Concursuri Nationale

CUPRINS
PREFAT

A . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . vii
Capitolul 1. Faze locale ale concursurilor
student esti de matematica
1.1. Universitatea Politehnica Bucuresti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2
Probleme date la concursul student esc
Traian Lalescu n perioada 1978-2010
1.2. Universitatea Gheorghe Asachi Iasi . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
Alexandru Climescu n perioada 2006-2010
1.3. Universitatea Tehnica de Construct ii Bucuresti . . . . . . . 26
1.4. Universitatea Tehnica Cluj-Napoca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
Capitolul 2. Faze nat ionale.
Probleme date la etapa nat ionala
n perioadele 1977-1984; 2008-2011
Anul 1977 - subiecte anul I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
Anul 1980 - subiecte anul II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
Anul 2008 - subiecte anul I, Prol mecanic . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
iii
Anul 2008 - subiecte anul I, Prol electric . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
Anul 2009 - subiecte anul II, Prol mecanic . . . . . . . . . . . . . . . . 57
Anul 2009 - subiecte anul II, Prol electric . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
Capitolul 3. Probleme propuse
3.1. Analiz a matematic a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
3.2. Algebr a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
3.3. Geometrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88
3.4. Matematici speciale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
Capitolul 4. Probleme date la alte concursuri
University CALTECH - SUA - 2005 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
University CALTECH - SUA - 2006 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
Scolile Superioare de Comert si Industrie - Frant a - 1998 . . 100
Scolile de nalte studii comerciale din Paris si Lyon - 2001 . 109
Scoala Normal a Superioar a Paris - 2002 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
Scoala Normal a Superioar a Paris - 2003 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
iv
Capitolul 5. Probleme date la alte concursuri
student esti - Universitatea Bucuresti
5.1. Algebr a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
5.2. Algebr a liniar a si geometrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
5.3. Analiz a si ecuat ii diferent iale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
Solut ii la capitolul 1
1.1. Universitatea Politehnica Bucuresti . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
1.2. Universitatea Gheorghe Asachi Iasi . . . . . . . . . . . . . . . . 172
Alexandru Climescu n perioada 2006-2010
1.3. Universitatea Tehnica de Construct ii Bucuresti . . . . . . 190
1.4. Universitatea Tehnica Cluj-Napoca . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
Anul 1977 - subiecte anul I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232
Anul 1980 - subiecte anul II . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237
Anul 2008 - subiecte anul I, Prol mecanic . . . . . . . . . . . . . . . . 245
Anul 2008 - subiecte anul I, Prol electric . . . . . . . . . . . . . . . . . 249
v
Anul 2009 - subiecte anul II, Prol mecanic . . . . . . . . . . . . . . . 259
Anul 2009 - subiecte anul II, Prol electric . . . . . . . . . . . . . . . . 262
3.1. Analiz a matematic a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 276
3.2. Algebr a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 317
3.3. Geometrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 337
3.4. Matematici speciale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 349
5.1. Algebr a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 357
5.2. Algebr a liniar a si geometrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 361
5.3. Analiz a si ecuat ii diferent iale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 369
vi
PREFAT

A
Dup a 1900, n t ara noastr a au avut loc concursuri tineresti anuale
de matematic a, transformate n evenimente nat ionale, ntrerupte doar n
anii de r azboi sau de tranzit ie nedenita. Organizatorul principal a fost
Societatea de Stiint e Matematice din Rom ania, cu implicarea Ministeru-
lui

Inv at amantului. Este binecunoscut ca Olimpiadele Internat ionale de
Matematic a ale elevilor, ajunse la peste 50 de edit ii, au fost lansate la
init iativa Rom aniei; totodata, au nceput s a aib a loc concursuri locale -
Balcaniada, Scandinaviada, n Benelux, n Asia de Sud - Est etc.
In 1970, concursurile de matematic a de la noi au cuprins si pe student i,

iar Concursul Nat ional Traian Lalescu a avut loc sistematic p an a n
1984, reluat dup a 2007.

In jurul acestui concurs, s-a creat o anumit a
emulat ie si o motivat ie pentru pregatirea student ilor talentat i, oferind
ocazia arm arii acestora. Uneori, concursurile s-au transformat ntr-
un fel de nefericit a ntrecere socialist a ntre se de catedra, decani
si chiar rectori. Dar dincolo de dicultat i si asperitat i, pentru Univer-
sit at ile mari ale t arii - Politehnicile din Bucuresti, Timisoara, Iasi, Cluj-
Napoca, Academia Tehnic a Militar a - concursurile Traian Lalescu au
fost un prilej de competit ie, de analiz a a preg atirii, cu atent ie la asig-
urarea corectitudinii select iei n cadrul concursurilor locale. Premiant ii
au fost popularizat i n presa si au fost recompensat i cu diplome si uneori
cu bani (put ini !). Interesul student ilor si prezent a lor la fazele locale au
avut uctuat ii, dar ntotdeauna a existat un nucleu de student i remar-
cabili si cadre didactice valoroase, care nu s-au uitat la ceas.
Dup a anul 2005, s-a organizat prima Olimpiad a Student easca de
Matematic a pentru T arile din Sud - Estul Europei (SEEMOUS), la init ia-
tiva Societat ii de Matematic a din Cipru. Deja s-au scurs c ateva edit ii,
care au prilejuit ntalnirea reprezentant ilor a peste 15 - 20 de Univer-
sit at i din t arile balcanice, la care s-au adaugat Rusia, Ucraina, Israel
s.a. Aceast a competit ie a condus la cresterea atent iei acordat a pregatirii
student ilor nostri, ca si test arii capacitat ii lor pentru performant a.
In aceasta culegere de probleme, nu ne adres am unor student i care

se preg atesc pentru examene curente, dornici de exercit ii-tip, expediente
si ret ete-standard, ci unora care au o motivat ie l auntric a de a nt elege
matematica si a c auta performant a. Culegerea cuprinde n principal
probleme date la concursurile student esti anterioare, anii ind indicat i
n mod explicit. Calculatorul nu este implicat direct, desi el este mereu
util si utilizabil. Exista si un capitol de probleme propuse, n buna parte
vii
originale, dar n general autorii au evitat cimiliturile matematice sau
problemele articiale adresate unor ranat i.
Scopul autorilor a fost acela de a sintetiza un num ar mare de probleme
si de a prezenta solut ii complete, nsot ite uneori de comentarii. Este
pentru prima dat a c and se pun laolalta, n Capitolul 1, problemele date
la fazele locale ale Concursului Traian Lalescu (de la cateva universitat i
din t ara), iar n Capitolul 2 - seturile de probleme date la fazele nat ionale,
n perioadele 1977 - 1984; 2008 - 2011 (ntre anii 1985 si 2007, faza
nat ional a ind ntrerupt a).
Capitolul 3 cuprinde probleme propuse, iar capitolul urmator - prob-
leme date la alte concursuri, inclusiv la universit at i celebre din Frant a
sau SUA, cu scop ilustrativ - informativ; acestea din urma sunt singurele
care nu sunt urmate de solut ii, n rest toate problemele sunt rezolvate.
Capitolul 5 cuprinde probleme formulate de Facultatea de matematic a a
Universit at ii din Bucuresti.
Cartea de fat a fost elaborata n cadrul proiectului POSDRU/56/1.2
/S/32768, Formarea cadrelor didactice universitare si a student ilor
n domeniul utilizarii unor instrumente moderne de predare-nv at are-
evaluare pentru disciplinele matematice, n vederea cre arii de competent e
performante si practice pentru piat a muncii. Finant at din Fondul So-
cial European si implementat de c atre Ministerul Educat iei, Cercet arii,
Tineretului si Sportului, n colaborare cu partenerii: The Red Point,
Oameni si Companii, Universitatea din Bucuresti, Universitatea Tehnic a
de Construct ii din Bucuresti, Universitatea Politehnica din Bucuresti,
Universitatea din Pitesti, Universitatea Tehnic a Gheorghe Asachi din
Iasi, Universitatea Tehnic a din Cluj-Napoca, Universitatea de Vest din
Timisoara, Universitatea Dun area de Jos din Galat i, Universitatea 1
Decembrie 1918 din Alba-Iulia, proiectul contribuie n mod direct la
realizarea obiectivului general al Programului Operat ional Sectorial de
Dezvoltare a Resurselor Umane - POSDRU si se nscrie n domeniul ma-
jor de intervent ie 1.2 Calitate n nvt am antul superior.
Proiectul are ca obiectiv adaptarea programelor de studii ale disci-
plinelor matematice la cerint ele piet ei muncii si crearea de mecanisme
si instrumente de extindere a oportunit at ilor de nvat are. Evaluarea
nevoilor educat ionale obiective ale cadrelor didactice si student ilor legate
de utilizarea matematicii n nv at amantul superior, masterate si doctor-
ate precum si analizarea ecacitat ii si relevant ei curriculelor actuale la
nivel de performant ei eciente, n vederea dezvolt arii de cunostint e si
competent e pentru student ii care nvat a discipline matematice n univer-
viii
sit at i, reprezint a obiective specice de interes n cadrul proiectului. Dez-
voltarea si armonizarea curriculelor universitare ale disciplinelor matem-
atice, conform exigent elor de pe piat a muncii, elaborarea si implementarea
unui program de formare a cadrelor didactice si a student ilor interesat i
din universitat ile partenere, bazat pe dezvoltarea si armonizarea de cur-
riculum, crearea unei baze de resurse inovative, moderne si funct ionale
pentru predarea-nv at area-evaluarean disciplinele matematice pentrunva-
t am antul universitar sunt obiectivele specice care au ca raspuns mate-
rialul de fat a.
Formarea de competent e cheie de matematica si informatic a pre-
supune crearea de abilit at i de care ecare individ are nevoie pentru dez-
voltarea personal a, incluziune sociala si insert ie pe piat a muncii. Se
poate constata nsa c a programele disciplinelor de matematica nu au
ntotdeauna n vedere identicarea si sprijinirea elevilor si studen-t ilor
potent ial talentat i la matematic a. Totusi, studiul matematicii a evoluat
n exigent e pn a a ajunge sa accepte provocarea de a folosi noile tehnologii
n procesul de predare-nvat are-evaluare pentru a face matematica mai
atractiv a.
In acest context, analiza exibilitat ii curriculei, nsot ita de analiza

metodelor si instrumentelor folosite pentru identicarea si motivarea stu-
dent ilor talentat i la matematica ar putea r aspunde deopotriva cerint elor
de masa, c at si celor de elit a.
Viziunea pe termen lung a acestui proiect preconizeaz a determinarea
unor schimbari n abordarea fenomenului matematic pe mai multe pla-
nuri: informarea unui numar cat mai mare de membri ai societ at ii n
leg atura cu rolul si locul matematicii n educat ia de baza n instruct ie si
n descoperirile stiint ice menite s a mbun atat easca calitatea viet ii, in-
clusiv popularizarea unor mari descoperiri tehnice, si nu numai, n care
matematica cea mai avansat a a jucat un rol hot arator.
De asemenea, se urmareste evident ierea a noi motivat ii solide pen-
tru nv at area si studiul matematicii la nivelele de baz a si la nivel de
performant a; stimularea creativit at ii si formarea la viitorii cercet atori
matematicieni a unei atitudini deschise fat a de nsusirea aspectelor speci-
ce din alte stiint e, n scopul participarii cu succes n echipe mixte de
cercetare sau a abordarii unei cercet ari inter si multi disciplinare; iden-
ticarea unor forme de preg atire adecvat a de matematica pentru vi-
itorii student i ai disciplinelor matematice, n scopul utilizarii la nivel
de performant a a aparatului matematic n construirea unei cariere pro-
fesionale.
ix
Concluzion and, aceast a lucrare a fost posibil a prin efortul comun al
reprezentant ilor universitat ilor participante la proiectul POSDRU, care
si-au asumat rolul de culeg atori. O bun a parte dintre acestia sunt si
autorii de fapt ai problemelor, dar exista si alt i autori al c aror nume nu a
fost ret inut. Lor si tuturor celor care au nlesnit aparit ia acestei lucr ari,
le adresam mult umiri.
Autorii
x
Capitolul 1
FAZE LOCALE
ale concursurilor student esti de matematica
1
1.1 Universitatea Politehnica Bucuresti
1. Fie f : R
3
R
3
un izomorsm R-liniar.
a) Sa se arate c a imaginea prin f a unei drepte este tot o dreapt a .
b) Daca T este un tetraedru, s a se calculeze raportul dintre volumele
f(T) si T.
(etapa locala UPB 1978)
2. Pentru orice p Z se deneste funct ia
p
: R C,
p
(x) = e
ipx
.
Fie T mult imea tuturor funct iilor f : R C de forma f =
pZ
p
,
unde
p
C sunt tot i nuli, cu except ia unui num ar nit.
a) S a se arate ca T este un spat iu vectorial complex (relativ la f +g,
f).
b) Pentru f T xat a , sa se calculeze c
q
=
_
2
0
f(x)e
iqx
dx, q Z
si s a se arate ca familia de funct ii (
p
)
pZ
formeaz a o baz a pentru T.
c) Sa se arate ca o funct ie f T, f =
pZ
p
, are toate valorile
reale
p
=
p
, p Z.
d) S a se arate ca aplicat ia u : T T, f f
f este un izomorsm
C-liniar; este acelasi lucru valabil si pentru v : T T, f f
if?
(etapa locala UPB 1978)
3. Fie p 2, polinomul P(X) = 1+
p
k=1
(1)
k
k!
X(X1) . . . (Xk+1)
si matricea A M
n
(R) astfel nc at
I
n
+
p
k=1
(1)
k
k!
A(A I
n
) . . . (A (k 1)I
n
) = O
n
,
2
unde I
n
este matricea unitate.
a) Sa se determine r ad acinile lui P.
b) S a se arate c a A are valori proprii reale printre rad acinile lui P si
c a 0 nu este valoare proprie.
c) Sa se arate c a A este diagonalizabila.
(etapa locala UPB, 1978)
4. Se considera sferele:
x
2
+y
2
+z
2
4 = 0, x
2
+y
2
+z
2
2x 2y 2 = 0.
S a se determine:
a) ecuat ia planelor perpendiculare pe linia centrelor.
b) ecuat ia cilindrului circumscris celor dou a sfere.
5. Pentru x, y R se noteaza d(x, y) = [arctgx arctgy[.
a) Sa se arate c a d este o distant a pe R.
b) Relativ la distant a d, sa se arate ca sirul x
n
= n, n 0 este
Cauchy, monoton si m arginit, dar nu convergent.
c) Fie mult imea X = N
si pentru orice x, y X, denim (x, y) =
1
x

1
y
. Sa se arate c a (X, ) este un spat iu metric necomplet.

6. Fie V spat iul vectorial real al sirurilor x = (x
n
)
n1
astfel nc at
seria
n1
x
2
n
s a e convergenta.
a) Sa se arate c a punand x, y) =
n1
x
n
y
n
, pentru orice x, y V , se
obt ine un produs scalar.
b) S a se calculeze x, y) pentru x =
_
2n 1
2
n/2
_
si y =
_
1
2
n/2
_
, n 1.
c) Se cere masura unghiului [0, ] dintre sirurile x = (2
1n
) si
y = (3
1n
) , n 1.
3
7. Fie V = C
0
[,]
si T : V V , f g, unde
g(x) =
_

[1 + sin(x +t)]f(t)dt.
a) Sa se arate c a T este un operator liniar si s a se calculeze T(sin) si
T(cos).
b) Sa se determine dimensiunile imaginii si nucleului lui T.
c) Sa se determine valorile proprii ale lui T.
8. Fie U = R
n
0, v
i
: U R, x
x
i
r
2
(unde
r =
_
x
2
1
+x
2
2
+. . . +x
2
n
).
a) Sa se arate c a i, j, avem
n
k=1
v
i
x
k
v
j
x
k
=
1
r
4
ij
si r
2
v
i
+ 2(n 2)v
i
= 0 n U.
b) Daca f : U R este de clas a C
2
si f = 0, s a se arate ca
g(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) = r
2n
f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) este de asemenea armonica .
9. Fie P spat iul real al funct iilor polinomiale f : [0, 1] R, cu norma
| f |= sup
x[0,1]
[f(x)[. Sa se arate c a:
a) Seria
n0
x
n
n!
este absolut convergenta, dar nu convergent a; cum se
explic a ?
b) Bila unitate B = f R[|f| 1 este nchisa si m arginita, dar
nu este compacta; cum se explic a ?
c) Operatorul D : P P, f f
nu este continuu.
10. S a se demonstreze urmatoarele armat ii:
a) 3 sin 20
> 1.
4
b) n 3 ntreg si x
_

2n
,

2
_
, exist a , (0, 1), astfel nc at
sin(nx)
nsin x
< 1 .
c) n N, exist a a
_
0,

2
_
astfel ncat
sin(nx)
sin x

sin(na)
sin a
,
x
_
a,

2
_
.
11. Fie A M
n
(R) av and valoarea proprie -1.
a) S a se arate c a I
n
+ A este inversabil a si c a (I
n
+ A)
1
comut a cu
I
n
A.
b) Fie B = (I
n
A)(I
n
+ A)
1
. S a se arate ca A este ortogonala
B este antisimetric a.
c) S a se arate c a mult imea matricelor p atratice din M
n
(R) care nu
au -1 ca valoare proprie este o mult ime deshis a n spat iul M
n
(R) R
n
2
.
12. Fie z
n
= (x
n
, y
n
)
T
, n 0, astfel nc at
z
0
= (1, 1)
T
, x
n+1
= x
n
+ 2y
n
, y
n+1
= x
n
+y
n
, n 0.
a) S a se determine o matrice A M
2
(R) astfel ncat z
n+1
= Az
n
,
n 0 si apoi s a se determine z
n
n funct ie de n.
b) S a se arate c a toate punctele z
n
R
2
sunt situate pe o reuniune
de conice, care se vor reprezenta grac.
c) S a se indice o innitate de perechi (x, y) N
2
astfel ncat x
4
4x
2
y
2
+ 4y
4
1 = 0.
13. Fie f : R R astfel nc at
f(x +h) f(x) = A(x)h +(x, h) x, h R,
unde [(x, h)[ M[h[
3
, M > 0 ind o constant a. S a se arate ca f este
un polinom de gradul nt ai, iar A este o funct ie constanta.
5
14. S a se arate ca:
a) O mult ime A R cu proprietat ile:
x, y A, x y A,
si A cont ine un sir convergent de numere reale distincte, este dens a n R
(adic a A = R).
b) Mult imea sin(2n)[n N este densa n [-1,1].
c) max
[0,a]
(sin x + cos(x)) < 2 si sup
x0
(sin x + cos(x)) = 2, a > 0.
15. Fie q : R
n
R o form a patratic a. Se spune c a o matrice A
M
n
(R) invariaz a q dac a
x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) (x
1
, x
2
, . . . , x
n
)
T
, q(x) = q(Ax).
a) Sa se determine , pentru n = 2, matricele care invariaz a formele
p atratice x
2
1
+x
2
2
si x
2
1
x
2
2
.
b) Sa se arate ca mult imea G(q) a matricelor din M
n
(R) care invariaz a
q este nchis a relativ la nmult irea matricelor si sa se indice condit ii ca
G(q) sa e grup.
16. a) daca f : [0, 1] R este o funct ie continu a, sa se determine
lim
n
n
_ 1
n
0
f(x)dx.
b) Sa se studieze convergent a integralei improprii
_
1
0
ln(1 +x)
x
3
dx.
c) Sa se calculeze lim
n
1
n
_
1
1
n
ln(1 +x)
x
3
dx.
17. Fie D mult imea funct iilor f : R R indenit derivabile si nule
n afara unui interval m arginit.
6
a) Sa se arate c a D este un spat iu vectorial real.
b) Fie : R R, denita prin (x) = exp(
1
x
2
1
), pentru x
(1, 1) si nul a n rest. Sa se arate c a D, c a funct iile (x +k), k R
sunt liniar independente si dim D = .
c) Sa se demonstreze egalitatea de mult imi
f
[f D = g D[
_

g(x)dx = 0.
18. Fie A M
2
(R) simetrica si inversabil a.
a) Sa se arate c a k Z, A
k
este o combinat ie liniara de I
2
si A.
b) Daca A = (a
ij
)
i,j=1,2
are valorile proprii
1
,
2
, sa se arate c a
[a
12
[
1
2
[
1
2
[.
c) Daca A este pozitiv denit a si K = x R
2
[ x
T
Ax = 1, sa
se arate c a mult imea K este compacta si sa se determine min
xK
|x| si
max
xK
|x|.
19. Fie f : D R, f(x, y) =
1
_
1 2xy +y
2
.
a) Sa se reprezinte grac domeniul maxim de denit ie D R
2
.
b) Sa se arate ca exist a polinoame p
n
de grad n 0, astfel ncat
f(x, y) =
n=0
p
n
(x)y
n
, precizand valorile (x, y) admisibile.
c) Sa se calculeze expresia
E = (1 2xy +y
2
)
f
y
(x y)f
si s a se deduc a o relat ie de recurent a ntre p
n1
,p
n
si p
n+1
.
20. Fie f : M
2
(R) M
2
(R), f(X) = X X
T
.
a) Este sau nu f o aplicat ie R-liniar a ?
7
b) Sa se determine Kerf si Imf si dimensiunile lor.
c) Sa se determine valorile proprii ale lui f.
21. a) Se considera n vectori nenuli u
1
, u
2
, . . . , u
n
R
n
. Sa se arate
c a ei formeaz a o baza a lui R
n
peste R dac a singurul vector ortogonal
peste tot i u
i
, 1 i n este vectorul nul.
b) Fie (1, 1), ,= 0. Sa se arate ca vectorii v
k
=
(1,
k
,
2k
, . . . ,
k(n1)
), 1 k n, formeaz a o baz a a lui R
n
peste
R .
22. Fie T mult imea funct iilor f : R
2
R astfel nc at
[f(x, y)[ x
2
+y
2
, (x, y) R
2
.
a) Sa se arate c a orice funct ie f T este diferent iabil a n origine.
b) Sa se determine f T de clasa C
1
dac a este omogen a de gradul
doi si y
f
x
x
f
y
= 0 n ecare punct din R
2
Oy.
23. Fie sirul a
n
=
(ne
1
)
n
n!
, n 1.
a) Se cere natura seriei
n1
ln
_
a
n
a
n+1
_
si suma ei.
b) Sa se arate c a seria
n1
(1)
n
a
n
este convergent a.
24. a) Sa se studieze derivabilitatea funct iei f : R R,
f(x) =
n=1
sin(nx)
n
3
.
b) S a se studieze convergent a uniforma a sirului de funct ii f
n
: R
R,
f
n
(x) = 1
x
2
2!
+... + (1)
n
x
2n
2n!
, n 0.
8
25. Fie V = M
2
(R). Pentru orice matrice A, B V se deneste
A, B) = tr(A
T
B).
a) Sa se arate c a se obt ine un produs scalar n V .
b) Fie C =
_
_
1 0
1 2
_
_
,. S a se determine matricele din V , ortogonale
pe C si pe C
2
.
c) Sa se arate ca pentru orice aplicat ie R-liniar a f : V R, exista o
matrice A astfel nc at f(M) = tr(AM), pentru orice M V .
26. Fie sirul(a
n
)
n0
denit prin
a
0
=
2
5
, a
n+1
= 2
n
3a
n
, n 0.
S a se determine:
a) raza de convergent a a seriei
n0
a
n
x
n
.
b) suma seriei acestei serii.
27. Fie f : R R, f(x, y) =
x
4
y
2
x
8
+y
4
pentru (x, y) ,= (0, 0) si
f(0, 0) = 0.
a) S a se arate c a f are derivate part iale n orice punct (x, y) R
2
,
f ara a continua n origine.
b) Sa se studieze daca exist a sau nu versorii s, t astfel nc at
df
ds
(0, 0),
df
dt
(0, 0) s a e nule, dar derivata
df
dv
(0, 0) s a e nenula , unde v =
s +t
|s +t|
.
28. Fie seria de funct ii
n1
1
n
4
x
2
+ 1
.
9
a) Se cere mult imea de convergent a punctual a .
b) Se deneste f : R
R, f(x) = x
2
n1
1
n
4
x
2
+ 1
. Sa se arate ca f
se poate prelungi la o funct ie continua

f : R R.
c) Este sau nu

f derivabila pe R?
29. Fie parabola (P) : y = x
2
si dreapta (D) : y = x 2 n planul
xOy.
a) Se cere distant a d(D, P).
b) Sa se determine ecuat ia suprafet ei de rotat ie a lui (P) n jurul (D),
n spat iul Oxyz.
30. Fie E spat iul vectorial real al polinoamelor de grad cel mult n,
n 2. Punem Q
0
= 1, si k 1, Q
k
= X(X 1) . . . (X k + 1).
a) S a se arate c a polinoamele Q
0
, Q
1
, . . . , Q
n
formeaz a o baza B a
lui E si ca exist a si este unic un izomorsm T : E E astfel ncat
T(X
k
) = Q
k
, 0 k n.
b) Fie aplicat ia f : E E, P(X) P(X + 1) P(X). S a se arate
c a f este R-liniar a si s a se determine Ker(f) si Im(f).
c) S a se expliciteze operatorul d = T
1
f T si matricea lui f relativ
la baza B. Sa se decida dac a operatorul d este sau nu diagonalizabil.
31. Fie discul D = z C [ [z-i[ 1.
a) Sa se calculeze I
1
=
_
FrD
dz
(z
2
+ 1)
2
si I
2
=
__
D
zzdxdy;
b)S a se arate ca daca z
1
, z
2
D, atunci exista z D astfel nc at
z
2
= z
1
z
2
.
32. Fie E mult imea funct iilor continue f : [1, 1] R. Se noteaz a
|f|
= sup
x[1,1]
[f(x)[, |f|
2
=
__
1
1
f(x)
2
dx
_
1/2
, f E.
10
a) S a se arate c a dim
R
E = si ca se obt in dou a structuri de spat ii
vectoriale normate pe E.
b) Sa se arate c a are loc relat ia
|f +g|
2
2
+|f g|
2
2
= 2(|f|
2
2
+|g|
2
2
), f, g E.
Are loc aceast a relat ie si pentru norma | |
?
c) Fie sirul (f
n
) n E, f
n
(x) = 1 + nx, x
_
1
n
, 0
_
, f
n
(x) = 1 nx,
x
_
0,
1
n
_
si nul a n rest, n 1. S a se studieze convergent a sirului (f
n
)
n cele dou a norme.
d) Sa se arate c a normele | |
si | |
2
nu sunt echivalente.
33. Fie f : R
2
R denit a prin
f(x, y) = x
2
e
y
2
/x
2
, daca x ,= 0 si 0, dac a x = 0.
a) Studiat i continuitatea lui f n punctele (0, y), y R.
b) Studiat i diferent iabilitatea Frechet a lui f in (0, 0).
c) Calculat i derivatele part iale ale lui f si studiat i continuitatea aces-
tora.
d) Fie g(x, y, z) = f(1,
_
x
2
+y
2
+z
2
). Sa se calculeze produsul scalar
(gradg)(x, y, z), r) cu r = (x, y, z).
34. Se consider a seria de puteri
n=2
x
n
n
(ln n)
unde x este real si

, R.
a) Sa se calculeze raza de convergent a a seriei.
b) Sa se precizeze mult imea de convergent a a seriei pentru = 0
(discut ie dup a R).
c) S a se precizeze mult imea de convergent a a seriei pentru = 1
(discut ie dup a R).
11
d) Determinat i forma funct iei f(x) =
n=1
x
n
n
si precizat i domeniul
maxim de denit ie.
35. a) Fie D R
3
o mult ime deschisa, (a, b, c) D, f : D R o
funct ie de clasa C
1
cu
f(a, b, c) = 0,
f
x
(a, b, c) ,= 0,
f
y
(a, b, c) ,= 0,
f
z
(a, b, c) ,= 0.
Fie x =
1
(y, z), y =
2
(x, z), z =
3
(x, y) funct iile denite prin apli-
carea teoremei funct iilor implicite lui f relativ la (a, b, c). S a se arate
c a
1
y
(b, c)

2
z
(a, c)

3
x
(a, b) = 1.
b) Fie F : R
3
R, F(x, a, b) = x
7
+ ax + b. Vericat i aplicabili-
tatea teoremei funct iilor implicite pentru F relativ la punctul (1, 1, 2)
si deducet i c a x = (a, b).
c) Calculat i

a
si

b
pentru denit la b).
d) Vericat i ca F(x, 1, 2) = 0 are o unic a r adacin a real a si precizat i
valoarea acesteia.
e) Calculat i aproximativ o r ad acina a ecuat iei
x
7
+ 0.99x 2.03 = 0.
36. Fie f : R
2
R, f(x, y) = arctg(x +y).
a) Scriet i formula Taylor cu rest de ordin 2 pentru f si demonstrat i
c a are loc inegalitatea
[f(x, y) x y[ x
2
+y
2
, (x, y) R
2
.
12
b) Dezvoltat i n serie Taylor centrata n x = 0 funct ia
g(x) =
_
x
0
_
f(t, 0) +
f
x
(t, 0)
_
dt.
Precizat i mult imea punctelor de convergent a din R.
c) Estimat i numarul de termeni necesari pentru calculul valorii aprox-
imative cu doua zecimale exacte pentru integrala
_
1
0
g(x)dx folosind seria
de la punctul b).
37. Fie funct ia z(x, y) denita implicit prin
x
2
+ 2y
2
+z
2
4x + 2z + 1 = 0, z ,= 1.
a) Demonstrat i ca 3 z(x, y) 1.
b) Aducet i cuadrica la forma canonica; precizat i tipul acesteia.
c) Determinat i punctul n care se pot duce plane tangente la cuadric a,
paralele cu planul x + 2y z = 0.
38. Fie
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
6 2 3 0
2 9 5 1
3 5 13 2
0 1 2 20
_
_
_
_
_
_
_
_
.
a) Putet i g asi, far a a calcula polinomul caracteristic, o majorare pen-
tru cea mai mare valoare proprie ?
b) Operatorul liniar T asociat matricii A n baza canonica este au-
toadjunct ? (Justicare).
c) Operatorul liniar T este pozitiv denit ? (Justicare).
13
39. Determinat i elementele triedrului Frenet pentru curba
C : x
2
+y
2
+z
2
= 6 x +y +z = 0
n punctul A(1, 1, 2).
40. Fie seria S(x) = 2
n=1
(1)
n
x
2n
2n + 2
. Exprimat i prin funct ii cunos-
cute
_
x
1
S(t)dt.
41. Fie A M
n
(R) o matrice av and toate valorile reale simple si
strict pozitive. S a se arate c a ecuat ia X
2
= A are solut ia
X =
2
A
_

0
(t
2
I
n
+A)
1
dt.
42. S a se arate ca seria
n0
(1)
n
3n + 1
este convergent a si folosind o serie
de puteri convenabil a, s a se calculeze suma ei.
43. Fie f : R R o funct ie de clasa C
2
si u : R
2
R, u(x, y) =
f(x
2
y
2
). S a se determine f dac a

2
u
x
2
+

2
u
y
2
= 0, n toate punctele lui
R
2
(0, 0).
44. Fie V spat iul vectorial al polinoamelor de grad cel mult 2 cu
coecient i reali si aplicat ia f : V V denit a prin
f(p(X)) = p(X + 1) +
_
X+1
X1
p(t)dt.
a) S a se arate c a f este R-liniar a si sa se determine Ker(f) si Im(f).
14
b) S a se determine matricea asociata aplicat iei f relativ la baza B =
1, X, X
2
a lui V .
c) S a se arate c a f are o singur a valoare proprie reala si s a se determine
vectorii proprii respectivi.
45. Fie f : R R o funct ie indenit derivabil a astfel nc at
lim
n
f
(n)
(0) = 7
si
[f
(n)
(x) f
(n1)
(x)[
1
n
2
, x R, n 1.
S a se arate c a sirul f
(n)
este uniform convergent si s a se determine
limita sa.
46. Se considera funct ia : R R, (x) = x, partea fract ionar a
a lui x.
a) S a se arate c a este periodica si sa se calculeze I
n
=
_
n
0
(x) cos(2nx)dx, pentru n N.
b) Fie f
n
(x) =
n
k=1
1
2
k
(kx). S a se arate ca sirul (f
n
), n 1, este un
sir de funct ii periodice, de gradul ntai pe port iuni, uniform convergent
pe R.
c) Fie f = lim
n
f
n
. Sa se arate c a f este continu a pe RQ.
47. Fie A, B M
3
(R) astfel nc at AB = BA, A
2007
= I
3
, B
2008
= I
3
.
a) Sa se determine valorile proprii comune ale matricelor A si B.
b) Sa se arate ca polinoamele P = X
2007
1 si Q = (X + 1)
2008
1
sunt relativ prime.
c) Presupunem ca exista un vector coloan a nenul x M
3,1
(R) astfel
ncat (A+B +I
3
)x = 0. S a se arate c a (A+I
3
)
n
x = (1)
n
B
n
x, n 1.
15
d) Folosind punctele b) si c), sa se arate ca matricea A+B +I
3
este
inversabila.
48. Fie f
n
: (0, 1) R, f
n
(x) = x
n+1
ln(x), n 0.
a) Sa se determine inf
x
f
n
(x) si sup
x
f
n
(x) pentru n 0 xat.
b) S a se studieze uniform convergent a pentru seria
n0
f
n
(x) pe in-
tervalul (0, 1).
49. S a se determine valoarea maxim a a funct iei f : K R,
f(x, y, z) = x
1/2
+y +z
2
, unde
K = (x, y, z) R
3
[ x 0, y 0, z 0, x+y+z 1.
50. Fie A M
n
(R) o matrice al carei polinom caracteristic nu admite
nicio r adacina real a. Demonstrat i ca matricea A este inversabila si ca
polinomul caracteristic al matricei A
1
nu admite rad acini reale.
51. Fie (a
n
)
n
un sir de numere reale cu lim
n
a
n
= 0, a
n
,= 0, n N
.
a) Ar atat i c a seriile
n=1
[a
n
sin a
n
[ si
n=1
[a
n
[
3
au aceeasi natur a
(sunt simultan convergente sau divergente).
b) S a se arate c a, daca seria
n=1
[a
n
[
3
este convergenta atunci seriile
n=1
a
n
si
n=1
sin a
n
au aceeasi natura.
c) Studiat i convergent a simpl a si convergent a absoluta a seriei
n=1
(1)
n1
sin
_
n
n
3
+ 1
_
.
16
52. Fie S spat iul vectorial real al sirurilor de numere reale. Fie
L =
_
(x
n
)
n
[x
n+1
=
5
6
x
n
1
6
x
n1
_
, n 2, u =
_
1
2
n
_
, v =
_
1
3
n
_
.
a) Sa se arate c a L este subspat iu al lui S.
b) Sa se arate c a u si v apart in lui L.
c) Dac a (z
n
)
n
L, z
1
= 1, z
2
= 0, sa se arate c a exist a , R,
astfel nc at
z
n
=
1
2
n
+
1
3
n
, n 1.
53. Fie P R
3
planul de ecuat ie x+2y+2z = 0 si aplicat ia f : R
3
R
3
care asociaza ec arui punct M, punctul M
= proiect ia ortogonala a
lui M pe planul P.
a) Sa se arate c a f este liniara si sa se determine nucleul si imaginea
lui f;
b) Sa se arate c a f este diagonalizabil a;
c) Generalizare.
54. Fie i, j, k o baza ortonormat a n spat iul V
3
.
a) Dac a vectorii a, b, c V
3
satisfac inegalitatea |a|
2
+|b|
2
+|c|
2
< 1,
atunci vectorii i +a, j +b, k +c V
3
alc atuiesc o baz a n V
3
.
b) Daca vectorii a, b, c V
3
satisfac inegalitatea
cos(a, i) + cos(b, j) + cos(c, k) >
5
2
,
atunci familia a, b, c este o baz a n V
3
.
55. Fie A, B M
n
(C) astfel nc at A are toate valorile proprii dis-
tincte. S a se arate c a: AB = BA dac a si numai dac a exista un polinom
P C[X] cu B = P(A).
17
56. Determinat i raza de convergent a R, a seriei
n1
a
n
x
n
, x R, n
urm atoarele cazuri:
a) a
n
este num arul divizorilor lui n, (n 1);
b) a
n
=
_
1
0
x
n
e
x
dx, n 1;
c) a
n
= 1 +
1
2
+ +
1
n
, n 1.

In acest ultim caz calculat i suma
seriei
n1
a
n
x
n
, stiind ca
n=0
y
n
n=0
z
n
=
n=0
w
n
, w
n
=
n
k=0
y
k
z
nk
.
S-a notat
n=0
y
n
suma seriei
n0
y
n
.
57. Fie f
n
(x) =
1
n!
_
x
t
2n+1
e
t
2
dt, x R, n N.
a) Deducet i o relat ie de recurent a ntre f
n
si f
n1
.
b) Calculat i lim
n
_
1
0
f
n
(x) dx.
58. Fie A o matrice 3 3 cu elementele reale, astfel ca A
3
= A.
a) Aratat i c a singurele valori proprii sunt 1, 1 sau 0.
b) Aratat i c a o astfel de matrice poate totdeauna diagonalizat a.
18
1.2 Universitatea Gheorghe Asachi Iasi
Probleme date la concursul Alexandru Climescu
n perioada 2006-2010
1. Se da funct ia f : R R. Sa se arate ca f este monoton a dac a si
numai dac a pentru orice interval I R, f
1
(I) este interval. ( f
1
(A) =
x R[f(x) A.)
2. Care este mai mare e
sau
e
?; argumentat i r aspunsul.
3. Fie (x
n
)
nN
un sir de numere cu x
0
(0, 1) si
x
n+1
= x
n
x
2
n
+x
3
n
+x
2007
n
x
2008
n
.
a) Aratat i c a x
n
este convergent si calculat i limita sa.
b) Demonstrat i ca seria
n=0
x
n
, R
este convergent a daca si numai daca > 1
4. Sirul x
n
se deneste prin relat iile
x
0
= 1, x
1
= 1/2, x
n+2
= x
n+1
x
2
n
, n N.
S a se determine expresia lui x
n
si limita lui x
n
.
5. Se consider a sirul a
1
= (0, 1) si a
n+1
= 2
a
n
1, n 1.
Studiat i
a) existent a limitei sirului a
n
b) natura seriei
n=1
a
n
.
19
6. Sirurile (x
n
)
nN
, (y
n
)
nN
sunt denite astfel x
0
= a R,y
0
= b
R, a ,= b, iar pentru n 1 avem
x
n
=
2x
n1
+ 3y
n1
5
, y
n
=
4x
n1
+y
n1
5
.
Stiind c a seriile
n=0
x
n
si
n=0
y
n
sunt convergente, s a se determine raportul sumelor lor.
7. Se da sirul
n
k=1
1 k
k
3
+ 6k
2
+ 11k + 6
.
a) Se cere s a se arate ca sirul este convergent.
b) Calculat i limita sa.
8. Seria
n=1
a
n
, a
n
0 este convergent a. S a se arate c a dac a > 1/2
atunci seria
n=1
a
n
n
, a
n
0 este convergent a.
9. Fie n N si x
i
[0, 1], i = 1, , n. Aat i valoarea maxima a
sumei
1i<jn
[x
i
x
j
[.
10. Fie f : R [0, +) o funct ie derivabil a cu derivata continu a pe
R, care satisface f(0) = f
(0) = 0, f
(0) = a ,= 0, f
(0) = b. S a se
arate ca
g(x) =
_
_
_
_
f(x)
f
(x)
_
x ,= 0
0 x = 0
deneste o funct ie ntr-o vecinatate a originii si s a se calculeze saltul
funct iei n origine.
20
11. Fie f : [a, b] R de dou a ori continuu derivabil a pe (a, b). Aratat i
c a pentru orice x [a, b] exista (a, b) astfel ca
[f(x) f(a)
f(b) f(a)
b a
(x a)] =
1
2
(x a)(x b)f
().
12. Fie S = (x
n
)
nN
[x
n
> 0, n n N
, lim
x+
n
k=1
x
k
= 1.
a) Sa se arate c a lim
x+
n
k=1
x
2
k
(0, 1).
b) Sa se arate ca (0, 1) exista un sir (x
n
)
nN
S astfel ca
n=1
x
2
k
=
13. Fie f : R R o funct ie derivabila pe Rsi care satisface condit iile
: f
(0) = 1 si f(x +t) = e

x
f(t) +e
t
f(x), x, t R.
a) Aratat i c a f
(x) f(x) = e
x
, x R.
b) Demonstrat i c a funct ia g : R R, g(x) =
f(x)
e
x
x este constant a
pe R.
c) Determinat i funct ia f.
14. Se consider a funct ia f : R R, f(x) = e
x
2
, x R si F = F(x)
o primitiva a acesteia pe R. Sa se demonstreze c a:
a) F(n + 1) F(n) > e
n
2
, n N.
b) lim
x+
F(x) =
c) lim
x+
f(x)
xF(x)
= 2
d) Calculat i lim
x+
(F(x))
F(x)
xf(x)
15. S a se determine numerele ntregi pozitive n, p
1
, p
2
, . . . , p
n
ce
veric a
p
1
+p
2
+ +p
n
= 5n 4
1
p
1
+
1
p
2
+ +
1
p
n
= 1
21
16. Numerele ntregi pozitive a, b veric a
a
b
<
7. Sa se arate c a
a
b
+
1
ab
<
7.
17. Fie M o mult ime formata din 10 numere naturale mai mici dec at
100. Sa se arate c a exist a doua submult imi nevide ale lui M astfel ca
suma numerelor din ecare submult ime s a e aceeasi.
18. S a se demonstreze ca oricare ar x, y, z R avem
x
16
+y
16
+z
16
x
5
y
5
z
5
(x +y +z).
19. S a se rezolve n mult imea R sistemul
_
_
1
x
+
1
2y
= (x
2
+ 3y
2
)(3x
2
+y
2
)
1
x

1
2y
= 2(y
4
x
4
)
20. S a se determine toate polinoamele p(X) cu coecient i complecsi
care au proprietatea p(X) R dac a si numai dac a X R.
21. Fie , R, + ,= 0, ,= 0 si matricele
A = (a
ij
)
i,j=1,n
, B =
_
1
a
ij
_
i,j=1,n
unde
a
ij
=
_
+ dac a i = j
dac a i ,= j
a) S a se exprime A si B n funct ie de I
n
si E
n
unde I
n
este matricea
unitate si E
n
este matricea cu toate elementele egale cu 1.
b) Sa se studieze inversabilitatea matricelor A si B.
22. Dac a A si B sunt matrice patratice de ordin n care veric a
AB = I
n
atunci sa se arate c a det(I
n
BA) = 2
n
.
22
23. Fie x
i
> 0 si s =
n
i=1
x
i
. Sa se arate c a au loc inegalitat ile
(x
1
+ +x
n
)
_
1
x
1
+ +
1
x
n
_
n
2
s
s x
1
+ +
s
s x
n
n
2
n 1
24. Fie A, B M
n
(R) care verica ABB
2
A
2
= I
n
si A
3
+B
3
= O
n
.
S a se arate c a daca una dintre matricele A sau B este inversabil a atunci
are loc BA A
2
B
2
= I
n
.
25. Se consider a matricele A, B M
n
(C) si C = AB BA. Stiind
c a AC = CA si BC = CB s a se arate ca
a) AB
k
B
k
A = kB
k1
C, k N
b) C
n
= O
n
.
26. Fie A, B M
n
(R). Daca AB = 2A + 3B atunci sa se arate c a
a) rang(A 3I
n
) = rang(B 2I
n
) = n
b) rangA = rangB.
27. Matricele A M
4,2
(R) si B M
2,4
(R) verica relat ia
BA =
_
6 5
2 4
_
. Determinat i
a) Rangurile matricelor A, B, AB.
b) Valorile proprii ale matricei AB.
28. a) Fie A /
n
(R) o matrice simetrica ale c arei valori proprii
sunt
1

2
. . .
n
. Demonstrat i c a are loc inegalitatea
1
|x|
2
x, Ax)
n
|x|
2
, x R
n
.
b) Fie A, B /
n
(R). Not am, n ordine cresc atoare cu
1

2

. . .
n
respectiv
1

2
. . .
n
valorile proprii ale matricelor
A
T
A respectiv B
T
B. Dac a este valoare proprie reala a matricei AB, s a
se arate c a
1
1

2

n
n
.
23
c) Dac a A si B sunt dou a matrice reale simetrice, de ordinul n, av and
autovalorile
i
, respectiv
i
si dac a AB = BA, atunci rezulta
_
min
2
i
_ _
min
2
i
_

2
j

_
max
2
i
_ _
max
2
i
_
, j = 1, n
pentru toate autovalorile
j
ale matricei AB
29. Fie matricea A M
2
(R) si tr(X) suma elementelor de pe diago-
nala principala a matricei X. Demonstrat i ca
a) det(X +I
2
) = det(X I
2
) daca si numai daca tr(X) = 0.
b) Dac a A M
2
(R), astfel ca det(A+I
2
) = det(AI
2
) si det(A
2010
+
I
2
) = det(A
2010
I
2
) atunci A
2
= O
2
.
30. Se da aplicat ia f : R
4
R
4
dat a prin matricea
_
_
_
_
_
1 1 1 a
1 1 a 1
1 a 1 1
a 1 1 1
_
_
_
_
_
.
a) Calculat i polinomul caracteristic al matricei A, P() = det(A
I
4
), utilizand propriet at ile determinat ilor.
b) Pentru a = 1, sa se determine vectorii proprii corespunzatori
valorii proprii = 2.
31. Se da aplicat ia T : M
2
(R) M
2
(R), T(A) = A + A
t
, A
M
2
(R), unde A
t
este matricea transpusa.
a) S a se demonstreze ca T este transformare liniar a si s a se cerceteze
bijectivitatea.
b) S a se determine matricea transform arii liniare n raport cu baza
standard formata din matricele
E
11
=
_
1 0
0 0
_
, E
12
=
_
0 1
0 0
_
, E
21
=
_
0 0
1 0
_
, E
22
=
_
0 0
0 1
_
.
c) Sa se ae valorile si vectorii proprii.
24
d) Calculat i M
2010
unde M este matricea determinata la punctul b.
32. Fie

v = 2

i

j +

k , planul (P) : y + z = 0 si dreapta
(D) : x y = 1, x + z = 1. S a se determine locul geometric al punctelor
A (P) cu proprietatea c a exist a B (D) astfel ca

AB =

v .
33. Stabilit i num arul maxim de puncte ce pot plasate pe o sfera
de raza 1, astfel ca distant a dintre oricare doua puncte sa e strict mai
mare ca
2.
34.
In interiorul p atratului de latur a 1 construim cercuri avand suma

circumferint elor egala cu dublul perimetrului patratului. Sa se arate c a
exist a o innitate de drepte care sa taie cel put in trei cercuri.
35. Tangentan punctul A
_
1
5
,
3
5
_
la cercul de ecuat ie x
2
+y
2
+2x =
0 intersecteaza un cerc concentric cu cel dat n dou a puncte ntre care
distant a este 6. Aat i aria coroanei circulare.
25
1.3 Universitatea Tehnica de Construct ii
Bucuresti
1. Fie curba plan a av and urm atoarele ecuat iile parametrice:
x = t ch t sh t, y = 2 ch t.
a) Sa se calculeze raza de curburantr-un un punct curent M al curbei;
b) Sa se scrie ecuat ia tangentei si a normalei n M;
c) Daca notam cu C centrul cercului de curbur a al curbei n M, cu
N si T punctele n care normala, respectiv tangenta n M intersecteaza
axa Ox, s a se arate ca exista relat ia |MT|
2
= |MC| |MN|.
(etapa locala UTCB, 1987)
2. Fie curba str amb a (C) de ecuat ii parametrice:
x = t sin t, y = 1 cos t, z = 4 sin
t
2
.
In ecare punct al curbei (C) se considera pe direct ia pozitiv a a
normalei sale principale un punct situat la o distant a de 4 ori mai mare
ca valoarea curburii n acel punct.
S a se determine ecuat ia planului osculator al curbei astfel obt inute.
3. Fie curba str amb a (C) denita implicit de ecuat iile urm atoare:
_
_
_
x
2
+y
2
+z
2
= 16
y +z = 4
a) Sa se indice o parametrizare a curbei (C);
26
b) S a se scrie ecuat iile tangentei, binormalei si planului osculator la
curba (C) n punctul M(0, 4, 0);
c) S a se calculeze curbura si torsiunea curbei (C) n M.
4. Prin V
3
vom nota spat iul vectorial al vectorilor liberi 3-dimen-
sionali si e

a ,

c V
3
astfel nc at |

a | = |

c | = 1 si

a ,

c = ;
transformarea liniar a T : V
3
V
3
este denita astfel:
T (

v ) = (

a

c )

v (

c

v )

a unde

v V
3
.
a) Sa se arate c a

c T (

v ) = 0 pentru orice

v V
3
;
b) Determinat i n funct ie de valorile proprii ale lui T si precizat i
pozit ia vectorilor proprii asocia t i fat a de

a si

c ;
c) Care sunt valorile lui R pentru care matricea asociat a lui T,
n raport cu baza

i ,

j ,

k , nu este diagonalizabil a ?
5. Fie transformarea liniar a T : R
4
R
4
av and urmatoarea matrice
asociata n raport cu baza canonic a a lui R
4
:
A =
_
_
_
_
_
1 0 0 1
0 1 0 0
0 0 1 2
1 0 2 5
_
_
_
_
_
.
a) S a se gaseasc a valorile proprii ale lui T si apoi subspat iile proprii
corespunz atoare;
b) Sa se cerceteze daca transformarea liniar a T este diagonalizabil a;
n caz armativ s a se scrie forma diagonala a matricei A si s a se indice
o baza ortonormat a a lui R
4
n raport cu care se face diagonalizarea;
c) Sa se calculeze A
2002
.
6. Fie
A = M (x, y, z) E
3
x
2
+y
2
= z
2
, x
2
+y
2
+ (z 2)
2
= 3,
27
unde E
3
desemneaz a spat iul geometric 3-dimensional.
a) S a se arate c a orice dreapta care trece prin originea O(0, 0, 0) si
printr-un punct M A mai cont ine un punct si numai unul din A;
determinat i coordonatele acestui punct n funct ie de coordonatele lui M.
b) S a se arate ca A este reuniunea a doua cercuri; determinat i centrele
si razele lor.
7. Fie forma p atratica Q : R
4
R denit a prin: Q(x, y, z, u) =
2 xy + 2 zu ;
a) Sa se determine o forma canonic a a lui Q si apoi o baz a ortogonala
a lui R
4
, n raport cu care Q are aceasta form a canonica;
b) G asit i coordonatele lui v = (1, 1, 1, 1) n raport cu baza determi-
nat a anterior;
c) Fie V un spat iu vectorial real si F : V V R o forma biliniar a
simetric a si pozitiv denita; s a se arate ca (F(x, y))
2
F(x, x)F(y, y)
pentru orice x, y V .
8. Se considera matricea
A =
_
_
_
_
_
1 1 0 0
1 1 0 0
0 0 1 1
0 0 1 1
_
_
_
_
_
.
si vom nota cu S subspat iul vectorial al solut iilor sistemului omogen:
A
_
_
_
_
_
x
y
z
w
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
0
0
0
0
_
_
_
_
_
.
a) S a se determine o baz a ortonormat a n S precum si complementul
ortogonal al lui S ;
28
b) Dac a T : R
4
R
4
este transformarea liniara av and pe A ca
matrice asociata n raport cu baza canonic a a lui R
4
, sa se determine
nucleul lui T si apoi sa se calculeze rang T. Este T izomorsm ?
c) Sa se determine valorile proprii ale lui T si apoi subspat iile pro-
prii asociate; este T diagonalizabil a ?

In caz armativ s a se scrie forma
diagonal a a matricei A.
9. Fie spat iul vectorial real
V = a +b cos x +c sin x[ a, b, c R
nzestrat cu urm atorul produs scalar:
< g , h >=
_

g(x)h(x) dx, g, h V.
a) Sa se gaseasc a o baz a pentru V ; care este dimV ?
b) Fie transformarea liniar a T : V V denit a de formula:
T (a +b cos x +c sin x) = b +c + (a +c) cos x + (a +b) sin x.
S a se scrie matricea asociat a lui T n raport cu baza determinata la a).
c) Sa se determine valorile proprii ale lui T si apoi subspat iile proprii
asociate; este T diagonalizabil a ?

In caz armativ s a se gaseasca o baz a
ortonormat a a lui V n raport cu care se face diagonalizarea.
10. Fie matricea:
A =
_
_
_
1 1 0
1 1 0
0 0 2
_
_
_
.
a) S a se ae valorile sale proprii si apoi subspat iile proprii core-
spunz atoare;
b) Sa se arate ca matricea A este diagonalizabila si sa se indice o
matrice ortogonal a n raport cu care se face diagonalizarea;
29
c) Fie forma p atratica g : R
3
R care are pe A ca matrice asociat a
n raport cu baza canonic a a lui R
3
; sa se scrie forma canonic a a lui g
si s a se precizeze dac a este pozitiv denita.
11. Fie transformarea liniara T : R
3
R
3
denit a de
T (x, y, z) = (x +y +z, x +y +z, x +y +z)
a) Sa se determine valorile proprii ale lui T si apoi subspat iile
proprii corespunz atoare;
b) S a se arate c a T este diagonalizabil a si sa se determine o baz a
ortonormat a n raport cu care se face diagonalizarea;
c) Sa se determine m R astfel nc at matricea A + m I
3
s a e
pozitiv denita, unde A desemneaz a matricea asociat a transform arii
liniare T n raport cu baza canonic a a lui R
3
.
12. Fie planul (P) E
3
de ecuat ie x+y+z = 0, unde E
3
desemneaz a
spat iul geometric 3-dimensional; se consider a T : R
3
R
3
denit a de
T (a, b, c) = (x, y, z)
unde (x, y, z) sunt coordonatele proiect iei punctului M (a, b, c) pe planul
(P).
a) Sa se ae expresia lui T si s a se arate ca este transformare liniara;
b) S a se determine valorile proprii ale lui T si apoi subspat iile proprii
corespunz atoare;
c) Sa se calculeze T
2007
(3, 0, 6).
13. Fie V = M
2
(R) spat iul vectorial al matricelor patratice de ordin
2, cu coecient i reali si e transformarea liniar a T : V V denit a
astfel:
T ( X ) =
_
0 1
1 0
_
X + X
_
0 1
1 0
_
,
30
unde X V .
a) Sa se determine nucleul si imaginea lui T, apoi s a se calculeze
def(T) si rang T ;
b) Sa se g aseasc a valorile proprii ale lui T si apoi subspat iile proprii
corespunz atoare;
c) Sa se arate c a T este diagonalizabil a, apoi s a se scrie forma diago-
nal a a matricei asociate si sa se determine o baz a ortonormat a n raport
cu care se face diagonalizarea.
14. Fie V
3
spat iul vectorial al vectorilor liberi 3-dimensionali si e
transformarea liniara T : V
3
V
3
av and urm atoarea matrice asociata
n raport cu baza canonic a

i ,

j ,

k a lui V
3
A =
_
_
_
2 1 1
1 2 m
1 1 2
_
_
_
,
unde m R.
a) Se cere m astfel nc at T (

i +

j +

k ) = 4

i + 10

j + 4

k ;
b) Pentru m = 1, s a se determine valorile proprii ale lui T si apoi
subspat iile proprii corespunzatoare;
c) Pentru m = 1, s a se arate ca T este diagonalizabila, s a se scrie forma
diagonal a a matricei asociate A si s a se determine o baz a ortonormat a n
raport cu care se face diagonalizarea.
15. Fie Q : R
3
R forma patratica denita de
Q(x, y, z) = ( 2) x
2
+ ( 2) y
2
+ ( + 1) z
2
2 xy + 4 xz 4 yz
unde R.
a) Pentru ce valori ale lui este forma patratica Q pozitiv denit a ?
b) Pentru = 3 s a se determine forma canonic a a lui Q folosind
metoda transformarilor ortogonale;
31
c) S a se gaseasc a o baz a ortonormat a a lui R
3
n raport cu care Q
are forma canonica obt inut a anterior.
16. Fie transformarea liniara T : R
3
R
3
astfel nc at
T (1, 0, 0) = (2, 3, 1), T (1, 1, 0) = (3, 2, 1), T (1, 1, 1) = (1, 1, 0).
a) S a se calculeze T(0, 1, 0) si s a se determine matricea asociat a lui T
n raport cu baza canonic a a lui R
3
;
b) Sa se determine Ker T si s a se cerceteze injectivitatea lui T ;
c) Sa se indice o baz a n ImT si s a se calculeze rangul lui T .
17. Fie V
3
spat iul 3-dimensional al vectorilor liberi si

a ,

b ,

c V
3
necoplanari, iar , , sunt numere reale xate; se deneste T : V
3
V
3
prin formula:
T (

u ) = (

u ,

b ,

c )

a + (

a ,

u ,

c )

b + (

a ,

b ,

u )

c .
a) Sa se arate c a T este o transformare liniar a;
b) Daca = = s a se calculeze T(

i ), T(

j ) si T(

k );
c) Sa se arate c a T este izomorsm daca si numai daca ,= 0.
18. Se dau v
1
= (1, 1, 1), v
2
= (1, 0, 1) si v
3
= (1, 1, 0).
a) Sa se arate c a v
1
, v
2
si v
3
formeaz a o baza a lui R
3
;
b) Stiind ca v
1
, v
2
si v
3
sunt vectori proprii pentru matricea
A =
_
_
_
1 a a
1 b b
1 c c
_
_
_
,
a, a
, b, b
, c, c
R. S a se determine valorile proprii ale lui A, precum si

parametrii reali a, a
, b, b
, c, c
.
c) Pentru a = a
= b = b
= c = c
= 1 sa se calculeze A (1, 1, 1)
t
.
32
19. Fie T : R
3
R
3
denit a prin:
T(x, y, z) = (3 x y + 2z, x + 3 y + 2 z, 2x + 2y).
a) S a se determine valorile proprii ale transform arii liniare T si apoi
subspat iile proprii asociate;
b) Cercetat i dac a T este diagonalizabila; n caz armativ s a se scrie
forma diagonala si sa se indice o baz a ortonormata n raport cu care se
face diagonalizarea;
c) Sa se calculeze (A 4I
3
)
n
, unde n 2 si A desemneaz a matricea
asociat a lui T n raport cu baza canonica a lui R
3
.
20. Fie punctul M(3, 0, 1) si dreapta (d) de ecuat ii:
x + 2
3
=
y
2
=
z 2
1
.
a) Sa se determine coordonatele simetricului lui M fat a de dreapta
(d);
b) Sa se stabileasca pozit ia relativa a dreptelor de ecuat ii:
(d
1
) :
_
y = x 1
z = x 1
(d
2
) :
_
y = 3x 9
z = 2 x
c) Sa se scrie ecuat iile dreptei care trece prin M si se sprijina pe
dreptele (d
1
) si (d
2
).
33
1.4 Universitatea Tehnica Cluj-Napoca
Probleme date la concursul student esc Traian
Lalescu n perioada 2001-2011
1. Fie A /
n
(C) o matrice pentru care exist a k N
astfel ca
A
k
= 0. S a se arate ca:
a)
n
i=1
a
ii
= 0, b)
n
i,j=1
a
ij
a
ji
= 0.
2. Fie f un polinom de grad n. Sa se arate c a:
a) f(x) 0, x R det f(A) 0, A /
n
(R).
b) det f(A) 0, A /
n
(R) f(x)f(y) > 0, x, y R.
3. Fie A /
n
(C) si TrA =
n
i=1
a
ii
urma matricei A.
S a se arate ca dac a Tr(A
k
) = 0, k = 1, n, atunci det A = 0.
4. Fie A /
n
(C) o matrice cu proprietatea
Tr(A) = Tr(A
2
) = = Tr(A
n1
) = 0 si Tr(A
n
) = n.
S a se arate ca A
n
= I
n
.
5. Fie A /
n
(R) astfel ca det A = 0 si exista i 1, 2, . . . , n astfel
ca minorul
ii
s a e nenul. Sa se arate c a rangA
k
= n 1 pentru orice
k N
.
6. Fie A /
n
(R) o matrice cu elemente pozitive si cu proprietatea
n
k=1
a
ik
= 1, i = 1, n. S a se arate ca A nu poate avea valori proprii de
modul mai mare ca 1.
7. Fie A, B, C, D /
n
(C) astfel nc at det(A+xB) = det(C +xD),
oricare ar x C cu x
n+1
= 1.
34
S a se arate ca det A = det C si det B = det D.
8. Fie A /
n
(C).
S a se arate c a daca exista p N astfel ncat A
p
= O
n
, atunci matricele
I A si I +A sunt inversabile.
9. Fie k N
. Sa se arate c a daca exist a matricele A, B /

n
(R)
astfel ca
A
2
+B
2
= ctg
k
(A B B A)
si A BB A este inversabila, atunci n este multiplu de k. Pentru k = 2
s a se dea exemplu de matrice care verica relat iile din enunt .
10. Fie V spat iul vectorial tridimensional al vectorilor liberi. Con-
sider am aplicat ia A : V V , A(u) = a u, u V , unde a este un
vector de lungime 1 xat.
a) Sa se arate c a A este o transformare liniar a;
b) A p astreaza unghiul vectorilor ortogonali pe a;
c) A este o transformare ortogonal a a subspat iului vectorial perpen-
dicular pe a;
d) Sa se arate c a exista o baza ortonormat a n raport cu care A are
matricea
M
A
=
_
_
0 0 0
0 0 1
0 1 0
_
_
.
11. S a se determine toate transformarile liniare T : R
2
R
2
cu
proprietatea ImT = KerT. Exista astfel de endomorsme T : R
3
R
3
?
12. Fie un spat iu vectorial V peste corpul K, de dimensiune nit a.
a) Sa se determine toate endomorsmele lui V care au aceeasi matrice
n orice baz a a spat iului;
b) Fie spat iul vectorial W de dimensiune nita peste coprul comutativ
K. S a se determine toate transformarile liniare din V n W care au aceeasi
matrice n orice baze ale spat iilor V si W.
35
13. Fie p un num ar natural, p 2, V un spat iu vectorial peste corpul
K si T : V V o transformare liniara astfel ca T
p
= 0. S a se arate ca
aplicat ia S = 1
V
T este inversabila, iar dac a T
p1
(x
0
) ,= 0, x
0
V ,
atunci sistemul de vectori x
0
, T(x
0
), . . . , T
p1
(x
0
) este liniar independent.
14. S a se arate ca nucleul operatorului T denit prin
T : C[0, 2] C[0, 2], T(f)(x) =
_
2
0
[1+sin(px+qy)]f(y)dy, p, q N
are dimensiune innit a si sa se determine valorile proprii nenule si vectorii

proprii corespunz atori:
15. S a se arate ca dac a A /
5
(R) si A
5
= I atunci det(AI) = 0.
16. Fie V un spat iu vectorial de dimensiune n peste corpul K si
p N
, p < n. S a se determine operatorii liniari T : V V care

invariaza toate subspat iile liniare de dimensiune p ale lui V .
17. Fie n N, n 3, un numar xat. Determinat i inmumul si
supremumul mult imii
_
x [ x =
n
k=1
a
k
a
k
+a
k+1
+a
k+2
, a
1
, . . . , a
n
> 0, a
n+1
= a
1
, a
n+2
= a
2
_
.
18. S a se determine cel mai mic numar real pozitiv x pentru care sirul
(a
n
)
n1
, a
n
=
_
1 +
1
n
_
n+x
este descrescator.
19. Fie E
n
= 1 +
1
1!
+
1
2!
+. . . +
1
n!
, n 1.
Demonstrat i c a:
a) 0 < e E
n
<
1
n n!
, n 1;
b) e , Q;
c) lim
n
(n!e [n!e]) = 0.( [ ]noteaza partea intreaga )
36
20. S a se determine suma seriei
n=1
1
a
n
, unde
a
1
= 2 si a
n+1
= a
2
n
a
n
+ 1, n 1.
21. S a se determine natura seriei
n=1
_
x
1
x
3
. . . x
2n1
x
2
x
4
. . . x
2n
_
a
, unde a R
si (x
n
)
n1
este o progresie aritmetic a cu termeni pozitivi.
22. Se considera sirul (a
n
)
n1
denit prin relat ia de recurent a
a
n+1
= ln(1 +a
n
), n 1 si a
1
= 1.
n
a
n
= 0.
n=1
a
n
este divergent a.
c) Sa se arate c a seria
n=1
a
2
n
este convergenta.
23. Not am cu f(n) cel mai mic num ar natural cu proprietatea
1 +
1
2
+. . . +
1
f(n)
n.
S a se determine lim
n
f(n + 1)
f(n)
.
24. Fie f : [a, b] ]a, b[ o funct ie continua. S a se arate c a pentru orice
n N, n 3, exista c
1
, c
2
, . . . , c
n
(a, b), n progresie aritmetic a, astfel
ca
f(c
1
) +. . . +f(c
n
) = c
1
+. . . +c
n
.
25. Fie f C
(R) cu proprietatea c a exist a M > 0 astfel nc at

[f
(n)
(x)] M, x R, n N
si
f
_
1
n
_
= 0, n N
.
37
S a se arate ca f(x) = 0, x R.
26. Fie I un interval deschis din R, f C
n+1
(I) si a I cu propri-
etatea c a exist a f
(n+2)
(a) nit a si nenula. Conform formulei lui Taylor,
pentru orice x I e c
x
ntre a si x astfel ca:
f(x) = f(a) +
f
(a)
1!
(xa) +. . . +
f
(n)
(a)
n!
(xa)
n
+
f
(n+1)
(c
x
)
(n + 1)!
(xa)
n+1
.
S a se calculeze lim
xa
c
x
a
x a
.
27. Fie g : R R o funct ie derivabil a pe R, satisfac and condit iile
g(0) = 0 si g
(0) ,= 0. Denim funct ia f : R

2
R prin relat ia
f(x, y) =
_
_
_
g(xy)
x
2
y
2
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
a) Sa se studieze existent a derivatelor part iale de ordinul I si diferen-
t iabilitatea lui f n (0, 0).
b) Sa se arate c a f
xy
(0, 0) ,= f
yx
(0, 0).
28. Se da ecuat ia cu derivate part iale
az
x
2
+ 2bz
xy
+cz
y
2
= 0
unde a, b, c Rsi acb
2
< 0. S a se ae , R astfel ca prin schimbarea
de variabile
_
u = x +y
v = x +y
ecuat ia s a devin a w
uv
= 0. S a se rezolve ecuat ia data.
29. Fie > 0. Sa se calculeze
_

0
dx
(1 +x
2
)(1 +x
)
.
30. Fie f : [0, ) R o funct ie continu a astfel ca
_

0
f(x)dx este
convergenta. Sa se arate ca daca exist a lim
x
xf(x) atunci lim
x
xf(x) = 0.
38
31. S a se calculeze
_
1
0
arctgx
1 + x
dx.
32. Fie funct ia f : (0, )
4
R
f(x, y, z, t) =
x
x +y +t
+
y
x +y +z
+
z
y +z +t
+
t
x +z +t
.
S a se determine mult imea valorilor funct iei f.
33. Fie V ABC un tetraedru. Prin centrul de greutate G al fet ei ABC
ducem un plan care taie muchiile V A, V B, V C n M, N, P. S a se arate
c a ntre volumele tetraedrelor are loc inegalitatea:
1(V ABC) 1(V MNP).
34. Pe muchiile AB, AC si AD ale tetraedrului ABCD se iau punctele
M, N, P astfel ca:
BM
MA
+
CN
NA
+
DP
PA
= 1.
S a se arate ca planele (MNP) trec printr-un punct x.
35. S a se arate c a daca ntr-un poligon [A
1
A
2
. . . A
2n
A
2n+1
], 2n dintre
mediane sunt concurente, atunci toate medianele sunt concurente (nu-
mim median a dreapta ce uneste un v arf A
k
cu mijlocul laturii opuse
A
n+k
A
n+k+1
).
36. Fie A
1
, A
2
, . . . , A
n
puncte n spat iu si a
1
, a
2
, . . . , a
n
R cu
a
1
+a
2
+. . . +a
n
= 1. Dac a not am cu r
1
, r
2
, . . . , r
n
vectorii de pozit ie ai
punctelor A
1
, A
2
, . . . , A
n
si cu A
0
punctul cu vectorul de pozit ie
r
0
= a
1
r
1
+a
2
r
2
+. . . +a
n
r
n
s a se arate ca:
a)
n
k=1
a
k
(MA
2
k
r
2
k
) = MA
2
0
r
2
0
b) Sa se ae locul geometric al punctelor M din spat iu pentru care
n
k=1
a
k
MA
2
k
= a
2
(constant a).
39
c) Sa se determine valoarea minima a sumei
S(M) =
n
k=1
a
k
MA
2
k
c and M parcurge spat iul.
37. Se considera familia de plane:
P
t
: 2x cos t + 2y sin t z = 0, t [0, 2].
a) Sa se arate ca exist a sfere care sunt tangente la toate planele din
familie.
b) Sa se determine locul geometric al centrelor acestor sfere.
c) S a se scrie ecuat ia conului cu v arful n origine circumscris unei
astfel de sfere.
40
Capitolul 2
Faze nat ionale
Probleme date la etapa nat ionala
n perioadele 1977-1984; 2008-2011
41
Anul 1977- subiecte anul I
1. S a se arate ca:
a) R, [arctg [ [[;
b) seria
n1
1
n
arctg
x
n
este uniform convergenta pe orice interval
m arginit, iar suma ei S(x) este derivabila pe R, cu lim
x
S
(x) = 0.
2. S a se arate ca
2
<
1
2
1
+
1
3
2
+. . . +
1
(n + 1)
n
+. . . <
+ 1
2
.
3. Se considera sirul de funct ii: f
n
: R R, n 0, denite prin
f
n
(x) =
1
n!
_
x
t
2n+1
e
t
2
dt.
a) Sa se calculeze f
0
(x) si s a se arate c a x R, n 1,
f
n
(x) f
n1
(x) = x
2n
e
x
2
2(n!)
.
b) Sa se deduca relat ia
f
n
(x) =
_
1 +
x
2
1!
+
x
4
2!
+. . . +
x
2n
n!
_
e
x
2
2
si s a se calculeze lim
n
_
1
0
f
n
(x)
x
2
+ 1
dx.
Anul 1978 - subiecte anul I
1. Fie S mult imea sirurilor din R
+
.
a) Fie a = (a
n
), n 1 din S si c > 0 o constanta. S a se arate ca
dac a a
n
(1 ca
n
) a
n+1
pentru orice n N (cu N natural xat), atunci
a
n
<
N + 1
nc
pentru n > N.
42
b) Fie b = (b
n
), n 1 descrescator spre 0. S a se arate ca seria
n1
b
n
este convergent a dac a si numai daca sirul t
n
= b
1
+ b
2
+ . . . + b
n
nb
n
,
n 1 este m arginit.
c) Fie c = (c
n
), n 1 din S si d = (d
n
), n 1 un sir oarecare de
numere reale astfel nc at c
n
[d
n
[ 1 pentru orice n 1. Sa se arate c a
lim
n
_

0
e
2t
_

k=n
c
k
d
k
t
k
k!
_
dt = 0.
2. Fie funct ia f : (1, 1) R, f(x) = arcsin x.
a) Sa se arate c a
(1 x
2
) f
(n)
(x) (2n 3)xf
(n1)
(x) (n 2)
2
f
(n2)
(x) = 0
pentru orice n 2 si orice x (1, 1) si sa se deduca f
(n)
(0) pentru
n 1;
b) Natura integralei
I =
_
1
0
arcsin x
1 x
2
dx
si valoarea ei, direct si utiliz and dezvoltarea n serie Taylor a lui f n
jurul originii;
c) Se cer sumele seriilor
n1
1
(2n 1)
2
si
n1
1
n
2
, folosind b).
3. Fie curba : x = t cos t; y = t sin t; z = t (t 0).
a) Sa se arate c a este situata pe o suprafat a conica si s a se reprezinte
grac proiect ia lui pe planul xOy.
b) Se cere unghiul dintre curbele si
1
:
_
_
_
x
2
+y
2
= z
2
x = y
n punctul
lor de intersect ie cu cota z > 0 cea mai mic a.
43
c) Se cere aria port iunii de con cuprins a ntre planele x = y, x = y
3
si arcul curbei (prima bucla).
1. S a se reprezinte grac funct ia f : R R, denita prin
f(x) =
_
1
0
sgn (x t)dt.
2. S a se studieze convergent a integralei improprii
_

0
ln(x + 1)
x
( R parametru),
apoi s a se calculeze valoarea pentru =
3
2
.
3. Fie f : R R o funct ie derivabila astfel ncat f > 0, f
> 0 si
lim
x
f(x) = . Sa se determine t minim astfel nc at sirul (a
n
), n 0,
denit prin a
n
= [f(n)+t][ln(f(n)+1)ln f(n)] s a e strict descresc ator.
4. Se considera forma patratica
q(x, y, z) = 5x
2
+ 4y
2
+ 6z
2
+ 4xy + 4xz.
S a se reduc a la forma canonica si s a se discute natura cuadricelor
q(x, y, z) = cu parametru real.
5. Fie curba : e
t
, y = e
t
, z = t
2, t R. S a se determine versorii
triedrului Frenet n punctul curent. Exista puncte pe unde binormala
respectiv a intersecteaza axa Ox ?
6. S a se determine punctele de cot a maxim a sau minima ale suprafet ei
z = x
2
+
4 x
2
cos y.
44
1. Fie M un punct oarecare pe cercul x
2
+ y
2
= R
2
si punctele
A(R, 0), B(R, 0). Fie C punctul de intersect ie al dreptei AM cu tan-
genta n B si D intersect ia dreptei BM cu tangenta n A.
a) Sa se arate c a nf asuratoarea familiei de drepte CD este o elips a
(E);
b) S a se determine punctele de pe (E) unde raza de curbura este egal a
cu media geometrica a lungimilor semiaxelor.
2. Fie A M
2
(R) nesingulara si matricea celular a B M
4
(R),
denit a prin
B =
_
_
A A
A A
_
_
,
unde , , , R.
a) Sa se calculeze det B;
b) Sa se arate c a daca ,= 0, atunci B este nesingular a si s a
se determine B
1
, n termeni de A
1
;
c) Generalizare.
3. Folosind dezvoltari n serie de puteri, s a se calculze:
a) suma seriei
n1
1
2
3
2
. . . (2n 1)
2
(2n + 2)!2
2n+2
;
b) valoarea integralei improprii I =
_
1
0
ln x
1 x
dx.
Anul 1980 - subiecte anul II
1. S a se calculeze I =
_
1
0
3
_
x
2
(1 x)
(x + 1)
3
dx.
2. Se da ecuat ia
(1) : (2x
2
2x +
2
)y
2(2x )y
+ 4y = 0
45
si funct ia
(2) : f(x) =
_
_
_
1, dac a [x[
0, dac a < [x[
, (0, ).
a) Sa se rezolve ecuat ia (1), stiind c a admite solut ii polinomiale.
b) Sa se determine solut iile particulare care veric a condit iile
(I)
_
_
_
y(0) = 0
y
(0) =

2
si (II)
_
_
y() =

2
6
y
() =

2
.
c) Sa se dezvolte n serie Fourier funct ia (2).
d) Sa se demonstreze egalitatea
2
2
2
+
4
n=1
sin
2
(n)
n
2
=
2
, [0, ].
e) Din dezvoltarea n serie Fourier a funct iei (2) pe [, ], s a se
arate ca suma seriei
n=1
sin
2
(nx)
n
2
veric a ecuat ia diferent iala (1) pe [0, ],
precum si condit iile (I).
1. Pentru orice x = (x
1
, x
2
, x
3
), y = (y
1
, y
2
, y
3
) din R
3
, se consider a
matricea
B =
_
_
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
x
1
a
21
a
22
a
23
x
2
a
31
a
32
a
33
x
3
y
1
y
2
y
3
0
_
_
_
_
_
_
_
_
,
unde a
ij
R sunt xate. S a se arate c a aplicat ia f : R
3
R
3
R,
f(x, y) = det B este biliniar a si s a se determine matricea lui f relativ la
baza canonica din R
3
. Generalizare.
46
2. Fie punctul A(1, 1, 0). Se considera o dreapta oarecare care se
sprijin a pe axa Oz si pe dreapta d :
_
_
_
x +z = 0
y = 2
. Sa se determine locul
geometric al proiect iei lui A pe .
3. Se considera funct iile u
n
: [0, ] R, n 1, denite prin
u
n
(x) =
cos
n1
x
n
2
+ cos
2n
x
.
S a se studieze:
a) Natura seriei
n1
_
/2
0
u
n
(x) sin xdx;
b) Convergent a uniform a a seriei
n1
u
n
(x) pe intervalul [0, ].
4. a) Fie A = [0, 2), B = (x, y) R
2
[x
2
+ y
2
= 1 si aplicat ia
f : A B, dat a prin f(t) = (cos t, sin t). S a se arate c a f este continu a
si bijectiv a, dar f
1
nu este continu a.
b) Dac a f : K L este o aplicat ie continu a si bijectiva ntre dou a
mult imi compacte din R
n
(n 1), sa se arate c a f
1
este continu a.
5. a) Pentru ce R, integrala
_

0
dx
x
2
x +
este convergent a ?
b) Sa se calculeze I =
_

0
dx
x
3
+ 1
.
1. S a se determine solut ia pe [0, ) a ecuat iei diferent iale xy
+2y
=
x
2
care satisface condit ia y(0) = 0, m arginit a n vecinatatea originii.
a) folosind transformarea Laplace
b) recunoscand tipul ecuat iei si folosind metoda corespunz atoare.
2. S a se calculeze
_
2
0
sin x
5 4 cos x
e
inx
dx, n N, folosind teorema
reziduurilor.
47
3. Se considera funct ia f(x) =
sin x
5 4 cos x
, x R.
a) Sa se dezvolte n serie Fourier pe [0, 2].
b) Sa se arate ca seria converge uniform (U.C) pe [0, 2] si are ca
sum a funct ia dat a.
4. Funct ia e
x
2
(t
1
t
)
ind, pentru orice x R xat, olomorfa n dome-
niul 0 < [t[ < , admite o dezvoltare n serie Laurent de forma
e
x
2
(t
1
t
)
=
+
n=
J
n
(x) t
n
.
Vericat i urmatoarele relat ii:
1) 2J
n
(x) = J
n1
(x) J
n+1
(x).
2) J
n1
(x) +J
n+1
(x) =
2n
x
J
n
(x), x R
.
1. Se dau trei funct ii f, g, h : R R, bijective, derivabile, cu
derivatele nenule n orice punct. Se considera funct iile u, v, w : D R,
unde D este primul octant deschis si u(x, y, z) = f
_
x
y
_
; v(x, y, z) =
g
_
y
z
_
, w(x, y, z) = h
_
z
x
_
. Sa se arate ca u, v, w sunt dependente
funct ional si sa se indice o relat ie de dependent a funct ional a ntre ele.
2. Fie integrala improprie I(r) =
_

0
arctg(rx)
x(1 +x
2
)
dx, r > 0. Sa se
determine valorile lui r pentru care integrala este convergent a si n acest
caz, sa se calculeze valoarea I(r).
3. Fie E mult imea funct iilor f : R R, de forma f(t) = a
0
+
a
1
cos t +b
1
sin t +a
2
cos 2t +b
2
sin 2t, unde a
0
, a
1
, a
2
, b
1
, b
2
R.
a) Sa se arate c a E este spat iu vectorial real si c a
B = 1, cos t, sin t, cos 2t, sin 2t
formeaz a o baz a pentru E;
48
b) S a se determine matricea operatorului liniar : E E, f(t)
f
_
t +

4
_
, relativ la baza B.
c) Generalizare.
4. Fie curba : x = a cos
2
t; y = a sin 2t; z = a sin
2
t (a > 0 constanta
si t [0, 2]). Sa se arate ca este o elips a si sa se determine valoarea
minim a a curburii lui .
5. Se considera forma patratica f(x, y, z, t) = t
2
2tx+2xy+2yz+2zx.
a) sa se reduca f la forma canonica;
b) sa se studieze natura cuadricei f(x, y, z, 0) = m, cu m parametru
real. Pentru ce m, cuadrica admite generatoare rectilinii?
1. S a se determine funct ia olomorf a f(z) = u+iv, unde u = Re(f(z))
are forma
u(x, y) =
_
x
2
+y
2
x
_
, (
2
(R).
2. S a se calculeze I =
_
|z|=4
z
z + 3
e
1
3z
dz.
3. Funct ia original f(t) satisface condit ia
[f(t)[ M e
s
0
t
,
()t 0, s
0
< 1. Pentru F(p) =
_

0
f(t)e
pt
dt s a se demonstreze ca
n1
(1)
n1
F(n) =
_

0
f(t)
e
t
+ 1
dt.
4. Folosind metoda separ arii variabilelor s a se ae solut ia ecuat iei
2
u
t
2

1
x

u
x
a
2
u = 0, a > 0
care satisface condit iile
49
1) u(x, t) = u(x, t + 2), x R
, t 0;
2) u(0, t) =
1
5 3 cos t
.
1. Fie I = (a, a) cu a > 0 si f : I R o funct ie de clasa C
pe I,
astfel nc at sirul f
(n)
este UC (uniform convergent ) pe I c atre o funct ie
g.
a) Sa se arate c a x I,
_
x
0
g(t)dt = g(x) 1;
b) Daca lim
n
f
(n)
(0) = 1, s a se determine g.
2. a) S a se arate c a x R, sirul (
n cos nx), n 1 este nemarginit;

b) S a se construiasca un sir de funct ii f
n
: R R, UC pe R, astfel
ncat sirul f
n
s a nu e punctul convergent n nici un punct din R.
3. Se considera matricele
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 0 0
0 0 1 0
0 0 0 1
1 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
si B =
_
_
_
_
_
_
_
_
a
1
a
2
a
3
a
4
a
4
a
1
a
2
a
3
a
3
a
4
a
1
a
2
a
2
a
3
a
4
a
1
_
_
_
_
_
_
_
_
,
unde a
i
R pentru 1 i 4. Fie P = a
1
+a
2
X +a
3
X
2
+a
4
X
3
.
a) Sa se calculeze A
k
pentru k N si s a se arate c a B = P(A);
b) S a se determine valorile si vectorii proprii pentru matricele A si B;
c) Generalizare.
4. O curba de clasa C
3
se numeste curba Tit eica dac a M ,
raportul dintre torsiunea lui n M si patratul distant ei de la un punct
x A din spat iu la planul osculator al curbei n M este constant. S a se
arate ca :
_
_
_
xyz = 1
y
2
= x
este o curb a T it eica relativ la A= originea.
50
5. Fie I = (0, 1] si f
n
: I R, f(x) = x
n+1
ln x, (n 0). Sa se
calculeze marginile lui [f
n
[ pe I si s a se studieze uniform convergent a
seriei
n0
f
n
(x) pe intervalul I.
1. Se considera funct ia
f : R R, f(x) =
1
1 2cos x +
2
,
R 1, 0, 1.
a) Sa se dezvolte f n serie Fourier.
b) Sa se dezvolte n jurul punctului de la innit funct ia
g : z C[[z[ > 1 C, g(z) =
1
1 2z cos +z
2
,
unde [0, 2] este un parametru.
2. Se considera ecuat ia cu derivate part iale
(1 x
2
)
2
u
x
2
x
u
x

2
u
y
2
= 0, 1 x
2
,= 0.
S a se aduc a la forma canonica. Discut ie.
1. Fie E = C
0
[0,2]
si n 1 ntreg xat. Se noteaz a K(x, t) = 1 +
2n+1
k=1
sin(x + (1)
k
t) si pentru orice f E, se deneste g E, prin
g(x) =
_
2
0
K(x, t)f(t)dt.
51
a) S a se arate c a aplicat ia T : E E, f g este un operator liniar
si s a se calculeze dim(ImT);
b) S a se determine valorile proprii reale si vectorii proprii core-
spunz atori pentru operatorul T.
2. Fie funct ia f : R
2
R, f(x, y) = e
x+y
2
_
1
0
ch
_
x y
2
t
_
dt. Pentru
a < b, se consider a funct ia h : [a, b] R, h(x) =
f(x, b)
f(x, a)
.
a) Sa se studieze continuitatea lui f ;
b) Pentru a < b < 0, sa se arate c a x [a, b], h(x) >
1 + e
b
1 + e
a
.
3. a) S a se determine mult imea M de convergent a si suma pentru
seria
n1
2n
2n 1
x
2n1
, x M;
b) Fie h : [0, a] R, a > 0, o funct ie derivabil a. Pentru orice x
(0, a] se noteaza f(x) =
1
x
_
x
0
(h(x) h(t))dt si g(x) =
_
a
x
f(t)
t
dt. Sa se
arate ca f g h este constant a pe (0, a].
4. Se consider a curba
:
_
_
x
2
+y
2
=
2
x
2
4
+
y
2
9
+
z
2
4
= 1
unde R, z > 0.
a) Se cere num arul punctelor de intersect ie ale curbei
cu planul
xOz; discut ie dupa parametrul .
b) Se cer ecuat iile proiect iei curbei
pe planul xOz;
c) Sa se calculeze curbura lui
1
n punctul A(1, 0,
3).
Anul 2008-subiecte anul I, Prol mecanic
1. Fie sfera : (S) : x
2
+y
2
+z
2
9 = 0, planul (H) : x+y +z 3 = 0
si cercul spat ial (C) = (S) (H).
a) Sa se ae raza si coordonatele centrului cercului (C).
b) S a se arate ca orice sfera care cont ine efectiv cercul (C), are ecuat ia
52
de forma:
x
2
+y
2
+z
2
9 + (x +y +z 3) = 0, R.
c) S a se g aseasc a ecuat ia sferei de raz a R = 6, care cont ine cercul
(C).
2. S a se arate ca ecuat ia X
2
+ aX + bI
3
= 0
3
, unde a
2
4b 0,
admite o innitate de solut ii n M
3
(R).
3. Fie funct ia f : R
2
R, denita prin
f(x) =
_
_
2xy
x
2
+y
2
, dac a (x, y) ,= (0, 0)
0, dac a (x, y) = (0, 0),
.
a) Sa se studieze continuitatea, existent a derivatelor part iale si
diferent iabilitatea funct iei f n origine.
b) S a se calculeze I
n
=
_
2
0
[f(sin
t
2
, cos
t
2
)]
n
dt. pentru n = 2k si
n = 2k + 1.
c) S a se arate c a sirul de funct ii g
n
: R R, n 1, denit prin
g
n
(x) =
f(x
2
, n)
2n
este uniform convergent pe R c atre o funct ie continu a
g si s a se calculeze g(x) = lim
n
g
n
(x).
4. S a se studieze natura seriei:
n1
n
n
sin
1
n
, , R.
Anul 2008-subiecte anul I, Prol electric
1. a) Sa se precizeze clasa de diferent iabilitate a funct iei f : R R,
f(x) =
_
x +
1
2
_
[2x] + [x],
unde [ ] reprezint a partea ntreag a a expresiei pe care o cont ine.
53
b) Pentru orice n N e f
n
: R R, f
n
(x) =
_
x + 2
n
2
n+1
_
. S a se
studieze convergent a seriei
n=0
f
n
(x).
c) Sa se stabileasc a dac a funct iile diferent iabile pot aproximate
oric at de bine prin funct ii discontinue.
2. Fie V subspat iul vectorial al lui M
n
(C), generat de matricile de
forma AB BA, A, B M
n
(C). Sa se arate c a dim
C
V = n
2
1.
3.

In spat iul real V = R
3
se considera forma patratic a
(x, x) =
2
1
+ 2
2
2
+ 3
2
3
+
1
2
+
1
3
+
2
3
,
n care
1
,
2
,
3
sunt coordonatele vectorului x V n baza canonic a
e
1
, e
2
, e
3
. Se cere:
a) S a se arate c a forma biliniar a simetric a asociat a acestei forme
p atratice este un produs scalar.
b) S a se ae normele vectorilor e
1
, e
2
, e
3
si cos( e
1
, e
2
) (n raport cu
produsul scalar denit la punctul a)).
4. Funct iile f, f
, f
sunt continue pe [0, a], a 0 si f(0) = f
(0) = 0.
S a se arate ca
_
a
0
[f(x)f
(x)[dx
a
2
2
_
a
0
(f
(x))
2
dx.
1. Fie funct ia u(x, y) = ln(x
2
+y
2
) +e
x
cos y.
a) Aratat i c a u(x, y) este o funct ie armonic a.
b) Construit i f(z) olomorfa , f(z) = u(x, y) + iv(x, y), unde u(x, y)
este funct ia precizata n enunt , cu condit ia f(1) = e.
c) Fie R (0, )
_
1
2
,
5
2
_
. Calculat i integrala
I =
_
|z
1
2
|=R
f(z) 2 ln z
z
2
(z +i)
dz
54
2. Calculat i integrala
I =
_
2
0
sin x e
inx
(13 12 cos x)
2
dx, n N
.
3. S a se rezolve ecuat ia diferent ial a:
x
2x
+x = e
t
, x(0) = 0, x
(0) = 1,
folosind transformarea Laplace.
4. S a se rezolve sistemul de ecuat ii diferent iale:
_
_
x
= x +y +z
y
= x y +z
z
= x +y +z
,
care veric a condit iile init iale x(0) = 0, y(0) = 0, z(0) = 1.
Anul 2009 - subiecte anul I, Prol mecanic
1. Fie f : R R , f(x) =
_
_
_
x
3
cos
y
x
2
, dac a (x, y) ,= (0, 0)
0, dac a (x, y) = (0, 0),
.
a) Sa se calculeze derivatele part iale ale lui f n (0, y), y R.
b) Sa se studieze diferent ialitatea Frechet a lui f n (0, y), y R.
c) Sa se studieze continuitatea derivatelor part iale ale lui f n (0, y),
y R.
d) Fie r =
_
x
2
+y
2
+z
2
si g(x, y, z) = f(r, 1).
S a se calculeze grad g .
2. Fie f : [0, ) R, f(x) = e
x
2
/2
_

x
e
t
2
/2
dt.
a) Folosind eventual schimbarea de variabil a t = x +s, s a se arate c a
0 < xf(x) < 1, x > 0.
b) Sa se calculeze f
(x).
c) Sa se arate c a f
(x) < 0, x > 0.

55
d) Sa se calculeze f(0).
3. a) Sa se gaseasc a o transformare liniar a f : R
3
R
3
, astfel nc at
f(e
1
) = (4, 3, 3), f(e
2
) = (6, 5, 6), f(e
3
) = (0, 0, 1),
unde e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1).
b) Sa se arate ca exist a un numar natural n si a
0
, a
1
, . . . , a
n
numere
reale astfel nc at
a
n
f
n
(x) +a
n1
f
n1
(x) +. . . +a
1
f(x) +a
0
x = 0,
pentru orice x R
3
, unde f
k
(x) = f(f
k1
(x)), k 2.
S a se g aseasca n si a
0
, a
1
, . . . , a
n
.
c) Sa se g aseasca un subspat iu vectorial U al lui R
3
astfel ncat
dimU = 1 si f(u) = u pentru orice u U.
4. Se da familia de sfere
S
: x
2
+y
2
+z
2
4( + 1)x 2(3 2)y + 2( 5)z 14 + 33 = 0,
R.
a) Sa se precizeze centrul si raza sferei S
.
b)S a se arate c a centrele sferelor S
se aa pe o dreapta si sa se ae
ecuat ia acesteia.
c) S a se g aseasc a un plan care s a e tangent tuturor sferelor din
familia data.
Anul 2009 - subiecte anul I, Prol electric
1. Fie a
n
un sir de numere reale astfel incat seria
n0
a
n
are raza de
convergent a 1 si e f(x) =
n0
a
n
x
n
, x (-1,1). Presupunem c a exist a
lim
x1
f(x) = L R.
56
a) Dac a a
n
0 s a se demonstreze ca seria
n0
a
n
este convergenta
si are suma L.
b) Sa se dea un exemplu de serie
n0
a
n
x
n
ca n enunt , cu a
n
R,
astfel nc at
n0
a
n
diverge.
2. Fie a, b R, a < b si e f
0
: [a, b] R o funct ie continu a cu
proprietatea f
0
(a) = 0. Fie
f
n
: [a, b] R, f
n
(x) =
_
x
a
f
n1
(t)dt, n 1.
a) Sa se studieze convergent a uniforma a seriei
n1
f
n
.
b) Sa se calculeze suma seriei
n1
f
n
.
3. Fie P
1
, ..., P
n
(n 3) n puncte distincte aate pe aceeasi
circumferint a (n aceast a ordine). Pentru ecare pereche de puncte P
i
, P
j
,
not am cu a
ij
lungimea segmentului P
i
P
j
dac a i j si a
ji
= a
ij
. Con-
sider am matricea (antisimetric a) A = [a
ij
]. Sa se determine dimensiunile
imaginii si nucleului aplicat iei liniare f : R
n
R
n
, asociate acestei
matrice.
4. Fie A, B matrice patratice din M
n
(R) cu proprietatea c a exist a
o coloan a nenula x din M
n,1
(R) astfel incat Ax = 0 si o coloan a y
din M
n,1
(R) astfel ca Ay = Bx. Dac a A
i
este matricea obt inut a prin
nlocuirea n A a coloanei i, a
i
, prin coloana i, b
i
, din B, s a se arate c a
det A
1
+... + det A
n
= 0, unde detA
i
este determinantul matricei A
i
.
Anul 2009 - subiecte anul II, Prol mecanic
1. Se considera ecuat ia diferent ial a
x
+ (2a 1)x
+ (a
2
+ 3)x
+ (a
2
+ 3a)x = 1,
unde a R este un parametru.
57
a) S a se determine valorile lui a pentru care solut iile sunt stabile
pentru t .
b) Pentru a = 1, sa se determine , folosind transformarea Laplace,
solut ia x(t) pe (0, ) a ecuat iei , astfel nc at x(0
+
) = 0, x
(0
+
) =
0, x
(0
+
) = 0.
2. a) Sa se determine
_
z C/ cos z =
5
4
_
.
b) S a se dezvolte n serie Fourier funct ia f : R R, f(t) =
1
5 cos t
;
c) Sa se calculeze I =
_
|zi|=1
dz
5 4 cos z
.
3. Fie sistemul x
= f(x, y), y
= g(x, y) cu f, g : R
2
R funct ii de
clas a (
, cu solut ii : R R , (t) = (x(t), y(t)).

a) Un punct (a, b) R
2
se numeste un echilibru dac a funct ia (t) =
(a, b) este solut ie. S a se arate ca (a, b) este echilibru dac a si numai daca
f(a, b) = 0, g(a, b) = 0.
b) Sa se arate c a doua orbite sunt sau disjuncte, sau coincid.
4. Fie f(z) = a
0
+a
1
z +...a
n
z
n
, cu a
i
C, i = 0, 1, ..., n.
a) Sa se calculeze
I
k
=
_
|z|=1
f(z)
z
k
dz si J
k
=
_

f(e
it
)e
ikt
dt,
pentru 0 k n.
b) Daca tot i a
k
R, sa se arate c a
_
1
1
f
2
(x)dx = i
_

0
f
2
(e
it
)e
it
dt,
si c a
_
1
0
f
2
(x) 2
k0
a
2
k
.
58
Anul 2009 - subiecte anul II, Prol electric
1. Se considera ecuat ia difernt ial a
x
+ (2a 1)x
+ (a
2
+ 3)x
+ (a
2
+ 3a)x = 1,
unde a R este un parametru.
a) S a se determine valorile lui a pentru care solut iile sunt stabile
pentru t .
b) Pentru a = 1, sa se determine , folosind transformarea Laplace,
solut ia x(t) pe (0, ) a ecuat iei , astfel nc at x(0
+
) = 0, x
(0
+
) =
0, x
(0
+
) = 0.
2. Fie D un disc deschis n planul complex.
a) Sa se arate c a o funct ie olomorf a f : D C are primitive si c a
orice doua primitive difer a printr-o constanta .
b) Daca F este o primitiv a a unei funct ii f : D C, are loc relat ia
_
f(z)dz = F(z
1
) F(z
2
).
c) Sa se determine a, b R dac a a +ib =
_
2
+i
0
sin zdz.
3. S a se determine seria Fourier atasata funct iei f(x) =
1
5 4 cos x
pe (, ), sa se studieze natura acestei serii si s a se calculeze
_
|z|=3
dz
5 4 cos z
.
4. Fie f(z) = a
0
+a
1
z +. . . a
n
z
n
, cu a
i
C, i = 0, 1, . . . , n.
a) S a se calculeze I
k
=
_
|z|=1
f(z)
z
k
dz si J
k
=
_

f(e
it
)e
ikt
dt, pentru
0 k n.
b) Daca tot i a
k
R, sa se arate c a
_
1
1
f
2
(x)dx = i
_

0
f
2
(e
it
)e
it
dt,
59
si c a
_
1
0
f
2
(x) 2
k0
a
2
k
.
1. Fie f : R
2
R,
f(x, y) =
_
_
[x[
a
[y[
b
_
x
2
+y
2
, dac a (x, y) ,= (0, 0)
0, dac a (x, y) = (0, 0),
,
dac a a
1
2
, b
1
2
sunt doi parametri reali.
a) Demonstrat i inegalitatea
_
[xy[
_
x
2
+y
2
2
, (x, y) ,= (0, 0).
b) Studiat i continuitatea funct iei n origine.
c) Studiat i existent a derivatelor part iale ale funct iei n origine.
d) Pentru a = 4 si b = 1, s a se gaseasc a mult imea de convergent a a
seriei de funct ii:
n1
f(
1
n
, n)(x + 1)
n
.
2. Fie funct ia I : [0, ] R, I(y) =
_

0
e
(x+
y
x
)
2
dx.
a) Aratat i c a I(y) este convergent a pentru orice y [0, ].
b) Determinat i I
(y) si ar atat i c a I
(y) = 4I(y).
c) Stiind ca
_

0
e
x
2
dx=
2
, sa se calculeze I(y).
3. Fie funct ia T : R
3
R
3
denit a prin
T(x
1
, x
2
, x
3
) = (2x
2
x
3
, 2x
1
+ 2x
3
, x
1
2x
2
), (x
1
, x
2
, x
3
) R
3
.
60
a) Sa se arate ca T este aplicat ie liniar a si s a se calculeze KerT si
ImT.
b) Sa se arate ca dac a u, v ImT, atunci unghiul dintre u si v este
egal cu cel dintre T(u) si T(v).
c) Fie matricea Q = (I
3
A)(I
3
+A)
1
, unde A este matricea trans-
form arii T n baza canonica din R
3
. Determinat i valorile proprii reale ale
matricei Q si subspat iile proprii corespunz atoare.
4. Se consider a planul de ecuat ie: (2m+1)x+(34m)y+3z2 = 0.
a) S a se scrie ecuat iile planelor
1
,
2
si
3
care sunt perpendiculare
pe planul si cont in axele Ox, respectiv Oy si Oz.
b) Sa se arate ca cele trei plane de la punctul a) trec printr-o dreapta
d, a c arei ecuat ie se cere.
c) Sa se arate c a dreapta d descrie un plan atunci cand m variaza.
1. G asit i funct iile f : R [0, ] cu proprietatea
f(x) = 2
_
x
0
_
f(t)dt.
2. Fie f o funct ie care admite o dezvoltare n serie de puteri n jurul
lui 0, avand raza de convergent a R.
a) Sa se arate c a
n0
f
(n)
(0)(e
x
1
x
1!

x
2
2!
...
x
n
n!
) =
_
x
0
e
xt
f(t)dt, [x[ < R.
b) Sa se arate c a
n0
(1)
n
(e
x
1
x
1!

x
2
2!
...
x
n
n!
) =
e
x
e
x
2
3. Fie

a R
3
un vector nenul xat si T : R
3
R
3
, T(

v ) =

a

v ,

v R
3
.
61
a) S a se atare c a T este o aplicat ie liniar a si sa se determine subspat iile
KerT si ImT.
b) S a se atare c a pentru orice

v
1
,

v
2
ImT, unghiurile dintre vectorii

v
1
si

v
2
, respectiv T(

v
1
) si T(

v
2
) sunt egale.
c) S a se determine toate aplicat iile liniare S : R
3
R
3
cu propri-
etatea S(

v )

v ,

v R
3
.
4. Fie V un subspat iu vectorial real de dimensiune n si T : V V
o aplicat ie liniar a care admite n + 1 vectori proprii astfel ca oricare n
dintre ei sunt liniar independent i. S a se arate c a exista a R astfel nc at
T = aI, unde I este aplicat ia identic a.
1. a) Se consider a ecuat ia diferent ial a: tx
(t) + x
(t) + tx(t) = 0. S a
se arate ca ecuat ia admite o solut ie unic a sub forma unei serii de puteri
convergenta pe R, care respect a condit ia x(0) = 1.
b) Sa se rezolve problema Cauchy
_
_
x
= 2x +y + 2z
y
= x z
z
= x +y + 2z
,
unde x(0) = 0, y(0) = 0, z(0) = 1.
2. S a se determine f olomorf a , f(z) = u(x, y) +iv(x, y), z = x +iy,
x > 0, stiind c a f(1) = 0, f(e) = 1 i si u(x, y) + v(x, y) = (
y
x
), unde
: R R este o funct ie de dou a ori derivabil a pe R.
3. Rezolvat i ecuat ia integrala :
x
(t) 2
_
t
0
x() cos(t )d =
_
t
0
(t ) sin d,
stiind c a x(0) = 0 si t > 0.
62
4. S a se dezvolte n serie Fourier trigonometric a funct ia f : R R,
f(x) =
cos
2
(x)
5 + 4 sin x
.
1.

In R
3
se considera transformarea liniar a, pentru a real xat,
T
a
: R
3
R
3
, T
a
(x, y, z) =
_
x, ax +y,
a
2
2
x +ay +z
_
.
a) Se cere matricea M
a
a lui T
a
n baza canonic a din R
3
si sa se
determine nucleul si imaginea transformarii.
b) S a se ae valorile si vectorii proprii pentru M
a
. Stabilit i dac a ma-
tricea este diagonalizabila.
c) Aratat i c a M
a
M
b
= M
a+b
si calculat i M
n
a
si M
1
a
.
d) S a se studieze convergent a si s a se ae (dac a exist a) limita sirului
(S
n
), n care
S
n
= I
3
+
1
1!
M
a
+
1
2!
M
2
a
+. . . +
1
n!
M
n
a
.
2. Se considera dreapta de ecuat ie
d
1
:
x a
1
=
y + 2
b
=
z a +b
3
si planele de ecuat ii
(P
1
) : x2y+z4 = 0, (P
2
) : x+2y+2z+1 = 0, (P
3
) : x+7y+7z+m = 0,
unde a, b, m R.
a) S a se determine a, b R stiind ca dreapta d
1
este inclus a n planul
(P
1
).
b) Sa se gaseasc a proiect ia punctului A = (1, 2, 2) pe planul (P
2
).
63
c) Sa se discute pozit ia relativ a a celor trei plane n funct ie de m.
3. Fie f : R
2
R, f(x, y) =
_
_
x
2
y
2
x
2
y
2
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
a) S a se studieze continuitatea si diferent iabilitatea funct iei f n orig-
ine.
b) Sa se calculeze

2
f
xy
si

2
f
yx
n (0,0).
c) Se consider a sirul de funct ii f
n
: R R denit prin
_
_
n
2
x
f
_
x,
1
n
_
, x ,= 0
1, x = 0
.
n
f
n
(x) si s a se precizeze dac a sirul f
n
converge uniform
pe R.
4. Fie seria de puteri
n=1
(1)
n1
3
n
n
x
2n
.
a) S a se ae mult imea de convergent a a seriei si s a se calculeze suma
ei.
b) Discutat i convergent a uniform a a seriei.
c) Sa se calculeze I =
_ 1
3
0
ln(1 + 3x
2
)dx si s a se arate c a
n=1
(1)
n1
1
n(2n + 1)
= ln 2 +

2
2.
1. Fie funct ia f C
2
(R) astfel ncat [f(x)[ 1 si [f
(x)[ 1, pentru
orice x R.
a) Scriet i formula lui Taylor de ordinul doi pentru funct ia
g(t) = 1 f(x +t), t R,
64
n jurul unui punct t
0
arbitrar (x R xat).
b) Sa se demonstreze c a [f
(x)[
2, pentru orice x R.
2. G asit i cea mai mare valoare a integralei
_
y
0
_
x
4
+ (y y
2
)
2
dx, 0 y 1.
3. Se considera spat iile euclidiene R
2
si C
2
cu produsele scalare
(x, y), (u, v)) = x u +y v, (x, y) R
2
, (u, v) R
2
,
respectiv
(x, y), (u, v)) = x u +y v, (x, y) C
2
, (u, v) C
2
.
S a se determine aplicat iile liniare T : R
2
R
2
si S : C
2
C
2
cu
proprietatea T(x, y), (x, y)) = 0, pentru orice (x, y) R
2
, respectiv
S(u, v), (u, v)) = 0, pentru orice (u, v) C
2
.
4. Fie A M
2
(R) o matrice simetric a (A
= A) astfel ca
(Tr(A
2010
))
2011
= (Tr(A
2011
))
2010
.
S a se arate ca pentru orice n 2, A
n
= Tr(A) A
n1
.
1. a)

In coordonate polare (, ), sistemul Cauchy-Riemann este
_
_
u
=
1
=
1
,
iar operatorul lui Laplace are expresia =

2
2
+
1
+
1
2

2
2
.
65
S a se determine funct ia olomorf a f(z) = u(, ) + iv(, ), unde
z = e
i
, stiind c a u(, ) = (tg), unde este o funct ie de doua ori
diferent iabil a.
b) Calculat i:
_
|z|=r
e
1
za
z(z a)
2
dz, r > 0, r ,= a, a R,
2. S a se rezolve urm atoarea ecuat ie integrala, utiliz and transformata
Laplace
(t) +
_
t
0
3e
4(tu)
(u)du = sin(5t),
cu condit iile init iale (0) =
(0) = 0.
3. Rezolvat i ecuat ia integrala
_

0
(t) sin(ut)dt =
u
(u
2
+a
2
)
2
, u > 0, a > 0.
4. Fie f : (, ] R, f(x) =
1
2sh
e
x
.
a) Sa se dezvolte funct ia f n serie Fourier.
b) Folosind dezvoltarea obt inuta la punctul a), calculat i sumele seri-
ilor numerice
n1
(1)
n
1 + n
2
si
n1
1
n
2
+ 1
.
66
Capitolul 3
Probleme propuse
67
3.1 Analiza matematica
1. S a se determine sumele seriilor:
a)
n=1
(2n 1)!!
(2n + 2)!!
.
b)
n=1
n 2
n
(n + 2)!
.
c)
n=1
(a + 1)(a + 2) . . . (a +n)
(b + 1)(b + 2) . . . (b +n)
, a > 0, b > a + 1.
d)
n=1
_
a + 2
n
2
n+1
_
, a R.
e)
n=1
1
2
n
tg
a
2
n
, a R
_
2
n
_
2
+k
_
[ k, n Z
_
.
f)
n=0
arctg
2
n
1 + 2
2n+1
.
g)
n=3
arctg
3
n
2
n 1
.
h) 1 +
1
2

1
3

1
4
+
1
5
+
1
6

1
7

1
8
+. . .
i)
n=1
(1)
n
ln n
n
.
j)
1
(1)
n1
1
n + 1
_
1 +
1
2
+ +
1
n
_
.
k)
n=0
an
2
+bn +c
n!
, a, b, c R.
l)
n=1
a
n
unde a
1
= 1 si a
n+1
=
1
a
1
+a
2
+ +a
n
2, n 1.
2. S a se precizeze natura seriilor (convergente sau divergente).
68
a)
n=1
n!
(a + 1)(a + 2) . . . (a +n)
, a > 0.
b)
n=1
(n!)
2
(2n)!
a
n
, a > 0.
c)
n=3
1
nln nln(ln n)
.
d)
n=1
n
_
_
1 +
1
n + 1
_
n+1
_
1 +
1
n
_
n
_
.
e)
n=1
1
n
k=1
k
a
, a R.
f)
n=1
sin(
n
2
+ 1).
g)
n=1
a sin n +b cos n
n
.
3. Fie
n=1
a
n
o serie convergenta cu termeni pozitivi. S a se arate ca
seria
n=1
n
a
1
a
2
. . . a
n
este convergent a si are loc inegalitatea:
n=1
n
a
1
a
2
. . . a
n
< e
n=1
a
n
4. Dac a termenii sirului (
n
)
nN
apart in mult imii 1, 0, 1 s a se
arate ca:
lim
n
2 +
2
_
2 +
3
_
2 + +
n
2 = 2 sin
_
n=1
2
. . .
n
2
n
_
69
5. Se consider a sirul (a
n
)
n
denit prin relat ia de recurent a a
n+1
=
ln(1 +a
n
), n 1 si a
1
= 1.
n
a
n
= 0.
n=1
a
n
este divergent a.
c) Sa se arate c a seria
n=1
a
2
n
este convergent a.
6. Fie seria
n=1
a
n
, convergenta. S a se arate c a dac a exista limita
lim
n
na
n
atunci ea este egal a cu zero,
7. S a se arate ca seria
n=1
cos n
n
este convergent a dar nu este absolut
convergenta.
8. Fie seria convergent a
n=0
a
n
si S
n
=
n
k=0
a
k
. S a se arate c a pentru
orice a (1, 1) seria
n=0
S
n
a
n
este convergent a si
n=0
S
n
a
n
=
1
1 a
n=0
a
n
a
n
.
9. Fie (a
n
)
n
un sir cu termeni pozitivi. S a se arate c a produsul
n=1
(1+
a
n
) este convergent daca si numai daca seria
n=1
a
n
este convergent a.
10. Fie (
n
)
n
un sir cu termenii
n
1, 1, n N. Sa se arate c a
suma seriei
n=0
n
n!
este un numar irat ional.
70
11. S a se arate ca funct ia f : R
2
R
f(x, y) =
_
[x[
a
sin
y
x
, x ,= 0
0, x = 0
este diferent iabil a pentru orice a > 1.
12. Fie f : D R, D R
2
si (x
0
, y
0
) intD. S a se arate ca daca f
are derivate part iale ntr-o vecinatate V a lui (x
0
, y
0
) si dac a una din ele
este continu a n (x
0
, y
0
), atunci f este diferent iabil a n (x
0
, y
0
).
13. Fie g : R R o funct ie derivabila pe R, satisfac and condit iile
g(0) = 0 si g
(0) ,= 0. Denim funct ia f : R

2
R prin relat ia
f(x, y) =
_
_
_
g(xy)
x
2
y
2
x
2
+y
2
, (x, y) ,= (0, 0)
0, (x, y) = (0, 0)
a) Sa se studieze existent a derivatelor part iale de ordinul I si diferen-
t iabilitatea lui f n (0, 0).
b) Sa se arate c a f
xy
(0, 0) ,= f
yx
(0, 0).
14. Se da ecuat ia cu derivate part iale
az
x
2
+ 2bz
xy
+cz
y
2
= 0
unde a, b, c Rsi acb
2
< 0. S a se ae , Rastfel ca prin schimbarea
de variabile
_
u = x +y
v = x +z
ecuat ia s a devin a w
uv
= 0. S a se rezolve ecuat ia data.
15. S a se determine funct iile f de clasa C
2
de forma:
a) f(x, y) = (x
2
+y
2
);
b) f(x, y) = (y
2
x
2
);
71
c) f(x, y) =
_
y
x
_
unde C
2
(R), care verica ecuat ia lui Laplace.
16. Fie B = x R
n
[ |x| < 1 bila unitate din R
n
si e f : B B
o funct ie continua cu proprietatea |f(x)| < |x| pentru orice x B,
x ,= 0.
S a se demonstreze ca sirul (x
m
)
m0
denit prin relat ia
x
m+1
= f(x
m
), m 0, x
0
B, x
0
,= 0
n
,
are limita 0
n
. (| | noteaz a norma euclidiana din R
n
, iar 0
n
vectorul nul
din R
n
).
17. S a se arate ca pentru orice x, y [0, ) are loc inegalitatea
x
2
+y
2
4
e
x+y2
.
18. Fie B = (x, y) R
2
[ x
2
+ y
2
1 si f : B R o funct ie de
clas a C
1
cu proprietatea [f(x, y)[ 1 pentru orice (x, y) B. Sa se arate
c a exist a un punct (x
0
, y
0
) interior lui B astfel ca
_
f
x
(x
0
, y
0
)
_
2
+
_
f
y
(x
0
, y
0
)
_
2
16.
19. Pe elipsoidul (E) de ecuat ie
x
2
96
+y
2
+z
2
= 1 g asit i punctul aat
la distant a minim a de planul (P) de ecuat ie 3x + 4y + 12z = 288.
20. S a se determine extremele globale ale funct iei f(x, y) = x
2
+ y
2
,
pe mult imea D = (x, y) R
2
[ x
2
+y
2
6x 8y + 24 0.
21. S a se determine extremele locale si globale ale funct iei f : R
2
R, f(x, y) = x
4
+y
4
4xy.
72
22. G asit i distant a minima de la punctul M(4, 6) la elipsa
x
2
9
+
y
2
4
= 1.
23. Fie a, b, c, d, e, f, g R cu proprietatea b
2
4ac < 0 si e M
mult imea perechilor (x, y) R
2
cu proprietatea
ax
2
+bxy +cy
2
+dx
3
+ex
2
y +fxy
2
+gy
3
= 0.
Demonstrat i c a exist a un numar r > 0 cu proprietatea c a n mult imea
D = (x, y) R
2
[ 0 < x
2
+y
2
< r
2
nu exist a nici un punct din M. (Putnam, 1970)

24. Folosind a doua teorema de medie, s a se arate c a:
a)
1
_
0
x ln(1 +x) x <
ln 2
2
.
b)
2
_
0
sin x
1 + x
2
dx
< 2.
25.Fie I
n
=
/2
_
0
sin
n
xdx, n N.
2n
si I
2n+1
;
b) Sa se arate c a pentru orice n N
avem
a
n
=
_
(2n)!!
(2n 1)!!
_
2
1
2n + 1
<

2
<
_
(2n)!!
(2n 1)!!
_
2
1
2n
= b
n
;
c) Sa se arate c a
lim
n
a
n
= lim
n
b
n
=

2
(Formulele lui Wallis);
73
d) Sa se deduca inegalit at ile
2
(2n + 1)
<
(2n 1)!!
(2n)!!
<
1
n
, n N
;
e) Sa se ae natura seriei
n=1
(2n 1)!!
(2n)!!
1
n
.
26. Fie a R
+
si f, g : [a, a] R dou a funct ii continue.
a) S a se arate c a dac a funct ia f este par a
_
adic a f(x) = f(x) x
[a, a]
_
si g(x) g(x) = 1, x [a, a] atunci
a
_
a
f(x)
1 +g(x)
dx =
a
_
0
f(x)dx;
b) Sa se calculeze integrala
a
_
a
x
2
1 + e
2013x
dx
_
In loc de x
2
putem pune orice funct ie continua par a
_
.
Caz particular
1
_
1
x
2
1 + e
2013x
dx.
27. Fie a R
+
si f : [a, a] R o funct ie continu a.
a) Sa se arate c a
a
_
a
f(x)dx =
a
_
0
_
f(x) +f(x)
dx;
74
b) Sa se arate c a
a
_
a
f(x)dx =
_
_
2
a
_
0
f(x)dx, dac a f este funct ie para
0, dac a f este funct ie impara;
c) Sa se calculeze
/4
_
/4
1
(1 +e
x
) cos x
dx;
d) Sa se calculeze
2
_
1
2 x
2 x +
x 1 e
2x3
dx.
28. (Formula lui Stirling) S a se arate c a pentru orice n N
,
exist a
n
(0, 1) astfel ca
n! =
2n
_
n
e
_
n
e

n
12n
.
29. (Formula lui Bonnet-Weierstrass) Fie f : [a, b] R o funct ie
de clas a C
1
descresc atoare si g : [a, b] R o funct ie continu a. Atunci
exist a c [a, b] astfel ca
_
b
a
f(x)g(x)dx = f(a)
_
c
a
g(x)dx +f(b)
_
b
c
g(x)dx.
30. (Integrala Poisson) Utilizand relat ia
X
2n
1 = (X
2
1)
n1
k=1
_
X
2
2X cos
k
n
+ 1
_
75
s a se demonstreze ca valoarea integralei
I(a) =
_

0
ln(a
2
2a cos x + 1)dx, a R 1, 1
este 0 dac a [a[ < 1 si 2 ln [a[ dac a [a[ > 1.
31. Fie f : [0, 1] R o funct ie continu a cu proprietatea
_
1
0
f(x)dx =
_
1
0
xf(x)dx = 1.
S a se arate ca
_
1
0
f
2
(x)dx 4.
32. Fie I
n
=
_
2
0
cos
n
x sin nx,
a) Sa se arate c a:
2I
n
=
1
n
+I
n1
, n 1.
b) Sa se deduca de aici c a
I
n
=
1
2
n+1
_
2
1
+
2
2
2
+ +
2
n
n
_
33. Fie f C
1
[0, 1] astfel nc at
_
1
0
f(x)dx =
_
1
0
xf(x)dx = 1.
S a se arate ca
_
1
0
(f
(x))
2
dx 30.
34. Dac a f : [0, 1] [0, 1] este o funct ie continu a atunci
__
1
0
f(x)dx
_
2
2
_
1
0
xf(x)dx.
76
35. S a se determine funct iile f : [0, 1] (0, ) de clas a C
1
care
veric a relat iile:
f(1) = ef(0) si
_
1
0
(f
(x))
2
dx +
_
1
0
1
(f(x))
2
dx 2.
36. Fie M = f [ f C
2
[0, 1], f(0) = f(1) = 0, f
(0) = 1.
S a se determine
min
fM
_
1
0
(f
(x))
2
dx
si funct iile pentru care se atinge minimul.
37. (Formula lui Gauss) Fie a > b > 0 si
G(a, b) =
_
/2
0
dx
a
2
cos
2
x +b
2
sin
2
x
Denim sirurile (a
n
)
n0
, (b
n
)
n0
prin relat iile de recurent a
a
n
=
a
n1
+b
n1
2
, b
n
=
_
a
n1
b
n1
, a
0
= a, b
0
= b.
a) S a se demonstreze ca sirurile (a
n
)
n0
, (b
n
)
n0
sunt convergente si
lim
n
a
n
= lim
n
b
n
= (a, b).
b) G(a, b) =
_
/2
0
dx
_
a
2
n
cos
2
x +b
2
n
sin
2
x
, n 0.
c) G(a, b) =

2(a, b)
.
38. Fie f C
1
[a, b]. Fie sirul (u
n
)
n1
denit prin
u
n
=
_
b
a
f(x)dx
b a
n
n
k=1
f
_
a +k
b a
n
_
Demonstrat i c a lim
n
nu
n
=
a b
2
(f(b) f(a)).
77
39. S a se determine a, b R astfel ca pentru orice n N
s a aib a
loc egalitatea
_

0
(ax +bx
2
) cos nxdx =
1
n
2
.
S a se deduc a de aici ca
n=1
1
n
2
=

2
6
.
40. Fie f : R R o funct ie continua si periodica de perioad a T > 0.
S a se demonstreze relat iile:
a)
_
a+T
a
f(x)dx =
_
T
0
f(x)dx, a R;
b)
_
a+nT
a
f(x)dx = n
_
T
0
f(x)dx, a R, a N.
Aplicat ie. S a se calculeze
_
2003
0
arcsin(sin x)dx.
41. Fie g : R R de perioada T > 0 si f : [0, T] R funct ii
integrabile. S a se demonstreze ca
lim
n
_
T
0
f(x)g(nx)dx =
1
T
_
T
0
f(x)dx
_
T
0
g(x)dx.
42. Fie f
1
, f
2
, f
3
, f
4
R[x]. Atunci
F(x) =
_
x
1
f
1
(t)f
3
(t)dt
_
x
1
f
2
(t)f
4
(t)dt
_
x
1
f
1
(t)f
4
(t)dt
_
x
1
f
2
(t)f
3
(t)dt
este un polinom divizibil cu (x 1)
4
.
43.Ar atat i ca :
_
1
0
__
1
0
f(x, y)dx
_
2
dy +
_
1
0
__
1
0
f(x, y)dy
_
2
dx
__
1
0
_
1
0
f(x, y)dxdy
_
2
+
_
1
0
_
1
0
(f(x, y))
2
dxdy.
78
44. S a se determine f : (0, ) (0, ) pentru care
f
_
1
x
_
=
x
f(x)
, x (0, ).
45. Fie f C
1
[0, 1] cu f(0) = 0, 0 f
(x) 1, x (0, 1). Sa se

arate ca
__
1
0
f(x)dx
_
2
_
1
0
(f(x))
3
dx.
C and are loc egalitatea?
46. Fie f : [0, ) R o funct ie continu a cu lim
x
f(x) = 1.
n
_
1
0
f(nx)dx.
47. S a se calculeze urm atoarele integrale improprii reductibile la
funct ia beta:
a)
1
_
0
x x
2
dx. R: B(
3
2
,
3
2
) =

8
.|
b)
1
_
0
x
_
x
3
(1 x) dx. R:
5
27
.|
c)
1
_
0
x
2n
3
_
x(1 x
2
)
dx. R:
1 4 7 ... (3n 2)
n!3
n+1/2
.|
d)
a
_
0
x
2
a
2
x
2
dx, a > 0. R:
a
4
16
.|
e)
1
_
0
dx
n
1 x
m
, n N
, m > 0. R:
1
m
B
_
1
m
, 1
1
n
_
.|
f)
b
_
a
dx
_
(x a)(b x)
, a < b. R: .|
79
g)
/2
_
0
sin
4
x cos
2
xdx. R:

32
.|
h)
/2
_
0
sin
6
x cos
4
xdx. R:
3
512
.|
i)
/2
_
0
sin
n+1
x cos
n1
xdx, n N
. R:
1
2
B
_
n
2
+ 1,
n
2
_
=
n
4
_
(n/2)
2
(n + 1)
.|
j)
/2
_
0
sin
p
x cos
q
x dx, p > 1 < q. R:
1
2
B
_
p + 1
2
,
q + 1
2
_
.|
k)
/2
_
0
tg
p
x dx, p < 1. R:

2 cos(p/2)
.|
l)
_
0
dx
(1 +x)
x
. R: .|
m)
_
0
3
x
(1 +x
2
)
2
dx. R:

3
3
.|
n)
_
0
x
2
(1 +x
6
)
2
dx. R:

12
.|
48. (Formula lui Legendre) S a se demonstreze ca:
(a)
_
a +
1
2
_
=
2
2a1
(2a).
49. (Formula lui Dirichlet) S a se arate ca :
(r)
_
0
x
s1
e
x
(x +)
t
dx = (s)
_
0
y
r1
e
x
(y +)
s
dy, > 0 < , r > 0 < s.
50. (Integrala lui Raabe) Calculat i
1
_
0
ln
_
(x)
_
dx.
80
3.2 Algebra
1. Fie V mult imea funct iilor f : [1, e] R de clas a C
2
astfel nc at
f(1) = 0, f(e) = 0.
a) Sa se arate ca V este spat iu vectorial de dimensiune innita, c a
submul-t imea W V a funct iilor polinomiale de grad n( n 2 xat)
este un subspat iu nit dimensional si sa se indice o baza pentru W.
b) Sa se determine R astfel nc at ecuat ia diferent ial a
x
2
y
+xy
+y = 0
s a aib a solut ii nenule din V . Are aceast a ecuat ie solut ii nenule n W?
2. Fie A, B /
n
(C) si = cos
2
n
+i sin
2
n
. Sa se arate c a:
det(A +B) + det(A +B) + + det(A +
n1
B) = n[detA + detB].
3. Fie A /
n
(C) si B = A
t
A.
a) Sa se arate c a
n
i,j=1
b
ij
= 0, atunci detA = 0.
b) Daca
n
i=1
b
ii
= 0 atunci A = 0.
4. S a se arate c a daca A, B /
n
(R) si A
2
+B
2
= (A B B A)
atunci det[A
2
+B
2
] = 0.
5. Dac a A /
k
(R), A
n
= [a
(n)
ij
]
i,j=1,k
si exist a i astfel ncat a
(n)
ii
= 0,
i = 1, k, atunci detA = 0.
6. Fie A /
n
(C) si TrA =
n
i=1
a
ii
urma matricei A.
81
S a se arate ca dac a Tr(A
k
) = 0, k = 1, n atunci
a) detA = 0
b) A
n
= 0.
7. Fie A /
n
(C) o matrice. Sa se arate ca dac a A
n
,= 0 atunci
A
k
,= 0 pentru orice k N
.
8. Fie A /
n
(C) o matrice patratic a de ordin n pentru care exist a
astfel k N
ca A
k
= 0. S a se arate ca:
a)
n
i=1
a
ii
= 0, b)
n
i,j=1
a
ij
a
ji
= 0.
9. Fie A
k
/
2
(C), k = 1, n. Sa se arate c a:
det(A
1
A
2
A
n
) = 2
n
n
k=1
detA
k
unde suma se face dupa toate combinat iile de semne.
10. Fie k N
. S a se arate c a daca exista matricele A, B /

n
(R)
astfel ca:
A
2
+B
2
= ctg
k
(A B B A)
si A BB A este inversabila, atunci n este multiplu de k. Pentru k = 2
s a se dea exemplu de matrice care verica relat iile din enunt .
11. Fie matricele linie a = [a
1
, . . . , a
n
], b = [b
1
, . . . , b
n
] cu a
i
, b
i
C si
n
i=1
a
i
b
i
= 1. Daca matricea A /
n
(C) veric a relat ia: A
p
= a
t
b I
n
,
p 1 sa se arate c a:
a) A a
t
= 0, b A = 0.
b) A
k
+a
t
b este inversabil a pentru k = 1, p 1.
12. Fie n 2, n N.
S a se determine toate polinoamele f C[X] cu proprietatea f(trA) =
tr(f(A)) pentru orice A /
n
(C).
82
13. Fie n 2, n N. Sa se determine toate polinoamele f C[X]
cu proprietatea:
det(f(A)) = f(detA), A /
n
(C)
14. S a se determine num arul matricelor de tip (m, n) cu elemente
a
ij
1 pentru care produsul elementelor ec arei linii si ec arei
coloane este 1.
15. Fie f un polinom de grad n. Sa se arate c a:
a) f(x) 0, x R, detf(A) 0, A /
n
(R).
b) detf(A) 0, A /
n
(R), f(x)f(y) > 0, x, y R.
16. Fie A /
n
(C) o matrice cu proprietatea
Tr(A) = Tr(A
2
) = = Tr(A
n1
) = 0 si Tr(A
n
) = n.
S a se arate ca A
n
= I
n
.
17. Fie A /
n
(C) o matrice cu proprietatea c a suma elementelor
de pe ecare linie este egal a cu 1.
S a se arate ca:
a) det(A I
n
) = 0.
b) Pentru orice k N suma elementelor de pe ecare linie a matricei
A
k
este egala cu 1.
c) Dac a A este inversabil a, atunci suma elementelor de pe ecare linie
a matricei A
1
este egala cu 1.
d) Pentru orice polinom P C[X] suma elementelor de pe ecare
linie a matricei P(A) este aceeasi.
18. Fie A /
n
(R) o matrice cu elemente pozitive si cu proprietatea
n
k=1
a
ik
= 1, i = 1, n. S a se arate ca A nu poate avea valori proprii de
modul mai mare ca 1.
83
19. S a se arate ca dac a A /
3
(Q) veric a relat ia A
8
= I
3
atunci
A
4
= I
3
.
20. Fie A /
n
(C) si B /
m
(C) dou a matrice care nu au valori
proprii comune. Sa se arate c a ecuat ia:
AX XB = 0, X /
n,m
(C)
are doar solut ia X = 0 iar ecuat ia
AX XB = C
are o unic a solut ie pentru orice C /
n,m
(C).
21. Fie A, B /
n
(C) dou a matrice cu valorile proprii
A
astfel ca
[
A
[ < 1 si
B
astfel ca [
B
[ < 1 si A B = B A. S a se arate c a valorile
proprii ale matricei A B sunt de modul [
AB
[ < 1.
22. Fie A = [a
ij
]
i,j=1,n
/
n
(C), o matrice cu valorile proprii
1
,
2
, . . . ,
n
. Sa se arate c a
n
i,j=1
a
ij
a
ji
=
n
k=1
2
k
.
23. Fie A /
n
(R) astfel ca A
2
= I
n
. S a se arate c a n este par si
exist a o matrice P /
n
(R) astfel ca
P
1
AP =
_
0 I
k
I
k
0
_
, n = 2k.
24. S a se arate ca daca A /
5
(R) si A
5
= I atunci det(AI) = 0.
25. Fie A /
n
(R) o matrice antisimetric a (A
t
= A). Sa se arate
c a rangul s au este un numar par.
84
26. Fie J
n
celule Jordan de dimensiune n av and pe diagonal a 0. S a
se determine forma canonic a Jordan a matricei (J
n
)
2
.
S a se arate c a matricele A si B sunt asemenea si s a se determine
matricea R astfel ca B = R
1
A R.
27. Fie A /
n
(R) astfel ca A
2
+ 2A + 5I
n
= 0.
S a se arate ca n este par.
28. Fie A /
n
(C) o matrice cu cele n valori proprii distincte si
C(A) = B M
n
(C)[ A B = B A.
a) Sa se arate c a toate matricele din C(A) au aceeasi vectori proprii.
b) Sa se arate c a C(A) este un subspat iu vectorial n /
n
(C) de baza
I, A, A
2
, . . . , A
n1
.
29. Fie A, B /
n
(C) doua matrice diagonalizabile astfel ca AB =
BA. Sa se demonstreze c a exist a n vectori independent i care sunt vectori
proprii pentru ambele matrice.
30. Fie B /
n
(R) o matrice cu proprietatea:
n
i=1
n
j=1
b
ij
x
i
x
j
0, x
i
R, i = 1, n.
S a se arate ca:
a) det(B +xI
n
) 0, x [0, );
b) det(A
t
A) 0, A /
n,m
(R), m N
.
31. Fie A /
n
(R), detA ,= 0 si f
A
: /
n
(R) R,
f
A
(X) =
n
i,j=1
b
ij
x
ij
, unde B = A A
t
.
S a se arate ca:
85
a) X /
n
(R), f
A
(X X
t
) = 0 X = 0;
b) [f
A
(X Y )]
2
f
A
(X X
t
) f
A
(Y
t
Y ), X, Y /
n
(R).
32. Fie A, B /
n
(C). S a se arate c a polinomul caracteristic al
matricei
_
A B
B A
_
este egal cu produsul polinoamelor caracteristice ale matricelor A+B si
A B.
32. Fie A /
n
(R), = a + ib, a R, b R
o valoare proprie si
Z = X +iY ; X, Y R vector propriu corespunzator.
a) Sa se arate c a X si Y sunt liniar independent i;
b) Daca f R[X] si f() R atunci X si Y sunt vectori proprii
pentru f(A).
33. S a se arate c a dac a matricea A /
n
(C) este diagonalizabil a
atunci si matricea cu blocuri
B =
_
0 2A
A 3A
_
este diagonalizabil a.
34. Fie A /
n
(C) o matrice cu cele n valori proprii distincte si
C(A) = B M
n
(C)[ A B = B A.
a) Sa se arate c a toate matricele din C(A) au aceeasi vectori proprii.
b) Sa se arate c a C(A) este un subspat iu vectorial n /
n
(C) de baza
I, A, A
2
, . . . , A
n1
.
35. Fie A /
n
(Q) astfel ca det(AI
n
) = 0 si A
p
= I
n
, unde p este
un num ar prim. S a se arate ca (p 1)[n.
86
36. Fie T : R
3
R
3
denit a prin formula urm atoare:
T(x, y, z) = (x +y 2z, x + 2y +z, 2x + 2y 3z)
a) Sa se arate c a T este transformare liniar a ; s a se calculeze T ( 1,
1, 1 );
b) Determinat i nucleul lui T si apoi ar atat i ca T este izomorsm;
c) Sa se gaseasc a expresia lui T
1
.
37. Fie formele p atratice f , g : R
3
R denite prin:
f (x, y, z) = x
2
+ 6 z
2
+ 2 xy 2 xz + 3 yz
g (x, y, z) = x
2
+ 2 y
2
+ 3z
2
+ 2 xy 2 xz.
a) Folosind forma p atratica g s a se nzestreze R
3
cu un produs
scalar;
b) Sa se determine transformarea ortogonala cu ajutorul careia se
reduc simultan f si g la forma canonica si s a se indice formele canonice
respective.
87
3.3 Geometrie
1. Fie suprafat a (S) de ecuat ii parametrice:
_
_
x = u cos v
y = u sin v
z = u +v
iar curbele denite de:
(C
1
) : u e
v
= 0, (C
2
) : u
2
+u + 1 e
v
= 0
sunt situate pe suprafat a.
a) S a se calculeze forma ntai fundamental a a lui (S);
b) S a se scrie ecuat ia planului tangent la suprafat a n punctul
M(1, 0, 1);
c) S a se determine unghiul format de cele dou a curbe.
2. Fie curba str amb a denita de ecuat iile:
x = t , y =
t
2
2
, z =
t
3
6
.
a) S a se scrie ecuat iile tangentei la curba n punctul M de abscisa
egal a cu -1;
b) S a se arate ca planele osculatoare curbei n dou a puncte pentru
care produsul absciselor este egal cu 2 sunt perpendiculare.
c) S a se calculeze curbura n punctul M.
3. Fie curba de ecuat ii parametrice:
(C) :
_
_
x = t
2
(2t + 1)
y = t (t 2)
z = t
3
+t 1
a) S a se arate ca (C) este o curba plan a;
88
b) S a se scrie ecuat ia planului curbei.
4. Fie curba str amb a data de ecuat iile:
(C) :
_
_
x = e
at
cos t
y = e
at
sin t
z = e
at
a R.
a) S a se arate c a unghiul format de tangenta ntr-un punct curent al
curbei cu axa Oz este constant;
b) S a se arate c a (C) este situat a pe un con si s a se scrie ecuat ia
acestui con;
c) S a se calculeze curbura n t = 0.
5. Curba (C) este reprezentat a parametric de ecuat iile:
x =
2 t 2
t
2
+ 1
, y =
2 t + 1
t
2
+ 1
, z =
t + 2
t
2
+ 1
.
a) S a se determine punctele situate pe (C) la distant e extreme de
originea O (0, 0, 0);
b) S a se scrie ecuat iile tangentei la curba n punctul M (2, 1, 2);
c) Sa se determine punctele de pe curba n care tangenta este per-
pendicular a pe vectorul

v = 2

i + 2

j +

k .
6. Fie o suprafat a (S) de ecuat ii
_
_
x = u
y = u
z = sin(u +v)
.
a) Sa se scrie forma ntai fundamental a a lui (S) si ecuat ia planului
tangent la suprafat a n punctul O de coordonate curbilinii u = v = 0 ;
b) S a se determine unghiul format de normala la (S) n punctul O
si axa Oz.
89
c) S a se calculeze unghiul format de curbele de ecuat ii
(C
1
) : u +v = 0 si (C
2
) : u v = 0
situate pe suprafat a (S).
7. O suprafat a (S) este denit a de urm atoarele ecuat ii parametrice:
_
_
x = (u v)
2
y = u
2
3v
2
z =
1
2
v(u 2v)
.
a) Sa se determine versorul normalei ntr-un punct curent al
suprafet ei (S);
b) S a se arate ca (S) este un plan si s a se scrie ecuat ia acestuia;
c) Sa se arate ca a doua forma fundamentala a lui (S) este identic
nul a.
8. Fie curba str amb a data de ecuat iile implicite:
(C) :
_
x
2
+y
2
+z
2
= 16
y + z = 4
(1)
a) S a se scrie ecuat iile proiect iei sale pe planul xOy ;
b) S a se gaseasc a o parametrizare a curbei (C) ;
c) S a se determine versorii triedrului Frenet n punctul M (0, 0, 4)
si s a se calculeze curbura n M.
9. Fie A, B, C trei puncte mobile situate pe axele Ox, Oy si
respectiv Oz ; dac a dreapta determinata de A si B trece prin punctul
x I , iar dreapta determinat a de B si C trece prin punctul x J se
cer:
a) Ecuat iile dreptelor determinate de punctele B si I, respectiv de
B si J ;
90
b) S a se arate c a dreapta determinat a de A si C cont ine un punct
x K ;
c) S a se arate ca punctele I, J, K sunt coliniare.
10. Se dau trei plane de ecuat ii:
(P
1
) : 2 x y z = 2
(P
2
) : x + 2 y + 2 z = 1
(P
3
) : x + 7 y + 7 z = m ; m R
si punctul M (1, 0, 0).
a) S a se scrie ecuat ia planului care cont ine punctul M si este
perpendicular pe dreapta (d) = (P
1
) (P
2
);
b) S a se determine coordonatele simetricului lui M fat a de dreapta
(d) ;
c) S a se gaseasc a parametrul real m astfel ncat cele trei plane sa
se intersecteze dupa o dreapta.
11. Fie dreptele de ecuat ii:
(d
1
) : x = y 1 = z 2, (d
2
) : x = y , z = 1.
a) S a se stabileasc a pozit ia lor relativ a;
b) S a se calculeze unghiul dintre cele dou a drepte;
c) Sa se scrie ecuat iile dreptei care se sprijina pe (d
1
) si (d
2
), n
plus este perpendicular a pe planul (P) de ecuat ie 2 x +y z = 7.
(d
1
) :
_
y = 2 x + 3
z = 3 x + 5
(d
2
) :
_
y = x + 1
z = 4 x + 8
.
91
b) Sa se scrie ecuat iile dreptei care se sprijin a pe (d
1
) si (d
2
), iar
n plus este paralela cu dreapta de ecuat ii:
(d) :
x
1
=
y 2
2
=
z 2
2
.
c) S a se calculeze distant a dintre punctele de intersect ie ale dreptei
g asite cu dreptele (d
1
) si (d
2
).
13. Fie planele de ecuat ii:
(P
1
) : x + 2 y z = 6, (P
2
) : x y = 0
si dreapta (d) denit a de
x
1
=
y 1
2
=
z + 1
2
.
a) Care este pozit ia relativa a celor dou a plane;
b) Determinat i coordonatele punctului n care dreapta (d) inter-
secteaz a planul (P
1
);
c) Sa se scrie ecuat iile dreptei inclus an planul (P
1
), care este paralel a
cu planul (P
2
) si se sprijin a pe dreapta (d).
(d
1
) :
_
y = x 7
z = 3 x
(d
2
) :
_
y = 3 x + 1
z = 3 x 1
.
b) Sa se scrie ecuat iile dreptei care se sprijina pe (d
1
) si (d
2
), n plus
este paralela cu planul yOz si cu planul (P) dat de 2 x +y + 2 z = 5.
c) S a se calculeze distant ele de la punctele de intersect ie ale acestei
drepte cu (d
1
) si (d
2
), la planul (P).
92
(d
1
) : y = x + 1 , z = x 1,
(d
2
) : 5y = 8 x + 1 , z = x 2,
(d
3
) : y = x 1 , z = 2 x 1
si planul (P) dat de x +y z = 0.
a) Care este pozit ia relativa a dreptelor (d
1
) si (d
2
) ?
b) Care este pozit ia dreptei (d
3
) fat a de planul (P) ?
c) Sa se scrie ecuat iile dreptei care se sprijina pe (d
1
), (d
2
) si (d
3
),
n plus este paralela cu planul (P).
93
3.4 Matematici speciale
1. Fie > 0 xat. Sa se determine, folosind transformarea Laplace,
funct iile y
n
(t) pe (0, ), n 0, pentru care:
a) y
1
+y
1
= 0, y
1
(0
+
) = 1,
b) y
n
= y
n1
y
n
, y
n
(0
+
) = 0, pentru n 2,
c) 2ty
0
+y
0
+ 2y
0
= 0, lim
t0
ty
0
(t) = 1 si y
0
(0
+
) = 0.
2. Se consider a funct ia f : C1 C, f(z) =
z
z
2
+ 2z + 1
. S a se
arate ca:
a) restrict ia lui f la orice disc
r
= [z[ r[0 < r < 1 este injectiva
si s a se determine imaginea prin f a discului [z[ < 1.
b)
2iAriaf(
r
) =
_
|z|=r
f(z)f
(z)dz, 0 < r < 1.

3. Fie A(t) = (a
ij
(t))
1i,j3
o matrice antisimetrica, unde funct iile
a
ij
: R R sunt continue si marginite.
a) S a se arate c a sistemul diferent ial x
(t) = A(t)x(t) are integrala

prim a (x
1
, x
2
, x
3
) = x
2
1
(t) + x
2
2
(t) + x
2
3
(t). Deducet i ca solut iile acestui
sistem sunt marginite.
b) Fie A =
_
_
_
0 1 1
1 0 1
1 1 0
_
_
_
. Sa se determine solut ia general a a
sistemului x
= Ax, folosind transformarea Laplace si s a se arate ca orice

solut ie este un cerc n R
3
.
4. Fie f : C
C, f(z) = exp(z +
1
z
). Sa se determine :
94
a) Punctele singulare ale lui f n C si reziduurile ei n aceste puncte
singulare.
b) Se cere dezvoltarea Taylor a lui (t) = f(e
it
) n jurul lui t = 0 si
coecient ii dezvolt arii Laurent a lui f n jurul lui z = 0.
5. S a se determine singularit at ile funct iei complexe f(z) =
cos
_
z
z 1
_
si dezvoltarile Laurent n jurul punctelor z = 1 si z = .
6. Fie f : R R, f(x) =
sin x
5 4 cos x
.
n
=
_
2
0
f(x)e
inx
dx, n Z, folosind reziduuri.
b) S a se dezvolte f n serie Fourier si s a se studieze uniform
convergent a seriei obt inute.
7. a) Sa se determine o funct ie olomorf a f = u +iv n semiplanul
Re(z) > 0, stiind ca partea ei reala este de forma u(x, y) =
_
x
2
+y
2
x
_
, unde este de clas a C
2
pentru x ,= 0.
b) Pentru f determinat mai sus, s a se calculeze
_
|z|=1
f(z)dz.
8. S a se determine solut ia problemei
2
u
t
2

1
x
u
x
u = 0
cu condit iile
u(x, t) = u(x, t + 2), x ,= 0, t 0,
u(0, t) =
1
5 3 cos t
, t 0.
9. a) Sa se dezvolte n serie Fourier trigonometric a funct ia:
f(x) =
a cos x a
2
1 2a cos x +a
2
, 1 < a < 1.
95
b) Folosind seria Fourier a funct iei f si formula lui Parseval, s a se
demonstreze ca:
_

_
cos x a
1 2a cos x +a
2
_
2
dx =

1 a
2
.
10. S a se arate c a transformata Fourier prin sinus a funct iei xe
x
2
/2
coincide cu ea nsasi.
11. Dezvoltat i n serie Fourier trigonometrica, pe [, ], funct ia:
f(x) = ch(ax), a > 0 si determinat i suma seriilor
n=1
1
n
2
+a
2
si
n=1
1
(n
2
+a
2
)
2
.
12. Fie f : R R, f(t) =
sin t
5 + 3 cos t
.
a) Sa se dezvolte funct ia f n serie Fourier trigonometrica.
b) Sa se reg aseasc a dezvoltarea de la a), utiliz and o dezvoltare Laurent
n coroana pentru o funct ie complex a atasata funct iei f.
13. S a se rezolve ecuat ia integrala x(t) = cos t+
_
t
0
(t ) e
t
x()d,
utiliz and transformata Laplace.
14. Dezvoltat i n serie Laurent n jurul punctului indicat f(z) =
1
sin z
, a = 0.
15. Construit i f(z) olomorf a , f(z) = u(x, y)+iv(x, y), unde u(x, y) =
cos xshy , f(0) = 1 si calculat i
_
2
0
(1 f(x))
n
f(nx)dx, n 0.
16. Calculat i
_
|z|=r
z
n
z
n
+ 3
n
dz, daca r ,= 3.
96
Capitolul 4
Probleme date la alte
concursuri
97
Math. Transfer Examination
University CALTECH - SUA - 2005 (4 ore)
1. S a se traseze gracul funct iei f : R R, f(x) = 2 sin
3
x +3 cos x.
2. S a se calculeze
_
x
2
x
2
+ax +b
dx; discut ie dupa a, b R.
3. S a se hasureze mult imile
M
1
= z C[ [z[ [2z + 1[, M
2
= z C[Re z
2
> Imz
2
.
4. Se considera seria
n0
(n + 1)(n 2)x
n
, x R. Se cere mult imea
de convergent a si suma.
5. Fie matricea A =
_
_
_
1 2 0
2 2 0
0 0 1
_
_
_
. S a se indice o matrice in-
versabil a U M
3
(R) astfel nc at UAU
T
s a e o matrice diagonal a.
6. Se cere reprezentarea graca a imaginii curbei : [0, 4] R
3
,
(t) = (cos t, sin t, t) si s a se determine lungimea lui .
7. S a se calculeze
I
n
=
___
D
dxdydz
(1 +x +y +z)
n
, n 2,
unde D = x 0, y 0, z 0, x +y +z 1.
8. S a se determine f : C C olomorf a dac a f = u+iv, u = x
3
3xy
2
si f(1) = 1.
9. Se cere gracul solut iei y = y(x) a problemei: y
+ 5y + 6y = 0,
y(0) = 1, y
(0) = 3.
10. S a se determine R dac a ecuat ia x
2
y
+y = 0 admite solut ii
nenule, pentru care y(1) = 0 si y(e) = 0.
98
University CALTECH - SUA - 2006 (4 ore)
1. S a se calculeze lim
x0
x tg x
x sin x
si
_
x
2
(x a)(x b)
dx, (0 < a < b).
2. S a se determine intersect ia dreptei care trece prin (1,1,0) si (0,1,2)
cu planul care cont ine punctele (1,1,1), (1,-1,0), (-1,0,1).
3. S a se indice un versor normal la planul care trece prin origine si
este paralel cu vectorii (1,2,1), (1,0,-1).
4. S a se calculeze A
1
pentru A =
_
_
_
_
_
_
_
_
2 3 4 5 6
0 3 1 1 1
0 0 1 2 3
0 0 0 1 2
0 0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
.
5. Fie curba : [0, 2] R
3
, (t) =
1
2
(cos t, sin t, t). Sa se deter-
mine arcul s(t), versorul tangentei (t), curbura k(t) si sa se expliciteze
s(), (), k().
6. S a se calculeze
__
D
(x
2
y 3xy)dxdy unde D = [2, 2] [0, 1].
7. Fie f : R
2
R o funct ie armonica. Sa se calculeze
_
C
f
y
dx
f
y
dy, unde C este o curb a jordaniana nchisa n R
2
.
8. S a se indice o baz a pentru spat iul solut iilor ecuat iei y
4y
= 0
si apoi solut ia generala a ecuat iei y
4y
= sin x.
9. S a se arate ca
+ 1
4
<
n=1
1
n
2
+ 1
<
+ 2
4
.
10. S a se rezolve, folosind transformarea Laplace, problema:
y
+ 2y
= 4e
2t
, y(0
+
) = 0, y(0
+
) = 1.
99
Admitere 1998
Scolile Superioare de Comert si Industrie din Frant a (4 ore)
I. Se xeaza un c amp de probabilitate (, K, P) si un sir de variabile
aleatoare independente (X
n
), n 1 la fel distribuite si astfel nc at
P(X
n
= 1) = p, P(X
n
= +1) = 1 p,
unde p (0, 1) este xat. Se noteaza Z
n
= X
1
X
2
. . . X
n
pentru n 1.
a) Fie a
n
= P(Z
n
= 1) si b
n
= P(Z
n
= +1) pentru n 1. S a se
calculeze a
n
+ b
n
si s a se arate c a punand Q =
_
1 p p
p 1 p
_
, avem
_
a
n+1
b
n+1
_
= Q
_
a
n
b
n
_
.
b) S a se arate c a n 1, Q
n
=
_
1 p
n
p
n
p
n
1 p
n
_
, unde p
n
(0, 1)
si indicat i o relat ie de recurent a ntre p
n+1
si p
n
. Deducet i explicit p
n
ca
funct ie de n si p si ar atat i ca lim
n
p
n
=
1
2
.
c) Ce se poate spune despre sirul (Z
n
) pentru n ?
d)
In ce caz pentru p, variabilele aleatoare Z

1
si Z
2
sunt independente;
care este atunci legea de repartit ie pentru Z
n
? S a se arate ca n 1,
P(Z
1
=
1
, . . . , Z
i
=
i
, . . . , Z
n
=
n
) =
1
2
n
, unde
i
= 1 pentru 1
i n.
II. Fie E = spat iul vectorial real al funct iilor continue R R. Pentru
orice f E, se asociaz a funct ia F : R R, F(x) =
_
x+1
x
f(t)dt.
a) S a se arate ca F este derivabila pe R si sa se calculeze F
(x).
Indicat i F pentru f(x) = sin 2x si pentru f(x) =
_
_
_
1 x, x < 1
x 1, x 1.
100
b) Fie operatorul T : E E, f F. S a se arate ca T este liniar;
este injectiv sau surjectiv ?
c) Sa se arate ca 0 este o valoare proprie pentru T si c a pentru orice
a R, funct ia f(x) = e
ax
este un vector propriu pentru T, cu o valoare
proprie (a); este adev arat sau nu ca orice num ar a > 0 este o valoare
proprie a lui T ?
III. Se consider a o funct ie reala f : D R (D R); se spune c a f
are proprietatea T dac a f(1) = 1 si x D, x+1 D si f(x+1) = xf(x).
a) Sa se arate ca pentru D = N
, f(n) = (n 1)! are proprietatea T

si c a o funct ie cu proprietatea T nu poate denit a n punctele x = n
cu n N.
b) Fie : (0, ) R, (x) =
_

0
t
x1
e
t
dt. S a se arate ca are
proprietatea T si determinat i (n) pentru n N
. Apoi ca x > 0,
n N
, (x +n) = (x +n 1)(x +n 2) . . . (x + 1). (x)

c) Fie E = R 0, 1, 2, . . . , . . . = R Z
. Pentru orice
x E si orice n Z astfel nc at x + n > 0, se noteaz a A
n
(x) =
(x +n)
x(x + 1) . . . (x +n 1)
. S a se arate c a x > 0, n 0, A
n
(x) nu de-
pinde de n.
d) Fie x < 0, nentreg. S a se arate c a x + n > 0 ncepand de la un
rang N
x
. Daca n, p N si n > N
x
, sa se calculeze A
n+p
(x) n funct ie de
A
p
(x +n). Deducet i ca n > N
x
, p N, A
n+p
(x) = A
n
(x). Se deneste
(x) = A
n
(x) pentru n > N
x
. Sa se arate ca

are proprietatea T si c a
x > 0,

(x) = (x).
101
Admitere 2001
I. Fie A =
_
_
_
1 1 0
2 2 1
2 2 1
_
_
_
.
a) Sa se arate c a A
3
+A = 0
b) S a se determine valorile proprii ale lui A; A este diagonalizabil a ?
c)

In R
3
se consider a baza canonic a B = e
1
, e
2
, e
3
si vectorii
v
1
= e
1
e
2
, v
2
= e
2
+e
3
, v
3
= e
1
+e
2
+e
3
.
S a se arate c a B
1
= v
1
, v
2
, v
3
este o baz an R
3
si sa se scrie matricea
T de trecere de la B la B
1
. Daca u este endomorsmul lui R
3
asociat
matricei A n baza canonic a, s a se determine matricea lui u relativ la
baza B
1
.
II. a) S a se arate c a pentru orice x > 0, integrala
_
1
0
e
u
u
x1
du este
convergenta; not am cu F(x) valoarea ei.
b) Sa se calculeze F(1), F(2) si F
_
1
2
_
n funct ie de (
2). Aratat i
c a x > 0, F(x + 1) = xF(x)
1
e
.
c) Sa se arate c a x > 0,
1
ex
F(x)
1
x
si schit at i gracul lui F.
d) Se cere natura seriei
k0
(1)
k
k!(k +x)
, x > 0 si e g(x) suma ei;
calculat i g(1). Sa se arate ca u 0, n N,
e
u
k=0
(1)
k
u
k
k!

u
n+1
(n + 1)!
si pentru x > 0, n N,
_
1
0
e
u
u
x1
du
n
k=0
(1)
k
k!

1
k +x
1
(n + 1)!
.
102
Deducet i c a x > 0, F(x) = g(x).
III. Fie N N
si (0, 1). Dispunem de N bile numerotate de la 1

la N, repartizate n dou a urne U si V. Se consider a urm atorul experiment
E : se alege la nt amplare un numar ntreg ntre 1 si N; dac a acest
num ar este k, bila numerotat a k si schimb a urna cu probabilitatea si
este ment inut a n urna ei cu probabilitatea 1. Se repet a experimentul
E si pentru orice n N, se noteaza cu X
n
variabila real a egal a cu numarul
de bile cont inute n urna U, dup a n repetari ale experimentului E.
a) Presupunem N = 3 , =
1
3
si c a la plecare, toate bilele se a a
n urna U. S a se indice legile de repartit ie pentru X
0
si X
1
. Apoi pentru
r 1, 2, 3 si s 2, 3, s a se calculeze P(X
2
= r[X
1
= s); deducet i
legea pentru X
2
.
b) Presupunem acum c a N = 2 , =
1
2
si c a X
0
urmeaz a o lege
uniform a pe 0, 1, 2. Exprimat i P(X
0
= k) pentru k 0, 1, 2 .
Pentru i, j 0, 1, 2, determinat i P(X
n+1
= i[X
n
= j) si vericat i
c a j 0, 1, 2,
2
i=0
P(X
n+1
= i[X
n
= j) = 1.
c) Pentru n N , se pune U
n
= (P(X
n
= 0), P(X
n
= 1), P(X
n
=
2))
T
.
Determinat i M M
3
(R) astfel nc at n N, U
n+1
= MU
n
.
Ar atat i c a n N
, M
n
=
_
_
_
a
n
1
4
b
n
1
2
1
2
1
2
b
n
1
4
a
n
_
_
_
, unde a
n
, b
n
vor
exprimat i n funct ie de n ( se va verica c a a
1
=
1
2
, b
1
= 0). Deducet i
pentru orice n 1, probabilitat ile P(X
n
= 0), P(X
n
= 1), P(X
n
= 2) .
Admitere 2002
I. Pentru orice n N
se noteaza I
n
= 1, 2, . . . , n.
103
a) Sa se arate c a aplicat ia : R
n
[X] R
n
[X], P(X) P(X + 1)
este un automorsm al spat iului vectorial R
n
[X]; determinat i matricea
M asociat a n baza B = 1, X, . . . , X
n
si M
1
.
b) Se presupune ca (a
0
, a
1
, . . . , a
n
) si (b
0
, b
1
, . . . , b
n
) apart in la R
n+1
si ca p 0, . . . , n, b
p
=
p
k=0
C
k
p
a
k
. S a se determine o legatur a ntre
matricele linie (a
0
, a
1
, . . . , a
n
), (b
0
, b
1
, . . . , b
n
) si M. Deducet i pentru 0
k n, expresia lui a
k
n funct ie de b
0
, . . . , b
k
.
II. Fie (w
n
), n 1 un sir n R; g : [1, ) R
+
continua si monoton
cresc atoare pe un interval [c, ) [1, ), astfel ncat
_

1
g(t)dt este
divergenta, dar w
n+1
w
n
g(n) cand n .
a) Fie c q < N. Ar atat i ca n q, g(n + 1)
_
n+1
n
g(t)dt < g(n)
si deducet i c a
_
N
q
g(t)dt
N1
n=q
g(n)
_
N
q
g(t)dt +g(q).
b) Fie apoi (0, 1). Aratat i c a exista un ntreg natural q c astfel
ncat (1 )g(n) w
n+1
w
n
(1 + )g(n) pentru n q. Deducet i c a
pentru N > q,
(1 )
_
N
1
g(t)dt (1 )
_
q
1
g(t)dt +w
q
w
N

(1 +)
_
N
1
g(t)dt + (1 +)g(q) +w
p
.
Ar atat i ca w
n

_
n
1
g(t)dt, cand n .
c) Deducet i ca
n
k=1
1
k
ln n c and n .
III. Fie (x
n
) un sir de numere reale din [0, ).
104
a) Daca seria
x
n
este convergent a , s a se arate c a seria
x
2
n
este
convergenta.
b) Fie sirul (u
n
), n 0 denit prin u
0
= 1, u
n+1
=
u
n
chu
n
. Indicat i
dezvoltarea limitat a de ordin 2 pentru ch si ar atat i c a sirul u
n
este
strict pozitiv si strict descrescator. Determinat i lim
n
u
n
.
c) Pentru n N, se deneste v
n
=
u
n+1
u
n
1. Ar atat i ca (v
n
) este strict
negativ si ca lim
n
v
n
= 0. Pentru n 1, s a se simplice
n1
k=0
ln(1 + v
k
) si
s a se deduca divergent a seriei
n1
v
n
. Aratat i c a v
n

u
2
n
2
c and n
si c a seria
u
n
este divergent a.
IV. Se realizeaza un sir de arunc ari independente ale unei monede
echilibrate, ban/stem a cu probabilitatea 1/2. Se noteaz a cu b
k
(resp. s
k
)
dac a se obt ine ban (resp. stema) la lansarea k. [Se scrie b
1
s
2
n loc
de b
1
s
2
]. Fie X variabila aleatoare care ia valoarea k dac a se obt ine
pentru prima dat a ban apoi stem a la lans arile k 1 si k (pentru k 2);
X ia valoarea 0 daca nu exist a o astfel de succesiune. Fie apoi Y variabila
aleatoare care ia valoarea k dac a, pentru prima data, ban este urmat de
ban la lans arile k 1 si k si Y = 0 dac a nu exist a o astfel de succesiune.
Scopul exercit iului este s a arat am ca M(Y ) > M(X).
a) Calculat i P(X = 2).
b) Fie k 3. Ar atat i c a daca la prima aruncare se obt ine ban, atunci
este necesar si sucient sa se realizeze b
2
b
3
. . . b
k1
s
k
pentru a realiza
(X = k). Deducet i c a k 3, P(X = k) =
1
2
P(X = k 1) +
1
2
k
. Se
noteaz a u
k
= 2
k
P(X = k). Determinat i u
k
si apoi legea lui X. Calculat i
MX.
c) Ar atat i ca (s
1
, b
1
b
2
, b
1
s
2
) este un sistem complet de evenimente si
105
c a k 4,
P(Y = k) =
1
2
P(Y = k 1) +
1
4
P(Y = k 2) ()
Se pune v
k
= P(Y = k) pentru k 2. Determinat i v
2
, v
3
si aratat i ca
pun and v
0
= 1, v
1
= 0, rezult a v
k
=
1
2
v
k1
+
1
4
v
k2
, k 2. Deducet i
(v
k
), k 0, legea lui Y si M(Y ).
Admitere 2003
Scolile superioare de Comert Paris (4 ore)
I. Se spune c a o variabila aleatoare Z urmeaz a o lege exponent ial a
bila-teral a daca are densitatea de probabilitate p : R R, p(x) =
1
2
e
|x|
.
a) Determinat i funct ia de repartit ie si dispersia.
b) Fie Z
1
, Z
2
variabile aleatoare independente urm and c ate o lege
exponen-t ial a bilateral a. Determinat i densitatea de probabilitate a lui
V = Z
1
+Z
2
.
c) Fie X, Y variabile aleatoare independente urm and ecare cate o
lege de exponent ial a cu parametrul = 1 si Z = X Y . Determinat i
funct ia de repartit ie si densitatea pentru Y si vericat i ca Z urmeaz a
o lege exponen-t iala bilateral a, iar T = [Z[ urmeaz a o lege exponent ial a,
pentru care se va determina parametrul.
II. Fie : R
n
[X] R
n
[X], P Q = (X 1)P
XP
.
a) Ar atat i ca este un endomorsm si determinat i (X
j
) pentru
0 j n. Indicat i matricea lui relativ la baza B = 1, X, . . . , X
n
si
deducet i c a este diagonalizabil.
b) Pentru 0 k n, se noteaza cu L
k
unicul polinom monic astfel
ncat (L
k
) = kL
k
. Se scrie L
k
=
p
i=0
a
i
X
i
, cu a
p
= 1. Aratat i c a p = k
106
si determinat i L
0
. Pentru k 1 scriet i sistemul de ecuat ii av and solut iile
a
0
, a
1
, . . . , a
k1
. Deducet i ca oricare ar 0 i k, a
i
= (1)
ki
(k
1)!(C
i
k
)
2
.
c) Aratat i c a pentru 0 k n, x R, L
k
(x) = (1)
k
e
x
f
(k)
k
(x), unde
f
k
(x) = x
k
e
x
.
III. Pentru orice (i, j) N
2
, e r
ij
0 si se noteaz a A
i
=
j=0
r
ij
,
B
j
=
i=0
r
ij
, sub rezerva convergent ei.
a) Presupunem ca seriile ce denesc A
i
sunt convergente si c a seria
A
i
este convergent a. Sa se arate c a (p, q) N
2
,
q
j=0
_
p
i=0
r
ij
_
=
p
i=0
_
q
j=0
r
ij
_
i=0
_

j=0
r
ij
_
.
Deducet i convergent a seriilor ce denesc B
j
si f ac and p , deducet i
convergent a seriei
j
B
j
, ca si inegalitatea
j=0
_

i=0
r
ij
_
i=0
_

j=0
r
ij
_
.
Ce rezultat se obt ine permutand ipotezele asupra numerelor A
i
, B
j
si ce
concluzie rezult a ?
b) Dac a X, Y sunt variabile aleatoare cu valori n N, precizat i n ce
condit ii avem M(Y ) =
i=0
P(X = i)M(Y [X = i).
Admitere 2005
Scolile superioare de Comert Paris (4 ore)
I. Fie a > 0 si f : R R, f(x) = e
a(x1)
; e sirul (u
k
), k 0, u
0
= 0;
u
k+1
= f(u
k
).
107
a) Aratat i c a u
k
[0, 1] si u
k
u
k+1
. Deducet i convergent a sirului
u
k
si e L(a) = lim
k
u
k
. Aratat i c a 0 1 u
k+1
a(1 u
k
), folosind
inegalitatea cresterilor nite. Deducet i c a 0 1 u
k
a
k
pentru orice
k si apoi L(a) pentru a (0, 1). Apoi aratat i ca 0 1
ln a
a
1 pentru
a 1. Din variat ia lui f(x) x pentru a = 1 si apoi pentru a > 1,
deducet i num arul de solut ii ale ecuat iei f(x) = x.
Fie r(a) = cea mai mica solut ie a ecuat iei f(x) = x. Aratat i c a
0 < r(a) < 1 pentru a > 1 si r(1) = 1. Trasat i gracul lui (x) = xe
x
si comparat i (a) si (a r(a)). Deducet i ca [
[0,1]
realizeaz a o biject ie
[0, 1]
_
0,
1
e
_
si ar atat i ca
1
este continu a si strict cresc atoare. Din
tabelul de variat ie pentru
1
, ar atat i ca r(a) =
1
a
1
(ae
a
) si apoi
determinat i lim
a
r(a). Aratat i ca 0 u
k
r(a), k si deducet i L(a)
pentru a 1.
Scriet i un algoritm n PASCAL pentru a determina L(a) cu
aproximat ie 10
2
; L(2) = 0, 20 si L(4) = 0, 02 etc. Se cere alura curbei
a L(a) pentru a > 0.
II. Timpul se considera discret, ca o succesiune de momente
0, 1, 2, . . . , n, . . . si se consider a un ghiseu la care se prezint a cel mult
un client n intervalul de timp [n1, n), n 1. Se presupune c a un prim
client este la ghiseu la momentul 0 si c a pentru orice n 1,
B
n
=
_
_
_
1 daca un client se prezinta ntre momentele n 1, n
0 altminteri
(iar clientul astfel sosit se plaseaz a la cap atul sirului n asteptare de
dinaintea ghiseului). Variabilele aleatoare B
1
, B
2
, . . . , B
n
, . . . se presupun
independente si luand valoarea 1 cu probabilitatea p(0 < p < 1).
Numim durata de servire a clientului la ghiseu timpul necesar
funct ionarului s a-l serveasc a (dupa ce asteptarea clientului la coada este
ncheiat a). Dac a durata de servire a primului client este n, ghiseul este
108
liber sa serveasca clientul urm ator, ncepand cu momentul n. Presupunem
duratele de servire ale client ilor succesivi independente si urm and aceeasi
lege Poisson (cu parametrul > 0).
Fie D variabila aleatoare egala cu durata de servire la ghiseu a clientu-
lui init ial. Vom numi primul val de client i mult imea celor sosit i la ghiseu
n timpul duratei de servire a clientului init ial, apoi cel de-al (k +1)lea
val de client i este alc atuit de cei sosit i n timpul duratei de servire a
client ilor din valul k. Fie apoi N
k
num arul aleator al client ilor din valul
k (N
k
= 0 dac a nu exist a client i n valul k). Prin convent ie, N
0
= 1.
a) Dat n, determinat i legea variabilei aleatoare N
1
condit ionat a de
evenimentul D = n. Se vor preciza P(N
1
= k[D = n). Deducet i cu
formula probabilit at ii totale c a N
1
urmeaz a o lege Poisson, pentru care
se va preciza parametrul.
b) Punem p
k
= P(N
k
= 0). Ar atat i c a evenimentul coada la ghiseu
se ncheie dup a un timp nit este
_
k1
N
k
= 0. Ar atat i ca sirul de
evenimente N
k
= 0, k 1 este crescator si deducet i c a sirul (p
k
),
k 1 este convergent cu o limita L 1 si ca probabilitatea ca acea
coad a s a se ncheie dupa un timp nit este L.
Justicat i c a j, k N, P(N
k+1
= 0[N
1
= 1) = P(N
k
= 0);
P(N
k+1
= 0[N
1
= j) = P(N
k
= 0)
j
. Deducet i expresia lui p
k+1
=
P(N
k+1
= 0) n funct ie de p
k
, precizat i p
0
si folosind rezultatul din I,
deducet i lim
k
p
k
si probabilitatea ca acea coada s a se termine n timp
nit. Se va interpreta rezultatul obt inut n funct ie de valorile lui p.
Admitere 2001
Scolile de nalte studii comerciale din Paris si Lyon
I. Un gestionar investeste un capital n n active A
1
, A
2
, . . . , A
n
(de
exem-plu, act iuni), disponibile pe piat a bursier a. Randamentele la un
an ale acestor active, exprimate n procente sunt variabile aleatoare
109
R
1
, R
2
, . . . , R
n
[de exemplu, daca activul A
1
a raportat 6%, R
1
= 6].
Gestionarul constituie un portofoliu, deci un n-uplu (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) ast-
fel ncat 1 i n, x
i
0 si
n
i=1
x
i
= 1. Fiecare coecient x
i
reprezint a
proport ia din capitalul investit n activul A
i
[de exemplu, dac a n = 3
si gestionarul investeste
1
4
din capitalul s au n activul A
1
,
1
2
n activul
A
2
si
1
4
n activul A
3
, atunci portofoliul este
_
1
4
,
1
2
,
1
4
_
]. Atunci pentru
orice portofoliu dat Q = (x
1
, . . . , x
n
), randamentul acestui portofoliu, n
procente, este variabila aleatoare R =
n
i=1
x
i
R
i
.
Gestionarul prudent vrea sa minimizeze riscurile si si cauta portofoliile
pentru care randamentul R are variant a( dispersia) minima:
V (R) =
n
i=1
x
2
i
V (R
i
) + 2
1i<jn
x
i
x
j
cov (R
i
, R
j
).
a) Aratat i c a V (x
1
, . . . , x
n
) are un minim n
H = (x
1
, . . . , x
n
) R
n
[x
i
0,
n
i=1
x
i
= 1.
b) Pentru n = 2 si randamentele activelor A
1
, A
2
notate cu X, Y ,
presupunem V (X) = 12, V (Y ) = 3, cov(X, Y ) = c cu c R dat. Pentru
a [0, 1], se consider a portofoliul (a, 1 a), al c arui randament este
variabila aleatoare R = aX + (1 a)Y .
Ar atat i ca [c[ 6, V (R) = (15 2c)a
2
+ 2(c 3)a + 3. Studiind
variat ia lui V (R) n cazurile c [6, 3] si c [3, 6], aratat i c a exista un
singur portofoliu pentru care variant a V (R) este minim a. Determinat i
acest portofoliu ca funct ie de c. Dac a c = 6, ce se poate spune despre
R? Dac a c = 6 si X, Y sunt independente, aratat i ca
_
1
5
,
4
5
_
este
portofoliul pentru care variant a este minim a.
110
c) PresupunemX, Y gaussiene independente cu MX = 6, V (X) = 12;
MY = 3 si V (Y ) = 3. Fie R randamentul portofoliului
_
1
5
,
4
5
_
. Care
este legea lui R? Calculat i P(R 4) stiind ca
_
1
15
_
0, 60.
d) Daca X, Y sunt independente, X urmeaz a legea uniform a pe [0, 12]
si Y legea uniform a pe [0, 6] si R este randamentul portofoliului
_
1
5
,
4
5
_
,
s a se calculeze P(R 4).
e) Presupunem acum n = 3 si e randamentele activelor A
1
, A
2
, A
3
notate respectiv X, Y, Z. Presupunem V (X) = 2, V (Y ) = V (Z) = 6,
cov(X, Y ) = 1, cov(X, Z) = 2, cov(Y, Z) = 1. Se consider a randamen-
tul portofoliului (x, y, z) ca ind R = xX +yY +zZ.
Denim
f(x, y) = 4x
2
+ 10y
2
+ 4xy 8x 10y + 6;
K = (x, y)[x 0, y 0, x +y 1;
K
0
= (x, y)[x > 0, y > 0, x +y < 1.
Ar atat i ca problema gestionarului revine la minimizarea lui f pe K.
Ar atat i c a f are un minim ntr-un punct (x
0
, y
0
) care se va determina,
dar nu are minim n K
0
.
Fie K
1
= (0, y)[y [0, 1], K
2
= (x, 0)[x [0, 1], K
3
= (x, 1
x)[x [0, 1]. Determinat i minimul lui f pe K
1
, K
2
si K
3
. Deducet i unicul
portofoliu cu randamentul de variant a minim a.
Presupunem c a V (X) = V (Y ) = V (Z) = 1, cov (X, Y ) =
cov (X, Z) = cov (Y, Z) = c, cu c R dat. Calculat i V (X + Y + Z)
si ar atat i ca c
_
1
2
, 1
_
. Presupunem c ,= 1 si se consider a un portofoliu
(x, y, z) de randament R. Aratat i c a
V (R) = (1 c)
_
_
x
1
3
_
2
+
_
y
1
3
_
2
+
_
z
1
3
_
2
_
+
1 + 2c
3
.
111
Determinat i portofoliul cu randamentul de variant a minim a.
Fie acum A, B, C variabile aleatoare independente cu valori n N
urm and legea geometric a de parametru

1
2
, adic a k 1, P(A = k) =
P(B = k) = P(C = k) =
_
1
2
_
k
. Presupunem X = B+C, Y = A+C+1,
Z = A +B + 2.
Determinat i variant ele si covariant ele variabilelor aleatoare X, Y, Z.
Ar atat i c a portofoliul de variant a minima este
_
1
3
,
1
3
,
1
3
_
. Determinat i
legea lui A +B +C si P(R 5).
f) Fie acum n 2, M matricea de covariant a M = (cov (R
i
, R
j
));
pentru U =
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
, T =
n
i=1
x
i
R
i
, aratat i c a V (T) = U
T
MU.
Ar atat i c a M este diagonalizabil a si are valorile proprii 0. Dac a M
este inversabil a, denim (U, W) = U
T
MW. Ar atat i ca daca U
T
MU =
0, atunci U = 0 si este un produs scalar.
Dac a N(U) =
_
(U, U), aratat i c a ()U, W-vectori coliniari, avem
N
_
U +W
2
_
2
=
1
2
[N(U)
2
+N(W)
2
] N
_
U W
2
_
2
.
Deducet i unicitatea portofoliilor cu randamentul de variant a minimal a.
II. Fie a > 0, f : (0, ) R, f(x) =
1
2
_
x +
a
x
_
, (x
n
), x
0
= a si
x
n+1
= f(x
n
), n 0.
a) Ar atat i c a x
n+1
a =
1
2x
n
(x
n
a)
2
si x
n+2
x
n+1
=
1
2x
n+1
(a
x
2
n+1
). Deducet i ca x
n

a. Ar atat i c a 0 x
n+1
a
1
2
a
(x
n
a)
2
.
b) Fie b > 0 si (u
n
), n 1 cu tot i u
n
> 0 astfel nc at u
n+1
bu
2
n
.
Pentru orice n 1 dat i o majorare a lui u
n
n funct ie de n, b, u
1
si
deducet i o majorare pentru x
n
a n funct ie de n, x
1
, a.
112
c) Fie a C (nereal negativ sau nul). Aratat i c a exist a si este unic
b C cu Re b > 0 astfel ncat b
2
= a. Fie P
+
=
_
z C[Re
z
b
> u
_
.
[Pentru a = 2i, determinat i b si P
+
].
Fie f : C
C, f(z) =
1
2
_
z +
a
z
_
. Ar atat i c a f(P
+
) P
+
; e (z
n
),
n 0 cu z
0
= a si z
n+1
= f(z
n
). Exprimat i w
n
=
z
n
b
z
n
+b
n funct ie de
w
n1
si apoi w
n
n funct ie de w
0
si n. Ar atat i c a [w
0
[ < 1 si deducet i
lim
n
z
n
.
d) Ar atat i ca pentru matricea A =
_
0 1
0 0
_
nu exista X M
2
(R)
astfel ncat X
2
= Asi c a exist a A
1
M
2
(R) pentru care ecuat ia X
2
= A
1
are o innitate de solut ii. Mai general , pentru
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
0 1 0 0
0 0 1 0
.. .. .. .. ..
0 0 0 1
0 0 0 0
_
_
_
_
_
_
_
_
,
dac a ar exista g : R
n
R
n
liniar a astfel nc at M
g
= B , atunci g(Img)
Im g deci g[Im g este un automorsm; calculat i g
2n
si aratat i ca ecuat ia
X
2
= A nu are solut ie.
Admitere 2002
Scoala Normala Superioara Paris ( 6 ore)
Fie P
n
= R
n
[X] mult imea polinoamelor cu coecient i reali de grad
n; Q
n
mult imea polinoamelor cu coecient i reali monice si de grad n; I =
[1, 1]; C(I) = f : I R[fcontinua ; T
n
(x) = cos(narccos x), n N.
1. S a se arate c a T
n+1
(x) = 2xT
n
(x)T
n1
(x), n 1. S a se determine
T
n
si sa se arate c a este polinom de grad n. S a se calculeze coecientul
lui x
n
, T
n
(1), T
n
(1).
113
2. S a se arate ca T
0
, T
1
, ..., T
n}
formeaz a o baz a pentru P
n
.
3. S a se determine r adacinile lui T
n
si s a se arate c a toate sunt reale
si apart in intervalului I.
n
si atinge n I valorile extreme n n + 1 puncte.
Care sunt acestea ?
5. S a se calculeze explicit si s a se reprezinte grac T
2
, T
3
, T
4
pe acelasi
sistem de axe si T
5
separat.
n
(x) =
q
k=0
(1)
k
C
2k
n
x
n2k
(1 x
2
)
k
, unde q = [
n
2
].
7. Fie f C(I). Sa se arate c a are sens
_
1
1
f(x)
dx
1 x
2
.
8. S a se arate ca punand < f, g >=
_
1
1
f(x)g(x)
1 x
2
dx, se obt ine un
produs scalar n C(I).
9. S a se calculeze < T
n
, T
m
> si s a se determine un sir de polinoame
(t
n
), n 0 astfel nc at < t
n
, t
m
>=
mn
.
10. Fie : C
2
(I) C
0
(I), f (1 x
2
)f
(x) xf
(x). Sa se arate
c a este R-liniar a si s a se determine Ker.
11. Dac a f, g C
2
(I), sa se arate c a < (f), g >=< f, (g) >.
12. S a se arate ca (P
n
) P
n
. Este adev arat ca (Q
n
) Q
n
?
13. S a se arate ca dac a P P
n
, atunci exista R astfel nc at
(P) + P P
n1
. S a se arate c a daca < P, x
s
>= 0 pentru s =
0, 1, ...n1, atunci la fel este si (P)+P. Deducet i c a | (P)+P |= 0.
14. S a se arate c a n N, (T
n
+n
2
T
n
= 0. Sa se determine valorile
proprii ale lui [P
n
si s a se arate ca operatorul : T
n
T
n
este diagonali-
zabil.
15. Fie a 1 ntreg. Sa se indice o solut ie particular a pentru ecuat ia
(1 x
2
)y
(x) xy
(x) + a
2
y(x) = 0. S a se arate c a y = sin(a arccos x)
este de asemenea solut ie si sa se deduca mult imea solut iilor pe (1, 1).
114
16. Pentru f C(I) se noteaz a | f |= sup
tI
[f(t)[. Fie V
n
=
1
2
n1
T
n
, n 1 si V
0
= T
0
. Sa se arate c a n 1, | V
n
|=
1
2
n1
.
17. S a se arate ca nu exista polinoame monice Q Q
n
astfel ncat
| Q
n
|<
1
2
n1
. Deducet i c a inf
QQ
n
| Q |=
1
2
n1
, atinsa pentru un anume
polinom din Q
n
.
18. S a se arate c a pentru n = 1, 2, inf
QQ
n
| Q
n
| este atinsa ntr-un
singur punct din Q
n
.
19. Fie n + 1 puncte distincte x
0
, x
1
, ..., x
n
I si e f C(I). S a
se arate c a exista si este unic un polinom L
n
P
n
astfel nc at L
n
(x
k
) =
f(x
k
), pentru 0 k n.
20. Fie f C
n+1
(I) si L
n
polinomul de interpolare pentru
x
0
, x
1
, ..., x
n
si f. Fie x ,= x
i
, i = 0, n. Notam h(t) = f(t) P
n
(t)
(t x
0
)(t x
1
)...(t x
n
)A, cu A R ales astfel nc at h(x) = 0.
S a se arate ca exist a (1, 1) astfel nc at h
(n+1)
() = 0.
Deducet i ca, dac a (x) = (x x
0
)(x x
1
)...(x x
n
), atunci x
(1, 1), exista (1, 1) astfel nc at f(x) L
n
(x) = (x)
f
(n+1)
()
(n + 1)!
.
S a se arate ca | f L
n
|
1
(n+1)!
| f
(n+1)
| | |.
21. Fie f C
(I). Sa se arate c a exist a un sir de polinoame de

interpolare L
n
astfel ncat | f L
n
|
1
(n+1)!2
n
| f
(n+1)
|. Deducet i o
condit ie sucient a pentru f astfel nc at f s a e limita n C
0
(I) a unui sir
de polinoame de interpolare.
22. S a se arate c a seria e
x
=
n=0
x
n
n!
convergenta pe I este mai
bine aproximat a cu polinoamele L
n
de la punctul 21 dec at prin sumele
part iale S
n
=
n
k=0
x
n
n!
, si anume ar atat i ca
1
e(n + 1)!2
n
| e
x
L
n
(x) |
e
(n + 1)!2
n
si | e
x
S
n
(x) |
k=n+1
1
k!
. Deducet i c a
1
(n + 1)!
|
115
e
x
S
n
(x) |
n + 2
n + 1

1
(n + 1)!
. Comparat i ordinul de m arime pentru
| e
x
S
n
(x) | si | e
x
L
n
(x) | pentru n .
Admitere 2003
Scoala Normala Superioara Paris (6 ore)
Se noteaza M
p
= M
p
(C) cu matricea nul a O si matricea unitate I.
1. Pentru orice A = (a
ij
) M
p
se noteaz a tr(A) =
p
i=1
a
ij
urma
matriceiA. Sa se arate c a aplicat ia tr : M
p
C este C -liniar a.
2. S a se arate ca A, B M
p
, tr(AB) = tr(BA).
3. Fie E un spat iu vectorial peste C, de dimensiune p. Fie b
0
o baz a
pentru E si endomorsmul asociat matricei A M
p
(scriem A = M
b
0
). Fie b
1
o alt a baza pentru E, A
= M
b
1
si P = (p
ij
) matricea de trecere
de la baza b
0
la b
1
. S a se exprime A
n funct ie de A si P si s a se arate
c a tr(A
) = tr(A) ( deci tr este un invariant la schimbarea bazei) .

4. Fie (A) = s
1
, ..., s
p
spectrul lui A si S
n
= tr(A
n
), n 1. S a se
arate ca S
n
=
p
i=1
s
n
i
.
5. Fie l(A) = (l
ij
), l
ij
cofactorul lui a
ji
(complementul algebric). Dac a
A este inversabil a, atunci A
1
=
1
detA
l(A).
Fie P(s) = det(sI A) = s
p
+a
1
s
p1
+... +a
p
, polinomul caracteristic
al matricei A. Sa se arate c a A M
p
, A comut a cu l(A).
6. Fie P
(s) =
dP
ds
. Sa se arate c a P
(s) =
p
i=1
P(s)
s s
i
.
7. Fie C si P(s) = (s )(b
0
s
p
+b
1
s
p1
+... +b
p1
) +b
p
.
Ar atat i c a k = 1, p, exist a o relat ie simpl a de recurent a ntre b
k
si
b
k1
. Deducet i b
k
n funct ie de a
k
si . Exprimat i P
(s) ca polinom de
116
grad p 1 cu coecient i funct ie de a
i
si S
i
. Deducet i relat ia
S
k
+a
1
S
k1
+... +a
k1
S
1
+ka
k
= 0, k = 1, p.
8. Fie A M
p
inversabila. S a se calculeze detl(A) si sa se exprime
l(l(A)) ca funct ie de A.
9. S a se arate ca s C, matricea Q(s) = l(sI A) se scrie
Q(s) = s
p1
B
0
+s
p2
B
1
+... +sB
p2
+B
p1
,
unde B
k
M
p
.
10. Dac a C
0
, C
1
, ..., C
k
sunt k+1 matrice din M
p
si s C, sa se arate
c a
s
k
C
0
+s
k1
C
1
+.. +sC
k1
+C
k
= 0 C
0
= C
1
= ... = C
k
= 0, k.
11. S a se calculeze matricele de la punctul 9, n funct ie de puterile
lui A si de coecient ii polinomului caracteristic P(s); apoi s a se arate ca
A
p
+a
1
A
p1
+... +a
p1
A +a
p
I = 0.
12. S a se calculeze l(A) si apoi l(A) n funct ie de puterile lui A si
de coecient ii a
k
. Deducet i tr(l(A)) n funct ie de a
i
si trS
n
. Ar atat i c a
tr(l(A)) se exprim a cu ajutorul unui a
k
( Cat este k?).
13. S a se arate ca dac a (A) (valoare proprie pentru A), atunci
R() = (1)
p1
(
p1
+a
1
p2
+... +a
p1
) (l(A)).
Dac a este valoare proprie nenula pentru A, deducet i o relat ie ntre
R() si detA.
14. Fie a [1, 1] dat si U
n
(a) sirul denit prin
U
n
(a) = 2aU
n1
(a) U
n2
(a), n 2,
U
1
(a) = 2a, U
2
(a) = 4a
2
1.
117
Fie U
n1
(a) = V
n
(a) si X
n
(a) = (U
n
(a), V
n
(a))
T
. S a se arate c a exist a
a
M
2
astfel nc at X
n
(a) =
n2
a
X
2
(a).
15. Pentru a = 1, s a se arate (folosind punctul 11) ca
k 1,
k
1
= k
1
(k 1)I.
S a se calculeze X
n
(1) si s a se deduc a U
n
(1), pentru n 1.
16. S a se calculeze U
n
(1) si s a se exprime
n2
1
.
17. Fie a (1, 1) si = arccos a. S a se calculeze n funct ie de
valorile proprii
1
si
2
pentru
a
M
2
.
S a se arate c a matricea
_
e
i
1
1 e
i
_
este diagonalizanta pentru
a
si
s a se calculeze
k
a
pentru k 1.
S a se verice ca U
n
(a) se exprim a n funct ie de sub forma
U
n
(a) =
sin(n + 1)
sin
.
18. S a se arate c a n 1 , funct ia a U
n
(a) este restrict ia la (-1,1)
a unei funct ii polinomiale cu toate r ad acinile reale si distincte, situate n
intervalul (-1,1). S a se precizeze gradul polinomului.
19. Pentru orice n 1 , se consider a matricea A
n
M
n
, cu
(A
n
)
ii
= 2, i = 1, n,
(A
n
)
i,i+1
= (A
n
)
i+1,i
= 1, i = 1, n 1
si ceilalt i coecient i nuli.
Fie D
n
(s) = det(A
n
sI), s R. S a se calculeze D
1
(s), D
2
(s) si sa
se arate c a exista , funct ii de s astfel nc at
D
n+1
(s) = D
n
(s) +D
n1
(s), n 2.
20. Utiliz and rezultatul punctului 15, determinat i det(A
n
).
118
21. Folosind punctele 16, 17, ..., sa se calculeze valorile proprii ale
matricei A
n
, n 1. S a se arate c a toate aceste valori proprii sunt reale,
distincte si cuprinse ntre 0 si 4.
22. S a se determine n dac a 1 ( respectiv 2, 3) este valoare proprie
pentru matricea A
n
.
23. Pentru ce n, matricea A
n
are valorile proprii 1,2,3? Determinat i
atunci toate valorile proprii ale matricei A
5
.
24. S a se determine vectorii proprii ai matricei A
5
, care corespund
unor valori proprii ntregi.
119
120
Capitolul 5
Probleme date la concursuri
student esti - Universitatea
Bucuresti
121
5.1 Algebra
1. Fie n 2 un numar natural liber de p atrate, D
n
mult imea divizo-
rilor naturali ai lui n si D D
n
o mult ime cu proprietat ile
a) 1 D;
b) Daca x D, atunci
n
x
D;
c) Dac a x, y D, atunci (x, y) D, unde cu (x, y) s-a notat cel mai
mare divizor comun al numerelor x si y.
S a se arate c a num arul de elemente al mult imii D este de forma 2
k
,
k N.
(Traian Lalescu Constant a, 2011)
2. Pe mult imea divizorilor naturali ai unui num ar natural liber de
p atrate s a se deneasc a o structur a de inel boolean.
3. Se da matricea M cu doua linii si dou a coloane si elemente reale.
S a se studieze ecuat ia matricial a X
2
= M, determinandu-se num arul si
natura rad acinilor ei. S a se studieze cazul particular n care M = I
2
sau
matricea M = I
2
.
(Traian Lalescu, 1973)
4. Un grup nit G se numeste rat ional dac a orice element g G este
conjugat cu g
d
pentru orice numar natural d prim cu cardinalul mult imii
G.
a) S a se arate ca grupul de permutari S
n
este rat ional pentru orice n.
b) Sa se ae cardinalul unui grup nit rat ional si comutativ.
c) Fie p un numar prim care divide cardinalul grupului G. Sa se arate
atunci ca si p 1 divide cardinalul grupului G.
(Traian Lalescu, Bucuresti, 1989)
5. S a se arate c a grupurile nite cu proprietatea c a subgrupurile lor
proprii au acelasi numar de elemente sunt comutative.
6. Fie A /
n
(Z) cu A ,= I
n
si k N
, k 3 astfel nc at

A =

I
n
n
122
/
n
(Z
k
). Aratat i c a pentru orice p N
avem A
p
,= I
n
.
(Traian Lalescu Bucuresti, 2009)
7. Fie (R, +, ) un inel n care x
4
= x pentru orice x R. Ar atat i c a
inelul R este comutativ.
(Traian Lalescu Craiova, 2002)
8. Fie A un domeniu de integritate si K corpul sau de fract ii. Fie
: K Q astfel nc at
(A
) N
, () = ()()
oricare ar , K
si () = 0 = 0.
a) S a se arate c a (A, ) este inel euclidian daca si numai daca oricare
ar K exist a a A astfel nc at ( a) < 1.
b) Folosind eventual punctul anterior sa se arate c a inelul
Z
_
1 +
11
2
_
=
_
m +n
1 +
11
2
[m, n Z
_
(n raport cu operat iile obisnuite de adunare si nmult ire) este inel eu-
clidian.
(Traian Lalescu Craiova, 2002)
123
5.2 Algebra liniara si geometrie
1. Fie matricea A /
n
(C). S a se arate c a A este nilpotent a dac a si
numai dac a tr(A
k
) = 0, oricare ar k > 0; (tr(A) este urma matricei A).
(Concursul Traian Lalescu 2008)
2. Fie mult imea plan a format a din punctele interioare si laturile
unui dreptunghi ABCD de laturi AB = a si BC = b. Se deneste funct ia
f : R prin:
f(P) = PA +PB +PC +PD.
S a se calculeze mult imea valorilor funct iei f.
3. Consider am hiperboloidul cu o p anz a, n reperul cartezian Oxyz:
(H)
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 1.
Stiind ca exista punctele M, N, P H astfel nc at vectorii

OM,
ON,
OP
sunt mutual ortogonali, demonstrat i ca
1
a
2
+
1
b
2
>
1
c
2
.
(Concursul Traian Lalescu Bucuresti, 2009)
4. Fie f : M
n
(R) R o funct ie cu proprietatea
f(aX +bY ) = af(X) +bf(Y ).
pentru orice a, b R si orice X, Y M
n
(R).
a) Dac a n 2, s a se arate ca exista o matrice A M
n
(R) astfel ca
f(X) = Tr(AX), pentru oriceX M
n
(R).
b) Sa se arate ca exist a o matrice inversabil a B M
n
(R) astfel ca
f(B) = 0.
124
5. G asit i locul geometric descris de centrul unei elipse de semiaxe
xate, care este tangent a la dou a drepte perpendiculare date.
6. Fie A /
n
(C). Sa se arate c a sirul (a
k
)
k0
, unde
a
k
= rangA
k+1
rangA
k
,
este crescator.
(Concursul Traian Lalescu Constant a, 2011)
7. Se consider a spat iul vectorial (K
n
[X], +) al polinoamelor de grad
cel mult n cu coecient i n corpul comutativ K. Pentru ecare a, b K
denim aplicat ia f
a
b
(P(X)) = P(aX +b),
a) Sa se arate c a f
b
a
este un endomorsm al spat iului (K
n
[X], +).
b) Sa se determine matricea lui f
a
b
n baza (1, x, x
2
, . . . , x
n
) a spat iului
(K
n
[X], +).
c) Fie F mult imea automorsmelor de tipul f
a
b
. Sa se arate ca F
mpreun a cu compunerea funct iilor formeaza grup. S a se determine ma-
tricea lui (f
a
b
)
1
n baza indicat a la puncul anterior.
d) Fie F
1
mult imea automorsmelor de tipul f
1
b
. S a se arate ca F
1
este subgrup n F si c a f
a
b
(f
1
c
(f
a
b
)
1
)) este n F
1
pentru orice f
a
b
din F si
orice f
1
c
din F
1
.
8. Fie A o aplicat ie liniar a, A : R
3
R
3
, si e a = (a
ij
) matricea
asociat a aplicat iei An baza canonic a. Sa se arate c a:
a) A are totdeauna o valoare proprie real a.
b) Dac a a este simetric a atunci toate valorile proprii ale lui A sunt
reale.
c) Sa se determine valorile proprii si vectorii proprii n cazul n care
a este antisimetric a (adic a a
ji
= a
ij
pentru tot i indicii i, j).
d) Sa se determine valorile proprii si vectorii proprii n cazul n care
a este ortogonala (adic a aa
= 1 sau a
1
= a ).
125
9.
In spat iul euclidian E

3
se considera, n raport cu un reper ortonor-
mat, dreapta
(d)
x + 3
2
=
y
1
=
z + 3
2
si familia de drepte (d
a
)
x2
1
=
y1
2
=
z(a+1)
a
.
a) S a se arate ca dreptele (d
a
) trec printr-un punct x, pentru a R.
b) Sa se determine a astfel nc at distant a dintre dreptele (d) si (d
a
)
s a e maxim a.
10. Dou a p atrate ABCD si ABEF au latura comun a AB iar planele
lor sunt perpendiculare. Se iau pe diagonalele AC si BF segmentele egale
AM = BN. S a se arate c a n pozit ia n care lungimea segmentului MN
este minima, MN este perpendicular pe BF si AC si este paralel cu DE.
11.
In spatiul euclidian E
3
raportat la un reper cartezian ortonormat
se considera familia de plane:
: (4
2
+ 3)x (3
2
+ + 4)y + (
2
)z + 24
2
+ + 25 = 0
a) S a se arate c a exista o dreapt a x a d cont inuta n toate planele
familiei
.
b) Sa se determine planul din aceast a familie situat la cea mai mare
distant a de originea reperului si s a se precizeze aceast a distant a.
c) Fie F fasciculul de plane de axa d. S a se compare mult imile F si
.
(Concursul Traian Lalescu Craiova, 2002)
12. Se poate determina o baz a ortonormat a n spat iul euclidian for-
mat din mult imea solut iilor sistemului de ecuat ii
3x
1
x
2
x
3
+x
4
= 0
126
x
1
+ 2x
2
x
3
x
4
= 0?
13. S a se g aseasc a n planul euclidian E
2
, locul geometric al v arfurilor
reperelor ortonormale circumscrise unei conice nedegenerate (cu centru
sau far a centru).
14. Fie V spat iul vectorial al vectorilor liberi. Pentru p diferit de
vectorul zero se considera aplicat ia liniar a A
p
: V V denit a prin
A
p
(u) = pu pentru orice u V unde prin not am produsul vectorial.
a) S a se arate c a dac a u si v sunt ortogonali pe p, atunci A
p
p astreaza
unghiul vectorilor u, v.
b) Daca p este unitar, A
p
induce o transformare ortogonal a pe subspa-
t iul vectorial perpendicular pe p.
c) Sa se arate ca exist a o baza ortonormat a n care A
p
, p unitar, are
matricea (a
ij
)
1i,j3
unde a
ij
= 0 n afara cazurilor a
23
= 1 si a
32
= 1.
15. Fie , , , planele tangente n varfurile A, B, C, D ale unui
tetraedru la sfera circumscris a lui ABCD. S a se arate ca daca dreapta
de intersect ie a planelor si este coplanar a cu dreapta CD atunci
acelasi lucru este adev arat si pentru dreapta de intersect ie a planelor ,
si dreapta AB.
(Concursul Traian Lalescu Bucuresti, 1989)
16. Fie o curb a parametrizata biregulat a, data prin parametrizarea
natural a
r : I R R
3
, r = r(s)
si e
curba denita de parametrizarea

r
b
: I R
3
, r
b
(s) = r(s) +
1
k
1
(s)
(s)
127
unde k
1
este curbura curbei iar este versorul normalei principale.
a) Dac a torsiunea curbei este identic nula, s a se determine versorul
tangentei, versorul normalei principale si curbura curbei
.
b) Daca este elicea cilindric a dat a de parametrizarea
r : R R, r(t) = (a cos t, a sin t, bt) , a > 0, b ,= 0
s a se arate ca curba
este de asemenea o elice cilindrica.

17. Fie P
1
, . . . , P
n
(n 3) puncte distincte aate pe aceeasi circum-
ferint a (n aceast a ordine). Pentru ecare pereche de puncte P
i
, P
j
not am
cu a
ij
lungimea segmentului P
i
P
j
dac a i < j si a
ji
= a
ij
. Consider am
matricea (antisimetrica) A = [a
ij
]. S a se determine dimensiunile imaginii
si nucleului aplicat iei liniare f : R
n
R
n
asociat acestei matrice.
18. Fie A, B matrice patratice din /
n
(R) cu propriet at ile ca exista o
coloan a nenula x /
n,1
(R) astfel nc at Ax = 0 si o coloana y /
n,1
(R)
astfel nc at Ay = Bx.
Dac a A
i
este matricea obt inut a prin nlocuirea n A a coloanei i, a
i
prin coloana i, b
i
din B, sa se arate c a
det A
1
+ + det A
n
= 0
unde det A
i
este determinantul matricei A
i
.
128
5.3 Analiza si ecuat ii diferent iale
1. Demonstrat i c a oricare ar n N, n 2 si numerele strict pozitive
x
1
, x
2
, ..., x
n
cu x
1
+x
2
+... +x
n
= 1, avem
n
k=1
x
k
1 + k(x
2
1
+x
2
2
+... +x
2
k
)
<

4
,
iar constanta din dreapta este cea mai mic a cu aceast a proprietate.
(Concursul Traian Lalescu, Bucuresti 2009)
2. Fie E o submult ime nevid a a intervalului (0, +) care ndeplineste
condit iile
(i)
x
2
E oricare ar x E.
(ii)
_
x
2
+y
2
E, oricare ar x, y E.
Se cer:
a) S a se dea un exemplu de mult ime E ,= (0, ) care ndeplineste
condit iile (i) si (ii).
b) Sa se arate c a

E = [0, ); (

E este nchiderea topologic a a lui E).
3. Fie U R
2
o submult ime deschis a care cont ine discul unitate
nchis D si f : U R o funct ie de clas a C
1
cu proprietatea c a :
f
x
(P)
1 si
f
y
(P)
1, P D.
S a se arate ca daca M
1
, M
2
, . . . , M
n
este o mult ime de puncte din
D cu centrul de greutate n O atunci pentru orice punct P D este
adev arata inegalitatea:
f(P)
1
n
n
k=1
f(M
k
)
2.
129
4. S a se justice faptul c a
f(x) :=
1
x
+
n=1
_
1
x n
+
1
x +n
_
deneste o funct ie continu a f : (0, 1) R.
a) Daca funct ia continu a F : [0, 1] R veric a
F
_
x
2
_
+F
_
x + 1
2
_
= 2F(x)
pentru oricare x [0, 1], atunci F este constant a.
b) Sa se demonstreze egalitatea
cotg(x) =
1
x
+
n=1
_
1
x n
+
1
x +n
_
pentru orice x R Z.
5. Fie f
n
([0, 1] (n 1) un sir de funct ii concave. Presupunem c a
(f
n
) converge simplu la 0. Sa se arate c a sirul (f
n
) este uniform convergent
pe [0, 1].
6. Fie f : [0, ) [0, ) o funct ie continua cu proprietatea
_

0
f(x)dx < .
a) S a se arate ca dac a f este uniform continua, atunci este m arginit a.
b) Aratat i, d and un contraexemplu, c a reciproca armat iei a) este
fals a.
(Concursul Traian Lalescu, Constant a 2011)
7. Fie D = (0, ) (0, ), u (
1
(D) si > 0 xat.
130
a) Sa se arate c a
x
u
x
(x, y) +y
u
y
(x, y) = u(x, y), (x, y) D
dac a si numai dac a exist a (
1
(0, ) astfel ca
u(x, y) = x
_
y
x
_
, (x, y) D.
b) Sa se arate c a daca
x
u
x
(x, y) +y
u
y
(x, y) u(x, y)
, (x, y) D,
atunci exista o unica funct ie (
1
(0, ) astfel ca
u(x, y) x
_
y
x
_
, (x, y) D.
8. Fie
n
x
n
o serie cu termeni strict pozitivi si x
n
0, iar
s
n
=
n
k=0
x
k
.
S a se arate c a
n
x
n
este convergent a dac a si numai daca sirul s
n
este convergent (cu x se noteaz a partea fract ional a a numarului real

x).
9. Fie (x
n
)
n
un sir monoton crescator si divergent de numere reale
strict pozitive si 1. Aratat i c a seria
n=1
_
x
n
x
n1
x
n
_
este diver-
gent a.
Concursul Traian Lalescu, Bucuresti 2009)
10. Fie F mult imea funct iilor f : [0, 1] [0, 1] cu proprietatea ca
exist a dou a mult imi nevide si disjuncte ncat [0, 1] = A B, f(A) B
si f(B) A.
131
S a se studieze daca F cont ine funct ii continue, funct ii primitivabile,
funct ii cu proprietatea lui Darboux.
11. S a se g aseasc a toate funct iile continue f : [0, 1] R cu propri-
etatea
f(x) =
n=1
f(x
n
)
2
n
pentru orice x [0, 1].
(Concursul Traian Lalescu, Craiova 2002)
12. Fie funct ia
f(x) =
_

1
t ln t
(1 +t
2
)
x
dt, x > 1.
i) Sa se arate c a f este convex a, descrescatoare si derivabil a.
ii) Sa se calculeze lim
x1
f(x) si lim
x
f(x).
13. Fie : [0, ) [0, ) o funct ie continu a si integrabil a pe [0, )
i) Sa se demonstreze c a daca x : [0, ) R este o solut ie m arginit a
a ecuat iei x +(t) x = 0 atunci
lim
t
x
(t) = 0.
ii) Sa se demonstreze c a ecuat ia x+(t)x = 0 are cel put in o solut ie
nem arginita.
14. a) Daca f : R
2
R este o funct ie diferent iabila (Frechet) n
origine, atunci:
lim
cr0,r>0
1
r
3
_ _
cx+yr,x0,y0
[f(x, y)f(0, 0)[xy =
1
6
_
f
x
(0, 0) +
f
y
(0, 0)
_
.
132
b) Folosind, eventual, armat ia de la punctul anterior sa se calculeze
lim
cr0,r>0
1
r
3
_
T
r
Px +Qy
unde T
r
este triunghiul orientat pozitiv determinat de punctele
(0, 0), (r, 0) si (0, r) iar P, Q : R
2
R sunt dou a funct ii de clas a (
2
care au proprietatea c a
Q
x
(0, 0) =
P
y
(0, 0).
(Concursul Traian Lalescu, Craiova 2002)
15. Dac a f, g sunt funct ii continue denite pentru x 0, cu valori
reale, se deneste operat ia n modul urm ator:
(f g)(x) =
_
x
0
f(t)g(x t)dt.
a) Pentru ce valori R are sens f(x) x
?
b) Pentru ce valori , R are sens
(f(x) x
) x
?
c) Sa se arate c a exis a valori reale pentru si astfel nc at (f(x)
x
) x
= Af(x) x
1
si se cere s a se determine constanta real a
A.
d) Poate utilizat punctul c) pentru a se rezolva ecuat ia integrala
_
x
0
f(t)
x t
dt = g(x)
f ind funct ie continu a necunoscuta iar g ind o funct ie dat a?
(Concursul Traian Lalescu, 1973)
16. Fie D
n
o mult ime din R
n
(n > 1) cu proprietatea: dac a x, y
D
n
, x = (x
1
, . . . , x
n
), y = (y
1
, . . . , y
n
) atunci ntreg segmentul care uneste
133
aceste dou a puncte estenntregime cuprinsn D
n
. Fie f o funct ie denit a
n D
n
, de dou a ori diferent iabil a, iar d
2
f 0 n D
n
. Sa se arate ca pentru
orice x, y D
n
avem
a)
n
j=1
df(x)
dx
j
(y
j
x
j
) f(y) f(x).
b)
n
j=1
df(y)
dy
j
(y
j
x
j
) f(y) f(x).
c) f(x +t(y x)) f(x) +t(f(y) f(x)), t [0, 1].
17. Fie u = u(r, x, y, z) o funct ie denita pentru (x, y, z) D si r 0
un parametru, admit and n derivate continuen raport cu toate variabilele
sale. S a se arate ca dac a u(r, x, y, z) =
q
p=0
r
p
S
p
(x, y, z) atunci si funct iile
S
p
, p = 0, q admit n derivate part iale continue n D. Sa se arate ca dac a
S
p
este funct ie omogena de grad p (adic a S
p
(tx, ty, tz) = t
p
S
p
(x, y, z))
care este astfel ncat
d
2
S
p
dx
2
+
d
2
S
p
dy
2
+
d
2
S
p
dz
2
= 0, atunci avem
d
2
u
dx
2
+
d
2
u
dy
2
+
d
2
u
dz
2
=
q
p=0
a
p
r
p2
S
p
(x, y, z)
unde r
2
= x
2
+y
2
+z
2
. Sa se determine a
p
.
18. a) Fie s
n
un sir de numere pozitive cu urmatoarea proprietate:
s
n
s
n+1
qs
2
n
, n N,
unde q > 0 nu depinde de n. S a se demonstreze c a sirul cu termenul
general a
n
= ns
n
este marginit.
b) Fie f : R R o funct ie diferent iabil a astfel nc at f
satisface
condit ia Lipschitz: exist a L > 0 cu proprietatea c a:
[f
(y) f
(z)[ [y z[
134
pentru orice numere reale y, z. Se consider a sirul
x
n+1
= x
n
1
L
f
(x
n
), x
0
R.
S a se arate ca
f(x
n+1
) f(x
n
)
1
2L
(f
(x
n
))
2
.
c) Se presupune c a f satisface condit ia de la punctul b). S a se arate
c a dac a f este convex a si exist a a = minf(x)[x R, atunci sirul
b
n
= n(f(x
n
) a) este m arginit. (se folosesc rezultatele de la punctele
anterioare).
d) Fie f : [1, 2] [0, ) o funct ie integrabila pentru care
_
x
1
f(t)
2
dt
x
3
1
3
, x [1, 2].
S a se demonstreze ca
_
2
1
f(t)dt
3
2
.
19. Fie y(x) =
_

0
e
t
sin(tx)
t
dt si z(x) =
_

0
e
t
cos(tx)
t
dt.
a) Sa se arate c a y, z : R R si c a y, z C
1
(R).
b) S a se g aseasca un sistem de ecuat ii diferent iale de ordinul I pe care
y, z l verica.
20. Se considera funct ia f(z) =
1 z
1 + z
.
a) Sa se arate c a f(D) = D, unde D = z C, [z[ < 1, Rez > 0.
b) S a se calculeze
_
C
ctg

f(z)
dz unde cercul C este dat de ecuat ia
[z + 1[ =
2.
c) S a se gaseasc a locul geometric al punctelor z C care veric a
[f(z)[ = [z[.
135
d) Se consider a seria de funct ii
n=1
(e
z
n
1). Sa se arate c a seria
converge uniform pe orice compact K inclus n mult imea z[[z[ < 1 si
s a se generalizeze (nlocuind pe g(z) = e
z
cu o funct ie mai general a).
21. Se considera ecuat ia diferent ial a
y
+A(x)y
+B(x)y = 0, (5.1)
unde A, B C
0
(R).
a) Ce condit ii trebuie s a ndeplineasca funct iile A, B pentru ca printr-
o schimbare de variabila de forma x = f(t), ecuat ia transformat a sa e
liniar a cu coecient i constant i.
b) S a se arate c a A(x) =
1
1 + x
2
, B(x) =
k
2
1 + x
2
iar f, sinusul
hiperbolic verica condit iile de la primul punct si apoi s a se integreze
ecuat ia
(1 +x
2
)y
+xy
k
2
y = 0.
c) Fie ,= 0 o solut ie a ecuat iei (1) si Z
= x R[(x) = 0. Sa se
arate ca pentru orice numere reale a, b, intersect ia mult imilor [a, b] si Z
este o mult ime nita.

d) Dac a
1
,
2
sunt solut ii liniar independente ale ecuat iei (1) si
x
1
, x
2
sunt zerouri consecutive ale solut iei
1
atunci intersect ia mult imilor
(x
1
, x
2
) si Z
2
cont ine un singur element.
22. Fie P(x
1
, x
2
, . . . x
n
) un polinom cu coecient i reali astfel nc at
funct ia polinomial a asociata (denita pe R
n
) este m arginita inferior. S a
se arate c a P si atinge aceast a margine inferioara.
136
Solut ii la Capitolul 1
Universitatea Politehnica Bucuresti
1. a) Fie D o dreapt a n R
3
. Fixam un punct a D si un vector
director v ,= 0 al dreptei D. Atunci D = a +tv[t R. Avem f(v) ,= 0
(c aci f este aplicat ie injectiva) si se verica prin dubla incluziune c a
f(D) = f(a) + tf(v)[t R.
b) Raportul respectiv este egal cu [ det f[. Se poate folosi faptul c a
dac a T = A
1
A
2
A
3
A
4
, atunci vol T =
1
6
[(
A
1
A
2
,
A
1
A
3
,
A
1
A
4
)[.
2. a) Veric ari directe.
b) Rezulta c
q
= 2
q
si o combinat ie liniara nit a de
p
-uri este nula
tot i coecient ii sunt nuli.
c) f T;

f(x) =
p
e
ipx
=
p
e
ipx
si f(x) =
p
e
ipx
.
deoarece funct iile e
ipx
formeaz a un sistem liniar independent, rezult a
c a, f =

f
p
=

p
, oricare p.
d) Evident, u si v sunt aplicat ii C-liniare; u este izomorsm, avand
inversa w = u
1
, denita prin
w
_
p
e
ipx
_
=
p
ip 1
e
ipx
.
137
Dar v nu este izomorsm, deoarece nucleul ei ker v = e
ix
[ C este
nenul.
3. a) Dac a 1 r p, atunci
P(r) = 1 +
r
k=1
(1)
k
r(r 1) . . . (r k 1)
k!
= (1 + (1))
r
= 0.
Deoarece gradP = p, rezulta c a P are rad acinile simple 1, 2, . . . , p.
b) Asadar,
I = A
p
k=1
(1)
k+1
(A I) . . . (A (k 1)I)
k!
deci A are inversa. Ca atare, det A ,= 0 si toate valorile proprii ale lui A
sunt nenule. Pe de alta parte, P(A) = 0 deci P este divizibil cu polinomul
minimal al matricei A.
c) A are toate valorile proprii simple deci A este diagonalizabil a.
4. a) Centrele sferelor sunt C
1
(0, 0, 0) si C
2
(1, 1, 0) deci

C
1
C
2
= +.
Planele cerute au ecuat ia comun a x + y + = 0 cu R.
b) Cele doua sfere au aceeasi raza. Fie M(x, y, z) un punct n spat iu.
Punctul M apart ine cilindrului din enunt exist a un punct N(a, b, c)
cu a
2
+ b
2
+ c
2
= 4 astfel nc at MN[[C
1
C
2
si MN este tangent a la una
din sfere. Ecuat iile dreptei MN sunt
x a
1
=
y b
1
=
z c
0
= t
deci a = x t, b = y t, c = z si ecuat ia (x t)
2
+(y t)
2
+z
2
4 = 0
trebuie s a aiba solut ii duble deci discriminantul nul. Ecuat ia cilindrului
va (x + y)
2
2(x
2
+ y
2
+ z
2
4) = 0.
138
b) Avem d(x
n
, 0) = [arctgn[ <

2
pentru orice n 0 deci sirul (x
n
)
este marginit. Apoi
d(x
n+p
, x
n
) = arctg
p
1 + n(n + p)
< arctg
1
n
si (x
n
) rezult a sir Cauchy (caci > 0 exista N() astfel nc at arctg
1
n
<
pentru orice n N()). Dac a sirul (x
n
) ar convergent n R, ar exista
a R astfel nc at d(x
n
, a) 0 pentru n , adica [arctgnarctga[
0 deci arctg a =

2
, absurd.
c) este o distant a si luam din nou x
n
= n. Atunci
(x
n+p
, x
n
) =
1
n + p

1
n
<
1
n
deci (x
n
) este sir Cauchy. Dac a x
n
a n R, adic a
1
n

1
a
0, ar
rezulta
1
a
= 0; absurd.
b) x, y) =
n=1
2n 1
2
n
= 2
n=1
n
_
1
2
_
n
n=1
_
1
2
_
n
.
In general, pentru [a[ < 1, avem
n=1
a
n
=
a
1 a
si
n=1
na
n
=
a
(1 a)
2
;
nlocuind a =
1
2
, se va obt ine x, y) = 3.
c) cos =
x, y)
[[x[[ [[y[[
. Dar x, y) =
n=1
6
1n
=
6
5
, x, x) =
4
3
si y, y) =
9
8
deci cos =
2
6
5
.
7. a) Veric ari directe; apoi T(sin) = cos si T(cos) = sin.
b) g Im T f V , g(x) = c
1
+ c
2
sin x + c
3
cos x, unde
c
1
=
_

f(t)dt, c
2
=
_

f(t) cos tdt, c

3
=
_

f(t) sin tdt

139
deci ImT este generat de 1, sin, cos si dimImT = 3. Apoi kerT = (ImT)
.
Cum f
2
= cos 2x, f
3
= sin 2x, f
4
= cos 3x, . . . sunt ortogonale pe ImT, ele
apart in lui ker T si ind liniar independente, rezulta c a dimker T = .
c)
1
= 0 este valoare proprie pentru T. Daca ,= 0 ar o alta
valoare proprie, ar exista f ,= 0 astfel nc at T f = f deci
c
1
+ c
2
sin x + c
3
cos x = f(x),
de unde
f(x) =
1
(c
1
+ c
2
sin x + c
3
cos x)
si respectiv relat iile
c
1
_
1
2
_
= 0, c
2
c
3
= 0, c
3
c
2
= 0.
Acest sistem are solut ii nenule doar pentru = 2.
8.
r
x
k
=
x
k
r
deci r
2
v
i
= x
i
deci
v
i
x
k
=

ik
2x
k
v
i
r
2
etc. Prin calcul
direct,
2v
i
+ 4x
k
v
i
x
k
+ r
2
2
v
i
x
2
k
= 0,
k
x
k
v
i
x
k
= v
i
si nsum and, r
2
v
i
+ 2(n 2)v
i
= 0, etc.
9. a) Not am f
n
=
x
n
n!
deci [[f
n
[[ =
1
n!
. Avem
n0
1
n!
= e deci
n0
f
n
este AC. Dac a ar C, atunci suma ei n spat iul C
0
[0,1]
care este f(x) = e
x
,
ar trebui s a e polinomial a; absurd. De fapt P nu este spat iu Banach.
b) Fie (s
n
) sirul sumelor part iale ale seriei anterioare deci [[s
n
[[ e;
atunci t
n
=
1
e
s
n
apart ine la B; cum t
n
e
x1
n C
0
[0,1]
, rezult a ca sirul
(t
n
) este Cauchy n P. Dar acest sir nu are nici un subsir convergent.
Faptul c a o mult ime nchis a si marginita este compact a are loc n R
n
,
n 1 (dar nu si n spat iul C
0
[0,1]
).
c) Luam f
n
(x) =
x
n
n
. Avem f
n
0, dar f
n
nu tinde la zero, pentru
n .
140
10. a) Not and y = sin 20
, rezult a c a sin 60
= 3y 4y
3
deci 4y
3
3y +
3
2
= 0 si se aplic a sirul lui Rolle.
b) Fie f(x) =
[ sin nx[
nsin x
pentru x
_
0,

2
_
. Deci f(x)
1
nsin
_

2n
_
pentru x
_

2n
,

2
_
.
Fie g(x) =
2
x
sin x
. g este cresc atoare pe
_
0,

2
_
, g(

2n
) < g(
6
), deci
f(x)
1
nsin
_

2n
_

2
3
< 1 , 0 < <
1
3
.
c) Pentru n = 1 este evident. Pentru n 2 luam a =

2n
.
11. a) P
A
(X) = det(A XI
n
); P
A
(1) ,= 0 det(A + I
n
) ,= 0
A + I
n
este inversabil a.
b) Vericare direct a.
c) Fie d : R
n
2
R, d(A) = det(I
n
+ A); d este aplicat ie continu a
deci d
1
(0) este nchis a.
12. a) A =
_
_
1 2
1 1
_
_
si z
n
= A
n
z
0
pentru orice n 0. Apoi
A se diagonalizeaza: are valorile proprii
1
= 1 +
2,
2
= 1
2 si
T
1
AT = diag (
1
,
2
) deci A
n
= T diag (
n
1
,
n
2
)T
1
, unde
T =
_
_
2
1 1
_
_
si T
1
=
1
2
2
_
_
1
2
1
2
_
_
.
b) Punctele z
n
= (x
n
, y
n
) din R
2
sunt situate pe curba [x
2
2y
2
[ = 1,
care este reuniunea a doua hiperbole etc.
c) Se consider a perechea (1, 1), apoi A
n
(1, 1)
T
.
13. Asadar,
f(x + h) f(x)
h
= A(x) +
(x, h)
h
pentru orice h ,= 0.
Dar
(x, h)
h
0 pentru h 0 deci funct ia f este derivabila si f
(x) =
141
A(x) pentru orice x R. R amane sa ar at am ca A(x) este derivabila, cu
A
(x) = 0, pentru orice x R.

Inlocuind x cu x h n relat ia din enunt ,
se obt ine
f(x) f(x h) = A(x h) h + (x h, h)
si nlocuind h cu h,
f(x) f(x + h) = A(x + h) (h) + (x + h, h).
Adun and aceast a relat ie cu cea din enunt , rezulta
0 = A(x) h + (x, h) A(x + h) h + (x + h, h)
deci
0 =
A(x + h) A(x)
h

(x, h)
h
2

(x + h, h)
h
2
pentru orice h ,= 0 si orice x etc.
14. a) A este subgrup aditiv al lui R. Fie > 0 xat si un interval
deschis (a, b) de lungime . Ar atam c a acest interval cont ine punct din A.
Dac a x, y A si n Z, atunci n[xy[ A. Fie (a
n
) un sir convergent cu
tot i a
n
A. Atunci exist a N astfel ncat 0 < [a
N
a
N+1
[ < si notand
= [a
N
a
N+1
[, n = [a/], rezult a n a < (n + 1) = n + <
n + = n +b a b deci intervalul (a, b) cont ine elementul (n +1)
al mult imii A.
b) Fie A = 2m + 2n[m, n Z; A cont ine sirul injectiv a
n
=
2n 2[n] si a
n
[0, 2] pentru orice n 0. Cum [0, 2] este compact,
sirul (a
n
) are un subsir convergent. Conform a), rezult a ca A este dens a
n R. Atunci B = sin x[x A rezult a densa n [1, 1] (ntr-adev ar,
u [1, 1], alegem x R cu a = sin x. Dar x = lim
n
n
cu
n
A deci
u = lim
n
sin
n
si sin
n
B). Dar B = sin 2n[n N.
c) Evident maximul respectiv este 2; egalitatea nseamna
sin x = cos x = 1, absurd (caci / Q). Pentru partea secunda, avem
de ar atat c a exist a un sir x
n
0 astfel nc at sin x
n
+cos x
n
are limita 2.
142
Dar mult imea sin 2n este densa n [1, 1] deci exista un sir de numere
naturale r
n
astfel nc at sin 2r
n
1 deci sin 2r
n
+ cos 2r
n
2 (de fapt
cos 2r
n
= 1).
15. a) Fie Q matricea asociat a lui q n baza canonic a a lui R
n
deci
q(x) = X
T
Q X = (AX)
T
Q AX, de unde A
T
Q A = Q. Pentru n = 2
si q(x) = x
2
1
+ x
2
2
, rezulta Q = I
2
si condit ia devine A
T
A = I
2
. Deci A
este o matrice ortogonal a. Pentru q(x) = x
2
1
x
2
2
, rezult a Q = diag(1, 1)
etc.
b) Evident, I
n
G(q); G(q) este grup A G(q), det A ,= 0 [Dac a
det A ,= 0, atunci exista A
1
si A
1
G(q); n relat ia q(x
) = q(Ax
)
punem x
= A
1
x deci q(A
1
x) = q(x), pentru orice x etc.]. Dac a forma
p atratica q are valori proprii nenule (q nedegenerat a), atunci din relat ia
A
T
Q A = Q, rezulta (det A)
2
det Q = det Q si dac a det Q ,= 0, atunci
det A = 1 si G(q) este grup.
16. a) Not and F(x) =
_
x
0
f(t)dt pentru x [0, 1], funct ia F este
deri-vabila si F
(x) = f(x). Atunci

lim
x0
1
x
_
x
0
f(t)dt = lim
x0
F(x)
x
%
= lim
x0
F
(x) = f(0).
Deci, dac a x
n
0, atunci lim
n
1
x
n
_
x
n
0
f(t)dt=f(0) si lu am x
n
=
1
n
.
Limita din enunt este egal a cu f(0).
c) Deoarece lim
x0
ln(1 + x)
x
= 1, integrala are aceeasi natur a cu
_
1
0
1
x
2
dx deci este D.
c) Avem x [0, 1],
ln(1 + x)
x
3
=
1
x
2

1
2x
+ f(x), unde f(x) =
n=0
(1)
n
x
n
n + 3
; funct ia f este continu a pe [0, 1]. Notam
a
n
=
1
n
_
1
1/
n
_
1
x
2

1
2x
+ f(x)
_
dx.
143
Atunci
lim
n
a
n
= lim
n
1
n
_
1/
n
1
_
1
x
2

1
2x
_
dx + f(0) =
= lim
n
1
n
_
1
x

1
2
ln x)
_
1
1/
n
+
1
3
, etc.
b) Presupunem c a
1
(x + k
1
) + . . . +
n
(x + k
n
) = 0
cu k
1
> k
2
> . . . > k
n
, pentru orice x R. Alegem x
0
astfel nc at (x
0
+
k
1
) = 0, . . . , (x
0
+k
n1
) = 0 si (x
0
+k
n
) ,= 0. Atunci
n
(x
0
+k
n
) = 0
deci
n
= 0 etc.
c) Fie g = f
cu f D deci
_

g(x)dx = f[
= 0. Apoi, e
g D cu
_

g(x)dx = 0. Dar g = 0 n afara unui interval [a, b]. Fie

f(x) =
_
x
g(t)dt deci f
= g si f se anuleaza n afara intervalului [a, b]

etc.
18. a) Conform teoremei Hamilton-Cayley, exist a , R astfel
ncat A
2
= A + I
2
. Atunci prin induct ie dup a n 0 se arat a c a A
n
este combinat ie liniara de A, I
2
. Cum A este inversabil a rezult a ,= 0
si notand B = A
1
, rezult a A = I
2
+ A
1
deci A
1
este combinat ie
liniar a de A, I
2
si prin induct ie, A
n
are aceeasi proprietate pentru n 1.
b)
1
,
2
sunt solut iile (reale) ale ecuat iei
2
(a
11
+ a
22
) + = 0,
unde = det A = a
11
a
22
a
2
12
0. Atunci
(
1
2
)
2
= (
1
+
2
)
2
4
1
2
=
= (a
11
+ a
22
)
2
4(a
11
a
22
a
2
12
) = (a
11
a
22
)
2
+ 4a
2
12
4a
2
12
.
144
c) Fie
1

2
> 0 si D = diag (
1
,
2
). Exist a T ortogonal a astfel
ncat T
1
AT = D. Pun and x = T y, rezult a x
T
x = y
T
y si x
T
A x = y
T
D y =
1
y
2
1
+
2
y
2
2
. Avem de determinat max(y
2
1
+ y
2
2
) cu
leg atura
1
y
2
1
+
2
y
2
2
= 1 si minimul respectiv. Punem y
1
=
1
1
cos t,
y
2
=
1
1
sin t (t R) etc. Extremele cerute sunt
1
1
,
1
2
etc.
19. a) 1 2xy + y
2
> 0. Curba y
2
2xy + 1 = 0 este o hiperbola
situat a n regiunea [x[ 1 etc.
b) f(x, y) = (1 + (y
2
2xy))
1/2
si pentru [y
2
2xy[ < 1,
f(x, y) = 1 +
_
1
2
_
(y
2
2xy) +
1
2!
_
1
2
__
1
2
1
_
(y
2
2xy)
2
+. . .
c) Rezult a E 0, dup a calcule. Deriv am aceast a relat ie n raport cu
y de n ori si facem y = 0. Va rezulta
n+1
f
y
n+1
(x, 0) (2n + 1)
n
f
y
n
(x, 0) + n
2
n1
f
y
n1
(x, 0) 0
si
n
f
y
n
(x, 0) = n! p
n
(x).
In nal, (n + 1)p
n+1
(x) (2n + 1)xp
n
(x) + np
n1
(x) = 0.
20. a) R aspunsul este armativ.
b) Ker f este mult imea matricilor simetrice din M
2
(R). Apoi Imf =
mult imea matricilor
_
0
0
_
, R; dim ker f = 3, dim Im f = 1.
c) Dac a este o valoare proprie, atunci exist a un vector coloana nenul
X astfel nc at X X
T
= X deci X
T
= (1 )X. Evident ,= 1 si
singura valoare proprie este = 0.
21. a) Fie B = e
1
, . . . , e
n
baza canonic a n R
n
. Atunci u
i
=
n
k=1
ik
e
k
, 1 i n. Fie u R
n
un vector oarecare, u =
b
j
e
j
.
145
Avem u u
i

ik
b
k
= 0. Conform ipotezei, acest sistem liniar n
b
1
, . . . , b
n
are numai solut ia nula (b
k
= 0, k). Dar atunci det(
ik
) ,= 0
deci vectorii u
1
, . . . , u
n
sunt liniar independent i n R
n
. Fiind n num ar
c at dimensiunea spat iului, ei formeaza baz a n R
n
.
b) Matricea componentelor vectorilor v
1
, . . . , v
n
este de tip Vander-
monde. Determinantul corespunz ator este un produs de factori de forma
p

j
cu p > j si cum ,= 0 si [[ ,= 1, rezult a ca determinantul este
nenul, deci vectorii v
1
, . . . , v
n
sunt liniar independent i, deci baz a n R
n
.
22. a) Vom ar ata c a f este diferent iabil a n (0,0) si ca df(0, 0) este
aplicat ia nul a R
2
R. Pentru aceasta, avem de ar atat ca
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) f(0, 0) 0
_
x
2
+ y
2
= 0.
Dar 0
[f(x, y)[
_
x
2
+ y
2
_
x
2
+ y
2
si apoi f(0, 0) = 0 si armat ia este
evident a.
b) Daca f(tx, ty) = t
f(x, y) pentru orice x, y R si orice t ad-

misibil, se spune ca f este omogena de grad si are loc relat ia lui Euler
x
f
x
+ y
f
y
= = f.

In cazul problemei, x
f
x
+ y
f
y
= 2f si n plus,
y
f
x
x
f
y
= 0 n punctele lui R
2
. Facem schimbarea de variabile inde-
pendente (x, y) (u, v) denita prin u = x
2
+ y
2
, v = y. Atunci
f
x
=
f
u

u
x
+
f
v

v
x
= 2x
f
u
si
f
y
=
f
u

u
y
+
f
v

v
y
= 2y
f
u
+
f
v
.
Atunci x
f
v
= 0 deci
f
v
= 0 si f = (u) cu funct ie arbitrara; asadar,
f = (x
2
+ y
2
) deci u
(u) = (u). Atunci (u) = Cu cu C constant a

arbitrar a si n nal, f(x, y) = C(x
2
+ y
2
).
146
23. a) Avem a
n
> 0. Se cunoaste formula lui Stirling: n! n
n
e
n
2n (se scrie (a
n
) (b
n
) dac a lim
n
a
n
b
n
= 1). Atunci a
n
=
n
n
e
n
n!

1
2n
deci lim
n
a
n
= lim
n
1
2n
= 0. Sumele part iale ale seriei din enunt
sunt s
n
= ln a
1
ln a
n+1
deci lim
n
s
n
= , seria ind divergenta.
b) Evident,
a
n+1
a
n
=
1
e
_
1 +
1
n
_
n
< 1 pentru n 1 deci sirul (a
n
) este
descresc ator, cu limita zero. Seria este C, conform criteriului lui Leibniz.
24. a) Notam u
n
(x) =
sin nx
n
3
; acestea sunt funct ii derivabile si seria
derivatelor
n1
u
n
(x) =
n1
cos nx
n
2
este UC pe R (deoarece
_
_
_
cos nx
n
2
_
_
_
1
n
2
pentru n 1 si aplicam criteriul lui Weierstrass). Deoarece seria
n1
u
n
(x) este de asemenea UC pe R, rezult a ca suma ei f este o funct ie
derivabila pe R.
b) lim
n
f
n
(x) = cos x, x R deci f
n
cos PC pe R. Dac a
convergent a ar UC , ar rezulta c a funct ia cos este polinomiala, ceea
ce este absurd (c aci polinoamele neconstante nu sunt periodice!). Asadar,
convergent a din enunt nu este UC.
25. a) Veric ari directe. Pentru A M
n
(R), tr A = urma lui A,
deci suma elementelor de pe diagonala principala.
b) Se determin a A =
_
a b
c d
_
astfel nc at tr (A
T
C) = 0 si tr (A
T
C
2
) = 0 si se obt ine un sistem liniar n a, b, c, d.
c) Este cunoscuta teorema lui Riesz: dac a V este un spat iu Hilbert
si f : V R este o aplicat ie R-liniar a, atunci exist a si este unic un
vector a
f
V astfel ncat x V , f(x) = a
f
, x). Dac a V este un
spat iu euclidian (nit dimensional cu produs scalar), aceasta se poate
demonstra direct. Aplic and acest fapt pentru V = M
2
(R), exist a B M
astfel nc at f(M) = B, M) = tr (B
T
M) si luam A = B
T
.
147
26. a) Sirul este denit printr-o relat ie de recurent a ntr-un pas.
C autand termenul general sub forma a
n
= c r
n
+d 2
n
, rezult a r = 3,
d =
1
5
deci a
n
= c (3)
n
+
1
5
2
n
; dar a
0
=
2
5
deci c =
1
5
si n nal,
a
n
=
1
5
(2
n
+ (3)
n
), n 0. Raza de convergent a cerut a este
R = lim
n
a
n
a
n+1
lim
n
2
n
+ (3)
n
2
n+1
+ (3)
n+1
=
1
3
.
b) Suma respectiv a este
S(x) =
1
5
n=0
(2x)
n
+
1
5
n=0
(3x)
n
=
1
5

1
1 2x
+
1
5

1
1 + 3x
,
pentru [x[ <
1
3
.
27. a)

In deschisul R
2
(0, 0), funct ia este elementar a deci de clasa
C
.

In origine, funct ia nu este continu a, caci lu and sirurile
(x
n
, y
n
) =
_
1
n
,
1
n
2
_
; (x
n
, y
n
) =
_
1
n
, 0
_
convergente n R
2
c atre (0,0) avem f(x
n
, y
n
) =
1
2

1
2
si f(x
n
, y
n
) =
= n
4
, pentru n . Ram ane sa arat am ca exist a
f
x
(0, 0) = lim
x0
f(x, 0) f(0, 0)
x
= 0
si
f
y
(0, 0) = lim
y0
f(0, y) f(0, 0)
y
= 0.
b) Pentru orice versor s = (a, b) din R
2
, a
2
+ b
2
= 1 avem
df
ds
(0, 0) = lim
t0
f(ts) f(0)
t
= lim
t0
f(ta, tb)
t
=
= lim
t0
t
4
a
4
t
2
b
2
t(t
8
a
8
+ t
4
b
4
)
= lim
t0
ta
4
b
2
a
8
t
4
+ b
4
= 0.
148
R aspunsul la ntrebarea pusa este negativ.
28. a) Dac a x ,= 0, se considera seria
n1
1
n
4
, evident convergent a; cum
0
1
n
4
x
2
+ 1

1
x
2

1
n
2
, rezult a ca si seria din enunt este convergent a n
R 0.
b) Denim f
(0) = 0. Evident, f este continua n R
(ca sum a a unei

serii UC de funct ii continue). Apoi, pentru orice sir x
n
0 (x
n
R
)
avem

f(x
n
) = f(x
n
) 0 =

f(0) deci

f este continu a n R.
c) Funct iile u
n
(x) =
x
2
n
4
x
2
+ 1
sunt derivabile si u
n
(x) =
2x
(n
4
x
2
+ 1)
2
;
seria
n0
u
n
(x) este UC pe orice interval care nu cont ine originea
(aplic and criteriul lui Weierstrass). Atunci

f este derivabil a pe R
, iar
d
f
dx
= lim
x0
f(x) 0
x
= lim
x0
x
n=1
1
n
4
x
2
+ 1
= 0.
29. a) Un punct oarecare pe parabola (P) este M(u, u
2
) si un punct
oarecare pe dreapta (D) este N(v, v 2). Determinarea distant ei cerute
revine la minimul funct iei f(u, v) = (uv)
2
+(u
2
v +2)
2
. Alta metoda:
se considera tangenta (T) la parabol a, paralel a cu (D) deci y = x + si
ecuat ia x
2
= x + trebuie sa aiba solut ii duble deci =
1
4
. Trebuie
atunci determinat a distant a dintre dreptele y = x 2 si y = x
1
4
. Este
sucient de calculat distant a de la origine la cele doua drepte.
b) Ecuat iile dreptei (D)n R
3
vor
x 2
1
=
y 0
1
=
z 0
0
si paralelii
vor (x 2)
2
+ y
2
+ z
2
= , x + y = . Acestia trebuie sa se sprijine
pe curba (P) : y = x
2
, z = 0. Rezult a (x 2)
2
+ x
4
= , x + x
2
=
si condit ia de sprijin se obt ine elimin and x. Rezult a o relat ie de forma
F(, ) = 0, n care nlocuim
= (x 2)
2
+ y
2
+ z
2
si = x + y.
149
b) Ker f = P E[P(X + 1) = P(X). Pentru P E, gradul lui P
este cel mult n(n 2) deci P(X) = a
0
X
n
+a
1
X
n1
+. . . +a
n
, cu a
0
,= 0.
Condit ia P(X + 1) = P(X) devine
a
0
(X+1)
n
+a
1
(X+1)
n1
+. . .+a
n1
(X+1)+a
n
= a
0
X
n
+a
1
X
n1
+. . .+a
n
.
Egal and coecient ii lui X
n1
, rezult a a
0
C
1
n
+ a
1
= a
1
deci a
0
= 0; ab-
surd. Singurele polinoame acceptabile sunt constantele reale (polinoame
de grad zero) deci Ker f = R. Apoi dimImf = dimEdimKer f = n. Se
observ a c a Im f = P(X + 1) P(X)[gr P n = R
n1
[X], mult imea
polinoamelor de grad cel mult n 1.
c) Avem
f(Q
k
) = Q
k
(X + 1) Q
k
(X) = k Q
k1
deci
d(X
k
) = T
1
(f(Q
k
)) = T
1
(kQ
k1
) = kT
1
(Q
k1
) = kX
k1
,
adic a derivata lui X
k
. Deci d este operatorul de derivare etc. Acesta nu
este diagonalizabil (are = 0 ca valoare proprie cu multiplicitatea n, iar
subspat iul propriu corespunzator are dimensiunea n 1).
31. a) Fie f(z) =
1
(z
2
+ 1)
2
. Atunci I
1
= 2iRez(f, i). Dar
Rez(f, i) =
_
(z i)
2
1
(z
2
+ 1)
2
_
z=i
=
_
1
(z + i)
2
_
z=i
=
1
4
si I
1
=
i
2
. Apoi
I
2
=
__
D
(x
2
+ y
2
)dxdy =
__
x
2
+y
2
2y=0
(x
2
+ y
2
)dxdy
si trec and la coordonate polare,
I
2
=
_

0
d
_
2 cos
0
3
d etc.
150
32. a) Vericari directe; funct iile 1, x, x
2
, . . . restr anse la [1, 1] sunt
liniar independente.
b)

In cazul normei [[ [[
2
, se aplic a propriet at ile produsului scalar
f, g) =
_
1
1
f(x)g(x)dx (relat ia din enunt are loc n orice spat iu pre-
hilbertian si se numeste identitatea paralelogramului). Relat ia nu are
loc si pentru norma [[ [[
; de exemplu, lu am f = 1 si g = x.
c) Se recomand a trasarea gracului lui f
n
;n 1. Se consider a funct ia
f : [1, 1] R, f(x) = 0 pentru x [1, 1] 0 cu f(0) = 1. Avem
[[f
n
f[[
= sup
x[1,1]
[f
n
(x) f(x)[ = 1,
deci desi f
n
f PC pe [1, 1], convergent a nu este uniforma, deci nu
are loc n spat iul E nzestrat cu norma [[ [[
. Apoi
[[f
n
f[[
2
2
=
_
1
1
(f
n
(x)f(x))
2
dx =
_
0
1/n
(1+nx)
2
dx+
_
1/n
0
(1nx)
2
dx =
2
3n
(dup a calcul) deci f
n
f n norma [[ [[
2
.
d) Dac a normele ar echivalente, ar exista > 0 astfel nc at
[[f[[
[[f[[
2
pentru orice f E. Dar conform c) ar rezulta ca [[f
n
f[[
[[f
n
f[[
2
, adica 1 <
2
3n
pentru orice n 1. Absurd.
33. a) lim
x0
x
2
e
y
2
/x
2
= 0 si f(0, y) = 0, deci f continua n punctul
(0, y).
b) Avem
f
x
(0, 0) = lim
x0
f(x, 0) f(0, 0)
x 0
= lim
x0
x
2
x
= 0
f
y
(0, 0) = lim
y0
f(0, y) f(0, 0)
y 0
= lim
y0
0 0
y
= 0,
deci
(x, y) =
f(x, y) f(0, 0)
f
x
(0, 0)x
f
y
(0, 0)y
_
x
2
+ y
2
=
x
2
e
y
2
x
2
_
x
2
+ y
2
.
151
Se observa c a [(x, y)[ =
x
2
e
y
2
/x
2
x
2
+y
2
.
Deoarece e
y
2
/x
2
y
2
x
2
+ 1 rezulta
[(x, y)[ =
x
2 x
2
x
2
+y
2
_
x
2
+ y
2
=
x
2
_
x
2
+ y
2
x
2
x
2
+ y
2

x
2
_
x
2
+ y
2
x
2
[x[
= [x[ 0,
pentru x 0, y 0, deci f este diferent iabil a Frechet n (0, 0).
c) Deoarece
f
x
(0, y) = lim
x0
f(x, y) f(0, y)
x
= lim
x0
x
2
e
y
2
/x
2
x
= 0, si,
similar,
f
y
(0, a) = lim
ya
f(0, y) f(0, a)
y a
= lim
ya
0 0
y a
= 0,
rezult a imediat continuitatea ceruta.
d) Rezulta g = e
r
2
si gradg = 2e
r
2
r.
34. a) Raza de convergent a a seriei este =
1
1
= 1.
b) Distingem cazurile:
dac a 0 atunci M = (1, 1);
dac a 0 < 1 atunci M = [1, 1);
dac a > 1 atunci M = [1, 1].
c) Avem cazurile:
dac a > 0 atunci M = [1, 1);
dac a 0 atunci M = (1, 1).
d)Domeniul maxim de denit ie este [1, 1) si f(x) = ln(1 x).
35. a) f(
1
(y, z), y, z) = 0. Deriv and n raport cu x, obt inem
f
x

1
y
+
f
y
= 0, deci

1
y
=
f
y
f
x

1
y
(b, c) =
f
y
(a, b, c)
f
x
(a, b, c)
. Analog,
rezult a
2
z
(a, c) =
f
z
(a, b, c)
f
y
(a, b, c)
,

3
x
(a, b) =
f
y
(a, b, c)
f
z
(a, b, c)
,
152
de unde, prin nmult irea celor trei egalit at i, rezult a relat ia
1
y
(b, c)
2
z
(a, c)
3
x
(a, b) = 1.
b) Avem F(x, a, b) = x
7
+ ax + b. Condit iile teoremei funct iilor im-
plicite sunt vericate, rezulta c a exist a U
0
o vecin atate a punctului (1, 2)
si V
0
o vecinatate a punctului 1 si o unic a funct ie : U
0
V
0
astfel
ncat (1, 2) = 1, F((a, b), a, b) = 0, (a, b) U
0
, C
1
(U
0
, V
0
),
x = (a, b).
c) Din relat ia F((a, b), a, b) = 0, prin derivare n raport cu x rezult a
F
x
(x, a, b)
a
(a, b) +
F
a
(x, a, b) = 0, deci obt inem
a
(a, b) =
F
a
(x, a, b)
F
x
(x, a, b)
=
x
7x
6
+ a
=
(a, b)
7
6
(a, b) + a
,
b
(a, b) =
F
b
(x, a, b)
F
x
(x, a, b)
=
1
7x
6
+ a
=
1
7
6
(a, b) + a
.
d) F(x, 1, 2) = 0 x
7
+x2 = 0. Notand g(x) = x
7
+x2 obt inem
g
(x) = 7x
6
+1 > 0, x R; g ind continu a si strict cresc atoare , rezulta
c a ecuat ia g(x) = 0 are solut ie unica si se observa c a aceasta este x = 1.
e) Folosim metoda contract iei: Se observa c a ecuat ia se rescrie sub
forma x(x
6
+ 0.99) = 2.03, deci x =
2.03
x
6
+ 0.99
. Atunci funct ia g :
[1.004, 1.008] R, g(x) =
2.03
x
6
+ 0.99
este o contract ie. Prima iterat ie
folosind valoarea init ial a x
0
= 1.004, este x
1
= g(x
0
) 1.0078.
36. a) Avem
f
x
=
f
y
=
1
1 + (x + y)
2
, deci
df(x
0
, y
0
)(x x
0
, y y
0
) =
1
1 + (x
0
+ y
0
)
2
(x + y x
0
y
0
),
153
2
f
x
2
=

2
f
xy
=

2
f
yx
=

2
f
y
2
=
2(x + y)
[1 + (x + y)
2
]
2
,
deci
d
2
f(
1
,
2
)(x x
0
, y y
0
)
2
=
2(
1
+
2
)
[1 + (
1
+
2
)
2
]
2
(x + y x
0
y
0
)
2
.
Atunci, pentru (x
0
, y
0
) = (0, 0), rezulta f(x, y) = 0 +x + y + R
f
, unde
R
f
=
2(
1
+
2
)
[1 + (
1
+
2
)
2
]
2
(x + y)
2
,
1
(x, 0),
2
(y, 0)
si
[f(x, y) x y[ =
2(x + y)
2
[1 + (
1
+
2
)
2
]
2
[
1
+
2
[ x
2
+ y
2
, x, y R.
b) g(x) =
_
x
0
_
arctg(t) +
1
1 + t
2
_
dt, g
(x) = arctg(x) +
1
1 + x
2
.
Dar
1
1 + x
2
=
n=0
(1)
n
x
2n
, deci
arctg(x) =
_
1
1 + x
2
dx =
n=0
(1)
n
x
2n+1
2n + 1
.
Rezult a
g
(x) =
n=0
(1)
n
_
x
2n
+
x
2n+1
2n + 1
_
;
g(x) =
n=0
(1)
n
_
x
2n+1
2n + 1
+
x
2n+2
(2n + 1)(2n + 2)
_
.
c) Aproximarea corecta se realizeaza cu primii 5 termeni ai sumei.
37. a) Relat ia din enunt se rescrie
x
2
+ 2y
2
+ z
2
4x + 2z + 1 = 0 (x 2)
2
+ 2y
2
+ (z + 1)
2
= 4,
de unde rezulta (z + 1)
2
4 2 z + 1 2 3 z 1 z
[3, 1].
154
b) Aducem ecuat ia cuadricei la forma canonica (redus a)
(x 2)
2
+ 2y
2
+ (z + 1)
2
= 4
(x 2)
2
4
+
y
2
2
+
(z + 1)
2
4
= 1,
deci efectuand translat ia de reper Oxyz OXY Z dat a de relat iile
X = x 2, Y = y, Z = z + 1,
se obt ine n noile coordonate ecuat ia redus a
X
2
4
+
Y
2
2
+
Z
2
4
= 1, ecuat ia
unui elipsoid de rotat ie cu axa de rotat ie OY .
c) Fie x+2y z +a = 0 un plan paralel cu x+2y z = 0. Impunem
condit ia ca sistemul ce descrie intersect ia cuadricei cu planul
(x 2)
2
+ 2y
2
+ (z + 1)
2
= 4, x + 2y z a = 0
s a aiba solut ie unic a. Substituim y =
a+zx
2
n prima ecuat ie si obt inem
3z
2
+z(2a2x+4)+3x
2
2ax8x+2+a
2
= 0. Solut ia z este unican cazul
n care discriminantul ecuat iei este nul: 8x
2
4x(a + 5) + 2(a 1)
2
= 0.
Anularea discriminantului conduce la relat iile:
= 0 4(a+5)
2
16(a1)
2
= 0 3(7a)(a+1) = 0 a 1, 7.
Distingem cazurile:
i) a = 1, atunci x =
16
16
= 1; z = 0, y = 1, deci punctul (1, 1, 0).
ii) a = 7, atunci x =
48
16
= 3; z =
12
6
= 2; y = 1, deci punctul
(3, 1, 2).
38. a) Fie valoare proprie pentru A. Atunci
AX = X [[AX[[ = [[ [[X[[ [[ =
[[AX[[
[[X[[

[[A[[ [[X[[
[[X[[
= [[A[[.
Alegem [[A[[ = [[A[[
= max
i
_
4
j=1
[a
ij
[
_
= max11, 17, 23, 23 = 23, si
obt inem [[ 23.
155
b) A este autoadjunct a. (evident).
c) A este pozitiv denita deoarece minorii principali ai matricei A
sunt strict pozitivi.
39. Curba de intersect ie este un cerc, intersect ia unui cilindru (x
2
+
xy+y
2
= 3) cu planul x+y+z = 0. O parametrizare a acestui cerc este:
y = 2 sin t, x =
3 cos t sin t, z =
3 cos t sin t, t [0, 2],

deci (t) = (
3 cos t sin t, 2 sin t,
3 cos t sin t).

Deci elementele Frenet sunt versorii Frenet
T =

[[
[[
=

6
=
1
6
(
3 sin t+cos t)
i+
2
6
cos t
j+
1
6
(
3 sin tcos t)
k,
B =

[[
[[
=
3
3
(
i +

j +

k),
N =

B

T =
1
6
(sin t
3 cos t)
i
2
6
sin t
j +
1
6
(
3 cos t + sin t)
k;
Curbura k =
[[
[[

=
6
(
6)
3
=
1
6
si torsiunea = 0 (care se
obt ine prin calcul direct, sau observ and ca este curb a plana inclus a n
planul x + y + z = 0). Formulele Frenet se scriu
d
T
dt
= kv

N =
6
1
N =

N,
d

N
dt
= kv

T + v

B =
T,
d

B
dt
= v

N = 0,
unde v = [[
[[ =
6.
C autam valoarea parametrului t asociata punctului A. Din relat ia
(1, 1, 2) = (
3 cos t sin t, 2 sin t,
3 cos t sin t),

rezult a t =

6
. Atunci n acest punct avem elementele Frenet:
_
T
A
=
1
2
+
1
j,

N
A
=
1
6

1
j +
2
k,

B
A
=
3
3
( +

j +

k)
_
,
156
k
A
=
1
6
,
A
= 0.
40. S(x) = 2
n=1
(1)
n
x
2n
2n + 2
=
n=1
(1)
n
(x
2
)
n
n + 1
.
Dar
1
1 + x
=
n=0
(1)
n
x
n
, [x[ < 1; prin integrare obt inem
_
1
1 + x
dx =
n=0
(1)
n
x
n+1
n + 1
= x
n=0
(1)
n
x
n
n + 1
,
deci
ln(1 + x)
x
=
n=0
(1)
n
x
n
n + 1
, [x[ < 1. Substituim x x
2
si rezult a
ln(1 + x
2
)
x
2
=
n=0
(1)
n
x
2n
n + 1
= 1 + S(x) S(x) =
ln(1 + x
2
)
x
2
1,
Atunci, integr and prin p art i, avem:
_
x
1
S(t)dt =
_
x
1
ln(1 + t
2
)
t
2
dt x + 1 =
=
1
t
ln(t
2
+ 1)
x
1
+
_
x
1
1
t
1
t
2
+ 1
2t dt x + 1 =
=
1
x
ln(x
2
+ 1) + ln 2 + 2arctgt
x
1
x + 1 =
=
1
x
ln(x
2
+ 1) + ln 2 + 2arctgx

2
x + 1.
41. Fie
1
, . . . ,
n
K
+
valorile proprii ale matricei A. Asadar, A se
diagonalizeaz a deci exist a T M
n
(R) nesingulara astfel nc at T
1
AT =
D, unde D = diag (
1
, . . . ,
n
). Ecuat ia X
2
= D are solut ii, de
exemplu X
1
= diag (
1
, . . . ,
n
). Notand X
2
= T X
1
T
1
, rezulta
X
2
2
= (TX
1
T
1
)
2
= T D T
1
= A
deci X
2
este solut ie a ecuat iei X
2
= A.
157
Lucr and pe celule 1-dimensionale (), > 0, membrul drept al relat iei
din enunt devine
2
_

0
(t
2
+ )
1
dt =
2
arctg
t
0
=
si aceasta este solut ie a ecuat iei x

2
= .
42. Se considera seria de puteri
n0
x
3n+1
3n + 1
(cu x R). Raza de
convergent a este R = lim
n
3n + 4
3n + 1
= 1. Deoarece seria dat a este conver-

gent a (conform criteriului lui Leibniz), se poate aplica teorema lui Tauber
si suma seriei dat a este lim
x1
S(x), unde S(x) este suma seriei de puteri
anterioare. Dar S
(x) =
n0
x
3n
=
1
1 x
3
deci S(x) =
_
dx
x
3
1
+ C
etc.
43. Notam = x
2
y
2
deci
u
x
= f
() 2x,
u
y
= f
() (2y),

2
u
x
2
= 2f
() + f
() 4x
2
si
2
u
y
2
= 2f
() + 4y
2
f
().
Relat ia

2
u
x
2
+

2
u
y
2
= 0 devine (x
2
+ y
2
) f
() = 0 si n R
2
(0, 0),
rezult a f
() = 0 adica f
() = C
1
si f() = C
1
+ C
2
cu C
1
, C
2
constante reale arbitrare. Deci f(x, y) = C
1
(x
2
+ y
2
) + C
2
.
44. a) Dac a p(X) = aX
2
+ bX + c, atunci, dup a calcul,
f(aX
2
+bX+c) = 3aX
2
+(2a+3b)X+b+3c+
5a
3
, Kerf = 0, Imf = V.
b) M
B
f
=
_
_
_
_
_
3 1
5
3
0 3 2
0 0 3
_
_
_
_
_
.
158
c) = 3, etc.
45. Pentru orice n 1 si pentru p 1, se scrie
f
(n+p)
(x) f
(n)
(x) = f
(n+p)
(x) f
(n+p1)
(x) + f
(n+p1)
(x)
f
(n+p2)
(x) + . . . + f
(n+1)
(x) f
(n)
(x)
deci x R,
[f
(n+p)
(x) f
(n)
(x)[
1
(n + p)
2
+
1
(n + p 1)
2
+ . . . +
1
n
2
.
Dar
1
k
2

1
k 1

1
k
pentru k 2 deci
[f
(n+p)
(x) f
(n)
(x)[
1
n

1
n + p
=
p
n(n + p)
<
1
n
,
pentru orice p 1. Atunci sirul (f
(n)
), n 1 este UC pe R (conform
criteriului general Cauchy). Fie f(x) = lim
n
f
(n)
(x). Atunci f(0) = 7 si
n plus,
f
(x) = ( lim
n
f
(n)
(x))
= lim
n
f
(n+1)
(x) = f(x)
deci f(x) = Ce
x
, cu C constant a. Fac and x = 0, rezult a C = 7 si n nal,
f(x) = 7e
x
.
46. a) este periodic a de perioada 1. Apoi
I
n
=
_
1
0
+
_
2
1
+. . . +
_
n
n1
.
Dar
_
k+1
k
(x) cos 2nxdx
x=k+t
=
_
1
0
(k + t) cos 2n(k + t)dt =
=
_
1
0
(t) cos 2n(k + t)dt =
_
1
0
t cos 2ntdt = 0
deci I
n
= 0, pentru orice n N.
159
b) f
n
(x + 1) =
n
k=1
1
2
k
(kx + k) =
n
k=1
1
2
k
(kx) = f
n
(x), x. Este
sucient de studiat UC pe intervalul J =
_
1
2
,
1
2
_
. Pentru p < q si
x J, avem
0 f
q
(x) f
p
(x) =
q
k=p+1
1
2
k
(kx)
q
k=p+1
1
2
k
<
1
2
p
.
Asadar, [[f
q
f
p
[[ <
1
2
min(p,q)
etc.
c) Pentru a R Q,
lim
xa
f(x) = lim
xa
lim
n
f
n
(x) = lim
n
lim
xa
f
n
(x) = lim
n
f
n
(a) = f(a).
47. a) Fie Co valoare proprie comuna. Deci exista vectori-coloan a
nenuli u, v astfel ncat Au = u, Bv = v deci A
k
u =
k
u, B
k
v =
k
v
pentru orice k 1. Atunci
2007
= 1,
2008
= 1, de unde = 1.
b) Este sucient de aratat c a P, Q nu au r adacini comune. Dac a ar
exista C cu P() = 0, Q() = 0, atunci [[ = 1 si [ + 1[ = 1, de
unde =
1
2
i
3
2
si + 1 = e
i
3
deci ( + 1)
2007
= e
i669
= 1.
Apoi ( + 1)
2008
= 1 deci ( + 1) = 1. Contradict ie.
c) Asadar, (A + I
3
)x = Bx, deci
B
2
x = B(A + I
3
)x = (A + I
3
)Bx = (A + I
3
)
2
x, etc.
d) Dac a A+B +I
3
nu ar inversabil a, atunci ar exista x ,= 0 astfel
ncat (A + B + I
3
)x = 0 deci conform c), (A + I
3
)
2008
x = B
2008
x = x
deci ((A + I
3
)
2008
I
3
)x = 0. Dar (A
2007
I
3
)x = 0. Cum P, Q sunt
relativ prime, atunci conform teoremei lui Bezont ar exista polinaome
U, V astfel nc at PU + QV = 1 deci P(A) U(A) + Q(A) V (A) = I
3
.
Asadar,
(A
2007
I
3
) U(A) + ((A + I
3
)
2008
I
3
) V (A) = I
3
.
160
Inmult ind la dreapta cu vectorul coloana x, rezult a atunci ca x = 0, ceea

ce este o contradict ie.
48. a) Avem f
n
(x) = x
n
((n + 1) ln x + 1). Funct ia f
n
are un minim
absolut pe (0,1), atins n punctul x
n
= exp
_
1
n + 1
_
. Din tabloul de
variat ie al lui f
n
rezult a c a x (0, 1), inf
x
f
n
(x) = f
n
(x
n
) si sup
x
f
n
(x) =
0.
b) Funct ia : (0, 1) R, (x) = x ln x este m arginita si
f
n
(x) = = x
n
(x). Convergent a uniform a a lui (f
n
) este echivalent a cu
convergent a uniform a a sirului (x
n
), n 0. Se stie c a sirul de funct ii (x
n
)
nu este UC pe (0,1), dar este UC pe orice subinterval compact cont inut
n (0,1).
Alt a metod a const a n calculul sumelor part iale
s
n
(x) =
n
k=0
s
n
(x) =
x
n+2
x
1 x
ln x,
pentru x (0, 1). Apoi lim
n
s
n
(x) =
x ln x
1 x
deci not and s(x) =
x ln x
1 x
,
sirul s
n
converge punctual c atre s pe (0,1) si ca atare, seria
n0
f
n
este
PC, cu suma s. Pentru studiul UC, se calculeaz a
[[s
n
s[[ = sup
x(0,1)
[s
n
(x) s(x)[ etc.
49. Sistemul
f
x
= 0,
f
y
= 0,
f
z
= 0 nu are solut ii deci nu exist a
puncte critice n
K
. Maximul funct iei continue f pe compactul K va
atins numai pe frontiera lui K. Pe fet ele laterale rezulta max f = 1 si
pe planul x+y +z = 1, rezult a f(x, y, z) =

x+1xz +z
2
. Maximul
cerut este
5
4
, dupa calcule.
50 . A este inversabila daca si numai daca det A ,= 0. Dar det A este
produsul r adacinilor complexe ale polinomului sau caracteristic P
A
() =
161
det (A I) C[], deci dac a prin absurd A neinversabila, atunci det A
= 0 P
A
() admite r adacina reala = 0, ceea ce contrazice ipoteza.
Rezult a A inversabila.
Polinomul caracteristic al matricii A are doar r adacini complexe con-
jugate de forma ,

CR. Dac a P
A
() =
m
k=1
(
k
)
_

k
_
, n =
2m, atunci
P
A
1
_
1
_
= det
_
A
1
1
I
_
= det
_
AA
1
_
det
_
A
1
I
_
n
=
=
n
det
_
A
1
_
det
_
A
_
A
1
I
_
=
n
det
_
A
1
_
det (A I) .
Cum = 0 nu este r adacin a a lui P
A
(), pentru orice radcin a a lui
P
A
(), rezult a P
A
1 (
1
) = 0. Deci polinomul caracteristic al matricii
A
1
are drept rad acini inversele r adacinilor matricii A, deci de forma
1
.
51. a) Folosim
lim
x0
x sin x
x
= lim
x0
1 cos x
3x
2
= lim
x0
2 sin
2
_
x
2
_
3x
2
=
1
6
,= 0
lim
n
a
n
sin a
n
a
3
n
=
1
6
,
deoarece lima
n
= 0. Din criteriul comparat iei la limita, rezulta ca seriile
respective au aceeasi natur a.
b) Conform punctului a), deoarece
n1
[a
n
[
3
este convergenta, rezulta
c a
n1
[a
n
sin a
n
[ este convergent a, deci
n1
(a
n
sin a
n
) este absolut
convergenta, deci
n1
(a
n
sin a
n
) este convergent a.
Dac a am presupune ca
n1
a
n
si
n1
sin a
n
nu au aceeasi natura, atunci
n1
(a
n
sin a
n
) este divergent a, ceea ce este fals, deci
n1
a
n
si
n1
sin a
n
au aceeasi natura.
162
c) Fie a
n
=
n
n
3
+1
. Observam c a lim
n
a
n
= 0, a
n
,= 0 iar a
n
<

2
implic a sin a
n
> 0, deci
n1
(1)
n1
sin
_
n
n
3
+ 1
_
n1
sin a
n
.
Deoarece seria
n1
a
3
n
=
n1
n
3
(n
3
+ 1)
3
2
n1
1
n
3
2
este convergenta,
din criteriul de comparat ie cu inegalit at i, rezult a ca
n1
a
3
n
este con-
vergenta si conform punctului b),
n1
sin a
n
are aceeasi natura cu
n1
a
n
. Avem
n1
a
n
=
n1
n
n
3
+ 1
si lim
n
n
n
3
+1
1
n
= lim
n
n
3
n
3
+ 1
=
1 ,= 0, deci
n1
n
n
3
+ 1
si
n1
1
n
au aceeasi natura. Dar
n1
1
n
este divergent a
n1
a
n
este divergent a
n1
sin a
n
este divergent a
seria
n1
(1)
n1
sin
_
n
n
3
+ 1
_
nu este absolut convergent a. Pen-
tru convergent a simpl a, se observ a c a argumentul sinusului din seria
n1
(1)
n1
sin
_
n
n
3
+ 1
_
satisface 0 <
n
n
3
+ 1
< 1 <

2
, deci
sin
_
n
n
3
+ 1
_
este sir descresc ator si poate folosit criteriul lui Leib-
nitz.
52. a) Fie (x
n
)
n
, (x
n
)
n
L. Atunci adun nd egalitat ile de mai jos si
nmult ind prima egalitate cu , obt inem:
x
n+1
=
5
6
x
1
6
x
n1
x
n+1
=
5
6
x
1
6
x
x1

_
x
n+1
+ x
n+1
_
=
5
6
(x
n
+ x
n
)
1
6
(x
n1
+ x
n1
)
_
x
n+1
_
=
5
6
(x
n
)
1
6
(x
n1
)
163
pentru orice . Rezulta (x
n
+ x
n
) L, (x
n
) L, deci L este subspat iu
vectorial.
b) Avem
5
6
u
n
1
6
u
n1
=
5
6

1
2
n

1
6

1
2
n1
=
1
2
n1
_
5
12

2
12
_
=
1
2
n+1
= u
n+1
5
6
v
n
1
6
v
n1
=
5
6

1
3
n

1
6

1
3
n1
=
1
3
n1
_
5
18

2
18
_
=
1
3
n+1
= v
n+1
,
deci (u
n
)
n
, (v
n
)
n
L.
c) u, v sunt liniar independent i, ca vectori n S.
In cazul nostru, relat ia z

n
=

2
n
+

3
n
, n 1 se rescrie pentru n
1, 2,
2
+

3
= 1
4
+

9
= 0 3 + 2 = 69 + 4 = 0
= 4 = 9 z
n
= (4)
1
2
n
+ 9
1
3
n
.
53. a) Avem P : x+2y+2z = 0; e M(a, b, c) si M
= pr
P
M. Ecuat iile
perpendicularei din M pe planul P sunt:
x a
1
=
y b
2
=
z c
2
= t.
Atunci
M
(x, y, z) : x = a + ty = 2t + bz = 2t + cx + 2y + 2z = 0
t = (a 2b 2c)/9x = (8a 2b 2c)/9y =
= (5b 2a 4c)/9z = (5c 2a 4b)/9.
Prin urmare f(a, b, c) =
_
8a 2b 2c
9
,
5b 2a 4c
9
,
5c 2a 4b
9
_
si,
evident, f este liniara.
Kerf este v
1
= (1, 2, 2)si Imf este v
2
= (2, 1, 0), v
3
= (2, 0, 1).
b) Aam valorile proprii si obt inem
1
= 9, (m
1
= 1),
2
= 1,
(m
2
= 1),
3
= 8, (m
3
= 1). Se veric a usor c a f este diagonalizabil a.
164
c) Fie P : Ax + By + Cz = 0 un plan care trece prin origine; a am
proiect ia unui punct M(a, b, c) pe planul P. Dreapta perpendicular a pe
P ce cont ine punctul M are ecuat iile
x = At + a y = Bt + b z = Ct + c,
deci proiect ia cautat a (a, b, c) = P D corespunde valorii t care satis-
face ecuat ia
A(At + a) + B(Bt + b) + C(Ct + c) = 0
t(A
2
+ B
2
+ C
2
) = Aa Bb Cc t =
Aa Bb Cc
A
2
+ B
2
+ C
2
,
Inlocuind , obt inem

(a, b, c) =
_
(B
2
+ C
2
) a Bb Cc
A
2
+ B
2
+ C
2
,
(A
2
+ C
2
) b
2
Aa Cc
A
2
+ B
2
+ C
2
,
(A
2
+ B
2
) c Bb Aa
A
2
+ B
2
+ C
2
_
,
deci o aplicat ie liniar a de matrice.
54. a) Fie i, j, k o baz a ortonormata n V
3
. Not and = [[ui[[
2
+
[[v j[[
2
+ [[w k[[
2
, avem de demonstrat implicat ia < 1 familia
F = u, v, w este liniar independent a. Presupunem prin absurd ca desi
< 1, familia F este liniar dependenta, deci exist a o combinat ie liniara
nul a u + v + w = 0 n care cel put in unul dintre coecient ii , ,
este nenul,
2
+
2
+
2
> 0. Atunci avem
(u i) + (v j) + (w k) = (i + j + k).
Aplic and acestei relat ii norma din R
3
si folosind faptul c a baza
i, j, k este ortonormat a,
[[(u i) +(v j) +(w k)[[ = [[ (i +j +k)[[ =
2
+
2
+
2
.
165
Utiliz and apoi succesiv inegalitatea triunghiului, inegalitatea Cauchy-
Schwartz pentru produsul scalar canonic din R
3
si ipoteza < 1, rezult a
2
+
2
+
2
= [[(u i) + (v j) + (w k)[[
[[ [[u i[[ +[[ [[v j[[ +[[ [[w k[[
([[
2
+[[
2
+[[
2
) ([[u i[[
2
+[[v j[[
2
+[[w k[[
2
)
= (
2
+
2
+
2
) <
2
+
2
+
2
,
deci s-a obt inut o contradict ie. Prin urmare familia F este liniar inde-
pendent a.
b) Not am c
1
= cos(
a, i), c
2
= cos(
b, j), c
3
= cos(
c, k). Avem c
k

[1, 1], k 1, 3, deci folosind ipoteza, rezulta:
5
2
< c
1
+ c
2
+ c
3
2 + c
3
c
3
>
1
2
.
Admitem prin absurd c a familia F = a, b, c este liniar dependent a.
Fie subspat iul vectorial generat de F, asimilat cu un plan care cont ine
originea. Fie i
= pr
i. Avem (
i, i
) (
i, a), deci cos(
i, i
) cos(
i, a) = c
1
.
Not and cu n versorul normal la , avem cos(
i, i
) = sin(
n, i) si c
1

sin(
n, i)
not
= s
1
. Analog rezult a relat iile omologe
c
2
sin(
n, j)
not
= s
2
, c
3
sin(
n, k)
not
= s
3
.
Avem astfel s
1
+ s
2
+ s
3
c
1
+ c
2
+ c
3
>
5
2
.
Not am
k
1
= cos(
n, i), k
2
= cos(
n, j), k
3
= cos(
n, k),
Din faptul ca n este versor, rezult a k
2
1
+k
2
2
+k
2
3
= 1. Folosind relat iile
s
2
j
+k
2
j
= 1, j 1, 2, 3, rezult a s
2
1
+s
2
2
+s
2
3
= 3 (k
2
1
+k
2
2
+k
2
3
) = 2 si
1 s
1
+ 1 s
2
+ 1 s
3

1
2
+ 1
2
+ 1
2
_
s
2
1
+ s
2
2
+ s
2
3
=
2 =
6.
166
Obt inem
6 s
1
+s
2
+s
3
>
5
2
, de unde
6 >
5
2
2
6 > 5 24 > 25,

contradict ie.
55. Se observ a c a implicat ia inversa este imediata. Pentru a demon-
stra implicat ia direct a, presupunem adevarat a egalitatea AB = BA.
Not and cu
1
, ,
n
cele n valori proprii distincte ale matricii Asi respec-
tiv cu f
1
, , f
n
generatorii celor n subspat ii proprii S
1
, . . . , S
n
asociate,
se observ a ca ipoteza AB = BA implic a A(Bf
k
) = BAf
k
= B(
k
f
k
) =
k
(Bf
k
), deci Bf
k
S
k
. Dar S
k
= L(f
k
), deci exist a
k
astfel nc at
Bf
k
=
k
f
k
. Deci f
1
, , f
n
este baz a diagonalizatoare at at pentru A,
c at si pentru B. Notam cu C matricea diagonalizatoare C = [f
1
, , f
n
]
si avem matricele diagonale asociate

A = C
1
AC = diag(
1
, ,
n
) si
B = C
1
BC = diag(
1
, ,
n
).
Se constat a ca, deoarece valorile proprii
1
, ,
n
sunt distincte,
determinantul Vandermonde care are pe linii vectorii v
k
= (
k
1
, ,
k
n
),
k 0, . . . , n1 este nenul, deci vectorii v
0
, . . . , v
n1
formeaz a o baza
. Prin urmare, pentru w = (
1
, ,
n
), exist a scalarii a
0
, , a
n1
, astfel ca
w = a
0
v
0
++a
n1
v
n1
si deci

B = a
0
I
n
+a
1

A+a
2

A
2
++a
n1

A
n1
P(

A).

Inmult ind aceasta relat ie cu C la stanga si cu C
1
la dreapta si
folosind egalitatea C

A
k
C
1
= (C

AC
1
)
k
, k 0, , n 1, rezulta
B = P(A).
56. a) R = lim
n
1
n
_
[a
n
[
= 0.
b) Integr and prin p art i, obt inem
a
n
=
_
1
0
x
n
e
x
dx =
_
1
0
x
n
(e
x
)
dx =
_
x
n
e
x
1
0
_
1
0
nx
n1
e
x
dx
_
,
deci a
n
=
1
e
+ na
n1
. Prin calcul direct, a
0
=
_
1
0
e
x
dx =
e 1
e
. Se
observ a ca a
n
> 0, n, deoarece integrandul este funct ie pozitiv a continua
neidentic nul a, deci 0 < a
n
, n ,= 0. Obt inem
a
n
= n!a
0
1
e
_
1+n+n(n1) +n(n1)(n2) + +n(n1) 3 2
_
167
= n!a
0
1
e
_
1
n!
+
1
(n 1)!
+ +
1
2!
+
1
1!
_
n!
=
n!
e
(e
n
),
unde
n
=
_
1 +
1
1!
+
1
2!
+ +
1
(n 1)!
+
1
n!
_
n
e.
Dar e
n
este eroarea dintre suma seriei Taylor asociata funct iei f(x) =
e
x
, x [0, 1], deci este restul Lagrange n x = 1, dat de R =
f
(n+1)
(x
)
(n + 1)!
=
e
x
(n + 1)!
, x
[0, 1]. Dar 0 x
1
1
(n + 1)!
R
e
(n + 1)!
, deci
1
e(n + 1)
a
n

1
n + 1
n
0, deci lim
n
a
n
= 0. Prin trecere la limita n
relat ia de recurent a a
n
=
1
e
+ n a
n1
, rezulta lim
n
na
n1
=
1
e
, deci
lim
n
a
n1
a
n
= lim
n
na
n1
(n + 1)a
n
n + 1
n
=
1/e
1/e
1 = 1,
si deci raza de convergent a este R = 1. c) Orice sir de numere reale
x
n
n1
este convergent d.n.d. este sir Cauchy,
> 0, n N
, a.. n
1
, n
2
n, [x
n
2
x
n
1
[ < .
Dar pentru x
n
= 1 +
1
2
+ +
1
n
avem
() =
1
2
> 0, a.. n N
, ()n
1
= n1, n
2
= 2n n, cu proprietatea
[x
n
2
x
n
1
[ =
1
n + 1
+ +
1
2n
1
2n
+ +
1
2n
. .
n termeni
=
1
2
,
deci sirul nu este sir Cauchy, deci nu este convergent. Fiind sir crescator
cu termeni pozitivi, rezult a lim
n
a
n
= lim
n
_
1 +
1
2
+ +
1
n
_
= , deci
L = lim
a
n+1
a
n
= lim
1 +
1/(n + 1)
a
n
= 1,
168
deci R =
1
L
= 1. Distingem trei cazuri: (i) pentru x = 1, seria numeric a
are termenul general b
n
=
n
k=1
1
n
, si este serie divergent a deoarece limb
n
=
lima
n
= ,= 0, deci seria de puteri diverge; (ii) pentru x = 1, seria de
puteri devine S(1) =
n1
(1)
n
n
k=1
1
n
; termenul general al acestei serii,
b
n
= (1)
n
n
k=1
1
n
produce sirul sumelor part iale, format din subsirurile
b
2n
n
+ si b
2n+1
n
, deci b
n
n
, 0 , prin urmare pentru
x = 1 seria de puteri nu este convergent a;
(iii) pentru [x[ < 1, folosim indicat ia din enunt . Are loc egalitatea
_
1 +
1
2
+ +
1
n
_
x
n
=
n
k=1
x
k
k
x
nk
, de unde
S(x)
n1
_
1 +
1
2
+ +
1
n
_
x
n
=
_
n1
x
n
n
_
n1
x
n
_
.
Dar
n1
x
n
= lim
n
x
1 x
n
1 x
=
x
1 x
, iar
n1
x
n
n
= ln(1 x), deci
suma seriei este S(x) =
x ln(1 x)
1 x
.
57. a) Se observa ca funct ia (t) = t
2n+1
e
t
2
este impara, deci pentru
x > 0 avem
_
x
x
(t)dt = 0 , deci f
n
(x) = f
n
(x), x R. Cu schimbarea
de variabil a u = t
2
, unde t (, x], si apoi integr and prin part i,
obt inem
f
n
(x) =
1
n!
_
x
2
u
n
2
e
u
du =
1
2n!
_

x
2
u
n
e
u
du
=
1
2n!
_
u
n
e
u
x
2
+ n
_

x
2
u
n1
e
u
du
_
=
x
2n
e
x
2
2n!
+ f
n1
(x),
deci f
n
(x) =
x
2n
e
x
2
2n!
+ f
n1
(x). b) Integrand n relat ia de recurent
,
169
unde a
n
=
_
1
0
f
n
(x), avem egalitatea a
n
= b
n
+ a
n1
, unde b
n
=
_
1
0
x
2n
e
x
2
2 n!
dx.
Sum and relat iile obt inute din relat ia de recurent a prinnlocuirea n
1, 2, 3, ..., avem
a
n
= a
0
n=1
1
2
_
1
0
x
2n
n!
e
x
2
dx = a
0
1
2
_
1
0
e
x
2
_
n
n=1
x
2n
n!
_
dx =
= a
0
1
2
_
1
0
e
x
2
_
1 +
n
n=0
(x
2
)
n
n!
_
dx.
Se observa c a suma tinde pentru n la e
x
2
, deci rezult a
lim
n
a
n
= a
0
1
2
_
1
0
e
x
2
_
1 + e
x
2
_
dx =
= a
0
1
2
_
1
0
(1 e
x
2
)dx = a
0
1
2
+
1
2
_
1
0
e
x
2
dx.
Dar
a
0
=
_
1
0
_
1
0!
_
x
te
t
2
dt
_
dx =
1
2
_
1
0
e
x
2
dx,
deci lim
n
a
n
=
1
2
.
58. a) Fie o valoare proprie a matricei A si v R
3
0 un vector
propriu asociat valorii proprii . Atunci avem
Av = v, A
2
v = A Av = Av =
2
v, A
3
v =
3
v.
Folosind relat ia din ipoteza aplicat a vectorului v, obt inem
A
3
v = Av
3
v = v (
3
)v = 0.
Dar v ,= 0, deci
3
= 0, si singurele valori proprii sunt r ad acinile
ecuat iei (
2
1) = 0, deci 0, 1.
170
b) Deoarece matricea are valori proprii reale, ea este jordanizabil a. Fie
C matricea modal a (diagonalizatoare) care are pe coloane coordonatele
unei baze formate din vectori proprii si eventual vectori principali ai
matricei A.
Atunci J = C
1
AC are forma canonic a Jordan si se observa ca
J
3
= (CAC
1
)
3
= CA
3
C
1
= CAC
1
= J,
deci J
3
= J. Distingem trei cazuri:
(i) daca valorile proprii sunt distincte 1, 0, 1; atunci, acestea ind
simple (de multiplicitate unu), matricea este diagonalizabil a;
(ii) dac a una dintre valorile proprii este dubl a si prin absurd A nu este
diagonalizabil a, atunci J cont ine dou a celule Jordan, una dintre acestea
av and ordinul 2; n acest caz J = D +N unde D este matrice diagonal a
cu proprietatea D
3
= D Atunci
J
3
= J (D + N)
3
= D + N (3D
2
I
3
)N = O
3
.
Dar matricea 3D
2
cont ine pe diagonala numerele 0 sau 3, deci (3D
2
I
3
)
este o matrice diagonal a inversabil a si deci N = O
3
, contradict ie;
(iii) daca A admite o unica valoare proprie tripl a 1, 0, atunci
J contine o singur a celul a Jordan; n acest caz J = D+N unde D = I
3
este matrice diagonala cu proprietatea D
3
= D, iar N este o matrice
nenul a nilpotenta de ordinul trei (N
3
= 0).
Atunci
J
3
= J (D + N)
3
= D + N (3D
2
I
3
)N + 3DN
2
= O
3
.
Dar (3D
2
I
3
) = (3
2
1)I
3
not
= M este o matrice diagonal a inversabila
si deci N = 3M
1
DN
2
, unde matricea din stanga este nilpotenta de
ordin trei, iar cea din dreapta este e nilpotenta de ordin doi (pentru
1), e nula (n cazul = 0), deci contradict ie.

In concluzie, n
toate cele trei cazuri, A este matrice diagonalizabila.
171
Universitatea Gheorghe Asachi - Iasi
1. Presupunem c a f este cresc atoare. Fie I un interval x, x
f
1
(I)
cu x x
; exist a deci y, y
I cu y y
astfel ca f(x) = y, f(x
) = y
.
Pentru a ar ata c a f
1
(I) este un interval, e x
[x, x
], din x x
rezult a f(x) f(x
) f(x
) si deoarece I este interval, avem f(x
) I,
deci x
f
1
(I).
Reciproc. Presupunem c a f nu este monotona. Exista deci x
1
, x
2
, cu
x
1
< x
2
astfel ca f(x
1
) f(x
2
) si x
3
< x
4
astfel ca f(x
3
) f(x
4
).
Compar and cele 4 valori ale funct iei se poate obt ine urm atoarea condit ie
echivalent a. Exist a x
1
< x
2
< x
3
astfel ca f(x
1
) f(x
2
) si f(x
3
) f(x
2
).
Fie a = min(f(x
1
), f(x
3
)) si b = f(x
2
). Atunci rezulta c a f
1
[a, b) nu este
interval, deoarece x
1
, x
3
f
1
[a, b), dar x
2
/ f
1
[a, b).
2. Fie funct ia f : (0, ) R, f(x) = e ln x x, care admite punctul
e punct de maxim si deoarece f(e) = 0 rezulta c a f(x) 0, x > 0, deci
e ln x x.

In particular, dac a x = deducem c a f() < f(e), de unde
e
e
.
3. a) Putem scrie
x
n+1
= x
n
(1 x
n
+ x
2
n
+ x
2006
n
x
2007
n
) = x
n
1 x
2008
n
1 + x
n
.
Demonstr am prin induct ie c a x
n
(0, 1). Din ipotez a etapa de vericare
este ndeplinita. Presupunem c a armat ia este adev arata pentru n, adic a
x
n
(0, 1). Avem
x
n+1

x
n
1 + x
n
< 1.
In mod evident rezult a x

n+1
> 0.
Ar atam c a x
n
este sir descrescator.
x
n+1
x
n
= x
2
n
+ x
3
n
+ x
2007
n
x
2008
n
=
172
x
2
n
(1 x
n
+ x
2005
n
+ x
2006
n
) = x
2
n
1 + x
2007
n
1 + x
n
.
Observ am c a x
n+1
x
n
0 si deci sirul este descresc ator, deci convergent.
Fie l limita sa.

Inlocuind n relat ia de recurent a deducem
l = l
1 l
2008
1 + l
,
deci l = 0.
b) Comparam cu seria
n=0
1
n
.
Calcul am limita raportului dintre termenii seriilor
lim
n
x
n
1
n
= lim
n
_
n
1
x
n
_
Apoi folosind teorema Stolz- Cesaro.

lim
n
n + 1 n
1
x
n+1
1
x
n
= lim
n
1
1
x
n+1
1
x
n
=
= lim
n
1
1+x
n
x
n
(1x
2008
n
)

1
x
n
= lim
n
x
n
(1 x
2008
n
)
1 + x
n
1 + x
2008
n
= lim
n
1 x
2008
n
1 + x
2007
n
= 1.
Rezult a atunci c a
lim
n
x
n
1
n
= 1
si seria dat a este convergenta dac a si numai dac a > 1.
4. Observ am c a sirul are termeni pozitivi si logaritm am relat ia de
recurent a. Notam y
n
= ln x
n
si obt inem
y
n+2
y
n+1
2y
n
= 0.
Rezolv and ecuat ia cu recurent e (cautand solut ii de forma y
n
= a
n
)
obt inem ecuat ia (caracteristic a) a
2
a 2 = 0. Deci
173
y
n
= C
1
2
n
+ C
2
(1)
n
.
Condit iile init iale devin y
0
= ln 1 = 0 si y
1
= ln 1/2. Folosind aceste
condit ii deducem
C
1
=
ln 2
3
, C
2
=
ln 2
3
.
Atunci obt inem
y
n
=
ln 2
3
((1)
n
2
n
),
iar sirul x
n
este
x
n
=
_
e
ln
3
2
_
(1)
n
2
n
= 2
2
n
+ (1)
n+1
3
.
Rezult a c a sirul x
n
are limita 0.
5. a) Se arat a prin induct ie c a sirul a
n
(0, 1). Dac a x (0, 1) are
loc inegalitatea 2
x
< x + 1, de unde deducem c a a
n+1
< a
n
. Deci sirul
este convergent, iar limita este 0.
b) Folosim criteriul raportului
lim
n
a
n+1
a
n
= lim
n
2
a
n
1
a
n
= ln 2 < 1,
deci seria este convergenta.
6. Scriem sub forma matriceal a
_
x
n
y
n
_
=
_
2/5 3/5
4/5 1/5
__
x
n1
y
n1
_
.
Matricea A admite forma diagonal a D =
_
1 0
0 2/5
_
unde matricea
de schimbare de baza este C =
_
1 3
1 4
_
. Are loc CDC
1
= A si
174
A
n
= CD
n
C
1
, unde C
1
= 1/7
_
4 3
1 1
_
. Efectu and calculele
avem
x
n
= 1/7 (4a + 3b + 3(a b)(2/5)
n
)
y
n
= 1/7 (4a + 3b 4(a b)(2/5)
n
)
.
Din condit ia ca seriile sunt convergente, urmeaza n mod necesar c a 4a+
3b = 0 si calcul and suma seriilor geometrice se constat a c a raportul cerut
este -3/4.
7. a) Are loc descompunerea termenului general
1 k
k
3
+ 6k
2
+ 11k + 6
=
1
k + 1

3
k + 2
+
2
k + 3
de unde rezult a ca sirul este convergent la
1
6
.
8. Are loc urm atoare majorare, dac a folosim inegalitatea mediilor
a
n
n
=
_
a
n
n
2

a
n
+
1
n
2
2
.
Folosind criteriul comparat iei si observand ca pentru > 1/2 seria ar-
monic a generalizata converge, rezult a armat ia dorit a.
9. Pentru a R xat funct ia [x a[ este convexa. Daca xam
x
2
, x
3
, , x
n
, funct ia este o sum a de funct ii convexe, deci convex a (n
x
1
). Valoarea maxim a se atinge atunci n extremit at i adic a 0, 1. Analog
x
i
0, 1. Presupunem ca p numere sunt 0 si n p sunt 1. Suma este
p(n p) si ca funct ie de p are maxim n p =
n
2
.
Dac a n este num ar par, atunci p N si are valoarea maxim a
n
2
2
.
Dac a n este num ar impar funct ia are maxim n p =
n 1
2
si acesta
este
n
2
1
4
.
175
10. Din f
(0) = a ,= 0 rezult a ca f
este strict monotona ntr-o

vecin atate a originii si f
(x) ,= 0, dac a x ,= 0. Din f
(x) ,= 0 rezult a
analog ca f(x) ,= 0 daca x ,= 0 si deci fract ia este corect denit a. Daca
x ,= 0 funct ia g este
g(x) =
(f
)
2
2ff
2(f
)
2
f
.
Din formula lui Taylor aplicat a funct iilor f, f
, f
deducem dezvoltarile
limitate
f(x) =
a
2
x
2
+
b
6
x
3
+ o(x
3
)
f
(x) = ax +
b
2
x
2
+ o(x
2
)
f
(x) = a + bx + o(x)
unde o(f) este funct ia h (denit a ntro vecin atate a lui 0), care are
proprietatea ca lim
x0
h(x)
f(x)
= 0.
Inlocuim in expresia lui g:

g(x) =
(ax +
b
2
x
2
+ o(x
2
))
2
2(
a
2
x
2
+
b
6
x
3
+ o(x
3
))(a + bx + o(x))
2(ax +
b
2
x
2
+ o(x
2
))
2
_
a
2
x
2
+
b
6
x
3
+ o(x
3
)
care dupa efectuarea calculelor devine
b
3
ax
3
+ o(x
3
)
2x
2
[x[(a +
b
2
x + o(x))
2
_
a
2
+
b
6
x + o(x)
.
Deducem ca
lim
x0
g(x) =

2b
6a
a
, lim
x0
g(x) =
2b
6a
a
iar saltul este

2b
3a
a
11. Dac a x = a sau x = b relat ia este evident a.
176
Denim funct ia h : [a, b] R
h(x) =
_
_
_
f(x) f(a)
(x a)
x ,= a
f
(a) x = a.
Funct ia h este continu a pe [a, b], derivabil a pentru x (a, b) iar
h
(x) =
(x a)f
(x) (f(x) f(a))

(x a)
2
, x (a, b).
Deci pentru orice x (a, b) exista
1
(x, b) astfel ca
h(x) h(b) = h
(
1
)(x b) ().
Aplic am dezvoltarea funct iei f n y (a, b) cu rest Lgrange exista
2
(a, y) astfel ca
f(a) = f(y) + (a y)f
(y) +
(a y)
2
2
f
(
2
).
Fie x (a, b) si
1
(x, b) care veric a (??). Fie
2
(a,
1
) ales
pentru y =
1
. Astfel avem
h
(
1
) =
h(x) h(b)
x b
=
f(x)f(a)
xa

f(b)f(a)
ba
x b
=
(f(x) f(a))
f(b)f(a)
ba
(x a)
(x a)(x b)
.
Dar, daca folosim (*)
h
(
1
) =
(
1
a)f
(
1
) (f(
1
) f(a))
(
1
a)
2
=
f
(
2
)
2
,
de unde deducem armat ia problemei.
12. a) Din denit ie, rezult a c a orice sir din mult imea S are propri-
etatea 0 < x
k
< 1; deci are loc 0 < x
2
k
< x
k
, de unde lim
x+
n
k=1
x
2
k
<
lim
x+
n
k=1
x
k
.
177
b) Fie a (0, 1) astfel si sirul x
k
= (1 a)a
k1
apart ine mult imii S.
Atunci
n=1
x
2
k
=
(1 a)
2
1 a
2
. Pentru (0, 1), punand condit ia =
1 a
1 + a
,
rezult a c a alegand a =
1
1 +
obt inem sirul cautat.
13. Observ am ca dac a lu am t = 0 n condit ia din denit ie, avem
f(0) = 0.
a) Calculam derivata funct iei cu denit ia
f
(x) = lim
t0
f(x + t) f(x)
t
= lim
t0
e
x
f(t) + e
t
f(x) f(x)
t
.
Aplic and lH opital, limita anteriora este
e
x
f
(0) + f(x) = e
x
+ f(x).
b) Derivata funct iei g rezult a imediat 0 si cum g(0) = f(0) = 0
deducem ca g(x) = 0, x R.
c) Din armat ia precedenta rezult a f(x) = xe
x
.
14. a) Aplic am teorema lui Lagrange pe intervalul [n, n+1] si rezult a
c a exista (n, n + 1) astfel ca F(n + 1) F(n) = F
() > F
(n) = e
n
2
b) Folosim inegalitatea precedent a si avem
F(n + 1) F(n) > e
n
2
F(n) F(n 1) > e
(n1)
2

F(1) F(0) > 1
de unde dup a sumare deducem armat ia.
c) Aplicam regula lui lH opital si avem
lim
x+
f(x)
xF(x)
= lim
x+
2xe
x
2
F(x) + xe
x
2
= 2,
deoarece lim
x+
F(x)
xe
x
2
= 0.
178
d) Aplicand succesiv regula lui lH opital limitei
lim
x+
ln(F(x))
F(x)
xf(x)
= lim
x+
F(x) ln F(x)
xf(x)
se obt ine limita
1
2
.
15. Din inegalitatea mediilor obt inem c a 5n4 n
2
de unde deducem
c a n 1, 2, 3, 4. Analizand cele 4 cazuri obt inem
n = 1, p
1
= 1
n = 3, (p
1
, p
2
, p
3
) = (2, 3, 6) si toate permut arile.
n = 4, (p
1
, p
2
, p
3
, p
4
) = (4, 4, 4, 4)
16. Pentru a = 1 avem din ipotez a
1
b
<
7 deci b
1
7
. Deoarece b
este num ar ntreg, rezult a b > 1. Condit ia ce trebuie ar atata este
2
b
<
7,
care revine la inegalitatea evident a b 1 >
2
7
.
Presupunem ca a > 1. Trebuie ar atat c a
a
2
+ 1
a
<
7b. Prin ridicare

la patrat relat ia este echivalenta cu
a
2
+ 2 +
1
a
2
< 7b
2
. ()
Din ipoteza a
2
< 7b
2
, iar a
2
Z, rezult a ca a
2
+ 1 poate cel mult 7b
2
.
Dac a a
2
+ 1 < 7b
2
, atunci a
2
+ 2 poate cel mult 7b
2
. Arat am ca
a
2
+ 1 ,= 7b
2
, a
2
+ 2 ,= 7b
2
. ()
Dac a a = 7k + r, r 0, 1, 2, 3 atunci r
2
3, 0, 1, 2 si se
observ a c a a
2
+ 1 si a
2
+ 2 nu au restul 0.
Deoarece am demonstrat (**) urmeaza ca a
2
+ 2 < 7b
2
si prin
ad augarea numarului subunitar
1
a
2
inegalitatea se pastreaz a. Deci (*)
este adevarat a.
17. Fie M mult imea celor 10 numere. Fie
s : T
(M) = T N, s(A) = suma elementelor lui A.

179
Se observ a c a suma ia valori n mult imea [0, 1000] N. Pe de alt a parte
T
(M) are 2
10
1 = 1023 elemente; deci s nu este injectiva.
18. Vom folosi succesiv cunoscuta inegalitate a
2
+b
2
+c
2
ab+ac+bc
si obt inem
x
16
+ y
16
+ z
16
(xy)
8
+ (yz)
8
+ (zx)
8
(xyz)
4
(y
4
+ z
4
+ x
4
)
(xyz)
4
((yz)
2
+ (yx)
2
+ (xy)
2
) (xyz)
5
(x + y + z).
19. Dac a adun am si sc adem relat iile obt inem
_
_
2
x
= x
4
+ 10x
2
y
2
+ 5y
4
1
y
= 5x
4
+ 10x
2
y
2
+ y
4
.
Dac a nmult im prima ecuat ie cu x a doua cu y si adunam apoi sc adem
relat iile deducem
_
3 = (x + y)
5
1 = (x y)
5
de unde solut ia este
x =
1
2
(
5
3 + 1), y =
1
2
(
5
3 1)
20. Vom ar ata c a polinomul p este de grad 1. Observam c a polinomul
p are proprietat ile:
p nu poate un polinom constant: daca p(x) = c, x C atunci pe
de o parte p(0) = c implic a c R; pe de alta parte p(i) = c R ar
conduce la i R, ceea ce duce la o contradict ie.
Ar atam mai ntai c a p are toate rad acinile reale: ntr-adev ar dac a
C este o r ad acina, p() = 0 R si ipoteza implic a R. Astfel
p(x) = a
n
n
k=1
(x x
k
)
180
cu x
k
R. Fie x R x
1
, x
2
, . . . , x
n
; prin ipoteza p(x) R. Ceilalt i
factori ind nenuli, urmeaza a
n
R. Adica p are tot i coecient ii reali.
Presupunem a
n
> 0. Dac a p ar de grad par, atunci lim
x
p(x) =
+. Urmeaza c a m = infp(x)[x R > . Consider am polinomul
q(x) = p(x) m + 1. Polinomul q satisface si el ipoteza q(x) R dac a
si numai dac a x R. Dar q nu are nici o r adacin a real a si se obt ine o
contradict ie.
S a analiz am cazul p este de grad impar. Avem limp(x) = +. Not and
M = supp(x)[x R < +, urmeaz a ca polinomul q(x) = p(x)M1
are exact o r adacin a reala. Deci q este de grad 1 si la fel va p.
21. Se observa c a
A = I
n
+ E
n
,
iar daca scriem
1
+
=
1
+

( + )
obt inem
B =

( + )
I
n
+
1
E
n
.
Calcul am determinantul lui A prin transformari elementare si avem
det(A) = (1)
n+1
( + n)
n1
.
Inlocuind cu

( + )
si cu
1
obt inem
det(B) =

n1
n
( + )
n
((n 1) + n) .
Deci A este inversabila dac a si numai dac a ,= 0 si + n ,= 0. B este
inversabila daca si numai dac a ,= 0 si (n 1) + n ,= 0.
22. Aplic and determinantul obt inem
det(AB) ,= 0.
181
Presupunem ca det(B) ,= 0 si deducem
I
n
BA = B(I
n
AB)B
1
.
Rezult a
det(I
n
BA) = det Bdet(I
n
AB) det B
1
=
= det(I
n
AB) = det(2I
n
) = 2
n
.
23. Din inegalitatea mediilor deducem
x
1
+ + x
n
n
n
x
1
. . . x
n
si
1
x
1
+ . . . +
1
x
n
n
1
n
x
1
. . . x
n
.
Prin nmult ire, gasim prima armat ie.
Pentru a doua, e a
i
= s x
i
. Rezulta
n
i=1
a
i
= (n 1)s.
Urmeaz a s a aplicam prima inegalitate pentru numerele a
i
si obt inem
n
i=1
a
i
_
1
a
1
+ +
1
a
n
_
n
2
de unde deducem imediat
(n 1)s
_
1
s x
1
+ +
1
s x
n
_
n
2
24. Presupunem c a matricea A este inversabil a si amplic am prima
relat ie cu A
1
la stanga si cu A la deapta. Obt inem
BA = A
1
B
2
A
3
+ I
n
.
182
Dar daca folosim si a doua relat ie obt inem
BA = A
1
B
5
+ I
n
.
Pentru a demonstra relat ia din enunt este sucient sa ar atam c a
A
1
B
5
= A
2
B
2
.
Aceasta rezult a adev arata dac a o amplic am la dreapta cu A si folosim
a doua relat ie din enunt .
25. a) Armat ia rezult a prin induct ie. Pentru k = 1 este denit ia.
Apoi
AB
k+1
B
k+1
A = (AB BA)B
k
+ B(AB
k
B
k
A) =
= CB
k
+ kBB
k1
C = CB
k
+ kB
k
C = (1 + k)B
k
C.
b) Din punctul a), rezulta c a pentru orice polinom q are loc
Aq(B) q(B)A = q
(B)C. (1)
unde q
este derivata polinomului. Daca n particular luam polinomul

caracteristic, p si folosim p(B) = 0 rezult a O
n
= Ap(B) p(B)A =
p
(B)C de unde
O
n
= p
(B)C. (2)
Aplic am 1 pentru p
si avem
Ap
(B) p
(B)A = p
(B)C
de unde prin nmult ire prin C si folosind relat ia 2 deducem O
n
=
p
(B)C
2
. Prin induct ie deducem
p
(k)
(B)C
k
= O
k
de unde obt inem, n particular, relat ia n!C
n
= O
n
183
26. a) Scriem relat ia din enunt sub forma
AB 2A 3B + 6I
n
= 6I
n
care este echivalent a cu
(A 3I
n
)(B 2I
n
) = 6I
n
.
Dac a aplic am determinantul peste produs obt inem
det(A 3I
n
) det(B 2I
n
) = 6
n
.
Rezult a c a matricele A3I
n
si B 2I
n
au determinantul nenul, deci au
rangul n.
b) Scriind relat ia din enunt sub forma
(A 3I
n
)B = 2A
deducem
det(A 3I
n
) det(B) = det(2A) = 2
n
det(A).
Din
rangA = rang((A 3I
n
)B) min(rang(A 3I
n
), rangB) = rang(B)
rezult a rang(A) rang(B). Analog din
A(B 2I
n
) = 3B
deducem
rang(B) min(rang(A), rang(B 2I
n
)) = rang(A).
27. a) Din relat ia 2 = rang(AB) minrang(A), rang(B) si din
faptul c a rang(A) 2, rang(B) 2, deducem c a rang(A) = rang(B) = 2.
184
b) Fie valoare proprie a matricei BA, corespunz atoare vectorului
propriu x ,= 0. Atunci are loc
BAx = x. (3)
Deoarece rang(A) = 2 si x ,= 0, rezult a c a Ax ,= 0.

Inmult im * cu
matricea A si obt inem A(BAx) = Ax, deci este valoare proprie pentru
AB.
Matricea BA are valorile proprii 53i, deci acestea sunt valori proprii
si pentru AB; deoarece rang(A) = 2, deducem ca = 0 este de asemenea
valoare proprie pentru AB, cu ordinul de multiplicitate 2.
28. a) A simetric a A diagonalizabil a o baz a ortonormat a
(v
1
, v
2
, . . . , v
n
) formata din vectori proprii ai matricei A. Atunci
x R
n
: x =
n
i=1
x, v
i
) v
i
,
Ax = A
_
n
i=1
x, v
i
) v
i
_
=
n
i=1
x, v
i
) Av
i
=
n
i=1
x, v
i
)
i
v
i
,
x
T
Ax = x, Ax) =
n
i=1
i
x, v
i
) x
T
v
i
=
n
i=1
i
x, v
i
)
2
1
n
i=1
x, v
i
)
2
i=1
i
x, v
i
)
2

n
n
i=1
x, v
i
)
2
.
Dar
n
i=1
x, v
i
)
2
= |x|
2
, de unde rezult a c a
1
|x|
2
x, Ax)
n
|x|
2
, x R
n
.
b) Forma p atratic a x
T
_
A
T
A
_
x = |Ax|
2
0, deci toate autovalorile
i
sunt 0. La fel, toate autovalorile
i
sunt 0.

In plus, avem si
inegalit at ile
1
|x|
2
|Ax|
2

n
|x|
2
,
1
|x|
2
|Bx|
2

n
|x|
2
, x R
n
.
185
Fie v un vector propriu pentru AB, corespunzator autovalorii reale ,
adic a (AB) v = v, v ,= . Avem
|(AB) v|
2
= |A(Bv)|
2

n
|Bv|
2

n
n
|v|
2
care implic a
2
|v|
2

n
n
|v|
2
, deci
2

n
n
. Asem an ator, se g aseste
si inegalitatea
1
1

2
.
c)

Intradev ar, n acest caz AB este simetric a, deci are toate autoval-
orile
j
reale, A
T
A = A
2
, B
T
B = B
2
, cu valorile proprii
2
i
,
2
i
, i = 1, n.
Dar
i
si
i
, i = 1, n nu mai sunt, n general, numerotate n ordinea
cresc atoare. Putem scrie si altfel
(min [
i
[) (min [
i
[) [
j
[ (max [
i
[) (max [
i
[) , j = 1, n.
29. a) Se stie c a dac a P este polinomul caracteristic este
P() = det(X I
2
) =
2
tr(X) + det(X)
si P(1) = P(1) revine la tr(X) = 0.
b) Din condit ia det(A
2010
+ I
2
) = det(A
2010
I
2
) si punctul
a), deducem tr(A
2010
) = 0, iar din teorema Cayley Hamilton avem
A
2
= det(A)I
2
si A
2010
= det
1005
(A)I
2
. Urmeaz a tr(A
2010
) =
2 det
1005
(A) = 0, de unde det(A) = 0 si A
2
= O
2
.
30. a) Prin adunarea tuturor liniilor la prima, deducem
P() = (3 + a )(1 a )(
2
(a 1)
2
).
b) Dac a a = 1 g asim faptul c a = 2 este r adacina cu ordinul
de multiplicitate 3, iar cealalta r adacina este = 2. Spat iul vectorilor
proprii corespunz ator valorii proprii = 2 este (+, , , ), , ,
R.
31. a) Se observ a c a transformarea liniar a duce o matrice oarecare
ntr-una simetric a, deci nu poate surjectiv a si cum spat iul este de di-
mensiune nita, rezult a c a nu poate nici injectiva.
186
b) Matricea in baza data este
M =
_
_
_
_
_
2 0 0 0
0 1 1 0
0 1 1 0
0 0 0 2
_
_
_
_
_
.
c) Valorile proprii sunt = 2, cu ordinul de multiplicitate 3 si = 0.
Pentru = 2 valorile proprii sunt (, , , ), , , R, iar pentru
= 0, valorile proprii sunt (0, , , 0), , , R.
d) Se poate arata prin induct ie ca puterea n a matricei M este
M
n
=
_
_
_
_
_
2
n
0 0 0
0 2
n1
2
n1
0
0 2
n1
2
n1
0
0 0 0 2
n
_
_
_
_
_
.
32. Un punct A (P) are forma A(, , ), , R, iar B (D)
este de forma B(, 1, 1 ), R. Vectorul

AB este de forma
AB = ( )

i + ( 1)

j + (1 + )

k .
Din ipoteza rezult a
_
_
= 2
1 = 1
1 + = 1.
Sistemul compatibil nedeterminat are solut ia = 2, = ; deci
punctul A are coordonatele A( 2, , ). Locul geometric cerut este
dreapta
x + 2
1
=
y
1
=
z
1
.
33. Fie a
n
num arul maxim de puncte cu proprietatea din enunt si e
M
n
= A
1
, A
2
, . . . , A
a
n
punctele corespunz atoare. Notam sfera unitate
187
S
n1
= (x
1
, x
2
, . . . , x
n
)[
n
k=1
x
2
k
= 1.. Daca X, Y S
n1
, din condit ia
d
2
(X, Y ) =
n
k=1
(x
k
y
k
)
2
> 2, deducem c a
n
k=1
x
k
y
k
< 0.(**)
Dac a X = A
1
(1, 0, . . . , 0) este unul dintre puncte, pentru orice Y
S
n1
, din condit ia (**) deducem c a y
1
> 0. Fie X, Y M
n
A
1
, de
forma X = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), Y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
); din ?? si faptul c a
x
1
> 0, y
1
> 0 rezult a x
1
y
1
+
n
k=2
x
k
y
k
< 0. Obt inem deci
n
k=2
x
k
y
k
< 0
si de asemenea
n
k=2
x
k
y
k
< 0, unde x
k
=
x
k
_
(x
k
)
2
, y
k
=
x
k
_
(y
k
)
2
.
Urmeaz a c a (x
2
, . . . , x
n
), (y
2
, . . . , y
n1
) S
n2
. Deducem c a a
n
1+a
n1
si deoarece a
1
= 2 rezulta c a a
n
1+n. Ar at am c a a
n
= n+1, construind
o mult ime de n + 1 elemente care satisface condit ia problemei. Acestea
sunt
A
1
= (1, 0, . . . , 0), A
2
=
_
1
n
, c
1
, 0, . . . , 0
_
A
3
=
_
1
n
,
1
n 1
, c
1
, c
2
, 0, . . . , 0
_
A
4
=
_
1
n
,
1
n 1
c
1
,
1
n 2
c
2
, c
3
, 0, . . . , 0
_
. . .
A
n1
=
_
1
n
,
1
n 1
c
1
,
1
n 2
c
2
,
1
n 3
c
3
, . . . , c
n2
, 0
_
A
n
=
_
1
n
,
1
n 1
c
1
,
1
n 2
c
2
,
1
n 3
c
3
, . . . ,
1
2
c
n2
, c
n1
_
A
n+1
=
_
1
n
,
1
n 1
c
1
,
1
n 2
c
2
,
1
n 3
c
3
, . . . ,
1
2
c
n2
, c
n1
_
unde
c
k
=
_
(1 +
1
n
)(1
1
n k + 1
), k = 1, . . . , n 1.
Din relat iile
1
n
2
+
1
(n + 1)
2
c
2
1
+ +
1
(n k)
2
c
2
k

1
n k + 1
c
2
k+1
=
1
n
188
si
1
n
2
+
1
(n + 1)
2
c
2
1
+ +
1
(n k)
2
c
2
k
+ c
2
k+1
= 1
deducem
n
k=1
x
k
y
k
=
1
n
< 0 si
n
k=1
x
2
k
= 1. Distanta dintre oricare din
aceste puncte este
2
_
1 +
1
n
>
2.
Observ am ca pentru n = 2 punctele formeaz a un triunghi echilateral,
iar pentru n = 3 un tetraedru regulat.
34. Not am n num arul de cercuri, cu r
i
respectiv d
i
raza respectiv
diametrul cercului i. Din ipotez a avem condit ia
8 =
2r
i
=
d
i
unde d
i
este un diametru, care evident este mai mic decat 1. Rezulta c a
8 n
deci n 3, iar
d
i
> 22, 5. Dac a dou a dintre cercuri sunt secante,
rezult a c a unind de exemplu mijlocul coardei comune cu centrul celui de
al treilea cerc, avem o direct ie si totodat a o innitate de drepte paralele
cu ea, care intersecteaz a cele 3 cercuri.
Cazul cel mai general este al cercurilor care nu au puncte comune.
Deoarece suma diametrelor este mai mare dec at 2 proiect and diametrele
pe o latur a a p atratului acoperim de dou a ori latura, iar restul diametrelor
se proiecteaz a pe segmente ce se vor suprapune peste segmentele din cele
dou a siruri anterioare. Deci exist a cel put in 3 diametre ale c aror proiect ii
se suprapun si care dau solut ia problemei.
35. Folosind teorema lui Pitagora n triunghiul dreptunghic format
cu centrul cercului dat si jum atatea coardei, rezult a ca centrul cercului
concentric este de
10. Atunci aria coroanei circulare este 9.

189
Universitatea Tehnica de Construct ii
Bucuresti
1. a) Deoarece avem x
= 1 ch
2
t sh
2
t = 2 sh
2
t, y
= 2 sh t;
x
= 4 sh t ch t, y
= 2 ch t, se obt ine imediat raza de curbur a n M

R =
_
( x
)
2
+ ( y
)
2
3
2
[x
[
=
(4 sh
4
t + 4 sh
2
t)
3
2
4 ch t sh
2
t
= 2 ch
2
t [ sh t [ .
b) Ecuat ia tangentei n M la curba este:
x t + sh t ch t
2 sh
2
t
=
y 2 ch t
2 sh t
,
iar ecuat ia normalei n M
(x t + sh t ch t)(2 sh
2
t) + (y 2 ch t)2 sh t = 0.
c) Pentru y = 0 n cele dou a ecuat ii de mai sus, se obt in punctele
T (t +sh t ch t, 0), respectiv N
_
t sh t ch t 2
ch t
sh t
, 0
_
si prin urmare
avem:
_
_
_
MT
_
_
_ = 2 ch
2
t si
_
_
_
MN
_
_
_ = 2
ch
2
t
[ sh t [
.
Cum
_
_
_
MC
_
_
_ = R relat ia cerut a este vericat a.
2. Deoarece avem x
= 1 cos t, y
= sin t, z
= 2 cos
t
2
, se obt ine
imediat elementul de arc
ds
dt
=
_
1 2 cos t + cos
2
t + sin
2
t + 4 cos
2
t
2
= 2.
Not and cu M =

r (t) un punct curent al curbei (C) avem
d

r
ds
=
1
2
d

r
dt
si prin urmare:
d
2
r
ds
2
=
1
4
d
2
r
dt
2
=
1
4
_
sin t, cos t, sin
t
2
_
.
190
Dac a N este punctul corespunzator lui M de pe noua curb a vom avea:
MN = 4 k

, unde k este curbura curbei (C) n punctul M iar

este
versorul normalei principale n M.
In continuare vom nota prin

vectorul de pozit ie al punctului N si
utiliz and prima formul a a lui Frenet se obt ine:

(t) =

r (t) + 4
d
2
r
ds
2
=
_
t, 1, 3 sin
t
2
_
.
Asadar, noua curb a este situata n planul de ecuat ie: y = 1, care este
chiar planul osculator n orice punct al s a u.
3. a) Inlocuind z = 4 y n prima ecuat ie a curbei (C) se obt ine:
x
2
+ 2(y 2)
2
= 8 si prin urmare se poate folosi, pentru t [0, 2],
parametrizarea
_
_
x = 2
2 cos t
y = 2 + 2 sin t
z = 2 2 sin t
b) Pentru punctul M(0, 4, 0) se obt ine t =

2
si cum avem:
_
_
x
= 2
2 sin t
y
= 2 cos t
z
= 2 cos t
,
_
_
x
= 2
2 cos t
y
= 2 sin t
z
= 2 sin t
,
_
_
x = 2
2 sin t
y = 2 cos t
z = 2 cos t
,
ecuat iile tangentei la (C) n punctul M sunt de forma: y = 4, z = 0.
Ecuat ia planului osculator n M este:
x y 4 z
2
2 0 0
0 2 2
= 0
adic a y +z = 4. Prin urmare ecuat iile binormalei la curba (C) n punctul
M sunt: x = 0, y z = 4.
191
c) Deoarece A = 0, B = C = 4
2 se obt ine imediat curbura n M

k =
32 + 32
(8)
3
2
=
8
16
2
=
1
2
2
, iar torsiunea n M este
T =
1
64
2 0 0
0 2 2
2
2 0 0
= 0.
Curba C este de fapt un cerc n spat iu, cu raza 2
2 si torsiunea nul a.
4. a) Vom nota

a = a
1

i +a
2

j +a
2

k ,

c = c
1

i +c
2

j +c
2

k si

v = x

i + y

j + z

k ; t inand seama de ipotez a se obt ine:
T(

v ) = cos

v (

c

v )

a
si atunci avem

c T (

v ) = cos (

c

v ) (

c

v )(

c

a ) =
= cos (

c

v ) cos (

c

v ) = 0
pentru orice

v V
3
.
b) Pentru a determina matricea asociata lui T n raport cu baza
canonic a

i ,

j ,

k vom calcula
T(

i ) = (cos a
1
c
1
, a
2
c
1
, a
3
c
1
),
T(

j ) = (a
1
c
2
, cos a
2
c
2
, a
3
c
2
),
T(

k ) = (a
1
c
3
, a
2
c
3
, cos a
3
c
3
);
atunci ecuat ia caracteristica atasat a lui T este
cos a
1
c
1
a
1
c
2
a
1
c
3
a
1
c
2
a
2
c
1
cos a
2
c
2
a
2
c
3
a
3
c
1
a
3
c
2
cos a
3
c
3
= 0.
192
Tin and seama c a a
1
c
1
+ a
2
c
2
+ a
3
c
3
= cos se obt ine n nal:
3
2
2
cos + cos
2
= 0; asadar valorile proprii ale lui T sunt
1
= 0,
2
=
3
= cos .
Pentru a gasi subspat iul propriu asociat lui = 0 trebuie rezolvat
sistemul urm ator:
_
_
(cos a
1
c
1
) x a
1
c
2
y a
1
c
2
z = 0
a
2
c
1
x + (cos a
2
c
2
) y a
2
c
3
z = 0
a
3
c
1
x a
3
c
2
y + (cos a
3
c
3
) z = 0;
pentru cos ,= 0 se obt ine, de exemplu
V =
_
y
a
2

a [ y R, a
2
,= 0
_
adic a o mult ime de vectori coliniari cu

a .
Subspat iul propriu corespunz ator valorii proprii = cos este de
forma
U =
_
(x, y,
c
1
x + c
2
y
c
3
) [ c
3
,= 0
_
.
c) Pentru = (2k + 1)
k Z valorile proprii ale lui T sunt
1
=
2
=
3
= 0 si cum dimU = 2 rezult a c a transformarea liniar a T
nu este diagonalizabila.
5. a) Ecuat ia caracteristic a atasat a este
1 0 0 1
0 1 0 0
0 0 1 2
1 0 2 5
= 0,
sau ( 6)( 1)
2
= 0 ; atunci valorile proprii ale lui T sunt
1
=
2
= 1,
3
= 0,
4
= 6. Pentru a determina subspat iul propriu
asociat lui = 1 trebuie rezolvat sistemul
_
t = 0
x 2 z = 0
193
si se obt ine V = (2 x, y, x, 0) [ x, y R. Subspat iul propriu asociat lui
= 0 este ( x, 0, 2x, x) [x R, iar cel corespunzator valorii proprii
= 6 este de forma (x, 0, 2 x, 5 x) [ x R.
b) Deoarece = 1 este rad acin a dubl a a polinomului caracteris-
tic atasat lui T si dimV = 2 rezult a ca transformarea liniar a T este
diagonalizabil a; forma diagonal a ceruta este
D =
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 0 0
0 0 0 6
_
_
_
_
_
.
Vom alegen subspat iile proprii determinate mai sus urmatorii vectori
ortogonali doi cate doi:
v
1
= (2, 0, 1, 0), v
2
= (0, 1, 0, 0), v
3
= (1, 0, 2, 1), v
4
= (1, 0, 2, 5);
dup a normarea lor se obt ine baza ortonormat a cautat a
_
1
5
(2, 0, 1, 0), (0, 1, 0, 0),
1
6
(1, 0, 2, 1),
1
30
(1, 0, 2, 5)
_
.
c) Folosind formula:
D = C
1
A C
unde
C =
_
_
_
_
_
2 0 1 1
0 1 0 0
1 0 2 2
0 0 1 5
_
_
_
_
_
obt inem:
A
2002
= C
_
_
_
_
_
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 0 0
0 0 0 6
2002
_
_
_
_
_
C
1
.
194
6. a) Daca M (a, b, c) A atunci
_
a
2
+ b
2
= c
2
a
2
+ b
2
+ (c 2)
2
= 3
Ecuat iile dreptei determinate de originea O si de punctul M (a, b, c)
sunt
x
a
=
y
b
=
z
c
Putem presupune ca a ,= 0. cazul a = 0 se trateaza separat. Introduc and
y =
bx
a
, z =
cx
a
n a doua relat ie si t inand seama ca a
2
+b
2
= c
2
se obt ine
ecuat ia:
2c
2
a
2
x
2
4
c
a
x + 1 = 0
cu solut iile x =
a(2
2)
2c
; atunci y =
b(2
2)
2c
si z =
2
2
2
, adic a
ceea ce trebuia demonstrat.
b) Cele dou a cercuri sunt situate n planele de ecuat ii z =
2
2
2
;
centrele lor sunt punctele C
1
(0, 0,
2 +
2
2
) si C
2
(0, 0,
2
2
2
), iar razele
sunt R
1
=
2 +
2
2
, respectiv R
2
=
2
2
2
.
7. a) Pentru a utiliza metoda transform arilor ortogonale se considera
matricea asociat a formei p atratice Qn raport cu baza canonic a a lui R
4
_
_
_
_
_
0 1 0 0
1 0 0 0
0 0 0 1
0 0 1 0
_
_
_
_
_
;
atunci ecuat ia caracteristic a atasat a este:
1 0 0
1 0 0
0 0 1
0 0 1
= 0
195
adic a
4
2
2
+ 1 = (
2
1)
2
= 0. Solut iile ei sunt
1
=
2
= 1,
3
=
4
= 1 si deci obt inem urm atoarea forma canonic a a lui Q:
Q(X) = (x
)
2
+ (y
)
2
(z
)
2
(u
)
2
,
unde X = x
v
1
+ y
v
2
+ z
v
3
+ u
v
4
, iar v
1
, v
2
, v
3
, v
4
este baza cerut a.
Subspat iul propriu asociat lui = 1 este (x, x, z, z), iar cel core-
spunz ator lui = 1 este (x, x, z, z); atunci se pot alege vectorii
v
1
= (1, 1, 0, 0), v
2
= (0, 0, 1, 1), v
3
= (1, 1, 0, 0), v
4
= (0, 0, 1, 1) care
formeaz a baza ortogonal a ceruta.
Alt a metod a. Pentru a reduce forma p atratic a Q la forma canonic a
vom folosi metoda lui Gauss si anume not and:
x = a + b, y = a b, z = c + d, u = c d
rezult a Q = 2 a
2
2 b
2
+ 2 c
2
2 d
2
.
b) Se obt ine imediat v = (1, 1, 1, 1) = v
1
+ v
2
.
c) Deoarece F este pozitiv denita avem F(x+y, x+y) 0 pentru
orice x, y V si orice R; dar
F(x + y, x + y) = F(x, x) + 2F(x, y) +
2
F(y, y)
deoarece forma biliniara F este simetrica. Prin urmare avem
2
F(y, y) + 2F(x, y) + F(x, x) 0 pentru orice R;
de unde rezult a ca discriminantul trinomului precedent este:
(F(x, y))
2
F(x, x)F(y, y) 0 pentru orice x, y V.
8. a) Sistemul omogen este
_
x + y = 0
z + w = 0
196
si atunci avem:
S = (x, x, z, z) [x, z R
Se obt ine imediat at at o baz a ortonormata a lui S:
_
1
2
(1, 1, 0, 0),
1
2
(0, 0, 1, 1)
_
c at si complementul s au ortogonal S
care este de forma

S
= (x, x, z, z) [ x, z R
b) Deoarece nucleul lui T este tocmai subspat iul S din R
4
avem c a
def T = dim Ker T = 2 si deci T nu este izomorsm. Pe de alta parte,
vom aplica teorema rang-defect pentru a calcula
rang T = dimR
4
def T = 4 2 = 2.
c) Ecuat ia caracteristica atasat a este
1 1 0 0
1 1 0 0
0 0 1 1
0 0 1 1
= 0,
adic a
2
( 2)
2
= 0, iar solut iile ei (valorile proprii ale lui T) sunt:
1
=
2
= 0,
3
=
4
= 2.
Atunci subspat iul propriu asociat lui = 0 este chiar S, iar subspat iul
propriu corespunz ator valorii proprii = 2 este tocmai S
.
Cum = 0 si = 2 sunt r adacini duble ale polinomului caracteristic
atasat lui T, iar dimS = dimS
= 2 rezult a ca transformarea liniar a T

este diagonalizabil a; forma diagonal a cerut a este
_
_
_
_
_
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 2 0
0 0 0 2
_
_
_
_
_
.
197
9. a) Baza ceruta este B = 1, cos x, sin x si deci dim
R
V = 3.
b) Deoarece avem
T (1) = cos x + sin x , T (cos x) = 1 + sin x , T (sin x) = 1 + sin x
matricea asociata lui T n raport cu baza B este de forma:
A =
_
_
_
0 1 1
1 0 1
1 1 0
_
_
_
.
c) Avem urm atoarea ecuat ie caracteristica atasat a:
1 1
1 1
1 1
= 0,
adic a
3
32 = 0; solut iile acestei ecuat ii (i.e. valorile proprii ale lui
T) sunt
1
=
2
= 1,
3
= 2.
Subspat iul propriu asociat lui = 1 este de forma
U
1
= a + b cos x (a + b) sin x [ a, b R
iar cel corespunz ator valorii proprii = 2 este U
2
= a + a cos x +
a sin x [ a R
Deoarece matricea A este simetric a rezulta c a transformarea liniar a
T este diagonalizabil a; pentru a determina baza ortonormata cerut a se
alege ntai din subspat iul U
2
funct ia 1 + cos x + sin x si dupa normarea
n raport cu produsul scalar dat se obt ine v
1
=
1
2
(1 + cos x + sin x).

In subspat iul propriu U
1
vom alege funct iile g = cos x sin x, h =
1 +cos x2 sin x si utiliz and procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt
avem
f = 1 + cos x 2 sin x + (cos x sin x);
din condit ia f, g) = 0 se obt ine =
3
2
si deci k = 2f = 2cos xsin x.
198
Dup a normarea funct iilor g si k n raport cu produsul scalar dat avem
v
2
=
1
2
(cos x sin x), v
3
=
1
10
(2 cos x sin x).
10. a) Ecuat ia caracteristica atasat a matricei A este de forma:
1 1 0
1 1 0
0 0
= 0,
adic a
3
4
2
4 = 0; solut iile acestei ecuat ii (i.e. valorile proprii ale
lui A) sunt
1
= 0,
2
=
3
= 2.
Subspat iul propriu asociat lui = 0 este V = (x, x, 0), iar cel
corespunz ator valorii proprii = 2 este de forma U : (x, x, z) [x, z R
b) Cum = 2 este r ad acina dubl a a polinomului caracteristic atasat
lui A si dimU = 2 rezult a c a matricea A este diagonalizabil a.
In subspat iile proprii de mai sus se pot alege urm atorii vectori ortog-
onali doi cate doi: (1, 1, 0), (1, 1, 0), (0, 0, 1), iar dupa normarea lor se
obt ine matricea ortogonal a cerut a si anume
_
_
_
_
_
_
_
1
2
1
2
0
2
1
2
0
0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
.
c) Forma p atratica g este denita astfel:
g(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ 2z
2
+ 2xy = (x + y)
2
+ 2z
2
si deci este pozitiv denita; forma canonica a lui g, obt inut a prin metoda
transform arilor ortogonale, este g = 2X
2
+ 2Y
2
.
199
11. a) Cum matricea asociata lui T n raport cu baza canonica a lui
R
3
este
A =
_
_
_
1 1 1
1 1 1
1 1 1
_
_
_
,
se obt ine urmatoarea ecuat ie caracteristic a:
1 1 1
1 1 1
1 1 1
= 0,
adic a
3
3
2
= 0. Solut iile acestei ecuat ii (i.e. valorile proprii ale lui
T) sunt:
1
=
2
= 0,
3
= 3; subspat iul propriu corespunzator valorii
proprii = 3 este (x, x, x), iar cel asociat lui = 0 este (x, y, x
y) [x, y R.
b) Deoarece transformarea liniara T este simetrica ea este diagonal-
izabil a.
In cele dou a subspat ii proprii determinate anterior se pot alege
urm atorii vectori ortogonali doi cate doi:
v
1
= (1, 1, 1), v
2
= (1, 0, 1), v
3
= (1, 2, 1);
dup a normarea lor se obt ine baza ortonormat a ceruta
_
1
3
(1, 1, 1),
1
2
(1, 0, 1),
1
6
(1, 2, 1)
_
.
c) Pentru ca matricea
_
_
_
1 + m 1 1
1 1 + m 1
1 1 1 + m
_
_
_
s a e pozitiv denita este necesar si sucient ca urm atorii determinant i:
1
= 1+m,
2
=
1 + m 1
1 1 + m
= m
2
+2m,
3
= det A = m
2
(m+3)
200
s a e pozitivi; se obt in condit iile: m > 1, m (, 2) (0, +) si
respectiv m > 3, de unde rezult a n nal m > 0.
12. a) Vom scrie nt ai ecuat iile dreptei care trece prin M(a, b, c) si
este perpendiculara pe planul (P)x a = y b = z c; coordonatele
proiect iei punctului M pe planul (P) se obt in din sistemul:
_
x a = y b = z c
x + y + z = 0
si anume:
x =
2a b c
3
, y =
a + 2b c
3
, z =
a b + 2c
3
.
Deci expresia lui T este
T(a, b, c) =
_
2a b c
3
,
a + 2 b c
3
,
a b + 2 c
3
_
si se verica imediat c a este o transformare liniar a (exercit iu util pentru
cititor).
b) Deoarece matricea asociata lui T n raport cu baza canonic a a lui
R
3
este de forma
A =
_
_
_
_
_
_
_
_
2
3

1
3

1
3
1
3
2
3

1
3
1
3

1
3
2
3
_
_
_
_
_
_
_
_
,
rezult a urm atoarea ecuat ie caracteristic a atasat a:
2 1 1
1 2 1
1 1 2
= 0,
adic a
3
6
2
+ 9 = 0. Solut iile acestei ecuat ii (valorile proprii ale lui
T) sunt:
1
= 0,
2
=
3
= 3; subspat iul propriu corespunzator valorii
201
proprii = 0 este (x, x, x), iar cel asociat lui = 3 este de forma
(x, y, x y) [ x, y R.
c) Deoarece avem
A
_
_
_
3
0
6
_
_
_
=
_
_
_
0
3
3
_
_
_
si apoi
A
_
_
_
0
3
3
_
_
_
=
_
_
_
0
3
3
_
_
_
,
rezult a c a T
2007
(3, 0, 6) = (0, 3, 3).
13. a) Daca se noteaza
X =
_
x y
u v
_
,
atunci avem
_
0 1
1 0
_
X+X
_
0 1
1 0
_
=
_
u v
x y
_
+
_
y x
v u
_
=
_
u + y x + v
x + v y + u
_
.
Pentru a determina nucleul lui T vom considera sistemul
_
u + y = 0
x + v = 0
Se obt ine imediat c a
Ker T =
__
x y
y x
_
[ x, y R
_
si deci def (T) = dim Ker T = 2 deoarece se poate alege o baz a format a
din matricile
_
1 0
0 1
_
,
_
0 1
1 0
_
.
202
Pentru a determina ImT vom aplica T elementelor bazei canonice a lui
M
2
(R) si anume:
T
_
1 0
0 0
_
=
_
0 1
1 0
_
, T
_
0 1
0 0
_
=
_
1 0
0 1
_
,
T
_
0 0
1 0
_
=
_
1 0
0 1
_
, T
_
0 0
0 1
_
=
_
0 1
1 0
_
;
rezult a c a ImT este generat de matricile
_
1 0
0 1
_
,
_
0 1
1 0
_
si deci rang T = dim (ImT) = 2.
b) Matricea asociat a lui T este de forma
_
_
_
_
_
0 1 1 0
1 0 0 1
1 0 0 1
0 1 1 0
_
_
_
_
_
si se obt ine urm atoarea ecuat ie caracteristica atasat a:
4
4
2
= 0.
Solut iile acestei ecuat ii (i.e. valorile proprii ale lui T) sunt:
1
=
2
=
0,
3
= 2,
4
= 2; subspat iul propriu corespunz ator valorii pro-
prii = 0 este (x, y, y, x) [ x, y R, cel asociat lui = 2 este
(x, x, x, x) [ x R, iar cel corespunzator valorii proprii = 2 este de
forma urmatoare: (x, x, x, x) [ x R
c) Deoarece matricea asociata lui T n raport cu baza canonic a a este
simetric a transformarea liniara T este diagonalizabila, iar forma diago-
nal a cerut a este
_
_
_
_
_
0 0 0 0
0 0 0 0
0 0 2 0
0 0 0 2
_
_
_
_
_
.
203
In subspat iile proprii determinate anterior vom alege urm atorii vectori
ortogonali doi cate doi:
v
1
= (1, 0, 0, 1), v
2
= (0, 1, 1, 0), v
3
= (1, 1, 1, 1), v
4
= (1, 1, 1, 1);
dup a normarea lor se obt ine baza ortonormat a cautat a
_
1
2
(1, 0, 0, 1),
1
2
(0, 1, 1, 0),
1
2
(1, 1, 1, 1),
1
2
(1, 1, 1, 1)
_
.
14. a) Din ipotez a avem
T(

i ) = 2

i +

j +

k , T(

j ) =

i +2

j +

k , T(

k ) =

i +m

j +2

k
si atunci obt inem
T(

i +

j +

k ) = 4

i + (3 + m)

j + 4

k
de unde rezult a m = 7.
b) Pentru m = 1 ecuat ia caracteristic a atasata lui T este
2 1 1
1 2 1
1 1 2
= 0,
adic a
3
6
2
+ 9 4 = 0. Solut iile acestei ecuat ii (valorile proprii
ale lui T) sunt:
1
=
2
= 1,
3
= 4; subspat iul propriu corespunz ator
valorii proprii = 4 este (x, x, x), iar cel asociat lui = 1 este de
forma (x, y, x y) [ x, y R.
c) Pentru m = 1 transformarea liniar a T este diagonalizabila deoarece
matricea A este simetrica; ea are urm atoarea forma diagonal a
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 4
_
_
_
;
204
n cele dou a subspat ii proprii determinate anterior se pot alege urm atorii
vectori ortogonali doi c ate doi:
v
1
= (1, 1, 1), v
2
= (1, 0, 1), v
3
= (1, 2, 1),
iar dupa normarea lor se obt ine baza ortonormat a cerut a
_
1
3
(1, 1, 1),
1
2
(1, 0, 1),
1
6
(1, 2, 1)
_
.
15. a) Din matricea asociat a formei patratice Q n raport cu baza
canonic a a lui R
3
A
Q
=
_
_
_
2 1 2
1 2 2
2 2 + 1
_
_
_
,
se calculeaza determinant ii:
1
= 2,
2
=
2 1
1 2
=
2
4 + 3,
3
= det A
Q
=
3
3
2
9 + 11.
Pentru ca forma p atratic a Q s a e pozitiv denit a este necesar si
sucient ca
1
> 0,
2
> 0,
3
> 0; se obt in condit iile: > 2,
(, 1) (3, +) si respectiv (1
3, 1) (1 +
3, +). In nal
rezult a > 3.
b) Pentru = 3 se obt ine urmatoarea ecuat ie caracteristic a:
1 1 2
1 1 2
2 2 4
= 0,
adic a
3
6
2
= 0 ; avem
1
=
2
= 0,
3
= 6 si deci forma canonica
c autata este Q = 6 w
2
.
205
c) Subspat iile proprii asociate lui = 6 si = 0 sunt de forma
(x, x, 2 x) si respectiv (y 2z, y, z); se pot alege vectorii v
1
=
(1, 1, 2) si respectiv v
2
= (1, 1, 1), v
3
= (1, 1, 0) care sunt ortogonali
doi cate doi. Dup a normarea acestor vectori se obt ine baza ortonormat a
alc atuita din
u
1
=
1
6
(1, 1, 2), u
2
=
1
3
(1, 1, 1), u
3
=
1
2
(1, 1, 0).
16. a) T(0, 1, 0) = T(1, 1, 0) T(1, 0, 0) = (1, 1, 0). Avem de aseme-
nea
T(0, 0, 1) = T(1, 1, 1) T(1, 1, 0) = (2, 3, 1)
si atunci matricea asociata lui T n raport cu baza canonic a a lui R
3
este
de forma:
A =
_
_
_
2 1 2
3 1 3
1 0 1
_
_
_
.
b) Pentru a determina Ker T trebuie rezolvat sistemul
_
_
2 x + y 2 z = 0
3 x y 3 z = 0
x + z = 0
si obt inem: x = z, y = 0. Asadar Ker T = (x, 0, x) si deci T nu este
injectiv a.
c) O baza n Im T este format a din tripletele (2, 3, 1) si (1, 1, 0);
prin urmare rang T = dim (Im T) = 2. Vom obt ine acelasi rezultat
folosind teorema rang-defect.
17. a) Folosind proprietat ile produsului mixt se verica cu usurint a
c a T este o transformare liniar a.
b) Dupa calcule se obt ine: T(

i ) = (

a ,

b ,

c )

i , T(

j ) =
(

a ,

b ,

c )

j , T(

k ) = (

a ,

b ,

c )

k .
206
c) Este sucient a ar ata c a transformarea liniar a T este injectiv a dac a
si numai dac a ,= 0; dar din egalitatea vectorial a
T(

u ) = (

u ,

b ,

c )

a + (

a ,

u ,

c )

b + (

a ,

b ,

u )

c =

0
rezult a
(

u ,

b ,

c ) = (

a ,

u ,

c ) = (

a ,

b ,

u ) = 0
deoarece vectorii

a ,

b ,

c nu sunt coplanari. Dac a dou a dintre pro-
dusele mixte de mai sus sunt nule rezult a c a vectorii

a ,

b ,

c si

u sunt
coplanari ceea ce contrazice ipoteza; asadar obt inem c a

u =

0 dac a si
numai dac a ,= 0, adic a ceea ce trebuia demonstrat.
18. a) Cu componentele tripletelor date se formeaz a matricea
M =
_
_
_
1 1 1
1 0 1
1 1 0
_
_
_
;
deoarece rang M = 3 rezult a ca v
1
, v
2
si v
3
sunt liniar independent i. Cum
dimR
3
= 3 rezult a c a v
1
, v
2
si v
3
formeaz a o baz a a lui R
3
.
b) Din egalitatea vectoriala
A
_
_
_
1
1
1
_
_
_
=
1
_
_
_
1
1
1
_
_
_
se obt ine a + a
= b + b
= c + c
(1); din egalit at ile

A
_
_
_
1
0
1
_
_
_
=
2
_
_
_
1
0
1
_
_
_
, A
_
_
_
1
1
0
_
_
_
=
3
_
_
_
1
1
0
_
_
_
rezult a b
= 1, a
+ c
= 2, respectiv c = 1, a + b = 2 (2).
Din relat iile (1) si (2) obt inem cu usurint a a = a
= b = b
= c = c
=
1, iar n continuare
1
= 3,
2
=
3
= 0.
207
c) Avem
A
_
_
_
1
1
1
_
_
_
=
_
_
_
3
3
3
_
_
_
.
19. a) Matricea asociata lui T n raport cu baza canonic a a lui R
3
este de forma:
A =
_
_
_
3 1 2
1 3 2
2 2 0
_
_
_
si atunci ecuat ia caracteristic a asociat a
3 1 2
1 3 2
2 2
= 0
are solut iile
1
=
2
= 4,
3
= 2.
Rezolv and sistemul urm ator
_
_
5 x y + 2z = 0
x + 5y + 2z = 0
x + y + z = 0
se obt ine subspat iul propriu asociat valorii
3
= 2 si anume
(x, x, 2 x) [x R.

In mod analog pentru = 4 rezult a subspat iul
propriu (x, 2 z x, z) [ x, z R.
b) Deoarece matricea A este simetrica transformarea liniar a T este
diagonalizabil a; forma diagonal a este
_
_
_
4 0 0
0 4 0
0 0 2
_
_
_
.
Doi vectori ai bazei ortogonale de obt in cu usurint a si anume v
1
=
(1, 1, 2), v
2
= (1, 1, 1); pentru a determina al treilea vector se poate
208
folosi procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt sau se alege v
1
v
2
=
(1, 1, 0). Asadar baza ortonormat a ceruta este
_
1
6
(1, 1, 2),
1
3
(1, 1, 1),
1
2
(1, 1, 0)
_
.
c) Vom nota cu B matricea
A 4I
3
=
_
_
_
1 1 2
1 1 2
2 2 4
_
_
_
si se observ a imediat c a B
n
= (6)
n
B; atunci avem
(A 4I
3
)
n
= (6)
n
_
_
_
1 1 2
1 1 2
2 2 4
_
_
_
.
20. a) Pentrunceput vom scrie ecuat ia planului care cont ine punctul
M si are ca normala dreapta (d) : 3(x 3) + 2y + z 1 = 0; intersect ia
acestui plan cu dreapta (d) este tocmai proiect ia lui M pe dreapta (d),
iar coordonatele sale se obt in din urm atorul sistem:
_
_
3x + 2y + z = 10
x = 3z 8
y = 2z 4
si anume x = 1, y = 2, z = 3.
Tin and seama ca proiect ia lui M pe dreapta (d) este mijlocul seg-
mentului MN, unde N este simetricul lui M fat a de dreapta (d), se obt in
imediat coordonatele punctului N : x = 1, y = 4, z = 5.
b) Sistemul urmator:
_
_
y = z = x 1
y = 3x 9
z = 2 x
209
este incompatibil, de unde rezult a ca cele dou a drepte nu sunt concurente.
c) Se consider a planele (P
1
) si (P
2
) determinate de punctul M si
dreapta (d
1
), respectiv de punctul M si dreapta (d
2
); intersect ia planelor
(P
1
) si (P
2
) este tocmai dreapta cautat a.
Ecuat ia planului (P
1
) este dat a de:
x 3 y z 1
2 0 1
1 1 1
= 0,
iar cea a planului (P
2
) este:
x 3 y z 1
0 0 2
1 3 1
= 0.
Atunci ecuat iile dreptei cautate sunt:
_
x + y 2z = 1
3x y = 9.
Alta solut ie. Fie M
1
(t, t 1, t 1) un punct arbitrar situat pe dreapta
(d
1
), respectiv M
2
(u, 3u 9, 2 u) situat pe (d
2
); din condit ia de col-
iniaritate a punctelor M, M
1
, M
2
:
x
M
x
M
1
x
M
2
x
M
1
=
y
M
y
M
1
y
M
2
y
M
1
=
z
M
z
M
1
z
M
2
z
M
1
se obt in t = 4 si u =
7
3
, iar dreapta c autata trece prin punctele M, M
1
,
M
2
.
210
Universitatea Tehnica Cluj-Napoca
1. Din A
k
= 0, rezulta ca matricea A xI
n
este inversabil a pentru
orice x ,= 0.

Intr-adev ar
(A xI
n
)(A
k1
+ xA
k2
+ + x
k1
I
n
) = A
k
x
k
I
n
= x
k
I
n
deci
(A xI
n
)
1
=
1
x
k
(A
k
+ xA
k1
+ + x
k
I
n
)
Atunci det(A+xI
n
) ,= 0, x ,= 0. Dezvolt and determinantul obt inem:
f(x) = det(A + xI
n
) = x
n
+
_
n
i=1
a
ii
_
x
n1
+
i<j
a
ij
a
ij
a
jj
a
jj
x
n1
+ . . .
Dar singurul polinom de grad n cu unica r ad acina x = 0 este ax
n
deci
det(A + xI
n
) = x
n
si identicand coecient ii obt inem
n
i=1
a
ii
= 0 si
i<j
(a
ii
a
jj
a
ij
a
ji
) = 0
i=j
(a
ii
a
jj
a
ij
a
ji
) = 0
i,j
a
ii
a
jj
=
a
2
ii
i=j
a
ij
a
ji
= 0
_
a
ii
_
2
i,j=1
a
ij
a
ji
= 0
n
i,j=1
a
ij
a
ji
= 0.
2. a) f(x) 0, x R f(x) = a
0
p
k=1
(x x
k
)(x x
k
), cu a
0
0.
det[f(A)] = a
n
0
p
k=1
det(A x
k
I
n
) det (A x
k
I
n
) =
= a
n
0
p
k=1
[ det(A x
k
I
n
)[
2
0
211
b) Fie A = xI
n
, f(A) = f(x)I
n
, det[f(A)] = (f(x))
n
0 deci
f(x) 0 pentru n impar.
Pentru n par, e
A =
_
_
x 0 . . . 0 0
0 x . . . 0 0
. . . . . . . . . . . . . . .
0 0 . . . x 0
0 0 . . . 0 y
_
_
det[f(A)] = (f(x))
n1
f(y) 0 f(x)f(y) 0, x, y R.
3. Din teorema Cayley-Hamilton avem:
A
n
s
1
A
n1
+ + (1)
n1
s
n1
A + (1)
n
(det A)I
n
= 0.
Egal and urmele matricelor din egalitate anterioara si t in and cont ca
Tr(A + B) = Tr(A) + Tr(B) obt inem:
Tr(A
n
) s
1
Tr(A
n1
) + + (1)
n1
s
n1
Tr(A) + (1)
n
ndet A = 0
si din ipotez a rezult a (1)
n
n det A = 0 sau det A = 0.
4. Condit iile date se scriu n funct ie de valorile proprii
1
, . . . ,
n
ale
matricei A, astfel:
1
+ +
n
= 0,
2
1
+ +
2
n
= 0, . . . ,
n1
1
+ +
n1
n
= 0
si
n
1
+ +
n
n
= n,
sistem care datorit a relat iilor lui Newton, determin a unic valorile proprii.
Se observ a c a r adacinile de ordin n ale unit at ii
1
=
1
, . . . ,
n
=
n
veric a sistemul, deci ecuat ia caracteristic a a matricei A este
n
1 = 0,
care conform Teoremei Cayley-Hamilton, este anulata de A, deci A
n
I
n
= 0.
212
5. Din condit iile problemei rezult a ca rangA = n 1, deci sistemul
A X = 0 cu X /
n,1
(R) are solut iile de forma X = X
0
cu R,
X
0
,= 0. Din A A
= det(A I
n
) = 0 rezulta c a toate coloanele matricei
reciproce sunt proport ionale cu vectorul X
0
.
Vom arata c a sistemele AY = 0, A
2
Y = 0, . . . , A
k
Y = 0, . . . sunt
echivalente si atunci cum primul sistem are rangul (n 1) rezulta c a
toate au rangul (n 1).
Dac a A
2
Y = 0 atunci A(AY ) = 0 deci AY = X
0
care este un sis-
tem neomogen compatibil, deci determinantul sau caracteristic este nul.
Dac a
nn
este minorul nenul din matricea A atunci determinantul carac-
teristic este
c
= det[A
1
, . . . , A
n1
, X
0
] si cum X
0
= A
n
, ,= 0 unde
A
1
, . . . , A
n1
, A
n
sunt coloanele matricei A si A
1
, . . . , A
n
coloanele ma-
tricei reciproce A
. Dezvolt and ultimul determinant dup a ultima coloan a
c
= (
2
1n
+
2
2n
+ +
2
nn
), deci
c
= 0 = 0 A Y = 0.
Analog din A
k+1
Y = 0 rezult a A
k
Y = 0, k N
.
6. Dac a C este valoare proprie si X vector propriu, avem:
A X = X, X ,= 0
n
k=1
a
ik
x
k
= x
i
, i = 1, n
[[ [x
i
[ =
k=1
a
ik
x
k
k=1
[a
ik
x
k
[
k=1
a
ik
max
k=1,n
[x
k
[ = max
k=1,n
[x
k
[
[[ max [x
k
[ max [x
k
[ [[ 1.
7. S a not am P
A,B
(x) = det(A + xB) C[X]. Avem
P
A,B
(x) = P
C,D
(x), x a C[ a
n+1
= 1
Cum egalitatea anterioara are loc in n (n + 1) puncte distincte, rezult a
P
A,B
P
C,D
. Din P
A,B
(0) = P
C,D
(0) rezulta det A = det C.
213
Avem:
P
A,B
(x) = x
n
det
_
1
x
A + B
_
pentru x nenul, deci
det
_
1
x
A + B
_
= det
_
1
x
C + D
_
si trec and la limit a cand x tinde la innit rezult a det B = det D.
8. Avem:
(I A)(I + A + + A
p1
) = I A
p
= I
deci
(I A)
1
= I + A + A
2
+ + A
p1
Dac a p este impar, p = 2k + 1 avem:
(I + A)(I A + A
2
+ A
2k
) = I + A
2k+1
= I
deci
(I + A)
1
= I A + A
2
+ A
2k
Dac a p este par p = 2k, A
2k
= 0 A
2k+1
= 0 si avem analog
(I + A)
1
= I A + A
2
A
2k1
.
9. Avem:
(AiB)(A+iB) = A
2
+B
2
+i(A BB A) =
_
ctg
k
+ i
_
(A BB A)
Dar det(A iB)(A + iB) = [ det(A iB)[
2
R
det
__
ctg
k
+ i
_
(AB BA)
_
R
_
ctg
k
+ i
_
n
R
cos
n
k
+ i sin
n
k
R sin
n
k
= 0
n
k
Z n k Z
214
Pentru n = 2 lu am A =
_
0 1
0 0
_
, B =
_
0 0
1 0
_
A
2
+ B
2
= 0, AB BA =
_
1 0
0 1
_
inversabila.
10. a) Rezulta din proprietat ile produsului vectorial.
b) Fie u, v doi vectori ortogonali pe a. Avem
cos(A(u), A(v)) =
(a u) (a v)
|a u| |a v|
=
[(a u) a]v
a
2
uv
=
=
[a
2
u (a u)a]v
a
2
uv
=
u v
uv
= cos(u, v).
c) Daca u a atunci |A(u)| = |a u| = |u|.
d) Fie baza format a din e
1
, e
2
, e
3
. Trebuie s a avem a e
1
= 0 de
unde rezulta ca e
1
este coliniar cu a. Lu am e
1
= a. Mai trebuie sa avem
a e
2
= e
3
, de unde rezult a c a e
2
este vector ortogonal pe a iar e
3
un
vector ortogonal pe a si e
2
.
11. Din ImT KerT rezult a T T = 0. Dac a M
T
este matricea
lui T n baza canonica atunci M
2
T
= 0. Pentru M
T
=
_
a b
c d
_
obt inem
relat iile a
2
+bc = 0, b(a+d) = 0, c(a+d) = 0, d
2
+bc = 0 a
2
+bc = 0,
b(a + d) = 0, c(a + d) = 0, (a d)(a + d) = 0. Dac a a + d ,= 0 atunci
b = c = 0, a = d = 0. Pentru a +d = 0, a
2
+bc = 0, deci d = a si dac a
b ,= 0 rezulta c =
a
2
b
, iar dac a b = 0, a = 0, d = 0, c R. Am obt inut
matricele
M
c
=
_
0 0
c 0
_
, c R, M
a,b
=
_
a b
a
2
b
a
_
, a R, b R
Pentru matricele M
c
avem KerT
c
= (x, y)[ c x = 0 si ImT
c
=
(0, cx)[ x R. Condit ia KerT
c
= ImT
c
este ndeplinit a pentru orice
215
c ,= 0 si atunci KerT
c
= ImT
c
= (0, x)[ x R (axa Ox). Pentru
matricele M
a,b
avem
KerT
a,b
=
_
(x, y)[ ax + by = 0,
a
2
b
x ay = 0
_
=
= (x, y)[ ax + by = 0 = IT
a,b
, a R, b R
In concluzie T(x, y) = (0, cx), c ,= 0 sau

T(x, y) =
_
ax + by,
a
b
(ax + by)
_
, a R, b R
sunt endomorsmele pentru care Ker T = Im T.

In R
3
nu exista astfel
de endomorsme caci relatia dimR
3
= dim Ker T + dim Im T nu poate
avea loc.
12. a) Presupunem ca T este un endomorsm al lui V care are aceeasi
matrice n orice baz a a spat iului. S a not am cu A matricea lui T n bazele
e si f, iar cu B matricea schimb arii de baza. Avem AB = BA. Obt inem:
A =
_
_
0 . . . 0
0 . . . 0
. . . . . . . . . . . .
0 0 . . .
_
_
, K.
Pentru orice x V avem T(x) = Ax = x. Deci endomorsmele
c autate sunt T(x) = x, K.
b) Fie e, e dou a baze n V ; g, g dou a baze n W, B
1
matricea de trecere
de la baza e la e si B
2
matricea de trecere de la baza g la g. Dac a T este
o transformare liniar a din V n W si A este matricea transform arii (n
orice baz a) atunci avem: B
2
A = AB
1
de unde rezult a c a A este matricea
nul a, singurul endomorsm este T = 0.
13. a) Din T
p
= 0 rezult a ca 1
V
T
p
= (1
V
T)(1
V
+T +T
2
+ +
T
p1
) = 1
V
. Deci S
1
= 1
V
+ T + T
2
+ + T
p1
.
216
b) Sa consider am combinat ia liniara
a
0
x
0
+ a
1
T(x
0
) + + a
p1
T
p1
(x
0
) = 0
cu scalarii in K.
Aplic am succesiv operatorul T acestei relat ii si avem
_
_
a
0
T(x
0
) + a
1
T
2
(x
0
) + + a
p2
T
p1
(x
0
) = 0
. . .
a
0
T
p2
(x
0
) + a
1
T
p1
(x
0
) = 0
a
0
T
p1
(x
0
) = 0
Din ultima relat ie, deoarece T
p1
(x
0
) ,= 0, rezulta a
0
= 0, din celelalte
rezult a a
1
= 0, . . . , a
p1
= 0.
14. Fie T(f) = f, f ,= 0. Rezulta f Ker T dac a = 0, respectiv
f Im T dac a ,= 0.
Avem
T(f)(x) =
_
2
0
f(y)dy + sin(px)
_
2
0
cos(qy)f(y)dy+
+cos(px)
_
2
0
sin(qy)f(y)dy
Im T Span 1, sin(px), cos(px). Sirurile de funct ii f
n
(x) = sin nx,
n N
, n ,= q si g
n
(x) = cos nx, n N
, n ,= q liniar independente sunt

n nucleul lui T (sunt vectorii proprii pentru valoarea proprie = 0).
Dac a ,= 0, f Im T, e f(x) = a + b sin(px) + c cos(px).
Dac a p ,= q, T(f)(x) = 2a deci T(f) = f
2a = a + b sin(px) + c cos(px), x [0, 2]
= 2, b = c = 0, a R deci, vectorii proprii sunt funct iile constante
f = a si singura valoare proprie nenul a = 2.
217
Dac a p = q, T(f)(x) = 2a+c sin(px)+b cos(px) si din T(f) = f
obt inem sistemul
_
_
2a = a
c = b
b = c
n care cautam solut iile nebanale.
Obt inem
1
= 2, b = c = 0 deci f(x) = a,
2
= , a = 0, b = c deci
f(x) = b(cos(px) + sin(px)),
3
= , a = 0, b = c deci
f(x) = b(cos(px) sin(px)).
15. Fie f(x) = det(A xI) polinomul caracteristic al matricii A.
Cum f are gradul 5 si coecient i reali, rezulta ca are cel put in o rad acina
real a. Fie o r adacin a real a a lui f. Atunci
5
= 1, deci = 1. Prin
urmare f(1) = det(A I) = 0.
16. Fie V
1
, V
2
subspat ii de dimensiune p ale lui V . Avem T(V
1
) V
1
,
T(V
2
) V
2
si T(V
1
V
2
) V
1
V
2
, deci T invariaza toate subspat iile de
dimq p, n particular subspat iile de dimesiune 1.
Fie V
1
= a x
1
[ a K, V
2
= a x
2
[ a K, x
1
,= 0, x
2
,= 0.
T(V
1
) V
1
T(x
1
) = a
1
x
1
, T(V
2
) V
2
T(x
2
) = a
2
x
2
.
Fie V
3
= a(x
1
+ x
2
)[ a K, T(V
3
) V
3

T(x
1
+ x
2
) = a
3
(x
1
+ x
2
) T(x
1
) + T(x
2
) = a
3
x
1
+ a
3
x
2

(a
1
a
2
)x
1
+ (a
2
a
3
)x
2
= 0
si dac a x
1
, x
2
sunt independent i a
1
= a
2
= a
3
= a. Deci T(x) = ax,
x V .
17. Not am cu A mult imea din enunt si e s = a
1
+ . . . + a
n
. Are loc
relat ia
a
k
s

a
k
a
k
+ a
k+1
+ a
k+2
1
a
k+1
s

a
k+2
s
, 1 k n
218
si nsum and relat iile de mai sus obt inem
1
n
k=1
a
k
a
k
+ a
k+1
+ a
k+2
n 2.
Ar atam c a inf A = 1 si sup A = n 2. Pentru aceasta e q > 0,
a
k
= q
k
, 1 k n. Avem
f(q) =
n
k=1
a
k
a
k
+ a
k+1
+ a
k+2
=
q
q + q
2
+ q
3
+ . . . +
q
n2
q
n2
+ q
n1
+ q
n
+
q
n1
q
n1
+ q
n
+ q
+
q
n
q
n
+ q + q
2
= (n 2)
1
1 + q + q
2
+
q
n2
q
n1
+ q
n2
+ 1
+
q
n1
q
n1
+ q + 1
.
Cum lim
q0
f(q) = n 2 si lim
q+
f(q) = 1 rezult a ca sup A = n 2 si
inf A = 1.
18. Consider am funct ia f : [1, ) R,
f(t) = (t + x) ln
_
1 +
1
t
_
, t 1.
Evident a
n
= e
f(n)
, n 1. Avem
f
(t) = ln
_
1 +
1
t
_
t + x
t(1 + t)
,
f
(t) =
t(2x 1) + x
t
2
(1 + t)
2
.
Dac a x
1
2
rezult a f
(t) 0 pentru orice t 1, deci f
este strict
cresc atoare pe [1, ). Cum lim
t
f
(t) = 0 rezulta f
(t) < 0, t 1, deci f

este descrescatoare pe [1, ). Rezulta ca (a
n
)
n1
este un sir descrescator
pentru x
1
2
. Dac a x <
1
2
, atunci ecuat ia f
(t) = 0 are rad acina

t
0
=
x
1 2x
si f
(t) 0 pentru t t
0
. Rezulta ca f
este descrescatoare
219
pe [t
0
, +) si cum lim
t
f
(t) = 0 avem f
(t) > 0 pentru t t

0
. Prin
urmare sirul (a
n
) este cresc ator pentru n > t
0
. Cel mai mic num ar pentru
care (a
n
)
n1
este descrescator este x =
1
2
.
19. a) E
m+n
E
n
=
1
(n + 1)!
+
1
(n + 2)!
+ . . . +
1
(n + m)!
<
1
(n + 1)!
_
1 +
1
n + 2
+
1
(n + 2)
2
+ . . . +
1
(n + 2)
m1
_
<
1
(n + 1)!
n + 2
n + 1
.
Fix and n si f ac and m obt inem
e E
n

1
(n + 1)!

n + 2
n + 1
<
1
n n!
.
b) Sa presupunem c a e =
p
q
Q, p, q N, q ,= 0. Avem 0 < e E
q
<
1
q q!
si nmult ind cu q! obt inem 0 < p(q 1)! q!E
q
<
1
q
, contradict ie,
pentru ca (p(q 1)! q!E
q
) Z.
c) Din punctul a) rezulta c a pentru orice n 1 exist a
n
(0, 1)
astfel ca
e = E
n
+

n
n n!
,
deci
[n!e] =
_
n!E
n
+

n
n
_
= n!E
n
,
prin urmare
lim
n
(n!e [n!e]) = 0.
20. Avem a
n+1
1 = a
n
(a
n
1),
1
a
n
(a
n
1)
=
1
a
n+1
1

1
a
n
1

1
a
n
=
1
a
n+1
1

1
a
n
=
1
a
n
1

1
a
n+1
1
.
220
Suma part ial a este
S
n
=
n
k=1
1
a
k
=
1
a
1
1

1
a
n+1
1
.
Se ar ata prin induct ie c a sirul (a
n
)
n
este cresc ator si tinde la .
Obt inem lim
n
S
n
= 1.
21. Aplic am criteriul Raabe-Duhamel
lim
n
n
_
a
n
a
n+1
1
_
= lim
n
n
__
x
2n+2
x
2n+1
_
a
1
_
= lim
n
nr
x
1
+ (2n + 1)r

_
1 +
r
x
1
+ (2n + 1)r
_
a
1
r
x
1
+ (2n + 1)r
=
a
2
,
unde r este rat ia progresiei.
Pentru a > 2 seria este convergent a, iar pentru a < 2 seria este
divergenta.
Pentru a = 2 avem
a
n
=
_
x
1
x
3
. . . x
2n1
x
2
x
4
. . . x
2n
_
2
.
Din inegalitat ile evidente
x
2k
x
2k+1
<
x
2k+1
x
2k+2
, 1 k n 1, obt inem
prin nmult ire
x
2
x
4
. . . x
2n2
x
3
x
5
. . . x
2n1
<
x
3
x
5
. . . x
2n1
x
4
x
6
. . . x
2n+2
.
Rezult a ca a
n
>
x
2
1
x
2
1
x
2n
si cum
n=1
1
x
2n
= , deducem c a seria este
divergenta.
22. a) Prin induct ie se arata c a a
n
> 0, pentru orice n N
. Din
inegalitatea ln(1 +x) x rezult a ca sirul (a
n
)
n
este descresc ator si, ind
m arginit inferior de zero, este convergent. Dac a lim
n
a
n
= l din relat ia
de recurent a rezult a l = ln(1 + l) cu singura solut ie l = 0.
221
b) Comparam seria
n=1
a
n
cu seria
n=1
1
n
. Avem
lim
n
a
n
1
n
= lim
n
n
1
a
n
= lim
n
n + 1 n
1
a
n+1
1
a
n
= lim
n
a
n
a
n+1
a
n
a
n+1
= lim
n
a
n
ln(1 + a
n
)
a
n
ln(1 + a
n
)
= lim
x0
x ln(1 + x)
x ln(1 + x)
= lim
x0
x
2
ln(1 + x)
x
x ln(1 + x)
= lim
x0
x
2
x ln(1 + x)
= lim
x0
2x
1
1
1 + x
= lim
x0
2(1 + x) = 2 (0, ),
deci seriile au aceeasi natur a (divergente).
c) Aplicam criteriul comparat iei compar and cu seria
n=1
1
n
2
. Avem:
lim
n
a
2
n
1
n
2
= lim
n
(na
n
)
2
= 4 (0, )
deci ambele serii sunt convergente.
23. Din denit ia lui f(n) avem:
S
f(n)
n si S
f(n)
1
f(n)
< n
din care rezult a:
0 S
f(n)
n <
1
f(n)
.
Se stie ca lim
n
(S
f(n)
ln f(n)) = c (constanta lui Euler), deci
lim
n
(n ln f(n)) = lim
n
(n + 1 ln f(n + 1)) = c,
prin urmare
lim
n
_
1 ln
f(n + 1)
f(n)
_
= 0,
222
sau
lim
n
f(n + 1)
f(n)
= e.
24. Fie h : [a, b] R, h(x) = f(x) x. Avem h(a) = f(a) a > 0
si cum h este continua exist a un interval I [a, b] astfel ca h(x) > 0
pentru orice x I. Fie a
1
, . . . , a
n
I, n progresie aritmetic a, astfel ca
h(a
i
) > 0. Analog h(b) = f(b) b < 0, deci exist a un interval J [a, b]
astfel ca h(x) < 0 pentru orice x J. Alegem b
1
, . . . , b
n
J n progresie
aritmetic a cu h(b
i
) < 0, 1 i n. Fie acum g : [0, 1] R,
g(t) =
n
i=1
h((1 t)a
i
+ tb
i
).
Avem g(0) < 0, g(1) > 0, si cum g este continu a, exista t
0
(0, 1)
astfel ca g(t
0
) = 0. Se arat a c a c
i
= (1 t
0
)a
i
+ t
0
b
i
, i = 1, 2, . . . , n sunt
n progresie aritmetic a.
25. Pentru orice intreg pozitiv n rezulta ca exista x
n
,
1
n + 1
< x
n
<
1
n
astfel nc at f
(x
n
) = 0, conform teoremei lui Rolle. Atunci
f
(0) = lim
n
f
(x
n
) = 0.
De asemenea exist a y
n
, x
n+1
< y
n
< x
n
astfel nc at f
(y
n
) = 0.
Rezult a f
(0) = 0. Se arata c a f
(n)
(0) = 0 pentru orice n N
. Se
presupune c a exista x astfel ncat f(x) ,= 0. Din formula lui Mac Laurin
obtinem
f(x) =
x
n+1
(n + 1)!
f
(n+1)
(x)
(0, 1), deci
[f(x)[ M
[x[
n+1
(n + 1)!
pentru orice n N
. Trec and la limita pentru n se obt ine [f(x)[ 0

ceea ce contrazice f(x) ,= 0.
223
26. S a not am
T
n
(x) =
n
k=0
f
(k)
(a)
k!
(x a)
k
.
Evident avem
T
(k)
n
(a) = f
(k)
(a), 0 k n.
De asemenea avem:
c
x
a
x a
=
c
x
a
f
(n+1)
(c
x
) f
(n+1)
(a)

f
(n+1)
(c
x
) f
(n+1)
(a)
x a
=
c
x
a
f
(n+1)
(c
x
) f
(n+1)
(a)

(n + 1)!
(x a)
n+1
[f(x) T
n
(x)] f
(n+1)
(a)
x a
=
1
f
(n+1)
(c
x
) f
(n+1)
(a)
c
x
a
(n + 1)!(f(x) T
n
(x)) f
(n+1)
(a)(x a)
n+1
(x a)
n+2
,
x ,= a.
F acand x a si aplic and de (n + 1) ori regula lui lHospital avem:
lim
xa
c
x
a
x a
=
1
f
(n+2)
(a)
lim
xa
(n + 1)!f
(n+1)
(x) (n + 1)!f
(n+1)
(a)
(n + 2)!(x a)
=
1
n + 2
.
27. a) f
x
(0, 0) = lim
x0
f(x, 0) f(0, 0)
x
= lim
x0
0
x
= 0 si analog
f
y
(0, 0) = 0.
Demonstr am c a f este diferent iabil a n (0, 0) si T = df(0, 0) = 0. Avem
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) f(0, 0) T(x 0, y 0)
_
x
2
+ y
2
= lim
(x,y)(0,0)
g(xy)
_
x
2
+ y
2
x
2
y
2
x
2
+ y
2
= lim
(x,y)(0,0)
g(xy) g(0)
xy

xy
_
x
2
+ y
2
x
2
y
2
x
2
+ y
2
224
= g
(0) lim
(x,y)(0,0)
xy
_
x
2
+ y
2
x
2
y
2
x
2
+ y
2
= 0,
deoarece
xy
_
x
2
+ y
2
x
2
y
2
x
2
+ y
2
=
[x[
_
x
2
+ y
2
. .
1
x
2
y
2
x
2
+ y
2
. .
1
[y[ [y[,
pentru (x, y) ,= (0, 0).
b) Avem
f
x
(x, y) = yg
(xy)
x
2
y
2
x
2
+ y
2
+ g(xy)
4xy
2
(x
2
+ y
2
)
2
si
f
y
(x, y) = xg
(xy)
x
2
y
2
x
2
+ y
2
g(xy)
4x
2
y
(x
2
+ y
2
)
2
.
Obt inem
f
xy
(0, 0) = (f
x
)
y
(0, 0) = lim
y0
f
x
(0, y) f
(0, 0)
y
= lim
y0
yg
(0)
y
= g
(0)
si
f
yx
(0, 0) = (f
y
)
x
(0, 0) = lim
x0
f
y
(x, 0) f
y
(0, 0)
x
= lim
x0
xg
(0)
x
= g
(0).
28. Fie z(x, y) = w(x + y, x + y). Avem
z
x
= w
u
u
x
+ w
v
v
x
= w
u
+ w
v
z
y
= w
u
u
y
+ w
v
v
y
= w
u
+ w
v
z
x
2
= w
u
2
u
x
+ w
uv
v
x
+ w
uv
u
x
+ w
v
2
v
x
= w
u
2
+ 2w
uv
+ w
v
2
z
xy
= w
u
2
u
y
+ w
uv
v
y
+ w
uv
u
y
+ w
v
2
v
y
= w
u
2
+ ( + )w
uv
+ w
v
2
z
y
2
= (w
u
2
u
y
+w
uv
v
y
) +(w
uv
u
y
+w
v
2
v
y
) =
2
w
u
2
+ 2w
uv
+
2
w
v
2
.
225
Inlocuind n ecuat ia data se obt ine

(a +2b+c
2
)w
u
2
+(2a +2b(+) +c
2
)w
uv
+(a +2b +c
2
)w
v
2
= 0.
Rezult a c a si trebuie sa e rad acini ale ecuat iei
c
2
+ 2b + a = 0.
Pentru aceste valori ecuat ia devine w
uv
= 0 cu solut ia
w(u, v) = (u) + (v)
unde , sunt funct ii arbitrare de clas a C
2
. Solut ia ecuat iei date este
z(x, y) = (x +
1
y) + (x +
2
y).
29.

In I =
_

0
dx
(1 + x
2
)(1 + x
)
facem substitut ia x =
1
t
. Obt inem
I =
_

0
t
dt
(1 + t
2
)(1 + t
)
=
_

0
(1 + t
) 1
(1 + t
2
)(1 + t
)
dt
=
_

0
dt
1 + t
2

_

0
dt
(1 + t
2
)(1 + t
)
,
deci
2I =
_

0
dt
1 + t
2
=

2
.
Rezult a I =

4
.
30. Fie I =
_

0
f(x)dx, I R. Avem:
I = lim
x
_
x
0
f(t)dt = lim
x
x
_
x
0
f(t)dt
x
= lim
x
_
x
_
x
0
f(t)dt
_
= lim
x
_
xf(x) +
_
x
0
f(x)dx
_
= I + lim
x
xf(x)
226
de unde obt inem lim
x
xf(x) = 0.
31. I :=
_
1
0
arctgx
1 + x
dx =
_
1
0
arctgx (ln(1 + x))
dx
= arctgx ln(1 + x)
1
0
_
1
0
ln(1 + x)
1 + x
2
dx =

4
ln 2
_
1
0
ln(1 + x)
1 + x
2
dx
In J :=
_
1
0
ln(1 + x)
1 + x
2
dx facem substitut ia x = tgt obt in and
J =
_
/4
0
ln(1 + tgt)dt.
Pun and

4
t = u obt inem:
J =
_
/4
0
ln
_
1 + tg
_
4
u
__
du =
_
/4
0
ln
_
1 +
1 tgu
1 + tgu
_
du =

4
ln 2J.
Prin urmare J =

8
ln 2 si I =

8
ln 2.
32. Avem:
f(x, y, z, t) >
x
x + y + z + t
+
y
x + y + z + t
+
z
z + y + z + t
+
t
x + y + z + t
= 1
f(x, y, z, t) <
x
x + y
+
y
x + y
+
z
z + t
+
t
z + t
= 2
pentru orice x, y, z, t (0, ).
Ar atam n continuare c a
inf f = 1 si sup f = 2.
Intr-adev ar
lim
x0,y0
f(x, y, z, t) =
z
z + t
+
t
z + t
= 1
lim
x0,z0
f(x, y, z, t) =
y
y
+
t
t
= 2.
227
Cum f este continu a pe mult imea conexa (0, )
4
rezult a c a mult imea
valorilor lui f este intervalul deschis I = (1, 2).
33. Fie u
1
, u
2
, u
3
versorii vectorilor V A, V B, V C si
V A = a u
1
, V B = b u
2
, V C = c u
3
.
Volumul tetraedrului V ABC se exprima folosind produsul mixt
1(V ABC) =
1
6
[(a u
1
, b u
2
, c u
3
)[ =
1
6
abc[(u
1
, u
2
, u
3
)[.
Dac a V M = u
1
, V N = u
2
, V P = u
3
, ecuat ia planului (MNP)
este
x
+
y
+
z
= 1
si din G
_
a
3
,
b
3
,
c
3
_
(MNP) rezulta leg atura
a
+
b
+
c
= 3
iar
1(V MNP) =
1
6
[(u
1
, u
2
, u
3
)[.
Avem
1(V ABC)
1(V MNP)
=
abc
.
Trebuie ar atat ca dac a , , , a, b, c sunt pozitive si
a
+
b
+
c
= 3
atunci
abc
0.
Din
3
+
b
+
c
3
= 1,
228
deci
abc
1.
Observat ie. Dac a prin centrul de greutate al tetraedrului V ABC se
duce un plan ce taie muchiile V A, V B, V C n A
1
, B
1
, C
2
atunci
1(A
1
B
1
C
1
)
27
64
1(V ABC).
34. Dac a not am
AB = b, AC = c, AD = d,
AM = b, BM = c, CM = d
un punct din planul (MNP) are vectorul de pozit ie de forma:
r = xb + yc + zd cu x + y + z = 1.
Condit ia din enunt se scrie
1
+
1
+
1
= 1
1
+
1
+
1
= 4.
Dac a luam x =
1
4
, y =
1
4
, z =
1
4
, x+y +z = 1 deci punctul de vector
de pozit ie:
r =
b + c + d
4
se aa n planul (MNP). Punctul x este centrul de greutate al tetrae-
drului.
35. Alegem un reper cu originea n G, intersect ia medianelor din
A
1
, A
2
, . . . , A
2n
si not am
GA
1
= a
1
, GA
2
= a
2
, . . . , GA
2n
= a
2n
si GA
2n+1
= a
2n+1
si cu B
1
, B
2
, . . . , B
2n
, B
2n+1
mijloacele laturilor opuse v arfurilor A
1
,
A
2
, . . ., A
2n
, A
2n+1
. Condit ia c a punctele A
k
, G, B
k
sunt coliniare se scrie:
a
k

1
2
(a
n+k
+ a
n+k+1
) = 0, k = 1, 2n.
229
Obt inem sistemul de relat ii:
(1) : a
1
(a
n+1
+ a
n+2
) = 0,
(2) : a
2
(a
n+2
+ a
n+3
) = 0, . . . ,
(n) : a
n
(a
2n
+ a
2n+1
) = 0,
(n + 1) : a
n+1
(a
2n+1
+ a
1
) = 0,
(n + 2) : a
n+2
(a
1
+ a
2
) = 0, . . . ,
(2n) : a
2n
(a
n1
+ a
n
) = 0.
Dac a adunam toate aceste relat ii si reducem doi c ate doi termeni
r amane
a
n
a
2n+1
+ a
n+1
a
2n+1
= 0 a
2n+1
(a
n
+ a
n+1
) = 0,
deci punctele A
2n+1
, G si B
2n+1
sunt coliniare.
36.
n
k=1
a
k
(MA
2
k
r
2
k
) =
n
k=1
a
k
((r
k
r)
2
r
2
k
)
=
n
k=1
a
k
(r
2
2r r
k
) = r
2
n
k=1
a
k
2r
n
k=1
a
k
r
k
= r
2
2r r
0
= (r r
0
)
2
r
2
0
= MA
2
0
r
2
0
.
b) Din a) rezult a
n
k=1
a
k
MA
2
k
=
n
k=1
a
k
r
2
k
r
2
0
+ MA
2
0
= a
2
MA
2
0
= a
2
k=1
a
k
r
2
k
+ r
2
0
= C = constant
In funct ie de valoarea lui C locul geometric este:

sfer a dac a C > 0
230
punct daca C = 0
mult imea vid a daca C < 0.
c) Minimul se atinge n M = A
0
si este
S
min
=
n
k=1
a
k
r
2
k
r
2
0
.
37. a) Pentru a exista o astfel de sfer a de centru M(u, v, w) si raz a
> 0 va trebui ca distant a de la M la ecare plan din familie sa e ,
deci
2u cos t + 2v sin t w
5
= , pentru orice t [0, 2)
2u cos t + 2v sin t + (w
5) = 0, pentru orice t [0, 2)

u = v = 0 si w = 5.
Deci o astfel de sfer a este de exemplu de centru M
0
(0, 0, 5) si raz a
R
0
=
5.
b) Pentru [0, ) M Oz, deci locul geometric este axa Oz.
c) Fie sfera de la punctul a)
: x
2
+ y
2
+ (z
5)
2
=
2
.
si o dreapt a ce trece prin origine de ecuat ii
d :
_
_
x = tX
y = tY
z = tZ
Punand conditia ca ca dreapta (d) sa taie sfera () intr-un singur punct
rezulta ca ecuat ia (tX)
2
+(tY )
2
+(tZ
5)
2
=
2
are o singura solut ie
= 0 4X
2
+ 4Y
2
Z
2
= 0.
231
1977- subiecte anul I
1. a) Banal.
b) Conform a),
1
n
arctg
x
n

[x[
n
2
. Se aplica criteriul lui Weierstrass,
apoi seria derivatelor
n1
1
x
2
+ n
2
este UC pe R, deci S(x) este derivabil a,
x R, S
(x) =
n1
1
x
2
+ n
2
. Atunci lim
x
S
(x)=
n=1
lim
x
1
x
2
+ n
2
= 0.
2. Aplicam formula cresterilor nite pentru f(x) = 2arctg
x pe in-
tervalul [k, k + 1]; rezulta
1
(k + 2)
k + 1
< 2(arctg
k + 1 arctg
k) <
1
(k + 1)
k
si nsum and aceste relat ii pentru 1 k n,
n
k=1
1
(k + 2)
k + 1
< 2arctg
n + 1

2
<
n
k=1
1
(k + 1)
k
.
Este sucient sa facem n .
3. Direct f
0
(x) =
1
2
e
x
2
. Apoi integram prin part i si f
n
(x)
f
n1
(x) =
x
2n
2n!
e
(x
2
)
. Se dau valori n = 1, 2, .... si se adun a relat iile
obt inute.

In nal, se observ a c a
[f
n
(x)[ =
1
2
e
(x
2
)
n
k=1
x
2k
k!
<
1
2
e
(x
2
)
e
(x
2
)
=
1
2
.
Folosind teorema de convergent a dominat a , limita din enunt devine
_
1
0
lim
n
f
n
(x)
x
2
+ 1
dx =
_
1
0
1
2
1
x
2
+ 1
dx =

8
.
232
1978-subiecte anul I
1. a) Conform ipotezei, pentru n = N, avem a
N
(1 ca
N
) a
N+1
.
Dac a am avea a
N+1

1
c
, ar rezulta c a a
N
(1 ca
N
)
1
c
, adica
ca
N
(1 ca
N
) 1, absurd. Asadar, a
N+1
<
1
c
si armat ia din enunt
este demonstrata pentru n = N.
Folosim induct ia matematic a. Avem de aratat c a a
N+1
<
N + 1
(n + 1)
c
,
dac a n N, a
n
(1ca
n
) a
n+1
si a
n
<
N + 1
nc
.

In caz contrar, ar rezulta
c a a
N+1

N + 1
(n + 1)
c
, deci ca
n+1

N + 1
n + 1
. Notand x = ca
n
, ar rezulta
c a x <
N + 1
n
si x(1 x)
N + 1
n + 1
. Atunci
N + 1
n + 1
x x
2
< x, deci
1 x
n N
n + 1
si ca atare , x(1 x)
N + 1
n
n N
n + 1
<
N + 1
n + 1
; absurd.
b) Evident t
n
0 pentru orice n. Dac a seria
n1
b
n
este convergenta,
atunci sirul (t
n
) este evident m arginit.
Reciproc, presupunem ca exista M > 0 astfel nc at b
1
+ b
2
+ . . . +
b
n
nb
n
M, pentru n 1. Pentru m dat, cum b
n
0, putem alege n
astfel nc at b
n

1
2
b
m
, deci
M b
1
+ b
2
+ . . . + b
m
mb
m
+ b
m+1
+ b
m+2
+ . . . b
n
(n m)b
n

m(b
m
b
n
)
1
2
mb
m
.
Atunci b
1
+b
2
+. . . b
m
M +mb
m
3M, pentru m = 1, 2, . . ., deci seria
n1
b
n
este convergent a.
c) limita comuta cu suma seriei ( conform teoremei lui Lebesgue de
convergent a dominat a).
2. a) Avem f
(x) = (1 x
2
)
1/2
, f
(x) = x(1 x
2
)
3/2
si (1
x
2
)f
(x) xf
(x) = 0. Se deriveaz a aceasta relat ie de n2 ori, aplicand

formula lui Leibnitz.
233
Pentru n 2, rezulta ca f
(n)
(0) = (n 2)
2
f
(n2)
(0). Pentru n par,
f
(n)
(0) = 0; apoi f
(0) = 1 si f
(2k+1)
(0) = 1
2
3
2
5
2
. . . (2k + 1)
2
.
b) Integrala are aceeasi natur a cu
_
1
0
dx
1 x
, deci este convergenta.
Valoarea ei este

2
8
.
3. a) Proiect ia lui pe planul xOy are reprezentarea parametric a
x = t cos t, y = t sin t;
se obt ine o spiral a. Curba este situat a pe conul x
2
+ y
2
= z
2
, z 0
b) Punctul din enunt se obt ine pentru t =

4
si se consider a dreptele
tangente respective.
c) Parametrizarea conului este

r = ucos t

i +usin t

j +u

k si cele
dou a generatoare corespund valorilor t =

6
si t =

4
.
Pentru port iunea cerut a, parametrii parcurg mult imea
M = (u, t)[
6
t

4
, 0 u t.
Elementul de arie pe con este d =
2dudt (d =
EGF
2
dudv), deci
aria ceruta va
A =
_
4
6
dt
_
t
0
2udu etc.
1. Rezulta f(x) = 1 daca x 0, f(x) = 2x 1 pentru 0 < x < 1 si
f(x) = 1 dac a x 1 etc.
2. Integrala este dublu improprie si se descompune n
_
(0,1]
+
_
[1,)
.
Cum lim
x0
ln(1 + x)
x
= 1, prima integrala are aceeasi natur a cu
_
(0,1]
dx
x
1
si este convergent a pentru 1 < 1. Cealalta integral a este convergent a
pentru > 1. Deci 1 < < 2.
234
Pentru =
3
2
, folosim integrarea prin part i si determinam valoarea
2.
3. Notam (x) = (x + t) ln
_
1 +
1
x
_
, respectiv a
n
= (f(x));
t
min
=
1
2
.
4. Valorile proprii ale matricei asociate formei p atratice sunt 2,5,8.
5. Avem

=
1
e
t
+ e
t
(e
t

i e
t

j +
2

k ),

=
1
2(e
t
+ e
t
)
(2

i + 2

j
2(e
t
e
t
)

k ),
si

=

.
Binormala n punctul curent are ecuat iile
x e
t
e
t
=
t e
t
e
t
=
z t
2
si aceast a dreapta intersecteaz a Ox e
2t
= t. Aceast a ecuat ie are o
singur a solut ie t
0
(0, 1).
6. Exercit iu standard.
1. M(r cos t, r sin t); dreapta CD are ecuat ia 2x cos t + y sin t = 2r.
Se deriveaz a aceast a ecuat ie n raport cu t si se elimin a parametrul t.
Inf asuratoarea cerut a are ecuat ia 4x

2
+ y
2
= 4r
2
etc.
2. a) Folosind regula lui Laplace, detB = ( )
2
(detA))
2
.
b) B
1
=
1

_
_
A
1
A
1
A
1
A
1
_
_
.
235
c) Generalizarea se face pentru A M
n
(R) nesingular a si B de ordin
2n; detB = ( )
2
(detA))
2
etc.
3. a) Dezvoltarea Mac Laurin a funct iei arcsin este
arcsin t = t +
n=1
1 3...(2n 1)
2
n
n!(2n + 1)
t
2n+1
, t [1, 1]
si se integreaz a arcsin t t pe intervalul [0, 1/2].
b) Integrala este convergent a (c aci lim
x1
ln x
1 x
= 1, nit) si pentru
0 < < 1, lim
x0
x
ln x
1 x
= 0. Pentru 0 < < < 1, avem
I(, ) =
_

ln x
1 x
dx =
n=0
_

x
n
ln xdx;
integr and prin part i si t in and cont ca ln(1 x) =
n=0
x
n+1
n + 1
pentru
[x[ < 1, rezulta
I(, ) = ln x ln(1 x)
n=0
n+1
(n + 1)
2
+
n=0
n+1
(n + 1)
2
.
Atunci
I = lim
0,1
I(, ) = lim
0
ln ln(1 ) lim
1
ln ln(1 )
lim
1
n=0
n+1
(n + 1)
2
+ lim
0
n=0
n+1
(n + 1)
2
.
Primele doua limite sunt nule, iar seria
n=0
u
n+1
(n + 1)
2
este UC pe [1, 1];
rezult a c a I =
n=0
1
(n + 1)
2
. Se stie c a
n=1
1
n
2
=

2
6
.
236
1980-subiecte anul II
1. Facem schimbarea de variabil a x =
t
2 t
. Atunci
I =
3
2
4
_
1
0
t
2/3
(1 t)
1/3
dt =
3
2
4
B(
5
3
,
4
3
) =

3
2
18
3
.
2. a) C autam solut ii de forma y(x) =
n
k=0
a
k
x
k
; Identicand
coecient ii, obt inem a
n
(n
2
3n + 2) = 0, de unde n = 1 sau n = 2.
Solut ia ecuat iei este y(x) = a
0
+ a
1
x + a
2
x
2
, iar 2a
0
+ a
1
+
2
a
2
= 0,
rezult a solut ia general a y(x) = a
2
_
x
2

2
2
_
+ a
1
_
x

2
_
.
b) Solut iile particulare care veric a cele dou a condit ii impuse sunt
y
p
1
(x) = x
_
2

x
2
_
, y
p
2
(x) =
2
6
+

6
x +
1
6
x
2
.
c) f(x) =

n1
2
n
sin ncos nx, dac a [x[ si f(x) = 0, daca
[x[ .
d) Se foloseste egalitatea lui Parseval.
e) Se ia = x n egalitatea demonstrat a la punctul d).
1. Veric ari directe. Apoi f(e
1
, e
1
) = A
11
( complementul algebric
al lui a
11
n matricea A = (a
ij
)), f(e
1
, e
2
) = A
12
, etc.
Matricea ceruta este tocmai A
, unde A
este adjuncta lui A.

Se generalizeaz a la R
.
2. Problema standard.
3. Punand cos x = t, rezulta
_
2
0
u
n
(x) sin xdx =
1
n
3
.
237
Apoi, daca x [0, ], atunci [u
n
(x)|
1
n
2
+ 1
, etc.
4. a) Ar at am c a f
1
nu este continu a n punctul (1, 0). Fie
z
n
= (cos(2
1
n
), sin(2
1
n
)) (1, 0).
Atunci f
1
(z
n
) = 2
1
n
si f
1
(1, 0) = 0.
b) f
1
ntoarce nchisii nnchisi, nchis n compact este compact, etc.
5. a) >
1
4
b)

In general,
_
m
0
x
m
(1 + x
n
)
p
dx =
1
n
B
_
m + 1
n
, p
m + 1
n
_
,
deci
_

0
dx
x
3
+ 1
=
1
3
B
_
1
3
,
2
3
_
=
2
3
3
.
1. a) Not am cu Y (p) imaginea lui y prin transformarea Laplace
si aplic am transformarea ecuat iei diferent iale. Obt inem 2pY (p)
p
2
Y
(p) +2pY (p) =

2
p
3
, de unde, separ and variabilele si integr and, g asim
Y (p) =
1
2p
4
+ C. Condit ia ca solut ia sa e m arginit a n vecin atatea
originii conduce la determinarea constantei C = 0. Funct ia original este
imediat a, y(x) =
x
3
12
.
b) Ecuat ia este de tip Euler, determinarea solut iei este standard, iar
solut ia este cea de la punctul a).
2. Cu schimbarea de variabila e
ix
= z, integrala devine
I =
_
|z|=1
z
n1
(z
2
1)
2(2z
2
5z + 2)
.
238
Folosind teorema reziduurilor, rezult a
I = 2iRez(
z
n1
(z
2
1)
2(2z
2
5z + 2)
,
1
2
) =
i
2
n+1
.
3. a) Folosind rezultatul problemei 2, rezulta imediat
f(x) =
n1
1
2
n+1
sin nx.
b) evident.
4. Coecient ii seriei Laurent sunt dat i de formula
J
n
(x) =
1
2i
_
|z|=r
e
x
2
(z
z)
z
n+1
dz,
unde r > 0, care este o integral a cu parametru. Deriv and n raport cu
variabila x, obt inem
2J
n
(x) =
1
2i
_
|z|=r
e
x
2
(z
z)
z
n
dz
1
2i
_
|z|=r
e
x
2
(z
z)
z
n+1
dz,
de unde relat ia 1) este vericat a.
1.
D(u, v, w)
D(x, y, z)
= 0. Apoi
x
y
= f
1
(u),
y
z
= g
1
(v),
z
x
= h
1
(w), deci
f
1
(u)g
1
(v)h
1
(w) = 1.
2. I(r) =
_
(0,1]
+
_
[1,)
. Prima integral a este convergenta pentru orice
r > 0, deoarece lim
x0
arctgx
x
= 1.
Cea de-a doua integral a se compara cu
_

0
1
1 + x
2
dx si este de aseme-
nea convergenta pentru r > 0.
Se calculeaza I
(r) si se deduce I(r) =

2
ln(1 + r).
239
3. a) Introducand produsul scalar f, g) =
_
2
0
f(t)g(t)dt, funct iile
din B formeaz a un sistem ortogonal, deci liniar independent.
b) Matricea ceruta este M
p
B
M
5
(R) = diag(C
1
, C
2
), unde
C
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1
2
2
2
2
0
2
2
2
2
0
2
2
2
2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
si C
2
=
_
_
0 1
1 0
_
_
.
4. Curba este intersect ia elipsoidului
x
2
a
2
+
y
2
2a
2
+
z
2
a
2
= 1 cu planul
x + z = a. Curbura minima ceruta este
1
a
2
.
5. Problema standard. Valorile cerute sunt m 0 ( c aci cuadrica este
un hiperboloid cu o p anz a sau un con ).
1. Impunem condit ia ca u(x, y) sa e armonica. Avem:
u
x
=
(t)
t
x
=
(t) 2
x
y
,
u
y
=
(t)
t
y
=
(t)
y
2
x
2
y
2
;
2
u
x
2
=
(t) 4
_
x
y
_
2
+
(t) 2
1
y
,

2
u
y
2
=
(t)
(y
2
x
2
)
2
y
4
+
(t)
2x
2
y
3
,
unde t =
x
2
+ y
2
y
. Atunci
u = 0
(t)
(x
2
+ y
2
)
2
y
4
+ 2
(x
2
+ y
2
)
y
3

(t) = 0
x
2
+ y
2
y

(t) + 2
(t) = 0
240
t
(t) + 2
(t) = 0

(t)
(t)
=
2
t
deci ln (
(t)) = 2 ln(t) + ln C
1
ln(
(t)) = ln
_
C
1
t
2
_

(t) =
C
1
t
2
,
asadar (t) =
C
1
t
+ C
2
.
Dac a (t) ,=
C
1
t
+C
2
, C
1
, C
2
R, atunci u(x, y) nu este armonic a,
deci nu se poate construi f. Dac a (t) =
C
1
t
+ C
2
, atunci f(z) =
u
x
i
u
y
. Pentru y = 0, avem f
(x) =
C
1
x
2
f(x) =
C
1
x
+ C
3
;
nlocuind x cu z, obt inem f(z) =
C
1
z
+ C
3
.
2. z = 0 este punct singular esent ial al funct iei f(z) =
z
z + 3
e
1
3z
. Dar
e
1
3z
z
1
z + 3
=
k=0
z
k+1
k!3
k
1
3(1 +
z
3
)
=
1
3
k=0
z
k+1
k!3
k
k=0
(1)
k
z
k
3
k
,
de unde Rez(f, 0) = 3
_
e
1
3
2
1 +
1
9
_
.
z = 3 este pol de ordinul nt ai al funct iei si Rez(f, 3) = 3e
1
3
2
.
Integrala este egala cu 16i/3.
3.
n1
(1)
n1
_

0
e
nt
f(t)dt =
_

0
f(t)
n1
(1)
n1
e
nt
dt.
Dar
n1
(1)
n
e
nt
este o serie geometric a convergenta, cu suma seriei
1
1 + e
t
, de unde rezult a imediat rezultatul cerut.
Pentru aplicat ie, G(p) =
1
b
2
(
a
b
+ p)
2
, de unde g(t) =
1
b
2
te
a
b
t
. Folosind
formula demonstrat a anterior, rezult a rezultatul cerut.
4.C autand solut ii de forma u(x, t) = X(x)T(t) si impun and prima
condit ie, se determina
u(x, t) = e
1
2
a
2
x
2
n1
(A
n
cos nt + B
n
sin nt)e
1
2
n
2
x
2
.
241
Din cea de-a doua condit ie,
A
0
=
1
2
_
2
0
1
5 3 cos t
dt,
A
n
+ iB
n
=
1
_
2
0
e
int
5 3 cos t
dt =
1
2 3
n
.
Rezult a solut ia problemei
u(x, t) = e
1
2
a
2
x
2
_
1
4
+
n1
1
2 3
n
cos nt e
1
2
n
2
x
2
_
.
1. Avem g
= g si g(0) = 1; g(x) = e
x
, etc.
2. a) Sirul (ncos
2
nx)
n1
este nemarginit (caci, daca ncos
2
nx M,
ar rezulta lim
n
cos
2
nx = 0, deci lim
n
sin
2
nx = 1 si lim
n
cos 2nx = 1,
de unde lim
n
cos
2
2nx = 1, absurd).
b) Luam f
n
(x) =
1
n
sin nx.
3. a) Se calculeaz a A
2
, A
3
, A
4
= I
4
, deci A
4k
= I
4
, A
4k+1
= A, etc.
b) valorile proprii pentru A sunt : 1, 1, i, i si pentru B sunt
P(1), P(1), P(i), P(i); vectorii proprii sunt aceeasi pentru A si B.
4. Veric ari directe
5. sup
xI
[f
n
(x)[ =
1
e(n + 1)
si inf
xI
[f
n
(x)[ = 0.
Suma seriei este f(x) =
x
1 x
ln x, pentru x (0, 1) si f(x) = 0,
pentru x = 0 sau x = 1.
Cum f nu este continu a, dar f
n
sunt, rezult a o convergent a neuni-
form a .
242
1. a) Calcul am
a
n
+ ib
n
=
1
_
2
0
f(x)e
inx
dx =
1
i
_
|z|=1
z
n
z
2
(1 +
2
)z +
dz.
Folosim teorema reziduurilor pentru calculul integralei complexe.
Distingem doua cazuri:
1) Daca [[ < 1, atunci a
n
+ ib
n
=
2
n
1
2
;
2) Daca [[ > 1, atunci a
n
+ ib
n
=
2
n
(
2
1)
.
Seria Fourier c autata este f(x) =
1
2
1
+ =
2
2
1
n=1
cos nx
n
.
2. Se vor analiza cele trei cazuri :
1) 1 x
2
> 0 (cazul hiperbolic); schimbarea de variabile este
= y + arcsin x, = y arcsin x; forma canonica este

2
u
= 0;
2) 1 x
2
< 0 ( cazul eliptic); schimbarea de variabile este = y,
= ln [x +
x
2
1[; forma canonica este

2
u
2
+

2
u
2
= 0;
3) x = 1; ecuat ia este degenerat a.
1. Cum
2n+1
k=1
(1)
k
= 1, rezult a K(x, t) = 1 + (2n + 1) sin x cos t
cos x sin t si g(x) = A + Bcos x + C sin x , unde A =
_
2
0
f(t)dt, B =
_
2
0
f(t) sin tdt, C = (2n+1)
_
2
0
f(t) cos tdt. Evident g depinde liniar
de A, B, C si de f. ImT are baza 1, cos x, sin x si dimensiunea 3.
Evident = 0 nu este valoare proprie pentru T; sa g asim R, ,= 0
243
astfel ncat s a existe f ,= 0 cu Tf = f , adic a f(x) =
1
(A + Bcos x +
C sin x). Atunci A =
_
2
0
(A + Bcos t + C sin t)dt, deci A(1
2
) = 0.
Apoi B =
_
2
0
(A + Bcos t + C sin t) sin tdt, deci B =
C
si C =
(2n+1)
_
2
0
(A+Bcos t+C sin t) cos tdt, de unde C =
2n + 1
B. Singura
valoare proprie este = 2.
2. Un calcul usor arat a c a
f(x, y) =
e
x
e
y
x y
, dac a x ,= y si f(x, x) = e
x
.
Funct ia f este continu a pe R
2
, etc.
3. a) Notam a
n
=
2n
2n 1
; raza de convergent a este R = lim
n
a
n
a
n+1
=
1. Pentru x = 1, seria este divergenta (termenul general nu converge la
0). Asadar, M = (1, 1).
Not am suma cu S(x), deci S
(x) =
n1
2nx
2n2
=
2
x
2
n1
nx
2n
, pentru
x (1, 1)0. Dar
n1
na
n
=
a
(a 1)
2
pentru a (1, 1), etc.
b) Avemf(x) = h(x)
1
x
_
x
0
h(t)dt , deci
f(x) g(x) h(x) =
1
x
_
x
0
h(t)dt
_
a
x
f(t)
t
dt
si, ca atare,
f
(x) g
(x) h
(x) =
1
x
2
_
x
0
h(t)dt
1
x
h(x) +
1
x
f(x) = 0,
pentru orice x (0, a].
4. a)

Inlocuind y = 0, rezult a x
2
=
2
si z
2
= 4
2
.
Dac a = 0, punctele de intersect ie sunt (0, 0, 2).
244
Dac a 4
2
< 0, nu exista puncte de intersect ie si pentru (2, 2)
exist a 4 puncte de intersect ie.
b) Cilindrul proiectant al curbei
pe planul xOz este

C = M(x, y, z)
P(a, b, c)
cu

MR|

j .
Asadar,
a
2
+ b
2
=
2
,
a
2
4
+
b
2
9
+
c
2
4
= 1 si
a x
0
=
b y
1
=
c z
0
.
Se elimina b din relat iile x
2
+ b
2
=
2
,
x
2
4
+
b
2
9
+
z
2
4
= 1 si ecuat ia
cilindrului este
x
2
4
+

2
x
2
9
+
z
2
4
= 1, etc.
c) Curba
1
are ecuat iile parametrice
x = cos t, y = sin t, z = 2
_
1
cos
2
t
4

sin
2
t
9
_
1/2
si trebuie calculat a curbura pentru t = 0. Calcul direct.
2008-subiecte anul I, Prol mecanic
1. a) Sfera are centrul O(0, 0, 0). Dreapta (D) care trece prin O si
este perpendiculara pe (H) taie planul n centrul P al cercului. Atunci
P = (S) (H) :
x
1
=
y
1
=
z
1
, x + y + z 3 = 0 P = (1, 1, 1).
Raza sferei este R =
9 = 3, iar distant a de la 0 la (H) este d =

[0 + 0 + 0 3[
1
2
+ 1
2
+ 1
2
=
3, deci folosind teorema lui Pitagora, raza cercului

de sect iune (C) este r =
R
2
d
2
=
9 3 =
6.
b) O asemenea sfer a are centrul pe drepta (D), deci centrul acesteia
este un punct M(t, t, t) (D). Condit ia d(M, (H))
2
+r
2
= R
2
se rescrie
_
[t + t + t 3[
1
2
+ 1
2
+ 1
2
_
2
+ 6 = R
2
R =
_
6 + 3(t 1)
2
.
245
Prin urmare, ecuat iile sferelor din enunt sunt:
(x t)
2
+ (y t)
2
+ (z t)
2
= 3(t 1)
2
+ 6, t R.
c) Condit ia R = 6 se rescrie:
6 =
_
6 + 3(t 1)
2
10 = (t 1)
2
t t
1,2
= 1
10.
Exista doua solut ii:
(x t
k
)
2
+ (y t
k
)
2
+ (z t
k
)
2
= 6, k = 1, 2.
2. Alegem X =
_
_
_
0
0 0
0 0
_
_
_
; prin calcul direct, obt inem X
2
.
Relat ia din enunt conduce la sistemul
2
+ a + b = 0, + + a = 0,
2
+ a + b = 0,

_
a
a
2
4b
2
_
,
_
a
a
2
4b
2
_
, ( + + a) = 0.
Alegem =
0
=
a +
a
2
4b
2
; =
0
=
a
a
2
4b
2
si obt inem
+ + a = 0, R, deci familia innit a de solut ii
_
_
_
0
0
0
0
0
0 0
0
_
_
_
[
R.
3. Avem lim
x0
y0
2xy
x
2
+ y
2
,= 0, deoarece alegand x
n
= y
n
=
1
n
0 pentru
n , obt inem lim
n
2
1
n
2
2
1
n
2
= 1, deci funct ia f nu este continu a n (0, 0).
Calcul am derivatele part iale ale funct iei n origine si constatam ca
ambele sunt 0.
Pentru (x, y) ,= (0, 0), obt inem
f
x
=
2(y
2
x
2
y)
(x
2
+ y
2
)
2
,
f
y
=
2(x
2
y
2
x)
(x
2
+ y
2
)
2
.
246
Neind continu a n origine, rezulta f nu este diferent iabil a n origine.
b) Avem
I
n
=
_
2
0
_
f
_
sin
t
2
, cos
t
2
__
n
dt =
_
2
0
_
2 sin
t
2
cos
t
2
1
_
n
dt =
_
2
0
(sin t)
n
dt.
Dac a n = 2k + 1, atunci
I
2k+1
=
_
2
0
(sin t)
2k+1
dt =
_
2
0
(1 cos
2
t)
k
sin t dt.
Cu schimbarea de variabila cos t = y, obt inem I
2k+1
=
_
1
0
(1 y
2
)
k
dy,
iar cu schimbarea de variabila y
2
= u, rezulta
I
2k+1
=
_
1
0
(1u)
k
1
2
u
1
2
du =
1
2
_
1
0
u
1
2
(1u) du ==
1
2
B
_
1
2
, k + 1
_
=
1
2
k!
2k+1
2
2k1
2
. . .
1
2
=
1
2
k!2
k+1
(2k + 1)!!
=
k!2
k
(2k + 1)!!
.
Dac a n = 2k, atunci I
2k
=
_
2
0
(sin t)
2k
dt. Cu schimbarea de variabil a
sin t = y (deci t = arcsin y si dt =
1
_
1 y
2
dy), obt inem I
2k
=
_
1
0
y
2k
(1
y
2
)
1
2
dy, iar cu schimbarea de variabil a y
2
= u , rezulta
I
2k
=
_
1
0
u
k
(1 u)
1
2
1
2
u
1
2
du =
1
2
_
1
0
u
k
1
2
(1 u)
1
2
du =
= =
1
2
2
(k
1
2
) . . .
1
2
2
k!
=
1
2
k+3
(2k 1)!!
k!
.
c) Obt inem g
n
(x) =
1
2n
2x
2
n
x
4
+ n
2
=
x
2
x
4
+ n
2
, deci lim
n
g
n
(x) =
lim
n
x
2
x
4
+ n
2
= 0, de unde g(x) = 0, x R. Not am h(x) =
x
2
x
4
+ n
2
.
Pentru a determina sup
xR
h(x), calcul am h
(x) =
2x(n
2
x
4
)
(x
4
+ n
2
)
2
si avem
247
h
(x) = 0 x 0,
n. Din tabelul de variat ie al funct iei h rezult a:

sup
xR
h(x) = h(
n) = h(
n) =
1
2n
0 pentru n , deci sirul de
funct ii g
n
converge uniform la g.
4.Termenul general al seriei
n=1
n
n
sin
1
n
, , R este a
n
=

n
n
sin
1
n
.
Aplic and criteriul raportului, obt inem:
lim
n
a
n+1
a
n
= lim
n
n+1
(n + 1)
sin
1
n+1
n
sin
1
n
=
= [[ lim
n
_
n
n + 1
_
1
sin
1
n
1
n
1
n+1
sin
1
n+1
= [[.
Distingem urmatoarele cazuri:
i) Daca [[ < 1 serie convergent a (absolut convergent a).
ii) Daca [[ > 1 serie divergent a.
iii) Daca [[ = 1 avem subcazurile:
iii.1) Pentru = 1 seria devine
n=1
(1)
n
n
sin
1
n
. Dac a > 0 se-
rie convergenta (criteriul lui Leibnitz); daca < 0 serie divergent a,
deoarece nu exista limita lim
n
(1)
n
n
sin
1
n
.
(criteriul de necesitate); iii.2) Pentru = 1, seria se rescrie
n=1
1
n
sin
1
n
. Aplicam criteriul logaritmic si obt inem:
l = lim
n
ln(n
sin
1
n
)
ln n
= + lim
n
ln(sin
1
n
)
ln n
.
Dar
lim
x
ln(sin
1
x
)
ln x
= lim
x
1
sin
1
x
cos
1
x

_
1
x
2
_
1
x
= lim
x
1
x
sin
1
x
_
cos
1
x
_
= 1,
deci l = 1. Dac a 1 > 1 atunci seria este convergent a. Daca
1 < 1 atunci seria este divergent a.
248
2008-subiecte anul I, Prol electric
1. a) Demonstr am c a [x] +
_
x +
1
2
_
= [2x], x R. Distingem
cazurile:
i) x
_
k, k +
1
2
_
relat ia devine k + k = 2k, (adevarat).
ii) x
_
k +
1
2
, k + 1
_
relat ia devine k + (k + 1) = 2k + 1 (adevarat).
Rezult a f(x) = 0, x R.
b) Fie
S
n
(x) =
n
k=0
f
k
(x) =
n
k=0
_
x + 2
k
2
k+1
_
=
n
k=0
_
x
2
k+1
+
1
2
_
=
=
n
k=0
__
2
x
2
k+1
_
_
x
2
k+1
__
=
n
k=0
__
x
2
k
_
_
x
2
k+1
__
,
deci S
n
(x) = [x]
_
x
2
n+1
_
. Atunci lim
n
S
n
(x) = lim
n
_
[x]
_
x
2
n+1
__
.
Cum f nu este funct ie continu a, seria S
n
(x) nu este uniform convergent a.
2. Avem
V = M M
n
(C) [ A, M
n
(C),
M = AB BA = [A, B] [ A, B M
n
(C).
Dar Tr(AB) = Tr(BA) deci pentru orice matrice M de forma M =
ABBA V , avem Tr(M) = Tr(ABBA) = 0. Rezult a V W, unde
W = A[Tr(A) = 0 = A = (a
ij
)
i,j=1,n
[ a
n,n
= (a
11
+ +a
n1,n1
).
Fiind descrisa de o ecuat ie omogena, submult imea W M
n
(C) este
subspat iu vectorial, iar o baz a a lui W este B = E
ij
[ i ,= j; i, j
1, n F
i
[ i = 1, n 1 cu
E
ij
= (m
kl
)[m
kl
=
i
k
j
l
, F
i
= (m
kl
)[m
kl
=
k
i

k
i

i
n
l
n
.
249
Deci dimV = dimW = cardB = (n
2
n) + n 1 = n
2
1.
3. a) Forma polara A asociat a lui se obt ine prin dedublare:
A(x, y) = x
1
y
1
+ 2x
2
y
2
+ 3x
3
y
3
+
1
2
(x
1
y
2
+ y
1
x
2
)+
+
1
2
(x
1
y
3
+ x
3
y
1
) +
1
2
(x
2
y
3
+ x
3
y
2
),
pentru orice x = (x
1
, x
2
, x
3
), y = (y
1
, y
2
, y
3
) R
3
. Veric am pentru A
propiet at iile produsului scalar:
i) Pozitivitate:
A(x, x) = x
2
1
+ x
2
2
+ x
2
3
+ x
1
x
2
+ x
1
x
2
+ x
2
x
3
+ x
2
2
+ 2x
2
3
=
=
1
2
((x
1
+ x
2
)
2
+ (x
1
+ x
3
)
2
+ (x
2
+ x
3
)
2
) + x
2
2
+ 2x
3
2
0;
A(x, x) = 0;
ii) Simetrie: A(x, y) = A(y, x), x, y R
3
(evident);
iii) Omogenitate n primul argument: A(x, y) = A(x, y), x, y
R
3
, R (evident);
iv) Aditivitate n primul argument:
A(x + x, y) = (x
1
+ x
1
)y
1
+2(x
2
+ x
2
) y
2
+3(x
3
+ x
3
) y
3
+
1
2
[(x
1
+ x
1
)y
3
+
+(x
3
+ x
3
)y
1
]+
1
2
[(x
1
+x
1
)y
2
+(x
2
+ x
2
)y
1
] = A(x, y)+A( x, y), x, x, y R
3
.
In concluzie, A este un produs scalar, si avem [[x[[ =

_
A(x, x), x
R
3
. Prin urmare,
[[e
1
[[ =
_
A(e
1
, e
1
) = 1, [[e
2
[[ =
_
A(e
2
, e
2
) =
2,
[[e
3
[[ =
_
A(e
3
, e
3
) =
3,
iar cos( e
1
, e
2
) =
A(e
1
, e
2
)
[[e
1
[[ [[e
2
[[
=
1
1
2
=
2
2
.
250
4. Fie g(x) =
_
x
0
[f
(t)[dt, deci g(0) = 0 si g
(x) = [f
(x)[. Apoi
[f(x)[ = [
_
x
0
f
(t)dt[
_
x
0
[f
(t)[dt = g(x),
deci
_
a
0
[f(x)f
(x)[dx
_
a
0
g(x)g
(x)dx =
1
2
g
2
(a) =
1
2
_
_
a
0
1 [f
(t)[dt
_
2
1
2
_
_
a
0
1
2
dt
_
_
_
a
0
[f
(t)[
2
dt
_
=
a
2
_
a
0
[f
(x)[
2
dx.
1. a) u =

2
u
x
2
+

2
u
y
2
= 0.

In concluzie u este aplicat ie armonica.
b) Funct ia cautata este de forma f(x, y) = u(x, y)+i v(x, y). Not and
z = x + iy si folosind faptul ca f este olomorfa, obt inem:
f
(z) =
u
x
i
u
y
=
2x
x
2
+ y
2
+ e
x
cos y i
_
2y
x
2
+ y
2
e
x
sin y
_
.
Pentru y = 0, obt inem f(x) =
2
x
+ e
x
deci f(x) = 2 ln x + e
x
+ C.
Efectu and substitut ia x z rezult a f(z) = 2 ln z +e
z
+C. Din condit ia
f(1) = e, obt inem e + C = e deci C = 0. Prin urmare funct ia olomorfa
cerut a este f(z) = 2 ln z + e
z
.
c) Obt inem
I =
_
[
z
1
2
[
=R
f(z) 2 ln z
z
2
(z i)
dz =
_
[
z
1
2
[
=R
e
z
z
2
(z + i)
dz.
Se observ a c a: z = 0 este pol de ordin 2 iar z = i este pol de gradul 1.
Deoarece
1
2
0
=
1
2
,
1
2
(i)
5
2
, avem R (0, +)
_
1
2
,
5
2
_
.
251
Distingem trei cazuri: R <
1
2
;
1
2
< R <
5
2
; R >
5
2
. Notand
g(z) =
e
z
z
2
(z + i)
, obt inem
i) Dac a R <
1
2
, conform teoremei fundamentale Cauchy, rezult a I = 0.
ii) Daca
1
2
< R <
5
2
, atunci I = 2iRez(g, 0). Obt inem
Rez(g, 0) = lim
z0
_
z
2
e
z
z
2
(z + i)
_
= lim
z0
e
z
(z + i i)
z
2
(z + i)
2
= 1i I = 2i(1i).
iii) Daca R >
5
2
, atunci I = 2i(Rez(g, 0) + Rez(g, i)). Avem
Rez(g, 0) = 1 i,
Rez(g, i) = lim
zi
(z + i)
e
z
z
2
(z + i)
=
e
i
1
= e
i
= cos 1 + i sin 1.
Deci I = 2i(1 i cos 1 + i sin 1) = 2i[1 cos 1 + i(sin 1 1)].
2. I =
_
2
0
sin x e
inx
(13 15 cos x)
2
dx. Pentru [z[ = 1, putem scrie z = e
ix
,
deci cos x =
z
2
+ 1
2z
, sin x =
z
2
1
2z
si dz = zidx. Obt inem
I =
_
|z|=1
z
2
1
2iz
z
n
(13 15 cos x)
2
dz
iz
= (2)
_
|z|=1
(z
2
1)z
n
(5z
2
26z + 5)
2
dz.
Fie g(z) =
(z
2
1)z
n
(5z
2
26z + 5)
2
. Rezult a ca z
1
= 5 si z
2
=
1
5
sunt sigularit at i
pentru g. Cum doar z
2
=
1
5
se aa in interiorul drumului, calcul am doar
reziduul lui g n z
2
=
1
5
(pol de gradul 2). Rezulta
I = (2)2i
n
24 5
n+1
=
+ni
6 5
n+1
.
3. Aplic am transformata Laplace ecuat iei diferent iale si obt inem
252
p
2
X(p) 1 2pX(p) + X(p) =
1
p 1
X(p) =
p
(p 1)
3
.
Fie G(p) =
p
(p 1)
3
e
pt
. Dar p = 1 este pol de gradul 3 pentru G, deci
Rez(G, 1) =
1
2!
lim
p1
_
(p 1)
3
p e
pt
(p 1)
3
_
=
1
2
e
t
(t
2
+ 2t).
Rezult a x(t) =
1
2
e
t
(t
2
+ 2t).
4. Folosim transformarea Laplace.
Avem X(p) =
1
(p + 1)(p 2)
=
1
3

1
p + 1
+
1
3

1
p 2
, iar
x(t) = Rez(X(p)e
tp
, 1) + Rez(X(p)e
tp
, 2) =
= lim
p1
(p + 1) X(p)e
tp
+ di lim
p2
(p + 2) X(p)e
tp
=
= lim
p1
1
3
e
tp
+ lim
p2
1
3
e
tp
=
e
t
3
+
e
2t
3
si deci x(t) =
1
3
e
t
+
1
3
e
2t
, nmut ita cu treapta unitate.
Analog se obt ine y(t) = x(t), iar
Z(p) =
1
p
2
p 2
=
1
3

1
p + 1
+
2
3

1
p 2
z(t) =
1
3
e
t
+
2
3
e
2t
.
1. a) Avem:
f
x
(0, y) = lim
x0
f(x, y) f(0, y)
x
= lim
x0
x
3
cos
y
x
2
0
x
=
= lim
x0
x
2
cos
y
x
2
. .
finit
= 0
f
y
(0, y) = lim
h0
f(0, y + h) f(0, y)
h
= lim
h0
0 0
h
= 0.
253
b) Fie y
0
R, arbitrar, xat pentru demonstrat ie. Fie
(x, y) =
f(x, y) f(0, y
0
)
f
x
(0, y
0
) x
f
y
(0, y
0
) (y y
0
)
_
x
2
+ (y y
0
)
2
=
=
x
3
cos
y
x
2
0 0 0
_
x
2
+ (y y
0
)
2
=
x
3
cos
y
x
3
_
x
2
+ (y y
0
)
2
.
Cum
lim
x0
yy
0
(x, y) = 0,
rezult a c a f este diferent iabil a Frech et n punctul (0, y
0
).
c) Avem
f
x
= 3x
2
cos
y
x
2
+ 2y sin
y
x
2
, x ,= 0, deci lim
x0
f
x
nu exist a
(sin() nu exista).

In concluzie
f
x
nu este continu a n (0, y). Dar
f
y
=
x sin
y
x
2
, deci lim
x0
f
y
= lim
x0
x sin
y
x
2
. .
nit
= 0 =
f
y
(0, y), deci
f
y
este
funct ie continua in (0, y).
d) Obt inem succesiv grad g =
_
g
x
,
g
y
,
g
z
_
; Prin calcul direct,
rezult a
g
x
=
f
r
r
x
= [3r
2
cos
1
r
2
sin
1
r
2
(2)
1
2
_
x
2
+ y
2
+ z
2
2x =
= [3(x
2
+ y
2
+ z
2
) cos
1
x
2
+ y
2
+ z
2
+ 2 sin
1
x
2
+ y
2
+ z
2
x
_
x
2
+ y
2
+ z
2
,
g
y
=
f
r
r
y
= [3(x
2
+ y
2
+ z
2
) cos
1
x
2
+ y
2
+ z
2
+
+2 sin
1
x
2
+ y
2
+ z
2
y
_
x
2
+ y
2
+ z
2
,
g
z
=
f
r
r
z
= [3(x
2
+ y
2
+ z
2
) cos
1
x
2
+ y
2
+ z
2
+
254
+2 sin
1
x
2
+ y
2
+ z
2
]
z
_
x
2
+ y
2
+ z
2
,
n punctul (x, y, z) ,= (0, 0, 0). Se observ a usor c a gradg(0, 0, 0) = (0, 0, 0).
2. a) Efectuam schimbarea de variabil a t = x + s. Atunci
f(x) = e
x
2
2
_

0
e
(s+x)
2
2
ds = e
x
2
2
_

0
e
s
2
2
xs
x
2
2
ds =
_

0
e
s
2
2
xs
ds.
Faptul c a 0 < xf(x) este trivial.
b) f
(x) = xe
x
2
2
_

x
e
t
2
2
dt + e
x
2
2
_
e
x
2
2
_
= xe
x
2
2
_

x
e
t
2
2
dt 1 =
xf(x) 1.
c) Evident, din a) si b).
d) f(0) =
_

0
e
t
2
2
dt =
_

0
e
_
t
2
_
2
dt =
_
2
.
3. a) Evident f(x, y, z) = (4x + 6y, 3x 5y, 3x 6y + z).
b) Cum f(x) = Ax, A =
_
_
_
4 3 3
6 5 6
0 0 1
_
_
_
T
, rezult a f
n
(x) = A
n
x,
ceea ce conduce la determinarea num arului natural n si a numerelor reale
a
1
, ..., a
n
cu proprietatea
a
n
A
n
+ a
n1
A
n1
+ ... + a
1
A + a
0
I
3
= 0.
Cum P
A
(x) =
3
+ 39 38, rezulta, din teorema Cayley-Hamilton,
A
3
+ 39 A 38 I
3
= 0. Deci n = 3 si a
3
= 1, a
2
= 0, a
1
= 39 si
a
0
= 38.
c) Din f(u) = u, dac a u = (x, y, z), rezult a x = y = 0. Atunci
U = (0, 0, z)[z R.
4. S
: x
2
+y
2
+z
2
4(+1)x2(32)y +2(5)z 14+33 = 0.
a) S
: (x22)
2
+(y 3+2)
2
+(z +5)
2
14
2
= 0. Rezult a
c a, pentru ,= 0, S
: (centru (2+2, 32, 5), raza [[
14). Pentru
= 0, avem (x2)
2
+(y +2)
2
+(z 5)
2
= 0 a este punctul (2, 2, 5).
255
b) Centrul sferelor este (2 + 2, 3 2, 5) = (x, y, z), de unde
dreapta ceruta este:
x 2
2
=
y + 2
3
=
z + 5
1
= .
c) Punctul (2, 2, 5) este punctul comun sferelor S
. Planul tangent
la sferele S
este 2x + 3y z + 7 = 0.
1. a) Fie f(x) =
n0
a
n
x
n
, x [0, 1). Atunci f
(x) =
n0
na
n
x
n1
,
x [0, 1). Cum a
n
0, rezulta f
(x) 0, x [0, 1). Pentru k xat,

k N, avem ca
n0
a
n
x
n
f(x) L, x [0, 1), de unde lim
x1
k
n=0
a
n
x
k
L. Rezult a ca sirul sumelor part iale s

k
(x) =
k
n=0
a
n
este m arginit, seria
n=0
a
n
este convergent a .
Pe de alta parte, f(x) =
n0
a
n
x
n
n0
a
n
, x [0, 1), de unde
lim
x1
n0
a
n
. Rezulta c a
n0
a
n
= L.
b) Exemplu:
n=0
(1)
n
x
n
.
2. a) Observam c a f
1
(x) =
_
x
a
f
0
(t)dt, iar
f
2
(x) =
_
x
a
f
1
(t)dt =
_
x
a
__
t
0
f
0
(y)dy
_
dt =
_
x
a
(x t)
t
__
t
a
f
0
(y)dy
_
dt =
= (x t)
_
t
a
f
0
(y)dt
t=x
t=a
+
_
x
a
f
0
(t)dt =
_
x
a
(x t)f
0
(t)dt.
256
Se poate demonstra prin induct ie ca
f
n
(x) =
1
(n 1)!
_
x
a
(x t)
n1
f
0
(t)dt, n 1.
Atunci
[f
n
(x)[ =
1
(n 1)!
[
_
x
a
(xt)
n1
f
0
(t)dt[
1
(n 1)!
_
x
a
(xt)
n1
[f
0
(t)[dt.
Cum f
0
(t) este continua pe compactul [a, b], exist a M > 0, astfel ncat
[f
0
(t)[ M, t [a, b]. Deci
[f
n
(x)[
M
(n 1)!
_
x
a
(x t)
n1
dt =
M
(n 1)!
_
(x t)
n
n
_
t=x
t=a
=
=
M
n!
(x a)
n
M
n!
(b a)
n
.
Cum
n0
M(b a)
n
n!
este evident convergent a, din Criteriul lui Weirstrass
rezult a c a
n1
f
n
(x) este absolut si uniform convergent a pe [a, b].
b) Avem
lim
n
(f
1
(x) + f
2
(x) + ...f
n
(x)) = lim
n
[
_
b
a
f
0
(t)dt+
+
_
b
a
(x t)f
0
(t)dt + ... +
1
(n 1)!
_
b
a
(x t)
n1
f
0
(t)dt] =
= lim
n
_
b
a
[1 + (x t) + ... +
(x t)
n1
(n 1)!
]f
0
(t)dt =
=
_
b
a
lim
n
_
1 + (x t) + ... +
(x t)
n1
(n 1)!
_
f
0
(t)dt =
=
_
b
a
e
xt
f
0
(t)dt = e
x
_
b
a
e
t
f
0
(t)dt.
3. Cum P
i
sunt sunt toate pe aceeasi circumferint a, presupunem c a
ele sunt toate pe un cerc. Atunci P
1
P
2
P
i
P
j
(i < j) este un patrulater
257
inscriptibil si din teorema lui Ptolemeu, rezult a c a a
12
a
ij
+a
1j
a
i2
= a
1i
a
2j
,
i < j.
Cum (a
ij
) este matrice antisimetrica, putem scrie a
12
a
ij
= [a
2i
a
1j
+
a
1i
a
2j
, ] i, j = 1, n. Daca A
i
este linia i din matricea A, avem c a a
12
A
i
=
a
2i
A
1
+ a
1i
A
2
, i = 1, n, ceea ce conduce la concluzia c a rang(A) 2.
Intruc at A nu este matrice identic nul a si este antisimetrica, rezulta ca

rang(A) 2, deci rang(A) = 2.
Fie f : R
n
R
n
, f(x) = ax. Avem Kerf = x R
n
[ Ax =
0, dim(Kerf) = n 2. De asemenea, Imf = y R
n
[ Ax = y,
dim(Im f) = 2.
4. Din ipoteza Ax = 0 pentru x ,= 0; rezulta rang(A) < n. Dac a
rang(A) < n 1 atunci rang(A
i
) n 1, deci det A
i
= 0 pentru i =
1, n. Presupunem rang(A) = n 1. Far a a pierde generalitatea putem
presupune c a a
n
=
n1
i=1
i
a
i
, cu
i
R si x = (
1
, . . . ,
n1
, 1)
T
, de
unde B
x
=
n1
i=1
i
b
i
b
n
= A
y
, pentru y M
n,1
(R). Scriind matricele pe
coloane, calculam
det A
1
= det
_
b
1
[a
2
. . . a
n1
n1
i=1
i
a
i
_
=
n1
i=1
i
(b
1
[a
2
. . . a
n1
[a
i
) =
=
1
det (b
1
[a
2
. . . a
n1
[a
1
) = det (a
1
[a
2
. . . a
n1
[
1
b
1
) .
Deci
n1
i=1
det A
i
= det
_
a
1
[a
2
. . . a
n1
[
n1
i=1
i
b
i
_
si
n
i=1
det A
i
= det
_
a
1
[a
2
va
n1
[b
n
n1
i=1
i
b
i
_
.
Ultima coloan a este A
y
, deci o combinat ie liniar a a coloanelor
a
1
, . . . , a
n1
, de unde concluzia:
n
i=1
det A
i
= 0.
258
2009-subiecte anul II, Prol mecanic
1. a) Rescriem ecuat ia sub forma de sistem diferent ial de ordinul nt ai,
x
= y, y
= z, z
+ (2a 1)z + (a
2
+ 3)y + (a
2
+ 3a)x = 1.
Studiem stabilitatea sistemului X
= AX.
Polinomul caracteristic al matricei A este
P
A
() =
3
2
(2a 1) (a
2
+ 3) (a
2
+ 3a),
iar ecuat ia caracteristica
P
A
() = 0
3
+
2
(2a 1) + (a
2
+ 3) + a
2
+ 3a = 0.
Observ am c a
1
= a este solut ie, iar
2,3
sunt solut iile ecuat iei
2
+
(a 1) + 3 + a = 0. Condit ia de stabilitate impune a < 0, a 1 > 0,
3 + a > 0, de unde a > 1.
b) Daca a = 1, ecuat ia devine x
+ x
+ 4x
+ 4x = 1. Aplic am
transformarea Laplace si obt inem (p + 1)(p
2
+ 4)L[x] =
1
p
, de unde
L[x] =
1
p(p + 1)(p
2
+ 4)
=
A
p
+
B
p + 1
+
Cp + D
p
2
+ 4
.
Aducem la acelasi numitor si identic and coecient ii num aratorilor,
rezult a A =
1
4
, B =
1
5
, C =
1
20
, D =
1
5
rezult a
x(t) =
1
4

1
5
e
t
1
20
cos(2t)
1
10
sin(2t).
2. a) Folosind formulele Euler, ecuat ia devine
e
iz
+ e
iz
2
=
5
4
, de unde
e
iz
+ e
iz
=
5
2
. Not am e
iz
= t si obt inem 2t
2
5t + 2 = 0, cu solut iile
t
1
= 2 si t
2
=
1
2
. Mult imea solut iilor ecuat iei este i ln 2+2k [ k Z.
259
b)
a
n
+ ib
n
=
1
1
5 4 cos t
e
int
dt =
1
_
|z|=1
z
n
i(2z
2
+ 5z 2)
dz =
=
1
i
_
|z|=1
z
n
2z
2
5z + 2
dz.
a
n
=
1
3 2
n1
si b
n
= 0, n 0. Rezulta
f(t) =
1
3
+
n1
1
3 2
n1
cos(nt), t (, ).
c) Folosim teorema reziduurilor pentru calculul integralei complexe.
Funct ia g(z) =
1
5 4 cos z
admite ca puncte singulare toate solut iile
ecuat iei cos z =
5
4
, care au fost determinate la punctul a), si anume
z = 2k i ln 2, k Z (poli de ordinul I).
Vom luan calcul doar acele puncte singulare aaten interiorul dome-
niului [z i[ < 1, si anume z = i ln 2. Atunci
_
|z1|=1
dz
5 4 cos z
=
2
3
.
3. a) Dac a (a, b) este punct de echilibru, atunci (t) = (a, b)
este solut ie a sistemului, de unde 0 = f(a, b) si 0 = g(a, b).
Daca f(a, b) = 0 si g(a, b) = 0 (a, b) solut ie a sistemului, de
unde (a, b) este echilibru.
b) Presupunem ca exist a doua orbite
1
si
2
cu Im
1
= Im
2
care
nu sunt disjuncte. Rezulta c a exist a t
1
, t
2
astfel ncqt
1
(t
1
) =
2
(t
2
).
Fie T = t
2
t
1
. Atunci (t) =
2
(t + T) este o solut ie a sistemului si
cum (t
1
) =
2
(t
2
) =
1
(t
1
), din Teorema fundamentala Cauchy, rezulta

1
. Pe de alta parte,
2
(t + T) =
1
(t), t cele doua orbite
1
si
2
coincid.
c) Sistemul este echivalent cu x
+ x = 0. Polinomul caracteristic
asociat r
2
+ 1 = 0 are r adacinile r = i, deci solut ia ecuat iei este
260
x = C
1
cos t + C
2
sin t, C
1,2
R. Dar x
= y, deci y = C
1
sin t +
C
2
cos t, C
1,2
R.
4. a) Vom calcula I
k
=
_
|z|=1
f(z)
z
k
dz. Avem
f(z)
z
k
=
a
0
+ a
1
z + ... + a
n
z
n
z
k
=
= a
0
1
z
k
+ a
1
1
z
k1
+ ... + a
k1
1
z
+ a
k
+ ... + a
n
z
nk
,
de unde, din Teorema reziduurilor, I
k
= 2i a
k1
. Calculam
J
k
=
_

f(e
it
)e
ikt
dt;
folosind substitut ia e
it
= z, rezulta
J
k
=
_
|z|=1
f(z)z
k
dz
iz
=
1
i
_
|z|=1
f(z)
z
k+1
dz =
1
i
I
k+1
=
1
i
2ia
k
= 2a
k
.
b) Demonstr am nt ai ca
_
1
1
f(x)
2
dx = i
_

0
f(e
it
)
2
e
it
dt. Fie
: [z[ = 1, Imz > 0. Atunci, conform teoremei fundamentale Cauchy,
avem
_
f(z)
2
dz +
_
1
1
f(x)
2
dx = 0, de unde
_
1
1
f(x)
2
dx =
_
f(z)
2
dz
z=e
it
=
_

0
f(e
it
)
2
ie
it
dt = i
_

0
f(e
it
)
2
e
it
dt.
Demonstr am c a
_
1
0
f(x)
2
dx 2
n
k=0
a
2
k
. Observam c a
_
1
0
f(x)
2
dx
_
1
1
f(x)
2
dx = i
_

0
f(e
it
)
2
e
it
dt.
Atunci
_
1
0
f(x)
2
dx
i
_

0
f(e
it
)
2
e
it
dt
si obt inem
_
1
0
f(x)
2
dx
_

0
f(e
it
)
2
e
it
dt
_

0
[f(e
it
)
2
e
it
[dt =
261
=
_

0
[f(e
it
)
2
[dt
_

[f(e
it
)[
2
dt.
Deoarece
[f(e
it
)[
2
= f(e
it
) f(e
it
) =
_
n
k=0
a
k
e
ikt
_
_
n
p=0
a
p
e
ipt
_
=
k,p=0
a
k
a
p
e
it(kp)
,
rezult a
_
1
0
f(x)
2
dx
_

k,p=0
a
k
a
p
e
it(kp)
_
dt =
k,p=0
a
k
a
p
_

e
it(kp)
dt.
Dac a k = p, atunci
_

e
it(kp)
dt =
_

1dt = 2. Daca k ,= p, atunci

_

e
it(kp)
dt =
e
it(kp)
i(k p)
=
e
i(kp)
e
i(kp)
i(k p)
=
=
2
k p
sin((k p)) = 0.
In concluzie,
_
1
0
f(x)
2
dx 2
n
k=0
a
2
k
.
2009-subiecte anul II, Prol electric
1. Identic cu subiectul 1) de la prol mecanic.
2. a) Dac a f : D Ceste olomorf a si D este disc deschisn C, rezult a
f analitic a. Fie z
0
centrul discului D si f(z) =
n=0
a
n
(zz
0
)
n
dezvoltarea
lui f in jurul lui z
0
. Fie F(z) =
n=0
a
n
(z z
0
)
n+1
n + 1
; cumF
(z) =
n=0
a
n
(z
z
0
)
n
= f(z), rezult a c a F este o primitiva a lui f. Fie F si G dou a
primitive a lui f pe discul D F
(z) = f(z) si G
(z) = f(z), z D
(F G)
(z) = 0, z D. Cum D este conex, avem F G = constant.

262
b) Fie : [a, b] D, (a) = z
1
si (b) = z
2
arc simplu orientat n D.
Dac a F este o primitiv a a lui f, atunci
_
f(z)dz =
_
(z)dz =
_
b
a
F
((t)) /(t)dt = F((t))[

b
a
=
= F((b)) F((a)) = F(z
2
) F(z
1
).
c) Avem
a + ib = cos z [
2
+i
0
= cos
_
2
+ i
_
+ 1 =
e
i(
2
+i)
+ +e
i(
2
+i)
2
+ 1 =
e
1+i
2
+ e
1i
2
2
+ 1 =
=
e
1
(cos

2
+ i sin

2
) + e
1
(cos

2
i sin

2
)
2
+ 1 =
=
i(e
1
e
1
)
2
+ 1 = 1 + ish1,
de unde a = 1, b = sh1.
3. Seria Fourier atasata funct iei f este determinata la prolul mecanic
- punctul 2b), f(z) =
1
3
+
1
3

n1
1
3 2
n1
cos(nx), x [, ].
Cum
1
3 2
n1
cos(nx)
=
1
3 2
n1
[ cos(nx)[
1
3 2
n1
si
n1
1
3 2
n1
este convergenta, din criteriul Weierstrass, rezulta c a seria
Fourier este uniform si absolut convergent a pe R. Obt inem
_
|z|=3
dx
5 4 cos z
= 2i
_
1
4 sin(i ln 2)
+
1
4 sin(i ln 2)
_
= 0.
Nota. Ecuat ia 5 4 cos z = 0 este rezolvata la punctul 2a) - prolul
mecanic.
263
1.a)
_
2[xy[
_
x
2
+ y
2
2[xy[ x
2
+ y
2
([x[ + [y[)
2
0,
(x, y) ,= (0, 0)(A).
b) Avem
[x[
a
[y[
b
_
x
2
+ y
2
[x[
a
[y[
b
2[xy[
=
1
2
[x[
a
1
2
[y[
b
1
2
lim
x,y0
0. Rezult a
c a lim
x,y0
f(x, y) = 0 = f(0, 0), deci f este continu a n origine.
c) Obt inem
u
x
(0, 0) = lim
x0
f(x, 0) f(0, 0)
x
= 0
u
y
(0, 0) = lim
y0
f(0, y) f(0, 0)
y
= 0.
d) Pentru a = 4 si b = 1, avem
n=1
f
_
1
n
, n
_
(x + 1)
n
=
n=1
1
n
2
n
4
+ 1
(x + 1)
n
.
Not am a
n
=
1
n
2
n
4
+ 1
. Sa observ am c a lim
n0
a
n
a
n+1
= 1, de unde raza de
convergent a este 1, deci x +1 (1, 1), x (2, 0). Dac a x = 2, avem
n=1
1
n
2
n
4
+ 1
(1)
n
(convergenta cu criteriul Leibnitz).
Dac a x = 0, avem
n=1
1
n
2
n
4
+ 1
<
n=1
1
n
2
convergenta, si din
criteriul comparat iei, rezult a
n=1
1
n
2
n
4
+ 1
convergenta.

In concluzie
mult imea de convergent a este [2, 0].
2. Consider am integrala I(y) =
_

0
e
(x+
y
x
)
2
dx, y 0.
a) Avem I(y) =
_

0
e
x
2
dx =
2
(cu funct ia ), deci I(y) este
convergenta, pentru orice y [0, +).
b) Derivand n raport cu parametrul y, rezulta
264
I
(y) =
_

0
e
(x+
y
x
)
2
_
2
_
x +
y
x
__
1
x
dx,
de unde
I
(y)+4I(y) =
_

0
e
(x+
y
x
)
2
_
2
2y
x
2
_
dx = 2
_

0
e
(x+
y
x
)
2
_
1 +
y
x
_
x
dx =
= 2
_
a
0
e
(x+
y
x
)
2
_
1 +
y
x
_
x
dx + 2
_

a
e
(x+
y
x
)
2
_
1 +
y
x
_
x
dx =
= 2
_

a+
y
a
e
u
2
du + 2
_

a+
y
a
e
u
2
du = 0,
unde s-a folosit substitut ia x+
y
x
= u. Rezult a c a I
(y) = 4I(y), y 0.
c) Deoarece
I
(y)
I(y)
= 4, rezult a
_
I
(y)
I(y)
dy = 4
_
dy ln I(y) =
4y +ln C, deci I(y) = C e
4y
, ()y 0. Dar I(0) =
_

0
e
x
2
=
2

C =
2
, deci I(y) =
2
e
4y
.
3. a) Vericarea c a T este lineara este triviala.
KerT = x R
3
[ T(x) = 0 =
= x R
3
; [ (2x
2
x
3
, 2x
1
+ 2x
3
, x
1
2x
2
) = 0 =
= (2, , 2) [ R
ImT = y R
3
[ T(x) = y = y = (y
1
, y
2
, y
3
) R
3
; [ 2y
1
+y
2
+2y
3
= 0.
b) Proprietatea cerut a reprezint a un caz particular al problemei
omologe de la prolul electric, pentru vectorul a = 2i j 2k
(2, 1, 2).
In acest caz, matricea asociat a lui T : V

3
V
3
, T(v) = av
relativ la baza canonic a i, j, k, coincide cu cea din enunt ul problemei
date.
265
c) Avem A =
_
_
_
0 2 1
2 0 2
1 2 0
_
_
_
. Atunci
I
3
+ A =
_
_
_
1 2 1
2 1 2
1 2 1
_
_
_
, (I
3
+ A)
1
=
1
10
_
_
_
5 0 5
4 2 0
3 4 5
_
_
_
.
Rezult a
Q =
_
_
_
_
_
_
_
0 0 1
4
5

3
5
0
3
5
4
5
0
_
_
_
_
_
_
_
.
Valorile proprii ale matricii Q sunt solut iile ecuat iei caracteristice
det(QI
3
) = 0 5
3
3
2
+ 3 + 5 = 0,
deci (1 )(5
2
+ 8 + 5) = 0
1
= 1,
2,3
C. Deci singura valoare
proprie real a este = 1. Fie v =
_
_
_
a
b
c
_
_
_
vector propriu corespunz ator
valorii proprii = 1, deci
_
_
_
_
_
_
_
1 0 1
4
5

8
5
0
3
5
4
5
1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
a
b
c
_
_
_
=
_
_
_
0
0
0
_
_
_
c = a, b =
a
2
,
a R, v = a
_
_
_
_
_
_
1
1
2
1
_
_
_
_
_
_
, a C.
266
4. : (2m + 1)x + (3 4m)y + 3z 2 = 0.
a) Vectorul normal la plan are componentele n (2m+1, 3 4m, 3).
Condit ia ca planul
1
s a cont in a Ox si s a e perpendicular pe este
echivalent a cu condit iile O(0, 0, 0)
1
,
1
[[i (1, 0, 0),
1
[[n, deci
1
: 3y z(3 4m) = 0.
Analog obt inem
2
: 3xz(2m+1) = 0,
3
: (3 4m)xy(2m+1) = 0.
b) Se observ a c a vectorii n
1
(0, 3, 4m3) si n
2
(3, 0, 2m1) care
sunt normali respectiv la planele
1
si
2
, sunt necoliniari, deci planele
1
si
2
sunt concurente dup a o dreapt a . De asemenea, notand cu e
1
, e
2
, e
3
expresiile care anulate dau respectiv ecuat iile planelor
1
,
2
,
3
, se ob-
serv a c a e
1
(2m + 1)
3
+e
2
3 4m
3
= e
3
, deci
3
apart ine fasciculului
de plane determinat de
1
si
2
, deci cont ine dreapta ,. Rezult a ca
1
,
2
si
3
sunt plane concurente dupa dreapta .
c) Elimin and parametrul m din ecuat iile dreptei (ecuat iile planelor
1
si
2
), rezult a ecuat ia planului n care se aa cont inut a aceast a
dreapt a, atunci c and m variaz a:
m =
3y 3z
4z
=
3x z
2z
6x 3y 5z = 0.
1. Dac a f este si derivabil a, atunci
f
(x) = 2
_
f(x)
f
(x)
2
_
f(x)
= 1
_
f(x) = (x + c)
2
.
Dar f(0) = 0 f(x) = x
2
, deci toate solut iile problemei sunt
f
1
(x) = x
2
, f
2
(x) =
_
0, x (, 0]
x
2
, x (0, ),
267
f
3
(x) =
_
x
2
, x (, 0]
0, x (0, ),
f
4
(x) = 0.
2. Are loc dezvoltarea n serie Taylor f(x) =
n=0
f
(n)
(0)
n!
x
n
.
a) Not am I
n
=
_
x
0
e
t
t
n
dt. Integram prin p art i si obt inem relat ia de
recurent a I
n
= e
x
x
n
+ nI
n1
, de unde
I
n
= e
x
(x
n
+ nx
n1
+ ... + n!) + n!
Alegerea lui f(x) este determinat a de
_
x
0
e
xt
f(t)dt =
e
x
e
x
2
, deci
_
x
0
e
t
f(t)dt =
1 e
2x
2
si deriv and, e
x
f(x) = e
2x
, de unde f(x) = e
x
.
b) Se alege f(x) = e
x
si nlocuind n relat ia de la punctul a) se
obt ine imediat relat ia ceruta.
3. a) Folosind propriet at ile produsului vectorial, avem
T(v
1
+v
2
) =a (v
1
+v
2
) =a v
1
+a v
2
= T(v
1
) + T(v
2
),
T(kv) =a (kv) = k(a v) = kT(v), k R,
de unde T este aplicat ie liniara.
Ker T = a [ R (mult imea vectorilor colieari cu a). Fie y =
T(v). Atunci y =a v, deci ImT = y [ y a.
b) Fie
1
= (
v
1
, v
2
),
2
= (

Tv
1
, Tv
2
), unde v
k
= Tu
k
= a u
k
,
k 1, 2. Folosind faptul c a unghiul format de doi vectori nu depinde
de lungimile vectorilor, ca T este aplict ie liniara si c a produsul vectorial
este biliniar, putem presupune c a vectorii u
1
, u
2
sunt versori.
In plus, deoarece avem T w = [[a[[

_
a
[[a[[
w
_
si transformarea
liniar a de scalare omogena de factor [[a[[ conserv a unghiurile, putem pre-
supune ca a este versor.

In aceste condit ii, notqnd c
k
= cos(
u
k
, a), k
268
1, 2, folosind bilinearitatea produsului scalar si egalitatea a(a w) =
a, w)a a, a) w, avem
Tv
1
, Tv
2
) = c
1
a u
1
, c
2
a u
2
) = u
1
, u
2
) c
1
c
2
.
Analog, folosind proprietatea de rulare a produsului mixt si antisimetria
produsului vectorial, avem
v
1
, v
2
) = a u
1
, a u
2
) = u
1
, c
2
a u
2
) = u
1
, u
2
) c
1
, c
2
,
si deci v
1
, v
2
) = Tv
1
, Tv
2
). Folosind relat ia a, T w) = a, a w) = 0
a, T w =

2
, w V
3
, rezult a [[Tv
k
[[ = [[av
k
[[ = [[a[[[[v
k
[[sin(
a, Tu
k
) =
[[v
k
[[. Deci
cos
2
=
Tv
1
, Tv
2
)
[[Tv
1
[[ [[Tv
2
[[
=
v
1
, v
2
)
[[v
1
[[ [[v
2
[[
= cos
1
,
deci transformarea T conserv a unghiurile (este conform a).
c) Fie S(v) liniar a cu proprietatea S(v) v, deci S(v) v =
0, v
V
3
. Fie A matricea unic a, A M
3
(R) cu proprietatea S(v) = Av. Not am
A = (a
ij
)
i,j=1,3
. Impunand condit ia de ortogonalitate, obt inem
a
21
v
1
v
3
+ a
22
v
2
v
3
+ a
23
v
2
3
a
31
v
1
v
2
a
32
v
2
2
a
33
v
2
v
3
= 0,
a
11
v
1
v
3
+ a
12
v
2
v
3
+ a
13
v
2
3
a
31
v
2
1
a
32
v
1
v
2
a
33
v
1
v
3
= 0,
a
11
v
1
v
2
+a
12
v
2
2
+a
13
v
2
v
3
a
21
v
2
1
a
22
v
1
v
2
a
23
v
1
v
3
= 0, v = (v
1
, v
2
, v
3
) R
3
.
Aleg and v = (1, 0, 0), v = (0, 0, 1), v = (0, 1, 0), obt inem
a
21
= a
31
= 0, a
12
= a
32
= 0, a
13
= a
23
= 0
si nlocuind, obt ine a
11
= a
22
= a
33
= R. Deci S(v) = v, R.
4. Fie v
1
, v
2
, . . . , v
n+1
vectori proprii. Cum oricare n dintre ei sunt
liniari independent i, rezulta ca al (n+1)-lea vector este liniar dependent
de ceilalt i n alesi.
269
Exist a deci
1
, . . . ,
n
R, nu tot i nuli, a.. v
n+1
=
1
v
1
+. . . +
n
v
n
.
Presupunem ca
1
,= 0. Pe de alt a parte, T(v
1
) =
1
v
1
, . . . , T(v
n+1
) =
n+1
v
n+1
, unde
1
, . . . ,
n+1
sunt valori proprii, deci
1
(
1
n+1
) = 0,
2
(
2
n+1
) = 0, . . .
n
(
n
n+1
) = 0.
Dar
1
,= 0, deci
1
=
n+1
. Cum acelasi rat ionament se poate repeta pe
orice combinat ie a celor n +1 vectori, rezulta
1
=
2
= =
n+1
= .
Deci T = I, unde I este aplicat ia identic a.
1. a)

Inmult im ecuat ia diferent ial a cu t. Obt inem ecuat ia Bessel
t
2
x
(t) + tx
(t) + t
2
x(t) = 0,
cu = 0, a carei solut ie este x(t) = C J
0
(t) = C
n=0
(1)
n
(n!)
2
t
2
2n
.
Impun and condit ia init iala x(0) = 1, rezulta C = 1, de unde solut ia
unic a x(t) =
n=0
(1)
n
(n!)
2
t
2
2n
.
b) Folosim transformarea Laplace. L[x] = L[y] =
2
(p 2)(p 1)
si
L[z] =
1
p 2
. Rezult a solut ia x = 2(e
2t
e
t
), y = 2(e
t
e
2
t) si z = e
2t
.
2. Not am
y
x
= t(x, y).
Cum u si v sunt funct ii armonice, impunem u + v = 0
(t)
1
x
2
_
y
2
x
2
+ 1
_
+ 2
1
x
2
y
x
(t) = 0.
Imp art in and la

1
x
2
, obt inem (t
2
+ 1)
(t) + 2t
(t) = 0, de unde (t) =

C
1
arctg(t) + C
2
, C
1,2
R. Folosind relat iile Cauchy-Riemann, obt inem:
u
x
+
u
y
= C
1
y
x
2
+ y
2
,
u
y

u
x
= C
1
x
x
2
+ y
2
,
270
de unde
u
y
=
C
1
2
x y
x
2
+ y
2
si
u
x
=
C
1
2
x y
x
2
+ y
2
. Atunci
f
(z) =
u
x
i
u
y
=
C
1
2
x + y
x
2
+ y
2
i
C
1
2
x y
x
2
+ y
2
.
Pentru y = 0 avem f
(x) =
C
1
2
1
x
i
C
1
2
1
x
=
C
1
2
(1 + i)
1
x
, de unde
f(x) =
C
1
2
(1 +i) ln x +C
3
, C
3
R, deci f(z) =
C
1
2
(1 +i) ln(z) +C
3
,
C
3
C. Impun and condit iile init iale, obt inem C
3
= 0 si C
1
= 2i. Rezult a
f(z) = (1 i) ln(z).
3. Aplic am transformarea Laplace ecuat iei integrale; obt inem
p L[x] 2 L[x] L[cos t] = L[t] L[sin t],
de unde L[x] =
1
p
3
(p
2
1)
. Consideram funct ia G(p) =
e
pt
p
3
(p
2
1)
.
Pentru G, p = 0 este pol triplu, iar p = 1 sunt poli simpli. Atunci
x = Rez(G, 0) + Rez(G, 1) + Rez(G, 1) = cht
t
2
+ 2
2
.
4. f : [, ] R. Seria Fourier trigonometric a a lui f este
a
0
2
+
n1
[a
n
cos(nx) + b
n
sin(nx)].
Calcul am a
n
+ ib
n
=
1
cos
2
x
5 + 4 sin x
e
inx
dx. Folosind schimbarea de
variabila e
ix
= z, obt inem a
n
+ ib
n
=
1
4
_
|z|=1
(z
2
+ 1)
2
z
n2
2z
2
+ 5iz 2
dz.
Cazul I. Dac a n 2, atunci funct ia g(z) =
(z
2
+ 1)
2
z
n2
2z
2
+ 5iz 2
admite
dou a puncte singulare: z
1
=
i
2
si z
2
= 2i.
Cum [z
2
[ = 2 > 1, rezulta c a
a
n
+ ib
n
=
(1)
n2
3
2
n+3

_
cos
(n 2)
2
+ i sin
(n 2)
2
_
,
271
de unde, pentru n 2, avem
a
n
=
(1)
n2
3
2
n+3
cos
(n 2)
2
, b
n
=
(1)
n2
3
2
n+3
sin
(n 2)
2
.
Cazul II. Pentru n = 1, avem funct ia g(z) =
(z
2
+ 1)
2
z(2z
2
+ 5iz 2)
, iar
z
1
= 0, z
2
=
i
2
, z
3
= 2i sunt poli simpli ai functiei g.
Cum z
3
nu este n interiorul domeniului [z[ < 1, rezulta c a
a
1
+ ib
1
=
i
2
_
1
2
+
3
8
_
=
i
2

1
8
=
i
16
,
de unde a
1
= 0 si b
1
=
1
16
.
Cazul III. Pentru n = 0 avem g(z) =
(z
2
+ 1)
2
z
2
(2z
2
+ 5iz 2)
, pentru care
z
1
= 0 este pol dublu, iar z
2
=
i
2
, z
3
= 2i sunt poli simpli. Atunci
a
0
+ ib
0
=
i
2
_
5i
4
+
3i
4
_
=
i
2

i
2
=
1
4
,
de unde a
0
=
1
4
. Rezulta seria Fourier trigonometric a ceruta.
2011 - subiecte anul I, Prol mecanic
1. a) Avem M
a
=
_
_
_
_
1 0 0
a 1 0
a
2
2
a 1
_
_
_
_
, de unde Ker(T
a
) = 0 si Im(T
a
) =
R
3
.
b) = 1 tripl a. Pentru a ,= 0, matricea M
a
nu este diagonalizabila.
c)
_
M
a
_
1
= M
a
.
d) lim
n
S
n
= exp
_
M
a
_
, etc.
2. Standard.
272
3. Standard.
4. a) Raza de convergent a este
1
3
si mult imea de convergent a
_
1
3
,
1
3
_
.
Derivata sumei S(x) este o progresie geometric a, av and primul termen
6x si rat ia 3x
2
, deci S
(x) =
6x
1 + 3x
2
, de unde S(x) =
6
3
arctg(x
3).
b) Seria este uniform convergenta pe orice interval [r, r], cu 0 r <
1
3
.
2011- subiecte anul I, Prol electric
1. a) Pentru orice t R, avem
g(t) = g(t
0
) + (t t
0
)g
(t
0
) +
(t t
0
)
2
2
g
(),
cu situat ntre t
0
si t.
b) Deoarece [f(x)[ 1 si [f
(x)[ 1, pentru orice x, rezult a g(t) 0,

deci
0 g(t
0
) + (t t
0
)g
(t
0
) +
(t t
0
)
2
2
,
pentru orice t. rezult a g
(t
0
)
2
2g(t
0
) 0, deci g
(t
0
)
2
2, pentru orice
t
0
xat.
Asadar,[g
(t
0
)[
2 si ca atare, [f
(x)[
2, pentru orice x R.
3. Fie A =
_
a b
c d
_
matricea asociat a lui T n baza canonica a lui
R
2
, deci T(x, y) = (ax + by, cx + dy), pentru orice x, y R.
In primul caz, rezulta c a x(ax + by) + y(cx + dy) = 0, pentru orice

x, y R.

In particular si pentru x = 1, y = 0 (respectiv x = 0, y = 1)
si rezult a a = 0, d = 0, deci (b + c)xy = 0, pentru orice x, y R, adica
b + c = 0. Asadar T(x, y) = (by, bx), cu b R, arbitrar.
In cazul secund, rezulta (ax+by)x+(cx+dy)y = 0, cu a, b, c, d C.

Pun and x = 1, y = 0 (respectiv x = 0, y = 1) ca mai sus, rezult a
bxy + cxy = 0, pentru orice x, y C, deci b = 0, c = 0.
273
Ca atare, S = 0.
2011- subiecte anul II
1. a) Funct ia u este armonic a, deci u = 0. dar
u
= 0 n ecarec
punct, deci

2
u
2
= 0. Notam t = tg, deci
u
= u
(t)
1
cos
2
si

2
u
2
=
u
(t)
1
cos
2
4
+u
(t)
2 sin
cos
3
. Rezult a u
(t)(t
2
+1) +u
(t)2t = 0 si integr and

de doua ori, u(t) =
C
1 + t
2
; ca atare, u(t) = Carctgt + C
1
, deci u =
C + C
1
. Folosind relat iile Cauchy-Riemann, obt inem v = C ln + C
2
si f(z) = u + iv cu C
1
, C
2
constante reale arbitrare).
b) Integrandul, pentru a ,= 0, are z = 0 pol simplu si z = a punct
esent ial izolat;
r
1
= Rez(f, 0) =
1
a
2
exp
_
1
a
_
si r
2
= Rez(f, a) =
1
a
2
exp
_
1
a
_
folosind dezvoltarea n serie Laurent.
Dac a r < a, atunci I = 2i
1
a
2
exp
_
1
a
_
, iar dac a r > a, I = 0.
Dac a a = 0, atunci I =
_
|z|=r
e
1
z
z
3
dz = 0.
2. Problem a standard.
3. Folosind inversa Transformatei Fourier prin sinus, se obt ine
(t) =
2te
at
a
2
.
4. a) a
0
=
1
se calculeaza separat. Se calculeaza apoi

a
n
+ ib
n
=
(1)
n
(1 in)
(1 + n
2
)
,
de unde, pentru n 1, rezulta a
n
si b
n
.
274
b) Pentru calcularea sumei S
1
se ia x = 0 n dezvoltarea de la punctul
a) si se obt ine S
1
=

2sh
1.
Folosind formula Parseval, se obt ine S
2
= ch
1
2
.
275
ANALIZ
A MATEMATIC
A
1. a) a
n
=
(2n 1)!!
(2n + 2)!!
=
1 3 . . . (2n 1)
2 4 . . . (2n)(2n + 2)
=
(2n 1)!!
(2n)!!

(2n + 1)!!
(2n + 2)!!
;
S
n
=
n
k=1
a
k
=
1
2

(2n + 1)!!
(2n + 2)!!
, lim
n
S
n
=
1
2
=
n=1
a
n
.
b) a
n
=
n 2
n
(n + 2)!
=
(n + 2 2) 2
n
(n + 2)!
=
2
n
(n + 1)!

2
n+1
(n + 2)!
=
= f(n) f(n + 1), unde f(n) =
2
n
(n + 1)!
.
Avem
S
n
=
n
k=1
a
k
= f(1) f(n + 1) =
2
2!

2
n+1
(n + 2)!
si lim
n
S
n
= 1.
c) Avem
a
n
=
(a + 1) . . . (a + n)
(b + 1) . . . (b + n)
= a
n1
a + n
b + n
,
din care rezult a
a
n1
(a + n) = a
n
(b + n)
sau
a
n1
(a + n) = a
n
[(a + n + 1) + (b a 1)],
deci
a
n1
(a + n) a
n
(a + n + 1) = (b a 1)a
n
.
276
Suma primilor termeni ai seriei este
S
n
=
n
k=1
a
k
=
1
b a 1
n
k=1
(f(n 1) f(n)) =
=
1
b a 1
(f(0) f(n)) =
1
b a 1
(a
0
a a
n
(a + n + 1)) =
=
1
b a 1
_
a
2
b
(a + 1)
(a + 2) . . . (a + n + 1)
(b + 1) . . . (b + n)
_
.
Deci
lim
n
S
n
=
a
2
b(b a 1)
(a + 1) lim
n
(a + 2) . . . (a + n + 1)
(b + 1) . . . (b + n)
.
Ultima limita o determinam astfel:
(a + 2) . . . (a + n + 1)
(b + 1) . . . (b + n)
=
=
1
_
1 +
b a 1
a + 2
__
1 +
b a 1
a + 2
_
. . .
_
1 +
b a 1
a + n + 1
_
<
<
1
b a 1
a + 2
+
b a 1
a + 3
+ +
b a 1
a + n + 1
=
=
1
b a 1

1
1
a + 2
+
1
a + 3
+ +
1
a + n + 1
care are limita zero caci seria
n=2
1
a + n
este divergent a (comparand-o cu
seria armonica). Deci
n=1
a
n
=
a
2
b(b a 1)
.
d) Este cunoscut a identitatea:
_
a +
1
2
_
= [2a] [a], a R.
277
Avem
a
n
=
_
a + 2
n
2
n+1
_
=
_
a
2
n
_
_
a
2
n+1
_
,
S
n
=
n
k=1
a
k
= [a]
_
a
2
n+1
_
si
S
n
=
_
[a], dac a a 0
[a] + 1, dac a a < 0.
e) Avem identitatea tgx = ctgx 2ctg2x si
a
n
=
1
2
n
tg
a
2
n
=
1
2
n
_
ctg
a
2
n
2ctg
a
2
n1
_
=
=
1
2
n
ctg
a
2
n

1
2
n1
ctg
a
2
n1
.
S
n
=
n
k=1
a
k
=
1
2
n
ctg
a
2
n
ctga,
lim
n
S
n
= ctga + lim
n
1
2
n
tg
a
2
n
= ctga +
1
a
.
f) Avem identitatea
arctg2x = arctgx + arctg
x
1 + 2x
2
,
din care
arctg
2
n
1 + 2
2n+1
= arctg2
n+1
arctg2
n
.
S
n
=
n
k=0
(arctg2
k+1
arctg2
k
) = arctg2
n+1
arctg1 = arctg2
n+1
lim
n
S
n
=

2

4
=

4
.
278
g) Avem identitatea:
arctga + arctgb =
_
_
arctg
a + b
1 ab
, dac a ab < 1
+ arctg
a + b
1 ab
, dac a ab > 1
a
n
= arctg
3
n
2
n 1
= arctg
3
1 + n
2
n 2
=
= arctg
(n + 1) (n 2)
1 + (n + 1)(n 2)
= arctg(n + 1) arctg(n 2).
S
n
=
n
k=3
(arctg(k + 1) arctg(k 2)) =
= arctg(n + 1) + arctgn + arctg(n 1) arctg1 arctg2 arctg3.
lim
n
S
n
= 3
2

2
(arctg2 + arctg3) =
= 3
2

4

_
+ arctg
2 + 3
1 2 3
_
= 3
2

4
+

4
=

2
h) Consideram seria de puteri
f(x) =
k=0
_
x
4k+1
4k + 1
+
x
4k+2
4k + 2

x
4k+3
4k + 3

x
4k+4
4k + 4
_
care are raza de convergent a R = 1. Avem
f
(x) =
k=0
(x
4k
+ x
4k+1
x
4k+2
x
4k+3
) =
=
k=0
(1 + x)(x
4k
x
4k+2
) =
k=0
(1 + x)((x
2
)
2k
(x
2
)
2k+1
) =
= (1 + x)
n=0
(x
2
)
n
=
1 + x
1 + x
2
.
279
Integr and relat ia de mai sus rezulta:
f(x) =
_
1 + x
1 + x
2
dx si f(0) = 0.
Avem
_
1 + x
1 + x
2
dx = arctgx +
1
2
ln(1 + x
2
) + c
si din f(0) = 0 rezult a c = 0, deci
f(x) = arctgx +
1
2
ln(1 + x
2
)
Seria de puteri este convergenta si n x = 1, deci suma seriei date este
S = f(1) =

4

1
2
ln 2.
i) Sirul cu termenul general
x
n
=
ln 2
2
+
ln 3
3
+ +
ln n
n

ln
2
n
2
este convergent si not am limita sa cu l. Avem:
S
2n
=
2n
k=1
(1)
k
ln k
k
=
=
ln 1
1
+
ln 2
2

ln 3
3
+
ln 4
4

ln(2n 1)
2n 1
+
ln 2n
2n
=
=
_
ln 1
1
+
ln 2
2
+
ln 3
3
+
ln 4
4
+ +
ln(2n 1)
2n 1
+
ln(2n)
2n
_
+
+2
_
ln 2
2
+
ln 4
4
+ +
ln(2n)
2n
_
=
= x
2n
+ x
n
+ ln 2
_
1 +
1
2
+ +
1
n
ln n
_
(ln 2)
2
2
lim
n
S
2n
= l + l + ln 2 c
(ln 2)
2
2
= ln 2
_
c
ln 2
2
_
280
unde c = lim
n
_
1 +
1
2
+ +
1
n
ln n
_
este constanta lui Euler.
j) Ar atam c a seria
n=1
(1)
n1
2
n + 1
_
1 +
1
2
+ +
1
n
_
este produsul
Cauchy al seriei
n=1
(1)
n1
1
n
cu ea ns asi. Termenul general al produsu-
lui este
c
n
= (1)
n1
_
1
1 n
+
1
2(n 1)
+ +
1
n 1
_
dar
1
k(n + 1 k)
=
1
n + 1
_
1
k
+
1
n k + 1
_
,
deci
c
n
= (1)
n
2
n + 1
_
1 +
1
2
+ +
1
n
_
.
Deoarece seria produs este o serie alternanta iar sirul
1 +
1
2
+ +
1
n
n + 1
este descrescator spre zero, conform criteriului lui Leibniz, seria produs
este convergent a si atunci suma ei este
S =
_

n=1
(1)
n1
1
n
_
2
= (ln 2)
2
.
k) Avem
an
2
+ bn + c = n(n 1) + n + , n N.
Prin identicare gasim = a, = a + b, = c si atunci
n=0
an
2
+ bn + c
n!
= a
n=0
n(n 1)
n!
+ (a + b)
n=0
n
n!
+ c
n=0
1
n!
=
= a
n=2
1
(n 2)!
+ (a + b)
n=1
1
(n 1)!
+ c
n=0
1
n!
=
281
= ae + (a + b)e + ce = (2a + b + c)e
l) Avem
S
n+1
= S
n
+ a
n+1
= S
n
+
1
S
n
2.
R amane s a studiem convergent a sirului S
n
dat de recurent a:
S
n+1
= f(S
n
), n 1 si S
1
= 1,
unde f(x) = x +
1
x

2.
Dac a sirul este convergent, limita sa l veric a ecuat ia: l = f(l) care are
unica solut ie l =
1
2
. Funct ia f este descresc atoare pe ]0, 1[, iar funct ia
f f este descresc atoare pe intervalul
_
1
2
, 1
_
si (f f)(x)
_
1
2
, 1
_
pentru x
_
1
2
, 1
_
, termenii impari ai sirului (S
n
)
n
sunt monotoni de-
scresc atori iar cei pari sunt monotoni crescatori, ambele subsiruri ind
convergente la
1
2
.
2. a)
Avem:
a
n+1
a
n
=
n + 1
a + n + 1
, lim
n
a
n+1
a
n
= 1,
deci criteriul raportului este inecient. Aplic am criteriul Raabe-Duhamel.
Avem:
lim
n
n
_
a
n
a
n+1
1
_
= lim
n
a n
n + 1
= a.
Pentru a > 1 seria este convergent a, iar pentru a < 1 seria este
divergenta. Pentru a = 1 seria este
n=1
1
n + 1
care este divergent a (seria
armonic a).
b) Avem
lim
n
a
n+1
a
n
= lim
n
(n + 1)a
2(2n + 1)
=
a
4
282
Pentru a < 4 seria este convergent a, iar pentru a > 4 seria este
divergenta (criteriul raportului). Pentru a = 4 aplic am criteriul Raabe-
Duhamel.
Avem:
lim
n
n
_
a
n
a
n+1
1
_
= lim
n
n
_
2n + 1
2n + 2
1
_
=
1
2
< 1,
deci seria este divergenta. (Pentru a = 4 sirul (a
n
)
n
este cresc ator, deci
nu este convergent la zero.)
c) Aplicam criteriul condensarii
n=3
a
n

n=3
2
n
a
2
n =
n=3
2
n
2
n
(nln 2) ln nln(ln 2)
=
=
1
ln 2 ln ln 2
n=3
1
nln n
.
Acum aplicam din nou criteriul condens arii
1
nln n

2
n
2
n
ln 2
n
=
1
nln 2
care este divergent a.
d) Pentru diferent a
_
1 +
1
n + 1
_
n+1
_
1 +
1
n
_
n
aplic am teorema lui
Lagrange funct iei f(x) =
_
1 +
1
x
_
x
pe intervalul [n, n + 1] si obt inem
_
1 +
1
n + 1
_
n+1
_
1 +
1
n
_
n
=
_
1 +
1
c
n
_
c
n
_
ln
_
1 +
1
c
n
_
1
c
n
+ 1
_
,
cu c
n
.
Avem:
lim
x
x
2
_
ln
_
1 +
1
x
_
1
x + 1
_
= lim
t0
(1 + t) ln(1 + t) t
t
2
(1 + t)
=
283
= lim
t0
1 + ln(1 + t) 1
2t
=
1
2
Aplic am criteriul de comparat ie folosind seria
n=1
1
n
si avem
lim
n
a
n
1
n
= lim
n
n
2
_
_
1 +
1
n + 1
_
n+1
_
1 +
1
n
_
n
_
=
e
2
,
deci cele dou a serii au aceeasi natur a (divergente).
e) Avem
lim
n
1
a
+ 2
a
+ + n
a
n
a+1
=
1
a + 1
.
Aplic am criteriul comparat iei, compar and cu seria
n=1
1
n
a+1
si atunci
seriile au aceeasi natura. Pentru a > 0 seria este convergent a, iar pentru
a 0 seria este divergenta.
f) a
n
= sin(
n
2
+ 1) = sin((
n
2
+ 1 n) + n) =
= (1)
n
sin (
n
2
+ 1 n)
Sirul
n
2
+ 1n este descresc ator spre zero, deci sin (
n
2
+ 1n) >
0. Seria este alternant a iar sirul sin (
n
2
+ 1 n) este descresc ator la
zero. Conform criteriului lui Leibniz , seria este convergent a.
g) Fie a
n
= a sin n +b cos n si b
n
=
1
n
. Seria
n=1
a
n
este m arginit a iar
sirul b
n
este descrescator la zero, conform criteriului lui Abel rezulta c a
seria data este convergent a.
3. (G. Polya) Denim numerele c
1
, c
2
, . . . , c
n
, . . . prin relat iile
c
1
c
2
. . . c
n
= (n + 1)
n
pentru orice n N
. Avem
n=1
n
a
1
a
2
. . . a
n
=
n=1
n
a
1
c
1
a
2
c
2
. . . a
n
c
n
n + 1
()
284
n=1
a
1
c
1
+ a
2
c
2
+ + a
n
c
n
n(n + 1)
=
n=1
1
n(n + 1)
_
n
k=1
(a
k
c
k
)
_
()
k=1
(a
k
c
k
)
n=k
1
n(n + 1)
=
k=1
(a
k
c
k
)
n=k
_
1
n

1
n + 1
_
=
=
k=1
a
k
c
k
1
k
=
k=1
a
k
(k + 1)
k
k
k1

1
k
=
k=1
a
k
_
1 +
1
k
_
k
()
<
<
k=1
a
k
e = e
k=1
a
k
.
In () s-a folosit inegalitatea mediilor.
In () s-a folosit egalitatea:
n=1
a
n
_
n
k=1
b
k
_
=
k=1
b
k
_

n=k
a
n
_
In ( ) s-a folosit faptul c a sirul e

k
=
_
1 +
1
k
_
k
este cresc ator cu
limita e, deci e
k
< e, k N.
4. Putem presupune ca
1
= 1 si arat am prin induct ie c a:
1
_
2 +
2
_
2 + +
n
2 = 2 sin
_
2
n
k=1
2
. . .
k
2
k
_
Not am a
n
=
1
_
2 +
2
_
2 + +
n
2 si avem:
a
1
=
1
2 = 2 sin

2
1
2

2 = 2 sin

4
a
2
n
= 2 +
2
_
2 +
3
_
2 + +
n
2 =
= 2 + 2 sin
_
2
n
k=2
3
. . .
k
2
k1
_
=
285
= 2 + 2 sin
_
2
+

2
n
k=1
2
. . .
k
2
k1
_
=
= 2 2 cos
_
2
n
k=1
2
. . .
k
2
k1
_
=
= 4 sin
2
_
2
n
k=1
2
. . .
k
2
k
_
,
deci
a
n
= 2 sin
_
2
n
k=1
2
. . .
k
2
k
_
Trecand la limita rezult a:
lim
n
a
n
= 2 sin
_
k=1
2
. . .
k
2
k
_
Observat ie.

In particular pentru
n
= 1, n N
rezult a
_
2 +
_
2 + +
2 = 2 cos

2
n+1
.
5. a) Prin induct ie se arat a c a a
n
> 0, n N
si din inegalitatea
ln(1+x) x rezult a ca sirul (a
n
)
n
este descresc ator (si m arginit de zero)
deci convergent. Dac a lim
n
a
n
= l atunci din relat ia de recurent a rezulta
l = ln(1 + l) cu singura solut ie l = 0.
b) Comparam seria
n=1
a
n
cu seria
n=1
1
n
. Avem
lim
n
a
n
1
n
= lim
n
n
1
a
n
= lim
n
n + 1 n
1
a
n+1
1
a
n
=
= lim
n
a
n
a
n+1
a
n
a
n+1
= lim
n
a
n
ln(1 + a
n
)
a
n
ln(1 + a
n
)
= lim
x0
x ln(1 + x)
x ln(1 + x)
=
286
= lim
x0
x
2
ln(1 + x)
x
x ln(1 + x)
= lim
x0
x
2
x ln(1 + x)
= lim
x0
2x
1
1
1 + x
=
= lim
x0
2(1 + x) = 2 (0, ),
deci seriile au aceeasi natur a (divergente).
c) Aplicam criteriul comparat iei compar and cu seria
n=1
1
n
2
. Avem:
lim
n
a
2
n
1
n
2
= lim
n
(na
n
)
2
= 4 (0, )
deci ambele serii sunt convergente.
6. Fie l = lim
n
na
n
, l 0. Daca presupunem l > 0, atunci avem
lim
n
a
n
1
a
n
= l > 0
deci seriile
a
n
si
1
n
au aceeasi natura, deci ambele divergente.
7. Dac a lu am a
n
= cos n si b
n
=
1
n
, sirul sumelor part iale ale seriei
n=1
a
n
este m arginit, iar sirul (b
n
)
n
este descresc ator la zero, deci conform
criteriului lui Abel seria este convergent a.
Pentru seria valorilor absolute
n=1
[ cos n[
n
, consideram funct ia
f(x) = [ cos x[ +[ cos(x + 1)[, f : R [0, ),
care este continua si are un minim diferit de zero, deci f(x) m >
0, x R (si atinge minimul pe intervalul [0, 2]). Avem:
[ cos 1[
1
+
[ cos 2[
2
+
[ cos 3[
3
+
[ cos 4[
4
+ +
[ cos(2n 1)[
2n 1
+
[ cos 2n[
2n

287
[ cos 1[ +[ cos 2[
2
+
[ cos 3[ +[ cos 4[
4
+ +
[ cos(2n 1)[ +[ cos 2n[
2n

m
2
+
m
4
+ +
m
2n
=
m
2
_
1 +
1
2
+ +
1
n
_
,
deci sirul sumelor part iale are limita +.
8. Seria
n=0
S
n
a
n
este produsul Cauchy al seriilor
n=0
a
n
si
n=0
a
n
a
n
,
ambele convergente, iar suma primei serii este
1
1 a
.
9. Avemm inegalit at ile
a
1
+ a
2
+ + a
n
(1 + a
1
)(1 + a
2
) . . . (1 + a
n
)
si
(1 + a
1
)(1 + a
2
) . . . (1 + a
n
) e
a
1
+a
2
++a
n
,
(e
x
1 + x, x 0).
10. Prin absurd presupunem c a
n=0
n
n!
=
p
q
Q.
Inmult im cu q! si obt inem

(q 1)! p =
q
n=0
q!
n
n!
+
n=q+1
q!
n
n!
Cum prima suma este num ar ntreg rezult a c a
n=q+1
q!
n
n!
ar numar
ntreg.
Avem:
n=q+1
q!
n
n!
n=q+1
q!
n!

1
q + 1
+
1
(q + 1)(q + 2)
+
1
(q + 1)(a + 2)
2
+ =
288
=
1
q + 1

1
1
1
q + 2
=
q + 2
(q + 1)
2

3
4
.
R amane de aratat doar ca suma nu poate egala cu zero.
Dar:
n=q+1
n
q!
n!
1
q + 1

n=q+2
q!
n!
>
1
q + 1

1
q(q + 1)
0.
Observat ie.

In particular rezulta ca e , Q.
11. Funct ia f este diferent iabil a n (x
0
, y
0
) daca si numai dac a exista
derivatele part iale
f
x
(x
0
, y
0
),
f
y
(x
0
, y
0
) si n plus
lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
f(x, y) f(x
0
, y
0
)
f
x
(x
0
, y
0
)(x x
0
)
f
y
(x
0
, y
0
)(y y
0
)
_
(x x
0
)
2
+ (y y
0
)
2
= 0.
Funct ia f are derivate part iale continue pe mult imea R
2
(0, b)[ b R,
deci este diferent iabil a n aceste puncte. Ram ane de studiat diferent iabi-
litatea n punctele de forma (0, b), b R.
In (0, 0) avem:
f
x
(0, 0) = lim
x0
f(x, 0) f(0, 0)
x
= 0,
f
y
(0, 0) = lim
y0
f(0, y) f(0, 0)
y
= 0
si [f(x, y)[ [x[
a
, deci
lim
(x,y)(0,0)
[f(x, y)[
_
x
2
+ y
2
= lim
(x,y)(0,0)
[x[
_
x
2
+ y
2
[x[
a1
lim
(x,y)(0,0)
[x[
a1
= 0,
deci exista diferent iala n (0, 0) si este egal a cu zero.
289
In (0, b) cu b ,= 0,
f
x
(0, b) = lim
x0
f(x, b) f(0, b)
x
= lim
x0
x
a1
sin
b
x
= 0
f
y
(0, b) = 0,
iar
f(x, y) f(0, b)
f
x
(0, b)x
f
y
(0, b)(y b)
= [f(x, y)[ [x[

a
si
lim
(x,y)(0,0)
[f(x, y)[
_
x
2
+ (y b)
2
lim
(x,y)(0,0)
[x[
_
x
2
+ (y b)
2
[x[
a1
lim
(x,y)(0,0)
[x[
a1
= 0, deci df(0, b) = 0.
12. S a presupunem c a f
x
este continua n (x
0
, y
0
). Pentru orice
(x, y) V D avem:
f(x, y) f(x
0
, y
0
) = f(x, y) f(x
0
, y) + f(x
0
, y) f(x
0
, y
0
).
Conform teoremei lui Lagrange exist a c
1
ntre x
0
si x astfel ca
f(x, y) f(x
0
, y) = (x x
0
)f
x
(c
1
, y).
Cum f
y
(x
0
, y
0
) exista rezult a c a
lim
yy
0
f(x
0
, y) f(x
0
, y
0
)
y y
0
f
y
(x
0
, y
0
) = 0
deci
f(x
0
, y) f(x
0
, y
0
) = (y y
0
)(f
y
(x
0
, y
0
) +
2
(x
0
, y))
cu lim
yy
0
2
(x
0
, y) = 0.
290
Din continuitatea lui f
x
n (x
0
, y
0
) rezulta c a
f
x
(c
1
, y) = f
x
(x
0
, y
0
) +
1
(x, y)
cu lim
(x,y)(x
0
,y
0
)
1
(x, y) = 0.
Rezult a c a are loc relat ia
f(x, y) f(x
0
, y
0
) = (x x
0
)f
x
(x
0
, y
0
) + (y y
0
)f
y
(x
0
, y
0
)+
+
1
(x, y)(x x
0
) +
2
(x
0
, y)(y y
0
)
pentru (x, y) V D, ceea ce arat a c a f este diferent iabil a n (x
0
, y
0
).
13. a) f
x
(0, 0) = lim
x0
f(x, 0) f(0, 0)
x
= lim
x0
0
x
= 0 si analog
f
y
(0, 0) = 0. Demonstr am c a f este diferent iabil a n (0, 0) si T =
df(0, 0) = 0. Avem
lim
(x,y)(0,0)
f(x, y) f(0, 0) T(x 0, y 0)
_
x
2
+ y
2
=
= lim
(x,y)(0,0)
g(xy)
_
x
2
+ y
2
x
2
y
2
x
2
+ y
2
=
= lim
(x,y)(0,0)
g(xy) g(0)
xy

xy
_
x
2
+ y
2
x
2
y
2
x
2
+ y
2
=
= g
(0) lim
(x,y)(0,0)
xy
_
x
2
+ y
2
x
2
y
2
x
2
+ y
2
= 0,
deoarece
xy
_
x
2
+ y
2
x
2
y
2
x
2
+ y
2
=
[x[
_
x
2
+ y
2
. .
1
x
2
y
2
x
2
+ y
2
. .
1
[y[ [y[,
pentru (x, y) ,= (0, 0).
b) Avem
f
x
(x, y) = yg
(xy)
x
2
y
2
x
2
+ y
2
+ g(xy)
4xy
2
(x
2
+ y
2
)
2
291
si
f
y
(x, y) = xg
(xy)
x
2
y
2
x
2
+ y
2
g(xy)
4x
2
y
(x
2
+ y
2
)
2
.
Obt inem
f
xy
(0, 0) = (f
x
)
y
(0, 0) = lim
y0
f
x
(0, y) f
(0, 0)
y
=
= lim
y0
yg
(0)
y
= g
(0)
si
f
yx
(0, 0) = (f
y
)
x
(0, 0) = lim
x0
f
y
(x, 0) f
y
(0, 0)
x
= lim
x0
xg
(0)
x
= g
(0).
14. Fie z(x, y) = w(x + y, x + y). Avem
z
x
= w
u
u
x
+ w
v
v
x
= w
u
+ w
v
z
y
= w
u
u
y
+ w
v
v
y
= w
u
+ w
v
z
x
2
= w
u
2
u
x
+ w
uv
v
x
+ w
uv
u
x
+ w
v
2
v
x
= w
u
2
+ 2w
uv
+ w
v
2
z
xy
= w
u
2
u
y
+ w
uv
v
y
+ w
uv
u
y
+ w
v
2
v
y
= w
u
2
+ ( + )w
uv
+ w
v
2
z
y
2
= (w
u
2
u
y
+w
uv
v
y
) +(w
uv
u
y
+w
v
2
v
y
) =
2
w
u
2
+ 2w
uv
+
2
w
v
2
.
Inlocuind n ecuat ia data se obt ine

(a +2b+c
2
)w
u
2
+(2a +2b(+) +c
2
)w
uv
+(a +2b +c
2
)w
v
2
= 0.
Rezult a c a si trebuie sa e rad acini ale ecuat iei
c
2
+ 2b + a = 0.
Pentru aceste valori ecuat ia devine w
uv
= 0 cu solut ia
w(u, v) = (u) + (v)
292
unde , sunt funct ii arbitrare de clas a C
2
. Solut ie ecuat iei date este
z(x, y) = (x +
1
y) + (x +
2
y).
15. a) Se obt ine f = 4u
(u) + 4
(u), u(x, y) = x
2
+ y
2
. Not and
(u) = (u) se obt ine u
(u) + (u) = 0 ceea ce se scrie (u(u))
= 0
de unde rezult a ca u(u) = C
1
, C
1
R. Deci
(u) =
C
1
u
cu solut ia
(u) = C
1
ln [u[ + C
2
, C
2
R.
Prin urmare
f(x, y) = C
1
ln(x
2
+ y
2
) + C
2
, (x, y) R
2
(0, 0).
b) Procedeu analog. Se obt ine f(x, y) = C
1
(y
2
x
2
) + C
2
.
c) f =
x
2
+ y
2
x
4

(u) + 2
y
x
3
(u) = 0, u(x, y) =
y
x
.
Se obt ine ecuat ia
(1 + u
2
)
(u) + 2u(u) = 0, (u) =
(u)
((1 + u
2
)(u))
= 0 (u) =
C
1
1 + u
2

(u) = C
1
arctgu + C
2
, C
1
, C
2
R.
Deci f(x, y) = C
1
arctg
y
x
+ C
2
, x ,= 0.
16.( Berkeley, 1991)
Din continuitata lui f si din relat ia |f(x)| < |x|, x B, x ,= 0
n
,
rezult a c a f(0
n
) = 0
n
. Daca exista k N astfel ca x
k
= 0
n
rezult a c a
x
m
= 0
n
pentru orice m k, deci lim
m
x
m
= 0
n
. S a presupunem c a
x
k
,= 0
n
pentru orice k N.
Fie (t
m
)
m0
sirul de numere reale dat prin t
m
= |x
m
|, m 0. Din
relat ia |f(x
m
)| < |x
m
| rezult a ca (t
m
)
m0
este strict descrescator si
ind marginit inferior de 0 este convergent.
293
Fie lim
m
t
m
= t. Vom arata ca t = 0. S a presupunem ca t > 0. Sirul
(x
m
)
m0
ind marginit are un subsir convergent (x
m
j
)
j0
,
lim
j
x
m
j
= x, x B.
Avem |x| = lim
j
|x
m
j
| = t, deci |f(x)| < t. Din continuitatea lui
f obt inem f(x) = lim
j
f(x
m
j
) = lim
j
x
m
j
+1
si |x
m
j
+1
| t pentru orice
j N, contradict ie.
17. (Berkeley, 1993)
Fie x = r cos t, y = r sin t, r 0, t
_
0,

2
_
. Inegalitatea este echiva-
lent a cu
r
2
4
e
r(cos t+sin t)2
.
Fie n continuare r xat. Avem
e
r(cos t+sin t)2
= e
r
2 sin
(
t+
4
)
2
e
r2
.
Inegalitatea are loc dac a ar at am c a e
r2
r
2
4
.
Fie f : [0, ) R, f(r) = e
r2
r
2
4
. Avem
f
(r) = e
r2
r
2
si f
(r) = e
r2
1
2
.
Ecuat ia f
(r) = 0 are solut ia unica r

0
= 2 ln 2. Cum f
este strict
descresc atoare pe [0, r
0
] si strict cresc atoare pe [r
0
, +),
f
(0) = e
2
> 0, f
(r
0
) =
ln 2 1
2
< 0, lim
r
f
(r) = +
rezult a c a ecuat ia f
(r) = 0 are dou a r adacini r

1
[0, r
0
) si r
2
= 2
(r
0
, +). T in and seama de semnul lui f
rezult a ca min f(r) = 0 = f(2).
In inegalitatea init iala egalitatea are loc n punctele (0, 2), (2, 0).
294
18. (Putnam, 1967)
Fie g : B R, g(x, y) = f(x, y) +2(x
2
+y
2
) pentru orice (x, y) B.
Pentru (x, y) cu proprietatea x
2
+ y
2
= 1 avem g(x, y) 1 iar g(0, 0) =
f(0, 0) 1. Cum g este continu a pe compactul B ea este marginit a si si
atinge marginile pe B. Atunci g este constanta sausi atinge minimul ntr-
un punct interior (x
0
, y
0
) a lui B. Daca g este constant a atunci evident
f(x, y) = 1 2(x
2
+ y
2
)
si
_
f
x
(x, y)
_
2
+
_
f
y
(x, y)
_
2
= 16(x
2
+ y
2
) 16.
Dac a g si atinge minimul n (x
0
, y
0
) atunci
g
x
(x
0
, y
0
) =
g
y
(x
0
, y
0
) = 0
iar
f
x
(x
0
, y
0
) =
g
x
(x
0
, y
0
) 4x
0
= 4x
0
f
y
(x
0
, y
0
) =
g
y
(x
0
, y
0
) 4y
0
= 4y
0
.
Obt inem
_
f
x
(x
0
, y
0
)
_
2
+
_
f
y
(x
0
, y
0
)
_
2
= 4(x
2
0
+ y
2
0
) < 16.
19. Fie M(x, y, z) un punct variabil pe elipsoid. Distant a de la punctul
M la planul (P) se determin a din relat ia
d
2
(M, (P)) =
(3x + 4y + 12z 288)
2
3
2
+ 4
2
+ 12
2
=
(3x + 4y + 12z 288)
2
169
.
Avem de determinat minimul global al funct iei
f(x, y, z) = (3x +4y +12z 288)
2
cu leg atura
x
2
96
+y
2
+z
2
1 = 0. Fie
lagrangeanul
L(x, y, z) = (3x + 4y + 12z 288)
2
+ (
x
2
96
+ y
2
+ z
2
1).
295
Cum (E) este compact a, f si atinge minimul si maximul pe (E) iar
punctele de minim sau maxim ale lui f sunt puncte stat ionare ale lui L.
_
_
L
x
= 6(3x + 4y + 12z 288) +
2x
96
= 0
L
y
= 8(3x + 4y + 12z 288) + 2y = 0
L
z
= 24(3x + 4y + 12z 288) + 2z = 0
L
=
x
2
96
+ y
2
+ z
2
1 = 0
Din primele trei ecuat ii obt inem
x
72
= y =
z
3
.

Inlocuindn ultima ecuat ie
avem solut iile
_
9,
1
8
,
3
8
_
si
_
9,
1
8
,
3
8
_
. Deoarece cunoastem c a val-
oarea minim a este atins a n unul dintre acestea, este sucient sa com-
par am cele doua valori f
_
9,
1
8
,
3
8
_
= 251
2
si f
_
9,
1
8
,
3
8
_
= 325
2
,
deci
_
9,
1
8
,
3
8
_
este punctul de minim.
20. D = (x, y) R
2
[ (x 3)
2
+ (y 4)
2
1 este o mult ime
compact a, f C(D), deci exist a max f, min f, conform Teoremei lui
Weierstrass.
Pe intD funct ia f are punctul stat ionar (0, 0) care este evident punct
de minim local.
Determin am extremele pe frontiera lui D, deci pentru punctele de pe
cercul (x 3)
2
+ (y 4)
2
= 1. Lagrangeanul lui f este
L(x, y; ) = x
2
+ y
2
+ ((x 3)
2
+ (y 4)
2
1).
Punctele stat ionare ale lui L se obt in din sistemul
_
_
L
x
= 2x + 2(x 3) = 0
L
y
= 2y + 2(y 4) = 0
L
= (x 3)
2
+ (y 4)
2
1 = 0,
_
x =
3
1 +
y =
4
1 +
(x 3)
2
+ (y 4)
2
= 1.
296
Rezult a, nlocuind x, y n ultima ecuat ie a sistemului,
1
= 4, x =
12
5
, y =
16
5
, si
2
= 6, x =
18
5
, y =
24
5
.
Compar and valorile f(
12
5
,
16
5
) = 16, f(
18
5
,
24
5
) = 36, f(0, 0) = 0 se vede
c a (
18
5
,
24
5
) este un punct de maxim global iar (0, 0) unul de minim global.
21. Avem f
x
(x, y) = 4x
3
4y, f
y
(x, y) = 4y
3
4x. Punctele stat ionare
se obt in din sistemul x
3
y = 0, y
3
x = 0, cu solut iile (0, 0), (1, 1),
(1, 1).
Diferent iala de ordinul al doilea este
d
2
f(x, y) = 12x
2
dx
2
8dxdy + 12y
2
dy
2
.
Avem d
2
f(0, 0) = 8dxdy, care este o forma patratica nedenita,
deci (0, 0) nu este punct de extrem local.
Pe de alt a parte d
2
f(1, 1) = d
2
f(1, 1) = 12dx
2
8dxdy + 12dy
2
este o form a patratic a pozitiv denita, deci (1, 1) si (1, 1) sunt puncte
de minim local.
Extreme globale. Cum lim
x
f(x, x) = lim
x
(2x
4
4x
2
) = rezult a c a f
nu admite maxim global. Vom ar ata c a (1, 1) si (1, 1) sunt puncte de
minim global si min f = f(1, 1) = f(1, 1) = 2.
Consider am familia de mult imi compacte (D
r
)
r>1
,
D
r
= (x, y) R
2
[ max[x[, [y[ r.
D
r
este un p atrat cu centrul n (0, 0), cu laturile de lungime 2r, paralel
cu axele de coordonate. Determin am extremele lui f pe D
r
. Cum D
r
este
compact a si f este continu a pe D
r
, exista max f si min f pe D
r
, conform
Teoremei lui Weierstrass. Pe intD
r
se obt in punctele stat ionare (0, 0),
(1, 1), (1, 1), dintre care (1, 1), (1, 1) sunt puncte de minim local.
297
Determin am extremele pe frontiera lui D
r
, deci pentru punctele (x, y)
cu proprietatea [x[ = r, r y r sau [y[ = r, r x r.
Consider am doar cazul y = r, r x r. Atunci f(x, r) = x
4
+
r
4
4xr =: g(x), x [r, r] este privita ca o funct ie de o variabil a real a.
Avem g
(x) = 4x
3
4r, r ad acina ecuat iei g
(x) = 0 ind x =
3
r. Avem
g(
3
r) = r
4
3r
3
r, g(r) = 2r
4
4r
2
, g(r) = 2r
4
+ 4r
2
.
Inegalit at ile g(r) > f(1, 1) = 2 si g(r) > f(1, 1) = 2 sunt evi-
dente. Ar at am ca avem de asemenea g(
3
r) > f(1, 1). Inegalitatea este

echivalent a cu r
4
3r
3
r + 2 > 0. Notand
3
r
4
= s, s > 1 obt inem
s
3
3s +2 > 0, adica (s 1)
2
(s +2) > 0 care este evident pentru s > 1.
Analog se trateaza cazurile y = r, [x[ = r.

In concluzie avem
min f = f(1, 1) = 2.
22. Scriem ecuat iile parametrice ale elipsei: x = 3 cos t, y = 2 sin t,
t [0, 2]. P atratul distant ei dintre punctul M si un punct arbitrar
P(3 cos t, 2 sin t) de pe elipsa este
f(t) = (3 cos t 4)
2
+ (2 sin t 6)
2
.
Pentru a minimiza aceasta funct ie, trebuie s a rezolv am ecuat ia f
(t) = 0,
adic a
5 cos t sin t + 12 sin t 12 cos t. (4)
Not and z = sin t cos t, avem sin t cos t =
1
2

1
2
z
2
. Inlocuind aceasta
n (4), obt inem ecuat ia 5(z
2
1) + 24z = 0, cu solut iile z
1
=
1
5
, z
2
=
5. Valoarea 5 nu este convenabil a, deoarece cos t, sin t [1, 1]. Din
sin t =
1
5
+cos t si (4) rezult a ecuat ia 25 cos
2
t +5 cos t 12 = 0. Solut iile
sunt:
_
_
cos t =
4
5
sin t =
3
5
, cu punctul corespunz ator A(
12
5
,
6
5
) pe elipsa,
298
si
_
_
cos t =
3
5
sin t =
4
5
, cu punctul B(
9
5
,
8
5
). Derivata a doua
f
(t) = 5 cos
2
t + 5 sin
2
t + 12 cos t + 12 sin t
este negativ a pentru punctul A si pozitiva pentru B. De aici rezult a ca
punctul de pe elips a situat la distant a minima de M este B.
23. Evident M ,= deoarece (0, 0) M. Fie
F(x, y) = ax
2
+ bxy + cy
2
+ dx
3
+ ex
2
y + fxy
2
+ gy
3
pentru (x, y) R
2
. Vom ar ata ca F admite un extrem local n punctul
(0, 0). Avem
F
x
(x, y) = 2ax + by + 3dx
2
+ 2exy + fy
2
F
y
(x, y) = bx + 2cy + ex
2
+ 2fxy + 3gy
2
.
Evident (0, 0) este punct stat ionar al lui F.
Pe de alta parte f
x
2
(0, 0) = 2a, f
xy
(0, 0) = b si f
y
2
(0, 0) = 2c, deci:
d
2
f(0, 0)(h, k) = 2ah
2
+ bhk + 2ck
2
, (h, k) R
2
.
Condit ia b
2
4ac < 0 implic a si a ,= 0, deci (0, 0) este punct de extrem
local al lui F. Atunci exista o bila B(0, r) astfel ca
F(x, y) > 0 sau F(x, y) < 0 n B(a, r) (0, 0).
In concluzie D = B(a, r) (0, 0).

24. a) Aplic am a doua teorem a de medie funct iilor f(x) = x, g(x) =
ln(1 + x), f, g : [0, 1] R. Avem
1
_
0
x ln(1 + x)dx =
_
ln 1
_
_
0
xdx +
_
ln 2
_
1
_
xdx =
ln 2
2
(1
2
) <
ln 2
2
.
299
b) Fie f(x) = sin x, g(x) =
1
1 + x
2
, f, g; [0, 2] R. Atunci
2
_
0
sin x
1 + x
2
dx = g(0)
_
0
(sin x)dx + g(2)
2
_
(sin x)dx =
_
0
sin xdx +
1
1 + 4
2
2
_
sin xdx =
4
2
1 + 4
2
(1 cos ), de unde
2
_
0
sin x
1 + x
2
dx
< 2.
25. a) Pentru n = 0 obt inem I
0
=

2
. Pentru n = 1 obt inem I
1
= 1.
Fie n 2. Lu and f(x) = sin
n1
x si g
(x) = sin x cu formula de inte-

grare prin p art i obt inem formula de recurent a I
n
=
n 1
n
I
n2
. Folosind
formula mai sus obt inuta g asim I
2n
=
(2n 1)!!
(2n)!!

2
si I
2n+1
=
(2n)!!
(2n + 1)!!
.
b) Avem evident inegalitat ile
sin
2n+1
x < sin
2n
x < sin
2n1
x, c ]0, /2[
de unde rezult a imediat
(2n)!!
(2n + 1)!!
<
(2n 1)!!
(2n)!!

2
<
(2n 2)!!
(2n 1)!!
a
n
<

2
< b
n
.
c) Sirul (a
n
)
nN
este cresc ator, iar sirul (b
n
)
nN
este descresc ator.
Din punctul b) avem
0 < b
n
a
n
=
_
(2n)!!
(2n 1)!!
_
2
1
2n(2n + 1)
<

4n
.
Rezult a c a lim
n
_
b
n
a
n
_
= 0 lim
n
b
n
= lim
n
a
n
=

2
.
d) Inegalit at ile de la punctul d) se deduc imediat din inegalit at ile
punctului b).
e) Fie
u
n
(2n 1)!!
(2n)!!

1
n
si v
n
=
2
n(2n + 1)
.
300
Din punctul d) avem c a u
n
v
n
.
Deoarece seria
n1
v
n
este divergent a, rezulta c a si seria
n1
u
n
este
divergenta.
26. a) Avem
a
_
a
f(x)
1 + g(x)
dx =
a
_
0
_
f(x)
1 + g)x)
+
f(x)
1 + g(x)
_
dx =
=
a
_
0
f(x)
_
1
1 + g(x)
+
g(x)
1 + g(x)
_
dx =
a
_
0
f(x)dx.
b)
1
_
1
x
2
1 + e
2013x
dx =
1
_
0
x
2
dx =
1
3
.
Alta formulare
Dac a g(x) g(x) = 1 atunci I =
a
_
a
1
1 + g(x)
dx nu depinde de g.
27. a) Avem
a
_
a
f(x)dx =
0
_
a
f(x)dx +
a
_
0
f(x)dx.
In integrala I
1
=
0
_
1
f(x)dx dac a facem schimbarea de variabila x =
t obt inem I
1
=
a
_
0
f(t)dt.
b) Armat ia rezulta usor din i) daca se t ine seama ca a
f(x) =
_
f(x), dac a f este funct ie para
f(x), dac a f este funct ie impara
301
c) Folosind punctul i) obt inem:
/4
_
/4
1
(1 + e
x
) cos x
dx =
/4
_
0
_
1
(1 + e
x
) cos x
+
1
(1 + e
x
) cos x
_
dx =
=
/4
_
0
1
cos x
dx =
1
2
_
ln
_
1 sin x
1 + sin x
_
_
/4
0
= ln
_
1 +
2
_
.
d) Daca facem schimbarea de variabil a x = t +
3
2
obt inem
I =
2
_
1
2 x
2 x +
x 1 e
2x3
dx =
1/2
_
1/2
_
1
2
t
_
1
2
t +
_
1
2
+ t e
2t
dt.
Folosind acum punctul a) al problemei obt inem
I =
1/2
_
0
dt =
1
2
.
Observat ie
Putem propune si alte integrale
_
ca de exemplu
1
_
1
1
(1 + e
x
)(x
2
+ 1)
dx sau
a
_
a
arccos
_
1
2
(x
3
3x)
_
dx, unde a ]0, 2].
_
28. Consider am sirul (a
n
)
n1
, a
n
=
n!e
n
n
n+
1
2
, n 1. Demonstram ca
sirul (a
n
)
n1
este descrescator. Avem
a
n
a
n+1
=
1
e
_
1 +
1
n
_
n+
1
2
, n 1.
302
Din dezvolt arile n serie de puteri
ln(1 + x) = x
x
2
2
+
x
3
3
. . .
ln(1 x) = x
x
2
2

x
3
3
. . .
, [x[ < 1
obt inem
ln
1 + x
1 x
= 2x
_
1 +
1
3
x
2
+
1
5
x
4
+ . . .
_
, [x[ < 1.
Pun and x =
1
2n + 1
, n N
, n relat ia de mai sus avem

_
n +
1
2
_
ln
_
1 +
1
n
_
= 1 +
1
3

1
(2n + 1)
2
+
1
5

1
(2n + 1)
4
+ . . .
de unde deducem
1 <
_
n +
1
2
_
ln
_
1 +
1
n
_
< 1 +
1
3
_
1
(2n + 1)
2
+
1
(2n + 1)
4
+ . . .
_
,
1 <
_
n +
1
2
_
ln
_
n +
1
n
_
< 1 +
1
12n(n + 1)
,
e <
_
1 +
1
n
_
n+
1
2
< e
1+
1
12n(n+1)
,
1 <
a
n
a
n+1
< e
1
12n(n+1)
(1)
Rezult a c a (a
n
)
n1
este descrescator si ind marginit inferior este
convergent. Fie lim
n
a
n
= a. Din relat ia (1) obt inem
a
n
e
1
12n
< a
n+1
e
1
12(n+1)
, n 1,
deci sirul (a
n
e
1
12n
)
n1
este crescator si are limita a.
Prin urmare are loc relat ia
a < a
n
< a
1
12n
, n 1
303
deci exista
n
(0, 1) astfel ca
a
n
= ae

n
12n
, n 1. (2)
Demonstr am n continuare c a a =
2.
Din formula lui Wallis rezulta c a sirul (b
n
)
n1
b
n
=
1
n

2 4 . . . 2n
1 3 . . . (2n 1)
=
1
n

2
2n
(n!)
2
(2n)!
(3)
este convergent si are limita

.
Din relat ia (2) obt inem
n! = a
_
n
e
_
n
n e

n
12n
,
n
(0, 1) (4)
(2n)! = a
_
2n
e
_
2n
2n e
2n
24n
,
2n
(0, 1)
care nlocuite n (3) conduc la
b
n
=
a
2
e
n
6n
2n
24n
.
Rezult a c a a = lim
n
2b
n
=
2.

Inlocuind n (4) obt inem
n! =
2n
_
n
e
_
n
n
12n
.
29. Fie h(x) = f(x) f(b), x [a, b]. Funct ia h este monoton de-
scresc atoare si h(x) 0, x [a, b]. Atunci rezult a c a exista c [a, b]
astfel ca
_
b
a
g(x)h(x)dx = h(a)
_
c
a
g(x)dx
sau
_
b
a
g(x)(f(x) f(b))dx = (f(a) f(b))
_
c
a
g(x)dx.
Prin urmare
_
b
a
f(x)g(x)dx = f(b)
_
b
a
g(x)dx + (f(a) f(b))
_
c
a
g(x)dx =
304
= f(a)
_
c
a
g(x)dx + f(b)
_
b
c
g(x)dx.
30. Fie f(x) = ln(x
2
2a cos x + 1), x [0, ] si e
I
n
(a) =

n
n1
k=0
f
_
k
n
_
.
Avem evident lim
n
I
n
(a) = I(a).
Pe de alta parte avem
I
n
(a) =

n
n1
k=0
ln
_
a
2
2a cos
k
n
+ 1
_
=

n
ln(a 1)
2
+

n
ln
a
2n
1
a
2
1
Dac a [a[ < 1 avem lima
2n
= 0, deci I(a) = 0. Dac a [a[ > 1 avem
I
n
(a) =

n
ln(a 1)
2
+

n
ln
1 a
2n
1 a
2
+
2n 2
n
ln [a[
de unde obt inem lim
n
I
n
(a) = 2 ln [a[.
31. Se cauta o funct ie de forma f(x) = ax +b, a, b R, care verica
relat iile din enunt . Prin identicare se obt ine f(x) = 6x 2. Avem
_
1
0
(f(x) (6x 2))
2
dx =
_
1
0
f
2
(x)dx 4 0.
Egalitatea se obt ine pentru f(x) = 6x 2.
32. a) Integrand prin part i avem
I
n
=
1
n
_
2
0
cos
n
x(cos nx)
dx
=
1
n
cos
n
x cos nx
2
0
1
n
_
2
0
ncos
n1
x sin x cos nxdx
=
1
n

_
2
0
cos
n1
x sin x cos nxdx.
305
Adun and aceast a relat ie cu cea init ial a obt inem
2I
n
=
1
n
+
_
/2
0
cos
n
x sin nxdx
_
/2
0
cos
n1
x sin x cos nxdx
=
1
n
+
_
/2
0
cos
n1
x(sin nx cos x cos nx sin x)dx
=
1
n
+
_
/2
0
cos
n1
x sin(n 1)xdx =
1
n
+ I
n1
.
b) Relat ia 2I
n
=
1
n
+ I
n1
se scrie sub forma echivalenta
2
n
I
n
= 2
n1
I
n1
+
2
n1
n
, n 1.
Insum and relat iile anterioare de la 1 la n se obt ine relat ia ceruta.

33. Integr and prin p art i obt inem:
1 =
_
1
0
f(x)dx = xf(x)
1
0
_
1
0
xf
(x)dx = f(1)
_
1
0
xf
(x)dx
1=
_
1
0
_
x
2
2
_
f(x)dx =
x
2
2
f(x)
1
0
1
2
_
1
0
x
2
f
(x)dx=
=
1
2
f(1)
1
2
_
1
0
x
2
f
(x)dx.
Elimin and f(1) din relat iile anterioare rezult a
1 =
_
1
0
(x x
2
)f
(x)dx.
Inegalitatea Cauchy-Schwartz conduce la
1 =
__
1
0
(x x
2
)f
(x)dx
_
2
_
1
0
(x x
2
)
2
dx
_
1
0
(f
(x))
2
dx.
Cum
_
1
0
(x x
2
)
2
dx =
1
30
rezult a
_
1
0
(f
(x))
2
dx 30.
306
Egalitatea are loc pentru f
(x) = (x x
2
), de unde obt inem
f(x) =
_
x
2
2

x
3
3
_
+ , , R.
Inlocuind n relat iile din enunt obt inem = 30, =

3
2
.
34. Consider am funct ia
F(t) =
__
t
0
f(x)dx
_
2
2
_
t
0
xf(x)dx.
Avem
F
(t) = 2f(t)
_
t
0
f(x)dx 2tf(t) = 2f(t)
_
t
0
(f(x) 1)
. .
0
dx 0.
Rezult a c a F este descrescatoare, deci
F(1) F(0) = 0,
adic a
__
1
0
f(x)dx
_
2
2
_
1
0
xf(x)dx.
35. 0
_
1
0
_
f
(x)
1
f(x)
_
2
dx
=
_
1
0
(f
(x))
2
dx 2
_
1
0
f
(x)
f(x)
dx +
_
1
0
dx
(f(x))
2
2 2 ln f(x)
1
0
= 2 2 ln
f(1)
f(0)
= 0
Rezult a
f
(x)
1
f(x)
= 0, x [0, 1],
(f
2
(x))
= 2; f
2
(x) = 2x + c; f(x) =
2x + c, c > 0
307
si revenind la f(1) = f(0) e rezult a c =
2
e
2
1
si
f(x) =
_
2x +
2
e
2
1
, x [0, 1].
36. Fie f M. Are loc relat ia
_
1
0
(1 x)f
(x)dx = (1 x)f
(x)
1
0
+
_
1
0
f
(x)dx = 1.
Din inegalitatea lui Cauchy-Schwartz obt inem:
__
1
0
(1 x)f
(x)dx
_
2
_
1
0
(1 x)
2
dx
_
1
0
(f
(x))
2
dx (1)
de unde rezult a ca
_
1
0
(f
(x))
2
dx 3.
In (1) egalitatea are loc pentru f
(x) = (1 x), R. Punand

condit ia ca f M rezult a
f(x) =
1
2
(x
3
3x
2
+ 2x), x [0, 1].
37. a) Avem a
1
=
a
0
+ b
0
2
, b
1
=
a
0
b
0
de unde obt inem
b
0
< b
1
< a
1
< a
0
Prin induct ie se demonstreaz a ca
b
0
< b
1
< < b
n
< a
n
< a
n1
< < a
0
de unde rezult a ca (a
n
)
n0
, (b
n
)
n0
sunt monotone si marginite.
Fie lim
n
a
n
= l
1
, lim
n
b
n
= l
2
, l
1
, l
2
R. Din relat ia a
n
=
a
n1
+ b
n1
2
,
prin trecere la limit a, obt inem l
1
= l
2
=: (a, b).
b) Facem schimbarea de variabil a
sin x =
2a sin t
a + b + (a b) sin
2
t
, t
_
0,

2
_
(1)
308
obt inem
cos xdx = 2a
a + b (a b) sin
2
t
[a + b + (a b) sin
2
t]
2
cos tdt.
Din relat ia (1) se obt ine
cos x =
_
(a + b)
2
(a b)
2
sin
2
t
a + b + (a b) sin
2
t
cos t
de unde rezult a
dx = 2a
(a + b) (a b) sin
2
t
a + b + (a b) sin
2
t

dt
_
(a + b)
2
(a b)
2
sin
2
t
Avem de asemenea
_
a
2
cos
2
x + b
2
sin
2
x = a
a + b (a b) sin
2
t
a + b + (a b) sin
2
t
si n continuare
dx
a
2
cos
2
x + b
2
sin
2
x
==
dt
_
a + b
2
_
2
cos
2
t + ab sin
2
t
T in and seama c a a
1
=
a + b
2
si b
1
=
ab rezult a
G(a, b) =
_
/2
0
dt
_
a
2
1
cos
2
t + b
2
1
sin
2
t
Aplic and n mod repetat rat ionamentul anterior, obt inem:
G(a, b) =
_
/2
0
dt
_
a
2
n
cos
2
t + b
2
n
sin
2
t
, n 0.
c) Au loc relat iile
2a
n
G(a, b)

2b
n
, n 1
309
de unde f ac and n obt inem
G(a, b) =

2(a, b)
.
38. Fie x
n
= a + k
b a
n
, 0 k n. Avem
u
n
=
k1
k=0
_
x
k+1
x
k
f(x)dx
n
k=1
(x
k+1
x
k
)f(x
k
)
Fie F o primitiva a funct iei f. Atunci
u
n
=
n1
k=0
(F(x
k+1
) F(x
k
))
n
k=1
(x
k+1
x
k
)f(x
k
)
= F(x
1
)F(x
0
)+
n1
k=1
(F(x
k+1
)F(x
k
)(x
k+1
x
k
)F
(x
k
))
b a
n
f(b).
Aplic and formula lui Taylor funct iei F pe intervalul [x
k
, x
k+1
] rezult a
c a exist a
k
(x
k
, x
k+1
) astfel ca
u
n
= F(x
1
) F(x
0
) +
n
k=1
(x
k+1
x
k
)
2
2
f
(
k
)
b a
n
f(b)
T in and seama c a n =
b a
x
k+1
x
k
avem
nu
n
= (b a)
F(x
1
) F(x
0
)
x
1
x
0
+
b a
2
n1
k=1
(x
k+1
x
k
)f
(
k
) (b a)f(b).
De asemenea
lim
n
F(x
1
) F(x
0
)
x
1
x
0
= F
(x
0
) = f(x
0
) = f(a)
si
lim
n
n1
k=1
(x
k+1
x
k
)f
(
k
) =
_
b
a
f
(t)dt = f(b) f(a).

310
Prin urmare
lim
n
nu
n
= (b a)f(a) +
b a
2
(f(b) f(a)) (b a)f(b) =
=
a b
2
(f(b) f(a)).
39. Integr and prin p art i se g aseste a = 1, b =
1
2
. Rezulta c a
s
n
=
n
k=1
1
k
2
=
_

0
_
1
2
x
2
x
_
n
k=1
cos kxdx.
Avem
n
k=1
cos kx =
sin
(2n + 1)x
2
sin
x
2
2 sin
x
2
=
sin
_
nx +
x
2
_
sin
x
2
2 sin
x
2
=
1
2
_
sin nxctg
x
2
+ cos nx 1
_
Fie funct iile f, g : [0, ] R,
f(x) =
1
2
x
2
x
g(x) =
_
f(x)ctg
x
2
, x (0, ]
2, x = 0
Se arata usor ca g este de clas a C
1
[0, ]. Se obt ine
s
n
=
1
2
__

0
g(x) sin nxdx +
_

0
f(x) cos nxdx
_

0
_
1
2
x
2
x
_
dx
_
(1)
Pentru funct ia h C
1
[a, b] avem
_
b
a
h(x) sin nxdx = lim
n
_
b
a
h(x) cos nxdx = 0.
40.
311
a) Fie g : R R, g(a) =
_
a+T
a
f(x)dx. Avem g
(a) = 0 de unde
rezult a g(a) = g(0).
b)
_
a+nT
a
f(x)dx =
_
a+T
a
f(x)dx +
_
a+2T
a+T
f(x)dx + . . .
+
_
a+nT
a+(n1)T
f(x)dx = n
_
a+T
a
f(x)dx = n
_
T
0
f(x)dx.
Aplicat ie.
_
2003
0
arcsin(sin x)dx
=
_

0
arcsin(sin x)dx +
_
2003
arcsin(sin x)dx
=
_

0
arcsin(sin x)dx +
_
+10012
arcsin(sin x)dx
=
_

0
arcsin(sin x)dx + 1001
_
2
0
arcsin(sin x)dx
=
_

0
arcsin(sin x)dx + 1001
_

arcsin(sin x)dx
=
_

0
arcsin(sin x)dx =
_
/2
0
xdx +
_

/2
( x)dx =

2
4
.
41. Pentru nceput presupunem g 0. Notam:
m
k
= inf
x
[
k
T
n
,(k+1)
T
n
]
f(x), M
k
= sup
x
[
k
T
n
,(k+1)
T
n
]
f(x),
k 0, 1, . . . , n 1. Avem:
_
T
0
f(x)g(nx)dx =
1
n
_
nT
0
f
_
t
n
_
g(t)dt
=
1
n
n1
k=0
_
(k+1)T
kT
f
_
t
n
_
g(t)dt =
1
n
n1
k=0
f
k
_
(k+1)T
kT
g(t)dt
312
=
1
n
n1
k=0
f
k
_
T
0
g(t)dt =
1
T
_
T
0
g(t)dt
T
n
n1
k=0
f
k
1
T
_
T
0
g(t)dt
_
T
0
f(t)dt,
deoarece f
k
[m
k
, M
k
], k 0, 1, . . . , n 1.
In cazul n care funct ia g nu este pozitiv a, ind integrabil a, exist a o

constant a M > 0 astfel nc at g + M > 0.
Conform celor deja demonstrate, avem:
lim
n
_
T
0
f(t)(g(nt) + M)dx =
1
T
_
T
0
(g(t) + M)dt
_
T
0
f(t)dt,
de unde
lim
n
_
T
0
f(t)g(nt)dx =
1
T
_
T
0
g(t)dt
_
T
0
f(t)dt.
42. F(1) = 0,
F
(x) = f
1
(x)f
3
(x)
_
x
1
f
2
f
4
dt + f
2
(x)f
4
(x)
_
x
1
f
1
f
3
f
1
(x)f
4
(x)
_
x
1
f
2
f
3
f
2
(x)f
4
(x)
_
x
1
f
1
f
4
F
(1) = 0
F
(1) = (f
1
f
3
)
_
x
1
+f
1
f
2
f
3
f
4
+ (f
2
f
4
)
_
x
1
+f
2
f
4
f
1
f
3
. . .
= (f
1
f
3
)
_
x
1
f
2
f
4
+ (f
2
f
4
)
_
x
1
f
1
f
3
(f
1
f
4
)
_
x
1
f
2
f
3
(f
2
f
3
)
_
x
1
f
1
f
4
F
(x) = (f
1
f
2
)
_
x
1
f
2
f
4
+ (f
1
f
2
)
(f
2
f
2
) + . . . =
(
f
1
f
3
)
f
2
f
4
+ (f
2
f
4
)
(f
1
f
3
) (f
1
f
4
)
(f
2
f
3
) (f
1
f
4
)(f
2
f
3
)
[(f
1
f
2
)(f
3
f
4
)]
[(f
1
f
4
)(f
2
f
3
)]
= 0
313
43. Inegalitatea este echivalent a cu
_
1
0
_
1
0
_
1
0
_
1
0
(F(x, y, z, t))
2
dxdydzdt 0
unde
F(x, y, z, t) = f(x, y) + f(z, t) f(x, t) f(z, y), x, y, z, t [0, 1].
44. Avem
f
(x) =
1
xf
_
1
x
_
, x (0, )
f
(x) =
f
_
1
x
_
1
x
f
_
1
x
_
x
2
f
2
_
1
x
_
=
1
x
2
f
_
1
x
_
+
f
_
1
x
_
x
3
f
2
_
1
x
_
=
f
(x)
x
+
x
f(x)
x
(f
(x))
2
=
f
(x)
x
+
(f
(x))
2
f(x)
;
xf(x)f
(x) + f(x)f
(x) = x(f
(x))
2
[: (f(x))
2
(x)
f(x)
+
xf
(x)
f(x)

x(f
(x))
2
(f(x))
2
;
_
xf
(x)
f(x)
_
= 0
xf
(x)
f(x)
= c
f
(x)
f(x)
=
c
x
f(x) = dx
c
Revenind: d
2
c = 1, deci f(x) = dx
1
d
2
, d (0, ).
45. Fie G(t) = 2
_
t
0
f(x)dx (f(t))
2
G(0) = 0, G
(t) = 2f(t)(1 f
(t)) 0
G(t) 0 si f(t)G(t) 0.
Fie H(t) =
__
t
0
f(x)dx
_
2
_
t
0
(f(x))
3
dx, t [0, 1]. Avem:
H(0) = 0, H
(t) = f(t)G(t) 0.
314
Rezult a H(t) 0, deci H(1) 0, q.e.d.
Egalitatea are loc numai pentru f(t)G(t) = H
(t) = 0, t [0, 1].

Obt inem f(x) = x.
46. Vom calcula
lim
t
_
1
0
f(tx)dx = lim
t
1
t
_
t
0
f(u)du
= lim
t
F(t) F(0)
t
= lim
t
f(t) = 1,
unde
F(t) =
_
t
0
f(u)du, t [0, 1].
47. S a observ am ca
B(a, a) =
1
_
0
x
a1
(1 x)
b1
dx =
1
_
0
_
1
4

_
1
2
x
_
2
_
a1
dx =
= 2
1/2
_
0
_
1
4

_
1
2
x
_
2
_
a1
dx.
F acand substitut ia 1 2x =

u obt inem
B(a, a) =
1
2
2a1
1
_
0
u
1/2
(1 u)
a1
du =
1
2
2a1
B
_
1
2
, a
_
.
Deci
2
(a)
(2a)
=
(a)
2
2a1
(a + 1/2)
.
48. Cum
(r)
(x + )
r
=
_
0
y
r1
e
y(x+)
dy
315
si
(s)
(y + )
s
=
_
0
x
s1
e
x(y+)
dx g asim
(r)
_
0
x
s1
e
x
(x + )
r
dx =
_
0
_

_
0
x
s1
y
r1
e
y(x+)x
dy
_
dx =
=
_
0
y
r1
e
y
_

_
0
x
s1
e
x(y+)
dx
_
dy = (s)
_
0
y
r1
e
y
(y + )
s
dy.
(Se arata n prealabil c a permutarea integralelor este permisa).
49. Observ am c a
1
_
0
ln
_
(1 x)
dx =
1
_
0
ln
_
(x)
dx.
Deci
2
1
_
0
ln
_
(x)
dx =
1
_
0
ln
_
(x)(1 x)
dx =
=
1
_
0
ln
_

sin(x)
_
dx =
1
2
ln(2).
316
ALGEBR
A
1. a) Indic am o familie innita de funct ii liniar independente din V ,
anume f
k
(x) = x
k
(x 1)(x e) pentru k 0. Apoi B = x
k
(x 1)(x
e)[0 k n 2 formeaz a o baz a pentru W.
b) F acand o schimbare de variabil a independent a x = e
t
, rezult a ca
y
(x) = y(t)e
t
si y
(t) = ( y(t) y(t))e

2t
. Ecuat ia devine y + y = 0 si
dup a discut ie, rezulta = n
2
2
, cu n N
. Nu exista solut ii nenule n

W.
2. det(A + xB) = det(A) + + x
n
detB = P(x).
Avem
P(1) + P() + + P(
n1
) = n[detA + detB]
deoarece sumele 1 +
k
+
2k
+ +
(n1)k
sunt 0, k = 1, n 1.
3. a) Daca
n
k=1
[a
1k
+ +a
nk
[
2
= 0 atunci a
1k
+ +a
nk
= 0 pentru
orice k = 1, n, deci suma elementelor de pe ecare coloan a a matricei A
este zero. Dac a adunam toate liniile matricei A la prima linie, obt inem o
linie egala cu zero, deci detA = 0.
b) b
ii
=
n
i=1
_
n
k=1
a
ik
a
ik
_
=
n
i,k=1
[a
ik
[
2
n
i=1
[a
ik
[
2
= 0 a
ik
= 0, i, k = 1, n, deci A = 0.
4. Avem:
(A+iB)(AiB) = A
2
+B
2
+i(B AA B) = ( i)(A B B A)
Trecand la determinant i avem:
[det(A + iB)[
2
= ( i)
n
det(A B B A)
317
deci
( i)
n
det(A B B A) R; ( i)
n
R sau det(A B B A) = 0
Dar ( i)
n
R C
1
n
C
3
n
3
+ C
5
n
5
= 0 dar ind
transcendent, el nu este solut ie a unei ecuat ii cu coecient i ntregi, deci
( i)
n
, R det(A
2
+ B
2
) =
n
det(A B B A) = 0.
5. Din teorema lui Hamilton rezult a
A
n
s
1
A
n1
+ + (1)
n
(detA)I = 0
Egalitatea de pe pozit ia (i, i) da
a
(n)
ii
s
1
a
(n1)
ii
+ + s
n1
a
(1)
ii
+ (1)
n
detA = 0 detA = 0.
6. Dac a
1
,
2
, . . . ,
n
sunt valorile proprii ale matricei
A, atunci
2
1
,
2
2
, . . . ,
2
n
sunt valorile proprii ale matricei A
2
,
. . . ,
n1
1
,
n1
2
, . . . ,
n1
n
sunt valorile proprii ale matricei A
n1
si
atunci condit iile devin:
_
1
+
2
+ +
n
= 0
2
1
+
2
2
+ +
2
n
= 0
. . .
n1
1
+
n1
2
+ +
n1
n
= 0.
Dac a
1
,
2
, . . . ,
p
sunt valorile proprii distincte, de multiplicitat i
k
1
, k
2
, . . . , k
p
atunci primele p relat ii din sistem devin:
_
_
k
1
1
+ k
2
2
+ + k
p
p
= 0
k
1
2
1
+ k
2
2
2
+ + k
p
2
p
= 0
. . .
k
1
p
1
+ k
2
p
2
+ + k
p
p
p
= 0
318
Relat iile arat a ca (k
1
1
, k
2
2
, . . . , k
p
p
) este solut ie a unui sistem de
ecuat ii liniare omogen, al carui determinant este un determinant Vander-
monde
V (
1
,
2
, . . . ,
p
) ,= 0,
deci k
1
1
= k
2
2
= = k
p
p
= 0 sau
1
=
2
= =
p
= 0.
In concluzie matricea A are toate valorile proprii nule. Polinomul car-

acteristic al matricei A este f
A
(x) = x
n
si din teorema Cayley-Hamilton
rezult a A
n
= 0.
7. Dac a prin absurd ar exista k N
astfel ca A
k
= 0 atunci k > n
si alegem k minim cu aceast a proprietate, deci A
k1
,= 0.
Scriem teorema Cayley-Hamilton sub forma
a
0
I
n
+ a
1
A + a
2
A
2
+ + a
n1
A
n1
+ A
n
= 0 (1)
Inmult imd cu A
k1
si rezult a a
0
A
k1
= 0 cu A
k1
,= 0 deci a
0
= 0.
Inmult im cu A
k2
si rezult a a
1
A
k1
= 0 deci a
1
= 0.
Continuamnmult ind succesiv cu A
k3
, A
k4
, . . . , A
kn
si obt inem pe
r and a
2
= 0, a
3
= 0, . . . , a
n1
= 0. Recitind relat ia (1) rezult a A
n
= 0
(contradict ie).
8. Dac a A
k
= 0, matricea AxI
n
este inversabila pentru orice x ,= 0.
Intr-adev ar
(A xI
n
)(A
k1
+ xA
k2
+ + x
k
I
n
) = A
k
x
k
I
n
= x
k
I
n
deci
(A xI
n
)
1
=
1
(x)
k
(A
k
+ xA
k1
+ + x
k
I
n
)
Atunci det(A + xI
n
) ,= 0, x ,= 0. Dar dezvoltand determinantul
obt inem:
f(x) = det(A + xI
n
) = x
n
+
_
n
i=1
a
ii
_
x
n1
+
i<j
a
ij
a
ij
a
jj
a
jj
x
n1
+ . . .
319
Dar singurul polinom de grad n cu singura r adacina x = 0 este ax
n
deci det(A + xI
n
) = x
n
si identicand coecient ii obt inem
n
i=1
a
ii
= 0 si
i<j
(a
ii
a
jj
a
ij
a
ji
) = 0
i=j
(a
ii
a
jj
a
ij
a
ji
) = 0
i,j
a
ii
a
jj
=
a
2
ii
i=j
a
ij
a
ji
= 0
_
a
ii
_
2
i,j=1
a
ij
a
ji
= 0
n
i,j=1
a
ij
a
ji
= 0.
9. Vom demonstra prin induct ie dupa n N.
Pentru n = 1 avem detA
1
+ det(A
1
) = detA
1
+ (1)
2
detA
1
=
2detA
1
.
Presupunem relat ia adevarat a pentru n = 1, p si demonstram pentru
n = p + 1.
det(A
1
A
2
A
p
A
p+1
) =
=
det[(A
1
A
2
A
p
) + A
p+1
]+
+
det[(A
1
A
2
A
p
) A
p+1
] =
= 2
[det(A
1
A
2
A
p
) + detA
p+1
] =
= 2
_
2
p
p
k=1
detA
k
+ 2
p
detA
p+1
_
= 2
p+1
p+1
k=1
detA
k
.
Observat ie. Am folosit faptul c a dac a A, B /
(2,2)
(C) atunci:
det(A + B) + det(A B) = 2[detA + detB].
_
det
_
a
11
b
11
a
12
b
12
a
12
b
12
a
22
b
22
_
= det
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
320
_
det
_
a
11
b
12
a
21
b
22
_
+ det
_
b
11
a
12
b
21
a
22
__
+ det
_
b
11
b
12
b
21
b
22
__
.
10. Avem:
(AiB)(A+iB) = A
2
+B
2
+i(A BB A) =
_
ctg
k
+ i
_
(A BB A)
Dar det(A iB)(A + iB) = [det(A iB)[
2
R
det
__
ctg
k
+ i
_
(AB BA)
_
R
_
ctg
k
+ i
_
n
R,
cos
n
k
+ i sin
n
k
Rsin
n
k
= 0
n
k
Z n k Z
Pentru n = 2 lu am A =
_
0 1
0 0
_
, B =
_
0 0
1 0
_
A
2
+ B
2
= 0, AB BA =
_
1 0
0 1
_
inversabila.
11. a) A
p
= a
t
b I A
p
a
t
= a
t
b a
t
a
t
= a
t
1 a
t
= 0.
Dar rangul matricei A
p
= a
t
bI este (n1) si atunci toate solut iile
sistemului A
p
X = 0 sunt de forma X = a
t
. Dar rangul matricei A
este pe de o parte n 1 (detA
p
= 0 detA = 0) si pe de alta parte
rangA rangA
p
= n 1. Deci rangA = n 1 si sistemul A X = 0
are solut iile X = a
t
, deci A a
t
= 0. Din A
p
= a
t
b I rezult a
(A
t
)
p
= b
t
a I si n acelasi mod rezult a A
t
b
t
= 0 sau b A = 0.
b) Se verica (A
k
+ a
t
b)(a
t
b A
pk
) = I
n
.
12. Fie A =
_
_
x
1
0
.
.
.
0 x
n
_
_
. Avem:
f(x
1
+ + x
n
) = f(x
1
) + + f(x
n
)
Lu and x
1
= = x
n
= 0, f(0) = 0.
321
Lu and x
3
= = x
n
= 0, f(x
1
+x
2
) = f(x
1
)+f(x
2
), deci f(x) = ax,
a C.
13. f 0 veric a relat ia. Dac a exist a a C astfel ca f(a) ,= 0, e:
A =
_
_
x
1
0
.
.
.
0 x
n
_
_
Avem:
detf(A) = f(x
1
)f(x
2
) . . . f(x
n
) = f(detA) = f(x
1
x
2
. . . x
n
)
Lu and x
1
=
1
x
, x
2
= x, x
3
= = x
n
= a,
f(a
n2
) = f
_
1
x
_
f(x)(f(a))
n2
Dac a f(x) = a
0
+ a
1
x + + a
k
x
k
obt inem f(x) = a
k
x
k
si revenind
la prima relat ie: f(x) = x
k
,
n
= care veric a:
det(A
k
) =
n
(detA)
k
= (detA)
k
.
Deci polinoamele au forma: f(x) = x
k
, cu
n
= .
14. Se calculeaza produsul elementelor matricei An doua moduri:
i=1,m
j=1,n
a
ij
=
i=1,m
_
_
j=1,n
a
ij
_
_
=
i=1,m
(1) = (1)
m
i=1,m
j=1,n
a
ij
=
j=1,n
_
_

i=1,m
a
ij
_
_
=
i=1,m
(1) = (1)
n
rezult a (1)
m
= (1)
n
(1)
m+n
= 1 m + n este par.
322
Deci dac a m + n este impar nu exist a matrice cu proprietatea din
enunt .
Dac a m+n este par vom arata c a exista o biject ie ntre mult imea ma-
tricelor de tip (m1, n1) cu elemente din 1 si mult imea matricelor
de tip (m, n) cu proprietatea cerut a.
Fie B = [b
ij
]
i=1,m1
j=1,n1
, b
ij
1.
Denim matricea A = [a
ij
]
i=1,m
j=1,n
astfel
a
ij
= b
ij
, pentru i = 1, m1, j = 1, n 1
a
in
=
n1
j=1
a
ij
, pentru i = 1, m1
a
mj
=
m1
i=1
a
ij
, pentru j = 1, n 1
a
mn
=
j=1,n1
a
mj
= (1)
n
i=1,m1
j=1,n1
a
ij
=
i=1,m1
a
in
= (1)
n
i=1,m1
j=1,n1
a
ij
care veric a proprietatea cerut a.
Evident si invers, dintr-o matrice A de tip (m, n) cu proprietatea
cerut a, prin eliminarea unei linii si coloane obt inem o matrice A.
Deci numarul elementelor este 2
(m1)(n1)
(num arul funct iilor denite
pe o mult ime cu (m1)(n 1) elemente cu valori n mult imea 1
15. a) f(x) 0, x R, f(x) = a
0
p
k=1
(x x
k
)(x x
k
)
a
0
0 det[f(A)] = a
n
0
p
k=1
det(A x
k
I
n
)det(A x
k
I
n
) =
= a
n
0
p
k=1
[det(A x
k
I
n
)[
2
0
b) Fie A = xI
n
, f(A) = f(x)I
n
, det[f(A)] = (f(x))
n
0 deci f(x)
0 pentru n impar.
323
Pentru n par, e
A =
_
_
x 0 . . . 0 0
0 x . . . 0 0
. . . . . . . . . . . . . . .
0 0 . . . x 0
0 0 . . . 0 y
_
_
det[f(A)] = (f(x))
n1
f(y) 0 f(x)f(y) 0, x, y R.
16. Condit iile date se scriun funct ie de valorile proprii
1
, . . . ,
n
ale
matricei A, astfel:
1
+ +
n
= 0,
2
1
+ +
2
n
= 0, . . . ,
n1
1
+ +
n1
n
= 0
si
n
1
+ +
n
n
= 1,
sistem care datorit a relat iilor lui Newton, determin a unic valorile proprii.
Se observ a c a r adacinile de ordin n ale unit at ii
1
=
1
, . . . ,
n
=
n
veric a sistemul, deci ecuat ia caracteristic a a matricei A este
n
1 = 0,
care datorit a Teoremei Cayley-Hamilton, este anulat a de A, deci A
n
I
n
= 0.
17. Condit ia ca suma elementelor de pe ecare linie s a e egal a cu 1
este A E = E, unde E =
_
_
1
1
. . .
1
_
_
.
a) E este vector propriu pentru A si = 1 este valoare proprie, deci
det(A I) = 0.
b) A E = E
induct ie
A
k
E = E.
c) A E = E A
1
E = E.
d) A E = E P(A) E = P(1) E suma elementelor de pe
ecare linie a matricei P(A) este P(1).
324
Observat ie.
Dac a si suma elementelor de pe ecare coloana este 1 atunci E
t
A =
E
t
si are loc a), b), c), d).
Dac a sumele pe linii si coloane sunt 1 atunci acelasi lucru se
nt ampla pentru A
k
si A
1
, iar n P(A) sumele sunt P(1).
Dac a sumele pe linii si coloane sunt 1 atunci suma tuturor ele-
mentelor matricei A
k
este n pentru orice k.
18. Dac a C este valoare proprie si X vector propriu, avem:
A X = X, X ,= 0
n
k=1
a
ik
x
k
= x
i
, i = 1, n
[[ [x
i
[ =
k=1
a
ik
x
k
k=1
[a
ik
x
k
[ =
n
k=1
a
ik
(x
k
)
k=1
a
ik
max
k=1,n
[x
k
[ = max
k=1,n
[x
k
[
[[ max [x
k
[ max [x
k
[ [[ 1.
Observat ie. A [1] = [1], = 1 este valoare proprie, iar X =
[1, . . . , 1]
t
este vector propriu.
19. Polinomul minimal al matricei A divide polinomul P Q[X],
P(x) = x
8
1 = (x 1)(x + 1)(x
2
+ 1)(x
4
+ 1).
Dac a A
4
,= I
3
atunci polinomul caracteristic al matricei A ar avea ca
r adacin a una din rad acinile ecuat iei x
4
+1 = 0, iar polinomul x
4
+1 este
ireductibil n Q[X] deci am avea divizibilitatea (x
4
+1)[m
A
, ceea ce este
imposibil caci grm
A
3 si gr(x
4
+ 1) = 4.
20. Dac a X este solut ie a ecuat iei AX = XB, atunci
A
k
X = XB
k
, pentru orice k N
325
rezult a
P(A) X = X P(B) pentru orice polinom P C[x]
Dac a lu am P = f
A
atunci Xf
A
(B) = 0
X (B
A1
I
m
) . . . (B
An
I
m
) = 0
Dar matricele (B
Ai
I
n
) sunt nesingulare deci f
A
(B) este nesingu-
lar a, rezult a
X f
A
(B)(f
A
(B))
1
= 0 sau X = 0.
Pentru punctul b) observam c a ecuat ia AX XB = 0 reprezinta un
sistem omogen de (m + n) ecuat ii liniare cu (m + n) necunoscute ce are
doar solt ia banala, deci determinantul sistemului este nenul si atunci si
sistemele neomogene au solut ie unic a.
Alta solut ie. Consider am aplicat iile T
1,2
: /
n,m
(C) /
n,m
(C)
T
1
(X) = A X, T
2
(X) = X B
si avem T
1
T
2
= T
2
T
1
(comut a) rezult a c a valorile proprii pentru
T
1
T
2
sunt diferent e de valori proprii
A

B
, adic a toate nenule.
Observ am ca
1
este valoare proprie pentru T
1
dac a si numai dac a
1
este valoare proprie pentru A (coloanele matricei X sunt vectori proprii
pentru matricea A). Dac a T = T
1
T
2
nu are valoare proprie pe = 0
atunci T este injectiv deci T(X) = 0 X = 0.
21. [
A
[ < 1, pentru orice
A
Spec(A) A
k
0. Analog B
k
0 A
k
B
k
0 (AB)
k
0 [
AB
[ < 1.
22. Avem
n
i,j=1
a
ij
a
ji
=
n
i=1
_
n
j=1
a
ij
a
ji
_
= Tr(A
2
) =
n
k=1
2
k
.
326
Observat ie. Suma
n
i,j=1
a
ij
a
ji
nu se modic a la schimbarea matricei
A cu o matrice asemenea.
23. Forma Jordan veric a aceeasi relat ie J
2
A
= I
n
, la fel si ecare
celul a Jordan. Valorile proprii veric a relat ia
2
= 1 deci i, i si
polinomul caracteristic ind real, ele se cupleaz a n perechi, deci sunt n
num ar par. Daca forma Jordan nu ar diagonal a atunci J
2
A
,= I
n
, deci
forma Jordan este
J
A
=
_
iI
k
0
0 iI
k
_
a carei form a real a este
J
(R)
A
=
_
0 I
k
I
k
0
_
.
24. Dac a prin absurd det(A I) ,= 0 atunci din A
5
I = 0
(AI)(A
4
+A
3
+A
2
+A+I) = 0 rezulta A
4
+A
3
+A
2
+A+I = 0. Dac a
este o valoare proprie atunci ea verica ecuat ia x
4
+x
3
+x
2
+x+1 = 0
care are doar r adacini complexe x
1
, x
1
si x
2
, x
2
. Polinomul caracteristic
ind cu coecient i reali de grad impar trebuie s a aib a cel put in o r adacin a
real a (aceasta nu poate dec at = 1).
25. Solut ia 1. Privit a n /
n
(C), A este antihermitian a si are valori
proprii imaginare, de forma b
i
, b R. Valorile proprii nenule se cupleaza
n perechi b
i
si b
i
, se obt in un num ar par de valori proprii nenule, iar
matricea An /
n
(C) are forma canonic a diagonal a, rangul ind num arul
elementelor nenule de pe diagonal a, adica un numar par.
327
Observat ie. Forma canonic a reala este
J
A
=
_
_
0 b
1
b
1
0
0 b
2
b
2
0
.
.
.
0
.
.
.
0
_
_
Solut ia 2. Dac a rangA = n si
r
= [a
ij
]
i,j=1,r
este minorul nenul
care d a rangul atunci det(
t
r
) = det(
r
) det(
r
) = det(
r
)
(1)
r
det
r
= det
r
si det
r
,= 0 (1)
2
= 1 r = par.
26. Avem
_
_
0 0 1 . . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1
.
.
.
0
0 0
_
_
Singura valoare proprie este = 0 si pentru vectorii proprii avem
sistemul:
_
_
x
3
= 0
x
4
= 0
. . .
x
n
= 0
0 = 0
0 = 0
cu solut ia generala X = [, , 0, . . . , 0]
t
.
328
Cu vectorul X
1
= [1, 0, . . . , 0]
t
construim vectorul principal X
2
veric and sistemul:
_
_
x
3
= 1
x
4
= 0
. . .
x
n
= 0
0 = 0
0 = 0
Deci X
2
= [0, 0, 1, . . . , 0]
t
.
Cu acestea construim vectorul X
3
= [0, 0, 0, 0, 1, . . . , 0]
t
(vectorii
construit i au c ate un 1 pe pozit ii impare). Analog pornind de la vec-
torul propriu X = [0, 1, 0, . . . , 0]
t
construim vectorii principali care vor
avea c ate un 1 pe pozit iile pare. Deci matricea de pasaj va
P =
_
_
1 0 0 . . . 0 0 . . .
0 0 0 . . . 1 0 . . .
0 1 0 . . . 0 0 . . .
0 0 0 . . . 0 1 . . .
0 0 1 . . . 0 0 . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 . . . 0 0 . . .
_
_
si
J
J
n
=
_
_
J
[
n+1
2
]
J
[
n
2
]
_
_
care are dou a celule Jordan de dimensiuni
n
2
ecare dac a n este par sau
una de dimensiuni k + 1 si alta de dimensiuni k dac a n = 2k + 1.
Observat ie. J
3
n
va avea n forma canonica Jordan 3 celule de dimen-
siune k dac a n = 3k, dou a de dimensiune k si una de dimensiune k + 1
dac a n = 3k +1 si doua de dimensiune k +1 si una de dimensiune k dac a
n = 2k + 2.
329
27. Valorile proprii ale lui A sunt radacini ale ecuat iei
2
+2+5 = 0,
1,2
= 2 i. Dar polinomul caracteristic f
A
() R[], deci dac a
1
este valoare proprie pentru A atunci si
2
este valoare proprie, de acelasi
ordin de multiplicitate rezulta
f
A
() = (1)
n
(
2
+ 2 + 5)
k
grf
A
= 2k = n = par.
Exemplu de matrice:
A =
_
_
2 13
1 4
.
.
.
2 13
1 4
_
_
Observat ie. Alt a solut ie:
(A + 2I)
2
= I (det(A + 2I))
2
= (1)
n
(1)
n
0 n par.
28. a) Fie
1
, . . . ,
n
valorile proprii distincte ale lui A si X
1
, . . . , X
n
vectorii proprii corespunz atori. Subspat iile V
k
= X[ A X =
k
X =
a X
k
[ a C sunt de dimensiune 1. Dac a B C(A) atunci A(BX
k
) =
B(AX
k
) =
k
(BX
k
) deci BX
k
V
k
sau BX
k
=
k
X
k
,
k
C, deci X
k
este vector propriu pentru B.
Observat ie.

In baza X
1
, . . . , X
n
matricele din C(A) au forma diag-
onal a.
b) Din observat ia anterioar a C(A) =
_
1
0
.
.
.
0
k
_
_
,
k
C deci
C(A) este spat iu vectorial de dimensiune n. E sucient s a ar atam ca
matricele I, A, . . . , A
n1
sunt liniar independente.
Dac a a
1
I +a
2
A+ +a
n
A
n1
= 0 P(A) = 0 atunci P(A) X
k
=
330
P(
k
)X
k
= 0 deci P(
k
) = 0, k = 1, n
_
_
1
1
. . .
n1
1
1
2
. . .
n1
2
. . . . . . . . . . . .
1
n
. . .
n1
n
_
_
a
1
a
2
. . .
a
n
_
_
=
_
_
0
0
. . .
0
_
_
si cum matricea din dreapta este o matrice Vandermonde de numere
distincte rezulta a
1
= = a
n
= 0.
29. Fie o valoare proprie pentru A si V
= x[ Ax = x subspat iu
propriu corespunzator valorii proprii . A ind diagonalizabila, ordinul
de multiplicitate al valorii proprii coincide cu dimV
. Fie x ,= 0, vector
propriu din V
. Avem A(BX) = BAX = (BX) deci BX V
. Prin
urmare subspat iul V
este invariant al lui B. Consider and B[

V
restrict ia
lui B la V
din faptul c a B este diagonalizabil rezult a ca exista o baza

format a din vectori proprii pentru Bn V
. Acesti vectori evident, c a sunt

vectori proprii si pentru A. Se procedeaza n acest mod pentru toate
valorile proprii ale matricei A, rezult and o baz a a lui V format a din
vectorii proprii ai lui A si B.
Observat ie. Matricea P care are pe coloane acesti vectori proprii
reduce matricele A si B la formele diagonale J
A
= P
1
AP si J
B
=
P
1
BP.
30. a) P(x) = det(B+xI
n
) = x
n
s
1
x
n1
+ +(
1
)
n
s
n
unde s
1
, . . . , s
n
sunt sumele Viete ale r adacinilor polinomului P R[X]. E sucient s a
ar atam c a P nu are rad acini strict pozitive.
Prin absurd e x
0
> 0 o radacin a det(B + x
0
I) = 0 sistemul
(B + x
0
I
n
)X = 0 are o solut ie nebanal a X ,= 0 deci
BX = x
0
X X
t
BX = x
0
X
t
X
b
ij
x
i
x
j
= x
0
_
x
2
i
_
< 0.
331
b) Fie B = A
t
A. Avem
_
b
ij
x
i
x
j
_
= X
t
A
t
AX = (AX)
t
(AX) =
n
i=1
y
2
i
0
si din a det(B + xI
n
) 0, x [0, ) si pentru x = 0 detB
0 detA
t
A 0.
31. a) X X
t
= Y = [y
ij
], y
ij
=
n
k=1
x
ik
x
jk
, b
ij
=
n
l=1
a
il
a
jl
f
A
(X X
t
) =
n
i,j=1
b
ij
y
ij
=
k,l
_
i,j
(x
ik
a
il
)(x
jk
a
jl
)
_
=
n
k,l=1
(a
1l
x
1k
+ + a
nl
x
nk
)
2
0
f
A
(X X
t
) = 0
n
i=1
a
il
x
ik
= 0, k, l = 1, n
n
i=1
a
t
li
x
ik
= 0, k, l = 1, n A
t
X = 0
detA
t
,= 0 A
t
X = 0 X = 0.
b) Avem:
f
A
(aX + bY ) = af
A
(X) + bf
A
(Y )
si
f
A
(X
t
) = f
A
(X), f
A
(Z Z
t
) 0
si lu am Z = X + zY
t
, z R
f
A
(X X
t
+ z(X Y + (X Y )
t
) + z
2
Y
t
Y )
= f
A
(X X
t
) + 2zf
A
(X Y ) + z
2
f
A
(Y
t
Y ) 0, z R
[f
A
(X Y )]
2
f
A
(X X
t
)f
A
(Y
t
Y ) 0
332
Observat ie.

In cazurile particulare A = I
n
si A =
_
1
n
_
se obt ine
f
A
(X) = TrX si f
A
(X) = S(X) (suma tuturor elementelor matricei X)
care deci verica b).
Observat ie. f
A
(X) =
n
i,j=1
c
2
ij
, C = A
t
X.
31. det[M I
2n
] =
A I
n
B
B A I
n
=
=
A B I
n
B A I
n
B A I
n
(A B) I
n
0
B (A + B) I
n
=
= [(A B) I
n
[ [(A + B) I
n
[ = f
AB
()f
A+B
().
32. a) A(X + iY ) = (a + ib)(X + iY ), b ,= 0, X + iY ,= 0. Daca
presupunem X = cY , c R, rezulta
A(c + i)Y = (a + ib)(c + i)Y
A c Y = (ac b)Y si A Y = (a + bc)Y,
deci ac b = ac + bc
2
sau c
2
= 1, contradict ie cu c R.
b) f(A)(X + iY ) = f(a + ib)(X + iY )
_
f(A) X = f() X
f(A) Y = f() Y
, X, Y ,= 0.
33. A
k
= P J
k
A
P
1
= P J
A
P
1
J
k
A
= J
A
si aceasta pentru
orice celula Jordan, relat ie posibila doar pentru celule de dimensiuni 1.
34. a) Fie
1
, . . . ,
n
valorile proprii distincte ale lui A si X
1
, . . . , X
n
vectorii proprii corespunz atori. Subspat iile V
k
= X[ A X =
k
X =
a X
k
[ a C sunt de dimensiune 1. Dac a B C(A) atunci A(BX
k
) =
B(AX
k
) =
k
(BX
k
) deci BX
k
V
k
sau BX
k
=
k
X
k
,
k
C, deci X
k
este vector propriu pentru B.
333
Observat ie.

In baza X
1
, . . . , X
n
matricele din C(A) au forma diag-
onal a.
b) Din observat ia anterioar a C(A) =
_
1
0
.
.
.
0
k
_
_
,
k
C deci
C(A) este spat iu vectorial de dimensiune n. E sucient s a ar atam ca
matricele I, A, . . . , A
n1
sunt liniar independente.
Dac a a
1
I +a
2
A+ +a
n
A
n1
= 0 P(A) = 0 atunci P(A) X
k
=
P(
k
)X
k
= 0 deci P(
k
) = 0, k = 1, n
_
_
1
1
. . .
n1
1
1
2
. . .
n1
2
. . . . . . . . . . . .
1
n
. . .
n1
n
_
_
a
1
a
2
. . .
a
n
_
_
=
_
_
0
0
. . .
0
_
_
si cum matricea din dreapta este o matrice Vandermonde de numere
distincte rezulta a
1
= = a
n
= 0.
35. Polinomul P(x) = x
p
1 anuleaza pe A (P(A) = 0), deci valorile
proprii veric a ecuat ia
p
1 = 0. Din det(AI
n
) ,= 0 rezult a ,= 1 deci
ecare valoare proprie este rad acin a a polinomului g(x) = x
p1
+x
p2
+
+ x + 1 care este ireductibil peste Q. Daca polinomul caracteristic
are ca valoare proprie o r adacin a a lui g, le are pe toate (de acelasi
ordin de multiplicitate), si nu mai are altele, deci f
A
(x) = (g(x))
k
, deci
n = k(p 1).
36. a) Vericarea identitat ii: T(u+v) = T(u)+T(v)cu u, v R
3
o las am pe seama cititorului, iar T(1, 1, 1) = (0, 4, 1).
b) Pentru a determina nucleul transformarii liniare T trebuie rezolvat
urm atorul sistem omogen:
_
_
x + y 2z = 0
x + 2y + z = 0
2x + 2y 3z = 0
334
si se obt ine cu usurint a c a x = y = z = 0. Atunci KerT = (0, 0, 0) si deci
transformarea liniar a T este injectiva ceea ce implica: T este izomorsm.
c) Transformarea liniara invers a T
1
are ca matrice asociat a (n raport
cu baza canonica a lui R
3
) tocmai inversa matricei asociate lui T:
A
T
=
_
_
_
1 1 2
1 2 1
2 2 3
_
_
_
si se obt ine (folosind, de exemplu, metoda lui Gauss)
A
T
1 =
_
_
_
8 1 5
5 1 3
2 0 1
_
_
_
Asadar expresia lui T
1
este data de:
T(t, u, v) = (8t u + 5v, 5t + u 3v, 2t + v).
37. a) Deoarece se poate scrie
g (x, y, z) = (x + y z)
2
+ ( y + z)
2
+ z
2
rezult a ca g este o forma p atratica pozitiv denit a si deci o putem folosi
pentru a nzestra R
3
cu urmatorul produs scalar:
X, Y )
g
= x
1
y
1
+ 2 x
2
y
2
+ 3 x
3
y
3
+ x
1
y
2
+ x
2
y
1
x
1
y
3
x
3
y
1
unde X = (x
1
, x
2
, x
3
), Y = (y
1
, y
2
, y
3
).
b) Se alege B = e
1
, e
2
, e
3
o baza ortonormat a a lui R
3
(relativ la
produsul scalar denit anterior) n raport cu care forma patratica g are
forma canonica normal a
g (X) = (x
1
)
2
+ ( x
2
)
2
+ (x
3
)
2
iar forma p atratic a f are urmatoarea form a canonica:
f (X) =
1
(x
1
)
2
+
2
( x
2
)
2
+
3
(x
3
)
2
335
unde X = x
1
e
1
+ x
2
e
2
+ x
3
e
3
, iar coecient ii lui f sunt rad acinile
ecuat iei
det(A
f
A
g
) = 0. (1)
Deoarece n raport cu baza canonic a a lui R
3
matricele asociate lui f si
g sunt de forma
A
f
=
_
_
_
_
_
1 1 1
1 0
3
2
1
3
2
6
_
_
_
_
_
, A
g
=
_
_
_
1 1 1
1 2 0
1 0 3
_
_
_
se obt in urmatoarele solut ii pentru ecuat ia (1):
1
= 1,
2
=
5
2
,
3
=
9
2
(veric arile sunt lasate n seama cititorului silitor !). Prin urmare
rezult a urm atoarea forma canonic a pentru forma p atratica f
f (X) = (x
1
)
2
+
5
2
( x
2
)
2
9
2
(x
3
)
2
.
In continuare, se gaseste pentru valoarea proprie
1
= 1 vectorul
propriu asociat v
1
= (1, 0, 0) si similar se obt in vectorii v
2
= (1, 0, 1),
v
3
= (3, 2, 1); dup a normarea acestor vectori rezult a urm atoarea trans-
formare ortogonal a:
x = x
1
+
2
2
x
2
+
3
2
2
x
3
y =
2x
3
z =
2
2
x
2
+
2
2
x
3
336
GEOMETRIE
1. Deoarece:
x
u
= cos v ; y
u
= sin v ; z
u
= 1x
v
= u sin v ; y
v
= ucos v ; z
v
= 1,
se obt ine: E = cos
2
v + sin
2
v + 1 = 2; F = 1, G = u
2
+ 1 si deci
I(du, dv) = Edu
2
+ 2Fdudv + Gdv
2
= 2du
2
+ 2dudv + (u
2
+ 1)dv
2
.
b) Coordonatele curbilinii ale punctului M se determina din sistemul:
_
_
ucos v = 1
usin v = 0
u + v = 1
obt in andu-se: u = 1, v = 0.
Atunci ecuat ia planului tangent este
x 1 y z 1
1 0 1
0 1 1
= 0
adic a: x + y z = 0.
c) Pentru curba (C
1
) : u = e
v
avem du = e
v
dv = udv, iar
pentru curba (C
2
) se obt ine (2u + 1)u + e
v
v = 0; t inand seama de
u
2
+ u + 1 = e
v
rezult a:
v =
2u + 1
u
2
+ u + 1
u.
Vom folosi formula:
cos(C
1
, C
2
) =
E du u + F(du v + dv u) + G dv v
Edu
2
+ 2Fdudv + Gdv
2
Eu
2
+ 2Fuv + Gv
2
337
si vom evalua numar atorul n condit iile problemei:
Eduu + F(duv + dvu) + G dv v =
= 2u u dv + [1
u(2u + 1)
u
2
+ u + 1
] u dv
(u
2
+ 1)(2u + 1)
u
2
+ u + 1
u dv =
=
2u(u
2
+ u + 1) u(2u + 1) + u
2
+ u + 1 (u
2
+ 1)(2u + 1)
u
2
+ u + 1
u dv = 0.
Asadar cele doua curbe de pe suprafat a (S) sunt ortogonale.
2. a) Deoarece avem:
x
= 1, y
= t, z
=
t
2
2
ecuat iile tangentei la curba n punctul M
_
1,
1
2
,
1
6
_
sunt de forma
x + 1
1
=
y
1
2
1
=
z +
1
6
1
2
.
b) Deoarece x
= 0, y
= 1; z
= t ecuat ia planului osculator ntr-un

punct curent al curbei este:
x t y
t
2
2
z
t
3
6
1 t
t
2
2
0 1 t
= 0 (1)
adic a t
2
x 2ty + 2z
t
3
3
= 0.
Atunci condit ia ca planele osculatoare n puncte de abscise t
1
si t
2
s a
e perpendiculare este
(t
1
t
2
)
2
+ 4 t
1
t
2
+ 4 = 0
sau (t
1
t
2
+ 2)
2
= 0 adica ceea ce trebuia demonstrat.
338
c) Din (1) se obt in imediat: A =
t
2
2
, B = t, C = 1 s i aplicand
formula curburii
k =
(A
2
+ B
2
+ C
2
)
1
2
(x
2
+ y
2
+ z
2
)
3
2
n condit iile problemei ( t = 1 ) rezult a:
k =
(
1
4
+ 1 + 1)
1
2
(1 + 1 +
1
4
)
3
2
=
4
9
.
3. a) Introducand n formula torsiunii unei curbe
T =
A
2
+ B
2
+ C
2
datele problemei:
x
= 6t
2
+ 2t , y
= 2t 2 , z
= 3t
2
+ 1
x
= 12 t + 2 , y
= 2 , z
= 6t
x
= 12 , y
= 0 , z
= 6
se obt ine T = 0, ceea ce nseamn a c a (C) este o curba plan a.
b) Se pune condit ia ca x, y, z s a verice ecuat ia general a a
planuluiA x +B y +C z +D = 0 si se obt ine identitatea:(2A+C) t
3
+
(A + B) t
2
+ (C 2B) t + D C = 0 din care rezult a relat iile
B = A, C = D = 2 A.
Asadar ecuat ia planului curbei este x y 2z 2 = 0.
4. a) Vom nota cu unghiul format de tangenta ntr-un punct
oarecare al curbei (C) cu axa Oz si t inand seama ca
x
= e
at
(a cos t sin t), y
= e
at
(a sin t + cos t) , z
= a e
at
339
se obt ine:
cos =
a e
at
e
at
2a
2
+ 1
=
a
2a
2
+ 1
.
b) Se observ a c a x
2
+y
2
= e
2at
= z
2
; asadar curba (C) este situat a
pe conul de ecuat ie x
2
+ y
2
= z
2
.
c) Deoarece avem:
x
= e
at
(a
2
cos t 2a sin t cos t),
y
= e
at
(a
2
sin t + 2a cos t sin t) , z
= a
2
e
at
se obt ine cu usurint a n t = 0: A = a
2
; B = a ; C = a
2
+ 1.
Atunci curbura n t = 0 este dat a de
k =
(a
4
+ a
2
+ a
4
+ 2 a
2
+ 1)
1
2
2a
2
+ 1(2a
2
+ 1)
=
(2 a
4
+ 3 a
2
+ 1)
1
2
2a
2
+ 1(2a
2
+ 1)
.
5. a) Distant a cerut a se calculeaz a astfel:
d
2
=
4(t 1)
2
+ (2t + 1)
2
+ (t + 2)
2
(t
2
+ 1)
2
=
9
t
2
+ 1
si este maxima pentru t = 0, respectiv minim a pentru t = ; deci
se obt in punctele M (2, 1, 2) si respectiv originea O a sistemului de
coordonate.
b) Deoarece
x
= 2
t
2
2t 1
(t
2
+ 1)
2
, y
= 2
t
2
+ t 1
(t
2
+ 1)
2
, z
=
t
2
4t + 1
(t
2
+ 1)
2
ecuat iile tangentei la curba n punctul M (2, 1, 2) sunt
x + 2
2
=
y 1
2
=
z 2
1
.
c) Pentru ca tangenta la curb a s a e perpendiculara pe vectorul

v
trebuie ca 2 x
+ 2 y
+ z
= 0, adic a
4(t
2
2t 1) 4(t
2
+ t 1) t
2
4t + 1 = 0
340
sau 9 9 t
2
= 0, de unde t = 1. Deci punctele c autate pe curba (C)
sunt A
_
0,
3
2
,
3
2
_
si B
_
2,
1
2
,
1
2
_
.
6. a) Avem
x
u
= 1, y
u
= 0, z
u
= cos(u + v)x
v
= 0, y
v
= 1, z
v
= cos(u + v)
si atunci forma ntai fundamental a asociat a lui (S) este:
I (du, dv) = (1+cos
2
(u+v)) du
2
+2 cos
2
(u+v) du dv+(1+cos
2
(u+v)) dv
2
.
Ecuat ia planului tangent n punctul O este data de
x y z
1 0 1
0 1 1
= 0 adica x + y z = 0.
b) Ecuat iile normalei la (S) n punctul O sunt
x
1
=
y
1
=
z
1
si not and cu unghiul cerut se obt ine cos =
1
3
.
c) Pe curba (C
1
) avem du = dv, iar pe (C
2
): u = v ; nlocuind
n formula
cos(C
1
, C
2
) =
E du u + F(du v + dv u) + G dv v
Edu
2
+ 2Fdudv + Gdv
2
Eu
2
+ 2Fuv + Gv
2
se obt ine la numar ator:
(1 + cos
2
(u + v)) du u + cos
2
(u + v) (du u du u)
(1 + cos
2
(u + v)) du u = 0
si deci curbele sunt ortogonale.
341
7. a) Deoarece avem:
x
u
= 2(uv), y
u
= 2 u, z
u
=
1
2
vx
v
= 2(uv), y
v
= 6 v, z
v
=
1
2
u2v
se obt in cu usurint a parametri directori ai normalei la (S) ntr-un punct
oarecare al s au
l = 2u (
1
2
u 2v) + 3v
2
= (u v)(u 3v),
m = (u v)(u 3v), n = 4(u v)(u 3v).
Atunci versorul normalei este:

n =
1
3
2
(

i

j + 4

k ).
b) Pentru c a normala suprafet ei are direct ia constanta rezult a c a (S)
este un plan perpendicular pe

n ; t in and seama ca originea O apart ine
suprafet ei ecuat ia cerut a este de forma x y + 4 z = 0.
c) Avem
x
u u
= 2 , y
u u
= 2 , z
u u
= 0 ,
x
u v
= 2 , y
u v
= 0, z
u v
=
1
2
,
x
v v
= 2, y
v v
= 6, z
v v
= 2
si folosind formula:
L =
x
u
y
u
z
u
x
v
y
v
z
v
x
u u
y
u u
z
u u
A
2
+ B
2
+ C
2
rezult a
L =
2(u v) 2u
v
2
2(u v) 6v
u
2
2v
2 2 0
A
2
+ B
2
+ C
2
= 0 ;
analog se obt ine M = N = 0, ceea ce trebuia demonstrat.
342
8. a) Introducand z = 0 n ecuat iile curbei (C) se obt in imediat
ecuat iile proiect iei sale pe planul xOy:
_
x
2
+ 2 y
2
8 y = 0
z = 0.
(1)
b) Tinand seama ca (C) este intersect ia unei sfere cu un plan vom
indica urmatoarea parametrizare:
_
_
x = 2
2 cos t
y = 2 2 sin t
z = 2 + 2 sin t.
c) Folosind parametrizarea data anterior se obt ine:
d

r
d t
= ( 2
2 sin t , 2 cos t , 2 cos t)

si t =

2
pentru punctul M (0, 0, 4). Atunci versorul tangentei la curba
(C) n punctul M este

=

i .
Deoarece
d
2
r
d t
2
= ( 2
2 cos t , 2 sin t , 2 sin t),

versorul normalei principale la curba (C) n punctul M este

=
2
2
(

j

k ) ; n sfarsit, versorul binormalei n M este

=
2
2
(

j +

k ).
Pe de alt a parte avem A = 0 , B = C = 4
2 si deci curbura n
punctul M este egala cu
k =
(64)
1
2
8
8
=
2
4
.
Dac a nu beneciem de parametrizarea curbei (C) se poate aplica
teorema funct iilor implicite sistemului (1) si anume:
_
2 x + 2 y y
+ 2 z z
= 0
y
+ z
= 0;
343
se obt ine cu usurint a y
(0) = z
(0) = 0, de unde

=

i , etc.
9. a) Se consider a punctul mobil B (0, , 0) si punctele xe
I (a, b, 0), J (0, c, d) ; atunci dreapta care cont ine punctele B si I
are urmatoarele ecuat ii:
_
z = 0
(b ) x a y + a = 0,
iar dreapta determinata de B si J este data de
_
x = 0
(c ) z d y + d = 0.
b) Dreapta (BI) intersecteaz a axa Ox n punctul A de coordonate
x =
a
b
, y = z = 0 , iar dreapta (BJ) se intersecteaz a cu axa Oz n
punctul C
_
0, 0,
d
c
_
; atunci dreapta determinat a de A si C are
ecuat iile:
_
y = 0
d x ( b) + a z ( c) a d = 0.
Dac a scriem a doua ecuat ie de mai sus sub forma
bd x + ac z (d x + a z a d) = 0 , unde este arbitrar
se obt in cu usurint a coordonatele punctului x K si anume:
x =
ac
c b
, y = 0 , z =
bd
b c
.
c) Vericarea faptului ca punctele I, J, K sunt coliniare o l asam
ca exercit iu .
10. a) Deoarece parametrii directori ai dreptei (d) sunt l = 0, m =
1, n = 1 ecuat ia planului cerut este y z = 0.
344
b) Pentru nceput vom determina coordonatele proiect iei punctului
M pe dreapta (d) rezolv and sistemul:
_
_
2 x y z = 2
x + 2 y + 2 z = 1
y z = 0;
se obt in: x =
3
5
, y = z =
2
5
. Atunci coordonatele simetricului lui M
fat a de dreapta (d) sunt: x =
1
5
, y = z =
4
5
.
c) Condit ia geometrica ca cele trei plane s a se intersecteze dup a o
dreapt a este echivalent a cu condit ia ca urmatorul sistem
_
_
2x y z = 2
x + 2 y + 2 z = 1
x + 7 y + 7 z = m;
s a e compatibil nedeterminat; atunci se impune ca:
2 1 2
1 2 1
1 7 m
= 0
si se obt ine m = 5.
11. a) Dreptele (d
1
) si (d
2
) nu sunt concurente deoarece sistemul
_
x = y 1 = z 2
x = y , z = 1
este incompatibil; ele nu sunt nici paralele c aci au parametri directori
(1, 1, 0), respectiv (1, 1, 1).
b) cos( (d
1
), (d
2
)) =
6
3
.
345
c) Se consider a M
1
(t, t+1, t+2) si M
2
(u, u, 1) dou a puncte arbitrare
situate pe (d
1
), respectiv pe (d
2
); atunci parametrii directori ai dreptei
determinate de aceste puncte sunt
l = t u, m = t u + 1, n = t + 1.
Vom determina t si u din condit ia de perpendicularitate pe planul
(P):
t u
2
= t u + 1 =
t + 1
1
obt in and t = 0, u = 2. Asadar dreapta c autat a (M
1
M
2
) are
urm atoarele ecuat ii:
x 2
2
= y 2 =
z 1
1
.
12. a) Dreptele (d
1
) si (d
2
) sunt oarecaren spat iu; l as am vericarea
n seama cititorului.
b) Se considera M
1
(t, 2 t +3, 3 t +5) si M
2
(u , u +1, 4 u +8) doua
puncte arbitrare situate pe (d
1
), respectiv pe (d
2
); atunci parametri
directori ai dreptei determinate de aceste puncte sunt:
l = t u, m = 2 t u + 2, n = 3 t 4 u 3.
Ei sunt proport ionali cu parametri directori ai dreptei (d):
t u
1
=
2 t u + 2
2
=
3 t 4 u 3
2
relat ii din care obt inem t = 1, u = 2. Prin urmare dreapta determi-
nat a de punctele M
1
(1, 1, 2) si
M
2
(2, 1, 0) are urm atoarele ecuat ii:
x + 1
1
=
y 1
2
=
z 2
2
.
346
c) Cum punctele de intersect ie ale acestei drepte cu (d
1
) si (d
2
)
sunt M
1
si M
2
distant a dintre ele este:
d =
1 + 4 + 4 = 3.
13. a) Planele (P
1
) si (P
2
) nu sunt paralele deoarece vectorii lor
normali sunt

n
1
=

i + 2

j

k , respectiv

n
2
=

i

j .
b) Din sistemul
_
_
x + 2 y z = 6
y = 2 x + 1
z = 2 x 1
se obt in coordonatele punctului M = (d) (P
1
): x = 1, y = 3, z = 1.
c) Dreapta cautat a este paralela cu (P
1
) (P
2
) si are deci ca vector
director

n
1

n
2
=

i +

j +3

k ; pe de alta parte aceasta dreapt a trece
prin punctul M(1, 3, 1) si de aceea are urm atoarele ecuat ii:
x 1
1
=
y 3
1
=
z 1
3
.
14. a) Dreptele (d
1
) si (d
2
) sunt oarecare; las am vericarea n
seama cititorului.
b) Dreapta c autata este paralel a cu (D) = (P)(yOz) si deci are ca
parametri directori 0, 2, 1 ; se consider an continuare M
1
(t, t7, 3 t)
si M
2
(u , 3 u+1, 3 u1) dou a puncte arbitrare situate pe (d
1
), respectiv
pe (d
2
) si din condit iile ca dreapta (M
1
M
2
) s a e paralel a cu (D)
t = u ,
t 3 u 8
2
=
4 3 u t
1
se obt ine imediat c a t = u = 0.
Asadar, M
1
(0, 7, 3 ) si M
2
(0 , 1, 1), iar ecuat iile dreptei c autate
sunt
x = 0, y + 2 z + 1 = 0.
c) Distant ele de la punctele M
1
si M
2
la planul (P) sunt date de
347
d (M
1
, (P)) =
[7 + 6 5[
4 + 1 + 4
= 2, d (M
2
, (P)) =
[1 2 5[
3
= 2.
15. a) Dreptele (d
1
) si (d
2
) sunt oarecare; l asam vericarean seama
cititorului.
b) Dreapta (d
3
) este inclus a n planul (P) deoarece x + x 1
2 x + 1 = 0.
c) Fie M
1
(t , t + 1, t 1) un punct arbitrar situat pe dreapta (d
1
);
atunci planul determinat de M
1
si (d
2
) este dat de ecuat ia:
x (11t 4) 5t y 2(3t 4) z 5t + 8 = 0
si se intersecteaz a cu dreapta (d
2
) n punctul M
3
de coordonate
x =
t
t2
, y =
2
t 2
, z =
t + 2
t 2
. Prin urmare dreapta determinat a de
punctele M
1
si M
3
se sprijin a de dreptele (d
1
), (d
2
) si (d
3
); pentru ca
s a e paralel a cu planul (P) trebuie ca parametri ei directori
l =
t
2
3t
t 2
, m =
t
2
t 4
t 2
, n =
t
2
4t
t 2
s a satisfac a relat iei:
t
2
3t
t 2
+
t
2
t 4
t 2

t
2
4t
t 2
= 0
de unde se obt ine t = 2.
Atunci ecuat iile dreptei cautate sunt
x + 2
5
=
y + 1
1
=
z + 3
6
.
348
MATEMATICI SPECIALE
1. a) Fie Y
n
(s) = Ly
n
(t). Atunci sY
1
(s) 1 + Y
1
(s) = 0, de
unde Y
1
(s) =
1
s +
. solut ia este y
1
(t) = e
st
u(t), unde u(t) este treapta
unitate.
b) sY
n
(s) = Y
n1
(s) Y
n
(s) Y
n
=

s+
Y
n1
, deci Y
n
=
n1
(s + )
n1
Y
1
=

n1
(s + )
n
, de unde y
n
(t) =

n1
(n 1)!
t
n1
e
t
u(t).
c) Se recomand a schimbarea de variabil a independent a
t = , t =
2
. se va obt ine solut ia y
0
(t) = sin(2
t).
2. a) Dac a f(z
1
) = f(z
2
), pentru z
1
, z
2

r
, atunci
z
1
(z
1
+ 1)
2
=
z
2
(z
2
+ 1)
2
, deci (z
1
z
2
)(z
1
z
2
1) = 0. Dar relat ia z
1
z
2
= 1 nu poate
avea loc deoarece ar rezulta [z
1
[[z
2
[ = 1, adic a produsul a dou a numere
pozitive subunitare ar egal cu 1. Asadar, z
1
= z
2
.
Apoi, daca [z[ = 1, atunci z = e
i
, [0, 2], deci
f(z) =
e
i
1 + 2e
i
+ e
2i
=
1
e
i
+ 2 + e
i
=
1
2 + 2 cos()
=
1
4 cos
2
(
2
)
,
adic a f(z) este real si mai mare sau egal cu
1
4
. Atunci imaginea discului
unitate este C[
1
4
, ].
b)

In general,
zdz = (x iy)(dx + idy) = xdx + ydy + i(xdy ydx)
si pentru o curba jordanian a (C) de clas a C
1
, avem
_
(C)
zdz = 0 + i
_
(C)
xdy ydx = 2iAria(IntC).
349
Aplic and acest rezultat, avem
2iAriaf(
r
) =
_
f(
r
)
wdw
w=f(z)
..
=
_
f(
r
)
f(z)f
(z)dz.
3. a) Asadar, A
T
= A si
d
dt
= 2x
1
x
1
+ 2x
2
x
2
+ 2x
3
x
3
= 2x
T
x
= 2x
T
Ax,
unde x este vectorul solut ie coloana.
Dar x
T
Ax este un vector 1-dimensional, deci
x
T
Ax = (x
T
Ax)
T
= x
T
A
T
x = x
T
Ax
si ca atare, x
T
Ax = 0.
In concluzie,
d
dt
= 0, deci (x
1
, x
2
, x
3
) = C, constant n lungul
oric arei solut ii.
In plus, ret inem c a orice solut ie x(t) se identic a prin punctul

(x
1
(t), x
2
(t), x
3
(t)) care veric a relat ia x
1
(t)
2
+x
2
(t)
2
+x
3
(t)
2
= C, adic a
este situat pe o sfer a din R
3
. Curbele-solut ii ind situate pe sfere, sunt
m arginite.
b) Se observ a ca dac a (x
1
(t), x
2
(t), x
3
(t)) este o solut ie, atunci
d
dt
(x
1
(t) + x
2
(t) + x
3
(t)) = 0,
deci solut ia este situat a ntr-un plan de ecuat ie x
1
+ x
2
+ x
3
= const..
4. a) Singularitat ile sunt 0 si , esent iale, izolate. Apoi
f(z) = e
z
e
1/z
= (
n=0
1
n!
z
n
)(
k=0
1
k!z
k
) =
s=
(
nmax(s,0)
1
n!(n s)!
z
s
).
Reziduul n z = 0 este coecientul lui z
1
, deci r =
n=0
1
n!(n + 1)!
, iar
reziduul la innit va r.
350
b) (t) = exp(e
it
+ e
it
) = exp(2 cos(t)) etc. Apoi f(z) =
n=
a
n
z
n
si a
n
=
1
2i
_
|u|=R
e
u+
1
u
u
n+1
du etc.
5. Funct ia are un punct singular esent ial izolat, anume z = 1( z =
este punct ordinar, deoarece punand z =
1
u
, rezult a f(z) = cos
_
1
u 1
_
si u = 0 este punct ordinar). Apoi,
f(z) = cos(1 +
1
z 1
) = cos 1 cos(
1
z 1
) sin 1 sin(
1
z 1)
= cos 1
n=0
(1)
n
(2n)!(z 1)
2n
sin 1
n=0
(1)
n
(2n + 1)!(z 1)
2n+1
.
6. a) e
ix
= z; dx =
dz
iz
. Se obt ine I
n
=
i
2
n+1
.
b) f(t) =
a
0
2
+
n=1
(a
n
cos(nt)+b
n
sin(nt)) si rezult a a
0
= 0, b
n
=
1
2
n+1
,
folosind rezultatul punctului a). Convergent a este uniform a datorita cri-
teriului lui Weierstrass.
7. a) Notam =
x
2
+ y
2
x
. Atunci
u
x
=
x
2
y
2
x
2

(),

2
u
x
2
= (
x
2
y
2
x
2
)
2
() +
2y
2
x
3

(),
u
y
=
2y
x

(),

2
u
y
2
=
4y
2
x
2

() +
2
x
().
Se pune condit ia ca u s a e armonica si rezult a
2
() + 2
() = 0,
deci (
2
())
= 0, de unde
2
() = C, C constant, deci () =
+ C
1
, adica u(x, y) =
Cx
x
2
+ y
2
. Se obt ine f(z) =
C
z
+ D .
b)
_
|z|=1
f(z)dz =
_
|z|=1
_
C
z
+ D
_
dz = 2Ci.
351
8. C autam solut ii nenule de forma u(x, t) = X(x)T(t). Va rezulta
u(x, t) = e
(
1
2
x
2
)
n=1
(A
n
cos(nt) + B
n
sin(nt))e
1
2
n
2
x
2
.
Din condit ia secundara, rezult a c a
A
0
+
n=1
(A
n
cos(nt) + B
n
sin(nt)) =
1
5 3 cos(t)
etc.
9. a) f(x) =
a cos x a
2
1 2a cos x + a
2
, 1 < a < 1. Coecient ii seriei Fourier
trigonometrice a funct iei f sunt dat i de:
a
n
+ ib
n
=
1
f(x)e
inx
dx =
1
a cos x a
2
1 2a cos x + a
2
e
inx
dx =
=
1
_
|z|=1
a
z
2
+1
2z
a
2
1 2a cos
z
2
+1
2z
+ a
2
z
n
dz
iz
=
=
a
2i
_
|z|=1
(z
2
2za + 1)z
n1
az
2
+ z(a
2
+ 1) a
dz.
Rezult a a
n
+ib
n
=
a
2i
2i a
n1
= a
n
, deci a
n
= a
n
si b
n
= 0 pentru
n 1. Pentru n = 0 se observ a c a funct ia h(z) =
z
2
2za + 1
az
_
z
1
a
_
(z a)
are polii z
1
= 0, z
2
=
1
a
si z
3
= a (pol de ordinul 1). Rezulta
_
|z|=1
h(z) dz = 2i
_
1
a
+
1
a
_
= 0 a
0
+ ib
0
= 0 a
0
= 0.
In nal obt inem f(x) =
n1
a
n
cos(nx).
b) Aplicam formula Parseval:
a
0
2
+
n1
(a
2
n
+ b
2
n
) =
1
f
2
(x) dx,
352
care se rescrie
n1
a
2n
=
1
a
2
_
cos x a
1 2a cos x + a
2
_
2
dx.
Dar pentru a (1, 1) avem
n1
(a
2
)
n
=
n0
(a
2
)
n
1 =
1
1 a
2
1 =
a
2
1 a
2
,
deci nlocuind n membrul st ang , rezult a:
a
2
1 a
2
=
a
2
_
cos x a
1 2a cos x + a
2
_
2
dx
_
cos x a
1 2a cos x + a
2
_
2
=

1 a
2
.
10. Pentru a obt ine rezultatul corect vom folosi denit ia Transfor-
matei Fourier prin sin,

f
s
() =
_
2
_

0
f(x) sin(x) dx.
f() =
1
2 i
_

f(x)e
ix
dx =
=
1
2 i
_

xe
x
2
/2
e
ix
dx =
1
2 i
_

(e
x
2
/2
)/e
ix
dx =
=
1
2 i
(e
x
2
/2
e
ix
+
_

e
x
2
/2
ie
ix
dx) =

2
_

e
x
2
/2
e
ix
dx =
=

2
_

e
(
x
2
2
ix)
dx =

2
_

e
(
xi
2
)
2
2
2
dx =
=
e
2
2
2
_

e
(
xi
2
)
2
dx =
e
2
/2
2
_

e
y
2
dy = e
2
/2
.
11. Avem
a
n
=
2

a
n
2
sh(a) (1)
n
a
2
n
2
a
n
a
n
=
2a sh(a) (1)
n
(n
2
+ a
2
)
;
353
de asemenea, a
0
=
2

sh(a)
a
. Atunci f are seria trigonometric a Fourier
asociat a
f(x) =
1
a
sh(a) +
n1
2a(1)
n
(n
2
+ a
2
)
sh(a) cos(nx)
Coecientul c
n
din dezvoltarea funct iei f n serie Fourier complexa
este
c
n
=
1
2
_

2sh(a)
e
ax+inx
dx =
(1)
n
2

a in
a
2
+ n
2
,
deci a
n
=
(1)
n
a
a
2
+ n
2
; b
n
=
(1)
n+1
n
a
2
+ n
2
; a
0
=
1
a
.
Aplic and formula Parseval, rezulta
n1
1
n
2
+ a
2
=
ch(a)
2a sh(a)

1
2a
2
=
a ch(a) sh(a)
2a
2
sh(a)
.
12. Se observa c a f(t) =
sin t
5 + 3 cos t
este periodic a cu perioada princi-
pal a 2. Consider am restrict ia f : [, ] R, care se dezvolt a n serie
Fourier
f(t) =
a
0
2
+
n=1
a
n
cos(nt) + b
n
sin(nt), t [, ].
Calcul am
a
n
+ ib
n
=
1
_
|z|=1
z
2
1
2iz
5 +
3(z
2
+1)
2z
z
n
dz
iz
=
1
_
|z|=1
z
n1
(z
2
1)
3z
2
+ 10z + 3
dz.
Se observ a ca integrandul, funct ia g(z) =
z
n1
(z
1
1)
3z
2
+ 10z + 3
, n 1 are dou a
singularit at i, z
1
=
1
3
si z
2
= 3, deci
_
|z|=1
g(z)dz = 2i
_
1
3
_
n
1
3
si deci a
n
+ ib
n
=
1

2i
3
_
1
3
_
n
=
2(1)
n+1
3
n+1
i, de unde obt inem
coecient ii seriei Fourier.
354
b) Pentru a g asi acea funct ie complex a atasata funct iei f pe care
s a o putem dezvolta in serie Laurent, folosind relat ia e
it
= z si relat iile
sin t =
z
2
1
2iz
, cos t =
z
2
+ 1
2z
, observ am c a f se rescrie
f(z) =
z
2
1
2iz

2z
10z + 3z
2
+ 3
=
1
i
z
2
1
3z
2
+ 10z + 3
=
1
3i
_
1
10
3
z + 2
z
2
+
10
3
z + 1
_
.
Descompunem funct ia din paranteza n fract ii simple:
10
3
z + 2
z
2
+
10
3
z + 1
=
A
z +
1
3
+
B
z + 3
A =
1
3
, B = 3
si deci
f(z) =
1
3i
_
1
1
3
z +
1
3
3
z + 3
_
.
Singura coroan a pe care putem dezvolta funct ia f n serie Laurent
este
1
3
< [z[ < 3. Pentru [z[ >
1
3
(deci
1
3z
< 1), avem

1
3
z +
1
3
=
1
3z + 1
=
1
3z(1 +
1
3z
)
=
n1
(1)
n1
1
3
n
z
n
,
iar pentru [z[ < 3 avem
3
z + 3
=
1
z
3
+ 1
=
n=0
(1)
n
z
n
3
n
= 1 +
n1
(1)
n
z
n
3
n
,
si deci pentru [z[ (
1
3
, 3), obt inem
f(z) =
1
3i
_
1
n1
(1)
n1
1
3
n
2
n
1
n1
(1)
n
z
n
3
n
_
=
=
1
3
n1
(1)
n1
3
n

(z
n
1
z
n
)
2i
2.
355
Folosind egalitatea
1
2i
_
z
n
1
z
n
_
= sin(nt), rezult a f(t) =
n1
(1)
n+1
3
n+1

2 sin(nt), z
_
z C [ [z[
_
1
3
, 3
__
.
13. Aplic and transformarea Laplace, obt inem
L[x(t)](p) = L[cos t](p) + L[te
t
x(t)](p).
Not am L[x(t)](p) = X(p) si obt inem X(p)
_
1
1
(p 1)
2
_
=
p
p
2
+ 1
si
prin urmare
X(p) =
(p 1)
2
(p 2)(p
2
+ 1)
=
1
5
p 2
+
4
5
p
2
5
p
2
+ 1
=
1
5
1
p 2
+
4
5
p
p
2
+ 1
2
5
1
p
2
+ 1
Aplic and transformarea Laplace invers a, rezulta
x(t) =
1
5
e
2t
+
4
5
cos t
2
5
sin t,
nmult it a cu treapta unitate.
14. f(z) =
1
z
_
1
z
2
3!
+
z
4
5!
+ ....
_
=
1
z
(a
0
+ a
1
z + a
2
z
2
+ ....), de unde
(a
0
+ a
1
z + a
2
z
2
+ ....)
_
1
z
2
3!
+
z
4
5!
+ ....
_
= 1.
Inmult ind cele dou a paranteze si identicand, obt inem a

2k+1
= 0 si a
0
=
1, a
2
=
1
6
, a
4
=
7
360
, .....
15. f(z) = cos z si rezultatul integralei este
(1)
n
2
n1
.
16. Dac a 0 < r < 3, atunci integrala este 0. Dac a r > 3, tot i polii
funct iei z
k
= 3e
i
(2k+1)
n
( poli simpli) sunt situat i n interiorul domeniului
ce margineste curba [z[ = r. Reziduul funct iei n polul z
k
este
z
k
nz
n1
k
=
z
2
k
nz
n
k
=
z
2
k
n3
n
si folosind relat iile lui Viet` e, gasim
n1
k=0
z
2
k
= 0, de unde
rezult a imediat valoarea integralei egal a cu 0.
356
Algebra
1. Deoarece n este liber de p atrate, putem scrie n = p
1
p
2
. . . p
m
, unde
p
i
sunt numere prime distincte. Orice num ar d D
n
se scrie sub forma
d = p
1
1
. . . p
m
m
cu
i
0, 1 si deci mult imea D
n
se identica cu Z
m
2
prin biject ia
f : D
n
Z
m
2
, f(d) = (
1
, . . . ,
m
).
Dac a not am A = f(D), atunci cele trei condit ii asupra mult imii D se
rescriu astfel: a) 0 A, b) dac a a A atunci 1 a A si c) dac a
a, b A atunci ab A. Vom ar ata acum c a (A, +) este subgrup al
grupului aditiv (Z
m
2
, +) si deci conform Teoremei lui Lagrange, cardinalul
lui A (si implicit al lui D) va de forma 2
k
cu k N. Pentru aceasta va
sucient sa arat am ca dac a a, b A atunci a + b A.
Observ am ca a + b = a + b + ab + ab = a(1 + b) + b(1 + a) = x + y
unde x = a(1 b) A si y = b(1 a) A pentru orice a, b A. Pe de
alt a parte, x+y = (1+x)(1+y) +1+xy. Dar xy = ab +a
2
b +ab
2
+a
2
b
2
= ab + ab + ab + ab = 0 si deci x + y A.
2. Vezi solut ia problemei anterioare.
3. Num arul de solut ii al ecuat iei din enunt este 0, 2, 4 sau innit.
Not am cu A, B, C, D elementele matricii M si cu a, b, c, d elementele ma-
tricii necunoscute X. Dac a ADBC < 0 ecuat ia din enunt nu are solut ii.
In continuare presupunem ca AD BC 0.
Avem un sistem de patru ecuat ii cu patru necunoscute: a
2
+ bc =
A, d
2
+ bc = D, b(a + d) = B, c(a + d) = C. Analiz am diferitele cazuri
posibile. Daca B = C = 0 si A ,= D avem solut ii doar daca A 0 si
dac a D 0. Dac a A = 0 sau D = 0 avem doua solut ii iar daca A > 0 si
D > 0 avem patru solut ii.
357
Dac a B = C = 0 si A = D avem o innitate de solut ii.
Analiz am acum subcazul C = 0 si B ,= 0. Dac a A < 0 sau D < 0 sau
A = D = 0 nu avem nicio solut ie. Daca A = 0, D > 0 sau D = 0, A > 0
sau A = D > 0 avem doua solut ii. Dac a A > 0, D > 0, A ,= D avem 4
solut ii. Analog se analizeaz a cazul B = 0, C ,= 0
Analiz am n continuare cazul B ,= 0, C ,= 0 si ADBC 0. Notam
x =
C
c
=
B
b
= a + d. Obt inem a =
x
2
+
A D
2x
si d =
x
2
+
D A
2x
.
Rezult a c a x este rad acin a nenula a ecuat iei de grad patru:
x
4
2(A + D)x
2
+ (A D)
2
+ 4BC = 0.
Rezult a ca x
2
= A + D 2
AD BC (radicalul are sens deoarece

AD BC 0). Ultima ecuat ie are zero, doua sau patru solut ii nenule.
O astfel de solut ie furnizeaz a o solut ie a ecuat iei matriceale din enunt .
Pentru A = D = 1, B = C = 0 obt inem solut iile b = c = 0,a =
1, d = 1 si d = a, unde a, b, c sunt solut ii pentru ecuat ia a
2
+bc = 1
(evident c a exist a o innitate de solut ii n acest caz).
Pentru A = D = 1, B = C = 0 obt inem solut iile d = a, unde a, b, c
sunt solut ii pentru ecuat ia a
2
+bc = 1 (evident ca exista o innitate de
solut ii n acest caz).
4a. Fie S
n
si e d un num ar natural prim cu [S
n
[ = n!. Descom-
punem pe n cicli disjunct i si e un astfel de ciclu de lungime k n.
Evident c a k este prim cu d deoarece d este prim cu n!. De aici rezult a
c a
d
este tot un ciclu de lungime k. De aici deducem c a
d
are acelasi
tip de descompunere cu , ceea ce nseamna c a si
d
sunt permut ari
conjugate. Am demonstrat c a S
n
este grup rat ional.
4b. Fie G un grup nit rat ional si comutativ. Notam m = [G[. Fie g
un element arbitrar al lui G. Deoarece m 1 este prim cu m, deducem
c a g
m1
este conjugat cu g. Cum G este comutativ, aceasta nseamn a
c a g
m1
= g.

Inmult im cu g ultima egalitate si obt inem (folosind si
teorema lui Lagrange) c a e = g
m
= g
2
pentru orice g G (am notat cu
358
e elementul neutru al lui G). Din egalitatea g
2
= e, valabila pentru orice
element g al grupului G, rezult a c a m = 2
k
si c a G este izomorf cu grupul
Z
2
Z
2
Z
2
.
4c. Fie p un num ar prim care divide m = [G[. Stim c a Z
p
este grup
ciclic si consideram v un num ar natural 1 v p 1 astfel nc at v
s a e generator pentru grupul mutiplicativ Z
p
. Fie acum d = pk + v
(k N) un numar prim mai mare strict ca m. Existent a lui d este
asigurat a de teorema lui Dirichlet privitoare la numerele prime dintr-
o progresie aritmetica n care rat ia si termenul init ial sunt prime ntre
ele. Din teorema lui Cauchy stim c a exist a un g G care s a aibe ordinul
p. Cum d este prim cu m deducem c a g
d
este conjugat cu g si obt inem
egalitatea g = xg
d
x
1
, pentru un anume x G. Se arata imediat prin
induct ie c a
x
t
g
d
t
x
t
= g
pentru orice numar natural nenul t.

In particular alegem t s a e ordinul
lui x n G. Din ultima egalitate rezulta ca g
d
t
= g. Cum ordinul lui g
este p deducem c a d
t
1 (mod p). De aici rezul a ca v
t
1 (mod p) si
c a p 1 divide t deoarece v este un generator pentru grupul mutiplicativ
Z
p
. Enunt ul este demonstrat n acest moment deoarece p 1[t[m (faptul
c a t divide m este o consecint a a teoremei lui Lagrange; a nu se uita c a
t este ordinul lui x).
5. Fie G un grup nit cu proprietatea din enunt si x G arbitrar;
vom nota cu x) =subgrupul generat de x. Dac a exist a x G astfel
ncat x) = G, G rezult a ciclic, deci abelian. Altfel, daca x) este sub-
grup propriu pentru orice x, deducem din ipotez a ca exista n N astfel
ncat card(x)) = n pentru orice x ,= e. Mai mult, avem c a neap arat
n = p prim: altfel, x) ar avea subgrupuri proprii, ceea ce contrazice
ipoteza. Deci G este un pgrup. Din ecuat ia claselor de elemente con-
jugate, deducem ca centrul lui G, Z(G), este netrivial. Daca Z(G) = G
am terminat din nou. Altfel, Z(G) av and cardinalul p deducem c a este
359
ciclic, si e g un generator pentru el. Fie de asemeni h GZ(G); atunci
subgrupul generat de g si h are cardinalul strict mai mare dec at p deci
este egal cu G. Deci G este generat de g si h, si cum g comut a cu h,
deducem ca G este abelian.
360
Algebra liniara si geometrie
1. Pentru implicat ia: A nilpotent a rezulta tr(A
k
) = 0 pentru orice
k N
, este sucient s a ar atam ca toate valorile proprii ale lui A sunt

nule. Fie o valoare proprie a lui A si v un vector propriu asociat lui
(adic a Av = v). Fie p cel mai mic numar natural pentru care A
p
= 0.
Atunci A
p
v =
p
v = 0. Cum v ,= 0 rezult a = 0 si deci tr(A
k
) = 0
pentru orice k N
.
Pentru armat ia reciproca vom ar ata din nou c a valorile proprii ale
matricei A sunt toate nule. Fie
1
,
2
, . . . ,
m
valorile proprii nenule dis-
tincte ale matricei A iar a
1
, a
2
, . . . , a
m
multiplicit at ile acestora. Deoarece
tr(A
k
) = 0 pentru orice k N
, obt inem
m
i=1
a
i
k
i
= 0 pentru orice
k = 1, 2, . . . , m. Am obt inut astfel un sistem de ecuat ii liniar omogen cu
necunoscutele a
i
toate nenule. Atunci determinantul sistemului trebuie
s a e nul. Acesta ind un determinant de tip Vandermonde, iar
i
ind
distincte dou a c ate dou a, rezulta c a cel put in una din valorile proprii este
nul a. Contradict ie. Rezult a c a toate valorile proprii sunt nule. Dar atunci
polinomul caracteristic al lui A este de forma p(x) = x
l
si deci matricea
A este nilpotenta.
2. S a observ am mai nt ai c a funct ia f este continua (e sucient s a
scriem expresia lui f folosind coordonate, presupun and ca dreptunghiul
are centrul n origine iar laturile sunt paralele cu axele de coordonate).
Deoarece este conex a iar f continua, rezulta c a imaginea funct iei este
un interval (mult ime conex a n R). Folosind acum inegalitatea triunghi-
ului rezulta usor c a
f(P) f(O) = 2
a
2
+ b
2
.
Pe de alt a parte, folosind inegalitatea lui Minkowski, nu este greu de
ar atat c a funct ia f este si convexa. Atunci
f(P) maxf(A).f(B), f(C), f(D) = a + b +
a
2
+ b
2
.
361
In concluzie f() = [2
a
2
+ b
2
, a + b +
a
2
+ b
2
].
3. Consideram forma p atratic a h : R
3
R, care n raport cu baza
canonic a n care este dat a ecuat ia hiperboloidului, are expresia
h(x, y, z) =
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
.
Denim vectorii u =
1
OM
OM, v =
1
ON
ON si w =
1
OP
OP. Este clar c a

u, v, w este un reper ortonormat al lui R
3
. Daca not am cu A
matricea
formei patratice h n raport cu acest reper, atunci
TrA
=
1
OM
2
+
1
OM
2
+
1
OM
2
> 0.
Pe de alta parte, avem
TrA
=
1
a
2
+
1
b
2

1
c
2
,
de unde rezult a inegalitatea din enunt .
4. a). Solut ia 1. Not am cu E
ij
M
n
(R) matricea patrata avand 1 pe
pozit ia (i, j) si 0 n rest. Orice matrice X = (x
ij
) M
n
(R) se reprezint a
ca o combinat ie liniar a de matricele E
ij
prin X =
n
i,j=1
x
ij
E
ij
si deci,
datorit a liniaritat ii lui f, vom avea f(X) =
n
i,j=1
x
ij
f(E
ij
). Denim acum
matricea A = (a
ij
) prin a
ij
= f(E
ji
). Nu este greu de vazut acum c a
Tr(AX) =
n
k,i=1
a
ik
x
ki
si deci f(X) = Tr(AX).
Solut ia 2. Deoarece dim
R
/
n
(R) = n
2
rezult a c a
dim
R
Hom
R
(/
n
(R), R) = n
2
.
Denim aplicat ia T : /
n
(R) Hom
R
(/
n
(R), R) prin
T(A)(X) = Tr(AX).
362
Evident, T este liniar a. Deoarece T(A)(A
t
) =
n
i,j=1
a
2
ij
deducem c a T
este injectiv a. Cum domeniul si codomeniul lui T au aceeasi dimensiune,
rezult a T surjectiv a. Deci pentru orice f ca n enut exista A astfel ncat
f(X) = T(A)(X), Q.E.D.
b) Dac a f(E
ij
) = 0 pentru orice (i, j) atunci f 0 si nu avem nimic
de demonstrat.
Dac a exist a i ,= j astfel nc at f(E
ij
) ,= 0 denim matricea B
=
I
n
E
ij
. Nu este greu de vericat c a matricea B este inversabila pentru
orice . Pentru =
f(I
n
)
a
ji
este clar c a f(B
) = 0.
Dac a f(E
ij
) = 0 pentru orice i ,= j, atunci e sucient s a consider am
matricea B = (b
ij
) denit a prin: b
ii+1
= 1 pentru orice i = 1, n 1,
b
n1
= 1 si b
ij
= 0 n rest. Este clar c a matricea B veric a condit iile
cerute.
5. Remarc am mai nt ai c a putem rezolva problema privind-o dintr-
un alt punct de vedere. Vom considera elipsa x a iar reperul variabil,
demonstr and c a locul geometric al punctelor din care se pot duce tan-
gente perpendicupare la elips a este un cerc.
Consider am elipsa
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1 si dou a tangente perpendiculare ce
trec prin punctul (x
0
, y
0
), date de ecuat iile
_
y = y
0
+ m
1
(x x
0
)
y = y
0
+ m
2
(x x
0
)
pantele m
1
si m
2
satisf acand condit ia m
1
m
2
= 1.
Condit ia ca o dreapta sa e tangenta este dat a de unicitatea solut iei
sistemului
_
b
2
x
2
+ a
2
y
2
= a
2
b
2
y = y
0
+ m(x x
0
).
Echivalent, ecuat ia
b
2
x
2
+ a
2
(y
0
+ m(x x
0
))
2
= a
2
b
2
,
363
are solut ie unica. Aceasta revine la
a
4
m
2
(y
0
mx
0
)
2
a
2
((y
0
mx
0
)
2
b
2
)(b
2
+ m
2
a
2
) = 0.
Astfel m
1
si m
2
sunt solut iile ecuat iei
(a
2
x
2
0
)m
2
+ 2x
0
y
0
m + b
2
y
2
0
= 0.
Scriind condit ia de ortogonalitate, obt inem :
1 =
b
2
y
2
0
a
2
x
2
0
,
care se rescrie
x
2
0
+ y
2
0
= a
2
+ b
2
.
In nal, locul geometric cautat este arcul de cerc x

2
+ y
2
= a
2
+ b
2
,
situat n primul cadran, ntre punctele (a, b) si (b, a).
6. Solut ia 1. Este cunoscuta inegalitatea lui Frobenius
rang(AB) + rang(BC) rang(ABC) + rang(B),
pentru orice A, B, C /
n
(C).
Folosind aceast a inegalitate pentru B = A
k1
si C = A, vom obt ine
rang(A
k
) + rang(A
k
) rang(A
k+1
) + rang(A
k1
),
adic a a
k
a
k1
.
Vom da acum o demonstrat ie a inegalit at ii lui Frobenius. Consider am
identitatea
_
I
n
A
0
n
I
n
__
0
n
AB
BC B
__
I
n
0
n
C I
n
_
=
_
ABC 0
n
0
n
B
_
.
Prima si a treia matrice din partea stang a sunt evident nesingulare si
deci
rang
_
0
n
AB
BC B
_
= rang(ABC) + rang(B).
364
rang
_
0
n
AB
BC B
_
rang(AB) + rang(BC).
Solut ia 2. Putem presupune c a A este n forma canonic a Jordan.
Mai mult, observ am ca este sucient sa demonstr am armat ia n cazul
n care A este chiar o celul a Jordan.
In cazul n care A este celula nul a (A = (0)) sau A este asociat a

unei valori proprii nenul a, avem ca rang(A
k
) este constant, deci sirul
este identic nul.
In cazul in care A este o celul a ndimensional a asociata valorii proprii

zero,
A =
_
_
_
_
_
0 1 0 . . . 0 0
. . . 0 0
0 0 0 . . . 0 1
0 0 0 . . . 0 0
_
_
_
_
_
avem c a pentru orice k N, rang(A
k
) = maxn 1 k, 0, de unde
rezult a imediat armat ia din enunt .
7. a). Vericare imediat a prin calcul.
b). Pentru acest punct trebuie s a calcul am f
a
b
(x
j
) = (aX+b)
j
pentru
orice j = 0, n. Folosind binomul lui Newton deducem c a coecientul lui
x
k
(pentru 0 k j) este egal cu a
k
b
jk
C
k
j
.
c). f
a
b
este automorsm dac a si numai dac a a ,= 0.

In acest moment
este evident c a F este grup. Dac a a ,= 0, atunci (f
a
b
)
1
= f
1
a
b
a
si de aici
deducem matricea ceruta folosind punctul b).
d). Este evident ca F
1
este subgrup al lui F. Avem ca
f
a
b
(f
1
c
(f
a
b
)
1
)) = f
a
b
(f
1
c
(f
1
a
b
a
)) = f
1
ac
si enunt ul este demonstrat.
365
8. a). Polinomul caracteristic det(XI
3
A) are grad 3 si cum orice
polinom de grad impar cu coecient i reali are o r ad acina real a, deducem
enunt ul.
b). Fie valoare proprie complex a pentru A si u un vector propriu
coloan a cu coecient i complecsi corespunz ator valorii . Avem Au =
u. Transpunem aceast a egalitate si obt inem (deoarece A este simetrica)
u
t
A = u
t
. Conjugam aceasta egalitate si deducem (t in and cont c a A este
matrice cu coecient i reali) u
t
A = u
t
.

Inmult im la dreapta cu vectorul
coloan a u si obt inem u
t
Au = u
t
u. Notand cu a, b, c componentele lui u
deducem (deoarece Au = u) ca ([a[
2
+[b[
2
+[c[
2
) = ([a[
2
+[b[
2
+[c[
2
).
Cum u este vector nenul deducem din ultima egalitate (deoarece [a[
2
+
[b[
2
+[c[
2
,= 0) c a = . Am demonstrat c a orice valoare proprie a unei
matrici reale simetrice este num ar real.
c). Dac a matricea A este antisimetric a, polinomul caracteristic al lui
A este det(XI
3
A) = X
3
+ (a
2
+ b
2
+ c
2
)X (am notat a
12
= a, a
13
=
b, a
23
= c). Dac a a = b = c = 0, atunci 0 este valoare proprie tripl a pentru
A si orice vector nenul u este vector propriu pentru A. Dac a macar unul
din numerele a, b, c este nenul atunci 0 este valoare proprie simpl a pentru
A (si este singura valoare proprie real a a lui A). Deoarece macar unul
din numerele a, b, c este nenul pot presupune ca c ,= 0. Atunci vectorii
proprii u corespunz ator acestei valori proprii au forma u
t
= x(1,
b
c
,
a
c
),
unde x este un numar real nenul.
d).

In condit iile enunt ului avem A
2
= I
3
. De aici deducem c a f,
polinomul minimal al matricii A, este e f(X) = X 1 sau f(X) =
X + 1 sau f(X) = X
2
1. T in and cont si de teorema lui Frobenius,
deducem c a polinomul caracteristic al lui A este (X 1)
3
, (X + 1)
3
,
(X1)
2
(X+1) sau (X1)(X+1)
2
.

In primele dou a cazuri 1 (respectiv
1) este valoare proprie tripla a lui A si orice vector nenul este vector
propriu corespunz ator acestei valori proprii.

In ultimele dou a cazuri 1
este valoare proprie dubl a a lui A si 1 este valoare proprie simpl a a lui
366
A (respectiv 1 este valoare proprie dubl a a lui Asi 1 este valoare proprie
simpl a a lui A) iar vectorii proprii corespunzatori acestor valori proprii
sunt combinat ii nenule de coloanele matricii A + I
3
(respectiv A I
3
).
9. a). Se veric a imediat c a A = (1, 1, 1) d
a
pentru orice a.
b). Evident, distant a dintre dreptele d si d
a
este cel mult egala cu
distant a de la A la dreapta d. Pe de alt a parte, e B d astfel nc at AB
d. Atunci orice dreapt a d
a
(ce trece prin punctul A) si perpendicular a
pe AB are distant a maxim a fat a de d. Dupa un calcul simplu, punctul
B are coordonatele (1/3, 5/3, 1/3). C aut am acum a R astfel nc at
AB, v) = 0 unde v = (1, 2, a) este vector director al dreptei d

a
. Obt inem
n nal a = 7.
Observat ie Este interesant de v azut ce se nt ampl a dac a studiem
minimul distant ei si nu maximul. Punctul anterior ne sugereaz a c a fa-
milia de drepte d
a
este cont inut a ntr-un plan. Aceasta este adev arat, de
exemplu luand
: 2x y 3 = 0
vedem c a d
a
pentru orice a. Ne punem problema dac a
=
_
a
d
a
.
Pentru aceasta, e P = (, 2 3, ) un punct arbitrar din . Dac a P
ar apart ine unei drepte d
a
atunci ar avea loc relat ia
a( 1) = 1.
De aici vedem c a
_
a
d
a
= (1, 1, )[ ,= 1.
Pe de alta parte, din calcul direct obt inem
d = (1, 1, 5);
367
deducem ca nu exist a o dreapt a d
a
aat a la distant a minima fat a de d.
10. Fie a lungimea laturii patratelor si e (i, j, k) versorii unui reper
av and originea n punctul A cu axele AD, AB si AF. Atunci
MN =

MA +
AB +
BN.

MA = (ai +aj),

AB = aj si

BN = (ak aj)
si deci
MN = a[i + (1 2)j + k],

de unde rezult a
|
MN| = a
6
2
4 + 1.
Pun and condit ia de minimalitate, gasim
min
=
1
3
si deci
MN =
a
3
(1 + j + k).
In sf arsit, deoarece
AC = a(i+j),
BF = a(j +k) si
DE = a(i+j +k)
se veric a usor c a MN AC, MN BF si MN|DE.
368
Analiza si ecuat ii diferent iale
1. Aplic and inegalitatea Cauchy-Buniakowski-Schwarz avem mai ntai
k
k
i=1
x
2
i

_
k
i=1
x
i
_
.
Dac a S =
n
k=1
x
k
1 + k(x
2
1
+ x
2
2
+ . . . + x
2
k
)
, atunci
S
n
k=1
x
k
1 + (x
1
+ x
2
+ . . . + x
k
)
2
.
Consider am acum diviziunea intervalului [0, 1]
= (0, x
1
, x
1
+ x
2
, . . . , x
1
+ + x
n
= 1)
si funct ia f : [0, 1] R, denit a prin f(x) =
1
1 + x
2
. Suma Darboux
inferioar a asociat a funct iei f si diviziunii este
s(f, ) =
n
k=1
(t
k
t
k1
)f(t
k
) =
n
k=1
x
k
1 + (x
1
+ x
2
+ ... + x
k
)
2
,
unde t
0
= 0 si t
k
=
k
i=1
x
i
. Deoarece
1
_
0
f(x)dx =

4
rezult a
S < s(f, ) <

4
.
Din inegalitatea de mai sus, trec and la limit a pentru n , rezulta
usor ca

4
este cea mai mic a constanta cu aceasta proprietate.
2. a). Pentru primul punct, putem deni mult imea E = a > 0[y
2
Q. Vericarea condit iilor (i) si (ii) este imediata. Este clar ca E ,=

(0, ).
369
b). Evident 0 este n nchiderea topologic a a mult imii E c aci daca
x E atunci
x
2
k
E pentru orice k N.
Pe de alt a parte, nu este greu s a arat am c a dac a x E atunci si
nx E, c aci mai nt ai x
n E, iar mai apoi xn = x
n E.
Folosind axioma lui Arhimede precum si faptul c a
nx
2
k
E pentru orice
n si k numere naturale, se poate ar ata c a pentru orice y > 0 exista un
sir de numere din E convergent la y.
3. Folosind o teorema de medie pentru funct ii de doua variabile,
rezult a c a pentru orice dou a puncte A(a
1
, a
2
), B(b
1
, b
2
) D exist a un
punct C pe segmentul [AB] astfel nc at
f(A) f(B) =
f
x
(C)(a
1
b
1
) +
f
y
(C)(a
2
b
2
).
Utiliz and condit ia din ipotez a, rezulta c a pentru orice dou a puncte
A(a
1
, a
2
), B(b
1
, b
2
) D avem
[f(A) f(B)[ [a
1
b
1
[ +[a
2
b
2
[ .
Fie acum P(x, y) D un punct oarecare si n puncte M
n
(x
1
, y
1
), . . . ,
M
n
(x
n
, y
n
) D av and centrul de greutate n origine, adic a x
1
+ +x
n
=
0 si y
1
+ + y
n
= 0. Folosind inegalitatea obt inuta mai sus, avem
[f(P) f(M
k
)[ [x x
k
[ +[y y
k
[ ,
pentru orice k = 1, . . . n. Fac and sumarea dup a k obt inem
n
k=1
[f(P) f(M
k
)[
n
k=1
[x x
k
[ +
n
k=1
[y y
k
[ .
T in and seama ca x
k
, y
k
[1, 1] si ca
n
k=1
x
k
=
n
k=1
y
k
= 0, nu este greu
de ar atat ca
n
k=1
[x x
k
[ n si
n
k=1
[y y
k
[ n.

In sf arsit, combin and
370
inegalit at ile de mai sus, obt inem
nf(P)
n
k=1
f(M
k
)
k=1
[f(P) f(M
k
)[ 2n,
adic a chiar inegalitatea cerut a.
4. a). Deoarece
1
x n
+
1
x + n
=
2x
x
2
n
2
,
rezult a c a seria este uniform convergenta si deci suma acesteia deneste
o funct ie continu a pe (0, 1).
b). Nu este greu s a arat am c a F(0) = F(1). Intr-adev ar, dac a punem
n relat ia dat a x = 0, obt inem F(0) + F
_
1
2
_
= 2F(0), adica F(0) =
F
_
1
2
_
, iar dac a facem x = 1 obt inem F
_
1
2
_
+ F(1) = 2F(1), adica
F
_
1
2
_
= F(1). Vom presupune f ar a a restrnge generalitatea c a F(0) =
0.
Deoarece funct ia F este continu a iar domeniul de denit ie [0, 1] este
compact, exist a x
0
[0, 1] astfel nc at F(x
0
) = M este punct de maxim
al funct iei. Inlocuind pe x cu x
0
, relat ia data se rescrie prin:
F
_
x
0
2
_
F (x
0
) = F (x
0
) F
_
x
0
+ 1
2
_
.
Deoarece x
0
este punct de maxim rezult a acelasi lucru si pentru
x
0
2
sau
x
0
+ 1
2
. Iterand, obt inem c a pentru orice n N avem F
_
x
0
2
n
_
= M. Cum
F este continua iar
x
0
2
n
0 rezult a c a M = 0. Analog se arat a si pentru
punctul de minim ca este m = 0 si deci funct ia este constanta egal a cu
0.
c). S a observ am mai nt ai c a
f
_
x
2
_
+ f
_
x + 1
2
_
=
371
=
2
x
+
n=1
_
1
x
2
n
+
1
x
2
+ n
_
+
2
x + 1
+
n=1
_
1
x+1
2
n
+
1
x+1
2
+ n
_
=
= 2
_
1
x
+
1
x + 1
+
n=1
_
1
x 2n
+
1
x + 2n
_
+
+
n=1
_
1
x (2n 1)
+
1
x + (2n + 1)
_
_
= 2f(x).
Pe de alta parte, nu este greu de aratat c a si funct ia g(x) = cotg(x)
veric a o relat ie similara. Denim acum funct ia F(x) = f(x) g(x) care
se extinde prin continuitate la intervalul [0, 1]. Folosind punctul prece-
dent, rezulta ca funct ia F este constanta. Deoarece f
_
1
2
_
= g
_
1
2
_
= 0
obt inem egalitatea pe intervalul deschis (0, 1), care se extinde la R Z
prin periodicitate.
5). Deoarece (f
n
) converge simplu la 0, rezult a ca pentru orice > 0
exist a n
0
, n
1
N astfel nc at [f
n
(0)[ < pentru orice n n
0
si [f
n
(1)[ <
pentru orice n n
1
.
Fie acum n
maxn
0
, n
1
. Deoarece f
n
sunt funct ii concave rezult a
c a pentru orice > 0 si orice n n
avem
[f
n
(x)[ = [f
n
(x 1 + (1 x) 0)[ [x f
n
(1) + (1 x) f
n
(0)[
x [f
n
(1)[ + (1 x) [f
n
(0)[ x + (1 x) = ,
pentru orice x [0, 1], adica sirul converge uniform pe [0, 1].
6. a). Presupunem prin absurd ca f nu este marginit a. Atunci exist a
un sir (x
n
) astfel nc at f(x
n
) > n pentru orice n. Evident sirul nu este
m arginit si deci putem face x
n
si x
n+1
x
n
> 1. Deoarece f este
uniform continu a, exista (0, 1) astfel nc at
[f(x) f(y)[ < 1 dac a [x y[ .
Atunci, pentru orice x [x
n
, x
n
+ ] avem
f(x) > f(x
n
) [f(x) f(x
n
)[ > n 1.
372
Atunci
_
x
n
+
x
n
f(x)dx > (n 1) si deci
_

0
f(x)dx
n
(n 1) = ,
ceea ce contrazice ipoteza.
b). Denim pentru orice (n N)
f(x) =
_
_
2
n
(x n + 2
n
) dac a x [n 2
n
, n]
2
n
(n x + 2
n
) dac a x [n, n + 2
n
]
0 n rest
f(x) = 2
n
(x n + 2
n
) pentru x [n 2
n
, n], f(x) = 2
n
(n x + 2
n
)
pentru x [n, n + 2
n
], (n N) si f(x) = 0 n rest. Atunci f este
continua, m arginita (0 f 1), integrabil a (
_

0
f(x)dx =
n
2
n
= 1)
dar nu este uniform continua deoarece f(n + 2
n
) f(n) = 1.
7. a). Demonstrat ia implicat iei de la dreapta la st anga se face prin
calcul direct.
Reciproc, pentru (x, y) D xat, denim funct ia f(t) = u(tx, ty), t
(0, ). Atunci
f
(t) = x
u
x
(tx, ty) + y
u
y
(tx, ty) =
1
t
u(tx, ty) =
f(t)
t
.
Obt inem astfel c a f(t) = ct, unde c este o constant a (n raport cu t) dar
care depinde evident de x si de y. Asadar exist a o funct ie F : D R
astfel nc at f(t) = tF(x, y).
Pentru t = 1 avem F(x, y) = u(x, y) si deci u(tx, ty) = tu(x, y).
Pentru t = 1/x obt inem u(x, y) = xu(1, y/x) si deci putem alege
(t) = u(1, t).
b). Unicitatea este foarte usor de aratat: e o alt a funct ie ce veric a
inegalitatea din enunt . Atunci este clar c a
[x(y/x) x(y/x)[ 2, (x, y) D.
373
Inlocuind pe y cu tx (pentru t > 0) obt inem [(t) (t)[ 2/x. Acum,

pentru x obt inem (t) = (t).
R amane s a dovedim existent a unei astfel de funct ii . Folosind din
nou funct ia f(t) = u(tx, ty) (f depinde x si y considerate xe), avem
[tf
(t) f(t)[ . Not and tf
(t) f(t) = g(t) si rezolv and ecuat ia

diferent ial a ordinara n necunoscuta f vom obt ine
f(t) = t
_
_

t
g(s)
s
2
ds + C
_
,
unde C = C(x, y) este constanta n raport cu t.
Astfel,
[f(t) Kt[ = t
_

t
g(s)
s
2
ds
t
_

t
s
2
ds =
t
t
= .
Rezult a [f(t) Kt[ adic a [u(tx, ty) Kt[ si pentru t = 1
obt inem [u(x, y) Kt[ .
R amane s a ar atam c a funct ia K este omogena si continu a.
Folosind expresia lui f de mai sus rezult a ca K ((D) (deoarece F
si g sunt continue n raport cu x si y) si pentru t avem
K = K(x, y) = lim
t
f(t)/t = lim
t
u(tx, ty)
t
.
Limita de mai nainte exista deoarece
lim
t
_

t
g(s)
s
2
ds = 0.
Acum se poate arata usor c a K este 1-omogena. Pentru a > 0 avem:
K(ax, ay) = lim
t
u(tax, tay)
t
= lim
t
u(tax, tay)
at
a =
= lim
s
u(sx, sy)
s
a = K(x, y) a.
In nal K(x, y) = xK(1, y/x), adic a (t) = K(1, t).

374
8. O implicat ie este evidenta. Pentru cealalat a, prespunem prin ab-
surd ca s
n
este sir convergent, dar seria nu este convergent a. Cum
s
n
> 0 aceasta este echivalent cu lim
n
[s
n
] = (am notat cu [x] funct ia
parte ntreaga).
F ara sa restrangem generalitatea, renunt and eventual la un numar
nit de termeni din sirul x
n
putem prespune ca x
n
<
1
3
, n N.
Fie n N arbitrar; denim k
1
(n) prin proprietatea ca s
k
1
(n)
n si
k
1
(n) este minim cu aceasta proprietate
Deoarece lim
n
[s
n
] = , deducem c a k
1
(n)
nN
este innita. Din
denitia lui k
1
(n) avem ca s
k
1
(n)1
< n deci, cum s
k
1
(n)
= s
k
1
(n)1
+x
k
1
(n)
si x
k
1
(n)
<
1
3
, vedem ca s
k
1
(n)
<
1
3
.
Fie de asemeni mult imea k
2
(n) = k
1
(n + 1) 1[n N; rat ionand
ca mai sus deducem s
k
2
(n)
>
2
3
.
Ca atare, sirul s
n
are dou a subsiruri, a
n
= s
k
1
(n)
si b
n
= s
k
2
(n)
astfel
ncat a
n
<
1
3
, b
n
>
2
3
, n N, ceea ce contrazice ipoteza ca s
n
este un sir
convergent.
375

Concursuri Nationale

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Concursuri Nationale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

In 1970, concursurile de matematic a de la noi au cuprins si pe student i,

In aceasta culegere de probleme, nu ne adres am unor student i care

In acest context, analiza exibilitat ii curriculei, nsot ita de analiza

si pentru orice x, y X, denim (x, y) =

. Sa se arate c a (X, ) este un spat iu metric necomplet.

unde x este real si

(0) = 1 si f(x +t) = e

In interiorul p atratului de latur a 1 construim cercuri avand suma

R. S a se determine valorile proprii ale lui A, precum si

. Sa se arate c a daca exist a matricele A, B /

are dimensiune innit a si sa se determine valorile proprii nenule si vectorii

, p < n. S a se determine operatorii liniari T : V V care

(R) cu proprietatea c a exist a M > 0 astfel nc at

(0) ,= 0. Denim funct ia f : R

n cos nx), n 1 este nemarginit;

sunt continue pe [0, a], a 0 si f(0) = f

(x) < 0, x > 0.

, cu solut ii : R R , (t) = (x(t), y(t)).

(0) ,= 0. Denim funct ia f : R

nu exist a nici un punct din M. (Putnam, 1970)

(x) 1, x (0, 1). Sa se

. S a se arate c a daca exista matricele A, B /

(z)dz, 0 < r < 1.

(t) = A(t)x(t) are integrala

= Ax, folosind transformarea Laplace si s a se arate ca orice

In ce caz pentru p, variabilele aleatoare Z

, f(n) = (n 1)! are proprietatea T

, (x +n) = (x +n 1)(x +n 2) . . . (x + 1). (x)

si (0, 1). Dispunem de N bile numerotate de la 1

urm and legea geometric a de parametru

(I). Sa se arate c a exist a un sir de polinoame de

) = tr(A) ( deci tr este un invariant la schimbarea bazei) .

In spat iul euclidian E

curba denita de parametrizarea

este de asemenea o elice cilindrica.

este convergent (cu x se noteaz a partea fract ional a a numarului real

este o mult ime nita.

In general, pentru [a[ < 1, avem

f(t) cos tdt, c

f(t) sin tdt

(x) = 0, pentru orice x R.

(x) = f(x). Atunci

g(x)dx = 0. Dar g = 0 n afara unui interval [a, b]. Fie

= g si f se anuleaza n afara intervalului [a, b]

f(x, y) pentru orice x, y R si orice t ad-

(u) = (u). Atunci (u) = Cu cu C constant a

(0) = 0. Evident, f este continua n R

(ca sum a a unei

3 cos t sin t, t [0, 2],

3 cos t sin t, 2 sin t,

3 cos t sin t).

3 cos t sin t, 2 sin t,

3 cos t sin t),

si aceasta este solut ie a ecuat iei x

= 1. Deoarece seria dat a este conver-

Inmult ind la dreapta cu vectorul coloana x, rezult a atunci ca x = 0, ceea

In cazul nostru, relat ia z

Inlocuind , obt inem

i, a), deci cos(

6 > 5 24 > 25,

[0, 1]. Dar 0 x

astfel ca f(x) = y, f(x

rezult a f(x) f(x