Culegere de Probleme de Geometrie Superioara - I.D. Teodorescu, S.D. Teodorescu (1975)

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI ÎNVĂŢĂMÎNTULUI
UNIVERSITATEA BUCUREŞTI
ION D. TEODORESCU ŞTEFAN D. TEODORESCU
CULEGERE
DE PROBLEME
DE GEOMETRIE
SUPERIOARA
EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ,

BUCUREŞTI -1975
Aceaş_tă culeger,e dţ problt;mţ e sţructurat~ pe lucrarea unuia dintre autori:
,,GEOi\1ETRIE SUPERIOARĂ" [ 40) ;, de fapt, e o continuare a acesteia .
. Exerciţiile ,şi problemele au fost grupaţe pe capitolele şi paragrafele acestei
cărţi; căuitndu-se ~ă se asigure problematica ei cu material aplicativ şi complemen-
tar. · , .-·
Se ştie că, dindu-se o definiţie, se demonstrează proprietăţi ale noţiunii defi-
nite, un~Ie diţl° ele fiind caracteristice (esenţiale); lu.tnd o proprietate caracteristică
drept definiţie, se d~monstrează aţirmaţia din (Jefiniţia iniţială. ca proprietate.
De aceea, ln diferite lucrări de specialitate se ia una sau alta din proprietăţile carac-
teristice drept definiţie. în prezenta culegere s~ pcjrneşte de la noţiunile şi rezulta-
tele lucrării.[ 40), tnclt uneori se cere să se demonstreze aserţiuni care sint luate
ca definiţii ln unele lucrări de specialitate.
Rezolvarea grafică (întocmirea şi, executarea figurilor) a fost realizată de
arh. St. D. Te o doresc u, con(. univ. la Institutu I de co ns truc ţii
d i n B u c u re ş t i, fiind aportul acestui autor la această lucrare, Pentru repre-
zentarea curbelor plane s-a folosit sistemul cartezian ortogonal sau sistemul polar.
Curbele şi suprafeţele in spaţiul tridimensional R 3 au fost reprezentate tn epura
de perspectivă paralelă, utiliztndu-se axonometria ortogonală trimetrică.
Referent ştiinţific: Prof. univ. Nicolae Mihăileanu

Redactor: Despina Dumitru
Tehno redactor : Velcovici Constanţa
Grafici~.,: Weg~man Victor
Capitolul I
CURB.E PLANE
1. REPREZENTĂRI ANALITICE _ALE UNEI CURBE PLANE·.··...
• ... • • 2 + [2 . t3
·t Să se stablleasca natura d:r,umulm d: a) a ; = - -2 , y = - -2, t eR;
. 1+ t 1+t
b) x
{y
= t t E R , ·CU f(t) = {o
dacă t · e iraţional ,. C) X = 5t - t 5 , y = 2t 2 -
= f (t) • 1 dacă t e raţional
- t4 ; d). .X = __!__
2·
f(3°t) + _!_ f(3 2 t) + _!_
~-
f(3 4t) + ... ' Y= ~
~ 2
f(31"t) +-~
_!. f(3 3 t) +
+; 3
f(3 5t) + ... (O ~t ~1), cu f(t) o funcţie co;ntinuă, periodică de perioadă
2, reprezentată în intervalul I = [-1, l] prin graficul din fig .. l; e) x =
3't - 13 · 31 3[ 2 - 1 3 X ·
= - - ~ - -2, y = - - + - -2; f) y = - - ; g) x = 3acos 26, y =
4 1 +t · 4 1 +t l+el/a: ·
2a cos 38, Oe[1r/6, 51r/6] ; h) :t=a cos(8 + ; ), y =· i, sin2 8, 8 e [O, 21r]; i) IC =

3cos8 - ·cos3e; y = 2 sin6 ~ sin28; j) y = exp (x 2 ); k) p =a sin8 sin26;
y '
f o
·I·
I·,:
I
I
X
-1 2 1
-y ! 2. f
-J 3 3
Fig. 1 Fig. 2
6
J) p =. a cos3 --, în sensul dacă d e (sau nu) închis, simplu, cu tang~~tă
continuă
·•
sau neted (a> O şi b > O).
R. Fie drumul d definit prin ecuaţia a:= x(l), y = y(t), te I. d e simplu dacă n-are puncte
multiple; punctul P(t') e d e multiplu, dacă există t'; e (a, b)CJ cu l"=/= t' şi d(t") = d(t'). d e
lnchis dacă I = [a, b] şi cl(a) = d(b) etc. (v. [40], p. 7).
3
a) d e drum simplu (din x(t') = x(t") rezultă t" = -l', iar din y(l') = y(l") găsim l' =0),
cu tangentă continuă (x(t), y(l) e C00 (R)) şi nu e neted (căci x'(o) = y'(o) = o, punctul d(o) = A(2, O)
fiind singular), (fig. 2). b) Punctele (x, y) se găsesc pe dreptele y=O şi y = 1, fără ca ele să poată
fi legate prin vreo trăsătură continuă ; căci, fiind date două numere raţionale (iraţionale), Intre
ele există o infinitate de numere iraţionale (raţionale). d e un drum discontinuu, de clasă C0 (R).
4 4
c) Domeniul de definiţie: R. d e drum tnchis; nu e simplu, căci d(-V5> = d(V5>=A(0,2 Vf - 5);
e cu tangentă continuă, căci d E C4 (R); nu e drum neted, căci d'(-1) = d'(1)=0; punctele
d(t) = B(4, 1) şi d(- 1) = B'(- 4, 1) fiind singulare (fig. 3). Obs. Restrlngtnd domeniul de
definiţie J la compactul [-1, 1), drumul d 1 e compact, cu extemităţile B' şi B, fiind simplu şi
neted. d) Din definiţie: O~ f(t)=s;; 1; deci. seriile din membrul al doilea stnt, amtndouă, majorate
de seria convergentă ~ ..!... ,
fiind uniform convergente 1n orice int.erval finit. Termenii acestor
kJ 2"
serii fiind funcţii continue de t, atunci x(t) şi y(t) slnt funcţii continue; termenii ambelor serii
fiind pozitivi iar suma seriei majorante egală cu 1, rezultă O~x(t)=s;;l, O~y(t)~1. Fie (x0 , y 0)
un punct al pătratului O =s;; x ~ 1, O ~ y , 1. Scriind
ao a2 a2n-2 a1 aa a2n-1
Xo = -2 + -22 + · · · +--
2n
+ · · ·• Yo
·
= -2 + -22 + · · · + ---
2"
+ ·· ·
tn reprezentarea binară (unde numerele a,
nu pot lua declt una din valorile O şi 1), să arătăm
că există o valoare 10 E (O, 1), astfel tnctt să avem x(t 0) = x 0 , y(t 0 ) = y 0 ; necastă valoare este
Io = -2a0 + -2a21. + ... + ---

2ak-i
+ -2ak- + ...
3 3 3k 3k+l
În adevăr, să ne limităm la calculul valorilor lui f(3k t0 ) pentru k =0, 1, 2, .... Avem 3ki0 =număr
2ak 2ak+l 2ak 2ak+l 2 2
par + -- + - - · + .... Să presupunem ak = O; atunci - - + --· + ... ~ - + - 3 +
3 32 3 32 32 3
+ ... = --1 . Ţinlnd seama de periodicitatea lui f(t), avem f(3k/0 ) = O. Să presupunem că = 1 ;
3
a,.
. 2 2ak 2ak+i 2 2
atunci--~ - - + --- + ... ~ - + - + ... = 1, deci f(3kt 0) = 1. n ambe1e cazuri:
î •
3 3 32 3 32
f(3kt 0) = ak. Aşadar, avem x(t 0 ) = x 0 , y(t 0 ) = y0 • Deci: drumul d umple un pătrat (ln sensul
că trece prin toate punctele pătratului). Obs. Un prim exemplu de astfel de drum e datc,rit lui
G. Peano (v. [28), II, p. 156). c) Domeniul de definiţie: R. d e drum simplu, cu tangentă
continuă, dar nu e neted; d(1) = A(-1, 2) şi d(-1) = A'(1, 2) stnt puncte singulare, Oynd =
= d(O) = B( O, ~) (fig, 4). f) Se ia x = t(t e R). de dmm simplu; nu e cu tangentă continuă,
B' B
Fig. 3 Fig. 4
căci Jim y' = 1 şi Jim y' = O; d(O) = O e punct singular (fig. 5). '. g) d e drum închis, căci
t--o t ➔ +O
d(:) = d(!)=A (3;, o), şi simplu; nu e cu tangentă c01.tinuă, căci d' (:) =t=d'(\~) •
A fiind un punct singular. Imaginea lui d e bucla ABCB'A din mulţimea definită de
ecuaţia implicită 27ay 2 - 2(2x - 3a) 2 (x +
3a) = O (fig. 6). Obs. Dacă se ia J1 = [O, 1t],
4
obţinem un drum compact d1 , cu extremităţile d 1 (O) = D (3a, 2a) şi d1 (1t) = D' (3a, - 2a),
care nu c drum simplu, A fiind un punct multiplu ; d 1 e drum neted. Pentru la_=
= [O, 21t ], d~ e drum închis, căci d 2 (O) = da (21t) = D ; d 2 nu e drum simplu, toate
punctele fiind multiple. h) d e drum închis : d(O) = d(21t) = A(a/2, O) ; nu e drum simplu ;
d(1t/6) = d(71t/6) = B(0, bV3/2) e punct multiplu; e drum neted (fig. 7). Obs. Cu 11 = [O, 1t],
y y
I
I
8' I
/o
I
I
X
Fig. 5 Fig. 6
y y
C c'
Fig. 7 Fig. 8
y
Fig. 9 Fig. 10
d1 e drum compact, simplu şi neted (avînd imaginea ABCDA'). i) I= [O, 21t]. d e drum inchis,
simplu şi cu tangentă continuă ; nu e neted, căci d'(O) = O, punctul d(O) = A(2, O) fiind singular
(fig. 8). j) d e drum simplu şi neted (fig. 9). k) p~ O dacă 8 e [ -1t/2, 1t/2]. d e drum închis, căei
d(-n:/2) = d(1t/2) = O ; nu e drum simplu, căci d(-n:/2) = d(O) e punct multiplu; e drum cu tan-
gentă continuă şi nu c drum neted, căci d'(O) = O, O fiind şi un punct singular (fig. 10). l) p~O
5
<facă 6 e [-:--21t, 21t]. de drum lnchis, căci d(21t) = d(-2nf =O; nu e drum s~mplu, căci d(-1t)=
V
= d(1t) = 4,(-1/2 2,° O) e p_unct multiplu; e drum· cu tangentă continuă şi nu e d~um neted,
dci d'(21t) = O, O fiind punct singular (fig. 11).
2 Să se demonstreze că un drum echivalent cu un drum simplu (sau

închis) e -de asemenea simplu (respectiv, închis). Apl. Să s~ arate că drumu-
• • 41:'2 81:'2
rile: a) d1 : ro= t2 , y = t 3 , te R ş1 d2 : ro=---, y =---,-re (-1,1)
(1- '1:'2)2 (1- '1:'2)3
aparţin aceleaşi curbe d~schise şi simple; b) d1 : a:·= 2a cos 2 t, y = a sin2t,

.te [O, 1t] cu a>O' şi d 2 : a;= f(-r), y = g(-r), -tE[O, 4a] cu f(-r) = 12a - 't'I
· { V2a(2a - -r) - (2a - -r) 2 da"că -re [O, 2a]
dacă -r e[0,.4aJ şi g(-r) = __________ ,
. ... . - V2a('t' - 2a) - (T - 2a) 2 dacă -re [2a, 4a]
:aparţin aceleaşi curbe închise şi simple.
R. Fie di! X= f(l), Y = g(t), l E [a, b] şi d2: X= <p('l:'), Y = q,(-r), 't'E (a., (3) iar d1,,...,, d 2
prin homeomorfismul h: [a., (3] ➔ [a, b], deci l = h('C'), ce implică.
{1) a = h(a.), b = h((3), d1i('i-) = di(h('C')] pentru orice 'C'E [cc, ~].
Fie d 1 un drum simplu. Dacă d2 n-ar fi simplu, ar exista 't'' şi -r'" cu
(1') a. ~ -:' ~ T" ~ (3, d2('t'~) = d2(T'') şi (cel puţin) una din ex < T', -r'' < (3;
fie, de exemplu, a.<T'. Atunci a<h(~')<h(T")~b, di[h(t')] = d1 [h(T")], adică d 1 n-ar fi simplu,
-contrazictnd ipot"eza. Deci d 2 e drum i;implu. Să considerăm că d 1 e u.n drum_lnr..Jz(s; deci d1(a) =
= d1(b) .Situ, cu (1), d 1 [/z(a.)] = d1 [h(~)], adică d2 (o:) = d 2((3). Rezultă că d 2 e drum- închis.
y
X·
o X
Fig. 11 Fig. 12 Fig. 13

Api.
4T2 8-r3
a) Condiţiile (1) devin h(- 1)=-00, /r(1} = + oo, --- = h 2 (-r), - - - = h 3(-.); deci
. . (1- '1:'2)2 (l-'t"_2)s
h(T) = ~ , care e continuă şi strict crescătoare pentru orice -: E ( - 1, 1). Rezultă d1 ,..., d2 •
1 - ,:2 . . .
însă d 1 e simplu (dacă n-ar fi, (1~) ar da t' 3 = t" 3, adică l' = l", .contraziclnd (1~)) şi deschis.
Curba are ecuaţia implicită yl = x 3 (fig. 12). b) Lutnd h: [O, n-] ➔ [O, 4a] cu h(O) O, h(n-) = 4a =
6
2a(1 - cos2t), te. [O, n/2]
şi (2a-lr(t)I = 2acos2l, g[h(t)] = asin2t, avem h(l)= · ;căci g[h(t)]=
{ 2a(1 + cos2t), te [n/2, n]; ·
= 2a !sin tf Icos ii= a sin2t cu te [O, n/2] şi g[lr(l)] = - 2a I sin li Icos ii= - a (sin 2tl =
=a sin2t cu te [1t/2, n]. h(t) e continuă şi strict crescătoare. d 1e lnchis (d1(0)= d,in/2) = A(2a, O))
şi simplu. Curba e un cerc cu centrul O(a, O) şi de rază a (fig. 13). Obs. Ori de cite ori se
introduce o noţiune sau o operaţie relativă la drumuri, ele- nu pot deveni caracteristici ale
curbelor corespunzătoare declt dacă se arată invarianţa lor faţă de relaţia de echivalenţă a două
drumuri.
3 Să se stabilească dacă aparţin unei aceleiaşi curbe următoarele dru-
muri: a) d 1 r o = sin8
- - -cos28
:
_
- - - , Y- -- sin 8 cosa
----, 6 e , -
2
, d 2 .• ro -_ ·[o .,. ]
sin3 6 + cos3 8 sin38 + cos3 6 2 .
2t(1 - t 2) 2 4t 2 (1 - t2 ) • d -r(1--r)2 . -r2 (1 - -r)
= - - - - , y =-----,te[O, 1] ş1 a: ro - - - - , y= - - - - ,
s,a + (1- [2)3 s,a + (1- [2)3 ' -r3+(1- -r)3 -r3 + (.1 - "t')3
't" E [O, I]; b) d 1 : ro= at, y = bt, te [O, 1] şi d2 : ro= a f('t"), y=

= b f(T), -c: e[O, 1] cu f(T): [O, I] ➔ [O, 1]; c) d1 : ro= t, y =bVl - t2 /a 2 ,
t E[-a, a], d2: X= a cose, y = b sine, e E. [1t, 21t] şi da: a;= a cos-r, y =
=bi sin-r I, -re [O, 21t] cu a, b >O; d) d1 : x=t, y=kt2 , te [O, 1] şi d 2 : X= f(T),
y = k f 2 (-r), -re [a, b] cuf(-r): [a, b] ➔ [°', ~]; e) d1 : ro= Vl - t 2 , y=ta- t,
te[ ~1, O], d 2 : {I)= u, y • u 2 Vl - u 2, u E[O, 1] şi da: x =Iv I, y =
= v2 VI - v2 , v e[ -1, 1].
R. d şi d' aparţin aceleiaşi curbe C numai dacăd,..,d'. a) d 1f'ld 2 ; căci h(O) :[0,n/2] ➔ [0, 1]
cu h(8) = tg J!. o funcţie continuă şi stri~t crescătoare. d1 ,..., d3 ; căci (8): [O, 1t/2] ➔ [O, 1]
2
cu = sin8, 1 - = const., incit = (1 + sin8 - cos0)/2, care e o funcţie continuă şi
strict crescătoare ('> O pentru 6 e [O, n/21). C e închisă (d1(0) = d1(n/2)) şi simplă; imaginea e
bucla OABA'O din mulţimea de puncte definită de ecuaţia implicită x 3 + y 3 = xy (fig. 14).
b) d 1 şi d2 au aceeaşi imagine: segmentul OA cu A(a, b) de pe dreap~a y= .!!_ x. Fie h(-r): [O, 1] ➔
a
r
I
I
A
X
I
'·X
I
1·
I
Fig. U Fig. 15
-+ [O, 1]; din (1) deducem h(-r)=f('t'). Dacă f(-:) e fuu.cţie continuă şi strict crescătoare (de exemplu: ,
I
f = -:1 , f = 1 - 1 1 , f = 2-: 2 - -:') : d - d ; deci d şi d~ aparţin aceieiaşi curbe simple
V + -: 1 2 1
(fig. 15). În caz contrar (de exemplu: f 1 = 8-e ~ 11': 8 1 +
4"t', f 2 = 12-r - 11, f 3 = (2't' -1)1):
7
d 1 f'SLJd2 ; de altfel: d2 nu e simplu (de exemplu: pentru f1 , punctele între B(t = 1/4) şi C(t = 2/3)
slnt puncte multiple; căci, clnd t variaz â de la O la 1, P(af(t), bf{t)) descrie pe OA astfel :
OBCBA), iar uneori e închis (de exemphl ~ f 2 (0) = f 2 (1) şi f3(0) = f3 (1), toate punctele fiind
multiple, afară de O şi A). c) d 1 rv d2 şi aparţin unei curbe simple; imaginea ei e porţiunea din
elipsa b2 x2 +
a 2,lJ - a 2b2 = O (fig. 16). d 1 rl-1 d3 ; d3 e lnchis şi nu e simplu. d) d 1 ,-..,d2 numai
dacă f("C') e continuă şi strict crescătoare iar ex= f(a) = O, (3 = f(b) = 1; imaginea curbei e
porţiunea OA cu A(1, k) din parabola y = kx2 (fig. 17). e) d 1,...,d2 şi aparţine unei curbe simple;
imaginea ei e porţiunea OA'A din mulţimea de puncte definită de x 6 - x' + y 2 = O (fig. 18).
d1 r,,.J d3 ; d3 e închis şi are puncte multiple .
.Y
'\ y I
8 \ I
\ I
I
\
\ A
A' A X \
\r
\ I \
\
,, ..... _ _.,,,. .,, /
/ \
' o
X
B'
Fig. 16 Fig. 17
4 Se dă un cerc O de rază a şi tangenta d în punctul fix A E O.

Fie cercurile r tangente lui O şi d. Să se găsească locul punctelor P de inter-
secţie a axei radicale a lui O şi r cu tangenta la r paralelă cu d. Să se arate
că acest loc are un punct multiplu.
R. Fie C: x 2 + y2 - 2ax = O, r: x 2 + y 2 - 2cxx - 2~/ + f 2 =O; sinl tangente, dacă

~ 2 - 4acx = O. Cu ~ = t, locul e cubica unicursală (fig. 19) : x = l 2 /2a, y = 1(1 - l /8a ) sau
2 2
y 2 = 2ax(1 - x/4a) 2 • Din x(l') = x(t") se deduce l' = - l" cut" > O; lnlocuind tn y(l')= y(t"),
obţinem l" = 2V2a. Deci M( 4a, O) e un nod. Obs. Centrul lui r e pe parabola de parametru 2a,
vtrful A şi d ca tangentă în virf•
. y
J(
Fig. 18
5 Fie curba O de ecuaţie explicită
(2) y = f(a:), a: e I (IC R).

Să se arate că, dacă : a) f(x) e o funcţie periodică; b) f(a:) = a eb:z: (b #= O), curba
·O e o curbă transcendentă.
R. Se mai spune că curba C e definită de funcţia f: J ➔ R, relaţia (2) fiind ecuaţia

r
graficului a lui f. Curba Ce transcendentă dacă ecuaţia ei nu e algebrică; ctnd f(x) e un polinom,
curba C e algebrică. a) Dacă (&) e perioada, deci f(x0 + k(&)) = f(x0 ) iar P 0 (x0 , y 0 = f(x0)) e C,
atunci şi Pt(x0 + k(J), y0 ) e C (k-număr tntreg). Dreaptay = y 0 avlnd o infinitate de puncte
comune cu C, fără a fi conţinută în C, rezultă că C e transcendentă. Exemple: a 1) y= sinx + sin2 x
(fig. 20); a 2) f(x) e funcţie periodică cu perioada 2n, definită pe [-n, n] de ecuaţia xy=n (fig. 21).
/
/
r·
----;f--~-
• I
/
I
Fig. 19
. Fig. 20
Consectn/e. a 8) Curbele definite de functiile trigonometrice şi inversele lor st nt eurbe transcendente

a n
(fig. 22). a~) Curba oscilaţiei compuse u= t .A.~ sin a, x+ ~cosa, x, adică u= ~ A, sin (a,x+b,)
· ,-1 ,-1
,. . ; . " . ' . . .
sau y = ~ A, cos (a,x + b,) cu A 1 = VA;2 + B;2 iar sin b,= n;JA,, cosb, = .A;JA, sau sin b1 =
i =-1
= - A;tA,, cosb, = B;JA 1, e o curbă transcendentă. Pentru n = 1, obţinem curba. os~ilafiei
armonice (sinonim : curba armonică simplă) : y == A sin(ax + b) sau y = A cos(ax + b), caue e
transformata afină a sinusoidei Y = sinX, respectiv Y = cosX. Obs._ Mişcarea particulei de masă
y
I a I
I ' I
I \ I
I \ I
I \ I
I \ . I
I ' . I
I. ,,~
I
.o I I X
I
.1 ..
,. -~ ..,._
I
I
I
I
/
I
I
·--
.. Fig. 21
oscilaţie armonică dacă acceleraţia proporţională

2
m e o d y a particulei e cu deplasarea sa y
dx 2
poziţia şi orientată această poziţie, adică
2
din de echilibru spre d y + a2y = O(a2 = k - pulsa-
dx2 m
/ia, x - timpul, k - factor de proporţionalitate); soluţia acestei ecuaţij diferenţiale e curba
armonică simplă, constantele A (amplitudinea mişcării) şi b (faza inifială a oscilaţiei)
fiind determinate prin condiţii iniţiale. OscilaJia compusă, prin compunerea a două sau
mai multe oscilaţii armonice (care se produc ln lungul aceleiaşi drepte), poate fi o oscilaţie
armonică sau o oscilaţie nearmoni<:ă; ·du_pă cum oscilaţiile componente . 1m· · aceeaşi · pulsaţie
sau nu. în ultimul caz, amplitudinea A vili:iază după o lege A=A(x) ;(de exe~plu: ex) n = 2,
A 1 = A 2, a 1 ~ a 2 slnt puţin <;J.iferite una ·~de cealaltă (b1 = b2 11}/ · momentul hiiţial), clnd
1 ' 1 ./ '· .
oscilaţia n_earmonică cu a = ,-:- (a1 + a 2), A = l·2A1 cos - (a2 - a1 I, b = b1 re:prezhi.tă feno-
, · / · ,.· 2 · .... 2 -~.. ·
rx
menul numit bdldi (fig. 23c)." (3) Pentru A = A 0e-'3z obţinem oscila/ia amortizată (fig. 23!), clnd
descrie mişcarea m d y = - kg - r ~ ((3 = .!..... , r - coeficientul de rezistenţă a
2
partieula
d~ dx m
mediului)·· y) în cazul osclla/iilor for/alt, clnd asupra particulei acţionează lncă o forţă perturba-
.
t oare . . a·1că:
(per10 d.2y =
.I.) : m --· -„ k y - r dy-+ H cos
. ax
' ( a2 = -,
0
12· • r
.k t' H.) ,
= - , h =. ..;__ . ·1
osc1 a ţ·1a
d~ dx m m m
10
y
r
Y= arc.sin x
-,.:.._
,; X
""Tl l .
Y= cos X
X
-1
'.y
I
I
Y=art cosx
I
I
I y
I
I Jl.
-,.--_:_] ------.--r-2---::;:.:::::-
-JT ni--- -
--1
X
21 - ~
I
I
I _,.ff ______ _
I 2
.Y
v:::arc~qx
.Y
I·
'
I
y
!
I _______ .. 7T ----·---
Ix
-TT1
-,,,
.. ~
I I
I I
I I •X
I I
I I
I !
y=şrc ~lgx
Fig. 22
11
y y
A=2-, G=4, b=f A =2, a=J, b=2 A,·-J, A2=3, a, .. a2=J, b, .. f, 4-2
a) y„A sin(ax+b) b). y„A cos(ax+b) c) Y,= A,s(n(a,x+b)
Yz."" A2Stn{a2 x+b) .
y
A,,.ţ, a,=3, b,=1 d) Y, A, sin (a, sinx +b,)

0
Ai-3, Oz"'f „b2=/ ,½ = A sin (a, Sin x +ba)

2
o X
A1=Aa=2 y, =A,cos(a,x+b,}
y v,-s
„ 12 n=J#.iJ , b„1-..,_7
J 'JJI ~
., e) Yz =A2 cos {a;<+b.1)
Ao➔, fl·i, a-ţ. b-=I

f}
Fig. 2 3
u
are amplitudinea A = h!Y (a5 - a 2 ) 2 + 4[¼2 a 2 ; la variaţia lui . a (a0 fiind constantă), se obţine
fenomenul de rezonantă ctnd A are valoarea ~aximă Arez = h/2PVa5 - f,2 (arez = Vaa -2~ 1):
Ctnd ~ = O, arez= a0 iar A➔ oo; lnsă f3 =I= O, iar Arez se obţine pentru arez <a0 • Dependenţa lui A
de a, pentru diferite valori ale lui ~, dă curbele de rezonanţă (fig. 24). Invers, o oscilaţie compusă
poate fi descompusă ln două sau mai multe, chiar tn o infinitate de oscilaţii armonice simple;
A
li
111
2
.,,,,..,,, ----
j3=0,25w0
....... '
1 :;;..- ------
... . .. . . ...J3-n.. . . . . . ' ~
...... - .
• • •• • • • • • • - """"o '
0.5 .
................. ....._~-.....;:
........
o 42 0,4 as .0,8 1,0 1.2 1,4 t6 1,8 2,0
Fig. 24
de exemplu, oscilaţia modulaţd y = A cos a 0 x cu A= A1 + A 2 cos ax (A 1 <A 2 ) iar a~a0 se des-

compune în trei oscilaţii armonice 'cu pulsaţiile a0 , a0 + a, a0 - a şi cu amplitudinile A1 , A 9 /2 şi
A 9 /2. a 5) Curbele (sinonim : figurile, franjurile) lui Lissajous reprezintă traiectoria unei particule
care participă (ln acelaşi timp) la două oscilaţii armonice ce se produc după direcţii perpendiculare:
x = a sin (ml + IX), y = b sin (nt + ~) sau x = a cos (ml+ IX), y = b cos (nt + ~). Aceste curbe
-stnt transcendente sau algebrice după cum raportul m/n e iraţional sau raţional. Dacă· perioadele
sint egale (m = n), curba e o elipsă a cărei formă depinde de diferenţa de fază a oscilaţiilor com-
ponente, ea reduclndu-se la un segment de dreaptă clnd această diferenţă e O sau 1t' şi la o elipsă
raportată la direcţiile perpendiculare pe care se produc oscilaţiile clnd diferenţa lor de fază e 1t/2
sau 31t/2; ctnd amplitudinile oscilaţiilor componente sint egale (a = b), elipsa e un cerc. În cazul
general (cazul a două perioade diferite), curbele lui Lissajous au un aspect complicat, fiind tnsă
tnscrise lntr-un dreptunghi (fig. 25); raportul perioadelor celor două oscilaţii componente e egal
cu raportul dintre numărul punctelor de tangenţă dintre curbă şi două laturi alăturate ale
dreptunghiului. b) Să presupunem că punctele lui C ar verifica o ecuaţie· algebrică F(:t, y) =
= ynf0(:t) + ... + yfn-i (x) = O (f, - polinoame; i = O, 1, ... , n). Dacă b > O· (b < O), din
13
1
Jim - F(x,aebx)=O obţinem A 0 =0, contrar ipotezei (că r,, e de grad m). Curba C : y=aeb~ se nu-
«-+ -co xm
meşt curba exponenJială(Cig. 26); ea taie pe Oy tn A (0,a~. E transformata afină a curbei Y=eX. Conse-
cin/e.b1) Curba logaritmică y = a logP _.:. e o cu~·bă transcendentă; căci ecuaţia ei se poate scrie
·b
H R M H
□~BEJ□~
Fig. 25
V
b-2 h-f
I
b=f
-, h--J
\
\.
h-t b:.-2
'\
y
I
'
I I
I \
\ \
! I \
\
\
I I \ \
I
I \ \
! I \ \
I I \
\ \
I I
I /
/
'' \
\
// /
/
' ' '-\
.'//
A
',
-X
«) b>O
Fig. 26
x=b p'llfa, care e o curbă exponenţială. E suficient să studiem cazul p = e,. clnd obţinem r: y =
=a ln ~ (fig. 27), ,nut~ită curba lui Neper (sinonim: curba logarilmicd neperiqnd); căci, scriind
a
C: y = ~- ln ~, rezultă că C e transformata lui r prin afinitatea omologică x = ~•
ln 'p · b
g = -·1- Y. R~laţia dtiltre curbele logarit~ice C corespunzătoare la: diferite baze p şi curba loga-
Jn p ,.
ritmică neperiană r 1
e y - Y = - lnp y· (fig. 28); C şi·r trec prin punctul A(b, O). b2) Curbele
· · .· lnp · •. · ·.
definite de. func/iile hiperbolice şi inversele lor stnt curbe transcendente (fig. 29); căci şi curba
y = A(x) + B(x) eq,(:i:l e transcendentă (A, B, cp - polinoame)~
• y 0=2 Y
I
. a .. /
__ ____ I..- I--· --- .,-
1
.,,,,,.. .,,,.---· 0:2-
_,,.~--- --
-----------------
_ _,.
•.,,,,,..,,.- X X
. ------ 1
.i '·' ·- - - - ------...._. .... a:.--
__2_
' \ .............
• ţ' ~· ' ' '·-..... .....
·-·-. a~-1
.. i
.t ' . _ţie) a>O (b=t)

---·--·-
\
Fig. 27 , .;.,--~. ~ '- . .,:. "••
', 06:::
-=71y-orgshx
y-§~~r
0
y„chx
X
••• I
•, '"'
··.....
··....
a„2, b=f
c,: p-4 ····•... ·········•··· ···•.:-..... ·····•
C2 : p-e
C3 : p=2
c. =· P= l
Fig. 28
15
G Să se determine o parametrizare a curbei O dată prin ecuaţia
implicită: a) fC1 + y 4 + Sa;'i} - 6y3 = O (fig. 30); b) (y-1) + 27(a; - 2)2= O
3
(fig. 31); c) x 4 - ax 3 + a2y2 = O (fig. 32); d) x - y - 3x + 2 = O (fig. 33);

3 3
e) ax= by e2 a<.:rt1/abi (fig. 34); f) a; 4 (X 2 + y 2 ) - a~(x 2 - y 2 ) 2 = O (fig. 35};

g) (x2 - y)2 - y 3 = O (fig. 36); h) x 4 - 2x2y - :xy~ + y 2 = O (fig. 37);
i) x2y2 + y - 1 = O (fig. 38).
Fig. 30 Fig. 31
rl
o X
Fig. 32 Fig. 88
y
· . a-.~, b::2 o: ... f~ ~=zI

. ·. vi>
Fig. 34
.:.;-\ X
) I -~
/
-~---
_./
~;\
\\
-~
\~,\
Fig. 35
\ \
\
Fig. 36 Fig. 37
17
R. în cazul a), intersectăm pe C cu d: Y.= ix; deci C: x = 2t (3t 2 - 4)/(1 + l 4), Y =
= 2t 2(3t 2 - 4)/(1 + L'). Pentru f), intersectăm pe C cu d : y = x tg 8 şi
{3) C: x = p cos8, y = p sin 8,
cu p = a cos 28/cos 8. Intersectăm pe C, tn cazul b) cu d: y - 1 = l(x - 2) clnd C: x = 2+21,- 3 ,
2
y= 1 + 27t- 2, iar tn cazul d) cu d: y=t(x - 1) ol,ţintnd C: x = (l 3 + 2)/(l 3 - 1), y = 3t/(l 3 - 1).

· Pentru c) şi h), intersectăm pe C cu
y parabola y = tx2 ; tn cazul e), C se
intersectează cu hiperbola xy = abt2 •
Explicitarea ecuaţief raport cu y tn
(sau x), conduce la o parametrizare
X a lui C, ca ln cazurile g) şi i): x =
= ± Y ± Vy 3 , Y = T2 şi 't' + 1 = 12
V
cind C : x = l(t 2 - 1), y = (t 2 - 1)2
şi x = ± V1 - y/y, 1 - y = t2 cind
C : x = t/(1 - t 2), y = 1 - t 2• Obs.
ex) Obţintnd ecuaţia polară a curbei C :
(~) P = p(O),
prin (3) se determină o parametri-
zare a lui C ; de exemplu, ln cazul
a),. deducem p = ·a sin O cos28.
~) Excepttnd e), Ce unicursală. Se ia
uneori
(5)tg'.!L = t, deci. sin8 ~ 2l/(1 + t 2),
-~
Fig. 3-8 \.. .lo;o = <1 - , 2>1<1 + 12 ).

'\ ... ~ ...
7 Dacă, în coordonate polare, curba O e dată,_,·''(I.'~· ::~(::-ecllaţie

. ~- ....
d~ forma
(6) F( p, cose, sin0) = O cu F polin9in, . ·
Ce o curbă algebrică . .Apl. Curba O: a) p = a/cos 2 .!!_; b) p=2cos2e + 1;
4 .
c) a 2( p2 - 4apcos3e + 4a2 ) = ( p2 - 3apcos3e + 2a 2) 2 ; d) p =cose+ cos3e;
e) p2 (cos4 e + sin4 0) = a 2 ; f)p = tge/(l - 2si:p.e) e o curbă algebrică.
R. Ecuaţia carteziană F(V x 2 + ys, x/Y x 2 + y2 , y/Y x 2 + y 2 ) = O se poate· scrie, gruplnd
+
termenii cu radicali, <l>(x, y) Vx2 + y2 'Y(x, y) = O (CI>, qr - ,polinoame) ; raţionaliztnd, obţinem
{7) (x2 + y2) <(>2(:x;, y) _ qr2(x, y) = o.
Consecinţă. Dacă, explicitlnd ecuaţia (6), p se exprimă printr-o funcţie raţională (de sin8 şi cos 8),
atunci curba e unicursală; căci, prin (5):
{8) 2l 1 -
p=f - - , - -
t2)
(1 t9 1 + t2 + '
deci p = q,(t) cu cp funcţie raţională de t. Apl. Se ţine seama de (3) ln (6) şi se grupează ln
termeni pari şi ~m,pari 1n ~' apoi se ridică la pătr~t. !tm.d. a) ~~~-~- p = 2a/ ( 1 ~- cos : ) =
= 2at(1 +V~ + cos8)l~ deci p2(1 + cos8) 2(2a ~•pr,sau ~x + Ba~ p = 8~2'+ p2; rezultă
(1 c:1
(x + 8a) 2 (x' + y 1 ) = (8a11 + x 2 + y 11) 11 (fig. 39). b) (x2 '+....JP) 3 = ~{3~3,.~- y 2 ) 11 (fig. 40).
c) a2 {x2 + y 2 - 4ax xii - u•. + 4a) = {x1 + y 2 - 3ax x' - Y + -;~~-'fo~. 41). d} (xii + y2) 1 =
3 3 2
x• + ys . . x• + y2 •}
= 2x(x2 - y2) (fig. 42). e) x' + y4 = a2(x2 + y1) (fig. 43). f) x• (x2 + y2) = yt (2x + t)•
(fig. 44). Obs. Curbele b, d şif slnt unicursale.
18
Fig. 39 Fig. 40
Fig. 41 Fig. 42
·.Fig., 43
8 O curbă algebrică On de gradul n care trece prin punctele ciclice ale
planului se numeşte curbă circulafă; dacă On trece de m (2m<n) ori prin
fiecare punct ciclic, curba se numeşte m-circulară. Se cere: a) Să se deter-
mine ecuaţia· unei astfel de curbe. b) Să se arate că se poate găsi un reper
cartezian orotgonal în raport cu care ecuaţia, unei cuartice bicirculare aro
forma
(9) (x2 + y2 ) 2 + 4(a11 x 2 + a 22y2 + 2a13 x + 2~ 23 y + aaa) = O.
(10) I Cn: F(x, y) = tpn(x, y) + c:pn_ 1 (x, y) + ... + c:p1 (x, y) + c:p 0 = O.
Dacă Cn e circulară, deci /(1, i:· O) E Cn şi J(l, - i, O) E Cn, obţinem <c>n(1, i) = O, c:pn(1, - i) = O;
deci Cn are ecuaţia (10) cu
(11) c:pn(X, y) = (x2 + y2) tn-2(X, y).
Dacă Cn e o curbă m-circulară, atunci
(12) tpn = (x2 + Y2 )m t:n-2m• 'Pn-1 = (X2 + Y2 )m-l tn-2m+1•· · ., tpn-m+1 = (X2 + Y2 ) ~n-111-1•
Căci, dacă Cn e bicirculară, atunci J şi .J stnt puncte duble (puncte multiple de ordinul doi) pentru
curbă. Deci, 1n (11), avem
(13) tn-2(X, y) = (x2 + y2) tn-.<x, y).
Pe de altă parte, dreapta y = ix + ,. (respectiv y = -ix+ ),), trecînd prin I (respectiv J), taie
pe Cn in două puncte confundate în I(J) şi în alte n -2 puncte la distanţă finită; abscisele acestor
puncte slnt rădăcinile ecuaţiei
F(x, ix+ ,\) = c:pn_ 1(1, i) xn-l + [ -4A2 tn- 4 (1, i) +
1
a'Pn-;i
• i) +q:,n_ 2(1, i)]xn- 2 + ... + a 00 =0.
Deci I e punct dublu dacă fn- 1(1, i)=O; deci cpn-i = (x2 + y2 ) tn-a• Aşadar, ecuaţia unei curbe
bicirculare Cn e
(14) (x2 + Y2 ) 2 tn-4 + (x2 + Y2) tn-3 + 'Pn-2 +. · · + tp1 + 'Po = O.
Obs. Se zice că Cn e o curbă circulară de speţă m (2m ~ n) clnd
(15)
Dacă 2m = n, clnd putem considera t;0 = 1, Cn se mai numeşte şi curbă de putere constantă; căci
o dreaptă oarecare d prin P 0 (x0 , y0 ) E R 2 ·taie pe Cn in P 1(i = 1, 2, ... , n) astfel inclt produsul
n
p = II P 0 P, = const., numit puterea lui P 0 fafă ele Cn, c independent de direcţia
F(x0 , y 0) =
i =1 .
lui d. Consecinţe. a 1) O conică circulară e un cerc, fiind o curbă de putere constantă. a 2) O curbă
m-circulară C2 m e o curbă de putere constantă. b) Ecuaţia generală a unei cuartice bicirculare C4 e
(16) (x2 + y'1.) 2 + 2(x2 + y2) (cxx + ~y) + lj(X, y) = O,

unde l)(x, y) = Oe ecuaţia uncţ conice C2 • Scriind ecuaţia (16) sub forma
(x2 + y 2 + CXX + (3y) 2 - (<XX+ (3y) 2 + lj(X, y) = 0 Sau

2
[ {X+ ; ) + {u + -} ) r
2
+ l)i(X, y) = 0
şi translattnd origi~ea ln
.
n(~ ~, -2
_[3 ), numit punct fundamental al lui C4 ,
2
ecuaţia cuarticei
devine
. (x2 + y 2) 2 + f(x, y) = O cu f(x, y) = O · ecuaţia unei conice C~.
Făclnd o rotaţie de axe care să le aducă paralele cu axele lui C~, obţinem (9). Obs. O dreaptă prin
O taie pe c, ln 4 puncte M 1 ni căror veţtori de poziţie pe dreaptă au mărimi care verifică relaţia
t' p, = O; relaţia e echivalentă cu OM1h + OM11: = O, unde M 1h e mijlocul lui MiM1,,. D~ci ne
'=-1
mijlocul lui M 01 M11:, cu (ihjk) o permutare a lui (1 2 3 4). Fie c, de ecuaţie (9). Dacă a 11 = aaa
(şi a 23 =0 printr-o rotaţie), C, se numeşte ovalul lui Descartes: locul punctelor P astfel tnctt (fig. .(5)
20
V
J
y
y
o X· X
p'
a„2,5; cx=-3: j3= 7; 1"=10 a=2. oc.=3; /3°7; i=12 a=f. a„3, /3=-2 r= 7
... ~ .' . (p<l <2p ; -j <h~ 1)
10
'f5
o A X
10
vr
l•p h-1• a„2. cx„3, JJ„5, r„10

G= 15 · CX.=2 · j3==5 ·
I I 1 I r:: f.'2 {l<p;_h>f)
a) b)
Fig. 45
a.PO + ~PO' = y(O, O' - Jouă puncte fixe; a., ~' y - constante oarecare);
căci O fiind originea axe)or, iar O' (a, O), h = ± 1.. > O, k = =i= :J_ > O, găsim
a. 0t
(li) [(1 - /12) (x2 + y2) + 2ah~x + k2 - a2h2]2 - 4k2(x2 + y2) = O.

J
.I
,.
{J
--J(
.Y
••
y
_v
flg. 46
Trans1atlnd· O ln (-ah2/(1 - 112), O) şi identificlnd (17) cu (9), opţinem 3 ecuaţii ce determină pe
a, h, k tn fun·cţie de a 11 , a 13, ~ 33 ; dacă a, h, k .- stnt imaginare, curba se zice e o car(eziană. Ctnd
22 ----···· ,.- ,.,1.-..,.

Jcl - a2Ji2 = O, (17) e ecuaţia melcului lui Pascal (sinonim: concoida cercului; v. probl. 11); nottnd
p = -2ah2 /(1 - h2 ) - diametrul cercului - şi l = -2ah/(1 - 112), are ec~a1i_a._
(18) . . (x~· + y 2 .~. px)2 -_: l 2 (~2 + y 2 ) = O sau p =;=.jj°cos 8 ± I,
puttnd col'!·sidera numai semnul + iar 8 e [O, 2n ]. Forma curb~i depi~de de p şi I; slnt 4 ~azuri :
l'~2p, p<l<2p, l = p, ln
Fig. 47a
. .. - - -· . 2 2(1 - fll) 4pt 3
(18') p ~ ·p(1 +~c~s8); (x2 + y~ - px) = p 2(x2 + y2); x =·r2pt
· · - , y = _ __,_____
·. ·.. ( (1 + tll)2. . ~· . (1 + t2)2 .
Dacă a 11 ;fa a 22, a 13a 2.} = O, c, s~ numeşte spirică. Cind ais + aia=#= O, spiric~ are o axă de: simetrie
(fig. 46). Cind aut=:= ir23 = O, spiriceI.e au două axe de simetri~, numite--iplric'ele lui Perseils : locul
punctelor P aslfel ca · · · ·· · · ··
(19) PF1 •PF' = h OP2 + k (F, F' - puncte fixe: focare, O mijlocul lui FF').
Luind FF' = 2c şi F(c, O), ecuaţia spiricelor lui Perseus e (fig. 47 a-· c)
(19') (x2 + y2) _ c2cs +·h)xs+ (2c2 _ h)ya = k _ c•.
23
X
a-t,5; r-3,5
,,,'
' ,,,'
'' ,,,,,,
' \
\
\
I
F, ',
'
I
I
,
I ,,;'
,,," _,,,,,,,,"'
_..,,."' .,.
,,;""
Fig. 47b
y /·
y
p
X X
-~
.
;_;•_ '
a-2, r=-3, Y.•3 a-3, r-z.y_ .. 2
X
~~
-~-'
.
a-3,5 , r-1,5 ·Y. -1.5
Fig. 47c
24
Altă deducere : Jocul punctelor de unde se pot duce la o conică cu centru 2 tangente. făctnd
un unghi dat 8 (* !!..) ;
2
lulnd xa
A
+ ya
B
= 1, găsim:
(19") (x2 +y2) 2 - 2(A + B + 2B ctg2 8)x2 - 2(A + B + 2A ctg2 8) y 2 + (A+B) 2 +4AB ctga8=0.
numeşte lemniscata lui Booth c, e reală

4
Ctnd k = (} FF') = c1, spirica (19') se (fig. 47b); cum
numai dacă h + 2c2 >0, ecuaţia ei se scrie
(20)
După cum e: = ± 1, se spune că lemniscata lui Boot/1 e eliptică (h~2c2 , degenerînd tn cercurile lui
Villarceaux pentru h = 2c2 ) sau- hiperbolicei (- 2c2 < h < 2 c2 ); curba e unicursală, căci
(Y = tx, Vb2 t2 + a2 = bt + u)
(20') x = 2a2 (u2 + a 2 u)/M, y = a (a2 + u 2) (a2 - u 2)/M, M = u4 + 2(2b 2 - a 2) u2 + b4,
.,au (y = ix, Va 2 - b2 t 2 = (a + bi) u)
(20") x = 2ab2u (1 + u)2/N, y= 2a2bu (1 ~ u 2)/N, N = (all + b2) (u4 + 1) - 2(a2 - b2) u2.
Altă generare: intr-o conică cu centrul O şi de semiaxe a, b, fie cercul cu centrul O 1n mijlocul
distanţei focale OF şi de rază a/2; e locul punctelor P şi P' astfel tnclt OP= OP' QQ', unde =
Q şi Q' sint punctele de intersecţie ale cercului cu o dreaptă prin O. Reformulare : fie cercul C (0 ;r)
iar on = d; e locul punctelor P şi P' de pe dreapta variabilă prin O astfel ca OP= OP'=
= QQ', unde Q şi Q' stnt punctele de intersecţie ale dreptei cu cercul : (x2 + y 2) 2 = 4 [r2x2 + (r2 -
- d2) y2 ), fiind eliptică sau hiperbolică, după cum O e interior sau exterior lui C. Cînd
h=O (a 11 + a22 = 0), spiricele (19') se numesc ovalele lui Cassini; forma curbei depinde de a şi c
(k = a 4 ): a~c f2, c< a<cV~ a= c, a<c (fig. 47c). Pentru a=..!:_ FF', deci a= c, ovalul arc
2
ecuaţia
(21)
2a2i (1 2
X=-----, Y=-----
+ 2a2) 2a2 t (t 2 - 2a2 )
t4 + 4a4 t4 + 4a 4
şi se numeşte lemniscala lui Bernoulli ; ecuaţia ei se mai scrie
(21') (x2 + y2) 2 = 4a2 xy; p2 = 2a2 sin 2 6; x = 2at/(1 + t4 ), y = 2at3/(1 + t 4 ),
luînd bisectoarele axelor de coordonate ca axe. Obs. E caz particular de lemniscată Booth : clnd
conica e o hiperbolă echilateră. Alte generări (independente de definiţia comună a ovalelor lui
Cassini):
- În pătratul OAA 1C se înscrie un cerc r, care se taie cu o dreaptă variabilă d dusă prin
O; locul punctelor comune lui d cu cercul de centru O şi raza egală cu coarda determinati de
r pe d. Punctele G, H, I, I(, în care ordonata curbei are valori extreme, slnt situate pe cercul
care are ca diametru segmentul focal F 1 F 2 •
- Curba pe care trebuie să se producă mişcarea unei particule grele tntr-un plan vertical,
pornind din O cu viteză iniţială nulă, pentru ca să ajungă 1ntr-un punct A 1n acelaşi timp tn
care ar ajunge mişctndu-se pe segmentul OA (centrul lemniscatei tn O, unghiul axei cu verticala
e de 45°).
- Aceeaşi problemă pentru o forţă centrală proporţională cu distanţa. .
Clnd, in (16), "I) e un polinom omogen tn x, y, printr-o rotaţie avem "I) = h(y2 - m2 x 2). Inter-
sect1nd pe c, cu cercul r: x 2 +ya + t (y - mx) = O obţinem y = (ml2 + 2cxt - mh)/(l 2 - (3t +h);
tnlocuind in ecuaţia lui r, rezultă pentru C4 :
2l (mii - a.l - m(3l) (t 2 - 2(3t + h) 2
(mii - a.t - m(3l) (ml + 2a.t - mh)
X= - - - - - - ~ - - - ~ - - • y = 2t
-------=--------- •
(t 2 - 2(3t + h) 2 +
(mt 2 +2a.t-mll)2 (t - 2(3l + h) 2 + (mt 2 + 2a.t - mh)2
2
Observăm că, pentru t' = O şi l" = mll/(a. + m(3), avem x = y =O; deci: originea e un punct
multiplu (punct dublu izolat, nodal sau cuspidal, după cum conica degenerată "I) = O e de gen
eliptic, hiperbolic sau parabolic). Dealtfel : O cuarlică bicirculară aolnd un punct dublu (la distantă
finită) e unicursală. Obs. a) Dacă O e un centru de simetrie pentru (16), iar "I) = O e degene-
rată 1n două drepte perpendiculare (ln O), atunci C4 e o lemniscată Bernoulli; şi reciproc. b)
Orie, oval al lui Descartes care are un punct dublu e unmelc Pascal. c) Singurele spirice cu punct
dublu s1nt lemniscatele lui Bootb.
25
„ 9 Se consideră, două, puncte fixe O, n şi o curbă, O. Locul r al punctului
P de intersecţie al secantei MQ cu perpendiculara din O pe OM, cînd M des-
crie pe O, se numeşte cisoida lui O în rap01·t cu polul O şi punctul n. Apl.
Cazul cînd Oe o dreapţă, sau un cerc.
R. Dreapta d, determinată de O şi n, se numeşte baza cisoidei. Fie (fig. 48) ; deci 0(0, I),
X y - l
C: x = f (t), Y= g(t), MO : - = - -, OP : y = - fx/g şi
f g- I
(22) r :x = - lfg/(P + g2 .:_ lg), y = lf2/(f2 + g2 - lg).
Consecinţă : Dacă C e unicursală, atunci şi cisoida ei e unicursaH'i.. r
=
r trece prin O şi n ctnd t e rădăcină a lui !f O, respectiv g =O; deci, dacă una din
aceste ecuaţii are p rădăcini distincte, punctul corespunzător e multiplu (de ordinul p). Obs. Dacă
l = 00 e finit, cisoida r se zice oblică ; clnd n e punctul de la infinit al lui d, se spune că
cisoida r e dreaptă. Fie cisqida dreaptă a lui C; cum M!llld, atunci
3
(23) x = f, y = - f 2 /g sau p1 = p ( 81 + ;) sin 81 /cos 81 ,
cind l➔ oo tn (22), respectiv (fig. 49) OP' = p1 cos 61 = p cos 8, 81 + (2:t -8) = rr/2. Apl. Pre-
supunem că C e dreapta
(24) x = x0 + t cos ex, y = Yo + t sin ex; y - y0 = m (x - x 0) cu m = tg ex.
Rezultă : Cisoida oblică a unei drepte e o conică de gen eliptic, hiperbolic sau parabolic, după
cum â = [ x0 sinex -- Yo cos ex - ~ (cosex + 1)]. [ x0 sinex - y0 cosex - ! (cosex - 1)] ~ O, trectnd
prin O (l = - x 0 /cos ex) şi n
(t = - y0 /sin ci:). Obs. Pentru o direcţie dată, dreptele â = O
taie cel puţin o axă de coordonate, determinlnd un anumit segment; dacă o dreaptă paralelă cu
y
y
/
-r .fi/!
/
/
/
I
/
'
f p' X
Fig. 48 Fig. 49
direcţia dată taie acest segment în interior, tntr-o extremitate sau ln interior, atunci â>O, l!i.. =O
sau .6.<iO. Ast~el, fie C: x ~ a ( ex= ; , x 0 = a,y0 =O); deci r: ax2 +xu+ay2 -ay=0, fiind (fig. 50)
o elipsă {a< -. _!,_2 sau _!,_<a), parabolă (a= ± _!_) sau hiperbolă (- l._ <a<-!-) căci
2 2 . 2 2 .'
l!i.. = (a - 1/2) (a + l/2).
26
_ Ciso.ida dr_eaplă. a unei drepte e o conică.. de gen parabolic sau Iii perbolic, după cum dr.capta
e perpendiculară sau nu pe baza cisoidei (fig. 51); căci, cu (24) tn (23) şi cu m = tg «x, :x2 r +
+ mxy + (y0 - mx0) y=O şi 6. = - _!_m2 ~0.
' 4
y, I
, C 1L1
, I
I
·-~I
~I
X ·.,
I
i
1·
X
I
)(
o
Fig. 50
.X
C
Fig. 51 .
Să considerăm un cerc de centru C(a, b) şi rază R (c2 = a2 + b2 - R 2 ):

2
(x - a)2 + (y - b)2 = R2; x = a + R (t - l), y = b + ~ ; p2 - 2 (a cos 6 +
· P41 · P+1 ·
(25)
+ b sin 6) p + c2 == O
27
Cu (25) în (22), respectiv in (23), obţinem ecuaţia cisoidei oblice, respectiv cisoidei drepte, a
cercului C. Forma curbei r depinde de poziţia centrului C faţă de baza d şi polul O, de raza
R şi intervalul l. De exemplu, fie b = O ; atunci r
are forma din fig. 52 dacă d e secantă
cercului, forma din fig. 53 dacă d e tangentă (în O) cercului, respectiv forma din fig. 54 cind d
e exterioară cercului. Prezintă interes al doilea caz: cisoida (oblică, dreaptă) a unui cerc tangent
ln polul O bazei d, care se numeşte - simplu - cisoidă (oblică, dreaptă). Cisoida oblică are ecuaţia
Fig. 52
2alt2 2alt 3
(26) x = - - - -2- - , y = - - - -2- - ; (lx + 2ay) (x2 + y2) - 2aly2 = O.
(2at + l) (l + 1) (2at +o (l + 1)
Curba e simplă şi cu tangentă continuă ; nu e netedă, căci x'(O) = y'(O) = O, originea fiind punct
singular ; e o cubică unicursală. Avem
(26') p = 2al sin2 8/ (l cos 8 + 2a sin 8) sau p = 2r sin2 8/cos (8 - ex),

............
unde ex= OC, OC', C' fiind centrul cercului de rază r trec!nd prin O şi tangent in A dreptei
AB (asimptotă); căci O.Q' = OA'/cos ex= 2r/cos ex= 2a, on = O.Q'/tg ex= 2r/sin ex= l. Obs. În
cercul C\ avem NQ. NO= AN2 • însă OA = 2r cos ex, OA"= OA cos cc= ON cos (8 - cc), NA=
= NA"+ A"A = OA" [tg(8 - cc) + tg cc] = ON sin 8/cos ex; deci QN = OP. Cisoida dreaptă
(sinonim : cisoida lui Diocles) :
2at2 2at 3 2a sin= 8

(27) X=---, Y=---; (x2 + y2) x - 2ay2 = O; p =- --
1 + t2 1 + t2 cos 8
tangenta ln A la cerc fiind asimptotă (ix = O, deci C' = C, A = .{l' şi r = a). Obs. QN = AN sin 8=
= OA tg 8 sin 8; deci QN = OP. Atunci: Fie două puncte O şi A pe un cerc (de centru C' şi
rază r), Q fiind punctul curent pe cerc; secanta OQ taie tangenta in A la cerc ln N. Locul lui P de pe
OQ astfel ca OP=QN e o cisoidă dreaptă sau oblică, după cum A e sau nu opus diametral lui O. Cisoi-
da dreaptă a fost descoperită de geometrul grec Diocles (sec. II i.e.n.), tn problema dublării cubului :
Dreapta AP: t 3 x+y-2at 3 =0 taiepeOy in N'(O, 2at 3 ). Deoarece N(a, al), avem ON'=2at 3 , AN=at,
3 3
adică AN = V0N'/2a. Lulnd ON' = 2 OA = 4a, atunci AN = a ff e latura unui cub al cărui
volum e egal cu dublul volumului de latură OC = a, N construindu-se cu ajutorul cisoidei. Numind
curbă duplicatoare o curbă care intervine in soluţia problemei dublării cubului, rezultă: Cisoida
lui Diocles e o curbă duplicatoare. Obs. a) Punctul de intersecţie al perpendicularei din Q pe OA cu
perpendiculara din C pe OQ descrie o cisoidă. b) Altă generare: Fie C un cerc dat şi A un punct
28
N
Fig. 53
I
~I
I
. 'I
'\.II
D C >
Fig. 54
fix pe C. Se duc cercuri C' tangente exterior tn A la C. Locul punctului de contact cu C' al
tangentelor comune lui C şi C' e o cisoidă cu vlrful ln A. c) Cisoida dreaptă poate .fi construită
printr-un dispozitiv mecanic : Vtrful ascuţit P al unui echer PQR se mişcă pe o dreaptă fixă d,
astfel tnctt cateta QR să treacă printr-un punct fix Sa cărui distanţă de d să fie,egală cu lungi-
mea celeilalte catete QP; mijlocul M al catetei QP descrie o cisoidă.
10 Să se afle inversa unei curbe O în raport cu un punct fix n şi de

modul k, adică locul r al transformatelo1· punctelor unei curbe O printr-o
inversiune de pol Q şi modul k . .A.pl. Să se afle inversa: a) cisoidei în raport
-cu punctul ei singular ; b) unei curbe de putere constantă, cînd polul de inver-
siune nu e situat pe curbă; c) conicei a2 x 2 + eb 2y 2 = rx4 ( E:= ± 1) în raport
cu centrul ei şi de modul k = rx.
R. Printr-o inversiune de pol n (a, b) şi modul k se trece de la P (x; y) la P' (X, l') pe aceeaşi
.rază !l P, prin condiţ_ia
k 2 (x - a) k 2(y - b)
{28) !lP · !lP' = k"', adică X - a= l' - b= - - - - - - -
(x - a) 2 + (y - b)2 ' ·. (x - a) 2 + (y - b)2
Fie curba C de ecuaţii
-(29) X = x(I), y = y(t) ; F (x, y) = o.
lntroduclnd (291) în (28), resp,ectiv (28) ln (292), obţinem ecuaţia invers~i. Ţ. Obs. Calculele se
=
simplifică dacă !l O (posibil prin translaţia O!l). Dacă C a're 'ecuaţia, (4) i~r\Q O, inversa
are ecuaţia polară p1 = k 2 /p (0). Obs. r trece prin n. Apl. a) Punctul. sin,guJ'ar · fiind O, inversa
= r
Jui (262) e parabola y 2 = k 2(lx + 2ay)/2la, ·de parametru p = k3/4a, cu· axa paralelă cu Ox şi cu
vlrful V (-ak2 /2l 2, k2 /2); V se află pe paralela prin O la C !l. Dacă .cisoida e dreaptă (l ➔ oo),
atunci V::O. b) O curbă de putere constantă c,m-s• Cind C4 e bicirc~lară, inversa e tot o cuartică
bicirculară. Obs. Transformata hiperbolei echilatere x2 -y2 =a2 lnt.r.:o in·versiune (de cerc funda-
mental x2 + y 2 = a 2) e o lemniscată; inversa Jemniscatei tn rapor.t cu unul din focare e un melc
Pascal. c) Lemniscata lui Booth (20).
11 Se consideră IDl punct O şi o curbă O ; ie JJf punctul curent al lui ·r

C P un punct din plan astfel ca MP=l, ~OMP = , ; - ecp ( e = ± 1).
şi
Locul lui P, cînd M descrie curba directoare (baza) O, se numeşte concoida lui
·O în raport cu politl O, de interval l şi 'unghi cp • .A.pl. a) Să se arate că concoi-
,dele unei drepte sînt curbe unicursale. b) Să
se afle concoidele unui cerc.
R. Fie C :x = f(l), y = g(t). Avem (fig. 55): X= f ± l cos (0 - e:<p), y ::a::= g ± l sin (0 - E<p);
1nsă tg O=f/g, incit concoida r•are ecuaţille parametrice (N = Vf2 + g2)
(30) x ~ f ± l (f cos <p - e:g sin <p)/N, y = g ± l (g cos <p + Ef sin <p)/N~ .
y Obs. Dacă <p =fo O (sau cp 'I: 1t), concoida se zice oblică ; ln
cazul cp = O (sau cp = 1t), se spune concoidă ordinară sau,
simplu, concoidă (ln ambele cazuri :Q,µ. -se ·mai specifică
unghiul cp, subtnţelegindu-se). Daoă C are ecuaţia (4),
atunci ,.::
x = p(8) coso ± l cos(O - Ecp),
(30') r:
y = p(O) sinO ± lsin(8 - e:cp);
r e o curbă unicursală, dacă p(O) e o funcUc raţională

de sin6 şi cosO. Deci concoida ordinară are ecuaţia
polară
Fig. 55 (30") P = p(O) ± l.
Apl. a) Dacă C e o dreapt~ d, ctnd putem avea dllOx, atunci

(31) x = a sau p = a/cos o, cu dnox = A (a, 0) .
.30
Concoida dreptei d (sinonim: concoida lui Nicomede) e cuartica circulară unicursală (căci p (8) e
funcţie raţională de cos 8) de ecuaţie
p = a/cos 8 ± l, 6 e [ -n/2, n/2) ; (x2 + y2) (x - a)2 = z2x2 ;
(32)
x = [a + l + (a - l) t2 ]/(1 + t 2), y = 2t [a + l +. (a - Z) t 2 )/(1 - t 4),
y y
d
A X o A X
l<a [oa i.>a

Fig. 56
fiind simetrică faţă de Ox ; rezolvlnd ecuaţia (322) ln raport cu y, rezultă că are puncte reale r
numai pentru x E [a - l, a+ l): curba are 2 ramuri, una cuprinsă intre dreptele x = a - l, x =a
şi alta intre dreptele x = a, x = a + l, forma curbei depinzlnd de valorile lui a şi l :l<a, l ::;::: a„
l>a (fig. 56). Dacă se ia d ca axă Oy, ecuaţia concoidei e
(32') x 2y 2 = (x ·+ a) 2 (1 2 - ;r2 ).
Altă generare: Dacă M e un punct mobil pe un cerc de centru O, dreapta QM taie o dreaptă
fixă d 1n N; e locul mijlocului P al lui MN. Obs. a 1) Geometrul grec Nicomede (sec. II l.e.n.)
a descoperit curba ln problema trisecţiunii unui
unghi, folosindu-se de ramura cea mai lndepărtată
de pol: Fie ,q:AOB = 6 (fig. 57); lulnd ABJ_OA,
considerăm concoida dreptei AB faţă de polul O,
cu l = 2 OB. Paralela prin B Ia OA taie ln P
ramura lndepărtată a concoidei, iar OPnAB=M.
Din proprietatea concoidei: MP = 2 OB. Dacu f
.N e mijlocul lui MO şi triunghiul MBP fiind
dreptunghic (ln B), atunci .J.lfN=NP=N!J=OB; x
deci triunghiul OBN şi triunghiul BN P sint
AAAA p'
isoscele, lnclt NBP = BPN şi BON= ONB. însă
A A
ONB = 2 BPN (unghi exterior triunghiului BNP)
şi
A A A
BPN =AOM; rezultă BOM=28, adică AOM=
. A
= 8/3. Numind·· trisecantii. (sinonim : trisectoare) Fig. 57
o curbă care lntervine in soluţia problemei tri-
secţiunii unui unghi, rezultă: Concoida lui Nicomede e o lrisecantă. a 2) Concoidele oblice ale
lui d se obţin ţintnd seama de (31) 1n (30'). b) Fie cercul (25) cu b = O; deci ·
(33) p = a cos 6 + YR2 - a 2 sin2 o.
31
După (30") şi probl. 7, rezultă: Concoidele cercului stnt sexticele
(34) (x2 + y2) (x2 + y2 _ 2ax + a2 + z2 _ R2)2 = 412 (x2 + ys _ ax)t.,
dacă polul O e interior sau exterior cercului ; dacă O e pe cerc, avem
(x2 + y2 _ z2) [(x2 + y2 _ 2ax)2 _ z2 (x2 + y2)] = o,
adică : concoida cercului f aJă de un punct al său e melcul lui Pascal. Obs. b 1) Forma lui r depinde
de a, R şi 1. b 2) Concoidele oblice ale unui cerc se obţin ţinind seama de (33) 1n (30'). Cind Oe C,
o concoidă oblică a lui C e o concoidă ordinară faţă de alt punct al lui C ; căci, OM şi M P făclnd
un unghi constant <p şi M P = l, M P trece prin punctul fix 0' e C, P descriind o concoidă ordinară
de pol O'.
12 Se numeşte spirală locul punctelor a căror rază vectoare p variază
monoton cu creşterea unghiului polar 0. Să se arate ce fel de curbă (algebrică,
transcendentă) e o spirală. Ex. de spirale : a) p = 31r-6 8
+ ; b) m=ae- 1( cost-
1r
- sin t), y = ae-'(cos t + sin t); c) p = a0 -1r1 2 •

R. Se numeşte spirală algebrică o curbă dată de ecuaţia polară
(35) F(p, 8) = O cu F un polinom tn p şi 6.
O spirală algebrică e o curbă transcendentă; căci ecuaţia carteziană F(Y x 2 + y2 , arc tg y/x) = O,
cu condiţia ca sin (arc tg y/x) = ± x!Y x2 + y 2, cos (arc tg y/x)= ± y/ 2 y2 (radicalii Yx + cu
acelaşi semn), clnd
(35') (x2 + y 2) <}) 2 (x2 + y 2 , arc tg y/x) = \}1' 2 (x2 + y 2 , arc tg y/x) cu , 'Y - polinoame
Spirale algebrice remarcabile:
(36) Spirala lui Arhimede: p = a6 (a>0, 6 e [O, +oo) clnd p ~O);
e locul descris de un punct P ce se deplasează uniform pc o dreaptă d care se roteşte uniform tn
jurul unui punct O al său (dacă P = O la momentul iniţial t = O, oo e viteza unghiulară a lui d,
iar " e viteza lui P pc d, atunci 6 = oot, p - vl). Graficul (fig. 58) taie axele de coordonate cind
6 ia valorile O, n:/2, 31t/2, ... , kn:/2, ... , crescind de la O la +oo; distanţele dintre două spire succe-
sive măsurate pe raza vectoare stnt egale. Obs. a) Se poate considera domeniul de definiţie I=
= (-oo, +oo), obţintndu-se două ramuri simetrice faţă de Oy şi trectnd prin aceleaşi puncte de
pe Oy (puncte duble pentru spirală). ()) Se disting două cazuri, după cum a>0 sau a<0,
obţintndu-se două spirale simetrice in raport cu Ox. y) Curba
(36') p = a6 ± b
e concoida spiralei lui Arhimede şi e congruentă cu spirala dată (prin rotaţia axei polare cu unghiul
oo = 6 ± b/a); reciproc: dacă concoida unei curbe C coincide cu-C, C e o spirală a lui Arhimede.
(37) Spirala lui Fermat: p2 =ase;
curba e simetrică ln raport cu polul O (fig. 59). Spirele ei se îndesesc cind p creşte : distanţa
între spire consecutive, măsµrată pe raza vectoare, descrescînd (a(V 6+flî- fa)=2an:/(Y 6 + 2n:+
+ Va )➔O cind p➔· oo).
(38) Spirala lui Galilei: p = a - b 62 ;
curba e simetrică în raport cu axa polară (fig. 60), pe care admite punctele duble p = a - bk2 1t2
(k = 1, 2, ... ). Curba intervine 1n problema mişcării unei particule tn cădere liberă către centrul
Pămtntului, ţinind seama de rotaţia uniformă a Pămtntului ln jurul axei polilor; proiecţia ortogo-
nală pe planul ecuatorial a traiectoriei e (38).
39) Spirala hiperbolică: p6 = a (a > O, 6 e (O, + cc) clnd p ~O);

e locul extremităţilor arcelor egale, de lungime dată a, duse pe cercuri concentrice de centru O
din punctele de intersecţie ale acestor cercuri cu o dreaptă fixă d ce trece prin O. Lutnd d = Ox,
fie An(n = 1, 2, ... ) intersecţia cercurilor cu d, iar Pn punctele de pe cercurile corespunzătoare
astfel Incit (fig. 61) AnPn = a; deci Pn6n = a. Deoarece lim p(6) = O, curba e formată dintr-o
infinitate de spire tn jurul polului, de care punctele curbei se apropie progresiv ; polul O e un
punct singular, numit punct asimptotic. E inversa spiralei Arhimede.
(40) Spirala parabolică: (p - a) 2 = 2ap6.
32
I
I
--~
\
\
\
\
\
\
' '\
' ',,
Fig. 59
y
Fig. 60
As X
a>O ,·p~O
Fig. 61
34
Curba e formată din două ramuri : ABC • •• : p = a + V2ap8 şi AODEF . •. : p = a - V2ap6
(fig. 62), care stnt, respectiv, concoidele spiralelor (ramuri ale aceleiaşi spirale Fermat)
P = ± V2ap a..
(41) Spirala Lituus (ln latină: lituus = ctrja): p2 8 = a 2 ;
y
\
X
Fig. 62
35
c locul punctului P care se mişcă astfel lnclt aria sectorului circular OPP', aparţintnd cercului de
A
rază OP şi corespunzlnd unghiului la centru xOP = 8, să aibă o valoare constantă (fig. 63).
De asemenea, stnt curbe transcendente următoarele spirale:
(42) Spirala hiperbolică generală: p = a8-2> (p număr real pozitiv).

Polul O e punct singular. Dacă p = m/n (m, n numere naturale, fără divizori comuni), curba e o
spiralii •lgebrică, fiind formată din două ramuri egale, simetrice faţă de O x pentru m par şi
y
--· -~- ~ .... -~- !)
'~,,.
.\
\
\
\
\
\
\
'. ;;1' X
Fig. 63
k .. !
?
P·3 f.Y
I
O~ 'I
a
,(
k=f
•. 3
P=2
. 5 0=2q'ff
P=-y
0=-20V4
b C
Fig. 64
36
n impar, simetrice faţă de Oy pentru m şi n impare, sau simetrice ln raport cu polul O pentru m
impar şi n par (fig. 64). Dacă pe număr iraţional, curba e formată dintr-o singură ramură. Se zic
spirale elicoidale hiperbolice concoidele
(42') p = aO-P + b.
(43) Spirala parabolică generală : . p = a OP (p număr real pozitiv).
Dacă p =m/n e număr raţional, curba e o spirală algebrică, avlnd forma spiralei Arhimede dacă
m şi n slnt impare, forma spiralei Fermat clnd m e impar şi n e par, respectiv e formată din
două ramuri asemănătoare ramurii OABC a spiralei Fermat, simetrice faţă de O,; şi cu O punct
singular (de tip cuspidal) pentru m par şi n impar (fig. 65). Dacă pe număr iraţional, una din ramu-
rile ultimului caz nu există. Concoidele
(43') p = a 82> +b
se numesc spirale elicoidale parabolice.
(44) Spirala logaritmică: p = a ek8 (a, k - numere reale).
Domeniul de d,efiniţie I= (-00, +co). Pentru 8 e [O, +co) se obţine ramura AB1 A 1 B 9 ••• formată
dintr-o mulţime infinită de spire ln jurul lui O, de care punctele curbei se depărtează progresiv,
cu A (a, O); pentru 8 e (-00, O] se obţine ramura AB~A~B~ ••• formată dintr-o infinitate de spire
· ln jurul lui O de care punctele curbei se apropie progresiv, O fiind punct asimptotic (fig. 66).
Toate spiralele logaritmice (44), corespunzătoare diferitelor valori ale lui a, slnt asemenea şi au
acelaşi punct singular. Inversa ei ln raport cu punctul singular e tot o spirală logaritmică avlnd
acelaşi punct singular (fig. 66b). Ex. a) O spirală algebrică; I= [-37t, 1t] cu p~O~ Taie axele de
coordonate clnd 8 = - 31t, -fm/2, -27t, -31t/2, -7t, -1t/2, O şi 11:/2 (fig. 67). b) O spirală loga-
ritmică: p = 2ae-, (fig. 68). c) O spirală logaritmică (fig. 69), căci a:i: = e& ln a; inversa
p = 1/(a8-1t/2) e tot o spirală logaritmică.
13 Se consideră un punct fix O şi o curbă O; fie M punctul curent a,l
lui O şi P un punct din plan astfel ca, segmentul M P să aibă o lungime con-
stantă: MP= 2a, iar O se proiectează ortogonal pe MP în mijlocul său.
Locul lui P, cînd M descrie curba directoare (baza) O, se numeşte poloida curbei
O în raport cu polul O şi de modul a . .Apl. Să se afle poloida, unei drepte care
conţine polul, numită, trisectoarea (sinonim: trisecanta) lui Delanges.
R. în reperul polar de pol O, fie C :f (p, 8) = O; atunci poloida r:
f(p, 8 - 2 arc sin a/p) = O.
Obs. Dacă C poate fi descrisă mecanic, r poate fi construită mecanic: fie dreptunghiul rigid
A'A"C'B', din care s-a lnlăturat dreptunghiul AA"MB, astfel ca B'C' = 2a, MB= a (fig. 70);
deplaslndu-se acest instrument astfel ca M să descrie pe C iar AB să treacă prin O, simetricul
Pal lui M faţă de AB descrie pe r. Apl. Dreapta C: 6 = 80 ; poloida r
(fig. 71): p sin ((8 -
- 80 )/2) = a. Altă construcţie: Fiind dat un pătrat (de latură 2a), re locul lui P de intersecţie
al polarei lui M de pe cercul circumscris pătratului 1n raport cu cercul 1nscris pătratului şi perpendi-
cularei prin M la una din mediatoarele pătratului. Lulnd mediatoarele pătratului ca axe, găsim
(X 9 - aS)9 + (X2 - 2a2) ys = O sau p cos 8/2 = aV2J2. Obs. a) Cu ajutorul trisecantei se poate
efectua mecanic trisecţiunea unghiului. Fie AOB (fig. 71 a) ; se duce d paralelă cu una din laturi
(de exemplu: d li OA), la distanţa egală cu a; se construieşte poloida r
a celeilalte laturi OB 1n
A 1 A A
raport cu O şi de modul a. P 1 = dn
r, avem AOP1 = - AOB. Sau : fie YOt (fig. 71 b); Ot taie
3
cercul circumscris pătratului 1n A ; mediatoarea lui OA taie arcul finit al lui r ln interiorul cercului
A 1A
lnscris pătratului ln P 1, iar AOP1 = - YOt. b) Mai general, folosind curbe poloide succesive, se
3
poate lmparte un unghi ln 2" + 1 unghiuri egale. c) Clnd OE C, forma lui r depinde de a şi d
(distanţa de la O la C); fig. 72.
14 Să se demonstreze: a) Toate curbele algebrice O„ de gradul n, care

trec prin n(n + 3)/2 - 1 puncte fixe, mai trec şi prin alte (n - 1) (n - 2)/2
puncte fixe. b) Printre punctele care definesc pe O„ nu pot să se găsească, mai
37
y
k-f
.
a..V2
.12
paj
b
Fig. 65.a - b
38
'
k~
2
0=2W°
p=f
C1
k=ţ
a.. ~
(j
P·f
.... ·-·
Cg
Fig. 65 c
39
__
..,,.,,..,,_.
.---·-·-·-·-·-
/
/
/
/
/
I
I
i
i ..·..·
\
\ ...•··········
\
' ·,·,
b
Fig. 67 Fig. 66
j
/
/
/
1
a=2i12
"\. k- j
Fig. 68
_,,,· / ......
/
'
/
/
''
I
I
'\
,' \
\
_J
'
L_____J\~--f~~t-7r----:, \
O=E'
\ '· '·, •--<-ll
Fig. 69
41
,........ /
/ ........ /.
,',, ''x·
,,,,,. ..
I
,,,· /
Al
r-x. /
I . ',
1/
/. ',
A'<1 . .
ţ.(.
\,,
\'
Fig. 70
b
a
Fig. 71
42
mult decît mn - (m - 1) (in - 2)/2 puncte pe o. curbă Om(m < n) fără ca,
(Jn să fie degenerată în Om şi o altă curbă On-m•
15 Dacă într-o conică 0 2 înscriem un poligon cu 2n laturi, cele 11,(n - 2)
puncte, unde fiecare latură impară .taie laturile pare neadiacente, se găsesc
pe o curbă algebrică ·On ... 2 de gradul n, -:- 2.
d<o· d•a a<tf<2a-

Fig. 72
16 Se conside1·ă figura L formată de o curbă O şi un punct A. Transfor-

matele lui L prin translaţii paralele cu o direcţie fixă d formează o familie
La. cu un parametru. Unei
valori determinate a lui ex îi
corespunde o- curbă O,,_ şi un
punct .A,,_, dreapta, B.A.«-unde ·
B e punct fix al planului -
intersectînd pe Oa. în punctele
Ma., M~,. • • Să se arate că
mulţimea {Ma, M~, .• . }, a- r
sociată familiei La., e o curbă d
de aceeaşi natură (algebrică,
transcendentă) ca şi. curba
dată O. .Apl. Cînd O e: a) o
dreaptă ; b) o parabolă, avînd
ca axă paralela prin .A la
direcţia d. . .....
~
Fig. 73
R. Lulnd Ox lf'd, A e Ox şi y
B e Oy, fie A(a, O) şi B(O, y0); iar C :
F(x, y) = O. Cum Aa.(a + cc,O) şi Ca. :
F(x-cc, y) = O, r are ecuaţia F(x +
+ a + xy0 /(y - y 0), y) == O. Apl. a)
Fie C: y =mx; r
e hiperbola mxy-
- Y + (ma + Y0 ) Y - may0 = O de
centru O(.:..(y0 + ma)/m, O) şi asimp- ')(
tote : y = O, y = m (x + a)_ + Yo
• (fig. 73). b) Fie C: y 2 = 2px; re o
cubică (ce trece prin B), numită
parabola lui Descartes': y 2(y-y0 )/2p=. ~. . .
(X + a) (y - ·v~)+ YoX. (fig. 74) . . Fig. 74
2. TANQENTA ŞI NORMALA LA O CURBĂ
17 Fie un cerc de centru O şi rază a, care se rostogoleşte fără alunecare

pe o dreaptă fixă d. Curba r descrisă de un punct P din planul cercului
(diferită de aceea descrisă de a, care e o dreaptă) se numeşte cicloidă normală,
alungită sau scurtată, după cum P se află pe cerc, în exteriorul sau în interiorul
lui. Se cere: a) Să se arate că re o curbă transcendentă. b) Să se cerceteze
dacă r are puncte singulare. c) Să se demonstreze că normala în P Ia, r
trece prin punctul de contact Bal cercului generator cu baza da lui r.
A.
....,. - R. Fie (fig. 75): CM raza cercului prin P, l = CP, 6 = MCB (unghiul de restogolire) cu
,, ..-- .....--.
OB = BM = a6; s-a luat d = Ox şi O tn una dfo poziţiile ocupate de M pe d (poziţie iniţială).
ProiectlndliniaOBCPpeaxe:
(45) x = «8 - l sin8, y = a - l cos8; x =a arc cos ((a - y)/l) - Y12 - (a - y)2 ;
y
B'
ci X
r) Z<a
Fig. 75
re-normală, alungită sau scurtată după cum l = a (P = il.f), l>a sau l<a. Obs. Dacă ln mifca-
• unei particule pe o cicloidă normală cu baza orizontală se consideră dreptele orizontale d1
fl d~, duse respectiv prin poziţia iniţială a particulei şi prin punctul de cotă cea mai mică, cum şi
orizontala d2 a cărei cotă e media aritmetică a cotelor lui d1 şi d 8 , timpul necesar pentru a
ajunJe de la d1 la d2 e egal cu timpul necesar pentru a ajunge de la d2 la d1 ; deci : Cicloida nor•
mală e o curbă mes9cronă. (3) Transformatele afine ale cicloidei normale: x = ka (6 - sin 6), y =
= a (1 - cos 8) se numesc cicloidele lui Fermat; ele stnt alungite sau scurtate, după cum ki;J:, 1;
ele intervin tn probleme de geometrie descriptivă. a) Deoarece y are perioada 2n, e formată din r
o infinitate de arce egale corespunzlnd intervalelor [2kn:, (2k +
2)1t], k e Z (mulţimea întregilor);
deci translaţiile de lungime 2ka n, tn direcţia Ox, duc unul din aceste arce in celelalte. Aşadar : Cicloi-
da e o curbă transcendentă. Axe de
simetrie : x = ka 1t; căci P 1 (6) şi Y
P 2(2k n - 6) iar..!.. (x1 + x 2) = kan,
2 2a
Yi = r
taie pe Ox dacă cos 6=
y 2 • b)
= a/l~1. Fie l = a; atunci n Ox = r
= {A;t (2kan, O)}. însă x'(2k n) =
:=, y'(2k rc) = O ; deci Ak stnt puncte x
singulare; tangenta la r tn A1; e
paralelă cu Ox, căci m = y' Jx' =
sin6/(1 - cos8) = ctg8/2 iar pentru Fig. 76
6 = 2k 7t avem m = oo. B,-(ha n, 2a)
cu h = 2p + 1 (puncte de maxim, căci y' (h rc) = O) slnt vtrfuri ale lui r; ctnd r c cu un virf
tn origine:
(46) x + sin6), y = a(l -
= a(O cos6), fig. 76
Fie l>a; atunci rnox = {AF(± 60 + 2k 7t, O)} cu

80 = arc cos a/l. Deoarece x'(± 60) = O,
există (v. teorema lui Rolle) 61 e [ 60, 7t] şi 62 e [ -n, 60) cu 68 = -61 , iar a61 - l sin 61 = O, astfel
ca x(61) = x(68) = O, y (81) = y(82) ; deci Ck(2kn:, a - l cos61) stnt puncte multiple (noduri).
Avem y' = O dacă 8 = k n; deci Bk [ka n, a(-1)k Z] stnt puncte de maxim (pentru k impar) sau
de minim (pentru k par). Dacă l<a, r
nu admite puncte singulare; Bt slnt puncte de extre-
mum. c) Normala cicloidei (45): (a - l cos6) (x - a 6) + y l sin 6 = O taie pe Ox ln B (a 6, O);
de unde construcţia tangentei 1n P la Clnd r. r
e normală: dreapta PB', cu B' opusul diame-
tral lui B, e tangenta tn P la curbă.
18 Se numeşte curbă ciclică traiectoria O descrisă de un punct P legat
rigid de un cerc mobil r care are o mişcare de rostogolire fără alunecare pe un
cerc fix y 0 ( de bază); O se zice că e o epicicloidă dacă cercurile sînt exterioare
unul altuia, e o pericicloidă cind y0 e situat in interiorul lui r sau e o hipoci-
cloidă dacă re interior lui y 0 • Să se arate că: a) Normala în P la O trece
prin punctul de contact B al lui r cu y 0 • b) O pericicloidă e şi epicicloidă
şi invers, iar o hipocicloidă e hipocicloidă în două moduri. 4pl. Ecuaţia, x =
=(V2 cost+ 1) cost, y = (V2 cost - l)sin t reprezintă o curbă ciclică.
A
y
R. Fie (fig. 77): 0 (O; a) şir (0; r), iar OM - raza lui r
care trece prin P, cp =MO.B-
unghiul de rostogolire a lui r socotit din o poziţie M 0 tn care M vine pe y0 ; lulnd Ox = OM9 ,
/",..... ...-.. ...-..
notăm 6 = M 0 0B şi Z= 0.0 A 0 însă M 0 B
BM, deci a 8 = r cp. Proiectăm linia 00.I-
= O. P. =
pe axe; după cum C e epi-, peri-, sau hipocicloidă, 00. şi OP fac cu Ox unghiurile 6 şi 7t + 6 + cp,
6 + 1t şi 6 - cp, sau 6 şi 2n - (cp - 6), iar 00 e egal cu a + r, r - a sau a - r. Obţinem
(47) x = r±a
(a±r) cos6 =F lcos--6, y =(a± r) sin8 =F Zsm-- 6,
. r±a
r r
cu semnul superior pentru epicicloidă şi semnul inferior pentru peri- sau hipocicloidă. Numărul
h = a/r se numeşte modulul lui C; observăm că cp = hO creşte cu 2tt clnd 6 creşte cu 2rt/h, raza
vectoare p = OP revenind la valoarea iniţială. Deci C e formată din arce egale A,:At+i• cu
...-..
6 e [2kn:, 2(k + 1)7t/h], care se deduc unul din altul prin rotaţii de unghi 2krr/h ln jurul lui O(k e Z);
deci dreptele prin O, de 1nclinări 6 = kn:/h (diametri prin Ak şi perpendiculari pe A,tAt+i> stnt
axe de simetrie, iar p variază Intre I a±r-ZI şi I a±r + li cu extremum pe aceste axe. Condiţia
· necesară şi suficientă ca C să se lnchidă e cap = (r ± a)/r să fie raţional, ·adică: O curbă ciclicii
de modul raf tonal e o eurbă algebrică unicursală de gradul 2 (m ± n). Căci, dacă h = n/m (m, n e Z,
prime) iar, x + îy = X, x - iy = Y, e 10 = t (i1 = -1), ecuaţile curbei devin
(47')
4i
De altfel, luind tg 8/2m = t, rezultă expresii raţionale (date de formulele lui Moivre) pentru sin
şi cos din 8 = m !_ şi (r ± a)8/r = (m·± n)8/m, ~cit funcţiile parametrice. ad~it perioada
m
2nm; deci C se obţine pentru 8 e [O, 2m1t], fiind constituită din n arce egale (I' se rostogoleşte de
y y
oe T
a
ex. B ţ
/3 â
C
Fig. 77
46
nori, descriind pe 'Yo de mori; v. fig. 78 cu h = 3/2). Rezultă: O curbă ciclică de modul iralional
e transcendentă ; căci C nu se hltoarce niciodată la punctul de plecare, fiind formată dintr-o infini-
tate de arce egale. Se poate arăta că ea trece oriclt de aproape de orice punct cuprins Intre
cercurile de raze la±r-l I şi la ± r + l 1, concentrice cu y 0 • Alte generări : a.) Traiectoria unui
punct care se deplasează cu o viteză unghiulară constantă pe un cerc al cărui centru se mişcă tot
cu o viteză unghiulară constantă pe, .,.un··cerc fiJt, ;
cercul mobil se numeşte epiciclu.·~) Locul vlrfultii Y ··
P al unul paralelogram arţiculat OA1A 2 P, ale cărui
laturi OA1 şi OA 2 se rostogolesc tn jurul vtrfului
fix O cu viteze ungh\ulare 6> 1 , 6> 2 al căror raport
e constant. a) Sim:t,>lificăm calculele cu p ln. (47);
deci
x = ± (pr cos8 - l cosp6),
(47"')
y = ±(pr sin6 - l sinp6).
Calculele arată că normala ln P la C trece prin

B(a cos6, a sin8) = y 0 nr.
Curba. ciclică se zice
normală, alungţtă sau scurtată (ln ultimele cazuri,
sinonim : troh'oidd), după cum A se află pe r,
de aceeaşi parţe faţă de r ca cent~µl lui y0 sau
ln partea opus~. Dacă C e normală, tangenta tn
P are panta y' Jx' = tg((p + 1)8/2) = tg(8 + n/2).
Dacă B' e diametralul opus h1
A .
al lui B, atunci r
0.B' P= '{)/2 ; deci unghiul dreptei P B' cu Ox e Fig. 78
8 + tp/2 sau n + (8 - tp/2), lnctt mpB' = y' /x'.
De aici construcţia tangentei (v. fig. 77 a). Obs. x' 2 + y' 1 = + z2 - 2lr cos(p - 1) 8) =
p 1 [r2
= (a± r) [(1 - .!_ cos ~8)
1
r r
2
+ (.!.. sin~e)
r r
2
J. Avem
.
x' ::. y' = O numai dacă 1 :-:-·..!.cos .!_8= O,
'r r
sin~ 8 =O; de unde rezultă l = a. şi 8 = 2/m/h, adică: O curbd ciclicii' normală are punctele
r .
At e 'Yo singulare. Există curbe ciclice care admit puncte multiple sau care stnt curbe simple.
b) Fie o perieicloidă (47) - eu semn inferior iar, a <l r. Nothld l 1 = r - a, prin a 1 = l 1a 1 /r1,
r = l 1(a 1 + r 1)/r1, l = a 1 + r 1 , 8 = (r1 + a 1)01 /r1 se obţine o epicicloidă (47) cu semn superior;
modulurile lor satisfac relaţia hh1 + h - h1 = O. Fie o hipocicloidă (47) cu semn inferior şi a> r.
Lutnd 11 = a - r, prin a = l 1a 1 /r1, r = l1(a1 - r 1 /r1 , l =_ a 1 - r 1 , O = (r1 - a 1)01 /r1 se obţine tot
o hipocicloidă (47) cu semn inferior şi a 1 > r 1• modulurlle celor două generări fiind date prin
hh1 - (h + h1) = O. Deci : Sint două tipuri fundamental~ de curbe ciclice, epi- şi hipocicloide, de
ecuafie (l = i.r) ·
(47'") x = .!_ [(h + 1) cosO + ), cos(h ± 1)0), y = -~ [(h + 1) sin O - Â sin(h ± 1)0),
h ,,• h '•
cu semnul superior pentru epicicloidă, cu cel inferiof pentru hipocicloidă.
Cazuri remarcabile. <X) Epllrohoida de modul 1 e un melc -Pascal ; notăm p = 2a Â, l = 2a ln
(47"') şi facem translaţia OA cu A (p/2, O). Obs. Epicicloida d~. modul 1 (clnd Â = 1) e o car-
dioidă. ~) Nefrolda (sinonim: epicicloida lui ]!uygens) e epicicloida de modul 2 (fig. 79)
(48) X = a(3 - 2 cos1 0) cos O, y = 2a sin3 0; 4(l:2 + ,:ys ·- a2)3 = 27~4y2,

Pentru O = n/8, tangenta : x sin 2 O - y cos 2 8 - 2a sin 6 = O e paralelă cu Oy. y) Hipotrohoida
de modul 2 e elipsa x = a (1 + i.) cos 6/2, y = a (1 - Â) sin 0/2 (fig. 80). Obs. y 1 ) Hlpgeicloida de
modul 2 e un diametru al lui y0 ; rezultatul e folosit tn teoria mecanismelor pentru transfor-
marea unei mişcări circulare ln una rectilinie. y8 ) Extt.~_r_nităţile P', P" ale diametrului ln r al lui
P descriu drepte perpendiculare tn O (diametri ai lui y0); deci: un punct P al unui segment
P' P" de lungime constantă, eu P' şi P" lunectnd pe două drepte fixe (pot fi oblice), descrie o
elipsă. Pe această proprietate se bazează elipsograful. 3) Hipocieloida lui Steiner se obţine pentru
h = 3 (fig. 81) :
x = ~ (2 cosO + cos20), y = ~ (2 sin8 - sin20); 3(x1 + y2) 2 + 8ax(3y2 - x2) +

3 3
(49)
+ 6a2(x2 + y2) - a4 = O; x = a(3 - 6t 2 - t4 )/3(1 + t2) 2, y = 8at3 /3(1 + t 2) 1•
4:7
y
Fig. 80 Fig. 79
Curba are trei puncte singulare: A 0 (0), .A1 (211:/3) şi A 2 _(411:/3); c formată din 3 arce egale, tan-
gente la un cerc y concentric cu y 0 şi de rază r = a/3, punctele de contact C0 , C1 şi C1 (cu y) fiind
pe bisec_toarele triunghiului A 0 A 1 A 2. e) Astroida e hipocicloida de modul h = 4 (fig. 8~:
(50) x = a cos 3 8, y = a sin 3 8 ; x2/ 3 + y2/ 3 = a 2/3 sau (x2 + y 2 - a2)3 + 27a2x2y2 = o.
y
Fig. 81 Fig. 82
Are 4 puncte singulare: A (a, O), A' (-a, O), B (O, a) şi B' (O, -a). Proprietate caracteristică: tan-
genta x sin8+ y cos8 - .!!_ sin28 = O taie axele ln M (a cos8, O) şi N(O, a sin8) astfel tnclt
2
MN = a. Invers: curba C astfel ca porţiunea din tangenta lntr-un punct al ei, determinată de
2 drepte ortogonale fixe, să fie constantă e o astroidă; căci, lulnd dreptele fixe ca axe iar C: Y=Y (x)r
· atunci tangenta Y - y = y' (X - x) taie axele ·
tn M (x - y/y', O) şi N (O, y - xy') iar din y
MN = a obţinem ecuaţia diferenţială Clairaut
y = xy' + ay' /(1 + y' 2), avlnd soluţia singµlară
x = -a/(1 + p2)a,2, y = ap3/(1 +
p2)Sf2 •. ✓,,,.,,✓ \
Api. C e o hipotrohoidă alungită de modul 3, cu ✓/

a = 3/2, i. = V2
(fig. 83) .; centrul cercului de / ·,
bază ln 0'(1IY2, O) şi 6= -t. Obs. Hipotrohoida I

I
de modul 3 e o curbă simplă sau nu (fig. 84), I
I
după cum e scurtată ()..<1) sau alungită(),> 1); I
I
ln ultimul caz, C admite 3 noduri (A -::f:. 2) sau .{ --:F--+--=-:i}--=--;-~lllE:: -o,__-_~.-..
.... X
un punct triplu nodal (A = 2). 1 ------rAo
'\ I
I
19 Să se determine curba, O : y = \ I
= f(m) astfel încît abscisele punete- '\ \ I

I
I
lor de intersecţi~ ale lui O cu o para- '\ ,, I

I
lelă la Oro să fie valorile distincte a,le

' ' ', /
/
rapoartelor a,narmonice formate cu ',, ~ .......
, _________,,,,_,,.,. \
4 puncte coliniare. Se duc tangente
la O în două puncte P şi Q ale căror Fig. 83
abscise sînt inverse; să se găsească
locul ral proiecţiei punctului de intersecţie al tangentelor pe PQ.
R. Fie a una din valorile biraportului a 4 puncte coliniare. Problema revine la găsirea lui
f(x) astfel ca f(x) - f(a) = oe (x) P 6 (x, a), unde P 6(:c, a) = (x9 - x + 1)3 - (a2 - a + 1)3 x2(x-
- 1) 2/a 2 (a - 1) 2 e polinomul de gradul 6 admiţind rădăcinile a, 1/a, 1 - a, 1/(1 - a), 1 - 1/a,
, - c. 2880 49
o: J..<1
b: J..>1
Fig. 84
50
a/(a - 1). Deci C : a.y = (x2 - x + 1) 3 /x2(x - 1)2 (fig. 85; a. = 5). Găsim a.y' = (x2 - x +
+1)2(2a:-1) (x+1) (x-2)/x8 (x-1) 8 • Fie P(a, y0) şi Q (1/a, y0) cu a.y0 = (a2 - a+ 1)3 /a2 (a -1)2 ;
avem y~ = -a2y~. Perpendiculara pe PQ din punctul de intersecţie al tangentelor (la C) tn P şi
Q, fiind din fasciculul av!nd aceste tangente ca drepte de bază, are ecuaţia (a2 + 1) x - 2a =O;
r e sextica unicursală x = 2t/(t 2 + 1), y = (t 2 - t + 1)3 /t 2(t - 1)2• Obs. Dreapta a.y = 27/4 e tri-
tangentă la C ln punctele de abscisă -1, 1/2 şi 2 (valori ce corespund diviziunii armonice a 4 puncte
coliniare).
y
,,
o X
-3 -2 -1 1 1 11123. 1 !J:."7f 2. J 4
-rJ 43234 J c.
Fig. 85
20 Se numeşte curbă Balmon (sinonim: curbă de direcţie) o curbă plană.
care are proprietatea că distanţa de la un punct arbitrar din planul ei Ia,.
tangenta variabilă a curbei e o funcţie raţională de coordonatele punctului de
contMt. Să se determine condiţia ca cubica 0 3 : .Ax3 + Bx2y + Oa,y 2 +Dys+
+ A= O să fie o curbă de tip Salmon. · ·
21 Se nun;iesc curbe triunghiulare curbele pentru care punctul ei curent
P şi punctele M, (i = 1, 2, 3), în care tangenta în P taie laturile unui triunghi
dat (numit triunghi fundamental asociat curbei), formează un sistem proiec-
tiv invariant ; astfel de curbe se spun că sînt curbe anarmonioe (sinonim :
curbe W - în terminologia lui F. Klein şi S. Lie) dacă una din laturile
triunghiului e dreapta de la infinit. Se cere: a) Să se afle ecuaţia unei curbe
triunghiulare. b) tn cazul curbelor W, să se arate proprietăţile caracteristice :
b1 ) Există o relaţie omografică între panta t a tangentei în P şi panta m a,.
razei vectoare OP (O, punct fix); b 2 } E transformată în ea însăşi de transfor-
mările unui subgrup cu un parametru al grupului proiectiv . .A.pl. a) Să se
afle curbele W asociate triunghiului format de origine şi punctele ciclice ale
planului. b) Notînd cu a,(i = 1, 2, 3) lungimile laturilor unui triunghi dat,
curba reprezentată de relaţiile x1 /a~ = m2 /a~ =x3 / ~ , unde x, sînt coordona-
tele baricentrice iar }.. e un parametru, e o curbă W, numită mtrba poten-
ţială triunghiulară.
R. a} Fie triunghiul dat de dreptele d,(x} = :I:1 a 11 x 1 = O şi, 1n P, tangentat :X, = x, + p dx,.
Cum dant=Mi(p1 = -da(x)/d2 (dx)), d1 nt=M2 (p8 =-di(x)/d1 (dx)) şi d8 nt=M3(p3 = - d3 (x)/d8(dx)).
Din (M1 M 11M 3 P) = (PiPaPs O)= k:
(51) k di(dx) - dz(dx) + (1 - k) da(dx) = O, deci d"•d"•d"•
1 2 8
= c. (a 1 + a 1 + a8 =0),
d 1(x) d11 (x) d8 (x)
51
unde k = -a1 /a2• Obs. a 1) a, pot fi numere reale sau complexe (după cum triunghiul fundamental
,e real sau nu), iar c e o constantă arbitrară. a 2) Tangenta ln P şi dreptele PA,, determinate de vlr-
furile A 1 = dJ n dJ;(i=I= j =f= k) ale triunghiului fundamental formează de asemenea un sistem proiec-
tiv invariant (proprietate duală). a3) Curbele triunghiulare slnt curbe integrale ale unei ecuaţii dife-
renţiale de tip Jacobi I dx, x, d1 I = O. b) Lutnd triunghiul dat ca triunghi fundamental pentru
un reper proiectiv, atunci ecuaţia unei curbe anarmonice e
{51 a)
-Obs. Punctele de contact ale tangentelor la o curbă W, care conţin un punct dat P 0 , slot situate
pe o conică, pe care se găseşte şi P 0 • b1) Fie d3 = O dreapta de la infinit şi A 3 =O; deci M 3 (p3 =00)
= PrnE t. Din (M1M 2 P rnP) = 1/(M1M 2 P) = k, rezultă (M1M 2 P) = 1/k = h; deci: Tangenta
la o curbă W taie laturile triunghiului fundamental care trec prin origine în puncte astfel Incit rapor-
lul lor simplu e constant. în fasciculul de drepte cu centru A 3, avem OPrnllL; dacă m,(i = 1, 2)
e panta razei OM1, condiţia (M1 M 2 PrnP) = (m1m2 oo0) = k defineşte ln fasciculul considerat omo-
grafia (1- k) mt +
(m 2 k - m 1) t +
(m1k - mll) m +(1 - k) m 1m 2 = O. Numind directu asimp-
lotice ale curbei W direcţiile care coincid cu conjugatele lor (direcţiile unite ale omografiei); razele
asimptotice slnt laturile OM, ale triunghiului fundamental. Fie W: y = y(x); deci t = y' şi m =
+ + +
= y/x. Din omografia amt bt cm d =- O (ad - bc =I= O), deducem
(51') W : ayy' + bxy' + cy + dx = O (ad - bc =I= O).
Direcţiile asimptotice m, stnt rădăcinile ecuaţiei a/;2 + (b + c)/;+d=0; după cum li = (b +c) 2 -
- 4ad=i:;0, razele asimptotice OM, stnt reale distincte, imaginar conjugate sau confundate. Deci:
Triunghiul fundamental asociat curbei W de ecuaţie (51') e.constiluit din razele «simptotice şi dreap-
la de la infinit. Ecuaţia (51') e de tip Lagrange; cu ay' + c =f:::. O (omografie nedegenerată) :
{51' a) ln x = ( ____(~d - bc) dp, y =_ (bp .+ d)z (p = y').

J (ap + c)ap2 + (b + c) p + d ap +c
Obs, Integrala din (51'a) depinde de natura direcţiilor asimptotice (după cum A:i!!O). Va fi inte-
grată folosind formele canonice ale omografiei. Fie punctele limită (sinonim: punctele de fugă):
F (t = - c/a) şi F'(m = - b/a); cu originea lui t şi m 1n ele, avem c = b = O, lnclt
(51'a) ayy' + dx = O~ adică dx 2 + ay2 = C (conice cu centrul tn O).
Razele asimptotice (de pantă m 1 Y

= ± -d/a) slnt reale distincte sau imaginare, după cum p
(puterea omografiei) = -d/a:i!!O. Obs. La o conică cu centru, produsul pantelor tangentei tn P şi
a razei vectoare a lui P (relativă la centrul conicei) e constant. Dacă F şi F' stnt la infinit, clnd
a = O, direcţiile asimptotice stnt date de ecuaţia (b + c)/; + d = O; deci una din razele asimptotice
e Og (m2 = oo). Dacă m 1 =I= m 2, clnd b + c :f.: O iar m1 = -df(b + c), putem lua cealaltă rază ca
Ox(m1 = O, adică d = O) ; razele asimptotice şi dreapta de la infinit determină triunghiul fu1:da_
mental, deci
(51'~) bxy' + ey - O, adică* xC - yb =C (curbe binome - v. probi. 129).
Obs. Raportul diferenţelor pantelor tangentelor şi a razelor vectoare ln 2 punte e constant.; căci,
din by: +
cy,Jx, + d = O, prin scădere, avem b (g~ - u;> +
c(y1 /x1 - y2 /x2)=0. Cum (t m oo 0)=
= m/l= -bfc (invariantul absolut al omografiei), rezultă~ raportul anarmonic td raztlor asimptotice
şi a două raze corespondente e constant. Dacă cealaltă rază asimptotă e tot Oy (m1 =m 1 = oo),
clnd b +
c = O, atunci ecuaţia (51') devine
(51'y) b(xy' - y) + dx = O, adică y = Cx - .!!._ xln x.

b
Obs. Omografia are forma t = m - dfb, adică: raza corespondentă unei ra:e date se ob/ine din ce•
dată printr-o rotatie de unghi constant.
* Ctnd b + c =f:::. O, ecuaţia diferenţială bxy' + cy + dx = O admite soluţia y = cx- 0 /b -

-dx/(b + c); prin X= x, Y = y + dx/(b + c) se reduce la (51'~).
52
b9) 6rupul proiectiv cu un parametru a cărei traiectorie e o curbă W dată e definit de
(51 b)
Lulnd Â = 1 + a (scWmbare de parametni astrel ca transformarea identică să se obţină anullnd

noul parametru), ln coordonate omogene :
x' = x/(1 + a) = + a 2 + . . . )x = x - ax + . . . = x + ;½a1 + .. .
(1 - a
(a1 =a);
y' = (1 + Q)cc y = (1 + aa + ... ) y = y + aay + . . . = y + ;ta1 + .. .
deci operatorul infinitezimal al grupului e Xf

~ ac + ;f-
= ~l- ac = - x-
ar + ay -ar. Ecuaţia
. di-
ax ay ax ay
ferenţială a grupului: ~ = dy admite integrala xycc = C. Obs. Transformările proiective
-x "0tY
px~ =tt1 X1 , px~ = «2 x9 + a 3 x3 , px;=a2 x3 transformă vlrfurile A1 , A 2 ale triunghiului fundamental
ln ele însele. Apliclnd această transformare unui punct P şi iterlnd-o de t ori, mulţimea puncte-
lor echivalente cu P aparţine curbei W de specia a doua de ecuaţie.
(51 c)
ea conţine vlrfurile A 1 , A 2 , care slnt puncte de oprire, şie tangentă dreptei A 1 A 2 • Api. a) m1 = 1
şi m2 = - i (i 2 = -1) slnt rădăcinile ecuaţiei a;2 + (b + c); + d = O dacă a = d, b + c = O:
not1nd Â = b/a, a = cY1 + i.2, arc tgp = 6:
yy' - xy' + y + x = O, deci x2 + y2 = C (cerc) sau p=aei.8 (spiralii logaritmică),
după cum Â = O sau i.=f=. O. b) Obţinem
(51 d)
Curba conţine puncte remarcabile asociate triunghiului fundamental ; de exemplu : punctul de

concurenţă al medianelor (Â = O), centrul cercului lnscris (~ =
1), punctul lui Lemoine (Â 2) şi =
cele două vlrfuri ale triunghiului care slnt opuse, respectiv, celei mai mari şi celei mai mici dintre
laturi.
22 Printr-un punct fix A se duce o secantă variabilă, care taie o dreaptă
dată d (ce nu conţine pe A) în punctul B; curba O care trece prin .A şi acărei
tangentă în punctul ei curent P e perpendiculară pe .AB, ordonata lui P
fiind egală cu lungimea lui .AB, se numeşte lănţişor. Se cere: a) Să se afle
ecuaţia lui C. b) Fie M punctul de intersecţie al paralelei prin P la d cu
perpendiculara prin .A la d ; să se arate că tangenta în P la O e paralelă cu
una, din tangentele duse din M la, cercul care trece prin A şi de centru O,
unde O e intersecţia lui d cu perpendiculara prin .A la d.
R. a) Fie (fig. 86) : A (O, a), B (b, O) şi C: y = y (x) ; deci
ay' - 6 = O, y = Ya• + b2, adică ay' - V11'-•'=0 cu soluţia Y=• eh(: +k} unde k e o con•
stantă de integrare. Deci lăn/işorul de vlrf A are ecuaţia
(52) y = a eh..:..
a
Construcţia tangentei ln P la C: din A se duce un arc de cerc cu raza egală cu ordonata lui P,
care arc taie pe Oz ln B; tangenta e perpendiculara din P pe AB. b) Cercul x2 + y' = a2 • r:
X · X
Dreapta prin M ; Y - a eh- = mX e tangentă la r dacă m = ± sh - . Tangenta tn P are panta
a a
y' =sh-=-. Sau: tangentele la r de pantă y_i, taie pe Oy tn M (O, 1/p), M'(0,-yp),
a
i3
23 Fie un cerc mobil r
(de rază variabilă) tangent în O lui Oa;; se ia,.
pe run arco.Pdelungimeconstantăa. Să se arate: a) Locul O al lui P e o
curbă transcendentă, numită cokleoiăă. b) Tangenta în P la O trece prin.
simetricul .A' faţă de OP, al lui A=OnOa: {'diferit de O). c) Punctele lui O în
care tangenta e paralelă cu Oa: se află pe cercul r 0 de centru .A şi de rază a„
Fig. 86· ,
R. a) Fie (fig. 87): 0(0, i.) centrul luf r, iar 'iii,== Âf =. a şi A(a, O); însă <p = 2 8, deci
Â = a/28, iar OP = 21\ cos (1t/2 -=- 6), lnclt C are ecuaţia' polară '
sin 8
(53) p=a--•
o
b) Lutnd ecuaţia (3) pentru C, tangenta tn P(p, 8): (20:t - a sin 2 0)/(26 cosO - sin28) =(Oy -
-asin2 6)/(8 sin2 8-sin2 0) conţine pe A 1 (a, 28)=(a cos2 6, a sin 28). Obs. b1) O dreaptă prin O
taie pe C tntr-o mulţime infinită de puncte, ale căror tangente trec prin A'. b 2) A' e cerc y (O; a);
A .
reciproc: punctele de contact ale tangentelor la C din A'Ey slnt pe bisectoarea lui A'OA şi slnt
centrele de greutate ale arcelor AA' de pe y. Deci: Locul centrelor de greutate ale arcelor unui
cerc care au o origine comună tntr-un punct fix al cercului e o cobleiodă. c) y' =0, deci 28-tg 8=0;
punctul de contact {a sin 28/28, a sin2 8/8) e pe 0 • r · ·
24· Să se determine curbele pentru care unul din segmentele tangentă

PT, normală PN, subtangentă P'T sau subnormală P'N are lungimea, constan-
tă (fig.. 88).
54
+
.R • .a) PT2 =:=:: y 2 (1 y' 2)/y' 2 = a 2 ~ Cum y' = tg8, .deci dx =
ctg 8 dy, ecuaţia de~in.e y =
= ± a sin 8; de unde dy = ± a cos 8 d8, tnclt dx = ±a ctg8 cos8 df) = ± a (1/sin 8 """."' sin8)d8. /
Obţinem (fi'g. 89) tractricea (sinonim: tractodrea) : · · · ·· .,./
(54) x=±a(.cos 8
.. · . . .
+ ln tg~)- +
2 .
C, Y· = ± a sin8; x = ·±·
. , . .
a(~-~ . _u__
. a+Va2 - ys
~ Vas - ~\/4/
__.;_,./__a- J . .
y y
\ \
\
·\·'·
' ."Z__ X
~-----·-
Fig. 87 Fig. 88
y
Fig. 89
b) PN== ±uYt + y'1 = R; integrtnd, ·găsim cercul x-C==FYR2 - y( c) P'T = :- y/y' =

= :- 1/a.; obţinem curbele exponenţiale y=Cea=. Obs. T' P" (şubtangenta relativă la Oy) = xy' =
a
conduce la curbele logaritmice y = a ln Cx; reciproca e adevărată. d) P'N= yy' =P; {soluţiae
parabola y2 +2p(x+C). Deci: subnormala unei parabole, relativii la axa ei, e egalit cu para-
metrul p.
55
25 Fie T şi N punctele în care tangenta şi normala în P la curba (4) taie
perpendiculara în polul O pe raza vectoare OP. Să se calculeze lungimile
tangentei polare P T, normalei polare PN, subtangentei polare O T şi subnor-
malei polare ON. .ApZ. a) Să se calculeze subnormala polară a melcului Pascal
(18). b) Să se arate că produsul dintre tangenta polară şisubnormala polară
la Iemniscata (21) e constant. c) Să se gă-
N C sească curbele care au segmentul PT, PN,
OT sau ON constant.
R. Din triunghiul dreptunghic POT şi PON (fig.90):
OT = OP tgV, DN= OP ctgV, tgV = _e_ şi
p'
X
PT = : Vp2 + p' 2, PN=

(55)
= Vp2 + p'2, OT = p2/p'2, DN = p'.
Api. a) DN = -p sin8 (egală cu coarda cercului de bază
dusă prin pol şi perpendiculară pe raza vectoare) ; pro-
Fig. 90 prietate 1n construirea ~alei. b) PT •ON = 2a11 •
c) PT = a se scrie ± Va 11 - p11 dp/p 2 = d8. Punlnd
± Va 2 - 99 /p2 = =F (- Ya2 - p2 / p9 - p/pYa 9 - p11 + p/aY1 - p2/a 2 ), obţinem tractricea polară
(sinonim: tractoarea polară) de ecuaţie (fig. 91) ·
(56) 8 ==F (_!_fa 2 - p2 - arccos...e_) sau 8==F (.!Va11 -p2 - arc sin...e_); {p == acoSI.
p a P a 8 = tgt- t
A x
Fig. 91
Curba e simetrică 1n raport cu axa polară; A (a, O) e un punct singular (punct cuspidaJ). Din PN=
= a, găsim dp/ J'a 2 - p2 =d8 sau 8-80 =arcsin-p- =- arccos .1..; adică un cerc de diametru
a a
a, trecind prin O: p = a sin (8 - 80) sau p = a cos (8 - 80). Din OT=-a, deducem spirala
56
hiperbolică 8 - 60 = a/p; prin rotaţie 80 tn jurul lui O, se ajunge la (39). Pe perpendi-
culara prin O pe OP, 1n sens negativ, se ia OT =a; PT e tangenta tn P la spirală. Din ON = a
obţinem spirala Arhimede p = a (8 - 80) sau p = aCJ> (8 - 80 = CJ>, rotind pe Ox cu 80 tn jurul_________
lui O). Construcţia normalei tn P: pe perpendiculara prin O pe OP luăm ON =a; PN e normala:.
26 Fie O un punct fix pe o dreaptă dată d. Perpendiculara, prin punctul P
al unei curbe O pe d taie pa,ra,lele prin O la, tangenta, şi norma,la, în P la, O
respectiv în P 1 şi P 2 ; cînd P descrie pe O, se numeşte curba tangentelor locul r 1
al punctului P 1 şi curba normalelor mulţimea, r 2 a punctelor P 2 • Să se
arate că, asociind lui ă :y = f(a:) curba O :y = - ~ da:/f'(a:), în raport cu O
şi 0[1), curba, tangentelor r 1 a lui O coincide cu curba normalelor "f'2 a lui g,
ia,r curba normalelor r 2 a, lui O e identică cu curba, tangentelor i\ a lui O ;
curbele O şi iJ se zice că sînt curbe (plane) conjugate.
R. Cu d = Ox, după cum C :y = f(x) sau C :x = x(t), y = y(t), găsim
(57) t.r1 :y = X f' (x), rs :y = - x/f'(x) sau rl :X =x., Y=xy'/x', r2 :X=x, 1·=- xx'/y'.
27 Se cere: a) Fiind date două curbe în coordonate polare, să se a,fle

condiţia ca ele să se taie ortogonal; aplicaţie cînd O, : p, = a, eb,o (i=l, 2).
b) Să se determine curbele ca,re ta,ie razele vectoare din polul O sub un unghi
constant ; în acest caz, punctele de contact ale tangentelor dintr-un punct
dat P O se află pe un cerc ce trece prin polul O şi prin punctul P 0 •
28. Fie concoida ordinară a curbei p = f( 6) în raport cu polul O şi inter-
valul l. !n ce caz normalele prin punctele corespondente P şi M (de acelaşi
unghi polar) şi perpendiculara, în O pe P M sînt concurente Y
R. în cazul concoidelor Nicomede. Căci, fie C :p = f(8) ± Z; tn P (p = f + l, 8)eC avem
tgV = (f + l)/f'. Din triunghiurile dreptunghice MOQ şi POQ (fig. 92) rezultă OQ=f tg8 şi OQ=
= (f + Z) tga, deci tg a= f tg 8/(f + l). Dacă V+ a= n/2, obţinem (ca şi pentru P'(p 1 =f-l, 8))
ecuaţia diferenţială f' = f tg 8, deci f (0) = a/cos 8.
29 Să se găsească curba isoptică r asociată unei curbe O, adică locul

vîrfurilor tuturor unghiurilor care au aceeaşi măsură 6 şi a,le căror laturi sînt
tangente la O. Dacă 6 = n/2, r se numeşte curbă ortoptică a, lui O. Apl. a) Să
se afle curba isoptică a unei conice. b) Să se determine curba ortoptică a
cubicei y = a:3 • c) Cazul unei cicloide normale.
R. Tangenta (ln P la C), făcind unghiul CJ> cu Ox (fig. 93), are ecuaţia
(58) y cosCJ>- x sin CJ> = f(CJ>) cu f (CJ>) determinată de ecuaţia lui C.
1
X
o
Fig. 92 Fig. 93
57
Deci ecuaţiile curbei isoptice
.
stnt
..
r ~
(59) x sin8 = ((oo}. cos(<.t> + 8) - f(<.t> + 8) coS<.t>, y sin8 = f(<.t>) sin(<.t> + 8) - f(oo+ 8) sinoo.
Sau, pentru o cul'bă aJgebrică C 11 de ecuaţie tangenţială F (u, v) .,;,.o (obţinută din condiiia că dreapta
ux + vy + .1 = O e tangentă lui C71 ). Ecuaţia pantelor tangen:telor din M(X, l') la C,, :F .(m/( Y -
-mX), :....1/( y _;_· mX)) = <E>~(m} = O s.e obţine i_ntroducţnd coordonatele plUckeriene ale ~eptei
prin M :u = m/(Y - mX), v = -1/(Y - mX) ln F (ii, v)'7' O. Prin eliminarea _lui m 1 şi m 2 din
sistemul
n n
(60) . . ~ m, =- a 1 /a0 , ••• , II m, = (-1) 71
qnfao, tg8 = (m2 - m1}/(1 +m1m2),
(=1 i= 1
se obţine r. Obs. Avem (m2 - m 1) 2 = (m1 + m 2)2 - 4m1m2 • Apl. a) Conica cu centru
(61) x2/a2 + ·ey2/b2 - 1 = O (e = ± 1); a2u 11 + eb~v2 -:-- 1 = O•.

Deci 2 (m) = (a2 - X 2 ) m 2 + 2X Ym + e:b 2 - Y2
= O. Din (60), revenind la coordonatele cu-
rente şi notlnd A = a2 , B = e:b2 , găsim că re spirica lui Perseus (19"). Ortoptica e cercul Iul
Monge : x2 + yll = A + B. Conica .(rlră centru
(62) y2 = 2px; pv2 - 2u = O.
Isoptica: hiperbola 4(y2 - 2px) 8 = (2x +
ctg2 ortoptica: directoarea 2x + p = O. b) Dreapta
p)2 ;
(58) e tangentă cubicei dacă f 2 (CI>) = 4sin 3 Cl>/27 cos (a); atunci f2 (CI> +. 1t/2) = - 4 cos 3. CJ>/27 sin CJ>~
Găsim x2 + y 2 = _ .!ctg c.>; elimintnd produsul f(CJ>) f (c.> + 1t/2) din xy şi y 2, obţinem xy _;
27
- y2 ctg2 c.> = - 2/27. Deci
r: 27 11 (xii+ g 2)y2 + 8(2? Xg + 2) =: 0.
Sau: F(u, v)=4u3 + 27v =O; tf>3(m) =·4m 3 ...:. 27X2m 2 + 54XYm - 27 Y 2 = O. Din m1m 2m3 =
=27 Y2 /4 şi m1m 2 + 1 = O rezultă m 3 = - 27 P/4; deci r :<1>3 (m3)=0. c) Fie C : x = a(t - sini),
y = a (1 - cost); ortoptica r 1 : x = -a ( 1t/2 + t- ; cost ) , y = 2 + ; sin t. Scrllild C :x =
=a (t - sin t), y = a cost, fie P 1(t 1) punctele de contact ale lui C cu laturile unghiului 8 (i= 1,2).
Tangenta 1n P, (la C): x cos (ld2) - y sin (t,/2) + a(2 sin (ld2) - t, cos (t,/2)) = O face cu Ox
unghiu] (n- - t,)/2 iar 6 = (t 2 - 11)/2. Notlnd c.> = (t1 + 12)/2, deducem t1 .= c.> - 8, t 2 = c.> + 8.
Rezolvlnd ecuaţia tangenteJor ln x şi y, găsim isoptica r 2 :x sin 8 =. a (<a> sin 8 - .6 sin <a>), y cos 8=
= a (2 cos 8 - 8 cos 8 - 8 cos <a>); lnipărţind ·cu sin 8 şi făclnd o translaţie de axe, găsim 2 :x =. r
= a (<a> - 8 sin <a>/sin •8), y = a (1 - 8 cos <a>/sin 8), numită cicloida (alungitei) a lui Delaguire. ·
30 Fie două puncte fixe O şi n. Oind punctul M descrie o cU:rbă. O, locul
r al punctelor P şi P' de intersecţie a secantei MO cu cercul y(M; OM) se
numeşte Btrofoidala curbei O în raport cu polul O şi punctul O; dreapta,
d = 00 e baza strofoidalei, iar mărim.ea, l = 00. e modulul ei. Dacă ne punc-
tul de la infinit al bazei d (l~ oo ), obţinem Btrofoidala specială a lui O. Să
se arate: a,) Strofoidala unei drepte trecînd'prinpolul O, numită Btrofoidă,
are un punct multiplu ; să se găsească taingentele în acest punct. b) Stro-
foidala, _specială a unei cil'epte e o hiperbol~.
R. Fie (fig. 94): O (l, O) şi C :x = f(t), y = g(t) ;_deci OM= Vf2 g2 şi OM: (x-f)/(f-l)= +
= (y - g)/g. Însă M P = M P' = OM; deci strofoidala · (strofoid9:Ia specială) e
(63) x=f± (f- l) V12 + g2 , u = g ± g Vfi+g:i (x ~ -r i± VP + g2, u=g).

. V cr -
1)2 + g2 V<r-1p+g 2 •
Cinel f(t)=l/2:-0EI', B 1 (0,2g)er; ctnd g(t)=0:OEI', Ai(2f,0)er. a) Ce. dreapta (24)

cu x 0 = Yo = O. Din ecuaţia dreptei OM : t = - ly /((x - l) sin « - y cos «); din (631 ), găsim că
strofoida e cubica circulară
sin (28 - «)
(64) (x2 + y2) (x sin ex - y cos cx) - l (x 2 sin ex - 2xy cos « - y 2 sin ex) = O; p = - - - - -
sin (8 - ex)
58
numită strofoida oblicii dacă a.=l=rr/2 (fig. 95) sau slrofoid~ dreaptă ctnd a. = n:/2 (fig. 96). Căci, ln
triunghiurile OPM şi O!lM: OP/sin 2 (a.-8) = OM/sin(a.-8) şi O!l/sin 2 (<l - 8) = OM/sin(Cl-
- 28). Obţinem parametrizarea · · ·
Z(sin Cl - 2t,cos a. - l 2 sin a.) lt (sin a. - 2l cos Cl - t sin Cl)

2
{64') X= . ,. y = ------------,.
· (1 + t 2) (sin a. - t cos a.) (1 + t 2) (sin a. - t cos a.)
Pentru t = (-cos cc ± 1) /sin a., se obţine x = y =0;

deci O e un nod ; tangentele ln O la x2 sinoc - r:
-2xy cosoc-y2 sincc=O stnt ortogonale, fiind OB şi OD,
-cu B şi D punctele unde paralela 8 prin !l la C taie
cercul y0 (!l; Z). Lulnd polul O şi perpendiculara pe C
ca axă, slrofoida oblică are ecuaţia
{64")
p = sin(Cl +. 28 )/cos8
1 1; x(x2 + y2) -
- l[(x2 - y2) sina. + 2xy cosa.) = O,

cu 81 = 8 + n:/2 - cc.· Alte generăr.i: a1) Printr-un.
_punct fix A şi prin vlrîul O al unui unghi drept XO Y
trec cercuri variabile ~are .taie• laturile unghiului ln
R şi S. Locul proiecţiei.:P1 a lui o:pe RS e o strofoidă
(dreaptă sau oblică, după cuin A e sau nu e pe bisec-
toarea unghiului drept) ; cu laturile unghiului ca Ox
şi Oy iar A(a, b), avem X
+ y2) (bx + ay) = (a2 + b9 )xy;
(x2
{65)
(a2 + b2)t (a2 + b2) t2
X=------, Y=---- ,
(1 + t ) (b + al),
2 (1 + t2)(b + at)
Fig. 94
fiind o strofoidă dreaptă ctnd a = b. Tangentele tn
nodul O slnt axele. Cercul de diametru OA se zice cerc de bază al strofoidei. L:ulnd bisectoarele
unghiului drept ca axe Ox şi Oy, ecuaţia strofoidei e
{65') 2(ax - by) (x2 + y 2) = (a2 + b2) (x2 - y 9); clnd b = O, strofoida e dreaptă.
Fig. 95
59
a 2) Fie un cerc fix 'Yo (Q; l), un punct fix O pe ro şi o dreaptă fixă 8 prin Pe OQ, cu Q des- n.
criind pe y0 , se ia P astfel ca OP= NQ, unde N = BnOQ. Locul lui P e o strofoidă (dreaptă
sau oblică, după cum e sau nu e perpendiculară pe 00). Obs •. Strofoida dreaptă e dată de
l cos 28 1(1 - t2) lt(1 - t2)

(66) p= ; x 2 (x - l) + y 2 (x + l) = O, X= ,Y=
cos 8 1 + ,2 1 + ,2
y y
C
C
'
I
I
I
I
I
I
I
1 I
I I
~ A
d
o'•sa n'
d
X
Fig. 96 Fig. 97
clnd d = Ox şi C = Oy; ea e formată din 2 ramuri date de ecuaţia (fig. 97)
(66') p= 1(1 + e sin w)/cos w sau p = l tg ( ~ + e ~ ) ; (x 2 +y2 ) (x - 2l) + l2x = O(e = · ± 1).
4 2 •
P şi P', date de (66') cu e = ± 1 şi corespunzind aceluiaşi w, se numesc puncte conjugate; atunci

QT+ QT'= 21, 1/0 N +
1/Q N' = 2/l, cu !l T, QT' şi ON,ON' subtangentele şi subnormalele
polare relative la P, P'. Strofoida dreaptă se obţine şi astfel: a'1) Locul ortocentrului triunghiului
n
O T, cu T (punct curent) e "fi (O ; l) ·a' 2) F şi F' fiind simetrice faţă de o· dreaptă C, locul proiec-
ţiei lui F' pe perpendiculara în M pe FM, unde M e intersecţia lui C cu o dreaptă prin F;
nodule tn F' iar vlrful 1n mijlocul luiFF'. a'3 ) Locul punctelor de contact al tangentelor duse dintr-un
punct fix O al unei drepte d la un cerc de rază dată care se rostogoleşte (fără alunecare) pe d.
Fie un fascicul de cercuri 'Y· O dreaptă d, treclnd pin A (fix) de pe linia centrelor a lui y, e
tangentă la două cercuri y 1 şi 'Ys din 'Y· Punctele de contact M, = dny, (i=1, 2) descriu o cubică
circulară, numită panslrofoidă. Raportlnd y la linia centrelor şi axa radicală, avem A (a, O) ;cu
b = BC /2, B şi C fiind punctele ln care Oy taie pe y :·
r :X (x2 + y2) + a (x2 - y2) + b2 (x + a) =o (fig. 98).
După cum "( e un fascicul eliptic sau hiperbolic, b e real sau imaginar (b*O) ; atunci se zice că
r e prima sau a doua panstrofoidă. Ctnd ye un fascicul parabolic, deci b= O, r
e o strofoidă dreaptă.
b) Strofoidala specială a dreptei (24) e hiperbola echilateră (fig. 99a)
:,;2 sin 0t - 2xy cos IX - y2 sin a: - 2(x0 sin IX - y0 cos 0t) x = O.
60
/
Obs. Dacă Cj_d, fie d = Ox şi C: x = a; obţinem cubica circulară (fig. 99b)
(x - I) [(x2 + y2)x - (2a + l)x2 - (2a - l)y2 + 2alxJ = O.
Fig. 98
A
31 Fie O.A.B un triunghi dreptunghic (OAB = 90°), M un punct mobil
pe cateta OA şi P proiecţia lui O pe perpendiculara d în M pe MB. Locul
lui Pe o cubică circulară, numită ofiuridă. Să se arate că are un punct mul-
tiplu şi să se găsească tangentele în acest punct.
R. Fie (fig. 100): .A (O, -a), B (b, -a), M (O, t); ofiurida are ecuaţia
(67) X= - bt (a + t) ' y = + t)2 ;

t(a x (x2 + y2) + y (ax + by) = O.
(a + t)2 + b2 (a + t)2 + b2
Pentru t' = O şi t"
= -a obţinem x = y = O; deci O e un nod, cu tangentele Ox şi ipotenuza,
OB. Dacă A = O (a
= O), obţinem cisoida lui Diocles.
32 Să se afle ecuaţia podarei unei curbe O în raport cu un punct (fia;) O.
(sinonim: podara de punct na lui O), adică ecuaţia locului r 1 al piciorului
perpendicularei din n pe tangenta în P la O, cînd P descrie pe O. .Aplicaţie:
podara unei conice. ·
R. Fie (fig. 101) C :x = x (t), y = y (t)' şi n (ar b). Podara are ecuaţia
X = x _ x'(x'(x - a) + y' (y - b)J, Y = Y y' [x' (x - a) + y' (y - b)J
(68)
x'2 + U'2 · a;'2 + y'2
Ctnd !l = O, din (68) obţinem
(68') X= x 2 (y/x)' y'/(x' 2 + y'2), Y = -x2 {y/x)'x'/(x' 2 + y' 2).

Atunci, pentru C: p = p(6) rezultă (căci C admite parametrizarea (3))
(68") X= (p sin 6)'/(1 + (p'/p)2), Y = - (p cos 8)'/(1 + (p'/p)2).
Lui P(p, 8) E C li corespunde P 1 (p1 , 81 ) E T 1 , situat pe cercul y de diametru OP; avem (fig. 101 b}
(68"') 81 = V - n/2 + 8, p1 = . p2 d81

p sm V=--_--_-_-_-, V1 =V,--=
p2 + 2p'2 - pp"
Vp2 + p'2 d6 Vp2 + p'I
61
)
li'
...
Tangenta ln P 1 la y e tangenta 1n P 1 la r 1 ; normala 1n P 1 la r 1 trece prin mijlocul M al lui
OP. Dacă C: F (x, y)=O, fie d perpendiculara ln P 1 (X, Y) e R 2 pe
n P 1 ; deci eliminăm pc
x, y din P(x, y) e C, Pe d şi d e pai;alelă cu tangenta tn P la C, adică din sistemul
(681V) = O, (X - x) (X - a)+ (Y - y) (Y- b) ·= O, F:z:/(X - a) .;.-F11/(Y - b).
F(x, y)
ln raport cu un acelaşi pol,O, . se poate defini podara · · y •.
r P de ordinul p a curbei· C ca fiind podara podarei
1
r P-l de ordinul p - •1, a lui C ; ctnd ·O O, avem =

V . ,· .
(68 ) 6p = p(V - ~/2) +6, pp =p sinrV, V 11 =V.
Apl. Fie (61). Din (68fv) : x Â'~2 (X - ot), y = .=
=tAb2(Y-~); cu (68~V) determinăm pe).., tncll (renottnd
tot cu x, y) podara are ecuaţia
r : [x(x - ot) + y (y - ~) ]2 =
(69)
= + f!b2(y _ (3)2.
all(x _ ot)S
Cazuri (fig. 102a,b): o (C1 = Va 2 - eb2 , O) e un focar, X

r: [(x-c1) 2 + y2 ] (xl+ys-a 2 ) = O (cercul principal);
O = O (centrul conicei), r
e lemniscata Booth
(19') cu k=c', c=c1 /2, h=(a2 +eb2)/2, care trece prin 'd
centrul şi vlrfurile conicei; O(a, O) e un vlrf (real)
al lui C, atunci r:
(x2 + y 2 .:..:.. ax) 2 := a 2 (x - a)2 +
+ eb y sau (după tranşlaţia '00) (xi+ y2 + ax)2 =·
2 2
= a 2 x2 + eb 2y2 • Ctnd C e cerc (a= b, e = 1), ob-
ţinem o cardioidă.
Fie (62). Din (68?s> deducem x = p ( Y -
- ~2)/2 (X - 0t)2, y =. - p ( Y - ~)/(X - ot); -deci
r : x(x - ot)2 + y(x - a) (y - (3) +

(70)
+ p(y - ~)2/2 =0.
Cazuri (fig: 102c): O (p/2, O) e focar, [(x - p/2)2 + r:

+y2 ]x= Oe tangenta tn vlrf; c1nd n (O, '3) e pe tangenta
ln vlrf, r e ofiurida (67) cu a =:= ~' b = p/2 şi nodul
ln O, fiind cisoida (27) cu* a= -p/4 dacă ~=0 (!le
vlrf al parabolei); O (- p/2, O) = 8 (directoare)nox,
r: 4(x + p) (x2 + y2) + p2x = o e · o strofoidă**
clnd !l e 8, r
e o strofoidă oblică. • Fig. 100
y .
o ·x
.. . b.
8 ...
Fig. 101
* O e punct singular, iar directoarea parabolei e asimptotă. ,
** Prin translaţia x = X - p/2, y =, Y (duclnd Oy peşte directoare), găsim (66) cu l = p/2.
Tangentele ln O la r
slnt cele din O la parabolă.
63
V
:a
.Y
y
r
,·
Fig. 102
33 Fie Jf un punct al unei curbe O, M' proiecţia lui M pe o dreaptă
fixă d şi P proiecţia, lui M' pe tangenta, în M Ia, O (fig. 103); locul r a,l lui
P, cînd M descrie pe O, se numeşte podara cu'tbei O în raport cu dreapta d
(sinonim: podara de dreaptă d alui O). Se cere: a,) Podara de dreaptă Ox a
lui O; aplicaţie: lănţişorul (52). b) Curbele podare ortogonale.
y
\
\
\
\
\
\
''
' ',,_
~
o
Fig. 103
··---, Jo d ""
M'
X
Fig. 10--l
R. a) Fie C :x = f(t), y = g (t) ;}I': x = f - gf'g'/(f' 2 + g' 2 ), y = gf' 2 /(f' 2 + g'2). Api. r:
t l
x = t - a th - , y= a/eh-, adică lraclricea (54). b) Fie C :y= y(x). Tangentele ln M (x, y) la C
a a
şi in P (X, Y) la r stnt ortogonale dacă X'+ y' Y' = O; obţinem ecuaţia diferenţială yy" = y' 2 +
+ 1. Lulnd y' = p, y" = p dp , se obţinedy/y - p dp/(1 + p 2) cu soluţia generală p 2 + 1 = C2y2 ;

'dy
de unde ecuaţia diferenţială dyJY C2y 2 - 1 = dx cu soluţia generală y = (C1 eCz + 1/C1 eC:c) /2C.
Obs. Pentru C = 1/a, C1 = 1 obţinem lănţişorul (52); deci: Lănţişorul şi traclricea sini curbe orto-
gonale (fig. 104).
34 Dacă .A., şi B, (i = 1, 2, 3) sînt intersecţiile unei cubice r cu dreptele

a şi b, atunci dreptele d = .A.1 Bi, e = .A. 2 B 2 şif= .A. 3 B 3 taie pe r respec-
tiv în 0 1 , 0 2 , 0 3 , care sînt pe aceeaşi dreaptă c . .A.pZ. Tangentele în 3 puncte
coliniare de pe r retaie pe r în 3 puncte coliniare.
35 Să se afle clasa unei curbe unicursa,le, adică numărul de tangente
care se pot duce printr-un punct exterior la, o curbă . .Apl. a) Să se arate că
punctele de contact a.le tangentelor duse dintr-un punct P 0 la o lemniscată
se găsesc pe o conică. b) Dintr-un punct P se pot duce trei tangente la hipo-
cicloida. lui Steiner.
R. O dreaptă d:
(71) ax + by + c = O; ~1x1 + ~2 x2 + ;3 x3 = O; p =- c/(a cos 6 + b sin 6)
intersectează in n puncte o curbă unicursală Cn de gradul n :
(72) x = f1 (t)/f3 (l), y == f 2 (t)/f3 (t), 1, (t) - polinom de grad n (i = 1, 2, 3).
d va fi tangentă la Cn dacă rădăcina t e dublă, clnd avem
(73) af1 (t) + bf2 (t)J+ cf3 (t) = O, ari (t) + bf~ (t) + cf~ (t) = O.
65
6-c.2339
Din P(x, y) se duc m , 2 (n - 1) tangente la Cn; căci ele sint date de
u 1
(74) f3 (l) = O.
Obs. a) Maximum e atins cînd Cn nu are puncte de întoarcere; atunci

(75) m = 2(n - 1) - k (k - numărul punctelor de intoarcere).
Căci, dacă Pe Cn, două din aceste tangente slnt confundate cu tangenta in P la Cn; deci, din P
se pot ducem - 2 alte tangente la Cn (cu puncte de contact distincte de P). b) (71 2) şi (74) coincid
dacă
(74')
de unde, eliminînd pe t, se obţine ecua/ia tangentială a lui Cn :
(76)
Apl. a) După {74) : f(t) = x0 t 6 - 3y0 l 4· + at 3 - 3x0 t2 + Yo = O. Conica
(77) f(x, y) = a 11x2 + 2a12 xy + a 22y 2 + 2a13x + 2au11 + a 33 = O
taie pe C4 tn 8 puncte de parametru t date de ecuaţia q>(l) = a33 fj (l) = O a 11fi (t) + ... +
(de grad 8). Determintnd pe a 11, ••• , a 33 astfel ca q> {t) să fie ·divizibil prin f(l), găsim conica
(y5 - 3xi) x 2 - 4 (2x0y0 - a2) xy + (x5 - 3y5) y 2 + 2a2y0 x + 2a2x 0y + 4a2XoUo = O.
t t a 3t
b) Fie (49), tangenta: x sin-+ y c o s - - - sin-= O, ecuaţia tangenţială
2 2 3 2
Curba (49) e de clasă 3; are 3 puncte de întoarcere. Obs. Ecuaţia ; 3 (;f + ~li>+ q>(;1 , ; 2)= O cu
~) polinom omogen de grad 2 e ecuaţia tangenţială ale unei hipocicloide Steiner.
q> (~1 ,
3. COMPORTAREA CURBEI ÎN VECINĂTATEA UNUI PUNCT ORDINAR
36 Fie P 0(t0 ) un punct ordinar al unei curbe O :x = m(t), y = y(t), iar

y' y" y<n-1) y<n)
(78) _o, = _j!_ = ... ,:_
,,
_o_ -1-_o_ CU a;
(n-l) -r (n) O
= a; (t ) . • • y<n>
O , , O
= y<n> (t O).
xo xo Xo Xo
Se cere: a) Să se arate că P 0 fiind un punct cu tangentă nestaţionară (n = 2),

0-e convexă sau concavă după cum "fJ "(t0 ) ~O, unde
(78') "IJ<cz>(t) = (a;~ y<cz>(t) - '!J~ a;<cz>(t))/a;~ {ex= 1, 2, •.. , n).
Fie P 0 un punct cu tangentă staţionară de ordin m = n - l (n>2), cînd*
(78") "fJ "(t O) = O, ad"1ca... a;0''/ x0' = '!Jo"/y0' ;
* După unii autori ([7], p. 315), 1n condiţiile {78) cu n>2, se zice că P 0 e un punct de
inflexiune de specia a = n - 2.
66
pentru P 0 un punct de ondulaţie (m = 2p -1), O e convexă sau concavă,
după cum YJ< 2P> (t0 ) ~ O, ia,r pentru P 0 un punct de inflexiune (m = 2p), O
e convexă (concavă) la, stînga, lui P O şi concavă (convexă) de cealaltă parte
dacă YJ< 2P+ 1 > (t0 )< O(YJ< 221+1> (t0 )>0). b) Ce se poate spune despre P 0 în cazul
cînd y~ = OY .Apl. a,) Curba O : (1) = t 2 + at + 1, y = t 3 + t + I (a-const.)
are întotdeauna două punte reale de inflexiune. b) Să se găsească punctele
de inflexiune ale curbei O: 3w6 - 10(1)3 + 15(1) + 8y = O. c) Să se studieze
. •
concavitatea, curbei O: c1 ) (1) = -3a8 (t2 - 1)2 , y = at3 ; c2 ) f1J = -t2
P-1
-, y =
t3
= - - · c3) y = c e-a:i:• (a o> O· ou1·ba lui Gauss).
2(t 2 - 1) , ' '
R. a) Fie P (t = t0 + h) ln o vecinătate V (P0) a lui P 0 ln care C e simplă şi regulată de clasă

cn ; atunci, avem
h
x {l) = Xo + -1l x& + · · · + -nh"t x
(n)
(to + 6 Ir), y (t) = Yo + -lih Y&
1,n (n)
+ .. . + -n! Y (to+ 8 h).
Tangenta ln P 0 la C, neparalelă cu Oy (x&=f::O) e y - Yo = Y6 (x - x 0 )/x&; e tăiată de paralela

prin P la Oy ln T (fig. 105) ; deci
1,n
T [x (0, Yo + u&(x(t) - Xo)fx~], tnctt lJ (l) = TP = _ lJ(ff)(lo + 8 h).
. ni
Pentru t = t0 (h = O), lJ (10) = O; cum lJ' (t0) = O, stntem 1n unul din cazurile :
I) dacă n = 2p, lJ(t) are un extremum 1n P 0 ; atunci, 1n V (P0), lJ (O~ O, d\tpl cum,; (t)
e minim sau maxim tn P 0 , C fiind convexă sau concavă. Deci P 0 e un punct cu tangentă nestaţionară
(p = 1) sau un punct de ondulaţie de ordin m = 2p - 1;:a::3 (p;:a,2).
II) dacă n = 2 p + 1, 7)(t) are un semn ctnd h<O şi semn contrar clnd h>O, lJ<2P+U (t0 +
+ 8h) păstrlnd acelaşi semn pentru orice h. Deci P 0 e un punct de inflexiune de ordin m = 2p;:a,2
(p~l). Obs. a1) Rădăcinile ecuaţiei (78") dau punctele cu tangenţă staţionară. a 2) Dacă tangenta
n P 0 la Ce paralelă cu Oy, deci Yt=f::0, x~= O (1 ~ ex <l n), x~"> =f:: O, considerăm paralela PT
y
o P'
a b
Fig. 105
la Ox, iar 'r)(t) = T P =

x p - xp. Sau schimbăm axele Ox şi Oy intre ele. a3) Condiţiile (78) arată
că dreptele (x - x0)/:r~a.> = (y - y0 )/Yba.> (ex = 2, ... , n-1) coincid cu tangenta 1n P 0 la C; adică
rb1
x>.~ ~;:~. b) Dacă u& =
O, tangenta 1n P 0 la Ce paralelă cu Ox, condiţiile (78) devenind
1,n
(78"') xi =f:: O, y~a.> = O (l~oc<ln), ybnl =f:: O, iar 1) (t) = TP = ~ y<n> (t0 + 6h).
67
Deci: P 0 e un punct de extrem al lui C, dacă n = 2p (fiind punct de minim ctnd C e convexă:
(t)>O sau un punct de maxim clnd C e concavă: '1) (l)<O), fie un punct de inflexiune al lui
'1)
C, dacă n = 2p + 1 (fig. 106). Obs. Punctele de extrem sau de inflexiune corespund rădăcinilor
ecuaţiei
(79) y'(t) = o,
.Y
o x
o X
Fig. 106 Fig. 107

iar cele cu tangentă stationară (de ondulaţie, de inflexiune) ecuaţiei
(79') , y"(t) = o.
Pentru C: y = y(x), regăsim .rezultatele din ([40], p. 27); se ia C: x = t, y = y(t). Apl.
a) Pentru (78") : 3t 2 + 3at - 1 = O, ll = 9a2 + 12>0, '1)"'(t 1) = 6 =I= O· deci P,(t,) sint puncte de
in_flexiune, C fiind co~cavă la sttnga lui P, (fig. 107, cu a= 2/3). b) 'A (-1, 1), o şi B (1, -1)
(fig. 108 ). c) Concavitatea în raport cu Oy (respectiv, cu Ox) se face cu ajutonil funcţiei
y îl"(t) = x'(t) y"(l) - x"(l) y'(t)
x'(l)
(80)
( v"(l) = x"(t) y'(t) - x'(l) y"(t)
y'(t) . ).
c1) îl"= 3at(l 2 + 1)/(t 2 - 1)>0 cu te (-oo,-l)LJ(0, 1):

------c1--------X Ce convexă; 7J"<0 clnd te(-1,0)LJ(l,+oo): Ce
concavă; 1)" = Opentru t =O: P(O) = (3a/8, O) e singular,
căci x'(O) =y'(O)=O. Pentru t = ±1, avem x'(± 1) = O,
y'(± 1) =/=O; tangentele în A'(-1) = (O, -a) şi A(1) =
= (O, a) sint paralele cu Oy. v" = 3a(t2 + 1)/2 > O :
concavitatea lui C e spre Ox (fig. 109). c 2) 1)" = 3t/2-
(t2 - 1), v" = 6/(t 2 - 3) (t 2 - 1).1)">0 cu te (-1, O)U
U(l, +oo): C e convexă; îl" <0 pentru te (-oo, -1)U
Fig. 108 U(O, 1) : C e concavă; 1)" = O clnd l=O; P(O) = O e sin-
gular. v">O pentru te (-oo,-Vă>U(-1, l)U(VF,+oo):
concavitatea spre Ox; v" < O cu te (- f:î,-1 U (1, Vs): concavitatea spre Ox'; pentru
t = ± V:i, avem x'(± V3)=/=0, y' (± Vă)= O: tangentele în A'(- VS> = (3/2, - 3V3/4) şi
A(Y3>~(3/2, 3V3/4) sint paralele cu Ox (fig. 110). c3 ) Puncte de inflexiune: 11 , 2(± 1/1/2a,c/Ve);
punct de maxim: A{O, c). Concavitatea spre Oy clnd x e (-oo, -t/V2a)LJ(t/V2a, +oo) şi spre Oy'
cind x e (-1/V2a, 1/V2a). Obs. Pentru a = h2 şi c = h/y;;, curba exprimă legea lui Gauss de
probabilitate a erorilor lntr-o serie de măsurători ale unei mărimi : probabilitatea ca eroarea să
fie cuprinsă intre -x şi x e egală cu aria haşurată ln fig. 111; h se numeşte modulul de precizie
al seriei de măsurători.
68
· 37 Fiind dată o curbă O: ll'(x, y) = o, se cere: a) Săse afle concavi -
tatea lui O în vecinătatea unui punct ordinar P 0 al lui O. Apl.: af + y 4 =
~a2 ( ro2 +y 2 ). b) Să se arate că punctele de inflexiune ale lui O se găaesc printre
punctele de intersecţie ale lui O cu curba
y
I
I
l ~
. V
I A ~
v7
ff I -· X
A
p X
o
Fig. 110
A'
y
\
Fig. 109 Fig. 111
!1l'
.i:2 Jj'%1/ Jj' ~
(81) - ~ = :ll'xv F 111 F 11 = o, sau H = lll':i:i:i:.1 I = O(i, j = 1, 2, 3)
IFz li'11 O
=
cînd O On e o curbă algebrică de grad n ; curba H = O, numită hessiana
lui O.., e de gradul 3(n - 2) Apl.: 2a;3 - 3a;2y + y 3 + 3a;y - 2:.u = O.
c) Numărul i al punctelor de inflexiune ale lui On e dat de formula
(82) i ~ 3n(n - 2) •
..Apl. c1 ) :.u3 +y 3 - 3aa;y - 8a 3 = O; c 2 ) a;4 - y 4 + a;y == O. ·
R. a) Din Fz + y'F11 = O, Fza + y' Fzv + y"F11 + y'(Fx 11 + y'Ft1:1) = O şi (80):
(83) y"(x) =- 3
6.{
F 11
x"(y) = - 8
6.) sau y"(x) = 8FH( x"
F:i: 11
(y) = .H)
8
Fa:
cu x 3 = 1,
69
C fiind convexă sau concavă după cum y"(x)~O (respectiv, faţă de Ox: x"(y):e:O). Obs. Transfor-
măm pe /l 1n H astfel: din coloana 3-a, înmulţită cu n - 1, scădem prima şi a 2-a coloană înmul-
ţite respectiv cu x1 şi x. şi ţinem seama de identităţile Euler*: x, F.x, =
nF, x,F.xJz, = (n - 1)Fz1 ;
procedăm la fel cu linia a 3-a ; fActnd x3 = 1, obţinem -(n - 1)9/l = H. Apl. C e simetrică faţă
de axe şi bisectoarele lor; deci e suficient să studiem concavitatea ei 1n A(a, O) şi B(a, a).
/l = - 8[x9(2x2 - a2 ) 9 (6y9 - a2 ) + y 2(2y2 - a 9) 9 (6x2 - a 2)]; x:;
= 1/a>O: concavitatea spre
Ox, ui; = -10/a<O: concavă (v. fig. 43). b) Punctele de inflexiune slnt caracterizate prin
(84) F = O, /l = O (sau F = O, H = O), F! + F; =/= O 1n P(x, y) e C.

Coordonatele punctelor multiple ale lui C stnt date de
(85) F = O, F.x = O, Ffl = O.
Curba ll = O (respectiv, hessiana H = O) taie pe · C ln punctele de inflexiune şi ln punctele
multiple ale lui C. Obs. Dacă C are un punct de inflexiune la infinit, tangenta ln acel punct
e o asimptotă a lui C. Apl. A(1, O) şi O (fig. 112). c) F = O şi H = O se taie in 3n (n - 2)
y
Fig. 113
y
-~-
Fig. 112 Fig. 114
* Se adoptă convenţia: lntr-un monom, un indice care se repetă arată că se sumează după
s
acel indice. De exemplu : x, F .xi = .~
ii=l
x, F .xt•
70
puncte, maximum tn (82) fiind atins ctnd Cn nu are puncte multiple. Obs. Ctnd C Cn, =
curba A = O e de grad 3n - 4 (mai mare dectt al lui H = O). Apl. c1) H : x} + xi 33ax1 x1 x3 - +
- 8a3xg = O. Din H - F = O : x1x9x3 = O. Fiecare dreaptă x,
= O taie pe c„ tn 3 puncte de
inflexiune, din care două stnt imaginare; cele reale stnt A(2a, O), B(O, 2a) şi p 00 (1, -1, P) (fig. 113).
ea) H : 144xf xi + 12(~ - ~) x} - X 1 Xsxf = O. O e punct multiplu. g = mx taie pe c, şi H
tntr-un punct comun dacă m e rădăcină a ecuaţiei 13 m0 - 170 m5 + 13m = o ; deci m = O, m =
= ± Y± m, m = ± 1/ V±(fig.
Y13. C e simetrică faţă de O şi are 18 puncte de inflexiune, .din care
2 tn O iar alte 4 stnt reale 114).
38 Fie O o conică (nedegenerată). cu centrul într-un punct fix n; se
consideră un vîrf real O şi tangenta -r în vîrful B, opus lui O .. Dacă, MeO,
OM taie pe -r în Q ; locul lui P, intersecţia paralelelor prin M şi Q la axele
lui O, cînd M descrie pe O, e o curbă r numită, versieră generală. Să se afle
punctele de inflexiune ale curbei r.
R. Cu OB = Og, C :e:i:2/«2 + (y - (3) 2 /(3 2 - 1 = O (e = ±1); re cubica unicursală (fig. 115):
x = 2oet, g = 2(3/(1 + et 2)sau (e:x2 + 4ot2) y - 8«11 13 = O. H: e:xixs + 4«2 x2 xf - 6e:f3xixa = O
şir se taie tn 9 puncte, soluţiile lui r = O, r-
H =0: X 00 (1, O, 0)-tangenta tn O la Ce asimptotă
a lui r, Y 00 (0, 1, O) - punct multiplu (luat de 6 ori) şi 11 (± Yâis) = (± 2«/Y3e, 3(3/2) - puncte
de inflexiune (i = 1, 2). Obs. a) 11 se obţin şi din y" = O; cind e = 1, corespund lui 01 = n/3 şi 02 =
A
= 2n:/3, cu O = OM, Ox„ b) Dacă C e un cerc (« = 13 = a), r se numeşte versieră (sinonim : bucla
r
Mariei Agnesi) : x 11g = 4a2 (2a - y) (fig. 115 c). c) Dacă ~ = 2t1. = a, se numeşte pseudoversieră :
xlg = a2 (2a - g); altă generare (fig. 116): fie AA' şi OB doi diametri ortogonali într-un· cerc
C(Q; a); dacă M e C, OM taie pe AA' tn M 0 ; e locul lui P, intersecţia paralelelor prin M şi M 0
la AA' şi OB. Transformata pseudoversierei prin afinitatea X= 2x, Y = y e versiera.
39 Să se afle concavitatea curbei (4) . .Apl. a) Concavitatea unei spirale.
b) Să se clasifice melcul Pascal după punctele .de inflexiune şi al trecerii lui
prin pol. c) Punctele de inflexiune ale curbei (41).
R. Fie (fig. 117); clin triunghiul OM0 T, avem OM0 /sin (V - «) = OT/sin(n - V), tg V=
= p0 /p~,tnclt OT=p0 /[1-(otp~/p0 + ot2 /21 - ot 3 p~/31 Po + ... )] = p0 + «p~ +ot2 (p~+2p~)/2lpo +
+ «3 (5pip~ + 6p'3)/3! p~ + ... , deoarece sin«=« - a.3/3! + ... , cos«= 1 - oc2 /2!
o ,
+ ...
Cum· p = p0 + otp~ + a.2 p0 ' /2 I + . . . şi notind
(88) h" = - A/p, h'" = - A */p 2 cu A = p11 + 2p' 2 - pp", A. = 5p2 p' + 6p' 8 - p2 p'"'
1
obţinem TM = OM - OT = a.2h~ /2!+a. 3h~'' /31+ ... Deci: tn M (p #= O şi nu e punct de
h =
inflexiune), C fşi tntoarce concavitatea spre pol sau în directia opusă, după cum A ~ O ; ctnd M e
un punct de inflexiune, unghiul său polar 6 verifică ecua/ia
(88') A = p2 + 2p'2 - pp" = o.
Obs. Dacă lt" = ... = 1,<n- 1 >= O, 1z<n> =I= O, M e un punct singular, ctnd tn reprezentarea (3)
avem x' (0) = y' (0) = O, respectiv un punct cu tangentă staţionară.
Lutnd OM0 ca nouă axă polară OX, M (r, oe) e dat de r («) = p (00 + oe). Faţă de OXY,
C: X= r (0t) cos a., Y = r (a.) sin«, căreia li aplicăm ln M 0(« = O) criteriul din problema 36;
concavitatea ei faţă de pol (de OX) e dată de
(88") v" (O) = (X" Y' -X' Y")J Y' !o= h •~, v"' (O) = (X"' Y' - X' Y"')/ Y' 10 = h ~".
Ctnd 1\10 = O (p 0 = O), deoarece p~ =I= O (arcul e regulat), folosim formula
(88"') "'l" (O)= (X' Y" - X" Y')/X'lo = 2pt;

deci: Curba , avlnd ln O tangenta OX ce face unghiul 00 cu axa polară Ox, lşi tntoarce
I
concavitatea
tn direclia care face unghiul 00 + r.i2 cu Ox sau in direc/ia opusă, după cum Po ~ O. Apl. a) Fie
(36): A= as (82 + 2) > O - concavitatea spre pol; tn pol (0 =O): p~ = a - concavitatea spre
Oy (v. fig. 58). Pentru (37): A= a11 (48 + 3)/4 :>- O ctnd O:e> O - concavitatea-spre-O. în pol
71
X
---·o -- -- ------ ..!.
Fig. 115
AY
---------- --------------
Fig. 116
(8 = O) : p~ =:= ± co (reprezentarea nu e regulată ln O); elucidăm cazul lulnd x = t cos t 2 ,
y = t sin t2 : 7)" = O, 7)'" = 6 - O e punct de inflexiune (v. fig. 59). Pentru (39) şi (44):
+
A= a 2 /8 2 > O, respectiv- A= a 2 (1 k 2) e2k6 :>-O: concavitatea spre pol. b) Fie (18): A=
= 2p2 + l 2 + 3pl cos 8. A= O are două soluţii 61 şi 62 =2n-61 lntre O şi 2n dacă 2p2 +l 2 <3 lp,
impliclnd p < l < 2p; atunci A> O cu 6 E (O, 61) U (62, 2n).: concavitatea spre O şi A <:1 O cu
X
o
Fig. 117
6 E (61 , 62): concavitatea ln direcţia opusă lui O, J, (p;, 8i) - puncte de inflexiune (i = 1, 2;
6 1 = arc cos (- (2p2 + l2 )/3pl); v. fig. 45 ~). A= O are soluţia 6 = 1t dacă l = p sau Z = 2p.
Pentru l = p, O (O, 1r) e punct singular; căci, cu (3), x' (1t) = y' (1t) = O (v. fig. 45 y). Pentru
l = 2p, A' (p, 1t) e punct de ondulaţie; căci h"' (7t') = O, h 1Y (1t) = - 6p (v. fig. 45 ex). A= O
n-arelsoluţie 1n 6 dacă l>2p sau l<p, cind A>O pentru orice 8 e [O, 21t]: concavitatea spre O
(v. fig. 45 ex şi 3). C trece prin O, dacă p cos 8 + l = O, cu două soluţii ctnd l <:: p (81 =
= arc cos(-l/p)) şi una singură clnd l= p (8=1t). c)Un punct de inflexiune corespunzător lui p=aV2.
40 Dacă o dreaptă taie o cubică în 2 puncte de inflexiune, atunci şi al
treilea punct de intersecţie e de inflexiune.
41 Fiind dată o cubică unicursală r, să se afle: a) condiţia ca punctele
P,(t,) e r să fie coliniare (i=l, 2, 3); b) valorile lui t corespunzătoarepunctu
lui multiplu al luiT; c) relaţia dintre t şi t' cînd P'(t') e punctul unde tangenta
în P(t)er retaie pe r; d) valorile lui t corespunzătoare punctelor de inflexiune
ale lui r . .Apl. r e cisoida oblică (26)' sau strofoida dreaptă (66).
R. a) r, de ecuaţii (72) cu fi (t) = a; t 3 + b; t2 +c, t +di, e tăiată de (71) dacă af1 (t) + bfa (t) +
+ cf3 (t) = O. Cu a 1 = l 1 +la+ la, aa = t1t 2 + la ta+ t3 t1 , a 3 = t1t2t3 , avem a 1 = - (ab1 + bb2 +
+ cb3 )/a, aa = (ac1 + bc2 + cc3 )/a, a 3 = - (ad1 + bda + cd3 )/a şi a = aa 1 + ba2 + ca3 ; de unde,
elimintnd a, b, c, obţinem relaţia cerută. Sau : sistemul a, = ... , a = ... (ln a, b, c, a) e com-
patibil dacă
(89) di
aa
l = O sau E (t,) = Da 3 - C a2 + B a1 - A = O.
r
Obs. Ca 6 puncte Pa. (ta.) e să fie pe conica (77), procedăm la fel : cu (72) tn (77) obţinem o ecu:tţie
de grad şase ln l iar a 1 = -cx1 /exo, ••• , a6 = a. 6 /a.0 ; eliminlnd pe a 11 , ••• , a 33, găsim condiţia cerută
=
(liniară în a 1 , ••• , a 6 ). b) P 1 P 2 (cu t1 -:/= 12 ) c punct dublu, dreapta P 1 P 2 fiind nedeterminată;
deci ecuaţia (89) tn 13 c identic verificată, ceea cc dă Dl 1l 2 - C (t 1 + 12) + B = O, Ct 1t 2 -B(t 1 + 12)+
+ A = O, adică 11 şi 12 date de ecuaţia
12 1
(89') A B C =0.
B C D
c) P P' e tangenta ln P la r dacă 11 = t2 = t şi 13 = l', adică
(89") Dt 2t' - C (2ll' + t2) + B (2t + t') - A = O.
d) Într-un punct de inflexiune t 1 = 12 = t3 = I; din (89) deducem
(89'") DL 3 - 3Ct 2
+ 3Bl - A = O.
73
Api. a) Pentru (H6), (89) devine E (4) = 2aa3 + la9 = O ; sau : din Ix, Yi 11 := O, obţinem
2a I tÎ t? t,1 + 11 tf tf 11 = O; sau tncă : dreapta cxx + ~y + y = O taie cisoida dacă 2a (l~ + y) t3 +
+ l (2acx + y) t 8 + 2a y t + ly = O, o relaţie independentă de ex, ~' y exprimtnd condiţia ca
P, (t1) să fie coliniare. Ecuaţia (89') : t8 = O ; O e punct singular : x' (O) = y' (O) = O. După (89"),
Q1 (4 = t1/2 (a4 + l)) iar E (fi) = ~ E (11) cu Â = b3/4 II, (at, + l). După (89"'), I (t = - 3l/2a) e
punct de inflexiune. Obs. Ctnd l-+ oo, obţinem cisoida lui Diocles. b) Fie ( 69). Ecuaţia (89) :
E (ti) = aa + 1 = O. Ecuaţia (89'): t 9 - 1=0; Oe punct nodal: x (± 1) = y (± 1) = O. Sau:
există t' şi t" cu proprietăţile (1); din y (t') = y (t"): t' = - t", din x (t') = x (t"): t" = ±1.
, 2 ,.
Tangentele 1n P,retaie per ln Qdt, = - (t,+ 1)/2~ iarE(t,) = (a1 +aa)E(ti).Ecuaţia(89"'):
aia+ 1 =O; deci Y a, (t -,,;,, oo) = (O, 1, O) e punct de inflexiune, tangenta: x + l = O fiind asimp-
totă. Obs. Intersecţia strofoidei (663) cu cerculJ
(90) :z:2 + y2 + 2cxx + 2~y + y = O
e dată de ecuaţia l 9t' - 2~lt3 + (- 2l9 - 2cxl + y) t 2 + 2rx.lt + l2 + 2rx.l + y = O. O relaţie intre
rădăcini independentă de ci., ~, y e a 1 + a 3 = O: (t 1 + t 2) (t3 t, + 1) + (t3 + t,) (t1t2 + 1) = O,
reprezentlnd condiţia ca patru puncte să fie conciclice (cercul şi strofoida se mai taie 1n punctele
ciclice).
4. COMPORTAREA ·CURBEI ÎN VECINĂTATEA UNUI PUNCT SINGULAR
42 Să se afle punctele singulare ale curbei O : a) y = liro x" - 1

, a; e
n ➔ oox" +1
e [O, oo); b) y = E (a:), unde E (a:) reprezintă partea întreagă a lui a:;
a; dacă a: < 1
c) y = {
O dacă a:= 1 definită pe R;
1/a: dacă a: > 1
. 1
a sm -pentru a::# O
d) 'Y = {
· ·x definită pe R ;
O pentru a: = O
1
arctg - 2 -, a: e R-{-1, l}
e) y = x -1
{
·o ,a:=-=±1
f) f (wm) = {1 dacă "

x e raţional d f. . "
e mita pe
R
;
O daca m e iraţional
g) y(l + e11=) = 2a:; 1) y = { am sm

· -l
x
, x =fi O
• i) y =
{ am2 sm
· -1
x '
m =fi O
•
O ,x=O
' .
O ,m=O
'
x dacă a: e raţional d f" ·t"

J.) 'Y = { e m1 a pe R ;
- a: dacă x e iraţional
74
k) f (m) = Im I ; I) y = {l/a,, a, <o; m) y = e2fi-a:;
1,a;~O
) a,ettflJ, m-=f=.O d f. ·tă B
{ O , m=O .em1pe·'
ny=·
y
y
Aa
2 --------r---i
I I
• I I
-A,. I I
f 1 --~~ I
l : l
I·
I -z -1 o I l I X
o 'A X I 1 2 3
I
I
I
I
_,
I I
-10--- :A., I
6-,,:......I---- -f
Fig. 118 Fig. 119

o) y = f ( m), unde f (m): B ~ R
e o funcţie periodică de perioadă 1t astfel ca f(m) = a;~ sin a,+ cos m- 1
~~[O,oo);p)_y= ( ; t . - -
1 )' :ii
q)y=mYi+=; r)y= .{10/(1 el/a:)+ '
-:p 0
a)
;
' .. X o 'aJ=O
s) y = mln x.
R. a) u =
- 1 dacă
O dacă x = 1
x E [O, 1)
deci y (1 - O)= -1, y (1):= O, y (1 +O)= 1 iar
y (1)= (y(1 - O)
l+ + 1 dacă x E (1, 00)
y (1 + 0))/2; A (1, O) e C e punct de disconlinuil(,lle d.e prima spe/ii obişnuit
(fig. 118). b) C are o infinitate de puncte de discontinuitate de prima speţă: A.t (k, k), keZ;
.
ele nu slnt obişnuite, căci Jim E(x) = k - 1, lim E (x)=k=E (k) iar E (k)=f=(E(k - O) E(k~ + +
:i: ➔ k-0 ~ ➔ k+O ·1
+ 0))/2. C se numeşte curba ln scară (sinon~ : curba ln trepte) (fig. 119). c) y (1 - O) = y (1 +
+ Oh-= -1; g (1) = 0-;-·deci-A (1, O)E C e ..punct--de . .. . . .
discontinuitate de prima speţă· (fig. 120). d) ff· ..e y
punct de discontinuitate de a doua spe/a •(fig. 121);.
căci u (x) nu are limite laterale ln O; fie Xn = '-,
= 2e:/n1t (e: = ± 1); avem Xn-+ O (cu Xn ~ O după -. ·
cum e: = ± 1) iar y (x11 ) = a e: sin_!_n 1t şi defineşte
2 l~
'A.
Şirul (Un) : e:a,0, - e:a, O, e:a,O •..• care nu are limită.
C se numeşte sinusoida discontinuă ln origine.
e) A (1, O) şi A'( - 1, O) sînt puncte de discontinu-
itate de prima speţă obişnuite (fig. 122). f) Orice
punct al lui C e punct de discontinuitate de a doua
speţă; căci f(x) - numită func/ia lui Diriclrlet -
nu are limite laterale în nici un punct: fie x 0 .Fig. 120
(oarecare)ER; există ţiruri (xn.) de numere raţionale
şi şiruri (Un) de numere iraţionale astfel ca Xn -+ x 0 (x" ~ O) şi Yn-+ x 0 (y,, ~ O) tnclt f (x") ➔ 1 şi
f(y,a)-+0. Ce o curbă discontinuă. g) C e o curbd conlinuii: Ce C0 (R), căci y (0-0) = li (O+O) =
=y(O)=O ;O eun punct unghiular (sinonim: punct angulos), căci (O)= 2 şi y;
(O)= O (fig. 123).
h) Ce C (R), dar nu are tangentă ln O; căci, în O, u (x) e continuă: lim y (x) = O =YJ (O), dar nu are
0
y;
Z➔O
75
derivate laterale : (y (x) - y(O))J(x - _O) = a sin_!_ e o funcţie ce nu are derivate laterale în O
X
(fig. 124). i) CE C0 (R), dar cu tangentă discontin.uă ln O : y' (x)

. = {a (2x sin_!_ -
x
cos_!.), x:pO
x e o
0 , X= 0
y
o _X
-----------. --
Fig.\_121
y
Fig. 122 Fig. 123

. / .
---·7· -------.------1
' /
y
/.'.:
/
Fig. 124
76
funcţie avtnd in O o discontinuitate de speţa a doua (fig. 125). j) Orice punct de abscisă x 0 ::/= O e punct
de 'discontinuitate de a doua speţă; căci y(x) e continuă 1n x = O: lim y (a:)= O= y (O) şi, lntr-o
~ Z➔O
vecinătate a lui x 0 ::/= O, nu există lim y{x). k) O e un punct unghiular; căci

11: ➔ 0 .•
f; (O) = 1 şi f= (0)=
= - 1 {fig. 126).1) A (O, l)E Ce un punct de discontinuitate de a doua speţă (fig. 127). m) xe [O,
+oo); A (O, l)E C e un punct de oprire (fig. 128): n) Oe punct de discontinuitate de a doua speţă
)( X
..
''
Fig. 125 Fig. 126
~,E9). o) O infinitate de puncte de discontinuitate de prima speţă: At (Im, O), k E Z (fig. 130).
p) Scriem y = e:rln(l-l/a:l ; deci xE (- oo, O] U (1, + oo ). A (1, O) şi B(O, 1) slnt puncte de
opiire (f~g. 131). q) A ( -1, 1) E C e punct izolat (fig. 132). r) O e punct de discontinuitate de prima
sp~ţă (fig. 133). s) O e punct de oprire (fig. 134).
A~----
0 X
\ Fig. 127 Fig. 128
43 Fie P 0(m0, y 0 ) un punct dublu al curbei._ .O :}!!(m, y) = O. Dacă a; =

=X cosoc-Ysinoc+a0 , y=X sinoc + Ycosoc +·1r0 ·e··o--deplasare a, planului R 2 ,
atunciP' 0 (X0 , Y0 ) epunctdublualcurb:ei(X, Y) =F[m(X, Y),y(X, Y)] · O.
44 Să se afle punctele multiple ale curbei O: a) ya(a;2
s ___ s _ __
b)3-a3(a; - c)= +
+
= O; b)4 y = 3V(m 21) 2 - V(m - 1)2 ; 2 · c) a:2 (a - m) - y 2 (a a:) 2 = O; +
3
d) m4+y -6y + 8m y = O ; e) m4 - 2m = y (m - 1); f) m y - a:2 2 2 y 2 + 4m- +
s --- s
V V
- 4 =O; g) y = a:2 ± a 2 - m2 ; h) y = 2b +
}'x2 ± V(m b) (3b - m); +
i) a;4 _ 2ays -· 3a2y2 _ 2a2a;2 + a4 =o; j) m5 _ a;y(a:2 + y2) + ya = 0 ;
k) y" = b(a - m)Pa;m cum, n, peN, fără divizori comuni; 1) (x 2+y 2)3 = 27 a;2y2;
77
\e-V✓ ~/
;,.
/ :·
X I
-f o /·
I
: X
O 1
fO
Fig. 129
1- ,a.:
, "·· . ~: -.~<~ ~,~, ,.'.
..
-.
.~- ,,,,, . /
}
A' ,,_. , , ,... . .·

.. ·: .· , ,r. , .
o . z.· X
[Fig. 133
Fig. 130
y -·
o
o
Fig. 134 Fig. 131

m) a;5+ ys = roy2; n) ros - 2:v2y - y2 =O; o) :v4 - (aro2 - by2)y =O; p) ys +
+ a:v' - b2 roy2 =O; q) 3~ - 6ro2y2 + 3y' - 12aro2y + 4ay 3 =O; r) ro6 +
+ 2:vsy - ys = O.
y
A
y
X
Fig. 135
y
.J y
Fig. 137 Fig. 138

3 S
R. a) A (c, O) e punct de lntoarcere de prima speţă (fig. 135). b) A (1, 2V2> şi A'(-1,-2V2)
sint puncte de întoarcere de prima speţă (fig. 136). c) Oe un nod (fig. 137). d) O e punct triplu
cu tangente di~tinctc: y=O, 2x ± Yai,=O (v. fig. 30). e) Oe punct de· tntoarcere de prima speţă
(fig. 138). f) A (2, O) e un nod (fig. 139). g) A (O, a) şi A' (O, - a) stnt puncte de întoarcere de
prima speţă (fig. 140). h)A (O, b(2+ Y3>) şi A' (O, b(2-V3)) stnt puncte de întoarcere de prima speţă
(fig. 141). i) A (a, O), A' (-a, O) şi B (O, -a) stnt noduri (fig. 142). j) O e punct triplu (fig. 143).
k) Curbe algebrice de grad max (n, m + p), numite perlele lui Sluse; O e punct multiplu de ordin
min (m, n) iar A (a, O) e punct multiplu de ordin minim (n, p). Obs. a) Pentru m = 3, n = 2, p =
= 1, b= 1/a2 (fig. 144), perla admite generarea: Fie M un punct al segmentului OA şi
L un punct exterior segmentului, pe aceeaşi dreaptă pentru care ML= a. Perpendiculara
tn M pe axă taie cercul de diametru OA tn punctele N, N'. Paralela din O la LN, LN'
taie ordonata considerată tn punctele P, P' care descriu perla. b) Slnt cazuri particulare
de curbe y = bxa. (a - xl cu a:, ~ ER + • 1) O c punct cuadruplu (fig. 145). m) O e punct
triplu (fig. 146). n) O e punct de întoarcere de prima speţii (fig. 147). o) O e punct triplu
(fig. 148). p) O e punct triplu {fig. 149). q) Oe punct triplu, cu tangentele y=O şi Y= ±xff
fig. 150). r) O e punct triplu (fig. 151); parabola y = x 2• + _!_x e asimptoticii lui C.
3
79
·y
Fig. 139
y
y
X
o
Fig. 140 Fig. 141 ~..
----
y
X f. X
Fig. 142 Fig. 143
80
45 Fie .AB şi CD doi dia.metri perpendiculari în cercul r (O; r), M un
punct mobil pe r iar N mijlocul coardei DM. Intersecţia, Pa, lui AM şi ON
descrie o cubică circulară O, cu un punct izolat în O.
R. AB = Ox, C :(x2 + y2)(3x - y) = 2r (2x2 - xy + y 2) = O, 6 0 = 28 r2> O (fig. 152).
y
L A X
Fig. 144 Fig._ 145
y
x
Fig. 146 Fig. 147

y
y
Fig. 148 Fig. 149
81
6-C. 2830
X
a =·3-
l,
--r
Fig. 150 Fig. 151
46 Podara unei curbe algebrice de clasă m în raport cu punctul n îl

are pe n ca punct multiplu de ordin m . .ApZ. : podara unei conice raportată
la un vîrf şi o axă, faţă de originea axelor (vîrful conicei).
R. Ducem m tangente prin n şi, pentru fiecare din ele, n aparţine podarei. Api. Conicele rapor-
tate la un vtrf şi o axă au ecuaţin
X = 2p/ (t2 - q),
(91 ys = 2px + qxz;
y = 2pt/(t2 - q).
Podara r:
q(x2 + y'J')2 + 2p (x2 + y2):z: +
+ p 2y2 = O,
cu punct de întoarcere ln O.
Pentru q = O (parabolă), r
e o cisoidă ;
pentru q = -1 (cerc), r
e cardioida (18").
47 Să se afle punctele mul-

tiple ale locului geometric de in-
tersecţie al razei vectoare OP, P
fiind punctul curent al cisoidei
X
(26), cu polara lui P în raport cu
cercul de bază O al cisoidei.
48 Se cer punctele singulare
ale curbei r generată de punctele de
contact ale tangentelor paralele cu
o direcţie dată la o parabolă O de
parametru constant, cînd O se ro-
teşte în jurul focarului 'Ji'.
R. F fiind fix, se ia polul în F şi Ox

paralelă cu direcţia dată;
Fig. 152 (92) C :p = p/(1 - cos (8 - ex)).

dy
Ordonata y = p sin 8 a punctului de contact are un cxtremum : - = O; deci.
d8
(92') cos8 = cos!X.
82
Din (92') :ex= 2/m ± 8 {cazul cu + nu convine); introdus tn {92), găsim
{93) r :p = p/2 sin2 8; 4y' = p 2 {:t 2 + 1/2); :t = p (1 - t4)/8t1, y = p (1 + t2)/4t.
O e un punct izolat; r e simetrică faţă de axe şi O {fig. 153).
Fig. 153
49 Să, se afle punctele singulare ale locului O al transformatelor punctelor

conicei r printr-o inversiune de pol O şi modul k.
50 Fie un cerc O (!l; 2r) iar O mijlocul razei !lA (.AeO); o dreaptă varia-
bilă, prin ..4. taie pe O în N şi o dreaptă, dată dJ_!l.A
în N1 • Locul ral inter-
secţiei lui ON1 cu paralela, prin N la d se numeşte foliul lui Desoartes. Să,
se afle punctele multiple ale curbei.
R. Fi((fig. 154) d :x - b = O; foliul lui Descartes e cubica
(94) r : (b + r)2 (:t - 3r) :z:2 + b2 {:t + r) y = O,
2
avlnd un nod tn O, cu tangentele 3( b + r) 2 :z:2 - b2y2 = O. r

e simetrică faţă de O:c şi conţine
pe A' (Sr, O), opusul lui A pe C; admite asimptota :c + r = O (tangenta tn A la C). Tangentele
.
tn nodul (r+ b
O stnt ortogonale dacă -.-b-· =
)2
1 ; atunci r se numeşte foliul
. ortogonal (fig.
. 155),
3
de ecuaţie
(95) (x - 3r) x2 + 3 {x .+ r) y = O;
2 respectiv X 3 + _ya - 3aX = O,
clnd r c raportată la tangentele OX, OY tn O. Pentru una din aceste două valori ale lui r/b, d
e exterioară lui C, situată tn semiplan diferit cu C faţă de tangenta în A şi astfel ca triunghiul
dreptunghic ABB' de catete egale cu AB, OB = BB' să aibă unghiul opus lui BB' egal cu -z./3.
Curba are un singur punct de inflexiune real la infinit. Obs. Stnt două poziţii ale lui d, una din
ele d' fiind între O şi A, care conduc la aceeaşi curbă (fig. 156).
83
d y
A' ·x
A' X
Fig. 155 Fig. 154

y
A' X
Fig. 156
I\
51 Fie triunghiul dreptunghic OAB (A = 90°) şi N piciorul perpendi-

cularei din B pe o secantă variabilă d prin O ; N se proiectează ortogonal
pe una, din catete, de exemplu pe OA, în Nr Locul punctelor P de intersecţie
a lui d cu perpendiculara din N 1 pe d. e o cuartică, numită bifoliu (sinonim:
foliul dublu). Are puncte multiple!
R. Fie (fig. 157): a= OA, b = AB; bifoliul e cuartica unicursală
(96) (x2 + y2)2 = x2 (ax + by); x = -a -+-bt, y = -'----'---

( a + bi) t
; p= (a cos 8
.
+ b sm 8) cos9 8.
(1 + t2)2 (1 + t2)2
O e un punct triplu, două din tangente coincizlnd cu Oy iar a treia fiind OBr Dacă triunghiul
OAB e isoscel (a = b),obţinem bifoliul drept.
52 Fie un dreptunghi fix OABO. O secantă prin O taie pe AO în D;

perpendiculara în D pe OD taie pe BO în E, perpendiculara, în E pe DE taie
pe AO în F şi perpendiculara, în F pe EF taie pe OD in P. Locul lui P se nu-
meşte foliul parabolic. Are puncte multiple Y
85·
y y
8
/
,/,,,.
/
/ .,,,,----- ........
'
I
I
I
I
I
I
\
\
\ \,; X
X
°'
· a-3, b-8 .
Fig. 157
R. Cu A (a, O) şi B (O, b), obţinem cubica unicursală (fig. 158)

(97) C :x3 - a (x9 ~ y2) - bxy = O,
avlnd un nod tn O. Dacă b=0, avem foliul parabolic drept: e simetric faţă de OA. Obs. Simetricul P 1
al lui P faţă de D e cubica
(98) r:
x 3 - a (x2 + y2) bxy = O. +
Ctnd b = O, r se numeşte curba lui Longchamp (fig. 159) ; e cubica
(98') x3 = a (x2 + y2) ; p = a/cos3 8; :r: = a (1 + t2), y = at (1 + t2),
cu generarea: Fie dreptele d1 , d2 cu d 1J_d2 şi Oe d1 ; o dreaptă d prin O taie pe d2 ln D, iar per-
pendiculara ln D pe d taie pe d1 ln E; r
e locul lui P 1, punctul comun al lui d şi paralelei
prin E la d 2 • Punctele lui r
de abscisă dată EO = p se determină astfel: cercul de diametru
OE taie pe d2 tn D şi D', iar dreptele OD, OD' taie paralela prin E la d2 tn P 1 şi P~ de pe r.
Curba lui Longchamp e o curbd duplicatoare: pe d2 lutnd CM= OC, e tăiată în Q de cercul r
(O; OM); xg e dat de ~cuaţia x 3 = 2a3 , fiind egal cu muchia cubului căutat. Sau : r taie cercul
a
(O ; 2a) in N ; ON taie pe d 2 tn T astfel t~clt O T = a fi . ..
I
y i y
rj
/ 'd
/
P,
E
X
X
. d,
\ F \·
\
\
·,. \ \
\
'· \.
. b
.\
\\
a.
\.\ \
\ \
Fig. 158
86
53 Fie o dreaptă d, un punct fix O şi o curbă O. Din MEO se duce perpen-
diculara, MM' pe d ; se ia, pe OM punctele P şi P' astfel încît P M = M P' =
= MM'. Cînd M descrie pe O, P şi P' descriu o curbă r, numită veroida lui
O de pol O şi directoare d. Să se afle punctele multiple ale lui r . .A.pl. O e: a) o
dreaptă; b) un cerc (.Q; R), cînd d = 00.
Fig. 159 Fig. 160 Fig. 161
R. Fie (fig. 160) C : x = f(t), y = g(t) şi d :y - d = O; cum M 1\1' = g - d, deducem
(99) r: x = f ± f (g - d)!Y f2 + g2, y =g± g (g - d)JY f2 + g2 ; p = (8) (1 ± sin 8) ± d

pentru 9 :p = p (8), căci p = OM ± MM' iar MM' :::d:::. OM sin 8 - d. Fie,, .rădăcină a ecuaţiei
(99') f2 + 2d~ - d\ = O;
dacă i=1,2, ... ,s·iar s~2, O c punct multiplu de ordin s: noda/-clnd t, slnt rădăcini simple,
cu ramuri cuspidale - pentru 1fdăcini rr.ultiple, sau izolat -pentru rădăcini imaginare. Obs. Pot
existaşi alte puncte multiple pentru r; de exemplu, punctele tn care de tăiată de C. Api. a) Dacă
C e dreapta (71 3 ), conform cu (99 2), deducem că e cuartica r
100) (x2 + y2) (ax + by + c) = 2
(adx + (c + bd) y) 2•
Tangenta tn O: (c2 - a2d2) z2 - 2ad (c + bd) xy ...,_ bd (2c + bd) y 2 =O; O e punct izolat, nodal
sau cuspidal (de prima speţă) după cum d ((a2 + b2) d + 2bc]So. Dacă d trece prin O (d = O), r
poate avea un punct cuspidal tn O. Dacă A (-(bd·+ c)Ja, d) = cnd, rare un punct nodal tn A.
Se prezintă cazurile: b = O şi b ::/= O (ctnd putem avea ab = O sau ab =:/= O).
Fie b =0; nottnd -cfa = I, deci C :x - l = O, r
e cubica unicursală (fig. 161)
(100') (x2 + y2) (x -21) + (1 2 - d 2) x + 2dly = O,

avtnd un nod tn A(l, d). Ctnd d = O, r e strofoida (66').
Fie b =f= O, a = O ; noUnd-c/b = a, c/~ + d = l, deci C :y - a = O, coincide cu concoida Nico- r
mede (32), (fig. 162). Fie ab =I= O; atunci r
e o cuartică circulară avînd, la distanţă finită, două
puncte duble: O (care poate fi izolat, nodal sau cuspidal) şi A (nod). Dacă d = O, O e punct
cuspidal (fig. 163). b) Fie O (a, O), C avtnd ecuaţia (25); r
e curba algebrică
(101) (x2 + y2) 4 + 4 (a2 - R 2 -ax) (x 2 + y 2)S + 2R2 x 2 (x2 + y 2) 2 + 2ax (a(x2 - y 2) + 2x (R 2 -
-a 2
)] (x 2 +Ii')+ (R 2 - a 2 ) 2 x4 = O; p= (a cos 8 ± Ya 2 cos2 8 + R2 - a 2) (1 ± sin 8)
87
de gradul 6 sau 8, după cum C trece sau nu prin O (punct cuadruplu cu tangentele confundatc).~Fic
r
OE C. Dacă Oe exterior lui C (R<a), mai admite 4 noduri, O fiind izolat (fig. 164 a); dacă O
e interior lui C (R> a), r
mai admite 2 noduri: A (R + a, O) şi A (R - a, O), O fiind un tacnod
(fig. 164 b). Fie o e C (R ·= a); r, cu un nod ln A' (R, O), c scxtica
(101') (x2 + y 2) 3 - 4Rx (x2 + y2) 2 + 4R 2 x' = O (curbă unicursală; fig. 165).
y
M' d
p
d<2a
y
d
d
O M'
d„O sau d-2a
Fig. 162
54 Fie mişcarea de bielă generată de o t1·i-bară, adică de un patrulater

articulat 0 1 M 1 M 20 2 ale căror vîrfuri 0 17 0 2 sînt fixe; M 1 M 2 e biela, iar 0 1 M1
şi 0 2 M 2 (care pivotează în jurul lui 0 1 şi 0 2 ) sînt manivelele tri-barei. Să se
determine punctele multiple ale traiectoriei r a unui punct P rigid legat
de biela M1 M 2 ; în special, să se studieze curba hti Watt, care se obţine în cazul
cînd manivelele sînt egale iar P e mijlocul bielei M1 M 2 •
R. Fie (fig. 166): 0 10 2 = 2a, M 1 M 2 = 2p; din 01vl1 = OP - M 1P (i = 1, 2), găsim x 1 =
= x - m2 cos cp, y1 = y - m2 sin cp şi x 2 = x - m1 cos <p', y2 = y - m1 sin <p' iar cp' = Ci> + cp.
Cum M, e r,: (x, ± a) 11 + + + +
u7 = r'f, avem 2m2 [(x a) cos + y sinCi>] cos cp - [ (x - a) sin Ci> - y cos Ci>] sin cp} = (x - a)2 + y 2 -
- mf - rl ; rezolvat tn sin <p, cos + y sin Ci>] [(x + a) 2 + y2 + m; - rf] - m2 (x + a) [ (x - a)2 + y2 +
+ mr - ri], V = m1 [ (x - a) sin Ci> - y cos (I)] [(x + a) 2 + y 2 + mi - ri] + m2 y [ (x - a) 2 +
+ Y2 + mf - rnw = 2m1m2 sin (I) [x2 + y2 - 2ay ctg (I) - a 2].
88
Fig. 163
89
Punctele duble ale lui r
slnt comune curbelor U=O, V=O; W=O; slnt, ln general, tn număr de 3.
r r
poate admite un al 4-lea punct dublu, exterior cercului W = O; atunci e o curbă unicursală.
Curba Watt se obţine din (102) clnd r1 = r2 = r, = 1e şi m1 = m2 = p; deci are ecuaţia
(102') (x2 + y2) (x2 + y2 + p2 _ as _ r2)2 + 4a2y2 (x2 + y2 _ r2) = o,
!'
;
i
_j.--r-
I
Fig. 164
i
X p.
Fig. 165 Fig. 166
simetrică faţă de Ox şi Oy. Arc un punct dublu tn O, cu tangentele (p2 - a2 - r2)2x2 + [(r + a)2 -
- p2] [(r - a)2 - p2Jy2 = o. Dacă r2 + a2 - p2=#), O poate fi punct izolat, cuspidal (tacnod) cu
Oy ca tangentă dublă sau nodal, după cum p< Ir - al, p = Ir - al sau Ir - al<p<r + a
(fig. 167 a-c); atunci a, r şi p nu pot forma un triunghi, pot forma un triunghi degenerat într-un
segment sau un triunghi care nu e dreptunghic în vtrful opus laturii p. Dacă r2 + a 2 - p2 =0,
clnd a, r şi p pot forma un triunghi dreptunghic de ipotenuză p, atunci O e un tacnod cu Oz
90
a b
!.:~
.-=-=-~-- p
\a ,
1
~,.,,.,:
a<V:, ~
o-s.s/-·.;\ o,-
Fig. 167
91
ca tangentă dublă (fig. 167 d). Ai (±Vr 2 + a= - p 2 , O) e 0 10 2 slnt alte 2 puncte duble ale curbei
Watt, fiind reale distincte, confundate sau imaginare, după cum p~V
r 2+a2• Cum /l. = (F:rxFw -
>
- F; 11 )Ai = 64 a 2 (r 2 + a 2 - p 2)2 (a2 - p 2), dacă p< 2 + a2 , Ai stnt puncte nodale, cuspidale
Vr
(tacnoduri) sau izolate, după cum p> a, p = a sau p<a (v. fig. 167 a-c). Obs. Ctnd p = a, curba
Watt se descompune în cercul C1 :x2 + y2 = r 2 şi tn lemniscata Booth C2 : (x2 + y2)2 = r2:r2 + (r2-
- 4a2) y2, care e podara conicei x2/r 2 + y2 /(r2 - 4a2) -
,V, Y -1=0 faţă de O; atunci 0 1M 1M 20 2 poate fi un paralelo-
....-- ---.... ___.__ _,. gram sau un antiparalelogram (01M 1 0 2M 2 e trapez
isoscel), cînd P descrie pe C1 sau C2 • Dacă p = Vr 2 +a2,
atunci A1 = A 2 = O (v. fig. 167 d). Dacă p > Vr + a
2 2,
-+---.......;;~~.,;.i:...~__;;:.::::.,~-+--x atunci p >a> Ir - al (v. fig. 167 c).
55 Fie un punct .fix O şi un cerc O( n ;R) ;

e O se proiectează ortogonal în M' pe on,
~
iar M' în P 1 pe OM. Se repetă operaţia cu
P 1 şi se obţine P 2 ; iterînd, se obţine un şir
Fig. 167 d de puncte Pi, P 2 , ••• , Pn. Locul ru al lui Pn,
cînd .llf descrie pe O, se numeşte oval de
specia n (în raport cu polul O). Să se afle punctele multiple ale ovalului.
R. Fie (fig. 168): O!l = Ox, !l (a, O), Pn = OPn = OM cos2 " O, OM. = O!l' ± !l'M şi
(103) p; - 2ap„ cos27'+ 1 6+ (a2 - R 2) cos4 "6 = O;
(x2 + y2)2n+1 _ 2ax2n+1 (x2 + y2)2 + (a2 _ R2)x'" = o,
y ---=----I,(- y
-- -----..
a C
y
_.,,,,.-·
b
d
Fig. 168
Ox fiind axă de simetrie. Deci rn
e o curbă algebrică: de grad 2 (2n + 1), dacă OE C (a=/= R), ctnd
O e punct multiplu de ordin 4n, respectiv de grad 2 (n + 1), dacă Oe C (a= R), clnd O e punct
multiJ>lu de ordin 2n + 1.
r
In cazul n = 1, a= R, 1 e o cuartică unicursală, numită ovoid (sinonim: foliu simplu, curba
oului, curba lui Kepler), avtnd ecuaţia (fig. 168 b)
(103') p = 2Rcos 3 6; (x2 + y2)2 - 2Rx3 = O;
92-
/
O e mi punct triplu cu tangentele confundate peste Oy. E inversa cubicei lui Longchamp ; e podara!
hipocicloidei Steiner. tn ·raport cu unul din punctele· de întoarcere. Generare uzuală : . Prin unul
din punctele fixe 0 1 şi 0 2 , ffo 0 1 , se duce secanta d 1 iar prin celălalt se duce d:d_d1 ; M = d 1 nda-
se proiectează tn M' pe 0 1 0 2 , iar M' tn P 1 pe d1 ; P 1 descrie un ovoid. D_bs. P 2 , proiecţia lui M'
pe d2 , descrie un al 2-lea ovoid, simetric cu primul faţă de mediatoarea lui 0 1 0 2 (x - R = O).
r
In cazul n = 1, a= O, 1 e simetrică şi faţă de Oy şi are ecuaţia
(103") (x2 + y2)a _ R2x4 = o.
r
O (punct cuadruplu) se descompune în 2 puncte de întoarcere obişnuite, 1 admiţlnd în O curbele
r
aproximante y· ±Rx2 =O; 1 apare ca formată din 2 ovale proprii egale, simetrice faţă de 0x
şi Oy (fig. 168 d).
56 Fie punctele .A (fix) şi M (arbitrar) pe cercul O. Se ia MEO astfel

ca arc AN= n arc .A.M(nER+); N se proiectează în N' pe O.A şi în N"pe dia-
metrul perpendicular pe O.A. Pe raza OM se iau P 1 şi P 2 astfel ca OP 1 =
NN' şi OP 2 = NN", Locurile lui P 1 şi P 2 , cînd M descrie pe O, sînt curbe
congruente, numiterodonee (sinonim: rozacee), de indice n. Se cere: a) Să
se arate că o rodonee e o curbă ciclică. b) Să se afle punctele multiple ale unei
rodonee.
R. Fie (fig. 169) : OA = a; avem arc Akl = a8, arc AN = a8 1 şi 81 = n8, inclt
(104) rl :p = a Sin n8 Şi r2 :p = a COS n 6.
r 1 se transformă in r 2 prin 8 = n:/2n - 8 (fig. 170). Punctele rodoneei sint tn interiorul cercului
r
fundamental C :p =a.Fie rodoneea 1 • Pentru 8 e [O, n:/n] se obţine un arc închis de rodonee (ovu-
lul r), tangent în O la semidreptelc 8 = O, 8 = n:/n şi a\-1nd semidrcapta 8 = n:/2n (bisectoarea
r
unghiului celor două· tangente) ca axă de simetrie; tn A 1 (a, n:/2n), cind Pmax = a, şi C sint lan-·
gente. Deci: intervalele [O, 1t n],[n:/n, 2n:/n], [2n:/n, 3n:/n], ···dau toate arce egale, avtnd axele de
simetric 8 = r./2n, 3n:/2n, 5n:/2n, ... şi tangente la C în punctele unde aceste axe taie pe C, numite
r
vlr(uri ale lui 1 • Obs. Rodoneelc intervin în problema determinării unui punct care are o mişcar~
oscilatorie pe o dreaptă care se roteşte în jurul unui punct fix al ei. Lutnd punctul fix ca pol =
p a sin~ 8 + 2m n:(a: - -:-) cu m - numărul oscilaţiilor pc secundă, n - numărul rotaţiilor
=
n
dreptei pe secundă iar a, <X, -. - y
constante. a) Fie (47); cu l = a ± r,
obţinem p = 2(a + r) sin _a_ t,p =
2r+a
= 2(a - r) cos _a_ t. Reciproc:
2r- a
r 1 poate fi realizată prin rostogolirea
unui cerc cu r = a (1 - n)/2 (1 + n)
pe un cerc cu r 0 = an/(1 + n) iar l=
= a/2. Obs. a 1) Rodoneele stnt curbe
cpiciclice: fie barele OA =AP = af2, o
articulate tn O şi A, care se rotesc tn
jurql acestora, cu viteze unghiulare
de raport constant n'; P se mişcă pe
cercul (A ; a/2), cu A descriind cercul
(O; a/2), şi arc traiectoria p = o 8=0 X'_
n'
acos---8, după cum barele se rotesc
2±n'
tn acelaşi sens sau tn sensuri con-
trare (fig. 171). Deci o rodonce poate
fi realizată tn 2 moduri printr-o Fig. 169
mişcare epiciclică a 2). Razele OA, OB
ale cercului (O; a) se rotesc cu viteze unghiulare constante, de raport m; proiecţia lui-.
A pc OB descrie p = a cos (m - 1) 8. a 3 ) Podara unei curbe ciclice normale (l = a), în raport
cu centrul cercului fix, e p = < n + l) a cos ---- (n = ~ e modulul curbei ciclice). b) Dad,
2 8
2 2n + 1 r
93:
indicele e iraţional, Oe un punct multiplu de ordin infinit; curba e formată dintr-o infinitate de
-ovale şie transcendentă. Dacă indicele e raţional: n = p/q, curba e algebrică de grad p + q sau
2 (p + q), fiind format!i din p sau 2p ovale, după cum p şi q stnt ambele sau nu impare.; iar
a'l [C!r'-1 g - c:r1-sga + c;r1-5 g5 - • • .]= C! (x2 + y2) (P+l)/2[all -
·(104') ... '
Fig. 170
J y
a
Fig. 171
O fiind un punct multiplu de ordinul p sau 2p. Insă (v. probi. 7), o rodonee e o curbă unicursală;
deci, ln afară de O, ea are încă p(q - 1)/2 sau 2p (q - 1) puncte duble (echivalente). N-are puncte
r
de inflexiune reale. Rodonee 1 particulare : I) n = 1 : cerc (tangent ln O la Ox). II) n = 2 :o· sextică,
cu O punct cuadruplu, numită corolla (fig. 170)
(105) (x2 + y 2)3 = 4a2x 2y 2 ; x = 4at (1 - t2) 2 /(1 + t 2)3, y = 8at2 (1 - t2)/(1 + t 2)3
Generare : A şi B fiind proiecţiile lui P (variabil) e cerc (O ; 2a) pe 2 diametri perpendiculari, e
locul proiecţiei lui O pe AB. III) n = 1 /2 : o sextică simetrică faţă de Ox şi Oy, cu un tacnod tn
-O (ramurile tangente la Ox) şi 2 noduri (O, ± aV2), punctele ciclice fiind puncte triple; are cîte 2
tangente duble paralele cu u.ele (fig. 172). IV) n = 3: o cuartică bicirculară cu punct tri-
plu ln O, numită trifoi regulat (sinonim : trifoi echilater), (v. fig. 170). V) n = 1/3 : o cuartică,
n
cu (O, a/2) punct dublu, numită sescvisectoare (fig. 173).
. 57 Pe un cerc y (O; a) se iau punctele A (fix) şi P (variabil), iar,pe OM
se ia P cu MO = MA. Locul r al lui P are puncte multiple Y
94:
y
n=.1.
J
Fig. 172 Fig. 173
R. ln reperul polar de pol O şi Ox = OA, r e sextica (fig. 174)
p = a (1 + 2 sin f) ;(x2 + y 2)3 - 6a2 (x2 + y2) 2 + 8a3x (x2 + y2) + a'(y2 - 3x2) = O.
O - punct nodal, A şi r c concoida rodoneei p = 2a sin_!_

punctele ciclice - puncte triple.
2
Obs. r permite împărţirea lui y în 7 arce egale: dacă P 1er se proiectează în mijlocul lui OA.
A A
iar M 1 =ynOP1 , atunci M 0A - OM A = n/7. Cunosctnd tmpărţirea cercului tn 22" + 1 arce-
1 1
egale, se poate realiza tmpărţirea lui in 7 (2 11"' + 1) arce egale.
58 Fie P O un punct multiplu de y
ordin n a,l unei curbe O: JJ'(ro, y) = O.
într-o vecinătate V(P 0 ) a lui P 0 , unei
rădăcini simple m a ecua,ţiei
(106) A(n; m) = (F:.:0 + mF11 )Cn, = O

0
îi corespunde un a,rc regula,t al lui O,

ta,ngent în P 0 dreptei d de ecuaţie (24 2).
Rădăcinei m multiplă de ordin s, ca,re
nu-i rădăcină a, ecua,ţiei
A(n + 1; m) =
(106')
(F:.:o + mF11o)<n+1> = O,
îi corespunde o ramură tangentă în P 0
dreptei d; după cum s e par sau impar,
.PO e punct de întoa,rcere de prima, speţă,
respectiv ramura e formată din 2 arce Fig. 174
95
regulate care pleacă din P O în sensuri contrare situate de aceeaşi parte
a,tangentei. .A.pl. a) O :x5 + 2x2y - y 2 = O. b) Să se obţină explicit ecuaţia
celor două arce regulate ale cubei, din V(P0 ), cînd P 0 e punct de întoarcere
de prima speţă.
R. Printr-o translaţie, putem avea P 0 =O; ecuaţia lui C se scrie
{107) (xF~0 + YFt1 )<n) + -1- (xF1; + yF71)ln+1) = O (!; =

0 6x, 1l = 6y; O < 8 < 1).
n+1
{24 2 ) şi (107) se taie în puncte (==/-0) de abscise date de ecuaţia
X
·(108) f (x, m) = A (n; m) + --- (x, m) = O, <1> (x, m) = (Fi; + mF71 )<n+ 1 >.
n+l
Ecuaţia (106) admite pe m1 ca rădăcină multiplă de ordin s (s~l), dacă
dkA (n; m) ,. )
{106") Ami (n; m 1 ) = O (i = O, 1, •.. , s - 1), Ams (n; m 1 ) =I-·. Amk (n; m 1 )
( =
dmk m1
Fie m 1 o rădăcină simplă (s = 1) a ecuaţiei (106). Atunci, într-o vecinătate a lui .M1 (O, m) - ce
corespunde lui O - , există şi c continuă funcţia fm(x, m) iar f(O, m 1) = O, fm(O, m 1) =/= O ; adică
f (x, m) se poate explicita printr-o funcţie unică m = cp 1(x) de clasă C1 , astfel încît f [x, cp1 (x)] = O
iar pentru x = O avem cp 1 (O) = m1 : C admite prin O arcul simplu şi neted
,(109) y = x tp 1(x) cu F [x, xcp1(x)] = O, y'0 = tp 1(0) = m1 •

Fie m 1 o rădăcină multipld de ordin s > 1 a ecuaţiei (106). Acum explicităm pe f (x, m) tn raport cu
.x; căci, din (108), cu (106') şi (106"), avem
1
f mi (O, m 1 ) = O (i = O, 1, .. . , s - 1), fm 8 (0, m1 ) =/= O, fx (O, m1 ) = - - A (n + 1; m1) =/= O.
n+l
Deci există funcţia unică x = cp(m) de clasă C1 ; C admite tn O ramura
{110) x = <p (m), y = m cp (m) cu F [cp(m), m cp (m)) = O, Y6 = m1 •
fosă x' = cp' (m) = - fm/f:r, x" = <p"(m) = - [fm1 + x'fmx) fx - (fzm + x'fx 1) fm]/f,; ... ,
x(p) = m(p)
T
(m) = - rrm + fP-1
x
+ P (x<k) f xP' x<k) f x•m1'
, · f · · f k f · k)]/fP
x•m'' m ' x•m x,
,unde P e un polinom fără termen liber de argumentele indicate (i, j, k = 1, 2, ... , p - 1).
Demonstraţia se face prin inducţie completă. Rezultă
x[/' = <p(il (m 1 ) = O (i = O, 1, .•. , s - 1), xb8 > = cp<s> (m1) = - f!i (O, m1)/fx (O, m1) =I= O.
Printr-o rotaţie avem m 1 = O şi ramura prin O (tangentă la Ox} a lui C:
m' ms+1
•(110') x = - x<s> (6 m), y = - - x(s) (6 m)(0<8<1).
sI sI
Studiind poziţia acestei ramuri faţă de tangenta Ox (în O la C), rezultă afirmaţia din problemă;
•Căci, într-o vecinătate a lui m=O : x<s>(m) e o funcţie continuă iar x<a> (O)=;l=O. Api. a} O e tacnod
•(fig. 175). b) Prin o rototranslaţie putem avea x0 Yo = O, m1 m2 O, F xB F :i:ovo=O, = = = =
F vG =/= O. Dacă F vâ F xS < O(> O), prin m = µ.x 11• (m = -µ.x 1 f 2), din (108) avem
{111) ~ (x, µ.) = µ.2 F ~

Yu
+ -31 (x, µ.x 111 ) = O cu ~(O,µ.) = µ.2 F118 + _!_ F zff.
3
·96
Fie .M0 (x0 , 1,to) E (111); M 0 corespunde punctului dublu O dacă x0 = O, 1-'o = ± V- F zg/3F~-
ci, (z, 11), IJ," (x, 11) stnt continue tn vecinătatea lui . M 0 , iar 4'µ (O, 110) = 2 µ 0 F 1 o2 =/:O; deci 4'(:r, fL)
defineşte două funcţii de clasă ct: µ = µ,(x) astfel tnctt ci, [x, !J.j(x)] = O iar pentru x = O inu vnlo-
rile 11, (O)·= ± fLo (i = 1, 2). Deci: ramurile (lui C) care pleactl din O au ecua/iile •
(112) c,: y = :z:S/2µ, {x) (i = 1 ,2).

y
59 Fie cercul .O(O; r) · şi un punct, A cu c,
O.A == a. M e a se proiectează pe diametrul O.A în
M1 ; .pe MM1 se ia, P astfel ca ariile triunghfuri-
lor OM1 M şi OAP să.fie egale: P descrie lemn.is-
cata l11,i Gerono, avînd un nod în O.
R. Cu y = tx, r 2 - a 2t'a = (r + at)2 u2 , se obţine cuartica
unicursală
x = 2ru/(1 +u2), A
(113) a2y1 = (r'J. - xi) xi; X
y = 2r2u2 (1 - u2)/a (1 + u2)2.
Curba e tnchisă, înscrisă ln dreptunghiul x = ± r, y = ± r 2/2a
(fig. 176).
60. Să se arate : a) o· cubică cu 2 puncte duble Fig. 175

e degenerată într-o dreaptă şi o .conică ; •b) o
cuintică. cu 2 puncte triple _e degenerată.
61 Să se arate că o curbă algebrică On de gen zero e unicursală.
R. Dacă 8e numărul punctelor duble ale lui Cn, genul curbei e
(114) g = 8- (n - 1):(n - 2)/2;
--"--
a-r
Fig. 176
97.
7-02830
C înd g = O, Cn c de gen zero; atunci, prin cele 8 puncte duble şi alte n - 3 puncte de pe Cn,
putem face să treacă un fascicul de curbe Cn-2: c!-2 = C~-2 - kC~'-2 = O, căci avem 8+n-
- .3 = (~ - 2) (n - 1)/2 - 1 puncte. lnsă, orice c!-2 taie pe Cn în n (n - 2) puncte, dintre care
se cunosc N. = 28 + n - 3 = n (n - 1) -1 puncte; deci au un singur punct mobil ln comun.
Elimimmtul' lor tn x, respectiv ln y, fiind de forma (x - x 1) ••• (x - xN) [P(k) + xR (k)] = O,
respectiv (y - y 1) ••• (y - YN) [Q(k) + xS (k)] = O, cu P, Q,
R, S polinoame (cel mult) de grad n tn k :
(115) x = - P (k)f R(k), y = -Q(k}/S (k}.
62 într-un cerc O, tangent în O la Ox, se
duce o coardă variabilă .A.B paralelă la Ox.
Să se afle: a) Locul ral intersecţiei lui OB cu
perpendicularn din .A. pe OB. b) Punctele
multiple ale curbei r.
R. a) OB: y ·= Ix, C: x2+y2 -2ay = O, r: (x2 +t/1) 2 +
+ 2ay(x2 - y2) = O sau p = - 2a sin8 cos20 ; x = ± a/2 şi
y = _, a/4 stnt bitangente la r (fig. 177; v. şi fig. 42).
b) O e un punct triplu. Obs. Un punct triplu poate proveni
din suprapunerea a trei puncte duble; deci r e de gen
zero (v. şi prob]. 7): x = 2al (t 2 - 1)/(t2 + 1)2 , y =
=2at (t2 - 1)/(t2 + 1)2.
63 Fie parabolele y ce trec prin vîrfurile
Fig.
177
triunghiului dreptunghic O.A.B (O= 90°). Se
cere: a) Să se arate că locul vîrfului lui y· e o septică unicursală.
b) Să se studieze locul punctelor P din plan pentru care axa lui y ce trec prin
el formează un unghi dat e; caz particular: .A. = O.
R. a) Fie A (2a, O) şi B(O, 2b); deci parabolele y au ecuaţia
(116) (y - tx) 2 - 2at 2 x - 2by = O cu axa y - tx - (b - at3 )/(1 + l2)= O.
Vtrful, intersecţia parabolei au axa, descrie septica unicursală
(ll 7 ) x = _ (b - 3
at ) (b + 2bt2 + at3) ' y = (b - at3) (b + 2at + at3)
2t (1 + t2) 2 (at + b) 2 (1 + t2) 2 (at + b).
y
X
O=A
a) b}
Fig. 178
b) Prin P trec două parabole reale dacă 2xy (bx + ay - 2ab)~O. Cu l' şi l" pantele axelor şi
c +
= 1 /tg8 : (l' 1")2 - 4t't" = (1 + l'l")2 /c2 ; deci
(118) (x2 +
y 2 - 2ax - 2by)2 = 8c2xy (bx + ay - 2ab).
O, A, B slnt noduri. cu tangentele de o parte şi de alta a tangentei la cercul OAB (fig.178 a).
Cuartica c unicursală (de gen zero). Dacă A = O (a = O), curba (118) e simetrică faţă de Oy şi e
situată fn semiplanul y> O. O e lacnod (Ox tangentă dublă) şi B e nod (fig. 178 b).
98
64 Un punct Mal cercului 0(0; a) se proiectează pe 2 diametri ortogo-
nali .A.A' şi BB' în M 1 şi M 27 iar pe M 1M 2 în M 0 • Pe M 2 M se ia P astfel
ca M P = MMO iar P să fie exterior sau interior lui lJ,/2 M după cum M
se găseşte pe semicercurile .A.BA' sau A.' B'.A. Locul r al lui P, cînd JJf des·
crie pe. O, e o cuartică unicursală, numită sfîrlează.
A
R. Lulnd A(a, O) şi B(0, a) iar 6 = AOM
srtrlcaza are ecuaţia
(119)
x = a(t + sin6) cos6, y = a sin O;
..: = a(1 + t) 2 (1 - t) 2 /(1 + t2 ) 2 , y = 2alf(1 + t2).

r e simetrică faţă de BB'; conţine pe A şi A';
are 2 puncte de inflexiune reale; B' (O, - a)
e punct de lntoarccre de prima speţă (BB' - tan-
genta cuspidală), fig. 179. Obs. a) Aria domeniului
r./2
delimitat de re egală cu aria C :2a 2 (1 +sin 3 l)dl=
~ -:t/2 .
= 1ta2• b) M 0 E (50). Fig. 179
65 Numim pambolă virtuală cuartica (în coordonate ortogonale)

(120) r: y = Va1X + bl + Va2X + b2 cu D = a1b2 - a2b1 =I= o.
Se cere: a) Să se cerceteze dacă curba admite puncte multiple. b) Să se arate
că, dindu-se un· cerc O, un punct fix O O şi o dreaptă fixă d prin O, loctil
punctelor P, P' comune dreptei d' (paralela prin ME O la d) şi cercului O'
(de rază OM şi centru O', unde d' taie perpendiculara în O pe d) e parabola
virtuală cu punct dublu nodal în O; această parabolă virtuală se numeşte
curba desagilor (fig. 180).
R. a) Raţionaliztnd ecuaţia (120), din (85): x = - (b 1 - b2 )/(a 1 - a 2 ), y = O şi t!. = - 16 D;
r poale admite un punct dublu necuspidal; luat ln 6, obţinem
(120')
P'
Fig. 180
b) d = Ox şi 00' = Oy; Q (a/2, b/2) centrul lui C; OM= (a+ bl)JVt + 12 iar
(121) x = e(a + bl)/Vf + 12 , y = (a + bl)t/ (1 + 1 ), (e = ± 1); (x2 -

2
by) 2
= a 2 (x2 - y 2 ).
99
Schimblnd axele)ntre e)e, şi identifictnd (121) cu (120'), obţinem
(121 ') y +va + .~

·= 2 ,2 (b ~) x+ ~ \ Va. + 2 (b -~ 'c) x,
2
·, .,
C= va+Ii
2 2.'
Dacă ne d,
o lemniscată Gerono (113); altă generare (fig. 181): M e C (cerc fix, el~. rn1.i'i a)
găsim
se proiectează
pe diametrul AA' tn M'; e locul intersecţiei P, P' a lui J,JM' cu cercul de ct•ntru
M', tangent la OM.
.Y
d'
d X
Fig. 181
66 Numim parabolă divergentă cubica (în coordonate ·ortogonale)

(122) r :y2 = a0 x~ + 3a x + 3a x + a
1
2
2 3 {aE R, a 0 >0; « = O, 1, 2, 3).
Sl se cerceteze dacă parabola divergentă are puncte multiple.
R. r
e simetrică faţă de Ox. Se tmpart tn 5 clase, după natura rădăcinilor Otk (k = 1, 2, 3)
ale tr_inomului in x; cu , ot1 ~ot2,ot2 (fig. 182)
(122') r : y = ao (x - ot1) (x - ot2) (-x - ot3).
2
După (85) şi d = -4a [(x - ot + (x - ot2 ) + (x - ot

0 1) numai Ak (ock, O) pot fi puncte duble. 3 )],
Caz /) rx 1.- slnt reale şi d~stincte. Cum Fx(Ak)=#=O, r nu are puncte duble. Caz II) ot1 e R iar ot 2 =
= oc + i~, 0ts = ot - if3 (i = -1). însă F:r(Ak) ::/: O; r n-admitc puncte duble. Caz III) « =
2
1
= o: 2 ; .4 1 = A 2 e punct izolat pentru Caz I V) ot2 = o:3 ; r.
are un nod ln A 2 = A 3• Caz V) r
ot 1 = ot 2 = ot3• r arc în ·A 1 = A 2 = A 3 un .punct de întoarcere de prima speţă; r se mai
numeşte parabola semicubicd (sinonim : parabola 'Iul Neil). Obs. a) .Puncte de inflexiune reale:
8(caz 1-lll)sau 1 (caz IV-V);unuldineleeimpropriu. În caz I-II, cu vîrfuriletriunghiului
fundam:.!nlal ale reperului proiectiv în punctele de inflexiune reale, r :xf +x~ + xi+ 6kx1x2 x3 =
=0. b) r cu punct dublu e unicursală. c) Dacă a 0 =1, a 1 = O, a 2 = p/3. a 3 = q, r admite un punct
dublu, dacă 4p 3 +27q2 =0. d) Orice cubică ireductibilă se obţine printr-o transformare proiectivii
dintr-o parabolă divergentă; reciproc (dreapta de la infinit fiind o tangentă inflexionară), avem
(122") y2 = (x - ot} (x2 - k 2), O<k<ot; y2 = (x - .ot) (:t2 + k 2);
y2 = x2 (x - k2); y2 = x2 (x + k2) şi y2 = xs.
109
e} Denumirea de parabole divergente se ~toreşte lui .I. Newton.
87 Duala (polara reciprocă) a unei cisoide, în raport cu un cerc cu centrul
în punctul dublu, e o parabolă semicubică.
R. Fie· cisoida C: x = a/(1 + t2), y = a/t(l + t2) ; tangenta: 2t3 x - (1 + 3t2) y + a = O.
r
Fie («, [,) polul tangentei în raport cu cercul (O; r); deci cxx +
~y = r 2 • Identificlnd : cx/2l3 =
=-(3/(1+3t3)=-r2 /a; deci parabola semicubică 4 (ay/r2 -1) 3 = 27a2x''/r', cu punctul de întoar-
cere tn A (O, r 2 /a).
y y
D X X
b C
I Q_, _ _ _A-0:
o X
i
I
d
Fig. 182
68 Fiind dată o curbă algebrică On de gradul n, se cere: a) Să se de-

monstreze formulele lui Poncelet-Plucker :
(123) m = n(n - 1) - 28 - 3k, i = 3n(n - 2) - 6Ţ - 8k,
n = m(m -1) - 2~ - 3i, · k =·3m.(m - 2) - 6Ţ - 8i,
cu m, i, Ţ, a şi k - clasa lui On, numărul punctelor de inflexiune, al tangen-
telot duble, al punctelor duble izolate sau nodale şi, respectiv, al punctelor de
întoarcere pe care le are O,.. b) Să se arate că formulele (123) se reduc la
3 relaţii independente . .Apl. a) Să se clasifice cubicele şi cuarticele; să se
studieze cazul cubicelor care admit un punct cuspidal. b) Să se arate că O„
(ireductibilă) cu n >2, care n-are puncte de inflexiune (reale), trebuie să fie
de grad par ; în acest caz, O„ are puncte cuspidale. c) Să se găsească elementele
pliickeriene. ale .nefroidei (48).
R. a) Fie, în coordonate omogene, Cn de ecuaţie
(124) f(x 1 , x 2 , x 3 ) = O sau, simplificat, f(x,) = O(i = 1, 2, 3).

Dreapta d determinată de punctele P (xi) - fix şi P (xd - variabil e
(125) x, = hxi + x, (h - coordonata proiectivă pe dreaptă).
101
Făctnd intersecţia lui Cn cu d, obţinem eliminantul
, , hn-1 hn-2
f (hxi + x,) = h"f (xi) + --11- (x1fx;>+ --2y-- (x,fx~)C 2 1 -t- •.• +
(126) + h (x1f •.) 1~-1) + f (x,) = O şi (n - p) l(x;f ~)1P>=p I (x~ C )<n-v>,

(n - 1) I :i:, r, ' x, _
;puterile fiind simbolice. Dacă Pe C 11 , de tangentă în P la Cn cind ecuaţia (126) are rădăcinile
hi = 11 2 = O ; P se găseşte din sistemul
(127) C 4 :f (x,) = O, r n-i: x'. f = O.
I X,j
Deci m~n (n - 1); maximul fiind atins dacă C„ n-are puncte multiple: dacă P e punct dublu.
r
el e simplu pentru n-i (se arată uşor, lutnq P=O). Cum P' P nu e tangentă, tnsă se găseşte
printre dreptele care tn ecuaţia (126) termenul liber şi coeficientul lui h sint nuli, rezultă că
din numărul soluţiilor lui (127) trebuie să scadem 2, respectiv 3, soluţii după cum P c izolat sau
nodal, respectiv, e de întoarcere; căci. dacă tangentele (în P la C11 ) se confundă, c„ şi r,._ 1 au tn
comun şi tangenta (in P), ceea cc corespunde la 3 soluţii comune.
Maximum tn (82) e atins dacă Cn n-are puncte multiple. Fie Pe Cn un punct dublu nodal sau
izolat; tn (127), P contează ca o soluţie de ordinul 6 :4 - că P e dublu pentru C„ şi pentru H
(hessiana), iar 2 - că tangentele ln P la C„ stnt tangente şi tn P l'a H. Fie Pe Cn un punct de
întoarcere; în (127), P contează ca o soluţie de ordinul 8 :6 - că P e dublu pentru Cn şi triplu
pentru H, iar 2 - că tangenta în P la C,, ne dă o tangentă dublă în P la H. Prin transformări
duale (corelative) ale lui Cn, rolul elementelor pliickeriene punctuale : n, 8, k şi cele duale : m, -r, i
se schimbă Intre ele. Obs. a 1) Se n~1mesc curbe polare ale lui P' ln raport cu Cn curbele
r,._ 1 : x; fz.
1
= O, rn- 2 : (x~ f:z·• ) 121 =O, ... ,r2 : (x,r:r~)( 2 > =0, I\: x,rx:
t I 1
= O,
ele fiind prima curbă polard, a doua curbă polară, ... , conica polară (sinonim: poloconică) şi dreapta
polard. Dacă polara lui P' ed: ;:x, = O, atunci p ~:1 = -,;i,~!,. Eliminarea lui p ne conduce la
• uX .
2 ecuaţii ln x; de grad n -
•
1; deci: O dreaptă d, in raport cu Cn, are (n - 1)2 poluri. Dacă P" Ed,
avem x~' ;J~' = O; deci P' e r n- 1(P"), adică: Polurile unei drepte sini punctele de intersecţie
i
ale primelor curbe polare a două dintre punctele dreptei. Dacă poloconica lui P' e degenerată, atunci
P'EH; deci : Hessiana e formald din punctele din planul curbei C 11 a cdror poloconică e formată din
2 drepte. Locul· S al centrelor poloconicelor degenerate ale lui c„ se numeşte steineriana lui Cn.
Deci, lui Pre H U corespunde fle S, centrul fl al poloconicei 2 a lui P' în raport cu Cn; {l c r
r
punct singular pentru 2 şi e dat de sistemul xi f , , = O (i = 1, 2, 3), tnclt ecuaţia lui S
se obţine elimintnd pc x, xi :r;
din ecuaţiile acestui sistem. S e o curbă algebrică de grad
r,,_
3 (n - 2)2 • Dacă prima curbă polară 1 a lui P' admite puncte duble, atunci P'e S. Clnd n =
= 3: S = H. a 2) C11 se numeşte autoduală dacă n = m, 8 = -., k = i (elementele punctuale
slnt egale cu dualul corespunzător) ; deci : Pentru ca C„ să fie autoduald e suficient ca n =
= m. b) Din (1231), multiplicată cu 3, se scade (1232), respectiv din (123 3), înmulţită cu 3, se
-scade (1234) ; obţinem ·
(123') 3m - i = 3n - k sau 3 (m - n) = i - k.
Deci: (123 1 •3) şi (123') constituie 3 formule independente. Api. a) Fie C3 ireductibilă: 'C' = O şi
(v. probi. 60a) 3 = 1, k = O sau 3 = O, k = 1 (tabela l). Obs. Singurele cubice autoduale stnt
cele de tip J II.
Ta~ela 1
Tipul o 8 k m
I 3 o o 6 o 9 1
- - - - 1 - - - - 1 - - - - 1 - - - - 1 - - - - 1 . - - - - - - - - - 1------
II 3 1 o 4 o o
JII 3 o 1
-3---~---1 1
-- -----
0
102
Fie k = 1 ; C8 are un punct cuspidal A8 şi un punct de inflexiune A 2 • ln reperul proiectiv
(A 1 A2 .1 3 ; E), cu E arbitrar (fig. 183), C8 arc ecuaţia
(128) xîx3 - axf = O (a> O); respectiv y 2 - ax3 = O sau y = ax3 ,
după cum dreapta inflexionară e dreapta improprie, ctnd regăsim parabola semicubică (fig. 184 a),.
sau punctul cuspidaJ e la infinit pc Oy, cind obţinem parabola cubică (sinonim: parabola lui Wallis;
rig. 184 b). Ex. :
(129) y = ax3 + bx2 +ex+ _d
e o parabolă cubică, cu punct de inflexiune dat de x = -b/3a (fig. 185). Luîndu-1 ca origine iar
tangenta inflexionară (m = (3ac - b2 )/3a) ca Ox, ec~aţia (129) se transformă tn (1283).
Fie c„ ireductibilă; diferitele tipuri slnt date ln tabela 2. Obs. Cuarticele autoduale slnt cele
de tipul IX. b) g = (n ....;_ 1) (n - 2)/2 - (8 + k). Din (123 2) şi i = O, deducem 3n = 2 (k - 3g +
+ 3); deci n = 2n'. In ipoteza n~2, rezultă g~O şi n'~2; deci k = 3 (n' + g - 1)~3 şi C,,
are puncte de întoarcere.
Tabela 2
TIPUi D 8 k m g
--I-:-,--:---i--:--,---:--1--:-:-·---:--i--:-:-i--:--
----·--·- - · - - · - - - 1 - - - - - 1 - - - - 1 - - - - 1 - - - - - - -
III
IV
·--.
4
4
-, __
O
2__ ,___0__
1
___
9
s__ __
10
s___ ___
16
1_2__ ___
2
1_ _
1 1 1 1
1
V 4 I 1 1 7 4 10 1
--·--·-·--'l----1---- ----1----1---- ---- -----
VI 4 o 2 6 1 8 1
----·-·- -~-- ------ - - - - - 1 - - - - - 1 - - - - - - - - - - l - - - - 1 - - - - -
__v~ __ ,___4_ _ - - ~ ___0_ _
1
__ 6_ _ _ _4 -·- 6 o
_ VII_~_! 4 ___ ?__ 1
_ _1_ _ _ _
1
s__
1
_ _ _2_ _ ___
1
4_ ____o__
IX !----,-------
4 1 2 4 1 2 O
----•---- - - - - ----1-----
x I 4 o 3 3 1 o o
Ex. : cardioida (18'); ecuaţia .tangenţială : 27p2 (;f ;l) ; 3 - 2 (p;1 2;3) 3 = O, tangenta + +
dubJl: 4x+p = O, puncte de tnt9arcere: J, J (imaginare) şi O (real). c) Tangenta tn P(8) E (48):
X sin 2 6 - y cos 2 e - 2 a sine= o. Ecuaţia tangenţialii: (2a2 ţj) 2 = 4a2 ;i (ţ§ - a 2 ţf); ;r -
deci G e o sextică de clasă 4. Are 2 puncte cuspidale : A(a, O) şi A' (- a, O), 2 noduri imaginare :
(O,± ai/V2), 2 puncte triple imaginare: J şi J. Admite 3 tangente duble: x ± a V2 = O şi y = O.
N-are puncte de inflexiune. Obţinem : n = 6, m = 4, 8 = 4, k = 6, "t' = 3, i = O, g = O; C e o
curbă unicurs.'-lă •. ,
69 Să se găsească
.
formele canq:Q.iGe ale
... ·~
ecuaţiilor cubicelor unicursale.
~
R. O cub.ică (ireductibilă) C3 unicu~sală are un punct-~ublu P 0 • Dacll P 0 e un nod, rapor-

Und planul la tangentele în P 0 la C3, atunci
xy + ~x8 + bx2y + cxy2 + dy3 = O {ad =f,. O).
I
Fie transformarea proiectivă (ce', păstrează pe O; şi axele ctnd e = v = O)
(130) x = (cxX + vY)/(1 +).X+ µY), y = (eX + ~Y)/(1 +).X+ µY).
Cu e = v =
O, ln ecuaţia transformată anulfnd coeficienţii lui X 2 Y şi XY2, egaltnd cu -1 coefi-
cienţii lui X 2 şi Y2 , obţinem ). = - cxb, µ = - ~c şi a.3 = -1Ja2d, ~3 = -1/ad2 ; deci: ecuaţia lui
C3 cu nod ia forma canonică
(131) x3 + y3 - xy = O; x = t/(1 + t 3 ), y = t2 /(1 + t3) (foliul Descartes),
103
...~
Fig. 184
Fig. 183
Fig. 185
conservată de transformarea identică. Obs. Elipsa polară a lui P' e
y' + x't (y' + x't)l

Ep: 3x'x2 - xy + 3y'y2 - y'x - x'y = O; x = - - - - - -2 , y = - - - - - -2
. 3x' - t + 3y't 3x' - t + 3y'l
C3 şi Ep au tn comun 6 puncte Pi(t,) cu li (i = 1, •.. , 6) date de ecuaţia (U' + x't)2 (x't1 - 3y'l 3 +
+ l 2 - 3x'l + y') = O; ecuaţia admite o rădăcină dublă 11 = 12 == -y'/x' (pentru Oe C3 ). Hessiana
H: 3xf + 3xt + x 1x 2 x 3 = O (fig. 186 a). HnC3 : O (luat de 6 ori), P co (1, -1, O) şi alte 2 puncte
imaginare. ·
X ' ,1
.I
~ H X
I "-
I"'-.. .~ "
d
I' '~
~
a 11 C
Fig. i86
Dacă P 0 e punct izolat, c11 O= P 0 , putem alege axele astfel incit

x2 + y 2 + ax3 + bx2y + cxy2 + dy 3 = O sau - x3 + py3 + x2 + y 2 = O
prin (130) cu e: = v= O, a = ~- Dacă p =fi - 1, prin (130) cu v = - e:, a = ~' obţinem
(132) xa + ya - (x2 + y2) = O; x = (1. + l 2)/(1 + t3),-y = t(l + t2)/(1 +. ta),

conservată de transformarea identică (fig. 186 b). Obs. Conica polară
C2 : (3x' - 1)x2 + (3y' - 1 )y2 - 2x'x - 2y'y = O;
2'(x' + ly') 21 (x' + ly')

X=
(3y' - 1) l 2 + 3x' - 1 Y = (3y' - 1) l 2 + 3x' - 1
Din cele 6 puncte comune Pi(!;) ale lui C3 cu C2 , 2 stnt confundate ln O (I = - x'/y'). H: 3xf x 2 +
+ 3x1xJ - (xf + x _) x 3 = O are ln O un punct izolat (ca C3). H n C3 :P00 (1, - 1,0), O (de 6 ori-)
şi punctele reale P, Q respectiv de pc y = (2 ± V3) x. Deci C3 are 3 puncte de inflexiune : P ex;'
p~~ .
Dacă 1'0 e punci de lnloarcere, cu O = 1'0 şi tangenta (tn O) ca Ox, avem
y2 + ax3 + bx y + cxy + dy =
2 2 3
O (a '# O).
Prin (130) cu e: = O, ix~.:f=0, obţinem parabola semicubică (fig. 186 c)
(133) . y2 - x3 =:=-O; x =:= 12, y = l 3,,

conservată de transformarea :t = ct2 X, y = cx3 l'. _Obs; Conica polară
. C2 : ·ax:x2 +. 2.+
y 2y'y .= ·o·; a:= - 2p't/(3x' + t7),:: .u· .= -· 2y:t~/~3x' + t~)
..,f"_.,..
taie pe C3 tn 6-jmnete P, (l;) cut, 'din t8 (t2 + 3:t'l + ·2y') = O; ecuaţia. are o rădăcină triplă 1 (pentru ;
Oe·C8). H,:x 1xl•= O; Oe punct triplu cu·Ox tangentă dublă. HnC3 : Y·00 (0,lf0)·şi.O (socotit_
de 8 ori). · . -•., .. , . • .f!
1()5
Alte forme canonice se obţin astfel: fie cubica C3 de ecuaţie
a1xf + a2XiX2 + aaX1X~ + a,x~ + X3 (b1 XÎ + b2X1X2 + b3xj) + X5 (c1X1 + C2X2) + dxi = o.
1A legem punctul dublu tn Y 00 (O, 1, O); atunci aa = a4 =ba =0 iar tangentele in Y 00 (la C3 ) :a 2 xi +
+ b2 x1x3 + c2 xi = O. Dacă Y 00 e .un nod, dreapta de la infinit fiind una din tangentele fn r 00 ,
atunci a2 = O. Deci Ca are ecuaţia
y = P 3 (x)/ P 1 (x) cu Pi - polinoame ln x de gradul i = 1, 3
b C
Fig. 187
şi se numeşte tridentul lui Newton. Exemple: y=(x 3 +x2 - 4x + 6)/4 (x+1), (fig. 187 a); u=(x3 -
- 4x)/2 (3x - 2), (fig. 187 b); y = x 2 /2 + 1 fx, (fig. 187 c). Dacă Y 00 e punct izolai, atunci b2 = o.
a 2 c2 > O, Incit <:3 are ecuaţia
y = P 3 (x)/(ax2 + b) cu P 3 - polinom tn x de gradul 3 (c.b> C);
•de exemplu: y= (x3 - 2x2 + 1}/(2x2 + 1), (fig. 188). Dacă Y ~ e punct cuspidat, cu dreapta de la
infinit ca tangentă dublă, atunci a 2 = b2 = O; deci C3 are ecuaţin de forma (129) şi e o parabolă
.cubică. ·
Fig. 188
70 Un punct de întoarcere P 0 al unei curbe Oe punct tacnodal (sinonim:

:tacnod) dacă tangenta în P 0 la O are 4 puncte de intersecţie cu O confun-
-date în P 0 • Un punct nodal P O al lui O e punct biflecnodal dacă cele 2
tangente în P O la O au 4 puncte de intersecţie cu O confundate în P 0 • Să
~e scrie ecuaţia unei cuartice ireductibile pentru care sînt date: a) un
_-punct tacnodal şi unul biflecnodal; b) un punct biflecnodal şi 2 puncte cuspi-
-dale; c) 3 puncte cuspidale. Obs. Punctul multiplu P 0 de ordin par 2p
106
al lui O în care ramurile sînt 2 cite 2 tangente la cîte o aceeaşi dreaptă se
numeşte tacnod de ordinul p ; în P 0 , O are p tangente distincte.
71 Dintr-un punct P se duc normale la elipsa r. Să se găsească locul
lui P astfel încît·tangentele duse la r în picioarele normalelor să formeze un
patrulater inscriptibil ; are puncte multiple_ Y
R. Fie r de ecuaţie (61) cu e = 1. Ecuaţia tangenţială a lui r: f(~}= a 1 ;f+b1 ~1-~s=0
(i = 1, 2, 3). Ecuaţia tangentei (tn Mla r): ;, xi= O cu f (;i} =O; însă M.( ..!!.._ = a 2 ~ 1 , ~ =
. a~ a~
= b2 ~.a, _!!_ = -~), căci c polul tangentei faţă de r. Normala tn M la r trece prin P(rx., ţ3, 1)
a~ .
dacă q> (;j} = c2 ; 1 ; 2 + «;1 ; 3 - ţ3;2 ;3 = O cu c2 = a 2 - b11 • f = O, q> = O are 4 soluţii (din P
se duc 4 normale la r). f = O şi q, = O determină fasciculul de conice Âf + q> = O înscrise tn patru-
laterul format de cele 4 tangente. Elimintnd pe Â tn ecuaţia cercului din fascicul : «2 + 4b 2 ).S = ~2 +
+ 4a2 :>-2 , rx.(3 - 2c2 Â = O, găsim locul
(134) x2y 2 - c2 (x2 - y 2 ) = O; x = 2cl/(1 - 12), y = 2cl/(1 + 12) (fig. 189)
Puncte biflecnodale : O cu tangentele x ± y = O, X«· (1, O, O) cu tangentele xi - c2 xJ = O şi
Y r:c(O, 1, O) cu tangentele Xi + c2x§ = O, care c punct izolat.
72 în coordonate proiective omogene, curba triunghiulară Bimetrică de
exponent m e (m număr 1·aţional, a, numeie reale sau complexe)
(135) rm :(x1/a1)m + (x2/a2)m + (xa/as)m = o.
Se cere: a) Numind curbă asociată şi a doua curbă asociată lui rm curba
formată de polarele triliniare ale punctelor lui rm şi, respectiv, curba consti-
tuită din polurile triliniare ale tangentelor la rm, să se arate că aceste curbe
(distincte) sînt tot curbe triunghiulare simetrice ; să se găsească relaţia între
exponenţii acestor curbe. b) Orice curbă triunghiulară simetrică poate fi
obţinută ca polara reciprocă a unei curbe (135) în raport cu o conic1 ce admite
triunghiul fundamental (format din vîrfurile .A, ale _reperului proiectiv) ca
triunghi autopolar; să se stabilească relaţia între exponenţii curbelor. c) Să
se studieze cazul cînd latura .A.1.A 2 :x3 = O e dreapta improprie a planului
iar a 3 e soluţie a ecuaţiei ajţ + 1 = O ; să se determine clasa unei astfel de
curbe, numită curbă Lame. '
·y
Fig: 189
R. rm cu m ~ e p/q stnt curbe algebrice de grad pq sau ·2 pq, după cum ~ = ± 1. ln

primul caz,. rm nu trece prin A, ; tn celălalt caz, Ai€ rm şi stnt puncte multiple de ordin pq cu
p tangente distincte. Genul lui rm e g = (p - 1) (p -· 2.)/2. Cazuri particulare: drepte care nu trec
prin A., (m = 1); conice fn raport cu care ll·iunghiul fundamental e autopolar (m = 2); conice
107
tnscrise ln triunghiul fundamental (m = 1/2) sau circumscrise acestui triunghi (m ~ .:....t). Pentru
m = 2/3, rm
e o sextlcă unicursaUi, numită astroida proiectivă. a) Lui lvl' e A 1Ak i se asociază ·polara
triliniar4 (a lui M') ·
(136) x 1 x~x; + x2 x;x; + x3 x;x~ = O, de coordonate tangenţiale i~,. = 1/x;,

determinată de conjugatele armonice M;, tn raport cu A;, ale intersecţiei lui M' Ai cu laturile triun-
r,;
ghiului fundamental. Unei drepte d' :l::, x; = O, cu d' e Ai, li corespunde polul triliniar (al lui d')
(136')
Curba asociatd lui rm e curba (ln coordonate tangenţiale)
(137')
Există relaţia armonică 1fm1 1fm2 +

2/m. b) Ecuaţia = polarelor-lui PE rm ln raport cu conica
:E, Ai xf =
O e tangenţială; ecuaţia punctuală .e
, • m
(137") rm : l::1 (a,Ai x,)m = O· cu m' = - - (exponent
m-1
tangenţial pentru rm).
Există relaţi~ simetrică 1/m + 1/m~ = 1. c) Curbele Lame au ecuaţia
(138)
Cum= ep/q. (e = ±· 1; •p,q> O), avem m' = p/(p - eq). Deci: dacă.m>O,.rm e de cla-să p(p - •q)
sau 2p (q - p) după cum p ~ q·(m' ~O); dacă m<O, cînd m'>O, e de clasă p (p + q). Obs. rrn
c1) Prin centro-afinitatea :r,=;: a 1X/a, y = a 8 Y/b, slnt ~chivalente afin cu xm + y,m = c~. c2) Din
ecuaţia tangentei se deduce relaţia x/a + y/b - 1 = O cu a=. af11x:;'- 1 , b af fubn-l (,,tăietu =
rile" tangentei pe axe). c3) Dacă m e iraţional, rm
c transcendentă. ln cazul unei conice cu centru
C = ra :
tip Lame (fig. 190)
a
m = 2, a1 = a, aa =· V'eb, 3 = V-1, x3 = 1, curba as~ciată e ,o astroidă ·pr~iecliud ·de
·
(139) rl: (x/a)2/ 3 + E (y /b)2l3 - 1 = o (e = ± 1);
ctnd e = 1, avem astroida alungită (sinonim : curba lelracuspidală; fig. 190 a)
( 139') (:r/a)2 / 3 + (y/b) 2 l3 - 1 = O sau x = a cos 3 t, y = b sjn 3 t,
tar pt. e = -1, curba e astroida hiperboUcil (fig. 190 b) ·

(139") (:r/a)2 l 3 - (JJ/b) 2 J3 - 1 =. O sau x = a ch3 t, y = b sh3 l.
A doua curb4 asociatd a lui C e curba Schoule (curbă Lame cu m = -2)
(140)
simetrică ln raport cu axele, de clasă 6. Generare : Tangenta ln M e C taie axele conice tn M'
şi M", iar paralelele laaceste axe prin ele se taie tn P; 2 e locul lui P, ctnd M descrie pe C. r
r
Obs. Paralelele la axele de simetrie ale lui 2 , duse prin punctele tn care ele stnt tăiate de tan-
genta tn P la r 2 , se taie ln P' (x3/a2, ey3 /b 2) - asociatul lui P; locul r, al lui P' e e curbă
r
Lame de indice m = -2/3. Ctnd e = 1, 2 e curba cruciformd (sinon~m: curba trinodală armonicil)
(140') :c =·a/cos. u~ y = b/sin u ; x =,, a. (1 +. t~)f(l ~ .11 ), r, = b(l .+ t1)/2t, t.· = tg ..!f... • •
. 2
108
....
I
~---·~
a
Fig. 190
r
Centrul O al elipsei e punct izolat _pentru 2 , cu tangente inflexionare; asintpt~te: x = ± a şi
y= ±b (fig. 191 a); .. Altă construcţie: ·Se consideră cercurile Ci(O; a) şi C2 (O; b)'cn a> b; raza
OM1 cu M 1 e C1 taie pe C2 tn M 2 ; tangenta tn M, la c, (i = 1, 2) taie 2 diametri ortogonali
Ox şi Oi, ln T, şi T;; 1'12 e locul intersecţiei P a paralelelor prin T 1 şi T; la _ox şi Oy. (fig. 19th).
Intersecţia Q a paralelelor prin T 2 şi T~ la Ox şi Oy e tot o curbă cruciformă' r~: (b/x)2 + (a/y)2 -
-1=0. Tangentele tn Pe 11 şi Qer r; (corespmiztnd aceluiaşi t) se taie tn ·R: x=abf(a+b)cos3L,
y = ab/(a + b) sina t ~au r :. (ab)2 /3 (x2 l 3 + y2 / 3) = (a + b)2/ 3 (xy) 2/ 3, care e o curbă Lame
r +
cu m = -2/3. Obs. Tangenta tn P(u) la 2 :bx cos3 u· ay··sin 3 u - .ab = O ; deci p:. (afcos 3 i1,
b/sina u) descrie pe r•. .
Pentru a= b (C e cerc), obţinem curba cruce (fig. 191 c}; generar.e: tangenta ln M 1 E
r
eC'(O; 2a) taie 2 diametriortogonali tnM~ şi M~'; 2 e locul mijlocuiui P 1 al segmentului M;
M~':
(140") y"' = a 2 (x2 + y11)
:&2 sau p = 2a/sin 2 8
şie tangentă de 4 ori cercului C' ln puncte de pe bisecteare.
Ctnd e: = -1, r
2 e curba punctiformcl (sinonim: curba arcului voltaic)
(140"') X= a/eh u, li= b/sh u; X= 2atf(t2 + 1),, = 2bt/(t 2 -1) cu t = e•.
109
I
I
I
I
I
/
----
,,,✓
,.,,
r; ,,
y
X /
/
-- ............. ,
' '\\ I
/
,,,.,, ----- -==---:._-==..:::-..:-.:- r; I -
a \
\ I
/
\ I
\ I X
y I
', J r; \r·
I
I \ /
\ /
I \ /
I
I \ ./
____ .., _,,..,.,,>" -~,
,.,,..' ' , , ..... p'
------,,
C
/
Fig, 191
73 Două curbe 0 1 şi 0 2 se nu-
mesc c'ttrbe paralele dacă tangentele
lor în puncte corespondente sînt pa-
ralele. Să se arate: a) Dacă M e un
punct al normalei în punctul P la
curba O, cînd P descrie pe O, M de-
scrie o curbă r paralelă cu O. b) Dacă n e un punct dat în plan iar P e
punctul curent al curbei O, locul punctelor M din plan astfel încît
!lM = kOP (le - const) e o curbă ru căreia i se zice omotetica lui O
(de centru n şi modul k), paralelă cu O. .Apl. Numind toroidă curba paralelă
unei elipse, se cer elementele ei pliickeriene.
R. a) Fie C: F (x, y) =O; M (X, Y) fiind pe normala tn P (x, y) e C, avem
(X - x)/Fx = (Y - y)/F 11 sau X = x + pFa:tVF; + F;, Y = y + pF 21 tVF; + F; cu p = PM.

(141)
Dind lui p o valoare determinată, M descrie o curbă paralelă cu C. b) Fie Q = O şi C: p = p (8);
<>motetica lui C e curba
(141') r1
:p = k P (8).
Tangentele tn punctele omologe fac unghiuri egale cu raza vectoare comună: tg V1 =~=
kp'
= _i_ = tg V; deci slnt paralele. Fie O (a, b) şi C: F (x, y) =O.Din OM= k Q P cu P (x, y)E C
p'
şi M (X, Y)E R 2 , deducem omotetia
(141 ") X = a + k (x - a), Y = b + k (y - b) şi x = a + (X - a)/ k, y = b -1- ( Y - b)/k.
Deci omotetica r1 a lui C are ecuaţia
(141"') F(a + (X - a)/k, b + (Y - b)/k) = O.

Apl. Dacă P 0 E (61, e = 1). tor.oida are ecuaţihe (141 2). Sau, din (141 1), găsim
a2x b2y ) a2x2 b•y2 12x2 t•y2
Po ( a'+ t , b2 + i ; deci (a2+1)2 + (b'+t)s = 1, (as+t)2 + (b2+t)t = pt,
111
tnctt, prin eliminarea lui t şi noUnd c2 = a1 - b1 , obţinem .
Fig. 193
DKi toroida e o curbă algebrică de grad opt (n = 8), simetrică tn raport cu axele elipsei ; e
formată din 2 ramuri, forma curbei depinztnd de p (fig. 193). Are 8 puncte duble nodale sau
izolate (8 = 8), 4 stnt la dlstanţă finită: ctte 2 pc axele elipsei, cu cel puţin una d;n perechi reală;
celelalte 4 stnt improprii: punctele improprii ale elipsei şi punctele ciclice. Arc 12 puncte cuspidale
(k = 12), dintre care cel puţin 4 slnt reale• . Deci· toroida e de clasă m = 4 şi de gen g ·= 1 ;
ecuaţia. tangenţială: (b2 - - ~2) ;f +
(a~ - ~2) ţi -,ţ5ţ2 - 4p (~Î + ţi) ţS = O. .. ·
' ' .
74 Un_ punct P 0 (t0 )E(291 ) se numeşte punct (p, q)~mult·iplu dacă**
cc) x(t),_y(t) sînt derivabile (cel puţin) de n ori în t0 ,
(142)
~) x:P = ybi 1= O (i = 1, 2, .. . ,p - l),a-U' 1 #0, ybq>#O (l<p<q ~ n),
111) ylP+l ylll-1) y<ll) .
11
,) ~=-0-
xbv> :i-bP+ll
=· ••= xbq-1)
-0- - # -°-; E"=O,E11 #0(cx=p+l, .. . ,q-,-1)
x<g>
unde Ek = x!fl y~k> - xf> y'cf 1 (k = p + 1, ... , q). Să se arate că numerele

p şi q sînt invariante faţă de: a) o transformare de.parametru pe curbă; b) o
transformare de coordonate carteziene (ortogonale).
• Corespund punctelor elipsei tn care raza de curbură e egală cu p.

•• Se consideră numai cazul p<q (ceea ce e posibil, prin schimbarea axelor de coordonate
tntre ele). Dacă p = 1, deci xt =I= O, P 0 e un punct ordinar; deci: un punct (1, q) - multiplu
e un punct ordinar. După unii autori (v. (7),. p. 361), ramul singular (neliniar) de origine P 0 {format
din puncte ordinare cu excepţia punctului (p, q) - multiplu P 0) se numeşte ram de ordinul p
şi de clasă~ = q - p; atunci
112
dt ) d" x " · d" y "
R. a) Fie. i=i(T) cu -.-
( dT .o
-r/- O. Avem-.-= ~ A~-a x< 0 >, - - ~ A~-a y< 0 > =
. dT" · a=l · dT" a-l
·d.,, l .. 0 ( dl )" . .
(v = 1, ... , n), unde A~:-;-l ·= --
A.,, =
d-:-"
, -- , ceilalţi coeficienţi A~-a depinzlnd de
dT
b) Fie deplasarea: X = (x - x 0 ) cos 8 + (y - y 0 ) sin 8, Y = - (x - x 0) sin O + (U - y 0 ) cos8.
Deducem : ~2) Xbi) = Ybi) = o,xr> -:/: O, Yb") ·.,,. 0;
y2) icc = o, i" =I= o cu $k = xb1' 1. Ybk> - xif> Yt 1 = xW> ubk' - xbk> u:f' = Ek.
75 Fie P 0(t~)e (291 ) un punct (p, q)-multiplu. Se cere: a) Să se arate

că tangenta în P O la curba Oe determinată. b) Să se raporteze curba la reperul
format din tangenta şi normala în P O la O, numit repe1· afin asociat lui a
în P 0 •
R. a)Tangenta, prin definiţie, e limita secantei prin P 0 şi P [x (t0 + h), y (10 + h)] E C, clnd h-+0.
După (142), aum ,
(1 0 + h) = X (10 ) + ~ x(J') (t0 + 6'h), . .
!
X
pi
(143) (0<6', 8"<1).
h'P hll
y (1 0 + h) = y (l0 ) + -yt<J>(t0 )
pi
+ ... + -y(q)
ql
(1 0 + 6"h)
După cum y;{1 1=I= O sau y~01 = ) ( a = p, ... , q - 1), tangenta tn P 0 la C arc ecuaţia
(144) (x _- x 0 )/ x:f > = (y - y 0 )/y~Pl sau• y - y (l_0 ) = O.
Obs. (142) arată : ,·ectorii 7bcc) (~ = p + 1, . .. , q - 1) sint coliniari cu vectorul tangentă '"i-t>,.
adică ,~cc> = i.. cc r:fl.
b) Cc,nform problemei 74, ptitem avea P 0 = O, Ox să fie tangenta tn Po,
la C iar t0 •= O'; deci (143), devine
t;, tq
(143') ;i:(I) = · x<D> (O'(), y (t) = -- y<"> (8" l), (p<q).
pi q!·
. ( X (l) )l/J>
Transformarea de parametru T = l xU''tfl. I , duce la (notlnd t pentru T)
I'
(145) .x =· atP, y = blfl + b1ta1 + .·.. ·(p <q <q1 < ... ).
Obs. O condiţie neces1.ră şi suficientă ca P 0 să fie un· punct (p, q) - multiplu (p> 1) e ca (cel puţin)
unul din num~rele q, q1 , ••• să n~ se dividă :p~in p. .
-· * .uacA p>q.şi x.<q) (10). = ·.... ~ x<JJ-:ll (l0) = O, i~nge"u.ta tn Po la C. e paralelă, cu axa Oy.
113
8 - o. 2889
78 Fie P 0 (t0 )E(291 ) un punct (p, q)-multiplu. Dacă p e par, P 0 e un
~unct de întoarcere de prima sau a doua speţă, după cum q e impar sau par.
Dacă p e im.par, P 0 e un punct singular aparent al lui O, fiind punct de
inflexiune sau de ondulaţie, după cum q e impar sau par.
R. ln reperul afin asociat ln P 0 lui C :P0 (t0 ) = O, P (l = 10 + h)E C are coordonatele (143)
-cu x (10) = y (10 ) = O iar tangenta în P 0 la C e Ox (fig. 194). Comportarea curbei se determină
cu ajutorul expresiilor
fY PI C
p,fL x(t0 + h), 1j(l0 + h) = TP = YP - YT =
Presupunem că x<2>>(t0 + 6'h), y<q> (1 0 + 6"h) au
y(l 0 + h).
acelaşi semn; de exemplu, slnt pozitive. Celelalte

bi ;~ posibilităţi conduc la aceleaşi concluzii, schim-
bindu-se numai cadranele ln care se află C. Datorită
lY y continuităţii derivatelor x(t), diferite de
.Y Jc zero pentru t = 10 , ele vor păstra acelaşi semn
~~X
tntr-o vecinătate a lui O(l = 10). Cum ln (143)
.
~I.,.
J
P,;; .......L_:~
F/
. I
intervine h la diferite puteri, ln acea vecinătate
a lui O, forma curbei diferă de la caz la caz, fiind
.,/ C I I
d I
T-
formată din 2 ramuri tangente fiecare tn O la Ox:
1) p - par, q - impar:_ după cum h ~ O (hP > O,
Fig. 194
<
hq O), P descrie clte o ramură ln cadranele I şi
·1v; O e un punct de lntoarcere de prima speţă (fig. 194 a). 2) p, q - pare: după cum
h ~ O, P descrie clte o altă ramură ln acelaşi cadran J ; O e un punct de lntoarcere de a doua
.speţă (fig. 194 b). 3) p, q - impare: după cum h~O, P descrie clte o ramură tn cadranele I şi
III; O e un punct de inflexiune (fig. 194 c). 4) p - impar, q - par: după cum h~0, P descrie
,cite o ramură în cadranele J şi II; O e un punct de ondula/ie (194 d). lnsă, dacă p e impar,
_prin transformarea de parametru "t' = t1J, adică t = -r 1 f1J, ecuaţia lui C devine
't' "t'(p+ll IP 't'Cq+ll1p
X= -~ -r~P) + ___ a.(P+ll + . . . y = _~'1' 1,(q) + ___ 1,(q-¼ 1) +
pI -v (p + 1) ! o• ' q I .,o (q+ 1) ! uo ...
·iar ln O(-r = O) avem ( ~)

d't' o
= ..!_ x1l =I= O, ( dy) = O;
pi gT o
deci Oe punct ordinar.
77 Să se determine natura punctelor (p, q)-multiplu ale curbei O :

:a) ro =4 t2, y = t 2 )/3; b) ro = 2 sin t, y = 2 cos 2t/(2 + cost); c) ro =
2t(3 -
= (9t + 1)/9t , y = (27t4 + 1)/27t3 ; d) w = t5/10 (1 - t), y = t 3 ; e) ro = t4,
2
.Y = t2 -t5 ; f) ro = t 2 /(1 - t), y = t 3 /(1-t2 ); g) x = t 2 , y = at4+ bt5 ); h) X=

= t/(1 - t 2), y = t(l - 2t2 )/(1 - t 2 ; (i) ro = 5t2 /(1 + t5 ), y = 5t3 /(1 + t5 ); j)
.$ = (t + 2) /(t + 1), y = (t - 2) 2 /(t-1); k) X = t 3 /(t -1) (t + 2), y = t(t -
2
- 2)/(t-1); Z)x=8t2 /(1 + t4 ), y = 8t3/(1 + t4); ro) x= -3t2 + ta, y=-3ta+

·+ t4 ; n) X = (t2 - 1)2 , y = t(t 2 -1).
R. a) x' = y' = O n-admite nici o soluţie; deci C n-are puncte (p, q) - multiplu. Are ttn
·nod ln A (3, O), obţinut pentru l = ± Va (fig. 195). b) A (l = n:/2) = (2, O) şi B (l = 31t/2) = (-2,
O) - puncte de întoarcere de prima speţă, cu tangentele ±x + y - 2 = O (fig. 196). Tangentele
·tn C (t = O) = (O, 2/3) şi D (t = 1t) = (O, 2) stnt paralele cu Ox; P 1 2 (± 2 Vs,3, 2/3) - puncte de
inflexiune. c) Pentru t = ± V3/3 obţinem că A (2/3, - 4 V3/9) şi B (2/3, 4 V3/9) stnt puncte
0
-(2, 3) - multiple (fig. 197). d) O (l = O) e punct (5, 3) - mu.ltiplu, tangenta ln O fiind Oy (fig.
s
·t98). e) O (l = O) e punct (4, 2)-multiplu, cu tangenta Oy (fig. 199). A (t = - V4/5) e punct de in-
. 3
·flexiune, tangenta tn B (l = V2/5) e paralelă cu Ox şi curba taie pe Ox tn C (l = 1). f) O (l = o)
· e punct (2, 3) - multiplu (fig. 200). g) O (t = O) e punct (2, 4) - ·multiplu (fig. 201). h) N-are
114
r
', D,.,.
8 o A
Fig. 196
Fig. 195
r
I
i " X-
~ -----------~
8
Fig. 198
Fi:;. 19i
y
y
o X
Fig. 199 Fig. 200
Fig. 201
puncte {p, q) - multiplu (fig. 202). i) O e punct cuadruplu, constituit din două puncte de lntoarcere,
tangentele duble fiind Ox (pentru t = O) şi Oy (pentru t = oo); prima bisectoare e axă de simetrie (fig.
203). Ecuaţia cartezi;mă x5·+ y 5 - 5x2!J2 = O. j) A (t =O)= (4, -4) e punct (2, 3) - multiplu (fig.
204). k) x = - t3 /2 + ... , y = 21 + ... O e punct (3, 1) - multiplu (fig. 205). 1) O e un pmu t
triplu, fiind punct (2, 3) - multiplu cu Ox tangentă (pentru t = O) şi ordinar cu OIJ tangentă
(pentru t = oo), (fig.. 206). m) O (1 1 = O şi 12 = 3) - punct triplu : pentru 11 e punct (2, 3) -
multiplu cu tangenta Ox (situată la slinga lui Oy) iar pentru 12 e punct ordinar cu tangenta y = 3x
(fig. 207); Tangenta c paralelă cu 0x tn A (t = 9/4) şi cu Oy tn B (t = 2). n) N-are puncte (p,
1
q) - multiplu. O (t = ± 1) e tacnod (fig. 208; v. şi fig. 36); tangenta c pai:alelă cu Ox tn A (I=

= - 1/V3) şi A' (t = 1/Văj, iar cn Oy ln B (l = O).
78 Se numeşte parabolă generalizată de indice m (sinonim: parabolă ile
ordin superi01·, parabolă de ordinitl m, curbă binomă parabolică) curba O de
ecuaţie
(146) y = axm (m - număr real pozitiv).
Se cere: a) Să se afle punctele (p, q)-multiplu ale curbei. b) Notînd cu T, T'
punetele în care tangenta în P la O taie pe Ox şi Oy, iar cu P' proiecţia
lui P pe Ox, să se găsească raportul de asemănare al triunghiului TOT' şi
triunghiului T P' P. c) ]folosind acest raport de asemănare, _să Sţ deducă un
mod de construcţie al ·tangentei .. în P la O. d) Să se arate_ că raportul
~lintnrsnbtangenţ,ă (în P la O) şi abscisa lui P e constant. · ·
R. a) Dacă· m e riumdr irational, C c transcendentă, fiind formată dintr-o singură ramură
hmgentă ln O unei axe-,a reperului (fig. 209). Dacă m e număr raţional: m = q/p cu• p< q şi
(p, q) = 1, C = Cvq e o cqrhă algebrică de grad q şi admite parametrizarea
(146') Cpq : x = IP, y = atq (p<q). .
Dacă pe impar, Oe punct ordinar cu taiigentă nestaţionară ctnd p=l, q=2 (C 12 e o _par,ibolă; fig. 210)
snu cu tangent,l staţionarei clnd p~1, q> 2, fiind punci de inflexlu_ne_ pentru q impar (fig. 211)
y
----=---r.·.1:7i ____x
Fig. 209
r a. ·t
\\
\
..··,
•.•· I
\
\ ••• I
\ __.. I
\
\ _.· I
\ ••• I
\ _... I
'\ _.. I
I
I
f
Fig. 210 Fig. 211
• Ceea ce e posibil schimhtnd axele,..de· coord~ate---tntre ele.
116
y
. "
~-
Fig. 202
Fig. 204
X X
Fig. 2_03
Fig. 205
.Y
8'
Fia, 206 Fig. ~07 Fig. 2()1
y
CJ6
..•·
...·•·
...•··
....-··
Fig. 212
X
\
''.... .. ·•
\
\
.... ·•
..
\ ···...
\
\
..·.
·•
\
\
··...
\
\
Fig. 214 \
Fig. 213
,.,..
. J:J:z. •Z::S.2
3•11
-·2
r3
--JK!? -j ~]7
Fig. 217
.Y
Fig. 215
Fig. 216 Fig. 21R
118
;Sau punct de ondula/ie pentru q par (fig. 212). Dacă p e par (deci q e impar), O e punct de
.tntoarcere de prima speţă (fig. 213). Obs. Mai general :
r
(147) y = axm + ~ ai Xffii (m<m1 < ... <mr).
i=l
Dacă m şi mi slnt numere naturale, C c o curbă raţională de grad mr, cu mr - 2 puncte de infle, /_-
xiune reale sau imaginare. Pentru mr = 2 se obţine o parabolă; de exemplu : y = (4x - x2)/3
,(fig. 214). Pentru mr = 3 regăsim parabola lui Wallis; de exemplu : y = - '(9x - x 3 )/10 (fig. 215) .
.Alte exemple: y = - (15x - x 4 )/30 (fig. 216); y = x (x - 1) (x - 2) (x - 3)/2 (fig. 217); y =
= (4x-5x 3 +.x6)/10 (fi"g. 218) Dacă m=rx./(3, ini=rx.i/'3; iar p = c.m.m.m;c. (f3, f31 , ••• ,f3r), putem lua
r
,(147') x = lP, y = atq + ~ a1 tqi (p<q<q 1 < ... <qr).
i =1
r
Deci O e punct (p, q) - multiplu, prezentlndu-se oricare din cele 4 cazuri (termenul ~ ai lqi
i ~1
ia o valoare pentru te [- e, O) şi alta pentru t E (O, e], una sau ambele ramuri ale lui C putind
tăia pe Ox. Exemple: y = ax2 +
bx5 ' 2 (fig. 219), y = ax3 t2 +
bx 3 (fig. 220), y = ax 2 bx 3 +
c(fig. 221), li = ax; /3 + bx2 (fig. 222), y = ax2 + bx3 + cx7 t2 (fig. 223). b) Tangenta şi normala
y
G=f
b=f
Fig. 219
j
Fig. 221
X
a-·
h-t
Fig. 220 p;g, 222
y . y
c.27 C"'VG
100 18
o X
C=f
Fig. 223
in P (x, y)e (146): myX - xY + (1 - m)xy = O şi xX + myY - (x2 + my2) =O; deci OT =
m-1
= - - x, OT' = (1 - m) y, Incit raportul de asemănare e 1 - m. c) Se împarte x = OP' ln m
m
părţi egale; dreapta care uneşte a (m - 1) - a diviziune cu P e · tangenta căutată (fig. 224).
d) Subtangenta P'T = - y/y'; deci P'Tfx = - 1/m. Obs. Ecuaţia tangenţială: (1 - m)m- 1 ~f +
+ mm ~2 ~3-l
= O. Traiectoriile ortogonale ale curbei (146) cu a parametru sînt elipsele xii +
my 2 = const.
78 Să se studieze sin-
gularităţile curbei O : a) p =
= ± ev'"unde p/q >0 eo frac-
ţie ireductibilă şi unde se ia
semnul + cînd p e par ;
b)p = tgi; c) p2cos8=a2sin~6;
2
d) p = asin J!. (a > O) ;
2
e) p cos6 = 2psin8 (1 + sin O);
f) p2 cos2 6_ = 2. cos2 6 - 1.
R. Uneori e necesar să trecem
fn reprezentar~a carteziană. a) 8=l";
C :x = tv cosi"== tP (1- t2'lf2 I+ ... ),
« p T y = tv sin l" = i".(i" - t3 "/3 I + ... ).
Fig. 224 O (t=O) e punct (p, p+q) - multiplu.
120
& . . .
b) tg....; = t; A (t = ± 1) = (O, 1) e nod (fig. 225). c) x (x2 + y2 ) 2 = a2y (3x2 - y2 ); O e punct
2 .
triplu (fig. 226). d) 4 (x2 + y2) 3 - 4a2 (x2 + y2) 2 + a• y2 = O; n (O, a V2/2) şi G' (O, - a V2/2)
slnt noduri iar Oe tacnod (v. fig. 227). e) x (x2 + y2) 2 - py2 (x2 + y2 ) - 4p2 xy2 = O; O e punct
triplu (fig. 228), Obs. p==O pentru 8 = rt/2, 8 = O şi 8 = n/2; p' = O pentru 1 + 2 sin 8 - sin:10
= O. f) x4 - y' = x"' - 3y2 ; O e un nod cu· tangente inflexionare (fig. 229).
y
Fig. 225
Y.
Fig. 22i Fig. 226
X
2a 1
1. X
I
I
I
I
I
'1 I
Fig. 228 Fig. 229
121
80 Să se afle singularităţile spiralei lui-
Poinsot:
(148) p = 2a/(eP 8 + e-v0 ) = a/ch.p6.
ll. 6 E R. C e simetrică_ în raport cu axa polară şi.

n-are puncte de inflexiune ; polul O e un punct asimptotic
(fig. 230; linia întreruptă pentru 8e (O, -oo)). Obs. ln A,.
tangenta e perpendiculară pe a~a polară.
Fig. 230
5. ASIMPTOTELE UNEI CURBE PLANE
81 O condiţie necesară (dar nu suficientă) ca, o curbă (2) să aibă asimptote::

(149) există Iim f(x) finită sa·u infinită.
X ➔ OO
Apl. a) y = ax/(ax2 + 1), a >0 (serpentina lui Newton); b) y = x 3 /(x2 - 3) ;.

c) y=8a 3 /(x 2 +4a2 )(curba J'Iariei A.gnesi); d) y = In l(a: - 2)/ (x + 2)1; e) y =
= 2(x - + 2x + 1); f) y = x~/2(x + 1)2 ; g) y = lnx; h) y =
1) 2 /(4x2
X
x 2/(x 2 - l); i) y= (x 2 + 3x + 2)/(x2 - 3x + 2); j) y = b tgax (tangentoidă) ;.

k) y = (1 + sin2x)e-.x; I) y = b sec:!!.(secantoidă); ·•ri) y = (tg x) 81 nz.
a
R. Căci C n-are asimptotă dacă
( 149') lim r (x) nu există (nici finită, nici infinită).
În adevăr, dreapta d : y = mx +n e o asimptotă a lui C dacă

f(x)
(149") m = lim --- • n = Jim [f (x)- mx].
Z ➔ OO X X ➔ OO
O, atunci f (x) - mx = f (x), iar după (149') nu există (149; C n-are asimptotă•·
1
Ctnd m = );
Dacă m =fa O, atunci f (x) = f (x) x şi deci ar exista Hm f (x) = m • oe, ; se contrazice ipoteza
X X ➔ OO
(149'), Obs. Clnd limita (149) există şi e finită, C admite o asimptotă orizontală. Dacă această
limită există şi e infinită, atunci se cercetează limitele (149"); dacă una din ele nu există sau e·
infinită, C n-are asimptotă. Api. a) lim f (x) = O, lim !___(~ = O; Ox e asimptotă orizontală
:l: ➔ 00 :l: ➔ 00 X '
(fig. 231). Punctele de _abscisă O şi ± V3/a stnt de inflexiune; maxim in. A (1!Yl4 Va/2) şi mini1111
y '
;a 1 - A
rr----~··
- •,
2
----------;Va
~.,JJ.~
I X
c-4
, I 2
Fig. 231
122
-1/ v;, - Vai2). b)-liro
±
r (x) = 00; asimptote verticale X = ± Va. Jim f (x)
~~
= 00 iar m =
= 1, n =O ; asimptotă oblică y = x. O e punct de infhixiune (fig. 232). c) Ox e asimptotă orl-
-zontală (v. fig. 115 c); maxim ln A (O, 2a). d) x = ± 2, Y = O (fig. 233). e) y = 1/2; A (-2/5,
'98/21) şi B (1, O) slnt extreme (fig. 234). f) x + 1 = O, x - 2y - 2 = O (fig. 235). g) Ox şi Oy (fig.
'236); maxim tn A (e, 1/e) iar B (e312 , 3/2 Vc 3) e punct de inflexiune. h) x = ± 1, y = 1 (fig. 237).
"i) x = 1, x = 2 şi y = 1 (fig. 238). j) Curba e formată dintr-o infinitate de ramuri egale, una
-obţintndu-se din alta printr-o translaţie de forma x'=x + Im/a (ke Z). Ramura din intervalul (1t/2a.
)(
Fig. 232 Fig. 233
Fig. 234 Fig. 235

y
A 8
X
j 1
\_
·f o 1 X
Fig. 236 Fig. 237
123
31t/2a) admite asimptotele verticale ~ = 1t/2a, x = 31r/2a (fig. 239); A (1t/a, o) e punct de infle-
xiune, cu tangenta y = ab (x - 1r/a). k) Cum f (x +Im)= f (x)e-k1t, valorile funcţiei pentru
xe [kn - 1t/2,/m + 1t/2].se deduc .din cele.pentm xe (-1t/2,1t/2] prinlnmulţire cu e-kn, Avem
A (-1r/2, e1t/ 2 ,_ 4,8) şi B (rr/2, e--::/2 ,_ 0,2), cu rninim ln m (-1t/4, O) şi ma~im Jll_ (arc tg},_
,_ 0,32; 8 c-arctgr, 3 - .1,17.8') (fig.
.
24,0). I).. CurQa are o. infinitate de ramuri,
.
deduclndu-sc din cea
5
din intervalul [O, 2a1t) prin translaţia x x = + 2ak1t, y' = y (kE Z). Asimptote: x = (2k + 1) a1t/2
(fig. 241 ). m) r (x) e periodică, de perioadă 27t; deci, fie x e [O, r./2) U [7t, 31t/2], x = n/2 fiind
2 X
m
M
M
X
_Jl. 1I.
2 2
Fig. 238 Fig. 240
y J.g_l!
Jr,
alT Z- 2alf
~-~:C---.i----,,G -M-
_a
a•f. b•f
Fig. 239 Fig. 241
124
asimptotă, iar A (O, 1), A 1 (1t, 1) şi D 1 (31t/2, O) puncte ele oprire (fig. 242). Obs. în [O, 1t/2), scriem
y = c" cu u . x In ( tg x ) ; y , (O + O) = 1·1m y--·-
= sm - 1 = hm . ---1 , u-- = - oo. In [1t, 31t/2],
e"
a: ➔ 0 X Z➔O U . X ,
• I 1
avem y (x + 1t) = (tg x)- 8 "f =- (tabela 3).
: Y (x)
Tabela 3
7t 1t 51t 31t
X o Xo - 0,31 ' 1t +xo. 21t
4 2 4 2
y' - O + ff + • +oo + O- -V2 -

1
y I .1 Yo"' 0,7 +oo 1 --1,4
Yo
1 o
I A B C
I '
I (y" = O)
82 Fie familia de strofoide oblice + (y - AX) =· a(x2 -y2). Să Re (a:2 y 2)

afle : a )' Locul punctului de intersecţie al curbei cu asimptota. b) .Locul
prqiecţiei punctului dublu al curbei pe asimptotă.
83 &ă se găsească num~rul rădăcinilor reale a;le ecuaţiei:
;
a) ex = am2 ; b) (a:3 - 3x + 1)2 + m2 = 4 - O.
R. Se foloseşte metoda grafică: numărul rădăcinilor renie e .dat de numărul punctelor de
intersecţie a două curbe C1 şi C2 obţinute (în mod convenabil) din ecuaţia dată. a) C1 :y = ex şi
C2 :y = ax2 (fig. 243) se taia în 1 sau 3 puncte, după cum a<e 2 /4 sau a~e 2 /4; tn cazul a = e2 /4,
2 din ele coincid tn (2, e2 ). b) C1 :y = x3 - 3x + 1 şi C2 :x2 y2 = 4 (fig. 244) se taie tn 4 puncte +
Pi (i = 1, 2, 3, 4). ·
84 O secantă pl'in vîrful .A.' al unei hiperbole echilatere o taie în lJf şi

tangenta în-,celălalt vîrf în N. Luînd pe semidreapta A'M segmentul A'P=
= .1.lf.N,P descrie o curbă O. Să se afle asimptotele lui O.
R. Cu O ~ A', hiperbola : y2 = x 2 - 2ax. C :x (x2 - y2 ) = 2ay 2 ; O - punct de intoarcere
de prima speţă,·_ asimptote: y = ± (x - a), x + 2a = O (fig. 245).
85 Folosind tangenta în n (O, Z) la cisoida oblică (26), să se indice o

construcţie pentru asimptota cisoidei. ·
86 Prin cv'adratrice se lnţelege curba utilizată în rezolvarea „cvadraturii
cercului" (problema construirii unui pătrat avînd aria egală ca a unui cerc
dat, a determinării lungimii unui arc de cerc sau a construirii unui
segment de măsură egală cu numărul 1t). Să se arate că sînt astfel de curbe„
determinîndu~se as~ptotele curbei : .a) Ovadmtricea lui Dinostrate : Dacă A
e un,,,,...._punct
,,,,...._
fix şid
.e o dreaptă fixă, e locul punctelor P astfel ca OP' /OA =
= POd/AOd, P' fiind pi:oiecţia lui P pe dreapta O.A. dusă prin .A. perpendicular
pe d. b) Ovadrat1~jcea lui Tschirnhau.sen de ecuaţie
• X
(150) Y· = _a Sln-,
2a
c) Curba lui lV allis (T --'-- funcţia euleriană) :

f(2x)
(HH) y = 221,-11 ( ( (l-u•)•- 1 dur' sau Y=--·
2 r (x) .
125
l
Fig. 24-l
Oo::.f
4
a,=2
a2.= 1
/I I
~\ I Fig. 245 Fig. 24:J
:126
A
Jt a) Fie (fig. 246): a.= OA, ~ = !}OA şi q> = 1t/2 - 8; dcd
(152). C: y = x ctg-, p
7tX
= 2a
· - -· <p- .
2a 7t sin cp
Asimptote: x = 2ka (k = ± 1, ± 2, ... ). Ce simetrică faţă de d, pe care o taie ln B (O, 2a/rt) ;:

tn [± 2a, ±4a], [± 4a, ±6a], ... e formată din _ramuri asemănătoare. Punctele ei de inflexiune
slnt pe tangentatn.B la C. Arcul BA {din intervalul [0,2a]) admite o definiţie cinematică: Traiec-
toria punctului comun a două drepte mobile, dintre care una se deplasează uniform şi paralel
cu d iar cealaltă se roteşte uniform tn jurul lui OE d, fiind paralele iniţial şi coinciztnd tn final.
Dinostrale (sec. IV t.e.n.) a arătat că OB = 2 a/n; pleclnd de la OA = a şi OB = 2a/1t, a construit.
pe a.r. De fapt, cu definiţia cinematică, curba a fost descoperită de Hippias din Elis (sec. V t.e.n.)
A
folosind-o la rezolvarea „trisecţiunii unghiului": fie POA dat; se construieşte AQ' = AP'/3 şi
A A A
paralela prin Q' la d taie pe C astfel că QOA = POA/3. Lulnd AQ' = AP'/n se obţine QOA =
A
= POA/n. Obs. Inversa lui (152) e cohleoida (53) cu « = rt/2a. b) Căci (fig. 247) o intersecţie
a curbei cu cercul r
(O; a) e A (2a/rt, a sin 1). Obs. Curba (150) e transformata sinusoidei Y =
= sin X prin afinitatea x = 2aXJ1t, y = aY. c) Punctul de abscisă x = 3/2 are ordonata y =
= 8/rt. C conţine punctul (1, 1) şi toate punctele de coordonate cu valori întregi de forma
2 3 2
x, x-t.1. ... ( x-l))
. , un d e x ia · i n t regi· poz1t1ve
· va Iori · · mai· mari· d ec IL 1 • Obs. T o t cur b·"(a.
( 1.2.3 ... (x - 1)
Wallis e
(151') y - u: (I - u•)•-•
du)_, sau y=
r (2x)
22<x-1> r2(.1·>
cu care se stabileşte formula

7t 2 2 4 4 6 6 2n 2n (n 1)2 22n
-= lim -·-• ---•-·--· --·--- ~au Vrr = Hm
2 fl-+00 1 3 3 5 5 7 211- l 2n +1 11 ➔ 00 V
(2n) I n
y
.,.-·
✓
/
--af
-,r
\
\
Fig. 2'16 Fig. 247

O a treia curbă .de lip Wallis c şi curba binomială a lui Quelelel :
n) r (n + 1)
(151 ")
l/ = ; ( = r (X + 1)r (n - X + 1)
1
care e folosită ln statistică pentru reprezentarea frecvenţei probabile a abaterilor de la o normăt

determinată.
127
87 Să se studieze curbele lui Van der W aals :
(153) y = -a/w2 +
µ/(x - b) (a, b-const. pozitive, µ-parametr·u pozitiv).
Oind y e presiunea p, w e 'Oolumul V iar µ = RT cu T-temperatura absolută
şi R-constanta gazelor, obţinem ec-uaţia modelului gazelor reale; pentru dife-
rite valori ale lui T rezultă izotermele lui Van der Waals.
4h .5h Gb
0=1G
Fig. 248
R. Asimptote: x = O, x = b şi y = O, Y00 (0, 1, O) c punct triplu cu 2 tangente distincte

(asimptotele verticale, Oy - tangentă dublă). Forma curbei depinde de µ(sau A = µ/a). Zel'ourile
lui y' slnt date de intersecţia lui y1 = i.x3 şi y 2 = 2 (x - b)2 : se taie ·(cel puţin) ln P~ astrei
ny
că x~E (O, b); există Ac= 8/27 b, ctnd Xc = 3b, astrei că y1 şi !I, slnt tangente ln C, iar u1 11 =
= {P~, A, B} pentru i.< Ac şi u1 nu2 = {P~} pentru i.> Ac (fig. 248) - căci i.x3 = 2 (x - b)2 ,
3Ax2 = 4 (x - b) iar Ac = 2 (x - b) 2 /x3 = 4 (x - b)/3x2• Zerourile lui y" slnt date de intersecţia
lui Ys = i.x4 şi Yc = 3 (x - b)3 : există Ao = 81/156 b, ctnd x"0 = 4b, astfel că Ya şi y4 stnt tangţnle
tn p~', iar YanY, = {P, Q} pentm ). < i-o şi Ya n Yc = O pentru A> Ao (fig. 249). Avem
128
y
·.,
a
-Jb - ..
b =l
6
A' 27 il _ 243
= 16 ' 0 - 128 '
A"::::§..
2
Fig. 249
129
9 - c. 2SS9
cazurile : y are 3 extreme şi 2 puncte de inflexiune (tabela 4, fig. 250) ; y are 1 extrem şi 2 puncte
de inflexiune (tabela 5, fig. 251); y are 1 extrem şi 1 punct de ondulaţie (tabela 6, fig. 252); y are
1 extrem (tabela 7, fig. 253). Obs. a) y are zerouri clnd 1 - 4Ab ~ O (v. fig. 250). b) Construcţia
izotermelor: introductnd curbele (fig. 254)
u = (:z: - b)/x2, v = 2 (x - b)2/:x;3, w = 3 (:z: - b)3/:x;4,
x; x;
~----
]Ar
y
o x: b X
I m, x:' x'2 xJJ
I
I
x, x,
12 2
I
I
I
_:
O x; b X
x"
'Z
~--:
lnf_ Fig. 250
130
Tabela 4:
X -00 o x'o b x'1 2b x"

1 x"
2
y o -oo -oo M -oo +oo O m o M o
y' +o- o + + + o
y" + + + + o o +
, ,
o x' X1=X1 X2
% -00 o (3-V5)b b
2b "
X1 (3+Vs)b "
X2 +00
m o
y o -00 -00 M -oo +co o M
y' + o - o + + o
y" + + o o + +
X -00 o b x"
1 x'2 x"
2 +co
y O -co -00 M -oo +co m M o
y' + o - - o + + o
y" + + o o + +
Tabela 5:
x~=x;=x~'
X -co o x'o b 3b x"
2 +00
y o -co -00 M -co +co i i o
y' - + o - - o - - - - -
y" - - + o - - o + + +
,
X -co o Xo b x"
1 x"
2 +co
y o -co I-co M -co +co o
y' + o -
g" + o o + +
131
- -
avem y = - a(u - A)1(x - b), y' = a (v - A)J(x - b)2, y" = - 2a (w - t.)/(x - b)3;
dreapta ). = const. taie curbele u, v, w·tn zerourile lui y, y', 1/' (fig, 255).
y
O xi · X
: b 2b 3b x"z
~-- : x:..x:'-x:
ll\l
y
o x: X
2b Jb x;' xff
Fig. 251
88 Să se găsească condiţia ca o curbă O: x = x(t), y = y(t) să admită

asimptote. .Apl. cînd O (cu a >0): a) x = (t2 - 4)/t(t + 1), y = t3 /(t2 - 1);
b) x=(t2 -1} /t, y = (3t + 1)/t(t -1); c) x = 2at3 /( t- 3) 2 (t -1), y = at 2 /(t-1);
s.___ s __
d) x = t 2 /(t - 1), y = t/(t 2 - 1); e) x = 2/V(l - t 2 ) 2, y = 2t/V(l-t 2 ) 2 ; f) x=
=t 2/(1 +t2 ), y=t3 /(1 +t 2 ); g) x=4at2/(4-5t2 ), y=4at3 /(4-5t 2) ; h) x= at 2 /(t2 -
s_ _ _ _ _ _ s _ _ _ __
3 2
-2t + 2), y = at /(t -2t + 2); i) x=l/V(l - t ) (1 + t), y=t/V(1-t 2 )(1+t);
2
132
Tabela 6:
x'o b +oo
y"
· Fig. 252
Tabela 7:
X +oo
o
y" +
x:
~~-inL_
Fig. 253
133
.s :::.. :::,
I I
. I
I I
I I
. I
I! I
'....:io.--+-1---1------6
~
-~
>,
-·-·-
.,,,,.,,,,
~.,,
/~
/' ./
/ /'
I ./
I
I /
I /
I
I /
I
::,. ):
I
y
7
f
O b f X
a=f, b=f , A,=/ , Az•;, Â,= ff

~=- 1G ::Ac Âs= tf52 , A&= 2♦3 1 ).1 =2
T 9 J 625 (28
Fig. 255
135
j) x = t~/(1 + t2 ) , y = t(l - t 2 )/{l + f.2 ); k) y = (l - 1/xt; l} y = 1/(1 +
+e 11
<x-i ) ; m) y = -1 sin x (x >0); n) y = e2 v-:r ; o) x 3 + x + y = O; - xy 2 2 2
X
p) 8x3 +y 3 - 3~/ 2 = O; q) x 3 - x 2 y - xy + 2y =O; r) yx = 1 + x; s) {y -
- x){x2 + y2) + a(x2 + y 2 - xy) = O. · ·
'. . .
R. P (t) E C descrie o ramură infinită dacă lim OP = o::,. Deci : cînd
l-+1 0
(154) lim f (l) = .a, lim g (t) = oo, respectiv lim f(t) = oo, lim g (t) = b,
t-+1 0 l-+1 0 t-+lo t-+t0
x = a, respectiv y = b, fiind o asimptotă (verticală, respectiv orizontală);, ctnd
(154') lim f(t) = ex,, Jim g(t) = oo,

l-+1 0 . l ➔ lo
C admite· asimptota (oblicii)
(154") y = mx + n cu m = lim g~t) ~ O, n = Jim [g (t) - m f (t)].

. t-+1 0 f(t) I ➔ t0
O ramură infinită a lui C cu asimptotă e o ramură hiperbolică dacă rămine de aceeaşi parte a· asim-
ptotei pentru l-+10 • Dacă nu există a doua limită (154"), acea ramură se numeşte ramură para-
bolică a lui C .. Api. a) Ox, x + 3/2 = O, x - 1 = O, y = x/6-:25/12 (fig. 256). b) Ox, Oy şi y =
= x - 4 (fig. 257). c) x = 2a, y = 9a/2, y = 2 (x - a) (fig. 258). d) x ± y = O (fig. 259). e) y =
= O, 2x + 1 = O, 2x - 4y - 3 = O (fig. 260). f) x = 1 (fig. 261). g) 5x + 4a = 0,5V5y = 10:c -
- 4a, 5 Ysu
= -10x + 4a (fig. 262). h) y = a (fig. 263). i) x ± y = O (fig. 264). j) x = 1 (fig. 265).
k) Luăm x = l; asimptota y = 1/e (fig. 266). I) 2y = 1 (fig. 267); găsim A (1,0) şi B (1, 1). m) Ox
e asimptotă, pe care Co taie în Ak(kTC", O), kE Z - {O}. cnou = A (O, 1). Ce limitată de hiperbo-
lele r, r,: xy ± 1 = O (fig. 268). n) Ox (fig. 269). o) Se ia y = tx; x = 1, y = ± (x ± 1). C
trece prin A (-1, O) (fig. 270). p)Seia y = tx; 2x + y - 1 = O (fig. 271). q) Se ia x = l; x = 1,
x = - 2, y = x - 1 (fig. 272). r) Se ia x = t; x + 1 = O, y - 1 = O (fig. 273). s) Se ia y •= tx
y = x - a/2 (fig. 274). C e o concoidă circularei; A (3af4, -3a/4) e vîrf.
--- ---
Fig. 256
89 Se cere un mod ·de construcţie a asimptotei strofoidei oblice. .

R. Pentru (65), asimptota bx + ay: + ab =Oe B'D', simetrica faţă de O a lui DB ce uneş
te proiecţiile lui A pe laturile unghiului drept (fig. 275; v. şi fig. 95); C o taie în H, situat pe
perpendiculara tn O pe OA, poziţia lui C fiind determinată de Yc - y,J = (al+ b) (bi+ a)/ a (1 + t2).
136
y
/
/
/
/
~ Fig. 257
Fig: 258
Fig. 259
Fig. 260 Fig. 261 Fig. 262
Fig.
Fig. 264 Fig. 265 Fig. 266

r
Pig. 267
/ , ~,-- H I
--- ~
-=-,:;~;;--?-~~==~Ta~~,=:&.-
---- X
I
I
I
/r'
I
I
I
I
I .
I
Fig. 268
Fig. 269
y:v~
I
I
I /
/
/
I /
/
X
I
I
I /
I /
I/
1
// I
// :
,& I
I
I
Fig. 271 Fig. 272
I y
I
I
I
I
I
I
-+- ------
' 0 X
Fig. 273
Fig. 275 ,
Fig. 274
140
Ş)O Fie sinusoida O: _y==b SÎD: ~ (a, b.~ R, care pot ·fi presupuse pozi-
a
tive ). Se cere : a) Să se găsească, ecuaţia tangentei în punctele de inflexiune,
reprezentîndu-se grafic_ curba. b) Să se arate că tangentele care conţin un
punct P O din plan au pµnctele de contact situate pe o cuartică, admiţînd
pe P O ca punct dublu.
o-2,b-3
Fig. 276
R. a) Punctele de inflexiune A,c(akn:, O), kE Z-; tangenta ln At e paralelă cu una din dreptele
y =± bx/a (fig. 276). b) Cuartica r: (b2 ~ y2 ) (x - x0 ) 2 - a 2 (y - y0) 2 =0 sau (translatlnd O tn
P 0) X 2 Y2 + 2y0 X 2 Y - {b2 - y 0 ) X 2 + a2 Y 2 = O. Obs. Clnd P 0 e Ox, obţinem curba punctiformii.
91 Date fiind o curbă 0 0 şi un punct O, dacă M e un punct al unei

curbe O, dreapta OM taie pe 0 0 în M 0 • Pe OM se ia punctul P astfel încît
M 0 P = OM, adică OP= OM0 + OM. Oind M descrie pe O, locul r al
lui P se numeşte nicăida de bază O tn raport ou polul O şi directoarea O0 •
Să se studieze punctele multiple şi asimptotele nicăidei r atunci cînd 0 0 e o
dreaptă; în special, cazul cînd O e o curbă unicursală (în particular,
cînd O e o dreaptă sau o conică).
R. în reperul polar de pol ,O şi axă polară Ox, avem y
(fig. 277)
(157) r: p = p0 (8) + cp(6) cu C0 : p = p0 (6) şi C: P = cp(8).
Obs.lDacă pe OM se ia P 1 astfel înctt M 0 P 1 = - OM, adică
OP1 = OM0 - OM, obţinem nicăida lui C1 (C1 fiind simetrica•
lui C faţă de O) : .
(157') r 1 : p = p0(6) - cp(8) ; I
I
-căci OP1 = OM0 + OM:ţ = OM0 - fiM.' Se spune ~ă şi r .,

I
X
f,
r1 slnt nicăidele lui C, (de pol O şL directoare .C0 ), una
.-3~--
fiind complementara ceieilalte. Fie C0 : . .a0 x + b0 y + c0 = O ; ..
cu O originea axel9r şi C : x = f(t), y -g(t), ~ăsim = · '\\ r
:x={1
\
r \C,
\
\
(158) \
\
p = - --~-- Co
+ cp ( 6), Fig. 277
a 0cos8 + b0 sin6
căci cp (8) = Vr2 + g2• Fie t,(i = 1, 2, ... , s) rădăcinile ecuaţiei
(158') a 0f (t) + b0 g(t) .:.... c0 = O ;
dacă s~2, O e punct multiplu de ord_in s : nodal - clnd t, stn_t rădăcini simple, cu ramur,i cuspi-
dqle - pen:tru rădăcini multiple, · sau iz~lat - pentru rădăcini im,aginare. Obs. Pot exista şi alte
141
puncte multiple. Se arată uşor: a) asimptotele lui C slnt asimptote ale lui r; b) C0 e asimptottl
pentru (luată de r ori, r fiind numărul rădăcinilor reale ale ecuaţiei a0f (t) + b0 g (t) = O ; căci
r
m = - a 0 /b0 , n = -c0 /b0 ). Clnd C e (72), avem
(159)
deci reunicursală de grad 2n sau 2n - 1, după cum OEl:C sau Oe C (f, = («t + ~)
cp, cu cp, (i =
= 1, 2) polinoame de grad n - 1). Ecuaţia (158') fiind de grad n, O e un punct multiplu de ordin
Fig. 278
n al lui r. Rezultă: niciiida r

2n are 8 = (n - 1) (2n - 1) puncte duble, din care
n (n - 1)/2 stnt tn O şi alte (n - 1) (8n - 2)/2; niciiida rsn-i are 8= (n - 1) (2n - 8) puncte
duble, n (n - 1)/2 fiind tn O şi alte 3 (n - 1) (n - 2)/2. Avem şi : r
admite (cel mult) n +
1 asimp-
tote; căci C admite (cel mult) n asimptote reale. In particular, ctnd C e dreapta (71), r
e conica
(fig. 278)
160) a 0 ax2 + (a0 b + b0 a) xy + b0 by2 + (a0c + c0a) x + (b0c + c0 b) y = O.
Fig. 279
Ctnd C e conica (61), deci O El: C, r, e cuartica (fig. 279-281)
161) (e = ± 1).
r, e simetrică faţă de o axă a lui C ctnd C0 e perpendiculară pe acea axă. Din ecuaţia globală
a tangentelor fn O la r,:
Oe punct izolat,' cuspidat sau. nodal, după cum C0 c exterioară, tangentă
142
sau secantă lui C (eaga2 + b2b
o
1 -ec2~ O);
0>
tangentele tn O la
..
r, unesc pe O cu intersecţiile
lui C0 cu C. Dacit C e cerc, r, e concoida lui Nicomede. Dacd. C: a11 x2 + a92y11 + 2a13x + 2a23y=
= O (OE C), r3 e cubica (fig. 282-284)
(162) (a11 x2 + a22y2) (a0 x + b0y + c0 )+ 2 (a18 x +a28 y) (a0 x + b0U)=0.
Fig. 280
Fig. 281
Fig. 282
b
l•'ig. 28J
...
0
y >
?
~
f8
)(
C1 __ __..
-- -- -- ---c,--- -------
------- a Fig. 284 b
X
i
i
Fig. 284 c
.Y y y
r r r
o X
Fig. 285 Fig. 286

Fie C1 simetrica lui C faţă de O; din ecuaţia globală a tangentelor ln O la r 3 :O e punct izolat,
cuspidal sau nodal, după cum C0 e exterioară, tangentă sau secantă lui C1 : ((0c,a23 +b0a 13) 11 -(c0 a 11 +
+ 20c,a13) (c0a 22 +2b0~ ) ~ O). Tangentele tn O la 3 unesc pe O cu intersecţiile lui C0 cu C1 •
r
>
r3 e simetricii faţă de o axă ctnd C o admite ca axă cu O vlrf (C are ecuaţia (91)) iar C0 e
perpendiculară pe acea axă (C0 : x =a); atunci 3 are ecuaţia (fig. 285-287) r
(162') (qx 2 - Jj 2) X + (2p - aq) X + ay2 = o; X
at2 - aq +2p
_ ____,;;__..:,_' y
(at2 ,....
= ....-------
aq + 2p)l
t2 - q t2 - q.
Ctnd C e un cerc (q = -1), se obţine curba lui Sluse (fig. 288)

1 ~2") (x2 + y2) (x - a) - 2px2 = O.
Ctnd a= -2p (C0 e tangentă ln A1 , diametralul opus lui O ln C1}, 3 e cisoida (27); dacă a= -p(C0 r
r
trece prin centrul 0 1 al lui C1), 3 e strofoida (66); clnd a= -p/2 (C0 trece prin mijlocul razei
r
lui C1 ce are extremitatea tn O), 3 e trisectoarea (lrisecanta) lui Maclaurin
(162 '") x ( x11 + y2) -r. r (4 cos2 8 -1). 2

rt(3 - t2)
_ (
3 x 2 -· y2).
, p-
_
,, x_r(3
--- - t )
-2 , Y-----,
_
cos 8 1 +t 2
1 +t
noUndu-se r = p/2 (a= -r). Curba e simetrică tn raport cu Ox, are un nod tn O (tangentele
fac cu Oz unghiurile n/3 şi 2n/3); n-are puncte de inflexiune la distanţă finită (fig. 289). P, (t,)e
E T.'3 (i = 1, 2, 3) sînt coliniare dacă 1112 + 1213 + 13'1 = O. Trisecţiunea unui unghi ascuţit dat se
A A
efectuează cu ajutorul centrului Ll (2r, O) al lui C, o latură fiind OA : fie ~LlQ = cp (dat) şi LlOQ=
= 8; atunci 8 = cp/3. Alte generări : a) Dacă O, 0 1 şi 0 2 sînt puncte coliniare cu 001 = 3 0 1 0 2
iar 0 1 e interior lui 002 , pe perpendiculara d în 0 1 pe 002 se ia N (arbitrar); e locul intersecţiei
Pa perpendicularei în N pe 0 2N cu paralela prin O la 0 2 N. O dreaptă prin 0 1 , diferită de 0 10,
taie curba tn alte 2 puncte R, R' cu 0 1 R ·01 R' = 0 1 0 2 (fig. 289 b). b) E podara parabolei y 2 =
= 4r (x - 3r), de focar 0 2 şi vlrf 0 1 , tn raport cu o•> (fig. 289 c) c) Dacă C1 e cercul de rază 2r,
tangent ln O la Oy, şi dreapta C0 :x + r = O intersecUnd pe C1 • o dreaptă prin O taie pe C1 ln M 1
şi pe C0 tn M 0 ; e locul lui P astfel ca OP= M 1 M 0 (fig. 289 d). Obs. Clnd C e un cerc, deci a 11 =
r
= a 22 tn (162), 3 e o cubică circularii cu punct dublu ln O. Orice astfel de cubică e susceptibilă să
fie generată tn modul indicat. De exemplu, pentru ofiurida (67): a 13 = -b/2, a 23 = a/2 şi a0 =
= 1, b0 = O, c0 = b (fig. 290).
92 Să se afle şi să se construiască locul geometric al proiecţiilor vîrfului
O al unui unghi drept AOB pe axele parabolelor tangente celor 3 laturi ale
triunghiului isoscel .AOB.
R. Fie A (a, O) şi
gente lui AB dacă ecuaţia (ux + vy- x: y r

+ vy - 1)2 = 2uvxu stnt tan-
B (O, a). Parabolele tangente axelor: (ux
= 4uvxy are rădăcini egale, adică u + v = 1,a.
Eliminăm pe u, v între ecuaţia axei uf:,; = vf11 şi ecuaţia perpendicularei prin O p~ axă vx + ulJ=
= O (fig. 291; v. şi fig. 10):
(163) (:i:1 + y 2 ) 2 = a(x + y) (x - y)2; (x2 + y2) 2 = 2aV'2 xy2, p = 2aV'2sin2 6 cos8
ctnd locul C e raportat la tangentele tn punctul triplu O (bisectoarele lui AOB). C c tan-
A
gentă tn A şi B ipotenuzei AB. Soluţie geometrică : Focarul F al unei parabole e pe cercul circum- r
scris triunghiului AQB; proiecţiile sale F' şi F" pe axe dă tangenta în vtrf. Axa parabolei e perpen-
diculara prin F pe F'F". C e generată de proiecţia Pa lui F pe OF*, simetrica lui OF faţă de
axe. Cu 00 ca axă polară, C :p = OF sin 2 6. Altă generare: pe tangenta tn O (fix) la cercul r
se ia M astfel ca triunghiul OFM să fie isoscel cu baza OM (FE r); C e locul piciorului Pal per-
pendicularei din O pe FM.
*) Familia de drepte NP:rx-Ay-3r2 +A2 =0, unde :,.. e ordonata lui N, admite ca ln-
făşurătoare această para),olă.
147
y
Fig. 287
Fig. 288
148
· . ,93 Oercul r(O; a) se numeşte cero asimptotic _al curbei O de ecuaţie (4)
~înd O are o infinitate de spire care• se înf~şoară în jurul lui r, de, care se
apropţe_ oricît de mult; atunci
(164) lim p(8) = a.

8➔ o:>
Dacă a = O, atunci r = o, polul O fiind un punct asimptotic al lui O.

y
a b
y y
:,
C d
:....·
Fig. 289
149
Să se determine punctele şi cercurile asimptotice ale curbei O : a) spirala
logaritmică (44); b) spirala hiperbolică (39); c) p = a8/( 8 - 1), a >0; d) p =
= (31t + 8)/( n - 8); e) tractricea polară (56); f) concoida spiralei hiperbolice
p = l + a/8; g) spirala eituus (41).
Y·
y
/
I
/
I
/
/
X I
/
I
\ i
Fig. 290 Fig .291
R. a, b şie): Oe punct asimptotic. c) T(O; a) e cerc asimptotic (fig. 292; p~O ctnd Oe (-oo
O]U[l, oo) :Ce linia plină). d) Deoarece p~O cind 8 e (-31t, 1t], C n-are cerc asimptotic
(v. fig. 67; Ce linia plină). Ctnd Oe R, r (O; 1) e cerc asimptotic. f) r (O; l) c cerc asimptotic,
y = a e asimptotă (fig. 293). g) O e punct asimptotic ; axa Ox e o asimptotă.
94 Să se construiască graficul curbei r: a)x = V1 - t 2 , y = t 3 - t,

te (-1, 1]; b) x = (t 2 - 1)/t, y = (3t+l)/t(t-1); c) X= 1n sin t-2 sin t, y =
= sin 2t, t E (O, n); d) x = - 2a (cos 2t + 1) sin t, y = 2a sin2tcos t; e) x =.te'8,
y = te-t 2
; f) x = t(3 - t 2 ), y = 3t2 ; g) x=-=
2a j' e-' dt, y=be-t•; h) (y -2x)
2 2 2-
V11: o
-4(:x:2-1)=0; i) x4(x+l)-y 2=0; j)y=cos3 a:+sin3 x; k) (y 2-x-1) 2(x-1)=
= :z;s; 1) :z;2y2 + m _ 2y =o; m) xsy-1 _ y4 + ms = O; n) m2y2 _ 4(m3 + ys)+
+ 18:.vy - 27 =O; o) 16 (y 4 - 2ay 3 - 2a2y2 )+(m2 -4a2)2=0; p) x4 -2m2y 2+
+ y3 = O;4 q) (y 2- m2)2 (m2 2 + 1) + m2 - a 22=0.; 2r) m3 y2 2- xy42+ m32 + y=0;
s) a} + y - 8m - 10y + 16 = O; . ş) (m + y - 6m) = m + y ; t) p =
=1/V2 + sin48; ţ) p = a jsin3 8 I (a >0); u) p=l/Vl + sin48; v) p=38/(38-
w 38 2h
-1t); w) 9a/ p = n + 4cos-; x) 8=arctg ( F -1) 2 ; y) p = .
2
.
smO s1n28
; z) p =
=t(2 - t), 8 = - ~(t 3
2
+t 2
- 5t + 2).
R. a) x (± 1) = y (± 1) =O: re o curbă închisă x' (I)= O pentru t = O iar A (1, O) e un
vtrf, y' (t) = O pentru t = ± 17Y3 iar B(V2/3, 2/3V 3) e un maxim şi B' ( h/3,-2/3 V3> e
un minim. d2y/dx2 = O pentru t~ ± V1+V1t/3/2 = ± ot iar C(t = -ex) şi C'(t = ot) st~t puncte
de inflexiune (tabela 8, fig. 294). b) J = (-oo, O)U(O, l)U(l, oo). t 2 - tx - 1 = O, t 2y - t (y +
150
Tabela 8:
1 1
-1 - a: --3 o
3
a: 1
x' + + + o
y' + + o o + +
dy
o+ + o -col+co + o -O
dx
d2y
+ o + + o -I
dx2
,-Ja-v~l v: v: +Va-V131
X
o ;r ;r 1 ~ ~ ~ o
y (9 - Y33) a: 2
o ;r
2 (9 - V33) «
;r o
o ;r
12
;r
avs '!al - aV3 ;r 12
o C B A B' C' o
y C
Fig. 293
y
8
o )(
Fig. 292 Fig. 294
+ 3) - 1 = O au aceleaşi rădăcini (t' şi t") dacă y = (y + 3)/x = 1; nodul A (4, 1).d11y/dxl = O

pentru t = -1,95. Asimptote: x = O, y = O, x - y - 4 = O, ultima tăind per tn E (t = 5) =
= (24/5, 4/5); (v. tabela 9, fig. 295). c) r e simetrică faţă de Ox: x (t) = x (1t - t) şi y(t) =
= -y('rr-t). Ox e asimptotă la ramurile t-o şi t-1t (tabela 10, fig. 296). d) x' (a:) = y'(cx.)=0 : rare
puncte singulare (tabela 11, fig. 297). e) Tabela 12 şi fig. 298. f) Tabela 13 şi fig. 299. g) te R.
151
Tabela 9:
1 1
1-00 -1,95 -1 -- o 1
3 3
~ - o + o
d~
+ +
d2y I
o + + + +
dx 2
I
X ..,.. co 71 -1,43 71 o 71
8
- JI
3 J~ JI
8
3
71 o JI +oo
y o ":::l - 0,84 ":::l' -1 ":::l o 71

+L 71 -9 ~ I ~-oo +oo
o
D B2
Tabela 10:
r. 3.t
Io 6
1t'
4
-2r. 4
57t
6
----
x' + . o o + + o
y' + + o o + +
dy
dx +. +ool-oo - o ++ooj-oo- o ++ooj-oo-
d2y
dx2 +
I
+ + I
X -co 71 ·-1-ln2 ":::l -Vi -ln Vi" ":::l -2 71 -V2 -lnVf 7' -1-ln2 ":::l - oo
V3 o 71--
V3 o
y o 71 2
71 1 '.::l ":::l -1
2
71
A Ca B2
Tabela 11:
1t'
o a ( sina= ]/IT ) --·
;.io.,
3 2·
x' o ·+
!( + o
--
-.. dy
o -V2
dx
Ban-
X o '.::l ------ 71 -2a
9
4aVa o
y
o 7' 9
o A B
152
F°ig. 205
Fig. 297
Tabela 12:
4 4
1 1
:,;'
-00
+
-V¼
+
V2
+
o
+
V2
+
V! +
+«x>
Y'- o + + o
dy
dx
o + 1 + o
d2y
o + o o +
d:z:2
X -co 7' -v¼.v•1•

+
7' -V; 7' o 7'

v: 7'
v- y.,. ~e
4
-ys,,
7' +«x>
-vs,,
y o ~
-v ! 4
I'
e
~ --1
V2e
A'
7' o
o
7' -1-
V2e
A
~
V!
4
I
e
~ o
A I
I' A'
Fig. 298
Tabela 13
-00 -V3 -1 o 1 V3 +co
:,;' o + + o
y' o + + +
dy
+ + o +
dx
d2y
d:,;2 + +
X +co ~ o ~ -2 7' o 7' 2 ~ o ~ -00
y +co ~ 9 ~ 3 ~ o 7' 3 7' 9 7' +co

A B' o B A
\j/
o
o
X
I a-.4. t.6
Fig. 299 Fig. 300
154
A (a, O) şi A' (-a, O) - puncte de oprire; rnoy = B (O, b). Curba transcendentă r se numeşte
Y
= ± x + 1 ± f x - 1 ; I= (1, oo ). fiind simetrică faţă
ogivfl (fig. 300). h) Explici tată tn y :y r
de Ox, construim arcele y1 = + 1+ Vx 1 şi y2 = Vx -
+ 1- Vx
1. Avem limy1 = ex>, Yx -
'
Yt =Y1 /2
y--
2
X - 1 > O, Yt
li
<0 şi Hm y2 =0, Y2 = -
I y--2
y 2 /2 x - 1 < O, Y2
li
>
ll: ➔ 00
O (fig. 301). Din ex·

ll: ➔ 00
Fig. 301 Fig. 302
plicitarea 1n x: parabola x 0 = y2 /4 e o curbă asimptotă a lui r. i) O e tacnod. Se explicitează

tn y, ly lzuax pentru 5x + 4 = O (fig. 302). j) r e definită de o funcţie periodică de perioadă =21t;
Yextrem pentru x = l.."1tf2 şi x = (4h + 1)1t/4; puncte de inflexiune pentru x = (4h +3)7t/4 şi x=
=arctg((3±V5)/2)+k1 • 2 n. Fie 11 = [-1t,1t); deci ke{-2,-1,0,1,2} şi he{-1,0}. lnclt
Ymax pentru x = - 31t/2, O, n/2, Ymin pentru x = -1t, -1t/2, 1t/4, 1t; pentru x = - n/4, 31t/2
se obţin puncte de inflexiune (fig. 303). k) A (O, 1) şi A' (O, -1) - puncte de întoarcere de prima
speţă, pantele tangentelor duble: m = 1/2 şi m' = -1/2. Asimptote: x = 1, y = ±11V2-: Minim:
B (4/3,V-5), maxim: B'(4/3,-Vs). Ox taie per ln C ((1 + Y5>!2,
O) şi C'((1 - O) (fig. 304). V5>/2,
l) Asimptote: x = O şi y =O.Tangenta e paralelă cu Ox tn A (-2, -1/2) şi cu Oy tn B (1, 1);
tangenta tn O :x - 2y = O (fig. 305). m) Din F (x, y) = O, definind pe y ca funcţie de x, avem
3
F 11(x, y) = y 3(7x5 y 3 - 4) şi F 11 (x, y) = O clnd y = O sau y = V4/7x 0 = ex. 1n tabela 14, ~ =
8 3 3 29
F(x, cx)=(7 2x 9 V7x2 -3 .22 V4)i7 2x 6V7x2~ după cum O<x<O, x=0 sau x> a cu a= V3 34 4 /7 7• Deci, ecu-
>
aţia ln y are: o rădăcină negativă ctnd x<O; rădăcinile y = O (de 4 ori) şi y = o:> (de 3 ori)
pentru x = O; o rădăcină negativă şi 2 rădăcini pozitive ctnd 0<x<a; o rădăcină negativă şi
y
Fig. 303
Tabela 14
x<0,y o +00 x>O,y -00 o ot +oo
[
ot
F„ o o şi Fu o o
sign F -oo sign F -00 + ~ +oo
155
y
y
.i·
Fig. 306
y 7
a.
/
Fig. 304
Fig. 307
y
A
a-1
Fig. 305 Fig. 308
156
8
o rădăcină pozitivă dublă (b = V4.f7a0 ) clnd x = a; o rădăcină negativă dacă x> a (fig. 306). Asim-
ptote: Ox şi Oy. Tangenta tn A (a, b) e paralelă cu Oy. n) A (3, 3) e punct cuspidal, cu tangenta
(prima bisectoare) axă de simetrie, ce retaie pe r. tn B (...:.1, -1). A doua bisectoare ·taie pe P
· 8 ' 3
tn C (-4, 4; 4, 4) şi C' (4, 4; -4, 4). ln D(-3tV4°: O) şi E (0,-3/ffj, r e tăiată de Ox şi Oy-
(fig. 307). o) a(1-V3)~y~a(1 + Va). A(2a,0) şi A'(-2a,O) stnt noduri,cutangenteledepan-
Fig. 309 Fig. 310
tă± 11V2. Oy taie per 1n B şi B'; C (2a, a (1 + V3)) şi C' (-2a, a (1 + Va» - maxime, iar-
D (2a, a (1 - rr» şi D' (- 2a, a (1 - Vs» - minime (fig. 308).· Obs. Ordonatele lui B şi Br
slnt ordonatele intersecţiilor P şi P' ale curbelor r :x = y 2 - 2ay - 2a3 şi r 2 : xy3 +a'= o;.
pentru a = 1 (fig. 309) : P (-2, _7; 0,59) şi P' (-1,5; 2,69). p) O e punct triplu. Asimptote: Sy =
= 1 ± 4x V~ Tangente paralele cu Ox ln O, A (1, 1) şi A' (-1, 1), iar cu Oy tn B (V27/32, 9/8)
şi B' (- V27 /32, 9 /8). Parabolă asimptotă : y = 2x3 - 1 /4 (fig. 310). q) Se explicitează tn 11
(fig. 311); găsim A (O, a), A' (O, -a), B (a, a 2) şi B' (-a, a 2). r) Tangenta paralelă cu Ox fn O,.
B'
Fig. 311
i57
A (O, 6; 1,3) şi A' (-0, 6; -1, 3). Asimptote: x = O, y = ±x (fig. 312). Forma curbei se poate
determina prin metoda regiunilor: Scriem x3 (y' + 1) = y (xy 3 - 1). Deoarece x' (y2 + 1)> O, con~
siderăm numai curbele Ox, Oy şi r
1 :xy - 1 = O,; regiunea delimitată de ele (haşurată oblic) e
3
interzisă lui r, căci în regiunea dintre ramurile lui r 1 avem r 1 (P)<O. Scriind xy' (y 2 - x2) =
= y + x3 , fie curbele Oy, r 2 :y2 - x 2 = O şi r 3 :y + x3 =O; avem r 2 (P)~O după cum P se
y ,... ____,.,
Fig. 312
găseşte sau nu in unghiul dintre bisectoare care conţine pe Oy, iar r

3 (P)~O după cum P se
găseşte r
deasupra sau dedesuptul lui 3 , incit regiunea haşurată orizontal e interzisă lui r. Se
ţine seama de po1.iţia ramurilor faţă de asimptote. s) A1.2(±2, O) - noduri (fig. 313). Tangente
paralele cu Ox tn B 1 , 2 (O,± V:f), B 3 , 4 (O, ±2V2), B 5 _ 8(± 2, ± Vt0) iar cu Oy în C1 _ 4 (±3,
± v5). ş) O e nod cu tangentele y =±V35 x (fig. 314). Tangente paralele cu Ox tn Au (21/8,
±7V7/8) şi A3 ,d10/3, ± 5V5Î3), iar cu Oy tn B 1 (5, O) şi B 2 (7, O). t) J = (-oo, oo). Funcţia
p(8) e periodică cu perioada rc/2. Fie 11 = [O,rc/2) (tabela 15); ln A,· .. ,E avem tgV=
C,
)(
c,
Fig. 313 Fig. 314
Tabela 15
7t 7t 31t 7t
8 o
8 4 8 2
p' o + + o
1 1 1 1
p
Vf ~
Yf 71 v2- 7' 1 ~
V2
A B C D E
158
= -1,0,1,0,1 (v. fig. 315). ţ) J e R; p (8) e periodică cu CJ>=TC/3. Fiel1 -= [0,1t/3], ctnd p (8)=a sin 3 &
şi din al cărui grafic rotit cu TC/3, 2rr/3, TC, 41t/3, respectiv cu 51t/3 se obţine graficul lui r
(fig. 316).
u) p(8) nu-i definită pentru 8= -TC/S+krc/2; e periodică cu CJ> = n/2. Fie 8 e ( -n/8, 3n/2). Asim-
ptote: y = x tg (- r./8) + 11V4+2V'2 (ramura spre -n/8) şi y = x tg (3n/2) - cVvr + 1 +
+V
- ' (ramura spre 3n/2) (tabela 16); prin rotaţii de n/2, n
V2- 1)/2ff şi 3rr/2, obţinem graficu)
y y
Fig. 315 Fig. 316
Tabela 16
7t 7t 7t 3TC
8 o
8 8 4 8
__p_'- o + +
1
p CX) 1 71 1 7' CX)
V2
A (1,0) B
c(A- •V~)
lui r (fig. 317). v) Asimptotă: p sin (8-n/3)=n/3. Cercul asimptotic y (O; 1) taie pe r ln A (-1„
n/6). Ecuaţia 3 83 - it 82 - 2n = O dă un punct de inflexiune B (--2,5; -111°). Punctele duble-
se determină prin condiţia 38/(38 - n) = -3 (8 + (2k + 1)it)/[3 (0 + (2k + 1) n) - n], adică
8 = - 2 (3k + 1)1tf6± V9 (2k + 1)2 +
1 iar p = - 1/3 (2k + 1) + 1/Yt + 9 (2k + l)a; cind
k-±oo, punctele duble tind către y, iar pentru k=O se obţin punctele duble A0(-(1 + Yt0)/3, -
-(2 - Vio)rr/6) şi A~((-1 + V10)/3, -(2+ V10)rr/6); (fig. 318). w) p (8) are perioada w = 4n•
Graficul (fig. 319) se deduce prin două rotaţii succesive de 4n/3 ale arcului 8 e [O, 4n/3] (tabela 17),
x) J = [O,oo) cu p::>,O. Tangenta tn O (punct de oprire): O = rr/4, iar tn A (p = 1) :8 = O; căci
tg V (O) = pO'/p' lp=O =0 şi tg V (1)=0. Asimptotă: x=0, căci lim 8 (p)=rr/2 iar x= lim cos8(p)=
p ➔ ac p ➔ ao
= O (tabela 18, fig. 320). y) r

:y 2 x = a 2 (x 2 + y 2) cu h = a2 ; O e punct dublu izolat, asimp-
totă: x = a 2 (fig. 321). Expllcitată în y, deducem I= (a2 ,oo); tangenta e paralelă cu Ox tn A (2a2 „
2a2) şi A' (2a2 , -2a2). z) I = [O, 2) cu cp~O (tabela 19, fig. 322; găsim tgV(O)= p(O) 8'(0)/p'(O)=
= O, lim tgV (i)=2, tg V (2) = O; deci tangenta ln O: 8 = -n pentru I = O şi 8 = O pentru
t➔ l
= 2, iar panta ei în A :tg (V (2) + 8) = -1/21t.
95 Fie cubica r: y 3 - ro2 -3roy+y 2 -3ro+6y=0. Se cere: a) O repre-
zentare parametrică a curbei. b) Găsirea coordonatelor celuilalt punct în
care tangenta în O la r o retaie. c) Graficul curbei r.
159
Fig. 318,
Fig, 319
r
,1--Â~
I I . . .
Fig. 321 Fig. 3:!2
160
Tabela 17
7t 41t
8 o -
3 3
_p_'_ o + + o o
9a 9a
p a 9a a
5 5
A1 B1 A,
Tabela 18
_P_ o 1 2 +oo
0' o + +
1t 7t
6 o
4 4 2
o A B
Tabela Hl
-- o
t 1 2
_p'(t) + o
6'(t) + o
~eQ!. + +
d8(t)
~ o 7' 1 o
8(() -7t 7' -2r.
o A o
R. a) !l (3, -3) c punct dublu izolat. Dreapta prin O: y + 3 = m (x - 3) retaie pe in r
P ((m + 1) (3m 2 + 2m + 1)/m3 , (m + 1) (2m + 1)/m2); cu t = (m + 1)/m, rezultă X = t3 + r:
+ 21, y = i 2 -1- t. b) A (12, 6). c) Tabela 20, fig. 323.
Tabela 20
-3-1'33 1 -3+V33
-00 -2 -1 ---f o 1 2 +oo
6 6
x' + + + + + + + + +
y_'__ o+ + + + +
dy
dx
o+ + + + +
d2x
o + + + + o
dx2
9
X -00 7' -12 7' -5,8 7' -3 7' - --8- 7' o 7' 1 7• 3 7' 12 7' +oo
1
11 +oo 's 2 's 0,5 's o 's --
4
7' o 7' 0,1 7' 2 7' 6 7' +oo
B2 D C o B1 A
161
11 - c. 2339
96 Se dă, într-un sistem cartezian ortogonal Oxy, un cerc O tangent
în origine unei axe. Tangenta în punctul curent M la O taie aceeaşi axă
în N. Locul r al centrelor cercurilor înscrise şi exînscrise triunghiului
OMN se numeşte scifoidă. Să se construiasc'li curba r.
R. C +
:x2 2ax =O.Centrele !l, !11 , 0 2 , 0 3 se găsesc la intersecţia bisectoarelor unghiu-
y2 -
rilor NOM şi ON M ; primele descriu pe C, iar celelalte pc r: x4 - 114 + 4axy3 = O sau x =
= 4at /(t -1), y=4at /(t -1). O e punct triplu (fig. 324); asimptote x±y+a=O. Au (1 ± Vi)
2 4 3 4
şi Au (-1 ± Vij.
97 Să se construiasă locul r al cent1·elor conicelor tracînd prin extre-
mităţile unui diametru al cercului 0(0; a), tangente unei tangente la O para-
lelă cu acel diametru şi intersectînd diametrul perpendicular pe acesta în
P şi Q astfel încît PO-OQ = -a2 •
R. Cu diametrul dat Ox, familia de conice: x 2 + 2">.xy + y 2 + a">.2y - a2 = O. r: 2y (x2 -y2 ) -
-ax2 = O, simetrică tn raport cu Oy; O e punct cuspidal, cu tangenta Oy. Asimptote: y = a/2,.
Y = ± X - a/4 (fig. 325 ; V Şi fig. 245).
98 Fiind dat un triunghi ABC dreptunghic în A, se consideră hiperbolele.

echilatere circumscrise acestui triunghi. Se cere locul r al picioarelor norma-
lelor duse din A la aceste conice.
Fig. 323 Fig. 325
Fig. 324 Fig. 326

R. Cu A = O, B (a, O) şi C (O, b), fasciculul: x2 +· 2">.xy - ax+ by = O; picioarele
y2 -
normalelor stnt pe curba x (2">.x - 2y + b) = y (2">.y + 2x - a). Elimintnd pe ">., r: (x2 + y 2)2 =
3
=axa+ by3 sau p = a cos 3 0+ b sin 3 0. Oe punct triplu cu o tangentă reală (de pantă Va/b). Avem
p' = O dacă O= O, O = rt/2 (maxim) şi tg O = b/a (minim, ctnd pe dirijată după tnălţimea AA').
r e tangentă tn A' ipotenuzei BC (fig. 326).
162
99 Să se construiască locul ral mijlocului unei coarde de lungime con-
stantă înscrisă într-o parabolă.
R. Mijlocul Pal coardei P 1 P 2 = le la intersecţia acesteia cu diametrul său conjugat; elimi-

ntnd pe m şi n între y = mx + n, y = p/m, m4 l2 = 4p (1 + m 2 ) (p-2mn), r: x=(4l 2 +p2 l2 /(t 2 +
+ p 2))/8p, y=t.x'=O dacă i=O sau 2 (t2 + p 2) =Ip; rezultă cnzurilc l>2p şi /~2p (tabela 21).
Tal:da 21:
ex) l > 2p [3) l~ 2p
\
o Io ~ v-~- (1 - 2p) +oo o -f-- GO
x' o + x' + +
X
z2
':s x0
1
= --- (l - p) .,. +oo X
12
.,. +oo
8p 2 8p
y I o .,. Yo = lo
.,. +oo y o .,. +oo
Dacă .1.lf (x1, y) e pe parabolă: MP = x - x 1 = pl 2 /8 (l 2 + p 2) >0; deci MP ➔ O ctnd t ➔ co,
rfiind tn interiorul parabolei şi parabola o curbă asimptotă pentru r (fig. 327). Obs. Pentru l =
r
= 2p, trece prin focarul F al parabolei.
100 Inversa unei rodonee se numeşte cu rba spicului (sinonim: curba lui
1
Stammer). Se cere: a) Să se studieze curba spicului. b) Fie trisectoarea lui

Longchamps: pe un cerc orientr.tt y de rază a, raportat la 2 diametri ortogo-
nali .A.A' şi BB', se consideră un punct arbitrar Jf, determinat de unghiul
.A.0_7Jf = 2~, şi punctul asociat N prin relaţia .AON = 21: - ~; e locul inter-
secţiei Pa tangentelor în lJI şi N la y, cînd M descrie cercul y. Să se arate
că trisectoarea e o curbă. spic.
Fig. 327
R. a) în rai:ort cu un reper polar, curba spicului de indice n e
(165) rl :p = a/sin n6 Sau r2 :p = a/COS n6.

r1 se transformă în r 2 prin O= 1t/2 - 6. r 1 e formată din ramuri egale cu cea din J = [O, 1t/n],
care admite dreptele 6 = O şi 6 = r./n ca asimptote, iar dreapta 6 = 1t/2n ca axă de simetrie
163
(fig. 328). Dacă n e numtlr iraţional, r
e o curbtl transcendentă şi e formată dintr-o infinitate
de ramur.i. Dacă n = p/q, r
e o curbă algebricll şi e formată din p sau 2p ramuri după cum p
şi q stnt ambele impare sau de parităţi diferite (fig. 329). Obs. Polara reciprocă a epicicloidei (47)
cu l = a + r, ln raport cu un cerc concentric cercului fix şi de rază p 2 , e o curbă spic de indice
n = r/(r + 2a) (~ = p 2 /2 (r + a)).! Cazuri particulare: I) n=1 : o dreaptă; II) n = 1/2 : trisec-
;B={f
I
y I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
I
6=/T ;<
Fig. 328
Fig. 329
toarea lui Delanges (fig. 330; v. şi fig. 71); III) n = 1/3: trisectoarea lui Maclaurin (fig. 331 ;
v. şi fig. 289). b) Cu AA' şi BB' axe, trisecloarea Longchamps e cubica (fig. 332)
(166)
·
.x(.x2 - 3y2) = a(x2 + y 2); .x = - - - -2 ,
a(1 + t2) y
at (1
= ---- ;
+ t2)
p = a/cos 36,
1 - 3l 2
1 - 31
164
Fig. 330
I
I
I
;------~
···-- _fY - -···- -------·-,L--------------
!"-~ ..
Fig. 331
)(
Fig. 332
-I
__ V:;~ X
165
fiind o curbă spic de indice n=3. Oe punct dublu izolat; punctele comune ale asimptotelor x± y- V:f
- 2a/3 = O, 3x + a = O stnt vlrfurile unui triunghi echilateral, bisectoarele lui fiind axele de
A
simetrie ale lui r. Obs. Fiind dat xOL (ascuţit), fie T = Otn(tangenta în A la y); cercul de centru
A AA
O şi trectnd prin T taie ln Q ramura lui r din xOL, iar xOQ = xOt/3.
Fig. 333
y 101 Inversa concoidei

unei rodonee se numeşte
poligastetoidă.
R. Intr-un reper polar, curba

r e reprezentată de ecuaţia
p = p /(1 + e cos n 8) cu
(167)
nE N şi p, e E R iar p > O.
Dacă lei~ 1, r are ramuri in-

finite; asimptotele sint tangente
unui aceluiaşi cerc cu centrul in
O (fig. 333). Dacă Ie I < 1, r e
situată tn interiorul unei coroane
de centru O şi de raze p/ 11 + e I
şi p/ 11 - e I (fig. 334). Punctele
comune curbei şi cercului (O ;(n2 -
-1)p/n2) sint puncte de inflexiune
pentru r.Poligasteroidele stnt
curbe algebrice de ordinul 2n ;
după cum n e par sau impar,
curba are ecuaţia
(167'){e[x" - C; xn-2y + ... J +

(x2 + y2)n/2}2-p2(x2+y2)n-1=0
sau
(167"){e[x" - C; xn-2 y + .. ,)-
Fgi. 334
166
O e punct multiplu de ordinul 2 (n - 1), tangentele fiind dreptele izotrope; dacă n e par, r are
n puncte duble situate pe dreapta improprie, iar dacă n e impar, toate punctele improprii ale
lui r slnt puncte simple. Cazuri particulare: I) rz=O : un cerc cu centrul tn O; II) n=1: o conică
cu unul din focare în polul O.
102 Să se construiască locul r al punctelor de unde se pot duce două
normale ortogonale la o conică cu centru.
R. Fie conica (61); notăm c2 = a 2 - tb 2 {t = ± 1). r c sextica circulară
(168)(a2+ e:b2)(x2+ yll)(b2x2+ e:a2yl!)2=c4(bl!x2- e:a!!y2)2. y
Oe punct cuadruplu cu tangente reale : y = ± bx/a
(pentru t = 1) sau imaginare (pentru t = - 1). Obs.
Ctnd t= -1, re reală dacă a> b (ceea ce presupu-
nem). Construcţia graficului se face uşor în repre-
zentarea polară ; r :
c2 b2 cos2 8 - ea 2 sin2 8
(168') p= ·--- - - - - - -
Va2 + eb b2 cos28 + ea2 sin2 8
2
Cum p(1t + 8) = p(8) şi p(-8) = - p (6), fie 11 =

r
= [O, 1t/2], restul lui obţinîndu-se prin simetrie
faţă de Ox şi O (v. tabela 22 cu tg Ct = bfa; fig.
335 - 336); tg V (O) = tg V (r./2) = O. In cazul
e: = -1, r are asimptota p sin(Ct - 8) = p, cu
p = lim p sin(Ct - 8) = ab/Va 2 - b2 ; căci lim 8= Ct
p-+00 p-+00
iar cos <X = afc şi sin <X = bfc. Obs. Pe semidreapta
d de unghi <X - ;,:/2 se ia HE d astfel ca OH = p Fig. 335
Tabela 22:
ex) e: = +1 .. ~) e: = - 1 7t
8 o oe 2 o o 2
L o 8 .L o + + o
c2 -c2 c2 -c2
p '::,\ o '::,\ p 71 +col-co 71
Va2- b2 Va2- b2 Va2 - b2 Va2 - b2
A o B A A' B' B
Fig. 336
167
(cu sens) ; perpendiculara tn H pe d c asimplota. Ea laie axele în C (8 = O), D (8 = 1t/2)
şi oe = ac/Va.2 - b2 < OA, OD = - bc/Va2 - b2 > OB (a < c). Poziţia lui r faţă de asimptote!
fie 8 = p - p sin (rt - 8) = c2 f(8)/sin (rt + 8)Va2 - b2, f(8) =sin tt cos rt sin{rt+8)-(sin 2rt cos2 8 +
+ cos2 rt sin2 8). Cum sin (rt + 8) > O, semnul lui 8 c determinat de semnul lui f (8); avem
f'(8) = sinrt cosrt cos((X + 8) - cos2rt sin28 iar f'(rt) = - ..!_ sin2rt cos2cx < O pentru tt< rt/4. f(6)
2
fiind descrescătoare pentru 8< rt (deci 8 > Q) şi crescătoare pentru 6 > rt (deci 8< O), arcele AA'
şi BB' slnt respectiv deasupra şi sub asimptotă.
103 Dacă O e un punct fix al unui cerc r, să se construiască locul inter-
secţiei tangentei în M (punct curent)e r cu bisectoarele unghiului .A.OM,
.A. fiind diametralul opus lui O în cercul r.
R. Fie OA = Ox; r are centrul O (a, O). Locul e (x 2 + y2)(x3 - 3xy2) = a (x2 - y2) 2 sau
A. A A
p = a cos2 28/cos 38, căci OP/OM= sinOMP/sinOPM, OP= OA cos28, OM P = 28 + 1t/2,
A.
OPM = 1t - O - (28 + 1t/2). Cum p (8 + 1t) = - p(8) şi p (-8) = p(8), fie 11 = [O, 1t/2]; găsim
tg V (O)= O (tabela 23; fig. 337). Curba are 2 asimptote, ctnd rt 1 = 1t/6 şi a 2 = 1t/2; avem p 1 = a/12
iar 81 <0 pentru 8<ct1 , 81 >0 pentru 8 >a1 şi p 2 = - a/2 iar 82 >0. B(a/2, O), C(0, - a/6V'3),
D (- a/3, O).
Tabela 23:
7t 7t
8 o a1= - 7t ~=-
6 4 2
-001I
I
p a 7' +001-(X)
!
7' o 'S
104 Fie .A. (punct fix) şi M (punct curent) e y(O; 1·). Se cere locul inter-
secţiei dreptei .A..llf cu perpendiculara în O pe OM.
R. Cu O ca pol şi OA ca axă polară, locul r are ecuaţia
p = ka cos8f(k - sin8); k2 (x2 + y2 - ax)2 = y2 (x11 + y 2 ) (k = r/a).

Fie 11 = [-rt/2, 1t/2]; căci p(0 + 2h) = p (8) şi p (- 8) = -p (8). p(8) e discontinuă pentru
k~1; atunci există O < ri~1t[2 cu sin rt = k, deci asimptota p sin(rt - 8) = ka, care taie axele
tn A{a, O) şi B(0, - kafV1 - n 2). Cind k<1, A e exterior lui y (tabela 24, fig. 338). Pentru k = 1,
A E y {tabela 25, fig. 339). Ctnd k> 1, A e interior lui y (tabela 26, fig. 340).
Tabela 24: Tabela 25:

7t 7t 7t' 7t
8
2
o a 6 --
2
o C( = ---
2 2
p o
o
71 a
A
Î' + (X) I- co 7' o
o
p o
o
7' a
A
7' +co
Tabela 26:
0
7t
o oe
1
arc sin - - --..
2 k 2
L + + o
p o 7' a 7' p(rt) ~ o
o A B o
168
105 Într-un reper polar, fie .A (punct fix) E Ox, o conică variabilă y cu
focarul în O, cu directoarea corespunzătoare d trecînd prin .A şi de excentri-
citate e. Să se construiască locul ral intersecţiei lui y cu simetrica O.A' a lui
O.A în raport cu axa focală OQ.
'p
y
y
(1,
f;<
I
X
r--~ a-4, k·ţ
Fig. 337 Fig. 338

1.c
i
I
I
r-3
a-3 r-5, a=3,5 , k-!.f-
k-1
Fig. 339 Fig. 340
R. Fie OA= a şi k = 1/e; cu Per, din definiţia lui y, avem OP/PP' = e iar PP' =
=PA' sin_! m1 (a+ p) sin_! (fig. 341). Deci locul r are ecuaţia .
2 2
. 8
asm-
2
(169) p = - - - - ; (x2 + y11)[(2k - 1) (x2 + y2 )+a(2x - a)} 2 = [(x2 +·y2)((2a - x) - a2x)2.
k-
e
sin-
.
2
169
Obs. Putem avea (v. fig. 341 b) PP' = PA' cos~= (a - p) cos _Q_ ; schimbtnd pe 8 în 8 - p şi
2 2
obţinem P P' = (a + p) sin.: • Fie 11 = [-n-, n-J.~Puncte duble clnd p(81) + p(82) = O;
p tn - p,
cum 82 = 81 - n- şi 83 =81 + .r (căci 8e 11), 81 satisface

(169') sin2 8 + k 2 sin8 - k 2 = O, respectiv sin 2 6 - k2 sin O - k 2 = O.
Fig. 341
Aceste ecuaţii admit cite o rădăcină pentru 8 E [O, n-/21 (prima - pentru orice k, a doua - pentru
k<1/V2); deci rare un punct nodal H, respectiv şi un al doilea punct nodal K pentru k<l/1/2
(tabela 27). Tangentele tn M şi N stnt paralele cu Oy, iar în O coincide cu Ox. p (8) e discontinul ·
dacă
(169") sin_! - k = O, adică e ~ 1 (k ~ 1).

2
Tabela 27:
n r.
8 -n 81 o 62 1t
2 2
a
p - -a- 7'
a
7' o 7'
a
7'
k+1 k V:f + 1 kV2 -1 k-1
M H A o H B N
Deci: a) Dacă e<l (elipsă), r e o curbă închisă (fig. 342). b) Dacă a> 1 (hiperbolă), ecuaţia
(169") admite o soluţie ex ~n/2 după cum k ~ 1,V2; are asimptota p sin(cx- 8) = 2a tg;, care
taie pe Ox în I ( afcos2 ; , O) e MN şi pe Og tn J ( O, - 2a tg ; /coscx) {fig. 343). c) Dacă e =1
(parabolă), (169") dă ex= n; r,amura infinită e parabolică (p ➔ oo ctnd 8 ➔ oe) (fig. 344).
106 Se numeşte curba sectoare orice curbă folosită în problema împăr

ţiriiunui unghi într-un număr dat de unghiuri egale; cînd curba intervine
1
„
în trisecţiunea unghiului", obţinem o curbă trisectoare. Să, se arate că sînt
astfel de curbe: a) Ourbele isooiolotomioe (sinonim: curbele Plateau): Fiind
170
date 2 puncte fixe .A, .A' (.A.A' = 2a), dete1·minînd axa d prin vectorul direc-
tor .A'.A, locul r al punctelor astfel încît
A A
(170) M.A.d/n = M.A.'d/n' (n, n' e N, făl'ă divizori . comuni; fig. 345).
Ax
Fig. 342
Fig. 344 Fig. 3.13
b) Curbele Delanges: Fie o familie de cercuri concentrice de centru O, o semi-

dreaptă fixă Ox prin O şi un număr pozitiv a ; pe un cerc arbitrar y ( O ; r) din
familie, din .A.=ynOx, se construiesc coardele .,..-.._
.A..A. =A .A. =A4 .A. 6 = ... =2a,
.,..-.._ 2 .......--...2 4
mijloacele .A.17 A 3 , A 5 ,. • • ale arcelor .A.A. 2 , .A. 2...4. 4 , A.4 ...4. 6 , . • • şi mijloacele
B 17 B 3 , B 5 , ••• ale coardelor respective; locurile rn, r~ ale lui An, respectiy Bn,
de pe cercurile familiei, pentru un acelaşi indice n (fig. 346).
R. a) Cu Ox = d şi Oy mediatoarea lui -4.'.A, obţinem curba raţională r:
sin(n + n')cp •
(170') x = a - - - - - , 'y = ..•> a ------.a..,
sinncp sinn' · sin (n - n') q>
cu cp - valoarea rapoartelor (170); A 0 (a(n + n')/(n - n'), O), lim (A'M'/AM') = n/n'. 1n reperele
cp ➔ O
polare (A ; Ox) şi (A'; Ox), r arc ecuaţia
(170") p = 2a sin: 8/ sir ( 1 - ~, )o, respectiv p' = 2a sin ;, 8'/sin ( :, - 1) 8'.
Pentru n' = 1 se obţine o curbă sectoare propriu-zisă: fiind dat unghiul tn A cu Ax ca latură,
A .
cealaltă laturătaie pe rtn n puncte M, unul din unghiurile 1\fA'A fiind (a+ /m)/n. Clnd n = 2,
r e cercul (A; 2a); clnd n = 3, se obţine trisecloarea 1llaclaurin (fig. 345 c; v. şi fig. 289). Pen-
tm n' = 2, n = 3, rezultă sescvisectoarea (fig. 345 e; Y. şi fig. 173) :
x = 2(16 sin4 coscp(3 - 4 sin2 q>).
171
y
n'.. /
a) n-2 b) n'=(
fl „L.
I I y
) n'= I
C n-=3
Fig. 345
172
r;
d g
Fig. 346
A A .
b) Există relaţia A,PA = 8, AnOAn-i = 6/n. Obţinem curbele
(171) rn: · -O = a ( curbwa spic' d e m. d'1ce -l ) ş1.
p sm r•n : p t g -O = a,
n n n
r
avînd asimptota y = na; sînt curbe algebrice: n e de grad n sau 2n. după cum n e im1,ar sau
par, iarr~e de grad 2(n + 1). Cazuri: b 1) n = 1, 1 e dreapta y = a, iar r
se numeşte curba r~
kappa (sinonim : curba lui Gutschoven) (fig. 346 a).
Generarea uzuală a curbei kappa : locul punctelor
de contact ale tangentelor duse dintr-un punct fix
al unei drepte d la cercurile de rază a, cu cen-
trele pe dreapta d; deci (fig. 347)
(172') r~ : p =± a ctg8; (x2 + y 2)y2 = a 2x 2 •
O e un punct dublu tacnodic. e de clasă 6. r~

Perpendiculara în Per~ pe OP taie pe d tn 0
Fig. 347 astfel că P Q = a ; Q e centrul cercului de rază a
care admite pe OP ca tangentă tn P. Tangenta
fn P la r~ taie pe d în T iar TO. ·P' Q = OP2 , P' fiind proiecţia lui P pe d; căci 00. = MQ.
r
b 2 ) n = 2, 2 e trisecloarea lui Delanges (fig. 346 b; v. şi fig. 71). b 3 ) n = 3, T 3 e lrisecloarea
lui .Maclaurin (fig. 346 c; v. şi fig. 289 sau 345 c).
6. LUNGIMEA UNUI ARC DE CURBĂ
107 Fie drumul d: x = f(t), y = g(t), te [a, b]. Dacă .6. : a =t0 <t1 < ... <
<t,<t, 41 < ... <t,. = b e o diviziune oarecare a lui [a, b], punctele Pa.(ta.)
(<X =0, 1, 2, ... , n) determină o linie poligonală ~ înscrisă în imaginea r
a lui d, de lungime
n-1 I • . .
l(~) = ~ ~ (f(t, 41 ) - f(t,)) 2 + (g(t,+1) - g(t,)) 2 •
i =O
Drumul d se numeşte rectificabil în sensul l-ui Jordan dacă mulţimea {l(L)} e
majorată ; marginea superioară a acestei mulţimi se numeşte lungimea
dr1tmului d şi se notează l( r) = sup {Z(~)}. Fie a < c < b şi drumurile
.6.
rectificabile d, d': x = f(t), y = g(t), te [a, c] şi el" : x = f(t), y = g(t),
t efc, b]; să se arate că l( r) = l{ r') + l( r"). Apl. a) Drumul
d: x =
~t
1 it
cos-'-d-r, y
2't'2
=,,1
. • t
7t
sin- d-r, te [O, 1]
2-:-2
e rectificabil; să se calculeze lungimea lui. b) Nu e rectificabil:
d: x = f(t), y = f(t), t e[O, 1] cu f(t) = {< 1 - t)\sin~(t ~ 0 /, 1

e[O, l)
o, t = 1.
c) Drumurile d1 : x = sin t, y = cos t, t e[O, 21t] şi d 2 : x = t, y = 1 - t,
2 2
te (O, 1] au aceeaşi imagine şi sînt rectificabile, dar lungimile lor nu sînt egale.
d) Fie drumurile d : x = t, y = O, t E [O, 1] şi d,. : Xn = t, y,. = sin 2 n1rt ,
2m.
te [O, 1] (n = l, 2, ... ). Să se arate că şirul {d,.} converge uniform către d,
dar l( rn) nu converge către l( r).
174
R. Dacă diviziunea I!,. a lui [a, b] nu conţine pe c, formăm diviziunea 8c, obţinută prin adău
garea lui c la I!,.; deci flc:a=t0 < .. <t,i_ 1 <c=ti<tt+ 1 < ... <tn=b. Notăm cu /:!,.'diviziunea lui
[a, c] formată cu toate punctele lui 8c din [a, c] şi cu !>." diviziunea lui [c, b] .formată cu toate
punctele lui 8c din [c, b}. Avem l(:E)~l(l::c) = l(l::') + l(l:"), dacă ţinem seama de axioma triun-
ghiului aplicată punctelor P,_ 1 , Pi şi Pt+l• Trectnd la marginea superioară (după 8), obţinem
l(r)~l(r')+l(r"). Fie un număr e> O. Conform definiţiei lungimii unui drum, rezultă că există o
diviziune /:!,.'(e) a lui [a, c] şi o diviziune !l"(e) a lui [c, b] astfel incit l(r')<l(~'(e)) +e/2, l(['")<
<l(:E"(e)) + e/2. Cu l:!,,,(e:)=8'(e:) U i.\"(e), obţinem l(r') + l(r") <l(:E'(e))+ l(I:" (e))+ e: = l (:E(e)) +
+ e E;; l(r) + e. Cum l(r'), l(r") şi l(r) nu depind de e, rezultă că l(r ') + l(r") ~ l(r). Obs.
a) Criteriul de rectificabilitate al lui Jordan: Un drum d e rectificabil dacă şi numai dacă f şi g
slnt cu variaţie mărginită pe [a, b]. b) Reprezentarea integralu a lungimii unui drum d: dacă
funcţiile din ecuaţiile (291 ), respectiv (2) sau (4), au derivată integrabilă pe domeniul lor de definiţie,
atunci
(173)
02
sau l(r) = ( Vp2(8) + p' 2 (8) d8.
Jol
Api. a) Integralele din d stnt absolut convergente,
•
căci j'cos ~1~ 1
2-.2
şi !sin ~li~
2-rll
1; deci x(t)
şi y(t) stnt cu variaţie mărginită. x(t) şi y(l) stnt derivabile şi admit derivate continue pentru
şi pentru t = O : x'(O) = y'(O) = O, căci pentru drumul d(t) cu te (O, 11
t =/=O; ele stnt deriva bile
avem l(t) = 1 - t. Deci l(r) = 1. b) f(t) e continuă, dar nu este cu variaţie mărginită. c) Ambele
drumuri au drept imagine porţiunea din dreapta x +
y=1 pentru care O~xE;;1; ele stnt rectifica-
bile, căci funcţiile din ecuaţiile lor stnt de clasă C1 • După (173 1): l(d1)=4l'2 şi l(d2) = V2. d) Xn = t
şi Yn ➔ O uniform tn raport cu t; căci I O - Un I ~ - 1- ➔ O. Avem l(d) = 1 şi l(dn) =
2n
108 Să se calculeze lungimea drumului: a} y + ln cosa;= o, a;e[O, 1t/6];

b) a;= ln(t + Vl + t 2 ), y = V1 + t 2 , t 1e [O, 1]; c} y = ln((e:i: + 1)/(e:i: - 1)),
aJ E (1, 2]; d) :JJ = ln tg~ • y =
2
mV (1 + sint)/(1 - sint), te [1t/6, 1t/3]; e) ro =
=5 sint-sin5t, y=5 cost+ cos5t, t e:[O, 21t]; f) p=a cos4 i, 6e[O, 81t]; g)6=
4
= (p2 + 1/ p2 )/4, p '= [1, 2].
109 Să se calculeze lungimea curbei : a) 4( a;2 + y2 ) - a2 = 3a•1sy 218 ;
b) (x/a) 2' 3 + (y/b) 2' 8 .= 1; c) p = a sin3 i.;
3
d) p = 2a sin 6.
110 Să se afle lungimea unui segment de dreaptă P 1 P 2 , aplicîndformula
care dă
lungimea unui arc de curbă plană.
111 Să se afle lungimea circumferinţei unui cerc de rază r.
112 Curba O: a;= at3 , y = 3a(t 2 - 1)2 /8 are un punct cuspidal A. SI
se calculeze lungimea arcului dintre A şi un punct oarecare Pe O.
113 Curba O :a; = 3t/(l - t 2 ) 2 , y = (3t - 1)/(1 - t) 2 prezintă o buclă.
Să se calculeze lungimea arcului care formează, bucla.
114 Să se calculeze lungimea arcului: a) parabolei cubice ay 2 = a;3
de la origine pînă, la punctul de abscisă 5a; b) tractricei polare (56) de la
punctul P 0 , de pe raza vectoare Po, la punctul curent P.
175
R. a) Cum y' =3V x/a/2, găsim •=325/27. b) Scriind P T'=a' sub lormap•[ 1 + ( p : : rJ=
şi (p d0) Jdp adică s-s0 =aln_e_.
2
= a2 deoarece ds2 = (p 2 + p'2) d8 2 = (1+ 2, atunci ds = a dp,
dp P Po
115 Să se calculeze lungimea elipsei : x = a cost, y = b sint.
::/2
R. s = 4a ~o V1 - c2 cos2 t dl. Fiind uniform convergentă, scria 1' 1 - e2 cos2t = 1-
-~ e2cos2L - . . .
1 3 5
· · ··· ·<2n-l) e2n cos2nt- .•• poate fi integrată termen cu termen. Deoarece
2 2.4.6 ... 2n
r.12 1.3.5 ... (2n - 1) 1t
cos2nt dl = ------- ·- , calculul aproximativ al lungimii elipsei e dat de
~0 2.4.6 .•• 2n 2
s = 2air 1- ( -1 ) 2e2 - ••• - ( .. (2n

1. 3 . 5 . - ---
- 1) ) 211 e-n/(2n
.,
-1)- ... ] .
[ 2 2.4.6 ... 2n
Rectificarea se face cu ajutorul funcţiilor eliptice. Prin cos t = u, lungimea elipsei e dată de
1
(1 - e2 u2) du
integrala eliptică s = 2a •
~_ 1 (1 - u 2) (1 - e2u 2)
116 Fie parabola (62). Să, se calculeze lungimea arcului limitat de : a)

punctele P 1 şi P 2 ; b) o coardă focală.
+ pa + ln -
Vii+ p2 + 1 )'s
R. a) Cu y = l şi t2 + p2 = t 2u 2, găsim s= -P2
; de
( 1Vt2
---
P li P2
exemplu : 11 = O (vtrf) şi 12 = y (punct curent). b) Coarda focală : y = m (x - p/2) taie parabola
în P,(l,) (i = 1, 2) iar li sînt rădăcinile ecuaţiei mt 2 - 2pl - mp2 = O; cum lif2 = - p 2, arcul
Pi Op2 = .!!...
2
(1 n (Vi2-:j:p2 + t)<Vt47 +
pt
p) + (t3 + p3)Vf2+p2}
p212 •
C' d p p j_O . l -
,n 1 2 x.
- .
- P- ş1
s = p[V2 + ln (1 + 2)).
117 Să se calculeze lungimea arcului cicloidei (45) de la începutul unei

arcade pînă la punctul curent al arcadei.
R. ds = Va2 + 12 - 2al cos8.d8 = Vp 2 - (p2 - q2 ) cos2 t dl cu a+ l = p/2, Ja - li)= q/2~
8 = 2t ; el coincide cu cel al elipsei x = p cos t, y = q sin t, înctt rectificarea cicloidei se reduce
la cea a elipsei. Pentru cicloida normală (a = l): ds = 2a sin J!.. d8, rectificarea făctndu-se cu aju-
2
torul funcţiilor elementare; pentru arcada OE [O, 2.tJ, s = 4a (1 - cos_!_) = 8a sin 2 .!. . Obs.
· 2 4
Lungimea arcadei e 8 a.
118 Să. se afle lungimea unei arcade a curbei ciclice normală . ...4.pl. a) în
cazuri particulare. b) La o cardioidă, unghiul razei vectoare cu no1·mala (orien-
tată exterior) e jumătate din unghiul polar.
ciclică 1 2
R. Fie curba (47'") de modul h = a/r; ds 2 = a:(h ± > (1 + )..2 - 2).. cosh8) d82.
h2
Ctnd A = 1 (curbă normală), pentru arcada OE [O, 2r./h]: s =- Iz ±
2al- - 11
- ~o sm
• h8
- d8 =
h o 2j
8al h ± 11 . h8 d' 8al h ± 1 I
- - - - s i n2 - , a 1ca s
V
=- -- 2
-. Api. a) Curdioida: 16 a; nefroidn: 2.6 a=12a;
h2 4 h
176
16 3
hipocicloida Steiner : 3. a = 16a/3 ; astroida : 4 • a = 6a. Obs. Arcul astroidci limitat de
9 2
3
punctul cuspidal A(a, O) şi P(x, y) c dat de (ay2)1/3, b) Fie cardioida p = a(1 + cos8); arcul
2
dat de A(2a, O) şi P(p, 8) e s = 4a sin_!. Deci lungimea cardioidei (fig. 348): 2 . .Âro = Sa,
2
cu 0(0, r.). Avem tgV = - ctg ~= tg(r./2 + 8/2), deci normala şi raza vectoare fac unghiul
2
cp = V - r./2 = 0/2. Obs. Pentru cardioida p = a(1 - cos81) găsim V1 = 81 /2.
Fig. 348 Fig. 349
119 Fie tractricea (54). Se cere: a) Să se calculeze lungimea arcului

determinat de dreapta y = aV3/2. b) Cu .A.(n/2) = (O, a) origine a arcelor,
suma s +
x a lungimii arcului tractricei şi a abscisei punctului P( 6 >n/2)e
(54) tinde către o limită finită, cînd P tinde către infinit.
R. a) Ecuaţia sin8 = Y3/2 admite soluţia O= nr.+ (-t)n ; ; deci d taie pe C ln

rr./2
Pi(81
=
= r./3)
a ln -
4
şi P 2(8 2 = 2r./3); cum arc P 1 AP2 =2 arc P 1A, găsim (fig. 349) : s=2a ln sin8
. b) Fie s = arc AP = a ln sin8 =
y
a ln -
l =
•Decis+ x = a[ln{1-cos8) + cos8J-..
rr./3
3 a
~ a( - 1 + ln 2) clnd 6 -+ r..
120 Se dă curba lănţişor (52); fie P' şi P" proiecţiile pe axe ale lui
Pe(52), Q proiecţia lui P' pe tangenta în P, iar T 0 punctul de contact al tan-
gentei din P" la cercul r (O; O.A), paralelă cu tangenta în P la lănţişor,
.A fiind vîrful curbei (fig. 350). Dacă vîrful .A se ia ca origine a arcelor, să se
arate : a) Lungimea arcului AP e
......-....
(174) s = s(AP) = a tg 8,
......-....
unde 6 e unghiul format de tangenta în P la lănţişor cu axa Ox. b) s(.A.P) =
= s(QP). c) Locul punctului Q e o tractrice.
121 Normala în P la o parabolă r şi perpendiculara în focarul ei F pe
FP se taie în Q; simetricul Mal lui F' faţă de mijlocul J.ll' al lui PQ, cînd P
descrie pe r, generează o parabolă divergentă, numită trisectoarea Oatalan
(sinonim: cubica Tschirnhausen). Se cere: a) Să se afle lungimea buclei acestei
curbe. b) Să se arate că arcul curbei e funcţie raţională de coordonatele punc-
tului curent. c) Dacă o cubică unicursală 0 3 e o curbă de tip Salmon, atunci
0 3 e cubica Tschirnhausen. d) Curba normalelor unei parabole în raport cu
axa şi cu punctul ce se află la o treime de vîrf din distanţa focală.
177
12 - "· 2119
R. Fie r :y = 2p (x + p/2); atunci
2 (fig. 351)
27 p 2 6 2
3t - p 2 2- t )t 2
(175) (x + 2p)3 = - - (x +y2) ; 2p cos3 - =- p; x =- --, y = .(3p
:. . ; .__2
...:..,
2 3 2p 2p
Fig. 350 Fig. 351
fiind o parabolă divergentă de tipul y 2 = a(x - cx)9 (:i: - 13) cu 3a(cx - 13) = 1. Are un nod în
!2(4 p, O). cu tangentele y= ± Y3<x - 4p)/3; mai taie axa de simetrie Ox tn A(- p/2, O). Obs.
Prin x = - X + 4p, y = - Y, rezultă (a = 9p/2)
(175') x3 = a(x2 - 3y 2) ; x = a(t - 3!2), y = al(1 - 3t 2),
~e poate fi uşor reprezentată grafic (tabela 28, fig. 352). a) Pentru (175) : ds =~
2p2 (f"+ p 2) dt;
decis= 2( 2:21 p t + : 1:vs) = 6f3p.

2
Obs. IPentru (175'): ds = a (1 + 9! 2
) dl; deci js =
Tabela 28:
t -ro
-V2 3 -V3
1 1
--
3
o -31
Vs
1
v: +ro
,x'
+ + + o
y' o + + o
1 1
-~ -vs o + o + +
dx vs
d2y
+ + + -
dx2
2a 2a
.X -CO -a o a o -a -ro
r-
3 3
y +co
v: • C'
o
o B'
2a
9
A
o
2a
B
9
o
o
-
C
-a -ro
3 .
178
o 4a y
=2) ds = - . h) Pentru (175'), cum t = - , găsim s = (2a - x) y/x. c) C3 are un punct
-11Vs 3 . x
dublu ; deci . C3 : F(x, y) = ax3 + bx 2y +
cxy2 + dy 3 + ex2 + fy2 = o. Luind F: + F; =
= Â(cxx2 + ~y2 + y xy + 8x)2 şi af=:/= O, deducem b = c = d = O şi f = -3 e. d) Cu O fn
punctul considerat, deci F(p/3, O). parabola:
y2 = 2px + p 2 /3; deci X= x, Y = - x/y',
tocit X 3 = - p(X 2 - 3 Y2)/6, adică (175'). ,c·
122 Se numeşte curbă Serret o
curbă, plană, raţională, al cărei arc se
exprimă, prin integrale eliptice sau
hipereliptice. Se cere: a) Ecuaţia di-
ferenţială, satisfăcută de coordonatele
unui punct P al curbei Serret. b) -,
N urnind curbe eliptice de clasa I
curbele definite de
ro+iy = Getc.>((z - a) (z + a)» dz cu
)(z - â)(z + ă)'H 1
(176) /c
(a +
4aă
â)I = _a__ (
n +1
a; (t) -const.),
Fig. 352
cu a, ă
complex conjugate, să se arate că ele sînt CUl'be Serret.
R. a) Fie P(x = x(z), y = y(z)) ; atunci dx2 + dy 2 = Z(z) dz, unde Z(z) e o funcţie raţio
nală de z. Obs. Cind Z = C2z2 /V (z - a) (z - â) (z - b) (z - b): arcul se exprimă printr-o integrală
eliptică tn raport cu z, iar x şi y stnt funcţii dublu periodice de arc. b) Se obţine parametrizarea
unei curbe raţionale al cărei arce exprimat de integrala C ~(dz!V(z 2 - a 2) (z2 - ă 2)). Obs. Pentru
n = 1, se obţine lemniscata.
123 Se numeşte curbă de lărgime constantă (sinonim : curbă de egală
lăţime) o curbă închisă care e paralelă cu ea însăşi ; o astfel de curbă, cînd e
convexă, se zice orbiformă.
Se consideră o semielipsă situată, de o parte a axei mari. În fiecare punct
M al ei se ia :pe normală, în partea concavităţii, o lungime MN egală, cu axa
mare. Locul lui N împreună, cu semielipsa formează o curbă, închisă r. Se
cere: a) Să, se arate că re o curbă de egală, lăţime. b) Condiţia pe care trebuie
să, o îndeplinească, axa mică pentru ca r să fie orbiformă. c) Lungimeaacestei
curbe depinde numai de lăţimea ei, adică e aceeaşi pentru toate curbele
paralele de aceeaşi lăţime (formată după, procedeul arătat).
R. Fie x = a cost, y = b sint(O ~ t ~ 1t). Cu MN = k, N e dat de (fig. 353)
X = a(1 - 2bµ) cost, Y = (b - 2a2 µ)sini,µ= 1/(a2 sin2 t + b2 cos2 l)l/2.
a) NoUnd a= 1 - 2a2 bµ 3 , avem X'=-aa sin t, X"= --aa cos t-aa' sin t, ... ; atunci X'/x'=
= Y' /y', deci tangentele tn M şi N la arcele descrise slnt paralele, distanţa dintre ele fiind
lungimea normalei comune: 2 a. b) Conform problemei 36, fie 7)"= (X'Y -X"Y')/X'=-ba/sin t. 11
lnsă minimul fracţiei din a (ln intervalul fixat avem sin t > O) c obţinut pentru maximul lui
1/µ 2 = b2 + (a2 · - b11 ) sin2 t; deci devine a9 pentru i = 1t/2 iar fracţia devine 2b/a. Dacă 2b ~a:
- a > O ; dacă 2b < a : există valori ale lui t pentru care se schimbă semnul. Deci, dacă
r
a~ 2b,. e convexă (căci 7l" > O) ; ramura descrisă de N are concavitatea spre Oy. c) X' 2 + Y' 2 =
=a2/µ 2• Elementul de arc al ramurii descrise de N: -ds' = ds - 2a2 bµ 2 di; de unde
s + s' = 4a )o d j
(:t/2 ( a
tg/ ) ,I ( 1+ a2 a tgt ) ~,2 =2a'1t'.
b tg2 t) =4a arctp ( b
2
O
179
124 Se numeşte curbă de 11,rmărire (sinonimă: 011,rba oîineli1,i), relativă la
o curbă dată r, traiectoria unei particule M ce se mişcă (în planul curbei r)
cu o viteză dţ modul constant, astfel incit în fiecare moment al mişcării se
îndreaptă spre o particulă P, care se mişcă pe r tot cu o viteză de modul
....
·••.•.••. !
C: A-1. B·-J. K• 1
a>2b l;: A-1, B-f K•f
11-4. b•l
(X (;: A-~ B·O, K-ţ
Fig. 353 Fig. 35'1
constant. Se cere: a) Să se arate că o astfel de curbă e o integrală a unei

ecuaţii diferenţiale de ordinul al doilea
(177) f(x, y, y', y") = O.

b) Să se cerceteze cazul cînd curba r e o dreaptă.
R. Fie r :F(x, y) = O şi C : y = y (x). Tangenta tn M (x, !/) la C
(178) Y - y = y'(X - x)
trece prin P(X(x), Y(x)) E r. Cu v şi V modulele vitezelor lui M şi P :

(178') dS/V = ds/v, adică + (dY/dx)2 = k2 [1 + (dy/dx)2 ], k = V/v.
(dX/dx) 2
Elimintnd X, Y, dX/dx, dY/dx din ecuaţia lui r, (178), derivatele lor şi (178'), obţinem (177).
b) Cu r = Oy, deci r : X = O, ecuaţia (177) se scrie
(177') :;c2y 112 = k2(1 + y'2).
Cu y' = sh t, deducem t = ln Cxk şi (177') devine y' = (Cxk - 1/Cxk)/2. Pentru k = 1 :

y= _!_(A x2 - _!_ ln x) + B. Pentru k ::/= 1: y = _!_ (Axk+ 1J(k + 1) + 1/(k - 1) Axk- 1) + B;
2 2 A 2
stnt curbe algebrice cind k e raţional, fiind parabole de ordin superior ctnd k e număr întreg
(fig. 354).
125 p = pe este v~ctorul d~ poziţie aţ punctului P de pe curba

Dacă
O, unde versor p = cos8i + sinOj cu 0= i: (i, p), să se deducă elemen-
e=
tul de arc în coordonate polare . .Apl. Să se calculeze lungimea arcului ·spiralei
lui Arhimede de la pol la punctul curent.
126 Fiind dată o spirală logaritmică, să se arate: a) Arcul spiralei de
la pol la un punct Pal curbei e proporţional cu raza vectoare a lui P. b) Lun-
gimea arcului P 1 P 2 al spiralei e egală cu diferenţa tangentelor polare în P 1
şi P 2 •
180
7. CONTACTUL A DOUĂ CURBE PLANE
127 Să se determine ordinul de contact dintre curbele:

a)01 : y = sinx şi 0 2 : y = tg x în origine;
b)01 :y = sin x şi 0 2 : (x - 1t/2) 2 + y 2 = 1 în punctul comun A.(rr:/2, 1);
c) 0 1 :y = ax 3 şi 0 2 :y = x sin x în origine.
R. a) Ci: y = y1(x) au contact de ordin n tn punctul P 0 (x0 , y0 ) dacă
(179) Yicx>(x0 ) = y~cx>(xo), Yin+l>(xo)=f::y~n+l>(x0 ) (ex=0,1,2, ... ,n).

Curbele date stnt tn contact de ordinul doi. b) C1 :x = x (t), U = y (t) şi C2 : F (x, y) = O slnt tn
contact de ordin n ln punctul P 0 (t0 ) dacă
(179') tî)(CX)(to) = O, «>cn+ 1)(to) =f:: O cu G>(t) = F(x(t), y(t)) (ex= o, 1, ••• , n).
Ci(i= 1, 2) - contact de ordin trei. c) Contact de ordinul tntli.
128 Să se determine punctul comun şi ordinul de contact dintre curbele:
a) y = 8x3 - 12x2 + Sx - 3 şi y = 2x4 - 1; b) y = ez şi y = x 2 /2 + x +
+ 1; c) y = x4 şi y =x2 sin 2x; d) y = 1/(x2 + 1) şi y = 1 - x 2•
129 Se numeşte curbă binomă o curbă O pentru care tangenta în P
la O determină cu 2 drepte ortogonale fixe (de intersecţie O) un triunghi
OT T' a cărui arie e proporţională cu aria triunghiului OP' P", unde P' şi P"
sînt proiecţiile lui P pe dreptele fixe. Se cere: a) Să se afle ecuaţia carteziană
a unei astfel de curbe. b) Să se arate că O e determinată prin 2 puncte ale ei ;
să se deducă de aici o construcţie a curbei. c) Să se găsească curbele binome
de arie constantă. d) Folosind subtangentele relative la cele 2 drepte fixe să
se dea o construcţie a tangentei. e) Notînd cu H proiecţia lui O pe normala
în P la O, să se arate că centrul n al cercului osculator în P (la O) ea doua
intersecţie a normalei PH cu cercul r 1 circumscris triunghiului TT'H.
R. a) Cu dreptele fixe ca axe (fig. 355), fie C: y ~ y (x). Tangenta ln P (x, y)E C le taie
tn T ((xy' - y)/y', O) şi T' (O, y - xy'). Din egalitatea ariilor SoTT' = k SoP'P": x 2y' 2 + (k -
-2)xyy'+y' 2 =0 sau y~ = m,
y/x cu rn1m2 = 1, rn1 + rn2 = 2 - k (i = 1, 2); ceea ce înseamnă
că stnt 2 curbe binome pentru un k dat. Deci
{180) C: y = axm (a, mE R cu rn =f:: O şi 1; k = - (m - 1)2 /rn).

C e o curbă transcendentă sau algebrică, după cum rn e iraţional sau raţional. Dacă m> O, C e
o c ~rbă binomă parabolicd (v. probi. 78). Dacă m<O, C se numeşte curbă binomd hiperbolicii.
(sinonim: hiperbold generalizata de indice m, hiperbold de ordin superior sau de ordinul rn); C nu
trece prin O şi are aximtotele Ox şi Oy (fig. 355 b). De exemplu, în teoria gazelor perfecte se
obţin curbele adiabatice, date de legea lui Poisson: pvk = const. (p- presiunea, v - volumul şi
k = 1,41 pentru aer); în teoria maşinilor cu aburi se folosesc astfel de curbe, numite curbe de expan-
siune. Pentru rn = - p/q cu p + q = 1 (p, q> O), C se numeşte curbd. politropă; cu p= cos2 ex,
r
q=sin 2ex şi A 1 , A 2 punctele tn care normala în P la C taie cercul 2 circumscris triunghiului OTT'
A A A A
(fig. 355 a), avem A 1OT = TOA 2 = ex sau 1r - A 1OT = TOA 2 = ex, deci A1 şi A 2 aparţin unor
drepte fixe d1 = OA 1 şi d2 = OA 2 , numite axele curbei politrope. Deci PEC c mijlocul segmentului
determinat de punctele comune normalei în P la C cu axele lui C. ln A comun lui C şi d 2 , tan-
genta la Ce perpendiculară pe d 2 ; A e vtrf al lui C. Curbele politroue stnt curbe W (v. probi. 21).
. Po (Xo, Yo), P1 (x1, Y1) E C; avem a = --
b) F lC Uo ) ·l: ln -xt ') , Pn
Yo , m = ( ln -- <xr+
1 fxo, ur+ 1 IYo)E
Xo Y1 I X1,
eC(nEZ). Construcţia grafică (fig. 335 c): Fie Ou şi Ov (arbitrare); paralele prin P 0 şi P 1 la Oy
taie pc Ox şi Ou tn P~, P~ şi U 0 , U1 ; paralela prin U1 la U0 P~ taie pe Ox în P~; Ia fel, cu
ajutorul lui Ov, construim pe P~': P~ şi P~' stnt proiecţiile lui P 2 pe Ox şi Oy. lterlnd, se abţin
181
X
,------
FI
.......... ,...,_
·················#••········ , . . /
,,-
_,
-- ---- I
/
/
.P ········~" /
·-~ /
alte puncte ale lui C. c) SOTT' = k SoP'P'' = const. dacă xy =const.: hiperbola echilatercJ. e sin-
,gura curbd binomcl de arie constantlz. Obs. c1 ) La parabola C: y 2 = 2px, k = - 1/2. c2 ) Pentru
cercul C{O;a): SOTT' =k/SOP'P"CU k=a'/4. d) P'T=-xfm, P"T'=-my. Obs. Cazurile parabolei
,(m = 1/2) şi al hiperbolei echilatere {m=-1) slnt cunoscute. e) Cum H ((x + yy')/(1+y'2), y' (x+
+ yy')/(1 + y' 2)), obţinem PT. PT' = xy (1 + y' 2)/y', PH. P n = (1 + y' 2) IY - yx' 1/y". Pentru
C de ecuaţie (180): PT. PT' = PH. PD. = x2 (1 + y'2)/m. Obs. e1) R = PT. PT'JPH. e2) Pentru
,o curbă politropă: R = p2q2t3 /xy cu t2 =x2 /cos'a. + y2 /sin4 a. = TT' 2•
130 Să
se găsească cercul osculator ral curbei O în punctul ordinar P 0
ştiind că rare cu O cel puţin trei puncte confundate în P 0 • .Apl. Cercul r:
(x - 3a) 2 +(y - 3a) 2 = 8a2 şi parabola o: Vm +Vi =2Va au un contact
de ordinul 3 în punctul comun .A(a, a).
R. Cu dezvoltarea ln serie Taylor a lui (29) lntr-o vecinătate a lui P 0 (10 ) e C, ecuaţia eli-
minant Intre {29) şi (90) se scrie (omiţtnd indicele o) x 2 + y 2 + 2a.x +
2[,y + y +2 {t-10 ) (xx' +
+ +
+ yy' a.x' + [,y') (t - t0) 2 (xx" + yy" + x' 2 + y'2 + a.x" + [,y") + ... = O; ecuaţia are
.rădăcina triplă t =. l0 (3 puncte confundate în P 0 ) dacă
:2a.x + 2~y +y = - (x2 + y2), a.x' + [,y' = - (xx' + yy'), a.x" + [,y" =-(xx"+uu"+x' +y' 2 2
).
Ultimele 2 ecuaţii permit determinarea lui a. şi r,, iar din prima ecuaţie deducem pe y. Apl. Ellmi-
ntnd y, obţinem (x - a)' = O.
131 Se numesc oorbe sintrepente două curbe O şi O*, astfel încît fiecare
din ele să admită o mişcare de rotaţie în jurul cite unui punct, O pentru O
şi O* pentru O*, în cursul căreia să fie în contact fără să alunece una pe cea-
laltă. Se cere: a) Fiind dată una din curbele sintrepente O şi O*, să se gă
sească cealaltă curbă. b) N urnind curbe isot1·epente curbele care sînt sintrepente
eu ele însele, sl se arate că ele sînt reprezentate de o ecuaţie de forma
e= ~ F(p, :-P) dp, F-funcţie simetrică în p şi k - p (k-const.).
IIC"o
I
Fig. 356
IR. a) Pentru 2 puncte corespondente P şi P*, avem (fig. 356)

d6 d6*
OP+O*P*=OO*, V= V*, adică p+ p*=k, p - = p * -
dp dp*
183
dacă raportăm curbele la 2 r.epere polare cu 00* ca axă polară comună şi cu polii ln O şi o•..
Dacă C :8 = cp (p) şi c• :8• = '1i(p*), atunci
, ( (k- p) '1i'(k-p) .
pcp' (p) = - (/( - p)'1i' (k - p); deci cp (p)= - ) p dp.
b) Sînt determinate de ecuaţia diferenţială plj,' {p) = - (k - p) qi' (k - p). De exemplu : cercul~
elipsa ; pentru F = k se obţine spirala logaritmică p = ae6/k.
132 Să se afle dreapta osculatoare în punctul curent al unei curbe„
.Apl. a) Se cere relaţia între coeficienţii parabolei cubice y = x 3 px q + +
pentru ca să fie tangentă axei Ox. b) Să se găsească parabola de ordinul
5 : y = .Ax5 + Bx4 + Ox8+ Dx 2 + Ex + F care să fie în contact de ordinul 2
cu dreptele y = k şi y = - k în punctele (a, h) şi (-a, - k). c) Pentru
valoare a lui a, curba y = a:r: e tangentă dreptei y = x Y
R. Fie C :y = f(x) şi d.: y = mx + n. Conform cu (179'), condiţiile de contact în P 0 dau m =
= f'(x0 ), n = f (x0 ) - x0 f' (x0): dreapta osculatoare e tangenta la curbă. Dacă tangenta are cu C
un contact n>1, de supraosculatoare (sinonim: tangentă staţionară). Cu f (x) dezvoltată după for-
mula lui Taylor, distanţa de la Pe C la tangenta în P 0 la C e
8 = 1 [ (x - Xo)2 f" (xo) + .. ·] = (x - Xo)n+l f(n+ll(:ro + 8(:r - Xo))

V1+f' 2 (x0 ) 21 (n+1)1V1+f' 2(Xo)
dacă f<kl (x0) =
O pentru k =
2, 3, ... , n. Cum f1R-!--ll(x0 +8
(x-x0)) păstrează acelaşi semn (f e de
clasă Cn+l), semnul lui 8 depinde de semnul lui (x-x0 )n+l, Deci: Un punct P 0 cu tangentă sta-
ţionară e punct de inflexiune sau de ondulaţie, după cum contactul e de ordin par sau impar. Api.
3
n) Din (179'): (x) = (3x2 + p) x - 2x2 + q = O, ' (x) = 3x2 + p =O; deci x = Vq/2 şi
4p 3 + 27q2 = O. h) y = h [3 (x/a) 6 - 10 (x/a)3 + 15 (x/a))/8. c) (x) = a:r: -x = O, (J)'(x) =
=ax ln a - 1 = O; deci a = el/c şi (x = e, y = e) - punct de contact.
133 Fiind date curba O :x = x(t), y = y(t) şi familia de parabole r :
y = rlX 2 + ~ x + y, să se determine: a) parabola osculatoare în punctul
curent; b) parabolele supraosculatoare . .Apl. Să se afle: a) parabolaoscula-
toare r în punctul (rt/2, 1) la sinusoida O :y = sinx; b) parabolele supraos-
culatoare r ale elipsei O : x = a cos t, y = b sin t.
R. a) C şi r au (în P) un contact de ordinul 2. b) Cl>'"(l) = O dă valorile lui t cărora le
corespund punctele de contact ale parabolelor Api. a) y = - x 2 /2 + r.x/2 + 1 - rc2 /8. b) In
vtrfurile B (O, b) şi B' (O, -b) obţinem y = - bx2 /2a 2 + b şi y = bx2 /2a 2 -b.
134 Dacă d e o dreaptă fixă iar n e un număr dat, se numeşte cu1·bă.
Riba~wou1· de directoa1·e d şi indice n o curbă O astfel încît
(181) PN= nPD.,
unde D. e centrul cercului osculator în P (arbitrar)eO, N e punctul comun
normalei în P la O cu d. Să se studieze o astfel de curbă.
R. Cu d = 0x, o curbă Ribaucour de indice n e dată de ecuaţia diferenţială
(181') y (:r'y" - :r"y') = n:r' (:r'' + y''): yy" = n (1 + y'') cu :r = ţ: dy/ V(~r· - 1,
clnd OE C (c - constantă arbitrară). Dacă 1/n E Z, integrala se efectuează prin funcţii elementare;
astfel, puntnd n = -1/(m + 1), se obţine
(181") x = (m + 1)c ~: sinm+t cp dcp, y = c sinm+l cp.
184:
Curbele Ribaucour (181") se tmparttn 4 clase: I) Dacă m + 1 e un număr lntreg pozitiv impar,
Ce o curbă raţională de ordin 2 (m + 1), simetrică faţă de d = Ox, punctele ciclice fiind multi-
ple de ordin m + 1. Pentru m = O, C e un cerc. II) Ctnd m + 1 e un tntreg pozitiv par, C e
transcendentă, cu o infinitate de arce de forma celor de cicloidă. Pentru m=1, se obţine însăşi
-cicloida. III) Dacă m + 1 e un întreg impar negativ, C e transcendentă. Pentru m = -2, se
găseşte lănţişorul. IV) Cind m + 1 e un întreg par negativ,
C e unicursală de ordin m + 1. Pentru m = - 3, C c o &.Y
!l)arabolă.
135 Să se afle conica osculatoare r într-

un punct P la o curbă O. Apl. a) !n vîrful
lănţişorului. b) Pentru o cisoidă. c) Pentru o
spirală logaritmică.
R. Conica r, depinzînd de 5 parametri, e osculatoare

<Iacă are cu C un contact de ordinul 4. Luînd OE C şi
tangenta tn O la C ca Ox, deci Xo = 1/o = O şi y~ = O, cu
{291) în (77), din (179') deducem sistemul ce determină
,coeficienţii conicei r. De exemplu pentru C :y = y(x), obţinem
Apl. a) C: y = a(ch : -1) cu vîrful O; r (elipsa): 3x2

Fig. 357
+
+ y2 - 6ay = O (fig. 357). b) e totdeauna o elipsă. r
-c) Elipse ale căror axe mari formează un unghi constant cu raza vectoare a punctului de contact.
136 Se numeşte p u,nct sextactic un punct P al unei curbe O în care conica
1
osculatoare are cu O un contact de ordinul 5. Să se cerceteze dacă lănţişorul

are astfel de puncte.
137 Fiind dată o elipsă E, se cere : a) Să se găsească locul mijloacelor
coardelor comune elipsei E şi cercului ei osculator r. b) Să se afle locul
picioarelorperpendicularelorcoborîte din centrul elipsei pe coardele comune
lui E şi r. c) Să se arate că, dacă patru puncte A, (i = 1, 2, 3, 4) e E sînt
conciclice, cercurile osculatoare în .A, retaie pe E în patru puncte A; de ase-
menea conciclice.
8
R. Fie E :x = a cos 8, y = b sin8 sau x = a (1 - !2 )/(1 +t 2
), y = 2bl/(1 + t 2) cu tg - =
2
= l. Cu E în r de ecuaţie (90), obţinem ecuaţia eliminant
a 2 (1 - t2 ) 2 + 4b2t2 + cxa(1 - l 2) (1 + t 2) + 2~b(1 + t2) + y(l + t 2)2 = O ;
tn această ecuaţie, coeficienţii lui t ~i t3 sint ·opuşi, deci Ll1 = Lt1t2l3• Însă tg(Loc 1) = (L tg cx1 -
- Ltgcx 1 tgcx 2 tg r:1.3 )/(1 - Ltg oc1 tg cx 2 +II tg cx 1). Dacă oe,= 8i/2, atunci tg cx, = t,; deci: Pune-
tele A, (8,) e E sini conciclice dacă ~ 61 = O. Pentru
" r : 81 = 82 = 83 = 8 şi 84 = - 38; deci:
Î=-1
Cercul osculator r la E tn P (8) retaie pe E ln P' (8' = - 38). a) x = a cost cos2 t, y =
::::, -b sini cos2 t. b) 4 (x2 + y2) 2 + a 2x2 + b2 y2 • c) Lia', = o.
138 Fie r o curbă algebrică de grad n, avînd ~ puncte nodale şi k puncte

de întoarcere; fie, de asemenea, trei puncte oarecare .A, B, O nesituate pe
r. Să se determine numărul conicelor care trec prin A, B, O şi sînt oscula-
toare la r în puncte distincte.
R. Se consideră o transformare pătratică 't' care are ca puncte fundamentale pe A, B, C şi
care transformă pe r într-o curbă r' de grad 2n, avtnd A, B. C ca puncte multiple de ordin,
n; 't' transformă conicele osculatoare ale lui r, care trec prin A, B, C, în tangente inflexionare
185
ale lui r'. Un punct multiplu de ordin n echivaltnd cu n (n - 1)/2 noduri, r' are 8 + 3n (n - 1)/~
noduri şi k puncte de inflexiune; după (123), are i = 3n (n - 1) - 6 8 - 8k tangente inflexionare.
Deci rare 3n (n - 1) - 63 - 8k conice osculatoare care trec prin A, B, C.
139 Se nu.mese curbe apromimante, într-un punct P 0 al unei curbe O,,
acele curbe r care au cu O în P 0 un contact (cel puţin) de ordinul 2; dacă
familia de curbe r depinde de n + 1 parametri iar contactul e de ordin
n, re o curbă osculatoare (în P 0 ) a lui O. Dacă O are ecuaţia (29 2 ), se cere::
a) Să se afle.parabolele aproximante de ordin oarecare în P 0 la O. b) Să se
determine cercul osculator în P 0 la O.
R. Dacă (24 2 ) e tangenta tn P 0 la C, deci m = -Fre0 /F110, atunci
(182) C: y - y0 - m(x - x0 ) + a20 (x - x0 ) 2 + 2a11 (x - x 0) (y - Yo) + a02 (y - y 0) 2 + ... = O.
Deci: ln veciniitatea lui P 0, C e reprezentată de tangentli, de o conică aproximantă (are 3 puncte
comune tn P 0 cu C) sau de curbe. aproximante de ordin superior, după cum se face abstracţie de
termenii de ordinul 2, 3, ... a) Ecuaţia (182) poate fi satisfăcută puntnd
(183) y - Yo = m (x - x0) + «x1 (x - x 0 ) 2 +«xi (x - x 0) 3 + ... ,
«xk(k=1, 2, ... ) determintndu-se prin identificare; tn general, seria din membrul doi e convcrgentA..
Curba (183) se numeşte parabolă aproximantă de ordinul k = 1, 2, ... (tn P 0 la C); are k + 2 puncte
confundate tn P 0 cu C.- De exemplu, parabola aproximantă de ordin 1 tn P 0 la C arc ecuaţia
(183') y - y0 = m(x - Xo) + «x 1(x - x0) 2 cu «x1 = - (a20 + 2a11m + a 02m2 ).
Obs. a1 ) Fie C : y = y (x) ; tn vecinătatea lui P 0 , ecuaţia lui C se scrie
Y - Yo =Y~ (x -x0 )+..!_ y~'(x - x0 ) 2 + ....

21
Deci: Curba aproximantă e o parabolă aproximantă. a 2) Dacă e o curbă osculatoare ln PD r

la C, parabolele aproximante ln P0 la r coincid. Deci: pentru a găsi o curbă osculatoare de ordin r
k tn P 0 la C, se determină parabola aproximantă de ordin k - 1, a cărei ecuaţie dă reprezentarea
explicită a luir. b) Cu P 0 = O şi tangenta în O -=f=. Ox, Care ecuaţia (182) cu x0 = y0 = O şi m = O.
Cercul osculator r tn O la C e
(184)
ex se determină din condiţia că C şir au 3 puncte confundate tn O; sau: parabola aproximantă

tn O la r, după (183'), are ecuaţia y = mx - ex (1 + m2 ) x2 , care e o aproximantă dacă «x e dat
de (184). Obs. b 1 ) ln vecinătatea lui O, cercul r
are ecuaţia explicită y = mx - «x (1 + m 2 ) x 2 +
r
+ ... b2) Dacă a 20 + 2a11m+ a 02m2 = O, e o tangentă staţionară (în O la C).
140 Fie : a) sinusoida cu amplitudini variabile (sinonim : curba amor-
tizoare) de ecuaţie
(185) O: y = cp(m)sin (am + b), cp :R·-+ R cu cp(m) > o, me R,
funcţia cp determinînd curba amplitudinii variabile r : y = cp( m) ; b) sinusoida
oscilantă de ecuaţie
1 .
(186) O: y= amn sin- (n >1),
X
oscilaţia fiind dată de parabola generalizată r :y = amn ; c) curba

(187) O: y = : ( 1 + sin : ), :r eR+,
care oscilează între Om şi hiperbola echilateră r: xy = 2. Să se arate că a

şi r sînt în contact într-o infinitate discretă de puncte.
186
R. a) y = cp' (x) sin (ax+ b) + a cp (x) cos (ax+ b); avem sin (ax+ b) = 1, cos (ax+b) =
= 0 pentru xk = (n/2 + 2krc - b)f a cu kEZ, clnd y (xrc) = cp (xrc), y' (xk) = cp' (xk), iar Cnr =
= {T.t (xk, cp (xk)), lceZ}. Obs. C şir•: y=-cp(x) sînt de asemenea ln contactln Tk (x,.=(-n/2 +
+ 2krc - b)fa, Yk = cp (x1)). Ex. : a1) cp (x) = 1/x: C taie Ox tn Ah (hn, O) cu h E Z - {O}; clnd
.fJ = O, C taie Oy ln A (O, a). r
e o hiperbolă echilateră (fig. 358; pentru a = 1, b = O, v. şi
fig. 268). a2 ) cp (x) = I2A 1
cos a2 - a1 x \, a = (a 1 + a2)/2 şi a1 ~a2 (v. fig. 23 e). a 3 ) cp (x) = Ae-{3:i:
2· I
..Y
T,,
l
c ~ rT, .
___
D_ _ Ao
7- A,
J[
·:SAz"S..-,.Z'-
A3d~"
- - - :.:::i.s::.
Ak-- Lx
...-.2"=- - - - _.
------- I [' •
.-, .,.,----- Tz 3 ·
/,,, ,,
I
I
ln,
/,
a=2; b,;;)[.
I
J
I
I
Fig. 358
y
Fig. 359
(v. fig. 23 f) ; C taie Ox ln Ah ((hn - b)fa, O) cu h E Z. Obs. Dacă ~ = a, y' = O pt. x1/ = {-rt/4 +
+ Im - b)/a; deci 1J (x~ ) = ± Ae -:z:~' /Vf, formlnd o progresie geometrică descrescătoare. a,)
1
cp(x) = e-.1:• (fig. 359). b) Contact în Tk (xk = 2/(1 + 41c) n, 111: = xZ). Obs. C şir': y= - x 11 slnt
187
1n contact. Exemple : b 1) n = 2 (v. fig. 125). b2 ) n = 3 (fig. 360). Obs. r e o dreaptă ctnd n =
= O (v. fig. 121) sau n = 1 (v. fig. 124). c) Clnd sin....!....= 1, cos....!.... = O (fig. 361). C nu are
X X
direcţie asimptotică relativă la O, pentru că y/x oscilează tntre O şi oo.C şi Ox stnt tn contact
1
clnd sin - - = - 1, cos....!._= O, deci x1; = 2/(3 + 4k) n.
X X
LV
I
·,,,, __ __
',
',, .....
--------~------~---:_.:--,.,;,-
/'
Fig. 360
y y
T, 7,
1
o
Fig. 361
188
8. CURBURA UNEI CURBE PLANE
141 Să se găsească raza de curbură a curbei O: a) x = t 2, y = t 3 în

punctul (1, 1); b) xy = a 2 în punctul (a, a); c) x 3 - y 3 + 2xy = O în punctul
(1,-1); d) y = x 3 în punctul (1, 1): e) p = a sin2 e în punctul e = rr/4;
f) a;= a(cos t+t sin t), y = a(sin t- t cost); g) nefroida (48); h) astroida
(50); i) tractricea (54); j) 3ay2 = 2x 3 ; k) cardioida (18'); 1) p2 =a sin O;
m) tractricea polară (56 ).
R. Raza de curbură R în P la C e inversa curburii k (tn P) :
1 x'y" - x"y' p2 + 2p' 2 - pp''
= -, unde k = ---- = ------,
(188) R
k (x's+ y'2)at2 sau k (ps + p'2)a 2,
după cum C nre ecuaţia (291 ) sau (4). a) R=13V13/6. b) R = a V2. c) Cu y = ix, C: x = 2t/(l 3 -
-1), y=2t 2 /(t 3

- y-
-1); deci k=4 v2. d) R=5 10/3. e) R=a/5. f) R=al. g) =
3a sin8. h) R = 3a sm
· 2 8·
2 2
i) k = _.!__ I tg t 1. j) R 2 = (2a + 3x)3 x/3a2• k) R = ~cos_!__ Obs. Curbura e proporţională cu
a 3 2
panta tangentei._ 1) k = 3a2 p V2/(a2 + p2) 3 l 2 • m)R = ap Va 11 - p2 /(a2 -2 p2 ) sau- R = Ţtgcx, cu ex
unghiul dintre normală şi raza vectoare.
142 Fie lănţişorul de egală rezistenţă (fig. 362)
x-b art art
(189) y + aln cos -a
- = O, - -
2
+b~ x ~ -
2
+ b (a, b-const.).
Să se arate că, în punctul curent P(x, y) al curbei: a) Curbura curbei e k =
unde 8 e unghiul format de tangenta în P cu Ox. b) Proiecţia razci
8
= cos ,
a
de curbură pe Oy e constantă. Se mai
cere: c) Lungimea arcului .A.P al curbei,
i
A fiind punctul de minim al curbei.
R. Curba e simetrică faţă de Oy, e situată tn
I
semiplanul y> O şie convexă; asimptote :x= ±art/2 + I
~?i~~---
j,
+ b. Obs. Curba reprezintă figura de echilibru a unui

fir greu, flexibil şi inextensibil, ale cărui capete stnt 1
fixate în 2 puncte, densitatea şi gr.osimea firului
variind astfel tnctt rezistenţa la ruptură e constantă
ln toate punctele firului.
x-b x-b
a) y' = tg - - = tg 8, deci 8 = - - iar k =
a a
1 x-b rt Fig. 362
= - c o s - - . b) Cu 81 = 8+-·
a a 2
ii(cos81 = - sin8, sin81 = cos8) iar PO = R ii, P'O' = pr11 P!l = R sin81 = a.
c) s = a ln tg (8/2 + rt/4).
143 Curbura într-un punct (p, q)-multiplu P 0 al unei curbe O: x =
=x(t),y=y(t),prin definiţie, e valoarea limitei către care tinde curbura într-un
punct P al ramurii din vecinătatea lui P 0 • Se cere expresia ei.
189
144 Fie O : m = m(t), y ~= y(t); să se arate : a) Coordonatele punctului
curent P al curbei O verifică ecuaţia diferenţială de 01·dinul doi
(190) 6" + a 6' + a,. 6 = O ( 8' =
2 =~ )•
ecuaţia (190) definind şi toate ttansformatele cent1·0-afine ale lui O. b) Printr-o
schimbare a = a(t) a parametrului pe O, (190) ia forma
(190') ii + p 6 ± 6= o ( 8= :: ) ,
unde invariant'ltl p se numeşte 011,rbură afină iar a arcul afin al curbei O.
c) Curbele cu curbură afină nulă au proprietatea că
(190 a) Rd3 = const.,
unde Re raza de curbură a lui O în P iar de distanţa de Ia un punct fix n
din plan (de exemplu, originea axelor) la tangenta în P la O, astfel de curbă
fiind numai conicele cu centru . .A..pl. Să se determine condiţia ca o curbă
O : x = .A..ta, y = Btb să fie cu curbură afină nulă.
R. a) E suficient să scriem că ecuaţia (190) e verificată de coordonatele lui P pentru a deter-
min_a P! a 1 şi a 2 • Obs. Fie C : r = r (t) ; derivlnd de două ori pe r (l) = x (t) 1 + y (t) J şi elimintnd
pe i, j, obţinem
(190") r" + al'+ a/= O cu a, = !ltf~3 (i = 1, 2),
unde ~ex slnt minorii matricei li yx x' x" li (C'l = 1, 2, 3). Invers, fie x (t), y (l) două soluţii
y' y"
liniar independente nle ecuaţiei (190); soluţia generală : 8 = C1 x (t) + C2 y (t) cu C 1 - const. Deci
alte soluţii liniar independente x 1 (t), y 1 (t) se obţin din primele prin ccntro-afinitatca
(190 b) x 1 = ax + by, y1 = ex + dy (8 = ad - bc -:/; O),
care păstrează originea, curba C1 : x = x 1 (I), y = y 1 (x) fiind transformata centro-afină a lui C.
h) Ecunţ.ia transformată e
8 + b2 0 + b1 8 = O cu b1 = a1 /a' 2, b2 = a"/a' 2 + a 2 /a'.
Eliminind a" Intre b şi b
1 2, avem ( : ; + 2b1bt) da3 = ( d;;- + 2a 1a 1 ) dt 3 • Deci formele diferen-
ţiale a 1 dl 2, ( d;/ + 2a1a 2 )dt3 stnt invarianţi ai transformării (190 b); de asemenea, c un invariant
şi expresia
(190'") p = ( :~1 + 2a 1a: )12a1 Jf ea1 (e:=signa 1).
Luînd a' 2 = e:ai, obţinem b1 = ± 1, b2 = p, adică (190'). c) Cum tangenta (în P la C): y' (X -
- x) - x' (Y - y) = O, atunci d = â 3 /(x' 2 +y'2)1/2; ţintnd seama de (190) şi că R=(x'2 + y'2)3/2/~1 ,
deducem
Rd 3 = ~i/~ 1 = 6Î/a1 şi d~ (Rd 3 ) = - ~i ( d:{ + 2a1a~) /aî = - 2p (Rd3 ) Ve:a1 •
Deci : I) Curbele pentru care avem satisfăcută condiţia (190 a) slnl curbe pentru care ecuaţia (190) se
reduce la forma (190') cu p = O şi reciproc.
II) Condiţia necesară şi suficientă pentru ca curba (190) să fie cu curbura afină nula e ~a 1 + 2a 1a 2 =
dl
= O. În acest caz, ecuaţia (190') se scrie
0± 8 = O cu 8 = C1 cos a C2 sin a sau 8 = C 1 c +C2 e - ;
0
+ 0
deci C: x = cos a, y = sin a (cerc de centru O) şi C: x = e0 , y = e-a (hiperbola echilaleră cu

centrul ln O), iar transformatele prin grupul (190 b) stnt elipse şi hiperbole cu centrul tn O. Api.
Rd 3 = (b - a)2 .A 2 B 2 l~<a+bJ/ab = const. dacă şi numai dacă a+ b =O; deci C :xy = AB. Obs.
în ecuaţia transformată a lui (190), se poate lua (v. [23], p. 255) noul parametru astfel ca b2 =0,
cînd a= a
~ eJa I dt
dt + b' d 8
iar - -
2
+ k (a) 8 = O,
da2
190
k fiind invariant centro-afin. Ctnd k = O, curba e o dreaptă; pentru k = const., se obţin conicele
cu centrul tn origine.
145 Fie tangentoida polară de indice m:
(191) p = a tg m8 (a, m:eR).
Se cere: a) Să se arate că subtangenta S, şi subnormala Bn (polare) satisfac
relaţiaS, · S ,.= p2 • b) Să se afle valoarea curburii în pol.
R. Dacă 6 e [-1t/2 m, n:/2m], atunci p E R iar P (p,8) descrie o ramură infinită tangentă
la Ox tn O şi admiţlnd asimptotele y =± x tg~ -a/m cos...!!.... (fig. 363), ilnlcrrnlelor [±1t/2m,

2m 2m ·
± 31t/2m], [± 3n:/2m, ± 5 1t/2m], ... le corespund ramuri egalcl cu cea prccedcnlă. Dacă m
e iraţional, curba c transcendentă (formată din o infinitate de ramuri). Dacă m = p/q e raţioral
(cu (p, q) = 1 şi pq> O), curba e unicursală (formată din 2p sau p ramuri), O fiind un punct mul-
tiplu (fig. 364). Cazuri remarcabile. I) m = 1 : curba kappa (fig. 364 a ; v. şi fig. 347). II) m =
LY
II I
i
I
--!----:::;Jlr,alli~-!-X
I
, I
\ I
\ I
\ /
\ \ I/
}· .:
)f\
Fig. 363 Fig. 36--1 a
Fig. 364 iJ
191
1-6
~
t,,:,
r /î
a~4, m~2
C Fig. 364 c - d d
y
I •
e
0=4 1 m=z3
3 c. - 2SS9
Fig. 364 g
= 1/2 : strofoida dreaptă (fig. 364b ; v. şi fig. 96). III) m = 2 :curba morii de vini, care e o sextică
circulară (fig. 364 c)
(191')
a) S , = - a sin2 m 8, S n = - -
am- . b) k _- -
8-
2
" m8
(sin ----2m-2)-cos+4
- -m8 . k- - ~ .
c u 11m
m 2
cos m8 2 2
a (sin 2m8 4m )S/2 + 8➔0 , am
146 Să se găsească curbele pentru care raza de curbură e : a) o funcţie

dată de unghiul 8 pe care tangenta la curbă ll face cu o dreaptă fixă;
apl. : a 1 ) f( 8) = a, a 2 ) f( 0) = a/sin 3 01 a 3 ) f( 8) = a/cos 2 01 a 4 ) f( 6) = a sin 8.
b) Proporţională cu segmentul normală.
194
R •., a) Luăm dreapta fixă ca Oz; fie R = f (8). Ştim că
dz = ds cos 8, dy = ds sin 8 iar R = ~-

d8
lntegrlnd, rezultă o cx, 2 de curbe
x = ~ f (8) cos 8 d8 + Xo, y = ~ f (8) sin 8 d8 + y0 •
x 0 ) 2 + (y - y0 ) 2 = a 2 •a 2 ) Parabolele (y - y0 ) 2 + 2a (x + a/2 - x0 ) = O.a 3 )

Api. a 1 ) Cercurile (x -
Lănţişorul (52) ; căci x = a ln tg {rt/4 + 8/2), y = a/cos 6. a 4 ) Luăm x 0 = a/4, y 0 = O ; cicloidă.
b) Din R = k PN: 1 + y' 2 = kyy" sau (cu y' = p (y)): dx = dy/p, dy/y = kp dp/(1 + p 2); deci
X - Ci
x = kC1 (1 + p 2) ~ - 1!dp + C2 , y = C1 (1 + p 2)k/2. Ctnd k = 1: lănţişorul y = C1 eh --·-.
4
C1
~
Pentru k = -1: cercul (x - C2 ) 2 +y2 =l'f·

Pentru k:=
2: parabola (x - C2 ) 2 = 4C1 (y - C1 ~.
1
Ctnd k = -2: cidcida x = - -C1 (l-sin l) + /{ 2, y =_!_C1 ±(-1cos t) ;s-a notatarctgp=(1t-l)/2,
2 2
t
ctg- = p.
2
147 Fie curba O :x = x(s), y = y(s). Să se demonstreze: a) Notînd prin

lls o creştere a lui s şi prin tl.Z coarda corespunzătoare, avem
lll = lls - lls3 /24R2 + · · ·.
b) Notînd"."cu r cercul osculator în P la O, într-o vecinătate a lui P:
O : y = -1 X 2+ ax a+ . . . ·r : y = -1 X 2+ -1- X 4+ •••
Şl
2R 2R 8R 3
c) în reperul afin asociat în P la O, avem ecuaţiile canonice (sinonim: ecua-

ţiile locale) ale curbei O :
unde R, dR sînt calculaţi în origine; ecuaţia explicită canonică e

ds
0:y = -211R x2 - 1
- - ---
31R 2
dR
ds
x3 + ...
R. a) t).l = 1;:· (s + t).s) - r (s)I = t).s (1 - s 2 /12R2 + ... )1/2; răci r' 2 = 1, r',r" = O,
r" 2 +r',r"'=0iar (conformformulclorFrenet) r"=n/R, r"' = -i/R2 - (1/R)'fi şi2 r',r"' =-1/R2•
Obs. x"y'" - x'"y" = l/R 3 • b) ln reperul afin (ctnd P = O), avem C: y = cex + ax 3 + ... şi
r: x 2 + (y - R)2 = R 2 , unde 2k =2 1/R e curbura în P la C. ln O: 1/R = 2ce. ln vecinătatea lui
O, avem r :y = R - R (1 - x /R )1/2, c) Cum 10 = i, ii0 =}, din dezvoltarea tn serie Taylor a ui
r (s) tn s =O:
2 3
s - s s dR -)
c: ,. = 11 i + 2IR i - 3IR2
• {-
i + -ds- i + .. ·
Obs. Lungimea l a coardei ce uneşte pe O cu P (x, y) E C e l 2 = x 2 + y2 = s2 - s'/12R 2 + .. .

Pentru ecuaţia explicită se inversează dezvoltarea x = x (s), punînd s = a 0 + a1 x + a 2 x2 + ... ;
a1 se determină din condiţia că s verifică dezvoltarea x=x (s): a 0 =0, a 1 = 1, a 2 =0; deci y= Y (s (x))
195
148 Se numesc vî,juri ale unei curbe O punctele ·(ordinare) în care
curbura curbei are un extremum. Se cere : a) O condiţie prin care să se determine
dacă PeO e vîrf. b)Să se arate că, într-un vîrf PeO,cercul osculator rsupm-
osculează curba . .Apl. a) Să se găsească vîrfurile curbei O: a 1 ) y = sinx2 ;
a 2 ) y = a ln(l - x2 /a2 ); a 3 ) (x2 + y 2 ) 2 = xy. b) Se cere cercul osculator în•
vîrful curbei logaritmice O: y = ln x.
R. a) Condiţia necesară : ·
(192) k' = O, adică R' = O.
Obs. Cu (78") tn (188): tntr-un punct- P 0 cu tangentă staţionară liVem
(192') k = 1/R = O.
Fie C: x = x (s), y = y (s); tangenta (la C) în P 0 (s0 ): ii0 ,(R-r0 ) = O. Din studiul contactului,
folosind formulele Frenet
di
(193) -d = k n , -
_ dii
=- - - dr
k t cut= -d
• a),
=:: (cos O, sm _
11::;::,:
.
O O • d8
(-sm. , cos ) ş1 k = -d,
s ds s . , s
aYem '1> (s)=ii 0 ,(r - r0 ), tl>'(s)=fi0 ,i, tl>"(s)=k ii0 • n, cl>"'(s)=k' ii0 • n-k2 ii0 • t, cI>IV (s)=(k" -
- k 3 ) ii 0 ,n -.3kk' ii0 ,t,
-
... ; deci cl>0 = O, 'j,'o
rft.'
= O, m"
'j,'o = k 0 = O, m"'
'j,'o = ko' = O, cl>oIV =,ko
, ''
l=
= O, ••• , cI>bm> = k~m- 2 > = O, tt>bm+l) = k~m-l) =f=. O, adică: Punctul cu tangentd staţionară e
de orllin m ctnd prima derivată diferită de zero a curburii e klm- 11 • Ex.: a1 ) C: y = ax3 + bx are
în O un punct cu tangentă staţionară de ordin 2, deci O e punct d~nflexiune (v. fig. 215).a2 )
C: y = ax'+ bx are tn O un punct de ondulaţie (v. fig. 216). b) r:
(R - ă) 2 = R 2 • Av~m el>=
1
= (r - a)2 - R 2 = o, __!_ cI>' = (r - aH = o,__!_ cI>" = 1 + - - (r - a)• ii = o şi _!_ 4>'" =
2 2 R 2
= R' IR. Deci, într-un vtrf, avem, cl>"'(s)=0; reciproca e adevărată. Obs. b1) Ordinul de contact al lui
r e m dacă prima derivată a lui R diferită de zero e R 1m- 2 >. b 2) Cînd C :y=y (x), avem k =
= y" /(1 + y') 3 t2, - dk = (y"' (1 + y'2) - 3y'y"2)/(1 + y' 2) 5/2. în punctele tn care y' = O, y"
i
=I= o~
dx
avem k = y", dk = y"'; deci: Nu orice punct de extrem (maxim, minim) nestaţionar al lui
dx
C e un vlrf al curbei. b 3• Orice punct ordinar comun lui C şi unei axe a ei de simetrie e un vtrf.
Apl. a 1) Oe vlrf. Punctele de extrem, clnd ± x = V2 V +
(2k 1)1t, nu-s vtrfuri (fig. 365). a 2) O
y
~ O a
y
i, I
a-4
Fig. 3~o Fig. 366
e vtrf; k = -2/a (fig. 366). a 3 ) y = x e axă de simetric; deci (±1/2, ±1/2) sînt vtrfuri (fig. 367).
Sau : 2p2 = sin 2 8, 8 e [O, 1t/2] U [1t, 31t/2]; dk = O pentru cos 20 = O, deci pentru 6 = 1t/4 şi
d8
2 2
e= 5r:/4 ctnd R = 11f2. b) În virful A {v2,2, ln Y2 ) avem a= 21'2 b = ln Y2 -3/2, R=
= 3 V:f 12 cng. 368).
196
149 Fiind dată o elipsă E, să se arate că: a) Raza de curbură în PeE
e proporţională cu cubul normalei în P. b) Dacă centrul de curbură în P
se află p.e diametrul conjugat diametrului corespunzător lui P, atunci cercul
de curbură în P e echivalent cu elipsa. c) Elipsa are 4 vîrfuri reale; săse
scrie ecuaţia cercului osculator în vîrf şi să se arate că are. un contact de 01~din
Fig. 367 Fig. 368
3 cu elipsa. d) Dacă .A şi B sînt 2 vîrfuri consecutive iar M e intersecţia tan-

gentelor în .A şi B, atunci perpendiculara din M pe .AB taie axele elipsei în
centrele de curbură corespunzătoare vîrfurilor .A şi B.
R. Fie E :x = a cost, y = b sin t. a) R = cp312/ab, PN = bcpl/2/a cu tp (t) = a2 sin2t+b2 cos2t,
b) Centrul de curbură O ( X a 2 - b2 • Două direcţii m
2 1
= c~ cos3 t, Y = : sin3 t) , cu c2 = = mop=
= _!!_ tg t şi m' sînt conjugate dacă a2mm' +b 2 =0; deci condiţia impusă e tg 2 l=b/a şi determină
a
pe P. Rezultă Rp = Vab; deci: aria cercului Se= 1tab, aria elipsei S 6 = 1t ab. c) Condiţia (192):
cp' (t) = c2 sin 28 = O, cu t1 = O, t2 = 1t/2, t3 = 1t şi şi t, = 31t/2; cum tp" (11 ) = tp" (la) = 2c2 iar
cp"(l2 ) = cp" (t4 ) = - 2c2 , ln A (t1 ) şi A' (t3) raza de curbură e minimă şi egală cu b~/a, iar tn
B (la) şi B' (t,) e maximă şi egală cu a 2 /b (a> b). ln A : (x - c2 /a)2+ y2 = b'Ja2 , tn B: :z:2 + (y -
-c2 /b) 2 =a4/b 2, ••• ; ecuaţia cll(t)=O are pe l=t1 , respectiv t = 12 , ••• , ca rădăcină multiplă de ordin
4. d) Perpendiculara din M taie axele elipsei în OA(c2 /a, O) şi OB(O, -c2 /b), care-s centrele de
curbură în A şi B. Obs. Dacă P nu e virf, normala ln P la E taie pe Ox tn N, iar perpendicu-
lara tn N pe această normală taie diametrul OP tn N'; perpendiculara ln N' pe Ox taie normala
din P (la E) in centrul de curbură Op (fig. 369).
150 Fiind dată o•hiperbolă H, să se arate: a) Raza de curbură în PeH
e prop01·ţională cu cubul normalei în P. b) Hiperbola are 2 vîrfuri reale.
c) Dacă M e intersecţia tangentei în vîrful .A cu o asimptotă, atunci perpendi-
culara din M pe asimptotă taie axa transversă a lui H în centrul de curbură
n.A corespunzător lui .A. d) Dacă H e echilateră, distanţa d de la P la centrul
lui H e medie proporţională între distanţa a a centrului la tangenta în P şi
raza de curbură a hiperbolei în P.
R. Fie 1l: x = e: a eh t, y = b sh t (e: = ± 1). a) R = l -q,8/ 2 /e:abl, PN= bq,1/2 /ea cu
q> (t) = a 2sh2 t + b2 ch2 t. b) Condiţia (192): cp' (t) = c2 sh2 t = O cu t1 = O; deci 2 vlrfuri reale:
A(a, O) şi A'(-a, O). Cum cp"(t) = 2c2 cu c2 =a2 +b2 , raza de curbură tn vtrfuri e minimă
(x
şi egală cu b2 /a. c) Fie asimptota y = bx/a: deci M (a, b), n = ~ ch3 t, y = i:_ sh3 în
e:a b
t);i
A: 0..t{c2 /a, o). Obs. c1) X 11 = a+ RA, Y A = O. c2 ) Construcţia centrului de curbură O pentru o
elipsă (v. Obs. de la probi. 149) e valabilă şi pentru hiperbolă (fig. 370). d) Avem a= b; deci
8 = a/7J, căci tangenta (tn P) :x eh t - ey sh t - ea = O, d = "7l şi R = a7>3 , cu 7> =(sh2 t+ch2 t)1 12 •
Obs. Sau : xy = k. ·
1.97
151 Fiind dată o parabolă de parametru p, să se arate: a) Raza de
curbură într-un punct P al ei e proporţională cu cubul normalei în P; de
asemenea, e egală cu de 4 ori raza cercului în contact în P cu parabola şi
care trece prin focar. b) Parabola are un vîrf, al cărui centru de curbură e
simetricul lui în raport cu focarul. c) Dacă R1 şi R 2 sînt razele de curbură
Y_
A' X
Fig. 369
Fig. 370
198
în extremităţile unei coarde focale, respectiv· ale segmentului normală în P 17
există relaţia
{;,r + ( ;J" =(-¼-)°",respectiv (R~,. - p218) (Rf'- p218)=(.Rf"+p218 ).
d) Raza de curbură e dublul normalei polare, polul fiind în focar.

R. Fie x = t 2J2p, y = t. a) R = (t 2 + p 2)3/2/p2, PN = (t 2 + p 2)1/2. Centrul C (a,b) al cercului
se află pe normala (ln P): (a - x)Jy' = - (b - y)Jx' = ). ; din CP = CF, cu F (p/2, O), găsim
). = (t2 + p 2)/4p. Deci R = 4 PC. b) (192) dă l=O: O e vtrf; cum R~ = 3> O, raza de curbură
1
e minimă ln O :R0 = p. Cum OF= p/2, 000 = 2 OF= R 0 • Obs. b1 ) Cercul de curbură (ln O) ::i:2 +
+y2 -2px = O. b 2) Centrul de curbură în Pe O (X=3t2/2p+p, Y=-t 3/p9 ); scriind xn sub forma
X - x = 2 (x + p,2), _rezultă : O se obţine luind pe normala ln P segmentul PO = 2 PD, unde
D e intersecţia normalei cu directoarea parabolei (fig. 371). c) Dreapta prin F: y = m (:t - p12)
taie parabola dacă mt 2 - 2pl - mp 2 = O. ln prima relaţie dată: t~ + tf = (t1 + 19) 9 - t1 t2 • ln
al doilea caz : P 2(f9 ) se află pe normala tn P 1(t 1) :x2 = lt/2p + )., y 2 = (1 - )./p) t1 ; tnsă P 9 e pe para-
. bolă: ). = 2p (li+ p 2 )/l~. Obs. că Rr/ 3 = i;f p 4l8 + p 2 l3 (i = 1, 2); se ţinc scama de relaţia între
11 şi t2 • d) Pentru (92) cu rt =O: R = 2PN = _!___ sin3 _!_.
p 2
152 Să se arate că raza de curbură a unei conice (nedegenerate) e propor-

ţională cu cubul normalei limitată la o axă a conicei.
R. Cu F (focar) = O şi axa corespunzătoare a conicei ca Ox (fig. 372) :
(194) y 2 = Ax2 + 2Bx + C (A = e2 - 1, B = ep, C = p 2) sau p = p/(1 - e cos 8),
unde p e parametrul conicei. Avem yy' = Ax + B, yy" + y'" = A, yy" =(AC - B'-)/y2 •
Cum
(195) PN/R = + '11' 2) cu PN (segmentul normală)= IYI Y1 + y'" ,
yy"/(1
rezultă PN/R = (AC - B 2)/y2 (1 + y' 2) = (AC - B 9')JPN". Obs. R = (p1 + e'-y2 ) 3 l 2 /p2 •
y
y
C
ll
a*
O.' d
Fig. 3il Fig. 372
153 Curbura unei curbe exponenţiale e k = P'N2 / PN8 , unde PN şi

P' N sînt lungimile segmentelor normală şi subnormală.
199
154 Fiind dată curba lănţişor O, să se arate: a) Ordonata lui PeO e
medie proporţională între razele de curbură în P şi vîrful curbei. b) Raza
de curbură în P e egală cu lungimea segmentu.lui normală în P ; proprietatea
e caracteristică. c) Parabola r : y = <XX 2 + ~x + y care are cu lănţişorul, în
vîrful acestuia, aceeaşi tangentă şi curbură, e osculatoare la lănţişor.
e Al
\
\
,·\
I
k
\ I
'' I/
I
'' \ I'
I·
/·
'' I
' I
Fig. 373 Fig. 374
R. a) Care ecuaţia (52). Din (192): vtrful A (O, a). R = y 2 /a şi RA = a. Obs. tn A, curbura
e maximă: k.A= 1/a. b) PN= y 2 /a; deci: Centrul de curburii tn P e simetricul lui N tn raport
cu P (fig. 373). Din R = PN, obţinem yy" = 1 + y' 2 ; lutnd y' = p (y), prin integrări, găsim y =
1
= - eh C (x - C1 ). Obs, Cercul de curbură tn A : x2 + y 2 - 4ay + 3a2 = O. c) A E r dacă y =
C
= a; mr = mo dacă ~=O; PA= R.A dacă 1/2a. = a.
155 Să se determine cazul cînd centrul de curbură n în punctul P al
unei cicloide (generale) e simetricul lui P faţă de punctul de contact B al cer-
cului generator cu baza d a cicloidei.
156 Fie I'' o curbă paralelă cu r, M şi M' fiind puncte corespondente ;
iar MM' =a; 6 fiind unghiul normalelor la capetele arcului AB de pe r,
iar .91 aria determinată de r, I'' şi normalele extreme, avem
s = s' + a6, .91 = as + a 2
6/2.
R. y (s) şir': X= X - ay, y = y + ax. Cum 1/R = I Xii - xyl, 1/R2 =
r: X= X (s), y =
= i 2 + y5 şi 1/R = d8/ds, atunci ds' = (dX 5 + d Y5)1/2 = (1 - a/R) ds = ds - a d8. Obs. Avem
(fig. 374): arc AB = arc AC+ arcA'B', aria AA'B'B = aria A'B'BC + aria AA'C.
157 Curbura curbei O : li'(x, y) = O, într-un punct P al ei, e dată de

(196) k = IÂ 1/(Ji'; + li'!)812 cu Â dat de (81).
Apl. Raza de curbură pentru: a) astroida (50); b) conica (77); c) în punctele
cuarticei O : y4 - 2xy 2 + 2x2 - 2ay 2 + 2ax = O în care tangenta e para-
lelă cu una din axele de coordonate. d) Să se scrie ecuaţia cercu.lui osculator
al curbei O: (x/a - 1)2 +(a/y - 1)2 = 1 (a >0) în punctele în care tangenta
e paralelă cu una din axele de coordonate.
200
R. lntr-o vecinătate a lui Pb_1 care C: y = y (x), avem y' = - Fa:/Ft1, y" = - AJF:. Api.
a) R = 3 (axy)l/S. b) R = '1)812 / IA I cu A = I a,,
I, 'I) = (ai1 + a~2)zS + 2a11 (a11 + CJi2) XlJ + (ai2 +
+
+ ai2)2Y22 +2 2(a11a 13 + a 12a23) x + 22 (a11a 13 a 211a 23) y + aia + a:S. Pentru (61) : R=a9b2 ((x/a9) 9 +
+ (y/b ) )Sl ; tn vtrfuri: R 1 •3 = a /b, Ru = b /a. Pentru (62): R = (y1 + p 2 ) 8 12 /p1 ; tn vtrf:
R 0 = p .c) A = - 16 (( - y 2 +
2x + a)2 (2y2 - x + a) + y9 (ys - as)') şi F! + = 4 (- y2 + F;
y
s:
I
~{R•24,80) X
8'z
Fig. 375
+ 2x + a)2 + 16y2 (y2 - x ....../a) 3• Tangenta li Oy clnd Fu = O. Găsim O, A (- a, O), B 1 (a, V2a)
şi B 2 (a, - V2a), ln care: R 0 =
= 1/2, R.A = oo, R 1 = R 2 1/8; A e punct de ondulaţie. Tangenta
I 1ox ctnd Fx =O; ln Bi (aJV2,Va (1 + V2)) şi B'2(a/H:, (1 -Va +
V2)): R~ = R;=11V2+2V2.
In C1, 2 (O, ± V2a) curba e tăiată de Oy (fig. 375). d) Scriem C: (x - a)9y2 - 2a3y + a4 = O;
A = 8y1 (2y2(x - a)' - 2a 3y(x - a) 2 - a 6) şi F! + F; = 4(y3 (x - a)'+ y(y3 - 2a3) (x - a)2 +a6 ).
Fx = O tn A (a, a/2), care e ·v1rf; deci R.A = 4a şi !l.A(a, a/2 + R,4). Fu= O ln B 1(2a, a) şi
B 2 (O, a), ctnd R = a şi !l(a, a). Domeniul de definiţie : O ~ x ~ 2a, a/2 ~ y. Asimptota
x = a taie pc C tn A. Punctele de inflexiune slnt printre soluţiile sistemului F = O, A = O ;
eliminlnd pe x - a, găsim 3y2 - 6ay + 2a2 =O; atunci (x - a)9 = ± a 2 V3/2. Soluţii reale
'
11 , 2 =(a(1±V3/V2>, a(3 + Va)/3). Sau: :t=a(1+cos t), y = a1(1+sin t), te [O, 2nl; 11 , 9 slnt date
de -2 sin 3 t + 3 sini+ 1 = O, adică pentru t = n + ex, 2rc - ex cu sin ex= (V3 - 1)/2 (fig. 376).
158 Pentru curba (4): a) Dacă pe distanţa de la pol la tangentă avem
dp
(197) R=p-.
dp
b) N otînd 1 / p = a, expresia razei de curbură e
+ cJ'2)S/2
(197') R = --1 ( 2
a
1
sau - = (a +a") sin3 V,
a3 a+ a" R
unde V e unghiul tangentei cu raza vectoare. Apl. la conicele (194).

R. a) Din triunghiul dreptunghic OTP (fig. 377): p = p sin V= p2 /V p11 + p' 2 • căci tgV =
. dp dp d8 p
= p/p'; dcrivtnd: - = -- = - . 2
b) Avem a'= - p'/p , a"= (2p' - pp"}/p 3 ; deci
dp d8 dp R
201
p2 + p'2 = (a2 + a"')/a', pi+ 2p'1 - pp" =(a+ a")/cr3 şi igV = - a/a', sin V= a/Y ai+ a'1•
Apl. Rp2 = p8 (1 + el - 2e cos8)812• Obs. b 1) Pentru o conică cu centru (e =I= 1), fie p1 raza
vectoare a punctului de pe conică faţă de celălalt focar; cum p1 + e:p = 2a, p = b1 /a, b1 = e:a(1-e1)
cu e: = ± 1, avem p1 = al(l + e9 - 2e cos8)p/b1 , deci abR = (pp 1)8/2. b2) Pentt:u o parabolă
(e = 1) : R sina !_ = p.
3
Fig. 377
159 Să se determine curbele O pentru care raza de curbură în orice

punct P al lor e proporţională cu segmentul PN* de pe normala înP,
unde N* e intersecţia normalei cu polara lui P în raport cu un cerc r (O ; b)
dat. Cînd proiecţia O' a centrului de curbură n (în P la O) pe raza vec-
toare aluiPîmparte această razăintr-un raport constant, curba O se numeşte
sinuspirală (sinonim: spiralll, sinusoidă); să se studieze curba O.
R. Fie C :p = p (8); deci (fig. 378): PN* = kR, d = ON' = b2 / p, căci polara lui P(x, y)
e xX + yY - b1 =0. Din triunghiurile dreptunghice PON şi PN'N* :p/(p -d)= PN/kR; de unde
k(p2+p'2) p2 -b1 dV (k-1)p 2 +b2
(198). ------=...;....__ _ sau pctgV-= - - - - - - ,
p2 + 2p'2 _ pp" ps dp ps _ b2
. . dV dV
căci tgV = p/p' ş1 V' = (p' 2 - pp")/(p2 + p' 2) = p' - - = ? ctgV - . lntegrlnd şi lulnd
dp dp
k = n +1 iar C = an (constanta de integrare), obţinem curbele
(198')
Din PD.Ip= h (const.) şi Pfl'/p = RJPN, deducem p2 - b2 = h (n + 1) p2 , adică h = 1/(n + 1),

b = O (r se i:educe la un punct); cum npn- 1 p' = a» cosVV', adică V'= n, tnctt V= n8 + 80 ,
sinuspirala de indice n are ecuaţia (fig. 379)
(199) pn = an sin V, adică pn = a» sin n8 sau pn = an cos n6.
202
Obs. a) Sinuspiralele (199) stnt congruente, căci printr-o rotaţie de unghi 1t/2n se reduc una la alta.
b) Putem să scriem (m = 1/n)
(1 99 ') ·ma-
p = a sm sau p = a cosm -
8 •
m m
41l=ftf y a.I/ O•
y
f
Fig. 379
c) Din PN= kR, cu z' = p'/p, găsim dz/(1 + z2 ) = (k - 1) d8/k; cu n = (1 - k)/k, după cum
~ dz/(1 + z = arc tgz, se obţine una sau alta din ecuaţiile
0
se ia - ~dz/(1 + z 2) = arc ctg z sau 2

)
(199). Rezultă : a) V e n8 sau n8 + 1t/2; b) prp .ro = pp, porţiunea din p cuprinsă tn interiotul
cei:cului de curbură fiind egală cu 2/(n + 1); c) PN= (n + 1)R - proprietate caracteristică.Fie
sinuspirala (1992). ln afară de pol, C nu mai are alte puncte de inflexiune sau de tntoarcere la
distanţă finită. Lungimea unui ,arc e s =,a~:: sin<t- fl)/nnO d8. Dacă : e Z, arcul s se exprimă
prin funcţii elementare: s = a(sinl/n V cos V)~•+~_!_ (Vi sin<l+n)/n V dV. 1n celelalte cazuri,
o n Jvo
pentru 80 = O, 81 = 1t/2n, arcul s se exprimă prin funcţiile eulerienc r şi B (de prima şi a doua
speţă): s = : B (:, : ) sau s = ; 2<2- n>1nr2 ( : )1r (:).
Pentru un indice raţional, deci
n= .!!..., C e o curbă algebrică ; dacă n > O, C e de grad 2pq şi de clasă p (p + q), iar dacă n < O
q
(cu p, q> O şi primi între ei), C e de grad pq şi de clasă p (p - q) sau 2p (q - p), după cum
p~q. Pentru forma curbei se poate lua numai cazul n> O, celălalt reduclndu-se la acesta printr-o
inversiune de pol O. C admite p axe de simetrie, două axe consecutive formtnd un unghi de 21t/n.
Există p ramuri care conţin polul. Punctele duble corespund lui 8=<X1t + 2~1t/n (a=O, 1, ... , q - 1 ;
~ = 1, ... , p - 1); sinuspiralele cu indice întreg nu au alte puncte duble afară de pol. C are p
petale. Dacă p e par, C e simetrică faţă de O, iar orice ramură care-l conţine are o inflexiune tn
el. Cazuri particulare (v. fig. 379). a) n = 1 : cerc; b) n = -1 : dreaplil.; c) n = 1 /2 : cardioidei.;
d) n = - 1/2: parabolă; e) n = 2: lemniscalil. Bernoulli; f) n = -2: hiperbolă echilaterd; g)
n = 1/3: sextica lui Cayley; h) n = -1/3: cubica lui Tschirnhausen; i) n=3 curba lui l{ipert.
Obs. Din proprietăţile generale deducem: cc) Pentru n = 2: lemniscala p2 =a2 cos 28; deci cc1) un-
203
ghiul format de normală cu raza vectoare e tndoidul argumentului; cx 2) 3pR = a 2 ; « 3) 3R = PN.
(3) Pentru n = -1/2: parabola p (1 - cos 8) = 2a; deci Pfl' = 2 P0 (O e mijlocul lui PO') iar
R = 2p2/S. y). Pentru n = - 2: hiperbola echilateră p2 sin 28 + 1 = O (2xy 1 =O); atunci +
Pfl' = - P0(O' e simetricul lui O faţă de P) iar R = - ·p 8 •
Sinuspiralele p~ = an cos n8 şi p; = b" sin n8 se taie ortogonal. Obs. a) tgV1 = -ctg n8 =
= tg(n8 + n/2) şi tgV2 = tgn8; deci V1 = n8 + n/2 şi V2 = nO. b) ;Exemplu: lcmniscatele
(x2 + y'')2 = a2(x2 _ y2) şi (x2 + y2)s = 2b2 xy.
Sinuspiralele de indice tntreg impar stnt curbe Salmon.
160 Fie spirala lui Arhimede (36); să se arate: a) tn PeO avem R =
= PN3 /(PN 2 + a 2 ), unde PN esegmentul normală. b) Dacă P tinde la infinit,
R tinde către raza vectoare.
161 Fie spirala hiperbolică (39) : să se arate : a) În P'eO avem k =
= OT .ON/PN3 , unde PN, OT şi ON sînt respectiv segmentele normală,
subtangentă şi subnormală polare. b) în punctul de la infinit al curbei, raza
de curburi e ·nulă. c) Există relaţia caracteristică: k = ~in 3 V.
162 Fie spirala logaritmică (44); să se-arate: a) tn Pe'O avem R = ON
şi R = h p. b) Centru1 de curbură în P e limita intersecţiei n a normalei în
P cu normala în punctul vecin P'.
163 Să se determine curbele O astfel încît distanţa OP de la origine la
un punct oarecare PeO să fie medie proporţională între distanţa d de la ori-
gine la tangenta în P la O şi raza de curbură în P.
R. Din OP9 = Rd: (x2 + y2 ) y" ± (xy' - y) (1 + y' 2 ) = O s~u (cu u = ux) dy'f (1 + y'2)±
± du/(1 + u 2) =O.Pentru +, prin integrare: arc tg y' + arc tg u = K 1 sau (y' + u)/(1 - uy') =
= tg K 1 = e1 sau (cu y' = u + xu') 2u + xu' = e1 (1 - u2 - xuu'), adică e1 (x2 + y2) - 2x1, =
= e2 (hiperbole echilatere cu centru O). ln cazul - : arc tg y' - arc tg u = 1(1 sau x dy - y dx =
1
= e1(x dx + y dy), adică arc tg_!!_ = e 1 ln Vx 2 + y2 + e2 sau p =-e e8/C1 (spirale logarit-
x 2
mice).
164 Fiind dată o curbă orientată O, se numeşte curbă ecMtangenţială
în 'raport cu O locul r generat de punctul P de pe semitange.nta pozitivă
în P la O astfel încît MP = a, a fiind un număr dat, cînd M descrie pe O.
Curba O se zice că e curbă tractoare în raport cu r. Să se arate că, dacă s
şi a sînt arcele lui O şi r, atunci
.
(:r = 1 + (;
R. Fie (fig. 380) C : x =
r,
x (s), y =
R fiind raza de
11 (s) : atunci r 2:X =
curbură în P
x(s) + a x' (s),
la O.
Y = y (s) + a y' (s). /
Se ţinc seama de formulelc Frcnct tn (~a) = (~~)
ds
2
ds
+ ( d Y)
ds
2
•
•
165 Fie o curbă rectificabilă O. Dacă fiecărui punct al unui arc al curbei
i se asociază o densitate proporţională cu curbura respectivă, centrul de
greutate se numeşte centr1tl de greutate al lui Steiner. Să se afle coordona-
tele acestui centru de greutate.
o:(: r •(+r-1=0
y
166 Fie curba +
{ e = ± 1), unde n e un număr raţional. Se
cere : a) Să se găsească podam acestei curbe în
raport cu originea. b) Dacă tangenta în Pe O
o X taie axele de coordonate în .A şi B, notînd prin
d distanţa de la O la tangentă, atunci
- 1 PA-PB
Fig. 380 R = n -1 - d - ·
204
167 Se numeşte miŞ,care curbilinie mişcarea unei particule P a cărei
traiectorie e o curbă O. 1n mişcarea curbilinie, dacă O: r=r(t) şi notînd cu
i, n versorii tangentă şi normală (în P Ia, O) iar cu 1/R curbura lui O în P,
să se arate: a) Viteza iii e dată de formula,
(200)
- dr -
V=-=Vt.
dt
a
b) Acceleraţia totală poate fi descompusă în 2 componente : acceleraţia tan-
genţială ă,, care caracterizează variaţia vitezei ca :mărime, şi acceleraţia nor-
mală (sin. : acceleraţia centripetă) ă,., care caracterizează variaţia vitezei ca
orientare:
v2
(201)
' -
a= -
dv
M
= -
ae + a- 11
-
cu a,= -t, a9
dv -
m
-
= -n.
R
-
A pl. a) Să se studieze mişcarea unui corp greu lansat cu viteză iniţială v 0 şi sub
unghiul 80 faţă de orizontală. b) Ţraiecţoria particulei P e curba O : (1) =
= 4(t + t 3 /3), y={l + t 2} 2• Să se determi,ne: bi) Ou ce viteză particula îşi
schimbă direcţia în momentul t = 1 ; b 2 ) 1, 1n ce punct al traiectoriei schim-
barea direcţiei vitezei e minimă.
~
R. Fie (fig. 381) : P(t) + At) pe C. Prin definiţie, pe porţiunea tis = P P', mişcarea
şi P' (t
As ds
.curbilinie coincide cu mişcarea rectilinie; ln P, viteza v are mărimea v =lim - = - şi direcţia
Al ➔ O tit dt
dată.de limita coardei PP' ctnd P' tinde cătr,e P, cu sensul de la P la P'. Cum As= IA'f I
·- di di dt
iar t = - = - - , rezultă (200). Obs. a1) Mişcarea curbilinie se zice uniform4 dacă, tn
. ~ M~ .
intervale de timp egale, pru:ticula P parcurge arce de lungimi egale ; atunci v = const. a 2) Pro-
iecţiile V:z şi v11 ale vitezei pe axele de coordonate, nottnd 8 = i: (t, l), stnt
(200') V:z =[v cos8, v11 = v sin8; v = Vv; + v;; tg8 = VvfV:z.
Prin metoda lui Roberval se poate construi tangenta y

cunosctnd proiecţiile (200'): ln P, se ia PP1 = V:,; şi Pa p*
PP2 = v 11 cu PP1 li Ox şi PP2 li Oy, tangenta tn P tre-
ctnd prin intersecţia P* a }Jaralelelor la axe prin P 1 şi P 2 •
..---..
b) Pe arcul P P', variaţia tiv a vitezei este diferenţa vi-
tezelor pe care particula P le-a avut tn momentele t At +
Av dv
şi t (fig. 382). Deci a= lim-- =-.FiePPţ=PP*=
At ➔ O !::,,.t dt
= v ; deci Aii = tiv1 + Aii2 , unde Av1 tiv2 dau variaţiile
vitezei ca orientare, respectiv ca modul. Cum Av1 = vA8,
1 d8 ds Av1 {. M As )
-=-iarv=-,atuncilim-=lim v-- =
R ds dl ăt-o At Al ➔O As At
v2 A
= R= an; la limită, dacă A8-+0, avem PP*P1*-+ r./2,
Av tiv2 o )(
lnctt ăn =A&lim -2 li ii. Cum Av2 =

➔ O tit
Av, atunci lim -
At➔O At
- =
dv
= - = a, ;ctnd A8-+0, P P: tinde să ia direcţia lui v, Fig. 381
dt
tiv2 _ _
tnctt a, = lim - li t. Obs. b 1) Cum ii. t = O:
A& ➔ O Ai
a9 a, ~ -~
(201') a = V-a,2+- -a,.;
2
tg ex=-, tg
a,
~ =-
a9
(ex= t, a;~ = 11, a).
205
b 2) In mişcarea curbilinie uni(orm/1: a, = O şi an= a. Api. a) Neglijlnd rezistenţa aerului, avem
V:= v0 cos 80 , v11 =v0 sin 80 - gt (g-acceleraţia gravitaţională). Deci C: y =x tg 80 -gx2/2v20 cos2 80
e o ·parabolă. In A, avem v., = O; deci : timpul pentru a ajunge din O ln A e t' = v0 sin 80/g,
iar Y.Dl8x = Y.-t. = v~ sin2 80 /2 g. Corpul va cădea pe planul orizontal după un timp t"= 2t';
de unde t" = 2v0 sin 80 /g iar Xmax = XB = v8 sin 28/g. Obs. Dacă v0 e dat, pentru 80 =45°, particula
ptt
Fig. 382 Fig. 383

P va atinge cca mai mare distanţă (pe orizontală). In P: ,,S = v~ - 2v0 gt sin 80 + g 2t2 iar tg 8 =
= (v0 sin 80 - gt)/v0 cos 80 • Deci ln A: v = v0 cos 80 şi 8 =O; tn B: v = u0 şi 8.= -80 • ln
P: a:= O, a 11 = -g şi a,= -gv11 /v, an= -gv:/V cu tg ex= ctg 8, adică ex= 3n/2 - 8, iar a= g.
In A: a1 = O, an= -g şi ex= 3n/2; ln B: a,= gsin 80 , an= - g cos 80 şi ex= 3n/2 + 80 (fig. 383).
Obs. Clnd corpul earuncatlnaer, rezistenţa aerului joacă un rol lnsemnat; viteza scade ln timpul
zborului, Incit Ymax şi Xniax devin mai mici, iar traiectoria e mai abruptă ln partea ei descendentă;
ln acest caz, C se numeşte curbtl balistică (fig. 384). De exemplu pentru un proiectil de artilerie care
are forma unui cilindru cu partea anterioară conică şi care clntăreşte 82 kg, clnd v0 = 550 m/s
şi 80 = 20°: tn vid - Xmax = 19,8 km; ln aer- distanţa de zbor x = 8,1 km. b) Cum v = 4 (1 +
t2r
+ l2)3l2 şi 4/R = (1 + 6 12 : a,a = 4 (1 + t2) 112• b1) In momentul t = 1, ·deci B (16/3,4): an=
ff
= 4 (fig. 385). b2) dan/dt = O clnd t = O.
y
'
/
___o___.....________________________' ,' '. . . . ___. __ -~
Fig. 384
168 Se spune că 2 arce de curbă se racordează într-o extremitate comună

P O dacă sînt în contact în acea extremitate, racordul fiind de ordinul m cînd
contactul e de acest ordin. Să se arate că, pentru ca 2 curbe să aibă un
racord de ordin 2 în P 0 , e necesar şi suficient ca ele să aibă aceleaşi tangente
şi curburile egale (în P 0 ) • .A.pl. a) Să se scrie ecuaţia parabolei care trece prin
O şi B(a + b, O) astfel încît arcul de parabolă, OB şi jumătatea inferioară a
cercului de centru .A.(a, O) şi mză b să aibă un racord de ordin 2 în B. b) Un
traseu de cale ferată, construit dintr-o porţiune rectilinie A.Ai, trebuie să
206
atingă punctul B de pe perpendiculara din A 1 pe AA1• Se poate ajunge în
B printr-un arc de cerc, astfel încît, cînd trenul parcmge traseul AA1 B, să
nu aibă un salt al acceleraţiei normale în punctul de racordare .A1 ! c) O
elipsă, se roteşte în jurul unui focar F cu un unghi (X (fig. 386). Este posibilă
racordarea ramurilor AB de pe elipsa iniţială r şi .A' B' de pe elipsa rotită
y
Fig. 385
r' cu un arc de cerc O astfel incit deplasarea, mobilului din A în A' pe curba
ABB' A' să se facă :fără salt al acceleraţiei normale Y
y
B
0=5
b.,.3
c-4
----------
Fig. 386
R. Fie Ci (i = 1, 2): U = Yi (x). Dacă tn P 0 : y~ (a:0) = y; (a:0) şi k1 (x0 ) = k 2 (a:0), atunci

y~«> (:r0}' y~" 1 (:r0) cu ex= O, 1, 2; reciproca e adevărată. Api. a) Par.abola C1 : (y - ma:)2 +
=
+ 2tX:r + 2~y=0 cu m2 (a + b) + 2cx = O admite pe x = a + b ca tangentă tn B dacă
207
2
_m__(_a_+___
b)_+_ot_ = _-_m_____:.(a_+_b--'-)_+-=-~ = _ot_; deci C1 : (y - mx)2 - m 2 (a+ b) x + 2m (a+ b) Y=
1. O -1
= O. Conform (196), C1 are ln B curbura k 1 = m 2 (a + b)/2. Cercul C2 ai:e curbura k 2 = 1/b. Din
k 1 = k 2 , rezultă m = Y2b (a+ b)/(a +b), adică C1 : y = Y2b (a+ b) [x/ (a+ b) -1 + Vl-x/(a+b)].
b) Nu; ·căci semicercul A 1 B tangent tn A 1 lui AA 1 dă tn A 1 o discontinuitate a curburii, care trece
Fig. 387
brusc de la O la 1/R (R = A1 B/2). Obs. Evităm inconvenientul făclnd un racord intermediar de

ordin 2 cu un arc de curbă A1 B 1 cu inflexiune tn A 1 astfel ca, de-a lungul lui, curbura să crească
continuu de la O la 1/R; de exemplu, cu un arc de parabolă semicubică. Astfel, lulnd AA1 pe Ox
cu A 1 = O (fig. 387), fie B (O, b) şir: y = ax3 • AA 1 şi r au tn A 1 = O un racord de ordin. 2.
Cu B 1 (x0 , y0).er, din condiţia că cercul osculator ln B 1 la r
trece prin B se determină pe a
(ln funcţie de b şi x0) : 15x6 a 3 + 15:r! a1 - (:i;g + 3bZo) a + b = O; de pildă, se ia Xo Incit centrul
de curbură 0 1 (ex, ~) ln B 1 la r se află pe Oy {clnd 1 - 9a2 x3 = O) sau x 0 = 1 (clnd b~b0 pentru
a avea a> O). c) Numai ctnd centrele de curbură O (ln B la r) şi 0' (ln B' la r•) coincid cu
intersecţia o• a axelor mici ale lui r şi r•.
Căci, fie cercul C (O• ; r = O• B); atunci există salt al
curburii în B şi B', treclndu-se de la 1 / R la 1 /r, respectiv de la 1 /r la 1 / R, unde R = B O ( = B'O') =
= a /b e raza de curbură a lui r ln B (a lui r• 1n B') iar a, b - semiaxele elipsei r (r'). Din
2
R = r, cum 00 = 0'0' = c2 /b şi oo• = C tg ~. avem

2
• (X C.
(202) tg-=-·
2 b
"
Fig. 388
Ctnd re dată, arc loc racordarea cerută dacă ot e dat de (202). Dacă se dă ex, atunci r trebuie
să aibă semiaxcle astfel Incit să fie satisfăcută condiţia (202). De exe~plu, pentru ot =90°, rezultă
a = bV°2: c = b iar Oe r (fig. 388 a); prin 4 rotaţii se ajunge ln A. Pentru cc = 60°, obţinem a==
= 2b/V3, c = b/Vî' (fig. 388 b); prin 6 rotaţii succesive se ajunge ln A.
208
169 Să se arate că, dacă o parabolă r e în vîrful ei în contact cu o
curbă O şi are curbura egală cu cea a lui O în acel punct, atunci parabola e
osculatoare la curbă. .A.pl. Să se determine: a) parabola osculatoare în punc-
tul curent al unui cerc ; b) parabolele osculatoare în intersecţiile paraboleii
cubice cu bisectoarele reperului afin asociat punctului ei de inflexiune.
Fig. 389 Fig. 390
R. Fie C: x = x (t), y = y (t); ln P (t) e C, curbura şi concavitatea : ko = (x'y" :-

-x"y')/(x'2+y'2)312 şi 'fla=(x'y"-x"y')Jx'. r face pal'te din fasciculul F (X, Y) = (x' (X - x) +
+ y'(Y-y))1 +i.(y'(X-x) - x' (Y - y)) =O; deci, dupi\ (196) şi (83): kr = - 2Vx'2 + yt1Ji.,.
Yr = 2 (x'2 + y' 2)9/i.x' 3 • C şir au aceeaşi concavitate numai dacă sign Yr = sign '1Jc, adici\ . .;. =
=«.l(x'g"-x"y'). Din lkrl= lkol, obţinem i.= 2 (x' 8 + y'1 ) 2/(x'y" - x"y'). C şir se taie (ln P}
ln 3 puncte confundate ; căci, dezvolUnd ecuaţia lui C tn serie Taylor lntr-o vecinătate a lui P,
ecuaţia eliminant (lntre C şi r), prin ridicare la piitrat şi reduclnd termenii, se scrie h 3 (ex + (3 h +
+ ... ) =o.Api. a) C: :r;t + y 2 =a2 ; decikc = -1/a şi y;; = -a2 /y3 • r: (y- X-xY)1 + i. (xX+
+ yY- a 2 ) = O, iar kr = -2a/). şi Yr
= -2a'Ji.y3 • Rezultă i. = 2a2 • Obs. a1) În A1 (fig: 389),
găsim r 1 : y 8 =-2a (x-a), ln A 2 pe r 9 : x 2 =-2a (y - a), ln A 3 pe r 3 : y 2 = 2a (x + a) şi ln
A, per,: x:, x a
= 2a (JJ + a). a 2) Putem lua C: = cost, y =asin t. b) FieC: y = x 3 ;k0 = 6x/(1+
8 2 +
+ 9x') 1 , Ya = az.r: (X+ 3x 2 Y - 3x6 - x)2 Â (3x2X- Y- 2x3 ) = O,kr = -2V1 + 9:c'/'>.,
Yr = 2 (1 + 9:r:')2/i.. Găsim ). = (1 + 9x')2/3x. Prima bisectoare taie pe
r
rln A1 (1, 1) şi
A 8(-1, -1); r 1 : 3 (x+3y- 4)2 + 100 (3x - y - 2) = O şi 2 : 3 (x + 3y + 4)8 - 1"00 (3x - y +
+ 2) = O (fig. 390), avtnd respectiv centrele de cui:bură 0 1 (-4,8/3) şi 0 2 (4, -8/3).
9,. ECUAŢIA INTRINSECĂ A UNEI CURBE PLANE
170 Fie o curbă O. Se cere : a) Să se găsească emtaţia intrinsecă (sin. :

ecuaţia naturală) a curbei O. b) N urnind curba lui M annheim asociată lui O locul
ral centrului de curbură al curbei O care se rostogoleşte (fără alunecare) pe o
dreaptă d, corespunzător punctului de contact, să se arate că cunoaşterea
ecuaţiei intrinsece a lui O permite determinarea ecuaţiei curbei lui Mannheim
asociată, lui O• .A.pl. Oe: a) cicloida (45); b) curba ciclică (47'"); c) lănţi
şorul de egală rezistenţă, (189) .
. R. a) Găsirea ecuaţiei intrinsece a lui C revine la (v. [40], p. 64)
(203) R = R (s).
209
14 - c. :?:133
Obs. Ecuaţia (203) determină curba (ca formă şi mărime), abstracţie făclnd de poziţie; căci, am
1 /R = -d8 ş1. -t (dx
- = cos 8 , -dy = . 8 ) , d e d ucem
sm
ds ds ds
~ şi
3
{203') 8= ( + 8 x= (8 cos 8 ds + x0 , y = (' sin 8 ds + Yo•
Jo R (s) o J0 J0
g b) Cu d = Ox şi originea arcelor o• de pe C, la mo-
~~ mentul iniţial, tn O :
\
\
\
\
(203") r : x = s, y = R (s), adică r : y = R (x);
\
căci (fig. 391) OP= arco•P şi PM=R(s), cuP(s)E C,
M=!lper iar arc O*P= s. Api. a) R =(a:+ l 2 -
-2a cos8)3 12 /l(a cos8 - l), ds = Ya 2 +l2 -2al cos8 d8.
Ctnd a = l (cicloidă normală), rectificarea se face cu
ajutorul funcţiilor elementare (v. probi. 117) ; lutnd
originea arcelor tn P 0 (80 = 1t), giisim s=-4a cos!.
2
d O X Cum R = -4a sin..!, cicloida normald are ecuaţia
2
intrinsecii
Fig. 391
(203'") Rl1+s2=0t2 cu a=ot/4 raza cercului generator.
Obs. a 1) Cu originea arcelor tn O (80 = !
O): s1 = Ba sin2 = s + 4a; deci R 9 + (s1 - 4a)2 =
4
= 2•
16a a 2) Ecuaţia (203") exprimă: curba lui Mannheim e un cerc de rază ot. b) R =
= a (h ± 1) (1 + "A,2 - 2'A. cos h8)s12 şi h s = (a (1 + "A,2 - 2A cos h6)1,2 d8.
h 1 ± )..2 (h± 1) - A (2 ± h) cos h6 a (h ± 1) ) 60
Clnd curba ciclică e normală ("A.= 1): h (h + 2) R = ± 4a (h + 1) sin hO şi, cu 80 = 1t/h, h2s=
2
= -4a(h±1) cos hO; obţinem
2
(h ± 2)2 R 2 + h2s 2 = ot2 cu a = hot/4 (h ± 1) raza cercului de bază.
Curba lui Mannheim e o elipsă. Obs. Dacă 80 = O (or.iginea arcelor tn vtrful A) : h2s1 . =
=Ba (h ± 1) sin h8 =h2s+4a(h±1) şi (h±2) 2 R 2+h2 (s1-4a(h±1)/h2)2 =ot2 • Pentru cardioidă (h=1,
2
2 /
semn +) : 9R2 + s2 = ot2 cu a = ot/B. Cardioidele p = 2a (1 - cos 8) şi p = a (1 + cos 8) au polul
tn vlrful A. (80 =0) tnsă axele polare de sensuri opuse; raza cercului de bază: a, respectiv a/2.,
iar ot = Ba, respectiv ot = 4a. Pentru nefroidd (h = 2, semn +) : R 2 + (s/2)2 = 9r2 cu a = r/2.
Pentru hipocicloida Steiner (h = 3, semn - ) : R 2 + 9s2 = ot2 cu a = 3ot/B. Pentru astroidd (h = 4,
semn -) : R 2 + 4s2 = ~2 cu a= 2~/3 = ot/3. De exemplu, pentru astroidele x213 + y213 = a 2 ' 3 şi
(x + y)s, s + (x - y)2 13 =2a2,a: ~=3a/2 şi ~=2a; deci razele cercurilor de bază: a şi 2a. Cum
(ln P la C) O = {Ox = (x - a)/a (v. probi. 142), avem R = a/cos O, s = ( ds = a ln tg (8/2 +

+ 1t/4). Ecuaţia intrinsecă R = a eh!__ Curba lui Mannheim e lănţişorul.
a
171 Extremitatea Q a unui segment PQ, de lungime constantă 2a, se
deplasează pe o dreaptă dată d astfel încît distanţa de la un punct fix O E d
variază cu unghiul 8 dintre PQ şi d. Să se afle: a) Locul r descris de P
astfel încît tangenta în P să determine cu PQ şi d un triunghi isoscel cu
baza PQ. b) Ecuaţia, intrinsecă a curbei r.
210
R. a) Fie (fig. 392): d = Ox şi Q (p(6), o); deci P (p(6) + 2a cos 8, 2a sin 8). Cum mpM =
= y'Jx' = tg 28. găsim p I
= a In tg !. j + C; cu C asUel ca, pentru 8 = n/2, QP să fie perpen-
dicular tn O pe d, obţinem r:
• 2 !
x=a ( cos 8 + ln I i I}
tg y = 2a sin_l8. !Pentru studiu,1 fie 8 _e
y
Fig. 392
e (0,1t/2). Ox e asimptotă (tabela 29). Obs. Se poate considera curba descrisă de P ctnd triunghiul
isoscel PQM are baza QM. b) Cu cp = Ox, PM = 28: ds
A -··-= ,.
= a d8/sin:o şi 1/R=dcp/ds = 2 sin8/a. CD
originea arcelor tn A (8 = n/2) : s = a ln tg -81 . R = -a
ş1 s
eh-.
. I 2 p 2
Tabela 29:
8 o n/4 1t/2
X -.00 ?\ ,...,a/2 o
y o 7\ 2a
172 Să se găsească ecuaţia analitică a curbei r definită prin ecuaţiai

intrinsecă: a) aR = 8 2 +a 2; b) R 2 + 8
2
= 16a2 ; c) R 2 = 2as; d) R 2 +
+ a2 = a2e2afa.
R. a) 8=nrc tg
s
-~ + 00 ; putem Iun 00 = O. Atunci x = s
a arg sh -- + x0 , y = y--
s2 + a 2 -a+
a a
+ Yo; putem avea x0 = O, Uo = a. Decis= ash=- şi rf = a 2 + s2 = a 2 ch2 x_, adică ldn/işorur
a a
211
·· · · · a 1 + sin 8 a
(52). Obs. a1) Cum s = a tg8, putem lua x = -ln - - - - + x0 , y = - - - + a+ y0 ; elimi-
.,. · .. . 2 1 - sin 8 cos 8
ntnd 8, găsim (52). a 2) Fie (52); cum R = a ch2 =.. şi s = ash =.. rezultă ecuaţia intrinsecă. a 3) Se
., , a a
numeşte pseudoUfn/işor curba definită de ecuaţia intrinsecă
y (204) R = b + s2 /a (a, be R);
tn cazul a = b, ecuaţia (204) defineşte lăn
ţişorul (52). b) 8 = arc sin~ + 80 • Cu 80 =

4a
=0: s=4a sin8; deci x = 2a8 + a sin28+
+ x0 , y = - a cos.28 + y0 • Prin 28 = -t,
x - x 0 = -X, y -y0 = Y se găseşte cicloida
normală (45). Obs. Prin 28 = t, x - x 0 = X,
X
y - Yo = Y se obţine cicloida (46). c) 8 =
= V2as/a. + 80 • Cu 80 =O: s = a82 /2; cu
x = X + x 0 - a, y = Y + y 0 , obţinem evol-
venta cercului (fig. 393; v. probl. 219).
X = a (cos8 + 8 sin8),
(205)
Fig. 393 y = a (sin 8 - 8 cos 8).
<I) Nolind es/a = sec t: R = a tg t. Deci ds = a tg t d6. lnsă s = a ln sec t, adică ds =
a tg t dt.
Rezultă 8 = t + C. Lutnd C = 3rt/2 şi x 0 = O, y 0 = a, obţinem tractricea ( 64). Obs. d 1) Ecuaţia
R 2 + a 2 = a 2 e- 2s/a ~eprezintă tot o tractrice; se ia e-s/a = sec t. d 2) Pseudotractoarea e definită
de
(205) R2+ b2 = b2 e2u/a (a, b_E R, e = ± 1; a= b defineşte tractricea).
173 Să se studieze pseudocicloida, definită de ecuaţia intrinsecă
(206) a: s2 - b2R 2 = e:a2 (a, bER; e: = ± 1).
R. Curbele lui Mannheim stnt hiperbole. Cu 8 = b ln ((s + Vs 2 - ea2)/a):
ab (1-ch-cos8
8 8 . 8)
+ sh-sm
V
X·= - -
b2 + 1 b b b
1 2 -8
p =- ab- -ch + sh'-6 ctnd e = 1,
y = ab
---.J
(1 eh -8 sm. 8 - sh -8 cos 8 ) '
-
2
b +1 b2 b b
/
b2 +1b b b
C avlnd un punct cuspidal tn A (af(b 2 + 1), O) şi un nod in A' (fig. 394 a);
Fig. 394
212
8
. x = -ab- -sh-cos8 (1 + eh-8 . )
b2 +1b b b
sm8
p =- ab
- y1 -sh2 8 8
-+ ch2 - ctnd e = -1,
y = - ab- - (1 sh-8 sm8
. - eh -8 cos 8 )
2
b +1 b2 b b
2
b +1 b b b
C nvind un punct nodal tn A' (fig. 394b), Obs. Podara lui (206), tn raport cu O, e spirala sinu-
surilor hiperbolice p = ab sh ~ /(b2 + 1) dacă e = 1, sau spirala cosinusurilor hiperbolice p =
b
8
=abch-/(b2 + 1) ctnd e = -1.
b
174 Să se afle curba O a cărei: a) rază de curbură sau b) curbură (în

punctul curent) e proporţională cu lungimea arcului curbei, de la un punct
fix al acesteia (originea arcelor).
R. a) R = ks (k-const.); deci k8 = ln s şi x - x 0 = - 1 + ekO cos 6 + (y - y0 )/k, y -
- Yo = ekO sin 8 - (x - Xo)fk. Cu Xo = 1 + 110/k, Yo = -Xofk, obţinem X - !Jfk = ekO cos 8, y +
+ x/k = ekO sin 8, adică (a2 = k2/(1 + k2)) spirala logaritmică (44). Reciproc: arcul (de la pol)
e s = p/a, deci R = pV1 + k2 • b) Ecuaţia intrinsecă
(207) Rs = a2 (a>0)
defineşte clotoida (sinonim: spirala lui Cornu). Curba lui Mannheim· e o hiperbolă echilateră. Cu
_A
80 = x 0 = Yo = O şi 8 = s2 /2a2 = t, Ox sau 8 = 1tl2/2, C :
8 2 1
(207') x = a
cos 8
--d8, y = a ~o --d8;
sin 8
x = aVi"
~' nt
cos -dt, y = a V1r
_ ~t nt
sin- dt.
~0 2 8 0 28 0 2 0 2
Integralele din (207') stnt integralele lui Fresnel (introduse tn difracţia luminii, emise de o sursă
de la distanţă finită, produsă de un ecran sau o fantă), care nu-s exprimabile prin funcţii ele-
mentare. C trece prin O (s = O), care e originea arcelor pe clotoidă, fiind un punct de inflexiune
00 1tla ~00 nt2
(1/R=O, (1/R)' :;60) cu tangenta Ox. C e simetrică faţă de O. Cum cos-. dl= sin - dt =
. ~ o 2 o 2
= _!__ , F (aVn,2, aV'ii2) e un punct asimptotic; de asemenea şi simetricul său F' faţă de O (Iig.
2
395). Centrul de greutate al unui arc al clotoidei e centnil interior de asemănare al cercurilor
osculatoare la extremităţile arcului. C e singura curbă plană
pentru care centrul de greutate al unui arc al ei e situat pe linia Y
centrelor de curbură ale extremităţilor arcului.
175 Să se afle ecuaţiile parametrice ale

curbei pseitdosferice dată prin
(208) R = asm (a, me R).
176 Fiind date o curbă O şi un punct .A. 0 , se
numeşte radiala lui O în raport cu .A. 0 locul t\ al
punctului P definit de echipolenţa (vectorială)
.A. 0 P = MO., unde O. e centrul de curbură, al lui Fig. 395
O (în M), cînd .M descrie pe O. Curba O _17 care
admit,e ca radială pe O, se numeşte antiradiala lui O. Se cere: a) Radiala
lui O în raport cu un alt punct .A.1 din P.lan. b) Ecuaţia radialei lui O :
b1 ) x = x(t), y = y(t); b 2) F(x, y) = O; b 3 ) s = f(R). c) Ecuaţia antira-
213
dialei lui O :0 = f( p). Apl. a) Să se afle: a 1 ) radiala unei tractrice; a 2 ) radia-
lele curbelor Oesaro definite prin
(209) 8 =~A dR/V(R/p)"'- 1 (p, A,µ numere reale).
b) Să se determine antiradiala : b 1 ) unei drepte ; b 2 ) unui cerc.

R. a) Se deduce din radiala tn raport cu A 0 prin translaţia de vector director A 0 A 1 • b) Cu
A 0(x 0 , y0 ) şi Mn = R ii, respectiv. 1/R = d , C1
8
:
ds
X=x 0
y' ( x'2
------
+ y'2) X= x0 -
1 2
··-F:,; (F:i:
2
+ Fv)
x'y'' - x"y'
(210) Ll • 8 = l f' p(p) dp,
x' (x'2 + y'2) 1 2 2 )
Y = Yo +-----
x'y" - x"y'
Y = Yo - - F" (F:i:
Ll
+ F 11)
cu ~ dat de (81) şi polul reperului tn A 0 • Dacă Ce o curbă algebrică de grad n, C1 e - tn general -
de grad 3n (n - 1), gradul micşortndu-se ctnd Care puncte multiple; de exemplu, pentru un punct
multiplu de ordin p cu tangente distincte, se micşorează cu 4p (p - 1) unităţi. Dacă C e unicursală,
C1 e de grad 6 (n - 1), care grad se micşorează clnd dreapta improprie se găseşte tn relaţie specială
.A
cu C. Obs. C :R = f(8) cu 8 = t, d(d fixă), ln repenii polar cu Ox li d şi O = A 0 ~ C1 :p = f (8).
c). C_1 are ecuaţia
(211) s = ~ R f' (R) dR.
p/cos211L µ • Obs. Din ecuaţia (209): I)µ= -2,

9
Api. a 1) Curba kappa p = a tg 8. a 2) C1 :p =
2A
Â= ± 1 : C e o cicloidd normald iar C1 e un cerc care conţine polul; li) µ = 1, Â = 1/2.: C. e
Ulnţişorul iar C1 e campila lui Eudoxos
(212) p = p/cos2 8 (fig. 396),
folosită în problema „dedublării cubului"; III) µ = 2, Â = 1 : Ce lănţişorul de egald rezistenţă

iar C1 e o dreaptă ; IV) µ = 2/3, ). = 1 /3 : C e o parabolă iar C1 e duplicatoarea Longchamps ; V)
µ = 4/3, Â = 1/3: Ce o hiperbold echilaterd iar C1 e sexlica (x2 -y2) 3 =
r = as (x2 + y2) 2• b1) C: p = p cos(8 -80 ) şi C _ 1 : R= p eh!..... (ldnţişorul
p
de egaUJ rezistenţă). b2 ) C: p = p cos (8 - 80 ) şi C1 : R 2 + s2 = p 2 /
(cicloida normald).
177 Fie curba O: r=r(s); vectorul r(s) satisface

ecuaţia W ilczynslci
(213) d r
3
+ 1 dR dr+ 1 dr_ o.
ds1 R ds ds2 R 2 ds
.Apl. Să se găsească curba C dată de ecuaţia: a) R =a;

b) R = as (a-const.).
R. Eliminăm pe l şi îi tn (193); căci, notind prin punct de-
Fig. 396 rivarea ln raport cu s, avem ii = .R ·~ + R ~ şi ii = - ~IR. Obs. a)
Cum ~ = cos O, ·y = sin8, derivînd de 2 ori şi elimintnd pc 6: Co-
ordonatele lui Pe C verificd. ecuaţia
(213')
214
b) Prins = s(t), accentul fiind derivata în raport cu t, din (193):
;, = S"T/S' + s'vf R, ;, = - S'T/R + s"v/s' cu :; =;; = s' i; ; = s' n;
ecuaţia diferenţială aso-
ciată: r"' + (R'/R - 3s"/s') r" + (s' 2 /R 2 - R's"/Rs' - s'"Js' +
3s" 2 /s' 2) r' = O sau !;" +
+ (Rţ/R - s"/s') !;' + s' 2 r,/R 2 = O cu F, = tj,'/s' Api. a) Ecuaţia (213'): ~ + !;/a2 = O cu F, =
, s s s .s , s
=Cisin - + C2 cos-=~, Incit ~ = C1a cos-··+ C2 a sm -{C1 = -C1); deci C: x = a cos-,
a a a a a
y=a sin .!.(cerc). b) Ecuaţia (213') e ecuaţia Euler
a
s2 t· + s( + !;/a =0, cu s=eat, devine !;" + !;=
2
= O cu !; = A cost+ B sin t = ql'/eat, înclt ~ = eat (C 1 cost + C2 sin t), adică C: x=eat cost,
y = ent sin t (spirală logaritmică).
10. ÎNFĂŞURĂTOAREA UNEI FAMILII DE CURBE PLANE
178 Să
se afle curba discriminantă a familiei de curbe Oa.: a) x 2 /(a - a.) 2 +
+ y 2 /a.2 -1 = O (elipse); b) x 2 y 2 - 2a.x +
a.2 - 1) = O (cercuri); c)+(
ro2 - (y - a.) 3 = O (parabole cubice); d) (x 2 (y - a.)2](ro - 2) +
x = O +
(strofoide); e) y = ax (drepte); f) (y - a.) 2 - (x - a.2 ) 3 = O (parabole cu-
bice); g) m3 + (y -a.) 3 - 3x(y-a.) = O (foliuri Descartes); h) (Z - x) (a.x2 -
-2y)a. + +
x l = O (l-const.); i) xy - 2a. a.2(x +
1) = O (hiperbole); +
j) (y - a.) - (x - cx) = O (parabole cubice); k) x( a. - x) 2 = y; 1) x 2
2 3
+
+ y 2 - 2cxm+ a. (a. - 4) = O (cercuri); m) (3x 2 4y)y 2 - 2a.x(2x2 3y) - + +
- a.2 = O; n) (x - a.2 ) +
y 2 = a.2 /2 (cercuri).
R. Dindu-se familia de curbe C,x cu un parametru ex:
(214) F (x, y, ex) = O,
curba discriminantit C e dată de sistemul de ecuaţii
(214') F (x,y,cx) = O, Fix (x,y,cx) = O,

D (F, Fad
formată din lnfdşurăloarea r: x = x {ot), Y = Y (ex) cu____.;.----'-- =fa O, F,xrx. =fa O şi locul punctelor
D (x, y)
y
Fig. ;397 Fig. 398
singulare r x=x (ex), y = y(cx) cu F x = F 11 =O.a) ln Fcx = O ţinem scama de y 2 /ot 2 din F =O;
0 :
dcci ·C = r: x 2 =(a - cx) 3 /a, y2 = cx3 /a e o astroidă. b) Fix = O, pentru y =fa O, dă ex= x/y, tnctt
introdusă tn F = o dă C = r:
(x2 + y 2 ) (!I - 1) =O; pentru y = O, Fix = O dă şi x = O iar
r
F(O, O, ex) = O. Deci se compune din dreapta d : y - 1 = O şi punctul O, comun cercurilor C,x (fig.
397). c) C =ro: y = O (fig. 398). d) r: x = O şi ro: x - 1 =O; d: x - 2 =Oe asimptota lor
215
- ----~----
comună. c) r se reduce la O (centrul fasciculului Ca.). f) Ecuaţiile (214'): (x- 0t)2 [90t9(x - 0t2)-1)
= O, - (y - <X)+ 3cx (x...:.. 0t2 ) 2 =o; deci r: X= (9<X' + 1)/90t2 , y = (270t4 + 1)(270t8 şi ro: y2 =
''"'' x. Obs. Ca. se obţine dind lui C0 : y~ = x 8 translaţia x = X +
0t2, y = Y + 0t, prin care punctul
' 8
ci dublu o descrie pe ro. g) Elimintnd (X tn (214'), obţinem x'= 4 X; deci r: X= V-4 şi ro: X= o.
I Co )Coc
I
I
I i
I j
I
I i
r
I ;
,,...
I
i
;
1 i
,,·,·,,1 i
i
I, i
. -2 0
·,
I \ i -r· X
I J
I
I
I
I
I
)(
I
I
I
I
I
I
I
I
I
r
I
Fig. 399 Fig. 400
h) Strofoida (66). i) r: xy (x+1)=0. Pentru IX= O, C0 are punctul dublu Oer. j) r: 27 (x-
-y)=4 şi r 0 :
.
x = y (fig. 399). k) r : y=0; O e comun curbelor Ca. (fig. 400). 1) y 2
s s
= 4 (x + 1).
m) Cu y, din Fa. = O, tn F =O: C = r 0 : x = Vii: y = - Yct2, adică parabola x2 + y=0; căci
Fz = F 11 = O. n) y = ± x.
179 Să se afle înfăşurătoarea r a unei familii de drepte da. • .Apl. a) Cînd

da. :a 1 ) y = otm - ot2 ; a 2 ) y = a.2x - 2ot3 ; a 3 ) y = m/ ot + rx.3 ; a 4 ) x cosot +
+ y sinot - a = O; a5 ) «( «2 + 3) m - 2y = a«3 ; a 6 ) 2«2x - 2«y + p = O;
a,) xsin« + ycosa. _ !!_ sin 2« = O; a 8 ) «2 (m - a) - «y - a = O. b) Să se
2
afle infăşurătoarea dreptelor care determină pe axele de coordonate segmente
astfel încît: b1 ) suma, respectiv, b 2 ) produsul lor e constant.
R. Fie da. : y = m (0t) x + n (<X). r: x = -n'/m', y = (-n'm + nm')/m' cum' =fo O, Fa.a.=
= m'(n'/m')' =fo O, adică m -=I- C şi n :/: -C1m + C2 ; cu m = t şi n = f (t), obţinem r: x =
= - f'(l), y = f(t) - t f'(t). Obs. a) Dacă f (t) c o funcţie raţională de t, r e o curbă unicursaHi.
b) r e soluţia singulară a unei ecuaţii diferenţiale Clairaut y = xy' + f (y'). c) O curbă C l'
tnfăşurată de tangentele ei; căci, tn P (t, f (t)) e C, tangenta e y = f' (t) (x-t) + f (t). d) Clnd m = C
sau n = -C1 m + C2 , familia da.c un fascicul ctt centrul noo (1, m, O), respectiv O (C1 , C9); atunci
r se reduce la un punct: centrul fasciculului. Apl. a 1 ) x2 = 4y; a 2 ) 27y = x 3 ; a 3) 27x2 = 4y 3 ;
a,) x2 + y2 =a2 ; a 5 ) cisoida x 3 + y2 (x - a) = O; as) y9 = 2px; a 7 ) astroida; a 8 ) y2 + 4a (x - a)=
=0. Obs. Familia da.are o interpretare geometrică; de exemplu: a,) tangentele cercului x=a cosix,
y = a sin 0t; as) tangentele paralele cu o direcţie la parabolă; a 7) dreptele ce determină pe axele
de coordonate un segment de lungime constantă. b) x/<X + y/(3 - 1 = O. b 1) <X+ (3 = k, r: (x -
- y + k)2 = 4kx; b2) <X(3 = k 2, r: 4xy = k 2
•
216
Să se afle înfăşurătoarea diferitelor poziţii ale unei drepte câre se ro-
180
teşte cu o viteză unghiulară constantă w, în jurul unuia din punctele sale, punct
-care se deplasează în acelaşi timp pe o dreaptă fixă cu o viteză constantă v.
R. Lutnd punctul în O la momentul iniţial (t = O) şi dreapta fixă ca Ox, avem A (vt,
-0) şi ex = 6>i. Obţinem dreptele y = (x - vt) tg t; cu 8 = 2ml, a = v/26>, rezultă că e cicloida r
{46) cu vtrful tn origine.
y
181 Fiind date 2 drepte ortogonale d,{ i =
=1, 2) şi un punct fix 1J' pe una din bisectoa-
rele unghiurilor formate de aceste drepte, se
numeşte scarabeu ( sinonim : cărăbuş) locul O al
_proiecţiei lui li' pe dreptele d care taie pe d,
în .A, astfel că ..A.1..A. 2 = const. Se cere: a) Să
se găsească punctele multiple ale lui O. b) Să ---+-~__!?!~-;~-"7'
se arate că O e podara astroidei în raport cu
un punct de pe bisectoarea unghiului deter-
minat de tangentele în 2 puncte cuspidale
consecutive ale astroidei.
R. Cu d, ca Ox şi Oy, iar A 1 A 2 = a, OF= c, C are
~cuaţia (fig. 401)
2 2
c V2-(x+y) ]
x2+y2-- c~
[(x - V2 ) +
[ 2 Fig. 401
{215)
2 2 2
+ ( y- c 2V2 ) ] -a2 ( x - c- 2
V2- ) ( y- c„V2
-2- ) =0
sau, "' fiind unghiul dreptei A1 A, cu Oz şi noUnd 1=1'-0l, z = [ a sin' I + c ~'i (cos I - sin I)}os I,
y = [ a cos• I - c V: (cos I - sin I)] sin I. In reperul cartezian cu originea ln F şi OF ca

axă X, C are ecuaţia
4 (x2 + y2 + cx)2 (x2 + y2) - a 2 (x2 - y2)2 =O; p = -a cos 28 - c cos 8;

2
{215')
x = (l -
(1
u
2
+ u2)3
) P (u), y = 2
(1
u p (u) cu P (u)
+ u 2) 3
= (~ +
2
c) u" - 3au2 + (~- -
2
c} şi u= tg ~-
2
Cc simetrică tn raport cu OF. Caz particular: c = O, ctnd C e rodoneea cu 4 foi, numită corolla
(v. fig. 170). a) F e punct quadruplu, iar F, - proiecţiile lui F pe d, - slnt noduri. Obs. Folosind
(215~), F = F:i; = F 11 = O e satisfăcut dacă x1 + y 2 + ex = O, x2 - y 2 = O; deci O,
Fu(-c/2,±c/2) sînt puncte multiple.
Să se găsească înfăşurătoarea r a dreptelor care: a) unesc extremi-
182
tăţilea 2 diametri conjugaţi la o elipsă E ; b) formează cu 2 drepte date un
triunghi de arie constantă; c) sînt dreptele Wallace-Simpson corespunză
toare punctelor cercului circumscris unui triunghi dat; d) sînt tangente în
vîrf parabolelor înstrise unui triunghi dat.
R. a) P 1 (a cos ex, b sin ex), P 2 (-a sin ex, b cos ex) e E; deci r: 2b1x2 + 2a2y 2 - a2 b2 = O
(elipsă). b) d1 =0x, a2 : y = mx; ana1 = (ex, O) şi dnd2 = (~, m~) iar St,=!_ ma~ = 2
a •
2
217
r: 2y(y-mx)+ma2 =0 e o hiperbolă .cu asimptotele d,. c) Proiecţiile ţui Pe C (O; 2a) pe laturile
triunghiului A1 A2 A 3 stnt coliniare (pe dreapta Wallace-Simpson asociată lui P); Deci A1(2a cos"''
2a sin a,) cu i = 1, 2, 3. re hipocicloida Steiner x = a (2 cos 8 + cos 2 8), y = a (2 sin8 - sin 2 8)
cu 8 = 3 (cp - 2s), 2s = et1 + et2 + fXa, trltangent~ la cercul lui Euler al triunghiului dat. d) Hipo-
, cicloidă Steiner. Obs. Dreapta Wallace-Simpson asociată lui P de pe cercul circumscris triunghiului
A1 A2 A3 e tangenta tn vtrf la parabola tangentă laturilor triunghiului dat şi are focarul tn P.
183 Fiind date o curbă O şi un punct n, se numeşte antipodara lui O
în raport cu n curba O' a cărei podară în raport cu n e O. Să se arate că
antipodara O' e înfăşurătoarea perpendicularei dusă prin M e O pe raza vec-
toare OM. .Apl. a) Antipodara unei parabole în raport cu focarul ei. b) Anti-
podara unui cerc O în raport cu un punct n care nu aparţine cercului.
R. Proiecţiile M ale lui !l pe tangentele lui C' stnt situate pc C. Obs. a) C' e locul punctelor
M' diametral opuse lui O tn cercurile care trec prin O şi slnt tangente lui C. b) Normalele la C,
tn punctele de contact ale tangentelor duse din n, slnt asimptote ale lui C'. c) C şi C' stnt tangente
in punctele de coincidenţă ale normalelor duse din n la C. d) Podara negativă de ordin p e, prin
definiţie, curbar _,, care admite pe Cca podară de ordin p. Pentru r _,, se folosesc formulele de
la r v tn care se consideră pentru p valori negative (v. probi. 32). C' e podara negativă C_ 1 a lui
C iar C e podara antipodarei tn raport cu n.Api. a) C : x= t2/2p, y = t. 2p (t2 - p 2) x + 4p2 ty -
- (t2 + 3p 3 ) t2=0; C': x = 3t2 /2p, y = (3p2 - t 2) t/2p 2 , adică (prin translaţia OF) trisectoarea
Catalan (175). b) C' e o conică cu un focar tn n, celălalt fiind simetricul lui O faţă de centrul
lui C. C' e elipsă sau hiperbolă, după cum O e interior sau exterior lui C. Obs. Cînd C' e o hiper-
bolă, normalele la C tn punctele de contact ale tangentelor duse din n = O la C stnt asimptotele
lui C'. C şi C' stnt tangente tn punctele tn care diametrul lui C prin n taie pe C.
184 Vîrful n al unui unghi de mărime dată 8 alunecă de-a lungul unei
drepte fixe d, iar una din latu.rile unghiului trece prin punctul dat 0 0 ~ Să se
găsească înfăşurătoarea r a celeilalte laturi.
185 Se numeşte oorbă Talbot înfăşurătoarea perpendicularei în punctul
M al unei elipse date pe raza vectoare a lui M relativă la centrul elipsei.
R. Fie E : x = a cos t, y = b sin l. r e sextica unicursală (fig. 402)
cost . sini .
x = - (a2 + c2 sm2l), y = - (a2 - 2c2 + a2 sm2i) (c2 = a 2 -b2),
a b
C
Fig. 402
simetrică in raport cu axele elipsei şi tangentă acesteia ln vlrfurile ei; are 4 puncte de întoarcere
(clnd l e dat de 3c2 sin2 i + a 2 - 2c2 =0), fiind reale dacă a> bV2. Forma curbei depinde de a
şi b: a< bY2, a= bfi (A, A' puncte triple cu tangente confundate) şi a> bV2.
218
186 Să se studieze înfăşurătoarea r a dreptelor d care taie 2 drepte
date di (i = 1, 2) în .Ai astfel încît .A1.A 2 = a (const.).
R. Fie di ca axe carteziene oblice, de unghi 8; d :x/a. + y/(3 - 1 = O cu a.2 +(32 - 2a.(3 cos 8 =
= a 2 • Coordonatele pli1ckeriene ale lui d: ; 1 /ţ 3 = - 1/a., ţ 2 /ţ3 = - 1/(3, r: a2 ;J ;i -
-(;J-2;1 ; 2cos8 + ;I) ţJ=O; deci r e de clasă m=4. Tangentele duble: soluţiile d1( ;1 =;3 =0),
d 2(~ =;3 = O) şi dcrJ(ţ1 =;2 = O) ale sistemului afJa;k = O (k = 1, 2, 3); deci Ţ =3. Din (1233,,):
n = 6 - 3i, k = 6 - 8i ; de unde : i = O şi n = k = 6. Din (1231 ) : 8 = 4.
187 Să se afle înfăşurătoarea unei familii de drepte depinzînd pătratic
de un parametru a.: F(a.) = .Aa.2 +Ba.+ O= O cu .A, B, O funcţii lini-
are în m şi y. .Apl. Să se afle înfăşurătoarea r a polarei punctului P( a., 1 / a., 1)
în raport cu o conică (nedegenerată) O: /(mi, x2, x3 ) = O.
R. Eliminarea lui a. tn (214') e echivalentă cu condiţia că ecuaţia F (a.) = O are rădăcinile
egale; deci re conica 4AC - B 2 = o. Apl. Polara: x;fa:i = o, adică a.2fa:l + a.fa:3 + fa:1 =o; r:
4f=i f:rs - f;1 = O. Obs. re tangentă dreptelor:fa:1 = O şi f%s = O (definind centrul O al lui C); fie
T1 şi T 2 punctele de tangenţă. Polul dreptei T1 T2 : fa:1=0 faţă de re centrul !l al lui C; adică
T 1 T 2 e polara lui O tn raport cu r.
188 Cercul (90) e înfăşurătoarea familiei de drepte (71). Care e relaţia
între coeficienţii a, b, c Y
189 Să se afle înfăşurătoarea r a cercurilor astfel încît: a) au ca dia-
metri coardele principale ale unei parabole ; b) au raza constantă iar centrul
descrie un cerc 0 0 ; c) au centrul pe o ·elipsă sau hiperbolă echilateră şi trec
prin centrul ei, respectiv au centrul pe o parabolă şi trec prin vîrful ei ; d) au
centml pe o hiperbolă echilateră şi sînt tangente uneia din asimptote ; e)
au ca diametru coardele paralele (cu o direcţie dată) într-un cerc fix; f) au
ca diametru coardele care trec prin focarul unei parabole.
R. a) y 2 = 2 px; coardele principale slnt cele perpendiculare pe axa parabolei. Cercurile:
(x - cx.)2 +
y2 = (3 2 cu (3ll = 2p ex., r: y2 = 2px +
p 2 • b} C0 (O ;R), r e formală din 2 cercuri con-
centrice cu C0 , de raze R ± r. c) b2 x2 + a 2y 2 = a 2b2, r:
(x2 + y2) 2 = 4(a2 x 2 + b2y 2); x 2 - y2 = a 2 ,
r e lemniscata (x 2 + y2) = 4a2 (x2 - y2) ; y2 = 2px, r: x3 +(x + p) y 2 = O. d) xy = a 2 şi cer-
curile tangente lui Ox, r: y = O şi x = a (t5 +
3t)/(t4+ 1), li= 2al 3 /(l 4 + 1). e) x9 + y2 = a2 şi
coardele li Oy, r
:x2 + 2y2 - 2a2 = O. Obs. Pentru o elipsă şi coarde li Oy, r:
x2 /(a2 + b2) +
+y2 Jb2 - 1 = o.
f) y2 = 2px + p 2 , r:
X + p = o y
şi 2 (x2 + 2 ) - p (x + p) = o.
190 Fie x sina. - ycosa. = f( a.) o dreaptă mobilă, iar P punctul carac-
teristic al ei. Să se determine funcţia f( a.) astfel ca segmentul OP să aibă
lungimea egală cu raza de curbură în P a înfăşurătoarei r.
191 Fie două repere (plane) suprapuse 11 =OXY şi 1t = P 0 xy, primul
fiind fix iar al doilea aflat în mişcare oontin'Uă faţă de primul. Să se araţe:
a) Notînd e1 = versor P 0 x, e2 = versor P 0 y şi R 0 (X0 , Y0 ) =0P0 = X 0i +
+ Y 0J (i = versor OX, J = versor OY), deplasarea infinitezimali, a lui 1t e
dată de
-dl = pe- 2 ,
di\ de2
-
dl
- dRo
= -pei,- = ae- 1
dl
+ b-e2 cu p = dCi>
-
dl
•
ş1 <u = OX.Â.P
, 0 :.v ( t-timpu
. l)
(216)
Ce devin aceste formule cînd P 0 :.v e tangentă traiectoriei lui P 0_şiparametrul
t al traiectoriei e lungimea arcului acesteia Y b) DacăR(X, Y)=OP şi r(x, y)=
=P 0P sînt, respectiv, vectorii de poziţie ai unui punct P în raport cu planele
11 şi 1t, raportat la 1t, viteza absol'Ută dR (ax, dlSy) a lui P e egală cu suma
dl dt
219
vitezei 1·elativă (dx, dy)
dl dt
a 'lui P cu viteza de transpo1-t (a-py, b + px)
a lui 1t, adică
8x dx 8y dy
(216') -=-+a-py, -=-+b+px,
dl dt dl dl
. dR 0
viteza de transp01-t descompunîndu-se în o viteză de t1·anslaţie _ (a, b) şi
dl
o viteză de rota/ie ( -,py, p:v) în jurul unui punct O ( - ; , : ), numit centr1il

momentan de rotaţie al planului 1t. c) Punctele caracteristice ale unei cmbc
y: F(x, y) = O,
antrenată solidar de planul 1t, sînt picioarele normalelor duse
din centrul momentan O al lui 1t• .Apl. a) Dacă un segment .AB de lungime
constantă se mişcă în plan, să se determine punctul caracteristic Pe.AB ;
de exemplu : .A şi B descriu drepte fixe perpendiculare. b) Dacă, un unghi
de deschidere constantă se mişcă în plan, normala la traiectoria vîrfului şi
normalele la cele 2 laturi, în punctele caracteristice respective, sînt concu-
1·ente. c) Se numeşte mişcare concoidală mişcarea planului 1t faţă de planul
IT astfel ca o dreaptă de1t să treacă mereu printr-un punct fix ..A.eII, traiec-
toria to a unui punct P 0 ed fiind curba directoare a mişcării c(,ncoidale; să
se studieze o astfel de mişcare cînd to e o dreaptă.
r'
p
X
o Ţ/
/
Fig. 403
R. a) e1 (cx1 = cosc.>, cx 2 = sinc.>), e2 (~1 = - sin c.>, ~2 = cos c.>) şi, în II, P 0 are viteza dR0 /dt;
se notează cu (a, b) pr.oi~cţiile acestei viteze în 1t (fig. 403). tn cazul menţionat (216) se reduc
la formulele Frenet; căci t = e1 , ii= e2 , p = 1/R iar a = 1, b = O. b) Trecerea de Ia 1t la 11:
(217) X= X 0 +x ot 1 + y~1 , Y = Y0 + xcx 2 + y~2 •
220
Derivind relaţia R = R0 + r, cu (216), găsim în 7t formulele (216'). P (x, y) E 1t e fix tn II dacă
avem condiţiile de imobilitate
(216") Bx = O, ·ay = O, adică dx =-a+py, dy = - b -px.

dl dt dl dt
Obs. Cind (216") slnt satisfăcute numai în momentul 10 , se zice că P e staţionar în acel moment
şi, ln general, traiectoria lui are ln el un punct cuspidal. Obţinem mişcarea lui 1t ctnd fiecare
punct PE 7t are coordonatele (x, y) constante în tot cursul mişcării; atunci
8x
(216'") -dx = dy
O, - = .
O, ad1ca -
V
= a- py, -
oy
= b +px,
dl dl dl dt
mişcarea fiind o congruenţă directcl (cu păstrarea lungimilor, unghiurilor şi sensul lo1·) intre planele
7t (t) şi 1t' (t'= t + 6,l) . .t,ui P (x, y) E 1t ii corespunde P' (x', y')E1t' astfel incit
x' = x 0 + x cos6_oo - y sin6_oo, y' = Yo + x sin6_oo + y cos6_c.> cu X0 ➔0, y0 ➔0 cind 6,l ➔0.
Dacă 6,w =0, deplasarea infinitezimală a lui 1t e transla/ia de direcţie (a, b); căci, aplicind (216"'}
lui P 0 (x= O, y= O), avem x0 /6,l ➔ a, y0 /6,l ➔ b cind 6,l ➔0. Dacă 6,c.>,fo0, există C (fix) E 7t care
coincide cu corespondentul său; atunci x 0 + ~ (cos6,oo - 1) - y sin 600 = O, y0 + x sin6_oo +
+ y (cos6_c.> - 1) = O cu 4 sin2 6,c.> :fo O, incit x = _!_ ( x 0 - y0 ctg b.<i!.__) = x0 /2 -

2 2 2
-(y0 /6,l)(6,l/6,c.>). ctg -6,c.> / -6,oo) ➔- -b, y = -1 ( x0ctg 6,c.>

- +Yo ) ➔ -a, 1
_1Cum CP = CP , iar
.
( 2 2 p 2 2 p
A
CP,CP' = 6,c.>, deplasarea infinitezimală a lui 7t e o rotaţie de centru C şi unghi 6_c.>. C are pro-
prietăţile : b 1) E punctul din 7t a cărei viteză se anulează la momentul t; rezultă din (216"').
b 2 ) Traiectoria lui Pe o ramur.ă netedă, care poate să nu fie simplă; cind P = C, ca arc un punct
cuspidal. b3 ) Normalele traiectoriilor descrise de punctele lui 1t trec prin centrul momentan C respec-
tiv (v. fig. 403); căci, faţă de 1t, parametrii directori ai tangentei la traiectoria lui P slnt.
(216"') şi ai dreptei CP stnt (x+b/p, y-a/p). c) Cu (217), obţinem ln II pe y: <l>(X, Y, l)=0. Punc-
tele caracteristice slnt date de = O, , = O, ultima ecuaţie obţinindu-se derivlnd pe F în ipo-
teza că X şi Y sint constante, adică P (x, y) satisface condiţia (216"). Rezultă
F (x, y) = O, (py. - a) F:i: + (px + b) Fu = O,

ultima ecuaţie exprimînd că normala în P la· y e paralelă \!u CP. Obs. c1 ) tn Il, y admite înfăşu
rătoarea . c!) Clnd deplasarea infinitezimală a lui 7t e o translaţie (p = O), normalele slnt perpen-
diculare pe direcţia (a, b) a translaţiei; deci C c aruncat la infinit. Api. a) Mişcarea lui AB c-
. definită prin ataşarea de AB a unui reper cu P 0 =Aşi P 0 x = AB (fig. 404); normala la traiec-
toria descrisă de un punct al lui AB trecind prin C, punctul caracteristic Pe AB e proiecţia
lui C pe AB. tn exemplul considerat, traiectoriile lui A şi B slnt respectiv OX şi O Y; deci C
e intersecţia perpendicularelor tn A pc OX şi ln B pe OY. Nottnd AB = l, in TI: A (t ,O) şi
Vl
B (O, 2 -t 2); deci tgoo=-Vl 2 - t 2/t, iar X= t - tx/l - uVl 2 - t2 /l, Y = x Vt 2 - t 2 /l - ty/l.
In Il: C (X=t, Y= V1 2 - l2) şi descrie cercul r: X 2 + ya = 12 ; ln 7t: C (x = (l 2 - 12 )/l, y =
= - tVl 2 - t2 /l) şi descrie cercul r 1 : x 2 +y2 -lx=0. În 1t: P (x = (l 2 - t2 )/l, y = O) şi descrie axa
p 0 x; în TI :P (X = t3 /l 2 , Y = (l 2 - t2) 3 t2 /l 2) şi descrie astroida :X2 J3 + Y2 J3 = l2 ' 3 • De altfel,
AB: y = O şi X/l+ Y!V 12 - t2 - 1 = O; deci admite înfăşurătoarea . Obs. Construcţia lui P cu
ajutorul lui C determină construcţia prin puncte a lui «I>. b) Consecinţă a aplicaţiei a); slnt
concurente în centrul momentan C al mişcării (fig. 404 c). c) Fie A= O şi d: Y =X tgoo, ~o :X=
= c; deci P 0 (X0 = c, Y 0 = c tg c.>), tnclt P (x = l, y = O) şi descrie axa P 0 x în 1t iar P (X=c+
+ l cos (I), Y = c tg oo+ l sin c.>) şi descrie concoidc.ţ Nicomede ~ _;_(X 2 + Y2) (X - c)2_ = 12x2 tn
TI. Luil!d ( I ) = t, rezultă p = 1; deci dR 0 /dt = cj/cos2 l. Din dR 0 /dl = (acx1 + b~1 ) i + (aixs +
+ b~2 ) j, deducem a= c sin t/cos2 t, b = c/cos t; deci C, ln 1t: x = -c/cos t, y = c sin t/cos2t
şi descrie campila lui Eudoxos r 1 : r=c/cos2 t sau c2 (x2+y2 )=x4, iar ln II: X= -c tg2t, Y =
= c tg t şi descrie parabola r: Y2 + cX = O (fig. 405). Fie Q = oxn~o, fiind fix in Il :X= c~
Y =O; tn 1t: x = Y 0 sin t = c sin2 t/cos t, y = Y 0 cost =c sin t şi descrie curba kappa r 2 : r=
221
=c tg t sau x 2 (x2 +y2) = x 2y2 • Obs. Fie, tn 1t, cercul fix r 0 :x2 + y2 = r2 ; tn II, admite lnfăşu
r
dtoarea fi>: X= c ± r. Căci Pc E 0 :x2 + y2 = r 2, y = -x tg t; deci P 0(x0 = ± r cost, Yo =
r +
= =F sin t), descriind ln II dreapta X= c ± r. Sau, tn 1t, 0 :. (X - c1) (Y - c tg t)2 = r1 ;
deci Y - c tg t = O, lnclt CI> :X = c±r. ·
Fig. 404
X I
. ·,.,_
.'· ' ·,
'· r. ·,
'·''·
'·'·
'·
Fig. 405
'
192 Fie familia de conice 3atx 2 + 2(at 2 + l)y 2 - 6at 2 x-4aty+2a2t4 =0,
unde te un parametru (a - const., a> O). Să se arate: a) Locul centrelor
eonicelor din familia dată e serpentina lui Newton. b) fnfăşurătoarea polarei
originii faţă de aceste conice e parabola lui Neil. c) Podara originii faţ,ă de
parabola lui Neil e o cuartică circulară.
222
193 Fiind date o curbă O şi un punct n, se numeşte podoida curbei-
O în raport cu polul n locul Op al simetricelor lui n faţă de tangentele lui
O. Să se arate: a} E omotetica de raport 2 a podarei lui O în raport cu O.
b} E înfăşurătoarea cercurilor r conţinînd pe .Q şi cu centrele.în MeO. ·
R. Se ţinc seama de problemele 32 şi 73; cu 0=0,
obţinem pentru C2' (fig. 406) :
2(xy' - x'y)y' 2 (xy' - x'y) x'

X= - - - - - , y = - -'-----;
x'2 + y'2 x'2 + y'2
după cum C : x = x(t), y = y(l) sau C : F(x, y) = O.

b) Fie C: x = x(t), y = y(t) şi .tll(x, y)E C. I': X 2 + r.
+ Y2 - 2xX - 2yY = O. Dcrivlnd: 2X/y' =2 - Y/x' = k;
(X, Y) E r cînd k = 2 (xy' - x'y)/(x' + y' ). Obs. I' mai
admite încă un punct caracteristic Q, simetricul lui O în
raport cu tangenta in M la C. Podara lui C tn raport cu Fig. 406
O e omotetica de raport 1/2 a înfăşurătoarei cercurilor
r în raport cu O; deci: tJnfăşurăloarea cercurilor y
care au ca diametru razele vectoare ale
curbei C e podara lui C fald de pol; analitic: y e cercul X 2 + Y2 - xX - yY = O şi (prin deri-
vare) X/y' = Yf(-x') = k, iar din (X, Y)ey: k = (xy' - x'y)f(x' 2 + y'2),
194 Tangenta în punctul curent al elipsei taie axele ei în P şi Q; să

se afle înfăşurătoarea parabolei r tangentă axelor în P şi Q, locurilegeo-
metrice ale focarului şi vîrfului lui r.
195 Fie familia de parabole Oa. care, într-un punct dat, are cu o curbă
O dată un contact de ordin 2. Se cere: a) Locul focarelor acestor parabole.
b) înfăşurătoarea r a axelor lor.
IR. Se ia reperul afin asociat lui C tn punctul dat; deci, ln O: fy = O, y' = O, y''= 1/R. Axa
parabolei făctnd unghiul 0t cu Ox, Ca. : (y cos0t - x sin ixY' = 2Cy cu C = R sin2cx. a) x2 + y2 -
- Ry/2 = O. b) AxaiparaLolei: x sin 0t - y cos ex= - R 2 sin2cx coscx; r:
x = -R sin2 « cos2 ex,
y = -R sin2 ex cos2_cx.
196 Vîrful unei parabole, de parametru p şi cu ax.a paralelă cu O:», des-

crie parabola y 2 = 2qro. Să se afle înfăşurătoarea parabolei.
197 Fie parabolele Oa.: y = w tg« - gro 2/2v~ cos 2 «, descrise de un pro-
iectil lansat în vid din origine cu o viteză iniţială v0 şi sub un unghi« (v. probl.
167); înfăşurătoarea, r a lui Oa. se compune din O, prin care trec toate !l~.ra-
bolele Oa. , şi parabola de siguranţă I''.
R. Se ia Â = tg ex; I'': 2y = vff/g - gx2 /v~. Punctele planului situate deasupra lui r' nu pot
fi atinse niciodată, oricare ar fi ex (fig. 407). Locul vtrfurilor parabolelor Ca. e elipsa E : x2+ 4y2 -
- 2v y/g = O, avînd ca axă mică ordonata vtrfului lui r' iar axa mare dublul celei mici. Punc-
5
tele exterioare lui E, dar interioare lui r', nu pot fi atinse de proiectil dcctt tn cădere; punctele
interioare lui E şi r' pot fi atinse în urcarea proiectilului aruncat sub 2 unghiuri diferite. Pentru
ex = ~/2, traiectoria e segmentul OB, Lde lungime .v~/2g.
198 Prin punctul dublu al curbei O: ro3 =(ro - a)y 2 se duc 2 drepte
01·togonale, care retaie pe O în P şi Q. Se cere: a) Să se afle înfăşurătoarea
r a, dreptei PQ. b} Să se traseze graficele cmbelo1· C şi r.
223
R. O e punct de întoarcere de prima speţă. Fie P (at2 /(t2 - 1), at3 /(t 2 - 1)); deci
-Q(-a/(t2-1), a/t(tB-1)). Cu ex= t ~1It, PQ: cx2 x - cxy +a= O, r:
y2 - 4a = O. Obs. Mijlocul
1ui PQ se deplasează pe 2x = a. b) Asimptote: x = a, x ± y +
a/2 = O. C e simetrică faţă de
iOx (tabela 30, fig. 408).
l'.•50:Jm/s
s- !O m,:s•
Fig. 407
Tabela 30:
1 3
o -··--- 1 }'3 2 CX)
2 2
a 9a 3a 4a
X o ----
3
-oo[+oo 5 2 3
a
a 3 Vsa Sa
li o -ool+oo 27a
- --- CX)
6
I 10 2 3
(y'=O)
199 Dîndu-se un cîmp de direcţii prin ecuaţia diferenţială
(218) y' = f(x, y} cu f(x, y) E 0 1 [D(x, y)],

se numesc curbe integrale curbele O, pentru
ca1·e direcţia tangentei în punctul curent
P de pe curbă coincide cu direcţia din P
a cîmpului, iar curbe izocline curbele 01r 1
de-a lungul cărora direcţia y' păstrează .
aceeaşi valoare constantă m. Se cere : a) '
Locul punctelor de extrem. ale curbelor
integrale. b) Locul punctelor de inflexiune
ale curbelor integrale (cînd există). c)
Curbele integrale, constituind o familie de
curbe care depind de un parametru (con-
stanta de integrare), admit o înfăşurătoare?
d) Să se arate că izoclinele pot da infor-
maţii asupra curbelor integrale şi, uneori,
cînd pot fi construite uşor, permit să de-
terminăm - aproximativ- graficul curbei
integrale ce trece prin purwt'ltl dat, iniţial
P 0 din D . ..A.pl. a) Să se studieze cîmpul
de direcţii definit de ecuaţia diferenţială :
Fig. 408 a1 ) (x2 + y 2 )y' + 2:xy= o, trasîndu-se gra-
'224
ficul curbei integrale ce trece prin P 0 {0, 3); a 2) (l)y' = x2 + 3y, trasîndu-se
graficul curbei integrale ce trece prin P 0 (-1, -2). b) Să se afle, cu metoda
izoclinelor, graficul curbei integrale a ecuaţiei diferenţiale y' = y - (1)2 care
trece prin P 0 (0, -2), pentru xe [O, oo). c) Să se studieze alura curbelor inte-
grale într-o vecinătate a originii pentru ecuaţia diferenţială (ax+ by) d(l) =
= (ero + dy) dy (ad - bc~O). d) Să se cerceteze cîmpul de direcţii definit
prin
(219) F(x, y, y') = O cu F(x, y, y') e 01[,6(x, y, y')].
R. a) Din condiţiile y' = O, y" ==/= O, rezultă că locul e izoclina m = O, adică
(220) f (x, y) = O cu fz + ff11 =I= O.
b) Din condiţia y" = O, rezultă că locul e curba de ecuaţie
(220') fz + f f 11 = O.
c) ln general, nu. Căci solu/ia generală c,0 a ecuaţiei (218) e familia de curbe
(218') y = y (x, C) cu C - const. de integrare.
Determinarea lui c, care trece prin punctul iniţial P 0(Xo, y0}E D se numeşte problema Cauchy;
existenţa soluţiei acestei probleme e asigurată dacă f(x, y) E C0 (D), iar unicitatea ctnd f(x, y) satis-
face condi/ia lui Lipschitz (teorema Cauchy- Picard). Clnd condiţiile acestei teoreme sînt tndepli-
nite tn D, familia (218') formează o congruen/4 de curbe, numită linii de forţ4 (sinonim : linii de clmp,
de curent sau de nivel) şi nu admite o înfăşurătoare Ex. : <;.} y' = x, r.
:x2 = 2(y - C), (fig. 409). c,"
Clnd tn P 0 condiţia de existenţă nu e satisfăcută, P 0 se numeşte punct singular. Curba integrală
ln punctele căreia soluţia problemei Cauchy e unică se numeşte curbă integral<l particulard c,1';
astfel, curba obţinută din C 10 prin particularizarea constantei C (inclusiv valorile ± oo ). Dacă con-
diţia de unicitate nu e satisfăcută în toate punctele unei curbe integrale, acea curbă se numeşte
curbă integral4 singulară c,,. Ctnd f (x, y} e continuă şi are derivată (finită sau infinită} tn raport
cu y, condiţia Lipschitz nu e satisfăcută ln punctele unde
(218")
I y
y
\ I I
\ i I
\ i I
\ i i /c--6
\ i ,; I
\ i /
;c,,-ţ _,,,/
\ X
'C•O /
\ I X
\ /
\ i
\
\ i
i .
I
·,, --✓• i
i
Fig. 409 Fig. 410
locul Cc al acestor puncte numindu-se curba caracteristic4 a ecuaţiei diferenţiale (218) ; acest loc
poale conţine o curbii integral4, care e singularii şi tnfitşurătoare a familiei (218'). Ex: c2) y' =
8y'
=y21a+a, - = 2/3y1J 3 ➔ oo clnd y-+0, C0 : y = O nu e c, dectt dacă a= O, clnd e tnfăşură-
ay
toarea lui c,0 : 27 y=(x - C)3, fiind locul punctelorlordeinflexiune(fig. 410). c3 ) y'=-V1 -112 /y,
.5 - c. 2339
C 111 : u=·±V1 - (x+ C) 2 , O~x + C~1 (semicercuri; fig. 411); By'JiJy->oo clnd y -+. O şi li ➔ ±2 1,
deci y = O nu e c, iar C18 : y = ± 1 dau înfăşurătoarea lui C10 • Obs. Luind (x + C)2 y - +
- 1 = O, y = O e locul punctelor de contact lntrţ cercurile familiei. c4) 2y' = 3y1 ' 3 , C10 : y =
=±V(x+ C)3, (fig. 412); Cc = C18 : y = O e înfăşurătoarea lui c,,,. Obs. Scriind y 2 = (x + C) 3,
y = O e locul punctelor de întoarcere ale curbelor familiei. Deci, pentru existenţa unei Cis e ne-
I
I
I
,,/
Fig. 411 Fig. 412
cesar ca să nu fie lndeplinite condiţiile t(oremei Cauchy-Picard. Astfel, să presupunem că, într-o
vecinătate V(P0 ) a lui P 0 , funcţia f (x, y) nuc mărginită. Sint 2 cazuri: Caz ot). Dacă f (P) ➔ oo
ctnd P-+ P 0 cu P(x, y) E V(P0), atunci 1/f(P)->0 ctnd P-+P0 ; deci ecuaţia
dx 1
(221) -=--,
dy f (x, y)
presupunind condiţiile Cauchy-Picard îndeplinite in V(P0 ), admite o singură Ct: X=<p(Y) care trece
prin P 0 şi are în P 0 tangentă Yerlicală. Ex. : Cind f {x, y) c o funcţie raţională
(222) f(x, y) = «l>(x, y)/\J:.(x, y) cu el> şi 'Y polinoame în x şi y,
iar <l>(P0) =f=. O, 'f (Pa) = O. ln particular: _cs) y' = 1/y şi Pa (xa, O); c,·prin Pa: y 2 = 2 (x - x 0 ),
(fig: 413). Obs. P 0 e arbitrar pe Ox. După (218"), Cc : y = O, care nu e c,, e locul punctelor lui
c,0 : y 2 = 2 (x + C) in care tangenta c paralelă cu Oy. Caz (3). Dacă f (x, y) nu are o limită unică /
oo cînd P ➔ P0 , presupunînd că f (x, y) sau 1/f (x, y) e continuă în orice PE V (Pa), atunci P 0 e
un ·p.uncl singular; tn P 0 , soluţia problemei Cauchy poate să nu existe sau să nu fie unică. Exemplu, 1
pentru (222) cu (P0 ) = 'f (P0 ) =O: cind P ➔ P0 pe el> (x, y) = O, atunci f (x, y)-+O; ctnd P-+Pa
pe 'I'. (x, y) = O, atunci f (x, y)➔ OO; ctnd P-+P0 pe alte curbe, atunci f (x, y) are alte valori
limită (v. api. c). ln anumite cazuri, există criteriu necesar şi suficient pentru a exista c, 1 • Astfel,
pentru ecuaţia diferenţială y' = f {y), dreapta y = C cu f (C) = O poate fi c,1 (înfăşurătoarea lui ţ
(asimptotă a curbelor Ctp), după cum \ ~ e convergentă sau divergentă.

0
c,u) sau c 0 , Ex. c6)
~ llo f(y)
y' = 2fiyj şi Po (1, O); Cio: y = (x + C)2 cu x + c~o şi y = - (x + C)2 cu x +c~o (fig. 414);
Cc: y =Oe C18 ; prin Pa trece y=0 şi curl>a C = -1. c7) y'= -y 312 şi Pa (1, O); C, 0 : Vii= 2/ (x +
+C) sau y = 4/(x + C) 2 cu x + C >, O (curbe binome; fig. 415); după (218") nu există C.18 ; cum
divergentă, Cil>: y = O (C = oo);
0
\ (-dy)/y3 J2 e prin Pa trece numai dreapta y = O. Obs. Se
-'flo
poate da un criteriu analog pentru soluţii de forma x = Cale ecuaţiei diferenţiale y' = f(x), dacă
f(x)-+oo ctnd x➔ C. Ex. cb) y' = 1/x; x = O e Cil> şi se obţine din c, 0 : X= Ce 11 (fig. 416). c0)
y' = 1/Y9 - x 2 ; c,, : x = ± 3,e lnfăşurătoarea lui C.;0 : u = arc sin : +C (fig. 417). Concluzii
226
sh~ilare se pot trage şi pentru alte tipuri de ecuaţii diferenţiale (218) ; ln general, dacă µ =
= µ (z, yt_e un factor integrant al ecuaţiei diferenţiale
(223) P(z, y) dz + Q(x, y) dy = O,
c,rse 'găsesc numai printre soluţllle pentru care 1 /µ = O. Ex. c 10 ) x 2y' = y + f y2 - x2; ( ecuaţie
omogenă), Ctg: Clzl - 2Cy + 1 = O(fig. 418), µ = 1/xVu2 -x2, c,,,: x = o (C = oo) şi c,a: y =
,Y
I
I
I
I
I
1·
I
X I
I I
r.,
, . ------T x.
............ I
.......... I•
..........
Fig. 413 Fig. 415
;
...--··--
_____............,
y
··,...
........ "'·
..........___ ..................'·,,..
' '
-,
...............
Fig. 414 Fig. 416
= ± x. Obs.Cind y' = f (y/x), dacă z(x) = y(x)/x e rădăcină y

a f(z) - z = O, atunci c,: y = x z(x) e singulară sau
ecuaţiei
: dz
particulară după cum
) =o - - - - c convergentă sau diver-
f(z) - z 3 X
gentă; x = O poate fi C, 4 • d) Cu ajutorul lor se cunosc direcţiile
tangentelor la Ci tn orice P(x, y) ED, distribuţia punctelor de
extremum ale acestora, domeniile tn care ele stnt strict mono-
tone, convexe sau concave. Pentru găsirea curbei integrale
···············•··
aproximative r 0 , ce trece prin P 0 , se construiesc mai multe
izocline C0 , C1 , C2 , ••• , corespunzătoare panelor m0 = f (P0 ), m1 ,
m2 , •••• Fie A(-1, O) pe Ox şi Q0 (0, m0 ),.Q1(0, m1 ), Q2 (0, m2), •••
pe Oy; AQk are panta m,t(k=O, 1, 2, .•. ). Cum P 0 E C0 , paralela Fig. 417
227_
r
prin P 0 la AQ0 e tangenta ln P 0 la 0 • Pc: această ta~gentăse ia' ·p, aproximativ la mijlocul
bandei cuprinse tntre C0 şi C1 , prin care se duce paralela la AQ1 ;' pe această paralelă se
ia P", situat aproximativ la mijlocul bandei, următoare C1 C2 , şi prin el se duce paralela la AQ2
etc. (fig. 419). Dacă P 0 , P 1 , P 2 , • •• slnt respectiv intersecţiile dreptelor construite cu C0 , C1 , C2 , ••• ,
graficul lui r 0 e linia poligonală P 0 P 1 P 2 ••• Api. a 1) ln_ O, ctmpul nu. 'r. definit. Fi~ .Y" =
r
= 2y (x - y) (x + y) (3x2 + y 2)/(x2 + y 2) 3• Pentru curbele integrale ce au ordonatele pozitive·:
Fig. 418 Fig. 419
y'> Opentru xe(-oo, O), clnd y e crescător, iar y' <O pentru xe (O, oo), yfiind descrescător; y"> O
la stinga bisectoarei a doua sau la dreapta bisectoarei tntli, ctnd re convexă, iar y" <0 intre cele
2 bisectoare, clnd r e concavă. Pentru x = O (y =I= O) : y' = O, y" <0 ; deci C1i : m = O (Oy) e locul
punctelor tn care r prezintă un maxim. c,z: m = ± 1 (x + y = O) e locul punctelor de inflexiune
ale lui'r. C,r,: y (y2 + 3x2 ) = C. Ecuaţia diferenţială fiind omogenă, f(z) - z = - z (3 + z2 )/(1+
+ z2) = O are rădăcina z =O; găsim C0 ,: y = O (C=O), fiind asimptotă a curbelor Cta• r trece
prin P 0 pentru C = 27 (fig. 420). La fel se studiază şi cazul ctnd ordonatele sint negative. a2 ) C1z :
x 2 = - 3y + mx. ~ 0 (locul punctelor de extrem)= C1z: m = O (x2 + 3y = O). r 0 şi Oy lmpart
planul tn 4 regiuni; tn I şi III: y' <0, tn II şi IV : y'> O, c, fiind descrescătoare, respectiv cres-
cătoare. :I: (locul punctelor de inflexiune): 2x2 + 3y = O; c, e convexă sau concavă, după
cume ln exteriorul sau interiorul lui ~- c,0 : y = Cx3 -x2 ; x = Oe Co, (C = co). O e punct sin-
gular, prin el treclnd orice Ci; de altfel, lnfăşurătoarea lor se reduce la O. Fie r 0 curba integrală
Fig. 420
ce trece prin P 0 (C = 1). Cum P 0 e ln interiorul lui :I: şi ~o :r0 e crescătoare ptnă in O (maxim),
descreşte plnă taie pe :I:o ln minimul A 0 (2/3, -4/27) şi apoi creşte nelimitat, tăind pe Ox ln
B 0 (1, O); r 0 e convexă plnă taie pe :I: ln 10 (1/3, -2/27), apoi e convexă (fig. 421). b) Se construiesc
izoclinele C0 : y=x2 -2 (m0 = -2), C1 : y=x2-4 (m1 = -4), C2 : y=x2 -6 (m2 = -6), ... ; Q0 =P0,
iar tangenta tn Q0 la r 0 e AQ0 (fig. 442). Obs. C,0 : y = cez+ x 2 + 2x + 2, r 0 e dată ·de C = -4.
c) O e punct singular. Determinăm ~ = «x + ~Y, '1l = yx + 8y («8 - ~y -=f=. O) astfel ca ecuaţia
228
d-q Â"I) {y(c - i.) + 8a = O {cx(c - µ)+~a =0
diferenţială da tă să devină - = - : a tunci şi iar Â
dl; µ~ yd + 8(b -
i.) = O cxdµ ~(b - µ)=0 + .
şiµ sînt rădăcinile ecuaţiei (c - p} (b - p) - ad= O. Dacă Â =f=. µ, ecuaţia diferenţială are soluţia'
generală -q = CI~ li./µ; O!; ( C = O) şi 0-q ( C = oo) slnt Co>· Cazuri : I) )., µ reale şi ).µ> O; fie ).> µ > O.
-1
--------,:,, -2
Fig. 421
Cum d'1j I = ± ~Cl!;!Â/µ-1 I

= O, orice C1 e tangentă
in O la O;; O se nod (ex.: numeşte
dl; ~=O µ i;=O
d .
_:!) =21j/;, cind 1) = C;2 ; fig. 423). II))., µ reale şi ).µ<O; fie )./µ= -k. Prin O nu trece nici
d~
o Cb afară de O~ şi 01). O se numeşte şa (ex.:~~= - '1)/1;, cînd !;'1) = C; fig. 42•1). III) Â şiµ
dl;
sfnt complex conjugale: Â = p +
iq, µ = p - iq; puteiii lua I;= CXX = u + iv, '1j + ~y =ax+
+ ~ = u - iv, punînd ecuaţia diferenţială sub forma q (u du +
v dv) = p (v du - u dv) cu
-- -.!arctg-v_
c,,,: +
Vu 2 v2 = Cc " u sau p = Ce-v0/a (o familie de spirale logaritmice în planul Ouv, cu
punct asimptotic în O). O se numeşte focar (fig. 425). IV) Â şi µ sini pur imaginare : Â = iq, µ =
+
= - iq; ca la III): u du v dv= O, cu u2 c,,,: + ,,
2 = C. O se numeşte eţnlru (fig. 426). Dacă
Fig. 422 Fig. 423
-... __
~.,,1:-:-:s- ----
..•···· u
---·-......,
·,. \
j~,..l
! I2/
\
\
\
\ :
:
: I
I ·,.
\ i I '·................ _____
i
i
ii: I
Fig. 424 Fig. 425
\t
,,,,..-
/
I
i u
\ I
\
\, /
·,....... _..,,,/
_
Fig. 426 Fig. 427
230
Â = µ; atunci Â = (b + c)/2, ctnd (b - c) cx-2a~ = O, 2dcx + (b - c) ~ = O cu (b - c)2+4ad=
=O. Cazuri : V) a 2 + d 2 =I= O; atunci C! = a, ~ = (b - c)/2. t Prin l; = ax + (b - c) y/2, 11 =
= Y: d7)/d!; = 1)/c, + 11). cu Cio: 1l = (_!_ ln
Â
I; l+C) l;; Cu,: 01) (C = CX)). Cum liro ~"t) =
. Al;➔ O ~!;
= lim
b.l; ➔ O
{+
,,
ln I~!; I+ c} = :±: CX), orice c, c tangentă ln O la 0'1), Oe un nod special (fig. 427).
VI) a2 + d = O, adică a= d = O, b = c =).: dy =y/x
2
~
dx C• 00
cu c,0 : y = Cx. Oe un nod critic (fig. 428). Obs. Astfel
de puncte singulare apar şi. in
cazul general (223) ;
cp(x, y)
hÎll)du-1 in O (ad - bc =/= O, lim --=----- = O,
3: ➔ 0 Vx2 +u2 .\,,
.. , .
•
IIm
a:➔O
~(x, y)
Vx2 +y2
-o).
- •
%1 ➔ 0
·-. ,,
\ ••. .. ' ' ' C•-j.
11 ➔ 0 -..;-.c. '~. .
P(x, y)=ax+b!J+cp(x, y),
(223') Fig. 428
Q(x, y)
ex+ dy+~(x, y).=
Prin substituţia liniară precedentă, aducem termmii liniari din (223') la forme canonice. Direcţiile
tangentelor ln Oia C1 (ce trec prin O): m (c + dm)=a+bm. Ex.: <X) x (y2 - 1) dx+y (x 2 -1) dy =
= O; p2 + 1 = O : O e centru (fig. 429). c, 0 : (x2 - 1) (y2 - 1) = O ; locul punctelor de extrem :
x = O. ~) (6x - 6y - 4x2 + 5xy) y' = 6x - 9y - 4xy + 5y 2 (ecuaţie Jacobi). P = O, Q = O
cu Xo = Yo = O, X1 = 1, y1 = 2 şi x 2 = 2, y 2 = 1. Oe şa, cum~= 2 şi m~' = 1/2. Fie x = X +1,
•,
··········
__..-- ..
.,,,,.,,,..
~
;·_.-.-------..,
I \ /
I \
/
, I
: l .. •···· ........\
\
'I i
I
Fig. 429
g = Y + 2; in P 1 XY :P1 e un nod, cu m~ = 2 şi m~' = -1. Procedlnd la fel: P 2 e un nod
(fig. 430). d) tn fiecare punct Pe D, <.'cuaţia diferenţială (219) defineşte una sau mai nmlle direcţii;
ele slnt rădăcinile reale distincte y' ale acestei ecuaţii. Soluţia problemei Cauchy cu datele iniţiale
x 0 , y0 e unică, dacă prin P 0 (x0 , y 0 ) trec atitea C1 cite direcţii reale distincte defineşte ecuaţia (219)
în P 0 • Cum ay' / o,j = - F .-/Fv• condiţia Lipschitz nu e satisfăcută ln punctele pentru care
(224) Fv' = O.
231
Eliminlnd pc y' din (219) şi (224), curba caracteristică Cc are ecuaţia
(224') G(x, y) = O sau y = cp (x) cu G(x, cp (x)) = O.

ln general, curba (224') nu e C18 , adică soluţie a ecuaţiei (219); căci:
(224") F = O, F 1/ = O, F: + y'F,, = O
nu e totdeauna un sistem compatibil. Deci : Cc poate cuprinde Ci,, ~ 1 - locul punctelor multiple ale
lui C10 , sau ~ 2 - locul punctelor de contact ale acestora. Exemple : d 1) y' 2 [(x - J/)2 - 1) -2y' +
+ [(x - 2y)2 - 1] = O, C1e, : (x-C)1 +
+ {y-C) =1, Cc c formată din c,,:
(X - y) - 2 = 0 Şi ~2 : X - y = 0
2
y (fig. 431). d 2 ) (x - y)s (1 + y'2)a -
- a (1 + y'3) 2 = O (două ecuaţii
2
Lagrange), c,,: (x-c)2,a+(Y-C)2,3=
= a2J3 ; Cc e formată din ~ 1 : y'=O
(x - y = ± a), ~ 2 : y' = - 1 (x -
- t - y = O) şi Cu : y' = 1 (x - y =
= ±a/2) (fig. 432). Soluţia generală
a ecuaţiei diferenţiale (219) e
(225) <l>(x, y, C) = O;
atunci: lnfăşurăloarea r a familiei

(225), dacit există, e conţinută ln Cc
X
(224') a ecuaţiei diferenţiale (219) şi
e Cu, Căci, să presupunem că prin P 0
trece curba y = y(x) a familiei (225)
şi r: Y = Y {x) ; deci : F(x, y, y')=
= O, F(x, Y, Y') = O şi Fa:+ y'F11 +
+ y"F11 1 = O, Fa:+ Y'Fy Y"Fy, = +
= O, iar ln P 0 : y~ = Y0, y~ = Y~,
y~' =/= Y~' Incit (F11'):ec,, 110 , 116 [y~' -
Fig„ 430 - Y~'] = O, adică (224). Dacă
y~' =Y~', . .. ,ybn-l>=y~n-1), y~•O=p
=I= y~n>,derivlnd identităţile respective de n - 1 ori şi scăzlnd
una din alta se obţine tot .{224).
Ex: d3) xy' 2 - 2yy' + 4x = O (două ecuaţii omogene), c,11 : x2 = 2C (y - 2C), r: y 2 = 4x~
(fig. 433). Curba discriminantă Cd a familiei (225) poate conţine şi pe ~ 1 • Ex.: d 4 )
8y'3 /25 - 4y' 2 /9 + x - y =O; c,0 : (x - C) 3 = (y - C)2 ; Cd e formată din ~ 1 : x - y = O
şi r: x - y = 4/27 (v. fig. 399). In P din D, Fu, =p O reprezintă condiţia ca să se poată
y . / (
/
. '/ X\ / .
\/ /
,,,, /'
t/ 1 X
)(
Fig. 431 Fig. 432
232
exprima cimpul de direcţii (219) sub forma normală (218). De aceea, pentru Ci de-a lungul
cărora aceste condiţii nu slnt tndeplinite, nu putem face uz, fără alte explicaţii, de C1o(225); căci
c,,, poate cuprinde c,, sau c, definite3 de C0 (224') tnlungul cărora e satisfăcută condiţia de unici-
tate a problemei Cauchy. Ex. : d 5 ) y' - 4xyy' + 8-y3 == O,, c,,,: y = C(x - C)'; r:
y = O (C = O)
şi 4x3 - 27y = O {fig. 434) aparţine lui Cc (224_'). d 8) ~y'2 = 4 (y - b)B cu a, b-const, ; c, 0 :y =
C•'fr C=1
y /· I
i y
i
i
i
i
i
i
X
J
\ \:
': \
: \
: \
: \
1 ':
C=-z' C=-1
\
r
Fig. 433 Fig. 434
= a/(x+C)2 +b (fig. 435); c,: y=b satisface (224") şi nu e c,,, fiind asimptotă a curbelor integrale
(C =ex>). Soluţia generală (225) reprezintă una sau mai multe familii distincte de c, şi familii
de arce ale aceleaşi curbe. Ex. : d 7) x2y' 2 + 3xyy' + 2y2 = O; ln P cu F 11 ==f=; O, se descompune
1n y'= -y/x şi y'=-2y/x cu c,,,: xy=C 1 şi x 2y=C1 (fig. 436). Pentru ambele ecuaţii diferenţiale,
y
,·.-~"I ./ ;:.j
I I
I I I
'I
I
I
I
I
I
I
II
I
I I
I I
'' ''
I
I
I
I
\
/ I
_______ ..,.,, ✓
Fig. 435
233
Cir,: x = O şi y = O (C1 = O şi C2 =0); ele ap:irţin lui Cc, fiind asimptote ale curbelor integrale.
O c o şa. d 8) y' 2 + y 2 - 1 = O ; în P cu Fu' = 2y' =I= O, avem y' =±V1 - y 2 cu Cta : y =
:;;;;;;: sin(± x + C), - n/2< ± x + C< n/2 (familii de arce de sinusoidă luate de la punctul de minim
plnă la cel de maxim, respectiv de la punctul de maxim plnă la cel de minim; fig.· 437). C, 11 = r:
y = ± 1. Cum sin (-x + C) = sin (x + 7t + C), putem lua familia de sinusoide complete y =
r
= sin (x + C), x e R, tn punctul de pe curba dintr-o familie de arce trccind în una din cealaltă
ramilie.
&f
I
I
1
......
'' ' /
/ / X
' >(
Fig. 437
200 Să se afle înfăşurătoarea familiei de cercuri ale căror centre Q(x, y}

descriu C'ltrba deferentă O: m = m(t), y = y(t) şi de raze R = R(t) . .Apl. la cazul
cînd: a) R = const.; b) R = k. OQ.
R. Fi= O e dreapta (X -- x) x' + (Y - y) y' = RR', perpendiculară pc tangenta în în !l
_A _A
la C. Fie C: p = p (l) iar <p = tn, on şi q, = tn, OP, cu P punct caracteristic al cercului. Cum
tg <p = p'/p: sin <p =p'JY p2 + p72• Distanţa de la O la dreapta punctelor caracteristice c p =
. ' R'
y' 2 , deci sin q,=R'!V p2 + p' 2 , Rezultă ! \,J = -. Obs. Fie o undă
111
= R sin q,=RR'!V x' 2 +
sin <p p'
luminoasă plană, emisă de o sursă aşezată în O; presupunem că deferenta C separă 2
medii izotrope. O rază de lumină O!l c refractată după
legea sin~ = k (indice de refracţie). Deci,
sin<p
dacă R'/p' = k, adică R = kp + K (K = O, căci nu schimbă raza !lP). Ramura de înfăşu
rătoare a cercurilor de centru O şi raze R = kp, conţinută în mediul al doilea, in Optică poartă
numele de caustică secundară (sinonim: anlicauslică); razele refractate sint normalele acestei curbe.
Apl. a) F t = O e normala în O la C; punctele caracteristice P şi P 1 descriu curbe paralele cu C,
adică r
:X= X± Ry'/V x' 2 + y' 2, Y = y,= Rx'/V x' 2 + y':!; căci !lP = OP1 = R. Cind C: X=
r:
= a cost, y = a sin t (cerc), atunci X = (a ± R) cost, Y = (a ± R) sini (cercuri concentrice).
b) Caustica secundară a cercului e ovalul lui Descartes : hp 1 + /:p 2 = a, p1 şi p2 fiind razele vec-
toare ale sursei O şi inversul lui O faţă de cercul da l.
201 Fie o familie de curbe Ccx depinzînd de un parametru ex. Dacă se

consideră, după o lege determinată, un punct P pe fiecare curbă Oa. din
familie, punctul P descrie o curbă r, numită traiectorie (sinonim: curbă trans-
versală) a familiei Oa. ; cînd r, taie curbele Ca. sub un acelaşi unghi constant 6,
obţinem o traiectorie izogonală r 11 , care e o traiectorie ortogonală r, 0 pentru
6 =. n:/2. Să se afle: a) Traiectoriile izogonale ru ale unui cîmp de direcţii.
b) înfăşurătoarea r (dacă există) şi traiectoriile orotogonale r, 0 ale familiei
de curbe:
(226) Ca.: m = m(t, ex), y = y(t, ex) •
.Apl. a) Fie cercurile C,x(Qcx( ex, O); a). Se cere: a 1 ) traiectoria lui PE Oa., deter-
minat prin condiţia OP J_P.Qa.; a 2 ) traiectoriile orotogonale ale lui Oa.; a 3 }
înfăşurătoarea cercurilor Oct.. b) Să se afle înfăşurătoarea elipselor avînd
aceleaşi axe, iar suma semiaxelor constantă.
234
R. n) In (218), respectiv (219), se lnlocuieşte y' cu (y' =F m)/(1 ± my'), unde m = tgO; se
obţine o ecuaţie diferenţială de tipul (219) şi c,0 =r
11 • Clnd 8 = 1t/2, se tnlocuieşte y cu -1/y'.
Ex.: 81) y'=2y/x-Vă- {parabolele x 2 = 2ot (y- xVa»
şi m =Vă; rH: (x- VSu) y'+u -Vax =
= O sau 3 (x1 + y 1 ) - 2xy = C. a 1 ) {x2 + y2 - 1) xy' = (x2 + y 2 - 1) y (hiperbolele x 2 -2otxy -
- y 2 - 1 = O); r, 0 : (x dx + y dy) (x2 + y2) = x dx - y dy sau {x2 + y2)2 - 2 (x2 - y2) = c,
prin O trectnd lemniscata Bernoulli (C = O). Fie (225); eliminarea lui C conduce la ecuaţia
diferenţială (219). Ex.: a 3 ) y = Cx; deci y' = y/x, ru: y' (x - my) = mx + y sau p = I{e8/m, 0
: r,
: yy' + x = O sau x2 + y 2 = K. Incoordonate polare, familia de curbe el> {p, 8, ot} =O; ecuaţia
diferenţială.: F {p, O, p') = O. r, 0 se obţin lnlocuind pe p' cu -p2/p' 2 ln F = O. Ex. pn= cn cos n8;
r, 0 : pn = 1( sin nO. b) P e dat pe Ccx de legea
11 ·
(226') t = t (ex);
deci P descrie traiectoria
(226") r, : X = X (l(ot), t:t), y = Y (t {ot), ot).
Scriind C : r = r (t, ct), tangentele ln P la Ccx : tex = 'it şi la r, : lr = r/t + rcx • Din condiţia
dcx
la. \I ir cr, s r), deducem că (226') verifică ecuaţia
(227) -r x -rr
1 = O, a d"1că D(x,
- - .y)
- = O.
D (l, ot}
Din condiţia la •tr= O (r, = r, 0), determinăm că (226') e soluţie a ecuaţiei
_., dl _ _ O
(228) ,·r- + r,.rcx = .
dot
Apl. a 1) cost = - a/ot; r, e curba kappa (172). a 2 ) a 2 dt -a sin t = O, deci ot = a lntg _!:_ +c;
dot 2
r 10 : x = a (cos t+In tg_!:_ + C), y = a sin t. Obs. Cu Ca. : (x - ot} +ll =a 2 2 1, ecuaţia diferenţială:
2
y2 (1 + y' = a r,
2) 2,
0 :ys (1 + y'2) = a 2y' sînt traclrice deduse din una
2 din ele prin translaţii
paralele cu baza d = Ox. a 3) Condiţia, (227) dă cost = O, adică t = 1t/2 + Im, Incit y = ± a. r:
b) Ca : x = IX cost, y = (a - IX) sin t; din (227): IX = a coss t. e astroida (50). Obs. Cu t r
parametrul {amili.ei şi IX parametru pe cui:bă: x/a cost+ y/a sin t - 1 = O (drepte pentru care
suma pătratelor tăieturilor c const.)
202 Se cere înfăşurătoa1·ea unui. diametru al unui cerc O care se rosto-

goleşte fără frecare pe: a) o dreaptă fixă; b) un cerc fix 0 0 •
203 Dacă familia de CUl'be depinde de doi parametri a şi ~ :
(229) F(x, y, c-t, ~) = o,
legaţi printr-o relaţie
(229') cp( a, ~) = O,
obţinem înfăşurătoa1·ea r eliminînd pe a, ~ din (229) - (229') şi
(229") D{F, q>) = O.

D{ot, (3)
Apl. a) Să se afle înfăşurătoa1·eafamiliei de curbe:

a 1 ) ro/a+ y/~ - 1 = O cînd am + ~m - am= O (a - const.);
a 2 ) (x/a}ff + (y/~)n - 1 cînd ( c-t/a)m + (~/b)m - 1 = O (a, b - const.).
b) tnfăşurătoa1·ea elipselor de arie constantă şi avînd aceleaşi axe.
235
R. Clnd (229'-) se rezolvă tn raport cu· f3 :~ = ~· (rx), din (229) şi (229') obţinem F 0t + F~ '30t =
= O, cpc:c + cp~ (3c:c =O; eliminlnd pe'f3c:c·, rezultă (229"). Api. a1 ) xmt<m+l) + ym/(m+U = amt<m + 1>.
a2) (x/a)mn/(m+n> + (y/b)mn/rm,+n> :-1 = .O . .,Obs. Pentru n = 1, m = 2 sau n=2, m=l: astroida
alungită; ctnd a == b: astroida. b) F (x, Y, «, ~) = (z/rx)2 + (g/(3)2 - 1 = O, cp (rx, (3) = ct(3-k=O;
deci r: 2xy = ± k (hiperbole echilatere).
204,, Să se găsească, ...axele ·de· coordon~te fiind ortogonale, înfăşură
toarea dreptelor astfel ca : .a) lungimea segmentului determinat pe ele de
axele de coordonate ; b) suma tăieturilor ; c) suma pătratelor inverselor tăie
turilor să fie constantă.
R. Fie y = + (3; deci A (-(3/«, O) şi B (O, (3). a) AB = a, adică cp («, (3)=(3 2 (1+1/«
«x 2
) -
- a2 =o; re astroida (50). b) OA+ OB =ase scrie (3 (1 - 1/a) = a; r: x = a/(« - 1)2, y =
= acx.2/(« - 1)2 sau (x - y + a)2 = 4ax. c) 1/0A + 1/0B2 = 1/a2 devine a 9 (1 + «2) = (32 ;
2
r: x= - aa,V as + 1, y=atV«2 ·+ 1 sati x2 + y2 2= a 2• Obs. Cu F = x/a + y/(3 - 1 = O, pentru

b) şi c) : cp = « + (3 - a = O, respectiv cp = 1/« + 1/(32 - 1/a2 = O.
205 Dintr-un punct Mal cercului y(O; a) se duce o coardă variabilă care
taie un diametru dat .A.A' în N; perpendiculara în N pe MN şi mediatoarea
lui ON se taie în P. Să se găsească: a) Locul O al lui P. b) Cînd M descrie
pe y, înfăşurătoarea r a lui <J ·şi 'locul r 1 al punctelor unde această curbă
taie pe OM. ··
206 Numind transformata unei curbe .r prin polare reciproce în raport
ou o conică O (sinonim: polara reoiprooă a lui r în raport ou 0) înfăşurătoarea
r' a polarelor lui Per în raport.cu O, se cere: a) Să se arate că astroidaproiec-
tivă (139) e transformata curbei Schoute (140) prin polare reciproce în raport
cu conica dată. b) Să se afle în,făşurătoarea polarelor în raport cu hiperbola
wg - a2 = O ale căror poluri 'se••gisesc ·.pe: b1 ) hiperbola my - b2 = O; b 2 )
cercul m2 + y 2 = a2 • ·,•i
.. . e
R~ a) Care ecuaţia (61). Fie' .P («; "[3) (140). C~ (229"): (a/rx.) 3 =x/a, (b/(3) 3 =y/b. b) Polara
lui P(«, (3) :~x + ct.y - 2a2 = o. bJ. b2 zy ,= a'; b 2) b11(x2 + y2) = 4a'. Obs. Dacă b = 2a, r'
e chiar locul punctelor P.
. ·207 Se num~şte o~rbă ânalagm,atioă o ~urbă, O. care se' transformă in ea

însăşi printr-o inversiune convenabil aleasă ; centrului n al inversiunii i
se zice origine prinoipală. S~ se arate: a) Orice curbă analagmatică e înfăşu
răto·area ui:iei familii de 'cercuri! lile: căror centre descriu o o'IJ,rbă deferentă r
şi care sînt ortogona;le li.n.uh,ero p'rinoipal {sinonim: oero director) y 0 fix. b)
Orice dreaptă d care trect.nJrin :centrul n al lui y 0 taie pe O în 2 puncte ce
formează un sistem armonic cu intersecţiile lui d cu y 0 • c) Ce e transfor-
mata unei curbe analagmatice 1 :printr-o inversiune arbitrară . .A.pl. : r e o
conică.
R. a) Lui Pe C, pe Op, ti corespunde P' e C cu OP .OP'= k (puterea inversiunii). Q şi Q'
fiind corespondente, atunci P, P', Q, Q' stnt conciclice pe y;
căci OP. OP'= OQ. OQ'. lnflşură
toarea mediatoarelor co~rdelo,:-, . P.~' e .r; ,_căci, dacă OQQ'➔OP P', atunci care atinge curba Y:...r
tn P şi P' şi avlnd ca ·centru pe M u:frde mediatoarea lui P P' lnttlneşte tnfăşurătoaiea sa~· ln plus,
y taie ortogonal pe ro (0; Yk>; căci puterea lui o faţă de r e k. Fie ro (O(a, b); R = Y,ij, iar
r de ecuaţie tangenţială F (;1, ; 3, 1;3) = o,.,y şir', cu centrele M şi M' pe r, se taie tn R şi R';
dreapta RR' trece priit O şi e perpendiculară p~. MM'~ Clnd y'➔y, MM' tinde către tangenta ~tn
M la r, P şi P' fiind puncte caracteristice ale lui y (fig. 438). Cum y şi ro slnt ortogonale, atunci
OP. OP'= R 2• Deci polara pa lui P ~~ f?~~rt .cu y0 trece prin P' şi e perpendiculară pe OPP'.
Rezultă că tangenta t ln M la r e·omotetica~ · de· centru. P şi modul 1/2, a lui p. Fie P (x; y);
deci p:X(x-a);+'·YT(yi-b)'=ax+b'lf'-c cu c=a2 +b2-R2, tnctt t: X (x-a)+
+
+ Y (y ~ b) =·(x2 y2 ,..;;.. c)/2. Deci '( 1\ ,
(230) 'C 1:· F'(x :..:. ci~: u:. .;.: b, :.... (x + y
11 1 - c)/2) = o.
236
Obs. a1) Cu y de forma, (90), aţunci ixa + ~b + (c + y)/2 =O;. deci C e lnfăşurătoarea lui y:
. x 2 : + 1y~ + ~.ix (x.,- ~) ;-f Ji (y - b) - c = O cu F ( -;-ot, ;-~, 1) = O a 2 ) Fie ·.
(231)° r :Po;3 ~ P1(;1, ~)~-l + · · -~ +.Pn(;1, ~) =O,
Fig. 438
cu Pi polinom omogen ln ; 1 , ; 2 de gradul i = O, 1, ••• , n; atunci
C : P 0 (- ..!_(x2 + y 2 - c)) n + P 1 (x - a, y - b) (- .!_ (xs + y2 - c))n- l +

(233) , 2 2
... + Pn(X - a, y - b) = O.
Deci : Gradul lui C e, tn general, dublai clasei lui r; el e micşorat cu {cel puţin) o unitate dacă
r e o curbă parabolică {clnd P 0 = O). a 3) Dacă r
e de grad n, printr-un punct din plan trec
n cercuri din familia care înfăşoară analagmatlca. Fie y0 {!l =O; R = Vi), r: p = f{8) iar y:
p2 + 2p {ix 1 cos (I) + ~1 sin(.,)) + y1 = O; cum I.X1 = - f (8) cos 8, ~1 = - f (6) sin 8, y1 = R 1 ,
rezultă y: p2 - 2p f (6) cos {(I) - 8)+R2 =0. Din f' (6) cos (Cll-6)+f (6) sin ((I) - 8) = O scoatem
8 = 8 {Ct>); deci
(230') C : p2 - 2p F ((I)) + :R2 = O_.:
Obs. a.a) r e înfăşurătoarea lui x cos (I) + g sin (I) ...:.. F {6>) '= O. b) O dreaptă prin O taie pe C ln
P 1 şi P2 _a~ţfel l~plt.OP1 •.!l~2 = R 2 ; d taie pe ."r,o ln M 1 şi M 2• Atunci (M1 M2 P 1 P 1) =
.237
= O (R- R p1 p2)= -1. c) Se obţine o nouă curbă analagmatică, cercurile lor principale filnd
corespondente tn inversiune. Obs. Deferentele slnt curbe de acelaşi grad şi slnt proiectiv echivalente
faţă de o omologie cu centrul tn polul inversiunii, axa de omologie fiind axa radicală a cercurilor
principale. Api. Fie r: Au;,;, = O (i,j = 1, 2, 3); după (233), C:
(234) A 33 (x2 + y, + A 23y) (x2 + 1,2) + f (x, y) = O,
2 - 4 (A 13X
undef (x, y) = 2 (2A 11 - cA 33) x2 + 2A12 xy + 2 (2A 22 - cA 33) y2 - 4 (2aA 11 + 2bA 12 - cA 13} x -
- 4 (2aA 12 + 2bA 22 - cA 28 ) y + 4a2A 11 + 8abA 12 + 4b 2A 22 - 4acA13 - 4bcA 23 + c2A 33• Deci: C
e o ciclică de grad 4 sau 3, după cum e o conică cu centru (A 33 =/= O) sau o parabolă (A 33 = O). Reci-
proca e adevărată; şi aceasta tn patru moduri diferite.
11. EVOLUTA ŞI EVOL VENTA UNEI CURBE PLANE
208 Să se găsească evoluta (sinonim: desfăşurata) curbei O: a) wy = a2

(hiperbolă); b) y =asin=- (sinusoidă); c) y = aln cos=- (lănţişor de egală
a a
rezistenţă); d) 3ay 2 =x3 (parabolă semicubică); e) y2 (2a-x)=x 3 (cisoidă);
f) x = -a ( ln tg ~ + cost), y =asin t (tractrice).

209 Săse afle evoluta unei conice.
R. Pentru curba C: y = y (x), evoluta are ecuaţiile
(235) r: x = x - u' c1 + u'2>Ju", y = u + c1 + u'2>1u".
Fie conica cu centru (61); deci Y' = -eb2x/a2y, y" = -b4 /a2y3 • r e sexlica
(236) X= c2x 3 /a', Y = - c2y 3 /b',(x,y)e(61); (aX)2 13 + e(bY)213 = c4, 3
cu c2 = a2 - eb2; clnd e = 1, re o astroidli alungitli (fig. 439), iar pentru e = -1, r e o astroidd
hiperbolicii (fig. 440). Obs. Folosind ptoprietăţile evolutei, găsim că evoluta elipsei are lungimea
Fig. 439 Fig. 440
l = 4 arc!l.40 8 = 4 (PA- PB) = 4c2 (a+ b)Jab. Polara reciprocă a evolutei elipsei tn raport cu
cercul x2 + y2 = a1 - b2, respectiv cu elipsa tnsăşi, e curba cruciformă (155) cu e = -1, respectiv
tot o curbă cruciformă. Fie parabola (62); deci
(237) X= 3x + p, Y = -y8 /p 2, (~, y)e(62); 8 (x - p) 3 - 27 py8 = O (fig. 441).
238
Obs. Evoluto taie parabola in 0 1 (4p, 2V2p); 0 1 e centrul de curbură ln P 1 (p, -pV2) de pe para-
bolă. Lungimea arcului evolutei cuprins ln parabolă e l = 2 arc 0Jl 1 = 2 (p 1 - p0) = (3 Va - 1) p.
Se poate afla evoluta conicei considerind-o ca înfăşurătoarea normalelor ei: (x-{3) F« -(y-ct) F(3 =
=0 cu F (ct, {3) = O sau x' (X - x) + y' (Y - y) = O cind C: x = x (t), y = u (t).
210 Să se afle evoluta cicloidei O: x = a(t - sin t), y = a(l cost).

R. r : X = a(t + sin t), Y = a(l - cost) e o cicloidă
congruentă cu cca dată, avind baza y = - 2a; se obţine
din cea iniţială printr-o translaţie şi schimbare de para-
metru : x = ~ -
= "ll - 2a, t = -:- - 1t (fig. 442).
1: a, y I
'D
211 Să se afle raportul dintre lungimea k
desfăşuratei unei astroide şi lungimea a-
stroidei date.
R. Fie astroida (50 2); avem s = ~ a1 l 3 j x2 / 3 l:2;
2 "'l
arcada intre x 1 = a şi x 2 = O avind lungimea 3a/2,

astroida are lungimea l = 6a. Raza de curbură: p =
= 3 (axy)1 i 3 • Desfăşurata astroidei (fig. 443) :
X = X+ 3:._lt3y213, y = y + 3x2/3yl/3, (x, y) E (50);
(238)
(X + Y)2,s + (X _ Y)2/3 = 2a21s Fig. 441
e tot o astroidă, rotită cu 1t/4 şi cu distanţa dintre 2 vîrfuri opuse dublă faţă de a celei date. Fie
!1 0 (a, O) şi !li(2a/V2, 2atY2), care corespund lui A (a, O) şi P 1 (a/2V2. a/2V2) de pe (502); atunci L =
=8 (p 0 - p1) = 12a. Deci L/l = 2. Obs. Cu (501 ), desfăşurata are ecuaţiile
3a a
X = a cos 8 (cos2 8 + 3 sin2 8) X= -cos6-- cos 38
2 2
(238')
Y = a sin 8 (sin2 O + 3 cos 2 0) Y = 3a sine+!:_ sin 38
2 2
-TTa
··--1 -2a
Fig. 442 Fig. 443
212 Să se arate că evoluta unei curbe ciclice (normale) Oe tot o curbă,

ciclică (normală) O', de aceeaşi natură (epi- sau hipocicloidă) şi de acelaşi
modul h; să se stabilească relaţia dintre razele a şi a' ale cercurilor de
bază y 0 şi y~.
239
R. Fie (47"') cu Â = 1. Lulnd a' = ah/ (h ± 2) : r' = a/(h ± 2) şi (fig. 444)
(239) X=: [<h ± 1) cos8 ± cos (h±1) 8], Y= :: [<h ± 1) sin 8 + sin (h±l) 8]-
y
------.. . . .
";,I '
.
I '
/
/
I
a I
-- ------.._--~
. ___.--::....
//
/ /
/y I
I I
I /
I l
I ----1'---
~- -- I
'\I\
\\
I
X
I
I
I
b I
Fig • .f44
240
Prin rotaţia de unghi n/h şi notlnd 8 - n/h = q,, C' are ecuaţiile
(239') X1 = ~ [<h ± 1) cos <p =t= cos(h±l)cp], Y1 = ~-[(11 ± 1) sin <p - sin (h±l},p l
Jn particular: C - cardioidă (h = 1, semn +}, d - cardioidă cu a' = a/3, r' = r/3 (fig. 445);
I
I
Fig. 445
pentru o nefroidă C (h = 2, semn + ), C' c lot o nefroidă cu a' = a/2 .şi r' = r/2 (fig. 446);
pentru evolventa C' a hipocicloidei Steiner (h = 3, semn -), găsim a'= 3a şi r' = 3r (fig. 447);
C - a~troidă (h = 4, semn - ), C' -:- astroidă cu a' = 2a şi r' = 2r (v. fig. 443). Obs. Centrul de
curbură tn P la C e intersecţia normalei la C cu dreapta ce uneşte centrul bazei y0 cu diametralul
opus P', tn cercul mobil y, al lui P. Căci (v. fig. 444): <;> = h8, P B = 2r sin.!.; alunei (v. (probi.
2
170): R = [2 (h±l)/(h±2)] PB. OP'n PB=N. Din tr. ONB,....,tr. OP'B': NB/P'B'=OBJOB' =
+ +
= a/(a ± 2r) = h/(h 2); dar P'B' = BP, Incit (NB BP)/BP = 2 (h ± 1)/(h ± 2) sau
PN= [2(h ± 1)/(h ± 2)] PB = R.
213 Fie o .curbă C avînd raza de curbură R ; să se arate că raza de curbură

R 1 a evolutei lui O e dată relaţia ae
(240) R1 = RdR
ds
(-.!__ = ~~;
R
_!_=
ds . R 1
dOl
ds 1
cu 81 =R) •
241
16 - c. 2339
Apl. a) Să se afle ecuaţia intrinsecă a evolutei lănţişorului. b) Să se găsească
mza de curbură a evolutei curbei de ecuaţie intrinsecă R 2 2as. =
. . dR dR ds
R. 01 = 8 + rt/2; atunci d8 1 = d8 iar R 1 = =- -. Sau (cu formulele Frcnet) : cvolu-
d8 ds d8 .
dR d2R - dR
ta C1 : R = r+ R ii arc arcul s1 = R+const.; l!leci - = n, cf'> = - t/R-. Api. a) C1 :x =
8i
ds1 ds
--r-. I
- - - -----l---------------/
Fig. 446 Fig. 4-17
= IX -~sh~, y = 2(3 cu (IX,~) e (52) sau x = a ln [(y± Vy2 - 4a2)/2a) +YVY2 -4a2 /4a. C: aR=
= a 2 + s 2 ; cu (240), C1 : aR 1 = 2s1 Vas 1 - a 2• b) R 1 = a; deci C1 e un cerc.
214 Dacă curba O e dată prin ecuaţia polară (4), atunci evoluta r e
X = (p' -
p cos6 - - -+-pcos6)
sin8 - -(p-+-
2 p' 9 ), y -_ p sm
. (} + (p'
_cos_O_
- _
psin8) (p + p' •
____;,_____
2· 2)
p2 + 2p'2 - pp" p2+2p'2-pp"

{241)
.Apl. se afle evoluta lemniscatei F2 = a 2 cos28.
Să
215 Evoluta spiralei logaritmice e tot o spirală logaritmică, ce se obţine
rotind prima spirală în jurul polului.
R. Fie C de ecuaţie (44). Centrul de curbură !l (ln P la C): p1 = ·akckO, 81 = 8 + n/2 (v.
probi. 162); deci C': p1 = ackl01-1t/2l+lnlkl ·C' = C ctnd există relaţia ~ - ln lkl = 2 ni;,
2 k
ne Z. Obs. Cu p1 = ae7.:<01-0tl kek(a-n/21 şi IX astfel lnclt keklct-n/2) = 1, adică ex = 2n1t, ceea ce e
posibil rotind axa polară de un unghi ex în jurul lui O: deci C' :p 1 = aek6> (c.> = 81 - ex).
242
21 G Se numeşte contrapodara curbei C în rapo,rt cu polul .O. locul r al
piciorului perpendicularei din .O. pe normala în punctul PE C, cînd P descrie
pe o.· Să se arate că contrapodara lui C în raport cu .O. e podara evolutei C'
a curbei C în raport cu .O..
R. Normala la C e tangenta la evoluta C' (fig. 448).
·X
Fig. 448 Fig. 449
217 Să se determine evolventele lănţişorului. .

R. Fie C: x = x (s), y = y (s); evolventele rk ale lui C sinl date de ecuaţia
(242) X= x + (k - s) x', Y = y + (k - s) y'; R = r + (Ic - s) t.
Fie lănţişorul (52) ;-avem s=a sh ...=... Rezultă

- a
(243) ri:: X = x - a th ..:_ +k/ch~, Y =a/eh.=_ +k th.=..

a a a a
Evolventa r 0 : k = O e tractricea (fig. 449)
a± Va2- y2
(243') X ± Va 2 - Y2 = a ln y •
-=---..,,. a+ Va2 - y2 a2
Obs. Invers, centrul de curbură al tractricei: cx=X+ Va 2 - Y2 - a ln .., , ~ =Y ;
desflşurata :«=a(in V(~ r-1 + : ) sau ~=a eh : ,
218 Fie rk evolventele unei curbe C. Se cere: a) Să se arate că diferenţa

lungimilor arcelor a„ ale evolventelor rk (k = 1, 2), cuprinse între 2 normale
comune (ce fac unghiul «), e dată de relaţia
(244) a2 - a1 = 1i« (k = k 2 - k1 distanţa dintre evolventele r,.).
b) Să se determine curbura unei evolvente r ,.. .A.pl. Să se afle lungimea
unei orbiforme.
R. Din (242): - dR
fi a)-dcr = -
= (k - s)-. ds=(k-s) d8. Obţinem ldRI .
• R .• .
8
( k - s
(245) cr = \ --- ds.
„fl R
Cum dai = (k ~ s) d8 : da2 - ~a1 = h d..Q.; iaj_egrlnd,, rezultă (245). b) Fie versorii ,T şi N ai
·- dR dT - · .'
·tangentei• şi normalei Ii rk: Cum T = - , -·- = N/R 1 , găsim
. da da , . .
(246)
()bs.
,ca
ri
T = e:n, N = e:'e:, (e:, e:' = ± 1) şi -R 1 = lk - s 1.
are ln comun cu C punctul-Mi, corespunzlnd valorii s = k a lungimii lui M 0 Mi; lulndu-1

origine a arcelor pe C, avem k = O tn (242). Apl. O orbiformă, de lărgime constantă h, are
lungimea h1t (aceeaşi ca a unui cerc de diametru h). Căci,
-
fie A şi B pe C, cu tangente paralele; ele împart curba
ln 2 arce paralele APB şi AP' B. După (244), avem APB-
- AP'B=hrc sau APB + BP' A = hrc. Obs. Există curbe
de lărgime constantă h, care nu stnt cercuri (v. probi. 123) ;
construcţie:· AB fiind un segment de lungime h, fie APB
un arc de curbă convexă, normal la AB tn extremităţi şi
avtnd raza de curbură <h. Lutnd distanţa h pe. normalele
arcului APB, se obţine un arc BP'A, paralel cu primul
şi care se racordează cu acesta tn A şi B; concavitatea
acestui arc, fiind„ lndreptată spre centrele de curbură,
e tndreptatăspreAB. Curba APBP'A e orbiformă. De
exemplu : triunghiul curbiliniu al lui Reuleaux, format din
trei arce de cerc de 60° centrate ln vtrfurile opuse.
Să se afle evolventele unei curbe
219
O dată
prin ecuaţiile (29) . .A.pl. Fie un cerc
· O. Se cere : a) Să se calculeze raza de· curbură
a evolventei cercului. b) Să se deducă lun-
gimea cercului, folosindu-se proprietăţile
Fig. 450 evolventei. c) Să se arate că podara centrului
cercului, în raport cu o evolventă a cercului,
e o spimlă Arhimede. d) Să se găsească evolventa evolventei cercului O.
R. M (X, Y) e r fiind pe tangenta tn P (x, y) e C (fig. 450), r are ecuaţiile
-(247) X= X+ (k - s) x'/Y x'2 + y'2 ' = y + (k- s)y'/V x~2 + y'2•
y
.Apl. C : x = a cos t, y = a sin t. Măsurat de la A (t = O) : s = al. Ecuaţiile (247) dau
X= a (cost - t sin t) - k sin t, Y = a (sin t - t cos l) + k cost.
.1;
I)•
Cl
C
. Fig. 451
·Fie evolventa: r: k = O, cu punctul iniţial A; atunci (fig. 451)
'(248) r: X= a (cost+ t sin t), Y = a (sin t + t cost); p2 = a 2 (1 + 82)',:'
.A .. · '
deoarece 8 = t, cum rezultă dind Y/dX = tg t, O = T, Ox. Construcţia lui r:
pe tangenta ln A'
.se ia lungimea A' B = art, se tmparte A' B tn n părţi egale prin punctele B 0 =A', B 1 , ••• , B 11 _ 1,
B 11 = B (practic, se ia n = 22>); tot aşa semicercul superior de diametru AA', prin punctele A.o=
=A, A 1 , ••• ,A 11 _ 1 , Ar. =A'; pe tangenta tn A.t la cerc se ia lungimea AiM.t= A' Bk iar M.t e r.
:244
a) a= (' da= s 2 /2a, căci = ~ = 1/s (v. şi (246)). b)
s = at; sau cu (245). Deci 1/R1
)o · · da , ·· ·
arc P 1 P 2 =RM1 -RM1 cu P, e C şi M,er (i= 1, 2). Lutnd P 1(t1 = O) şi P 2 (t2 = 2n): l =a(~ -
- t1 ) = 2an. c) Fie Q proiecţia lui O pe tangenta tn M la rk; coordonatţle lui polare: p = OQ=
= PM = s - k = at - k, cp = t - n/2. Deci Q descrie p = a (cp + n/2) - k. d) :z: = 2a (cost+
+ t sin t) - (aP + C) cost, y = 2a (sin t + t cost) - (at 3 + C) sin t.
220 Să se arate că traiectoriile ortogonale r aie tangentelor unei curbe
C sînt evolventele curbei O. ·.ApZ. la, cazul parabolei •.
R. Fie C : r = r (s); tangentele C8 : R = r + t l depind de parametrul s. Cum R, = l şi
R 8 = l + t fi.JR, ecuaţia diferenţială (228)
.
se scrie ddt + 1 = O, adică t = k - s; deci r slnt
s
. evolventele (242) ale lui C. Api. C: y2 =2 px; tangentele: :z: = a.2 /2p + a.tip, y = a. + t. Ecuaţia
dt
(227): da.+ a.t/(a.2 + p 2) + 1=0 cu soluţia t = y-- -+-p-
C/ a.2 +p2 -a./2-p2 ln(cx+Vcx2 2 y2 - -
) /2 « + p
2
•
Cu sincp=-a.!Ycx2 + p2, cos cp =pJYcx2 + p 2 şi k = C/p - p ln p/2, tangentele devin x cos cp +

+ y sin cp + d = O (d=cx2 /2V cxa + p 2) iar evolventele au ecuaţiile x=-C sincp- -:-sincp ln tg(n/4+
+ cp/2), g = C coscp - : tgcp +f + Vcx2 + p 2 =p ctg (: + ~) ·_

cos cp ln tg (re/ 4+ cp/2)-; .. a.
221 Se numeşte ca'Ustioa 'Unei curbe O înfăşurătoarea dreptelor care se
obţin prin reflexie sau prin refracţie faţă de O din dreptei(: unui fascicul de
eentru n sau din tangentele la o curbă 0 1 ; lui O i se zice curbă dirimantă. Să
se arate, în cazul unui sistem de raze care provin de la un izvor punctual n :
a) 0a'U8tica prin reflexie (sinonim: oataca'Ustică) a lui O e evoluta omoteticei
.de modul 2 a podarei lui O în raport cu n. b) Caustica prin refracţie (sinonim:
diaca'Ustică) a lui O e evoluta causticei secundare a lui O. ·.Apl. Să se afle:
a) Catacaustica unui cerc pentru raze paralele. b) Diacaustica unei drepte
pentru raze care provin de la un izvor punctual n. c) Catacaustica unei para-
bole pentru raze perpendiculare pe axa· de simetrie a curbei dirimante.
r
R. a) Cum OQ = QO' iar Q e 21 (podara lui C ln raport cu 0), 0' descrie omotetica 0 r
a lui r
21 , de centru O şi modul 2 (fig. 452); normala tn 0' la r
0 e raza reflectată a razei inci-
dente OP. b) Razele emise de O stnt refractate de C în normalele causticei secundare a lui C (v.
probl. 200). Apl. a) Fie cercul C (O; a) şi razele incidente paralele cu Ox (fig. 453). Cu M e C şi
C y
Fig. 452 Fig. 453
245
/',.__
rx.=.1.l1N, Ox: M (a cos.!:.,2 a sin.!:.);
2
deci raza reflectată MN. Din (228): l =-~cos~; r
2 2
(ncfroidă): x = .!t.
4
(3 cos ~2 - 3
cos rx.), y
2
= .!t.
4
(3 sin ~2 - 3
sin cx)· Obs. NM poate fi
2
definită
p.rin x~ = rx. - rr/2 şi
p = ON=a sin~- Din F« =O: punctul caracteristic P e mijlocul lui
2
MN, pe o paralelă la ON la distanţa p' = OQ. b) Cu (fig. 454) n
(O, a) avem sin rx./sin ~ = n, y =
a)
Fig. 454
Fig. 455
246
= - (x - a tg (t) ctg ~- r: (1 - n)1/ 3 (x/an) 2is+(y/an)2'3=1 (evoluta unei elipse sau hiperbole
-după cum n,t). c) Cubica lui Tschirnhausen; cu O focar şi axa parabolei ca Ox, C: y 2 = 2p (x +
+ p/2) iar r :2 (x - . 4p) 2 (x + p/2) - 27 py2 = O (fig. 455). Obs. ln tabela 31 se dau cata-
•causticele corespunzătoare unor anumite curbe dirimante. Dacă C e de grad n şi de clasă
m, catacaustica e de clasă m+ 2n.
Tabela 31
Poziţia izvrului de lumină

Curba dirimantă Catacaustica
n
,Cerc pe cerc card:oidă
'Cerc tn interiorul cercului melc
Cerc centrul cercului evolută de spirală Arhimede
-Cardioidă punctul de tnapoiere nefroidă
Cisoidă focarul ordinar cardioidă
Trisectoare focarul curbei parabola semicubilă
Cuadrifoliul centru astroidă
Cicloidă (normală) cu raza la infinit în direcţia per- cicloidă (normală), de aceeaşi
~ercului egală cu a pendiculară bazei bază şi cu raza cercului egală
cu a/2
Spirală logaritmică pol spirală logaritmică
222 Se numeşte 1·uletă traiectoria r a unui punct P asociat în mod rigid

unei curbe rulante r u care se rostogoleşte fără alunecare pe o c'l1.,rbă de bază
r0 dată (din planul ei). Se cere: a) Să se determine condiţia de rostogolire
.a lui r 1 pe r 0 • b) Să se arate că, dacă r O e o curbă oarecare iar r 1 e o dreap-
tă, ruletele r descrise de punctele rulantei r 1 sînt evolventele curbei bază·
r 0 • Apl. a) r 0 fiind lănţişorul (52) iar r 1 tangenta în vîrful lănţişorului, să se
afle ruleta punctului de contact între r O şi r 1 • b) Dacă r O e un cerc de rază
R, ruleta descrisă de un punct P cînd: b 1 ) e punctul de contact dintre r 0 şi
r 1 ; b 2) e situat la distanţa R de tangenta r 1 şi de partea cercului r 0 •
R. a) La un acelaşi moment, avem condiţiile (fig. 456)
(249)
Obs. a 1 ) Prin trecerea lui rÎ în poziţia r 1 : arc A 1 B 1 = arc AfBy. a 2 ) Br, q, ... de pe rÎ se su~
r
pra pun succesiv peste B 0 , C0 , ••• de pe O dacă arc AY
Bî = arc A 0 B 0 , arc BîCî = arc B 0 C0 , •••
b) Fie 0 : r r=r (s). Din (249) avem (fig. 457): B 0 = B 1 , PB 1 = ), t iar PB 1 = arc P*B0 , unde
P* e poziţ.ia ocupată de P pc r 0 ; tnsă, A 0 fiind originea arcelor pe r 0 , avem arc A 0 B 0 = s,
arc P*A 0 =· -k, tnclt OP= OB0 - PB 1 , adică (242). Api. a) Virful A 0 (a, O); condiţiile de ruletă
(fig. 458): B 0 = B 1 , PB 1 = arc A 0 B 0 • Avem arcA 0 B 0 =ash-=-; cum tg ct = y', r: X= OB~ -
a
X X a
- P' B{ = x - a th - , Y = B~ B 1 - P" B 1 = a/eh- e o tractricc. Obs. Cum x = a arg eh- -
a a y
-Va 2 -y2 şi arg Chc,)=ln (c,)± yc,) 2 - 1), r
are ecuaţia (54). b) Fie (fig. 459) X = ro:
= Rcos t, y =R sin l şi rr: r
x = R (tangenta în A 0 la 0 ). Condiţiile de ruletă: B 0 =B1, PB1 =
=arcA 0 B 0 = Rt. a 1) r: +
X= OB' B' P' = R (cos t +
t sin t), Y = B~ B 1 +
B 1 P" = R (sini- t cost);
eăci B 1 P P' = 1t/2 - 8 = 1t - t. a 2 ) P e proiecţia lui 1U pc tangenta în B 0 la 0 ; M (p, 8) cu r
p = OM= B 1 P = at şi Ruleta lui O c r• : p = R (8 +1t/2).
t = 6 + 1t/2.
223 Fie mişcarea planului 7t pc planul TI. Să se arate: a) Această miş
care e realizată prin rostogolirea fără frecare a rulantei r 1 pe curba bază
r 0 , r 1 şi r O fiind curbele descrise de centrul momentan de rotaţie O, respec-
tiv, în 7t şi TI; r1 se numeşte rostogolitoare (sinonim: centroidă mobilă). b) Cu_
247
Fig. 456
Fig. 457
Fig. ,158
______A-.~---·-r-·-
r p'
..I. A
Fig. 459
noscîndu-se curburile 1/R0 şi 1/R1 ale lui r 0 şi ru curbura 1/p a ruletei r
descrise în Il de P (din 1t) e dată de .. ·
1/p + 1/r = R*cos6/r2
(250)
cu 1· = OP şi 1/R* = 1/R1 - 1/R0 (Euler-Bava1·y),
unde 6 e unghiul dintre OP şi normala în O la r 0 ; să se construiască centrul
de curbură n al lui r în P. c) Dacă 1/ p1 e curbura.unei cmrbef solidară cu
:planul 1t, curbma 1/ p a înfăşurătoarei re dată de ·
{250') 1/R1 - 1/R0 = (1/( p1 + 1·) - 1/( p + r))cos6.
Apl. a) Locul punctelor din planul 1t care, în poziţiile corespunzătoare lui
C, pentru ruletele pe care le generează sînt: a 1 ) inflexionare sau a 2 ) cuspidale.
b) Locul centrelor de curbură ale înfăşurătoarelor dreptelor din planul r..
R. a) ln 1t, respectiv tn II, C descrie curbele (v. probl. 191)
a . a,
(251) r1: X1 =-
b b
-, Y1 = - ' respectiv ro: X= Xo - - CX1 + -'31, l =
b
Yo- - !X2 + a- '32·
p p p p p p
r r
La un moment dat l, 0 şi 1 slnt ln contact cu C; căci, tn 1t, direcţiile tangentelor in C la
r
T 1 : (dx1 /dl, dţJi/dl) şi la 0 : (8x/dl, 8y/dt) iar, după (216') şi (251), avem 8xfdl = dx1 /dl+a-py 1 =
= dx1 /dt, 8y/dl = dy1/dt + b + px1 = dy1 /dt. Nottnd cu s şi s1 lungimile de arc pe 0 şi r 1 : r
.s1 = s+k1 ; k 1 = O dacă se ia originea arcelor în A 0 e r O şi A 1 e ru adică arc A 0 C = arc A 1 C (fig. 460).
b) Fie P solidar cu 1t; in Il, P descrie per. Să considerăm reperul (planul) 1t* = Cxy, format din
tangenta şi normala tn C la r 0 ; cu P (x = x (s), y = y (s)), .ln 1t*, din (216"):
{252) dx/ds1 = y/R1 - 1, dy/ds1 = -x/R1 •
tn Il, P are o mişcare relativă faţă de 1t*,
satisfăctnd condiţia (216') :
8x/ds = dx/ds - y/R0 + 1,

(252)'
8y/ds = dy/ds + x/R0 •
Cum ds= ds1 , din (252) şi (252'), deducem
(252") 8x/ds=y/R*, 8y/ds=-x/R*.
rConsecinfd. Tangenta (8:r/ds, 8y/ds) tn P la
.r e perpendiculară pe CP (x, y). Fie a
arcul pe r; cum cos 8 = y/r şi cos8 =
ds
= (y IR*} - , rezultă
da
da
(252'") -- = r/R*.
ds
. Fig. 46,0.
x d6
Cum 8 = - arc tg-şi ds = ds1, cu (252): - = y/r2 - 1/R1 = cos 8/r - 1/R1 ; cum 1JR0 =
y ds
d ds
=d6>/ds, din 1/p=dtp/da= -(6> + 8)-se deduce (250). Obs. a1 } Dacă 8 = n/2 (P pe tangenta în
ds da · · ·
·C la r 0), cu (250): Q (centrul de curbură al lui r) = C. a 2 ) Fie reperul polar (C, Ox), cu ex=
= 8 + 1î/2, ecuaţia (250) dă ecuaţia intrinsecă a lui r: 1/p + 1/r = R* sin «/r2• Excepttnd ca-
:zul 8 = n/2, fie r• = r + p (CO= CP + PO); din (250) obţinem
(250")
1
-+-1
= (-
1 1)
-- n1no cn . ·r .
cos Os a u - - • - • - - - =1.
.
R1 Ro r r• cno PO R1COS 8 ,
249
Dacă triunghiului CP!l1 şi transversalei !lJl le aplicăm teorema Menelaus, (250") se scrie r/R1 cos8=
= HPJH!l~; cum R 1 cos 8 = CL: CP/CL = HP/H!l 1 , adică CHIIL!l1 sau tncă CI:l_CP. Rezultă
construcţia lui Savary: se intersectează perpendiculara tn C pe CP cu P!l1 tn H, iar CP cu !loH'
tn 0. Obs. Clnd C, P, !lo slnt coliniare (8 = O), (250") e valabilă, tnsă cu altă construcţie: P~
Cx se iau CU0 = R 0 şi CU1 = R 1 ; U0 P: x/R0 + y/r - 1 = O, U1'2: x/R1 + y/r* - 1 = O ş:t
A
bisectoarea lui xCy: x-y = O stnt concurente, eliminarea lui x şi y ductnd la {250") cu 8 = O;.
A
dreapta ce uneşte pe U1 cu intersecţia dintre U0 P şi bisectoarea lui xCy taie pc CP tn n.
c) Punctul caracteristic P e piciorul normalei lui f trectnd prin C ; deci P descrie pc f în r. şi·
pe tn II. In 1t*, P (x, y) satisface
a,x dx y 81Y dy x 8x dx y 8y dy x
(253) --=---+1,-=-+-şi - = - - - + 1 , - = - + - {s1=S),
~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ & ~ & & ~
după cum e considerat din 7t' sau din II (la acelaşi moment). Cum CP e normală la şi la f „
pentru elementele lor de arc da şi da, avem
y 8x ds x 8y ds y a,x ds x a,u ds .
cos 8 = - = - - , sin 8 =- - = - - şi cos 8 =- = - - sin 8 =- - = - - ,
r ds da r ds da r ds da1 r ds da1
de unde, ţintnd cont de (253) şi de 8 = - arc tg ~, găsim

y
(253') da/ds = -r (d8/ds + 1/R0 - cos 6/r) şi daJ!ds = -r (d8/ds + 1/R1 - cos 6/r).
l da 1 d0 1 da 1 d8 cos 8 1 d O cos O 1 d6
D i n - - = - + - , - 1- = - + - şi {253'):-- =-+-şi--=--+-•
p ds R0 ds P/ ds R1 ds p+r R0 ds Pt + r R1 ds
adică (250'). Introductnd r* = C!l = r + p, rj = C0.1 =r+ Pt, unde !l şi !1 1 sint centrele de-
curbură ale lui şi f, ecuaţia (250') devine
(254) 1/R 1 - 1/R0 = (1/r[ - 1/r*) cos 8.
Obs. Clnd f se reduce la un punct P, avem 0.1 ~ P, rj = r iar e ruleta descrisă de P; (254) se-
reduce la (250"), deci: n
c centrul de curbură al traiectoriei lui adică (fig. 461): n„
se deter- n
mină prin construcţia lui Savary pleclnd de la n 1 . Api. a 1 ) Cu 1/p = O tn (250), obţinem y: r=
= R* cos 6 - un cerc cu centrul pe normala cn1 {în C la T1 ) şi de diametru CQ = R*, numit
cercul inflexionar tn C (fig. 462). Tangentele inflexionale la ruletele respective trec prin Q. Rezultă :
dacă Te 7t' descrie o dreaptă d, atunci Te y şi de O. a 2 ) Un cerc y', numit cercul cuspidat in C, care
e simetricul lui y tn raport cu C. Rezultă : tangentele cuspidale la ruletele corespunzătoare con-
ţin punctul Q', simetricul lui Q. Cercurile y şi y' se mai numesc cercurile lui de la Hire. b) Fie-
f o dreaptă d. Deci ne dat de (250) cu 1/p, = O sau de {254) cu 1Jr7= O; obţinem cercul r* =
= - R* cos 8, cu diametrul CQ', de lungime -R*, pe normala în C la 1 • Obs. O asemenea r
înfăşurătoare c cvolventă a locului centrelor de curbură ; ea are un punct cuspidal în cind· n
de n, adică d = !lQ'. Rezultă: centrele de curbură ale înfăşurătoarelor dreptelor din 7t' formează
cercul cuspidal.
224 Să se afle ruleta r
descrisă de un focar F al unei conice 1 cînd baza. r
r Oe o dreaptă ; cînd conica 1 e cu centru, ruleta rse numeşte c'lt'tba lui' r
Delaunay. ·
R. în 7t', elipsa r 1 e raportată la axele ci; fie C (x1 , y1). !n TI nvem
(255) r: X = s - CY1 Y/b 2, y = b V(a2 - CX1)/(a2 + CX1) (c = a2 -

2
b2, s = arc AC = AoC}
formată dintr-o infinitate de arce egale cu arcul F 0 F 1 F 2 , unde OF0 = c, OF~= a+ c iar F 0 Fa. a-
e egală cu lungimea elipsei {fig. 463). Arcul F 0 F 1F 2 are 2 puncte de inflexiune 11 „l, situate _pe
Y = b; 11 e corespunzător unui sfert din lungimea totală a elipsei şi are abscisa egală cu o optime
r
din această lungime. Cu F(X, Y) e şi C (x1 , 1 ) e 1 iar y r
(255') x1 = a'I (b2 - Y2)/c (b2 + Y-3), y1 = b2 V4a2 Y2 - (b2 + y2)2 /c (b2 + y2).
250
Curbura tn F e 1/R = (Y2 - b2)/2aY2. Cum r = CF = 2aY2J(b2 + Y2), obţinem
{255") · 1:/R + 1/r = 1/a.
Lungimea arcului lui r cu originea tn F 0 şi extremitatea tn F:
(255'") a = 2a arc tg V(Y 2 - (a - c)2)/((a + c)2 - y2);
y
r;,
I
I
I
Fig. 461 Fig. 462
deci l~ngimea arcului F 0 F 1F 2 e 2a7t'. Cum da= ad dr/(2a - r) Va1e2 - (r - a)2 (e = c/a), elimi-
narea lui r din (255 '') dă ecuaţia intrinsecă
(2551V) 1/R = e (e -cos~) ! (1 cos~+- 2e e2 ).
a / a 1
Obs. Focarul F~ descrie o curbă congruentă cu cea descrisă de F 0 •

Y.
Fig. 463
251
Cind r 1 e o .hiperbolă, ruleta· r descrisă de F care e interior ramurii care se rostogoleşte
e dată de ecuaţia găsită tn cazul elipsei ln care se tnlocuieşte b11 cu -b 2• Această curbă Delaunay
n-are puncte de inflexiune ; in punctele ln care e tăiată de Y = b, tangentele sint perpendiculare pe
OX. r are puncte nodale (fig. 464). Obs. Considerlnd arcele de curbe plane avtnd extremităţile tn
2 puncte fixe din plan şi care, prin rotir.ea lor tn' jurul unei drepte date, determină corpuri avtnd
un acelaşi volum dat, curbele lui Delaunay generează suprafeţele de arie minimă. Cfnd r 1 : ui =
== 2px1 e o parabolă, ruleta r 1 : Y = a eh! cu 2a =pe utnţişorul (fig. 465).
a
Fig. 464
225 Se numeşte mişca1·e simetrică definită de curba r O ca bază mişcarea

de rostogolire (fără alunecare) a simetricei rî a lui r O faţă de tangenta în
0 0 e r 0 • Să se arate: a) O astfel de mişcare păstrează mereu simetrie curbei
de bază r O şi a rulantei r 1 in raport cu tangenta în punctul de contact.
b) Podara unei curbe date r O faţă de polul O e omotetica faţă de O şi de modul
Fig. 465
252
1/2 a,un'ei rnlete· ,r a ~işcării simetrice· definită· de curba r 0 ca bază • .Apl„
Să' se afle ruleta· descrisă· de vîrful unei parabole in mişcarea· simetrică, defi-
nită de parabola dată ca bază. · · · :· ,1
\ ' \ • , ' I '
R.· a) C1 e rî va veni.tn C e r 1 dacă arc C0 C =arc C0 C1 (fig. 466)~ Deci C1 şi C sint simetric~.
faţă de tangenta C0 x 0 (ln C0 la r 0); de asemenea, ş(tangentele C1 x1 (ln C1 la rf) şi Cx (ln C la r 1).
Fig. 466
Deci: r 0 şi r 1 slnt in contact in C. Fie Oe II şi M 0 simetricul său faţă de C0 x0 • Cu M 0 ln n 0 soli-

/'.... A
dar cu rÎ, fie M poziţia sa cînd rî vine în r 1 • Cum C1 vine tn C, avem x0 C0 M 0 = xCM şi C1 M 0 =
= cM; din cauza simetriei faţă de CoXo, avem şi X ~ = -x'co şi C1Mo =co.Rezultă xcM=;
A .
= -·xco şi CO = CM, adică M e simetricul lui O faţă de Cx. Deci : simetricul unui punct fix
fata ·de tangentele unei curbe r 0 descrie o ruletă r avlnd ca bază pe r 0 şi ca rulantă pe rJ. ln
particular, dacă Oe r 0 , atunci M 0 e rf iar M e r 1 astfel incit M e simetricul lui O faţă de tangenta
Cx; deci: r 1 e simetrica lui r 0 faţd de Cx. b) Fie P proiecţia lui O pe Cx; curba r P descrisă de
P e podara lui r 0 faţă de polul O. Cum P e mijlo~ul lui OM, ruleta r descrisă de M c omo-
tetica podarei faţă de O, tn raportul 2/1. Obs. Construcţia normalei şi centrului de curbură ale
podarei rP se realizează prin'această omotetie, cunoscînd pe cele ale lui r: b 1 ) Normala lui r în 'l\f
fiind MC, normala lui I'p în P e P.N, unde N e mijlocul lui OC. b 2 ) Centrele de curbură 0 0
şi 0 1 (în C ale lui r
0 şi I'1 ) stnt simetrice faţă de C; cu construcţia lui Savary, sau direct: se
proiectcaz~ 0 0 in L pe OC şi L în L' pe C!l0 iar !l = OL'n PN. Apl. Fie I'0 : y2 = 2px şi t: y~
=mx+ p/2m o tangentă mobilă (fig. '467). Simetricul P (x, y) al lui O faţă de t satisface condiţiile
y/x = -1/m(OP l_t) şi y = mx + pfm (M e t şi OM= 1l1P). Obţinem r:
x(x2 + y2 ) + py2 = O,
care e o cisoidă.
12 PROBLEME DIVERSE
226 Podara spiralei logaritmice (44) faţă de pol e o spirală logaritmică.
227 Să se ,al'ate că ortoptica astroidei (50) e curba O: 2{x2 + y 2 ) 3 =
= a 2 ( x 2 - y 2 ) 2 ; să se afle punctele multiple ale curbei O.
228 Să se arate că locul punctelor din care se pot duce două normale
perpendiculare între ele la o _parabolă e o parabolă.
229 Curba 4y = ax - x 3 taie axa Ox sub un unghi de 45° dacă a = 4.
253
230 Fiind dat un poligon regulat cu n laturi, se numeşte cu1·ba lui Serret
(sinonim: cassiniană cu n poli) locul O al punctelor din plan pentru care pro-
dusul distanţelor de la un punct al locului la cele n vîrfuri ale poligonului e
constant: d 1 .d2 ••• dn = b", poligonului i se mai spune poligon fundamental
asociat lu.I O. Să se arate: a) În reperul polar avînd polul O în centrul poli-
Fig. 467
gonului şi a cărei axă polară Ox conţine unul din vîrfurile lui, curba lui Serret
n,
are ecuaţia p2 n - 2a"p"cos n6+a 2"= b2 unde a e raza cercului cicumscris
poligonului. b) Ecuaţia carteziană e (x2 +y 2 )"-2a11 (x 2 -0!x"- 2y2 + Otxn- 4y 4 +
+ ... ) + a 2" = b2", fiind o curbă algebrică de grad 2n şi n-circulară.
c) Forma curbei O depinde de relaţia de ordonare dintre a şi b: dacă b<a, O
e formată din n ovale egale, fiecare din ele avînd o axă de simetrie care con-
ţine polul O şi unul din vîrfurile poligonului; în cazul a = b, O e o spirală
sinusoidă; cînd b >a, Oe formată dintr-un singur oval, avînd un centru de
simetrie în polul O şi compus din n arce egale cu cel corespunzător lui
8e [0,2;:/n]. d) Dacă, în Pe O, V e unghiul dintre tangentă şi raza vectoare, atunci
cos V= ansin nfJ/bn. e) Curba admite 2n puncte de inflexiune, care sînt reale
dacă a<b<a fn şi sînt situate pe spirala sinusoidă p" + (n - l)an cosn6=0,
f) Rectificarea unei curbe Serret se efectuează, în general, prin integrale hiper-
eliptice (e curbă Serret în sensul definiţiei de la probi. 122). g) Ou z = x +
+ iy, z = x - iy, ~P = eir>tn, ecuaţia lui O poate fi pusă sub forma
n-1 n-1
P.Q = b2 " cu P(z) = ~ (z - a ~,,), Q(z) = ~ (z - a~p) sau sub forma
p-0 r>-0
(P+,\b") (Q + )..'bn) = )..)..'(P + b"/A') (Q + b /A)
2 cu H' ;i: o, adică
~
" fi
[(x - ap1)2 +(y - a1>2)2]= )..)..' ~ [(x - bp1)2 + (y-bp2)2].
r>•l r>-1
254
h) Unei curbe Serr~t "i se asociază 2 sisteme de cite n puncte fiecare, numite
po_li 8ec1.mdari : .Â.p( a2117 ap 2 ) şi Bp(bpi, bp 2 ) cu p ---:-1, 2, ... , n, astfel încît fiecare
punct PeO verifică relaţia P.A.1 .P.Â.~p .. P.An = y,_,_, PB1 • PB 2 ••• PB 11 •
i) Curbele Serret aparţin curbelor definite de relaţia P .A.1 • PA 2 ••• P .A11 =
=kPB1 .PB2••• PBn, unde.A 21 şi BP sînt 2 sisteme de puncte fixe distincte, luate
arbitrar, iar 7c e o constantă: Ai,, B 11 se numesc polii curbei. Orice astfel de
curbă poate fi reprezentată, într-o ~nfinitate de moduri diferite, prin alte
ecuaţii de aceeaşi formă, raportate la alte sisteme de poli convenabili aleşi;
de asemenea, ea poate fi considerată, într-o infinitate de moduri, ca fiind
formată din punctele pla.nului astfel ca suma unghiurilor orientate sub care
sînt văzute segmente fixe date să fie constantă.
231 Să se găsească curbele ale căror tangente şi subnormale taie axa
Ox în 2 puncte conjugate armonic cu 2 puncte fixe A. şi B.
232 Să se demonstreze că, într-o transformare prin inversiune, unghiul
a două curbe se păstrează.
233 Să se afle locul punctului P de intersecţie al normalei în punctul
curent Mal unei curbe O cu perpendiculara din originea O pe dreapta OM .
.A.pl. la cazul cînd Oe: a) cisoida lui Diocles; b) melcul lui Pascal; c) cicloid~
normală.
234 Fie curba O : m = 1/t2 - 3, y = 1/t3 - 3/t şi dreapta d : 2x + y + 6=
-O. Se cere: a) .Să se determine coordonatele punctelor de intersecţie ale
lui O cu d. b) Să se afle ecuaţia carteziană a curbei O.
235 Fie un fascicul de cercuri y tangente în O unui cerc dat O; se duc
tangente la O şi la y. Se cere: a) Să se arate că locul punctelor de tangenţă
e o cisoidă, avînd ca pol punctul O iar ca cerc fundamental cercul din fasci-
cul simetric cu,0. b) Să se deducă o construcţie geometrică, a cisoidei.
236 Fie M un punct variabil pe o parabolă, M' proiecţia lui pe axa para-
bolei şi A. simetricul focarului F în raport cu M'. Se cere să, se găsească şi
să se construiască curbele date de: a) locul proiecţieilui JP pe .llf.A.; b) locul
proiecţiei lui .A pe FM ; c) locul ortocentrului triunghiului FA IJI. Să se arate
că aceste curbe sînt unicursale.
237 Vîrfurile .A., B ale triunghiului dreptunghic ABC (variabil) fiind
fixe, să se construiască locul punctelor de intersecţie ale catetelor AC, BC cu
cercul de centru O şi tangent ipotenuzei A_B.
238 Să se afle podara hipocicloidei Steiner în raport cu un punct al
cercului tritangent (foliul triplu).
239 Fie lemniscata O: (x2 + y 2 ) 2 = a2(x 2 - y 2 ). Se cere: a) Să se afle
podara în raport cu centrul ei. b) Ducîndu-se 2 perechi de tangente paralele
cu o direcţie dată•, dreptele care unesc punctele de tangenţă ale fiecărei perechi
fac între ele un unghi de 120°. c) Ecuaţia tangenţială, e 27a4 (u2 + v2 ) 2 =
=(a2(u 2 -v2 )+4) 3 • d) Din PE.O se pot duce 4 tangente la C, punctele de con-
tact fiind coliniare ; dreapta punctelor de contact înfăşoară hiperbola echi-
lateră 4(x2 - y 2 ) = a 2• e) Din Ma: O se pot duce 6 tangente la C, punctele de
contact fiind lle o conică. .
240 Fie P punctul curent pe un cerc de centru O şi M poiecţia sa pe
diametrul .AB. Dacă M' e simetricul lui M în raport cu raza OP, să se con-
struiască : a) locul lui M' ;. b) locul polului dreptei P J.li' în raport cu cercul;
c) locul intersecţiei dreptelor MM' şi OP.
255
241 Se dă trapezul ortodiagonal .A.BOD, în care BO şi .AD sint paralele
"
iar O= D" = 90°. Presupunînd că extremităţile .A şi O ale diagonalei .A.O
sînt fixe; să ~e arate că B descrie o cisoidă.
242 Fie o cisoidă O; să se arate: a) Tangentele în 3 puncte coliniare
ale lui O retaie curba în 3 puncte coliniare. b) Cercurile osculatoare în 4 puncte
conciclice retaie pe O în 4 puncte conciclice. c) Diferenţa s-y dintre arcul
cisoidei şi ordonata lui PeO tinde către o limită finită, cînd P tinde către
infinit pe curbă.
243 Fie cardioida O: p = a(l + cos8). Să se arate: a) Curba inversă a
lui O în raport cu polule o parabolă cu focarul în pol şi de parametru p =
-:-- k 2 /a. b) Din punctul P se pot duce 3 tangente la O, locul lui P pentru
care cele 3 puncte de tangenţă sînt coliniare fiind un cerc. c) Curbele care
taie pe O sub un unghi a, oricare ar fi a, sînt p = k(l + cos 2 ( 8 - ex)). d) O
poate fi rostogolită pe o cicloidă astfel ca punctul ei cuspidal să descrie o
dreaptă.
244 Fie M' şi M" proiecţiile punctului M al cercului m2 +y 2 =a 2 pe Om
şi Oy; dacă .A(a, O), să se arate că locul intersecţiei lui .AM" şi MM' e curba
O: (m/a) 2 + [y/(a - m)]2 = 1. Se cere graficul lui O.
245 Fie curba O: m = t 2, 2y = t4(2 - t2 + 2at3 ). Să se arate: a) O
are un punct de întoarcere .de a doua speţă în origine. b) Una din ramuri
are un maxim şi taie pe Ox într-un singur punct. c) Cealaltă ramură are un
maxim şi un minim cînd O< a< 1/7, tăind pe Om în 2, 1 sau în nici un punct,
după cum aJ1/3Y6; n-ar~ nici un extremum cînd a> 1/7, avînd cel puţin
un punct cu tangentă staţionară pentru 1/7 ~a~ 4 V2/35 (punct de inflexiune
cu tangentă paralelă sau neparalelă cu OaJ cînd a = 1/7 sau 1/7 <a < 4 V2/35
şi un punct de ondulaţie pentru a =4 V2/35); n-are nici un punct cu tangen-
tă staţionară cînd a > 4 V2 /35.
248 Fie o curbă O de ecuaţie explicită (polară) ; să se determine curba
r astfel ca, în punctele de aceeaşi abscisă (corespunzătoare aceleiaşi valori
a unghiului polar), subtangentele sau subnormalele carteziene (polare) ale
lui O şi r să fie egale.
247 Tangenta şi normala la curba aJ = 2a ln sin t - 2a sin 2t, y = a sin 2 t,
determină pe Om un segment de lungime 2a.
248 Fie parabola generalizată (146). Se cere: a) Lungimea unui arc
al curbei cu originea în O ; cazurile cind rectificarea se face prin funcţii ele-
mentare. b) Dacă T şi N sînt intersecţiile axei Om cu tangenta şi normala în
P la curbă iar N 1 e punctul comun normalei (în P) şi paralelei prin T la
Oy, să se stabilească relaţia dintre raza de curbură R şi segmentul N N 1 •
249 Să se arate că locul capetelor subtangentei polare la spirala hiper-
bolică p 8 = a e un cerc.
250 Să se arate că normala la curba O: m = 4/(t 2 + 1), y = (t 2 + 4t +
+ 1)/(t2 + 1) trece printr-un punct fix; explicaţie.
251 Să se afle curbele pentru care segmentul din normală, într-un punct
al curbei, cuprins între axele de coordonate să fie c~nstant.
252 Reprezintă ecuaţia ·p = a tg .! sau p =
· 2 ,
a/(1 +. tg _!)
2
o strofoidă Y
,'
256
253 Fie B şi O punctele de contact ale tangentelor la curba r: (1)3 =
= ((1)2 - l)y duse din punctul .Aer; dreapta BO retaie curba în D. Oind
.A descrie pe r, se cere : a) Să se afle locul intersecţiei tangentelor în .A şi
D la r. b) Să, se arate că punctul caracteristic al dreptei BO e conjugatul
armonic al lui D în raport cu BO. c) Să se construiască locul centrului de greu-
tate al triunghiului .ABO.
254 Fie .A unul din punctele de intersecţie a 2 cercuri date. O secantă
prin .A taie cercurile în B şi O. Se cere: a) Locul ral conjugatului armonic
al lui .A în raport cu B şi O. b) Să, se determine punctele multiple ale lui r.
c) 1n ce cazuri r poate fi o strofoidă sau o cisoidă,.
255 Fie sinuspirala O : p" = a"cos n a. Se cere : a) Să se arate că normala
polară, în punctul curente egală, cu produsul razei de curbură prin n + 1.
b) Unghiul dintre raza vectoare şi tangenta îil P( p, 8) la O e V = n8 1r:/2. +
c) Să se afle podara lui O faţă de pol.
258 Fie curba O :(1) = -at2/(l + t 2 ), y = at(l - t 2 )/2(1 + t2 ). Să se
arate: a) Dacă, pe O, 3 puncte sînt coliniare sau 4 puncte sînt conciclice,
între parametrii lor avem respectiv relaţiile 1 + ~ti,t 2 = O, ~"ti + ~t1t2t3 = O_.
b) Dreapta .AB, cu .A(t) şi B(l/t), It I<1, înfăşoară o parabolă, iar centrul
cercului r, circumscris triunghiului .ABO, descrie o altă parabolă. c) .AB
şi r taie pe O respectiv în D şi E; dreapta DE înfăşoară aceeaşi parabolă
ca şi .AB, iar tangentele în .A şi B la O trec prin E. d) O e o strofoidă cu
punctul dublu (-a/2, O).
257 Fie mişcarea de bielă în cazul sistemului format din manivela OM1
şi biela M1 M 2 a cărei extremitate M 2 se mişcă într-o culisă rectilinie d. Se
cere: a) Să se arate că traiectoria r a unui punct P rigid legat de biela M 1 M 2
e o cuartică, ce admite - în general - două puncte duble (care se pot con-
funda într-un tacnod); r mai poate avea (dacă nu se descompune) cel mult
încă, un punct dublu, cînd r e o curbă, unicursală. b) Să se studieze cazul în
care Pe M 1M 2 şi O e d.
258 Fie parabolele r şi r' coaxiale şi de acelaşi parametru. Dacă Mer',
să se arate că locul proiecţiilor vîrfului O a lui r pe polarele lui M faţă de
re o cubică circulară, cu punct dublu în O, avînd ca asimptotă directoarea
parabolei r.
259 Să se arate că, dacă dreapta d :y = m(l) + X e asimptotă a unei
curbe algebrice On: cp11 (w, y)+ <?n- 1 ((1), y) + ... + cp1 ((1), y) + cp0 = O, atunci m
e rădăcină a ecuaţiei <Fn(l, m) = O. Dacă m e rădăcină simplă, atunci X e
dată de ecuaţia <?n-i (1, m) + Xcp~ (1, m) = O ; dacă m e rădăcină multiplă,
însă e rădăcina simplă a ecuaţiei <?n-i (1, m) = O, atunci X _verifică ecuaţia
260 Dacă punctele de contact an tangente la o curbă algebrică On de

grad n este pe o dreaptă, celelalte puncte de intersecţie ale tangentelor cu On
sînt pe o curbă algebrică On_ 2 de grad n - 2.
261 Fiecare rază, vectoare a curbei p =a sin3 !_ o intersectează în
3
trei puncte diferite de pol. Să se arate că tangentele în aceste puncte formează
un triunghi echilateral.
l 7 - c. 2830 257
26~ Să se a1·ate că o curbă algebrică de gen diferit de zero are cel puţin
un _punct de inflexi~e sau un punct· cuspidal.
263 Un segment .AB~ de lungime dată a, alunecă cu capetele sale .A şi
B respectiv de-a lungul axelor ortogonale Om şi Oy. Să se arate că locul picio-
rului perpendicularei pe .AB din : a) originea O a axelor e cuartica (m2 + y2 ) 2 =
= a 2m2y 2 , numită ooadrifoliu ; să se reprezinte grafic. b) vîrful O al dreptun-
ghiului O.A.GB e astroida (50).
264 Să se determîne numărul ~ondiţiilor impuse coeficienţilor ecuaţiei
unei curbe algebrice On de existenţa unui punct multiplu de ordin k. Ce se
întîmplă cînd se dau şi tangentele în punctul mult,iplu Y Discuţie cînd curba
On admite numai' puncte duble. ·
265 Dacă o curbă plană e închisă şi nu posedă puncte cu tangentă sta-
ţionară, lungimea totală a evolutei e egală cu dublul diferenţei dintre suma
valorilor maxime şi suma valorilor minime ale razei de curbură a curbei date.
266 Fiind date două puncte .A, B şi o dreaptă d trecînd prin .A, ·se nu-
meşte transf01·marea lui JJ[aclaurin procedeul prin care unui punct M îi
corespunde punctul M', intersecţia paralelei prin B la .AM cu paralela p1'in
M la d. Să se afle, prin transformarea lui Maclaurin, transformata O' a unei
curbe O; ·
267 Fie d o paralelă la Oy. O dreaptă variabilă dusă prin O taie pe d
în P ; perpendiculara în P pe OP taie pe Om în Q ; perpendiculara în Q pe
PQ taie pe d în R; perpendiculara în R pe QR taie pe OP în M. Punctul
.J.lf descrie o cubică cu punct dublu în O (cubica lui Newton).
268 Un punct M e variabil pe un cerc. Fie .A, B proiecţiile lui pe doi
diamet,ri perpendiculari. Locul proiecţiei centrului pe dreapta .AB admite un
punct multiplu.
269 Să se determine punctele multiple, punctele de inflexiune, tangen-
tele în aceste puncte şi caracteristicile pliickeriene ale curbei O: a) m3 -
- m2y + xy 2 - y 3 + 2m 2 =O; b).(x2 + y 2 ) ($ - ay) 2 - b2m2 = O (ab =fa O);
c) xs - y 3 + x(y 3 - 1) + y(m3 - 1) = O (cuartica lui Caporali).
270 Să se determine ecuaţia unei quintice ireductibile care să aibă trei
puncte tacnodale cu tangentele (în aceste puncte) concurente. Dacă o astfel
de quintică e unicursală, ea are unul sau trei puncte de inflexiune.
271 Să se arate că sînt proiectiv echivalente cubicele nedegenerate care
au date un nod, un punct de inflexiune şi un punct ordinar.
272 Fie P punctul curent al unei strofoide oblice. Se cere: a) Locul r
al intersecţiei razei vectoare a lui· P faţă de punctul nodal al strofoidei cu
polara lui P în raport cu cercul de bază al strofoidei. b) Să se afle punctele
multiple ale curbei r. c) Să se reprezinte graficul curbei r, în cazul strofoidei
drepte.
273 Fie M un punct mobil pe o parabolă de vîrf O ; M se p1·oiectează pe
axă în P, iar P pe dreapta OM în Q. Locul lui Q e o cuartică circulară,
cu punct triplu în O, cu tangente confundate.
274 Se consideră familia de hipe1·bole x 2 +2xy - ( ex +
l)y 2 + +
r:,.2(1)
+ a.y+ a. = O (a.parametru). Să se arate: a) Locul centrelor lor e Ox.
4
b) înfăşurătoarea polarei lui O faţă de aceste conice e parabola semicubică

O :2x3+ 27y2 = o. c) Podara lui O faţă de Oe cuartica y 2 (m 2 +
y2 ) +2(1)3 = o.
258
, 275 Să se facă studiul cuarticei (a,2 - a 2)2 + (112 - b2)2 = c4•
278 Fiind. date {într~un acelaşi plan) trei curbe algebrice O, : Uxu a: 2,
a:3 ) = O {i = 1, 2, 3), se numeşte jacobiana lor curba algebrică definită de
ecuaţia D (fi, 11' fa) = O. Să se arate că, dacă curba O, e de gradul
D (:r:1, Xi, X3)
n,,
atunci jacobiana lor e de gradul ni+ n 2 + n 3 - 3.
277 Se numeşte curbă armonică curba O de ecuaţie (29 2) cu F verificînd
82
ecuaţia lui Laplace ~ 2F = asF + F =O; cînd F(a,, y) e un polinom de
axs ,ay2.
grad n, O e o curbă algebrică potenţială. Se cere: a) Să, se arate că, dacă
f(z) = P(a,, 11) + iQ(a:, y) e o funcţie monogenă, în D, ecuaţia P(x, y} = O şi
Q(a,, y) = O reprezintă 2 curbe armonice, ale căror puncte comune smt
imaginile rădăcinilor ecuaţiei f(z) = O, tangentele la cele 2. curbe în aceste
:puncte fiind ortogonale; cînd f(z) e un :polinom de grad n (cu coeficienţi com-
p~ecşi), curbele P = O şi Q = O sint curbe algebrice potenţiale. b) Dacă una
din curbele algebrice potenţiale P = O şi Q = O admite un punct multiplu
.O. de ordin m, cele m tangente în O formează un fascicul de drepte care deter-
mină unghiuri egale între ele, avînd ca măsuri 1t/2p sau 1t/(2p + 1) după cum
m = 2p sau m = 2p + 1. c) Cele m centre de curbură corespunzătoa1·e ramu-
1'ilor curbei prin .O. sînt coliniare. Cînd .O. e comun curbelor· P = O şi Q=O,
dreptele centrelor de curbură corespunzătoare coincid.
278 Să se construiască cuarticele {y 2 - a,2 ) (a, - 1) (a, - 3/2) - 2(a: 2 +
+ y - 2x)2 = k (k parametru), împărţind planul în regiuni prin cele două
2
bisectoare, dreptele a,= 1, a,= 3/2 şi cercul a; 2 + y2 - 2a, = o.
279 Să se găsească primele două rădăcini pozitive ale ecuaţiei a, cos a, =
= 1, reprezentînd grafic curbele y = cosa, şi a,y = 1.
280 Să se determine ordinul contactului între curbele: a) y = sin ro 3
şi y = a,3 ; b) 'U = ro4 şi 'U = ro2 sin2a; ; C) '!J = w3 şi 'U = :V sin :V ; d) w2 m+ y 2m =
= 1 (m >10) şi w2y2 - ( w2 + y2 ) + 1 = O; e) y = sin w şi y = tg w.
1
281 Să se afle curbele osculatoare într-un punct multiplu al unei curbe O,

care să reprezinte curba în: vecinătatea acestui punct. ·
282 Fie curba O :a: = y:1:. Se cere: a) Să se arate că O se descompune în
11
bisectoarea întîia r :ro = ( 1 + -;1 )fl, y = (1 + -;1 ) + 1, unde n . e un

şi curba D
parametru. b) Să se demonstreze că r taie bisectoarea intîia sub un unghi

drept. c) Să se determine punctele singulare ale lui O. d) Să se studieze curba O
(concavitate, asimptote, reprezentare grafică). e) Să, se afle curbura lui r
într-un punct singular al lui O.
283 Să se găsească curbele a căror 1·ază de curbură se află într-un raport
constant faţă, de proiecţia razei vectoare pe normală.
284 Să se arate că raza de curbură R a curbei integrale a ecuaţiei dife-
renţiale a(w, y) da, + b(a,, y) dy = O (b #: O) e dată, de formula
ab ( ~
_!... = 1 au
+ ~)
ax
- b2 ~
ax
- a2 · ~
8y
I•
R (a2 + b2)a,2
259
285 Fiind dată, o elipsă, să, se arate: a) Dacă a şi b sînt semiaxele elipsei,
R 1 şi R 2 razele de curbură, în 2 puncte oarecare P 1 şi P 2 de pe elipsă, d distanţa,
dintre centrele de curbură, şip distanţa de la centrul elipsei la axa radicală
a cercurilor de curbură, în P 1 şi P 2 , atunci 2dp = 3a213 b218 (Rf18 - Ri13 ).
b) Dacă, d şi d' sînt diametrele cercurilor care trec respectiv prin focarele F,
F' şi sînt tangente în P la elipsă, iar Re raza de curbură, în P, avem _!__ +
d
+ -1- = ~- c} Pe elipsă există,, în general, 3 puncte astfel ca cercurile de

d' R
curbură ale curbei în ele trec printr-un punct dat al elipsei.
286 Fie spirala Arhimede (36}; să se arate: a} Centrele de curbură în
punctele spiralei care se află pe aceeaşi rază, sînt situate pe o elipsă ale
cărei dimensiuni nu depind de alegerea razei. b} Dacă punctul spiralei tinde
la infinit, centrul de curbură se mişcă pe o curbă ce tinde către cercul
p = 1. c) Centrul cercului care trece prin pol şie tangent spiralei pentru 6=
· rc/4 e O.(a(1t-4}/8 Y2,
a(r.+4)/8 V2). ·
287 Să, se afle curbele astfel ca, transformîndu-le prin inversiune, să
existe o relaţie dată între curburile în 2 puncte corespondente.
288 Să se arate că 1·aza de curbură a curbei O : y 2 = e~ + 1 într-un punct
P e egală cu segmentul cuprins între punctele de intersecţie ale tangentei şi
:µormalei în P cu axa 0(1).
289 Printr-un punct P din planul unei ·parabole se duc cele trei nor-
male PP, (i = 1, 2, 3) la parabolă; fie R, raza de curbură în P,. Să se arate
că locul lui P astfel ca: a} ~,Rf13 = a e o perpendiculară pe axa parabolei;
b) (.RiR 2 ) 213 + (R 2 R 3 ) 218 + (R 3 R 1 ) 218 = a se compune din 2 perpendiculare
pe axa parabolei; c) R 1R 2R 3 = a e un cerc (a-const.).
290 Fie foliul Descartes: x3 + y 2 - 3awy = O. Se cere: a) Să se arate
că e o curbă, unicursală, dîndu-i-se o parametrizare. b) Să se determine con-
diţia ca 3 puncte P,(i = 1, 2, 3) de pe curbă să fie coliniare. c) Să se demon-
streze că fiecare tangentă la curbă în P, retaie curba în punctele Q, coliniare.
d) Să se construiască graficul curbei. e) Să se afle lungimea buclei foliului.
f) Să se găsească ecuaţia tangentelor paralele cu a doua bisectoare a reperului.
g) Să, se scrie ecuaţia unui cerc de rază, a tangent în punctul M de abscisă
(1) = 4a/3 şi ecuaţia cel'Cului osculator în M la curbă.
291 Dintr-un punct P situat în planul unei conice se duc cele 2 tan-
gente PP, (i = 1, 2) la conică; fie R, raza de curbură în P, la conică. Să se
arate că R 1 .PPI = R 2 .PP?.
292 Fie familia de conice ($ - 1) 2 - y(l + Â$) = O. Se cere: a) Să se
găsească locul r 1 al centrelor conicelor, să se aducă la forma canonică şi
să se reprezinte grafic. b) Să se determine locul r 2 al punctelor de extremum
ale conicelor şi să se reprezinte grafic. c) Să se afle curba r 0 din familie care
are un extremum P O pe Oy. tn acest caz : c1 ) să se reprezinte grafic curba r O ;
c 2 ) să, se calculeze curbura lui r O în P O ; c3 ) să se găsească locul mijlocului
lui MM' determinat de r O pe o paralelă la 0(1) şi să se construiască acest loc.
293 Să se afle punctele de contact, centrele şi razele cercurilor supraos-
culatoare ale unei conice, respectiv ale unei cicloide.
294 Să se arate că cercul de curbură la o conică în vîrful ei are un contact
de ordinul trei cu conica.
260
295 Să se afle înfăşurătoarea familiei de curbe: a) x 2/« + y2/~ = 1,
cînd (X+ ~=const. sau (X2 + ~2 = 1; b) (XX2 + ~y2 = 1 cînd c-t + ~ = c-t~.
296 Fiind dată o parabolă r, să se arate că înfăşurătoarea cercului varia-
bil care trece printr-un punct fix P 0 , situat pe axa parabolei, şi al cărui cen-
tru descrie parabola e o cubică. Să se cerceteze dacă această cubică are puncte
singulare şi să se reprezinte grafic. Caz particular : punctul P O e vîrful
parabolei.
297 Pe coardele paralele cu una din axele de simetrie ale unei conice,
cu centru, ca diametri, se construiesc cercuri. Să se arate că înfăşurătoarea
acestor cercuri sînt elipse şi hiperbole.
298 Transformata trisectoarei Longchamps p cos 3 6 = a prin polare
1·eciproce în raport cu cercul 0(0; a} e hipocicloida Steiner.
299 Să se arate că înfăşurătoarea cercurilor trecînd printr-un punct fix
şi tăind o dreaptă dată după coarde de lungime constantă şi egală cu dublul
distanţei a de la punct la dreaptă e p = a cos 6 +a/cose, alegînd polul în
punctul fix şi axa polară paralelă cu dreapta dată. Să se construiască grafi-
cul curbei.
300 Vîrful unghiului drept al unui triunghi dreptunghic se mişcă pe o
d1·eaptă fixă iar una din catete trece printr-un punct fix. Să se determine
înfăşurătoarea celeilalte catete.
301 Pe un cerc de centru O se consideră un punct fix A şi două puncte
A A
mobile M şi N de o parte şi de alta a lui A astfel ca NOA = 2 AOM. Să
se arate că înfăşurătoarea coardei JJfN e o hipocicloidă.
302 Să se afle înfăşurătoarea şi traiectoriile ortogonale ale familiei de
drepte x = t - a/c-t2, y = rx.t.
303 Dacă razele de lumină emise dintr-un punct A al unui cerc de
rază a se reflectă de n ori pe epicicloida x = (r0 + r}cos t - r cosr0 + r t,
r
y = (r0 + r) sin t - r sin ro+ r t, caustica pentru ultimele raze reflectate e
r
epicicloida X = (n + t)a cos t + ~ cos n + 1 t, Y = (n + t)a sin t +
2n+1 2n+1 n 2n+1
na • n + 1t
+ 2n- -+ s
1
m--.
n
304 Fiind dată muba O, dacă 0 1 e evoluta lui O, 0 2 e evoluta lui 0 1
etc., se cere să se determine curbele O astfel încît : a) să fie îndeplinită
relaţia aR + 2bR1 + oR2 = O, unde R, Ri, R 2 săfierespectivrazeledecurbură
ale lui O şi primele două evolute ale lui O; b) razele de curbură ale lui On
să fie egale cu a lui O în puncte corespondente.
305 Fie curba O :x = t - sh t eh t, y = 2 eh t. Se cere: a} Să se calcu-
leze raza de curbură într-un punct oarecare Pe O; dacă ne centrul de curbu-
ră în P iar N şi T punctele în care normala şi tangenta în P taie axa Ox,
atunci PT 2 = PQ ·PN. b} Să se determine ecuaţiile evolutei şi ale evolven-
telor curbei O.
261
308 De-a lungul elipsei r O :b2a:2 + a2y 2 - a2b2 = O se rostogoleşte, fără
alunecare, o altă elipsă r 1 congruentă cu r O ; în poziţia iniţială, axele lor mari
erau în prelungire. Să se arate că ruleta centrului rulantei r 1 e cuartica
r : (a;2 + yi)2 = 4(a2x2 + b2y2).
307 Fie, pe cercul 0(.0.; a) un punct fix. O şi un punct mobil M. Să
se arate că, în coordonate polare cu polul O şi axă polară O.O.: a) Locul
intersecţiei dreptei OM cu bisectoarele unghiului MO.O. are ecuaţia p sin38 =
= asin48. b) Dacă A e simetricul lui O în raport cu piciorul perpendicularei
din .M pe diametrul O.O., piciorul perpendicularei din O pe dreapta AM
descrie curba p = 2a sin8 sin 28.
Să se reprezinte grafic curbele găsite.
308 Fie familia de drepte (1) sin8 - y cose = f) - cos6. Se cere : a) Să se
afle înfăşurătoarea O a familiei. b) Să se arate că înfăşurătoarea normalelor
la Oe cercul y(S(O, 1); 1); de aici, să se deducă o definiţie geometrică a curbei
O. c) .Q fiind centrul de curbură în P.la O, pe normala P.O. se ia punctul
M astfel ca .O.M = f{8) .O.P; să se determine curba r descrisă de punctul M.
d) Să se găsească curbele r care taie normalele P.O. sub un unghi constant
şi evoluta lor.
Capitolul li
CURBE STRÎMBE
1. REPREZENTĂRI ANALITICE ALE UNEI CURBE ÎN SPAŢIU
1 Să se arate că un drum echivalent cu un drum simplu (închis) e de

asemenea un drum simplu (închis) . .A.pl. Să se cerceteze dacă sînt echiva-
lente drumurile date de reprezentările parametrice: a) r: x = a(l - t 2),
y = bt V1 - t 2, z = ot, t e [ -1, 1] şi r' :. x = a sin2 u, y = .!!._
2
sin 2it, z =
= o cos u, u e [1t, 21t]; b) r: m = t, y = t, z = O, te [O, l] şir' : x = l2u - 1 I,
y= 12u - 11, z = o, u e [O, 1].
R. Fie drumurile di = (r,, r,) date de reprezentările parametrice
(1) r, : x = f1(t), y = g,(t), :: = h,(t), te [a,, bt) = li (i = 1,2).
Dacă d2 - d1 , fie 8 = =
11 ➔ 12 difeomorfismul astfel ca r 2 • 8 rl' Presupunlnd că d 1 e simplu,
dacă d8 n-ar fi simplu, ar exista 2 valori t' şi t" astfel ca a 8 ~ t' < =
t" :s;; b8 , r 8(t') r 2(t") şi cu cel
puţin una din egalităţile a 2 =
t', b2 =l" falsă; făctnd o alegere, fie a 2 <: t'. Atunci avem a 1 < e-
1 (t') <:
=
< 8- 1(t") :s;; b1 şi r 1(8- 1 (t')) r 1(8- (t")) adică d1 e simplu, contrazictnd ipoteza. Dacă d1 e tnchis,
1
avem r 1(a 1 ) =ri(b 1); cum 8(a1 ) =
a 2 , 8(b1 ) =
b2 , rezultă r 2(a2 ) =
r 2(b2). Apl. a) Da; 8(u) = cos u.
b) Nu, deşi au ca imagine segmentul de dreaptă cu extremităţile O şi A(1, 1, O); d =
(r, r) e sim-
plu, d' = (r', r') nu e simplu { I2• : - 1 I= 12 · : - 1 I)·

2 Drumu1·ile d, (i = 1, 2), date de reprezentările parametrice (1), se
numesc juxtapozabile dacă b1 = a 2 şi r1 (b1 ) = r 2(a2 ). În acest caz, reuniunea
lor: d = diUd2 e - prin definiţie - drumul d = (r, r = r 1 U r 2 ) dat de
(2) r : (J) = f(t), y = g(t), z = h(t), te [lli,, b2 ]
unde
(2') f(t) = {f1(t), t E I1, g(t) = {g1(t), t E I1, h(t) = {h1(t), t EI] •
f 2(t), te 1 2 . g2(t), te 1 2 h 1(t), te 1 2
Curbele 0 1 şi 0 2 definite de reprezentările parametrice: a) r1 : x = a, y = O,
z = -t, te [ -1, l] şi r 2 : (J) = a cost, y = a sin t, z = t/21t, te [O, 21t];
b) r1 : x = t cost, y = t sin t, z = t, te [O, 41t] şi r 2 : (J) = -t, y = O, z = -t,
te [ -41t, O] sint juxtapozabile sau nu Y în caz afirmativ, să se găsească un
drum care aparţine curbei O1 U 0 2 •
R. a) Nu, deoarece r 1 (1) = (a, O. -1) #: r 2 (0) = (a, O, O). Ob:,. C2 şi C1 slnt juxtapozabile;
căci r 2(2) = r 1(-1) = (a, O, 1) iar prin schimbarea de parametru t = -r - 2n: - 1 ln r1 obţinem
drumul echivalent d;
= (r;, r 1 ) cu r; : x = a, y = O, z = 1 + 2n: - -r, -re [2n:, 2n: + 2). Drumul
d aparţine curbei C2 UC1 • b) Da. Curba C1 UC2 e închisă şi nu e simplă.
263
3 Fie curba
a; = _!3 f (5°t) + _! f(5 3t) + ~ f (56t) + ...

~ ~ '
y 2
= -f (5i t) 2
+-f(5 2
4t) +-f .
(5 7t) + ... , cu f: R➔
R o funcţie
3 2 3 3 3
z = .!f(5 2t) + .!f

1
(55t) + .!f
3
(58t) + ...
3 3 3 '
continuă, periodică cu perioada 2, definită pe intervalul [ -1, +1] prin

graficul din fig. 1. Să se arate că această curbă e o curbă continuă, care umple
un cub K = {(w, y, z) e R 3 /0~a,~1, O<y~l, O~z~l}CR 3 •
y
-, 5
I
5
2 .3..
5 ţ-
Fig. 1
R. Deoarece O ~ f("t') ~ 1 pentru -. e R, seriile din membrul al doilea slnt fiecare, ~ajoratc
de seria numerică convergentă ~n 213n; deci aceste serii stnt uniform convergente tn orice interval
finit. Cum termenii acestor serii stnt funcţii continue de t atunci x(t), y(t), z(l) sint funcţii con-
tinue de t şi O ~ x(t) ~ 1, O ~ y(t) ~ 1, O ~ z(l) ~ 1. Dacă (x0 , y 0 , : 0 ) e 1(, putem scrie (în baza de
numeraţie 3) : x 0 = CJo/3 + a 3 /32 + ... + a 3n/3n+1 + ... , y0 = a 1 /3 + a,/32 + . . . + a 3n+1 /3n+ 1 +
+ ... , :0 = a 2 /3 + a 6 /32 + ... + a 3n+2/3n+1 + ... , unde ai sint O, 1, 2. Atunci există 10 e (O, 1)
astfel incit x(t0) = x 0 , y(t0 ) = Yo, z(t0 ) = z0 ; această valoare e 10 = 2a0 /5 + 2a1 /52 + . . . +
+ 2ak_ 1 /5k + .... In adevăr, să calculăm f(5kt) pentru k = O, 1, 2, .•• Insă 5kt = număr
par + 2ak/5 + 2ak+i/52 + . . . Dacă ak = O, atunci O ~ 2ak/5 + 2ak+if52 + . . . ~ O + 2 • 2/5 2 +
+ 2·2/53 + ...2 = 1/5; 3deci f(5kt0) = O. Dacă ak = 1, atunci 2/5 ~ 2akf5 + 2ak+1 /52 + ... ~
~ 2/5 + 2·2/5 + 2·2/5 + ... = 3/5; deci f(5kt 0) = 1/2. Dacă ak = 2, atunci 4/5 ~ 2ak/5 +
+ 2ak+if52 + ... ~4/5 + 2·2/52 +22· 2/53 + ... = 1. Aşadar, 1n oricare din cele 3 cazuri: f(5kt 0)=
= a11:/2; atunci x(t0 ) = a 0 /3 + a 3 /3 + ... = x0 , • •• , z(t0 ) = a 2 /3 + a 5 /32 + ... = :0 •
4 Fiecare punct al unei curbe regulate O de clasă a1c (k > 1) aparţine
unui arc simplu şi regulat pe care una din coordonatele carteziene e un para-
metru admisibil.
R. Fie Co curbă ln spaţiu, dată prin ecuaţiile parametrice
(3) r: x = f(l), y = g(t), z = h(t), te I,
parametrizarea fiind regulată pe o vecinătate JC I a valorii t0 e I; lui 10 1i corespunde punctul
P 0 (x0 , y0 , z0) e r, r fiind imaginea lui C. Presupunem - ceea ce e posibil - că tn J nu există o altă
valoare t~#:t0 astfel ca r (t~) = r (t0). Pe J, conform condiţiei de regularitate
(3') f' 2(t) + g'2(t) + h'l!(t):1:0 pentru orice te J,
264
derivatele f'(t), g'(t), h'(t) nu se pot anula simultan; fie, de exemplu, f'(t):/:0. Deci aplicaţia
fJ: J➔ XCOx e un difeomorfism; atunci
X= f(t), tEJ
e un parametru admisibil. în condiţiile date, existi o funcţie cp(x), egală cu t0 pentru x = x0 şi satis-
făclnd ecuaţia x = f(cp(x)) ln vecinătatea X= fJ(J) a lui x 0 • Atunci arcul C0 = {rJ, r• = rJ(J)} al
curbei e dat de ecuaţiile
(4) y = y(x), : = .z(x), x e X,
= g(q,(x)) şi z(x) = h(q,(x)) slnt funcţii regulate de x.
unde y(x)
5 Se numeşte spirală strîmbă (simplificat: spirală) traiectoria unui
punct care parcurge o curbă în spaţiu după o anumită, lege, cînd curba se
mişcă după o altă lege. Fie o dreaptă d care se roteşte uniform cu o viteză
Fig. 2
unghiulară <s> în jurul altei drepte d'. Să;se afle ecuaţia spiralei unui punct P
care parcurge pe d : a) cu o viteză constantă ; b) cu- o viteză v proporţională
cu distanţa parcursă.
R. Lutnd d' = O:i şi perpendiculara comună lui d şi d' ca Ox, avem (fig. 2) : t = (J)T,
v = ds/dT(T-timpul), OA = r, AP = s, AP* = AP sin '.A= s sin '.A, P*P = AP cos '.A= s cos l~
26~
aşadar, deducem x = 0P'. = OA' + A' P' = OA cost + AP cos (l + 1t/2), y = ·OP" = OA" +
+ A" P" = OP sin l + AP sin (t + 1t/2), z = OP'"= P* P. a) Dacă v = const, cu v/oo = k, a·=·
= k sin Â, b = k cos;.., cum s = VT = kl, ·spirala e
(~) x = r cost - al sin t, y = r sin t + at cost, z = bt.
Proiecţiile ei pe Oxy e p = al+ b (o concoidă a spiralei Arhimede). Apar 3 cazuri: ex)~= O, r:;60
(dl Id', d descriind un cilindru de roţaţie) ; ~eci. a = O, b = k, tncît obţinem curba numită elice_q
circulară (fig. 3a)
(6) x = r cost, y = r sin t, z = kl.
z z
'l
d'
----
I i ~-............
.
1 I ', Pz
I 'i--:,
! ! {
I ·. I I\
I I I
: :· -l
1 1 M,1
I I ·t,
I 'A. I
... ---l_--- --- ~'!__'
,,,---
I
a b
Fig. 3
Ea taie o generatoare oarecare a cilindrului de o infinitate de ori; distanţa dintre 2 poziţii con-
secutive de pe generatoare, numită pasul elicei, e 2k7t, arcul de elice avlnd aceste poziţii ca extremi•
tăţi fiind o spiră. între punctele unei spire_ şi valorile lui te [t0 , t0 + 27t) se poate stabili o bijecţie.
Să reprezentăm spira dată de intervalul [O, 21t], lutnd ca parametru abscisa x. Avem l = arc cos -=..
r
cu te (O, 1t] şi te [1t, 21t]; atunci y = r sin (arc cos-=-), z ~ k arc cos~ (arcul A0 P 1 P 1 ) i,i
r r .
y = -r sin {arc cos~); z = J. { 1t + arc cos : ) (arcul P 2 P 3 P,). Proiecţia elicei (6) pe Oxu •e
cercul xii+ y = r,
2 iar pe un plan trectnd prin (paralel cu) axa cilindrului e o sinusoidă; de
exemplu pe Oyz : y = r sin ..:.., x = O. Proiecţia centrală pe an plan perpendicular pe axa cilin-
k
drului e o spirală hiperbolică, dacă centrul de proiecţie aparţine axei; din P 0 (0, O, Zi,): p =
266
= r:0 l(kl-~, z0), .z = O. Obs.· Pacă a e lungimea arcului A 0 A al cercului de bază al cilindrului, avem
a=rt; deci: deplasarea, 111 lungul generatoarei cilindrului, e proporţicnală cu lungimea arcului descris
de A pe cercul de ba:d. Punctul „M corespunzător lui t + T 11 deducem din P, rotind pe P ln jurul
axei O: de un unghi T (arcul_ PM1 = rT) şi deplaslnd pe M 1 cu lungimea .M1 M = kT paralel cu
O:. Această dublă mişcare imprimată lui P se zice mişcare (deplasare) elicoidală şi are ca efect
alunecarea elicei de-a lungul ei insăşi. De altfel, prin mutarea originii ln 0 1 (O, O, k«) şi prin
rotaţia axelor absciselor şi ordonatelor tn jurul axei 0 1 : 1 cu unghiul «, ecuaţiile (6) de, in x 1 =
= r cos t1 , y1 = r sin t 1, : 1 = kt 1• Dreapta d se poate mişca tn 2 fensuri: direct (ca mai sus) sau
retrograd. În al doilea caz, P descrie tot o elice circulară, simetrică primei faţă de Oxz ; evi-
dent, reprezentarea ei parametrică e
(6') x = r cost, y = -r sin l, : = kl.
Aceste 2 elice nu pot fi puse in coincidenţă; prima e o elice orientată sinistrorsum, cealaltă fiind
orientată dextrorsum. Alte generări: cx1) Fiind dată o dreaptă d tntr-un plan 1r, elicea circulară se-
obţine din d ctnd n e lnfăşurat pe un cilindru circular. Căci, fie, 1n planul n tangent ln A 0 (r, O, O)
la cilindrul x 2 + y 2 = r2, dreapta d : x = r, z = my (m = tg8; v. fig. 3a); avem A 0 P = A 0 Q* =
= rt, AP = Q*Q = A 0Q*tg8 = mrl = kt. exa) E locul descris de un capăt al unui segment de lungi-
me constantă care se roteşte uniform tn jurul unei axe, tn timp cc celălalt capăt alunecă uni-
form pe această dreaptă.
n
~) Â:;l: O, r = O (d d' = O, prin rotaţie d descriind un con de rotaţie), deci a :;l: r, r = O;
făclnd şi o rotaţie de axe ln jurul lui Oz de unghi -n/~, obţinem spirala elicoidalo-conică
(fig. 4a):
y
(7) x = al cost, y = al sin t, z = bt, b2(x2 + y2) = a2z2, z = b arc tg - .
X
Proiecţia curbei pe planul Oxy e spirala lui Arhimede : p = al.
\\
.
-.......:'
, Î I
I /
'>~
a b
Fig. 4
'Y) i4 O, r:;l: O (d şi d' stnt strfmbe Intre ele, prin rotaţie d descriind un hiperboloid de rotaţie cu
o plnză); obţinem spirala hiperbolo idicd (fig. 5a). b) Dacă v = ms, notlnd m/6) = k, a = s0 sin :,.,
b = s0 cos Â, deoarece s = s0 c 111 T = s0 ekl, obţinem spirala strtmbd de ecuaţii
(8) x = r cos t - aekt sin t, y = r sin t + aekl cos t' z= bekl,
.proiecţia ei pe Oxy e concoida spiralei logaritmice p = aekl + b. Apar aceleaşi 3 cazuri ex - y).
267
în cazul~), spirala se numeşte elice cilindro-conică (sin. : spirală conică; v. fig. 4b) şi, pinti:-o i:otaţie
de axe ln jurul lui Oz de unghi -1t/2, are ecuaţiile
(9) x = aekt cost, y = aekl sin t, : = bekt;
se proiectează tn planul Oxy după spirala logaritmică p = alkl.
z z
a b
Fig. 5
6 Se numeşte curbă bipătratică curba de intersecţie a două, cuadl'ice oare nu au

o generatoare comună; dacă una dintre cuadricele de intersecţie e o sferă, bi-
pătratica e o analagmatioă sfe1·ioă. Se cere: a) Să se studieze o astfel de
curbă. b) Ce reprezintă proiecţia centrală a unei bipătratice, centrul de
proiecţie fiind pe curbă. c) Să se determine proiecţia stereografică a unei
analagmatice sferice pe un plan . .Apl. Fie curba bipătratică obţinută ca
intersecţie a unui elipsoid cu un cilindru eliptic de axe egale şi paralele
cu 2 dintre semiaxele elipsoidului, tangent interior elipsoidului într-un vîrf.
Să se găsească o reprezentare parametrică a curbei.
R. a) O curbă bipătratică C e, ln general, o cuartică strlmbă. Dacă cuadricele nu sint tan-
gente, coordonatele lui C se exprimă prin funcţii uniforme dublu periodice de un parametru u.
Patru puncte P,(u,) e C slnt coplanare dacă u1 + u2 +
u3 + u, = c (mod. Ct> 1 , Ct> 2), c fiind o constantă
iar Ct> 1 , Ci>a - perioadele. Dacă cele 2 cuadrice sint tangent~ intr-un punct, C e o curbă unicursală,
care are punctul de contact ca punct multiplu (dublu sau de întoarcere). Printr-o bipătratică trec
4 conuri de ordinul al doilea. Dacă Ce o analagmatică sferică, ea poate fi considerată, ln 4 moduri
deosebite, ca înfăşurătoare a cercurilor de pe sferă care taie ortogonal un cerc fix al sferei şi au
centrele pe o conică sferică. Polii inversiunii slnt vlrfurile celor 4 conuri care conţin pe C. b) O
cubică plană ; dacă C e unicursală, cubica e şi ea unicursală. c) O analagmatică plană. Obs. Reci-
268
proc, proiecţia stereografică a unei analagmatice plane de gradul 3 sau 4 e o analagmatică
sferică. Apl. Raporttnd elipsoidul la axele sale, obţinem
(10) (x/a)2 + (y/b)2 + (=/c)2 - 1 = O, (x/a)2 + (y/b)2 - x/a = O.

Făclnd substituţia x = a sin2 t sau x = a cos2 l, rezultă parametrizările
(10') x ="a sin2 t, y

.
= -2b sin 2l, z = c cost; x = a cos2 t, y = -b2 .
sm 2 t, == c sin l;
z z
- ..!
r-,.
Fig. 6
puntnd ec. cilindrului sub forma 4(:r - a/2)2 /a2 + 4y2 /b 2 = 1, găsim
(10") x = .!!._ (1 +cost), y =!_sin t, z = c sin

2 2 2
Lti Jnd t 6 ~ = u, obţinem că bipătratica eo curbă unicursală. Dacă a = b = c (cazul inter-

2
secţiei unei sfere cu un cilindru circular avlnd diametrul egal cu raza sferei şi tangent interior
sferei), bipătratica se numeşte curba (fereastra) lui Viviani (fig. 6). ln acest caz, lutnd ca
parametru t longitudinea punctului P de pe sferă, din triunghiurile AP*O, P'P*O şi PP*O
obţinem reprezentarea de tipul (10:). ,
7 Se numeşte curbă ciclică sferică (simplificat: ciclică) intersecţia unei

sfere cu un con pătratic (de gradul al doilea). Se cere: a) Ecuaţiile carteziene
(implicite) ale curbei. b) Inversa unei ciclice sferice. c) Să se studieze cazul
cînd una din axele de simetrie ale conului trece prin centrul sferei (lemnis-
cata lui Robers).
R. a) x 2 + y 2 + z2 = r 2, a(x - x 0 ) 2 + b(y - y0 ) 2 + c (z - =0 ) 2 = O. b) O ciclică sferică,
dacă polul nu e pe sferă ; o cuartică bicircularii plană, dacă polul aparţine sferei ; o cubică circulară
plană, clnd polul c pe curbă. Dacă polul e pe o axă a reperului cartezian şi conul e de rotaţie,
inversa ciclicei se numeşte cartesiană sferică. c) x 2 + y 2 + z2 = r2,(x/tg«)2 + E(y/tg ~)2 = (z - z0 ) 2 ,
eonul de vlrf V(o, o, z0 ) avlnd conica directoare de semiaxe a = (c - z0 ) tg ex, b = (c - z0 ) tg 13
din planul z = c, ex şi ~ fiind resp. unghiurile cu Oz ale generatoarelor din planele Oxz şi Oyz (elipsă:
e = 1, hiperbolă : e = -1 ; fig. 7). Obs. Dacă V = O (clnd putem considera numai E = 1), lemnis-
cata e o elipsă sferică (1n sens )arg). în sens restrtns, elipsa sferică e locul · punctelor unei sfere
astfel Jnclt suma distanţelor sferice la 2 puncte fixe ale sferei să fie constantă (distanţa sferică dintre
2 puncte ale sferei e egală cu lungimea, mai mică declt 1t, a arcului de cerc mare determinat de
cele 2 puncte).
8 Se numeşte bicilindrică cuartica de intersecţie a 2 cilindri circularir
de raze respectiv a şi b, ale căror axe sînt perpendiculare. Se cere :
z
z
z:
o-2,5; h-7
s Ctn4. -2 ; r-4
Fig. 7
a) Ecuaţiile carteziene ; discuţie. b) O reprezentare parametrică, atunci cînd

axele se taie. o) Curba care se obţine în cazul a= b. ~
R. a) x 2 + :2 = a2 , y 2 + z2 = b2 ; s!nt 4 cazuri, după cu~ penetraţia e parţială, totală, sim-

plu sau dublu tangenţială (fig. 8). b} x = a cost, y = ± Vb2 - a2 sin2 t, z == a sin t. c) Două elipse
(v. fig. 8d).
9 Se numeşte hipopedă (sin.: lemniscată sferică) cuartică de intersecţie

a unei sfere şi a unui cilindru de rotaţie tange~t interior sferei. Se cere:
270
a) Ecuaţiile ·carteziene ale curbei•. jb) O ·reprezentare parametrică ·a curbei.
c) Proiecţiile curbei pe planele ei de simetrie. _; ·
...
R. a) Fie reperul cartezian ortogonal cu O ln centrul sferei şi O:cy perpendicular pe genera•
toarele cilindrului, O:c conţintnd punctul de tangenţă Â Intre sf~ră şi cilindru.-.Ecuaţiile curbei (fig._9)
(11)
Fig. 8
z z
a r-4; f'c•f,75 b r„4 ; r.-3,50

Fig. 9
271
Curba există dacă -r<a<r şi are forma cifrei opt descrisă pe sferă, cu un punct dublu tn A şi
cu 2 vlrfuri ln punctele comune sferei şi dreptei x = 2a - r; dacă a= r/2, obţinem fereastra
Viviani. b) Găsim
(11') x = r + 2(a - r) sin2 I, y = 2(a - r) sin t cost, == -2 Va(r - a) sin t.
c) Planele Oxy şi Ox: sînt plane de simetrie ale curbei; obţinem cercul : (x - a)2 +y 2
- (r - a)2 =
= O, ::: = O şi parabola : z2 = 2a(r - x), y = O.
10 Să se arate că ecuaţiile
(12) m = m(u, v), y = y(u, v), z = z(u, v),
unde parametrii u, v sînt legaţi de o relaţie
(12') (u, v) = O,
reprezintă o curbă în spaţiu r.
R. Eliminlnd u, v tntre (12), (12'), obţinem ecuaţiile implicite ale lui r:
(13) F(x, y, z) = O, G(x, y, z) = O.
Dacă x, y, z slnt funcţii raţionale de u, v iar «I> e un polinom ln u, v, a.tunel r e o curbă alge-
brică; ln particular, cind ecuaţiile (12') reprezintă tn planul (u, r,) o curbă unicursală, se numeşte r
curbă ratională. Reciproc, existlnd drepte paralele care nu taie curba declt într-un punct şi ale-
glnd axa O: paralelă cu ele, prin eliminarea lui z Intre ecuaţia (13) obţinem un cliJindru cu axele
paralele cu axa Oz :
(13') «l>(x,y) = O.
A doua ecuaţie care determină per, deoarece paralele la Oz Jntllnesc per cel mult lntr-un ptmct,
trebuie să se rezolve ln raport cu z :
(13") z = z(x, y).

Dacă curba (13) e algebrică, atunci z(x, y) din (13") e raţională.
11 Rodoneea sferică de indice n e curba de pe o sferă dată prin
(14) v = nu (n e R),
u, v fiind longitudinea şi colatitudinea unui punct al sferei. Se cere: a) O

reprezentare parametrică a curbei. b) Proiecţia ortogonală a curbei pe pla-
nul ecuatorial Omy. c) Proiecţia centrală a rodoneei din centrul O al sferei
pe planul tangent în polul P la sferă.
R. a) Din parametrizarea sferei, ţintnd seama de (14), obţinem
(14') x = a sin nu cos u, y = a sin nu cos u, z = a cos nu.

b) Rodoneea de indice n: p = a sin nu. c) Tangentoida polară: p = a tg nu. Obs. (X) O rodonee
sferică e formată din ovale avtnd ln comun polul P (fig. 10) sau polul diametral opus P'. Fiecare
ova 1 are un vlrf şi un plan de simetrie. Dacă n e iraţional, curba e transcendentă. Dacă n e raţional,
cu '\'ba e raţională ; ln acest caz, numărul ovalelor situate în fiecare din regiunile datenninate de
OxJ e egal cu numărul ovalelor rodoneei propiecţie pe acest plan. (3) Pentru n = 1 se obţine curba
lui Viviani. Pentru n = 1/4, rodoneea sferică se numeşte spirala Pappus şi e o curbă algebriee
272
de grad 10 ; generare : Traiectoria unui punct P care se mişcă cu o viteză constantă de-a lungul
unui cerc mare C al unei sfere S date, ln timp ce C se roteşte uniform ln jurul unui diametru
d al lui S, astfel ca P să parcurgă un sfert din C la o rotaţie completă a lui C 1n jurul lui d
(fig. 11). .
z
z
z z
C n-3
Fig. 10
12 Se numeşte curbă ciclocilindrică z

locul punctelor unui cilindru de rotaţie
care sînt situate la o distanţă constantă,
de un punct fix P 0 al cilindrului. Se cere:
a) O reprezentare parametrică a curbei.
b) Proiecţia stereografică a curbei pe pla-
nul perpendicular generatoarelor cilin-
drului.
R; Cu O= P0 şi Oz generatoarea cilindrului
prin P 0 , obţinem
(15)
• x2 + y2 + z2 _ a2 = o,
r . x2 + y2 - 2by = O.
re simetrică tn raport cu Oxy şi Oyz, fiind forma-

tă din 1 sau 2 ramuri lnchisc, după cum a ~ 2b Fig. 11
18 - c. 28 S 273
(fig. 12); dacă a= 2b, r e curba Viviani. a)· Folosind ·o reprezentare parametrică·a sferei, ecuaţiile·
lui -r stnt
(15') x = a cos u cos v, y = a cos u sin v, z ~ a sin u
(15") a cos u = 2b sin v.
Obs. Desfăşurtnd cilindrul pe Oxy şi cu O' = (O, b, O), r se desfăşoară după curba plană y2 =
= a2 - 4b2 cos2 ~, z = O.
2b
z z
a-4 a„4
b„1,5 h„2,t
a
Fig. 12
13 Să se afle proiecţiile pe planele de coordonate ale curbei

(16) r = r(t) •
.Apl. a) r = (tl + t 2J + t 3k)/(1 + t4 ); b) (1)2 + y 2 + z2 = r 2, z2 = r(r ...: (1));
o) (1) = a tg t, y. = b cos t, z = b sin t.
14 Locul ce~trelor unui fascicul de cuadrice e o cubică.
R. Centrul unei cuadrice din fasciculul f + i..g = O e dat de f:z: + i..g:z: = O, f11 + ),g11 = O, f~ +
+ l.gz = O ; rezolvlndu-le tn ~, y, :z, obţinem funcţii raţionale de gradul trei ln i... Obs. a) Punctele
la infinit ale cubicei corespund centrelor celor 3 paraboloizi din fascicul. b) Clnd cuadricele de bază
se taie după 2 conice, locul centrelor e conica celor noud puncte.
15 Să se arate că picioarele normalelor duse dintr-un punct P 0 la o
cuadrică (nedegenerată) se găsesc pe o cubică strîmbă, numită cubica l11,i
.Apollonius relativă la punctul P O şi cuadrica dată, care cubică trece prin
punctul dat, prin centrul cuadricei şi prin punctele de la infinit ale axelor.
R. Ecuaţiile normalei ln P (x, y, z) la cuadrica
(17) x2/A + y2JB + :z1JC - 1 =O sau x 2 JA + y 1JB = 2:,
274
care trece prin punctul P 0 (et, (3, y), slot
4'1(0t - x)/x = B(~ - y)/y = C(y -
1
:) /z sau A(et - x)/x = B(~ - y)/y = -(y - :z:);

de unde, egallnd cu t şirul de rapoarte, obţinem ecuaţiile cubicei
(18) x = A0t/(t + A), iJ = B~/(t + B), :z: = Cy/(t + C) sau x = A0t/(l + A), y =
B(3J(t + B), : = t + y.
Obs. a) Parametrul t e rădăcină a ecuaţiei
B~2
(t
Aoc2
+ A) 2 + (t + B)2 + (t + C)2
Cy2
- l =O
sau -(t +Aet
-A)- + _(t +B(3
2
2
__,___
B)
- 2
2
2(1 + y) = O;
deci: Dintr-un punct P 0 se duc 6 sau o normale la o cuadrică, după cum cuadrica e cu sau fără
centru. b) Cilindrii proiectanţi fiind
(A - B) xy + B(3x - Aa.y = O, (A - C) x:z: + Cyx - Aet: = O, (B - c) yz + Cyy - B(3:z: = O

sau
(A - B) xy + B(3x - A0ty = O, xz + (A - y) x - Aoc = O, yz + (B - y) y - B(3 = O,

se pot obţine ecuaţiile explicite_ ale cubicei; de exemplu :
(18') y = B(3x/[(B - A) x + A0t], z = Cyx/[(C - A) x + Aet] sau x =
~ Aet/(:z: +A - y), y = B(3/(z + B - y).
c) Conul cu vlrful în P 0 şi avtnd, cubica lui Apollonius ca directoare e de gradul doi (P0 e pe
cubică, -incit un plan prin P 0 o taie 1n P 1 şi P 2 , iar conul după generatoarele P 0 P 1 şi P 0 P 2 );
deci: Normalele din P 0 la o cuadrică sini pe un con pătratic (teorema lui Chasles).
16 Fie o cubică strîmbă r. Să se arate: a) Cubica se obţine prin inter-
secţia a 2 cuadrice care au o generatoare comună. b) Orice cubică strîmbă e
curbă raţională. c) Toate cubicele strîmbe sînt proiective între ele. d) poate r
fi generată ca locul punctelor de intersecţie a razelor omoloage în 2 stele omo-
grafice. e) O cubică e determinată dacă se dau 6 puncte ale ei. f) Printr-un
punct O al spaţiului trece intot(leauna o coardă a cubicei strîmbe r.
R. a) Două cuadrice se intersectează, 1n general, după o curbă bipătralicd. Dacă cuadricele
au o dreaptă comună, ele mai au tn comun o cubică strtmbă ; clnd cuadricele slnt tangente de-a
lungul generatoarei comune, cubica e degenerată ln acea generatoare comună şi o conică, adică
intersecţia cuadricelor e constituită din generatoare (luată de 2 ori) şi o conică (degeneratA sau nu).
b) O omografie tn spaţiu transformă cuartica de intersecţie a 2.cuadrice l{t tn cuartica de intersecţie
a cuadricelor transformate I{';(i = 1, 2) ; tn cazul a), transformă cubica strtmbă r tn cubica strlmbă
r'. Cuadricele I{, determină un fascicul ce conţine 4 conuri şi, lutnd drept cuadrice de bază ale fas-
r
ciculului 2 din conuri, rezultă că apare ca intersecţie a 2 conuri ce au o generatoare comună.
Printr-o transformare proiectivă, putem lua generatoarea ca dreaptă improprie în planul Oxy iar
vtrfurile celor 2 conuri tn X a:. (1, O, O) şi Y oo(O, 1, O), deci :
(19)
unde cp9 , «J,2 stnt forme pătratice şi cp1 , \j, 1 forme liniare tn :r3 , x,. Ec. (19) ale celor 2 conuri s1nt
satisfăcute dacA luăm
(19')
această reprezentare exclude generatoarea :r3 = x 4 = O. Lutnd p = cp1 (1, t) ·tl,1 (1, t), din (19'}
obţinem că x1 , x2 , x3, x, stnt polinoame cel mult de grad trei tn t, deci e o curbă raţională. r
Obs. Dacă gi 1 şi lţ, 1 slnt proporţionale,· conuril~ stnt tangente de-a lungul generatoarei comune;.
lutnd p = «?i (1, t), x1 , :r2 , :ra, x, stnt polinoame de grad doi tn t. În coordonate carteziene neo-
mogene, cubica strlmbă r are ecuaţia
(20)
275
'Unde
•(20') P, (l) = a, + b1t + c,t 2 + dil 3 cu 6 = I a, b1 ci di I =/= O (i = 1, 2, 3, 4).
Dacă 6 = O, curba e plană. c) 1n coordonate carteziene omogene, r e
•(20") x, = a, + b,t + cil 2 + dil 3 (i = 1, 2, 3, 4) sau y 1 = pi, Y2 = pl 2
, y3 = pl3 ~ Y, = p,
printr-o transformare proiectivă de coordonate
,(21)
deci, ln coordonate carteziene neomogene, cubica strtmbă are ecuaţiile
(22) x = t, y = t z = t3
2, sau xz = y 2, y = x2 ,
.•• I
···1· ....... .. .
......
········.
Fig. 13
1iind situată pe 2 conuri cu vîrfurile in O, respectiv Zco(O, O, 1), şi cu Oz generatoare comună

,(fig. 13), Cubica strlmbă se numeşte parabolă cubică dacă are cele 3 puncte improprii confundate;
tn acest caz, in (20)avem P.(t) =(<X+ ~t) 3 • Obs. Ecuaţiile (22) reprezintă o parabolă cubică. Uneori
se consideră parabola cubică de ecuaţii
{22') x = t/1 I, y = l2/2 !, z = t3 /3 t
276
d) Fie 2 stele omogrnficc de centre O şi O'. Fie a dreapta din O care corespunde lui 00' şi b'
dreapta din O' care corespunde lui 00'; în general, a şi b' slnt strlmbe Intre ele. Dacă o dreap-
tă p lntllneştc omoloaga cip', rezultă că planului ap prin O li corespunde planul 0'0p, deci la
plane prin a corespund plane prin 0'0. Planele prin a descriind un fascicul proiectiv cu fasciculul
prin O'O, p slnt drepte de intersecţie ale planelor omoloage tn 2 fascicule omografice, deci ele sint
pe un con cu Cl'ntrul tn O şi avlnd generatoarea 00'. Analog deducem că dreptele p' stnt pe un
con cu centrul tn 0' şi avlnd generatoarea O'O. Rezultă că punctele de intersecţie P ale razelor
care se inttlnesc ln 2 stele omografice stnt puncte de intersecţie a 2 conuri care au o generatoare
-comună; deci, acest loc e o cubică strlmbă trecînd prin O şi 0'. Reciproca e adevărată: dacă
unim punctele unei cubice cu 2 puncte fixe de pe cubică, se obţin 2 stele omografice. e) Fie A«
(ex = 1, •.. , 6) cele 6 puncte ; considerind 2 din ele, fie A1 şi A 2 , ca vlrfuri a 2 stele, celelalte
puncte determină o omografie Intre stele lutnd ca drepte omoloage A 1 A, şi A 2 A, (i = 3, ... , 6).
f) Prin 6 puncte trec o infinitate de cuadrice care conţin cubica determinată de aceste puncte. Lutnd
una din aceste cuadrice, care trece prin O, o generatoare a ci va tăia cuadrica tn 2 puncte,
deci va fi o coardă a cubicei.
17 Fie curba în spaţiu (20) cu Pi(t) = a,t 2 + b,t + c, (i = 1, ... , 4). Se
cere: a) Să se arate că această curbă e o conică, fiind o elipsă, hiperbolă sau
parabolă, după cum 6. = b! - 4a4c4 2_ O. b) Să se aducă, printr-o transfor-
mare omografică, de parametru, ecuaţiile conicei la, forma canonică.
R. a) Un plan oarecare:
(23) Ax + By + Cz + D = O
taie curba ln 2 puncte corespunzătoare rădăcinilor ecuaţiei
(24) (Aa1 + Ba2 + Ca3 + Da4) l2 + (Ab 1 + Bb2 + Cb3 + Db4 ) l + Ac1 + Bc2 + Cc3 + De, = O.
Conica e o elipsă, hiperbolă sau parabolă după cum Pit) =Oare rădăcinile imaginare, reale dis-
tincte sau confundate. Planul conicei e
X y z 1
al a2 a3 a,
{23') =0.
bi b2 b3 b,
C1 C2 C3 C4
b) Fie t = (ex8 + ~)/(y 8+ 8) cu ex8 - ~y =:/= O. Dacă 6. < O, putem scrie P 4 (t) = a,[(l + b4 /2a4) 2 -
- 6./4a2,1; deci, cu 2a,t = 8 Y-
6. - b4 , elipsa are ecuaţiile canonice
cx,82 + ~1 8 + y 1 cx 62 + ~28 + î'2 .. _ cx38
2
+ ~:18 + "{3
(24) X=-------, 2
Y=-'---"---, ~- .
82 + 1, 13
6 + 1, 62 + 1.
Cu O tn !l ((ex, + Yi)/2) cu i = 1, 2, 3, obţinem parametrizarea (20) cu P 1(8) = (ex, - y,) (82 - 1)/2 +
+ ~ia, p 4 (6) = 52 + 1. Schimbtnd 6 în -1/6, deducem că ne centrul elipsei. Punlnd 6 =
=tg...!, rezultă (20) cu P,(cp) = ~('Yi - cxi) cos cp + ~i sin cp, Picp) = 1. Dacă 6> O, prin i=(6li-
2 2
- t1)/(6 - 1) cu Pili) = O (i = 1, 2), deducem ecuaţiile canonice ale l1iperbolei
(24') x = + ~1 0 + y1 )/8, Y = (0t282 + ~20 + Y2)/6, Z = («a82 + ~36 + "(3)/6.

(0t 1 62
Translatlnd originea tn !l (~1 , ~ 2 , ~ 3), obţinem (20) ~u Pi(6~ = Oti62 + î'i P,(6) = 6 (i = 1, 2, 3).
Schimbtnd 6 ln - 8, deducem că !l = O e centrul h1perbole1. Dacă 6. = O, prin l = 1/6 + 11 cu l1
rădăcină dublii a ecuaţiei P;,.(l) = O, parabola are ecuaţiile canonice
(24") X= cx 1 62 + ~1 8 + "(1, Y = 0t2813 + ~28 + î'2, Z = CX302 + ~38 + "(3•

18 Lănţişo1•1u,l sferic e curba care reprezintă, figura de echilibru a unui
fir greu, oţnogen, flexibil şi inextensibil, situat pe o sferă pe care poate
277
aluneca fără frecare şi ale cărei extremităţi sînt situate în două puncte ale
sferei. Să se studieze această curbă.
R. Fie sfera S (O; a); de centru O şi rază a; tn coordonate cilindrice r, O, z, lănţişorul sferic
e o curbă integrală a ecuaţiei diferenţiale
d8 = A dr, cu Z = (z - h)2 (a2 - z2 ) - A2 şi h, A constante. Funcţia Z poate fi pusă
(z2 - a 2) Z
sub forma Z =- P(z, cp). Q (z, cp) cu P(z, cp) = : 2 + 2kz sin2 q> + k 2 sin2 cp - a2 cos cp, Q (z, cp) =
2
= z2 - 2kz cos2 q> + k2 cos2 cp - a2 sin2 cp şi h = k cos2 2cp, A = ..!_ (a2 - k2) sin 2 2cp. În cazurile
2 .
k sin cp = a sau k cos cp = a, integrarea se poate efectua prin funcţii elementare; în orice alt
caz, integrarea se efectuează prin funcţii eliptice.
19 Să se arate că ecuaţiile: a) a:= sin 2t, y = 1 - cos 2t, z = 2 cost;.
b) a:= t 3 /(t4 + t 2 + 1), y = t2 /(t 4 + t 2 + 1), z = t/(t4 + t 2 + 1) reprezintă o
curbă sferică, iar ecuaţiile: c) x = t3 , y = t, z = t- 1 sînt ale unei curbe de
pe o cuadrică.
20 Să se arate că e plană curba de ecuaţii : a) x = (t 2 + 2t)/(t2 - 3t + 2),.
y = (t + 1)/(t2 - 3t + 2), z = 1/(t2 - 3t +2); b) y = 2a:3 - 4x2 +·x - 3„
z = w - 2x2 + a: + 1; c) x = t/(t + 1)2 , y = t2 /(t + 1)2 , z = (t 2 +
1)/(t + 1)2 ; d) y 2 = 2ax, z 2 = 2bx; e) a: = (1 + t)/(1 - t), y = 1/(1 - t2 ),
z = t/(1 + t); f) a: 2 + y 2 = 1, (x - z) 2 + (y - z) 2 = 1.
R. a) Elipsă tn planul x - 5y + 7z - 1 = O. b) Cubică tn planul x + y - 2z + 5 = O.
c) Parabolă în planul 2x + z - 1 = O. d) Două curbe plane, dacă ab >O; dacă ab < O : originea.
e) Hiperbolă în planul x - 4y - 2z + 3 = O. f) Două curbe plane ln z = O şi x + y - z = O.
21 Să se determine relaţia între coeficienţii (i = 1, 2, 3) astfel a,, b,, c,
încît curba de ecuaţii x = a:i cp(t) + b1 cl,(t) + Ci ~(t) + d 17 y = a 2 cp(t) + b2 cJ,(t)+
+ c2 ~(t) + d2 , z = 3 a 3 cp(t) + b3 ~(t) +· c83~(t) + d8 să fie plană . .A.pl. a) x = 4t2 +
+ 2t + 3, y = 2t + 3t + 4, z = 3t + 4t + 2, b) y = a1x + b1x", z =
= a2a: + b2Xn.
2. TANGENTA
22 Să se determine punctele de pe curba x = t + ln t, y = t 2, z = l - t

unde tangentele sînt paralele cu planul 12x - y + 14z + 5 = O.
R. r' = (1 + 1/t) i + 2t] - k, N = 12i - j + 14k; din N-r' = O găsim 11 = o, 12 = -3.
Obţinem un singur punct A(2) = (2 + ln 2, 4, - 1).
23 Să se determine tangentele la curba
(25) X= t4/4, y = t3 /3, Z = t2 /2
care sînt paralele cu planul x + 3y + 2z - 7 = O.
R. N-r' = o cu 11 = o, la= - 1 şi 13 = - 2. singular, căci r'(O) =o;
A1(0) = o e punct
= (1/4, -
tn A 2( - 1) 1/3, 1/2) şi A 3( - 2) = (4, - 8/3, 2) tangentele slnt, respectiv, x - 1/4 =
= -(y + 1/3) = z - 1/2 şi - (x - 4)/4 = (Sy 8)/6 = - (z - 2). +
24 Să se determine cel mai mic unghi pe care curba lui Viviani ll
face cu axa cilindrului pe care se găseşte.
A
R. Fie (10") cu a = b = c. Cu y = r', k, găsim cos2 y = cos21/ (1 + cos2 t); deci, pentrut = O
(Y = 45°) şi t = 1t(y = - 45°}, obţinîndu-se acelaşi punct A(a, O, O) - punct dublu pentru curbă.
278
25 Să se găsească punctele de pe curba: a) (I) = sin t --t cos-r,-y ·
=cost+ t sin t, z = t + 1; b) (1)2 + y 2 + z.2 - r 2 = o, -((J)/a) 2 + (y/b)2 -
- (z/c) 2 - 1 = O (r <a< b < c); c) (1)2 + y 2 = z, y = (1)2 în care tangenta
e paralelă cu un plan de coordonate.
R. a) r' li Oxy dacă r' •k = O, care n-admite soluţii. r'.11 Oyz (r' •i = O) tn punctele t = mr•
r' li Oxz (r'•] = O) pentru t = (2n + 1),r/2. b) - (X - x)/a2(b2 + c2) yz = (Y - y)/b2(a2 + c2)xz=
= (Z - z)/c2(a'J - b9) xy; tangentele în (O,± b V~ Vba + c2, ± c Vr2 - b9 / Vb2 + c2 ) stnt
IIOxy şi Oxz, iar tn (±aVr2 + c2 / Va 2 + c2, O,± c· Vr 2 - a2 / Va2 + c2) stnt li Oxy şi Oyz. c) Se ia
t = X; r' •i :/= o, iar r'. k = o şi r'. J = o admit pe t = o. Tangenta în A(O} = o C axa Ox. ,_
26 Să se găsească locul punctelor de -intersecţie ale planului Oa;y cu

tangentele la curba: a) (I)= a cost, y = - a sin t, z = bet; b) Cubica (22);
c) (I) = a(sin t + cost), y = a(sin t - cost), z = be-t; d) (I) = e' cost, y =
= et sin t, z = et.
· 27 Se numeşte oropteră cubica strîmbă din intersecţia unui paraboloid
hiperbolic echilater. cu un cilindru de rotaţie a cărei axă se sprijină pe una
din generatoar_ele paraboloidului care trec. prin vîrful său, cealaltă fiind
generatoare a. cilindrului. Se cere: a) O reprezentare parametrică. b) Proiec-
ţia curbei pe planul generatoarelor care trec prin vîrful paraboloidului.
c) Locul intersecţiei tangentelor la oropteră cu planul dus prin vîrful parabo-
loidului, perpendicuţar pe generatqarea comună parabolQidului şi cilindrului.
R. Lulnd cele 2 generatoare.ca axe Ox.şi Oy, obţinem (fig_.14)
(26) xz = ay, x2 + y9 = 2bx sau x = 2a2b/(z2 + a2), y = ·2abz/(z1 + ,~~)..

a) Intersecttnd cu planul y =· x tg t, se obţine parametrizarea • -
(26') x = 2b cos 2 l, y = b sin 2t, z = a tg t (- ,r/2 ~ t ~ 1r/2).

b) Pseudoversiera + =
x(z2 a 2)y = O. c) Cardioida x
2a2b, = 2b cos2 t (1 + 2 sin2 l), y =
= 2b sin2 t sin 21, z = O (concoidă a cercului de rază r = 1/b).
28 Indicatoarea sferică a unei curbe fiind locul geometric· al extremită
ţilorversorilor tangentă ai curbei date duşi prin originea: axelor, să se gă
sească indicatoarea sferică a curbei: a) Elicea (6); b) r = (2t - sin 2t) i'+
+
cos 2tj + 4 sin tk.
R. Indicatoarea sferică a curbei (16) e curba sferică (fig. 15)
(27)
R =: :: / I :: I·
a) Cercul (r2 + k9) (x2 + y2) = r2 , z Vr______.
2 + k 2 = k.
'
b) Curba lui Viviani.
29 Se numesc linii de curent ale unui cîmp de vectori v (vx, v11 , v=) curbele
care au proprietatea că, în fiecare punct al lor ve_ctorul de cîmp corespunză
tor e tangent la curbă. Să, se afle ecuaţia lor . .Apl. Liniile de curent ale cîm-
pului vectorial ·
{28) v = (byn - czn)i + (czt1 - a(J)n)J + (a(J)n - by")k
sînt curbe plane situate în plane paralele.
R. Fie curba (3). Liniile de curent au ecuaţiile diferenţiale
(29) dx/v~ = dy/v11 = dz/Vz sau cp (x, U, z) = C1, II, (x, U, z) = C2,
printr-un punct din spaţiu treclnd o singură curbă d,in familia de curbe integrale (problema Cauchy).
279
Fig. 14
z
Fig. 15
280
Apl. dx + dy + dz = O, ax"dx + byndy + czndz = O, deci x + y + z = C1, ax'i+ 1 + by'H 1 +
+ cz•+ 1 = C8•
30 Curba de intersecţie r a cilindrului y2 + z2 = a 2 cu paraboloidul
f11JJ = bz taie generatoarele aceleiaşi familii de pe paraboloid sub un unghi
drept.
R. r : x = b tg t, y = a cost, z = a sin t (fig. 16). Generatoarele x = i b, "Ay = z, de direc-
ţie p(O, 1, )i.); prin PE r trece A= tgt. ln P: r'•p = O.
Fig. 16
31 Fie elicea cilindro-conică (9). Se cere: a) Să se arate că tangenta

în punctul curent al curbei face un unghi constant cu axa Oz. b) De ase-
menea, tangenta în punctul curent taie sub un unghi constant generatoarele
conului pe care elicea e situată. c) Să se determine constanta le astfel
încît acest unghi să fie 30° sau 45°.
R. a) cos (r', k) =- bk/f a 2(1 + k2) + b2k2 = const. b) Curba e pe conul b2(x2 + y1 ) - a 2z2 = O.
Generatoarea prin P e (9) are vectorul director OP = r, cos(r', r) = 11Va2 + b2 /V a 2(1 + k2) + b2k2 =
= const. c) Iz= ± aV3!V a 2 + b 2 ; Iz= ± a/Ya2 + b2 •
32 Să se găsească în ce caz tangentele la curba (5) fac un unghi constant
cu o direcţie fixă.
33 1n anumite condiţii, tangenta în orice punct al cubicei
(30) a; = at, y = bt2 , z = ct3
formează un unghi constant cu o anumită direcţie.
281
. . 'A
R. Fie p(1, u, v) vectorul director al direcţiei fixe. Atunci, pentru ca r', p sA fie indepen~ent
de t, trebuie ca fracţia (3cvt 2 + 2but + a)2 /(9c2t' + 4b 2t 2 + a 2) să nu depindă de t; este suficient
să avem u = O, uv = O, u2 = (2b2 u2 + ~acu)/2b9 = 1, adică u = O, u2 ·= 1, 2b 2 = ± 3ac. Deci
p (1, O, 1) cu 2b 2 = 3ac şi p (1, O, - l) cu 2b9 = - 3ac. Ex. : a) x 9 = 3y, 2xy = 9z; b) rubica (22').
Fig. 17 Fig. 18
a) Să se determine loxodromele unei sfere, numite loxodrome sferice (sin.:

loxod1·omie). Să se arate că loxodromele unui con de rotaţie sînt elice cilin-
dro-conice.
R. Fie sfera (q> - longitudinea, 8 - colatitudinea)
(31) x = r sin 8 cos q>, y = r sin 8 sin q>, z = r cos 8 ;
curbele q> = const. sJnt meridiane, iar curba 8 = 8(t), q> = cp(l) e o loxodromic. Unghiul V format
de meridian şi loxodromic e dat de
(32) cos V= 6'/V 8' 2 + sin2 8 cp' 2 , adică dcp =± tgVd8/sin 8;
de unde, cu ± ctg V = h, obţinem loxodromele sfericc (fig. 18)
8
(32') tg - = Ce"~ (C - constantă de integrare),
2
cei doi poli, N şi S, fiind puncte asimptotice. Aceste curbe nu slnt elice. Proiecţia stereografică
dintr-un pol pe planul ecuatorial păstrlnd unghiul a 2 curbe iar meridianele prin P E (31) trans-
formîndu-se în drepte care trec prin O, loxodromele sferice se transformă ln curbe care taie sub un
unghi constant fasciculul de drepte de centru O, adică ln spirale logaritmice. Proiecţia ortogonală
a unei loxodrome pe planul ecuatorial e o spirală Poinsot. Astfel, loxodroma care conţine punctul
A(r, O, O): hq> = ln tg ~ . tn proiecţia stereografică din N, se transformă tn spirala logaritmică
2
p = re1'1P şi se proiectează ortogonal pe planul ecuatorial tn spirala Poinsot p = r/chhcp. Obs.
Putem folosi latitudinea ). = n/2 - 8. b) Fie conul x = v sin ot cos u, y = v sin 0t sinu, z = v cos ot
(fig. 19). Găsim v = Ce" sin« ctgO; lulnd a= C sin at, b = C cos IX, k = sin IX ctg 8, obţinem
""'-
(9). Obs. b1) cos (r', k) = cos IX cos 8. b 2) Unghiul dintre tangenta proiecţiei pe Oxy (spirală logarit-
mică) şi raza vectoare e dat de tg V= tg8/sin IX. Reciproc, dacă o curbă a conului se proiectează
ortogonal pe un plan perpendicular pe axa conului după o spirală logaritmică, ea c o loxodromă.
282
b 3) Punctele de intersecţie ale tangentelor la elice cu z
-Oxy sint situate pe o spirală logaritmică, tangentele
1n punctele ~orespondente fiind perpendiculare.
35 Dacă o curbă în spaţiu e plană,

tangenta în orice punct al curbei se gă
seşte în planul curbei.
R. Curba (3) e plană dacă Af(t) +

Bg(t) Ch(t) + +
+ D = O pentru orice t EI. Prin derivare: Af'(t) +
+Bg'(t)+Ch'(t)=O, adică tangenta r'(f', g', h') şi nor-
mala la plan N(A, B, C) stnt ortogonale (fig. 20). -
36 O curbă netedă
admite tangentă
staţionară în fiecare punct al ei dacă şi
numai , dacă e o dreaptă.
R. Punctul P(t) E (3) e staţionar dacă
{33) d2 x/dx = d 9 y/dy = d 2z/dz,

adică r'(t) X r"(l) = O.
Fie o dreaptă de ecuaţii
(34) x = x0 + lt, y = y0 + mt, z = z0 + nt. Fig. 19

z
Fig. 20
283
Condiţiile (33) slnt lndeplinite. Reciproc, în cazul (3'), fie dx ,:f:. O; din (33) :
37 Să se arate că proprietatea unei tangente de a fi staţionară e

invariantă faţă de o transformare de coordonate carteziene ale spaţiului,
cit şi faţă de o transformare de parametru.
R. Fie transformarea de coordonate carteziene r = r0 r*(r = OP, r* = O* P şi i-0 = 00*); +
d«- d«-•
r0 fiind constant, avem _ _ r =-'-·(oe= 1, 2, ... ). Fie transformarea de parametru l
dt« dtCIC
(·t') =:t
2 2
cu - dl :fo O în P(l); deducem -dr x -d r = (-dr x -d 2r) ( - dl )3 = O.
d-:- dT d-:- 2 dl dl d-:-
38 Să se studieze forma curbei în vecinătatea unui punct al ei. .Apl. Să

se afle punctele singulare ale curbelor (10') şi (25).
R. Fie P 0 (l0 ) şi P(t) pe curba (16). Dacă P 0 e un punct ordinar, fie
(35) r~ :I= O, r~ X rbi) = O (i = 1, 2, .• •• m), r~ x r~m+I) :I= o, deci rbi) = Al~-

- , (l - t 0 )m+l cm 1 m (l-t 0 )i-l
Avem P 0 P = (t - -10 ) (1 + "l))ro + (ro + 1 + e) =ii+ -(3 cu "1l =~ Af ➔O
(m + 1)! ,= 2 i!
• - • - -' - -<111+1) ( l - l 0 )m+I_

ş1 e ➔ O clnd l ➔ t0 , iar a = (1 + "l))ro, b = 1·0 + _e • _
ş1 o: = _
(l - 10 ) a, {3
-
=- - - - b. Sen-
(m + 1) I
~urile lui ii şi ~ depind de poziţia lui l faţă de 10 , iar ~ depinde şi de partitatea lui m. Astfel,
a= ku. cu k ~ O după cum t ~ 10 • Fie 1r un plan care trece prin r~ şi nu conţine pe ,tm+ll şi pe b,
iar a = plan (r~, ,tm+IJ) şi ere = plan (rbm+I>, b). Avem cazurile : I) m impar (fig. 21); clnd
t ~ 10 : ~ = k 2 b, adică se găseşte faţă de 1r tn aceeaşi regiune ln care se află rbm+ll. Deci, ctnd
Fig. 21
t E ft 0- e', t0 + e], arcul descris de P e situat de aceeaşi parte a planelor 11: şi a, cu conca-
vitatea lndreptată spre rl> i+ 1 >, fiind de o parte şi de alta a planului cr,; P 0 e un punct de on-
11
dula/ie ctnd m ~ 2. li) m par (fig. 22) ; după cum t :;: t0 : [3 = kb cu k :;: O. Deci„ faţă de 1r
şi cr, arcul descris de P e de aceeaşi parte ctnd t E (10 - e'; t0) şi de cealaltă parte clnd
284
t E (10 , 10 +
e:], traversind tangenta in P 0 (şi planele 7t şi a) cind t = t0 ; P 0 e un punct de inflexi-
m1e. Dacă m ~ 2, P 0 se numeşte punct sta/ionar (sin. : punct cu tangentă staţionară) de ordin m;.
ele corespund rădăcinilor l ale ecuaţiei
(35') r'(t) x r"<t> = o.

Să considerăm unele puncte singulare. P 0 e un punct (p, q)-multiplu dacă
,g> = o (i = 1, 2, .• . , p - 1), r~> <F o, ,&211 x r&«> = G(cx = p + 1.••.• , q - 1),

(:35")
~ . . .---~..-~--c;;...--.. . .~~-~-c;:, •o
Fig. 22
-· (l-l)P () (t-1)" ( - q-lpl(t-l)ot-p

Avem P 0 P =--0-(1 + YJ)ro'1' + 0
(ro">+e:) =ci+~ cu YJ = ~ o Âcx ➔ O
pi ql «=P+l ex!
şi e➔ O cind t ➔ to, iar a= (1 + Tj)rb >, b = rb"' + & şi ix=
21 (l - lo)P a, ~ = {l - 10
>" b.
pi ql
pi
Veclol'lll - - - - (r - r0 ) fiind coliniar cu ;: - r0 = P 0 P, deducem că secanta P 0 P are o-
(l - 10)7'
limită determinată (clnd P ➔ P 0) : e tangenta în P 0 la C, de vector director r~ 1 :
(35"') (r - r0) X r[,V> = O, adică r = r + ·x;:~>.
0
Sensurile vectorilor a şi ~ depind de parităţile lui p şi q. Notăm prin 1t± semiplanul conţintnd rb21 .,.
sau - r~ 1, prin at = semiplan o=&"1, b) şi prin ai' = semiplan ( - rb" 1, - b). Avem cazurile :
I} p par, q impar. «= k 2 rbPI şi ~ = hb cu Jr :;: O, după cum t ~ 10 ; rezultă : arcul P' P 0 din
unghiul diedru (1t+, a;) clnd t E (l 0 - e:', 10 ) şi arcul P 0 P clin unghiul diedru (n+, ai) cind
t E (10, 10 + e:], tangente în P 0 lui ,&v>. Deci P 0 e un punct de întoarcere de prima speţă (fig. 23).
li) p şi q pare. ci= k2ă şi ~ = h2 b, incit P e situat in unghiul diedru (n+, ai), Deci obţinem
arcul P'P0 clnd te [t0 - e', t0) şi arcul P 0 P clnd l E (t0 , 10 + e:], tangente tn P 0 lui ;:lf>; P 0 e
un punct de intoarcere de speJa a doua (fig. 24). III) p par, q impar. ci= ka cu k =l; O şi = h2 b„ J
după cum t =l; t0 ; P 0 e un punct de ondulaţie. IV) p şi q impare. ~ ·= kâ cu k =l; O şi ~ = hb-
cu h =l; O, după cum t =l; 10 ; P 0 e un punct de inflexiune. Obs. Pentru p impar, P 0 e un punct
singular aparent (al reprezentării parametrice); de fapt, e un punct ordinar cu tangentă staţionară.
285,
Se zice că ·Po e un punct multiplu de ordin m dacă
(351V) r (tJ = r (la) = . . . = r (lm), r' (t,) :/:, O cu t1 < la < . . . < lm ;
tn acest caz, prin P 0 trec m arce regulate ale curbe_i. Pentru m = 2, 3, 4, •.. , P 0 e un punct dublu,
triplu, quadruplu, ••• Obs. Rezultatele cuprind şi cazul plan, cind planele (rb211 , (rb'l1) şi (rl"'• b)
coincid. Api. Curba (10') are un punct dublu P 1(t 1 =. O) = P 2(t2 = 2) = (O, O, c). Punctul
P 0(t = O) = O E (25) e punct (2, 3) - multiplu.
Fig. 23
-(p)
r;, '
Fig. 24
3. LUNGIMEA UNUI ARC DE CURBĂ
39 Să se calculeze lungimea arcului curbei: a) x =cost, y = sin t,

z = t 2 /2; b) aJ = a eh t, .y = a sh t, z = at; c) x = t cos t, y = t sin t, z = t2 /2 ;
d) {J] = t cos 2t, y = t sin 2t, z = : t812 ; e) z = x2 , y 2 = 2xz; f) r= e"'(cos ti +
286
·+sin tj)+ (e0 ' - l)k, de 1a punctul unde intersectează planul Oxy la, punctul
cm;ent. De· asemenea,, să se găsească lungimea· arcului curbei: g) w = at,
·y = ~V2ln t, z "= a/t determinat de valorile t = 1 şi t · 10. ··
R. ln fiecare caz, punctul din Oxy corespunde lui = O. a) 2s = 1 t tY + t9 + ln(t +V1 + t 2
).
b) s = aV2 sh t. c) 2V2 s = tV2(1 2l2 ) ln (tV2+ +

V1 2t2 ). d) s = t + + + t • e) Se ia x = t ; 2
256 s = 14Y2 (16t +

9) V8t 2 9t + +
2 - 17 ln (16t 9 2 9t + + 4V2°VBt + + 2) lt. f) as= (ea,_
·- 1) V1 + 2a2 • g) s = 9, 9a. ·
40 Fiind dată curba în spaţiu : a) ro = (t + 2)/(t + 1), y = 2 (t - 2
-1)/(t 2 + 1), z = (2t·+ l)/(t + 1), să se determine lungimea arcului cuprins

2
între punctele de pe curbă situate la distanţe extreme de· originea reperului
de axe. De asemenea, se cere să se calculeze lungimea unei bucle a curbei :
1
b) ro= a(t - sin t), y = a(l - cost), z = 4a cos - - ; c) x = a(t - sin t),
2
y = a(l- cost), z = 4a sinf extremităţile buclei fiind în planul Oxz.
R. a) d2 = x2 + y2 + z 2 = 9/(t2 + 1) e minim pentru t = oo şi maxim pentru l =O; aces-
tor valori le corespund punctele O şi A (2, - 2, 1). Deci s = 3/2. Obs. Curba e o elipsă ln planul
2x + y - 2z = O. ln cazurile b) şi c), proiecţia curbei pe Oxy e o cicloidă, o buclă proiecttndu-se
după o arcadă a cicloidei; deci t E [O, 2rr]. Găsim: b) s = saV2; c) s = 4arr.
41 Să se studieze rectificarea rodoneei sferice.
R. Din (14'), deducem ds =-

n
+-
aV1- n
2
1 - -1- sm
1 n2
V. 2 q>
+
dtp cu nu = -rr
2
+t?; rec-
tificarea se efectuează cu ajutorul integralelor eliptice.
42 Să se găsească lungimea curbei închise

(35) x = a cos 3 t, y = a sin 3 t, z = a cos 2t.
\
43 Să se găsească lungimea arcului curbei x 3 = 3a 2y, 2xz = a 2 cuprins
între planele 3y =aşi y = 9a. De asemenea, să se scrie ecuaţiile tangentelor
în extremităţile arcului considerat.
· -+-
4 4
~aa a a a ) x - 1
R. Seia x = t; s = - 1 2 2
2x
- dx = 9a. Tangenta in A 1
(
a,-, - :-- =
2a a x 3 2 1
3y - a 4: - 2a . ( a ) . x - 3a y -9a 6z - a
- - - = - - - ş1 ln A„ 3a, 9a, - .--- = --- = - -.
3 - 1 •\ 6 3 27 - 1
44 Să se afle expresia elementului de arc al unei curbe în spaţiu dată :

a) prin ecuaţiile implicite (13) ; b) în coordonate cilindrice; c) în coordonate
sferice. Apl. a) Să se calculeze lungimea arcului curbei x3 = a2y, 6xz = a 2
cuprins între planele 6z = a şi 3z ·= a. b) Să se arate că arcul loxodromiei,
cuprins între 2 puncte de pe sferă, e proporţional cu diferenţa latitudinilor
celor 2 puncte.
a_ a_ a_
R. a) Notlnd v = -ax i + -ayj + -az k, avem şirul de rapoarte egale:
.
dx dy d: ds D(F, G) D(F, G) D(F, G)
~1 = â2 = 03 = 1vF x vG 1
cu -:)-' a,= -D(z,
.u1 = -D(y, -x)-' . .u3 = -D(x,
- y)-
(36)
287"
b) Trecerea de la coordonatele cilindrice (p, cp, z) la cele carteziene ortogonale (x, y, :) fiind
x = p cos cp, y = p sin cp, .z = .z, obţinem ds2 = dp 11 + p2 dcp2 + dz2 • c) Fie (31); ds2 = dr2 +
+r2 d82 + r2 sin2 8dcp2• Api. a) .6. 1 = - 6a2x, .6.2 = - 18x3, ~ 3 = 6a3z, I vF VG I = (18x' + a4)/x; x
1 ~a 18x'+ a' --
s=- dx = 25a3 /4. b) Avind (32) şi r = const., găsim s = rVh2 + 1(82 - 81)/h.
6a3 012 x2
45 Parabola logaritmică e intersecţia, unui paraboloid de rotaţie cu un

cilindru drept avînd generatoarele paralele cu axa paraboloidului iar curba
z
Fig. 25
directoare fiind o parabolă situată într-un plan perpendicular pe axa parabo-

loidului cu focarul pe această axă. Se cere: a) O reprezentare parametrică.
b) Proiecţia curbei pe planul ei de simetrie. c) Lungimea unui arc de curbă.
R. Ec. parabolei logaritmice slnt (fig. 25)
{37) x2 + y2 = 2pz, y2 = 4a(x + a) ; x = (l 2 - 4a 2)/4a, y = t, == (l 2 + 4a2) 2/32a2p.
~ dcp ~~ dcp
b) Parabola (x + 2a)2 = 2p:, y = O. c) Dacă a = 2p, s ) - =-+p
3
p - - , unde cp e
0 cos cp O cos2 <p
definit de 4a4 tg2cp = t 2(l 2 + 4a2), integrarea efectuindu-se cu ajutorul funcţiilor elementare. Dacă
a #:- 2p, rectificarea se realizează prin integrale eliptice.
48 Se numeşte elice (sin. : elice cilindrică, elice generală) o curbă în spaţiu

ale cărei
tangente formează unghiuri egale cu o direcţie fixă. Să se arate
că sînt caracteristice pentru elice proprietăţile: a) distanţa pe generatoarea
cilindrului (pe care e situată elicea) de la un punct oarecare al elicei pînă
la o secţiune dreaptă a cilindrului e o funcţie liniară de abscisa curbilinie pe
secţiune; b) abscisa curbilinie a unui punct de pe elice e funcţie liniară de
abscisa curbilinie a proiecţiei punctului pe secţiunea dreaptă; c) prin desfă
şurarea cilindrului pe un plan, elicea se aplică pe o dreaptă (proprietatea
geodezică) . .A.pl. a) Să se obţină ecuaţiile normale ale elicei circulare (6),
respectiv ale elicei cilindra-conice (9). b) Să se arate că e o elice curba :
b 1 ) m = a(t - sin t), y = a(l - cost), z = 4a cos-'-; b 2 ) r = a(3t - t 3 )Î +
2
+ 3at J + a(3t + t
3 3 )k. c) Locul punctelor de intersecţie al tangentelor
288
unei elice cu un plan perpendicular pe generatoarele cilindrului. d) Proiecţia,
paralelă a, unei elice circulare pe un plan perpendicular pe a,xa, cilindrului.
R. Dreptele de direcţie fixă duse prin punctele curbei formează o suprafaţă cilindrică; dacă
ţ5 = versor direcţie fixă, iar C0 : r0 = r0 (t) e secţiunea dreaptă a cilindrului, avem p. r~ = O. Ecua-
ţia elicei
(38) r = r0 (I} + f (t)p,
z
Fig. 26
,...._
funcţia f (l) = P 0 P dctcrminlndu-se din condiţia cos (r', p) = k (fig. 26); deducem (1 - k2) r'2 =
=k2 ,~2, adică ( a = k/ V1 - k2, b = c~nst. de integrare; Î'~-!- ; )
(38') f (t) = i r~
a I (I) I dl + b.
a) a= 11 r~ I dt e arcul secţiunii drepte; P P = a a + b. Obs. a

0 1) Cu O: lip şi Oxy planul secţiunii
drepte a cilindrului, ecuaţiile elicei slnt
(38") x = x (a), y = y (a), z = aa + b cu (dx/da)2 + (dy/da)2 = 1.
a 2) Prin translaţia x = X, y = Y, z = Z + b, putem considera cazul (38") cu ,b =
O. Reciproc,
curba (38") e o loxodromă a cilindrului pe care e situată. b) Elementul de arc al elicei (38") e
ds 2 = [(dx/da)2 + (dy/da)2 + a 2] da2 = (1 + a 2) da 2,
căci a e abscisa curbilinie (arcul) pe secţiunea dreaptă; rezultă
(38"') = a V1 + a2 + c.
s
Reciproc, din (38"') deducem dz/da = a, sau tncă z = aa + b; căci
(ds/da)2 = 1+a = 2 (dx/da)2 + (dy/da)2 + (dz/da) 2

iar (dx/da)2 + (dy/da)2 = 1.
c) Dacă desfăşurăm cilindrul pe un plan, generatoarele se aplică pe o familie de drepte paralele,
iar secţiunea dreaptă după o perpendiculară OX pe aceste drepte. ln acest caz, a devine abscisă
pe OX iar cota devine ordonată faţă de OX, elicea apliclndu-se pe dreapta
Y = aX + b.
19 - c. 2830 289
Reciproca e adevărată; căci, din această proprietate se deduce că ungl.liul format de curbă cu gene-
ratoarea e constant. Apl. a) Găsim
s . s h
(39)
x = r cos Vrs + ks , y = r sm Vr2 + k"' , z = Vr2 + kB •
Obs. Lungimea pasului elicei (6), adică arcul dat de t E (O, 21t], e s = 21t Vr 2 + J..-2. Pentru elicea
(9), cum s = « ekl (k« = Va 2 (J..4. + 1) + b2 k2 ), găsim
8 8 8 1 5
(40) x = a- -
«
cos (...!...
k
ln-
«
-) , y =a-
«
- sin (--ln -
k
-) ,
«
z = b ~-
«
Fie a= ~ Vdx2 + dy2 = ac7d Vk" + 1/k arcul pe secţiunea dreaptă; atunci
(40') x = v__
k cos ( -1l n k ) yy-- ,
k"+1 k a k 2 +1
sau încă, notlnd -r = k/a Vk" + 1 şi h = 1/k,
(40") x = a-r cos (h ln -r), y = a -r sin (h ln -r), z = b -r.

/"..
b) Cu 6 = r', ic : b1) 6 = 71t/4; b 2) 6 = 1t/4. c) Tangenta ln P (a)E (38") taie planul 1t: z = h
in N: X= x - (a+ (b - h)/a) x', Y =y- (a+ (b - h)/a) y', Z = h. Dacă P' e proiecţia lui
/
/
/
/ /
/ /
/ /
Fig. 27
P pe :,; iar P~ (a0 = (h - b)/a) e pe secţiunea dreaptă din acest plan, atunci P'N = arc P~ P' r
r
(fig. 27); deci N descrie o evolventă a lui (corespunzătoare lui P~). d) O cicloidă alungită, obiş
nuită sau scurtată, după cum unghiul format de dreapta directoare a proiecţiei cu axa cilindrului
e mai mic, egal sau mai mare dectt cel (constant) format de tangentă la curbă cu axa cilindrului
(fig. 28).
290
z z z.
Fig. 28
4. PLANUL OSCULATOR
47 Să se găsească punctele curbei a;= 2t - 1, y = ts, z = 1 - t 2 ale

căror plane osculatoare sînt perpendiculare pe planul 7x - 12y + 5z - 6 =0. ·
R. Fie v (3t ,~. 6t) şi N (7, -12, 5) vectorii normali la planul osculator şi, respectiv, la
2
·planul dat. Din v. N = O se obţine t1 = -2 şi t2 = 4/7. ·
48 Să se determine punctele curbei x = l + t 3 , y = -2t, z = t4 -1

.ale căror plane osculatoare sînt paralele cu dreapta (x
=- (z - 7)/12.
+ 4)/7 = -y/2 =
49 Fie curba în spaţiu (fig. 29)
( 41) O : a; = ± a eh t, y = b sh t, z = ct.
Se cere : a) În ce caz curba e o elice, numită elice hiperbolică. b) Să se scrie
ecuaţiile urmei pe Oxy a planului osculator n în P Ia O şi să se determine
înfăşurătoarea r a acestei urme. c) Să se arate că punctul caracteristic Q
al urmei se află pe tangenta în P la O.
R. a) ds e proporţională cu o coordonată a lui Pe C dacă a= c: s = Va 2 + b2 sh t. Obs.
,,r-.. r2- -2
cos (r', ]) = b/ l a + b = const. Elicea e pe cilindrul hiperbolic (x/a)2 - (y/b) 2 = 1. b) ~ :
291
bcx shl - acy eh t - abz - abcl = O. Urma: bx sh l - ay eh l - abt =O,:= O. r: x = a (eh t -
- t sh l), y = b (sh t -t eh l), z = O. c) Q, punct curent pe r, e pe tangenta ln P la C. ·
50 Se cere ecuaţia planului supraosculator al curbei x = t, y = t2 ,
z + 4t3 •
= t4
51 Fiind dată parabola cubică (22), se cere: a) Să se determine proiec-
ţia curbei pe Oxy din punctul n (O, O, 1). b) Să se arate că planele osculatoare
·-· ---
y
a-2; b ... :,5
Fig. 29
1t (ale curbei) care trec prin n taie planul Oxy după tangentele inflexionare
ale curbei proiecţie.
R. a) Generatoarele prin .O, ce se sprijină pe curba (22), generează conul x3 - y3 +
+ xy(z - 1) = O. Curba proiecţie e unicursa1ă : x = l/(1 - t3 ), y = t 2/(1 - t3 ), z = O, avtnd un nod
în O, cu tangentele Ox şi Oy (fig. 30). Punctele şi tangentele inflexionare slnt I 1 (1, 1, O) şi 3x - 3y -
- 1 = O, z = O, 12 (1, e, O) şi 3ex - 3 e 2 y - 1 = O, z = O, 13 (1, e2, O) şi 3e 2 x - 3 e y - 1 = O,
z = O cu e = (-1 + tV3>i2:-"b) 1t: 3l 2 x - 3ty + z - t3 = O trece prin .O dacă t3 - 1 = O; ele
slnt 3x - 3y + z - 1 = O, 3ex - 3e2y + z - 1 = O şi 3e 2 x - 3ey + z - 1 = O.
52 Planele osculatoare ale cubicei (22') în 2 puncte în care produsul
coordonatelor curbilinii este -2 sînt perpendiculare.
53 Fie cubica O de ecuaţii (30). Se cere: a) Să se arate că perpen-
diculara d din Pe O pe Oz se găseşte în planul osculator 1t în P la O. b) Să
se determine planele osculatoare ale curbei care trec prin n (2a, -b/3, -60).
c) Să se demonstreze că locul punctelor în care tangentele la O înţeapă planul
1t0 e înfăşurătoarea intersecţiei planelor osculatoare cu 1t0 , unde 1t0 e planul
osculator în O la O. d) Să se arate că 4 puncte P, (i = 1, 2, 3, 4) oarecare de
pe O şi planele lor osculatoare formează tetraed1'e Mobius (înscrise şi circum-
scrise în acelaşi timp unul altuia). e) Dacă tangenta în .A. ( a) taie planul
292
osculator din B ( ~) în O şi tangenta în B tai~ planul osculator din .A în D,
să se calculeze volumul tetraedrului .A.BOD.
R. a) d: x/at = y/bt 2 = (z - ct 3)/0, 1t : 3t 2 x/a - 3ty/b + zfc - t 3 = O. Dar de n. Sau :
planul osculator ln P la C taie pe Oz într-un punct care are aceeaşi cotă ca P. b) ne 1t dacă
------- -------- .. _.. ___ .. ___ ..

.. __
''
''
''
''
''
' ' ',
''
Fig. 30
t3 - 6t 2 - t + 6 = O cu rădăcinile 11 = -1, 12 = 1, 13 = 6; deci : 3x/a + 3y/b + z/c + 1 = O,

3x/a - 3y/b + z/c - 1 = O, 108x/a - 18y/b + zfc - 216 = O. c) 1t0 = Oxy; parabola 3x = 2at,
3y = bi2, z = O. d) Planul osculator (ln Pi la C) r.,: 3t] x/a - 3t1y/b + :/c - ,, = O. Planele 1t1 ,
293
n 2 şi n 3 se taie in P~ (a (/ 1 + /2 + t3 )/3, b (l 1t 2 + t1l3 + /213)/3, cl 1l2l3 ) situat 1n planul P 1 P 2 P 3 : (l 1t2 +
I • p'
.. 3) x/a - (11 ,+ ,12 ,+ ,13) y/b + z/c - l1l2l3 = O., ,Analog
f
+ /1/ 3 + t„t obţinem pe P1, P2 ş1 s. Tetra-
, '
edrele P 1 P 2 P 3 P 4 şi P1P2PsP4 slnt astfel că P 1 E P2PsP4 şi P1 E P 2 P 3 P4 etc. (sînt tetraedre
Măbius). Obs. Proprietate mai generală, pentru o cubică strlmbă oarecare. e) C (a (2<X +())/3, b (cx2 +
+ 2<X())/3, c<X2()), D (a (<X + 2())/3, b (()2 + 2cx~)/3, CIX~2), 2.33 V = abc (~ - <X) 6•
54 Fiind dată cubica O de ecuaţii (20) - (20'), să se arate : a) Printr-un
punct oarecare P din spaţiu se pot duce 3 plane osculatoare la O şi că
planul punctelor de contact trece prin P. b) Dacă O are direcţii asimpto-
tice reale distincte, ecuaţiile ei pot fi puse sub forma
(44) x = A/(t + a), y = B/(t + b), z = O/(t + o) (a#: b#= o).
R. a) Planul treclnd prin 3 puncte t, (i = 1, 2, 3) ale cubicei e
(45) (A 1 ai - B 1a 2 + Cia3 - D 1) x + (A 2 a 1 - B 2 a 2 + C2 a 3 -:- D 2 ) y + (A 3 ai - B 3 a 2 + C3 cr3 -
- D 3) :: + A4 a 1 - B,a2 + C4 a 3 - D4 = O,
Ai, Bi, .. . fiind coeficienţii lui ai, bi, . •• tn dezvoltarea determinantului la, b, di I iar cri c, = t1l,i3 ,
cr2 = tit2 + t„,t3 + t3li, a3 = 11 + t2 + t3 • De unde, cum 11, t 2 , 13 se confundă cu t, deducem ecuaţia
planului osculator :
(45') (Ait 3 - 3B1t2 + 3C1t - Di) x + (A 2l3 - 3B2 t 2 + 3C2l - D 2 ) y + (A3 t3 - 3B3 t 2 + 3C3 t -
- Da) z + Ali - 3B,t 2
+ 3C4' - n, = o.
Rădăcinile li (i = 1, 2, 3) ale + 3yl + 8 = O verifică relaţia <Xa 1 + ()a2 + ya3 +
ecuaţiei <Xl 3 + 3()t 2
+8=0 (datorită relaţiilor lntrc coeficienţi şi rădăcini).
Deci, pentru P(x, y, z) dat, rădăcinile ecuaţiei
(45') verifică relaţia (45), adică planul punctelor de contact trece prin P. Obs. In cazul (44), planele
(45) şi (45') se scriu
(
44
,) (1 1 + a) (1 2 + a) (13 + a) x + (li + b) (1 2 + b) (13 + b) y + (li + c) (1 2 + c) (1 3 + c) :: = l
-A~-ij~-tj B~-tj~-aj C~-aj~-ij
şi
(44") (l + a)3 x + (l + b) 3 y + __(t_+_c_)3_ _ z= 1.

A~-ij~-tj B~-tj~-aj C~-aj~-~
b) Tangenta într-un punct de la infinit al unei curbe algebrice e o asimptotă a curbei. Tangenta
într-un punct l al cubicei (20)-(20') are direcţia l = P~ (t) P 4 (t) - Pi (l) P~ (I), m = P~ (t) P4 (t)-
- P 2 (t) P~ (t), n = P~ (t) P4 (t) - P 3 (t) P~ (t). Deci unei rădăcini (reale) 10 a lui P4 (t) = O li
corespunde o direcţie asimptotică de direcţie l = Pi (t 0 ), m = P 2 (t0 ), n = P 3 (t0 ) . Prin ipoteză,
fie P 4 (t) = d 4 (t + a) (t + b) (t + c). Cu O (t =OO)E C: P, (l) slnt de grad 2 tn t; lu1nd axele
paralele cu direcţiile asimptotice, avem P," (-a)= P 3 (-a)= O, Pi (-b) = P 3 (-b) = O şi
P 1(-c)=P2 (-c)=O, tnc1t P 1 = <X1 (t + b) (t + c), P 2 = oc2 (t + a) (t + c), P 3 = <X3 (t + a) (t + b).
Dacă direcţiile asimptotice slnt triortogonale, se spune că cubica e echilater<i. ; ln acest caz, reperul
cartezian e ortogonal. Ex: x = 1/(t -1), y = 1/(l + 1), z = 1/l; planul osculator 7t in t : (t - 1)3 x+
+ (t + 1)3 y - 2t3 z - 2 = O, planul 1t123 care trece prin t,: (t1 - 1) (12 - 1) (l3 - 1) x + (li +1)
(t 2 + 1) (1 3 + 1) y - 2lif,i,l3 z - 2 = O. 1nsă, din P 0 E n, avem a 1 = (IX - ~ + 2)/(<X + ~ - 2y),
a 2 = 3 (ot+ ~)/ (oe + ~ - 2y), a 3 = 3 (IX - ~)/(ex + ~ - 2y) tnclt 1t123 : (-4~ + y + 1) x + (4cx -
- y + 1)y - (<X - ~ + 2):.: - (ex+ ~ - 2y) = O şi P 0 (ex,~. y)E 1t123 ,
55 Să se arate că planul osculator 1t al unei elice conţine normala cilin-

drului (pe care se găseşte elicea).
R. Normala (tn P) la cilindru e normala (ln P) la secţiunea dreaptă dusă prin P, deci
x' (X - x) + y' (Y - y) = O, Z - :: =O.Din (38"), prin derivare, obţinem -x"/y' = y"/x' = k;
1t (in P) : - a [ x' (X - x) + y' ( Y - y)] + Z - : = O aparţine fasciculului de plane a vlnd nor-
mala la cilindru ca axă (fig. 31). De exemplu, la elicea circulară (6), 1t : k (X sin t - Y cos l) +
+ a (Z - kl) = O conţine intersecţia planelor Z = kl (perpendicular pe axa cilindrului) şi Y =
= Xtg t (care trece prin axă).
294
56 O condiţie necesară şi suficientă ca o curbă strîmbă să fie elice e
ca planul său osculator să facă un unghi constant cu o direcţie fixă.
-
R. Fie (38"). Normala planului osculator e N( - ax', - ay': 1); rezultă cos (N, k) =
A
= 1/Va2 + 1 = const. Reciproc: dacă se ia Oz paralelă direcţiei fixe şi arcul a al proiecţiei curbei pe
f!:Y ca parametru, curba are ecuaţiile x = x(a), y = y(a), z = z(a) cu x'2 + y' 2 = 1. Atunci
Fig. 31
-- A.
N(A, B, C) cu A = y'z" -kx'z', B= -(x'z" +ky'z'), C=k; din cos (iv, k)=k/ Vz" 2 + k2(z' 2 + 1) =
= /1( III I < 1) şi notlnd a /1 = 1 - h , obţinem ecuaţia diferenţială z"2 + k2 (z' 2 - a 2) = O cu
2 2 2
~oluţia generală .: = - ~ cos (ka + k0) + k1 şi soluţia singulară z = aa + b. 1n primul caz,

k
.!urba e plană (A' = B' = C' = O); 1n celălalt caz, curba e o elice.
57 Se numesc curbe tetraedrale curbele ale căror tangente aparţin unui
complex tetraedral; astfel de curbe se zice că sînt curbe anarmonice (sin. :
cut·be "W) dacă există o relaţie omografică între coordonatele punctului curent
al curbei şi parametrii directori ai tangentei în acel punct. Se cere: a) Să
se afle ecuaţiile curbelor unui complex tetraedral. b) tn cazul curbelor anar-
monice, să se arate: b1 ) un punct Pal curbei şi punctele P,(i = 1, 2 3, 4), în
care tangenta în P intersectează feţele x, =Oale tetraedrului dat, formează
un sistem proiectiv invariant; b 2 ) planul osculator în P şi planele deter-
minate de tangenta în P şi vîrfurile A, ale tetraedrului dat formează, de ase-
menea, un sistem proiectiv invariant . .A.pl. Faţă de tetraedrul asociat, să
se afle traiectoriile subgrupului (al grupului proiectiv)
xi = x1 /A, x; = Acxx 2 , x; = ,..~ x3 , a:; = a:4 (ex= a 1 /a 2 , ~ = b1 /b 3 ).
R. a) Un complex tetraedrul e constituit din dreptele ale căror puncte de intersecţie cu feţele
unul tetraedru dat formează un raport anarmonic constant; definiţia a,ind un caracter proiegiv,
fie tetraedrul format din planele de coordonate. şi planul impropriu. Intersecţiile tangentei R =
= r + p dr cu feţele tetraedrului corespund valorilor -x/dx, - y/dy, -z/dz, oo ale lui p. Din
(-x/dx, -y/dy, -z/dz, oo) = k şi notind k = (a - c)/(b - c), obţinem o ecuaţie diferenţială de
295
tip Monge: (b - c):rdydz + (c - a)yd:dx + (a - b):dxdy = O, echivalentă cu (a+ l)dx/:r =
= _(b + t)dy/y = (c + t)dz/z, t determinat de primele rapoarte. Dacă f(l) e valoarea comună a
rapoartelor, cu (X(i) = ~f(l)dt/(a + t), ~(t) = ~C(l)dt/(b + t), y{t) = ~f(t)dt/(c + t), dec;~1 cem că ecu-
aţiile curbelor unui C(lmplex tetraedral sînt

(45) x = ecc<t>, y = e~lf>, z = eY(t).
z
q=2
p=3
k=f,5
q'=3
p'=2
h=3
l·ig. J..!
b) Obţinem curbele anarmonice în spaţiu clnd a+ t, b + t, c + t slnt lntr-un raport constant
(a + t)/l = (b + t)/m = (c + l)/n; obţinem ecuaţille (fig. 32)
xl = i.t, ym = µt, zn = vt (:>.., µ, v-const.); x«y = const •., x~z = const.;
(45')
x~ 1 x~• x:• = const., x~1 3 x: x:' = const. (a1 + a2 +a,=
O, b1 + b3 + b, = O).
b1) (PP1 P 2 P,) = (a 1 + a 4)/a4, (PP1 P 3 P4 ) = (b1 + b,)/b,-b2) Proprietatea e duală celei precedente.
296
Api. Putem schimba parametrul astfel incit transformarea identică să se obţină anullnd noul para-
metru; luăm Â = 1 + a. ln coordonate neomogene (a1 = a) : x' = x/(1 + a)= (1-a + a2 - •• )x =
= x + ~~al+ .. . , y' = (1 + a)(I. y = (1 + ixa + ... ) y = y + ~îa1 + .. . , z = (1 + al z = (1+
ar
+ ~a + ... ) : = : + ~Îa1 + ... ; deci operatorul infinitezimal al grupului c X 1f = ~i
ax =
-v
ar 8( ar dx dy dz
ax + a.y -ax + (3: -OZ
= - x -- • Ecuaţiile diferenţiale ale grupului sint-- =
-X y = -şi
-- z
admite
Integralele prime (45;). Obs. O curbă anarmonică (45) e transformată tn ea insăşi de grupul consi-
derat (proprietate esenţială).
58 Să se arate că planele osculatoare duse în patru puncte coplanare

P,(i = 1, 2, 3, 4) de pe curba strîmbă
(46) a; = at, y = bt2 , z = ct4
retaie curba resp. în punctele P~ care sînt de asemenea coplanare.
!!· Pi(li)E (46) dacă 11 + 12 + 13 + 14 = O (condiţia necesară şi s~ficientă); se obţine ,din
lat; btţ ctf 11 = O. Planul osculator tn Pi taie curba în Pi de 3 ori şi in Pi, Incit avem 3t, + li =
= O. Or Lit; = -3 Lili = O.
59 Dacă planul osculator 1t0 în punctul curent al unei curbe. în spaţiu
trece printr-un punct fix .Q sau e staţionar, curba e plană . .A.pl. a) Curba
5a; = 3t3 + 4, 5y = -t2 + 1, 5z = 4t 3 - 3 e plană. b) Să se determine
funcţia f(t) astfel ca a; = a cost, y = a sin t, z = f(t) să fie plană.
ecuaţii I:.
y
R Fle curba C de (3), Cu O= O, "•: y' :, I= o. M' = li X

x'
y
y'
z
z'
li ;
I x'' y" =" I
dacă r(M) =
1, deci x'/x = y'/y = z'/:, integrJnd, obţinem dreapta d: x = ay = bz şi OE d. Dacă
r(M) = 2, fie xy' - x'y =/:- O; există Â şi µ astfel ca i.x + µy + z = O, ).x' + µy' + z' = O, ).x" +
+ µy" + :" = O. Derivind primele relaţii şi ţintnd scama de ultimele, deducem ).'x + µ'y = O,
)..'x' + µ'y' = O, cu soluţia i..' = µ' = O; deci C e în planul r.0 : x + y + z = O şi OE 1t0 • Punctele
cu r. 0 staţionar slnt date de
x' y' :'
(4i) x" y" z'' =0.
x'" y'" :'''
Fie x'y" - x"y' =O; există A şi µ astfel ca:'= AX'+ µy', :" = AX"+ µy", z'" = ).x"' + µy"'.
Analog : C e ln planul : = ÂX + µy + v. Reciproca e adevărată : derivînd ecuaţia (23), rezultă
Ax'+ By' + C:' = O, ••. , Ax"'+ By'" + Cz'" = O în fiecare punct, adică (47). Api. a) 1t0 :
-4x + 3: + 5 = O nu depinde de t. P(t = O) = (4/5, 1/5, -3/5) - punct singular. Luînd ca
Ox' tangenta în P şi ca Ox'y' planul curbei : 5x' = t 2, y' = t 3, z' = O; b) Din (47) : f(l) = Act +
+ Be-t + C.
60 Numind plan tangent în P la o curbă în spaţiu O orice plan ce
trece prin tangenta în P la O, să se arate că planul osculator r.0 în P la
O e planul tangent r. (în P) cel mai apropiat de curbă.
R. Cu N(A, B, C) versorul normală al lui in P(t) E (16), avem N,(fi - r) = O, N, r' = o.
1t
-·· 1 ·- 1 --
Fie P'(t + t::,_t) E (16). Distanţa de la P' la 1t e 8 = N • t::,_r = -- N · r" t::,_t2 +-- N, r'" t::,_t 3 + ...
2 6
(de ordin 2 în t::,.t). Pentru 1r0 avem şi N, r" = O; deci 8 = ~ N •r"' t::,t3 + .... (de ordin 3 ln 61)
6
297
şi n 0 traversează curba (ln P). Planul osculator (ln P la C) e sta/ionar dacă distanţa 3 e
cel puţin de ordin 4 1n 6,t, după cum ae de ordin impar sau par ln 6,l, n 0 staţionar traver-
sează sau nu curba (ln P).
61 Numind plan asimptot al unei curbe în spaţiu O planul astfel ca dis-
tanţa dintre un punct variabil al lui O şi plan tinde spre zero cînd punctul
tinde pe curbă, spre domeniul de la infinit, să, se găsească, planele asimptote
a.le curbei (44).
R. Pentru o curbă algebrică, planul asimptot e planul osculator n 0 lntr-un punct de la
infinit Pa:, al curbei. In general, dacă n 0 (ln P la C), situat Ia distanţă finită, are o poziţie limită
determinată cind P➔ Pa:,, curba se comportă asimptotic ln raport cu acea poziţie limită. In P'(-a)=
= (O, B/(b - a), C/(c - a)), rr0 : (b - a)9 y - (c - a) 2z - B (b - a) + C (c - a) = O etc.
5. PLANUL NORMAL LA O CURBĂ STRÎMBĂ
62 Să se determine punctul curbei (7) al cărui plan normal conţine ori-

ginea axelor de coordonate.
63 Să, se arate că planele normale la curba x = a cos ·oe sin t, y =
=asin oe sin t,. z = a cost ( oe-const.) trec printr-o dreaptă fixă.
R. Aparţin fasciculului de axă x + y tgoc = O, z = o. Obs. Curba e un cerc; deci planele
normale trec printr-o dreaptă fixă.
64 Să se arate că, dacă planul normal în punctul curent al unei curbe

în spaţiu O trece printr-un punct fix n, O e o curbă, sferică. Reciproca e
adevărată Y.A.pl. a) O : m = a (1 - cost), y = a sin t, z = 2a cos-t- e o curbă
2
sferică Y b) Se cere condiţia ca ecuaţiile (10) să fie ale unei curbe sferice.
R. Fie a = O!l, deci a' = O. Ecuaţia planului normal la curba (16) e
(48) rrn: (R - r).r' = o.
OE 1",i dacă (a - r) .r' = o. adică (ă - r) .(r - ă)' =· o sau~ (r - ă)2 =o; deci (r -a)II = b'
dt
adică PE C astfel că OP= r satisface ecuaţia sferei (R - a)2 = b9 •
Reciproca e adevărată. Apl. a) O E 1tn, b) a = b = c.
65 Să, se găsească, relaţiile între a, b, c, k ast,fel ca ecuaţiile m = a cost+

+ b cos ( a: + 1) t + c cos ( oe - 1) t, y = a sin t + b sin ( oe + 1) t - c sin ( oe-
- l)t, z = k (1- cos oe t) să reprezinte o curbă, sferică, (cicloida sferică).
66 Se numeşte curbă izotropă (sin.: curbă minima) o curbă O ale cărei
tangente sînt drepte izotrope. Se cere : a) Să, se a.rate că, de-a. lungul unei .
curbe izotrope, planul normal şi cel osculator coincid. b ). Să se dea o repre-
zentare parametrică finită pentru O. c) Să se arate că, planele osculatoare
la O sînt tangente ombilicalei. d) Să se demonstreze că, orice curbă, izotropă
e o elice pe orice cilindru care conţine curba (teorema Lie). e) Printr-o trans-
formare logaritmică, putem reduce curbele tetraedrale în curbe izotrope•
.A.pl. a) Să, se determine curbele izotrope plane. b) Punctele care împart in
acelaşi raport segmentele care unesc punctele omologa a 2 curbe izotrope
descriu o curbă izotropă,. c) O :a: = a cos t, y = a sin t, z = a i t e o elice
izotropă,.
298
R. a) Cum f' 2 = o, deci r' . Î'" = o, avem r' = )."f' X r". b) Putem lua r' = [(1 - u2) l +
i
V
+i (1 + u2) J - 2uk]. Cu a (u) = J v (u) du, 't'(u) = a (u), du, obţinem
(48) x = (1 - u2 ) a + 2u't' - 2 ~ -rdu, y = i [(1 + u2 )a - 2u't' + 21 Tdu), z = - 2 (ua - ':").
Lutnd ~ 't' (u) du= -if(u)/2, rezultă parametrizarea
(48') x = i (f - uf' - (1 - u2) f"/2), y =r- uf' + (1 + u2 ) f"/2, z = -i (f' - uf"),
clnd trebuie să se ia v (u) = -if"'/2 ln reprezentarea lui r'; punînd ~ T(u)du = f (u) iar v (u) =
= f"' (u), găsim reprezentarea lui Weierstrass. c) Imaginea sferică a tangentelor lui C c un arc de
curbă ombilicală a sferei unitate. Obs. c1 ) Tangentele lui C stnt paralele cu generatoarele conului
izotrop J{: x2 + + =
y2 z2 O sau J{: x = v (1 - u2 ), y = iv {1 + u2 ), z = -2uv; planul tangent
la K e paralel cu planul osculator la C. c2) Tangentele lui C apartin unui complex de gradul 2
(dreptele ce se sprijină pe o curbă dată depind de 3 parametri: formează un complex, iar para-
metrii ei slnt legaţi printr-o relaţie de gradul 2: r' 2 = O). d) Cu generatoarele cilindrului paralele
cu Oz, pentru o elice avem dz2 / Vdx2 + dy 2 = ctg Oşi 6 = const. Luind ctg0 = i, obţinem o curbă
izotropă. e) Prin x' = ln x, y' = ln y, z' = ln z, ecuaţia diferenţială l\fonge definind curbele tetrae-
drale (v. probl. 57) devine (b - c) dy dz + (c - a) dz dx + (a - b) dx dy = O; tangentele (dx,
dy, dz) care o satisfac stnt paralele cu ptnza conului (b - c) yz + (c - a) zx + (a - b) xy = O,
tăind planul impropriu după o conică. Prin o transformare proiectivă putem reduce conica la ombi-
licală. Apl. a) Cu C tn Oxy, avem r' 2 = x' 2 + y' 2 = O, adică y + ix = const. : în plan, singurele
curbe izotrope sini dreptele izotrope. b) Fie 2 curbe date prin acelaşi parametru u şi funcţiile
f (u) şi g (u); un punct oarecare al dreptei care uneşte puncte omologe (pentru acelaşi u) arc coordo-
natele de forma (58') cu funcţia (( + tg)/(1 + l) cut un nou parametru; pentru t = const., obţinem
o nouă curbă izotropă. c) ctg 0 = i.
67 Podara unei curbe în spaţiu O, în rapott cu un pimct n, e locul punc-
tului de intersecţie M al tangentei în P la O cu planul prin n paralel cu
planul normal în P la O; să se găsească ecuaţiile podarei curbei O în raport
cu originea O. .A.pl.: O e o elice circulară.
R. Cu ~fi' = ff' + gg' + hh', ~f' 2 = f' 2 + g' 2 + h' 2, podara arc ecuaţiile (fig. 33)
(49) x = f - f'~ff'/~f' 2, y = g'~ff'/~f' 2, z = h - h'~ff'/~f' 2 •
11 -
Fig. 33
299
Apl. Podara elicei (6) e spirala hiperboloidică de ecuaţii (fig. 34)
2 r2kt
x = r ( cos t + -
k2t- sin t) • y t cos t ) , ==--.
= r ( sin t - -k -
rs+ks r2+k2 r2 + k2
68 Să, se afle normala la, curba, (25) care întilneşte axa O«J.
Fig. 34
R. Normala e dreapta care trece prin Pe (25) şi punctul A unde planul normal tn
P la curbă taie axa Ox.
69 Fie curba O: aJ = ln t, y = 2t, z = t 2 • Se cere: a) Să se determine
punctele de pe curbă ale căror plane normale sînt paralele cu dreapta, aJ +
+ 4y = O, y - z = O. b) Să se arate că, normala principală, în orice punct
al curbei e paralelă, cu un plan.
R. a) t = 1; :a: + 2y + 2z - 6 = O. b) (x - ln f)/2t = (y - 2t)/(2t - 1) = -(z - t2)/2t; % +
+ z = o.
70 Să, se găsească, ecuaţiile vectoriale ale muchiilor şi feţelor triedrului
8-JJ' (triedrul Serret-Frenet) asociat curbei (16) în punctul său curent •
.Apl. a) Elicea circulară (6). b) Versorii fundamentali ai triedrului 8-F pentru
300
= a (t - sin t) i + a (1 - cost) J + 4a cos - k. c) Ecuaţiile inter-
1
curba r 2
secţiei muchiilor triedrului S-F cu Oxy, cînd arcul s e parametrul curbei.
R. Vectorii tangentă, normală principală şi binormală stnt
(50) Ţ = r', v = (r' x r"> x -;, =:= (r' 2) r" - (r' •r") r', if = r' x r";
deci ecuaţiile vectoriale ale tangentei, normalei pril!cipale şi binormalei:
(50') R =;: + ).r', R =;: + i. [(r' ) r" - (r' •r") r'l, R = r +). (r' x r").
2
Planul normal, planul osculator şi planul rectificant au, respectiv, ecuaţiile

(50") 1t'n: = o, 1t'o: (R - r r' r") = O, 1t'r: (R - r r' X r" r') = o.
(R - r) . r'
Api. a)-::: - (x - r cos t)/r sin t = (y - r sin t)/r cost = (z - kt)/k, v: x/cos t = y/sin t = (.:: -
-kt)/0, ~ : (x - r co~t)/k sin l = - (y - r sin t)/k cost = (z - kt)Jr, 1t'n: rx sin t - ry cost - kz +
..-..
+,k ~t = O, 1t' kx siu t - ky cost - r:; - rkt = O, 1t'r : x cost + y sin t - r = O. Obs. cos (i, k)=
2
..-... 0 :
k/v ,- ;- 2
K , cos (v, J..-)= O (normala principală coincide cu normala la cilindru tn punctele elicei),
A. .
cos(~~ k) = rtV r + k
2 2
• b) Versorii fundamentali ai triedrului S-F stnt
<50'")
-
t
Ţ r' dr
= 1::::1 = ~= ~•
_ V I
d2 r d2 i -
n = Ivi= ds2 ds2 ' b =
Î3 r'
l~l = Ir' x
X r"
r"I =lxii.
1
Deci t- 1
= -. {sin - t i- + cos -t j- - -) _
k , n = cos - l i- - sin -tj ,
- -
b 1 ( sin -
= - -- t
i- +
v2 2 2 2 2 1· 2 2
+ cos -½- J+ k )· Obs. cos ({'k) = cos ({,'k) = - 1JV2, cos (ii, ÎC) = O; deci curba e o elice.
c) Avem r' 2 = 1 şi r' . r" =o; din R .ic= o se determină )..
71 Să se determine fun_cţia f (t)_astfeţ_ ca, una di~ mucbJile trie<!_. S-F

asociat curbei: a) r = f (t) i + sin tj + t k, b) r = t i + t 2 j + f (t) k să fie
mereu paralelă cu planul Oxy.
R. a) ~. k :/; O; v. k = O dacă sin 21 - 2f'f" == O, cu f (t: = ~ VC1 - cos2 t dl + C2 ; ~. k = O
dacă f' sin t + f" cost= O, adică f (t) = C1 sin t + C2 • b) Ţ. k = O clnd [' = O, deci f (t) = C1
(o parabolă); v. k = O dacă (4L 2 + 1) f" - 4tf' = O ctnd f (t) = C1 [2t V4t 2 + 1 + ln (2L +
+ V4t 2 +1 )] + C2; ~-k :/; o.
72 Să se determine punctele de pe curba x = 1ft, y = ln t, z =tunde
normala principală e paralelă cu planul 5a; + 2y - 5z + 1 = O.
73 Să se determine suprafaţa riglată născută de normalele principale
ale curbei (30); de asemenea, triedrul S-F în originea axelor.
R. x = at (1 + v (9c2t2 + b2)), y = b (t 2 + v (a2 - 9c2 t4 )), z = ct (t 2 + 3v (2b 2t2 + a 2)). ln 0 1
triedrul S - F coincide cu triedrul cartezian de axe.
74 Fiind dată elicea circulară (6), se cere: a) Să se g,ăsească locul extre-
mităţilor vectorilor de modul constant cu punctul de aplicaţie în punctul
curent al curbei şi coliniari unui versor fundamental corespunzător. b) Supra-
faţa, desfăşurabilă generată de una din muchiile triedrului S -F.
R. a) Elicele R = r + li, R = r + rn., R = r + lb. b) R = r + ul, R = r + vii (u C2
= ~ tg ~), R = r + vb.
~k
301
75 Să se determine punctele de pe curba a:= 2/t, y = ln t, z = -t2
ale căror binormale să fie paralele cu planul (1J - y + Sz - 1 = O.
76 Să se determine unghiurile dintre axa Oz şi versorii fundamentali
ai elicei (38").
R. Cum (v. probi. 55) - x"/y' = y"/x' = k, găsim i = (x'i + y'] + ak)!Vl + a2, b =
= ( - ax'i-ay'] + k)/Vl + a2, ii= b X i = -:-Y'i + x']; deci cos (i, k) = a/V1 + a2, cos (ii, k) =0
(normala principală coincide cu normala la cilindru în punctele elicei), cos (b, k) = 11V1 + a 2 •
Obs. In cazul (6), v. probi. 70. Pentru elicea cilindro•conică (9) sau (40') : cos (l, k) =
=bk/Va2 (1 + k 2) + k 2b2,cos (ii, k) = O, cos(b, k) =ah+ k 2 /i'a 2 (1 + k 2) + k 2b2, tn cazul
(·10"): cos (l, k) = b/Va 2 (1 + h2) + b2, cos (ii, k) = O, cos (b, k) = a V1
+ /12 /V a2 (1 .+ h9) + b2 •
77 Fiind dată curba (1}3 = 3a2 y, 2(1Jz = a 2 , se cere: a) Să se arate că una
din bisectoarele unghiului dintre tangentă şi binormala la curbă are o direcţie
· fixă. b) Să se determine punctele curbei ale căror normale principale ·sînt
perpendiculare pe dreapta (1J - y - z-:- o, y = mz.
R. a) Lutnd x = t, găsim l - b = J - k. b) Fie ii (m + 1, m, 1) direcţia dreptei; din ii. ii = O,
rezultă t = ± a V(1 + VS>/2.
z
Fig. 35
302
z :z
r=2 :
Fig. 36
78 Dacă normala principală a unei curbe în spaţiu taie sub un unghi
constant o dreaptă fixă d, planul rectificant în orice punct al curbei trece
printr-un punct fix n situat pe dreapta d.
R. Fie p = versor d şi oe d. Deoarece r, p, ii stnt coplanari, avem p. ii = cos 8, r = A?+
+ µ ii (A, µ - funcţii scalare de arcul s al curbei) ; de unde r' = ).'p + µii' + µ'ii sau (prin tnmul-
ţire scalară cu ii) ,: cos 8 + µ' = O, căci r' = î, t. ii = O, ii 2 = 1 iar ii. ii' = O. însă r0 = OQ = kp
şi (r0 - r). ii = O, adică [(k - ).)p -µfi}. ii= O sau k cos 8 = ). cos6 + µ; de unde k' cos 8 =
= ).' cos 8 + µ' = O sau k = const., deci n e fix.
79 Se numeşte epicicloidă sfe1·ică traiectoria unui punct al unui cerc
mobil care se rostogoleşte fără alunecare pe un cerc fix, planele celor 2
cercuri formînd un unghi constant. Se cere: a) Ecuaţiile curbei. b) Curba
e sferică. c) Planul normal la curbă în P conţine punctul de contact M al
celor 2 cercuri.
R. a) i.. = r0 /r fiind modulul curbei, ecuaţiile ei slnt
(51) x = r 0 cos l - r(1 - cos Â t) cos ix cos t + r sin ). t sin t, y = r 0 sin t - r (1 -
- cos i.. t) cos ix sin t - r sin Â t cost, z = r (1 - cos Â t) sin ix.
Dacă ). enumăr raţional, curba e algebrică şi raţională (fig. 35, 36); ctnd ). e iraţional, curba e trans-
cendentă. Altă generare: Traiectoria unui punct care aparţine cercului de bază al unui con de rotaţie
care se rostogoleşte fără alunecare pe un con fix. Virful V (O, O, (r - r0 cos ix)/sin ix) al acestui con
e punctul comun al axei Oz şi perpendicularei prin centrul cercului mobil C ((r O - r cos IX) cos t,
(r0 - r cos a) sin t, r sin a) pe planul acestui cerc: x cost + y sin t + z/tg1X - r0 = O. b) Sfera cu
centrul V şi de rază R 2 = 1n + ((r0 cos IX - r)/sin a)2 . c) M (r0 cost, r0 sin t, O) E '"n'
6. CURBURA UNEI CURBE STRÎMBE
80 Să se găsească curbura curbei (cu ajutorul formulei sau al indica-

toarei sferice a tangentelor) : a) x = et, y = e-t, z = t V2 ; b) x = 2abt, y =
=a 2 ln t, z = b2t; c) x 3 = 3a2 y, 2~z = a2 ; d) x = a cos t/ch t, y =asin t/sh t,
z = a (t - th t); e) x 2 = 2az, y 2 = 2bz.
R. a) p = 2ţl2 ch2 t. b) 2ablp = (a2 + b2t 2 )'1•• c) 1/p = lda/dsl = 2 (2a 2x2 /(2x" + a 4 )) 2 /x, unde
da = 4a2 x dx/(2x4 + a 4) e diferenţiala arcului indicatoarei sferice a tangentelor. d) 2p = o eh t.
e) p Va + b = Jf (a + b + 2z)3 •
81 Fiind dată curba x = sin t2 , y = sin2 t, z = e010 2 e, se cere ca în
punctul P(O, O, 1) al curbei : a) să se scrie ecuaţiile muchiilor triedrului 8-F;
b) să se calculeze raza de curbură a curbei.
82 Să se determine punctele de pe curba: a) x = cos 3 t, y = sin 3 t,
t
z = cos 2 t; b) x = a (t - sin t), y = a (1 - cos t), z = 4a cos - unde
2
cur bura are un extremum.
R. a) 1/p = 6/25 lsin 2ll e minim dacă jsin2ll = 1, deci t = kr. + 1t/4; p e minimă dacă
lsin2 tl = O, deci t = lm/2. b) 1/p = 1/Ba sin I +I: t= (4k + 1)1t, l = 2krr.
83 în fiecare punct al curbei
O : x = a (t - sin t), y = a (1 - cos t),
t
z = 14a sin - se ia, în sensul pozitiv al normalei principale, un segment
2
a cărei lungime el = 4a2 k, unde k e curbura curbei în acel punct. Să se afle
ecuaţia planului osculator al curbei r descrise de extremitatea segmentului.
304
R. r:R=r+4a2kii=at I+a]+3asin_!_k·1t'o:y-a=0 are normala fixă, deci r
2
e o curbă plană: sinusoida .z = 3a sin ~ , y - a= O.
2a
84 Să se arate că, pentru o curbă strîmbă O:r = r(s), avem relaţiile
r- , •r-11 = - 1/ p,2 -,, -,,,

1· •t· =-
1 -
d ( -1 ) .
p ds p
R. Dinr' 2 = 1, , 112 = t/p 2 : r'•r" = o, r112 + r'•r"' = o, r"•r"' = -·c1/p 3 )?'·
85 Să se arate că, în punctul P 0 , curbura curbei O e egală cu curbura

proiecţiei 0 0 a curbei O pe planul său osculator în P 0 •
. d Is F . 1 • - - bt2 ~ t3 , I,
R • R aporttnd pe C Ia trie ru - asociat ln P 0 , curbe e C ş1 C0 : r = ali +-J +-r 0 +
21 31
. - bl2 - t3 - - - _ ta -
- bt2 - , - , -
+ ... = ali +-i +-µ.(t), R = r- (r•k) k = ali +-i + - V (t); deoarece ro= Ro= ai,
21 31 2! 31
r~• = R~' = b], rezultă k 0
= b/a3 • = K0
86 Dacă d e distanţa de la origine la planul osculator la curba (41) iar
p raza de curbură în punctul respectiv, să se determine condiţia ca să aibă
loc relaţia p = h (t/d) 2 , h-constanta de proporţionalitate. Să se arate că,
pentru t = O, planul osculator şi planul normal trec prin Ox; în ce condiţii
acestea devin plane bisectoare ale diedrului (Oxy, Oxz).
87 Să se arate că raza de curbură a elicei (9) e proporţională cu dis-
taltţa de la punctul elicei la axa conului pe- care se află.
88 Pe un cerc cu centrul n şi de rază a se consideră un punct~fixl·M

,· .--.-~~-. 0
/'-... - - - l~~~
şi unul mobil M:._Fie t = M 0!1M, R = !11"1!, T versor!!l tangentă la cerc în
M şi ă = R x T. Vîrful vectorului r =~eh t + (aT + 2ă) sh t descrie o
curbă st~m!?_ă O. Să se arate: a) Vectorii t, n, b fac unghiuri constante cu
vectorii R, T, ă (curba Oe o elice). b) În fiecare punct Pe O, distanţa de
la origine la feţele triedrului 8-F asociat (în P la O) e proporţională fie cu
arcul s al curbei (avînd originea în punctul t = O), fie cu raza de curbură.
R. a) aV2î = aT + a, aV2ii = a - aT, aii = -R, cos (t, R) = o, cos (i, T) = cos (t, u) =
= 1/ l'2. b) s = 2\f2a sh t, p = 4a eh t, d0 = r• b = s/4, d11 = r• î = 3s/4, d, = p/4.
5. TORSIUNEA UNEI CURBE STRÎMBE
89 Să se găsească curbura şi torsiunea curbei: a) x = cos 2t cost, y =

= cos 2t sin t, z = t ; b) a; = t sin t, y = t cos t, z = tet ; c) x 2 - y2 = z,
x = y 2 ; d) x 2 - y 2 = 1, z = (x + y) 2 ; e) x = 3t - t 3 , y = 3t2 , z = 3t +t 3
;
f) X = 2t, y = 1n t, Z = t 2•
R. a) 1/p 2 = (5 + 9 cos 2t + 4 cos 41)/8 cos6t, 1/-r = -(15 cos 2t + 6 cos 6t)/(5 + cos 21 +
+ 4 cos 41) cost. b) (e2'(1 + t) 9 + 1 - t 2) 3 = p2 [2e2 '(t(t 2 + 2)2 + 4) + (2 + t2) 2 ], 1/-r = 2e'(6 +
· + 2t + t 2 + t3 )/[2e' (l(t 2 + 2)2 + 4) + (t 2 + 2)2 ]. c) (16t6 - 16t4 + 8t 2 + 1)3 = 8p9 (32t6 + 18t4 -
20 - c. 288~ 305
- 6t 2 + 1), 32t' + 1Bt'2 - +
6t 2 1 = 6-rl. d) Se ia x = cht, y = sbt; (x2 + y9 + z9) 3 = p2 [1 +
+ 4z2(5x9 - Bxy + 5y )], -4:(z - 2) -r = 1 +
4z2(5x9 - 8xy + 5y2). e) p = --r = 3 (l 2 + 1)2 •
-f) p = Ţ = 21/(1 + 2l2) 2 •
90 Pe bicilindrica ro2 + y 2 = a 2 , y 2 + z2 = a 2 se consideră punctul
Po(a/V2, a/V2, a/Y2). Să se calculeze, în Po, curbura şi torsiunea curbei.
R. P 0 fiind un punct ordinar, există o vecinătate a lui ln care curba e simplă şi netedă; atunci
·putem obţine pe y şi z ca funcţii de x. Avem x + yy' = O, yy' + zz' = O, care în P 0 au valo-
rile y~ = -1, =~
= 1; 1 + y' 2 + yy" = O, zz" + z' 2 + yy" + y' 2 = O şi y~' = -2 V2ia, z~' = O
-etc. Rezultă p0 = 3 Yaa/4, 1/-r0 = O : ln vecinătatea lui P0 , curba e un arc de curbă plană.
91 Fie curba lui Viviani ro2 + y 2 + z2 - 4a2 = O, ro 2 + z2 - 2aro = O.

Să se găsească: a) o reprezentare parametrică a, curbei; b) proiecţiile ei pe
_planele de coordonate; c) curbura şi torsiunea curbei.
92 Să se calculeze curbura şi torsiunea curbei m = a eh t cost, y =
= a eh t sin t, z = at. Să se arate că segmentul de pe normala curbei ce întîl-
neşte axa Oz e egală cu raza, de torsiune în punctul respectiv.
93 Să se găsească condiţiile ca de-a lungul curbei: a) de ecuaţii (41);
·b) cubice (.30) să avem relaţia, p + -r = O.
R. a) b2c2 sh2 l + a 2c2 ch2f + a 2b9 = (abc)312 (a2 sh2t + b2 ch2t + c2 ) nu depinde de t numai
,dacă b2c2 /a 2 = a 2c2 /b 2 = a 2 b2 /c2, adică a= b = c. Obs. Dacă impunem condiţia p/-r = const., obţinem
.a = c (v. şi probi. 49). b) 2b2 = ±3ac (v. şi probi. 33), clnd p = - -r = ±(3cl 2 ± a) 2 /6ac ( + dacă
.ac> O şi - dacă ac< O) Ex. : cubica (22'); y = x 2, 3z = 2x3 ; x = 3t, y = 3l 2, z = 2l3 ; x = l,
.Y = 3l2, z = 6l3 ; 6:: = 5xy, 4y + 5x2 = O.
94 Să se arate că raportul dintre curbura şi torsiunea unei elice e con-
.stant. Ero . .: elicele (6) şi (9).
R. Cum (v. probi. 55) -x"/y' = y"/x' = A(a), pentru elicea (38") găsim 1/p = i.(aft(1 +
+ a 2), 1/-. = -a l(a)/(1 + a 2}; deci p/-r = -1/a. Ex. a) 1/p = r/(r2 + ki), 1/-r = -k/(r2 + k2)
·slnt constante. b) p = m 2ekt/a Vk 2 + 1, -r = -m2ekt/bk, cu m2 = m2 (k 2 + 1) + b2k 2, slnt funcţii
.liniare de arcul s = mekl/k al elicei. Obs. Pt. (40"), p şi -r depind liniar chiar de l.
95 Să se arate că ecuaţiile : a) ro = a sin t, y = a2 cos (1t/4 - t), z =

= a (1 +cost); b) ro= t 2 - 1, y = t2 , z = -ln t; c) ro = t 2 (2 t + 1), y =
,= t(t-2),z = t(t2 + 1) - 1 reprezintă o curbă plană şi să se găsească pla-
nul în care se află.
R. O curbă ·(16) e plană dacă şi numai dacă avem condiţia
•(52) 1/-r = o, adică (r'r"r"') = o.

Curba se găseşte în planul osculator n 0, care poate fi calculat într-un punct P cunvenabil. a) ln
P(t = O), n 0 : x - y + z - a = O. Obs. Ec. (23) e identic verificată ; în particular şi ctnd l = O,
,t = n/2 sau t = n, obţintnd sistemul aB + 2aC + D = O, aA + aB + aC + D = O, -aB + D =
= O. b} n 0 : x - y + 1 = O. c) n 0 : :t - y + 2z + 2 = O.
se determine funcţia f(t) astfel încît curba: a) ro = t 2 , y = -lnt,
96 Să
.z = f(t) ;
b) m = a cos t, y = a sin t, z = f(t) să fie o curbă plană.
97 Se numeşte curbă Ţiţeica o curbă strîmbă pentru care, în fiecare
_punct P al ei, există relaţia
,(53) -rd 2 = const., adică (r 0 - r r' r") 2 /(r' r" r"') = const.,
·unde 1/-r: e torsiunea în P iar de distanţa de la un punct fix Q din spaţiu
(r 0 = 00) la planul os.eulator în P la curbă. Se cere: a) Să se găsească trans-
:formata cuxbei pr.intr-o centro-afinitate cu centrul în Q şi de modul D..
:306
b) Să se arate că: b1 )x = e- 2e, y = et cos (V3t), z = et sin (V3t); b 2 ) x = at,
y = bt, z = r 3 Jab; b 3 ) a; = C1, y = t-2 , z = t 3 ; b 4 ) x = t(l + t), y = t(l -
- t), z = (1 - t) (2t4 + t~ + t + 1) t- 3 e o. cm-bă Ţiţeica, punctul fix fiind
originea. c) Pentru ce valori ale constantelor k şi m curba x = t cos (k ln t),
y = t sin(k ln t), z = tm e o curbă Ţiţeica 1
98 Se numeşte curbă afină o curbă C de ecuaţii parametrice de forma
(54) x = Ata, y = Btb, z = etc (A, B, o, a, b, c - constante),
care e totodată curbă Ţiţeica. Să se găsească: a) condiţia ca ecuaţia (54) să
reprezinte o curbă afină; b) un punct în planul osculator (în P la C) care
să descrie tot o curbă, afină.
R. a) Condiţia e (fig. 37)
(54') a+ b + c = O.
b) Din IAta - A'ua' Aata- 1 .4.a(a - l)ta- 2 1 = O se scoate u = f(t).
99 Vectorii de poziţie ai punctelor unei curbe strîmbe (16) verifică ecuaţia
(55) · r"' + air" + al' + air = o {a 3 =fo O);

ecuaţia defineşte nu numai curba (16), ci şi toate transformatele ei centro-
afine. Se cere : a) Să, se arate că, printr-o schimbare cr = a (t) a parametrului
pe curbă, putem reduce ecuaţia (55) la forma canonică,
(55') r·- + pr·· + qr· + r = o (r· = -,
dr ... ),
da
unde invarianţii p şi q sînt curburile afine iar cr arcul afin al curbei. b) Să

se determine condiţia necesară şi suficientă pentru ca ecuaţia (55) să repre-
zinte o curbă, Ţiţeica. c) Transformata prin polare reciproce a unei curbe
Ţiţeica, faţă de sfera S(O; 1), e de asemenea o curbă Ţiţeica. d) Să se afle
curbele Ţiţeica cu curbură afină, constantă.
R. Derivlnd succesiv de 3 ori expresia r = x(t) l + y(l) J + z(t)k şi elimintnd pe l, J, k se
obţine ecuaţia (55), cu al = -(rr'r'")/(rr'r"), a2 = (rr"r"')/(rr'r"), a3 = - (r'r"r"')/(rr'r"). Obs.
Dacă a3 = O, curba (16) e plană. Fie P(x, y, z) E C; x, y, z stnt soluţii ale ecuaţiei
(55")
Invers, fie x(l), y(t), :(t) un sistem fundamental de soluţii ale ecuaţiei (55") ; cind soluţiile satisfac
condiţia (23), curba e plană. Soluţia generală a ecuaţiei (56") e
(55"')
Rezultă că un alt sistem fundamental de soluţii x 1(l), y 1 (l), z1 (l) se obţine din !iistcmul x(t), y(t), z(t)
printr-o centro-afinitate ce păstrează originea, curba C1 fiind transformata centro-afină a lui C.
a) Ecuaţia transformată e
Elimintnd a" intre b3 şi b1 şi ţinlnd seama de ba, respectiv pe <1

111
lntre b1 şi b2 şi ţinlnd seama de
b1 şi b3, rezultă invarianţii
307
Lulnd o-'3 = a 3, atunci invarianţii (55V) devin
2 ., . „
(55Y1 ) k1 = b1, k 2 = k1 + 3 ki - 3b2 ; deci b1 = k1 = p, b2 =a1 (k + 32
1 ki - k2 ) = q, b3 = 1,
,,
,,1,,,
f I
I I
S,; X2=f.Y II
A3C
S2 : z = 7 :,1f
II
hf; 8,-f ;C=2

a=f; b•2; C=-3
Jt-- _J__ __ -~
,,,,.y,
1
--
--
..
I •
----
1 ------ S2
Fig. 37
care stnt invarianţi 1n raport cu grupul centro-afin. b) lnmulţind vectorial pe (55') cu -1, iar scalar
cu r rezultatul obţinut, rezultă p = -(r~ F}/(rP"i); cu (55'): -r = -p(-rcP).
da
·aos
Deci: Condiţia necesară şi suficientă pentru ca ecuaţia (SS) să reprezinte o curbă Ţi/eica e p = O
~; + a 1aa.= O). c) Transformatul lui Pe C e P 1 E C1, transformata C1 (a lui C) : Rr - 1 = O,
Rr' = O, Rr" = O fiind curba de tntoarcere a planului polar re: Rr - 1 = O (v. [40], p. 151). Din
P 1 e C1 rezultă rir - 1 = O, r1r' = O, r1r" = O. Dacă Pe (55') cu p = O iar P 1 e (55), rezultă
(din derivarea ecuaţiei de mai sus) că a 1 = O, aa = q, a 3 = -1. d) Ecuaţia caracteristică a curbei
(55)' cu p = O, q = const. e r 3 + qr + 1 = O, care admite o rădăcină reală şi 2 complex conjugate
8
(q3 > 27/4), 3 rădăcini reale distincte (q3 < -27/4) sau o rădăcină dublă şi una simplă (q = -3!V4).
s
ln primul caz, r 1 = 2a, r 2 •3 = -a ± ib cu 2a = u + u, 2b = u- v iar u = V--1-/2-+----:V-;::q=3 =/2=7=+=1,=-4,
s
v = v--1-/2-+---:Y;-:q:::::8 /=2=7=+=1=/4=, incit 8 = C1e2°C + (Ca cos bt + C8 sin bt)e-ac; obţinem
(56) x = e2 al, y = e-al cos bt, z = e-al sin bt (b = V1/2a - aa).
ln al doilea caz, r 1 = -a, ra = -b, r 3 =a+ b (2ab = -a2 + Va 4 + 4a), tnclt 8 = C1e- 0 • +
+ C2e-bl + C3e<a+b>t; deci curba Ţiţeica are ecuaţiile parametrice
(56') :r = e-at, y = e-bt, z = e(a+bH (2ab = -a2 + l'a 4 + 4a).
8 S
ln ultimul caz, r 1 •2 = V4/2, r3 = - Vi; obţinem curba Ţiţeica de ecuaţii
3 3 8
(56") x = e -Vie, y = le Yi,1 2, z = eYii12,

100 Pe normalele principale ale unei elice circulare se ia, în fiecare punct
P, o lungime constantă PQ = l. Să se determine l astfel încît curba des-
crisă de Q să aibă aceeaşi curbură sau torsiune ca şi elicea dată.
8. FORMULELE LUI SERRET-FRENET
101 Să
se determine derivatele versorilor fundamentali ai triedrului
8-Il', în raport cu arcul a al curbei în spaţiu (formulele S-Il'); să se dea
o interpretare geometrică şi expresia coeficienţilor formulelor S - Il'.
R. Presupunem curba ln spaţiu C dată prin ecuaJia normală
(57) r= r(s) (s - arcul curbei).

Asociind fiecărui punct P(s) e C triedrul S-F, avem
dl _ dn _ - db _ _
(58) -
ds
= a.l + ~ii+ yb, -
ds
= a.'t + Wii + y'b, -
ds
= a."t + ~"ii + y"b.
_ _ dl dl _ dl -
Din t 2 = 1, deducem t •- = O; deci- J_ t şi e 1n planul osculator 1t0 • Rezultă că-J_ b. Aşa-
ds ds ds
dar: a.= y =O; notlnd ~ = 1/p, avem
dl n.
~~ -ds= - p,'
- _ db - _-
Din b2 = 1 obţinem b·ds =O; deci y" = O (lnmulţind scalar pe (58 3) cub). Din t.b = O, avem
_ db - dl - ii •
t •- = -b · - = -b • - = O; deci a." = O (lnmulţmd scalar pe (588) cu 7). Aşadar, notlnd
ds ds p
~,, = 1/-r, obţinem
db ii r.
(58") - = - -•
ds T
809
- dii db _ _ di ii _ - ii
Din ii = b X t deducem - =- X t+b X -- =- X t + b X - ; deci găsim
~ ~ ~ 't' p
dii b
(58"') -=----·
ds p -r
geometrică. Fie l şi Î 1
Interpretarea ,,,..._ = t + 6,.l respectiv .ln P şi P 1 de pe C. Unghiul de contin-
genţă 6,. 6 = l, 11 e dat de sin 6,. 8 = li x 6,.i I/li + 6,.i I ; deci
(59) lim - -
u6
= Jim - - - -
uO sinu6
= Ii x --
di I
= I-
1t x -
ii I= - 1 ,
âS ➔ O US .ls ➔ O sinu6 ilS ds I I p t p
_ dr d 2r ii
adică defini/ia curburii. Din t =- şi (58') deducem - = - ; deci
ds ds2 p
2 2
(59') -- r)
c1 -
1 = (- (
sau - 1 = x r" 1 clnd C are
Ir' _ ecuaţia (16) ) •
2
p 2
ds p li'' 13
-
Fie b şi b1
-
= b- + -
6,.b respectiv ln P şi Pl' Cu 6_()) = ----==-
b, b1, avem sin.,6.C)) = I -ii X 6,.b I
- ; deci
lb + .,6.bl
(60) 6,.
Jim -
~•➔ O
-
6,.s
= 1-b X -db
ds
I= 1-b X - ii
-:-
I = _,
1
-:-
adică defini/ia torsiunii. Din Tt•b

- = O şi (58") deducem -
1
-:-
= -p 2 ( - dr
ds
d r
ds2
2
_d
3
ds 3
r) ., cu (59')
şi identitatea lui Lagrange, avem

2
1 _ _ ( dr d
2
r d
3
r ) /( dr X _d
2
r) 1 (r'r"r'")
(60') sau--= - · ·
-:- ds ds2 ds3 ds ds2 't' (r' x r") 2
102 Fie elicea circulară (6). Se cere: a) Să se determine versorii funda-

mentali ai triedrului S-F şi, cu ajutorul formulelor S-F, să se calculeze
curbura şi torsiunea curbei. b) Să se afle curbura şi torsiunea elicei şi, cu
ajutorul formulelor S-F, să se determine versorii fundamentali ai triedrului
S-F.
__ di _ _ ___ c1 2:;:// d2 r 1
R. a) ds/dt = Vr 2 + k 2, i = r' - = (-r sin tl + r cos tj + kk)/Vr2 + k 2, ii= - 2
ds 2 ds
-1=
ds ~
= -cos ti - sin t], ii = i x ii = (k sin li - k cost] + rk)/V + k2. r2 Din (58') şi (58") : _:__ =
= I dlM 11/' ~ = r/(r
~
2
+ k2), /- -1 = 1~
1
-r ~
-
11~ ~
= + k2); se ia 1/-r = -k/(r2 + k2 ) pentm
k/(r2
p
a satisface pe (58"). b) Ir'I = Vi2 + k2, Ir' X r"I = r Vr 2 + k2, (r'r"r'") = kr2 • Cu (59') şi (60')
_ dl dt - _
calculăm pe 1/p şi 1/-.. Calculăm ds/dl şi t. Conform (58'), deducem ii= p - - iar b = t x ii.
.
Obs. Dacă P1 e proiecţia
-
= r cos li +
lui Pe (6) pe Oxy, avem OP1
- ~~
r sin tj = -Tt.
103 Să se determine versorii fundamentali ai triedrului S-F, curbura

şi torsiunea curbei lOx - z5 = O, 3y - z3 = O.
104 Să se arate că valoarea absolută a torsiunii unei curbe în spaţiu

e egală cu valoarea absolută a derivatei arcului indicatoarei sferice a binor-
malelor în raport cu arcul curbei. ~.Apl. Să se afle torsiunea curbei x 3 = 3a 2y,
2xz = a2 •
310
/
-
R. Ducem, prin O, un vector -b1 egal cu versorul b al binormalei (ll!.__E.-1a-C,.-Tndicatoarea
---------- -----
~fericg a binormalei lui C e curba de pe sfera S(O; 1) cind P descrie-pe C (fig. 38), Cum d:?1 =
= I db1 I cu (58") :
(61)
.Api. b= J
l+l=I :: l=I 1= l=I ~; I·
(2a2x2l - a 4 + 2x4k)/(2x4 + a 4), ds1 /dx I db/dxl
1
= 4a2x/(2x4 + a 4), ds/dx = (2x' +

+ a4)/2a2x2 ; deci 1/-r = 2(2a2x2/(2x4 +
a 4))2 /x. Obs. p = -r.
Fig. 38
105 Să
se determine curbele cu curbura sau torsiunea nulă.
106 Să
se arate că curbura şi torsiunea unei curbe în spaţiu sînt inva-
~fante faţă
de o transformare de coordonate carteziene.
107 Să se determine torsiunea unei curbe dacă planul ei osculator trece
printr-un punct fix.
108 Se numeşte curbă Enneper o curbă ale cărei plane rectificante trec
printr-un punct fix. Să se arate că sînt caracteristice pentru curbă proprie-
tăţile: a) planele osculatoare sînt tangente unei sfere fixe; b) distanţele de
la punctul fix la planele normale, abstracţie făcînd de o constantă aditivă,
.sînt egale cu arcul curbei; c) raportul dintre torsiune şi curbură e funcţie
liniară de arc.
R. O(r0 = 00) e1r,: (R - r)•ii dacă r = r0 + Ât + µii. Prin derivare şi cu formulele

====;_O
S-F: (A' - 1) l + ('A/p + µ/-r) ii+ µ'b=O; deci "- = s + s0 , µ = r (const.), p/-r = - A/µ. Ec.
-curbei Em.ieper: J =ro+ (s + So) l + rb cu l2 = ;;, = 1, Î·b = o. a) Avem (ro - r)•b = - r;
deci 'ft'o : ( R - r) • b = O e tangent sferei S~ ; r). Reciproc, der!v1nd condiţia de tangenţ!_ a lui 'ft'o
da sferă şi cu formulele S-F: r' ·b+(r0 -r) • b'=0, a_dică (r0 -r) ·b=0, deci .Q E'ft',•b)'ft'n: (R-r) ,t=
= O, distanţa de la !l la 1tn: d = -(r0 - r) • t = s + s0 .• Reciproc, derivind ultima relaţie:
- (ro - r)•ii/p + r',l = 1, adică (ro - r)•ii =o; deci 'Jt',3O. c) p/-r = (s + So)fr = ks + h. Sau:
l' = deci i' = ~ ids + '• = st - ~ s dl + i'

0 = i'0 + ( s + : ) 1- +
din (r0 - r), ii= O rezultă (r0 - r)•ii'=O sau, conform formulelor S-F, (p/-r)"=O. Reciproc, avem
Ţii'/;,; ii.
311
109 Dacă d0 , dn, dr sînt distanţele de la originea axelor la feţele triedrului
8-ll' asociat curbei strîmbe (57) într-un punct oarecare al ei, atunci avem
formulele lui Oesaro:
(62)
110 Fie curba O: x = eat sin ex cost, y = eat sin a sin t, z = eat cos oe
(ex - const.). Se cere: a) Să se calculeze pf"q concluzie. b) Numind centru
de curb1tră în P la O punctul .Q de pe normala principală ii astfel ca PO. = pri„
să se afle locul ral centrelor de curbură ale lui O. c) Să se arate că tangentele
la O şi r în puncte corespondente sînt ortogonale.
R. a) 1/p = Va 2 + 1sin rJ./(a 2 + sin 2 oc)eat, 1/T = -a cos rJ./(a2 cos2 oe + sin2 oc)eat; deci p/-; =
= const. : C e o elice (cilindro-conică, situată pe conul x 2 + y 2 - z2 tg2 oe = O). Obs. Luind conu}
x = v sin oe cos u, y = v sin oe sin u, z = v cos rJ., tangenta la curba v = v(u) face cu generatoarele
conului un unghi constant 8 dat de cos 8 = v' IV v' 2 + v2 sin2 oe; deci v' /v = sin oe cos 8/ sin 8 = a„
adică V = ceau (putem lua C = 1 şi u = t). b) r:
R = r + pfi. însă ds = jdr! = ea1Va2 + sin2 oe. dl, iar
din ii./p = -& -~
dl ds
găsim ii= [ -(a sin t + cos l)i- + (a cost - sin t)j -J;v- a 2 + 1.
111 Să se determine funcţia f(t) astfel încît curba de ecuaţii
x = ~ f(t) sin t dt, y = ~ f(t) cos t dt, z = ~ f(t) tg t dt

să aibă curbura sau torsiunea constantă. Să se arate că versorii fundamentali
ai triedrului 8-ll' sînt independenţi de f(t).
R. 1/p = cos tV1 + cos2l/f(t); dacă p=a: f(t) = a cos tV1 + cos2l,1/T=.(2+cos2l)sin 2t/2(1+
+ cos2 t) f(l); cind T = b: f(t) = b sin 21(2 + cos2 l)/2(1 + cos2 t). Obs. Dacă p = a, 1/-r =
= (2 + cos2 l) sin t/a (1 + cos2t) 3 12, iar dacă T = b, 1/p = (1 + cos2l) 3 12/a(2 + cos2t) sini; deci
_ di _ _ _ dl di _ _
Pa-:b = -:aPb•t = r' - = sin t cos ii+ cos2 lj + sin ik, ii= p - - = (cos 2ti - sin 2tj +
ds dl ds
+ cos tk)tV 1 + cos2l, b= l x b= [cos t(l + sin 2 t) l - sin 3 t J- cos2 tk/V 1 + cos2t.
112 Dacă deo dreaptă fixă, în punctul curent al unei curbe avem
sin 8 d8 T _,,,....._ • c---
(63) .
sm <u d(l)
= -p cu e = (t, d) ş1 eu = {b, d).
113 Dacă punctele a două curbe O şi 01 se cores:pund astfel ca tangentele

în puncte corespondente sînt paralele, una din curbe se numeşte transformata.
combescu'riană a celeilalte; în acest caz, se cere: a) Să se arate că, în puncte
corespondente, triedrele 8-F au axele paralele. b) Să se demonstreze că
raportul dintre curbura şi torsiunea lor e în valoare absolută aceeaşi în puncte
corespondente. c) Ecuaţia curbei O fiind (57), să se obţină ecuaţiile transfor-
matei 0 1 şi să se exprime arcul s1 al acesteia în funcţie de arcul s al lui O ►
d) Să se stabilească relaţii între elementele intrinsece ale transformatelo:r-
combescuriene. Obs. a) Dacă punctele curbelor O şi Oi se corespund astfel
ca tangenta într-un punct al uneia e paralelă cu binormala în punctul cores-
pondent al celeilalte, prima curbă se numeşte transformata semicombescuriană
a celei de a doua ; în acest caz, în puncte corespondente, normalele sînt para-
lele iar produsul curburilor e egal cu produsul torsiunilor. b) Se poate con-
sidera şi cazul ca tangenta în P 1 la 0 1 să fie paralelă cu normala principală
în P la O.
312
R. a) ds1 = k ds. Avem 11 = el(e = ± 1); prin derivare şi conform (58'): n1/p 1 = l~ ~ =
ds1
=-en/kp incit p1 = kp şi ii1 = eii, iar b1 = 11 x ii1 = b. b) Avem 'fz1/-r1 = Ei ~ = ii/k -r; deci
ds1
= IP1f-:·11. c) Fie, faţă de triedrul S-F în Pia C, PP1(u, ,,, w); deci C1 : r1 = r +ul+ vii+
Op/-rl
- . - _, ds _
+ w , Dm l 1=r1 -ds- = el, rezultă v' + u/p + w/-. = O, w' - v/-. = O, ds 1/ds = e(l + u' - v/p);
b
1
<le unde r1 = r - [pw/-r + p(-rw')'] i + -rw'ii + wb, es1 =a+ s - pw/-..,... p(-rw')' - ~ -rw' ds/p.
Sau ; deoarece dr1/ds1 = obţinem el ! r1 = ~ tf(s) ds; deci S1 = a + ~ tri I ds = a + ~ k(s) ds =

Î1,
= F(s). d) p1 = pf'(s), -r = e-.F'(s). Obs. a) C r1 = r + ul+ p(l + u') ii - {-ru/p + -r[p(l + u')]'} b
1 1 :
sau C1 : i\ = ( ~f(s) ds. b) C1 : r1 = ( iif(s) ds; i1 = ri ~ = - (p/-.) (ds/ds1), deci ds/ds1 = e-r/p(e =
) ) ds 1
= sign 'T) şi 11 = - eb.
114 Se numeşte evolventă (sin. : desfăşu1·ătoare, desfăşurantă, evolventă
Jila1·ă)
a unei curbe în spaţiu traiectoria ortogonală a tangentelor curbei
date. Se cere: a) O reprezentare parametrică a evolventei. b) Triedrul S-F
asociat în P 1 lui 0 1 se deduce din cel asociat în P lui O printr-o rotaţie
în jurul normalei principale de unghi n, ·
(64) V11 p2 + 1/Ţ 2 cos e = -1/Ţ.
c) Dacă P O e originea arcelor pe O, atunci
(64') arc P 0 P + PP1 = a (a - const.) .
.A.pl. Să se determine evolventele: a) curbei y = x 2 , z = 2x3 /3; b) elicei.
R. a) Un punct al tangentei (în P la C) e dat de i\ = r + Ai; de unde, prin derivare, ri =
= (1 + ,:) l + An/p. Cum r~-l = O, deducem
(64") r1 = r + (a - s) l.
Deci : O curbă C are o infinitale de evolvente (fig. 39). 2 evolvente ci, ci' taie tangentele la C după
figuri egale: P~Pi' = (a" - a') i. C1 taie pe C lntr-un punct care, tn general, e un punct de lntoar-
cere pentru C1. b) Fie K = 1/p şi T = 1/Tin Pia C. Avem = K(a - s) ii, ri
= (-1{ + (a - r~'
- s) /{') ii - /((a - s) (KÎ + Tb); deci 11 = ri/lr~I = ii, ;;l = X ri'/li{ X ri
= (-Ti + r~',
+ l{b)f{ K 2 + T 2, 'fz1 = b1 x t1 = - (KÎ + Tb)f(/( 2 + T 2 , iar cos 8 = i. b1• Obs. b 1) Tangenta ln
P 1 e C1 , pentru care s-:f:.a, e paralelă cu normala principală în Pe C. b 2) ds1 = J{(a - s) ds,
1/p 1 = l'K2 + ritK (a - s). c) arc P 0 P = s, PP1 = lr1 - rl = l(a - s) Îl= a - s. Construcţie me-
canică, potrivit relaţiei (64'): Un for flexibil şi inextensibil aplicat de-a lungul arcului P 0 P 1 , al cărui
capăt P 1 se desfăşoară astfel incit porţiunea desfăşurată pp1 · să fie tangentă tn P ln C. Obs. O
evolventă e situată pe suprafaţa desfăşurabilă generată de tangentele la C, tăind generatoarele
suprafeţei sub un unghi drept. Apl. a) s = x + 2x3 /3; deci (1 + 2x2) X= 4x3/3 + a, (1 +. 2x2) Y =
= -x2 + 2x4 /3 + 2ax, (1 + 2x2 )Z = - 4x3/3 + 2ax2 (cuartice tn planul X+ Z - a= O, fig. 40).
b) Secţiuni plane ale suprafeţei desfăşurabile formată de tangentele elicei prin plane perpendiculare
pe axa cilindrului (v. probi. 46 c)
115 Se numeşte evolventă planară traiectoria ortogonală a planelor oscu-
latoare ale unei curbe în spaţiu. Se cer ecuaţiile curbei.
116 Se numesc curbe Cesaro curbele strîmbe de-a lungul cărora avem
relaţia,
(65) a(l/ p) 2 + 2b / p-. + c(l/-.) + 2d/ p + 2e/-. = O (a, b, c, d, e -

2
constante).
Ex.: Curbele O ale căror normale principale sînt binormalele alteia.
313
fi
Fig. 39
f'1 -·-·
c.
117 Să se afle limita intersecţiei planului osculator într-un punct P

cu planul osculator într-un punct P' apropiat.
118 în punctul curent P(s) al curbei (57) se consideră un vector v{s)L
Să se găsească legea de recurenţă care să permită calculul vectorului vc111 în
raport cu versorii fundamentali ai triedrului S-F asociat curbei în P . .A.pl.
3:) ~ă_se calculeze t" 2 , n" 2 ,_b': 2 • p) Să se arate că (t b b') = -T, (bit')= K„
(t' t" t"') = -K6 (T/K)', (b' b" b'") = T 6 (K/T)'. c) Să se scrie dezvoltarea.
creşterilor 6,.t, 6.n, 6,.b în raport cu triedrul S-F din P, pînă la termeni de
ordinul trei în 6,.s.
R. Fie iW1 > = anl_+ ~fi+ cnb şi ;;c»+i) = an+ 1 l + bn+iii + Cn+ib = (v<niy; deoarece i.' =
= Kii, ii' = - (Kl + Tb), b' = Tii, deducem
(65) an+l = a~ - J<.bn, bn+l = b' + ](a,., Cn+i = c~ - Tbn.
Obs. E necesar să cunoaştem valorile coeficienţilor pentru n = 1. Apl. a) Fie ;; = l; pentrm
n = 1: a 1 = O, b1 = K, c1 = O. Deci i" = - J<. 21 + I<.'ii - J(Tb, t" 2 = K' 2 + /{2(K2 + T 2). Cînd
v = ii2 avem pentru n = 1 : a 1 = - I(, b1 =_ O, ~1 = - T; deci ii" = - l('t - (1( 2 + T 2 ) ii -
=- T'b, n" 2 _= IC 2 + T''J :f- (K2 + T'J)'J. Dacă v = b, pent!'u n = 1: a 1 _:= O, b1 = 7', c1 = O, incit
b" = -KTl + T'ii - Tab şi b" 2 = T''J + T2(J{ 2 + T 2). b) l'" = -31(R't + (/(" - 1(3 - l(T2) ii -
- (2K'T + KT') b, ii"' = [- IC' + K(K 2 + T2)J'l - 3(1(1(.' + TT') ii + [- T" + T(J<.. 2 +
+ T2)] b,- b'"
- _ -
= - (K'T + 2KT') l + (T" - K 2 T - T 3 ) ii - 3TT'b. c) Avem !iv= - v' +
lis
11
6,.s2 6,.s3 ( K2 J(K' ) ( /{' 1
+ -v" + -v'"+(4) Rezultă 6,.i.=- -6,.s2 +-6,.s3 i + Kf:is+-6,.s2 + - (K"-
2! 3! 2 2 2 6
J<.T 1 ._
. ( IC
2 6,.s + 6 + 21<.'T)6,.s 3
1b + (4), 6,.~ = - K 6,.s+ 2 6,.s +
2
- K3 - J{T2)6,.s 3 ) ii - ( (KT' 2
314
2
---~'<"•,~,
li
'
'
'
'
'- ... ,\
' .
'\~
jlI
•
\
\\.,
'' 1!
I •
I
•
'' I
""
\
''
' :/
•
'ji
•
a=- 9,85
Fig. 40
315
+ ¼ (IC' - K.3 - KT2)b,_ss) î - ( ¼(K + T2)b,_s
2 2
+~ (Kl(' + TT')b,.s3) fi - ( T b,_s +; b,_s2 +
+ 1 (T" - I<. 2 T - '1'3) b,_s3 )-b + (4), b,.b- = - (KT
-- b,_s9 + 61 ~K'T + 2KT')b,_s3 ) l_ + ( T b_s+
6 2
+
2
T' b,_s2 + 1 (T" - K2T - '1'3) f:is3 ) ii - ( T2 f:is 2
6 2
+ -TT'
-f:is3 ) -b + (4).
2
119 Să se arate că punctele unei curbe strîmbe verifică ecuaţia
r1V + (2 p' / p + Ţ /-r) r"' + (1/ p + 1/-r + p" / p +

1 2 2
p' -r' / p-r) r" +
(66)
numită ecuaţia lui Wilozynski. Se cere: a) Să se determine curbele pentru.
care p = const., -r = const. b) Să se studieze cazul curbelor plane.
R. Eliminlnd succesiv prin derivări pe i, îi, b din formulele S-F. Obs. Sau, conform problemei
118, unde r' = i, r" = Î', r'" = l", :;:rv = l"'. a) Ecuaţia (66) permite determinarea lui F clnd p şi -r-
slnt cunoscute. Dacă p = const., -r =const.: arv + k 2 8" = O, cu soluţia 8 =·C1 cos ks + C2 sin ks +
1
+ C3s + C4 ; deci elicea circulară x = cos ks, y = sin ks, : = s. b) (pr"' + p'r" + - r')' = O, deci
p
(I, 213).
120 Fie curba (57). Se cere: a) Ecuaţia canonică vectorială (parame-

trică) a curbei, cu dezvoltarea vectorului de poziţie al unui punct al curbei
în serie după s pînă la puterea a patra. b) Să se găsească ecuaţiile canonice
explicite ale curbei. c) Folosind ecuaţia canonică vectorială, să se dea o
interpretare geometrică semnului torsiunii. .A..pl. în cazul curbei (30).
R. Fie P(s = O) = O şi t(0) = l, ii(0) = ], b(0) = k; cum r(0) = O, avem
r = (s - I<. 2s3 /6 - I(K's4/8) l + [Ks2/2 + K's3 /6 + (K" - 1(3 - l(T2) s4/24]] - [KTs3 /6 +
(67) + (2K'T + I(T') s4/24] k + (5).
Api. 1n O, triedrul S - F coincide cu reperul axelor (v. probi. 73). Lulnd originea arcelor 1n O, obţinem
s =al+ 2b2t3/3a + (5). Pentru a găsi pe t = t(s), punem t = a 1s + a 2s2 + a 3s3 + a 4s4 + (5). Prin
identificare, rezultă a 1 = 1/a, a 2 = O, a 3 = -ab 2/3a5, a 4 = O Incit x = s - 2b2s3/3a 4 + (5), y =
+
= bs2/a2 - 4b3s4/3a6 (5), z = cs3/a3 + (5). Obs. Identiflclnd cu ecuaţia (67), obţinem K(0) = 2b/a2,
J('(0) = O, J("(0) = - 24b 3 /a6 + 18c2 /a4 b, T(0) = -3c/ab, T'(0) = o. b) Cu x ca parametru, fie
s = a 1x + a 2x2 + a 3x3 + a 4 x' + (5). înlocuind ln x(s) şi identificlnd coeficienţii, găsim a 1 = 1, a 2 = O„
a3 = 1( 2 /6, a4 = J{J('/8, deci
1{ IC 1
(67') Y = x2 + x3 + 24 (IC' + 31( 3
- l(T2) x" + (5),
2 6
KT 1
z =- - x3 - -(2l('T + KT') x 4 + (5).
6 24
Api. y = bx2 /a 2, z = cx3/a3, c) Presupunem că planul osculator (ln P la C) nu e staţionar; deci
J(T:pO. Dacă T<O: z<0pentru s<0şiz>0 pentrus>0); curba e sinistrorsum tn P. Dacă T>0: z~O
pentru s~O; curba e dextrorsum 1n P. Api. După cum abc~, Ce sinistrorsum sau dextrorsum 1n O.
121 Fie P şi P' două puncte apropiate pe o curbă în spaţiu O; să se
arate : a) Curbura lui O în P poate fi definită ca dublul limitei raportului
dintre distanţa d de la P' la tangenta în P şi pătratul arcului P P', cînd p~
tinde către P :
(68) __!__=2 lim-d__

p P'➔P -
pp 1
2
316
b) Torsiunea lui O în P e de şase ori !imit.a raportului, cu semnul schimbat„
dintre produsul razei de curbură în P la O cu distanţa d' de la P' la planul
osculator în P şi cubul arcului P P', cînd P' ~ p :
1 d'
(68') - = -6 lim-:::::.-
-r P' ➔P pp•a
Fig. 41
R. Cu (67), în r = O: tangenta e Ox iar planul osculator e Oxy. Atunci: a) d = lrx ii =

= s2/2 + (3). b) d' = z = - KTs3/6 + (4). Obs. ln locul lui s putem lua x = PQ', Q' fiind
proiecţia lui P' pe tangentă (fig. 41); deci
1/p =2 lim P'Q'JPQ' 2, 1/-r = -6 lim P'Q"/PQ'a.
P' ➔P P'~P
122 în dinamica punctului, ecuaţiile lui Euler (sin. : ecuaţiile int1·insece

ale mişcării)
sînt ecuaţiile obţinute proiectînd ecuaţia vectorială de mişcare
ma= Fa particulei P, de masăm, pe versorii fundamentali ai triedrului S-F
asociat traiectoriei particulei. Să se scrie aceste ecuaţii.
123 Fie fT(P; t, ii, b) triedrul S-F asociat punctului P al curbei O.
Se cere: a) Să se arate că proiecţiile vitezelor a două puncte oarecari M 1
şi M 2 ale lui 5"(P; t, ii, b) pe dreapta care le uneşte sînt egale. Cînd M 2 = P
iar P M1 e o normală (la O),_ ce d~scriu punctele dreptei P M1 , b) Să se studieze
mişcarea triedrului 5"(P; t, ii, b) considerat ca un solid S cu un punct fix P
cu viteza în modul constantă şi egală cu unitatea, cînd P descrie curba.
O. c) Să se demonstreze că
(69) -di = -(J) x t-,dii
ds
- db
- = -CJ> xn,-
ds
= -CJ> x b- ,ds
unde vectorul lui Darboum "6i caracterizează în fiecare moment mişcarea trie-
drului; expresia lui w. d) Să se dea interpretarea cinematică a curburii şi tor-
siunii (în P la O).
R. a) Fie un solid S care se mişcă 1n spaţiu şi Mie S (i = 1, 2); r = OP, p= PM, R = OM„
l, ii, b sint variabili cu timpul t (fig. 42). Condifia de rigiditate e .i111..tl1~ = (R 2 - R1) 2 = const.;.
prin derivare, obţinem
69')
317
Clnd M 2 = P etc., toate punctele dreptei PM1 descriu curbe cu aceeaşi proprietate. b) Se aplică
(69') pentru M 1 = P şi M 2 = M; decip· V = p-v, cu ii = dr/dl, admiţind soluţia generală

(69") V = u + ; x p, - un vector arbitrar.
~
\
\
\
\
\
---i \
-, I ----- ~
n
. ;:, .. ), "
...7-···--.. ___ ---- ...-~;•;. , ~
I
I c'
...1··· ..······· .. -7
.~.. P
/ h'
/-----/
Fig. 42
Obs. a 1) V din (69") satisface condiţia (69'), oricare ar fi ii şi ;- (aceeiaşi pentru tot spaţiul). Căci,
• fie tn .M,: vi=;;+ 6>X Pi;
atunci (69') devine o identitate: (R2 - R1)· [ii+~ X (R2 - r)] =
= (R 2 - R 1)· [ii+ "ci x (R1 - r)]·b2) Putem pune relaţia (69") sub forma
(69"') -dp = - x p,- dp ...L -p

deci - şi-·
dp' ...1.. plan (P; -, -p).
dl dl dl
Dacă ~ = O, distribuţia de viteze devine V = ii, fiind independentă de poziţia lui M. O astfel
de mişcare a rigidului S e o transla/ie. Obs. Traiectoria lui M se obţine din cea a lui P printr-o
translaţie de vector PM, tangentele ln P şi M la traiectoriile respective fiind paralele (v. şi probi.
113). Dacă v = O, orice punct al dreptei d, trcctnd prin P şi paralelă cu ;-, are viteza V nulă
(căci p= PM = kw); dreapta d se numeşte axa mişccirii. 1n acest caz, la un moment dat t, dis•
,,,....
tribuţia vitezelor e dată de 1V I =
a<a> (a= !pi sin (p, ;) -
distanţa de la M la d, <a>= !;!), fiind
aceea a unei rotaţii în jurul axei d, in sens direct, cu viteza unghiulară de rotaţie ; ln rotaţie,
A
unghiul 6 = i, MQ = ( ' dl (fig. 43). O astfel de mişcare a rigidului S e o rotatie instantanee în
),D
318
jurul unei axe d (care axă devine o axă instantanee de rotaţie). ln cazul general: v#=O, (1):#0„
rigidul S are o mişcare de rolo-translaţie. c) Dacă 1n P considerăm triedrul ortonormat !/'(P; e,;
e,, e, r e p e,;
= 8u) rigid legat de solidul S, fie M = + 1, adică = deci relaţiile lui Poisson:
(69'V) de,/dt = ; x e,.
Observăm că er(dei/dt) = e,•(6>X e,) = 6)• ek = pr~ (i#=i#=k). Deci
//
,,.,
_, I I
I
I
dp I
ds
Fig. 43
Considerind mişcarea cu viteză (in modul) constantă _şi c~ală cu ugitatca, atunci P parcurge
unitatea de drum ln unitate de timp: s = t. Lulnd e1 = t, e2 = ii, c3 = b (deci !/' = !/), relaţiile
Poisson devin relaţiile (69); cu formulele S-F, vectorul lui Darboux e
~ = -Î/T + b/p.
319
Obs. Normala principală e singura dreaptă de-a lungul căreia componenta rotaţiei instantanee a
triedrului S e nulă. Deoarece dr/ds = îşi ţinlnd seama de (69V1), triedrul S - F (ln P la C) se
mişcă cu o viteză de rotaţie (instantanee) definită de vectorul Darboux) (69V1 ), axa de rotaţie d
afllndu-se în planul rectificant şi avl_!ld ca pantă (faţă de tangentă) raportul dintre curbură şi
dt dii db
torsiune. d) Deoarece - , - şi - stnt respectiv uite:ele vîrfurilor versorilor fundamentali ai
ds ds ds
triedrului S-F, avem descompunerea (fig. 44)
dt ii dii t db b
(I) - = O cu ~ 1 = -
ds p' ds -r' ds p
l
şi (II) cu "c;i2 = --.
't'
Rezultă că rotaţia instantanee 6i tn jurul axei d se compune din 2 rotaţii instantanee: una in jurul
binormalei cu o viteză unghiulară de rotaţie CJ> 1= 1/p, iar cealaltă ln jurul tangentei cu o viteză
-- v'
i'
-- -- Fig. 44
unghiulară de rotaţie CJ> 2 = - 1/-r. Deci: curbura 1/p defineşte rotaţia tangentei la curbă ln planul
osculator; ea schimbă direcţia vitezei de translaţie a vlrfului P. Torsiunea 1/-r defineşte rotaţia
normalei principale tn planul normal ; ea dă o rotaţie a triedrului S - F ln jurul tangentei, ln
lungul căreia triedrul are o mişcare de translaţie. Rezultă că triedrul S - F are în spa/iu o mişcare
320
elicoidalii cu axa mişctlrii rotindu-se în planul osculator•. Obs. După cum 1/-. : : :. O, torsiunea defi-
neşte o mişcare elicoidală sinistrorsum sau dextrorsum. <
,•
124 Să se a,rate, vectorial, că o curbă în spaţiu e determinată dacă se

cunoaşte curbura K(s) şi torsiunea T(s). Ecuaţiile
(70) 1/ p = K(s), 1/-r = T(s)
se numesc ecuaţiile intrinsece (sin. : eC'Uaţiile naturale) ale curbei. Apl. a)
Simetrica 0 1 a curbei O are ecuaţiile intrinsece 1/p=K(s), 1/-r=-T(s). b)
Să seafle ecuaţiile intrinsece ale curbei: b1 ) de ecuaţii (41) cu a= c; b 2 ) ro= at,
y = aV2In t, z = a/t. c) Să se determine curba care a,re ecuaţiile intrinsece
1/ p = 4/25, 1/-r = - Ş/25 cu condiţiile iniţiale: p~ntru s = O, triedrul B -F
a,re poziţia dată de t 0 (0,4/5,3/5), n0 ( - 1, O, O), b0 (O, - 3/5, 4/5) şi curba
trece prin P 0 (4, O, O). d) Să se determine curba, strîmbă care trece prin
O(s = O), ştiind că a,re ecuaţiile intrinsece p = - -r = sV2, ia,r în P 0 (s 0 = 1)
triedrul B - F e definit de i0 (l/V2, 0,1/V2), n0 (O, -1, O), b0 (1/V2,
o, - 1/V2).
R. Ecuaţiile S - F (58') - (58"') constituie un sistem de 3 ecuaţii diferenţiale vectoriale ln 3
necunoscute l, ii, b. O integrală a ecuaţilor S - F e determinată dacă se dau expresiile acestor 3
vectori necunoscuţi pentru o valoare s0 a lui s (cond. iniţiale), astfel lnclt să formeze un triedru
ortonormat; atunci şi vectorii necll_!loscuţi satisJac conc!_. _de orton~rmalitate pentru_ orice valoare
a lui s. Din ecuaţiile S - F rezultă t•ii = a:, ii•b = a.', b•t = a:'' şi t2 = (3, ii2 = W, b1 = W'; deci,
dacă pentru s = s0 , avem a.= a.'= a."= O şi [3 = 13' = 13'' = 1, aceste valori se menţin pentru
orice s. Odată găsit l(s), curba are ecuaţia
adică r = \
3
(70') dr = l(s), l(s)ds +r 0,

ds )so
;:0 = s0) prin care trece curba. Apl. a) C1 : i\ = - r; căci I;:f I =
definind poziţia punctului iniţial P 0(s
= lr'I, Ir~ X ;:{'1 c:rf ;:{';:~") = - (r'r"r"'). b1) Cu s =Va2 + b2 sht ln 1/p şi 1/T (v.
= Ir' X :;:"1,
prob). 93): 1/p = a/(a2 + b2 + s2), 1/T = - b/(a2 + b2 + s2); b2)1/p = - 1/-r = aV2/(4a2 + s2). c) De-
rivtnd a doua ecuaţie S - F şi ţintnd seama de celelalte, obţinem
ii" + ii = O, adică ii = -C1 cos -

s
+ -C. 2 sin --.
s
5 5
Pentni s = O, ii = - l; deci (;1 = - l. lntegrtnd prima şi ultima ecuaţie S - F, găsim
l = - -4 ( l sin - s + -~2 cos- + L. 3,

5 5
s) - -= -
5
b 3 (-i sin - s
5 5
+ -C1 cos - 5s ) + -c,.
Pentru s = O, deoarece 70 = 4]/5 + 3k/5 şi b0 = - 3]/5 + 4k/5, re7.ultă C3_= 10 + 4C2/5, c, = b0 -
- 3~2 /4. Inlocuind pe 7, fi, b in a doua ecuaţie S - F, obţinem C2 = - j. Atunci ecuaţia (70') dă
s_ s_ 3 _ _ _
r = 4 cos - i + 4 sin - j + - s k + r0 ; tnsă, pentru s = O, rezultă r0 = O. Curba C e o elice
5 5 5
circulară. d) Obţinem, procedlnd la fel, di
ii"+ ii'/s + ii/s = O
2 sau ii"+ ii =O lulnd s = et.
Originea arcelor in O, rezultă r = J_CX)

(t e'l dl = e1 [2l + (cost - sin t)J + (cost + sin t)k)/4, adică o
elice cilindro-conică.
125 Să se arate că determinarea unei curbe prin ecuaţiile ei intrinsece

se poate reduce la integra.rea unei ecuaţii Riccati ( Darboux).
21 - c. 2389 321
128 Să se arate că sînt caracteristice pentru o elice O proprietăţile:
a) Normala principală a elicei O e paralelă cu normala la secţiunea dreaptă
r (în punctul corespunzător); .Apl. : raportul dintre curbura elicei şi aceea
a secţiunii drepte e constant. b) Normala principală e perpendiculară pe o
direcţie fixă. c) Binormala face un unghi constant cu o direcţie fixă. d) Ra-
portul dintre curbură şi torsiune, în orice punct al curbei, e constant (teotema
Lancret); .Apl.: curba di, X= et, y = e-t, z = v2-t; d2) X= t2(2t + 3),
· 1 t
y = 3t(t + 2), z = 3t2 ; d3 ) x = t/(t 2 + 2) + ----= arc tg--=, y = - 2/(t 2 + 2),
· V2- V2
z = - t/(t 2
+ 2) +--= arctg--=;1 t
d4 ) x = 2t 3
- 3t2 + 1, y = 3 (t 2 -1), z =
V2 · V2
= 3(t - 1)2 ; d 5 ) x = t, y = 1/t, z = V21n t e o elice. e) Să se integreze
ecuaţiile intrinsece ale elicelor; .Apl. : singurele curbe care au curbura şi
torsiunea: e1 ) constante sau e~) proporţionale· cu o funcţie liniară de
arcul curbei sînt elicele circulare sau cilindro-conice.
R. a) Fie elicea (38"). Notind r = i\ + (aG + b)k, avem l = (l1 + ak)/Vt + a2• Prin derivare
şi cum da/ds = 1/Vl + a 2 iar atVt + a 2 = cos 6, 11V1 + a 2 = sin 6, unde 8 e unghiul format de
tangentă la elice cu generatoarea, rezultă
71)
Obs. Normala la se~ţiunea dreaptă r
e normală la cilindru, deci perpendiculară pe generatoare.
Reciproc : din ii .L k, conform primei ecuaţii S - F, avem
k •l' = O, adică (k •I)' = O, deci I· k = cos 8 = const.
A
Api. Rezultă din (71). b) Fie â versorul unei direcţii fixe şi 6 = (i, ă) = const. (conf. definiţiei elicei;
v. probi. 46); deci ă-l = cos 8. Derivind şi conform primei ecuaţii S - F, deducem ii•ii = O, adică
ii J_ u. Reciproc: scriem ă• ii = O, adică â-l' = O sau (a•I)' =O; de unde ă-l = c:mst. b) Scriem
p
ii
ii• --·- · = O,
T
adică «·-b' = O sau -
(ci• b)' = O; deci a• b- = const. Reciproca e adevărată, deci
curba e o elice. el) Cum (u• n)' = O şi conform ecua\iilor S - F avem
(72) u•(- l/p - b/-:) = o, ad~că p/. = u-l/ci•b = const.
Derivind in rap3rl cu .~ egalitatea n = ii 1 şi conform ecuaţiilor S - F pentru C şi r, avem Î/p +
- _ da - _ _
+ bj-: = (l 1 /p 1) - ; de unde, inmultind scalar cu b şi deoarece 11 = ii 1 x k =nxk (căci tried.
ds
S--: al lui r e dat ~e 11 , ii 1 = ii, b1 = ·k), deducem 1/-: = - (ii x )k·b!piV)
E. + a2 =
= l •k ~n 8/p 1 = :iin 6 sos 8/p 1 . Cu (71), găsim p/. = ctg 8. Reciproc (Barre): p = k. şi t' = ii/p =
= (-:/p)b'; deci kl' = b' sau
(72') kl== b+ ă (ci - vector constant),

de unde obţinem ii• t = k (const.). Obs. d1) Din (72') : k 2 + 1 = a2 ; deci cos 8 = i. iî/1 aI =
= kfJ'k2 + 1 = p/J' p2 + -.2• d2 ) Înmulţind scalar cu n relaţia (72'), rezultă proprietatea b): a-ii=
= o. Api. d 1) cos 8 = ii•t = (le' - me-t +l'2n)/(e' + e-t) =const.pentru l = 1, m = - 1, n = o,
incit 8 = ;r/4. d 2) p = 3f 2(l 2 + l + 1)2, -. = - 6(l 2 + t + 1)2 • d3) p = - -. = 1. d 4) p = -:f1'2 =
= 3f2(t2 - t + 1)2 ; e tot elicea d 2) într-o schimbare a pararl!_etrului. d5) p = 4't" = (1 + t2 )2 /V2t;
e e~cea d 1). e) Din_ (58') şi (58'") deducem (pi')' = - Î/p - b/-r; de unde, cind p = kT, rezultă
p(pt')' = - (1 + k 2)t + kii. lntroducind curbura i11legrald (coresp. intervalului (O,• s]): l(s) =
=( ds/p, obţinem
(73) l" =- (1 + k2)l + ka cu l = C1 cosV1 + J.. 2 l + c 2 sin V1 + k2 t + kă/(1 + k2).
322
Pentru ca i2 = 1, e necesar ca Ci - ci
= o, ă •C1 = a• Ca = C1 •C2 = O, + k2ă.2/(1 + k2)2 = 1. cf
înlocuind pe t prin s în i, ecuaţia (70') determină curba. Apl. e 1) Avem p/"t' = const. Din (71)
rezultă p1 = p sin8 8 = p/(1 + a 2) =const.; deci r
e un cerc. Obs. Pentru o elice circulară (v.
probl. 94), găsim p = r/(r2 + k2), -r = - k/(r2 + k2); rezolvtnd sistemul, obţinem r = p/(p 2 + -r2),
k = - T/(p + -r ). ~) Fie p = ps, 't' = qs şi p/-. = p/q = k. Conform (71), p1 = ps/(1 + a 2) =
9 2
= p8/V1 + a9, _căci s =Vl

+ a2a. Curbele plane pentru care raza de curbură e proporţională C'u
arcul slnt spiralele logaritmice (v. probi. I, 126). Dacă r =. bec8 e ecuaţia polară a spiralei, atunci
a = bV1 + c9 ec8 /c; deci elicea are ecuaţiile de forma x = Aec8 cos 8, y = Aec8 sin 8, .z = Bec 0• Sau :
1 _ dr dr _
curbura integrală fiind t(s) = - ln s, avem t = (1/ps) ----::- ; deci, conform (73), - - = e'Dtt. Lulnd
p · dt dt
axele astfel ca i =V V
p2 + q2 (C\ - C2 )/V2q, J = p2 + q2(C\ + C2)!V2q, k = qatV p2 + q2, rezultă o
elice cilindro-conică.
127 Condiţia ca o curbă strîmbă să fie o elice e ca:

(7 4) a) (r'r"r'v)/(r'r"f"') = 3r" •r'" /r" 2 ; b) (r"rr"'r'V) :._ o.
1
128 Se numeşte cu rbă Bert1·and o curbă în spaţiu ale cărei normale prin-
cipale sînt normale principale ale alteia. Să se arate: a) Distanţa dintre puncte
corespondente a 2 curbe Bertrand asociate e constantă. b) Tangentele în
punctele corespunzătoare a 2 curbe Bertrand asociate fac un unghi constant
(teorema Schell). c) O curbă e curbă Bertrand dacă şi numai dacă curbura şi
torsiunea sînt legate printr-o relaţie liniară. d) Produsul torsiunilor a 2
curbe Bertrand asociate e constant. e) Dacă tangentele a 2 curbe Bertrand
asociate - în puncte corespondente - sînt perpendiculare, curbele au curbu-
rile constante şi egale; în acesţ caz, să se determine produsul torsiunilor
(în puncte corespondente). Reciproc : O curpă O de curbură constantă (cerc
strîmb) e o curbă Bertrand, curba asociată 0 1 avînd aceeaşi curbură ca şi
O; fiecare din aceste curbe e locul centrelor de curbură ale celeilalte, tangentele
în punctele corespondente fiind perpendiculare (teorema Monge). f) O curbă
Bertrand are o infinitate de curbe Bertrand asociate dacă şi numai dacă
e o elice. g) O curbă O de torsiune constantă e o curbă Bertrand, curba
asociată 0 1 avînd aceeaşi torsiune ca şi O. h) Să se exprime curbura şi tor-
siunea curbei asociate 0 1 cu ajutorul curburii şi torsiunii lui O.
R. Fie C de ecuaţie (57) ;- cur.ba Bertrand asociată are ecuaţia
(75) el: i\ = r + lii cu l = const.

_
- ds
Căci 71 = di\/ds 1 = [(1 - l/p)l + l'ii -
lb/-r] - , ii 1 = eii(e = ± 1); deci t1 • ii 1 = O dacă l' = O·
ds1
a) PPi = (i\ - r) 2 = 12• b) ds1 = ldr1I =11(1 - l/p)2 + (l/-.)2 ds. Deci '1 = cos 8 i + sin 8 b, iii= eii,
- _ - _ _ _ d8 _ - d8
b1 = e( - sin 8 t + cos 8 b). Cum dt1/ds li ii, atunci (dt 1/ds) · t = - sin 8 - = O, ( dt 1/ds) • b = cos 8 - =0,
. . ~ ~
_ ds ds
adică d8/ds = O. c) Din t 1 rezultă (1 - l/ p) - = cos 8, - (p/-:) - = sin 8; deci condiţia necesară
ds1 ds1
şi suficienti'1
(75') 1- l/p -1- (l/-r)ctg 8 = O, adică a/p + b/. + c = O (a, b, c - constante).
Obs. c1 (Dacă 1/p = - cfa: n1 = - ii. c2) Curba Bertrand C1 asociată e

(75")
căci C: r = i\ + 11 11 1 cu 11 = - &l. d) Avem ll1/TT1 = sin 8 sin 81 , adică 1/T-r1 = sin2 8/l2 = const.
Obs. Avem şi (1 - l/p) (1 - l 1 /p 1) = cos 8 cos 81 , adică (1 - 1/p) (1 + el/p 1) = cos2 8 şi s1 =
8
= -1- ~s
(1 - l/p) ds = - --.l- ~
-ds ; pentru (75') şi (75"): l = . -a/c, iar· b = -a ctg 8.
cos O O sm 6 0 "t'
323
c) Dacă 8 = 1t/2, atunci b = O; din (75') şi (75"): 1/p = - c/a(e = - l) şi 1/p 1 = - c1 /a 1 =
= ec/a = 1/p. Obţinem 1/-r-r1 = 1/l2 = 1/p2 • Dacă 1/p = const., (75') e satisfăcută cu a= - cp,
b = O. f) O elice circulară, avlnd curbura constantă, e o curbă Bertrand ; deoarece are şi torsi-
unea constantă, există o infinitate de terne de valori pentm a, b şi c care să verifice condiţia
(75'). Toate curbele Bertrand asociate slnt elice circulare, situate pe cilindri coaxiali cu cel pe
care e situată elicea dată. Să presupunem că C e o curbă Bertrand cu 2 curbe asociate; sistemul
a/p + b/-r + c = O, a'fp + b'/-r + c' = O (ab' - a'b #= O) admite soluţii constante pentru 1/p şi 1/'T.
g) Dacă 1/-r = const., (75') e satisfăcută de a = O, b = - CT. Din (75") rezultă a 1 = O, 1/T1 =
= - c1/b1 = - c/b =1/-r. h) Conform celor din d), găsim a2 TT1 /c 2 + (1 + aK/c) (1 - aK1 /c) = 1;
avînd şi (75"), obţinem K 1 = e:c(aT - bK)/(a(aT - bi() - bc], T1 = c2/(a(aT - bK) - bc]. Ob.'i.
Cinel I( = const., deci b = O, iar K = - c/a şi e: = - 1, rezultă R 1 = K şi TT1 = c2 /a 2 • Dacă
T = const. (a= O, T = - c/b): T1 = T şi 1(1 = -el(.
129 Fiind dată curba O de ecuaţia (57), se consideră curba 0 1 de ecuaţie
r1 =ar+ bTn + c ~ b ds (T - raza de torsiune a lui O).
Să se afle condiţia în care curba 0 1 e o curbă Bertrand.

R. Fie T1 = r~ = Ai + Bii + Cb, f31 = r~ x r~' = (I.I + (3ii + yb; -.i1 = ~1 x °T1 = kn dacă
AB = O, Af3 = O cuA = C(I. - Ay, A = a - bTI(, B = bT', C = c - bT2, (I.= B(C' - B1') -
- C(B' + Al(+ CT), (3 = C(A' - BK) - A(C' - BT), y = A(B' + AK + CT) - B(A' - BK),
cinel avem numai B = (3 = O. Cazuri: I) b #= O, T' = O şi C = O (c = bT2) sau A'= O (K' := O,
c t, O, cind G e o elice circulară) ; C şi C1 stnt curbe Bertrand. II) b = O ; atunci 11 =
= (ai + cb)Ji' a 2 +- c2; l{1n1 = (al( + cT)n/(a2 + b2) cu 111 = eii (e = ± 1), 1(1 = (aK + cT)/(a2 +
- _ - ,--- -, ds
+ b2), b1 = 11 x ii1=(-ct+ab)/l a 2 + b2, iar din T 1 ii1 = b1 - găsim T 1 = (- cK + aT)/(a2 + c2),
ds1
Incit J{ = aK1 - cT1 , T = cK1 + aT1• Deci: dacă una din cele 2 curbe e o curbă Bertrand,
atunci şi cealaltă e curbă Bertrand. Obs. Asociind lui C curba r : R = ~ bds, iar lui C şi r curba
C1 , ctnd C are curbura (torsiunea) constantă, r are torsiunea (curbura) constantă, iar C1 e o curbă
Bertrand.
9. CONTACTUL A DOUĂ CURBE
130 Să se arate că următoarele curbe 0 1 : x = a cost, y =asin t, z =

= 25t3 /2 + 4t 2 + t şi 0 2 :x = a (1 - t2 /2), y = at (1 - t 3 /6), z = tet/(1 -
- 3t) sînt în contact.
131 O dreaptă d trece printr-un punct P 0 al curbei O; să se studieze
cazul de contact.
R. Fie P 0 (s = O) e (57); deci d: r = r0 + tâ (ii-versor d). Dacă P 0 e punct staţionar de ordin
m, cu (35), avem C: r = r0 + s (1 + ll) r~ + sm+i(i:0 <m+I>+ e)/(m + l) ! cu ll = ::EiÂt si- 1 /i ! ➔ O,
e ➔ O cind s ➔ O. Fie P (s)E C şi 1'U (l)E d astfel ca Pol'= P 0 M ; deci t = (1 + ll) s. Rezultă
MP = s (1 + l)) (r~ - â) + sm+l (rr+ll + °E)/(m + 1) ! ; deci d şi C nu sînt în contact dacă
a =I= r~ şi slnt în contact de ordin m dacă a = r~ (clnd de tangentă tn P 0 la C). Fie P 0 un punct
(p, q) - multiplu ; deci, cu (35"), avem C : r = ro + s'D (1 + 1j) rb"'' /p I + s'I (rb(l) + e)/q ! cu
ll = ::Eocp I Âa. s«-P/(1. ! ➔ O, e➔O cînd s ➔ O. Pentm ca P 0M = P--;i>, luăm t = s'D (1 + 71)/p I
Obţinem M P = sP(1 + ll) (r~,t' 1 -a)/p ! + sQ(r<<rl + i)/q I ; dacă ă #= ;:< 11 >, d şi C se intersectează tn
P puncte confundate ln P 0 , fără a fi în contact (in P 0), iar dacă ă = ;;(Pt ele stnt în contact de
ordinul q - 1.
324
132 )fie P 0 (s = O) un punct al curbei O de ecuaţie (57). Se zice că un
plan 1t e în contact în P O la O dacă e tangent în P O la O. N otînd cu il,
distanţa de la un punct P (s) e O, apropiat de P 0 , la planul 1t, se spune că
planul 1t are un contact de m·din m (în P O la O) dacă lim d/sm+i =I: O. Să se
studieze cazul de contact. P ➔ Po
R. Fie 1t: (R - r 0 ).a = O (ci-versor normală la plan); decid = (r - r0).a. Avem d= [sr~ +
+ ... + s 111 +1 (rJni+ll + €)/(m + 1) I J. a cu e-+0 clnd s-+0. Cond. necesară şi suficientd pentru ca
planul 1t să fie în contact de ordin m în P 0 la C :
(76) rbi}. a= o Ci= 1, 2, .•. , m>, rbm+l> . a .; o.
Dacă P 0 e punct staţionar de ordin m, obţinem d = s (1 + l)) r~ . a+ sm+i r~m+l>. a/(m + 1) 1 +
+ s<m+2> (rbm+ 2> +i) • ii/(m + 2) I Dacă r~. a =f;. O, nu conţine tangenta (în P 0 la C) şi nu7t
e tn contact 1n P 0 la C; de exemplu, planul normal 1tn: (R - r0 ).t=..Q. Dacă r~.a = O, 1t e ln
contact de ordin m cu C (in P 0 ) ; de exemplu, planul rectificant r.r : (R - r0 ).ii = O. Dacă, cu
condiţia :;:~.a = o, e lndeplinită şi condiţia rbm+l) .ă = o, deci a= r~ X :;:bm+l), r. e planul
osculator (ln P 0 la C) r.0 : (R - r0 r~ ,~n+ll) = O, avtnd un contact (cel puţin) de ordin m + 1;
că ca,
. putem avea ş1• con d"ţ'1 1a r 0
- O, c In d (-'
-<m+2> .a= ro -lm+ll
ro -hn+21
ro ) = O, 1t0 : (-R - -r0 -'
ro -1m+21)
ro = O
avind un contact de ordin m + 2. Dacă contactul e de ordin m ~ 3, 1t0 se numeşte plan supra-
osculator (sin. : plan staţionar). Deci: dacă tangenta tn P 0 la C nu e staţionară, condiţia (necesară
şi suficientă) ca planul osculator în P 0 la C să fie staţionar e (r~ r~' ,~") = O; dacă tangenta e
staţionară, această condiţie e îndeplinită. O discuţie asemănătoare se poate face cind P 0 e punct
p, q) - multiplu.
133 Să se afţe proiecţiile unei curbe pe planele triedrului 8-F' asociat
curbei într-un punct ordinar al ei. Să se stabilească proprietăţi ale curbei
într-o vecinătate a unui asemenea punct.
R. Într-o vecinătate '\"(P) a punctului ordinar P (s = O), curba C are ecuaţiile canonice (67).
Proiecţiile ci C0 , Cn şi Cr pe planele 1t0 : z = O (osculator), 7tn: x=O (normal) şi respectiv r. ,. : y =0
(rectificant) slnt
J<. 2 J{l{' K IC 1
C0 : x = s - -
6
s3 - ---
8
s1 + (5), y = -2 s2 + -6 s3 + -24 (K"-K 3 -K'P) s'+(5) :=O;
'
K /{' 1
(77) Cn: x = O, y =-
2
s2 +-
6
s3 + --
24
(/('' - /{ 3 - KT2 ) s'+ (5),
KT 1
z =- -.- s3
6
-
24
(2l('T + l{T') s + (5);4
1( 2 J(K' l{T 1
Cr: x =s- - s3 - -- s4 + (5), y =O,:= - - - s3 - - (2/CT+ J(T') s 4 + (5).
6 8 6 24
tn "f(P), C e mai apropiată de r.0 declt de celelallc plane ale triedrului S-F (ln P la C): coordona-
tele lui Q(s) E C slnt distanţele de la Q la aceste plane, iar z e de ordin superior lui x şi y ln s =
= lungimea arc PQ. Primul termen al dezvoltării (77) determinlnd ordinul de mărime al tntregii sume
ln raport cu s, formulele (77) permit găsirea contactului planelor triedrului S-F cu curba (ln P) ;
regăsim astfel faptul că 1tn nu e ln contact (ln P) cu C şi e traversat de C. Presupunem că tangenta
şi planul osculator (ln P la C) nu sint staţionare: r' = i, r' x r" = Kb =p O, (r' r" r'") = -1( 2 T :I- O;
ţinînd seama numai de primul termen in (77), rezultă că proie~ţiile C0 , Cn şi Cr slnt aproximate de
parabola x 2 = 2py, : = O(cu focar.ii situat la jumătate distanţă plnă la centrul cercului osculator-
fig. 45), de parabola semicubică y3 = 9-r2: 2 /2p, x = O (cu punct de întoarcere de prima speţă 1n P,
tangenta dublă fiind normala în P la C - fig. 46) şi, respectiv, parabola cubicd z = -x3 /6pT,
y = O (pentru care P e punct de inflexiune, x şi : fiind de acelaşi semn sau de semne contrare
după cum T S O - fig. 4 7). C are un contact de ordin 1 cu 1t r _şi de ordin 3 cu 1t0 •
Presupunem că, tangenta nu e stafionard: r' = l, r' x r" = Kb ,p O, iar planul osculator e sta-
/ionar (de cel mai mic ordin): (r' r" r'") = -1{ 2 T = O, (r' r" r'v)= 2KICT + K.2T' #: O; ln P,
avem J{ =f;. O, T = O, T' =I:- O. C0 e parabola x2 = 2py, z = O, Cn are în P un punct (2, 4) - mul-
tiplu (punct de tntoarcerc de a doua speţă), iar C rare în P un punct de ondulaţie (fig. 48).
Care un contact de ordin 1 cu tangenta şi cu 7tr, fiind de ordin 3 cu 1t0 (pe care nu-l traversează).
Presupunem că tangenta şi planul osculator sini staţionare (de cel mai mic ordin) : r' = i,
r' x r" = o, r' x r"' = K'i + KTii. <1= o, (r' r" r"') = o, (r' r" r'V) #: o; deci 1<. = o, 1c =1: o, T.; o.
C0 : y = 1Cx3 /6, : = O are in P un punct de inflexiune, Cn: y4 = -4K'z3 /3T3 , y =Oare tn P
un punct de ondulaţie, Cr :z = -K'Tr'/12, y = O are ln Pun punct de ondulaţie (fig. 49). C are
325
z
Fig. 45
a
Fig. 46
a
Fig. 47
2 ·. T'=- 2
k=J_
Fig: 48
I(
X
Fig. -19
un contact de ordin 2 cu tangenta ( P e punct de inflexiune pentru C) şi cu Trr (pe care II
traversează), contactul fiind de ordin 3 cu 1t0 (pe care nu-l traversează). Apt. Pentru cubica (30).
tn punctul P (t = O), rezultă primul caz (fig. 50).
134 Să se arate că 2 curbe în contact de ordin 4 au, în punctul (ordinar)

comun, curburile şi torsiunile egale. Reciproca e adevărată T
\
Fig. 50
135 Dacă un plan 1t are în P O un contact de ordinul m cu curba O, iar

<J1 e proiecţia, făcută după o direcţie oarecare a lui O pe 1t, curbele O şi 0 1
au un contact de ordinul m în P.
136 Fie o curbă O de ecuaţii (3) şi o familie de curbe
(78) F (a:, Y, z, CXi,• ••• CX2n+2} = O, G (a:, Y, z, CXi,• •• , CX2n+2} = O
828
depinzînd de 2n + 2 parametri. Dacă în familia, (78) există o curbă r care
să aibă, un contact de ordinul n cu curba O, într-un punct dat P 0 (t0 ) e O,
r se numeşte curba osculatoare a, lui O în P 0 • Să se determine ecuaţiile curbei
r . .A.pl. a) Dreapta osculatoare şi cercul osculator la o curbă O (în P 0 E O);
de exemplu, în P 0 (t = O) la cubica O: fJJ = t, y = t 2 , z = 2t3 /3. b) Cubica-
strîmbă osculatoare în O Ia, O: y = m2 + aa;6 + ... , z =ms+ ba;7 +
(ab :ţO).
R. r corespunde valorilor oe1 , ••• , °'2n+ 2 dale de sistemul
(78') cf><«l (1 0) = O, 7<«l (t 0 ) = O, (oe = O, 1, ... , n),

unde
(78") <T>(l) = F [f (I), g (l), h (t), oei], 'Y (t) = G [f (t), g (t), h (l), oe,].
Obs. a) r e limita unei curbe C' a familiei (78), care trece prin n + 1 puncte ale lui C, apropiate
de P 0 , ctnd acestea tind către P 0 • b) Dacă contactul lui r cu C (în P 0) e mai mare dectt n + 1, r
e o curbe! supraosculatoare (ln P 0 la C). Api. a) Fie familia de drepte y = ax + p, z = bx + q.
(78') admite soluţia a= y~/x~, b = z~/x~, p = y0 - x 0 y~ f x~, q = z0 - x 0 z~/x~; deci: dreapta
osculatoare a lui C în P 0 e tangenta în P 0 la C. Dreapta e supraosculatoare dacă r

u~' = ax~', z~' = bx~'; deci e o tangentă staţionară (ln P 0 Ia C). Fie familia de cercuri
(r - ă). N = O, (r - â) 11 = R 11 cu centrul O (ci = 00) şi de rază R. Sistemul (78') se scrie
(78"') N.dr = O, N.d 2r = O, (r - a).dr = O, (r - a).d2r + dr2 = o.

Din primele 2 ecuaţii : re
1r0, din a 3-a ecuaţie : raza P!l a lui e perpendiculară pe tangenta r
tn P la C, din ultimele 2 ecuaţii : O e intersecţia a 2 normale principale apropiate (deci a lui 1t0 cu
2 plane normale apropiate); aşadar a = r + Rn. Fie C de ecuaţie (57); conform ecuaţiilor S-F,
ultima ecuaţie (78"') devine R = p. Dreapta dusă prin O perpendiculară pe planul osculator (tn
P la C) se numeşte axd polarei (sin. : axă de curbură) a Iul C relativă la P; e, deci, limita inter-
secţiei planului normal din P cu cel din P 1 (apropiat de P), cind P1➔ P. Aşadar, axa polară
are ecuaţiile
d: (R - r).i = o, (R - r).n - p = o sau (R - a).b = o.

Obs. Dreapta pglară generează o suprafaţă desfăşurabilă, denumită suprafa/a polară ~ : R (s, D)=
= r + pn + vb asociată lui C. Clnd C e plană, I: e un cilindru (tăiat de planul lui C după locul
centrelor de curbură ale lui C, adică după evolventa lui C). Ex. Dreapta osculatoare e Ox (tangenta
ln O la C), cercul osculator: x 2 + (y - 1/2)2 = 1/4,: = O (v. fig. 50). b) O cubică strtmbă e intersec-
ţia a 2 cuadrice cu o generatoare comună, de ex.: Ax2 + 2Bxy + Cy2 + 2Dxz + 2Eyz = O, oex2 +
+ 2~xy + yy2 + 28x + 2ey = O, şic determinată prin 6 puncte; deci contactul va fi de ordin 5.
Cu ecuaţiile lui C în ecuaţiile cubicei şi anulînd toţi coeficienţii ptnă la ordinul 5 inclusiv, găsim
I' : y 2 - xz = o, y - x 2 = o.
10. CERC ŞI SFERĂ OSCULATOARE LA O CURBĂ STRÎMBĂ
137 Fie O: r = cos3 t l + sin3 tJ + cos 2t k

et l + e-t j + şi r: r =
+ tV~i k. Se cere: a) Să se calculeze curbura şi torsiunea cu ajutorul formu-
lelor S-F. b) Să se determine elementele (centru.I, raza) cercului şi sferei oscu-
latoare. c) Să se afle axa polară relativă Ia, vîrfurile curbei.
329
R. Pentru C: a) ds/dl = lr'I = -5 sin 2 t, t
_
= r' -dl = -3 (
- _
cost i + sin l j -
_ 4 -)
- k .
2 ds 5 3
_ dl '· _ -- _ 1 _ . -
ii/ p = t' -
ds
, deci 1 / p = 6 /25 sin 21, iar ii = sin li + cos l j , b = t x ii = -
5
(4 cos t i - 4 sin t j -
- dl
- 3Îc) • ii/-r = b' - , deci 1/-r = -8/25 sin 2/. C c o elice. b) A vcm
ds
(79) ne: -ac = -I' + pn,- Re = .

p Şl
-
ns : Us -
= Uc - 't' -
dp -
ds
2
b, Rs = 2
Re + 'C' 2 ( -dp)
ds
2
•
22 ) _ ( 22 ) _ _ 25
Deci iic =cost ( 1 + sin2t i + sin t 1 + cos2 t j + cos 21 k, Re = sin 2/; a8 =
3 3 6
22 125 ) _ ( 22 125 ) _ (
= cos t ( 1 + - sin2 t + - sin 4 I i + sin t 1 + - cos2 t - - sin 4 I j + cos 2 t 1 -
3 12______ a 12 • ·
- -125 sin 2 i ) -k, R 8 = -25 Vst + (100 cos 2 1)2 • c) Virfurile sint detel'minate de
8 54 . .
dp/ds = O.
Cc o curbă închisă: r(O) = r(21t) = (1, O, O); deci Imc,:r = [O, 21tJ. Ecuaţia (79') admite / 1 = it/'l
:şi 12 = 3rt/4. tn P1(1t/4) : «1 = 7 V2ci + ])/3, R1 = 25/6, jjl = (2 V~fl - 2 fi} - 3 k)/5; deci
,d1 : x - y = Q, 3x + 2 Vi: - 7V2/3 = O. ln P 2(3n/4): a 2 = 7 \'2(-i + ])/3, R 2 = 25/6, h2 =
= - (2 f:H + 2V~J + 3k)/5; d 2 : x + y = O, :1x - 2 V2: + 7V2/3 = O. Pentru ·r: a) i =
= (cil - e-'}+ 2k)/2 eh I, fi = [V2(i + ]> - (el - c-t) k]/2 eh I, b = ix ii = (- c-tl + e'] +
+ 2k)/2 eh t, p = 2 V2ch2 i = T. b) ac= (e' + 2 eh l) l + (e-t + 2chl) J + 2 (i - sh 2 i) k, Re=
= 2 V2ch2 i,a 8 = [e' + 2 chi (1 + 2e-t sh2l)J i + [e-t + 2chi (1 - 2e1 sh2t)]J + V2[t -
-sh2i(1+4 chi)]k, R 8 =2V2ch2 tV1+8sh2t. c) Un vlrf P 1(0)={1,1,0); «1 =3(l+
+ ]), R1 = 2 V2, b1 = (-i + J + V2k)/2, d1 : -(x - 3) = y - 3 = z!V2.
138 Să se afle elementul de arc al liniei r 0 a centrelor de curbură şi al
liniei r s a centrelor sferelor osculatoare ale unei curbe în spaţiu.
139 Dacă n. şi fli sînt centrale de curbură în punctele corespondente
P şi P 1 de pe 2 curbe Bertrand asociate, să se arate că biraportul
(P P 1 n. fli) e o constantă pozitivă (teorema Mannheim).
140 Pe tangenta într-un punct Pal unei curbe strîmbe C se ia un punct
P 1 astfel ca PP1 = l (const.). Se cere: a) Să se arate că tangenta în P 1
la curba 0 17 descrisă de acest punct cînd P parcurge pe O, e conţinută
în planul osculator în P la O. b) Să se demonstreze că planul normal în P 1
la 0 1 trece prin axa polară a lui O relativă la P .. c) Să se· calculeze curbura
lui 0 1 cu ajutorul curburii şi torsiunii lui C.
_ _ _ ds _ • - ,
R. C1 : r1 = r +li.a) 11 = (l + lii/p) -ds ..L b, iar P 1 err0 (fig. 51). b) itin: (R - i\)•r1 = O,
1
adică (R - r),t + ((R - r)• n/p - 1) = O, conţinlnd axa polară (78'V). c) 1/pi = [l2 /p' + (1 -
_ lp'/p)2/p2 + l2/pll't'2] (1 + lS/pll), .
141 Fie C un cerc strîmb şi 0 0 linia centrelor de curbură ale· lui O. Să

se arate: a) Linia centrelor sferelor osculatoare coincide cu cea a centrelor de
curbură, C0 fiind un cerc strîmb cu curbura egală cu cea a lui O. b) Linia
centrelor de curbură ale lui C0 e O, iar tangentele în 2· puncte corespon-
dente sînt axele polare ale curbelor· respective la cele 2 puncte corespondente.
c) Produsul torsiunilor în puncte ·corespondente e egal cu pătratul curburii
comune. d) Curbele O şi 0 0 sînt în relaţie involutorie. (tecn·ema IJfonge) . .
330
· 142 Fie Co curbă sfel'ică. Se cere: a) Să se arate că axa ei polară, rela-
tivă la un punct P e C, trece prin centml 0 0 al sferei S pe care se găseşte O.
b) Să· se exprime elementele cercului osculator, curbura şi torsiunea lui O
(în P) în func.ţie de unghiul 6 dintre raza din P şi axa polară. c) Să se
demonstreze că expresia 6 - a rămîne constantă cînd P descrie pe C, <>
Fig .. 51
fiind lungimea indicatoarei sferice a hinormalelor lui C. Apl. la curba lui

Viviani.
R. a) ln P la C, 1tn e !10 (v. probi. 64); deci 1t,. : ( R - r 0 ) • r' = O(r0 = O~). În P*(l + At);
r.~: (R ·- r )-r' (t + At). Axa polară d = 1t„n1t; ~lnd P•➔ P şi
0
(80) d: (R - Tg)•r' = O, (R - ro)•r" = o, adică R =To+ ).b
331
şi d e00 • b) Din triunggiul dreptunghic PO!lo (fig. 52) rezultă OJl=R cos 8, p = R sin O; deducem
!l: ac= r0 + R cos 8 b, Re= R sin 8. Însă (r - r 0 ),ii = Ir - r0 1 cos {rt/2 + 8) = - R sin 8,iar
- d8
din (r - r0)·b = R cos 8 - prin derivare - avem (r - r0),fi/T =
- R sin 8 - ; deci 1/T =
ds
= d6/ds. Obs. Sfera osculatoare la C, în fiecare din punctele ci, c chiar S, iar cota de dedesubtul
dp dp
planului osculator al centrului sferei osculatoare (ln P la C) e - -: - ; aici Oflo = - -: - =
ds ds
l z
h.
X V,
V'-,, I
li
', ,,','
',,
... -. - - - - - • - -- .;11"
I
I
,
,'
Fig. 52
dO
= -R cos 6, Incit -r - = 1. c) Deoarece do'fds = 11/-rl, obţinem d0/ds = dcr/ds; deci O - cr =
ds
= const., clnd P deş_crie pe C. Obs. Fie P 1 intersecţia axei polare, orientată de b, cu S; P 1 descrie
pe C1 : r1 = r0 + R b, paralelă cu indicatoarea sferică a binormalelor lui C. Atunci avem ds 1 /ds =
dcr
= Ir~ I = R 11/T I = R - - , Incit dO/ds = (ds1 /ds)/R; deci R 6 - s1 = const., ctnd P descrie
ds
pe C. Apl. d: x/sin l (1 + 2 cos2 l) = - y/2 cos 3 t = z/2. Cu u = sin t, cos (00 P, 0 0 P 1 ) = cos 8 =
= u(3 - u3 )tV8 - 3u2, sin 8 = Vc2 -
u2) 3 /(8 - 3u2 ) şi tg 8 = u 2) 3 /u(3 - u2). Atunci Yc2 -
d8 dt
P = a Vc2 - s1n2 t) 3 t(s - 3 s1n 2 t>, iar 11. = -6 cos tta cs - 3 sin2 '>; căci 11-r = - - - - ,
dl ds
ds/dl = a V2 - sin2 t şi se derivează cos 8. Cum b = r' x ;"/Ir' x r" I = [sin 1(1 + 2 cos2 t) i -
- 2 cos3 l J+ 2k]/Y 8 - 3 sin2 t, iar r0 = O, obţinem «c = a cos 8 b.
143 Să se găsească în origine sfera osculatoare a curbei
m = t, y = ln(l + t), z = e' - 1.
144 Să se afle ecuaţiile cercului osculator 0 0 şi cele ale sferei osculatoare
8 0 pentru curba O : x = t, y = t 2 , z = 2t3 /3.
R. C0 e intersecţia lui rt0 : 2t 2x - 2ly + z - 21 3 /3 _= O _cu sfc~a S (O;, p), n fiind cent!ul de
curbură, iar p raza de curbură. Avem ds/dl_= 1 + 2 t2, t_= (i ± 2tj + 2t 2 Tc)/(1+2t 9); din dt/d~=
= n/p deducem p = (1 + 21 2) 2/2, ii = [-2ti + (1 - 21 2) j + 21k)/(1 + 212). Rezultă ac= -2t3 i +
332
+ (1 + 2L2 - 4L 4)]/2 + l(8L 2 + 3) k/3 şi S: x2 + y 2 + z2 + 4L 3 x - (1 + 2t 2 - 4t') y - 2l (Stil+
+ 3) z/3 - t4 (Stil'+ 15)/9 = O. S0 : x2 + y 2 + z2 + 2ax + 2by + 6 2cz +4d = O3 e intersectată de
C tn 4 puncte confundate. Punctele de intersecţie stnt date de 4L /9 + t + 4ct /3 + (1 + 2b) 12 +
+ 2at + d =O; ecuaţia are o rădăcină t multiplă de ordin 4 dacă t anulează ecuaţia şi primele ei
3 derivate. Deducem a = -21 3 (412 + 1), b = 10t1 + 312 - 1/2, c = -t (201 2 + 9)/3, d = t' (40L2 +
+ 9)/9.
Să
se determine, în punctul P 0 (1, 1, 1), sfera osculatoare 8 0 a curbei
145
my = z2 , +y
2 = 2z şi să se arate că e supra-osculatoare.
m2
146 Dacă raza sferelor osculatoare la o curbă strîmbă e constantă,
atunci curba e sferică sau e un cerc strîmb.
147 Linia centrelor de curbură ale unei elice e tot o elice, iar locul cen-
trelor sferelor osculatoare ale unei elice circulare e de asemenea o elice
circulară. Apl. a) Să se afle cilindrul de rotaţie şi pasul elicei loc gţometric
al centrelor sferelor osculatoare ale unei elice circulare. b) Condiţia ce trebuie
să o satisfacă elicea~circulară pentru ca centrul de curbură al ei să se afle pe
acelaşi cilindru ca~ şi curba însăşi.
Fig. 53
R. Fie elicea (16) cu a-i= const., a - versor _director al generatoarelor cil!ndrului pe care
se elicea. Din (79) şi (v. probi. 126) a• ii = O, a• b = const., deci a• ii' = O, a• b' = O, deducem
află
a•a~ = a,i =const.şi a-a~= a•t - (-rp')' ă•b (fig. 53); dacă elicea e circulară (p = const., -r =
=const.), atunci a•ă~=ii• Î=const. Apl. a) Fie elicea (6); atunci a, = iic = -k2(cos t l + sin t ])Ir+
333
+ kl k. Prin t = l* + r. (rotaţie de 180° Jn jurul axei Oz) şi == z* + I, (translalie ln lungul
axei Oz) rezultă elicea circulară <ic = k2(cos l* i + sin l* J>tr + kt•k, cu acelaşi pas ca şi elicea dată„
situată pc un cilindru de rotaţie de axă O: şi de rază k 2 /r (fig. 54). b) Elicea (6) se află pc cilindrul
/{: x2 + y2 = ,2.n e K dacă avem k = r. Pasul elicei: h = 2krr, lungimea cercului de bnzil: l =
= 2r,t ; deci h = l (fig. 55 ).
148 Folosind sfera osculatoare, să se găsească condiţia pentru ca o curbă
în spaţiu să fie sferică. Ex. : x = 4t (1 - t 2 )/(1 + t 2 )2, y = 8t2 /(1 + t2 ) 2 ,
z = 2 (l - t 2 ) / ( 1 + t).
z
rs,, z h=10
'Fig. 54
149 Se numeşte elice sferică o curbă situată pe o sferă şi ale cărei tan-
gente formează unghiuri de mărime constantă cu o direcţie fixă. Să se
găsească ecuaţiile intrinsece ale curbei.
334
R. Slnt curbe care satisfac simultan ecuaţiile
(81) .L
-r
= a, p + -r~
ds
(-r~) =
ds
O (a = ctg 8 = const.).
Ţinlnd seama de prima ecuaţie tn a doua şi integrlnd 'de două ori, avem
(81') p2 = -a2s2 + bs + c, a.= p.
r=1,S j h=27Tr=9.'l-2
Fig. 55
Obs. a) Parametrul s variază tnlre 2 valori rinite: rădăcinile trinomului -a2s2 + bs + c; pentru
aceste valori p = 't' = O. b) Printr-o schimbare a originii arcelor pe curbă, ecuaţiile intrinsece devin
(81") p2 = -a2s2 + b2/4a2 + c, a't' = p;
singurele elice sferice slnt epicicloidele sferice (v. probi. 79).

150 Dîndu-se curba, O, fie re locul centrelor de curbură n. şi r, locul
centrului n, al sferei osculatoare în P la O, cînd P descrie pe O. Să se
335
arate: a) Dl'eapta PD.8 şi tangenta în ne la re sînt antiparalele în raport cu
unghiul P00 !l8 • b) Triedrele S-F în P la O şi în Q 3 la r, au muchiile para-
lele. c} Avem relaţia pp., +
-r-r8 = O. Ce proprietate rezultă pentru elice°I
R. a) Avem u; = p'ii - pb/-;; deci cos 8 = b-ă~/lu~ I = p/V p2 + -: 2 p'2 • P!ls = lis - I'=
= pii - -rp'b ;_ deci cos 81 = P!l,• n/lP!l 8 I = p/V p2 + -r2 p' 2 • Tangenta tn !le la I'c se află in planul
Fig. 56
normal ln P la C; de unde rezultă O = 81 (fig. 56). b) ă; = - [p/T + (-rp')'];;; dec( 18 11 b. Cum

ds 8 /d.,; = lă; I = e(p/T + (-rp')') = l (e = sign -r), rezultă Î 8 = - eb. Deci n. 8 / p8 = 1;(ds/ds8 ) =
= -en/l-., adică ii 8 = -ii, iar b8 = -ei. c) PM = el-r, iar ii 8 /T8 = ;;;(ds/ds8 ) = -eii/lp, incit
-r8 = - dp ; de unde relaţia cerută. Dacă C c o elice, atunci şi I', e o elice. Obs. Dacă C nu e
curbă sferică: 0 8 c fix iar I' 8 = 0 8 şi l = 0.
11. ÎNFĂŞURĂTOAREA UNEI FAMILII DE CURBE STRÎMBE
151 Să se afle înfăşurătoarea unei familii de curbe date parametric~

.Apl. : a) x = t 2 /4 +
a., y = 4t 3 /3 +
a. 2 /2, z = 4t4 +
rJ. 3 /6; b) x =cost, y =
= sin t, z = a.t - (1 + a. 2 ) t2 /4.
R. Fie familia de curbe (care depind de un parametru oe)
(82) Cri : r = r(t, oe).
Punctul caracteristic Pa. al lui Cri fiind determinat de o funcţie l(oe), vectorul său de poziţie dă ecua-
ţia vectorială a tnfăşurătoarei
(82') r : Î' = r(l(oe), oe).

336
C« şi r stnt tangente în Pa., deci vectorii tangentă Ft şi Fit' + Fa. stnt paraleli : rt x (r,t' + Fa.) = O.,.
obţintnd astfel condiţia necesară şi suficientă
(82")
care determină funcţia i(ot) caracterizind punctul Pa.. Apl. a) Condiţia (82") e îndeplinită dacă ot =
=8t; deci r:
X= t4 /4 + St, y = 4t 3 /3 + 32t 2, z = 4t 4 + 256 !3 /3; b) (l = 2ft, r:
X= cost, y =:
= sin t, z = 1 - t 2/4.
152 Să se arate că pentru o familie (82) de curbe plane, condiţia (82")i
e întotdeauna posibilă.
R. Fie planul 1t : R, a + d = O cu a(a, b, c) - vector normală la 1r. Din condiţia C« e 1r, prin-
derivare, obţinem Ft•ii. =O; r«•a =O; atunci x«fxt = Y«IYt =(ax«+ bya.)/(axt + by,) = ::.a.fzt, con-
diţia (82u) reductndu-se la una singură, care permite să găsim pe t(ot).
153 Să se cerceteze dacă familia de curbe în spaţiu: a) F(a::, y, z) = O,
G(x, y, z, «) = O; b) F(x, y, z) = a, G(x, y, z, a) = O; c) a:: = a::(t), y = y(t),
z = z(t, ex); d) x = x(t), y = y(t), z = z(t) + a; e) x = a f(t), y = ex g(t),
z = a h(t) admite înfăşurătoare. Explicaţie.
154 Se numeşte riglată o familie de drepte în spaţiu care depind de un.
parametru ; dacă familia admite înfăşurătoare, se zice că riglata e o desfă
şurabilă. Să se determine condiţia ca riglata .' l
(83) a) r = ro( o;) + ta( ex); b) x = pz + a, y = qz + b (p, q, a, b-funcţii de a),
săi fie o desfăşurabilă . .A.pl. a) Să se găsească condiţia ca dreptele x =
= a.z + 3a2, y = a2z + 4). să, admită o înfăşurătoare. b) Se cere condiţia ca.
înfă~urătoarea dreptelor ro/a.A.ta -y/bBt" = 1/a-1/ b,x/a.A.t" - z/cOtc = 1/a-
- 1/c să fie o curbă Ţiţeica. c) Să se cerceteze dacă generatoarele cuadrice-
lor admit înfăşurătoare. d) Să se determine care dintre muchiile triedrului
S-F asociate unei curbe strîmbe (care nu e o dreaptă) constituie o desfă
şurabilă. e) Să, se arate că dreptele polare ale unei curbe O e o desfăşurabilă,.
numită desfăşurabila polarii, a lui O.
R. a) După (82") : rcx = /'~ + la' şi Ft = a stnt coliniari, adică l't +IÂFcx =O; :deci F~, ă şi a'"
sint coplanari. Rezultă
(83') a) (r~ a u') = o; b) a'q' - b'p' = o.

Obs. Denumirea provine de la faptul că o familie de drepte (în spaţiu) cu un parametru generează
o su prafafă riglaUi. S (v., de ex., [38), p. 305); condiţia (83') exprimă că S e o suprafatd desfd-
şurabilă, infăşurătoarea r fiind curba de întoarcere a lui S. Să determinăm înfăşurătoarea r; există
o funcţie t(a), soluţie a condiţiei (82") : r~ X a + l(ă' x ă) = O. Dacă r~ = O, deci r0 = oa;~
- vector constant, obţinem t = O; rezultă r = O 0(r se reduce la un punct fix 0 0), dreptele fami-
liei generind un con de virf flo. Dacă ii' = O (sau ă' x ii. = O), deci ii. - vector constant, obţinem
r
t = cx,; rezultă = Oco(I' se reduce la punctul Oco de la infinit ln direcţia dată a), dreptele fami-
liei genertnd un cilindru cu generatoarele paralele cu a. Dacă â = ')..r~, deci a e vectorul tangentă
la o curbă strtmbă C0 : r = r0 (ix), rezultă t =O; atunci r
= C0 , suprafaţa desfăşurabiUi S {lină
generală de tangentele la o curbă strîmbă C0 (fig. 57). Dacă vectorii coliniari r~ x a şi a' x a stnt
nenuli, atunci t = - (r~ X a) (ă' X a)/(ă' X a)2 = k, iar r:
F = r0 + kă; in acest caz, observăm
că ecuaţia (83 a) se poate scrie r = rO + ka + (t - k) a sau incă, ţinind seama că a = Â(Fo + kă)'
şi nottnd v = ).(t - k), sub forma că e constituită din tangentele lui C0 : .r = r0 + kii + v(Fo + ka)'.
r r
Dacă 0 + kă - vector constant, atunci r = 0.~(00~ = 0 + kă), cind avem un con de vtrf
O~. Apl. a) Din (83'b) rezultă Â = ot3 + C, din (82") obţinem z + 6a = O ; deci r : x = -z2 /12„
y = .:3 /108 + 4C. b) Curba afină (54). c) O cuadrică nedegenerată (riglată real) fiind o supra-
faţă dublă riglată, are generatoarele
(84) F = 1'1 + a.i\1 + t('ii1 + CCUg) cu A= (Fz ă1 'ii2)+0 (r1, Tz, U1, 'ii2 - const.).
Or (r~ a ă')= .6. :,6 O; deci : generatoarele unei cuadrice nedegenerate (riglate real) .~u admit înf dşu-
W Dacă â.= O, r2 , a1, a3 sinLcoplanari; există un vector constant N(A, B, C) astfel
rătf!!!re. Obs.
ca_N •F2 = O, N •a1 = O, N ,a2 = O. NoUnd N-r1 = -D, rezultă că dreptele (84) se găsesc în planul
28- c. iBII ·337

N- r + D = O (suprafaţa S e un plan). c2) Hiperboloidul cu o pinză şi paraboloidul hiperbolic nu
sint suprafeţe desfăşurabile. d) Fie tangenta R = r(s) + ti(s). Condiţia (83') e îndeplinită. Con-
diţia (82") se scrie R. 8 x Rt = -tb/p, lnctt t = O. Deci : tangentele U...!!_ei curbe slrimbe admit
infăşurăloare, aceasta fiind curba insdşi. Pentru normalele principale R = r(s) + tii(s) avem
(r' ii ii')= -1/-.,f:0, iar pentru binormalele R = r(s) + lb(s) obţinem (r' b b') = 1/p:/:O, incit:
normalele principale şi binormalelc unei curbe strimbe nu admit infdşurăloare. e) Pentru dreptele
polare ·
(84') c1: R = ,. + pn + ,r,,
Fig. 57
condiţia (83') e îndeplinită. Condiţia (82") se scrie Rt x R., = - (p' + l/-r) i; deci
(84") r :R = r + pn . .:. p'-.ii,
care c linia centrelor sferelor osculatoare (v. fig. 56).
155 Se numeşte cong1·unenţă de citrbe o familie de curbe în spaţiu care

depind de doi parametri, astfel că printr-un punct al spaţiului (sau al unei
regiuni 6. a spaţiului) trece o singură curpă din familie. Să se determine
cond. ca congruenţa de curbe să admită o înfăşurătoare. Apl. a) Se cere
relaţia dintre ex şi ~ astfel ca
O: x = (1 - 2cc t)/(~ + t), y = (oe - cc2t/2)/(~ + t), z = t/(~ + t)

să admită o înfăşurătoare. b) Să se cerceteze dacă congruenţa de curbe
F(x, y, z) = cc, G(a:, y, z) = ~ admite o înfăşurătoare. c) Să se studieze
cazul unei congruenţe de drepte.
R. Fie congruenţa de curbe (rt, ~ - doi parametri)
(85) C«e3 : r = r(l, rt, ~) sau Ca:13 : F(x, y, :, rt, ~) = O, G(x, y, :, rt, ~) = O.
C«13 admite o înfăşurătoare dacă există o relaţie Intre rt şi·~ astfel lnclt condiţia (82") să fie satis-
făcută; atunci, considerlnd ~ funcţie de rt, vectorii roc + raW şi r1 slnt coliniari, adică avem condiţia
~~ ~~~~~
care determină pe l ca funcţie de rt şi ~ : l = l(rt, ~). Eliminlnd pe t din (82"), rezultă o ecuaţie
diferenţială de ordinul' lntli ln ~ :
(85") <r, x r13>~· + (r, x r«> = o

cu soluţia (pentru rt = «o ia valoarea ~o"' dată:dinainte)
(85'") ~ = ~ (rt, C), C - constantă de integrare.
338
Pentru o valoare precizată a lui C, obţinem o familie de curbe
(86) Ccx: r = r(l, ix, ~ (oe, C)),
cu un singur parametru oe, care admite o lnfăşurătoare r, tangentă lui Ca. intr-un punct caracte-
ristic P (ex, C) al lui Ccx; din l = t (ex, ~ (ex, C)) scoţtnd ex = ex (t, C), rezultă
(86') r : ,. = r1 (t, c).
Insă, din ecuaţia (85') ln l, obţinem una sau mai multe funcţii l (oe,~) : deci pe fiecare curbă a fami-
liei Ccx există unul sau mai multe puncte caracteristice ~, (oe, C), no mite focare (sin. : puncte focale}
ale lui Ccx; clnd oe variază (C avînd valoarea precizată), traiectoria f, descrisă de un astfel de punct
se numeşte linie focalii a familiei Cci, focarul care coincide cu P generlnd~lnfăşurătoarea r a desfă
şurabilei Cci. Dar C poate lua diferite valori ; deci putem să grupăm curbele unei congruenţe, lntr-o
infinitate de moduri, tn familii de curbe cu un parametru, care admit lnfăşurătoare. Fiecare curbă
a congruenţei face parte (cel puţin) dintr-o astfel de familie; căci, pentru « şi 13 daţi, constanta C
e determinată. Obs. Cind C variază, focarele depind ,de 2 parametri: ex şi C. Deci (v., de ex.,
[4~1, p. 129), focarele generează o suprafaţă L : r=
r [t (ex, ~ (ex, C)), ex, ~ (oe, C)] = («, C), denu- r•
mită suprafaţa focallt a congruenţei (formată din i plnze Li: r = r[t., (ex,-~). ex, ~]); suprafaţa L e,
de asemenea, şi locul liniilor focale (linia focală fi generînd plnza L .). Fie (85 2) ; există o reprezen-
tare parametrică (85) a congruenţei, care satisface identic pe cea implicită şi
:r,
F:r: + Fy Y• + Fz z, = O, F.x Xci + Fu Y« + Fz z« + F« = \9,1 F.x x~ + F 11 Ya + Fz za+ Fa= O.
(87)
G.x :r, + GuYi + Gz z, = O, G.x X« + G 11 Y« + Gz =« + G« = O, G.x xa + G11 y~ + Gz za + Ga = O;

~o~tn~ VF X vG = Âi + B] + Ck, atunci 6_ = (VF vG vF X vG) = + B + C :P o. Din A2 2 2
(re rci ra) .6. = O, cu (87). obţinem r,.
(VF x vG) (Fcx Ga - Fa Gcc)= O; de unde condiţia (care
determină relaţia dintre ix, ~) pentru existenţa lui r:
(87') D (F, G)/D (a.,~)= F« G~ - Fa Gcx = O.

Eliminlnd pe ex şi ~ Intre ecuaţiile (852) şi (87') obţinem ecuaţia suprafeţei focale 'Z. Rezolvlndu-Ie
ln raport cu x, y, :, găsim focarele F,. Obs. Dacă o curbă Ccia are un punct singular, coordonatele
lui verifică ecuaţia (85'). Api. a) (85') se scrie 1 +cd= O; (82") devine oeW.- 2~ = O lnctt ~ =
= Ca.2 • Cci: :r = (1 - 2 a.t)/(C a.a + t), y = (a. - a.2!/2)/(Ca,2 + t), z = t/(Ca.2 + t) şir: :r=3t2 /(C+
+ 13 ), y = -3t/2 (C + t3 ), z = 13 /(C + t3 ) (care e singura linie focală, generlnd conul 3focal
~ : 6yz + x 2 = O). C« slnt conice, situate in planele osculatoare Ctx + 2Ct 2 y - (C + !3 ) z 1 = O +
şi tangente lui r.
b) Condiţia (87') nu e tndeplinită; congruenţa dată n-are lnfăşurătoare. c) Fie
(88) R = -; c«, ~> + t a (a., ~>-
<!_b.'1. c1 ) O dreaptă da congruenţei trece prin punctul P cu 01-' = r (a., ~) şi are vectorul director
a (a., ~), t fiind coordonata pe d. Punctul P descrie o suprafaţă S : r = r (a., ~), numită suprafata
directoare (sin. : suprafata suport, deferentă) a congruenţei. c2) Dacă ex şi ~ slnt legaţi printr-o
relaţie «I> (a., f3) = O, obţinem o riglată a congruentei; ln acest caz, ecuaţia (88) reprezintă o supra-
faţă riglată n. Ctnd riglata admite înfăşurătoare, ca e o desfiJşurabiU'l a congruentei; atunci Il e o
suprafaţă desfăşurabilă. După (85'), extragem din (88) o desfăşurabilă, dacă
(88') (aciua ă) 12 + ((rcx aa ă) - (ra ăcx ă)] t + (rcx ra a) = o.

Deci: pe fiecare dreaptă df1X, ~) E (88) slnt cite 2 focare F, (t1) cu t 1 (i = 1, 2) rădăcinile ecuaţiei
(88'), care slnt reale distincte, confundate sau imaginare după cum realizantul ecuaţiei este~~;
<
despre d spunem că e..2 dreapta hiperbQJ_iciJ, parabolicii sau elipticii. Atunci (v. prob]. 154) există ~
funcţie de ex astfel ca Rex= r' + tu' şi R,=a să fie coliniari, adică să avem condiţia (83'); derivlnd
funcţiile compuse r şi a, obţinem
(88") (ra aa a) ~'2 + [(rci aa a)+ (ra aci a)J ~, + (r« a« a) = o,

cu soluţiile ~, (ex, C;) care satisfac condiţia iniţială ~;(~, C,) = ~0 • Acestor soluţii corespunzlndu-le
2 desfăşurabile S;, iar valorilor ex0 , ~o o dreaptă d0 a congruenţei, rezultă: orice dreaptd d a unei
congruente e dreaptă comunii a 2 desfdşurabile ale congruenţei, desfăşurabilele fiind de acelaşi gen.
Căci, ţinind seama de (ii v a) (p q a) = {ii p ă) (v q ii) - (ii q ii) (v p a), realizanţii ecuaţiilor (88') şi
(88") coincid. Cing_drcapta d variază, generind congruenţa, înfăşurătoarele r, (variabile cu el) gene-
rează 2 plnze :Ei :R = r (ex, (3) + t,a (ex,~) ale suprafeţei focale l: a congruenţei. Dacă impunem lui
d să descrie pe S 1, ceea ce înseamnă că F 1 descrie pe r 1, r 2 (variabilă cu d) generează plnza l:2,
iar F 2 descrie linia focală f2 pe 'Z2 • Deci (fig. 58): desf iişurablla S,;, e circumscrisii pinzei ~J inllungul
339
Fig. 58
liniei focale r,
(j ~ i). Apliclnd raţionamentul oricărei drepte şi oricărei desfăşurabile a congruenţei,
rezultă: desfdşurabilele unei congruenţe de drepte sint circumscrise suprafeţei focale a congruenţei;
altfel spus : pe I:, tangentele la a; =
const., unde 1nttlnesc o curbă C =
const., formează o desfă
şurabilă S a cărei înfăşurătoare r
e curba C = const. Obs. d e tangentă lui I:i tn Fi, deci :
dreptele unei congruente sini tangentele comune a 2 suprafeţe I:1 şi I:2 , pînzele suprafefei focale I:
a congruentei. Dacă I:1 se reduce la o curbă Ci, cum d trebuie să taie pe C1 şi să fie tangentă
lui I:2 , S 1 e un con cu virful pe C1 şi circumscris lui I:2 • Dacă I:i se reduce la curba Ci (i = 1, 2),
desfăşurabilele congruenţei se vor reduce la 2 familii de conuri cu vtrfurile pe una din curbe şi
avlnd ca directoare cealaltă curbă; ln particular, dacă Ci stnt drepte, cele 2 familii de desfăşu
rabile se reduc la 2 familii de plane şi congruenţa se numeşte liniard.
156 Se numeşte evolută (sin. : desfăşut·ată) a unei curbe în spaţiu înfăşu

rătoarea unei desfăşurabile a congruenţei normalelor curbei (înfăşurătoarea
unei familii de normale ale curbei care depind de un parametru). Să se arate:
a) O curbă în spaţiu O admite o familie de evolute depinzînd de un parametru,
situate pe suprafaţa polară asociată lui O. b) Normalele tangente unei evo-
lute a lui O se obţin rotind în jurul tangentelor curbei, de acelaşi unghi, nor-
malele tangente altei evolute. c) Dacă din congruenţa normalelor se poate
extrage o desfăşura.bilă a cărei evolută e redusă la un punct, O e o curbă
sferică. d) Dacă din congruenţa normalelor se poate extrage o desfăşurabilă
cu generatoarele paralele, O e o curbă plană.
R. a) Normalele lui C formează o congruenţă de drepte
(89) R = r <s> + t [ii (s) + ).. ;; (s)], ).. = tg 8,

depinzlnd de arcul s al curbei şi unghiul 8 pe cnrc normala ii face cu normala principală (în
P(s) la C). Cu formulele S-F, ecuaţia (85') se scrie t (l - p) =O: normalele lui C sini drepte hiper-
bolice, focarele unei normate (89) fiind F 1(t = p) de pe axa polarii şi F 2 (t = O) P (s) de pe =
curba tnsd~i; deci: pinzele focale ~ 1 şi ~ 2 ale congruenţei (89) sini date de suprafaţa polarii I: 1 a
curbei şi curba fnsăşi I:2 = C. Obţinem desfăşurabllele congruenţei normalelor lui C stnt grupate
tn 2 familii, desfăşurabila S2 a uneia din familii fiind fasciculul de drepte cu centrul ln F 2 a P e C
şi cu directoarea axa polară a lui C relativă la P (care e şi linia focală f1 a desfăşurabilei) şi a
cărei lnfăşurătoare r 2 e redusă la P. Să găsim lnfăşurătoarea unei desfăşurabile S1 din celalaltă
s ds
familie. Cum t = p, (85") devine)..' - (1 + Â2 )/-r = O, adică arc tg).. = - + k (k - constanta
~ o 't'
de integrare). Rezultă: o curbd în spaJiu admite o familie de evolute care depind de un parametru
k, avind ecuaJiile ( 89) cu
s ds
(89') t = p, ).. = tg 8, 8 = . - + k.
~o 't'
s ds
• Obs. a 1 ) Integrala - se numeşte torsiunea integrald corespunzătoare intervalului (O, s]. a 2) 0bţi-
~o 't'
nem (89') şi astfel : Dacă F 1 e punctul caracteristic al evolutei şi t = PF1, atunci F 1 (O, t cos 8, t sin 8) ;
deci normala PF1 : R = r + t cos O ii+ t sin 8 b, iar PF1 11 dR/ds. Evolutele lui C..§.e gtlsesc
pe suprafaţa polartl a lui C; căci înfăşurătoarea r 1 a lui S1 se află pe ~ 1• Sau: PF1 = IR - rl =
=l V1 + ).2 = p/cos O= PO./ cos O; deci tr. P0.F1 e dreptunghic tn O, adică F 1 e pe axa polară,
r
lnctt 1 (la care rămtne tangentă PF1 , ctnd P descrie pe C) e situată pe suprafaţa polară. Pentru
P (s)E C dat, punctele evolutelor se găsesc pe axa polară a lui C relativă la P, S2 fiind fasciculul
r
normalelorln P la C (fig. 59). Deci o evolută 1 (k dat) e traiectoria focaruluiF1 (k) de pe axa polară
a lui C relativă la P, clnd P descrie pe C; ln mişcarea lui P pe C, F 1 se deplasează odată cu
S2, care se roteşte ln jurul lui P (odată cu planul normal, de care e rigid legat) cu O viteză
egală cu torsiunea curbei (v. probi. 123). Rezultă : IX) Nici una din evolutele unei curbe strîmbe
nu coincide cu locul centrelor de curburd O.c ale curbei. De altfel, pentru P (s)E C dat, fle k=O,
deci F 1 (k =O)= Oe; c1nd P descrie pe C, conform cu (89'), avem 8 = i: ds/'t' #= O, lnclt F 1 (s)
nu mai coincide cu nici un centru de curbură. ~) O evolutlt a unei curbe strimbe e locul centrelor
sferelor osculatoare; căci, pentru P (s)e C dat, putem lua k astfel ca F 1 (k) = O,. y) Pentru ca o
evolutd a unei curbe în spaţiu să (ie locul centrelor de curbură e necesar şi suficient ca acea curbd stl
341
fie pla11d. 8) Familia de normale care fac unghiuri egale cu normala principală admite infăşurulcare
dacei, şi numai dacu, curba e plană; atunci in(dşurătoarea normalelor (principale) ale lui C este eoclula
,curbei plane C. Alte evolute se obţin considerlnd familii de normale nesituate in planul curbei C, care
f:ic--acelaşi unghi cu normalele (principale) ale lui C; ele slnt elice. Obs. Evoluta unei curbe C (in
r
plan; ln spaţiu) e curba ale cărei tangente slnt normalele lui C. Celelalte proprietăţi caracteris-
·- - .
tice ale unei evolute în plan (locul centrelor de curbură ale lui C etc.) nu se extind la evolutei~
!
..... .. ..
b
Fig. 59
ln spaţiu. b) Fie 6' şi 0" corespunzătoare lui k' şi k" (şi aceleaşi valori ale limitei superioare a inte-
gralei); deducem 6' - 8" = k' - k". Reciproca e adevărată. c) Fie 1 r =
F 1 ; deci OF~= R şi
R' = O, incit obţinem Tp' + p).. = O, ATp' - p + f)TA' = O, adică p + T (-.p')' = O. Deci (v.
probl. 148), curba e sferică. Obs. Evident, dacă o curbă sferică e diferită de un cerc, congruenţa
normalelor conţine o singură familie de normale a cărei evolută degenerează într-un punct. d) Fie-
a vectorul director (constant) al acelor normale şir= r (s) ecuaţia lui C; r' .a= O, adică r.ii + d =
= O (d - constantă de integrare). Deci C e plană. Obs. Dacă C e plană, există o familie de nor-
male ale lui C perpendiculare pe planul curbei, deci paralele. Atunci, evoluta acestei desfăşurabile
se reduce la punctul impropriu al direcţiei perpendiculare pe plan.
12. PROBLEME DIVERSE
157 se stabilească între curbele O : x .:. . _ a cos e, y = a sin 8, z ""'.""" b &

Să
şi r :x =t2 - t +
a, y = t 2 - 3t +
2, z = (t - 1)/t o bijecţie (folosind
plane paralele cu Oxy).
158 Să se arate că ecuaţiile : a) x = 4itn b1t1' +
Ci, y = a2tn + b2t" + +
+ c2 , z = a3tn + +
b3t1' c3 reprezintă o curbă plană ; b) x = a sin. 6 cos 8,.
y = a sin 2 8, z = a cos 6 reprezintă o curbă sferică; c) x = (3t - 2)/2 (t - 1),
y = (23t +
2)/2 (t +
1), z = (2t2 +
9t - 2)/2 (t2 - 1) sînt ale unei conice
342
-ca,1•e intersectează cuadrica z2 =wy; d) x = t 2 + 1, y = (t2 - t + 1)/(t2 +
+ 1), z = t 2 -t + 1 reprezintă o ·conică ce se află pe cuadrica z = xy.
159 Să se determine centrul, asimptotele, vîrfurile şi focarele conicei:
a)· x = 1/(t2 + t + 1), y = (t - 1)/(t2 + t + 1), z = t 2 /(t 2 + t + 1); b) x =
= t/(1 + t)2 7 y = t 2 /(1 + t):!, Z = (1 + t 2)/(1 + t) 2 ; C) X = (1 + t)/(1 - t),
y = _1/(1 - t 2), z = t/(1 + t).
· 160 Să se găsească proiecţiile pe planele de coordonate ale curbei:
a) x -:-. et sin t, y = e' cos t,.z = 2t; b) x , at cost, y. :-- _at sin t, z = a2t2 /2p;
C) X = a eh t, y = b sh t, z = ct ; d) z = x2 - y2 ' X + y - z - 1 = o ;
e) y = ax2 ,z = bx 3 • •
. 161 Fie curba x = t3 /3, y =.t2 /2, z = t4 /4. Să se afle: a) punctele ei

singulare ; b) punctele de pe curbă în care tangenta e paralelă cu planul
3x + 2y + z - 1 = O.
162 Se dă curba x = t2 ,
y = -ln t, z = f (t). Se cere : a) Să se deter-
mine f(t) astfel încît curba să fie plană. b) Cu f (t) = arc sin t, să se scrie
ecuaţiile planelor triedrului B-F în punctul P (t = 1).
163 Proiecţia unei elice circulare pe un plan perpendicular pe axa cilin-

druhii dintr-un punct al ei e o cohleoidă.
164 Fiind dată curba : a) x = a cost, y = -a sin t, z = be' ; b) x = t,
y = t 2 , _z = t 3 , să se afle locul intersecţiei tangentelor curbei cu planul Oxy
şi locul centrelor de curbură ale curbei.
165 Fie cubica C: x = 3t, y = 3t2, z = 2t3 • Tangenta în Pe C inter-
sectează planul Owy în .A şi planul Oxz în B. Se cere: a) Să se arate că
.raportul P .A/PB e constant şi să se găsească locurile lui .A şi B cînd P
deserie pe C. b) Să se· calculeze lungimea arcului OP al curbei. c) Din P se
duce_ perpendiculara P M pe Owy şi se ia pe P M, în sensul de la P la .ZJI,
lungimea PQ egal~ cu arcul OP; să se găsească locul lui Q. d) Să se arate
că una din bisectoarele dintre tangenta şi binormala la Care o direcţie fixă.
166 Să se determine punctele de pe curba x = t + ln t, y = t 2 , z = 1 -

- t în care: a) planele normale sînt paralele cu Ox; b) normala taie axa Oz.
167 Să se determine .punctele de pe curba x 2 - y2 = z, 2x = 3y 2 ale
căror binormale să fie p':liralele cu planul Oyz.
168 Să se găsească versorii fundamentali ai triedrului 8-F, curbura şi

torsiunea curbei: a) x = t 2 - 1, y = t + 1, z = t 3 în punctul t = 2; b) x =
= 3 cost, y = 3 sin t, z = 4t; c) X = 2abt, y = a 2t 2 , z = b2 sin t; d) r =
= t(sin tl +cost j + etk); e) x = e', y = e-t, z = tV2; f) x = t, y = t2, z = et;
g)y3 = x,. x 3 = z ;h)y = x 2, 3z = 2x 3 •
169 Fie curba lui Viviani. Se cere : a) Proiecţiile curbei pe planele de
coordonate. b) Să se arate că tangenta în P (a/2, a/2, a/V2) e perpendicu-
lară pe Oz. c) Să se afle ecuaţiile tangentei în punctul ei dublu.
170 Să se arate că spirala x = t cos t, y = t sin t, z = kt e o loxodromă

a conului pe care se află:
343
'", 171 Să se afle, în origine, ecuaţiile axei polare, centrul şi raza de curbmă,
'"~ c~~~rul şi raza sferei osculatoare ale curbei : a) (J) = t 3 /3 + t 2 - t, y = -t 3 /3 +
~
2
+ t, z = t3 /3 + t ; b) X = t, '!I = t2 /2, z = t3 /6.
'172---D_~uă arce de curbă strîmbă care au într-un punct comun un con-
tact de ordinul 3 au în acel punct aceeaşi sferă osculatoare.
173 Fie curba strîmbă x = cos 3 t, y = sin 3 t, z = cos 2 t. Se cere: a) Să.
se afle punctele singulare ale curbei. b) Să se calculeze curbura şi torsiunea
curb,ei cu ajutorul formulelor S-F'. c) Să se scrie, î11 P 0 (1r/2), ecuaţiile
(vectorială, carteziană) ale muchiilor şi feţelor triedrului S-F'.
174 Fie curba (J) = eat cost, y = ea' sin t, z = ea' -1. Se cere: a) curba
dată ca intersecţie de suprafeţe; b) tangenta pentru t = 1t/4; c) planul nor-
mal pentru t = 1t/3 ; d) planul osculator pentru t = -rc/4; e) planul recti-
ficant pentru t = -rr/3; f) versorii fundamentali în t = 1t/4; g) curbura
şi torsiunea în t = -rr/4; h) locul centrelor de curbură; i) formulele S-F'
pentru t = 1r/6.
175 Fiind dată indicatoarea sferică (a tangentelor) 01 a unei curbe O,
se cere: a) Să se găsească arcul a al curbei 01 în funcţie de arcul curbei O.
b) Să se calculeze versorii fundamentali ai triedrului S-F' al curbei 0 1 • c) Ce
se poate spune despre planul osculator al lui 0 1 Yd) Să se exprime curbura şi
torsiunea lui 0 1 cu ajutorul curburii şi torsiunii lui O.
Aceeaşi problemă pentru indicatoarea sferică a binormalelor.
176 Să se cerceteze dacă riglata: a) x = 2« + t + 1, y = 3 a.2 + 2ta,

z = -t/a.2 ; b) x = a (ex+ t), y = b (ex - t), z = 2a.t; c) x = 1 + a.t, y = a.+
+ cx2 t, z = a.2 + cx3 t e desfăşurabilă ; în caz afirmativ, să se afle înfăşură
toarea familiei.
177 Dacă riglata (J) = a + bt, y = a' + b' t, z = a" + b" t e desfăşu
rabilă, să se afle coordonatele punctului curent al înfăşurătoarei.
178 Să se determine ecuaţiile tangentei la curba a: 3 = a2y, 6xz = a2 în
punctele în care curba taie planele 6z = a şi 3z = a. De asemenea, să se deter-
mine lungimea arcului curbei cuprins între aceste plane.
179 Să se arate că, prin transformări carteziene ortogonale, se poate
face ca polinoamele P, (i = 1, 2, 3) din ecuaţiile cubice strîmbe (20) să aibă
gradele O, 1, 2, iar P 4 să nu aibă termen în t 2 • Se cere: a) Să se găsească
curbura şi torsiunea cubicei. b) Să se determine cubicele de torsiune
constantă. c) Să se afle locul intersecţiei tangentelor la curbă cu un plan
osculator fixat.
180 Fie P un punct al curbei O, iar n centrul de curbură în P Ia O.
Prin origine se duce o paralelă la dreapta. polară a lui O relativă la P şi pe
această paralelă se ia un punct P 1 depărtat de origine cu distanţa p în sensul
pozitiv al binormalei. Să se arate : a) Pe curbele 0 1 şi r, descrise respectiv
de P 1 şi n, elementul de arc e acelaşi. b) Tangenta lui 0 1 e perpendiculară
pe tangenta lui r.
181 Să_ se găsească !iniile de curent ale cîmpului vec{torial v = yz i +
+ (a:z - z) j + (xy - y) le şi să se studieze aceste curbe.
182 Se consideră un cerc r cu centrul în O şi de rază unitatea. Fie
R = op cu p E r' T versorul tangentei în p la r şi a arcul descris de
.
344
P începînd dintr-un punct fix P O e r, iar ă e un versor perpendicular pe
:pl~ul cercului. Se col!_sideră CUI])a descrisă de vîrful ~ectorajui: ex) r =
=R cos a+ăa; ~) r=R COSO'+ T sin a+ 2ă a; y) r = Re0 + Te0 + ă eh O'.
Se cere: a) Să se calculeze elementul de arc. b) Să se arate că muchiile trie-
,cţ_ru.!.ui S-F la curbă fac unghiuri constante cu versorii triedrului mobil
R, T, a. c) Raportul dintre curbura şi torsiunea curbei. 1n cazul y): Dacă se
arcul curbei avînd originea în punctul corespunzător lui a= O, să se arate
că distanţele de la origine la planele osculator şi normal sînt proporţionale cu
.s, iar cea la planul rectificant e proporţională cu curbura şi torsiunea curbei;
pentru a -:.. OL tangenta şi binormala întîlnesc perpendiculara dusă clin O
pe planul (R, T).
183 se găsească ecuaţia (55) pe care o satisface curba: a) x = t,
Să
y = t2, z t 3 ; b) x = t, y = t2 , z = i-3 şi să i se găsească invarianţii cen-
=
tra-afinişi forma redusă. Concluzie.
184 Dacă ex, ~' y sînt 3 funcţii de t astfel încît cx2 + ~2 + y 2 = 1, iar
da2 = dcx2 + d~ 2 + dy 2 , să se arate că toate curbele care au: a) curbura
constantă 1/asînt date de formula x=a~cxda, y=a~~da, z=a~yda;
b) torsiunea constantă 1/b sînt date de formula x = b i(~dy - yd~), y -
= i(ydcx- cxdy), z = b~( cxd~ - ~dcx).
185 Să se găsească punctul de pe curba x = t cost, y = t sin t, z = at

al cărui plan normal conţine originea. în acest punct, să se afle versorii
fundamentali, curbura, torsiunea, cercul şi sfera osculatoare.
186 Fie un cerc strîmb C. Dacă pe tangenta în Pe C se ia segmentul
PP1 = l (const.), curba 01 descrisă de P 1 are curbura dată de rela,ţia 1/pi=
= p2 [1 + z2 (1/ p2 + 1/Ţ2)]/( p2 + z2)2.
187 Să se determine punctele singulare ale curbei: a) x = a (t - sin t),
y = a (1 - cos t), z = 4a cos _t_ ; b) a, = cos t cos 2 _t_ , y = sin t cos 2 _!_ ,
2 2 2
. t
Z = Sln -
2
.
188 Se consideră congruenţa de drepte x = pz + a, y = qz + b. Să se

determine : a) condiţia care dă desfăşurabilele congruenţei ; b) focarele ;
c) planele focale.
189 Dacă normala 'principală a, unei curbe face un unghi constant
cu o direcţie fixă, indicatoarea, sferică a tangentelor acestei curbe e elice şi
reciproc. ·
190 Dacă considerăm curbe strtmbe de gradul n situate pe o cuadrică Q
(nedegenerată), ele se proiectează dintr-un punct Oe Q pe un plan 1t (care
nu conţine pe O) după curbe plane de grad n, care trec de r ori prin .A. şi
de s ori prin B, astfel ca r + s = n, A. şi B fiind puncte ce corespund la gene-
ratoarele a şi b (ale cuadricei) care trec prin O. Să se arate: a) Curbele
strîmbe de grad n se împart în n - 1 clase
Cn (A. n-1 B), Cn (A n-2 B2), .•• ' O,. (A.Bn-1),
345
/
· după, cum în imaginile lor punctul .A. e multiplu de ordin r, iar punctul B
, e multiplu. de .ordin s. b) Intersecţia completă, a cuadricei Q cµ o suprafaţă
',,Fn de grad n e o curbă aparţinînd familiei 0 2n(.A. "B") ; diferitele cazuri, după
cim1,-Q şi Fn au în comun o generatoare sau .două, (din aceeaşi familie). Să
se studieze cazul n = 3 (cubice strtmbe) şi n = 4 (cuartice strîmbe), determi-
nîndu-se căror clase 1~ corespund curbe raţionale ; de aici, să se arate că
cuarticele strtmbe sînt de prima speţă (intersecţia a.2 cuadrice) sau de a doua
speţă (intersecţia parţială a unei cuadrice cu o suprafaţă cubică ce conţine
2 generatoare dintr-o aceeaşi familie a cuadricei).
191 O dreaptă d paralelă cu Oz se mişcă cu oviteză unghiulară, constantă,
urma sa pe planul Oxy fiind o curbă oarecare. Un punct P o parcurge uni-
forin. Ce curbă descrie punctul P l
192 Se consideră o congruenţă de curbe st1·îmbe, curba care dă naştere
familiei putînd fi determinată prin m condiţii. Se cere: a) Să se deter-
mine numărul punctelor focale ale congruenţei. b) Să se verifice rezultatul
pe cazul unei congruenţe de cercuri. .Apl. : x2 + y 2 + z2 - 2 ay - 2 ~z =
= O, a; + ay + ~z + a~ = O.
193 Curba asociată unei familii de curbe în spaţiu, după o anumită
lege (prin care fiecărui element al familiei îi corespunde un punct al acestei
curbe) se numeşte traiectorie (sin. : curbă tmnsversală) a familiei date. Consi-
derînd o familie de curbe O« : r = r (t, a) cu un parametru a şi legea de
asociere t = t ( a), prin care fiecărei curbe O« i se asociază un punct P, să se
arate: a) Traiectoria familiei date e curba r = {P} : r = r (t( a), a). b) Dacă
r intersectează pe O« sub un acelaşi unghi .constant e, se spune că r e o
traiectorie izogonală a familiei; în .particular, funcţia t ( a) verifică relaţia:
b 1 ) r; t' + r, . r« = O, cînd 6 = Tt/2, r fiind o traiectorie ortogonală a fami-
liei (această ecuaţie diferenţială admiţînd soluţia generală t = t ( c'l, O),
în general, o familie de curbe O« admite o familie de traiectorii ortogonale
depinzînd de un parametru); b 2 ) r, x r« = O, cînd 0 = O, r fiind înfăşu'ră
toarea familiei. c) Dacă, într-un plan raportat la un reper cartezian_ ortogo-
nal, familia O« e definită prin ecuaţia diferenţială F (x, y, y') = O, traiec-
toriile ei ortogonale sînt curb~le integrale ale ecuaţiei diferenţiale F (x, y,
-1/y') = o.
194 O mtrbă tetraedrală simetrică e curba în spaţiu O de ecuaţii
(
X1 ) ll +( X2 ) "+ ( X4 ) •n = o' ( Xi ) m + ( X3 ) m + ,. x, ) ii= o'
a1 a2 a4 , b1 ba b4
unde m e un număr mţional, numit exponentul curbei, iar a, şi bi {i = 1,

2, 3, 4) sînt numere reale sau complexe; tetraedrul .A 1A 2A 3.A4 al reperului
proiectiv se numeşte tet'l·aedrul fundamental al lui O. Să se arate : a) .O e o
curbă algebrică, fiind de gradul p 2 q sau 3p 2q cînd m = p/q şi (p, q) = 1,
după cum m~ O. b) O fiind intersecţia a 2 conitri triunghiulare simetrice (avînd
vîrful în unul din vîrfurile tetraedrului fundamental, iar-directoarea fiind o
curbă triunghiulară simetrică în planul feţei opuse), fiecare generatoare a
uneia din conuri taie· pe O în p puncte diferite de vîrf ;- dacă m >0, cmba
conţine şi vîrful. c) Curba r: ±(~)m = t (2.)m
i=l a,
O,
i=I bi
=0 e formată din q3
curbe tetraedrale simetrice şi prin ·fiecare din ele trec 4 conuri triunghiulare
simetrice.
346
\
195 Dacă o curbă în spaţiu are un contact de ordin 4 (cel puţin) cu sfera
osculatoare în punctul curent, curba e sferică.
198 Orice dreaptă a spaţiului R 3 depinde de 4 parametri ; una, două
sau trei relaţ.ii între parametri definesc o familie de drepte care depind de
a, 2 sau 1 parametru, numită respectiv complex, cong,ruenţă sau riglată de
drepte. Fiind dat un complex de drepte, printr-un punct P 0 e R 3 trec o infini-
tate de drepte ale complexului, generînd conul complexului corespunzător
lui P 0 , iar într-un plan 1t există o infinitate de drepte ale complexului, înfă
şurînd curba complexului relativă la 1r; să se arate: a) !n coordonate pliicke-
1·iene P,J (i, j = 1, 2, 3, 4), un complex de drepte e definit printr-o ecuaţie
omogenă
f (Prn Pm p43, Pm Pau P12) = O;

dacă f e un polinom (omogen) de gradul q, se zice că complexul e de grad q.
b) Conul complexului corespunză t01· lui P O · e
f (x - Xo, Y - Yo, z - Zo, ZYo - YZo, XZo ·- ZXo, YXo - XYo) = O,
gradul conului fiind egal cu cel al complexului; dacă complexul e liniar,
conul se reduce la un plan (dreptele unui complex liniar care trec prin P 0
sînt situate într-un plan trecînd prin P 0 ). c) Curba complexului relativă la
1t : .Ax + By + Oz + D = O e dată de ecuaţia tangenţială
f (BO'-OB', C.A'-.AO', .AB'-BA.', DA.'-A.D', DB'-BD', DO'-CD') =O,

care exprimă că planul 1t' : .A' x + B'y + O'z + D' = O e tangent curbei
complexului, clasa acestei curbe fiind egală cu gradul complexului; dacă
complexul e liniar, 1t' trece printr-un punct fix (dreptele unui complex liniar
situate într-un plan 1t trec printr-un acelaşi punct).
Fiind dat un complex linia1· de drepte, a cărei ecuaţie se poate scrie
ap12 + bp34 + cp13 + dp42 + ep14 + fP2a = O (a, b, .. . ,f-constante),
se cere: d) Dacă a, b, .•. , f sînt repectiv egale cu coordonatele p~,, p;2 ,
p;2, P~s, P~s, p~4 ale unei drepte d', atunci ecuaţia complexului reprezintă
condiţfa, de intersecţie între dreptele d (PtJ) şi dreapta fixă p' (p;;) ; în acest
caz, se zice că averri un complex special de axă d' (compus din drepte
care întîlnesc pe d'). e) Dacă complexul nu e special, ecuaţia lui se poate redu-
ce la forma canonică
p 12 + k p 34 = O (k - constanta complexul'lti).
f) Un complex e determinat cînd cunoaştem 5 drepte ale complexului;
5 tangente ale unei curbe strîmbe determină un complex liniar, iar cînd aceste
tangente se confundă cu tangenta curbei într-un punct P, obţinem un complex
liniar osculator curbei. g) Dacă tangentele unei curbe aparţin unui complex
nespecial, coordonatele punctului curent al curbei satisface ecuaţia
xdy - ydx + kdz = O (k - ·constanta complexului) ;
cînd x, y sînt funcţ_ii raţionale de un parametru t, atunci şi z e o .funcţie
raţională ; dacă x, y sînt funcţii liniare de tm, t", tr, unde m, n, 1· sînt numere
întregi, să se determine cazurile în care zare aceeaşi formă. h) Să se găsească
relaţia care există între curbura şi torsiunea unei curbe ce aparţine unui
complex liniar.
347
Capitolul 111
SUPRA FETE
1. REPREZENTĂRI ANALITICE ALE UNEI SUPRAFEŢE
1 Să se determine ecuaţia carteziană a suprafeţei: a) x = u v, y = +

=u 2 + v2 , z = u 3 + v3 ; b) x = u 2 , y = uv, z =au+ v2 ; c) x = (l+u 2)/u,
y = (1 +
v2 )/v, z = (u 2 v2 )/uv. +
2 Să se arate că o dreaptă intersectează o suprafaţă algebrică de grad
n în n puncte (reale sau complexe, distincte sau confundate) . ..Apl. S: (x -
- y) 3 - 2x(x - y) 2 +
8z2 , d: (2x - 5)/5 = 2y - 5 = (2z - 1)/3.
R. Fie dreapta dată prin ecuaţiile reduse
(1) d:x = pz + a, y = qz + b.
O suprafaţă algebrică de grad n arc ecuaţia de forma
ta
S: ~ a}.µv xJ. ylL zv = O (a}.µv - constante).

Â, µ. v-o
O~i..+µ+v~n
Prin eliminarea lui x şi y tntre ecuaţiile lui d şi S obţinem că z satisface o ecuaţie algebrică de
grad n; dacă 2 din rădăcinile ecuaţiei în z sint confundate, d e o tangentă la S. Api. P 1(0,
2, -1), P 2(5, 3, 2) şi P 3(25/12, 29/12, 1/4). Cu x - y = 2v, z = uv, găsim S: x = u2 + v, y =
= u2 - v, z = uv (S e riglată).
3 Să se cerceteze dacă pînzele date de reprezentările : a) p : x = u,
y = v, z = u 3 - 3uv şip': x = u' + v', y = u'v', z = u' 3 + v' 3 ; b) p: x =
= a(u + v), y = b(u - v), z = 2uv şi p' : x = a(v' - u'2 + 1/u'), y =
= b(v' - u' 2 - 1/u'), z = 2(v' - u')/u' sînt echivalente.
R. Fie p = (f, g, h) : Ă ➔ R 3 şi p' = (f', g', h') : l:l.' ➔ R 3 , iar p ,.._, p'; atunci există o bijecţie
O = (<p, IJ,): Ă' ➔ Ă cu p' = p· O, adică
(2) u = <p(u', v'), v = ~(u', v') cu J = D(u, v)/D(u', v') -::/= O,
astfel incit f'(u', v') = f(cp(u', v'), ~(u', v')), ... , h'(u', v') = h(cp(u', v'), i.y(u', v')). a) 6: u = u' +
+ v', lJ = u'v' e bijecţii.: ·fa.că u' =I- v'; atunci 0- 1 : u' = (u + Vu 2 - 4v)/2, v' = (u -VU2 - 4v)/2
ru u2 - 4v > o. Pentr•1 " = u', obţinem cubica C' = (r' : x .= 2u', li = u' 2, z = 2u'3 ; r'}, iar pen-
tru v = u2 /4 rezultă culJicn C = (r: x = u, y = u2 /4, z = u 3 /4; r); aceste cubice coincid, căci
r ,.._, r' prin u = 2u'. Pinzele (p, I:) şi (p'. I:') nu sint echivalente, deşi I:' c :I:: z = x3 - 3xy.
b) Slnt echivalent!!; O: u = -u' 2 + v', v = 1/u' e o bijecţie (~ = â' = R 2). Suprafaţa e para-
boloidul hiperbolic x2 /a2 - y 2 /b 2 = 2z.
4 Fie suprafaţa dată de reprezentarea parametrică:
(3) X = ,zt, 2 + V, 'Y = u 2 - v, Z = U'V ;

(4) x = ,'l{'lt'V + l)/(it + v), y = b(u - v)/(u + v), z = a(uv - I)/(u + v).
348
Să se determine curbele parametrice şi curba v = u de pe suprafaţă. .
R. a) Curbele u = Â (const.) sînt dreptele x + y - 2Â2 = O, i.x - z - Â3 = O; curbele
v = µ. (const.) slnt parabolele z' = µ 2 (x - µ.); curba v = u e parabola (x - y) 2 = 4z, x + y - 2z=
= o. S : (x + y) (x - y)2 - 8z2 = O. b) u = Â şi v = µ. sint cele două familii de generatoare
ale hiperboloidului cu o pînză
(4') x2 /a 2 + y2/b2 - z2 Jc 2 - 1 = O;
curba v = u e hiperbola de secţiune cu planul Oxz.
5 se arate că liniile ii = const. de pe suprafaţa

Să
(n) x = u.3 + v2 + uv - 1, y = uv 2 - 2v + 3, z = uv
sînt curbe plane.
6 Se numeşte suprafaţă de rotaţie suprafaţa generată de o curbă ce se
roteşte în jurul unei drepte fixe, numită axă de rotaţie. Să se găsească ecua-
ţia suprafeţei de rotaţie care admite pe Oz ca axă de rotaţie. Apl. a) Ecuaţia
x 3 + y 3 + z3 - 3xyz = r 3 reprezintă o suprafaţă de rotaţie. b) Curba meri-
diană e : b1 ) un cerc; b 2 ) lănţişorul rotit în jurul bazei sale ; b 3 ) tractricea rotită
în jurul asimptotei sale.
R. Axa de rotaţie d poate să nu fie situată în planul curbei generatoare C, dacă C e plană.
lnsă, orice punct al lui C descrie un cerc r p, numit paralel (cu centrul pe d, planul lui r v
fiind perpendicular pc d). Un plan conţinlnd pe d taie suprafaţa S după o secţiune plană rm,
numită curba meridiană (simplificat : meridian). Deci : S e generată de m care se roteşte in jurulr
z
Fig. 1
axei d <lin panul în care e situată. Considcrlnd, in planul Ow: (rig. 1), r m: w = cp(u), : = q,(u}~
obţinem
(6) S: x = <p(u) cos v, y = cp(u) sin v, : = q,(u).
Obs. Lulnd raza u a lui r JJ ca parametru, deci r m : : = f (u) ln Ow:, găsim
(6') S :x = u cos v, y = u sin v, z = f(u).
349
r r r
Obs. m: v = const. şi p : u = const. Dacă m are un punct singular, toate punctele de pe
paralelul corespunzător slnt puncte singulare ale lui S. Api. a) Scriind S: (x + y + :) (3(x2 +
+ y2 + z2) - (x + y + z)11 ) = 2r3, rezultă că intersecţiile ei cu planele x + y + : = A slnt
cercuri; d : x = y = z. b1 ) După cum cercul are centml ln O (w = r cos u, : = r sin u; Oz e
=
diametru) sau e pe Ow (w = a + r cos u, = r sin u; a> r), obţinem sfera (fig. 2)
(7) x = r cos u cos v, y = r cos u sin v, :: = r sin u
Fig. 2
1;au torul (fig. 3), care conţine omb_ilicala ca dublă linie :
(8) x = (a+ r cos u) cos v, y = (a+ r cos u) sin v, == r sinu;

torul e o suprafaţă algebrică de gradul al patrulea:
{8')
-Obs. «x1 ) u e longitudinea, iar u e latitudinea punctului P de pe sfera (7), obţinlnd toate punctele
sferei clnd u şi v iau valori de la -1t/2 la 1t/2 şi de la O la 21t. Un punct P al sferei poate fi
definit de unghiurile cp = v şi 6 = r./2 - u (coordonatele polare ln spa/iu, coordonatele sferice sau
coordonatele geografice), 6 numindu-se colatitudinea lui P şi variind tntre O şi 1t; ln acest caz, sfera
are reprezentarea
(7') x = r sin 6 cos cp, y = r sin 6 sin cp, :: = r cos 6.

as) ln general, centrul cercului e .O(a, b) ln planul Owz, lnsă putem presupune b = O (prin translaţia
lui Oxyz ln lungul lui Oz din O tn (O, O, b)). b 2) ln planul Owz, lănfişorul r m : w = u, : = a ln (u +
350
u
+ Yu2 - a 2) sau w = aeh := u; căci in _(u +Vu2 - -ăi)= arg eh ~ + ln a. ob,incm
·a a
calenoidul (sin. : aliseida), care e o suprafaţă transcendentă de ecuaţii (fig. 4)
X = U cos v, y = U sin v, : = a ln(u +Vu2 - a2);

u
(9) u u x2 + y2 = a2 ch2 - •
x = a eh - cos v, y = a eh - sin v, : = u; a
a a
Fig. 3
Obs. De la (9 1 ) se ajunge la ecuaţia carteziană (9 3 ) în urma unei translaţii tn lungul axei O:.
u
b 3) Fie, în planul Owz, traclricea r m : w = a sin u, : = a(ln tg -
2
+ cos u); obţinem pseudosfera
(suprafaţă transcendentă) :
u
(10) x = a sin u cos 11, y = a sin u sin v, z = a(ln tg --- + cos u).
2
Pentru u = O şi u = 1t, : ia valoarea. infinită; deci suprafaţa c deschisă la infinit. Pentru u = 1t/2„
a\'em : = O; acest cerc e o linie singulară a suprafeţei, căci punctul z = O al lui r m e punct de ln-
toar.cerc (fig. 5). Arc ecu~ţia ca_rtcziană · ·
(10') ==a [ln (a ±lfa2 - x2 - y2) I Vxi+yâ + Va2 - x2 - y2],
7 Se numeşte mtoidă suprafaţa generată de un profil plan C, de formă

invariabilă, care se mişcă sprijinindu-se pe directoarea 0 1 plană închisă,
351
dată, astfel încît planul lui O să fie perpendicular pe tangenta la 0 1 în pune-
ul de contact (fig. 6). Ce devine rotoida cînd 01 e un cerc!
8 Fie, în sistemul cartezian ortogonal Oxyz, cilindr u,l circula1· drept cu
1
,()z ca generatoare iar Om ca diametrul secţiunii drepte, torul născut prin roti-
1·ea în jurul lui Oz a unui cerc situat în Oa:z, tangent în O la Oz şi de diame-
w
Fig. 4
tru egal cn cel al cercului secţiunii drepte a cilindrului, şi conul de rotaţie

cu Oz ca axă şi ale cărei generatoare formează un unghi de 60° cu axa.
Să se arate că torul şi conul taie cilindrul după 2 curbe în spaţiu 0 1 şi 0 2
care au rolul de curbe duplicatoare (ce dau soluţia problemei dedublării
<.mbului).
R. Cilindrul: :&2 + y2 - 2ax =O; torul: (x2 + y 2 + z2)2 == 4a2(x2 + y'l'); conul: -3x2 +
+ y2 + z2 = O. In coordonate sferice: r = 2a cos cp/sin 6 (cilindrul), r = 2a sin 8 (torul),
352
Fig. 5
~3 - o. 2339
z
z
Fig. 7
a b
Fig. 8
L
Fli• 9
sin 8 sin cp = 1/2 (conul). C1 şi C9 au ln comun 4 puncte M simetrice faţă de O:cz, valorile Iul ). =
~
= (Om„ O:cy} = n/2 - = 1/2; de unde (r cos A)3 =
8 care le corespund fiind date de cos9 ). 2a3 •
s
Deci unul oarecare din M se proiectează pe Oxy 1n M 1 astfel că 0M1 = al'2 (fig. 7).
9 Secţiunea, plană, a unui tor e o spirică.
R. Fie planul ~: m:r. + z - z0 = O (neparalel cu axa de rotaţie), tlind pe Oz ln 0(0, O, : 0)
şi pe 0:r.z după nx.
Secţiunea, raportată la nx
şi OY li Oy, e spirica generală (v. probi. I, 8)
(X 1 + ys + 2.zoX sin ex + :~ + a2 - r1 ) 9 - 4a2(X2 cos9 ex + Y2) = O, Z = O,
« fiind unghiul dintre n şi O:cy; căci, avlnd m = tg ex, raportăm torul (8'} la sistemul OXYZ dat de
x=X cos ex-Z sin ex, y= Y, z=X sin ex+Zcoscx+z0 • Forma splricelor generale depind de a, r şi ex.
Fie cazul a> r; după ex, avem : ex = O, clnd splrica are o infinitate de axe de simetrie (fig. Sa) ; ex =
= ex0 (exo e unghiul dintre planele bitangenţial şi ecuatorial, iar tg ex0 = r/l'a 9 - r2), clnd se obţin
cercurile Villarceaux (fig. 8b; cercurile slnt concurente 1n punctele de tangenţă Intre n şi S);
ex -:f. O şi exo, clnd spirica admite 1 sau 2 axe de simetrie după cum O -:f. O sau O= O şi are un
punct dublu dacă n e si;mplu tangenţial (fig. 9). Fie planul n : y = y0 (paralel cu axa de rotaţie),
tăind pe Oy tn n
(O, y0 , O), pe O:cy după nx
şi pe 0yz după O Y. Secţiunea e spirica lui Perseus
[(X - a)2 + 1'2] [(X+ a) 2 + Y2 ] = h(X 2 + Y9) + k, Z = O
cu h = 2(r2 - y5). k = 2(r2 + y~)a2- h2/4.
Fie F(a, O) e OXY, proiecţia centrului meridianului din O:cz, şi F' (-a, O) simetricul său ln raport
cu O; regăsim definiţia curbei: FP 2 •F'P2 = hD.P2 + k (fig. 10; a >r). O e punct dublu numai
dacă aparţine torului, clnd y 0 + ea = e'r (e, e' = ± 1); se obţin lemniscatele Booth (fig. 11). 1n
celelalte cazuri, spiricele nu au puncte duble. Dacă h = O, deci y6 = r9, k = 4a2r 9, avem ovalele
Cassini (fig. 12). ·
10 Să se determine elicea de pe o suprafaţă S dată. Apl. a) Elicea
cilindro-conică. b) Elicea cilindra-sferică.
R. Elicea (II, 38") e situată pe suprafaţa
(11) S : F(x, y„ z) = O;
deci funcţiile :r.(a) şi y(a) satisfac ecuaţiile
(12) F(x(a), y(a), a a+ b) = O, (dx/da)2 + (dy/da)2 = 1.

Api. a) Fie conul de +
rotaţie :r.2 y2 - m2z2 = O. Ecuaţiile (12), prin substituţia :r, = p cos 8, y =
= p sin 8, devin p2 - m2(aa + b)2 = O, dp 2 + p2 d8 2 = da2 ; deci dp = am da, d8 =
= [V1 - m2a 2/m(aa + b)] da şi integrlnd 8 =Vt - m 2a 2 (1n(aa + b) - In ~ )/am. Cu 8 ca para-
metru şi k = am/V1 - m9a 2, avem aa + b = Aek6/m şi p = Ac"-e. b) Fie sfera (7); găsim rela-
ţia a dv =Y1 - a 2 tg2 u du integrabilă uşor.
11 Se numeşte supra/aţă de nivel a unui cîmp scalar, definit de o funcţie
'lt =F
(x, y, z), locul punctelor pentru care funcţia are aceeaşi valoare. Se
cere: a) Ecuaţia familiei suprafeţelor de nivel ale cîmpului. b) Să se arate
că prin fiecare punct al spaţiului trece o suprafaţă de nivel. Apl. Să se deter-
mine suprafaţa de nivel a cîmpului scalar definit de funcţia u = a, 3 + y 3 +
' s s s
+z care trece priD; punctul P 0(V9, V9, V9) şi să se găsească punctele reale
3
în care ea taie axele reperului.

12 Pe o suprafaţă S, dată parametric prin
(13) r = r(u, 'D), adică ro = x(u, 'D), y = y(it, 'D), z = z(u, iv),
putem duce, printr-un punct ordinar P 0 , o infinitate de curbe care să aibă
aceeaşi tangentă sau tangente diferite în P 0 •
355
z
a
b
Fig. 10 a, b
Fig. 10 c, d, e
z
Fig. 12
13 Se numeşte elicoid (sin. : suprafaţă elicoidală) suprafaţa generată de

o curbă supusă unei mişcări elicoidale ; să i se afle ecuaţiile.
R. Dacă Oz e axa mişcării elicoidale (v. probi. II, 5), curba
(14) C: x = x(u), y = y(u), : = z(u)

generează suprafa/a elicoidală S de ecuaţii parametrice
(15) x = x(u) cos v - y(u) sin v, y = x(u) sin v + y(u) cos v, z = z(u) + kv,
k fiind parametrul elicoidului. Secţiunile lui S prin plane conţinlnd axa mişcării slnt figuri egale;
dacă se ia drept C secţiunea din Oxz (prin ecuaţii parametrice sau explicite), Sare ecuaţiile (fig. 13)
(15') x = = cp(u) sin v, z = lţ,(u) + kv,

cp(u) cos v, y
(15") x = u cos v, y = u sin v, z = f(u) + kv.
u = const. slnt elice circulare situate pe cilindri de rotaţie avtnd Oz ca axă; .o = const. slnt
meridiane.
Cind C e o dreaptă d, S se numeşte elicoid riglat (sin. : elicoid strimb). După cum d e sau
nu incidentăcu axa de rotaţie Oz, S se zice că e un elicoid axial (sin. : elicoid inchîs; fig. 14) sau
elicoid cu sîmbure (sin. : elicoid deschis; fig. 15); elicoidul e drept (sin. : elicoid cu plan director)
sau oblic, după cum d c sau nu c ortogonală pe O:. Eliceîdul strimb axial oblic (sin. : elicoidul
şurub triunghiular), clnd in poziţia iniţială (pentm v = O) d e C : x = u, y = O, z=au, are ecuaţiile
(16) x = u cos v, y = u sin v, : = au + kv (v. fig. 14a).

Acest elicoid taie un plan perpendicular pe Oz după o spirală Arhimede. Elicoidul strîmb axial
drept (sin.: elicoidul drept cu plan director, suprafa/a şurub, elicoidul lui Kilstner) are ecuaţiile
y
(16') x = u cos v, y = u sin v, : = kv; : = k arc tg - (v. fig. 14 b).
X
357
Fig. 13
Fig. 14
358
ln acest caz; elicele u = const. slnt traiectorii ortogonale ale generatoarelor v == const. Intersec-
ţia lui cu un cilindru .de rotaţie (conţinlnd axa.Oz): :z:2 + y2 - 2ay = O e o elice circulară. Pentru
un elicoid riglat Cit simbure, piciorul perpendicularei comune dintre axă şi generato~e descrie elicea
colier, situată pe suprafata simbure a elicoidului (un cilindru de rotaţie). Un astfel de elicoid„
dacă e oblic, poate fi o suprafaţă desfăşurabilă; obţinem elicoidul desfdşurabil: ·
(17) :r = a(cos u - v sin u), y = a(sin u + v cos u), z = k(u + v) (v. fig. 15 c),
a .b o
Fig. 15
fiind generat de tangentele elicei circulare

(18) c: x = a cos u, y = a sin u, z = ku.
Secţiunea acestei suprafeţe prin Oxy e evolventa cercului de secţiune al cilindrului elicei. Prin
transformări succesive de parametri u = ctg u•, v = v• şi a/sin v•= U, v•-u•=n:/2- V, adică
u = VU 2 - a2 /a, iJ = V - arc tg(V U 2 - a 2 /a) = V + arc ctg(,f U 2 - a 2 /a) - ~12,
ecuaţiile (17) pot fi aduse la forma (15").
Clnd C e un cerc, S se numeşte elicoid ciclic (fig. 16) ; ln particular, obţinem colonna torsa
(sin. : coloana barocă; fig. 17a) şi şurubui lui Saint-Gilles (fig. 17b), după, cum cercul e situat
i I tr-un plan perpendicular; respectiv conţine axa mişcării elicoidale.
14 Fie suprafaţa de ~otaţie S : f(z, Va:2 + y 2 ) = O, avînd pe o~ ca axă,

de rotaţie, iar meridianul f(z, y) = O, ro = O fiinq. o curbă algebrică. Să se
arate că, proiecţia pe 0[1)y a intersecţiei lui S cu elicoidul lui Kăstner (16')
e o spirală, algebrică, meridia.nul fiind curba generatoare a spiralei. Apl.
a) Curba generatoare e: a 1 ) dreapta az/k - y = O, ro= O (incidentă, cu Oz);
a 2) hiperbola echilateră yz = ka, a: = O (cu Oz ca asimptotă); a 3 } pa,ra,bola
(y - a) 2 = 2apz/k = O, a;= O (cu Oz ca axă, de simetrie. b) Se obţine o spi-
rală dacă, curba generatoare e exponenţiala y = aez, w = O Y c) Oare e curba
generatoare în cazul spiralei: c1 ) Fermat; c2 ) Galilei; c3 } lituus; c~) hiperbo-
l~că g~n~rală ; . c5 ) parabolică,.
15 Se numeşte conoid (sin.: conoid general, suprafaţă conoiilă) supra.-
faţa, genera.tă· de, mişcarea după o anumită.lege a unei drepte genera,toa,re g
359
-care se sprijină pe 2 drepte strîmbe d,(i =
1, 2) date. Să se formeze ecuaţia
generală a unui conoid. Apl. a) Elicoidul Kăstner e un conoid drept. b) Să se
găsească conoidul drept care admite ca sîmbure o sferă. c) Să se găsească
oonoidul drept astfel incit proiecţiile unui punct fix (oarecare) pe generatoare
să fie o curbă plană (conoidul Plucker)~ d) Conoidul drept de axă Oz şi curbă
directoare cercul fC = a, y 2 +z = r
2 2 ( conocuneus sau conoidul Wallis).
Fig. 16 Fig. 17
R. Fie d 1 : 1r; = O,
mişcarea după
a,
= O; g aparţine reţelei 1t1 - )..a1 = O, 1t2 - µa2 = O. ln general,
o anumită lege a lui g (echivalentă cu condiţia că g lntîlneşte o curbă C dată)
se exprimă analitic printr-o relaţie Intre A şi µ. Deci conoidul are ecuaţia
(19):fiw.
d; şi C poa1·tă numele de linii directoare ale lui S; ln general, C nu intersectează (real) pe di
(fig. 18). Ctnd g e tangentă unei suprafeţe ~ date. se spune că avem un conoid cu sîmbure; ln
Fig. 18
acest caz, C e locul punctelor de tangenţă ale lui g cu ~ (fig. 18b). Obs. Dacă Ce o dreaptă d3 ,
se pot prezenta următoarele cazuri: a) da. (ot = 1, 2, 3) slnt strlmbe intre ele; atunci ecuaţia (19)
e liniară attt ln rt1 /ai, clt şi ln rt2 /a2 , S fiind o cuadrică nedegenerată riglată (hiperboloid cu o
360
ptnză sau paraboloid hiperbolic, după cum da. nu slnt sa~ slnt paralele cu un acelaşi plan; fig. 19)~
b) d3 intersectează pe una din di; de exemplu, fie d3 n d1 = A. In acest caz, S e constituită din
2 plane (fig. 20) : (d1 , d 3) şi (A, d 2). c) d 3 intersectează pe dt ; fie Ai = d 3 n di; atunci S e formată
din 2 plane (fig. 21): (Ai, d1) = (d3 , d1) cu i -,p j.
Dacă unul din planele 1t1, a 1 e planul de la infinit, S se numeşte conoid cu plan director (fig. 22}
şi e generat de o dreaptd care se sprijinii pe o curbd datd, pe o dreaptă fixd şi e paraleld cu un plan
a
Fig. 19
Fig. 20 Fig. 21
V t'
~
i
b
Fig. 22
361
(care determină dreapta de la infinit); clnd planule perpendicular pe dreapta fixă, S se zice conoid
drept, dreapta fixă fiind axa conoidului (fig. 23). Dacă a 1 ==: O e pl~nuţ de la infinit, deci planul
director al lui S e 1t1 = O, ecuaţia conoidul_ui cu plan director e de fornia ·
(19')
Obs. Dacă C e o dreaptă d 3 (S e generată de o dreaptă care se sprijină pe 2 dr~ple slrlmbe şi răminc
paralelă Ia un plan director), obţinem un conoid cu 2 plane directoare (conoid cu plan director
z z
lT,axOy
b
Fig. 23
in 2 moduri diferite) ; al doilea plan director e paralel cu

di. Ecuaţia unui astfel de conoid e liniară ln 1t1 şi 1t2 /a 2 ;
deci e o cuadrică (un paraboloid hiperbolic ; fig. 24). Dacă
axa conoidului drept e Oz şi planul director e Oxy, ecua-
ţia lui e de forma
F(z, y/x) = O sau z = f(y/x),

(19")
deci x = u, y = uu, z = f(v).
Api. a) _Ecuaţia (16') e de forma (19"). b) g: z = 1, y =
= µx e tangentă unei sfere (generale) dacă (a 1 + µa 2 ) 2 -
- a 0 (1 + µ 2 ) (a0 )..9 + 2a3 A +a,)= O; deci (fig. 25)
(20) S : (a1x + a 2y) 2 - a0(x2 + y 2) (a0z9 + 2a3 .z + a,) = O
c) g : u = const. sau y = vx, z = f(o). Proiecţia punc-
tului !l(oc, (3, y) pe g e curba C : x = (oe + ~v)/(1 + v2),
y = v(ct + ~v)/(1 + v2 ), z = f(v). C e ln planul
Fig. 24
(21) Ax + By + Ci + D = O,
oacă (A + Bv) (ct + ~v)/(1 + v2 ) + Cf(v) + D = O„ adică f(v) = (av 2 + bv + c)/(1 + v2 ) ;
deci C e o elipsă. Rezultă astfel generarea : g slnt perpendiculare pe generatoarele unui cilindru de
rotaţie J{, se sprijină pe o generatoare d arbitrară a lui I{ şi pe o secţiune plană oblică C a
362
lui I{ cu un plan 1r; altă generare: g stnt perpendicularele comune unei drepte d şi dreptele a.
ale unui fascicul din planul 1r, centrul O (al fasciculului) =/:, d n '7t, Conoidul lut PWcker e
(22) x = u, y = uv, : = (av 2 + bv + c)/(1 + v2), dacă : = (ay 2 + bxy + cx2)/(x2 + y1).
Ecuaţia explicită .poate fi adusă la forma. (fig. 26)
(22') :(x2 + y2 ~ = kxy sau :(x2 + y2)k = (x2 - y2) sau z(x2 + y2 ) =. ky2•
Fig. 25
ln adevăr,translatind O ln (O, O, Â), ecuaţia devine z(x2 + y 2 ) = (a - Â)y2 + bxy + (c - Â)x2 ;

determinăm pe Â astfel ca (a - Â)y2 + bxy + (c - Â)x2 = O să reprezinte 2 drepte ortogonale-
A şi A' (ctnd avem a + c - 2Â = O) sau o dreaptă dublă A (clnd avem b2 ~ (a - Â) (c - Â) =
= O) şi luăm ca noi axe x şi y pe!!,,. şi il' sau bisectoarele lor sau dreapta dublă ca axă x. Pen-
tru (22~) avem
(22") x = ku2v/(u2 + v2), y = kuv 2/(u2 + v2), z = kµv/(u 2 + v2),

d) x2(zll - r 2 ) + a 2y2 = O •(fig. 27). Obs. Proiecţia ortogonală pe Oxy a intersecţiei conoiduluiî
,vallis cu planul bisector x = z e lemniscata Gerono.
16 Fie cuartica·: 8 4 : ((l)y - z) (a:z - y2 ) + ('!/ - a:2 )~ = O. Să se arate că.

suprafaţa conţine: a) 9 cubică strîmbă 0 3 dublă; b) o pinză riglată :E.
363
2. PLAN TANGENT ŞI NORMALĂ
se determine punctele de pe suprafaţa B: {J) = wv, y = u 2 , z =

17 Să
= 2u + ale căror plane tangente trec prin dreapta d: 2x - 5y = O,
v2
7y - z + 1 = o.
18 Fie suprafaţa B : z2 = a 2 arc tg _JJ_ + f( ro2 + y2 ) cu f E 0 1•
:r;
Normala
în P e B taie planul Omy în N ; dacă P' e proiecţia lui P pe acelaşi plan,
să se arate că aria triunghiului ONP' e constantă, oricare ar fi P pe
suprafaţa B.
19 Fie suprafaţa B: a) z = {1)3 + y 3 şi P(A, - )., O) e B; b) z = sin {J) -
- cos y şi P(l, 1t/2 - )., O) e B. Să se arate că planele tangente în P, cînd
i„ variază, formează un fascicul.
20 Să se determine un punct P 0 de pe sfera 8(0; r), din primul

octant, astfel incit• planul tangent în acest punct să formeze cu planele
coordonate un tetraedru de volum minim.
Fig. 28
R. V = a6/6xy: va fi minim clnd xy: va fi maxim ; deci şi x2y 2: 2 va fi maxim. Cum x 2 +

+ y2 + z = r2, rezultă x = y = z; P 0(r/Vâ, rff3, r/V3), fig. 28.
2
Să se determine
21 un punct tlil suprafeţei B : z3 - roz2 - y + 1 = O
a cărui depărtare pînă la planul 1t : a; + y + 2z - 5 = O să fie cea mai mică
posibil.
366
Pa'
----~,,.--
0{::::600 A=2 l B=-1 ;
,4=2·1 B-1
- ,
Fig. 20
22 Să se determine curba O situată pe paraboloidul
x2 /.A + ·y /B ·· ·2z · •
2
(23) s
sau ro = .A. u, cos v, y
1
= Bu sin v, z ·= .!:... (.A cos 2 v
2
+ B sin2 v),
loc al punctelor de contact ale planelor tangente care fac cu planul Owy
un unghi dat ex.
R. Unghiul a 2 plane c egal cu unghiul normalelor lor. Obţinem C :
x2JA + y2 /B = 2z, x2 /A 2 + y2 /B 2 = tg2 « sau C: u =± tg «· (fig. 29).
23 Să se determine normala comună dintre.: a,) S : x2 + ya - wy 2 +

+ 2z = O şi n_: x + z + 7 = O ; b) S : ro + yz + z3 - 3 = O şi n : ro + 2y +
+ llz_.- 13 - O. ··
24 Să se_· scrie ecuaţia planului tangent şi ale · normalei în punctul
P 0 (1, 3, 4) al suprafeţei S: x = ii, y = u 2 - 2v, z = u 3 - 3uv. Să se deter-
mine punctele în car~. normala la S face un unghi de 45° cu axa Oro.
25 Să se arate că suma pătratelor segmente.lor determinate pe axele de
coordonate de planul tangent la suprafaţa S : x = u 3 sin3 v, y . 'U, 3 cos 3 v,
z = (a2 -._u 2) 3 12 e constant. • ·_
26 Să se· arate că planul, tangent la suprafaţa S : x = u sin v, y ~ u cos v,
z = a sin 2v ·o intersectează după o elipsă şi o dreaptă. ·
27 Fie suprafaţa de rotaţie S de ecuaţii (6). Să se arate : a) Liniile
coordonate de pe S sînt ortogonale. b) Planul tangent intr-un punct P la
Se perpendicular pe planul meridian ce trece prin P; să se determine cazu-
rile cînd planul tangent: b1 ) trece printr-un punct fix n din spaţiu; bt) ră
mîne paralel cu o direcţie fixă. c) Normala în P la S intersectează axa, de
rotaţie într-un punct N ; în ce caz N e un puncţ fix . .Apl. Cînd S e torul
(8): a) Să se arate că normala în P la S trece prin centrul cercului genera-
tor. b) Să se determine punctele de pe S ale căror nor:nţale : b1 ) să fie per-
pendiculare pe planul (21); b 2 ) să treacă prin punctul dat P 0 (x0 , y 0 , z0 ). ~
R. a) Vectorii tangentă, la paralelul u = const. : ip(- cp sin v, cp cos v, O) şi la meridianul

o = const. : lm( ip_:_cos v, cp' sin v, ci,') ; lp. lm = O (fig. 30). b) ne : "''(x cos v + y sin v) - cp'z + IJ,ip' -
- ci,.]> = O, i~r N,(cl,' cos v, '1i' sin v!__- _'e_'); 'ltm = Owz (trece prin P şi Oz): x sin v - y cos v = O,
iar Nm(sinv,-.cosv, O); avem Ne•Nm=0. b 1) Fie O(a, b, c)eR 3 • Din Oen,, deducem
~'(a cos v + b sin v) - cip' + tl,ip' - IJ,'cp = O, clnd a cos v + b sin v = O (pentru orice·· v), -cip' +
+ cl,ip' - ~'cp = O. Decl a= b = O, adică O e un punct fix de pe axa de rotatie. Scriind ('1i/cp)' =
= c(1/ip)', obţinem tJ, = krp + c, adică : S e conul k2(x2 + y 2) - (z - c)2 = O cu vlrful ln O
(fig. 31). b2 ) Fie A(l, m, n) direcţia fixă. DinN,,A =O: l = m = O, ip'= O; deci A= k, iar cp = r
(const.) Rezultă: S e cilindrul x 9 + y2 = r 2 cu generatoarele paralele cu Oz (fig. 32). c) Nor•
mala taie pe Oz 1n N(0, O, z) cu z = (ipip' + "'"'')/"''· Dacă z = c (const.), deci N = O, atunci
d
- (cp2 + cl,9 - 2ccl,) = O; obţinem ci,= c ± Vc' + k - cp2• Rezultă: S e sfera de centru O şi razd
du ·
r = Vc2 + k (~ig. 33). Api. a) N = r(a + r cos u) {- cos u cos v l - cos u sin v J - sin u k), ln
P(u, v), trece prin centrul O {a cos v, a sin v, O) al cercului generator din planul Owz (v. fig. 3).
b 1) P(u, v) cu ig U= ± CJVA 2 + B 2, tg V= B/A (fig. 34). b 2) · (a/cos u + r) - x0 /cos u cos v =
= (a/cos u + r) - y0 /cos u sin v = r - z0 /sin u; de unde rezultă: după cum x6 + y6 =fa O sau
= O, există un număr de puncte discrete, respectiv punctele curbei u = const. cu tg u = - z0 /a
(normalele fiind pe conul .de v1rf P 0) (fig. 35).
367
28 Să se arate că pl'Oiecţia pe planul Omy a segmentului de normală
Ia suprafaţa S: a) z2 = 2aV x'l + +
y2 b; b) x = a(vcosu -f cosit+ f' sinu),
y = a(v sin 'lt - f sinu - f' cosu), z = a2v cu f(u) e 0 2 , cuprins întrP piciorul
normalei şi planul Oxy, e constant.
z
z
Fig. 30 Fig. 31
z
z
l,,,,
.,;.----
Fig. 32 Fig. 33
z
a b
Fig. 34
F; { 4, 4/3,4) b
Q
Fig. 35
29 Să se demonstreze că planele tangente la suprafaţa S :z =
= xf(y/x) cu f e 0 1 trec printr-un punct fix.
30 Fie conoidul S de ecuaţie explicită (19"). Să se arate : a) Planul
osculator 1r0 al curbei O: a: 2 = f'(t), y2 = t 2f'(t), z = f(t), situată pe S.
•coincide eu· planul tangent 7tt al suprafeţei. b) Punctele. d,e pe S .ale căror
normale ,formează un unghi constant cu axa Oz e un cilindru K cu genera-
toarei~ paralele cu Oz ; K poate fi un cilindru de rotaţie Y
·R. a) re, (ln ·Pe C la S) : tV <p' (x - fi) + l'q,7(y - tY <p') + z- <p ·=:= O, rc0 = (3cp" 2
- 2cp'cp'")1r, =
= O. b) ln P(x, y, z) E S, avem N = )l - (cp'/::c)j ~ k. Dad 8 = (F{Ji)~ obţinem
(ycp'/x2
I(: (::c2 + y2 )cp'2 = x4 tg2 8. J(. e de rotaţie dacă secţiunea .plană prin Q::cy e un cerc; ceea ce are
loc dacă (!)' 2 = a 2::c4(::c2 + y 2 )m, cind avem m = O (nu convine, căci cp n-a~ rezulta funcţie de y/x)
sau m =- 2. Obţinem o singură soluţie : <p = a arc tg ..!!__, S fiind cpnoidul l{astner~ Obs. R
::c
e de rotaţie (::c2 + y2 )cp' 2 - ::c« tg2 8 = lţ,(::c2 +
a 2 ), cu condiţia iniţială lf,(O) = O. Notlnd k
y2 - = .
+ y2 - v, ecuaţia diferenţială devine cp~ = ~(v)/(v + a 2 ) + k.2 . (v +
2
= tg 8, y/::c = u, x 2 a2 =
+ a 2)/(1 + u2)2. Din~ (<p?) = O, obţinem lţ,; - lţ,/(v + a 2) + k2(v + a 2)/(1 + u2) 2, admiţlnd
dv
<:ă «J,(v) = -,-k2 v(v + a2)/(1 + u2 ) 2•
31 Fie suprafaţa S: x =sinu cos v, y =.sinu sin v, z = u. Se e:,ere:
a) Să se precizeze natura curbelor coordonate ·şj să se arate că sînt· ortogo-
nale. b) Să se afle punctele singulare ale suprafeţei. ·
32 Să se demonstreze că planul tangent într-un punct o~recare Pal
suprafeţei S: a:n f (y/x) - Va:2 y2 + +
z2 - z = O determină ·pe Oz un seg-
ment OT care se află într-un raport constant cu raza vectoare OP.
33 Să se arate că dintr-un punct exterior unui con de gradul al doilea
se pot duce, în general, patru normale la suprafaţă,~
numeşte suprafaţă Weddle locul vîrfu.rilor celor 001 conuri de ordi-
34 Se
nul al doilea care conţin 6 puncte date A, (i 1, ... , 6) din spaţiu. Să se =
cerceteze dacă suprafaţa are puncte singulare şi să se determine cîte drepte
se găsesc pe suprafaţă.
35 Să se arate că ecuaţia planuluf tangent la ·o suprafaţă e invariantă
faţă de . o schimbare a liniilor coordonate. ·
36 Fiind dată o curbă în spaţiu O prin ecuaţii implicite
(24) .o: F (x, y, z) = O, G (a:, y, z) = o,
să se arate că ecuaţiile tangentei la O rămîn aceleaşi cînd schimbăm suprafe-
ţele care o definesc.
37 Dacă normala în punctul curent al unei suprafeţe S trece printr-un
punct fix, S e o sferă. .ApZ. S: x = 2a (1 - u 2 ) 'V/(1 + u 2 ) (1 + v2 ), y =
4au'V/(1 +
u 2 ) (1 + v2), z. = a (1 - 'V 2 )/(1 + v2) e o sferă.
38 Dacă normala în punctul curent al unei suprafeţe S păstrează direc-
ţia fixă, Se un plan . .ApZ. S: a) x = u 2 + 'V2 , y = uv, z = (u + v) 2 ; b) x =
= (u - 'V) 2, y = u 2 - 3v2 , z = (u - 2'V) v/2 e un plan.
39 Fie punctul P 0 (O, O, 1) al suprafeţei S: x = u + 'V 2 , y = u 2 + 3-v,
z = uv + u +
v + 1. Să se afle: a) Ecuaţia planului tangent în P 0 la 8.
370
b) Vectorul tangentă dr (du, dv) în P 0 la 8 care se află în planul 1t: (J) - 11+
+ z -1 = o. \
40 Planul tangent la o suprafaţă __S, într-un punct Pal ei, taie supra-
faţa dupăo curbă O, care are în punctul de tangenţă P un ·punct dublu„
Pe Sfiind un punct eliptic, hipe1·bolic sau parabolic după cum punctul dublu
Pe O e izolat, nodal sau cuspidal. .Apl. a) O, cuadric:ă reală, diferită dP- o-
Fig. 36 -
pereche de plane, are puncte de aceeaşi natură. ·b) Ce fel de punct e or1gmea.
O pentru suprafaţa 8: a/a+ 3(1)2'JJ + 2y 2 + z = O. c) Orice secţiune în S
printr-un plan care trece printr-o tangentă a punctului dublu P e O e o,
curbă care are în P un punct staţionar.
R. Cu P = O şi 1r,
(în P la S) = Oxy (printr-o rototranslaţie), atunci S : z cp2 (x, y, z) + +
+ cp3 (x, y, z) + ... = O (cpi polinom omogen de grad i). Deci G : cp 2 (x, y, O) + cp3 (x, y, O)+ ...
= O, z = Oe o curbă cu punct dublu în O (fig. 36). Obs. P poate fi punct multiplu de ordin m (pen-
tru G). Api. a) Ecuaţia unei cuadrice G tangentă ln O la Oxy e de forma -
(25) + a22y2 + a33z2 + 2a12xy + 2a13xz + 2a23 yz + 2a34z = O (a3, :/= O),
a11x 2
cuadrica fiind nedegenerată sau degenerau după cum A = - (a11a22 - a~2) a;, e :/= O sau = O
Deci G: a11x 2 + 2a12xy + a22 y2 = O, z = O e constituită din 2 drepte (treclnd prin O), distincte-
sau confundate după cum A ::f=. O sau A = O. Fie G«> conica de la infinit a cuadricel K nede-
generate, care e imaginară cind K e un elipsoid sau un paraboloid eliptic şi reală clnd K e un.
hiperboloid sau un paraboloid hiperboliţ. 7tt (în O la K) intersectează pe G«> ln P~ şi P~, deci
oP: şi OP~ slnt, de aceeaşi natură cu G«>. Deoarece G = OP:. OP~: punctele unei cuadrice-
nedegenerale sini de aceeaşi natură cu conica de la infinit a cuadricei. b) 1r,(tn O)=Oxy; G: x'+3x2 y+
+ y2 = O, z = O are un punct cuspidal in O; deci OE Se un punct parabolic (fig. 37). c) O tan".'
gentă t (ln O la G) e dată de <p 9 (x, y, O) = O, z = O. Intersecţia lui l cu Se dată de <pz (x, y, O) = O,
q,3 (x, y, O) + ... = O, z = O, care admite soluţia x = y = z = O, multiplă de ordin 3. Deci : bt
P la S existd Z tangente care au (cel putin) trei puncte confundate cu S ln P: sini tangentele ln-
punctul dublu (multiplu) P la curba de intersectie cu planul tangent.
41 Dacă într-un punct Pal unei suprafeţe 8 trece o dreaptă d care se·
găseşte în întregime pe suprafaţă, atunci planul tangent în P la S conţine
această dreaptă.
42 Să se cerceteze dacă sfera şi conoidul Pliicker au puncte singulare ..
43 Se numeşte podara unei suprafeţe S în raport cu un punct fi(J) n„
numit pol, locul proiecţiilor ortogonale ale lui n pe planele tangente la 8.
Să se afle podara lui S în raport cu originea . .Apl. Podara unei cuadrice cu
polul în origine. ·
R. Fie S de ecuaţie (11) şi n (x0 , y0 , : 0 ). Podara e dată de sistemul
(26) (X - x) F:r + (Y - y) F 11 + (Z - z) Fz = O,
(X - x 0)/F:e = (Y - y0 )/F11 ~ (Z _: : 0 )fF-z, F(x, y, z) = O. ·
371
Ctnd n = O, obţinem podara
(26') X= FxI: xFx/I:F~, Y = F 11I:xFx/l:Fi, Z = FiI:xFx!I:F; cu F (x, y, :) = O.
ln cazul clnd S e dată prin ecuaţiile (13), podara se obţine din
(26") A (X - x) + B (Y - y) + C (Z - :) = O, (X - x0)/A = (Y - y0 )1B = (Z - : 0 )/C
cu N= ru X '" = A l + B j + C k şi
(26") X = AI:AxJ:EA2 , l" = B :EA x/I:A 2 , Z = CI: Ax/I:A 2•
\
\
\
\
\
\
\
\
\
Fig. 37
Apl. Fie cuadrica

(27) + y 2 /b + :2 /c - 1 = O sau x2 /a + y2 /b = 2:.
:c2 /a
Găsim (:c2 + y2 + z2) 2 = ax2 + by2 + cz2, respectiv 2: (x2 + y 2 + :2) = ax2 + by2 •
44 Se numeşte podoida unei suprafeţe S în raport cu un punct fix n,

numit pol, locul simetricelor lui .Q în raport cu planele tangente la S; să se
afle ecuaţiile parametrice ale podoidei.
372
45 Să se afle locul punctelor de contact ale unei suprafeţe algebriee
de grad n cu conul circumscris suprafeţei dintr-un punct fix.
R. Fie punctul fix P' (x~) şi un punct mobil P (x1). Dreapta
(28) P' P : x, = hx; + x, sau (simplificat) X = hP' + P (i = 1, 2, 3, 4)

intersectează suprafaţa algerbică (11) in n puncte (v. şi probi. 2), ale căror coordonată proiec-
tivă h stnt rădăcinile ecuaţiei
n-1 h
(28') F(X) = F(P) + ~-Fl«l(P; P') + 1,DF(P'),
«=1 (X!
unde Fl«l(P; P') =("t x;)

«~i
1
Fx,
1
«\ar~Fl«l (P; P')
ex!
=
(n-ot)I
t F<n-«I (P'; P).
Se numeşte suprafatt'J. polart'J. de ordin m, asociată suprafeţei S şi punctului P', mulţimea punctelor
P din spaţiul R 3 care satisfac ecuaţia
(29) Sm: Fim> (P; P') = O, adică Fcn-ml (P'; P) = O,
care e o suprafaţă algebrică
de grad n - m. Rezultă: unei suprafeţe S şi unui punct fix P' li se
asociază n - 1 suprafele polare Sm (m = 1, ... n - 1), aceastd asociere fiir.d invariantd fală de
grupul proiectiv din spaţiu; adică, dacă S' şi s:,.
sint transformatele lui S şi Sm p·rintr-o omografie,
s;,.e suprafaţa polară de ordin ma lui S'. Clnd m = n - 1 şi m = n - 2, obţinem planul polar,
respectiv, cuadrica polară a lui P' ln raport cu S. Dacă PE S, P' P e tangentă dacă ecuaţia
(28') admite rădăcina dublă 111 = h2 = O. Deci : curba de contact C a unei suprafe/e S cu conul
circumscris din P' se găseşte pe suprafaţa polară S 1 de ordin 1; căci
C: FUl (P; P') = O, F(P) = O, adică F<n-1) (P'; P) = O, F(P) = O.
Obs. Cuadrica polară a lui P' admite puncte singulare numai dacă P' aparţine suprafeţei alge-
brice de gradul 4 (n - 2), numită hessiana lui S :
(30) H (X) = I F:r,:r; I= O (i, j = 1, 2, 3, 4).

Locul punctelor singulare ale cuadricelor polare (adică al vlrfurilor conurilor polare), care cores-
pund punctelor hessianei H, formează o suprafaţă algebrică numită sleineriana lui S. Ecuaţia conu-
lui polar fiind S 2 : L F :i:~:t~ x1x1 = O, ecuaţia steinericnei se obţine eliminind pe Xi din sistemul
i,;
;EF:i:' :t'
, i ,
x, = OU = 1, 2, 3, 4), care
i ,
dă vlrful conului. Mulţimea punctelor P', ale căror prime supra-
feţe polare S 1 admit puncte duble, aparţine steinericnci.
46 Se numeşte suprafaţă tetraedrală o suprafaţă S pentru care planu 1

tanget în P la S determină cu planele de coordonate un tetraedru al cărui
volum e proporţional cu cel al tetraedrului format din origine şi din proiec-
ţiile lui P pe axele de coordonate. Se cere: a) Ecuaţia
(31) a;Pyazr - k = O (p, q, r, k - constante)

reprezintă o suprafaţă tetraedrală. b) Să se determine suprafaţa (31) de
volum constant. în acest caz: b1 ) Să se arate că curbele afine se găsesc pe o
astfel de suprafaţă, tangenta într-un punct oarecare al uneia din curbe fiind
conţinută de planul tangent în punctul corespunzător la S; b 2 ) Să se scrie
ecuaţia planului tangent la S care să fie paralel cu planul (21); b 3 ) Să se
determiJ;le locul punctelor de pe S astfel ca suma tăieturilor pe axele de·
coordonate ale planelor tangente să fie constantă; b 4 ) Să se găsească locul
punctelor de pe Sale căror normale sînt paralele cu planul (21); b 5) Să se
afle natura punctului P O ( a, a, a) e S şi ecuaţiile tangentelor în P O la S care
373
intersectează pe B în 3-puncte confundate; b 6 ) Să se arate că B intersecteaz1
ortogonal suprafaţa, 2z2 =- x 2 + y~ + f (a:2, - y 2 ) cu f e O:· . ..
R. Planul tangent Tt't 1n P (x, y, z)E (11) taie axele de coordonate ln P 1 (xF.x + yF 11 +
+ :Fz/Fx, O, 0), ..• ; deci tetraedrul OP1 P 2 P 3 are volumul
(32)
a) Fie S de ecuaţie (31); V = k 3 (p + q + r) 3 xy:/6pqr. b) Dacă p = q = r şi k = a 3 P:
(31') S: xy: = a 3 sau x = u, y = v, z = a3 /uv (cu V = 9a 3 /2).
b1) Curbele afine (II, 54) se găsesc pe S: xyz·= ABC. Tangenta la C: X= Ala+ aAJJa- 1, •••
e conţinută de Tt't (la S): BCtb+c (X - Ata) + ... = O;· căci BCtb+c (aAÂ4 - 1 ) + ... = A ABC (a+
1r,
+ b + c)/t = O. b 2) Pentru ca li plan (21), trebuie ca yz/A = xz/B = xy/C = k; de unde x =
3
= a3 /kA, ... iar din verificarea ecuaţiei (31'): k = a 2 /VABC. Deci 1t't: AX+ BY + CZ -
3
- 3a VABC = O. b3) Tt't: X/x + Y/y + Z/z - 3 =O; locul 3x +su+ 3z = k, xyz = b4 ) a3•
AJx + B/y + C/z = O, xyz = a 3 • b 6) S n1r,
(ln P 0) = C: xyz = a 3, x + y + z - 3a = O. Proiec-
ţia lui C pe Oxy : xy (x + y - 3a) = a 3, z = O are un punct dublu izolat ln P~ (a, a, O) cu tan-
gentele (x - a) 2 + (x - a) (y - a) + (y - a) 2 = O, z = O. Deci P 0 E S e punct eliptic. Tangenta
fiind un element proiectiv, tangentele ln P 0 la C slnt date de intersecţia lui Tt't (ln P 0 la S) cu cilin-
drul (x - a) 2 + (x - a)+(y-a)(y - a)2 = O. b6) Parametrii directori ai normalelor slnt p=-:/x„
q = - :Jy, -1 şi p' = x (1 + f')/2z, q' = y (1 - f')/2:, - 1, iar pp' + qq' + 1 = O.
47 Se numesc suprafeţe de curent ale unui cîmp de vectori V (X, Y, Z}

suprafeţele B care au proprietatea că, în fiecare punct allor, planul tangent
la B conţine vectorul de cîmp corespunzător. Se cer ecuaţiile lor . .Apl. Să se
determine suprafaţa, de curent a, cîmpului de vectori V (-2x, y, z) care con-
ţine curba O: y=a, xz=a 2 •
R. Fie suprafaţa S dată prin ecuaţia explicită
(32) z = z (x, y).
Funcţia z (x, y) satisfăclnd ecuaţia cu derivate parţiale neomogenă
(33)
az
X-+Y-=Z,
az
ax fJy
suprafeţele de curent slnt date de soluţia generală
(33')
unde cp1 (x, y, z) = C1 şi cp 2 (x, y, =) = C2 slnt două integrale prime distincte ale sistemului carac-
teristic asociat · ·
(33") dx/X = dy/Y = dz/Z.

Obs. Printr-o curbă C din spaţiu trece o singură suprafaţă de curent, dacă C nu e curbă de ~curent
(problema Cauchy): e dată de soluţia particulară prin eliminarea lui x, y, z intre ecuaţiile lui C şi
integralele prime. Apl. Sistemul (33"): -dx/2x = dy/y = dz/z admite integralele prime xy2 ·=
= C1 , z/y = = a 3, Sare ecuaţia (31 '),
C2 • Soluţia particulară fiind C1 C2
48 Osuprafaţă riglată e generată de o dreaptă variabilă care se sprijină
pe trei curbe (linii) directoare O, (i = 1, 2, 3). Ce cere: a) Să se arate că su-
prafaţa riglată B e suprafaţa generată de o riglată (o dreaptă variabilă care
depinde de un parametru; v. probi. II, 154). b) Să se arate că planul tangent
la B variaz_ă cînd punctul .de tangenţă se deplasează de-a lungul· unei gene-
ratoare g, formînd un fascicul; în cazul cînd planul tangent nu variază, acea,
generatoare se zice staţionară. o) Paralelele cu generatoarele lui B du·se prin
originea, axelor generează un. con, numit conul director (sin. : con. iui7!1-ptot)
374
al lui S. d) Să se arate că planul tangent în punctul de la infinit al lui g, nu-
mit planul asimptot al lui ,g, e planul care trece prin P e g al lui S şi e paralel
cu planul tangent la, conlll director de-a lungul generatoarei acestuia para-
lelă cu g. e) Planul care trece prin g şi e perpendicular pe ·planul asimptot
al lui g se numeşte plan central ~l lui g, iar punctul său de tangenţă cu S -
punctul central al lui g; să se găsească expresia vectorului de poziţie al
punctului central al lui g. f) Să se arate că locul punctelor centrale e o curbă
pe 8, numită linie de stricţiune. g) Să se demonstreze că planul tangent în
P e g face cu planul central al lui g un unghi 8, a cărei tangentă trigono-
metrică e proporţională cu abscisa punctului de contact {faţă de planul
central); funcţia de proporţionalitate se numeşte pa1·ametruZ de distribuţie
al lui g (teorema Ohasles) . .ApZ. a) Ecuaţia
r= r 0 { ~) + "llă ( ~) cu ~ = ~ {u, v), "fJ = "fJ {u, v)
reprezintă· o suprafaţă 1i 6la1ă. Eă se arate că suprafeţele 8 : a; = a (uv +

+ 1)/{u + v), y = b (u - v)/(u_ + v), z = c (uv - 1)/{~ + v) şi1 8 a;= a{l+ 2 :
+ u 2 - v 2 )/{u +
v), y = b {1 - it + v )/{u + v),.z = 2 (u - v)/(u + v) sînt
2 2
dublu riglate ; în care cazuri : ai) 8 1 şi 8 2 n-au generatoare staţionare ;

a 2) să se afle conul asimptot ; a 3 ) să se găsescă linia de stricţiune de-a lungul
unei familii de generatoare.; ce se întîmplă dacă suprafaţa e de rotaţie Y
a,1) să se determine parametrii de distrţ.buţie ai generatoarelor care trec prin-
tr-un punct dat; cînd punctul e într-un· plan de· coordonate, sun;i.a acestor
:parametri e nulă. b) Fie suprafaţa 8 : m = u (1 + v ), y '.""""" u 2 + (u + 1) v,
z = u 3 + (u - 1) v. Se cere: b1 ) să se determine planul asimptot şi punctul
central al lui g :u = O ; b 2) să i se găsească linia de stricţiune. c) Să se afle
]inia de stricţiune a suprafeţei S generată de: c1) normalele principale sau
c 2 ) bjnormalele unei clll'be in spaţiu O. d) Să se găsească generatoarele sta-
ţionare {scrise cartezian) ale suprafeţei 8: m3z = y 2m + y 3 {m - 1). e) Dacă
8 e cu plan director, proiecţiile generatoarelor pe acest plan au ca înfăşu
rătoare proiecţia liniei de stricţiune f). Dacă S şi 8' au o generatoare g co-
mună, atunci au -:- în general - 2 plane tangente comune de-a lungul lui
g. Ce se întîmplă dacă au : f1) 3 asemenea plane; f 2 ) un plan director comun
.sau acelaşi con director Y g) Să se găsească condiţia necesară şi suficientă
pentru ca generatoarele a 2 suprafeţe S şi 81, care ·au aceeaşi linie de stric-
ţiune şi nu-s tangente de-a lungul ei, să se tale sub un unghi constant. b) Să
se arate că 8: (m - y) 2 (ro+ y) = 8z 2 e l'iglată; să i se afle linia de stric-
ţiune.
R. Dacă g e tangentă unei suprafeţe :E date, se spune că su prafata riglai li. S e cu simbure;
e> curbă directoare "e obţinută ca locul punctelor de tangenţă ale lui g la :E (fig. 38). Dacă S e
generată de drepte paralele la o suprafaţă riglată :E dată, se spune că suprafata riglatei S e cu
supra(atil. directoare :E. Clnd una din liniile directoare e o dreaptă, fle C3 = d, S · se numeşte cilin-
d.roid (sin. : cilindroid general, su.prafafil. cilindroidil. ; fig. 39) ; dacă d e ln planul impropriu, cilin-
droidul e cu plan director (S e generată de o dreaptă d ce se sprijină pe 2 curbe directoare C1
şi C21 fiind paralelă cu un plan ; fig. 40). Obs. Clnd C1 şi C8 slnt cercuri paralele şi de raze egale,
iar d e\perpencliculară pe planele lor şi trece prin mijlocul distanţei dintre centrele cercurilor, cilin-
....--droidul se numeşte pasaj strlmb (sin.: suprafaţa „biais passe"; fig. 41). Dacă 2 clin liniile directoare
slnt dl"epte concurente, Se un con (sin.: suprafattl conictl; fig. 42) sau cilindru (sin.: suprafaţă cilin-
drics.; fig. 43), după cum punctul de intersecţie al dreptelor e la distanţă finită sau la infinit* .
Da<A)? clin liniile directoare slnt drepte strlmbe, S e un conoid; clnd una din dreptele clirec-
~oare e ·r..~ planul impropriu, atunci conoidul e cu plan director ·(v .probi. 15). Obs. Suprafeţele
riglate cu plan director se mal numesc suprafefe Catalan. a) Fie c,: F,(:z:, y, z) = O, G1(x, y, z) = O
'
• Mai'pre4?is, S e:degenerată lntr-un con sau cilindru şi un număr de plane.
375
Fig. 38
Fig. 39
Fig. 40
z
Fig. 41
\
Q
·.\
I
I
I
."-~
/
I
I
I
:
I
I
I
C"':)
\.,
o-
I
I
I
I
' '(,,
I
,,./,.
I
t
' ' .....

' V)
'
şi g de ecuaţii (1) cu p, q, a, b funcţii de u, v. însă g se sprijină pc Ci [dacă sistemul F,(pz~+ a,
qz + b, z) = o, Gi(pz + a, qz+b, z) =0 e compatibil, condiţia de compatibilita!e fiind ~(u, v)=.0
sau v = v(u), clnd g constituie o riglată (v. probi. II, 154). Deci, cum g trece orm P 0, care descrie
directoarea (lui S) C0 : r = r0(u) şi are direcţia dată de vectorul director a(u) depinztnd de para-
metrul u al lui C0, obţinem că S are ecuaţia
(34) S: I' = To(u) + V U(U) j
Fig. 43
curbele g : u = const. slnt generatoarele (rectilinii) ale lui S. b) Căci planul tangent al supra-
feţei (34) c
(34') 1tt: (R - ro 'j-~ + va' a)= O sau 7t'o + V7t'a: (R - 'o r~ ă) + v (R - 'o ă' ă) = O,
unde 1r0 : (R - r0 T~ ă) =Oe planul tangent ln P0 e C0 , iar 7ra: (R - r0 a' ă) = O c ~l~nul asimptot
al lui g. Normala (ln P la S) N = r~ x ă + v(a' x a) păstrează o direcţie fixă (N nu depinde
de v), clnd P descrie pe g :
(34") (r~ a' a>= o;

,I
c condiţie necesară ca g să fie staţionară, Dacă (34") e valabilă pentru orice g a lui S, obţinem/
condiţia necesară şi suficientă ca S să fie o suprafa/ă desfdşurabild; atunci Se generată de o desffl-
şurabilă (v. probi. II, 154), reductndu-se 1a un con : ro = O, un cilindru: a' =
J - O sau un tors·I
(suprafaţa născută de tangentele la o curbă strlmbă) : ă = 'Ar~. c) Ecuaţia conului directo:,; :
(35) J{: r = va.
K se intersectează la infinit cu S dup~ o curbă Coo, În particular: dacă Se un con, J{ e egal cu·s
(confundtndu-se cu S dacă vlrfu]· Im S e O); dacă S e un cilindru I{ se rcduco lA o di-cuplil
dusă prin O paralelă cu generatoarele Iul S. Dacii I( se reduce Ia un pia~ (generatoarele rămln para-
lele cu un plan), ctnd · · .,.
(34"') (ă ă' ă") = o, /'
Se cu plan dir~ctor ~ (34"')_e c~n~iţia _necesaEă şi suficientă ca S să fie o suprafaţă Catalan . .b.acă
în (34) avem 1·0 = a 0 + ua1 şa a= a 2 + ua3 , S e o cuadrică sau un plan, după cum n1 , ă2 , ~ .
(constanţi) nu stnt sau slnt coplanari. ln primul caz, S e dublu riglatei, fiind un paraboloid hiper-
bolic, cu p~anele vectorilor ă 1 , a3 şi ă2 , ă 3 ca plane directoare (paralele cu planele asimptote la u =
= const. ŞI v = const.); paraboloidul e echllater dacă planele directoare slnt perpendlculare .
.378
I
Obs. Normalele lui S de-a lungul unei generatoare nestaţionare formează un paraboloid echilater;
dci normala. tn pe g: R = ro + vă + Â[To X a' + v(ă' X a)] cu u = const.' d) Fie g• li g şi ;.;
(tn P• e g• la K): (R - vă a' ii)= O, adie~ (R a' ii) = O; deci n~,11 na• e) Fie Pc(vc) e g punc-
tul central al lui g. Însă Na= a' X a, Ne= (ro+ Vca') X a şi Na• Ne= o; de unde obţinem
(36) Vc = -(r~ X a)•(ii' X ii)/(ă' X ă) 2 •

Obs. Pc, dacă S e nedesfăşurabilă, e limita piciorului perpendicularei comune lui g şi g1 (vecine).
Căci, deoarece a(v)-PP1 = O, ii(v1 )·PP1 = O, aveni PP1 /(v 1 - v) = [r0 (v1) - r 0 (v)+(u1 -u)ii(v1)+
+ u(ă(v1 ) - ă(v)) ]/(v1 - v). Notlnd (u1 - u)/(v 1 - v) ➔ ii, u ➔ Uc clnd v1 ➔ v şi înmulţind sca-
lar egalitatea cu ă(v) şi [ă(v1) - ă(v)]/(v1 - v), la limită obţinem sistemul a• + ,ă 2 + Ucă • ă' =0, ro u
ro
ă' • + uii. ii' + Uca' 2 = o cu soluţia (36). f) Locul lui p C (u, Vc) e linia de stricţiune
(36') r: r =To+ vii sau r = r~+v•a(r~ =ro+ Vcă, v• = V - De)
alegînd per drept C0 a lui S; clnd r~a C0 , considertnd = 1, rezultă r~•ă' = O, g) Dacă r C0
ă2 =
(deci ro = Te, Vc = O), din (36) rezultă Ne = I'~ X ă' .La' X ii,. incit I (r~ x ă) x (ă' x ci) I= j rox
x iilla' x ăl=
'
l(ro a' ă)iil. Fie 8
.A_
= (Ne, N) şi t= vfăl abscisa lui P peg faţă de Pc; legea lui
Chasles:
(37) · · tg 8 = t/p cu p = I aII r~ X ă'I /I ii X ă'I = ă2 I (ro ă' ii)l/(ii' X ă) 2 •
Deci: cînd P descrie pe g, planul tangent în P la S se roteşte în jurul lui g cu 180°. Obs. g1) Ulti-
ma expresie. a parametrului de distribu/ie p e valabilă şi tn cazul general (ctnd r nu .c C0), fiind
~y~ant f~ţăJ d~~reprezentarea analitică a lui g; dci Ne X N = (vc - V~•(r~ x ii) x (â' x ă),
Nc•N = (ro X ii) X (ă' X a)/(ă' X ă))2, tnctt obţinem (37) cu t = (De - D)liil = PcP. g2)' Avem
- ,,,,......
p:= lim PP1 /e: cu e = (g, 91),
1'1 ➔ 11
Apl. a) g: ţ(u, v) = const. stnt drepte. Pentru S1 : ; = u, 'rJ = 1/(u + v) sau ; = u, 1J=1/(u+v);
S1 ~ e un hiperboloid cu o pînztl, admiţtnd reprezentarea canonică
· (38) x =a(;+ '1)(1"- ;2)), y = eb(-1 + 21jţ), z = c(; - '1)(1 + ; 2))

cu e: = ±1 după cum ; = u sau ; = v. Pentru S 2 : ; = 1/(u + v), 'rJ = u - v sau ; = u - v,
= 1/(u + D), generatoarele fiind u + v = const. şi u - v = const.; S 2 e un paraboloid hiper-
'I)
bolic _şi admite reprezentarea canonicd
(39) · x = a(u + v), y = b(u - v), z = 2uu cu u = const. şi 11 = const. generatoare.
a1) Pentru S1 : (r~ ă' a) =-4eabc, iar pentru S 2 : (r~ ă' ii) = 4ab. a2) K 1 = x2/a2 + y 2 /b 2 - z2/c2=0;
K : bx + ay = O. a3) Pentru S1 : 'l)c = ţ(b 2c2(~ 2 - 1) +
2a2c2 + a 2b2(;2 + 1))/A şi 1 : x=2a3(b2 + r
.+2 cB)~(~s + 1)/).., y = -eb3(as + c2) (1 - ţ4)/)., z = 2c3(a2 - b2);(1 - ~2)/A cu A= b2c2(;2 -
-..- 1)2 + 4a2c2~2 + aBb2(~2 + 1)2; cele 2 linii de stricţiune stnt simetrice faţă de Ox~ şi au 2
p4ricte comune pentru ~ = +1. Clnd S 1 e de rotaţie (a = b), cele două curbe r 1 se confundă cu
cel\cul colier al lui Sr Pentru S2 : De = u(a2 - b1 )/(a2 + b2) şi r 1(u): x = 2a u/(a~ + b ), y_ =
3 2
+
_ ~ / ( 2 b2) z = 2(a2 _ b')zz2/(a2 + b2) de-a lungul lui u = const; r 1 e plană ş1, ctnd a=2 b,
·~ :- ..·•>- __ay = O 'z O. f 1(v) e simetrica _lui 1(u) faţă de Oxz. a4) Pentru 2S1:
= r P = -eabc(a~(~ -
,•~.J ' 2 i:2 )2)/Â, + se divide cu (u2 - v2) (1 - u v2), Pentru 8 2 • Pu =
-. +
=
~ 4b2ţ2 c + J, '[
1 2 ' p~ afc:2 + b2 + 4v2)/(a2 + b2); Pu + P11 ~ 4ab(u2 - u2)/(a2+b2)
ab(as + b2 ţ 4u )/(a + b/'1 Pv 2 din planele coordonate. b) Sare 2 puncte singulare: Pi(u,, v,)
şi e nulă numai pentru pune e e a 11 r" \\ .
. _ 3 + 7u _ 1 = o, obţinem din condiţia rang .. = 1. b1) na·
a r +·
d te de 3u2 2u - 2 - 0' v
_
Tv
fiind cu plan director; deci pentru go : u = O obţinem .t~
•
2u,_s(9Uo + 4u + 2)/6, rezultn că Uo are Pc(O, -1/~,+1/43\ ~)2:1:u -

2
!)~ ..J- » -S-:: = u3c+ u
_ 2;t + y + z = o. um 'De = Gu + 2)/6 z = -(9u4 - 15u _ u
-
2 _
-A(Uua + 4u - 4)/6, Y = - (9u_ + 9_u - .3u + _ p-r2Î(Ps + -r2) obţinem r : R = r + Dcn!
4 3
.. ~ 2)/6 c) Fle C : :;: = r(s). Ci) S : R = r + vn; cum ~c - s . R - r +' vb · deci De = O, P = "t' şi
- iar p ,,:. p21:/(p2 + -r2) şi nu poate ~i curba lnsă~. cl)+ ',. Condiţia (34") dă u = 2/3, adică
r
re curba .b.~şi. d) x = 1 +( uv, 4y/9)=/.,o ~ +)F~;vg, ş~ g-; ~ouă ~:~eratoare vecine. Proiecţia lor pe·
(i: - 1)/27 = (l/ - 2/3)/18 = z - :°' e
37-9·
\\
planul director se taie pe P* (proiecţia comună a picioarelor P şi P' ale perpendicularei comune
a lui g şi g'). Deci p• e punctul caracteristic al proiecţiei lui g şi, ln acelaşi timp, punctul curent al
proiecţiei liniei de stricţiune. 1 Obs. Analitic, se ia planul director ca Oxy. f) Fie Pc şi P~ relative
, , /'.., /'..
la g, iar P eg cu 1tt = 1tt; not1nd PcPc = a şi Ttc, 7t'c = ex, iar PcP = x, 7t't, 1tc = 6, atunci
tg 6 = x/p şi t(6 - ex) = (x - a)/p. Eliminlnd pe 8, rezultă x 1 tg ex - (a tg ex + p' - p)x +
+ p(p' tg ex - a)= O. f1) Ecuaţia ln :r devine o identitate, S şi S' fiind tangente de-a lungul lui
g; se spune că S şi S' se racordcazd de-a lungul lui g. ln acest caz, S şi S' au aceleaşi Pc, 7t'c şi
p. f2)1tc se confundă, deci ex = O, S şi S' avtnd un singur 7tt comun. Dacă S şi S' au şi acelaşi p,
ele n-au nici un 7t't comun. Ca să se racordeze trebuie ca şi Pc să se confunde. g) Cu = r
= Co(rc = ro, Vc = O) şi a2 = 1, atunci a-a' = o, r: •a' = o, incit pa' = r; X a. La fel, pentru
ai = 1, obţinem p1 a~ = r; + ai- Cum (r; a a1)/ ::/: o, iar ~ (a• a1) = (1/p - 1/p1) (,; a ciJ rezul-
du
tă că S şi S 1 trebuie să aibă acelaşi p. h) Dreptele (1) se găsesc pe S dacă q = -p, a = b = 1/p2 ;
lutnd p = = 1/u, avem s ::r = u2 + v, y = u2 - v, z = uv. Găsim r =Co: X - y = o, z = o
("c = O) şi p = 2u(u2 + 2). Obs. Curbele v = const. (:r - y = 2a, x = z2 /a2 + a) şi u = v(x +
+ y - 2: = O, 2z = (x - y)2) slnt curbe plane.
numeşte suprafaţă raţională o suprafaţă care admite o reprezen-
49 Se
tare biunivocă şi biraţională pe un plan. Se cere : a) Să se demonstreze
că suprafeţe care sînt intersectate de un fascicul de plane după curbe raţio
nale ireductibile sînt suprafeţe raţionale (teorema Noethe,·). b) Cuadricele
sînt suprafeţe raţionale ; să se dea o reprezentare plană a unei cuadrice (nede-
generate). c) Să se arate că o suprafaţă cubică 8 3 e o suprafaţă raţională ;
să se determine suprafeţele cubice riglate. d) Să se găsească suprafeţe cuar-
tice 84 riglate care să fie raţionale. e) Să se studieze suprafaţa cuartică ce
conţine 3 drepte concurente duble nesituate într-un plan, numită suprafaţa
romană a lui Steiner.
R. Suprafaţa S e raţională dacă aplicaţia
(40)
unde f, sint polinoame tn u, v (i = 1, 2, 3, 4), e o bijecţie. a) Fie S. de ecuaţie ireductibilă (11) şi
fasciculul de plane z = v. Curbele F (:r, y, v) = O, z = v fiind raţionale şi ireductibile, putem repre-
zenta pe x, y prin funcţii raţionale de u. Rezultă că S admite parametrizarea
(40') S : .x = x(u, v), y = y(u, v), : = v.
Se arată că x, y sint raţionale şi tn v. b) Cuadricele S2 slnt intersectate de orice plan după o conică,
iar o conică e o curbă raţională. Fie Oe S2 , iar 1t 1J O; orice dreaptă de O relntllneşte pe S1 tn P
şi lnţeapă pe 7t' ln 11!. Singurele excepţii ln plan sint punctele A, B care corespund la generatoa-
rele a, b (ale lui S 2) ce trec prin O; se păstrează lnsă biunivocitatea introductnd consideraţii de conti-
nuitate : clnd P descrie pe a, planul tangent 7tt ln P la S taie pe 1t după fasciculul Ap. O altă
excepţie o constituie O, căci - dacă P e tn O-OP e nedeterminată; atunci tangentei t ln O la
S2 li corespunde T de pe dreapta AB. Deci: secţiunile plane ale unei cuadrice, în proiecţia cua-1 •
dricei dintr-un punct al ei pe un plan, se intersecteazd după o familie liniară de cx,3 conice car.,e
trec prin 2 puncte A şi B. Obs. b1 ) Proiecţia stereografică e proiecţia unei sfere dintr-un punct O' /~l
ei pe p~anul tangent 1n punctul diametral opus O; dacă 00' = Oz, atunci S 2 : :r2 + yll +
z2 - 2R~- =
== O ş1 P(X = -2Ra.y, Y = -. 2R~y: Z =:= 2R(1 - y2)) e S2,. ia~ M(x = -2Rrx./y, y = -2R(!,/y,
• = O) e 1t, unde <X, ~. y sînt . cosmusur1le directoare ale dreptei prm O' : x = ptx, y = p~, z = 2R+
; py. b2 ) D_acă_S2 c un co~ ş1 O ::/: V (virf con), secţiunile plane slnt conice treclnd prin inter~ecţia
generatoarei prm O cu 1t ş1 avtnd ca tangentă intersecţia lui 7t' tn o Ia cu s) t . ( ·
:rs), fie o familie de 00 3 cubice C3 de ecuaţie t 2 7t'. c n _7t' ~ ' Xs•
"3q>3(X1, Xz, ~3) + A4<p,4(X1, X~~ X3) = o,

41
< ~ Â1<f)1(X1, Xz, X3) + Âa<p2(X1, X2, X3) +
comcele de bază 'Pi= 0(i = 1, 2, 3, 4) treclnd prin unctel · A
coordonatele omogene ale lui S 3 , obţinem p e . «<~
= l, • · •, 6). Deci, x, f(.ind
(
(41 ')
S3 : Xi = <p(X1, X2, .x3 ). ~ •
~ăci, unei eubfce dln familia (41) li corespunde un . . . .

ţm d; lnsă 2 cubice din familie se taie in 3 p rlan (~e pro1ecţ1e), iar Ia 2 - o drtttptă ln spa-
unc e variabile ( 6 fiind Ace), Incit ,r intersectează
380
I
I
I
pe Sa ln :3 puncte variabile. Dacă A« slnt pe o conică C, cubicele degenerate ale familiei (41)
stnt formJte din C şi o dreaptă a lui 1t; 2 asemenea cubice se intersectează lntr-un punct variabil
(intersecţia dreptelor din cubice). Deci d intersectează pe Sa lntr-un punct variabil, tnctt C
corespunde unui punct dublu al lui S 3 • Aleglndu-1 ca origine O, putem scrie ·
(41") S3 : q,3 (x, y, z) + cp2 (x, y, z) = O.

Dacă S3 e riglată, ea admite o familie de generatoare (cu 2 oarecare dintre ele strlmbe) care se
sprijină pe 2 drepte directoare, aşternute pe S3, o directoare fiind dublă iar cealaltă simplă. Căci,
lulnd 4 generatoare, 3 dintre ele pot fi· considerate ca generatoarele unei cuadrice K, a patra
tnţeptnd pe K tn A şi B. Prin A şi B trec 2 generatoare a şi b ale lui K din cealaltă familie
(declt cea care conţine cele 3 considerate). Deci a şi b, intersectlnd toate cele 4 generatoare,
aparţine ln tntregime lui S 3 • Nu mai există o a treia dreaptă directoare; altfel S 3 ar fi o cuadrică.
Deoarece planul trectnd prin a şi generatoarea g taie pe S 3 după aceste drepte şi o alta d, dacă
d = a, atunci a e directoarea dublă ; dacă nu, ea trebuind să treacă prin intersecţia lui g şi .,,
şi aceasta pentru orice g, atunci d = b, adică b e directoarea dublă. Rezultă că, orice plan taie
pe S3 după o curbă raţională, avlnd ln punctul de intersecţie al directoarei duble cu planul un
punct dublu ; deci S 3 e o suprafaţă raţională. Lulnd ca O: directoarea dublă :
(42) S 3 : cxx2 + ~xy + yy2 = O cu cx = cx1 x + cx2y + ixaz + cx0, •• • , y = y 1x + y 2y + YaZ + Yo·
Conul tangent ln (O, O, k) E Oz degenerează ln perechea de plane
(42') (ixak + IXo) X + (~ak + ~o) xy + (yak + Yo) Y2 = O,
2
constituind o involuţie cu plane duble corespunzlnd lui k dat de

(42")
Dacă involuţia nu e degenerată (planele duble slnt distincte), putem lua planele duble ca Oxz
şi Oyz, iar punctele duble (de lntoarcere) ca O şi P«J E Oz (cx0 =~
2 = ~o= y 3 =0, cx3 :i=0, y 0 :i=O)
Alegtnd directoarea simplă ca dreapta improprie a lui Oxy (cx1 IX?, O, cx2 1 = =
O, ~2 y1 +~= O) + =
şi unitatea de măsură pe Oz (cx3 = =
y 1 1), rezultă: prin transformări proiectiue, suprafeţele S 3 riglate
cu directoare distincte sini echivalente şi
(43) S3 : x2z + y2 = O.
Dacă involuţiae degenerată, lulnd punctul dublu (de intoarcere) ca O, iar Oxz ca plan corespun-
zător(cxa = ~o= ixo=O, ~2 :i=0, y0 :i= O) şi ca Oyz planul corespunzător lui P« E Oz (Ya = O, cx1 *0),
avem suprafaţa Cayley:
.(44) (cx1 x + cx2y) x2 + (~1 x + ~2y + ~3z) xy + (y1x + y 2y + y 0) y 2 = O; x3 + xyz + y2 = O,
prin alegerea planului de la infinit (y1 = y 2 = O), a lui Oxy (cx2 = ,13 1 = ~3 = O) şi a etaloanelor
pe axe (cx1 = ~s = y 0 = 1). d) Clnd secţiunile plane ale lui S4 stnt cuartice raţionale, acesteâ
au sau un punct triplu sau 3 puncte duble. Deci: pe S4 se găseşte sau o dreaptcl triplcl d sau o
cubicii dublcl C3 • 1n primul caz, S4 e riglată ; căci un plan trectnd prin d mai taie pe S4 după tncă
o dreaptă. Fie Oz= d; atunci s, e dată de o formă cubică ln x, y cu coeficienţi funcţii liniare
de x, y, z, t. ln al doilea caz. S4 e riglată dacă: d1) C3 e ireductibilă; căci prin PE S4 se duce o
<.'.oardă a lui Ca ce are tn total 5 puncte co~une cu s, (punctele cu C3 fiind duble). Atunci, fie
C 3 : x = t, y = t2, z =ta; cuadricele care conţin pe C3 formează o reţea Â. (x2 - y) + (L (xy - :)+
~ v (y 3 - x:) = a. Deci S4 e dată de o formă pătratică ln binoamele x 2 - y, xy - z, y 2 - x:.
d2} Ca = d. C2 ; căci, din OE S4 , d se proiectează după un plan iar C2 după un con pătratic, a vlnd
ln ~~omun 2 generatoare. Una din ele are un punct A comun cu d şi unul B cu C2 , deci are cu S4
5 puncte comune (A, b - puncte duble pentru S 4 şi O). d3 ) Ca= d1 .d2 .d3 cu di (i = 1, 2, 3) apar-
ţinb11d unui plan sau strlmbe Intre ele ; căci dreptele duse prin PE S4 şi care lntilnese 2 din aceste
drepte aparţin lui S4 • Obs. Există şi S4 riglate neraţionale. De exemplu, S4 care are 2 directoare
\. duble d, (i = 1, 2) strtmbe (prin PE S4 se poate duce o dreaptă g, care taie pe d,; avind 5 puncte
. ~rriune cu s,,g e o generatoare a lui S4). Lutnd pe d 1 ca Oz şi dreapta improprie a lui Oxy, s,
are- ecuaţia
(45~,cx (z, t) x 3 + ~ (z, t) xy + y (:, t) y2 = O sau x = (-~ + f~ 2 - 4cxy) u/2cx, y = u, z = v, i=l,
unde ex,
"'~>r. .
stnt polinoame de gradul 2, omogene ln z, t. Conurile tangente in PE d, sl~t con-
stituite din perechi de plane, care coincid in clte 4 puncte pe fiecare d,.
Reprezentarea (45) poate
şi raţionalii tn cazuri particulare. Astfel, dacă ~2 - 4cxy = A (v - a)2(v - b) (v - c), clnd putem
381
lua t1 = (v;.... c)/(v - b), s„ e formată din 2 plnze raţionale. d) Lutnd dreptele duble ca axe coordo-
:nate, O fiind punct triplu, S are ecuaţia
•(46) ax2y2 + by2z2 + cx2z2. + dxyz = O (a, b, c- const., d - polinom de. grad 1);
prin alegerea planului de Ia infinit, putem avea d = const., Incit
·(46') S: x2y2 + y2z2 + x2z2 ± 2xyz = O.
Conul asimptotic circu~scris lui S din O e imaginar sau real. 1n coordonate proiective omogene,
.suprafata lui Stelner e dată de ecuaţia
(46")
.admiţlnd 4 plane duble : feţele reperului proiectiv x, = =

O (i 1, 2, 3, 4); reperul proiectiv e numit
:şi tetraedrul fundamental (dublu) asociat lui S. Fiecare din aceste plane e tangent lui (46") după
-o conică tangentă la muc;:hiile tetraedrului fundamental. Secţiunea lui S prin Tte (oarecare) e o cuar-
tică singulară formată din 2 conice; afară de punctul de contact, conicele mai au tn comun punc-
n, n,
tele de intersecţie ale lui cu cele 3 drepte duble. la S taie axele de coordonate după segmente
.a căror sumă e c_onstantă. Pe fiecare dreaptă dublă există 2 puncte, diferite de punctul triplu,
care stnt uniplanare; celelalte puncte stnt biplanare. Ecuaţia (46'} se obţine lutnd reperul proiec-
tiv care are unul din vlrfuri tn punctul triplu, cele 3 drepte duble ca muchii şi ca faţă opusă
_punctului triplu planul determinat de cele 3 puncte conjugate armonic cu punctul triplu tn raport
cu cele 2 puncte uni planare ale fiecărei drepte duble; tetraedrul astfel format se numeşte tetra-
-edrul singular asociat lui S4 • Cele 6 puncte uniplanare stnt comune lui S şi muchiilor tetraedrului
dublu. 2 muchii opuse ale unuia din cele 2 tetraedre stnt incidente cu 2 muchii opuse ale celuilalt,
cele 2 vtrfuri ale unei muchii şi punctele de iµcldenţă cu muchiile celuilalt tetraedru formează un sis-
tem armonic. Obs. «) Dacă q,, = O stnt conice (i = 1, 2, 3, 4), iar familia de conice (41) nu are nici
un punct fix, ecuaţiile (41') definesc o suprafaţă Steiner. 1n adevăr, S4 nu e riglată; căci dreptele
lui s, ar avea ca imagini curbe care ar tăia o singură dată conicele (41), ceea ce e imposibil, deoare-
ce acesţe conice (neavtnd puncte fixe) taie orice curbă tntr-un număr par de puncte. Secţiunile plane
.ale lui s, slnt cµartice raţionale; căci, considerlnd planul x, = O, jar ecuaţia q>, = O fiind satisfăcută
prin funcţii raţionale de grad 2 ln t, X 1, X 2, X 3 slnt polinoame de grad 4 ln t. Reciproca e adevă
rată ; căci, făctnd reprezentarea lui S4 pe un plan prin proiecţia din punctul triplu şi printr-o trans-
formare bipătrată, obţinem o familie liniară de 00 3 conice fără puncte fixe. ~) Familia liniară de
00 3 conice fără puncte fixe face parte din familia de 00 5 conice din planul 1t ; se zice c~ prima
familie nu e completă, tn timp ce a doua familie e completă. Dacă q, 1 = O (i = 1, ... , 6) slnt coni-
·cele de bază ale familiei de 005 conice: Âi q>; = O, ecuaţiile x, = q>; (x1, x 2 , x3) definesc .9 suprafaţă
cuartică S ln spaţiul R 5 cu 5 dimensiuni, ale căror coordonate omogene slnt x,, numită supra-
.fata lui Veronese (sin.: suprafata spatiului conicelor). Se poate lua totdeauna X 1 =:= x1 x3, X 2 = x2x3,
X 3 = x1x2 , X 4 = x?, X 5 = xi, X 8 ~ xi;
·1nctt, 1n coordonate neomogene x, y în planul 1t şi X 1 ,
X 2 , X 3 , •X4,X5 1n spaţiul R 5, S are ecuaţiile • . -- . _
•(46"')
Suprafaţa Steiner poate fi considerată ca o proiecţie a suprafeţei Veronese, proiecţia făcindu-se

din spaţiul R 5 ln spaţiul R 3• Ambele suprafeţe au proprietatea caracteristică: conţin 00 2 conice
-care au ca imagini dreptele din planul n. f
50 Se numeşte suprafaţă circulară o suprafaţă, algebrică S„ de grad n
-care trece prin ombilicală; se spune că S„ e o sitprafaţă m-circulară (2m< 1n)
dacă S„ admite ombilicala, drept curbă, multiplă, de ordinul m. Se cere : a) Să
.se determine ecuaţia generală a unei astfel de suprafeţe. b) Să se afle trw.s-
iormata prin inversiune a unei suprafeţe circulare. .A.pl. Să se studieze ciqli-
-dele (suprafeţele cubice circulare şi· suprafeţele cuartice bicirculare). · ; ,,,-
. . .. . . ···,/·
R. a) Cu 4)1 (x, y, .z) polinom omogen de grad k (ln x, y, z), fie I
(47) Sn: F (x, Y, = n + n-i + · . · + <1>1 + <l>o = O.

z) ,, )_ _/
,,/
Dacă S„ e o suprafaţă circulară (F = O, x4 = O conţine ombilicala), atunci .
•(47')
382
Dacă S,.. e o suprafaţă m-circulară, atunci
. . .
(47") ex,,.= (X2 + ·+
Y2 z2)m 'Yn-2m, <Pn~1 = (x~ + Y2 + .:2)m-l 'Yn-2m+1,· • •, cx,,._;,,+1 ~
= (x2 + ys + zS) 'Y,i-m·-1·
Obs. Se zice că Sn e o suprafaţiJ. circulartl de speftl m (2m ~ n) clnd
(47'") ·
Dacă 2m = n, cind putem considera <1>0 = 1, s„ se mai numeşte şi su prafa/ă de putere constanld;
n
căci o dreaptă oarecare d prin P 0 ER 3 taiepe Sn ln Pi(i=1, .. . ,n) astfel incit produsul p= flP Pt- 0
i=l
= F (P0 ) = const., numit puterea lui P 0 (a/11. de Sn, e independent de direcţia lui d. Conse-
cf.nte: a1) O cuadrică circulară e o sferă, fiind o suprafaţă de putere constantă. a 2) O m-circularu
S 2m e de putere constantă. b) Prin o inversiune (de pol, O şi modul k: r = ksr'/r'2), rezultă: b1) O
circulară Sn se transformă lntr-o (n - 1)-circulară S2<n-11 de putere constantă, admiţlnd pe O·
ca punct multiplu de ordin n - 2 ; dacă n = 2 sau dacă O e punct multiplu de ordin n - 2·
pentru Sn, atunci s:
are aceleaşi proprietăţi (circulară, grad, punct multiplu) ca şi Sn. Obs. Dacă
OE Sn (<1>0 = O), transformata e o (n - 2) - circulară s:(n-21 şi admite pe O ca punct multiplu
de ordin n - 2. b 2) O m-circulară Sn (2m~ n) se transformă lntr-o (n - m)-circulară s:cn~m> de·
putere constantă, admiţlnd} pe~ O ca p:.mct m:iltipl:J de ordin n - 2m; dacă n = 2m sau dacă
O e punct multiplu de ordin n - 2m. pentru S;., transformata
(m-circulară, grad, punct multiplu) ca şi S 11 • Obs. Dacă n = 2m iar OE s,., transformata e o,
s:
are aceleaşi proprietăţi
(m - 1) - circulară s!_
1 ; dacă O ~ s,, e punct · m'Jltipl:.t de ordin nj - 2m - p, atunci
transformata e o (m - p)-circulară s!-av· Api. Cicllda are ecuaţia
(-&7IV) a0 (x2 + y9 + z2)2 + 2a1 (x, y, z) (x2 + y2 + z2) + a 2 (x, y, .:) = O,
unde a, slnt cum
cubică după
polinoame in x, y, : de gradul i = O, 1, 2; o
a ::J: O sau a = O. O
eo
cîclidă
de grad 4 e de putere
ciclidă cuartică (de ex., torul) sau
constantă şi are ecuaţia
o
0 0
47v) (x2 + y'l + :;2 ) 2 + 4 (!Z 11 x1 + aJ 3 y1 + aJJ:2 + 2:11,x + 2a~,Y + 2a.u·= + a,a 1) = O.
Secţiunile plane ale unei cicllde stnt fie cuartice bicirculare, fie cubice circulare, iar curba de
intersecţie cu o sferă· e
o ciclică sferică. Transformata prin inversiune e tot o ciclidă, care e-
grad 3 dacă polul inversiunii aparţine ciclidei iniţiale. Dacă o ci~Jidă are un punct dublu la
distanţă finită, ea e inversa unei cuadrice K ; totodată ea e şi podara unei cuadrice K', care
e polara reciprocă a lui K ln raport cu sfera de inversiune. în coordonate pentasferice, o ciclidă.
e reprezentată de o ecuaţie de grad 2, de formă canonică
5
(-17 VI) ~ aiyf = O,
1=1
afară de cazul ln care ciclic'a e inversa unei cuadrice.

51. Fie, în. coordonate. proiective omogene, suprafaţa te.tmedrală ·simetrică
de exponent m (m -·număr raţional, a, - număr real sau complex)
(48) 8: (x1/a1)"'+ (x2/a2)m_+:(x3/aar+:(x4/a4)m = o.
Se cere: a) Să se arate că prima suprafaţă asociată, formată din planele
polare tetraedrale ale punctelor lui 8, şi a doua suprafaţti, asociat4, consti-
tuită din polii tetraedrali ai planelor tangente la 8, sînt tot suprafeţe tetra-
edrale simetrice. b) Numind tetraedru fundamental a~ociat lui S (tetr. f). tetra-·
edrul format· din virfurile A, ale reperului proiectiv, să, se studieze cazul
cînd planul ...4.1.A. 2...4. 3 : x4 = a e planul impropriu al spaţiului şi a4 e soluţia.
ecuaţiei -aT + 1 = (suprafeţele lui Lame) ; să se afl~ podara suprafeţei . Lame.
R. Printr-o transformare proiectivă (T), o suprafaţă (48) se transformă tot.într-o suprafaţă
(48) de acelaşi exponent m care admite ca tetr. f. transformatul prin (T) al celui al primei
383
suprafeţe. Secţiunile plane ale unei suprafeţe (48) sint curbe triunghiulare simetrice (v. probi. I, 72),
Cazuri particulare: planele care nu conţin vlrfuri ale tetr.f. (m = 1); cuadricele care admit tetr. f.
ca tetraedru autopolar (m=2); suprafaţa romană a lui Steiner (m= 1/2) şi corelativa ei (m= -1).
a) Unui plan din spaţiu n': ~~xi = O, care nu conţine nici unul din vtrfurile tetr.f., i se asociază
punctul P' (px~ = 1/~~), numit pol tetraedral al lui n'; P' e punctul comun al celor 6 plane
determinate de muchiile A 1A 1 ale tetr.f. şi de punctele T;,
care slnt conjugatele armonice ale lui
T1ci ln care n' intersectează muchiile opuse A1:Ai, indicii i,j, k, l lutnd valori diferite din sistemul
(1, 2, 3, 4). Reciproc, lui P' (x~), care nu aparţine nici uneia din feţele tetr.f,. i se asociază un
plan n': x 1 x~x~x~ + x 2 x;x~x~ + x 3 x~x~x~ + x 4 x~x~x~ = O, numit plan polar tetraedral, care
admite ca pol tetraedral pe P': coordonatele tangenţiale ale lui n': ).ţ~ = 1/x;. Prima suprafaţă
asociată lui (48) e suprafaţa tangenţială
+ (a2~2)-m + (a3~3)-m + (a,~,)-m = O,

S1: (a1ţ1)-m
a cărei ecuaţie punctuală e o suprafaţă (48) de exponent m 1 = m/(m + 1). A doua suprafaţă asoci-
ată lui (48) e tot o suprafaţă tetraedrală de exponent m,. = m/(1 - m); căci planul tangent ln
P' la S e ni: M
(x~/a 1)-ml x1 /a 1 ..• + (x~/a,)m- 1 x,/a4 = O. Între exponenţii acestor suprafeţe există relaţia
1 /m 1 + 1/m2 = 2/m. Obs. Cuadrica de ecuaţie
(48')
admite tetr.f. autopolar. Planele polare ale punctelor suprafeţei (48) tn raport cu o cuadrică (48)
formează o suprafaţă tetraedrală simetrică de exponent m' = m/(m - 1), numit exponent langen-
lial al lui (48). Suprafaţa polară de ordin p a lui p· tn raport cu (48) e. o suprafaţă de aceeaşi
natură avtnd exponentul m - p. b) Supra(afa Lame :
(48") (x/a)m + (y/b)m + (z/c)m = 1 - O, (m = p/q)

e o suprafaţă algebrică de grad pq (m>O) i:au 2 3pq2 (m<O). E echivalentă afin (prin cetro-afini-
tatea x = aX/r, y = bY/r, : = cZ/r) cu
( 48"') xm + 1·m +zm = rm.
Prin (T), (48"') rn transformă ln (48), tetr.f. transformat ob\inindu-se din cel determinat de O
şi de punctele la infinit ale axelor. Polara reciprocă a lui (48") tn raport cu cuadrica (48') e o
suprataţâ Lame de exponent m' = m/(m - 1). Podara lui (48") e suprafaţa
(x2 + y2 + :2)ffl' =ax)m' + (by)m' + (cz)m' cu m' - m/(m - 1).
3. ÎNFĂŞURĂTOAREA UNEI FAMILII DE SUPRAFETE
52 Se spune că 2 suprafeţe 8, (i = 1, 2) se racordează (sînt în contact)

în punctul comun P O dacă ele· sînt tangente în acest punct. Fie 8, : r =
= i\(u, v) şi P 0 (u0 , v0 ) un punct al lor de racordare; cele 2 suprafeţe 8, au
un contact de ordinul n în P O dacă
(49) + k ~ n).
(O~ h
şi cel puţin una din derivatele parţiale de ordin n, + 1 au valori diferite în

P o· Să se afle condiţiile de contact de ordin n cînd 8 1 are ecuaţia (11); iar
8 2 are ecuaţia (13). Apl. a} Să se determine contactul suprafeţelor 8 1 :z =
= my şi 8 2 : x = u + v, 'JI = 'lt - v, z = u 2 - v2 + 2u (u 2 + 3v2 ) în origine.
b} Se cere cuadrica cu centrul în O care să aibă cu 8: m = (1 - u)/(1 - v 2 ),
'Y = (1 - v)/(1 - u 2 }, z = 1 + u + v + uv un contact de ordin 3 în
P 0 (1,1,1).
384
R. Fie tl> (u, v) = F[x (u, v), y (u, v),: (u, v)]; atunci, condiţiiJe slnt
(49') <1h+kc;t>) =
( -auh o (O~ h, + k_~ n).
8vk O
Considertnd dezvoltarea;:= 'f0 + ă 1 (u - u 0 ) + a2 (v - v0 ) + a3 (u - u0 ) 2 + 2u4 (u - u0 )(v - v0 )+
+ ă 6 (v - v0) 2 + •.. , va trebui să găsim
n+l
(49") Cl> = A 1 (u - u 0 )n + A 2 (u - u 0 )"- 1 (v - v0 ) + ... + An+t (v - v0 )", ~ Af #: O.
i=l
Obs. Se poate pune problema de a determina dintr-o familie dată (depinztnd de J.- = (n + 1) (n +2)/2
parametri) o suprafaţă osculatoare unei suprafeţe date. Apare o dificultate, deoarece familiile de
suprafeţe simple cunoscute depind de un anumit număr de parametri ce nu coincide cu k (numă
rulcondiţiilor vectoriale de contact) ; de
aceea impunem şi alte condiţii geometrice pentru a micşora
numărul parametrilor de care depinde. De exemplu: planele depinzlnd de 3 parametri, există un
plan ln contact de ordin 1 cu S (planul tangent); sferele depinztnd de 4 parametri (respectiv cua-
dricele de 9 parametri), nu putem avea o sferă osculatoare cu contact de ordin 2 (respectiv, cuadrică
osculatoare 1n contact de ordin 3), căci contactu] {lţ ordin 2 dă 6 conditii (respectiv, contactul de
ordin 3 dă 10 condiţii). Apl. a) Conlatl de ordin· 2; dci c;t> = 2u (u2 + av2 ). b) P 0 (u0 = v0 = O),
S: x = 1 - u + v2 + (3), y = 1 - v + u11 +(3), == 1 + u + v + uv; x 2 + y2 + z2 - 4xy-4x:-
- 4y: + 9 = o. .
53 O suprafaţă S e intersectată de sferele racordate în P 0 lui S după
o curbă O ~vînd în P 0 un punct dublu. Să se determine sfera pentru care
P O e un punct cuspidal.
54 Să se cerceteze contactul unei curbe cu o suprafaţă. Apl. a) Să se
afle contactul în O dintre: ai) O: x = t 3, '!I = t 2 + 2t, z = t 2 şi S: x 2 + z 2 -
- aYJJ - «Jz = O; a 2 ) O : yz = aJ, «Jz = 'Y + 1 şi S : xy = z. b) O curbă, O
are cu un paraboloid de rotaţie S în P 0 un contact de ordin n. Dacă P 1 e O
e apropiat de P 0 iar P' e S e pe dreapta P 1 V, V fiind vîrful lui S, atunci
segmentul P 1P' e proporţional cu puterea n + 1 a coardei P 0 P 1 = t::,,s. ·
R. Fie C de ecuaţii (14) şi S de ecuaţie (11) tn contact in P 0 (10 ), punct ordinar allt pentru
C clt şi pentru S (fig. 4~). Avem F; + F; + F~ =/:, O tn P 0 ; fie Fz '::!: O ln P 0 • Tangenta tu P 0 la
C nu e paralelă cu O:, deci f' 2 (/0 ) + g' 2 (/0 ) =fo O, iar o paralelă la Oz prin P (f (t), g (t), h (t)) e C
taie pe S ln P' (f (l), g (t), ~ (t)) e S; P' descrie pe S o curbă C şi r.
slnt tn contact de ordin r
n ln P 0 ; deci
(50)
Însă-avem(!= 2,3, .•. ,n + 1)
(50') F (f, g, ~) = 0,Fx f' + F 11 g' + Fz ~,=O, F:rif'i + •.. + Fx f + F11 g + Fz t<il;,0
Cu (50) ln (50') şi (t) = F (f, g, h), avem condiţiile necesJre şi su-
ficiente de contact: . •.
(50;')' cţ,CIX) ((0 ) = q, <ti<n+l),(f0) ,i: O (ot;, O, f,_. •. , it).
Ob~. a):Condiţiile (50") nu depind de r, ci de S, C şi 1:'8 .; deci putem
r
lu'° Elrepţ intersecţia lui S cu un cilindru ~e·Lcărei generatol;U"e se
sprijină p.e.C şi slnt paralele cu o direcţie l::,.. (neparalelă cu 1t't tn P 0 la .
S). b) <;:on,diţjile (50'.') exprill'lă; b 1 ) S şi.C ~un.+ 1,puncte comun~ ..
c.onfundate tn ~ 0 . ; )3) ciistanţa,PP~ e-Droporţională cu puterea n + 1
a coardei P 0 P. Apl. a) contact de ordin 3, respectiv 2. b) S : x 2 +
y r
+ 2 = 2az; deci l' = O, OP0 ~ r(t0 ) = 0 , OP1 =;: (10 + l::,.t) şi OP'=. k r (l0 + l::,.t), cu k=
f =~2a :z: (10 + l::,.l)/i.., i.. = x 2 (1 0 :+- b.t) + y (f0 + _l::,.t); P 0 P'
2
R (1 - _k) Ir. Yo + .6.,t) I•
.\ liro P 1 P'/(b.s)nf1 <J:
Ll,.C~O
o.:
25- c. 2339 385

55 Să se afle· suprafaţa osculatoare S la curba O în punctul P 0 • Apl.
Să se afle: a) Planul osculator în P 0 la O. b) În P 0 (O, O, 1), cuadrica oscula-
toare cu centrul în origine la curba' O: 'Y 1 = O, z = my - + e.
R. Se (in general, există) suprafaţa din familia F (x, y, z, Â1 , ••• , Ân+i> = O cu n + 1 paramţ
tri care are cu C, de ecuaţii (14), tn P0 (10) un contact de ordin n. Ât (i = 1, ... , n + 1) slnt date de
(50'') cu 4> (t) = F (f (t), g (l), h (t), ).1 , ••• , ~+1>·
Obs. a) E posibil să existe puncte ale lui C tn care
contactul e (cel puţin) de ordin n + 1; atunci ex= O, 1, ... , n + k. Se o suprafa/ă supraosculaloare
(de ordin k). b) Se limita unei suprafeţe a familiei care trecurin n + 1 puncte ale lui C, apropiate
de P 0 , clnd ele tind către P 0 • Apl. a) Fie familia de plane R • a = p (cu 3 parametri). Contactu1l
fiind de ordin 2, condiţiile (50") sint r. a = p, r'. a = O, r". a = O. Dacă tan_genta 1n P la C e
nestaţionară : r' X r" #- O, obţinem a = r' X r" şi p = r. (r' X r"), adică S : ( R - r r' r") = O.
Dacă tangenta e staţionară de ordin k: r' Xr" = J!, r<k+2> = Âr', r' xr<k+3> #: O, avem rlk+ 2 >:ă =
= O; deci a= r' X rlk+S) iar S (supraosculator): (R - r r' r<k+S>) = O. b) Dezvolttnd pe y ŞI: tn
serie şi lutnd n = 5 ln (50"), obţinem
631 x2 -19 y 2 + 2247 z2 + 2696 xy - = O. 4 704 xz -1224 yz - 1004
56 Să se afle curba osculatoare O la suprafaţa S în punctul P 0 • Apl.
Să se determine dreptele osculatoare în P 0 la suprafaţa S.
57 Să se afle înfăşurătoarea S a unei familii de suprafeţe de ecuaţie
(51) S: r = r (u, v, «).
A.pl. Să se cerceteze dacă familia de suprafaţe : a) F (x, y, z) = «; b) r =
= r (u, v) + (X; c) r = (X r (u, v) admite înfăşUl'ătoare.
R. Curba caracteristică Ca. a lui Sa. e dată de ecuaţia v = v (u, ex); deci
(51') S : /' = f (U, V (u, ex), ex),
fiind generată de C«. s;
şi S avînd acelaşi plan tangent ni ln Pe Ca., vectorii ru, r,,, (tangenţi la
v =const.şi u = const. tn P la Sa,) şi "fu+ r„vu, r„va. + "ia. (tangenţi la ex= const. şi u = const.
n P la S) slnt coplanari; deci obţinem v (u, ex) din condiţia
(51") ("fur„ "ia:) = o.
Api. a) Sistemul F = Fa: = O conduce la o imposibilitate. b) + c) Nu; căci (51') e independentă de ex.
58 Fie ecuaţia Pfaff (ecuaţia cu diferenţiale totale)

.A dx + B dy + O dz = O cu A, B, O funcţii de x, y, z.
Să se arate: a) Dacă ecuaţia Pfaff e complet integrabilă, ea reprezintă o familie
de suprafeţe
F (x, y, z) = a (a - const.),
suprafeţele integrale ale ecuaţiei. Se spune că o ecuaţie Pfaff complet inte-
grabilă defineşte o sup1·afaţă olonomă în spaţiul euclidian R 3 • b) Dacă ecuaţia
Pfaff nu e complet integ1·abilă, există o infinitate de congruenţe de curbe
integrale ale ecuaţiei, prin fiecare punct P (x, y, z) al unei regiuni a spaţiu
lui R 3 trecînd cîte o curbă din fiecare congruenţă. Se spune că o ecuaţie Pfaff
necomplet integrabilă defineşte o suprafaţă neolonomă (sin. : varietate Pfaff,
complex de curbe) în spaţi'tl,l euclidian R 3 ; această suprafaţă e un caz par-
ticular al spaţiilo1· 11,eolonome, introduse în 1926 de G. V1·ănceanu ( [46], II,
p. 197). c) Planul
1t : .A. (X - w) + B ( Y - y) + O (Z - z) = O
e tangent suprafeţei integrale sau tuturor curbelor integrale care trec prin
P (x, y, z), definind o familie olonomă sau neolonomă de plane . .Apl. Dacă
386
.A, B, O sînt funcţii liniare de a;, '!I, z, atunci ecuaţia Pfaff defineşte o ,m-adric4
(sin. : Buprafaţil, pil,tratioil,) olonomil, sau, neolonomil,; să se determine aceste
suprafeţe. '
R. a) Condiţia de integrabilitate a ecuaţiei Pfaff e
A (Bz - C11 ) + B (C:r - Az) + C (Ar, - B:r) = O.
Ctnd această condiţie e identic satisfăcută, ecuaţia Pfaff e complet integrabilă şi admite o 00 1 de su-
prafeţe integrale, printr-un punct din R 3 trectnd ctte o singură suprafaţă integrală. b) Clnd condiţia
de integrabilitate nu e satisfăcută, lutnd (arbitrar) o altă ecuaţie Pfaff · ·
i-.dx + µdy + vdz = O,
astfel ca rang li : : ~ li = 2, sistemul constituit din cele 2 ecuaţii Pfaff ţ echivalent cu sistemul
diferenţial
dx/a = dy/b = d:/c cu a = Bv - Cµ, b = C>.. - A v, c = .4µ - B'i..

Conform teoremei de existenţă şi unicitate, integrala generală e
F (x, y, :) = 1(1, G (x, y, :) .;., /(2 cu rang li Fx Fr, Fz

G:r G11 Gz
I= 2,
adică o congruenţă de curbe. Or >u

µ, v slntfuncţii arbitrare. Obs. O ecuaţie Pfaff necomplet integra-
bilă poate admite un număr - in general, finit - de suprafeţe integrale sau niciuna. c) Planul
tangent ne la suprafaţa integrală ce trece prin P e
TCt: F:r (X - x) + F21 (Y - y) + F:: (Z - z) = O.
Familia de plane ,r coincide cu p1anele tangente TCt cind
F:r = pA, F 11 = p B, Fz = j>C (p - funcţie de x, y, z),
ceea ce are Joc dacă condiţia de integrabilitate e satisfăcută. În acest caz, parametri directori dx,
dy, d: ai tangentelor la suprafaţă tn P satisfac ecuaţia dF = F:r dx + F 11 dy + Fz dz =O; deci
curbele tangente1n P la TCt (care trece prin P) stnt curbe situate pe suprafeţele F (x, y, z) = a. Ctnd
condiţia de integrabilitate nu e satisfăcută, cum diferenţialele dx, dy, dz pot fi considerate drept
parametri directori ai tangentei uneia din curbele integ1·ale trecînd prin P, iar A, B, C ai unei
drepte d prin P, ecuaţia Pfaff afirmă: dreapta d e normala comună a tuturor curbelor integrale
ce trec prin P, adică: planul 1r e planul tangent tn P la suprafala neolonomă definită de ecuaţia
Plaff dată. Un exemplu de familie neolonomă de plane e dat de planele unei corelaţii nule : ·
yX - xl' + k (Z - :) = O, k - constanta polarităţii.
Alt exemplu : planele unui complex liniar nespecial; căci curbele tangente complexului satisfac
ecuaţia
y dx - x dy + k dz = O.
Un punct ale cărui coordonate anulează coeficienţii A, B, C ai ecuaţiei Pfaff e un punct singular
al suprafeţei neolonome. Apl. Proprietăţile se păstrează printr-o afinitate (tn particular, printr-o
rototranslaţie). Dacă planele A = O, B = O, C = O se tnt11nesc ln !l la distanţă finită, !l e un punct
singular al suprafeţei neolonome. Prin el trec o infinitate de generatoare, situate pe un con pătratic,
numit conul singular al suprafeţei. Obs. Prin P 'I: !l, trec 2 generatoare ale suprafeţei. Cu O= !l şi.
axele coordonate paralele cu axele conului, suprafaţa e
cxx dx + ~y[dy + yz dz + n (: dy - y dz) + p (x dz - : dx)+ m (y dx - x dy) = O
şi reprezintă o cuadrică neolonomă cu centru. Intersecttnd-o cu un plan z = ax + by + c, se arată
că există 2 drepte 1n plan care sint generatoarele suprafeţei; generatoarele slnt ima~inare, reale
distincte sau confundate, după cum expresia cx(3 + Bya2 + cxyb2 ~O. Dacă conul singulare imaginar,
această expresie e pozitivă; rezultă : cuadrica neolonomă aretoate punctele eliptice; ctnd conul
singular e real, cuadrica neolonomă are puncte hiperbolice, eliptice şi parabolice. Obs. Condiţia de
i ntegrabilitate e satisfăcută dacă na. = p~ = my = O. Pentru n = p = m = O, suprafaţa e olonomă
387
şl reprezintă 00 1 de cuadrice cu cenţru ln O, prin Pe R 3 treclnd una din ele. Dacă ex = ~ = y = O
ecuaţia defineşte curbele tangente 1~ uµ complex liniar special, avlnd .ca axă dreaRta ausă prin O.
şi de parametri directori n, p, m; ·suprafaţa e olonomă şi e formată din 00 1 plane care trec prin axa
compJexului. în cazul y = n = p = O, obţinem '• ·
exx2
_m_ arc tg
+ ~J2 = Ce V~
~
~ (e
_:_
=V-~) sau exx2
· ·
+ fiy2 = C (::~:)V-~~ ( V- ; ),
m
e =
__
după cum "a,-~· slnt sau nu de acelaş_i sem·n. Da.că planele A. = o, B ~ O, C = O se taie in n~ la
infinit, lulnd nCJ) (b, O, 1, 0),- cu C = O planul de la infinit şi Oz = An B, ecuaţia suprafeţei .neolo-
nome se poate scrie
dz = (cxx - ky) dx + (kx - ~:,) dy
şi defineşte paraboloidul neolonom cu centrul ln n:7.1. Obs. Condiţia de integrabililale e k = O, dnd

suprafaţa e olonomă şi reprezintă 00 1 paraboloizi cu centrul !l:io; dacă ex= ~ = k = O,_ obţinem
o familie de planez = c. Dacă planele A = O, B = O, C = O aparţi 1 , unui fascicul cu axa la distanţă
finită, ecuaţia canonică a suprafeţei neolonome e
(r.cx - kg) dx + (kx +~y) dy +(ax+ by) dz = O
şi defineşte cilindrul neolonom de axă Oz, punctele aceste~ axe fiind puncte singulare ale supra!eţei.
Obs. Dacă a= b = k = O, suprafaţa e olonomă şi e formată din 00 1 cilindri cu axa Oz. în mod
analog, se poate considera cazul clnd axa fasciculului e la infinit. Dacă planele A = O, B = O,
C = O se reduc la un singur plan A = O, ecuaţia Pfarr e complet integrabilă şi dă o familie de plane
(la· care se asociază planul A = O).
59 Să se afle înfăşurătoarea familiei de sfere : a) w2 + y + (z -

2 cx) 2 -
-1 = O; b) (w - cx) 2 y2 + +
z2 - acx 2 ~ O.
60 Să se afle înfăşurătoarea sferelor: a) de rază a şi cu centrele pe un
cerc dat; b) care trec printr-un punct fix situat pe axa parabolei y 2 = ..2pro,
z = O şi al căror . centru _descriu o sferă dată.
61 Pe coardele perp~ndiculare pe una din axele unei conice; ca dia-
me.tri, se construi~sc sfere. Să se afle înfăşurătoarea lor.
R Fie conicele
(52~ .J:
2
/A + y2 /B - = O.1 = O, : =O; y2 = 2pi, :
Obţinem :x;2/(A + B) + + (y2- 1 ~ O, (x2 +
z2 )/B
+ (A + B) =. O, y 2 + : 2 = 2px + p2•
z2 )/A y2/
. 62. Se numeşte caustică a unei suprafeţe 8 (cînd se zict că 8 e suprafaţă

dirimantă) înfăşurătoarea l: a dreptelor care se obţin prin reflexie sau refrac-
ţie faţ.ă de 8 din dreptele unui sistem format din drepte paralele, concurente
sau tangentele la o suprafaţă; l: se numeşte catacaustică sau diacaustică
după cume obţinută prin reflexie sau refracţie. Să se afle: a) Catacaustica
unui fascicul incident de raze paralele cu axa suprafeţei dirimante 8 de rota-
ţie. b) Diacaustica unui dioptru plan.
63 Fie (dacă există) înfăşurătoarea

(53) C :.F = Fc:ic = Fcxot = O
a caracteristicelor Ca: F =Fa.= O, situată pe .înfăşurătoarea 8 (dacă există)
a suprafeţelor. familiei Ba.: F ($, '!J, -z, ix).= O. Să ae arate: a) Secţiunea
r a. lui 8, cu un pfa~ care trece prin P (ordinar)~ O şi 1;m conţine tangenta
în P la O, e o ,curbă pentru care Pe punct de întoarcere de prima speţă.
b) P e punct singular al lui 8.
388
R. Existenţa înfăşurătoarelor caracteristicelor e asigurată dacă
D (F, Fcx, Fococ)

(53') ------:I-O, Focacc -:I- O (pentru o soluţie a lui (53)).
D (x, y, z)
Alegem: P = O pentru ex = O (punct caracteristic al lui C0, după care se taie S0 : F (x, y, z), O) = O
l:o: Fcc (x, y, z, O) = O), planele tangente ln P la S0 şi!:.> ca Oxz şi Oyz, iar planul (prin P) de sec-
şi
ţiune a lui S_ ca Oxy. Deci
f (x, y, z, O)= ay + ... , Fcc (x, y, z, O)= bx + ... , Fcxcc (x, y, z, O)= lx +mg+ nz + ...
Notlnd FC10tOC (x, y, z, O) = f (x, y, z) iar f (O, O, O) -:I- O după (53'), avem
ex2 ex3 . .
F = ay + ... + ex (bx + ... ) + -
21
(lx + my + nz + ... ) + -31 f (x, y, z) + ... = O,
(53'')
. ex2
Fa:= bx + .... + ex(lx.+ my+ nz + ... ) + 21 r(x,y,z) = O.
Cum D (F, F«)/D (x, y) Ip = - ab -# O, putem rezolva ecuaţiile (53") in x şi g, obţinlnd ecuaţ i.i1e
1
parametrice a]e lui. S; de unde, prin intersecţie cu Oxy, găşim

l
(53'") r :X = X (ex), g = g (ex), Z = 0.
Desigur, ecuaţiile lui f1 se pot obtine răcind z = O tn (53") şi rezolvlnd ln raport cu x şi y sistemul'
obţinut:
ex2 ex3
ay + ... + ex (bx + ... ) + -21 (lx + my + .... ) + -31 f(i, y, O) + ... = O
cx2
bx + ... + ex (l.t: + my + ... ) + -21 f (x, y, O) + ... = O.
Cu (53"') în (531V), prin derh,·are în raport cu ex şi făcind x = y = ex= O, rezultă x' (O)= y' (O)
r.
= O, adică Pe un punct singular al lui snoxy = Printr:-o nouă derivare, deducem x" (0)
1 . 2 ·
= - - f (O, O, O) =/:- O, ·Y" (O) - O. Derivind. încă o dată, găsim y'" (O) = - f (O, O, O) -:I- O Cu
b a
x''(O) = 2h, y"' (O)= 6,k, anm
r: x = hx2 + ... ,y = kex3 + ... ,z = O(hk #:- O).
Deci: Oe punct de tntoarcere de prima speţă al curbei r, tangenta tn Olar fiind Ox. b) ueoarece
D (F, Fcx)/D (x, y) : p -# O, din (53) obţinem
x = x (z, ex), y = y (z, ex), z = z,
care verifică identic sistem~Il (53); derivind în r:iport cu oe, avem
F:i:Xcx + FuYcx = O, Fa:_'t'Xcx + FocuUcx+ F «= O,
care, ţin1nd seama de ultima ecuaţie (53), admite soluţia Xoc = y"= O, adică matricea: I\ Xz 1
Yz. 11
X°' Yoc O'
e de rang 1. Deci P e punct singular al lui S.
64 Să se arate că orice suprafaţă, a familiei F (a:, '!J, z, ot) = O are, în

general, un contact de ordin 2 cu muchia de întoarcere a înfăşurătoarei.
65 Să se glsească înfăşurătoarea unei familii de suprafeţe cu doi para-
metri. .A.pl. Să se cerceteze dacă admite înfăşurătoare familia de suprafeţe
F + otG + ~H = O, unde F, G, H sînt funcţii de a:, '!J, z.
389
R. Fi e familia cu doi parametri
(54) S«(3 : F (x, y, z, ex, 13) = O.
Caz I: ex şi 13 sini 2 parametri independenfi; atunci, avem înfăşurătoarea

(54') S : G (x, y, z) = O.
Fie P [:i: (ex, 13), y (ex,~), z (ex, 13)) un punct caracteristic, tn care S«{3 şi S slnl tangente: F:r/G:r =
=~G11 /G11 = Fz/Gz; tnsă Pe S.(3 şi PeS, incit Fxx« + F11 y" + Fzzcx + Fcx = O, •.. , G.xx13 +
+ GuY{3 + GzZ(3 = O.
Deci : coordonatele punctului curent (regulat) al lui S verifică ecuat lile
(54") F = O, F" = O, Fa = O.
Obs. a) Coordonatele punctelor singulare ale lui Scx{3 verifică ecuaţlite (54"). b) S e lnfăşurătoarea
lui Sci(3 dacă coordonatele lui P, comun lui Scx(3, I:cx şi I:13 definite de ecuaţiile (54"), verifică condiţiile
(54"') D (F, Fee, F13)/ D (x, y, z) #: O, D (Fci, Fa)/D (ex, 13) #: O.
c) Punctul caracteristic al lui Scx13 e limita punctului comun acesteia şi lui Scx+h(i şi S«(3+k, clnd h şi
k tind către zero. d) Dacă S«13: ;: = ;: (u, v, ex, 13), atunci S: u = u (ex, 13), v = v (ex, 13) astrei lnctt
ru, ;:" şi ruiicx + r11 D« + rci, ruu13 + r"u13 + r13 slnt coplanari; obţinem condiţiile
(541V) fi,i11rcx) = O, (rur11r13) = O sau (rur«r13) = O, (r11rcir13) = O,
care slnt echivalente, permiţlnd determinarea funcţiilor u (ex, 13) şi v (ex, 13).
Caz 11 : ex şi 13 sini legali printr-o relatie de forma
(55)
atunci, lnfăşurătoarea S (dacă există) se obţine eliminlnd pe ex şi 13 Intre ecuaţiile (54), (55) şi condiţia.
(55') D (F, cp)/D (ex, 13) = O.
Obs. Dacă Sci13:;: =;: (u, v, ex, 13), considerlnd 13=13 (ex), atunci Se definită prin (rur11 cp13rcx-q>cxr~)=O
66 Se numeşte supra/opt canal (sin.: suprafaţă, tubulară) înfăşurătoarea
B a unei familii de sfere cu raza constantă şi ale căror centre descriu o n
curbă deferentH., r dată (fig. 45). Se cere: a) Să se determine condiţia de exis-
tenţă a înfăşurătoarei O a curbelor caracteristice Ocx situate pe o suprafaţă
canal B. b) Să se arate că torul se reprezintă şi ca o suprafaţă canal.
R. a) Fier: T = T (s); cu ex= s, C« : (R - r) 2 = r2, (R - r).l = 0 e un cerc mare al sferei,
n
c_!tse găseşte în planul normal ln la r. După (53), pentru determinarea lui C, considerăm şi planul
(R - r).ii = p, care e paralel cu cel rectificant şi trece prin centrul de curbură Oe al lui r (ln 0);
deci C : R = :;= + ).,ii + µb cu Â = p, µ = ± Vrll - p2 şi există dacă p ~ r. Obs. Clnd e o elice r
circulară, suprafaţa canal se numeşte serpentin (fig. 46). b) Cercul r:
x 2 + y 2 = a 2 , z =O; sferele
Sa~: (x - cx)2 +(y - ~)2 +
z2 = r2 cu a.2 + ~s = a 2 iar S e torul (8'). Obs. Lulnd ex= a cost,
13 = a sin t, sfera x = a cos t + r cos u cos v, y = a sin t + r cos u sin v, :: = r sin u ; cercul carac-
t eristic : t = v (fig. 47).
67 Să se afle înfăşurătoarea unei familii de suprafeţ.e
(56) F (ro, y, z, <X,~, y) = O cu q> (<X, ~' y) = O.

.ApZ. Să se găsească înfăşurătoarea planelor care formează împreună cu feţele
triedrului de referinţă un tetraedru de volum constant.
68 Se numeşte supra/aţă analagmaticiJ, o suprafaţă B care se transformă
în ea însăşi printr-o inversiune convenabil aleasă. Se cere: a) Să se arate
că B sînt înfăşurătoare de familii de sfere ortogonale unet sfere fixe (sfera
390
directoare) 8 0 şi care au centrele pe o suprafaţă dată (suprafaţă, defe-
rentă) :E. b) tii ce se transformă, o astfel de suprafaţă, printr-o inversiune
arbitrară. Apl. Să se arate că, ciclidele (47IV) sint suprafeţe analagmatice.
R. a) Fie l:: de ecuaţie (11) şi S0 : x 2 + y 2 + z2 = a 2 ; sferele ortogonale lui S0 aparţin "comple-
xului x2 + y2 + z2 + 2 («x + {iy + yz) + a 2 = O cu condiţia că centrele !l («, fi, y) e :E. Printr-o
inversiune faţă de S0 obţinem acelaşi complex, iar !le :E. Obs. O sferă a complexului e tangentă
Fig. 45
lnfăşurătoarci S ln 2 puncte coliniare cu centrul lui S0 şi simetrice ln raport cu planul tangent

la l:: tn centrul sferei considerate. Această proprietate e folosită la construţia punctelor de contact
cu S ale unei sfere din complex. b) Tot într-o suprafaţă analagmatică, a cărei sferă directoare e
inversa lui S0 iniţială. Obs. Deferentele suprafeţelor corespondente s1nt echivalente proiectiv faţă
de o transformare omologică, cu c·entrul ln polul inversiunii iar planul de omologie fiind planul radi-
cal al sferelor directoare. Dacă inversiunea transformă pe S0 tntr-un plan n, transformata analag-
maticei e simetrica ei ln raport cu n. Apl. Orice ciclidă e analagmatică 1n 5 moduri diferite, I: fiind
cuadrice (cu sau fără centru, după cum ciclida e de ordinul 4 sau 3).
69 Să se afle înfăşurătoarea B şi muchia de întoarcere O a familiei de
plane: a) hro sin t - hy cost+ az = aht,; b) h(J) sh t - Jvg eh t + az = aht.
70 Pe axele de coordonate se consideră 3 puncte fixe M, astfel încît
OM1 #:- OM2 #:- OM3 şi 3 puncte variabile P, astfel încît M1P 1 = M 2 P 2 =
= M 3 P 3 ; să, se afle muchia de întoarcere a, planelor P 1 P 2 P 3 •
<
391
',, !
71 Să se afle înfăşurătoarea planelor tangente cercului w2 +y 2
- 2am=0,
z = O şi parabolei y 2 = 2pm, x = O.
72 Se dau 2 parabole tangente axei Oz, 1.>i : (z - a) 2 = 2 pa;, - y = O
şi p2 :
(z +
a) 2 = 2py, x = O. Din Pe Oz se duc tangente (diferite de Oz)
la cele 2 parabole, care taie în M pe p 1 şi în_N pe p 2 • Să se arate că dreapta
MN generează o suprafaţă desfăşurabilă; se cere curba de întoarcere.
73 Să se determine muchia de întoarcere a suprafeţei desfăşurabile
tangentă la paraboloidul az = X1J în lungul intersecţiei paraboloidului cu
cilindrul x 2 = by.
R. De-a lungul curbei de intersecţie avind y = x 2 /b, 1te ln P (x, y, z) la paraboloid e x 2 X +
+ bxY - abZ..:..: a: = O. Notlnd.X == v, x = u, o~ţinem Sl!prafaţa desfăşurabilă S :_X= v, Y =
3.
= (3u 2uv)/b, z = (2u vu )/ab. Însă, de-a lungul curbei de întoarcere r, avem N = '"xi\,=
9 - 3 - 2
= O, adid r., = Âru; deci, din 1/0 = - u/ (3u - v) = -u/2 (3u - v), obţinem r: 3u - v = O
sau x = 3t, y = -3t 2 /b, z = -t fab. 3
74 Fie ~) O : a; = u-:1, y = -3u- 2, z = u- 3 şi 8.: x 2 + y 2 + z2 = 1;

b) O: x y = u- 2 , z = u 3 şi B: 15·x2 - 6y 2 + z2 = 10. Să- se afle• înfă
= u-1 ,
şurătoarea La planelor polare 1tp ale lui O în·raport cu B şi curba de întoar-
cere r a lui L.·
75 Dacă planului osculator 1t0 în punctul curent P al unei curbe O
îi corespunde un plan 1t paralel cu 1tp dµpă o lege oareoore, atunci muchia
de întoarcere a înfăşurătoarei planelor 1t e o transformată Combuscure a
curbei O. ·
76 .Fiind dată o curbă strîmbă O, feţele triedrului 8-F fornie~z-~ familii
de plane cu un parametru. Care sînt înfăşurătorile acestor plane, . .
R. Fie C: r = r (s). Atunci: a) lnfă:;urălo_area planelor osculatoare 1t0 ale lui Ce un tors
generat de tangentele lui C ; muchia de întoarcere e curba C însăşi. Obs. Planul tangent ln lungul
uneilgeneratoare a suprafeţei desfăşurabile
(57) s : 'i = To (u) + V r' (u)

coincide cu planul osculator la curba directoare C0 :;: = r0 (u), ln punctul de contact al generatoarei;
căci•1t 1 = (r - r0 r'0 r"0 ) = 1t0 • b) înfăşurătoarea planelor reclificante 1t, alelui C, numitădesfăşura
blla reetlflcantă, e repre:enlată de ecualia
(57') s : R = ,. + v cpi - -rh >,
iar muchia de lntoarcere a acestei suprafeţe are ecuaţia
(57") . r: R = r - cpl/'f + b/cp' (tp = _r,/-r)._

Obs. b1) Ecuaţia (57') reprezintă, pentru s dat, dreapta caracteristid. a 'lui 1t,, numită dreapta recli-
ficanlă; ea face cu tangenta un unghi 6 dat de tg6 = - -r/p. h 2) Desfăşurata rectificantă a unei
elice e un cilindru; căci cp' = O iar punctul caracteristic (57") e la infinit pe dreapta rectificantă.
b 3 ) Desfăşurata rectificantă e un con dacă punctul caracteristic (57") e fix; deci cp = as b. +
c) lnfăşurătoarea planelor normale 1tn ale lui C e suprafaţa polară (sin. : desfiişurablla polară) asocialii
lui C (v. probi. II, 136 şi 154); dreapta caracteristică e axa polară (care intersectează pe 1t0 1n cen-
trul dt curbură) iar muchia de întoarcere e Jocul centrelor sferelor. osculatoare ale lui C.
77 Se numeşte qesjăşurabilă a$imptotioii, a ·unei suprafeţe riglâte (nedes:
făşumbilă) ţnfăşurătoarea planelor asimptotfce ale generatoarelor suprafeţei ;
cînd.această înfăşurătoare e un con (planţa.l asimptotic ţrece printr--q.n punct
fix}, atunci avem o suprafaţă,_ riglată,. cu centr'ţt,, centrul fiind yîrful conului.
Să se ara.te că existenţa unei desfăşurabile asimptotice nu e asigurată pentru
orice supra.faţă riglată. Apl.-Cazul B: x u cos v, y =
u sin v, z u cos v. = = +
393
78 Să se afle muchia de întoarcere a înfăşurătoarei planelor osculatoare
ale unei curbe izotrope.
Să se determine înfăşurătoarea familiei de plane (21) cu .A., B, O, D
79
funcţii de parametrii a: şi (i. .A.pl. Fiind date o suprafaţă 8 şi un punct
fix n, construind în fiecare punct Pal lui 8 planul care conţine acest punct
şi e perpendicular pe n P, se obţine o familie de plane cu 2 parametri,
care - în general - admite o înfăşurătoare l:, numită supra/aţa antipodară
asociată lui 8 şi polului n.
4. PRIMA FORMĂ FUNDAMENTALĂ A UNEI SUPRAFEŢE
80 Să se determine prima formă fundamentală a unui elicoid.

81 Fiind dat paraboloidul eliptic 8: m2 + y 2 = 2z, se cere: a) Să se afle
prima formă fundamentală hund ca parametri u, v pe suprafaţă coordonatele
polare p, 8 în planul a;y. b) Să se găsească o reţea izotermă pe 8.
82 Să se aducă
la forme canonice metrica unei suprafeţe riglate.
R. Fie suprafaţa riglată (34); cu a2 = 1, tnclt ii .ă' = O, obţinem
(59) dsl = (L + 2Mv + Nv 2 ) du2 + 2P du dv+ dv2 , L = r~2 , M = r~.ă', N = ă' 2 , P = r~.a.
Putem lncă presupune că tangenta la curba directoare C0 : r = r0 (u) e perpendiculară pe genera-
toare; deci P = O. Dacă L = O, deci Se un con, avem şi M = O; deoarece P = O şi lutnd dU =
= '[ii du, putem avea N = 1, adică
(59') ds9 = v2 du2 + dv2 •
E metrica planului xy raportat la coordonatele polare v = p, u = 8. Dacă L :I:- O, putem admite
că arcul pe C0 e parametrul u, adică L = O ; deci
(59") ds2 = (1 + 2 Mv + Nv2 ) du2 + dv2 •

Obs. a) Clnd N = O, deci Se un cilindru, avem şi M = O; obţinem metrica planului xy raportat
la coordonatele carteziene ortogonale (u = x, v = y). b} Forma (59) mai poate fi scrisă
ds11 =: (L + 2Mv + Nv 2
- + (P du + dv)D;
P 11 ) du2
putem lua U = u, V = ~ Pdu + dv, obţintnd F = O. ( U = const. şi V = const. stnt ortogonale).

Dacă a= r~, deci S e un tors generat de tangentele la curba C0 : v = O, avem L = 1, M = o,
N = 1/p1, P = 1, unde pe raza de curbură a lui C0 (funcţie numai de u). Lutnd U = u, V= u + v,
obţinem ·
(59"') ds 11 = (u - v)2 du2 /p 2 + dv2 cu p = p (u);
deci S: r = r0 + r~, C: v = ucu ;;~2 = 1 (L = uD/ps, M = - u/p3 , N = 1/?2, p = O}.
(v - u)
83 Dacă prin transformarea U = U (u, v), V= V (u, -v) suprafaţa,
8 (u, -v) e reprezentată conform pe planul 1t ( U, V), se spune că planul 1t e
harta lui 8 ; .cînd 8 e o sferă, a~st procedeu e numit proiecţia lui M ero<ţtor,
obţinîndu-se hart,a, lui . Mer~ator. Fiind dată o suprafaţă de rotaţie 8, se
cere: a) Să se determine harta lui 8, scriindu-se sub forma izotermă metrica
suprafeţei. b), Să se arate c~ metrica lui 8 poate fi adusă totdealina la forma
(60) ds 2 = du 2 +h 2 (u) dv 2•
3'94
Apl. a,) Să se studieze ourba lui Bumner, care e curba plană, ce corespunde·
unui cerc al sferei prin proiecţia, lui Merca.tor. b) Să se calculeze prima, formă,
fundamentală, pentru cazuri particulare.
R. a) Fie suprafaţa de rotaţie (6) sau (6'); atunci

(60 a)
Harta lui S se obţine deci prin transformarea
- ( V<p'2 +<p ~•2 Vf+ră

( 60 b) U - ) du, V= v, respectiv U =J
(
u du, V= v.
Meridianele r, = const. şi paralelele u = const. de pe S devin dreptele V = const. şi U = const.

pe harta 1t (paralele cu axele carteziene ortogonale din plan). b) Obţinem forma (60)_, lulnd
U = ruo
V<p' 2 + ~'2 du, V =
.
V sau U = r uo
V1 + f' 2 du, V = v• .
Obs. Parametrul U e arcul, pe orice meridian, măsurat de la paralelul u = u0 ; ca şi <p(u) tn siste-

mul iniţial de coordonate, h(U) = <p[u(U)] e raza parale]ului corespunzător valorii U a noului
parametru. Api. a) Pentru sfera (7), sau (7'), obţinem metrica
(60') ds2 = r 2(du 2 + cos2 u dv2) sau ds 2 = r 2(d82 + sin2 8 dtp2);

deci: proiecţia lui Mercalor e dală de transformarea
8
(60' a) U = Jn tg(1t/4 + u/2), V = v, respectiv U = Jt1 tg - , V = v.
2
Fie cercul C: x 2 + y2 + z2 = r2, Ax+ By + Cz + D =Ode pe sfera (7'),; atunci• O= 2 arc tg eU

iar sin 8 =.1/ch U, cos6 = th U, lnctt C: r(A cos V+ B sin V)+ Cr sh U + Deh U = O. în
cazul special A = C = 1, B = O, D = -r, obţinem C: cos V= e-U, care are ecuaţia intrinsecă
p = eh s. b) Pentru torul (8), rezultă '' ·
(60") ds 11 = r 2 du2 + (a + r cos u)2 dv2•

Considerlnd calenoidul (9), luîud o reprezentare sau alta, găsim
u
(60"') ds2 = u 2 du2 /(u 2 - a2 ) + u2 dv2 sau ds2 = ch2 -'(du2 + a2 dv2).
(l -
Fie pseudosfera (10); metrica ei are expresia

ds2 = a 2 (ctg2 u du2 + sin 2 u dv2);
ca degenerează (se reduce la un singur pătrat) pentru u = 1r:/2 şi ·u = n, adică forma pătratică (6clV)
defineşte distanţele pe plnza superioară a pseudosferei (1t/2<u<rc, 0~o<2rc). lnsă metrica (601 V)
defineşte distanţele şi pentru puncte P cu u<0 sau u>2rc, considertnd identice 2 puncte P 0 (u0 ,
v0 ) şi P 1 (Uo, r, 1 ) eu v1 - o0 = 2nn. Totuşi e convenabil a considera aceste puncte distincte, ceea ce
revine a presupune suprapuse ln P 0 o infinitate de alte puncte Pn cu v91 = v0 + 2nn. Varietatea
V 2(u, v) astfel ob\inutii, considertnd pseudosfera tnfăşurată de una din plnze de o infinitate de ori,
se numeşte suprafa/a universală de acoperire a pseudosferei şi are metrica (601V) cu 1r:/2< u<1t, - co <3
<v< + co. Lutnd sin u = e-~.1a, v = a.la, clnd - co <<X~+ co, 0<(i0; lnsă metrica (601V a) e regulată (pozitiv
definită) şi pentru punctele f3::;;; O. Se spune că spaţiul V2 (a., f3) care are metrica (601V a), numit planul
lui Lobacevski-Bolyai, e o formă spaţială completă; Intre V2(u, v) şi V2 (<X, fi) nu avem o corespon-
denţă biunivocă, chiar dacă s-ar considera şi suprafaţa universală de acoperire a· pseudosf ere
395
inferioare (clei şi această a doua suprafaţă se reprezintă tot peste semiplanul ~>0, iar linia
comunii celor 2 suprafeţe e o linie de puncte singulare). Cu « = ax, el3/a = y (x e R, y e R+) :
(601V b) ds2 = a 2(dx2 + dy2)/y2;
semiplanul (:r, yt>O) se mai numeşte semiplanul lui Klein-Poinca1e, existind o bijecţie Intre acest
semiplan şi V 2(«, p).
84 Utilizînd proiecţia centralil, a sferei pe un plan tangent al ei, această
proiecţie duce 2 puncte diametral opuse ale sferei în un acelaşi punct al
planului tangent; suprafaţa obţinută prin identificarea punctelor diametral
opuse ale sferei se numeşte planul eliptic. Să se determine metrica acestui
plan.
R. Fie sfera S: X 2 + 1' 2 + Z2 = r<J şi planul tangent 7t în N(O, O, r) e S; un punct al lui 7t
e (x, y, r), Incit dreapta X = px, Y = py, Z = pr taie pe S 1n puncte astfel Incit p2 = 1/[1 +
+ K(x2 + y2)] cu K = 1/r9. Din ds2 = dXS + d Y2 + dZ2, se obţine metrica planului eliptic
(61) dsll = (dx2 + dy8)/[1 + K(x 2 + y11 )] - J((x dx + y dy)2/[1 + K(x2 + y 2))2.
Obs. a) Prin proiecţia centrală pe 7t : Z = r, se presupune că punctul lui S are Z -:I= O; clnd Z = O,
se face proiecţia centrală pe planul tangent X= r sau Y = r. Cu 3 proiecţii centrale, se obţin
toate punctele sferei. b) Considerlnd K <0 (r e o constantă imaginară), avem pentru x2 + y1 <,.a:
(61') ds2 = (dx11 + dy2)/[1 - (x11 + y2)/r2] + (x dx + y dy)2 /r2[1 - (x2 + y2)/r2]11 ;
e metrica planului hipe1bolic, metrică ce convine geometriei Lobacevski-Bolyai. Există 2 modele
importante ale planului hiperbolic, modelul Klein-Poincare cu metrica (60 1V b) şi modelul proiectiv
cu metrica (61 ').
85 Fie suprafeţele S„ S,. şi Sb generate de muchiile triedrului S-JJ' al
curbei strîmbe O: r = r( a), unde a e arcul curbei. Se cere: a) Cu ajutorul
planului tangent 1t în P Ia S, cînd P descrie generatoarea ce trece prin
el, să se determine care dintre suprafeţele considerate e o suprafaţă, desfă,
şurabilă, şi să se specifice curba ei de întoarcere. b) Să se afle metrica
suprafeţelor 8,, 8„ şi S,,.
88 Să se determine metricele suprafeţelor polare şi desfăşurabilei recti-
ficante ale unei curbe în spaţiu.
5. PROPRIET ĂTI INTRINSECE ALE UNEI SUPRAFEŢE
87 Fie suprafaţa S: w. u,. y = v, z = sin (u + v). Să se determine

unghiul dintre: a) curbele 0 1 : u + v = O şi 0 2 : u - v =O; b) Oz şi nor-
mala la S în P 0 = 0 1 n 02.
88 Fie elicoidul riglat S: w = u cos v, y = u sin v, z = u + v. Se cere:
a) Să se determine curba u = const. care taie toate curbele v = const. sub
un unghi de 60°. b) Să se calculeze lungimile laturilor şi unghiurile ·triughiului
curbiliniu format de curbele 0 1 : u = 1, 0 2 : v = -1 şi 0 3 : it - v = 1. c) Să
se găsească traiectoriile orotogonale ale familiei de curbe it = Oe". d) Să se
raporteze suprafaţa la curbele v = const. şi la traiectoriile lor ortogonale,
drept cm be coordonate. ·
R. a) E = 2, F = 1, G = u + 1, cos 6 = Fli' l:.G; ·deducem u = ± 1. b) C1 nc2 =
2
= A(u = 1, D = - 1), C1 nC3 = B(u = 1, v = O) şi C2 nC3 = C(u = C, v = -1). Pe C1 : du=
' o '
= O, deci arc AB =\ }' 2 dv = V:E P( C2 : dv = O, deci arc AC = l• 2 Pe C3 : du - d11 = O
•-1
3f6
şi arc BC = V6t2 + 5(ln(1 + V6) - ln 5)/2. .ri e dat de direcţiile (du = O, dv) şi (3u, 8v = O);
A .,- A A ,,
deci cos A = (Fli' EG)A = 1/2, adică A = 1t/3. B c dat de (du = O, dv) şi (3u, 8v = 3u), deci
,._ ,,----- • I'. . A 3 . '
-cos B = [(F + G)/1' G(E + 2F + G) ]B = 3/2, adică B = 1t/6. C = arc cos - • Obs. Unghiul e
. . ro
.
determinat de vectorii tangenţi al căror sens corespunde creşterii parametrului; deci (fig. 48) : e
"
A:
valoarea unghiului exterior cu vlrful ln A, tocit unghiul interior e 21t/3. c) Ecuaţia diferenţială a
Fig. 48
f amilici: du = u du; deci condiţia de ortogonalitate: (2u 1) 3u (u2 + u + +

1) 8v=0 cu soluţia +
:u2 + u + 1 = C'e-", reprezenttnd ecuaţia tn termeni finiţi a, traiectoriilor ortogonale.
d) Traiectoriile ortogonale ale lui v = C stnt 2u + v = C'. Facem transformarea U = 2u v, +
V== v şi S: 2x = (U - V) cos V, 2y =
(U - V) sin V, 2z = U + 1'.
99 Fiind dat elicoidul riglat oblic (16), să se determine relaţia dintre

a 1,i k astfel incit familiile de curbe v = 'U + O şi v = 1/-u + O' de pe elicoid
să fie ortogonale . una alteia.
90 Să s~ determine traiectoriile 9rtogonale ale familiilor· de curbe· u=

=const.',~ = const. şi -u - 'l.' =. con~t. ale.suprafeţei ai= .u 2, 'JJ. = v2, z = u+'V.
• 91 Sînt· ortogonale· curbele trasate pe o suprafaţă· S. ·şi care satisfac
of.'CUaţiile 'VEdu + va dv= o şi VE du~ va dv= o, .
307
92 Fie suprafaţa .şurub (16'). Să se determine : a) Unghiul sub. care se
intersectează curbele 1 : u r + =
v O şi 2 : u - iv= O. b) Perimetrul, unghiu- r
l'ile şi a1·ia triunghiului curbiliniu format prin intersecţia curbelor 0 1 : u =
= =
kv 2/2, 0 2 : u. -kv 2/2 şi 0 8 : v =
1. c) Traiectoriile ortogonale ale familiei
de curbe u k sh(v = +
0). d) Aria patrulaterului mărginit de curbele u =
= o, u k, v= O şi v =
1r. =
R. a) E = 1, F = O, G = u2 + k2, cos 6 = (1 - k2)/(1 + k2 ). Obs. Putem determina pe k
astfel ca 6 să fie 1t/2, rc/3 sau rc/6. b) C1 nC2 = A(u = v = O), C1 nC3 = B(u = k/2, v = 1),
C2 nC3 = C(u = -k/2, v = 1); pe C1 : du= kv dv, pe C2 : du= -kv dv, pe C3 : dv= O incit
I'\ I'\ A
arc AB = arc AC = arc CB k iar perimetrul p = 10 k/3. Găsim A = O, B = C =
=
2
=arc cos-. Avem a=
?k/6,
2
)k/2Vu_·+ 2 k2 du
·
-~l .. . ( 4
1
71/5 .. 1 +
·dv= k2 - - - - + l n · • c) Ec11aţia
f5)
3 o· 2u/k 3 12 2
diferenţială a familiei : du = u2 + J...-2 dv, condiţia de ortogonalitate : 8u = - Vu2 + J...-2 8v cu
soluţia ln(u + u2 Y +
k2) = - v + C' sau (lulnd C' ln C - C~') u-= -k sh(u + C"). d) a = =
=( dv (k Vu2 + k'J du = rrA-2 V2 [1 + ln(1 + 2)) .. · ~--... . ··-· •. - . .. "'
Jo J0 2 ..
93 Să se arate că unghiul 8·format derdouă linii situate pe o suprafaţă

S e dat .de formula sin 8 =I< EG - pJ du dv J ·
. • _ a. ds 8s
I8u 8'!
1
' .
94 Să se determine ecuaţiile diferenţi~le ale liniilor bisectoare ale reţelei
constituite din 'familiile de
curbe O, :.-dv/du = f, (u, v), (i = 1, 2) . .Apl. a) Să
se afle reţeaua bisectoare a reţelei curbelor coordonate pentru: ai) o supra-
faţă S de ecuaţie (13); ·a2) p{1l'aboloidul a: 2 y 2 = 2z. b) Dacă S e raportată +
la o reţea izotermă, reţeaua e bisectată de_. Q1_: u + v = const. şi 0 2 : u - v =
= const., constituind o reţea izotermă. .~ ' · _
R. Fie (d,u, d,v) şi (8u, 8v) direcţiile tang_entelor la c, şi la bisectoare; din cos 61 = ± cos 62
şi ţinlnd scama de ecuaţiile diferenţiale ~le lui C, avem ·
E 8u + F(f1 8u + 8v) + Gf1 8v _· E8u + F(f2 8u + 8v) + Gf2 8v
(62) - - -,_- _---=-_-_----=----=-~-- = ± ---,_-_--------=--===-=___,.;;;....-.
V
E + 2Fr1 + Grf .·_ . , VE + 2Ft2 + Gti
Apl. a 1) Deoarece (d 1u = O, d1 v) şi (d 2 u, d 2 v ~'-0), ecuaţiile (62) devin
(62') E8u 2 G8v 2 = O.
+
-
a 2) 6 = ± ( Vp2 + 1 + ln «V p2 + 1 - 1)/(V p2 + 1 - 1))) + const. (v. şi probl. 81). b) Cum_
E = G, F = O, ecuaţille (62') admit ca soluţii pe Ci. Lulnd V = u + v, V = u - v, obţinem

,,,...._
ds2 =
= ).(dU2 + dV2) cu i. = E((U + V)/2, (V - l')/2). Obs. Ci stnt ortogonale. Fie (u0 , c,) şi o,=
,,,...._ -
cp, = (v0 , c,); atunci cos 61 = - cos 62 = -1JV2 şi cos cp1 = cos cp2 tnctt 61 = 62 + rr/2 _şi 61 -
- cpl = rr/2, cp3 = 62, .
95 Fiind dată o familie (regulată) de curbe O pe o suprafaţăB, se numesc

traiectorii izogonale ale lui O pe S curbele unei alte familii (regulate) ,O' de
pe 8 care taie sub acelaşi unghi pe cele ale familiei O; cînd S e dero.taţie
şi O sînt meridianele lui S, O' sînt loxodromele lui B (v. şi probi. II, 34).
Să, se deducă ecuaţia diferenţială, a familiei O„ .Apl. a) Să, se determine traiec-
toriile izogonale ale liniilor coordonate de pe o suprafaţă S. b) Să se găsească,
398
loxodl'Omele unei suprafeţe de rotaţie B ; cazuri particulare. c) Să se afle
traiectoriile izogonale ale generatoarelor unei suprafeţe riglate B.
R. = f(u, v); din expresia lui cos2 V (V - const.), deducem
Fie C : dv/du
8v /:).f + (E + Ff) (F + Gf) tg 2 V ±VîS.(E + 2Ff + Gf2) tg V
(63) -8u = - - - - - - - -!).- -- - - - - - - - - - ( / : ) . -- EG -
(F + Gf) 2 tg 2 V
F 2)
•
Obs. Odatăcu traiectoriile de unghi V, se definesc şi cele de unghi n - V. Apl. a) Fie C : u =

= const. sau C: v =const.; atunci C': ·
pa - EG cos2 V pa - EG cos2 V
---- - - 8u2 + 2F 8u 8v + G 8v2 = O; E 8u2 + 2F 8u 8v + - - - - - - 8v2 = O.
Gsin2 V E sin 2 V
(63')
Obs. Dacă V= n/2, traiectoriile ortogonale liniilor coordonate sint C':
(63") F 8u + G 8v = O, respectiv E 8u + F 8v = O.
b) Fie S de ecuaţii (6), deci C: v = const., C': v ctg V= ± Vq>' + ~' 2 du/cp + const.
2
Avem:
pe harta unei suprafeţe de rotaţie, loxodromele stnt reprezentate prin drepte. Cazuri particulare. Pentru
sfera (7'), C': q> ctg V= ln tg -6 . Obs. ,fransformarea (60 b) e u =) 8 v = q>;
d8/sin 8.= In tg-,
2 2
metrica izotermă: ds2 = r2 sin2(2 arc tg e"') (du2 + dv2). Loxodroma ce trece prin P 0 (q> 0 , 60 ): (q> -
- cp0 ) ctg V = ± ln tg( 28 /tg 280) se transformi in dreapta v - v0 = ± (u - u0 ) tg V. Pentru
catenoidul (9 a), C': v ctg V= ± ln (u + Vua - a 2

) + const., iar pentru pseudosfcra (10), C':
D ctg _V =· ± 1/sin u + const. Obs. Folosind metrica (60), C' : v ctg V = ±~ du/h(u) + const.
De exemplu, pentru un con: h = ± ln u/k + const., adică u = C' e11u (elice
ku lnctt C': v ctg V=
cilindro-conică); pentru sfera (7): h cos u, 1nc1t C': v ctg V= ± ln tg(n/4 + u/2) + const.
=
c) Fie S de ecuaţie (34), deci C: U=const. Dacă S (nedesfăşurabilă) are metrica (59"), C': tgV8o±
±Vt + 2Mv + Nv"' 8u - O; fie S (desfăşurabilă) de metrică (59"'), ctnd C': (u - v) 8u/p ±
± tg V8v = O. Ob.,;. Traiectoriile ortogonale lui C, Sfiind de metrică (59), stnt C': ~ P(u) du+ r, =
= const ; ctnd S e desfăşurabilă : P = 1. ·
96 Fiind dată o familie de suprafeţe Ba. cu un parametru, dacă pe fiecare

Ba. se consideră, după o lege determinată, un punct Pa., locul lui Pa. cînd
oe. variază e o curbă. O, numită traiectorie (sin. : curbă transversală) a familiei
Ba.; dacă O taie pe B:x sub un acelaşi unghi constant, ea e traiectoria izogonală
a familiei Ba.. Să se afle traiectoriile ortogonale ale familiei Ba. •. Apl.: fascicul
de plane.
R. Fie s : r = r(u, v, ex). Legea dată SC exprimă prin u = u(ex), V = v(ex); C : r = r(u(ex),
v(cx), ex). Dacă Ce o curbă_!!ogonală (fig. 49), fie V unghiul dintre tangenta la C : l = r11 u' + Tvll' +
+ Ta. şi normala la Sa.: N = Tu .x rv; ecuaţia
(64) 6,t2 sina V = (N X t)"' ( V - const., A = EG - F 2)
determină pe u = u(cx) şi v = v(cx). Dacă V = O, obţinem traiectoriile ortogonale alt> lui Sa., defi-
nite de ·
(64') Au'+ (Gr11, - Frv)• ra. = o; !).v' - (Fr11, - Erv)•Ta. = o;
soluţia generală u =
u(ex, C1 , C2), v = v(ex, C1 , C2) .e congruenţa ortogonală a lui Sa., Obs. a) Ecuatiile
(64') se obţin şi din condiţiile t. ru
= O, l-rv = O.
b) Fie Sa.: F(x, y, z, ex)= O; din condiţia lll N,
rezultă că congruenţa ortogonală a lui Sa. e formată din curbele integrale ale sistemului diferenţial
(64") dxfFz = dy/F11 = dz/F2 •
399
Apl. Lutnd axa fasciculului ca Oz, Sa. : x = u, y = cxu, : = v. Deci curbele .izogonale stnt curbele
integrale ale ecuaţiei diferenHal~
+ y2) (dx 2 + dy2 + d:2) sin2 V= (x2 + y2) dz2 + (x dx + y dy)2 ;
(x2
soluţia generală: x = u cos v, y = u sin v, z = f(t} + C1 şi u = f(t), v = 2 ctg V In f(t) + C 2 •

Congruenţa ortogonală : cercurile x 2 + U2 = C1 , ~ = C2•
Fig. 49 Fig._50.
-: . 97 Să se determine aria porţiunii ~ a suprafeţei de rotaţie S. Apl.- a)

.A.ria ,sferei. b} Aria torului. c} Aria porţ~unii -~ delimitată pe ,o sferă de fereas-
tra lui Viviani (problema Viviani}. d} .Aria domeniului sferic ~ mărginit de
meridianul zero, de un arc de· loxodromă avînd originea în intersecţia A a
meridianului zero cu ecuatorul iar extremitatea în P. şi d~ paralelul trecînd
prin P.
. . ~- .,Fie . Sde.ecuaţii. '6'), Deci, ~ud~ .,;.y1 -f- f' 2 d~ ele~entul de arc -~I· meridim:uluf' 9''"111
a .=
U1
L uY 1 + I'' du
'2ff .
'
dO =
. ..
. .
t 2rtt T1 .. .' . . .
u &r: Ob,•· da = 2;r ~ d', e arfa lateral A a elllridntlul circu-

. . •' ' . . . ' .
lar drept avlnd'baza·cu· diametrul·2u şl de generatoare dT. Api. a) Pentru sfera (7): f =V r9 -
1=
u9 ,
Incit a= 2rr [ - 2r~: d(V r' - ."') 4rrr' .b) Fle torul (_8); ln planul O:u'. meridianul: .u =a+
.•. . .,.2n
+ r cos cp, z = r sin cp, lnclt dT = Vdu 2 + dz2 = r dcp. Atunci a = 2-n- ~o (a + r cos cp) dcp =-
= 21.2 ar. c) Fie S de· ecuaţii (7') şi cilindrul x 2
+ y = ax.
2
Pentru S: /j. = a' sin2 6, d.~ ..
a= 4(a2
(n/2
,
ro
dcp, sin O;dO). Însă, tn coordonatele cp, O, curba NMA: sin O= cos cp, adică O=
•O „O
= -n-/2 - cp; căci (fig. 50) : OM' = <;)A cos cp = OM sin O Iar OA = OM = r. Deci a c: 4r2(~/2-1).
. 6
d) Fie sfera S de
.
ecuaţii (6') şi loxodroma C : cp
. . .
= tg V Jn tg -2 ; deci
. . 8
a ~ r2 ~O sin O d8 (tgV Io tg 2 dcp = r2 tg V ( - cos Oln tg ~- +• 1~ sin·

o )o 2
o)•
400
98 Să se arate că elementul de arie e un invariant diferenţial al unei
suprafeţe. .Apl. Să se determine aria porţiunii I: delimitată pe B : w = u„
'!J = v, · z = (u2 + v2)/2 de B': a;= u, '!J = cos vf2V2"; z = (1 + sin v)/4.
99 Aria porţiunii simple şi netede I: de pe supmfaţa (11) e
(65) a= ~~D (V F; + F; + F~/F,Jdw dy,

domeniul D fiind proiecţia pe planul Oxy a po1·ţiunii l:.
100 Să se stabilească relaţiile între simbolurile lui Christoffel de prima.a
şi a doua speţă . .A.pl. a) Să se determine conexiunea Levi-Civita pentru o,
suprafaţă: a) de rotaţie; a 2) riglată; a 3 ) raportată la o reţea izotermă. b) S~
se arate că ·
1
d 1n Vt::, = ( [1 1 I+ I1 2 2 I)du+ (I 2 1 1 [ + I2 2 2 I) dv.
R. Se verifică uşor că (i, j, k = 1, 2)
(66).
şi
(66')
Obs, Folosind notaţiile a 11 = E, aa = a 1n = F, a 22 - G, a';a,1c = at 6 = I au I şi x1 = u, x2 = r,,.

metrica spaţiului V2 (:r1, x 11) se scrie
(67) ds 2 ~ a„utfxl(lz;.
Atunci, simbolurile lui Cbristoffel pe .prtm·i şLâ d~uă„speţă. sJnt
( 67')
.
'·Jl.sl=-·
· . ali~,
·1, (._,.8a,1:
--+----- Ba,~)·, I ..i · 1·· =a . IJJ.:. 18
sl.
1
• 2 g
~· ;
. o%
axa J· ..
l X
1.-.
k . •
' ••
Apl. a) Conexiunea lui Levi-Ci~Îta·n1n{ "-•· ····•-·:·-· _... ··
(67")
.
' ·= - I. .,
r;1c
.' . J k
f'
. .
. .... . .
atunci: a) pentru S de ecuaţii (6) obţinem
. rl1 = -(cp' tp" + ~· ~")/(cp' 2 +~'2),

r½2 =Ti1.~b O,
2 2.r
r12.= r21= -cp'/cp, "-•,. ,-•ro . •
aJ fie S de ecuaţie (34), lnclt (6 = L - P 2 + 2Mv + l\"v2 ) a\'fm

1 1
rl1 = - 26 (L' - 2PP' + 2MP + 2v(M' + NP) + N'v2], r~2 = rJ1 = - 6 (M + Nv),.
. 1 rl2 = o, .
rf1 = - [2LM - 2LP' + L' P + 2r,(2M1 + LN - 2M P' + M' P) + v2(61\I N - 2N P' +
26 ·
+ N'P) + 2N v J, 2 3
401
a 3) dacă metrica e izotermă: + dv2}, conexiunea lui S e
ds2 = E(du2
rh = -Eu/2E, r½2 = r~1 = -Ev/2E, r~2 = Euf2E, rf1 = Evf2E, rr2 = r:1 = -Euf2E,
rf2 = -Ev.
b) _2._
2
(ln /jJu = (EGu + GEu - 2FFu)/2.6, = I
I+ I1 2 2 I, ... Obs. La fel se arată:
1
1
1
(~) = _:__ (FI 1 2 z. , -

.6.a:i .6.
EI 2 2 z- I) ' (_!_) = ...:. (- F I1 1 z. , + EI 21
.6.:i:i .6.
1 -1) +
2 2
+ 1(alt 1I-Fl2 11)·
( ~ ) •• = ~ ( F // 1 H / I); 1 clei ( : )•= 1(111, 1 I- E I1 \ I-
-E 1 I \I)=···
101 Să se arate că prin inversiune se realizează o reprezentare conformă
a unei suprafeţe S. pe o altă suprafaţă S'.
102 Să se arate că, prin proiecţia stereografică, sfera Se reprezentată
conform pe planul ecuatorial 1t.
R. Fie S de ecuaţii (7') şi P(cp, 8) e S, P' proiecţia ortogonală a lui P pe r., iar M(u, v)
proiecţia stereografică din N(O, O, r) a lui P pe r. (fig. 51). Insă OM/ON = P'M/P'P =
z
Fig. 51
o
=OP'J(ON-P'P) iar ON=r, OP'=rsin 6, P'P=rcos O; deci OM=r ctg-, lnclt: prin trans-
2
8 8
formarea u = r ctg cos tp, v = r ctg sin cp se realizează reprezentarea conformii. a sferei S pe
2 2
8
planul ecuatorial r.; căci du2 + dv2 = r2(d8 2 + sin2 8 dcp 2)/4sin4 -.
2
Din ecuaţiile transformării
402
8
deducem 11/u = tg q>, · u2 + v2 = r 2 ctg2 2 , adică: prin proieclia •stereografică, meridianelor lui S
le corespund in 1t drepte ce trec prin O iar paralelelor - cercuri cu centrul in O. Mulţimea K: a 0(u2 +
+ v2) - 2a1u - 2a2v + a 3 = O, a dreptelor (a0 = O) şi cercurilor (a2 0 =/:- O) din n, e 2proiecţia stereo-
grafică a secţiunii lui S cu planul 1t' : 2r(a 1 x + ~Y)· + (a3 - a 0 r ) z - r(a 3 + a 0 r ) = O, cercurile
treclnd prin N proiectindu-se tn dreptele 2(a 1 u + a 2 v) = a 3 ; centrul unui cerc imagine e punctul
o
ln care 1t e intersectat de NP , P fiind polul lui n' ln raport cu S. Din NP = 2r sin-, NM =
0 0
2
8
= r/sin - rezultă că N p. NiU = 2r2 , adică: proiectia stereografică e detcrminaUi de transformarea
2
prin inversiune a sferei S, polul fiind N şi puterea egală cu 2r2. Coordonatele lui 11'1 e r. pot fi scrise
sub forma u = rx(r + z)/(x2 + y 2), v = ry(r + z)/(xa + y 2 ) ; deci : corespondenţa stereografică
Intre punctele (la distanţă finită) ale lui 1t şi punctele lui S e biunivocă, cu excepţia lui N. Pen-
tru p E S: X= 2ru/)., y = 2/Jvf)., Z = T(U2 + r,'!-,.S)fJ.. CU A = U2 + V2 + r2 sau X1 = U, Xz V, =
x 3 = (u2 + v2 - r2)/2r, x 4 = (u2 + v2 + r 2)/2r2. Corespondenţa intre (u, v) şi (x1) fiind biuni-
vocij (i = 1, 2, 3, 4), xi se numesc coordonatele tetraciclice ale lui M(u, v). Rezultă I{: 2r(a 1x 1 +
+ a 2x2) + (a3 - a 0r2) x3 - (a3 - a 0r2)rx4 = O. 2 elemente ale lui I{ slnt ortogonale dacă planele n'
corespunzătoare slnt conjugate ln raport cu I{. Obs.a) Fie, în n, coordonatele polare: u = p cos ,
v = p sin ; metrica lui 1t: du2 + dv2 = dp 2 + p2 d2• Deci se realizează o corespondenţă con-
8
formă intre S şi r. prin relaţiile diferenţiale dp/p = d8/sin 8, d = d<p, adică p = r ctg - ,
2
c,y =
e·
= q> sau p = r tg ,~= q>, aleglnd convenabil~ constantele de integrare, centrul de proiecţie,.
2
fiind N sau N'. d) Loxodromele se transformă 1n spirale logaritmice.
6. A DOUA FORMĂ FUNDAMENTALĂ A UNEI SUPRAFEŢE
103 Să se calculeze a doua formă fundamentală a unei suprafeţe de

rotaţie . .Apl. la cazuri particulare.
104 O suprafaţă Se un plan 1t dacă şi numai dacă a doua formă funda-
mentală e identic nulă.
R. Fie 1t: a•(i:: - r 0 ) = O (r 0 , a - vectori constanţi); atunci
D = D' = D" = O
(62)
D = = ii•ruu, D' = -r11 ,11,, = -r,,•iiu = ii•ruv, D" = -rv·iiv = ii•rvv•
-ru•iia
Reciproc, din (68): iiu li ii şi iiv li ii. însă ii 2 = 1, deci ii•nu = O, ii,iiv = O, adică ii11 .l.ii şi ii 11..Lii.
Deci iiu = iiv = O, adică ii e vector constant (S e plan).
105 Fie S: a;= u cos v, y = u sin v, z = a cos bv (b > O). Se cere: a) Să,
se arate că, S e un" conoid drept. b) Să se calculeze prima şi a doua formă,
fundamentală ale lui S. o) S admite puncte planare!
·106 Să se a.rate că, dacă, cele 2 forme fundam~ntale ale unei Ruprafeţe
sînt proporţionale, supra.faţa e o sferă sau un plan.
R. Din CI>= i.. ds 2 , rezultă (iiv + )..r1i)•Ta =O, •.. , (ii,,+ ).rv)•rv = O. Din ii 2 = 1 şi ii•ru=
= O, ii·rv = O, deducem (iiu + Mu)•ii = O, (ii"+ ~v)•ii = O. Deci iiu + )..i\, = O, ii + Ârv= 0
= O; de. unde "J..vru = Âurv, adică X= const. (altfel ru li r11), Incit n/). + r = :;:0 (o sferă de centru
r 0 şi rază f 1/i-l) Obs. a) Reciproca e2adevărată (v. probl.103). b) Fie S de ecuaţie (32); deci r =
= i.(~ + /J2), s = ")..pq, t = i-(.1 + q ). Din primele ecuaţii prin derivare tn raport cu y şi x, obţinem
pq).% - (1 + p2)Ây = - i- q; la fel, de8ucem (1 + p )'J.:,; - pq).11 = ,~2p. Atunci z = -1/).., lnctt a
2 2
doua ecuaţie dă z2 ;;:;, f(x) + g(y), iar celelalte f(x) = -x2 + 2a1 x + b, g(y) = -y2 + 2a 2y + c.
ObţJoem sfera x2 + y 2 + z2 - 2a 1 x - 2a2y + a 3 = O (a, = b + c).
403
107 Asociind punctului curent (ordinar) P al unei suprafeţe S de ecuaţie
(13) triedrul (în general, oblic} T: r"' 1\, avem ecuaţiile lui Gauss: n,
I
"·· = 1
1
1
1-
r" + I 2
1 1
1-r,,, + D._n, r- "" = I1
1
I
2j
-
r" + I .
1 2
2
1-r + D'-n, v
{69)
- =I
'}'VD 2 1 2 r,, - I 2 1- D"-
I + 2 2 rv + n
:şi ecuaţiile lui W einga1ten :
(69')
- _FD"-GD' _
n" - ru + FD'-ED"-;1, -_ y-
1 E F
F G r ,
~"I·
6. 6. 6. D' D" O:I
-ecuaţiile (69) şi (69') se mai numesc ecuaţiile fundamentale ale lui S.

R. Fie r"" = a iru + bifv + c1 n,.. . Înmulţind scalar cu ii, obţinem c 1 = D, ... ; Inm:d-
ţind scalar cu ru şi cu rv, rezultă 111, 11 =::= a 1E + b1 F, 111, 21 = a 1F + b1G, ••. , Incit a 1 =
= I1
1
1 I' = rt
b1
2
1 I,· .. Avem iiu = ~i'u + ~tfv, iiv =a.aru+ ~iv; deducem -D' = a.1E +
+ ~1F, -D' = a.1F +f31G, .•. Obs. Matriceal, ecuaţiile (69') se pot scrie li ::11 =
= ~li D D' 1111-G F!l 'ull. b) Cu fu= m,, fv = m.., ii= ffl3:
11'
6. ~ D' D" ~ F -E rv~ 11 "

(69") dr = m1 du + m 2dv, <lm« = oo~m,, dm3 = oo~mac(i = 1, 2, 3; oe = 1, 2),
formele Pfaff (I); avlnd expresille

1
du (l)p =
ex
(3 2
I I +I I
dv, (l)Î = Ddu + D'dv,
~
a. = D'du+ (l)ţ
+ D"dv, 6,oo} = (FD' - GD)du + (FD" - GD')dv, 6.(l)i = (FD - ED')du + (f'D' - ED")dv;
formele nu-s independente, ele satisfăclnd ecuatiile de structură.
7. LINII ASIMPTOTICE PE O SUPRAFATĂ
108 Să se determine liniile asi,roptotice ale suprafeţei S: a) x =

=V cos ln u, 'Jl='D sin ln u, z=u; b} x = u, 'JI = uv, z - v + 1n u; c) x = (1 -
- u 2)/u(l+v2 ), y=2/(l+v2 ), z=(l+u2 ) (1 - v2 )/2u(l + v2); d) x = v, y = u,
z = u2v; e) x = u cos v, 'JI = u sin v, z = u-1 ; f) z = y sin {I); g} m = u + v,
1J = u 2 + v2, z = u 3 + -v 3 ; h} a;a'Jlzc:::;:: 1; i) z =· (x2 - y 2 )/2 + cos x - cosy;
j) z(w + y) = m - y; k) z -:- a(x/y y/m); 1) z · xy(m2 + - y 2 ); m) x =
= a eh u cos -v, 'JI = b eh u sin v, z = c sh u.
109 Să se arate că liniile asimptotice ale unei suprafeţe riglate de grad
3, care nu sînt drepte, sînt cuartice unicursale. ··
,404
.. 110 Să se determine liniile. asimptotice ale elicoizilor şi suprafeţelor
de. rotaţie. .Apl. a) Elicoidul B : {1) = u cos iv, y = u sin iv, z = a ln u + (b2 -
- a 2)'D/2b (a, b-const.). b) Suprafaţa de rotaţie B: b1) x = 'lt cos iv, y =
= u sin -v, z = a 3 /u 2 ; b2) z4 = a 2(a;2 + y 2).
R Fie S de ecuaţii (15"); ctnd k = O, S e de rotaţie. Ecuaţia diferenţială a liniilor asimpto-
tice : uf" du 2 - 2k du dv + u 2 f' dD2 == O ; deci ecuaţiile fin te se obţin prin cuadraturi Obs. Dacă
f = o;s e suprafaţa(şurub; liniile asimptotice: u = C1 (cercurile x2 + y2 = Cl, S = O) şi v = C
(generatoarele y = x tg C 2, z = kC 2), care pot fi obţinute şi folosind ecuaţia (16'). Api. a) u = C1eavtG
şi u = C9 e-avJb, proiecUndu-se pe Oxy după 2 familii de spirale logaritmice ortogonale b 1) f = a 3 /u 2 ,
u· = Ce:!:t1Vi ; b 2) r =±}'au, u= Ce±"y; .
. 111 Să se găsească conoidul drept ale cărui proiecţii ortogonale ale liniilor
asimptotice curbilinii pe planul director sînt lemniscate Bernoulli.
112 Fie suprafaţa riglată B: a;= u + (iv - 1) sinu, y = 1 + (v -
- 1) cos u, z:::::; a (v + u 2/2). Să se determine: a) Toate curbele din spaţiu ale
căror tangente sînt paralele cu generatoarele lui B; în particular, acelea care
sînt cercuri stl'îmbe. b) Traiectoriile ortogonale generatoarelor lui 8. c) Liniile
asimptotice ale suprafeţei 8.
R a) Se obţin din dx/sin u = dy/cos u = dz/a = dsJV 1 + a2 cu u = u (s). Pentru cercurile
strtmbe: u'9/(1 + a 2) = 1/p2 • b) Din (dx, dy, dz)J_(sin u, cos u, a). c) u = C1 (generatoarele) şi
d
2 (u - sin u) - (1 /v) - (1 - cos u)Jv + 1 = O (integrarea se reduce la o cuadratură).
du
113 Fie 8 o suprafaţă riglată nedesfăşurabilă. Se cere : a) Să se deter-
mine liniile asimptotice ale lui 8. b) Să se demonstreze că biraportul punctelor
în care 4 linii asimptotice alP. lui 8 sînt tăiate de o generatoare oarecare
e constant. c) Dacă 8 e cu plan director, raportul simplu al punctelor în care
3 linii asimptotice sînt tăiate de o generatoare oarecare e constant. ·Ea:emple:
a)·. a;= (1 - 1i 2) (1 + v)/(1 + u 2), y = 2u (1 - v)/(1 + u 2), z = v; b) r =
~,·rl + °r2U + f3'V + r4U'V (r, - Vectori constanţi); C) X = U + V, y = U2 +
+
+ U'V, Z = 1 + U'V ; d) X = 1 U'V, 1J = U + U21J, Z = U + 'D. 1
R a) Fie S de ecuaţie (34) Ecuaţia diferenţială a liniilor asimptotice devine
(70) du = o şi 2 (r~ au') v' = (ar~;:~'>+ [(ar~ a")+ (a a';:~')] v + (a a' â") v2,
ultima fiind - ln general - o ecuaţie Riccati. Dacă (a F~ ,~') = O, clnd generatoarea prin P 0
r r
(de pe C0 : = 0 (u)) e situată ln planul osculator ln P 0 la C0 (C0 e linie asimptotică a lui S),
ecuaţia (702) e ecuaţie Bernoulli. Dacă (a ă' ă") = O, clnd S e cu plan director, ecuaţia (701) e
liniară. b) Biraportul a 4 integrale particulare ale unei ecuaţii R_iccati e constant. Fie Ci : = 0+ r r
+ v,ă cu vi (u) integrale particulare (i = 1, 2, 3, 4) şi o generatoare g : u = const. Dacă ti = Dd aI
c abscisa (pe g, originea fiind tn P 0 = gn C0 ) a lui P, = un C" atunci (M1 M 2 M 3 M4 ) = (1 1 t2 f 3 t,) =
= (v1 v2 v3 v4) = const. c) Raportul simplu a 3 integrale particulare ale unei ecuaţii diferenţiale
liniare e constant. Exemple; a) u = C1 , (u2 - 1) (v - 1)2 = C2 u (v + 1)2 • b) Se dublu riglată cu
plan . director (paraboloid hiperbolic); u = C1 şi v = C2 • c) S cu plan director; u = C1 , v =
= C2 l'u- ,u. d) C0 e linie asimptotică'; u = C1 şi v = 1/C2 ( J1 2 + 1 - u); u ~
114 Fie pseudosfera (10). Se cere: a) Să se determine liniile asimpto-

tice. b) Să se arate că, dacă se consideră v ca parametru în lungul unei
a~imptote iar originea arcului s e punctul corespunzător lui v = o, atunci
s = a-v • . c) Să se afle torsiunea liniilor asimptotice.
' . u .
R. a) v
. . '.·
= C + ln t~ -.2- • b) P_e asimptotică du2 - sin2 u dr,1
'
= O. c) 1 (-r = const .
40(>
115 Să se determine natura punctelor suprafeţei 8 : a) m2/a 2 y 2/b 2 + +
+ z /c = 1; b) m =
2 2
u cos v, y = u sin v, z = u 2/2 - 5u 6 ln u 7; c) x + + +
+ 'JJ = z d) aJ /a
2; y 2/b 2 == 2z; d) m = eh v cos u, 'JJ = eh v sinu,, z = u
2 2 -
(catenoid). De asemenea, să se găsească punctele ombilicale ale: e) paraboloi-

dului (23); f) suprafeţei tetraedrale (31').
116 Se numesc suprafeţe aspidaZe suprafeţele corespondente într-o trans-
formare aspidală faţ,ă de un pol O. Se cere: a) Să se studieze o astfel de
suprafaţă. b) N urnind suprafaţă, de undă, a Zui FresneZ suprafaţa aspidală
a unui elipsoid cu a.xe inegale în raport cu centrul său, să se afle liniile
asimptotice ale suprafeţei Fresnel.
R. a) Dacă !l = O iar P (x, y, => şi P' (X, Y, Z) sint 2 puncte corespondente, transformarea
aspidală e definită de ecuaţiile directoare ·
x2 + ys + :2 = x2 + ys + V, xX + yY + zZ = O(OPJ_OP', OP= OP').
Normalele in P şi P' ln S şi S', în corespondenţă aspidală, slnt 2 drepte perpendiculare şi coplanare
cu OP şi OP'. S şi S' slnt polare reciproce- in raport-cu o sferă I: (!l; 1) b) Pentru S raportat la
axe, avem
S': x2/ (r2 _ a2) + y2/(r2 _ b2) + z2/ (r2 _ c2) = 1 cu 7 2 = x2 + y2 + z2;
cu ajutorul funcţiilor eliptice se obţine. o reprezentare parametrică. Suprafaţa Fresnel e algebrică
de grad 4, formată din 2 plnze, una din ele invăluind pc cealaltă; cele 2 plnze au în comun 4
puncte in Ox:. Planele principale ale lui S slnt plane de simetrie ale lui S', iar centrul lui S
e centru al lui S'. Fiecare din planele de simetrie ale lui S' o taie după 2 conice: un cerc ,şi o
elipsă; de exemplu, Oxz taie pe S' după x 2 + z2 - b2 = O, y = O (cerc) şi a 2x2 + c2z2 - a 2c! = O,
y = O (elipsă). Punind în evidenţă cu~bele de sec_ţiune, ecuaţia lui S' poate fi scrisă
S' : (x2 + y2 + z2 _ b2) (a2x2 + b2y~ + c2z2· _ a2c2) _ (as _ b2) (b2 _ c2) y2. = o.·.
Conicele de secţiune dintr-un plan de simetrie au ln comun 4 puncte, care slnt· puncte conice
ale lui S'. Există 16 puncte conice, din .care numai 4 stnt reale (cele din,Oxz)! Dacă Pe S, sfera
l::' (O; OP) taie pe S după o curbă bipătraţică C4• Perpendiculara din O pe planul, tangent de-a
lungul lui OP la conul cu vlrful ln O şi avtnd pe C4 ca directoare taie pe l::' ln P~(i = 1, 2), 5ime-
trice tn raport cu O, iar P~ e S'. Pl=,mul ta~geRt ln P' e S' e perpendicular pc cel ln Pe S şi ambele
perpendiculare pe planul OP P'.
Liniile asimptotice ale suprafeţei Fresnel stnt curbe algebrice.
117 Fie suprafaţa 8: a, u 2 , ·y..= u 2 + v, z = u 2 + v2 • Se cere: a) Să
1
.:....
se arate că S e desfăşurabilă..
b). Să se afle linia de stricţiune a lui S. .
118 Să se găsească, linia ·p~rabolică a suprafeţei S: a) w = u 3, y = v2,
z = u + v; b) x 3 + y 2 = z; c) m · . u + v~ y = uv, z = u 3 · + v3 ; d) aJ = v3 ,
y = u 2 + u, z = u 2/2a + av. · · · ·
119 Să se st.udieze comportarea liniilor asimptotice ale unei supraf~ţe
S de-a lungul liniei parabolice r a lui 8. ·
R. r împarte pe S ln regiuni, într-una punctele lui S fiind de aceeaşi natură (hiperbolice sau
eliptice). De-a lungul lui r, S are o singură µirecţie asimptotică, ce poate coincide sau nu cu
tangenta la r : a) dacă nu coincide, liniile asimptotice din regiunea cu puncte hiperbolice au în punc-
tul corespunzător un punct' de tntoarcere; b) dacă coincid, r c înfăşurătoarea liniilor asimptotice,
clnd proprietatea arc loc peste tot, şi se schimbă Intre ele, clnd are loc tntr-un punct.
120 Să se arate că raportul anarmonic k format de direcţiile izotrope
şi direcţiile asimptotice ale unei suprafeţe S e dat de formula
(71) (1 + k)/(1 - k) = ((GD + ED")/2 -
FD')!V EG - F 2 VDD" - D':i.
121 Să se arate că planul tangent într-un punct P al unei suprafete
S taie pe 8 după o curbă O care are în P un punct dublu, ale cărei tangente
406
sînt direcţiile asimptotice în P la B. Dacă O, sînt ramurile în P ale lui O
şi au curbura 1/ p0 iar 01 sînt liniile asimptotice prin P ale lui B şi au
curbura 1/ pf, să se demonstreze relaţia
2 p, = 3 pt (Beltrami).
R Lutnd P = O şi Oxy ca plan tangent (tn P la S}, fie
(72) z = (r0 x2 + 2s0 xy + lgy2 )/2 + ax3 + 3bx2 y + 3cxy2 + dy3 + (4).
Deci C : r 0 x2 + 2s0 xy + t0 y 2 + (3) = o, z = O; tangentele în P = O la C slnt date de ecuaţiile

r0 x2 + 2s0 xy + t0 y3 = O, z = O. Direcţiile asimptotice ln P = O la S slnt date de r 0 dx3 +2s0 dxdy+
+ t0 dy2 = O. De unde rezultă afţrmaţia. Lulnd tangenta comună a lui C1 şi ca Ox, atunci cf
r0 = O Considerlnd c, : y = «;x1 + ... , z = O, din c., e C = S n Oxy rezultă ex, = - a/s0 ; deci
y~ = O, y~' = -2a/s0 , adică 1/p, = 2 I a/5o I• Pe linia asimptotică cf: y = y (x), : = : (x) avem
satisfăcute ecuaţia (72) cu r0 = O şi (6ax + ... } dx2 + 2 (s0 + ... ) dx dy + (1 0 + ... ) dy2 = O
iar yJ = O.
Avem 6ax+ ... +2(s0 + .... )y'+(t0 + ... )y'2 =0 şi z'=s0 y+5oxy'+t0 yy'+ •.. ; deci
z~ = O. Derivtnd, obţinem 3a + ... + (s0 + ... ) y" + (t0 + .· .. ) y'y" = O şi:"= 2s0 y'+s0 xy"+
+ 10 y' 2 + t0 yy" + ... ; deci y~' = -3a/s0 , z~' = O iar 1/pt = 3 I a/s0 I.
122 Condiţia necesară şi suficientă ca o suprafaţă B să fie raportată,
la liniile asimptotice e ca coordonatele punctului curent al lui B să vel'ifice
73
< )
6
"" = l1\ I + l1\ I
6
"
6 6
" " = l/21 + l/21 6
"
6
''
.Apl. B: (I)= e2 cos V3 (u - ţ,), z = e-<uH> sin V3 (u - v) e
raportată la liniile asimptotice; să se determine sistemul (73).
R. Ecuaţia diferenţială a liniilor asimptotice admite pc u = const. şi 11 = const.:
se determină a, b, a', b' înmulţind scalar pe (73') cu u, respectiv cu r r"'

şi rezohind sistemul obţinut.
Obs. Ecuaţiile (73) rezultă şi din ecuaţiile Gauss (69). Apl. ruu = 2r,,, r,,,, = 2ru ; deci D = D" =0,
b = a' = 2, a = b' = O. Obs. 8m, = 48.
8. CURBURA UNEI CURBE SITUATE PE O SUPRAFAŢĂ
123 Fie suprafaţa B: x = 11,2/2 + v, 'Y = u + v 2/2, z = uv. Se cere :

a) Să se arate că binormalele curbelor v = const. sînt paralele cu un acelaşi
plan. b) Să se afle, de pe fiecare curbă,,,= const., punctele în care raza de
curbură e minimă. c) Să se determine punctele lui 8 în care curbura normală,
are aceeaşi valoare pentru orice secţiune normală.
R. a) Fie 11 = k;
_
cum t =
du
ru -, fi/p
dl
=-
-
şi b =
_
t X ii, găsim b
_
I: Oy:. b)
y--
1 + J.."2p =
ds ds '
= (u 2 + k9 + 1)3 12 ; ~=O
du
ctnd u = O (11 =const.are raza de curbură minimă tn punctele ei
de intersecţie cu u = O). c) Stnt punctele ombilicale ale lui S; cum E =.G, e necesar ca D =
= D": slnt pe u = 11 şi u + v + 1 = O.
.407
124 Fie, pe suprafaţa 8: a:= u + v y = -2u + v, z =-(u -.
2
,
2
-1)/(v + 1), curba C: v = u şi punctul P(u = v = 1). Să se determine: a}

Curbura lui C în P. b) Curbura secţiunii normale Cn asociată în P lui C.
c) Natura punctului P.
R. a) P(2, -1, O) e c. In P la S: N = (-l + 2] + 18 k)/2; ln P la C: T = (61 - 6} +
+ k)/2, ~ = (71 + 5] - 12k)/2, v
= - (67l + 79] + 72k), cos o= - t387/V329 V159t4; în
P la s: E = 69/4, F = -2, G = 5, D,. = 329/4, V~o = -4, V~D' = -9/4, V~D" = -1.
~um cos 0/R = <l>/ds2 iar pe S:; = (dv/du= 1), găsim 4R = 73 V73/218. b) r..v (conţinind ~ şi
N): 110x + 109y - 6z - 111 = O; deci Cn: 110(u + v2) + 109(-2u2 + v) - 6(u - 1)/(v +
+ 1) - 111 = O. Din formula Meusnier: 76Rn = -73 V329. c) P e un punct hiperbolic. Direc-
ţiile asimptotice tn P : 8du 2 + 9 du dv + 2dv 2 = O.
125 Fie, pe suprafaţa 8 : m = u 2 +

v2, 'JJ = u 2 - v2, z = uv, curba
C: v .= u şi punctul P(u = v = 1) e C. Se cere curbura secţiunii normale
2
Cn în P la O.
126 Să se afle expresiile razelor de curbură ale secţiunilor normale aso-
ciate curbelor coordonate ale unei suprafeţe. .Apl. la: a) cilindrul parabolie
m = u, y = u 2/2, z = v; b) torul (8).
127 Fie suprafaţa desfăşura.bilă 8: r = r0(u) + v r~(u), u. fiind arcul
curbei de st:ricţiune C0 : r = r 0 (u). Să se arate că raza de curbură a secţiunii
normale Cn, asociată unei curbe C de pe suprafaţa 8, e Rn = p0 1'0((v' 2 + 1) 2 +
+ v2/ pg)/v cu 1/ p0, 1/ "t'o - curbura şi torsiunea lui C0 •
128 Să se calculeze curbura secţiunii normale asociată în P( u, v) direc-
ţiei ii.(u, v) du + µ{1t, v) dv = O la o suprafaţă de rotaţie . .A.pl. la conul 8:
m = u cos v, y = u sin 'V, z = buf a, pentru C" asociată în P( u = Va 2
v = (a + b )/a ) curbei C: 'V === u • ' · ·
2 2 2 2 · ··
b2 /a,
· '
+
R. Fie s de ecuaţii (6); conform problemei 83 şi 103, obţinem 1/Rn = [µ2(cp'1V' - cp;rtj,') +
+ i,.2cpq,'J/Vcp'2 + \j,'2[µ2(cp'2 + q,'2) + ;,.2cp2J; deci 1/R~ = q,'/cp Vcp'2 + IJ,'2, 1/R~' = (cp'q," - c;>"y')/
/(cp' 2 + IJ,' 2)312, rezultind că c~' coincide cu meridianul C: u = const. Apl. cp = u, tJi = bufa iar
(ln P) dv= 2 Va 2 + b2 du/a (deci i,. = 2 Vas+ b2, µ = - a); atunci 1/Rn = 4ab/(5a2 + 4b 2
).
Obs. 1/R~ = bfzif'a.2 + b2 , 1/R~' = O. .

129 Fiind dată o suprafaţă, 8, să se calculeze : a) curbura liniilor c oor-
donate de pe S; b) unghiul format, într-un punct Pal lui 8, de normala.
8 cu normalele principale ale liniilor coordonate . .Apl. Ia: a) sfera (7);
b) parabolojdul -(27). . . . · .· •
R. a) Fie S de ecuaţie (13) şi C': u = const., C": v = const.; curbura lor e
(74)
Căci, = li\, x i\,11 I/li\, 13 , iar r1111 e.dat de.formula Gauss (69). b) Se
de exemplu, curbura lui· C' c 1 /p'
foloseşte formula Meusnier. Apl. a) Avem 1 I = -1 sin 2u, . I 2 1· = O. Pentru paralelul C': p' =
12 2 2 1 1
= r cos u; de altfel (v. fig. 2), avem OP= ,,.... OP'= r cos u. Pentru meridianul C": p" = r. Obs.
a1) Fle C un cerc mare al lui S, iar 8 = (n, v); lnsă v= n, deci 8=0 iar (f)/ds2 =1/r. Cum cos 8/R=
= (f)/ds2 , avem · R = r. a2) Pentru C~: 1/R~ = D"/G = 1/r; deci C~ e un cerc mare (de altfel,.
nn conţine normala ln P la S, care trece prin centrul O al sferei). Pentru c~': 1/R~' = D/E = 1/r;
tnsă Cn = C". b) E = 1 + u 2/a2 , F = uu/ab, G = 1 + u2 /b 9 , D = 1/ar ~, D' = O, D" = 1/b r 6~
li ,,- ,,-
408
J2 \ I =u/ab~, I I=
1
\ v/abf'::l etc. Obs. Prin O parabolele C~: u = o şi c~': v =o; găsim p~· =
= b(l + v9 /b1 ) 3 l2, p~' = a(t + u2 /a1 ) 3 12,
9. CURBURA UNEI SUPRAFEŢE
130 Fie suprafeţele 8 1 : ro = a cos u cos v, y = b cos -u sin v, z = c sinu

şi 8 2 : ro = a eh u eh v, '!I = b eh u sh v, z = c sh u. tn punctul lor comun,
să se afle: a) Curburile lor (totală, medie). b) Expresiile curburilor principale;
explicaţie. c) Secţiunile principale.
R. a) ln punctul comun A(u = v = O) = (a, O, O) : E 1 = E 2 = c2 , F 1 = J.'2 = O, G1 = G2 =
= b2, 2D1 c::: -D2 = a, D~ = D~ = O, Di' = D'; = a; deci a) K1 = /{2 = a 2 /b2c2, H1 = - H2 =
-= a(b + c2)/a~c2• b) CUiburile principale ai= 1/Ri(i = 1, 2) slnt rădăcinile ecuaţiei
DD" - D' 2 1 1 ED" - 2FD' + GD

a; - 2Han+1(=0cuK= - - - - = - • - H- - - - - -
EG - F2 R1 R2 ' - 2(EG - F 2)
-
(75) .
Rezultă a 1 = a/r2 , a 2 = a/b 2 pentru S 1 şi a 1 == - a/c2 , a 2 == -a/b2 pentru S 2 ; deci S1 şi S 2 slnt

tn contact ln A. c) Curbura normală a lui C tn P fiind
(75') + 2D'du dv+ D"dv9)/(Edu2 + 2Fdu dv+ Gdv2),
an= (Ddu 2
rezultă secţiunile principale C1 : v = O şi C2 : u = O, care slnt elipse pentru S1 (elipsoid) şi hiperbole
pentru S 2 (hipuboloid cu două plnze). ·
131 Fie B: a) ro = u 2 + v2, y = u 2 - v2, z = uv; b) z =

suprafaţa
= A arc sin x - Y ; c) m = cos v ~ (u + v) sin v, y = sin v + (u + v) cos v, z =
. 2 ' '
= u + 2v. Se cere: rt) Să se arate că B e o .suprafaţă desfăşurabilă. ~) Să
se determine generatoarele lui 8. y) Să se calculeze curburile principale ale
suprafeţei S.
132 Să se găsească punctele unui paraboloid în care maximum curburii

lui Gauss e atins; în acel~ :P;oncte, să se calculeze curbura medie şi curburile
principale ale suprafeţei. ·
133 Se numeşţe suprafaţă, Weingarten (sin.: Buprafaţă W) o suprafaţă
pentru care - în fiecare punct al ei - razele principale de curbură, sînt
legate printr-o relaţie (R17 R 2 ) = O; de exemplu: suprafeţele cu curbură
constantă sau suprafeţele m4riI_na. Să se arate că suprafeţele ·de rotaţie şi
cele'elicoidale sînt suprafeţe W . .Apl.'a) Să se găsească relaţia (R17 R 2 ) = o
pentru un tor. b) Fie suprafaţa B născută prin rotirea unei parabole în jurul
dirţctoa.rei ei. Atunci: b 1) .să se determine .liniile ei asimptotice; b 2 ) ,să, se
calculeze curburile (totală, medie); b 3) să, se arate că raportul curburilor
principale e constant .
. .
134 Să se arate că, relaţiile ,

(7"5") .'. F-D':;=0
409
reprezintă condiţiile necesare şi suficiente ca liniile coordonate 0 1 : v = const.
şi 0 2 : u =const.să fie secţiunile principale ale suprafeţei S. Determinîndu-se
curburile principale, să se calculeze curburile (totală, medie} ale lui S . .Apl.
a) Pentru suprafeţele de rotaţie (6), liniile coordonate sînt secţiuni principale.
b) H măsoară variaţia elementului de arie.
R. După (75'), în Pe S (P nu e un ombilic), curburile normale ale lui C1 şi C2 sînt res-
pectiv a 1 = D/E şi a 2 = D"/G. Ele stnt soluţii ale ecuaţiei (75) dacă DF - ED'= O, D"F -
--GD'=O; acest sistem (în F, D) admite numai soluţia (75"). Reciproc, in condiţiile (75"), ecuaţia
(75) admite curburile principale
1 D 1 D" DD" ED"+ GD

Ii; = a1 = "Ji pentru C1 şi R = a2 =G pentru C2 iar I{ = ~' H=
2
EG
2
(75"')
Apl. a) Cum (v. probi. 83 şi 103) F = D' = O, găsim a 1 = (,p'~" - q>"q,')/).. 3 /2, a 2 = ~'/tp)..1 12 cu
Â= tp'~ + ~' 2• Pentru sfera (7): a 1 = a 2 = 1/r, I{= 1/r2 > O, H = 1/r. Pentru torul (8): a 1 = 1/r,
a2 : cos u/(a + r cos u). Pentru catenoidul (9): a 1 = - a2 = -a/u2 , H = O (sau:.a1 = -a2 =
= -1/a2ch2 : ) ; obs.: luind cp = Vu 2 + a 2, q, = aln(u + Vu 2 + a 2), obţinem a 1 = -a2 ~=

= - a/ (u2 + a2). Pentru ps:!udosrera (10): a 1 = -1/a ctg u, a2 = ctg u/a; I{= - 1/a2 <0,
H = 2 ctg 2u/a. b) Raportăm pc S la secţiunile ei principale; ln condiţiile (75"), aria limitată de o
curbă e da= VEG du dv,P' de pe normala în P la S, la distanţa l(u, v), descrie suprafaţa S':
r'(u, v, l) = r(u, v) + lii(u, v) de metrică ds' 2 = ds2 - 21'1> + l2 c1s.a + dl 2 ; pentru l mic: ds' 2 ~
~ ds2 - 21'1> = E (1 - 2/R ) du2 + G (1 - 2/R2) dv2 , Incit da'= VE'G' du dv= VEG(1 - 4H +
+ ... )1 / 2 ~ (1 - 2H) da. 1
135 a,= 1/R,(i = 1, 2) sînt curburile principale ale
Dacă suprafeţei
S de separaţie
a unui lichid, presiunea normală, p pe elementul de suprafaţă,
într-un punct oarecare, e dată de ecuaţia lui Laplace
(76}
unde a e tensiunea superficială, considerată constantă. Să se afle presiunea p
cînd 8 e: a} o sferă; b} un paraboloid de rotaţie.
136 Curbura totală şi curbura medie ale unei suprafeţe (13) sînt :
K = lnuXnalf lr„xr~I, H = lr"xnu - ruXn111/2 li\xr~l-
137 Dacă o suprafaţă S e raportată la liniile asimptotice, atunci
[ln(-K)]. = -41 \I• 1

[ln(-K)]; = -41 1
\ /•
138 Să se arate că, de-a lungul unei traiectorii ortogonale la o linie asim-
totică a unei suprafeţe S, curbura normală, e egală cu dublul curburii medii
a suprafeţei.
139 Să se determine condiţia necesară, şi suficientă ca liniile asiwptotice

ale unei suprafeţe să fie ortogonale.
140 Într-un punct P al unei suprafeţe S, unghiul 6 al liniilor asimpto-
tice (care trec prin P) e dat de formula (.A. Dobrescu)
(77) tg 2 6 = -K/H 2 (X-curbura totală, H-curbura medie).
410
R. Presupunem D" ,;. O (u = const. nu e linie asimptotică). Din ecuaţia diferenţială a liniilor
asimptotice obţinem dv/du+ 811/8u = - 2D'/D", d11811/du8u = D/O"; atunci cos 8 = HIV IP- K.
Ctnd D = D" = O (S e raportată la linii1e asimptotice), K = - D'2 / ~ ' H = - FD' / /j. iar
=
cos 8 F/fEG = HJV H 2 - K. Obs. a) Dacă P e un punct parabolic (8 = O), atunci K = O şi
(77) se verifică. b) Cum cos 8 = (R 1 + R 11) /(R1 - Rs), deducem tg - 8 = r -R2 /R 1 • 1,--
2
141 Dacă o suprafaţă e raportată la liniile asimptotice, atunci

r" = (iixii,J/V-K, r = - (iixiiv)!V
K (formulele Lelieuvre).
11
142 Se numeşte suprafaţă minima (sin.: suprafaţă minimală) o supra-

faţă pentru care, în orice punct al ei, curbura medie H e nulă. Să se arate
că, .dintre toate suprafeţele care trec printr-o curbă închisă C din spaţiu,
suprafaţa de arie minimă are curbura medie nulă . .A.pl. a) Să se determine
suprafeţele minima de rotaţie. b) Să, se arate că mijloacele segmentelor care
unesc două, puncte arbitrare pe două curbe izotrope oarecare descriu o supra-
faţă minima.
. R. Aria porţiunii :E a lui S de ecuaţie (32), delimitată de C, e
A = ~~D V1 + p + q 2 2
dx dy.
Fiind dată integrala ~~D F(p, q) dx dy, unde p = =x şi q = :11 cu : = z(x, y), minimul integralei e
dat ele ecuaJia lui Euler-Ostrogradski
d ( âF) d ( âF )
(78)
~ âp +dy 8q = 0•
ln cazul considerat aici, această condiţie devine
(78') (1 + q2 ) r - 2pqs + (1 + p 2 ) t = O, adică H = O.

Api. a) Fie S de ecuaţii (6'). Condiţia (78') se scrie
f'(1 + f' 2 ) + uf" = O; deci f' = a/V u2 - a 2 sau f = b + aln (u + Vu11 - a 2 ).

Rezultă: singura suprafaJă minimală de rota/ie e catenoidul (Meusnier). Obs. Printr-o tran~laţie ln
lungul axei Oz, pină ce originea vine în (O, O, b), putem avea b = O; de asemenea, schimbtnd sensul
pe O:, putem considera a> O, b) Fie 2 curbe izotrope: C de ecuaţii (II, 48') şi obţinută din r
ecuaţiile lui C pentru u ➔ v şi f(u) ➔ g(v). Dacă P(u) e C şi Q(v) e r, avem
2x = i[f+ g - (uf' + vg') - (1 - u2) f"/2 - (1 - vil) g"/2], 2y = f+ g - (uf' +

(79) + vg') + (1 + ull) f"/2 + (1 + vil) g"/2, 2z = - i[f' + g' - (uf' + vg')],
care stnt coordonatele mijlocului M al segmentului PQ. Rezultă E = G= O, D' = O, incit H = O.
Obs. b1) ln particular: mijloacele coardelor unei curbe i:otrope descriu o suprafafă minima. b 2) Luind
u şi v valori complexe conjugate şi o descompunere convenabilă pentru f şi g, putem obţine in
(79) valori reale; deci: (79) reprezintă, fn general, ecua/iile parametrice ale unei suprafe/e minima
(Enneper).
143 Să se determine conoizii drepţi care sînt suprafeţe minima. În acest

caz, să se determine: a) razele de curbură şi centrele de curbură principale,
într-un punct Pal suprafeţei; b) locul centrelor de curbură în P, cînd acest
punct descrie una din liniile asimptotice.
411
· · R .. Fie ·S de ·ecuaţii (19") ; condiţia H o devine f" /f' + 2v/(1 + v2) = o; adică f' =
=
=·k/(1 + v2), deci f = k arc tg r, + k 0 (putem lua .k0 = O). Rezultă: singurul conoid drept. cqfe;:e.
suprafa/il. minima e elicoidul Kii.stner. a) Fle ·: . :
(79) - (X - x)/kx = (Y -- y)/ky = - (z- k arc tg. : )/(x + y

2 2
) =t
normala la S de ecuaţie (16'). Centrul de curbură Oe punctul de intersecţie a 2 nor.tul! apropiate,

pe care le obţinem variind x, y, t astfel ca dX, d Y, dZ să fie nuli; elimintnd pe dx, dy, dt, obţinem
kt = ± Vx 2 + il~ + k 2 /V :,;a+ y 2 • Fiecărui t ti corespunde un O(X, Y, Z), iar raza de curbură
e R = P!l. Obţinem R 1 , 2 = ± (x2 + y2 + z2 )/k; deci I( = - k 2 /(x2 + y2 + k2)2 <0, H = O.
Obs. R 1, 2 pot fi 'obţinute şi folosind ecuaţia (16') sau (19")'. b) Ecuaţia asimptotelor: d2z =,O se
scrie (x dx + y du) (g dx - x dy) =O; obţinem generatoarele g: y = C0x, z = k arc tg G'0 -şi curbele
C: ·x2 + y2 = C2, k arc tg ~ . adică·
z=
X '
C: X= C cose, y = C sin
'
8, z =
.·
k8. Cînd' p descrie
..
pe c~ avem t == ± VC 2 + k /kC ; n, dat 2

de (79), descrie ·2 elice pe cilindr~l x2 + Ir = C 2 +
+ k2( c2 + J..-2),
144 O suprafaţă S cu curbură constantă (nenulă)
se numeşte sup,·afaţă
sferică sau suprafaţă pseudosferică după' cum curbura totală K e pozitivă,
sau negativă. Să, se determine suprafeţele de _rotaţie cu curbură constantă.
.A.pl. Fie 8: (J) =asinu sin v,. '!J = a sin-u cos v, z = a(ln tg ~+cos u) +
. 2
+ f(v). Să
se determine f {'o) astfel ca 8 să fie o suprafaţă cu curbură con-
stantă. În acest caz, să se găsească: a) Liniile asimptotice ale lui 8 şi arcul'
pe o asimptotică, de la punctul în care linia e tăiată de curba v = O ; de
asemenea, unghiul curbelor v = const. cu liniile asimptotice. b) Curbura
medie H a lui S.
R. Fie (6') o supra(a/ă sferică cu = 1/a2 = const.; obţinem a 2f'f" - + ('2) = O, adică
1
K u(1
f = ± I V(a 2 - C + u 2 )/(C - u2 ) du+ C0 • Lutnd -C0 = O (prin o translaţie a axelor ln lungul
lui O=), avem de considerat cazurile d S a2, clnd se spune că Se de tip eliptic, hiperbolic ~au para-
bolic. Dacă C = a 2 , obţinem sfera (O; a). Dacă C<a2 , fie curba meridian I': v = 1t/2, deci I':
:= ±) l'(a 2 - C + y2)/(C - y 2) dy, x =O; atunci y2 ~C, z" = ± 2
a y/(C - y 2) 2 A cu A2 = (a 2 -
Tabela 1:
u -vc· o Vc
dz
dy
+oo + ya 2
~C + +oo
dy2
o +
-~1-----------
o
: i-p 71 p
- C +y2)/(C - y2 ), lnctt tabela nr. 1 arată că asP,ectul lui r e cel din fig. 52. O e punct de infle-
r
xiune pentru şi punct conic pentru S. Dacă C > a 2 , atunci C - a 2 ~ y2 ~ C iar din tabela nr. 2
rezultă că r are aspectul din fig. 53 ; punctele lui r corespunzătoare lui y = ± VC _; a 2 stn't
puncte de întoarcere de prima speţă. Fie (6') o supra(a/ă pseudosferică cu K = -1 /a 2 = const'. ;
412
- z
.j .
. \-+j \.
"·
I
./
.
.
"\
1_..\'
,!
....
,, , '
,,
\
-,fc ·vc y
-p
a b
Fig. 52
Tabela 2'
-Vc -Vc-:a +Vc - a2 Vc
••
y 2
dz
- +oo + o o + +oo
dy
d 2z
dy2 ~
z -p 7' o o 7' p
413
rezultă a2f'f" + u(l + 1'2)2 = O, adică f = ± ~V(a2 + C - u2 )/(u2 - C)du + C0 (putem lua C0 =
= O). Se disting cazurile C ~ O, cind S e de tip eliptic, hiperbolic sau parabolic. Fie curba meri-
dinnă r : : = ± ~V(as + C - y2)/(y2 - C)dy, :t = O. Dacă C = O, cu y = a sin t, obţinem trac-
z
z
.-o----<>---~
-✓•
/ ·\
.i \
I
p
o y
-p
o b·
Fig. 53
tricea r: x = O, y = a sin I, : = a( cost + ln tg ~ ) ; deci S c pseudosfera (10). Dacă C<O, atunci

y 2 ~ a2 + C,
deci C > -a2 iar:"= ';fa2y/(y2 - C)2 i.. cu )..2 = (a 2 + C - y 2)/{y2 - C); tabela nr. 3
arată că O c punct de inflexiune pentru r, deci punct conic pentru S (fig. 54). Dacă C>O,
avem C ~ y 2 ~ a 2 + C, forma lui r
fiind exprimată de tabela nr. 4; S arc forma din fig. 55.
1
Obs. a) S de rotaţie are metrica {60); cum J{ = - - huu, = -1/a2 , avem de integrat a 2ll'' = h,
/1
deci h = AetHa + Be-u 1a. Sint de considerat cele 3 tipuri; căci A şi B pot fi de acelaşi semn,
de Sl'mne contrare, ori unul din ele e O:
.4pl. K = - (1 + af"/(f' 2 +
a 2 ) cos u)/{f' 2 +
a2 ). Dacă f" = O, deci f = kv + k 0 {putem avea
k 0 = O), obţinem elicoidul generat de o tractrice, axa lui fiind asimptota tractricei, numit supra-
fata lui Dini (fig. 56), care e o suprafaţă pseudosferică cu J{ = -1/(a2 + k2); clnd k = O, S e
pseudosfera. a) aln tg ...!:_
2
+ (k ±Ya2 + k2)v= C, s = J/a 2 + k2v; 8 = u, 8 = 11: - u.
b) H = -ctg 2u/Va 2 + A.-2.

414
Tabela 3
- --
li -Va + C 3 o Ya + C
2
dz
o
·.•
+ vas+ C + o
dy -C
d 2z
dy2 + o
z -p 7' o 7' p
\,
\
-Va 2
+C Va 2 +-C. Y
-p
a b
Fig. 54
Tabela 4
-Va2 + C -Vc +Vc Va + C
••
y 2
dz
o + +co +oo + o
dy
d 2z
- +
dyz
z -p 7' o o 7' p
41
z
z
.
\ .I
.
\
I \
! \
I \
-✓• p
-VC o t/c '/0 -1-c

2
-p
a
Fig. 55
U5 Se numeşte supra/aţă.· Ţiţeioa o suprafaţă S cu proprietatea

{81) K/d4 = const.,
unde K e curbum ·totală în P la S, iar d e distanţa de la un punct fix
(centrul lui S) la planul tangent în P la S. Se cere: a) Să se arate că o
-cuadrică cu centru e o suprafaţă Ţiţeica. b) Să se determine m astfel ca S : ro=
= u cos v, y = 'lt sin v, z = itm să fie o suprafaţă Ţiţeica.
R. a) Fie S de ecuaţie (27); explicittnd pe z, avem p = -cx/az, q = -cy/bz, r = -c2(1 -
- y /b)/az3 ; ••• , K = 1/abc)..2, d = 1/YAcu)..= x2/a2 + y2 /b 2 + :2 /c2 iar Kfd'=1/abc. b) Kfd'=
2
= m2 /(m - 1)3 u2<m+21; deci m = -2 (fig. 57). Obs. a) ·Liniile asimptotice: (1 - m)du2 = u2du2,
adică v = ± ft="rn ln Cu sint curbe Ţiţeica-pentru m = -2. b) Putem lua u = eU, v = v.
UG Vectorii de poziţie ai punctelor unei suprafeţe (13) verifică sistemul

de ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul doi de forma
t( 82) r u =ar"+ br
11 0 + or, ruv = a'ri, + b'r,, + c'r, 1\., = a"ru + b"r,, + c"r,
4i6
unde a, b, . .. , b", c" sînt funcţii de u, v. Se cere : a) Să se arate că un sistem
integrabil (82) defineşte o singură suprafaţă S, abstracţie făcînd de o centro-
afinitate. b) Să se determine condiţia necesară şi suficientă pentru ca siste-
mul (82) să reprezinte o suprafaţă Ţiţeica. c) Transformata unei suprafeţe
Fig. 56
Ţiţeica,în polaritatea în raport cu sfera cu centrul în cel al lui B şi de rază

unitatea, e de asemenea o suprafaţă Ţiţeica. d) Să se afle suprafeţele date de
sistemul (82) cînd: d1) coeficienţii a, . ."., c" sînt constante; d 2 ) fiecare ecua-
ţie e de tip Poisson.
R. a) Dacă 6 = (ruri:r) = O, deci (cel puţin) o ecuaţie (82) e de ordinul lntii, ecuaţiile (82)
definesc un con şi reciproc. Fie 6 =/: O; luind ru = p, rv = ă, (82) se transformă într-un sistem de
ecuaţii cu derivate parţiale de primul ordin in ;:, p, ă. Cind acest sistem c complet integrabil, el
27 - c. :?839 i11
admite o singură soluţie r, p, ă care iau valorile r0, p0 , ăa pentru u = Ua, v = Va; deci: sistemul
complet integrabil (82) defineşte o singură suprafaţă S care trece printr-un punct dat Pa şi e tan-
gentă in Pa unui plan dat. Sistemul (82) e echivalent cu sistemul scalar
(82') 6uu = a6u + b6v + c6, 6uv = a'6u + b'6v + c'{\, 6vv = a" 6u + b"8v + c"6,
z
I II
I I\
I 1- I
I II
I I:
I I I
I I I
I I I
I I J
I I :
I 1- I
I I I
I I I
I ll
=rt
Fig. 57
iar 3 soluţii independente x(u, v), y(u, v), z(u, v) ale sistemului definesc o suprafaţă S. însă
orice combinaţie liniară a acestor soluţii e şi ea o soluţie a lui (82'); deci: S e definită abstracţie
f ăctnd de o centro-afinitate. Condiţiile de integrabilitate slnt
Cv +:ac'+ bc" = c: + a'c ++ a'c' + b'c" = cu'' + a"c + b"c',
b'c', '
Cv
(82") av + ba"= a~+ c' + a'b', a~+ a' 2 + b'a" = a:' + c" + aa" + b"a',
bv + c + ab' + bb" = b~ + a'b + b' 2, b; + c' + a'b' = b: + a"b.
1
418
Obs. a1) Dacă S e raportată la liniile asimptotice, avem c = c" = O, c' ::/: O. a 2) S fiind raportată
la coordonate omogene, punctele ei rămln neschimbate prin substituţia r = pr* ; obţinem pentru
ecuaf ia La place (822) :
(82"') h = a'b' + c' - a~, k = a'b' + c' - b; (invarianţi).

Ecuaţia Laplace e cu invarianfi egali : h = k, dacă
existădeci o funcţie m(u, v) astfel ca a' = m,:, b' = mu şi putem alege pe p astfel ca a'• = (m -
- ln p)u = O, b'* = (m - ln p)v = O, adică: putem să aducem o ecua/ie Laplace cu invarianfi egali
la forma canonicii a lui Moutard
(82V) ruv = hr.
b) Ţinlnd seama de (82) şi de planul tangent: R, ii= 6.flru X rv I, obţinem K = (cc" - c'2)6. 2 /
/(ru X rv) 4 şi d = 6,./1 ru X rid; deci K/d 4 = (cc" - c' 2)/ 6. 2 • Dacă S* e transformata lui S prin-
c,
tr-o centro-afinitate: ;:• = 1 .;:)l + (r2 •r>J + (r 3 -r)k cu ;;, vectori constanţi (i = 1, 2, 3), se
găseşte K*/d* 4 : K/d 4 = 1/(ri'r,.,,r3 ) = const; deci I= K/d4 e un invariant centra-afin relativ al lui
S. Ctnd c = c" = O, I=- c' 2 /D, 2 ; deoarece 6.u =(a+ b')6. 6.v = (a'+b")6., atunci lu=-41b',
Jt, = -4Ja'. Rezultă teorema Ţifeica: CondiJia necesară şi suficientă ca invariantul I= K/d 4 să
fie constant pentru o suprafafd definită de sistemul complet integrabil (82), raportată la liniile sale
asimptotice, e ca a' = b' = O. Obs. Dacă a" = O, (82) ne arată că S e riglată, fiind simplu riglată
clnd a" = O, b =/:. O (u = const. stnt drepte) sau a" ::/: O, b = O (v = const. sint drepte) şi dublu
riglate clnd a" = b = O (u = const. şi v = const. stnt drepte). Fie a" = O, b ::/: O; notînd c' =
= h, ecuaţiile (82") devin
+ bb" =
1
ah= hu, hv = b"h, a 17 = h, bv O, h = b: •
Primele 2 relaţii determină pe a şi b", iar celelalte dau (Jn h),,,: = h şi b = rp(u)/h cu tp(u) o funcţie
arbitrară.Deci : sistemul
(83)
f uncJia h fiind o solu/ie a ecuaţiei Liouville
{83') (ln h)uv = h,
defineşte suprafeţele Ţiflica riglate. ~clt:\ia grnerală a ecuatici (63') fiind h = 2U'V'/(U + V)2
cu U = U(u) şi V = V(v) funcţii arbitrare şi luind pe U şi V ca noi variabile, sistemul (82')
se scrie
(83") 8u,l= -28u/(u + v) + qi(u)(u + v)2 8r:/2, 6uv = 28/(u + v)2, 8vv = -20v/(u + v),
nottnd tot u, v în loc de U, V şi rp(u)/ U' 3 = 'Y(U). Din ultima ecuaţie (83''), obţinem Ov =
= 2A/(u + v)2, adică 8 = B - 2A/(u + v), unde A şi B stnt funcţii de u care se determină
din condiţia că 8 verifică celelalte ecuaţii (83"); deci B = A' şi A_:' - tj,(u) A = O. Dacă A,(i =
= 1, 2, 3) slnt 3 soluţii independente ale ecuaţiei în A şi lutnd A(A1 , A 2 • A3), obţinem: supra-
faţa Ţifeica reprezenlatli. de sistemul (83") are ecuatiaJ
(83'") F- = A>;- '2AJ(u + v) cu A dat de A"' - '1i{u) A= O.

Fie a " ::/: O, b ::/: O; r.c.Urd c' = h, din (82") deducem a= hufh, b" = hr:/h, bh = cx(u), a"h =
= ~(v) iar (ln h)ui· = h - o.[,ih2 • Printr-o transformare de forma U = U(u), V = V(u) putem avea
cx(u) = 1, r,(v) = 1, înctt: suprafeţele Ţifeica n~::-fglate sfnt nate de sistemul
(84)
funcfia h fiind o !{Olu/ie a ecuafiei
(84') (ln h}uv = h - 1/h2 •
c) Fie sfera l: : R2 = 1. Transformata s• e înfăşurătoarea planului polar 1t (a lui Pe S în raport
cu~): R,r = 1; deci S*: r•i* = 1, ru•r* = O, i\-i* = O, adică S*: r• = ru X r"/6,.. Cum
r; = J1(ru X r)/6, r~ = h (r X r,J/~ şi ţinfnd seama de (82) şi (82"), rezultă afirmaţia. d1) Luăm
x = eccu+l311, y = eYt1+~,·, z = ei.11+ µr, exisUnd constantele p, q, r astfel ca prt. + qy + rÂ = O,
p[, + q8 + rµ = O; ccci S e o supafaţă tctraedrală (31). Dacă S de ecuaţie (31) e o suprafaţă
419
Ţiţcica, din (82") rezultă a= b" = O, c' = ba"; pentru soluţia x = AetXu+f3v, (82') ~ă a. 2,-;= bf3,
ixf3 = c', f3 2 = a"ix, adică ix3 = bc', f3 = c'/a. = ix2 /b. Lulnd ix= f3 = 1, atunci b = c = a = 1,
y = µ = e', 8 = :>.. = e" cu e' şi e" rădăcinile cubice imaginare ale unităţii: e cazul (84) cu h =
= 1. Deci S are ecuaţia (31 ') cu a 3 = ABC. Obs. E imaginară reprezentarea parametrică
(85) x = Aett+v, y = Bee'u+e/'t•, :: = Cee"u+e'v (adică xy: = ABC);
deci liniile asimptotice a care c raportată S) sint imaginare. Putem considera integrale reale;
atunci obţinem
(86)
sau, prin transformarea U = - -

1
(u + v), V =-
Vî (u - v) (cu u, v în loc de U, V) :
2 2
(86') fx = Ac- 2 ", y = Bc" cos v, : = Ce" sin r,; ((y/B)2 + (:/C)2)x - .4. = O.
Printr-o ccntro-afinitale, din (31 ') sau (86'), se obţine
(85')
cl 2) Luind a = ix/(u + v), b = f3/(u + r,), c = y(u + v)2 (ix, (3, y - constante) şi forn~u_l_c analoage
pentru a', ... , c", fiecare din ecuaţiile (82) co ecuaţie Poisson; atunci (82) slnt cond1ţu Intre con-
stantele ex, ••• , y". Dacă S e o suprafaţă Ţiţeica, (83") devine un sistem de ecuaţ~i de tip Poisson
dacă ljJ(u) = O, deci a" = b = O; atunci (83"'), care e o cuadrică cu centru, se scrie
r+ (2C 1uv + ~2(v - u) -2~ 3)/(u + v); căci A = ::1u 2 + ::2u + ::a·
½_tind ~ 1(a/2, O, c/2), ~ 2(0, 1, O), °C3 (-a/2, O, c/2), găsim hiperboloidul (4).
147 Să se arate că, pentru o suprafaţă riglată S cu centru, expresia

K/d4 e constantă în lungul fiecărei generatoare (X-curbura totală, d-distanţa
de Ia centrul lui S la planul tangent).
148 Fie o suprafaţă S; se numeşte riglată asimptot-ică asociată lui S
suprafaţa riglată ~ generată de tangentele la o familie de linii asimptotice
în punctele în care acestea taie o linie asimptotică dată din cealaltă familie
de linii asimptotice. Să se arate că, pentru ca S să fie o suprafaţă Ţiţeica în
raport cu un punct P 0 (centrul suprafeţei) e nece~ar şi suficient ca desfăşu
rabilele asimptotice ale tuturor riglatelor asimptotice asociate lui S să fie
conuri cu vîrful în P 0 •
149 Se nu.meşlie suptafaţă T o suprafaţă pentru care K/cos4 0 = const.
în orice punct Pal lui S, 8 fiind unghiul pe care-l face normala în P la S
cu o direcţie fixă (G. Ţiţeica). Să se arate că paraboloizii sînt suprafeţe T,
direcţia fixă fiind axa lor.
150 Fie o suprafaţă S. Se numeşte imaginea sferică a lui PE S extre-

mitatea P* a vectorului r* egal cu vectorul n al normalei în P la S, punc-
tul de aplicaţie al lui r* fiind originea O; porţiunea din sfera S* (O; 1), des-
crisă de P* cînd P descrie pe S, se zice că e imaginea sfer·ică a lui S. Se cerP-:
a) Să se arate că, în reprezentarea sferică, orientarea unei porţiuni ~ a lui
S se păstrează sau se schimbă, după cum ~ e constituită din puncte elip-
tice sau hiperbolice ; imaginile punctelor parabolice ale lui S sînt puncte
singulare ale reprezentării. b) Să se determine imaginea sferică a unei supra-
feţe desfăşurabile. c) Să se demonstreze că prima formă fundamentală
a sferei S*, numită a treia fm·mă fundamentală a suprafeţei S nu e indepen-
dentă de primele forme fundamentale ale lui S. d) Valoarea absolută a ·
420
curburii totale, într-un punct regulat P al lui B, e egală cu llinita raportului
dintre aria, imaginii sferice l:* a unei _porţiuni l: a, lui B, care conţine pe P,
şi aria lui l:, cînd l: tinde către P (Gauss) . .A.pl. a) Să se găsească suprafeţele
de rotaţie pentru care a treia, formă fundamentală e izotropă. b) Să se
arate că o suprafaţă B se reprezintă conform pe sfera unitate dacă şi numai
dacă 8 e o sferă sau o supra,faţ.ă minimă (Bonnet).
R. a) Fie s•: r• = ii (u, v); atunci, conform (69'), N• = KN. b) Fie S de ecuaţie (34) cu
condiţia (34"); atunci ii, acelaşi in lungul generatoarei u = const., nu depinde de v. Deci: imaginea
sferică a unei suprafete desflişurabile e o curbă. Obs. Imaginea sferică a generatoarelor coincide cu cea
a tangentelor liniei de stricţiune, iar a suprafeţei cu cea a binormalelor liniei de stricţiune. c) ds* 2 =
= ii~ du2 + 2iiu • ii" du dv + ii: dv2 = edu2 + 2f du dv + g dv 2 ; ţinlnd seama de (69'), obţinem
relaţia lui Beltrami-Enneper
(87) K ds2 - 2H'I, + ds* = O;

2 deci c = 2HD - J{E;, f = 2HD' - KF, g = 2HD" - KG.
d) (N*I = IKI 1N1, adică Vcg - f2 = 11{1 YEG - F 2 ; deci aria l:* = ~~D \leg- f2 du dv=
= J~D I Kl VEG - F 2 du dv. Conform formulei medici unei integrale duble, există un punct P1 e ~
astfel ca aria l:* = 11{1 1 aria~. unele aria~ =~~DVEG-F2 dudv, iar K 1 e curbura totală a lui
S tn Pl' Deci
arial:*
(88) II{l=lim - . - .
:E➔ P arm~
Apl. a) Fie S de ecuaţii (6'); găsim e= 9" 2 /(1+9' 2) 2, f=O, g =cp' 2 /(1+q>' 2). Din e=g, deducem cp =
e' 2
=-ln [(1 + C1etU)/(1 - C1eE 1')] + C2 • b) P1.mtru sfera (7): ds* 2 = ds2/r2 ; pentru S cu H =O: ds* =
E:
= ""'."" K ds 11• Reciproc: e/E = f/F = g/G dau D/E = D'/F = D"/G (S sferă) sau H = O (S minimall\).
Deci: dacă Se o sferă sau e minim:ilă, reprezentarea sferică e o reprezentare conformă a ei.
151 Să se exprime torsiunea unei linii asimptotice a unei suprafeţe B

cu ajutorul curburii totale a lui 8. Apl. Să se arate că liniile asimptotice
ale unei suprafeţe Ţiţeica sînt curbe Ţiţeica,.
R. 1n lungul unei linii asimptotice C, avem = O şi r
(binormala) = eii (s = ± 1). Însă
d~)ds = n/T; deci 1/T2 = dii 2 /ds2 = ds* 2/ds2 , unde ds e clementul de arc al lui C. Cu (87) şi el> = O,
avem formula lui Enneper
(89) 1/T2 = -I(.
Dacă S e neriglată iar 1/T1 şi 1/T2 sint torsiunile in Pale liniilor asimptotice C1 şi C2 ce trec prin
P, atunci 1/T1 = V-R şi 1/T2 = - i' -1{~ Apl. Cu (89) şi (81) şi că 1tt (în P Ja S) = .t0 (în P la C).
10. LINII DE CURBURĂ PE O SUPRAFAŢĂ
152 Srt, se determine liniile de curbură ale suprafeţei 8: a) m = a (u -

- v)/2, y = b (u + v)/2, z = uv/2; b) m = f(u) cos u - f' (u) sinu +
+ g (v) cos ·u, y = f (u) sinu + f' (u) cos 2u + g (v) sinu, z=v; c) m = f(u) +
+ g(v), y = f (u) - g (v), z = au; d) m /a 2 +y 2/b 2 +z 2/c2 -1 =0 (a>b>c);
e) m +y 2 =2z; f) X='u,cosv,y=usinv, z=um; g) m2 =(u-l)(v-1)/3,
2
y 2 = - (u - 2) (v - 2), z2 = 2 (u - 4) (v - 4)/3.
421
R. Ecuaţia diferenţială a liniilor de curbură e
dv 2 - dudv du2
(90) E F G =0.
D D' D"
a) (u + Vas + + u ) (v + Va + b + v ) = C1 şi u + J1u 2 + b2 + u 2 = C2 (v + Va 2 + b1
b2 1 2 1 2
+ v2).
Obs. S e dublu riglată (paraboloid hiperbolic). b) u = C1, v = C2. c) u = C1, v = C2 • Obs. S e desfă
şurabilă (K = O). d) Cu p = - c1 x2/a2z, ••• , ecuaţia (90) devine
(90') b2Bxy d:r!- - (b2Bx2 - a2Ay2 + a 2b2C) dx dy- a 2 Bx y dy2 = O,

unde A = b2 - c2, B = c2 - a 2 , C = a 1 - b2 • Eliminind constantele din (90') şi din ecuaţia obţinută
prin diferenţiere, problema se reduce la integrarea ecuaţiei
(90") -d ( -y -dy) = O cu integrala generală x2/p2 ± y 2/q2 - 1 = O;

dx x dx
deci liniile de curbură se proiectează pe Oxy după elipse sau hiperbole. Înlocuind în (90') pe y şi
dy din (90"), obţinem b2B 2p2 + a 2A2q2 + a 2b2C = O, cu ajutorul căreia se poate discuta natura liniilor
dx
de curbură. e) Luînd x = u, y = v, obţinem u 2 - v2 = C1, uv = C2. f) u = C1, v = C2• g) u = C1,
v = C2• Obs. S c elipsoidul x2 + y 2/2 + z2 /4 - 1 = O.
153 Fie suprafaţa de rotaţie B obţinută rotind curba O : (J) =u, '!J = O,
z = u- 2 în jurul axei Oz. Se cere: a) Să
se găsească curbura curbei O. b) Să
se afle curbura totală şi curbura medie ale lui B; să se arate că B e o
suprafaţă Ţiţeica. c) Să se determine liniile asimptotice şi liniile de curbură
ale lui B. d) Să se găsească loxodromele lui B, ştiind că unghiul pe care-l
face cu meridianele e 1t/4.
154 Fie suprafaţa B: (J) = u, '!J = v, z = uv/a. Se cere: a) Să se arate
că intersecţia planului tangent în P e B cu B e constituită din curbele asimp-
totice ale lui 8 care trec prin P; explicaţie. b) Să se afle curburile totală
şi medie; consecinţe. c) Să se găsească curbele ortogonale lui O (de pe 8)
de-a lungul cărora produsul razelor principale de curbură e constant. d) Liniile
de curbură ale suprafeţei 8.
R. a) ln P (u0 , v0 ) e S, fie planul tangent 1r1• r = 7tt n S e o conică, proiecţia ei pe Oxy
fiind dreptele X = Uo, Z = 0 şi y = Vo, Z = 0; deci r = d1d2 cu d1 : X = Uo, UoY = a: şi d2 : y = Vo,
VoX = a:. Liniile asimptotice rl : X = C1, Y = v, Z = C1vfa şi r2 : X = u, Y = C2, : = C2u/a; din
Per,, obţinem C1 = u0 şi C2 = v0 iar r, = d,. b) K = - 1/a2 (1 + u2/a 2 + v2/a2)2 < O; S are
numai puncte hiperbolice. H = - uv/a.3 (1 + u2/a 2 + v2/a 2) 3 /2 = O de-a lungul lui u = O şi v = O.
c) R 1R 2 = 1/K = const. dacă u 2 + v2 =const.; deci C: xy = az, x2 + y 2 = k. Direcţia tangentei
la C: u 8u + v 8v =O; deci condiţia de ortogonalitate: d (uv) = a2 d (v/u)/((v2 /u 2) - 1] cu soluţia
v - u = (v + u) Ce2u11/a1 • d) u + Va 2 + u2 = C1 (v + Va2 + v2) şi (u + Va 2 + u 2) (v + V aii+v 2) = C2
155 Se dă suprafaţa B: (J) = u cos v, y = it sin v, z = u 2 • Se cere:

a) Curbura medie, curbura totală şi natura punctelor lui B. b) Razele prin-
cipale de curbură. c) Liniile asimptotice şi liniile de curbură ale lui B.
156 Pe suprafaţa generată de cercurile tangente în origine axei Oz şi
care se sprijină pe dreapta din planul Oxy, paralelă cu Oy, la distanţa 2a
de această axă. Să se determine liniile asimptotice şi liniile de curbură ale
suprafeţei 8.
157 Se dă suprafaţa 8: (J) = llU +sinu eh v, y = v + a cos u sh v,

z = 1 - a 2 cos u eh v (I a I = 1). Se cere: a) Să se arate că B e suprafaţă
minima. b) Liniile asimptotice şi liniile de curbură ale :m:r:rafeţei B.
422
158 Fie suprafaţa S: a; = (iv + eu•12 ) cos u - f (u) sinu, 'JJ = ('V·+
+ eu•12) sinu + f (u) cos u, z = iv.Să se determine: a) funcţia f (u) astfel
ca S să fie o suprafaţă desfăşurabilă ; b) curba de întoarcere a suprafeţei
desfăşurabile S; c) liniile de curbură ale suprafeţei S.
159 Se numeşte supra/aţă, J oaohimstahl supr~aţa care are o familie de

linii de curbură formată din curbe plane ale căror plane formează un fascicul.
Se cere : a) Să se arate că suprafeţele de rotaţie sînt astfel de suprafeţe. b)
Să se dea, o construcţie a unei suprafeţe Joachimstahl . .A.pl. a) Fiind dată
familia de plane 1t: z = ux + vy + Vi + u 2 + v2 + f (v) cu 2 parametrii
u, ,,,, să se determine f (v) astfel ca înfăşurătoarea S a, acestor plane să, fie
o suprafaţă J oachimstahl. b) Să se afle liniile asimptotice ale înfăşurătoarei
S a planelor 1t: 2ux + 2vy + (1 - u 2 - v2) z - f (u) - g (v) = o, cînd S
e o suprafaţă J oachimstahl .în 2 moduri.
R. a) Fie S de ecuaţii (6); liniile de curbură stnt C1 : v = const. (curbe plane în 1t1 : y =
= xtg v trectnd prin axa de rotaţie Oz) şi C2 : u = const. (cercuri de rază r = cp (u) situate tn 1t2 :
: z = q, (u) li Oxy). b) Intr-un plan, care conţine o dreaptă d, se construieşte cea mai generală fami-
lie de curbe C care admit ca traiectorii ortogonale a familiei de cercuri avtnd centrele pe d; fiecare
curbă a familiei C se roteşte în jurul lui d cu un unghi care variază după o lege determinată de
la o curbă la alta. Locul poziţiilor acestor curbe e o suprafaţă Joachimstahl. Obs. Pe S, liniile de
curbură ale unei familii stnt curbe sferice, situate pe sfere cu centrele pe axa d a fasciculului
de plane care conţin liniile de curbură ale celeilalte familii; reciproca e adevărată. Apl. a) Fie ii (ex,
~' y) la 1t, deci la S; atunci S : x = ex, y + f' (v) = ~' z - [f(v) - vf'(v)] = y. tn lungul secţiunii
C1 a lui S cu 1t1 : x = Xo, avem ex= Xo; deci C1 sint linii de curbură (teorema Joachimstahl). ln
lungul curbei C2 : v = v0 , normalele lui 7t trec prin punctul fix P 0 [O,~ f' (v0), f (v0) - v0f' (v0)];
deci C2 (de pe sfera de centru P 0 şi raza r = 1) stnt linii de curbură. Deoarece ex+ uy = O,
~ + vy = O, rezultă că C2 slnt cercuri din 1t2 : y + v0 z + (1 + vl) f' (v0 ) - u0 f (u0 ) = O li Ox. Dacă
d (fixă) e 1t2 , atunci d 11 Ox; cu O (O, b, c) = d n Oyz, avem b + ev + (1 + v2 ) f' (v) - vf (v) =0, adică
f (u) = a V1 + v2 - bv + c. Obs. P 0 descrie cercul (U - b)2 + (z - c)2 = a 2 , x = O; S e torul
{xi+ (U - b)2 + (: - c)2 + a 2 - 1)2 = 4a2 [(u - b)2 + (z - c)2 ]. b) S e dată de 1t = O, 1t1 = 2x -
- 2uz - f' (u) = O, 1t2 = 2y - 2vz - g'(v) = O. Fie, ln Pe S, normalele ii (ex, ~. y) la S (deci la 1t) şi
ii, la 1tc (i = 1, 2). Deoarece ii· ii1 = u/V1 + u2 , tn lungul lui C1 : u = Uo, 1t1 taie pe S după un
unghi constant 8 = arc ctg llo ; deci curbele plane C1 stnt linii de curbură. Planele 1t1 trec prin o
dreaptă fixă, dacă x - u (z + f' (u)/2u) = O e un fascicul; :deci f' (u) = 2a1u, adică f (u) = a 1u2 +
+ b1u + c1 • Deoarece ii· fi 2 = v/Vt + v2 , curbele plane C2 : v = v0 stnt linii de curbură, 1t2 trectnd prin
o dreaptă fixă dacă g (v) = a 2 v2 + b2v + c2 • Ecuaţia liniilor asimptotice: dx dcx + dy d~ + dz dy =
= O, adică
du1 /U + clv2 /V = (a 2 - a 1) u2 + a 2 + c1 + cis, V= (a1 - a 2) v2 + a 1 + c1 + c2•
= O cu U
160 Se dă suprafaţa 8: a; = u (3v 2 - u 2 - 1/3), y = v (3u 2 - i, 2 - 1/3),
z = 2uv. Să se arate: a) liniile asimptotice ale lui S sînt ortogonale; b) liniile
de curbură ale lui 8 sînt curbe plane.
161 Se numeşte suprafaţă Enneper înfăşurătoarea, planelor mediatoare
ale segmentelor ce unesc punctele a 2 parabole situate în plane perpendicu-
lare şi ale căror vîrfuri sînt în focarul celeilalte. Să se arate: a) această supra-
fa,ţă e minimală; b) liniile de curbură sînt curbe plane şi să se găsească înfă
şurătoarea planelor lor ; c) liniile asimptotice sînt elice, fiind bisectoarele
liniilor de curbură. De asemenea, să, se determine: d) razele principale de
curbură într-un punct al suprafeţei; e) curba de întoarcere a, suprafeţei des-
făşurabile circumscrisă suprafeţei în lungul unei linii coordonate.
R. Lutnd F 1 = V2 = (O, O, a) şi F 2 = V1 = (O, O, -a), fie parabolele p1 : x2 = Sa (z + a),
11 = O şi Ps: y 2 =- 8a(z - a), x =O; cu P 1 (4au,0,2au1 - a) EPJ. şi P 2 (0, 4av, -2au2 + a) e p 2 ,
obţinem că suprafaţa Enneper are ecuaţiile (fig. 58)
(91) S: x = a (3u + 3uv2 - u3), y = 11. (3v + 3u2r, - u2), z = 3a (u2 - v2).
423
= v = O} şi planul tangent 1n O la S c Oxy. a) E = G = 9a2 (1 + u2 + v2)2
Obs. S trece prin O (u
F =O; deci S e raportată la o reţea izotermă. D = - D" = 6a, D' = O; deci K = - 4/9a2 (1
+
+ u2 v'}', H = O. b) u = C1, v = C2 şi stnt cubice plane (căci 1/-: =O); se găsesc respectiv
+
în planele :t + C1z - aC1 (3 + 2Cî) = O, y - C2z - aC2 (3 + 2Ci) = O, ale căror 1nfăşurătoare
slnt cilindrii 27 ax2 = 2 (z - 3a)3 şi 27ay2 + 2 (z + 3a) 3 = O. c) u + v =const.; cos 8 = 1/V2; ra-
portul dintre curbură şi torsiune fiind constant, curbele slnt elice. Obs. Ci) Liniile asimptotice slnt loxo-
drome ale lui S faţă de liniile coordonate. Dacă a = 1, atunci 8 = 45°; loxodromele care fac 30° cu
u = const. slnt v/î/3 ± u = const. c2) Nottnd u + v = 2cx, u - v = 2~, găsim că liniile asimptotice
Fig. 58
slnt cubice. d} R 1 , 2 = ± 3a (1 + u2 + v2) 2 /2. e) 7tt = 1t (plan mediator lui P 1P 2). Dacă u = const.
curba de lntoarcere: :t = a [(u' + 6u2 - 3)/2u + 3 (u2 - 1) v2/u - 3v.,,/2u], y = -4av3 , : = - 3a/(2v2 +
+ 1), v = const. :t = -4au3 , y = a [(v4 + 6v 2 - 3)/2v + 3 (112 - 1) u2/v] - 3u4/2v, : = 3a (2u2 + 1),
162 Se numeşte suprafaţă Monge suprafaţa născu.tă de o curbă plană
al cărei plan se rostogoleşte pe o suprafaţă desfăşurabilă dată. Să se afle
liniile de curbură ale' unei suprafeţe l\fonge.
163 Presupunînd că suprafaţa S e raportată la liniile de curbură, se
cere: a) Să se arate că liniile de curbură care sînt curbe parametrice se con-
servă, printr-o transformare de forma
(92) u = u(u), v = v(v).

b) · Să se scrie ecuaţiile fundamentale ale lui S. c) Să se calculeze a treia formă
fundamentală a suprafeţei S.
164 Să se demonstreze teorema lui Joachimstahl: dacă 2 suprafeţe se

intersectează, după o curbă O, care e linie de curbură pentru amîndouă, unghiul
celor 2 suprafeţe de-a lungul lui Oe constant. .Apl. Să se găsească suprafeţele
ale C!ăror linii de curbură, din una sau din ambele familii, sînt cercuri.
424
/',.
R. Fie s,: r = ri(u, v) şi 6 = (ih, n2) ln Pe C; deci cos 8 = n1 • iis. Diferenţiind de-a lungul
lui C, avem -sin 6 dO = -(t •ii2 + ii1 • l)f Pn = O, dacă ţinem seama de formulele lui O. Rodri-
ds
gues: dfz,/ds = - t/pn, unde s e arcul lui C iar l = drifds e versorul tangentei (tn P) la C. Apl.
Pentru ca o curbă plană sau sferică să fie linie de curbură pentru S, c necesar şi suficient ca S
să taie planul sau sfera sub un unghi constant. ln primul caz, normalele lui S ln punctele cer-
cului C se taie într-un punct I de pe perpendiculara în centrul nal lui C pe planul ~ al lui C,
generlnd un con de rotaţie. Rezultă că sfera cu centrul în I şi trectnd prin Ce tangentă lui S de-a
lungul lui C; adică: Se înfăşurătoarea unei sfere depinzind de un parametru şi reciproc. ln al doilea
caz, se obţin 2 familii cu un parametru de conuri de rotaţie (generatoarele fiind normale la S),
ale căror virfuri descriu 2 curbe c,(i = 1, 2). Se ştie (din geometria elementară) că c, aparţin la 2
conice homofocale. După cum conicele sint o _elipsă şi o hiperbolă sau ambele stnt parabole, supra-
faţa e algebrică de grad 4 sau 3, numindu-se ciclidele lui Dupin; tn particular, clnd slnt un cerc
şi o dreaptă normală pe planul cercului tn centrul acestuia, găsim torul. Axele conurilor unei familii
slnt tangente unei curbe situate pe conurile celeilalte familii; aceste 2 curbe constituie locul centrelor
principale de curbură ale ciclidei lui Dupin. Obs. S e înfăşurătoarea unei familii de sfere care sînt
tangete la 3 sfere date. O astfel de suprafaţă e transformata prin inversiune a unui tor.
165 Să se determine suprafeţele ale .căror linii asimptotice şi linii de
curbură coincid. ·
R. Fie S raportată la liniile de curbură, deci F Ecuaţia liniilor asimptotice : Ddu2 +
= D' = O.
+ D"dv2 = O admite soluţiile u = C1 şi v = C1 numai dacă D = D" = O; deci S e un plan.
Obs. Dacă S e raportată la liniile asimptotice, deci D = D" = O, din ecuaţia liniilor de curbură :
D' (Edu2 - Gdv 2) = O obţinem D' = O (S e plan) sau Edu2 - Gdv2 = O care n-admite soluţiile u =
= C1 şi v = C2 (dacă E = G = O, liniile asimptotice u:::;: C1 şi v = C1 slnt liniile izotrope).
166 Se numeşte supmfaţă izotermă o suprafaţă ale cărei linii de curbură
formează o reţea izotermă. Să se arate: a) în ce se transformă o astfel de
suprafaţă printr-o inversiune ; b) ecuaţia reţelei liniilor de curbură pe o ase-
menea suprafaţă are invarianţii egali. Apt a) Suprafeţele de rotaţie sînt
suprafeţe izoterme. b) Fie suprafaţa izotermă 8: r
= r(u, !) c~e satisface
ecuaţia r"" = (ln !!1)" fu + (ln J!!)u r"; atunci suprafaţa L: R = R(u, v) care
satisface ecuaţia Ru = ru/m 2, R~ = -r"/m 2 cum= m(u, v) e de asemenea
izotermă.
R. a) Într-o suprafaţă izotermă. b) Cum F = D' = O, ecuaţia (69J devine ru = (lnE) ru + 11 11
+ (ln G)ur", reprezentlnd ecuafia refelei gaussienc constituită din liniile de curbură. Dacă E = G,
condiţia (821V) e îndeplinită. Reciproc, această condiţie cerc (1n ~ ) = O, adică E/G = U(u)V(v);
G UII
prin (92) putem face E = G. Obs. Cele 5 coordonate pentasfcrice ale unui punct al unei suprafeţe
izoterme, considerate ca funcţii de parametrii p1 , p2 ai liniilor de curbură, stnt soluţii ale unei ecuaţii
Laplace cu invarianţi egali; reciproca c adevărată, dacă cele 5 soluţii particulare x 1 ale unei astfel de
5 .
ecuaţii satisfac relaţia ~ x, = O. Exemplu.: ciclidcle i:oterme x,= V(a, - «) (a, - p1 ) (a, - pJ/f(«,),
i=l
unde oe e o const. iar f(u) = (u - a1) (u - a 2) ••• (u - a 5). Apl. a) Fie S de ecuaţii (6) sau (6');
u = C1 şi v = C2 slnt linii de curbură şi se conservă prin (60 b), prin care metrica (60 a) ~e reduce
la forma izotermă. b) Relaţiile ce definl'sc' pc :E sint compatibile; căci R"" - = ( 1) -ln ~ " Ru +
+ (1n :t
R".
167 într-un punct (ordinar) P al unei suprafeţe B, două tangente se
numesc conjugate dacă dreapta de intersecţie a planelor tangente înP şi într-un
punct (apropiat) P' de pe o tangentă coincide cu cealaltă tangentă, cînd P'
tinde către P. Să se arate: a) Condiţia de conjugare a două direcţii tangente
dr şi ar (în P la 8) e
(93) ar· dn = O, adică D dit 8u + D'( du 8v + 8u dv) + D" dv av = O.
425
b) Generatoarele suprafeţei desfăşurabile 1: circumscrise lui S de-a lungul
unei curbe O sînt conjugate cu tangentele lui O. c) în orice punct P la S,
există 2 tangente autoconjugate şi 2 tangente conjugate (reale) ortogonale.
d) În orice P la S, suma razelor de curbură pentru o pereche arbitrară de
direcţii conjugate e aceeaşi . .A.pl. Să se determine, în P(a, a, a) e (31'), direc-
ţia conjugată lui t1(1, -2, 1).
Fig. 59
R. a) Fie S de ecuaţie (13) şir'= OP'= r + Mi\ ii'= ii+ ).(dii+ t) cu s➔O clnd Â➔O
(fig. 59) ; deci 1tt (ln P la S) : ( R - r) • ii = Oşi 1t: (tn P' la S) : ( R - r') · ii' = O. Atunci b,. = 1tt n 1t: :
Ttt = o, +cTt: - Ttt.) = o ctnd Â➔O, adică b..: (R - r)• ii= o, (R - r),dii =o; lnsă b.. I I 8r dacă
avem condiţia (93). Obs. Pentru (32) :
(93') r dx 8x + s(dx 8y + 8x dy) + t dy 8y = O.

b) Clnd P descrie pe C,
-
n,
înfăşoară pe I:. Generatoarea g a lui I: e dreapta caracteristică a lui
- dii
1tt; deci g: (R - r)•ii = O, (R - r)• - = O şi trece prin P, adică g c tangentă ln P la s. c)
ds
Condiţia (93) are un caracter involutiv, adică tangentele în P la S (tn 7tt ln P la S) formează un
fascicul, tangentele corespondente 1n involuţie fiind conjugate. Tangentele unite (duble) tn involuţia
(93) sint date de dv/du= 8v/8u, Incit tangentele autoconjugate stnt tangentele asimptotice. Tangentele
ortogonale în involuţia (93) stnt tangentele principale: se obţin eliminind pe 8u, 8v din condiţia de
ortogonalitate şi condiţia (93). d) Cu D = D" = O, condiţia (93) devine du 8v + 8u dv= O,
Incit_ Pn + p~ = 2F/D' e independentă de_ dv/du. Api. Trt: x + y + z - 3a = O şi ii(1JVa, 1/Y~ 1/V3)
iar 11 • ii = O. Fie P (u = v = a) e S iar 11 (du = 1, dv= - 2). Co~diţia (93) devine ~v 2 du 8u +
+ uv(du 8v + 8u dv)+ .2u2 dv 811 =O; deci i2(8u = 1, 8v = O). Din 12 • n = O, deducem 12(1, O, -1).
168 Două familii de curbe, de pe o suprafaţă S, formează o reţea conju-

gată (sin. : sistem conjugat) dacă prin fiecare punct P al lui 8 trece o singură
curbă din fiecare familie astfel că tangentele (în P) la cele 2 curbe sînt
conjugate. Se ce1·e: a) Să se arate că 2 familii de curbe formează o reţea con-
jugată pe S dacă tangentele la curbele dintr-o familie, de-a lungul oricăreia,
426
dintre curbele celeilalte familii, descriu o suprafaţă desfăşurabilă L. b) Dîn-
du-se o familie de curbe pe S, să se afle familia de curbe astfel ca cele 2 fa-
milii să formeze o reţea conjugată pe S. c) Să, se determine o condiţie necesară
şi suficientă pentru ca reţeaua de curbe coordonate să, fie conjugată. .ApZ.
a,) Să se găsească familia de curbe conjugate curbelor obţinute prin secţiu
nea paraboloidului (23) cu planele (1) + 'JJ = 0 1 • b) Să se ra,porteze S: m =
= v (2u + v), '!I = 3ii + v, z = v/u (u + v) la, curbele u = const. şi la curbele
conjugate acestora. c) Să se afle liniile conjugate liniilor lui S: z = a 2/m 2 -
- b2/y 2 care se proiectează ue Oa;y după hiperbolele a/a; + b/y = O.
R. a) Căci tangentele la curbele unei familii slnt caracteristicele planelor tangente lui S de-a
lungul uneia din curbele celeilalte familii, descriind pe :E. b) Fie familia cJ>(a, v) = C1 , deci 'tl>u du+
+ (l>" dv = O; atunci (93) devine (Dcf> 11 - D''tl>u) 8u + (D''tl>" - D"'tl>u) 8v = O, adică familia 'l"(u,v) =
= C2• c) u = const. şi v = const. stnt conjugate dacă, şi numai dacă, avem D' = O. Cum D' =
= (i,ii"i"")!Vfi, rezultă: pentru ca S să fle raportată la o reţea co.,jugată, e necesar şi suficient ca
r(u, v) să satisfacă o ecuafie La place
(94)
A.pi. a) Cu u = x, y = v, avem i1 : du+ dv= O. Din (93), deducem l2 : 8u/A. - 8v/B =O; deci
z/A. - y/B = C2 • b)Ecuaţia(93): au+ 8v = O; prin U = u, V= u + v, obţinem S: x = - U 3 +
+ V2, y = 2U - V, z = 1/U - 1/V. c) Familia dată e autoconjugată.
169 Fiind dată o suprafaţă S, să se determine condiţia ca: a) liniile
ortogonale curbelor coordonate să fie conjugate ; b) liniile conjugate curbelor
coordona·~o să fie ortogonale.
t 70 Să se demonstreze că o condiţie necesară şi suficientă ca, o suprafaţă
S să fie suprafaţă minima, e ca liniile izotrope să fie conjugate.
· R. S e raportată la o reţea izotermă: E = G, F = O iar H = (D + D")/2E. Liniile izotrope
(pe S): du2 + dv 2 = O slnt conjugate dacii D + D" = O, adică H = O. Reciproc, dacă H == O
dv 8v dv 3v
(D + D" = O), dv/du, 8v/8u sint conjugate clnd 1 - - - = O, - + - = 0 sau tncă du2 +
du 3u du 8u
+ dv2 = O (direcţiile sînt izotrope).
171 Să se găsea.scă condiţia ca, pe suprafaţa S: (1) = .Auav«, 'Y = Bu.,,'I)~,

z = OucvY curbele coordonate să constituie o reţea conjugată de curbe Ţiţeica,.
172 Se numeşte suprafaţă de translaţie o suprafaţă S cu proprietatea, că,
raportată fiind la o reţea conjugată, liniile coord0l.1aite dintr-o familie se
obţin prin translaţii dintr-o curbă a acelei familii. Se cere : a) Să se afle ecuaţia
unei astfel de suprafeţe. b) Fiind dată
(95) S: z = f((I)) + g(y),
să se determine funcţiile f(x) şi g(y) astfel încît: b 1 ) suprafa.ţa să fie minimă
şi să se găsească liniile ei asimptotice; b 2 ) razele de curbură principale să fie
legate de relaţia (R1 +
R 2 ) cos y =
c şi să se calculeze liniile ei de curbură
cînd (R1 - R 2 ) cos y tg ex tg ~ =
const., cu ex, ~' y unghiurile normalei la S
cu axele de coordonate.
R. a) De-a lungul curbei u = const. : (" '{G dv = O; deci (" Gu dv/2 Va= O, adică Gu = O.
) 11o )"o
· Analog, de-a lungul lui v = const.,
·
obţinem E" = Rezultă 1 I= I I~
O.
1
1 2
O,
2
1 2
O. Cum D' = O,
din (69) dedi;ccm că S e definită de
(95') r"" = O, adică r = ă(u) + b(v).

427
Fie C0 şi C două curbe v = const. (corespunzătoare valorilor v0 şi v); o curbă u = const. le taie ln
P0 (u, v0 ) şi P(u, v) astfel incit P0 P = r(u, v) - r(u, v0 ) = b(v) - b(v0 ) = const., adică C se obţine
printr--o translaţie din C0 • L.a fel pentru u = const. b 1) H = O : f" /(1 + f' 2) = - g"/(1 + g' 2) = k
1 1
(const.); deci f(x) = - - l n cos (kx + k1 ) + a, g(y) - l n cos (ky + /.:2) + b. Cu a+ b = k 3 /k
=
k k
şi X = kx + k1, Y = -ky + k 2 , Z = -kz + k3 , obţinem suprafa/a lui Sc/zerk
COS X COS X
(95") z = ln - - sau c= = --•
cos u cos y
Secţiunea cu Oyz e o curbă Sumner. Liniile asimptotice: tg(x/2 + ,r/4),tg(:I: y/2 + ,r/4) = const.
Obs. Ctnd k = O, Se un plan. bJ Deoarece Î'7(p, q, -1) pentru S de ecuaţie (32), condiţia impusă
devine (1 + f' 2)/f" + (1 + g' 8)/g' = ·c; ceea ce are loc numai dacă f" /(1 + f' 2) = a, ,t' /(1 + ,t2 ) = b
1 1
iar 1/a + 1/b = c. Deci S: z = - - ln cos(ax + A) - - In cos(by - B). Cum cosy =
a b
= 1/V 1 + pS + q2 , co tg ct = p/V1 + q2 , cotg ~ = q/J't + p"-, condiţia se scrie (1/a - 1/b)2 =
= (k:2 - 4/ab) sin2 (ax+ A)•sin9 (by + B) şi c identic verificată (ln x, y) dacă a= b, k = 2/a.
TranslaUnd originea şi scbimblnd sensul pe Oz, obţinem suprafaţa
(95"') az = In cos ax + ln cos ay.

Liniile de curbură: tg(ax/2 + ,r/4) = C tg(ay/2 ± rt/4).
173 Fiind dată o suprafaţă 8, se numeşte suprafaţă pamlelă cu 8 locul
geometric 8* descris de un punct P* al normalei în P la 8 astfel încît P P* =
= const., cînd P descrie pe 8. Se cere: a) Să se găsească ecuaţia vectorială
a lui 8* şi să se determine formele ei fundamentale. b) Să se arate că, dacă
normalele lui 8 sînt totodată normalele altei suprafeţe 8*, cele 2 suprafeţe
sînt paralele. c) Să se demonstreze că, dacă P descrie o linie de curbură
pe 8, corespondentul său P* descrie de asemenea o linie de curbură pe 8*.
d) Să se exprime curburile K*, H* ale lui 8* cu ajutorul curburilor K, H
ale lui 8.
R. a) Fie S de ecuaţie (13); dacă PP* = l(l - const.), atunci
(96) ;:• = r + rn.
Obs. Avem dr* = dr + l dii; de unde ii• dr* = O, adică : normalele lui S sini normale şi pentru s•.
Cu (89), rezultă ds* 2 = (1 - l 2K) ds2 - 21(1 - IH) cI>, tl>* = II( ds2 + (1 - 2lll) CI>. b) Fie S* :
r* = r + "-ii ; deci dr* = dr + A dii + ii d"- iar ii· dr* = d).. = O, adică A = const. c) 1n condiţia
impusă, normala in P Ia S generează o suprafaţă desfăşurabilă ; deci, normala ln P• la s• gene-
rtnd o suprafaţă desfăşurabilă, P• descrie o linie de curbură pe S*. 1n 2 puncte corespondente pe
2 linii de curbură corespondente, avem (v. formula lui O. Rodrigues) : dr + pdii = O, dr* + p*dii* =
=O; de unde p• = p - I. d). Cunoscind pc ds* 2 şi "•, obţinem K* = J(/(1 - 21H + 121(), H* =
=(H - IK)/(1 - 21H + l2K). Consecin/e. d1) Dacă S e desfăşurabilă, şi S* e desfăşurnbilă. (¼) Dacă
J{. = 1/12 , atunci H* = -1(21, iar dacă H 7 1/21, atunci 1(* = 1/1 2• d3 ) (H* 2JK* - 1)/K* =
= (H2fl( - 1)/K. d4) Ri - R; e invariant şi R 1 - R 2 = 4(112 /I( - 1) K. .
174 Se numeşte evoluta (sin.: desfăşu1·ata, sitprafaţa centrelor) unei
suprafeţe 8 suprafaţa înfăşurătoare a normalelor lui S. Să se arate: a)
Numind normalie suprafaţa generată de normalele lui 8 de-a lungul unei
curbe O a acesteia, toate normaliile corespunzătoare curbelor lui S tI·ecînd
printr-un punct P al lui 8 sînt tangente în centrele (principale) de curbură
n1 şi n2 ale lui 8, situate pe normala în P la 8 (teorema l'lti Mannlteim).
b) Planele tangente la evoluta l:: a lui 8, care sînt duse prin aceeaşi normală
(în P Ia 8), sînt rectangulare. c) Fiind dată o congruenţă de drepte pentru
care planele focale ale generatoarelor sînt perpendiculare, există o infinitate
de suprafeţe, paralele, ale căror normale sînt dreptele congruenţei date.
428
.Apl. a) Să se studieze cazul cînd una sau amîndouă din pînzele evolutei se
reduc la un punct sau la o curbă. b) Evoluta unui elicoid. c) Să se determine
suprafeţele pentru care liniile asimptotice se corespund cu cele de pe una
sau de pe amîndouă pînze ale evolutei sale.
R. a) Normalia corespunzătoare lui C conţine normala ii tn P la S. C'onform teoremei lui
Monge. normalia corespunzătoare liniei de curbură Ci (trecind prin P; i = 1, 2) c o suprafaţă des-
făşurabilă Si, avind muchia de lntoarcerc I' i;
însă S 1 n S2 = ii iar nnri = O, (fig. 60). Obs. n
a 1) Clnd P descrie pe S, (l., descrie plnza I:i:
(97) ri = r + Pi" (i = 1, 2);
evoluta ~ = I:1 U I:2 e suprafaţa centrelor lui S.
~) I:, e generată şi r
de 1, clnd c, descrie fami-
lia căreia-i aparţine ; deci : evoluta lui S e evoluta
oricărei suprafeţe paralele cu S. Atunci, S nu-
mindu-se evolventa (sin.: desfăşuranta) lui~, orice
suprafaţă paralelă cu S e o evolventă a lui I: ;
rezultă: o suprafa/ă dată are o 00 1 de evolvente.
aa) Normalele lui S constituie o congruentă de
normale, a cărei suprafaţă focală e evoluta I:
a lui S (descrisă de focarele Q(). Congruenţa
se numeşte congruentă Guichard dacă s, taie
pe ~, după liniile de curbură ; atunci acea
ptnză se numeşte suprafaţă Guichard. Se numesc
congruente pseudosferice congruenţele de-a lungul
cărora distanţa Intre focare, precum şi unghiul
planelor focale stnt constante; pentru astfel de
congruenţe e satisfăcută ecuaţia Liouville :
Y
ln EG)ui, = k l' EG (k-const.), avlnd soluţia ge-
nerală k VEG =2U'V'J(U + V)2 unde U = U(u)
şi V = V (v), iar suprafeţele focale slnt supra-
feţe pseudosferice. Congruenţa se numeşte congru-
entă W dacă liniile asimptotice pe cele 2 plnze
focale se corespund. Astfel congruenţa de normale
asociată unei suprafeţe W e o congruenţă W şi
reciproc; căci (v. probi. 207), din D 1 /D 2 = o~' Jo;'
şi D~ = D~ = O rezultă D (R1 , R 2)/D(u,
v) = O. b) Planul tangent 1t1 tn n, la~, conţine
normala ii (tn P la S) şi tangenta (principală)
l, (tn P la C1); deci 1t1 ..l...1t2• Obs. 'lti slnt planele
focale ale normalei n, fiind tangente lui s, ln
lungul lui ii. b 2) s, e circumscrisă lui ~ ln lun-
gul c·urbci r; (prin 0 1) de pe ~J (j -::f:: i); deci:
tangentele tn O, la r, şir; sint conjugate. c)
Fie (II, 88); notăm u = ex şi v = (3. Desfăşu-
rabilele congruenţei sint date de ecuaţia (II, Fig. 60
88"), tăind suprafaţa directoare.~ : r = r(u, v)
după 2 familii de curbe C şi C' (prin ipoteză, reale distincte şi ortogonale); luindu-le drept curbe
coordonate pe ~ :
(98) (ru au a)= O, (ri, iiv a)= O.
Fie planele focale 'lti ale congruenţei n (prin n la Z); (98) exprimă că iiu e 1t1 şi iiv e 1t2 • Cum a2 = 1
- ..1..-a Şl• -a 17..L-)
( au c-., . . _- ) ( ., . . _ ) = -1t
a : 8 = au, a = 1t , it'z
11 1
•
Şl
2
(98')
ln condiţia (98'), putem determina o funcţie t(u, v) astfel tnctt
(98") a,dR = o,
429
adică generatoarea n (prin Q la I:) să fie normala fn P la S. Căci, din (II, :as) 1 avem ă·(dr +
+ădt+ tdă) = ă•dr+ dt=O, adicăt=- ~ă•dr+ C; căci ă•dr= ă•ru du+ a.r" dveo diferen-
ţială totală exactă. Deci suprafeţele
(98'") s : R = r + <- ~ a•dr + CHi,
ortogonale (II, 88), stnt evolventcle suprafeţei focale a congruenţei date. Obs. Condiţia
congruenţei
necesară şi suficientă ca congruenţa (II, 88) să fie o congruenţă de normale e civ• ru = ău •rv; căci pu-
tem găsi un punct P(t) e (II, 88) asUel ca să avem (98"'). Se arată că avem chiar (98'). Apl. a)
Pentru o sferă, ambele plnze ale evolutei se reduc la centrul sferei. Dacă I:1 e o curbă, atunci una
din cele 2 familii de linii de curbură e formată din cercuri ; deci S e înfăşurătoarea unei familii de
sfere cu un parametru ale căror centre descriu pe ~ 1 (v. probi. 164). Căci, fie I: 1 : r = r1(u) cu
riu = 1; acei/"..S: r = r1 + tii cu ii in P la S. Din 'fu•. ii= rv•ii = O, obţinem lu= cos 6, iv= O,
unde 6 = (ii, r1u)- Condiţia de compatibilitate (cos 6)v = O exprimă că ii (care trece printr-un
punct al lui ~ 1) descrie un con de rotaţie ; deci o familie de linii de curbură pe S e formată din
cercuri. Obs. Pentru o suprafaţă de rotaţie S, ~ 1 se reduce la axa de rotaţie, iar I:2 e o suprafaţă
de rotaţie a cărei meridiană e evoluta meridianei lui S. Dacă~, slnt curbe, S e clclida lui Dupin.
b) I:, sint 2 elicoizi cu aceeaşi axă şi acelaşi parametru ca şi cel dat. c) Fie, pentru S, F = D' = o.
Condiţia D/D1 = D"/D~' se transformă în R 1 R 2 = f(u). ln al doilea caz, S e cu curbură totală
constantă.
175 Se numeşte suprafaţă L suprafaţa ale cărei centre principale de

curbură sînt situate pe 2 cuadrice confocale (Liouville). Dacă aceste cuadrice
aparţin familiei
(99) $
2
/(a -•)..) +[g 2/(b - )..) +~z /(c -
2
A) - 1 = Oj
iar· p0 ;· Pu p2(p 2 < c< p1 < b< p0 < a) sînt coordonatele eliptice corespunză
toare fa.miliei, ce reprezintă - în aceste coordonate - ecuaţia
(99') O = ~jV<P, - «) (p,- ~)/f (p,) I] p„ f(u) = 4(a - u) (b ---'- u) (oJ- u),
ex, (l-constant.
11. FORMA SUPRAFEŢEI ÎN VECINĂTATEA UNUI PUNCT ORDINAR
176 Să se găsească, într-o vecinătate a originii, forma suprafeţei 8:

a) (1) 3 - 2$ 2 O; b) z = a(l) sin 'U; c) x4 + 3x 2y
- y2 - z = + 2y + z = 9;
2
d) z=ln cos x ; e) x4 - 6x2g + 25y 2 - 16x2 · - z = O.

cos y
R. ln vecinătatea originii, ecuaţia lui S se scrie
1
(100) z= -2 (x2/R1 + y 2/RJ + (3),
S fiind aproximată de paraboloidul de curbură:_de ecuaţie
(101)
430
1
i.) z = -(-4x2 -2y2 )+(3); deci R 1 =-1/4, R 2 =-1/2iar K=8>0, lnclt Oeunpuncteliptic
2
1
(fig. 61). b) z = a:c(y - y 3 /3+ ... ) = - (aX2 - aY2) + (3) şi J{ = -a, R = O, incit O c un punct
2
hiperbolic (fig. 62). c) R 1 = O, R 2 = -1/4, deci K = O, O fiind un punct parabolic (fig. 63). d)
:z; = ln [1 - (x2/2 ! - x'/4 ! + ... )1 - ln [1 - (y2 /2 I - y 1 /4 ! + ... )} = -(x2/2 I - :x:4/41 + ... ) +
Fig. 61
Fig 62
+ (y2 /2 ! - y4 /4 ! + ... ) ; deci R 1 = -R2 = -1, adică R = O, K = -1, O fiind punct hiperbolic
(fig. 6-i). e) R 1 = -1/32, R 2 = 1/50; deci O e un punct hiperbolic (fig. 65).
177 Raportînd suprafaţa 8 de ecuaţia (32) la liniile asimptotice care

trec prin punctul său hiperbolic P, într-o vecinătate a lui P, 8 are ecuaţia
(100') z = xy/R1 + (3) iar HP= O, Kp = -1/Rt.
431
R. Raportind pe S la P şi planul tangent in P la S, atunci
1
(100") :=
2 (r0 x2 + 2s0 xy + t0 y2) + (3) iar K 0 = r0 t0 - st H 0 = (r0 + 10)/2.
Liniile asimptotice: r 0dx2 + 2s0 dx dy + t0 dy2 = O coincid cu Ox şi Oy dacă r 0 = 10 = O (reper oblic).
însă H 0 = O şi 1{0 = -s~; deci R 1 = -R2 = 1/s0 • Obs. Liniile de curbură: dx2 - dy 2 = O slnt bisec-
toarele liniilor asimptotice.
Fig. 63
178 Raportînd suprafaţa 8 de

ecuaţie (32) la liniile de curbură
care trec prin (punctul ordinar P
al:Jui 8, suprafaţa 8 are ecuaţia
(100"')
z = _12 (~+Je) +~(_:_)

R1 _!!.
w+
R2 6..: 1 :i:
+ 3 (~) 2
a; y+3 (~) xy2+
R1 v R9 :i:
+~
6
(~)
R2 v
ya +(4),
coeficienţii fiind calculaţi în P.

R. Pentru S de ecuaţie (100"), liniile de
curbură: fo)dx dy - s0 dy2 = O fac
s0 dx2(r0 -
cu Ox unghiul 8 cu tg 20 = 2s0 /(r0 - 10); deci,
printr-o rotaţie de unghi O(in Oxy), ecuaţia lor
devine dx dy = O (Ox şi Oy). Obs. Liniile
asimptotice: r 0 dx2 + t0 dy2 = O fac cu direc-
Fig. 64 ţiile principale unghiul CA> cu tg2CA> = -R2/R1 •
432
1
.ţnsă (3) =6 (ax3 + 3bx3y + 3cxy2 + dy2 ) + (4); cum r = r 0 +ax+ by + ... , s = bx +cu+ .. ·~
l = l0 +ex+ dy + ... , rx =a+ ... , r 11 = Sz = b + ... , s11 =ix= c + ... , t11 =d+ ... iar r0 =
.;_1/R1 , s0 = O, 10 = 1/R2, deducem a= (-2._)

R1 ~
t b = (__:_) , c =
R1 11
(-2._)
R2 ~
,d = (-2._')
R2
• t1
Fig. 65
179 Fie punctul (ordinar) Pal unei suprafeţe S; luînd pe tangenta, în

P Ia, S un punct M astfel încît P M =VI Rn I, unde Rn e raza de curbură
a, secţiunii normale On în P prin tangenta, considerată, se cere: a,) Să se
găsească indicatoarea lui Dupin (în P la, S), adică locul descris de M cînd
tangenta, variază. b) Să se afle condiţia ca 2 diametri ai indicatoarei să fie
conjugaţi. .A.pl. Să se indice genul indicatoarei Dupin în diferite puncte ale
lui S: a;= u + v, '!J = u - v, z = 1/u + 1/v + 2uv.
R. a) Fie i1 = ru!VE, i 2 = rvffG şi i = dr/ds = <VE du/ds)i1 + (fG dv/ds)i2 ; tn general.,.
ici2 ::fi O {fig. 66). Nottnd ~= VE IRnl du ,'1)= VG IRnl ~, atunci PM= VIRnl i=~i1 +'1)i2 •
ds ds
du dv
Locul descris de M se obţine elimintnd pe - , - din ~, '1l şi 1/Rn; deducem că indicatoarea
ds ds
lui Dupin e conica
(102) D;2/E + 2D'~'1)IV'EG + D"-r,2 /G = e: (e: = sign Rn = ±1).
28 c. - ~339 433
Conica e de gen eliptic, hiperbolic sau parabolic, după cum DD" - D'2 ~ O. Ctnd liniile coordonate sint
linii de curbură (F = D' = O), obţinem
(102'} f,2/R 1 + -ri2JR2 = &: (1/R 1 = D/E, 1/R2 = D"/G).
b) Două direcţii m, m' stnt conjugate tn raport cu conica (102), dacă D/E + D'(m + m')JEG +
_ dv - 80
+ D"mm'/G = O. Fie direcţiile m = 7)/t, = f GJE - - şi m' = 7) /E,' = J'GJE ; atunci obţi-
1
-
du • 8u
V
p
u
p
Fig. 66 Fig. 67
nem condiţia (93). Obs. 1n P la S, direcţiile principale slnt axele conicei (102), iar direcţiile asimp-
totice slnt asimptotele conicei. Api • .,6 2(DD" - D'2) = 16 (1 - rrv3 )/u3 v3 ; deci genul conicei Dupin
e semnul lui uv(uv - 1). Pentru discuţie, fie tn planul !luv (fig, 67), dreptele u = O, v = O şi hiper-
bola uv = 1; deci P e punct eliptic, hiperbolic sau parabolic clnd se găseşte tn partea haşurată,
în cea nehaşurată sau pe hiperbolă (dreptele nu aparţin domeniului de existenţă).
180 Printr-un punct (ordinar) P al unei suprafeţe B se duc n drepte
tangente care fac intre ele unghiuri egale cu 1t/n. Curbura medie (în P la B)
e medie armonică a curburilor normale care corespund curbelor direcţiei.
R. Nottnd cu a, b razele de curbură principale (tn P la S) şi folosind formula lui Euler,
obţinem 1/p1 = cos2 8/a + sin28/b = (1/a + 1/b)/2 + 2(1/a-1/b) cos28, 1/ p2 =(1/a + 1/b)/2 + 2(1/a -
-1/b) cos2(8 + rr/n), ... , 1/pn = (1/a + 1/b)/2 + 2(1/a - 1/b} cos2(8 + 2 (n - 1)rr/n). însă cosa:+
+cos(a:+2rr/n)+ ... + cos(a: + 2(n - l}n/n) =0 (proiecţia pe un diametru a sumei vectorilor ce unesc
fl
centrul cu vîrfurile unui poligon regulat); deci ~ 1/p, = n(l/a + 1/b)/2= nHp, Obs. Pentru 2 secţiuni
, ... 1
normale perpendiculare (8 şi 8+ rr/2) : 1/p1 + 1 / p2 = 1 /a + 1/b = 2Hp; atunci 1 / p2 = sin2 8/a + cos28/b.
12. ALTE PROPRIETĂŢI INTRINSECE ALE UNEI SUPRAFEŢE
181 Să se arate că curbura geodezică (a unei curbe O de pe o supra-

faţă S într-un punct Pe O) aparţine geometriei intrinsece a lui S.
R. Fie C: u = u(s), v = v(s). Se ţine seama că dr/ds = ruu' + rf) v', d2rfdsa = ruu u' 2 +
ri,
+ 2iuv u'v' + 11 v' 2 + ru u" + rv v" (u' = du/ds, u" = d2u/ds2, ••• ) şi de distributivitatea produ-
sului mixt faţă de adunare, în formula
± ( -dr -d r ii )
2
(103) 1/pg = (ii-versorul normală în P la S).
ds ds2
434
'av+ 'n.!I~J_/l_ '--(an-
· an)'v l 'f ,.,.--
odl. (,,,tol).
- - -,- ' ,, ,, ' ;:!-J~
l, ţ:.ll\ n-et
,a.!l + ,11S:
,'?5
•A
l: n~'f ~~ (,~:
~•,r ,p,n + & : \-
_ ,,a,n \\~: H \i\-·A\ i; H&: \i\

&;
.,..u\\l\o •1'l'W " ,nod• hn \
•l' t•ll°',n.l'l.':> l"l on-t"loq,DI' t>lll""t> Xl t
182 Suprafaţa Sfiind raportată la o reţea ortogonală, să se determine
curburile geodezice ale curbelor coordonate.
183 Fiind dat un punct P al unei curbe O de pe o suprafaţ.ă 8, să se
demonstreze că curbura geodezică în P a lui O e egală cu curbura în
Pa proiecţiei O' a lui O pe planul tangent în P la 8.
R. C şi C' sînt tn contact în P, tangenta comună fiind intersecţia lui rr1 (in P la S) cu rr0
(în P la C) (fig. 68). Pe cilindrul pro~ectant, C' e secţiunea normală asociată lui C in P; deci.
Â Â
cu tp = (v, v'), avem 1/R' = coscp/R. Fie 6 = (v, ii), adică «p = rr/2 - 6; atunci 1/R'=sin 6/R=pg.
Centrul de curbură !l' al lui C' tn P e centrul de curbură geode:ică al lui C.
184 Să se arate că generatoarele paraboloidului hiperbolic 8: z = xy
sînt linii geodezice, folosind ecuaţia diferenţială a acestor curbe.
R. De-a lungul unei geodezice: 1/pr, = O; ecuaţia diferenţială a geodezicelor:
(104) u' v" - u"v' + I Iu'a + ( ! I- I I) rz'2v' - ( l 1-12 I) u'v'2 -

121 2 122 111 2 112 22
- I 212I
I v'3 = O.
Deci (1 + u2 + v3) (u'v" - u"v') + 2(uu' - vv') u'v' = O cu soluţiile u = C1 , v = C2•

185 Liniile geodezice ale unei suprafeţe cilindrice 8 sînt elice.
1
R. Fie S: x = f(u), y = g(u), : = v. Avem 1
1 1
I = (f' f" + g'g") / (('2 + g'2), restul sim•
bolurilor fiind nule. Lutnd geodezica v = v(u), ecuaţia (104) dă v = C1 ~ Vf' 2 + g'2 du + C2• De-a
lungul curbei de bază v = O, avem ds = Vf' 2 + g' 2 du ; deci v = C1s(u) + C2, s fiind lungimea arcului
pe curba v = O. Geodezicele : x = f(u), y = g(u), z = C1s(u) + C2 slnt elice, căci cos 6 =
:r. k/ I~ I = C1 / V1 + c} Obs. a) Putem considera că u e arcul pe v = O (f'2 + g'S = 1) ; ecuaţia
diferenţială a geodezicelor: v" = O, adică v = C1u + C2 • b) Plectnd de la ecuaţia diferenţială a
geodezicelor
(104') (dr d2;: N> = o,
obţinem ((' 2 + g' ) 2
( du d 2v 2
- d u dv) - (('(' · + g' g") du2 dv = O, ~dicâ d ( ~ ) - _:_d { ln(f' 2 +
du 2
dv
+ g'2)] - du =O, ... Ctnd (' 2 + g' 2 = 1, atunci f'f" + g'g" = o. c) Cu f = u şi geodezica v = v(u),
ecuaţia diferenţială a geodezicelor: v"/v' = g'g"/(1 + g' 2); v' = ciY1 +g' 2 = C1 ~ , adică v =
du
= C1s + C2, s - arcul = g(x), z = O.
curbei y
186 Fiind dat un con S cu vîrful O, se cere: a) Să se găsească geode-
zicele lui. b) Să se arate că, pentru ca o curbă O de pe 8 să fie geodezică,
e necesar şi suficient ca unghiul tJ, pe care-l formează in punctul ei curent
P cu generatoarea lui S ce trece prin P să, satisfacă, relaţia 1
{105) Zsin tJ, = const~, Z = OP.
c) Să se arate că geodezicele lui 8 au ecuaţi intrinsecă
(105') p/-r = as +b (a, b - constante).

R. a) Fie S : r= u a(v) cu a2 = 1. Ecuaţia geodezicelor e
.
(105") ă 2u2v" + 2ci.2ur,'
" .. 2 2
+ a. au . (. da dv )
v' + (ă ) u v' = o a = - v' = - , . . . .
2 2
dv'
3
du
3
436
Cu V'= lăiv'; ecuaţia (105") se scrie uV" + 2V' + u2 V' 3 = O sau (1/u4 V' 2)' + (1ju2)' =O;
deci V' = C1/u Vu 2 - Cî, adică
(105"') ~I~ Idu= arctg (Vu2 -Cftc1 ) + C2 sau u cos () I ci1dv-C2) = C1•
b) ln coordonate polare: l = u, 6= ~ I <i I dv, geodezica (105"') c dreapta
(105 1 V) cos (0 - C2) = C1 (m = -ctgC2, n = C1 /sinC2 şi '1l = m~ + n).
a
Fig. 69
Deoarece (fig. 69), prin desfăşurarea conului S pe un plan, generatoarele lui S se aplică pe un
fascicul de raze cu centrul O, iar geodezica C pe dreapta d, avem m = -tg tj,0 , n = 10 tgll,0 ,
adică C1 = l0sincl,0 , C2 = n/2 - ~o; de altfel, din triunghiul OP0 P, avem lsin~ = 10 sinq,0 = const.
Reciproca e adevărată. Obs. Din (105"') deducem C1 = l<i I u2u'/ V1 + ~2u2v' 2 ; cum l = u, r' = a+
+ iiuv', a X r' = Nv' iar Iii X r' I=,~, uv', avem Sin'V = lă X r'I / lr'I = C1fl. c) Deoarece ii (tn
P la S) = v (ln P la C), adică 7tt (tn P la S) = 7t r (ln P la C), rezultă g(a lui S, prin P) E nr, adică
OE n,; deci 1tr (de-a lungul lui C) lnfăşoară pe S, adică desfăşuranta rectificantă a lui C e conul S.
Atunci (v. probi. 76) rezultă (105').
187 Fie o suprafaţă, de rotaţie 8 ;· să, se arate: a) Ecuaţia geodezicelar

poate fi obţinută prin cuadraturi. b) Produsul dintre raza paralelu.lui prin
punctul curent al unei geodezice al lui B şi· cosinusul unghiului geodezicei
cu paralelule constant (teorema lui Olairaut). c) Numind cercuri geodezice de
prima speţă curbele (de pe o suprafaţă 8) cu curbura geodezică constantă,
atunci paralelii lui B sînt astfel de cercuri.
R.: a) Cu forma geodezică (60) a metri~ii lui S, ecuaţia geodezicelor c
(106) hv" + 2h'v' + h 2h'v'3 = O sau (1/h4o' 2)' + (1/h2)' = O;
Presupuntnd C1 fix, avem o familie de geodezice r ce se obţin una din alta printr-o rotaţie ln jurul
axei lui S; pentru c; şi c;', r• se obţine din r" cu unghiul c~' - C~. Pentru C1 = O, obţinem
11 =· Ca, adică : meridianele lui S stnt geodezice. Obs. a1) Pentru S de ecuaţii (6'), ecuaţia (104) se scrie
(106') I u(1 + f'a)v" + uav'3 + 2(1 + f' 2) - u('f"o' = O, cu soluţia v = Ca.
437
sferă, meridianele fiind cercuri mari iar printr-un punct trec o infinitate de cercuri mari, avem:
geode:icele unei sfere sini cercurile mari. Geometric: normala principală a unui cerc mare e
normala sferei. Analitic : Fie sfera (7) ; metrica (60') ia forma geodezică (60) pentru ru = 8, v = cp,
cind /t =r cos+. Atunci cp = C2 + ~[d (tg ~-)/Vc, 2 - Ci)/Ci - tg2 +]=

= arc sin( C1 tg ~ /Vr2 -Ci} + C2• Deci r: C~ tg u = sin (v + C~), cuc{= c11Vr2 - cr, C~ =
= - C2, se găsesc în planul r. : x sin C~ + y cos C~ - c;z = O; căci r e
curbă sferică, iar în coordo-
nate sferice: p = r cos u, v, z avem S: x = p cos v, Y= psin v, z= p tg u. Deci I'= S n 7t iar OE1t,
adică re un cerc marc. b) Fie u = const. (Bu = O, 8v =I= O) un paralel, de rază r = h(u); deci
cosV = hv'!Vt + h 2v' 2 = C1 /h = C1 /r. Obs. Această relaţie dă o interpretare geometrică! ui C1 ea
permite să urmărim mersul geo_dezicelor corespunzătoare unei valori a lui Ci- c) Căci 1/pg=(ln h)u-
188 Liniile izotrope ale unei suprafeţe S sînt geodezice.
189 Se cer geodezicele suprafeţei polare a unei curbe O.
190 Să se arate că o curbă (în spaţiu) O e linie geodezică pentru des-
făşurabila rectificantă a lui O.
191 Dacă o curbă situată pe o suprafaţă riglată se bucură de 2 din
proprietăţile: a) e geodezică; b) e izogonală generatoarelor; c) e linie de
stricţiune, atunci se bucură. şi de cea de-a treia (Bonnet).
192 Să se arate că o geodezică nu poate fi linie de curbură decît dacă
ea e o curbă plană.
R. Fie I: : R = r (s) + v n (s), născută de normalele la S de-a lungul lui C. Dacă C e o
= v. iar T ii -dii) =. O;
geodezică
dn
: ii Dacă Ce şi linie de curbură : I: e o suprafaţă desfăşurabilă
f. ds .
deci - IFf, adică 1/-r = O. Reciproc, dacă Ce geodezică plană, atunci I: e un ci1.~ndru; deci Ce o
ds
linie de curbură. Obs. Dacă C e o dreaptă d, pentru ca I: să fie o suprafaţă desfăşurabilă trebuie
ca normalele să rămînă în acelaşi plan ; deci d e o linie de curbură dacă 1tt (la S de-a lungul lui
C) nu variază. b) Dacă Ce plană, Ce linie de curbură dacă planul ei face un unghi constant cu
planul tangent (ii. [3 = O).
193 Fie suprafaţa B de ecuaţie
(11); geodezicele sînt date de ecuaţiile
(107) d aJ/F:z: = d21//F11 = d 2z/Fz .
2
.Apl. S e suprafaţa de rotaţie de ecuaţie z = f (r) cu r 2 = aJ 2 + y 2 •

R. Din ii (ln P la S) e 1t0 (în P la C) rezultă v (în P la C) = Aii; însă v = µd 2 T/ds 2, ii=
= ru X Tv I Y""ii= (A/V Di,, BIVA- C Jl/E) iar A/F:,; = B/Fy = C/Fz, Api. Din (107) rezultă ·yx;'-
- xy;' = O, deci xy; - yx;c 1 ; tn coordonate cilindrice: x = r cos 8, y = r sin 8, z = :, avem
r20; = C1 iar ds = r 2 d8/C1 , adică 8 = C2 + C1 V(1 + f' 2) / (r2 - Ci) dr/r. Cu această valoare tn
S: x = r cos 8, y = r sin 6, z = f(r) obţinem ecuaţia geodezicelor. Obs. a) 0 dă proiecţia geode•
zicei tn coordonate polare, pe planul Oxy. Pentru ca integrala să aibă sens, trebuie car> C1, con-
stanta ce corespunde unei anumite geodezice. b) Pentru paralel, avem l(-y/r, x/r, O); deci
r cosV = C1 (v. probi. 187). Ex. a) Pentru pseudosfera (10'), avem f(r) = a[ln((a + Va 2 - r 2)/r) ±
Vr
± Vai - r2 ], ds2 = a 2dr2/r2 + r 2d82 iar 0 = C2 + a 2 - cf /rC1 .Obs. că (8 - CJ2 + a 2/r2 = a 2/C?
Incit, punind r = a/y, 8 = x, geodezicele pseudosferei se reprezintă prin semicercuri cu centrul pe
Ox, în planul Oxy. b) Fie conul :t2 + y2 = z2 ; deci f(r) = r. Avem 8 = V2 arccos (C1 /r) + C2 ; lutnd
originea pentru C1 = r, C2 = O obţinem spicul r cos (0/V2) = Cr Pentru C1 =O: 8 = const.
(drepte prin O).
194 Fie date, într-un punct Pal unei suprafeţe B, o direcţie tangentă
e şi un versor v; v
cînd e deplasat diii. P într-un punct apropiat P' e's,
438
dacă variaţia d 8 a unghiului aceleaşi direcţii
P' e nulă, se spune că vectorii şi
cu vectorul
v v'
dv din
stnt paraleli pe B. Se cere: a) Să, se
e v' = v + -------,-----
afle ecuaţiile de paralelism pe B (ale lui Levi-Civita). b) Să se demonstreze
că paralelismul pe B închide paralelogramele infinitezimale. c) Numind curbe
autoparalele pe B curbele al căror vector tangent se transportă prin parale-
lism de-a lungul curbei, să, se arate că aceste curbe sînt geodezicele lui S.
R. a) Cu t 2 = 1, deci cc~8 = ii.t şi -sir.8 c.8 = <.du, dacă d8 = O, atunci
(108) e.dii = O.
Obs. ln R 3, condiţia (108) nu poate fi verificată, oricare ar fi direcţia ,, dccil dacă dii e nul (ii
constant 1n orice punct din R 3); 1n acest caz, v şi ii' stnt paraleli şi egali, condiţia (108) fiind ecua/ia
de paralemm fn R 3 • Fie S de ecuaţie (13); deci e = ).r"
+ µr,,. Pentru orice )., µ, condiţia (108) dă
(108') ru .dii= O, r,, .dv= O.
Deci dii 11 ii, adică ii e ni, iar v = aru + b"f,, 1nctt condiţiile (108') se scriu
Eda+ F db + a ( 111,11 du + 112,11 dv) + b(l 21,11 du+ 122,11 dv) =O
(108")
F da+ G db + a (111,21 du+ 112,21 dv)+ b(l 21,21 du+ 122,21 dv)= O
sau tncă
(108"')
da + a ( I 111 I du + I I 11 2 dv) + b ( I I I I
211 du + 21 2 dv) = O
db+ a li 1\ ldu + I1\ ldv)+b(i / 1 Idu+ I/ 2 !dv}= O

Obs. Fie pe S, vectorul ii= (a, b). Nottnd a== v1 1 b = v9, u = u1, v = u2, E = a 11, F =au= a 21 ,
G = a 22 (D. =
I ail I), condiţiile (108") şi (108"') se scriu
(1Q81V) au dvi + IJk, ii vi duk = O, dv•+ J ik I I vl duT.: = O.

b) Dat fiind P(u, v) e
S1 fie Q(u + du, v + dv)
şi R(u + 3u, v+3v); deci PQ = (du, dv) şi PR =
= (3u, 3v). Dacă deplasăm pe P R (respectiv PQ) prin paralelism de-a lungul lui PQ (respectiv P R),
R (respectiv Q) vine 1n S (respectiv T). Deci
S [u + 3u + d (u + 3u), v + 3v + d (v +3v)], T [u + du + 3 (u + du), v + dv + 8 (v + dv)l,
1n care d3u, d3v şi 3du, 3dv satisfac ecuaţiile (108rezultă d3u = 8du şi d3v = 3dv, incit S = T.
111
);
Figura PQRS se numeşte paralelogram infinitezimal construit tn P pe vectorii PQ şi P R. c) Fie

C: u = u(t), v = v(t) pe S; deci a= dufdt, b = dv/dt, incit curbele autoparalcle au ecuaţiile
d2u
dt 2 +
111 1 II {t°dt
du) 2
+2
111 2 I di
du dv 11 1ldv )
dt + 2 2 dl
2
= O,
(109)
2
d v
dt 2 +
121 1 I ( dudt ) 2
+2
1 2 I du dv
1 2 dt dt +
I 2
2 2
I (-dv )
I dt
2
= 0
.
Lutnd arcul sal curbei Cca parametru, ecuaţiile (109) admit integrala primă E (-
du du dv
+ 2F - - +
)2
ds ds ds
dv }2 dv d 2v dv
+ G (- = const. Lutnd pc u ca parametru pe C, deci v' = -- u', v" = - 2 u' + - u" etc.,
2
ds • du du du
ecuaţiile (109) sint ale geodezicelor :
<109') :: + I/ I+ ( I 1-1 IH :: )-( I 1-1 / I) (:: r-

1
2
1\ 1\
2
1\ 2
-I/ I(:: r=
2
0
•
439
Obs. c1) Ecuaţiile (109) se pot pune sub forma tensorială
( 109") d ui
dl 2
2
+
I I
j k
i dzzi duk =
dt dt
o(d
2
dt 2
ui = ri du; duk
,k dl dl '
ri. = _,
,k IJ
i
k
l') .
c-2) Cind S c raportată la o reţea ortogonală, geodezicele au ecuaţiile
du cos ex du sin 0C dcx Ev Gu
(109"') - = - - -- = - - , - = - - - cos oe - - - - sin °';
dl VE ' dl l'G dl 2E VG 2G VE
cu primele ecuaţii ln (109), se obţine ultima ecuaţie (109").
195 Să se arate că o curbă O care realizează minimul distanţei pe o
suprafaţ_ă S, între 2 puncte (suficient de apropiate), e o geodezică . .Apl. a)
Să se afle geodezicele suprafeţelor desfăşurabile. b) Să se realizeze axioma
paralelelor în geometria Lobacevski-Bolyai folosind semiplanul Klein-Poin-
care. c) Să se arate, 6 fiind unghiul dintre o geodezică şi v = const., că ecuaţia
geodezicelor are forma lui Gauss:
(110) d6= - VE~(l1\ldu+l/2ldv).

R. Fie P 0 (s0 ) şi Pi(s1) pe C: u = u(s), v = v(s); lungimea arc P 0 P 1 (pe C) e I = \'' ds.
- u=
Fie c.: : u(s) + 8u(s), v = v(s) + 8v(s) cu 8u(s0 ) = 8u(s 1)= O, 8u(s0 ) ::;:: 8v(s1) = O.; ~
lungimea
arc P 0 P 1 (pe C) e I = 81 = i. Rezultă 81 = f
8ds. Apliclnd operatorul 8 metricii ds2 şi împăr-
1
ţind cu 2ds, obţinem 81 = ( -2_

)s, 2
81
(8Eu' 2 + 2 ;Fu'u' + 8Gv'2 ) ds + (
81
)so
[Eu' 8du + F(u' 8dv +
,
+ v'8du) + Gv'8uJ; integrtnd prin părţi a doua integrală, fiind nulă partea integrată:
81 = - s1
A8u + B8o cu A=-. -
d
ds
(aT)
au'
-
8T
-,
6u
B = - d (8T
-.,
·ds av
T = 1
-(Eu' 2 + 2Fu'v'+ Gr,' 2).
2
~ Bo
Pentru ca 81 să fie zero, oricare ar fi 8u, 8v, trebuie să avem A = B = O; de unde rezultă
(108"') cu a = u', b = v'. Obs. a) Geodezicele lui S slnt drumurile cele mai scurte şi cele mai
drepte pe S. b) Pentru C: u = v(u), găsim ·
(111) ~ (a{f))- a(lflv> = O, tl> = VE + 2Fu' + Gv' 2 •

du 8v'
Apl. a) Fie S: r = r0 (u) + vr~ (u) cu r~ 2 = 1. Lutnd (1.> = V(l + v')2 + u2/p 2 şi introducfnd varia-
bila auxiliară a astfel c a84>
- = cos a, f)(f)
rezultă-= sin a/p; din (111), obţinem a= C1 -
~ du/p.
au' av
a<f>I 8(}> v dv dlJ
Din -
8v'
- , avem-ctg a - 1
iJv p
=-
du
; însă du= - p da, incit -
da
+ uctg a= p cu soluţia v=
= (C2 - ~ sin a du)/sin a. Geometric: geodezicele pe S stnt acele curbe C care au normala prin-
cipală paralelă cu binormala curbei de întoarcere C0 , in punctele de pe aceeaşi generatoare
g; căci ~o (a lui C0 tn Pe g) = ii (tn P la S). Deci 7tr (al lui C) = n 0 (al lui C0 ), g fiind ca-
racteristica Iul n,. b) Fie semiplanul Klein-Poincar~, de metrică (601Vb). Conform cu A = B =
= O, avem
(112) :
dx
( ;2 :: ) = o, : ( :2 :: l+ ;3 [( :: r rJ
+ ( :~ = 0.
Prima ecuaţie dă - = cy2• Dacă c = O, rezultă x = const.; deci paralelele la Oy (corespunzind
ds
meridianelor pseudosferei). Dacă c #; O, avem cercurile
+ ( dy) + 1, adică
2 2
y d y2 (x - x0 ) 2 + y2 = ,2.
dx dx
440
Realizarea axiomei paralelelor: prin A şi B trece un singur semicerc cu centrul pe Ox; prin P,
nesituat pe semicercul AB, se pot duce 2 semicercuri cu centrele pe Ox, care inttlnesc semicercul
AB pe Ox, celelalte semicercuri care trec prin P împărţindu-se tn semicercuri secante şi nesecante
celui dat. Or, geodezicele planului Klein-Poincare stnt drepte tn geometria Lobacevski-Bolyai,
iar Ox joacă rolul de infinit (fig. 70). c) dr= ru du+ Tvdv pe C: u = u(s), v = v(s), iar 8r = ru8u
pe r: v = const. ; atunci cos8 = (Eu' + Fv')/l E, sin8 ,- = v-
~IE v', T = -1
2
(Eu' 2 + 2Fu'v' + Gv' 2)
X
g
Fig. 70
d
tnclt -
ds
( Tu,) - Tu= O devine d8 = [(E" + FEufE - 2Fu) du + (FE.,/E - Gu).dv]/2 V~- Obs.
Pentru forma geodezică a metricii (E = 1, F = O, G = G(u)): d8 = - (VG)u dv.
196 Fie M o particulă de masă m, care se mişcă pe o suprafaţă 8 cu
o acceleraţie a şi fie R reacţiunea (normală în M la 8). Dacă asupra parti-
culei M nu acţionează forţe exterioare, atunci M descrie o curbă O, care e
o geodezică a suprafeţei 8.
197 O suprafaţă 8 raportată la un sistem de coordonate geodezice şi
ortogonale e o suprafaţă desfăşurabilă.
198 Să se arate că, prin schimbări de coordonate curbilinii, putem reduce
ecuaţia geodezicelor (109') ale lui S la una din formele canonice
2 2 2
(113) -d2v2
du
= b (dv)2
-
du
+ c-,-
du du
dv + d,-
dv d v = c-
du
d v.. =b ldv)
duw 2
-
du
„
+d (Gh. Vranceanu).
R. Notăm a-
-11
22' I b = 211
12 1-1 I2
22' c = - (2 \ 12
2 1-11
11' I) d = - I I·
2
11
Prin
(114) U = f(u, v), V = g(u, v) cu ~ = fuUo - ft1Yu ,I,: O,
dV d2 V dV ·
avem (fu+ fvv') dU = Uu + g,,,v', (fu+ f"v') 2 dU 2 = Uuu + 2gu 11 v' + g",,,v' 2 + g" v" - dl! (fuu +
+ 2fm:V' + '""v' 2 + fvv"); deci (109') se transformă 1n
2
d V (dV)S (dV)2 dV
<113') dU2 = et dU + ~ dU + y dU + 8 '
cu ~ 2 et = - (fuuf; - 2fur:fuf,,, + fvv/; - a,!+ bf;fo - Cfuf; + df!), ~ 2 ~ = 2fuuf1:Uv + 2fvvfu9u +

+ U11uf; + 9,a:fu - 2fu1:fuUv - fur:fr:Yu - 2Yuvfufv - 3afuuu + 2bfufr:Uu + bf;gv - 2cfufv9v - cf;gu +
+ 3df;gv, ~ 2Y = -(2UuufvYv + 2gvvfuYu + fvd}; - 2Yuvft:!Ju - 2gur:fu9v - 2fur:YuYv - 3afu9; +
441
+ 2bfuguflv + bfvo!- 2cfvUu0v - cfufl; + 3dfvo!) ~ 28 =Uuu!l; - 2UuvUvflv + OvvU; - ag! + bg;gv -
- cuu0! + dg!.
Dacă f e o soluţie a ecuaţiei cu derivate parţiale de-al doilea ordin
(115) rq 2 - 2spq + tp 2
- ap 3
+ bp q -
2
cpq 2
+ dq 3 = O (p = zu, ••• , t = Zvv),
putem anula pe cc. De asemenea, putem anula pe 8 ctnd g e o altă soluţie a ecuaţiei (115), inde-
pendentă de f; rezultă (1131), păstrată prin
(114') U = f(u), V = g(v).

tn acest caz, S e raportată la o reţea geodezică de coordonate; căci
(114")
Prin (114'), ecuaţia canomca devine d2 .V/dU2 = (V"/V' 2 + b/V') (dV/dU)2 + (- U"/U' 2 +
+ c/U')(d V/dU); dacă b = b(v) sau c = c(u), putem anula pe b sau pe c. Fie cc= O; în acest caz,
u e invariant, deci şi ix = O, prin
(114'") U = u, V= g(u, v),
iar
ţintnd
g; {3formele
= Uvv + bgv, g; y = 2Uuv9v - 2UvvUu - 2bguuv + cg;. Putem anula fie pe (3, fie pe y, ob-
(113 sau (113 atunci g e o a cu derivate t + bq = O
soluţie ecuaţiei parţiale
2) 3) ;
sau sq - ip - bpq + cq2 /2 = O. Obs. Dacă F = O, atunci a = O numai dacă G = G(v), ctnd putem
face ca G = 1. Avem b = O sau c = O dacă E = E(u); deci S e o suprafaţă desfăşurabilă. Avem
c = O dacă E = E(v); deci S e o suprafaţă de rotaţie, iar d 2v/du2 = (Ev/E) (dv/du) 2 + Ev•
199 Fie, printr-un punct (ordinar) P al unei suprafeţe S de ecuaţie

(13), o geodezică, O: v = v (u); punctul P se numeşte punct caracteristic al
lui O dacă - în acest punct - derivata secundă d 2v/du 2 e nulă. Se cere:
a) Să, se arate că, prin fiecare punct Pe S, trec 3 geodezice care au pe P
ca punct caracteristic, direcţiile caracteristice :: fiind
(116) I/1 I du• 1\ 1-1111 I)

+ (2 J du•dv - ( 2 J 1\ 1-
-12\ I) -1 2\ dud11
2
J dv•= O.
b) Numind curbe caracteristice ale lui S curbele (de pe S) care-s tangente în
fiecare punct al lor uneia din direcţiile caracteristice relative la acel punct,
avem o clasificare a lor în caracteristice de prima, a doua sau a treia speţă
după cum ecuaţia (116) are rădăcinile distincte, o rădăcină dublă sau o
rădăcină, triplă (m :; );
să, se găsească transformarea (114) care păstrează
speţa curbelor caracteristice. c) Spunem că, suprafaţa Se cu caracteristice drepte
dacă ecuaţia (116) admite soluţie liniară (în u, v), familia respectivă, de curbe
caracteristice fiind constituită, din caracteristice drepte; să se arate că, dacă
Se cu caracteristice drepte paralele, printr-o transformare afină de coordo-
nate curbilinii, S poate fi raportată, (cel puţin) la o reţea semigeodezică de
coordonate, luînd congruenţa de caracteristice drepte ca curbe coordonate.
.A.pl. a) Să se afle speţa caracteristicelor unei suprafeţe S raportată la o reţea,
izotermă, de coordonate. b) Să se arate că, suprafeţele riglate sînt cu caracte-
r= stice drepte.
R. a) Rezultă din (109'). E~:uaţia (116) admite 3 soluţii, una (cel puţin) fiind reală. b)
Transformările liniare de coordonate curbilinii; ele stnt transformările preferate de conservare a
speţei caracteristicelor. Obs. Cînd ecuaţia (116) e identic verificată, S e planul proiectiv cu
(117) ds2 = 2[(du2 + dv 2) / (1 + a 2 + v2) - (u du+ v dv) 2 / (1 + u2 + v2)2].
442
dv
c) Considerlnd că ex du+~ dr,= O (respectiv - = m, deci ex= m, ~ = -1) e o soluţie a ecu'."'
du
aţiei (116) şi că defineşte o familie de caracteristice drepte:
~
3
d v/du2 = - ~2otu
2
+ cx~(ex 11 + ~u) - ex2 ~ 11 = O (respectiv d2 v/du2 = rnu + mm11 = O).
ln particular, pentru ex= krt.0 , ~=k~0 sau ex= k(v - v0), ~ = -k(u-Uo), respectiv m = -ex0 /~0 sau
m= (v - v0)/(u - u0), unde k = k(u, v) şi exo, ~0 , Uo, v0 constante, obţinem o congruenţă de caracte-
ristice drepte paralele direcţiei m : exou + ~0 v = C sau un fascicul de caracteristice drepte de centru
(u0 , v0): v - v0 = C(u - u0). Dacă soluţia f(u, v) a ecuaţiei (115) e liniară tn u, v, e suficient să
căutăm soluţiile liniare ale ecuaţiei
Fie «u + ~v = C (ex,~' C-const.) o soluţie a ecuaţiei (116); deci dv/du= -ex/~. Comparlnd ecuaţia
(115') cu ecuaţia (116), deducem că ecuaţia (115') se divide prin - ~p + exq, adică admite inte-
grala f(u, v) = cxu + ~v. Deci, prin afinitatea (114) cu f = cxu + ~r,, g = v, raportăm pe S la o
reţea semigeodezică astfel incit caracteristicele drepte slnt paralele cu Ov. Obs. Dacă S e raportată
la un sistem semigeodezic, familia de coordonate constituită din geodezice e o familie de carac-
teristice drepte; căci, fie ds2 = E(u, v)du2 + dv2 , clnd ecuaţia (116) se scrie (EEt;du2 + Eudu dv+
+ 2Ei,dv2)du = O. Dacă E,, = O, S e o suprafa/ii desfiişurabilii, caracteristicele fiind de speţa a
doua; dacă Eu= O, S e o suprafa/ii de rota/ie, caracteristicele fiind de prima speţă. Apl. a) Fie
E = G, F =O; ecuaţia (116) devine (E 11du - Eudv) (du 2 + dv 2) = O. Deci S e cu caracteristice
drepte imaginare, de prima speţă. Folosind formele canonice
dull + dr,2 du2 + dv2
(118) ds2 = ------- (Riemann), ds2 = - - - 2- (Beltrami),
K - Kv
1 + -4 (ull + vil)
obţinem: o suprafafii cu curbură constantă, raportat ii la o re/ea izotermă. admite numai caracteristice
drepte; cele reale slnt u = Cv sau u = C. b) Fie S de ecuaţie (34) cu ă2 = 1 ; ecuaţia (116) se scrie
(v. probi. 82 şi 100)
[I/ l l21 / 2l- ]

1 du
2
-
1
1 1 ) du dr, -
1
1
21 1 2 dv 2
] du = O.
Deci: generatoarele rectilinii u = const. ale lui S stnt caracteristice drepte paralele. Obs. b1) Dacă
L = O, deci şi M = O, ctnd putem avea P = O, S e un con cu caracteristice de prima speţă.
Dacă N = O, deci şi M = O, S e un cilindru; clnd b, nu e o constantă, putem avea P = O,
S fiind cu caracteristice de speţa a doua, iar ctnd b, = const., S e cu caracteristice de a treia
speţă. b 2) Cuadricele nedegenerate admit 2 familii de caracteristice drepte paralele; căci stnt
suprafeţe dublu riglate, iar generatoarele aceleiaşi familii nu se intersectează.
200 Numim fascicul regulat de geodezice pe o porţiune ~ a lui 8 o familie

de geodezice care depind de un parametru, astfel incit prin fiecare punct al
lui Z trece o singură geodezică a, fasciculului. Raportînd pe S la, un astfel de
fascicul şi la traiectoriile sale ortogonale, se obţine o reţea semigeodezică de
coordonate (sin. : coordonate normale) pe S. Se cere: a) Dacă S e raportată,
la o reţea semigeodezică, metrica, lui 8 are forma canonică (forma geodezică
a, metricii)
(119) ds 2 = du 2 + G(u, v) dv 2 , cînd K = - (VG)uu/VG;
atunci, 6 fiind unghiul pe care - în P la, 8 - o geodezică r : v = v( u) îl
face cu linia geodezică coordonată, avem formula lui Gauss
(119')
b) Spunem că două curbe 0 1 şi 0 2 sînt geodezic paralele dacă fiecare e tăiată
ortogonal de un acelaşi fascicul regulat de geodezice; să se arate că 2 astfel
443
de curbe determină arce egale pe toate geodezicele fasciculului respectiv.
c) Dacă 0 1 şi 0 2 sînt 2 curbe (pe S) care nu-s geodezic paralele, curbele
ce sînt geodezic paralele cu ele formează o reţea gaussiană (u, v) pe S,
unde uşi v sînt respectiv distanţele lor geodezice la 0 1 şi 0 2 ; ce devin curbele
reţelei (u, v) prin schimbarea de variabile ,u,' = (u + v)/2, v' = (u - v)/2 Y
d) Să se arate că, într-un sistem de coordonate normale asociate lui P 0 e S,
într-o vecinătate a lui P 0, suprafaţa S se comportă euclidian. Apl. Integrala
(120) n= )~D K da = ~~D Vt::,.K du dv (D-domeniu simplu conex pe S)

se numeşte curbură totală (sin. : curbută integrală) a lui S în D. Un t1·iunghi
geodezic fiind triunghiul de pe S format din arce de geodezică astfel încît
fasciculul geodezic cu centrul în unul din vîrfuri e regulat, să se afle citrbu1·a
totală a 1miti triunghi geodezic ABC (sin. : excesul triunghiului ABC).
R. a) Fie " = const, un fascicul regulat de geodezice iar u = const. traiectoriile sale orto-
gonale; deci
2
1· ., = O, F = O, adică E 0 = O. Prin dU = VE(u) du, obţinem (119). Avem
1 1I
cos2 6 (1 + Gv' 2) = 1, iar prin diferenţiere şi din ecuaţiile geodezicelor, rezultă (119'), b) Conform defi-
niţiei, traiectoriile ortogonale ale unui fascicul regulat de geodezice sini linii geodezic paralele. Folosind
şi obţinem
2
metrica (119) notind P,(u1,v) = C1(u = u,) nr(v = const.), P1P 2 = (" ds = u2 -
t1
~---;-----4
a
Fig. 71
,"-
a Î'N, +ii~ •c011st.

Fig. 72 Fig. n
444
- u1 = const. (fig. 71). Reciproc: dacă prin P 1 e C1 se duce geodezica ortogonală r şi se
ia P 2 e r astfel ca P 1 P 2 = l(const.), locul lui P 2 e o curbă C2 ortogonală lui r. c) Se
numesc elipse şi hiperbole geodezice curbele (de pc S) pentru care suma, respectiv diferenţa, dis-
tanţelor geodezice de la punctele lor la două curbe date c, (i = 1, 2) de pe S (care nu-s geodezic
paralele) e constantă (fig. 72). Dacă Ci se reduc la uri acelaşi punct P 0 , obţinem locul punctelor
lui S ale căror distanţe geodezice de P0 sînt egale, numit cerc geodezic de speţa a doua (simplificat:
cerc geodezic; fig. 73). Obs. Tangenta într-un punct P al elipsei geodezice (hiperbole geodezice) e
bisectoarea unghiului format de una din normalele geodezice PNi şi de prelungirea celeilalte
(respectiv, normalele geodezice) (fig. 74). Curbele u' = const. şi v' = const. sint elipse şi hiperbole
geodezice. Obs. O reţea gaussiană formată din elipse şi hiperbole geodezice e o reţea ortogonală.
d) Un sistem semigeodezic se determină astfel : I) Se consideră geodezica C0 : u = u0 • Prin P e Cr>
trece o geodezică ln direcţie ortogonală tangentei ln P la C0 • Acest fascicul regulat de geodezice
c luat ca familie v = const., v fiind arcul pc C0 (de la P 0 (fix) e C0 ); u = const. sint traiectoriile
Fig. 74 n
445-
z
Fig. 74 b
-ortogonale lui v = const., u fiind arcul pe v = const. Este o reţea semigeodezică carteziană de coor-
-donate pe S (fig. 75). Lutnd u O = O, conform ipotezelor şi că (1/p,)u-o = O, atunci
2
{119") -
(VG)u ... o = 1, (-
aV-lf ) = O, ( -a-Vlf
2 -) = -(K)u=o·
au u-o au u-o
Dezvolttnd pe YG după puterile lui u şi cu (119"), obţinem
VG- = 1- -
u2
2!
1{0 + ... , deci ds2 = du 2 + dv2 - J{0 u2 dv2 + ... ;
-ds2 diferă de metrica euclidiană du2 + dv 2 (în coordonate carteziene ortogonale (u, v)) începînd cu
termenii de ordin 2. Obs. d1 ) Cînd S are în P 0 . o curbură totală pozitivă, arcele cu originea în P 0
446
slnt mai scurte dcclt in planul euclidian tangent; lungimile sint mai lungi pe o suprafaţă de curbură.
totală negativă. d 2) Cînd S e cu curbură constantă, din (119') obţinem

a v+1
(- - -- Va)
2
- = o„
âu2p+l ti-,,O
8 2 P fa \
(
âu
2
P Ju=O = (-K)P, incit Vei= cos Viiu; cînd J{<O, rezultă cos VKu = eh V- Ku.
II) Dacă P 0 (ordinar) el:, se consideră pe l: - {P0} fasciculul regulat de geodezice care trec prin
r z
Fig. 75 Fig. 7 6
P 0 , traiectoriile ortogonale fiind cercuri geodezice de centru P 0 ; v e unghiul polar (faţă de o-

geodezică iniţială v = O, numită axă polară), iar u e arcul pe v = const., originea arcelor fiind
P 0 (u = O, v - arbitrar), numit polul sistemului de coordonate. E o reJea semigeodezică polară
de coordonate pe S (fig. 76). Fie C: v =const.; tn Pe C: ru
= -r," Î'uu = dtjdu = -v/p = n/p, ••• iar
tn P 0 e C: {ru)o = ":;0 = cos v:l + sin v ], (ruu)o = k/p, ..• Deoarece r0 = r(O, v), atunci r(u, v) =
=ro+ ;\ + ... = u(cos
(ru)o l] l + sin,v ]>+ ... ;!_'.deci r,, = u(-sin V l =cos" i>+ ... iar Va=
= lr"I = u + ... şi formulele lui Gau:;~:
(119"') <VG>o :=~o, ( aVa ) = 1, (!'ăsV;-) = o, ( as V: ) = -Ko·

âu o . au o au ~
Obs. Va din (119) joacă rolul razei vectoare tn reţeaua semigeodezică polară. Obţinem Va= u -
u8 u'
- - K 0 + ... , deci ds2 = du2 + u2 dv2 - - K 0 + ... ; ds2 diferă de metrica euclidiană
31 3
du2 + u2 dv 2 în coordonate polare (u, v) tncepînd cu termenii de ordin 4. Obs. d1) se menţine. ~}
schimbă asUel : Va ) = o, rezultă
82 82
se deoarece ( 2>+1 Va ) = (-K)P, ( 2) '/ii =
âu2 P+l O
âu2 P 0
1 y- ,- y-
--=:- sin Ku; clnd K<O, se ştie că sin 1r Ku = i sh -Ku, iar clnd K = O, avem lim - - - = u ..
sinVKu
1/K . K ➔ O '(x
Apl. Fie reţeaua semigeodezică polară de pol A, axa polară: v = O fiind geodezica AB (fig. 77) ..
Cu (119), (119") şi u = u(v) din ecuaţia geodezicei BC:
.A .A .A
(VG>uudu = ~o dv - ~o (VG>u dv= A - ~o (Vcf)u dv.
441
Cu 6 = (r~c) şi (U9'): (Â <VG>u dv= -
Jo
r
~r.-B
d6 = TC.:.... (B + C), Incit
•(120') !l = A +B +C- TC (Gauss).
Obs. a) Clnd I( = const, fie ~ = aria triunghiului ABC = ~~ da; atunci
{120") I(~ =A +B +C - TC.
Deci : suma unghiurilor unui triunghi geodezic al unei

suprafeţe cu curbură constantă e mai mare, mai mică
sau egală cu 2 unghiuri drepte după cum supra(aţa e
sferică, pseudosferică sau des(ăşurabilă. Pentru o sferă
S de rază r, excesul sferic al triunghiului ABC e
e = A + B + C - TC, Dacă A' B'C' e triunghiul polar
al triughiului ABC, excesul său sferice e' = 2TC-(lA +
+lB + la), unde IA, IB, la slnt lungimile laturilor triun-
ghiului ABC; e' e defectul sferic al tringhiului ABC.
b) Fie C un cerc geodezic de centru O şi rază r. Ele-
mentul de arc al lui c e Vcfdv iar u = r, v = r6.
(2r.
Deci: un cerc geodezic are lungimea l = )o J'G dv=
Fig. 77
= t2r.
(1 - r2 1(0 /2 + ... ) rd6 = 21t(r - r2 1(0 /6 +
+ ... ) şi aria a= ~~D VG dG =~I d11 = 2,r ( (r - r 3K 0 /3 + ... )dr= ,r(r' - r4JC0 /12 + ... ).
3 21tr - l
Rezultă formula lui Bertrand: /{0 = lim - · --
3
- şi formula lui Monge: 1(0 =
t' ➔ O 7t r
12 TCT 2 - a
= Jim - , - - - - , care dau o interpretare intrinsecă curburii totale.
t' ➔ O 7t r4
201 Fie, pe suprafaţa S(u1 , u 2 ), paralelogramul infinitezimal PQRS,
construit în P pe vectorii PQ = (du1, dit 2) şi P R = (oi,,1, ou 2 } ; de asemenea,
fie vectorul v = (v1, v2 ) în P. Să se arate: a) Diferenţa între valorile compo-
nentelor lui v în S, cînd acest vector e transportat prin paralelism de-a lungul
drumurilor PQS şi PRS, e
(121) Dvi = odvi- d ovi = R]ki v1 duk du 1 (i, j, k, l = 1, 2),
numind simbolit1·ile liti Riemann de-a doua speţă expresiile
al; ; aj/1/
{121') R}kl = - ~-'-
Dul
+ auk
+Ii \1·r I- i 11 ·r
I r k J I
•1
r l J k
jcuRJki+R}1k=O,
.simbolurile lui Riernann de p1·irna speţă fiind
R t;l,l -_ asi Rllikl -_ - a
- lik,
- -i -
1 + -a-Jjl,-i - + I r I ! I 'l,'l , 1·1 - 1 r , , 'I,.k , ·1-
'J -
aul Duk i k; Ij l
·(121") = -21 [ - - - + --'------"------

azatl
f)ui âuk
a2aj/;
âui aul
iPa1,
f)ui auk
a2a,k + ars(I J'k 1· I I i'l s I
aui fJul ' '
- ljl, 1·1 lik, sl)] cu R;;ki + R;;k, = O.
-448
b) Curbura totală K a lui S(u1, u 2} se exprimă prin una din formulele
(121"') K = R1212 , EK = Rr21, FK = Rl12 = Ri21 , GK = R~12
(R,ikl = K(a,k a,, - a,, a,rc>, Rjkl = K( at a,, - a; a,k))
sau
K _ 1 [ 8 ( FEv 8Gu) + fJ ( 2Fu Ev FEu ) ]
2 ji /j,, au V/j,,E 11fj,, av 11fj,, l'"E V/j,,E
R. a) Transportul paralel conduce la componentele vi + dvi + 8(vi + dvi) şi vi + 8v' +
+ d(vi + 8vi); cu (1081V), adică dvi + I. i ) vi duk = O, 8vi + i I vi 8uk = O iar 8duk =
jl •
,J k I J k I
= d8uk. Cu (67'), se deduc (121). Obs. R}kl se mai numesc componentele tensorului de curbură
al supra(e/ei S(u 1, u 2 ). b) 1n /? 1212 se ţine scama de (66) şi expresia lui I{ (\'. [40], p. 203) :
I(= (DD" - D' 2 )/(EG - F 2 ) = [2/j,, (2F1111 - B 1111 -+ E(G; + Ev Gv - 2Fu G11) +
Guu)
(122) + F(EuG~ - E"G" - 2FuGu - 2E 0 F,, - 2FuFr) + G(E! + E G 2EuFr)J/4~ 11 11 -

2
•
i . .. i G/ ~ -F//j,,l .
Observăm că R;ki = air RTJ~h I a 1 J I =1 = 1 / /j,, ; căci airarJ = 8j inr ~ = I aiJ I,
!-FI~ E/6.t
Pentru (121'v), se fac calculele şi se compară cu K.
202 Se numeşte sitprafaţă Liouville o suprafaţă Sa cărei metrică poate

fi adusă la forma
(123) ds2 = (U + Y) (du 2 + dv 2 ) cu U = U(u), Y = V(v).
Se cere: a) Să se dea exemple. b) Să se arate că geodezicele au ecuaţiile
(123') du/V U +a= ± dv/V Y - a+ b (a, b-const. de integrare).

c) Să se calculeze unghiurile geodezicelor cu curbele v = const. d) Să se
demonstreze că S admite o reţea izotermă formată din elipse şi hiperbole
geodezice, şi reciproc.
R. a) Planul, suprafeţele de rotaţie, elipsoidul cu axe inegale raportat la liniile sale de
curbură. b) Liniile geodezice:
du2 + dv2 du2 dv 2

(123") du d 2 v - dv d 2 u + ----(U'dv - V'du) = O, deci = a.
2(U + V) U - a v+a
Obs. Ecuaţia (109~"): dcx = (V'du - U'dv)f2(U + V) iar (109~:~) : dv/du = tg cx, d 2 v/du2 =
dO(. du dv v- ,,
=(1/cos2 0(.)-; eliminăm pe ex. c) cos6 = E - , sin6 = E - , tnctt din (123 2 ): tg2 6 =(V+
y-
du ds ds
+ a)/( U - a). Obs. (123';) se scrie. U sin2 6 - V cos2 6 = a; de unde teorema Clairaut : pentru
o linie geodezică a unei suprafeţe de rotaţie, sinusul unghiului pe care-l face - tntr-un punct al
suprafeţei - o geodezică cu meridianul e invers proporţional cu raza paralelului corespunzător
(căci Vu sinO = k, k 2 = Q> O). d) Căci, prin U1 = ~ Vu du, "1 = ~ Vv dv, sin,~ = Vut(U + V),
(J),
cos ~- = V V/( U + V), metrica lui S devine
(123'")
29 - c. 288 ~9
Obs. Această proprietate poate fi luată ca definiţie.
203 Se numeşte aplicabilitate (sin. : reprezentare izometrică) bijecţia

punctuală între 2 suprafeţe 8 şi 8' astfel încît, pe 2 curbe co1·espondente oare-
cari O şi O' (situate respectiv pe 8, ,S'), arcele determinate de 2 perechi de
puncte corespondente P 1, P 2 şi P;, P~ sînt egale; despre 8 şi 8' se zice
că sînt sup1·afeţe aplicabile (sin. : suprafeţe izometrice) una pe alta. Să se
arate: a) Condiţia necesară şi suficientă ca 8: r = r(u, v) şi 8': r' =
= r'(it', v') să fie izometrice e să existe
(124) u' = u'(u, v), v' = v'(it, v) cu J = D(it', v')/D(u, v):#0,
1
soluţii ale sistemului de ecuaţii cu derivate parţiale

E'u~2 + 2.F'u~v~ + G'v~ 2
= E, E''lt~ 2 + 2.F'u;v; + G'v; 2
= G,
(124')
E'u~u; + F'(u~v; + i,;v~) + G'v~v; = F.
b) O suprafaţă desfăşurabilă 8 se reprezintă izometric pe un plan 8'. c) O
suprafaţă 8 cu curbură constantă e aplicabilă pe ea însăşi în o triplă infini-
tate de moduri. d) O suprafaţă de rotaţie 8 se reprezintă izometric pe ea
însăşi într-o infinitate de moduri. .A.pl. a) Să se arate, prin calcul, că suprafaţa
S născută de tangentele cubicei O : x u, y u 2, z = =
2u 3 /3 e aplicabilă =
pe plan. b) Să se găsească geodezicele conului 8 : x 2 y 2 - z2 O, făcînd + =
aplicarea conului pe plan.
R. a) Din ds' 2 = ds2 , obţinem E'(u~du + u;dv) 2 + 2F'(u~du + u;dv) (v~du + v;dv) +
+ G'(v~du + v;dv)2 = Edu 2 +
2Fdv dv + Gdv 2 ; cum du, dv sînt arbitrari, deducem (124').
Reciproca e adevărată. Obs. a1) Sistemul (124') e, tn general, incompatibil; deci, in general,
S şi S' nu-s izometrice. a 2) S şi S' izometrice au aceeaşi geometrie intrinsecă, asociindu-li-se acelaşi
spaţiu al lui Riemann V2 .a3) Dacă S şi S' sînt izometrice, avem K(u, v) = IC(u', v'); ctnd K =
= K' :;l:O, putem defini pe S. S' cite o familie de curbe cc, de-a lungul cărora să avem K = K' =
= cc. Lutnd traiectoriile ortogonale acestora ca a doua familie ~' (124) şi (124') devin
(124") cc' = cc, W= W(~) şi E' = E, F = F' = O, G' ~~
2
= G.
Dacă S şi S' sint, iniţial, raportate la aceleaşi coordonate u, v, ele slnt izometrice dacă E = E',
F = F', G = G'. a,) 1ntr-o corespondenţă de aplicabilitate intre S şi S', unei curbe C de pe S ii
corespunde o curbă C' a lui S', care - tn general - nu e congruentă cu C. O relaţie de congruenţă
tntre C şi C' e posibilă numai ctnd C e o linie asimptotică. ln general, nu există o pereche de
suprafeţe aplicabile ale căror linii de curbură să se corespundă 1n corespondenţa de aplicabili-
tate. Există 3 cazuri de excepţie: ix) Suprafe/ele desfăşurabile cu generatoarele în corespondenţă,
liniile de curbură fiind generatoarele şi traiectoriile lor ortogonale. Putem realiza aceasta, consi-
derlnd 2 curbe arbitrare C, C' în spaţiu şi stabilind o corespondenţă Intre punctele lor astfel încît
curburile sA fie egale tn puncte corespondente; C, C' stnt muchiile de tntoarcere ale lui S, S'.
(i) Supra(ef e Monge, definite ca loc geometric al poziţiilor unei curbe arbitrare C situată într-un
plan tangent la un cilindru, ctnd planul tangent se rostogoleşte fără alunecare pe cilindrtl (v.
probi. 162). y) Suprafeţele Bonnet, care stnt suprafeţe avtnd Unii de curbură cu aceeaşi imagine
pe sfera lui Gauss ca şi liniile de curbură ale unei suprafeţe cu curbură constantă ; dacă 2 suprafeţe
Bonnet slnt aplicabile (cu corespondenţa liniilor de curbură), imaginea sferică a liniilor de curbură
ale uneia din ele coincide cu imaginea sferică a liniilor de curbură ale unei suprafeţe de curbură
constantă pozitivă, iar imaginea sferică a linlilor de curbură ale celeilalte suprafeţe coincide cu
imaginea sferică a liniilor de curbură ale unei suprafeţe de curbură constantă negativă. Pe două
suprafeţe riglate S şi S' ln corespondenţă de aplicabilitate tşi corespund în mod necesar, afară
de cazul clnd ambele suprafeţe slnt aplicabile pe o aceeaşi cuadrică Q, ctnd se poate ca genera-
toarele lui S să corespundă unei familii de generatoare de pe Q, iar generatoarele lui S' să cores-
pundă celeilalte familii de generatoare de pe Q; liniile de stricţiune se corespund. b) Fie S(u, v):
r = r0 (u) + vr~(u), u fiind arcul curbei de tntoarcere C0 : v =O; S are metrica
ds2 = va du2/p 2 +(du+ dv)9, 1/p(u) fiind curbura lui C0 •
450
Fie S'(u', VÎ, născutA de tangentele la C~; dacă C~ are aceeaşi curbură 1/p ca şi C0, S şi S'
stnt izometrice, în particular, putem considera o curbă plană C~; atunci S', cu care e izometrică
S, e o porţiune a planului curbei C~. Reciproca e adevărată. Obs. b1) (124) se deduce astfel:
Lutnd U =~ du/p, V= u + v iar u(U) = -«, avem du' 2 + dv'2 = (« + V) 2 dU 2 + dV2 , adică
du'+. i dv'= t[(« + V)dU + i dV], du' - i dv'= [(« + V)dU - i dV]/t; primele părţi ale ega-
lităţii fiind diferenţiale totale, avem (t(« + V)]v = i tu, [(IX+ V)/t]v = -i(1/t)u, adică tv =0,
tu = -it şi deci t = e•U, incit
u' = V sin U +~IX cos UdU, v' = V cos U -~«sin U dU.
b2) Geodezicele planului slnt dreptele lui ; atunci, determinarea geodezicelor lui S se reduce la deter-
minarea geodezicelor unui plan: se determină geodezicele în desfăşurare şi se revine la poziţia
iniţială. c) Un punct arbitrar P al lui S şi o direcţie arbitrară d, asociată lui P, se aplică pe
figura formată de un punct arbitrar P' al lui S şi o direcţie arbitrară d', asociată lui P', iar
mulţimea acestor corespondenţe de aplicabilitate formează un grup cu 3 parametri. O figură F
a unei astfel de suprafeţe se poate transporta, prin flexiune, dintr-o regiune !l a lui S tntr-o
altă regiune !l' a ei. Reciproca c adevărată. Obs. 2 suprafeţe S, S' cu aceeaşi curbură constantă
stnt izometrice una alteia ; căci ele pot avea metrica şi curbura totală (119). Ctnd reţeaua semi-
geodezică e carteziană, deci avem condiţia (i19'), atunci - după semnul curburii S - e izome-
u
trică cu suprafaţa de metrică ds2 = du2 + dv 2 (plan), ds2 = du2 + cos2 - - dv 2 (sfera), ds2 = du2 +
a
u
+ ch2 - dv 2 (pseudosfera); căci, pentru 1( =O: G = u f(v) + g(v), pentru K = 1/a2 > O: G =
a
U U ll U
= f(v) cos - + g(v) sin- iar pentru K = -1/a 2 <O: G = f(v) eh - + g(v) sh - . d) FieS
a a a a
de ecuaţii (6').Rotind pe S de un unghi ex în jurul lui O:, P(u, 11) e S se roteşte în P'(u', v') e S
0
iar u' = u, v' = v + ex ; aceste relaţii definesc o aplicabilitate, a lui S pe ca însăşi, depin-
ztnd de un parametru. Obs. d1) Orice suprafaţă de rotaţie admite o simplă infinitate de supra-
. feţe cu care se află în corespondenţă de aplicabilitate, acestea fiind tot suprafeţe de rotaţie.
Căci ds 2 = (1 + Î'2(u)] du2 + u2 dv 2 = (1 + f' 2(u')] du' 2 + u' 2 dv' 2 = ds' 2 • Prcsupunlnd cA aplica-
bilitatea păstrează paralelii şi meridianele, deci u' = cp(u), v' = ~(v), avem 1 + {2(u) = [1 +
+f'2(u')] ip(u), u = ~(v) u'; din ultima relaţie rezultă u/u' = ~ = 1/a (const.), adică u' = au,
v' = v/~ + « iar f'(u') = ~V1 + Î'2(u) - a 2 du. Dacă a= 1, obţinem aplicabilitatea lui S pe
ea însAşi. Dacă a ,p. 1, atunci f2(u) > a 2 - 1; de exemplu, cînd a> 1 iar P descrie un paralel pe
S, corespondentul său P' de pe S' va descrie numai o porţiune din paralelul sAu şi S' se obţine
din S prin dilatare. d 2) Dacă curbura totală a unei suprafeţe S nu e constantă, S poate admite
cel mult un grup continuu cu un parametru de aplicabilitate în ea însăşi ; ln acest caz, S e
aplicabilă pe o suprafaţă de rotaţie ale cArei cercuri paralele corespund unei familii de geodezice
paralele de curbură geodezică constantă de pe S. De altfel, suprafeţele izometrice cu cele de ro-
taţie stnt suprafeţe Liouville. Apl. a) Ecuaţiile lui S fiind x = u + v/(1 + 2u2 ), y = u2 +
1 u
+2uv/(1 + 2u2), : = 2u3 /3 + 2u2 v/(1 + 2u2), prin U =V arctg V ,V = u + 2u3 /3 + v, obţi-
2 2
nem ds2 = (V + ex) dU2 + dV 2 cu « = -Vi" tg <V2U) [1 + ~
3
tg2 {V2U)]. b) ds2 = 2dr2 +
+r2 d8 2=(V2 dr+ ir d6). (V2 dr - ir d8). Căuttnd un factor integrant t lncît t(V2 dr+ ir d8)=
= d~, găsim t = e18/V2, Atunci ds2 = d(V2rel8/Y2) d(V2 re-18/YO= d(V2 r cos vţ +
=iV'2 r sin ~)d{V2r cos
v2
a__ tV2r sin V2~) = du +dv
V2
2 2, cu u=V2 r cos
6
_
V2
t V= V2r
6
sin _.
V2
451
8
Dreaptn v = mu +n din plnnul (u, v) vn deveni, pe con, geodezica i·~ r sin -·=
v~-
.- 8 8-80
== V2 mr cos-+ n, deci r cos - - - = k.
v2 V2
204 Fiind dată o suprafaţă S, se spune că• o suprafaţă S* e defor-
mata lui B dacă B* e izometrică cu B. Să se determine deformatele lui S:
.Apl. a) Să se determine deformatele planului. b) Să se afle deformatele unei
suprafeţe :r;iglate, cînd generatoarele se menţin.
R. Deformalele s• : r• = r*(u, 11) depind de iqtcgrarea sistemului
(125) -•s
ru = E·, -•
ru • -•
r" = -•i = G,
F, r11
care admite soluţii (3 ecuaţii cu o funcţie vectorială necunoscută r*). Api. a) S(plan): ds2 = 4zi2 +
+ dv2• Ecuaţiile (125) - pentru simplificar~, fără asterics - :
ră.. = 1,. ru•rv = O, r;., = 1, adică ljk, ii= O, deci şi I. i I= O.
J k
Ecuaţiile (69); ruu =
Dii, uv D'ii, r =
r„ 0 = D"ii; deci K = O, adică s• e o suprafaţă desfăşura
bilă. Obs. ~ reciproca proprietăţii b)de la problema 203. b) Fie S de ecuaţie (34) şi de metrică
(59) ; putem presupune L = 1, incit P = cos 8. Probbma revine la determinar~a lui şi a• prin ro
relaţiile cc definesc pc M, N, P. Renunţind la asterics şi lutnd ă(sin 6> cos cp, sin 6> sin cp, cos w),
rezultă N = w'2 + sin2w<p' 2, a~ică cp = ~V N - w' 2 du/sin w cu 6> = 6>(U) arbitrar; ceea ce im-
plică alegerea arbitrară a co?ului director ~l lui s•. fosă r~ = '.Aii + µă' + -.,(u x ă'); aleglnd
A= cos 8, µ = 111/N, "=
(ro ii 'â.')/N iar (To a â')=&V N sin2 8 + .M2 (& = ±1), ... Rezultă: fiind
date S şi un con director, obţinem 2 deformate sf şi s:. Obs. b1) S se poate deforma astfel incit
liniilor asimptotice ale uneia dintre familii să corespundă liniile asimptotice ale uneia din familii pc
S*, numai dacă S, c o suprafaţă riglată, iar asimptotele invariante stnt generatoarele ei. Astfel~
realizindu-se un model flexibil pentru S, e suficient caJ acest model să fie tndoit fără întindere şi
rupere, menţtntnd rigidă o singură generatoare, ca toate celelalte generatoare să rămtnă drepte. b 2)
Dacă S e suprafaţa riglată generată de binormalele unei curbe tn spaţiu, prin deformare, curba
însăşi se deformează, păstrindu-şi torsiunea. b 3) Orice suprafaţă riglată se poate deforma astfel incit
generatoarele ei să devină normalele princir,nle ale unei traiectorii ortogonale bine determinate.
b4 ) O suprafaţă riglată se poate deforma tn O cx,1 de moduri pentru ca o curbă dată a ei să
devină plană.
205 Două suprafeţe B şi S sînt reprezentabile geodezic una pe cealaltă

(sin. : în corespondenţă geodezică) dacă punctele lor sînt în corespondenţă,
biunivocă astfel încît unei geodezice situate pe una din_ ele să-i corespunQ.ă
o geodezică pe cealaltă. Să se arate: a) Suprafeţele S: r(u, v) şi B: r=
r = r(u, v) sînt în corespondenţă geodezică, dacă avem formulele lui Weyl:
i
kl1=1 j i k / + a:,i,. + a1,i,1, ,i,. = 0:. (m ( ~ )"} 6 = EG -1!'',
Ij
(126) b.. = EG -F 2•
Daţă q,1: = o, corespondenţa geodezică (126) se zice că e trivială. b) Dacă B
şi B sînt în corespondenţă geodezică, atunci putem avea
(126') ds 2 = E ău 2 + G dv 2
, ds 2 = p2 ds 2 cu p = const.,
452
cînd suprafeţele S şi 8 sînt omotetice; sau
B-A A B
ds2 _:_· « ·B du 2 + {3 -
A
dv 2, ·d82
.
= «A 2(B - A)du2 + ~B (A - 2 B)dv 2 ,
(126")
cu « şi A funţţii numai de u, iar {3 şi B funcţii numai de. v.
R. Lulnd u1 = u, u 2 = v, geodezicele lui S şi S slnt date de .
d2ui
+ I i \ du; duk = 0, 2
d u. i +I i 1· duJ d_uk =0 (i, j, k = 1, 2).
dP j k dt dt dt 2 j k .dt dt
du' · dui
Prin schimbarea de parametru l = cp(t) în ecuaţiile geodezicelor lui S, cind
dl m',
dt T
~ ", aceste eeua \ii sini aceleaşi cu ale lui S dacă avem I 1-
( j
I
k
-1 I) «:;:j
I
k
1
d:,• - ~~: d;;~ = O; primul termen al acestei relaţii nu polite li propor-
dui
ţional cu -!- declt dacă avem (1261) iar 2tpt duk - d ln tp' = O. Deci, dacă se ia un ll>k• putem
de ·
determina pe fiecare geodezică a lui Sun nou parametru l astfel ca ele ~ă coincidă cu ale lui S. Cum
Iz. i
k
1= ~ (ln JIZ),I
I 8uk
.i
Iz k
I= _!!_
8uk
(ln V~), din (126 1) - făcind i = J şi sumlnd-rezultă (126 2),
adică tp1: = ln
-)1/6(derivă
(¾ dintr-un potenţial). Obs. Dacă S =S, după H. Weyl, transfor-
marea (126) se numeşte transformarea proiectivă a conexiunii r;k = -I j ik Ia lui S. 1n acest

caz, dacă q>1: = O, atunci l = al+ b (a, b - const.); se spune că t e parametrul afin al conexiunii
rJt (asociat prin ecuaţiile geodezicelor, abstracţie făctnd de o afinitate). b) Pe S şi S se introduce
o reţea ortogonală comună; atunci sistemul (1261) S"! scrie
Eu/2E = E 1,/2E + 2\ji1, E tf2E = Ev/2E + ~z, Gu/2E = Gu/2E,

(126"')
~rÎ2G = Er/2G, Gu/2G = Gu/2G + IJ,1, G"/2G = G.,/2G + 2~ 2•
Din ecuaţiile (126~~) obţinem E = AEe 1li, G = BGe $ 2 2
cu q, = ln(6/ L:~.)1 ; deci li.I 6, = ABe4"-',
16
adică \ji = ln(AB)l/2 iar \ji 1 = A'/2A, ~ 2 = B'/2B, incit E = A 2 BE, G = AB2 G. Din (126;:~) re-
zultă A.B'E +
B(A - B)Ev = O, A' BG + A(B - A)Gu =O.Dacă A= B = k (const.), lulnd p2 =
= k3 obţinem
(126') ; caz banal, corespondenţa geodezică fiind trivială. Dacă A =I= B, obţinem
(126"). Obs. în ambele cazuri, restul ecuaţiilor (126;::) slot verificate.
Spunem că o suprafaţă S e de categoria m (O ~ m ~ 2) dacă printre componentele \ji,, pe reţeaua
ortogonală comună lui S şi S, 2 - m stnt nul~. Fie S de a doua categorie; schimbtnd variabilele
astfel incit t!, = - - 1 ln(uv), rezultă teorema lui U. Dini: Dac4 2 supra(ete S şi
-
S sint in cores-
2
pondcnfă geode:ică şi S e ele a doua categorie, putem avea
· ds' = (• - a) (a1(u)du2 + a,(o)d•'l, di' = ( +-+) l+ + +a,(•)dl>'] • a,(u)du'
S şi Sfiind supra(efe Liouville. Obs. b1) Dacă S admite o reprezentare geodezică netrivială pe S
raportată la o reţea izotermă, S şi S sint suprafeţe Liouville; căci E = G conduce la IX= -1/A,
45~
~ s::: 1/B. b 2) S e cu curbură constantă dacă a 1 = c/u3 , a 2 = -c/v 3 (c-const.), clnd J{ = 1/4c,
K= O. Presupunem că S e de prima categorie; de exemplu, fie ~ 2 = O, adică B = k (const.).
Schimbtnd variabilele, rezultă teorema: Dacă 2 suprafe/e S şi S sini in corespondentă geodezică şi Se
de prima categorie, putem avea
ds2 = du2 + )..(u)dv2, ds2 = k 8 [du2 + )..(1 - )..)dv2 ]/(1 - )..)2,
S şiS fiind suprafe/e de rola/ie. Obs. ba) Dacă S admite o reprezentare geodezică netrivială pe S
raportată la o reţea semigeodezică, S şi S stnt suprafeţe de rotaţie ; căci E = 1 dacă B k, =
u u
tp = k/(k - A). b4) S e cu curbură constantă dacă ).. = cos2 - ).. = ch2 - sau ).. = u2 ; ln
a c:
primele cazuri: J{ = 1/a2 sau K = -1/a iar K = O, ln ultimul caz: J{ = O iar K = -1/k3. Să
2
considerăm că S e de categoria zero; deci A = J.:1 , B = k 2• Avem teorema: Dacă S şi S slnt 2 su-
prafete în corespondentă geodezică trivială, metricelc lor FOI fi aduse la formele canonice (126), ctnd
S şiS sini omotetice, sau la formele canonice
ds2 = a1(u)du2 + a2(v)dv2, d~ 2 = k1k 2[k1 a1(u)du2 + J.:2a2(v)dv2J,
ctnd S şi S sini suprafeţe desfăşurabile. Rezultă: Suprafetele cu curbura constantă stnl repre:entabile
geodezic pe plan; de asemenea : Dacă S admite o reprezentare geodezică pe o suprafaţă S cu
curbură constantă, S c tot o suprafată cu curbură constantă (teorema lui Beltrami).
206 Fie S elicoidul (15"). Se cere: a) Să se calculeze curburile totală şi

medie. b) Să se arate dacă liniile coordonate pot fi linii de curbură. c) Să se
demonstreze că un elicoid e izometric cu ·o suprafaţă de rotaţie (teorema
Zui Bour). d) Să se afle elicoizii pentru care una sau ambele familii de linii
asimptotice sînt linii coordonate; în aceste cazuri, să se arate că S e riglat,
fiind generat de o dreaptă care se sprijină pe axa de rotaţie. e) Să se gă
sească elicoidul desfăşurabil. în acest caz: e1 ) să se afle curba de întoar-
cere; e2} să se calculeze razele de curbură principale şi curbura medie ale lui
S. f) Să se determine elicoidul riglat care e suprafaţă minimă. în acest caz:
f1 ) să se arate că Se generat de normalele principale la elicea circulară (18);
f 2 ) să se găsească a treia formă fundamentală a lui S ; f3 ) să se calculeze
razele principale de curbură; f4 ) să se găsească tangentele principale şi liniile
de curbură, aflîndu-se razele de curbură ale liniilor de curbură care trec
prin origine; f 6) să se calculeze curbura geodezică de-a lungul elicelor 'U, =
= const. ; f6 } să se arate că, de-a lungul unei geodezice
(127) Vu 2 + a2 sin ex = const., ex - unghiul geodezicei cu generatoarea ;
f 7) să se determine o suprafaţă de rotaţie pe care Se aplicabilă.
R. a) E = 1 + ('2, F = kf', G = u2 + k2, D = uf"!V ~, D' = -1.:JV ~' D" = u2('JJifi; deci
u8f'f" - k2 (1 + (' 2)u2f' + 2k2f' + (u2 + k 2)uf"

(128) 1{ = - - - - - - - , H ~ - - - - - - - - - - - - - •
[ull(l + f'2) + k2]2, 2 [u2(t + f'2) + /~)s,2
b) Nu: căci F = D' c:: O clnd k == O (S suprafaţă de rotaţie). Obs. Liniile de curbură pot fi
I uate ca linii coordonate, tnsă ecuaţiile lui S nu mai stnt (15"). c) Deoarece ds2 = ~ du2 /G +
+ G(dv + Fdu/G)2 şi lulnd
(129) U =Vii= Vu2 + k2, V= v + ~ (FJG)du = v + ~ kf'du/(u2 +· J.:2 ),
metrica lui S se scrie
(129') ds2 = [U2 + (U2 - k2)('2] dU2 / (U2 - 1.-2) + u2 dV2.
454
Deci S e aplicabil pe suprafaţa de rotaţie S:
(130) x = U cos V,y = U sin V, z = ~(U) = ~ V[k2 + (U2 - k2) f'2J/(U 2 - k2) dU.
= const. de pe S au drept corespondente paralele U = const. ale lui S. d) Liniile

Obs. Elice le u
asimptotice: uf"du2 - 2k du dv + u2f'dv 2 = O. r:
v = const. sint linii asimptotice dacă f" = O,
adică f(u) = mu + n. 1
r
: u = const. sint linii asimptotice dacă f' = O, adică f(u) = n; ln acest
caz, avem şi v = const. Insă r

slnt dreptele x/cos v = y/sin v = (z - (n + kv))/m = u; deci S
e riglată. In poziţia corespunzătoare unghiului v = O, generatoarea 0 are _ccuaţiil~ z=mx + n, r
y = O, fiind 1n planul Ox.:. Reciproc, r 0 : v = O de pe S, deci r 0 : T(u) = ul+ f(u)k, e o dreaptă
(ln Oxz) dacă f(u) = mu + n. Obs. d 1) Putem avea Oe 0 , deci n = O, printr-o translaţie de-a r
lungul lui Oz. dz) u = const., v = const. sint linii asimptotice clnd generatoarele sint perpendiculare
pe axa de rotaţie; ceea ce înseamnă m = O, S fiind elicoidul l{ăstner. e) Din J{ = O, cu g = f',
~
l l di t
obţinem g dg = k 2 du/u 3 , adică g2 =- k2 /u 2 + C; rezultă f= - - = l - k arc tg-.Lulnd
u Cu k
C = l-2/a2, găsim ·
Vu2 - a2 Vu2 - a2
(130 a) x = u cos v, y =u sin v, : =k( a - arctg--a-- + v) ;
prin transformarea
Vu2 - a2 Vuz - aa
{130') U = - - - - , V=v-arctg----,
a a
obţinem că S are ecuaţiile
(130 b) x = a{cos V - Usin V), y = a(sin V U cos V), : = k(U + V).

e1) Generatoarele g sint liniile asimptotice (confundate), date de ecuaţia difcrenţială dv =
---
= adufuV u2 - a 2 ; obţinem g :
Vu2 - a2
V= v-arc t g - - - - = C, adică g : x = a( cos C - U sin C), y =
a
= a(sin C + U cos C),: = + C),
.ilnd tangente la elicea 0 : U = O {u = a) de pc S, care e
k(U r
curbă de întoarcere. Obs. Ne paralel cu o direcţie fixă dacă sin v - Vu 2 - a 2 cos v/a=a.u, cos v+
+ Yu2 + a 2 sin v/a = ~u; însă a.2 + ~2 = 1/a2, tnclt putem lua a. = sin C/a, ~ = cos C fa, deci
(a tg v - Vp.~ - a2 ) / (a +_Vu2 - a 2 ţg v) "= tg C, adică tg(v - C) = Vu2 - a2 / a (generatoarele
lui S). Deci N = u(k sin Ci - k cos C j + ak) J a.a2) Cum K = O, rezultă 1/R1 = O, 1/R2 = 2H=
= k,V(a2 + k 2) (u2 + k 2 ) • f) Avem H = O dacă (1 + ('2 ) f'u2 + 2k2f' + (u2 + k 2 ) uf" = O. Fie
elicoidul riglat pentru care f" = O; deci f' = m; atunci m[(l + m2 )u2 + 2k2 } = O, care nu
admite decit soluţia reală m = O, adică f = n. Obţinem elicoidul Klistn:?r (16'); căci, printr- o
translaţie, putem avea n = O. f 1) Pentru elicea (18) avem T = "f', ~:, "i'' x T", v = ~-X T, incit
ecuaţiile normalei principale: x/cos v = y/sinv=(z - kv) / O generează elicoidul (16'). f 2) K =
=-k2/(u2 + l-2)2 , H=0; după (87): ds* 2 = -Kds2 .f8) După (75): 1/R1 = -1/R2 = kf(u2 + k2).f4 )
du
Ecuaţia (90) : du2 - (u 2 + k2)dv 2 = O ; de unde - = ± Vu2 + k 2 • Direcţia tangentei : dr =
dv
l,... du + T1:) dv; deci vectorul director al tangentei principale: Tu
\ di, .---
du +T11 =
dv
{± f u9 + k2 cos v -
- u sin v) l + ( ± Vu2 + k 2
sin v+ u cos v) J + k k. Liniile de curbură : v= ± ln ( u+
+ Vu2 + k + C sau u = ±k sh (v - v0). Cele 2 linii de curbură, care trec prin O(u = v = O),
2 )
se obţin pentru v = O; deoarece 1/p2 = (1 + ch 2 e:v) / 2k2ch2 e:v, ele au aceeaşi rază de curbură,
0
~gală cu k. f5) Cum 12 2 1 = - u, găsim (v~ probi. 182) 1/p2 = u/(u2 + k2).f8) Pentru g : v ::= c~nst. :
1
t 11 = Tu iar pentru geodezica G :v = v(u) : ta = (i' u + T11 v') / I Tu + i„v' I ; deci sin a. = I t9 X IG I =
= v-Et1'f VE+ Gv' Cum 2
•
l1 \ I= I I I/ I I I= - u, I/ 1I= I I~ I/ I= u
O, 1\ = 1 = O, 2\ O, 1\ 1 2 : k2 ' I l=
2\ O'
455
dw
ecuaţia (109') se scrie: v" + 2uv' / (u11 + k2) + uv' 3 = O sau (ru = 1/v'2): - - 4uw/(u2 + k2) =
du ·
= 2u cu w = + 'k2)9 - (u2 + k2). Scoţlnd de aici pe v' şi introducindu-1 în sina:, obţinem
C(u1
dÂ
(127). Obs. Cu w = ). (u2 + k2): - = 2u/(u11 + k21 ) 2 , adică >.. = - 1/(u2 + k2 ) + a; deci dv=
du
= du/Vw = du/V(u2 + k2) (a(u2 + k2)-1]; punind p2 = (u2 + k2)/k2 , avem du/J1u2 + k2 =
= - dp/p Yt - p2 , adică (C1 = 1/ak2)
dv= - C1 dp/Y (1 - p2 ) (1 - C~p 11) sau C2 - v/C1 = ~: dp/V(1 - p2 ) (1 - Cip 2 ).
Deci: integrarea ecuaţiei geodezicelor se face cu ajutorul funcţiilor eliptice. f7) Deoarece f(u) = O,
obţinem pentru S de ecuaţii (130) că "1( U) = k ln ( ~ + l' U2 - k2 ) .S, adică e un catenoid. Obs. a:)
Generatoarelor lui S le corespund meridianele lui S, iar clicelor lui S corespunzindu-le paralele
lui S. (3) Elicoidul riglat S e izometric cu 2 suprafeţe de rotaţie S : hiperboloidul cu o plnză (gene-
ratoarelor lui S corespunztndu-le generatoarele lui S) şi catenoidul (ale cărei meridiane sint trans-
formatele afine ale lănţişorului tntr-o afinitate omologică ortogonală a cărei axă e directoarea lănţi-
x
şorului; transformata y = ka eh - , k > 1, e lăn/işorul alungit), după cum S c oblic sau drept.
a
207 Să se demonstreze teorema lui Bonnet (sin. : problema formelor):

Două forme pătratice, dintre care una e definită pozitiv,
(131) <1>1 = Edu 2 + 21J' du dv+ G dv 2 (.6 = EG - F 2 ),
<1> 2 = Ddu 2 + 2D' du dv+ Gdv 2
,
pot fi considerate ca prima şi a doua formă fundamentală ale unei suprafeţe

B, abstracţie făcînd de o transformare ortogonală, dacă coeficienţii lor satis-
fac ecuaţia lui Gauss
(131') DD" - D' 2 = K (EG - F 2 )
şi ecuaţiile lui Oodazzi
D - D'
" u
11
= 2 2 ID + (-11
11
I+ 1' 2 I') D'
1 2,
-1! 112 ID"'
(131")
D' - D'' =
" "
112 2 ID + (-111 2 I+ I2221l) D' _ !11,
I 2 D" ' 1'
şi invers. A.pl. a) Curbura totală a pînzei l::, a evolutei unei suprafeţe S, rapor-
tată la liniile de curbură, e
K, = - - - 1 . 8R,J8u (.
-•-- • • . 1 2) ;
i :I: J ; i, J = ,
d eci. K .u.
v
= (R 1
., (Halp hon ).
1 2
R, - RJ .8R,J8u 1 - R 2)-
b) Pentru o suprafaţă W, asimptoticele pe cele 2 pînze ale evolutei se cores-

pund şi reciproc (Ribaucour), iar fiecare pînză a evolutei e. aplicabilă pe o
suprafaţă de rotaţie (Wei,ngarten).
R. Fiind!date formele (131), exist§. un vector r(u, v) sntisfăclnd
a) E = r;, F = ru· r,,, G = r;; b) n = (Tu x Ti,)/l' 6;

(131"')
456
Folosind derivatele ecuaţiei (131~' ), sistemul se rezolvă tn raport cu derivatele de ordin 2,
1
obţintnd ecuaţia (69); prin derivarea ecuaţiei(131~"), se obţin ecuaţiile (69'). (69) + (69') constituie
un sistem de ecuaţii cu derivate parţiale liniare in r şi ii, care e complet integrabil dacă
Obţinem astfel un sistem de 9 rţlaţii Intre coeficienţii celor 2 forme fundamentale, numite condiţii
de integrabili ta te a~e ecuaţiilor fundamentale (69)+(69'). D,e exemplu, ecuaţia (131f) arată că (ruu)v=
= (ruv)u cu Tuu, ruv, Tvv din (69); efcctulnd calculele, âpar iar ruu, Tuv, rvv, iiu, iiv; ţintnd sca-
ma de (69) + (69'), obţinem «Tu+ ~Tv + yii = O; de unde, triedrul T: Tu, rv, ii fiind nedege-
nerat, rezultă 3 condiţii de integrabilitate: ex = fi=y=0. Cele 9 condiţii de integrabilitate nu sint
independente; ele se reduc la ecuaţiile (131') şi (131"). Obs. a) Ecuaţiile (131") se pot pune sub
forma (E. Study)
E Eu D
Dv - Du' H(Ev - F,,) - - 1
I I I
= F Fu D' , Dv - Du = H(Fv - Gu) -
2
6. G Gu D"
E Ev D
1
F Ft. D'
G Gv D"
iar, clnd S e raportată la liniile de curbură:
Dv= ( D + GF )
D" (ln
y-E)u .
a) sau b)
1 1
Do11
= ED +
( G D" ) (ln 1{:G)u
-
(~)
R 2 ,u
+ - (..2__ - - )
2 R2 R1
(lnG)u = O
Pentru o suprafaţă minimă, raportată la liniile de curbură, ecuaţiile Codazzi devin Dv =0, D~' =0.
b) Ţintnd seama in Dv-D~ şi D~' -o; de (68), (69') şi (66), rezultă (131"); căci D 11 -D~=(ii. Tuu)v-
- (ii•Tuc)u = iiv•r;.u - iiu•Tuv , ..• C!nd (69) + (69') slnt complet integrabile, integrala generală
depinde de 4 constante arbitrare; căci putem ka arbitrar într-un punct valorile lui r, r"' r v şi ii.
Astfel, putem face ca S definită de sobţia r (u, v, C1, ••• , C4 ) să treacă prin P 0 (u0 , v0 ) dat; atunci
r; r;
1'u0 , Tt:0 satisfac condiţiile E 0 = 0 , F 0 = 1·11 0 • To 0 , G0 = 0 iar ii e dat de ii0 = Tu 0 X Tv 0 !V 6,0 ,
Deci : o suprafatd iniegrald Sa sistemului (69) + (69'), care trece prin P 0 , depinde de 3 constante
arbitrare. Făclnd încă o transformare liniară de coordonate u, v, putem face ca să avem E 0 =
= G0 = 1, F 0 = O astfel incit, lu!nd ca axe ortogonale x, y tangentele la v = v0 şi u = u0 iar ca
axă : normala tn P 0 la S, să avem ru 0 = l, Tv 0 = j, ii0 = k; atunci
• S :r (u, v) = u l + v j + ... ,
fiind complet determinată. Obs. Ecuaţiile fundamentale (69) + (69')
slnt, pentru o suprafaţă S
ln spaţiul euclidian R 3, ceea ce sint ecuaţiile Serret-Frenct pentru o curbă plană sau ln spaţiu.
Dacă se consideră dată numai prima formă <D1, coeficienţii D, D', D" ai formei a doua <D2 stnt
daţi de ecuaţiile (131') şi (131"). Scoţlnd pe D" din (131') şi lnlocuindu-1 ln (131"), rezultă că D
şi D' slnt daţi de 2 ecuaţii cu derivate parţiale de primul ordin, admiţlnd soluţii; deci : o for-
md pdtratică definită pozitiv poale fi considerată totdeauna ca metrica unei suprafefe S. Api. a) Fie
S de ecuaţie (13); conform formulelor lui Redrigues, avem Tu + R 1 nu = O de-a lungul lui C1 : v =
=const.şi Tv+R 2 nv =Ode-a lungul lui C2 : u =const.Fie (v. probi. 174) plnza I:1 : r 1 = r + R 1 ii-
Atunci Tlu = R1u ii, Tiv= (1 - R 1 /R2) Tv + R1v ii Incit E 1 = Riu , F 1 = R1u· R1.,, G1 = Riv +
+ G(l - R 1 /R2) 2, deci dsi = dRî + G (1 - R 1/R2) 2 dv2 ; ii1 = Tlu X r1 11JV 6, 1 = - Tu Jfii, iitu=
- r,,,,/VE + E,., fu /2E VE, ihv = - r,.,,,,/ VE +Ev Tu/2E fii lnclt, cu (134VI b 2), D 1 = R1ul Ri, VE
D' ·,;_, O, D" = -GR.·u!VE. Pentru pin.za 1=2 lnlocuim pe u şi v Intre ei. b) In condiţiile aplicaţiei a),
avem D 1 /D 2 = D; /D~ (căci D~ =O; i = 1, 2) dacă şi numai dacă D (R1 , R 2)/D (u, v) = O, deci
1 1
Ri = R 1(RJ); atunci metrica lui 1=, e de forma dsî = dR, + fi (Ri)dv2 a unei suprafeţe de rotaţie.
457·.
208 Să se arate că metrica unei suprafeţe 8 cu curbură medie constantă,
raportată la liniile de curbură, e
(132) ds 2 = e 2A ( du 2 + dv 2
),
unde ). = ). (u, v) e o soluţie a ecuaţiei cu derivate parţiale
(132') â). + a e >- -

2 2 b2e- 2A = O {6. ~+~operatorul
au 8u
2 2
Laplace; a, b const.)
Apl. a) Condiţia necesară şi suficientă ca 8 să fie o suprafaţă minima e
ca matrica
(133) dar = V-K ds 2 (X-curbura totală, ds 2 - metrica relative la S)
să fie o metrică euclidiană. b) Să se găsească condiţia ca o suprafaţă riglată
8 să fie o suprafaţă minimă.
R. Fie E = G = e2 A, F = D' = O; atunci K = - e- 2 ). 6,i.., H = (D + D")/2e2A = a (const.).
Ecuaţiile (13fV): D 11 = 2ae2 Âi..11, D~' = 2ae2 Ai..u; integrtnd şi cum D + D" = 2ae2 A, rezultă D =
= aesA + b, D" = aesA - b (b-const.). Atunci (131') ia expresia (132'). Obs. Printr-o schimbare
de variabile, putem presupune b = 1; căci D #:, D". Api. a) S e o suprafaţă minima dacă a= O;
ecuaţia (132'): 6,i.. = b2e- 2 >.. lnsă K=- b2e- 4 A, adică e2>- = btV-K; deci dsi = b (du2 + dv2 ).
Obs. a1) Ecuaţia (132') : 61n 1/ - K + 2bY - K = O. a 2) Dacă a '# O, prin ii = V'Ţaf u, v = Yîai u,
avem a= 1; ecuaţia (132'): 6,i.. = 2 sh 2i... b) Dacă S de ecuaţie (34) are metrica (59"), atunci K =
= (M2 - N)/(1 + 2Mv + Nv9) 9 • Deci metrica (133) are coeficienţii E 1 = VM 2 - N, F 1 = O,
G1 = VM2 - N/(1 + 2Mv + Nv2), lnclt K 1 = - G111 [ln (G1 11/Y 6, 1 ))u/26,1 • lnsă K 1 = O numai
dacă M şi N slnt constante, clnd S e elicoidul lui Kăstner. De altfel, generatoarele g şi traiectoriile
lor ortogonale C slnt linii asimptotice ale lui S ; deci, ·planul osculator tn P Ia C fiind tangent
la S şi conţintnd pe g (din P), g e normala principală ln P la C; rezultă că una oarecare din
curbele C e o curbă Bertrand, cu o infinitate de curbe asociate (toate celelalte curbe C) ; înseamnă
că C slnt elice circulare, lnclt (v. şi probi. 206 f 1): dintre toate suprafe/ele riglate, singura suprafaţă
minima (diferitei. de un plan) e elicoidul drept cu plan director (teorema Meusnier-Catalan). Obs. b 1)
Toate suprafeţele riglate aplicabile pe elicoidul riglat de arie minimă stnt formate cu binormale
de curbe cu torsiune constantă. b 2) Suprafeţele riglate care slnt aplicabile pe suprafeţe .de rotaţie
slnt fie deformate ale elicoidului riglat de arie minimă, fie deformate ale hiperboloidului de rotaţie
cu o plnză.
209 Se spune că o reţea de curbe coordonate ale 1mei suprafeţe 8 e o
reţea OeMşe·v dacă vectorul tangent al unei curbe coordonate se transportă
prin paralelism de-a lungul celeilalte curbe coordonate. Să se demonstreze:
a) Pentru ca o reţea de curbe coordonate să formeze o reţea Cebîşev, e nece-
sar şi suficient să avem
(134)
sau ca metrica suprafeţei 8 să fie de forma

(134') ds 2, = du 2 + 2 cos 6 du dv+ dv 2•
b) Curbura totală a suprafeţei S de metrică (134') e dată de

(134") K = - 6uv/ sin 6.
c) Pentru ca o reţea conjugată să fie o reţea Cebîşev, e necesar şi suficient
ca reţeaua să fie situată pe o suprafaţă de translaţie; atunci
(134"') (Dv /D")., = (D~'/D)u.
458
R. a) Conform aplicaţiei (108"'), versorul ii (u1 = O, u 9 = 1/YG> tangent lui u = const.,
resp~ctiv versorul ;; (v1 = 1/fE, v9 = O) tangent lui v = const., se transportă prin paralelism
de-a lungul curbei v = const., respectiv u = const., dacă
~ ( ~)+2-/ 1 •I-o
V_1 I o,~ (l'1:_) + Y1:_ I I
1 1 2
du= = O, respectiv
G 2 1 du G G 2 1 dv VE VE 1 2 - '
~I 1\ ld•=O;
de unde rezultă (134). De asemenea, rezultă că
(1341V) Ev= O, Gu = O.
Lutnd U =_~V'E(u) du, V=iVG(v)dv iar cos 6=u.u=F/YEG, obţinem:(134'). Obs. a1) 21). f 1 \ I=
= GEv -FGu = O, 2D,.

1 2
I 2
l=-FEv EGu=O admite numai + soluţia (1341V). a 2) Interpretarea
,
geometrică a lui 8: e unghiul dintre coordonate. a 3) Fie
patrulaterul ABCD determinat de u = u1, u = Uz, u = v1 şi
v = u2 (fig. 78); cum pentru u =const.: ds =Vadu iar
pentru u = const. : ds = '/E du, obţinem arc AB= arc CD =
= u2 - u1 şi arc AC= arc BD= u 2 - u 1• Considertnd
metrica (134'), obţinem
I111 I= ctg 8 8u, I112 I= I2111 = O, I/ 1= -

2
8v/sin 8,
2 2 2 2 I
I1 1 I= - 8u/sin 8, I1 2 I= I2 l I= O,
1 12 2 I
= ctg 8 8v;
tJoUz „
de unde rezultă că avem (134). ln acest caz, ecuaţiile (108'")
se scriu Fig. 78
1 1
da +al 1 \ du + b
1 ,
!1 2 2
1
1
du = O, db + a I 1\ Idu + b ] 2\ Idv =0.
Dacă (a, b) = ii, rezultă dv= O, G = const., iar dacă (a, b) ·= ;;, atunci du= O, E = const. b) Se
foloseşte formula (122). c) In ecuaţiile (69) + (69') : D, D', D" stnt arbitrari. Cu D' =0 şi (134), ecu-
aţia (692 ): Tuv = O şi r = r 1 (u) + r2 (v); ecuaţiile (131"): Dv - D"8u/sin 8= O_, D~' -D8 17/sin 8=
= O, condiţia de compatibilitate Ouv = Oru puntndu-se sub forma (134"').
13. METODA TRIEDRULUJ M031L
210 Dacă, în punctul (ordinar) P al unei curbe O: ii = u (s), v = v .(s)

de pe o suprafaţ.ă S: r = r (u, v), O e unghiul dintre normala principală la
O şi normala la S iar 1/T e torsiunea lui O, cantitatea
1 d8 1
(13:3) -=--+-
ds
TgT
se numeşte torsiunea geodezică (sin. : torsiunea relativă) a lui O în P. Se cere:

a) Săi se calculeze torsiunea g~odezică a lui O în P. b) Să se arate că
2 curbe O, (i = 1, 2), în contact în P, au aceeaşi torsiune geodezică în P.
459
c) Să se determine curbele de pe B în lungul cărora torsiunea geodezică e
nulă. .Apl. a) Să se calculeze curbura, torsiunea şi torsiunea geodezică- a unei
curbe O situată pe o sferă de rază 1. b) Dacă eu e unghiul format de tangenta
în P la curba O de pe o suprafaţă B şi tangenta în punctul corespunzător
P* la indicatoarea ei ·sferică O*, atunci tg eu = ~ Pn/-r:0 •
R. a) Pentru triedrul D - R (triedml Darboux-Ribaucour) : T, g, ii (fig. i9) avem
dT - - dg - - dii -
= g/p 0 + + g/To.
I -
(136) - 11/ Pn, - =- -r/po - n/To, - = - T1 Pn
ds ds ds
_ dii _ _ dii ( dr ) dii

Din (136 3) obţinem 1/To = g• - = (n X -r)• - = ii x -·· • - , adică
~ ~ fu fu
(135') ds2/Tg = (ii dr dii).

Insă (ii dr dii).(ii ru _r11) =- D (ds2, ~)/D (u, v); deci
(135")
y- ~ = IE du+ Fdv F du+ Gdv I
/(Edu2 + 2Fdu dv + Gdv2 ).
To . Ddu + D' dv D'du + D"dv .
Deoarece (ii dr-dii)1 = ds2 ds* 2 - ~ 2, avem şi
(135"')
Luind originea tn P şi rnportlnd pe S la liniile de curbură, atunci
' ~~
E =1, F = O, G = 1, D := r = 1/R1, D' = O, D" = l = 1/R2 iar 1/To = --
2
(1/R 1 - 1/R2);
· ds
dacă tangenta ln P la C face unghiul cp cu o direcţie principală, atunci dx/ds = cos cp, dy/ds =
= sin cp, tnclt obţinem formula lui Bonnel
1 '
1/To =- (1/R 2 - 1/R1) sin 2 cp.
2
b) Din (135") re~ultă că torsi~nea geodezică depinde numai de direcţia tangent.ei în P la C. c)
curbură + const., adică
8
Slnt liniile de ale lui S; tn acest caz, din (135) deducem 6 = \ ds/ 1' (v.
. • •o .
:probi. · li, _156) : normalele la S în lungul unei linii de curburţi
admit înfdşurdtoare (generează o suprafaţă desfăşurabilă). Obs.
Valorile extreme (maximă, minimă) ale lui Tg. se numesc .tor-
siuni principale; ele corespund valorilor c:p = 1t/4 şi c:p = 3;./4.
Avem : torsiunile principale sini opuse şi core.~pund bisectoarelor
unghiurilor formale de tangentele principale. Numind linie de
torsiune o curbă în lungul .căreia torsiunea geodezică c extremă,
avem : liniile de torsiune formca:ti. o re/ea crlcgonalti. cal'e bisec-
leazd rcfcaua liniilor de curbură. Api. a) Din 1/Pn = cos 8/R şi
Pn = 1 rezultă .(l = cos 8. Cum C e linie de curbură (fiind pe o
· sferă), din ·(135) obţinem 1/ 1' = d6/ds. Deoarece· 1? p11 =· sin 8/ R,
p;
deducem 1/ = 1/ R 2 - 1. b) C* se găseşte pc.sfera· S* : r•. ':::h ri:.
Dar cos <a>= dr. dii/I drf I dii I = - cf>'ds cis•, deci i tg<6·=
Fig. 70 = - Vds2 ds* 2 - cI> 2,cf> iar 1/pn = cf>/ds2 , 1/-r:r, din (135"').
211 Să se demonst,reze: a) Locul punctelor inflexionare ale geodezice-
lor unei suprafeţe S.sînţ_ U.niile asimptotice ale lui B. b) Dacă o .geodezică,
e·-totodată linie asimptotică, ea e o dreaptă. Apl. Să se găsească condiţiile.
ca o suprafaţă B să :;_fie- riglată. ..
460··
\
. . R. a) Cum d-rjds = v/R, ecuaţia (136i,): WR = g/p 0 + n/pn: dacă P e punct staţionar
(1/R = O) pentru geodezice C (1/pg = O), avem - tn P- 1/pn = ff>/dsi = O, adică: pentru geode-
zica prin P tangentă unei direclii asimptotice (din P) punctul P e un punct de inflexiune. Obs.
Pe Ce punct de inflexiune dacă d 2r x dr= O; de unde obţinem ecuaţiile geodezicelor sau ecuaţiile
liniilor aşlmptotice, după cum această condiţie e înmulţită scalar cu N, respectiv cu (sau rv)• ru
b) Dacă 1/p0 = O (C e geodezică) şi 1/pn = O (C e linie asimptotică), atunci d't'/ds = v/R = O,
adică C e o dreaptă. Obs. Dacă 8 = O (C e geodezică) şi 1/-r, = O (C e linie de curbură), din
(135) rezultă 1/ T = O, adică C e o curbă plană. c) Lutnd generatoarele drept curbe v = const.,
atunci obţinem conditiile D = O, I / 1 l = O.
212 Să se stabilească pentru curbura normală o formulă analoagă cu
formula lui Bonnet, iar pentru torsiunea geodezică o formulă analoagă
cu formula lui Euler.
213 Pe elipsoidul de rotaţie S: a: 2 + y 2 + z2/4 - 1 = O se consideră
curba O : a: =~
sin 2·u, y = sin u, z = 2 cos u. Se cere, în punctul -curent·
2
I 2 •
Pal lui O: a) să se determine versorii triedrului D-R; b) să se calculeze·
curbura normală, curbura geodezică şi torsiunea geodezică.
214 Să se determine torsiunea geodezică a liniilor coordonate.

215 Fie o curbă O pe o suprafaţă S; dacă, în Pe o, <pe unghiurtangen-·
tei lui O cu o direcţie principală, se cere: a) Cînd O e o linie asimptotică
pe S, să se deducă formula lui Enneper (89) cu ajutorul formulei lui.Bonnet
(135 1v). b) Să se demonstreze că între curbura nor:rµală, curbura medie şi
torsţunea geodezică avem relaţia l/p 11 =.H + ctg 2 <P/-r, .
.. 216 într-un punct al suprafeţei B se consideră n > 2 drepte tangente,

unghiul a 2 drepte consecutive (oarecari) fiind egal cu 1t/n. Să se arate că su.m~
torsiunilor geodezice corespunzătoare celor n drepte e nulă. · ·
217 Se cere unghiul c.> a 2 linii conjugate de pe o suprafaţă B. ·
, ·218 În spaţiul euclidian R 3 (x, y, z), trei familii de suprafeţe depinzînd
{fiecare familie) de un parametru constituie-un sistem triplu ortogonal dacă,
prin fiecare punct al lui R 3 trece o singură suprafaţă din fiecare famili~ . şi
două, suprafeţe oarecare (aparţinînd la familii diferite) se taie ortogonal. ,.Să,
se arate: a) Dacă prin Pe R 3. trec 3 suprafeţe B, iar C, = 8 1 (i, j;ki= ns,.
== ·l, 2, 3; i =fo J '#= ·k), atunci O, are aceeaşi torsiune geodezică 1/-roi în raport
eu ambele suprafeţe 8 1 şi B~. b) Curbel~ după. care se taie suprafeţele ~W.
sistem tripţ~. ortogonal şînt linii de curbură pentru aceste suprafeţe (teorem~·
Dupin).: c). Fiind dată o suprafaţă S, ea poate aparţine într-o infinitate::de
:feluri-unui'·sistem triplu ortogonal:· d) Printr-o inversiune, liniile de curbur~
se·păstrează. Apl. Se cere condiţia necesară, şi suficientă ca familiile. <· .
,.
(137.)
': .1 • "
B, : F, (a:,'!/, z) ...:... u, (i _.:.. 1, 2, 3) ··

• •'•
. ·. :·.
.••
să t9rmeze ~ .sistem triplu ortog~naL b) Cuadricele homofocale forrilea~~

un .sistem triplu ortogonal. ·c) Fie familia ,de suprafeţe 8 1 : a; (x 2 + y 2 + -~~). +
+'01y 2 .= O. Să,·se.arate că-există o_:familie:de sfere 8 2 ·care taie ortogo~l,.
111 fiecare din punctele sale, pe 8 1 ce trece prin acel punct. Să ~e găsească fami-··.
lia de suprafeţe ·83 ·car,e să formeze cu 8 1 şi 8 2 un sistem' triplu ortogb"ţţ~l.
df ,Şă: ~e 4eţermirie liniHe de 011,rbură 'ale, suprafeţei B: (a: 2
·•· ·:i'2.lti+ y·2 /b +· z2/c (a >b >c).· · · ·. · · ·
y~ + ~~)2' ·:.
· ·· · . ' · ... ,... • ·:a.\
'· ~1'\, ••
+ t· .. •·
n. a) Cind s1 şi S-,. se taie de-a lungul lui c, sub unghiul atunci cp-,. - cpJ = adică dcp1=
(.t), (.t),
= dcp-,.; incit, din (135), rezultă (1/-r11i)s; =(1/-ru,)8 k. Obs. Dacă c, e linie de curbură pe S 1, deci
dacă (1/-rg,) s; = O, atunci (1/-roi>s1i:= O, adică c, e linie de curbură şi pe St (teorema Joachimi-
sthal). b) C1nd (.t) = n/2, după (1351 V) cu cp1;= tpJ+ n/2, rezultă şi (1/-ru,)sk = - (1/-ru,)s;; deci
1/-ru,= O, adică c, e linie de curbură pe Sj şi S'k. c) Se ia pentru una din familiile sistemutui triplu
ortogonal familia de suprafeţe paralele cu cea dată S (v. probi. 173), iar pentru celelalte 2 familii
ale sistemului se consideră cele 2 familii de suprafeţe desfăşurabile generate de normalele la S în
lungul liniilor de curbură ale lui S. d) Rezultă tn virtutea faptului că inversiunea păstrează
unghiurile; deci : intr-o transformare prin inversiune, un sistem triplu ortgonal se transformă în alt
sistem triplu ortogonal, iar (după teorema Dupin) liniile de curbură ale acestor supra(efe in liniile
de curburc'J ale suprafeJelor transformate. Api. a) Fie
(137')
o soluţie a sistemului (137). Clnd s, 3 P 0 , atunci u, = F 1(P0); invers, pentru u, = u?, avem clt(o
suprafaţă din fiecare familie, trectnd prin P 0 dat de r0 =r (ut ug, ug), Deci: parametrii u1, l¼, u8
sini coordonate ale punctelor din spaJiul na, numite coordonate curbilinii în spaJiu; trecerea de la
coordonatele carteziene (x = x 1 , y = x 2, z = x 3 ) la cele curbilinii (u1 = u, u 2 = v, ua = w) şi
invers e dată de (137) şi (137'). Fie 2 puncte P (x, y, z) şi Q (x + dx, y + dy, z + dz); distanţa
dintre ele e
(137") ds2 = dr11 = a,1 du'. dul, cu a,,= ru, · 'ruJ (au= a1t).
Dacă luăm u, = const. (f fix), relaţia (137") ne dă metrica lui s,: F 1 (x, y, z)=const., u1 şi u'k fiind
coordonatele curbilinii pe s,. Deci u1 şi u1; stnt coordonate ortogonale pe s, dacă şi numai dacă
(137"') a,-,.= O LJ,t,k).
. -
Obs. Dm aau- = O ş1. S ( -Bau) = 2 (rUi."2
- • -rUa rutu,· ru1 +- - +- -
TUau,· ruJ = O, rezu 1tă -ru,u,• -ruk= O.
auk 8uk ·
Din sistemul a,k = ru, •ruk, aJk = rus •tu1c = O, ru1us • ruk = O, deoarece ru7c ,f, O, obţinem D~ =
reţea ortogonală şi conjugată (reţeaua liniilor de curbură).
ole
= Iru, rus fui US I = o. Deci, pe S1c: U,t = const., avem = o; adică: şi formează pe sk o u, u,
b) Fie cuadricele homofocale (99).
Prin P 0 trec 3 cuadrice din familie, perpendiculare 2 ctte 2. Căci, din P 0 e (99), obţinem
f (Â) = (a - Â) (b - Â) (c - Â) - xfi (b - Â.)(c - Â) - y~ (a - Â.)(c- Â) - z~ (a - Â.)(b - Â) = O;

presupun1nd c<b<a, avem f (-oo)> O, f (c)<O, f (b)> O, f (a)<O, adică ecuaţia f (Â) = O are 3
rădăcini reale: :>..1 <c, c<"2<b, b<A:J<a. Cum
y0 y/(b - Â;) + z0 z/(c - Âf) - 1 = O, iar din n, -
n, n,
(planul tangent 1n P 0 la Se): x0 x/(a-°A,) +
= O rezultă x6/ (a - Â1) (a - ÂJ) + yg/(b-
- M (b - ÂJ) + zo/ 2
(c - Â,) (c - ÂJ) = O, obţinem că n 1..Ln1. Cu teorema Dupin : liniile de
curburi1 ale unei cuadrtce stnt tntersecJiile ei cu cuadrtcele confocal'!.:,_ c) Diferenţiind ecuaţia lui S1
a
şi .elimintnd pe C1 , obţinem ecuaţia cu dif~enţiale totale lui S1 : N 1 • dr = y (3x8 + y 2 + z.2) dx -
- 2x (x11 + z2) dy + 2xyz dz = O, unde N 1 e normala la S 1 (C1 fiind eliminat) iar dr(dx, dy, dz)
e o direcţie tangentă la S1 • Suprafeţele ortogonale lui S1 slnt definite prin ecuaţia cu derivate par-
ţiale y (3x1 + y 2 + z2) p - 2x (x11 + z11) q - 2xyz = O (p = zx, q = z11) şi generate de curbele r:
integralele sistemului diferenţial dx/y (3x2 + y 11 + z11 ) = - dy/2x (x2 + y 2) = dz/2xyz; integrale
prime: x 2 +y11 +z2 =Cz, 2x2+ y 1 = C'z2 • Deci: ecuaţia generală a suprafeţelor care taie orto-
gonal pe S1 e x 2 + y 2 + z2 = zcI>((2x2 + y 2)/z2 ), fiind funcţie arbitrară. ClndcI> = const., obţinem
~(ere S1 : x2 + y 11 + z11 = C11 z; ele slnt suprafeţele integrale ale ecuaţi~ cu -~ife~nţfale totale
N 2 • dt = 2xz dx + 2yz dy + (:2 - x 2-= y 11) dz = O. S 3 , avlnd normala N 3 = N1 x N 2 , stnt defini-
te de ecuaţia cu diferenţiale totale N 3 .dT = 2:,; (x' - z2) dx + y (y2 + 3x2 - : 11) dy + 2z) (2x2 +
+ y9) dz = O; lu1nd x 2 = X, y 2 = Y, : 2 = Z, această ecuaţie se scrie (2dX + 2d Y)/(2X + Y) =
= 2 (dX + d Y + dZ)/(X + Y + Z), admiţ1nd integrala generală (X + Y + Z) = C8 (2X + Y).
Deci Sa: (x!I + y 2 + z2) 2 = C8 (2x2 + y 2). d) Fie familia de suprafeţe F().) ;s (x s + y2 + zll)II -
- [x1 /(a + Â) + y 11 /(b + Â) + z.11/(c + ).)]. Prin orice P 0 e na trec 3 suprafeţe reale; căci ecuaţia
F ().) = O admite 3 rădăcini:_ -a-:;_).1 <-b<).11 <-c<Âa<+oo. Suprafeţele F ().)=O şi
F (µ) = O slnt ortogonale, adică N (Â).N (µ) s (x2 + y 1 + z2)a - (xii+ y11 + : 11). I:[xll/(a + ).) +
+ :i:2/(a + µ))/2 + I: [x2/(a + Â) (a+ p.)]/4 =O; căci ln punctul P comun avem F (Â) - F (µ) =
= k I: x1/ (a + ).) (a + p.) = O iar l: :i:2/(a + ).) = I: x1/(a + µ) = (x11 + y11 + .:2) 2• Aplicăm teo-
rema Dupin. în particular, liniile de curbură ale lui ·S slnt intersecţiile ei cu conurile pătratice
x1 /tt (a + Â) + y 1 /b (b + Â) + z11/c (c + Â) = O.
462
\
14. PROBLEME DIVERSE
219 Fie suprafaţa B: (I) = u 2 + v2, y = u 2 - v2, z = uv. Se cere : a) Să

se calculeze lungimea arcului curbei v = au, cuprins între intersecţiile aces-
tei curbe cu curbele u = 1 şi u = 2. b) Să se calculeze curbura secţiunii
normale duse prin P(u = v = 1) corespunzătoare tangentei în P la curba
v = u 2• c) Să se afle curburile secţiunilor principale în P şi să se scrie
ecuaţiile tangentelor principale (în P). d) Să se determine curburile totală
şi medie ale lui 8.
220 Fie 8 elicoidul riglat (16'). Se cere: a) Să i se determine linia de

stricţiune, parametrul de distribuţie şi formula lui Chasles. b) Să se afle peri-
metrul şi unghiurile triunghiului curbiliniu format de curbele v 1, u = =
= ± kv 2/2. c) Să se găsească familia traiectoriilor ortogonale famili~i de
curbe O : du = Vu 2 + k 2 dv. d) Să se calculeze aria triunghiului curbiliniu
determinat de curbele u = ± kv şi v = 1. e) Să, se afle curba r (de pe 8)
loc al punctelor de contact ale planelor tangente la B, paralele cu bisec-
toarea triedrului format de părţile pozitive ale axelor de coordonate. f) Să
se scrie metrica suprafeţei ~ generată prin rotirea curbei r în jurul axei Oz.
221 Se consideră paraboloidul B: WJJ = az. Se cere: a) Să se determine
muchia de întoarcere a, suprafeţei desfăşurabile ~ circumscrisă lui B în lungul
intersecţiei lui cu cilindrul a: 2 = by. b) Să se găsească liniile conjugate curbelor
O situate pe 8 de-a lungul cărora produsul razelor principale de curbură·e
constant. c) Să se afle, în vîrful lui B, curb~ile totală şi medie ale lui S.
222 Să se determine ~a, de stricţiune, parametrul de _distribuţţe şi
formula lui C~sles pentru suprafaţa riglată B: a) r = u(cos 'Oi + sin v j) +
+ (u + cos v) k; b) ai = a cos v - u sin v, '!I = a sin v + u cos 'D, z = hv .
. 223 Să se determine punctele de pe S: ai= u 2, y = iiv, z = 2u + v2
ale căror plane tangente trec prin dreapta d :ro/2 = y/5 = (z - 1)/14.
224 Fie punctele P 1(2, 6), P 2(-1, 3) şi P 3 (0, 2) situate pe suprafaţa
S: a,= u cos v, y = u sin v, z = 2u 312/3. Să, se calculeze unghiurile triunghiu-
lui curbiliniu P 1 P 2 P 3 , ştiind că P 1P 2 e un arc de pe curba 'D = u + 4, P 2 P 3
arc pe curba v = -u + 2 iar P 3 P 1 arc pe curba v = u 2 + 2.
225 Fie suprafaţa elicoidală 8: (I) = u cos v, y = u sin v, z = u ·+ av.
Se cere: a) Unghiul liniilor coordonate care trec prin P 0(u = 1, v = n/2).
b) Expresia. analitică a versorului normalei în P 0 • c) Liniile conjugate de-a
lungul cărora 2/u + v = k. d) Simbolurile lui Cbristoffel. e) Curburile totală
şi. medie ale suprafeţei 8.
226 Fie suprafaţa B: ro= u, '!I= uv, z = v2• Se cere: a) Să se determine

punetul de contact al planului tangent perpendicular pe direcţia l:::... (2, 2, 1).
b) ·să se găsească curba, de pe S, loc geometric al punctelor de contact al
planelor tangente paralele cu direcţia l:::... c) Să se arate că B e o suprafaţă
cubică riglată şi să se afle linia de stricţiune. d) Să se găsească liniile de
curbură ale lui S.
227 Pe suprafaţa, 8 : ai = u cos v, '!I = u sin v, · z = au se consideră

familia de curbe v = u 2 + Â. Se cere: a) Să se determine curbele ortogonale
463
acestei familii. b) Să se afle curbura secţiunilor normale în Pe S. c) Să se
arate că curbura secţiunilor normale în punctele situate pe curba u = k,
după tangentele la această curbă, e constantă. d) Să se calculeze curburile
principale în P 0 (1, O) şi să afle ecuaţiile tangentelor principale. e) Să se
arate că, în orice Pe S, una din secţiunile principale e o dreaptă. f) Să se
găsească liniile de curbură ale lui S. g) Să se arate că S e o suprafaţă desfă
şurabilă. h) Să se afle geodezicele.
228 Cînd P descrie planul 1t: x + y + z - 1 = O, înfăşw·ătoarea pla-

nului .ABC, unde .A., B, O sînt proiecţiile lui P pe axele de coordonate (tri-
ortogonale), e o suprafaţă Steiner.
229 Fie S: r = (ii + v2) l + (v + u 2)j + uv k. Să se afle: a) Planul
tangent în origine. b) Liniile asimptotice şi liniile de curbură ale suprafeţei.
230 Să se găsească curburile totală şi medie ale suprafeţei obţinută prin
rotirea astroidei în jurul axei de simetrie ce trece prin unul din punctele ei de
întoarcere. Suprafaţa are puncte singulare t
231 Se consideră reprezentarea sferică în care se înlocuiesc normalele
suprafeţei S prin normalele la secţiunile normale Cn. Fie 6. s lungimea unui
arc P P' al curbei Cn, ~ 6 unghiul normalelor lui On în P şi P', iar ~ q, unghiul
planului secţiunii cu un plan de secţiune fix; atunci (după formula lui Euler):
_de = sin 2 q,/R1 + cos 2q,/R 2. Se trasează un cerc geodezic în jurui lui 'P,
ds
deci ds = ~dq,, e fiind raza cercului (foarte mică, presupusă constantă).
Aproximînd aria domeniului de pe S prin aria unui cerc de rază e, aria,
imaginii de pe sferă, de rază unitate, e o calotă de arie 21th, iar h = 1 -
- cos 6-+ d6 2/2. Numind curbura lu~ Bacaloglu (1859): ·
K = aria imaginii , = ( _1_ d62/f _!_ E2d = _!_ (2n (sin 2 / R 1 + cos2 / R 2 )d
B aria calotei lui S J2 J2 (f) 21r J0 · (f) (f) • q,,
atunţi KB . 3/8Rf + 1/4R1R2 + 3/BRI = (3H 2 - K)/2.

232 Să se afle perimetrul şi unghiurile triunghiului curbiliniu deter- .
minat de curbele 0 1 : u = l, 0 2 : v + 1 = O şi 0 3 : v = u pe suprafaţa S : x =
= u, y = u + v, z = u + v2• Să se arate că S e o suprafaţă desfăşurabilă.
233 Fie S: x = f1(u, v)/f4 (u, v), y = f 2(u, v)/f4(u, v), z ~ f3 (u, v)/f4(u,v),
unde f, sînt polinoame de grad egal sau inferior lui 2(i = 1, 2, 3, 4). Să se
arate că, în general : a) S e o suprafaţă algebrică de grad 4 ; să se studieze
cazurile cînd conicele f,(u, v) = O au unul, două sau trei puncte comune,
respectiv n-au nici un punct comun. b) Orice plan taie pe S după o cua:rtică
unicursală; cînd planul e tangent la S, cuartica degenerează în 2 conice.
Apl. a) Fie S: x = u2 , y = uv, z = v 2 + 2u. Atunci: a 1 ) S e o suprafaţă
cuartică ; b) orice plan tangent la S taie pe 8 după 2 parabole. b) Fie 8
cu f, = a,uv + b,u· + c,'V + d, ; atunci S e cuadrică riglată, fiind un para-
boloid cînd a4d4 - b4c4 = O•
. 234 Normala în P la 8: x 2 + y 2 + z 2 = x f(y/x) intersectează planul
Oxy într-un punct egal depărtat de origine şi de P.
464
\
\
235 Să se arate că, suprafeţele xy - az = ex, Vro 2 + z2 + Vy 2 + z2 = ~

şi Vx 2 + z2 - Vy 2 + z2 = y formează un sistem triplu ortogonal.
· 236 Să se determine linia singulară (locul punctelor singulare) a supra-
feţei S:a) ro= a cos 3 u cos v, y = a cos 3 u, sin v, z = a sin 3 u; b) 4ro 3z - 3ro2y 2 :..__
1
- 6wyz + 4y 3 + z• = O; c) m=asinucosv, y=asinusinv, z = a(cosu+
+ ln tg; )•
237 Lungimile ex, ~' y ale segmentelor determinate pe axele de coordo-
nate de planul tangent în punctul curent al suprafeţei Lame (48") verifică
relaţia (r,./a)m' + (~/b)m' + (y/or' = 1 cu m' = m/(l - m).
238 Să
se determine îmfăşurătoarea familiei de suprafeţe Lame (48"),
ştiind că parametrii a, b, o sînt coordonatele punctului curent al suprafeţei
Lame (ro/r,.)" + (y/~)" + (z/y}" = 1 (ex, ~, y - constante).
239 Fie o familie de plane 7tcx : if • a (a.) = p( r,.) depinzînd de un para-
metru ex ; presupunem că această familie nu e un fascicul de plane paralele„
Să se arate: a) Dacă (ă ă' ă")#= O, înfăşurătoarea familei 7tcx e o suprafaţă
generată de tangentele unei curbe strîmbe sau un con; dacă însă (ă a' ă") =
= O, înfăşurătoarea e un cilindru sau, cînd familia e un fascicul de plane con-
curente, degenerează într-o dreaptă (axa fasciculului 1tcx}· b) Raza de torsiune.
a ·curbei de întoarcere a înfăşmătoarei e dată de -
a2
-r
= -{a-a'A-a")- cu Â ·=-
A B O D
A' B' O' D' iar ă(.A., B, O) şi p = - D . .A.pl. 7tcx: ro cos ex+ y sin ex +
A" B" O" D"
A"' B'" O"' D"'
az = f( r,.); să, se arate că înfăşurătoarea taie sub un unghi constant planul Oroy •.
240 Fie înfăşurătoarea S a familiei z + vy = (v - w) [f'(v) - g'(v)l-:-
- 2[f(v) + g(v)], unde v e un parametru. Se cere: a) Să se determine-
f(1') şi g(v) astfel încît curbele vro = Â, v + a: = µ(1 - vro) să fie conjugat&.
pe .s.. b) Pentru S astfel determinată, să se afle liniile asimptotice.
241 Fie concoidul z = f(y/(ro - az)). Să se arate: a) admite param,e-
trizarea ro = u, y = v(u - af(v)), z = f(v); b) curba de stricţiune are
ecuaţiile parametrice x = a(f(v) + vf'(v)), y = av 2f'(v), z = f(v).
242 Orice direcţie e perpendiculară pe imaginea sferică a direcţiei sal&

conjugate. · ·
243 Fie familia de curbe f(u, v) = O pe o suprafaţă B; să se araţe ,c,ă.
condiţia necesară şi suficientă pentru ca aceste curbe să fie geodezic paralele,
e ca f(1i, v) să satisfacă ecuaţia Ef; - 2Ff11f" + Gf; = EG - F 2•
244 Dacă pe o suprafaţă există 2 fascicule de geodezice astfel ca gepd~~-
zicele unui fascicul să taie sub un unghi constant pe cele ale celuilalt fascicul,.
suprafaţa ·e desfăşurabilă (LiO'Uville).
3" - c 2SS9 465.·

245 Să se găsească, plecind de la ecuaţiile lui Codazzi, suprafeţele care
au liniile de curbură izoterme.
246 Condiţia necesară şi suficientă ca liniile asimptotice ale unei supra-
feţe S să constituie o reţea Cebîşev e ca B să fie pseudosferică.
247 Fiind dat un sistem de coordonate u, v pe o suprafaţă B, să se
găsească condiţiile pe care trebuie să le satisfacă transformarea (2) pentru
ca u', v' să fie o reţea Cebîşev.
248 Scriind că tangenta la locul descris de centrul de curbură coincide

cu normalele suprafeţei, ecuaţia care dă razele principale de curbură e
(ru - nu
t\, - n~ n) = O. .A.pl. pentru elicoidul (16').
249 Dacă normalele la o suprafaţă B, de-a lungul unei curbe O, sînt
paralele, punctele curbei O sint puncte parabolice ale suprafeţei S.
250 Fie suprafaţa lui Dini (v. probi. 144). Se consideră cazul cînd curbele
'D = const. sint linii de curbură; atunci: a). celelalte linii de curbură sint
1n tg ~ + kv = const. ;
2
b) formula lui Euler se scrie
1/ Pn = 2 sin (u + q>) sin (u - q>)/Va 2 +k 2

sin 2u.
251 Dacă cercurile geodezice de speţa a doua ale unei suprafeţe S sint
totodată cercuri geodezice de prima speţă, 3!tunci Se o suprafaţă cu curbură,
constantă.
252 Să se arate că elicoidul x = u cos v, y = u sin v, z = a(1n-;- + v)

e aplicabil pe suprafaţa de rotaţie x = p cos 'P, y = p sin 'P, z = a Vi ln( p +
+ Vp2-a2).
253 Suprafaţa generată prin rotirea curbei lui Delaunay în jurul bazei
sale e o suprafaţă de rotaţie de curbură medie constantă.
254 Pentru ca o suprafaţă S să, fie riglată e necesar şi suficient ca: a)
normala în punctul curent al fiecăreia din liniile asimptotice ale uneia din
cele 2 familii să rămînă paralelă cu un plan fix (diferit, în general, de la o
linie la alta); b) imaginile sferice ale liniilor asimptotice aparţinind unei
familii să fie cercuri mari.
255 Pentru ca suprafaţa 8 1 generată de normalele unei suprafeţe S, în
lungul unei curbe O, să admită pe O drepţ linie de stricţiune, e necesar şi
suficient ca O să fie linie asimptotică a lui S. Să se determine parametrul de
distribuţie al suprafeţei 8 1 .
256 Dacă pentru curbele uneia din familiile unei reţele izoterme curbura
geodezică. e constantă, a~eeaşi propriet~te o au şi curbele celeilalte familii
şi metrica suprafeţei poate fi adusă la forma
ds 2 = (du 2 + dv2)/[ U(u) + V(v)]2.

466
\
257 Se numeşte forma lui Ricci a unei suprafeţe S forma K ds 2, unde K

e curbura totală iar ds2 e metrica lui S. Să se determine condiţia pentru ca
formele ea- 1 (du2 + dv 2 ), ea (du 2 + dv 2) să fie respectiv metrica şi forma
lui Ricci ale unei suprafeţe.
258 Dacă 1/Ţ" e torsiunea geodezică, K şi H reprezintă curburile totale
şimedie, iar ds 2 şi cI> sînt formele fundamentale ale unei suprafeţe B, atunci
avem relaţia -ds 2 /Ţ; = Kds 2 - 2Hct> + 4> 2/ds2 (N. Mihăileanu); în parti-
cular, pe o asimptotică obţinem formula lui Enneper.
. 259 Dacă
traiectoriile ortogonale ale unui fascicul de geodezice de pe o
suprafaţă S au aceeaşi curbură geodezică, constantă rienulă, suprafaţa 8 e
izometrică cu o suprafaţă de rotaţie.
ANEXA
RĂSPUNSURI ŞI INDICA ŢII
Capitolul I. U Fie O~ + kO~' = O fasciculul de curbe On care trec prin

eele n(n + 3)/2 - 1 puncte de bază ale fasciculului. Însă O~ şi o;' se mai
taie în alte n2 - (n(n + 3)/2 - 1) = (n - 1) (n - 2)/2 puncte. Oonseoinţă:
Toate oubioele oare treo prin 8 punote · treo printr-un al noulea punot. b) Dacă
prin n(n + 3)/2 puncte date trece o singură curbă On iar mn - (m...;.;.
-l)(ni-2)/2 + 1 d!ntrepuncteleei se găsesc pe o curbă Om(m<n), atunci prin
restul de (n - m) (n - m + 3)/2 puncte (ce determină pe On) putem face
să treacă o curbă On_m; aşadar: O.n = Om· On-m• Obs. Se dă numărul minim
de puncte ale lui On care pot aparţine lui Om fără ca Cn să fie degenerată. 15
Notăm cu d17 d 2, ••• , d2n laturile poligonului. Curbele O~ = d1d3 ••• d2n-i şi
O~' = d2d4 •• • d 2n au 2n puncte comune (vîrfurile poligonului) pe conica 0 2
şi mai trec prin altele n 2 - 2n = n(n - 2) puncte fixe, care se găsesc pe o
curbă On_ 2 ; căci, în fasciculul O~ - kO~' = O există o singură curbă On care
să treacă printr-un al (2n + 1) -lea punct al lui 0 2 • Deci, după problema 14,
avem On = 0 2 • On_ 2• Obs. Pentru n = 3, rezultă teorema lui Pascal: Daoa
un hexagon e înscris într-o oonioa, laturile opuse se întîlneso în puncte situate
pe o dreapta (dreapta lui Pascal). Reciproca e adevărată. 20. Coordonatele
tangenţiale neomogene (u, v) ale tangentelor ux + +
vy l = O ale unei
+
curbe Salmon verifică o ecuaţie de forma f 2(u, v) (u 2 v 2 ) = F 2(u, v) cu
f(u, v) şi F(u, v) funcţii raţionale de u, v. Curba algebrică On : F(x, y) = O
e o curbă Salmon dacă F; +F; = <1> 2(x, y) cu (x, y) funcţie raţională de
m, y. Cubica 0 3 e o curbă Salmon dacă 3.A. + O = o, B = D = O (sau .A. =
+ +
= O = O, B 3D = O) ; deci 0 3 : a: 3 - 3xy2 a = O, adică p3 cos 36 = a.
27 a) tgV, = p,/ p, şi tg(V2 - V1 ) = ( p~ p2 - p1 p;)/( P1 p2+ p~ p;); dacă V2 -
- V1 = 1t/2, atunci p1 p2 +
pf p~ = O. .A.pl. b1b2 = O. b) Din tgV = p/p' =
= l/k (const.) obţinem O: ln ~ = k6 (a - const. de integrare), adică spi-
a
rala logaritmică (44). Cu (44) în (3), deducem că tangenta în P (la O) are
panta m = (ky + x)/(ky -m). Dacă P 0(x 0 , y 0), avem m 0 = mp p = (y -
- y 0 )/(x - Xo); din m = m 0 obţinem că P se află pe cercul m2 + y 2 + (ky 0 -
0
- Xo) x - (km 0 + y0 ) Y= O. Obs. Dacă Se proiecţia lui O pe tangenta în P

la (44) şi se consideră 8 1 determinat de relaţia 081 = h OS (li-const.), înăl
ţimea lui 8 1 aparţine unei spirale logaritmice egale cu (44). Pentru h = - l
(81 e simetricul lui S în raport cu O), curba se numeşte pericaustică. 34 Fie
c = 01 0 2 • Cubicele care trec prin opt puncte: .A.,, B,, 0 17 0 2 , de exemplu
rl = adc, trec printr-un al noulea punct: 03; căci rn r2 = {.A." Bo O,}
eu r 2 = def. Cum 0 3 $ ab, rezultă 0 3 e o; deci r = r 1 - kr 2 , unde k e o
anumită valoare. .A.pl. Dacă a = b, atunci .A., = B 0 iar d, e, f devin tangente
în .A, la r. Or tangenta în .A. la r o retaie în O, numit tangenţialul lui .A; deci
lui ai se asociază o dreaptă o (care uneşte tangenţialele lui .A.,), numită dreapta
.satelit a lui a. Rezultă : r = def - ka 2o = O (le o anumită valoare). 40 Con-
form problemei 34 : tangenta în .A, retaie pe O în O,; dacă .A.1 şi .A. 2 sîntpuncte
468
de inflexiune, atunci 0 1 = .A1 şi· 0 2 = .Aa iar dreapta satelită a lui a coin-
cide cu a; deci şi 0 8 = .A 3 • 43 <l>{X, Y) e de clasă 0 2 în P~, ca şi F(x, y),
x(X, Y), y(X, Y). Cum <l>x0 = F:r0 cos ot + F"0 sin IX, <l>y0 = -F:r 0 sin oc +
+ F 110 cos oe., dacă F11:0 = F"0 = O, atunci <l>x0 = <l>y0 = O. Fie transforma-
rea inversă : X = A + ro cos oe. + y sin oe., Y = B 0 - x sin IX + y cos oe..
F(ro, y) = (X(x, y), Y(x, y)) fiind diferenţiabilă de 2 ori în P 0 , putem cal-
cula Fm6 = <l>x5 cos 2 ot - 2x0y0 cos oc. sin oe. + <l>y5 sin2 oe., ••• ; dacă x~ =
= xoYo = <l>y5 = o, atunci, F:r5 = F:rotlo = Ft15 = o, contrazicînd ipoteza. 47
{x2 + y 2 ) (2axy + b(x2 - y 2 )) + 2abxy 2 =O; O e punct triplu. 49 Fier de
ecuaţie (77) şi inversiunea (28); C: f(a, b) ((X -a) 2 + (Y - b) 2 ) + 2k 2(fa(X-
- a) + fb( Y - b)) ((X - a) 2 + (Y - b) 2 ) + k4(tii1(X - a) 2 + 2a12(X - a) ( Y -
- b) + a 22( Y - b) 2 ) = O, fiind o O'Uartică bioiro'Ulară sau o cubică circulară,
după cum 1l $ r sau Oe r. 1l e C e p'Unot d'Ubl'U izolat, nodal sau de
întoarcere, după cum r e o elipsă, hiperbolă sau parabolă; căci tangentele
(în n la C) au ecuaţia globală lJi1 (X - a) 2 + 2lJi 2(X - a)(Y - b) + a 22(Y ~
-. b) 2 = o, fiind paralele cu direcţiile asimptotice ale lui r. Obs. Cînd n =
= O, O : a 33 (a:2 + y 2 ) 2 + 2k2 (ai3 ro + a 23y) (ro 2 + y 2 ) + k4 (a11x 2 + 2a12xy +
+ a 22y 2 ) = O. 60 a) P,(i = 1, 2) fiind punctele duble ale lui 0 3 , dreapta
0 1 = P 1 P 2 are 4 puncte comune cu 0 3 (cite 2 confundate în P,). Însă o
dreaptă taie o cubică în 3 pun~te. Deci Os= C1C2 iar {P,} = c l n 02. b) Fie
0 1 dreapta ce trece prin cele 2 puncte triple ale lui 0 5 ; 0 1 taie pe 0 5 în 6
puncte, cu unul mai mult decît o poate intersecta; rezultă : 0 5 = ClJ4 , 0 4
avînd 2 puncte duble unde o taie 0 1 • Obs. 0 5 poate admite 6 puncte_ du-
ble-:fără să degenereze; dacă ele se grnpează cite 3, în 2 puncte triple, 0 5
e degenerată. 70 Fie 0 4 : f(x17 m2, x3 ) = aixt + a 2xfx 2 + a 3 xrxi + a 4x1xl +
+ asxi + X3(b1xf +-b2rorro2 + bs:J:i.~ + b4a:i) + x; (OiXi + 02X1X2 + 03$i} +
+xg(di_roi_ + ·d2x 2 ) + ex; = O. a) Alegem vîrfurile 0(0, o, 1) şi Y a)(0, 1, O) ale
triupghiului fundr ment~l ca puncte tacnodal şi biflecnodal (a4 = a5 = b4 =
=:~1. =.~2 = e = O) iar tangenta. tagnodală _ţa Oy(o1 = o2 = b1 = ~). Tan-
gentele. ;m Y a::, de forma :r3 . µm1 cu µ dat de o3 µ 2 + b3 µ + a 3 = O iar b; -
- 4a 3o3 > O, taie pe 0 4 în 4; puncte confundate dacă a 2 = b2 = O. Luînd µ .=
= ±1 (prin alegerea punctului unitate), rezultă b3 = o, o3 = -a3 • Deci 0 4 :
zj + U.(Xi - x;)x2 = 0 {ot :p O). Obs. Prin afinitatea m~ = Xu x; ::::;~
·x~ :.= a:3, rezultă 0 4 : ro1 ± (a;f - x;)~ =-0.-b) Triunghiul fundam~ntal'dat
i~r X2,
de : 0(0, O, 1) - punct. biflecnodal, Xco(l, O, O) şi Y co(O, 1, O) - puncţe de

înt'oarcere (lii; ·~ a 5 ~ e = O şi a 2 = a4 = b1 = b4·, d1 = d 2 · O). Luînd tan-.
gentele în O de forma x1 ± x 2 = o, ecuaţia pantelor lor : c3m2 + o2m + c1 =0
~qwit~ pe m = ±1 .dacă 0 2 = O, o3 = -c1 ; ele au cu :04 toate_ punctele
conf'1ndate (b 2 = b3 = O). Prin m~ = «xt, ro 2 = <X-x;, m3 = x; sau ro1 = et.x;;
Xz = <X.Xt,: X3 = x;, deci. a3 = Ci, găsim 04 (mµcursală): xrroL+ (mi - a;i)xi ..
= o:· Obs. Toate cuarticele de acest fel sînt echivalente. c) O, X'.X, şi Y 00
- puncte de întoarcere, . tangenta în O (pri~ alegerea punctului unitate) :
x 1 + i 2 = O şi transformarea iv; = et.x17 x; = et.x2, x; = x 3 (a3 = « 2o3), obţi
nem 0 4 : xrx~ +_2x1 m::1m3 (x1 - X::1) + x;(x1 + x2 ) 2 = O. Obs. <\) Astfel q.e cuar-
tice· sînt' proiectiv" ·echiv~lente. C2) Tangentele în o, Xco şi Y co ·sînt X1 +x2 =
= O, m2 + x 3 = O şi ro1 - ro3 = O, fiind concurente. 82 a), Strofoida dreaptă
2y(x2 + y 2 ) ......:. a(a: 2 ' - :y2 ) = O. b) Cuartica bicirculară (x2 ·+. y 2 ) 2 ·+ .ay(x~ 77-
- y 2 ) = O. 85 Tangenta în Q (la C) : la; + 'iay - 2al = O taie pe Oro în
O'(i.ti, O), diarneţraluţ ,opus al lui O ; deci ea e .diagon~l,ă în dreptunghţul_ con-.
struit pe on şi 00' (v. fig. 54). As~ptota: lx + 2ay = 2al3 /(4a2 + l2 ) e
469-,
paralelă cu tangenta în n şi taie pe O în B(2l2/(4a2 + l 2), Z3 /2(4a 2 + l 2)),
adică în intersecţia diagonalelor dreptunghiului. 108 Se aplică formula
(Tt/6 Tt/6
(173): a) y' = tg x încît s =, dx/cos x = _( d(1t/2 - x)/sin (1t/2 - x)=
•O Jo
ff~ ~ _ 1
= -ln tg (1t/4 - x/2) -= - ln tg - = ln Va; b) s =( dt = 1; c) y' =
.
= -1/sh x, decis =
ff/3
r
1
lo
eh x dx/sh x = 1n sh m12 = ln--
6
~2 = ln (2 eh 1) = ln (e+
lff/3
1 sh 1
Jo
_ 2ff
+1/e);d)s=( dt/sintcost=lntgt = ln3;e)s = 5V2( Vl-cos6tdt=
)rt/6 n/6 Jo
2n 5 (n+ l)rt/3 rt/3
= 10 ( Isin 3t I dt = 10 ~ ( (-l)n sin 3t dt = 60 ( sin 3t dt = 40,
Jo n-o )nn/S Jo
deoarece 2 sin2 3t = l - cos 6t iar integrala o descompunem în 6 integrale,
pe intervalele în care sin 3t îşi păstrează semnul constant (toate aceste inte-
grale fiind egale între ele); f) cu a> O, 8=a)r8n cos 3 8 I Id8 = a Jo cos 2 r2ff 3 8 d8 -
- a ( 6ff cos 3
)2ff
-
o d8
4
+a ~8ff
6rt
cos 3 - o d8 = 32a/3; g) s =
4
0
4
r1
VI+ p2 6' 2(p)
·
dp =
= 17 /12. 109 a) Scriind 4x2 = (a213 - y218 ) (a213 ) + 2y218 )2, atunci s =
= 4 " -a21sy-11s
1
~o 2
(a21s -y21s)-112dy = _ 6a21s (a21s _ y21s)112 = 6a; b) 4(a2+ab+ I"o
+ + b); c) 3a1t/2; d) 2a1t. 110 Ecuaţiile lui P 1 P 2 : x = tti + t(a 2 - a1 ),
b2 )/(a
y = b1 + t(b 2 -
b1 ), te [O, 1]; deci s 2 = (a 2 - a1 ) 2 + (b 2 - b1 ) 2 • 111 Cum
O : x = r cos t, y = r sin t, te. [O, 21t], deducem s = 21tr. 112 x'(t) = y'(t) =
= o pentru t = o ; deci 8 = 3a(t2 + 2)t 2 /2. 113 Pentru t = 2 ± V3se obţine
2 00 2
1
punctul dublu .A(3/2, - 1/2) ; s = 3 ( - Vs !__±~ dt + 3 (+ + ' dt =
Loo (1-t)4 J2+Ys (1-t)'
= 3V3. 120 a) s =(zch-=-dx =ash....:.... Găsim (v. probl. 22) : P"

)0 a a .
(o, a eh-=-) a
şi T 0 ( - a th-=- • a/eh-=-); deci P" T 0 = ash_:_• Din triunghiul OM" T 0

a a a
:
M"T 0 = a tg8. Obs. Reciproc: curba plană a cărei lungime a arcului

satisface condiţia (174) e lănţişorul (52). b) Tangenta în P: Y -a eh~=
a
= sh-=-- (X - x)
a
şi dreapta P'Q: Y sh-=- +X - x
a
= O se taie în Q { w -
- atg....:., a/eh-=-): deci QP =ash-=-• c) Eliminîndpe xîntre coordonatele

a a a
lui Q şi ţinînd seama că 2 eh-=-= 2a/Y, 2 sh-=- = 2Va2 - Y2/Y,-găsim trac-

a a
tricea X= a In [(a +Va2 - Y 2)/Y] - Va 2 - Y 2• 125 dp = p de

dO
d8 + dp e·
470
2
iar ds = Idp 1- Însă e2 = 1, deci e. d8de = o, adică d8de J_e; iar ( d6de ) = 1. Atunci
ds 2 = p2d8+dp 2 • Oind O: p = p( 6), obţinem (1733 ). Apl. B = ~ [6YI + 62
2
+
+In (8 + V1 + 8 = a (2u + sh 2'U)/4 cu u definit de 8 = sh u. 126 Fie C
2
}]
de _ecuaţie (44); = ~: ds = a Vi + k e/' /k. a) s = p Vi + k /k. b) Con-

B
2 6 2
02
form (55), Pi T = a Vl + k 2 eki6 /k (i
.
= 1, 2) iar arc P 1 P 2 = (
~
dB. 128
a) Din y 1 = y 2 deducem că O, (i = 1, 2) au în P 0 (1, 1) un punct comun.
Conform (179), ele sînt în contact de ordin 3. b) Cu (179'), găsim un contact
de ordin 2 în P 0 (O, 1). c) Contact de ordin 5 în O. d) Contact de ordin 3
în P 0 (O, 1). 136 Vîrful lănţişorului. Obs. a) Singura curbă, plană ale cărei
puncte sînt sextactice e conica. b) O curbă plană închisă, fără puncte de infle-
xiune, care are în comun cu o dreaptă arbitrară din planul ei cel mult 2
puncte, conţine cel puţin 6 puncte sextactice. 143 Fie C de ecuaţii (145). În
P (t): k = bq (q - p}t"- 2P/a2p 2 + .... tn P 0 (t =O)= o, se deosebesc 3 ca-
zuri : q > 2p, cînd lim k = O; q<2p, cînd lim _!_ = O şi q = 2p, cînd lim k =
t-+O t➔O k t-+O
= 2b/a2 • ObB. D~ P 0 e O e un punct multiplu de ordin m, prin definiţie, o
dreaptă prin P 0 e în contact de ordin m-1 cu O; tangenta în P 0 la o ramură
a lui O e în contact (cel puţin) de ordin m (cu O). 153 Fie curba O : y = aebx ;
R = (1 + b2y 2)312/b2y, PN = yV1 + b2y 2 şi P'N = by2 • 155 O are ecuaţia
(45), iar B=N şi Ne intersecţia normalei (în P la O) cu Ox =d (v. probl. 17);
. de unde condiţia R = 2 PN, adică y 2 + y' 2 = 2 lyy" - y' 21, căci R = (y 2 +
+ y'2)s'2/I yy" - y'2 I şi PN = y Vw'2 + y'2/al = yy2 + y'2. Din y2 + y'2 =
= -2 (yy" - y' 2) rezultă Z = a (cicloida normală). Obs. Pentru l = a: R =
I
I a
I;
= 4a sin _!_ căci R = (a2 l2 - 2al cos 8)8' 2/l Ia cos 6 - l I. 160 a) R =
+ ,
= (p2 + a 2 ) 5' 2/{ p2 + 2a2 ), PN = Vp2 + a 2 • b) R = a ( 62 + 1)312/( 82 + 2);
cînd a~ oo, R - p = -a ( 84 + 82 - 1)/( 82 + 2) V( 82 + 1)3 + 8 ( 62 + 2)~0.
161 a) PN= p Y p2 + a2 /a, OT =aşi ON = p2/a, iar k =a3 / p ( p2 + a 2) s12 ,
căci p' = - p2/a, p" = 2p 3 /a3 • b) Cu a= 1/p: R = a(I + 1/8 2 ) 3' 2/6 ~ O
8 v-~. A
cmd ~ oo. c) Se foloseşte (197 2 ). 162 a) R =PN= p r 1 + k. b) OPQ =
A
A.
=OP'Q = 1t/2-V; căci tg V=1/k (k-const.). Patrulaterul OPP'Q e inscrip-
. A
tibii ; cînd P' Unde către P, P P' devine tangenta în P la curbă iar D.P' P
A
devine drept, deci O.OP = 1t/2. Rezultă n (p1 = ON = kp, 61 = 8 + 1t/2).
165 Cum k = d6/ds iar dm = ak ds = a d6 (a-const.) : x 0 = ~ x dm/ ~ dm =
= ~x d8/ ~ d8, Yo = ~ y dm/ ~ dm = ~ y d6/ ~ d8. Obs. a) d8 e egal cu unghiul
format de normalele lui O în extremităţile arcului dB. b) Cînd Oe o curbă în-
chisă:% = _.!._ ( X d6, y = _!._ ( y d6. 166 a) (x2 + y2)'l/(n -1) = (aa;)n/(n -1) +
27t J 21t)
471
-------
+ s:(eby)"1<11 -I>. b) s:(y/b)n-ly'/b + (x/a)"- 1 /a = O, (y/a) 2"-1 y"/b +
+(n - l)(a:/a)"- 2/a 2 =O; tangenta (în P): (x/a)"- 1 X/a+e(y/br- 1 Y/b-1=0.
Obs. b1 ) O admite parametrizarea x = a cos21n t, y = b sin2'" t (curbă Lame) sau
a: = a ch·!/n t, y = b sh21" t, după cum e = ± 1. b 2 ) Dacă 2 curbe O, (i = 1, 2),
de indice m şi n, sînt în contact în P, atunci R1 /R 2 = (n - 1)/(m - 1) =
=const. 175 Dacă m = l, curba (208) e o spirală logaritmică. în cazul m;c l
obţinem O: a; =~:sin [s1-m/(l - m) a] ds, y = ~: cos [s1-m/(1 - m) a] ds; de
exemplu pentru m = - l : O e olotoida, iar pentm 1n = 1/2 : O e evolventa
cercului. 184 Cu 0 0 e Ox şi d = Oy, fie 0 0 (O, a), n (O, a) şi latura y = 1nx
cu tg 6 = (am + a)/(a - ma); deci r: (x + y tg 8) 2 - 2a (1 +
+ 2tg2 6) a;+ 2ay tg 6 + a 2 =Oe o parabolă. Obs. Cînd 6 = 1r:/2, r: y 2 =4ax.
188 Distanţa de la centrul cercului la dreaptă e egală cu raza cercului; deci
(- a.a - ~b + o) 2 = (a 2 + b2 ) (a. 2 + ~2 - y). 190 r: a; = f (a) sin a +
+ f'( a) cos u.. y = - f ( a) cos a + f'( a) sin a are raza de curbură R = f( a) +
+ f" ( o:).
Din OP= R, notînd f' (a)= u f(a), obţinem 1 +u +2 ~ Vf + u 2 ; de un-
d(X
de - do: = (1/u 2 + 1/u3 Vl + 1/u2) du, adică a = 1/u + Vi_+_l_/u-2 + O sau
u = 2 (u. - 0)/[( o: - 0) 2 - I]. Rezultă f = 0 1 [( o: - 0) 2 - 1]. 192 a) y =
=ax/(aa: 2 +1); b) x 3 - ay 2 = O; c) 27y 2 (x2 + y 2 ) - 4aa:3 = O. 194 Înfăşură
toarea : (x/a)213 + (y/b) 213 = I ; locul focarului : podara elipsei în raport
cu centrul ei; locul vîrfului : (a:213 + y2' 3 ) 4 = a 2 x218 + b2y 218 e o curbă uni-
cursală, cu un punct dublu izolat în O şi cu 4 puncte de întoarcere în vîrfurile
elipsei (axele fiind tangente în aceste puncte). 196 Parabola y 2 = 2 (p + q) x.
202 Fie diametrul OP: a:= x1 + p (a:2 - a:1 ), y = y1 + p (y 2 - y1 ), care
trece prin O cînd O (Q (at, a); a) e tangent în O dreptei fixe Oa:, P fiind pe ·
cicloida a; = a (t sin t), y = a (l - cost). Înfăşurătoarea e cicloida a; =
=a (2t - sin 2t)/2, y = a (l - cos2t)/2, descrisă de un punct al cercului de rază
a/2 care se rostogoleşte pe Ox. b) Fie 0 0 (O; a). în cercul mobil O, de rază
11.a, se ia diametrul care trece prin A (a, O) cînd punctul de contact al lui O
cu. 0 0 e A. Folosindu-se ecuaţiile parametrice ale unei curbe ciclice, se obţine
a; = (1 ± "A/2) a cos Ât =F ">.; cos ("A.± 2) t, y = (I ± 11./2) a sin 11.t=j= ~ sin (i±
± 2) t, o epi- sau hipo-cicloidă după cum O e exterior sau interior lui 0 0 •
205 a) Fie .AA' = Ox şi M ( o:, (3) e y; parabola 2a: 2 - ax +f311 = o. b) r:
+ r + +
4x4 - a 2 (a: 2 y 2 ) = O sau 2 p cos 2 8 = a; 1 : 4x4 (a: 2 y 2 ) - a 2 (a;2 y2) 2 =
s
= O_ sau 2p = a (I - tg2 8). 208 a) (x + y) 213 - (x - y) 213 = V16a~. b)
32a2 ( a; - a arc sin\~ ">.r = y 2 (20a 2 - y 2 ) + ")..y (4a 2 + y 2 ) cu 11. 2 = y 2 +
+ I6a 2 • c) a; = a (arc cos 'U - (1 - tt2 )/u) cu a ln tt = a + y. d) 81y 2 +
+ 16 (a2 + ISax + Va (a - 6x)st2 ) = o. e) (3y/8)4 + 6a 2 (3y/8) 2 + 3a 3 x = o.
f) a;= oe - ~ sh-=-, y = 2~ cu~= a eh~ sau a;= a ln [(y ± V1i2=4a 2)/2a] ±
a 2
± (y + 2 --4-a2)/4a. 214 Se trece la parametrizarea (3). Apl.
V,-y- p' =
= - a sin 28/ p, p" = - a4(1 + cos 2 28)/ p3 iar p2 + p' 2 = a4 /2 p' 2 + 2p' 2 - .
2
- p p" = 3a4 /2. Deci r : x = 2a cos 3 8/3 Vcos 2 8, y = ~ 2a sin 3 6/3 Vcos 8.
Cum tg 8 = - (y/x)1 13 , x218 + y 218 = (2a/3) 218 / Vcos 28, obţinem r: (x213 +·
472 •
+ y2f8)2· ($2'8 - y 2' 8 ) = 4a2/9. Obs. r e înfăşurătoarea normalelor lemnis-
carei a: sin 38 - y cos 38 =asin 28 Vcos 28.
(;_apitolul II. 13 în Oa:y: i\ -_r _- (r.k) 'k, z =O; în Oyz: r 2 = r -
(r. i)i, a: = O; în Oa:z: i\ = r - {r .j) j, y = O. Apl. a) Cuartica a:4+ y4 = ym 2 ,
z =O; cuartica y 4 + z4 = yz 2, a:= O (egală cu proiecţia de pe OaJy); lemnis-
cata Bernoulli {a:2 + z 2 ) 2 = a:z, y = O. b) a: 2 + y 2 - ra: :...._ O, z = O; z4 =
= r2 {z2 - y 2), a; = O; z 2 = r {r - a:), y = O. c) y 2 {a:2 + a 2 ) = a 2b2, z = O;
y2 + z2 = b2, a: = O; z 2 {a:2 + a 2 ) = b2 a: 2, y = O. 19 a) E pe sfera 8 (0; 2).
b) E pe sfera S (Q(O, 1/2, O) ; 1/2). c) E intersecţia conului y 2 = a:z cu cilin-
drul yz = 1. Obs. Se găseşte pe orice cuadrică a fasciculului y 2 - a:z + 11. (yz-
-1) = O. 211 a,b,c, \ = O. .Apl. a) a:+ lOy - 8z - 27 = O. b) (tJib 2 - a 2b1 ) m-
- b2Y + b1z = O. 26 a) Cercul a: 2 + y 2 - 2a 2 = ·o, z = O. b) parabola y =
= 3a:2/4, z = O. c) Cercul a: 2 + y 2 = 4a2, z = O. d) Spirala logaritmică p =
= e', z = O. 32 a= o, adică în cazul elicei circulare (6); atunci tangentele
(Tt/2
fac un unghi constant cu Oz. 42 s = 4a (5, sin t cost dt) = 10 a. 48 v {-1,
. •O
2t, t 3 ) şi d (7, - 2, -12). Din v. d =o: t1 = -2, t 2 = -1 şi t3 = 3. 50
Planul 4a: - 6y - 4z + 5 = O, .A (1, 1, 3/4) fiind punctul de contact. 52 n 0 :
t 2a: - 2ty + 2z - t 3 /3 = O. tn punctele t1 şi t 2 , planele sînt ortogonale dacă.
{t1t 2 + 2) 2 = O. 62 t = O; aa: + bz = O. 65 Sfera e cu centrul în O dacă r. r' =
= O; deci a (b + c) = 4bc, k2 = 4bc. 72 ~ (2t3 + t, 1 - t4, t 3 + 2t), N (5,
2, -5). Din ~ .N = O: ti = 1/2, t 2 = 1 şi t3 = 2. 75 Un singur punct, dat
de t = O. 81 a) P {t = O); a:/0 = y/0 = {z - 1), a: = y = {z - 1)/0 şi - a: =
= y = (z - 1)/0. b) p = v2:86 Dacă a = C (elice - V. probl. 49); le = ab 2 •
7tn : by + cz = O şi n 0 : cy - bz = O ; dacă b = c. 87 p = hd, căci p =
= ekt (a2 (k2 + 1) + b2k2 )/aVk2 + 1 şi d = aekt. Obs. Reformularea problemei:
Curbura e proporţională cu distanţa de la punct la planul care conţine vîrful
conului şi e perpendicular pe axă. 91 a) Parabola y2 + 2aa: - 4a 2 = o, z =
= O; cercul a:2 + z2 - 2 aa: = o, y =0; cuartica y4 = 4a2 (y 2 - z2 ), a:= O.
b) din a doua ecuaţie avem a:= a+ Va 2 - z2 = a (1 + cos t), luînd + şi
punînd z =asin t; din prima ecuaţie rezultă y 2 = 2a 2 {l - cost)= 4a2 sin2~ .
2
2 2 2
c) 1/p = {3cos f + 5)/4a (1+cos2+r, 1/'t' = -3 cosf /a(3cos f + 5)2
92 p sh t = a V2 ch2t 1/'t' = -1/a ch 2 t. 7tn n Oz = M [O, o, a (sh t eh t +

+ t)]; deci PM = a ch t = \ 't'\. 96 a) Din (52) se obţine t 2 f'" + tf"-
2
- f' = O, care admite soluţia f {t) = O1t 2 + 0 2 1n t + 0 8 • b) f (t) = 0 1 cost+

+ 0 2 sin t + 0 3 • 97 a) O curbă Ţiţeica, pentru care 't'1di = 't'd2 /tJa. b 1 ) r"' =
.. -8r, 't'd 2 = (r r' r")/8 iar ( 't'd 2)' = o; de altfel 't'd 2 = 3 Vs/2. b2 - ba) d 2 =
= 10/3. b 4 ) O transformată centroafină ·~ curbei b 2 ) cu a= b = 1. c) d =
= k[k 2 + (m - 1)2 ] tm- 1/VA 2 + B 2 + 0 2, 1/,r = - mk (1 + k 2 ) [k 2 + {m -
-1) 2 Jt"'-4 /VA 2 + B 2 + 0 2 ; deci 't'd 2 = -[k2 + (f!l, -1) 2 ] tm+ 2 /mk (1 + k 2 ) e
independent de t dacă m = -2, cînd 't' = [4(9 + k 2 ) 2 + k 2(1 + k 2 ) t6 ]/2k {9 +
+ ;7'2)t?·. 100 O' : a: = (1· + l) cost, y = (r + Z) şin t, z = kt. a) l=O şi Z =
= k~/r - r = p - 2r. b) Z= O şi l=- 2r, ultima reprezentînd elicea egală
ţra~f1ită _pe aceţaşi cilindru în sens inv~rs elic~ date. 103 ds = (z4 + 2) dz/2,
t = '(z4 i + 2z2j + 2k)/(z4 + 2). Din dt/ds = n/ p : 1/ p = e: (z4 + 2) 2/Sz ( e: =
=:sfgnz); deci n=p ~ = e: (2z2l + (2 - z4)j -- 2z2k)/(z4 + 2). b =ix n =
ds
473
= s: ( -2i + 2z2;j - z4 k)/(z4 + 2) iar 1/ -r = dii = 8z/(z4+ 2). 105 Dacă 1/ p~o,
ds
(58') devine, prin integrare, t = t0 (t0 - vector constant); atunci, din dr =
ds
= i rezultă r = t0s + r 0 (r0 - vector const~nt). peci: curbele _cu_ curbură n_ulă
Bînt drepte. Fie 1/-r = O; atunci (58") dă b = b0 Deoarece b · t = O iar t =
= dr , deducem b•t = b0 ·t sau b0 • dr =O.Prin integrare, obtinem b0 ·r +
~ ~ ~
+d = O; deci : OU'tbele cu torBiune nulă 8Înt curbe plane. 106 Fie O de

ecuaţie (l~_în sistem_!l! Oxyz şi de ecuaţie r* = r*(t) în sistemul O*x*y*z*.
Cum r = 00* + r* (00* translaţia din O în O*), obţinem dkrHJl = dkr*/dtk
(k = 1, 2, ... ), rezultă afirmaţia. 107 Fie curba (57). n e 1t0 : (R - r) · b = O
dacă (r 0 - r)·b_ = O, unde r 0 . on; deci r'·b + r·b' = O~ Conform cu (58'')
şi deoarece r'·b = o, r·ri ::/: o, rezultă 1/-r = O (curba e plană). 109 Avem
d 0 = r·b, dn= r·t, d,_ = r·ri; se ţine seama de fo~uJele 8-F tn_!ierivatele
acestor dişt~nţe. 112 d = ve~sqr d. Derivînd relaţiile d • t = cos 8,. d • b = cos oo,
obţinem it·t' = -sin 8 8', d·b' _ -sig~ oo'; de_unde, cu ţormaj_ele..!S -Jf.,
rezultă (63). 115 Fie M e 1t0 iar R =_OM; deci R = j + )..t + µn, R' = kb.
înmulţind scalar ultima relaţie cu t, respectiv cu n, obţinem Â =µ/ p-1,
1
µ' = - )../ p. Prin schimbarea de parametru t (8) = ~: da/ p ( a), sistemul

devine di,./dt = µ - p (B(t)), dµ /dt = -Â, care se reduce la d 2µ/dt 2 + µ =
= p; t (s) se numeşte ourburaintegrală a arcului curbei corespunzător inter-
valului [O, s]. Integrala generală eA = t
01 sin + 0 2 cost+ sin t( sintds-
cos t ): cost ds, µ = 01 cost - 0 2 sin t - cost ~: sin t ds + sin t ( cost ds.
Deci: o 0U1·bă O admite o familie cu 2 parametri de evolvente plana1·e.
Figura formată de evolventele planare e invariantă faţă de o deformare a
lui O care păstrează curbura.116 Fie (57) ecuaţia lui O; atunci 0 1 : 1\ = r + an
iar b1 = ri. Avem i1 = dr1/ds1 = [t
+ ~ ri + a ( -t/p - b/"C)] ~. în-
ds ds1
mulţm . d · scaIar cu b- u obi=" _vmem -da - ds = O, a dica"" a = const. Î nsa"" b- 1 =
· ds ds1
= i,.(dr1 /dBX d2r1 /dB2 ) lin dacă a (1/ p2 + 1/-r2 ) = 1/ p (condiţie necesară şi sufici-
entă). Obs.1/i,.=(a2/p 2) ~ - [(1 -a/cp) a/-r 2 ] d-r .117 1r0 : (.R ;_ r)·b = o, 1t~:
ds ds
: (.R - (t +
Âr)) .(b + Âh)= o. însă Âr = tÂs + ... , Âb = nÂs/-r 1t0 + .... n
n 1t~: (.R - r)·b = O, (.R - r)·nÂs/-r + ...
=O; deci, Ia limită, obţinem
tangenta în P la O. 122 Traiectoria particulei P, de masă m, e o curbă
în spaţiu, de ecuaţie (16). Viteza şi aceeleraţia lui P sînt v = ~ = dr~=
. . · dl ds dt
= vt-,v =ds • d
- f.un m ăr1mea
• •
a= -d r = -
• - 11
dt
v1teze1, dv -
t
dt 2 dt
+ vdsdt- -
ds
dl
dv -
dl
v2 -
= - t +-n
p
(care se găseşte în planul osculator). Dacă F 0 F 11 , F 6 sînt proiecţiile forţei F
pe versorii fundamentali ai triedului 8-F, ecuaţiile lui Euler sînt m .!:!:. =
dt
vs
= F,, m- =Fn, O= F 6 • Obs. a) Pentu ca să nu existe acceleraţie tangenţială·
p
474
a„ mărimea vitezei trebuie să rămînă constantă. b) Pentru ca acceleraţia
normală, să fie nulă, trebuie ca 1/ p = O (curba se reduce la o dreaptă, miş
carea fiind rectilinie). 125 Ecuaţiile 8-F se reduc la dZ/ds = Y/ p, dY/ds =
= -ZI p - Z/'C', dZ/ds = Y/'C'; dacă (X,, Y,, Z,) sînt 3 sisteme fundamentale
de soluţii, atunci Xr + yt +Zi_= const., X,X, + Y, Y. + Z,Z1 = const.
(i, j = 1, 2, 3), încît putem lua t(Xi, x~u Xs), n(Yi, Y2, Ya), b(Zi, Z2, Za),
dacă prima constantă e 1 iar a doua e O (ceea ce e posibil). Fie X 2 + Y2 +
+ Z 2 = 1 şi a = (Z + iY)/(1 - Z), i 2 = -1. Derivînd pe a şi cu ecua-
ţiile 8-F, obţinem ecuaţia
. . Riccati i da = a/ p - (1 - a 2)2'C'. Obs. a) Cu-
~
noscînd 2 soluţii ). şi µ ale ecuaţiei Riccati care se bucură de proprietatea că ).

şi -1/µ sînt imaginar conjugate (căci, derivînd (.Z + iY)/(1 - Z) = (1 +
+Z)/(.X-iY) = 1-., (X+ iY)/(1 + Z)=(l-Z)/(X - iY) = -µşicu ecuaţiile
8-F, rezultă că 1-.şiµsîntsoluţiialeecmaţieiRiccati); atunci X=(l-A!J-)/(A-
- (L), Y = i(l + 1-.µ)/(Â - lL), Z = (Â + µ)/(). - µ). b) Dacă 1/'C' = O (curba
e plană), deci Z = O, punem t =·~ ds/p şi avem a= e-it =cost - i sin t =
= X+ iY = d:t - i ~ . 127 Căci (v. probi. 118) : a) (r'r"r'v)/(r'r"r'") =

ds ds ·
= (2K'T + KT')/KT = 3K'/K + K(T/K)'/T = 3(r"·r'")/r" 2 +K(P/K)'/T;
sau se derivează, relaţia P/K = -(r'r"r"')/1 r" 13 = const. b) (r''r"'f'V) =
= - K 6(T/K)'. 130 Pentru t = O, curbele au un punct comun în O; atunci
0 1 : (1) = a(l - t 2 /2 ! + t4/4 ! - ... ), y = a(l - t 3 /3 ! + t5/5 ! - ... ), z = t +
+ 4t 2 + 25t3 /2, 0 2 : (1) = a(l - t 2/2), y = a(l - t 3 /6), z = t(l + t + t 2/2 ! +
+ ... ) (1 + 3t + 9t2 + ... ) = t + 4t2 + 25t3 /2 + .... Contactul e de ordin
3. 134 Curbura e un element diferenţial de ordin 2 (intervin numai deriva-
tele r' şi r") ; deci : ourburile a 2 curbe în oontact (oel puţin) de ordin 2 sînt
egale. Reciproc : dacii, 2 curbe în contaot au curburile egale, atunci ele sînt sig'ltr
în contact de ordin 2. 1n general, contactul nu poate fi (cel puţin) de ordin
3; căci r"' = -K2t + K'ii - KTb şi putem avea Ki #: K~ sau T1 :/: T 2 •
Torsiunea e un element diferenţial de ordin 3 (intervin numai derivatele r',
r" şi r"'); deci: torsiunea a 2 curbe în oontaot (cel puţin) de ordin 3 sînt
egale. În acest caz, nu numai curburile, ci şi derivatele lor de primul ordin sînt
egale. Reciproca nu e adevărată ; căci, dacă 2 curbe în contact au torsiunile
egale, nu rezultă nici măcar că, sînt în contact de ordin 2 (putem_avea K 1 :/: K 2
sau -!{1 = K 2 şi K~ #:- K 2). 135 Fie P 0 (s = O) e O; deci 1t: (R - r 0 )·ă = O.
Fie b versorul direcţiei proiecţi~ paralele._ Din intersecţia lui 7t cu dreapta
de proieCţ!e _prin P(s) E O: R, = r + ;..b, obţinem G_1: _T1 = T - [(r -
- r 0 )·a-/a·b]-b· Orr1 (0) =r(0) =r0 , rl'1 =r<' 1 - [r 01 ·ă/a·b]·b (i = 1, 2, ... ).
138 ds; = a? ds 2 = [p' 2 + (p/'C') 2 ] d.8 2, ds. = \ă;I ds = [p/-r + ('C'p')']ds. 139
Avem (v. pr_gbl.128): (1- l/p) (1 + e:l/p1) = cos 2 8. P, P 17 n şi n1 se găsesc
pe dreapta R = r +).ii; deci (P P 1 n 0 1) =(Ol pl + e:p1 ) _ sec2 8 =const.>
> O. 141 a) Dacă p = const., din (79) rezultă, a = a0 (Rs = R 0 ) ; deci 0 0 :
11
r- 0 = 1·- + pneu
- p = const. D educem t-0 = -, ds
ro-= -
p
---
ds b-
;
dem. -ds=
ds0 -r ds0 ds0
= nj p ( e: = sign -r) şi i 0 = - e:b. Din ii 0 / p0 = i~ ~ = -ii/ p obţinem ii 0 =

ds 0
=- ii şi p0 = p; atunci b0 = -e:t0 • c) Din n0 /-r0 =b~~ obţinem -r'C'0 =- p2 •

~o
d) O : r = r 0 + p0n0 • 143 Sfera (a, - a) 2 + (y - b) 2 + (z - c) 2 = R 2 e oscu-
475
latoare (în P la O) dacă curba o intersectează în 4 puncte confundate (în
P). Folosind dezvoltările în serie, găsim (x - 1) 2 + (y. - 1) 2 + (z + 2) 2, -
-6 = O. 145 Luînd $= 1+t, y = 1 + °'i_t + a 2t 2 + ... , z = 1 + b1t + b2t 2 +
+ ... şi scriind că verifică ecuaţia- curbei, obţinem °'1 = -1, b1 = 01 a 2 =
= -3, b2 == -2, as = -9, b3 = -6, a4 = -40, b4 = -53/2, ... Determi-
năm sfera S(O(a, b, c); R) numai cînd contactul e de ordin 4; atunci a =
= b = -8, c = 14, R =V331. 146 Derivînd ultima ecuaţie (79): p'[p +
+ -r( 't' p')'] = O. Dacă p' = O, avem p = const. ; curba e un cerc strîmb.
Dacă p + 't'( 't' p')' = O, atunci a; = o, adică â, = vector con.stan_ţ ; curba. e
situată pe sfera osculatoare. 148 Din (79) : â' = [p + -.{ 't'p'}']b/-r, R' 2 =
= 2p'[p + T( 't'p')']; deci sfera osculatoare are centrul fix şi raza constantă
(cînd toate punctele curbei aparţin acestei sfere) dacă şi numai dacă p +
= -r ( 't'p')' =0. 153 a) În general, admite o înfăşurătoare r : F=O, G=O, Gcx=
=O; în particular, cînd F e un polinom de gradul întîi, avem cazul curbelor
plane. b) Nu admite; căci prima ecuaţie derivată în raport cu ex conduce la o
imposibilitate. c) Admite întotdeauna o înfăşurătoare. Condiţia (82") devine
za. = O; de unde ex = cx(t), incit r : x = x(t), y = y(t), z = z(t, cx(t)).:'Obs.
Fie, în planul Otz, familia de curbe plane 0 0cx : z = z(t, ex); atunci Ocx şir sînt
cele care se obţin înfăşurînd planul Otz pe cilindrul K: x = x(t), y =· y(t).
d) Nu; Oa. sînt trasate pe cilindrul K, prin orice punct al lui K trecînd cite
o curbă a familiei. e) Nu; Oa. sînt situate pe un con cu vîrful în O, prin fiecare
punct al lui trecînd cite o curbă a familei.
Capitolul III. 1 a) Cu egalităţile x 3 = u 3 + v3 + 3uv(u + v), 2uv =
= (u + v) 2 - (u 2 + v 2), obţinem x 3 - 3XJ/ + 2z = O. b) Cu v = y/u în z
şi eliminînd pe u, rezultă (xz - y 2 ) 2 = a 2x 3 • c) Calculăm xyz; găsim xyz -
- x 2 - y 2 - z2 + 4 = O. 5 Conice în planele A2x - AY - ( A2 + 2)z + Â( -
- Â.4 + A+ 3) = O. 7 O suprafaţă de rotaţie. 11 a) F(x, y, z) = O (O-
-const.). b) Fie P 0 e R 3 ; atunci O= F(P0 ) • .A.pl. Suprafaţa x 3 + y 3 + z3 = O
trece prin P 0 dacă O = 27; .A.(3, O, O), B(O, 3, O), 0(0, O, 3). 12 Fie O o
curbă pe S; ecuaţiile ei în coordonate curbilinii pe S: 11, = f(t), v = g(t), iar
ecuaţia ei în spaţiul R 3 : r = r(f(t), g(t)). Dacă P 0 (u0 , v0 ,) e O, atunci există o
valoare t0 astfel ca f(t 0 ) = u 0 , g(t0 } = v 0 încît f(t) = u 0 + (t - t 0 ) f1(t), g(t) =
= v 0 + (t - t 0 } g1 (t). Putem alege pe f şi g astfel încît tangenta în P 0 la O:
r~ = ru 0f'(t 0) + rv0 g'(t0 ) să aibă direcţia tangentă â dată, cînd (rul110â) = o;
căci (r11i11i~) = O. Deoarece condiţia r~ = Aâ admite soluţia f'(t 0 ) = ex,
g'(t0 ) = ~, obţinem f1(t) = ex + (t - t0 ) f 2 (t), g1(t) = ~ + (t - t 0 ) g 2(t). 14
p = Vx + y
2 2
, 8 = arc tg _!!_ sînt coordonatele polare în Oxy. Intc:·secţia
X
cilindrului proiectant(obţinut prin eliminarea lui z între ecuaţLt cilindrului

şi ecuaţia suprafeţei de rotaţie) cu Oxy e suprafaţa, algebiică f( 6, p) = O,
z = O. .A.pl. a 1 ) Spirala lui Arhimede (S : x 2 + 11 2 - a2z 2 /k 2 = O ·e un con);
a 2 ) spirala hiperbolică; a 3 ) spirala parabolică. b) Da; spirala logaritmică.
c1 ) Parabola y 2 = a 2z/k, x = O (cu vîrful în O şi Oz ca axă), S: x 2 +71 2 -a2z/k=
= O fiind un paraboloid de rotaţie; c 2 ) parabola y = a - bz 2 /k 2 , x = O
(cu vhful în (O, a, O) şi Oy ca axă); c3 ) cubica y 2z - a 2k = o, x = O; c4 ) yzP -
- akP = O, x =O; c5 ) kPy - azP = O, ·X= O. 16 a) Cele 3 cuadrice xy = z,
xz = y 2 , y = m2 au în comun cubica 0 3 : x = t, y = t 2 , z = t 3 • Intersecţia
lui 8 4 cu o cuadrică oarecare din fasciculul xy - z + v(y - x 2) = Oe curba
algebrică 0 8 : (y - x 2 )[y - x 2 - v(xz - y 2 )] = O, xy - z + v(y - x 2 ) = o,
care degenerează în 2 cuartice O~: y - x 2 = o, xy - z = O şi O~': xy - z +
476
+: v(y ....:... x = o,
2
) y ~ x2 - v( xz - y2 ) =O~. degenerează în 0 3 şi o ·
O;
dreaptă fixă O~ (dreapta impi·oprie din planul Oyz), iar O~' în 0 3 şi o dreaptă.
variabilă Ci' (oind v variază). Deci 0 8 =·Of· Oi· o~·. b) Dreapta (!)-verifică.
identic ecuaţiile lui o~· dacă p = v/(v 3 - 1), q = v2/(v 3 - 1), a = v/(v 3 -:-- 1),
b ~ 1/v(v3 - 1) ; curba directoare a. suprafeţei riglate e intersecţia lui 84-
cu Oxy : (y - a: 2 ) 2 = xy 3 , z = O. 17 Planul tangent 1t : 2uvx + (u - v2 ) y -
- u 2z + u 3 _.:: O co~ţine dreapta d, care trece prin ..A.(O, O, 1), dacă .A. e 1t :.
u 2(u -1) = O şi NJ_d: 5uv - v2 + u - 7u2 = O. Obţinem P 1 (u = v = O),
-~-.-punct singular al lui 8, P 2 (u = 1, v = 2) şi P 3 (u = 1, v = 3); deci.
1t2 : 4x - 3y - ·z + 1 = O şi 1t3 : x - 8y - z + 1 = O. 18 P'(x, y, O),
N(Wo = x + a2 y/2(x2 + y 2 ) - xf', y 0 = y - a 2x/2(x2 + y 2 ) - yf', z0 =.O);.
aria triunghiului ONP' = (x 0 x - y0 y)/2 = a 2 /4. 19 a) 3). 2(x + y) - z =.o;
b) (ro + y - 1t/2) cos ). - z = O. 21 Pe 8 sînt 2 puncte P 1 (2, O, 1) şi.
P 2( -5/2, 5/2, -1) ale căror normale sînt comune lui 8 şi 1t. Ce~ mai mică depăr-
tare e d · 1/V 6. 23 Din P e 8 şi Ns (în P) ii N : x2 + y~ - xy 2 + 2z = o„
2a: - y 2 = (3y 2 - 2a:y)/O = 2 cu (1, O, -1/2), (3/2, 1, · -7 /8) şi (3, 2, - 5/2)~
Sînt 3 normale comunejui 8 şi _1t. b) JTorlJ!.ala din P (-3, -1, 2) e S. 24-
P0(u = 1, v = -1) iar N = -6vi + 3uj - 2k; 'deci 1t0 : 6x + 3y - 2z - 7=
= O şi ii0 : (x - 1)/6 = (y - 3)/3 = - (z - 4)/2. Din cos (N,""'i) = ± 1/V2·-:.
'
punctele căutate aparţin curbei 36v 2 - 9u 2 = 4 de pe S. 25 Ecuaţia plan

tangent: x/usinv + y/u cos v + z/Va 2 -·u 2 = a 2 • 26 1t,(în P 0 ) taie pe H
dacă sin (v - v0 ) [u 0 cos (v + v0 ) - cos 2v 0 ] = O. P~ntru sin (v - v0 ) = O„
obţinem curba v = v 0 , care e generatoare a lui S. Pentru u = u 0 cos (v +
+ v0)/cos2 v0 , obţinem o elipsă a cărei p~oiecţte pe ()xy _e cercul x 2 + y 2 -
u 0 = (y cos v0 -a: sin v0 )/cos2 v 0 , z=0. 28 N =Ai+ Bj +Ok e vectorul normală.
în P(a:, y, z) e S, care normală taie pe Oxy în N, iar P'(x, y, O) e prc,!ecţia lui P
pe Q_a:y; NP' = zVA 2 + B 2/O. a) N = F,J, + F 11j + Fzk încît NP' = a.
b) N = 1\ X r„ şi NP' = 1/a. 29 1ti: (f - J/f'/a:) X + f'Y - Z = O trece-
prin O. 31 a) Suprafaţa e de rotaţie. Paralela u = ii 0 e cercul x 2 + p2 = sin2u0 ,
z = u 0 ; meridianul v = v 0 e _sinusoida x = cos v 0 sin z,_y = x tg v0 • A v~m
i\, ·rtl = O (ortogonalitate). b) N = ru xi',,= sinu (-cos vi-sin v J+cos u k) ;.
punctele Ak (u = k1t, v) = (O, O, k1t) sţnt puncte singulare ale lui S.
32 OP= (1 - n) OP. 33 Fie conul K (raportat la axe): ax2 + by 2 + cz2 =
= O. Dacă P 0 e R 3 (de unde se duc normale) iar P (x, y, z) e K {piciorul
normalei), avem aa:2 + by 2 + oz 2 = o, (x - a:0 )/ax = (y - y 0 )/bn = (z-zo)/ oz-
care are, în general, 4 soluţii distincte. 34 Suprafaţa e o cuartică 8 4 , Ai
(date) fiind punctele duble ale ei. Conţine 15 drepte determinate de .A, şi 10
drepte de intersecţie ale planelor 1tm, 1t1mn, unde {i j kl m n) e o permutare
a lui (12 3 4 5 6). 35 (R - r' r~-, r;,) = (R - r r" i\.). · o (u, "L. 36 C poate fi defi-
D (u', ~l)
nită prin suprafeţele A1F + ).2 G = O, fl-1 F + µ 2 G = O (Â = ).1 µ 2 - ). 2µ1 #=
#= O). în noua reprezentare, faţă g_e cea veche, parametri directori ai tangentei
se înmulţesc cu 6.. 37 Normala R = r + tn trece prin punctul fix P O ( rO =
= OP 0 ) dacă r 0 = r + tn. Cum r" +tun+ triu . o, rv + tJi + tnr = o iar·
ii·ru = n·r,, = O şi ii·iiu = n·n,, = O (căci n2 -;- 1), obţinem tu = tv = Ot
adică t = to (const.). Deci I ro - r I = Ito I, obţinînd sfera r = To - ton de-
centru P 0 şi rază I t0 1- Apl. Sfera S (O; a). 38 Versorul normală ne constant;
deci ii" = iitl = o, adică dii = O (cond. nec. şi suf.). însă ii· dr =0 (în orice,
Pe S şi orice dr); deci -n ·r = p (ecuaţia unui plan). Fie P 0 (r 0 ·0P0 ) e S ;.
atunci n ·r0 = p. Deci ecuaţia planului se mai scrie n· (r - r 0 ) = O• .Apl. a) n=
477
= (i + 2J - k)/V6; 8 e planul (1) + 2y - z =O; b) n = (i - j + 4k)/3 V2;
8 în a; - y + 4z = O. 39 a) În P 0 (u0 = v 0 = O), 1r, : 3m + y - 3z + 3 = O.
dr
b) Fiind intersecţia lui 1t, şi 1t, dr= r
(d(l) = 1, dy = 3, dz = 2). Însă u du+
+ r11 dv; deci du0 = dv0 = 1. 41 Geometric: tangenta în P la d e d. Ana-
litic : fie d =Oz; 8: (1) f (m, y, z) + y g ((1), y, z) = O. În P 0 (O, O, z0 )e8,
n:, : f (O, O, z0 ) (1) + g (O, O, z0 ) y = O, care conţine pe Oz. 42 a) în cazul
sferei (7), avem N = -r cos u r; d~i: planul tangent la sferă e perpendicu-
lar pe raza p u,1ictului de oontaot. N e nul pentru u = -1t/2 şi u = 1t/2;
1
deci: polul sud şi polul nord sînt punote singulare aparente ale reprezentării
(7) a sferei. b) Conoidul Pliicker se mai scrie sub forma z(a:2 + y 2 ) = ay 2 +
+ ba;y + oa:2 • Fx = F,, = Fz = O admite soluţia m = y =O; deci: Oz e o
linie de puncte singulare. Tangenta în P O ( O, O, z0 ) e Oz e pe conul pătratic
(z0 - o) a:2 - bwy + (z0 - a) y 2 = O. 44 Podoida e omotetica podarei lui
8 în raport cu n, raportul de omotetie fiind 2. 53 Fie P 0 = O şi 1t, (în O
Ia l1) = Omy; deci 8: z = (aa:2 + 2bmy + oy 2 )/2+(3). Sfera (racordată în O
Ia 8) : m2 +y 2 +z2 -2yz=0; cilindrul proiectant al lui O pe Omy : (1-ay) a: 2 -
- 2bya:y + (1 - oy) y 2 + (3)=0. Tangentele în O la O sînt confundate dacă
b2y 2 - (1 - ay) (1 - oy) = o. 56 Condiţia că familia de curbe r = r (t, IX1 , ••• ,
u.11+ 2 ) trece prin P 0 e 8 permite determinarea lui t = t 0 (/Xi, ••• , «n+ 2 ) şi a 2
parametri; fie 1Xn+i şi t1.n+ 2 • Punînd t = t 0 + u, ecuaţia familiei devine r = r (u,
u.1 , ••• , 1Xn) şi P 0 ('u = O). Contactul fiind de ordin 2, condiţiile (50") pentru
u = O determină pe IX1, ••• t1.n• O e s'ltpraosoulatoare în P O la 8 dacă contactul
e de ordin n + 1. .Apl. Fie P 0 = O şi 1t, (în O la 8) = Oa;y; deci dreapta
d: x/l = y/m = z/n = p e osculatoare (în contact de ordin 3) dacă n = O,
r 0 l 2 + 2s0 lm + t 0m 2 = o, adică : d sînt tangente în punotul dublu al ourbei
după oare planul tangent intersectează suprafaţa. 59 a) Cilindrul m2 + y 2 - 1 ;
b) conul ax 2 / (a - 1) + y 2 + z2 = O. 60 Fie cercul x 2 + y 2 = r 2 , z = O;
8 e torul (8'). b) 8: (x2 + y 2 + z2 - a 2 ).(x - a) + py2 =O; muchia de
întoarcere degenerează în punctul fix considerat pe axa parabolei. c) Sferele
a:2 + y 2 + z 2 - 21X (x - a) - 2~y - 2yz = a 2 cu condiţia 1X 2 + ~2 + y2 -:-
= R 2 admit înf~urătoarea (x2 + y 2 + z2 - a 2 ) 2 = 4R2 [(x - a)2 + y2 + z2]
obţinută prin rotaţia unui melc Pascal în jurul lui Ox. 62 a) O suprafaţă
de rotaţie în jurul axei dirimantei 8. Această suprafaţă e compusă dintr-o
pînză care se reduce la un segment de pe axă, loc al punctelor în care se
întîlnesc razele reflectate în puncte situate pe acelaşi paralel al lui 8, şi
dintr-o pînză obţinută prin rotirea în jurul axei lui 8 a curbei caustice care
corespunde unui meridian al lui 8. b) O suprafaţă de rotaţie a cărei meridiană
e evoluta unei conice, care are focarul în izvorul de lumină, axa de rotaţie
fiind perpendiculară pe planul dioptrului. 64 Căci O e determinată de (53).
Obs. Dacă .Faaac = O, contactule (cel puţin) de ordin 3. 67 Se elimină para-
metri între relaţiile din enunţ şi Fa./ q>a. = Fr3/ cpr3 = F y/ cpy. .Apl. Înfăşurătoarea
planelor x/Ct.. + y/'(J + z/y - 1 = O cu cx'(Jy = as e suprafaţa tetraedrală,
27 myz=a 3 • 69 a) Luînd t = v, z/h = u, 8: x = a (cos 'O+ v sin 'O - u sin v),
y = a (sin 1, - v cos v + u cos v), z = hu iar O (elice) :m = a cos v, y=a sin v,
z = hv. b) 8: (1) = a (eh v - v sh v + 11, sh v), y = a (sh v - v eh v +u eh 'O),
z = hu ; O : x = a eh v, y = a sh v, z = hv. 70 Luînd M 1 ( tii, O, O), •.. ,
P 1(1X, O, O), ... şi M 1 P 1 = at (a :f:. O), obţinem m/lX + y/~ + z/y - 1 = O cu
( X = at + a17 ~ = at + a 2 , y = at + as. O e parabola cubică .Â.(1) = (a 2 -
-as). (at + ~) 3 , .Ay = (a3 - ~)(at + a 2 )s, .Az = (~ - a 2 )(at + as)s cu .A =
=(li(a 2 -as) + tli (a3 - a 1 ) + ~(a2 - a 1 ). 71 Se pun condiţiile ca intersecţiile
lui y = ax + ~z + y cu Oxy şi cu Oyz să, fie tangente cercului, respectiv
478
parabolei, cînd 2arty = a 2 - y 2 , 2~y = _p. S: [(ax + pz) (2a - x) -
- ay 2 ](2a - x) =Oe un con cu vîrful V (2a, o, -2a2/p). 72 Fie P(0, O, v) e Oz;
atunci M [2(v - a) 2 /p, 0,2v - a] şi N [O, 2 (v + a) 2/p, 2v + a]. Deci S :
a; = 2 (v - a) 2 /p - u (v - a) 2 , y = u (v + a) 2 , z = 2v - a + apu iar
(r~ă' â)=O. Găsim ,zic=(v + a)/ap; deci O: x = -(v - a) 3 /ap, y = (v+a) 3 /ap,
z = 3v. 74 a) 1t11 : 3u 2x - 3uy + z - u 3 = O, L : x = 2u/3 + v, y = u 2/3 +
+ 2uv, z = 3,zi2v şi r :3v = u sau X·= u, y = u 2, z = u 3 • b) 1tp : 15ux - .6y +
+ u · z - 10u2 = o, L : x = 41i/5
5 + v, y = 5u2/3 + 2uv, z = - 3u-4 v şi r :
3v + u = O sau (J} = u, y = u 2 , z = 1,- 3 _ Obs. O şi r sînt curbe Ţiţeica. 75 Fie
1t0 : .Ax + By + Oz + D = O ; deci 7t : .Ax + By + Oz + D 1 = O, încît drep-
tele caracteristice ale celor 2 P!~ne sînt paralele. 77 Fie S de ecuaţie (34);
deci na (al generatoarei v) : (R - r 0 ă' â) = O depinde de un parametru.
Dacă, Se cu plan director, 'ita (pt. orice v) e paralel cu planul director . .Apl.
Conul (x + 1) 2 + y 2 - z2 =0; deci Se o suprafaţă, riglată cu centru. 78 Curba
izotropă dată. 79 (54") admite soluţia x = ~ 1 /Â 4 , y = Â 2 /Â 4 , z = Â 3 /Âu
A B O D
cu Â, determinantul matricei Â« B« Oa Da prin eliminarea coloanei i = 1,
.A~ B~ O~ D~
2, 3, 4 şi înmulţit cu (-l)i- 1 • Dacă Â 4 = o, atunci .A, B, O sînt soluţii ale
ecuaţiei Â8cc + µ8~ + v8 = O, cînd .A = f 1 (t) g (rt, ~), B = f 2 (t) g (rt, ~),
O = f 3 (t) g ( oc, ~) cu t = t ( oc, ~) ; deci 1t depinde numai de un parametru.
Obs. Înfăşurătoarea nu se schimbă cînd înmulţim pe .A, B, O, D cu un
acelaşi factor p = p ( ct, ~) • .Apl. Fie O (x 0 , y 0 , z0 ) şi S de ecuaţie (11).
Dacă P (rt, ~, y) e S, 1t: (x0 - ex) (x - tX) + ... + (z0 - y) (z - y) = O cu
F {ct, ~' y) = O. 80 Fie elicoidul (15'); avem E = cp' 2 + ~' 2 , F = k~', G=cp 2 +
+ k2• 81 a) S: a:= p cos 8, y = p sin 8, z = p2/2; deci ds 2 = dx2 + dy 2 +
+dz2 = (1 + p2 ) dp 2 + p2d8 2 • b) Scriind ds 2 = p2 ((1 + p2 ) dp 2 / p2 + d8 2 ],
luăm Vl + p2 dp/p=du, adl_că u = Vl +_p 2 + {ln [(Vl + p:_- l)/(V_1+ p2 +
+ 1)]}/2. 85 a) Fie S, : Re = r (er) + vt ( er); deci n, : (R - r ii t) = O e
independent de v (de pe generatoarea g0 : er = er0 ). S,~ o suprafaţă desfă
şurabilă, cUţba de în_ţoarce_!e fii!!,d chiar O. Fie S11 : R 11 = r ( er) + vii ( er);
1t11 : (R - r t ii) - v (R - r t/p + b/-r ii)= O generează un fascicul de axă,
g0 : er _ er0 ( cînd P( erQJ v) descrie _pe g0 )_. _B„ nu ~ o sup~faţă desfăşurabilă.
Fie Bb: Rb = r ( er) + vb (a); 'Jtb: (R- r t b) + V (R - r ii b)/-r = o descrţe un
fascicul de axă g0 • Bb nu e o sup!afaţă desfăşurabilă. b) Avem dr = Ld er ;
deci dr 2 = da 2• Atunci ds; = dR; = v 2da 2/ p2 + (da + dv) 2, ds; = dR; =
= ((1 - v/ p) 2 + 1/-r2 ] da 2 + dv 2 şi dsi = d.Rf = (1 + v2/-r 2 ) da2 + dv2 • Obs.
S-a folosit ecuaţiile B-JJ' ale lui O. 86 ds 2 = du 2 - 2p du da/-r + (dp/da+
+u/-r) 2 + p2 da2/-r 2, ds2 = ( p2 + -.•)du•+ 2[ P+ u d: (p2 + -r2)/2 ]du da+
+ [(1+ u
= 2, F 0
::
= 1;
r
cum
+ u• (d-r/da)•] da•.
li (la
87 a) In P 0 (u~·~: E 0
01 ): du= -dv şi t2 (la 0 2): 3u =
= <10 =
3v, rezultă 8 =
= n/2. b) No= -(i + J> + k, deci cos cf.k) = 1/V3. 89 a+ k = o. 90 E =
= 1 + 4u2, F = 81, G =3 1 + 4v2 ; 3(u + v) + 4v 3 = O11 ~(u + v) + 4u3 = 0 2 ,
3 (u + v) + 2 (11, + v ) = 0 3 • 91 Da. 93 dr x 3r = N (du 3v - 3u dv) cu
N = ru xr„ iar !dr x 3rl = ds3s sin 8. 98 da= VX du dv. Prin (2): Â'=J 2Â,
iar du'dv' =J-1 du dv; rezultă da' = da . .Apl. Deci a =~iD
V1 +u2 + v2 du dv,
479
D iiind constituit din ochiurile lemniscatei (x 2 + y 2)2 = x 2 - y 2, z = o,
obţinută prin proiecţia curbei 0=8 (paraboloidul x 2 + y 2 = 2z)nS' (cilin-
drnl y 2 +2z 2 - z = O) pe Oxy. Trecînd la coordonate polare în Oxy (J = p),
găsim a = 4
:r/4 ( Vcos28
d6 ,
V 20 1t • •
p 1 + p2 d p = - - - . 90 8 se poate explicita
~o -o 9 3
_printr-o ecuaţie (32) cu p = -Fx/Fz, q = -F11 /Fz iar da= V1 +p 2 +q2 dxdy.
101 Fie inversiunea (de pol O şi putere k): r'=k r/r 2 ; cum dr=k dr/r 2 -
- 2kr (r. dr)/r4 şi ds' 2 = dr' 2, ds 2 = dr 2 , obţinem ds' = k ds/r 2 • 103
Fie 8 de ecuaţii (6); = [(cp'q/' - q,"~') du 2 + cpfdv 2 J/V q>' 2 +qJ' 2 • Pentru
.sfera (7) sau (7') : = r (dtt 2 + cos 2 u dv 2), respectiv = -r (d8 2 +sin2 8 dq, 2 ) ;
torul (8) : = r d'lt 2 + cos 'li, (a + r cos u,) dv2 , catenoidul (9) : =
.a( -du2/(u2 - a 2) + dv 2), respectiv = -du2/ a + a dv 2 ; pseudosfera (10) :
(u
<l>=a (-ctg u du 2 +sin u cos"" dv 2 ). 105 a) y=x tg v; z=a cos arc tg : ) ,
.adică un conoid drept, cu axa Oz. Luînd U = u cos v, V = tg v, se obţine
·(19"). b) E=l, F=O, G = 'lt 2 + a 2b2 sin 2 bv; D = O, D' = ab sin bv/V 8, D" =
-=-ab 2u cos bv/VX. c) Nu; căci N = ab sin bv (-sin vi+ cos v j) + 'U, k şi
1v =0 dacă u = o, sin bv = O. Punctele (u = O, bv = k1t) sînt singulare. Curba
u = O e segmentul de pe Oz cuprins între z1 = -a şi z2 = a. Obs. Pentru
-conoidul drept (19"), avem E = l + v 2 , F = uv, G = u 2 + f' 2 ; D = o,
D' = - f'/V~, D" = •uf"/VX iar N = f' (vi - j) + uk; deci admite o linie
.de puncte planme cmesp. soluţiei sistemului f' = f" = O. 108 a) 1t = 0 17
11, = 0 2v 2 ; 8 e un conoid drept ( ln z = arc tg JL. b) 1,1, = 0 11 u = 0 2e2 ". c)
X
11, = 01 , (1 - u 2) (1 - v ) = 0 2 (1 + u ). d) u = 0 1 , 1w2 = 0 2. e) it = 0 1e" Y2,

2 2 1
"li,= O2e-" V . f) X= Oi, y cos {1J = 02. g) u = Oi, V= u + 02. h) z = xm y ;

1 2 2 11
liniile asimptotice:~ = k, ~ (i = 1, 2), fiind intersecţia lui 8 cu 2 familii

U X
de cilindri avînd generatoarele paralele cu Oz. i) ± cos _x_ + cos

2
_J!_
2
= const.
j) y = 0 1 x, x + y = 0 2 • k) y = 0 1 x, 1/x2 - 1/y2 = 0 2 • l) xy = 0 17 x2 -y 2 =
= 0 2 • m) v = ± 2 arc tg e" + O : generatoarele hiperboloidului cu o pî!}Ză
.8. 109 O supmfaţă 1iglată cu directoare distincte are reprezentarea r · vi +
+ 1tvj + u 2k; deci 1.1, = 0 1 (generatoare) şi u = O2v2 (cuartice raţionale x =
= v, y = O2v3 , z = Olv4). 111 Fie conoidul (19"); linii asimptotice: v=017
·u2 = O'Jf'. Lemniscata Bernoulli 1t2 (1 + v2 ) = 2a 2 (1 - v2 ); deci f' (v) =
= (1 - v2 )/(1 + v2 ), adică f (v) = v/(1 + v2 ) + O. Obţinem conoidul Pliicker.
115 a) z2 = c2 (1 - x 2 /a 2 - y2 /b 2 ); prin derivare: pz = -o2 x/a2 , qz =
= -o2y/b 2 , rz + p 2 - c/a2 , sz + pq = o, tz + q2 = - c2 /b 2 , incit s 2 - rt =
=-c2/a2b2z2 <0: 8 are toate punctele eliptice. b) 8 (DD" - D' 2 )=(u 2 -5u+
+6)(u 2 -6); deci 8 are puncte eliptice pentru veR, UE(- oo, - V6) U(2, ..Yo)u
U (3, + oo), puncte hiperbolice pentru v e R, u e (- V6, 2) U (V6, 3) şi puncte
parabolice pentru v e R, u = {- V6, 2, Vtf, 3}. c) 8: x = u, y = v3 - u,
z =· v; D = D' = O ; deci 8 are toate punctele parabolice, fiind o suprafaţă
-desfăşurabilă. d) s2 -"-rt =1/a2b2 >0 _; Sare numai puncte hiperbolice. e) (f+
+ ch 2v) 2(DD" - D' 2 ) = - sh2v ch2 v (sinu + cos u )2 <0; 8 are toate puncte-
le hiperbolice. e) r/(1 + p 2 ) = s/pq = t/(1 + q2 ) : x = o, 11 = ± B VA - B,
.z = B (.A - B)/2 şi x =±A VB -A, y = o, z = A (B - .A)/2. f)D/.JJJ=
= D'/F = D"/G: u = ± a, v = ± a ,8 avînd 4 puncte ombilicate. 117 a)
480
D. = D' = O : punctele lui 8 sînt parabolice (8 e desfişurabilă). b) N =
= ru X r., = O dacă 'U =O; linia de stricţiune 0 0 : u = O. 118 a) Linia para-
bolică DD" - D' 2 = O : u = O şi 'D = O. b) Cum rl - s2 = 12 ro, linia para-
bolică se obţine intersectînd pe 8 cu Omy. c) u - v = O (cubica ro= 2u,
y = u 2, z = 2u 3 de pe paraboloidul hiperbolic z = my). d) 2iu + 1 = O şi
v = O. 120 Raportul anarmonic k al rădăcinilor ecuaţiilor a,ro 2 + 2b,m +
+ c, = O (i = 1~ 2) e dat de (1 + k)/(1 - k) = (a2c1 + "i,02)/2 -
- b1b2 /V (b~ - (½.01) (bi - a 2o2). 125 E = 9, 1J' = 1, G = 9, V5D = 2, V5D' =·
= - 2, V5D" . ·.2 ; direcţia tangentei în P a lui O : dv = 2 du iar 1/Rn =
= cos 8/R = <1>/ds 2 = 2/49V 5. 125 Rn = ds 2/<1>. Fie O: 'U = k (deci du = O),
iar O~ secţiunea normală asociată în P (k, v) lui O; .R~ = G/D". Dacă O:
v = k (dv =. 0)i pentru secţiunea normală o;: în P (u, k) a lui O, găsim căi
.R~' = E/D . .Â.pl. a) E = 1 + +
u 2 , F = O, G = 1, D = - 1/Vl iu 2, D' =
=D"=0. Obţinem 1/R~=0 (u=const. sînt generatoare) şi R~'=-(l+iu 2) 3' 2•
Obs. Pentru· curba O : v = u 2 în P (u = 2, V=4), cum dv =4 du, curbura lui
On e 1/Rn=-1/21V5. b) Găsim (v. şi prob!. 83 şi 103): R~ =(a+
+ r cos ~)/cos u şi .R~' = r; O~ şi O~' sînt cercuri iar O~' coincid cu meridia-
IJ.ele O".: p = const. 127 Conform fo!'mulelor 8 -1!: ru= t + 'Vii/ Po, r11 = t,
f"uu -. -vt/ P6 + (1/ Po - vpM P~) ii - vb/ Po'ro, i\,11 = iii/ Po, 11111 = O; E = 1 +
+ 'U~j p6, F = G = 1, D = v/ Po 'ro, D' = D" = O. 131 ix) 8 e desfăşurabilă
ei1}~ K=0. ~) Generatoarele gale lui 8 sînt asimptotele ei. y) Avem o-1 =0,
cr2· = 2H. a) E = 8u2 + v2, F = iuv, G = u 2 + 8v2, VXD = 8v2, VXD' =
- 8uv, VXD" = 8u2 ; g : 'V = Oiu. 8 e conul - a,2 + y 2 + z2 = O. b) Cu
(1) - y = 2v, (1) + y = 2iu, avem 8 : a, = u + sin "', y = 'U - sin v, z = Â'D ;
E = 2, Jj' = O, G = 2 cos 2 v + i 2, D = D' = o, VXD" = - 2A sin"' şi g :
v = O. 8 e un cilindru. c) E = 2, 1J' = 4, G = 8 (u + 'V) 2, D = P' = o,
D" = (u + v)/V2; g : v = O. Cum N = (u + v) (sin v i - cos vi + k), curba
de întoarcere r: u + v = O. 132 Fie ecuaţia (23). Avem p = m/A, q = y / B,
r = 1/A, s = o, t = 1/B; deci K = 1/AB (1 + m2/.A 2 + y 2/B 2) e maxim
dacă m=y=0. Obţinem un singur punct : vîrful O al lui 8. In O : K =1/AB,
+
H = (1/.A l/B)/2, incit ecuaţia (75) dă o-1 = 1/.A, o-2 = 1/B. Secţiunile
principale 0 1 şi 0 2 sînt respectiv parabolele de secţiune Q(J)z şi Oyz. 133 Fie 8
de ecuaţii (15"); cînd k=0, 8 eo suprafaţăderotaţie. GăsimK=(u3f'f"~
- k2)/[u2 (1 + f' 2) + k2 ] = K (u), H = [(1 + f' 2) u2 f' + 2k2 f' + u2 +
+ k2)uf"]/2 Lu2 (l+f' 2 ) + k2] 812 H(u); eliminînd pe u, obţinem 'Y(K,H) = O.
Obs. Suprafeţele de-a lungul cărora una din curburile principale e constantă
sînt suprafeţe W. ApZ. a) Conform problemei (83) şi (103): K = cos u/r (a+
+ r cos u), H = (a + 2r cos u)/2r (a+ r cos u); deci 'Y (K, H) = (2H - rK-
- 1/r)/2 = O. b) Fie parabola (în (!(J)z, .0(1) ca axă şi Oz ca directoare) :z2 =
= 2.~·(1) - p 2, 2y =O.Deci 8: z2 = 2p a,2 + y 2 - p 2 sau de forma (6) cu ~ =
= u. <p = (u + p )/2p. Atunci (v. şi prob!. 83 şi 103) : E = (u 2 + p2)/p 2,
2
F = o, G = (u2 + p 2 ) 2/4p 2, D = -l/Vu2 + p 2, D' = o, D" = Vu 2 + p 2/2.
· a) v/1/2 + 1n O(u + Vu2 + p 2) = O (v. şi prob!. 110). b) K = -2p4/(u 2 +
+ p2)s, H = p2/2(u2 + p2)s12. c) o-1 = -20-2 = 2p2/(u2 + p2)s12.; avînd a1+
+ 2a2 = O, 8 e o suprafaţă Weingarten. 135 a) Fie B de ecuaţii (7);
avem (v. şi probi. 134) : o-1 = o-2 = 1/r. Din ecuaţia (76) : p = 2/r = const.;
deci : dacă suprafaţa de separaţie a unui lichid e sferică, presiunea nor-
mală pe elementul de suprafaţă e constantă. b) Fie B: 2z = a((1) 2 + y 2);
4eci ·:l'i + o-2 = a 2/(l + a 2(1)2 + a2y 2) 8' 2• ,Obs. ln vîrfu.l O : p = aa 2• 138 Căci
81- o. 9189 481

··-.:
Ll, (nrtf 11) (nnun11) = DD" - D' 2 , încît V~K = (n1i.,iî,,); însă
(nn„nc,) 2 =
(nn„n11) n· (n„ X n11) = In„ X n11 ,. Folosind ecuaţiile (69'), avem i\ X n,,-
=
- ru X nu= 2V L1Hn. 137 Atunci D = D" = o, deci il 2K = - (r1iiu11) 2 ;
de unde se obţine - - [ln (-K)Ju = (r,ivru 11 )u/(rur.iu 11 ) - il /il,.. . şi se ţine
1
11
2
seama de ecuaţiile (69) şi de j i I ,,J 138 Raportăm pe 8 la liniile asimptotice

(D = D" = O) şi H = -FD'/il. Fie linia asimptotică O: v = const. (8u,
3v = O). De-a lungul traiectoriei ortogonale O': Ed11, + Fdv = O, curbura
normală e 1/p~ = -2JfD'/tl = 2H. 139 Notînd cu d şi 8 diferenţialele de-a
..1 . t t·
Iungul lin11oras1mpo1ce, avem - dv
+ -8v= - -2D' D
, - -dv=8v- ; c o ndit."via de
du 8u D" du 8u D"
ortogonalitate : ED" - 2JfD' + GD = O, adică H = O. Reciproc : 8 fiind
raportată la liniile asimptotice (D = D" = O) şi deoarece D' =I= O (8 nu e
plan), din H = -FD'/tl = O, rezultă F = O. 141 Avem n X r,, = (-Fru+
+ Erv)/VK, n X 1'11 = (-Gru + Frv)JVK. În X nu şi n
X iii; ţinem seama n
de ecuaţiile (69') şi de K = - D' /il. Obs. Rezultă H = -FD'/il, V-K dr=
2
= n x (nr1diz1, - iivdv). 147 Fie 8 de ecuaţie (34) cu centrul în O. Deducem

K/d4 = (r~ăa') 2/[(rof~ă) + v(r 0 ă'ă)] 4 ; cînd u = const., K/d4 e constant dacă
şi nu!!iai dacă (r 0 ăă') = o, exprimînd că planul asimptotic (al generatoarei)
1r0 : (R - r0 ăa') = O trece prin O. 148_Fie 8 definită de (82) cuc = c" = O.
Considerîn<!_ riglata asimptotică 8„ R = r(u, v 0 ) + t i\(u, v0 ), planul asim-
0 :
ptot 1t11 : (R - r r11 ruv) = O. După (82) şi din condiţia Oe 1ta,_obţinem

a'(rrui 11 ) = O, deci a' = O. Considerînd riglata asimptotică 8u0 : R = r(u 0 ,
v) + t ru(u 0 , v), în acelaşi mod obţinem b' = O. Reciproc, dacă 8 e o su-
p!_afaţă Ţiţeica, 8 are ecuaţiile (82) cu c = c" = a' = b' = O; atunci 1ra :
(Rrur) = o, deci O e 1ta, adică: desfăşurabilele asimptotice ale tuturor ri-
glatelor asimptotice asociate suprafeJei Ţiţeica 8 sînt conuri cu vîrful în
centrul lui 8. 149 Fie 8 de ecuaţie (23) ; K/cos4 8 = 1/.AB = const. 153 8:
te = u cos v, y = u sin v, z = l/u 2 • a) p = 6u5/(u6 + 4)8' 2 • b) K =
. = -12/(u +4) , H =2(u -2)/u (u + 4) • 1r, : 2u- 2 cos v te + 2u- 2 sin 'V y +
6 2 6 2 6 812
+ uz - au-1 = O iar d = -3/Vu6 + 4; deci K/d4 -4/27. c) Liniile asimpto-

tice : v + V3 1n u = const. ; liniile de curbură : u = 0 1 , v = 0 2 • d) 3v =
= ± (Vu 6 + 4/u 3 + _:_
2
1n [(Vu 6 +4- u 3 )/(Vu6 + 4 + u 3)]) + const.155 a)
H = 2(1 +
2u 2 )/(1 +
4u 2 ) 8' 2, K = 4/(l +
4u 2) 2 >O; deci 8 are numai puncte
eliptice. b) 2R1 = (1 + 2 112
4u } , 2R2 = (1 +
4u 2}812 • c) Liniile asimptotice
sînt imaginare : du 2 2
+
u dv = O. Liniile de curbură : u = 017 v = 0 2 (Jf =
2
= D' = O). 156 Dacă, n e centrul cercu.lui generator, OM diametrul iar P

A A.
punctul curent al cercului, se ia u=OP, QM şi v = OM, Ow: atunci 8: W=
= a(l + cos u), y = a(l + cos u) tg v, z =asinu/cos v. Liniile asimpto-
tice: tg ~ = O tg (1r/4 ± v/2)/sin v; liniile de curbură: v = 01, v =
2
= arc cos ( 0 1 etg ; ) , care sînt cercuri. 157 a) E =G= (a cos u + eh o)•,
F=O, D = - D" = -Vl - a 2, D' = O; deci H = O. b) Liniile asimptotice :
u ± 'V = const. ; liniile de curbură : 11, = Ou iv = 0 2 sînt curbe plane, aflate
în xVl - a 2 cos 01 -z sin 0 1 =a01 Vl - a 2 cos 01, respectiv yVl - a 2 chO2 -
- az sh 0 2 = Q2 Vl - a 2 el! 0 2 ._ 158 a) f = ue"1 ' 2 • b) N = [v + eu•12 (u2 +
+ 2)]( -cos u i - sin 11, j + k). Deci r : v + e" 2 (u2 + 1) = O. Cum 2
'
t( - cos u/V2, - sin u/V"2, -1/V2) iar t,k = 1t/4, r e o elice (trasată pe
un cilindru. cu axa paralelă cu Oz). Obs. B e înfăşurătoarea lui 7tt: x cos u +
+ '!J sinu - z - eu212 = O. c) u = Ou 'V = 0 2 • 160 E = G = (3u2 + 3v2 +
+ 1/3)2, F = D = D" = O, D' = 2. a) u 2= 0 1, v = 0 2 iar F = O. b)v =
= ± u + O; 1tc : + x + y ± 30z + O (0 + 1/3) = O. Obs: Înfăşurătoarea
lui TCc : 4 ( ±3z + 1/3) 2 + 27 ( ±x - y) 2 = O. 162 Liniile de curbură sînt
formate din poziţiile diferite ale curbei generatoare şi din traiectoriile diferi-
telor puncte ale acestei curbe. 163 a) Se ţine seama de legea de transformare
a coeficienţilor celor 2 forme fundamentale: cum F = D' = o, rezultă F =
== D' ==O. b) Cu F D' O în (69) I= VE)., I I=
şi (69') iar/ 1
\ (Jn
1
\
=I/ I= VE).,/ I= -
1 (ln 2\
0 12
• E, 1 \I I= - I I= I/ I= E./
20
' 1\ 1
= VGl,, j I= VG)•.
(ln 2\ (ln Obs. Ecuaţia i\, = VE), r. +
(ln (ln VG), ,., e
ecuaţia Laplace a liniilo1· de cm·bură; căci, pentru ca B de ecuaţie (13) să fie
raportată la liniile de curbură e necesar şi suficient ca ecuaţia Laplace asociată
ruv = aru +
brv să aibă respectiv soluţiile şi r r
2 (teorema Darboux).
c) K =
DD"/EG, H =(ED"+ GD)/2EG, 1/Ri_ = D/E, 1/R2 = D"/G. Din
(87') deducem e = D/R1 , f = O, g = D"/R2 • 169 a) 2FH -D' =O: b) 2D'H -
- FK = O. 171 u = 0 1 şi v = 0 2 sînt curbe Ţiţeica dacă ot + ~ + y = o,
+
a + b o = O, cînd B : xyz = ABC e o suprafaţă Ţiţeica, şi formează o reţea
conjugată dacă r1.a + ~b + yc = O sau a/ot = b/~ = c/y (cînd B se reduce la
o curbă). 175 O familie de suprafeţe Liouville paralele, cuadricele familiei
(99) corespunzînd valorilor r,. şi ~ ale lui A. 182 Fie 0 1 : v = const., cînd
du/da = 1/VE,dy /da = O ; după, (103 "') rezultă. 1/ p1 = Vl:i I / 1 I/E V.E. Consi-
derînd a,: u = const., obţinem_ 1/p2 = -Vl:i 1 \
2
/ /GVG. Oind fllţeaua
(u, v) e ortogonală (F = O), atunci 1/ p1 = - (V E)v!V fl., 1/ p2 = (VG)u/V fl..
188 Raportînd pe B la liniile izotrope, atunci ds 2 = 2F du dv iar simbolurile
lui Christoffel sînt toate nule afară, de j 111 I= (Jn F). şi / 2\ I= (Jn F), ;
atunci ecuaţia (104) admite soluţiile u = 0 1 şi v = 0 2 • 189 Evolvent~le lui O.
190 Fie Pe O; însă 1t, (în P la S) = 1tr (în P la O), încît n (în P la B) = v
(în P la O). 191 Fie B de ecuaţie (34) cu ă 2 = 1. Pentru curba directoare 0 0 ,
notăm cu Ţ = dr0 /ds, v, ~ vectorii triedrului 8-F. Proprietăţile fiind date
de cond. : a) v• a = const.; b) T• a = const.; c) T• ă' =0 (v. probi. 48, f), pro-
prietatea .enunţată e o consecinţă a relaţiei~ (T•a) = v•a/p + ~-a'. 196
ds
Ecuaţia de mişcare a lui M: mă= R; deci a e normală la 8. Or, în cinema-
tica punctului material, se demonstrează că, acceleraţia e conţinută în planul
488
·osculator (căci, fi·e O : r- = r- (t), a tunc1. v- = r-, = -dr --
ds -
= Â:r, a- = r- 11 =
ds dl
d2r(ds)' dlls = ex-v + I-'f.l-)
_ - + -dr -- -r ; d ec1. n 0 ("m M 1
Ia O) 3 n- (Am M la ,;,a). 197
ds2 dl 2 ds dt
Dacă Se raportată la un sistem geodezic de coordonate, atunci J 2\ I=

I= O; deci E, F, G sînt soluţii ale sistemului li'Eu - 2EFu +EE0 =
2
=I
11 .
=O, FG0 -2GF0 +GG0 = O. Cînd F = O, rezultă E = E (u), G=G (v) iar K=O.
Deci : pentru ca S să fie izometrică cu un plan, e suficient ca pe S sll, existe o
reţea ortogonală formată din linii geodezice. 212 Raportăm pe S ]a liniile
de torsiune (li' = O, ED" - GD = O) ; obţinem 1/ Pn = H + (1/ T1 -
-1/-r2 )sin cp cos cp, 1/Tg=Cos2 cp/T1 +sin2 cp/12 , unde 1/T, (i=l, 2) sînt torsiu-
nile principale. 213 Luăm parametrizarea 8 : w = sin u cos v, y = sinu sin v,
z = 2 cos u. a) Atunci O: v = u, iar ds = V1 + 4 sin2 u du; deci T = dr =
ds
=(cos2 u i + sin 2u J - sin u k)/Vl + 4 sin 2 u, n=(ru Xi\/VÂ)o ... u=(sin2ui +
+ sin2 u j + cos u k)/Vl + 3 sin2 u. g = n x -=r = (-2 sin u(l+sin2 u)i +
+cos u (1 + 2 sin 2 u)J + 2 sin2 u k]/V(l + 3 sin2 u) (1 + 4sin2 u). b) 1/Pn =
=2 (1-7 sin 2 u+8 sin4 u)/(1+4 sin2 u) Vl + 3 sin~ u, 1/pg = cos u (2 + llsin 2
u)/(1 + 3 sin 2 'U )(1+4 sin2 u) 812, 1/Tg = 2 sinu (7 sin4 u - 4)/(1 + 3 sin 2 u){l+
+ 4 sin 2 u). 214 Rezultă din (135"); pentru 01 : v=const. obţinem (1/Tg)i =
= (ED' - FD)/E VÂ, iar pentru 0 2 : u = const. găsim (1/-r,) 2 = (.FD" -
- GD')/GfK. 215 a) O e linie asimptotică dacă 6 = 1t/2 ; atunci 1/ T=l/ T iar
tg cp = V-R 2 /R 1• b) S fiind raportată la liniile de curbură iar O = P, se
elimină 1/R1 şi 1/R2 din H = (l/R1 + 1/R2 )/2, 1/ Pn = cos 2 cp /R1 + sin 2 cp/Ra
1
(Euler} şi (135'v). 216 Conform (135'v), ~n (l/-rg)1: =-(1/R n [
2 -1/R1 ) !; sin 2 ex+
k ... 1 2 kail
+ (k -
„
1) .:::..] = O;
n
căci t
1-1
sin [2(k - l)n/n] = t
1:-1
cos [2(k - l)n/n] = O.
Obs. a) Ou rezultatele de la probl. 212, se poate folosi metoda de la problema
180. b) Cînd n = 2, avem: suma torsiunilor geodezice la două tangente per-
pendiculare e egală cu zero. c) Problema poate fi formulată astfel: în P
la 8 se consideră m > 2 tangente, unghiul a două tangente consecutive (oare-
care) fiind egal cu 2n/m; atunci media aritmetică a curburilor normale cores-
punzătoare e egală cu curbura medie a lui 8 (în P), iar suma torsiunilor
geodezice corespunzătoare e egală cu zero. 217 Fie 8 raportată la liniile de
curbură; atunci 1/R1 + tg q> tg cp'/R 2 = O iar (I) = q>- q>'. Eliminăm pe
tg q>' în tg (I) = tg ( cp - cp '), ţinînd seama de formulele lui Euler şi Bonnet ;
rezultă tg (I) = T"/ Pn•
BIBLIOGRAFIE . ·
1. ABRMIESCU, N. Lecţiuni de geometrie pură infinitezimală. Cluj, 1930.

2. AUBERT, P. el PAPELIE~, G. Exercices de geometrie analylique; t. 1-3. Paris, Lif>rairie Vui-
bert, 1931-1933.
3. DLASCHKE, W. Vorlesungen uber Differenlial geometrie. Berlin, Springer, 1921.
4. BROCARD, B. - LEl\lOYNE, T. Courbes geometriques remarquables. Paris, 1919:
5. CARTAN, ELIE. Leţons sur la geometrie des espaces de Riemann. Paris, 1928.
6. CONFORTO, FABIO. Le superficie razionall. Zanichelli, Bologna, 1939.
"1. CREANGĂ, I. şi nltii. Curs de geometrie analiticii. Bucureşti, Editura tehnică, 1951.
8. CRUCEANU, V. Elemente de algebră liniară şi geometrie. Bucureşti, Editura didactică şi peda-
gogică, 1973.
9. DARDOUX, G. Leţons sur la theorie generale des surfaces; t. 1-2. Paris,Gauthier-Villars, 1914-
1915.
10. DOBRESCU, A. Geometrie diferenfială. Bucureşti, Editura didactică şi J>edagogică, 19~3.
11. EISENHART, L. P. An inlroduclion to differentialgeometry. Princeton Univ. Press,. 1947;
12. FAVARD, T. Cours de geometrie difflrentielle locale. Paris, Gauthier· Villnrs, 1957•.
13. FINIKOV, S. P. Curs de geometrie diferen/ială (trad. din I. rusă). Bucureşti, Editura tebnică,
1954. . .
14. GAZETA l\lATEl\lATICĂ, seria A. Bucureşti (diverse numere) ..
15. GHEORGBIEV, G., RADU, l\l. şi PAPUC, D. Geometrie -analitică şi diferenţialii; voi.- (:... 2.
Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1968-1969.
16. GHEORGWU, GB. m. Geometrie diferen/ială. Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică,
1964.
17. GHEORGHIU, O. El\(. şi CRSTICI, B. D. Geometrie analitică şi diferenţială. Bucureşti, Editura
didactică şi pedagogică, 1968.
18. GtlNTBER, N. N. - CUDDN, R. O. Culegere de probleme de matematici superioare; voi. 1-2
(trad. din lb. rusă). Bucureşti, Editura tehnică, 1950.
19. IOANOVICIU, A., l\llBĂILEANU, N. şi alţll. Culegere de probleme de geometrie analitică şf
dl(erenf ială. Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1970.
20. IONESCU BUJOR, C. şi SACTER, O. Exerciţii şi probleme de geometrie analiticii şi di(erenţială;
vol. 1-2. Bucureşti, Editura didactică şl pedagogică, 1963.
21. LALESCU, TRAIAN. Aplicaţiile geometrice ale calculului infinitezimal. Bucureşti, 1927.
22. LEXICONUL TEHNIC ROM.ilN ; vol. 1-19. Bucureşti, Editura tehnică, 1957-1968.
23. LELONG-PERRAND, J. Geometrie differentielle (tenseur-formes difflrentielles). Paris, Ed.
Masson et ere, 1963.
24. LORIA, GINO. Curues piane speciali algebriche e transcendenti. Milano, 1930.
25. 1\DIIAILEANU, N. Geometrie analitică, proiectivă şi di(erenfială. Bucureşti, Editura didactică
şi pedagogicii, 1971.
26. l\ITH.ilILEANU, N. Geometrie analltlci1, proiectivă şi diferenJială - Complemente. Bucureşti,
Editura didacticii şi pedagogică, 1972.
27. 1\UHĂILEANU, N. Geometrie diferen/ialif neeuclidiană. Bucureşti, Editura Academiei Republicii
Populare Române, 1964.
28. NICOLESCU, 1\(. şi alţii. Analizif matematică; vol. 1 (ediţia a patra) - 2 (ediţia a doua). Bucu-
reşti, Editura didacticii şi pedagogică, 1971.
29. POGORELOV, A. B. Lekfii po differenfialnoi geometrii. Harkov, 1955.
30. POSTELNICU, T. şi niţii. Culegere de probleme de geometrie analiticii şi diferenţialii (ediţia a
doua conipletatii). Bucureşti, Editura tehnică, 1970.
31. RAŞEVSKII, P. K. Kurs differen/lalnoi geometrii. Moskva, 1956.
32. ROGAI, E. Exercifii şi probleme de ecuafil diferenfiale şl integrale. Bucureşti, Editura tehnică,
1965.
33. SALllON, G. Treatise on the hlgher plane curues. Dublin, 1852.
485
34. STBPANOV, V. V. Curs de ecuaţii diferenţiale (trad. din lb. rusă). Bucureşti, Editura tehnică,
1955.
35. STOKA, 1\1. şi VRĂNCEANU, G. G. Probleme de geometrie diferenJlală. Bucureşti, Editura didac-
tică şi pedagogică, 1963.
36. TEIXEIRA GOlHES, F. Traile des courbes speciales remarquables planes el gauches. Coimbra,
1905.
37. TELEl\lAN, C. Geometrie diferenţială locală şi globală. Bucureşti, Editura tehnică, 1974.
38. TEODORESCU, ION D. Geometrie analitică şi elemente de algebrii. liniarii. (ediţia a doua).
Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1972.
39. TEODORESCU, ION D. Geometrie analitică şi elemente de algebră liniară- Culegere de probleme
(ediţia a doua). Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1971.
40. TEODORESCU, ION D. Geometrie supericară. Bucureşti, Editura didactică şi i:edagogică, 1970.
41. TEODORESCU, ION D. Analiză, teoria func/iilor şi ecua/ii diferenţiale - Ecua/li diferen/iale.
Centrul de multiplicare al Universităţii Bucureşti, 1974.
42. TEODORESCU, N. Metode vectoriale ln fizica matematică; voi. 1-2. Bucureşti, Editura tehnică,
1954.
43. ŢIŢEICA, G. Geometrie differenlielle projectiue des reseaux. Bucureşti, 1924.
44. VEBLEN, O. şi WHITEHEAD, J. H. C. The fondatlons of Differential geometru. Cambridge
Press, 1938.
4S. VBĂNCEANU, G. Geometrie analiticii, proiecliuli şi diferen/ială. Bucureşti, Editura didactică
şi pedagogică, 1968.
46. VRĂNCEANU, G. Lee/ii de geometrie diferenţială; voi. 1-2. Bucureşti, Editura didactică şi
pedagogică, 1962.
47. WIELEITNER, H. Theorie der ebenen algebraischen Kurven holherer Ordnung. Leipzig, 1905.
TABLA OE MATERIE
CAPITOLUL I. CURBE PLANE
1 Reprezentări analitice ale unei curbe plane. • • • • • . . 3

2 Tangenta şi normala la o curbă. • . • . • • • • • 44
3 Comportarea curbei în vecinătatea unui punct ordinar. • 64
4 Comportarea curbei in vecinătatea unui punct singular. 74
5 Asimptotele unei curbe plane. • . . • • • • • • . 122
6 Lungimea unui arc de curbă. . • • • . . • • 174
7 Contactul a două curbe plane • • • . • . . 181
8 Curbura unei curbe plane. . . . . . . • . 189
9 EcuaJia intrinsecei a unei curbe plţme. . . • . 209
10 lnfăşurătoarea unei familii de curbe plane . . 215
11 Evoluta şi evolventa unei curbe plane. . . . 238
12 Probleme diverse . . • • • • • • • • . • . . 253
CAPITOLUL li. CURBE STRIMBE
1 Reprezentări analitice ale unei curbe in spa/iu. • • • • • • • 263

2 Tangenta . • . • . • . . • • • • • . • . • . 278
3 Lungimea unui arc de curbă. • • • 286
4 Planul osculator. . • • . . . . . . 291
5 Planul normal la o curbă strfmbă . 298
G Curbura unei curbe strîmbe • • 304
7 Torsiunea unei curbe strimbe • . 305
8 Formulele lui Serrel,-Frenet. • • . • • . . . 309
9 Contactul a două curbe. . • • . . . . . . • • • • 324
10 Cerc şi sferă osculatoare la o curbă strlmbă. 329
11 lnfăşurătoarea unei familii de curbe strlmbe. . 396
12 Probleme diverse • • • • • • • • • • . . 3d2
CAPITOLUL III. SUPRAFEŢE
1 Reprezentări analitice ale unei suprafeJe. • • • 348

2 Plan tangent şi normală. • . • • . • • . 365
3 lnfăşurătoarea unei familii de suprafe/e. • . • 384
4 Prima formă fundamentală a unei suprafe/e • 394
5 Proprietă/i intrinsece ale unei suprafe/e. • . • 396
6 A doua formă fundamentală a unei suprafeJe. 403
...
7 Linii asimptotice pe o suprafaJă . . • • • • . 404
8 Curbura unei curbe situate pe o suprafa/ii. • • . 407
9 Curbura unei suprafeJe • • • . . • • • • • • . 409
10 Linii de curburd pe o supra(a/ă. • . • • • • . 421
11 Forma supra(e/ei în vecinătatea unui punct ordinar. 430
12 Alte proprielă/i intrinsece ale unei suprafeJe 434
13 Metoda triedrului mobil • • • 459
14 Probleme diverse • • • . • • . 363
ANEXA. Răspunsuri şi indica/ii . 468
BfflLIOGRAFIE . . . . . . . . . . 485
TABLA DE MATERII. 487
Plan editură 638'1. Coli de tipar 30,50. Tiraj 6380 ex.
legate 1/1. Bun de tipar 1'1.12.'IS. Apifrut 19'/S.
c. 2339 I. P. INFORMAŢIA
str. Brezoianu nr. 23 - 25
Bucureşti

Culegere de Probleme de Geometrie Superioara - I.D. Teodorescu, S.D. Teodorescu (1975)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Culegere de Probleme de Geometrie Superioara - I.D. Teodorescu, S.D. Teodorescu (1975)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAŢIEI ŞI ÎNVĂŢĂMÎNTULUI

ION D. TEODORESCU ŞTEFAN D. TEODORESCU

EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ,

Referent ştiinţific: Prof. univ. Nicolae Mihăileanu

1. REPREZENTĂRI ANALITICE _ALE UNEI CURBE PLANE·.··...

2a cos 38, Oe[1r/6, 51r/6] ; h) :t=a cos(8 + ; ), y =· i, sin2 8, 8 e [O, 21r]; i) IC =

Io = -2a0 + -2a21. + ... + ---

= d(O) = B( O, ~) (fig, 4). f) Se ia x = t(t e R). de dmm simplu; nu e cu tangentă continuă,

2 Să se demonstreze că un drum echivalent cu un drum simplu (sau

aparţin aceleaşi curbe d~schise şi simple; b) d1 : a:·= 2a cos 2 t, y = a sin2t,

Fig. 11 Fig. 12 Fig. 13

't" E [O, I]; b) d 1 : ro= at, y = bt, te [O, 1] şi d2 : ro= a f('t"), y=

4 Se dă un cerc O de rază a şi tangenta d în punctul fix A E O.

R. Fie C: x 2 + y2 - 2ax = O, r: x 2 + y 2 - 2cxx - 2~/ + f 2 =O; sinl tangente, dacă

5 Fie curba O de ecuaţie explicită

(2) y = f(a:), a: e I (IC R).

R. Se mai spune că curba C e definită de funcţia f: J ➔ R, relaţia (2) fiind ecuaţia

Consectn/e. a 8) Curbele definite de functiile trigonometrice şi inversele lor st nt eurbe transcendente

oscilaţie armonică dacă acceleraţia proporţională

A,,.ţ, a,=3, b,=1 d) Y, A, sin (a, sinx +b,)

Ai-3, Oz"'f „b2=/ ,½ = A sin (a, Sin x +ba)

Ao➔, fl·i, a-ţ. b-=I

de exemplu, oscilaţia modulaţd y = A cos a 0 x cu A= A1 + A 2 cos ax (A 1 <A 2 ) iar a~a0 se des-

.,,,,,.. .,,,.---· 0:2-

.t ' . _ţie) a>O (b=t)

Fig. 27 , .;.,--~. ~ '- . .,:. "••

(fig. 31); c) x 4 - ax 3 + a2y2 = O (fig. 32); d) x - y - 3x + 2 = O (fig. 33);

e) ax= by e2 a<.:rt1/abi (fig. 34); f) a; 4 (X 2 + y 2 ) - a~(x 2 - y 2 ) 2 = O (fig. 35};

· . a-.~, b::2 o: ... f~ ~=zI

y= 1 + 27t- 2, iar tn cazul d) cu d: y=t(x - 1) ol,ţintnd C: x = (l 3 + 2)/(l 3 - 1), y = 3t/(l 3 - 1).

Fig. 3-8 \.. .lo;o = <1 - , 2>1<1 + 12 ).

7 Dacă, în coordonate polare, curba O e dată,_,·''(I.'~· ::~(::-ecllaţie

(16) (x2 + y'1.) 2 + 2(x2 + y2) (cxx + ~y) + lj(X, y) = O,

(x2 + y 2 + CXX + (3y) 2 - (<XX+ (3y) 2 + lj(X, y) = 0 Sau

l•p h-1• a„2. cx„3, JJ„5, r„10

(li) [(1 - /12) (x2 + y2) + 2ah~x + k2 - a2h2]2 - 4k2(x2 + y2) = O.

22 ----···· ,.- ,.,1.-..,.

a-2, r=-3, Y.•3 a-3, r-z.y_ .. 2

numeşte lemniscata lui Booth c, e reală

Să considerăm un cerc de centru C(a, b) şi rază R (c2 = a2 + b2 - R 2 ):

(26') p = 2al sin2 8/ (l cos 8 + 2a sin 8) sau p = 2r sin2 8/cos (8 - ex),

2at2 2at 3 2a sin= 8

10 Să se afle inversa unei curbe O în raport cu un punct fix n şi de

-(29) X = x(I), y = y(t) ; F (x, y) = o.

11 Se consideră IDl punct O şi o curbă O ; ie JJf punctul curent al lui ·r

r e o curbă unicursală, dacă p(O) e o funcUc raţională

Fig. 55 (30") P = p(O) ± l.

Apl. a) Dacă C e o dreapt~ d, ctnd putem avea dllOx, atunci

l<a [oa i.>a

- sin t), y = ae-'(cos t + sin t); c) p = a0 -1r1 2 •

39) Spirala hiperbolică: p6 = a (a > O, 6 e (O, + cc) clnd p ~O);

(42) Spirala hiperbolică generală: p = a8-2> (p număr real pozitiv).

14 Să se demonstreze: a) Toate curbele algebrice O„ de gradul n, care

d<o· d•a a<tf<2a-

16 Se conside1·ă figura L formată de o curbă O şi un punct A. Transfor-

17 Fie un cerc de centru O şi rază a, care se rostogoleşte fără alunecare

(45) x = «8 - l sin8, y = a - l cos8; x =a arc cos ((a - y)/l) - Y12 - (a - y)2 ;

Fie l>a; atunci rnox = {AF(± 60 + 2k 7t, O)} cu

Calculele arată că normala ln P la C trece prin

(48) X = a(3 - 2 cos1 0) cos O, y = 2a sin3 0; 4(l:2 + ,:ys ·- a2)3 = 27~4y2,

x = ~ (2 cosO + cos20), y = ~ (2 sin8 - sin20); 3(x1 + y2) 2 + 8ax(3y2 - x2) +

Api. C e o hipotrohoidă alungită de modul 3, cu ✓/

bază ln 0'(1IY2, O) şi 6= -t. Obs. Hipotrohoida I

= f(m) astfel încît abscisele punete- '\ \ I