry#npentru orice z eN.
c) Deduceti cr ;irurile (a) qi(rir) sunt convergente si au aceeasi lirnitd.
1 7. Demonstrati cI sirul (x2 )r> ls x n = sin z este divergent.

199 / 350
 -2o.2 -

Cap. II COI\TINUITATE
Noliunea matematicti de continuitate a funcliilor reprezintd o transpunere riguroa-
sd a unei proprietdli, pe care tn limbaj curent, o intdlnimfrecvent. Astfel, folosim des
expresii de tipul: foc continuu, cre;tere continud, studiu contiruu. Ceea ce in general
inlelegem din aceste exprimdri uzuale este ideea unei activitdli permanente, fdrd tntre-
ruperi. Intuitiv, noliunea de continuitate se poate introduce in matematicd prin lectura
graficului unei funclii. Astfel, in situalia in care graficul unei funclii definite pe un
interval nu prezintd intreruperi (salturi) in puncte ale domeniului sdu de definifie,
intuim cd proprietetea de continuitate a fitncliei are loc, ictr in punctele in care apar
salturi nu avem acestd proprietate. Desigur cd trebuie sii formuldm in termeni
matematici aceastd idee de salt al graficului.

O STUDIUL CONTINUffATII

- No{iunea matematicd de continuitate a unei func{ii poate fi uqor inleleasd Ibcdnd

legltura cu lectura graficului.
De exemplu, graficele funcliilor exponenliale (rt7. l), logaritmice ffig, 2), sin
(fiq.3), nu prezinte intreruperi. Spunem cd aceste func{ii sunt continue.

Spre deosebire de acestea, graficele func\iilor parte tntreagd ffig, 4), parte fracfio-
nard (/ig. 5), singnum (fiq. 6), prezirfte intreruperi (salturi). Spunem cA aceste funclii
au Duncte de discontinuitate.

200 / 350
 -zo3-
Desigur, este necesard o formulare in limbaj matematic riguros a acestor observalii
intuitive. Vom porni de la cdteva exemple de func{ii pe care le vom analiza folosind
lectura graficului.
Iixentplul l. Sd considerdm o funclie ce derivd dintr-o problemd practicd Ei
anume problema calculdrii necesarului de gresie penhu placarea unei incdperi, in
funcfie de suprafala acesteia. Dac6 se folosesc pl[ci de gresie pdtrat6, cu latura de
30 cm, pentnr placarea unui metru pdtrat se prevdd 12 pldci de gresie (luAnd in
consideralie Ei pierderile ce se produc la montare). Pldcile nu pot fi cumpdrate cu
bucata ci sunt comercializate in cutii de cdte i5 bucd{i.
Notdm cu J(x), numdrul de cutii de gresie necesare pentru placawa unei suprafele
de x metri pdtra\i. O cutie de gresie este suficientb pentru # =7,25 m2 de pardo-
seald, deci f@)= 1 pentru orice xe (0; 1,25]. Doui cutii ajung pentru cel mult
2,50 m2 , n cutii ajung pentru cel mult 1,25n m2 . iy
Rezultd: Fig.7
----H
1 , x e (0; 1,25] + H
2 , xe(1,25;2,501 I

,r={ 3 , xe(2,50;3,751
J
2
I
h, x e (7,25(n- I); 1,25n1
1?S
t r'J )\41< 5

O por{iune din graficul acestei funclii este reprezetxatinfiguraT.

Se observd cd graficul prezintd discontinuitdli (salturi) pentru x= I,25, x=2,50
etc. Vom spune cd acestea sunt puncte de discontinuitate ale funclieil

Exemplal2. FieD= [0, 5] gi funcliile g, h i 9*Rdefinite prinrelaliile:

*o' , , ,r.>=) \'

',:= '"
g(x)= {t ',=lo;,?1
4 , xe(2,5)
|.
Cele dou6 funclii diferd doar prin valoarea in punctul x : 2. Reprezentdrile geome-
trice ale graficelor lor sunt urmdtoarele (vezifig.8):

Fig.8

201 / 350
 -ao,h-
Graficul lui g este continuu in timp ce graficul lui h prezintii o intrerupere in
punctul x=2.
Pentru a exprima riguros aceste constat[ri intuitive, vom caracte dza comportarca
in punctul x = 2 a celor doud funclii cu ajutorul vecin6tdlilor.
Deoarece limita funcliei g inx = 2 este 4= gQ),rczultd"cdpenku orice vecindtate
v al',ti g(2), existd. o vecindtate ux=2 astfelincAt pentru x e t-/l)D sd rezulte
alui
s(x) e V (vezifig.9).
Pentru funcfia h, o aftrrnatie asemdndtoare nu are loc. intr-adevir, luand
de
exemplu vecin[tatea V=(+, he)= (]
t)
astfel incdt pentru xeUOD sdrezulte
ufui 1, nu existd nici o vecindtate alui2
.f(x)eV (in orice vecindtate a lui 2 existd
valori ale lui x pentru carc f(x) E V,vezifig. I0).

Fig.9

U
Vom spune cd g este continud in x = 2. iar h este discontinud in x 2.
=

. Spunem cd funclia f :D*R este continud in punctul xgeD, dacd

pentru orice vecindtate V alui f(xg), existd o vecin[tate (J alui xs astfel incAt
pentru x eU) D sdrezulte cd
f(x) eV (adicd f(U) c.V).inaeestcaz,xo este
punct de continuitate al func{ieil
t Dacd' f tu este continud in punctul x9 e D, spunem cE x6 este punct de
di s c o ntinuit ate al func{iei I
o Dacdf este continu[ in toate punctele unei mullimi M c.D, spunem c[/
este continud pe mulyimea M.

Observalii. 1. Este important de cbservat c6, spre deosebire de problema limitei,

care se pune numai ir' puncte de acumulare ale domeniului (puncte care pot sd
ap@in\ sau sd n1 apar!-n[ domeniului), problema continuitdlii unei
funclii s) pune
numai in puncte din don"eniul de definilie al acesteia.

202 / 350
 -205-
2.
Dacd un punct nu face parte din domeniul de definilie al func{iei,
nu are sens s[ spunem c[ func{ia este continud sau discontinud in acest punct.
De exemplu. pentru funclia u : R* * R, u @) = *, ,ru se pune problema continuitdtii
in 0.
Pentru funcfiilel g, h, u din exemplele considerate in paragraful 1., punctele in
care s-a pus problema continuitdlii sunt Ei puncte de. acumulare ale domeniului.
Urmdtoarea propozilie rczoIvd problema studiului continuitdlii in punctele izolate ale
domeniului.
Propozilie. O func{ie este continu[ in orice punct izolat al domeniului sdu de
definitie.
Demonstralie. Considerdm funclia /: D *R. Dacd xg este un punct izolat al do-
meniului de definilie D, existd o vecindtate U alui x9 astfel incdt Ufl D = {xo} .Fie V
o vecindtate arbitrard a lui f(xg); atunci condilia f(u n D) c V este echivalentI cu
f(xd e V ceea ce este evident.

Continuitatea laterali
Pebaza urmdtoarei teoreme, studiul continuitdlii unei funclii intr-un punct de acu-
mulare al domeniului de definifie se reduce la calculul limitei qi compararea acesteia
cu valoarea funcliei in punctul considerat.

!@ Teoremd lstudiul continuitdgii cu aiutorul limitell

Fie f : D * R qi xg e D, un punct de acumulare al mu$imii D. Atunci/este

continud in x6 dacd si numai dacd f are limitd in xg Ei limita este egald cu
valoarea functiei.

Demonskalia este imediatd, folosind definilia limitei unei func{ii cu ajutorul veci-
ndt6{ilor.
-rr-
Tindnd seama de faptul c5 func(iile elementare au limit[ in orice punct din dome-
, r).
niul de defini1ie, iar limita este egal5 cu valoarea func(iei, rezultl urmdtoarea:

lW T eorlemd I co n tin u ita tea fu n c FiiIo r e Ie m e n ta A

Suncliile elementare sunt continue pe domeniile lor de defini{ie.

Cu ajutorul limitelor laterale, putem defini continuitatea laterali a unei functii in

punctele de acumulare ale domeniului.

203 / 350
 Definiti e leontin uitate laterald!
.Fie D cR, /: D *R gi xg e D, un punct de acumulare la stdnga pentru
D' Dacd' funclia are in xg limitd la stAnga si aceasta este egald cu valoarea
func{iei in xg, atunci spunem c[/este continud Ia stinga in xg .
. Fie D cR, /: D *R si xg e D, un punct de acumulare la dreapta pentru
D. Dacd' funcfia are in xg limit[ la dreapta si aceasta este egald cu valoarea
func{iei in xg, atunci spunem c6/este continud la dreapta ?n xg .

|*
/:R*R, f(*)= ;_" ,', ;:; , este continud la stdnga in
Exemplu- Func{ia
x.-2
1
puncttl x=2 si discontinud la dreapta in x=2, iar funclia g:R*R, g(x)=
Ix x<2
= este discontinud la stAnga in x =2 si continu[ la dreapta inx
3 -x, x) 2, =2.
t
Utmdtoml rezultat stabileste legdtura dintre continuitatea laterald si continuitatea
unei funclii intr-un punct.

f4 Teoremd

Fie DcR, /:D*R gi xg e D un punct de acumularebilateral pentru D.

Atunci/este continud in x6 dac[ si numai dac6 exist[ gi r.rm /(x), iar
]H.f(.)
b+rta> ="\To/td =f@il.
ICu alte cuvinte, funclia f este continu[ in punctul xg daid qi numai dacl este
continu[ la stdnga si la dreapta in 16.
2*+x, x(0
Exemplu. Func{ia /:R-R, /(d = jl#t , x=0 , este continud in x=0
{ , x)o
- ca: hy6f@) =
pentru
Jrg/(") = f(0) = r .

{' Problerne rezohrrte. l. Studiati continuitatea func{iilor / Ei g in punctele

(. r
I ' 'x€ (0; I,251
specificate: a) f : (0,51*R, /(x) l2, xe (I,25;2,501
in xs = 1,25
| 3 , re 12, ,l Sf
SOi; Z
;

l4, xe (3,75;51
(.>
b) g: [0, 5] *R, g(x)
lx''x e 10,21
14,x e(2,51 ',rrlxg= 2'

204 / 350
 -agt -

Solutie. a)
' .u,tlin-- /(x)= l, iarx\lip^-/(x)=2;
1.25" ' ' I.25
funclianu are limitd inx= 1,25,
deci este discontinud in acest punct.
b) Avem Rezultd cd funcfia g este conti-
]tys@=]$s(*)=+=g(2).
nud in 2.
2. Determina{i punctele de discontinuitate ale funcliei

f :10,6lU {7} *P, 6)

Stolutie. Punctul x0=7 este punct izoLatal domeniului, deci func{ia este conti-
nu5 in acest punct. Pe fiecare dintre intervalele [0, 2) ;i (2,6), func{ia este continud
(funclie elementar[). Rdmdne de studiat continuitatea in punctul in care funclia iqi
schimbd legea, adicd in x1 = 2. Avem
]iyf@ = Z qi l{g/(x) = L;f nu are limitd in 2,
prin urmare este discontinud in acest punct. x1 este singurul punct de discontinuitate
al funclieil

f Clasifica

Punctele de discontinuitate ale unei funclii se pot clasifica astfel:

o Punctul de discontinuitate xg e D se numestepernct de discontinuitate de prima
speld al funcfiei/: D *R, dacS limitele laterale ale func{iei inxg existd Ei sunt finite.
o Punctul de discontinuitate xg e D se numeste punct de discontinuitate de spela
a doua pentru f : D -R dacd nu este de prima speld.

',
* Probtemi rczotvqti. Fie tunclia /:R-R , .f(*) =) *,. r ;-::= , . Ararali
l, lnx , x)l
cd punctele x = 0 $i x= I sunt puncte de discontinuitate si stabilifi natura lor.
Solutie. Deoarece t1*/G) =
ItS # = co, rezultd cd punctul rt = 0 este punct de
x<0 .r<0
discontinuitate de spela a doua. Cum lim/(x) = lir4(2x+ l) = 3, lim/(x) - .r*l
lim lnx.= 0,
x-l x+1" -'
x<l ;r<1 x>l ;r>1
rezultd cd punctul xz = | este punct de discontinuitate de prima spefd.

Admitem ftrd demonstra{ie, urmdtoarea:

Proprietate. O funcfie monoton[ nu poate aiea decAt discontinuitati de prima
speld.
"f@)= [x] care este crescdtoare, are o infinitate de
Exemplu. Funclia f :p.-rZ,
puncte de discontinuitate de prima spe!6 gi anume toate elementele lui Z.

205 / 350
 /:R\{1} *R, /(x) = I :' , ::l . Evident, / este conti-
Considerdm funclia
\
nud pe R\{ 1}. in punctul x0 = | funclia nu este definitd. o prelungire a
func{iei/in
I x2 , x<l
punctul x0= 1 este orice funcfie de forma f:R-p, f(i=l o , x=I , unde a
x , JC)1
este un numdr real arbitrar. Deci, funclia f poate fi prelungitd intr-o infinitate de
moduri. Dac[ dorim ins[ ca funclia / sd fie continud, alegem a = Jr+l
liry f@) = t. Func_
(
^
',::l
1ia i:R*R, i@)=|1" , se numeste prerungirea prin continuitate afunc-
tx 'x>l
lieifinpunctul 1.
Graficul lui f se obfine prin addugarea punctului A(1, D la graficul func{ieil

Definitie
t

Fie D cR, /: D *R o funclie continud peD qi x0 un punct de acumulare al

mullimii D astfel incAt xs. E D. Func\ia i: DU"{xo} *R, definitd prin iG) =
I rta
= "o'',
xeD
a eR, prelungirea prin continuitateinxg a
1 x = x0, este luifdac|
exists
)Wof@ e R si ]$f(x) =
".

Exemple' 1' Funclia .f :R* *R, /(x) = s+4 poate fi. prelungitd prin continuitate

/: R -' p, iG) =] TI , * 0
in 0, cdci 1. Prelungirea este x
!g6f(.)= I , x=l
2. Funclia g:R*-R,g(x) =$ nupoate fi prelungitd prin continui-
tatein 0, pentru cd limita funcfiei in 0 este infinitd.
* PtoDlcrnt rczntlqto, Determinali aeR astfel incdt funclia
/:R\{0}*R, defi-
t* x<o
nitd prin f@)=]x+a+1 ' , sd poatd fi prelungitd prin continuitate in
I xsin$ , I)0
punctul Jr6 = 0.
Solulie. Pentru ca f sd poat[ fi prelungitd prin continuitate in r0 = 0 trebuie ca

206 / 350
tig6fl.) eR. Avem =a*!, jrg/{r)= lim.xsin*=0. Re-
]tryf{r)=}y6G+a+1)
zultd, a+ 1 = 0" deci a = - 1.

Nm 'R.BLEME
l *R.BLEME ) pnonLEME Nm
1. Se consider[ functia f : l-3, @] *R al cirei grafic este cel dinJigura ll.
a) Este/continutr pe [-3, - 1] ?
Dar pe l-3, -21?
b) Este/continud pe l-3, -2)?
Dar pe l-2,41?
c) Este/continul in punctul xg = J I t234567
Darinxg=4? -3 il-'r
d) Scrieti analitic legea funcfiei/
e) Reprezentati geometric graficul func-
tiei | / | ;i stabilifi punctele de discontinui-
tate, precum si natura lor.
f,.
2' Penfru functiile ale c[ror grafice sunt prezentateinfiguru 12, stabilifi punctele de
discontinuitate si precizati de ce speti sunt.
/:R+R I : (-co, 2l --+ R

3. Reprezentati geometric graficele urmitoarelor funcfii si din lectura graficelor lor

specificati punctele in care aceste functii sunt discontinue, precizAnd qi speta de
discontinuitate. a) f zl-1,21+R, f(x)=x-lxh
b) /:R+R, f(*)=\lx2,x<l
z , x)r i

<x <0
c) f :f-2,21*R, f(x)={I.', -2 0<x<2 i
d) /: R-+R, f(x) = *u*(x, *2).

207 / 350
 -zto-
4. Fie a>0 gi functia la:R+R, . x<L . Stabiliti
fo(i=l lrT . x>t valoarea lui a
pentru care fa este continul pe R.
5. Fie a, b er., si functia -fa,D : R*& fr,f@ =l X ',
::i
a) Pentru s = l, b= - 1 reprezentati geometric graficul
functiei fn,b li studiafi cu
ajutorul graficului, continuitatea funcfiei.
b) Arltati ci functia este continul in x6 = 2, dacil si numai dacil a = b.
6. Studiati continuitatea functiilor urmitoare in punctele specificate:
a) /:R-+R, f(x)=1 ;.'. xi.-i ,inx6 = -3, xr=-2, x2:0i
'
,rnr , o<xsTt1'
b) /:Rf *R, /(x)=j T-*, ft<x<4,inxg =1, xt=r\ x2=!,1
l+ ,x24
c),f: (-1,1)+n' f@)=xz *lr-*l,inxs= -t, *r=0, xz=ii
I rin* . **16,inxs=
d) /:R-R, f(x)=l
x+o
;"'', -ftt xr=0, x2=n;
;
I+ x(o
e)/:R--+R,/tx)=l O ', x=0 ,inxg--"[r,xl
E
=0, xZ=ai;
, x>0I ex

I r2.or* , r.o
f) /:R+R, f(x)=l O
, , x=0 ,inxs =-+, xl=0, x2=+.
|. ,-= , x)0
7' Studiafi continuitatea functiilor urmitoare pe tot domeniul lor de definitie:

a) /:R-+R, f(x)=1| "3 , x(l

l,,;=i ;
:
b) | *3+*2+l^ , x<o
/:R-+R, f(x)=
1 ;r;" ; ;=; t
| *2+x-1 , -3(xs-l
c) fzl-3,31--+R, f(x)=l 2*-l , -1<x<1 :

[+ ' 1<x<3
d) Jf:R+R, f(x)=] :'ii. ' *'t
rrvOSX , *>t
:
?

208 / 350
 - zll'
I ur"tgr , *.t
e) ./:R+R, f(x)=1 "-* , fr<*<n ;
| 0 , xlrl
f) f : {1,2,3,4} *R, f(x) =x; .
-.Zl):,3]r,0,
s) fztr,3lu {4, s}*R,/(x)=] i-t ; u,
8. Determinati a eR stiind c5:
x30
a)runctia f,G+,r]*R, f(x)=l :1".--.a '
| , x10
b)funcfia /:R+R, f(x)= I "*+a
fi;3;-r
l, * ' x)o^ ,estecontinutrinxg=g;
| 2x+a-4 , x!2
c) functia ;f:R+R, /(x)= j 3 , 2<x<e , este continud in xg=2 5i

I alnx t x2e
xl=ei
It
x- , x1Q
d) functia ;f : R*R, J@)=1I
*+z', x2a 'estecontinurPeR;
l? l^
I x"sinj. , x(0
e) funcfia /: R--+R, f(x)=lltl u ,, x=0 ,estecontinuiinxg=g;
| -x" cosf , x>0
t2
I ni , x(0
- s x=0 ,estecontinudlnxg=g.
I

f) func{ia /:R+R, f(x\=j 0

I| --7
ln(l+azx)
, x)o
9. Determinafi multimea punctelor de continuitate ale functiilor:
| -l , x<0
a)/:R*R,/(x)=sgnx=l 0 , x=0 |
| 1 , x)0
b) /:R+R, f(x)= [x] (functiapartetntreagd);
c) /:R-+R, f(x)= {x} (funcfia partefraclionard).
10. Aritati cd punctul x0 = 0 este punct de discontinuitate pentru func{iile urmltoare
qi stabilifi, in fiecare'caz, speta de discontinuitate a acestui punct.
|tx"4 . '.0
L) f rR+R, f(x)=1 0 , x=0 ;

|( * , x)o
I slnx
b) fzR-rR,"f(t)=1 O* , x+0
, x=0 ,

209 / 350
 4* , x<o
c) /: R-r R, /(-) = I , x=0 t

{
*** , x)o
llrr" n ^
d) ftetJl--rR, f(x)=] T , l-10'*'u ;
l', F ' o<xsl
ri
ev , x(0
I
e) /:R.+R,f(x)=j 0 ,.r=0 ;

| *'i'* , x)o
f) /:R-+R, f(x)= I ,qtt ,xso
i , x)0
11. Aflati valorile lui a, D e R astfel incdt functia definitr mai jos si fie continur pe R.

I t#, xeR\{0, 1}
./:R.-+R, f(x)=l a , x=0
' x=l
I

| '
f-+,x+o
12. Se considerl functia Jf : R--+R, f(x) = I a,* , x=0 . Aflati valorile lui a pentru
I
care functia este continul: a) la dreapia in 0; b) Ia stdnga in 0.
13. Se considerd functiile f,g,h:R\{l}--rR ale clror grafice sunt reprezentate in
Jigura 13:

Fig"

care dintre cele trei functii poate fi prelungitd prin continuitate in 1 ?

14. stabiliti dacr functia /: [0, oo)\ {64}-+R, f(x) =
H poate fi prelungiti prin
continuitate in 64. Prelungiti-o in caz afirmativ.

15. considerim functia /: (0, .o) \ {e} *R, f(x) =ifi#+ poare fi prelungitr functia
prin continuitate in 0 ? Dar in e ?
16. Fie functia /: R-+ R cu proprietatea c[ | f(x) -sinxl < lxl, pentru orice x e R.
a) Aritati cI /(S) = g. b) Demonstrafi cl/este continud in x6 = g.

210 / 350
 Avdnd in vedere caracterizarea limitei cu ajutorul sirurilor, deducem urm[toarea:

!@ Teoremi (criteriut lui Heinel

Fie DcR, /:D*R Ei aeD.Func\iafeste continud in punctul a dacd

Ei
numai dacb pentru orice sir (*") c D cu xn
-' e, avem f(x) f(a). -
{' PrcDlcnre rczohtft. l. Demonstra{i cd func{ia /: R - R, f(x) = x3 - x, este con-
tinu[ in punctuL a = 3.
Solulie.- Dac6, (x)
este un sir de numere reale astfel incdt xa* 3, atunci
f(x) = - *n si
13, folosind operaliile cu qiruri convergente ob{inem f(x) -.,33 - 3 =
= 24. Deoarece f(3) =.24 rczultd )MfG) =-f(3), adicd f este continu[ in punctul
a=3.
. Z. Demonstrali cd funclia /:R*p definitd prin rela{ia
rr')=l I ne(2
Jvc) =l O,' xeR\e'nuareniciunpunctdecontinuitate @.
@ Fie a eQ. Dacd funcfia ar fi continudin a,ar trebui ca pentru orice sir
(xn) cu xn + at s[ rezulte f(x) -,f(a) = 1. Dar, dac6 alegem (xn ) cR\e, avem
f(x)=O, deci ILWf{*"1*f(a); contradiclia la carc s-a ajuns arutd, cd/nu este
continud in aeQ. Fie 6 eR\Q. Dacd funclia ar fr continud in b; at trebui ca pentru
orice sir (y") cu ln--+ b si rezulte f(y")
-,-f(b)= 0. Dar, dacd alegem (yr) ce,
avem f(y") = 1, deci
)W"f9; +f(b); contradic{ia la care s-a ajuns aratd cdlfnu este
continud in b e R\Q.
3. Studiali continuitatea funcliei:
..r',1
/:R*R, f(r) = I I l.rO
Solutie. Lu[m a eR, ;irul (xr) ce gi Eirul (yn) cR\e,
oarecare dar fixat. Fie
astfel incdt xn + q li ln
ct. Atunci' f!*r) - xn o, -f(yr) = y2
- o2 qi OecilesL
---,
----+

continu[ in a dacd;i numai dacd" a= a2 adicd a e {0,1}. Deci/este continud numai

pe mulfimea A = {0, 1} gi discontinud pe R\1.
observalie. Din teorema de mai sus rezultd cd" dacd, /:D-p este o func{ie
continud, atunci pentru orice sir convergent la un element din D arc loc rela{ia

UWfG,) =fl)!l**,)1, adicd ofunclie continud comutd cu timita.

Acest fapt are aplicalii in calculul unor limite de qiruri.
t Functih;fsc irumestc func{ia lui Dr'fr'c hlet'(Peter Gustav Lejeune Dirichtet I805-1g59)

211 / 350
Exemple. 1.
Jg r"(#i) = rn( m#)= h1 = o.

J ti*(u'..i'ffi) = ur.ri,'( ;gg-l#) = arcsin(- r) = - t.

M PR.BLEME . PR'BLEME . PR'BLEME Nru

1. Folosind citeriul cu siruri, demonstrati cI:

a) luncfia t'' =
- t*t f(x)=]
/:R+ft, | ' x+0 este continur in 0'
cos z1
"/
I. , x =o
xeo
b) functia /: R* [1, f(x) =] -l. I
x-r , t.nt'O este discontinul in
L
orice
punctxg eR.
* O
c) funcria -. ' It.n\O
/: R* ft, f(x) =]| -.v, = este discontinulin orice punct
x6 eR*.
2. Calculati urmltoarele limite de siruri: a);11g sin('ET - JD;
b)
nlg "os(l/n + r - {r); O Jgg arrsi,rffi;
' ' .
d);nglog2l^!nz+n+r \ l^r--4------- \
-n); .),lggtn(1/n3 +n2+n+t - n);
0 ,l$g(loss(z + 1) - loca(e n +z)); e) nlggarctg (ffi)
3. Studiafi continuitatea functiilor:
n

a) /: R-.rft,'r\-' *' -* ', x € Q. :

f(x) = I
!t ' xeR\Q '
R,/(,)=I 1. ;

c) /: [0, 1] ":.ftro
*R, /(x) = ] :':L ' x e [0, 1] nQ
I cosx, xe[0, 1]n(R\e)
4. a) DeterminariaeRastfelinc0tfunctia /:R-+R, f(x)=l tr ,,;:fi.re ,rI
fie continul pe R.

b) Fierunctia /:R--+ft, f@)=1

:'.': ;:ff., e,oeR.DeterminatiaeR
stiind ctr/are exact doul puncte de continuitate.
5. Studiati continuitatea functiilor:
iW{##; a) /:R--+R, f(x)=
b) /:R*R, f(x)=
)ry-*+#;
6. Artrtati ci dac[ g R-+R sunt continue
c) /:R-rR, f(x)=Jg#ffi.
/ : si coincid pe e, atunci coincid pe R.

212 / 350
 - zI,5 -

7. Fie functia /: R+ft, continui care verifici relafia:

f(x + y) = f(x) + f(y), (V) x, y eR (ecualia funclionalii a lui Cauchy).
Demonstrati c5: a) /(0) = 0; c)' f(nx) = nf(x), (V) x en Ei (V) n e N;
b)/este impar5; d) f(nx) = nf(x), (V) x en qi (Y) n ez;
f(+) = #, (v) n ezx,unde am notat s =f(l);
") g) ,f(x) = av, (!) x eR.
€Q;
D f(x) = ax, (V) x
8. Fie funcfia /: [0,1].+R" continui, cu proprietatea cI f(x)=7(*21, pentru orice
x e [0, l].
a) Arltafi cX f($ =f(xa) Ei pentru orice x e [0, 1].
"f(r) =,f(*8)
b) Demonstrafi prin inductie matematici, cI /(x) =7(x2")rpentru oricex e [0, 1].
c) Deducefi cA f(x) =/(0), pentru orice x e [0, 1].

Compunerea functiilor continue

Folosind teoremele referitoare la opera{iile cu func{ii care au limit[ si compunerea
funcliiloi care au limit[, putem ardta cd prin operafii algebrice sau compuneri de
func{ii continue, de ob{in de asemenea func(ii continue.

!@ Teoremi [operafii cu funcgii continuel

Fie D cR, I g: R doud funclii continue qi xs e D. Atunci:

D-->
1 . func{ia f + g este continud in xg;

2. func\ia f . g este continu[ in xg ;

3. pentru orice constantd c e R, funelia c .f este continu6 in x6;
4. dacd g(x) + 0 pentru orice x e D, funclia f este continud in xg.

Demonstralie. Dovedim afirrnalia referitoare la sum6, celelalte demonstrdndu-se

analog. Dacd xg este punct izolat, atunci /+ g este continufl in xg. Dacd.xg este punct
de acumulare, avem.rllprf(r) + s(x)) =AT0/(x) +xqp. g(") ="f("0) +g(xo) = (,f+ gXro),
ceea ce aratd, cd.f + g este continud in xg .

l@ Teoremd [compuneneafuncfiilorcontinuel
_
Fie D1, D2 cR., xs e D1, f: Dt -+ D2 continud in xO $i g l D2 -+R continud
in ,f(xO).Atunci,func[iag"f : D1'-+R este continu[inx6.

Obsena(ii. 1. Evident, afirma{iile cu privire la sum6, la produs qi la compunere,

dac[ in loc de doud func{ii, considerdm un numdr finit de funcfii.
se pdstreaz6

213 / 350
 -?',6-
2. Deoarece .x0 a fost arbitrar,
rezultd:
o sama unui numdr Jinit de funclii continue pe o mullime, este o
funclie
continud pe acea multrime.
o Proclusul unai numdr finit de funclii continue pe o mullime, este o
funclie continud pe ucea ntullime.
o Produsul dintre o constantd reuld o
;i funclie continud pe o mallime,
este o funclie continud pe uceu mullime.
o cdtul a doad fanclii continue pe o muQime, este o
fanclie continud pe
oceeo muQime.
o Dacd f:Dt-->D2 este continud pe Db iar
funclia g:Dz+R este
continud pe D2, atunci funclia g of este continud pe D1.

Observalie. Din cele de mai sus rezultd: orice

funclie ce se ob1ine prin operalii
algebrice;i compuneri de funclii erementare, este o func/ie continud.
Consecinla l. Se demonstrcazd fdrd, dificultate cd func{ia modul este continud
oe
R. De aicirczultl:
Dacd f este o ie continud, atanci I fl este continud.
c Reciproca acestei afrrma{ii nu este adevdratd, t.

consecinlaZ, Dacdf qi g sunt dour funclii continue pe D, atunci min(f, g)=

,ft's-l"f-gl
=---7-, max(f ,^, g)=T
, f+s+lf-el si cum
f_geste continud, (indnd contde con_
secin[a 1, oblinem rczultatJl:

f ;i g sunt doadfunclii continue peD cR , utuncifuncliile

max(f,g) si min(f, g) sunt continue ne D.
* Problemc r.zoluqt?. l. studiati continuitatea funcliilor
prinrela{iile(a'beR/',n(,*"') "f,g,r:R*R definite

.(x)=sinx, g(x)=] -T- -+A uk\=l| asinx+bY

, x*o -, ,ln(l+.r2) , x*0
II , x=0 L6 , x=0
solulie. Funcfia f este func{ie elementard, deci este continud. Funclia g
este
continud pe fiecare dintre intervalele (-*, 0), (0, *), deoarece se obline
prin operalii
algebrice si compuneri ale unor func{ii elementare. (Mai precis g
funcfie polinomiald
=H
"ro. "r,. ,,
,j* flt .^rt"
polinomiald st@)=(t+x2)).
compunerea funcfiei rogaritriice
in 0 funcfia este continud -pentru cu func1ia
cd lir4g(xj=
=
4P - |^ =
= g(0). am )Nqat
- 6\v1' cd g 6 seste continua pe R. Din .o'tin ritlt'5n r,.-
1g
;ld xz ^ur clra(4L teil
fiilor/qi g,rezultd" continuitatea fu\rcfiei u = cif+ bg.

214 / 350
 2, /:R-'p definitd prin
Fie funclia

r,\ J arctg{, x+0

J@)=1
+'
- , x=0
Studiali continuitatea tunc{iilor/;i lil .

Solatie. Funclia / este discontinud in 0 penku cd x'vtr-

liryl-fi.;)=limarctg*=
" x'20
=yli[r*ur"tgy=-t+-f(0).Notam s=lfl.Avem
( t
rl
. x+o l^:'r+ , r=0 r)o
g(x)=] l;""*t 2- . '
IT " --1 -arctgf
, x=0
, r(0
t
Funclia g este continud pe (-.o,0)U(0, oo), $i din lim(_ar<. l\
x/0' )tgi)=llmarctg7=
|

n g(0), rezultd'
=t = cd" g este continu[ in 0; prin urmare geste continud p.
ri.
Exemplul din problema anterioard aratd, cd,din continuitatea func{iei
, .Observalie.
|/| nu rezultd, continuitate a hti f .

(} PROBLEME <) PROBLEME

M PROBLEME
|'Nn]
1. Demonstrafi.ci_funcfiile definite prin relatiile de mai jos sunt continue pe R.
_ *a) {(x)= #t D f&)-2sinx. c) f(x)=rin;*Ti d),f(x) =toe*)*z(*z*t).
2. Precizati multimea punctelor de coltinuitate peniru funcfiile definite prin relafiile:
a) f(x)=t#r b),f(x) =#1,
c),f(x)=arcsin(x+2); d),f(x) =#.
3. Dcmonstrafi ctr funcfiile f, g, h: R..+e, f(x) lsinxl, g(x) = max(sinx, ,or"),
=
h(x) =min(cosx, 0) sunt continue pe R. Reprezentali graficele restrictiilor acestor
functii Ia intervalul l0,2nf,

4. a) Fiefuncfiile,6g:R-+p, f(x)=x2$g(r)= . *e*ticd functiile

II : :jf
/+g nu sunt continue in 0.
.g Ei
bj arliuli c[ suma dintre o funcfie continu[ /:D-rR
" 9i o funcfie discontinui
g: D -+ft, undeD cR este o functie discontinul.

5. a) Fie functiile l, g : R-.rR, /(*)=l ;; ',

::: ti g(*)={ ':, ,. :11 . oru-
tafi cnl;i g nu sunt continue,in *0
=), dar f + g este continuJpe R.
x)0 sinx , xsO
b) Fie /g:R-R, f(x)=f i-- ', xsg .!
1'*'-l ssz ^,,..\-f x+l
9rc(x)=] . x>0 'Aritati
\
cii functiile/ C ti .f+C no tont continue pe R.
6. Studiati continuitatea funcfiei /+g in fiecare din cazurile urmdtoare:

215 / 350
 -zrt-
x<0
a) r,s:R+R, r(x)={ :;"'- : ;:3 , s(x)= {;1-*.' x)0 i

I o , x=o | ,* o<'<*
b)f,S: [0,2]*R, /(x)=] x+lnx, 0<xS1, g(x)= I':,4*' lr

t .{i -r , r<x<2 | i.*<2

c) f,s:R*R, f@)=1
:".""* ; ;;3 , s@)=x+ex.

a) Fie runcfine;f,g:R-R, f(x)=x;i g(')=l -i

7.
, Xl3 . Aritafi cd g nu
continul in x6 = 0, dar f . g este continufl pe R.
este
,
b) Fie Jg:R*R, f(x)=l _l qis(,)=] -X, .Aritatici/
;;jl Xjl
si g nu sunt continue in xg = 1, dar /.g este continui pe R.

c) Daci /g:R*R, r(o=l **t ',

X
j3 uts(*)=1 I , ;:3 ,arrtafi cr
functiile f, g, f + g ;i "f 'g nu sunt continue pe R.
8. Studiati continuitatea funcfiei f .g,pe domeniul maxim de-definifie, in fiecare din
| 4 - r<0 | l*'t , x20
^ \v ,.g(x)= 1
cazurile: a) f,S:R+R, f(x)= 1 .t '
I t. rx)o'o"-'
.

lxt+x,t(o)
I slnx _lSx<0
,rJ?r\r /(x)=l
b) f,S:[-1,1]-R, tr*.r-, n*;r ,', 0<x<1
^'=^:" ,,"rt
,s(x)=x.srnxi

c) f,s:R-R, f(x)=l :rl*- :

L"'r.' ;:3 ,g(x)=l I, , I?l ;

d)f,s:R--rR, f(x) =x.sgn(x),g(x)=

I 1"." ; ::3
f,, p. dorn.niul ei maxim de definifie, in fiecare din
9. Studiati continuitatea functiei

cazurite: a)f,s:R-+I{, f@=1

I sinx . x<o ,g(x)= I z+sinx , x(o
; , _ro *, *Z , x20 ;1
-, \ | l-cosx, x(o
b).f,s:R*R, flx)=] I x2, x<o
o, ">o,s(")=1 i, x20
10. Pentru fiecare din perechile de funcfii (/ Oe mai jos, studiali continuitatea
S)
functiilor fogsi gof z

I x+1 , xS-l
a) f,s:R-rR, f\x)=1 *r_r , x>_1 ,g(x)=x+r;

216 / 350
 'Zl9"--

b) r,s:R-+ft,
,
t'
:
r(x)=l'f;:r: ;:l
:
,s(x)=x2;
)

*:?..u(-.,-J
c) :]"T ,, x22 'C(x'=l *I t, x12
f,s:R+R, f(x)=J t-2
I x22'
11. Determina[i a eR, stiind ci funcfiile urmdtoare sunt continue:
f
| +:T_ ,, x(0 - .^
oin u2

fr_
"f;n*g f(x)=1 rtxl
:

a) ;
+ I.
I .,. x20
,

. I r-;-
b) /:R-+R, J*'-2ax+s2 ' x22 :
f(x')=l ax+l
:l'
l x<-2 ' ,
a ,x30;
c) l: (o, f ]*n f@={ (smx
, . ,ar )
+ cosx) , x)O l.
I a+e* ,'x(o
d) /:R.+R, i1*1=), lol , x=0 .
I ----
sin(a2x)
L ' r)o
12. Determina[i a, D eR astfel incdt fiecare dintre functiite urmiitoare, si fie continue
..pdR: "a),/:R+R, f\x)=l !{u." ; xso ;

o__p,oq*
b) I
f:R-+[[, f(x)=1 *,' , x+0
|. , , x=0 '

.1 3. . a) $tudia,ti.cSntjnuitalea fuqt,tulor f, g, ft..13' *& unde: . i

f(x)=xtxt, g(x)=l l; ;:3 , h@)=max(flx),g(x)).

, b). Studia{i continuitatea funigi itor fi g,ft : R -+ R unde:
/('l=t ;:::l ,g(x)=t l;;;l ,h&)=ts-ft.

217 / 350
 -22f| -
O PROPRIETATI, ALE
FUNGTIILOR
,
CONTINUE PE INTERVALE

Func{iile continue pe intervale au proprietatea valorilor intermediare, o proprie-

tate cu numeroase aplica{ii legate de rezolvarea ecua(iilor si inecuatiilor. Pentru a
inlelege in ce constd aceasta priprietate, sd considerd* i,*.*pl"l" urmitour":
Exemplul l. Intr-o zi de primlvard, temperaturala ora 7 era de 3' C, iar la ora
12, de 15'C. Este evident cd pentru orice valoare a lui Z cuprins6 intre 3 si 15, a
existat cel pufin un moment cuprins intre orele 7 qi 12 in care termometrul a indicat
temperatura de I" C. Altfel spus, mercurul termometrului nu putea sd ajung[ din
punctul ce corespunde temperaturii de 3" C in punctul corespunzdtor temperaturii de
15'C, fbrd a trece prin toate punctele intermediare.
Exemplul2. Vitezometrul unui automobil indica in momentul t1, o vitezd v1,
iar in momentul t2, o vitezd v2. Presupunem cd intre momentele r1 gi 12 automobilul a
circulat ftr[ oprire. Atunci, pentru orice valoare Z cuprinsd intre v 1 si v2 a existat cel
pulin un moment / cuprins intre /1 qi f2 in care vitezometrul indica viteza V.

Definitie
t

Fie IcR, un interval. Spunem cd func{ia /:1*R arc proprietatea vulo-

rilor intermediare sau proprietatea lui Darboux pe I, dacd oricare at ft a, b e I
cu a < b si oricare ar fi. ). cuprins intre f(a) $ f(b), exist6 c e (a, b) astfel incdt
"f(c) = )".

Definilia anterioard se poate reformula in limbajrds ecua(ii, astfel:funclia f : I*R

(1c R interval) are proprietatea lui Darboux dacd pentru orice a, b e I cu a < b ;i
pentru orice )" cuprins intre f(a) ;i f(b), ecualia f(x) = ). are cel pulin o solulie tn
intervalul (a, b).
Elemple. 1. Temperatura intr-o localitate, ca funcJie de timp, are proprietatea lui
Darboux.
2. Yiteza ca funclie de timp, in cazul unei miqcdri lErd oprire are
proprietatea lui Darb oux.
3. Func{ia /:R-R definitd prin f(x)=2y
are proprietatea lui Darboux. intr-adevdr, fre a, b e R cu
a < b Ei 1e (f (a), f(b)), adicd, )" e (2a,2b). Atunci existd
c e (a, b) astfel inc|,t f(c) = ,tr. $i anum
""
= *.
Jean Gaston Darboux (1842-1917)

218 / 350
 -2Zl-
x<0
4. Funclia /:R*R, "f(i=1I :J-X. x > 0 , nu are proprietatea lui
,

Darbou-r. intr-adev5r, dacd ludm e=-1,)=0;i 7=2 cuprins intre

f(b) = 3, nu existd c e (- 1, 0) astfel incdt f(c) = ),. "f(ct)=-l qi
Urmitoarea teoremd stabileste o condilie suficientd ca o funcjie
sd aibb proprieta-
tea lui Darboux.

f 4 Teoremd lCa uchy-Weierstrass-Bolzan ol

orice func{ie continua definitd pe un interval are proprietatea lui Darboux.

f Interpretsrea geometricd a

Fig.15
Dacd f :1*R este continud pe intervalul 1
v
gi.,t este cuprins intre f(a) ;i (punctele B
"f(b)
A(e, .f(a)), B(b, f(b)) sunt situate de o pafte si
f(b)
de alta a dreptei y = 1), atunci graficui lunc- 1

tiei, care este o linie continud, intersecteazd

dreapta y = ), cel pulin intr-un punct cu abscisa
c cuprinsd intre a si b.
f(a)

cb
o consecintd a teoremei lfi cauchy-weierstrass-Bolzano este:
Proprietatea schimbdrii de semn (Cauchy-Bolzano)
Dacd, f :1* R este o func_
lie continud pe intervalul I iar a, b e / astfel incdt f(u)f(b) <O,atunci existd c e (a, b)
cu proprietatea f(c) = Q.
Demonstralie. Condi{ia
"f(") f(b) < 0 este echivalentd cu faptul cd 0 este
cuprins infte .f(a) gi -f(b). Cum/este continud, ea are proprietatea lui Darboux, de
unde rezultd concluzia.

Dacd graficul unei funcfii continue pe

un interval trece prin punctele A(a, f(a))
qi B(b, /(b)) situate de o parte qi de alta a
axei Ox, atunci graficul intersecteazd axa
Ox cel pufin intr-un punct cu abscisa o b'b
cuprins[ intre a qi b. f(a
' Bolzano Bernhard (l7&l - 1848), filozof, teolog qi matcmatician Fig.16
ceh

219 / 350
 Proprietatea schimbdrii de semn se poate reformula astfel:

Dacd o funclie f este continud pe un intenal I ;i are valori de semne contrare

tn a, b e I, atunci ) =0 are cel putin o tn intervslul (u, b

* Problcmi rezolvqtii. Demonstrati cd,:

a) ecua{ia 2x = x + 3 are cel pu{in o solulie in intervalul Q,3);
b) ecualia 3x4 +x3 *x = 1 are o solu{ie in (- 1, 0) gi o solulie in (0, 1);
c) ecualia tgx = 1 - x are solulie in intervalut (0, f,).
Solutie. a) Ecuafia se scrie sub forma f@)= 0, unde f(*)=2x -x- 3. Deoa-
rece f(2) =-l4 0, .f(3)=2>0 gi/este continud, rezultd, cd existd x0eQ,3), astfel
inctdt f(x.g) = 0; x0 este solulie a ecualiei date.
b) Ecualia se scrie sub forma g(:r)=0, unde g(x)= 4x4 +x3 +x-1.
Deoarece g(-1)=1)0, g(0)=-1<0, g(1)=5>0, cum funclia g este continud,
rezultd concluzia"
c) Ecua{ia se scrie sub forma h(*)=0, unde h@)=tgx-1+x: Deoa-
rece ft (0) - 1 < 0 qih(t) = t r0, iar funcliah estecontinud, rezultdconcluzia.
oin ii este util de asemenea urmdtorul rezultat mai I:
Dacd funcliu f este continud pe intervalul (a, b) cu u, b e R, a < 6 pi

Jq/k) .!yf(*) <0, atunci existd xs e(u, b) astfel tncdt f(xs) =0.
Exemple. 1. Ecuafia lnx+2x- 1=0 are o solulie in intervalul (0, oo) pentru cd
l{g(ln:r+ 2x- I) - -oo, J$(lnx +2x- 1) = co, iar f(x) = lnx+ 2x- 1 este continu5.
2. Orice ecualie algebricd de grad impar cu coeficienli reali are cel
pulin o rdddcind reald.
intr-adevdr, fie func{ia polinomial[ /:RrR, -f@) = anxn * an-txn-r +... +
*aptag, unde n este un numdr natural igpar si an*0. Func{ia/este continud si
.. ".. | co , en)0
liq/(x)=j
.. | -m , qr>O ,
" -n,..lim_/(:r)=1 laco
x+co" " |\\ -@ , Anll) 'x+-oo" " I cO , ep1U^.Limitelefunc(iei
si au semne conkare, de unde rczultd cd existd xg e R astfel incAt
"f("0) = 0.
- oo

r Teorema ld Cauchy -Bolzano afirmd existenla rdd[cinii uhei funclii continue

intr-un interval in care existd o schimbare de semn; rdmdne problema gdsirii efective
a r[d[cinii sau a unei valori aproximative a acesteia. Aplicdnd de mai multe ori
terfrema, putem gdsi intervale de lungimi din ce ?n ce mai mici in care sd se afle o
anumitd rdddcind, adicd putem gdsi aproximdri din ce in ce mai bune ale rddlcinii.
Exentplu.Ecualia *3 +*-1=0 are o solu{ie.x0 €(0, 1) penku cd f(0)<0, iar
,f(1) > 0. Dacd lulm pentru n0 valoarea aproximativd prin lipsd 0, eroarea nu depd-

220 / 350
 -227-
qeste 1. Dacd dorim sd ob{inem pentru .x0 o aproximare mai bund, considerrm gi
punctul j,
mijlocul intervalutui (0, 1). Avem f,(+)=-$. c.r-
f(+).,f(l)<0,
rezurtd'"o (*, r). ruanqpenjru x0 valoarea aprox"imativi
j. vtijlocul inrervalului (1, t) este . Avem f (+)= f,6u-
= nu dep[seste
"rour.a
t'1 ?\ f (+).f (*) .0,
{}. f
rezultd'
"o
. (i , |,), deci ! reprezintd o valoare aproximativd a rdddcinii cu eroare
care nu depdseste Procesul poate continua.
f,.
. Metoda folositd in exemplul de mai sus, se numeqte metoda tnjumdtdlirii
intervalului

Proprietatea Cauchy-Bolzano afrcmt c[ o func{ie continu[ nu poate sd-qi schimbe

semnul pe un interval flard, sd se anuleze in acel interval. cu alte cuvinte.
Ducd o funclie continud nu se'unuleazdMeu
pdstreazd semn constant pe acel intemal.
. Pebaza acestei proprietdfi, pentru determ :.I*R,
continue pe un interval lse poate aplica urmdtorul algoritm:
1.
Afldm zerourile func{iei, adicdrezolvdm ecualia
-f@) = 0.
2.Riddcinile impart intervalul 1 in intervale pe care functia are sernn
constant. Pentru a determina semnul intr-un astfel de interval se calculeazd valoarea
funcliei intr-un punct al intervalului considerat.
Exemplu. S5. stabilim semnul funcliei /: R--+R, 1"; = (x * 1Xx - 2)(x _3X.,r _ 7).
Funcfia dat[ este polinomiald, deci este continud pe R. Rdddcinile ecuafiei
/(x) =
=0 sunt -1,2,3 gi 7. calculdm valorile func{iei in punctele -2,0, t, o Et g care
aparlin respectiv intervalelor (-*, -1), (-I,Z), (2,3), (3,
T qi 0,*;. Cesim
f(-2) 0, ,f(0) .0, "f(+) > 0, -f(4)< 0 9i /(8) > 0. oblinemtabelul de semn:
>

f(x) ++++ 0 - --0++++0----0++++

Aplicalie (rezolvarea unor inecualii)
Metoda expusd reduce problema rezolvdrii unor inecua{ii la problema rezolvdrli
ecuafiei ataqate acesteia si calculul valorilor funcliei inpuncte alese convenabil.
* Problemi rczoluutii. Rezolva{i in R inecuafiile:
"1ffi=0,
Slrlutie.. a) Domeniul maxim defrnilie de
b) sin2x - cosr) 1..
al func{iei/definite prin relalia f(x) =
lnzx- ln?2x)
=
-;fr:
'
este (0, *) \ {.F }, deci f arc proprietatea lui Darboux pe fiecare

221 / 350
 -224-
dintre intervalele (0, I") qi (/a,*).Solu{iile ecualiei f(*)=0 sunt f,;ie2.Cal-
culdm valorite funcliei in punctele # . (0, +), 1 . (* , Ja), u . (Ja , e2) Ei e
"3
e(e2,o). Oblinem{b)r0, .f(I)<0, f(")>0, 7G3)<0. Alcdtuim tabelul de
semn:
x lo I", * Ja
Ff-***+ o ---- | ++++ o ----
Solufia inecuafiei este (0, *]U QZ ,
"21.
b) Considerdm funclia /:R*R, f(*)= sin2x-cosr- 1. Inecualia este
>
echivalentd cu "f(x) 0. Cum/este periodic[ de perioadd2n,studiem semnul funcliei
pe intervalul l0,2nl. Ecua{ia
"f@) = 0 este echivalentd cu (1 + cosx) . cosr = 0. Solu-
liile din intervalul l0,2nl sunt , ft Ei +.Ddnd lui x cdte o valoare in fiecare dintre
f
intervalele lo, i), (t, ;), (",
tf) Fi (+, 2nf , obginemtabetul de semn:

Mul{imea soluliilor inecualiei, situatb in intervalirl l0,2nleste [f , t]trezultd cd

mullimea soluliilor inecua{iei in R este: U i+ +Zkn, * +Ztcn\.
keZ"

si aibfl proprietatea lui Durboux. Aplicatii.

Din teorema Cauchy-Weierstrass-Bolzano, reznltdcl proprietatea de continu itate a
unei funclii definite pe un interval este o condi{ie suficientd ca func[ia s[ aibd
proprietatea Iui Darboux. Condilia de continuitate nu este insd qi necesard. Exist[
func{ii care au proprietatea lui Darbottx ftrd afi continue.

.i. proHcmi nzohrctt. Funclia /:R - p, fl") = I sin* ,', x*0 , unde Be
1 i--'
*=",
c [- 1, 1], este discontinud in 0, dar are proprietatea lui Darboux.
Solutie. Fre a, b eR, a <b qi,t cuprins intre f(a) qi f(b). Trebuie sd ardtdm cd
existd c e (a, b) astfel incdt f(c) = A.Da,cd a, b e (-cr,0) sau (0, *), afirmalia rezdtd"
din faptul cd,f, frind continu5 pe (-oo, 0) gi (0, co), are proprietatea lui Darbow pe
fiecare dintre aceste intervale. Rdmdn deanalizatcaz-urrile: a<0 <b qi a<0 < b. Vom
considera numai primul caz, celdlalt fiind analog. Cum f(o), f(b) e [-.1, 1], iar ,l este
cuprins intre f(a) qi f(b), rezultd Ael-L,11. Rezolvdnd ecua{ia sin} =,1 gdsim :c =
=ffinn, L unde neZ.Ludnd neN, obqinem;irul x72=6g"u;ffi cu
r

proprietatea xn+0, xn)Q |i f(x")=,l. Deci existd un rang incepdnd de la care

termenii;irului sunt in intervalul (a,b); un astfel de termen este numArul cdutat c.
Afirma{ia este demonstratd.

222 / 350
 -22'-
Obsewalie, r Din cele ardtate,
deducem ci mulfimea func{iilor con-
MuQimea funcliilor
tinue pe intervalul 1 este inclusd in
mul{imea fmc{iilor care au proprieta- cure au proprietateu
tea lui Darbouxpe I,incluziunea fiind
strictd.
o Ne punem problema modului in care putem stabili dacd o funclie
datd are proprietatea lui Darboux pe un interval.
(D DacX func{ia este continud,, rezultd, cd arc proprietatea hti Darboux.
(tt) Dacd funcli a prezintd, discontinuitdfi, pentru a stabili dacd are proprietatea lui
D ar b oux, putem folo si urmdtoarele propozilii :

Propozilial. Funclia f '.1-,R, unde 1 este un interval, are proprietatea lui

Darboux dacd gi numai dacd pentru orice interval Jc.I mullimea f-l) este un interval.
Retine !

O funclie f I -+R are proprietatea lui Darboux dacii ;i numai dacd

z

transformd orice intewul tn intervul.

Propozilia 2. Dac[ funclia f : I - R, unde I este un interval, are proprietatea lui
Darbota, atunci/nu poate avea decdt discontinuitafl de spela a doua.
* PloDlemc rczolvdc. l. Stabilili dacd funcfiile urmdtoare au proprietatea lui
r-:-;
I i/x+J - l
- x+2- ' x> -2
Darboux: /:R-'R, /(r) _l
-l I ,
t 2,
x<-2
g:R-R,g(x)=jI x+1 , r)0 | 1, xe q
; h:R-R, h(r)=
[" , x(0 ' | O, xe R\e
Solutie. Funcfia/este continu[ pe R, deci are proprietatea lui Dctrboux. Funclia
g are punctul de discontinuitate de prima speld x6 = 0, deci nu are proprietatea lui
Darboux. Funclia h nt are proprietatea lui Darboux pentru cA /z(R) = {0, 1}, deci
/z(R) nu este interval.
Determinali funcliile /:R*R cu proprietatea lui
l.
Darbottx,stiind c5: f2(*)+2=3f(x),(V) x en.
Solutie. Oin 7261+2=3f@), rezultd cb pentru orice x, avem /(x) e {1,2}.
Deci /(x)= j ;'
I I x.A A,BcR IUB=R, AAB=A. A*Q
|L 2 ::';
xeb , unde Ei Dacd, qi

B +O, atunci ,f(R) = {1,2}, care nu este interval, ceea ce contrazice faptul cdfare
proprietatea lui Darboux. Rezultd cd A=Q sau B=O. Solutiile sunt funcliile
constante .ft, .fz : R*R,fi @) = 2 Qi fz@) = I.

223 / 350
 -226-

Se poate demonstra cd inversa unei funclii continue pe un interval

este de
asemenea o funcfie continud.
o justificare intuitivd a acestei afirmatii
se bazeazdpe faptul cd graficul inversei
se obline din graficul funcfiei date prin simetrie fa{d de dreapti y *.
=
* Problcni rczolrrutt. Demonstra(i.cd funclia /:R-R definitd prin relalia
f(x) = 13 + * + arctgx este bijectiv d qi f - I este continud.
solutie. Funclia este suma a trei funclii strict crescdtoare. Rezultd ci;f este strict
crescdtoare, deci injectivd. Deoarece lim*/(x)
- -oo, lg/(") = oo, iar ,f(R) este
interval, rezultd,f(n; =_p, deci/este #jectiva. Fiind injectivd gi
surjectivd, func{ia
este bijectivd. Din faptul cd,f este continud, rezultd cd,
f -t este continu[.

Proprietatea l. (Proprietatea de mdrginire a lui lveierstrassl

Fie a, b eR, c <b gi f : [a, b] -f, o funcfie continui. Atunci/este mErginitd;i iEi
atinge marginile (adicd existd m,MeR, astfel incdt m<_f(x)<M
oticare ar fi
x e la, bl Ei existdxt , x2 e la, bf, astfel incdt -f@) = *, -f@zj = IuI).
Exemplu. Funcfia : l-1,1] * R, f(x) = x3, este continud si mdrginitd,
"f deoarece
'f(r)
-l <"f(*) < 1, (v) x e
,f-r,11 Ei iEi atinge marginile deoarece
f(-r)= -t fi = r.
obsewalie. Dacd domeniul de definilie al unei funclii .oniir,.r" nu este
un interval
compact, este posibil ca funcfia sd nu fie mbrginitd sau s[ nu-si
ating[ marginile.
Exemple. 1. Funclia /: [0, oo) *R, .f(x) =x* 1 este coniinu[ dar nu este
mdrgi_
nit6 superior (deoarece jgg,f(x) = *).
2.Func\ia f :(0,1) -& ,f(") =2x+ 1 este continud, mdrginitd (deoa-
rece l<f(x)<3, oricare ar fr xe(0, 1) dar nu isi atinge marginile
(deoarece
= t'".?to, = 3 ;i ecuafiile'-f@) = I ;i /(x) = 3-nu au solu(ii in (0, l)).
".131,,/(') ,f(x)
* ProHemi rezoluGi. Fie f : [0, *) -R continud, astfel incat j$/(x) = 0. Arunci
/este mdrginitd. I

% ?in )txry|= 0 deducem cd existd a > 0 suficient de mare si c > 0

astfel incdt lf(t)l sc, (v)x e(a,a), (1). Funclia fiind continud pe
f
mdrginitd (conform criteriului mdrginirii allui weiirstrass), (2).
[0,a] este qi
Din il) gi 1z) ,"rutia
cd,f este mbrginitd pe [0, m).

|ffil rRoBLEME . rRoBLEME r rRoBLEN,TE lNml

f . infigura 17 sunt reprezentlrile grafice ale unor functii
f,g,hz[_3, 3] _+R. preci_
zati care dintre cere trei functii au proprietatea rui nor|oix"-

224 / 350
 -227 -

Fig.17

Demonstra{i cd ecua{iile de mai jos au cdte o rdddcini in fiecare din intervalele

indicate: a) 5x3 -x+2=0,in(-f, O); b) 2x3 +5x2 - fix-6=0,in (1, "[2);
c) lnx - 2x-3,in (t, s); d) ctg (2x) = 0, in (0, ,o)t
e) (x - l)(x - 2)(x- 3) + x(x - 2Xx - 3) + x(x - I Xx - 3) + x(x - r)(x - 2) =
= o, in (0, 1), (1, 2) gi (2,3).
Demonstrafi ctr ecuafiile de mai jos au cel p'Jin cAte o solutie in fiecare dintre
intervalele indicate: a) x) -x + 3 = 0, in (-2, - l);
b) sin(sinx) = cosx, i" (0, f); c)Zx =x+3,in (Z,S);
d) 1og3(x + 1) = x3 - 1, in (t, z); e;x4 +x3 -2x2 + x+2 = 0, in (-t, o);
0 x. 10x = 1, in (0, 1); g) x2 = cos 2x, in (0, t).
4. Arltati ci urmltoarele ecuafii au cel putin o solufie in intervalele specificate:
a) x3+x+l=ff, I=(-1,0); b) 2x =x2 *2x, I= (0, 1);
c) cosx I=(nr0)i
=2x+3, +5x, r=(0, *)t
d) n2* =4x2
e) h(l +Oxz)=x*lt l'=(0,1); f) e* =lnx+26, 7=(0, e).
5. Fie func{ia .f :R-rR, f(x)=x3 +6x2 -1. Calculafi f(0), f(-1) gi limitete functiei
Ia co si -co. CAte rldicini reale are ecuafia f(x) = 0 ?
6. Stabilifi semnele urmiitoarelor funcfii:
a) /:R-rR, f(x)=x3 -3x+2; b) /:Rf +R, f(x)=(Zx -8)(lnx-2)(x-1);
c) /:R**R,/(x)=9#; d) /:R\{-2, 0, 2} --+R, f(x) = #t

e) /:R\{l} -R, /(x)={"?$dt f) /:R*R, f(x)=(z* -4Xs1-3xXx+2);

g f , C+, .o) *R, f(x) =(3x - 1)ln(2x+ 1);
. h) /:Rf *R, /(x) = (lnx-lXlnx-3Xlnx-5).
7 . ? ezolvati in R inecuafiile: a) (x3 -x) . (ex - 1) < 0;
b)zx3-x-1)o; .llffil=ot o);ffi.0;
e)x.h(x2-x+r)<o; DQ2*-l)'h(x2+*)>o; g)xa-10x2+9<o;
h) (s" - r2s)(x6 - 1) < o; i) sin2x + sinx s 0; j) 2sin2x+3cosx)3.
8. Fie /: [0, l] - (0, t) o funcfie continu5.
a) Dac[ g: [0, 1] -+R, g(x) =f(x)-x, arita{i cI g este continul si in plus
s:(0)'s'(r) < 0.
b) Deducefi cI existi x6 e(0, 1) astfel incfft /(xg)=x0 (punctul xg cu pro-
prietatea se numegtepunctJix pentru funcfia/).
"f(xo) =xo
9. Dac[ /: R-rR este continui gi mlrginitil, arltati cilf are cel putin un punct fix.

225 / 350
 -zat -
10' nie /:R+R o functie co.ntinur si a,DeR, a+b astferincdt
Demonstrati c[ ecuatia f(x) = x are cel putin o solutie in
f(u)=b ri f(b)=u.
intervalul (u, O).
11' Fie f : [r,3]'-+ [r,3] o functie continui. Demonstrati ci existr
a efr,3l astfel
incilt f(a) = r+.
12. Ardttaticx f,ri.fiif" f, g, h: R+ft, de mai jos, au proprietatea lui Darboux:

a) f(x)={ fsin} , x<0 : b) s(D=j 1.u,.tg! , x+0 :

Il-cosx,x)0'lu.x=0;
Ir
c) h(x)=1:... ' x(0
I titt+x) , x)0
13. Arntafi cr functia g:R-+R,g(x)=] ror+
'- , x+0 rrh,r^
ullde aef-l' 1] este dis-
I a, , x=g '
continul in 0, dar are proprietatea lui Dsrboux.
14' Aflafi valorile lui aeR, astfel incat funcfia de mai jos si aibtr proprietatea lui
Darboux:/:R+ft., f(x)=] (t-2)x2-+ , x)2
'f 5' Ardtafi ci funcfi'e f, s,
h,l11* - o, o. o,"rl"i 'rru uu
o.onrietatea taiDsrboux.
x2+ox+8 S iini*
a)/(r)=lI x+2 vl , . ' ^+-L
Io x=-z r'ls(*)=i
, \a l- ; ::; t

h(x)=[f]r d);(x)=ssn(x2-sx+4); .)j(*)=] co-s$, x*0

c)
| -2 , x=0
'16. Fie functia
/:R*ft, f(x)={ F:-': ::3 . nororina reprezentarea grafictr,
aflati f([-1,1]). Precizafi dactrfunctia are proprietatea
rui DarbouxpeF..
17' Functiite f :(0,'o)1& g:l-2,21-+R gi hz(-4,t)*R sunt
continue si au urmtr-
toarele tabele de variafie:

,fk)l l-o ,/ .o s(x)T---ffi hlx)

Precizati irnaginea fiecireia dintre cele trei functii.
18' Demonstrati ci funcfiile urmrtoare sunt bijective
gi au inversere continue:
a) /:R*R, f(x)=x3 -+5x+l; b) /:R+R, f(x)=_2x_x3;
/:R-+R, f(x)=4*l0l *3x,
c)
/: (0, oo)*R, f(x) =2x+lnx;
d)
/: t,t)*R,,f(x)=x3+tgx; D f :@,co)*(0, q),
(-
19' |Demonstrati cd ecuatia x5 +2x-4=0 are o singuri solutie f(x)=ln(x+
t)+5x2.
reald. Grsiti un inter-
val de lungime I in care se aflr ridicina. Aceeasi probrerni,
pentru x3 +x + 3 = 0.
20' Demonstrati cr dacd functia f z[r,2]*[0, 1]
u[2,3]este
continur, atunci ea nu
este surjectiv[.

226 / 350
 -279 -

. REZUMATUL CAPITOLULUI
'
Notiuni Definilii - Proprietdli
Funclie continud intr-un /: D *R
este continud in xg e D dac|gi numai dacd pentnr,
punct xg al domeniului de orice vecindtale V a lui /(xg) existd o vecindtate U altti xg
definilie astfel incdt pentm orice x e UfrD sA avem f(x) e tt

Funclie continud pe o f : D *R, M c. D, spunem cd/este continud pe M, dacd este

mullime continu[ in toate punctele mullimii M

Continuitatea cu ajutorul
f : D -R, xg e D, xg punct de acumulare al mul{imii D;
/este continud in rg dacd qi numai dac6/are limitd in x9 Ei
limitei
=f(xs)
"lfg./6)
Continuitatea funcliilor
Funcliile elementare sunt continue pe domeniile lor de definilie
elementare

Punctul de discontinuitate xg e D se numegte punct de

. discontinuitate de prima speld al funcliei ;f : D -R, dac[
liinitele laterale ale func{iei in xg existd si sunt finite.
Puncte de discontinuitate
Punctul de discontinuitate xg e D se numeste punct de
discontinuitate de spela a doua pentru f : D -R, dac[ nu este
de prima spe{d.
Dacd D cR, /: D *R Ei ct e D, atunci/este continud in a dacd,
Criteriui lui Heine gi numai dacd pentru orice Eir (x71) inclus in D cu xn + a ayem
f(xn) -f(a),
Operalii cu funclii Suma, diferenla, produsul, cdtul Ei compunrea a doud func{ii
continue continue este o functie continud

Func{ia /: 1* R, 1 interval, 1 c R, are proprietatea lui Darboux

dacd oricare ar fi, a, b e I, a < b si oricare ar fi ,1, cuprins intre
f(a) 9i /(b) existd c e (a, b) astfel incdt f(c) = )".
Orice funclie continud pe un interval are proprietatea lui
Proprietdli ale func{iilor Darboux pe acel interval.
continue De intervale Dacd f :1*R, 1interval, 1cR, este o funclie continud pe I,iar
a, b e I astfelircdt f(a) 'f(b) < 0, atunci existd c e (a, b) cu
proprietatea f(") =0.
Dacd f :1* / interval, 1c R, este funclie continud care nu se
R,
anuleazd,pe I, atuncifpdstreazd. semnul constant pe L

227 / 350
 a t
Testul l
lp din oficiu
lp El ,r,rd,uri continuitatea func{iei

ffi, xeR\{-4,4}
/: R*R, f(x) = Cl , X=4 ,
b , x=-4
unde a gi b sunt parametri reali.

lp il conrlAerdm func{iile
I t x>o
/:R*R, f(x)=4x2-3x-1 gisgn:R*R, sgn()=] 0 , x=0
[ -1 ,
Aflali punctele de discontinuitate ale funcliilor
x<o
-f
o ,gn qi sgn "y. precizali dacd
sunt puncte de discontinuitate de prima spe{d sau de spe{a a doua.
t-l
lp 13. I anati valoarea lui a pentru care func{ia
2*+3x+4'-3
^) n+0
/:R*R,/G)={ (lr x=0
este continud pe R.

EI o"-onsha(i cd:
1p a) ecualia 2x -3x-2 = 0 are o solu{ie cuprinsd in intervalul (_ 1, 0);
1p b) ecualia lg(x2 + 1) = x - 1 are o solulie cuprinsd in intervalul (1, 3).

1p E ,,.rdturi semnul funcliei /:R-R, f(x) =(x+Z)(1li -Z)(]7i -l

lp E ," considerd f'unctia:
/:R\{-s}-R,
R inecuatia: /(.r) < 0.
/(.r) =W.
|ffolvaliin
rp llf D.-onstrali cd func{ia /:R\{1} * R, "f(x)=ffi poate fi prelungitd
prin,continuitate in;r = 1. Construili prelungirea.
rp lll D.-onstra{i cd func{ia /:R*R, -f(x) = xs +arctg(x- 1) este bijectivb.

228 / 350
 -zil -
Testul2 (tip srilill
Pentru fiecare intrebare, un4 singurl dintre variantele A., B., C., D. este
,

corectl. Indicafi aceastii variant[.

lp din oficiu
lP I N"-e*';:":,;xT
t
#i"]:',,
lx-zl , x=l
este:
A.o; B. r; c,2: D.3.

2p
fl fentru ce valoare reald alui a, funclia-

/:R*R, f(x)=]
I rya+sinx 'x)o
, x(0
este continu[ pe R ?
t.1; B. 0; C. 1; o. |.

2p [l Numarul rddXcinilor reale ale ecuafiei x3 + 5x -2 = 0 este:

A.0; B. 1; C.2; D.3.

2p [f C*" dintre funiliile urmdtoare nu are proprietatea lui Darbouxpe R ?

A,. f(x) = lsinx- cos.xl; B. g(x) =l2xl;
c. h(x) =max(4" xz); D.u(x)=min(4x, 1).

zp [l rtr.lqi*ea solu(iilor reale ale inecua{iei (*2 - rz*) log2(x- 5) < 0 este:
A. (5, 6l; B. [6, 12]; C. (5, 121; D. A.

229 / 350
 -2t2 -

Chp. III DERIVABILITATE

observarea Ei tnlelegerea unor situalii concrete a condus, de-a lungul
timpului, la
necesitatea exprimdrii acestora prin modele matematice udecuate. Astfet,
ncpiunea de
deriv(rtd a apdrut din necesitatea studierii existenlei;i construirii tangentei
la o curbd
intr-un punct al domeniului sdu de definilie cdt din studierea vitelei
unui mobil fn mi;care. Aceastd noliune a
si ;i accelera/iei
fost introdusd aproape fn acera;i timp este ;i
atribuitd in egald mdsurd tui Gottfriecl Leibniz
( 1 64 3- 1 7 2 7),
e646-17i6) ;i lui Isaac Newton
tntemeietorii calcului diferenyialQ) ;i integral{2).

o FUNcTil DERIVABTLE

t
Tangenta la o curbd
Considerdm func[ia /:R*R, f(*)=*2 alcdrei
grafic este parabola din figura 1. Intuifia ne aratd
cd parabola admite tangentd in fiecare punct al s6u
(de exemplu tangenta in origine este axa Ox). Ne
propunem sd scriem ecua{ia tangentei la grafic in punctul de abscisi
r0 = 1, adicd in
punctul a(l,l). Ecualia cdutatd, este de forma
i- t=m(x-r),undJ
coeficientul unghiular Qtanta). considerhm.pe.grafic punctul mobil
*,il;;;
u(x, f(*)).
Coeficientul unghiular al dreptei AM este f?)-t?i *'=-L
= -
considerim cd atunci cdndx* 1 (adicd ,m),=r#;;;j|f,il1l,lJl?l;;
grafic. Deci, coeficientul unghiular al tangentei este m=J,*
%d = Irr4(x+ l)=
= 2. Rezultd" cd ectalia tangentei in punctul A este y - I = 2G - I) .
Considerdm acum cqzul general al unei
funclii
continue pe un interval. Dorim sd preciz[m inlelesul
nofiunii de tangentd la grafrc intr-un{punct dat al s6u si
s[ afldm ecua{ia tangentei, cdnd aceasta existd. Fie
A(xo, fii) un punct fixat gi M(x, f(x)) un punct mo-
bil, situate pe grafic. Tangenta inAlagrafic este pozi_
1ia limiti la care tinde dreapta AM atunci cdnd -rc tinde la ;r9. Cum panta dreptei AM
.tt. lQff, graficul are tangentd in A dacd,exista ;;.;r;;;;
"llp^
4#. t-

' Calculul difcrential - capitol al analizei matcmaticc care studiazil funcfiite, utiliz6nd
derivata
2
Calculul integral - capitol al analizci matematice carc studiazi intcgrala definittr
qi integrala nedefinitd

230 / 350
 '23 -

mitd este finit[, ea constituie coeficientul unghiular al tangentei.

Retine !

. Dacd m=-!iw /H# eP, ecualia tangentei la graJicul

x+x0
funclieif tn punctul A(xo, "ffto)) este -/0 = m(x-xo),
y
. Dacd l9# - +oor tangenta Ia grajic este verticald,
-tlgr
deci ecualia ei este x = x0 .

. Dacd raportul ryA nu ere limitd tn xs, graJicul na are

tangentd tn punctul'A,

I
Viteza momentand (instantaneel a unyi mobil
tn miscare rectilinie si neuniformd
Considerdm un mobil qare se deplaseaz[ pe o ax6. in momentul r mobilul se afld
in punctul de abscis5 S(r). in cazul unei miEcdri uniforme, viteza mobilului este
aceeagi in fiecare moment, valoarea ei fiind u = {!ffi , unde t1 si t2 sunt arbitrare
(t1+t2). in cazul cdnd mobilul are o miqcare ireuniform5, adicd viteza nu este
constant[, ne punem problema modului in care trebuie definitd viteza ink-un moment
ts.YiLezamedie corespunzdtoare intervalului de timp [rs, r] este &]*d, iar viteza
in momentul r9 notatd v(ro) se defineste ca fiind limita la care tinde acest raport cAnd
t + t0. Deci v(ls)' = li.fn {*P.ou (Altfel spus, viteza momentan[ este limita la care
l+lo '
tinde raportul dintre varialia spaliului Ei varia(ia timpului atunci cdnd varia{ia tim-
pului tinde Ia 0. Se noteazd:
"fA ;gl # )
=

Fie D cR, /:*R gi xg e D un punct de acumulare pentru D. Spunem cd

D
f are derivatdinx6 dacd existd n^ r%il e R; in caz conrrarspunem c6/
nu are derivatdinxg. Derivatainx

consecinfa 1. (xs) e R, atunci ecualia tangentei la graficul

Dacd f '
lui/in punc-
tul de abscisd:16 este Y-f(xO =f '(xs) (i-xe)

231 / 350
 Consecinta 2,Dacd, '("9) = oo sau '(xg) = -oo gi/este continud in
f xg, atunci
"f
tangrenta la graficul funcfiei in rg este vertical[, deci are ecua{ia x = x0.
observalie' L)acd
f'(xg) = 0, atunci tangenta la grafic in xg este orizontal[ si are
ecua[ia y =f(xil.
Exemple. l. S[ calculdm
./'(1) unde /:R-R, -f@) =,,r3 qi sd determindm ecua-
lia tangentei la grafic in punctul de abscisdxg = | .
Avem: "f' (t) =}'lf 4+U =1Ti+ =1,#("t +x+ 1) = 3. Ecuafia tangenrei
cerute este y-ll) :"f '(l) (x- 1), adicd. y- 1 = 3(x- 1) sau y =3x-2 .
2. Sd calcul6m / '(0) pentru funcfia /: R * R,
-f(x) = tE qi si scriem
ecualia tangentei la grafic inxg = Q.
Vom avea "
=ijldl:o- =l$uf,
f'(O)=liry{}1,1j{d^=li*-F-o I
= oo. Tangenta la grafic

este verticald, deci ecualia tangentei cerute este dreapta de ecualie x 0.

=
3. Func{ia /:R-R, .t;tt
unde f(x)=] : ;:3 , nu are derivatd
\
inxg = 6.
intr-adevdr, raportr.rl
ry = cos* nu are limitd. in origine.
Observalie. Sd presupunem c6 pen{ru funclia
/:D*R exist[ -f '(xg) pentru
xg e D.Atunci e>ristd"l$r .%d =f '@o) gi notAndr-rg = h vomavea
f'(xs)=tXfu'TM

Deoarece no(iunea de derivatd a unei funcfii/intr-un punct x6 al domeniului de

definilie a fost introdusd cu ajutorul limitei in xs a raportului
pu:ne problema existenfei
W,
limitelor laterale ale acestui raport in xg.
se poate

{I' Definitie
V
FieDc R gi f :D* R.
o DacS xg e L) este un punct de acumulare la stdnga al mullimii D, spunem
cd tuncfia f are derivatd la stdnga in xs dac6 existd m $ffd . n.
xqo
Derivata la stdnga in xg se noteazd, cu /, (x6 ), qi avem:

232 / 350
 lim r(4e -- x0
ttxo/
\-'vl= xiii
f.:(xo)
.,,r
x4o
e Dac[ xg e D este un Punct de acumu reapta al mullimii D, spunem
cd func\ia f are derivatd la dreapta in xg dac[ existd,r11'r4S.n
x>xo
Derivata ladreaptainxg se noteazd f)(xg), si avem:

x>xo

o Derivatele la stdnga qi la dreapta in punctul xg se numesc derivate laterale,

l_r
Exempte.t. pentrutuncfial:R-'R, f&)=i 'i ":;;3 avem:

f;(0) +P
= lirqx-u =tiryu-* =oo,' tf u
)(0)= liry$- = 0.
l:8 i:8 il3
Z. Pentru func{ia /: R+ R, fG) = lx - 1l , avem:
/;(l)=lirll#
x+l r-r
=-r, f)(l)=limFl=
x-I.-t
1.
x<l .:>l

l4 Teoremi

Fie DcR,/:D-R Ei xgeD punct de acumulare bilateral al lui D'

Funclia/are derivatd in xg dac[ Ei numai dacdf tre derivate laterale in xs qi
fi (* il = f )(x s). in acest caz .f ' (x s) = f I (xe ) =/j ix; )
Ohsewalie, Pentru f :la,bf*R, prin derivata lui/ in a se in{elege f)(a), iat
prin,derivat a lui fin& se in{elege f; (b)'

* prolteini rezolynti. Deterininali numdrul real a, astt'el incdt funcfia /:R+R,

| *z+ax , x1o
f(x) = 1'"' -"-''-x>U
I x . .;
r-.' sd aibh derivatdinx6 = Q.
la
sotutie. Calculdm /' (0) li f;@). Avem ,f" (O)= UY#=o, fi@) =lt$f =
;<0 x>0
= 1.Deci,exist6 f '(0) dacbEiurlmai dacd fi@)=f;(0),adicila=1.

233 / 350
 Fie f : D *R continud,si xs e D astfel incdt existd fiGil ,i -f)(*il.putem avea
urmdtoarele situatii:
a) fi6il="fibi eR. in acest cazf are derivatd in xe
;i graficul lui/admite
tangent[ in punctul A(xo, fGil) care are ecuafia: y-f(xil=y'(xs)(x-xe)
b) fi6d=f)(xo € {-@, +oo}. in acestcaz@entdin
punctul A(xs, f(xs)) de ecuaqie @ (dreaptd paraleld cu oy).
Y
,6("9) = "f)(xs)=+a "f"
("6) = f)(*il = -*
f(xo) Fig.3 "f(*o

c)
. fi Go) +"f)GO gi cel pufin una dintre ele este finita. in acest caz grafrcul
admite in punctul A(xo, f(xi)
doua semitangente: semitangenta la dreapta (a cdrei
pant6 este qi semitangenta la stdnga (a cdrei pant[ este /, (xe);. punctul,4 se
"f)(xs)
numegte punct unghiular. Unghiul determinat de cele
dou[ semitrngente are mdsura
in.ntervalul (0, z).

.{ ,c;r'ol.= -*
I li(x6) eR
'{l?:lx

Fig.8
Fig.7
o f * f"ol. * f . r'^ o I fatil=+*
'r"Go)en
|. 4('o) = n \91 Orlente/
'
I
d).,/"Go), {_-T: +co) 9i fiGi+f)(ri.in acest caz,f nuare deivatd
^in-xg iar punctul"fabi.
A(xo, fGi) se numeste punct in titoor"nre pentru graficul
funcfiei.
fi Gil = +a, f)(xs) = -* fi &il = -*, "f)(xO = +*

Fig.9

234 / 350
 in punctul de intoarcere, cele doud semitangente se suprapun.

* prcUmri rczolnuti. a) Demonstra{i cd punctulrde abscisd n0 = 1 este punct un-

ghiular pentru graficul funcliei /:R-R, -fl*)=l i:.1: ;: I Reprezentali
l.
graficul funcfieil
b) Ardtali r0 = 0 este punct de intoar-
cd punctul de abscisd
: R* R,
cere pentru graficul func{iei g g(:r) = JW si reprezentali graficul funcliei g.
Solutie. a) Evident,feste continudinpunctulrc6 = 1.
Avem: /-'(l) = tim44r = lim(.r+ 1) = 2 si
x-l '- -lc+l
;,:<1 ^ x<l
f)(l)=lim-]4 lim(x +7)=-2.
x*l '- t =- x+l
;c>1 x>l
Deci A(1, /(1)) este un punct unghiular
pentru grafi cul func{iei I
b) Evident, g este continud in punctul r0 = 0.
Avem: el(o)=rim#
x+0 Jr- u = lim-*
x-0 J-x
--co si
:c<0 x<0
Fig.lI
e,(0)= fim{]
x+Q r-v
= lim+
x-0 Jx
=+co.
x>0 ;>0' O
AEadar f(0, g(O))!ie un punct de intoarcere pentru graficul lui g.

Nm rRoBLEME . rRoBLEME . nRoBLEME lNnl

1. Precizati domeniul maxim de definitie DcR pentru fiecare funcfie /:D-rR
definiti mai jos ;i apoi arltafi cil f are derivati in punctele specificate.
a) f(x)=x2 -x x=-1, x=0; b) ,f(x) =ex +1; x= 1, x=!;
1-
c) f(x)= Jx+5; x=0, x=-2t d) /(x) = j=; x=1, x=2;
xr+x'
e) /(x)=tn(l+x); x=0, x=-!; 0,f(x) = 2sinx; x - n, x= fr ;
ll
g) f&) =
Jf,i ; x=2, x=3; h),f(x) =tg2x; *=0, *=1.
!, Scriefi ecuatia tangentei la graficul fieclreia dintre functiile urmiitoare in punctul
specificat: a) /: R+R, f(x) = (x+2)2, xo = 1;
b) /: [0, co) +R, f(x) = x0 = +; c) .f : R+R, f(x) = e3* - e,
"6 ];
"[2x., =
d) /: R+R, f(x) =ln(xz + 1), x6 - g; e) /: R-+R, f(x) =-3 cosx, *0:+.
f,. Scriefi ecuatiile tangentelor la graficele functiilor de mai jos in punctele de inter-
sectiecuaxele: a) /:R--rR, f(x)=x2 -4; b) /:R\{-1} *R,/(x)=ffi;

f- f'f
J/ U"''--

235 / 350
 c) /: [0, 2z] -rR, ,f(x) = eor"t d) /: R+R, f(x) =2x -2.
Un mobil se deplaseaztr pe o traiectorie rectilinie conform legii S(t) = t2 +Zt unde I
este timpul (in secunde), iar
^S(l) este spatiul parcurs pf,ni in momentul I (S(t) este
exprimat in metri). Calcula{i: a) viteza medie a mobilului in intervalul de timp
cuprins intre 3 secunde gi 5 secunde;
b) viteza in momentele 11 - 3, t2 = 4, 13 = 5.
Scriefi etua,tiile tangentelor la graficul functiei sinus in punctele de abscisi 0, zr gi
2n. Precizati unghiurile pe care aceste tangente Ie forme azd ca axa ox.
calculati derivatele laterale ale functiilor urmrtoare in punctele specificate:
^'| \ | *2 -3 ' x<2
a) /:R-+R'' J\x)= "' -. '
xo=2i
I ro-s* , x22 '
b) /: R*R, f(x) =H, xo = t;

c) /: r(x)=l ,i: : ;?=:rt , xo:oi

[-r,2]..+R,
I r;" , x(o
d)/:R*R,f(x)=j O , x=0,x0=0i
| l-cosx , x)0
e) /:R-+R, f(x)={
,::, : ;;l , xo=r.
\
7. Determinati a e R stiind cd funcfiite urmitoare admit derivati in punctele

mentionate: a) /:R+R, f(x)=l 5: ;:l , xo=li

b) y':R-rR,
!
*:tr'
r(x)=l : ;:; , xo =oi
i ".I
c) '^'Jr\-&/=lx'sinjl
/:R*R,./(x)=] (rx ,
' x<o
'xo=oi
">o
d) /:R+R, f(x)=x.lx-ul, x0=u.
Pentru fiecare dintre functiile de mai jos, stabiliti daci punctele, avAnd abscisele
mentionate, sunt puncte de intoarcere sau puncte unghiulire:

a) /:R_rR, f(x)=l f_ : ;:3 ,xo =o;

b) /: R+R, f(x) = -a*(r, *a -*), x0 = 0, xl = - "[f, , x2 = ,[T ;
c) J': R-r R, /(x) =, 0,
J@__,.I0 =
d) /:R-rR, f(x)=
Jl*2 -*-21 ,xs=-t, xr=2i
e) l:R--rR, f(x)= lx-11+lx+ll,xO =-1, xl=li

r)/:R-rR, f(x)=l ,,::l

_.;_r ,xo=1.

236 / 350
 -239-

t Funclii derivabile tntr-un punct

cR, /:D *R
Fie D Ei xg e D un punct de acumulare pentm D. Sunt posibile
urmdtoarele cazuri; 1) {ff =n;
"lfp"
2) .jip, -@ S'u ryf:
"[po
*; 4Sd,=
3) raportul # nu are limitd in xs.
in primul caz) vom spune cd funcfia este derivabild in xg, iar in celelalte doud
cazuri, funcfia nu este derivabild inxg.
Avem deci urmdtoarea:

Definitie t

Fie D cR, /: D --'R Ei xg e D un punct de acumulare pentruD.

. Spunem cdf este derivabild in xg dacdf are in xg derivatd finitd.
. Spunem cdf nu este derivabild in xg, dacdf are in xg derivatd infinitd sau
nu are derivatd.

Retine ! '
f este derivabild tn xs ducd ;i numui dacd existd ,f 'G6 ) =,1i eR, (1).

Obsewalii. 1. Condifia (1) este echivalentd cu:

f este derivabild in xs dacd ;i numai dacd existrY f '(xil= l,S &*aF&d .*.
2.
Dacd funclia f are derivatd in xp, iar /'(xg) cste infinitd, atunci
func{ia/nu este derivabild in xs.
Retine !

Func(ia /: D +R nu este derivubild tn xg e D (xo punct de

acumulare pentru D), ducd nu existd sau este iniinitd.
]lp,ryf
| "t * * o /(x)-/(o)
Exemplu. Dacd f:R-R. tG)=4 -rsrrt'r
;r
, rapoftul
/\frts=sin* r
nu

are limitd in 0, deci/nu este

Ir
derivabild in
I ;:;
0 qi nu are derivatd in acest punct.
3. Problema derivabilitdtii unei funclii se pune numai in punctele
domeniului de defini{ie, care sunt in acelaEi timp puncte de acumulare.

237 / 350
 -24f, -

Definif ie
Fie DcR,/:D*R gi AcD. Spunem c[ funclia f
este derivabild pe
mul1imea A dacd este derivabild in fiecare punct al multimii l.
fxemnlu, Funcfia /: R+f,, f(*) =x4 este derivabild pe R.
iintr-aoov[r pentru un punct.rr9 e R oarecare, dar fixat, avem

.. !' Gi="I-LS' W="[11 # =*[rpo(x+xs)(x2 +xfr) = 4:rfl eR

adicd,f este derivabild in xg. Cum xg este arbitrai, deducem cd. este
orice punct x eR gi -f ' (x) = 4 x3 .
f derivabild in

In exemplul dat, putem vorbi de o noud funclie care asociaz[ fiecirui numdr
real x.
ers,ilrefltul unic /'(x) eR, adicd
;f ':R-R, -f '(x)=4x3. Vom numi aceastd functie
derivata luif.

Definitie
t

Fie func{ia f
D -R, undeD cR. Multimei
:
Dd= {x e D I existd f ,(*) $i,f '(x) eR}
se numeqte domeniul de derivabilitate al funclieil

Definitie t

o Funclia f ' :Da --+R care asociazd'fiecdrui punct xeD| num[ru] real
.f 'q) se numeste funclia derivatd a lui/sau derivaiaruif sauprima derivatd a
Iuif.
. Rdddcinile reale ale ecualiei .f '(x) = 0 se numescpr/ ncte critice.

Dacd .f : D * R este derivabild pe D, avem: f '(i = It:i , (V) x eD.

r Pentrut(x) se folosegte
/ si notalia
ffi.Notuliaa fost introdu sd" de Leibniz.
observalii' 1. operalia prin care r. ouiitt. funcfia ' se nume derivarea
;f Ete func-
liei f.

238 / 350
 -ZH-
2. Dacd f : D -F., domeniul Da al funcliei f ' : Da -+R poate sd
coincidd cu D sau sd fie inclus strict in D.
Exemple, Pentru funcfia
/:R--R, -f(x)=*4, avem Dd=R, iar pentru func{ia
/:R*R, f(*) = lxl avem Da =R\{0} (deoarece raportul .l5q nu are limit[ in 0).
* PrcHcmii rczoluct. Determinali funcfia derivatd p"ntto fiecare dintre func{iile
urmdtoare: a) /:R*R, -f(x)=2x2 +x+7; b) /:R\{0} *R, f(i=*.
Solutie. a) Avem
,(x) " 2G+h)2+x+h+l-2x2-x-l
-f tr =It*f-t--Z-
= 1i^I@!r)-f(*)
h-0 =4x+ I eR, (v)xeR.
Deci f ' : R*R, f ' (x) = 4x + l,
b)Deoarece f'(*) =rr-fu ,,!M@=1ry6# ---#, (V)xeR\
\{0}, ob{inem .f ' :R\{0} -R, /'(x) =-+.
f Derivabilitatea laterald

Definitie I

rFie D cR, : D f -R ;i
x6 e D un punct de acumulare la stanga allui D.
Spunem cd,f este derivabild la stdnga in xg dacd derivata la stAnga in x9 a lui/
exist[ si este finitd.
o FieDcR, f:D*R si xgeDunpunct de acumulare ladreaptaar rui
D. Spunem cdf derivabild la dreapta in xg dacd derivata la dreapta alui f
este
in xg existd qi este finitd.

Este evident cd funclia f este derivabild intr-u4 punct de acumulare bilateral al

domeniului de definilie,dacd gi numai dacd este derivabild la stAnga si.la dreapta in
acest punct, iar derivatele laterale sunt egale. in acest caz deivata funcliei este egald
cu valoarea comuni a derivatelor laterale.

* Probfcnrt rczolnCi. a) Studiafi derivabilit atea laterald" in x9 = 0 penku funcfia

/:R*R, f(*)=l*1.
b) ArAhfi cd func{ia g : R*R, g(r) = lFJ,. , nu este deri-
vabil[ nici la stdnga nici la dreapta in x = 1.
(.t
x' r(u
-l -ax3^ ', x>o '
c) Ardtali c5 func{ia ft:R*R, h(x)=)
este derivabild in origine, oricare ar fi a e R.

239 / 350
 -242 -

i:3 '-u i* "'

sotutie. a),G (0)=tiry
45#Q =lim#= - 1 iar ra' ' ";]3 *-u
f.',(g)=ti-l4=#0=lim*= L
il8"
Deoarece fi@),7;197 eR deducem cd.f derivabil[ la stdnga gi la dreapta inx=0.
este

b)g"(t) =$4r<U =
Jlnl5- ' - nq + n
m;gi(i)
3/{.- tl' = ' a(t' =
.,o, ;:3 f;$
=
,. e(x)_c(l) -
= oo. Deoarece gs'(1) qi sj(t) nu sunt finite deducem c5 g nu este de-
lS=?it-
x>0
rivabild nici la stdnga nici la dreapta in x = 1.
c) /r;(0) = tiry4*Q = limx= 0, 71l(0) = ti-440
x-0 x-u =-limax2
"'Q
'\ -v x'0 ;;b --- =0.
.rr<0 ;c<0 x>0 ;>d
adice fr.i(0) = ha(0) = e R;i
0 ft'(0) = 0.
deci ft este derivabild in 0; in plus
Obsenalie. Pentru funclia f *
: fa, bl R se pune numai problema derivabilitilii la
dreapta in x = a Ei numai problema derivabilitdlii la stdnga in x = b.

I Legdtura intre continuitate si derivabilitate

!@ Teorem6

Fie D cR, /:D *REi xg e D un punct de acumulare al lui D.Dac6 f este

derivabild in xg, atunci/este continud in xg.

Demonstralie. Funclia/fiind derivabilb in xs, existd

-f'(xs)=,li% 4# . n.
o,:*i ",ll+tr(/(") -"fGoD= *lrFo 4# . (x-rco)
=f' (xs). 0 = 0, deci,lisr^/G) =
= f(xg) adic[/este continud in x6.
Consecinte.l, Dacdfeste derivablld,pe D cR, atunci/este continudpe D.
2. Dacd,/ nu este continud in x9 (respectiv pe D), atunci / nu este
derivabild in x9 (respectiv pe D).
Justificarea acestei afirma{ii se poate face prin reducere la absurd (sau folosind
echivalenla dintre propozifia p-- q qipropozigialq *1d.
Este utild ;i urmdtoarea diagram6 care ex-
primd faptul cd mullimea func{iilor derivabile Mullimea funciiilor
este inclus[ in mullimea func{iilor continue. continue in xg
o Incluziunea este strictd. (pe D).

intr-adev6r, exemplul func{iei f(x) =lxl

care este continud pe R dar nu este derivabild Mullimea funcliilor
derivabile inxg
in xg = 9, dovedeste cd reciproca teoremei
anterioare nu este adevdtatd,.

240 / 350
Retine !
Pentru cu o funclie sd Jie derivabild tn x0 este necesar sd Jie
continud dar nu este saJicient.
Observalie. in enunlul teoremei de mai sus este esenfiald condilia ca in xg, func-
{ia sd aibd derivatd finit[. Dacdf are derivat[ infinitd i1:r9, nu rcz,rltd cd funcfia/este
I x+1 , r)0
continuS. De exemplu, pentru func{ia /: R+R, f(*)=1 0 , 'x = 0 , avem:
I x-1 , tr(0

i:3 * =i$^*#'=l$#=*'
r(x)-rio)
-6(0)==li"f # =oo, f)(0)'"
decif arc derivatd in 0, dar nu este continud.
*,Problerni rezoltC'i. Determinali q,b eR astfel iqcdt func{ia /:R*R, definitd
x1I s[fiederivabildinx=1'
-, +b' ,','*rl
| *t *ax2
prin/(x)=]
Solutie. Penku ca funcfia f sd fie derivabild in x = 1 'este necesar ca f sd fie
continud in acest punct. Atunci l;yif(;l) =]r11/k) =f(l) implicd l+a+b:l adicd
x>l x<l
a*b=0, (1).Cu aceastd condilie,/este derivabild in x=1 dacd Ei numai dacd
f; (l) =f;(l) adic[ 3 +2a= 0 deunde q = -+ eR. Din condilia (1) obfinem b = +.

M rRoBLEME ) pnonLEN{E I pnonLEME

Nm
1. Arltafi c[ func{iile urmiitoare sunt derivabile in punctele menfionate:
a) /:R-R, f(x)=x3 *:'*1, x6 e {-1,0,1};
I lnx , 0<x<e
b)/:(0,-)*&f(x)=l t s x=€ ,xoe{l,e,3l;
c) /: R+R, f(x) =
l+' x)€
lxl, xs e {-2,0, L};
l.I sin2x .', x<0
d) /:R-+R, f(x)=
1 *t x2o {-n,o,ll; , xo €

-, \ | r2ror* , -n<x<o ,xe{-n,0,n\

e\fzpn,zl*&f(x)=1'- .
i^', ;;;=;
Studiafi continuitatea ;i derivabitiiatea pentru:
| {+x . x<0 inxg=Q;
a)/:R+R,f(x)=l z , *>o
)
b)/:R-,R" r(x)=l lix; ;:3 inxs=r;

241 / 350
 -2t* -

I x2+x+r, x<-1
c)/:R.-+R,f(x)=1 *, , _1Sx(1 inx6e{_1,t};
I Z* , x)l
d) /: R--+R, f(x) = [x] in xs = {0, }};
e) /: R--rR, f(x) = x. {x} in *s .
{0, }}.
3. Studiati derivabilitatea functiilor:
a) /: R--+R, f(x) = (I- 1) .lxz +*-zl in x6 e {-2, t};
,.
b) /:R-+R, r(x) =] '';t' ::: in xs e {r,2);
[ .'.:""
I + stn"x ' x ( o
'r\tJ\^'-
c) l': R--+R, .fk) =j rt +*2
+1, x)o in xg e{o,n\;
[
d) /: [0, 2] -+R, /G) =**- u*(*,*2) in x6 e
{0, 1};
. I Y3 . x<o
D',;]o t" xo e {-r,0, r}.,
e) 1r;R'-+R, f(x)= ,"o.
4. Determinafi
t
valorile lui a si 6 ;tiind cd funcfiile urmiitoare sunt derr rrbile in
punctelementionate: a) /:R--+R, f(x)=l fri:_: ;:i in -v6 =11

b)/:R*R, f(x)=1 *xo=o;

\ "r:7*r'Xil
c) /:R--+R, f(x)=lx-sl.lx-Dl in x0=b.
5. a),Determinafi valorile reale ale Iui rz si z stiind c[ funciia
(t /:R._+f,, f(x)=
_J mx.+nx, x30
=
I sinx . x > 0 este deriyabili in origine, iar graficul siu trece prin
punctull(-1,2).
b),Determinati valorile reale are raim, n sip stiind c[ functia
(t /:R*p, f(x)=
ntx'.+nx-tp, x3l
=]I este derivabild in x=1, iar in punctul de abscis[ a=0
\- slnzx . x<l
graficul admite o tangentl paraleli cu prima bisectoare a axelor.
6' Determinati z eN* ;i a eR stiinJtl functiile urmitoare sunt derivabile in origine:

R--+R,. f&)=l *"'sinf , x=o

x+o :)

I '
**R, f(x)=] xt'cosf , x+o
I a , x=0 '
:

c)/:R--+R, f(x)=] xzarctg$ ' x+o

I u , x=0
7. Ardtati ci functiile urmitoare l,nt derivabile numai in origine:

242 / 350
 a) /:R+R, f(x)=
x2 , xeQ
0 , xeR\Q
x3 , xeQ
b) /:R--rR, f(x)= x2 , xeR\Q

!m> Teoremd
a
Fie D cR, I g: D --+R si x6 e D un punct de acumulare pentru D, astfel
incAt/gi g sunt derivabile in x9. Atunci:
1. func{ia f + g este derivabild in x6 qi
(,f+ g)' (ro ) = f ' (xs) + g'("e) ;
2. pentru orice constantdc eR, func{ia cf este derivabildinxg qi
("f)'Gi = cf '(xo);
3. func1ia fg este derivabil6inxg gi
(fd'Gi =f '(xs) g(xi +f(xi s'(xs);
4. dacd?n plus sG) + 0 pentru orice x e D, func{ia f, erte derivabild in xs si
(fY r- 1- /'(*o)g(xo) -/(xo)g-'(xo)
\F/rxur_F
Demonstralie. Deoarece/gi g sunt derivabile in.x0, avem:
L"' 4#d =f '(xl)e R Eil'- %9 =g'(xs) e R.
Atunci:
1 Ji%
lt'-e=#@ - r"" (19+d . 4#) = f 6i+
,
g,G6);
- z.
]\ry0kDffi#d=.,rtpo %"L=".,Ii#o 4+d =cf
,(*o);

3' rlrll ctx+gM g(") + d?=f'r'.r(xo;]

=.f 'Go) s(*o) +g'(xo)/(xo).
=
"t+[ry' =

Consecin{l.Dacd,f Eig sunt derivabile pe D, atunci:

L f+s este derivabilspeD si +g)' =f ' +g'
2. pentru orice constant[ c eR, funclia cf este derivabil d"peD*W,
3. funcfia f g este derivabilS pe D si g) =f'g+.fg

243 / 350
 -245-
4. pentru SG) +0 , oricare ar frxe D, funclia f, este derivabild pe D Ei
( fY J'8-
\?/ =-.
Observalie. Rezultatele referitoare la suma Ei produsul de func{ii derivabile se pot
extinde la un num6r finit de funcfii. Astfel, dacd, n eN, n > 3 este fixat qi f; : D *R,
ie{I,2,..., n} sunt func{ii derivabile, atunci se aratd prin induclie matematicd" cd"
func{iilefi +-fz + ...+fn Ei .fz . ... ."fn sunt derivabile si avem:
fi
(fi +"fz * ... *f,)'
=fi +fi + ... +.f;,
Vtfz'.rt)' =fi 'fz'fz' ...'-f, +
"ft 'fi'h.
....fn + ... + -fi ..f2. ....-fa ..fi .

Ne propunem ca pentru fiecare dintre funcfiile elementare studiate sd determinbm

domeniul de derivabilitate ;i sd calculSm derivata acesteia. Vom folosi pentru aceasta
formula f ' (x) ,t^ f(x+h .)-- flx)
---"'--- r \--2= h:o h :

I Derivata funcliei constqnte

f@ Teoremi

Dacd c eR fixat si
este /:R-R, /(r) =c, atvncif este derivabild pe R Ei
'(x) = 0, (V) x eR.
"f

Demonstrolie. Pentru oricex eR, avem .f' (x) = tirl-,W=

h-0nh-\h-
lim# =0 .

Retine !
c, =0, (V) c eR.

Exemplu. a) 0' = 0; b) (+)' = 0; c) e' =0.

) Derivata functiei putere cu exponent natural

f@ Teoremd

eN* este fixat si /:R--+p, f(x) =xn, atuncifeste derivabili pe R

Dacd" n
$i f '(x)=n.x".r, (V).r€R.

Demonstralie. Dacdx e R este cr:ecate,atunci

Jr,(-.\ - t.^ 1G+h)-flr)- -= r,*
\x)=,in----n- IYd-=-f-= h2+...+hn
rrt1dtr=n.x"-'.
(*!h)n -*n r.^ c)xn-rh+ cf,an-z n-l
Teorema este astfel demonstrat[.

- 244 / 350
Retine !

(xn)'=n.*n-r, (V)xeR, neNx fixat.

Caz particular: x, = 1, (V) x eR.
Exemplu. Pentru orice x e R avem (x7)' =7 x7-l =7 x6 .

a Derivata functiei putere cu exponent real

f@ Teoremd

Dacd, a eR este fixat gi f : (0, oo) -R, fG) = xa, alunci/'este derivabil[ pe
(0, *; si /'(x) = s va-r, (v) r e (0, co).
.

Demonstrulie. Pentru orice x e (0, co) .,-,.,r.,.,-1,1d

avem f '(x) = i^J\*D-IG)
h -
,. (x+h)u -xu ,,-t ,. (r+$)"-r ,,-t. ,. (t+,,)o- | ,,-r unde, u=i,h
= llm-----il-
h+0nh-0+rr-0 =x"' llm- r,- =x-' llm---;- =a.x"',
Refine !
o)'=u.xo-r, (V)x> 0 siaeF.,jixat.
Exempte. penrru orice.x > 0 avem: ilGJr)' = ,E rn -l; b) ("+)' = ! .r-t
a Derivata functiei rudical
f@ Teonemd

a) Dacd n eN, n22

un numbr natural par, fixat si "f:10,.o)*R
este
f(*) = 4ft , atunci feste derivabild pe (0, *; qi /'(x) = (v) x e (0, oo).
#,
b) Dacd n e N, n ) 3 este un numdr natural impar, fixat qi /:R*R, /(x) =
= tlfi ,atunci/este derivabildpe R\{0}Ei f '(x) (V) x e R\{0}.

Demonstra,tie. a) Pentru orice x>0 alegem o=| inteorerrra privind derivarea

func(iei putere cu exponent real gi oblinem concluzia acestui punct. in origine funclia
/nu este derivabild (la dreapta), caci f)(0)= titq#
FB
'" = lirq;*.
i:3 't*'
= -.
b) Pentru r ) 0, /'(x) se calculeazd analog cu a), iar dacd x < 0,
/'(x) se calctleazd folosind substitufia -x=!. in origine funcfia./nu este derivabild
cbci /'(0) = co .

245 / 350
Retine !

(,liY
\':lx ) =;ffi, t(V)
x > o ;i n ) 2, numdr pur fixat;
(
\':lx ) =;ffi,1
,,17 \'- .- A ^! -- :
(v)x+0,
/r-r\ - si n23, ' numdrimparJixat.

Caz particular:

Exemplu- Pentru orice x > 0 avem (*t.)' = pentru orice x €R*, avem:
/--\ t
TF Ei
\llx ) =;E 1

Observalie. Funclia radical este un exemplu de funcfie pentru care domeniul

de
derivabilitate nu coincide cu domeniul de definilie: funcfia radical cu exponent par
este derivabild pe (0, co), iar cea cu exponent impar este derivabili in orice punct
iin
R*.

f Derivata func.tiei exponentiale

f@ Teonemd

Dacda)0, o+ 1 estefixatgi /:R*(0, *;, .f(*)=ax,atuncifestederiva_

bil6pe R;i ,f '(x) = axlna, (V) x e R.

Demonstralie. Pentru orice x eR avem f '(*) = linl-%.tEI 1is.A!:' -

-h-0nh_6h =
= o"' I.XT lt
-|
= a'lna si teorema este demonstratd.
Refine !

(a*)'=axlnu, (V)xeR ti o>0, o+t,Ji*ot.

Cazparticular: e')'=e", (V)xe R

Exemplu.Pentru orice x e R avem
(3")'==3rrn3 $i (+)'= (+))'= (+)' .hj =-fi.n2.

f@ Teorem6

Dacd a)0, a + I este fixat si f :(0, oo) -R, -f(r) =logox,atunci/este deri-

246 / 350
vabilape (0, *) Ei ,f '(") = Vh, (V) x e (0, oo).

Demonstralie. Pentru orice x e (0, .o), folosind formula de schimbare a bazei

unuilogarit-(logo" (v)">0) vom avea:
=H, f'(x)=r;fifuTfu=
=
lS
*Y;-'*
ln(x+/r)- lnx
,.-- I ,,--- m(r+*)
= #'l'g# =
,.. *til"
lnq+u)
= ;#,.'nd" u = *.
"1;' lg
Retine !

(togo*)' =;h, (V)x )0, u)0, a+1, Jixut"

Cazparticular: (lnx)'=*, (V)x>0

Exempla. Pentru orice x > 0 avem:
/r^^ -.\' I ^'(,log- x)' -- I-i- = -:x.ln2'
\tog3x/ =;*T
A."tr sr
/ I\ .i'-)
r | =
x.ln* ,f1

I D e riv ate le fu ncliilor trigo no metric e dire cte

!@ Teoremd
+n-

a) Dacd /: R * R, ,f(") = sinx, atunci/este derivabild pe R ;i

'(x) = cosr, (V) x eR.
"f
b) Dacd /:R*R,,f(r) = cosir, atunci/este derivabildpe ll Ei
"f'(*)--sinx, (V)xen.
c) Dacd A= {Qt+t>t I teZ} iar /:R\l -tR, /(x) :tyx,atunci/este
derivabil[pe R\,4 Ei f '(x):;h, (V) eR\l
"
d) Dac[ 3 = {kn I k eZ},iar f :R\B *R, /(x) = ctgx, atunci/este deriva-
bila pe R\B Ei '(*) = -
"f #a.
Demonstralie. a) Pentru orice x e R avem: tt- sin(x+ft)-
^-"rf '(x) = i,':6 h
sin:c
-
= u^2!4#=
h-0 n il
-h--a+
2 . cos.rrin . *2 = .or.*.
-"'
b) Analog cu punctul a).
c) Pentru orice n e R\l avem:
- _
f '(x)=tiryfulF@=
h-0 h lin €@?E
h-0 h =
h';0 lt
limiy-._-+_
cos(x+&).cosx -
r
cos2x
d) Analog cu punctul c).

247 / 350
 (sinx)' = oosX; (V) x en (cosx)'=-siflx: (V)xen
(tgx)'=*h, (V)xeR\l (ctgx)'=-*Jt, (V)xeR\B
Observalie. Deoarece
;k= 7+Ig2x, (v)xe RV 9i *l= -l-cIg2x, (v)xeRV,
in unele probleme sunt utile si urmdtoarele formule:

,.(ctgx)' = -1 - ctgz x, (V) x eRW

(In formulele de mai sus,l Ei 3 au semnifica(ia mul(imilor din ultima teoremd).

) Derivutele functiilor trigonometrice inverse

t@ Teorem6

a) Dacd -f :l--1, 11.* l-'t,tl, fA>=arcsinx, atunci/este derivabildpe

(-1, 1)Ei,f '(")= (V)x€(-1,
1).
#,
b) Dacd f :l- 1, 1] * l0,nf, f(x)=arccosn, atunci / este derivabili pe
(-1, 1)Ei,f '(r)= -#-, (v)',re (-t, 1).
c) Dacb /:R- Ct , t), ffA = arctgx, atunci / este derivabild pe R gi
f '(r) =iA,(v) x eR.
d) Dacd /:R* (0,n), f(r)=arcctgx, atunci / este derivabild pe R qi
f '(x) =-iA, (V):c eR.

Formulele prezentate in teorema de mai sus se vor demonstra ulterior.

(arccosx) ' = -#, (v) x e (- t, t)

(arctgx)' = ;i;, (V) x eR (arcctgx)' = -Tj-, (V) x eR

Obsewatie. Funcfiile arcsin si arccos au domeniile de derivabilitate incluse strict

in domeniile lor de definilie, dar au derivati in orice punct din [-1, f].
Atenfie ! Peste tot in formulele stabilite s-a folosit convenlia -f '(x) = (f(x)) ' , pentru
orice x eD4. De exemplu, am notat (sinx)' derivata funcliei sinus. pentru xg frxat,
f ' Gi este in general diferitd de (/(:co )) ' . Astfel, pentru ,.{G) = sinx, avem 7'(f) =

248 / 350
 -251-
'
= ! intimp ce (f(9)' = (9) = o.

a Concluzie finald

Rezultatele anteri se pot slnteuza ln ufinatoru tabel

stabilite aruerlor
vzurLaLgre sraDlllre
,,: liiiiiiiiiiiiiliiT EEt,:prcl1.nprulz#,rE, :#DE--SNdEEF$NEfl it||ffif,anatNtARE .:

iiiiii..i....',','i:iiiiiiiiiiiii....'..iift ilo';5ffi,,,,.,.;,,,,;:1:' :,lt:F,Arii:uitli.,:tti',ileriu.d.fE

':::::::t:t:::;::::ti'Fi:iitilittd,l.lliiiid;ttittt:
/:R+R,
fG)=c /':R*R c'=0
/:R*11, (*")'=nx'-7
f(x) = xtx (n e N*) /':R+R
/: (0, oo) -R,
f(x) = xu (a e R*) f':(0,oo)-R (*o)' = axo-I
/: [0, oo) 'R, /^ I
\ a -\'
I zntt
fG) = z,:/V (n e N*)
f':(0,.o)-R "- ,/
I

2n 2,:l p*I
/:R*R,
f(x) = z,+1JV (x e N*) /' :R* -R
/:R+R, (o*)'
f(x)=o', a>0, a*l /':R-R = axlna
/: (0, .o) -R,
f':(O,co)-R (1n")' = *
f(x) = lnx
/: (0, -R,
f(x)=|oe..x, a>0. a*1
'o)
f':(O,co)-R (roe,l' _l
- xlna
/:R-R, (sinx) ' = cosx
(:r) = sinx /':R-R
/:R+P, (cosx)'=-sinx
./(x) = cosx
/':R-R
/:n\{ Qk+r)!lr'ez} -x, 7':n\{ Qr+Dralr.z}*n l
=
f(x) = tex
/:R\{/cz I keZ} -P,
"*-t
I
(ctgx)' = ------
f(x) = ctex
/': R\{ft2 | keZ} + P s1n".x

/: [-1, l]-R,
/(.r) = arcsin.rr
f':(-1, l)-R (arcsinx)' =
+t -x'
.'l

/:[-1, 1]'n, / \ r
(arccosx, = --:-
./(:r) = arccosx
f':(-r,1)* R -l
Jl-*z
/:R+R,
f(x) = arcts,x
/':R*R (arctgx) ' =;n
/:R+11, (arcctgx)' = -"zh
fG) = arccts,x
/':R-R

249 / 350
* PtoHcmt rczolnstt. Calcula{i derivata funcliei /: [0, co) *R, /(x) = fr .sinx.
Aflali domeniul de derivabilitate.
solutie. Pentru x e (0, oo),/se scrie ca produsul a dou[ funclii derivabile, deci
.f '(*) = (f )'sinx+ fi(sinx) ' = .uE cosx. Studiem derivabilitatea in 0:
ffi+
f;@)= ]'g 4#
r>0
=
l$
.r>0
# =
1,$
x>0
fi .1,$ ry = o.
x>0
Deducem c[ domeniul de derivabilitate este [0, oo) gi
I slnx *
'(x)=l ' frcosx, r)0
"

| 0'A
.f
. x=0

Nru rRoBLEME . nRoBLEME . nRoBLEM"

lNnl
1. Calculati derivatele functiilor si determina.ti domeniile de derivabilitate:
a) f(i =y3 -3*2 +x-5; b) ,f(x) =x2 +sinx; c) ,f(x) = lnx+ ex +l;
d) ,f(x) =sinx+arccosx; e) =tgx-arctgx+x; D f@)=ZW - ,ti ;
"f(x)
g) ,f(x) = 2x +log2x; h) ,f(x) = 1x + 1)3 + (x - 1)2 ;
i) f(x) - x2006 -12005 * 1.
Calculati derivatele functiilor si determina{i domeniile de derivabilitate:
a) f(x)=x2.ext D f&)=Qz_+x+t).hx; c) /(x) =2xlnx+extog2x;
d) ,f(x) = G+ 1)'/7 ; e) f(x) =(*2 +*+t)rJ* ; D f&) = ex sinx;
d f&)=(x3 -x)tgx; h) /(x)=xarcsinx; D ,fk)--arcsinx.arccosx;
j) = arctgx . arcctgx; k) ,f(x) = x2 lnx +tgx sinx.
"f(x)
calculati derivatele functiilor si determina{i domeniile de derivabilitate:
f(x)=#+;
a) f(x)=$#; b) c) f(x)=#*,
d),r(x)=+*iiif; e)f(x)=fi;.e*; Df(x)=fr,
e) f@)=#ffi;; f(x)=:iffffi; i) f(x)=;ft'
h)
i) /(x) =ffi; k) f(x)=###*t r),f(x) =#.
calculati derivatele functiilor si determina{i domeniite de derivabilitate:
a) f(x) =xexlnx; b) ,f(x) = n6F sinxtgx;
c) f(x) = x arcsinx . arccosx; d) ,f(x) = x2 Zx log2x.
5. Calculati: z) f'(1) dacil f z(0,*)*p, f(x)=*.# *fi;
b) '(0,5) dacl /: R+R, f(i =(x2 +t)ex +x;
"f
c),f '(1) dacil f : (0,.o)*g f(x)=+-++*r;
d) f'(0) oacx /:R-+ft, f(x)=r*Ci"*-li, *)rr*

250 / 350
 e)f '(e) dacil f (1,.o)*p, f(x)=*#,
z

0 /'(+) dacl /: [0, 1] *R, f(x) = d ur"rinr;

C) "f '(0) dacd f :**R, f(x)=xarctg"-iA.
6' Arltafi ci functiile urmitoare sunt derivabile pe domeniul de definitie si calcu-
-u)
lati derivatele lor: f z (-t,1) * R, ;f(x) = x arccosx ;
g : (0, co) *R, g(x) = ex lnx /r : (0, *) *trt, ft(x) = cosx.
"E
b) Calculati limitele: 1i* I3*t$:-t-; lim e* l!.x= e" t: li- Jx cosx- cos l
x-* x-T l\b---=-e .i'ii --*_T--'
7. carcurafi: a)riq ffir o)J'S #; c)JgA-e=*.
8. Studiati derivabilitatea functiilor date prin legile urmltoare,
specific6nd domeniile
maxime de definilie si domeniile de derivabilitate:

f(x)={ 'n+t ' -1<x<o

a)
r]o ' :
'
I x2sinx , *]o**o , "lr
n)/(x)=j x3 ,0<x<t i c)f(il=] ;T , x)4
| (zx-t)2 , x>t t , *.0
9. Determinati punctele critice ale func{iilor urmdtoare:
ilr
a) /: R-+ R, f(x) = *l n* t b) /:R\{1}*R, /(x) =flt
c) /: R--+R, f(x) =
lxs -x3 +Zx; d) /: R+R, f(x) = sinx+ cosx;
e) /: R-R, f(x) =x- arctgx; f) f : (0,.o) \{e} -t R, /(x) =
10. a) Fiefunctiite f g:R-+R, f(x)=(r3+*+t).g(x),undegestederivabillinori-
tH.
gine, g(0) = 2 ;iS'(0) = -1. Catcutafi
b) Fie I g : R--+R, f(x) =(ex -x) 'g(x),"f'(0).
astfet incat g este derivabil[ in xg = 1.
Dacn /(1) =2e-2 fiC'(1)=0,catculati
f'(l).
(
11. g Aflafi a,6, ceR stiind ci functia /:R+ft, *'+bx+c ' x<1
f(x)=l o
estederivabili pe R.
t ' x<l
b) Determinati u,b eR stiind ci functia /:R-+e, f(x)=x.lx_sl+lx_61 este
derivabili pe R.
12. a) Fie functia /:R+R' f(x)=x4 -x+1. Stiind cI dreapta de ecuatie
!=3x_2
este tangentl Ia graficul lui/, stabiliti punctul de tangentl.
b) Determinati punctele de pe graficul functiei /:R+ft, f(x)=x3 +x+l in care
tangenta este paraleli cu dreapta de ecuatie 4x_y+Z=0.
c) Stabiliti dacr exist[ puncte pe graficul functiei /: R + ft, f (x) = zx3 + x2, astfel
inc0t tangenta la grafic in aceste puncte si fie perpendiculari pe dreapta de ecuatie
Y=x+1.

251 / 350
 -2r+-
13. Tangenta la graficul funcfiei /: R+R, f(x) =fr1 to.rn.azd ca axa Oxun unghi
cu misura f;. Determinati coordonatele punctuiui de tangenli Ei ecuafia tangentei
in acest punct.
14. a) Existi puncte pe graficul funcfiei /: R\{2} *n" /(x) =
#,in care tangenta
la grafic si formeze cu axa Ox un unghi ascu{it ?
b) Existfl puncte pe graficul funcfiei /:R.-+R, f(x)=xs +x3 +*+1, in care tan-
genta la grafic sd formeze cu axa Ox un unghi obtuz?
c) Existi puncte pe gralicul functiei /:R+p, f(x)=ex+x, in care tangenta la
grafic sI formeze cu axa Ox un unghi cu mtrsura in intervalul (1, , t)
15. a) Dacd f:R*R, f(x)=x2-4, scrieti ecuafia tangentei la graficul lui/care
trgce prin punctul l(1, - 3).
b) Fie funcfia /:R-+R, f(x)=x3 +x+q, aeR. Determina{i a qtiind cii tangenta
la graficul lui/in punctul de abscisl x0 = 0 trece prin B(-1, 1).

![t] Teoremd

Fie intervalele 1cR, -/cR, f: J -R gi z : I.-+ J doud funclii astfel incdt u

este derivabild in xsel, iar f este derivabild in z(xo)e-l. Atunci func{ia
compusA .f "u:.I-R este derivabildinx6 Ei ("f. u)'(xs) =f '(u(xg)).a'(xo).

Demonstrulie. Considerdm funclia auxiliard

h:J-
I r?l-ten>
t-to '
t
'
L+Lt)
R.ft(f)={
| "f'(ro1 , t:to
unde lg = u(xo). Deoarece/este derivabild in /9 rczultd imediat cd h este continud in
/s. Pentru orice x + r0, avem egalitatea:
-
[+#@ = hfu(x)).%il ,0>.
Deoarece lim h(u(x)) = h(u(x)) = h(ti =f '(ti =f '(u(xs)) , iar u este derivabild in
x6, kecdnd la limitd in rela{ia (1) cu x --+ x0, ob{inem

,,* (FuXx)-(F,X*o)
ts*'o x-xo =y, e1i). u, (xo),
ceea ce incheie dernonstrafia.
obsenalie. cum xg este arbitrar, deducem urm[torul reztrtat: dac6 I, -r sunt
intervale de numere reale qi f:J-F.,uiI-t-I sunt derivabile pe -I- respectiv pe d
atunci -f u este derivabil[ pe 1Ei are loc urmdtoarea reguld de derivare:
"

intr-un limbaj mai pufin preten{ios, dar sugestiv, rezultatul anterior se poate
enunla astfel:

252 / 350
 -z5r-
Retine !

Compunerea u doudfunclii derivabile este o funcpie tlerivabild.

Folosind formulele privind derivarea func{iilor elementare si teorema de mai sus,

vom alc[tui un tabel pentru calculul derivatelor funcliilor compuse.
Exemplu. S[ considerdm funclia /:R*R, f(x)=xn (n natural). Avem '(x)=
I -f
= nxil- , de unde rezultd:
(n " (r))' = (.f u)' (r) = ' (u (x)) . u' (*) n un - | (x) . tt' (x) .
" f =
Am demonstrat deci formula: (u")' = nu,-l.z'. Analog se justificd celelalte for-
mule din tabelul de mai ios.

y.ng,f
ifl ,.,f
omp"11,qA,f ,E'4,i,,,,r,,,,',,',;;,::,t'
.:.:.F ,,''ii1,,,,;,,,,,,,,DeriVata.;il$i..#i,.#..ii,i,',,i,,,i,ii..'i'

un, n eN* (un)'=nu'-l .L!'

r,ta, e eRx (uo)'=ctuo-l .u'
eu, e>0, a+0 (q,,)' - a,t lna . u'
e" (eLt)' = e' .u'

Togou (toe"D'=-L- 'n'

*0, /rV L
41T,, u> 0 daci n este par \':lu) -----:-.u
tf iJttn- t

slna (sinzr) = cosLt. u

cos I.t (cosz)'=-sinu.u

tEu, cos el + 0 (teu)' 'U
cosz^ r1

ctgn, sinu + 0 (cts.u)'=--+-.u'

- sln- 11

(arcsinz)' I
arcsinu, u2 < | - I r-u'
I
atccosu) ,r2 <I (arccos z) =---.tt -.u
ri---
4 L-U.

arctgu (arctgu)' =
7fit .u'
arcclgu (arcctgu) LI

1+u2

Exemple. 1. Pentru a calcula derivata funcliei -f(x)=(*2 +r)3, notdm x2 +.x=

= u(x) gi avem -f ' (x) = ("{r)3)' = 3 u2(x) . u' (x) = 3(x2 + x)(2x + I) .
),. Per-trta calcula derivata func{iei f(*) = e*2 , not6m *2 = u(x) .

253 / 350
 .f '(x) = (e,G\ ,u'(x) =
, nu(x) ,2x.
".*'
Observalie, Dacd flunclia u este la rdndul ei o funclie compusd, procedeul se
aplic[ in mod repetat.
Exemple.l. (zsin:cz;' -2sinx2 .1n2.(sinx2)' -2tin*t ln2.cosx2 .2x,
2. (ln(sin2x+3))' = (sin2x+3)' =
*p|;' 2sinx'cosr.
#'
Obsewalie. Se poate ardta cd dacd u si v sunt dou[ functii derivabile si z este
strict pozitivd, avem: ink-adevdr, crtmuv = srlrlu ,
avem (er') ' = (svlnul' =
"vlnu
. (v ln u) ' i-'tn u +, . $) = r' . uv . ln u +v u''l . u'

Vom prezenta o teoremd care stabileste condi{iile ca funcfia invers[ a unei func{ii
date, s5 fie derivabild,, cdt si o formuld de calcul a derivatei acesteia.

f4 Teoremi

-rcR intervale Ei f : I - J ofunclie continud si bijectiv[. Dacd/este

Fie d
derivabilb in xg e1 Ei f'(*i +0, atunci funclia inversb f -r :..I*1 este
derivabils in punctul lo =fii $i (,f - 1)'(yo) :
7'*J
Demonstralie. Fie ! e J, ! + yO oatecare; atunci ecua{ia f(x) = , are solulie unic[
r e 1(deoarece/estebijectiv[) ]i x =f -t 19. Cum ! * !0, avem x * x9 gi in plus
f-t(y)-f'tbr)_ x-xo _ I
----V6- = 7&)4*i ,*.,
(*).
=
-ro,-r("d_,
Cum funclia f-r este continud (vezi capitolul contiiuitate), avem
]ry..f-,(r)=
-
=7-rUi=x0, adicd. pentru !+!0, f-r(y)-f-t(yi, de unde ob(inem x--+x0.
Trecdnd la limiti in (*) cu x -+ x0 oblinem concluzia cerutd.
Obsemalii. 1. Dacd f '(xg) =0, tangenta in xg la graficul lui/este orizontald.
Rezultd cd tangenta in ys=f(xg) la graficul lui /-l este vertical[, deci f-l arcirr
y9 derivat[ infinitii.
2. Cum xg e I este arbitrar, oblinem rczultatul: dacd I, -/cR sunt
intervale, f :I--Ieste bijectivd Ei derivabild pe 1cu
"f'+0 pe d atunci f-t :J-,1
este derivabili pe,/9i (-f -t)' =
Th.

254 / 350
 Exemple. 1. Funclia /:R*R, f(x) = *3 +x este bijectivd si derivabtld, cu f ' + 0.
Atunci /-r este derivabild si ne propunem sd calculdm (-f -\'e)" Ecw\ia f(x) =Z
are solu{iaunic[xg = 1. Avem .f '(*)=3x2 +\,deci /'(1) =4, deunde:
(f -t)'e)=i6 =+.
2. SA calculdm derivata funcqiei arcsin pe (-1, 1). Func{ia
f ,l-t,tf - [-1, 1], -f(x)=sinx este bijectivd gi derivabild iar f '(x)=cosn+
+0, (v) r = (- +,' +). Aplicand teorema pentru -y e (- 1, 1) avem (y-r)'(y)=
=
r' " "'f- =p,uotarrici?arcsin ,i1, = S, (v) y e (- l, 1). in
I =co-ffi=
"f.k) /l_;rT Jt_y,
punctele - 1 ;i 1, funclia are derivate infinite (se poate folosi simetria graficelor
funcfiilor arcsin si sln in raport cu prima bisectoare).
* Problernt rczohrctii. Fie f :R*(0, *), g:R*R,
f(*) = n"*l $i g(x) = x3 + 2x + 3 .
Ardta\i cd: a) "f qig sunt inversabile ;i derivabile pe R;
b) s'(") > 0, (V).n e R qi (g-r)'(") > 0, (V) x eR;
c) funcfia ft :R*R, h =f + g este inversabil6
Q 7-r este derivabild. si calculali 17, -t 1'11;.
$olatie. a) Func{ia/este inversabild pentru cd oricare ar fr y e (0, oo), ecualia
:
e*+l = y are solulia unicd x ln.y . 1. Funclia g este strict crescdtoare (sumd de funcfii
strict crescdtoare) deci injectiv5. Deoarece gi g este
"lilr*g(")--@, Jgg8G)=o
continud, rezultd, g(R)=R, adicl g este surjectiv5. Agadarg este inversabild. Cum /'
gi g' nu se anuleazd pe R, rezulti (conform teoremei de derivabilitate a unei functii
inversabile ) -f
-r qi g- I sunt derivabile.
"d
b) Evident, I'G) =3x2 +2 > 0, (V) x eR gi atunci G-t )'(y) = ;;1-., >
s'\x)
> 0, (V) x e R, unde x este solu{ia ecuafiei SG) = r.
c) ft frind suma a doud funcfii strict crescdtoare, este injectivd. Avem
,lim"oft(;r) - -oo, lim hG) =
oo gi ctm h este continud (suma a doud funclii continue),
rcztltd" cd, h este surjectivd. Asadar func{ia & este inversabil[.
d) Avem h'(x) = *3x2 +2 + 0, (V)x e R gi atunci ft -l este derivabild pe R.
"x+r
Ecualia h(x)= l,aresoluliaunicdxs=-1 Ei deci(h-t)'(f ) =
,ti=*.

Nm 'R'BLEME a *R'BLEME a pRoBr-,EME M

1. Pentru fiecare dintre funcfiite ale ciror legi sunt date mai jos, determinati dorne-
niile maxime de definitie, domeniile de derivabilitate qi calculati derivatele lor:
\ 2/\ /'a -f3
a) f(x) = 1.xr +x+ 1)'; b) ,f(x) = (l +.rlnx)4;
c) /(x)=(x+l).nr-*i d) ,f(x) = J;z u**t;

255 / 350
 -zDt-
/---..--- r;-;-
e) y'(x) == ,ls-x" -\ ; f) flx) = tn
/-ffi;

s) rf(.r)==
6'
1,-
\"' (x- l)z ---J-t h\
.1, Jr1-\
e-3t+e3t .
(x2 -3x+2)z ' \*r - g3x _g_3x t
ln(x+D.
r) J\x) =
I4;5; j) ,fk) = sin3x.cos 5x;
k) ,f(x) == sinx ' ecos't + cosx."ttnf t D ,f(x) =urmir;fTi
m) /(x) =ur"tsjly; n) /(x) = roez*friff#;
o) f(x) == e-x(sinZx- cos 2x); P) "f(x) = 2xsin(2Y117 '
r) f(x)== J(r-')"p -F*DF; 9 ,f(x) =arctg* +arctg*Z ;
t) f(x) ='sin(sinx) ; u) /(x) = cos2(sinx);
r r---------T r
v) f&) -= ln[x .sinx . t -
).
^l
*t
2. Detenminati punctele critice ale functiilor:
a) /:R--+R, f(x)=(*2 +*)"2**1; b) /:R*R, f(x)=(t"(r2+x+r))2;
^
c)/:R\{0, l}-+R, f(:)=(**)'' d)/:R+R, f(x)=i/G; +3"[r-x;
e) /: R--+R, /(x) = sinrx;
0 /:R..rp, f(x)=arctg(x3 -3x2 -3D.
? Aflati domeniile de derivabilitate ale functiilor urmiitoare si calculati derivatele lor
a) f :(1,.o)*R, f(x)=(tnx)x; b) /:R-+R, f(x)=(*2 *t)"";
c) /: (0, -) *R, f(x) = (,,*)"- ; oy /: (0, f) *n, f(x) =(sinx)cosx.
Calculati coeficientul unghiular al tangentei la graficul fieclrei functii de mai jos
in punctele ale ciror abscise x0 sunt nlentionate:
a) /: R__rR, f(x) = ro = 0;
ffi,
b) /: (0, oo) --+R, \)=;q;1*ffi,
x- ln(x2+1) xo=Jd;
c) /:R-+R, f(x)= in3x - cos 3x)e-x, xo = 0;
rd) /: R*R, f(x) = x2 -3x+8, xg = g.
5. Decideti daci functiile urmtrtoare
derivatele acestor func{ii: a) /: R

b)/:n*J.,)r\'-'
f(x)={
U'^# ' x+o
I o x=o ''
;

c) /:R-+R,/(x) ={
*"Y ' *=+
I n*-' , x>i
;

256 / 350
 -259-

d) /:R+R, f(x)=l( "1il;' : X:l

6. studiafi derivabilitatea func.tiilor urmrtoare pe domeniile tor de definifie:
a) /:R+R, f(x)=lx3 -sxzl; b) /:R+R, f(x)=(x+1) .l*, -ax-51;
c) /: R--+ R, f(x) = ll*2 - x - Sl ; d) /: R--r R, f(x) : arctelxl;
e) /: [0,2]--+R, f(x)=arcsin(l-x); D f :@,1)*R, f(x)=x.arccos(l-x).
7. a) Determinati a eR astfel inc6t functia /:R.-+R, f(x)=l*2 +o*+al sI fie deri-
vabili pe R.
b) Exist[ valori reale ale lui a, pentru care functia Jf : R*R, f(x) = 3^lxT + ax , sil
fie derivabilS pe R ?

E. a) Dacr D cR este o multime simetricr in raport cu originea, 0 eD qi /: D *R

este derivabill si pari, artrtati cd ,f '(0) = 0.
b) Calculati /'(0) dacl /:R+ft, f,u-)= lr;7 * lz**2 * n/S*"2 -r.
9. Arltafi cd: a) dac5/este par5, atunci / ' este imparii;
b) dactr/este impari, atunci ./' este parl;
c) daci/este periodici, atunci /' este periodici.
cos(sinx)-1
10" Carculati: a)
*S-;
li
b),rg,#t o,Iy#+.
1 1. Se consider[ func{ia ;f: R-+R, f(x) = x5 +x+ 1.
a)ArltaticI/estederivabilipeR;i f '(*)> 0, (V)xe n.
b) Demonstra,ti cileste inversabil[.
c) f -r este derivabilX si calculati (7 - 1) '(SS).
Artrtati cd
12. Ariltati cd funcfia f : (-t, oo) -+R, f(x) ="3x **3 +x2 +2x+1 este inversabild, cu
inversa derivabili in xg = 2 gi calculati (J-r' @.

o Acceleralia unui mobil in momentul l9 se define;te ca fiind o(ro)=,1* {lP,

ceea ce inseamnd c5" ea este derivata vitezei in lg. Cum la rdndul eiviteza in /9 se
defineste ca fiind derivata spa{iului la momentul 10, putem spune cd accelera{ia
reprezintd derivata derivatei spa(iului in raport cu timpul in momentul t6, adicd
derivata de ordinul doi a spaliului in raport cu timpul in momentul /6.
o Sd considerdm un exemplu pe un model matematic.
Fie funcfia /:R-'R, f(x) = ln(r2 + 1). Evident,/este derivabild gi

257 / 350
 f'(x)=h, (v).ren.
Cum f' este raporlul a doud funclii derivabile, deducem ad
-f' este derivabil[ si
deci putem calculla derivata lui .f '. Func{ia (f ')' : R * R o vom numi derivata de
ordinul doi aluif.

trlefiniEie
o FieDcR, f :D-Rs,ixg eD,unpunctde acumulare al luiD. Spunem
cd'f derivabild de doud ori in xg dacdf este derivabild pe o vecindtate a lui
este
xg, iar f ' este derivabild in xg.
. Derivata funcliei f inxg se numeste derivata de ordinul doiin x9 s.i se
noteazd cu f "(x9).
o Spunem c6f este derivabil[ de doud ori pe D, dacd Jf 'este derivabilb pe
D. Func{ia (f ')' :,Il--+R se numeste derivata de ordinul doi a lui / si se
noteazdcu ;f "sau |Qi,.

Retine !
t
f "(xi= (/')'(xo) =,lig, f '(*)=l6i .
-
Obsemutie. Dacd'f este derivabild numai in xg sau pe o mullime care nu are pe n0
ca punct de acumulare, atunci nu putem defini derivata de ordinul doi a lui/in x6.

* Problemc rcz'hrqte. l. Ararali cd func{ia

*t:*' , "*:
/:R-n,/(r)=]
| 0 , Jc=O
este derivabild de doud ori in origine qi calcula{i
,f "(O).
sotatie. De.arece =],gc*g = o deducem cd ,r'(0) = 0 e R,
l$l#q
adicdleste derivabild tl *ig1:i_l;;r =3x2 +2x, (y) x e R Ei atunci:
{'G)
iS- .-'' , =l'S+dJ=2eR'
Deci/este derivabili de doud ori in origine gi / " (A) = g .
2. Determina\i f " pentru func{iile:
a) f : (- I,co) -f,, /:
"f(r) = ln(x+ 1); b) R\{0} -R, f(i=*;
c) /:R-R, f(x) = e"" .
Solutie. a) Pentru orice x > - '(*) = d""i,
1 avem -f
$,
f" : (0,*)'R, f " (*)=
-dtt.
b) Pentru orice x e R\{0} avem: -f ' (x) = - 4-, deci:

258 / 350
 /":R\{0} -Ft,f"(i=1.
c) Pentru orice x eR avem: f' (x) = 2xerz de unde:
f " (*) = 2 e,2 + 4x2 e*2 = 2(2x2 + l)e*z, (V) x e n.
Deci: f ":R*R, f"(x)=2(Zx2 +!)e*2 .

Derivata de ordinul n
rD
oefinitie
Fie n €N,n>3, frxat, DcR, xgeD Ei /:D-+R. Sp,unem c[ / esto
derivabild de n ori in:c6 dacd:
(i) /este derivabild de n- | ori pe o vecindtate a lui x6.
(ii) derivata de ordinul n - 1 a lui/este derivabild in;rg ,

Observatie. Derivata de ordinul n aluif in xg se noteazd at fb)1*07 qi atunci

avem: iim /('-t)G)='{-('-t)Go)
76)6il = Q.Q-t))'("s) = .

Definitie
,

Func{ia/este derivabild de n ori pe D dacd [tn-t) este derivabild pe D. in

plus 7(') : D *R ut [7t"'{-@ry]. nrrn.liu .f (n) ,"nunnepte derivata cte
ordinul n aluif.

Obsemalii. 1. Se folosesc si notaliile

-f(0) =f ,
yQ) =y', yQ) =y", 70) =.f "',....
2. Pentru calculul derivatei de ordinul n se foloseqte (in general),
metoda induc{iei matematice.
Exemple. 1. Pentru funclia /:R\{0} *R, /(x) = } av"*
.f '(*) = -#, "G) = 4, f "'(i =
-f -* pentru orice x + 0.
Presupunem cd, 7G-t)1; (- 1;r-t .(/r- 1) f .$;i ardt1mcd.
=

.f (*) = (- t )k tt t#, (V) x E R*.

(k)

259 / 350
 -262-
intr-adevdr, pentru orice x+0 avem:7Q)(i =(ytt-t)', (x)=(-l)r-tCf - rlr(f) =
=(-I)k-r(/t- D:k = GDt'ttt*. Conform principiului induc{iei matema-
1) !(-
tice deducem: 7@1r'f-)'- r)nnr;l fil n e N, (V) x e R*.
2. I)acd" /: R* (0, *;, -f(x) = ex, atunci f@ (r)= e", (v) n eN, x e R..

M PRoB;LEME a *R.BLEME I *R'BLEME Nm

l'
'l- Legea de miscare a unei particule intr-o miscare rectilinie este ,S = S(l) . Determi-
nati viteza gi acceleratia a (f) = Sl " (l) in fiecare din cazurile urmltoare:
a).s(r) =P -2P +3t-s; b) ^sG) =
fi7;
c) s(r) = sin2 ti d).tG) =tnQa +2).
2. Artrtati ci lluncfii^u '- i^thtoare admit derivatl de ordinul doi in orice punct at
domeniului rle d.efinitie apoi calculati derivatele de ordinul doi ale acestor functii.
a) /:R-+R, f(x)=3x2 +x i b) /:R*R, f(x) =xs +x3 +x+ 1;
c) /: (0, co) *R, f(x)=xF -3Jx ; d) /:R-R, f(x)=Gt **+t).sxz+x.
e) f : (-l,ar) *[1, f(x) =# ; D f tR\{-3, 1} +R, f(x) = #*;
B) /:R-rR,f(x)=;ft1.n-*, h) /: (-1, 1) lG
*R, f(x)= .arcsinx ;
i) /:R-+R, f(x)=e-x.sinZx; j) /:R+R, f(x)=2ffi;;
k) /:R+R, f(x)=xln(xz +x+t);
l) /: R--rR, f(x) = Q, * *). (sin2x + cosx).
a) Dacd /: R*p, f(x) = rsinx , calculati ,f "(0);
b) Dac[ /:R.-rR, f(x)=17---l,catcula{i f"(l)-,f "(0);
c) Dactr /:R\{1} -R, /(x) = ++ .
"*-2,calculati f
" (2);
d) Dacd /:R-+p, f(x)=x'arctgx,calculati f "QT).
4' Rezolvafiinecuatiite: a) f '&)<f "(x),unde /:R--+R, f(x)=(rt-f) .n-3*;
b) f "(x)>0,unde 1f:R+R, f(x)=h(x2+1);
c) f(x)-f'(x)-f "(x)>0,unde /:R.x*R, f(i=-*;
d) "(x) S0, unde /:R-+[1, f(x)=e-x.(sinx-cosx).
"f
Dacd f :**R, f(x) = "-ax+r, determinati a eR, stiind c[: f(x) +y '(x) y "(x) =
= 0, (V) x eR.
a) DacI /: R+ ft, f(x) = e-x . sinx, aritati ci:
f " (x) + 2f ' (x) + zf(x) = 0, (V) x eR.
b) Daci /:R+R, f(x)=e4* +2.e-x,ardtaticd:
f " &) - 3f ' (x) - af(x)= o, (v) x eR.

260 / 350
 -267 -
c) Daci /: (0, oo) *R, /(x) = nJV + n-.F , ardtati cI:
4x .f " (x) +2f '(x) =7(x), (V) x e n.
d) Dacr /:*R, /(x) =(**,[/a)3, arhtali cx:
(0, .o)
(t+*2\ "(x)+x.f '&)=9f(x), (v)xe(0, *).
e) Daci f z (-t,1) --+R, f(x) =rarcsinx, arltati cI:
(t - *r)f " (x) = *. f ' (x) +f(x),(v) x e (- r, r).
/. Stabiliti care dintre functiile urmdtoare sunt deriyabile de doui ori pe domeniile

lor de definitie: a) /: R*P, f(x) = '-

| *3 **2 , x(o
.; ; ;;;
;
1
*2 **+1 , xsl
b) /:R--rR, f(x)={ :
1 x+2 ,r)1 '
-, \ = [ ,inr , x(o
c) /: R._+R, f(x)
I ,,r1r* t) , x z o
E. Determin ali a, b,c e R qtiind t rrr"liite urmiitoare sunt de doui ori derivabile in
- "X
*'+bx+c ' x(0
origine: a) /:R*R, --"-"
f(x)=1 x , x)0 !)

! asixx+Dcosx x(o
b) /:R-+R, f(x)=] *"+qx+c ', x)0 :
L '
g" Determinati functia polinomiald/ in fiecare din cazurile urmrtoare:
a) gradf =2, f(l) =3, f '(-t) = -1, f "(Z) =2.
b) grad/= 3, f(l) =5, f'(t) =3, f"(2) =22, f"'(0) = LZ.

19. Studiati derivabilitatea de ordinul doi in punctele specificate pentru funcrtiile

definitemaijos: a)x6=1, 1f:R-+R, f(x)=1 f

\- :r: ::1 ;

-t_.rrrtinT.
b) xo = o, Jf : R_+ R, /g*{ :;:;
\'
11. Fie functia ;f:R-+R, f(x)=l
f-+
n
:' ' *.9 . Arita{i cI./ este derivabill de
| 0 , x)0
doui ori pe R ;i ./ " este continul pe R.
12. Existr valori naturale ale lui n pentru care functia /: R -+ R , definit[ prin /(.r) =
tl

=l| x".sinf',
0 .
x+0
x=0 ,sSfiededoutroriderivabillpeR?
I

13. Fie a, b, c e R, fixate 9i distincte, iar f zR -r R, f(x) = (x - aXx - b)(x - c).

261 / 350
 a) Calculali f '(x), xeR ;i ardtati ci pentru orice xeR\{a,D,c} existl ega_
litatea: #J\x) =*+;$.+
^-u x-b ' #.
x-c'
b) Derivand egalitatea de tra punctur n), arita{i cr pentru orice x eR\{a, }, c}
exist[ inegatitatea f " (x) .f (x) < (f ' &)))2 .
c) Deduceti ci relafia de Ia punctul b) este adevirati pentru oricex eR.
14. Fieal: sZ).-I a1 e-Rfixate(neN, z > 2) gifuncfia.,f:R-+R,unde
f@) = (x - a)(x - s) ' -' ' (x - a; '
Aritati ctr:
il r#
, f'(x)
=
r
v+ 1
* *...* v\;,
1
(v) x eR\{a1, a2,...1 un).
b) (f '
"+
(*))2 >f &).,f(x), (v) x e R.
"

15.* calculaji 7@)197,n eN*, pentru: a) /:R--+R, f(x)=xs +x3 +7;

b) y': R-+R, f(x) = e3x; c) /: R\{1} *R, ,f(x) = ;h.
lg.* Determinati 1@),unde z e N*, pe.rtru func{iite urmiitoare:
a) /:R-+R, f(x)=xo; b) /:R-rR, f(x)=€M, neR,fixat;
c) /:R-rR,/(x)=sinx; d),f:R+R,/(x)=cosx;
e) /: (0, o) -R, f(x) =1n*t f z (0,*) *n, f(x) = Jv; D
d /:R-+R, f(x)=ex,a)0, a+l,fixat.
17.* a) Determinati A, B eRastfel incat pentru /: R\{1, 2} *R, f(x)
avem egalitatea
= t'ffi, sx
f(x) = # +
f7, (V) x eR\{l, 2}.
b) c+rlculati derivata de ordinul z (z e N*) a functiei de Ia punctul a).
'l g.* Calculati derivatele de ordinul n, n e N* ate funcfiilor:
a) /:R\{-r,1} *R, f(x)=#, b) /: (1, o)*& f(x)=ln(x_1);
c) /: (0, .o)*R, f(x) = tn(x2 - f); d) /:R\{0, 1,2}--+R, f(x)=;ffi;;
e) /: (0, o) *R, f(x) = h#; f1,f :(1, co) *R, f(x)= tnfr.
lg.* Calculati derivatele de ordinul n, z e N*, pentru functiile:
a) /: R\{1} *R, ,f(x) =
c) .f : R--rR, f(x) = x.ex;
ffi;
b) /: R+R, f(x) = sin2x.cos3xl
d) /:R+R, f(x)=sin2x;
e) ,f : (0, .o) *R, ,f(x) = 5. 1n*.

262 / 350
 -z6J-
o PROPRIETATILE FUNCTilLOR
DERIVAEILE PE UN INTERVAL

Determinarea punctelor de extrem ale unei funclii are o mare importanld practicd,
fiind legatd de rezolvarea problemelor de optimiz[ri (realizarca profitului maxim in
condilii date, minimizarca consumurilor si a pierderilor, etc.)

Definitie
,

Fie f :D*Rqixe eD.

.Spunem cdxg estepunct de maxim relativ saumaxim localpentrufunc{ia
f dacd existd o vecindtate v a lui xs astfel incat f(xi
>f(*) pentru orice
x e VfrD.
o Spunem cd xg estepunct de mintm relativ sau minim local pentru func(ia
f dacd existd o vecindtate v a lui xs astfel incat f(xg1<f(x) pentru orice
x e VffD.
.
Spunem cd xg este punct de extrem relativ sarl extrem local dacd, este
punct de maxim sau minim relativ.

Exemplu,infigura 12, punctele a si c sunt

puncte'de maxim local iar punctele d si b sunt
puncte de minim local.
Extremele definite mai sus se numesc exffe-
me relative sau locale spre a le deosebi de ex-
tremele absolute sau globale.

tr|efinitie
,

r Spunem c[ xg punct de maxim absolut sau maxim globar pentru

este
funcfia f:D--+R dacd f(xil>f?) pentru orice xeD. in u""rt rut,-fho)
reprezintd valoarea maximd a funcliei si se noteazAmagfG).
o Spunem cdxg estepunct de minim absolut sauminim global pentru func-
lia f :D*R dacd f(xs) <f(*) pentruoricexeD. in acestsaz, f(xil repre-
zintI".valoarea minim[ a func{iei si se noteazaryigf?). I

263 / 350
 -266-
in continuare, pentru simplitate, cdnd ne vom referi la punctele de maxim sau
minim relativ, vom omite cuvdntul relativ.
Dacd xg este un punct de minim (de maxim) al funcliei, punctul de abscisd,r0 este
numit punct de minim (de maxim) al graficului.

I Exemple rregdtitoare

/:R-'R, f(*)=ax2 +bx+c cu a+ 0. Stim cb graficul este o parabold

Fie func{ia
avdnd vArful de abscisd -f,.varnl corespunde unui punct de extrem (maxim sau
minim dupd cum a < 0 sau a > 0).

a<0 a>0
Fig.13

Lectura grun"ut,i', tgereazd"faptul c[ tangenta La grafrc in vdrf este orizontald.

Verificdm acest lucru prin calcul. intr-adevfu, f '(x) = 2ax * b, deci panta tangentei la
grafic in vdrf este f '(-
*) = 0.
!4 Teorema lui Fermatrs,

Fie f :1*R o func{ie derivabild pe intervalul L Dac6 a este un punct de

extrem din interiorul intervalului d atunci '(a) = g.
-f

Demonstra,tie. Fie a, un punct de maxim relativ si V o vecin[tate a lui a astfel

inc6't f(x) <.f(o), (V) x e Zrl1. Arunci: "

f, (o) = t
!r44d > o, f;(o) = tim4+ < o.
izt x>a
Funcfia/fiind derivabild, avem f '(a) =f)(") = 0 de unde rezultd concluzia. Cazul
cdnd a este punct de minim este analog.

" Pierre Fermut (1601-1665), matematician franccz. Preocuplrile salc au avut o arie foarte largd.
in domcniul
teorici numcrelor, Marea teorcmi a]iui Fermat a fost cnunfati de et qi demonstratl trei secolc mai tirziu,
A
fost printre precursorii analizci matematicc si :ri caleulului probabilitdtilor.

264 / 350
 -767 -

I Inturpretsrea geometricd s teoremei lui Fermat

Dacd .f :1-R este o funclie derivabild, in orice

punct de extrem diferit de extremitilile graficului,
tangenta la grafrc este orizontal6.
in figura 14, avem graficul unei funclii deri-
vabile definite pe la,b]. Punctul xl este un punct
de minim iar x2 este un punct de maxim din
interiorul lui [a,b]. Tangentele la grafic in punc-
tele de abscisexl qi x2 sunt orizontale.
Obsemutii. 1. Teorema lui Fermat afirmd cd dacd o funclie este derivabil[ pe un
interval I, atunci punctele de extrem din interiorul intervalului 1 se afld printre
punctele critice.
2. Concl:uzia teoremei lui Fermat rimAne valabild, (cu aceea;i
demonstralie), dacdin locul condi{iei caf sd. fie derivabilS pe lpunem condilia caf sd
fie derivabild doar in punctul de extrem considerat.
3. Reciproca teoremei hsi Fermat nu este adevdrtttl, adicd din faptul
ci derivata intr-un punct este nulS nu rezultd neapdrat cd acesta este punct de extrem.
Exemplu.Pentru funclia /:R*R, -f(x)=x3, originea este punct critic dar nu
este punct de extrem. Observa{i Ei graficul din figura L4: in punctul de abscisd x3,
tangenta La grafic este paraleld cu Ox, dar x3 nu este punct de extrem'
4. Dacdun punct de extrem este situat la un capdt al intervalului d nu
rezultdneapdrat cd derivata in acest punct este nul6.
Exemple. o Pentru funclia strict crescdtoare f : [2, 5] *R, f(x) = 3x - l,minimul
se atinge in2 iar maximul in 5, dar derivata nu se anuleazd in nici un punct.
o lnfigura 14, punctele A(a, f(a)) qi A(b, /(b)) sunt puncte de extrem
ale graficului dar tangentele la grafic in aceste puncte nu sunt orizontale.
5. Pot exista puncte de extrem in care funcfia nu este derivabilS.
Exemplu.Pentru func[ia /:R*R, f(*) = lxl, originea este punct de minim, dar/
nu este derivabili in origine.

0@ Teoremd

Fie f : la, bf -R. Dacd/este continud. rc la, bl, f este derivabild pe (a, b)
'(c) = 0.
si f(") = f(b), atunci existd c e(a, b) astfel incit f
a Matematicianul franccz Michel Rotle (1652-1719), preocupat de problcmatica rezolvirii de-ecualii a gtrsit
accastI tcoremi probabil pc baza interprctlrii geometrice, cnunfind-o in 1691, fdrd ,rlemonstratie.

265 / 350
 -26t-
Demonstrulie. Funcjial fiind continud pe un interval compact,
este m[rginiti gi
igi atinge marginille. Notdm * =.'+t:urf?) =
f(x r) qi m =
.ti3'f{'1 = |Gz)' Dacd
unul dintre punctele x1 si x2 se afld in(a, b), atunci concluziaierulta
Oln teorema lui
Fermat. in caz contrar, avem M = m, adicS/este constantd,
deci are derivata nuld pe
intregul interval.
Obsenulie. O fluncfie f :la,bl-R, continud,pe fa,b] gi derivabil[ pe (q,b) se
numeqte funcfie Rolte pe
f"cr, bf,unde rz, b eFt, a < b.

Interpretarea geometricd este cea dinfig.15.

Punctul c a cdnri existenla rezultd din teore_
ma lui Rolle este numit in aplicafii, punct inter_
mediar. Acest punct nu este neapdtat unic, aqa
cum se poate obser.,ra din figura aldtwatd.

) Consetii:ie ale teoremei lui Rolle

Fie f :1* R, o funclie derivabild pe un interval 1. Doud

r6d6cini ale funcliei (adicd
ale ecuafiei -f(x) = 0) sunt numite rdddcini consecutive,
dacdintre ele nu se afli nici o
altd,rdddcind.
. Consecin{a 1.' llntre doud rdddcini ale funcfiei existd cel pu{in o rdd[cind
derivatei. a
Intte doud riddcini consecutive ale derivatei existd. cel
-.-C94qecin{a2.
rdddcind a furlctiei.
mult o
Prima consecinld se obline aplicdnd teorema \ti Roilepe
intervalul
x1 si x2 sunt rdddcini ale func{iei. A doua consecinld se justificd [x1,;2],
unde
p.in iedicere la
absurd: dacr presupunem cd intre doud r[ddcini
conseicutivl q;i lJ ale derivatei s-ar
afla dour rdddcini x1 qi x2 ale funcliei, atunci intre
x1 Ei s-u, mai aflao rdd[cind a
"2
derivatei, ceea ce contrazice faptul cd e p sunt consecutiie.
$i
'i. problcme rezoluote. L Demonstra\i cd.in intervalul (0, 1) se giseste o singurd
-6x2 +l =0.
rdddcind a ecuatiei: 4x3
solutie' NotSm f(x) = 4x3 - 6x2 + 1. cum =1 > 0 Ei -f(r) =- 1 < 0, folo-
-f(0)
sind proprietatea vallori]or intermediarc, rezultd.cd
intre 0 si I existd cel pu{in o rddd-
::?.,p?:^L'.a.r_e
renJfia unlcltatea.
rdddcinile 0 ei r ;i apiican[ ; il;;;A"irqa a teoremei tui Roue,

l. Dacd,
| *-2-3* , re [-1,0]
f:[-'1,1]-R, f(x)=1
-1 -J ^-,,""-[
^*2+nx+p, re 1] )
(0,

266 / 350
afla(i valorile lui m, n, p astfel incAt funcfia s[ indeplineascd condiliile teoremei lui
RoIIe, Aflali valoarea punctului intermediar.
Solutie. Din condilia caf sd fie continud, gdsim p = 0, iar din condifia ca/sd fie
derivabild, n=-3. Relalia f(I)=f(-1), implic[ m=7. Punctul intermediar este
c=74.
3. Fie funclia /:R-'R, f(x)=*3 -3*. Aflali punctele de
extrem.
Solutie. Deoarece f este derivabild pe R, cdutdm punctele de extrem printre
punctele critice. f '(x)=3(x2- 1) deci punctele critice sunt 1 ;i -1. Cercet[m, cu
ajutorul defini{iei, dacd acestea sunt puncte de extrem. Avem f(x)t -7117 = *3 - 3* +
+2 = (x + 2)(x - l)2 , de unde rezsltd cd pentru orice x din vecin[tat ea (-2, co) a lui 1
are loc relalia f(x)>f(l), adicd 1 este punct de minim relativ. A.nalog, din f(x) -
-f(-1) = 13 -3x-2 = (* -2)(x + l)2, rezultd cd pentru orice x din vecindtatea
(-crc,2) a lui - 1 avem f(r) <f(-tl deci - 1 este punct de maxim relativ.

N]?I
lEi=l|
pRoBLEME ,.l pRoBLEME . pRoBLEME [N[?ll
lu==lrl
f. inJigura 16 este reprezentat graficul unei funcfii Ll-LLLI-LL.l-,r
f:fl,6l+R. Precizafi punctele de extrem relativ l-Al-l-l-l-l--t-l-r
si punctele de extrem absolut ale funcfiei. CAt este i/t$*tiii' Fig.16
max fk) ? Dar min f&) Z
xe[1,6]" xe[,6]"
:riLiiitiil
-l-l-l-l-l-f l-l-l- x
LLLLLLLLI
2. Folosind reprezentlrile grafice, aflati punctele de extrem ale functiilor:
r a t _t g(x) f : l-1,2] -rR, f(x) =lxl,
C rl,-t, f lrn, =cosx, h zl0,4l-'R, 1(x):4x-x2.
3. Aflati: max(sinx). min(cosx). xeR- + 6x- 1). xeR''
min(2x2 - l0x).
''
' x€R xeR ^u*(-*2
max (2x+5). min
' xe[,3](2x+5). max
" xe[0,4](-2x+5). max (-2x+5).
xe[,3] xe[0,4]
4. Allafi punctele critice si punctele de extrem (daci existi), pentru funcfiile
,6g:R*P, f(x)=xa fi g(x)=x5.
5, lnati punctele critice ale funcfiilor:
a) /:R*R, f(x)=xs -80x; b) /:R-R, /(x) =,;fi7,
c) /: R--+R, f(x) = (x
- l)ex ; d) /: (0, * R, f (x) = xlnx;
oo)

e) /:R*R, f(x)=sin2x; t) /: R+R, f(x) =arctgxz.

6. Care sunt punctele de extrem ale funcfiei ftfl,2nl-R, /(x)=sinx ? in care
dintre aceste puncte se anuleazi derivata ? Aceeaqi problemi pentru funcfia

267 / 350
 -270-
r- ,\,1 /\ lsinx
8:L0,fJ*R,g(x)=1 r*.lo,frfq1
,t
L cos.r, *=(t,?J
7. Reprezentati grafic functia f : f-2,21*R, f(x) =l*, _tl. Care sunt punctete de
extrem ? Care dintre aceste puncte indeplinesc conditiile din teorema lai
Fermst ?
8. Stabilifi dac[ se poate aplica teorema lai Rolle functiilor de mai jos. Justificafi rtrs-
punsurile.
a) /:10,f l*n, f(x)=max(sinx, cosx); b) /: [0, 1]-R, f(x)=lx-113;
c) /:
[0,2]-'R, f(x)=lx-tl2; d) /: [-1, 1]-+R, f(x)=xzlxl.
g. Fie functia /: R* ft, f(x) = x3 - x +2. Aflafi numirul real a > 0 astfel
inc6t sI se
poatii aplica teorema lfi Rolle pe intervalul [0, a]. Aflati valoarea punctului inter-
mediar.

1p. Fiefunctia f:fr,af--,R, (a >3), f(x)=)

=1 ":t?*u ls). , *e[1,3] ' Aflati va-
"G''-8x+ , *.ir,, nj
Iorile lui a, b, c astfel inc6t.,f sI indeplineascl conditiile teoremei lui Roue pe
[1, a].
1x' Fie /:R+Il f(x) =*1*- 1Xx-2)...(x-2006). Cdte rddrcini reale are ecuatia
f'(x)=0? '

12' Demonstraticiecuatia x4-4x+2=0areosolutieinintervalul(0, t);iosolutiein

intervalul (1, z). Artrtati ci acestea sunt singurele rlddcini reale ale ecuafiei
daie.
13. Demonstrati cI in intervalul (- f , O) existi o solutie reald a ecuatiei x3 + 3x + I = 0.
Ardtati c[ aceasta este singura rrdrcinii realr a ecuatiei date.
1 4" Aflati valoarea lui a e (0, m) astfet inc6t pentru orice
x e R si aibr loc inegalitatea:
a) 4x + 1,22ax; b) ar + lgx > 15x + l1x.
15' Demonstrati'cd dacd/este o functie polinomialS de gradul z cu toate rldlcinile
reale distincte, atunci si ./'are toate rrdiicinile reare distincte.

., Teorema lui Lagrange (teorema de medie sau teorema cre;terilorfiizife) este unul
dintre cele mai importante rezultate din analizamatematicd. ionsecinlele
sale stau la
baza metodelor de studiu al varia{iei funcliilor si reprezentdrii grafice.

fmtf Teorema lui Lagrangdsl

Dacd f
:fa, bl--,R este o func{ie continu[ pe fa,6] gi derivabild pe (a, b),
atunci existd c e (a,6) astfel incdt '(")
f = b-a

268 / 350
 .TTI.
Demonstralie. Fie h : fa, bf -P., 71*1 =fG) -,tt ;i impunem ca h sd indeplineas-
c[ condiliile teoremei lui Rolle, Evident, h este continud pe la, b] ;i derivabil6 pe
(o,b). Punand condi{ia h(a)=h(b), gdsim Din teorema lui Rolle,
^=XW.
rezultfl cd existd c e (a, b) astfel incdt h'(c) = 0, de unde ,t =f '(c) Ei linAnd seama de
expresia lui )., rczultd conchuia.
r Formula f '(r) = ry din teorema lui Lagrange se numeEte prima
formuld a cre;terilor fi.nite.
Functul c din formula creqterilor finite este numit in aplicalii pvnct intermediar.

I Interpyglg1gsgglWetrricd s teoremei lwi Z

Dacd notdm A(a,,f(a)), B(b,f(b)), atunci

f$)-fG)
*# reprezintd panta dreptei AB iar f '(c)
reprezintd panta tangentei la grafic in punctul
CG,fG)). Astfel, corrcluzia teoremei lui
Lagrange se exprimi geometric prin existenla
unui punct (cel pulin) in care tangenta la grafic
este paraleld cu coarda care uneqte capetele
graficului.
Punctul c nu este neapdratuntc lYezifigura 17.

a Cons<etlte q.le teoremei lui L

1. Dacd derivata unei funclii este nul6 pe un interv al, atuncifirnclia este ccnstantd
pe acel interval.
Demonstralie. Fie .f :1*R o funcfie derivabilS cu .f ' = 0 pe intervalul L Fixbm
un punct aeI qi considerdm un punct afuittat xel, x+4. Aplicdm teorema lui
Lagrange pe interwalul fa,xf sau [x, a]. Existd c cuprins intre a 9i ;r astfel incdt
f(*)-f(")=(x-a)f '(c) qi deoarece f '(c)=0,rezultd" 1r)=f(a). Cumx este arbi-
trar in I deducem c6/este constantd.
2. Dacddoud func{ii au derivatele egale pe un interval, atunci diferenla celor doud
func(ii este constant[ pe acel interval.
Demonstra(ie. Fie g Ei h, derivablle cu g.' =h' pe L Aplic[m prima cor:ecin{d
pentru func{ia -f = g- h.
Alte consecinle ale teoremei lui Lagrange vor fi studiate in lecliile urmdtoare.
* Probleme rezohrutQ,l. Distanla de la Craiova la Timigoara pe gosea este de
330 km. Un automobil parcurge aceastd distanld in 5 ore, cu vitezd variabild, dar frrd '
sd se opreascS. Folosind teorema lui Lagrange, demonstral\ cd' existi cel pulin un
moment in care vitezometrul indicd Yiteza de 66 km/or6.

269 / 350
 solutie' Notdm cu s(r) spafiul parcurs din momentul plec[rii pdnd in momentul
/. (/ este exprimat in ore, iar s(r), in kilometri). Funcfia
s: 5]_+R este derivabilh,
s'(t) teptezentdnd vitezain momentul r. Deci funcqia este qi [0, continua. Din teorema lui
Lagrange, existd c e 5) astfel inc$t s'(c; = s(s)-s(O) =
zra, avdnd in vedere cd s '(c) reprezinft vitezain mo?nentul +
!0, = 66. Rezultd conclu_
c]
z' Demonstra{i,cd pentru orice x €
[- 1, 1] au loc egalitdlile:
a) sin(arccos") = ./ I _.x2 ; ).
) = I1] b) cos(arcsin
solatie. Demonstrdm numai de la a), punctul ty ni"a analog. Fie
{$entitatea
func{iile f, s : [- t, 1] * R, /(") =fsirl{urccosx)
=g'(x) =
fi s(x) =
penku orice x (- t,lli. Rezultd cd exista"[l-r.
Avem -f\ (r) =
ffi = o constantd c astfel irrcdt
f(x) - s(x) =c pentru (-
orice x € l, 1). Dana rui x valoar ea 0, rczurtd. c=f(g)-
g(0),
deci f(x) = g(x) pentru orice x . (- 1, t). Se,arat[
cd .f(t):c(l) $i /(_i) = *[_'ij,
deci formula este demonstratd. r.
..,
'
sotutie. Fie x, o,",1,:""':*X11Jl ff#l':;ilj^;#L*"
*)*R, f(t)={.
/: (0,
Ecuafia se scrie
f(a) -151 ="f(4) -f@.Aplicand funcliei/teorema lui Lagrange
pe intervalele [5,6] Ei I?, 4f, rcz:irtd ca exista ce(5,A)
;i ae(3,4) *tf"i irr"'at
f(6) -f(s) =f' (c) = qi
:":tseama Li
"f(4) -f@ =.f' (d) = *ii-t . b.uuliu'O.ut;;';;-
=
- y6lx-l,de unde (findnd * a1 geri^*= 0 sau x = 1.
"
-rf.-A1-

|Vlll rRoBLEME I nRoBLEME . nRoBLEME

fNrul
l. Pentru fiecare dintre functiile
f z [a,b]_R, afla,ti valorile
lui c e (a, D) astfel incAt
tangenta Ia graficul functiei/ in punctul (c,
f(c)) si fie paralell cu coarda care
unestepunctele (u,f(a)), @,f(n)). g f :[_1,1]-+R, f(x):x2_3x;
b) f :lr,5l-R, f(x)=,EA; c) f ,lt,*]*n, ,f(x)=.or*.

2" Afla,tivalorile lui a, b astfel incat f : [-t,l]*R, rf(x) "-* , xe(0,

\--'={ bn_* x e [-1, 0]
l]
sd indeplineasctr conditiile teoremei lui Lagrange.
l. ,
r Aceeasi problemi pentru functiite g : -
* n ;i l, z 10,
[- 1, 1]
'rr*r='{-;;;', 2l__+ R, definite prin:

xe[0, l] .
s(x)= -.rl:t n,'*=t*i:li
{I xr+a(x-l), xe[0,r)
' ""*/-l ax+b, xell,2!
Pentru funcfiile S, ;i h, aflativaloarea puncfului intermediar.
3. Demonstrafi cf,: a) pentru orice x, y e R au loc relatiile
lcosx _ cosyl < l* _yl ;
b) pentru orice x, / e (-
+, +) are toc retatia ltgx _ tgyl> l* _yl ;
c) pentru orice x, y e R are Ioc relafia
lsinx _ sinyl < l* _yl.

270 / 350
 -773-
4. Demonstrati ci dacl a, b el},
tl, o< D, avem:
a) cos 6 . *F#* < cos n; b) sin a . eY:i@ .< sin D.

5. Demonstrati ci pentru orice a, D e R are loc inegalitatea:

l
r('. l7')- r,'(a + lfr t)l <kr - bt.
6. Demonstrati identititile:
a) arctgx+arcctgx =+, (v)xeR; b) arcsinx+arccosx =
t,(v)xe [-r, 1].
7. Demonstrafi cd: a) arccos +# = 2arctg^[i ,pentru x e [0, oo);
. 7v
b) arcsin
ffit =2arcIgx, pentru x e [- l, l];
c) arcsin
fu .zur.tBr=] n *' ::lt':)
[ -n , xe(-o, l'l
8. Demonstrafi ci exist[ un interval pe care functia definittr prin relatia g(x)=
= arcsin ll:7 -arcsinx este constantS. Precizati intervalul si valoarea constantei.
9. RezolvatiinRecuatiile: 1+5x =Zx +4x ;i 7x *3x =2x+gx.
10. a) Aplicind teorema llui Lagrunge, demonstrafi cd pentru orice ft eNx are loc
I
inegalitatea:
Zi, . tn(lr+ 1) -tnk <f,.
b) Demonstrati ci ,lryg(t * * *...* *) = *.
c) Demonstrati cI sirul (az),'1 ; unde en =l * * ...* j -ho,este convergent.
t
11. Demonstrati ci daci lulm pentru !/i00-t valoarea aproximativl 10, atunci
eroarea este mai micl decdt
1ft-.
12. Fie functia 1f:R*--+R, f(x)=arctgx+arctg$. Calcutati derivata, scrie{i func{ia
sub o formi mai simpld si reprezenta{i graficut ei.

Corolarul teoreme i lui L agrhn ge

vom studia o consecinlI a teoremei l:ui Lagrange carc fumizleazd o metodd de

studiu al derivabilitdfii unei func{ii intr-uny;nct, in situalia in care un calcul direct
prin aplicarea regulilor de derivare nu este posibil.
Exemplry. Funclia f : l- l, 1l - R, .f(x) = arcsinx este derivabild pe (- 1, t ) si
-f'(x)=-#
,l l- x"
Studiul derivabilitdfii in 1 gi -1 folosind definifia este laborios. O
metodS accesibild. este datd de:

271 / 350
 Consecinl,a corola rull teoremei lui La gra n ge
1

l. Dacd o funcfie f :(a,xgf*R este continud pe (a,xg], derivabildpe (a,x6) qi

existd lim f '(x), atunci (x6; = lim f '(x).
-r+r0 "{, .I+.t0
r<ro J<TO
2. o funclie .f :fxo, b)*n este continud pe [xs, b), derivabild pe (xo, b) si
Dacd"
existd lim f '(x),atunci .f.',Go) = lim /'(x).
X+-YO " X+X0
x>lo 'I>ir0
3. Dacd,o funcfie este derivabild,pe(a,b)\{xo} (unde.x9 e(e,b)) este continud
in xs si existd '("), atunci f ' (xo) = /'(x).
"t11,f "[q5
Demonstralie. 1. Avem 6(ro)=lim r+#il Ei din teorema lui Lagrange pe
xgo
intervalul fr,*01, existd cre(x,xg) (care depinde de x), Q{d =y'G).
Rezultd: ".,
"f;(xs}= '(c*)="limo/'(d= 'G).
]\f ]Sof
x4c0 cxlx\ x<xo
Afirmalia 2 se demonstreazd" analog, iar 3 reztltd din I qi 2.
* Probleme rezohrste. L studiati derivabilitatea funcliei f : l-1,11*R, f(x) =
= arcsinx in I gi - 1. Interpretare geometric[.
Solu.tie. Funclia este continu[ pe [- 1, 1], derivabild
pe (- 1, 1), iar .f '(x) =+= are limite laterale in 1 si
,l l-.rz
- l, deci ,{,'(t) = lim $ oo
x-l ,l l- xz = $i
.r<l
f;(-r) =="tjT1
x>- I
fi =*.
Tangentele la grafic in 1 gi - 1 sunt vefticale (vezifigura I8),
2. Reprezenta{i graficul func{iei /: R*R, -f(x) =1"2 - t I qi
calculali derivatele laterale in punctele - 1 Ei 1 .

sotutie. =1 :'1-*t
1'\x)
-|' *' t-:' - 1l u [1' *)
| , xe (-1, l)
deci funclialeste derivabils pe R\{- 1, 1} gi
\
fo- x e (-o' - l) u (l' oo) Fig' 19
|

'(x)
f =1 ?r, ' \,1-
| -2* , n€ (-1, 1)
Func{ia fiind continud in I si - 1, aplicdm corolarul -TT- .

teoremei lui Lagranget f; (- 1) = = -2, f;G r) = 2 analog

)y1rGzx) = $i
"St,(zr)
.d:(1) = -z Ei fil) =2, Grafrcur
"l[1"p.""
entatinfiguro tt-t
272 / 350
M *R'BLEME l pnonr-unru r pRo*LEMn
lMl
1. Calculati prin doui metode:
a) derivatele laterale ale functiei 1f: R-+ft, f(x) =lx+ 2l in x = -2i
b) derivata la dreapta a func{iei /: [1, co)*R, f(r) = in x = 1;
f-
c) derivatele laterale ate functiei yf:R-+R, f(x) = inx=3.
1L ;;., :' ;::
f .l-1 ^ v>?
2" Fie functia/:R+R, f(.)=1;. ',;2i . stannili dacr se poate aptica co-

rolarul teoremei hi Lagrange pentru calculul derivatelor laterale in 2.

3. Afla,ti valorile parametrilor reali a si D pentru care functiile definite prin relatiile
urmltoare sunt derivabile pe R.

a)
\-/\
l\x)=7lsin2x+ax,x)o b)
xsinx+a+b , xln
rn(l-x)+6 , x<o /(.')={
t ..''-
;
u(x -b) , xlTt ;

c)/(x)=l | *t-ax+b, x<l ax2 +b , x12

lx2+ ,x2r; u) /&)={ 1:

, x)Z
;i
*M , xe[l,co) *3+o*+2 x<o
efr t(xr=1
r/ \ | "t*
-b*". o /k)={ ln(2x+ l)+b , x>0
I , xe(-oo, l) )
,
4. Aflati vatorite lui a, D, c pentru care functia f(x) +bx+ c
=l ;t.:"-'
: ;: I
derivahili de doui ori pe R.
este
5. Pentru functiile /:R+R definite prin relatiile de mai jos, afla{i domeniul de
derivabiliate. Reprezentati graficele functiilor si gdsi{i punctele unghiulare.
a) f(x) =lxl; b) ,f(x) = + l71x+l F;
c) /(x) =M -fIF;
d) f(x)=lx2-+x+21;
e) ,f(x) =max(2x,2-x) i D f&) = llnxl.
Pentru fiecare dintre functiile de mai jos, aflati domeniul rnaxim de definitie si
domeniul de derivabilitate. Calculati derivatele iaterale in punctele in care- fuhctih
----,-'--
nuestederivabilS. a) f(x)=urrrir,#L b),f(x)=arccos
#; -z
c) f(x) = arccos I| -7; d) f(x) =m;n(xa - , Uz - +).
7. Elevii unei clase au primit teml s[ studieze derivabilitatea functiei 1f:R-+R,
I x'-2x+2 , x2l inx
f\x) =
I *z - r, -. i = 1. Printre solutii s-au numiirat urmrtoarele:

ElevulA:
3x2-2. x>1
f'(i={ Zx_l'. x<L, de underezulttr cd fi(f)=
t
=
lryiQx -r)
=1 ti f;(r) = ttry(3xz -Z) =t,deci/este derivabili in 1 si /'(1)=1.
x<l x>l

273 / 350
 -276-
Elevul Bz,fgi/tx) = 0, gi f(l) = 1. Functia nu este continud in t,
x<1
prin urmare nu este derivabili.
Elevutc, fi]u) =
l'$ +P = jgi ++=@ fi 4(r)=

x+l 4#
= uq x-r = nrytffi=t]il
i;i x-l 0.", runcria
"J;1"
derivabni in t.
x>l x>l
Care solutie este corecti ? Explicati in ce constau greselile.
8. Studiafi derivabilitaea functiilor:
I
g :R-+p, f(x) =
r*t+#D,g(x) : mgt#+a.
9. Reprezentafi graficul functiei /: R--+ Il, f(x) = ffi. ln"p derivatele laterale in 0.
10. Aflati domeniul de derivabilitate at functiei /:R-+R, f(x)= fp. scriefi ecuafia
tangentei in origine Ia graficul funcfiei si reprezentati graficul funcfieil

O REGULILE LUI L'HOSPTTAE6]

Limite defunclii,studiind operaliile cu funclii care au limitd, s-a ardtat
|n^caRitolul
"a Ltj, [#], [0.*], [*-*], [1*], [00];i [*0] sunt operalii fbrd sens saunede-
termindri. S-au pus in evidenld diferite procedee de inldturare a nedetermindrii,
procedee care depind atdt de nedeterminarea intdlnitd cdt si de funcfiile ce intervin in
calculul limitei. vom enun(a cdteva rg$lli prin care, folosind derivatele, se pot
calcula limitele de func{ii in cazurile
[8] ;i [$]. Aceste reguli ugureazd calculul
limitelor.

f@ Teoremi [Regulile lut ttHospitall

FieaeR.Dacd:
D ll&ff.l = lgg g(x) = 0 sau ]!g/(x) = +co $i lt1g g(x) = tco;
Ei g sunt derivabile pe Z\ {a} Ei g'(x) + 0, (V) x e Z\ {a},unde V
' feste
,2)
o vecinltate a lui a;

tim 4 ,(x) e n:
3). exist[ x+e
g
I\x = lim f'(x)
atunci im
'+A
g(x ) x+& .s'G)

/,marquisdeS.aint-Mesme(|66l-l704).SeparecireguIilecepoarttr
numcle lui l'Hosqitql aur fost
-giisite de profe'sorul sdu, Je.on nirouii; i,rtoipiki ie-i E?il-
publicAndu-lc in c-arte sa "L'analise .;;;dr.,
des inlii.iment piiits poiui t'trteaigr^;'i"i6;;i -courbes',, primul tratat de
analiz[ matcmarictr.
I' Ho s nit al- B er no u lli,
Dc accca, in uhcle tratatc t-e-;"';ii;i:";;" Iiriis.ii[ Jd,irii.,ri,iri"iie;ifi;"'iir;

274 / 350
 -2n -

observalie. Enunlul include doud_reguli: pentru

"urur [f,] gi pentru cazul [$].
Exempre. 1. rim.
#+#fil 2r"rrr,
#ffi :t
I€rls* 1.r'l
xz+l _21i*x'+l _2
3,2 - 3.+:iSr3+x - 3.
'.;,rBl*;ii] rr+l
Folosind regulile lui I'Hospital, se demonstreazd cu ugurinld formulele :

, hunFl, unde; a) r.

in cazul nedermindrilor de forma [0.*], [*-*], [l-], [00];i [*0], funclia a

cdrei limitd se cere calculatd se scrie mai intdi sub formd convenabild, astfel incdt sd
se ajungd la nedetermindri de tipul [*] sau [S].
o Cazul [0 .*]
/(") o (")
Avem de calculat
trWf?)s(*). Scriem f(*)s?) sub forma fi1 sau f 9i ob!i-
a0:) "f(*)
nem cazul [8 ] rr" t3l.D" exempttr,limxlnx tB, ],$ tt, lim-|I =L
;>0 .r>0
t .tr+u - --t
i>(l

o Cszul [* - *]
Avem de calculat
F4g(/G) -g(x)). Cdutdm un procedeu de a scrie ,f(") _g(") sub
formd de fraclie. De exemptu, scriind f(x) - s(i=fG)sGl($
- #) se obline
cazul [oo . 0].
Dacd'f qi g sunt fraclii, este convenabil si efectudm calculul, dupd care de obicei
se ajung'e la una dintre nedetermindrile deja studiate. De exemphr.

t=-lr f'r
tg'r'q(;m*) talg(z;;#m)
T0'r
lim(*---L')
;;d* srnx/ ;'S(*t#) -
tl

o Cazurile ll*1, l0ol qi [wo]

Avem de calculat
lie^r8t). Folosind formula e=e\no, scriem 1;s@ -
=
"lnfG)e?)
=
"ditnl?).
ii-iru exponentului este in cazul denedeterminare [co.0].
..2.'
r)ti l:l e].fl.,ffi 1^1_
x2+4
rn(x-r).
r) t*i'l
11
Exempte. l. (x- dar liq Htn&-
I'S
_, .0" I
t?' ltq ry/ LJr liq-+- = 2 $i deci lim ("- 1yffi = oz. x2+4

I-L X+Z -a=-----; X+2

xz+4 \xz+4)'
-

275 / 350
 limxx tojl tiq
z. x*0 -uljh*'"*=o0 (lirtritu exponentului, aflatd in
x-0 "xtnx
;r>0 .rr>0
cazul de nedeterrninare [0 . oo], a fost calculat5 anterior).

r. x-tO'--
rira($)'in" te:l "n"t"*; dar liq sinxh$- - - liryin"l,r"[0i]
"l$ x*0 x*0
;o0 x>0
tOyl
rri*"+t )rrl*"tnx l x>0

-llx*0 -- l.| Ilx*0 |

|
=- .r*0
limxlnx= 0 si deci lin,f+)tin* = e0 = t.
' .r*0'-'
\x>0 ,/ \x>0 x>0 ) ;c>0

Obsewalii. 1. DacS regula lui I'Hospital nu poate fi aplicatd pentru calculul unei
limite, nu rezultd cd aceastd limitd nu existd. De exemplu, pentru calculul limitei
Jg#;ifii aflatd" in cazul de nedeterminare [*], nu putem aplica regula lui
I'Hospital,pentru cd raportul derivatelor, ++## nu este definit in nici o vecindtate a
lui co (in orice vecindtate a lui co existd puncte de forma zkft, k eZ in care 1 - cosr se
anuleazd). Totuqi, limita iniliala exist6. intr-adevdr,

,lrrgi=ilf =Jss# ='.

2. Uneori, regulile Iui l'Hospital se apfica in mod repetat !
fsl tg,]'$#
tg'.l,S-# [0t
De exenrytu,lS"F =-tl$# =-*.
3. Regulile lui l'Hospital se pot combina cu alte procedee !
De exemplu,'x+0\
' .+)/ [--=*] x+0\
ri*[4x' - stn"x tin-,Iti1'I ;" ) = ;-0\
.rz sin'x )
1i-(tin2"-"2 . ti* -!]- =
.y+ )/ x*0 sinz.r

=i'*(t#)=lim "+rt 1g ";-

= t t't2,unde /1 =.lS = "F
+ t) =
I'S(*t
= z qi tz=l'$.uT-" = -+. Deci: /1 . tz =2. (-+) = -+.

M PRoBLEME I pnonLEME I pnonLEME

M
1. Folosind regulile lui I'Hospital, calculafi: u)
*1T,
b)j'Sffi; -J a,"tt
o1'g$:1ffi; d)l'gffit
JV -r
llm --:=--:-:
el'x+l
tx-t'
x"+l -J5
Il' llm -:---=-:
"l
x+2 ,tx2+2 -16 ' *)J'S o#tt
p.,
h)' lim sur=.
x+0 stnx+zx '
r) j'1iffi; ,,"t+"41;

276 / 350
 u,*'s###' r)*ljTrffi, "')J'4x#;
^^^ -&

")"4s-ffi; p)ls#i*#' q) lim x- ln(x+l).

^'x+0

2. Fotosind regulile l:ui I'Hospital, calculati:

los.(xa+2)-l
")-116iir+3t_l;
nr4 , tos^x-l
b)lim#:
' x+0 3r"-l ' lim
c)'x+o .-€,
rn(e-x )+x-t '
d)
]lg-t=f t

"r,l,jb
---------------
^, ,,_- ln(xz+x+l)- ln("Lx:_!)., n tim#1=sj4l:
- i;0 1 - cosrx '
s)
-i,'d
!nsin3x.
6' 1;- ln sin 2x
'
o sin2x .
h)lim#:
'x-+ x-; i) toq
sinx ln(l +x)
Z.tl,*-i#1ft ; j)
Jgq
k)' lim41,
x+l XJ_L' Dlnffi; jx_u2
m)JTiffi.
*x_"3

linl (x2 - r)tg?;

Calculati: a)'x-1
' '
b)'x*0
linr (rn** f); lim e-* tn*.
c)'x+0
x>0
'
x>0
, '.1
catcutati: a)
J'Jb (#J''
_.2

lim ,sinf
b)'x+@ #TJ ".' ;
.
c)
Jgg (te I
/ \^fnv t'n \-
olllnlt^/cosxl
'x*0 ": e) (f - arctgxJ In(x+ r)
'x>0 '
.
Jl{&

Fie functia /: (0, oo)-R definit[ prin /(x) = 1n(3x - t) - tn(2" - t). Catcuta{i limi-
tele functiei in 0 si la m.

Pentru functiile definite prin relatiile de mai jos, aflati domeniile de definitie si
1n(x1+1).
asimptotele: a)
"f(x)- nr rr*r=l#}#li,
c)/(x)=mt d).r(x)= j#++3
7. Stabilifi daci existi si dacr se poate aplica regutu trd I'Hospitat.
Jgg+++*#
O ROLUL PRIMEI DERIVATE IN
STUDIUL FUNGTIILOR

Prima derivatd a unei func(ii se dovedeqte a fi utild in studiul intervalelor de mo-

notonie al'" func{iei si al punctelor de extrem. Teorema urrndtoare stabileste legdtura
dintre se nr.ul derivatei unei funclii pe un interval qi monotonia func{iei.

277 / 350
 -zto-
t@ Teoremd

Fie f :1* R, o func{ie derivabild pe intervalul 1. Avem:

a) -f ' > 0 dac6 Ei numai dacd/este irescdtoare.
b) f ' < 0 dacd Ei numai dacdy'este descrescdtoare.
c) Dacd f ' > 0, atunci/este strict crescdtoare.
d) Dacd f ' <0, atunci/este strict descrescdtoare.

Demonstrutie. a) Dacd f '>0 pe d fie xr,x2el,x1<.rc2. Din teorema lui

Lagrangepeintervalulfxl,x2),rczultd"cdexistd ce(x1,x2)aEainc6,,t
f(x)-f(x)=
=f '(c)(xz-nr)>0, de unde f(x)atrrt), adic[ f eite crescdroare. Reciproc,
presupunem.cl ,f este crescdtoare. Fie a, un punct arbitrar in L penhu orice x+e
r(-\ r(..\
ar" Jg]!!L > 0, deci f '(a) =I'nL44d.o.
Afirmaliile b), d) se demonstteazd" analos.
"),
Observalie, Reciprocele proprietblilor c) Ei d) nu sunt adev-drate, adicd dacd func-
{ia este strict monoton5, nu rezultd cd inegalitdfile verificate de derivatd sunt stricte.
Exemplu. /:R-'R, f(r) =x3 este strict crescdtoare pe R, dar /'se anuleazditL0.

* Prcbleme rezohiqtc.
rezohrste. l.t. Studiali
Studiati monotonia funcliei /: R * R, "f(*) = arctgx - x"
\ I
Solutie. J-'/\x) = Zn - 1= - ji
-2
< 0, deci funclia este descrescdtoare pe R.

Z. Aflali intervalele de monotonie ale func{iei

/:R-'R, .f(x) = 8x4 -x2.
solutie. .f '(*) =32x3 -2x=2x(4x- 1X4"+ 1). Trecem semnul derivatei si
sl con-
cluziile privind intervalele de monotonie in urmdtorul tabel de variafie:

-oo-+ol
0 +++0 0 +++
"f(.) / o \ -+ t .o

3. Dernonstra\i cd,:
a) dacd f :I-R este derivabil[ pe intervalul I, .f' >0 pe 1gi nu existd niciun
interval (q, b) cu a <: b pe care ' s6 fie nuld, atunci/este strict crescdtoare;
f
b) dacd f :I-*\ este derivabild pe intervalul I, ' <0 pe 1gi nu existd niciun
f
interval (u, b) c I cu a < b pe carc /'
sd fie nulf,, atunci f
este strict descresc[toare.
solutie. a) Din faptul cE f '>0 pe I rczultd, cd, f este crescdtoare. Dacd
presupunem cd" f nu este strict cresc6.toare, existd a, b e I, a <b astfel inc1ft
f(a) =
=f(.U}. Atunci, pentru orice x e(a,b) avem f(a)<.f(x)<.f(b), deci /(x) ="f(a)=
= f(b) , adicd f este constantd pe la, bf , prin urmare are derivata nulr pe (i, u),
conttazice ipoteza. "*.u...

278 / 350
 f Determinures panctelor de extrem

Sd analiz[m tabelul de varia{ie al funcfiei R * R, f(x) = gx{ - x2 , din problema

/:
2 rezolvatd, mai sus. observdm cd xo - 0 este punct de maxim relativ, deoarece pentru
orice x din vecindtatea (-
+,+) a originii are loc relalia f(x) <f@).Analog, punc-
tele -* *$ sunt puncte de minim. Un punct de exkem poate fi identificat pe baza
semnului derivatei in vecindtatea punctului respectiv.

Fie f :1-- R, o funcJie continud pe intervalul 1gi x9 e /.

Cuzul I: n0 este un punct interior intervalului 1 si / este derivabild pe
(4, b) \ {xs}, unde xs e (a, b) c. L
rDacd f '>0 pe(a,xs)$i
"f
'<0 (xo, tt),
< U pe \x0, b) atuncl JrO este punct de maxim.
a XO b
f '(x)
f(x) ,/ "f(xo1 \
M
rDac[ f'<0pe(a,x >0 b). atunci -,r 0 este punct de minim.
x la no b
+++
f@l \ -fGi
m
/
Cuzul II: x0 este capdtul din stdnga allui I Eif este derivabild pe (x6, b) c.I.
x xi b
r Dacd f ' > 0 pe (x0, b), atunci xg este punct de minim. f '(" +++
"f(x) f(xo1 /
m

xi b
o Dacd f ' < 0 pe (x0, b), atunci )r0 este punct de maxim. f '(i.
f(') .f(xs1
fuI
\
cazul III: xs este capdtul din dreapta al ld I si f este derivabilh pe (a, x6 ) cL
CI X^

oDacd f ' > 0 pe (a, xg), atunci Jrg este punct de maxim,
f,G +++
f(x) / f(xs1
M

279 / 350
 -2t2-
a xn
f '(x)
oDacA f' <0 pe, (a, xg),atunci r0 este punct de minim.
f(x) \ "f?o1
m
Absewalie. Evident cd rezultatele de mai sus nu trebuie memorate, punctele de
extrem se citesc simplu din tabelul de varia{ie.
* Problemi rezolvqti. Determinali punctele de extrem ale func{iilor:
f :f2,41*R, -f(*)= l7 *er-A:
a) b) /:R-R, "f(x)=le* -Il.
Solulie. a) Avem ,f '(.r)
=# (v)x e(2,4) Ei f)(z) =co gi -f;(4)=
ffi,
- -co; deci/nu este derivabild,in2 si 4. Tabelul de varia{ie este
x l2 34
/'(x)l | "o ++ 0 -- -oo ;

f@'lo ,/ 1 \ o
Rezultd cd2 Ei 4 sunt puncte de minim iar 3 este punct de maxim.

b) Avem .f '(x)=1I ex '.';.;

x>0
, iar derivatele laterale in 0 sunt
-", -1
Ei 1, deci 0 este punct unghiular)lin tabelul urmdtor, rezultd,cd 0 este punct de mi-

'(.x)

Obsentalii. 1. Din studiul monotoniei si al punctelor de extrem se pot obline si

alte informalii despre funcJie. Astfel, folosind si proprietatea valorilor intermediare se
poate afla imaginea func{iei.
2. ne asemenea, se poate determina semnul funcliei, pe baza unei
observajii de tipul urmitor: dacd/este crescdtoare pe
[a, b) gi f(a) > 0, atunci "f(x) >_
> 0 pentru orice x e l,a, b).

* Probleme rezoluilc. l. Pentru funclia /:R*R, f(r)=#, aflafi intervalele

de monotonie, punctele de extrem si imaginea.
solutie. .f '(*)==dr7 Completdm tabelul de varialie (in care trecem si limi-

tele func{iei la capetele domeniului): . Funclia este

"f6l I r*
strict descrescdtoare pe (-.o,0], strict crescdtoare
-1
pe [0, co), 0 fiind punct de minim
iar imaginea este [- 1, 1).

f. Fie funcjia f ,l-t ,tl - [- t, t], f(x) =sinx-xcos:r.

280 / 350
 -zE3-
a) Stabilili semnul func{iei.
b) Demonsha{i cd funclia este bijectivd.
Solutie. a) f ' (x) = x sinx. Tabelul de varialie este:

.f '(x) +++ 0 +++

-1 / 0 I 1

Rezultd semnul funcfiei: #

-'' J\x)l
.rl-+ o +
--- 0 +++
b) Funclia este strict crescdtoare, deci injectivd. Din tabelul de varia{ie
Ei din faptul cd funclia este continud (deci are proprietatea valorilor intermediare),
/f -
rezultd cA.^L- T , t-'l\ D = [- l, 1], adicd func{ia este surjectivd.
3. Dintre
toate triunghiurile dreptunghice cu ipotenuza de
lungime a, afla\i-l pe cel aare are perimehul maxim.
Solutie. Notim cu x lungimea uneia dintre catete. Perimetrul este p(x) = ct+x+
/---;---------=
+
^laz -xz, unde x € (0, a). Derivata este p'(x) =l-dT.Se ob{ine tabelul de

varialie: Maximul se atinge cAnd o catetd este

, = *,adicd triunghiul este dreptunghic isoscel.

Aplicalie (demonstrarea unor inegalitd\i)

. Pentru a demonstra o inegalitate de forma f(x)>g("), (V)xe | IcR, inter-
val, studiem, cu ajutoml derivatei, varia\ia func{iei h =f - g, ardtdnd cd h este pozitivd
pe intervalul considerat.
.1. Ploblemi lezOtvqtE. Demonstrali cd"pentru orice x e R are loc inegalitatea:
xarctgx! m(t +"2).
Solutie. Notdm /:R-R, f(x) = xarctgx-ln(1 +x2). Avem
'(*)
-f =arctgx- #
Pentru a stabili semnul lui f ', studiem vafia\iald f ' cu ajutorul derivatei sale f ".
Avem f" " (x) = ;=+
(l +xz l'
> 0, deci /'
este strict crescdtoare pe R. Din tabelul de vari-
alie allui f '
,rezultd" cd ' este negativ[ pe (-.o, 0) qi pozitivd pe (0, *).
f
x l-co @

"f
(r)
" +++ 0 +++
/0,/
Deci se ob{ine pentruftabelul de variafie:

281 / 350
 -2t4-
x l-co 0
'(x) 0 +++
"f

de unde rczultd concluzia"

tll\l?lJl
t|4' +rll
pnoeLEME I rRoBLEME r rRoBLEME
Nm
'tr' Pentru fiecare dintre functiile de mai jos,
aflati domeniul maxim de definitie,
domeniul de derivabilitate, intervalele de monotonie si punctele Oe
extrern (Oace
existi). Alcltuiti tabelul de variafie:
a) f (x) = x4 .- 3; I b) ,f(*) = x4 - 4x;
c) /(x) =xlxl -x; 1d) /(x) =
t#, e) f(x) = *'ir ;

\ f) ,fG) = xex i , il f@) =xlnx;

i) f(x) =
#rt i) ,r(x) = !#at
2' Pentru fiecare dintre functiile de mai jos, precizati domeniul maxim
de definitie,
intervalele de monotonie, punctere de extrem (daci existi) si imaginea.
a) f(x) =.x6 + 6xi b) f(x) = x2 +xlx -21;
,.2
c) /(x) =ffi; d) /:R+R, f(x)=h(x2+
t)-2arctgx.
3' Fie functia polinomialr de gradul trei f :R-+R, f(x)=ax3 +bxT+cx+d. unde
a + 0. Demonstrati ci:
a)/este crescltoare pe R dac[ si numai dacd a > 0 qi D2 <=3ac;
b)/este descrescitoare pe R daci si numai dacil a < 0 qi b2 <3ac.
4. Fie /: (0, oo)*R,,f(x) = +.
a) Catculafi '(x).
f
b) Demonstraqi cdt f(x) <f(e), (V) x > o.
c) Deduceti inegalitatea x, S e*, (V) x > O.
(Var ia ntd, B acalaureat 20 02)
5. Determinati .valorile parametrului real m asfi.el inc0t functia /:R+R, f(x)=
= (x2 + x + ,efie monotonr pe R.
^)"2*
6. Determinati valorile parametrului real m asfi.el incAt functia ./:R--+R, f(x)=
= (x2 - x + m)e-x sl aibi puncte de extrem.
7. Aflati valorile lui z pentru care functia
/:R*p, f(x)=3x5 _5(m+l)x3+
+l5mx+1 are patru puncte de extrem. pentru caiur m=9, aflafi intervalele
de
monotonie pi punctele de extrem.

282 / 350
 -2t5-
8. Demonstrati cI functiile urmitoare sunt bijective:
a) /: R,-rR, f(x) = 3x5 + 5x3 + 1;
b) /: R--+ R, f(x) = x +sinxcosxl
c)/: [0, oo)+ [0, a), f(x)=29 _ln(x + 1);
d) /: R - R, ,f(x) =x +;ff7- - + utctg .
f
e) y':R+R,y'(x)=x-sinx.
9. Demonstrati inegalititile:
a)+Slnx<x-1, (V).x>1;
b) xex +l2 ex, (V) x e [0, o);
c) 2sinx+rgx>3x, (V) *.10,!);
d)x2+2cosx>2, (V)xeR;
e) ln nE +
fr >arctgx, (V) r e [1, oo);
I)l+x+ *.r* <l+x+/r4, {v)oro.
10. Demonstrati ci pentru orice x > 0 Ei lrice n e N* are loc inegalitatea:
ex>r+fr.**...*#.
'11.Aflativaloarea minimd a sumei pitratelor a dou[ numere dacii produsul lor este 1.
12. Aflafi volumul maxim aI unui con circulr,r drept inscris intr-o sfer[ de razil l.
13. Dintr-o foaie de tabli pltrat[ cu latura c,,e 60 cm trebuie si se
construiascd o cutie paralelipipedicl fdrl r;apac. pentru aceas_
ta, se taie si se inliturtr din fiecare col{ al pitratului cAte un
pitrat de latur5 x, apoi se indoaie tabla dupd liniile punctate
din Jigura 20. Aflati valoarea lui x astfel incdt cutia obfinutl sI
aibtr volumul maxim.
Fig.20
'14. a) Demonstrati ctr pentru oricex eR are loc inegrlitatea
ex >x +1.
b) Demonstrati ci dacil a €(0, @)\{1} are proprietatea ax>x+l pentru orice
x eR, atunci u = e.
c) Fie xl ,x2r...,xn. numere pozitive cu propriertatea x1 x2...xtt=1. Demon-
strati ci xl + xZ * -. * xn ) n.
d) Demonstrati inegalitatea mediilor (Cauchy)z media;aritmetici a oricdror nume-
re pozitive (tZ!Z;...ten este mai'mare sau egali de:6t media lor geometricI,
aaicxgg$fu > daTa2:6.

283 / 350
 -2t6-
O ROLUL DERIVATEI A DOUA
IN STUDIUL FUNGTIILOR
t

Cu metodele studiate p6nd in prezent, putem obline o serie de informa{ii despre o

funclie dat6: intersecfiile graficului cu axele, limitele, asimptotele, intervalele de
monotonie, punctelle de extrem. Pentru trasarea graficului, aceste elemente nu sunt in
general suficiente.
Sd presupunem de exemplu cd / este o func{ie continul si crescdtoare pe un
interval lo, bl.Putem atunci realiza graficul unind punct ele A(a,
maimultemoduri: "f(a)) gi n(U, f(D) in
-B lB -/
B

./ ,/,/-/,/ / -BFig.Zr / /
z./ Al A/ A/
in primul caz, functia este liniard, in al doilei caz este concavd, in al treilea caz,
convexd, iar in ultimul caz, intervalele de concavitate gi convexitat e altemeazd.. Deci,
pentru trasarea cdt mai corec!5 a graficului este necesar un studiu al concavit6(i sau
convexit6lii.
m_
\r- rJClrrnrEtct

r ;feste convexd ped dac[pentru oricexl ,x2€1si orice /€ [0, 1], are loc
inegalitatea f((t - t)xt + tx2) <0 - t)f(r) + t7Qr1.
r Jf este concavdpe I, dacl,pentru orice orice xr,x2e 1si orice re [0, 1],
are loc inegalitatea
"f((t -r))x1 + t x2) > 0 - t)f(") + tf(x).

Definifia de maiL sus expriml in limbaj matematic urmdtoarele: Fis.22 1

r Funcfia f : I--,R, este convexd pe intervalul I dacd oricare " /4 B
ar ft a, b e I, coarda ce uneste punctele A(a, f(a.)) B(b,
graficului este situatd deasupra graficului.
Ei "f(b)) ale f
r Func{ia f : I-R, este concave pe intewalul I, dacd oricare }
ar fr a, b e I, coatda ce uneste punctele A(a, f(a)) B(b,
Ei f(b)) ale "o /
graficului este situat[ sub grafic. f Fig.23
Func{ia de gradr"rl intdi este in acelasi timp concavd si convexi pe R, condifiile din
definilia convexit6lii si concavitdlii se verificE, inegalitalile devenind egalitdfi.
Studiul concavitSlii sau convexitdtii pe baza definiliei este difrcil chiar in cazul
funcliilor foarte simple. Pentru func{iile derivabile de doud ori, determinarea inter-
valelor de concavitate sau convexitate se reduce la sfudiul semnului derivatei a doua.

284 / 350
fm} Teoremd

Fie f o funclie derivabil[ de doud ori pe intervalul L

Dacdf"(x)20peinte ul d atunci J' este convex[ pe L
Dacd f " (") < 0 pe interv alul I, atunci/este concavii pe -[

Observa(ie. Fie f: [a, b] *R continud pela, bf Ei derivabild de dou[ oripe (a, b).
dacd, f " (x) > 0 pe (a, b) abnci/este convexd pe fa, bl;
dac[ pe f " (x) < 0 pe (a, b), atunci/este concavd pe la, bf.
Exemplu. Func{ia /:R-R, .f(*)=13 -3*are dedvataa doua f "(x) = 6x. Rezul-
td cd funclia este concavd pe (-co, 0] Ei convexd pe [0, oo).

f Puncte de inflexiune

Fie f :1* R o funclie continud si x6, un punct interior interwalului L Spunem cd

xo este punct de inflexiune al func{ieil (sau cd (xo, fGO) este punct de inflexiune al
graficului) dacd f are derivatd in x9, finitd sau infinitd (adicd graficul are tangentd in
punctul de abscisd .x0) gi func{ia este convexd de o parte a lui xg gi concavd de
cealaltdParte'
I z*-rz, x=o
Exemplu. Funcliag:R-+R, g(x)= estecontinudpeR.
1 il*r,, ;.;
Fig.24
!,\ l2-2x,x)0
8'(x) = 1 ;.i*' *.0 , g.i(0)= s)(0)=2, deci g este de-
\
*'2
rivabila in 0. Derivata a doua g"(") = I :' ', r(0
"rt" l2
Rezult[ ci funclia este concavd pe [0, co) si convexd pe
(-*, 0]. 0 este punct de inflexiune.

Observalii. 1. Fie/derivabild de doud ori pe 1. Atunci

o dacdf este convexS, tangenta in orice punct al graficului este sub grafic (fiq.25)
o dacdf este concav[, tangenta in orice punct al graficului este deasupra graficu-
tui (fig.26).

Fig.25 Fig.26

285 / 350
 -ztt-
2. inh-un punct de inflexiune, tangenta traverseazd graficul
ffi1.27).
Fig.27

3. Dacd in puncrul ;re interior in- |f \ |

tervalului 1 func{ia este continud si are derivata oo
f \l
sau -oo ( adicd pgaficul are tangenta verlicald),
A I
atunci x0 este punct de inflexiune (/iS.Zg).
_/ | Fig.2g l\
4. Dacd, o func{ie este convexd pe fiecare dintre intervalele 1;i -r, nu
rezultd ci este convexd pe reuniunea lor.,.
ex x(0
Exenrplu. Func;lia /: R * p, 1") = e-x ,, x>0
1
este convexd pe (-oo, 0] SI

pe [0, oo) dar nu este convexl pe R, . ' v

Fig.29

o
consideralii asemdndtoare se pot face referitor la concavitate.
Exemplu. Funclia g : R* R, g{i = JTil
este concavd pe (- co, 0] ;i pe [0, *) dar nu
este concavd pe R.

Nru *R'B'EME ..; *R'BLEME . 'R'BLEME Nru

unor functii

Fiecare dintre cele sase functii verifici una dintre urmitoarele afirmatii:
A) Funclia este crescdtoare ;i concavd.
B) Fwnclia este crescdtoare ;i convexd.
C) Func(ia este descrescdtoure ;i concavd.
D) Fanclia este descrescdtoare ;i convexd.
E) Fwnclia este convexd si nu este monotod pe I.
F)'Funcliu este,concsvd ;i nu este monotond pe I.

286 / 350
 -ztg-
Precizafi care dintre afirmaliile A, B, c, D, E, F corespunde liecireia dintre
figurile a, b, c, d, e, f.
2. Demonstrafi cu ajutorul derivatei a doua cI:
a) funcfia polinomiall de gradul doi, /:R*R, f@)=sxT +bx+c este convexl
daci a > 0 ;i concavi dacd a < 0;
b) filncfia exponenfiall este convexd;
c) funcfia logaritmicfl /: (0, oo)*R, f(x)=logox este concav[ dacl u >1 9i con-
vexl dacl a e (0, 1).
3. Dacil n eN*, aflati intervalele de monotonie, intervalele de concavitate 9i de con-
vexitate gi punctele de inflexiune pentru functiile ;f :R*R, f(x)==x2'+l (funcfia
putere cu exponent natural impar) 9ig:R-+R,g(x)= Zn+lfl , (functia radical de
ordin impar). Reprezentati graficele lor.
4. Pentru funcfiile sin, cos Ei tg, aflafi intervalele de concavitate si convexitate. G[-
siti punctele de inflexiune.
E Aflafi intervalele de concavitate qi convexitate pentru funcfiile de rnai jos (pe
domeniile lor maxime de definifie). Determinafi punctele de inflexiune, dacfl exist[.
g f(x) =.tr3 + 6x2 +x+l;
b) ,f(x) =x4 -4x3 +6xz -x-2;
c) /k) =Zex -x2 +li d)
"f(x) =aratgx-x;
e) /(x) = #1 t
sx3--t h) ,f(x) =.*2 1n*.
r)f(x)= t e) f@) =xlnx;
D /(x) =x-lnx; i) /(x) = exz i k) /(x) =x-sinx;
D /G) = t"("2 + 1); m) /(x) =lnzx; n) /(x) =x - arctgx.

6. Fie funcfia /: R* *p, f(x) = ff. ,+n"livaloarea lui a astfel incfft -3 si fie punct
de inflexiune.

7. Fie func{ia f(i = (x2 + a)e*.Aflafi valorile lui o pentru care:

a) func{ia este convex[ pe R; b) existi puncte de inflexiune'
8. Se considerl funcfia /: R+R, f(x) = e*(x- 1). Aflafi:
a) intervalele de monotonie qi punctele de extreml
b) intervalele de concavitate sau convexitate ;i punctel;ce inflrexiune;
c) ecua{iile tangentelor la grafic in punctele de extrem ;-i de inflexiune.
9. Fie /:
(1, .o) /(x) = - ln(lnx).
-n,
a) Demonstrafi cd/este o funcfie convexi.
b) Deducefi inegalitatea: nT > fil;E , (V) x, y e (1, .o).

287 / 350
 A REZUMATUL CAPIToLULUI .
Notiuni Definilii - Proprietdli
FieDcR, f:D+Pg
Derivata unei func{ii
intr-un punct Spunem cdf are derivatdinxg dac6 exist[,li$n .%il =t .
eR. Derivatainx0 senoteaz6cu f '(xg)qi 'Go)=1.
,f
FieDcR, /:l*n.
stdnga al mullimii D, spunem derivatd la stdnga in xg dacd
9d,f arc
exista
*[fo 4#d=,fJ("0) . n.
rgo
Fie D c R, /: D - R. Daci xg e D este un punct de acumulare la
Derivate laterale dreapta al mullimii D, spunem cd f are derivatd la dreapta in xg

dacd existd " /rff

iim fG)-{G"\
=/r,("0) e n.
x>xo
Fie D cR, /: D *R
gi x6 e D un punct de acumulare bilateral al
lui D. Funclia f are derivatdin x6 dacd are derivate laterale in x6 gi
f I G il = f )(* O, in acest caz f ' (x (x
"'
o) =,fJ o ) = f )(x 1).
FieDcR, /:A*n
Func{ii derivabile Atunci/este derivabild in xg dacdf are in xg derivatd finit[.
Fie D cR, /: D,R gi A c. D. Atunci/este derivabild pe mulqimea
A dacl este derivabild in fiecare punct al lui l.
Fie f: D*R, unde D cR. M@rmea
D 4 = {x e D I exist[ '(x) 9i /,(r) e R]
Func{ie derivatd "f
se numeste domeniul de derivabilitate al funclieil Funclia f ' care
fiec[rui punct x € rd numdrul real f '(x) se numegte
-asociazd
funclia derivatd aluif sau dgrivata Luif sau prima derivatd alui f.
Legitura dintre conti- FieDcR, /,1*R
nuitate si derivabilitate Dacd/este derivabild in r0, atunci/este continud in x6.
Dacdf gig sunf funclii aetiu
Operalii cu funclii sunt derivabile, Avem:
derivabile
(f+d' =7' *s',V. d' =f , .s+f.s,,(f)' = e#
Fie intervalele f -
Derivabilitatea func{iei incdtu este derivabil5 inrg e I,iarf
derivabild inu(xg) eJ,
este
compuse Atunci funclia compusd I
-Reste derivabil[ in;ri gi
o
"f
u :
(f
" ")
'(xd =f '(u(*il) . u '(xo)
FieDcR, T' A
Derivata de ordin doi
Atunci/este de dou6 ori derivabil[ in xg, dacdfeste deiivabild pe
o
vecindtate a lui x6, iar /' este derivabild in xg. Derivat afui j'
in x0 se nume$te derivata de ordinul doi in 16.

288 / 350
 -291-

Fie /: D - Rgix6,e D'

Puncte de extrem ale unet
funclii
a Spunem cd x6 este panct de maxim relativ sau ntaxim
local penlru func{ia/dac[ existf, o vecinltate V alui xg
astfel incdt f(xg)>f(x) pentru orice x e VOD'
a Spunem cd xg esle punct de minim relativ sau miilim
local penlra funclia/dacd exist[ o vecindtate V alui xg
astfel incAt f(xO <fG) pentru orice x e VOD.

DacdlcR este interval, /: 1*R este derivabild 9i a este un

Teorema lui Fermat punct de extrem din interiorul intervalului 1, atunci
.f '(a) = o.
Fie /: [a, 6] *ft,continud pe la, bl, derivabil[ pe (a, b) Ei
Teorema lui Rolle
f(a) =f(b), atunci exist6 c e(a, b) astfel inodt /'(c) = 0.

Fie /: [a, 6] +f,, continud pe la, bf s,i derivabil6 pe (a, b),

Teorema lui Lagrange
atunci existd c e (a, b)astfel incdt f' (") = I@:ry-

Fie f : I' R, o funclie derivabil[pe intervaiulL Avem:

f ' > 0 dacd
numai dacS/este crescdtoare,
qi
Roiul primei derivate in ^) ' numai dacd/este descrescdtoare'
b) "f < 0 dacd s,i
studiul funcliilor '
c) Dacd f > 0, atunci/este strict crescdtoare.
d) Dacd .f ' <0, atunci/este strict descrescAtoare'

Fie f : I .* R, o funclie definit[ pe un intewal 1'

o ;feste convexci pe { dacd pentlu orice r1, x2 e 19i orice
[0, 1], are loc inegalitatea:
re
Funclie convexd
f((t - t)xr + tx2) 3Q - t)f(x) + tf(x).
Func{ie concavd r /este concavd pe I dac[ pentru orice x 1 , x2 e 1 9i orice
r e [0, 1], are loc inegalitatea:
f((t - t)' 1 + tx2) > Q - t)flx 1) + tf(x).
Fie/o funclie derivabil[ de doud ori pe un interval L
Rolul derivatei a doua in Dacd,f" (x) ) 0 pe intervalul d atunci/este convexd pe.I'
studiul funcliilor
Dacd f " (x) < 0 pe intervalul d atunci/este concavd pe 1,

Fie f :,I * R o funclie continud 9i xg, un punct interior

intervalului L Spunem cdxg este punct de inJlexiune al
funclieil (sau cd (xg,/(xg)) este punct de inflexiune al
Puncte de inflexiune
graficului) dacdf are derivatd inxg, finit6 sau infinitd gi
func{ia este convexd de o par-te a lui xg qi concavd de
cealaltd oafie.

289 / 350
 ] a
Testul I
lp din oficiu
l-lr^
EJ s" considerd funcfia /:R*R, -f(x)=l *"::'*b , x<0
- . Aflali va-
lorile lui a, b eRpentnr care func(ia este:
| "f;Tl , ;u> 0
1p a) continud pe R;
lp b) derivabild pe R.
rp
.Q ,," *,r c\iite f,g :R*R, f(x) =
tlel $i g(x)
8k) = 2x.
2* Calculati derivate-
le funcliilor f"
g gi g "-f.
1p lTl o.r*r-inafi puncrele unghiulare ale graficului func(iei
/:R*R, .fl") =l*2 -14x+481.
1p lEl scrieli ecua{ia tangentei la graficul functiei
/:R*R,.f(x)=fi+T
in punctun de inflexiune,

Fie funcfia /:R*R, .f(x) =log3(" . F.g)

lp a) Calculali rira lEP.
-r+(.,
1p b) Studiali monotonia.
1p c) Gdsili intervalele de concavitate si convexitate.
1p d) Demonstra\i cd,f este bijectivd si calculali (,f - 1)'(f ).

Testul2
lp din oficiu
[f ut. fi:ncfia /: R-R, .f(x) = x3 -g*z+ t5;r.
lp a) Scrieli ecua{iatangentei in origine la graficul funcliei.
1p b) Afla.fi intervalele de monotonie si punctele de extrem.
lp c) Aflali intervalele de concavitate sau convexitate qi punctele
de inflexiune.
2p [f OOuq, valorile lui a, b,c eR astfel incdt funclia

f:lo,2l-R,/(")={ ,o!".-2' ,;e [0, 1]

sd indeprineasca cond,,,,,",j"J-. :.;i';;,:'.;*ft;lloarea puncturui
intermediar.

290 / 350
2p Demonstra{i cd pentru orice x e R are loc inegalitatea cosn >r- I- + .

Fig.3l
2p [l enuqi aria maximd a unui dreptunghi
inscris intr-un semicerc de ruzd' R (vezifig.3I).

Testul 3 (tip srilill

Pentru fiecare intrebare, una singuri dintre variantele A', 8., C.' D. este
corectd. Indicafi aceastl variant5.
lp din oficiu
t-l (r) = 2t2
Oaca legea de miEcare a unei particule este - 3t + | , atunci
flaf .S

1p a) in momentul t = I, viteza este:

A.0; B. 1; C.2; D.3.
1p b) in momentul / = 1, acceleralia este:
A. 1; 8.2; C.3; D.4.

lp [l rufig"nta la graficul func(iei /:R-R, f(x)=?tx+Z in punctul de abs-

cfa-z
A. este orizontald; B. este verticald;
C. este paralelS cu prima bisectoare; D. nu existS.

rp [f nu"a dr, b, ce R qi tuncfia

axz +"bx+" ,, **lZ
/:R*n, flx) = I ,

este derivabild de doud ori pe R, atunci a + b +c este egal cu:

t.i; s.tt c. 1; D. +.

lp [f ou"a ./:R*R, =22',atuncin#Iffiare valoarea:

-f(r)
A.. 41n22; B. 64ln2; c.l6ln22; D. 641n22.

1p [l tutourea timitei 1igff .rr*

i d, ".;: c.*; D. *.
rp fdf pu"5 ./:R*R, f(*) =7x -7-x,attnci,f"(O) este:
A.0; 8.21n7; C,2ln27; D. 1.

291 / 350
 El ut" func{ia f : (0, *)-- R, f(x) =lnx+x3 +x.
1p a) Ecuajia tangentei la graficul func{iei in x = 1 este
A. y=-5x+.3; B. y=2x-3; C. y=5x-3; D. y=Zx+3.
1p b) (f -\'(z) are valoarea:
A.i; 8.5; C.0; D. co,

T'estul4 (tip srilil\

Pentru fiecare intrebare, una singurtr dintre variantele A., 8., C., D. este
corectii. Indicafi aceastl variantl.
lp din oficiri
Considerdm funclia ;f: R*R, f(x) =
1p a) Funclia este crescdtoare pe intervalul:
ffi '

A. [-2,2]; B. (-oo, - 2l; C. [2, oo); D. [0, oo).

rp b) Abscisa punctului de maxim este:
A. 1; B.Z; C. 0; D. - Z.
rp c) Numdrul punctelor de inflexiune este:
A.0; B. 1; C.2; D.3.

El Cor,riOerdm tuncfia /: R * R, -f(x) = lxz + 4x - 5l .

rp a) Num[ru] punctelor de extrem local este:
A.0; B. 1; C.2; D.3.
1p b) Numdrul punctelor de inflexiune este:
A.0; B. 1; C.2; D.3.
1p c) Num[rul punctelor de intoarcere este:
A.0; B. 1; C.2: D.3.
1p d) Numdrul punctelor unghiulare este:
A.0; B. 1; C.2; D.3.

rpE valoarea limitei I = ggg

##* este:
A.0; B. *; C.-*; D. -+.
r,-1
lp [!.! Funcliile f, g:R*R, f(x) = arccos # qig(x) = ! -2arctgxcoincid pe
intervalele:
A.R; B. [- 1, 1]; C. (-co, _ tl; D. [1, co).

292 / 350
 -295-

PROBLEME RECAPITULATIVE

1. Un punct material se deplaseazd pe o axd dupfl tegea s (l) = l}t - d3 (s este spafiul
exprimat in metri, iar I este timpll exprimat in secunde).. - . -
a) Care este viteza punctului material in m-gme-ntqt inifial ?-
-
b) Dup[ cflt timp di la ptecare,viteza va fi nul[ ? Caie este distanfa parcursi
pinii ln acel mornent ?
' c) Dupii cat timp de la plecare mobilul- -_ -
revine in punctul.din care a pornit ?
2. Un corp este lansat din origine pe o direc{ie care formeazli y^ Fig.32
Fict..:
un unghi d cu axa Ox.Dacil se neglijeazd frecarea, legea de
miqcare este dattr de relafiile: x(l)=v0tcosa, y(t)=uglsina -
s* unde I este timpul, ug este viteza inifiald iar g este
i,
accileralia gravitafionaH. Aflafi coordonatele punctului in
momentul in care corpul atinge inil,timea maximtr.
s1n.x , x e R\ {0, 1}
I (z*-rXx-r)
3. Fie /:R\{1}*R, /(x) ' =l I a ,x=0
a) Allafi valoarea lui a pentru care.,f este continu[ pe domeniul de definifie.
b) Allafi asimptotele.
-. . | ,+. x+o
4. Fiefunctia/:R+R,/6)=l t*
; ;=;
a) Studiati continuitatea li derivabititatea func{iei.
b) Scrie{i'ecuatia tangentbi Ia graficul funcfiei in x = 0.
c) Demonstrafi ctr funcfia este strict monotontr pe R.

n,/(x)=;$gffi.Explicitafifuncfia,studia!iconti-
nuitatea si derivabilitatea.
I ex+x+u . x3L
6. Fiefuncfia /:R-rR, f(x)=i ,,* . *rl
L

a) Aflafi valoarea lui a pentru care/este continutr pe R.

b) pentru u = -1, scrie{i ecuafia tangentei la gyafic in punctul de intersecfie cu Oy.
c) CIsifi asimptotele graficului in cazul u = -1.

R+R, f\x)
| *2+l , x)o
7. Fie funcfia /: =
1 , _*r , *. O

a) Demonstra{i c[ funcfia este derivabili pe R.

b) Reprezentati graficul funcfiei.
c) Demonstra$ c?/este bijeciivX 9i reprezentafi graficul funcfiei /-1'
d) Studiati derivabilitatea funcfiei /-1.
g. Fie funcfia ;f : R+ R, f(x) = ex. G[si1i punctul I situat pe graficul functiei cu pro-
prietatea c[ tangenta in Alt grafic trece prin origine.

293 / 350
 9' Reprezentati graficur functiei f z [0, 2n]-+ R, Gisiti punctere de dis-
/(x) = [sinx].
continuitate.
10. nie ;f :R"-+R, f(x)=2x +mx -4x -5r unde rz e (0, oo).
a) Calculafi f '(x).
b) Calcutati ,f (0) qi f '(0).
c) Determina,ti m > 0 astfel incdt /(x) ) 0, (V) x en.
d) Pentru m =10, demonstrati cI 7@)197 > 0, (V) n eN, n22.
e) Demonstrati ci dacr 0 <a<b<c<d si u+d=b*c, atunci un +dn >bn +
+ctt, (V) n eN, n22.
11. rie aeR si /:R+ft,
f(x)=excosacos(xsina). catcura(i {:;i:,;:{^";::',;i'"3,#;:rtt;);
functiei f.
12. Cafcuta.ti derivatele functiilor:
a) f :(t,o)*R, f(x)=ig(rnr); b)c: (- t,t)*R,s(x)=1"(/l J;p;).
13' rie /: R*'-rR', f(x) =*' [$]. arltuti ciil'poate fi pretungittr prin continuitate in
punctul 0.
'rO. a) Demonstrati cd reprezentarea grafici a functiei
/:R--+f,, f(x)=!# +*2_
-2x - 2 admite doud tangente paralele cu dreapta de ecuafie ! = Zx + 4. -
b) Scrieti ecuatiile celor doutr fangente.
15. l. Fie fuuctia rr: R.-+R, ,(i =
ffi.Calculati:
a) Iimitele functiei v la + co la
;i - o; b) prima pi a doua derivati a functiei y.
2. Fie functia o, (-
t
a) Demonstrafi:.f) : * a(x) =1g*si ./: 1+ R, f =, o o, r = (- t, t).
cd f (t) =sin2t, oricare ar fi t e I.
b) Calculati limitele funcfiei/la capetele intervalului
L
3.* Demonstrati ci {rr)(r) = 2n sin(2t + eN* (V)
16. nie functia f i(0, *)*R, /(x) =2lnx-x+2. "2), {v)n ri I en.

a) Studiati variatia functiei.

b) Artrtati ci ecuatia (x) = 0 admite doul solutii.
f
c) Not0nd cu a solutia mai mare decit 2 a ecuatiei
f(x) =0, verificati ctr:
5<a<6.
17. rie functia /: (0, o) *R,
/(x) = k (*2 -x+t) _hx.
a) Studiati semnul functiei.
b) AIIafi asimptotele ta graficut functieil
.6 c) Precizati intervalele de monotonie si punctele de extrem.
'lU. Considerdm funcfia
/:R-+ft, unde;(yl= sinx+cos2x-4x. Demonstrati c[ ecua_
lia f(x) = are o singuri ridrcintr si aceasta apartine inter-valurui (r,
0
19' rie /:R-rR, f(x) =asinx, unde aeR si notrm g i),,
=fofof.Aflati panta tangentei
in 0 la graficul funcfiei g.

294 / 350
 - 2117 -

Cap. IV REPREZPNTAREA
GRAF'ICA A FUNCTIILOR
o REpREZENTAREA GRAHcA n FUNcTIILoR
Graficul uneifunclii f:A-B.se defineSte prin relalia Cy ={@,f(x)) lxel} qi
reprezintd o submulpime a produsului cartezian Ax B. In cazul funcliilor reale de vari'
abild reald, graficul, Jiind o submulyime a produsului cartezian RxR, adtnite o repre-
zentare geometricd in plan. Reprezentarea geometricd a graficului este curba de
ecualie , = f(x) . Utilitatea reprezentdrii geometrice constd tn faptul cd se realizeazd un
suport intuitiv ce contribuie la o mai bund inlelegere a proprietdlilorfuncfiei. in acelasi
timp, reprezentarea geometricd a graficului are aplicalii legate de rezolvarea
ecua)iilor.

Etapele reprezentdrii graficutui unei functii

-f
o Stabilirea domeniului maxim de dqfinitie (dacd acesta nu este precizat). Este
util studiul :ventualelor proprietdli de paritate, impatitate, periodicitate. Problema
paritdlii sau inparitdqii se pune numai dacb domeniul D este o mulfime simetric[.
- Dacilfun:fia este pard, Oy este axd de simetrie a graficului'
- Dtcdfuncq.?. este impard, originea este centru de simetrie al graficului.
- Dacdf este peri,J^cd de perioadd 7, este suficient sd studiem vanalia funcfiei pe
D O 1, unde l este un intervdl de lungime L

o Determinarea intersectiilor grqficului cu axelg

- Intersecliile graficului cu axa ox ( de ecualie / = 0) sunt punctele ale caror co-
I v=0
ordonate sunt soluliile sistemului 'y . Deci, abscisele punctelor de intersec-
I =]G)
lie cu axa Ox sunt rdd[cinile ,.u1" il.t".r, a\iei f(x) = 0.
- Dacd 0 e D, interseclia graficului cu axa, Oy (de ecualie x = 0) este punctul de
coordonate (0, /(0))
. Calculul limitelor .functiei la caoet/ltt-doryeniului si stabilirea asimptotelor.
S tud iul c ontinuit dtii.

- Se calculeazd hmitele func{iei la capetele fiecdrui interval care compune

domeeiul. in cazul intervalelor inchise, se calculeazd Ei valorile func{iei la capete.
- Se determind asimptotele.

295 / 350
 -29t-
' Se stabileste dacd funclia este continud si se identificd eventualele puncte de
discontinuitate"
a
' Se stabileste domeniul de derivab ilitate D
a qi se calcule azd derivata
f':D6'P'
'
Dacd existd puncte din domeniu in care func{ia nu este derivabili, se calculeazd
derivatele laterale in aceste puncte. Se identificd eventualele puncte de intoarcere
sau
puncte unghiulare.
- Se rezolvd ecualia -f '(x) = 0 (se afld punctele critice).
' Se stabile,ste semnul derivatei si se precize azd. intewalele de monotonie.
. Se detenrrind punctele de extrem.

a
- Se calculeazd, derivata a doua.
- Se rezolvd ecualia .f " (*) = 0 .
' Se stabileste semnul derivatei a doua
Ei se precize azd intewalele de concavitate
sau convexitate.
- Se determind punctele de inflexiune.

. Complehrrea tabelului de y
-
in prima linie a tabelului se trec in ordine crescdtoare valorile remarcabile ale
argumentului: capetele intervalelor ce compun domeniul de definifie sau punctele
izolate ale dorneniului, abscisele punctelor de interseclie ale graficului cu axele,
eventualele puncte de discontinuitate, punctele in care funcfia nu este derivabild,
punctele in caret .f ' sau / " este nuld.
' In liniile r;orespunzltoare lui f ' gi "f " se consemneazd,dateleprivind derivate-
le (zerouri, semn, puncte in care funclia nu este derivabild).
' Pe ultima linie se trec valorile sau limitele func{iei corespunzdnd valorilor din
prima linie. se consemneazi monotonia prin semne de tipul
7 (cregte) sau \ (sca-
de). Se consemr.eazd concavitatea sau convexitatea prin semne de tipul
- (convex)
sau ^ (concavlt.
x
f '(x)
f"(x)
f(x)
o
lq;nreograficului
- In sistemul cartezian de axe se reprezintl asimptotele si punctele remarcabile,
adicd punctele ale cdror abscise se afld in linia corespunzdtoare lui .r a tabelului
de
varia(ie. Ordonatele se citesc din linia corespunzdtoare lui
/(x).

296 / 350
 -299-
- Se traseazd graficul, utilizAnd informaliile din tabelul de variafie.

Obsewulii, l. DacS funclia este par6 sau impard, se poate restrdnge intervalul de
studiu ta bn[0, *). Se traseazd grafi,cul pe aceast[ mulfime, apoi se foloseste
simetria pentru trasarea graficului pe D O (-*,
0].
Z. Ordinea etapelor de lucru este orientativ[. Astfel, tabelul de
varialie poate fi alc[tuit de la inceput, completdndu-se pe mdsurd ce sr; oblin date noi'
3. Uneori apar dificult[li in cadrul uneia dintre etapele de studiu, ca
de exemplu rezolvarea ecualiei f(*) = 0. Se poate trece la etapele urmdtoare . Ulterior,
insdgi repre zentarca graficd este aceea aare va da informalii privind numdrul rdd[-
cinilor reale ale ecua{iei f(r) = 0 qi intervalele in care se g6sesc" (Yezi exemplul2l)
Vom ilustra procedeul. expus, reprezent6nd geometric graficul pentru diverse
func{ii elementare sau oblinute prin operafii Ei compuneri de funclii elementare.

Exentple. l. Ftmclia polinomiald f(x) = 4x3 -3x'

r Domeniul de definifie este R. f(-x) = -f(x). Funclia este impard, deci graficul
este simetric f{6 de origine.

r Intersec(ia graficului cu axa Oy este punctul (0, 0). Intersec(iile cu Ox sunt:

(tz \/ n \
(0, o), 0J, |.'- =?,0).
[+,
r este continud
JSS/G) =
oo,
.!gr*/(;r) = -.o. Funclia nu are asimptote. Funolia
si derivabil[ pe R. ,
: 1 l
o prima derivatb este /'(x) =I2x2 -3, decipunctele critice sunt i Ei -i' Sem-
nul derivatei qi intervalele de monotonie sunt trecute in tabelul de varialie' Punctul
graficului , iar (!, - l) este punct de minim.
G * , t) este punct de maxim al
r A doua derivat[ este /"(x) =24x. Funclia este concavd,re (--co, 0) qi convexd
pe (0, .o), deci x = 0 este punct de inflexiune.

o Se obfine tabelul de varialie:

0 +++ ++ +++
f"(x ++ +++ ++ +++
ftx) -oo/ \0

297 / 350
 .300-
o Graficul lui/este reprezentat infigura 7

Fig.1

2. Func,tia polinomiald x3 +|
-f(r) = - 3x
o Funcfia este definitd pe R.
r Jntersectia cu Oy este punctul (0, l).
. Graficul nu are asimptote.
e Funcfia este continub gi derivabild pe R.. .f ,(*)=3x2 _3,deci punctele
critice
sunt I qi - 1' Semnul derivatei si intervalele de monotonie
sunt trecute in tabelul de
variafie.'- 1 este punct de maxim, iar 1 este punct de minim.
o A doua derivati este /"(x) = 6x. Funclia este concavd pe (_.o, 0) gi convexd
pe (0, oo). 0 este punct de inflexiune.

. Se obline tabelul de varia{ie:

---0++++*rr

. Graficul este urmdtorul:

(-1,3

(1, Fig.2

Graficul intersecteazd axa ox in trei puncte. Rezult[

ci ecuafia x3 _3x+ 1 = 0 are
trei rddicini reale, x1 € (-oo, I), *z (b,
- = 1), ,3 . 1t, *;.

298 / 350
 -30t-
3" Fttnclia ralionalii .f(x) = H
r Domeniul de defrnilie este R\{-1, 1}. Funclia este pard, deci graficul este
simehic fa\d, de Oy.
. Graficul nu intersecteazd axa Ox, iar intersec{ia cu Oy este punctul (0, - 1).

o lim,fG) =o, 7im,f(x)=-@, hm,fG)--.o,

}tS/G)=co,
deci dreptele x=
x<-l x>-1 "r<l x>1
= -1 fi =x 1 sunt asimptote verticale. = 1, deci dreapta .lr = 1 este asimpto-
,!lg,f(")
td, orizontald" la oo si -oo. Funclia este continud.

. f '(*)=7;.1k.0
-/-2-l)
este punct critic. Semnul derivatei si intervalele de mono-
tonie sunt trecute in tabelul de varialie. 0 este punct de maxim.

^,,/ \ 4(3x2 l'\

. -f"(*)=ffiff. Semnul derivatei a doua gi intervalele de concavitate sau
convexitate sunt trecute in tabelul de varia{ie:

o Se obline graficul urmdtor:

-ll
- I1
I

I
I
l----

Fig.3

299 / 350
 - 302.
4. Funclia "f(i = #.
o Domeniul de definitie este R.

o Studiem dacd funclia este pard sau impard.

.f(-*)=#=# =#=
= -f(x). Funcfia este impard, deci graficul este simetric fa\d" de origine. Interseclia
graficului cu ambele axe este orisinea.

t ]w#= i $i deci graficul admite asimptotele orizontale

!=| la ,i y ==
oo
- 1 la "!ry*#l=-1,
-co. Funclia este continud gi derivabild pe R.

' f '(') = d# > 0 pentru. orice x e R, deci func{ia este strict crescdtoare pe R..

"
' -f (x) = Funclia este convexd pe (-oo, 0) gi concavr pe (0, co), deci
W.
0 este punct de inflexiune.

. Se obline tabelul de variatie:

o Graficul este urmdtorul:

5, Funcqial definitd prjnf(x) =ya I f-l .

r Domeniui de ::finifie este (-oo, _ 1l U

[], *).
r Funclia nu este nici pard-nici impard. Grahcul nu taie axa
oypentru cE 0 nu
aparfine domeniuiui. Gra--.cul nu taie axa ox pentru ed
ecua\ia * + Jp _ 1 = 0 nu are
solufii; = 1, f(- = -
1) I.
"f(1)

300 / 350
 /i---\
r Avem,lift*("+^l*t-I )=0, deci y=0 este asimptotd orizontald la -co;

lgg k + ^l*2 - L ) = oo, deci funclia nu are asimptotd otizontald.la oo. Cercetdm exis-

tenla asimptotei oblice ! = mx + ni m= Jtlg tF = 2, n= lgg('FT - r) = 0,

deci y = 2x este asimptotd oblicd la oo.

o Func{ia este derivabildpe R\[-1, 1] 9i f'(*) = ffi , fV) x e (-.o, - 1)U

U(l,oo), iar fi (-1) =ti^, tfl- -oo $i .f;(I) =11"1

tff- m. Tangentele la
i?:i "tx"-t #i tx'-L
grafic in punctele - 1 sunt deci vefticale.
1 Ei

o Cum f "(x)= -ilt <0, (V) x e (-.o, - 1)U(1,.o;, deducem c[/este con-
(x2 -t)Z
cav[ pe fiecare dintre intervalele (- *, - 1] 9i [ 1 , oo) .

o Tabelul de variatie este:

'(x) +oo +++

f"(x)
f(') /co

Fig.5

5. Funclia f@) =ln(sinx).

Domeniul maxim de definilie este D = {x eRl sinx > 0) = U (Zkn, (2k+ t)n).
keZ

301 / 350
 N".se pune problema paritd{ii sau imparitdfii pentru c[ domeniul nu este
-.. o
mullime simetric[. Funclia este periodicd de perioa dd, )rc, deci
este suficient sd facenr
un studiu al funcJiei pe D n [0,2n]= (0, z). Graficul nu intersect
eazd, Oy.Intersec{ia
cu ox..t. (f
, o).

' 156/(") =!17"f@) --@, deci dreptele x=0 si x=n sunt.asimptote verticale.
x>0 x<lt
Funclia este continud Ei derivabild.

f '{"1. =,
tHf .semnul derivatei si monotonia sunt trecute in tabelul de variaJie.
f,
.
:_,
este punct de maxim.

. "f " (x) = - ;fu , deci/este concavd pe (0, z) .

o Tabelul de varia(ie este:

e Trasdm mai intdi graficul pe infervalul (0,n), apoi il prelungim prin perio_
dicitate Ei ob\inenfigtra 6.

Fig.6

T. Fut:cgiaf,definit[ prin f(x)= arccos*ir.

r Domeniulmaximdedefinilieeste
{"=R | _ | <#=, } =*.
r Funcfia nu este nici pard nici impar6. Intersec(iile cu axele
sunt (0, gi (r, o).
=!,decidreapta y=f estiasimptotd otizontard"raoo si
f)
.{grG) -co.

302 / 350
 r Func{ia este continud pe R qi derivabild pe R\{- 1, 1} cu .f '(x) =
2G2-t) ) fr ) ,x€(-co,-1)U(1,*)
=ffi=\ , + .
In-lsilfunc{ianuestederi-
_
| fr ' xe(-l,l)
vabildpentru cd .fr'(-|)=I, f)(-I)=-1,6'(1) Deci I ;i -1 sunt
=-L,fi!)=1.
puncte unghiulare. Semitangentele la grafic in aceste puncte au pantele 1
;i - l, deci
sunt paralele cu prima si respectiv a doua bisectoare. Semnul derivatei qi intervalele
de monotonie sunt trecute in tabelul de variafie. Punctul - I este punct de maxim, iar
1 este punct de minim.
_
l4r/
-Z#, xe(-.o, -l)U(1,*;
o Avem f"(*)=f| i:-' ,/ i r', de urnde obfinem cd
I n..'F ' x€(-I' l/
x = 0 este punct de inflexiune.
r Tabelul de varia(ie este:

,/ n ;\
o
^nli
Se objine
I

pentruf graficul urmltor:

303 / 350
 -306-

Nm
pRorlLEME . nRoBLEME . *RoBLEME
Nm
f . in figurile de mai jos se g[sesc, intr-o anurniti ordine, reprezentlrile grafice ale
funcfiilor: ;f : R -+ R, f(x) = xa + 1, g : R -+ R, g(x) = x3 + l, h zR --r R, h(x) = v4 - 1,
n:R--+R, u(x)=v3 -1.

V
--F- ,+
11
Fig.9
Precizafi cErei funcfii ii aparfine fiecare grafic.
2. Pentru funcfia al cirei grafic este reprezentat inJiguru 12, completafi:
Domeniul de definitie este..., iar
imaginea luncfiei este ... . Funcfia
este strict crescdtoare pe intervalul
... qi strict descrescltoare pe inter-
valul ... . Func{ia este convexl pe
intervalul... ;i concavi pe intervalul
... . Punctele de extrem ale graficului
sunt ... .

3. Pentru funcfia al clrei grafic este reprezentat inJigura 13, compteta{i:

Domeniul de definitie este ... , iar imaginea func{iei este ... . Graficul admite
asimptota orizontal[ ... gi asimptota verticali ... . Functia este strict crescitoare pe
fiecare dintre intervalele ... qi ... . Func{ia este convexi pe intervalul ... si concavi
pe intervalul ... .

304 / 350
 - 3(l7

4. Pentru functiile ale clror grafice sunt reprezentate in figurile de rnai jos, precizati:
r domeniul de definitie si imaginea; r axa de simetrie sau centrul de simetrie (dccd
existfi; r asimptotele orizontale sau verticale (ducd existd); r intervalele de
monotoniel o intervalele de concavitate si convexitatel o punctele de extrem ale
graficului (dacd existd).

Reprezentati gralic frlnctiile polinomiale /: R*R definite prin relatiile de mai jos:
a) f(x) =x3 +3x2 ; b) ,f(x) =*4 -Z*2i c) /(x) =x3 -3x;
d),f(x) =2x6 +3x4 -5i e),f(x) =(x-2)3 +t; D f&)=(y+1)4-1.
Reprezentati grafic pe domeniile maxim de definitie func{iile ratiouale definite
prin relatiile de mai jos:
a) f(x)=#+; b) f(x)=*!t c) =#;
/(x) d) f(x)=
-Jpt
e) f(x) =
*; 0 f(x) = t# t e) f(x) = *; h) f(x) = *l .

7. Pentru fiecare dintre functiile de mai jos se cere reprezentarea graficr pe dome-
niul maxim de definitie: a\ f(x) =
ffi ; D f&) == *;
c) /(x) 1);
= tn("2 - d) ,f(x) = m(r -x2); e) f(x) =,tnlxz - ezl;
D f&)=,1*2i -*; e') f&)=n(x* F;); h) ,f(x) = ur"ririJS;

i) f(x) =;k; i) ,f(x) = *d;; k)

"r"(x) =ffi.
8. Reprezentatigraficurmitoarelefuncfiiputere: a) /: [0, oo)*It, f(x)=x.[T ,
b) /: [0, o)-+R, f(x) =x ,tt ; c) /: R* *R, ,f(x) =x-2 i
I
d) /: (0, co)-R, f&)=x- z-; e) /: (0, o)*R, f(x) =x-,lT ,

9. Fie /: R* -R, f(x) = # a) Reprezentafi grafic func{ia.

b) Demonstrati ctr prqnctele de extrem si punctetre
de inflexiune ale graficului sunt vf,rfurile unui paralelog,.arn.

Fie /: R\{-r} *R, /(-r) - *t t4-.

a) Aflati a qi D stiind cd graficul admite asimptotelex = -1 $i !=x-1.

305 / 350
 -30t-
b) Pentru a=0 ti D=1, reprezentati grafic functia si demonstrati ci graficul
confine exact 4 puncte de coordonate intregi.
11. Se considerfl funcfia /: R+[1, f(x) = ex(x - l).
a) Reprezentati graficul functiei.
b) Scrieti ecuatiile tangentelor la grafic in punctele de extrem si de inflexiune.

12. Se considerd functia f : D +p, f&) = rl7- -x. Aflati:

a) asimptotele;
b) intervalele de monotonie si punctele de extreml
c) ecuafiLile tangentelor sau semitangentelor la grafic in x = 2 qi x = 1;
d) graficul.

13. Se d[ functia f : D*R, /(x) = arcsin lT-7. Aftafi domeniut maxim de definitie,
domeniul de derivabilitate, punctele de intoarcere sau punctele unghiulare.
Reprezentati grafic.

14. Reprezentati grafic functia /:R*R, f(x) = tm]

15. Reprezentati grafic functia /: R-+R, f(x) =ur.rir jf 1 - 2arctgx.
(Admitere Matematicd, BucureEti, I 999)

16. Fie aeR si l=lu,o). Determinati valoarea minimtr a lui a astfel incdt functia
f z I - f(I), f(x) = xa -2x2 sd fie bijectiv5. Reprezentati grafic funcfiite f Ei f -l ,
pentru valoarea determinatii a lui a.
17. Graficul unei functii /: [0, m)*ft este reprezentat
Fig.17
inJigara " Care dintre reprezentirile grafice A., 8.,
17

C. sau D. poate constitui graficul functiei { ?

D.

306 / 350
 -309-
o REZOLVAREA cRAHcA A EGUATilLOR
Considerdm o ecua(ie de forma f(*) =g(x) unde f, S: D -R, D cR. Un punct
A(xo,yi este comun graficelor celor doud func{ii dac[ ginumai dacd ys=f(xri,=
=gGo). Aceastd afirma\ie constituie suportul teoretic al metodei grafice de rezol-
vare a ecua{iilor. De cele mai multe ori, metoda graficd"nu oferd posibilitatea de a afla
valorile exacte ale solufiilor, ci numai de a stabili numdrul lor si intervalele in care se
gdsesc.
Aplicdm metoda gtaficd" atunci cdnd ecualia nu poate fr rczolvatd, prin metode al-
gebrice. Primul pas este scrierea ecua{iei sub forma
-f(*)=g(x). O astfel de scriere
nu este unic6. Se cautd s[ se aleagd funcliile/Ei g astfel incdt graficele lor s[ poatd fi
tealizate fdrd dificultate.Urmeazd,reprezentarea grafic[ a funcliilor/qi g qi identifi-
carea punctelor de intersecfie. Parcurgem deci etapele:
. Scriem ecualia sub forma f(x) = r1*1.
. Reprezent[m geometric graficele funcliilor/;i g in acelasi sistem de axe.
. Deterrninlm solu{iile ecualiei sau numdrul lor Ei intervalele in care se gdsesc.
Soluliile reale ale ecualiei f(x) = SG) sunt abscisele punctelor de interseclie ale
graficelor funcli ilor f ; i g.

* PpHcme rczolrnte. l.Folosind metoda graficd, rezolva(i ecuatiile:

a)sinx+x=0; b) arctgx -x = 0.
Solutie. a) Ecuafia se scrie sin.rr=-x. Reprezentdm grafic in acelasi sistem de
axe funcliile -f,s:R*R, f(x)=sinx si g(x)=-x. cele doud grafice au un singur
punct comun, originea, deci ecuafia sin;r +x = 0 are o singurd rdddcind, x = 0 (fg. 18).

b) Ecuafia se scrie arctgx =x. Reprezentdm grafic in acelaqi sistem de

axe func{iile
"f,e:R*R, f(x)=arctgx ,i g(x)=x. Cele doud grafice au un singur
",/

Fig.19

2. Pentru ecua{iile de mai jos, aflali numdrul rdddcinilor SI

intervalele in care se gdsesc: a) llnlxll = e*; b);rlog2x = 1.

307 / 350
 Solutie. a) Ecualia se scrie f(x) = -t -i--
_L_
-L I
= g(x), unde f, g :R.--+R, /(x) = llnlxll
I
_L
I
-L_
I

gi g(rc) = er. Rep,rezentdm graficele celor _L

I
-L_I
_L _L-
doud funcfii (vezi fig. 20). _L
I I

Graficele au trei puncte comune A, B, _L

I
-L-

C, deci ecualia are trei rdddcini, egale

I

respectiv cu abscisele celor trei puncte:

x1 e (-m, -I),xz€(-1,0),x3e(0, 1).

b) Am putea alege f(x) = xlog2x $i g(") = 1; in acest eaz, problema

s-ar reduce la reprezentarca grafrcd" a funcJiei f(x) = xlog2x gi identificarea punctelor
de interseclie ale graficului cu dreapta y - I . Este insd mai avantajos sd scriem ecua-
lia sub forma log2x = $, adicd f(x) =s(x), unde i-[-/f[li-i:[:i:i-
f, g: (0,*)*R, /(x) =log2x Ei g(") = *.
Reprezentdm graficele celor doud funclii in
acela;i sistem de axe (vezifig.2l).
Observdm cd. graficele au un singur punct ffi
nrn. A,deci
comun, A. rleci ecualia considerati are
ecrratin consideratd sinorrr; l-i-Yt-iffi-z-i-i-i-i-i-r
a'e o singurd i i ['t il! i ?-i-i-i-i-i f
-..
^^f--.:- -,--^:- ,, ,,, / ,,.ri;; l-f-i-f7-i-i-i-i-i-i-i-i--i
i-i-i-tl-i-i-i:i:i-i-i:i-i
intervalului (1,2).

!, Aflaji numdrul rdddcinilor reale ale ecualiei 2' = x2 Ei

preciza\i intervalele in care se gdsesc.
Solutie. Co,nsiderdm funcliile f, g :R-R, ./(r) = 2" $i g(x) = x2. Reprezentim
graficele celor doud funclii in acelaEi sistem de axe (/i5. 22).Observdm c6 in interva-
lul (-co,0), graficele au un punct comun, A, deci ecua{ia are o solulie in acest interval.
Putem da o estimare mai precis5 observAnd cd, f(- 1) <
<g(-1), iar f(0) >g(0). De aici rezultd, cd rdddcina .rrllllllll
-l- -i"-i-l [--l---l---': F i s. 2z
-T-f-f-f-f-f-f-r-
negativd nl se afl[ in intervalul (- 1, 0) (pentru cd i -[l\-l--IT-rTIt - -r- -
i -F+Fr-i+-F+rF-i| -i--l
i

funclia continud h=.f-g are valori de semne contrare i-'r+\

:-i+-F+fli-!-F-r
la capetele inl.ervalului [- 1, 0]). Pentru valorile !-'r+-l--i+-'r+/F!-i-F-l
pozitive ale arp;umentului, lectura graficului devine rtl |-f-r
dificild. Calculdnd cdteva valori ale celor doud funcfii, ,t-l+
rtl
-i-i--l
obsenrdm aF' f(2) = g{2) = a qi f(4) = g(4) = 16 . Deci |-T-f
ecualia admite si soluliile pozitive 2 gi 4. Lectura
i*i-r
-t--!-t__L_,
llrtx
graficului nu ne permite sd stabilim dacd acestea sunt
unicele solu(ii pctzitive. Se impune deci un studiu al e-
cualiei pe intervalul (0, co), interval pe care eeua\ia se scrie xlnz=zlnx, sau
,(x) = v (x), und,; u,v '. (0, co) * R, tt(x) = # qiv (-x) = 1nr.
Reprezentdm grafic cele doud funclii in acelaEi sistem de axe (vezifig.23), Grafi-

308 / 350
 -3tt-
cul funcliei er este o dreaptd ce trece prin
origine si taie graficul lui v in punctele de
abscisb 2 gi 4. Deoarece funclia logaritmicd
este concav6, acestea sunt singurele puncte de
intersecfie. in concluzie, rdddcinile ecua{iei
date sunt: rl e (- l, 0), x2 =2 $i x3 = 4.

5 Rezolvares graficd s ecustiei f(x\: mtrn este un t3ramgqgge!)

Se considerd dreapta mobild de ecualie y = m |i se discut6, in funcfie de valorile
lui m, numdrul punctelor de interseclie ale dreptei cu graficul func{iei I Se stabilesc
apoi intervalele cdrora le corespund rdddcinile (care sunt abscisele acestor puncte).
* Problemi lezolvatii. Discutali in funclie de valorile parametruluireal m,numdrul
r[ddcinilor ecuafiei lnlxl = yny.
Solulie, Scriem ecuafia sub forma
f@) = m,unde.f :R* *R, /(x) = +.
Reprezentdm graficul funcliei (vezi fig.
24). Deoarece / este impar6, putem consi-
dera ca interval de studiu, (0, *;. -/' o
Tabelul de varialie este:

| ++ +++

o Dacd, m. (-*, - f), ecualia are o singurd rdddcind, nl e (0, l ).

O Dac6, m =- +,ecualia admite rdddcinile, xl = - e, n2 € (0, 1).
o Dacd, m. (- + , 0), ecualia are trei rdddcini
x1 e (-.o, -e), x2 e (-e,-l), x3 € (0, 1).
o Dacdm = 0, r[ddcinile sunt rl = - 1 Ei x2 = l.
o Dacd, m. (0, *), ecua{ia are trei rdddcini
nl € (* I, 0), x2 e (1, e) qi x3 e (", *).
o Dacd m* f , ecualia admite rdd6cinile, xr e (- 1,0) qi x2 = e.
o Dacd,m= (+, oo), ecuaqia are o singurdr[d5cindxl e (- 1, 0),

309 / 350
Nm rRoBTLEME I pnonLEME i pnonLEME
Nm
1. Folosir,d metoda grafic5, rezolvati ec tiile:
ecuauil
a) cosx = x2 + 1; b) sinx
nx = arc
arcsinxl
2. l"t]losind metoda grafic5, aflati numi tl
Lmlrul r
rldlcin de mar JOS
,-'iintervalele in care se glsesc. r)x3
-3x= 1;
-3. X=tX'.;
:]; 00sx = x;
l) arccos -1' w
3. tn figurite de mai jos sunt reprezenta graficele
ntate sri
r -T -T -
i :i _i _i _i _[ ] lr rl_[ _i _i _i _i _i _i _i r_L_L_
Fig 25
i i -ii -ti -l-I -ti -r--i
i i -ri -ti -ri -ii -t Fig."
i i i t t--i
i

i-i-i--
- -i- -i- -
i _[ _[ _[ _[ _[ _i rj,Ti _i _i _L _i _i _i _i rll

' I f-f H4 -l-l--fL+-il-[-[-i-i

--T-T-
rll
r -T -T -
i -f -r--f /f -f -l--f rll
-t -f -\-f -l--f -l r -f -T -
iiifliiii=l iiii\'ii;i rll
r-T-T-
lll
F'r--
!-f -i+-F-f -Pf i-t t-N-[-f:;
f i-
rll
r -T -T -
rll
-l--f\t
! -f -y-f -f -f -f -f -t- -t -F -f -f -r

i_i_f_lliliIiiiiitii i_i_y
, ili
Discutati, in functie de valorile parametrulu i real m, ecuafiile yG) = m si g(x) = m,
Folosind metoda graficr, discutati in funcfie de valorile parametrului real m,
ecuatiile de mai jos (precizdnd numiirul riidlcinilor reale gi intervalele in care se
gisesc). a)lx-11+lx+ll=mi b)x3-3x+m=0i
+m=0;
c;x3 -3.r2 d)x4 + 4x+m=0i e)x4 + 4x3 +6x2 +4x-m=0i
0*3 = *G2 -t); 91 sl*l =mTxl -.1); h) ex -x-- ru.

5. Fie /:R-+R, f(x)=x3 -9x2 +24x. a) Reprezentati graficul functiei.

b) Allafi valorile, lui nr sR p'e4tru care ecua-
lia f(x) = m are trei rldlcini reale distincte.
6. Aflati valorile lui z pentru care ecuatia ex = m JV are o singuri solufie.

7. a) Scriefi ecuafia tangentei la graficul funcfiei f(x) = lnx in punctul de abscistr 1.

b) Rezolvati ecuatia lnx = x - 1.

310 / 350
 -:l|3-
O REPREZENTAREA GRAFTGA A GONICELOR
ICEEC, ELIpSi, Hn?EEBOIA, pAtrABOIil
cercul, elipsa, hiperbola;i parabola sunt numite conice. Numele mai complet.este
acela .de secliuni conice ;i se explicd prin faptul cd aceste curbe se obgin sei1iondnd
conul@ prin plane situate in diverse pozilii (vezi figura 27). Acest fapt a fosi pus tn
evidenld de matematicianu grec Appolonius din Perga (262-Is0 i.Hr.). Numbte lui
Appolonius a rdmas legat de un cuprinzdtor tratat despre

Hiperboltr

I Ecuatia cqrteziand s cercului

trlefinitie
t

Numim cerc, mrLllimea punctelor din plan situate la aceeasi distan!6 r de un

punct fix din plan. Punctul fix se mrmeste centrtul cercului, iar numdrul real
strict pozitiv r, reza cercului.

Dac[ in sistemul cartezian xOy considerdm

punctul C(a, b), centrul unui cerc euraza r > 0, not5m
C(C,r)={MeR2 | CM=r}. Fig. 28

Penku a obtine ecuatia cercului, transcriem analitic condilia cM = r si oblinem:

(*-a)z +(y-b)2 = y:2
, (1).
' Aici prin con lntelegem suprafafa laterali a unui con ln carc generatoarelc sunt lntelese ca drepte (prelungite
tn ambele sensuri). Se mai foloseste denumirea dc con cu doui pffnzc.

-l

311 / 350
 -3tt-
Relalia ( 1) reprezintd, ecualia catleziand, a cercului cu centrul C(a, b) , de ruzd r,
(l) se poate scrie sub forma:@,rzl.
Ecua{ia
Compardnd(1)qi(2)gdsimcecentru@n),iatrazaeste
,= Jrt *7 -p, cu condiqia *2 +n2 -p>0.

)Ecua(ia tangentei la cerc intr-un punct

Considerdm cr:rcul C(C, r), de ecualie (, - o)2 + (y - b)2 = ,2 , (I) qi M(xs,yo) un
punct al cercului. Ecualiatangentei inMla cerc este:
(x
- a)(xs - a) + g - t)(v o - b) =
' \J.l'

Demonstralie. Din ecualia (1) se ob{ine y =

F;--_:---
= 6 + ,,1 rz - (x - a)" ceea ce aratd cd, cercul nu re-
prezintd" graficul. unei funclii ci reuniunea grafr-
celor a doud functlii: ,
f, s : lo- r, e+rl*R, f(*) = U * rF 1*- rY,
e(x)= b-Flr-rlz
Reprezentarea graficului funcliei / este semi-
cercul ADB, iar reprezentarea graficului func{iei g
este semicerc'il AEB.
Ecuafia (3) este de gradul intdi deci rcprezintd" o dreaptd d,iar coordonatele luiM
verificd ecualia, deci dreapta d trece prin M. Dacd, M este situat pe graficul funcfiei/
(vezifigura29),pantatangenteiinMestef,(x1)=e_Gn-a) - sl coln-
'z
-('s-o7=
'1
'uu
cide cu panta dreptei de ecualie (3). Prin urmare tangenta inMcoincide cu dreapta de
ecualie (3) avdnd un punct comun Ei aceeaqi patftd.
Analog se trateazd, cazul cdnd M se afld pe graficul lui g ;i xo e (a - r, a + r) .
Cazul xg = a4:r se verificd separat, func{iile/si g avdnd derivata infinitd in aceste
puncte deci tangentele sunt verticale, de ecualie x = x0.
Obsen,alie. Ecuafia (3) se poate obline din ecuajia (1) aplicdnd procedeul dedu-
bl6rii. Acesta constd in inlocuirea expresiei *2 curorO, expresiei y2 crr yy|, expresiei
2mx cu m(x+xg) si expresiei 2ny cu n(y+yg). Astfel, daci ecualia cercului este
scrisE. sub fotma ,2 +y2 t2mx*Zny+p =0, ecualia tangentei in punctul M(xo,yo)

care aparfine acesfui cerc este: xxo + yyo + m(x + xs) + n(y + yg) * p=0 , (4).

'i' Probleme rezolvqte. l. Scrieli ecualia cercului determinat de trei puncte neco-
liniare.
Solu.tie, Se gtie cd prin oricare trei puncte necoliniare trece un singur cerc (cer-

312 / 350
cul circumscris triunghiului cu vArfurile in cele trei puncte). Ecua{ia cercului determi-
nat de punctele necoliniare A(x1, yt), B(*2, yz), C(x3, y3) este
*2+y2 x y 1

*1+y? xt yt I
*7.+y3 xz y2 | -0.
,?*vl n v3 I
intr-adevdr, ecua{ia de mai sus este ecua{ia unui cerc, deoarece dezvolt0nd deter-
minantul dupd prima linie oblinem o ecualie de forma o(*2 +y2)+bx+ cy+d= 0, cu
a, b, c, d constante si c + 0 deoarece punctele A, B, c sunt necoliniare. cercul trece
prin punctele A, B si C deoarece inlocuind pe x gi y respectiv cu x; gi li, i e {1,2,3}
se obline un determinant egal cu zero (avAnd doud linii egale).
Z. Scrieli ecualia tangentei la cercul de ecualie:
a) x2 +yz -25 = 0 dusd in punctul T(3,,-4);
b) x2 +y2 -6x+3y-5 =0 dus[inpunctul p(-1,-Z).
Solatie. Punctele T gi P apafiin cercurilor date; scriem ecualiile tangentelor prin
dedublare. ObJinem: a) 3x - 4y - 25 = 0;
b) -" - 2y - 3(x - t) + |(l - 2) - 5 =0, rezultd 8;r +y + 10 = 0.
3. Reprezentali graficul
f :D-R, -f (x)=n+ lffi
funcliei .

Solulie. Domeniul maxim de definilie este

D=l-|,71. Avem !=13+lag]. Oblinem
y 213 si x2 + (y - B)2 = 49 adicd ecua{ia unui
cerc cu centrul C(0, 13) qi ruza r=7. Graftcul
funcfiei date este semicercul cu centrul C(0, 13)
situat deasupra dreptei de ecuajie !=13 (vezi
figura 30).

M PR'BLEME . PR'BLEME } PR'BL,EME

M
1. Scrieti ecuafia cercului: a) cu centrul in origine qirazt r=l;
b) cu centrul C(-1, 4) ;iraza r=2;
c) cu centrul C(-1, 1) si care trece prin B(2, -3);
d) cu diametrul OB unde O (0, 0) ;i B(2, 2);
e) cu diametrullABl unde l(- l, 1) lfi B(3, 3).

2. Determinati centrul si raza cercului de ecuatie:

a) (x+ 2)2 +$,+l)z -zl =o; b)x2 +y2 +12x+8=0;
c'Sx2 +y2 +!4x-8y=0; d)x2 +y2 -10y+3 = 0;

313 / 350
 -3t6-
q 2(*2 + y2) - 6x - 6y +10 = 0; f) 3x2 + 3y2 + 6x + l2y + 9 = 0.
3. Scriefi ecuafia cercului:
a) care trece prin punctele l(5, 5), 8(6, - 2) ;i are raza r = 5;
b) care trece prin punctele A(-2,4), B(-1, 3) si are centrul pe dreapta de ecuafie
2x -3y +2 = 0;
c) derazL.[i ,tangentin ?(1,1) dreptei 2x+3y-5=0;
d) de raz[ y=3]7, tangentin origine drepteix=y;
e) care trece prin punctul A(1,2) si este tangent ln origine dreptei de ecriatie
x+2y=91
l) care trece prin punctul A(3,3) si este tangent in punctul B(1,1) drbptei de
ecuafie 2x+y-3=0.
4. Determinati m $p stiind ctr cercul de ecuatie *2 +y2 +2mx+4y+p = 0 trece prin
A(0,I) siareraza r= m .

5. Scriefi ecuafia cercului:

a) care trece prin.4(S, -:) si este concentric cu cercul de ecuatiex2 +y2 -Zx=0;
b) cu centrul C(-2, - 3) ;i care este tangent dreptei 3x - 4y = Q;
c) al clrui diametru este determinat de intersecfiile dreptei 3x-4y+12=0 cu axele;
d) cu centrul C(-2,3), tangent dreptei -x +2y -3 = 0.
6. Determinati punctele de intersectie ale cercului x2 +y2 -6x-2l=0 cu dreapta
d:1I x=l+t .rcR.
| != t-zt
7. Trasafi graficele urmrtoarele functii )f:D-+R, unde D este domeniul maxim de
definitie:
a) f(x)=-.!zs-*; b) /(x)=15- le; c) /(x)--3- hGe.
8. Scriefi ecuafia tangentei la cercul de ecua{ie:
a) *2 +y2- 10 = 0 in punctul z'(t, -S);
b) x2 +y2 - 6x- 6y -18 = 0 in punctut f(1, -S);
c) Sxz +5y2 -50x+100y+75=0 inpunctul T(12, -tl).
9. Scrieti ecuatiile tangentelor la cercul:
a\ x2 -4x+y2 - I = 0 in punctele de intersecfie ale cercului cu axa Oy;
b) xz +2x+y2 -6y=0 in punctele de intersec{ie ale cercului cu axa Oxl
c) x2 +y2 -2x=0 in punctele cercului care au abcisele egale cu abscisa centru-
lui cerculuil
d) xZ +yZ -3x+y+2 = 0 in punctele deintersec{ie ale acestuiacaaxa Ox.
1 0. Scrieti ecuatiile tangentelor Ia cercul de ecuafie x2 + y2 - 2* + 4/ = 0 care sunt per-
pendiculare pe dreapta x - 2y + 9 = 0,
11. a) calculati coordonatele punctelor de intersec.tie ale cercurui x2 +y2 -4x+y -
-12=0 cu dreapta x+2y+4=0.

314 / 350
 -3t7-
b) Scriefi ecuatiile tangentelor tra cerc duse in punctele de intersecfie cu dreapta.
12. nie punctele A(1,3).!i B(2, 1). Determinati multimea punctetor M dinplan cu pro-
prietatea MA2 +MB2 = 4.

13. Demonstrati ci graficul functiei f :ll,2l*R, /(x) = J*4*1 este un semi-

cerc. Precizatiraza si centrul.
14. niepunctelel(1, l), B(g, 0), c(7, -7), D(0, _6).
a) Demonstrati cE ABCD este un pltrat.
b) Scrieti ecuatia cercului circumscris pltratului.
c) Demonstrati ci originea apartine cercului circumscris pdtratului qi scrie{i ecua-
tia tangentei in acest punct la cerc.

Elip.sa a. fost descoperitd de Menechmzs (sec. 4 i.Hr.) iar denumir.ea a fost propus6
,
de Apollonius.
. o Daci secliondm un.cilindru-cu un plan care taie toate general.oarele, sec{iunea
obqinuti este o elips[ (vezifigura 3l)"
.'
In desenll in .perspectiv6, cercurile situate in plan odzontal sunt reprezentate
sub formi de elipsd (vezifigura 32).
r
Astronornul simat6riaticiatirl german ,lohann Kepler(l571-1630) a enunlat in
anul 1609 legea conforrn cdreia padAntul si cel;lalte;dnJG d".,,.i., traiectorii in
formd de elipsd, avdnd Soarele situat inh-unul dintre focare (vezifigura 33).

Fig.3l
OB (D, Fig.32 Fig.33

Def initie
,

Se numeste elipsd, mullimea punctelor din plan care au sunla distan{elor la

doud puncte fixe date, constant[. Punctele fixe se numesclfocarele elipsei.

Notdm t= {M e n2 1 utt+ un' =2a), unde F + F', 2a> FF', iat Fqi F' sunt
focarele eliosei.

315 / 350
 -3rt-
a Ecua:tis a elinsei
Consider[m un sistem cartezian in care alegem ca
axd Ox, dreapta lrF' , iar ca axd Oy, mediatoarea
segmentului FF'. Notdnd FF' =2c (distanta foca-
1d), focarele sunt F(c, 0) gi F' '(-c, 0). Condilia
2a> FF' devine c > c. Not[m 6 =
^la2 - c2

f@ Teoremd

Ecuafia elipsei
"rr"W, rrr.

Demonstratie. Fie M(x, y) un punct situat pe elipsS. Not[m r = MF =

= J("- ,)2 +yz , r' =MF' = +y2 (r Ei r' se numesc raze focale). Avem:
| ..,..' _.,- ^lG+r)2
1l^ ,;:r::t ='-"or* de unde r=e-#, r'=a+ff.oi" ,G-t7 *f =o-# re-
zultd !;--Z * ttZ
= Reciproc, dacd M(x,y) verificd ecua{ia (1), avem
b 1.

MI7 = = /r"-
")2
+uz(t-#) =lo-#1.
Dar, din (1) avem xef-a,a] ;i cum 0<c< a,rezultd. e>+, deci MF=o-#.
Analog MF' - a+ +. Deci MF + MF' =2q, adicd M apa\ine elipsei.
o Intersectiile elipsei cu axele de coordonate, adicd punctele A(a,0), A'(-a,0),
B(0, b), B'(0, - b) se numes c vdrfurile elipsei.
o SegmentultAA'l se numegte exa mcre a elipsei, iar segmentullBB'l se numes-
te axa micd.
o Segment ele lMFf qi IMF' I se numesc razele focale ale punctului M.
' r Cele dou[ axe de coordonate sunt axe de simetrie pentru elipsd, iar originea
O(0, 0) este centru de simetrie pentru elipsS. intr-adevdr, dacd un punct M(x, y) se
afl[ pe elips[, afirnci simetricul sdu fald de Ax este M'(x, -y), simetricul sdu fald de
Oy este M"(-x,y) gi simetricul fali de O este M"'(-x, -/). Punctele M' , M" ;i M"'
se afl6 pe elipsd. Deoarece axele Ox Oy-,rale sistemulti cartezian, sunt axele de
\
simetrie ale elipsei, spunem cd eculia
# *b = 1 reprezint[ ecualia elipsei ruportatd
la axele sale.

I Reprezentsrea graflcd a elipsei

oin4o#,=1 oblinem =x+J;2 -* care rcprezintd" ecttaliile explicite ale
elipsei. Considerdm .f :l-o,al*R, -f(r)=+P= ,a,b>0.

316 / 350
 -3r9.
Intersec{iile graficului
cu axa Ox sunt punctele A(q,0) EiA,(_a,0), iar
interseclia cu Oy este punctul B(0, b).
o Funcfia/este continud,pe f- a, rz] qi graficul nu admite asimptote.
. Derivata intai este "f '(*) =-*,6, oricare ar fr x e(-a, a),iarx = 0 este
punct critic; .f)(ct)=*; fiGt)--@, deci tangentele la elipsd in a gi -a sunt
verticale.
rDerivataadouaeste /"("r') =- - --!+- <0oricarearfix e(-a,a),prin
\a'-xL)"1 u'-xz
utmare/este concavd pel-a, af.

'(") oo +++ 0 --- -oo

o Tabelul de varia(ie este: "(x)
o ! !, ) 0
v
B(0, b)
A'(a,0)i 'tA(o, o)
,,;0)

-b)
Fig.36.
Reprezentdnd in acelagi sistem de coordonate si graficul funcfiei g
il-a,a]*R,
{G) : . + l4:7 (care se poate obfine prin simetrie in raport cu axa ox a grafrcului
funcliei/) oblinem reprezentare a graficda elipsei (vezifigira 36).

lB tntr-un
1 in punctul sdu M(xo,ys) situat pe elipsd
lrr-Tffi]
::luz
este: * b2 = I l,(2).
oL--J
lntr-adevdr, coordonatele punctului Mveificd ecua{ia (2);i pentru yg+0,purfta
dreptei date de ecua{ia (2) coincide cu '(xO sau cu
f S'(xo) (dupd cum"/o rb ,uu
./0 <0).Pentru lO=0,ecua\ia(2) deviner=a sau x=-ct.
Obserualie. Ecualia (2) se obline din ecualia elipsei prin procedeul dedubldrii.
.i, problcme rezohrqte. I Scriefi ecua{iile tangentelor la elipsa de ecua(ie
*** = t,
duse in punctele p(-+,
solutie. #)
Ei e@, - 4).
Punctul P apartine elipsei date, ecuali--tangentei se scrie prin dedu-
blare. Se obline dreapta de ecualie 7x-30y+725 =0. Punctul
Q este unui dintre v6r-
furile elipsei, tangenta in Q arc ecualia ! = -4 .

317 / 350
 2. Trasa{i graficul funcliei f : D -r., -f(x) = + lT44 -F ,
undeD este domeniul maxim de defini1ie.
Solutie. Din condi{i a I44 - x2 > 0, rezultd
D=l-12,121.IrtrotAnd f(x)=r, avem /<0 qi
se obline, dupd rridicarealapdtrat, ecua{ia
,2 , lz _.,t,
144+15=
adic6 ecualia unr:i elipse. Graficul funcjiei date
va fi
jumbtate din graficul elipsei, situat in
semiplanul negativ (v ezi figura 37).

NT?I pRoBLEME
lr=r=\rl . pRoBLEME . pRoBLEME INP-il]
lv--v=l|l
1. Pentru fiecare dintre elipsele urmltoare, calculafi semiaxele, distanta focali si co-
ordonatele vdrfurilor. Reprezentati grafic elipsele.
a)l6xz +25y2 =400;. b) 9x2 +l6yz =t44; c)2xz +4y2 =t.
2. Scrieti ecuatia elipsei raportate la axele sale gtiind cd:
a)a=E, b=51 b)a=10, c=6;
c)b=Z,fi, c=41 d) are doud vArfuri in A(5, O) qi B(0, 4).
3. Scriefi ecuafia elipsei raportate la axele sale ;tiind cI semiaxa mare este 3 Ei cI
( 2.t\ \
punctul Plz, T I aparfine elipsei. Reprezentafi grafic elipsa. ScrieJi ecuafiile
\/
tangentelor la elipsl in vArfuri ;i in punctul P.
-.2 vz
a;
4. Scrieti ecuafiile tangentelor duse la elipsa *fr = 1 in v6rfurile acesteia.
J. --q\- t2
r y2
5. Scrieti ecuatia tangentei dusi in punctul T\4, t ) la elipsa iS * ? = t.
6. GIsiti punctele care aparlin elipsei de ecuafie k-2 * ? = 1 ftiind cii au abscisa
v2

egall cu -3.
7. Verificati ci punctul m(-l,f) aparline elipsei * . + = 1 gi scrieli ecuafla tan-
gentei in Mla elipsi.
8. Scrieti ecuatia elipsei raportate Ia axele sale gtiind cI distanta focal5 FF' = 20 cm
qi triunghiul BFF' , (unde B este un vArf al etipsei) este dreptunghic.
9. Trasati graficul functiei /: D +R, undeD este domeniul maxim de definitie.
a) /(x) =+^[r;7; b) f(x)=-*l;=
10. Scriefi ecuafia tangentei la elipsa
-z * vz 1 0, in punctul situat in primul ca-
? t - =
dran qi a cflrui abscisi egall cu abscisa unuia dintre focare.
este
11. Pentru ce valori ale lui nr, dreapta ! = x + lz este tangenti la elipsa
4x2 +25v2 -100=0 ?

318 / 350
 -3Zl-
12. Scriefi ecuafiite tangentelor la elipsa xZ +4y2 =20, care sunt perpendiculare pe
dreapta de ecuafie 2x - 2y - 1.3 = 0.

13. Scrieti ecuafiile tangentelor duse la etipsa

$ * =l,care sunt paralele cu dreap-
ta de ecuatie 4x - 2y +23 = 0. ^L

14. Ariitafi c[ tangentele duse la elipsa # . #= I in extremiti{ile unui diametru

sunt paralele. (Un diameOu o, nrrrt?.Leste courds cure trgce prin centrul elipsei,)
15. a) Demonstrafi c[ ecuafia #*tr=1, unde a,b>O, a<D este ecuafia elipsei,
avflnd focarele F(0, c), .F'(0, - c),,unde c = E:a .

b) Reprezentafi grafic in acelagi sistem de axe elipsele

* *yz =t six2 + { =t.

Se numeste hiperbold, mullipea punctelor din plan care av modulul diferen-

fei distanlelor la doud puncte fixe date (numite focare), constant6.

Vom nota aceast[ mul{ime cu 7{= {M eFtz 1 lUf - Uf 'l = 2a}, unde F + F'
2a < FF' ,iar F;i F' sunt focarele hiperbolei.

t EJw!!sli@!'
Pentru oblinerea ecua{iei hiperbolei vom considera un sistem cartezianin care axa
- este
Ox FF', iar axa Oy, mediatoarea segmentului [FF'], F(c,O), F'(-c,0).
Fi-----T
Condilia 2a <FF' devine a < c. Notdm b = 4c'-a'

f@ Teoremi

Ecualia hiperbolei *"ffi

Demonstra{ia se face printr-un procedeu asemindtor cu cel folosit pentru elipsd.
o Punctele de intersec{ie cu axa Ox sunt A(a,0), A'(-a,0) Ei se numesc vdrfuri-
le hiperbolei.
o Dacd punctul M(x, y) apar{ine hiperbolei, se observl c[ Ei punctele M'(-x, y) ,
M"(x, -y), M"'(-x, -y) aparfin hiperbolei. Rezult[ cd axele Ox Ei Oy sluril;t axe de
-

319 / 350
 -722 -
simetrie ale hiperbolei, iar punctul O este centru de simetrie al hiperbolei. Ecua{ia

# - # = 1 este ecualia hiperboiei raportatd,la axele sale.

o Distanla -17F ' se numeste distan/a focald, iar segmentele IMFT Ei fMF'f raze
focale (punctul M apa{ine hiperbolei).

a
Pentru a reprezenta grafrc curba'11, scriem ecuafia hiperbolei sub forma:
-+ + P -A . Deci hiperbola este reuniunea graficelor a dou[ func{ii
f,s:(-*, -all)fo,*)rR, /(x) =+17:7 $is(Jr) =-+lTP
vom reprezenta graficul furrclieif (/ig. 3B), deoarece graficul funcliei g=--f , se
.

reprezintd prin simetrie fa\d, de Ox.

o Intersecliile cu ox sunt punctele AG, 0) qi A' (- a,0) . Deoarece 0 e (- oo,

-a] U
U [c, co), graficul nu intersecteazd, Oy.
o Funcfia/este continui pe D=(-*, - afl)la,co), iar =*;
*try**J7-*
cercetdm dacd/admite asimptote oblice. Calculdm *= ]:#ry=Jg& +4=+,
" J!&If@
= - mxl= g, prin urmare dreapta de ecualie y = * x este asimptotd oblicd
la ramura dinspre *co. Analog se obline cd. y = -! x este asimptotd oblici la -co.
. Prima derivatd: -f '(r)=+ xe (-.o, -a)u (a,a); fiGa)--*
h, Fi

fi9)=+co, deci tangentele la hiperbold in vdrfurile ei sunt verticale. Ecua(ia

-f
'(x) = 0 nu are solu{ii in D, prin urmare-nu existd puncte critice.
. Derivata a doua: "f "G) = -----!*, x e (-oo, - a)U(a, a). Oricare ar fi
x e (- co, - a) l) rp, oo) ur" f "Yil-! d ,' iit urmare / este concavd pe fiecare dintre
intervalele (-*, -a] gi [a, co).

o Tabelul de varia{ie:

/.'-

320 / 350
 -323-
Reprezentdnd in acela;i sistem de coordonate (vezi figura 39) Ei graficul func{iei
g:(-co,-a]U lo,*),g(x)= -*"1*2 -a2 ,obfinem reprezentareagraficd,ahiperbolei.
. Axa O:c se numeste axa transversald a hiperbolei.
o Dacd e=b, hiperbola se numeste echilaterd. Ecua{ia ei este *2-y2=ct2,iar
asimptotele sunt dreptele ! =x, ! =-x (prima qi a douabisectoare a axelor).
r Ecuafia x! = k, /r e R* , rcprezintd o hiperbold echilaterd avdnd ca asimptote axe-
le de coordonate. xy- k este ecualia hiperbolei echilatere rapoftatd,la a.simptotele sale.
. Toate mdrimile aritmetice, geometrice, mecanice, ftzice etc care variazd, invers
propor{ional in raport cu variabila de care depind, au ca reprezentare grafrcd, hiper-
bole echilat erc (vezi figura 40) . De exemplu.' legea lfi Boyle-Mariotte: p .v = constant .
o Ecuatia ft-h =-1, unde a>0 Ei b>0 reprezintd de asemenea o hiperbol[
avdnd focarele situate n" cu aceleagi asimptote, aceleagiaxe.$r acelagi centru de
?r,
simetrie ca Ei hiperbola ) -fu = Hiperbola de ecualie h-b ==- I se numeste
^1.
hiperbola conjugatda hiperbolei # -# = | (vezifgura 4I).
Hiperbol[ echilaterd
de ecualie xy: k.

Fig.40 Fig.4l

fEcualia tangentei la hiperbold tntratn purcct $l ei

Ecua{ia tangentei intr-un punct M(xg, y0) care apa(ine hiperbolei de ecualie
x2y2W
F -? = 1 este l r,2 - ht ='1. Demonstratia este asemdndtoare celei de la elips5.
Se observd c[ ecualia poate fi scrisd prin dedublare.
.i. Problemi rezolwti. Fie f : D -'R, f(x) = -Zlp 4. Reprerzentafi graficul
funcfiei/pe domeniul maxim de definilie D.
Solutie. Domeniul maxim de defini{ie este D =
= (-@, - 3l U [3, co). Notdnd I =fG),2blinem cd, y <0
gi punctele (x,y) verificb ecualia +-+= l, adicd
ecta\ia unei hiperbole cu vdrful in A(3,0), focarele
F("[813-, 0), F'(- /t: , o) qi asimptotele y = t4x.
Graficul funcliei/este alcdtuit din arcele din graficul
hiperbolei de ecualie + -+= I situate in semiplanul negativ (v ezi figura 42).

321 / 350
 -324-

Nm 'R'BLEME . 'R'BLEME .l Nm
'R'BLEME
1' Determinati coordonatele focarelor serieti ecuafiile asimptotelor
si pentru hiperbo-
IeIe de mai jos. Reprezentati graficele lor. a) fr -h =tt b) 4xz -9y2 -36 =0.
2' Determinali ecuafia unei hiperbole raportattr Ia axele sale gtiind cI trece prin
punctele,F(-3, 2) 9i Q(q, -S). Scrieti ecua,tiile tangentelor la hiperbol[ in f gi g,

3. Scriefi ecuatia hiperbolei care are asimptotele y=t#x stiind ci distanfa dintre
vfirfurile hiperbotei este egall cu 48.

4. Verifica,ti ci punctut U(-5,|) este situar pe hiperbota

*-+=1. Scrie,ti
ecuatia tangentei in l}/ gi calculati distantele MF qi MF' (unde Fii f iunt focarelej.
5. Determinafi coordonatele punctelor de intersectie ale dreptei x+y-4=0 cu
hiperbola echilatertr x! = 4.
6. Scriefi ecuLatia tangentei dustr in punctul T(- 5, - 3 ) ta hiperbola x2
- !2 = 16.
7' Scnefi ecuatia hiperbolei raportatii la axele sale qtiind c[ trece prin punctul
4+, -1) gi c[ are asimptotele y - tfx.
8. Scriefi ecuatia tangentei Ia hiperbola
t-(25 9\
* - *t= 1 in punctul
\-T, Z)'
9. Scrieti ecuafia hiperbolei raportate la axele sale care este tangentd dreptei
3x - 2y - 8=0 in punctul f(6, S).
10. calculati aria triunghiului format de dreapta 9x+2y-24=0 de asimptotele
$i
hiperbotei de ecuafie
* - * = t.
11' Pentru cevaloare aluiim dreaptay =mx+4 estetangenti hiperbolei xy=-4 ?

12. Ardta:ticI distanta de ta un focar al hiperbolei

este egalii cu 6.
# - #= I Ia una dintre asimptote

13. Arrtafi ctr produsur distanteror de ra orice punct ar hiperborei

dou[ asimptote ale ei este constant.
# - #= I ra cere
14. Scriefi ecuatia tangentei la hiperbola
ttiind cii aceasra este perpen-
diculari pe dreapta 4x+3y-7 =0. ^{-t=1
15. Fie functia f : D -+ R, ,f(x) = EE n . Reprezentati graficut functiei/pe dome-
niul maxim de definitie, D.
16. Reprezentafi grafic in acela;i sistem de axe hiperbolelex2
-y2 =l Eiy2 -x2 =1.

322 / 350
 -325-

17. Considerlm hiperbola de ecuafie a) Reprezenta{i grafic.

* - += 1.
b) Paralela la 0x dus[ prin focarul
ll taie hiperbola in M qi N. Demonstrati cd tangentele duse in M;i N la hiperboll se
intersecteazi intr-un punct situat pe axa Ox.

18. Fie M, un punct situat pe hiperbola echilater[ x! = l. Tangenta irt M la hiperboll

taie axele Ox qi Oy in ,4 ;i B. Demonstrati c[ M este mijlocul segmeutului .48.
19. Demonstrafi cI dreapta x*y=-2 este tangentl hiperbolei echilatere de ecua,tie
x! =l'

20. Reprezentatigrafic: u>

**4 =t, b)xlxl+ylyl =1; c)xlxl -.ylyl =1.
21. Tangenta dusl intr-un punct oarecare al unei hiperbole intersecteazl asimptotele
acesteia in N qi P. Demonstrafi c[ aria triunghiului OI{P este constant[.

Se numeste parabold, mullimea punctelor din plan egal depdrtate de un

punct fix dat, numit focar Ei de o dreaptil fixd datd, numit[ directoarea
parabolei.

Dacd notim cu F focarul Ei cu h directoarea, atunci mulfimea

V= {M eR, I Uf =d(M,h)} este o parabold.

f a parabolei
Ecaalia carteziand
Vom considera un sistem cartezian in care
M(x, y)
axa Ox este perpendiculara dus6 din F pe M'
directoarea h, iar axa Oy este mediatoarea
segmentului IFF'|, unde F' este proieclia
ortogonal[ a lui F pe ft. Not[m d(F,h)=p, Fig.43
num6r care se numeqteparametrul parabolei.

r'(-t,o) -/
-81 ;.l) 0l
\2'
^\
/

Cu aceste notalii avem r(! ,o), r'(-t ,0), h * = p2 si relatia MF = MM'

: ,

unde MM' =d(M,ft) se scrie:

@ # = ll+ !l echivale n "rr@ .

Am ob[inut ecua{ia carteziand a parabolei.

323 / 350
 -t26 -

Ecua{iile explicite ale parabolei sunt y = X

J6 .

Considerdm ./: [0, co)*R,./(.x) -

o lW
.

Graficul r;onfine originea sistemului de axe.

. Jgg,f("),= oo, deci graficul nu are asimptote orizontale.
a calculdm * = ]wry si oblinem m = 0,prin urmare graficul nu are asimptote
oblice.
a Funclia este continud pe
[0, oo).
a Derivata intAi este
_f
'(*)=# > 0, (V) x e (0, co). Avem -f;@) =oo, ceea
ce aratd, cd axa ()y este tangent[ graficului in origine.
o Derivata a doua este /"(x) =
#zx zp. < 0, (V) x e (0, co). Funclia este concavd
J
pe [0, co).

f '(x) I +* ++++++++ ++
r Tabelul devaiatie: f"
to / / / *oo

. Se ob{ine graficul dinfigura 44.

e'(-t,o)

Graficul funr:fiei g : [0, .o) *R, g(x) = -

O*
16 se obline prin simetrie fa!6 de axa
graficul func{ieil Parabola este reuniunea celor doud grafice (vezifigura 45).
4y
Observatie, in studiul func{iei polinomiale de gradul doi
/:R-R, -f|j=
= ax2 +bx + c , a .* 0 s-a afirmat cd graficul este o parabold. Faptul cd in acest caz eaua-
fia parabole i (y '= o*2 + bx + c) are o formd diferitd de y2 = 2p, se explicd prin pozilia
diferitd a axelor sistemului de coordonate fald de axa de simetrie vdrful parabolei.'
Ei
in canil parabolei y = ax2 + bx + c ) axa de simetrie este verticald gi are ecua{ia x =
= - 2oL , iar directoarea este orizontald,. se gdseste in acest caz n(- , *-b- if,)
direc- Ei
toarea h: y=# (vezifigura46).

324 / 350
 -tn -

in particular, graficul funcliei /:R+R, f(x) = axz ctJ e> 0 este parabola *2 =*y
care se obqine din parabol a y2 = j x prin simetrie fa{d de prima trisectoare (vezi

I
n'l
I e - (jY
I
I F )l
T .y - 4^
Fig.46 I

Fig" 47

Pentru f :10,a)*R,/(x) = W, avem f"(r)= /E-- oricare at: ft x e (0, oo) $i

"I ZDX

prin urmare pantatangentei duse in M(xo,yo) la graficul funcliei/este m = =

ffi
= j6 . Ecualia tangentei in M estede forma: y - yo = m(, - xo).inlocuind,n = f6 ob-

tinem =p(Jr + Jrg , (2). Aceastd ecuafie este verificatd Ei de tangenta la graficul
func{iei g: [0, .o) *R, g(x)= - 16
Obsemalii. f . in origine ecualia tangentei este x = 0'
2. Ecuatia (2) se poate scrie prin dedublare.
3. Perpendiculara Pe tangentd
in punctul de contact cu parabola (sau cu o
conicd oarecare) se numeste normald. Parabola
are proprietalea cd tangenta gi normala intr-un
punct M, sunt bisectoarele unghiurilor formate
de raza focalb MF a punctului qi de paralela
dusS prin punct la axa parabolei. Aceastd pro-
prietate, numitd proprietatea opticd a parabolei,
std la baza prrtcipiului reflectorului (dupd
ideea lui Arhimede) qi a telescopului reflector
(inventat de L Newton in 1672) .
4. Parabola, fiind traiectoria unui mobil greu, aruncat ct vitezd
iniliald, are o deosebitd importanld in balisticd (aceastd observa{ie a fost facut[ de
Galileo Galilei in 1638).
* Probleme tezohrqte. 1. Scrieli ecua{iile tangentelor la parabola de ecuafie
y2 =Zpx in punctele acesteia care au abscisa egald cu ordonata'

325 / 350
 -3Zt-
solulie' Punctele care apar{in parabolei gi au abscisa egal6 cu ordonata
sunt
O(0, 0) ;i T\2p,2p)..Ecuatiile tangentelor in acesre puncte sunt:
x=0respectivy=t*p.
2, Reprezentali graficul funcJieil definitd prin
"f(x) = -2Ji ,
pe domeniul maxim de defini{ie.
Solutie. Domeniul maxim de definitie este D =
= [0, @). Notdnd
^y=f(x) avem y<0 gi ridicdnd la
pdtrat, rezultd, y2 =4x, prin urmare punctele care
apa\in graficului funcfiei/sunt situate pe parabola de
ecualie y2 = 4x. Graficul funcfiei 1 este ul"atrit dln
punctele acestei parabole situate in semiplanul
negativ (vezi figura 49).

Nm *R'BLEME l *R'BLEME . *R'BLEME lm

1. Scrieti ecuatia parabolei raportatl la axa ei de simetrie si la tangenta in v6rfin
cazurile urmdtoare: a) focarul este F(2,0);
b) directoarea este h: x=-3i c) distanta dintre focar qi directoare este g.
Reprezentati grafic parabolele obtinrite.

2. Calculati coordonatele focarului si scrieti ecua,tia directoarei pentru parabolele:

a) y2 =24xi b) y2 =32x; c1 y2 =!x.
3. Calculafi lungimea razei focale a punctului M care este situat pe parabola de ecua-
|ie y2 =36x qi care are abscisa egall cu 2.
4. Scrieti ecuatia parabolei care are focarul F(-7r0)
;i ca directoare dreapta
h z x-7 =0.
5. Determinati coordonatele punctelor de intersecfie ate dreptei de ecuatie 3x-Zy
-
- 6 = 0 cu parabola de ecuafie !2 = 6x.
6. Pentru fiecare dintre parabolele urmtrtoare, determina{i coordonatele focarului si
ecuatia dit'ectoarei: $ y=tx2 +x+2i b) y=4x2 -gx+1;
Q y=-fxz +2x-7; d).y= I*, -?**I.
7. scriefi ecuatia tangentei in punctul specificat, la urmitoarele parabole:
a) y2 =l9x,T(2, -6); b)xz =l6y,T(-4,1); c)y=Z*2-3x+5, T(1,4).
8. Afla{i coordonatele punctului de tangentd al dreptei x-2y+3=0 cu parabola
Y2 =3x.

326 / 350
 -:n9 -

9. Fie parabola y2 = Zpxi aflati panta tangentei duse in O) la paraboli.

{t ,

10. Scriefi ecuafiile tangentelor la parabola !2 =l2x in punctele de abscisi egal[ cu

cea a focarului.
11. Se considerii parabola !2 =!0x, Aflati coordonatele punctului ? de pe parabol[
stiind c[ tangenta in 7 intersecteazd Ox in punctul rl4 astfel incf,t OM' = 10.
12. Determinati valorile lui ft pentru care dreapta !=kx+2 este tangentl parabolei
!2 = 4x.
13. Scriefi ecuafia tangentei Ia parabola y2 =8x, care este paraleltr cu dreapta
x-y- I = 0.
14. Scrieti ecuafia tangentei la parabola de ecuatie x2 =16y, care este perpendicular[
pe dreapta 2x+4y+7 =0.
15. Determinafi ecuatiile tangentelor la parabola !2 =-4x in punctele de intersecfie
cudreaptax-y-1=0.
16. Parabola y2 = ux gi cercul x2 * y2 = ,2 au in comun punctul l(2, 2). Afla,ti a ;i r"

17. in Jigara 50 sunt reprezentate patru para-

bolePl, P2, P3 qiP4.
P1 qi P3 sunt simetrice fafd de Oy;
P2 qi P a sunt simetrice fafd de Ox;'
P1 qi P2 sunt simetrice fafl de prima
bisectoare. ..
I are coordonatele l2'2), scrieti
Stiind ci
ecuafiile celor 4 parabole.

18. Fie y2:2px oparabol[ cu focarulF giMunpunctmobil pe paraboltr.

a) Demonstrafi proprietatea optici a parabolei: tengentu tn M Ia pu'rabold este
bisectoarea unghiului FMN, unde cu N am notat proieclia focaralui pe directoare.
b) Aflati locul geometric al simetricului lui F fa![ de tangenta in M la parabol5.

327 / 350
 -30-
. REZUMATUL CAPITOLULUI
'
Notiuni Defi.nilii - Nota[ii
Reprezentarea graficd a Etapele reprezentdrii graficului uaei funclii:
funcliilor r Stabilirea domeniului maxim de definiqie
a Determinarea intersecliilor graficului cu axele
. Calculul limitelor funcliei la capetele domeniului qi stabi-
lirea asimptotelor
r Studiul continuitalii
o Studiul func{iei cu ajutorul primei derivate
o Studiul funcliei cu ajutorul derivatei a doua
. Completarea tabelului de varia{ie
o Trasarea sraficului
Tipul conicei Definirea conicei Ecualia conicei
Cerc Mullimea punctelor din plan situate la (*-o)2 +(y-D2
=r2,'nde
aceeaEi distan![ de un punct fix, Punctul
C(a, b) este centrul cercului, iar
fix este centrul cercului.
r este raza sa

Elipsd Mullimea punctelor din plan care au

x'y |
suma distanlelor la doud puncte fixe 1 tl -
t>

constanti. Punctele .fixe se numesc

focarele elipsei. F(c,0) $i F'(-", 0) sunt
, focarele
ellpsel, unoe
, 4-) = D-
,) + c")
Hiperbo16 Mullimea punctelor din plan care au x-
a')
.y _1
modulul diferenlei distanlelor la doud a ' a rr
-
a. bL
puncte fixe constant. Punctele fixe se
numesc focarele hiperbolei,
.F(c, 0) ;i F'(-c, 0) sunt
focarele

hiperbolei, unde a2 - "2 - b2

ParabolS Mullimea punctelor din plan egal Y2 =27x,unde
depdrtate de un punct fix, numit focarul
parabolei gi de o dreaptd fixd numit[ 4t , O) este focarul parabolei,
directoarea parabolei. iar
dreapta de ecua{ie I = -! este

dreapta directoare a parabolei

328 / 350
 t
Testul I
lp din oficiu

Considerdm func(ia

/:R\{-2,2} *R, f(r)=##

1p a) Afla{i valorile lui a, b e R qtiind cd asimptota otizorrtald este y = I ,
iar tangenta la grafic in punctul de maxim relativ al graficului esite y = - l.
3p b) Pentrua= 1 Ei b=4,rcprezentali graficul funcfiei.
xp c) Discutali ecualia
# = m, preciziind numdrul r:'ddcinilor reaie
Ei intervalele in care se gdsesc.

1p d) Cdte rddbcini reale are ecualia

ffi =" t
*2 v2
Unul dintre vArfurile hiperbolei - +-:;
/tZ hL
= 1 este A(1,0), iar distanla
dintre focare este 4.
1p a) Aflali valorile lui a Ei b.
1p b) Dac[ a = 1 gi b= JT ,rcprezentali grafic hiperbola'
1p c) Stabilili dacd existd puncte situate pe hiperbold in care tangenta
s[ formeze cu axa Ox ununghi cu mdsura de 60o.

Testul2 (tip erilill

pentru fiecare intrebare, una singurl dintre variantele A., B., C., D. este

corectii. Indicati aceastl varianti.

lp din oficiu

[f consiOerdm parabola y2 = 4a.

rp a) Focarul parabolei are coordonatele:
A. (1,0); n. (2, o); C. (4,0); D. (0, 1)'
1p b) Directoarea parabolei are ecua{ia:
A.x= 1; B.x=-1; C,x=-2; D.x=-4'
1p c) Ecualia tangentei la parabold in vdrful ei este:
A.x=0; B..y=0; C,x=li D.x=-1.
tp d) Tangentele de grafic in punctele de abscisd 1 se intersecteazdittpunctul:
A. (- 1, o); B. (0, - 1); c. (-2, o); D. (-4, o)'

329 / 350
 -332-

E] ir figura 51 este reptezentatgraficul unei funcjii /:R-,R. Graficul este

reuniunea a doud semicercuri gi dou[ semidrepte paraiel"
cu prima bisectoare.

Fig.51

lp a) Numdrul punctelor de inflexiune este:

A.0; B. 1; C.2; D.3.
b) Numdrul punctelor in care funclia nu este derivabild este:
A.0; B. 1; C.2; D.3.
1p c) Mul{imea valorilor lui m pentru care ecuatia f(x) = m arc 3
rdddcini reale distincte, este:
A.(-2,2); g. (_ t, t); C. [_ 1, 1]; D. R.
l-t
flf Considerdm funclia /:R-R, f(x) =- | . ll74 .
lp a) Graficul restricliei func{iei/la in-tervalul [_ 1, 1] este:
A. un semicerc; B. un arc de elips[;

lp b) Murrimceaui;,"J:i", tui m o",l;"l"Xi'::ffit";A )= m are 4

rdddcini reale distincte este:
A. [- 1, 1]; B.l-2,01; c. (_], o); D. (_ 1, 0).

330 / 350
 ;33 -

_
"-
WryI PROBLEME RECAPITULATIVE

-= 1. ln jigura 52 este reprezentat graficul unei

func{ii f :l-4,41+R. Graficul este reuniu-
nea a patru semicercuri de raze egale.
a) Stabilifi dacd/este parl sau impar5. b) Care sunt punctele de extrem ?
c) in ce puncte func{ia/nu este derivabill ? d) Precizafi intervalele de monotonie.
, e) Precizati intervalele de cohcavitate ;i convexitate.
f) Care sunt punctele de inflexiune ? g) Rezolvafi ecua{ia f(x) = l.
h) Cdte solufii are ecuafia /(x) = - f f
D Care este multimea solufiilor inecuafiei f(x) <0 Z
2. Reprezentali graticele functiilor f, g, h: R-+R definite prin relafiile y(i = ffi,
g(x)=l,fk)l qi h(x)= t"fk)1. Stabiliti dac[ funcfiile au proprietatea lui Darboax"
Pentru fiecare funclie, aflafi mul,timea punctelor de derivabilitate-
I ffi
3. Aflativalorile parametrilor a gi bastfelincdt funcfia /(x)=] zx+btnx,'xsl
x) l
si fie derivabil[ pe R. pentru valorile g[site, reprezentafi grahcul funcfiei.
x2
4. Fie funcfia .f : R* -rR, f(x) = -r:;+a .
a) Aflati valorile lui a pentru care funcfia admite puncte de extrem local.
b) pentru a=l,reprezentafi graficul funcfiei si discutafi ecuafax2 -2x+l=mlxl"
5. Se considerl funcfia ./:R+R, f&)=(xz ++x+a)e*.
a) Pentru ce valori ale lui a, funcfia are puncte de extrem ?
b) Pentru ce valori ale lui a, funcfia are puncte de inflexiune ?
c) Pentru a= ,reprezentafi graficul funcfiei.
d) Discuta{i ecua,tia (x2 + nx + 4)ex = m, unde m este un parametru real.
lrl _1
6. Considertrmfuncfia ./:R-rR, flx)= jffi.
a) Afla{i domeniul de derivabilitate.
b) Scriefi ecuafiile semitangentelor la grafic ,in punctul in care funcfia nu este

derivabil5.
c) Reprezentafi graficul funcfiei.
d) Scrie{i ecua,tia tangentei la grafic in punctul de abscisl -2'
e) Discutafi ecuafia f(i =rn, unde m este un parametru real'
I Glsifi punctele de coordonate intregi situate pe grafic'
g) Daci notim ct A, B, C punctele de intersectie a graficului cu axele, calculafi
aria triunghialuiABC.
h) Demonstrafi ctr aria suprafefei mirginite de axa Ox';i de gnaficul funcfiei este

mai mic[ decfft 1.

331 / 350
 - 3:14 -

7. Seconsideri functia ;f : R-+R, f(x) = ,ll*,

-ll .
a) Reprezentati grafiqul funcfiei.
b) Discutati ecuatia ",ll*2 - ll = *, unde ra este un parametru real.
c) Notim cu I si ,8, punctele in care graficul funcfiei intersecteazii asimptotele.
Calculati aria triunghialui OAB.
g. in elipsa de ecuatie
* . += l, inscrieti un dreptunghi de arie maximr, avAnd
lafurile paralele cu axele.
9' Dintre punctele parabolei ! = x2 determinati-le pe cere mai apropiate de r(0, tr).
19. Gisiti punctull de abscis[ pozitivi apartinAnd hiperbolei y=$ astfel
echitratere
incOt perimetrur dreptunghiului LABC sx rie minim, unde cu B si c am notat
proiectiile lui I pe Ox gi Oy.
1 1" Demonstrati ci /: R--+ ft, f(x) = este bijectivii si reprezentati graficul ei.
#
1 2. Se /: R -r [, f
considerl functia lp - t. ., . (x) =
a) GIsiti punctele in care functia nu este derivabilI. Interpretare geometrictr.
b) Reprezentati graficul ei.
c) Discutarti ecuatia f(x) = m, undc m este un parametru real"
'tr 3" se consideri functia /: (0, o) \ { 1} * p, f(x) =
ft. neprezentati graficul functiei
l: [0, m) \{ I } * R, unde I reprezintl prelungirea prin continuitate in 0 a functieil
'! {. Reprezentati graficul functiei f : D -+p,, f &) = u# ,unde D este domeniul maxim
de definifie.
( r
15. Fie xarctgf' , x+o
/:R-+R, f(x)=]
[. 0 , x=0
derivabilitatea. b) Demonstrati ctr/este pard.
a) Studiati continuitatea gi
Ardtati cd f"(x) < 0 pentru oricex e (0,.o).
c)
d) Deduceti cn f '(x) > 0 pentru orice x € (0, oo). e) Reprezentati graficul
functiei.
16. scrieti ecuatiile tangentelor Ia cercul de ecuatie *2 +y2 +10x- 2y+6=0 paralele
cu dreapta 2x+y-7 =0.
1 7. Se considerfl cercurile: *2 + y2
- 10x - lQy = g, *2 + y2 + 6x + 2y - 40 = 0.
a) Aritati ci cercurile sunt secanfe si calculati lungimea coardei comune
b) Calculati aria patrulaterului O1AO2B unde Olsi 02 sunt centrele celor ftB].
doul
cercuri.
18. Aritati ci x3 - 9x - mx2 * m = 0 admite trei rrdrcini reale oricare ar li rz e R.
19. FiegT: (0, cn)-rR, gn(x) =x-n+ f;lnx,unde z eN*.
1. Studiafi variatia functiei gn si circulati lirnitele lui g2 in 0 si la co.
2. a) Deduceti existenta unui numdr rear pozitiv, unic az astfel inc6t g o(ar)
= g,
b) Demonstrafi cii: 1 3 an < n2, (V) n eN*.
c) Ardtati cd: han =2 - |ao.
3. Arltati cI sirul (cn ) este strict cresctrtor.
(Bacalaureat, Serie C, America de Nord,1994)

332 / 350
 rr\DTcATII 9I KASPLJNSLIKT
ELEMENTE DE CALCUL MATRIIDEAL
-ET SISTEME
t, DE ECUATII LINIARE
Pqg, E 4. o4 =e; oxo-l =r, de undex= o-lro. 5. Se aplicd formula (od-l =
ecua\iadevine

=r-lo-l sau se calculeazdmaiintdi a=oz qi se aflda-l ' 6.rp3 =e deci A=trp,q2,nj' 7'Notdm
( r t t t\
, = I ; i i "o I. n.tutiu o(.r(t)) =x(o(l)) ={l), deci o(u) = c. Analog se ob{in rela{iile
devine a(c)

o$i=o,o(")=i qi o(d)=, a,b,ce{r,r,tl qi

tTt:f 7iu""' ?^;^:;\":t*''c=o(1)=3

u=o(3)=2, decisoluliax1 =[ i ; ; ; IPentru
a =2, x2=[ ; ; ; o )'^'pentru 4=3, 4=
( r z z +\
=[, t z 4 )'
Pqg. IZ 3. {a,b, c\ = {2,5,7} Ei dina<b<c rezultdr=2,b=5,c=7 etc. ti. Numdrul transpozi-
,,t*. *. C|=Z,iar numdrul permutdrilor impare este !=1, deci singurele permutdri impare sunt
transpoziliile. 7.Se analizeazdcazulile a= l, b= 5 $i a = 5, b =l' 12' *@ =
!$1.; analizdmcazu-
rilen=4k,n=4k+l,n=4k+2,n=4k+3,undefre 'N*'Pentru n=4k,m(d-4k\4!-r) =2K4k-l)
este par etc.
PqS. 19 6.x:l=l,z=0.7.x=-i,y*-1,2=y=i. 11. Scriereamatriceirevinelacomple-
81 matrice'
tarea unui tabel cu 4 rubrici; frecare rubricl poate fr completatd in 3 moduri. Deci existd 3a =
putemfolosiurmdtorulrezultat: numbrul funcliilor f : E- FundeEatem elemente iar F ate n elemente

este n,n. Orice matrice care indeplinegte condiliile problemei este o func{ie
definitd pe {1' 2} x {1' 2} cu
valori in {0, 1, 2}. Numarul r.rn.1iilo, este 34. 112. rc35. {3. Din proprietatea de simetrie a matricei
frr6 a numdra elementele de pe diagonala
deducem cd fiecare element al mullimii {1,2,3,4,5} apate,
par de ori. Dar din definirea matricei deducem cd fiecare element apare de 5 ori
principal6, de un numdr
ir, -ut i.". Deci fiecare element trebui e sd apard pe diagonala principald.
( o lo o)
Pqq.3O {O.s=lt ." :". :U l. 11.x=3,!=5,2=r,TrA=2' 17'rt=o,b=3' 2O'No-
\/-lrr -l-a l

( r z) | ol
tdmA=f I + I,a=l f+ l.OinfaprulcdsepoateefectuaprodusullX,reztltdcaXaredoudlinii'Din
l.tu.,l ["J (")
AX=8e,,![3, 1(R), reztltdcdXareo singurd coloan5' NotdmX=[ x=2, v =2,a=22'
r.1.O*t*
fo r ol
2{.Metodainduclieimatematice. 22'NotdmA=l OOI A3k=IZ,tr3k+1 =
I'avem,a3=1l,deci
[100J
t,',.:::
tr, tr3k+2 - trz. 23. Se poate aplica binomul lui Newton' 24' a) =( ac+cd '^::'i)=
bc+d' )
=
^' I

333 / 350
 -36-
u2+o,t ub+btr\ ( ue*d) btu+rt\\
-_f rd fi = fi
| oc + bc + ct2
)= l rQ' + il ctQ + cD
)=
ta + a)'a; =b) ' A (tA)' A
= tA2 = t2A. se de-
monstreazd prin induc(ie cd An =tn-lA.26. se aplicd form.lele lti Moivre

ro,-u
[-i
\r,' ll :::z::;
=f(;''n1 ] f
(
q
-t I l= ,(
'l
*"i;* l"i ;";";; j-
scriind matricele sub

r 'l ;osra.J'
,lT )- -sinf J\ -srno cos?- cosc
J
_l cos\t_a,
-l-,'"(f -o) .o,(+ sin[;i_r),
1,[ l tgc]_ -*?[-;;,;;;;J
, ("o"o sina) 27. n=
-i \
)' [-,ro )=
r2k, /reN*.
28-.sa=a(rn-A).=o;olqiBA=({,-D.A=A_A2.29.
a) AB=o'z,BA=oz;rr)rnducliema_
la"abacl
tematicd. tt. a) O =l U,
"U
b"
": I, A2 = (o2 + b2 + "z).A; b) tr200a = (o2 + 62 * "21200s .tr.
1"c "2 )
a) AX=yl0t*--x'102 ,; xl=y.yt01
"'' ( =yr\z. b)xcomutd cu A etc;c) Se arard prin induclie cd
"' o no"--l
")
=r,101ctt00c=1,6101=-1deci a=r,c=#,u=-t.
"'=[ 3 T :, );al"1or
Pqq.42 s.o,=[ 1 9 ] . orice n eN* (inducyie). (8 .'\
( , + Jnentu Ob{inem det | .2,,q0 l= +
\r=l / "-
9. a) rr.4 =
= 0, det A = -20062 + (ZOO'+ 1X2006
- l) = - I ; V1,a2 = 4, tr2007 = 1.
?qE_47. 2. n= 4k+2 sau n = 4k+3.
Pqq' 54 3' a) DacE se adund linia a doua la linia a treia,
se ob{in doud linii proporfionale; b) se poate
descompune determinantul in sumd de doi determrnan{i, apoi se face scdderi
de coloane:
;li ,,*r. ", | | ".*t y^*t r^l I r y r | | " r , I ii,--i-i"
-
i:'t,;l-l *ll*ilil .li
' :J,::'j:'i * I| Ir":;':-/ I I'vi x-l lx'tv"l i I
ltv"'"1
It i r|
+xyl x t y l ' s-au oblinut determinan{i vctndermonde;c) se
I"
inlocuieEte
, r'l
L2 cu L2.-xL1 si 13
scade ultima linie din a doua etc; d) Se

cu
1l1l ll-lzLt
e) Se foloseste fomula cos2ct=2cos2a-l; f) Suma

celor doi determinanli este t t 14. x=!ty-.16. MatricelelqiBau

x] v zl l.t'a=b,=c=t.
-l
linii propo4ionale. in matricea C, L2
este combinalia liniard intre L1 gi
\. Or. a) Se adund toate
.cgloanele la prima; b) Dn=anDn_l+alaz...an_l;,Dr:l*rr=."r(t*i;.,..;;;;;;;;
inducjiematematicdpropoziqia Dn=a1a2'..ar(t*****...+),
tgl oin An=ozdeducemcd
detA=0, deci 42 =('I'rA).A. se aratdprin inouclie cd)h =erA):h|, .A. ru An =o2deducem cd
Trf o sat A = 02. in ambele cazuri se obline A2 6r. /rg. u)
,= = 2r6;b) Se adun6 prima linie la toate
celelalte. Se obtin numere pare pe liniile a doua,
a treia qi a pa.cra.
POE. 6O 5. Ecuatia dreptei
este 3x-2y=5. Z. Reuniunea dreptelor;r+y= 5 x+y=_3.g.
Ei Req_
ntunea dreptelor x*y:= I ;i 3x-7=-1. '15' e) Presupunem cd existd un
astfel de triunghi. Notdnd

334 / 350
 - 337-

lungimea laturii cu a, aria este ega16 pe de o pafte cu 4fl=nr.O . Pe de alrd pane aria este jlll,
lr r l
undeA-l xr xr xr eZ , contradiclie ! f) Presupunem cd existl un poligon regulat cu 2004 laturi,
lr,,i,t
avdnd toate vdrfurile in mul{imea Z. Unim vdrfurile poligonului din 668 in 668. Se obline un triunghi
echilateral cu toate vdrfurile din mul{imea Z, contradiclie I

( .^",, ,rn, _.,,; o

Pos'6E{'[-';;.o*J =[.:,,
l_, =[ sin,cos,Ii : ;
l, [: 00.J =t _0, o, I l 2. detA=
[_,00J
=abc*0.3'.A estenesingulardpentrurr, be R\{l}.4. ,Bestesingulardpentrur€ {-z,l}. i. A.B=
=B.A=lq. I este singulard pentru xe{-1,3}. 8. (,q+n).A-t.U-B)=A-B.A-t.B=
= (a - s) . A-t .G + B). 9. -('t ) A+ /,)
Folosim identitatea Ak - l* = (.1- t n7(1k-t + Ak-z + ... -v

tt.c)e;q{('+!-zt'+zaf)l ) f l.ri')
a)ll'r'aenJ; D[.-iJ'[
Pqq.7o
(. a tJ / tt, l,. '")'z'obrinem:
It
o)jl ll
-tt -y ll,.o,y=nf ;.)(_+*_,)
I

.-a
r-a t-p t-y
f I )l J

Pog. 74 {. a) l; b)2;l a. 2. ct= t.4. Nuexistd I

Pqg. t2 1. a) x = y = z.= | ; D. =
*. 7 = +,, =t ; h) incompatibil. 2. a) ( r, r, :, s );
b)( -r, 2, 0, r );ol( r, 0. -r,-z ).s. u)(t,0,7).a. f@=al_,2+x+1.
1. i e) a=

= - I. 3. Sistemul este compatibil

- rgA =

Pqg. 99 3. b) 6 = S. 7.a):r1 = a, x2 = ll, n = - l5a + t)B + 6, x4 = t8a _ tzB _ 7, a, eR

B
;b) {(a,f'l,a-B+t) | a, f eR} 8. a=5.9. b)Dacda=-1 sistemulcompatibilnumaiatuncic6nd
b=0; soluliilesunt: n=J,:z=tr,unde2eR.Dacda+-l sistemulestecompatibilcleterminatoricarear
fi6eR'solu{iaeste-r=y=r=Th;c)sistemulestecompatibitdacdb.(a+l)=3.,r{. -r=2,/=4,
z=2 saux=-2, y=-4,z=-2 petttru67:7.
cosa 0 -sina ( cosB 0 -sinB )
Poq.95 1. a)03 e M,13eM;b)Dacd,A= 010 ;iB=l 0 I 0 l,atunci
sina 0 cosG I sinB 0 cosB )
( cos(a+fi o -sin(a+i)
I cosd 0 sina ( 0 -sinna
AB= 0 I
| sin(a+B) 0 l; QA-I= 010 0 I 0 l
ilAn=l "otno
( 0 cos?+p ) -sina 0 cosa ( sinna 0 cosna )
|

2. A(- 1, a + b + c) . 3.a) DezVoltdm dup6 prima coloand; b) Induc! ie matematicS, folosind relalia de
recuren{d de la a). 4. Dacd dreptele sunt concurente, sistemul dat de ecua{iile lor este compatibil, deci
tu"g('a) = ratg(,4) < 2, de unde rezultd cd detT = 0. Reciproc, dac6 det 7 = 0, din faptul cd dreapta r/1 nu
ctl bl
este paraleld cn d2, avem + 0 , decr ranglA) = ranElA) = 2, adicd sisternul este compatibil.
a2 b2

335 / 350
5. a,) = tn . A = (a2 + b2 + c2 + r)r 4; ul e .(a#AA . , A) = (A#.An . ,.q) . t = r 4, deci
A . tn
I este inversabild Ei l -t =;r;i;n;.tA . 6. a) Se aratd cd A2=2A. Se obline I2+A+A2 +...+
,^ ( rczq -r023)a'+D'+c'+t (ob\
+A'u = _f Rela{ia se scrie XA=AX, de unde rezultd cdXeste de foma
| oz: Loz4 );b) I b " ),
(rzt4')
unde a, D eR, astfel incdtdetX+ 0 adicd 7.A=l 2 4 6 8 l:raneA.tA)=rang(rtr.1)=
a++b.
\3 6 e t2 )
=1. 8. g=1. 9. a) Ecualia dreptei este x*y=ct+b+c;D b=!*. 10^ a=-3, b=3, c=-1.
Mullimeasoluliiloreste{(ru-l,m)lme R}.'l{. Nu. {2. a=10,x=l,y=t,z=l,t=l.tl3.a)Oa,;
b)detl=0,rang(A)=l;c)O1;e)B(2Iz-B)--(212-B)B=I4,deciBesteinversabildqia-t =212-
-B;I) Induclie matematicd. 14.a) d=-(p+2)(F- t)2 ;b)BeR\{-2, l} ; c) PentruB=-2 sistemul
este compatibil simplu nedeterminat. Notdnd z=aeR oblinem solu{iile: (l+a, l+a,a).Dacd B=1
sistemul este incompatibil. {5. a) DinXY=In rezultddetX.detl=l deci detX+0, adicdXeste
inversabild. Rezultd Y = X- t, deci YX = X- X = I, ; b) (A - I 1
- I ) = AB - A - B + I, = In . Conform
")(B
punctului a) rezultd (n - h)U - I) = I n, de unde se obline concluzia.

ELEMHNTE DE ANALEA MATEMATICA

Pqq. lO4 2. pl fals6; p2 adevdratl; p3 adevdratd,. 3.a=-2. 6. p1 adevdratd; p2 fals[; p3
adevdratd; p4 fals6. 7. a) A este mdrginit6 inferior qi orice numdr mai mic sau egal cu ila un
"st"
I I
minorant; b) nu este mdrginitb inferior; c) nu este mdrginitd inferior. 8. a) B este mdrginitd superior
si orice num6r mai lnare sau egal cu 2 este un majorant; tr) B este mlrginitd superior Ei orice numdr mai
I este un majorant; c) B nu este mdrginitd superior. 9. c) y e Ae (3):c e R cu
mare sau egal cu
x+f ) r i\ ^ l=0, xeR e ,.1--;:,ta=) lt-zlT t+2,1T1 . Rezultd I m5rginitd gi
;frh=y e yxz+(y-l)x+2y-
r t E r,r /T
intA=minA='-7" , iar sup,4 =maxA='*'+' 'lO. b) Fie /:R*R, /(x) =mx+n, m*.0,
m,n eR. Penlrtt a,6 e R si x ela, b],in ipoteza m > 0, avem f(x) efma+n, mb+nf, adicd/este mdr-
ginitd. Avem _ilf ,,fl*)=ma+n li sup ,f(x) =mb+n. Analogpentru cazul m<0. Afirmaliardm6ne
xelu, D.l xefu, bl
adevdratddacdf:(a,B)-F.,a<8. 12.Df(x)el-JT,,El,fVlxeR. {5.a)A=(-cr.,-l)\)
U{0}U(t,oo;. Mullimeapunctelor de acumulare este: [-co, -1]U11,col . Punctulx=0 este singurul
punct izolat pentru l; b) B = (0, 3) U { l0}, iar l0 este singrrul punct izolat al mullimii -8.
Pqq. III 2. c) func{iile g, h: [0, oo] +f,, gG) =", h(x) = e, sunt strict crescdtoare qi pozitive qi
aJnnci f= g. h+3 este strict crescdtoare; d)/este strict crescdtoare pe fiecare din intervalele (-co, 2] gi
(2, .o). Avem
"f((-*,21) = [-*, 71, f(Q, *)) = (S, co) de unde rczultd f este strict crescdtoare pe R,
3.a)a.l-+,*);r) ctefl,a);c)ae(-oo,01.7, a) f"gqig"f sunttuncfiipare;b) f+gnuare
proprietatea de paritate: de exemplu V* s)(t) = !+ ,V* s)(- t) = L+; s./ este impard; c) 2n
respectiv zr.
Poq. I2l {. /:R*R, f(x)=-2x+2. 2. /:R*R, f(x)=-x2 +2x.6, DinA=0,obtinema=4

336 / 350
 -39-
(din grafic,a+0 ). a) x1=x2=2;b) f(10,21) =[-4,0]. /. b)/este crescdtoare pe R; c) {-2,r\.
'lf .a);r1 =1, x2=4=-4b) /(x)=(x-1Xx+2),9r". ,O.a)Ardtlmc6penrruoriceye Recualia
"fG)=y are solu{ie unicdxe R. Avem /(:r)=y
7.=+="f -t0)=#'0, /-l :R\{l}-R\{l},
n-ttt
-'(y) = t =ftD;
-,, c), ,. l-log"y y>1.
"f fr .t-t :R'R, /-'(/) = 1 ;:;' ', ;=; ,tG. I este tunclie impard deci
graficul sdu estesimetric fa15 de grlsine;-fzesie para deci are graficul simetrir; fala de axaoyetc.
,ts. f(h(r)) = 0, s(r(10)) =0,
4+).d+)=
c) D1=(-.o,-s)U[-3,2]u(4,-); d) D7=(0, tOlulroto,"o); e)
t.
zo. a) D7 = R\{r2}; b) Df = [0, l] U [2, co);
of
o?"l2kn,n+2knl;
D Df= = t-1, tl; h)D"f = t-1, t); i)DJ" = [0,*). 2i.fsigsunt
"UrGt+2kn,!+zkn);s)D.f
strict crescdtoare fiind sume de func{ii strict crescdtoare; & este strict descrescdtoare fiind suma a dou5
funclii strict descrescdtoare. Func[ia ar este strict descrescdtoare fiind compunerea dintre func{ia strict
crescdtoare radical qi func{ia skict descrescdtoare rtrccos iar func1ia v este strict crescdtoare fiind
compunerea a doud funcfii strict crescdtoare. 22. b) f este strict crescdtoare pe fiecare dintre intervalele
(-*, 0l qi (0,
"o)
dar nu este monotond pe R pentru
-f(O) = I >,f(t) = 0. 28" Folosim faptul cdleste
c6,
periodici (de perioadd 2x),estepard Ei /(x) =rpentru orice.r e [0, z].
Pgq, IZg 1.a)an=Ailtb)ar=n;c)aa=2"-l;d)an=2n+l;e)ct17:=)n-l.2.Induclie
matematicd. 4.Qr) Ei(6n)suntstrictcrescdtoare,("r)estestrictdescrescEtor, iar(d,r)qifn)nusunt
monotone' 5. b) Se aratd prin reducere la absurd cd girul este nemdrginit superior pentru r > 0 nemdr-
Ei
ginit infericr penhu r < 0. Dacd r = 0 girul fiind constant, este mdrginit. g. Q) este mdrginit superior si
nemdrginit inferior (6r) este mdrginit inferior s,i nemdrginit superior. lcrl<1, deci (cn) este mdrginii,
(d) este nemdrginit: se aratd cd presupunerea existenfei unui numbr real M cu proprietateuktri<t+l
penhu orice r,'conduce la contradic{ie. {O. t) an*1 =
llfTan; c)-d) Induclie matematicd folosind
formuladerecurenfd. {{. a)Strictcrescdtor;c)ctn>a1 sifolosindb),searatdcd .
"r.2(l-#)
<2 pentru orice n. 12. yn--2n+l Ei x, =3 -2n+1 . $irurile sunt descrescdtoare qi nemdrginite infe-
rior. { 3. Sirurile sunt periodice neconstante deci sunt mdrginite si nu sunt monotone. 14. Dacd a t <
<a2, se demonstreazd prin inducqie cd an <an*1 pentru orice n, deci qirul este strict cresc6tor. Dac6
al>e2, Eirulestestrictdescrescdtor,iar dacdal=a2,girulesteconstant. {S.Avem ar*1 =f(ar)unde
funclia f : R-R,/(:r) = 5x- B este strict cresc5toare. Putem aplica rezultatul din problema 14. Sirul este
strict crescdtor dacd a 1 < a2, adicd {i l > 2.
Pqg.13E {.a)co;b)0;c)C; d)0; e).o; f)0; e)0; h)0; i).o; j)oo; k)0; I)0; m)0; n)co; o)0.
" | @, ae(-"o, l)U(2,"o)
2,L) ]&,na"-3a+2=f 1 , ae{1,2} . 3.ael-2,21. 4.a)ae(-2,-,tT)UGIT,Z;.
L ,0 ae(1,2)
5, a) a e(1,21; b) ae (-"o, llU(2, a); c) ae(t,.o). Z. girurile (o),, qi (d)n nu au limitd, iar
(bn)n, Q)n Ei (.,rr)n sunt constante, deci au limitd. 8, Se aratl cE
Eirurile sutlt monotone si nemdrgi-
nite. ,lO. }g1""",=*,Jgb,=5, j{Sdn=-1. {t.a)-oo;b)co; c)0. ,13.a)presu_
)131""",=0,
punem cd sirul (a ) n cu limita @ ar avea un majorant M. Dar atunci, in vecinltatea (M,
4 a lui co ng s-s1
afla nici un temen al.sirului, contradiclie | 14" C c L, C c M etc. 15. a) xn =
-h
PaS. 142 {. a) l; b) l; c) 0; d) -2; e) l; | -}; e) $; r') 4;i) t. 2. a) 0; b)
i. n) f ; c) l;
". "lo;

337 / 350
 -3[O-
o*;.)1tgt 4,a)0;b)1g2;c)0;d)0;e)O0l;g)1.5,a)1;b)r;.)*;d){;e).1;D};z)z;
h) 0; i) 2. 6. a) 2; b) 0; c) *, q 7. a) 1; b) 1. 8. t. ,. ,to. a) ", = C *)'-" r) 0; c) f,.
i {2, Presupunem cd ".
'l'1 . a) Induclie matematicd; b) #. Eirul are limita /e F. TrecAnd la limitd in
rela{iaderecurenl5,oblinem l=t2+l,contrcrliclie ! '13. a) br*t=trbr,deci(br)n.N* esteprogre-
/14. a) Induc{ie matematicd; b) 0. {5.
sie geometricd de ra{ie }; U)
Jgg br=0, ,lj#"an=-7. a) In-
duclie matematicd; b) 0. '16. Criteriul clestelui: a) 1; b) O; c) /f . 17. a) i; b) l; c) l; d) 0;

q lf
^E
;D t. 18. a) Induc{ie matematicd; b) 0.+ + H. l;$ , deci limita este 0:

Pqq. 149 l. a) .o; bJ co; c) - oo; d) co; e) -.o; 0 0. 2. a) a; b) - *; c) - co; d) - co; e) - .o; I) 0;
e)- h)0; i)20; j)fr6; k)-co; l)0;m) l. 3.a)a=0, b=-3;b)a=-t,U:r0.4.k=1, a=2
l;
| +, oe(0,1)
sau /c= 2, a=-1t /5. -co; d) *. ## =1 1 , '= t
7, a) a;b) co; c) g. ul *; b);gg
I t , ae(1,.o)
l*,"ru l*,ct>b
t. r=l i "=b . 1,O.Dufr;Dt=l t^ , a=b . t'1. a)co; b) 1;c) l; d) f , n.q|;
lz,a<b lo,a<tt
*; ol *. 13. a) *;b) i;.) #' d) T*-. 14. a)Fie lll un minorant al qirului (an)n.
U *; "l
Aveman*bn2m+bn gi rhqr^ (ru +b,,)=oo de unde, folosind criteriul de compara{ie,rezultd concluzia.
'15. a) -oo; b) -oo; c) "o.
Pqq.l53 {,a)0;b)co; c)0; ci)0; e)0.2.a)co; b)-co; c)-.o; d)co; e)-co; 0 *; e) wz. j;
3. a) "o; b) oo; c) --oo; d) co. 4. a) 0; n) *; c) *; d) O; e) 0; f) 0; e) 0: h) l; i)0.5./r=
('t
| * ,a<l , | oo ,a>-l | * ' 4>i
=l ;' '::
I t,u=t t
',=t :-','"?3 -,* ' ':-:
",=*"0=]L n,u=-l
;
t;
t- - jo'a<i;
,) -lt
I 3 .1
-Z
t
* , ct<-l
|
lA=1 -at , a)-l . 6. I =
I o , a---l
Dacd. a+b+c=0, t =,14bQ,[" * b"[nia - G+b),t"iZ)=a}ryA@ -
^[na)+
+u)ryC[nn -,[n+T)=0. 7. a) a=-l; b) a=7,b=]'.1 b=-1,a=-r; d) b=2,a=12;
Q "= -I, t = !;D a =0, b= 1. 8. a = -1, b = 1, c = !. 5..o.'lO. n 1x11 1n+ 1, deci [xr] =r de
unde lim [x2] = co qi lS1 {xr} =,1gg G, - tr,l) =Jg!- ({;T;7 .,. | - r) = +
POS. 156 '1. Pentru fiecare Eir, se aratA cd este strict crescdtor, deci este mdrginit inferior. Rdmdne de
demonstrat mdrginirea superioarX. a) an<f +$+ zs-J-+...-^;|5 <2; b) bnlan<2; c) c11 <
.t***...*+ ='r-+ < 1; d) cln.lan<2. 2. 0<x,<r Ei ** = ffi < 1, deci qirul este
strict descrescdtor. 3, rr+1 -*n=7r*, deci Eirul este strict crescdtor. Cum progresia este strict
crescdtoare,
',yertxn=i* ,h*ii*...+vi,*, =h.+G - + . t - fi*...+]1 -
338 / 350
-+)= eiruleste majorat, a. ff=H sirulesre srict des-
"l**(+-*).h*#,adicd
cresc[tor, mdrginit inferior de 0. 5. + n ; b)-c) Induclie
x = matematicd; d) Fie ]im rn = /.
^i n+t 1T
Trecdnd la limitd in rela{ia de recuren{d, rezultd l= JTn . Limita este 2. 6. Se aratd cd sirurile sunt
strict crescdtoare qi mdrginite. Limitele sunt: a) 5; b) 6; c) 5.7. a)-b) Induc{ie matemaricd; c) Limita este
3. 8. Se aratd cd sirul este crescdtor qi, prin induclie, cd xn e (0, I ), (V) n e N. Limita este g. prin L
induc{ie se arate cd xn > l, (V) n e N, apoi cd qirul este crescdtor. presupundnd cd este mbrginit superior,
tezultd, cd este convergent la l, con*adiclie ! Deci limita este oo, prin urmare sirul este nemdrginit.
{O. Reducere la absurd. 1r. Se aplicd a) 0; b) O; cl lgg$
criteriul raportuliti. =
",(t*4 **\
=,rgsQpffi= ,?+€ lim *; lint alnt = li- 11+ l, = < l, decl llm-a, = U;
J" = 0: d) - co: e)
|

' ,tilt!-V| ntg{ozr?+4 ?

i ,tggT = ]'{UA# = ? . t,deci timan=o; g }g*a,= =-.o. {3. Limita.u. $.
{4. Limita este ,{V .
Pqq. 16O
7. "-t ; b) e; c) e4 ; a) e; e) 1; f) e-2; g) e6; h) l; i) e* ;j) e; k) e; 11 et ;m) l; n) e3 ;
u)
p),e-4' $ et. 2. a) 2e; b) 2e. !. a=3. 4. a) a=0, b=2; b) a=tl, b=-1. 5. /=
I o , a>l
= j a , rt<7 . 6. a)Induc{iematematica;b)Jgg"r=3,;gg Gr-z)2r="-t. Z. Seaplicdcri-
li, a=l
tenu,lraporhtlui; a) a; b) 0. 8, a) *, Ardtdm cd "fn-t<fi. Aceastd relalie se scrie (t -+)' .
";b)
.(t -fr)'*l ruu,.i(t-y . I -#. intr-adevar,.i(IJI"ste rnedia geometricd a
numerelor.l -ra, t;#n-. , r - *, 1, iar media lor arirmeticb .u. 4*a =t - #. Media geo-

metricd este mai micd decdt media aritmeticd. Deci girul ffi)n este strict crescEtor. Rezultd cd (gr), este
strict descrescdtor; c) Avem e17 1e < gn, dar gn =
G*r"
= (t * *)'*'.
Poq.l55 2. tiryff*>=0,. q+e), U=(r-t,2+$)etc.
,r:\rf@ =coetc. 3. V=(4-e;
5. c) xn=2-y|; *;=2-+, "fG)-*,-f|il+-oo; d) *,=t+*, *; =t-+ = f(x1)-o.,
f(x)) - -a. 7. f(x) = **4. E. -x2 +gx-9 = -G-z)2 < 0, Itq,rG) =,!!!_,rG):Jgg/G) = - r.
Pag. 156 1. a) n; b) z; d) 0;D t; D 0; k) -r. 2. a) t; c) 7t"; f) - 1; h) - 8. 3. a) o; g 4;
g-+ 5. a=5.
Pog. l7O {. a) /"(l) = -r = la(f) deci liryf(x)=- 1; h) jg,rf"l + Itq,fG) deci/ nu are limitd in
x<0 x>0
0'2.ti f?)=lf]+flA=!g2t{,)=2, t'ryfG)=0etc. 3.lin1gG)=-2, _lTi sG)=2. b. a)/s(2)=
i;i 14 x<6 x>o i:i ili
= o, t 4(2)= -.o; d) t1(3) = 0. 6. k ez, tl3fb, = o- r, k = l, }g t"t = o.
.l#j.J= I*{x}
Pqq. 174 1, rlqf?) 4, rrry-fb) = t, jr* s(x) = -*,
=
"ljs*eG)
= oo. 2.
,\\r.t{i = ;,
3.Jgft")=2, rtgf(u)=1, Jgg/G):co, lim"G)=+,"]j!r*sG)=
"!lT,eCl=t,JggcG)=0.
=q.4. a)co;e)-co; f)oo, 5. U) oo;c)oo; d)-"o.6. b)oo; c) l;d)0; 00.7. /s(0) =0,taQ)="o,deci/
nu are limitd in 0;"!lg;/(x) = 1,;ggsG) = 0,
,!gr*sft) = - t. e, a) - 1; c) -co; e) 0; g) co.

339 / 350
 -3/i2 -
Pqg.,!79 ,1. a) --co; c)
-co; e) oo; s) co. 2. D q -tr; g) 0; i) 0. 3. a) .o si -oo. C. u)
*; ?;
q - t;0 -*; g) cn. $. Nu existd limit5 in - 3 ;i 3. 6. Nu existS limitd dinJ' inO si nu existd limitd
dingin0 giin- 2. 7'. b)-oo; d) 0; h)co. g. a= 1, b=2.'l[.a) 0; b) 0; c) 0.
Pgqa lEl {. a) - l; c) 0; e) -@;il t) k) 0. 2. a) co; c) -co. !. a) 0;c) -co;e) -co, a. t,(rz)=*,
h( 0, decif nu are timitd in . s. .f(") = o, j$/Cr) = *,
ro) = f
"l1g;
Pcg. IE3 {.0 < lxsin}l < t"t, deci rinlxsin* = o. 2. jllg(3+sin")ln" = co, rim;i = o.
;r>0
3. 0 <,f("). *, ]ryf{;) = o. 4.
!'y61:">=
0,
"!jg;/6r)
= "o.
Poq. IE7 1. c) e2; D "-fr . 2. a) r; g-i#' D 0; h) *. t. ul *; e) -+; j) -*; l) co; n) co; p) co.

e.il-*;b)oo;d) -+t{*,tl-: u."]i;.1*; r>otr>4,p)-/5 ;it;i-

1. 6. a)-i;
9t; a)4; e)0.^7.^{et; ge-2; h)e2; i)"[ne; k)e-z!; n)e-2.8. a) l; c)e. 9. a) l; c) l.
lO. a)-sina; n7a{:O"i*. l/t. a)#:rl0;c)codacd ae(-1,*), daca a=-1 qi-codacd
}
ue(-a, -1); d)
efute)codacd ".l,+ dacda = 1qi-oo dacda > t;h)a = 09i6e R*,/=co;
a=0 qi b=0,-l=0; a+0 Ei b =0, l=o4; oe(--t--1)U(1,.o) qi 6 +0, t=0; ct=tl Ei
6eR*, l=e-2b2' /12.,n=Jt. 1g. a=1, b=-1. ,14.
b<:i. . !f(- t:.I) Ei6eR*, l=at. "=t,U=i
15. ./ab <ff <u.
v+T
Pqg. I94 2. a) /:R\{1} *R. Asimptotd orizontald y= 1; asimptotd verticald x= 1; b) /:R+R.
Asimptoti orizontald y = l; c) /:R* - R. Asimptotd verticald x = 0. Asimptotd oblicd y = x. l. ct = 2,
b=3.4'b=l,a=0' S.Asimptotelesuntx=bgiy=va6-a.PunAndcondiliacapunctullsdveri-
fice aceste ecuafii, gdsim b =2, a =9. 6, a) f: (-a4-t)u(1,
"o),R, ]ryf6= I Ei r!gr_/(:r) =-1
deci asimptotele orizontale sunt /= I (la co) gi y=-l (la -"o).lr4fAl=- deci
si
"]jgrr76c)=-*,
asimptotele verticale sunt n = I si;r = - 1; b) Asimptotd orizontald ri"it qi outica la1'*.t
Pqq. 2Og 5. /]qB ^9" = nR2 unde cu .ir am notat aria poligonului regulat cu n laturi inscris in cercuL
derczdR. 6. a) /:IL\{1}+R. Dreaptax= I esteasimptotdverticald, dreapta y=*-+ este asimptoti
oblicdlaco,iardreapta != -x+|esteasimptotdoblicdla-co; b)/:R\{l} -R.-Dreaptay=t
este asimptotdorizontald laoo gi- a;,c) f '. (t,:)- R. Dreptele,x= I
$ix=3 suntasimptote verticale.

z.a) /(n) =F+,..1; r,l g(')=] i : ll'-7,-?1"-t'*' .,.. B. a) D={'}U[r,co);

L-l , xe(-2,-1)
b) Mul{imea punctelor de acumulare este [1, oo); c) 0 este punct izolat; d)/ = 0 este asimptot5 orizontali
*: e.
"**. n.a) 0; b) *. r,,. b)Dacd, a > 2,
(2e,)n =
'1 ""=*(l-;h)' ]:g*o,=*' Jg
dinfaptul cdxn<Q-u),[n qi jgg(Z-o)"ln =-co,rezulrd cd,l'tfi;xn=-co.Dacd u<2,dinfaprul cd
x,>2(,[nTT -l)-u{n Qf,l;;t -D-a,fi)="o, i."utrx cd ,ttmxn=co. c) Dacd, tt=2
Ei ,lgg

n?-2,[n+T +2Ji <0, deci Eirul este strict descrescdtor. xn>zC[ilT -t) *
avemxn+t-"r=
-2"[n >-2,deci simlestemdrginitinferior. 12. a)a=0, b=-3; b) a='7, b=3;c)a=-2,b=+.
'13. Fie *r=#,n e N*, ]i&*r=0, f(x)=(-l)". $irul (/(:cr))z nu este convergent, prin urmare
nu existd li4cos]. 14. Presupunem cd existd aeR astfel 'rrrcdt
f(a) + /. Atunci xn=a* nT - q

340 / 350
 -3trr-
(dacd T> 0) dar /(xn) -f(a)+1, contradiclie ! '15. Sirurile srint convelgente;
,li{gun = 1, nlggvn =

=t, ]t**r=0. 16. a)-b) Induclie matematicd; c) Din rela{ia demonstrat[ la punctul a) rezultE c[
qirurile sunt monotone gi mdrginite deci convergente; din relafia de la punctul b) rezultd cd limitele sunt
17. Presupunem prin absurd
rlggGin(n+ l)-sin(n - 1)) = O aaica
egale. sinn = / eR. Rezultd
"d,1!g
2lim sinl.cosn =0 de unde oblinem,lim cosn=0. Trecdnd la limitd in rela{ia sin2n +eos2n = I se
obline contradic{ie.
Pq.g.2O9 4.a=1.5./contingdinx6=2etse)=lae)=-f(Z)e2a=2b<+a=b.6.a)/con-
tinud in xg Ei x2; b)/continud in x6 Ei xl; c)/continud pe {:c6, xt, x2}; d)/continud in x6 gi x2i e).f
continud in x6 qi x2; \ f continud pe {;6, xt, xZ}. 7' Notand cu Da domeniul de continuitate al funcliei
f avem: a) D"=11' b) D"=n' Q Dr=t-3,31\{-l}; d) Dc=R; e) Dc=R\{{:I; D O"=
={1,2,3,a};gDc=lr,3lU{4,5}. I'a) a=r;b)o=};Oa=3;d)ae{-1,2};e)a=0;0a=0.
9.a)R\{0};b)D"=1112'c)D'=p12. {O.a)}rg/t.r)="o, hnn/G)=0:+r0punctdediscon-
x<0 x>0
tinuitatedespetaadoua;b)Jt$fCrl=l+,f(O)=0=x0=0punctdediscontinuitatedespelaintdi;
c) ltq,fG)= I ="f(Oi+hnf,fG) =2:+x0 =0 punct de discontinuitate de prima spe{d; d) x6=0, punct
x<0 x>0
de discontinutate de spela a doua; OJg/tr)=0="f(Ol si nu existd liq *sin*::+Jrg =0 punct de dis-
.x<0 x>0
continuitate de spe{a a doua; D jg*/(,t)= t =,f(O),
ltqff"l =2-xO= 0 este punct de discontinuitate
de prima spe\d. 11 ' f este cont;;; pe R.\{0, I } GafiJ a doud funclii continue). Din condilia calsd fie
continudin0ob{inem a=-5rar dincondiliaca/sdfiecontinudinloblinemb=-6. /12.9rz=Q;
b) a e A. 'l3. LecturAnd graficele deducem cdf qi h au limite laterale diferite irr x = I s,i deci nu pot fi
prelungite prin continuitate, iar pentru func{ia g avem jr31 tC) =JE gG) . n. Deci g poate fi prelungitd
x<l x>l
princontinuitatein.r=1. 'la. npof;)=+=y':[0,oo)-q,it'r=]'!' , ;:2:^ '15. cum
1 rezultd cdf poate fi prelungitd prin continuitate in x=Otir+7Al=co deci/nu poate fi
]gft"l=
;>o x>e
prelungitd prin continutate in x= e. 16. a) x=0 sinx-lxl S/(x)<sin.,c+
= l/(0)l <0==),f(0)=0; b)
+lxl, (V) x e R => = 0. Deci/este continud inx6 = 9.
ly5rc
Pqq.2l4 {. 2xn-g sicos2xa+1=+;fcontinudin0; b)Fie(xa)cQEi
a)Dacaxn +0atunci
(yn)cR\Qastfelincdt xn+x0 giyn+xg.Atunci /(xn)=xn*l+x0+1,.f(y")=ln-l *-r0-1
sicumx6+1+xg-ldeducemc6/estediscontinudinoricepunctx6.r":.:r)D"={0,2};b)D"=

={0}; c) D"={+}. 4. a)o=0;b)ct (-+,-)no. s.

") /G)=] 4." : ;:: .+/este
| + , x>o
continulpeR\{0}.6.FiexgeR,oarecaredarfixatEi(xr),gr)cqastfelincAtxr+x0$i ln-x0.
Deoarecef(xn)=dy) ;i.f, c sunt continue in x6 avem: nlgg/(xr) =)$sg).=/Ggg",)=
/\
=s(Jt{g tn)e+/(xs)=dxs). 7. a) *=./=0=+ f(o)=f(0)+f(0)e/(0)='0; b).v=-:c Ei xeR
(V)-teR. Prin
oarecare
=,f(0) =1(x)+f(-x)e "f(-x)=-"f(x)=f impard; c) y=" = "f(2x)==2f(*),
induc{ie matematicd, se arat6 cF, f\nx) = nf(x), (V) x e R, (V) n e N; d) Afirmalia rezultd din punctele b)

341 / 350
 -3114 -

qi c); e) in rela{ia de la d) ludm;r= } qi oblinem: f(D=nJ{+) * Kil=*fAl (V) n eZ*;r) Re_

zultd-din punctul e); g) Afirmalia rezult| folosind punctul e) si rezultatul problemei 6. 8. a) lnlocuim
x
cu;2 qi oblinem fl*z)=f(*4) de unde: fG)=f("\, apoi'inlocuim *-"u*2; c) Dacdr.1o, i;.r,"
oarecare dar fixat, trecdnd la limitd dtpd, n co in egalitatea de la b) gi
/ ^-\ - findnd cont cbleste continu6
avem: flx) =/l.i,11g".,"
)="f(0).
POg.2 '1. Compuneri gi operalii cu funcqii continue. 2. a) Ds=(0,"o)\{lh b) Dc=
=[0,oo)\{a}; c) Dc.=I-3, -l]. 4. b) presupunem prin absurd cd f+g=7 ar fi continud. Atunci
s = h -f este continud fiind diferen{a a dou6 func{ii (f"k l), 6. a) f+ g continu6 pe R; b) /+ g contr_

nuape (0,21\{1}; c) .f+s continudpe R\{0}. 7. a)

"f.s:R*R, f.s)G)=l I : ll3 .=
+-f'C continud pe R; b) /.g:R+R, (-f.d(i=-x=.f.8 continul pe R; c)
( .>.^ -f+S,f.S:R*R,
(f+ s)G) =l *ri' ; ;: 3 , (f.gX") =1
.")t
.f+ 8, .f .s nusunt continue in ;rs =
: ;: 3 =
= 0.8. a) /'g continud pe R; b) /'g continua pe [- 1, 1]; c) .scontinud pe R; d)
g. "f /.g continud pe R.
t continud pe R; b)
f, continud pe R\{0}. {o. a) ;fog continud pe R; b)
"l /"g continu[ pe
R\{-1, l},'l'1. a)a=0;U;a=}; c)ct=e2;d)ae{0, t}. 12.a)a=xt,b=1;b) a=1,b=+.
lt. Q f,g, ft continue pe R; b)l g continue pe R\{ I }, ft continud pe R.
Pgg.226 2. a) /:R-R,f(x)=5x3-x+2estecontinuECi,f(-t) =-2,f(0)=2deunde /(x)=o
are solulie p. (-1, O); b) ,f: tl,,[T j-F.,fG)=2] +5x2
- E *-6 este continua. Avem /(l) ._fct2- )=
=-4(,[r -D2 <0=+(r) ce(l,JT)astfelincdt -f(c)=grc) /: [r,3]-R,/(:c) =1nx--2x-3.*..on-
tinu6. Avem: f(l).f(3)=-fOnl-t)<0==+G)ce(1,3) astfel inc6t
f(c)=0; dy f:$,f)-n,
ir8 F8 .;i
f(x) =cte(Zx) este continud. Avem: liq/(x) =riq ctg2x = *, liry f(x)= tiq ctg(z"i :-J =r'ril .
2+
"
.^(o,ro) astfel inc6t f(c)=0; e) /:R-R, f(*)=(*-t)(x-z)(x-i+x(x-2)G-3)+.r(,:r- tXx-
-3)1n(x-lXx-2) este.continud.si avem: "f(O).f(l)=-t2<0=(l)ce(0, t) astfel inc6tl(c)=0;
f0'f@=-4<0=-+(:)de(r,2) astfel i\cet j@)=0: fQ)..fe)=-r2<0=+(:)e.(2,1) urtr.r
incd.t f(e)=o' 3. a) /:R-R,/(x)=15-x+3 este continud. Avem:
f(-2).,f(-l)<0=+
= (l) c e(-2,- l) astfel inci;t f(c) = 0; b) /;R*R, /(x) = sin(sinn)-cos" este continud. Avem:
,f(0)=-1, t{9 . sinl >0=+(l) c.(O,f) astfel incdt f(c)=0; c) /:R-R, .f(x)=2x-.x-3 este
continud qi f(Z)=-t, (t) c E(Z,l) astfel inc6t f(c)=0; d) f :(_t,oo) *p,
"f(3)=Z =+ 11s;=
= log3(x+ 1 este continud pe domeniul sdu de definilie, iar f(l) =logr2> 0,
J.) :'* f(2)= -6 =+
=+(l)ce(1,2) astfelincdt f(c)=0;0 /:R-R, f(*)=*'to"-t esiecontinG, r@='-tro)=
=9.+(l)ce(0, l) astfel incdt f(c)=0; g) /:R-R, fG)=*2-cos2x este continu6 Ei ,r(0)=-r,
,f(l)=1-cos2>O=(t)ce(0, t) astfet incdt f(d=0. 5. ,f(O)= -1,,f(-t) =+,
]ryf6)=
=*, ,!S*,f(")=-oo qi/continud.+ ecualia f(*)=O are trei rdddcini reale. 8. a) g continud ca
diferenla de doud func{ii continue, e(0) =^O) > 0, g(1)
=-f(I) - I < 0; b) Din a), conform proprietd{ii lui
Cauchy-Bolzano, deducem ca (!) xO e (0, I ) astfel inc6t gGO) 0, de unde
(1) M> 0 asftel
= fGil = *g. g. / mdrgi-
nit6=+ incdt -M<f(x)<M, (V)xeR. g:[-M,t4*R,-s(r) =^*)_*,
Definind
.continud qi g(-u)'dM)<O de unde rezultd concluzia. lO. Funcqia g:fa,bl+R,
uYe.m s_
{r)=flr)-x este continud. Avem: g(a) -JG)-"=b-a, s@)=f(b)-b=a-b-dct).s(b).-0
'l{. Funclia g: [1,3]+e, {r)="f(r)-7f,,, .rr. continud gi avem: g(l)=/(l)_l >0, g(3) =-f|JD_
"t..

342 / 350
 -345-
-3<0=+(3)ae[1,3]astfelincdtS!(t)=0etc. {2,infiecare eazfvncliafestecontinudgideci/are
proprietatea lui Dnrboux. 14.a = 0. ll5,.a) timrf(x)
=z +^o) etc; b) liq/(:r) = ? */(o) etc.
{6./([-1, l]) = (-oo, 0) u Il, 2l qi deci/nu ur. fip.i..ut. atuiDarboux peR.
Pog.237 rt. a) D= R, f,(-l)= 1;n,, /klnrr-ti f'.')-/rr\
b) D=R'
f (,)=e, f'(+)= n,"'"lil';;:;:;nr =rF,J:lile:**=-r;
\-2)=Tn; d) D=R\{o}, "f',(r)=
=_-1, f'(2) = - #; e) D=(- t,q), f'(o)=1, ,f'(-+) = 2; f) D='n., .f'k)=-2,
f,(+)= "ff .
3. a) GyOOx={A(-2,0), B(2,0)}, GfnOy=C(0,-+).inA ecualiatangentei este y= _4(xi2),iatin
BgiCecualiilesuntrespectivy=4(a-25g;iy,=-q.Puncteleb),c),d)serezolvdanalog.6.a)/l(2)=
=4, fiQ)=-z; b) fi(r)=-t, f;<tl=t; q
fi(o)= 2, f)(0)=a; d) i:(o)= t,.f)(o)=o;
e),6 (l ) = 2 ln2, f;(r) = 3. 7 I a) a = 1; b) a e R; c) a = 0; d) a = 0.
Pqq.243 4. a) a= t, ,\q b) aeR, 6= l; c) a=ber.. i. r) m=3, n=t. b) m=-+,
n=l,p=+.-6.a),b),c;o=\0, ne{2,3,4,...}.Z.a)pentru caf s6fiederivabildinrr-unpuncta
fie continud in a, de unde ob{inem a = 0. se arut6 apoi
este necesar sd
f(. \_f(^\
cE pentru orice qir (") cu i, - 0,
rezultd'Yfi=ffY
-
0, deci /'(0) = 0.
Pqq.252 6. a) f'(.)= arccosr-+, g,(x)=",(tn***), n'G)=*t#fu;
b)
x-T =f'(+) r. rf ,!r,*r, Da = Gr,.o)\{0}; n) D = R, Da=R\{r};
..ri5 ==3
,-*
"
c)O=i,Da=R\{a}. 'lO.a) l;b)2(e-t). llrl.a)a=A,b=-2).,c=)",),eR; b) ct=b=-1.
12. a) Dacd, x6 /'(xg) = 3 $i cum -f 'GO = q*l_ 1, oblinem
este abscisa punctului de tangen!6, arunci
ax3o-t= 3, de unde.:r6 = 1. Punctul de tangen{d este l(1, l); b) Coeficientul unghiular al tangentei
la
grafic in AGo,"fGO) este /'(x6):3xl+ l, iar panta dreptei 4x-y+2=0 este 4.
-sunt: ob{inem ecualia
3xf,+\ 4 <= xo^= + I' Punctele cerute AtGl, - l),-A2(1,3); c) panta tangentei inB(xg,/(.n6))
este/'(xg) = 6xE+2xO qi condilia din problemd devine 6:rfr iZ*g =- l, ecualie ce nu are rdddcini reale
etc. '13. coeficientul unghiular al tangentei in A(a,f(a))
f'(a)=ffi este si o"ci
ffi=
= l s e = 0. Punctul este l(0, 0) qi ecua,tia tangentei y = x. {4. a) f '(a) t 0
=r - Z*V > 0 (fals r.);
b) f'(")<0e5a4+3a2+t<0(fats !); c) t< _f'(a)<lT e0<eu<"8 _t5'l.n(JT _t)
etc. 'f y=2x-5;b) a=2.
5. a)
Pgq. ?57 ?. a) {0, 4};b) Nu edstd I A. a)
-f(-*)=/(x), (V)xeR =+ -.f'(-*)=f 'G), (v)xe
eR
'+/'(0)=0;b)/estepara=/'(a)=0. 9.a) f(-x)=fG), (v)xen =-f'Gx)=f'(*), (v)"e
eR.=+/'impar6; b) f(-x)=-f(x), (V).,ren a--f'(-r)=--f'G), (V).ren pard; c) Z peri-
oadddeci f(x+T) =/("), (v),'reR =+./'(:r+r)=f'G), (v)xen
=f,/l,l.a)/polinomi-
=/'periodicd.
alE
=/derivabilspeR $ "f'G)=5x4+1>0, (V):reR;b)"liln*,rG) =-*, ]ry719 ="o, Tconti-
nud =+ / surjectivd. Cum / este strict cresc6toare (sum6 de func1ii strict crescatoarE), rc^ite cd.
injectivd. Deci/ este inversabild; c) f(x) =35 e>x=2. Deci (,f-r)'(35)=
f este
=t 12. .f(r)=
7+;1
= ) s 1= 0. Deci (f -1)'(z) =
;lo = +
Psg.262 3. a) l; b) 0; c) - :; o) {. 4. t) xe(-*, -*f rf3,co); lb).re(-l, l); c) xe
e(-co, -2)u(0, l); u) *.
ff+zn]. 5. a =-rx-Js .7. a)/este derivabild de
olrl-fr+ztn,

343 / 350
 -w5-
doud ori pe R; b)-c)/nu este derivabildde doud ori pe R. 8.^) a =c=0: b= 1; b) aeR, b=c=-2,
9. a) /(*) =*2 +*+ l; b) /(x) =2r3 -*2 -:c*5. 12. ne {3,4, 5, ...}. {O, a) f'(*)=G-a)(x-
- b;+(v-bXr-c)+(x + cXx - ,r=H= =5*;5*r!' b) (+)'G) =-G+-G#
-rl-r <0, (V)xelt\{a,b,c} <0, (v)xeR\{a, b,c\, (1); c) Penhu:r=
-f"(x)'f(r)-(f'(*))2
\x-c I

=a, relatja (l) devine: re

f"(a)'f(r)-(f'("))2 <oe(f'(a))2 >0 (ctdevdrat !). Analog pentru
e{b,c}. 15.a) f'(1s)=5x4+3*2,-f"(*)=20x3+6x,f-(r)=60x+6,7@1'7=69,7Q)1*1=
=0, (V) ne{5,6,7,...};b).f(')(r)=3'.e3*, (V)n eN; Q /n)67=(-t)'.r!.EjF-,(V)neN.
'16. a) /n)61=rt, (v)neN; b) 7b)7tl=an.e6, (v)zreN; c) 7(z)6;=sitr("+f), (v)r.N;
d) "f(')(,)=cos("+ T),<r>ne N; e) yG)1'1=(-t)'-l'(n-l)!.$, {v)ne N*f g yb)1r1=
=(-l)n.1'3'5'.:\2n+t)-.*-uit, (V)neN*; e) -f(r)G)=(tna)nax,(v)n€N. t7.a)A=-5,ll=8;
b) /(") =*-fi=+ 1Q)67=Gt)',! [Gfr-i ."-fo-) (v)neN.
Pqq. 269 f
4. are ca punct critic pe x = 0 care este si punct de minim. g'nu are puncte de extrem iar
0 este punct critic. 6. Punctele de extrem ale lui /sunt: 0 - punct de minim relativ,2n - punct de maxim
relativ, - punct de maxim absolut
! - punct de minim absolut (se poate folosi reprezentarea
| +
graficd). Derivata se anuleazd in .Funcliag are doud puncte de rninim 0 qi ;i un punct de
;1 ! f f
maxim f,. Derivata nu se anuleazd'. 7. O, 2 qi - 2 sunt puncte de maxim, 1 qi I puncte de minim-
-
Numai 0 indeplineqte condiliile teoremei lui Fermat. g. a) Nu, pentru cd/nu e derivabild in f,; b) Nu,
pentrucd f(O)+f(t). g.a=1. 1A.a=5,b=0,"=-ft. 11.2006. {i.Existenjarezultddin
faptul cd f@f(l) <0 ;i -f(l)fQ) < 0. Presupundnd cd ecuafia ar mai avea o rdddcind, at rezulta c6 f '
ar avea cel pulin douiirdddcini, contradicliel 14.a) Fie /:R-R, f(t)=q'+l-2ax. Avem /(x))
>/(0) pentnr orice x, deci 0 este punct de minim. Din teorema lui Fermat rezultd /'(0) = 0, de unde
a=2; b) a=21. 'lti. Fie f(x)=a(x-x1)Gr-x2)...(x-x2) cu x1 <x2<... <x1. Derivata are cdte o
r[ddcind in fiecare dintre intervalele (xl, x), (x2,x), ..., ("n_1,:rr). Cum f ' are gradul, n- l, deri-
vata nu admite alte rdcldcini, deci toate rdddcinile sunt reale qi distincte.

Pg .272 '1 . a) 0; b) 2; c) n. 3. a) Pentru x=y inegalitatea este evidentS, iar penhu x*y, avem
I cosx-cosy |
=lsincl :! l, unde c
,

l-=n, este punctul intemediar ob{inut prin aplicarea teoremei lui Lagrange
func[iei cos pe intelalul [:r, y] sau [y, x]. 4. Din teorema lui Lagrange, existd c astfel incdt
sin i'-cin,'
-"b--;* ^)
=cosc gi a<c<b, deci cosa>cosc>cosb. 6. b) Pe intervalul (-1, 1), derivata funcliei
/(:r) = arcsinx + arccos x este nuld, deci func{ia este constantd, valoarea constantei fiind /(0) = f'. Pentru
:c=1Eix=-lidentitateaseverificddirect. S.Peintervalult-1,01, C@=+. 9. Rdddcinilesunt0
9i 1. {O. b) in inegalitatea } t tn{ft* l)-ln/c, ddm lui ft valorile 1,2, ..., r si adun6m. Rezulti
t+t+...*f th(z-r1). Cumnlim ln(n+l)=corezultbJgg(r* i*...**)=*r c) SearatdcdEirul
mdrginit.
este descrescdtor qi . Se aplicd teorema lui Lagrange func{iei f(x) = 1li pe intervalul
,1 ,1

[1000,1003].
Pqq. 275 {. O metodd constd in aplicarea defini{iei derivatelor laterale, iar cealaltd, in folosirea co-
rolarrrlui teoremei lgi Lagrange. 2. Se poate aplica corolarul teoremei
lui Lagrange penhu calculul lui
fiQ) fui fiQ). !.
aar nu se poate aplica pentru calculul Punem mai intdi condilia ca func[ia sd fie
continud in punctele specificate. a) a=-3,6=0; b) a=-7tt b=ni c) ct=b=5; d) a=-*, U=2,

344 / 350
 U=-t; I a=b=2. 4. a=-3, b=4, c=2. 5. a) Derivabild pe R*. 0 este punct
")o=-i,
unghiular; b) f(*)=l-lc-ll +x etc; c)
"f(x)=lx+11-lxl etc; d) Derivabila pe ll\{1,3}. I qi 3 sunt
puncte unghiulare; e) DerivabilS pe R*. 0 este punct unghiular; f) Derivabilb pe (0, oo)\{l}. I este
punct unghiular. 6. a) Domeniul de definilie este [0, oo), domeniul de derivabilitate (0, *),
f)(O) = *;
b) Domeniul de definilie este R, domeniul de derivabilirate este R\{- I, I
}, ,6'(.- l) = 1 etc. 7. Solu_
liile date de B qi C sunt corecte. A a aplicat in mod nepermis corolarul pentru
"*77.,titUtagrnge
ca1cu1u11uifi(l),pentrucdfllnc!ianuestecontinu5last6ngain1.s./G)=]

"" |. , r<o
Pqq.?7:E l.i -?; b) -3; c) 81; d) 2.8; g i, nE; c) l; r,l -*; D -f; D _t.
z. a1
ffi ;b) 0; c) #t 7[7; O z; D 1;e) t; h) o; i; ]; i) -. 3. a) - 4 ;r,1 *; "; Nota* ] =
u>

=yetc. 4. a) 1;b) 1;c)e-tn;d) 1;e) ,-r. 5. j'g6ftO=r.(j$),JggfGl==*. 6.u) /:R**R.

dreapta 0 este asimptotd orizontald la +co; b) /:R\{0, 1} *R; dreapta .y= I este asimptotd orizon-
/=
tal6 la tco, iar dreapta x= 1 este asimptotd verticald; c) f :(0,
"o) -R; dreapta ))- e-l este asimptotd
orizontald la co; d) /: R + p' dreapta y = este asimptot5 orizontald la a. 7.
.'3lal Jgg ##r
= 3. Nu
se poate aplica rcgula lui I'Hospital.

Pqg. 2E4 2. o - I este punct de maxim, 1 este puncr de minin. Imaginea 3]; d) I este
"rt. lJ,
fln 2 - t , *) . 4. b) Se aratd cd f este crescatoare pe (0, e.l Ei descres-
punct de minim. Imaginea este
cdtoare pe [e, co), deci e este punct de maxim; c) Se logaritmeazd inegalitatea
Ei se obline inegalitatea
echivalentd + +, demonstratd anterior. 5. Punem condilia ca derivata s6 aib5 semn constant pe R.
=
7' m> 0, m * l. 8. a; 7'ft1 =(.u'.fu)'> 0:/este strict crescdtoare, deci injectivd. Din =
=-oo qi"tg&^") = co, cum/este continud, rezultdcd /este surjectivd. 'lO. Fie /4 :R-R, -frG)= "llgL,f(")
e, -
-l-t -*- -fr. O.rnonstrdmprin inducfie cd -fn!)>0, (V)xe[0,oo). pentru n=l inegalita-
tea devine ex2x+l,adevdrat !Presupunemadevdrat cd f1r(x)>0, (V):ce
[0,oo), unde fteN*. Avem
"fi,a?) =ftG) >0 deci f1,a1 este crescdtoare pe [0, oo) qi cum fr*1(0) = 0 rezultii fpal(x) > 0, (V) .,r e
e [0, co). Conform principiului inducliei maternatice, proprietatea este demonstrata. { 'l . 2. { 2. Notdm
indllimea conului cu x. Raza este n/T-Tt:izf = lr;:7 ,deci volumul este v,= !*(zr-*2). Volu-
mul este maxim pentnr :r =
f. 3. x = 10. 'l 4. b) Se aplicd teorema lui Fermat; c) Se inmulqesc
'l
inegalitdqile e'.-l 2xt, sxz-l 2x2, ..., sxn-l>xni d) Se aplicd c) pentru xi,=2, i e {1, 2,...,n}
undeG=tdTTq2._a-;.
Pqg.2EE 4. Funclia sin este concavl pe intervalele de forma l2bt,(Zk+l)zl Ei convexd pe
IQk+l)n,Qk+z)nl,:urr'de keZ. Punctele v=1s7(keZ) sunt puncte de infelxiune. 5. tr) ,r"(")=
=2lnx+3./esteconcavdn.(o,r-*]$iconvexar.["-*,*)."-*est"punctdeinflexiune.6.a=1.
7'"f"(*)=exG2+4x+a+2). a)Punemcondilia cax2+4x+a+2>0, (V)xeR; b)Punemcondi{ia
sd existe puncte in care *2 + 4x + a +2 iqi schimbd semnul.
Pqq' 295 '1 . a) v(0) = s'(0) = 12 ml sec; b) Dupd 2 secunde. Distan{a este 16 ru; c) Dupd 2,[T se-
cunde. 2. y'(t) =v0sina-g:l; y'(t)=O pentru /= indl{imea maximd se atinge la momentul
v.sinu. "+* u6sinicosa
/= coordonarele in acest moment run,*(r{ry) = ;i y(ri+) =ry
3. 4 a=-fr-; b) l=0 qix= 1. 4. a) Continud qi derivabild pe R; /'(0) =! A. a) a ='-t;

345 / 350
 -3[t-
c) y =t este asimptotE orizontald 14 co, iar y = x -oblic6 la - @. 7. d) Funclia -l nu
l este asimptotE "f
este derivabild in l. 8. A(1, e). 'lO. c) /(r) >/(0) indica faptul c6 0 este punct de minim qi se aplicd
teorema lui Fermat. Demonstrlm mai intdi punctul e), din care deducem d). e) Inegalitatea se scrie
echivalent: dn-cn>bn-an.Notdmg(x)=xn.Inegalitateasescrieg(d)-g(")>s(b)-g(e.).Dac6pqi
q sunt punctele intermediare care rezultd aplicdnd teorema lvi Fermat pe intervalele lc, rf si fa, bf,
inegalitatea devines'(p) >g'(q), adevarat; d) f)tn,t1g; =(ln2)n +(lnl0)n -(h4)n -(ln5)n. Aplicdm
punctul e) pentru a=1r-2, b=1n4, c=In5, d=1n10. 1ll. f'(x)=excosacos(xsina+a), xeR. Prin
induc{iedemonstrdm cd 7(l)1*1-excosdcos(jrsina+na). 12..a) f'(x)=ET#ffi, x) l. b)s(")=

. r'"ji: ;i'l* ", :l: 5T?r =

rF'. ;r:,x>0
: :'#T ;l:::, j
i= l, ;l;
[ xlf
-lrrI ' **: . ,lE.t.a) lmv(x)=
/:R*R,i(i=l 'x+Q '
ltgfCl=l.Prelungireaprincontinuftateeste
x<o L I ' x=o
=,rim-v(x)=0; b) v"(x)=##, z. f(t) = v(,(t))=ffi = # =sin2r. sinzr = o,
"llq
0; 3. .f '(t) =(sin2r)' = 2cos2t = zsin(2t* f) Si folosim apoi indu;;:'zmatematicd.
*:yt"rnrr=
x>-T
'16. b)/are doub rddbcini reale, una in (0, Z) si cealaltd in (2,
"o); c) ,f(5).f(6)<0 deci existd ae
e(S,O)cu,f(a):0. ',7.a) fG)20penkuoricexe(0,*);n;x=0;c)Strictdescrescdtoarepe(0, llqi
strict cresc6toare pe [1, co). I este punct de minim. '18. Se arutd c6 f '(x) <0 pe R gi /(OXf) < 0.
'19. a3.
Pqq. 3O5 {.
Se au in vedere deosebirile dintre cele patru funclii privind intersec{iile cu axele qi

limitala-.o. g.Puncteledeextremategraficuluisunt.a(/T,4),t t?g,-+),iarpunctele

(- sl6).^f s/6')*.' '.'
de inflexiune sunt ClJ6 ,# D[.- /6' ,-#
)$i
Diagonalele patrulaterului I BCD se injumdtdfesc
)
tcDl). { O. b) /(x) = ; - I - ;fu. prrn.,.l. d.
(originea este mijlocul fiecdruia dintre segment ele [AB] Ei
coordonateintregiseob{inpundndcondiliacax+l sddividdpe5. {3. D=l-1,11, I'G)=*,fu

Domeniul de derivabilitate este (-1, 1)\{0}. 0 este punct unghiular. .14. a) y=*-+;b) f'(x)=
= - - Funcfia nu este derivabilE in 0 gi 1. 0 este punct de intoarcere, iar I este punct de inflexiune
3.1
x(x_l),
Cf'(l)="o). 16. ct=I. Graficul lui 7-t se obline din graficul lui/prin simetrie fald de prima
bisectoare,
POg.32 {. a)-lc=0; b) x=0; c);c1 =1, x2=-1. 2. e) Sqiem ecualia sub forma z$ =e-x.
Ecualiaareosingurdrdddcind,inintervalul(0, 1); Drt e(-1,0),x2e(1,"o). 5.me(16,20). 6,m=
= JZ; . 7.a,) y=aa l;b) Dingraficrezultdcd solu{iaunicdeste l.
Pqg.3I5 '1. c) (x+ r)2+(y-t)2=25; d) ("- 1)2+e-t)z=2. 2, d) C(0, 5), r=,[D;
t
.) c(.i, il,, = +. 3. a1 x2 + y2 - 4x -2y - 20= 0 $i x2 + y2 - t8* - 4y+ 60 = 0; b) x2 + y2 + 26x +
+16y-32=0; d) x2+y2+6x-6y=O -6x+6y=0; f) 3x2 +3y2 -l4x-l1y+18=0. 4. m=
qi x2 +yZ
=tl, p=-5. 5. a) x2+y2-2*-24=0; b) 25x2+25y2+100x+ l50y+289=0. 6. punctele de

346 / 350
 -349-
- .( t*,[tE r-z.hq- ( ,-^nt /* \
s \,, l. 5 , _t,T ) 7. a) Graficul este sremicercul
i-r --^. aj- sunt
interseclie din celcul
[---'
x" +i" = 25 continut in semiplanul negativ; b) Graficul este semicercul de centnr C(0, 15) s,i razd r= 8
situat sub dreapta y-15=0. c) Graficul este semicercul de centnr C(-2,-3)si raz6 r=5 situat sub
dreapta y+3=0.8.a):r-3y-10=0;b)f =-3. 9. a)-2x+y-l=0,-2x-y.-l=0. 1O.2x+y-
-5 = 0 Ei 2x+y+ 5=0. {{, a) T{-2,-t), T2@,-4); b) 8;r+y+17= 0,4x-7y-44=0. /12. Cercul de
ecualie 2x2 +2y2 -6*-8y+11 = O. lS. C(],0),r=+ semicercul este situat in plarrul pozitiv. ,14. x2 +
+y" -8x+6y=0.
Psg. 32O 1. a) a=5, b=4, FF' =6; b) a=4, b=3, FF'=2"[T; o=4, t=*, rr'=t.
2 ,,2 ")
g*fi=r; #'*#=l;
"'^>
n) c) 5.v2 +eyz=180; d) t6x2+2sy2=400. g.
**{=t,
+.+-1 =0, x=3, x=-3, y=2, y=-2. 4.x=+a, !=!b. 5.4x+ 5y-25=O t; Cr, +1,
Cr,#) 7. l6x-15y+ 0. 9. b) Grafrcul este jumdtatea elipsei de ecua{ie f, . * =1, situa-
100 =
td in semiplanul negativ. 'lO.:r+ ,lT y-3 =0. {{, m=t,{29 . 13.2x-y- 12 = 0 Si 2x-y+12=0.
'14. Tangentele duse la elipsd in vdrfurile opuse au ecualiile y=b,y=-b ;i x=cr, x=-a si sunt

evidentparalele.considerdm y=mx, rreR*sirezolvdmsistemul ,Bdsind

I urrr*,lJrT"ror=g
coordonatele punctelor de tangen{d. Ecuafiile tangentelor srtnt xb2+y*o2-oU,@,n2*F =O
"i
-xb2 -ymuz -uUffiTrt = 0. {5. a) Ecualia #.*= I reprezinrd ecualia locului geomeh.ic al
punctelor M cu propietatea MF + MF' = 2b, F(0,c), F'(0,- c), = ,lP -F deci o elipsd.
"
Pog. 324 i.b) F(fiT,0), F'(-,/Tt,0), y = ?*, y= -?*. 2. 5x2 -7y2 = rj, t5x+ r4y+r7 =
=0,20x-2ly+17 =0. 3. a=24, y= f .rr. asimptotd =+ 6= 10. 4. 5x+4y+16=0, MF'=
= 2,2s, MF = 10,25. 5.P8,2). 6. -5x+ 3y - t6 = 0. 7.
#- f = r. B.2x - y -8 = 0. {O. t2 uni-
tdti de arie. 1'l . nt = I . 'l 3. p
## . ,U. = 1- a,-2lU [2, oo) graficul este jumiitate din hiperbola de
ecualie 3x2 - y2 = 12 situatd in semiplanul pozitiv. 'l6. Sunt hiperbole conjugate. 'l8. Ecuafia tangen-
tei in M(xs,-vo) este Intersectiile cu o.rc qi oy sunt A(zxs,O) qi r(0, fr).
t.ry-1=0.
'19. Punctul de tangen{d este (- 1, - 1).
Pqq.3ZE {. Seoblinecualiile: a) y2=8x;c) y2 = t6x. 3. MF=lt. 4. y2+28x=0. 5. (6,6),
io'(- r,2), hi y=tt r,l
G,-r) 6. a) {1, #),r' y= 6s; "l r(0,-*), h: y=!; a) re.,Dt,
h: y=-2.7,a)3x+2y+6=0;b)x+2y+2=0; c)x-y+3 =0. 9. l. ,lO. y=x+3,y=-x-3.
11.7{10,r0),72Q0, -10:,. /,2. k=+. B.x- y+2 = 0. ,t4. 2*-y-16 = 0. 16.r = 2^[T ,

Pqg.333 2.f Ei S sunt continue deci au proprietatea lui Darboux./este derivabild pe R, g este
I -l xe(-oo,0)
derivabild p€ R*, h@=1 0 , xe[0,oo)\{l} , deci h nu are proprietatea lui Dctborn. h este
I r , x=r
derivabild pe R\{0, 1}. 3. a=3, b=-3. 4. a>0. 5. a) a<5; b) a<6. 6. a) R*; fl y=
l*l -1 .
= lffi= 1-l;iiT eZimplicd lxl +1e {1,2} etc; h) Din faptul cd funcfia este concavS pe fiecare
dinh'e intervalele [- 1, 0] gi [0, 1] deducem cd aria suprafefei mdrginite de axa Ox gi de graficul func(iei

347 / 350
 -350-
este.mai micl decdt aria triunghiului ABC. 7. a) Graficul este alcdtuit dintr-un semicerc qi doud arce de
( r; I'\ (_ti /r\
parabols; c) l[+,-Z-), Bl-?,5-) 8. Nothm vdrturile dreptunghiului cu A(n,n),
",".
B(-m,n), C(-m,-n), D(m,-n) unde z, n >0 Ei *.+= L Aria este 4mn={*lTs-7 . xa-
t5m cd flrnc{ia /: [0, 5]-R, f(m) =*lBl7 ur" valorea maximd perftru m= rezultd, n=
t; t
9.Fie lrt(x,.r2) trn punct mobil apar{in6nd parabolei. Dstanla MA = p *<r4 este minimd cdnd

f(x)=x2+(*2-l)2 esteminimd,adicdpentrux =!+. 10.A(1,1). {{./esteimpardaqacdovom

studia pe [0, co); graficui con{ine originea, dreapta
.y=r este asimptotl oblic6./este continud qi deri-
vabird pe R, /'(.r) = t-?:-j; ,'"f '(x) >0, (v).v eR, /"(x) =
(x2+l)'
12. f(x) = Yf='l 3|G-LF*-
\xz+l)'
deci intersecliile cu Ox sunt punctele (-2,0), (1,0), iu. intersec{ia cu Oy este punctul @,{Z).
,!{t*,f{") = - ?, }ry"ff*) = -. Se arutd cd,y = a este asimptotA oblicd la oo si la - oo.;f este continu[ pe R.
.f '(x) = -fl-, (V) -'c €R\{-2, l}. A(1,0) este punct de intoarcere, iar B(-2,0) este punct de
(r-t)a (r+z)2 '
3^l

inflexiune; tangenta in B la grafic este paraleld cn Oy. 13. /: t0,"o)\{l}-R, /(r)=

Se obline:
x /rc\v'\!/\\tt
I ll" .c/o,-)\rrr
=]I O ', x.=0 -"r
14.D=R*,-y=lesteasimptoraorizontaldlatco. linl$=-*-
'*---'i36 xz
t
. ^ 4(-l
=- Jt$ f(r)=o Funclialeste continud pe R*; f'@=#."4, (V)xeR*, f '(x)=oer1=t,
K+) = e, .f" (x) = 3t 4.+tL (v) xe R\{0} . -f (x)=
+ . ;= +, .i = +,
( _ tT \ -2,[T -t
.
"#,
( tT \ -l
2^[,
" 0
= xi= -
e- r-' . = t, a--1-- . {5, a)/este continui pe R, derivabild pe R*;
\-; )= \-f )=
c) f"G)=-T? <0 ^ilpentru orice.neR*; d) RezultS cd /' este strict crescdtoare pe (0, oo), de unde
1'G) >1)@) > 0 pentru orice x e (0, "o); e) 0 este punct unghiular. Func{ia este strict descrescdtoare pe
(-"o,0) qi strict crescdtoare pe (0, *). Este concavl pe (-co,0] Ei pe [0, @); y= I este asimptotd
orizontalE. '16. C(-5, 1), r=2J5. Perpendiculara din C pe 2x+y-7 =0 are ecuafia x-2y+7 =0.
| ""
*2*12+1or-Jtt+6=o
r " Oblinem Zl (- l, 3), 72G9, - I ). Ecualiile tangente-
Rezolvdm sistemul j
I x-2y+7 =0
lorsunt: t1:2x+y-l=0,t2i2x+y+19=0. ll.Punctelecomunesunt-(4, -2)qi(-2,6). '18. Ob-
servAnd ci I Ei - I nu verificd ecua{ia, aceasta este echivalentd cu m=ff. S..rutd cd penku orice
rze R, dreapta y=rn intercecteazd grafrctrl funcliei /:R\{-1, l} +R, f(i=# in trei puncte,
'f 9. 1. liqs:n(:r) = -*, ]rysr?) = "o qi gn este strict cresc[toare pe R. 2.a) Existenla rezult[ din faptul
x>0
ceJllgelr6r).lrtnAir{*) <0, iar unicitatea, din faptul cd funclia este strict monoton[; b) g"(t) =l-n<
x>0
<0qigr(e2)="2>0;c)Relaliaseobline dingnG)=an-n+$htan=0.3.Presupunemprinabsurd
cdexistdneN*astfrlincdtan*1 <an.Rezultd,#on*t.]ora"undelnar*1 >lnctn,contradicliet.

348 / 350
 Coprins
Cap.I PERMUTARI ...... .. s
No{iuneadepermutare, opera{ii,proprietd{i .... ..5
Inversiuni,semnuluneipermut[ri,transpozi1ii..... .....9
Cap.II MATRICE .. .15
Tabele de tip matriceal. Matrice, Mullimi de matrice . . . . 15
Operalii cu matrice .20
Cap.III DETERMINANTI.. .. " ". "37
Determinantul de ordinul n. Proprietdli , . .37
Aplica{ii ale determinanlilorin geometrie... ... .57
Cap. rV SISTEME DE ECUATII LINIARE . .. . . 65
Inversauneimatrice ......65
Ecualii matriceale .69
Ranguluneimatrice. Sistemedeecualiiliniare. ........71
Metode de rezolvare a sistemelor de ecualii liniare. . . . . .76
Compatibilitateas stemelorliniare. Rezolvarea sistemelorliniare. .... . g3
PROBLEME RECAPITULATIVE
Elemente de cslcal mstriceql Ei sisteme de ecualii liniare .... . . 95

Cap.I LIMITE DE FUNCTII .... .97

dreaptarealf,.. ...,.. .97
No{iuni elementare despremullimi de punctepe
Funcliirealedevariabildreald.. .......106
$iruridenumerereale.. .......l}s
Noliuneade Eir. ......l1s
$irurimonotone.... ..126
$irurimdrginite.... ., tZ8
Limita unui Eir utilizdnd vecindtdli . . . 130
Siruriconvergente. ..,134
Operaliicugiruriconvergente .......139
Operalii cu s,iruri care au limit6. . . . . . 145
Criteriul de convergenld al lui Weierstrass .. . lS4
Numdrul e..... ls1
Limite de func{ii .. .. .. . 161
Limitauneifunclii.Definiliacuvecin[tdli (Cauchy) .,..... 1.62
Criteriul lui Heine (cu qiruri) . . 164
Limita funcliilor elementare in puncte ale domeniului lor de definilie . . . . . . 166
Limitelaterale ......, L67
Opera{ii cu funcfii care au limita. . . . . l7l
Limitele funcliilor elementare in puncte de acumulare . . . , . . 175

349 / 350
 Limita unei funclii compuse 180
Proprietiili privind func{iile care au limitd. 181
Limite rr;marcabile 183
Metode de calcul al limitelor de func{ii in cazuri de nedetemrinare . . 184
A c imnf nfe
190
PROBLEME IIECAPITULATIVE - Liruite de functii. 200
Cap.It CONI'INIJITATE..'.. ....... .'..... 202
Studiul corrt i nuitdlii 202
Studiul 0ontinuitdtii cu vecin[tdli 204
Studiul continuitdlii cu ajutorul limitei. Continuitatea laterall 20s
Studiul continuitdiii cu ajutorul sirurilor 213
Operalii cu funclii continue. Compunerea funcliilor continue 215
Proprietdti ale func{iilor continue pe intervale 220
Proprietatea lui Darboux 220
Studiul existenlei soluliilor reale ale unei ecua{ii )'rJ
Semnul unei funclii continue pe un interval . . . . . 223
Condilii necesare si suficiente ca o funclie sd aibd proprietatea lui Dardoux . 224
Continuitatea funcliei inverse. Alte proprietdli. . . . . 226
Cap. III DERIVABILtrTATE. )4,
Funclii derivabile 232
Derivata unei func{ii intr-un punct. 233
T'\ori-rot.' la+^..1- 234
Noliunea de derivabilitate. .. . 239
Operalii cu func{ii derivabile 245
Derivate:le funcliilor elementare 246
Derivab ilitatea funcliei compuse 254
Derivabilitatea func!iei inverse 256
Derivata qi derivabilitatea de ordinul doi . . 259
Derivata de ordinul n, , . , , 261
Proprietdlile funcliilor derivabile pe un interval. .. . . 26s
Puncte ile extrern ale unei lhnclii. 265
Teorema lui Fermat 266
Teorema lui Rolle 267
Teorema lui Lagrange 270
Consecinfe ale teoremei lui Lagrange 271
Regulile lui I'Hospital 276
Rolul primei derivate in studiul func{iilor 279
Rolul derivatei a doua in studiul funcliilor 286
PROBLEME IRECAPITULATIVE - Continuitate ;i Derivabititate . . . . 295
CAP.IV REPREZENTAREA GRAFICA A FUNCTIILOR... 297
Reprezentarea graficd a funcliilor 297
Rezolvarea graficd a ecualiilor 309
Reprezentarea graficd a conicelor (cerc, elips6, hiperbold, parabold) 313
PROBLEME IRECAPITULATM - Rep rezentarea graJicd a funcliilor JJJ

335

350 / 350