Arhimede 9-10.2001

r e v istă de cultură matematică
• •articole • note matematice

• capacitate • bacalaureat
• olimpiade • admitere la
facultate probleme propuse
probleme rezolvate •
divertisment matematic •
Aplicaţii ale
matematicii în:
• informatică
•• fi z ică
chimie
•• astronomie
biologie
•• medicină
econorme ~.-
•• ştiinţe sociale
I arte
paralela 45
REVISTĂ LUNARĂ
CUPRINS
• Proprietăţi ale unor clase de • Familia Bemoulli sau
triunghiuri / 1 matematicienii din familia
Bemoulli / 31
• Calculul sumelor unor serii de
funcţii/ 7 • Probleme rezolvate/ 32
• O „curiozitate aritmetică" şi
calculatorul / 14
• Pregătirea
şcolare/ 41
olimpiadelor
• Suma cuburilor cifrelor unui • Probleme propuse / 43

număr natural / 18
A 42-a Olimpiadă Internaţională
• Aforisme / 51
• • Probleme cu cifre şi numere / 52
de Matematică (Washington
D.C., SUA, 8-9 iulie 2001) / 22 • Rubrica rezolvitorilor de
probleme/ 55
EDITOR: EDITURA PARALELA 45

Piteşti 0300, str. Fraţii Goleşti 128-130; tel/fax: 048-63.14.39; 048-63.14.92; 048-21.45.33; e-mail: ep45~pitesti.ro . . .
Bucureşti Sector 4, b-dul. Dimitrie Cantemir, nr. 20, bi. 8, sc. A, et. 3, ap. 16; tel./fax: 01-335.36.97: e-matl: bucurest1p45@d1g1.ro
Braşov 2200, str. Paul Richter 7, tel/fax: 068-14.04.15; e-mail: ep45@deltanet.ro . . .
Cluj-Napoca 3400, str. l.P. Voiteşti, nr. 1-3, bi. D, se. 3, ap. 43, tel/fax: 064-43.40.31; e-mail: ep45@ma1l.dntcJ.ro
http://para1cla45.netfirms.com/
COLEGIUL DE REDACŢIE
Director: dr. Sorin Rădulescu
Componenţa colegiului: prof. univ. dr. Dorin Andrica (Cluj-Napoca), prof. univ. dr. Maria Bătineţu-Giurgiu (Bucureşti),
dr. Cezar Joiţa (S.U.A.), cercet. şt. dr. Marius Rădulescu (Bucureşti), dr. Virgil Nicula (Bucureşti), dr. Mircea T. Orăşanu
(Bucureşti), tiz. Konstantin Mircea Filip (Karlsruhe-Germania), prof. Alexandru lucovici (Haifa-lsrael), prof. Gheorghe
Andrei (Constanţa), prof. D. M. Bătineţu-Giurgiu (Bucureşti), prof. Mihaly Bencze (Braşov), prof. Costel Chiteş (Bucureşll),
prof. Marcel Chiriţă (Bucureşti), prof. Theodor Dănet (Bucureşti), prof. Ilie Diaconu (Cluj-Napoca), prof. Aurel Doboşan
(Lugoj), prof. Laurenţiu Gaiu (Bucureşti), prof. Ilie P. Iambor (Bucureşti), prof. Vlad Marina (Bucureşti), prof. Annand
Martinov (Bucureşti), prof. Adelaida Mateescu (Bucureşll), prof. Molea F. Gheorghe (Curtea de Argeş), prof. Dan Nedeianu
(Drobeta Turnu Severin), prof. Gheorghe Palanciuc (Alba Iulia), prof. Nicolae Papacu (Slobozia), prof. Daniel Petriceanu
(Bucureşti), prof. Mihai Piticari (Câmpulung Moldovenesc), prof. Virgil Şerban (Bucureşti), prof. Gheorghe Vernic
(Constanţa), prof. Gheorghe Cristescu (Bucureşti), prof. Ecaterina Diniţă (Bucureşti), prof. Doina Enache (Bucureşti), prof.
Viorica Ivan (Bucureşti), prof. Cristina Godeanu (Bucureşti), prof. Maria Matrosenco (Bucureşti), înv. Doina Tudoriţa
Stănculescu (Brăila)
Elev~: Andrei_ Chiteş (Colegiul Naţional „Mihai Viteazul", Bucureşti), Arthur Marius Popa (Liceul Internaţional, Bucureşti),
Gabriel Dospmescu (Liceul „Dimitrie Cantemir", Oneşti)
MEMBRI ONORIFICI
prof. univ. dr. docent Solomon Marcus, membru corespondent al Academiei Române
prof. univ. dr. Dan Brânzei (Universitatea Iaşi)
prof. uni_v. dr. Ion Chifescu (Universitatea Bucureşti)
conf. umv. dr. I.C. Drăghicescu (Universitatea Politehnică Bucureşti)
Redactor-şef şi responsabil de număr

dr. Petruş Alexandrescu
ADRESA REDACŢIEI
Bucureşti, B-dul Dimitrie Cantemir 20, BI. 8, ap. 16, sect. IV, teJ./fax: 01 _ 335.36.9?
ARHIMEDE • Nr. 9-10/2001 septembrie-octombrie
[PROPRIETĂŢI ALE UNOR

CLASE DE TRIUNGHIURI 7
4iMEiii-i+i4ifiFl·i+Hi>'
În prezentul articol vom demonstra câteva proprietăţi ale ariei triunghiului po-
dar, respectiv pedal, asociat punctului de intersecţie al cevienelor de rang k.
Notaţiile folosite sunt cele uzuale într-un triunghi ABC. Pentru punctul M din in-
teriorul triunghiului ABC, reamintim următoarele definiţii:
Definiţia 1. Se numeşte triunghi podar asociat punctului M, triunghiul cu vâr-
furile proiecţiile punctului M pe laturile triunghiului ABC.
Definiţia 2. Se numeşte trhmghi pedal asociat punctului M, triunghiul cu vârfurile,
punctele de intersecţie ale dreptelor AM, BM, CM cu laturile BC, AC, AB, ale triunghi-
ului ABC.
Dacă AAk, BBk, CCk (Ak e (BC), Bk e (AC), Cite (AB)), k e R sunt ceviene de
rang k ( BAk =(~Jk şi analoagele), ~otăm cu Mk

punctul lor de intersecţie,
cu
AkC b
(aABc(k), respectiv SABC{k) aria triunghiului podar, respectiv pedal, asociat punctului
Mk şi triunghiului ABC. În [2] (pg. 133-134) se demonstrează că
1,k)= 3 (ab
a ABC\! 48
f- 2
(
+ (bc yc-2 2
+ (ca; - . .. [l]
îl , 1arm
~k+bk+ck J
SABc(k )= 2S
·
~ k kţ~bc'J'k ţk k),
+b +c +a
unde S este aria triunghiului ABC.
De asemenea, în [1] se demonstrează că funcţia SABC: R-+- (O, oo), SABC(k) =
= aria triunghiului pedal asociat punctului Mk,
este pară şi descrescătoare pe [O, oo)
(respectiv crescătoare pe (-oo, O]). În continuare în cazurile în care.nu există pericol
de confuzie vom nota aAsdk) = a (k) şi SAsc(k) = S(k).
Fie x, y, z E (O, oo) şi a, (3, 'Y E R. Sunt adevărate următoarele
afirmaţii:
Lema3
1) Dacă (a-(3){Ji-y) ~O, atunci: (ua-;('Ex"') ~~)~a+-r-PJ (1)
2) Dacă (a -13)((3 -1) ~ O, atunci: (Exa)~1} ~ ~)~a+-t-13) (2)
◄
DEMONSTRAŢIE. După efectuarea calculelor avem:

(Lxa)(l:xî) - (l:xP)(Lx«+'Y-13) = L{(xy)Y (xa-p - y«-P) (xP--r - yP--1)) şi imediat se
obţin relaţiile (I) şi (2).
Consecinţa 4. Pentru p= O, obţinem: dacă a:y s O avem (Lxa)(l:x1) ~

~ 3 l:xa+y (3), iar dacă ay~ Oavem (l:x«)(l:x'Y) s 3 l:x«+r (4), adică inegalităţile lui
Cebîşev.
Consecinţa 5. Fie a, b, ce (O, oo), k, pe [O, oo) cu k < p. Facem în (1) x = ah, y =
= bc, z = ca, a = p, P= p - 2, 'Y = k - 2 ((a - P) (P - y) = 2 (p - k) > O) şi obţinem:
t-
{L(ah)'J(L(ah 2 ~ (L{ab)P-2) (L{ab/ (5).
Consecinţa 6. Fie a, b, ce (O, oo), k, pe [O; oo) cu k < p s 2k + 2. Facem în (4)
X= a, y = b, z = c, a = 2k - p + 2 ~ o, 'Y = 3 (p - k) > o şi obţine~ (u k-p+ ) (u3(p-k~ s
2 2
s 3l:a2p-k+2 (6). Folosind inegalitatea mediilor: l:a3Cp-k) ~ 3(abc)p-k, inegalitatea (6) de-
vine:
l:a2P-k+2 ~ (abc)p-k u2k-pt2, unde k < p s 2k + 2 (7).
Lema 7 1 Fie a, b, c E (O, oo), k, pe [O, oo) cu k < p S 2k + 2. Atunci avem

inegalitatea: {fa 2P) {L(ab/-2) ~(fa2") (L(abT2). (8) ·
DEMONSTRAŢIE. După efectuarea calculelor, obţinem:
t-
(Li~ · (L{ab/- )-(Ll~ • (I{ab)P-2) =I{(ab 2 (ap+k- b~(ap-k - blHC)) +
2
+ (abcl-2 (l:a2P-k+2 - (abc)P-k • La2k-p+2).

Cum (ap+k - bp+k) (ap-k - bp-k) ~ O ( pentru că p + k, p - k ~ O ) şi folosind (7) se
obţine (8). ·
Studiem în continuare monotonia funcţiei crAsc: R-+ (O, oo), GAsc(k) = aria
triunghiului podar asociat punctului Mk,
1) Funcţia crabc este descrescătoare pe [O, oo).
Propoziţia 8 2) Există un triunghi ABC pentru care funcţia aabc nu este mo-
notonă pe (-oo, O].
DEMONSTRA ŢIE. 1) Demonstrăm că funcţia crABC = a e$te crescătoare pe orice
interval de forma [n, n + 2], n e N şi atunci rezultă imediat că funcţia a este
[O, oo). Fie n e N şi k, p e [n, n + 2] cu k < p..
descrescătoare pţ
Avem p s n + 2 < k + 2 < 2k + 2. Atunci:
cr(k!;:(p)~a• J~ak y=~a• Ytt.(ab'j'- 2 -~ak h,(ab'r 2 =
={ra2 P +2l:{ab1} l:{abf-2 -{ra 2k +2l:{abf} l:{abJ>- 2 = ·
= {l: a P )l:(ab
2
f- 2
- U: a k}L(aby- + 2{{l:{abJ> }l:(abf-
2 2 2
-{I:{ab f }l:{ab 1- 2
)
►
I
şi folosind ( 5) şi (8), obţinem a(k) ~ a(p). Deci funcţia a este descrescătoare pe

[n, n + 2], ne N şi atunci ea este descrescătoare pe [O,oo). În caz particular, obţinem
a(O) ~ a(l) ~ a(2), adică o ordine între ariile triunghiurilor podare asociate centru-
lui de greutate, centrului cercului înscris şi punctului lui Lemoine ( punctul de
intersecţie al simedianelor ). ·
2) Avem a(k) JI.(abj<-2~aP f . Fie a = b = 2, c = 1, atunci

~ (:r.(ab)P-2)akf
aţ
0'\0
l)) = > 1 şi
17
16
2 44
a((- )) = < 1 , deci a(-2) < a(-1) > a(O),
a-1 51
adică
a ABC nu este
monotonă pe (-oo,0].
1) Pentru orice triunghi ABC şi pentru orice k e [0,2] avem .
SAsc(k) ~aABc(k).
2) Există k e (-oo,0), pentru care există un triunghi ABC astfel
Propoziţia 9 încât SAsc(k) < aAsc(k) şi un alt triunghi ABC astfel încât SAsc(k) >
O'Asc(k). ·
3) Există k e (2, oo), pentru care există un triunghi ABC astfel
încât SAsc(k) < O'Aac(k) şi un alt triunghi ABC astfel încât SAac(k) >
O'Asc(k).
abc .
D'EMONSTRA.ŢIE:. Cum S = - . ' atunci
· 4R
S(k) __1_ (abc'f ak -SR2 ak

a(k)- 2s2 (~(ab)1<-2)n k+bk - (:r.(ab)2-k )n k+bk
1) Pentru ke.[0,2], avem ~ak_}ra 2 -ks3I,a 2 (din(3)) şi atunci
S(k) =SR2 ak
a(k) 3 k + bk .
Cum (U Y= ( ½I.(ak + bk }Î 2
= ; ( I.(ak + bk
3
)J;,: 2; TI~k +bk }, (am folo-
s1·t meg
. a1·ta
1 tea med··1 ) S(k) 9R i • Fo1osmd
11 or avem -r,-) ~ - -
2
. .
megalitatea cunoscută
O'\k I,a
~a ~ 9R , obţinem S(k) ~ a(k) pentru orice k e [O, 2].
2 2
◄·
ARHIMEDE • Nr. 9-10/2001 septembrie-odombrit?
2) Fie k = -1, atunci S(-I) = {abc )2 l:ab )2 . Pentru a = b = 2, c = l

a{-1) 2s 2 a 3 Il{a+b)
. s(-1) 2048 . . s(-1) 8192
obţinem -r-) = - - < 1, tar pentru a= b = 2, c = 3 obţinem --r-) = - - > 1.
0\-1 2295 0\-1 7525 ·
3
3) Fie k = 3, atunci s(3) = (abcf a . Pentru a= b = 2, c = 1
a{3) 2S 2 (l: ab )- Il 3 + b 3
. S(3) 1156 . . S(3) 11094
obţmem - ()=--<l, 1arpentru a=b=2, c = 3 obţmem - ()=-->1.
a 3 1215 a 3 8575
Fie k, p, n e R. Sunt adevărate următoarele afirmaţii:

Propoziţia 10 1) Dacă (p- n) (n - k) :;J! O, atunci S(p) S(k) ~ S(n) S(p + k- n) (9)
2) Dacă (p- n) (n - k) ~ Oatunci S(p) S(k) ;:: S(n) S(p + k- n) (1 O)
S(p)S(k)
DEMONSTRAŢIE. Avem {. ) (p. )
S\n S +k-n
Dacă {p - n) (n - k) ~ O, atunci
i~P + bP J~k + bk~ ~n + bn )~p+k-n + bp+k-n )= aPbk +akbp _
-anbp+k-n -ap+k-nbn =(ab)k~p-n -bp-n )~n-k _.bn-k )~o
şi imediat avem Il(~P + bP) ~k + bk ))~ Il(~n + b 0 ) ~p+k-n + bp+k-n )),
adică S(p) S(k) s S(n) S(p + k-n). Analog se demonstrează inegalitatea (10).
Observaţie. Dacă n = O, p = -k, atunci (9) devine S(k) S(-k) s S2(0} şi cum
S(k) = S(-k) pentru orice k e R.
Dacă k = O, p > n ~ O, atunci (9) devine S(p) S(O) s S(n) S(p - n) şi cum S (p -
n) s S(O), obţinem S(p) s S(n), adică funcţia S este descrescătoare pe [O, oo). (Am
obţinut o altă demonstraţie în afara de cea din [1], pentru monotonia funcţiei S).
Dacă a, b e (O, oo}, k, p e R, Â e [O, 1], atunci avem:

Lema 11
Y-' .
a).Jc+(/-)Jp + b).Jc+(J-)Jp ~ (ak + bk ţ (aP + bP (11)
DEMONSTRAŢIE: Fie funcţia g:R~R, g(x) = ln(ax + bx). Cum: (ax + bx)2 g"(x) =
= (aht (ln a- ln b)2 ~ O, rezultă că funcţia g este convexă pe R, adică pentru orice
Â e [0,1] şi k, pe R avem g(Âk + (1 -Â.)p) s Â.g(k) + (1 -Â.)g(p), şi folosind mo-
notonia funcţiei logaritmice, rezultă imediat inegalitatea ( 11 ). Se poate da şi o altă
demonstraţie pentru inegalitatea (11). Pentru Â. e {0,1}, se verifică direct, iar pentru
Â e (0,1), în inegalitatea lui Holder
►
ARHIMEDE .& Nr. 9-10/2001 septembrie-octombrie
I I
xz+yts(xr +tY ~q+tq)\ x, y, z, t >0; r, t>l; !.+.!..=t, facem

r q
r=.!, q=- 1-, x=aÂk, y=bÂk, z=a(l-Al', t=b(l-A}> ~ obţinem inegali-
Â. 1-Â.,
tatea(ll).
SAsc: R ~ (0,oo), S,48 c(k) = aria triunghiului pedal
Funcţia
asociat punctului M1c, este logaritmic concavă pe R, adică pentru
Propoziţia 12 orice Â. e [0,1] şi Ic, p eR avem:
SAsc(}Jc + (1 - Â.)p) ~ SAsc(k)/- •SAsdP))'-'A. (12)
sau ln SAsc(>Jc + (l -Â.)p)) ~ Â. ln (SAsc(/c)) + (1-'J...) ln(SAsc(p)).
(abcjÂ.k+(l-1}>) . .
DEMONSTRIIŢIE. Cum s(U: +(I-).},)= 2S n~(71k+(t-il.}>) + b(71k+(H.:.,~ ŞI
(abc1Ak+O~'A)p) ·
(S(k)f · (s(p)J-). = 2S ('- "i-/_ ·l_-'A), folosind (11) se obţine (12).
0 ~k+bk, ~P+bP,
Observaţie. în cazul particular

:,
Â. = .!.. ,
2
inegalitatea
.
(12) devine
'k? )~ .Js(k)-s{p), adică s k; P)~ s(k)-s(p)03),

2( inegalitate I:!'-~ poate
obţine şi din (9) pentru n = k + P . ,

. . . 2 '
Fie triunghiul ABC. Atunci funcţia f : R ~ (O, oo), f(k) =
Lema 13 = 0Asc(/c)· 0,4sc(2-k) este crescătoare pe (-oo, l] şi descrescătoare·
pe [J, oo).
DEMONSTRAŢIE. Fie k, p e (- oo, 11 cu k < p. Atunci avem
f(k)=l6S6 l:(abf- 2 I(abŢk =l6S6 (abcf- 2 Ia 2-k. (abcŢkiak J6S 6 .
f
t(ak t(a2-k f (tak )
2
(t•2-k f {abc)2
1
= a, y = b, z = c, a= p, 13 = k, 'Y = 2 - p
•
(tak} l:•2-k • Daci în (1) facem x
(a- P = p - k > O, P- y = k + p - 2 s O, pentru că k, p s 1) obţinem
(l:aP }(l:a -P ):i:(l:ak }(l:a 2-k )şi atunci
2 imediat avem flk) s ftp), adică
◄
ARHIMEDE • Nr. 9-10/2001 septembrie-odombrie
funcţia feste crescătoare pe(-«>, I]. Cum f(k) = f(2 - k), imediat rezultă că funcţia
feste descrescătoare pe [1, oo).
Propoziţia 14.1 . F_ie triung~iul oarecare ABC. Atunci funcţia aAse nu este loga-
rztmzc convexa pe R. ·
DEMONSTRAŢIE. Presupunem prin absurd că funcţia O' este logaritmic convexă
pe~: cr(Â.k ~ (I - Â.)p) s; (cr(k))l (cr(p)) 1- \ penţru orice Â. e [0,1] şi k, pe R. Pen-
tru ·1=.!.. şip= 2-k obţinem a{t)s~a(k)a(2-k), adică. a 2(1)sa(k)a(2-k), deci
2 . . . .
s;f(l) s; f(k) pentru orice k e R. Dar din monotonia funcţiei f (~ma 4) avem f(k) ~
s; f(l) pentru orice k e R şi' atuqci f(k) = f(l) pentru orice k e ~ şi ABC un triunghi
oarecare, ceea ce este o contradicţie. Prin urmare funcţia O' nu este logaritmic con-
vexă pe R.
În încheiere enunţăm câteva întrebări la care nu cunoaştem răspunsul' (afirma-
tiv sau negativ).
I) E~istă un interval di~ (-«>, O] pe care funcţia aABC este monotoni ~ricare ar
fi triunghiul ABC ? .
2) Există k e (-«>, O) U (2, oo) astfel încât avem SABC(k) ~ aAec(k) (respectiv
S~(k) s; GABC(k)) _oricare ar fi triunghiul ABC ?
· 3) Este funcţia aAec logaritmic concavi pe.R oricare ar fi triunghiul ABC?
Bibliografie
[I] N. Papacu, O proprietate a unei clase de triunghiuri, G. M. nr.
6/1994 . .
[2] V. Gh. Vodi, Triunghiul - ringul cu trei colţuri~ Ed. Albatros, 1979
►
ARHIMEDE _. Nr. 9-10/2001 septembrie-octombrie
[ CALCULUL SUMELOR UNOR

SERII DE FUNCT/1 I
J
p
Ne propunem să determinăm suma seriei de puteri I ~x k pentru pE N şi xE R.
k~O k!
p
Lema 1 Seria L~xk este convergentă pentru t/ x E R.
k -:?.0 k!
DEMONSTRAŢIE:
Pentru x = O seria are suma zero şi deci este convergenta.
Pentru x -:ţ. O vom arata mai întâi ca seria este absolut convergentă, de unde va
rezulta că este convergentă.
Seria dată este absolut convergentă<=> seria I

~lxlk este convergentă.
k~O k!
Vom arata că această ultimă serie este convergentă cu ajutorul criteriului ra-
portului.
(k + 1f lk+I I
. (k + l)! x . ( k +1
Deoarece hm - - - -- = hm - -
)p · lxl · -1- =O< I rezultă că
k ➔= ~lxlk k ➔oo k k+l
seria cu termeni pozitivi este convergentă şi deci seria dată este
convergentă.
xP k
Notăm cu Sp(x) suma seriei I - x .
k~O k!
xP
Evident So(x)= I -=ex. (teorema lui Euler)
k~O k!
◄
ARHIMEDE Â Nr. 9-10/2001 septembrie-octombrie
k k xk xk-l xj x
S1(x)= L -x = L - - = x L - - = x L -=xe .
k;;?:0 k! k;;?:1 (k- l) k;;?:l (k-l) j;;?:0 j!
DEMONSTRAŢIE:
Prin inducţie după p ~ O, natural. ·.
Pentru p = O şi p = I relaţia se verifică conform celor de mai sus.
Presupunem că St (x) = exQ1 (x) cu grQl = I pentru 'vi= O,p şi demonstrăm
că Sp+1(x)=exQp+1(x), undegrQp+l ~p+l.
Se observa că
)- ~ kP 1~.k-I _ ~ kP
S'p( X k-1 _ ~ [{k-l)+I]P k-1 _
-""~ -"" X -"" X -
k;;?:0 k! k;;?:I (k -1)! k;;?:I (k -1)
=
ic~I (k- l)i=O P
!
L x~-I ci (k-1J· =!ci L xk-l (k-1] =·
i=O P k~r(k-1)! · · ...
.
.E, . .E, .
= k c~
i=O j~O J!
r -.j .
i=O
X
j1 = k c~si (x)
Astfel
(I)
deoarece S1(x)=exQ1(x), 'vl=O,p si grQJ =l .

Din această relaţie avem
' p+l . p .
Sp+1(x)= L C~+ISi(x)=Sp+I(x)+ L C~+lSi(x)= (ipotez.adeinductie)
i=O i=O .
xp i
=Sp+1<x)+ Lp Î X
cp+le Qi(x)=Sp+l x +e
()
L cp+IQi(X) .
i=O i=O
p .
Notăm R(x)= L C~+IQi(x), unde grQi(x)=i
i=O
p-1 . p-1 .
Deci R(x)=C:+iQp(x)+ _L C~+tQi(x)=(p+I~p{x)+ _L C~+IQi(x)
1=0 t=O
►
ARHIMEDE A Nr. 9-10/2001 septembrie-octombrie
Astfel grR(x) = grQp(x) = p(grQi (x) = i < p)

Avem
'
Sp+l (x) = Sp+l (x) + e X R(x) <=> Sp+l
'
(x)e- X -Sp+I (x)e- X = R(x) <=>
<=> [e-xSp+l (x)]'= R(x)

De aici obţinem:
e-xsp+l (x) = JR(x)dx + C, C fiind constanta reală.
Cum grR = p => polinomul T(x) = JR(x)dx are gradul p+ 1 (grT = p + 1).
Astfel e-xsp+1(x)=T(x)+C, grT=p+l
Se observă însă că Sp+ 1(0) = O şi polinomul T(x) nu are tennen liber deoarece
dacă
R(x)= !akxk =>T(x)= JR(x)dx=

k=O
..!.Lxk+l =x
k=O k + l .
f
..!.Lxk
k=O k + 1
f
şi astfel T(O) = O, iar grT = p + 1. Lu~d x = O în relaţia e-xsp+I (x)=T(x) + C,
valabilă pentru 'vxe R, obţinem: Sp+I (O)= T(O) + C ~ C = O
Astfe~ e-xsp+1(x)=T(x) cugrT=p+ 1.
De aici rezultă Sp+t (x) = exT(x) , cu grT = p + 1.
Cu acestea am demonstrat că pentru orice pe N, Sp(x) = ex Qp(x) (2)
În cele ce unnează calculăm pe Qp(x).
Lema3
DEMONSTRAŢIE:
Din relaţia (2) avem:
( - X \i (-x)i · J·P ·
Qp(x)=e-xSp(x)= L ~p(x)= L -.-x 1 L -xJ =
i~O t! i~O t! j~O p!
n k p ( l)n-k } n n
= L L , - , n= L ~ l:(-l)n-kkpC~ =
n~O ( k=O k. (n - k). n~O n. k=O
xn n k k
= L -, l:(-1) (n-k)PCn (3)
n~O n. k=O
◄
Mai departe folosim următoarea lemă:
Fie A, B -:I: 0, IAI = p, IBI = n astfel ca p ~ n. Atunci numărul

Lema4
funcţiilor surjective de la A la B este rn
k=O
(-1/ (n - kjP c:.
DEMONSTRAŢIE:
Folosim principiul includerii şi excluderii:
c~(_LJAi
11=1
tJ l:(-1)-l+cardLcard(_nAi)=
Lc{l,2, ...,m} 1eL
n
= IcardAi - Icard(Ai nAj)+ Icard(Ai nAj nAk)+ ... +
i=l lSi<jSm lSl<j<kSm
+(-l)m-1cai_nAj I. (4)
'11=1 J
Luăm B={b1,b2, ...,bn} şi Ai ={f :A ➔ BIYi !! Imf}
Cum numărul tuturor funcţiilor f : A ➔ B este n P , atunci numărul funcţiilor
surjective f: A ➔ B este nP -c~(_lJAi I (5)

'11=1 · J
Deoarece numărul funcţiilor de la o mulţime cu p elemente la o mulţime ~u
n-j elemente, este pe de o parte ( AAj 1

), iar pe de altă parte este (n-j)P şi cum j in-
1=1
1
dici se aleg din cei n în C moduri, rezultă:
j .
I Card(nAi )=Ci (n- j)P
1S1.1<t.2<. ..<1jSn
. I=1 I
n
Astfel: pentruj = 1 obţinem I,card(Ai) = (n -J)P eh
i=l
pentruj = 2 obţinem rcard(A, n Ai)= C;(n-2)P
ISi<jSn
Folosind aceste relaţii în (4) pentru n = m precum şi relaţia (5) obţinem că

numărul funcţiilor
surjective de la A la B este:
nP -C~(n-l)P +Cii(n-2)P -C~(n-3)P + ... +(-l)n-Ic~-l
n
relaţie care se restrânge la: I,(-l)kC~ (n-k)P
k=O
Astfel în relaţia (3) intervine numărul funcţiilor surjective de la A cu p ele-
mente la B cu n elemente. Deoarece pentru n > p nu există funcţii surjective de la A
la B, rezultă că suma din relaţia (3) pentru n ~ O se reduce la o sumă finită după
n=O,p. Cu aceasta Q,(x) = f[~Î,HlC;(n-k)"}n

n=O n. k=O
Teorema 1 I, k:xk =i'Î [t(-1/C!(n-k)P]xn

k~O k. n=O k=O
DEMONSTRAŢIE:
kP k . p [1 n k k }
Avem: I, - ~ =Sp(x)=exQp(x)=ex l: , L(-1) Cn(n-k)P n .
1
k~O k. n=O n. k=O
FiefeR[x] astfel ca g,f =m, f=a 0 +a1x+ .... +amxm.

Teorema2
Atunci I, f~)xk =exf[aPt(~Î,(-1/C!(n-k)P}n].
k~O k. p=O n=O n. k=O
DEMONSTRAŢIE: .
m m
Din f = I,aPxP obţinem f(k) = I,aPkP .
p=O p=O
Deci
f (k) k xk m m kp k
L -x = I. - I, apkP = I, ap I, - x =
k~O k! k~O k! p=O p=O k~O k!
= ~ apex ! (~ l:(-l)kC~(n-k)P }n =
p=O n=O n. k=O
=ex
p=O
Î [ap f (~ f(-l)kC~(n-k)P }n]
n=O n. k=O
ARHIMEDE A Nr. 9-10/2001 septembrie-odombrie
Corolar 1 L k:k. =et(!,f,r-1/c;(n-k)P).

k~O n=O ll. k=O
DEMONSTRAŢIE:
Rezultă luând x = I în rezultatul teoremei 1.
Cu acest corolar am regăsit rezultatul teoremei I din [I].
Dacă f =a0 + a 1x + ... + amxm e R[X] atunci:
~ lf/ =et[aPt( ~!ta(-1/C!(n-k)J]

Corolar2
DEMONSTRAŢIE:
Rezultă luând x = I în rezultatul teoremei 2 din [1].
Cu acest corolar am regăsit rezultatul teoremei 2 din [1].
APLICAŢIE
O variabilă aleatoare discretă x este dată printr-un tablou cu două linii în care
pe prima linie sunt trecute valorile reale ale variabilei (valori care formează o
mulţime discreta) iar pe linia a doua sunt trecute probabilităţile cu care se obţin
aceste valori [2].
Astfel x este data prin tabloul:
(;; ;: p: 2
..:·· p:n . :. ) sauconcenWt (;: L
unde LPk = 1 (Pk = P(x = xk}). Numim moment de ordinul pe N* al varia-
k~O
bilei aleatoare x mărimea: Mp(x) = l: xk.Pk .
k~O
Spunem că variabila aleatoare x este repartizată Poisson de parametru a> O
[2] dacă
este definită prin tabloul
[:-• a:-• (. ...

ak
k
k! e
-a ···1
...
k
adică probabilitatea ca x să ia valoarea k, k ~ Oeste P(x = k) =_!_e-a
k!
k k
Evident LPk = LP(x=k)= :I, ~-a =e-a :I, ~=e-aea =1 (con-
k~O k~O k~O k! k~O k!
form teoremei lui Euler). Pentru această variabilă momentul de ordinul pe N* este
dat de teorema următoare.
Teorema3' M;(x)= f[-!,!(-1/C!(n-k)P]-an.

n=O n. k=O
Valoarea medie ş.i dispersia variabilei x repartizată Poisson de

Corolar
I parametru a > Oeste a.
DEMONSTRAŢIE:
Deoarece valoarea medie a lui x, M(x) este momentul de ordin 1, aceasta se
obţine făcând p = 1 în teorema 3. Rezultă M(x)=a.
Pentru calculul dispersiei variabilei aleate>are x, D2(x) se foloseşte formula:
D2(x) = M2(x) - [M(x)]2 [2] ·
M2(x) se obţine luând p = 2 în teorema 3. Rezultă M2(x) = a2+ a .
Astfel D 2(x) = a2 + a-a2 = a.
Bibliografie
[1] Arthur Popa, Asupra unor serii de numere, Arhimede 2000, nr.10,
pag.8-9,2000
[2] Virgil Craiu, Calculul probabilităţilor cu exemple şi probleme, Ed.
Fundaţiei România de mâine, 1997
ARHIMEDE • Nr. 9-10/2001 sepfembrie-odombrie
[OSI CALCULATORULARITMETICĂ']
„CURIOZITATE
I
cf··i't¾i·iMM·i·i'H·idiW
În [2] sunt prezentate, sub denumirea de „curiozităţi aritmetice", printre altele,
unnătoarele egalităţi:
1+2+3+4+5+6+7+8x9=100
1+2+3+4X5-6+7+8x9=100
1+2x3+4+5+~+8+9=100
Apar mai multe întrebări:
- în câte moduri poate fi scris numărul I 00 folosind, cifrele nenule din sistemul
zecimal (în ordinea naturală) şi operaţiile de adunare, scădere, înmulţire şi împărţire ?
- ce se întâmplă cu alte numere, pot fi ele obţinute în mod similar ? Având în
vedere numărul mare de cazuri de analizat, răspunsurile la aceste întrebări se pot
obţine cu ajutorul calculatorului.
Idea algoritmului este relativ simplă. Facem convenţia că dacă între două cifre
există spaţiu liber, omitem acest spaţiu liber; astfel, de exemplu, 1 2 înseamnă 12,
2 3 4 înseamnă 234 etc.
- în faţa cifrei 1 pot fi scrise doar semnele + şi -;
- între cifra 1 şi cifra 2 nu poate fi scris semnul operaţiei de împărţire (,,:");
- între celelalte cifre se pune unul dintre semnele +, -, x sau se lasă spaţiu liber.
Algoritmul are trei etape: ·
- eliminarea spaţiilor libere (a pauzelor);
- efectuarea de la stânga la dreapta a înmulţirilor şi împărţirilor (pentru acestea
din unnă doar când împărţirea are loc :fără rest);
- efectuarea adunărilor sau scăderilor (de la stânga Ia dreapta).
Programul sursă, scris în limbajul C++, este unnătorul:
# include <iostream.h>
# include <conio.h>
# include <io.h>
#include <math.h>
# include <string.h>
# include <stdlib.h>
# include <stdio.h>
void main(void)
{
char op[]="+- x:";
►
char cif[] ="1234567890";

char ni[] =" I 2 3 4 5 6 7 8 9. ";
· charnp[l9], n1[19], n2[19], s[IO];
int lni, lnp, lnl, ln2,ls;
int cs, i, il, i2, i3, i4, i5, i6, i7, i8, iQ, p, q, pl, p2, rz;
unsigned long qr,ql,q2;
unsigned int k;
long rez, ter[IO] [2];
clrscr ( );
printf ("Ce numar doriti ?"); scanf ("%d", &rz); cs=O;

for (il=O ;il<=l; il++) {
for (i2=0; i2<=3; i2++) {
for (i3=0; i3<=4; i3++) {
for (i4:==0; i4<=4; i4++) {
for (iS=O; i5<=4; iS++) {
for (i6=0; i6<=4; i6++) {
for (i7=0; i7<=4; i7++) {
for (i8=0; i8<==4; i8++) {
for (i9=0; i9<=4; i9++) {
lni=l8;
ni[O]=op[il]; ni[2]=op[i2]; ni[4]=op[i3];
ni[6]=op[i4]; ni[8]=op[l5]; ni[10]=op[i6];
ni[12]=op[i7]; ni [14]=op[i8] ; ni[16] =op[i9];
inp=-1;
for (i=O; i<=lni; i++) {
if (ni[i]!=' ') {lnp=lnp+l; np[lnp]=ni[i];}}
lnl=lnp; for (i=O; i<=lnl; i++) nl[i]=np[i];
etOl: for (p=O; p<=lnl; p++){

if(nl[p]='x' li nl[p]=': ') goto et02;}
goto et06;
et02: for (i=O; i<=p-1; i++) {
q=strchr (cif, n I [p-1-i])--cif;
if (q<O li q>9) {p I =p-i; goto et03;}};
et03: for(i=p+l; i<=lnl;i++){
q=strchr(cif, nl[i])- cif;
if (q<O li q>9) {p2=i-l; goto et04;} };
et04: s[O] ='\O';
strncat(s, nl+pl, p-pl); ql=atol(s); s[0]='\0';
strncat(s, nl+p+l, p2-p); q2=atol(s); s[0]='\0';
if(nl[p]='x') {qr=ql*q2; ultoa(qr,s,10) ;goto et05;}
if (ql % q2!=0) goto etl0;

qr=ql/q2; ultoa(qr,s,10);
et05: ls=strlen(s);
ln 1=strchr(ni, '. ')-n 1;
n2[0]='\0'; strncat(n2,nl,pl);
strncat(n2,s,ls); stmcat(n2, nl +p2+ l,lnl-p2);
ln2=strchr(n2,'. ')-n2;
lnl=ln2; for (i=0; i<=lnl; i++) nl[i]=n2[i];
goto etOI;
et06: k=-1;
et07: k=k+I;
if(nl[0]='+') ter[k][l]=l;
else ter[k] [1=-1;
for (i=l; i<=lnl; i++){
q=strchr(cif, nl[i])-cif;
if(q<0 li q>9) {p=i-1; goto et08;}}
goto et09;
et08: s[0]='\0';
strncat(s, nl+l, p);
ter[k][0]=atol(s);
n2[0]='\0';
strncat(n2,nl +p+ l,lnl-p); ln2=strlen(n2);
nl[0]='\0'; strncat(nl,n2,ln2); lnl=ln2;
goto et07;
et09: rez=0;
for (i=O; i<k; i++) rez=rez+ter[i][0]*ter[i][l];
if(rez!=rz) goto etl0;
cs=cs+l;
for (i=0; i<lnp; i++) printf ("%c", np[i]);
for (i=l;i <19-lnp; i++) printf (" ");
printf (" = %d\n",rez);
etl0: ;}}}}}}}}}
printf ("Exista %d moduri de obtinere", cs);
}
Pentru numărul I 00 se obţin nu mai puţin de 147 posibilităţi de scriere similare

cu cele din [2]. Iată câteva dintre ele:
+ } + 2 + 3 - 45 + 67 + 8 X 9 = 100
+ I + 2 + 3 - 4 x 5 + 6 x 7 + 8 x 9 = 100
+ } + 2 + 3 X 4 X 56 : 7 - 8 + 9 = 100
+ 1 + 2 + 3 x 4 x 5 : 6 + 78 + 9 = I 00
+ } + 2 X 3 + 4 + 5 + 67 + 8 + 9 = 100
ARHIMEDE .Â. Nr. 9-10/2001 septembrie-octombrie
+ 1 + 2 X 3 - 4 + 56 : 7 + 89 = 100
+ 1+ 2 X 3 X 4 X 5 : 6 + 7 + 8 X 9 = }00
+ } - 2 X 3+4 X 5+ 6+7+ 8 X 9 = }00
+ 12 + 3 + 4 - 56 : 7 + 89 = 100
+ 12 - 3 - 4 + 5 - 6 + 7 + 89 = 100
+ 123 + 4 X- 5 - 6 X 7 + 8 - 9 = }00
+ 12 : 3 + 4 X 5 - 6 - 7 + 89 = }00
+ 12 : 3 : 4 + 5 X 6 + 78 - 9 = 100
+ 1 X 234 + 5 - 67 - 8 X 9 = 100
+ 1 X 23 X 4 - 56 : 7 : 8 + 9 = }00
- 1 + 2 + 34 X 5 - 6 - 7 X 8 - 9 = }00
- 1 + 23 X 4 + 56 : 7 : 8 X 9 = 100
- 123 - 4 + 5 X 6 X 7 + 8 + 9 = 100
- 1 X 2- 3+ 4 X 5 + 6+ 7+ 8 X 9 = 100
- 1 X 234 + 5 X 67 + 8 - 9 = 100
- 12 : 3 + 4 X 56 : 7 + 8 X 9 = 100
Pentru alte numere obţinem:

+ 1 - 2 + 345 X 6 - 78 + 9 =2000
+ 12+345 X 6+7-89 =2000
+ 1 X 2345 - 6 X 7 X 8 - 9 . =2000
+ 1 + 2345 - 6 X 7 X 8 - 9 =2001
+ 123 X 4 X 5 - 6 X 78 + 9 =2001
- 1 + 2 + 34 X 56 + 7 + 89 =2001
- 1 + 23 + 45 X 6 X 7 + 89 =2001
- }2 - 3 + 4 X 567 X 8 : 9 =2001
Ca o altă„ curiozitate", remarcăm faptul că cel mai mic număr natural care nu
poate fi obţinut în acest mod este 1071.
Cu mici modificări, programul poate fi folosit, de exemplu, şi pentru a
răspunde la următoarea chestiune de perspicacitate propusă în [l]: ,,folosiţi 7 cifre
de 7 şi operaţii aritmetice pentru a obţine numărul 100". Soluţia 777:7 - 77:7 =
= 100 este unică.
Bibliografie
[l] Silvia Parga, Jocuri matematice, Arhimede, nr. 10/2000, pag. 13.
'[2] I.I. Perelman, Aritmetică distractivă, Editura Tineretului, 1963.
ARHIMEDE .Â Nr. 9-10/2001 septembrie-octombrie
[ SUMA CUB~RILOR CIFRELOR]

UNUI NUMAR NATURAL
Ne propunem, în acest articol, să studiem cum se comportă suma cuburilor ci-

frelor unui număr natural când i se calculează la rândul ei suma cuburilor cifrelor
şi, continuând recursiv aceste calcule, să analizăm rezultatele care se pot obţine în
acest mod.
Exemplu:
Să considerăm numărul 177. Completăm următorul tabel:
Numărul Suma cuburilor cifrelor

177 I 3 + ?3 + 73 = 687
3
687 6 +83 +?3=216+512+343= 1071
1071 13 + 03 + 73 + I 3 = 345
345 3 3 +43 + 53 =216
216 23 + 13 + 63 = 225
225 23 + 23 + 53 = 141
141 13 + 43 + 13 = 66
66 63 + 63 = 432
432 4 3 + 33 + 2 3 = 99
99 9 3 + 93 = 1458
1458 13 + 43 + 53 + 8.l = 702
702 73 +03 +23 =351
351 33 + 53 + 13 = 153
153 13 + 53 + 33 = 153
În acest exemplu se observă că procesul se opreşte la numărul 153. Vom anali-

za două cazuri:
1. Cazul numerelor mai mici decât 104 •
2. Cazul numerelor mai mari sau egale cu I 04 •
Cazul 1. Cu ajutorul unui calculator, se constată că numerele <104 conduc la

următoarele situaţii:
i) Calculând în mod repetat suma cuburilor cifrelor, pentru numerele de forma
3 • k, rezultatul devine staţionar, obţinând în final 153.
ii) Calculând în mod repetat suma cuburilor cifrelor, pentru numerele de forma
3 · k + 2, rezultatul devine staţionar, obţinând în final 371 sau 407.
iii) Calculând în mod repetat suma cuburilor cifrelor, pentru numerele de for-
ma 3 · k +1, obţinem unul dintre următoarele rezultate:
1 1 staţionar
4 64 280 520 133 55 250 133 55 250 133 ;periodic
7 343 118 514 190 730 _370 370 staţionar
16 217 352 160 217 352 160 217 352 160 periodic
49 793. 1099 1459 919 1459 919 1459 919 1periodic
136 244 136 244 136 !Periodic
Cazul 2. Vom demonstra în continuare că şi numerele :2:104 conduc la aceleaşi

rezultate.
Observaţia 1. Dacă n e Z, atunci n3 şi n dau acelaşi rest la împărţirea cu 3.
Demonstraţie. Putem scrie n3 - n = (n - 1) • n • (n + I). Fiind produsul a trei
numere consecutive, n3 - n se divide cu 3. Prin urmare n3 şi n dau acelaşi rest la
împărţirea ca 3 (n3 şi n sunt congruente modulo 3).
Observaţia 2. Dacă A = a 1a 2 ...a 0 este un număr natural cu n cifre, atunci

a 13 + a 3 3
2 + ... +an ş1· a1 + a2+ ... + an dau ace1·
aşi rest 1" .... cu 3.
a 1mpărţtrea
Demonstraţia rezultă din observaţia 1, având în vedere că suma resturilor este
egal~ cu restul sumei.
Observaţia 3. Pentru orice ne N, n :2: 4, are loc relaţia 1on-t > 729 • n.
Demonstraţia se face prin inducţie.
Pentru n = 4, avem 103 > 729 • 4, ceea ce este adevărat.
Presupunând că pentru un k e N, k :2: 4 are loc relaţia
10k- l > 729 · k, (1)
trebuie să arătăm că este adevărată şi relaţia
10k > 729 · (k + 1), (2)
Dar din relaţia ( 1), prin înmulţire cu 1O, rezultă că are loc şi relaţia
10k > 729 • 10 • k. Însă
729 · 10 • k > 729 · (k + 1),
pentru orice k e N, k :2: 1. Prin urmare
10k > 729 · 10 · k > 729 · (k + 1),
deci (2) este adevărată.
◄
Observaţia 4. Fie A = a 1a 2 ...a 0 un număr natural cu n cifre, n ~ 5. Atunci

ar +a~ + ... +a! <729n <10°-1
Demonstraţia rezultă din observaţia 3, ţinând cont de majorările af < 729,
(v'i), ie {l, ... ,n}.
Am demonstrat astfel următoarea:
Teoremă
Suma cuburilor cifrelor unui număr de n cifre, mai mare decât
II fi, are cel mult n - 2 cifre.
Este evident acum că dacă pornim de la un număr A de n cifre, n ~ 5 şi calcu-

lăm suma cuburilor cifrelor sale, obţinem astfel un număr B de cel mult n - 2 cifre.
Dacă numărul cifrelor lui B nu este mai mic decât 5, calculăm suma cuburilor ci-
frelor lui B şi obţinem un număr C de cel mult n - 4 cifre. Repetând acest procedeu
de câte ori este necesar, vom obţine la un moment dat un număr D având mai puţin
de 5 cifre, deci D va fi unul din numerele ce au fost studiate printre cele <104 •
Prezentăm în încheiere programul folosit pentru rezolvarea cazului 1.
Program Sum_Cub_Cifre;
uses wincrt;
type vector= array[l..1000] oflongint;
var k, n : longint;
sir : vector;
init, optiune, j, i : integer;
repetare : boolean;
f: text;
function suma (n: longint): integer;
var s, i, c; integer;
begin
s: = O;
while n<>O do
begin
c: =nmod 10;
s: = s + c*c*c;
n: = n div 10;
end;
suma:= s;
end;
begin
writeln (' Ce numere doriti ? '};
writeln (' O: Numere de fonna 3*k');
►
writeln (' I: Numere de forma 3*k + I'};

repeat
write (' Introduceţi optiunea (O, 1 sau 2) ');
readln (opţiune)
until (optiune = O) or (optiune = 1) or (optiune = 2);
case optiune of
O: begin
init: =O;
assign (f, 'Cub_3k. txt');
end;
1: begin
init:= I;
assign (f, 'Cub_3k...2. txt');
end;
2: begin
init:= 2;
assign (f, 'Cub_3}Ll. txt');
end;
end;
rewrite (f);
writeln(f,' '' Nr. Suma cuburilor cifrelor');
for k: = 1 too 3333 do '
begin
n: = 3*k-init;
sir[l] : = n;
j: = 1; repetare: = false;
repeat
j: =j + 1
sir U]: = suma (sir Ll-1 ]);
for i: = 1to j-1 do
if sir[i] = sirU] then repetare: = tru~;
until repetare;
write (f,' Lungime ',j-1: 2): 5);
for i: = 1 to j do write (f, sir[l]: 5);
writeln (f);
end;
close (f)
end.
A 42-A OLIMPIADĂ INTERNATIONALĂ

DE MATEMATICĂ (WASHINGTON D.C.,
S.U.A., 8-9 IULIE 2001)
- REZOLVĂRI-
Problema 1: Fie ABC un triunghi ascuţitunghic şi O centrul cercului circumscris

lui. Fie P piciorul perpendicularei coborâte din A pe BC. Dacă -d3CA ~ .,:. ABC + 30°
să se arate că -t:.CAB + .,:.COP < 90°.
Soluţia 1:
Notăm cu a= .,:. CAB, p = .,:. ABC, y = .,:. BCA şi 6 = .,:. COP.

Fie K şi Q simetricele punctelor A şi P faţă de mediatoarea segmentului BC
(ca în figură). Notăm cu R raza cercului circumscris .6ABC. Avem evident că
OA= 0B = OC =OK= R. Din faptul că KQPA este un dreptunghi ==> QP = AK.
Avem că .,:. AOK = .,:. AOB - .,:. KOB = 2y - 2p ;?! 60° (-t:. KOB = .,:. AOC) ..
Deoarece în triunghiul isoscel AOK (AO = OK) avem că .,:. AOK ~ 60° ==> KA ;?! R
şi QP ~ R (la unghiul mai mare se opune latura mai mare). Utilizând inegalitatea
triunghiului avem că:
OP + R = OQ + OC > QC = QP + PC ~ R + PC ==> OP >PC şi deci în .6POC
avem că -t:.PCO > 6. Avem că 6 =.!.. .,:. BOC = .!.. (180° - 2-t:.PCO).
2 2
Deci .,:. PCO = 90° - a } 0 0
şi .,:. PCO > 6 ==> 90 - a> 6 ==> a+ 6 < 90

Soluţia 2 (variantă soluţia I):

Ca şi la soluţia I avem că OP > PC. Demonstrăm aceasta: Din teorema sinusu-
rilor avem că AB = 2R siny şi AC = 2R sinp ⇒ BP - PC = AB cosp - AC cosy =
= 2R (siny cosP -sinp cosy) = 2R sin(y- P).
Avem că 30° s; y- P < y< 90° ⇒ sin (y- P) ~ .!.. Dar, am arătat că BP-PC =
2
= 2R sin(y- P) ⇒ BP - PC ~ R. De aceea obţinem că: R + OP = OB + OP > BP ~
~C + R ⇒ OP > PC şi continuăm ca la soluţia 1.
Soluţia 3:
Arătăm mai întâi că R2 > CP • CB. CB = 2R sina, CP = AC cos 'Y = 2R sinp co~.
Deci R2 > CP • CB <=> .!. > sinex sinP cosy.
4
Avem că 1 > sin ex= sin(y + P) = siny cosP + sinP cosy. }
şi ½< sin(y- (3) = sill'ycos(3- sin(3 cosy(deoarece 30' sy-(3 <90) ⇒
1
I > siny cosP + sinP cosy > .!. + 2 sinP co~ (deoarece siny cosp > +
2 2
"A
+ sm.., cosy,1\ ⇒ -1 > 2sm..,
·A
cosy ⇒
·A.
sm.., cosy < -1 ⇒
. sm..,
smex "A.
cosy < -1 .
2 4 4
Acum alegem un punct J pe BC astfel încât CJ • CP = R ⇒ (din aceasta şi din
2
faptul că R2 > CP • CB) CJ > CB ⇒ -t:.OBC > -t:. OJC.

Deoarece oe = PC şi dCO = -tOCP ⇒ 8.TCO::: 60CP şi deci -t:.OJC = -t:.POC =
c1 oe
=6 ⇒ 6 <-t:.OBC=90° -ex ⇒ ex+ 6 <90°.
Soluţia 4 (variantă soluţia 3):

La fel ca la soluţia 3 arităm că R2 > CP • CB. Pe de altă parte puterea ·punctului P
faţă de cercul circwnscris 6ABC este: PB •PC= R2 - OP2• Din cele două relaţii ⇒
Qp2= R2 -PB •PC> CP • CB-PB ·PC= PC (CB-PB) = PC2 ⇒ OP2 > PC2 ⇒
OP> PC şi deci ca la prima soluţie arătăm că ex+ 6 <90°.
Problema l: Să se arate că: a + b + c > 1, oricare

.Ja 2 +8bc .Jb 2 +Sac .Jc 2 +8ab
ar fi numerele reale pozitive a, b, c.
~oluţie:
4
Lemă a aJ
--;:::===-> (t:I), a, b, c e R+
2
.Ja +8bc -43 -4 -43
a +b +c 3
DEMONSTRAŢIE:
4 8
a a3 a2 a3 ·
-;====->-----<=>--->------
1 2 8b - .± i 2 2 <=>
-va + c 3 b3 i
3 a + 8bc -( 4
- 4
- 4
- )
a + +c . a3+b3+c3
<=> +i +bi +ci J c!:ai~ +sbc)<=>(ai +bi +JJ c!:J~ +8bc)<=>

2 2
<=> (a!+ b! +c! J c!:a! +8a!bc <=>(a! +b; +c! J +: J c!:8a!bc <=>
<=>(ai +bi +ci-ai ).(ai+bi+ci +ai }sJbc<=>
<=> (b! +c; )f +a!+ b: +c! )c!:sa!bc ,(1)
Aplicând inegalitatea mediilor, avem:
1
(bi +ci ){ai +ai +bi +ci )c!:fi -ci }{ai) .bi-cir~
I
~(bi +ci ){ai +ai +bţ +cir c!:83 ·b·~

Am obţinut relaţia ( 1) şi deci lema este demonstrată.
Aplicând lema de trei ori obţinem:
4
a a3
-;:::====-~ 4 4 4
✓a2 +8bc a3 + b3 +c3
4 4
b b3 c > c3 Î „ d
--;::::===> 4 4 4 ; I 2 . - 4 4 4 . nsuman avem:
✓b +Sac
2 - -vc +Sab - -
a3+b3+c3 a3+b3+c3
4 4
a b cb3 > . a3
I 2 + + - 4 4 4+ 4 4 4+
-va +Sbc .Jb2 +Sac .Jc2 +Sab aJ+bJ+cJ
- - - aJ+bJ+cJ
- - -
4
c3
+ 1
-4 -4 -4
a3+bJ+cJ
Deci a + b + c ~ 1. ■
✓a +Sbc
2 ✓b +Sac .Jc +8ab
2 2
Observaţie: În acelaşi mod se poate arăta că pentru orice a, b, c > O şi orice

Â. ~ 8 ar~ loc unnătoarea inegalitate:
a + b + c >-3-
✓a2 +Â.bc ✓b 2 +Â.ac ✓c 2 +Â.ab - ✓l+Â
Problema 3: Douăzeci şi unu de fete şi douăzeci şi unu de băieţi participă la
un concurs de matematică.
• Fiecare. participant rezolvă cel mult 6 probleme.
• Pentru fiecare fată şi fiecare băiat există o problemă care a fost rezolvată de
ambii.
Arătaţi că există o problemă rezolvată de cel puţin trei fete şi cel puţin trei
băieţi.
Soluţia 1:
Introducem unnătoarele notaţii: G .este mulţimea fetelor, B este mulţimea
băieţilor~ P este mulţimea problemelor, P(g) sunt problemele rezolvate de g e G şi
P(b) sunt problemele rezolvate de b e B şi în final G(p) este mulţimea fetelor care
rezolvă problema p e P şi B(p) mulţimea băieţilor care rezolvă problema p e P.
Cu aceste notaţii avem că pentru orice g e G şi orice b e B rezultă:
a) IP(g)I s 6, IP(b) fs; 6
b) P(g) n P(b) 0 *
Trebuie să arătăm că (3) p e P astfel încât să avem IG(p) I ~ 3 şi IB(p) I~ 3.
Presupunem contrariul şi considerăm tripletele (p, g, b) cu proprietatea că p e
E P(g) n P(b). Notăm T = {(p, g, b) I p E P(g) n P(b) } ⇒
2
1) ITI = L· rlP(g)nP(b)~IGl·IBl=21 .
geG beB
Presupunem că nici un p e P nu satisface IG(p) I ~ 3 şi IB(p) I~ 3. Începem
prin a arăta că:
2) rla(p) = rlP(g) s 6101 şi rla(p) = rlP(b) s 61B1.
peP geG peP beB
(Fie X(g, p) = 1 dacă g rezolvă p şi X(g, p) = O altfel. Schimbând ordinea de
sumare L rx(g,p )= L rx(g,p) obţinem egalitatea din 2)).
pePgeG geGpeP
Fie P+ = {p e P : IG(p) ~ 3} şi P_ = {p e P : IG(p) s 2}.
LIG(p) ~ IGI şi LIG(g) S 51°1 ·

peP_ peP+
Lemă
Analog I,IB(p)ilBI şi I,IB(b)s5IBI,
peP+ peP_
DEMONSTRAŢIE LEMĂ: Fie ·g e G arbitrar. Din condiţiile a), b) şi• din. principiul
cutiei există o problemă rezolvată de g şi de cel puţin [21/6] = 4băieţi. Deoarece
IB(p) I ~ 4 => IG(p) I s 2 => p e P_ deci orice fată rezolvă o problemă din P_ =>
L IG(p) I~ IOl. Avem evident:
peP_
L1°(pl= L1°(pl- Llo(p)s61011-101=s101.

peP+ peP peP_
Asemănător, fiecare băiat rezolvă o problemă care este rezolvată de cel puţin
patru fete, deci fiecare băiat rezolvă o problemă p e P+ rezultă l:jB(pl ~ IBI şi
peP+
analog pentru băieţi l:jB(pl s sjBj. ■·
peP_
Utilizând lema vom avea:
ITI = rla(p)-lo(p) = r la(p)-lo(p)+ r IB(p)-lo(p) s2 r-lo(p)+
peP peP+ peP_ peP+
+2 I·IB(p) s 10101+101B1 = 20-21
peP_
Am obţinut astfel o contradicţie cu relaţia 1) şi deci demonstraţia este com-
pletă.
Soluţia 2: Utilizăm aceleaşi notaţii ca la soluţia 1) şi tot metoda reducerii la

absurd.
Presupunem că pentru orice p e P avem IG(p) I s 2 sau IB(p) I s 2. (c)
Pentru orice p e P colorăm problema p în roşu dacă IG(p) I ~ 2 şi colorăm

problema p în negru dacă I G(p) I > 2.
Astfel, dacă p este roşu => IG(p) I ~ 2, iar dacă p este negru => I B(p) I ~ 2
(din condiţia c)).
Considerăm o matrice cu 21 de linii, fiecare reprezentată de o fată, şi 21 de
coloane, fiecare reprezentată de un băiat. Colorăm elementul corespunzător poziţiei
(g, b) din matrice astfel: alegem pe P(g) n P(b) (care este nevidă din condiţia b))
şi culoarea poziţiei (g, b) ca fiind culoarea lui p.
Din principiul cutiei, una din cele 2 culori va fi de cel puţin [441/2] = 221 ori
şi de asemenea unele linii au cel puţin [221/21] = 11 poziţii negre sau unele coloa-
ne au cel puţin 11 poziţii roşii.
Presupunem că linia corespunzătoare lui g e G are cel puţin 11 poziţii negre.
Atunci, pentru fiecare din cele 11 poziţii problemele negre care au fost alese au fost
rezolvate de cel mult doi băieţi.
Obţinem astfel cel puţin [11/2] = 6 probleme distincte rezolvate de g. În virtutea
condiţiei a), g rezolvă exact 6 probleme distincte cu proprietatea că IB(p) I ~ 2.
De aceea, cel mult 12 băieţi rezolvă o problemă, de asemeni, rezolvată de g în
contradicţie cu condiţia b) (adică există cel puţin un băiat care nu rezolvă nici o
problemă comună cu g). ·
În acelaşi fel obţinem o contradicţie dacă presupunem că există o coloană care
are cel puţin 11 poziţii roşii.
Deci (3) pe P astfel încât IG(p) I ~ 3 şi IB(p) I ~ 3.
Problema 4: Fie n un număr întreg impar mai mare decât unu şi fie k1, k2, ••• kn
n numere întregi fixate. Pentru fiecare din cele n! permutări a= (a 1, a 2, ••• , an) ale
n
mulţimii {1, 2, .. , n} se notează S{a )= I,kiai . Arătaţi că există două permutări b
i=l
şi c, b =1= c astfel încât n! să fie un divizor pentru S(b) - S(c).
Soluţie: Fie LS(a) suma lui S(a) după toate cele n! permutări a= (a 1, a2, ••• ,an).
Facem suma LS(a) mod n! şi presupunem prin reducere la absurd concluzia falsă.
Vom arăta că ajungem la o contradicţie cu n impar.
Pasull: În suma LS(a), k1 este multiplicat de fiecare ie {l, ... , n} fixat de (n-1)! ori.
Astfel, coeficientul lui k 1 în I',S(a) este (n- 1)! (1 + 2 + 3 + ... + n) = (n + l)! .
2
Asemănător avem acelaşi coeficient pentru orice ki, deci
Is(a)= {n+I)!f ki (1)

2 i=l
ARHIMEDE Â Nr. 9-10/2001 sephmbrie-odombrie
Pasul II: Dacă *

n! %S(b)- S(c) pentru ('v') b c fiecare S(a) va avea un rest
diferit la împărţirea cu n!. Deoarece sunt n ! permutări, aceste resturi sunt exact
_ (n!-1}-n! 1, )
O, 1, 2, ... , n.1 -1 ⇒ :ES(a) = ~----- ,mod n (2)
2
Din ( 1) şi (2) avem că:
(n+l)!fk. = (n!-l}n! ( d ')

~ 1 - ~ - - - - - mo n. (3)
2 i=l 2
(n+l)' 0
Acum pentru n impar avem: (4) --·rki s0 (mod n!) deoarece (n + 1)
2 i=l
(n'-l}n'
este par, iar (5) · · ::t: O(mod n!) pentru n > 1, deoarece n! - 1 este impar.
2 .
Astfel, pentru n > 1, n impar, din relaţiile (3), (4) şi (5) obţinem o contradicţie.
*
Deci, presupunerea făcută este falsă ⇒ (3)b c astfel încât n ! I S(b) - S(c).
Problema S: În triunghiul ABC, AP este bisectoarea -,::. BAC, unde P e BC şi

BQ este bisectoarea -t::.ABC, unde Q e CA.
Presupunem în plus că -t:. BAC= 60° şi că AB + BP = AQ + QB.
Care sunt unghiurile posibile ale triunghiului ABC?
C=P"
Soluţie:
Notăm unghiurile ÂABC ast- fig. I
fel: -t:.BAC = a = 60°, -t::.ABC = fi,
-t::.ACB = y.
Construim pe dreapta AB un
punct P' astfel încât BP = BP' şi
A - B - P', iar pe dreapta AQ un
punct P" astfel încât AP" = AP' şi
A-Q-P".
Din construcţie avem că
ÂP'BP este isoscel cu unghiul de la A
bază P/2 (unghiul fi este un unghi
B
exterior ÂPBP'). Deoarece AQ +
+ QP" = AB + BP' = AQ + QB ⇒ QP" = QB.
Deoarece ÂAP1P" este echilateral şi AP este bisectoarea -t::.A ⇒ PP' = PP". (*)
ARHl/1\E0E Â. Nr. 9-10/2001 septembrie-octombrie
Punctele B, P, P" sunt colineare şi deci P"

Lemă:
Ipunctul P" coincide cu punctul C.
DEMONSTRAŢIE LEMĂ:
Presupunem contrariul, deci avem triunghiul BPB"
triunghi nedegenerat (fig. II).
d>BQ = '3/2 (QB bisectoarea 4:ABC).
d>P'B = -t:PP"Q = '3/2 (AP bisectoare în .6.P'AP").
În figura II avem că: .6.BQP" isoscel=> Q fig. II
-t:QP"B = -t: P"BQ }
Dar -t:Q P"P = -t: PBQ = '3/2 => -t=PP"B = -t: P"BP
=> .6.P"PB isoscel => BP = PP" } }
Din (*) avem PP" = PP' => BP = PP' =>
DarBPsBP'
=> .6.BPP' echilateral
u
'3/2 = 60° => 13 = 120° =>a+ 13 = 60° + 120° = 180° => B
absurd.
Deci punctele B, P, P" sunt coliniare şi P" = C
Deoarece .6.BCQ este isoscel (figura I)=> 1312 = 'Y· Dar 13 + y= 180° - 60° ~ 120°
=> 21+ r= 120° => 3y= 120° => r= 40° şip= 21 =80°
Aşadar unghiurile .6.ABC sunt-t: A= 60°, -J::B = 80° şi -t:C = 40°.
Problema 6: Fie a, b, c, d numere întregi cu proprietatea că a > b > c > d > O.

Presupunem că ac + bd = (b + d + a - c) (b + d - a + c). Arătaţi că numărul ab + cd
nu este prim.
Soluţie 1:
Presupunem că ab + cd este prim. Avem că ab + cd = cd + ac + ab - ac =
= c(a + d) + a(b-c) = m • c.m.m.d.c. (a+ d, b- c) pentru un m întreg.
Cazul 1:
m =1 => c.m.m.d.c.(a+d, b-c) = ab +cd> ab + cd-(a-b + c-d) = ab + cd-
- a + b - c + d = cd + ac - ac + ab - a + b - c - d = c(a + d) + a(b - c) - (a + d) +
+ b-c =(a+ d)(c- 1) + (b-c)(a + 1) ~ c.m.m.d.c. (a+ d, b- c) fals.
Cazul 2:
c.m.m.d.c.(a+d, b-c) = 1
Avem ac + bd = (a + d)b - (b - c)a şi ac + bd = (b + d + a - c)(b + d - a + c)
=> (a+ d)b - (b - c)a = (b + d + a - c)(b + d - a+ c) => (a+ d)b - (b - c)•a =
= (a + d)(b + d - a + c) + (b - c)(b + d - a + c) => (a + d)(b - b - d + a - c) =
= (b - c)(a+ d + b - a + c) =>
ARHIHiEDE • Nr. 9-10/2001 septembrie~odombrie
⇒ (a+ d)(a- c - d) = (b - c)(b + c + d)} {a- c - d = k(b- c)

Dar c.m.m.d.c. (a+d, b-c) = 1 ⇒ (3) k astfel încât b + c + d = k(a + d)
a+b= k(a+b-c+d) ⇒ a+b=k(a+b)-k(c-d) ⇒ k(c-d) = (a+b)(k-1). Dacă k=l ⇒
c = d, contradicţie cu c > d. Dacă k ~ 2 => 2 ~ ~ = a+ b > 2 (d~oarece a + b +

k-1 c-d
+ 2d > 2c) contradicţie. Deci ab + cd nu este prim.
Soluţie 2:
Din egalitatea ac + bd = (b + d + a - c) (b + d - a + c) ⇒ ac + bd = (b + d) 2 -
- (a - c)2 = b2 + d2 + 2bd - a2 + 2ac - c2 ⇒ a2 - ac + c2 = b2 + bd + d2• (I)
Construim patrulaterul ABCD astfel A
încât AB = a, BC = d, CD = b, AD = c,
-t::BAD = 60°, -t::BCD = 120°. Conform
relaţiei (1) şi teoremei cosinusului pu-
tem construi un asemenea patrulater iar
valoarea comună în (1) este BD2• No-
tăm -t::ABC = ex. ⇒ -#:CDA = 180° - ex..
Aplicăm teorema cosinusului în LiABC B ~-------~~D
şiLiACD ⇒
a2 + d2 - 2ad cos ex, = b2 + c2 + 2bccoscx.
C
a2 +d2 -b2 -c2
⇒ 2coscx. · şi
ad+bc
2 2 2
AC =a +d -ad
a2+d2-b2-c2
·
2 2 2
ad{b +c hbc~ +d
2
)=
ad+bc ad+bc
2 2 2 2
= adb +adc +a bc+bcd = ab(bd+ac)+cd(ac+bd)= (ab+cdXac+bd) ( )
2
ad+bc ad+ bc ad+ he
Deoarece ABCD este patrulater inscriptibil în baza teoremei lui Ptolemeu avem:
• •
1ab+cdvac+ bd) 2 2
(AC•BD)2 =(ab+cd)2 . Dm(l)ş1(2) ⇒ -~--ft}.--(a -ac-re )=
ad+bc
2 2
={ab+cd)2 => {ac+bd~a -ac+c )=(ab+cdXad+bc). (3)
Observăm că ab +cd> ac+ bd> ad+ bc (deoarece (a - d)(b - c) > O şi
(a -b)(c - d) > O). (4)
Presupunem că ah + cd este prim ⇒ ah + cd şi ac + bd sunt prime între ele.
Din (3) =>ac+ bd I ad+ bc contradicţie cu (4). Deci, ab + cd nu este prim.
Exemple de astfel de numere sunt (21, 18, 14, I) şi (65, 50, 34, 11 ). ·
►
ARHIMEDE .A. Nr. 9-10/2001 septembr ie-octombrie
! FAMILIA BERNOULLI SAU MATEMA-7

TICIEN/1 DIN FAMILIA BERNOULLI
Familia Bemoulli este o familie elve~ană din Bâte, care a dat opt matematicieni
în cursul a trei generaţii, între anii 1680-1 800, cu realizări în special în calculul dife-
renţial şi integral. Aceşti Bemoulli sunt: Jakob (1), Nicolas (I), Jean (I), Nicolas (11),
Nicolas (III), Jacques (Jakob II) ( 1654-1705), Jean (II) (1667-1748), Daniel (1700-
1782). Ultimii trei fiind cei cu contribuţii majore în domenii ale matematicii, astfel:
Jacques Bernoulli a fost profesor de matematică la Base!. Membru al Aca-
demiei de Ştiinţe din Paris. A fost unul dintre primii care au dezvoltat calculul
diferenţial şi integral de la nivelul lăsat de I. Newton (1642- 1727) şi G. Leibniz
(1646-1716), şi l-a aplicat la probleme noi (lui datorându-i-se şi denumirea „inte-
grală"). Are contribuţii la dezvoltarea teoriei probabilităţilor (a formulat legea nu-
merelor mari). A descoperit lemniscata (care îi şi poartă numele „lemniscata lui
Bemouli") şi proprietăţile spiralei logaritmice.
Jean Bernoulli (1667-1748), frate cu Jacques, care l-a şi iniţiat în ale matemati-
cii. A fost profesor la Groningen şi, după moartea fratelui său Jacques, la Base) (unde
a avut ca elevi pe L. Euler, G. Cantor, A. Clairaut). Membru al Academiei de Ştiinţe
din Paris şi al Academiei de Ştiinţe din Petersburg. A avut lucrări de teoria ecuaţiilor
diferenţiale (ecuaţiile de tip Bemoulli); a contribuit alături de G. Leibniz la
răspândirea calculului diferenţial şi integral şi a introdus metoda de integrare a
funcţiilor raţionale. Împreună cu Jacques Bemoulli, a iniţiat cercetări care au condus
la apari~a calculului variaţional (problema izoperimetrelor, descoperirea cicloidei).
De asemenea, a avut lucrări de mecanică (principiul deplasărilor virtuale), astrono-
mie (elaborând o teorie despre maree), chimie, optică. A scris primul manual de cal-
cul integral: Lectio11es mathematicae de methodo i11tegralium alusque (1742), pre-
cum şi unul de calcul diferenţial lectiones de calcu/o differentialium (1691-1692),
manuscris descoperit abia în anul 1920 şi publicat în 1923.
Daniel Bernoulli ( I 700-1782) fiul ui Jean Bemoulli, a fost în acelaşi timp
matematician, mecanician şi fizician. A fost profesor de matematică la Petersburg
şi la Sasei, unde a predat anatomia ş i botanica, apoi fizica. Pentru lucrările sale
valoroase în domeniul hidrodinamicii, fiind considerat unul dintre creatorii aceste-
ia, ca şi în domeniul seriilor trigonometrice şi al teoriei probabilităţilor (unde a
aplicat cel dintâi calcul infinitezimal) a obţinut de zece ori premiul Academiei de
Ştiinţe din Paris.
După anul 1800, urmaşii acestor faimoşi Bernoulli şi-au ales alte cariere. Ere-
ditatea ştiinţifică nu are loc peste secole, chiar în familii care ţin la tradiţie.
ARHl/1\EDE • Nr. 9-10/2001 septembrie-octombrie
[ PROBLEME REZOLVATE]
Problema V.7. din nr. 1-2/2001

Stabiliţi care dintre numerele 2001 2003 şi 2003 2001 are mai mulţi divizori.
prof. Gheorghe Giurgiu, Şcoala nr. 2, Dej, jud. Cluj
Soluţie: 2003 este număr prim şi, ca urmare, 2003 2001 are 2002 divizori. Cum
2001 =3 • 23 • 29, 2001 2003 are 2004 • 2004 • 2004 = 20043 divizori. Întrucât
20043 > 2002, urmează că 200.1 2003 are mai mulţi divizori decât 2003 2001 •

Dacă m + n = 19 şi,p = 12, aflaţi S = 23m-:-pm + 23n-pn-9.
prof. Vasile Tarciniu, Odobqti
Soluţie: S. = 23(m + n)- 12(m +·n)-9 = 19(23-12)- 9 = 19 • 11 -9 = 200.
Problema V.8.·din nr.1-2/2001

Calculaţi sumele: a) 3 + 6 + 9 + ... + 2001
b) 4 + 7 + 10 + ... + 2002
C) 5 + 8 + 11 + .... + 2003
prof. Vasile Ţarciniu, Odobeşti
. 667-668
Solu,ţ;e:,a,) 3 + 6.+ 9 + ..., + 2001 =3(1 + 2 + 3 + ... + 667) = 3·
2
= 3 • 222778 = 668334
.
b) I. 4 + 7 + 10+ ... +'2002 =1(3 +i6+(9 + .... + 2~01') +·(1 + 1 + 1 + ... +
V-
9=
= 668334 + 667 = 669001 •667itermeni
II. S = 4 + 7 + 10 + ... + 2002
S=2002+ 1999+... +4
2S = '-,2006 + 2006 + ... + 2006,,,
667 tenneni
V
____
r:-·-..·-
4 =3 1 1
+1
:ooi~}Jj.~667 -:-:
!1 .
667,tenneni
2S = 2006 · 667
S = 1003 • 667 = 669001
►
c) I. 5 + 8 + 11 + ... + 2003 = (4 + 7 + 10 + ... + 2002) + Q + 1 + 1 + ... + 1) =

y'
= 669001 + 667 = 669668 667 termeni

II. S = 5 + 8 + 11 + ... + 2003
S = 2003 + 2000 + 1997 + ... + 5
2S = 2008 + 2008 + 2008 + ... + 2008
667termeni
2S = 2008 • 667
S = 1004 • 667 = 669668
·Problema V.8. din nr. 3-4/2001

Mulţimile nevide A, 8, C, satisfac condiţiile:
a) AU8UC= {xeZ I lxl s4}
b) Orice element al lui A este mai mic decât orice elem~nt al lui 8, şi orice
element al lui C este mai mare sau egal decât orice element al lui 8.
c) card B= 7
Aflaţi mulţimile A, 8, C în unnltoarele situaţii:
i) card A·+ card C = numir par
ii) card A + card C = numir impar
prof. Traian Preda
Sol•ţie: AU 8 U C = {-4,-3,-2, -1, O, 1, 2, 3, 4,}
card (A U8 U C) = 9, card 8 = 7. Din b) avem An B = 0 şi card (BnC) ~ 1.
b) c)
i) Daci card A= 1 =A= {-4} = B = {-3,-2,-1, O, 1, 2, 3}
a)
cardA+cardC=par =C= {4}.
~ tj ~
Daci card A= 2 =A= {-4, -3} = B = {-2, -1, O, 1, 2, 3,_4} ~ C = {4}
contnldicţie cu card A + card C = par. .
. · b) c)
ii) Daci card A= 1 =A= {-4} = 8 = {-3, -2,-1, O, 1, 2, 3}
a)
card A+ card C = impar = C = {3, 4}.
~ tj ~
DacicardA=2~A= {-4,-3} =B= {-2,~1,0, 1,2,3,4} =C= {4} =
card A + card C = impar, adevirati.
Deci, în cazul i) avem o soluţie şi în cazul ii) avem două soluţii.
◄
ARHIMEDE Â Nr. 9-10/2001 septembrie-odom_brie

Să se arate că egalitatea al + bl = el nu poate avea loc în mulţimea numerelor
prime.
prof Romanţa şi Ioan Ghiţă, Colegiul .,Inochentie Micu Clain ", Blaj
Soluţie: Se observă că ecuaţia nu poate av~ soluţii' impare căci atunci
el = impar, iar a2 + b2 = par şi egalitatea este imposibilă. Deci ecuaţia ar putea avea
soluţii dacă şi numai dacă unul dintre numerele a, b, c ar fi 2.
1) Dacă c = 2 => a2 + bl = 4 care nu are soluţie
2) Dacă a = 2 => 4 + b2 = c2 (::) 4 = (c - b}(c + b).
Se obţine:
a) c + b = 4, c - b = 1 cu soluţiile c = 5, b =_ 3/2, ~e nu sunt numere naturale.
b) c + b = 2, c - b = 2 => c = 1, b = O~ Onu este număr pri~. · ·
Deci~ ecuaţia nu :are soluţii în mulţimea numerelor prime.
Protilema VI.4. din BT. 1-2/2001

Să~determine-cifrele nenule (în baza 10) x, y, z astfel mcât:
- -
x•yz-y•xz=3.
· D. M. Bătineţu-Giurgiu
'Solutle: Este evident el :
x · yz-y · xz = 3 ~ x · (10y+ z)-y · (10x + z)= 3 <=> 10· x · y+ x · y-1 O· x · y-y · ~ = 3
~z-(x-y)=3
Deoarece 3 este nunilr prim, deci z • ·(x - y) = 3 => doui posibilitiţi:
a) x - y = 1 şi z = 3 sau
b) x-y=3şiz=l
Prin unnare,
a) ·z=3,x=y+ 1,adici
X. 12' 3 4 S 6 7 8 ·9
y 1 2 3 4 S 6 7 8
3 3 3 3 3 3 3 3
sau,
b) Z = 1, X= y + 3, adici
s
I!
X 6 7 8 9
y 2 3 4 s 6
z 1 1 1 1 1
►
ARHIMEDE Â. Nr. 9-10/2001 septembrie-octombrie
Problema VI.6. din nr. 3-4/2001

a 2 ----
Ştiind că - =- şi abc = ah+ he+ ca+ 85 aflaţi c.
b 3
prof. Preda Traian
Soluţie: Deoarece ~ = ~ şi a, b cifre, adică ~ 9 =>

b 3
i) a= 2; b = 3
ii) a= 4; b = 6
iii) a = 6; b = 9
- - -
i) 23c=23+3c+c2+85 => 230 + c= 23 + 30 + c + c • 10 + 2 + 85 =>
=> C • 10 = 230 - (23 + 30 + 2 + 85)
C• 10 = 230 - 140
10 = 90 ~ ~ C = 9.
9
C• C= 0
10
ii) 46c=46+6c+c4+85
- -
460 + C = 46 + 60 + C + C • 10 + 4 + 85
C• 10 = 460 - (46 + 60 + 4 + 85)
c • 1O= 460 - 195 ~ c • 1O= 265 => c =
265
nu convine.
10
- - -
iii) 69c=69+9c+c6+85
690 + C = 69 + 90 + C + C • 10 + 6 + 85
C • 10 = 690 - (69 + 90 + 6 + 85) <=> C • 10 = 690 - 250
440
C• 10 = 440 <=>C =
10
c=44} .
c cifră nu convine
Problema VII. I. din nr. 3-4/2001
Să se rezolve sistemul: {
2
r
ab = aed
{ai;- 1 = adc
prof. Ioan şi Romanţa Ghiţă, Colegiul Pedagogic„ Gh. Şincai", Blaj
Soluţie: Din a doua ecuaţie obţinem 2

ah - 2ab + 1 = adc .
-2 -
Folosind faptul că ah = aed avem: aed- 2ab +1 = adc <=>
<=> cd - de= 2ab- l <=> 9(c- d )= 2ab-1 ~ c - d = 2ab- l ~ O (1)

9
şi 2ab-1:9 <=> 20a + 2b-l :9 <=> 2a + 2b-l:9 şi deci se pot afla cifrele a şi b.
4;1
ARHIMEDE .Â Nr. 9-10/2001 sepfembrie-odombrie
a b -
2ab-1 C -d
1 4 27 3
2 3 45 5
3 2 63 7
4 1 81 9
5 0,9 99,117 11,13
6 8 135 15
7 7 153 17
8 6 171 19
9 5 189 21
Deoarece c şi d sunt cifre şi c - d > O, nu putem avea c - d ~ O=>

=> abe {14, 23, 32, 41 }. Dar 322 şi 41 2 dau numere de patru cifre.
ab 2 = 142 = 196 (c - d = 9 - 6 = 3, ceea ce convine)
ab 2 = 23 2 = 529 (c-d = 2-9 =-7, ceea ce nu convine) ..
Soluţia sistemului este a= 1, b = 4, c = 9, d = 6.
Problema VII.6. din nr.1-2/2001

Aflaţitoate numerele raţionale a, b, c ci, cu proprietatea: există n e N; n ~ 2
astfel încât a✓
n + b.Jn + 1 + c.Jn + 2 + d°.Jn + 3 = O.
elev Dospinescu Gabriel, Oneşti
Soluţie: Arătăm că a = b = c = d = O. .
Întâi să arătăm că n2 + 2n, n2 + Sn + 6, n2 + 3n nu sunt pătrate perfecte.
Dar: n2 <n2 +2n<n2 +2n+ 1 =(n+ 1)2 .
(n + 2)2 = n2 + 4n + 4 < n2 + Sn + 6 < n2 + 6n + 9 = (n + 3)2. (1)
(n+ 1)2=n2 +2n+ 1 <n2 +3n<n2 +4n+4=(n+2)2.
Cum a✓ n + b.Jn+l +c.Jn+2 +d.Jn+3 =0=>
=>a✓n ~d.Jn+3 =-(c.Jn+2 + b.Jil+T)=> a 2 n+d 2 (n+3)+2ad✓n 2 +3n =·
=b 2 {n+l)+c 2 {n+2)+2bc.Jn 2 +3n+.2 (2)
Notăm: a2n + d (n + 3)-b (n + l)-c (n + 2)= aşi 2ad= J3,-2bc=y, n + 3n=t
2 2 2 2
Din (1) => .Jt <e Q. De asemenea, 13, y, a e Q.

Din (2) => a+f3.Jt +y.Jt+2 =O (3) => a+P✓t =-y.Jt+2 =>
=> cx. +J3 t+ 2cx.J3✓t = y {t+2).
2 2 2
ARHl/1\EDE Â Nr. 9-10/2001 septembrie-octombrie
.. .2 (t + 2)- rt2 _A. 2t

Dar exp * O⇒ ✓t = r p .., e Q, absurd. Deci exp = O.
2ex
Presupunem ex= O. Din (3) ⇒ (3 2 t+r 2 (t+ 2)+ 2rt'f✓t 2 + 2t = O (4)
Dar .Jt 2 + 2t ~ Q conform (1). Din (4) ⇒(3y= O.
Dacă P= O ⇒ y= O. Dacă y= O ⇒ P= O.
Presupunem deci p = O, din (3) ⇒ ex2 +r{t+2)+2exy.Jt+2 =0 ⇒ exy= O.
Pentru ex= O⇒ y = O. Pentru y = O⇒ ex= O.
Deci, din a+p./i. +y.Jt+2 = O ⇒ a= p =y= O.
Revenind la notaţii, avem: .
~ n + d (n+3) = b (n + 1) + c (n + 2), ad= Oşi bc = O.
2 2 2 2
Dacă a şi b sunt nule ⇒
⇒ c.Jn+2 +d.Jn+3 =O=> c 2 (n+2)+d 2 (n+3)+2cd.Jn 2 +Sn+6 = O.

Pentru c = O ⇒ d = O. Dacă d = O ⇒ c = O. Dar (n + 2)2 < n2 + Sn + 6 <
<(n+3)2=> ✓n 2 +Sn+6~ Q=>cd=O..
Dacă a = Oşi c = O⇒
=> b✓n+l +d.Jn+3 =O=> b 2 {n+l)+d 2 {n+3)+2bd✓n 2 +4n+3 =O

Dar (n + 1)2 < n2 + 4n + 3 < (n + 2)2 ⇒ ✓n 2 +4n+3 ~ Q ⇒ bd= O. Pentru
b=O ⇒ d=O. Pentrud=O ⇒ b=O.
Dacă b = Oşic= O ⇒ a✓n +d.Jn+3 =O =>a 2 n+d2 (n+3)+2ad✓n 2 +3n =0

Dar (n + 1)2 < n2 + 3n < (n + 2)2 ⇒ ✓n 2 + 3n ~ Q ⇒ ad= O. Dacă a= O ⇒
d = O. Dacă d = O⇒ a= O.
Dacă b = Oşi d = O => a✓n + c.Jn + 1 = O. Analog ⇒ a= c = O
Dacăc=Oşi d=O => a✓n + b✓n+l =O=> a 2 n+ b 2 {n+1)+2ab✓n 2 +n = O.
Darn2 <n2 + n <(n + 1)2 ⇒✓n 2 +n ~ Q => ab=O==? a= b=O.
Deci a = b = c = d = O.
Problema nr. IX.S. din nr. 1-2/2001
Pentru fiecare xeR şi neN\{1}, fie Sm = n-l[x+j-nm] oo

I, - - - . Să se calculeze I,Sm.
j=l nm+l m=O
([x] este partea întreagă a lui x). (Generalizarea unei probleme date la a X-a 0.1.M)
Soluţie:
Folosim identitatea lui Hermite:
1 2 n-1
[nx] =[x]+[x+-]+[x+-]+ ... +[x+-].
n n n
Luăm x ~nm+l
-x - ~ [ - x ] = [ -x-] + [x+nm]
nm nm+l
- - - + + [x+(n-t}lm]
nm+l ···
_.....;...._.;..__
m+l
~
n-l[
x + j- n =S
x-] =~ ------
~ [ - xm ] - [ -m+l m] ·
0 0 ~ m+l 0 m•
Dăm lui m valorile 0,1, ... , k, ...
=> m~m =[x]-[:H:J-.. {:]-[n:+i]+... =[x].

Problema nr. X.14. din nr. 11-12/2000
Să se rezolve în R ecuaţia: 1
+
1 1
----+--
1
2x +x+l 3x -4x-3 2x -4x-2 x+3x
Soluţie: Fie a= 2x + x + 1, b = 3x -4x-3, c = 4x + 2-2x.
Atunci a+ b + c = x + 3x. De aici obţinem:
1
.!..+.!..+.!. ~(a+b)(a+cXb+c)=O
a b c a+b+c
Cazul L a+ b = O ⇒ 2x + x + 1 + 3x - 4x - 3 = O ⇒ 2x + 3x = 3x + 2.
Funcţiile f1(x) = 2x, f2(x) = 3x sunt crescătoare şi convexe, deci t{x) = 2x + 3x e
strict convexă. Ecuaţia 2x + 3x = 3x + 2 are soluţiile x = O, x = 1. Dar, se ştie că gra-
ficul unei funcţii strict convexe şi o dreaptă au maxim 2 puncte comune. Deci ·
rr
ecuaţia nu mai are alte soluţii.
Cazul/Ib+ c= O=> 3"=2" +l=> (½ +(¾ =l.
Aşadar, ecuaţia
rr
Funcpa f(x )= (½ +( ¾ este strict descrescătoare, deci injectivi.
are soluţia unică x = I.

Cazull/L a+ c = O ⇒Sx = -3 ⇒ x =_I.
s
Dar x = 1 nu verifică (2x - 4x -2 =I= O). Deci x e {O, _I})

5
Problema nr. X.13 din nr.11-12/2000

,n
Demonstraţi că dacă rădăcinile polinomului P(x) = La k x k au acelaşi mo-
k=O
dul, atunci numărul (an-I Î.~e R: (ak e C, k = 0,n)
an J a1
Soluţie: Fie zk, k = 1, n rădăcinile polinomului P(x). din ipoteză Iz1 I = ... =
= IZnl =r, unde re R*+.
Atunci (z1 + ... +zn {_l + ... +-

\ z1
1
Zn
-)= (z 1 + ... +zn {
l rz~ +... + z;r tJ
2 2
(z1 + ... +znXzt + ... +zn) lz1 + ... +znl [lz1 + ... +znl]
r2 r2 r
Conform relaţiilor lui Viete, avem:
I 1
l
z1 + ... +Zn =- an-I ( n n
an ~ ~-1 - an-1a1
1 1 => ,Llzk ~ - .
-+ ... +-=-~ k=I k=l zk anao ·
zi Zn ao
Din ultimele două relaţii obţinem :
an-tal
- - = an-I
- an-I2 =>r 2
anao anan ·r
-----= --
an-I' ao
an ·31
(an-1 ) ·8-0E R*+•
an a1
Problema nr. X.4. din nr. S-6/2001

Determinaţi funcţiile f : N* ..-.. N* care verifică condiţiile:
) ~ 2k+l _n(n+2} l'ţf\.. N*

a t1 f{kţ{k+l}- f(n+l)' \ ,ie ·
b) Ecuaţia f(x) = 2001 are cel puţiri o soluţie in numere naturale.
Nicolae Papacu, Slobozia
Soluţie: Cum relaţia de la a) este adevărată pentru ('v') n e N*, scriind-o pentru
• +1 b. ~ 2k+l n{n+2) ~• 2k+l {n+1Xn+3)
nşin '
0
ţmem {;.f(k)f(k+l) f(n+l)' {;.f(k)f(k+l) f{n+2)
Scăzând cele două relaţii avem:

2n + 3 = (n + 1Xn + 3) n (n + 2). ('v' )t > 1
f(n + 1)f(n + 2) f{n + 2) f(n + 1)' - ·
Relaţia obţinută este echivalentă cu 2n + 3 = (n + 1)(n + 3) ftn+ I)- n(n + 2)ftn+2) <=>
f(n+2) = f(n+l) 2n+3 <=>
(n+1Xn+3) n{n+2) n{n+1Xn+2Xn+3)
f(n+2) f(n+l) ( 1 1 )
<=> (n+1Xn+3) = n(n+2) n(n+2) (1+nXn+3) <=>
<=> f(n+2) 1 = f{n+l) I
(n+1Xn+3) (n+1Xn+3) n(n+2) n{n+2) ·
adică, f{n+2)-1 f(n+l)-1, ('v')i~l şiatunci f(n+l)-1= f(2)-1, ('v')t~l
(n+tXn+3) n(n+2) n(n+2) 3
adică f(n + 1) = 2
l+ n(n +2)c = 1 + c((n + 1)2- 1), ('v') ~l, unt.\~ c = f( )-l sau
3
f(n) = I + c(n
2
- I), (V) n ~ 2. Dacă în a) facem n= I obţinem f(l;(2t r{2)'
adică f(l) = 1 = 1+ c(l 2 - 1), deci t'(n) = 1 + c (n2 -1), ('v') n e N*, unde
c= r(2 )-l e Q. Cum f: N*-+ N* => f(n) e N*, ('v') n ~ 1 şi atunci f(3) e N 11
; dar
3
f(3) = 1 + c • 8 • r(2)-i-e 11
N => 31 F(2)- 1, deci ce N. Aşadar, f(n) = 1 + c(n2 - 1),
3
('v') ne N*, unde ce N • Avem ecuaţia f(n) = 2001 <=> c(n2 - 1) = 2000.
11
Dacă 1
n este impar (n = 2p + 1) avem cp(p+ I) = 500<=> c · p(p ) 250=> c 1250 +
2
2000
=> ce {I, 2, 5, 10, 25, 50, 125, 250}_ şi atunci n2 = 1 + -c- e {2001, 1001, 401,
201, 81, 41, 17, 2} de unde avem doar n2 = 81, adică n = 9.
Dacă n este par, atunci n 2 -1 = 2000 e 2N + 1şi cum 2000 = 24 • 53 atunci
C
ce {l, 24, 24 • 5, 24 • 52, 24 • 53} şi atunci n2 =l+ 2000 e {2001, 126, 51, 6, 2} de
C
unde n fi= N Deci singura valoare a lui c pentru care ecuaţia f(n)= 2000 are soluţie
11
•
în N* este c = 25. Deci f(n) = 1 +25(n2 -1), ('v') ne N*.

CPREGĂTIREA OLIMPIADELOR ŞCOLARE7
O.G.1. Dacă x2 + y2 + a2 + b2 =2(ax + by) + c, c~ O determinaţi minimul ex-

presiei x2 + y2 + kxy, unde k ~ 2.
prof. F. Gheorghe Molea, Curtea de Argeş
O.G.2. Să se detennine două numere naturale distincte ştiind că media lor aritme-
tică este ab · ab · ... · ab, iar media lor geometrică este ba• ba• ... · ba , unde n e N, n > 1.
~
2n cifre 2n cifre
Titu Zvonaru, Bucureşti
O.G.3. Să se detennine două numere astfel încât suma lor să fie egală cu
181 O, ia suma răsturnatelor lor să fie egală cu 4996.
prof. Ilie Petre Jambor
O.G.4. Să se rezolve ecuaţia: (x + y)(z + t + 6)(u + v -
4 4 5 5
4) = 2001.
(În legături cu problema O.G.6. din revista Arhimede nr.5-6/2001 autor P.
Alexandrescu).
Titu Zvonaru, Bogdan Ioniţă, Bucureşti
O.G.S. Să se determine cifrele distincte a, b, c, d ştiind că descompunerea în
factori primi a numărului abcd este b c • ad .
O.G.6. Să se demonstreze că: min max (a + b, b + c, c + d) = ..!.. .

a+b+c+d=l 2
a,b,c,d~O
Sorin Rădulescu
O.L.1. Se consideră mulţimea A= {2005n, 20osn+1, ... , 2005n+I + 1}, ne N*.
a) Aflaţi pe N* pentru care există Bi, i = l,p + 1 cu proprietăţile:
p+l
i) Bi n Bj = 0, (\f) i, j =1, p + 1, i * j şi LJ Bi =A .
i=l
p
ii) L I,x2 = I,x2.
k=l xeBk xeBp+t
b) Determinaţi q e N* pentru care există Ci, i = 1, q + 1, astfel încât:

q+l
i) cin q = 0, (\f) i, j =1,q + 1, i * j şi uci = A.
i=l
◄
ii) ! 3
LX =5
k=l xeCk
LX 3 .
xeCq+l
Gabriel Dospinescu, Oneşti
O.L.2. Să se detennine toate numerele n e N pentru care n + 7 + 27(Vii" j este

cubul unui număr natural, unde[.] este partea întreagă.
Mihail Bencze, Braşov
O.L.3. Dacă în triunghiul ABC avem A s B s C, atunci:
I 2 b2 2{__12 + _l2 + _!_)< 2
96+sin Af
\a + +c 2 - • 2 •
a b c 4stn A
D.M. Bătineţu-Giurgiu
O.L.4. Să se demonstreze că pentru orice numere reale a, b, ceste adevărată

inegalitatea: 3(a4 + b4 + c4)3 ~ (a3 + b3 + c3)4.
O.L.S. Fie A, B două submulţimi ale lui Z cu An B = 0, IA I ~ 1334, IBI ~
•~ 1334. Să se arate că există x e A, y e B astfel încât Ix - y I ~ 2000.
Andrei Chinteş, elev Bucureşti
O.L.6. Dacă 8Jc > O, k = 1, n , atunci:
ai-I +ari + ... +a:-1 ~ 8182··.an(..!_+_l_+ ... +-l-)·

81 82 an
Sorin Rădulescu
O.L.7. Săse arate că: min ~ax (ai + a j+t +•··+a j+p-t )= [
I,ak=l lSJSn-p
~~
1
n+p- 1
2
l
Sorin Rădulescu, Marius Rădulescu
►
[ PROBLEME PROPUSE J
CLASELE I - IV
1. În exerciţiile de mai jos folosiţi parantezele, dacă este necesar, pentru: ca
egalităţile scrise să fie adevărate:
5 X 4 : 4 + 16 - 1 = 20
8 + 36 : 4 X 5 - 16 = 37
72 : 9 X 4 + 8 - 5 = 35
8 + 32: 16: 4 + 2 = 12
24 : 3 + 3 X 5 - 4 = 51
înv. Tudoriţa Stănculescu, Brăila
2. Un număr adunat cu sfertul său este egal cu 115. Care este numărul?
inv. Tudoriţa Stănculescu, Brăila
3. Doi copii au împreună 34.000 lei. Al doilea are cu 7000 lei mai mult decât
jumătatedin cât are primul. Câţi lei are fiecare?
înv. Tudoriţa Stăncu/escu, Brăila
CLASA A V-A
V.1. Să se rezolve ecuaţia:
(7.3_Jx -(I)x
7
= 2320 xe N
441 '
· prof. Ioan şi Romanţa Ghiţă, Blaj
V.2. Aflaţi ultimele 8 cifre ale numărului a = 1 • 2 • 3 •... • 30.
prof. Vasile Tarciniu, Odobeşti
V.3. Să se determine cifrele x şi y care verifică relaţia:
3 · xxxxx = yxxxxx - y
prof. Adelaida Mateescu
V.4. Demonstraţi că oricare ar fi 1O1 numere naturale pare, există două dintre
ele la care produsul dintre sumă şi diferenţă se împarte exact la 800.
prof. Molea F. Gheorghe, Curtea de Argeş
V.S. Ordonaţi crescător numerele:
a = 11 - 7,868; b = 15,(6) : 5; C = 313,(1): 100;
d = 0,(31) · 10; e = (1,77)2; f = 1,8786 : 0,6;
g = 2,043 + 1,09.
Cristina Ichim
◄.
ARHl/1\EDE Â Nr. 9-10/2001 septembrie-octombrie
V.6. Să se afle a, b e N astfel încât (a - 2)(b - 3) = 36 şi suma a+ b să fie

minimă.
Gh. Cristescu
V.7. Arătaţi că expresia
1+2+3+ ... +54
I+ 2- 3 + 4 + 5- 6 + ... + 298 + 299- 300
reprezintă o fracţie zecimală finită.
· Gh. Cristescu
V.8. Găsiţi numerele naturale de forma abcd pentru (?are:
-- -- --
abcd + dcba + cadb = 8697
Gh. Cristescu
V.9. Fie mulţimile: A= {2k +II k e N}, B = {6p + 41 pe N}.
Determinaţi A n B.
Maria Matrosenco
V.10. Calculaţi:
. 4S0..:..3 • 449 -3 • 448 -3 • 447 - ... -3 • 4-3.
Maria Matrosenco
CLASA A VI-A
VI.1. Să se determine numărul natural n şi cifrele a, b pentru care:
- --
n • ab=aabb.
Titu Zvonaru
VI.2. Fie a, b e Z, A= 7a + 12b, B = 12a + 17b. Să se arate că A se divide cu
25 dacă şi numai dacă B se divide cu 25.
prof. Goşoniu Niculaie Marin
VI.3. Să
se determine cel mai mic număr natural n pentru care fracţiile:
- 7- , - 8- , ... , -31- sunt 1re

. duct1"b'l1 e.
n+9 n+IO n+33
prof. Adelaida Mateescu
VI.4. Arătaţi că numărul A= 1! 2! + 2! 3! + 3! 4! + ... + 2000! 2001! nu este
pătratul unui număr natural (unde n! = 1·2· ... • n, n e N).
Anca Ştefania Ţuţescu, elevă Craiova
VI.S. Determinaţi cel mai mic număr natural n astfel încât n - 3 să fie divizibil
cu 53, iar n + 3 să fie divizibil cu 323.
Cristina Ichim
VI.6. Stabiliţi ultimele două cifre ale numărului:
A= 32000 + 32001 + 32002 + 32003 •
Gh. Cristescu
►
ARHIMEDE Â Nr. 9-10/2001 septembrie-odombrie
VI.7. Fie numerele naturale a, b şic direct proporţionale cu numerele 2, 3 şi 5.

a) Arătaţi că a + b = c.
b) Stabiliţi dacă numărul c 2 - b 2 este multiplu de 4.
c) Cât la sută reprezintă numărul c - b din numărul a + b ?
d) Stabiliţi numerele a, b şi c ştiind că c + a - b = 80.
2 2 2
Gh. Cristescu
VI.8. Semidreptele (OA, (OB şi (OC sunt duse astfel încât m ..ţ::(AOC) =
=i
5
•m ~(AOB), (OA interioară unghiului BOC, OC l. OB. Semidreapta (OD este
în prelungirea semidreptei (OA, iar semidreaptele (OM şi (ON sunt bisectoare ale
unghiurilor ~OB şi ~OC. Dacă m(-(MON) = 135°, calculaţi m(<AOC) şi
m(-ţ:MOB).
Gh. Cristescu
VI.9. a) Să se arate că orice număr de forma abcabc se divide cu 1001.
b) Numerele 114504, 178593 şi 158670 împărţite la acelaşi număr natural dau
respectiv resturile 390,415 şi 512. Să se afle numărul la care au fost împărţite.
Marin N. Goşoniu
CLASA A VII-A
VII.I. În triunghiul ABC, E E (AC) astfel încât AE = k2 • EC şi F E (BE),
R: .Calculaţi:
astfel încât BF = k:1 • FE; k 1, k2 E
a) SABD; b) BI. AF .
SADC AI FD
prof. Molea F. Gheorghe, Curtea de Argeş
VII.2. Prin vârful A al triunghiului ABC, (m( Â) ~ 90°) se duc două ceviene
izogonale, care intersectează latura (BC) în M, respectiv în N, iar cercul circum-
scris triunghiului AMN intersectează laturile (AB) şi (AC) în E, respectiv F.
Fie BF n CE = {I} şi AI n BC = {P}. Demonstraţi că AP ~ BC .
2
prof. Florin Nicolescu, Balş
VII.J. Demonstraţi propoziţiile:
a) Intr-un trapez isoscel cu diagonalele perpendiculare înălţimea este media
aritmeticăa bazelor.
b) Într-un trapez dreptunghic cu diagonale perpendiculare înălţimea este me-
dia geometrică a bazelor.
prof. Gh. Cristescu
VII.4. Determinaţi numerele naturale n pentru care ,J120- s.Jn -1 este

număr natural.
prof. Gh. Cristescu
VII.S. Pe latura AB a triunghiului ABC (cu AB :t= AC) considerăm un punct
M. Antiparalela dusă prin M la latura BC intersectează latura AC în punctul E, iar
dreapta ME intersectează latura BC în punctul G. Mai notăm T = BE n CM, D =
= AT n BC. Paralela dusă prin D la ME intersectează pe AB şi AC în K, respectiv
L. Să se arate că cercul circumscris triunghiului GKL trece prin mijlocul A' al
lui (BC). (În legătură cu o problemă propusă de prof. univ. Dan Brânzei la Concur-
sul rezolvitorilor Gazetei Matematice, Piteşti, 1999).
Bogdan Ioniţă şi Titu Zvonaru, Bucureşti
VII.6. În trapezul isoscel ABCD cu ABIi CD şi m(-t:C) = m(-t:D) = 60°, se dă
AM .L BC. Dacă [BD] este bisectoarea unghiului ADC, demonstraţi că:
DC
a) DB 1. BC; b) AMBO trapez dreptunghic; c) MB= - .
4
Viorica Ivan
CLASA A VIII-A
VIII.l.Fiel= {xeRI -0,(3)sx< ~} şiJ= {xeRI _.!_ <xs2,5}.

2 3
a) Care dintre relaţiile unnătoare este adevărată: I~ J sau J ~I?
b) Efectuaţi: I U J, I n J, I\ J, J \ I, I n Z, J \ Z.
Cristina Godeanu
VIII.2. Arătaţi că într-un tetraedru regulat, dacă notăm cu r şi R, respectiv
raza sferei înscrise şi circumscrise tetraedrului, atunci:
a✓6 ; b) R =4
a) r =U a✓6 , unde a este Iung1mea
. Iaturit.. tetraedrul u1..
Erika Lucia Suhay

VIII.3. Să se determine mulţimea:
{xe ZI 7x-SleZ}.
3x+l
VIII.4. a) Fie a, b, d, x, y e Z. Să se verifice relaţia:
(a2 - db2)(x2 - dy2) =(ax+ dby)2- d(ay + bx)2.
b) Dacă perechea (a, b) este o soluţie a ecuaţiei x2 - 2y2 = 7, să se arate că şi
perechea (3a + 2b, a+ 3b) este o soluţie a ecuaţiei x2 -2y2 = 7.
CLASA A IX-A
IX.1. Oricare ar fixe R şi a 1, a2, ... , a0 , b e Z, ne N să se demonstreze ega-
litatea:
1
[ x + a1 + ai + ... + a 0 = [ [x ]+ aI + :2 + ... + a 0 ]
unde [.] este partea întreagă.

prof Romanţa şi Ioan Ghiţă, Blaj
IX.2. În triunghiul ABC se consideră cevienele AA 1, BB1, CC 1 concurente în
O şi punctele D e (BC), E e (CA), F e (AB). Paralela prin O la AD taie pe (BC) în
M. Fie N e (CA), P e (AB) analoagele punctului M. Să se demonstreze că:
A1M + B1N + C1P =1.
A1D B1E C1F
D.M. Bătineţu-Giurgiu
IX.3. Să se determine triunghiurile isoscele care au lungimile laturilor numere
naturale şi lungimea unei înălţimi egală cu ✓2001.
IX.4. Fie a1, a2, a3, b e (-x, oo) şi
.Jx+a1 +.Jx+a2 +.Jx+a3 =3✓x+b
Arătaţi că a 1 + a2 + a3 ~3b.
prof Ion Nicu, Craiova
IX.S. În triunghiul ascuţitunghic cu A = 60° şi BH = OI, notaţiile fiind cele
cunoscute, măsurile unghiurilor triunghiului formează o progresie aritmetică.
Marcel Chiriţă
*
IX.6. Fie ecuaţia ax2 + bx + c = O, a, b, c e R, a O. Să se arate că dacă
2(c + (al3a)2) ~ (a 2 + l32)(b2 - 2ac) atunci ecuaţia nu poate să aibă toate rădăcinile
2
în intervalul (a, (3), unde O< a < (3.

CLASA AX-A
X.I. Fie m e N*, fixat. Arătaţi că ('v) n e N, avem:
cos2n+l 7t +cos2n+l~+ ... +cos2n+l 2m1t =0.
2m+l 2m+l 2m+l
prof Ilie Diaconu, Cluj Napoca
◄
ARff 1/t\EDE • Nr. 9-10/2001 septembrie-octombrie
X.2. Fie numerele x 1, x2, ••• , Xn (n ~ 2) pozitive astfel încât Xk < 1, k = 1, 2, ... ,
n sau xk > I, k = I, 2, ... , n. Să se arate că:
logx 2 x3 ... xn X1 + logx Ix3 ... xn X2 + ... + logx Ix2 ...xn-1 Xn ~-n-
n -1 •
(O generalizare a problemei 27, Cap. VIII, pag. 69 din lucrarea C. Năstăsescu, C.
Niţă,Culegere de probleme pentru liceu - algebră, Ed. Rotech Pro, 1997)
I. C. Drăghicescu
X.3. Să se determine toate perechile de numere raţionale a, b cu proprietatea
că există n e N• astfel încât (1 + ✓ a+ ✓ b )° e Q.
Gabriel Dospinescu, Oneşti
X.4. Fie funcţia f: N• ➔ R, f(n) = n - 2login, n e N•.
I) Să se arate că: f(n) < f(n + I)< I + f(n), ('v) ne N„ n ~ 3 şi
1 + f(n) < f(n + + 2) < 2 + f(n), ('v) ne N•, n ~ 5.
2) Să se arate că pentru orice pe N• ecuaţia [f(n)] =pare cel puţin o soluţie şi
cel mult două soluţii.
X.S. Pe ipotenuza BC a triunghiului dreptunghic ABC se iau punctele M şi N
astfel încât BM = MN = NC. Aflaţi aria triunghiului ABC ştiind că BC = a şi AM =
=✓2AN.
Marcel Chiriţă
X.6. Dacă f = (x + i)" + (x - i)" + (x + i)n- 1 + (x - i)n- 1 să se arate că fare toate
rădăcinile reale.
Sorin Rădulescu
X.7. Să se calculeze suma:
n+2 2 7 14 n 2 -2
- - + - + - + - + ... +--,n~2,ne N.
n! 2! 3! 4! n!
. prof. Adelaida Mateescu
X.8. Să se demonstreze că pentru orice m ~ 2, m e N, are loc identitatea:
m n+I
~~ , n
C"2n + 2cm+4 'ci-11
2m+8
(m + 3) _7
:ffr4"(i+2)C~~2 15.4m+2 3.
Gabriel Dospinescu
X.9. Dacă x, y, z e C, să se arate că: Ix+ yl ·Ix+ zis; lxl ·Ix+ y +zi+ IYI · lzl.
Sorin Rădulescu
CLASA A XI-A
XI.1. Fie a> O şif: (a, oo) ➔ (O, oo) o funcţie care îndeplineşte unnătoarele
condiţii: .
1) feste crescătoare;
2) lim f(x+2) = 1.
x-+oo f(x)
. f(x+b)
Să se arate că hm---= 1, Cv') b e (a, oo).
x--+oo f(x)
prof. Marcel Chiriţă
XI.2. Dacă şirul (Yn)~, c Reste astfel încât şirul (tY;) să fie convergent
i=l n~l
şi dacă (Xn)~, C R: cu Xn s Xn+l(l + XnYn+1), ('v') n ~ 1, demonstraţi că şirul
1
( -Xn-)n~l este convergent.
prof. Gheorghe F. Molea, Curtea de Argeş
XI.3. a) Să
se arate că dacă A, B e , lt2(R) sunt două matrici singular:e cu cel
puţin două elemente nenule pentru care există n ~ 2, n par, cu proprietatea că
(ABt = A"Bn, atunci AB = BA.
b) Să se arate că enunţul nu mai este adevărat în cazul în care A sau B este
nesingulară.
prof. Traian Preda
XI.4. Fie n e N• şi f: R ~ R, f(x) = x" + xn- 1 + ... + 1. Atunci:
a) dacă n este par, atunci f(x) > O, ('v') x e R şi f'(x) > O, ('v') x e R.
b) dacă n este impar, atunci f'(x) > O, ('v') x e R.
Sorin Rădulescu
XI.5. Fie funcţiile f, g: R ~ R, g continuă, f(x) =ax+ b, ('v') x e R, unde a,
b e R, a :I: O, f :I: 1R care verifică condiţiile:
1) g(x) S (g o t)(x); 2) g(x) s (g o î 1)(x), ('v') x e R, unde î 1 este inversa
funcţiei f.
a) Să se arate că dacă a= 1, atunci funcţia g este periodică, iar dacă a= -1,
graficul funcţiei g admite o axă de simetrie.
b) Pentru a e R• \ {-1, l}, să se detennine funcţia g.
XI.6. Fie fimcţia f: R --+ R, ftx) = Q .Calculaţi:

l+x 2
lim ✓Dl
n➔oo n X➔-~
( lim ~ (f of o... of)(x)).
'----v-'
k ori
prof. Ilie Diaconu, Cluj Napoca
XI. 7. Să se calculeze:
lnJ IJ l+-J1-
n
lim k=t Vk .
n➔oo ( n + 1)fl/nÎ
prof. Cristian Moanţă, Craiova
XI.8. Să se arate că şirul an =

.. '
I, Isink k I este divergent.
k=I
Bogdan Ichim~ Germania
XI.9. Fie f : (O, x/2) ➔ R, f(x) = tg2x. Să se arate că t<0 >(x) > O, ('v') x e
e (O, 1t/2) şi ('v') n e N.
Sorin Rădulescu
XI.10. Calculaţi:
1) lim Icos I I+ Icos2 I+...+ Icosn I ;
n➔oo n
. m
2) 11 lcos1+2cos2+
- - - - -...-+ncosn
- - - , a e (l , 00)•
n➔oo· n« .
Sorin Rădulescu
CLASA A XII-A
XII.I. Să se determine funcţiile f: R ➔ R de două ori derivabile, cu f(l) = 1

şi f(x + y) = f(x) + f(y) + xy, ('v') x, y e Q.
D. M. Bătineţu-Giurgiu
XII.2. Pentru matricea A e „ l'2(R) se defineşte funcţia (l)A : .. 1/i(R) ➔ R,
<i>A(x) = det(A + X) - det(A - X), ('v') X e .. ~(R). Să se arate că:
1) (l)A este un morfism de la(.. lti(R), +) la (R, +).
2) ({q>A I A „1/i(R)}, +) este un grup abelian izomorf cu(.. 1/i(R), +).
XII.3. Să se calculeze integrala:
2 3 2 3 2
3x -
+6x+2
- - - 1n((2x
- -+6x
- -+4x+l)(3x +9x +6x+l))
- - dx, undex> 0.
J-2 -
x (x+1)2(x+2) 2
----- --
x 2 (x+1)2(x+2)2
►
ARHI/UDE Â. Nr. 9-10/2001 septembrie-octombrie
XII.4. Se dă funcţia fn(x) = trunchierea de ordin n a lui x (adică

fn(0, a1a2 ... ak••·) = O, a1a2 ... an).
1) Să se afle punctele de discontinuitate ale funcţiei fn precum şi numărul
acestora.
·~):Să se arate că fn este integrabilă şi să se calculeze J~fn (x) dx .
3).Să se arate că există şi să se calculeze

1
r
lim
n➔ooJo
f 0
(x) dx.
prof. Traian Preda
[ AFORISME]
1. Generozitatea este direct proporţională cu dimensiunile sufletului şi invers
proporţională cu dimensiunile averii.
2. O nulitate este un om monoton şi mărginit (putem spune chiar... convergent
către zero).
3. Oare de ce unghiul obtuz în geometrie este „atât de larg", iar vederile obtuze
înseamnă o gândire „atât. de îngustă"?
4. Veselia omului este în funcţie de fericirea sa, dar fericirea nu-i o funcţie conti-
nuă ...
5. Adeseori iubirea e ca o sinusoidă: urcă, coboară, urcă, coboară ...

culese de prof. Cristina Godeanu
[ PROBLEME CU CIFRE
S/ NUMERE
I
J
aid·iiil■;l@·Ed!P
O parte dintre numerele naturale cu care operăm îşi dezvăluie în timpul
operaţiilor
o serie de proprietăţi, în care se reflectă simetria, ordinea şi „frumosul
matematic".
1. Să înmulţim numărul 9 cu primele zece numere naturale:

9 1 =09
X
9 2 = 18
X
9 X 3 =27 Se obţin numere naturale de
9 X 4=36 două cifre care luate în ordine
9 X 5 =45 crescătoare cifrele zecilor cresc de
9 X 6=54 la Ola 1, cifrele unităţilor descresc
9 X 7=63 de la 9 la O. Suma celor două cifre
9x·8=72 pentru fiecare număr este 9.
9 X 1 = 81
9 X 10=90
Proprietăţi asemănătoare există şi în cazul înmulţirii unor numere consecutive
cu 9.
31 X 9 = 279
32 X 9 =288
33 X 9=297 Observăm că primele două
34 X 9 = 306 cifre ale numerelor formează nu-
35 X 9 = 315 mere naturale consecutive de la
36 X 9 = 324 27 până la 36, iar cifrele unităţilor
37 X 9 = 333 descresc de la 9 până la O. Cifrele
38 X 9= 342 zecilor sunt cifre consecutive.
39 X 9 = 351
40 X 9 = 360
.►
ARHIMEDE • Nr. 9-10/2001 septembrie-odombrie
2. Este interesant să examinăm şi pătratele numerelor naturale alcătuite numai

din cifra 9.
92 = 81 Numerele astfel fonnate au
99 2 = 9801 numai cifţele 9, 8, O şi 1. Cifrele 9
9992 = 998001 şi O sunt situate de o ·parte şi de
99992 = 99980001 alta a cifrei 8, iar toate numerele
99999 2 = 9999800001 se termină cu cifra 1.
3. Proprietăţi interesante prezintă şi numărul 72 descompus în numerele 5, 15,

2 şi ŞO, pentru care avem:
5+5=10
15-5 = 10 5 + 15 + 2 + 50 = 72
2X5=10
50-: 5 = 10
4. Observaţi particularităţi interesante şi în cazul tabelelor de mai jos:

11 1 = 11 12 =1
11 2 = 121 11 2 = 121
lt3= 1331 111 2 =12321
11 4 = 14641 1111 2 = 1234321
11111 2 = 123454321
111111 2 = 12345654321
5. Cereţi colegului de bancă să scrie un număr natural de 6 cifre de forma

abcabc . Rugaţi-l să împartă acest număr la 7, rezultatul obţinut să-l împartă la 11
şi noul rezultat să-l împartă la 13. Dacă cereţi colegului să vă transmită ultimul cât
puteţi să-i spuneţi care a fost numărul iniţial. Vă puteţi da seama de acest lucru da-
că urmăriţi calculele de mai jos:
237237: 7 = 33891
33891 : 11 = 3081
3081 : 13 = 237
De fapt, 237237 se împarte la 7 • 11 • 13 = 1001, iar 237237: 1001 = 237
ARHIMEDE .Â Nr. 9-10/2001 sepfembrie-odombrie
6. a) Să se formeze un exerciţiu folosind toate cifrele de la 1 la 9 în ordinea lor

naturală, intercalând între ele semne de operaţii, iar rezultatul să fie 100.
O rezolvare poate fi:
-1 X 2 - 3 - 4 - 5 + (6 • 7) + (8 • 9) = 100
b) Să se scrie numărul 100 folosind toate cifrele diferite de O, punând
condiţia ca aceste cifre să fie folosite numai o singură dată.
5742 E
· poate fi : 91 +--.
O soIuţ1e a nu este "msa... unica.
. G"'as1ţi
. . smgun
. . ş1. a1te soIuţi1.
..
638
7. Curiozităţi numerice:
UrmăriJi calculele de mai jos şi trageţi singuri concluziile necesare:
a) 889 -1122 = (889-112) (889 + 112) = 777 • 1001 = 777777
b) 88888892 - 1111122 = (8888889- 111112) (8888889 + 111112) =
= 777777 · 1000001 = 777777777777
c) 7778 2 - 2223 2 = (7778 -2223) (7778 + 2223) = 5555 • 10001 = 55555555.
►
[ RUBRICA REZOLVITORILOR
DE PROBLEME
7
BUCUREŞTI: Şcoala generali Nr. 5 Corneliu M. Popescu: cls. a V-a - Puiu
Răzvan (6). Şcoala generală Nr. 79: cls. a VII-a - Cârstea Alexandru (5); Şcoala
generali Nr. 95: cls. a VI-a - Porumb Mădălina (8); c/s. a VII-a ·_ Popescu
Horaţiu (8). Şcoala generală Nr. 39: cls. a III-a - Spulber Ioana Cristina (7); cls. a
VI-a - Anton Cristian (5), Berceanu Alina (7), Birjaru Ionuţ (6), Dorobanţu Vasile
(8), Gheorghe Ruxandra (6), Gruber Alexandra (7), Matei Cristian (7), Matei
Cătălin (7), Mihăilescu Cristian (7); cls. a VII-a - Adam Florina (5), Constantin
Diana Lorelei (6), Dumitrescu Ana (7), Faur Alexandru (9), Florea Bianca (6),
Florea Livia ( 1O), Geantă Cristian (7), Gheorghe Ciprian (9), Gogu Dan (8), Ion
Mircea (6), Irimescu Cristian (7), Lupu Anca (16), Mihai Clara Bianca (5), Mihale
Ana Maria (8), Năstase Mihai (7), Radu Oana (7), Rădulescu Silviu (7), Scarlat
Carmen Silvia (10), Spulber Ana Maria (8), Solomon Alexandru (6), Trocan
Marius (9). Liceul AL Vlahuţă: cls. a VI-a - Funieru Silvia (9), Vârsta Diana (9),
Puşcaşu Raluca (7); c/s. a VII-a - Iordan Alexandru (6), Georgescu Carmen ( 1O).
Liceul George Coşbuc: cls. a VIII-a - Huţanu Alexandru (10); cls. a IX-a - Rusu
Corina (10) ·
DEJ: Şcoala generală Nr. 2: cls. a VII-a - Marchiş Andreea (13), Mercea
Bianca (13), Bălan Raluca Alexandra (12), Mureşan Ioan (I O)
GĂEŞTI: Liceul Vladimir Streinu: cls. a IX-a - Marin Draga Claudia (8)
LUGOJ: Şcoala generală Nr. 4: cls. a V-a - Ceadîr Andreea-Cristina (9),
Dubic Daiana (6), Marcovici Claudia (10), Teleman Oana (12), Cechin-Crista
Cristina (12), lacobescu Roxana (9), Homei Andreea Ionela (12), Simionescu
TALON DE CONCURS
Redacţia revistei „ARHIMEDE" organizează periodic pentru elevii rezolvitori de

probleme concursuri dotate cu următoarele premii:
Premiul I - I.OOO.OOO lei
Premiul II - 500.000 lei
Premiul III - 300.000 lei şi
Menţiune constând în 10 abonamente anuale.
Talonul de concurs se va trimite în plicul cu probleme rezolvate.
Concursul se va desfăşura pe data de 24 decembrie a.c. în Bucureşti.
Câştigătorii tragerilor vor fi publicaţi în numărul din luna ianuarie 2002 al revistei.
Denisa (11), Ţega Cristina (9), Lupulescu Diane (7), Tulipan Alexandra-Andreea
(12), Svetlak Andrada (12), Toth Patricia (9), Başiu Silvia-Maria (11), Ureche
Mihai-Alexandru (11), Uscat Andrei (12); cls. a VI-a - Măciucă Ramona (9),
Bureşin Raluca-Lorena, Luminosu Geanina (16), Ionescu Dana (21), Radu Geor-
giana (11), Mudura Maria-Roxanda (10), Popescu Manuela Ionela (10), Mustaţă
Adela (5), Stoia Ioana (7), Protopopescu Călin (6), Muntean Mihaela Elena (18),
Ciorei Andreea (12); cls. a VIII-a - Petruţescu Bogdan (9). Liceul Iulia Hasdeu:
c/s. a VII-a - Miclea Marius (13)
Rezultatele concursului din 24 octombrie 2001

Premiul I: 1.000.000 lei. Hârştoagă Martha-Cristina, Şcoala generală Nr. 5
Corneliu M Popescu, Bucureşti
Premiul Il: 500.000 lei. Kiss Csaba, Liceul teoretic Iulia Hasdeu, Lugoj, judeţul
Timiş
Premiul III: 300.000 lei. Manolache Oana Angela, Şcoala generală Nr. 81,
Bucureşti
1OMenţiuni constând în câte un abonament anual:
1. Ţoropoc Cornelia Oana (Liceul George Coşbuc, Bucureşti)
2. Mogaru Georgiana Denisa (Şcoala naţională Oprea Iorgulescu, Câmpu-
lung Muscel)
3. Tătar Florin Alexandru (Şcoala generală Nr. 2, Dej, judeţul Cluj)
4. Petruţescu Bogdan (Liceul teoretic Iulia Hasdeu, Lugoj)
5. Marchiş Andreea (Şcoala generală Nr. 2, Dej,judeţul Cluj)
6. PFatopopescu Călin (Liceul teoretic Iulia Hasdeu, Lugoj)
7.. Lepăr Ana-Maria (Liceul Nicolae Iorga, Bucureşti)
8. ·Ciubăncan Bianca Ramona (Şcoala generală Nr. 2, Dej, judeţul Cluj)
9. Ceadîr Andreea (Liceul teoretic Iulia Hasdeu, Lugoj)
10. Popescu Marian-Robert (Şcoala generală Nr. I, Pantelimon, Ilfov)
NUMELE ŞI PRENUMELE ELEVULUI _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
ŞCOALA/ADRESAŞCOLil/TELEFON _ _ _ _ _ _ _ _ _ __
CLASA _ _ _ JUDEŢUL _ _ _ _ _ _ ORAŞUL _ _ _ __
TELEFONUL ELEVULUI/ ADRESA ELEVULUI _ _ _ _ _ _ _ __

ARHIMEDE
REVISTĂ LUNARĂ REVISTĂ DE CULTURĂ MATEMATICĂ
• \. ' .• ~ , • 1 L
MEMBRII FONDATORI Al REVISTEI ARHIMEDE

!11 atenţia cititorilor şi colaboratorilor noştri
prof. univ. dr. Ion Coja. cercetător şt. dr. Petrnş
Alexandrescu, prof. Diomid Perciun. ec. Gheorghe • Rugăm colaboratorii revistei „A rhimede" ca
Plcşa. cc. Radu Rogoz. jurist Constantin Udrea, jurist problemele să fi e înso1ite de solu\ii complete şi
Nicu Crişan, ing. Ştefan Dorin Furnicii evemual de comen1arii legate de probleme
înrudite publicate sau cunoscute. Problemele să
nu fie banale, chiar dacă sunt propuse pentru
nivelul clasei. să ai bă o an u mi tă substan\ ă, o notă
de origi nal itate. Elevii care doresc să trimită
probleme propuse şi sunt în faza de debut. sunt
ruga1i să consulte profesorii lor sau colegii cu
multă cxperien \ă. Se propun probleme d upă o
muncă susţinută ş i acumularea unei bogate
ex perienţe .
• Arlicolele sau notele matematice să fie redactate
corect. Erorile care se pot strecura în publicaţie
vor avea o dublă responsabilita1e: a au1orulu i şi a
redac1ici. Articolele sau alte ma1eriale trimise
spre publicare să fie înso\ile şi ele o scurlă
bibliografie sau mcnJionarea sursei de i n spiraţie
(INTERNET, o anumită lucrare etc.).
• Întrucât revista „Arhimede'' îşi propune ca
obiectiv principal instruirea tinerei generaţi i,
rugăm colegii profesori cu vastă experi enţă
di dac lică, ş 1iinţifică şi cdi1 o ri ală să ne trimită spre
publicare materiale în acest sens pentru a ajuta
elevii să gândească logic. pentru a instrui copiii
dotaţ i în vederea concursurilor şcolare şi
cercetării ştiinţifice şi a-i ini1ia în arta descoperirii
în ma1cmat ică .
• Materialele dum n cavoas1ră, observa ţiile şi orice
alt fe l de eoresponde n \ă rugă m să fie trimise pe
adresa filialei din Bucureşti a editurii: 8-clul D.
Cantemir nr. 20, bi. 8, se. A, ap. 3, ap. 16, sector 4,
Bucureş1i.
! 11 a te 11ţia c olabor a t oril or 11oştr i ! • Colegii profesori sunt rugaţ i să popularizeze
Adresa pentru corespond e nţă revista noastră în rftnclul elevilor dornici de
B ucureşti , b-dul Dimitrie Cantemir. nr. 20, învăţare şi afirnrnrc. Aceia dintre du mneavoastră
bi. 8, se. A, et. 3. ap. 16, sect. IV care doresc să se implice, pot face comenzi
tel./fax: Ol - 335.36.97 colective. Pentru informaţi i contact a ţi-ne
E-mail: alcxandr@ ma il.isar.acad.ro • S1ima1i colegi, revista ,.Arh imede" are deja
numeroşi prieteni , dar şi rec unoaşterea foruri lor
şt iin1 i ficc şi ale institu\iilor de stal abi li tate. Este
Colegii profesori pot contacta conducerea
revistei astfel: un fapt real că ne con tactează şi ne trimit
Dr. Sorin Rădu l escu: materiale personalităţ i de prestigiu, Institute de
01-665.90.72
cercetare academică , Colegii naţionale, licee şi
Dr. Petruş Alexandrescu: 0 1 -647.70.35
şco l i clin ţară şi din comuni tăţi româneşt i ele peste
sau 095 458 59 1
hotare. Toate acestea ne onorează nespus de muli
şi în acelaşi timp ne obligă la responsabi lităţi
sporite. Dar nu mai pu\in impo r1antă pentru noi
este colaborarea dumneavoastră, a colegilor şi
elevilor noş1ri din toată \ara la această revistă a
noastră , a tuturor.
Tiparul executat la tipografia editurii
PARALELA -'S
Piteşti, 0300, str. Fmţii Goleşti, 111: I lS - 130
ARHIME .DE
REVISTĂ DE CULTURĂ MATEMATICĂ
Mari matematicieni ai lumii

Isaac Newton (1642 - 1727)
Matematician, mecanician, fizician În matematică a demonstrat teorema
şiastronom englez, Newton s-a născut în binomului, a pus bazele calcu lului
Woo lostho rpe, Lincolnshire, la 25 diferenţial, concomitent cu Leibniz şi
decembrie 1642 ş i a murit la vârsta de 85 independent de acesta. A adus numeroase
de ani. A studiat matematica la contribuţii în aritmetică, la teoria
Universitatea din Cambridge. Lucrările lui ecua\i ilor şi aproximarea rădăcinilor reale
Newton au fost: Optica, Principiile prin metoda tangentei, a studiat
matematice ale filozofiei naturale şi interpolarea. A descoperit legea atracţiei
Metoda fluxiunilor. Gândirea ş i universale, a studiai descompunerea şi
activitatea lui s-au concentrat asupra interferenţa luminii, a construit telescopul
,,filozofiei naturale" sau fizicii, mate- cu reflexie.
matica şi astronomia servindu-i ca metodă Pe statuia ridicată lui Newton în
pentru rezolvarea problemelor fizicii. 1755 la Trinity- College din Cambridge se
Operele lui Newton, care depăşesc cadrul află unnătoarea in scripţie din Lucreţiu:
astronomiei ca ş i cel al mecanicii, Qui genus hwna1111m ingenua superavit
cons tituie desăvârş irea ş i în su marea (Prin mintea lui el depăşea specia umană).
operei astronom ice din secolul al Newton a fost înmormântat la
XV II-iea. Savantul, care a spus: ,,Dacă am Londra în cadrul unei ceremonii solemne
văzul mai depane decâ1 al/ii, este pentru la Westminster. iar epitaful de pe mormânt
că m-am urcai pe umerii unor giganţi", are mmătorul text: ,,Aici odihneşte sir
este unul dintre acele faruri ale gândirii Jsaac Newton, nobil, care cu o ra/iw1e
umane care ja l onează istoria acesteia; aproape divină a demonstrai cel dintâi, cu
lumina lui nu se poate limita la un singur făclia matematicii, mişcarea planele/o,;
capitol al şti inţei. Newton a fost profesor la căile comele/or şijl11x11rile oceanelo1: El a
Universitatea din Cambridge; a fost cercetai deosebirile razelor luminoase şi
director al Monetări ei, membru şi apoi diferitele culori care apar în legă111ră cu
preşedinte la Roya! Socicty, membru al acestea. ceea ce 1111 bănuia nimeni înaintea
Academiei de Ştiinţe din Paris. lui. Să se bucure muritorii că a exislal o
asemenea podoabă a speciei umane".
>CO C
-.... =
)~
<P /:l..
o.. c
o .::!
CJ ~
C: ~
00 "'"'
--g
N
<ll
~@
PREŢ: 20.000 Lei
ISSN 1582-0076
m,ru(l_
PARALELA45

Arhimede 9-10.2001

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Arhimede 9-10.2001

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

r e v istă de cultură matematică

• •articole • note matematice

• Suma cuburilor cifrelor unui • Probleme propuse / 43

EDITOR: EDITURA PARALELA 45

Director: dr. Sorin Rădulescu

Redactor-şef şi responsabil de număr

[PROPRIETĂŢI ALE UNOR

rang k ( BAk =(~Jk şi analoagele), ~otăm cu Mk

DEMONSTRAŢIE. După efectuarea calculelor avem:

Consecinţa 4. Pentru p= O, obţinem: dacă a:y s O avem (Lxa)(l:x1) ~

Lema 7 1 Fie a, b, c E (O, oo), k, pe [O, oo) cu k < p S 2k + 2. Atunci avem

+ (abcl-2 (l:a2P-k+2 - (abc)P-k • La2k-p+2).

şi folosind ( 5) şi (8), obţinem a(k) ~ a(p). Deci funcţia a este descrescătoare pe

2) Avem a(k) JI.(abj<-2~aP f . Fie a = b = 2, c = 1, atunci

S(k) __1_ (abc'f ak -SR2 ak

2) Fie k = -1, atunci S(-I) = {abc )2 l:ab )2 . Pentru a = b = 2, c = l

Fie k, p, n e R. Sunt adevărate următoarele afirmaţii:

Dacă a, b e (O, oo}, k, p e R, Â e [O, 1], atunci avem:

xz+yts(xr +tY ~q+tq)\ x, y, z, t >0; r, t>l; !.+.!..=t, facem

Observaţie. în cazul particular

'k? )~ .Js(k)-s{p), adică s k; P)~ s(k)-s(p)03),

obţine şi din (9) pentru n = k + P . ,

[ CALCULUL SUMELOR UNOR

Seria dată este absolut convergentă<=> seria I

seria cu termeni pozitivi este convergentă şi deci seria dată este

deoarece S1(x)=exQ1(x), 'vl=O,p si grQJ =l .

Astfel grR(x) = grQp(x) = p(grQi (x) = i < p)

<=> [e-xSp+l (x)]'= R(x)

R(x)= !akxk =>T(x)= JR(x)dx=

Mai departe folosim următoarea lemă:

Fie A, B -:I: 0, IAI = p, IBI = n astfel ca p ~ n. Atunci numărul

surjective f: A ➔ B este nP -c~(_lJAi I (5)

n-j elemente, este pe de o parte ( AAj 1

Folosind aceste relaţii în (4) pentru n = m precum şi relaţia (5) obţinem că

n=O,p. Cu aceasta Q,(x) = f[~Î,HlC;(n-k)"}n

Teorema 1 I, k:xk =i'Î [t(-1/C!(n-k)P]xn

FiefeR[x] astfel ca g,f =m, f=a 0 +a1x+ .... +amxm.

Corolar 1 L k:k. =et(!,f,r-1/c;(n-k)P).

Dacă f =a0 + a 1x + ... + amxm e R[X] atunci:

~ lf/ =et[aPt( ~!ta(-1/C!(n-k)J]

[:-• a:-• (. ...

Teorema3' M;(x)= f[-!,!(-1/C!(n-k)P]-an.

Valoarea medie ş.i dispersia variabilei x repartizată Poisson de

char cif[] ="1234567890";

printf ("Ce numar doriti ?"); scanf ("%d", &rz); cs=O;

etOl: for (p=O; p<=lnl; p++){

if (ql % q2!=0) goto etl0;

Pentru numărul I 00 se obţin nu mai puţin de 147 posibilităţi de scriere similare

Pentru alte numere obţinem:

[ SUMA CUB~RILOR CIFRELOR]

Ne propunem, în acest articol, să studiem cum se comportă suma cuburilor ci-

Numărul Suma cuburilor cifrelor

În acest exemplu se observă că procesul se opreşte la numărul 153. Vom anali-

Cazul 1. Cu ajutorul unui calculator, se constată că numerele <104 conduc la

Cazul 2. Vom demonstra în continuare că şi numerele :2:104 conduc la aceleaşi

Observaţia 2. Dacă A = a 1a 2 ...a 0 este un număr natural cu n cifre, atunci

Observaţia 4. Fie A = a 1a 2 ...a 0 un număr natural cu n cifre, n ~ 5. Atunci

Este evident acum că dacă pornim de la un număr A de n cifre, n ~ 5 şi calcu-

Prezentăm în încheiere programul folosit pentru rezolvarea cazului 1.

writeln (' I: Numere de forma 3*k + I'};

A 42-A OLIMPIADĂ INTERNATIONALĂ

Problema 1: Fie ABC un triunghi ascuţitunghic şi O centrul cercului circumscris

Notăm cu a= .,:. CAB, p = .,:. ABC, y = .,:. BCA şi 6 = .,:. COP.

şi .,:. PCO > 6 ==> 90 - a> 6 ==> a+ 6 < 90