Culegere de Probleme de Matematici Pentru Examene - C. Cosnita, F. Turtoiu (1966)

CEZAR COŞNIŢĂ~-FĂNl,CÂ TU_RTO.
IU C'
' ' .
.cu·legere de ~proble_me -
de· .
. ,
matematici
- :p.-entru examen·ele de maturitaţ·e·
şi admitere i.n _invăţ~mintul supe_rior
,,,.
.- '- .
, E D I T U R- A . T- E H ]\I I C A
B u c u ·r e ş i i 1 9· 6 6
. Cartea conţine circa 930.probleme cu.inclicaţii şi răspuii
surl, gnmate în· şase capitole : algebră, geometrie, trigono-
·µu~tri~~ analizl, geometrie analiticii şi probleme dţverse.
· . '.Pro~lemele date sînt o parte originale şi o parte Clţlese ·de
.l@., dif~te -concursuri de matematică şi adtµitere în învăţă•.
mîhtul sty>erlqr din ţară şi străinătate. ·
Se adresează elevilor şi absolvenţilor de liceu cît şi ca-
drelot didactice dii1 învăţămîntul mediu.
de faţă cuprinde un ·n_umăr de g30 fo'ob1enu}, ,â• :cărM
1;ii/f1T;X:!!/;\}'.',; , J,140,area
;\JM-vkff~#oivgre necesită toate cunoştinţele teoreti'ce ele mli.t~matipi .~aie ~ . '
i1}ii1!:'.i'.fiilflda_1,ţ în tnvăţămîntul -mediu , de tqate · iradele. _ _ ·- ··
lXiJ:}1'::i1/::/i<: ·. Materialul prezentat .a fost selecţiona't în· 7nin-ă P,arte lin ,âi-.,
!}));,):)i}:{er_îte_'_:,tevist.e şi lucrări de spe~iaUtate,. at!t din 1,ara n~q.str.ăj :c!ţ fi:
:/r:O:{:<ti;i/n· .a'Cl~'Jări, prob.lemele respective gonstit~ină suln,ct~ -d~.,~xamene ,4~- ·.
l!i;::((.Jitiiăt.ui.îtate, (1,dmitere în tnvăţămîntţil sup"erior (scris şi !Q'J'_aj)',~_(JU~
i{;-ii;1!'::J:i/~. ~n:i:t.sau alte concu,rsuri şi examene similare_ din perioada tfl.00'~ ·
1
:\T~--=\1,~os~
isI\f-::::1 · _ _ _ 1 __..
l:i@}\;)f(/i; .ln q,Jar~.d~ materialul menţi~nfft. m<,i_ tn.ain:te, Î??, vucrar~. !'!':la:!..
l;Jiii::)/,:1,n_troif,use o serie de problţmf!! originale,_ printre care menţiqneg• i~
(. f <vio'4 iţeosebit pe cele din capitolele .de geometrie şi trigonometrie, care
v:,:-1_,.· ·.-•apartin în' mare parte regr~tatuVui profesor universitar Cezar- ·.·. ·..:,:;;J/i.-)<-\:
!!r/,:,:-,,- to~ţă. __. · _ __ _ _ __ . _.,. ·::/:-i:N;':Ji;:Aiiii
tW!'.:\;;<:<.:::":/ · :Culegerea ·cuprinde şase capitole distincte : algebră, geometrie · ··'{\:;:;,(t:SB!'i'/
l!fi.,/';Aţa~4- Ş'i în spaţiiţ, trigo~ometrie, ·a11:aliză, geometrie an_ri.litică ş_i · · <}':,:;f._'::,
1 1
ttÎ:~·,ţ)iv{!rşş '(i,'Yobleme a căror, rezolvare '!fiecesită în acelaşi_ ti,mp cutţoş!c" .. \.,-,::,',.,,·::,

j!tif/~ li-ff,J~ âin-două sau mai mu_lte 1'amuri ale matemţi,ticilor). Jn i1!lerior.11/l: ·,,/'.(;;/r:.1/
1
it:.,//,!dpit'oZ'elor, problemele au fost. grupate pe categorii -de -subiecte., ca~~. ·,:,':·,>:),:IM:<,_:;
ii/ ;::;;;.,~~1J!:.4res~ ţn g_e1J,er.al programa analitică.a liceului teoretic.. _.. ., · ·_ ·', /\7 ,
i,(Y'../,\'.·'.,'.· ,: :,-,,"(;;,şle m~i multe problţme au fost rezolvat.e aproape com.pZeţ~ ··. ,.\'.,i(',,;'
i(Yf\:f,1idi(}îndu-se_ una sau doţ1,ă soluţii, după caz, rămînînd totie§i ·<'.<>·t:-
i%'.'.:-/'P}1siliiUtatta ca cititorii să găsească şi alte· soluţii. . · ".. i,.;.':: (;;;
!:;::.'.',',>.:'"'.-', ~:' ·., $ş menţio_nează însă că !ezolvarea anumitor J.r~b}eme ~i apro~ . ,_ •:· ··{/:t
ri:::·-:·,,'.i;yundar,ea· tuturor prolilemelor in general, nu es~ posi_bda fărq, ţ;,unatJş-, . ! ,' ,'' .;·,.;)
~Yrt}!ter.et1c- temeinică a cunoştinţelor tţo1'etice care se predaf!, în lnvăpă- · . '.i/.i-i/·:,:,'.;/ţ

t-f!:fi1int1itul mediu (li'{;eele teoretice). - - · ·'.;:·:,-,;'.,':.:;_.;iv';
((',~((:: ,:'-', . t:,a oapitolele 'dţ: geometrie plană şi în spaUu şi ăe trigottom~ • . ;:.;,-":,;; !
1 : , ••
/i'{';,,-;,_/,,,:-trie ş~au introdus succinte expuneri teoretice, menite .să ajute pe · · >.:-'·,,',;,;_'t,.,:'.' ··1,
i:!f?/rl;dti!Jitord şi în acelaşi timp ..s'ă !le completezp pµ,11,0.ştinţele f.esp~~- ,,:;:_;,-:.;t:<//it:--,
. '
C ' il'Jnet~ ·pr.o~Z~me,-:,Pt(!ZetJ#1id un grad de· difir;:ultate mai -~y.o. . '

tniUnţat, selecţionaţe ăin ,d,i,ferite reviste sau ·,lucrăr.i de sptţcialitate .,
âît1t alte ţări- -,- unde programa analitică a şcolii medii ăi/eră_ (f,'e; _·'_·
,cea ,din ţara noastră - au trebuit să fie adaptate nevoilor -în_vă-
ţămtnţului de· la noi. . . - .-
-· ln-acest·sens, aduc multumiri Sectiei de învătămînt a raionului
„16 februarie" din Capitală, care mi-a dat prilejitl să adaptez
astfel de probleme la nevoile-'şi posibilităţile de rezolvare ale ele1iilo~
din tnvăţămîntul_ m~diu. . · _ _
Tot cu acea.stă ocazie aduc mulţumiri-con/. G. D. Simi"Oft(}S&.U·
pentru preţioasele sugestii date atît în privinţa modului de-prezentate'
·a ~r;rării, cît şi în ceea ce priveşte completarea acesteia cu materia$"
arJ,ecvat scopului urmărit. _
. AP,i'tJciez că atît prin numărul cît şi ·prin v_arietatea mare ,4,. ·.
'problemelor, .lucrarea va constitui un instrument de îmbogăţiri! a·
cunoştinfelor eleviţor ·din . învăţămîntul mediu de toate gripl,ele,
contri'l!uind în. acelaşi timp la o mai bună pregătire a lor în vederşa, ·
~xamenelor q,e m~turitate, de admitere·în învăţămîntul superior. dţ
toate categoriile, precum şi a· altor examene sau concursuri .d~
matematici.
'
Ştiind că
,i
1. A = ax - by - cz, B = by-,- cz_-,- ax,
C = cz - ax - by, D, _:_ bz + cy,
E =·ex+ az, F . ay +.bx,
se .cere să· se arate că avem
ABC - AD 2 - + 2DEF =
BE 2 - CF 2
=(a 2 + b2 +, c2 )(ax + by + cz}(x 2 + y 2 + z2) •
.2. Ştiind că
M=~+ a·'.b~c+abc
1-ab ab-ac-bc-'l
N = l -~ (a + b)(a + b - c + abc)
· (1 - ab)(ab - ac ..,... bc - I)
se_ ,cere să se arate că ~aportul M /N nu depinde de a şi -b.

B.: M/N ;= c.
3• .Să se arate că dacă avem
X y Z U
-=-=-=-,
a , b c d
atuncf avem şi
~~ -,r;;;. VC; . ~
a - b - c ·- d •
Aplieî!1d p.roprlet~ţile UllUi şir.. de rapoarte egale în (1), rezultă:
~-4- Vby + i./ci + Vdu· i./ax ·

- a+ b + c + d
=-=···
·a
. (2)'
Ap~clnd ,a_ceeaşl proprietate şi în şirul de rapoarte dat prin enunt 1~il:;

x+y+z+u =~=~
a+ b + c + d a aa
iD~n .(8) rezultă·
·\f x + y + z + u = i./ax
· ya.+b+c+d a
Din (2) şi ·(4) rezultij_ ceea. ce .s-a cerut ··prin enunţ.
Allfel. ise notează ·ţu k valoarea comună a rapoartelor date şi avtµn
M
--
J _= _:_ ,
a
z. = -"a ., u == -
h
a -
şi
.
se înlocuiesc aceste valori în f dentitate~ _ce
..
'
.. ,se cet'e a -se verifica.
4;. Să · se arate că oricare ar fi flEi R, expresia E(a)__ =-.

-~ :Ş,fi2 ' + ~ J-~ 24 ( (ţ +.; r
+ 34 -este poiitivă. - ' . .. -
1
R; Notăm a + - = y şi membrul al doilea al egalităţii devine 9C,1 - 2) -
- ,. . a - . . .
~~+~=~~~ .
Altfel. şe-1lţ.11ltiplică ambii membri ou a2 şi _se va observa că m~bft!l.Î
·4oil~a este_ un pătrat perfect.
5~ Să $e arate că oricare ar fi a e R, expresia
:-_ (fi +l')7.......:. ,a1 +
1a + 6, este'.pozitivă ..
R: Se observă că membrul al doilea al expresie{ se· scrie ·ia +. J)''·
+ 2~11 + 1). -~poi se observă ci-a'+ a8 4"'J?.)I./J;r,:·,}t
---- (a 1;...; 1a.;... ,6)=7(~-+ 1) 2 •(a"+ a3
+~a:+ 1 =-a2 • (a9 +·a-+ 1) + (a 11 + 1) > O.·
·6'. Să· :se. arate .că
tâaln;d(e - !) 2 + 64 abcdef + 4ab(c - d) 2 (e + /) 2 +
-ţ
+reali.
(a :-:-- b) 2 • (c + d) 2 • {e
_ ·
2
-
+-_/}
~ O, oricare ar fi' a, b, a, -d~
. . , . ,
U,:, J\[embrul mtîi al- inegaliţăţif _este.· (a + b}* • (c +'·d) 9.• (o +f)~. /
-. l 1 - .· 1
------- + - - -
E ~ .a -. b + c . a +. b _;· c + a ,+b- -: ~ +---'-"'-'-'--"'"-
1
b •f :-- a +
b+c-:a
1 ..._ ......;;..._......._ _ a-'-b+c_.
-1. - · C • :
a+b+c - a-¾:-b-+c
1
---.-+ ....r -
+b+c-a a-p+c
a+b-c
1----
a+b+c
1iu1w1ia~i~se rezultatul sub o formă concentrată~ ,:

arate că dacă a, b, c: sînt laturile 1t.mti triungJ1:t'.1 ,
E = (a+ b + c) 2
- (;.. a + b + c)_(a - .b + c}(a + b "- c)
:;,:nti.m~ratioru.l fiind strict pozitiv, trebuie ca şi numit~rul să fie-poziţiv, :ad_ic-ă -tre-

:-.,--a1111e·-~.a: avem ~a+ b + c> +
·o, a - b C > o, a·+ b - C :o, ceea ce este evi- . :: >
E = a + b + c - abc + a -- b + c ~ abc ·- şi
ab + bc + ca-_; 1
+ bc-: ac+ 1 ab
F = I _ (a + b + c - abc)(a - 'b + c + abc) ,

(ab + bc +-ea - 1)(ab + bc - ac+ l)
ţ ~ Să
0
.se calculeze raportul E /F.. .
·2-·0 • se det~rminţ valorile lui ţi, b, c pentru car.e acţ!st
Să
:-::ra-mtJ.ne „cuprins în interva~l (-I, 1)_.- · ··
.I 0 : Se va observa d putem scrie
a+ c - b(ac ~ 1) · -a+ c + b(ac - 1) · 2b
b(a .,Y-c) + (ac~ 1) + b(a + c) - 1) ; (ac - obţtnen1 E/F = b~ ~ i ;-
2.0. b E (-oo, -=i - v'"i).u (1 - i/2, - 1 + 1/2} u (f + V2; 00}.
Ş·tiin ca - - - - - - - - - T. abc + a "- b +-__ c · şi.
• • d- . , p· _ abc + a + b + c _J.._
-.. . . . bc - ab + ac + 1 · bc + a1J ·_ ac + 1
.-~ Q = l _ {abc +~ +-~ + 'c)(abc +a~ b'+ c~, •

. · (bc - ·ab + ~c ~ 1)-(bc + ab ~ar;+ ,l)
;se ,oşte.t .
1,0 • Să St} -calculeze: raportul P /Q.
· 2°. Să s~ găsească 11al01'ile lui a, b, c pentru_ car~ 1'aportuf
P-fQ :este : _·
a) strict pozitiv,
b) negativ,
c) mai mare. decît _1 •
.· 2a
R:_ 1°"' P/Q=--; 2°. aE(-oo, -l)U(O; 1);•
1- a•. · ·
ae.(,-1, OJU (l, +oo); aE[- 1 - y2, (-l)U(- 1+ V2, 1).
1:0~ Ştiind că}
2a"-
·b - - -2
M = 3a - a
3
+ 1- a şi
1 - 3a2 2ab
1+--
1 - as
N = 1- (!a_- ::J (b ~ ~)
3
1
1+--
1 - as
I
se cere: 1°. Să se calculeze raportul M /N.

2°. Luîntf, b _ 1,_ să se găsească valorile lui a pentrf/S _
care raportul M /N să fie: ·
a) negativ;
b) strict poţitiv ;
c} ·mai mic decît 1.
· a+b
Il: l° . .M/N = - - ; _2°. aE (-oo, -1] U (1, oo);
_ 1 - ab
aE (-1, 1); aE (-oo, O) U {I, +oo).
11~ 1° Să se determine fu~ctia J(x) = xa.+ax+b ştii1ţ:d _c'ă·

< ' x•+cxx+~
/(-1)--:- -2, /(2) = 1, /(3) ·= ~ şi /(4) =::!....
. ., -9 .
-2°. Să se ~alculez~ apoi expresia _ \

E(x) = x 2 [f(x + 1) - 2/(x) + f(x - 1)]
1
+
_·+ -~ [ŞJ(x + 1) - 2/(x) - f(x ~ 1)] + 2 [2/(x) - J(x - UJ,
« -~
a, b: ~ avîn_d valorile de la 1°.
8:
,ţ\': t 0
• Ave~_~e re~lvat sistemul de ecuaţii:
(J - b + 2·« - 2~ = s, 2a + b - 2«- - ~ == o~
15a + 5b -· 12« - 4" = -9, 36a, + 9b - 28« ~ 7{3 = -82 CţLte c;lă
a = -1, b = 2, ix = 1, ~ = -2,
21l. Se grupează termenii ce conţin pe/(x + 1),/(.~) şi/(x - 1)~ ~alculîndu-se

· Îil' .prealabil valo1:ile_ acestora. Se obţine B = 2.
12. Să se arate că polinomul
P(x,~ y)· = (3x2y2)s + [x(xs + 2ys) ]S + [y(2xs .+ y3)'.]il·
. . I •
dŞsfe pătratul altui polinom Q(x, y), ·care se cere a ~e det(f-rmina,!
:a: P(x, y) = [Q_(x, y)Jll = (xe + 7rya + ye)2.
13. -să se arate

polinomul că·
P(x, y, ·z)_ =. _(x - yz) 3- (y 2 - zx) 3

2 + + (z2 ~ yx)s ;_
-3(x 2 - yz)(y 2 - zx)(z2 - xy)
este pltratul unui alt polinom Q(x, y, z) ciţre se cere a se determinV,1;!..
R: P(x, y, z) = [Q(x, y, z) ] 2 = (x3 + y 8 + z3 - 3xyz) 1 ,
14. Să se arate că <txpresia

Jl ::::a a(b + &- a) 9 + b(a~ b + &) 2 + c(a+ b - &) 11 + (b + &~ a)(a - b+ &}(a+b-,-c) ·
a (b+c- a)+ b (a-b +c) + c
1
•
2 11 , (a+ b- c)- (b + c-,a)(a-b +c){a+b--c)
~ I . -
~te o valoare constantă.

. ih Considerăm numărătorul un polinom în a, b, c şi îi nc;>tim cu P{a, b, ~l-
că.P(O, b, e), P(a, O, •e) şţ P(a, b, O) sînt nuli; în consecl~ţă avem P(a~ b! c).?
.:,.. k4bo, unde ks.e.-determină particularizînd pe a, b, c. Se obţine k ·= 4.
._.t\.semănKtor se procedează şi cu numitorul·, care se va nota cu Q (a, p, c}.
1R,ezµlţl ~ = 2.
"- Alifel. Calcul· direct.
1~. Să se pună' sub o formă mai simplă expresia

·E ___ a(b + e) •(b e8) + b(e + a)• • (~ - a8)' + e(a + b) (aa -
1 8 - 2 • b-&)
-.- a• • (b + c)'(bl..- e + b2 • (c + a)(c3 - a + c.
3) (c + a)(a3 - 3) 1 • bll)
ll: Notăm cu P(a, b, c) polinomul de la numărător, polinom şimet:pc ~

~n:(otţm în ţi, b, e. Se obsel'.V'ă că P (a, a, e) = O. de unde dedu~em că polin0Jţ1ul
.ţe~ctfv. se împarte 1~ (a - b); din motive de simetrie şi ~moge~tate, av~~•
'· -~~at'.b; Dl= (a - b)(b-:- c)(c - 'a) • Q(a, b, c).
P(a, b,_ c} ~ (a"'-- b}-(b - c)(c - a)(k1 I:a3 + k I:a b + 'k abc).
2
9
3
farticularidnd: p.~ a, -b,. c obţinem k1 = 1, k~ = 1, şi k3 = O prin,

· Q(a, b, c) = I:a8 +: =
ta9b (a + b + c)(a11 + b1 + c1 ). '
Ptocedăţ11 analog•şi la numitor şi obţine polinomul P 1 (a;b, c} = (a .:....:b).(b~

- t;J{c --:- a)(a + 11 + c)(ab + bc + ca) de unde rezultă că P(a, b~ c}/P1 (a, bi -c) ~:
-== ta 2 Jt.ab: · · · -
Ut Să:,se arat_e că ·poli'l'l;omul
fl(x,_y,·z) . (x2 + xy + yz + zx)(y2 + yz + z.x + xy)•
. _(z2 + zx + xy + yz) \
• J
.şste: pătratitl unui alt .poli'!l,om, care se cere să se _deterffltine.
:
;n.:
Se va observa că P(x, - X, z) =- o şi. decf polinomul dat se împarte or~
'(~ + y) .;diri -motive de· simetrie se împarte şi la (y z), (z x). Ave'P:'î deot + +
P(x, y, z} = ~ [(x y}.(j1 +i)(z + x)J1• + - • ·
Alirel. Se observă că x 2 xy + yz zx = (x + +
y)(x+ z), y 8 yz z.-r +' + + +
+ xy ~:(y + z)C,, + x),z:s zx + xy + +
yz = (z + x)(z + y),deunde P(.ţ';y,z)-~
=[(x +.y)(J + z)(z x)] 2• + •
· 17„ Să se arate că:
+ y _+ z + u) 4 + (x + y - z - u) 4 + (x - y + z - u) 4 +
(x
+ _(x --__y -- z + u} ~ + y + z-u) 4
(x + y - z + u) ~
- (
4
-
4
---(x -y + z + ··u) 4 - (-.ţ + y +·z + u)4,= 192.xyzu.

....H: Se consideră primul membru al egalităţii ca un polinom- în x, y, z; :U n~..:iii.-::':(i."
ţindu-se - cu P(x, y, ::1 ~ ) . · Şe arată _că P(O, _y, z, u} = O, P{x, O; z,
P(x,· y~ O, 1f)" = ·O; şi P(x, y, z, O) =
O; -- avem deci P(x, y;. z, u) =
Se -par-ticularjzează ~. y," z, ii, de exemplu x =:= y = z = 1 şi se
k = _192~-
18. . Să · se verijice identitatea
(xJ,-T·Yţ + z-x) 2. (x2·+ y 2 + z2 + xy.+_y_z + zx) - xyz(i +Y +
· ,..:_ {x+y+z) 3'. [x2y 2+y2z2+z2x 2+xyz(x+y+z)J- x'\J-+-'\J.z-1-zxo1
~ (x2 + ,y2 + xy)(y2 + z2+ yz)(z2 +x2 +' zx).

.
x + j, + :: = a, xy + yz + u =
.
B :_ Notăm xyz.= c; b.şi rezultă că· L%""'·-+-·•"···.·>"i:\-.c·
., . ,+ xy~:l:.1l. ~ .b:i. - .ac ;· #z + y + xy = a(a -

3 z} - b; y 11 + z + yz = a{g. .,...
11
* 'b ş"i' z + ~s. + ~x =· a(a -

3
y) .:_ 6. -
:{tţ1 - b) - r;a 8 · . a9 , (b 1 - ·ac) - b3::a8 • (ab -; c) ..,... a2b(~2 + _b) + 2a lf-l -- 1,ll~
2
~u mai prezintă acum vreo dificultate.
19~ Se dă expresia E(x) = -- ar - 9 2

bx + 2~ + 20 carţţ .pen-
ax8 + 3~2 + 4
. ' o
~2 devine - .
o
Se cere să se determine a şi b şi .apoi să se tnlăture netletermî~
il: ·x Făcţnd
-2 în E(x), Sa - 36b - 28 = o-
~ -Sa+ ,l~o * obţinem şi
~u .
,R~lvînd icest sistem găsim a =- l şi'_cb = -1, deci
.+ 24x'. + 20.·
8 1
. x +9x
E(x) =
~ xa - 8-.t"ll .f 4
. o
Cw!i E(-iJ. ➔
0, rezultă că trebuie înlăturată aceas~ă nedeterminare,
d~1coxtt1>llll11JlLd. în factori polinoamele ·de la_ numărătorul şi numitorul 11'f :E(,ţ:).
Avem E(x) =
(x + 2) 1 ., (x-+ 5)
_ 'Şl
. _ .
decr E(-2) = 1.
· (x + 2) 8 • (1 - x)
'~. Să se pună sub forma cea mai simplq,_ expresia ira:ţ'iona/:ă-

\ ' -
..$ _ a+ b.1/a + aVii,+ b+,21/ab + a2'•V~+ab~--:ab-V~-?,"Y~.
. a-"- b +-a ,{b- byâ _ a•y a.- ab V a+b Vb-:. 4bf J,·
2
il-: E:: 2 a + b + Vab .

. .--a-b
,tl.. .Se· dd _expresia -Î~aJională

,_
-E- .. 1 - 1
·-_· - y; .- V~ - -y-; + V1 - x
l·- Să se caleuleze valoarea

0
• numerică a. lui E_ pfJ.nf:tu
2tlis_
....f,/0· .,...: 3 • _
2~. - •
Să se rezolve ecuâtia: E
' • ',: .I ~
== 2. - I
- .
- 2,Jr~N.
R: 1°. ~:x;presia se poate SC?"le sub forma B = --- . Resr;uttA- im~di~~-
2x - 1
--că~ -pi:ntru x = 2 VS --'- 3, E = 2(5 +' 3 \13).
3 . . .
2°. x1 = O, x 2 =- , din care numai x 2 verifică ecuaţia dată. ·
.-· . '4 ..
22. Să ·se verifice identitatea:
, I 1. . 1 1
V ya - b_ + Vb - a + 1/a - = C
=1/2
1 [-iV/ a - b
(b-c)(c-a)
· ~/ b- c - i / ·. c - a ]
+. V (c-a)(a-b) + V(a-b)(b-c)
u'l},(le a >' b° > c şi a ~ b :;t- c.
·n: Se ridică la. pătrat în aJnbii membri.
23.. Să s_e calculeze valoarea 1rume~ică a expresiei
Vv-a + v7J + VVa-."\/b Vv--a + 1/b-Vva-Vb

E = Vva + i./b _:._ Vv~ -i/b + 1/va + 1/b + Vra-,r,,
pentru· a = 12, b = 12.
R' ~Iai întîi se aduce la acelaşi numitor; se obţine E = 4.
V-v-
24. Se d?f, expresia
1 · 1
1 - -;,. + - 1+- _
\ E=
·_
xM
.
x2
I
V 1- }_ - ,v·/1 .+ ;-x
/ "'I /
it
I X8 2
ş.~ se cere : _. _,-- _____ -\ _· .. _\if

1°. Să
se precizeze semnul lui E pentru X~=,.. VI,+ v~~):·\,,:·rt
fără a calcula valoareanumerică a lui E ..
2°. Să- se calculeze valoarea numerică a lui E, x avî~el'-va~
c)loareq, de l.a 1 °. ·
R: 1 °. E < O, deoarece_numărătorul este real şi pozitiv, iar numitorul re@ -
şi negativ.
12
...,
2$; ·s&·s~ calcÎt,lezif expresia t-
E = V(4 + \IÎ5) + V(4 - 3
v'.f5) 3
i V{6. + Y35) 3 - V(6 - i./35) 3
7
R:
13
_26.. Să se c'akuleze valoarea l}xpresiilor : -

2 2
1 -
!î1 = (1 +-;l I- + ·( l - ;} _,
1 1/I ( , . 1 -1/1
. .J'!"'t,:u_ . x = (1 - ;: I . 1 +; ) n > I.
B-: n(n - 1).
27_. E9
(m
=. (m + x) I/
+x)¼ + (ni - x)¼ ·
1/ J /
- 2
- (m - x) 1
2tnn
pe_ntru x == -·-, m > O, O<n<l.
2
ti +1 ·I
B: n.
28. E 3 - (x- 2 + a-•1,· x-~::s )- 111 + (a-2 + a-:-1 /a ; - 2 /a )-'I•;

pentru X = (b21a- - a2fa )a;I . -
R: Înlocuind în E pe x cu· valoarea· respeţtivă -şi scoţind în factor pe
{b;li ...,.. a'I, )- 2 • (-¼), obţiµem
E = (~'la - a'l, )[(b'/3 - a'la)-1 + a-'/a1-~/1 + .

(1)
Nptlm cu lJ valoarea ceiei de a doua paranteze mari <lin (1) şi avem:

· n ( n ~- ,--1
pentru X . __ -~b •·rl .an+ l ~-- b'!+l J
R: O.
R: ~ +b.
. · 1 · I , . I T
:3_i.. E 6 == (xtlî + i--J ~ 4a 2 x-;; + n,
2mn.
pentru X .. (a +\la2 -·J)m-n"'
m-n
şi apqf se ţine ~eama că··x mn· = (a+ ya 2 - 1) 2 .: Se găseşt~ E 6 = O.
-32_ E
.• 7-
-(Vxi~ '.·,,X~ ~ ~,)-
1. . · I. -
2
'
V'~+ a V'7 -
2 - a2
.pentru X = al ---J' , a> 0, n >
1112 + n2 1/2
m > 0.
2mn ,
m'
R~- ·n2.
-
- . 1 1 · -2
_33.,, i = (" (a + ")(" + b) + 1/(a - ar)(" - b))

. ·. · 8 - 1 1
f (ti· + x}(x + b} - V' (a - x)(x - b) · ·
jşntru. x .= ,ţi$, a > b > o:

b
R: .....,.~.
a
• I
1
-
2-
(ab + a-1b-1.).
_ x··{i- x,/y -l- yVi -y\ly -.

E10 -
x,;-; c... .~vy - y,r; +y,Jy
· ,
a . b
X=-ŞlJ=-.
b a
R: Se grupează convenabil term,enii în E şi simplificîndu-se se obţitţ~ :
x + ·y ·· · · a2 + b2
,:;: -_-şi înlocuind pe· x, y, găsim E = - - - .
:: x - y as - bt .
38. Să se _rezolve ecuaţia
~--b2 +2b- l)x 2 ·-2(a2 +b 2 +a-b)x + a2- b2 +2a+ 1 · _:(}.

a-b+l:
X2 = •
a+b-1
·37. Se dau ecuaţiile x2 - 5.x +·k = O şi x2 - 7x + 2/i- _.Q~i
cere sa
se determine k astfel ca o rădăcină a· cţ.lei de a ăoua ..
ecuaţii să fie de două ori mai m~re decît una· din rădăciţţ,ili
pr.imet ecuaţii. Să se găseas_că apo~. r{i.d~cinile celor· dou4 ecuaJii.
R: Fie X1, X9 rădăcinile primei ecuaţii şi 2x1, Xs rădăcinile celei de a doua,
~~ţii; avem relaţiile x1 + = 5, 2x1 .+ x3 ,,,; 7; x1x2 == k·,
x2 2x1 x8 == 2k. Asociind.
co1ti:ti:e'nat,u· act:8te_relaţii, găsi~ x1 = 2,x3 = 3, k= 6, X:1,= 3.
Să se r_ezolve ecuaţiile :
·3S. _!_. (x+ l)(x- 3) + .!_ ·_,(x +3)(x-5} _ ~ .' (.~+ 5)(x-_7) =; ~~-•
5 . (~ + 2)(x - 4} 9 (x + 4)(x-6) 13 . (x+ 6)(x- 8) 585:
B: -1 3:: i/19.
39. [(x2 + x + 1) (x + 1) ~ x3] [(x x + i)~ -=--
3 2 3 2 ....:..
(rc2 + 1)3 + x3] = 3[(.x4 + x2 +.1)3 _ (xll_+ 1)3 _ .xB].

R: Se va ţine seamâ de identităţile (a ± ws· - (a3 ± b3) = ±3~(a ±-b),~: Se
1:·::,,:;,::;: //\· 1>b~ rădă<tlnil_e : ·
o .ţ ±
~
i'\'3
2 ,
-1 ±-ti/a
2
io~.•'(x + 2){x· + ·S)(x '- 4)(x - 5) = 44.
B.: Se îm:ii'l,tlţesc separat factorii I cu III şi :r;r cu IV ; se face apoi substt-:.
tuţia x1 - 2,i- = y şi se ajunge la o ecuaţie de gradul al d?ilea în y. Pentru x se gă"
sesc valorile :
l±VS, 1±2VS.
41. (12x - 1)(6x - I)(4x ~ 1)(3x .:_ 1) = 5.
R : Se va observa că ecuaţia
se poate scrie sub forma
'
{1~ - 1)(12x - 2)(12x - 3)(12x - 4) = 120.
Se mai pot îil.nuilţi separat primii doi factori şi ultimii doi ; se face suQstL-
tuţia l2x1 - 5x = y şi se ajunge la o ecuaţie de gradul al doilea în y, din care se
obţir1 v~orile pentru x : ·
5 ± i\'39
2 I -12' 24
·'2. -_-_I_. +-l-+_l_+_I_=_I_+_·_f_+ _l_+

~ X +2 X + 9, X + 11 X + 18 X +3 X +6
1
X + 14.
1
+X+ 17 •
R: Se observă că suma termeni101 liberi de la numitorii a cite două fracţii·

este egală cu 20, (2 + 18 = 20, 9 + 11 = 20 etc.).
Punem x + 2 = y-- a şi x + 18 = y + a, de unde x = y - 10. Avem
deci x + 2 = y- 8, x + 18 = y + 8, x + 9 = y - 1, ·x + 11 6 y + 1, x +
+ 3 = y - 7, x + 17 = y + 7) x ;I- 6 = y - 4 şi x + 14 = y + 4. înlocuind
aceste valori în ecuaţia dată avem
1 I 1 I 1 1 1 I
- - + y~1
--- +.Y-!-1
y..:...s
-.- + y+8
- - = - - + --.+ - - + --· .
y-7 y-4 y+4 :y+1
m
Efectuînd calculele în ecliaţia (1), obţinem:
~ + ~ = . 2y __ +~ (3),
y 1 -·l -.y2 -64 y 2 -16 y 2 -49
de unde y 1 = O şi deci ;ţ-1 = - IO.
Efectuînd calculele în continuare, rezultă. că
2y2 -:: __ 65 .2y2 - 65

(3}
. (yl -:- l)(y 2 - 64) (y2 - 16)(y1 - 49),
_d~ unde 2yll·_ -6~ = O şi y 2, 3 ~±-V~, numitorii din (3) neputînd fi.egali.~-.
dăci,nite ·ecuaţiei date shit deci x 1 = :_ 10, x2, 1 _·= ± ,J6:, - 10., .
16
·.: : 43~· 4.x~ =-- 8.%4 vx + 13xâ -- 9x ,Jx + 2 == o~
R-: Ecuaţia dată se poate scrie sub · forma
4(x6 - 2,ţ«{; + x 3) + 9(.r - ~v~ + 2 = 0, Sa~
4(x3 - xVx) 1 + 9(x3 - x -y-;, + 2 = O.

. - - - . . ' 1
Se ia ca necunoscută x3--_ xV2 = y şi din (1) rezultă'".1 = -2 şi y 1 =-
4
Avem de rezolvat ecuaţiile
- - 1
x3 - xV x = -2 şi :r3 - xV x = - - ·,(2)
4
Din (2) rezultă succesiv (x3 + 2) 1 = (:r Vx) 2, sau

·,
x 6
3.r + 4 = 0,
- ' (3)
şi: (4_x3 + 1) 1 = (4x-y7)a, SaU 16X1 - 8_x3 + 1 = 0, S3.U încă

(4x3 - 1) 9 = O. (4}'
Ecuaţia (3) este o ecuaţie trinomă în care se face substituţia x 3

= Ui iar
'e~uapa:·(4) este.o ecuaţie binomă la pătrat, a căror rezolvare ·nu mai comportă
nici o dificultate. - I \
I
Altfel. tn (2) se poate face substituţia .fi= y şi apoi se ridică la pătrat.

· · l ' 1 2
Se obţin ecuaţiile trinome y 6 ....:. y 3 + 2 = Oşi y~- y 3 + - = O, sau/ y 3 - - ·) ;= O.
. · ·. 4 \ 2 _
44. Se dă ecuaţ?'.a
J[ax• - (2a +1iJ] + (a - 1) Jf +l)J--11 + 1=i>.

(a
1°.. Să se rezolve ecuaţia.
'.2°. Să se determine apoi a, astfel ca cel puţin una din rădăct~

1iil~ ecuaţiei să fie număr_ întreg.
R: 1 °. Se ia = y şi ecuaţia devine ay16

Vx - (a 1 ~ l)y11 - (2~ + l)y'-
-- (a - l)y' + 1 = O, care se mai scrie şi astfel: ·
I
(ays - y~ - i)(y 8
+ ay' - 1) = O.
" Rezultă că · avem de rezolvat ecuaţiile
ay8 - y« - 1 = 0, (l)
y8 + ay' _.. 1 = O. -(~.
~- .,,... Culegere de probleme de ~a\ematlcl il7

Z1,2 ·_= 1 ± Vi
2a
+ 4a :·
,_ lat
di
.
( )
n 2 Z3,4
-
= - a ± 2,/a• + 4
.
Notăm ţ ± V1 + _4~ A - . - a ± Va + 4 ·= A 2
2a =. 1,1 Şl 2
3,C•
Ecuaţiile (1) şi ~). prin descompunere- în factori, devin

T_ . .
~
(yl - t,'A;)(yll + VA k) = o, . (Ş):,
unde k-= I, 2, 3, 4. _
R~zolvînd (3) obţinem y = ± t/ Ak şi y = ± i ~ . unde i = f=J. şf
·Jl = 1, 2; 3, 4.
Ţinînd seamă de _substituţia făcută la început, rezultă
3 3
. 4 . 1
x = ± Ak , X =± tA k • (4j
2°. Se observă în (2) că este necesar ca A k să fie un bipătrat şi d_ec_i tre'-

ţ,:aµe să avem
'- A - - a
k= - - - - -
± ...Ja'J + 4 = a.k,4 k
= 3 • 4•
2 .
unde a.k este întreg. Din cele de mai· sus deducem :
•I + 4â = (2aa.k - 1) 3 =.4a 11 a.: - 4aa.l + I }

şi (5)-
4 -2
-a 9
+4= (2 a.k + 2) 2
= 4«Î + 4aa.: + a
Simplificînd ~- J.5) şi neluînd în consiclerare a = O, obţinem :
I + «: -
a=---
8 '
- a.k
I - a.i·
a=r---· (!')1 ,'
a.l
Se observă d numai ecuaţia (6) admite rădăcini întregi peutru a şi ttk şi
anume pentru ~ţ .,;. 1, avem a = 2 şi deci
X= - - - - -
I+ VI+ 4a = I,·
2a
~gură riidăcină futreagă a_ ecuaţiei date.
(ax2 +-bx + c) 2 = {bx2 +ex+ a) (cxi + âx+ v).
1°. Să se r~zolve- ecuaţia pînd a, ·b, c _sî_nt numere reale date.
2°. Dinrretolv.area ecuaţiei să se deducă identităţile :
· (aor.2 + bri. + c) 3 = (bor. 2 + cor. + a) 3 = (cor. 2 + arf. + b) 3,
'•
wnâe or. este o rădăcittă cubică complexă a 1tnităţiV,
· 3°. Se va.
analiza şi cazul particular a + b + c -: o~
R: 1 °. Ecuaţia se reduce la · -
(x8 - l)[x(a 11 -'_bc) - (c1 ~.ab)] = O,
. - 1 ± i ya c2 - ab
_x1 = 1, x3, 3 = - - - - , x, = -9 - - ·
- I 2 ., a - bc
2°.. Notînd cu ex o rMăcină cubică complexă a unităţii (x2 sau x1) şi e~ri~
niînd că această rădăcină verifică ecuaţia dată, avem : · · ·
+ br,. + c) 11 = (br,.2 + cc,. + a)(ccx• + ,acx + b.),
(acx2 {2)
multipllcînd în (1}. cu acx + bcx + c, obţinem 2
'/ . '1 .
(a'ct + brx_ + c) = (acx +. ba. + c)(bu + ev. + a}(c.:rx + arx + b)
2 8 2 8 2 '.(3)'
Din (1) rezultă că ecuaţia dată se mai poate scrie şi sub· formele:
(bx 1 +ex+ a) 11 = (c~• +ax+ b)(ax2 + bx +_c)~ }
4
(cx 1 + ax + b) 11 = (ax11 + bx + c)(bx1 + ex + a). ( ) -
· Ţinînd_ seama de (3) şi (4), rezultă identităţile cerute.
' . .,,
8°. Cînd a+ b + c ~ O, ecuaţia dată şi ecuaţiile (4) admit răd~na dul:>il ·
-~ .== l şi ,rădăcinile IX şi „
11 1 rezultînd . 2 aa +
brx C = br,.2 +cec+ Q =· cr,,.1 + +.
-f,.a;ţt + 11. ' . -- .
46. Se · dă ecuaţia'
,ax4 "'7" (a2 +b 2 - _l)x3 + 3ab~ 2 - 2(a + b .+ l)x·+ b +1=0
I
. 1 °. Să se determine a• şi b în condiţia ca scuaţia să Fe reci-.

. . . . - . I
2'0 • Luînd pentru a şi
ce cuprinde valori natural'B bo so'luţie
liu,i a şi b, să acest. caz.
se rezolve · ecuaţia_ ~1't,
• I ,
R: J9. ·Pentru ca ecuaţia_ să fţe reciprocă trebui.e să ~vem a= b + 1 şi:
·b1 - 1 = 2(a + b + 1). Rezolvînd sistemul rezultl ai ~ 3, as = O şi ,b,1„c::::
b8 = -1.
i2°. ;Pentţn, {) ::;::. 3' şf b = 2, ·ecuaţia se tran.sformii în ·(x - l)' = O, de µnde
rezult~ rldăci:lia quac}ruplă X= 1. '
47. Se -'flă ecuaţia
b2a4 + 2(a + b + ab -
2 2
1)x3 + 3ab2x2 + 6abx + a 2 + 5 = O
- şi se_ cere_:
1°. Să se determine a şi b cu cond-iţia ca ecuaţia să -fie ~reci-
procă.
2°. Luînd pentru a şi b o soluţie, de valori naturale obţinută

la 1°~- să se rezolve ecuaţia în acest caz. -·
°.
. R·: 1 Ecuaţiile problemei sînt = 5 + şi a•+ b2 a2 b1 + ab - 1 ~ 3ab. _
~ezol-vînd obţinem "1 = 2, b1 = 3; "2 = -2, b2 = -S.
2°. Pentru a = 2, = 3, ·ecuaţia.se

b transformă în (x + 1) = O,
4 de ~de
rezultă răc:1Jcina cuadruplă x = -1. ·
~ Să se reţol~e ecuaţiile· iraţionale '·) .
· 48. ,j2x - 1 + y3x - 2 = \/4x - 3 /r 1/Sx __:-:r.
. R: '"se ~upează ~rimul radical cu ultimul şi J doilea cu al treilea, apoi se
raţionalizează. Se obţine x = 1.
49. \/6x2 - 15x - 7 + '\J4x 2

- Sx - 11 - i/2x 2 -,5x +s =
·=2x - 3.
. ? •
.50. ,j2x2
.
+. 1 + 1/2x 2
- 1 --:- V3-2x
.. -9 .
.3 - «
R: Notăm 3 - 2x1 = «, de unde x 1 = --
2
şi ecuaţia se scrie sub
f~rma y(4 - «)« + ,j."(2 - ·«)« = 2, dup_ă care se raţionalizează. Se obţin rădă-
clnfle ± -V2- , ± · 10
2·
- · v13·
5ţ. V13x + 37 - {/ 13x - 37 =.1/2.
R: Se raţionalizează şi se obţine x1 ,1 = _±7.
a
1,;--
52. V x I + +y
X - I = V_a;-
5x •
R: X1 = O, Zs a
• = . ± VS
2 .
20
58~ ,t/6(Sx + 6) ---- {15(6.x ~ 11} == 1.
- 161
R:6;-~
30 •
54• . {Ix+ i/2x - 3 = -t,'12(x ~ 1) .'
·R:.3; 3; 1.
Ş5. 4[.ţ/(x 2 ,-16) 3 +8]=x 2 + 16.ţ/x 2 - 16.

Se notează .x2 - 16 = y 4•
,--I
B: ± ·4 y2.
-06. ţlx + 27+ ţlss - ~ = 4.
B-c 54; -26; 14 ± iysifJ.
57. F/(a + 'x)_2 + 2·ţ,'(a - x) 2 -. 3 ';/a 2
_.c. xz.
~,--
. I R: Se poate nota va+ x .= a: ~i V a-x = (3 şi avem cx 2 +2(32 -8~(3=0.
~1-- .
-sau' {« - (3) 2
- (3(« - (3)-== ·O, de unde « = (3. şi a:·= 2(3. Se obţin rădt\cinile
2"' - 1
~1 = 0, X2 = ---a.
, .· 2 111 + 1
Altfel. Se împart ambii membri ai ecuaţiei cu 'ţ aT-_ x 2 (a fiind =f:: x) şi apoi
Sţ notează _:n/a + x cu y, rezultind ecuaţiay 2 - 3y +2= O etc. .
· V a-x .
58;- y(l + x) 2 -: y(l - x + x = yl + .xa.

2 2
)
:fi: Se împarte la ~. 1
'
+ .r şi apoi se ia ca necunoscută
·
V. ++ t
l- x
x
x•.
- y.
_
',: ot>ţi~du-se .Y1,2 = .!.. (1 ± VS).
2
Se notează apoi, pentru
·
uş~rinţa cal~ulului
'
1·- . I··
' - ---· /
,,_,.,_
(1 ± 'Y 5)". = a şi rez~tă -x 12 = a + 1 ± V
1 1 + Ga - 3a 9 ·
. 2a •
..n / n-J:1;--2 !_• / n-J:11--

59. V x"+ ·v a"xn + V an + V an' x" = b.
B: Putem scrie :
Vx" + a": 1· . .x~-~1 +Van+ an:~ . x":1 ~ b. (1·)·

• .:rn +I şi-asemănător
- n• -n
-
an +l= ,an.an+ I- şi scoţ1nd de sub radicali pe .:r şi pe a, (1) se transfont1i _.în.
.;J n -n - ~' / · -n n
• r ;r V. 1,..+ an+l •.xn+I +a V l + an+Î •.i-
11
+I = b, .(2}·
sau
ni I
n
"
V I-;t
I +
a n+l
+a I I + r;
X
In+l/= b. .(3)
. .:r
Împărţim cu a şi punînd apoi - = y, (3) deyine
a
Se obţi~e
n· n ,~
:r= ( b
n+J -an+l. ·" .
60. yakxn-k +van-kxk = 2ybx '(unde n > k > O).
61. Să se arate că ecuaţia
[2c(a· .+ b - c) -a 2 ·-b2 ]x2 ·+ 2(a - b)x +1= O

are totdeauna răd_ăcinile reale.
n~ Discriminantul este Â = (a - b) 2 +-(b - c) 2 + (c - a)2.
··62. Să se discie_te natiera rădăcinilor ecieaţiei

2(2m - l)x 2 - 3x +2 - m = O_,
tl-upă _valorile paramet-r11-l1.1i ·variabil m Ei R.
. 2-m 1
R: Se discută· numai i-1 ::P - - , cealaltă rădăcină fiind - •
- 2m-1-. 2
22 '-,.
\
discu.te 1tâtura· rădăcinilo.ţ, ecuaţieî
(ni2 - l)x 2 - 4 m;lf_ +1- ~2 _· O, ·.
:valorile· pa-,amefiulni m
.
e. R. .
. B !. Rădăcini .reale peµtru orice m E R; este suficient a se discuta. nuuw.i
: ~l:l.: din d.dăcini, concluziile pentru cea de a .doua· deduclndu-se de la prima,,
· ,. obs~vî~d că· x1 x2 = -1.
64.- 1°. Să se rezolve ecuaţia

(1 + m) 2 2 -
x (1 + 1n)x + m(l -. 111,)- = Q, und·e m.-;# ~ 1.
2-0. Să se găsească valorile lui m pentr·it care ambele rădăci·1.ii
.. ale ec1iaţiei sint pozitive.
--.
. m ·1- m
R: 1°. x1 = --, x ... =--: 2°. mE(O, 1).
1 +m • 1, +m
65. 1°. Să se rezolve ec·uatia
. . ,. . '
(1 - m) 2 x2 + (m --:-- l)x -:- m (1 + 1n) = O, unde m ~ 1.

. 2°. Să se găsească valQr·ile Z.ui m p-entru care rădăân-ile
ecuaţiei sînt de semne contrare. ·
R: 1°. Rădăcinile se deduc- din acelea ale ecuaţiei' precedente, înlocuind
pe- m cu ;m. 2°. m E (-oo, -1)· U (O, co).
· ,;/6· Să se discute n~titra rădăcinilor ec-~taţiei

_ . (m - 1) 2 x2 -:- 2(m2 +1n -2)x + 4m = O,
. _i!upă valorile parametrului· m E R.
~ R: Rădăcini reale oricare ar fi m E R - {l).
·· -G7. Să se discute natura· rădăc~nilor ecuaţiei
(1 - m) 2 x 2 - 2(1 _:.-1n2)x + 3m2_~ m + 2 = o;

d11,,pă valorile. parametrului vdriabil m ~ R.,
R: Discriminantul este = -2m2 + 3m - 1 şi prin urmare pentru- orice-
t¼,-
Â
·,':,.. E' 1 j rădăcinile ecuaţi~i slnt reale.

-68. Fiind_ dată ecitaţia ·
1nx2 -. m(3x +)O) ~ (x 2 + 3x + .10) = o._
se cere:
1°. Să se determine"' 111, astfel ca u_na din rădăcini să fie .+'l
şi să se găsească cealaltă.
2 °. Pentru ce valori ale lui m , rădiicinile sînt inverse una·
alteia.
3°. Pentru ce valori ale liti 11i rădăcinile sînt egale şi de semn
contrar.
4°. Care sînt valorile lm'. m pentru Cfl,re ecuaţia are rădă-r.;
dni complexe.
5 5 9
Il: 1 °. tn
.
= - -3 , x..
"
= - -4 ; 2°. m =. - -11 ·
Ş 0• 1n. = -1; 4°.

.
mE(..:.1,· ·49
~)-
·Gs• .Să se ··rezolve ecuaţia

(2m 2 + Sm + 2)x2 + 3(m2 + l)x - 2m2 + 5m -:- 2 = O,
şi să se discute· natura rădăcinilor · după valorile parametr,ului
variabil m e B;
I - 2m m -2
~ R: Rădăcinile ecuaţiei sîut : x1 = -·- - - , x2 = - - ·-~ , iar tabloul de;
_.. 2 + m, 2m + 1,
variaţie este :
m
I A I s I p
I . Concluzii
-00 Rădăcini reale pricare ar fi mER; -

+ - - Rădăcin i de semn contrar, cea mai mare în
valoare absolută este cea negativă
-2 + Ecuaţia se reduce la una· de gradul întîi
+o + + _Ambele rădăcini po~itive

-.1
1·
+ + Xi= Xa
- -2 + Ecuaţia se reduce la una de ·gradul întîi --

,,
. I
+ - - Rădăcini de semn contrar, cea . mai mare în ;
valoare absolută
fiind cea negativă
-1
-2 ~ - o Xi= 0, Xa < 0
+o -- -+ Ambele rădăcini negative

1 + Xi= X9
..
+ - +o Ambele rădăcini negative
2 +. - X1 < 0, x2 = 0
+ - - Rădăcini de semn contrar~ cea mai mare în valoare
+co
absolută fiind cea ·negativă
.l
24
10. ·Se dă e·cuaţia 4x2 - 4(m - l)x - m + ·-3 = O şi se cere:
1 - · 1 °. sd se discute natiera şi sţmnele rădăcinilor ecuaţiei pentru
'm sR.
- 1 ·
2°. Să se determi1ie m astfel încît să avem:
._ţ _-t_ 4~f .+ 4x:'= m,
unde -x1 , x2 s~nt rădăcinile ecuaţiei date.
R: 1 °: Natura şi semnul rădăcinilor ecu.aţieisînt redate în_ tabloul de mai
'.
~ ', ,n
I A I s I .P
I Concluzii
,I: ~--CO I I
+ - + Rădăcini diferite, ambele negative

: -1
-
o -- + Rădăcini egale, ambele negative -· ~
+
1 - o +· } Ridllcini complexe
- + +
2 o + + Rădăcini egale, ambele pozitive ·
+ + + Rădăcini diferite, ambele pozitive
3- + + o X1 =0, Xa >
0
-
I
+ + Riidăcini de semne confrare, ce~ mai mă.re în

valoare absolută -este cea pozitivă
+co
- 3 _;._ m ·
2°. Ţinind seamă că x1 + x11 = m - 1 şi x1x11 = -4- , avem x~ + x~ =
. .
= (X1 + X11) [{xl + x,r1-3x1X~] = (m - 1) (m - 1) 2_- r

(3 - m)] . ·şi înlocuind ¾
!n 1 + 4(x~ + x: - m == O, obţinem o ~cu,aţie de gradul trei ale cărei rădăcini
3 , .-
âînt:. tni = 1, "" = 2, fJta =-- - ·
4
71. 1°. Să se demonstreze că rădăcinile x1 şi -x2 ale ecuaţ~ei

, x2 - 2.x sinq, + (2 - :y3)(1 - 4cos2 <p) = O
sint reale.
' 2°. Să se dfsc,z,ţte natura _acestor rădăcini cînil q, variază de
l_a o ·za ~.
~
· · B: 1 °. Discriminantul este A = ·sin2 o. deci
ddlcinilesînt reale.
·· - - 2°.. Tabloul complet de variaţie este
25·
Concluzii
~-
o + o Rădăcini opuse
+ .+ Rădăcina cea mai mare
în valoare absolută este cea
pozitivă;
n:/3 + o +- X1 ·= 0, X2 >O
+ + + >0
X1, X9
I -r./2 + + + Idem
Se dă ecitaţia (2m - -l)x 2 - 2(m- + l)x + ni + 1 = O

este un parametru real.
r, 0
Pentru ce valori ale lui m ecuaţia dată are rădăâni
reale?
·,2°. Să se cerceteze pentru ce valori ale foi m rădăcinile .reale
x 1 , x 2 ale ecitaţiei sînt în relatia / ·
3
Xt + X2 < 3
X1X2
3
+ X1X2r 3
f'Olosindu-se relaţiile dintre coefi?ieiif[-şi rădăcini.

3°. Să se stud1:eze variaţia rădăcinilor xv ~2 ca funcţii de m.
R: 1o-., Discriminantul este 6. = (m + 1)(2 - m}, de unde rezultă cl1
mE [-1, 2].· - .
2°. Se ţine seama că xf + x~ = (~1 + x2) [(x1 + x2)2.-3x1x2 ] şi că x1 x: +
+ x~ x1 = x 1 x 2 (x~ + ~)
= x1x1 [(x1 + x2p1 - 2x1x2 ] ; se înlocuiesc x1
x1 x11 cu ~alorile respective şi s~ obţine în final rezultatul
+ x1 şi
m E (-oo, ¾} U(2, +oo).

2°. Tabloul de variaţie al rădăcinilor în funcţie de m este:
. .
m s Concluzii
•·
- -00
- + +o. Rădăcini complexe
-1 o .o X1 = X2 = 0
: -+ - - Rădăcini
loare
real.e
absolută
şidiferite, cea mai mare
este cea negativă .
fn·va-1,
-- -1 + --L- Ecuaţia se reduce la una de gradul întîi ; ,
2
+ + + Rădăcini reale diferite, amîndouă pozitive..
!· 2 o
-
-+
+
+
+
. Ambele rădăcini egale şi pozitive
Rrădăcin:i _complexe
l +oo„ --
dă_· ecuaţia xi + 1-2xy :+ 4y2 +. 4x_.+ By
1P. - ·v4/orile lui y, pentru, . care ecif,aţia în raport cu x are
1'.llraa:ci1ii reale.
-- - ·-
~ • Valorile lui x, pentru care ecuaţia În· 1raport cu, y are
0
iââ,'ăcini ~reale. ·
R: 1°. Ordonăm în raport cu x şi·avem x 2 + 4(3y + l)x+ 4Y4 +.8y
w•io =: o~ ecuaţie
1
al c~ei descriminant este â1 = 16(2y1 +y - 1). Trebuie

+
_să
~epi A1 --~ o~ re~ultînd y E: (-ex;>, 1-] _u f¼, 00 )- .
2°. Ordonlm în raport cu y şi_ avem 4yi + 4(3x + 2)y + x + 4x + z· = o, 2
ţ.ţuaţie al cărei .discriminant este Â:i = 32(x2 + 2). Trebuie '.să" avem A;_ ~o. -
X -
~~ ilnde rezultă x € (-oo, -2] U [1, co). ··
74~ Ştiind că r;., ~ sînt rădăci"nile ecu,aţiei
x 2
+ px + q =0,
şir cere să se calculeze expresiile simetrice şi omogene:
e1.2 + r;.~ + ~2, r;.3 + ~a; cx4 + cx2~2 + ~4.
B:. pR _ q; -p(pa _ 3q} ; (p2 _ q)(pa _ 3q).
-7.~. Dacă una din r&dăcinile ecuaţiei x2 + px + q = O este

:. fA,t1'atul celeilalte, să se arate că avem, p3 - q(3p ..;.:_ 1) +q 2 =0.
R: Ave~ x 1 x~, x 1 + x2 = -P şi X 1Xa = q.
=
Din prima şiultima relaţie rezultă x1 =. şi x 1 W = {Jq, valori cru.:e se
WfK?uiesc îµ relaţia a doua şi apoi se raţionealizează.
'16. Să se găsească condiţia pentrit ca rădăcinile ecuaţiei_
((~q+~)x 2
+ p(_I + q)x + q(q-1) +~= O
.egale.
Ih Se scrie că â = O şi rezultă ps = 4q. Deci rădlcinile ecuaţi~ ~ate sînt
a-1:?C>ntlmO,ate cînd şi rădăcinile ecuaţiei ~11 + px
.
q = O sint co~fundate.
b
+ ..
Astfel: din x1 + x1 = ...., - şi x1 - x2 = O se scot x1 şi x şi se îttlocuixes_c
a
(;
în x1x-0 = -a , obţinîndu-se acelaşi
-
rezultat.
Dacă (3 sînt rădăcinile ec·uaţiei x 2 + px + 1 ·= O şi

r;.,
+
x2 qx + l-~ O, să_ se arate· că avem
ecuaţiei
- y}([).- y)(r;. + S)(~ + 8) = q2 _ p2.
~ R: Se va ollserva.._ oif pro4usul primilor doi factori _este 1 + Pr + r; iaf '~
celorlalţi doi lactori este 1 - p8 + 81 ; se multiplică şi se ţine seama de relaţiile-.
dintre coeficienţi· şi rădăcini. Se pot înlocui şi direct în parantezele respective,
valorile ddăcinilor «, ~' y, a. ·
78. Să se araie că ·dacă fiecare· pereche de ecuaţii din : · x 2 -

-p 1 x + q1 = O, x2 - p2 x + q2 = O, x 2 - p3 x + q3 = O, are cîte
o rădăcin!f, comună, atunci avem relaţia:
. p~ + p~ + p: + 4(q1 + q2 + {}3) = 2{P1P2 + P~a + PaP1).
R: Se va ţine seamă că condiţia necesară şi suficientă ca două ecuaţii de
forma a:rll + bx + C = O, a' x 2 + b' X + ~~ = 0 să aibă O rădăcină comună, este .
((ic' - a'c) 2 - (ab" - ba'}(bc' - cb') .= O;
se .scriu trei relaţii de acest fel.
Altfel~ Fie (a, b), (b, c), (c, a) respectiv rădăcinile celor trei ecuaţii; avem
relaţiile · ·
a+ b = Pi, b + c = P2 , c +a= Pa, ab = qi, bc = q2 , ca =q3.(1)-
înlocuim relaţiile' (1) în enunţ şi se obţine o identitate uşor de verificat„
Altfel. Fie a, b, c rădăcinile comune celor trei ecuaţii ; avem:
a2 - Pia+ qi = O; b1 - P2b + q2 = O; c2 - Pac + q3 = O. · :}·
~2)
b1 - Pib + ql = Q ; C2 - P2C + q2 = 0 ; a2 - Paa + q3 = o.·
Adunînd pe rînduri în (2), obţinem :·
2
+ b + c + qţ + q'J + q3 = Pia + P2b + Pac,
1 2
'a2
a
+ b2 + C2 + ·qt + q2 + q3 = Pib + Psc + Paa. } (S)
Adunăm acum relaţiile (3) şi ţinînd seama că

-
a + b = Pi, b + c = P2 şi c + a = p3 , obţinem
(4)
a L a11 + 2(q1 + qa. + qa) = P;- + jJ~ + P~ •
Dar La = (La )
1 2
- 2 ~-ab =¾(Pi+ p2 + P3) 1 - 2(q1 +q1 + q şi3)
1- . . .
· deci
2 {P1 .+ P1 + Pa) 1 - 2(qi + q + q3) = Pî + p~ de unde rezultă relaţia cerut~
2
79. · Se dă ecua#a ax 2 + bx + c = O, ale cărei rădăcini sînt

x 11 x 2 • Se cere : · ·
1°. Să se formeze ernaţia de gradul al doilea ale cărei rădăcini
.. t ·
S?-n Y1 = X1 + -1 şi
.
Y2 = X2
+ -I ·
• ·
X1 X2
2°. Să se arate- că rădăcinile ecuatiei obtinute la a 1° sînt

de aceeaşi natură cu acelea a_le ecitaţie{ date şi r.eciproc.
3°. Să se arate în ce caz avem y 1 = y 2 •
28 .
\
. - . , , · . .~ : · . :i'1 + .t'2 ' a + C • . .• ~1
R: .. 1° Avemy1+Y2 =x1 +;1:2+-.-
.. - = -b-_-_ş1 YtYi=x1x-11 +- +
. .:r1 .:r2 ac x~
S2 · l . l4 - + c) 2 b2
+ - = -- ; :;: :; - - - - -
X1 X1X2 ac
şi deci ecuaţia căutată este acy 1 + b(a. + c)y +
·+ (~. -. c)II + b •= O. 2 ' (::t')
1
Altfel. Se elimină x între· relaţiile y = x + - şi a.:r2 + ·bx + c =O şi
X-
se obţine aceeaşi ecuaţie (*) •
. 2°: Discriminantul ecuaţiei (*) este
1
61 = {b 2 - 4ac)(a - c) 2,
c~ea ce arată că rădăcinile acestei ecuaţii sînt de aceeaşi natură cu .acelea ale
ecuaţiei ax• + bx + c = O, al cărei discriminant este /l. = _b 1 - 4ac, observîttdu-se
îtisă că trebuie să avem a =ţ:. c. Reciproca· este evidentă.
. Şe mai pot. face discuţii asupra cazurilor y 1 = Yt şi yâ2 = 1 rezultînd con-
cluzii pentru x1 şi x 9 •
-3°. Cînd y 1 =:= y 11 , evam ecuaţia (x1x 2 - l)(x1 - ~ 2) ·= 0 1 adică x1 = .:r1 , sau
1
X.1=-•
X2
80. Dacă a şi b sînt rădăcinile ec11,aţiz'.lor x2 px q =-0, + +

~2n + f ~n ·+ qn = 0 unde n · întreg şi par, să se arate că
1
, şi f·
'ii' ·sînt rădăci~ile ecuaţiei xn +..} + (x + l)n = O.
'!
R: Avem:
a+ b = ~p,_ · ab = q; (1)
dar relaţiile (1) se mai pot scrie sub forma
a p a q
,;+t=--;;• ;;=b2· (2)
a
Cum b trebuie să fie o rădăcină a· c~lei d~ a, doua ecuaţii din enunţ şi ţinînd
·
.seama de .(2),. trebuie să avem b )n + 1 +1
(a
1
-
p
-;; )
n= O, sau efectuînd calcu-
,
lele: obţinem b n + pn b" + qn = O, ceea ce este evident, deoarece b este o rădă
2
b
cină a celei de a doua ecuaţii din enunţ. Asemănător se arată şi pentru - ·
a
_Altfel. Avem a1 + p~ q ~ O, b2 + pb. q ~·o şi a2" + pn an+ ~n ~O, + +
b"' + pn bn +
qn = O; scăzînd aceste relaţii respectiv două cîte două, obţinem
a+ b + p = O, -·(3)
a11 + b" + pn = O. • (4)
. 29
(a + b)n + an + bn = O
şi împirţincţ şi bn, obţinem
r r r
în (5) succ~iv cu an :
.(f
trebuia
+ { + (; + 1 = o- şi
de arătat.
r ( f f
+ 1 + ( + 1 = o; adică ceea ce
Să se rezolve în ecuaţiile :
8ţ. Q X + 2 ~ i.
< -:-- x2 -
. - .r +. Sx + 2 -
R: ~ E ,(- 2, O) U (2. 1 + \I l 7)
82 • O < .r + 3x211 - lOx - 24 < 1.

. ··.r - 3x - lOx + 24_
n:·x E (- VS. -2}° u (2, VS'J.
83. O < ln(4 - x2) < 2.
4- ,x2
R: Concluziile pentru această dublă inecuaţie. rezultă din tabloul ·
X -2. ~vs vs 2
'.
4 - X
2
- o + + :+ o
1n (4 - x 2)
}n (4 -
4-,- x 1
X 2)
Deci x E-(-
~1 V3,
~
-
- -
1/3).
-
-
o
o +
+ + o
+ o
- -
-·· -
I
· 84. 1°. Să se rezolve sistemul
mx. Ţ (m + I)y + (m + 2)z = 1
_(m + l)x+ (m+ 2)y +·mz= I
(m +2)x + my + (m + l)z = 1.
2°. Să se determine m astfel ca rădăcinile sistemului să
fie a) pozitive ;
b) întregi.
30
I ,· ., ,- • • •.
Şe ·observă că schîinbÎÎld· pe x cu y şi J' ·cu' z .în1:r.;;.iJIJia;

o altă ecuaţie din1 cele .două -rămase neschimbate. ÎJi concluzie •. av~,
1
x =Y= z şi soluţia este evidentă
'. 3(m +-1)
2
2°. a) m E (-1, co); · b) m. = - - ..
- 3
85. Să se rezolve şi· să se disc·ute sistemul -de ecuaţii·

ax + by + cz · b+c·
bx t- cy + az = c + a
ex. + ay + bz = a + b
R: j = Ea (Eab- L a ).,"~z = O, 2
Ay -=~a([; ab - I> â ~ I> (Lab -

2
) La=). Dacă ~ a ::ţ=O ·şi
1
"·a *ib -=I= c, avem .soluţia x = O, y = z = 1.. Dacă a= O, sau a-~ b = c~ E

sistemul este nedeterminat. De asemenea, daeA a = b = c = O, sistemul este
nedeterminat.
Astfel, Adunăm toate ecuaţiile membru cu membru şi obţinem:
(a + b + c)(x + y + z} = 2(a + b + c),_ (I)
a) dacă a + b + .c = O sistemul este nedeterminat, căci ecuaţia (1) este

<Vţrificatiipentru orice x, y, z;
b) dacă a+ b + c *
O, atunci răntlne că ~
,
X+ y + Z = 2. (2)
Se înmulţeşte respectiv cuc şi a în (2) şi se scade din prima şi a doua ecuaţie,

re~ultînd sistemul -
(a - c)x_ + (b...:.. c)y = b - c (3)
(b - a)x + _(c - a)y = c .:... a,
de µnde se observă că dacă a = b = c- ambele ecuaţii din (3) sînt identic _veri-
':ficate şi deci sistemul este dublu n~determinat. Aceasta se observi şi în sistell!ul
~t. ~ăci ţn acest caz, toate ecuaţiile se reduc la· una singură.
Dacă a=I= b =t= c, atunci sistemul de m~i sus dă x = O, y = z = 1.
86. -Să se rezolve sistemele de ecuaţii:

1 1
x+-+--.=a
· y . z - 1
X
+ y-z+t.-"b
.
yz-y
=
+-1
"X'V
-·--. - -l- = C.
y. z - 1
31
+ ,U +V :::: '"1·
1 --_ l
R-: Notăm - = "· - --- ::::, fi şi ·sistemul dat devine :ţ
y z-1
:t - u + v,= b, x +u- v = c, de unde rezultă uşor:
2
Z=1+--•
a-c
'87~ (1 -t b + c)x -·{1 + ~~(y + z) = -a+ b + c·
(1 + a + c)y - {I + b)(z + x) = a - b+c
(I + a + b)z - (1 + c)(x + y) = ·a + b - c.
R: Se. folosesc determinanţii. Se obţine x = -a, y = -b, z = -c.
Altfel._ Se adună şi se scade (1 + a)x în prima ecuaţie obţinîndu-se:
+ b + c)x--: (1.+ a)(x + y + z) =-a+ b + c.
1
2(a • (1)
La fel se procecţează <;u celelalte două ecuaţii la care se adună şi se scade

respectiv (1 +
b)y, (1 + c)x. Se aduni cele trei ecuaţii de forma (1) şi rezultă:
~+a~b+~~+~+zj-~+a+b+~~+y+zj=a.+b+~
811U
x +y + z = - (a + b + c). (2).
înlocuind pe (2) ~n fiecare din ec?-aţiile sistemului obţinem pe x, y, z.
88•. + y + = 0~
X Z
(b + c)x + ·(c + a)y + (a + b)z = O

_x_+_Y_+_z_= 3.
b-c c-a a-b
R: Se iau primele două ecuaţii şi se consideră z cunoscut, det~nîndu-se
# şi y în funţ:ţie de z. Se înlocuiesc valorile obţinute în ecuaţia a treia, rezultînq
z == a - b ; se deduc imediat x = b - c, y = c - a.
89. x.+ 2y =y + 3z = z + 4u
x + 2y + 3z + 4u = 4a_
x+3y+2z-4u=0
a
R: x = 12a, y = -6a, z = 2a, u = - _;_ .
2
90 X - 3y - Z - 2t ....... 1-t = a
y-- z - t + u = b
z-t=c
t - u = d
z - Ait, = e.
unde a~ b, c, d, e sînt constante şi :;.. ·un parametru variabil.
Discuţie.
32
. '
. d+c-e c+d-e
R:
.
~ =5 ·
). - 1
-+a+ Sb + 2c + 7d; y = -).-
-1
- +b +c + 2d;
c+d-e c+ă-e c+d-e

z=----+c+d: t=----+d; u=----
Â-1 Â-1 :>..-1
.@. X +Y -1 = 0
x 2 + (1 - a)xy - ay 2 - ax
.....,,, + ay + 1-
2 a _= O.
R: Se foloseşte substituţiei; rezultă :
a - 1 2
x=---, y=----.
a+l a+l
Se observă că, ţinînd seamă de prima ecuaţie, cea de· a doua· devine
.#(# + y - a) - ay(x + y - a) + 1 _-a= O, sau (1 - a)x - (1 - a)y+ 1 -
- a = O, de unde rezultă că pentru a = 1 sistemul este nedeterminat.
··@x+xy+y=5 .
- x2 + 3xy + y 2 • 11.
R: Se iau ca necunoscute -x + y = u, . xy = v şi sistemul dat se -trans-
. formă în u + v = 5; it11 + v = 11, de unde rezultă imediat x + r = 3, xy = 2
Şi X +. y = -2, xy = 7.
Soluţiile sistemului sînt :
2 -1 - i va
2 -1 - i,; s -1 +i VG
„<oi:\3x + 3y - Sxy = 1 + 2x2 + 2y2

\__Jxy + x 2 + y 2 = 2 - Sx - 5y.
·-._ R : Cele două ecu_aţii se pot scrie sub forma
S(x + y) - xy - 2(x + y) 11 = l, 5(x + y) - xy + (x + y) 11 = 2; prin scădere
obţinem 3(x + y) 2 + 2(x + y) __ 1 = O.
1
Se ia ca necunoscută auxiliară X+ y = z, rezultînd Z1 = -1, -Za= 3 '
2
de unde xy = -6 şi xy =- . Soluţiile sistemului sînt :
. 9
I - ·-32 1
X
I I -3 2
3
--31 2
y
I
2
I -3
I 3
_8 _- Culegere de probleme de matematici 33

1- . --_·.-_·-- x - 1 x11 +y1 34'
+--\lx+y= ---==' --=-
2 Vx-y xy. 1'5
B: Se- folosesc proprietăţile proporţiilor_ în ecuaţia a _doua şi se obţiţie
x +-
- y = ±. 4' . Soluţ··1 -. ul . t
11 e sistem m sm :
A
x-y
x I
5 (15 ± 6i) /29 I
I
-Y--;-1-3---':-/-(25_±_10-i-)/2_9_ ·.
, ~ x -y)•.+ 2ab =ax+ by

~Qxy + ab = bx + ay.
R: Din ecuaţia a doua, prin transpunerea termenilor, se obţine x == a,
y = -.b, de unde rezti.ltă soluţiile :
x I a a I a
2b- I
y I b 2a- I b · b·
x•+ys + x2 + y2 = 13 _!_' xy
- - - +.xy =
3- 3
-.
xy 3 x 3
+y 2
1O
X: :
x I~ y :(~ ~ x)
\ xy - 9-=y(2 -y).
R': x = 2, - 2, -6, -6
y = 3, -3, 9, -t.·
98. Vx + 12y + -J y + 12x = 33

2 2
x +Y = 23.
B: x=l3, 10
. y = 10, 13.
99. x +y2 2 = 61
x3 -ys = 91.
B_: Se notează x - y = u, xy = v şi sistemul se transformă în u 2 + 2v=-
c:::6l, u(61 + v) = 91. Se obţin soluţiile:
6 -5 - I !Hi ,[fi ,-14±i \174

X
I 2 , 2
y I. 5 -6 l-13~i"47 I 14±i
2
"7~
34
100~· ~ .:;.~=3'
{lx+y+f.fx-y
. ~2' +y2 = 65.
R: Se folosesc proprietăţile proporţiilor în_ prima ecuaţie~ adunînd numi-
torii la 1,1umArători şi scăzînd pe aceştia din numitori ; apoi se raţionealizează şi se
s+y
obţine-.- = -8.
x-y
~ asociază apoi această ecuaţie cu x1 + j, = 65
11 şi se obţin soluţiile·:
7 ,/2 9 V2
X=±.--, y=±---
2 2
101. x3 + x2y + xy2 -= a

x2y xy2 ya = b. + +
X .a
ll: Se observă că împărţind cele două ecuaţii obţinem - == - şi înlocuind
·. y b
. a b
. ~poi în ecuaţia. a doua pe x
_1 . .. .
=-
b
y obţinem · Y1 == jJ
v _a11 + ab + b1
. , Y2 =.
,gy1,Cs>1 , y 3 _= y 1(1) 2, unde <'>1,1 sînt rădăcinile cubice complexe ale unitllţii ; valorile
a
ţul x·~e obţin apoi din x = b y.
to~. 14x(x2 + 3y2 ) =. 13y(y2 + 3x 2)
x2 + xy + y 2 = 7.
· .
R: Prima ecuaţie
- . x8 3xy1
se poate scrie sub forma ---------
+ =- .
13
Aplicînd pro-
y8 3x2y + '14
·
,prletăţil_ e proporţiilor, rezultă
- (X
_- -
+ y) = 27, 3
··
de unde - -
X+ y
= 3, - -
_X + :Y
= 3Ci>i,,
-- . , . y - X _ y - X y - X
~- "Ţ y- = 3001 , (1)

1, 2 fiind rădăcinile cubice complexe· ale unitllţii. Soluţiile reale
•t
y-x
Xi,s = ± 1, y 1 = ± 2, cele complexe
total se obţin şase sisteme de soluţii).
obţinîndu-se flril. vreo dificultatea (în. ·
103. ax+ by + cz = O,
.:a. . + z_·b + ~c = O,
xyz = abc(a + -k)(b + c)(c + a), unt!,e a =;zf:. b =;zf:. c.
Ii: Se foloseşte tabloul dreptunghiular (matricea) al coeficienţilor primelor
-a,~ul ecuaţii omogene.
·35·_
y
I~ z ••
--=--·=--=k
bc ca ab '
1 1 1 1 .1
b C C a a b
b2 - c2 c2 - as a2 - b2
de unde x= k - - - , y= k--·-, z= k - - - .
bc . ca ab
înlocuind aceste valori în ultima ecuaţie a sistemului dat obţinem
ka = -------- (1)
(a - b)(b - c)(c .:.... a)
Notăm membrul al doilea din {l) cu ex ş~ aYem de rezolvat ecuaţia binoml

k 3 - IX = o. (2)
Punem k = {f;:u şi (2) devine ~a - 1 =0,
<;le ll;llde u 1 = 1, i, 1, 8
-1±i'V3şi
= . deci k1 = ţ-; •Ui~-
2
abc abc
~(a - b(b - c)(c - a)'
k„ a=
'
-;;-;======== . 1, a
V(a - b)(b - c)(c - a)
2
' •
Avem trei sisteme de soluţii :
Yu
I I
X1, 11 Xs, :Y11 11 X1, :Y1, A'a
I
X a(b + c) V (b-c)'
_(a - b)(c - a)
X1•Ua X1 • Ua
y b(c + a) V (c a)'
·
(a - b)(b-c)
Y1•U2 Y1•Ua
3
(a - b) 2
z c(a + b) (b - c)(c -a)
Z1 • Ug Z1•Ua
Altfel. Se rezolvă sistemul format din primele două ecuaţii, considerîndu-se

· de exemplu, pe z cunoscut; valorile obţinute pentru xşiyse_înlocuiescîn ecuaţia
a· treia, obţinîndu-se pentru z trei valori, de unde trei soluţii pentru sistemul
dat.
36
·104. 2x +·y: - 2z · O.
-7x - 6y + 9z =·O
xa + ya + z3 = O.
R: Procedeu analog ca la exerciţiul anterior. Găsim x=3k,_ y=4k, z~5h, •
iţe· unde k 3 = 1.
X y Z
105. -+-+-=6
a b c
~+~+.:.=!.!
X y 6 Z
xyz = 6abc.
X 'V Z
li: Punem - = u,.:... = V, - = w şi avem
a b . c
U+V+ W= 6, (1)
1 1 1 11
-+-+-=-,
1t V W 6
/ (2)
1,vw = 6, (3)
au, eliminînd numitorii în (2) şi ţinînd seam;a de (3), obţinem
. ~u=6\ uvw = 6.
Formăm ecuaţia !iin t:
t3 - 6t1 + llt - 6 T ~· (4)
ale cărei rădăcini sînt u, v, w. Rădăcinile ecuaţiei (4) sînt: t1 = 1, !a ~ 2, t8 ==
= 3, iar soluţiile sistemului sînt :
X a 2a Sa
-- I
---
y 2b 3b b
- - - - - --- ---
z 3c C 2c
10s. ~
a
= ~b = :tc = vx + y + z. .
R : Primele trei rapoarte se pot scrie şi astfel :
xyz xyz xyz
-. = - =- , de unde rezultă
ax by cz
ax= by =.cz. (1)
· 37
Din ( l) :re~tă
by . by
X= - Şl Z = - .
a C
Din~== Vx + y+ z, ţinînd seamă de (2), rezultă

a
lry•=
-
· · ac
V+ .
ab
ac
bc + •9 y, .(3)
sau raţionalizînd (3} şi simplificînd, rezultă
act ab
y=OşiY:'=-- (4)
. b'
_ Ecuaţia (4) dă trei rădăcini pentru y de unde rezultă soluţiile corespunză
·toare pentru x, z.
107. x + y + z = ab
. .!.+~+.!.=~
X y Z a
xyz = a 3•
R: Procedeu analog ca 1~. exerciţiul 105. Obţine_m
1 .
,# = a; 2 a (b -:- 1 ± V b1 - 2b -:- 3) ;
y, z rezul~d din ecuaţia u3 - a(b -:- l)u + a3 = O.

1 ~
108. x. + y +. z = x2 + y 2 + z2 = -'--
2
(x3 + y 3 + z3) = 3.
R: Se ridică la pătrat B x = 3, (1) .
şi ţinînd seam~ că Ex 1
= 3, rezultă
(2)
Şe ridică la cub b x =3 şi avem
. Exs +sex+ y)(y + z><z + -!) = 21. (3)
Ţinînd seama de (1) şi (2), cit şi de i:iitima ecuaţie a sistemuiui dat, din
(3~ ·rezul~
xyz= 2 (4)
de gradul trei u 3· - 3u1 + Su - 2 = o. care dă. sol1L1.fflle
sisteniul1li ·c,onci~ntt:ate în, tabloul următor:
-~-J_:_i-- 2
--:•1-+_:_·,{3_3__1_-_·:_v_s_ _1_+_:_·y3_3--1,-l~--~-"3-3-1
11
l y
1 +il/3 l - i V3
2 2
1-i
'2
Ja ,I+ H/3
2. •,
2 2
z
l -iV3 l+iv§ 1 - i v2
:
t +i va 2 2·
2 2 3 2
l
109. X+y + Z = 2
x2 + y2 + z2 = O
.xa + ya +za= -L
R: Procedeu analog ca la exerciţiul precedent. Se. obţin soluţiile :·
X I 1 1. (1)1 c.>s·· (1)1 c.>11
-
y (,>l c.>2 1 1 (,>2 (1)1
)
z 1 1
I c.>11 c.>1 c.>11 <a>1
I
m.nde 6>1, 9 sînt rădăcinile cubice compl~e ale 1~ (-1).
·UO. x +y +z = 2
x2 + y2 + z2 = 6
xa + ya + z3 = 8.
·. R: Procedeu ana.log ca la exerciţiul 108, soluţiile fiind date de ecuaţia
1'1 - 2u1 - u + 2 = O.
111. x + 2y - 3z = a
x2 + 4y + 9z = b 2 2 2
xa + ys + z3 = 8.
x + 8y
3
27z = a
3 - 3 3•
n: Punem x = u, 2y. = V, .,-3z ~ w şi avem:

U + V + W =.a
u• + v• + w• = b 1
u3 + va + wa = a3
apoi se ţine seama. de indicaţiile de la exerciţiul 108. Soluţiile sînt:
X a _a
t't -r-•· t;•' -r· ;.• 2 .
y ..!.f'-•' _!_Vb'-•'
2 2 2 2
1
-a
2
1
-a
2
_-iVbs;a_s +r;··
--
z
¾ r ;·· -Wb't rb• -•' I
31-2-
__!_vb2-as
3. 2
--a
1
3
I
I
t
I
I
---a
1
3
112. X +y +Z = a
(y - z) 2 +
(z - x) 2 (x - y) 2 =·2a2 +
xs + ys + 2 a = as. ,
R: Se ridică la pătrat în prima ecuaţie şi se dezvoltă cea de a doua;
a~
prin scădere se ·obţine B xy = - 4. Apoi se procedează ca la e~erciţiul
108.
113. x 2 +y +z = B 2
X + y + z = 12
2
xy + yz + zx = 11.
R: · Se multiplică, ultima ecuaţie cu 2 şi împreună cu a doua se aduni la
prima; se ia ca necunoscută E-: şi se o~ţine :,: + y + z = 6, _x+ y + z = -_1.·
Se combină :Ex = 6 succesiv cu ecuaţia a doua şi a treia şi se obţine Zi =3„
.11 = -2, de unde rezultă patru sisteme de soluţii.
X 1 2 4 + iyIÎ 4 - i Vll
y 2 1 4-iVI 4 + i y11 _
z 3 3 -2 -2
Luînd apoi Ex ca -7 şi, combinînd succesiv cu ecuaţia a doua şi a treia.

se obţin tncl pa~ sisteme de soluţii.
4Q
-114~ x2 + y = 5, 2 (1)
x(y + z) = 5, (2)
z(2y + z) = 21, (3)
B: Se multiplică ecuaţia (2) cu 2 şi apoi se adună cu (1) şi {3); sţ obţiJJe
X +J +Z = ±6. / {4)
I
Combinînd {4) succesiv cu (2), (1) .şi {3) rezultă soluţiil~,.:
/
X 1 1 5 5 -1 -1 -5 -5
- -
y 2 -2 2i VS · -2i v-s 2-2 2ivs _ -2iy5
- - _,__
·z 3 7 1 - 2i \15 ·1+2iy's -7 -3 -1-2i VS -1+2i \'5
115. 3xy ţ 2z = xz + 6y = 2yz .+ 3x = O.

R: Soluţie evidentă x =\Y = z = O, în plus x = ±2, y = ±1, z = ·±3,
de unde soluţiile: (-2, 1, 3); (2, -1, 3); (2, 1, - 3); (-2, -1,. -3).
116. ayz + by + cz =
bzx + cz +ax= cxy +ax+ by =
=a+ b + c.
B: Soluţie evidentă _x = y = z = 1, în plus
a+b+c - a.+-b+c a+b+c

x= a-b-c' y=b-a-c' z= c-a-e·
117. y 2 +z x = I2
-
z + x -y = 1
2 2
·x2 + y2 - z = 1.
R: Se scade ecuaţia a doua din pritua şi rezultă x = y şi ,: + y + =0.
_Se ·scade apoi din ecuaţia a treia ecuaţia a '1oua şi rezultă y= z· şi y+z+ 1 =0.
Soluţiile sînt :
X 1 --21 -1 o o
- -- -- -- -
y 1 --21 8 -1 o
z
I
1
-- 1
2
- -
-oJ-o -1
(a se vedea şi execiţiul 84)
· 41
18._ x2 - y~ + ,z,2 = 6-,
2xy + 2yz - zx = 13
X -y + z = 2.
- 1 =F \129
n·: :r = s, 1, ::--.- - -
2
Z=
- 1_
1, 3, _ y'29
=i=_,.;...._
2
119. x2 _ (y _ z)2 = a_2

. y2 - (z -'-- x)2 = b2
- -z2 - (x - y) 2 = c2.
B: Prima ecuaţie se scrie (.t' + y - z) (x - y + z) = a 2 şi asemănător cele-
lalte; se multi pili că cele trei ecuaţii, se extrage rădăcina pătrată şi apoi se ţine
bc .
seama de fiecare·
.
ecuaţie în parte, obţinîndu~se sistemele - x + y + z = ±-
- a
.,
ac . ab a(b + cs) •
2
# - y + z = ± -:-b , x + y - z = ±- ,
c
de unde ¾ = ± ---ş1 asemă-
2bc
·nător y, z.
120. x 2 + (y - z) 2 = a2
y2 + (z - x)~ = b2
z2 + (x - y) 2 = c2.
B: 2:r =± Va 2 - b2 + c ± ,/a + b
2 2 2
- c2 şi asemănător y, z.
121. x2 - xy - xz :-- a
y 2 -yz -yx = b
z2 - zx - zy = c.
B: Notăm
U = -X + y + Z, V = X - y + Z, W = X +y - Z, (1)
din. (1) se deduce
l l l
x =2 (v + w), y =
2 (w + u),. _z =
2 (u + v}. (2)
Ţinînd seama de(l) şi (2), sistemul dat devine
u(v + w) = -2a, v(w +u} = - 2b, w(u + v) = - 2c. (3)

6fst~u1; '(3) se rezolvă în raport cu uv, vw~ wu; rezultatele obţinute se 111tilti~ _
-se extrage · rădăci~a .pătrată şi ţezultă · ~vw şi apoi u, v, w. In final se-
·'tt-ţ•m· so1u„1~·11e x
,c:>u = - ±a'Vk ' · ş1 aseman
v ător y, :,- und e
'
+ &) {a + b - &) (a - b • I
k = - (-a+ b + &)(a- b + &)(a+ b - &).
· 122. bVl ~ z2 + c ~ y 2 = a
-c V.I - x2 + a y1 - z2 = b
a"\/1 -y~+ bVI- x2 = c.
I ntrepretare trigonometrică.
R: Se iau necunoscute auxiliare y 1 - x1 = u, ,J 1 - y1 = v, ~ = w. _ .

llezultă-
. X
. a b
y = -z = ± -k- unde k1 = "w
= .:.,_
& 2 ab&
a 11b11 - '°' a'.
L...J
Dacă a, b, & sînt laturile unui. triunghi, atunci x = sin A, y =·_sin ·B,
:z = sin C.- ·
123. Să se găsească patru numere în progresie aritmetici

:ş'Uind că suma lor. este 20, iar suma inverselor aceloraşi numere
·este 25
24
R: Numerele sînt de forma x - 3r, x - t', x + r, x + 3r; de unde re-
2ultăx = 5 ; se însumează apoi inverse,le şi se ajunge la ecuaţia bipătrată _
~r'- 154r9 + 145 = O, în care r 1,11 = ±1, r1,, =_ ± \ 145 ·
3
-.-~ 124. Să se găsească cinci numere în progresie aritmetică
ştiind că suma lor este 45, iar suma inverselor lor este
137
•
180
R
0
: Fie X - 2r, X - r, X, X + r, X + _2r cele cinci numere; ÎllStUµÎD.•

- · 1 1 l 1
du-le rezultă :r = 9. Suma iuverselor este - - +
9 - 2r
- -
9 - r
+ -
9
+ ---+
9 + t'
+ _.__l_'__ = 137.
· ~ - 2r 180
Efectuînd calculele se ajunge la ecuaţia bipltrată 52,' - 3 465r1 + 26 973=
.
= O, ale
.
cărei ;ădăcini ~înt. r1,.... ::::: ±3, .r8•, =± ~2 "\V/ 333
13
, din acestea luînd nu-
·
~ai pe ·,.1, 11 ; Numerele cerute sînt 3, 6, 9, 12, .15 .
. 125. 'Săse determi11,e' trei numere în progresie geometrică,

ştiind că suma lor este egală cu 217 şi că aceste numere stnt ,es-..
43,
pectiv al doil~a: al nouălea şi al patruzeci şi patri,lea termen dintr-<>-
progres~e aritmetică. · ·
R: Fie x, xq şi xq2 cele trei numere în progresie geometrică ; ecuaţiile proble-·.
mei sînt x + xq + xq1 = 217, xq = x + 7r, xq2 = x+ 42r.
Rezolvînd sistemul, găsim x = 7, :,;q = 35, xq 2 = 175.
126. Se dă şiru_l
n2
de numere - - , n, - - ,
...., 1 n2 +1 n2 + 2 , ... şi
n n n
se cere se găsească expresia termenului general. (de rangul n) şi
să se calculeze suma primilor n termeni.
1 I
R: Se observă că termenii şirului se pot scrie şi astfel: n- - , n, n
n
+ -n ,.
2 n-2
n + -:-n , ... şi, în general, termenul de rangul n va fin + n
Suma
primilor n termeni este deci :
Sn =n •n
1 1 2
+ ( - -n + -n + -n + -n + ... +
3·
--J
n -2!
n
=
'2n 2 +n - 3 ('>t - 1}(2n + 3).
2 2
127. Int-r-o progresie geometrică de şase termeni, suma extre-

milor este egală cu a, iar suma celor doi termeni de mijloc este egală
cu q. Să se determine progresia. · -
A p l i caţ i e : a = 33, b = 12.
R: Fie x, xq, xqz, xq3 , x<f, xqs termenii progresiei. Avem ecuaţiile x(l +q =
5)
.= a, x(q1 +
q3) ·= b. '
Notînd -; = k (pentru uşurinţa calculului) rezultă ecuaţia reciprocă.

q& - kq 3
- kq 9 + 1 = O, ale cărei rădăcini sînt q1 = -1,
· u~de y 1,2· = 1 ± ·\'4k+S

2
. Pentru 4=33 şi b= 12, avem q =2 şi 2.
128. Ştiind că media aritmetică între m şi n şi media geome- ·

. .,
trica in " tre ti şi. b sin
" t J1:iecare egale cu ~ma +-
nb , se cere să se gă-
. · m+n
sească m şi n în funcţie de 1i ş·i b.
44
_/
. R: ~cuaţiile problemei sînt =

m +n
- - - ma +nb 11 - ma +nb
yab=---.
2 m +. n m+n
Rezolvarea sistemului se face cu uşurinţă, observîndu-se că putem scrie
m +n
- - = vab,
,.,-
de unde m
.. , - .
= 2 -V ab ....,. n;
.
înlocuind pe m în prima
. . -
ecuaţie, re-
2 ~
· 2a\lb 2b·{ă
zultă n = _ _, de unde apoi se obţine m = _ _•
va+ Vb . Va+ Vb .
\. - 129. Să se determine relaţia dintre numerele a şi b pozitive
pentru a avea logax - logbx = logb x, (x > O).
-a
lo&x lo~x lo~x
R: Avem logbx = -- , logb x = -b = i rezultă că trebuie
logab ;- loga...:.. lo&ib - 1
a
1 1 . 3 ± \5
· şi este necesar ca 1 - _- - = - - - - , sau logab = - - - , de unde
· logab · logab - 1 2
3±.VS b l±VS
b = a-_-
2 - sau - =a 2 / '
a
Să se rezolve ecuaţiile cu logaritmi•:

130. lg(3x - 4) 2 + lg(2x - 4) 2 = 2.
R: Se observă că putem scrie
1
1g[(3x - 4)(2x - 4)] 2 = 102, De unde rezultă rădăcinile: 3; - ·
3
131. _!_ (2
2
+ lg(x + 1) + lg 0,25) = lg 20 -lg"\Jx + 1.
¼[tg10 2
+ lg(x + 1) + lg ¾j = lg V~ , sau
lg '\ /!Oli(:+ l) = lg .. ,
20
: rezultă x = 3.
V vx+l ·
13~. log2 (x - 1) 2 - log0 , 5 (x - 1) = O.
1
R: Se trece de la logaritmi în baza - · la logaritmi în baza 2, folosind
2
f<,>rmula _log,ic = log,ib log:c. Rezultă x = 9. ·
- 1~3. log16x -+ 1og4x -F log2x == 7.
R: 16.
134. loga4 X - loga9x + logax = -34 ·
R: a.
135. log4{2log3 [1 + log (1 + 3log
2 .
x)]} = .!.
2 2
R: 2 •
. 13~. lpga{l + log [1 + logc(l + logdx)]} =
6 O.
R: 1.
137. log,~(x2 - 2ab) + log,(x2 - 2ab) =3, unde z = 1/a2 + bi.

R: ±(a+ b).
138. Să se rezolve sistemele
xy = a2, log2 x + log y , =
2 ~2 log2 a.·
R: Se aplică logaritmii în prima ecuaţie, în care apoi se ridică la pătrat şi
se ţine _seama de ecuaţia a doua; se obţine un sistem de gradul al doilea, în care,
pentru uşg.rinţă, se iau ca necunoscute u = log x, v = log y~ Se obţin în urmă so- • _
luţiile x = a,;;;, a ; y ~ a, a \fa. - .
x-y x-y
139. 2-2- - 2-4- = 2. 14(). logXj'(x - y) = L
logXj'(x + y) = O.
·n: 17,9 R: vs~ I
--2-· - - 2 - ·
3-VS
141. ·1og~y =p 142. X"= yb~

x _ logcx
· 1ogy bx = q. 1ogc-=--.
y _ Io~
b' b
a(b-a) b-a
_.n: C C
.
144.
. loga X + loa •)'. = -23
oa
R: a{/ab a2 · b2
-b-, R:
b ' a
145. log"x + log y 11 +log 4 = 2 + log"9
11
· x +Y = Sa.
9- 9
R: x = -a; -a.
2 2
146. log0 ( 1 +;) ·2 - logaJ
logbx + logby = 4.
a'± Va' - 4b' a2 =F "\/a' - 4b 4
R: 2 2
147. log2 x + log4 y + log4z) 2

_ log y + log z + log x = 2
3 9 0
log.iz + log x + log y = 2.

16 16
2 3 2
R: 3; 3i; 103·
Să se rezolve sistemele de ecuaţii exponenţiale_:
148. 3x2y = 3 981 212 .

. 5x2y - 400 OOO.
R: Se descompun în factori termenii liberi şi obţinem 3x • 221 = 214 • 3 6
şi 5%. 2Y = 27 -. 515 ,deunde rezultăx = 5şiy = 7.
149. ţx +y = 2, (x + y) · 3% = 279 f)36.

1
R: Prima ecuaţie se scrie {x + yt = 2, iar cea de a doua ·ex + y) · 3% =
c:a (2 . 3).7. Rezultit, după aplicarea logaritmilor, x = 7, y = 121.
Să se rezolve ecuaţiile :
. 8
150. Cx+2 =~
A!_ 2 16
"Q: Se observă că trebuie să avem în acelaşi timp x + 2 ~ 8 şi x - 2 ~ 4
· ·- p n(n -1) ... (n·-P+l)
de unde rezultă x ~ 6. Folosim apoi formula cunoscută Cn = ·
. . pi
avem:
(x + 2){x + l)x(x - l)(x -: 2){x - 3){x - 4)(x - 5} 57
{l}
8 I (x - 2)(x - 3)(x - 4){x - 5) = 16 ;
47
/·
mplificînd în (1) şi eliminînd numitorii, rezultă ecuaţia
x' + 2x 3 - x 2
...:: 2x - 57 • 2520 = O. (2)
,.
f. Divizorii lui 57 • 2520 egali şi mai mnri decît 6 sînt ± 7,.± 9, ± 19 din care nu
convin problemei decît 9 şi 19. Prin încercări sţ găseşte că x = 19 verifică ecuaţia
dată.
~X 44
151. - = - .
c; s
R: Se foloseşte formula din exerciţiul precedent; se găseşte x = 6.
152~ 1l c;s = 225 c;4 • 4
R: x ='14.
153. 12C!+i :__ SSA!+t•

R: 8.
154. Să se rezolve sistemul
5
cy+l
X
= -X.
2
c~-1 = 10.
R: 6; 3.
155. Să se calculeze suma S = (C~) 2 + (c:,)2 + (C;,) + ... 2
.... + (c")2 d cm
11 , une 1 1 = -n-I- - - .
m !(n·- m) !.
R: Mem.brul al doilea al sumei respectiYe este coeficientul lui X" din· pro-
dusulP(x) = (C~x" + C!x"- 1 + ... + C!xn-p + ... + c:-PxP + ... + c:) X
x (C~ + C~x + ... + c!xP + ... + c:-Pxn-p + ... + c:x''). Dar P(xl. ~
= (x + l)"(l + x)'' = (x + 1) 21
' şi coeficientul lui x în dez~oltarea lui P(x) este
n , d e un d e rczu1t·ă caw S.
C211 = cn2 ,, = -
(2n)
-I .
(n 1) 2
156. Să se determine două polinoame P 1 (x) =ax+ b şi

·P2 (x) = a'x + b', astfel încît să avem
şi
[-P1 (x) ] 2 + [P2 (x) ] 2 =x 2 +1
R: Dezvoltăm primul membru al identităţii şi identificînd cu membrul al

doilea rezultă
a 2 + a' 2 = l, ab + a'b' = O, b 2 + b' 1 = 1. (1)
48
Ţinînd seama că
(2a + b)(2a' + b') = 2. -
din relaţiile (1) obţinem
{2a +,b) 11 + (2a' + b') 11 = 5. (3)
Dar (2) se mai scrie
(2a + b) 11
(2a' + b') = 4,
2
(4)
. iar din (3) şi (4) rezultă că (2a + b) 11 şi (2a' .+ b') 11 sînt date de ecuaţia X 11 - SX +
. I
+ 4 = O. Avem deci : (2a + b) 2 = 1,_ (2a' + b') 11 = 4, sau (2a + b) 1 = 4 şi {2a' +

+b') 11 = 1. Ţinînd seama de (2) şi de semne, putem avea b = -2a + 1 şi b' =:=
=· ...,.2a' + 2, sau b = -2a ,- 1 şi b' = -2a' - 2. Combinînd convenabil aceşte
4 3
valoricurelaţiile(l),obţinemînfinala = O,a' = lşia =-,a'= -;b = 1,b' =
5 5
· · 3 · 4 •
= O şi b ·= - - , b' = - . În afară de aceste patru sisteme de soluţii, mai putem
5 5 . -
obţine încă patru sisteme, schimbînd_ pe a cu a' şi b cu b'.
157. Să se determine două polinoame de gradul întîi P(x)
şi Q(x), ~astfel incit să avem i~entitatea: ·
(x 2 + 2x + 2) P(x) + (x + 3x + 3) Q(x) = 1. 2
R: Fie P(x) =· a1x + b1 şi Q(x) = a2 x + b2 ; trebuie să avem:

a1 x + b1)(x11 + 2x + 2) + (a 2 x + b2)(x1 + 3x + 3) = 1.
Dezvoltînd şi identificînd, obţinem: a1 = 1, _ a2 = -1; b1 = 2, b11 = -1.
158. Se dă polinomitl P(x) = x' + ax + bx2 3x + 4 şi 3

+
s_e cere:
1°. Să se determine a şi b astfel ca polinomul_ să fie divi-
zibil cu (x - 1) 2 •
2°. Să se rezolve ecuaţia P(x) = O, itnde P(x) este polino-
mul determinat la 1°·.
R: 1°, Folosind metoda identificării avem:
(x - 1) 2 (x11 + cxx + 4) =: x' + ax• + bx11 + 3x + 4.
Dezvoltînd membrul întîi şi identificînd oljţinem ex= 11, a= 9, b = -17.
2°. Rădăcinile ecuaţiei P(x) = O, rezultă imediat: x 1 = x 2 = 1, x 1 ,, =
:-11 ± vws
Altfel. Se scrie că P (1) ~ O şi P' (ll = O şi rezultă sistemul a+ b + 8 = O,
3a + 2b + 7 = O, de uiide a= 9, b = -i7. Se scrie apoicăx3 + x, = - 9-
--(x1 + x 2) şi x 1 x, - 4/(x1x 2), unde x 1 = x 2 = 1. Se ohţin pentru x 1, aceleaşi
valori c~ la 2 °.
Altfel. Se împarte P(x) la (x - 1) 2 şi se obţine ~îtul Q(x) = x1 + (a + 2)x+
-H2a + b + 3) şi restul R(x) = (3a + 2b + 7).x - 2a - b + 1. .
4 - Culegere ele probleme de matematici 49

Punînd condfţia ca R{x) să fie identic nul, rezultă sistemul Sa + 2b + 1 =' o.. _
la+ b - 1 = O, de unde a= 9, b = -17. Inlocuind în Q(x) pe a şi b cu valotjle
guite şi rezolvînd ecuaţia {Hx) pe a şi b cu valorile găsite şi rezolvînd ecuaţia Q(x) =
1m O, se obţin rădăcinile Xa,c•
159. Si se f!etermine polinoamele P(x )care verifică relaţia .

P(x) ~ P(x - l) = (2x - _1)(2x + 1)(2x + 3).
R: P~linoamele :, respective sînt de gYadul patro ; pentru determinarea lor -..
folosim metoda identificării. ,
Avem:
P(x) = ax' + bx3 + cx11 + dx + e - a(x - a)' -
-b(x - 1) 3 - c(.t' - 1) 2 - d(x - 1) - e ===
= (2x - 1)(2x + 1)(2x + 3).
Dezvoltînd în ambii membri şi identificînd rezultă polinoamele P(x) = 2x' +
+ 8.i-8 + 7x 1
- 2x + e.
. . 160. .Să se determine a şi b astfel ca polinoamele P(x) = x3 +
+ ax + llx + 6
2 şi Q(x) = x 3 + bx2 + 14x + 8 să aibă· un
divizor comun de forma x 2 + px + q.
R: a= 6, b = 7.
. 161. Să se determine polinomul P(x) = ax2 + bx + c, astfel ca
P(x2) să se dividă prin P(x).
R: Trebµie să avem :
ax' + bx2 + c = (ax 1 + bx + c)(x2 + «x + 1) ;
dezvolth!d şi identificînd, rezultă un sistem în care presupunînd pe a cunoscut,. -
obţinem soluţ~le :
b
I. I C
a;
a
I a I .-1
-2a
I a I 2
Avem deci două polinoame care îndeplinesc condiţia din enunţ şi anume
P 1(x) = a(x1 + x + 1) şi P 1 (x) = a(x - 1) 2•
162. Să se determine p şi q din polinomiel P(x) _: x 2 + px + lJ~
astfel încît P(x2 + I)- să se dividă\ prin P(x). ·
R: Trebuie să avem:
(x1 + 1) 1 + p(x + 1) +. q = (x + px + q)(x + ocx + q) ;
2 2 11
50
identificînd obţinţtn sistemul p et = O, +
_:~ + ,t,u + q = 2 +p, p~ + qa. = O, ~q = P + q + 1, care rezolvat conduce .la
~tuţiile reale · ·
p I q
1 I· 2 .I -1 2
-1 I 1. I 1 1
163. · Se dă polinomul P(x) = a0 x 3 + a1 x 2 + a2 x + aa.

1 °. Să se determine coeficienţii a 0 , 1 , 2 , 3 astfel ca să avem
.- '
P(l) + P(2} + .P(3) + ... + P(n) = n'

2°. _După determinarea coeficienţilor, să se verifice relaţia
găsită prin metoda inducţiei matematice.
R:1°.Avem: P(l)=a -t 1
P(2) = a • 2 3
+a1•l 1 +aa·•l+aa
+ a1 • 21 + ag • 2 + a3)
l
P(3) = a · .3 3 + a1 • 3 3 + ag ·. 3 + a1 ( (1)
P(n) = a0 • n3 + a 1 • n 2 + ag · n + a3 J--
şi însumînd relaţiile (1) obţinem ·
- · n 2 (n + 1) 8
n(n + 1)(2n + 1)
P(l)
_
+ P(2) + . . . + P(n) = a 0 ' .
-4
+ a. 2- - - - - '6- - - - - +
1i(n + 1) ·
+ as 2 + na_. (2)
Efecttiînd calculele în membrul al doilea din (2) şi identificînd rezultatul

obţinut cu n', rezultă ao = 4, a 1 = :-6, ag = 4, aa = --1 şi deci
· P(x) = 4¾3 - 6x11 + 4x - 1.
2°. Pentru n = 1, avem P(l) = 4 ..:.. 6 +-! - 1 = 1 = l'; pentru n = Z,

avem P(l) + P(2) = 1· + (32 -; 24 +8- 1) = 16 = 2'. Trebuie să arăte.m el .
avem şi
P{l) + P(2)-+ P(3) + . . . + P(n) + P(n + 1) = (m + 1)'. {S)'

Dar. me~brul I dill (3) se mai scrie astfel : ·
·n' + 4(n + 1) 1
- 6(n + 1) 2 + 4(n + 1). - 1 =
=n' .+ 4n 3
+ 6n 1
+ 4n + 1 = (n + 1)',
ceea ce trebuia de arătat.
51
184. 'se dă polinomul P(z) - az2 + bz + c. _-
1°. Să se arate că P[P(z)] - z este divizibil prin P(z) - z.
2° Aplicaţie: să se rezolve ecieaţia (z2 - 3z + 1) 2 = 3z2 -
- Bz + 2.
R: Avem P[P(z)] - z = a[P(z) 11 - z2 ] + b[P(z) - z] + az1 + bz + c -
- z =· [P(z) - z] [aP(z) + az + b + 1]
2°. P(z) = z 1 - 3z + 1, P[P(z)] - = (z2 -
z 3z + 1) 2 - 3z11 + Bz - 2 =
= (zi - 4z + 1){z 2
.
- 2z - 1) = 0; Zi,s = 2 ± V3, z8 ,4 = 1 ± 1/2.
.
165. · Să se descompună în elemente simple expresia: _

E = 1
. Să se deducă apoi polinoamele P 1 (x), P 2 (x).
(x - a)h(x + a)1' .
astfel ca P 1 (x)(x + a)k + P 2(x)(x - a)k = 1.
R: Avem:
1 , Ak A1 Bk B1
(x - a)k (x + a)ll = (x - a)k + · · · + ~ + (x + a)k + · · · + x + a •
Punem x - a =y şi obţinem :
. 1+ y)k =-+
yk(2a
Ak
yk
Âi
... +-+---+
y
'Bk
(2a + y)k
Bi
... +--·
2a + y
sau
1
(2a + y)k + ••.• + ÂiYk - 1 +Yk ( (2a +
=As+ Ak-1Y
B11
y)
Bi )
k + · · .+ - - =-
2a + y .
+ Ali + Â1,-1 x + ... AiY k- 1 + y i - l e(<p), care este dezvoltarea limitată de
ordinul k - I a lui 1 /(2a + y)k, Dar, avem: . ..
1 ( 1 '"' (
1
y -k 1 [ ky k(k + l}
+ y)k = 2a) t 1 + 2a) = (2d)" 1 - 2a +
(2a 2 I 4a2 yi - · · · +
_ (-1) 1' ..... lk(k + 1) ... (2k - l)J
.+
--- - - - - - - - + yfl- 1 ·e1 (y) care
(h - 1) I (2a)k-.l
dă
.
deasemenea dezvol-
tarea limitată
de ordinul k a lui 1 /(2a + y)k;. cum aceasţă dezvoltare este
unică, avem deci
Âk - _l_, Ak - _::::_!:_ A - (- l}pk(k + 1) ••. (k +p - 1)

- (2a)k' -i - (2a)k+ 1 ' ••• , k-p - , p I (2a)k+p '
(-l)kk-l(k
Â.1=....:...._---'----=-----=-----'---~
+ 1) , (2k - 2)
(k - 1) I (2a) 2k- 1
Se deduce din rezultatele pr_ecede.nte, schimbînd pe a cu -i:
(-l)A k (-l)kk(k+l) ... (k+P-1)
Bk =-~,
(2a)k
Bk-1
.
= (-l)k - -,
(2a)k+ 1
Bk-p
p I (2a)k+.1'
./·
52
· ·· ('-l)R k(k 1) .•. (2k - + 1) 1
• • • • Bi = (k ~ 1) I (2a) 2k- 1 şi deci · (x - a)k (x + a)k
E 2 (x) k-1
(.t" + a) 11
, E 1 şi E 2 fiind polinoamele E 1 (x) = :I: Ak-p (x -
P=O
a}'>, E 2 (x) =
k-1
~-zJ Bk-p (x + a}P, sau (x + a)k E 1 (x} + (x - a)kE2 (x} = 1. Polinoamele
P=O .
1-\(.t"), P 11 (x), astfel încît să avem (x + a)kPi(.x) +(x - a)kP11 (x} = 1, s~ţ acelea
care verificăidentitatea (x + a)~"[P1 - E 1 ] = (x - a)'i [E2 - P 2 ] ; a fiind diferit
de O, (x - a)k fiind prim cu (x + a)k divide P 1 - E~ şi avem P 1 - E 1 =
5 (.t" - a}k Q(x), de unde !12 - P 2 = (x + a)kQ(x}, Q(x) fiind un polinom
oarecare. deci
P1 = E1 + (x - a} Q(x)
•.
·P2 = E.1. - (x + a)kQ(x),
166 .. Se notează X = a + b, y = a<u + b<u2, z = a<u 2 +
+ b<u' unde <u este o rădăcină rnbică complexă a ,zenităţii. Să se
arate că avem : xyz = a3 + b3 ; x 2 -t+ y 2 + z2 = 6ab ; xa + ya +
+ z3 = 3(a3 + b3 ).
R: Seţineseamacăw 2 + w + 1 = Oşiw = 3
1.
167. Ştiind că 
să s~ arate că (2 + S<u + 2<u2 ) = (2 +.2<u + 5<u 2 ) 6 = 729.
n: Seţineseamac2 w2 +(I)+ 1 = Oşi că 729 -= 3 6 •
168.. Dacă <u este o rădăcină citbică complexă a unităţii se

cere să se calcuJeze produsul IT = (1 - -(<o> + 1) ](1 + 1 + <o> + <o>) = -2c.> • 2 • (w + 1) = -4w(-c,>2) = 2 2 ;
asemănător se arată că produsul următorilor doi factori este egal cu 2 2 şi în defi-
:nitiv avem Il = 2sn. .
169. Dacăse notează :

X - ax+ cy + bz
Y = ex + by + az -
Z = bx + aJ: + c;, să se arate că avem :
z:::x ExY = (L a L ab) (Ex --Exy).
2 :-- 2
- 2
R: Se ţine seama de descompunerea în factori liniari Las - E ab = ·(a+

·. -+ b6> + cw )(a + bw + cw), unde <o> este o rădăcină cubică_
11 2 complexă a unităţii.
53
Avemded: E}{f. - EXY ~ (X+wY·+ w Z)(X + (,) Y-.+ <a>Z), iar X+ ~y+·. 9 9
+ ~ ax+ cy + bz + <a>(cx + by + az) + <a> (bx + ay + cz) = a (x + 2y + <a>z) +

<a>1Z 9
+·b(<a>lx+ <a>y + z} + c(<a>X + y + 9z) =a(x +~1y + c.>Z) + b(oo 9 x+oo'y + <a> 3z)+
+ <;(c!>X + <a>ay + <a>2z) = a(x + Cr> 2y + ooz) + bei> 2(x + Cr> 2y + · Cr>Z) +
cc,> (x + oo 1y + ooz) = (a + 7 + we),
Altfel. Putem scrie :
~xa - z::xy
.
1
=.-
2
E (X - Y) 2
1
= -2 Z::)(a -
-
c)x + (c - b)y+(b -
.
a)z] 1 =-
1
= 2 { ({a - cf + (c - b) + (b
1 2 - a) 1 ] { Z::>2 ) + 2 [E (a - c) (c - b)] X
·X (xy +
yz + zx)} = (B a
2
_. L ab HI>· I>y). 2
-
170. Să se rezolve ecuaţia z6 - 2z3 cos<p + 1 = O.

cp + 2k,r . . <?+2k;:
. -
R: cos-=----± i s m - - . k = O, 1,2.
3 3
1 + ')..i
171. Se consideră numărul complex z = ~-,
1 - ).,i
unde A este
un parametru real.
1°. Să se determine modulul număr,ului complex z şi să se arate
· c_ă imaginea_ geometrică M a liti z descrie '!'"n cerc a cărui poziţie
se cere a se preciza. •
2°. Dacă z este conj1.tgatul lui z. să se demonstreze că ·
z' + z' = 2 (2n arctg ),) .
3~. Să se arate că pentru două valori i,i, Î'2 ale_ parametrului
1 legate prin relaţia
A1 - ¼ = k
1 + A1Az . ,
distanţa dintre imaginile. geometrice corespunzătoare este constantă.

/ '
R: 1°. Se ştie că modulul citului a două numere complexe este egal cu ci-
tul modulelor. 4-vem deci: ·
V1 + ,. 2
lzl = ---_::::-== = I
VI + ).'I·
.- 2).
2°. Se. ţine seama
/ .
că : z" + zn
.
= 2 cos ncp şi că tg cp =- -- .
1 - j.9
de unde
-cp = arctg ,..

2
.54
3°. Avem z1 - z1
1 + ">-t"i 1 + °ArJÎ
= - .-- - --.- = - - - - - - .
. -2().1 - °ArJ)Î
De aici rezultă:
1 - :>-1ţ 1 - :>-:i {L- '.A1i){l - "2i) ·
2 I :>-1 .:_ As I 2 I:>-1 - '-2 I
1Zi - Z:i I= Vl + :>-! Vl + ~ = l'(A1 - 1.s) 2
. (1 + +.1
Aii...)
\.
172. ln planul complex xOy se consideră nU11iărul complex z

avînd ca modul 1. .
1°. Să se arate că numărul x = 1 +z este p.ur imaginar.

1-z
2°. Să se rezolve ecuaţia
1+ z)m + (x -
( x+I
t)m = -2 COS rt.,· (l)
x-1
unde '1nE N şi (Y.E [O, rt]. Să se arate că toate rădăcinile ecuaţiei
(1)- sînt p-ur imaginare.
3°. Se notează cu A punctul care reprezintă numărul real
1 şî P, Q punctele qare reprezintă numerele complexe
p= cos ex +i sin rt.
q= COS<X - i sin (J.,
Care sînt punctele care reprezintă rădăcinile de ordinul m

ale numerelor complexe p, q?
Notînd cu M aceste puncte, să se arate că rădăcinile ecuaJiei
sînt reprezentate prin, punctele de- întîlnire- ale dreptelor AM cu
âxa Oy.
Să se discute numărul rădăânilor distincte ale ecuaţiei (1).
I+z x-1
R: 1°. Dinx = - - rezultă z = -- •
1-z x+l
Fie A, A', N imaginile numerelor complexe 1, -1, x; numerele complex~
# - 1, x + 1 sîntreprezentateprin vectoriiANşiA'N, deci
AN ·
1.rl= I.;:!-= 1
A'N
;=
x pur imaginar. (N este pe mediatoarele lui AA1.
·
x-1
2 9 • Punem - -
x+l
=
z şi ecuaţia (1) ·devine
. 1
.am·+ -- -
zm
2 cos «
.
= O, sau (im} 1 - 2zm cos « + 1 = O, de unde ;:m = cos rx ±
±i sin oe. Orice'soluţie a ecuaţiei (l} este dată de I zrn-1 = ·1, adi~ă Iz I= 1, fiind pur
imaginar.
3°. Ţinîndseamadeecuaţia (1), putem scrie · ·
zm = cos r.c + i sin r.c = p, (2)
şi zm = cos « - i sin r.c = q (3}

Punctele ,M, a căror afixe sînt soluţiile (2) sau (3), sînt vîrfurile. unui poligon
regulat convex cu m vîrfuri, înscris în cercul cu centrul în O şi raza egală cu t;
(.( 2/m
unghiurile polare ale acestor puncte fiind - + - , pentru prima ecuaţie . (2)
m 1n
« 2k'rc
şi - - + -- , pentru cea de a doua ecuaţie (3).
m m
Fiecărei rădăcini z din (2) îi corespunde o rădăcină x din {I), dată de relaţia.
X - I
z=-- (4)
x+I
2
Dar din (4) se deduce z - 1 = - - - (x - 1), unde x este pur imaginar.
' 1 - ,x3
2
Se vede însă că - · - - este un număr real şi pozitiv şi egalitatea prec.edentă arată
. I - x2 · ·
că cei doi vectori Al\.{ şi AN, imaginile_ numerelor z - 1 şi .x - 1, sint colineari;

imaginile lui N, s:>luţii ale lui x din (1) sînt deci intersecţiile cu Oy ale dreptelor
.AM, unde JJ! este unul din punctele definite anterior.
Două puncte N sînt confundate dac~ punctele 111 corespunzătoare există,
a 2krc a: 2krc
deci dacă - + -- = - - +- , sau oe = (k' - k)r.. Prin urmare, dacă
iu m m m
O < ex< re, punctele M sînt distincte şi ecuaţia (1) are 2m rădăcin:distincte. Dacă
ex= re, ecuaţia (1) admitem rădăcini duble. Pentru r.c = re şi a:= O, avem p = q
şi cele două poligoane se confundă, toate rădăcinile ecuaţiei (1) fiind duble. Se va
observa că pentru a: = O avem z = 1 şi ecuaţia (1) admite (m- 1) rădăcini duble,
Jarecuaţiile(2) şi (3) nu admit rădăcini în x (ase vedea (4)).
173. Se consideră şiml de numere complexe definit prin rela- '

ţia de recurenţă Zn+1 = 1
+ z" în care se presup,une că z1 este dat .
. 1-~ .
I O • Să se scrie, în funcţie de z1 toate numerele distincte ale acestui
şir. Sînt în general patru.· Pentru ce valori ale lui z1 avem vreo
excepţie?
2°. Să se calculeze z 1z3 , z2z4 , (z1 + z3 )(z2 + z4 ).
3° Notînd prin Mi, M 2 , M 3 , M 4 respectiv punctele de afixe
z1 , z2 , z3 , z4 se cere să se precizeze ce reprezintă geometric modulu&
şi argumentul raportului :? - z1 •
Z4 - Z1
- 56
Să se calculeze. za ~zi; za - ~3 • Să se deducă că punctele M17.
. z, - Zt z, - Z3
M 2, M 3 , M 4 sînt conciclice.
4 °. N otînd cu Zi conjugatul lui z1 , să se calculeze 89 + ~ : zs - za.
· z, + Z1 Z4 - Z3
se deducă de aici că cele opt puncte Mi, M 2 , M 3 , M 4 , .llf~7
Să
M~, M;, M~ sînt pe acelaşi cerc ; M~, M~ , M; , M~ fiind respectîv
imaginile numerelor 2 , --=z3 , -zi,· -z
4• --:-z
Să se caracterizeze familia cercurilor obţinute, luînd pentru
Zi un număr complex arbitrar. ' .
·s 0 • Punînd Zp = Xp + iyp (P = ~. 2, 3, 4) să se arate că
dacă Yi este pozitiv, atunci şi y 2 , y 3 , y 4 sînt pozitivi. Ce se poate
$pune despre z 1 , z2 , z3 z4 dacă z1 + z2 + z3 + z 4 este real?
· 6°. Fie P(z) = z 4 + 4az3 6bz2 4cz +
d. Să se determine + +
condiţiile. verificate de a, b, c, d pentru ca polinomul (1 - z) 4 ·•
. P ( + z ) să ~ibă aceleaşi zerouri (rădăcini) cu, P(z).
1
1-z
· 7°. P(z) verifică condiţiile precedente, a fiind presupus real.
Ce se ft_oate spune despre rădăcinile lui P(z)? . •--
Folosind rezultatele de la 2°, să se arate că soluţia lui P(zJ = O
se reduce la rezolvarea succesivă de ecuaţii de gradul al doilea.
R:1°.Avemza=---,
1 + Z1 1 + Z2 1
z3 = - - = - - , z4 = - = - - - - ':
1 . 1 - Zl
1- Zt 1- Z2 Z1 Z2 1 + Z1
apoi z6 = z1 ; deci z4P+l = z1 , z 4 p+ 2 = z2 , z 4 p+ 3 = z8 , z 4P+ 4 = z4 (se presupune
Z1 ::ţ:
J, 0, -1).
· Cei patru termeni obţinuţi sînt în general distincţi. Se obsen ă că z1 =;:
dacă zi+ 1 = o, adică Z1 = ±i, toţi termenii sînt în acest caz egali. Egalitatea. .
.r1 = z3 conduce la acelaşi rezultat.
zi - 1 4z
2°. z1z8 = -1 ; ZzZ4 = -1 ; z1 + z3 = - - , z2 + z4 = - -1- , de unde
z1, 1- Zi
(z1 +z )(z .+ z,) = -4.
11 11
z z ! M .ivl
2 - 1 z 1 2 3 - Zi z11 ...,.. z1
şi
· 3°. - - -
. I = - - , arg - - - =
Z4 - Zi M1ll14 Z4, - Z1
(Mi1U 4 , .M1M 2)(mod 21t)
. . z, -
-- :
Zi
z9
: --
-
Z4 -
Z8
Z3
= -1 egalitate ce se obţine înlocuind pe z2 , z8 , z, în funcţie de Zi, Se deduce
. . l\-f1M2 MaMs
din cele de mai sus, considerînd modul şi argumentul - - = - - şi (M1M 4;
. MiM4 M 3M 4
MiMJ = (M8 M,, M 81\12) + 1t(mod1t}, căM1 şi M 3 sînt pe un cerc ce trece prin
~~~- \
4o
z.,+ Zi 1 + Z1 1 + Z1 + z; _ Z1Zi
- - - - . = --- . --------~,
• Z4 + i~ 1- ~ - ţ + Zi + Zi, + z;z;. •
5.7
1 + Z1 . Za + Zi ?2 -
Ca -- 83
--- - ;;== -
.
--= , z1 +z:-1 , ş1• z1..,_z1 smt
.. . • • • ..
reah ş1 deci citul - - - : - - - este
Za
real.,
Z4 - Za . . 1- Z1 z, - Zi Z.t - Za
sau, notînd cu M; imaginea lui -~. avem

(M~M2 , M;M4 ) = (M8 M2 , M 3 M 4 )(mod .7t'),
PunctuIM; aparţine cercului M 2 M 8 M 4 şi de nici, eYident şi 1i1;, M~, M~ ima-
ginile respective ale numerelor complexe -z--;: -z;, -~ aparţin cercului. Cele opt
puncte sînt pe acelaşi cerc cu centrul pe Oy (axa numerelor pur imaginare),
punctele Mi şi M~ fiind simetrice în !aport cu axa Oy. l\Iai rezultă din z1z3 = -1,
arg z1 = 7t -arg z3 =arg (-z3) şi I z1_1 • I z3 I = I z1 I • I z3 I = 1, ceea ce arată că O,
-că
M 1 , M 3 sînt în linie dreaptă şi 021111 • OM3 = 1. Avem deci o putere consta~tă
-în raport cu cercul arătat; prin u_rmare acest cerc aparţine fasciculului de cercuri
ale căr?r puncte limită sînt imaginile ± i.
5°. x9
.
+ iy =
1 + x1 + iy1
.
1 _:
-----
Xi -
---
y; + 2ÎJ1
şi deci dacă y 1 > O
9
1- X1 - iyl
2
(1 - X1) +Yi
atunci şi= ___.:2y1
y1 ;.. . ;;.. .__ > O şi prin urmare avem y > O, y 4 > O, avînd
(1 - X1)3 + Ji
3
Y1 + Ys + Ya + .Y, > O; dacă Y1 < O atrage y 1 + Yz + Ya + Y4 < O. Dacă.

z1 + Ze + z + z 4 este un număr real, aceasta echivalează cu y + y + Ya + Y4 = O,
3 1 2
ceea ce atrage Y1 = O, Z1 = real şi Z2, Z3, Z4 de asemenea reali.
.
.
6°. Fie P(z) =z4 + 4az3 + 6bz 2 +4cz + d şi Q(z) = (1 - z) 4 P -+-z) • Dacă
· • · 1-z
· (1
cele două polinoame au aceleaşi rădăcini şi dacă z1 este una din rădăcinile
· ecuaţiilor P(z) = O, Q(z) = O, avem P (

1
+~) = O, z = 11 +- ~2 este deci o
1- Z1 Z1
rădăc_ină a lui P(z) ; la fel z8 , z4 (notaţia fiind aceea de la 1°). Dacă. unele din
aceste sînt co~fundate, ele sînt egale cu ± i, iar polinoamele P(z) co-
rădăcini
respunzătoare sînt (z + i)', (z - i)', (z' + 1) 2, (z + i)3(z - i) şi (z ..:... i) 3(z + i).

Aceste ciizuri fiind exceptate, cele patru rădăcini sînt distincte şi P(z) =
= (z...;.. zJ(z-zz)(z - za)(z- z,) şi deci (după 2°). avem 4a = - ~ z1 , 6b = E z zs =
1
·= :- 6, 4c = - B z zj!E 1 3 = -4a, d = z1z3 • z2z4 = 1. Polinomul P(z) este deci

P(z) = z4 + 4az3 - 6z1 - 4az + l ; se verifică uşor că oricare ar fi a, se obţine
acelaşi polinom.
7°. Dacă a e~te real, Ez 1 este real, cele pa~ rădăcini sînt reale. 1:1-
nînd z1 + z8 = u, z8 + z4 = v, u şi v determinîndu-se din sistemul u + v = -4a„
uv = -4, adică sînt date de ecuaţia t 1 + 4at - 4 = O, z1 şi z3 sînt soluţiile ecu-
aţiei zi - uz - l = O, .iar z3 , z, ale ecuaţiei zt. - vz - 1 = O.
58
se rezolve ecuaţia'
(x - a) 3 (b - c) 3 +·(x - b) 3 (c 7 · a)
3 + (x - c) 3 (a - b) 3 =0~
_unde a ~ b ~ c.
R: Se notează cu P(a, b, c, ¾) primul membru- al ecuaţiei şi se arată că.
P(a, b,. c, x) se anulează pentru x
= a, x = b, x = c, a = -b, b =. c, c = a şi
prin urmare avem , ·
P(a,. b, c, x) =
k(x - a)(x - b)(x - c)(a - b)(b - c}(c - a), unde k este o con-
stantă oarecare care; în cazul de faţă, nu mai este necesar a ·se determina, rădăcinile
,ecuaţiei fiind evidente. ·
175. Să se rezolve ecuaţia·
(x - 2)(x - 3)(x - 4)(~ - 5} ,,..360:

' .
Să se generalizeze rezolvarea unor 'astfel de ecuaţii.
R: Avem 360 = 3 • 4 • 5 • 6 =.(-3)(-4)(-5)(-6), de unde rezultă ime-
i
diat căx = 8 sau x = -1 sînt două din rădăcinile ecuaţiei.
. 7±i~l ~
Din suma şi produsul rădăcinilor rezultă x8,4 = . Pentru gene-:-.
2
~ali~are se consideră ecuaţia
(x - a)[x - (a+ l)][x - (a+ 2)][x - (a+ 3)] = b(b +l)(b + 2)(b + 3)
de unde rezultă x1 = a + b +3 şi x2 = a - b, apoi
\11 - 4b(b + 3)
x 3,4 = (2a + 3) ± 2
176. Să se arate că x · {/2 +

~ 4 verifică ecuaţia x3 - 6x -
- 6 = O. Să se determine şi celelalte rădăcini ale eettaţiei.
R: Celelalte două rădăcini verifică relaţiile ·
Pentru generalizare se poate considera ecuaţia
x 8 - 3ax - a(a + l} =O
care admite rădăci11a X= -ţla + f./a •
1
177.
. Să
.
se rezolve ecuatia
' , .
x ax3 +7x a- 2
2 + + = O, ştiind că între rădăcinile sale
există relaţia x~ = x2 x3 + i.
R: Se folosesc relaţiile între. coelicienţi şi rădă'cini ; obţi11em x1 = 2, x 1 ,a =
== 1 ± if2. şi a= -4. ·
- 59 '
718. 1b Să se rezolve ecuaţia x3 + px2 + qx + r = O ş'tiind că
între rădăcinile sale există relaţia
p-q-r q r
2°. Să se găsească apoi o relaţie între p, q, r independentă

de rădăcinile ecuaţiei.
R: 1°. Folosind proprietăţile unui şir de rapoarte egale, putem scrie:
X1 + Xz + Xa = -X2 = q3- ş1
, ţ'1n1n
,. d seama că ~
. x1 = -P, rezult'va 1me
• di at ·x .==
1
p . q r ,
= -,...q,x3 = -rşix1 = -P + q + r.
2°. Se foloseşte ultima relaţie dintre rădăcinile şi coeficienţii ecuaţiei date şi
se găse~te q(-p + q + r) + 1 O. =:
179. 1° Să se rezolve ecuatia ax3 + bx + c = O ştiind că
între rădăcinile sale există relaţia
Xî ~ ~
-=-=·
a b C
2° Să se găsească apoi o relaţie între a, b, c independentă de

rădăcinile ecuaţiei date. ·
R: 1°. Se folosesc proprietăţile unui şir de rapoarte egale şi se ţine seama el
'\ / - 2b "\ ;--::-;

E Xi= -2 ,B V~, Va:ta
- x 1x 3 ; se obţine x1 =± X2 = ±b '
;ţ"a=±
V - 2bc
--.
a:ta
Altfel. Se formează ecuaţia de gradul al treilea ale cărei rădăcini sînt egale cu
pUratele rădăcinilor ecuaţiei date, adică avem
x' =y.. (1)
A~em de eliminat pe x între (1) şi ecuaţia
ax3 + bx + c = O. (2)
înlocuind pe (1) în (2) avem
axy + bx + c = O, (3)
şi din (3) scoatem
a
X=---. (4)
ay b +
60
lnlocuin(l (4) în (1) şi_ dupl efectuare'&: calculelor obţine~ ecuaţia.:
?,
a9y 3 + 2aby + blly + ac = O.

1 1
(5)
Ţinînd seama de relaţia de condiţie putem scrie :
- = Ys-
\ Y1 _,.= Ya ,. (6)
a b c
unde y 1 ,2 ,s sînt rădăcinile ecuaţiei (5). Din (6) ţinînd seama de (5) scoatem
'.Ey1 Y1
-=-=-=-
Ys Ya
de unde y 1 = --
-2b/a
şi deci x1 =±
v.......;2b
-- , y1 a re-
:Ea a b c . :Ea a:Ea '
zultînd asemănător.
2°. c(a + b + c) + Sb' = O.

3
180. Să se rezolve ecuaţia:
2x3 - 2ax2 - (3a2 + ia

+ 3) 2a3 + a 2 6a = O, ştiind x- +
că admite o rădăcină de forma ka, unde k Ei N. Să se găsească
apoi valorile lui a pentrit care toate rădă~inile ecuaţiei date sînt
reale.
R: Punînd condiţia ca ecuaţia să admită ca rădăcină pe ka, se găseşte
k =2; avem deci x1 = 2a, celelalte dopă rădăcini rezultînd cu uşurinţă <lin
a2 - a ± ,j ,3 + a)(4 - a) ··
~ x1 = aşi x1 x2 x3 = a3 - - - 3a, de unde x2 , 3 = _______ __..;...;..__,..;..__
2 · . 2
Trebuie să avem aE [ -3, 4 ]. ·
181. Să se rezolve ecuaţia x 3 + ax - 2 = O ştiind că între
·"d"
,a . 'le ·sa l e avem re l a.t·ia Xi2 + x22 + xa2 = 6.
ac1,n1,
R: Din B
x1 = O, scoatem I:: x; = -2 E
x1x1 , sau 6 = -2a, · a = -3.
'R.Măcinile sînt x1 = -1, x2 = -1, x3 = 2.
Altfel. Se poate forma ecuaţia de gradul al treilea ale cărei rădăcini sînt egale
cu pătratele rădăcinilor ecuaţiei date, adică se va elimina x între x1 = y şi ecuaţia
:;S + ax - 2 = O, folosind pentru aceasta metoda de la problema 179. In ecuaţi~
astfel formată vom scrie că ~ y 1 = 6, de unde va rezulta a = -3.
182. Să .se rezolve ecuaţia x3 2x2 + - 23x + = O.a ştiind
că între rădăcinile sale există relaţia x 2 - x~ . .:. . xi.
R: Se folosesc relaţiile între coeficienţi şi rădăcini punînd relaţia din enunţ
sub forma ~ = xi + x:. Rădăcinile sînt x1 = 5, x9 = -3, x3 = -4 şi a = -60.
183. Să se rezolve ecuaţia
x3 - x 2 +2kx+k2 = O,
61
că într~ rădăcini: avem ~ relaţia 4_(:x1 + x2). = k~3;
este un parametru real ce trebuie determinat.
R: k = -2, x1 = 1, x 1 :::::: -2, x 1 = 2.
184. Se dă ecuaţia x3 + ax2 + bx + c = O şi se cere:

1°. Relaţia dintre coeficienţii ecuaţiei ştiind că suma a două -
rădăcini este ·nulă. , ·
2°. Să se rezolve ecuaţia în condiţia de la 1°.
R: 1°. c - ab = O; 2°. x1 = .:_a, x2,8 = ± i/-b.
· 185. Ştiind că rădăcinile ecuaţiei x3 - 2px2 Y- qx - r = O
sînt laturile unui triunghi, s_e cere să se calculeze aria acestui
triunghi.
R: Fie a, ·b, e rădăcinile ecuaţiei (şi deci laturile unui triunghi oarecare); avem :
16s• =(a+ b + c)(a + b - e)(a -b+ e)(-a+b +e) = 2 I>11b11 - E a Dar 4
•
(Ea)•·= (2p) =Ea•+ 4 Ea3b + 6 Z: a b + 5abc I: a; 61(p' - pBq) =

4 2 2
...,Ea• - 2 E ab 11 9
- Babe Ea= -1651 - 16pr. Deci S 2 = P'q - P' - pr•
. 188. Se dă ecuaţia x3 + .px + q = O şi se cere să se găseas
că r_elaţia dintre p şi q· astfel c_a două rădăcini să fie cos a şi sin -a.
R: q9 + (P + 1) (2p + 1) = O.
9
187. Se dă ecuaţia x3 + px2 + q = O şi se cere să se gă

sească relaţia dintre p şi q astfel ca ecuaţia să aibă două rădăcini.
inverse. Să se rezolve ţ1,poi, în funcţie de p şi q.
R: 1 + pq = q9 ; x1 + x1 = -:-P + q, x1x2 = 1.
188. Să -se rezolve ecuaţia x3 + px2 + qx + r = O, ştiind
că pătratul unei rădăcini este egal cu suma pătratelor celorla_lte
două rădăcini.
_Să se găsească relaţia dintre p, q, şi r în acest caz.
R: Se formează ecuaţia de gradul al treilea ale cărei rădăcini sînt egale cu
pitratele rădlc.inilor ecuaţiei date, adică se elimină x între ~2 = y şi ecuaţia (;lată„
folosind metoda de la exerciţiul 179; se obţine ecuaţia:
ya + (2q - ps)y• + (qll - 2pr)y - ,-1 = O. (*)

Conform relaţiei de condiţie avem: y 1 = y 2 + y1, ae unde rezultă imediat ·
=
.
ţinlnd seama de
.- 21 (p• - 2q).
relaţiile
.
dintre
Ţinîndseama acum de substituţia

coeficienţii. şi
făcută obţinem x
.
rădăcinile ecuaţiei
1
;-
=±I--
(*) y 1
~-~
- ·•
2
62
•fo'1~ţia. ·gradw' ;al doilea avîna ca: rădăcinii ;pe Js ,şil
şi 'rezultă :că x 9 ,1 sînt rădăcinile uneia din ecuaţiiÎe x 1- (- p ,= VP' j q.) 2 ~-q:
q: .. ,,. =. o.
, IP 1
,_ iii
V 2
Pentru partea a doua a problemei se observă ~ă y 1 (y1
. . 1 .
y 8) YaYa = q1 - 2Jw•
.
+ +
de unde Yv'a = q - 2pr - -(P - 2q) ; apoi se scrie cli. ,;,1 ,ya,8 = f'1 şi
1 9 1
4. - .
rezultă relaţia
8rll + (pD - 2q)3 = 4(p9 - 2q) (qll _ 2jw),
care este echivalentă cu
I
8r1 + 8pr(p1 - 2q) + p 2 (p1 - ·2q)(p1 - 4q) = O
1.89. Se co~sideră ecuaţia x3 + 3p:c2 + 3qx + r = O.

1°. Se cere să se găsească relaţia dintre p, q şir astfel că înt_,e
,a"d acini
., . . sa... exis . -2 = -i ·+ -1 (p rogresie. - armonica
. te rel a.tia . ")- .
%1 Xa Xa
Să se determine apoi o condiţie suplimentară pentru ca
2°.
-Yădăcinile e9uaţiei date să fie reale, coeficienţii p, q, r fiind presu-
puşi reali şi q O. · >
W. ră :. 1.~"
· - 3°. Se presupune r 16, p =
2; se cere sa se_ catculeze rădă =
cinile ecuaţiei date, ştiind că relaţia dintre p, q, r. se reduce la o
ecuaţie în q, care are o rădăcină dublă. · .
1
R: 1°. Se formează ecuaţia în yale cărei rădăcini sînt de forma y ==
1
de unde x = -y .
. 1
Înlocuind în ecuaţie pe x cu - , obţinem
y
f'y8 + 3qyll + °3pqp + 1 = 0. (1)
Putem condiţia în (1) ca
2y1 = Ys + Ya; (2)
folosind şi celelalte relaţ.ii între coeficienţi şi rădăcini, se ajunge la
. 2q 3 - 3pqr_+ yll = 0. (3)
. . 2q .
2°. Ţinînd seama de (2), din (1) se deduce imediat y1 = Ya = - -,, , ya,, =-
8
1
- şi formînd ecuaţia în y ale cărei rădăcini sînt y 1 , y 3 obţinem
q
2q 1
yll•
.
+ -,, y + -q = 0. (4)
--
bţscfbnfu__p:tui ecuaţiei: -(4'): este '11 i:= ţ; q,- ; ·decl ~ottdiţ:ia, ica Jră<l~ajlELşă'
fle reale estţ q8 - t 1 ~ O.
3°; Cînd r = 16, p = 2,· relaţia (3) devine
q3 - 48q + 128 = o. (S)
Punînd condiţia ca ecuaţia (5) să aibă o rădăcină dublă, rezultă q = ± 4 ;
din aceste valori nu convine decît q = 4. ln acest caz ecuaţia dată devine
x8 + 6x2 + 12x + 16 = O, sau (x + 2) 3 = O.
190. Se dă ecuaţia x8 +
3px2 + _3qx + r = O şi se _cere rela-
ţia ce trebuie să existe între coeficienţii săi pe2itru ca inversele rădă
cinilor să formeze. o progresie aritmetică. Să se rezolve apoi ecua-
/ia.
R: Trebuie să avem -2 = -1 + -1 ; asociind la acţastă relaţie ~
"""' x =
1
X2 X1 X3
·= - 3p, I:;
x1 x1 = 3qşi x1 x2 x8 = -r, obţinem relaţia 2q8 = r(3pq - ,.),
(A se vedea exerciţiul precedent).
191. Se notează rl, ~,. y rădăcinile ecuaţiei x 3 + qx + r = O~
şi se cere s~ se calculeze expresia
E = mu n+ + m(3 +.!! + my + .!!. •
mu - ti ml3 - n my - n
nm q -
3m1
R:-------
+ 1
3n3
m3, nm2 q n8+ +
192. Se dă ecuaţia x 3 + ·ax2 + bx + ab = O, ale carei ră
dăcini sînt ex, ~, y. Se cere să. se formeze ecuqţia ale cărei rădăcini
SÎ?"t rx,3, ~s, y3.
R: Se elimină x între y = x1 şi x 8 + ax3 + bx + ab = O şi se obţine ecuaţia

ya +
a3y 2 + b3y + a2b3 = O, ale cărei rădăcini sînt egale cu cuburile rădăcinilor
ecuapei date. ·
193. Se dă ecu~ţia 2x3 - 2x2 3x - 1 = O ale + cărei rădă

cini sînt x1 , x2 , x3 •
1°. Să se formeze ecuaţia ale cărei rădăcini sînt
~+~ ~+~ ~+~
Y1 =- -,
X1
Y2 == - - , Ya
X1
=- -·
Xa
2°. Să se calculeze cu două zecimale, rădăcina ecuaţiei oă

ji,nută la 1°.
3 °. Să se calculeze .!. + ..!.. + .!. .
Y1 Y1 Ya
64
R: 1 °. Din x1 + x11 + x3 = 1 scoatem x11 +x 3 = 1 - x1 şi deci y 1 =
1 - .i-1 1
= - - - = - - 1, de unde rezultă
X1 X1
1
X1=---. O)
Y1 +1
1
Formăm ecuaţia ale cărei rădăcini sînt de forma (1), înlocuind pe x c u - - în
y+l
ecuaţia dată.
2 2 3
Avem--- --- + -- - 1 = O şi efectuînd calculele obţi-
(y + 1)3 (y + I ) y +1 2
nem y 3 - y - 2 = O, sau revenind la x,
x3 - X - 2 = 0. (2)
2°. Şirul lui Rolle privind ecuaţia (2) este
/(-oo) 1(-Js) 1{v'~) J (+oo).

+
Rezultă că această ecuaţie are o rădăcină reală în intervalul { \f\, oo) .
Restrîngînd acest interval la {V~, 2) se obţine x 1 ~ 1,50.

1 1
3°. Formăm ecuaţia ale cărei rădăcini sînt - = z1 sau y = - ; înlocuind în
Y1 z
I I
l21 obţinem -· - - - 2 = O,
z3 z
.sau
2z3 +z 2
- I = O. (3)
1
Din (3) rezultă imediat ~ Zi = -
2·
194. Dacă a, b, c sînt rădăcinile ecuaţiei x 3 px + +q= O,
se cere să se f armeze ecuaţia ale cărei rădăcini sînt
b2 + c2
- - - , ---,
c2 + as a2 + bi
a b c
R: Se observă că b +c = -
2 2
2p - a 2
; avem de eliminat pe x între x 3 +.
2p + X 2
+ px + q = O şi y = - --- • Obţinem · ecuaţia qy 3 - 2p 2y 2 - 5pqy - .
¼
- 2pa - q2 = O.
5 • - Culegere de probleme de matematici

195~ ·Se dă · ecm:!,ţia ax3 + 3bx + 3cx + d = O ale
2 cărei 1'ă-:
dăcini sînt e<, ~' y.
Să se formeze ecuaţia de gradul al doilea ale cărei rădăcini
sînt X1 =
a2 ~ ~2y y 2 cx.+ +
X2 = a2y__ + ~2y + y2~.
R: a.axt - 3a2 (ad ..:.. 3bc)..r + 9(a9d1 - 6abcd + 3ac3 + 3b3d) = O
196. Se dă ecuaţia x1 - x - 1 = O şi se cere să se calculeze
S 6 ·= Xi
6
+ + X2
6 6
X3.
1:\: Dacă
avem în general, ecuaţia x" bxn- 1 + cxn- 2 + ... = O, atunci +
semele simetrice mai importante se calcul('ază cu ajutorul formulelor
"
• LJ x1 =- -b, .-,
l._, x1x2 = c, w x21
~
= b8
.
- 2c, ..--
.!._; xi3 = -b3 + 3bc - 3d,
L Xi x 2 = -bc + 3d, L xt = b' - 4b c + 2c + 4bd - 4~.

~ x 1x 2 x 3 = d, 2 2
În cazul problemei, se calculează mai întîi L x~. apoi ~ x~ x~ şi în urmii.

·se ridică la pătrat 2::: xf ; găsim E x~ = 5 ..
197. Se .dă ecuaţia x4 - x3 - 7x2 + x-+ 6 = O şi se cere

să se calculeze sumele · ,
S4 = xt + x~ + x: + x!
S6 = 6
X1 + 6+ 6+
X2 X3 X4•
6
R: Se ţine seamă de indicaţiile date la problema· precedentă; găsim s, =

= 99, S 8 = 795.
198. Se dă ecuaţ_ia. x3 - 5x2 + Bx - 4 = O în care se
notează rădăcinile -cu a, b, c. . Să se calculeze suma simetrică
~ as ~ ab + bs , fără a rezolva eciiaţia.

C
R: Se ţine seamă că
4
(5 - C) 3 - -
a9 + ab + b9 (a + b) 9
- ab _ _ _ _c_ c(5- c) 2 - 4
C C C c9
Se formează ecuaţia de gradul al treilea în y, ale cărei rădăcini sînt de forma

x(5 - x) 2 - 4·
.y =a (*)
eliminîndu-se x între (*) şi ecuaţia dată, suma căutată este 19.
66
'-;. ...
199. Se dă· ec1,1,atia· x3 - 2ix2 ·+ 4 . = O în· ·care se notează
_eu· a„ b, c., · rddăcinile: · Se: cere să ·se calculeze suma - simetrică
·a+b
~ - - - - - , -fără a rezolva ecuaţia.
~~+d+~ ..
4
R:. Se ţine seamă că a+ b = 21 """." c şi a11 + bc +• .b2 = (21. - c) 2 + -C ;
. . . 1
suma căutată este - •
7
200~ Se x3 + px + .q = O, ale cărei rădăcin·i sînt

dă ecuaţia
2 + ba ·
a, b,· c: Se cere să se calculeze suma simetrică ~_a_ _ -.
LJ as+ ba
R: Din relaţiile dintre coeficienţi şi rădăcini rezultă E a9 = - 2p.

· · +b
~ a8 =· -3q ;· avem deci - - -
a1 2
+c
2p
= - - -3 •
1
L...J · as +_b8 3q + c
Formăm ecuaţia ale cărei rădăcini sînt de forma
2p + x 9
y=---· (19
3q + x 8
Din (i) rezultă
xay· - x 2 + 3q - 2P·= O. (2)
Asociem (2) c~
x8 + px+ q = O, (3~
şi problema se reduce în a elimina pe x între (2) şi (3). :Multiplicăm (3) cu y_şi scă
zînd din (2), rezultă
x1 + pxy_ - 2qy + 2p = O. (40
Eliminăm acum.pe xîntre (3) şi (4)._Folosim metoda lui Euler; presupunem că
« este· o rădăcină comunii. a ecuaţiilor (3), .(4) şi putem scrie
x8 +px + q = (x + u)(x + {3x + y), x +pxy -
2 2
2qy + 2p = (x + a}(x + 8). (5) ·
lmpărţiµi relaţiile (5) între ele şi
(XS + px + q) (,ţ' + 8) = (x 9
+ [3x + y) (,ţ' + pxy -
2
2py + 2p). · {6}
Dezvoltînd în (6) ·şi identificînd, se obţine un sistţm liniar cu ţrei neClllloscute
(13, y, 8) şi patru ecuaţii. Punînd condiţia ca acest sistem să fie compatibil, rezult~
(Sqa· + 3pa)qys _ 2p(pa + 5p')y2+ 5p1qy _ 2pa _ qs = o, (7)'
as+ bi
ecuaţie ale cărei rldăcini sînt de forma - - - •
. .· ~+~
Din (7) rezultă că '°'

~
y1
2p(p1 + 5q1}
= ____...;.______
(8qa + 3pB)q
= a +b
. ~.as + bB
'°' -- · 2 1
67
2p+c•
B---
1
-
Calculul direct al sumei conduce la acelaşi rezultat, dar este

3q + c 3
•
tnai dificil.
201. Se dă ecuaţia x3 · - 2x2 6x - 5 = O, ale cărei rădăcini
I a2+ ab + b2
+
se notează cu a, b, c. Se cere să se calcitleze suma " "2' - - - -2 •
LI a - ab +b
fără a rezolva ecuaţia dată.
5
{2 - c) 2 - -
Il: Se ţine seamă că

a2 + ab b2
- - - - -2
+ (a+ b) 2 - ab C
a2 - ab b + (a+ b)Z- 3ab 15

(2 - c) 2 - -
C
c(2 - c} 2 - 5
= -----; se formează apoi ecuaţia de gradul al treilea în y, ale cărei
c(2 - c) 2 - 15
rădăcini sînt de forma
x{2 - x) 2 - 5 .
y= '
x(2 - x) 2 - 15
eliminîndu-se x între (*) şi ecuaţia dată (se poate folosi metoda de la exerci-
50
ţiul precedent), suma cerută este - •
28
202. Să se rezolve ecuaţiile
4x4 - llx3 + 14x 2 -. 22x + 12 = O

4x~ + Sx 2
+ IOx - 12 = O,
ştiind că au o rădăcină comună.
3
R: Rădăcina comtină este x = , celelalte rădăcini fiind respectiv 2;
4
± V2 şi - 1 ±i va-
203. Să se rezolve ecuaţia
x4 - ·(a+ b)x3 - a(a - b)x 2 + a (a + b)x - 2 a3 b ~ O,

care are două rădăcini egale.
R: a, a; -a, b.
204. Să se determine parametrul oc astfel ca ecu,aţia
x 4
- 5x 3
+ 5x + ocx -
2
6= O
să aibă două rădăcini egale şi de semne contrare şi apoi să se
rezolveecuaţia.
68
R: Folosim mdoda identificării, luînd (x 2 + m) (x2 + nx p) + =
x4 -
- 5.x3 + 5x1 + ax - 6.
Se dezvoltă membrul întîi şi se identifică cu membrul al doilea, rezultînd,
sistemul n = -5, m + p = 5, mp =. -6, mn = a, de tinde n = -5, m = -1,
p = 6, a= 5. Rădăcinileecuaţieisînt x1 ; 11 = ± 1, x3 = 3, x4 = 2.
Altfel. Transformata ecuaţiei în (-x) trebuie să admită aceleaşi rădăcini
-egale şi de semne contrare; prin urmare ecuaţia dată şi transformata trebuie să
aibă un divizor comun de gradul II. În acest caz orice combinaţie liniară a acestor
două ecuaţii are 1111 acelaşi divi~or (deci şi suma acestora). Putem scrie:
(x• - 5x3 + 5x2 + <XX - 6) + (x4 + 5.x3 + 5x2 - ax - 6) = 2(x4 + 5x2 - 6).
Egalăm cu zero membrul întîi şi rezultă (x 2 - 1) (x 2 + 6) = O. Pentru x 2 = 1, avem
« = 5; pentru x 2 = -6, avem a = -30. În primul caz (ex= 5) ecuaţia dată se
-=
scrie (x 2 I)(x 2 - 5x + 6r = O, iarîn al doilea caz (a = - 30), avem (x 2 + 6)(x1 -
- 5x - 1) = O.
205. Să se rezolve ecuaţia x 4 2x3 3x2 +

)..x + + + µ=O,
ştiind că admite o rădădnă ~ = 1 + i, (A, µER).
n:x1,2=l±i, Xa,4=-2±iV5,· A=-10,µ=18.
206. Se dă ecuaţia x 4 - 2x2 +ax+ 3 =0, în care produsul a
·două rădăcini este egal eu, 1. Se cere:
1°. Să se determine a.
2°. Să se rezolve ecuaţia.
R: 1o. a= ±2 \'6; 20.

- a ± 2 \'2
4 ,
a ± 2i
4
VG _
207. Să se determine a astfel ca ecitaţia x 4 -2x 2 +ax+ V:- a =0

să aibă doi,ă rădăcini al căror produs să fie egal cu 1.
✓
R: 2 '\/6.
208. Se dă ecuaţia x 4 4ax 3b + + = O şi se cere să se gă
seas,că condiţia pentru, ca ecuaţia să aibă o rădăcină dublă.
R: Se pune condiţia ca /(x) = x4 + 4ax + 3b şi /'(x) să aibă un divi-
zor comun de gradul întîi.
Se poate folosi şi metoda identificării scriind f(x) = (x + u) 2 {x2 + [3x +
+Y), unde dezvoltînd, identificînd şi luînd a = c3, b = c4 , obţinem f(x) =
= (x + c) 2 (x2 - 2cx + 3c2), condiţia cerută fiind a4 = b3•
·209. Se dă ecuaţia ax4 4bx3 +
6cx 2 +
4dx + e = O şi se +
cere să se găsească condiţiile necesare pentru, ca între rădăcini să
avem relaţiile:
X1 + X2 = X3 + X4
+ X4) = X3X4(X1 + X2)
x1 x2 (x 3
X1X2 = X3X4,
69 -
-· ~ .,,
R: Se vor scrie relaţiile. di~tre. coeficienţţ şi rădăci~i .sub forma
4d e
x1 x11 (x8 + X4) + X3X4(X1 + Xll) = - -a , ,X1X2X3 X4 = -a. ,.
relaţii care combinate cu ceţe ·din enunţ conduc la condiţiile
· · a 1d + 2b 8 - 3abe = O şi e2b + 2d3 - 3edB = O şi ad1 - b2e = O.

210. Se dă ecuaţia x4 + px3 + qx + r = O, ale,cărei .rli,dăcfni
se notează cu a, b, c, · d. Se· cere să se calculeze sitma simet?ică ·
.Ea 2bc.
R: pq - 4:r.
211. Se dă ecuatia x 4 - 3x2 + Sx - 1 = O, ale cărei rădă:..
. cini sînt a, b, c, d. •
a' .
Să se calculeze suma simetrică ~ a' _ 1, f ărit a rezolva e-
cuaţia.
R: Avem
x' 1 1 l 1 i i
--= 1
x'-1 ·
+--=
x'-1
1 +-(-----+-------.--, .
4· x-1 x+l x - i · x+i
a' 1 ( 1 1 l ·. 1 . •.
"--=4+-
/...J a' - 1
"---"--+i'°'---i"--:.
't:. 4 LI a - 1 LI a + 1 LI a - i LI a + i / .
f'(x) = _1_ + _1_+ _1_ + _1_.= 4x3 - 6x + 5 ·

f (x) ·x - a x - b x - a x- d x' - 3x2 +
5x - 1
1 f'(l) 3 "\""'_1___ f'(-1) _ !._.
Ea...:. 1 = - /(1) - - 2• LI a + 1 - f(- q - 8 ·
~ 1. 35 - 55i
. şi .deci
L.,a+i= 34
a' 1 ( 3 7 55 1413
Ea' _ 1 = 4 + 4 - 2 - s - uI = 544 ·
212. Să se rezolve ecuaţiile:
x 5 - 10x 3
- 4x2 = 17 x + 12 = O,
x 5 -10x3 __:_ 2x2 + 17x - 6 = O„
70
ştiind că' au. ·o ·rădăcitt:.ă'.comună.
R: R~dăcina comună este s = 3 ; c~leialte rădăcini sînt respectiv
1 ± ,[fi
-1, -1, _ 2·- şi 1, -2, -1±'/2·
· 213. Să se rezolve ecuaţia x 5 - 5x4 __:... 5x3 + 25x 2 · + 4x - _

- 20 = O, alecăreirădăcinisîntdeformaa, -a, b, -b, c.
·n: Trebuie să avem:
.x-5 - Sx' - 5.x-3 + 25.x + 4.x -

2
20 = (.x- 3
- u)(.x-2 -:- (3) (x - y).
--nezvoltînd îu membrul al doilea şi identificînd, obţinem u = 1, (3 = 4. ·

y.,;, 5, de _unde· rădăcinile ±1:, ±2, 5. .
/.
• Altfel. Se poate folosi metoda a doua de la exerciţiul 204, transformata în
i{-x} avînd aceleaşi rădăcini cu excepţia lui c. Divizorul comun este ¾' - 5x1 +,
• :+4 = O şi se obţine prin adunarea celor două ecuaţii.
214. 1~: Să se rezolve ecuaţia
x5 + 3x + ax + bx + ex + d .= 9,
4 3 2
ştiind că admite o. rădăcină X1 = - '\/2 + i.

2°. Să se determine apoi coeficienţii a, b, c, d.
3°. Să se a.rate că rădăcinile complexe ale ecuaţiei verifică re-
laţiile: · ·
x: + x: + x: + x: = O,
xf + x~ + x; + x: = O.
R: 1°. Ecuaţia admite rădăcinile: ± V2 ± i; rez.ultă că x5 = ~ x1 -
(± \12 ± i) = -3. - .
+ 3x4 + ax3.+ b.x +ex+ d =

. 2°. Avem x6 2
=.ex·- V'2 - iHx - v2 + i) ex+ v2 + i) ex+ v2 - i)(x + 3).

Dezvoltînd membrul al doilea şi_ identificînd se obţine a = -2,. b = -6.
rt; = 9, d =
21.
3°. Se va observa că x 1 _= - x~ şi x1 = -x8 ,

215. 1°. Să se rezolve ecuaţia x + ax4 + bx3 + cx2 5 + dx -
.~ 4 = O, ştiind că ·admite o rădăcină x1 = {2 + ,fa.
. · . 2°. Să se detţrmine apoi: coeficieuţii a, b, c, d.
71
3°. Să se arate că rădăcinile iraţionale ale ec·u,aţiei veri-
fică relaţiile :
xf + xi + xf = O,
+ x~
xf + x: + xi + xt = O.
R: 1°. Ecuaţia are rădăcinile iraţionale ± Y2 ± V3; prin urmare, poli-
nomul din membrul întîi al ecuaţiei date se împarte la
Q(x) = (x - v-Y. - Vs) (x - ,J2 + va) (x + v2 - Va) (x + v2 + i./3) =

= .r - 10x + 1. 2
(1)
Se observă că x1 .-r2x3x 4 x 0 = 4 şi ţinînd seama că x 1 x 2 x3 x 4 = 1, din (1) re-
. zultă imediat x 5 = 4.
2 °. Avem deci
x5 + a.r + bx + cx + dx -
3 2
4 ~ (x4 - 10x2 + l)(x - 4). (2}
. Dezvoltînd în (2) şi identificînd, obţinem a = -4, b = - IO, = 40, d= 1. c
3°. Pentru verificarea celor două relaţii se va observa că x 1 = - x 4 şi
, X2 = -X3,
216. Să se arate că dacă ecuaţia
x5 _;_ 10a3 x2+bx + c = O 4 5
are trei rădăcini egale, avem relaţia ab 4 - 9a5 + c = O. 5
R: Se derivează de două ori membrul întîi al ecuaţiei daţe şi se obţine

x = a etc.
217. Se dau polinoamele:

' F.(x) = x7 - 17x5 - 6x 4 + 71x + 60x
3 2 - 7x - 6
G(x) = x 5
+x 5
- 16x 4
- 10x3 + 6lx + 2
X - 6
#· se cere:
1°. Să se rezolve ecuaţiile F(x) = O şi G(x) = O ştiind cii
ele admit rădăcina comună ( X = y2 + '\/3.
2°. Să se găsească coordonatele punctelor de intersecţie alt:
curbelor corespunzătoare' funcţiilor f(x) şi g(x) unde F(x) =
= q(x) • f(x) şi G(x) = q(x) • g(x), q(x) fiind cel mai mare divizor
comun al polinoamelor date.
R: 1°. Dacă cele două ecuaţii admit ca rădăcină ~omună pe « = "y2+ ya„
vor admite şi pe IX1 = ,J2 - vs. «t = - y2 + \13, «t ::: - V2 - va.
72
/
Rezultă imediat că
q(x) = (x - ,f2 - vsHx - v2 +\fs)(x+ v2 - vaHx + Ş2 + V3) =

= (xll - 2 V2 X - 1) (x2 + 2 V2 X - 1) = X4 - 10x2 + 1.
Făcînd împărţirile rezul~ă :
F(x) = (x' - 10x2 + l)(x3 - 7 x - 6}, G(x} = (x' - 10x2 + l}(x11 + x - 6).
2°. Punctele de intersecţie ale curbelor reprezentative ale funcţiilor /(x)
şi g(x) sînt date de ecuaţia x3 - 7x - 6 - (x9 + x - 6) = O, ale cărei rădăcini
1 ± \133'
sînt x1 = O, x2 , 3 = , valoarea lui y rezultînd imediat.
2
218. Se dc'i, sistemul de ecuaţii
x - 3y + 4 = O, x + y - 4ab = O,
(a + l)x - (2ab + I)y + p = O şi se cere:
1 °. Condiţ-ia de compatibilitate.
2°. Condiţia fiind de forma f(a, b, P) = O, să se studieze
cu ajutorul teoremei lui Rolle natura rădăcinilor ecuaţiei f( a, I, p) -
= ·o, cînd p E(- oo, oo). -
3°. Să se rezolve apoi ecuaţia /(a, 1, 1) = O.
n: f 0
• Condiţia de compatibilitate este
1 -3 4
!}. = 1 1 -4ab = O, sau dezvoltînd
Ia 2
+1 - (2ab + 1} p
obţinem 3a3b - 2a9b2 - a2 +p - 2 = O.
2°. Şirul lui Rolle pentru ecuaţia f(a, 1, p) = O este
/(-oo} /(O} ..
'
f (.!)3
/(+ oo)
22
p-2 p-- +
9
eoncluziile rezultînd imediat.
3°. Ecuaţia /(a, 1, 1) = O, sau 3a8 - 3a2 - 1 = O ·are o singură rădăci
nă reală x ::::::= 1,22 .
. 219. Se dă ecuaţia f(x) = x4 - 6x3 + 12x Sx + (I. =0

2 -
.şi se cere să se discute natura rădă.cinilor cu ajiitorul teoremei lui

Rolle, a litînd valori pe R.
73
R: ncuaţia /'(x) = o are_ o !ădăcină dublă Xi = X9 = 2- ·Şi o ddă~ină.
simplă. X<.
8
=. :.!_
2
•. Tabloul de discuţie. este :
P.
:IC.
I - 01) .!...
2
2 + co
Concluzii
~I co k- ~
16
k + co
-00
.+ - - + 2 rădăcini reale în (-
oo, 1/2)
şi (2, oo) şi 2 complexe
o + - o + -x = 2 rădăcină triplă şi o ră-
dăcină reală în (-oo, 1/2)
+ - + + 2 rădăcini reale în (- oo, 1/2)

şi (1/2, 2) şi.2 complexe
27 l
-16 + O· + + x1 == x11 = -şi
2 2 rădăcini
. corn-
.
plexe
+ + + + Nici o rădăcină reală.
+ 00
. 220. Se dă ecuaţia f(x) = 12x5

+ ~40x + = O· şi
ix
90x4 260x 3 360x2
se cere să se discute rădăcinile cu ajutoruc·
+ + + +
teoremei lui Rolle, cînd· parametrul ix ia valori pe n. ·
. R: Rădăcinile ecuaţiei derivate sînt x; = x; = - 1, x; = x~ = - ·2 ; ta:.·
bloul de discuţie este:
'
-2 -1 +
I - co co
:IC
Concluzii
~I -,- 00
- co (X - 64 ex- 62 +co
-
r
~
- - - + o rădăcină reală +4 rădăcini . '

complexe
62 - - o + X= -1 rădăcină triplă
rădăcini complexe
+ 2: ·.
- - - + o rădăcină reală rădăcini !, +4
complexe
64 - o + + X= -2 rădăcină triplă - -1- 2 ..
rădăcini complexe
- + + + o rădăcină reală +4 rădăcini
complexe.
+ 00 !
74
··1
. . 221.· Se ' dă emaţia . f(x) ·= ·2:1,-x5 + 45x 4 + 100.x3 '-~ _"90x2 +

·' · + 120.x + <X • O· şi se cere sa .se ·discut{! natura_ r_ădµcinilor cu
· leorem~ ·lui Rolle, "el luînd· palori -pe R.
R: "Ecuaţia derivată este /'(x) = 2x' ·- 3.r + _5x 2 - 3x + 2 = o, O· reci~
procă ale -c~ei rădăcini sînt toate complex~, cum se poate·verifica uşor.
· ~ezuiti că /(x) ~O nu are decît o singurii.· rădăcină reală.
222~ Să se discitte cu ajutorul teor_emei lui Rolle ecuaţia·
f{xr = Sx 5
~ 23x 4
+ 20x3 - 46x 2 + 40x + ex ~ O,
re.înd ia -valori pe R.
<X.
. .. (
· . R: f'(x) ·= O este o reciprocă de gradul patru ale cărei rădăcini sînt x 1 = 2,
1- - 1:± i\/99
10
Şirul lui RoÎle este _·

1
. f(- oo) f 1
.2
-1 I
/(2) f( + oo)
57
ex+ -16 cx-48 +
t.tabloul de discuţie completîndu-se cu uşurinţă.
_223_. · Să se· discute ecuaţia
- f(x) = 2x 3
+ 3x + 6m(l -
2
_ m)x - 1 = O,
-unde m eR este mi parametrit variabil .
. · R: ·Ră~li.cinile lui j'(x) = O sînt x~ = m - 1 şi x; = -m; se obţine apoi
-J(m - 1) = -4m8 +·9m 2 - 6m şi /(-m) = 4m3 - 3m1 _ - 1.
Deosebim trei cazuri :
1
n) -·m < m:.... 1, sau m > - •
2
1
b) ·-m = m - 1, s_au m = .:,_ •
2
1
c) -m >m- 1, sau m<-.
2
Pentr-u form1rea· şirului lui· Rolle se studiază separat şi semnul funcţiilor
f 1 (m) ·=· -4m8 + 9m2 -6m şi / 2(m) = 4m3 - 3m 2 - 1, ceea ce se face cu .
· ~urinţă observînd că fi(m) = O şi /s(m) = O au cite o singură rădăcină reală
~i :_ O .şi ~espectiv m = 1. . -
75:
--
, Discuţia completă a ecuaţiei este dată în tablorurile de mai jos.
1
a) Pentru m > -2
X
I -00 -m (m-1) +00

Concluzii
~I -00 (4m3 -3m1 - 1) (-4m3 +91111 -6m) +ct.)
'
1/2
- - - + o rădăcină reală
x E((m - 1), + oo)
1 - o - + x = l rădăcină dublă
şi încă o :rădăcină
reală
în intervalul
1), + oo)
((m -
- + - + Trei rădăcini reale.
+oo
1
b) m = -
2
.!... Concluzii
I
X -00
I
+00
2
-
5
- --4 o singură rădăcină reală în
f(x) + intervalul (1/2, + oo)
c) m <
2
X 1-00 m-1
~/(x)I
m ~ (-4m~+9m -6m) 1 (4m 3
-3m1 - 1) +
Concluzii
- CX)
+o + Trei rădăcini reale

o + X' = -1 rădăcină dublă şi
o altă rădăcină reală în
(-m, + oo)
+ O rădăcină reală şi două
complexe
2
76
224. Să se discute cu teorema lui Rolle ecuatia :
I 1 •
f(x) = x3 - (a + b)x 2 +.;___(a + b) 2 x - - (a2 - b2) = O, unde se
~ ~
presupune că variabilele a, b sînt coordonatele unui punct din planul

axelor de coordonate xOy.
1
R: Avem f'(.x) = 3.x 2 - 2(a + b) x + 4 (a + W' = O, (1)
1 1
rădăcinile ecuaţiei (1) fiind: .x'1 = (a + b), x~ = (a + b). Efectuînd
6 2
obţine:/ (a+6 b) = -108 şif( a 2+b) =
1
calculele se - (a + b){2a 2 + 23ab - 29bl1)
1
= ·- - b (a + b) (a - b). Şirul lui Rolle este :
4
/(- oo) f(- oo)
1 1
00 - (a + b) (2a2 - 23ab + 29b 2) - - b(a 2
. 4
- b2) + 00
108
Numărul variaţiilor din şirul lui Rolle depinde de semnele· expresiilor
(a + b)(2a2 - 23ab + 29b2 ) şi b(a2 - b2 ). (2)
Dacă a, b, sînt coordonatele

unui punct din planul axelor de g
coordonate, atunci semnele expresii-
lor (2) depind de poziţia punctului
variabil (a, b) faţă de curbele x + y =
= 0, X - y =. 0,
y = 0, 2.x2 -
- 23.xy + 29y = O care reprezintă
2
respectiv cele două bisectoare, axa Ox

şi dreptele
23 ± 3 y33
y = 58 X, (3)
(obţinute rezolvînd în raport cu y

ecuaţia 2.x 2 - 23,t/ 29y2 = O). +
Cele cinci drepte menţionate
împart planul axelor de coordonate
în 10 regiuni, cum se vede în Pig. 1.224
fig. I. 224.
Regiunile pozitive şi negative ale celor cinci drepte se stabilesc luînd cite
un punct de fiecare parte a unei drepte (înfiecare regiune). Discuţia ccmpletă se
poate concentra în tabloul următor :
77
'-
t-_·-
,("t) ,(";6.')
Regiunea
I /(-aJ) f(+cio)
I ConclllZil
[.
I -·
-
- - + O rădăcină reală ·
II + + + Idem
III - + - + Treirădăcini reale
IV - - - + O rădăcină reală
V - + - + Trei rădăcini reale
I' - + + + O rădăcină reală.
II' - - - + .Idem
III' - - + + Idem
IV' - I
'- + + Idem
. V' - + + Idem
Cind punctul (a, b) se află pe una· din cele cinci drepte avem o rădăcină
dublă; cînd (a, b} se găseşte pe bisectoarea a dona, avem o rădăcină triplă x = O.
Cînd punctul (a, b) se găseşte pe una _din dreptele (3) avem _o rădăcină dublă·
a+ b . b(a - b)
~ = --şi în acest caz rădăcina simplă este x = 9 - - - •
_6 · . _ · · · a+ b
225. Se dă ecuaţiaf(x) = 4x3_- 3(a + b)x2 + 3abx + a2b2 =0
-şi se cere:
. 1°. Să se· dicute cu ajutorul teoremei lui Rolle natura rădăcini
lor acestei ecuaţii, presupunînd că a, b reprezintă coordonaţele unui.
punct din planul- axelor; rectangulare xOy. .
2°: Făcînd a= b .= 1 să se calculeze cu două zecimale exacte
rădăcinile ecuaţiei date.
. . 1 , 1
· R: Ecuaţia dedvată /'(x) = O are ca rădăcini pe xi = - a, x2 = - b.
, . 2 - 2
Şirul lui Rolle este : '
/(- oo) f(a/2) f(b/2) /( + ex>}

1
-oo
4
9
- a (-a +3b +4b 9
) +oo
li - Expresiile care produc variaţii în şirul
lui Rolle sînt ·
q>(a, b) = 4b 9 + 3b-a şi lj,(a, b) = 4a 2 +
+ 3a - b, (l).
acestea fiind pozitive sau negative !'.lupă cum.
punctul (a, b) ocupă dife~ite p~ziţii faţă de
curbele corespunzătoare
4y 2 + 3y - X = 0 ŞÎ 4x9 + 3,x - y = 0, (2) .

curbe· care reprezintă două .· parabole,
Fig. "I.225 (fig. I.225). (Se observă că cele două
\_::·
·\ ,
.
. . ,' •- - . " . .
\l>~~~le "(2} ·~înt-~hnetri~e faţi
d~--p~~a-bise~are a de·coordonate, ecna;. ~~~r
. ţia uneia deducîn~u~se din <;ealaltă° priif schimbarea lu~ x cu y}.,,_ . . -- .. · : :
'ţabloul de variaţie de exemplu. pentru cea de a doua parab~lă y =4.t1 +
+3:i:; este ·
.·, ·3- 3·
-oo
4 ·
·- --. o :+ 00
8 /
_y' o + + +
9
o \. /' o / +oo
16
Cele două parabole împart planul în _patru. regiuni; luîndu-se ~îte un punct
oarecare pentru fiecare din cele două para.bole se ajunge 1~ concluzme din tabloul·
următor ·
Regiunea q,: Concluzii

I 111
I
I - - O rădăcină reală
1l - +· Idem
III + - Trei rădăcini reale
IV + + O rădA.cină reaţă.
În afaţă de cele patru ~ădăcini distincte menţionate, triai sînt 'încă patru .·
regiun~ intermediare - particulare. Astfel, d~că _punctul (a, _·b) ·se găseşţe F~ arcul_
+
oe aparţinînd paţabolei x = 3y2 3y avem tp. = O şi ❖ < O, deci ecuaţia admite
-r~ăcina dublă x =
·a/2 şi o altă rădăcină ~uprinsă în intervaţul {b, + oo).
. Dacă punctul (a~ b) se găseşte pe arc~l oe aparţinînd parabolei y == 4x1 . +
+3:i:, av~m cp < O, tp ~ O şi deci .ecuaţia dată are o rădăcină dublă x =;=: i12 ·
şi încă o rădăcină reală,.
Dacă._punctul (a, b) se găseşte· pe parabola x ~ 4y2 + 3y, mai puţin arcul.
· oe, ~vem tp = O şi <j, > O şi deci avem iar~i o rădăcină dt?-blă x = a/2 şi o
a treia ddăcină reală. . .
Dacă punctul respectiv se· găseşte pe cea de a doua parabolă; mai puţin·
arcul oe, avem tl, ·= O şi cp>. O şi deci ecuaţia· are o rădăcină-dublă· x .= b/2
şi încă o . rădicină reală. . . . .
2°. Cînd a= b = 1, ecuaţia· devine 4x:s - 6x11 + 3x + 1 = O şi_ are 9 sin-
gură-ră~ăcin~ reală x = -0,23 (p~ctul 1,1) se găseşte- în regiunea IV).-
. 226. Să se studieze cu ajutorul teoremei lui Rolle ecuaţia

x 4 - - 2x3 +·i\x2 - (i\ - l)x +.µ·= O, unde se consideră· _că ~
şiµ sînt ~oordonatele unui pu_ncţ din p~anul axelor rectangulare xOy.
79
/
/
/
Să se separe planul în regiuni d-i:p,1 nat-ura răij~cinilor
ecuaţiei. -
/
R: Rădăcinile ecuaţiei derivate sînt x 1' = _!_ şi încă două rădăcini x2' 3 date
2 '
). - 1
de ecuaţiax 2 - x = -. -2- ·
Şirul lui Rolle este :
X
1-00 _!_ _ '\/3 - 2-;. I
- _!_ + i./3 - 2A
+ oo 1 I
/(x} ------+col
Ioo+
2
µ -
(°A -
4
2
1) 2
2
[.L--+-
4 16
Â 5
2
j.L---
4
2
(°A-1)2
a) Se observă că µ -
2
(°A - 1)
se poate scrie sub
4
forma
1
[(°A - 1) 2 - 41.LJ. (1)
4
şi egalînd (1) cu zero se obţine
ecuaţia unei parabole cu vîrful în
(I, O), axa A - 1 = O, tangenta
în vîrf µ = O şi parametrul p = 2.
Fig. I. 226 A 5
b) µ - -
4
+ -16 = O (2)
ecuaţie care reprezintă o dreaptă tang~ntă la parabola de la punctul a} în punctul

(3/2, 1/16).
Împărţirea planului în regiuni se vede în fig. I. 226 iar concluziile sînt
redate în tabloul:
X
1-~ 1 .
2--2-
V3-_2A
(°A - 1) 2
I
2-
Â 5
I
2+-2-
V~
("A-1)2
hi Concluzii
/(x) + Â-
-4+16 µ- +
I 4 µ 4
I
Reg. I + + + + + Nici o
cină
rădă-
reală
Reg. II + - + - + Toate rădă-
cinile ·reale
Reg. III + - - - '+ Două rădă-
cini reale
80
Cînd punctul P(>., µ} se află pe parabolă avem două rădăcini duble .x111 =
_ 1 _ V~ x _..!.+ ✓3-2i .
- 2 2 I S,~ - 2 2 •
1
· În cazul cînd P(>., µ) este pe dreapta (2) avem o rădăcină dublă .x12 = - ,
~ . 2
<:elelalte două fiind date de ecuaţia .x2 - x + 4µ = O.
Cînd punctul P(>., µ) se află în punctul de tangenţă (3/2, 1/16) avem o rădă4
1
-cină quadruplă .x = -- .
2
227. Se dă ecuaţia
4x 3 + 3 (a - b)x 2 -
.
3
3ab+ - a 2b = O
4
.şise cere să se discute cu şirul lui Rolle_ natura rădăcinilor pre-

supunînd că a şi b sînt coordonatele unu,i p1mct din planul axe-
lor de coordonate xOy ( presupuse perpendiculare).
n. Rădăcinile ecuaţiei derivate sînt : - _,

a b
- şirul lui Rolle este
2 2
f(- oo) f ( +oo)
-b
- ( b - 6ab + 12a) +
6
(considerînd a, b > O). Pentru reprezentarea grafică a funcţiei b2 - 6ab+12 a=
b2
= O se poate considera b variabilă inde':lendentă
•
rezultînd a = 6(b - 2)
, funcţie
a cărei trasare. nu comportă nici o dificultate.
6 - Culegere de probleme de malematki

./
,/
Capitolul II ;
I
Geometrie plană şi in spaţiu
1. Se dă un triunghi oarecare ABC. Un cerc arbitrar dus prin

. vîrfurt'le B,.C, taie din nou laturile AB, AC în E şi D. Bisectoarea
unghiului A' taie dreptele BD şi CE în N, P. Dacă M este intersecţia
dreptelor BD, CE, să se arat~ că _triunghiul MNP este isoscel.
R: Se va arăta că triunghiurile AND, A PE au cite două unghiuri respec-
tiv egale, de unde rezultă <;.MNP = ~MPN (fig. ~I.I). -
2. 1ntr~itn cerc se înscrie un tri,zinghi ABC. Bisectoarea
interioară a unghiului A reîntîlneşte cercul în A'. Un cerc oarecare
A
Fig. II:t Fig. II.2
dus prin puncte A, A' taie laturile AB, AC în punctele C' şi B''.
Să se demonstreze că segmentele BC', CB' sînt egale.
R: Se va·arăta că triunghiurile A'B'C şi A'(;'B sînt egale avînd cite două
laturi respectiv egale şi unghiurile formate de ele_ de asemenea egale (fig. 1r2).
82
3. _Se. dă un_ triungh~ ABC. Pe lat,ura BC se ia punctul D
-~st/el ca: CD= 1/3 BC. Să s~ arate că dreapta AD _trece prin
inijloc,ul_ mediane.i CE. .
R: Paralela din E la AD taie
pe BC în F. Se.va observa d. BF=
=FD=DC.
-i. Trei segmente de dreap-
tă AA', BB', CC' au acelaşi
mijloc, pimctul '. O. Fie A~, B1 ,
_-C1 mijloacele segmentelor AB', ·A---~--~r."""'"'----"'~----,A' :_
BC' CA'. Să se demonstreze
că punctul O este centrul de
greutate al triunghiul1tiA 1 B1C1•
R: .Prelungirea lui B 10 taie
J>e B'C în 'M.. în triunghiul B'AC,
.MA 1 este linie mijlocie şi deci avem
..A 1 M = AC/2. De asemenea, în tri-
unghiul ACA';C10 este linie mijlocie Fig. II.4
şi = AC /2, de unde rezultă
deci C10
d. A 1M4f
C10. Figura A 1MC10 este un paralelogram. Rezultă că MF =OF; da
Bi(! =OM.= 2 /3 B 1F şi deci B 1F este mediană în triunghiul A1 B;i.C1 (fig. II. 4).
5. Pe lat-urile BC, CA, AB ale unui triunghi ABC se iau
punctele A'; B', C', care împart aceste laturi, în acelaş-i sens de roata-
ţie, în acelaşi raport. Să· se demonstreze că se. poate construi un
triunghi avînd ca laturi lungimile AA', BB', CC'.
R: Prin punctul A' se duce segmentul 4 'D paralel şi egal cu B B'. Paralela
dusă din ·B' la AB taie pe BC în A". Se arată că figurile AB'A"C', A"B'DC
sînt. paralelograme. Rezultă că CD este paralel şi egal cu AC' şi deci AD este
paralel şi egal cu CC'. Triunghiul căutat este AA'D.
6. Fie A ,unul din punctele de intersecţie a două cercuri.

Paralelele duse prin A, tangentelor comune ale celor două cercuri,
intersectează cercierile respectiv în M, N şi P, Q. Să se demon-~tre-
:ze că segmentele M N şi PQ sînt egale. -
R : Fie B ~l. doilea punct de intersecţi~ a celor două .cercuri. Prin B se
duce o paralelă la PQ care taie cele două cercuri respectiv în M' şi N'. Se araU. '
uşor că patrulaterul PQN'M'. este un paralelogram, deci PQ = .M.'N'. Apoi se
arată că MN = 1WN' ca simetrice faţă de linia centrelor .
.7. Se dă im triunghi ABC, în care diferenţa imghiurilor B,

C este de. 90°. Fie O centrul cerculiti circumscris~ T intersecţfa;
83
laturii BC cu tangenta în A la cerc, M mijlocul lui· BC. Să se
demonstreze că OT = AM.
R: Se arată că dreapta AO este paralelă la BC şi că patrulaterul AOMT
este un dreptunghi.
8. !ntr-un cerc se înscrie un trimighi oarecare ABC. lnăl-·
timea A A' taie cercul a doua oară în A". Fie A 11 ' , simetricul
punctului A' în raport cit mijlocul laturii BC. Să se determine-
ipotenuza triimgMului dreptunghic ale cărui catete sînt AA 11 „
A'A"'.
R: Coarda perpendiculară în A"' pe BC este egală cu AA"; această coardă„
împreună cu AA ", determină un dreptunghi înscris în cerc. Rezultă că ipotenuza
este diametrul cercului. -
9. Se dii, un dreptunghi ABCD. O dreaptă oarecare fotersec-
tează laturile opuse AB, CD respectiv în M şi N, iar prelungirile
laturi"lor opuse BC, AD respectiv în P şi Q. Fie M', N', P', Qr
simetricele punctelor M, N, P, Q în raport cu mijloacele laturilor
respective ale dreptunghiului. Să se demonstreze că patrulaterul
M'N' P'Q' este un trapez.
Il: Se va observa că patrulaterele MM'NN' şi PP'QQ' sînt trapeze isoscele~
· 10. Se consideră un trapez oarecare A BCD (laturile nepara-
lele le notăm cit AD şi BC). Bisectoarele interioare ale unghiim"lor
A, D se taie în E, iar b1'.sectoarele exterioare ale aceloraşi imglziuri
se taie în E'. Bisectoar~le interioare ale unghiţtrilor B, C-se taie
în F, iar bisectoarele exterioare ale aceloraşi unghiuri se taie în
F'. _Stl se arate că punctele E, E', F, F' sînt situate pe. o dreaptă:
paralelă cu bazele trapezului. • '
Il ·= Ţinînd seama de proprietatea carateristică a punctelor de pc bisectoa-
rele unui unghi, se va arăta că cele ratru puncte sînt situate pe dreapta echi-
distanţă faţă de bazele trapezului.
11. DQJl_ă cercuri situate în acelaşi plan se ta1·e în punctele

A şi B. O dreaptă arbitrară dusă prin punctul B taie cele două
cercur.i respectiv în M şi N. Să se arate unghiul .1.vfAN este de
mă1'inze constantă (egal· cit unghiul sub care se taie cercurile).
U: Se va obserYa că unghiurile din ivi şi N sînt respectiv egale cu unghiurile
formate de coarda AB cu tangentele în A ln cercuri. •
12. ln triunghiul ABC se duce o paralelă la latura BC„
care taie laturile AC şi AB respectiv în D şi E. Să se arate că
cercuri·le circumscrise trhmglziitrilor ABC, ADE -sînt tangente.
Reciproca.
84
-~.·.·.·•.•~
R: Se arată că tangentele în A la cele două cercuri. coincid.

Reciproca este adevărată. Dacă prin punctul de contact a două cercuri
tangente se duc clonă drepte oarecare, coardele interceptate de ele în cele două
cercuri sînt paralele.
13. Fie AB şi AC res-

pectiv o coardă şi un d,iametru
al aceluiasi cerc O, M im
punct pe ÂB, D piciorul per-
pendicularei coborîte din M
pe AC şi ~ una din inter-
secţiile dreptei MD cu cercul
O. Să se arate că cercurile
DCE şi BEM sînt tangente.
U: Din fig. II.13 se observă
că:
,A F - - - - - : : ¼ - - - l t - - - - - - - ~
ED
< I
DCE =<TED=-,
I 2
(l)
şi
ED
< DCE = < A BE = - 2 ,
I I \. •
(2)
Rezultă din ( l) şi (2) că Pig. II.13

~ ABE =~TED şi deci dreapta
TT' este tangentă şi cercului 'BEM. Cercurile DCE şi BE1lf avînd în E
_aceeaşi tangentă TT', stnt tangente între ele.
14. ln triimghiul ABC se duce bisectoarea AM. Cercurile-

ce trec respectiv prin A şi B, A şi C .şi sînt tangente bisectoarei
AM intersectează latura BG în punctele D şi E. Să se demonstre-
ze că triunghiul ADE este isoscel şi că dacă <ţ. BAC = 90°, triun-
ghiul ADE este şi dreptunghic.
R: Se vor observa că
1
-ţ.A])B = .ţ BAC;
2
1
>-
f'
AEC = -2 < I
CAB etc.
(fig. II.14).
15. ln triunghiul
ABC '-,difâenţa itnghiu-
rilor B, C este de 90°.
Să se arate că centru! Fig. II.14
85
·..
i&.etculiti. circumscri~- triunghiulu(s_e· afţd .pe_ paralelă di,să din A·

la.BC. .
R: Perpendiculara în B·pe AB şi perpendiculara în 'C pe AC setaie hi
~,punctul D. Patrulaterul ABCD este un trapez.isoscel; etc (Fig. II.-15). · · ·
. ____ . 16. 1ntr-un cerc se înscrie_ triunghiul
ABC. Printr.,..un punct. D al. laturii BC
se duc paralelele DE, DF la tangentele
în B, C la cerc,ul circumscris. Să se. de-·
monstreze că bisectoarea 'ltnghiului ·EDF
este perpendiculară pe BC. (punctul . E
se află pe AC, iar F pe AB).· ·
R: Se va observa că <ţ EDC = 1= FDB =
= .ţA.
17. lntr-un triunghi ABC se duce

Fig. II.15 bisectoarea BD. Cercul · care trece prin
punctele B, D şi este tangent laturei· AC,
!taie laturile BC, AB în E -şi F Să se demonstreze că cercurile
.circumscrise ,triunghiurilor BCD, ADB sînt tangente dreptelor
.DF şi DE.
Il: Se arată că EF este paralelă cu AC. .
18. lntr-un cerc se înscrie im trapez ABCD (bazele sînt
AB, CD). Fie Pun punct, în plan, iar A', B', C', D'.punctele
· 1-n care_ dreptele PA, PB, PC, PD taie cercul a doua- oară. Să
.se demonstreze că cercurile PA' B', PC' D' sînt tangente.
R: Se va observa că tangentele în P ·ta cele două cercuri sînt paralele cu·
'lbazele trapezului, deci coincid.
19. lntr-itn cerc O se înscrie un tri2mghi ABC. Se ia un .
punct M oarecare pe cercul O şi se duce prin A şi M un cerc
care taie laturile AC şi AB în D şi E. Să se demonstreze că cer-
.eurile MCD, MBE se taie într-un punct F care este la intersec._
ţia dreptelor BC şi DE.
Ii.: ln cercul ABC avem : 1= A CM = .ţ A BM, iar în cerc~l BEM avem:
~ ABM = 1= AFE. Rezultă <ţ ACM = .ţ AFE.
20. Se daudouă cercuri 0 11 0 2 , tangente exterioare. Fie T 1 T 2
,o tangentă comună lor,iar T', T" punctele diametral opuse puncte:..
Jor T 1 , T 2 în cercurile 0 11 respectiv 0 2 • Să se demonstreze că drep-
iele T 1 T" T 2 T' sînt perpendiculare.
R: Se ya. observa că cele două drepte trec prin punctul de ţangenţă al
oeercurilor. ) ·
_ 21. Se duc patru tangente la un cerc, care ~e inţer~ect.ează·
:două cite două în şase puncte. Să se demo.nstreze că . ortocerţtrefe
~6
--~
·: -"t,iunghiu~ilo~ /~;mate de cîte unul .din aceste p~ncte ~i de pu~ct'!- .

.. l~ · de contacf a_le celor două tangente care trec pr_in acest punct> ·
-·sînt paţr'!f, cite patru -pîrfurile a trei paralelograme care au acelaşi
centru.· ·
R: Se va observa că ortocentrul unuia din triunghiurile din problemă est „
~imetricul. cen~ui cercului faţă de coarda contactelor.
. · 22. Fii A unul din punctele comune a două cercuri~ Bisec- ·
toarele · unghiului format -- de tangentele -duse în A la cele două.·
~ercuri -intersectează unul din cercuri în punctele C şi D, iar pe
celălalt în E şî F. Să se demonstreze că dreptele CD şi EF jormea-
_ză î1_11,preună cu cele două bisectoare, triunghiuri isoscele şi cii
dreptele CD şi. EF sînt perpendiculare pe cele două tangente.
R: Fie· A T1 şi A T 1 tangentele în A la. cele două cercuri.
·. ~,A"J,?C ~ .ţ T 1AE = ~ T 1 AE = ~ AFE.
23 .. Fie 0 1 , 0 2 do1tă cercuri ortogonale, iar A, B punctele lor
de intersecţie. Se ia pe cercul 0 1 un punct arbitrar P.
Dreptele PA, P B taie cercul 0 2 a doua otţră în A' şi · B' ~
Să se demonstreze că dreapta A~B' este diametru în cercul 0 2 ~
R: Avem: .ţ AA'B = .ţ BA01 ; ~ APB = .ţ 0 10B.
Deci .ţ.AA'B +·.ţ APB = .ţO1AO1 = 90°.
24. lntr.:.un cerc se înscrie un triunghi ABC," dreptunghic-
în A. Fie P· un punct în cerc, iar A', B', C' punctele în care
_dreptel~ PA, P B, PC taie cercul a doua oară. Siţ se arat.e că
cercurile PA' B', PA 'C' sînt ortogonale. _ -
· R: Se arată că tangentele în P l_a cele două cerc1,1ri sînt paralele cu catetele
AB,AC. . · - ----- ·
. · 25. - S-e dă jriunghiul
· · ABC . . Tangenta în B la
· · cercul O · circumscr_is lui
• 0 ABC taie pe AC în D.
_Ce1·cul· 0 1 circumscris lui
· BCD taie•pe AB în E. Să
. · se demonstreze. că : .
. _1°. ·Triwnghiul BDE A
. este isoscel~
2°. Cercul circumscris
. lui _ACE_ este tangent drep-
. tei DE.
· · 3°; Dreapta ·AO este
·perpe1:dicuJeţrq, · pe DE. · Fig. ·u.25
Bî
.;:
R: 1 °. Pe figura II.25 se observă .ţ: BED = 180° - ~ BCD = .ţ: RCA =
= < EBD = BA/2.
Rezultă că triunghiul BDE este isoscel.
2°. <t CED =4 CBD = CD/2 ; <l CBD = <}.EA C = fie.
Rezultă că: ..ţCED = -ţ EA C.
Unghiul CED are deci ca măsură 1/2 <lin arcul EA C. Prin urmare ED este
-tangentă cercului AEC.
3°. Dacă N este intersecţia cercului AB cu perpendiculara coborîtă din O
pe AB, observăm că .ţ: AED = .ţ BCA ca avînd acelaşi supliment ~ ACB.
Dar..ţ: BCA = ..ţNOA = 90° - ~ EAO, de unde ..ţ AED= 90° -.ţ EAO. Un-
ghiurile AED şi EA.O fiind complimentare, rezultă că AO este perpendiculară pe
.DE.
26. Să se arate că mediatoarele bisectoarelor interioare· (sau
exterioare), limitate între vîrfuri şi laturile opuse, întîlnesc la-
tttrile unui triunghi ABC în trei puncte coliniare.
Il: Fie triunghiul ABC (fig. II.26 a şi b) şi AA', AA" bisectoarele unghiu-
lui A. Mediatoarele segmentelor AA', AA" se taie în punctul oe, mijlocul lui
A'A", şi în acelaşi timp centrul cercului AA'A". Acest cerc este evident ortogonal
-cercului ABC. Dar Au este simediana*) exterioară a vîrfului A al triunghiului_
.ABC. Cum ex este piciorul acestei simediane avem
ocB (•)
2
ctC b
b jlJ
Fig. II.26
* Se numeşte simediana exterioară unui vîrf al triunghiului ABC, locul

punctelor exterioare triunghiului ale căror distanţe la laturile adiacente ale tri-
unghiului sînt proporţbnale cu lungimile acestor laturi .
.88
· (a se vedea demonstraţia completă din „Geometria triunghiului„ de Tr. Lalescu.
cap. V. § 5?· - § 5.12, Editura Tineretului 1958).
Scriind celelalte relaţii de forma (*) pentru punctele corespunzătoare ~. "{
•
şi folosind teorema lui Menelaus, rezultă că punctele rt, [3, y sînt coliniare (pro-
dusul rapoartelor de forma·(*) fii~d egal cu + 1).
27. Se dă un patrula-
ter ABCD inscriptibil. Pa- 6
ralelele duse prin vîrfurile
A şi B la diagonalele BD
şi AC taie latura CD în
punctele E ş·i F. Să se ara-
te că patrulaternl AEF B
E'ţ.----,-----4c;...__ _ _ _ ~c"---~
0
este inscriptibil.
R: Se va observa că
Pig. II.27
.ţ AED = -s.: BDC = ..ţCAB =
_ = 180° - .ţ A BF (fig. II.27).
28. 1ntr-un cerc se înscrie un triunghi isoscel ABC, (A B =

=AC) (fig. II. 28) al cărui ortocentru este H. !nălţimea BH
taie în D tangenta în C la cerc. Să se arate că patrulaterul
AHCD este inscriptibil şi că triunghiurile ABD, ACD sînt isos-
cele.
R: Avem
-ţ A CD = -ţ ABC ;
.ţ AHD =.ţ ACB; A
.ţ ABD = cţ ACH = .ţADH.
29. Două cercuri 0 1 , 0 2

sînt secante în A şi B ; fie
T1 T 2 o tangentă comună a
lor. Dreptele T 1 A, T 1 B, ta-ie
cercul O2 în C şi D, iar drep-
tele T 2 A, T 2 B taie cercul 0 2
în E şi F. Să se arate cc1
dreptele CD şi EF sînt para-
lele.
R: Fie M şi N intersecţiile (AE,
BT1); (AC, BT2). Se aratli. că patru-
laterul AMBN este inscriptibil, apoi
că CD şi EF sînt paralele, fiecare,
cuMN. Fig. '.II.28
89
n
_ . 30. J _patrulateru\,. i'>'!scriptibil A B~!), pe~pent!,icular.~le dus~ ·..
-din ·vîrfurile A. şi B pe diag9nalele BD şi AC intersecteaza latura _. -:
·CD în punctele"-A ,· şi B', iar perpe_ndicular~le dus_e din vî~Jţtle
C şi D pe diagonalele BD şi AC
intersectează latura A B în pun~-.
tele C' şi D'. ·
· Să se demonstreze .că urmă-·
toarele patrulatere sînt inscripti-
bile: AD'A'D; BC''B!C ;.· A' B'
C'D'. .
R: Se vor utiliza·-unghiurile egaie.
31. Se · dă un. dreptunghi
. A BCD şi fie P im punct în pla~
nul său. Să se arate c_ă perpen-
dicularele în A, B, C~ D pe drep-
tele PA, PB, PC, PD se inter-
- sectează în mod consecittiv, for-·
mînd un patrulater cu diag9na- -
lelţ perpendiculare. ·
Fig. II.Sl R: Notăm vîrfurile A, B, C, D
(fig. II. 31) în mod consecutiv şi fie E
intersecţia perpendicularelor în A, B pe PA, PB; F a celor în B, C; G a _
· celorJn C, D şi Ha celor în D, A. P~trulaterele AEPB, GDPC fiind inscripti- .. ·
bile şi avînd centrele cercurilor circumscrise E', G' la mijloacele segmentelor PE,
PG, rezultii:că verpendic~larele din E' şi G' pe AB, CD sînt mediato~rele ac~stor
I laturi, sau că E'G' este perpendiculară pe ele. Se vede apoi că EG este paralelă cu
E'G' etc.
32~ lntr.;.un cerc cu centru O se duc două diametre AB~- MN. ·

Dreptele BM, BN taie tangenta în A_ la cerc în punctele M', N'.
Fie M", N" mijloacele segmentelor AM' şi AN'.
1°. Să se arate . că patrulaterul MNN' M' este inscriptibil.
2°·. Să se găsească locul geometric al centrului cerculu{circum-_
ş_cris acest·ui patrulater. cînd diametrul MN se roteşte în jurul
·punctului,,. O.
3° ~ Să se arate că ortocentrul triunghiului BM" N" este
,mijlocul razei OA.
R: 1°. Pe figura II. 31 se observă că triunghiul BM'N' - în care BA
· esţe· înălţime - avem ~ 2 = ~ 4; dar 1=· 2 = .ţ 1 -din triunghiul isoscel BOM
şi deci~ 4 = .ţ 1, ceea ce demonstrează că patrulaterul MNM'N' este inscriptibil.
2°. Centrul (J). al cercului circumscris acestui patrulater se află la intersecţia
mediatoareloţ laturilor MM', NN', mediatoare ce trec prin M", respectiv ·N".,
·90
,.. . ... '~ ~ . .
. .
. ' -~. Stţ -forniează_astfel·triunghiuÎ dţept~ghi~ mM"N" ~e~enea.~li BM_'N'_şi an$e . -

~ ·· -în_-raportul)/2, dat-fiind· că în.tre·ipotenuzele acţstora-avem relaţia M''-N"-=p.. -.
1-- . ' .
-= M'N'. Rezultă imediat că c,:,P este înălţime în triunghiul c,:,M"N". · şi ·
2
lJ
Fig._ II.32
1- .
_~vem c,:,P =. - BA ·= R = const. Locul geometric este paralela la tangenta-.în.
2
Â a cercului dusă la distanţa R • .
· 3°_. C~nsiderăm triunghiul J:!M'N"; ortocentrul său fiind O. într-adevăr,.
0 înălţime .este BA. Inăţimea din N" (unde N_" este mijlocul lui AN') cade pe: ·
pe mijlocul lui BM şi deci trece prin O. Urmează că M'O .l BN". De aici de-
ducem că îJiăţimea din M". a triunghiu- ·
- l~i -BM"N" este par~elă cu M'O şi deci
trece:prln mijlocul H al lui OA, şi cum R
BA ·este ·o ~ltă_ înălţime, H este ortocen-
. trul căutat.
. 33. 1ntr-un cerc O, se duc

două diametre AB · şi CD. Se
·iau de la A spre -D- şi de ·za C
spre B, respectiv arcele egale AM
şi CN. Să se arate că tangentele
în punctele A,· D, M, N se întîl-
nesc .în patru puncte 6,()nciclice.
----- R: Trebuie arătat ·c~ patrulaterul
PRST (fig. II.33) esţe inscript biJ,
I\ I\
adică avem P .+ ·s = 180°. (fig„ II.33} ·
.g;}
.,
A A'
Se observă că S = 2!.NOC (din patrulaterul inscriptibil SDON), iar P =
= 180° - 2f.AOM şi cum arcele A M,CN sînt egale rezultă că 4CON = 2f.AOM.
Avem deci:
'\ I\
p = 180° - s, sau p +s= 180°.
34. Se dau două cercuri tangente în punctul T şi se cons-
truiesc alte două cercuri ta'ngente în punctul T la linia centre-
lor primelor două cercuri. Să se arate că cele patru cercuri se
taie două c-îte două, în patru, puncte (diferite de T) conciclice.
R: Se arată că două unghiuri opuse ale patrulaterului format de cele patru
puncte sînt suplimentare.
35. Două· cercuri avînd centrele Oi, 0 2 se taie _în A şi B.
Dreapta 0 1 B taie cercul 0 2 în C, iar dreapta 0 2 B taie cercul 0 1
în D. Să se demonstreze că punctele: A, Oi, 0 2 , C, D sînt con-
ciclice şi că B este centrul cercului înscris în triunghiul ACD.
Il: Se observă că..ţ 0 1 BD = <ţ 0 2 BC = 180° - <;. 0 1 B02 = 180° - ..ţ 0 1A02
deci cele cinci puncte sînt conciclice. Restul rezultă din egalităţile ..ţ CA B =
1 1
= -2 <' C02B; >- BAD
7'"
= -<:
2 '
B01D; <' DC01 = <' D020 1 = <' BCA.
36. Să se demonstreze că în orice triunghi, mijloc-ul unei
laturi, piciorul înălţimii pe ea, ·mijloacele celorlalte două înăl
ţimi şi ortocentrul trittngliiului sînl cinci puncte conciclice.
Il: Fie H ortocentrul triunghiului ABC (fig. II.36), AA' înălţimea din
A, M mijlocul lui BC , D şi E mijloacele înălţimilor duse din B şi C. Se observă
că DM este linie mijlocie în triunghiul BB'C, iar ME este linie mijlocie în tri-
unghiul CC' B; patrulaterul DHEM este inscriptibil, MH fiind diametru în cer-
cul circumscris (MH este ipotenuza comună a triunghiurilor drept~ghice MDH
şi HEM). Triunghiul dreptunghic MA'H avînd ca ipotenuză pe MH este înscris
A în acelaşi cerc.
37. !n triunghiul ABC,
unghiul A este de 60°. Să se
demonstreze că vîrfurile B, C
ortocentrul H, centrul O al cer-
cului circumscris, centrul I al
cercului înscris, centrul I al
cercului exînscris c;orespunzător
vîrfului A, sînt şase puncte
8
<:::::::.=-----~;...___4 "'n_ _ C situate pe acelaşi cerc.
R: Se va dovedi : ..ţ BHC =
Fig. II.36 = ..ţ BOC = ..ţ BIG - 120°.
92
38. Pe acelaşi segment de ·dreaptă AB şi de aceeaşi parte,
se consideră cele şase triunghiuri ABC1 , AC2 B, C3 AB, BAC4 ,
BC5 A, C6 AB ce se pot construi asemenea -unui triunghi dat
MN P. Să se demonstreze că cele şase puncte .Cv C2 , C3 , C4 , C6 ,
C 6 sînt condcUce.
n: :Mai întîi se vede uşor că punctele C1 şi C4 , C2 şi C5 , C3 şi C6 sînt sime-
trice în raport cu perpe~diculara ridicată pe mijlocul lui AB. Trebuie să arătăm
-că cercul care trece prin punctele Cv C 2 , C3 trece de asemenea şi prin C 4 •
Dreapta C1C4 fiind paralelă cu AB avem ..ţ C1C4 A = .ţ C4 AB = .ţ N.
Avem de asemenea .ţ AC2 B = ..ţ N, priu urmare .ţ C1 C.iC3 + C1 C2 C8 =
180° şi patrulaterul C 1 C2C 3C4 este inscriptibil. Se demonstrează de asemenea
<Că cercul C1 C2 C3 trece prin C 5 şi C6 •
39. Fie ABC un triunghi dreptunghic în A. Se duce. înăl

_ţinea AD, apoi bisectoarele unghiurilor DAC, DA B, A B C, AC B.
Se obţin astfel pc BC doită puncte S, S' şi pe AD două puncte T, T';
-notăm cit rJ.,. ~' y centrele cercurilor înscrise în triunghiurile
ABC, ABD, ACD. Să se arate că:
1 °. ·Punctele A, ex, ~, y formează o grupă ortocentrică:::).
2 °. Centrul cercului A ~y este situat pe AD.
3°. Punctele B, C, ~' y sînt conciclice. -~
4°. Punctele S, S', T, T' formeaztt o grupă ortocentrică.
, _R: 1 °. Unghiurile DBA, DAC avînd laturile perpendiculare, bisectoarele-
lor Ba., Ay sînt de asemenea perpendiculare; la fel Cy face un unghi drept cu A (3.
1 A /'-- 1
2°. Avem: <
I
a.A.y
.
= -2 (BAC - DAC) = 2
2:f,BAD = 4f3AD. Deci,
-pentru că A« este şi înălţime în triunghiul A{3y, dreapta AD trece prin centrul

-cercului circumscris.
3°. Cum .ţ a.~y = ..ţ «Ay_= ..ţ (3AD = .ţ BCy patrulaterul B{3yC este in-
scriptibil.
4°. Am văzut că BT este perpendiculară pe AS şi CT' pe AS'; dec~ 1' şi
T' r,înt ortocentrele triunghiurilor ABS, ACS'. Prin urmare, ST, ·S'T' sînt
-respectiv perpendiculare pe AB şi AC; ele sînt deci perpendiculare între ele.
{Altfel: S şi S'T' sînt drepte omologe în două triuughiuri asemenea ADB,
CDA, ale căror laturi corespunzătoare sînt perpendiculare). AD fiind perpendicu-
lară pe BC, punctele S, S', T, T' formează o grupă ortocentrică.
40. Să se înscrie într-U1t cerc un triungki care să aibă ca

ortocentru un punct dat.
•) Grupă ortocentrică este un ansamblu de patru puncte din care unul este
ortocentrul triunghiului format de celelalte trei.
93
- ...-·
. Problemq, admite p infinitate· de .s,oluţii ; care -este. locul geq-_.
metric al mijloacelor laturilor şi picioarelor. înălţimilor ·.tuturor
triunghiurilor corespi1:nzătoare?
R: Fie O centrul cercului dat (fi'g. II.40) iar H ortocentrul dat; să ·constru:....
im deci triunghiul ABC înscris în cercul O şi avînd ortocentrul H.
· · Se ştie că simetricele punctului n·
în raport cu laturile triunghiului ABC
sînt aşezate pe cercul O (demonstraţia.
se face imediat.: dacă A" este simetricu!
lui H faţă de BC, avţm ~ CA" B =
I\
= <ţ.BHC = 180° - A, "deci patrulateru!
ABA"C este inscriptibil).
Pentru a- construi triunghiul ABC.
alegem punctul fA" arbitrar pe cercuB
O; mediatoarea segmentului HA" inter-
sectează (dacă intersectează) cercul O
chiar în punctele B, C. în fine, dreapta
HA" mai tare cercul O încă într-un
punct, care este chiar vîdul A.
Fig. II.40
Se vede că problema admite, în,
general, o infinitate de soluţH.
Pentru a găsi locul geometric al mijloacelor laturilor triunghiurilor ABC
şi al picioarelor înălţimilor acestui triunghi, folosim proprietatea bine cunoscută
că aceste şase puncte sînt aşezate pe un cerc, al cărui centru c.> este mijlocu}
lui HO şi a cărui rază este 1/2 din raza cercului O (cercul lui E·uler altriunghiu-
lui ABC). în cazul problemei, acest cerc este fix, căci are cent~l fix şi raza
constantă, deci el este locul geometric cerut.
41. I 0 • Să se construiească un patrulater, cunoscînd mij-

loacele laturilor sale. Care este condiţia de posibilitate a poroble-
mei şi cîte soluţii are? ·
2°. Să se aetermine locurile geometrice ale vîrfurilor A, B„
C, D, astfel ca patrulaterul să fie convex.
n: 1 °. Se ştie că mijloacele laturilor unui patrulater formează un para-
lelogram,· deci punctele date M, N, P, Q, trebuie luate aşa fel ca să formeze
un paralelogram.
Pentru a construi acum patrulaterul A BCD cu mijloacele laturilor în M„
N, P, Q, procedăm astfel:
Luăm punctul arbitrar A {fig. II. 41 a) şi fie B simetricul său în raport
cu punctul M, apoi C simetricul punctului B în ţapor(·cu punctul N şi, în fine
D simetricul punctului C în raport?'.cu punctul P. ·
Va trebui să demonstrăm că simetricul punctului _D în raport cu punctul_
Q este punctul de plecare .A. · ·
_94
în triunghiul ABC dreapta MN uneşte W:ijloaceleiatmilor AB, B·c, deci
MN_este paralel cu· AC şi egal cu jumătatea ei ;·dar patrulaterul "lliNPQ fiind
p:iralelogram, avem 2\IN paralel şi egal cu .ţ'Q. l11i~riunghiul ACD punctul P
· este mijlocul laturei CD, iar PQ· este paralel cu AC şi egal cu jumătatea ei ;
cezultă că punctul Q' .mijlocul laturii DA; coincide cu punctul Q, căci"segmentele
· PQ, PQ'sînt egale şi au aceeaşi direcţie şi se_ns.
A
D 8
b
Fig. 11.41
Se vede că problema admite o infinitate de soluţii, căci punctul iniţial A

i=oate fi luat arbitrar.
2°. Se vede că vîrfurile nu pot fi interioare paralelogramului MNPQ şi că
si11t o'llţg:Lte să. se gi~ească în d:>m~niile alcătuite din paralelpgramele notate
cu (A), (B}, (C), (D) egale cu MNPQ (fig~ II. 41 b).
D:,meniile s"înt deschise căci dacă - de exemplu - vîrful A se află pe una
din laturi, patrulaterul ABCD deviti.e triunghi şi nu mai răspunde problemei •
. 42. Se împart medianţle AA', BB',. CC' ale triunghiu,lui
ABC prin punctele M, 1!, P, în acelaşi raport k, adică:
MA: MA'= NB~:-NB' =PC: PC'= k.
Să s-e demonstreze că triunghiurile ABC, MNP sînt aseme-
fl.ea ş-i să se calculeze raportul ·de asemăna-re. ·
A R: Fie G centrul de greutate ol triun-
ghiului ABC (fig. II.42). Relaţiile din enunţ
se pot scrie şi sub forma
MG+GA
_ ._ = ... = k. De aici se deduc uşor
MG+GA'
relaţiile:
GM GN GP 2k
-=-=-=--etc.
GA GB GC k - 1
B----....J-..--~c- 43. Fiind dat un cerc O, se
duce diametrul AB şi o coardă CD
95
paralelă cu acest diametru ; se prelungeşte A B cu BE = A B
şi se proiectează E în F pe CD, F în G pe BC. Să se demonstreze;
că: AD 3 = BG-AB2, (se presupune că AB şi CD sînt de acelaşi:
.sens).
R: Coborîm din Co perpendiculară CH pe AB. Triunghiurile ACH şi EFK
(K fiind intersecţia lui FG cu BE) sînt egale ca avînd două laturi egale şi paralelek
. Deci AH= KE,deundeBJ( = HB.
• BG /(B BG HB
În triunghiurile asemenea ACB şi BKG avem== ::: ==, sau=====: ,.
GB AB AD AB
de unde
(1 >
Dar
· CB 2 AD 9
HB=-=- (2)
AB Alf
Lin (1) ş~ (2) J e:mltă relaţia din enunţ.
4:1•. Fie H ortocentrul unui triunghi ABC, iar A', B', C'
picioarele înălţimilor duse din A, B, C. Să se demonstreze rela-
ţiile:
AH· BC BH · CA CH · AB
--------------
Ce semnificaţie geometrică are valoarea comună a _acestor
trei rapoarte ?
Il: Triunghiurile ABC, A B'C' sînt asemenea ; diametrele cercurilor lor
circumscrise sînt AH şi 2R, deci
BC 2R AH· BC
--=-
_ -, sau ----=2R.
AH
45. Fie AD şi AE două drepte simetrice în raport rn bisec-
toarea unghiului A (drepte izogonale) al unui triunghi ABC.
Se proiectează punctele D, E pe laturile AC, A B respectiv în D',
D", E', E".
Să se demonstreze că:
1 °. DD' -EE' = DD" -EE" .J
DB
DC
96
R:' ţ 0 • Triunghiurile asemenea (ADD'. AElt") şi (ADD"; ADD', AEE') dau
DD' AD - DD" AD
- - = - - : -==:- = -::=- care prin împărţire conduc la prima egalitate
EE' AE EE' AE .
' din ianunţ. .
Prin consideraţii de arii se obţin egalităţile :
DB
DC
AB' •DD"
-:::=- = _- _
AC. DD'
EB
; -::::-- =
EC_
-==--==--
AB · EE"
AC· EE'
care prin înmulţire ..... şi ţinînd seama
de prima relaţie obţinută - conduc la cea de a doua egalitate.

2°. Din triunghiurile asemenea (ADD', AEEa), (AEE, ADD") rezultă
AD' AD AE' AE - - - - _._ --
- - = - - • - - = -.- · deci AD' · AE' = AD' • AE" ceea ce demon.:
1 1
AE'' AE AD" AD
strează că patrulaterul D'E'D"E" este inscriptibil.
·46. Pe -latura BC a triunghiului ABC ca bază, se constru-

ieşte_ ,paralelogramulBCDE. Dreptele AD, AE taie pe BC în D',
E'. ·Paralelele duse prin D', E' laturilor CD şi BE ale paralelo-
gramului taie laturile AC şi A B respectiv în D" şi E". Să se
demonstreze că patrulaterul D' D" E"E' (fig. II. 46) este un para~
lelogram asemenea cu, paralelogramul BCDE.
. · AD" AE" AD' AE' D'D" E'E" D"E"
H: Relaţiile: - - = - - = - - = - - = - - = - - = ---
. AC AB . AD AE CD BE BC
deiµonstrează proprietatea.
47. Se1consideră paralelogramul A

ABCD. Pe laturile AB, BC, CD,
DA . se construjesc în exteriorul.
paralelogramului; triunghîurile ase-
menea A.A' B, BB'C, CC'D, DD'A, _
avînd aceeaşi orientare în plan.
Se cere:
1 °. Să se demonstreze că drep-
tele A' C', B' D' se întîlnesc în cen-
trul par4lelogramului ABCD.
2°. Să se arate· că figura
A 'B' C'D' este un paralelogram.
R: Fie A BCD paralelogramul dat
,(fig. II. 47). P punctul de întîlnire a dia- Fig. U.46
-= Cajegere de. probleme de matematici

gonalelor, AA'B, BB'C, CC'D, DD'A triunghiuri aseme'nea, avînd aceeaşi orien-
tare, construite-pe laturile paralelogramului dat. -c ·
1 °. Triunghiurile asemenea AA'B, CC'D avînd cîte o latură paralelă (AD li

IjDC) sînt om~tetice, şi atunci dreptele care unesc vîrfurile omolo ge,
sînt concu-
. rente. Rezultă deci că A'C' trece prin
A' punctul P, centrul paralelogramului.
Pentru motive analoge, triun-
ghiurile BB'C, DD'A sînt omotetice,
deci B'D' trece prin acelaşi punct P.
2°. Raportul de omotetie al
triunghiurilor AA'B, CC'D şi BB'C,
DD'A fiind egal cu -1, rezultă că
PA'= PC', PB' = PD' şi atunci
evident că patrulaterul A'B'C'D' ale
cărui diagonale se taie în părţi egale,
este un paralelogram.
O b s e r v ar e. Nu-i nevoie ca
Fig. Il.47
toate triunghiurile AA'B, BB'C
CC'D, DD'A să fie asemenea între
ele, ci e suficient ca AA'B să fie asemenea cu CC'D şi BB'C să fie asemenea
cu DD'A.
Gener a 1 i z are. Dacă se consideră un poligon regulat cu un număr
par de laturi şi pe fiecare pereche de laturi paralele se construesc în exterior şau
f n.terior poligoane as.emenea, dreptele care unesc vîrfurile omol~ge trec prin centrul
poligonul~i. Demonstraţia este identică ca mai sus.
48. ~e consideră un dreptunghi ABCD. O dreaptă oarecare

dusă· prin centrul dreptunghiZflui taie laturile opuse AB, CD în
M şj N; aceeaşi dreaptă taie celelalte latitri opuse BC, AD în
w BCS + -==-
P şi·. Q. s a se demonstreze re l at.ia : -=== CDIJ = 1.
1
MNA PQ 1
R: Fie N' proiecţia lui M pe latura CD, P' proiecţia lui P pe latura AD,
I intersecţia dreptelor MN', PP'. Din· triunghi~ile asemenea: MNN' şi MPI;
PQP' şi MPI rezultă:
--=----; etc.
MN MP
. 49. Se dă patratul ABCD, de latură a. Prin vîrful A se

duce dreapta variabilă care taie laturile CB, DC în M ş_i N.
Să se demonstreze că există relaţiile : . I 11 CM - 11 CNI = ~ 1/a ;
MB-ND-:-a 2 •
98
CM CN
R: Triunghiurile MNC şi. MAB fiind asemenea, avem: - - == - - =
MB a
ICM-CNI . . ,
=. --CM
_-..=-..;_ (am presupus M situat pe prelungirea laturii BC), iar din ase-
.
min~ea triunghiurilor ABM şi ADN obţinem
MB a
--=--·
a DN
50. Se d'ă un patrulater ABCD oarecare şi se n9tează cu
A', B', C', D' centrele de greutate ale triunghirilor BCD, ACD,
ABD, ABC. Să se arate că patrulaterele ABCD şi A' B'C'D'
sînt asemenea şi să se calculeze raportul lor de asemănare.
R: Trebuie arătat că cele două patrulatere au laturile proporţionale şi unghiu-
rile respectiv egale.
Fie M mijlocul laturii CD. Punctele A' şi B' se află pţ dreptele BM şi AM,
respectiv la 2/3 de vîrfurile B, respectiv A. Rezultă că segmentul A'B' esţe para-
lel cu latura AB şi egal cu 1/3 din ea.
51. Fie A', B', C' punctele care împart latitrile BC, CA,
A B ale triunghiului în medie şi extremă raţie şi fie A 11 , B 11 ,
C'', punctele de intersecţie ale dreptelor AA',· BB'; BB', CC',
· şi CC', AA'. .
Să se arate că A , B'.', C" sînt mijloacele dreptelor AA ',
11
BB', CC' şi că ele împart pe B 11 B', C"C', A" A' în medie şi

extremă raţie. -
R: Fie D punctul de întîlnire a lui AC şi a unei paralele la BB' dusă prin A'.
AB' CA' A'B B'D - -
Avem:-==-=-==:-=-==::-=-==:- de unde A.B'=B'D şi prin urmare
B'C A'B BC B'C
AA"' = A"'A'. Fie E, F mijloacele lui AB ş_i AC; punctele E,_ A"', F stnt pe aceea..•#
paralelă la BC şi· dreapta EB"' este paralelă la AC.
B"'A"' EA"
Triunghiurile EB"'A"', FB'A" fiind asemenea, av~m: - - = - - =
Dar A' divide pe BC în medie şi extremă raţie; deci A' divide pe
B" B' în medie şi extremă raţie.

No t ă. Pentru demonstrarea pţ9blemei se poate considera triunghiul A CA'
tăiat de transversal~ BA"B', apoi triunghiul ABA' tăiat de tran~versăla CC"C'.
52. Se împart laturile AB, BC, CD, DA ale unui patrulater
ABCD în acelaşi raport p/q prin p'll,nctele X, Y, Z, Uşi în rapor-
tul q/P prin punctele X', Y', Z', U'.
99
1f'ie L, M,. N~ P punctele de i,ntersecţie ale· laturilor' omologe
ale celor· două patrulatere XYZU, X'Y'Z'U'. .
Să se demonstreze că dreptele LM şi NP sînt paralele şi
proporţionale cu diagonalele patrulaterului ABCD şi' să se deducă
raportul lor de asemănare. · '
R: Se va observa că X'Y, XY', U'Z şi UZ' sînt paralele cu diagonala AC;
la fel Y'Z, YZ', X'U şi XU' sînt paralele cu diagonala BD. P şi .M, N şi P fiind
punctele de întllnirre ale lui XU cu X'U' şi YZ cu Y'Z', avem:
X'N X'U AU q YP = YZ' = CZ' = !!_ ;

---'--- = - - = - - = - ,
AU' p PZ Y'Z CZ p
se deduce de aici că N PIIA ~-
Se arată a.semănător că LM este paralelă cu BD. Din relaţiile: (p + q)NP =
-
= p · X'Y + q · -U'L X'Y
-- - = -p-
= -BY U'Z = DZ =--q-
se de-
' AC BC p +q' ÂC CD p +q
NP pt + qS \
duce --=---.
AC '(p + q)II
53. Fie ABC un triunghi oarecare O şi un punct în planul său.
Se construieşte im al doilea triunghi A' B' C' ale cărui laturi
.sînt paralele cu OA, OB, OC. Să se arate că:.
. 1°. Paralelele· la laturile triunghiului ABC duse prin A',
.B', C' -se taie în âcelaşi punct O'·.
2°. 'J)istanţele lui O' la laturile triunghiului A' B' C' sînt invers
proporţionale cu acelea ale lui O la vîrfurile Z.ui ABC.
'R: 1°. Fie ex, 13, y punctele unde dreptele AO, BO, CO întîlnesc pe BC, CA
.A. B şi fie ex', 13', y~ punctele de intersecţie ale laturilor triunghiului A' B'C' prin
paralelele BC, CA, AB.
«'B' 11.O
Triunghiurile asemenea «'B'A' şi a.OC, 11.'C'A' şi 11.OB, dau: - · - - = - - r
11.'A' «C'
11.'C' a.O
-==:- = -::::- , de unde prin împărţire obţinem :
a.'C' cxB
--=-. ( 1)
a.'C' «C
Prin analogie, avem
l3'C' l3C
--=-, - = yA
-y'A' -. (2)
100
· 'ÎD:niulţim (1) cu fiece.re relaţie din (2), 'termen cu termen.
Dreptele A et, Br,, Cy se taie în acelaşi punct, produsul membrilor doi fiind
egal cu -1 ;- decC dre~t~le A'a.', B'{3', C'y' trec printr-un acelaşi punct.
2°. Fie 0t', r,•, y" proiecţiile lui O' pe latu-
rile lui A'B'C'. Patrulaterul 0'{3"'C'a."'fiindinscrip- C'
tihil, avem:
<.::O'a."'{3" = <j0'C'A' = <J,0BA, 40'(3''0t" =·
=-q.0'C'B" = cq_0AB
şi dec. triunghiurile 0'0t"{3", 0BA sînt asemenea
O'«" 0B
şi, prin turnare: -==:- = -_-_- etc.
0'{3" _OA
54. Se consideră triunghiul drept-

unghic ABC din fig. II.54. Fie B',
C' intersecţiile catetelor CA, BA cit per-
peniticularele în B, C pe ipotenuză, M
mijlocul ipotenuzei, N mijlocul înălţimii
AA '. Să se demonstreze că dreptele B'C', Fig. II.54
MN sînt perpendiculare.
R: Din relâtiile: MB' 8 = BB' 2 +MB 2,M°c72 :-:. CC'1 + MC 2 , rezulU:
MB' MC'1 = BB'2 - ccÎs.
2 -
Din triunghiurile AA'B', Ai'C' avem:

2(AB'1 + A'B'2)
NB' 2 = _..;.__________
11 1
NC' 9
-AA
__ . _= r2(AC'4
- - - -....-
A'C'
-2-) -
-AA''
-- •
4 . 4 .
1
Deci: NB' 1 - NC'1 =
2
(AB' 2 + A'B'1 - AC'8 - A'C' 2); în fine:
NB' 2 - NC'1 = .!. (BB' 1 -AB1 - CC'2 +AO1 +A'B1 +BB'2 -CC' 1 -A'CS) =
2 '
= BB'1 - CC'1 • Deci: MB'" - J'\fC' 2 = NB'_2 - NC' 2•
Altfel. Se duce AD paralelă cu MN, unde D este pe BC. Aceasta întîlneşte pe
B'C' în E. Se arată că <$.EAB' = ~B'C'B, de unde rezultă ~ă AD este perpendi-
1 cutară pe B'C', deoarece triunghiu\ A B'C' este drepttinghjc. Pentru aceasta este de
:ajun,ţ; să arătăm că l).A.DC-l).BC'B'. Se obser\'ă c! <C = <;.B'BC' avînd aceeaşi
măsură. Apoi D este simetricul -lui A' faţă d'! M, deci DC = BA'. Rezultă
DC BA' AB1 BB' AA' · BC AB AA'. AB

AC AC AC · BC BC' A'C BC 2 A'C. BC
A.B 1 DC BB'
___ _ , deci-==-=--==-· Triunghiurile sînt asemenea, deci .ţ BC'B' =
AC· BC AC BC ·
= cţ: CAD=.<;: B'AE.
101
55. Se dă un triunghi ABO şi un pund oarecare D, ·situat
pe latura BC, între B şi C. Să se arate. că. relaţia: AB 2 ,DC2 +
+ A C2 • D B 2 = AD2 -BC 2 xprimă condiţia necesară şi suficientă.
pentru ca triunghiul ABC să fie -dreptunghic în A.
R: C o n di ţi a e s t e n e ce s~ a r ă: în adevăr, presupunînd triunghiul!
ABC dreptunghic în A şi aplicîtid relaţia lui Stewart, avem : A B 2 • DC +
+ AC 1 • DB-= AD 2 • BC +
DB · DC· BC. Înmulţind în ~beie părţi cu BC,.
apoi· ţinînd seama că DB +DC= BC, AB 2 + AC2 = BC 2 , rezultă imediat
relaţia propusă.
C o n di ţi a e s t e s u fi c i e n t ă: presupunem relaţia îndeplinită; ală

turăm şi relaţia ltii Stewart:
AB2 • + AC1 • DB1 = AD2 • BC1 •

DC 2 (1)
AB 1 ·DC+ AC 2 - DB = AD 1 • BC + DB· DC, BC. (2)
Înmulţim (2) cu BC şi scăzînd din (1), se obţine: AB 2 • DC(BC - DC) -J:

+AC 2 • DB(BC - DB) = DB . DC · BC1 ~
AB 2 + AC2 = BC1 •
56. ln trittnghiitl dreptitng/n:c ABC (A = 90°), se notează
cu B 1 , B 2 şi Ci, C2 picioarele bisectoarelor interioare şi exteri-
oare ale unghiurilor B, C. Să se arate că segmentele B 1 B 2 , C1 C2;
sînt invers proporţionale cu pătratele catetelor AC, A B.
R: Utilizînd teorema bisectoarei se găseşte :
-- 2abc - 2abc
BB=-- CC=--·
1 s b2 ' i 2 c2
57. Se dă triunghiul ABC, avînd laturile a, b, c, medianele

ma, mb, mc şi aria S. Presupunînd că a > b > c, să se
demonstreze relaţia: 2 m; - 4§2 + 1/c 2 m2 - 4S 2 = l/b 2 m%-4S 2 ~
ya
1
R : Ţinînd seama că ma =:= - V2 (b 1 + c2) - a 1 şi
2
16S2 = 2b 1c2 + 2c1a 1 + 2a1 b1 - a' - b4 - c4 , rezultă
ya m; :- .45i = 21 (b
1 2 - c~) • ... , etc.
58. Se consideră 1m triunghi ABC dreptunghic în A. Per-

pendicularele duse' pe ipotenuză -în punctele B, C taie catetele
AC, AB respectiv în D, E~
· 1°. Să se arate că perimetrul triunghiului ABC este medie pro-
porţională între perimetrele triunghiurilor ABD, ACE..
102
2°. Dacă -a, b, c .sînt ,l~tieri7,e triunghiului ABC,· iar . r 1 , , 2
razele cercuril_or înscriseîn triunghiurile.A BD; ACE, există relaţia:
all
71 + 1'2 =a+b+c
---•
R: Se y-a observa că triunghiurile ABC, ABD şi. ACE sînt asemenea. Se

~; scrie proporţionalitatea laturilor şi se va arăta că perimetrele triunghiurilor
.ABD, ACE au expresiile:
c b c11 b1
- (a + b + c} ; - (a + b + c} şi că r1= , r2 = ---- ·
b c a+b+c a+b+c
~9. Se dă un triunghi ABC, unde a > c > b . în care se

-înscrie un dreptunghi avînd baza pe latura BC şi diagonala minimă.
Să se arate că e~istă relaţia 2aS = d"\} a4 4S 2, S fiind aria +
itriunghiielui şi d diagonala dreptunghiului înscris (nu se vor folosi
.derivatele). ·
' R: Notăm DE = FG = x, DF = EG =y şi AA' = h.

Avem:
d = Vx" + y 2 • (1)
Dar din asemănarea triunghiurilor ADE şi ABC (fig. II. 59) rezultă imediat:
i a h(a - x}
-- = - de unde y = --'----'- · (2)
h-y h a ,
Înlocuind (2) în (1} obţinem :
(3)
Se observă că d este minim cînd funcţia (trinomul) de sub radical este mi-
nimii. ; aceasta are loc cînd
ah 1
x=--·
. as+ 1,2
(4) A
Înlocuind (4) în (3) rezultă
ah
• d=----. (5)
ya• + hi
ah
Ţinînd seama că S =- şi de (5),
2
verificarea i:elaţiei ,cerută prin enunţ se
face acum fără nici o dificultate. Fig. II.59
103
60. Se- dă un triunghi oarecare ABC. se· descriu pe laturi
ca diametre, cercurile 0 1 , 0 2 , 0 3 • Din vîrfurile triunghiului drept
centre, se descriu cercurile O', O", O'", care sînt două cite două·
tangente.
· Să ·se demonstreze că tangentele comune primelor trei cercuri
sînt respectiv egale cu de două ori tangentele comune celorlalte
trei cercuri.
R: Fie TA una din tangentele comune cercurilor cu diametrele AB, AC.
- a1 .,... (b - c) 2
Se găseşte uşor că TA 2 =
4
•
I Fie de asemenea T'A una din tangentele comune ale cercurilor ou, O'"~
Avem·: T'A 1 = a2 - C(P - b) - (p - c)] 1 = a1 - (b - c) 2 = 4TA 2•
61. Se consideră două cercitri ortogonale (fig. II. 61) de aceea-
şi rază r. Să se arate că raza cercului tangent celor două cercuri
şi tangent uneia din tangentele comune a celor două cercuri este
egală cu r /8, iar raza cercului· tangent celor două cercuri şi tangent
liniei. centrelor lor este egală cu r /4. ·
R: Dacă x,..y, _sînt razele celor două cercuri avem ecuaţiile:
2 y.,, = '!'2. (r-JI)' = JI' + r:2r

62. Se dau dquă cercuri' ortogonale 0 1 şi 0 2 • Fie T1 T 2 o tan-
gentă comună a acestor cercuri; iar T', T" punctele diametral
opuse_ punctelor T 1 , T~ în cercurile 0 1 , 0 2 •
Să se demonstreze că perechile de drepte: (01 T 2, T 1 T") şi
(02 T 1 , T2 T') sînt perpendiculare.
R: Se arată întîi că T/f~ = 2R1 R1 , unde R 1 , R1 sînt razele cercurilo~ date.
Pentru a demonstra proprietatea, trebuie arătat că există relaţia R~ + 4R~ =
Fig. II.61
104
::== ~ + 0 1 T:"'• şi analoga ei. însl, 0 1 T'~ = T1 ~ + (2R9 - Ri.} 1 ·= ~ + 4.Ri-
- 2R1 .R, etc. ·
63. Din vîrfurile triunghiului ABC luate drept centre se
descriu cercuri, dâuă cîte două ortogonale. Să se determine cen-
trul lor radical şi să se calculeze razele lor în funcţie de laturile
triunghiului. 1n ce caz ace~te cercuri sînt reale ?
1
R: Fie ,ţ", y, z p~tratele razelor celor trei cercuri. Relaţiile de ortogonalitate
dau1: y + z = a 1., z-+ x = b'l., x + y = c1 • 1
Rezolvînd acest sistem rezultă x = - (- a2 + b1 + c1 ) etc. Cercurile .sînt
. 2
reale numai dacă triunghiul ABC are toate unghiurile ascuţite. Centrul lor radical
este ortocentrul triunghiului ABC. ·
64. Se dau două cercuri ortogonale de raze r1 , rt. Se construie-
şte cerc·ul care este ortogonal ambelor cercuri şi este tangent. 'l,fneia
din tangentele lor co~une; fie r raza acestui cerc. Să se demon-.
streze că: 1/vr = 11v1i + 11v,;. .
R: Avem T 1 T~ = 0 10~ - (r1 - r'l.) 2= 2r1r 2 şi asemănător T 1 T2 = 2r1r,
T,/I'2 = 2r,r. Apoi se ţine seama că T 1 T 2 = T 1 T + T 2 T.
65. Se dau două cercuri de raze r1 , r2
şi care se taie sub un
unghi de 60°. Fie r', r" razele cercurilor care sînt tangente uneia
d.in tangentele lor comime şi respectiv : . .
1 °. tangente celor două cercu,ri date, ·
2 °. ortogonale celor două cercuri. date.
Să se demonstreze că :
a) 1/2\!? = lfV3r1 + 1/V3r2
b) 1 /1./20 . 1/y3r1 + 1/V3r2 •
R: Fie T T„ o tangentă comună a cercU+Îlor date. Avem : T Ti = 0 0i -
1 1 1
-(r1 - rs) 9 ,01,09 fiind centrele cercurilor.
.,, Cercurile tăindu-se sub un unghi de 60° se arată că: 0 10~ = ,-; + "i + r1r~
(teorema lui Pitagora generalizată), deci T 1 T 2 = V3r1r1•
Fie T punctul de tangenţă cu T 1 T 2 al cercului ·tangent cercurilor date şi
lui• T 1 T 1 • Din relaţia \13,·1r1 = 2 YY'r1 + Vr'1'2
rezultă prima relaţie din enunţ. ·
Pentru cea de a doua relaţie se ţine seama că T1 T 2 = 1';
+ ,. . .s - (r1 - ,-1 8, de
unde T 1 T = V2r11""; asemănA.tor avem T 2 T = y2,-2r". Apoi T1 T 9 ~ T 1 T + T 2 T.
· 66. Se consideră două cercuri cu centreli 0 1 , 0 2 • Să se demon-
streze că ax.a radicală a cercului. ortoptice*> ale celor două. cercuri
este simetrică mediatoarei segmentului 0 1Q2 în raport cu axa radi-
cală a cercurilor date.
. *) Cerc ortoptic este locul punctelor de unde se pot duce tangente perpendi-
culare la un cerc dat. - .· . ..
105--
B: Fie I, J jnte,ysecţ#le liniei cent1'el°" ce,ycuriloY cu axa f'adicalil a ce,ycurilo,
date şi cu axa ,yadicaltl a cercurilor ortoptice, iar J.lf mijlocul -lui op2 • Avem 1'elaţiile::
-2 . -2
10 1
- 102 = R 21 - R 22 ; -
]02
1 -
-2
]02 = 2 ( R 21 - R 2\ .. ,
21 , R 1, R 2 fund razele cercurilor
date. Rezultîi: JOi - JO~= 2( IO~ - IO~), sau (J0 1 - J02 )·(J01 + ]02 ) =
= 2(101 - 102 ) {101 + 102 ), sau 0 10 2 • JM = 2 · 0 80 1 -IM; JM = 2IJ1,{ etc.
67. Fie I centrul radical a trei cercuri, iar_ J centrul radical
al cercurilor lor ortoptice*> ·
Să se arate că dacă centrele celor trei cercuri rămîn fixe, iar
razele lor variază oricum, dreapta I] trece printr-un punct fix„
R: Fie 0 1 , 0 3 , 0 3 centrele_ cercurilor date, iar R 1, R 2 , R 3 razele lor; razele-
·cercurilor ortoptice sînt R 1 V2, R'I. R3 V2. V2.
Dacă AA' sînt punctele de intersec•-
'ţie ale lui 0 10 2 cu axele radicale ale cercurilor (01 ,02 ) şi cercurilor ortoptice ale
acestora, avem .. A0
-2
1 -
-2
A02 = 2
R1 -
2 ~2
R2 , A ½ - -,-2
A 02 = 2 ( R 12 - R2
2)
•
. --2
:Oec1 : A'01 - -2
A'02 = 2 (-2 -2) , sau:
A01 - A0 2
(A'01 - A'01/ (A'0 1 + A'0 2) = 2(A0 1 - A0 2) (A0 1 + A01),

O.p1 • 2A'M = 201P 1 • 2A1'Î1, M fiind mijlocul lui 010 2 • Se deduce că mediatoarea
lui op2 împarte pe I] în raportul 1/2, deci I] trece prin centrul cercului 010.p3 •
68. Lu,înd vîrfurile unui triunghi ABC drept centre, să se

construiască trei cercuri ortogonale două cîte două.
' n: Fie X, y, z razele cer-
curilor căutate iar a, b, c latu-
rile triunghiului ABC. Avem
condiţiile :
y2 + z2 = as, z2 + z2 = b2,
z2 +
ya = ca.
Rezolvînd acest sistem în ra-
port cu x, y, z, avem : x 2 =
= 1 -a2 + b3 + ca) ; y:1= 1

2( 2.
. 1
,(al -bz+c2); z2= (all+b2-
2
-c2). Fie acum A' mijloculla-
turii BC ; (fig. II.68) se ştie
- 1 1
că :AA'2 = - (b 2
· 2
+
c2) - - .
4
. a2 • Deducem imediat rela-
Fig. II.68
ţia: AA'1 = x 2 +
(a/2) 2 , care
*) .Vezi nota de la pag .. 105.
106
. \
expJi.mă că cercul cu diametrul BC este ortogonal cercul~ cu centrul A şi raza~;

de aici rezultă imediat' construcţia cercurilor din problemă: construim cercul cu
:eentrul A ortogonal cercurilor cu diametrul BC (raza acestui cerc este lungimea unei
tangţnte dusă din A la cercul cu diametrul BC), apoi construim cercurile cu cen-
trele B, C ortogonale cercului astfel construit. Ortogonalitatea ultimelor două
cercuri rezultă imediat din faptul că pătratele razelor acestor cercuri fiind respectiv: ·
69.- Să se construiască două cercuri avînd centrele 0 1 , 0 2

~i razele R 11 R2 , astfel ca: 010~ ~ 2(Ri R~). +
R: Dacă a, b sînt două numere reale, avem inegalitatea evidentă a 2 ·+ b2 - ~
~ 2ab care se poate transforma în
2(a2 + b11 ) ;::. (a + b) 2 •
În cazul probleme! avem ·010f ?:;. (R1 + R 2ri, sau 0 1 0 2 ~ R 1 + R 1 •
Excluzînd cazul cînd avem egalitate, se vede că distanţa centrelor celor
două cercuri căutate este mai mare· decît suma razelor deci cercurile trebuie să fie
exterioare. Punînd relaţia de condiţie sub forma 010~ = (R1 \l2) 1 + (R2 v2 )2 se
V<!de că ea exprimă condiţia de ortogonalitate pentru cercurile cu centrele în 0 1 ,
0 2 şi razele R 1 1/2, R 2 V2.
Aceste cercuri sînt locurile geometrice de unde se pot duce la cercurile date
tangente perpendiculare (adică tocmai cercurile ortoptice acestora). Construcţia
se începe deci prin a duce două cercuri ortogonale cu centrele în 0 1 , 0 2 (se foloseşte
un triunghi dreptunghic A010 2), apoi pe razele A0 1 şi A0;1 ca ipotenuze construim
t:-iunghiurile dreptunghice isoscele A01M 1 , A03M 2• Cercurile cu centrele în 0 1 ,
0 2 (fig. II. 69) şi avînd ca raze respectiv pe 0 1 M 1 , 0 2 M 2 sînt cercurile căutate.
Probbml. ad.nite o infinitate de soluţii căci cercurile iniţiale pot fi construite
intr-o infinitate de feluri.
70. Fie O . centrul
cercului circums'cris unui
triunghi, iar I centrul
cercului înscris. Perpen-
diculara. -ridicată în I
_pe I O întîlneşte cercul
-înscris în -K şi K'. Să
.se arate că perimetrul
triunghiului OKK' este
egal cu diametrul cer-
cului circumscris. Fig. II.69
101·
R: Notînd cu x acest· perimetru, r raza cercului înscris şi R raza cercului
circumscris, avem :
x = KK' + OK + OK' = 2r + 20K.

Dar
OK = V„s + OJS= V,..2 + RS - 2Rr = R - r;
deci~= 2r + 2(R - r) = 2R.
Observ aţi e. Dacă înlocuim cercul înscris I prin cel exînscris Ia, se gă-
seşte: OK + OK' - KK' = 2R. .
71. Se dau două cercuri de raze R, r~ Care trebuie .să fie.
distanţa celor două centre pentru a putea descrie mt cerc care să
at_ingă cercurile date, linia centrelor lor şi o tangentă comună ?
I .
R: Se •Vede uşor că cercurile date trebuie să fje exterioare unul altuia şi că

trebuie să se ia o tangentă comună exterioară.
Fie d distanţa centrelor O, O' a cercurilor date, .x raza cercului de determinat.
c.i> centrul său şi A, B, B', C punctele sale de contact cu 00', cercurile O, O' şi tan-
genta comună TT'. Avem: d =OA+ O'A + VO'CJ)ll -

= vofJ)s - 6)A 2 (A)A 2 ,
TT' == Yd 2 - (R - r) 1 =TG+ CT'::: 2vÎfx + Y2rx,

ecuaţiile problemei sînt deci
d = YR + 2Rx + Vr + 2rx,
2 2
(1)
d11 - (R -r) = 4x(VR. + Vr)

2 2• (2)
Din (1) se obţine (după ridicarea la pătrat)
d2 = R 11
+ r + 2.x(R + r) + 2 ~. Rr VRr + 2(R + r)x + 4.x2 ;
11
dacă se înlocuieşte d2 prin valoarea sa luată din (2) se găseşte mai întîi :
x(R + r + 4 VRr) - Rr = i./Rr• \IRr +2(R +r) +4x2

ap~i ridicînd· !a pătrat :
x 1 [(R + r\+ 4 YRr} 2

- 4Rr] = 4Ri'x(R + r + 2 yRr).
de unde
4Rr·
,x=. • (3)
R+ r + 6VRr
Scriind (2) · sub forma
d9 = (i./R + yr) 2
[4x + (vii - v-;) 2] , (4}
şi ţinînd seama de· (~), (4) devine:
d2
({R + f.j;)'· [16Rr + (R + r + 6VRr) (R+_r _
· = .;..:.....'---_.;...---'-__;;._-------=--......;..._.;...__ - 2_\IRr)] • · ~ (5)
R + r+6\1Rr
108
~esia din paranteză este egală cu 16Rf' + (R + t') 9 + 4(R + f') ,/Rt'-
- 12R,; este deci pătraţul lui R. + , + 2 VR,- s~u puterea a 4-a a lui VR + Y,.
Bfectuînd calculele în (5) rezultă.
R+,-+6\"R,
72. 1ntr-un t{iitnghi ABC, se duc tangentele la cercul ·în-
şcris,
paralele cu, BC, CA, AB. Fie l, m, n, lungimile lor c~
·Jpyînse între celelalţe două laturi. Să se calculeze laturile a, b, c
% funcţie de l, m, n. .
R: Fie A', B',· C' punctele de contact ale laturilor triunghiului ABC cercu
1 eul înscris şi fie L, L', M, M', N, N', extremităţile lungimilor l, m, n. Perimetrul
tri~ghiului ALL' este egal . c~ 2A B' = 2fp - a) şi perimetrele triunghiurilor
asemenea ALL', ABC sînt în acelaşi raport ca laturile omologe l, a. Deci:'
p-a
--=-, .. (1)
p. a
Adunînd egalităţile (1) g~im:
l m n
1=-+-+-·
a b c
(2)
I
·Adunînd primele două rapoarte din (1) obţinem:
l
2p-a-b l m c l.
---,- = - + _,_,
p 1
· a b
sau -
· p
=-
a
+ -mb , deci:
0
am+ bl = abc = 4R,-

' p
(3)
bn +cm= 4R,-
. el + an = 4RY.
Rezolvînd (3) în raport cu a, b, c (4Rr fiind cunoscut} obţinem :
4Rr
a = ~- (m + n - l}
mn
4Rr
b = - - (n + l - m) (4)
, nl
4R,
c
,
= -lm- (l + m - n).
Ducem af este valori în (2) şi a~·em :

4R, 1 · 21:mn - 1:1:
- - = "" - - - - = - - - - - - - - - - - - - şi formulele (4)
Im~ L-J m +n - I (m +n - l} (m +l - n) (l +n - m)
109
,·, /'
devin:
l(21:mn - 1:ţ.l
a = -------- şi asemmiător pentru b, c.
(n +l - m) (l +m - n) 1 •
73. Să se arate că dacă între laturile şi aria unui triunghi

există relaţia: 16S2 (c 2 = +a 2 - b2 )(a2 +b 2 - c2), triunghiul
e~te d-,~ptunghic.
R: Înlocuind aria în funcţie de laturi, relaţia dată se reduce la: b1 + c1 = a 2 •
74. Să se arate că dacă aria unui triunghi ABC este dat,ă
de formula : 4S2 = (a2 - b2) ( a2 - c2), atunci sait- triunghiul este
dreptunghic, sau medianele Cf?respunzâtoare vîrf~rilor B, C sînt
perpendiculare.
R: Se ţine seama că: 16S1 = 2b 2c2 + 2c2a 2 + 2a2b2 - a" - b' - c'. Se de-
duce: 5a' - 6a9 (b 1 + c11) + (b1 + c2 ) 2 = O. Deci, sau a 2 = M + c11, sau sâ2 =
= b2 + c2 •
· 7'$.. Se dau două poligoane regulate de acelaşi număr de laturi
şi se consideră apoi poligoanele regulate, de acelaşi număr de
laturi, avînd laturile respective egale cu suma şi diferenţa laturi-
lor poligoanelor date.
Să se demonstreze că suma ariilor ultimelor âouă poligoane
, este egală cu dublul sumei ariilor poligoanelor date.
R: Fie a 1, 11 ; S 1 ; as, la, S1 apQtemele, laturile şi ariile poligoanelor date, iar
a', 11 + 11, S' şi a", 11 - la, S" elementele corespunzătoare ultimelor poligoane. Avem :
nliai nl1 <lz n(l,. + l 2)a' n(l1 - l,.)a"
S = - - S = - - S'=-.c.-,;;__ S " = - - - ·
1 2. :a .2. 2 , 2
·n
S' =
2 (a + as) (1 + 1
1 1 = 2n (a1 -
1), S" a 2) (11 - 12) şi apoi
S' + S" = 2(:5'1 + S8).

Se dă pătratul ABCD de latură a. Pe laturile AB, AD
76'.
- 1 - 1
se . iau punctele E, F astfel ca: AE = - a, AF = - a. Să se
· · 4 3
:~ calculeze în funcţie de a, lungimea segmentului EF, aria triunghiit-
. · lui OEF (O fiind centrul pătratului) şi să se deducă de aici că
dreapta EF este tangentă cercului înscris în pătrat. · ·
- 5
R: Se EF = - a; aria (OEF)
găseşte = -5 a 1 , iar distanţa de la centrul
12 48 .
pltratului la dreapta EF este a/2.
110
-~Ic..,~ .i- ,_ \,\~l-t;9_:~_i·J.· ,
1
N-·,::'kst:-;,y -s,:.•.:o:.:i J/i•.:\;2:::::;,:,:p/>>:-·:-. ::::::: · • ;::::::.::-•· .•· ~t...

·~ ""° ' ~: -~ \~ /.
77. !n triunghiul ABC unghiul A este de 45°. Fie D, E
prpiecţiile vîrfurilor B, C pe lat'ltrile opuse AC, AB. Să se arate
că triunghiul ADE şi patrulaterul BCDE sînt echivalente. ·
R: Triunghiurile ADE, ABC· sînt asemenea: se face raportul· ariilor lor,
ţinînd seama că A B = AD 'V2. \ .
78., Prin vîrfurile unui tri- A
unghi ABC se duc trei drepte
paralele, care intersectează latu-
rile BC, CA, AB respectiv în
punctele A', B', C'.
Să se arate că .aria triun-
ghiitlui A' B'C' este dublul ariei
triunghiului ABC.
R: Triunghiul A'B'D (fig. II. 78)
are baza B'D=2B'B şi înălţimea ace- O'
eaşi cu a lui ABB' deci aria lui este Fjg, II.78
dublul ariei lu°i A BB'.
La fel triunghiul C'B'D are aria de două ori cit aria lui BBC'.
79. Se dă triunghiul" ABC şi se notează cu R 1 raza cercului
circum'scris triunghiului format de înălţimile care pornesc din
vîrfurile B, C cu paralela dusă prin A la BC, iar cu R 2, R 3 razele
cercurilor analoge. Să se arate că :
_!_=_1_+_1_+_1_,
R R+R1 R+R2 R+Ra
R fiind raza cercitlui ABC.
R :Fie H ortocentrul triunghiul ştA', B', C' picioarele înălţimilor triunghiului
ABC. r
Din relaţia R1 / R8 = AH /flA' · rezultă
R
--- = -- ,
+ R1 lia R
sau - - -
HA'
= -- .
R HA, oR + R1 hn
' 2S HA' a• HA'
Se scrie că h
a
=-a '
de unde rezultă
'
-- = - 2S
-- ' şi asemănător
· ha
pentru celelalte înălţimi. Adu.nînd. acum aceste relaţii se obţine egalitatea din .
enunţ.
80. -J!i-e M, N două puncte care împart laturile opuse AB,

CD ale unui patrulater convex, în acelaşi raport m/n. Să se arate
că suma ariilor triunghiurilor ANB, CMD este constantă.
111 -
MB n
R: Avem:aria(CMB) = aria(ACB)--===-= aria (ACB)--,
AlJ ,m+n
m
aria (AMD) = aria (ADB) - - ,
. m+n
· · aria (ACB)n + aria (ADB) m

de unde: aria (MDC) = aria (ABCD} - - - - - - - - - - - .
. m+n.
ana (DCB)m + aria (A DC) n

La fel: aria (ANB} = aria (ABCD) - . ;
· m+n
rezultil că ari~ (MDC) + aria (ANB) .= aria (ABCD). ·

~ 81. ·Din fiecare vîrf al miui pătrat ca centrn, se. descrie cite
un:,cerc ce trece prin centrul pătratului. Su,prafeţele comune a două
ce,rcuri consecutive formează .o rozacee cu patru foi, a cărei arie
se cere .
. R: a 8 (7t' - 2).
82. Din fiecare vîrf al unui hexagon regulat ca centru,· se
.desd-rie către interior un arc de cerc trecînd prin mijloacele latu-'
,ilor adiacente. Să se găsească aria citprinsă între cele şase arce
de cerc astfel obţinute. ·
al .
R: -
2
(3 \13 - r.).
83. Se dă dreptunghiul ABCD. Se duce dreapta EF care

,zeneştemijloacele lui A B şi DC. Printr-un pimct G de pe AD se
duce o paralelă la A B, care întîlneşte pe EF în H. Să se demons- •
,. treze că:
. 1°. Vîrfurile I şi J ale paralelograptelor AHCI şi BHDJ
coincid şi se află pe EF.
0 2°. Să se calculeze· aria frape-
A~-----:-r-E---~=-9, zului AHID cunoscînd AB = a,
A~= b, AG = c.
6 1---~-~:;;..:...~~--tK
R: 1°'. Fie !1,BCD dreptunghiuf dat
(fig. II.83), EF dreapta ce uneşte mijloa-
cele laturilor AB, DC şi GHI( o paralelă la
AB. Pentru a construi paralelogramul cu
/J- F vîrfurile în A, H, C du~em prin A o pa-
Flg.'-II.83 ralelă la HC pînă întîlneşte p~ EF în I.
112 '
1'
•(
,'.',
T,:iunghiurile ~eptunghi~e AEI şi HKC sînt egale, avînd AE = HK şi <ţ.EAI= \
= <ţ.KHC avînd laturile paralele; rezultă că AI'=HC. Cum însă 41 este paralelă
cu HC rezultl că"figura AHCI este un paralelogram. Punctul I se află deci pe EF.
La fel demonstrăm di punctul J se află pe EF. Avînd şi 4 H = H B rezultă din cele
· douii paralelograme că IC =· JD.
Punctele I şi J coincid fiindcă există un singur punct pe EF egal depărtat
de D şi C. .
. AD+ HI - b+(b - 2c)
2°. Observăm pe figură că aria (AHID) =· . • GH = - - - - •
_ 2 2
a a(b·- c)
.. - =
2 2
~ltfel. Se observă că I este sîmetricul lui H faţă de mijlocul diagonalei AC, .
deci faţă de centrul dreptunghiului şi prin urmare se află pe EF şi concide cu J care
_ţstc 'de asemenea simetricul lui I.
. M. Se dă dreptunghi,ul ABCD, în care se notează AB = a,

AD.= b. Pe latura AB se ia segment-ul AM= x. Paralela
dusă prin .M la diagonala BD taie latiwa AD în N ; paralela din
N la dz'.agonala AC taie latura DC în P, iar paralela din P la
diagonala BD taie latura BC- în Q.
Să se calculeze în funcţt'.e de a, b, x aria paralelogramitlui
MN PQ. Să se determine x astfel ca această arie să fie 1 /8 din
aria dreptunghiului ABC D. · .
R: !n triunghiul dreptunghic ABQ (fig. II.84) avem:
a b
--=--=- de unde:
,MQ a- x y.
b , - bx
y =- (a - x) .. Rezultă QC = b- y =- •
a. • a
Notăm cu S1 aria triunghiului ABQ şi cu 5 2 aria triungh~ului QCP. Avem 5 1 =
1 b b
=- (a - x) • - (a - x) =- (a - x) 2
2 a 2a
A x M (a-x) 8
N~:
1
şi S~ = bx2• Aria par~lelogramu-
2
lui ~v!N PQ este: .
· Sp .= ab - r-; (a-· x)2 + b: 1=

2
2bx o. P C.
=- (a- x).
a , Fig. II.84
S - _Culegere ?e probleme de matematici 113
/,
Punem condiţia c~ s„ să fie 1/8 • diµ aria dreptunghi~ui şi avem : ·
2b ab a
-x(a- x}
a I,
=-
8
•*• x = -4 (2 ± \13).
85. Fie M, N, P, Q mijloacele laturilor AB, BC, CD, DA

ale unui pătrat. ,Să se demonstreze că dreptele AN, BP, CQ, DM
limitează un pătrat a cărui arie este
'.4_.,_,_. __M_ _ _ _ l/5 din aria pătratului ABCD.
8
n: Se va observa (fig. II.85) că triun-
. A A
ghiuriJe ABN şi BCP sînt egale, deci A 1 = B 1•
şi cum A B este perpe~diculară pe BC rezultă că
N AN este perpendiculară pe BP etc. -
86. Se împart laturile AB, BC,
CD, DA ale unui paralelogram
ABCD, prin punctele M, N, P, Q,
o..__-----!<----~ în acelaşi raport pfq.
Fig. II.85 - Dreptele-MD, BP întîlnesc dreapta
AN în X, Y şi dreapta CQ în U, Z.
Să se găsească raportul dintre aria paralelogra11vulu,i XYZU
şi ABCD.
R: Avem:
aria (XYZU) aria (XYZU) aria (M BPD) = _q_ UX

aria (ABCD) aria (MBPD) aria (ABCD) p +q DM
DU = DQ = p_ _ _M~X_ _ = AM·= _P_

UX ·QA q , BY (sau DU) MB P+ q
-
deci: DU= -
p -Q_X, MX
- = -''---
p2 -UX.
q - . q(p + q)
Dar
= f1 + qp + q(p p'J+ q) l ux
aria (XYZU)
şi prin urmaţe _..,,...__ __
aria (ABCD)
_ _q_2_ _
, (fig. II.86).
Fig. II.86 'p2 + (p+ q)2
114:
' ,,
87.
P~ lâturile iunui triunghi ABC se construiesc în exterior
pătratele BCDE, CAFG, ABHJ şi pe dreptele F ], HE, DG se
construiesc în exterior pătratele F JLM, HENO, DG:PQ. Să se
demonstreze că : ·
1°. Dreptele NQ, PM, LO sînt paraiele cu laturile t11i-un-
ghiului ABC şi egale cu de patru ori mărimea acestora.
2°. Ariile trapezelor EDQN, GFMP, ]HOL sînt egale cit
de cinci ori aria triunghiului ABC.
R: Proiectăm N şi Q în N' şi Q' pe DE, A în A' pe BC, G înG' pe CD, H în .
H' pe BE. Este uşor de văzut că triunghiurile DQQ', DGG' sînt egale şi la fel tri-.
unghiurile CGG', CAA'; rezultă că QQ'..= GG~ = AA'DQ' = DG' = a +
= ha,
+ CA'1 Prin analogie NN' = HH' = AĂ-, =ha, N'E=EH' = a +BĂ'. Cum
QQ' = NN' = ha NQ este paralelă cu DE.
Mai mult: QN. = Q'D + DE + EN' = 3a + CA' + BA' = 4a,
1----.5
aria (QNED) = - (DE+ QN) · QQ' =-aha= 5(aria ABC).
2 2
88, Fie AB un diametru fix al unui cerc de centru O şi

M un punct arbitrar pe acest cerc. Tangenta în M la cerc taie
tangentele. în A. şi B, respectiv în P şi Q. --~
1 °. Să se arate că <ţ.POQ = 90° şi R = AP-BQ, R fiind
2
raza cercului.
2°. ln ipoteza <ţ..BOM = 60° sâ se determine aria trapezu-
lui A BQ P în funcţie de raza cercului. I •
~ Să se determine această arie şi în cazitl general.

0
•
R: Urmărind figura II. 88 rezultă:
QM = QB, PM = PA; (1)
OM 2 = MQ, MP, . (2)
sau. ţinînd seama de ( 1) şi că OM = R, (2) devi-

ne R11 = AP • BQ. Fig. II.88
115
2°. Cînd <[.BOM = 60°,_ «ţMOQ = .ţ QOB
= ·ao 0
şi BQ = R tg 30°
= R/\! 3, PO = oJv.ij sin 30° = 2R, A P = V4R 2 -·- R 9 = R VS şi aria trape-
2 4 2
zului este S = R (R ,f3 + ~) = R V3
2_ v.a 3
3°. Avem
A = 2(aria OPQ) ; (3)
_ « - « - 2R
cum QB = R tg - şi AP = R cotg - rezultă PQ = -.-- şi (3) devine A =
2 . 2 sm «
2R 2
sin «
89.- Pc laturile A B şi AC .ale triunghiului isoscel ABC se

iau două puncte variablle P şi Q, astfel ca BP · AQ. . ·
Să se arate că distanţa de la mijlocul O al segmentului
0
) •
PQ la BC este constantă.
2°. Să se d'etermine locul punctului O dnd P, Q se deplaseazii:
respectiv pe A B, AC.
3°. Să se arate că aria trap~zului format de punctele P, Q
şi de proiecţiile acestora pe BC este constantă. / .
4 °. _Să se . calculeze aria triunghi-ului A PQ în funcţie de
AB =aşi AQ · x. ·
5 °. Să se determine poziţia segmentului PQ' pe11-trit care art'.a
triunghiului APQ este maximă. '
R: 1°. Fie P 1 proiecţia lui P pe înălţimea AD a triunghiului ABC {fig. II. 89).
Triunghiurile·AP1 P şi QSC sînt egale, de unde rezultă ţă·
A QS = AP1• (I)
În trapezul PQSR, avem
- PR+ QS
OJ!f=---, (2)
2
şi avînd în vedere (1), din (2) scoatem
AD
OM = --- = const.
2
2°. Din I O rezultă că lbcul lui O este seg-

8 i.---0---0-~~-..-C inentul de dreaptă închis la ambele capete şi care.
este conţinut în linia mijlocie a triunghiului ABC.
Fig. U.89 p'aralelă cu BC.
116
3°. Avem
· PR+QS- --
aria (PRSQ) = - - - · RS = OM · RS. (3>,
2
-
Ţinind seama că RS = "'--
BC -
-
(SC +-BR)
-
= -
BC -
-
(RD
-
+ BR) = -BC- şi de
I • 2
r~zultatul de la 1 °, membrul al doilea din (3) se transformă în AD •

' ' . . ,' 12
arin (ABC)
= 2
aria (APQ) (a- x)x
4°. Avem:
aria (ABC) a2
de unde rezultă că
. aria {A,BC) '

aria (APQ) = ----;(a- x)x. (4 ►
a3
a
5°. Aria de la (4) este maximă cînd x = ·-, adică atunci cînd P şi Q se· află-.
2
respectiv pe mijloacele laturilor AB; AC.
90. Fie ABC un triunghi oarecare şi C1 un punct pe AS- .

sitieat între A şi B. Pe BC se consideră un alt punct A1 astfel
,. ..t·
1,nci C1A ).-!?
sa., avem -:=:::--
1 (
= -===-
A1C
= k2 .
· C1 B A 1B
Să se determine aria patrulaterului AA 1 CC1 în funcţie _d~

. suprafaţa triunghiului ABC. ·
C1A A1C
R: Din rapoartele date-==- = k, -:==- = k 2, prin aplicarea proprietă.ţi-
C1B A1P
lor proporţiilor deducem :
CA + C1 B AB
-1 - - - = = =k+ I ; - - - - = = · =k2
A 1C +A 1 B BC
+ l·
C1B C1B . A 1B A1B
-- AB - BC
de unde. se deduce: C1 A = --, A 1B = --.
. k +1 k2 + 1 .
Notînd cu s, S, S 1 respectiv ariile triunghiurilor A 1 BG'i, ABC şi a patrula-

terului AA 1 CC1 şi folosind formula care dă aria triunghiului în funcţie de două.
1
.. laturi _şi unghiul cuprins, între ele, putem scrie s = .-2 Cl B • A 1 B sin B =
117
1 1
- - - - - - • AB · BC sin B
- -
= - - -S-2 - - . Pe de altă part~
2 (k +
l)(k 2 1) + ·(k + l)(k + 1)
s I k3 - 1
se observă că S1 = S- s = S - - - - -2 - - = - - · kS.
· . (k + 1) (k + 1) k' - 1
~ . - -
9l:- Se-dă un triunghi oarecare ABC, avînd BC = a, CA = b,
A B •-:- c. ·Printr-un punct P situat pe latura BC se· duc paralele
la A B şi AC ; fie C' şi B' punctele în care aceste paralele intersec-
tează pe AC şi respectiv pe AB. Se notează cu M,mijlocul lui B'C'
şi se cere : . , ·
. · I 0 • Să se găsească locul geometric al punctului .M, cînd P
descrie pe BC.
2°. Să se calculeze perimetrul şi aria paralelogramului
. AB' PC' în funcţiţ de a, b, c şi de raportul BP/PC = r.
3°. Să se arate că raportul dintre aria paralelogrq:mului
AB' PC' şi aria triunghiului ABC depinde numai de r. .
R: 1°. Se va observa că M este punctul de intersecţie al diagonalelor para-
lelogramului AB' PC'( fig. II. 91) şi deci se găseşte mereu pe mijlocul lui A P;
tn consecinţă, .1.vl descrie o dreaptă paralelă cu BC, care este tocmai linia mijlocie
DE în triunghiul ABC. Aceasta se dovedeşte imediat conside~d două poziţii 1
apropiate ale punctului P şi anume P 1 , P 3 • !n triunghiul AP1 P 2 punctul M SE; va

găsi pe mijlocul lui AP1 şi respectiv al lui AP2 în M 1 şi M 2 • Dreapta M 1 .M2 este
paralelă şi egală cu jumătate din P 1P 2 • Cînd P se găseşte în B, M se găseşte ~n D,
· iar cînd P se găseşte în C, M se află în E. Punctele D, M 1 , M 2 , E sînt colineare şi
1 '
deci DE este paralelă şi egală cu - BC. Deci, locul lui M este segmentul DE
2 .
închis la ambele capete.
2° Scriind că triunghiurile BB' P şi CC' P sînt asemenea rezultă uşor B' P =
br - c
--- şi C'P=--.
l+r 1+,.
A 3° Raportul între aria paralelogramu-
lui AB' PC' şi aceea a triunghiului. ABC
2r
este--,.-.
(1 + r} 2
"/ '
•••••✓-::12-r~arate· că pu,terea cen-
trulu~ de greutate al unui triunghi,
în raport cu cercul circumscris tri-
unghiului, are următoarea expresie :
_ ~ (a2 + b2 + c2) , a, b, c Ji1,fd
I
laturile tri·unghiului.
118
. R: Fie triunghiul A!3C şi G centm.1 său de greutate. Mediana AA' taie cer-
cnl cir~cris în A"'. Puterea punctului G, în raport cu cercul ABC'â.re expr~sia
f'
+ -a .
·- - . - 2 - 1
- GA • GA_". Se va ţine seama căGA =- ma, iar GA" =- ma
3 · 3 4.ma
93. Fie G şi H centml de greutate şi ortocentrul unui triunghi
ABC. Să _se calculeze •În funcţie de laturile a, b, c, ale triunghiu-
lui şi de raza R a cercului său ci1-cumscris, distanţele p11,nctelor .. "
G şi H la centrul O al cercului. · -
R: Se va exprima în două moduri puterea punctului G în raport cu cercul şi
. - 1
se ţine seamă' de exerciţiul precedent. Rezultă: G0 2 - R 1 = - - - (a11 + bi +c'),
9
- 1
G02 = RB - - (a2 + b2 + c2).
9
Avînd în vedere di. punctele G, O, H sînt coliniare şi că HO = 3GO se deduce:
HQ'il. =9R 2 - (al+ b2 c1). + .
94. Se dă triunghiul ABC şi fie H ortocentrnl său. Să se

calculeze în funcţie de elementele R, a, b, c puterea comună a·
punctitlui H în raport cu cercttrile descrise pe laturile triunghiui
lui ca diametre.
R: Fie A 11 B 1 , C1 picioarele înălţimilor, A', B', C' mijloacele laturilor şi O
centrul cercului circumscris. Puterea comună cerută are expresia: k = HA ' 11 -
a2 1 -·-- -- a2 1 - - 1 . a 11 -
- - = - [2(HB 11 + l-101.) - a 2 ] - ·· · = -- (HB 2 + HC ) - - = 2 (OB' 2 +
4 4 ' 4 2 2
_ a2 b11 . c2 a 11 1
+ OC'1) - -
2
= 2 IR 2 - -
4
+R 1
- -
4
1 -
1
-
2
= 4R 11 - -
2
(a1 + .b + c11 ).
2
95. Fie la, lb, le lungimile detertninate pe 'medianele u,nui

triunghi de cercul circumscris triunghiului. Dacă se notează cu
a, b, c lungimile laturilor triunghului şi cu ma, mb, mc lungi-
mile media17:elor triunghiu,lui, să se demonstreze relaţia:.
mala + mbţb + m)c = a + b2 + c2. 2
R: Fie A' mijlocul laturii BC, iar A" punctul unde mediana A.A' taie cer-
eul circumscris.· Din relaţia -
-~ = -
ma • A'A II se deduce A'A 11 = ~
Apoj
. 4 4ma
a2 ' 4m2 + al
la = ma+ - = a • Deci :
4ma 4ma
1
mala= - (b 1 + c11).
2 ~
96. Fie G centrul de greutate al unui triunghi ABC. Cercu-
rile A BG, A CG taie latura BC a doua oară în pimctele A', A".
119
Să se demonstreze că punctele A',. A" sînt sim:etrîce în raport cu
-mijloacul M al lg,turii · BC şi să se deducă de aici că· punctele
A, B, C au puteri egale în raport cu cercurz'.le BGC, CGA, AGB.
Să se. calculeze valoarea puterii comune, în funcţie de laturile
triunghiului .
. R: Din relaţia: MB· MA'= MC · MA", rezultă că MA'= .ÂfA" şi
,analog_ pentru celelalte laturi, de unde rezultă imediat egalitatea celor trei
-puteri.
Să calculăm, de exemplu, puterea lui ·B în raport cu cercul AGC. ~ceasta
.are expresia·: BC • BA"= a(½a+ MA"}, iar .Jv!A" se calculc~ză din relaţia:
1 - - -- · . 1
·-a. MA"= MG • MA. Se.găseşte pînă la sfîrşit ca yaloare a puterii-· (a 2 +
2_ 3
+ bll + c2).
97. Şă se demonstreze că suma puterilor centrulu,i cercului
fircumscris unui triunghi în raport cu cercurile descrise pe la-
.turile triunghiului ca diametre, este egală cu puterea ortocentru-
lui triunghiuliti în raport cu ieni,l din aceste- cerc'uri, ma'i puţin
_părtatul razei cercului circumscris triunghiului.
R: Fie triunghiul ABC, O centrul cercului circumscris, H ortocentrul, A',
B', C' mijloacele laturilor şi A 1, B 1 , C1 picioarele înălţimilor triunghiului. Trebuie
- -· - 1
-demonstratărelaţia: OA' 2 + OB' 9 + OC' 2 - - (a 9 + b2 + c2) = k - R 9 , undek =
4· \
=HA• HA 1 = HB · HB 1 = HC · HC1 • Pentru stabilirea relaţiei se Ya ţine
:Seama de: .
- -
A
OA' 2 + OB' + -OC'9 =·3QG
2
- 2
+-1
12
(a + 2
b2 + c9)~ G fiind centrul de greutate al

triunghiului ABC {vezi problema 92 şi
96).. .
98 .. Se consideră triunghiul
isoscel ABC (fig. II. 98) (A B =
=· AC) . înscris în cercul {J. Prin
vîrful A se duce o dreaptă. vari-
abilă care intersectează latura BC
în punctul M şi cercul O în M'.
I 0 • Să se demonstreze că cer-
curile BMM', CMM' sînt tangen-
te laturilor A B, AC.
2 °. ·Există un cerc trecînd
Fig. II.98 prin punctele M, M' şi care ·este -
.. \.
:120
· ·.>tangent laturii BC şi certului 'O. ·Acest cerc este ortogonal c~cului-
tu centrul în A şi' raza AB.
• • I
B: Fie D piciorul înălţimii dusi din A şi, D' intersecţia acestei înălţimi ~
cercul, O. ~roprietăţile precedente sînt consecinţe. ale relaţiilor: ·
AM· AM'= AD. AD'= ABs.·
99. Se consideră un triunghi ABC şi se construieşte cercul

tangent în A laturii AC şi tangent laturii BC; se\mai construieşte
cercul tangent în B laturii BC şi tangent laturii AC. Fie D,; E
intersecţiile e-elo,r două cercuri cu la!ura A\B. Să se arate că AD =
=BE. · ·-r .' · -·
B: Fie F punctul de tangenţă
al primului cerc cn latura BC; din relaţia
-- - BP .- BP- c1 -BF2
BD, BA= BP, se deduce: BD= -.- • Deci AD= c - _ =- ---
c C C
_ - . • - . - c~ - (a - b)2
Dar CF =2 CA = b, deci BF = a- b şi AD = ----- etc.
C
100. Se dait două cercuri fixe 0 1 , 0 2 şi se consideră un cerc

mobil O ortogonal ambelor cercuri. Să se arate că axele sale radi-
cale cu fiecare d.in cercurile date trec prin cîte un punct fix.
r
R: Fie A şi B intersecţiile, cercului mobil cu cercul 0 1 , M intersecţia lui
0 10 cu axa radicală a cercurilor 0 1, O şi F intersecţia lui A B cu linia centrelor 0 10 1 •
Av~m relaţiile O1 M • 0 10 = O1F • OI= OA'~ I fiind interse<;ţia lui 0 1 0 2
cu axa radicală (amintim că punctul O se găseşte pe axa radicală a cercurilor 0 1 • 0 1).
Rezultă :
2
0 1F = 01 A , deci punctul F este fix.
0 11
101. Fie R, r razele cercurilor circumscris şi înscris unui

tr.i·ungh-i isoscel, iar h înălţimea corespuntătoare bazei. Să se sta-
bilească relaţia: (h __ r) 2 = 2R_(IJ:- 2r), . . .
R: Din figura II.101 rezultă: h - 2r =
= 1,J, h-r=AI. ·Relaţia de stabilit este AI2 =
. = 2R. AJ. Din asemănările triunghiurilor
AIE şi ACD, apoi A!E cu· AGC . rezultă:
AE/h ==AI/AC; AE/AC = AI/2R, relaţii care
. AE2 'AI 2
înmulţite dau - ~ = - -= , · sau
h. AC 2R · AC
' 2R- AE 2 = h• AP. Însă putţrea punctului A

faţă de cercul înscris dă AE2 = AJ
,_ • h, deci
; 6
R • AT h = h•.APsau AP=2R• AJ. Fig. II,Wl
. ' ......_.
121
LOCURI GEOlHETilICE
Se numeşte loc geometric mulţimea (tgtalitatea) punctelor din plan (spaţiu)

care au aceeaşi proprietate, sau care verifică o aceeaşi relaţie algebrică de distanţe.
Deosebim trei categorii de astfel de probleme :
a) punctul mobil este legat printr-una sau mai multe relaţii de distanţă de
unul sau mai multe puncte fixe ; .
b) punctul mobil este legat prin una sau mai multe relaţii de distanţe de
una sau mai multe drepte fixe, sau - combinat - cînd relaţiile de distanţe se
.. r~feră la puncte şi drepte fixe.
c) Punctul mobil se află la intersecţia a două curbe variabile supuse la anu-
mite condiţii.
Din prima categorie cele mai cunoscute probleme de locuri geometrice sînt :
1°. Locul geometric al punctelor M din plan pentru care avem OM= k = const
este cercul O(k), avind centrul in O şi raza egală cu k (Puncţul O fiind considerat
ffa şi M mobil). .
2 °. Locul geometric al punctelor M din plan egal depărtate de două puncte
fixe 0 1 şi 0 3 , adică pentru care avem relaţia 11101 = 11109• este mediatoarea segmen-
tului op1•
3°. Locul geometric al punctelor },f c~re verifică relaţia MO; - MOi = k
(const), unde 0 1 şi 0 2 sint dout't puncte fixe, este o dreaptt't perpendicitlar<'l dusă din M
pe 0 10 2 (demonstraţia problemei în
manualul de el. IX, ed. 1963). .
4°. Locul geometric al punctelor M care verifică relaţia MO;+ MOi ~ k
(const), imde.01 şi 0 9 sint puncte fixe, este im cerc (fig. II.a. 4 °) cu centrul in mijlocul
.segmentului 0 10 2 şi raza egală cu -, / ..!... / k - .!_ 0 10~ J

1
(demonstraţia în ma-
V 2: 2
nualul de el. IX, ed. 1960).
5°. Locul punctelor M care verifică relaţia M01 = k (const) este un c<;rc
. M0 2
cu diametrul A B, unde A si B sint intersectiile bisectoarelor interioară si exterioată
ala unghiului 0 1 M02 cu dreapta 0 10 2• ' •
11
Fig. II.a.4°. Fig. II.a.5°
122
R: într-adevăr. dacă ducem bise~a.rele interioară şi exterioară ale un-
ghiului 0 1M02 şi notăin cu A şi B intersecţiile acestora cu dreapta 0 10 2 (fig. II.
. A01 B01 , M01 ·
a.'5°), folosind teorema bisectoarei putem scrie -==:- = -=::- = -=::- = k
A02 BO, M02
(const). şi deci punctele A, B rămîn fixe, cînd M variazll. Cum ungll.iul AMB
este drept, rezultă că locui lui M este cercul cu dmiaetrul AB.
6°. Locul geometric al punctelor M care verifică Yelaţia M01 + M01 = k (const) ·
este. o elipsă - punctele 0 1 şi 0 2 numite focarele elipsei, fiind fixe (demonstraţia în
manualul de el. XI. ed. 1965).
7°. Locul punctelor M care verifică Yelaţia I M01 - M02 I = k (const) este o
hiperbolă, pm~ctele 0 10 2 numite focare, fiind fixe (deiµonstraţia în manualul de
el. XI, _ed. 1965).
Pînă' acum am considerat - cu excepţia cercului - numai douA. punct~
fixe. Luăm acum tref P)IDCte fixe 0 1 , 0 2, Oa şi se pune următoarea problemă:
8°. Să se găsească locul geometric al punctelor M, care 1 verifică relaţia k1 MO~+
+ k 21 ~ + k 3 MO~ ~ k (const), mule 0 1 , Os, Oa sint puncte fixe (fig. II. a. 8~.)
şi k1 , 2,8 sint trei numere algebrice date. ·
R: Pentrµ a rezolva problema, s_ă stabilim în prealabil o relaţie ~etrică.
Fie G1 , G2 ; ; 3 punctele care îm~art segmentele 0 20 8 , 0 8 ,01 , 0 1 ~ 2 în rapoartele :
G1 0i ka G2 0 8 li 1 Ga01 = _ ~
G~
1 3
- =:' - ks 1
~
2
0
1
=- ka ' G 0
3 2
k1
Produsul rapoartelor de mai sus este egal cu -1, ceea ce arată că dreptele
0 1G1 , 0 2G2 , 0 3G3 sînt concurente (teorema lui Ceva).
Aceste rapoarte _trebuie considerate algebric, adică dacă punctul împarte
segmentul corespunzător într-un raport negati,, el se află între extremităţile seg-
mentului, iar dacă valoarea acestui raport e_ste pozitivă, punctul se află pe pre-
lungirea segmentului.
Altfel. Să consi~erăm acum punctul G, care. împarte segmentul 0 1G1 în
.raportul -
G01
-
k.,.
= - --- ·
+ ka
GG1 k1
· Punctele G1 , G2 , G8 pot fi conside-

rate ca puncte de aplicaţie a rezultate-
lor i a trei forţe paralele (de aceleaşi
sensuri sau de sensuri contrare, după
semnele lui k1 , ks, ks), aplicate în punc-
tele 0 1 , Os, 0 1 , avînd intensităţile pro-
porţionale cu k1 , ka, k1 ş asociate doui
cîte două. Punctul G este atunci punctul
de aplicaţie al rezultantei generale şi el
poate fi obţinut - după ţum se ştie din Fig. II.a.Sî
123
fizică ..:.. şi în alte două moduri, anume el împarte segmentele O2G2 ,·,O3G3 în
k3 + k1 :k2 + k2
.·.rapoartele : - . - - -
ke ka
în rezumat, dreptele 0 1G1, 0 2G2, 0 3G3 sînt concurente în punctul G- - centrul
acelor trei forţe paralele - care împarte cele trei se~ente în rapoartele date mai
sus.
Dacă punctele .01 , 0 2 ,- Oa formează
M un veritabil triunghi {fig. II.a8f). atunci
G se obţine în adevăr ca intersecţia celor
trei drepte; dacă 0 2 , 0 3 sînt coliniareOi,
(fig. II. a. 8~). cele trei drepte coincid,
iar punctul G se determipă prin unu"l
din rapoartele date şi se află aşezat pe
· dreapt~ care conţine punctele 0 1 , 0 3 , Os:.
01 63 62 02 6 61 o3 Am presupus· pînă ncuin. în mod im-
plicit că k1 + k 2 + _k 8 =I= O, adică rezul-
Fig. II. a.Si 'tanta celor trei forţe este diferită de zero ;
numai atunci c· există. Dacă însă
ik1 + k2-+ka = O, atunci r~zultanta a două forţe, împre~uă cu a treia forţă,
determină un cuplu, deci G este 'la infinit, adică drţptele O1 G1 , O2G2 , O3G3 sînt
paralele. ·
Să considerăm primul caz, cînd G nu este la infiuit (fig. II. n. 8~ şi
fig. II. a. 8~). Aplicăm relaţia lui Stewart triunghiului MO2 O8 şi punctului G1 : .
MO~. G103 + MG~. 0302 + Mo;. 02G1 = -G103. O.P2. Acenstă relaţie o;cl.
-este valabilă oricare ar fi aşezarea relativă a punctelor 0 2 , G1 , 0 3 , cu ·condiţia
~a să considerăm segmentele G1 0 3 , 0 30 2 , 0 2 G1 ca nişte segmente algebrice ; de
,exemplu, dacă G1 czade între 0 2 , Oa, atunci segmentele Gp3 , 0 20 3 sînt de acelaşi
semn,· iar G1O2 are semn contrar. tu· toate cazurile, din relaţia:
G 0 k3 . k ··
-1 -2 = - -k , deducem G1O2 = - -3 - 0 30.,;
G1 0 3 2 ll 2 + k3
-- k., --
G10a =- --~- Oa02.
k2+ ka
Înlocuind în relaţia Stewart şi făcînd calculele, avem
---2 --- · ., . ·• ., k1ka
{k2 + k 3)MG 1 = k,, ·MO;;+ k 3 • Mo3- - --- · 0;io"2-.
- - k 2 + k3
Să aplicăm acum relaţia lui Stewart'triunghiulili Jv/G 1O1 şi punctului G, avem
MG~• cc~+ JvJG 3 • 01G1 + MOî. G1G = --G01 • o~G1 •G1G.

Printr-un calcul asemănător cu cel făcut, găsim :
-
GOJ. = +
- -k2- - -
ka- G- 0- ; GG = k1___ G 0 ,·
____;:
1
k1 + k + k3
2
1 1
k1 k-c k3
1 1
+ +
124
şi-;îniocuinâ, "obţinem :
· . -2 - k1(k1+ka) ~
) (ks .+ k 3)MG 1 - (k 1 -:-- k,. + k3)MG 1
+ k1 • -M0
2
1 = - - - - - G10r
- k 1 + k2 + k8
Scăzînd relaţia aceasta din cea găsită mai sus, avem:
\. -2 --2 - --.,_ -- k,.ka - - 2
h1 • M0 1 + k 2 • Jl,102 + k3 • M0 3 = (k1 + k2 + 7l3)MG 2 + - - 0 30 2 +
· , k?- +k 3
·
+
+ ka)
, k1 (k2 - -2
G101.
k1 + k2 + ka
!nsfîrşit, aplicînd relaţia lui Stewart triunghiului 0 10J93 şi punctului G1 ,
avem relaţia :
-,2 -- --
0102 · G10 3 + Gi0 1 ~
• 0 10 9 +-0-1023 •
-
0 2G1 =
-.
-G1 0 3 •
.--
0 30 2 •
--
0 2G1 ,
care, după toate transformările, devine:
Cu aceasta, relaţia anterioară devine :
--2 ---2 --.,

k 1k 2 • 0 10 2
3 + k 1k3 • 0i03 + k2'1 3 • 0 P 1
+---- - - - - ---·
k + k d- k 1 1 3
Presupunînd că M coincide cu G rezultă din această relaţie că fracţia din

partea a doua este egală cu
-2 _,, -2
k1 • G0 1 + k 2 • G02 + k3G03 .
Avem dstfel relaţia definitivă:
k1 · .MOi + k9 • MO~ + k Mo; = (k1 + k2 + 8 • M

-2
+ k3)i\JG + k1 • G0 1 + k2 •·-;-2
~ 2
G02 ~ k3 • G03 • (cc)
Această relaţie remarcabilă, care se poate
demonstra din aproape în aproape, pentru ori-
. -cîte puncte 0 1 , 0 2 ••• aşezate oricum în plan sau
în spaţiu, se datoreşte lui Leibniz. Ea a fost
- demonstrată în ipoteza că punctul Gnu este la
infinit, adicil k1 + k2 + k3 =I= O; să co~sid~răm
0----------~ I
,02
I
acum ca~ul cînd k1 + k2 + k8 = O,_ adicEi. drep- I
I ✓
tel~. 01G1, 0 2 G2 • 0 3 G3 sînt paralele (fig. II. a. S~·) '. / ,,✓
În acest caz pornim de la relaţia demonstrată: I ✓
· 2 .2 2 kaka-2 o//
(k2 +k 3) MG 1 = k2 • MO,, +k 3 , M0 3 - - - 030 3 ,
- .. ka+ka Pig. II.a.8~
125
căreia. (deoarece ks + k8 = -k1) i se poate da forma :
~ kska~
k1 • M01 + k8 _, -M0
2 --2
2 + k3 • M03
_
-
-·-2
k1 (M01 -
-;-;:;:;2
MG1 - k Oa a· («Î
1
Relaţiile
(«) şi («') se pot generaliza pentru un număr oarecare de puncte
aşezate oricum în plan sau în spaţiu.
Revenind acum la prQblema de loc geometric pusă la începutul acestui
paragraf, vom avea următoarele două rezultate : ·
- Dacă suma k1 + k,. + k3 -=f=. O, locul geometric este un cerc cu centrul
în punctul G, căci din relaţia lui Leibniz _deducem:
--"\'
MG - k, V + ka1 + ka - -2
(k.- k 1 • G0 1 - k2 •
-2
G02 - k3 •
-2
G03 } = const.
- Dacă suma k1 + k 9 + k3 = O, locul geometric este o dreaptă perpendi-

cnlară pe direcţia comtmă a dreptelor 0 1G1 , 0 2G2 , 0 3G3 , căci din relaţia («') dedu-
cem:
-2 -2 _
M_O 1 - .1.'1IG1 - -
k1
l (k k2ka O p
+ --
k1
-2)
3 =
1 const.
Cu ajutorul problemelor generale enunţate mai sus, se pot rezolva alte

probleme de locuri geometrice, în care nu se vede însă chiar de la început care
din modelele generale se aplică. Astfel : ·
9°. Locul geometric al punctelor care au puteri egale faţă de două cercuri date,
este o dreaptă perpendicf'/ară pe linia centrelor, denumită axul radical al cercurilor
date (demonstraţia în manualul de clasa IX, ed., 1963).
10°." Locul centrelor cercurilor ortog~nale la două cercuri date este axul radical
al cercurilor.
Il: Se reduce la precedenta, observînd că centrul unui cerc ortogonal celor
două cercuri date are puterile egale faţă cu acestea (egale cu pătratul razei sale).
Trebuie observat că dacă cercurile sînt exterioare sau interioare, întreg axul
radical formează locul geometric, iar dacă cercurile sînt secante, atunci trebuie
exclusă coarda comună.
11 °. Locul punctelor pentru car,e raportul puterilor, faţă de două cercuri este
constant, este un cerc aparţinind fasciculul determinat de aceste cercuri.
R: O1 (R1) şi OafR 2} fiind cele două cercuri, vom avea:
MOî -- Rî
_ =k (const) =I= l.
M022 - R 22
. De aici scoatem :
MO~ - k · MO~ = R~ - k · Ri = const.

Locul geometric este deci un cerc cu centrul în O p~ linia centrelor 0 10 8 , astfel ca :
001 /002 = k•
126
-Dacă aplicăm relaţia lui Ste~a.rt triunghiului P010: şi punctului O; P fiind
un punct oarecare din plan, avem
~ . o,p + Po:. 001 + P0 1 • 010: = -0,.0 . 001 . 010,.
Făcînd calculele, avem:
şi înlocuind, avem
--2 --2
_ P0 1 -k• P02 k - 2
po2= -----+---0102.
1- k (1 - k) 2 :
Dacă P coincide cu .Ji1 care .este un punct al cercului loc geometric, a-

. ceastă relaţie
ne dă raza R a acestui cerc :
Mor- k · MO~ k
1.110" = R2 =------+--·-o 'J 2
2 1 2
1- k (1 - k) '
Dacă Peste un punct oarecare din plan, puterea lui faţă de cercul loc geo-
metric este :
--2 2 -2 2
(P0 1 - R 1) - k(P0 2 - R 2)
po2 - R2
1- k
iar dacăPaparţine axului radica4!._cercurilor date, avem POi- R~= PO~- R~,
deci puterea lui P faţă de cercul loc geometric este
adică cercul-loc geometric- are acelaşi ax radical cu fiecare din cercurile date
deci aparţine fasciculului format de aceste cercuri."
12°. Locul punctelor de 1.mde două cercuri date se văd sub unghiuri egale este un
&erc avind ca.diametru segmentul care uneşte centrele de similitudine ale celor douci
cercuri şi care face parte din f asicidul determinat de acestea. El se numeşte cercul
de similitudine al celor două cercieri.
R:. Fie 0 1(R 1), 0 2 (R2) cele două cercuri date (fig. II. a. 12°); dacă M este
un punct oarecare al locului geometric, adică de unde cercurile se văd sub un
unghi cc. atunci ducînd tangentele MT1 ,· MT2 la cele două cercuri, triunghiurile
dreptunghice M01T1, M02 T 2 sînt asemenea, deoarece avem-ţ0 1MT1 = -ţ02MT2 =
= c,./2.
12.7
• t
' M01 R1
Din asemlnarea acestor. triunghiuri rezultl: - - = .- = const, ded
M02 Ra
focul geometric este cercul cu diametrul SS', unde S, S' sînt punctele care
împart distanţa centrelor 0 10 8 în raportul R 1 /R9 adică sînt centrele lor de ase-
Fig. II. a 12°
MOi Ri 1v/Oi - R~
mănare. Din relaţia precedentă, deducem -=-. 2 = - 2 = -----=---=- = const,
1'vl02 R2 .MO~ - R~
de~i cercul de similitudine se poate defini şi ca locul punctelor M pentru· care
raportul puterilor faţă de cele două cercuri este constant ; ·deci acest cerc apar-
ţine fasciculuiui format de ele.
13°. Două cerci.eri se intersectează in A .şi B. O secantă variabilă dus<l prin
A taie cercurile a doua oară în P ,si Q. Locul geometric al punctului 1l,[ care imparte
segmentul PQ intr-ttn raport constant, adică MP/AfQ = k, este un cerc din fascicu-
lul definit de cele două cercuri.
-- MP•llfA
R: Din relaţia de definiţie MP/MQ = k, deducem-:_-:_-=.-~.::-:= k (const),
MQ•MA
adică raportul puterilor lui M faţă de cele două cercuri este·constant. Locul punc-
tului M este ·deci un cerc din fascicul, avînd ca centru punctul O care împarte dis-
tanţa centrelor în raportul 001 /00 2 = k. Dacă M este mijlocul segmentului PQ,
locul său geometric este cercul din fascicul, avînd centrul la mijlocul distanţe
lor c;entrelor.
14°. Locul punctului „vJ astfel ca puterile 5.ale faţă de trei Cffrcuri date O1 (R1 )
0 2 (R2), 0 3 (R3) să fie legate printr-o relaţie liniară este un cerc sau o dreaptă.
n: !n adevar, trebme ca: k1 (~2
V •
Mu1 - R 2)
1 + k 2 (-2
M02 - R 22) + k3 (-2
M03 -R32) =
= k (const). k1 , k.1., k3 fiind trei constante, sau: k1 • MO~+ k 2 MOi + k 3 MO~ =
2 ·• 2 2
= k + k1R 1 + k2 R 2 + k 3 R 3 = const.
Am văzut mai înainte că în acest caz, locul lui lvl este un cerc sau o dreaptă
după cum. k1 *
+ k 2 + k3 =I= O, sau k1 k 2 + k 8 == O. Centrul cercului
geometric - este, după cum am văzut, punctul de aplicaţie a trei forţe paralele,
loc
de intensităţi proporţionale cu k1 , ~s, k8 , aplicate în 0 1 , 0 2, 0 3 • De exemplu, dacă
128
1 •
k1 =? /ţ8 ~ ka, ~cest·,centr~ · este· chiar cent~ de greutate al tritµ1ghiului 0 10 90 8 :
dacă k1 = 0 2 0 8 , k2 = 0 80 1, k8 ~ 0/12 ,. centrul cercului este centrul cercului înscris
în triunghiul 0 10 20 8 etc.
• : Teorema se poate generaliza pentru oricîte. cercuri.
.• 15°. Prin fiecare din vtrfurile A,. B, C ale ienui triunghi oarecare ABC ca
centru, se des~iu cercuri de raze variabile p1 , p2 , p8, astfel ca
·pa+Pa=Pa+P1=P1+Pa
a b c
a, b, c fiind lungimile laturilor triungliiului ABC. Locul geometric al centrului ra-
dical M, al celor trei cercu-,•i' este dreapta OI, care unefte centrul cercului circumsc·ris
triunghiului ABC, cu centrul cercului înscris tn acest triunghi.
R : Dacă însemnăm cu 2).. valoarea comună celor trei rapoarte,_ atunci,
avem·:
p1 = 1.(-a + b + c) = 21.(P - a), p2 = 2"i..(P - b), Pa= 2).(p - c), ~ unde 2p =
+'
=a+ b c este perimetrul triunghiului ABC. Avem apoi relaţiile:
-- --2·,
MB 9 - .1"\IJC9 = P2·- Pa.= 4)..9 [(P - b) 9 - (p - c) 9 ] = 4)..11a(c - b),
.MC3 - MA 9 = 4)..~b(a - c), .MA 2 - MB8 = 4)..2c(b - a).
De aici deducem :
liW-MA°ă b(c - a)
, sau
MA 2 -MB 3 · c(a - b)
a(b - c) •. MA 2 + b(c - a) • M B 2 + c(a - b) • MC 2 = O.
Locul geometric al cen-
trului radical 1Y.( este deci o
dreaptă; dacă p1 = p2 = Pa "'7 O,
relaţiile date sînt verificate. În
acest caz cercurile se reduc· 1a
punctele A, B, C, şi centrul ra-
dical M este centrul O al cercu-
lui ABC. Dacă p1 , p2 , Pa• sînt
proporţionale cu (p-a), (P-b),
(p- c), atunci aceste re alaţii
de asemenea sînt verificate,
iar centrul radical M coincide
cu I, centrul cercului înscris în
triunghiul ABC. în definitiv,
locul geometric al punctului M
este dreapta Ol.
16°. Se dai, două cercuri
exterioare 0 1 (R1), 0 9 (R9); locul
geometric al centrelor cercurilor
tangente celor două cercuri se F. ;. II. a. 16°
. 9 - Cule~ere de _probleme de matematici 129

' . .
cotripune di,n două. hiperbole, avtnd ca focare cele două centre <11 , 0 2 şi ale căror ~im-
ptote stnt perpeţidic~lare pe ta~gentele comune, ext/Jtioare şi" interioare, celor doutJ
cercuri.
R: Cercurile tangente cercurilor date sînt împărţite în mai multe familii :
sau sînt tangente exterioare acestora, cum este cercul cu centrul M, r3au cercurile
date sînt tangente interioare unui asemenea cerc, cum ar fi cercul cu centrul M'
(fig. II. a. 16°). Avem deci relaţiile:
M0 2 = R + R2, M01 = R + R1 ,
R fiind raza cercului cu centrul M. Rezultă deci: M02 - 1vf01 = R 2 -
- R 1 = const, adică M descrie o ramură d~ hiperbolă cu focarele 0 1 , 0 2 • · La fel
avem M'02 = R' - R 2 , J.vf'01 = R' - R 1 , R'' fiind raza cercului cu centrul în
M'. Rezultă deci
M'0 1 - M'0 2 = R2 - R1 = const,

deci M' descrie a doua r~mură a aceleiaşi hiperbole.
Dacă observăm că un cerc (11:f) sau (M') are raza infinită, atunci cînd se re-
duce la o dreaptă, reiese clar că punctele M, M' ajung la infinit atunci cînd cer-
curile (M), (M') devenind drepte, centrele lor M, M' se depărtează la infinit în
direcţii perpendiculare pe aceste drepte. În rezumat, asimptotele hiperbolei - loc
geometric - a punctelor M şi M' sînt perpendiculare duse din mijlocul O al dis-
tanţei centrelor 0 1 0 2 pe cele două tangente comune exterioare ale cercurilor date
0 1 (R1 ), 0 2 (R2 ).
Fig. II. a. 16°'.
130
· •.. Av~ alte âouiÎ-clase de cetcuri tangente cercurilor date şi anume, un ase-
:men.ea cerc ~e ~angent exterior unuia din eerc~lJ date, iar al 'doilea cerc îi est~
tangent interior (fig. II. a. 16°'). Dacă M este centrul unui asemenea cerc şi R raza
sa; avem : M01 = R + Ri, M02 = R - R 2 , deci M01 - M02 = R1 + R 2 = const,
adică M descrie o ramură de hiperbolă cu focarele 0 1 , 0 2 • Am presupus aici că cer-
cul variabil este tangent exterior cercului 0 1 şie tangent interior cu cercul 0 1 ;· dacă
situaţiile sînt inyersate şi M' este centrul unui asemenea cerc, avem M'01 = R' -
- R1 , M'02 = R' + R2 , deci : M'09 - M'01 = R 1 + R 9 = c,onst, adică Jl,J' descrie
a doua ramură _a aceleiaşi hiperbole.
Ca şi în cazul hiperbolei precedente, vedem uşor că asimptotele noii hiper-
bole sînt perpendicularele duse din mijlocul distanţei centreior 0 10 2 pe cele ~ouă
tangente comune interioare.
17°. Se dau două cercuri interioare 0 1 (R1), 0 2 (R2) ; locul geometric al centrelor
cercurilor tangente celor două cercuri se compune din două elipse. ·
. R: Cercurile tangente celor două cercuri se împart în două familii. Prima e
.:. formată din cercurile de centre M şi raze R, care sînt tangente interioare c~rcului
mare şi tangente exterioare cercului mic (fig. II. a. 17 °) ; a doua familie e formată
din cercurile de centre 1vl' şi raze R', care sînt tangente interioare cercului mare,
iar cercul mic le este tangent interior. Avem în acest caz relaţiile: .M01 =R+R1 ;
M0 2 = R 2 - R, deci .MO{+ M02 = R 1 + R 2 = const.
La fel, avem relaţiile : . M'01 = R' - R 1 , M'02 = R 2 - R', deci : 1vl'01 +
+ M'02 = R 2 - R 1 = const. ·1
Rezultă deci că punctele M şi M' descriu două elipse avînd ca focare punc-
tele 0 1 , 02.
18°. Se dă un cerc 0(R) şi fie A un punct fix. Prin A se duce o secantd variabilă
care taie cercul tn punctele 1vl1 , .1.l/2• Locul gd>metric al pimctului M, conjugatul armo-
nic al lui A f;ţă'de punctele 1v/1 ,,M2 este o dreaptă (Â) perpendicula1·ă pe dreapta A0,
numită polara punctului A în' raport cu cercul.
Fig. II. a. 17° Fig. II: â. 18°
131
,•··,/
R: Punctul M împarte segmentul M 1M 2/în acelaşi raport ca şi punctul .A ;

dacă 4 este deci exterior cercului, atunci M:._ este interior cercului şi invers. ~ ·de-
ajuns să facem demonstraţia· pentru cazul cînd A. este exterior (fig. II. a.' 18°).
Notăm: AM1 /A/112 == k, MM1 /MM2 ·= k.
Print~-u11 calcul simplu, s.e găseşte :
A 1111 = -k- • - -
M 1M 2 , ·
--
A.M2 = -1- · - -
M 11l12 ,
1-k 1-k
--
MM2 = -1- · .M
--
1M 2 •
1 +k
'De aici deducem :
_____ k -- k -- 2k --
MA = 1'11111 il11A
1
+ = - - · M 1 M 2 + - - · .lv/11112 = - - -2 · M 1 Ma·
1 +k , 1- k l - k .
De pe altă parte, puterea punctului lll faţă de cerc este: 1vIM1 • MM2 =.
= R2 - 111oz şi î11locuind aici pe M1l11 , MM2 cu valorile lor, avem:
k -- - -2
- - - • MM 2 =R 2 M0 •
(1 k)2 i +
a
-
Cu această pregătire, avem :

__ __ 4k 2 -- k - ·-2
111A 2 - ivl0 2 = --- · M 1M 22 + - - - · M 1M 2 - R 2, sau:
2 2
(1 - k ) (1 +k) 2 -
1vIA 2 - M0 2 = __k__ • M M 2 -·R.'.

(1 - k)2 1 2
în fine, puterea punctului .A faţă de cerc este:

- - k
~M1 • AM2 = - - -2 · -M-1 M22 = A0 2 - R 2, deci:
(1 - k)
MA 2 - M0 1 = A0 1 - 2R2 = const.
Locul geometric al punctului M este deci o dreaptă (~) perpendiculară pe
AO, polara punctului A faţă de cerc; ea trece prin punctele de contact ale celor
,două tangente duse din A la c~rc. Dacă punctul A ar fi interior cercului, polara
nu ar mai tăia cercul. Vom mai reveni asupra acestei chestiuni mai departe.
Din categoria b) cele mai cunoscute probleme shit:
1°. Locul geometric_ al unui punct M situat la o dîslanţă dată faţă de o dreaptă
fixă este format din două drepte paralele cu dreapta dată.
2°. Locul geometric al punctelor egal depărtate de două drepte fixe (D1 ) şi (Da)
se compune din bisectoarele unghiurilor formate de cele do1-!,ă drepte.
3 °. Locul geometric al punctelor egal depărtate de două drepte paralele este dreapta
echidistantă.
Demonstraţia problemelor de mai sus nu comportă nici o dificultate, gă
sindu-se în toate manu~ele de liceu.
132
4°; Locul geometric al punctelor M astfel ca raportul distanţelor· lor la douti
drepte fixe (D1), (D1) si!J fie co~tant se compune din douit drepte (Â), (Â~) care trec
prin punctul de intersecţie al dYej,telor date şi formează cu aceastea un /ase.icul ar,nonic.
R: Fie O punctul de intersecţie al
dreptelor (D1), (D2), presupuse neparalele
(fig. II. b. 4°). Punctul M poate fi luatîn
:regiunea unghiurilor ascuţite formate de
cele două drepte, sau în regiunile un-
ghiurilor obtuze. În triunghiul MMi'f-.{2
(1W1 , M 2 fiind proiecţiile lui M pe cele
două drepte), avem:
MM1 M
..ţ1-VI1 MM2 = .ţ.M1 O1ţf9 =const,-===-=
MM 2
= k (const) deci triunghiul variabil
.JH,vf1 M1 se păstrează asemenea cu el în-
suşi, deci ~MM1 M 8 = const. Din: patru-
laterul inscriptibil OM1 MM2 , avem
-<;.MOM, = .ţ.MM1 M2 = const, . adică
dreapta Â = OM, ~este fixă; reciproc,
orice punct al acestei drepte satisface
condiţia problemei, deci (Â) constituie o
parte din locul geometric. Restul locului I .~
este format din dreapta (Â') analogă lui Fig. II. b. 4 °

(.6.), din regiunile· unglţiurilor obtuze.
Sli tăiem fasciculul format de cele patru drepte (D1), (D1), (Â), (.6.') cu o
dreaptii arbitrarii (D), care le intersectează în punctele A, B, M, M'. Se rirmă
:resc uşor relaţiile :
,,.
MA aria (OMA) OA· MM1 OA
=k•-==:-;
MB aria (0MB) OB · MM2 OB
M'A aria (OM'A) OA· M'M1 OA

--·= =k•~,
M'B aria (OM'B) OB, M'M~ OB
deci
MA M'A
- --- -
MB M'B
adică fasciculul format de cele patru drepţe este armonic. Demonstraţia se face
cu uşurinţă în cazul cînd dreptele (D1 ), (D8) sînt paralele; în acest caz, locul geo- .
metric este format din două drepte (Â), (Â') paralele cu acestea.
5° Locul geometric al punctelor M astfel ca distanţele lor MM1 , MM2 la două
drepte fixe (DJ, (Da) sdjie legate printY-o 'Yelaţie liniară: k 1 • MM1 + k 1 • MM2 =k 3 ,
133
\
(k1 , k 2 , k3 fiind constante date), este format din patru rţrepte, două cite două, pa-
ralele.
·n: Fie (~) o dreaptă (fig. II. b. 5°} care întîlneşte dreptele (D1), (D2) în .A şi B.
iar J,/ un punct pe această dreaptă, cuprins între A şi B. Avem :
Fig. II. b. 5°
M.1.1'11 MA _l-/M„
MB + MM2 =
--= --, --M=--, deci MM1 I.
BB' AB AA' AB BB' AA'
Dacă punctul considerat este aşezat pe prelungirea segmentului AB, !avem
relaţiile similare:
M' M~
-=---=-=I,
.1vl'Jll; M" M;
---+--=I.
M" M;
BB' AA' BB' AA'
Aceste trei relaţii pot fi scrise sub forma unică :
MM1 2 MM
--+--= I
B B' AA' ,
.11'1 fiind un punct oarecare al dreptei (~), cuprins între A, B, sau în afară, cu con-
diţia ca să socotim cele două distanţe JV1Nl1 , MM1 algebric şi anume pentru cazul
,
134
~-
figurii II. b. 5 ° :- distanţele punctelor situate în aceeaşi regiune ca şi M, M', faţă
de (D1 ), ca pozitive şi ca negative cele din regiunea opusă, iar disita.nţele punctelor
situate în aceeaşi regiune ca şi ]!1, M' faţă de (D1), ca pozitive şi negative în regiunea-
opusă. Reciproc, fie M un punct variabil, astfel ca k1 ·MM1 + k 9 •MM2 = k3 , k1,
k 2 fiind numere constante, iar k8 o lungime c~nstantă. Scriind această relaţie sub
forma:
şi identificînd-o cu rela~ia demonstrată mai şus, avem:

- ks ka
BB'=-, =-
k1
Ducem acum nişte drepte paralele la dreptele date (D1 ), (D2), situate la dis-
tanţele AA' şi BB' şi obţinem punctele de intersecţie A, B, A', B'. Locul geometric
este format din dreptele: 11 = AB, 11' = AB', 111 = A'B', 11~ = A'B, care sînt
două cîte două paralele. T,eorema se poate extinde la mai multe drepte.
6°. Locul geometric al punctelor J.ll egal depărtate de tm punct fix F - nmn.it
focar - şi ·ae o dreaptă fixă (D) - numită directoare - este o parabolă.
Demonstraţia în manualul de el. XI.
7°. Locul geometric al punciului M, astfel ca raportul distanţelor sale la un
punct fix F - focar - şi la o dreaptă fixă (D} - directoare - să fie o constantă e
- e:rcentricitatea - este o conică, adică o elipsă, hiperbolă sau parabolă. A.ceastă
problemă generalizează problema precedentă, unde avem e = 1.
R,: Să considerăm întîi cazul cînd e < 1 (fig. II. b. 7°): există în acest caz
două puncte A, A', situate pe dreapta dusă din F perpendiculară pe ( D) care
aparţin locului geometric, adică astfel ca : '
AF ,\ A'F
--=--= e
4H A'H
(H este intersecţia perpendicularei AA' cu (D)). Punctul A este între F şi H, mai
aproape de F, iar A' este la stînga lui F. însemnăm cu O mijlocul lui AA' şi cu F'
simetricul lui F faţă de O.
Să considerăm acuţn bisectoarele unghiului EMF, MN şi MN'; deoarece
11IE
klF
-=:=- =-=::
NF
NE
=-==
N'F
N'E
= e, rezultă că punctul 1\1 se află
pe cercul cu diametrul
.
,
NN'. Perpendicularele duse din A şi A' pe dreapta AA' trec, evident prin
N, N' aşa cum reiese din triunghiurile asemenea formate pe figură. Centrul c..>
al cercului se află deci pe mediatoarea (11) a segmentului AA': simetricul M' al
punctului M, faţă de (11), aparţine cercului, dar este şi un punct al locului geometric
M'F MF
deoarece: - - = -- = e•.
.M'E ME
135
r.
j
Din_ relaţiile precedente, aplicînd proprietăţile proporţiilor deducem:

M'F MF MF+M'F
M'E = ME = ME+ NI'E = e.
Dar pe figură se vede că: ME + M'E = µ.E - µ.M·+ µM' + µ.E = 2µ.E =
= 2OH; µ. fiind mijlocul lui MM'. Aşadar, avem MF + M'F = 2e •OH= const,,
(D)
(A)
Fig. II. 7. b
sau (deoarece M'F = MF'): MF + MF' = OH= const, adică M descrie o

!e •
elipsă cu focarele F şi F'. Cazule> I se tratează în mod asemănător, cu unele mo-
dificări de figură (de exemplu H se află între A şi F etc.); locul geometric este
atunci o hiperbolă.
, Cu ajutorul acestor probleme ~enerale se pot rezolva alte probleme particu-
lare. Astfel:
S0 • Locul geometric al centrului imui cerc variabil, care trece printr-un punct
fix şi este tangent unei drepte fixe este o parabolă, avînd punctul fix ca focar şi dreapta
fixă ca directoare.
n: într-adevăr, centrul M al unui astfel de cerc (fig. II. b. S0 ) este egal
depărtat de punct~l fix F şi de dreapta fixă (D), MF = MN, deci locul lui M este
parabola cu focarul F şi directoarea {D).
9°. Se consideră un unghi oe de mărime comtantă, avînd vîrful fix F; laturile
acestui unghi se rotesc în jurul punctului F şi întîlnesc o dreaptă fixă (.D) tn punctele
M 1 , M 2 • Locul geometric al centrului Mal cercului circumscris triunghiului FM1M 9
este o hiperbolă avtnd punctul F ca forar şi dreapta {D) ca directoare.
136
7
....
• . • , \. • ,·., •• I
I R: tn triunghiul dreptung~c MM1m (fig. II. ·b~ 9°), m fiind ~iciorul per-:.
pendicularei din _M pe (D), avem :
-Mm = -MM A.. = -MF

cos mMM1 · cos ex,
1
deci
MF · 1
--=--> 1,
Mm cos ex
adică locul geometric al punctului M este hiperbola cu focarul F, directoarea (D)
şiexcentricitatea 1/cos ex. Se pot uşor determina elementele hiperbolei (asimptote,
centru etc.) considerînd poziţii particulare ale unghiului cu vîrful F.
F
I
(O)
I •
Fig. II. b. 8° Fig. II. b. 9°
10°. Se dau două drepte (D 1), (D2} concurente în O, şi un punct fix A, neaşezat
pe nici una din ele. Se dtt~e prin A o secantă variabilă, care intersectează cele două
drepte în M 1 şi M 2 şi se consideră punctul M conjugatul armonic al pimctului A
MM1
1 · AM ) .
faţă de punctele lv/1 , M 2 adică astfel ca: -=::::- = -=::- . Locul geometric al
(
_ .11tM1 A.1vl2 .
punctului M este o dreaptă care trece prin O, numită pola~a punctului A,, în raport
cu unghiurile formate de dreptele (DJ, (D2).
R: Ducem din punctele A şi M perpendicularele Aa1 ,~Aa2 , .1.lifm1 , Mm 3 , pe
cele două drepte şi avem (fig. II. b. 10°):
CM.11 'Aai
1
OM8 •Aa2
Mi~'11 = aria (O..1l/..,U1). DM1•~

MMs aria (O.i1'IM9 ) 0M,[•Mm2
137-
·cum, prin definiţie:
AM1 = ,MM~
rezultă
Mtni
--
Aa
= - -1 = const
AM2 MM9 Mm 2 Aa2 '
deci locul geometric al punctului M este o dreaptă (A) care trece prin O şi care
formează înpreună cu dreptele OA, (D1 ), {.l:>2 ) un fascicul armonic. (â) este polara
punctului A, faţă de unghiurile dreptelor (D1), (D9). Dreptele AO şi (J.) se bucură de
Fig. II. b. 10°

I
proprietăţi reciproce, se zice că sînt conjugate armonic faţ·ă de (Di), (D 9). Construc-
ţia dreptei (.l) se poate face numai cu rigla, astfel: se duce prin A o altă dreaptă
secantă AN1N 2 şi se uneşte punctul µ (J.lf1 N 2 , M 9 N 1) cu O. în adevăr, (A) conţine
conjugatele armonice ale lui A faţă de ..M1 , 1112 şi N 1 , N 1 , deci e tot una cu polara
lui A faţă de unghiurile dreptelor .1.vl1N 2 , M 2 N 1 •
11 °. Se dau două drepte fixe (D1 ), (D2) şi o dreaptă variabilă (D) care se. de-
plasează rămînîn(paralelă cie ea însăşi şi. întîlneşte cele două drepte date în punctele
M 1, .1.1f2 • Locul geometric al punctului 1vl, mijlocul segmentului M 1 .1.112 este o dreaptă
care trece prin intersecţia dreptelor (D1}, (D2}.
R: Această problemă se poate deduce din precedenta, presupunînd că punctul
A s-a depărtat la infinit. Locul geometric este o dreaptă care trţce prin O, inter-
secţia lui (D 1 ), (D 2 ) şi este polara punctului A faţă de unghiurile formate de aceste
drepte. ·
Acl!astă trecere a punctului A la infinit face ca demonstraţia dată Ja pro-
blema precedentă să nu mai rămînă valabilă„ deoarece această demonstraţie se
bazează tocmai pe faptul că punctul A era la o distanţă finită; noua teoremă
. 138
este totuşi· valabilă datorită faptului că acea demonstraţie poate fi făcută şi pe
1alte baze, care nu presupun că A este la distanţă finită, sau la infinit. E bine să
dăm şi o demonstraţie nouă pentru această teoremă particulară: triunghiurile
OMM~ OMM2 fiind echivalente,. distanţele punctului ]1,f la {D1), (D2) sînt im·ers
P-roporţionale cu OM1 , OM2 ; dar triunghiul OlL11 ivl2 avînd o formă invariabilă,
;~,-~~i" lu~gimilor OM1, OM2 este constant şi deci şi raportul celor două distanţe
este constant.
12°. Fie ABCD un dreptunghi, iar 11[1 , M 2 , M 3 , M, proiecţiile imui punct M
_pe laturile AB, BC, CD, DA. Locul geometric al punctului .1.vf, astfel ca: M.Hi + -
+ MM~ + MM5 + i1fM~ = k (const) este un cerc cu centrul în centrul dreptun-
ghiului. ·
R: Din figura II. b. 12° se vede că avem:
MMî +MM;= MA 8 ; MMi +MM~= MC 2 ,
deci trebuie ca MA 8 + MC 1 = k.
Ştim că locul geometric al punctului M este în acest caz un cerc cu centrul
în mijlocul lui AC. ·
13°. Locul geometric al centrului M al unui cerc variabil (r) care t'dmtne
tot timpul tangent unui cerc fix (C) şi unei drepte fixe (D) este o parabolă.
R: Fie O centrul cercului fix şi R raza lui ; ducem dreapta (D') paralelă cu
(D), la distanţa R de ea, aşezată în partea opusă lui O {fig. II. b. 13°). Avem evi-
dent MO= MN, deci punctul M descrie parabola cu focarul O şi directoarea (D').
Dacă (D) este chiar tangentă la (C), atunci ea este tangentă în vîrful pa-
rabolei.
Am presupus pînă aici că cercul variabil (r) este tangent exterior cercului
fix (C); dacă cercul (C) este tangent interior cercului (r'), atunci dreapta (D')
trebuie înlocuită prin simetrica ei (D"), faţă de dreapta (D).
Mai rămîn de considerat cazurile cînd dreapta (D), în loc să fie exterioară . --
cercului· (C), ca pînă acum, ar fi secantă cercului.
:ro1 _ roJ (01

I
(r') I
A iV1 8
J i~
:
I
I
I
I
I
Ic
t
t
--- N
R
L - - ---1- - - - - - - - ...J
H,,_ /tl Na
Fig. II. b. 12° 13°
139
1•.
14°. Se considerll cercurile tangţnte la două drepte (Di), (D2) 1i se duc lan.:.
gente paralele cu o direcţie dată. Locul geometric al punctelor· de contact este format ·
din patru drepte care trec prin intersecţia dreptelor date.
R: Considerăm cercurile tangente care sînt cuprinse în unul din unghiu,;ile
formate de (D1), (Da) şi fie P 1 P 2 , P;~ tangentele duse la unul din aceste cercuri
Fig. II. b. 14°
paralele cu direcţia dată, iar M şi M' punctele de contact respective (fig. II. b.
14°). Ducem perpendicularele MM1 , MM2 pe cele două. drepte şi avem re-
laţiile:
M P1 = aria (OM P 1 ) aria (CMP1 ) @1·~

-CM · cotg M~
P C
1
Al p 2 aria (OM P 2 ) aria (CMP2) OP2 • MM 2 - /'...

CM· cotgMP2C
deci:
A
'MP 0
- tg - -
1
},1.i.H1 = OP2 2
• - -A
-- =. const,
1\11.l/2 OP1 / "-
.111P20
tg--
2
căci unghiurile M P 10, J\;l P,p sînt constante. Rezultă că punctul M descrie o
dreaptă ce trece prin O; la fel se arată că şi punctul M' (diametral opus lui M în.
cercul C) descrie o dreaptă tre~~nd prin O. Dacă se consideră şi cercurile înscrise
140
•, .I
·,în ~ghiurile adiacente suplimentare formate ·ae cele două drepte (D1), (Da), se
g~esc alte două drepte ca locuri geometrice. Problema se poate rezolva şi cu aju-
torul omotetiei.
· ~5°. Locul geometrie al punctelor pentru care diferenţ{l, pătratelor distanţe
lor _la douit drepte perpendiculare este constantit, este o hiperbolă echilateră.
R: Fie (âJ, (â2) cele două drepte perpendicul~e, iar M un punct al locului
geometric, adică astfel ca : O~ -
(A2)
- NM 2 =k (fig. Il. b. 15°). Conside- M
răm punctele A, B aşezate pe (â1}.
simetrice faţă de punctul O de
intersecţie al dreptelor (â1), {â 2 ),
(LJ)
şi , astfel ca AB = 2 2k. Se ·v A B N.
vede imediat că avem relaţiile :
ON1 - = (OM2 - NM2)
NM 1
- NM 9 = OM2 - 2NM2 = k;
OM 2 = l/4[2(MA 2 + MB 2 ) - Fig. II. b. 15°
-AB 2 ] = 1/2(MA 11 +MB11 -4k).
Eliminînd pe OM 2 între aceste relaţii, avem:
MA 2
+ MB 2
- 6k = 4NM2•
Dar se ştie că :
16(aria MAB) 2 41l!All. MB2 - (MAI+ AfBI - AB2)2
4NM1 =
AB 2 Sk
înlocuind în relaţia precedentă, obţinem :
'(.i\1A 2 + MB 2 - AB 2) 2 + Sk(MA 2 + MB 2 ) - 48k 2 - 4.iv/A 2 • MB 2 = O, sau
-(MA 2
+MB 2) 2 - Sk(MA 2 + 5tB 2) + 16k 11 - 4MA 2 , MB~,= O,
(MA 2 + .1vlB 2 - 4k) 2 - 411-J.i2 • i'\IB 2 = O,
(MA 11 + MB 2 + 2MA . 1vIB - 4k)(MA 2 + 1v/B 2 - 2A'/A . MB -: 4k) = O.

Această relaţie se descompune în două:
MA 2 + MBa + 2MA · MB = 4k,

MA 2
+ MB 2 - 2MA · 11.: !t -= 4k.
Prima relaţie este imposibilă căci ne coi, -.1 e a:
-- -- .. r.:-
MA +-MB= 2 yk = - r;v
-- .!.
4
relaţie imposibilă deoarece .MA +MB> .IJ.B.
Rămîne deci a doua relaţie _care se mai poate scrie : .MA - .MB = 2 1/k =
= const. Dcr' locul punctului M este o hiperb?lă cu focarele A şi B. Revenind
141
\ ~ ■ I ~ .- .
la prima definiţie a acestui loc geometric, · adică: ONI --::: NM8 = k, vede se .
că dacă cele două distanţe ON şi ·NM sînt egale, relaţia precedentă se reduce
la o absurditate,· O = k •. Aceasta· se datoreşte faptului că în acest caz punctul M
a trecut la infinit.• C~e două distanţe sînt deci egale clnd punctul M ajun.ge la
infinit pe cele două bisectoare ale unghiurilor drepte '(81), ( ~ ) ; se zice că aceste
bisectoare sînt asimptotele hiperbolei, iar hiperbola se zice echilateră.
Demonstraţia geometrică de mai sus este lungă şi complicată: prin geometria
analitică, demonstraţia se reduce la un singur rînd. · ·
16°._ Locul geometric al pimctelor pentru care produsul distanţelor la. două
drepte concurente este constant este o hiperbolă avfnd două drepte ca asimptote.
Problemele ce urmează se axează în principal pe teoria de mai sus, unele
din aceste probleme fiind rezolvate complet (ca model), 'iar la altele s-au dat in-
dicaţii substanţiale, cu ajutorul căror rezolvarea completă nu mai comportă nici
·o dificultate.
102. Un punct M descrie segmentul AB. Pe segmentele AM,

BM luate ca baze, se construiesc triunghţurile echilaterale AMC,
BMC'. Să se găsească locul geometric al mijlocului segmentie-
lui CC'. . · .
R: Se vor deosebi două cazuri: 1) cele două triunghiuri echilaterale se
află de aceeaşi parte a segmentului A B ; 2) cele două triunghiuri se află de o parte
şi de alta a segmentului AB.
În primul caz se va observa că dreptele fixe A_C, BC' se taie în punctul D
fix, şi că mijlocul lui CC' este şi mijlocul lui DM (fig.· II.102, a). Locul geometric
este segmentul care uneşte mijloacele DA şi DB, deschis la ambele capete (deoarece,
de exemplu clnd M ➔ A triunghiul MCA devine - la limită - un punct).
în al doilea caz se va observa că dreapta care uneşte mijlocul lui CC' cu
mijlocul lui AB este fixă (fig. II.102, b).
Al\,° \
lt \
,
I
,„B
I
\ I
'\ I I
\ I •
\ /
\ I
\
\ I
/
'i,, .
b.
Fig. ll.102
142
I, ,. • ~-,
(', .- ...·_, /·
.\ . I... ' ~ ·u)3. Se: con~ideră un lriu~ghi. oar~care ~ ABC. Prin l vîrj'lţ-
\ ···r#e B, t se ditc două drepte,.paralele mobile care tai~ laturile AC,-
. ·AB respectiv în B', C'. Fie B",· _C" mijloacele segmentelor GB',
,BC'. .
A
Fig. II.103
1 °.· Se cere loc'ltl geometric al punct-ului M (intersecţia drepte-

lor BB", CC").
2 °. Cum trebuie duse cele două drepte paralele prin B, C,
pentru ca punctul M să fie situat pe cercul circumscris triunghiu-
lui ABC? I
R: Se va observa că dreapta B"C" trece prin mijlocul laturii BC şi deci
dre~ta AM este paralelă cu ·latura BC (fig_- II.103).
Pentru partea ultimă, se va dov!!di că cele două paralele trebuie să fie per-
pendiculare pţ BC.
104. Se c!,au în plan două cercuri 0 1 şi 0 2 ~ Un al treilea cerc

0 3 taie pe 0 1 în A şi B, iar pe 0 2 în ·(: şi D. Dreptele A B şi
CD se taie în E, dreptele 0 10 3 şi AB în F şi dreptele 0 20 3 şi
CD în G.
I O • Să se arate că patrulaterul EF03G e inscriptibil.
2°. Să se găsească .locul· lui E cînd cercul 0 3 variază trecînd
prin punctele A şi C, care rămîn fixe.
3°. 1n aceleaşi condiţii ca la 2°, să se găsească locul geo-
, metric al punctelor F şi _G.
4 °. Să se arate că dreapta A B trece printr-un punct fix
cînd cercul 0 3 variază trecînd prin C şi D, care rămîn fixe.
Care este locul lui F în acest caz ? ·
R: 1 °. A B ...L 0 10 3 (A B fiind coarda comună este perpendiculară pe linia
centrelor cercurilor 0 1 , 0 3 ). La fel CD j_02 0 8 • .
Patrulaterul EF03G (fig. II.104) avînd două unghiuri opuse drepte este
inscripţibil. ;
143
I ! .
2°. Prin construcţie punctul E ·este- centrul _tadical al cercurilor 0 1 , 0 2 , 01 ,
deci se găseşte pe axa radicală l:i.A' a cercurilor 0 1 , 0 2 : axă ~ad.icală car~. este fixă
şi perpendiculară pe op,.
Se vede că condiţia ca A şi C să fie fixe nu prezintă nici o particularitate,
Al:i.' fiind independentă de poziţfa celor două puncte pe O~ şi 0 2 •
L1
Fig. II.104
3°. A şi C fiind fixe, F şi G vor descrie respectiv cercurile de diametre 0 1A

şi 0 1 C, căci unghiurile 0 1FA şi 0 2GC sînt drepte.
4°. Dacă C,D sînt fixe, cum 6.1:i.' e fixă, centrul radical al cercurilor 0 1 , 0 2 ,
0 3 este .punctul fix E, intersecţia lui CD cu AA'. Coarda AB fiind axa radicală
a cercurilor 0 1 , 0 3 , trece deci prin punctul fix E ; în acest caz F descrie cercul de
diametru 0 1 E.
105. Să se afle locul geome-
tric al centrelor dreptunghiurilor
circumscrise unui patrulater dat.
Ce se întîmplă dacă patrulate-
·rut este un paralelogram?
Să se generalizeze problema
considerînd în locul unui drept-
unghi un paralelogram ale cărui -
'unghiuri sînt constante.
R: Fie M 1 M 2M 3M 4 un dreptunghi
variabil circumscris patrulaterului ABCD
Fig. II.105 (fig. ~I.105); un astfel de dreptunghi
144
\ \
\
se poate construi ductnd· prin două vîrfuri ale patrulaterului do_uă drepte varia-
bile p_aralele,.iar ·prin· celelalte două vîrfuri se duc perpendiculare pe aceste
drepte. Să presupunem, de exemplu, că am dus prin vîrfurile opuse A şi C, reş
pectiv ~ şi B, .cele două perechi de drepte paralele. Dacă c.> este centrul
dreptunghiului M 1 M 2 M 8M 4 ?-5tfel format, este evident că paralelele duse prin
c.> la laturile dreptunglµului trec prin mijloacele E şi F ale diagonalelor AC,
BD. Cum unghiul E c.>F este drept, rezultă că locul geometric al punctului c.>
este cercul cu diametrul EF. Dacă patrulaterul A BCD este paralelogram, atunci
punctele, E şi F coincid cu c.>, deci paralelogramul şi dreptunghiul au acelaşi
centru, încît problema de loc geometri~ nu mai are sens.
Dacă în locul vîrfurilor opuse A şi C luăm alte două vîrfuri, de exemplu
A şi B, făcînd construcţia de mai sus obţinem un alt dreptunghi circumscris
patrulatei;ului ; se vede imediat, ca şi în _cazul precedent, că locul geometri~
al centrului unui astfel de dreptunghi este cercul care are ca diametru seg-
mentul ce uneşte mijlocul laturii A B, cu mijlocul laturii opuse CD.
Pentru a cuprinde toate cazurile într-o singură exprimare, aţn putea enunţa
problema astfel :
Să se afle locul geometric al centrelor dreptunghiurilor ale căror laturi
trec prin patru puncte date. ,
· Sub această formă problema are sens chiar dacă trei din cele patru
puncte, sau toate cele patru puncte sînt aşezate în linie dreaptă.
Cum cele patru puncte le putem grupa în trei moduri pentru. a obţine
dreptunghiurile despre care e vorba în problemă, urmează că locul geometric
se compune în total din trei cercuri (se poate arăta că ele sînt concentrice).
Dacă în locul drepţunghiurilor se iau paralelograme cu unghiurile con-
stante, locurile geometrice sînt segmente de cerc capabile de acele unghiuri.
106. Să se afle locul geometric al centrelor paralefogramelor

care au unghiuri constante şi sînt înscrise într-un triunghi dat.
R: Fie cx~y8 unul din aceste paralelograme (ex, ~ se află pe BC, y pe
AC, 8 pe AB).
Dreptele ~y şi cx8 au direcţii fixe; fie AD paralela dusă din A la această
direcţie; E mijlocul lui AD, iar C' şi B' mijloacele laturilor ~y şi cx8 (fig. II.106).
Punctele B' şi C' descriu dreptele BE
şi CE. Centrul M al par~lelogramului A
,este mijlocul lui B'C'. Fie A' mijlocul lui
BC. Se va observa că punctele E, ivl,
A' sînt ţoliniare.
I 107. Se dă unghiul xOy ; cu,

centrul în O se descrie arcul de cerc
AB cu A pe Ox şi B pe Oy. Fie
M un punct pe arcul AB şi P,'Q B C
proiecţiile lui pe Ox şi Oy. Fig.
10 - Culegere de probleme de matematici 145

. ·. . '
1°.·Să $e. gdsească locul geo~etric· al ortocentrului- tr-i'unghi'J,1,-.
lui DPQ cînd M se deplasează .pe arcul AB. - · • .
2°. Să se d.etermine poziţia ortocentrului triimghiului OPQ
· corespienzător unui punct dat M, fără a construi dreapta PQ.
3°. Să se găsea-
---~0- scă locul geometric
al ortocentruliti triitn-
ghiului OPQ, cînd.M se
află oriunde pe secto-
rul circular OAB in-
clusiv conturul său.
n: 1°. Patrulaterul
OPMQ este inscriptibil ,' şi
cercul circumscris acestuia
variază ca - poziţie trecînd
însă mereu prin vîrful O
al unghiului dat şi avînd
diametrul OM constant.
Fig. II.107 Deoarece unghiul - opus
laturii PQ este constant,
iar cercurile de diametru. 01.vl sînt egale, rezultă că în oricare din aceste cer-
curi, PQ se află la aceeaşi distanţă de centrul w al cercului; avem deci wN =
= const (fig. II.107).
Dacă însă H este ortocentrul triunghiului OPQ se ştie că OH= 2 CJlN =
= const şideci H descrie un arc de cerc cu centrul în O. Pentru a preciza
poziţiile .extreme se va observa că dacă M ajunge în A, H ajunge în A' - pro-
în
tecţia lui A pe OB, iar dacă M vine B, H ajunge în B' - proiecţia lui B pe OA.
Locul este tot arcul de cerc de la .._4' la B'.
2°. Se ştie că într-un triunghi, înălţimea şi diametrul care pleacă din
acelaşi vîrf sînt drepte izogonale. Prin urmare, dacă se dă 1.l1 pe arcul AB,
se duce OH astfel ca <ţ.HOA' = <ţ.J.vfOB'; punctul unde OH taie arcul de cerc
A'B' este ortocentrul triunghiului OPQ corespunzător lui M.
3°. Se va observă că există o· corespondenţă biunivocă între mulţimea
punctelor segmentului OA şi mulţimea punctelor segmentului GA', proiecţiile
punctelor pe OA.
Aşadar, fiecărui arc de cerc, astfel ca 01W <0.M îi corespunde un arc
interior sectorului OA' B', astfel ca OH' <OH. Prin ·urmare cînd 111 um!lle întreg
sectorul OAB, H umple întreg sectorul OA' B', care constituie astfel locul geo-
metric căutat.
D i s c u ţ i e. I. Dacă xOy este un unghi ascuţit, sit~aţia este cea ară
tată mai sus.
II. Dacă xOy = 90°, sectorul OA'B' se reduce la vîrful O.
146
, IlI. Dacii ~Oy'> 90°, atunci <;Înd M este pe sectorul OAB, H_ se gă-
seşte în unghiul opus fa vîrful lui xOy, deci cînd M coincide cu punctele sec-
torului- OAB din unghiul dat, H umple sectorul OA'B' din unghiul opus la
vîrf c11: xOy, ~de A', B' sînt proiecţiile lui A, respectiv B pe dreptele· Oy, Ox.
108. Un p?r(,nct P descrie Jatura BC a unui triunghi ABC.

Paralelele duse din P la AB, AC, taie pe AC şi AB în D şi E.
Cercurile PBE, PCD se taie a doua oară în Q. Se cere:
I O • Să se găsea:scă loculgeometric al punctului Q.
2°. Să se arate că dreapta PQ trece printr-un punct fix.
Generaliza1'e.
R: Se va arăta că unghiul° BQC este dublul unghiului 4 şi că PQ este
bisectoarea· unghiului BPQ.
Pentru generalizare se va presupune că dreptele PD, PE sînt paralele cu
două direcţii fixe.
I
109. Se dă 'Un triunghi. oarecare ABC înscris în cercul O

şi fie M un pu,nct mobil .pe cerc. Dreptele BM, CM, taie latu-
rile AC, AB respectiv în D, E. ·cercurile ABD, ACE se· mai
taie într-un al doilea punct N. Se cere locul geometric al punctu-
lui N.
I
R: Se va arăta că unghiul BNC este constant; locul geometric este

cercul BOC.
HO. Se consideră trei puncte fixe A, B, C. Se. duce prin

A, Bun cerc mobil, iar prin A, C se duce cercul care taie primul
cerc sub un unghi dat. Fie M cel de al doilea punct de intersecţie
al celor două cercuri. Să se arate că unghiul BMC este constant şi
să se ·deducă locul geometric al punctului M.
R: Utilizînd egalităţi de unghiuri se arată că suma unghiurilor AMB,
AMC este constantă.
111. Un liametru mobil al unui cerc taie în M şi N două

tangente fixe ale cercului. Cele două tangente care se mai· pot
duce din punctele M, N la cerc se taie în P. Se cere locul
geometric al punctului P.
R: Punctul P este simetricul punctului A~ intersecţia tangentelor fixe, în
raport cu diametrul. Deci OP_= OA = const, O fiind centrul cercului.
112. Se consideră un cerc. O şi un punct fix A. O secantă

variabilă dusă prin punctul A intersectează cercul în punctele·
M, N. Tangentele la cerc în M şi N se intersectează în punctul P.
Să se afle locitl geometric al ortofentrului triunghiului MNP.
147
R : înălţimile duse · din vîrfurile M şi N în triunghiul 'MN P sînt pa-
ralele cu razele ON şi OM, deci ortocentrul H al triunghiului MNP este sime-
tricul centrului O în raport cu dreapta Jl.t/N (patrulaterul OMHN fiind un
romb) .
. Rezultă că triunghiul OAH este isoscel, AH= AO = const. Locul lui H

este un arc deschis, din cercul cu centrul în A, cuprins · între simetricele
lui O faţă de ,cele două tangente duse din A la cercul dat (fig. II.112).
Se vor deosebi însă trei cazuri, după poziţiile particulare ale lui A·;
cînd A este în afara cercului, pe cerc, sau în interiorul acestuia.
113. Se consideră un cerc O şi im punct exterior M din

care se duc tangentele M T 1 , M T2 , la cerc. Să se găsească locul
geometric al punctului M, astfel ca simetricul lui M, faţă de
coarda T 1 T2 să fie punctul O.
Generalizare.
n: Rezultă imediat că patrulaterul .M T 10T2 trebuie să fie un pătrat.
Pentru geneulizare se va presupune că T 1 T 2 împarte pe O.ilf într-un
raport dat ; se deduce că OM = const.
1 ~4. Se consideră un cerc şi un punct fix P în planul său.

Prin P se duc dou,ă coarde mobile A B, CD care fac însă un unghi
constant. Să se arate că dreapta care uneşte mijloacele coardelor
AB, CD, în/ăşoară un cerc.
n: Segmentul care uneşte mijloacele celor două coarde este o coardă de
lungime const~ntă în cercul de diametrul OP, O fiind centrul cercului dat
(fig.. II.114).
Fig. II.112 Fig. II.114
148
.:,
•·
..
:
115. Prin pimctul. A de intersecţie a două cercuri secante

O, O' se· duce o secantă variabilă care întîlneşte cele două cercuri
în B şi B'. . .
Să se găsească locul de intersecţie M al diametrelor BO şi
BO'.
A.A. AAA
R: Se observă că 01'110' = OAO' =·const, căci OBA = BAO, O'B'A =
A.
= O'AB'. Punctul 1vl descrie deci un cerc ce trece prin O, O' şi C, unde C este
cel de al doilea punct de intersecţie al· celor două cercuri.
116. Se- dau trei pimcte A, B, C. Două cercuri variabile

din care unul trece pri-ii A şi B, iar cel de al doilea prin A şi
C, se taie sub unghiul cp.
Să ·se găsească :
1°. Locul geometric al celui de al doilea punct de intersecţie
al celor două cercuri.
2°. Locul geometric al punctului de întîlnire al tangentelor
duse prin B şi C.
R: 1°. Fie ~ şi y centrele celor două cercuri : M cel de al doilea .punct de
intersecţie C. Prin ipoteză, ~l3My = -P = const. Dar,
al tangentelor în B şi
..ţM~y = ..ţ.MBA, .ţ:My~ = <ţ.ACM,
de unde conclud~m că în patrulaterul
ABMC un unghi A şi suma altor două sînt constante. Locul lui M este ·deci
un cerc care trece prin B şi C.
A.A.A.A AA.A
= 11-tJAC,
2°. MBT = 1HAB, MCT de unde MBT + MCT = BAC şi
A.
deci unghiul BTC este constant. Locul lui T este de asemenea un cerc care
trece prin B şi C.
117. Se consideră două cercuri tangente în O şi un diametru

comun A B care trece prin O. · · ·
O secantă mobilă care trece de asemenea prin O întîlneşte
cercul OA în A' şi cercul OB în B'.
Să se arate că locul geometric al punctului de întîlnire al
dreptelor A B' şi BA' este un cerc. -
R:
Fie M punctul de intersecţie al dreptelor AB', BA'; D şi D' punctele
de intersecţie
ale lui OM cu AA' şi BB'; C, C' centrele cercurilor OA şi OB.
Punctul M este conjugatul armonic al lui O în raport cu segmentul
DD'. Ducem din M paralele la DC şi DA pînă la întîlnirea diametrului AOB
în S şi a secantei A 'OB' în N. Dar OM trece prin mijlocul lui AA' şi BB' ;
149
prin urmare unghiurile CDA, C'D'B decişi SMN sînt drepte .. Rezultă <;_ă locul
lui M este un cerc descris de SN ca diametru.
N o t ă. Problema se poate ,generaliza considerînd două cercuri oarecare,
în care se duc secante prin unul din centrele lor de similitudine. Locul complet
se compune din patru cercuri, demonstraţia făcîndu-se ca mai înainţe.
118. Tangenta într-un punct M al unui cerc O' întîlneşte
diametrul fix AA' în pimctul T. Se cere:
1 °. Să se găsească locul geometric al centrului cercului în-
scris în triunghiul OMT.
2°. Locul geometric al centrelor cercurilor exînscrise triim'-
ghiului OMT.
R: I 0 • Fie BB' un diametru în cercul O, perpenclici.µar pe AA '. Pre-
supunem că Jl,f se află pe arcul AB. Notăm cu I centrul cercului înscris în
triunghiul f?MT (fig. -II.118, a) şi unind I cu. A obsen·ăm că triunghiurile
A /\. /\ •
MOI şi AOI sînt egale. Prin urmare OJJI = OAI şi cum OMI = 45°, rezultă
că dreapta A I este înclinată cu 45 ° pe OA.
S-a observat că Ol este bisectoarea unghiului A O,;.lf, deci cînd l\f de-
scrie arcul ,1B, I descrie segmentul de dreaptă A.B, de la A pînă la prill!a
1
bisectoare adică - A B. După aceea, tangenta trece de partea arcului BA' şi
2
aşa mai departe. În rezumat, locul lui I este format din patru segmente de
dreapt~ (fig. II.118, b).
2°. Fie 10 centrul cercului exînscris triunghiului MOT, corespunzător lui
MT. Se uneşte A cu 10 şi se observă că triunghiurile JI/Ol0 şi A0/0 sînt egale.
Cum IAI0 este un unghi drept, latura AI0 este înclinată cu 45° pe AT. Locul
lui l 0 este deci dreapta A B'. '
N o t ă. Asemănător se poate arăta că locul centrelor I 111 şi I A. ale celor-
lalte două cercuri exînscrise sînt dreptele A 'B' şi respecth· A' B.
A'
8'
a b
Fig. II.118
150
, Deci'_ locul complet ai cercurilor• înscrise şf exîn,scrise triunghiului. _Q_MT
- se compune din cele patru laturi ale pătratului .ABA 'B'.
· De asem~nea şe poate aiăta că dacă T' est~ p~ctul · de. întîlnire al lui
.MT cu BB', locul celor patru cercuri se compune din laturile aceluiaşi pătrat
ABA'B'. . '
119. Se consideră trapezele înscrise
într-un cerc dat şi avînd drept una din
diagonale o coardă fixă a cercului. Să
se arate că:
1°. Locul geometric al ~ intersecţiei
laturilor neparalele este un. cerc.
2°. A doua diagonală rămîne tot
timpul tangentă la un cerc fix (înfăşoară
~u~. .
R: Fie AB<;;D trapezul considerat cu dia-
gonala BD fixă şi J,[ intersecţia laturilor nepa-
ralele. Se va arăta că unghiul 111 este constant
(fig. II.119).
Diagonala AC, mobilă, fiind de lungime
constantă, înfăşoară un cerc concentric.
120. Se dait două cercuri secante în

punctele A şi B. O secantă variabilă dusă Fig'. II.119
prin pimctul A taie cele două cercuri în
punctele M şi N. Să se arate că locul geometric al punctului P
mijlocul segmentului MN, este un cerc ce trece prin A şi B.
Dacă în. locul punctului A luăm punctul B, locul geometric
al noului pimct este acelaşi cerc. Să se. generalizez~.
R: Perpendiculara în B pe coarda comună A B taie cele două cercuri
în D şi E. Este vizibil că patrulaternl DENM este un trapez dreptunghic de-
oarece unghiurile sale din M şi N sint drepte, f_iind înscrise în cite un semi-
cerc. Rezultă că perpendiculara în P pe mijlocul lui .1.11.N trece prin mij-
locul C al lui DE. _Cum punctul C este fix, rezultă că din P, setment~ fix
AC se vede sub un unghi drept, deci locul geometric al punctului P este cercul
de diametru AC, cerc care trece evident şi prin- punctul B (fig. II.120).
Ducem perpendicularele OM' şi O'N' pe secanta MN şi fie I mijlocul lui
li1'N'; egalitatea PJl1 = PN se 'mai poate scrie:
IM' - IP+ IA + I.M' =IP+ IN' + IN' - IA.

Cum I.M' = IN', rezultă IA = IP.adică I este şi mijlocul segmentului AP.
Mediatoarea segmentelor .1.vl'N' şi A P fiind comună, urmează că c,) centrul cer-
ţului - loc geometric - este mijlocul distanţei centrelor 00'. De aici rezultă
că schimbînd pe A cu B, locul geometric rămîne acelaşi.
151
Se poate arăta că şi reciproc,- orice punct P al locului geometric este
mijlocul unei secante· trecînd prin A sau B. .
O generalizare a problemei se poate face căutînd locul geometric al punc-
tului care împarte secanta MN într-un raport dat k. Se arată că în locul punctu-
lui C intervine punctul C' care împarte segmentul DE în raportul k şi atunci
locul geometric este cercul de dia-
metru AC', care trece evident prin
B, iar centrul său împarte linia
centrelor 00' în raportul k.
121. Se consideră 1tn

paralelogram ABC D şi pe
laturile A B I AD se iau dom'i,
puncte B', D'. Se duc para-
lelele B' C', D' C' la laturile
BC, DC. O dreaptă oare-
care dusă prin A taie latu-
Pig. II.1 20 rile BC, B'C' în E, F; o
, altă dreaptă dusă prin A
taie laturile DC, D'C' în E', F'. Să se găsească locul geometric
al punctului C' astfel ca dreptele EE', FF' să fie paralele.
R: Avem relaţiile: AF/AE = AB'/AB; AF'/AE' = AD'/AD (fig. II.121).
Condiţia de paralelism cere ca AB'/AB = AD'/AD. Această relaţie are loc atunci
cînd B' D' este paralelă cu diagonala BD, deci cînd C' se află pe diagonala AC.
122. Se consideră un triunghi oarecare OAB. Pe laturile
· ·OM ON ,
OA, OB se iau punctele M, N astfel ca:-==-·-==-= I. Să se
MA NB
găsească locul geometric al mijlocului segmentului MN.
R: Paralela din M la AB (fig. II.122) taie pe OB îtt N'. Relaţia
ON' ON
-==- •-==-
N' B NB
= 1 exprimă că punctele N, N' sînt simetrice în raport cu mijlo-
eul P. al Jaturii OB. Fie ·µ mijlocul lui JJN; dreapţa µP uneşte mijloacc:le
laturilor OA, OB.
o
Fig. II.121 Fig. II.122
152
),_'
I
#'
· 123. Pe bisectoarea unghiului )t al un-u,i triunghi ABC, se
ia un punct D astfel ca AD să fie medie·proportională între AB
şi AC. Să se arate că dacă A se deplasează pe un cerc care trece
prin B şi C, punctul D descrie şi el un cerc care trece prin B şi C.
R: Prelungim DA începînd din A cu AD'= AD. Cele două puncte D, D'
A A /\ ___ _
descriu acelaşi loc. Cum însă BAD =DAC= A/2 şi AB/AD = AD/AC, rezultă
A A
că cele două triunghiuri A BD şi ABC sînt asemenea. Avem deci D'A B = A BD +
A A ·A /\ /\. /\
+ ADB = ADB + ADC = D, de unde D = 180° - A/2.
Prin urmare punctul D descrie un cerc ce trece prin B şi C ; el trece de ase-
menea şi prin D', căci în acelaşi mod ca mai sus, se găseşte A

BD'C = A" /2, deci
/\ /\
D, + D' = 180°. După
cum A se mişcă pe unul sau altul din arcele BC, locul
se compune evident din două cercuri avînd centrul respectiv pe mijlocul unuia
din arcele BC.
124. Se dau în acelaşi plan trei drepte concurente fixe Ox,

Oy, Oz. Pe Oz se ia un punct mobil M. Cercurile ce trec prin M
şi sînt tangente în O dreptelor Oy, Ox, taie pe Ox, Oy respectiv în A
şi B. Tangentele în A şi B la cele dou_ă cercuri se taie în P. Se cere
locul· geometric al punctului P. .
R: Se va arăta că laturile· triunghiului APE se mişcă paralel cu ele în-
şile. Locul geometric este o dreaptă trecînd• prin P.
125. Se dă un cerc fix O de rază R. Un cerc mobil, de rază

constantă, trece ·Prin O. Să se arate că axul radical al celor două
cercuri înfăşoară un cerc cu centrul în O, şi să se calculeze raza
acestui cerc,· în funcţie de R · şi R'.
R: Din triunghiurile asemenea rezultă imediat că_ distanţa punctului
O la axul radical este R 2 /2R'.
126. lntr-un cerc O se înscrie un triunghi ABC. Fie A', B',

C' ,punctele de contact ale cercului înscris în triunghiul ABC cu
laturile BC, CA, AB. Să se demonstreze că dacă punctele B, C
rămîn fixe, iar A se mişcă pe cercul O, atitnci dreapta B'C' 1tămîne
tangenta unui cerc cu centrul în mijlocul laturii BC.
R:Fie B", C" proiecţiile vîrfurilor B, C pe dreapb. B'C'; iar D proiec-
ţia mijlocului Mal lui BC pe B'C'. Trebuie arătat că MD = const, sau că BB" +
+ CC" = const.
153
Notăm cu l centrul cercului îns'cris şi cu E. intersecţia lui AI cu B'C'. Din
perechile de triunghiuri asemenea BB"C', AEC' şi CC"C', AEB' deducem:
p-a AE p-a
.Adunînd, rezultă BB" + CC" = a(AE/(p - a)). Cînd A se mişcă pe cercul dat,
AE
raportul - - rămîne constant etc.
p-a
127. Se dau trei puncte fixe A, B, C; să se arate că locurile
geometrice ale punctelor Mi, M 2 , M3 astfel ctţ =
2M1 A 2 = M 1 B 2 + M 1 C2 ,
2M2 B 2 = M 2 C2 + M 2 A 2 ,
2M3 C2 = M 3 A·2 + M 3 B 2,
sînt trei drepte concurente (sau paralele).
R: Aplicînd teorema medianei triunghiului M 1 BC, avem
-M-~B
1
+ .M1C
2 2 -
-
M' 2
2J.f1 1 + 2_2BC, 2
M' fiind mijlocul lui BC; înlocuin~ în relaţia dată, avem:

- - = 2M
--,2 I - - -2 --,2 = 1 -
1M 1 +
4 BC = const.
2.l\11 A 2 2, 2
2 BC 1111A - ]111 M 1
Punctele M~ şi A fiind fixe, rezultă că locul geometric al punctului J/1 este

o dreaptă perpendiculară pe dreapta AM;. În acelaşi fel se arată că locurile
geometrice ale punctelor 11/2 şi 11-13 sînt nişte drepte perpendiculare pe drep-
tele BM;; CM; unde .M;, M; sînt mijloacele segmentelor CA, AB.
Dacă punctele date sînt aşezate pe o aceeaşi dreaptă, atunci cele trei drepte
locuri geometrice - sînt perpendiculare pe această dreaptă, deci sînt pa-
ralele.
Dacă însă punctele A, B, C formează lin' triunghi, centrul (I) al cercului
circumscris triunghiului satisface fiecare din cele trei relaţii date, deci cele
tr.ei drepte - locuri geometrice - sînt concurente în punctul (I) (aceste drepte
sînt perpendicularele duse din (I) pe medianele triunghiului ABC).
128. Se consideră un cerc fix cu centrul în O şi un punct

fix A în planul său.
Se duce un cerc variabil prin "'A şi se cere să se arate că locul
geometric al intersecţiei tangentei ·în A la cer.eul mobil cu axul
radical al celor două cercuri, este o dreaptă perpendiculară pe
dreapta OA. ·
154
. R: Avem relaţia MA 1 = lv/02 - R 1, R fiind raza cercului dat, sau
M0 8 - MA 11 ·= R 11 = const.
129. 1ntr-un . cerc O se înscrie un triunghi ABC, avînd vîr-

ful A jix, iar laturile sale -verifică relaţia AB 2 AC2 = k2, +
unde k este o constantă dată.
Se cere să se g~sească. locul geometric al mijlocului lui BC ..
R: Din mijlocul 1.vl al lui BC ducem .MP _l OA; avem: AB 1 + AC 2 =
= 2AM2 ·+ 2MB 2 = 2AM 2 + 2(OB 2 - OM 2 ) şi deci diferenţa AN/ 2 - OM 2 este
constantă. Dar în triunghiul AOM avem AM2 = OM 3 + OA 2 + 2 AO •OP. de
·unde concludem că OP are o valoare constantă.
Locul geometric al mijlocului .1.'1 al lui BC este deci o dreaptă perpeii-
diculară pe OA. ·
No t ă. Rezolvînd problema analitic, se găseşte că locul lui .1.vl este dreapta
kl
x =R - -
4R
, unde R este raza cercului O.
·
130. Se dă un cerc O şi un punct P în planitl să·u. Fie M

un punct 1nobil pe cercul O. Se consideră cercul care trece prin P
şi este tangent cercitlui O în punctiel J.11[. Tangentele în M ·şi P la
cercul variabil se taie_ în punctul N. ,
.I O • Să se arate că locul geometric al pimctului N este o dreaptă
D perpendiculară pe dreapta OP. '
2°. Fie P' un al doilea punct fix în planul cercului O, iar
· D' dreapta corespunzătoare acestui punct, analogă cu dreapta D
de la punctul 1 °. Să se arate că· dreptele D şi D' se intersectează pe,
mediatoarea segmentului P P'. ·
R: 1°. 1n triunghiul dreptunghic OMN avem NO 1 = NM 1 + OM2 , însă
NM =
NP şi deci-NO 1 - NP 2 = OM 2 = const (fig. II.130).
2°. Fie P 1 intersecţia acestei drepte
cu OP; P 1 intersecţia dreptei OP' cu cea
de a doua dreaptă - loc geometric, - iar
I mijlocul lui P'P" Rel~ţia P 1O2 --:-P1 P 1 =
P 2O8 -P2P' 2 se mai scrie P 1O8 -P1 P 2 +I pa -
-IP' 2 +P1 P' 2 -P,,0 2 =·O, ceeaceprobează.
concurenţa dreptelor D, D' şi mediatoarea 8 b
segmentului PP'.
131. Pe un cerc dat se iau, patru
puncte fixe A, B, C, D. Prin punc-
tele A .şi B ducem un cerc variabil,.
·iar-prin punctele C şi D ducem cer-
curile ca~e sînt tangente primului cerc. Fig. II.130
155
.-.•:·
Fie. T 1 , T 2•punctele de contact. Să se afle loculgeometric al·punc-· ·

telor T 1 , T2 •
R: Fie E intersecţia tangentei comune la cele două cercuri (fig. II.131),
cu latura CD. Punctul E este centrul radical al cercului dat cu cele două cer-
curi· tangente. Deci punctul E este intersecţia dreptelor A B şi CD.
Deoarece ETî = EA • EB = const, rezultă că ET1 = const.
132. Se dă un cerc fix cu centrul în O. Printr-un punct fix

A de pe acest cerc ducem o coardă care întîlneşte cerc-ul în B şi
prelungim coarda A B pînă în C, astfel ca să avem A B = BC.
Se uneşte punctul A 11 simetric-ul lui A în raport cu O, cu C. Per-
pendiculara pe mijlocul liti OC întîlneşte pe A 1 C în JJf.
Se cere locul geometric
a) punctului M, cînd se-
canta A B(;_ variază. ·
U: M P fiind perpendicula-
ră pe mijlocul lui OC, urmează
că 01.11= MC. Deoarece AB =
= BC şi 1,A 1 BA = 90°, rezultă
că în triunghiul AA 1C, A 1B este
şi mediană · şi · înălţime ; acest
---- triunghi este deci isoscel şi în
- -
acest caz avem A 1 C = A 1 A = 2r
(constant, r fiind raza cercului O).
Dar: A1C = A11vl +MC=MA1+
MO= 2r = c.
Fig. II.131 Locul punctului ll1 este deci
o elipsă cu focarele în A 1 şi O,
avînd axa mare egală cu 2r
C (fig. II.132).
133. Să se găsească lo-

cul geometric al centrulu-i
unui cerc variabil, ale cărui
coarde comune cu două cer-
curi date trec prin două
-r--~""----+-----!:----1----+-e-- puncte date.
Il: Fie 0 1 , 0 2 (fig. II.133)
centrele cercurilor date R 1 , R 2
razele lor, iar iar · A şi B cele
două puncte fixe prin care trec
coardele comune ale cercului va-
Fig. II.132 riabil de centru c.> şi rază R.
156
j
S~ ştie că puterea unui puncţ în raport cu un cerc poate fi repr~zentaU

în mărime şi semn· prin pătratul distanţei de la punct la centrul cercului,
minus pătratul razei ~ercului. Exprimî11d astfel că punctele A . şi B au puteri
egale, respectiv în raport cu cercurile (01 , c.>) şi (02 , c.>), avem:
B
Fig. II.133
A c.> 1 ~ R'J = A0i - Ri, Bc.> R = BOi - R:. Prin scădere deducem relaţia:
2 - 2
c.>A 11 - c.>B = AO~ - R~ - BOi + R~ = const. Deci locul geom~tric al punctu-

1
lui ~·este o dreaptă perpendiculară pe dreapta AB.

134. Se dă un cerc fix ·cu centrul O şi raza R. Un cerc mobil
cu centrul O' şi raza constantă R' tr:ece prin O. Se cere:
1°. Locul geometric al punctelor de contact ale tangentelor
comune celor două cercuri.
2°. Locul geometric al mijloacelor tangentelor comune.
3°. Locul geometric al intersecţiilor tangentelor· comune.
R: Fie TT' tangentă comună, paralela din O la TT' taie pe O'T' în I.
Triunghiul dreptunghic 00'1 (fig. II.134) este de mărime invariabilă, deci
>-.
Fig. II.134.
157
~ I .
OI= TT; ~ const şi deci locul punctului T' este un cerc cu cent!1]1 în O.
Mijlocul lui TT' descrie evident tot·un cerc cu centrul în O. Fie S intersecţia
tangentelor comune; se deduce din relaţia SO/SO'= R/R' că SO= const.
135. Se dait trei puncte fixe A, B, C în linie dreaptă şi se
consideră un cerc variabil trecînd prin B şi C. Prin A se duc
două tangente A T, A r' şi fie T T' corda contactelor. Se cere :
I O • Locurile geometrice ale niijloacelor laturilor triunghiu-
liti ATT'.
2°. Locul centrului cerwlui circuniscris triunghiului ATT'.
3°. Locurile geometrice ale punctelor de intersecţie ale tan-
gentelor A T cu tangentele paralele la dreapta ABC. ·
R: 1 °. Fie M, M', N mijloacele lui AT, AT', TT'. Punctele M şi M'
descriu cercul cu c~utrul în A şi. 1/

cu raza..!._ AB · AC. Fie O cent~ cercului
2
TBT'C şi P punctul unde TT' taie pe BC; c~m segmentul BC este divizat ar-
monic de A şi P, P fiind fix, locul lui N este un cerc cu diametrul AP.
· 2°. Centrut cercului A TT' este mijlocul lui AO. .
3°. Presupunem că tangenta paraJelă la BC întîlneşte cercul TBC în D şi
--
-.._
·tangenta A T în I. Avem : J A - ID = A T, deci I descrie o parabolă care are
d
focarul în A şi ca directoare o perpendiculară pe BC, situată la distanţa
= 'VAB ·AC de BC.
136. Fie un triunghi isoscel OA.B, avînd OA = ()13· şi înăl

ţimea OH. pin O, ca centrn, se duce un cerc (C) de rază variabilă
iar _în A şi B se duc la acest cerc două tangente nesimetrice în
raport cu OH; fie M punctul lor de întîlnire. Se cere:
I Locul geometric al punctului M.
O
•
2°. Locul geometric al punctului I care se obţine luînd pe MB

lungimea MI= MA.
· 3°. · să se arate că: MA •MB=± (OA 2 - OM2).
R: 1 °. Fie D şi E punctele de contact ale tangentelor AM şi B1~f la cercul
(C). Triunghiurile dreptunghice OAD. şi OBE fiind egale (OA = OB, OD = OE)
A A
rezultă că OAM = OBM şi deci locul lui 11'1 este un cerc circumscris triunghiu-
........: lui OAB .
A A
2°. Unghiul AMB fiind constant, egal cu AOB şi cu AIB, locul lui I
este de asemenea un cerc. Se obţine un. al doilea cerc cu centrul în O luînd
pe prelungirea lui Bllf o lungime MI 1 = MA.
3°. Dacă se prelungeşte BM cu J.1111 = MA şi AM cu Mii = 1l1B puµctele
A, B, 11 , Ii sînt situate pe acelaşi cerc şi deci avem: MA·• J.ll B = Ml1 • MB =·
158
.,., '•
= OA 2 - OM11 • Se prl!supune că M estţ Dacă M·este pe al

situat pe arcul AOB.
doilea\_arc subîntins de coarda AB în c~rcul AOB, avem MA • MB=
= OM2 -0A 2 •
137. 1nt~-un cerc de rază R se înscrie im 'triunghi_ ABC
· avînd vîrful A fix, iar laturile sale a, b, c verifică relaţia b2 + c2 -
- a 2 = k 2 , unde k < 2R ,/2 este o constantă dată. Se cere :
I O • Locul geometric al mijlocului lui BC.
2°. Locul piciorului înălţimii ha (coborîtă din ,A pe BC).
-3°. Locul ortocentrului H al triunghiului ABC.
4°. Locul centrielui de greutate G al aceluiaşi triunghi.
5 °. Locul picioarelor înălţimilor· hb, he.
R: Fie O centrul cercului dat, N mijlocul lui BC, AA', BB', CC' în~ţi
mile, H ortocentrul şi G centrul de greutate în triunghiul. ABC. Avem:
1°. b2 + c = 2AN + 1/2a
2 2 2 (teorema medianei) şi. R 2 = ON 2 + 1/4a1 ,
de unde rezultă: b2 + c1 + 2R 2 = 2(AN2 + ON2 ) + a1 , sau b2 + c11 - a 2 + 2R• =
: - - - 1
= 4(NM 11 + MA 2 ), sau NM 2 = (R 2 +k 11), unde s-a notat cu M ~~locullni OA.
4
Deci locul lui N este un cerc cu centrul în M. Acest cerc este totdeauna real,
cînd k 1 > O, dar nu există decît punctele acestui cerc situate în interiorul cercu-
lui O, care corespund triunghiurilor ABC reale.
Raza cercului llf t~ebuie să fie mai mică_ decît 3/2R, ceea ce corespunde
pentru k < 2R -y'.2. Raza fiind mai mare decît 1 /2R, există întotdeauna o parte
din cercul - loc geometric - care este în afara cercului O.
Cînd b2 + c2 - a2 = -k 2 , raza cercului descris' de N este egală cu
1/2 VR? - k 1,. trebuie deci în acest caz să avem k < R.
2°. M se proiectează ~e mijlocul lui A'N, prin urmare 111N = MA.' şi,
cercul cu centrul în M trece şi prin A'.
3°. 4°. Se ştie că locul punctelor ce divid într-un raport constant dreptele ce
unesc un punct fix cu punctele unui cerc fix, este un al doilea cerc. Raportul AG /AN
fiind constant şi punctul N descriind un cerc, centrul de greutate G descrie de
asemenea un cerc. Raportul OH /OG fiind constant H descrie de asemenea un c.erc.
(Se va observa că dreptele AH şi ON sînt întotdeauna paralele şi în raportul de 2/1). ,
5°. N' fiind mijlocul lui_ AC avem: '
AB'11 = c11 - BB' 2 = c2 - BN' 2 + B'N' 2 = c2 - 1/4(2a2 + 2c 2 - b2 ) + B'N' 2
şi
OB' 2 = B'N' 1 + ON' 2 = B' N' 2 + R 11 - l/4b2 , de unde A B' 2 - OB' 2 = 1 /2 k2 - R 11
şi analog AC'1 - OC' 9 = 1/2 k2 - R 2 ,
, Diferenţa patratelor distanţelor punctelor B', C' la punctele A şi O fiind
constant~, aceste puncte se deplasează pe o perpendiculară J?e raza AO.
138. Un unghi de mărime constantă se roteşte în jurul vîr-

Ju.lui
. A, considerat fix. Dintr-un punct B situat în acelaşi plan, .
, \
159
).•
se. coboară pe lat/urile .acestui . u~ghi perpendiculare în. punctele.
C şi ·D . .A ceste perp~ndiculare întîlnesc lâtu-riţe unghiului· în, doua
puncte 'E şi F.
1 °. Se cere locul geometric al punctelor C şi D.
2°. Să se arate că segmentul de dreaptă CD are o mărime
constantă, deducîndu-se. de aici locul geometric al mijlocului acestui
segment.
3°. Care sînt locurile geometrice ale punctelor E şi F?
4°. Care sînt locu-rile geometrice ale centrelor cercurilor cir- .
cumscrise triunghu-rilor AEF, BEF?
, ,R: 1°. Punctele C şi D descriu_ cercuri de diametru AB.
2°. Coarda CD are o mhime constantă deoarece unghiul CAD este con-
st~t (în cercul de diametrul A B) ; priµ urmare mijlocul I al lui CD descrie
tot un cerc-cu centrul .pe mijlocul lui AB.
3°. Punctele E şi F descriu segmente capabiie de un unghi drept A, descris
pe AB.
4°. B 1fiind ortocentrul triunghiului AEF, avem EF = AB tg A. Prin ur-
_ EF AB
mare, notînd cu R raza cercului circumscris lui AEF, avem R= - -
2 sin A
=- -·
2cos A
Centrul cercului circumscris lui AEF descrie deci un cerc cu centrul în A.
La fel, centrul cercului circumscris triunghiului BEF descrie un cerc cu
centrul .în B.
N .o t ă. Fie M mijlocul lui EF şi O acela ~ lui A B. OM fiind diametrul
cercului lui Euler al triunghiului AEF, avem OM~ R, sau AB/2 cos A. Punctul
lvl descrie deci un cerc cu centrul în O. ·
139. Într-un plan P se dau două puncte fixe ·A, B şi un··

punct oarecare M în acelaşi plan. Fie M' im punct în spaţiu astfel
ca.segmentul MM' să fie văţut .din A şi B. sub unghiuri drepte. Se
cere locul punctului M' în următoarele cazuri :
· 1 °. Punctul M este fix.
2 °. Punctul M descri-e un cerc ce trece prin punctele ·A, B.
3 °. Punctul M descrie o dreaptă perpendiculară pe A B.
R: Dacă se consideră toate drţptele perpendiculare în A pe dreapta A.M,
toate aceste drepte sînt situate în acelaşi plan Q perpendicular pe dreapta AM şi
deci perpendicular pe planul P. La fel, toate dreptele perpendiculare pe dreapta
BM ·hi punctul B, sînt situate într-un acelaşi plan R perpendicular pe BM şi
deci.şi pe planul,P. Intersecţiile planelor Q, R cu planul P sînt - evident - per-
. pendiculare ridicate în punctele A, B, respectiy pe dreptele AM, BM. Aceste
d01.iă perpendiculare se intersectează în N. Dreapta (A), intersecţia planelor Q,
. R tr~ce prin N şi este ,Perpendiculară pe planul P, căci este intersecţia a dotiă. ·
160
. '
plane p.erpendiculate pe planul P.: Punctul M 1 trebuie să se â'fle atît in planul(}
cît--şi în ·planul R, deci şe va ·afla pe ·~eapta· (Ă)_. .
· °.
-1 Dacă M este fix, evident că şi punctul N este fix, şi deci dreapta este
, fixă. Reiese că în acest caz, locul geometric al punctului M~ este dreapta ,{Ă) •
., . . \ .
·2°. Daca M se deplase'!-ză după o lege oarecare în planul P, locul lui M'
este -suprafaţa cilindrică generată de dreapta care rămîne paralelă cu ea însăşi
(rămtne mereu· perpendiculară pe planul P şi întîlneşte o curbă directoare
fixă, curba loc geometric _a punctului N). Dacă, de exemplu, M descrie un
cerc (r) ce trece prin A şi B, atunci punctul N descrie acelaşi cerc, deoarece
/\..A. .
MAN = MBN = 90°, adică punctele M, N sînt diametral opuse în cercul (r)~
Rezultă că în acest caz locul geometric al punctului M' este cilindrul circular
drept c,are are la bază cercul (r) şi ale cărui generatoare sînt perpendiClJlare
-pe planul P. · . . _
,, 3°. Presupunem acum că M .descrie o dreaptă (D) perpendiculară· pe AB~
Fie #i- intersecţia dreptei (D) cu AB~ Notăm cu n. proiecţia lui N p~ AR Figura-
: ,MmNn este un trapez. Dreapta OC care un:eşte, diagonalele MN şi AB este para-
lelă cu M~ şi cu Nn, deci perpendiculară pe AB. Cum O este centrul cercului
circumscris patrulaterului MANB, urmează că 'punctul C, p,:-oiecţia sa pe AB
este: tocmai mijlodul luţ AB.· Deci pun_ctul N este simetricul punctului· fix m
- faţă de pun~tul fix'C, ded este şi el fix. Urmează că în acest caz;· 1ocul geometric
al punctului N este dreapta (D') simetrică lui (.D) faţă de punctul. C. ·.
Se poate · arăta şi 'în alt mod că N -descrie o perpendiculară pe A IJ.
într-,adevil.r„din triunghiurile dreptunghice AMN, BMN deducem NB 3 = MN 1 - ·
.:. MA. 8 , NB 8 = MN 8 ·--AţB 8 • Prin ·scăderea· acestor două relaţii _obţinem
NA 3 NB"' = MB 8 -MA 8.,
:....
Deoarece M descrie dreapta (D), perpendiculari pe AB, avel}l MB 2 -

- MA 1 =. mB 8 - mA 2 = const, _deci NA 1 - N,Bi = - ~onst şi loc~ în acest
caz,· este o dreaptă perpendicul_ară pe AB. . .
.. Cînd N · descrie _dreapta ·(D'), dreapta (Ă) generează -un plan S perpen-
dicular pe planul P: pe care~! intersectează dup'ă dreapta (D'). Locul lui M'
este în acest caz planul s. (fig. II.139). .
M
140. Se dau punctele A, B, C, D
aşezate oricum în plan sau în spaţiu.
Să se afle locul geometric al punctului
.· M din şpaţiu aşa fel ca: MA 2 + M B<r. ·
= MC 2 + MD 2• Grupînd cele patru
_puncte · cîte două în• altă qrdin~, de
·exemf?l'Z!,: 'MA 2 ·+MC2.=MB2 +MD2
avem în total trei posibilităţi, deci'trei'lo-
curi geometrice. Cele trei locuri geom'etri-
ce sînt nişte plane ; tn.ce caz aceste plane
au o dreaptă comună, sa~ sînt paralele ? Fig. II.139
11 - Culegere de problerµe de matematici 161

R: Fie E> F, G, H, I, J mijloacele seginentelorAB, BC,.CD, DA,AC, BD •
. · . _·_ 1_·_ -- l- - -·-·
Teorema medianei ne dă 2ME9 + - A B 1 = 2MG11 + - CD 2 sau ME 1 - MG 11 =
: 2 2 '
.= 1/4 (CD 2 - AB 1 ) = const. . ,
De.ci locul . geometric al punctuţui M în primul caz este un plari per-
pendicular pe dreapta EG ; la fel se arată că în al doilea caz locul geometric
este ~ plan perpendicular pe dreapta I], iar în al treilea caz este un'plan
perpendicular pe dreapta FH. .
Dacă punctele A, B, C, D sînt în spaţiu şi formează un tetraedru, cele trei
plane - loc ge<?metric - ·au un singur punct comun, centrul sferei circumscrise
tetraedrului ABCD. ' ·
Dacă punctele A, B, C, D sînt aşezatţ oricum într-un plan, cele trei plane
sînt perpendiculare l)e acest plan şi nu au nici un punct comun ; dacă însă cele
patru. puncţe sînt aşezate pe acelaşi cerc, centrul c.> al acestui cerc aparţine evi-
dent celor trei plane, care au astfel o dreaptă comună - perpendiculara în c.>
pe planul ceior patru puncte. · ·
Dacă punctele A, B, C, D sînt astfel că.trei din ele sînt aşezate în linie dre·aptă,
aceasta revine a presupune că toate c.ele patru puncte sînt în acelaşi plan şi
revenim la un caz_ ~tudiat. · · · ·
în fine, dacă cele patru puncte sînt coliniare, pianele - loCJUi geometrice -
sînt perpendiculai:e pe dre,apta care uneşte aceste puncte, deci sînt paralele.
141. 1°. Se dau două cercuri fixe şi se cere· locul geometric al

centrului unui cerc mo_bil, ale căr11 · . , : radicale cu cercurile date_
trec prin două puncte date.
2°. Extindere în spaţiu - la sfere.
R: 1°. Fie O', O" centrele cercurilor fixe, R', R" razele lor, iar O şi R centrul
şi raza c_ercului mobil. Axa radicală a cercurilor O' şi O _trece prin punctul fix A,
iar axa radicală a cercurilor O" şi O trece prin· punctul fix B. Sclzînd rela-
ţiile:
rezultă relaţia: A0 1- B0 2 =· const, deci locul geometric este o · dreaptă per-

pendiculară pe dreapta 4 B.
2°. în spaţiu~ se consideră două sfere -fixe şi una mobilă ale cărei plane
radicale . trec prin două puncte date. Locul este un pl~. raţioname~tul fă
cîndu-se ca la I O •
l42. Să se afle locul\geometric al punctel<Jr de contact din-
ţre sferele care t'l;ec prin două puncte fixe A, B şi un. plan fix P.
R: Fie T punctul de contact dintre o sferă (S) care trece prin punctele
A, B-şi planul fix P; să presupunem întîi cazul simpfu cînd dreapta A~
162
este paraieil cu planul. P. în acesţ caz avem TA = TB, ad.ici punctul T
se află· şi în planul mediator al segmentului A B. Locul geometric al· punctului T
este deci dreapta de intersecţie a acestui - plan cu planul dat. Să presupunem
acum că dreapta AB intţrsectează planul P în punctul C. Exprimînd în două
-
moduri puterea punctului C în raport c;u sfera _(S) avem
-
CT2 = CA • GB = const.
Lungimea CT fiind constantă şi punctul C fiind fix, rezultă că locul geo-
me~c ai punctului T este cercul cu centrul C şi raza CT :::,;, VCA • GB~
143. Se consideră toate _sferele care trec prin acelaşi cerc
(un· faşcicul punctual d.e sfere). Să_ se determine: ·
1°.. Locul geometric al axelor cilindrilor de rotaţie circum-
scrişi acestor sfere,- direcţia. generatoarelor fiind dată.
2°. Locul geometric q,l axelor conurilor de rotaţie care au
acelaşi vîrf şi sînt circunţscrise acesto~ sfere.
· R: Axa unui .cilindru circumscris unei sfere (adică avînd generatoarea

- tangentă la sferă) este paralela dusă prin centrul sferei la direcţia generatoarelor.
Prima parte a pr~blemei revine deci la a găsi locul geometric al wiei drepte
variabile, de direcţie constantă, care· întîlneşte tot timpul o .dreaptă fixă (locul
geomet~c · al centrţlor sferelor, adică axa cercului dat} ; se- ştie că acest loc geo-
metric este un pian. De asemenea, axa unui con circumscris unei sfere (adică
avînd generatoarele sale_ tangente la sferă) este dreapta care uneşte vîrful
conului cu centrul sferei. A doua parte a problemei revine deci la a găsi locul
geometric al dreptelor. care trec printr-un punct fix şi întîlnesc· tot timpul o
dreaptă fixă ; locul geometric se ştie că este un plan.
144. S.e consideră o sferă cu centrul O, im punct fix A î~ spa-

ţiu ·şi .un punct M variabil pe sferă.
_1 °. Să se arate că dreapta. "de intersecţie a planului tangent
în· M la sferă cu planul dus perpendicular pe mijlocul lui AM
descrie ~n plan P perpendicitlar pe OA.
2°. Fie A' un .alt punct fix în spaţiu, iar P' planuţ core1-
punzător acestui punct, analog· planului P. Planele P, P' şi
planul dus perpendicular prin mijlocul seg'J!1,entului AA' se inter-
sectează după aceeaşi dreaptă.
R: Acelaşi procedeu ca la problema 132.
145. Se dă u1t triedru tridreptunghic Oxyz şi se "iau pe mu-

chiile Ox, Oy, Oz trei puncte variabile A_, B_, C, astfel:
OA ·= --
-- oB = -oe , a, b, c, J'iin
1,·. d
trei. lungimi
. . date.
·
a b ! o ·
Să se arate că ortocentrul triunghiului ABC, centrul său de
gre,utate, centrul de. greutate al tetraedrului 9ABC şi centrul sferei
circumscrise acestui tetraedr_u descriu drepte care trec prin punc-
tul O. .-• . .
R: Chiar din ipoteză rezultă că.·atunci- cînd punctele A, B, C descriu cele
trei muchii Ox, Oy, Oz, dreptele AB, AC, BC se mişcă 'paralel cu ele înşile,· căcf
în această mişcare· triunghiurile OAB, OAC, OBC rămîn asemenea cu ele însele
(fig. II.145). Rezultă. că planul triunghiul~
z ABC se mişcă paralel cu el însuşi. Se ştie că
ortocentrul triunghiului este proiecţia ortogona-
.. lă a punctului O pe planul ABC, deci ortocentrul
C descrie dreapta dusă din O · perpendiculară pe
planul ABC, care am văzut că are o direcţie
fixă. .
Dacă luâm încă o poziţie A', B', C' ·a ·
9 triunghiului ABC, este uşor de văzut că cen-
trele de greutate. _ale celor două triunghiuri
- ABC, A'B'C' sînt aşezate pe o dţeaptă .care
trece prin O; păstrînd fix triunghiul ABC şi
variind triunghiul .A/B'C' rezultă că centrul de
. greutate al triunghiului variabil descrie o dreap-
Fig. II.145 tă trecînd prin O.
Este evident că centrul .de greutate al

tetraedrului OA BC descrie aceeaşi dreapţă ca şi centrul de greutate al triun-
ghiului ABC.
Să considerâm acum sfera circumscrisă tetredrului OA BC ; planul tangent
fa
în O sferă conţine taJ.;1.gentele în acest p~ct la cercurile circumscrise triunghiurilor
OAB, OAC, OBC (aceste cercuii f~d aşezate pe sferă). Dar aceste tangente rămîn
fixe cînd punctele A, B, C, desenu cele trei muchii. după legea indicată, căci drep-
tele AB, AC, BC' rămîn paralele cu ele înşile, iar tangentele sînt antiparalele cu
aceste dreptţ în raport cu unghiurile AOB, AOC, BOC. în definitiv, planul tan- ,,,_
gent la sferă rămîne fix, debi centrul sferei descrie normala în O la acest
plan fix.
Problema se poate generaliza .considerînd un triedru oarecare, în locul
triedrului tridreptunghic Oxyz.
146. -Se dă un tetraedru regulat A BCD avînd muchia egală
cu a şi înălţimea AO (vîrful în A). Un plan dus prin AO taie pe
~C şi BD Yespectiv în M şi N. Se notează BM = x, BN = y.
1°. Să se arate că. 1/x +
1/y = 3/a. ·
2°. Să se determine x şi y astfel ca suma-ariilor AMN, ABN,
ABM să fie în,. raport constant k cu aria totală a tetraedrului.
Discuţie.
164
I .
- Îl: 1°. Fie B', C', D' picioarele în~ţimilor triunghiului de bază BCD, far
O centrul .acestuitriunghi,şi P proiecţia punctului N pe He (fig. II.146). Avem:
2 aria(BMO) + 2 aria (BNO) = 2 aria (BMN), sau
(1) .
Se observă că triunghiul BNP este jumătate
dintr-un tri~ghi echilateral, deci BP = BN/2 =

=y/2,NP= BN. ,/a/2 =y · VS/2. Avem de ase-
menea OD' = OC' = BB' /3= _!,_ a"V3/2 = a/2 V3
3
şi relaţia (1) devine a(x + y) 2i/3 = xy \'3/2,
1
sau simplificînd obţinem -
X
+ -y1 = -a3 ·
Âltfel. _Fie 0 1 centraj triunghiului echilateral.
Paralela la CD dusJ prin 0 1 determină segmentul
.-
PQ = -2 a. În- trapezul MM'M N' se ştie că :
Fig. II.146
3
2 1 1
-
PQ
= -MM'
- + -NN'
-· I
(a:)
- _ . 3 1 1
dar NN' = Y-Şi.MM' = x şi deci (ex) devine -
a
=-
X
+ -y ·
2°. Trebuie să avem:
aria (AMN) + aria (ABN) + aria (AB.ivl) = k (aria tetraedrului). _(2)
1- - .
Dar, aria (AMN) =- MN • OA şi aplicînd teorema lui Pitagora generalizau.,
. • 2. . .
m triunghiul BMN, MN 2 = BM 2
obţinem + BN2 - 2BM • BP, sau MN 1 =
1 - _/
= x1 + yi1 - 2x • - y, de unde MN= vx2
. 2; ·
+ y:i1.~ xy.
Din tri~ghiul dreptunghic AOB' rezultă A0 2 = AB'2 - OB' 2 , ,sau A0 8 =
ys/2) 8 ~(~-a ✓s/2.) =
2
= = \'2f,/3. consecinţă.
(a
. s_____2a /3, .de. 2 unde AO a
. în
~a (AMN) = Vx + y xy I Vs; asemănător găsim aria (ABN) = ay1/3/4,

a 2 8 -
aria (ABM) = axi/3/4 şi (2) devihe

a Vx; + y xy /VS+ a V3(; + y) /4 = k.
2
- (3)
Aria tetraedrului este 4 aria (BCD) = a2 Vs şi relaţia (3) devine
Vx + y
9 1
'- xy/,/6 + \13(x + y)/4 = ka va. (4)
: -·
Asociind (4) cu (et), determinăm pe x şi y. Punem x + y =uşi după cîteva calcule

obţinem ecuaţia u2 - Sa(9k - l)u + 144k9a 13 = O, rădăcinife acestei ecuaţii
fiind
u 1,a = 4a [ 9k - 1 ± _'V(I2k -1) (6k ·_ l)j. (5)
Din (5) rezultă că este necesar să avem
kE (- oo, 1/12] U [l /6, + oo); (6)
cum k trebuie să fie pozitiv, restrîngînd intervalele, (6) devine kE [O, 1 /12]. Cu-
noscînd pe u, avem de rezolvat sistemele x + y = Ui, xy = au 1 /3 şi x + y =. u 2,
xy = au 2 /3. Formăm ecuaţia care dă pe x şi.y, adică z9 - iţz + au/3 = O; rezultă
că, pentru ca x şi_, y ~ fie reali, este necesar să avem u 2 - 4au/3.:;:::.. O, sau
-~(u-1);?:, O.
Trebuie d~ci ca u 1 şi tt 2 să f~e cuprinse în unul din intervalele (- oo, O].
[4a/3, +ooJ. Cum u 1 şi u 2 trebuie să fie pozitivi, primul interval se exclude.
Într-adevăr, avem:
(9k - 1) 2 - 9k 2 ~ (9k - 1) 2,· \!(9k - 1) 2 - 9k 2 ~ 9k - l,

sau
9k - 1 + i/(9 k - 1) 2 - 9k 2 ;;:. o.
Din cele de mai sus rezultă că valoarea minimă a sumei x + y este 4a /3 ;
deci x-+ y;?:,
4a/3, sau cea ce este echivalent cu a scrie BM + BN:;.,::. 4a/3, ega-
litaţea avînd loc cînd JUN este paralelă cu CD. ·
147. Un cub are muchia a; să se calculeze în funcţie de a„

volumul tetraedrului care are unul din vîrfuri confundat cu un
·vîrf al cubului, iar celelalte trei vîrfuri ·sînt .mijloacele tnuchiilor
. opuse muchiilor care pornesc din vîr-
A 9 ful considerat.
R: Fie cubul ABCDA'B'C'D' (fig. II.147)
. de muchie a şi M, N, P mijloacele muchiilor
C'J:?', C'C, C'B'. Să calculăm volumul tetrae-
drului AMNP. Triunghiul MN Peste echilateral
căci:
. MN
- = N- P = -MP = -
aV2
-. Se vede
2
apoi ·uşor din triunghiurile dreptunghice AA'.ivf>·
·- - - 3
ACN, AA'P că avem AM=AN =AP= - a.
. 2
Să notă~ cu O piciorul perpendicula-
Fig. II.147 rei dusădin A pe . planul feţ~i Jl-1N P.
166
i .
. . _ - ·- . MN a\'2
Avem: OM = ON =OP= - - = - - . Din triunghiul dreptunghic AOM
.·. · . Va 21/f
··dediicem :
_ _ _ _ 9a11 a2 25 - 5
A0 2 = AMB - OM 2 A01
'
= - 4 - -6 = -12 a2 ' A_ O= .. ,- a.
2y3
1 -s (aV212) 2Va s
Deci volumul căutat este: V= - •-.-a• · , V= - a,1 •
_ _ 3 2"'3 . .4 48
148. Se dă u11, tetraedru echilater,al, avînd muchia l şi se cere:
1_0 • Să se ·calculeze în funcJie de l lungimea segmentului" de
dreaptă care uneşte două muchii opuse.
2 °. Să se calculeze raza sferei tangentă la toate muchiile
tetraedrului~ ·
3°; Să se găsească relaţia dintre un ·unghi diedru şi un unghi
format de o muchie cu o faţă.
R: Fie A' şi M mijloacele muchiilor opuse CD şi AB, O centrul feţei .BG_D,
« unghiul plan al 4iedrului .format dE> -fe_ţelt: A CD şi BCD iar ~ unghiul format
de·muchia AB cu faţa BCD (fig.II.148). Triunghiul A'AB este isoscel, că~ A'B =
,··rezultă că: 13) 1 - ~
211
-= A'C = z,/a
. 2
A'. M 2 =
· - 2 . 4
=.
4 ·
(.!J
, A'M = .!_ 1 1 '2 .
2 f""
Sfera tangentă celor şase m1:1chii ale tetraedrului âre ca secţiuni prin feţele
tetraedrului cercurile înscrise în feţe, iar cenţrul ei este· ciliar centrul <a> al i;etraed-
rului, ·căci perpendicularele pe feţe în centrele lor sîiit concurente în <a>, Din tri-
. -
unghiul dreptunghic 6>0A', deducem: p1 = Cl>A' 1 = -6>0 11 + OA'
- -
1• Dar <a>O =
I-
-AO,
iar din.triunghiul dreptunghic ABO avem: · · 3 ·
-·-2 . 1·
A0 = 1 -
(2
-
z-.13) . = 1
• _V
_
2
2 -
31
-
1
6 2
= -9 1
~
AO = -31 ·-
l " 16 ;
· 3 2 . 9 ' V
- 1 „r;;- 612 a11
DeciC1>0,= 9
~y6; pll = 81 + 36 =
- A
1711 1 ~/-
= 108 ; e= Gya zv i 1 ....
în tri,unghil.Jl"ile dreptunghice ABO,
. AA'O avem: ··
~ P/3
OB, 3 ·--2-
cos~ = -==:- = l
AB ~-
1 ·iya 8 D
OA' 3'-2- 1
cosot=-==::-= =-·
A A' l,/3 3
-2-.
Deci avem relaţia: ~ ) Fjg. II.148
\--- /
. _-V .....
167
149. !n tetraedrul OABC se duce un pl~n paralel _cu: jaţa
ABC, care taie muchîile OA, OB, OC respectiv în A', B',- C'. Să
se arate că: ·vol. (OAB'C') = vot (OBC.'A') ~ vol.- (OVA'B'}. =.
1 . .. .
= k2 vol. · (OABC) = ---- vol. (OA~B'C'), k fiind rapor.tul de ase-
. . k .
mănare al triunghiurilor A'B'C', ABC.
R: Avem relaţiile: vol. (OAB'C') = k 2 • vol. (OABC), vol. (OABC)
etc. vol. (9A'B'C') =k 2
150. Se consider~ un tetraedru ABCD. Să se găsească con-

diţia pe care trebuie să o îndeplinească · acest tetra.edru, pentru
ca să se_ poată ·construi patru sfere avînd vîrfurile tetraedrului drept
centre şi care să fie ortogonale două cîte două.
R: Prin calcltl se arată,, că suma pătraţelor a două muchii op~se ale tetraed-
. rulqi trebfrie să fie aceeaşi pei{tru toate per~chile de mu~ii opuse, deci tetraedrul
trebuie să fie ortocentric.
' Altlel: Sferele cu c~ntrele A, B, C, au ca ax radical perpendiculara ridicată
pt' planul ABC în ortocentrul triunghiului ABC. Această dreaptă trebuie să treacă
prin centrul celerde a patra sfere, adică prin vîrful I). Rezultă imediat că muchiile
~puse- ale tetraedrului BOD trebuie să fie perpendiculare. ·
151. Fie o prismă care are ca secţiune dreaptă. un triunghi

echilateral de latură ·dată m. ·
Să se determine un plan care taie această prismă după un
triunghi avînd suprafala dată k 2, iar o latură să fie de lungime
/ · dată a. · ·
Se cere să se· calculeze celelalte două laturi ale -triunghiului şi
s!, se discute problemr.,.
R: Fie ABC secimnea cerutiL Dur-~m prin A secţiunea dreaptă AB'C'
şi notăm. BB' = x, CC'= y; avem: a2 = 1~~ + (x - y) 11 ,· ba= m1 + x1 , c9 =
=;= l1t + y , 16k' = 4b 2c11 - (b 2 . + c9 - o') 9 = 3m' + 4m9 (x1 + ,,1 - xy). . Necu.;.
2 2
noscutelc auxiliare se obţin din sistemui x 2 + y 11 - xy.:: (16k' - 3m')/~m1 •

x 11 + y1 - 2xy = a2 - m 11 ,
· de unde r~zultă uşqr
· ·
+ y = ''16k' - 3a m 2 11
x Y •
m
, x - y = ..v,
..
---
a 2 - m 11 •
Trebuie să avem a> ni, 16k' > 3a11m2 •

152.- Fiind dat un paralelipiped dreptunghic ale cărui muchii
sînt a, b, c~ să se găsească volumul şi suprafaţa o_ctaedrului care are·
ca vîtfuri centrele feţelor paralelipipedului.
R: Fie ABCD, A'B'C'D' b!?.zele paralelipipedului, A"', B"', C"', D"' mijloacele
muchiilor AA',BB'....CC', DD'; 111,N,P,Q,R,S, centrele feţelor ABB'A', BCC'B',.
168
CDD'C', DAA'D', ABCD, A'B'C'D'. Octaedrul se comp~e din două piramide
RMNPQ, SMNPQ, avînd ca bază paralelogramul-MNPQ a ~ărui arţe este egală _
cu jumăt~te din aceea a dreptunghiului AH B"C"D"; el âre ca volum deci 1 /6 abc.
Suprafaţa octaedrului se compune din opt triunghiuri egale cu •aria triunghiului
RMN; laturile triunghiului RMN sînt egale cu jumătăţile diagonalelor feţelor
par~leEpipedului sau ~u 1/2 v'a .+ b .

1 2
, 1/2 Vb + c
2 3, ..J./2 'Vc
1
3 +a 3• formula cu-
noscută 16S2 = 2 t a 8b11 - I: a' dă 16 (Ri\fN) 11 = - I;
8 .
(a 2 + b2) (b 1 + cs) -
1
__ I: (a•+ b2)2 = _1 ~ asb1.
16 . 4
153. Se consideră un. trunchi. de piramidă dreptunghiulară,
a cărei înălţime trece prin centrele celor· două baze. .Suma ariilor·
celor două baze este a2 ; suma perimetrelor t;,elor două baze este 2b ; ·
-raportul laturjlor omoloage ·a acestor baze este m şi muchia laterală,
a trunchiului este c. ·
Să se calculeze volumul.
- R: Dimensiunile bazelor fiind x, y, mx, my avem . xy(l + m2) = a1 ,
. 1 1
(x + y)(l + ni)
·.
= b, h11 = c1 - -
4
(x2 + y 1 )(1 - m 1 ), V= - hxy(l
. 3
+m + m 1 ).
.
154. Se dă un con circular drept cu raza bazei- R = a şi

generatoarea G ~ 2a. ·
1°. Un plan paralel cu bâza, taie înălţimea conulu_i în două
părţi egale. Să se calculeze raportul. ariilor laterale şi raportul
vglumelo_r celor două corpuri în care planul des/ace conul dat.
· 2 °. O sferă cu centritl în vîrful conului şi avîtJ,d raza r = a, des-
parte conul dat în două corpuri. Să se calculeze raportul volumelor
·acestor două corpuri.
R: 1°. Raportul ariilor este 3, iar cel al volumelor. este 7.,
. 2(3-V3+2)
20. - - - - .
23
155. 1ntr-un con circular drept, avînd raza cercului de bază
egală cu 3 unităţi şi unghiu_l de la bază egal cu 60°, se înscrie un nu-
măr de sfere după cum ur~ează: prima sfera este tangentă conului
şi bazei acestuia ; celelalte- sfer~ sînt suprapuse peste• prima, tan-
gente acesteia şi conului _şi tangente între ele. Se cere:· ·
1°. Să se
calculeze sum.a suf,rafeţelor a m cercuri de contact
determinate de sfere şi con, ele fiind numărate de la bază.
· 2°. · Să se calculeze suma suprafeţelor şi suma volumelor
acestor sfere:
169
_,
3°. Să şe însumeze distanţele x 11 x 2, ••• , xk considerate res-

pectiv ·de la vîrful conuli1,i, la care ducînd plane paralele cu ·baza„
să obţinem solide în care să putem înscrie în ele 1, _2~ ••• , k sfere_
A R: Conul ABC este echilateral.

Secţiunile în sfere sînt cercuri, avînd
razele egale cu ale sferelor respective„
înscrise în triunghiurile echilaterale
ABC, AB'C' (fig. II.155) etc. Cercu- .
rile de contact dintre sfere şi con au.
ca raze respectiv M'T', Jl1 11 T" etc.
Notăm cu r 1 , r11 • •• , rm razele sfere-
lor, p1 , p2 , ••• , Pm razele cercurilor de
contact.
1- . 1-
Avem r
1
= -AH rn
3 ' ,.
= -AT-
3
- 1- . 1 -
Dar AT= -AH şi deci r 2 = - ·AH.
Fig. II.155 3 32
1- 1- 1-
. Rezultă că r8 = -3a AH, r, =- -34 AH, ...
·
,
._
rm = -3m AH. Raza primului cerc
de contact este n.
n
= --
.M'T' = -
1---
2.
HC = -1
4
-
BC
'
căci punctul de contact T' este
mjjlocul lui AC, iar ;.'W T' este paralel cu BC. · în triunghiul A TC' avem de ase-
-- _l_ - 1- 1-- I
menea: p2 = J1,1"T11. =- TC' ; dar TC' =- HC = - BC şi deci p2 = _;, X
2 3 6 . 12
- 1-' 1- I.-
X BC = -,- BC. Asemănător se arată că p = - - BC, 3 p, = --·- BC, .... ,.
3 •4 . . 32 • 4 3 3 • 4
I
p~ = · 3,,,_1 • 4
BC. Ţinînd seama că BC = 6, AH= 6 YS/2 = 3 V3, avem
"1 = '\ÎS, ra =VS,

3
ra =VS,
2
... , rm = VS ;
3 3m-l
P1= 3/2, P2 = ~2 · 2_,
3
Pa=~ X
2
1 3
X 3s , ; .. • Pm = 2 . 3m-i .
170
Suma suprafeţelor celor m cercuri de contact este deci-
S = 7t .( P12 + 2
P2 + ·· ·+ 2)
P,n = -9r. ( '
4 .. 1 T -
32
1
-1 + · .. + .-
+. 3• 1 )
-
32,n-2
91t
=,-.X
4
. 1-
32m 9.: 3sm - 1
X ---=- ----
4 8 '. 32m-2
..
32 . 32m-4
(3 2m - l}
•
1
1--.
32
; Suma suprafeţelor celor m sfere este

/
. . 1 . 1 ) .
S' = . 41t ( ,,21 + J2- + ... + ,;,). = 12 .t ( 1 + - + ... + -
• 32
- =
32m-2
. 1
l--
32m
=121t . - - - = 12r. · - - - -
8 . 32m-2
----(32m- J),
2 . 32m-S
1
. l--
32
Suma volumelor acestor sfere este
. 21t V3 .
V = - '1
. 3
4-ir ( 3
+ r23 +. ....· +"mâ) . ·
1/,; 32m_ 1
= 41t V 3. - - - - =
26 • 3am-s
·a a (33,n
13 , 3 m-
'° 1).
Dacă prima distanţă este A T 1 = x1 atunci x2 = AT = 3A T1 = 3x1 , .x1 =
Cele k distanţe sînt deci x 1 = x1 , x2 = 3x1 , .x3 = 3 2 x 1, . -•• , xk = 3k-ix1 şi su-.

ima lor este ~ ·
. . . 1
I:;= X1(l + 3 + 3 .+ ... + 3k- = 2 (3k -
2 1
) 1) .X~.
156. Fiind dat un triunghi ABC, să se ducă în exteriorul

triunghiului,· dar în planul său, la distanţa x o paralelă· D D'
J,a latir:ra BC astfel că rotind triunghiul în jurul lui D D' aria
descrisă de BC să fie medie proporţională între ariile descrise de
AB şi CA.
R: Dacă BC trece între A şi DD', ecuaţia problemei este 2ax = (2x + h) 1"b&;
t_rebuie să avem a·> Vbc,
Dacă A este· între BC şi DD' ec~aţia problemei este 2ax = (2x - li) 'Vbc ;·
. . 1
pentru ca rădăcina să fie mai mare ca h trebuie să avem : a
'
< Vbc şi > -2 i/"&. .
Cînd DD' trece între A şi BC găsim: 2ax =
x2 + {h- x)
-----.1/bc;.
2
-
1i·
171
---.
· t57. Se dă un trapez dreptunghic ABCD în ·care se c,µ,noaşte
lungimea l ·a laturii oblice CD, aria. a2 şi volumul.! 1tM al soli-
, 3
dului născuf prin rotirea trapezului în jurul laturii CD.
Se cere să se calculeze înălţimea AB şi bazele BC şi AD.
R: Aplicînd teorem~ lui Pitagora în tri-
unghiul CDE (fig. ·u.157) obţinem
x2 + (y - z)2 = l2 ; (1)
ţinînd seama de expresia ariei trapezului avem
x(y + z) = 2a11 • (2)
.X Apoi avem:
,I
/
/ 1 - - 1 ·- - 4
-nBB' 2, CF - -1rAA' 2 ·DE= - 1rb8 , sau.
A---------o 3 3 3 ~-
Fig. II.157
. BB'2 • CF - AA' 2 • DE= 4b 2 • (3)
DF z
Din triunghiurile asemenea ADF şi FBC obţinem~ =- , de unde
DF+l Y
lz
DF = --şi CF = DF + l_ = ly/(y - z). Din triunghiuriţe asemenea AA°'F
y-z
. . - - - - y-z
si CDE obţinem = AF/l de-unde AA'=
AA'/(y - z) .
AF· -. l- . Se
.
observă
.
- ._ ._ . xz
însă că avem AF/x = DF/l, de unde AF = zx/(y - z). Deci A.A;=~-. Ana-
. .
- xy
log se deduce, BB' = -l . Astfel ecuaţia (3)
,
devine :
x 2y 2 • ly · z2 x2 · lz _,
-_ . - - - - ' · - - = 4b3
za y-z za y-z
SalJ efectuînd calculele
y 2 (Y11 + z11 ·+ ·yz) = 4b l. 3 (4)
Rezolvînd sistemului compus din (1), (2), (4): cbnduce la
1 ,_..;..·__·_ _ __
x 2 = ~ (1 2 ± Vl" + 48a' - 64lb8), (5)
y şi z fiind rădăcinile ecuaţiei
2all V2 -8(a4 - Jba)

U
2
- -::-;;;;=;====:~~~==~=3 • U + --;:~==========8 = 0. (6)
yza ± Vl" ,+ 4Ba~ - 64lb za-'= i/t" + 48a' - 64lb .·
Din (5) şi (6) se deduce că condiţia r. alitate· a necunoscutelor x, y, z este

\ . - de .
_Sa' - 4lb8 , O•.
172
\
.
,_
.
'\
\_ -
.
'
\ .,
\
158. Se dă
un trap~z isoscel ABCD în care I este punctul
de întîlnire ·a diagonalelor AC, BD şi în care se notează AB ==
- ·2a, CD = 2b (a> b). Trapezul se roteşte în jurul medianei
MIN Se cere: - ·
V'. Să se calculeze raportul" dintre volumul generat de acest
trapez şi suma volumelor conurilor generate de triunghiurile
AMI şi INC .
. 2 °. --Notînd acest raport cu m
şi considerînd pe a cunoscut, să se
determine valoarea lui Q.
'/
R: 1°. Se notează înălţimea h = N M ·
. -
(fig. II.158), Vi şi V 9 volumele conurilor
generate de triunghiurile dreptunghice AMI
· şi INC în_ jurul lui MN şi cu V volumul Fig. II.158
trunchiului _<;le congenerat prin rotirea trape-
„ uru1 . l
zului m j lui MN. Se obţin rezultate e Vi = 1th
- aa l(a+b) ; V2 = 1th ,
- b3 /(a +b} ;
_ -. 3 3
nh -
V = - (a1 + b9 + ab) de unde
. 3
• a:+ b9 + ab
V/(Vi + -Vii}= a1 +b 9 -
- ·
ab ·
(1)
2°; Notînd raportul (1) cu m şi luînd b/a =· 7-, s~ obţine ecuaţia
(m - l)x2 - (m + l)x+ m - 1 = O. (2)
Cum·b ~ a, rezultă că x < 1 şi cum trebuie în acelaşi timp să avem¾> o,"

rezultă el xE(O, ~). Deci ecuaţia (2). are rldăclnile cup~e între O şi 1.
-,
m+ r .
Altfel. Se observă apoi ca. xi+ x 2 = ---- şi··m-1
XiXs = 1, iar Â.
=:_ (3 - m)(3m ~ 1). Condiţia ca rădăcinile sl fie poziti~e dau mE(l, 3).
Pe de altă parte, oricare ar fi una ~n rădlclni, _cealalU este inversa E:i şi
deci ecuaţia are totdeauna, pentru m determinat, ~ rădăcl~l între O şţ 1 şi
- numai una.
Altfel. Cum x este cupri~ între O şi ·1 se poate face transformata ecuaţiei
(2) tUW:d x == _Y_ şi (2) ~evine :

. y- 1 -
(m - 3}y2 - (m - 3)y +m- 1 = O. . (3)
173
o.
Discuţia ecuaţiei (3) este redată µi tabloul
m
I Is I I Â p Concluzii pentru z
-00
1/3 - + + Rădăcini complexe
+ + + X1, X2 > 0
I
3
+ + - X1 < O, X2 > 0
00
' + + Rădăcini complexe
de unde rezultă că ecuaţia (2) are o singură rădăcină admisibilă xE (O, 1) pentru ·
tnE(l, 3).
159. Se dă
un cerc O de rază r şi o coardă BC a cercului
, . OF = x de centrul
situat la distanta , . cercului.
Tangentele în B şi C la cerc întîlnesc tangenta la cerc paralelă
cu BC, în punctele. A şi D; fie E mijlocul lui AD. Se roteşte tra-
pezul A BCD în jurul lui EF ; fie- S şi V respectiv aria totală şi
volumul solidului generat în acest mod. Să se determine x în aşa
fel incit să avem S · EF/3 - V= TCkr 2 /3, u.nde k este un para- .
metru oarecare. Discuţie.
Il: Folosind teorema lui Pitagora în triunghiurile dreptunghice OFC! EFC
OEP şi OED (fig. II.159), deducem în cele din urmă ED = CD = ,.. Y(r + x) / (r-x}
·Acelaşi rezultat se obţine consi~erînd triunghiurile asemenea OFC şi CHD. Prin rota-
ţia trapezului în jurul lui EF, obţinem un ti:unchi de cpn avînd S = 1r(r + x) [r(3r- .
. 7r
- x)/(r - x) + r - x] şi V= - (r + x) 2 [r2 /(r- x) + 2r - x].
3 ' .
Înlocuind aceste valori în relaţia de ·condiţie şi efectµînd calculele obţinem ecuaţia
de gradul al doilea x 3 + x(k + 2r) + r(r - k) = O de unde tabloul de discuţie:
k 1• s p Concluzii pentru z
-00
.A
I I I
+ + + Ambele rădăcini pozitive
şi reale
-Br - + + . Rădăcini complexe
-2r - - + Rădăcini complexe
+ - + Ambele rădăcini, reale
şi negative
r + - - Rădăcini reale şi de
semne .contrare
+oo.
174
'{\
'-\
\ 160•.' Pe un segment de dreaptă AB se descrie un semicerc.
1n punctul B se duce tangenta BŢ şi se cere să se găsească pe aceas-
"tă tangentă ·un punct M aşa Jel încît unindu-l cu A şi notînd cu N
punctul de întîlnire al lui AM cu semicercul, volumul obţinut
prin rotaţîa figurii BNA în J°urul lui- A B să fie egal cu volumul
generat de MBN.
T
A R o p 8
Fig. II. 159 Fig. II. 160
B: Notăm MB= .x {fig. II.160). Cînd figura ANB se roteşte în· jurul lui
A B se obţine ·un con de volum V1 la care se adaugă un segment sferic de volum V 2 •
Cîild figura M BN se roteşte în jurul lui A B se obţine un trun<;hi de con de volum
Va - V 11• Trebuie deci să avem V1 + V11 = Va - V 2 sau
Vi+ 2V9 = V 3• {1)
Se obţi~ următoarele rezultate :

1t .
Vi= -
3
128 R7x 11 /(4R 2 + x. 2)a,
41t
V2 = -3 R 8x 4 (12R 11 +x 1) / (4R 2 + x 2) 8,
2
Va= -;;Rx'(48R' + 12R x + x')/(4R + x
2 1 2 1 3
) •
3 .
înlocuind aceste valori în (1) şi efectuînd calculele, obţinem ecuaţia (x2 + 4R 11) (x' +
+ 4R 2x 3 :_. -16R4 ) ~ O, de unde x' +
4R 3 x 2 - 16R' = O şi x 2 = 2R 2 ( - 1 ±VS)
nlăturînd valorile negative, rezultă: .
x = RV2(-l + "y5). (2)
N o t ă. Problema se poate rezolva şi trigonometric. Dacă se notează cu ex

2
unghiul MAB, se obţin următoarele rezultate; V1 = r.Ra sin1 2cx cos2 ex ;
3
1t 2
Vis= - R 1 (4 sin1 ex - sin2 2cx cos 2cx)
3
şi Va= - r. R 3 sin8 ex (4tg2 ex
3 .
+ sin1 2cx +
· + 2 tg ex _sin 2,ex)
175 ·
.,
valori care introduse în (1) conduc la ecuaţia cos 2 tX = sin2 °' cos2 °' sin8 °'• care,.după
. ' 1 .. /
înlăturarea problemei, dă tg °' = - V2(-1 + ./5). Cum
. ' valorilor care nu convin
. ' 2
MB = 2R tg °'• rezultă că ~m regăsit rezultatul de la (2).
= x
un. ln prelungirea diametrului AB al unui semicerc AMCB
cu raza R (fig. JI.161) se ia• un punct P, la distanţa OP = x
de centrul O. Din P se duce
tangenţa PC la semicerc. Fi-
gura A]){Cf se roteşte în jurul
lui AB.
· ~ l O • Să se afle supra/aţa
şi volumul solidului obţinut.
A R O O B P 2 °. Volum,ul fiind de m
ori mai mare decît al unei sjere
Fig. II.1.61
cu raza R, se cere să se de„
termine X. Discuţie.
3°. Punînd m = l/sin 2 ex, să se afle x în funcţie de ex.
1°. S = n-R(x + R)9/x;
V = n-R2 (x + R) 2/3x. -
V
2°. x = R [2m - 1 ± (2m ...:.. 1) 8 - 1 ); x este
real cînd m ~ 1 (m = pozitiv) şi pentru orice m > 1,
A' problema admite două soluţii.
. 3°. x = R(l ± cos· tX) 2/sin 2 tX, sau x1 =R cotg2 (tX/2),
x8 = R tg2 (tX/2).
162. Să dă un. triunghi echilateral cu
(d) latura 2 cm şi se duce o perpendiculară (d)
pe prelungirea uneia din laturi la distanţa
de 2 cm de vîrful cel ma_i apropiat. Se pre-
lungesc celelalte laturi pînă taie această
A11 perpendiculară.
1 °. Cu cî( au fost prelungite ce_lelalte
două
laturi ? "
"P.:-~~c 2° ·Să-se calculeze aria şi volumul cor-
pului obţinut prin rotirea triunghiului dat
în jurul dreptei d. ·
. n: I 0• Urmărind figura II.162, se observă că
avem:
BB' = ,BB" = 4; AA" = BB" + BA1 = 3;

· sin 30° . ·
1. AA'= AA" = 6.
Fig. II.162 sin 30°
. 176.
\-
\
\
. 2°. Fie V = volu~ul cerut; avem V = VA'ACB• - VAA'BB~
~. '"t 3 (4 2 +· 3 2 + 4 . 3) - .:f (3 2 + 22 + 3 . 2) :~ 6„y3 (s-a ţinut seama că

AA 1 ,,,;,, v'ă). Ar~a totală = Aria laterală + Aria bazei = 247. + 121t = 361t.
163. Fie B, b şi h respectiv baza mare, baza mică şi înăltimea
unui trapez isoscel avînd unghiul de bază de 60°. Se cere :
1°. Să ·se găsească suma ariilor descrise ·de cele două baze B
şi b în cazul cînd trapezul se roteşte în jurul uneia din ~aturile ne-
paralele. Se va·. exprima acea.stă sumă în funcţie de B şi b. ··
2°. Să se determine b în_ aşa fel încît această sumă să fie egală
cu de n ori aria trapezului.
3 °. Să se determine relaţia între· B şi h aşa fel ca valoarea lui
b ~ă fie r_eală. Se v?r dedi1:ce limitele lui B în funcţie de h.
R: Din figura II.163 se vede că AA" = b sin 60° = bV3 , DD" = B 'V3.
- 2 . 2
Aria generată de baza b a trapezului este S1 = 1rAA N • A B' = ;: b V3 b = 1t ,Js bi
2 2
iar cea generată de baza B este S2 = 1rV3 B 2• Suma acestor - arii este
2
S = 7t VS (B2 + b2).
2
. . B-b _ .. 1-
.tn continuare, din figură reiese DA 1 = -.· - , Iz= DA 1 tg60°= ~ (B-b),
. 2 ~
iar -aria trapezului este. S1, = V3 (B 2 - b9 ). Terbuie să avem

4
n V3 (B 9 - b2 ) = 7t \'3 (.8 8 + b1 ), (1)

4 2
4e unde rezultă \
\.
b = .B '\ / n - 21r. \ A'
V n + 21t
Aria trapezului se mai poate
. B + b D'
scrie sub ·forma S 1, = --,h şi (1)
2
sau
\
Fig. II.163
12 - Culegere de probleme de matematici · 177

'
Discriminantul ecuaţiei (2) este
~= ,i2h 2 - 12it2 B 9 + 4-:r V3nhB:- (3)
Se pune apoi condiţia· ca ~~ O.

· 164. Fie BAC un triunghi dreptunghic în A şi avînd laturile
egale cu, a, b, c (notaţiile fiind cele obişnuite). Xriunghiul respectiv
. . se roteşte complet (360°) în jurul ipo-
A tenuzei BC, . obţinînd'll,-se astfel un
solid P.
1n acest solid se înscrie o sferă 5 1
şi se circumscrie . o sferă S2 • Să se
8 ----o---i..-~c calculeze:
O I 0 • Razele r1 , r 2 ale sferelor S1 şi S2 •
Fig. II.164 2°. Distanta centrelor celor două
. . sfere. •
3°. Ar-ta convexă şi volumul conului c.are are ca vîrf centrul
sferei S1 şi ca bază cercul descris· de vîrful A.
4°. Distanţa d, dintre cercurile determinate pe sfera S1 de
·suprafeţele conice corespunzătoare laturilor AC şi 4B. ·
5 °. Suma ariilor cercurilor de. la 4 °.
R: Să găsim mai întîi relaţia· dintre laturile triID:3ghiului cheptunghic BCA
şiraza semicercului înscris în acest triunghi. Din figura II. 164 rezultă că ADOE
este un pătrat. Diagonala AO a acestui pătrat este bisectoarea unghiului DAE.
D~asemănareatriunghiurilor DOC şi ABC rezultă
oc/Bc =no/An, (1)
iar din asemănarea triunghiurilor BOE şi ABC rezultă
(2)
Adunînd (1) şi (2) şi ţinînd seama că OD = OE = R, obţinem BO + 0C =

. · BC
. 1·-.-:
=RAC+ R AB, sau R - 1I-t ) ( +-. = I, sau
AC· AB
1/R = 1/b + 1/c. (3)
Pentru rezolvar~a problemei se ţine seama de relaţia (3), obţinîndu-se rezul-

tatele:
1 °. r 1 = bc/(b + c}, r 2 = a/2.
(b - c)a ,
20. - - - ·
2(b +·c)
178
go, 5 = r.b1c2 V2 - V = --
r.b3 c3 (b - c)
-- (se presupune b > c)
a(b + c) 3 3a (b + c)
4°. ă = bc/a.
50, _r.,{ ..
, 165. 1ntr-o sferă de rază R este înscris un con circular drept
la -care raza bazei, înălţimea şi generatoarea sîn( în progresie arit-
metică. Să se calculeze aceste elemente.
R: · Fie R +x înălţimea _conului, R +x - oe raza bazei şi R + x + ex

generatoarea. Di]?. e~uaţiile x 2 +(R +x- oc) 2 = R 2 !i (R + x) + (R + x
2
- «) 1 =
= ·(R + x + sededuce « = SR/25 şi x =·?Ji/25._
«) 2
166. Se dau în acelaşi plan _două. cercu,ri. Să se arate că

se pot duce. prin aceste cercuri o infinitate de sfere ortogonale şi
că· produsul distanţelor de la centrele fiecărei perechi de sfere la
planul cercurilor este constant. Dacă cercurile sînţ tangent'! ex-
terioare _acest produs este egal cu produsul razelor cercurilor.
R :. Fie 0 1 , 0 2 centrele celor două cercuri R 1', R 2 , razele lor, ;,.,· 2 centrele
sferelor duse prin cercul 0 1 şi prin cercul 0 2 respectiv, O1 1 = h1 , O2 c.>2 = h2• Con-
.diţi a de ortogonali~a~ij a _sfer~lor ·este : 1 i ~
Rî + hf) + (R: + h~) , sau
(
(h1 =F h2) 2 + 0 10i = Rî + Ri + hi hi (se ia ~emnul - sau +, după ~um 1 , s
se află de aceeaşi parte a planului, sau de 9 parte şi de alta a lui). Condiţia se
reduce la: 0 1 0i =F 2h 1 h2 = Rî + R~ etc.
Dacă cercq.rile sînt tangente exterioare, 0 10 2 = R1 +. R2 relaţia devine:
"1.hs = R1 R2 (a~ luat semnul -). Dacă cercurile sînt ortogonale OiO~ = R~ + R~
relaţia dă: h1/z2 = O, deci una din cele două distanţe este nulă. Rezultă că: dacă două
cercuri situate ~ acelaşi plan sînt ortogonale, orice sferă dusă prin unul din ele
este ortogonală· sferei care admite celălalt cerc ca cerc mare - ceea ce se vede şi
direct.
167. Să se determine raza unei sfere şi înălţimea unui ci-
. lindru şt#nd că cele două corpuri au· acelaşi volum şi că suprafaţa
totală a. cilindrului este de m ori suprafaţa sferei..Discuţie -în ra-
port cu m. ·
R: Fie R raza sferei şi r, h raza şi înălţimea cilindrului, avem ecuaţiile :
4-:.R 3
-·- = r.r2h, (1)
3
· 4r.mR 2 = 2r.r(h + r). (2)
·179
\.
Eliminînd pe li într_e (1) şi "(2) obţinem
. ',.
4R 3 - 6mrR~ + 3,-3 ~ O. (3)

Discutînd ecuapa (3) cu teorema
.
lui Rolle, se ajunge la următoarele
- concluzii
. . .
:
pentru m < {/3/2 avem ·o singură rădăcină reală;

pentru. 11ţ = V3/2 o._rădăcin~. ~uplă R -= _; fS/2; ·i
pentru m > _,t'3 /2; trei rădăcini reale -diferite.

3 3
Cînd R = 1 -. / , li = 2i·.
0'
_· V2
• I
...
I
Capitoluf III
TRIGONOMETRIE
Pentru rezolvarea exerciţiilor şi- problemelor cuprinse în acest capitol se

reamintesc Ufl:llătoarele . despre identităţi şi ~cuaţii trigonometrice precum· şi
despre aplicaţiile geometrice ale trigonometriei.
A. Identităţi şi ecunţli trigono~etrice
1. Verificarea identităţilor
Această operaţie se face ..... în principal - după aceleaşi procedee ca· şi în
algebră: se efectuează calculele dintr-un µ:iembru al identităţii (cel mai de_zvoltat)
şi se ajunge la celălalt membru. (în general dat sub o formă mai simplă): ln alte·
cazuri se efectuează calculele în ambii membri ai identităţii ajungÎţldu-se la aceleaşi
rezultate. ·
Aceaste indicaţii generale nu conduc totdeauna la rezultatele dorite şi de
aceea, pentru fiecare caz în parte trebuie să se găsescă - dacă este posibil - metode
particulare, expeditive, cu ajutorul cărora se obţin rezultatele mai simplu.
· :ri~ în cele ce .urmează cîteva procedee, care în multe cazuri scurtează
simţitor calculele. .
a) Astfel produsele de sinusuri şi cosinusuri descompuse în sume de sinusuri
şi cosinusuri, deschid_;_ în general--= posibilităţi de reducere. _Formulele care per-
mit aceste transformări sînt: .
2 sin a cos b = sin (a + b) + sin (a ~ b)
2 cos a cos
2 sin a sin
b = cos (~ + _b) + cos (a - b}
b = cos (a - b) -:- cos (a + b).
} {l.1)
-Dăm două exemple în care vom aplica aceste formule.

1 °. Să se· v·erifice identitatea
E sin 11 (b - c} = 2 E cos (b - c} sin (b - a) sin (c _;_ a}
unde semnul de' însumare E ~e referă la arcele a, b, c.

181
R: Scriem astfel:
2 cos (b - c) sin (b -:- a) sin (c - a) =
= cos (b - c) { cos [(b - a) - (c - a)] - cos [(b - a) + (c - a}]} =
= cos2 (b - c} - cos (b - c) cos (b +c- 2a} =
= -21 [l + cos 2(b - c) - cos 2(b - a) -
.
cos 2(a - c)].
Avem deci:·
2 B cos (b - c) sin (b - a} sin (c - a) =
= 1"
2 L....J [l + cos 2(b - c) - cos 2(a - b) - cos 2_(c - a)]= .
1
= - [1 - cos 2(b - c)]
2 . .
+ -21 [I - cos 2(c - a)]
.
+ -2
1
[1 - cos 2(a - b)] =·
= sin9 (b - c) + sin' (c - a} + sin9 (a - b) = B sin2 (b ~ c),
adică tocmai m~mbrul întîi al identităţii din enunţ.
2 °. Să se verifice identitatea
B sin a sin (b - c) sin (b _+ ~ - a) = 2 sin (b - c) sin (c - a) sin (a __ - b)
semnul de însumate B c;e ref~ră la arcele a,. b, c.

- R. Avem sin a dn· (~ - c) sin (b +·c - a)=-
1 1
=
2
sin (b - c)[2 sin_a sin (b +c- a)]=
2 sin (b - c) [cos (b + c -,2a) -
- cos (b
.
+ c)] =. -21 sin (b - c) cos (b +c- 2a) -
I
- sin (b - c) cos (b
2
+ c) =
. 1 . · I
=- (sin 2(b - a) + sin 2 (a - c)] - - (sin 2b - ·sin 2c), deci
4 .' 4 . .
I:: sin a sin (b - c) sin (b +c- a) =- i ~'sin 2(b - c) =
1
= - ·2- {[sin 2(b - c) + sin 2(c - a)] + sin 2(a - b)} =
=- sin (b - a) cos (a + b - 2c) - sin (a - b) cos (a - b) =

= sin (a - b) [cos (a+ b - 2c) - cos (a - b)] =
_= 2 sin (a - b) sin (a - c) sin. (c _: b) = 2 sin (b - c) sin (c - a) sin (a - b).
182
b) !nalte cazuri este necesar ase trece de la puteri de sinusuri sau cosinu-
suri, la arce multiple, folosindu-se formulele
2sin1 a= I - cos~a } .
(1.2)
2 cos2 a = 1 + cos 2a
De exemplu:
Să se verifice identitatea :
+ c) + cos 2b cos2 (c + a) + cos 2c cos2 (a + b) =

cos 2a cos 11 (b
= 2 cos (b + ~) cos (c + a) cos (a + b) + cos 2a cos 2b cos 2c.
R: Înlocuind pătratele ~osinusurilor şi sinusurilor în funcţie de arcele duble,
membrul întîi al identităţii devine ·
1 .·
2 ,I:: cos 2a [l +·cos 2(b :+ c) ],
sau
.1 · 1 ·
2 ,I:: c~s 2a + 4 E [cos 2(a + b +_c) + cos 2(-a + b + c)],
sau
-21 E cos 2a + -4.1 E. cos 2(- a + b + c) + -34 cos. 2(a. + b + c). (•)
Calculăm membrul al doilea al identităţii, descompunînd produsele în sume ;
aven:ţ
cos (b+ c) [cos{2a + b + c) + cos (b - c)] +

1
+
.
~
2
cos 2a [cos 2(b + c} + cos 2(b - c) ],
sau
1 1
-:::::- [cos2(a
2
+ b + c) + cos2a] + -2 (cos2b + cos2c} +
1 1
+- [cos 2(a + b + c} +. cos 2(-a. + b + c)] - [cos 2(a+b-c) + cos 2(a-b+c)] ·
4 . 4 . . .
observîndu-se acum că ·aceasţă expresie este identică cu (*).
c} Sînt cazuri cînd este nevoie a se trece de la funcţii trigonometrice de arce
l
multiple,.la cele de arce simple, folosind în acest scop formulele :
sin na= Ct sin a cosn-l a - C! sin 3 a cosn-8 a+ ...
cos na = cos" a - C~ sin2 a cos"- 2 a. +C~ sin' a cos"-' a - .....
(1.3)
ct tg a - ct tg8 'a + c~ tg15 a '-- . ~
tgna=
1 - q tg2a + C! tg' a - ...
183
d) Calculul unor sume trigonometrice se face folosind formulele
Se= cosa+ ).cos (a+ r) + ).li cos (a+ 2r) + ... +

+ )."-1 cos [a+ (n - l)r] =
c:::,
).li cos [a+ (n - l}r] - Â [cos (a+ nr) + cos (a - r)] +cosa
Â9 - 2Â cos ,. +1
(1.4)
· S3 = + Â sin (a + Î-) + Âli sin (a + 2r) + ... +
sin a
Â"- 1 sin [a + (n - l)r] =
ÂI sin [a + (n - l)r] - Â[sin (a + nr) + sţn (a - r) r + sin a

Â9- 2Â CO!H+ 1
formule care pentru Â = 1 şţ ,. = a devin :
.. na n +1
COS - - a
Slll -
2 2
Se = cos a + cos 2a + . . + cos na= ----.-a-·- - -
sin -
2
, (1.4')
na n+1
sin- s i n - - a
2 2
S1 = sin a+ si~2a + ... + sin n a = - - - - - - - -
2
sin-
a
e) Unele identităţi se ,deduc din altele prin schimbări de arce. De exemplu.

să se verifice identitatea :
E cos asin (b..:.... c) cos (b + c - a)= 2 ~in (b - c) sin (c....;.. a),sin (a - b).
în identi~atea stabilită la a, 2°, înlocuim arcele a, b, c prin complementele
lor; în acest caz sin a, sin b, sin c se înlocuiesc prin cos a, cos b, cos c, iar sin (b - c).
sin (c - a), sin (a - b) se înl_ocuiesc prin sin ( 2 - b - !:. + c) = - sin (b ·- c).

· 2 2 .
respectiv -sin (c - a), .-sin (a - b). în fine, sin (b + c - a), sin (c + a - b).
sin ·(a+b-c) se tra~formă în sin(~.....: b + ~· -·c - ~+a)= ;in (-~+a-·

· . . 2 . 2 2 2.
- b - c) =· cos (-a+ b + c) şi-respectiv cos (a - b + c),,cos (a+ b - c). .
Cu aceste explicaţii identitatea din acest exemplu este o consecinţă a iden-

tităţii a, 2°.'
f) Identităţi condiţionate (arcele verifică o relaţie suplimentară). Se dau
cîteva exemple ca model de rezolvare.
'184
\
_,
1°. Să se arate că dacă A, B, C sînt uitghiurile unui triunghi, existiJ, relaţia:
s~3 A cos (B-C) + sin3 B cos (C-A) + sin3 C cos (A-B) = 4 sin A sinB sin C.
R : Scriem astfel
o
B sin A cos (B -
3 C) = B sin A sin (B+ C) cos (B _; C}
9
1 · . 1 1( ·
=4b (1 - cos9 A}(si~2B + sin2C) ~ Esin2A- Esin2B cos2C
2 4 +
.t sin 2C cos 2B).
Observăm că
· sin 2B cos 2C +. sin 2C cos 2B = sin 2(B + C). = sin (2r. - 2A) =
·=....;. 2sin2A;
deci: . .\
.. "
I
I LJ' sin3 A cos (B - C) =. ,- 3L.J·sin
" 2A.
. 4
Dar
·.B sin 2A = sin 2A + sin 2B + sin 2C = 2 sin A cos A + 2 sin (B + C} · x

X cos (B - C) = 2 sin A [- cos (B + C) + cos (B - C}] = 4 sin A sin B sin C.
Identitatea este astfel stabilită.
2 °. Dacă A, B, C~ D s{nt unghiurile unui patrulater convex, există relaţiile :

A B C D . B+C C+A
cos - cos-+ cos - cos- = · s i n ~ sin'---
2 2· 2 2 · 2 2
A B C D B+C C+A
sin - sin - .l- sin - sin - = sin--- sin--- •
2 2 I 2 2 I ,2 2
· R: înmulţind în prima identitate cu 2 şi desfăcînd prod~ele în sume algeb-
rice, răinîne de arătat că
A+R A-B· C+D C-D·
cos -f----'-
2
+ cos--.- + cos - - - + cos--- =
2 · 2 2,
A - B A+ B +2C'
= c o s ~ - - cos. .
2 2
A +B C+D A +B ·C+D
Dar cos - - - = - cos - - - , căci - - - şi - - - sînt suplimentare; ' .
2 .2 · 2 2 '
A + B + 2C 2n: .,- D + C ( . C- D) . C- D
apoi cos = cos = cos n: + --- = - cos - . - -
2 2 2 · · 2
şi astfel prima relaţie este stabilită.
185
A B ·
Pentru a doua identit~te este suficient cos - cos -
2 2
să arătăm că +
C D A. B C D . A+B c+D
+ cos -2 cos -
2
= sin - sin - + sin - sin - , sau cos---+ cos---= O,
2 2. 2 2 2 2
ceea ce este adevărat, ţinînd seama de rezultatul anterior.
1
0
3°. Să se arate că dacă a+ b +c+ d = (2n + l)1r, 1i- fiind un număr na-
tural, există relaţiile :
(sin a sin b + sin c sin d)(sin a sin c + sin b si~ d) X
X (sin a sin d + sin b sin i;) = sin (a + b) 2 2
sfn + c) sin (a +
(~ 2 d) =.
1
= - (sin 2a + sin 2b + sin 2c + sin 2d).
16 ·
R: Transformînd produsele în sume şi invers, avem _

1
sin a sin b + sin c sin d =- (cos(a - b) - cos (a + b) + cos (c - d) -
, . 2 .
- cos(c + d)] = cos

a +c- b' - d
cos
a +..d - b - c
...:..
2· 2
a+b+c+d a+b-c-d
- cos . cos
2 2
ţinînd seama că
cos
a +b+ c+d = 2n + 1 ·
cos---'Jî = O,
2· ·2
cos
a+c-b-d
=_,cos
a +c- [(2n + l)1t - a - c]
2 2
= cos ( a+ c -
· · 2n
---1r
+1 )· 2n +1
= sin---1rsin (a+ c) =
. .
(-1) 11 sin (a+ c),
2 · 2
-a+d~b-c a+d :- [(2n-J- l)n - a - d] ·
cos cos . = (-1) 11 sin (a+ d);
2 . _2 . I
rezultă:
sin a sin b + sin c sin d = sin (a.+ c) sin(ţ.i + d).

Analog rezultă că :
· sin a sin c + sin b sin d + b} sin _(a + d)

= sin(a
sin a sin d + sin· b sin c = sin (a + b) sin (a + c),

şi astfel prlt1ţa relaţie este demonstrată.
186
în continuare, putem scrie /
+"sin 2b + sin 2c + sin 2d =:=
sin 2a
= 2.[sin (a+ b) cos (a - b) + sin (c + d) _cos (c _; d)] =

= 2 {sin (a+ b} cos (a - b} + sin [{2n + l}n - a - b] cos (c - d}]} =
= 2 sin (a+ b} [cos (a_:, b} .+ cos (c - d)] =
· a+c-b-d a+d..:_b-c
= 4 sin (a-+ b) cos - - - - - - cos · =
2 · 2
= 4 sin (a + b) sin (a + c) sin (a + d),

deci şi ultima parte este demonstrată.
g) Unele identităţi se pot demonstra folosind proprietăţile determinan.;.
ţilor. De exemplu :
Să se verifice identitatea
cos3 a sin (b - c} + cos 3 b sin (c - a) + cos 3 c sin (a - b) =·
= sin (b - c) sin (c -· a) sin (a - b) cos (a + b + c)

unde a, b, c, sî,zt arce oa,-ecare.
R: Se observă că expresi~ 4in membrul întîi al identităţii este dezvoltarea.

determinantului
cos3 a cos3 b cos3 c

Â = sin a sin b sin c
cos a cos b cos c
Dar· acest determinant se mai poate scrie şi astfel:
cos11 a cos11 b cos2 c

Â = COS a COS OCOS C tg a tg b tg C (1)
1
sau, înlocuind cosinusurile în funcţie de tangente, avem
1 + tg1 a _1 + tg 11 b I + tg1 C
Â =·cos a cos b cos c (2)
tg a tg b tg c,
I 1
187
\ în determinantul din membrul al doilea din (2) scădem prima coloană
din celelalte două, scoatem factorii comuni dirl coloanele II, III şi linia întîia, apoi
dezvoltăm după linia a III-a şi obţinem:
!_g a+ tg b tga + tg·c
· ~a-~ij~c-~aj~a~b~c
A=--------------- 1 + tg 9
b } + tg 3 C
1 + tg a 2
1 .
cosa cosb cosc(tga-tg'b}(tgb-tgc)(t:g c-tg a)(l-tga tgb-tgb tgc-tgc tga)

·=
(1 + tg9 a)(l + tg2 b)(l + tg2 c)
(3)
Apoi, se ţine seama că
cos· (a + b + c) = cos a cos b c~s c(l - tg a tg b - tg b tg C ,- "tg C tg a)

şi înlocuind tangentele prin· sinusuri şi cosinusuri· în (3), rezultă identitatea de
deµionstrat.
N o t ă. Dezvoltarea detenni~antului din (2) se poate face şi altfel ţinînd
~eama de identităţile cunoscute
cos2 ix - cos11 (3 = sin (ix + (3) sin (~ - ix)
şi
· sin (ix - (3)
tg IX - tg ţ3 = ------'- •
COS IX COS (3_
Astfel, avind în vedere aceste identităţi, (2) - prin scăderi de coloane -
devine:
· cos11 a . cos~ b - cos 2 a cos 8 C - cos111 a
Â = cos a cos b cos c tg a tg b - tg a tg C - tg a
' o o
sin (a + b) sin (a -:- b) sin (a + c} s~n (a - c)
= cosacosbcosc sin (b -.a) . sin (c - a)
cos a cos b COS a COS C
=.- sin (a - b) sin (a - c)

I
sin (a + b)
COS C
sin (a + c)
cos b
I· (4)
Determinantul din ·(4), dezvolt~t. dă:

. sin 2b - sin 2c
sin a(cos8 b - cos2 c} + c o s a - - - - - -
2 ..
== sin a sin (c - b) sin (c + b} + cos a sin (b - c) cos (b + c) =

= sin (b --- c) [cos a cos (b + c} - sin a sin (b + c)] = sin (b - c) cos (a'+ b + c).·
Avem .în definitiv
Â = sin (a - b) sin (b :- c) sin (c - a) cos (a + b + c).
188
'
2. Eeuatn şi sisteme trigonometrice
Metodele de rezolvare a ecuaţiilor trigonometrice ~înt în general cele arătate .,

în manualelţ şcolare; reşmintim doar că, în principiu, se caută a se reduce
ecuaţia dată la alte ecuaţii mai simple, fie prin descompuneri convenabile în
produse de factori fie înlocuind funcţiile . trigonometrice în raport cu una din
ele, corespunzătoare unui singur arc, reducînd astfel ecuaţia d_ată la una algeb-
rică.·
Ridicării~ la puteri şi împărţirile de ecuaţii se vor evita pe cit posibil,

pentru a nu sţ i:µtrodilce soluţii străine, sau a nu pierde soluţii bune.
Discuţia- ecuaţiilor (sistemelor) trigonometrice care conţin parametri va-
riabili se face ca şi în algebră, ţiµînd seama - în plus ...:. de variaţia limitată
a sinusului şi cosinusului.
În cele _ce urmează, ·se dau. ~teva exemple.
1 °. Să se rezolve ecuaţiile : .
sin x + sin (x+ r) + sin (x + 2r) + ... + sin [x + (n - l}r] = O,
cos x + cos (x + r} + cos (x_ + 2r) + ... + cos[x + (n - l)r] = O.
R: Se folosesc formulele de însumare a sinusurilor şi cosinusurilor arcelor în
progresie aritmetică, deduse din (1.4) unde se face· doar ). = 1:
sin a+ sin (a+ r) + sin (a+ 2r) + ... + sin[a + (n - l}r] =
· nr ( n -.1 )
sin
2 sin a + -.-2- r
1'
sin-
2
şi
cos a+ cos (a.+ r) + cos(a +. 2r) + ... + cos[a + (n - l}r] ==
. nr ( n -:- 1 ·)
sin -
2
cos a +- 2
-r
r
sin-
2
Astfel ecuaţiile ·date devin
sin~ sin (x + n-2 1 r} (x + _n_-_·-1 r)

sin~ cos
2 . · 2 2
' ' =o şi ----------=o. ( 1)
r r
sin- sin-
2 2
Prima ecuaţie din (1) se transformă în
nr ( . n - 1 )
sin
2 =0 şi sin x +- 2
- r = O. (2)
189
\
nr
Dar sin .= O nu conţine pe x ci dă doar o condiţie ·pentru n şi 1' şi anume
2
r k '
- = - 1r. în această situaţie trebuie distinse două cazuri :·
2 n
k r
a) -;; nu este un număr întreg, ceea ce conduce la sin ::ţ: O (numi-
2
torul celor două ecuaţii din (1) şi egalitatea din enunţ devine o identitate.
nr
sin-
b) !!._ = înt;eg şi deci k~hn, şi sin!..= sin h;:- = O, cînd lim __2_ = ± ·n,
n
·
2 „
-➔hrtsin-
r
2 2
iar sin ( x+ ,i ; 1 r) = =F siri x, după paritatea lui ·n şi h•. Ecuaţia se reduce
astfel la sin x = O, deci x = k;r.
D~ altfel, în acest caz avem r = 21m, de unde sin (x r) = sin (x + + 2r) =
- ... = sin [x + (n - l)r) = sin x şi ec'!laţia respectivă devine
n sin x = O.
Dacă sin ~ ::ţ: O, rămîne sin { x+ n; 1

r) = O, care dă x + n; 1 -= k1r.
În acest. caz, cea de a do~~ ecuaţie din (1) se ~educe la. cos ( x +n; 1
~) = O.
• n-1 TC
care dă x +. -2- r = 2k1r ± -2 .
2 °. Să se rezolve şi ~ă se discute ecuaţia
(.r -:- x ), m fiind un parametru variabil.'

4 + 3x =
Tt ' ) .
sin m sin
(
4
·R : .D ezvolt1lld
4 ' s1mp
.ş1
4 ,V2. o
-. lif'lCllld cu--, bţ'1nem
.
. 2
"'cos 3x + ~in 3x = ,nt (cos x - sin· x). (1)
Ţinînd-seama de_ formulele (1.3), (1) devine:
' 4(cos3_ x - sin3 x) - 3 (cos x - sin x) = -m(cos x - sin x). (2)
Ecuaţia (2) se descompune în
cos x - sin x = O· (3)
şi
4(cos 2 x + cos xsin x + sin2 x) - 3 = m. (4)
Tt
Ecuaţia (3) se mai scrie tg x - 1 = O, de unde rezultă x = k-r: + 4, iar
ecuaţia (4} se scrie astfel
190
- sau
m -1
sin2x=---· (5)
2
m -1
Din (5) re~ultă că trebuie să avem-·-- E [ -1, ~] sau m E [ -1, 3] .. Ast-.
2
fel, soluţia ţcuaţiei- (4) este
1 m - 1
x = krr + -2 arc s i n - -
2 '
sau
2k+t- 1- m-1
x =- rr - - arc-sin--· .
2 2 2
3°. Să se rezolv~ :~i să se discute ecuaţia
· sin x + cos x + si~ 2x = m, după. valorile parametrului m ..
R: Aduriăm o unitate în• ambji membri ai ecuaţie~ şi obţinem
.(sin x + cos x) + (sin x + cos x) 2

= m+ 1. (1)
Notăm sin· x +cos~= yşi (1) devine

_y2 +y - m - 1 ~ 0, (2) .
Variaţia
'
lui y se deduce. din
.
.sin-x + cos x = y, sau
'
( .. 41t) = 2,/2 y
sin x + , şi ~eţi - 1
· < V2 y ~
2
· 1, adică .Y
· '[ -
E
✓-2, ·.yrn]
2 •
, X
· Se ma,i poate ajunge la ac_elaşi rezultat, notînd tg
2 .~ t şi ·scriin·d ·
. 2t . 1 - tl 1 + 2t - t2 .
y = sin x + cos x = - - + - -9 = - - -.2- . (3)
. 1 .+ t'- .1+ 1 1+ t
Eliminînd numitorul în (3) obţinem ecuaţia în t :

(y + l)t 1
-·-2t +y ~ 1 = o. (4)
Condiţia ca ecuaţia (4) (în t) să aibă rădăcinile reale este ca .1 - (y 2 - 1) ~ O
d~ unde rezultă imediat yE [- '\12, \12].
Făcînd în ecuaţia (2) .transformarea z
·y -
= - -.. 1n ,
'\t'2 adică y =
\12(1 + z)
. • Y+v2 1-z
2(1-+ z) 2 (1 + z)V2 · ·
.deducem ~-_..;,_ + - - - - - m - 1 = O
(1 .- z) 2 1- z
sau,
(m + Y2 - 1) z1 - 2(m + 3)z + (m -;V2 - l}= O. (5)
191
_I
·' Discriminantul .â al ecu11ţiel (2) trebuie să fie .â ~ O pentru ca ysă 'fie real
adică . I + 4(m + I) ;;,, O, de unde m E [ ~ ·: , col- Produsul şl suma 'rădlcl

nlior ecuaţiei (5) sînt
m - ,/2 - 1 m. + 3
p
·
=·m+v2-1 s =· 2 C ,- J _,-
m+v2-:-1
o
. Valorile lui z care convin pent~ y (şi deci pentru x) sînt numai cele negative
(eventual nule sau infinite); putem întocmi astfel următorul tablou de _discuţie,:
. . ~ '
p s
m
I I Concluzii
--45 - + O rădăcină ·reală
1---:\'2 .+ '
- Două rădăcini reale
1 +"2 + - - - Nici -o rădăcină reală
O dată aflat y, ecuaţia sin.x +cos-~;,. jl dă pe-x ;·această ecuaţie se poate
re~olva multiplicînd ambii membri cu

.· 2
V2_; s~ obţine
.
V2
2
~in x + V2 cos x== V2 y,
2 . ~
.
sau cos
4. +
'( 1t
x
)
= i/2
2 y,. de
.
und_e• rezultă x (această metodă
. permite. a găsi şi
.
. .. . . i/2
în. alt mod intervalul de variaţie ~ lui y; într-adevăr,
.
trebuie ca -
2
y E t -1, 1],
de unde rezultă y E [ -2, v.'2]}.
4°. S<1. se rezolve sistemul
tg X ' tg y tg Z . .
- - = - - = - - , x+y+z=r..
a b. c
R: _Din tg{~ +y + z) = O, rezultă ţinînd seama de formula (1.3)
tg X + tg y + tg Z = tg ·x tg y tg Z, (1) .
Se notează cU: t valoarea comună a celor trei rapoarte din enunţ şi avem :
tg x = at, tg y = bt, tg z = ct. (2)'
Înlocuim (2). în (1). şi obţinem :
[abctl! - (a+ b + c)]t = O, (3)
192
~tru ii,·= .o, •v~- tg ~ ~-t~:;
,• '
==::= .ţg
.
z = o şt_:
l
. ~--~ Ni'T~, y = k.,,n;, ·. z. ~ (1: - k1 ...;.. ka)ff'.
Asupr~ ce1or1~te· · valori_ aie lui I treb~e luate în _considerare

.cazuri,: .
: _ - · · • . a+b+c _ . · ·
a} NfchUiul din nmp~e ~• b, c nu· este nul şi aJ,r; ~ O; în acest c~-
t,,. ~ ±f +~G+ D• ,(.{,):

I
(, . . '
Dar, din. (2) rezultă ci~= ~gat + fli1t~ y = ~ctg ?' +·ki., z = arc tg·ct· -f · '· ··.
+k,,.; cum tg {# + H •) = o: ~~tăcij ~g # + uctg b!+ arctg el 7 j -i, ',·• ·.
Astfel, dacă a, b, ,; > O· suma arctangetelor _este egali cu rr,_ daci în faţa: r-a.,.
<ffcalulµi-din (4) luim semitul.+ şi este egaji cu -n- dacă în faţa ace_luiaşi rad.ic.1.R '
luăm semnul -. .
Din condiţia cţin enunţ # +
y + z, = 1C unul din parametri poate fi expri11:1aţ -
-h:t funcţi.e de ceilalţi doi (numere întregi· arJ)itrare). - ,✓•
b) 'l>d cel puţin unul din numerele b, a, c
este ·nul, ~ar <' + b -c· :ţ: ,o. +
. _atunci ecuaţia (3'} nu a,re soluţii~
_- q) Daci c'el•p~ţin unul din·numerele,a, b, ceste nul şi a+ b + ·c 9. ~tUJ!oi1',_ =
-ecuaţia· -(3') este identic satisfăcută. ·· · -
+
, Astfel;, dacă a= o şi b c =l=.9, avem -tg x = O, tg y = - tg z (ţe un~ ·. :·
.:r·.= k11t şf y =·...,. ~;+k.1rc, sau)•= ..;:; z + (t'- k1Jff' (ţinînd seama că ¾ +.Y +,
+ :s = 1t). Analog pentru cazurile cînd b = O şi a c =I= O, sau: "t; = O şi +
~+b=l=Q - .
. Atiţ fa ·rei9lvarea -ecµaţiilor cît şi a sistemelor de ecuaţii trigonometrice, în

stabilirea soluţii1or generale se vor avea. ţn _vedere următoarele formule :
1.;1
Soluţia gcnemlA
sinx=a x = {-1)~ arcsin .. a + lin, cu (al,~ 1: Dacă I aj > 1_

ecuaţia nu are soluţii. Dacă -1 < a < O atunci· se
ia x =a ( 7 1)Îf1-lu,csin a Im +
cos· x =a :a
x_ := ± •.a.recos· + 21'1t, cu I a I ·~ L Dacă I a I > 1,
ecuaţia nu are· ~Iuţii. ' Dacl - -'-1 < a < O atunci se
+
ia -x = (2k, l) ~.,± arccos a
.,,
tg # =.,a_ x = arctg ţ1 + !mt p~ntiu.' o~~e ·a E R ·, 'J ·-
cotg x =-a x ~ arccoţg a +

kn; pep.~ otice a E R.' :~
Soluţiile
\
getterale o.le uttot
. E!t!tiâţfi
.
trlgonotttetrfce particular~. W:ai des· întU~te
. în diferite exerdţH teoretlce şi aplicative :'.
:
- '
~aţiile:
a=
sin s =a
I
COSS=a·
,s ...
I tg s.= a
I cotg s =a
I
)
rr rr
'
-rs. - - +kn
·s --+kn
6
.,- 7t' '··

2 + hn
7t' - 7t'
-1 (-l)lH 1 , (2k + l)n .- ~ +krr - -+kn
4 ' 4,
-
- vs t";} '+ (1) + k< ·

7t' 7t
(-1)"+ 1 • -
8
+ /m ::c -6 + (2k + l)n' -: arctg Im - arccotg
2
,
-
- vi
2
.-
(-l)lHl. -
' 4
7t'
+ krr 1t
±- 4 + (2k +. l)rr - arctg (";) + kn . - arccot~{";). +· krr
···--
-:-
. V3
-3 (-Î),H 1 , arcsin (- " ; J+ kn ± arccos l':J + (2k + l)1t
7t'
- -6 + krc l
7t'
- -3 + krr
.
'•
( 1 . ..
- ~ arctg ( i} + k1t
1 7t' 7t'
- 2 .
(-,-1)"+ 1 • -
6
+ k7t' ± -3 + .(2k + l)rc - arccotg
2 ) '.. kn ·:
1
n TC
o krc ±-
2
+ 2kn kTC -+kn
2
/
'( -21 (-1)"- -

6
7t'
+ k1t'
n:
±-+2kn
3
arctg ( ½) + kn arccotg ( i) ~- kn .
'vs3 (-1)1' • arcsin (";) + krc ± arccos (~) + 2kn
7t
-·
6
+ krc 7t'
-+kn
3 .
\ -·
:
V2 .
(....:'..J)h. -
7t'
4
+. kn .
n.
±-+2kn - arctg (":) + kn arccot~(1). ~ Im ..,
2 ;
4 .' _,
-
va (-l)k, -
·- 3
7t'
+ kn ±-
6
7t'
+2kTC
'
arctg {VS}
2
+k1t. arccotg {";} + krr
~
7t'
l (-I)k, -
2
+ krr . - 2kn
1t'
-+kn
7t'.
-+k1t
4
4
n 7t'
....
C0
V3 -- -+Im
3
-+kn
6 '.
; 1 r
C1t ·-
,si··s;· 'lJerif~c~ iăentlţ.ăţile:
· 2n · .
1. cos_;,+ cos-+ cos-,-
' Bit 14n
= O.
9 ~- · 9 ·
- R: Se asociază primul şi al treilea termen din membrul întîi şi obţ~nem
Bit
2 cos - cos -
& . h
+ cos - = cos -
Bit( 1 + 2 cos ~)'
- .·= O.
.· 9 9 9 , 9 3
2. cos 5° + sin 25° =vs. cos 12° + vasin 12° =v2.

cos 25° - sin 5° ' cos 3° - sin 3°
'·
R: La primul exerciţiu se ţine s~ama că cos 5° = sin (90° - 5°) şi sin 5° ~
= cos 85°,
\
iar la cel de al doilea se va înlocui ,Y3 prin tg 60°.
• • ✓
3. _l_+_s_in_x_
sin x + cos x
cos {~ _: : :_) + 4
_t'_-_si_n_x_ sin
sin x - cos .X
(x _ : :_) = -y2.
4
ţine . seama c! cos {x - 2:J

ll: Se
4
= cos x cos 2: + sin x sin 2:. -
4 4
· -= V2 . . ( n) = "2
- - (cos x + sm x) şi stn .x - -
. .
-•(sin x - cos x). Astfel, prima parte a
2 · . 4 2 .
.·
Jaentităţii devine -
V2 + -v2 = .y,-
2•
2 2
1 + sin a -f cos a t -a .
. 4• - ----=rog
1 + sin a - cos a 2
R: Se ţine seama de formulele (1.2), sau se înl~eşte cos a prin
sin ( î- a) şi (I+ sln,i) prin (sin f+ slna);
3 - (2 sin a - 1)(2 sin'a - cos 2a) cos a

5. -----
(2 sin a+ 1)(2 cos a+ sin 2 a) 1 + sin a .
Il: Se ţine seama că cos 2a = 1 - 2 sin11 a şi sin 2a = 2 sin a cos a.
6. 4 sin 4x sin2 2.x + 8 sin 2x sin2x = 4 sin 2x - sin Sx.
ll : Se ţine seama de formulele d~ la exerciţiul precedent.
7. sin Bx sin24x + 8. sin 4x sin2 2x + 16 sin 2.x sin2 x =

= Ssin 2.x - sin 16 x.
R : Se grupeazi al treilea termen din partea întîia cu primul termen din
partea a doua, observînd c! avem
·16 sin 2x sin1 x - 8 sin 2x =8 si~ .2x(2 sin1 x - 1) =- 8 sin 2x cos 2x.
196
✓
' ,'/I,'
·1. 2 cos ·2x+s cos ·x+1s·= cos ax..:.. 22s COS X - 1
X +
cos 2x-5 cos 12 _ cos 3x + 55 •
2cosi+5
U _: Se înlocuiesc cosiµusurile de arce multiple prin cosinusuri de arce
simple. sau se înmulţeşte membrul întîi cu numitorul din membrul al . doilea şi
. se desface 2 cos x cos 2..;' în_ sumă şi se înlocuieşte 2 ·cos8 x cti. 1 + cos 2x.
9. Să se ,arate că expresia :
. E = cos2
(x - y) + cos 2 (x + y) - cos 2x cos 2y 'h,u depinde
de arcel~ x, y.
R: Se. trece ~e la puteri de cosinusuri la cosinusuri de arce_ duble ; se obţi
ne E = 1.
10. Să se arate că expresiile de mai jos nu depind de k.

E = k + sin a + k cos a •
1 + ksina- cosa
a
R: Se va proceda ca la exerciţiul 4. Se obţine E = cotg - ·
2
__ sin1 a + k tg a •
11. E
k tg2 a + tg a + k
fl: Avem E
tg a ( k
= -------- = -
+ f sin 2a)
1
sin 2a.
1 2
- 2-
cos a
(k + .!_sin2a)
2
12. E = 1 - cos 2a + k tg 2
a•
~ + 1 + cos 2a
·n: E = tg2a.
13. Să se arate că expresia
COS X X
-----tg-
1-sinx . 2
E=
' X
cos xtg-
2
1 +----'--
-I -sin#
flu depinde de x.
R:' Se ţine seama · = tg
că
COS X _ (n;- + .....:..X) sau se înlocuieşte
1-sinx 4. 2 '
X 2t 1 - tl
tg - = t de unde sin x = - - - · şi cos x = -- ·
2 , . 1 + t2 . 1 + t1
Se găseşte E = 1.
S~ se vcnfice identităţile:
14. cos 3x cos x + 2 ·sin 2

2x . sitţ 3x sin x + 1.
R: Se observă că putem scrie· cos,3x cos x - sin 3x· sin x = l - 2 sin1 2,1ţ
ceea ce este evident, ambii membri ai identităţii fiind egali c!-1 cos 4x.
15. (sin x + sin 2x) (2. cos x - 1) = sin 3x.

(cos x + cos 2x) (2 cos x - 1) = cos 3x 1. +
(1 + cos x)(l - 2 cos -'x) = cos 3 x 2
1. +
R: Se înlocuiesc cosinusurile şi sinusurile arcelor duble cu sinusuri şi cosi-
nusuri de arce simple şi se dezvoltă parantezele din membrul întîi.
2
(cos a + cos b) - (sin a + sin b)
16. - - - - -2- - - - - -2 = cos { a
2
+ b) .
(cos a.+ cos b} + (sin a + sin b)
a+b a-b
R: Se ţine seama că {cos a+ cos b) 2 = 4 cos2 - - cos2 - - şi {sin a+
2 2
4 sin 9 a+ b cos 2 a - b ; se înlocuieşte, se
+ sin 1>) 2 = simplifică şi se obţin~
2 2 ·
8
a+ b 2
b a+ a +b
cos - - - sin - - = cos 2 • - - = cos (a+ b).
2 2 2
Altfel. Prima parte - dupil. dezvoltarea pătratelor - se scrie :
cos 2a + cos 2b + 2 cos(a + b}
2 +2cos (a - b)
2 cos (a+ b}[l + cos (a - b}]
= - - - - - - - - - - - = cos (a + b}.
2[1 + cos (a - b)]
' cos 3.t' - cos 5x .
17• - - - - - - = 4 Sln2 X.
cos3x - cos x
cos5x- cosx = 4 cos2 ·X _ I.
cos3x - cosx
R: Se transformă sumele în produse~
18. cos x cos2 2x

2
+ + cos2 3x + cos 2x + cos 4x + cos 6x =
= 6 cos x cos 2x cos 3x.
R : Se înlocuiesc cosinusurile puteri în funcţie de arcele duble şi apoi se
~ece de la sume de cosinusuri la produse.
198
.·1.,::.,
·1,
19~ (sin x - ~ 3x) (sin ~x ---s sin 4x) +·

+ (ţos x - cos 3x)(cos 2x - cos 4x) -: 4 sin2 x cos x.
+ sin 3x) (sin 2x + sin 4x) '+ -
(sin x
+ (cos x + cos 3x){cos 2x + cos 4x) = 4 cos 3
x.
20. 3 + cos 2x + 3 - cos 2x = 2 _
2 2
2 + t~ 2 + cotg
X X
. 1 1
R: Se· ţine seam, a că 2 + tg1 x = 1 +. - -,iar 2 + cotg
cos x 1 ·
x = 1 +- -
-sin x
1
1·
şi se înlocuieşte cos 2x cu 2 cos11x.:... 1 etc.
21 • cos 2x + _4 cos x + 3 + cos 2x - 4 cos x _+ 3 = 4_

l+cosx 1-cosx
cos2x+4cosx+3 2(1+ cosx) 3 cos2x . .:._ 4cosx + 3 ·
R: Se observă cit - - - - - = ----'- şi . -
- l+cosx I+cosx 1-cosx
2(1 - COS x) 1
1-cosx
Să se înlăture nedeterminarea expresiilor:

22. E = -1-+ -sin-2x- , pentru x
·
= 31t
- •
. COS X + COS 3x 4 .
o
R: Avem -. o nedeterminare de forma
O , care se ridic! observînd el
(sin x + cos x) 11 (sin x + cos x) 1 sin x + cos x .
E = . . = - - - - - - - - = - - - - - - - - şt deci
2 cos 2x cos x 2 cos x(cos x - sin x) 2 cos x (cos x - sin x)
1 1
E=O.
sin x-+ sin 2x + sin 3x p t
23. E = --------,
cos x + cos 2x + cos 3x
en -,u
·
x = 21t
-3 • \.
R: Se ridică nedeterminarea, observînd cA. sin x + sin 2x + sin_ 3x

-= sin 2x (2 COS X + 1) Şi COS X + COS 2x + COS 3x = COS 2x(2 COS X + }).
Se găseşte E -3.=-
24. Să se arate că expresia:
E = sin (a + b)
2 -. 4(1 - cos a cos b)(l - sin a sin b)
,-/'
este negativă sau nulă, arcele a şi b fiind oarecare.
R: Expresia se reduce la 4 sin1 a ; b ( cos1 a ; b - 2-) , 'de unde rezultl
concluziile din enunţ.
199
\.
Să se transforme tn expresii calculabile prin logaritmi
• • • f
25. E = I + cos a + cotg !!...2 •

R: E = 2 cotg -a
2
sin (a
- + -~)
2 4
.(d :) ·
cos - - -
2 4
26. E = sin x + cos x + sin 2x + cos 2x +sin 3.x + cos3x•

2 cos (X î't') (¼ - :) cos (2x - ':) ·
= .4 V
2 + ·6
Il: E _J- cos
2 6 4
27
• E = sin 3a + cos 3a + sin Sa + cos Sa + sin 7a + cos 7a •
cos 3a + cos 5a + cos 7a
R: Trecînd de la sume de sinusuri şi cosinusuri la produse, obţinem:
(2 cos 2a + !)(sin Sa+ cos Sa) :

E=-----------=I+~~=~-+~~=
(2 cos 2a + 1) cos Sa 4
~
_ sin
v2 -----'--.
(f + sa)
. cos Sa
28. Să se stabilească o formulă calculaMlă prin logaritmi

pentru determinarea arcului x, ~at de
• •
1
sin a. + sin b
Sln X= . .
· 1 + sin a sin b
n: Se aplică proprietăţile proporţiilor, şi avem :
1 + sin x + sin a sin b + sin a + sin b
1
(1)
I - sin x, + sin a sin b ,_ sin a - sin b
1
iar primul membru din (1) . este egal cu tg. (î't' +

4 2 ·
1 *)
Rezultă tg 2 ! -r.
·4·2
+ -X) = tg2 (r.
-
4
+ -a)
2
- + -b}. •
tg2 (7t
4 2
s·ă se transforme în expresii calculabile prin logaritmi.

sumele:
29. sin (x + y -f z) sin (x + 2y + z) - sin x sin (x + y) -
- sin z sin (y + z).
R: Se traµsformă produsele în sume şi apoi se regrupează convenabil tre-
,cîndu-se iarăşi la produse ; se obţine
2 cos (x + y + z) sin (x + y) sin ( y + z).
200
'3~~-- :~asin (b---'-' c)-'tg a +·sin b.sin (c - a) tg·b +
+ sin c sin (a -. b) tg c.
· sin (b - c) ·
_R: SeobservăcăBsinasin (b-c) tga=
· .c~a
B---- -
I:cosasin(b...:.c);
dar cea de a doua sumă din membrul al doilea este nulă (ceea ce· se
poate ~ăta 11şor transformînd produsele în sume). în· continuare avem .
sin (b - c) · _ 1 . · · 1 -
~ -
.LJ cos a cos a cos b cos c '· .
L,
= - - - - - • cos b cose sin (b - c) = - - - - - - •
2 cos a cos b cos c
· fI: cos (b + c) sin (b - c) · + ¾E sin 2 (b - c)] ; prima sumă din paranteza . -

mare este nulă (c~ea ce se demonstrează trecînd de la produse de sinusuri şi.
cosinu.ri la sume- de sinusuri), iar cea de a doua sumă din paranteza mare este
- 2 sin (a - b) sin (b - c) sin (c - a), rezultatul fiind evident.
31. cos a sin (b - c) cotg a + cos b sin (c - a) cotg b +

+ cos c sin (a - b) cotg c.
n: Pro:edeu analog cu exerciţiul precedent. Se găseşte :
~in (a. - b) sin (b - c) sin (c - a)

sin a sin b sin c
Să s~ verifice identităţile:
32. I: cos b cos c ·sin (b - c) = B sin b sin c sin (b - .c)

su1J1,ele. E referindu-se la arcele a, b, c.
R: Se reduce la a arăta că E cos (b + c) sin (b ·- c) = O; apoi se ţine
seama de exerciţiul 30.
33. sin 3(b - c) ,cos (b + c - 2a) + sin 3(c - a) cos (c +

+a_- 2b),+ sin 3(a ~ b} cos (a+ b - 2c) = O.
R : Se transformă produsele în sume (formulele 1. 1).
34. tg a tg (b - c) tg b tg (c - a)+ tg c tg (a - b} + '+

+ tg a_ tg b tg c tg (b -
c)tg (c - a) tg_ (a - b) = O.
• I
. ·Il: Din relaţia (1 +tg b tg c) tg, (b-c) = tg b - tg c ~e deduce B tg a(l +

+ tg b tg c) tg (b - c) = O; apoi se ţine seama că B tg (b - 'c) = II tg (b - c).
' .
35. B sin 2a si1i (b-c) = 2 B sin (a+b) sin (a-c) sin (b-c~.
2
R: Se trece de la pătrate de sinusuri· 1a cosinusuri de arce duble, apoi se

ţine seama de identităţile 30, 31, · 32. . .1 ,
· 201
-~, ;-"': '·'.. .i ;: ''
36. E:cos 2a sin2 (b-c) = 2E co~ ·(a+b) sin (a-c) sn (b-c).

R: Aceeaşi indicaţie ca la exerciţiul precedent.
Să se simplifice. expresiile :
• E = sin x + sin 2x + 2 sin11 3x .î sin 4x + sin 5x •
37
cos x + cos 2x + sin 6~ + cos 4x + cos 5x
Il: E = tg3x.
• E = 2 cos2 x + 4 sin x cos x + cos x + sin x + I
38 2 4 cos x - 2 sin x cos x + 3 cos x + 3 sin x - 3
R: Se observă că numărătorul se poate scrie sub forma (cos x +sin x}(3 cos x +
+ sinx + 1), iar numitorul sub forma(cos x + sin x)(cos x - 3 sin x + 3). !n con-
x ' 2t 1 - t2
tinuare se notează. tg- = t, de unde sin x = - - şi cos x = - - . !nlo-
2 1 + tll 1 + t8
cuind• şi simplificbd se obţine E = tg (.:.. + 2:.) •

· 2, 4
21 1 - t3
Altfel. Se poate înlocui de la început sin x = - -2 şi cos x = - -2 "
1 +t 1 +t /
obţi~dti-se \
2(1 - t 2 ) 2 + 8t(l - t 2) + (1 - t 2 ) (1+ t 2) + 2t(l + t 2) (1 + t 2) 2

E=
4(1 - t 2 2
) - 4t(l - t 2
) + 3(1 - t )(1 + t + 6t(l + t
2 2
)3(1 + t 2
) -
2 2
)
I .
= 2t4 ..:._ 6t 3 - 2t 2 + 10t + 4 = _ (t 2t ""'."" I)(t - 2)(t + 1) =
2
-
-W + 10t 3 - 14tl1 + 2t +4 (t 2 - 2t - l)(t - 2)(t - 1)
1t X
tg- + tg-
= _I_+_t = __4_ _ _2_ = tg ( .:_ + 2:.) .
1-t 1t X 2 4
tg 4 - tg2
39. Ştiind că : sin e + sin cp = a
şi cos0 + cos cp = b,
să se arate că tg __!
2
+ tg..!2 = a2
4
+ b + 2b
a
2
•
R: Avem:
sm---•
. o+ q> .
2sin--
o+'?
O qi 2 2
tg 2 + tg 2 = --0--q>-
0-1-r;> 6-?
(1)
cos - cos- cos - - + cos----
2 2 2 2
·202
\
dar din: relaţiile· din e~unţ, .tezultă :
: 8+<p 0-<p ,i 8+<p 8-<p
2 sm - - cos - - = a şi 2 cos - - cos - - = b. (2)
2 2 2 2
Din (2) rezultă :
'e+<p a
tg--c::a-, (3)
2 b
ilar din (3), • prin aplicarea proprietăţilor proporţiilor obţinem
8+ cp · a8
sin9 - - = - - • (4)
2 a + b2
3
Din combinarea convenabilă a relaţiilor de mai sus, obţinem succesiv

8-C? a . 8+qi b b. 8+<p
cos - - = . , cos - - = ---- = - sin--• (5)
2 8+<p 2 8-'? a 2
2sin-- 2cos - -
2 2
Ţinînd seama şt de (5), rezultă imediat relaţia din enunţ.
40. Să se arate că
a --b-+-(a-+-b )-cos-x
arccos -
2 9 2 2
= 2 arct g (l -ba t g -x2 ) •
2 2 a3 3
+ b + (a - b ) cos x
z b X '
R: Notăm membrul al doilea cu z şi rezultă imediat tg - =- tg - • ,.
. 2 a 2
z
Se calculează apoi cos z în funcţie de tg - obţinîndu-se membrul întîi al. egalităţii
' 2
din enunţ.
41. Să se arate că:
-- arctg P..
q
+ arctg qq+P
.,... P = ~ , unde p şi q sînt arce oarecare.
4 · .
R : N otam y
V
= arctg -p , z = arc t g -
q --p ş1. d ec1. t g Y. ~ -p , t g z q-:-P
=- -.
q q + p. q q+P
'Trebuie să avem tg (a~ctg p_ + arctg q - p) = tg 2:4 , sau tg (y + z) = 1;

q . q +.P
aceasta se verifică uşor dezvoltînd tg (y + z) şi ţinînd seama de valorile
de mai sus.
Ştiind că A,. B, C sînt unghiurile unui triunghi oarecare, să se
"JJerifice identităţile :
42. E (cotg C - cotg B) cotg(B - C) =4.
R: Se ţine_ seama de identitatea E cotg B cotg C = 1.
203
~
43• LI sin2B + sin2C. - sin2A.
co g
t A _ 2.
- .
sin11 B + sin11 C - sin1 A
R: Se vor stabili în prealabil identităţ~le :
sin 2.4 + sin 2B - sin 2A = 4 sin A cos B cos ~.
sin 2 B + sin2 C - sin11A· = 2 cos A sin ./3 sin C.
44. I:; cotg ~ - E tg ~ · 2 cotg ~ cotg !!.. cotg E. ·

4 4 2 2 2
A A A
U: Se scrie ~otg
4- tg
4 = 2 cotg 2 , apoi se ţine seama de relaţia
'°'
LJ
.A
2 ·
A
cotg - = cotg -
2
B C
cotg - cotg - •
2 2
· 45. E sin:!.2 cos.!..2 (A-B) cos.!..2 (A-C)-3 sin~2 sin!:..2 sin E.2 ia.:.,
= ..!.2 (sin2 A + sin2 B + sin2 C).

46. Ecos A(,E cos A+ L cos 2A) + EsinA(I: sin A~
· - E sin 2A) = cos 3A + 3. E
ll: Se dezvoltă parantezele şi se ţine seama de formulele (1. I).
47• sin 2B + sin 2C = tg A.

2(1 - cos 1 B - cos1 C)
2(sin.B + sin C)(cos B + cos C) -_ t g A .

2 cos A - cos 2B - cos 2C
48. E tg. i2 (sin B + sin C)(cos B - cos C) = O•

E cos A (cotg'B - cotg C) = O.
2
49. E sin 2A = 2 E sin A (E cos A - 1) .

50. 1 + sin ( B + i) + sin ( C + ~) + sin ( A + f) =
B-C C-A A-B
= 4 cos--cos--cos-- ·
2 2 2
·
Il: Se va observa că (
sin B + 2A) = sin B( +. 90 ° - 2B- 2C) =
B-C
= cos--•
2
I
204
; ,· Să se, arate că-exp,e$iile car~ 1'tf,rnt6ază, :P,ăstreaz~ o:cdeaşi valoare.
· atunci ctnd se permută ut1,ghiu,ile A, B, C (ale unui triunghi oare-
i' care).; · să se pună sub o .formă sinietrică valoarea comună a.
· eeliJr trei expresii· care s_e pot forma în acest /el.
51. E1 = cos 2A - 2 cos A sin _B sin C.'
E2 = (cotg B - cotg C) : (cos 2B - cos 2C).
R: E 1 = -1 -2 cos A cos B cos C.
1 /'
Es=
2sinA ~ Bsin.C
52. • E 1 = (sin - sin C) 2 + (cos B + cos C - 1) 2•.
E - cotn . B + cotg C •
2
- {cotg !!.
· 2
'+ .
cotg E.)
2
2
·
1
R~ E 1 = 3- 2EcosA.
1 A B C
E c:oi ~ tg - tg - tg- ·
, I .2 2 2 2
53. E 1 =:= sin 2A cos2 (B - C) + cos2 B sin 2~ + cos2 C sin 2C.

E 9 = ~n2 A(sin 2B + sin 2C) + sin 2A(sin2 B + sin2 C).
R: E 1 = 2 sin A sin B sin C.
E 1 = 4sinA sinBsinC.
54. E = sin B (~g ¾+ tg "i} + sin C {tg.f + tgf) ·_

R: E = 2.
55. Să se rezolve ecuaJiile
sin (x - a)·+ sin (x - b) = sin a +-sin b.
cos (x - a) + ~os (x - b) = cos a + cos b.
B: In prima ecuaţie_ se· transformă sumele în produse şi se ajunge la ecuaţia .
·
sin (x -' a+2 b) = sin ~ +2 b de unde x= 2k1. + (a + b). şi x=· (2k + 1)1.. ·
!n cea de a doua . ecuaţi'e, se ajunge la cos (x - a+ b) = cos a+ bşi deci
2 ,2
• == 2kn + (a + b) şi x = 2kn•.
+ ·tg. (x --:- b) = tg a +
• I
. 56. tg(x I a) tg b.
B : Se poate considera ca o ecuaţie de gradul doi în tg x ; se obţine
• ca (a+ +b) /m.
. 206'
\_--
\ . _-·
Altfel. Se scrie e~aţia sub forma tg{x -1 +

a) -. ţg.b _ tg (# - b) - tg a= O,
de u~de rezultă · · · ··
_s____in---'-(x_-_·a_.-_b_). + sin (x ,- b-, ~

~ o.
cos (x - a) cos b cos (x - b) cos a
Avem deci:
sin (x - a - b) =O şi cos a cos (x - b) + cos b cos {x - a) = O.
Prima ecuaţie dă_ x = k1r + (a + b), iar cea de a doua se SCJie 2 cos a cos b.
- · ·· · 2cosacosb
•COS x + sin' (a + b) sin x = O, de unde tg x ..,,. - _ , ceea ce permite
sin (a+ b)
re ?olvarea prin logaritmi.
57. \sin (x - a) sin (x - b) = sin a sin b.
cos (x - a) cos (x - b) ==.cosa cos b.
R: În prima ecuaţie se '.transformă produsele de sinusuri în sume de cosinu-
suri şi multiplicîndu-se în ambii membrii cu 2, se obţine cos (-a + b) - cos (2x -
- a '-- b) = cos· (a - b) - cos (a b). +
Rezultă imediat x :=: ·2k1r +(a+ b) şi x = 2/m.
Pentru cea de a doua ecuaţie se procedează la fel, ·obţinînd aceleaşi rezultate.
58. tg (x :- a)'tg (x .- b) = tg a tg b.
R: Se va considera ca o ecuaţie de gradul doi în tg x, ale-cărei rădăcini sînt
~1 = O, x1 = a + b şi deci \
x = k1r, x = a + b + Im.
59. tg(x - a)tg (x - b) tg (x - c) + tg a tg b tg c = O.
·I ,-' R: Se va considera ca o ecuaţie de gradul trei în tg x, o soluţie fiind
tg x = O, de unde x = Im.
·Să se rezolve ecuaţiile :

GO. cos x + tg x == 1 + sin x.
R: Se obţin ecuaţiile 1 - cos x = O, tg x = 1.
61. sin x + sin 2.x = tg ..=..2 •
X
sin --
2
·,n: Se · poate scrie sin x (1 +a cos x) =-
X
de unde o soluţie
cos-
2
¾ .
sin - = ~ sau x = 2k1r.
-2 ' •
206
1- ' • •.•
' .- i .· -_ .. ' .. ' : . ,; . _· ,·

Rămîne ~, cos1
2 (1 + 2 cos x) = 1. sau (l + câu) (l + 2 CQS x},;; 1,_ ?~e ·
. . ·n .
dă cos x (2cos x + 3) o, c:1 de unde soluţia acceptabili cos
'
x = o• .X=
2 .
_ + kn.
'
. '
Altfel : Se transformi tn produs primul membru al" ecuaţiei şi se ia apoi .
X
. ca necunoscutl cos
2- y.
62. _sin x - cos x = 4 sip. x cos3 x.

R: Se împarte cu ~ x (ceea ce este 'posibil cki sin. x :ţ: O) şi se noteazi
+
' cotg x = y, rezultînd ecuaţia: y8 3y2 + y - I = ·o, ale. cărei ri!.dăcini
sînt : Y1 = -1, Y1,a =- 1 ± }/2.
· 63. cos 4 x'· = sin x: 9
1-cos2x
R:. Ecu~ţia
se poate scrie sub fqrma 2 cos• 2x - 1 ... - -- - se ia
2
apoi ca necunoscuU cos 2x = y. ·
n _ 1 3 -
. Rezultă x = ± .:- + kr. şi x = ± - arccos - + Im.
2 . 2 , 4
64. 4 cos2 2x - 2 cos 3x ....,. 1 = O•
.· R: ~otămcos x = y şi obţinem ecuaţia 16y' - 8y8 - 16y1 + 6y + 3 = o.:
care se mai scrie sub forma : . ,.
(4y 1 - 3)(4y8 - 2y o:- 1) = 0.
65. (si~ x + cos x)(sin 2.x + cos 2x) c::1 1 + sin _3x.
R: Ecuaţia se reduce la cos x = 1. ' '
sin3x
. 66~ . -2sin ~ + ain 2s c:s 32 5
R: Se ţine ~ a că 32 = 25 ; rezultă sin ,x + sint2xc::sln 3x, de unde sin .ţ>=O.

Xi=
'
kr., 2 cos11 X - cos x·- 1 = O; X9 = 2krr şi 1 x. ±..:: +(2h + l)rr.
.
i:::::
, 3
87. sin X+ COS X+ sin X COS X·,=; 1.
X X X
R: Se scrie sin x(l + cos x) = 1 - cos x, sau 4 sin - cos3 -
_ - 2 2
= 2 sin. 11 -
2
_
• .ţ> X X
de unde sin -. == O cu .ţ> -= 2kn şi 2 cos1 - = tg ---:-(•).
2 2 . 2
X . . .
ln (•) se pune tg o;= O şi rezultă ecuaţia y 11 +y - 2 c: O care are o sin-
2
x · n n
gură rădlcină reală y1 c:: 1 de unde tg - _""" - şi deci x = 2kn+ - .
· - . 2 4 . 2
68. sin' x_ + cos' x + sin 2~ + = O. i

. 207
.
' .• ~
' .
. ,1'·= ·se pleacă ·dţ'.·t·~ 'iăen,tit'atea ~damenfall sh;t9 x
.. -: '
. ' : .· . . . .
+cosi. x = 1'' ,_ care"
1
se
ri~că.la pătrat şi se ia ca· necunoscută sin 2.i-
. . '
= y, rezultînd ecuaţia 1 - - y9
2
+
+ y + 21 = O, ale c~ei rădăcini .sînt y 1 = 3, y 1 = -1, din care convine numai.
. ·Y:a =·-1.
. '
~9. sirt2 x +.sin2 2x - si~2 3x + sin2 4x.

R : Se trece de la puteri de . sintJ.suri la cosinusuri de arce multiple, apoi e&
transformă sumele în• produse. Se obţine :
Altfel : Se mai pot grupa sinusurile de multipli impari separat şi cei de mul-
tipli pari .separat; se transformă apo~ în produse, obţinîndu-se aceleaşi rezul-
tatţ.
70. cos 2 ţ + .cos 2 2x + cos 2 3x = 1.

R: Se trece la arce duble şi avem : .
l + cos 2x +
______ 1+
. - -cos
-- 4x + 1 + cos 6.i-· = I sau
2 2 2 '
cos· 2x + cos 4x + cos 6x = -1 ; transformăm sumele de cosinusuri în produse.
şi Juă.m ca necunoscută cos 2x = y. Obţinem ecuaţia 2y~ + y 1 - y = .O ale că
I.
re.i rădăcini sînt y 1 = O, Ya = - , Ys == - 1.
,2
71. 1°. Să se rezolve ecuaţia sin2 x + (m 2 - 1) sin 2 2x +

+ sin 2 ,. 3x · m• ;
1
, unde m. este un parametru· variabil.
·2°. Să·se determine soluţiile pentru care avem sin x + cos x =r
= V 2 2
\ ./ ; unde sin x şi cos x au una din valorile obţinute la
1 °, în funcţie de m.
U: l 0
• Se trece de la puteri de sinuşi la cosinuşi de arce duble ; avem.
·1 - cos 2x
. J. .- cos 4x l - cos 6x . m + 1 1
--
2
- + (mll - 1) - - -
2
+- -
2
- = -2-
şi efectuînd calculele, obţinem 2 ·cos 4x cos 2x + (m 1 - 1) cos 4z · = O de unde-
cos 4x = 0 CU·
-~ 'li'
N = ± -8 + k -4 şi
·
2 cos 2x +m 1 -
·
1 = O. (1)
208
__.L-;.
se mai scrie 4:cos• x + mii ~ ;8 := O de UJ1de
. V3-ni 3
x = ± arc cos .
2
+ 2.rk. I
(2)
Pentru ca x din (2) să· fie real trebuie să avem 4 ~ 3 - m 2 ~ O.·

I . '
= J ± '\12.
2°, ffl1
· 72. cos2 x + cos2 2x + cos 2 3x = sin2 x + sin2 2x + sin2 3x.
R: Transpunem termenii şi ţinem seama de formula cos 2~ ~ cos2 x· -
- sin:! x; se obţine cos 2x + cos 4x + cos 6.x = O, de unde rezultă ecuaţiile
q:os 4x = O, 2 cos 2x + 1 = O.
73. COS X +2 COS 2x +3 COS 3:X +4 COS 4x = 2.
R: Se notează cos x = y şi se ajunge la o ecuaţie de gradul patru, care are
două rădăcini,. vizibile y 1 = O, Ys = - 1.
74. 2 + cos x + 2 cos 2x + 3 cos 3x = O.

R: Se înlocuiesc arcele multiple prin arce simple ; se pune cos x = y şi se
obţine ecuaţia y(3y 2 +y - 2) = O.
75. + cotg x + tg1 x + cotg1 x '\= 2.

tg x
+ cotg x tg' x + cotg' x
tg8 x 3
R: Se ţine seama că: sin' x + cos' x = 1 - 2 sin x cos 2 x, sin6 x + cos8 x =- 11
.= '1 - 3 sin :r cos• x, sin -x + cos ~ = 1 - 4 sin x cos2 x + 2 sin" x cos' x:

1 8 8 2
se fa apoi ca necunosc~tă sin2 x cos• x = y;

1
Se obţine ecuaţia 20 y 3 - 37 y 1 + 16 y - 2 = O, care are o rădăcină y = --i,
\ 4
(:elelalte rădăci~ nefiind acceptabile.
76. cos2 x+sin2 x+tg2 x + cotg 2 x + sec2 x + cosec 2 x = 29

-·
3
·
3
R: Se ia ca necunoscută sin2 x cu.:.· x =y şi se obţine y =- , de unde
16
rezultă sin 2x
vJ
= ± -- cu
2 .
k .r k .r
X= -
2
r. + (-
.
l)k -
6 .
şi X= -
Z
r. + (- J)k+l . - .
6
· 21
·77_ cos4 x
'
+ sin 4 x + tg4 x + cotg4 x
,
+ sec 4
x + cosec 4 x ~ -.
2
R: Se ia ca necunoscută
sin1 :r.cos1 x = y,
14 - CUiegere de probleme de matematici 209

\ '
I .
şi s~ ajt1t1g~ la ecu11ţia 4 y 3 + 15 y 1 + 12y - 4 =·o.ale cărei rădăci~ slnt ±2 ş.i

1 . ' .
- , din care numai ultima convine ecuaţiei {*).
4
+ cotg x + sec-x+cosec x+ 1 =0.
I •
78. cos x + sin x + tg x

R : Revine la rezolvarea ecuaţiilor ţos x + sin x + l =O şi 1. + sin X•
cosx = o.
.
'.
.,. tg 2:r tg X _ 2
9 ------ .
tg X tg 2,i-
tg 2x
R: Se notează cu - - = y, se obţine :
tg X .
y 1, 2 = 1 ± -y2; se simplifică cu tg x (ceea ce este posibil deoarece tg x =I= O) şi se

notează tg x = z obţinîndu-se z1, 2 = ± (-{2 - 1), z3,4 = ± (V2 + _1_).
.. p • E cos 6x + 2 cos Bx + cos IOx
80• S e da ex resta =- - - - - - - - - - şi se cere:
. ~in 6x + 2 sin Bx + sin lOx
l O • Să :~e arate că se reduce la E = cotg Bx.
2°. Să se rezolve ecuaţia E - 1/3 tg Bx = O.
3°. Să se calculeze valoarea lui E pentru x = .::..
96
R: 1 °. Avem E
cos 10.i-
= ---------- =
+ cos 6x + 2 cos 8x
sin IOx + sin 6x + 2 sin Bx
2 cos Bx cos 2x + 2 cos Bx cos Bx
= ---------- = -- = cotg Sx.
2 sin Bx cos 2x + 2 sin Bx sin Bx
rr ~ k~
2° Se. găseşte Sx = -, de unde x = ± - +.-.
_ VI
6 48 8
+cos~
6
3°...\vem cotg 2:. = = 2 + ,/1.
12 ~
1 - ~--s- .
6
81. Să se rezolve şi să se discute ecuaţiile:.
sin x + sin 3x = m sin 2x.
R: m E [ -2, 2].
82. m(sin x +
sin 3x) = sin 2x + sin 4x.
Caz· particular m = 1.
transformă sumele de sinusuri în produse şi se ia apoi ca necunoscută
R: Se
cos x = y,
ajungîndu-se la ecuaţia 4y1 - 2my - 1 = O, în care se aplică transfor-
y - 1.
marea z = - - (a se vedea subcapitolul introductiv, discuţia_ ecuaţiilor şi
, y+ 1
sistemelor de ecuaţii).
210
• I
83~ sin x + sin 2x + si~ Si = ~i- sin _x. 3
,c;z particular m . 4(3.- +-y3).· ·

B: Se împarte cu sin x (de unde-sin x = O) şi apoi se înlocuieşte sin' x. prin
I - cos11 x, 9bţ~du-se o ecuaţie de gr~dul doi, în care se va face transformarea
y-1 .
z= --, unde am notat y = sin x.
y+l
84. tg 3.i = m tg 2.x.
Caz particular m
·
= .!.
10
.
R: Se ia ca necunoscută tg x =y şi se ajunge la ecuaţia bipătr~tă
y4 ţ 2{3m - 2)y 2 - 2,n + 3 = O ale cărei rădăcini sînt
·. . I' , ·,
·,
Y1,2a,4 = ± V2 - 3m ± ,Y9m9 - 10m + l•
85. tg x + tg 2x = m tg 3x.
Caz particular m = 1.
'
• J
n: Se împarte cu tg x (rezultînd tg x = O) şi apoi se notează tg1 x = y, .
obţinîndu-se astfel ecuaţia (3 - m)y2 + 2(2m - S)y + 3(1 - tn) = O ale cărei
1-m
rădăcini sînt y 1 = 3, y 2 = --r, de unde rezultă că tr.ebue să avem
a·-m
m E (-'-co, l] U {3, +co).
86. sin2 x + sin2 2x . m sin2 3x.

Caz parţicular m ~ S.
R: Se înlocuiesc sinusurile de. arce multiple cu sinusuri de arce simple ;
se împarte cu sin2 x (de unde rezultli. imediat sin2 x ·= O) şi apoi se notează
sin2 x = y obţinîndu-se ecuaţia: 16 my• + 4 (1 - 6m)y + 9m - 5 = O, în care se
' y- I
f.ace transformarea z = - - .
y
87. sin4 x + cos x = m(sin x + cos
4 6 6 x).
R: Se iil ca necunos~ută auxilil}l"ă sin x cos x =y şi se obţine , ecuaţia
1
. y--
2
(3,n - 2)y 2 +I- m = O, în care .se face trans.formarea
. z = - -1-(sin x cos x
. . , ,' y+ 2
rămînînd cuprins în intervalul [- .!. , .!..

,· · 2 2 J
l) •
' -
·se ·poate lua ca rtecunoscută auxiliară sin. 2J =u şi ecuaţia respec-
+•. . vm=-T '

- Altre_l.
tfvă devine (3m - 2)u 2 4(1 - m) = O, adică sin 2x = ±2 - - - şi con-

3m - 2
4(1 - m) m - 1
diţiile problemei sînt - - - - ~ ·l şi - - - ?::::,. O.
3m - 2 3m - 2
88. Să se rezolve sistemele de ecuaţii:·
x cos 2a + y sin 2a = sin 3a

x cos 3a + 'y sin 3a = sin 4a.
R: x = sin a, y = cos a.
,/'
89. x cos a y sin a = cos a +
x cos 3a +_y sin'3a =cosa.
R: x = cos 2a, y = sin 2a. ;
90. x cos b + y sin b = sin (a+ b).

+
x sin b y cos b = cos (a - b).
R: X-= sin a, y = cos d. .
91. sin 2 x + sin y = 2 1

' 1
cos2x cos2y = - -.
4
R: Se trece de Ia puteri de sinusuri la cosinusuri de arce duble apoi se Jau ca

1 1
necunoscute cos 2x, cos 2y. Obţinem cos 2x = •± -, cos 2y = =t= -.
. · r 2 2
Se poate înloc:ui cos 2x = 1 - sin1x şi cos 2y =1- 2 sin1 y, luînd ca ne.•
cunoscute sin2 x, sin 2 y.
9-
9-• COS X .COS y = '12
-COS 2x + COS 2y = 0.
Il: Se iau ca necunoscute, cos x, cos y şi obţinem cos x = ± V2 , cos y =r
. 2 .
.. ,2
=±-V,
2
93. sin 2x + sin 2y = 1
tg X+ tg y = 1.
R: Se ".'or lua ca necun~scute tg x, tg y ; se obţin ecuaţiile tg x 1 = O, tg y 1 = 1,
tgx2 = 1, tg .Ys = O.
'212
1
94. Se 'aau relaţiile: 4isin X sin y = 3 şi 4 cos,. X cos y ·. ~11._
·Se cere : . . ., ·
· 1°. Să se calculeze 'va.Zorile expresiilor:
. - . . E -- tg-x tg y 1
şi
E 2 = sin 2x &in 2y
2°. Să se calculeze cos (.-ţ + y)_ şi cos (x - y).
3°. Să .se determine. toate unghiurile x, şi y care verifică rela-
Jiile date. , ·_ .
3 1 2~
R:. E1
.
= -3; Ei= - - ; cos (.x
4
+ y) = - 1 ; cos {.x - y) = - ; X = -+
2 3
~ . ~ 2-r:
+ b,
.
y = -
3
+ k'r: şi .x = -
_ · 3
+ krt,. y = - + k'~.
3
95. Să se rezolve sistemele de ecuaţii :
x2 + y2 + z2 = ·1
X cos a
cos b + y cos a sin b + z sin a = o
x cos a cos c y cos a sin c + z sin a = O.+
b +C b +C
cos-- sin-,-
2 2
R: .x = k---
cos a· ..._
y=k---,-
cos a
b - C
cos--
V+
2 cos a
z= - k -s-in_a_' unde k = I cotg• acos• _b-;-c
/
96. x sin (b -· c) + y sin (c - a) + z sin (a - b) = O

x sin (b - :c) tg (b c) + +
y sin (c· - _a) tg (c .a) + +
+
z sin (~ ~ b) tg (a b) = O +
x cos (b - c) y cos(c - a) +
z cos (a - b) = +
= cos 2a + cos 2b + cos 2c.
R: .x = + c), y =
cos (b cos (c + a), z = cos(a + b).
97. X+ y +Z= 0
x sin a + y sin b + z. sin c = O
x sin2 a+ y sin 2 b + zsin2 c + xyz - O.
R: x = sin b-sin p, y = sin c -1~in a, z = sin a - sin b.
213
_9,. .Să se arate că ecuaţia
. m2 -cos ex cos~+ m (sin«.+ sin~)+ 1 =· O:
- I
determină dou~ valori r.1.', r.1." pentru u~ghiul r.1. ca;e verifică egali-
tatea m2 cos r.1.' cos r.1." + m(sin a.' + sin r.1.") + 2 = O.
It: Se exprimă că ,t', a." verifică ecuaţia şi se .d~termină cos (3 şi sin ~. care se
-vor înlocui în identitatea cos 8 (3 + sin2 (3 = 1.
B. Apllcaf.il geometrice ale trigonometriei
1. Relaţii metrice tntr-un triunghi

Dă~ în cele ce urmează notaţiile ce le vom folosi ·în acest subcapitol.
Fie 4,BC un triungW oarecare; vom nota cu O, H, G, I, Ia, Ib, I 0 centrul
-<:ercului circumscris, ortocentrul, centrul de greutate, centrul cercului înscris_ şi
-centrele cercurilor exînscrise. ~
. Vom utiliza de as~menea notaţiile curente: S, R, r, ra, rb, r0 , ha, lzb, he,
·.m0 , mb, mc pentru aria triunghiului, raza cercului circumscris, înscris şi exîmcris,
înălţimile şi medianele triunghiului. Semiperimetrul îl vom nota cu p.
Reamintim relaţiile cele mai des folosite între -elementele· triunghiului, unele
trigonometrice, altele geometrice şi altele cu. caracter mixt.
I
• . b2 + c2 - a:i
a} Din relaţiile cunoscute a= 2R stn A, cos A = - - - - - , abc=41iS
2 bc
· ·rezultă:
sin A a ( b2 + c3 - a 2) · abc
tg A = cos A = 2R : 2 bc = R(b 2 + c2 - a 2}
4S, 4S
· Avem deci relaţiile tg A tg B = şi
b2 + c2 - a2 ' c2 + a2 - bi
4S
tgC =
a2 +c2•b3 -
b} Dacă A', B', C' sînt picioarele .înălţimilor coborîte din A, B, C avem
.AA' = AB sin B = C sin B = 2R sin B sin C şi folosind notaţiile respective, înăl-
A ţimile sînt date de relaţiile ·
Iza·= 2R sin B s~n C, h6 =
2R sin C sin A,
lic = 2R sin A· sin B.
c) Di11 triunghiurile dreptunghice AHC',.
AHB' (fig. III. 1. c} rezultă că:
- AC cos A b cos A
A H = - - - - - = - - - = 2R cos A·
sin B sin B '
Fig. III.1. c •
-HB' = -AH sinHAB'
·/'....
= 2R cos A cos C.
. ·214,
AH = .2R cos A,
·-·
BH = 2R cos B,
CH = 2R cos C,
A'H = 2R'cos B cos C;
' B'H = 2R cos C cos A,
C'H !::: 2R cos A cos B.

(formulele sînt valabile fie că triunghiul este ascuţitunghi, fie că este obtuzunghi)
d) Fie AH' B", C" mijloacele laturilor BC, CA, AB1 ; clin triunghiul dreptun-
ghic OBA" se deduce OA"

- = -· ~
OB sin A HOB = R cos A. Rezultă relaţiile:
-
deci distanţele
distanţelor
OA'= R cos A, OB"'= R cos B,
de la centrul cercului circumscris la laturi sînt egale cujumătăţile ·
de la ortocentru la vîrfurile triunghiului.
oe~== R cos C.
e) Fără a mai demonstra, reamintim şi relaţiile privind elementele · cer- .

euri !or înscrise şi exînscrise :
- f' - f' - f' .
IA=--, IB=--, IC=--,
' A B C
sin - sin - sin -
2 2 2
şi alte două grupe de relaţii analoge cu ultimile trei, corespunzător centrelor· I b, Ic~
De asemenea, avem şi re~aţiile
_ A - B - C
Ila= 4Rsin-, Ilb = 4sin-, Ilc = 4R sin- şi
2 2 2
_ C - A - B
Ialb = 4R cos-, Iblc = 4R cos-, lcla = 4R cos-.
2 2 2
2. Calculul distanţelor.
a) Distanţa dintre O şi H este dată de formula
OH= R-y 1 --8 cos A cos B cos C, ,.
b) Distanţa dintre O şi I est~ dată de formula· OP = R2 - 2Rr (foqnula.

lui Euler).
3. Patrulatere inscriptibile.
215-
i~ Fie AB<;D un patrulater inscriptibil; nbtăm AB =·a,. EC =·b„ CD-== c, ,
DA = tţ l~turile acestui patnilater, AC = e şi BD = f diag~rialele, R raza cer- -
_. eului circumscris, S = aria, A, B, C, D unghiurile interioare corespunzătoare
,·îrfurilor notate la fel.
. A
a) Ave:n. următo:irele formu!e pen'.r:1 cal:n!ul unghiurilor sin - =
2
(P - a)(P - d) cos-~= "\ /CP-b).(P-~~>. tg--!_~ = "\ /!P - a)(p -· d)

ad + bc
0
2 V ad + bc 2 V (P -'- b) (p - c}
(în faţa radicalilor luîndu-se totdeauna semnul +. unghiurile respective fiind

mai mici de 180°).
b) Aria patrulaterului respectiv este dată'. de formula
S ~ V(P - a).(P - b)((p - c) (p-:- 4).
c) Lungimile diagonalelor sînt date de formulele:
e2
(ac+ bd) (ad+ bc)
= --- - - -- p = -------
(ab + cd)(ac + bd)
ab + cd ' ad + bc '
cru:e însă în general nu sînt calculabile prin logaritmi.

Din formulele de mai sus, putem deduce (prin înmulţire şi împărţire) :ur-
mătoarele formule, care sînt calculabile prin logaritmi .
ad+ bc
e • f =ac+ bd, e/J= - ---.
ab + cd
d) Raza cercului circumscris patrulateruluţ este dată de formula:
,/(ab + cd)(ac + bd)(ad + bc)

R = --=.::.::.::.-::.::.-::.::.-=.::.::.=.::.-::.::.::.::.=-
4 ,/ (p - a)(p - b)(p•-. c)(P -d)
Să se arate că între elementele 1mui triunghi oarecare ABC

există relaţiile :
,\.
9~. a(b + c) + b(c + a) + .c(a + = 4 b)

ra(rb + re~ rb(rc + ra) rc(ra + rb) .
a(b - c) + b(c - a) + c(a - b) = 2_

r4 (rb - re) rb(rc - r 4 ) rc(ra - rb) .
s
n: Se ţine _seama că Ya = - - ....
p-a
216
,,
,. ~· •c'- + c .cos ~ -'-
, 1:0'0• ·b cos B
=
. . .. ·" A + -
c co~ C
.. - , a cos2 -:- =
2 . , 2 · 2 2
= a· cos2 !!.
2
+ b cos
.
2 ~-
~
A B C
a' cotg -;:; + b' cotg - +c 3
cotg -;,_·
. •.
--- - - - - -2- - - - - - a +b+ c.
... -
a cotg A + b ~otg B + c cotg C
. 1. ·1 · ţi d f I. sA P!P bc- a) ,
R : L a pnmu exerc1 1u :;e ne seama e ormu a cos
2= , sau
· . . C B ·
- + 2c cos1 - = b ( 1 + cos C) +c(l + cos B) =
se va observa că putem scrie 2 b cost
. . !? 2
·-= a + b + c = 2p de unde rezultă -· din motive de simetrie·_: că cele trei
egalităţi au aceeaşi valoare comună• p.
A
Pentru cel q.e al doilea exerciţiu se va ţine seama de formula cotg2 - =
I · 2
= P{P -
-a) sau se va obi;erva
.
2; ,a cos 2 - = La(l + cos A)= că
1
~ A ""'
2p+
(P - b)(p - c) ,:_; 2 .
· · 25 { r
·,
+ R '\"' sin 2A = 2p + 4R sin A sin B sin C = 2p + -
· LJ , · R
= 2p 1 + -).
R
A B C 52 r
Apoi, '"' cos A = 1 + 4 sin 4 sin - sin _;_ = 1 + 4 - - = 1 -t - .
L.J . 2 _2 2 pabc R
101" (-~-+!!_+!!._I. a+ b_±_:__ ,= 4.

ra rb r, J ra + rb + rd
.!. + .!. +- .!. = _1__
. ab ac bc 2Rr
s - .
R: In primul exerciţiu se ţine seama căra= - - şi analog -r,, -r_; iar in
p-a
c:e1 de al doilea se ţinc seu.ma că abc =. 4RS = 4 Rpr = 2R-r (a + .!, + c).
102„ arb - bra + l>r, - c;-b + era - _ar,=_ I.
qra - brb brb - cr, cr~ ...;. ara
a(brb - cr,) b(cr, - ara) c(ara - brb)
- - - - = -------
ra(r:- r;) rb(r!-r!) • r,(r;--ri)
R: SeînlocuiescYa, ,,,,, r, cu valorile din exerciţiul precedent.
103„ B raha 1'aha

+ 2rbrc
= 1.
. 2 1
' R: Se vor stabili în prealabil ieentităţile de forma - :.::. - + -1 , din~ care
. ha. rb r,
se vor scoate ha, ·J,b, h,.
2l7·
~. - -~ '
... f :,.
I• • • : i
•-1'
~ B C '
(c + a) sin
· ' Â "
104.. (b + c) sin2 + + (a+ b) sin 2 -=.P· 2 2
2 2 r
. A (p - b) (p - c)
n: Se ţine seama că sin9 - = ----.
' 2 ~
A 1
AIUel: Avem B (b + c) sin 2 = 2 B (b + c)O - 2
cos A) =
1 I I
=
2 E (b + c) - 2 B (b cos C + c cos B)' =- 2 (a + b + o) = p.
A B C
a 2 cotg -
2
+b 2 cotg -
2
+c 2
cotg -
· 2 R + ,11
105. A B . C =--·
a 2 tg-
2
+b 2 tg-
2
+ cil tg-
2
B C ..4.·
bll cotg- + cil cotg- - a 2 tg~
2 2 2 _ R +ra_.
B C A R-r~
b1 tg- +c1 tg- -a2 cotg-
2 2 2
a t A + 2P + b t
-+-
106.2p g- - - gB- + -2p + c t
- gC- = '
,3 2 3 2 3 2
= 1'a + 1'b + 1'c, - r. o
_ _ _ _ _ _ _ _3_ab_c_ _ _ _ _ _ _ = S.
A B - C
(2p + a) tg 2 + (2p + b) tg 2 + (2p + c) tg 2
--_...-.
107. (a tg B - 2r) (b tg C - 2r) (c tg A - 2r) =
= (a tg C - 2r) (b tg A - 2r) (c tg B - 2r).
(a tg B - 2rc)(b tg C -I 2ra)(c tg
-
A - 2r6) =
=- (a tg C - 2r6)(b tg A - 2r,J(c tg B - 2r11 ).-
B: Se va observa ci a tg B - 2r =
4 aS · a+ b - o
- - - - - 2r = 2r(b + c) . ; iar a tg B - 2rc =-
- +~- ~ ~+~-~
4aS a+b+o
=- - - - - - 2Yc = 2Yc(b - c) - - - - •
~+--~ ~+~-~
218
108, Fie. ABC un triunghi înscris într-un cerc şi P inter-
şecţia mediatoarei laturii BC cu tangenta în A la cerc.
. A
sin APC AC9 .. 'f,;
· Să se· arate că există relaţia - - - = -- •
A AB 2
sin ..1.PB
.J .· ' .
'R : Se scriu relaţiile sinusului în triunghiurile A P B, A PC şi avem
Â A
sin A1 = sin APC· sin.Ai = sin APB , (*)
AC PB • AB
dar sin A 2 = sin C, PC = P B şi deci relaţiile (*) devin :
A - - -
.sin APC = AC sin B/PC = AC 2 •
sin APB AB sin C/PC AB. 1

109. Fie H ortocentrul triunghiului .ABC, iar A', B', C'
picioarele înălţimilor ; să se dem'onstreze relaţia :
_.~ _+_,
HB' • HC'
AB'-. AC'
_+==---=
HC' · HA'
BC' · BA'
HA', HB'
CA', CB'
1. \
R: Se reduce la a arăta că i: cotg B cotg C = 1.
110. Fie et.i, IX2 unghiurile formate de mediana AA' a triun-

ghiului A_BC cu laturile AB, AC, iar ~1 , ~ 2 şi "(i, y2 unghiurile a1ţ,ţ1,
loge celorlalte mediane. , Să se demonstreze relaţiile
cotg cx1 + cotg cx2 = cotg !31 + cotg 13s = cotg y1 + cotg y 2 •
ni; m~ m;
2m;
R: Se arată că cotg cx1 + cotg ~ = -- ·
s ~
fit . .Jn triunghiul ABC se duce mediana AA'; să se arate .

că. există relaţiile:
A A .. A 2m 2 '
a)
'sinBAA'
---=-==-;
A
AC
b} cotg BAA' + cotgCAA' = -"
s.
·
AB
sin CAA'
seama de formulele de la subcapitolul B i a). ==

R: Se folosesc relaţiile sinusuţui în triunghiurile AA'B, AA'C, .ţinîndu-se
-
219
. 112. · Fie M intersecţia dreptelor câre unesc vît'f'ur-ile unul.
. triunghi ABC cu.punctele de conta~t A', .. B', ·c, ale c~roului înscris
cu laturile opuse. Să se arate că:
MA' . MB' . ~ . A • B • C
_ _ _ =sm
.iWA ·MB· MC 2
sm
2 sm 2 ·
MA' p- a (P-b)(P'- c)
n: Se va observa că - = ---"---- =
.MA ._l_ + _1_ a(p - a)
P- b .P - C
şi încă două relaţii analoge.

113. ·Jn interiorul unui cerc cu centrul O ·se ia un punct fix P
prin care se ditc două coarde variabile AB, CD care fac un
-,,enghi de 45°. Să se demonstreze (trigonometric) că
(aria OAC) 2 + (aria OBD) 2 ;:::: const.
1 A I A
R: Avem: aria (OAC} = - R1 sin AOC, aria (OBD) =- R 2 sin BOD
2 . 2
iar cele două unghiuri au suma 90° sau 270° .
. 114. Fie A', .B', C', picioarele înălţimilor unui triienghi ABC ;
.Ai, A2 proiecţiile lui A' pe A B, AC ; B 1 , B2 acelea ale lui B' pe
BC, 4c şi asemănător Ci, C2 proiecţiile lui C' pe CA, GB. Să se
demonstreze că avem relaţia : · ·
a2 • (A'A 1A 2 ) + b2 • (B' B 1 BJ + c2 • (C'C1 C2) . sa.

R2
1 --- 1
R: Avem: (A'A 1 A2} =- A'A 1 A'A 8 sin A= - li 2 cos B cos C sin A==
· 2 2
2s 1
= -as cos B cos C sin A, de unde a 11 • (A'A 1A 8) = 2SS cos .B cos C sin A. Decf •
"'"'a•
LJ · (A'A A 1 2) = 2S3 "'"'cos B cos C sin A
L.J .
= 251 sin A sin B sin C= S8 •
RI
115~ Să se demonstreze că în orice triunghi · există relaţia

(aria ] 4 ] 6lc) r = (aria I 11,lc)ra = (aria I Ialc)rb =
. = (aria I Ialb) re = (aria ABC) 2R.
R: Pres~punem că unghiurile triunghiului shit ascuţite. Notăm cu M; N„
P picioarele înălţimilor triunghiului ABC~ cu H ortocentrul şi O centrul cercului
ABC.Avem:aria(ABC) = aria (ONAP)+ aria (OPBM) + aria (OMNC).
220
I.
Patrulaterul PNCB ~te ,insqriptibtl ;, dµ9em tan'genta. AT lâ cercul :oi şi
0
- A A . A , · · . . _ . 1.:_ _
. avem TAN = ABC = ANP, iar OH'J.NP. Rezultii. aria (ONAP) =...:... OA , NP,
\ ' 2
1· _ _ , 1--
aria (OPBM) = - OB · PM, aria (OMNC) = - · OC · .1.UN şi. deci
2 2
1' - - -
~a (ABC) = 2 R (MN + NP + PM). (1)
!n cazul triunghiului obtuzunghi demonstraţia este analogă.

Notaţţile fiind cele cunoscute, putem scrie
aria (ABC) = pr = (p - a)r11 = (p - b) rb
aria (I11 1blc) = p · 2R; .
'
= (p - c)rc; 1
_aria (Ilblc) = (p - a) • 2R; (2)
aria (II11 I,) = (p - b) • 2R; ' )
aria; (II0 }b) = (p - c) · 2R.
Eliminînd pe p, (p - a) ; (p _- b), (p - c) din (2) obţinem egalitatea din
enunţ.
116~ Fie O centrul. cercului circumscris triungh-iuliti ABC>

iar R 1 , R 2, R 3 razele cercurilor circumscrise triunghiurilor BOC,
COA, AOB. Să se arate că avem relaţia: · ·
_!__+_!__+_!_=_±_ _ _R_.
~i Ri R: R2 R 1 R2 R 3
R
R: Se găseşte R 1 = -- şi încă două rel?,ţii analoge pentru R2, R 1 ;
2cosA
apoi se ţine seama că
'
B cos A = 1 - 11 2 cos A cos B cos C.
·,
117. Fie R1 , R2, R3 , razele cercurilor circumscrise tr.iunghiu-
7ilor BIC, CIA, AIB, unde I este centrul cercului "înscris în tri-
unghiul ABC. Să se arate că:.
~+.!!._+!__.:.._R2~-.-
Ri Rf R: RfRiR;
a•IB ·IC 1 . ,2 r, A
R: Avem R1 = = - · - - - - - ·= - - - =2Rsin-
2 ar 2r C B 'B C 2
sin- sin- 2 sin-sin -
2 2 · 2 2
şi încă două relaţii analoge.
118. Să se arate că în orice triunghi ABC există relaţia
tg fât, = ± 2(sin B - sin C)

2cosA-I
(n()tajiile fiind cele arătate la subcapitolul introductiv B).
I • ,
221.
' , ..· ','·'=.(:
r
R: în triunghiul OIIa avem:

- - - , - -· A
II! = 011 + OI! - 2 OI • OIa cos (I014 )
_ _ A _ A.
Ol· OI„ sin (IOia) =Ila· R sin (OA[).
În triunghiurile AOI,. A O Ia avem:
-
011 = R2
-
+ Al 1 - -
2R • AI cos (OA/)
A
- - - A
OI!= R 2 + AI! - 2R · AI cos (OA/)
/\
de unde se scoate tg (IOia),
În triunghiul ABC avem:
Al= p - a AI = _p_ ·A B-C

A' a • A' '
OAI = ± - - de unde Ila=
2
cos - cos.__;_
2 2
a - - P(P-.a) __ 2p-a
=. - - , Al · Ala= = 4R 2 sin B sin C, AI +Al'= - - =
A ·A A
. cos- cos - cos -
. 2 2 2
b+c B + sin C) B - C
=- - = -2R-(sin
----~ = 4R c o s - - ·
A A 2
cos - cos -
2 2
A
înlocuind acestea în expresia care dă tg (1014 ) rezultă relaţia din enunţ.
Notă. Dacă Ib, T0 sînt centrele celorlalte cercuri exînscrise triunghiului
. A 2(sinB + sinC)
ABC, avem tg (IbOic) = ------·
2cosA + 1.
119. Fie x, y, z distanţele ·centrului I al cercului înscris
într-un triunghi ABC la. vîrfurile*) acestuia şi x' y', z' distanţele
ortocentrului H ~a laturi. Să se demonstreze relaţiile :
1o. E a4x4 + (a+ b + c)2x2y2z2 = 2 B a2b2x2y2.
2°. x'y'z' ax') 3 + abc(22 x'2 ax') 2 = 4a 3 b3 c3 • E (E
R: 1°. Avem
A . A
2r cos- 4Rr cos-
2 1' 2
x=--=---- (I) .
A sin A a
sin-
2
şi asemănător pentru y, z.
*} Coordonatele tripolare ale punctului I .
. i222
· ·A
cos -
Se ţine s~ama
2
.
= cos - 2
B v·· <ie formula
l - cos2 -
_ 2
.
c · c·
+ cos - 2
y' .
,·
1 - cos1 -
·
B
2·
'
care raţfo-
nalizată, dă :
" ·A ~ A B
/__; cos4 -
2
- 2 L_; cos1 - cos9 -
2_ 2
+, ·4 cos9 - A2 cos1 -
B
cos 2 -
2 ·
C
2
= O. (2)
Din (1) şi (2) rezultă prima relaţie clin enunţ.

2°. Avem x' = 2R ·cos A şi asemănător y'. z'. Se foloseşte. apoi identitatea
: x'
'E cos2 A = 1 - 2 cos A cos B cos C în care se înlo~uieşte cos A prin R , cos B
2
y' z' abc abc
prin - şi cos C prin-, iar R prin - = -- •
2R 2R 4S 2'E ax'
120. Să se arate că în or.ice triunglJ,i ABC diferenţa cotan-
gentelor unghiurilor pe care mediana AM le face cu laturile a-
diacente este egală cu diferenţa cotangentelor ungl~iurilQr adia-
cente celei de a treia laturi. ·
as+ cil - b• all + b2 - c2
R: Avem cotg B = ---- cotg C = ----,şi deci
4S 4S
c1 ~ b2
cotgB- cotg C = -- . (1)
· 2S
Apoi, cotg MAB

· /'.... = w+XM -Mîii ; 1
\
25
-
dar AMa =-
1
(b11 + c2) - -41 .
a2 şi
-
MB 9 =-
a 1
şidecicotgMAB
. /'-
=
b1 + 3c1 - a· 1 •.
2 4 · 4S
= - -+4S.
-c - -
a
· /'... 3b9 · 1 - 9
Analog cotg MAC şi deci
/'.._ -~ c2-b2
cotg MAB-; cotg MAC=~• {2)
de unde. rezultă imediat că (1) şi (2) sînt egale.. ,
121. Fie G centrul 'de greutate al triunghiului ABC, iar.
Ra, Rb, Re razele cercurilor circumscrise triunghiurilor GBC,
GCA, GAB. Să se demonstreze că există ·relaţiile: ' ·
ma Ra mb Rb mc Re
- -=- -=- -.
a b o
2 . 2
mb • mc • a,
3 S
R: Se va observa că R11 == - - -- - - -
4
- S
3·
. -
122. Să se' arate că, latu,iie- wîunghiului :ortic al unui ·tr.iunghi

AB.C sînt date de expresiile·: · · .
a' =a cos A, b' = b cos B, c' -:-- c cos C,
-iar aria şi raza acestui triunghi sînt date de .expresiile :
S' = 2S cos A cos B cos C,
r' = 2R cos A cos B cos C.
R
R: Se va observa că raza cercului circumscris triunghiului ortic este - şi că
2
unghiurile triunghiului ortic sînt 1t - 2 A, rr - 2 B, rr - 2 C.
123. !n triunghiul ABC se duc tangente la cercul înscris,
· paralele cu laturile opuse ale triunghiului ; fie p1 , p2 , Ps semi-
perimetrele; ri, ~2, ra razele cercurilor Î'!l,scrise şi Si, _S2, Sa ariile
corespunzătoare celor trei triunghiuri mici formate. Să se demon-
streze că a11em relaţiile :
P1 + P2 + Pa = P,
r1 + r 2 + r r, 3 -·
S1 + S 2 + S 3 = S.
R: Se va observa că rapoartele de asemănare ale triunghiurilor mici, faţă
de triunghiul dat sînt respectiv
ha - 2,- hb - 2r he - 2r
ha hb ' ke
, 1 1 1 1
.ţ\.poi se va ţine seama de relaţia cunoscută - +- +- =- .
ha hb he r
124. Prin prrechile de vîrfuri '(B, C), (C, A) (A, B) ale

-unui .riunghi ABC se duc trei cercuri 0 1 , 0 2 , 0 3 de raze R 1 , R2 , R3
' /".-.
şi carese·taie sub u1ţ,ghiurile a, ~' y respectiv 0 2AOa · ISO~, etc. ix+
Fie ta, tb, te tangentele lor comune, luate două cîte două şi limi-
tate de pimctele de contact. Să se arate că:
11\t; R2 t:
- - = - - ( . I . = - - = 4R1 R 2 Ra.
R8 t:
c~s~ c~2~ c~s1
2 2 2
R : Se va arăta .că t; = 4R R 2 8 cos• ~ .şi asemănător . t6, t,.

2
224
. ,, ...... ,
-.' I
.
,.
125,· Dp,că ·cercurile f1'8Cede;te· trec. prin. â, centrul· cei-eului
· . ·A"BC; s~ ~~ arate că : .
A B ·C
cos - cos ..:.. cos -
2 2 2
ta tb te = R 3 - - - - - - - , .
cos A cos B cos C
iar dacă aceleaşi cercuri trec prin I, centrul cercului înscris !n
ABC, să se arate că:
A
t 2 sin -
a 2
t2 sin -
b 2
B
t; sin - C
2
-:t-A
- r. - B
- -:t - C
-
cos2 - - cos2 - - cos1 - -
4 4 4
• · A • B • C
= 16 R 2 Slll -
2
s1n -
2
Slll -
2
, .· .. ·
126. Dacă ta, tb, te sînt tangentele comune duse la cercurile·

care au ca diametri laturile unui triunghi şi limitate la puncte.le
de contact, există relaţiile:
;
t2 t2 t2
~+-b +-c- = l,
r; ~ r;
t2 t2 t2
a b c
-=-=-=r,
fa · f'b f'e
a t2 bt · 2
ct 2
__a_ = __ b_ = __ e - = abc.
A · B · C
sin2 - sin1 - sin2 -
2 2 2
l\: Se va arăta mai întîi că ta= (P - b)(P - c) şi asemmiător tb, t#.
. 127. Dacă cercul înscris într-un triunghi ABC trece prin

r;entrul de greutate G, q,vem relaţia
5(a2 + b + c = 6(ab + bc + ca).
2 2
}
R: M fiind un punct oarecare din triunghiul ABC. ~vem relaţia MA 2 .+ .'

+ MB 1 + MCZ = GA 1 + GB 2 + GC + 3MG1 1
•
Dacă M coincide cu centrul I al· cercului . îmcris, avem : / A 2 ·==
(P- a) 2 + r 2 şi analog IB 2 , JC 2 , apoi E~A• = i Ea•. Dar prin ipoteză

IG=r . .
1'5· -;-'--- ·~~legere d~ problem~ de· mat~~ntlci, · 225.
,,
r ••
128. Fie A'; B', C' ;,,,ijloacele laturilor unui triunghi ABC
şi T centrul cercului înscris. Să se arate că:
IA'2 + IB'2 +IC'2 = p2 + ar2 - t2Rf'.
2
Dacă cercul înscris trece prin centrul de greutate G, avem :

IA'2 + IB'2 + IC'2 = 7r2 + 4Rr.
2
R: Fie ex, ~. y punctele de contact ale cercului I cu laturile BC, CA, A B;
din triunghiul dreptunghic I A' ex rezultă: ··
- - -
IA' 2
. = Iex 2 + cxA' = r + -41 11 11 (b - c) 2•
,Deci
_ ~ a2 - ~ bc 4p 2 - 3 ~ bc
"'IA ' 2
L;
= 3r2 + ~
2
,;.J = 3r2 + -------~-.
2
(1)
Dar,
,,. = (p - a)(p - b)(p - c)
. = pa
___ ;. .;._a_ + p :E bc -
- p2 ,:E ___.c;__ _ _ _
abc =
p p
= - P2 + E bc - 4 Rr. (2)
Scoatem din (2) pe E bc şi substituim în (1). Dacă b = r, avem 4r1 =

==P 2 - 16 Rr.
129. Să se găsească relaţia care există între unghiurile unui

triunghi al cărui ortocentru este situat pe cercul înscris.
R: Fie d distanţa de la ortocentru la cercul înscris ; avem formula : d11 =
1
= 4R 1 + 2r2 - -
2
(a 2 + b2 + c2).
Dar, a= 2 R sin~. b =2R si~ B, c = 2 R sin C şi trebuie să avem:
A B C
d = r = 4R sin - sin - sin -
2 2 2'
deci relaţia căutată este :
A B C
·
2 + 8 sin11 -2 sin11 -
2
sin 2 -
2
- (sin 2 A + sin2 B + sin2 C) = O.
' • i
A
Ţinînd seama că ,B cos 2 A = 1 - 2 cos A cos B cos C putem scrie 4 sin2
2•
-B C
• sin2 - sin2 - = cos A cos B cos C, de unde rezultă.
. 2 , 2 .
1-EcosA + ,EcosAcosB-3cosAcosBcosC=0.
226
. /
. 130. triunghiul ABC lat.ura BC este fixă, iar · tg B

1n +
+ .tg C = constant. ·
Să se arate că ortocentrul triu,nghiitbui descrie o paralelă la BC~
sin A a
n: Se deduce =
const, sau - - - - - - = const,
cosBcosC 2RcosBcosC
2 R cos B cos C = const. (Vezi subcapitolul, B. 1. c}.
131. 1n triimghiul ~ BC latura BC este fixă, iar cotg !!...

2
+
+ ~otg -2 C
= const.
Să se arate că centrul cercului înscris al triunghiului descrie
o paralelă la BC.
n: Se stabilcs~ mai întîi fon1mlele cotg :!_ = p - a şi încă două analoge.

2 r
t!J2. Fie ABC im triunghi oarecare, iar A', B', C' picioarele
înălţim,ilor. 1n pu,nctele A, B, C se duc perpendiculare pe planul
triunghiului şiJ se iau pe aceste perpendiculare, de aceeaşi parte \
a planului ABC, punctele A", B", C", astfel ca lungimile segmente- : \
lor AA ", BB", CC" să fie proporţionale, respectiv, cu cotg A,

cotg B, cotg C. Să se arate că dreptele A'A", B'B'', C'C" sînt
concitr ente.
ll: Fie 1-I ortocentrul triunghiului ABC. Perpendiculara în H pe planul
IiH' HA'
· ABC taie în H' dreapta A'A ". Din relaţia =:=- = =::-, unde se înlocuiesc
AA" AA' .
HA'= 2 R cos B cos C, AA' =, 2 R sin B sin C, AA" = cotg A, se deduce
HH' = cotg A cotg B cotg C etc.
133. Fie ABC· un triimglzi oarecare cu ortocentrul H şi A',
B', C' picioarele înălţimilor. Se notează:
Pa.= AH. AA', pb = JJH. BB', Pc= Clţ_. cc,- şi
Ph= HA ·HA'= HB · HB' = HC · HC'.

Să se. arate că avem relaţiile :
a) AH + BC = BH + AC
2 2 2 2
= CH 2 +AB 2 =Pa+ Pb +
+ pc + ph = 4R2.
I
b) -+-+--= --- .
1 1 1
Pa Pb P. . Ph
227
• ■ -·~
.
'
I••
.·. . . .. . . '
. ( ~ . .
: B: Se.ţine•seam~·că '1-H =201,' ~a· c~tg A; Aifi+ BC

0
1 ,;a (l +cotg~A)== ·
1 .
tJll, • . . • . . • • • . • • •
°= -.-.-. ·= 4R
s1n8 A . .
1
•. Apoi, .P~;; aha cotg A·~ 2S
. . 1
cotg A.= 4R 2 sin B sin C cos A·,
. • . • • • • • ••
iar· P1s =·4R 1 cos .A cos B cos C.
134. 'într-un cerc de rază R se duce tangenta AT într-un

punct A, precum şi o. coardă BC căreia îi corespunde· la centru
· unghiul 2cx ( cx = ascuţit).
T 1°. Să se calculeze în funcţie de R
şi ex lungimea coardei· BC şi distanţa
8 OM. de la centrul cercului la coardă.
B'
2°. Din B, M, C se duc perpen-
M' dicularele BB', MM', CC' pe tan-
C' genta AT. Să se determine poziţia
coardei BC, astjel încît aria trapezului
t----~9'-➔-=--~A BB' CC', să aibă o valoare dată a 2 •
Discitţie.
R: 1°. în triunghiul dreptunghic BMO
(fig. III.134), avem OM = R cos ex, BC =
= 2R,sin ex.
2°. Notăm cu (3 unghiul AOM şi avem aria
1-----
:Fig. III. 134 (BB'CC') =- +
(BB' CC') B'C' =MM'· B'C'.
2 ' .
.' '. . Dar MM'= MMH = OA - OM"=~ - OM" şi din triunghiul dreptun-
:ghic MM'O, deducem OM' = OM cos (3 = R cos ex cos (3; MM' = R - R cos ex•
• ~ (3 = 2R sin ex cos ~ şi prin urmare
aria (BB'CC') = 2R1 sin ex cos (3 (1 - cos ex cos (3) = a 2• (1)
Rezolvînd (1) se obţine
R 1 sin ex± ../ R 4 sin2 ex - 2a 2 R 1 sin ex cos ex

(2)
cos (3 = 2R1 sin ex cos ex •
Rădăcinile (2) sînt reale dacă
2a1 ~ R 1 tg ex, (3)
' · şi'.sînt _pozitive dacă 2a1R 1 sin ex cos ac~ O, ceea ce are loc, deo~ece ex< 90°.
. . RădăciuiJP. din (2) sînt mai mici decît 1 (cos (3 ~ 1) cînd ·
a 2 ~ 2R 2 sin ex (1 - cos ex). (4)
' 1
Ţi~d şi (4) rezultă că 2~ 1 sin ex (1 - cos ex) ~ a 11 -~. - · R 1 _tg qt
seama de (3)
. . . . . . . ~ 2 . .
'(valorile minhµă. şi .maximă ale ariei trapezului_ BB'C_C'). . · · ·
,
.. \.·..
'.J ... (•_
. ',
. ·: '135.·F~e R~,:·R2 -ra~ţÎ~ a··d~uă-~;cur~iJ1 ,·02 ~ar~ se:tai/în°i' > :_. .-. ~
şiB; se 1ţ'otează cu ri..ungh"iu.l O~A02 #~ud distanţa de. Za: punctul ·. : . ,i ••
.A ia .U'!7-a, ditJ,. ta:ngen_tele comune: Să· şe- a.rate că a'IJeffit : ,· . .' ..
Ot
= ___2R R sin 2 -
d .____ 2_ __
1 2
R1 + R ±. 2 VR
2 1 R 2 • cos ~ ·
2
R: Notăm cu T 1 T 2 o tangentă comună şi ducem perpendiculara AM- : · • ·
pe raza 0iT1 ; rezultă

. - R 1 cos Oti, unde 0t1 = A01 T1 • Se vede,
d = MT1 = R 1 - •
/'.....
. /'-.... /'-.... . . /'..... .•. . . I• •
că oc1 = T10 10 2 - A010 1 , de unde se calc~eazitcos oc1 , observînd că cos {TP 1CM = · . ·.
./".... T T2 . .
R1 --:- Ra . _,, "- t 2 -2 -..2 2 , .
= --==--==-, sin {T10 10J = -=-, 0 10 2 = .tCi + R2 - 2R1R 1 cos 0t = (R1 + R 2) - •
0101 0102
- 4R1 R 2 cos 2 .!. = (R 1 + R 2 + 2 VR 1R 2 cos·.!.) X (R 1 + R2 - 2 ·{ii.1R 2 cos.!.\: · ·
2· 2 . . 2·). .
136. Două cercuri de raze R1 , R 2 sînt secante· în A, B; fi~ _. '

T1 ,T2 o tangentă comună. .
Să se determine în funcţie de R1 R2 unghiul (X sitb care se· '
taie cele două cercuri astfel ca T1 T2 = AB. .
R: .Fie d distanţa centrelor celor două cercuri; avem T1 T2 =,/d 3 -{R1 -_R2)s.,
- R1R, 2 · 2 · ..
.A B = 2 - - sin oe ; d3 = R 1 + R 2 + 2R1 R 2 cos 0t.
d
137. Fie M un punct oarecare în interiorul uni1:i. triunghi

echilateral ABC. Să se .arate că:
·A A A. A A A
sin-MBC sin MCB + sin MCA - - - - - - - = cons.t
sin MAC·+ sin MAB sin MBA
·
A · A A ..
sin BMC sin CMA sin AMB
R: Se ştie că suma distanţelor unui punct din interiorul unui trlun~hl
echilateral la cele trei laturi este constantă ; se va utiliza relaţia
asinBsinC
lia=-----
sin A
' ,1
138. Pe laturile BC, CA, AB ale unui triunghi ABC se ia,µ,.

punctele A', B', C' care împart aceste. laturi în rapoartele l, m·, n~ .
: S~ se .arate că aria S' a triunghiului A' B'C' este dată de_form ula · , · 1
'1 .:._ lmn

S' ------·s~
-'-J){l -. m_){l -:- n) ·
. (1
.·..
) . '.
R: Se ptesupune mai întîi că A', B', C' sînt între vîrfuri şi se s~e S' =
=S - aria (AB'C') - aria (BC'A') - aria' (CA'.B'), apoi se va observa că aria
AB' · AC'
(AB'C'): S = __ etc.
AB·AC
139. Fie A unul din punctele comune a două cercuri de raze
R 1 , R 2şi care se taie sub unghiul ex; o secantă dusă prin A taie cer-
curile în M şi N. Dacă se notează AM = x, AN = y, să se arate
că există relaţia
, iJi;)" + If { + 2 (i) Ii,) cos", sin• oc.

Il: Dacă (3, y sînt unghiurile fomiate de secantă cu tangentele în A la
cercuri, se observă că IX + (3 + y = .t, deci cos2 IX + cos 2 (3 + cos 2 y = 1 - 2 X
x cos IX cos (3 cos y, sau cos2 [3 + cos 2 y + 2 cos IX cos (3 cos y = sin2 IX. Se înlo-
. • y
cuiesc apoi cos .IX = - , cos [3 = - .
2R1 2Rll
140. Laturile unui triunghi ABC verifică relaţia
2a 2 = b2 +c 2
;
să se arate că :
1 °. Unghiul A este mai mic de 60°.
2°. Există relaţia cos 2A + cos A cos (B - C) = O.
. ba + c2 - a2 b2 + ca
R: I 0 • Din relaţia cos A = - - - - - , rezultă imediat cos A = - - ;
2bc 4bc
să arătăm că b +ca> .!_, căci

2
trebuie deci ceea ce este evident (b - c) 2 > O.
4bc 2
2°. Din cos 2B + cos 2C = 2 cos 2A rezultă 2 cos (B + C) cos (B - C) =
= 2 cos 2A, deci cos 2A + cos A cos (B - C) = O, ,ceea ce trebuia de arătat.
141. Laturile unui triunghi ABC veri}icii, relaţiile:
5a2 = 5b 2 +c 2
; 3b 2 = 3c 2 +a 2
•
1°. Să se arate că în acest triunghi avem

tg A= 3, tg B = 2, tg C = 1.
. 2°. Ortocentrul acestui triunghi este pe mijlocul ·în,ălţimii ha.
8 5
R: Se deduce: b 2 = -9 a2 c• = - a 2 • se exprimă aria triunghiului în
' 9 '
funcţie numai de a. Se ţine apoi seama de formulele de la capitolul B. ~- a).
230
/ '
142. Dacă laturile unui triunghi ABC sînt în progresie arit-

metică (2a = b + c), există relaţiile:
. A B-C B C 1 2 1 1
2 sm-=cos--· tg -tg-=-· - = - + - .
2 2 ' 2 2 . 3 ' rb r0 re
R: Pentru prima relaţie se pleacă de la relaţia 2 sin A = sin B + sin C ;
. 1
pentru cea de a doua se ţine seamp. că p - b = [(p - a) + (p - c)] şi deci
2
~ - .!. (~ + ~)
"b - 2 "a "c ·
143. Să se arate că dacă într-un triunghi avem relaţia
2
1 + cotg (45 ° - B) = atunci triunghiul este dreptun-
1 - cotg C ,·
ghic.
R: Se înlocuieşte cotg (45° - B) prin· tg (45° + B) şi avem
1 + cotg C
tg (45° + B) = ---.
· 1 - cotg C
1 1
Înlocuind cotg C prin - -, membrul al doilea din (*) devine - +tg C =
tg C · 1-tgC
= - tg (45° + C) = tg [180° - (45° + C)]; avem deci 45° +B = 135° - C,
sau B + C = 90°.
144. Să se arate că dacă între imghiuril~ unui triunghi există
cos B + cos C = sin B + sin C, atunci triunghiul este
,-elaţia
dreptunghic.
. B+C B-C
R: Se observă că relaţia dată se scrie : 2 cos - - cos - - = 2 X
2 2
B+C B-C. B+C
X sin - - cos - - de unde ·rezultă tg - - = 1 şi deci B + C = 90°
2 2 2
( se ţine seamă că cos -B-C

- ::ţ: O
)
2
145. Să se arate. că dacă aria unui triunghi este dată de re;.
laţia 4S = a 2 sin 2B, atunci triunghiul este dreptunghic.
R: Se ţine seama de formula 2S = ac sin B.
146. Să se arate că dacă între unghiurile unui triunghi există

1'elaţiacos 2 A + cos2 B + cos2 C = I, atunci triunghiul este drept-
unghic.
R: Se va.ţine seama că l: cos2 A =.1 - cos A cos B cos C.
231
I ' •. ! I. I •
·'
•. • • .' • , •' • • • . . . •• . • ' • • '. • • • • , • •. \. • T• • I
. . 147•. ·Să. se· arate· c.ă. într-'U:n, tri~ng~i _e_xist~ una. din.• relaţi'iţt> ..
sin2 A' = sin 2!3 sin 2C, 4r t'_ti = a2 , atunci triunghiul este . ,iso~cel.
R: Se înlocuieşte sin1A în funcţie de·cos 2Â 'i s·e ajunge· la co~ 2(B_ ~ <?) =:' '1.·
148. Să se arate că dacă într-,un triunghi ABC avem itna din
r~laţiile: a). sin C = cos A + cos B, ·
sau
·, b) . A. sin B + sin C
Sln = -----,
cos B+cos C
triunghiul este dreptunghic, iar dacă există relaţia
c) sin A = 2 sin B cos C
· triunghiul este isoscel .
.. C C A-B A+B
R: Relaţia a) se scrie 2 sin - cos - = 2 cos - - cos - - şi cum
2 2 2 2
A+B C · C A-B
cos - - = sin -=1=0
2 2 '
rezultă că - = - - sau B
2 2
+C= A.
Relaţia b) se scrie
.. ·. B+.C B-C A
2 sin - · - cos -.- - cos -
A A 2 2 2
2 sin - cos - = --------- = --
2 2 B-C B+C A
2 cos - - cos - - sin -
2 2 2
' · . A A V2
· de unde rezultă imediat sin - = - , A = 90°.
· 2 2
înrelaţia c) se înlocuiesc unghiurile prin laturi (transformîndu-se mai întîi
A A
. sin A în 2 sin cos şi analog sin B).
2 2
. Altfel. Se ţine seama că : sin A = 2 sin B cos C se mai sem.- sin B cos C +
+ sin C cosB = 2sin B cos C, sau sin (B - C} = O, de unde B = C .
. 149. Dacă într-un triunghi ABC există relaţia
b = c cos ( 30° + f) cos ( 30° -1 J

atunci ·există şi relaţiile A = 2C; a2 = -c(b +_c).
'150. Să se arate că dacă într-un triunghi ABC există relaţia
·' (~ra + rb + rc)(ra - rb + rc)(ra·+ rb - re).+ Brar,;r(. = O·
: :. atunci peri'"!'etrul triunghiului este egal cu ra + rb + r.:.
R:, Se ~e seama
... .
~ă· ~ ra t'b .=. p rez~tă {E.ra} 1 ~. 4P'.: .
11
_;
.-.; .
232. ·
l,. -~ .
'l···,
I • • ., . .•. 1. ~. ■ t, j
·'\\
.. \ .·
• ' \ • t ■ 4 ■ I I I ir, • ' 4 „ f \ ~ • • • ■ I I • I • I ~
151. -Dacă· 1n triungki;ul)1B.C ex_ist~. relaţiq, ·a~~ î/'2,°-sl se· . . . . · : · .

. arate ·că.: · . . . . · . . · ' ·
cu .
· l O •• •M edian·a ·AA' face· lrţtura · i3C un ungh.i egal.· cu '.A ; · · . · · . ·
· 2~. Există r·elaţia cos2 A ~ cos.· 2B~ ... '{'
c"9.· , . . .
R: Se arată că ma=--, apoi se aplică relaţia sinusului.
' 2
152. Dacă în triunghiul ABC avem a > ·b > c, atunci există .· · ·

relaţiile
bV~ = cV' ~ - h + a'V1ma -ha • m;; -

2
c
·
2 2
c+a a+b b+c

R: Se arată că ·as-:-
= 2c Vm! - h şi încă două relaţii analoge.
h1
2
153. Laturile unui triunghi dreptunghic fot'mează o progresie.

aritmetică; să se calculeze unghiurile ascuţite ale triunghiului. ·
Să se trateze chestiunea analogă înlocuind progresia aritmetică·
prin una geometrică.
R: Dacă laturile unui triunghi sînt în progresie aritmetică, atunci şi ~inu- ..
surile unghiurilor corespunzătoare sînt în progresie aritmetică (demonstraţia. :-
se face cu ajutorul teoremei sinusurilor). În cazul triunghiului dreptunghic avem: , ·
2sin B = sin A+ sinC,
·sau
4(1 "'"".' cos9 B) = (1 + cos B) 1 •
în .cazul progresiei geometrice se scrie
sin1 B =. sin A sin C.
. .
N o t ă. Singurele triunghiuri dreptunghice care satisfac prima condiţie_
aînt acelea ale căror laturi sînt proporţionale cu numerele 3 ; 4 ; 5. într-adevir,
plecînd de la egalităţile' · . •
2sinB = 1 + sinC = 1 + cosB,
rezultă
B B B
4 sin - cos - = 2 cos1 -
2 2 2
1 4
. şi cum cos - =I=, O
B
·2'
rămîne
'·B
tg -
2
= -.
2'
care dă sin B
_
=- cos B
5'·.
= -53 etc.
I , • • • 'v's-1 1
Pentru progresia geometrică se găseşte sin .c = -·-2- =2 sin 18° şi Îll·
acest fel, ·se poate construi, tmghiul C. · · •
233
-. - .
. 154. Să se rezolve un triunghi dreptunghi, ·cunoscînd suma p ti:
celor două catete şi suma m a două s.egmente de dreaptă care duse din
vîrjul unghiului drept, împart ipotenuza în trei părţi egale. Ge-
neralizare. ·
R: Fie D, E punctele care împart ipotenuza BC a triunghiului ABC, în
trei părţi
egale BD, DE, EC şi fie a, b, c laturile triunghiului ABC.
- 1 - 2
Dacă se proiectează D în D' pe AB avem DD' = - b, AD'= - c, de
3 3
- 1 - 1
unde AD 2 = -3 (4c 2 + b2 ), AE3 = -3 (c2 + 4M).
Ecuaţiile problemei sînt deci :
i/îca+bă + vc + 4b2 =am= Va 2 + sc + va

2 2 2
+w
b + c = p, b 2 + c2 = a 2
•
Prima dă succesiv :
9m9 = 2a 2 + 3 (b 9 + c2) + 2 ya4 + 3a 2 (b2 + c2) + 9b 2c2 =
+ 2 "\V/a 4 + 3a 4 + 9 (p- 2-·-a )2.'

2 2
-
= 5a11
(p2 + 3m2) (pa - 3m2)

as=--------.
2 2 2{p - 5m )
Se cunoaşte astfel a şi. b + c.

G e n e r a 1 i z a r e.
Presupunem 4 A dat, dar oarecare. Avem (teorema lui Stewart)
AB 2 •-CD+ AC 2 , BD= AD2 • BC +BD· DC. BCde unde se scoate AD ..
I
Se obţin uşor ecuaţiile:
,j6c 2 + 3b 2
- 2aâ + V'6b + 3c
11 2 - 2a 2 = 3m
b+c=P
b 2
+c 2
- 2bc cos A = a 2,
de unde se scoate pînă la urmă
a2 = (qm4 cos 2A+ qm2p2 cos A -

2 p4 sin2 A)
2 /m
2 (9 - A)
8 cos 2 ; · - p2
, 155. Se dă'im triunghi ABC dreptimghic în A şi perpendi-

cularele în B şi C la planul dreptitnghiului. Să se găsească pe aceste
perpendiculare, de aceeaşi parte a planului ABC, punctele B', C'
astfel ca unghiul B' AC' să fie egal cu un unghi dat rl şi ca aria
triunghiului B'AC' = K 2 •
234
•
· R:· Laturile a', b', c' ale triW!ghiului B'AC' au .expresiile i/a1 + (.x - y) 1 :
-.Jp1 + .x1 , , /c9 + y 1 , unde
.x = CC', y= BB'.
1nlocuin4 aceste valori în :
b'2 + c's - a's 1
cos ex= k1 = - b'c' sin 11
2b'c' 2
avem
.xy 2k 2
= ,j (b2 + zs) (cs + yz) , sin cx V(bs +
cos ex + yz) ·x2} (c:i
de unde xy" = 2K1 cotg ex, c2x 2 + b2y 2
= 4k 2 - b2c2 etc.
156. Să se rezolve un triit'!7,ghi ABC, cun.oscînd b + c = 2s,
î~ălfimea AH= h şi mediana AM= m.
ll: 1°. Avem: b +c =2s
all
b2 + c2 = 2m 2 + -2
b2 - c2 = 2an
n fiind lungimea HM= '\1m 2 - hs.
2°. Unghiurile B şi C se pot calcula din relaţiilţ
I I 2s 21i
--+-·-
sin B sin C
=-
h '
cotgB - cotgC =-
h
care se pot transforma în
sin B + sin C =-,
2s sin (C - B) 2n
sin B sin C h sinBsiµC h
B+C s C-B C-B C-B

Împărţim şi rezultă sin - - - = ·- sin--- sau sin - - - cos - - - =
2 n 2 ' 2 2
= -n
h
lsin 2 -B-+-
2
C - sin 2C
-- B] . Eliminînd pe sin -
- -
2 ·
B-+ -c
2
se găseşte :
C- B hn
tg---=--·
2 s 2n 3
157. 1°. Să se rezolve un triunghi ABC în care se cunosc

latura a, perimetrul 2p şi un itnghf,.
2°. Să se rezolve problema şi geometric.
235
·,.:
. ,.
'· .
. ;~ · -~ .· . R; ~- ·Pr~~P~~m :ci ~hhtl ~at ·~e -~~ ~~t~ !'; ·_~: ~~st
0 :. caz ~ +·.
+ -~ =· ?,:f, ._ a· şi re~lvarea triunghiului nu comp9rtă nici 9 dificultate.. . '
. ·. Dacă·se·c;~oaşte· îns~ un· unghi alătutat 1 laturii a, de exemplu unghiul' B,.
·· · · B · (p - a)(P - c}' · · ·
atunci relaţia tg1 - = - - - - - în care se cunosc B, p, p - a, deducem:
' · . · 2 p(p - b)
B
ptgl!-
P-:- c =--2_._
{l)
p-b p-a
Aplicînd proprietăţile proporţiilor în (I) se obţine
a (p
p - b =:' ___ B_ a) __
- _
(2)
ptg1
2 +p - a
Din {2) rezultă. apoi b.

2°. In cazul cînd se cunosc unghiul B, a şi 2p se descrie un semicerc cu
.· diametrul BC = a ; se duce ·apoi coarda CC' = a sin B = cunoscut. Pe BC'
·. . · . (prelungit) se ia. BD = 2p - a
şi. se uneşte D cu C. Pe mijlocul E al lui CD se
. duce o perpendiculară, care taie pe BD în A. Triunghiul căutat este ABC.
. A
. 158. lntr:...un triunghi ABC se dau a, A şi produsul
. b( b +
c) = K2.
1°. Să se determine prin calcul b şi c. Discuţie.
2°. Să se trateze problema şi geometric.
R: 1 °. Eliminăm pe c între ecuaţiile b(b + c) = K 9 şi a 9 == b 1 + c9 - 2bc X
. x.cos. A · obţinînd 4b' cos11
A. b (a
- -
1 11
+ 4K 9
cos9
A) + K' = O de unde
-
' ' 2. 2 ' /
8b 11 cos9 -A
. . 2
= a2 + 4K 9 cos 2 -A
2
± V a' + Ba 2 K 2
cos2 -A
2
- l 6K2 cos1 -A sin1 -A
2 2
•
s~· observă că radicalul se anulează pentru

A A
a2 = -4K1 cos• - ± 4 J<.2 cos -2
. . .
d~ci valorile lui b2 nu sînt reale detjt dacii
2
•
a1 > 4K1 . cos i { i) •

1 - cos
Această condiţie
este suficientă deoarece valorile lui b1 trebuie sii fie în
timp pozitive, ceea ce atrage K' > b1 ; dacă se înlocuieşte b 1 prin val_oarea
·acelaşi
•sa se· ved<: c~. radicalul. trebuie să fie luat cu semnul - şi se găseşte condiţia
. , A . .
a9 >• 2K2 sm.2 . _2· •·
.
•
236
• \;_~ :t
. \·
·• \,• • I • • , •, ,· • • . • .• • • • ,', , t ·• • • • • • ••
)a.~ Sţ prel1.U1geşie'B.A, cu 4D = AC·;•în trlupghiul BDC,se. ~osc ~ghiul

-~· .\•J.. _._·,. . . ._ __:_ ... · ··A .....
B~C .= -~ ; latur~ Bţ; = a şi ţ>ţodtfflul Bf! · De ==:' 2K~ C?S Pe O: coarâă I!C ,,;., 2" .
. . . . . ·A . , ... ,
=· a se construieşte segmentul cap~bil de unghiul - : dacă R este raz·a cercului.,
' ' 2 .
înălţimea. coborîtă din D pe BC va fi egală cu :
A
-·- - - R 1 cos-:-
BD, DC 2
2R R
Această înălţi~e. trebuie să fie mai mică decît R ( 1 + cos f) şi mai mare .
decît distanţa de la centrul cercului la BC. . ·
15~. 1°. S~ se rezolve un triunghi ABC cunoscînd un unghi ·
şi înălţimile ce pleacă din celelalte două vtrfuri. ·
2°. Să se rezolve problema şi geometric.
R: 1°.· Presupunem cunoscute elementele A, h 6, he; avem hb
l
= c sin A,
., ...
b
· he = b sin A şi apoi sin B =. - sin A :
a .
2 °. Se construişte
unghiul A ; prin A se duce o perpendiculară pe AC; pe.
care luăm segmentul AM egal cu înălţilllea ce pleacă din vîrful B. Apoi ducem P!in
?,! o paralelă la AC, care taie pe AB în punctul B. Ţriunghiul ~ăutat. este ABC.
160. Printre toate triunghiurile dreptunghice ABC de aceeaşi
ipote'nuză BC,. care este acela în care produsul laturii AB prin
bisectoarea unghiului opus C este maxim?
. R: Dacă CD este bisectoarea unghiului C .avem :
_· - C ,J
AB . DC = 2 a11 sin - cos C = a2 2(1 - cos C) cos1 C.
2 '
I •,
cose •
Maximul
. expresiei de sub radical are loc cîn,d
' 1 - cos C = -2- , de unde
2 .
cos C = - , C = 48°12'23"'.
' •3
-
Prin urmare AC = -2BC.
-
3
Se mai poate pleca de la relaţia AB1 • DC1 = 2ab1 (a - b) ; acest' prodµs
b a-b , 2
fiind maxim· cînd - = --, de unde b = -3 a.
· . 2 1
· 161. Să se găsească minimul lungimii bisectoarei unuia din

unghiurile · ascuţite ale unui triunghi dreptunghic, în care ·înăZ-
0
Jimea corespunzătoare ipotenuzei este cunoscută. , . .

•..
2_Ş7'
.
.. 1 ,•
t
"·
· . AB b
R: Fie x bisectoarea unghiului B; avem_ x = --B- = . B
. ~ ~- ~B~-
2 2
Minimul lui x are loc cînd produsul-
. B
s1n2 B cos2 - • (1)
2
este· maxim. Dar (1) se mai poate scrie şi s11;b forma
4 sin11 B ( 1 .:_ sin2 B)2 · (2)

2 2
Cum factorii ce compun pe (2) au o valoare constantă, (1) este maxim
B B
sin2 - 1 - sin11 -
2 2 B I
cînd - - = ---- de unde rezultă imediat sin - = -= şi B =
I 2 . 2 i/3
= 70°31'40' şi x
3
=4 „1-
li y3
(
cos B =· 3l , _
AB =:== -
BC )
3
- •
162. Să se calculeze unghiu,rile ascuţite ale unui triunghi

dreptunghic, ştiind că siema volumelor conurilor rezultate din
rotirea triunghiului - succesiv, în jurul catetelor - este de m ori
volumul corpului născut prin rotirea triunghiului în ju,rul ipote-
niezei. Discieţie. Caz particular: m = 3.
R: Se exprimă volumele conurilor rezultate în funcţie de a şi sin 2B ;
mB
obţinem ecuaţia 1 + sin 2B = 4 sin 2
2B de unde rezultă B.
163. Să se arate că toate triunghiurile dreptunghice ale căror

laturi verifică aceeaşi relaţie omogenă sînt asemenea.
. 1n particular, presupunînd că avem relaţia a2 = 2bc + 4c2 ,
se cere să se calculeze u,nghiurile ascuţite. ·
R: Se deduce că raportul catetelor este constant ; în cazul particular, avem
b2 + c = 2bc + 4c2, ·b2 = 2bc + 3c2,

2 ( b
;
)2 =· ~ 1-;
. b ) + 3, tg 2
B - 2 tg B-3 = O.
164. Să se arate că toate triunghiiwile ale căror laturi verifică

două relaţii omogene sînt asemenea.
În particular, presupunînd că aceste relaţii sînt 4a = b + c,
. 6a + c· = 5b, se cere să se calculez~ unghiurile triunghiului.
R: Se va deduce că laturile sînt pi;oporţionale cu numerele date ; în cazul
a b c
particular,
3 = 5 = 7 , apoi se folosesc relaţiile sinusului.
238
\ ,', '
' ',
\ \·
\
.
. \
\
-\ 165. Prin vîrf'urile unui triunghi ,4BC se duc drepţele AA', /•.
BB~, CC' care fac cu laturile opuse acelaşi unghi' or.. Să se calcu-
leze r,,ria triunghiului format de cele trei drepte, în funcţie de i:l şi
de unghiurile triunghiului ABC. ·
Ce valoa,re trebuie să aibă or. pentru ca dreptele AA', BB', CC'
si!, fie concurente ?
R: Se arată că triunghiul· format este asemenea cu cel dat, raportul de
asemănare fiind 2 cos cx.
166. Şe dă
-im triungh~ echilateral ABC de latură a, prin
vîrfitrile căruia
se duc dreptelţ AA', BB', CC', (punctele A',
/'-...
B', C' aflîndu-se respectiv pe BC, CA, AB) astfel ca BAA' =
/'-... ~ .
= CBB' = ACC' = or., unde or. este un unghi dat. Dreptele AA',
BB', CC' se întretaie două cîte douăformînd un triunghi A"B"C".
Să se calculeze în funcţie de a şi or. ariile triunghiitrilor A' B'C',
A"B"C" şi să se determine unghiul or. astfel ca dreptele AA', BB',
CC' să fie concurente. ·
U: Cele două. triunghiuri sînt echilaterale; laturile lor 'se calculează cu
relaţiile sinusului.
167. O dreaptă arbitrară dusă prin centrul dreptunghiului.

ABCD taie laturile opuse AB, CD, în M, N şi laturile BC, AD
în P, Q. Să se demonstreze că:
AB 2 BC 2 .
-+-=I.
PQ 2 11/IN2
/'-... AB BC
R: Notăm ot = 11/PB; se va observa că---==:-= sin cx, --- = cos ix.
PQ :i\iN
168. Pe cercul cirwmscris dreptunghiului A BCD se ia un
punct arb·itrar M ; să se demonstreze relaţia
A A ~- A A /'-...
cos AMB sin MAB sin MBA + cos BMC sin MBC sin MCB +
/'. /' A ~ /'-... /"-. .
+ cosCMDsinMCDsinMDC + cos DMA sinMDA sinMAD=l
R: Se ţine seama că într-un triunghi ABC avem relaţia cos A sin B sin C =
bc cos A b2 + c2 - a2 ·
4R 2 8R 2
_239
I.
.. ·~
I •
·'
• I
·: . 169: s~ 'dă drept~~gh.iul.ABCD; '.a~înc/,' dimensi~niie.A,B.·~· a,: ..

. BG ··b. 'Pe laturile ~C, CD se·iau lungimile .'ifM : x,· CN- . ·J.
·Dacă. IX este unul din :unghiurile formate de dreptel~ AM,. BN să·
·
. se· ar~ ;ă si~· IX · : ab - .t"Y-
.
•
1(as
. . .
+ xz}(bll + yz}
: . Să se afle apoi condiţia ca dreptele AM, BN să fie pe~pen-
. diculare. · ·
R: Dacă P este intersecţia celor două drepte, se va considera unghiul ex
. ~a- exterior faţă de triunghiul PAR . ·
·_170. Fie ABCD un romb avînd diagonalele AC= 2a, BD~

·= 2b, iar M un punct mobil pe .cercul înscris în romb. Dacă se
. . ~ ~ ,
··· notează IX= AMC, [3 = BMD, să se arate că există 'relaţia
a6tg2cx + b6tg2~ = 4a2b2(a2 + b2) .

.Ce devine această relaţie în cazul pătratului?
. R: Sţ ţine seama de formulele de la capitolul B. 1. şi în phis se va
ab
6bserva că raza cercului înscris în romb este egală cu - . _ •
; · · · 'Va 2 + b 3
171. Diagonalele 2a, 2b. ale unui romb sînt văziete sub 1m-
g'hiurile IX, ~ dintr-un punct situat la distanţa c · de centrul ·rom-
bului. Să se arate că
b2(a2 - c2)tg21X + a 2(b2 - c2)tg2~ · 4a 2b2c2•.
.R: A se vedea exerciţiul precedent.
0
• •
· 172. Să se arate că ·suma· ariilor dreptunghiurilor înscrise

tn acelaşi cerc şi avînd cîte una din iuturi egală cu cîte o. latură
. a u.nui triunghi înscris în acelaşi cerc, este egală cu de 4 ori aria
triunghiului. .
·n: !nălţimile celor trei dreptunghiuri sînt respectiv 2R cos A, 2R cos B.
2R cos C.
· 173. Dacă IX, ~ sînt bazele unui trapez, iar x, y. diagonalele
acestuia să se arate că există relaţia: .
. cos q> = .t's + y2 _ (oe + ~)s
______ t-'_
2xy
unde q> este unghiul diagonalelor.
•. Caz· particular : q, = "i (trape~ ortqdiagon~l).
240.'
. .
I
,' .. .' '
... • ·."-\.: ! ' ' .~ • ,_._'
1... .
se·\r~ fo~a un ttiunghi• ale ~ărltl l'aturi sîn,t X, y. .şi
0
. ' ... ' \- :B: (ct + ~) prelungind

· u:na\din· baze. .' · ·. · / ·! • • • • • • • • • • ' •• • ••
. '\174.. ·p~ didg~n~l~ A'D .~· unui pătra~ Ă;BDE ;e -îa pu~ctui' C. .
'' ,, - ·1-· . .
astfel' ca CD_:_-"'. AD . .
. ' 3 '
. · 1n triunghiul ABC astfel format, ·notînd elementele sale. obişnuit,·. ·
să se arate că ·
1°. tg .A = 1, tg B = 2,. tg C = 3.
. . - , c2
2°. ·S = b2 - a2 = -3 •
· 3 °. Triunghiul ortic are latJrile propor#onale cu 3, .4,. 5.
·4 °. Raza cercului înscris în triunghiul ortic este I /5 din raza"
cercului. circumscris
.
triunghiului ABC.
.,
~
175. Fie S aria unui poligon regulat convex· .cu n latur'i~ . .

iar S' . aria poligonului care are ca vîrfuri mijloacele laturilor
primului poligon. Să se arate că avem re~aţia.
S' = ·s· . n - 2
Sln---;c.
2n
R: Se va exprima latura şi apotema poligonului înscris, în funcţie de ţatq.ra ·

şi apotema poligonului circumscris.
. 176. ln patrulaterul ABCD se notează cu a, b, c, d latu-
rile, cu x, y diagonalele, cu cp ,unghiul acestora, cu, h11 h2 distanţele.
-vîrfurilor la diagonala x şi h3 , h4 distanţele vîrfurilor la diagonala y ..
Să se arate că :
1°. bi + h + h; + h 2 4 = (x + y) sin cp.

2.0. hi + h2 = !., . .
h8 + h4 x
30, S = .!_ (h~ + h2Hlza + lz4) 1
•
2 sin cp
a2b2c2d2
4°. h1 h2hsh4 = -x2yll
-sin A sin B sin C sin D.
177. Folosind notaţiile de la exerciţiul precedent, să se· arate

. că· aria patrulaterului este. dată de Jormula
S = .!_ (b 2
4
+ d. 2 - a2 - c2) tg cp.
R :' Se. vor scrie formulele: 4(aria M~B) = (MA 2 + MB 1 - a 2)° ţg' şi
. . .
încă trei relaţii amtloge, căre se .vor însuma'.
. .
16 - Culegere de problpie
t
de mf!,tematid
•
.241
,; !'' •
.;)
178. Să se rezolve .un patrulater inscriptibil cunoscînd- două

laturi opuse şi diagonalele. ·
R: Fie patrulaterul insrciptibil A BCD, în· care se cunosc laturile opuse
a= AB, c = CD şi diagonalele AC= x, BD-= y; din triunghiurile ABC, DBC
\
avem
A
cos BAC= cos BDC
A a2
= -----
+ .x2-b2 ,2 + ya _ b2
2 ax 2 cy
şi deci rezultă = BC. La fel se deduce latura d = AD.

latura b
179. Să se rezolve un patrulater inscriptibil cunoscînd distan-

ţele de la centrul cercului circumscris la laturi.
Il: Fie A BCD patrulaterul, O ceutml cercului circumscris, .M, N, P, Q-
mijloacele laturilor AB, (JBC, CD, AD; x, J', z, tt distanţele OM, ON, OP, OQ~
Se deduce imediat relaţia
.x2 + y + 2.xy ~os B = z + zt + 2 w

2 2 2
cos D,
şi deoarece D = 180° - B, rezultl'l B.
180. S<l se rezol'lle un trapez cunoscînd diagonalele şi bazele.

R: Fie ABCD trapezul cu bazele AB şi CD şi diagonalele AC, BD; paralela
din B la diagonala AC taie baza. DC în E. Se determină unghiurile triunghiu-
lui BDE şi se deduc uşor laturile neparalele.
181. Să se rezolve un trapez cunoscînd diagonalele, aria şi

una din baze.
R: Se qeduce unghiul diagonalelor, şi apoi se rezolvă triunghiul BDE din
cazul exerciţiului precedent, rezultînd suma bazelor.
182. Să se rezolve un patrulater oarecare cunoscînd trei la-

turi şi itnghi(irile ală-utrate celei de a patra laturi.
R: Fie A BCD patrulaterul dat ; presupuuind că se dau A B = a, BC = b,.
AD = d şi unghiurile C, D. Ducem perpendicularele A.A', BB' pe· CD şi perpen-
dicularaAE pe BB'; se rezolvă triunghiurile dreptunghice AA'D, BB'C, ABE etc.
183. Se ia ABCD-,zmpatrulater convex oarecare;fie A', C',.

B', D', proiecţiile lui A, C, B, D respectiv pe diagonalele BD„
AC; A", C", B", D" proiecţiile lui A', C', B',, D' -respectiv pe
AC,. BD şi aşa mai departe.
Să se găsească limita raportuliti
(A I B'C'D') + (A„ B'C"' DN) +
(ABCD)
242
1-·
R: Fie « 'tlllghiul diagonalelor AC, BD. Avem aria (ABCD) = -AC-..
. ' . . . ' 2 \
_ \ 1-- 1
• BD sin ex; aria (A~B'C'D') = -A'C' · B'D' sin ex= -AC . BD coss ex sin ex;
2 2·
1-- -- 1_• _
aria (A„B"C"D") = -A"C" · B"D" sin ex= - AC. BD cos~ ct sin ex ş.a.m.d.
2 2
(A'B'C'D') + (A"B„C"D") +... .
Deci lim · = lim (cos2 ix ..i. cos4 ex+ ... ) =
(ABCD) '
cos ex
2 ·
- - -2- = cotg1 ex.
l - cos ex
184. Un con, civînd unghiul de la vîrf egal cu 2tZ, este cir-

cumscris un~i sfere de rază R. Să se calculeze raportul dintre volu-
mul .conului c11-prins între vîrf şi sferă şi volumul sferei.
(1 - sin ex) 8
R:-----·
4 cos2 ex sin ex
185. Printr-un punct O situat pe prelungirea dianietrului

AB al unui cerc cu centrul C, se duce o secantă mobilă OMN;
1 /'-. 1 A
să se arate că: tg 2 (MCO) · tg 2 (NCO) = const.
B: Se aplică formul~ cunoscută
tg ~ = "\ /(a - b + c) (a + b- c) = '\ / <!:___;.(b - c)2.

2 V (a•+ b + c)(--a + b+c) V (b + c) 2
- a2
186. Să se găsească maximul ariei unui dreptmighi variabil 1
înscris într-un sector de cerc, avînd raza R şi unghiul 2tX citnoscute.

Caz particular rx = 60°.
R: Se notează cu 2x unghiul la centru corespunzător unei coarde egală cu
dimensiunea perpendiculară pe axa sectorului şi cu R raza lui ; se găseşte că
aria dreptunghiului este
sin x (ex - .x) . cos (ct - 2x) - cos CG
2 R1 ----- = R2 -------.
sin ex sin ex
187. · Două cercuri de raze R 1 , R 2 se taie în A şi B. O secantă

variabilă dusă prin A taie cele două cercuri respectiv în M şi N.
Să se găsească poziţia secantei care corespunde valorii maxime ·a
produsului.
R: Se găseşte AM= 2 R 1 cos x, AN= -2 R~ cos(«+ .x), unde « este
unghiul format de razele A01, A02 , iar x este unghiul secantei cu A01 ; produsul
Al\i • AN este egal cu -4 R 1 R.i. cos x cos (ex+ .x) = -2 R 1 R2 [cos (ex+ 2x) +
+ cos ex].
243
. .. . .. . , .. . .
., .
.,
: 188.. Tref,. sfere ortogonaie; tr~c două ·_cîte · doui ~ri/n ·aceiaşi · .
\ . -punct .â ;• o sec.antă variabilă d'fl,~ă prin' A taie• cele. trei .sfere. res-. ·
pectiv-~n ·M, lf, F!· ~ă se demon,streze.că_avem relri,ţia: ·. . : · • .
AM2 · AN2 . AP2
-+-.-+--4
R R2
2 . 2 - '
1 2 Ra
·. R1; R2 , · R 3 fiind razele celor trei· sfere.

· · R': Se ţine seama că dacă o:, ~. y sînt unghiurile formate · de secantă cu
cele. trei raze care merg la punctul A există relaţia
cos1 ex + cos 2
~ + cos y =
2
1.
,,•
\,
'',
.... I\. • . ,,I - ■
. ·.:" .... ~-;. ·., .
.I,'
'.
·, .
~
·.: .. >ciipit~lul IV '
Să se găsească limită următoarelor şiritr-i'.:
t. Un= Vn + Vn - Vn -Vn, pentru n -+00.
2,;-; 2 .
R: Putem scrie u ·=· --;::==;::::--=----;==:::::::==
· · · n
· de unde rezultă că lim u .= 1.
n n n - v + ,; + v 1n
= .
v 1+ 1tVn+ v ,rn1-1
,,
n➔ oo _n
. Vn+Î ~ ~-;
2• un=,,· . 1,:n ,
4 pentru. · n-+oo.
vn + 1-v n
R: Se ţine seama de identităţile a3 - · b8 ::::;: (a - b)(a2 + ab + b1 ) şi a·4 -
:_ b' = (a - b} (a + + +b 8 a1 b ab 2 3) ; se multiplică apoi numărătorul şi numJ-
. torul cu conjugata numărătorului şi respectiv a numitorului. Limita este egală.
cu 3/4. . '
3. Un = Vn2+Î + Vn pentru n-+ 00.

Vn= + n: - v-;,
R: -1.
4• Un =V n• - a ·fn Va + 2 \fa Vn p t
..:.....---=-----=-----'--..__, en ru n -;--+ oo.
. Viii-Va• · ·
R: Se aduce la acelaşi indice la· numuiitor, apoi se simplifică cu V~ -. •
3 .
- Va ; l~mita .este - - .
4
5. un = ~ / ~ + "" I~ + , '/ t - "" / t ,. pentru n -+ O.

Vn Vn .Vn Vn
R:' -1.
• ' I
.,
f 'I d 2
245- ·
I •
~··~--
..
_ ~. . 1 + 2 + 3 + ... n·
u un=------- -
n
-,
pent,ru n~oo.
n +2 2
n(n + 1)
:n: Se ţine seama că Bn n. = - - - ; limita este egală
2
cu
2
1
·
7. un = 1- 2 + 3v'- _.
4 + ... - 2n
, pentru n --+-00.
ns+ 1
n n
R: Se ţine seama că 1 + 3 + 5 + ... = B (2n -
1
1) '= 2 Bn-
l
n =
n
== n(n + 1) -n = n 11 şi că 2 + 4 ·+ ... + 2n = 2 B n. Lhnitaeste egală cu -1.
1
l2 + 3 + 5 + . . . + (2n - 1)
11 11 2
pent1'lt
8• U n = - - - - - - - - - - - ~ , n--+-OO.
na
·n n n
R: Se ţine seama că B (2n -
1 .
1) 2 = B(4n
1
9
- 4n + 1) = 4 Bn2 -
1
- n 4
,_ 4 Bn + n.
1
Limita este - ,
3
I + 22 + 3s + . . . + ns n p t
9. u
\n
= ---------
2
ns
- -,
3
en ru n-► oo.
R: I /2.
... +n(n+2) p t
10• un _l•3+2-4+3•5+
- - - - - - - -,i3- - - - - - , en ru n--+-00.
n u n
Il: Se ţine seama că B n(n + 2} = 2:: n
1 1
2 + 2 B n.
I
Limita este 1 /3.
11. un
pentru, n~oo.
= ~ [(a + ~ ,2 + (a + ~ + ... + (a + r n :
1
)2 l,
R: Avem {a+~ ,2 +(a.+~ )2 + ... +(a+ )2 = (n -
11
:
1
1) a 2 +
2a n(1i - 1) 1 (n - l)n(2n - I) ( ~n - 1)
-+ - . - - - + -:,------- = (n - I) a 2 +a+ - - , de unde
-n 2 n- 6 . 6n
:rezultă că limita este egală cu a 2 + a + l /3.
246
·12. ÎI (t - ~-}, pentru.1i_,,,oo.
k=2 k
R : Se observă că putem scrie :
+ 1)
(~)I~' ... [(n(n -- 2)n1·[(n-l)(n + 1)]=·-
n ( 1 n (k - l)(k
II
k=2
1 - -J=Il
k2 k=2 . ka . 22 32 } _ 1) 3 _ n2
= 2-(~·!)·(.±.,!)
2. 2 3 3 4
( 11
n
-
n-1).n+l
1 ·-1-t- .-1-i-
1 n+I
= 2·-n- şi cînd n ➔ 00
1
limita este - •
2
n ka - 1
13. II - - ; pentru, n_,,, oo.
k=2 ka +1
R: Se ţine seama de identităţile: k 3 - 1 = (k - l)(k 2 + k + 1) şi k3 +·
+1= (k + l)(k 2 - k + 1); apoi se procedează ca la exerciţiul anterior.
2
Limita este - •
3
n k2 + k - 2
14. II - - - , pentru n_,,, oo.
k= 2 k(k + 1)
I
R: Se observă că avem: k 2 +k- 2 = (k - l)(k + 2) ; limita este
3
15. Ştiind că it 11 = 11_1 (n + J)(n + 3> să se calculeze limita sumei- ~

n(n +
4) • -
S,. = u1 + u 2 + ... + 1t;, + pentru n_,..oo _
_, . 2•4 3-5 4-6 (u+l){n+3)
R: Suma S este logaritmul produsului P = - . - . -... - - - - = '
n n 1-5 2,6 3.7 ~z(n+4)
,4 1 1 (n + 1)
=-.-.-
1 1 1 (n + 4)
Deci S = 1n 4 + ln n+I
-- şi lim S = 2 1n 2.
n n +4 n➔ 00 ?
· a" - 2a2 " •
16. u,. = •> , pentrit n _,,, oo şi a> O.
2a" + a-"
1 1
R:
2, pentru O < a < 1;
3, pentru a= 1; -2, penti:u a> L , -.
247
I· •
' .. • .. t • . , .
• • • 2a"- - 3
-1'.7.·un =-n--:-,'Pe~tr1f
· · • ' · ·· •
_n_.,_~.şi a·>·Q.
· . . ~ '
• . '·a + L . '. •
. 1
R: :-3, pentru O < a < 1; -
2 , pentru a = 1 şi 2, pentru a> 1.
Să se calcu,leze limitele funcţiilor:
,/x+4-2
18. f(x) =-_-....:::-_--,pentru X-+ O.
. .tJx+S-2
· . R: Putem scrie :
·.· . .= lim
· .iim/(x)
. [(Vx_+_4 - + 4_ + 2)(t'(x_+_8) 2 + 2{!x_+_
2)(vx 8 + 28 )1 şi
• a-+O x➔O {Vx + 8 -.2)(\f'(x + 8) + 2(/x + 8 + v)(v'x + 4 + 2) 2
• ,ef~ctuîn:d calculele se găseşte că limita este egală cu 3•
. ·19 f(x) = ~~
{/2 +X
-t~ ,
- {/2 - X
pentru x-+ O.
. R: Procedeu analog ca la exerciţiul precedent ; . se găseşte că limita este
. . 5
·. ,egală cu
4 f2i.
·Altfel. Putem scrie.
. tlf"+x - 1 l't=x- 1
X X
• lim f(x)
x➔O
= lim - - - - - - - - - - - - - - -
x➔O f~ _f~
X
:-şi ap~i se calculead. limitele fiecărei fracţii în parte obţinîndu-se acelaşi rezultat.
20. f(x) = ---_::-_1--=-.~- - - - - - , . pentru x O.

v~·-xll ~+xll
-+
R: 1.
. · f x+l
.
21. f(x) = (-t'x
3
-
·-trx +
1
1
2
) -- , pentru x-+oo.
R: Avem
'
lim f(x) = lim (1 - {/-
2
)
fx+i
2 = lim r·( 1 -:- {/- 2 )v-;x+I
1· .f7-j:i
2(ţt~+i) =-
.-s-➔ c»
1
x-+c» X+ 1 x➔ oo X+ 1
. . .
,
= (8-2)2 =e
. -1 .
I
':248
•
'
• ---...J •
.. :, I
I I I• I
.'
. 2•2. /(' )· .;_ • ~~•; ~-+~iixl '-t. ~ "_ .:5• • . •••p:· .t •. ·. •.. 2••
. •. x - . . . , en r.u. x -+ • • •
· . · :_ . •
, · •
i/3x. - 2 :+ ,j4x1 + Sx + 23 ..:... 9·
• • f •
·
' •
. •. - .
R.: Se observă că· putem scrie :'
. (Vx + 2 .:._ 2) .+·{V x 2 +. 5 ..:.. 3)
J(x}=-___,;---'---'--;;~==::===-=--'--
. (y3x - 2 - 2) + (V4x + Sx + 23 - 7) 1
I I• ■
(\f;Ţ2)2 _ 22 . (\1"7+5)2 _ 32
vx + 2 + 2
,,-
v· x + 5 + 3
.+ ' ~
1
-----------------
(V3x - 2) - 2~ (vua + Sx + 23) 2 - 7
2 2
-· .·-- + ----------- .
1/3x - 2+ 2 y4x + 5x + 23 +·7
2 '.
1 x+2
----.+ -_-:..:::-.:::--
Vx + 2 + 2 Vx + 5 + 3
2
' ·,
·3 4x + 13
, , - +
y3x - 2 + 2 'l/4x + 5x + 23 + 7
1
• I • I
o .
11
Trecînd la limită, obţinem - •
. 72
N o t ă. Regula lui Hopital conduce la acelaşi 'rezultat, mult .mai repede_ . · · '
23.• /(x.) -~ i.J3r - lOx + 13..:.. ""5x 16x + 11-6 p t

en ru x.-+ 3...
1
-
----,_-.:.::..:::.:::::--t--_-_-_-_-_-_-_-_-_---, a I. •• 'I
· ~27x - 65 + fsx• - 25x +4- 3 .

R: Se observă că numitorul se poate scrie sub forma :
· (V21 x - 65. - V~) + {,tlsxa ~ 25x + 4 - -tfî) ·=
27(x - 3) .
.= t/(27x - 65)3 + \f (27x-65) 2 ,2' + ~(27x - 65)2'· 2 + V(2')a ~
· (Sx - l)(x - 3) , '
+ t,'(8x2 - 25x + 4) 1 + "(/sx•·- 25x + 4 + 1 •
I •
Se aduc la acelaşi indice radicalii de la numărător, se înmulţeşte şi se împarte apoi• ·
cu conjugata; apoi se simplifică întreaga fracţie _cu (x ,- 3), după care ·se trece la
limitl.
2-157
Se abţine în final • 817
·N o t ă. · Regula lui Hopital conduce la acelaşi rezultat mult mai. repede.
. . . .
24. /(x) = v
,rT"'7,"
N- , -
1
"7"' "~
"--
, pentru x ~ oo.
. . t/x'+t-Vx~+l · · .
, . -;- n: ~-. . . .
• I
', 2~9
... /' .
'_,
sin x sin ( x - "i )

25. /(x) = - - - - - , pentru x~!:...
1 - 2 co:s .x 3
Jl : Putem scrie :
sin x sin ( x - "î)

lim f(x) = lim
x➔ ; x➔ ; 2 ( cos "i - cosx}
2 sin x sin ( -X -
2
-n'} cos 'X
6
-
i2
- -
6
n') 1
= lit~ ( .X 1t' ) ( X . 1t' ) = 2•
x➔ 3 4 sin
2 +6 sin
2- 6
1t'
sin (~+Y·J:
3
siny
Altfel. Se notează x - - =y şi se obţine lim /(x) = lim - - - - - - =
3
x➔ ; y➔O 1-2 cos ( i +y)
= -
\'3 siny
lim - - - - - - ' - - - -
{a .
= - hm
1
------ - - 1 deoarece
2 Y➔O 1 - cos 'Y + sin y ../3 2 :v➔O l - cos y + 2 ../3 -
siny
sin 11 L
1 - cosy 2
.Jim - - - - = lim - - - - - = O.
•y➔ O siny :v➔O • y y
Slll - cos-
2 2°
I tg(; + +)
26. f(x) = (e-x + e7 ) , pentru x ~ oo.
/
"'
:2,. J(x) =
lf./sx - 1/ X+
s -
2
2
)sin(x
I
1
-4)
, pentru x ~2.
I
ll: Se logaritmează şi se aplică regula lui Hopital. Limita este e- 16
:28. J(x) = i,/ x2 +X+ I - ·vx +~,pentru x~ oo.

sm -
x2
1
R: - - .
2
- :250
· 29. /(x) = (sec x)"''•••[tg (x + f }t"''"'"', pentru x __,. O,
1
R: Se logaritme,ază şi apoi se trece la limită. Se obţine e- 2
1
30. f(x) = (1 - sin x)sin 2 ~, pentru x-+ 1t.
1
n: e2 .
31. f(x) = (cotg 2 ax - cotg 2 bx) sin ax sin bx, pentru X-+0"'
2 2
sin bx cos ax - sin ax cos bx 2 2
R: Avem limf{x) = lim . .
z➔O x➔O _ sm ax sm bx
. sin{a. + b)x sin (b - a)x b2 - a 2
= lim - - - - - - - - = -.- •
x➔O sin· ax sin bx ab
32. f(x) = ( x- i sin x - f tg x) j x 5

pentru x -+ O.
1
R: Se foloseşte regula lui Hâpital; limita este - - .
20
33. f(x) = 6cx(sin~x

- -.- - -~) ,
X2 Slll Cl¾ Cl
pentru x-+ O.
·
R: Se aplică de trei ori regula lui Hâpital; limita este ~(cx2 - ~ 2 }.
cos x2 - e-x' '

34. f(x) = - - - - , pentru x -:--+ O.
cos x 3 - e-x'
1 ~nx ~
R: Se aplică regula lui Hopital şi se ţine seama călim--= 1. Limita este- ..
x➔O X · 4
= x2 (l)t
35. /(x)
tg ( x + 3 )- sin x l + 3x11) '
pentru x-+ O.
R: Notăm ~u N numitorul şi · avem :
2 sin x ( + 3xz} sin (2x + 6xz} 2
cos{x + f) I
COS ( X+
•
-J
x2'
3
2 sin x { + 3xz) sin (2x + 6xii) (x + 3xa) (2x + 6xi)

2
(2}.
251
o
, I
' t.'
...... ..
~ treclnd la linijtă, obţh].em
0
tnlocuii{d {2)
• ,
în· (1)
• I • •• • ,•
• . . • . • , x· Î
· ·, lim /(x) = ~ lim·~- · (3~.
_z➔ O · z➔O X
Notă~ aZ. - 1 7 z şi cîn~ · x ➔ O şi· z ➔ O; rezultă imediat

· ln(z + 1)
X.=
Ina
Ţ~d seamă de (4), (3) devine:
az •- 1 z 1n a 1 1
·'2 lim--- = lim - - - - = ln a•lim·--------,- = 1n a • - = 1n a.
. z➔O X . s➔ O ln (z + 1) .r➔O 1n (z + 1) 111 1n e
În ·consecinţă, lim /(x) = 2 ln a:
. x➔O
36. Să se găsească relaţia dintre a şi b astfel ca limita func-

ţiei'j(x) = {/.x3 - ax2 + 1 -{/ x 3 - bx2 + 1, pentrie x-+ oo, să
ţ;· ega
_J't·e . l" - I
a cu -.
3
R: a= b.
' ,
37. 1°. -Să se·găsească limita funcţiei
x + a: sin X· + 2x pen·tru
1
"( )
J'x =. x------, x-+ O.
+ ~ sin x - 2x
2
. · 2°. Să se determine· multimea valorilor lui ~ şi (3 pentru

· . . · cu limita de_ la . I O să fie diferită de zero.
· , 3°. Să se determine ~ în funcţie de ~ astfel ceţ limita Junc-
.· ţiei' de la 1. să fie egală cu 1.
0
· · · · · 4° .. Să se verifice rezultatele obţinute la 2° şi 3°.

sin x
x+«--+2
X CX + 2
· R: 1°. Avem lim f(x) = lim . =- -.
x➔O x➔O Slll X ~-- 2
x + ~X- - 2,
2°: a: E R - {-2},. ~ = R - {2}. . 3°. « = ~ - 4.
·~ă se ·calculeze limita funcţiilor
ln (1. + x) - ln x. , pentru
2 1
e •, I I
·3·8• "(, x) -_ x x-+ oo,
1
. lnx
,.
R: Putem scrie
, . ·.
lim./{x)·= lim
. {·t•· 1 .+.1n (1 ·+X)]' •xţn' (1,-+ X)} ·
.-· .
• x➔.00 ţ➔ oo -ln x. x · ·
. ·252
. '
~ .
_;, ·. • I• '• ....
., . . , '~. . ..
.
..... •' "
... •· • ' • • • • . • v ,
1
1. +•X}• • •, '( " ~ •,S, •• • •
+, - ,= 1, ·
• ' ' .. (• • •:
= lim;
.'Dar, -se ,olmervi că putem sc~ie lim, x ln ---.
' , • • .• • • Z~CD • •• X • _ :o-+,o,
ţ
~. .. .'
,. . [: '.ln (1 '+ ;)] . ·.. ln x f ·~fl +•.~) . =· 1 · şi
l_im 1 + • =:= lim. prin · urmare , liIÎ:li~a •
. %➔ 00 . 1n X . s➔ 00 1n X
•.'
lui /(x) est~ egală cu 2. .
·
= ln(-2x x
.+ 1) , pe1~tru ·
2 -
39. /(x) . -4x. 2
- X .
X-+ 0~

. 1 ' . . .
·f(x) = 1n [c-~xll - x + 1)- .x•+x] = ln [ 4

. l _1_ ]; Se ia ,apoi
· · • · (-2x1 - x + 1) 4.x•+x
1 . '
.x =- şi cînd x ➔ O, z ➔ co. Limita este 1.
z
Se poate folosi şi regula lui· Hâpital care conduce la acelaşi rezultat mult · . •
mai repede. . · ·
lnx-es ·
40. /(x) = . , pentru x-+ oo.
esae - lnx
a• e - 1 ] ' 1n X • • I
'
,
·
•.
R: Putem scrie lim /(x) = lim 1 - 1 ; dar lim -x == O (cis tin, •

x➔ oo ~ x➔ 00 ae _ ~ x➔ 00 e . . · ·
[ ex . . •
. de către 'infinit mai reped~ decît 1n x). Deci lim /(x} = -a-e.
· x-+00
-: .. '\) 1~'
Să se determine domeniul de definiţie al funcţiilor : l / ' ,,,,,-:··, -'I_
,,i .. ~)~ -<,: .. \"°:''
41 ~ /(x) = ., / (x 1
- 4)(x
1
- 9) • \ l\J../-~.ţ\1r'-" .
. V - ~ + 11 x' -1a .,·~ • ,I
R: x E (-4, -3] U t-2, -1) U (1, 2] U [3, 4}. . ·, ➔-~"

--\1fll ·: . ,· . i·1i'
42. /(x) = V~-;!i- ttl, '
½
1~1· ~ :-.. l
'\ .
Î ·..-,1~v:9-·.
0
R: xE(-1/3, -"2JU(-1, \12] .

.43. • .l(x)
. J .'
= vin (- ++ . -x2
,<'
4.
4).
l' '
.f I 1·· ,·
, r \O
. . .~ '
. .r
.
t
.
'\
.
_')o
.
• • :
_._ , ' 1.\ .

I·1 ..- r·
.•· ~- ~ •
.
. . .. . •'1t,1 - . ~ l~
R: ·XE (~ ys; \f3]. · .
' .
,
:) .
. '-\_.ÂJl ;-,; : 1..
. .
.. •. •,..
'
. -· '
, . L ... ,· 1 .4 ...'f UL ' . • . . :\ • ,. r_ ,' . .•

.' . -: •i • ~ J ., . . ' •, ~J ' / . t:') : ~53 . • . •
~~ t·('Lt';- i1)•:./,, ·.: ·: 'l<t:- ~ .· ·-=-:~ . vil°-. t,· ..· 'l( /
f f,) ••
i ţ .· .'
.. . .. ,.. _.. ~ ':-:. ..; . t,·."l -a..! H ~ . . .. :
• • • • I • • •
t-:.-~. ~ 4', • .••

44. f(x). .
·
V ·
lu (--2z' -
-4X 2 -
"+ i).
X
R: xE (-1, -¾] u(-¾, ¼]·

45. f(x) = -.J sin x + cos x, în intervalul [O~ Z1t].
31t]
4 u [7-:r
4' 2,.].
R: X E
fo,
46. J(x) = ysin 3 x - cos 3 x, în intervalul [O, 21t]~
R: E[;• 7l·
x
Să se calculeze derivatele funcţiilor :

,.. 4siu x·
4,. f(x) = arctg _ .
3 +~COS X
4
R:----
3cosx+5
..
....
48• 1.fi(,x) = -1 ln - +-
(x - 1)
2
- + -=.arc
1 t g----.
2x - t
6 X
2
- X +1 1/ 3 V' 3
1
R:--•
x3 + I
49. /(x) = (x + 1) •
arCSlll (
-X- ') l /2 - "V, x.
-
- x+I
R: arcsm
•
V ,ţ'
--- •
x+l
50. f(x) = x(arcsin x) 2 + 2 VI- x 2 arcsin x - 2x„

R: (arcsin x) 2 • o
51. f(x) = ~<;__:: + _!_ ln 1 - ~ .

. 'X 2 l+Vl-x2
arccos x
R: - - - - .
xs
254
..... _
.52. /{x)· = _1 ln VI+ cos x - v2.
. . v2 ,;1 + cosx + v2
:R:---
x
\f2sin -
2
ţ,( x )
.·53• J' = -1 1l lv'-1' +
--x4-+
--X
- -1 arct gv'-1 -
+-:,r4.
4 v't+x'-X 2 X
1 •
:R: ţ/1 + _;·
:54. /(x)
3x.J..2 - -
= -·-vx-1
4~
+ -34 ' arccos
·y- -·
X
I
1
1\: -~-v_x_::...
__-1.
55. /(x) = -21
,
ln ~
3
1
x +1-x
- 71 arctg
\3
.
y3
1
.. ,- 2x
{/-··--
x3 +1
r I
+.1 } . l
X
R•---
• (xa + 1)2/s·
!!!Q• J'1,( X )
-d =- x - -1 l11 t g ( --:-;-
sin- - -x ) .
2cos x 2 1 4 2
1
R: - · - .
cos3 x ·
57. Fiind dată funcţia y să se arate că avem

1
= - tg x,
1 + tgx
y" + 2yy' = o.
cos 2x 2
R: Se va observa că y = - --- şi că y' = - ---· y" -
1 + sin 2x 1 + sin 2x ' -:--
4 cos 2x
(1 + sin 2x) 3
Să se arate că derivatele de ordinul întîi ale funcţiilor următoare
58. y = ..!.. [x (2x2

8
+ 5a ya + x2 + 3a ln (x + y a + x
2
)
2 4 2 2 )]
.
z = _!_ [x (2x2
8
+ a \/a + x2 - a ln (x + vx + a
2) 2 4 2 2 )].
verifică relaţia x 6y' - z' 3 = O.

B: Se obţine y' = (x9 + 'J!3) 3'2, z' = x 2 y~ +,as. \
a,
255.
\~ :-;r· '. . . t
,, ...
. :· _: · ~ .. · ,· • ... l · ·-·2,c~ş·x;~;·
59 'Y = - - - n ----'----'-'-' 1 0
:."· ::.." .:i .· :~_\f2~s~·..: t .:
%,= ..._--. lll' ,, •
:
I
. . . ..
I •
•; :.
), \
2,fa-, 2co~;+vs'·.•. ·.·,2v.z.· ··-V.2:c,kx+l .,·
I I• ' I • I ♦ t ♦ '• • • •
:x .. ·o. :·
1
,' : .·. '.. v;rifi.c4 'relaţia {y~ 2 C?S~ 3~ ·_..})~! 2··+·.·si~~

t
. . . •
. •
.
·. · ·. ·
, . ,s.in 2x : , . · sin- x .
R:.Se obţine·y = - - , z = -.-, .
. , •. · · · . cossx· . cos2x. .. . . ..
· • ::•:: :~~.:;. · ~[~x·~·b·~(~·~o~;+··b~;n~ll·

a~+
•. b~ . . . · · .
["' h:-,a ~Os.x] .· ·:

· !: . · ~ ) · ~rc~~S
...
LV · b • · 1
yb-- a . .
:_ .. . ·.. · ::~~r~fica: ;trl~ţia: (i ~ ~y'). ..(1 ~. .bz.!)2.' . · ~(>f)ţ~ ~. · .,
• I • ••
2
. . .. . . . . . ,' ,·· ·• . .
+
' . ._ . .
3
·. Gt'. ··y · · · 5x -~. ~i' siri 2x ..!.. -~itţ 2~.+ ! .sin 4x·. ··
. . . . . . . . . . . 3- .. . 4 ' ' ..
0
,•a, ·i =·Si + -~ sin.•2x :........ ~-s;n~·2x ~-!. sin· 4~· ·

. · ··· · 3 · .4 ·
• ' ' . . l .•
: Verifică:'~elaţia•/.. +z')-+•~.(~'~fs . ·1;• '. (y' .
'I
i . . . .' . . 1_6 . . . . . . 8 · .. . . · . ·. . . . . . . .
• ll= Avemy'.~ 16sin. 6 ţşiz"= l6°cosa'.~::darsi~8 x·.+cos6 x=.1..:.3sin 2 ţ•.
11
• • ' •
·. . ·. -co~! x, ~uf~ cuµi_s~ poate· ar_ă~~ ~or·?1e_cînd de 1~ sin2 ~ ,t-•cos2 ~ =.1:'

, .. : ,62' ·, t (3t. ) , .· ·5tg-x+·4 . . . . . .
·
,
•. y = -3i arc g g .x , z =
··
,1. ,.
-3 arc
·,
tg.
·
---,::'--- • . .. .
3 .
. ·ue~îjică rţlaţia. (J ....1-.Sy\2 .+. (1 -:-"" 5z') 2 •. (4y'j )2 • 1
. ·: ·. . .· • . ·. , ·, .
. ' , ' . . . · · 1 · ,. . : . 1'. .. . • ' ,
, · R: · Se obfine v'.
• ·
z' = · .
. ' · • . . 5, - 4 cos 2x · · · 5 ·+. 4 sin 2x
=. · . . · ,
' , ·de• u'nde : se· ijţoa.tc ,
~os 2x. şi sin 2x. . · · : · ·
'· -· · · 1 · t. ·xv2··.... 1 . •v1·.+x.2 ·-x,ii

.•.
63 J =.-.arc g .,...--, z =·- 1n ·
•· ·· i/2 . . • ,Jy-:::-;a '. · ·· i/2 . ·· · -i/1+-x~ · ·
. ·.... ·.. -~~~ifică. ~p~aţi~. (·1 · -. x2)y„2. . : (3~~
' .
+. i·+·. 2.~-~2-(1
..~ ~2))~~2
. ..... : ..
Deriv~ţ~e de. or~nul întîi ·sînt
0
•R ': .
· · .' . I ' . . y 1 :+ xi\ - x ij' . ,

. . . y'.~ ·~.·. a'~-"'-·-----
.. . ' '. n +. x2) .
3
y,1 -· x
•..
•
.• 1 -=- x• ,' I f
••♦ I
. 256
• f I ◄
.• . .'. . . .'
.· · ..
6"J:~ y - ..;._.._______
~-+
,. \ _ (2x2.;_•1).Vx1 + 1 , z -_ - • - y'TŢ-;;.
- - -1 l n .-
1
- -x-.:_-1
8
. 3x x 2 . V1, + x• + 1
verifică relaţia x y' - 2 (x + l)z' = O.
, . 1 , l+x .
R: y = ~ V1 + xll , z = x' V~ +, xi.
65.· y = -1
arccos 4+Scos.1'
. , z = - tg -x1· ;
· (1
arctg
. · . 3 5 + 4 COSX r 3 2
verifici.. ·relaJia 3y' - 2z·1 = O.
. 1 3
R: Se găseşte y' = ----, z' = ----.
5 + 4 COS X · 2(5 + 4 COS X)
6~.Să se arate ·că .derivata de ordinul întîi a funcţiei_. u =
= - - -.1'
-4 sin + -10 arct g ( -1 " .preuna. . cu d.eriva
t g-x ) im · ·ta : de ordi-·
. 9(5 + 4 cos x) 3 3 2 . ·
nul· -întî_i a funcţiei y ·de la exerciţiul precedent verifi~ă relaJia
y' 2 - u' = O.
67~ Fiind_ date funcJii'le:
y =ax+ bx-yl - x 2,
Z_= Vx + C, 2
unde a, b şi c sînt. constante, să se arate că ·

x(l - x 2)y' + (2x~ - l)y = ax3 ,
z3z" = z2 - x2 •
· .:. . · b(l -2x1 } x .c
R: Se va observa că y' =a+ . ; z' =- şi z• = -
. x1 Vt - z z'
68. Fiind· date funcţiile :.
+ sin x),
y' = e-:u (cos x
z = a~ sin (2x + b), se cere să se arate că
y" + 4y' + 5y =·0

z" - 2z' + 5z = O.
R: Se va observa că y' = -2y + e-b (cos x - sin x} şi că y" = -4y' -
- Sy; z' = z + 2ai~ cos (2x + b) şi z• = 2z' - 5z.
17 - C_ulegere de problem~ de matematici 257

!· -
/·
S~ se: arate că derivatele de ordinul întîi şi doi alefuncţiilor:

· x 2
69. y = - arcsin x _; - arcsin x
• I
+ -4xVl__
· _
- x 2,
· 2 4 _ .
3
,i-3
z · - arcsin x + -'91 (2 + x
.
2)
'/
v I - x 2,
_ verifică relaţiile xy' ~ z' = O,
(2z'y" - y'z'~) 2 (y' 2 - z'2) = -(z')4.
n: y' =x arcsin x, z' = x 11 arcsin x:
70. y = -(~4 - ~) ~
arcsin x + !_ ~ (3 + 2x VI -
~
2) x 2,
.
z = · --arcsmx+
1
2x
•
VX
2 I - 1
x1
,
verifică relaţiile
y' -:- x 6 z' = O;· (y'z" + z!y") 2 (1 - x 2) - 4y'z' = O.

- arcsin x
n: y' = x~ arcsin x, z' = ---;.-=-·
71. y = ln (x + 2 + 1/ 4x + x 2),
8
z = - x
. V4x + x + ln(x + 2_ + 1/4x +
+ 8
x 2 ),
-veri/ică relaţiile ✓
. .xyz
2 , ' -- - o., (X-+
I .- -6)3 -
- -X +-2·
. . 2 x z" y" .
I . V4x + xa
ll: y' = · , z' = - - - •
1/4x +x 3 • . xi
72. y · ln(2x +-1 +\fx2 _+ x+ 1),

' z = 24
.I
- (8~2 +2x + 5)-yx 2 + x + I-
.
3 ln ( x
- :-
16 · •
+ -2I + Vx +· x + I ) , 2
verifică relaţiile y'z' - x = O; ,

(2x + l)x y' z" + [4 - 2 2
(x + 2)y' 2
] y"z' 2 = O.
·n: y' =
· yx 11
}
+x+l
, z' = X Vx + X + 1.
2
258
73_ Y =· __ . si;,_ x· +-hi"\ /t + sinx
2 cos3 x V cos x 1
z = _ _:_cos x
2s n 2 x
+ ln 1 + COS
sin x
X
· verifi~ relaţia
y'z"sin2 x + z'y''cos x + 2(y'z')~. + 2 = O.

2
. · .1 1
R: y' = -· tg2x ---- , z' = cotg2 x - . - ·
COS X Sln X .
. . I
Să se calculeze derivatele funciiilor de mai j'os şi să se explice· 1
rezultatele obţinute.
74. y· = arctg 2. •
. X
. 1
R: Avem y' = - ---; aceeaşi derivată cu funcţia z = cotg x. Avem
. . 1 + ,ţ'2
deci (y - z)' = constant. .
şi
1
Dar cotg z
.
= x
·
prin urmare y =:= arctg (cotg
-- ) .
z
{l)
1
Luînd .tangentele în (1), avem tg y, = --, sau tg y = tg z, adică
cotgz
tg y - tgz = O. · · (2)
sin (y - z)
Dar (2) se sc_rie şi astfel . . = O, de unde re~ultă că y - .z
cosy cos z
= k 1t.
'+ 1 - cos .x .
75. y = arctg
. V 1 cos .X ·
1 X
R: Găsimy' = -. adică aceeaşi· derivată cu' funcţia z =
2 2
X
Dar tg y = tg - sau tg y = tg z,. de unde rezultă y - z = kr:.
. 2
~6. y = ·arcsin Vl - x 2•
. 1
R: Avcmy' = - ,--==, adică aceeaşi derivată cu funcţia z = arccos x,
\ l _- xs . . .
de unde cos z = x. Rezultă că
y ~ arcsin (cos z), (*)

sau luînd sinusurile în (*) obţinem sin y = cos z, de unde sin (y - z) = O, ·
y - z= k;r. ,
259
x+l
.77. y - arctg--·
x-1
1
R: Obţinem y' = - ---, aceeaşi deri vaU. cu aceea a funcţiei z = cotg x; ·
- 1+~ ·.
1 tg y - tg z
' rezultă cotg z = x, sau tg z =- şi deci avem tg (y - ·z) .= _ ___.__ = 1:,
. . X 1 +tgy tgz
7t'
adică. y - z = - ·
. 4
78. y
. = arctg
Vl x- xs
•
R: Aceeaşi derivată cu funcţia z =:= arcsin x. Dar sin z = x şi deci y_=

= arctg (tg z), tg y = tg z.
. · Vl - x 1i
79. y _ arccotg . x ~ ·.
R: Aceeaşi derivată ca funcţia z = arccos x.
I - x
=· ' arcsin--·
1
80. y
1+ X9
/
R: Funcţia are aceeaşi derivată cu z = 2 arctg x. Rezultă că .avem:
z
1 - cotg9 -
2
y = arcsln = arcsin (-cosz), sau sin y =- cos z.
z
1 + cotg 2
-
2
De und~ ~in y + sin ( i° - z) = O, sau 2sin r; z + i) cos r: z - ~) = ~•
. 37t'
de unde rezultă că y - z = - + 2k7t'. '
. -'2
2x
81. y
.
= arctg---·
2 I - x
z
· R: Funcţia are aceeaşi derivată
.
cu z = 2 arctg x;. avem deci .tg -2 = x şi
z
2tg -
2
tgy = - - - -z = tgz.
1 - tg9 -
- 2
260
- 1 - x1
82. y =; arccos - -1 •
' . l.+ x
- 2
R: Avemy' = - --_-1 , a,dicl aceeaşi derivatl cu funcţia z = 2 arctg x.
1- x
z
1 - cotg1 -
z 2
Rezultă că x = cotg - şi deci cos y = - - - - - = - cos z.
2 · z
1 + cotg• -
2
83. y = arcsin v_I .:- 4x2 • ·
2 .
R: Avem y' = - 11 - -_- 1 , adică aceeaşi derivată cu funcţia z= arccos 2x.
. - r 1 - 4x _ ·. _
Rezultl cos z = 2x şi deci sin y ~ Vl - cos2 ~ = s:n z.
84. y · arccos , / 1 + x •
. - V 2
1
R: Aveniy' =- _r.----7.i , -adicl aceeaşi derivată cu funcţia z ~
- 2y 1 - x1
= .!.. • arccos x ; rezultă imediat cos 2z = x şi
V + 2cos z =
deci cos y ·== , / l 2 cos z.
'
2 - - . . - . . .
85. y = arcsin 2x l/1 x2•

2
R: Obţinem
y' = -----~, adică aceeaşi deriv~tă cu funcţia z ==
,/1 - x1
z z z
=2arcsin x; avem deci sin - = x
_ ,2 „
şi deci sin y = 2 sin -2 cos - = sin .z.
2
i/1 + x 11 - 1
86. y = arctg-=------
X
•
1 - 1
R: Avemy' =----,adică aceeaşi derivată cu funcţiaz = - arctg x.
· 2(1 x 11)+_ • . 2
Rezultă că tg 2z = x ~i ·deci tg y =~ 1128

tg2z
-
1 ; dar V +tg·tgll2z2z -
1 1 ca
1 - cos 2z 2 sin! z ·
= - sin
- -2z- - - - - = tgz.
2sinz cosz
87. y = arctg _ ,Jx •

1+ } - X11
1 . 1
R:' y' = .I , aceeaşi derivată cu funcţia z =- arcsin x.
2 y 1.- x1 · 2
261
' 88. y = arcsin V x
1 +x 2
1
ll: Avem y' = - - -2 , adică aceeaşi derivată cu funcţia z = arctg x; re-
. 1 +x
tgz .
· zultă imediat că tg z = x, iar sin y =--;::====sin z.
+ tg2 z. Vl
89. y = arctg a - x ·
1 + ax
' 1
R: Obţinem y' = - - - -2 , aceeaş_i ~erivată cu funcţia z = arccotg x.
· 1+x .
.t 2 2ax - a 2
90. y = arctg---- •
-
2 2
x + 2ax - a
2a X
R: Obţinem y' =---,adică.aceeaşi derivată cu z =·2 arctg -a. ; av,em
x2 + a2_ .
z 2x
2tg-
Z X 2 a 2ax
deci tg- =- iar tg z = -.----_, = - - i2
-=- --
a2- x2
şi prin urmare
2 a•
1 - tg 2 .::.... 1- -
2 a2
tg (y - z) = 1, de unde rezultă y - z = ~ ·
. 4
• 4x(l - x 2)
91. y = arcsm .. •
(1 + x2)2 '
4
ll: Obţinem y' = --- , deci funcţia dată are aceeaşi derivată cu z =
I+ _x2
· · c: 4 arctg x.
z
Rezultă că tg - = x şi dţ~i
, 4
4 tg .!... ( 1 - tg2 !... ) 2 tg .!... 1 - tg 2 .!...

sin y = -------- =
4
{ 1 + tg 2 ir . 4 4
2---- ----
1
4
+ tg2 ¾1 + tg2 ¾
z z
= 2 sin - cos -- = sin z.
2 . 2
262
92. y = arc~in (3x - 4x3).
3
n: Obţineni y' = -:]- , aceeaşi derivată cu funcţia z = 3 arcsin- x;
V1- x2
rezultăşin !.... = xşi siny = 3 sin!.... - 4 sin3 !.... = sin z•

., 3 3 3
93. y . arcsin (16.x5 - ·20x3 + Sx).

R: Obţinem y' = V1 _5 x2 , adică aceeaşi derivată cu aceea a funcţiei
-Z • - Z Z
.z = 5 arcsin x; rezultă sin - = x şi sin y = 16 sin5 - - 20 sin3 - + 5 sin -Z =.
. · 5 5 5 5
= sin z.
94. y = arccos {2x2 ,- 1).

2 .
R: Găsim y' = _,r;----:-:;_ , acee·aşi derivată cu aceea a funcţiei z = 2 arcsin x,
V1- ;r2 .
z , z
de unde sin -
. 2
=. x şi deci cos y =2 sin2 -
2
- 1= - cos z
.
95. y = arccos (4x 3 - 3x).

I
• 3
n: Obţinem y' = ,I , aceeaşi derivată ca. aceea a funcţiei 2 =
. yl - xs
Z •• 11 Z.
=3 arcsin x, de. unde sin -
3
=
·
x şi deci cos y
.
= _4 sin 3 ·- -
3
3 sin -
3
= - sin z.
Avem deci cos y + sin z = O, sau ~os y + cos_(i - z) = O etc.

96. y . arccos (8x4 - 8x2 + 1).
4 •
R: Găsim y' = .. ,---, adică aceeaşi derivată cu a funcţiei z=4 arcsin x.
y1 - X~. ...
Deci sin -
·z = x şi cos y = 8 sin' ---:4z - 8 sin 2
z+ 1= ""."'" ·
8 sin2
z( 1 - sin2
·z) +
4
.
z
.
-
2 .
- -
4
.
-
4
+1= -2 sin 2 -
2
+ 1 =-cos z.
= arcsin _!:_-şi
2
97. Se dau fimctiile y
I • . _xi+ 7 \
z= arccotg Y7 -7_x4 ~x
263
şi se cere să se· afle de~ivatele acestor· funcţii şi să se explice
rezultatul.
49
R: Avem y' = z'. = . ; rezultă y - z = const. Intr-
(x~ + 7) V7 - 48x1
adevăr, avem :
7x
sin y ==· .. , - -• (1)
yx1 7 +
· '/7 - 48x1 . 7x
. şi cotg z = 7x
, sau tg z == ..y7
,- --
- 48x3
(2)
Folosind relaţi 8. sin z == V· tg z , din (2) se obţine

. _ . 1 + tg3z ·
7x
sinz=---· (3)
. '\/x + 71
-
Rezultăimediat că sin(y - z) = O, d~ ?Jlde y - z = kr:.
· . · 49 x2 sin 2 y 49 x 2
Altfel. Se observă din (1)
,
că sin2 y
,
=- - , sau
x1 + 7 · 1- sin2· y
=- --
7 - 48 x 2 ...
7x
sau tg y = .. J ; adică tg z = tg y.
y7 - 48X1
'
98. Să se afle derivatele funcţiilor
. (
a + b + x - abx · , ..,
+ x , z .:. . _ __arct g------şi
y = arct g --- a
sa se expl'ica.. rezul -
I - ax 1 - ab - ax - bx
tatul.
1 · a+x
R: Avemy' = z' = - - · dar·tgy = --şi tg z =
· · I +x '
11 • 1 - ax
a+ b + x - abx
- şi deci
I - ab - ax- bx
,, . a + x _ a + b. + x - ab~ •
. I - ax 1 - ab - ax - bx
tg (y - z) = . . = ~ b
1
+ ..;.(a_+_x...;)...;.(a_+_b_+_x_-_a_bx...:..)
I - ab - ax - bx
şi prin urmare z - y = arctg b.
99• y
• .
= 3 arc_. t g a + 2x - ax2 t
- 2 arc g - - - - -2 - - -
b + 3x - 3bx2 _ .xa
1 - 2ax - x 1 1 1 - 3bx - 3x + bx
R: y' = O.
264
- ... -
100.. Să se calculeze derivatele de ordfnul

- .
îmîi-ale
~/ . functiilor: .
. . .. · :,:
- ~ z ='ln . ,
-~- ~-.-----;_.~/-· . _ 2 + S + 2V:,:1 +X+ 1
şi .apoi ;4' se explice rezultţitul
·",t .
= z~ =-
R: Obţinem y'
, · xVx + X'.f.: 1 , de unde rezultă că y - ~ = const,
1
',
ceea ce se poate verifica făd. dificultate.·, -_păsim ·y - z ·= ln 3.
- - ...
-
101. Să se studieze şi s~ se repre~fote· grafic funcţia

f(x) ·= 2{x - 2)2 ~- -
¾I
R: Tabloul_de variaţie ~ste:
:,:
I -oo
r
o 2 s-2va 6 ·a+2va 00
/'(s) - - - o + + + o - - - -
'
/(~) o \t -oo +co\&O ;' -4
27
\t o
-
f"(s) - - + .+ o - - o + +
. inflexiune inflexiune
i~ graficul este dat1n fig. IV.101.
:.c .
ţig. Vl.lOI
265
. stu,diez~ şi să _se reprezinte grafic funcţia
_,J7+î_
· . .2~. Să _,se arate ~ă pe curba repjezeJJ,tati~ă a.Jun(ţiei I O exist~-:;;-

. ___.....---,mmai doua puncte in care ·ta. ngentele svnt--~·u1.fbnate cu un unghi,
~ . ex pe Ox, unde· 90° <oe< 180°. . · ~---------
- , . 3 °. Să se determine aceste puncte în cazul particular
· · vt·
. tgoc=
. --2 ·.
R: 1 °. Tabloul de variaţie al funcţiei este :
I X -oo o +oo
f'(x) - - - - - - - -
--
f(:r} 1 ~- ~ -co ' co ~ \t- 1
--
f"(:r) - - - - + + + +
'\
iar graficul este ·dat în fig. IV.102.

2°. Derivata f~ncţiei este
-'-l I
f'(~:} = - -- . Rezultă.
:r 2
x~ 1 V +
imediat că avem/'(x0 ) =f'(-:r0 ),.
y=l ceea ce de fapt se observă şi din
studiul graficului. -
g=-1 (/ 3°. -Trebuie să avem:
?,./~
1· · v2 ·
= - --;; ;
.
raţiona-
Xo VXo + 1 . ...
lizînd această ecuaţie obţinem
(x 2 I) (x 4
- 2:r2 +
2) = O, de +
und·c x 1: 2 = ± I, ccl.elalte rădăcini
Fig. IV.102 fiind complexe'.
x+a
103. Se dă funcţ,fa f(x) -. - - --
x2 - 2x - 3
1°. Să se determine valoarea lui a astfel ca numărătorul
liti f'(x) să aibă o rădăcină dublă. ·
2°. Să se repre;inte· grafic funcţia p;ntm a> O.
266
?~>/
1/
3°. Să. se scrie eci,aţia tange1:t.ei la curbă în jmnctul de

abscisă · x =
O şi să se afle tt~ghiul pe c~U"âceastă tan-
gentă cu Ox.
x11 + 2ax -.!?â+ 3 .
R: 1°. Derivata este/'(x) =- ·· · · · · ;
(,i-2,.:;;:: ~X - 3)2
Punînd · condiţia ca
j'(x) = O să aibă o rădăcin~.-
g
~~~~ = O), se.obţin4: fli:-~, 1, -~ .....
all = ~s..__ . · ___.- '·,.
2°. Luîtîd . a = 1, ave~"-"'-.
. X+ 1 . 1 .':,...
f (x) = . · = - . (1) "'-,
2
. x -ix-3 x-3 ·"-
. Funcţia (1) este o hiper-
bolă echilateră cu virful în
.r
(3, O) şi avînd ca asimptote
x = 3 şi ·y ~ O (fig. IV.103).
3 °. Ecuaţia tangentei în
punctul ( O, - i) la c~rba (1)

· este x· + 9y +. 3 c::: O înclinarea
acesteia pe Ox"fiind m tg ~=:' =
1 Fig. I~.103
=--·
9
104. 1°. Să se studieze şi să se reprezint~ grafic funcţia
f(x) = x2 - x - 2_
X2 +X- 2
2°. Să se scrie ecuaţiile tangentelor la citrbă în punctele de
intersecţie cu axele. de conrdonate şi în punctul de inflexiune.
R: 1°. DeriYata întîi j'(.r) =

2
(xll + 2) , iar derivata a doua f8(x) =
. (x11 + X.- 2) 2
--:-2(3x + 1)
(ţll +X - 2)8
Tabloul de variaţie este
X I -00 -2 -1 --3
1
o 1 2 00
- -I
/'{x) + + + +
7
+ +.
I + +
JM- 1 )'f +oo -00 )'f o )'f -
10.
)'f 1 ?' +co -oo )'f .O )'f 1
f"(x) + + - - - o+ + + - - - -
267
/
Gr~fic:ul_funcţiei este dat în fig. IV;104.

2°. P~ct~ţ'dc.intersecţiecuaxelede coordonate sînt A(-1, O), B{2, O),.
iar punctul de in~le~uneeste.
· '·..
r(-_!_,.2_),
. 3 10
Tangenta în A : y=m(i+ 1}
!I 2
unde m =f'(-1).= - ;
/-~~-·' :r
tangenta în B
m1 =/'(2) = -4
7
3
~--·
~y=;=m1 (x-2) unde
şi tangenta în I : y - --:- =
10
==~( x+¾) u!tde mi=i'(-¾ )=

19
Fig. IV.104 =-·
200
105. 1°. Să se studieze şi să se reprezinte ·grafic funcţia
li( ) _
J'x -
x 2
- Sx - 12
..
x2 - 16.
· 2°. Să se găsească punctele de intersecţie ale curbei reprezen-

tative cu prima bisectoare a axelor de coordonate, ştiind că aceas-
ta este tangentă la curba respectivă.
R: 1°. Derivata întîia este /'(x)
·
= 8
(x9
·
- X+ 16)
, (1)
· . (xll - 16) 9
·
far derivata a doua este r(x) =
-2x3 + 3x 2 - 96x
.
+ 16 , (2)
2
(x - 16) 3
Ecuaţia/'(x) are o răd,ăcin~ pozitivă x' în intervalul (O, l)~

Tabloul de variaţie este : ·
X -co - 4 ~-1,2 o x"' 4 ~9,2 +co

.
f'(x) + + + + + ++ + + + + +
f"(x) - - - - - - o+ + + + +
/(x) l' .)'f ·+oo -00 ,)'I o )'I -34 .)11 .
+oo - co ,,, o ,)'I 1
inflexiune
,268
\ ~-
Graficul. este dat în fig. IV.105.

2°. Punctele de intersecţie ale curbef cu_-y = x· se det~rmină rezolvînd
sistemul ___ _ _ . ' . - - - - - -- - ~
--- y =
x1 -
X2 -
Sx - 12
16 1 y = X
_ Eliminarea lui y conduce la ecuaţia .x3 -·x2 - 8.x - 12 = O.care are o

· rădăcină dublă x 1 = x 2 = 2, ·cealaltă rMăcină fiind x 3 = - 3; valorile
---- ..
pentru y sînt evident aceleaşi.
"
/
I
__//
Fig. IV.105
106. Se dă funcţia f(x) şi se cere :

2
. .
= X -
,xi+ 1
1°. Să se studieze_ şi să se .reprezinte grafic.

2°. Să se calculeze aria din cadranul IV cuprinsă între
curbă şi axele de coordonate.
3°. Să se determine centrul de greutate al ariei triunghi,zţlui

format de axele de coordonate şi tangenta la curba 1° în punct-ul
de intersecţie al acesteia cu axa Ox.
- -..x + 4..x + 1
2
R: 1°. Derivata funcţiei este f'(x) =- ----, iar-derivata a doua ·
(x2+ 1)2
x 3 - 6x2 -'- 3x + 2
este f*(x) = 2 -------.
(xs + l)a . .
269
Tabloul' de: va_;iafie este :
2-
J_..L___ _ _vs_s___.__---_ o_-__
o
+�-vs.....:..;._s __::::=<.+__
--_- _2-=··-:.:..•·-=··-'-:'---
+ + + .+ + + o ...,
�L
/(x) O \a �-2,1 ,;, -2 ,;, O ? �O. I o
min max
iar graficul este dat în fig.IV.106.

Din sttidiul derivatei a doua şi a graficului rezultă că curba reprezentată
are trei puncte de inflexiune, ceea ce se poate demonstra uşor fotmînd şirul lui
·· Rollc al ecuaţiei r(x) = O.
!l
2
'
2 ° . Avem A=·� _ -- dx =
x-2
;r2 + I
o
2 _ 2
d -2
.=� xs :. I x � xsd: I =
'" o o
= ..!_ ln(x= + 1)1 -2 arctg
2 o
2
xl2o =
= ln V3 � 2 arctg 2.
Fig. IV.106 3 . Coeficientul unghiular al tan-
°
gentei la curbă în punctul (2, O) este

I · 1
= /'(2) =
5 şi deci ecuaţia tangţ11tel în acest punct este _V
5 (.i-- 2).
1n =
107. Se dă funcţia J(x) =·_a _b_ +

_+x-1 1.
- x+l
1°.
Să se det.ermine b în funcţie de a, astfel încît curba
reprezentativă să· taie axa Ox în două piencte A, A'· simetrice
/aţă . de originea axelor. . i
2 ° . ·Să. se studieze şi să se reprezinte grafi'.c apoi f(x), luînr
a>Q
3 ° . Să se scrie ecuaţiile tangentelor la curbă în. A şi A'
şi apoi să se afle aria triunghiitltei A BA', imde B este pimctul de
întUnire a celor două tangente.
R: 1° . Avem
a(x - 1) + b(x + 1) + x2 I x= + (a+ b)x - a + b - l
=
•
- ·,
-
J(x) = x 2 - 1- x• - l - .
(1)
270-
\.
:. \.
~-
Punînd condiţia ca rădAcinile ecuaţiei f(~) ' O -să -~erifice relaţia x 1 +

+ x = O, 2 rezultă a+ b = O, sau a= -b .
• 1-··
---------- - -------
2 °. PenţI"u.g__;:::o-=.-b;-avei1i
-•-
----- /(;,;) =
x2 - 2a - 1
_x 2 ---:- 1
·:......
4ax·
Derh;ata--întîi a acestei• funcţii este J'(x} = - - - ; tabloul de variaţie este:
_,. (.1:2 - 1)2 ' .
X I -00 -y2a+l -1 o 1 V2a+i oo

I
f'(x) - - - - I
- o + + + ++
/(x) 1 . '\a o \a -oo- +oo \a (2a+ 1) )'f +c:o "-oo? o )'f 1
graficul fiind dat în fig.IV.107.
· 3°. Coeficientul unghiul~ .al tangentei în A est~ mA =_j'(V2~ + 1) :d
= - -4a-•'/2a
-- +-1 + 1 iar al tangentei în A' c:;te
-2 = -\12a --
1
mA,
= _ V2a + -1.
[(\12a + 1) - 1]
2 a a I -
Ecuaţia tangentei în A ·este y = u

-= V2a. + 1 (x
a
- \12a + 1) iar .Îlţ- A'este
. y = _ V!!a+l (x + i/2a + 1). Rezultă

- .a
că a~e~1 - B (o, -- 2 a: 1
) şi că aria ·----,,-:Qo--o----.,+--o-.;.----«i-----
tri~ghiului A BA' este
- 1 ,-_-2a+1·
A= 2--\2a +I---=
2 a
(2a + 1} 3i2 Fig. IV.107
a
108. 1 °. Să se studt'.eze ş·i. să se reprezinte grafic funcţia
x 2. - 25
f(x)-=--~.
x+l
271
I
!
r
2°. Să ·se _afle apoi· aria cuprinsă între curba reprezentativă/
axa Ox şi dr.ef,tele x = O ·şi x =
,/
5. _
. --- -- . -
,.. . x8 + 2x + 25 --- _____ ·

R:)-°,· Derivata întiia este 'f'{x)
·
= -----
. (x + 1)
şi
8·
derivata-a-·doua_este
, •
/✓ 48_
f"(x)
_1/
= - --·
(x+l)
. 3
/ . Asimptotele oblice ; m = lim- f(x) = 1 şi n = lim [f(:r) - mx] =-_:_ 1 ; .,deci

/ s-➔ c»' X s-➔ oo .
/ există. o singură asimptotă oblică de ecuaţie y = x - 1.
Tabloul de variaţie este :
X -<X) -5 -1 o 5·
- CX)
I
f'(x) + + + + + + + + + +
.f(x) ·-<X) )li o ;x +oo -<X) 71-25 ;x o )lf +oo
f"(x) + + + + -' - - - ·- -
graficul fiind dat în fig. IV.108.
5 5
2°. Aria căutată est_e A 7 ~ x: ~ ~ 5

d; =~ [ex- X: 1} - 1] dx ==
o o
!I
.
= ,~ ~ x -
,2
24 ln (x + o
5
1) 1 ·= ln '{iis •
624 .
N o t ă. Construcţia curbei se poa-

te face mai uşor, ţinînd seamă că putem
24
scrie /(:r) = x - 1 - - - , în care
x+l
dacă punem
Y1 = X - 1. (1)·
şi
24
(2)
Ys= - x + 1'
avem /{:r) = y + y Ecuaţia
1 2• (I) repre-
zintă o dreaptă paralelă cu prima bisec-
Fig. IV.108 toare, iar (2) .reprezintă o hiperboţă.
272
109. 1°. Să se· studieze şi să se reprezinte grafic funcţia
. f(x)
·
.I vx 2
- 7x
x+l
+ 10_
-/ - -ZO-:-Să-se · afle ecuaţia tangentei la curba. -respectivă în punc-

tele de abscisă. x = O.
3°. Să se reprezinte pe acelaşi grafic şi funcţia -f(x}, aflînă .
şi în·- acest caz ecuaţia tangentei la curba r_eprezentativă în pune~
tul ăe- abscisă x = O.
4 °. Ce înclinare au cele două tangente faţă de Ox ? '·
R: 1 °. Domeniul de definiţie x E (-oo, -1) U (-1, 2] U (5, oo) iar tab-
loul de .variaţie este:
i: -oo -1 o 2 3 5 CX)
~ ~
f'(x) - - + +
/(x)
~aficul_ fiind dat în fig. IV.109.

CX) "':::1 3,3 -~
j 111i1111;11111;111
7\ 1
. . 9(x ~ 3)
=
2°. Derivataîntîi/'(x)
. · . · (x + ·1) 21 ..yx
,_ 1
- 7x + 10 ·
Coeficientul ungbjular al tangentei" în punctul de abscisă x = Oeste m1 = f' (O)=
- 27 · · · .. r.n 27
= ,.,-:;-;. ,. . iar
f 10
ecuaţia tangentei în acest punct este Y-~ y 10
.
= - ..yft'n
10
x.
' .
3°. Graficul funcţiei - /(x) se trasează uşor, acesta fiind simetric faţă
de Ox.
Ecuaţia tangentei la ·curba re-
prezentativă a ._ funcţiei - /(x) este
- 27 .
y + \110 = vwx.
4°. Cele două·tangente se inter- --=='------+--t---11-+-r-+-it.-----
.sectează
pe Ox, fiind egal înclinate pe -----+-,d---G~~----=-r---
a~eastă axă şi trecînd respectiv prin ~-----+--t---#1,,....:,r-+-iF-----z
·punctele (o, V"io) şi

(o, -i/10) si- ~
meţrlce faţă de Ox. _ Unghiul celor ·
dou: tangente este dat de tg ip :::::: -• /
~ i" Fig. IV.109
18 - Culegere do probleme de matematici 273

.:
I
/ '.
110. Să se sti~dieze şi să se reprezinte grafic funcţia ·

f(x) =· x "\ / ~ .
. -Vax+ 1 ·
Să .se găsească apoi ecuţiţia·tangentei în punctul de abscisă x=-1--_ _ .... __
R: Tabloul de variaţie este :
-00
,rs . 1
-- ·+vs
- I 00
X
-3 3 3
/'(x) + + o -
l- - o +I ·+ +
/(x) ;'I 1.W -oo 7' +oo
-00 \&
11\lllllllllllllll!llllllllllf
far graficul este dat în fig. IV.110.
Tangenta în punctul {I, O) este dreapta x = I.
!J
.X
Fig. IV.110
111. 'Să se studieze şi· să se reprezinte pe acelaşi grafic

funcţiile
· f(x)· = x2 ,JI - g(x) = x ,lf - x. x,
Să se găsească panta tangentelor la curbele corespunzătoare
în punctele (O, O) ; (I, O). · ·
R: T.ablourile d~ vari9:ţie corespunzătoare celor două funcţii ;iÎnt respectiv:
I 4 --
X -oo o O( - I
5
·---
/'(x) - - o + + + o - - - I
16
f(x) +oo \i o )'f - \& o,
25~ 5
i.i
f"(x) + + + o - - - I
inflex.
274
X -oo o -45 1
f'(x)
·t-_ _ _ _ . + + + + .O
4
- -
-I
I -00 ,li o ,li \& o
f(x)
svs
f'(x) I, - - - - -. - -
I
Iar graficele sînt date în fig. IV.111.
Coeficienţii unghiulari· ai tangentelor la cele două curbe în punctele (O , O)·,
(1, O) sînt mi :::::;: O, m2 = I şi nz; = oo, ni; = oo.
Fig. IV.111 Fig. IV.112
Sc1 se calculeze derivatele de ordinul întîi ale-fimcţillor de

1nai jos şi să se reprezinte _grafic funcţiile derivate obţinitte. ··
112• f()
_.
x =--
4:r-1,/
-8
v3 + x· - 2· x 2 +-·,·1_arcsm--·-.
25
1Gy2_ .
. 4x-1
5
R: f'(x) = ;./3 +x - 2x2 ; graficul este dat îu fig. IV.) 12. Dacă se con-
.
sideră şi funcţia/'(x)
' .
=- 'V3 +x- 2x2 , graficul în totalitate este o elipsă
avînd ecuaţia
(..-+r+ . y' - I = O.
l~r c;2r .
. 275
·1
113. f(x) = x -
2
3
Vx 2 -6x-16 - ~2 ln (x-3+V
.
x 2 -6x-16.··~
--
R: f'(x) = Vx3 - Gx - 16; graficul este dat în fig. IV.113. Se observă

. . (x ~ 3)1. va
că J'(x) reprezintă ecuaţia hiperbolei echilatere - - .-:- - ·- - 1
51 5~
= O. ---- ---
. --
!I
!I
114. f(x) = .!.3 (x 2 + x - 6}y3

,
+ 2x - x2
·
+ 4 arcsinx- t_
· 2
R: /'(x) = (x + l) V3 + 2x - x 11 ; graficul este dat în fig. IV.114.
115~ f(x) = i (x .+ l)yx + ~ -¾ ln (x +

2 2 1/x2 +2).
R: /'(x) = x2 1/ x + 2 ;
2 graficul este dat în fig. IV.115.
116. /(~) = -81 x(2x2

·
-
„J
a 2 ) ya 2 - x2 + a'-8 arcsin-.
a
X
R: /'(x) = x2 Va 2
- x 2 ; graficul este dat în fig. IV.116.
. 276
' .
117. /(x) = Gx -
15
16
(x + 4) 1
·
3 2•
R: j'(x) = x ,/x + 4; gr~icul în fig. IV.117.
118. i(x)- = 1n~ - X •
yxs + 1 + X
2
·n: f'(x) = - -2 - ; graficul în fig. IV. I 18.
Vx + 1
!I
u
Fig. IV.117 Fig.~ IV.118
119. J(x) = 2(,fx - 1 - arctg Vx - 1).

R: /'(x) = Vx - X
1 ;. graficul în fig. IV.119.
_120. f(x) = "\/x2 + 4 + 21n(x + Vx2 +4).

+3 . .
n: /'(x) = ,./
. x2+ 4·; graficul în fig. IV.120.
.
277
I
· ,---- 1-x
121. f(x) = V1 - x2 - 2 arctg V--
1 - X1
R: hx) = "\ / l - x; graficul în fig. IV.121.

. .V1+x -
· 12~. J(x) = 2 \'x - 2+ V2ar(',tg 1/; 2

•
R: f'(x) = ; ~ ; graficul în fig. IV.122.

· · x·x-2
g g
. .:r: O (2,0 ,,,-- ·:r

. ~
I-;-:.,
,,,li~
I
I
Fig. IV.121 '
Fig. IV.122
123. f(x)
•
= ln(:X + Vx2 +I) - vx2+1. X
· B: f'(x) =V~;
xS
graficul este dat în fig. IV.123.
.
124. f(x) = .!._ x"\/I
2
+ x2 +..!._4 ln V~ -
v' 1 + x2 +
X.
X
xll
R: /'(x) = _1- - = ; graficul în fig. IV.124.
V 1 + ,x-ll
!I
o :r
Fig. IV.123_
278
x../4-~2
-
• X.
125. f(x) _ 2 arcsin -:, - ? · •
.. . . ~
x2
_,_,-,--- . R: f'(x) - -==:; graficul în fig. IV.125.
11
f 4 - :r2
- 126. !(;)- -~ 1n 1 - v~.

. 2. i + vt - x2
,· 1
R: f'(x) = _,---; graficul în fig. IV.126.
. xv 1 - ,xii'
'g 9
I te
/ ,'
~
lf
I
, Fig. IV.125 Fig. IV.126
.
127. 'f(x) =V x 2 - 4 - 4 arcsec..:..
4
V:14 ; graficul .în
R: j'(.1:) = x - fig. IV.127.
X
128 l( .) .
= - y,1 x_:_ x +. arc.t g V~
2
• J, x x •
R: j'(x) == V~;· graficul în fi~. IV.128,

xa
9_
!J
----- ,. ....
o
(O,!}
ra-,; .•
Fig. IV:127 Fig. IV.128
279
129. J(x) = -1 ln 2 x·+ 3 - ~ -
VS 2x + 3 +Vs ·.
1
R: f'(x) = ----; graficul în fig. IV. 129.
xs + 3x + 1 ~--........_._ ------
130. J(x) = _!_ 1n (3x2 - 2) - ~ ln xV~ - V2 .

· a 2vs x1/3+V2
2x- 5
R: f'(x) = -1- . ; graficul în fig. IV.130.
3x - 2 ..
(x + 1) 1 2'x - 1
131. J(x)
· ·
= -61 ln .1 +-= arctg
x -x+1-- \13
1
„r,; .
y3·
1 . .
- R: f'(x) = -3 - ; graficul în fig. IV.131.
x+ 1 _
132. J( x) = - -31 ln( x + 1) + -61 ln(x 2

- x + 1) +
+ -=
1 2x - 1
arctg--=-.
-
va \13
X
R: f'(x) = -3 - ; graficul în fig. IV.132.
x + I . .
x 2 + x. + 1 - 2x + 1
133. J(x) = -61 ln.
x 11 · - 2x + 1
-1
+--=
V 3.
arctg _.. ,:-- .
v3
1
. I
R: /'(x) = - -3 ; graficul în fig. IV.133.
1- x
134. J(x) =· x · 1 x+,JT

---+-ln--.
4(~2-2) sy2 x-1/2·
1
R: f'(x) = -.;_gr~icul în fig. IV.134.
_ (xi_ 1)11 . - ----·
2'80
-. - ,;
Fig. IV.129 . Fig. IV.130
\
Fig. IV.l31 Fig. IV.132
Fig. IV.133 -Fig. IV.134
281 -
- -+-1 + --arc
1:35 • f( x) = -t - l nx -+-x 'V2 t g-_--.
. x·-y2 -
2
1
- 4 v2 ~ 2 - X V2 + 1 2 y2 . 1 - x•
, 1
R: f'(x) =,
1
+ x'; graficul .în fig. IV.135,_
136. f(x) = 1
-ln - -
1
+ +X
1
- arctg x.
4 1-x -2
1
R: /'(x) = - -4 ; graficul în fig. IV.136.
1- x . ·
. !J
!J
M(0.1)
2
-
13,. f(x) = -1 l nx 2-- - •
1·
. · · 4 x +1
X : I
R: /'(x) = --; graficul în fig. IV.137.
x4 - 1
1
·138. f(x) = _!_ ln + x·~ _!_ arctg x.
• 4 1-x .2
x2
R: /'(x) = ----; graficul în fig. IV.138.
1 - x'
1 x4 1
139. f(x).
·
=-
4
ln----- -
'(x + If (x + 1) 2 1 2
arctg x.
. 1 .
· R: /'(x) = · , iar graficul este dat în fig. IV.139.
(x 2
+ l)(x11 + x) ·
140. f(x) = x +~
x + 4
...:_4 ai-ctg!...,
2
2
xii -' 4-2
R: f'(x) = I- - , ; graficul în fig. IV.140.
~x 2 +4 . .
282
/
,,
'' ,,
l
',&-.:::,
',~
:r
~- ' . ~
Fig. .IV.137
~-o·r-~· r-ioJI \.li 111.01
Fig. IV.138
J ·,\_
!I
g•.
rr
Fig. IV.139
o
Fig. IV.140
'X
283·
1 x- ·1 +-arc
V2 tg_!_•
X+-1 . s . ,;2
141. J'~( X ) -_ -6. ln -
' ·
...,s f·cut ,m
. f.tg. IV· 141. .. 1-
. h•. grai . xy3 •
. n, f'(x):,,. +,,. _ 2 vi+"+,,, +-1-arctg 1 - 39
142. f( x) = 61 1n 1I -+ "X I . - X + xi 2V3 9 .
_ _1_· ; graficul în
R: f'(x) - 1 ...:... xs
fig. IV.142:
Fig. IV.142
Fig. IV.141 "I / _"
2
143. /(x)= - arctg V x + 1.
_ ____1__. ~--,; graftcul

R:f'(x)-i/2+x-x
. în fig. IV.143.
~!n(x+4+ I 2x' +2 + 1). x
X -.:.. y2x2 +X+ I+ 4•{2

144. /( ) - 2 · 144 ·.
3
R: j'(x) = + + 1 ;· graficul "m
y23xa +x • · IV.
fig ·-
Fig. ry.144
284
- !
i45. j(X) = -~=)ll ,Jx• - X+ 2 .+ x· - °V2 •

. v.2 V X
1
- X.+ 2 + X-+ i/.2
. . 1
R: f'(x) = V ; graficul în fig. IV.145.
. •X x2- x + 2
1
146. f(x) . 2 3:rctg (x + Vx + 2x -
2 1) .
. 1
_ R: f'(x) = .,J ; graficul în fig. IV.146 .
.X VX 1 + 2x - 1 · . ,.
~"--~··
.9 - 9
. ~ ~· •, ..
~ - . X ~ 0
1 ln V~-\·~.
147. f(x) = -
V2 i/2 + 2x + V2 - X
. 1
R: f'(x) = -V 2 ; graficul în fig. IV.147 •
. • ' X +X -·x1 .
. 148. /(X) = _!_:1n Vx + 2x+ 3,- -V3.

8
X
V31 V .
+ 2x + 3 - x . .+V3
X
1
-
R: f'(x) = x,jxs + 2 x + 3 ; graficul ca în fig. IV~l45.
!J
o
u
(î
I 1ig. IV.147
285
\ - -
149·. /(-x) = ..!._ ln v~s - sx + 4 + ,~ ~ 2.

2 yxs - 5x +4+x +2
1 '
R: f'(x) = / ...;-·-2 ; graficul -în fig. IV.149.
x x - 5x +-4
23
. 150. /(x) = - "' / ! arctg "'_ / ( - x) •
_ V- ~
1
. .V a(x - 2>
R: f'(x) = ' _ ;•graficul m fig. IV.I 50• A
x-y5x - 6 - x 2 . •
~ !I '
{),
1''ig. IV.149 Fig. IV.150
151. f(x) . - V~+..!.. ln x ·

· 2x2 2 1+·~
1 '
R:f'(x) = .. , - - : graficul în fig. IV.151.
x 3 yl-x1
· ·152. f(x).= 1n (x + 1- \ 2x + x
.
2
) -
x +
~-
2x+ xa
· . i./2x +x 2 · • ·
R: f'(x) = ---; graficul în fig. IV.152.
x' ' . .
286
153./(x) =_!_ln V~+- 1.-
a Vl+xa-1
R: f'(x)' = .. , - ; graficul în fig. IV.153.

xyl+xa· ·
-
\
154./(x) = 2arctg "

· · Vi+x
--.
1- x ·
/ __ - ln
l+
V~
_"'\/i~x
1-x.
l X:
1
. v·-
}< .
V1+x
. I 1-x · .
R: /'(x) = -X· .
--.
1 + -cr
; graficul în fig. IV.154.
.
g !I
(-1,0)
o
n ni
.M 1.0) .X
. Fig. lV.153 Fig. IV.154
155. Să se determine funcţia polinom de forma

f(x) · = ax3 + bx + ex + d,
2
-
a. cărei curbă reprezentativă are p,µ,nctul de inflex1,une în originea.
axelor de 'coordonate~ . pun-ct în. cate prima bisectoare a axelor -
este tangenţă· la curbă. Să se" reprezinte grafic curba obţinută.
R: Curba trece prin originea axelor, d = O.
Trebuie să ·avem j'(O) = I; dar f'(x) = 3ax2 + 2bx + c, de unde _rezultl

(;.; 1.
De _asemenea trebuie ·ca r(O) = O, dar f"(x) = 6ax + 2b, de unele rezultă
287
b =.0. Prin urm'rµ-e funcţia este de forma j(x) = ax3 + x. Deosebim două ca-
zuri: a > O, a < O. Pentru a> Otabelul de variaţie al funcţiei-este'
X -00 o +oo
f'(x) + + +. + +
f(x) -00 .)f o .)f +oo
/"(x) - - o + +
.
-
inflexiune
iar graficul este dat în fig. IV.155, a.
Pentru a<
O, tabloul de variaţie este:
X -00
-
-v-~
-
~ 3a
o
~
o +V-~
3a
o - -
+oo
/'(x) + +
f(x) +oo ~
-¾i/-~ ,71 o ,71
!v-~
3 · 3a
)a -oo
/"(x) ¼ + o - - -
inflexiune
iar graficul este qat în fig. IV.155, b.
b
Fi~. IV.155
288
· 2°~ .Să se~ reprezi.nte, grafic funcţia, _astfel determinată.
3°. Pe acelaşi. grafic ·să se reprezinte şi funcţia g(.x) simf'-
.trică ţu ·/(1) faţă de axa Ox.
4 °. Să se calculeze aria mărginit/{ de curbele reprezentative
ale celor doită fu_ncţii dtr la 3 ° ·şi punctefe lor de contact.
R: 1° - 2°. Funcţia respectivă este de forma
f(x) ~ (x + l)ll(,xx + (3). ·
deoarece "=· -1 trebuie să ,;muleze şi pe f(x) şi deriv~ta aţesteia f'(x} .
. Un extrem al funcţiei fiind în (O; l) trebrue ca /'(O) = O. şi /(O) = 1.
Avem f'(x)=2(x +
l)(«x + ~) +
ex- (x +
l)il şi deci f'(O) = 2~ + ex= O;
'iar, /(0)·-=r== -~ = 1; de unde ex= -2. _ Rezultă f(x) = -2~3 - axa+ 1.
Tabloul de variaţie al ace~tei funcţii este :
3
,: -oo -1
8
o -21 +oo
f'(x) o + + o
---
f(x} +oo \t o ~ /f \t o . '4 -co·
J"(x) +· + + o
inflexiune
Graficul este dat. în fig. IV.156.
8°. Curb~ reprezentativă a funcţiei_ !I
g(x) este trasaţă pe.graficul din fig.IV-.156.
punctat.
4°. Arfa căutată este A =
=~u/<x)dx + ·~nx) l= ¼m·· ·31
,s7.Fie funcţ·iaf(x)=ax 8
-
- b,;2 .+ ex + d ; se cere : ·
l O • Să se determine coejicîen-
.ţii a.., b,. c., _ă_, astfţl· ca f(x) să . Fig.- IV
se anulez_e pentru x. = .1 Ş.i _x = 8/~. -şrsă ·aibă un pu,J,,ct extrem.
de coordonate x = 2, y ·= -4. • · · ·
2°. Să se studieze şi să se reprezinte grafic f(x), a, b, c,.
d avînd valorile determinate la pct. 1°. ~
3°. Să se studieze şi să se reprezinte pe acelaşi grafi€:' şi
funcţia g(x) = 2x2 +
2x, calculîndu-se punctele comune ale celor
două_ curbe. . .
R: 1°. Avem ecuaţiile a+ b + c + d = O, (1)
64-8 64 8
27
- a + -9 b + -3 c + d = O. (2)
Derivata /'(x) = 3ax11 + 2bx c. +

Punem condiţia ca /'(x) să se anuleze pentru x = 2 şi obţinem
12a + 4b + c = O. (3)
Dar /(2) = -4, sau
Ba+ 4b + 2c + d = -4. (4)
Rezolvînd sistemul format de ecuaţiile (1) - (4) se obţine a = 3, b = -11,
c= 8, d = o.
2°. Studiul funţiei /(x) = 3x8 - l lx 2 + Sx se vede în tabloul de variaţie
X -00 o 4/9 1 2 8/3 +oo

f'(x) + + + o - - - o + + +
/(x) -oo J" o J" -400

243
\t o \t -4 J" o )'I CX)
iar graficul este dat ·în fig. IV.157.

3°. Studiul funcţiei g(x) = 2x2 + 2x (parabolă) se vede în tabloul:
9 1
I I -oo -1 - -2 o +oo
X
'~:\h
\ g'(x) - - - - o + + +
1
g(x) +oo \t o \t--)'f o )'I +oo
2
iar graficul este dat în fig.IV.157 punctat.

Punctele comune se află rezolvînd sistemul
Fig. IV.157 de ecuaţii y = 2x2 + 2x şi y = 3x3 - l lx2 +8x.
Se găsesc punctele (O O)
13 + Y97 __17_2 + 16 Y97) (13 - i/97
' ' ( 6 ' 9 ' 6 '·
290
158. Să se ·deteimine funcJia polinom d; forma f(x) : :
= ax' + bx3 + cx2 + dx + e ale cărei extreme sînt în punctele
A (1~ O), B (-1, O}, C (O, 1). - · -
20. Să ~e reprezinte apoi grafic funcţia astfel determinată.
3°. Pe acelaşi grafic să se traseze apoi şi curba reprezen-
tativă a funcţiei g(x) simetrică cu f(x) faţă de Ox.
4 °. Să se calculeze aria cuprinsă între cele două curbe şi
punctele lor de contact.
B: 1°. Funcţia respectivă este de foma /(:r) = a(:r - 1) 2 (:r + 1) 2, întrucît
A şi B sînt puncte extreme ale. curbei•şi punctele de intersecţie cu O:r, deci rădă
cini -duble ale ecuaţiei f (:r) = O.
Punînd condiţia ca şi punctul (O, 1) să fie un extrem, obţinem a = I ; avem
în definitiv /(:r) = (x 2 - 1) 2•
Alt[el. Derivata este /'(:r) = 4ax3 + 3b:r3 + 2c:r + d; punînd condiţia
ca/'(:r) =0 să aibă ca rădăcini pe -1, O, 1 şi scriind apoi că/(:r) = O are ca rădăcini
pe :r ± 1 şi că /(O) = 1, se obţine în final funcţia /(:r) = (:r 11 - 1) 2 •
2°. Tabloul de variaţie al funcţiei respective este:
1 1
X -00 -1
-va· o
1/3
1 +oo
f'(x) - - o + + + + o - -- - o + +
/(x) 00 \& o ,lf ,lf 1 \& \& o ,lf +oo
f"(x) + + + + o - - - o + + +
inflexiune inflexiune
Graficul este dat în fig.VI.158. !I

3°. ·Puncţia simetrică cu flXJ .faţă de -
O:r este g(:r) = -x' +
2:r11 - 1, curba fiind
trasată punctat în fig. IV.158. -
1
4°. Aria cerută este A = 4s/(:r)d:r= --.....:,~__,~--:1~~.:..-..:i►

x
o /
I
= 41 ~ - 2:r3 + X 11 = 32. I
. 5 2 , o 15 /
I
159. I O • Să se determine funcţia Fig IV 15s
polinom f(x)=P(x) astfel încîfcurba · ·. .
reprezentativă să fie tangentă la Ox în pu_nctele de abscise ±2 şi O.
2°. Să se reprezinte grafi~ funcţia obţinută la 1° pentru
a = I (a fiind coefi_cientul lui x de gradul cel mai mare).
291
.\ . .
3°. Pe acelaşi grafic să se traseze şî funcţia g(x)' simetrica
lui f(x), faţă .de axa Ox (pentru cazul particular de. la 2°).
4°. Să se gă_sească aria cuprinsă intre cele doită curl,e şi
punctele .lor de contact.
H: I Funcţia căutată este de forma f(x) = ax 2 (x 2 - 4) 2 , unde a poate
0
•
fi> O sau< O. •
2 °. Pentru a = 1, tabloul de variaţie e~te :
X -oo -2 _-.t -
2
vs o
2·
i/3
vl;4 :,
2 -oe,I I
l
f'(x) - - o + + + o -O + o - - o + +
--
/(x)
--
-
+oo \i o ,lf 4 ( 4 1
al
3
\i o ,lf 4 h-4f \i o ? + oo
f"(x) + + T
I
o -- o ++ o -- o +++
inflexiune inflexiune infl~xinne
!I graficul fiind dat îu fig.IV.159.

3°. Simetrica lui f(x) faţă de Ox
este g(x) = -.-r2 (x 2 - 4) 2 , graficul fiind
trasat punctat în fig. n-r. 159.
4°. Aria căutată este A =
\ 168
\
\ 3.5.7
\
160. I 0 • Să se determine
\
fig. IV. 159 funcţia polinom de forma f(x)=
= xP(x) avînd trei extreme în
punctele (-1, 9), (-2, O), (-3, 9) şi încă alte trei extreme în.
- putţctele simetrice cu acestea. faţă de originea axelor de coordonate.
-2°. Să se reprezinte apoi grafic funcţia de la punctul 1°.
3°. Pe grafi.eul funcţiei de la 2° să se traseze şi funcţia
g(x), simetrica lui f(x) faţă de Ox.
292
4°. Să se- ·calculeze apoi aria mărginită de cele d,mă cur-be.'J:
-/J~tnctele lor de contact şi · de. intersecţie.
0
R: 1°. Funcţia este de forma /(x) = x(x 1 - 4) 1 (ax 3 + bx + c) ; punînd

• . X
condiţia să aibă extreme şi în punctele (-:,-1, 9) şi (-3, 9}, se obţiue/l:t) = -.
- . · 100
• (x 2 - 4) 2 (1lx2 - 111).
2°. Tabloul de variaţie al funcţiei respectivţ este:
--
X -oo _: vili 11
-3 ~2 -1 o I 2 3 y111 11
+ ·t
/'(x) ++ + o - o+ o - - o+o- o + + +
/(x) -oo ,/f o ,/f 9 ~ o ,/f 9 ~ 0~-9)'10 \t-9)' o )' +oo
(Se renunţă la derivata a doua·nefiindnecesarăstndiului acesteia).
Graficul este dat în fig. IV.160.

3°. Simetrica lui /(x) faţă de Ox este
g(x) = - f(x), graficul fiind trasat punctat \
în fig. IV.160. \
4 °. Calculul ariei nu comportă nici o \
grutate, fiind dat \
. -2 O
de A= 4 ~/(x) dx + 4-~Î(x)dx. I
-"''111 -2 \
V 11 \
\
161. Se dăfuncţiaf(x)= _a_,
x- k Fig. lV.160
'unde k > .O şi se cere :
1°. Să se studieze şi să se reprezinte pe acelaşi grafic j(x),
pentru a > O şi a < O.
2°. Să se determine a> O aşa fel ca tangenta la curbă în
'punctul de intersecţie cu Oy să facă cu O~ un 'unghi de 135°.
3°. Să se scrie ecuaţiile tangentelor la ·curbă, în cazul a.> O,
în punctele de intersecţie ale acesteia cu o dreaptă dusă prin
centrul de simetrie C al' curbei şi paralel,, cu prima bisectoare a
· axelor de coordonate. ·
293
.. '
4 °. 1nlocuind pe a cu valoa;ea determinată la. 2 ° ·să se.
găsească ecuaţia hiperbolei respective -jăcînd o translaţie a axelor
din C în O şi o rotaţie de 45 °.
R: 1 °. Pentru a > O tabloul de variaţie este:
--oo o k +co
X I I
~
f'(:r..) - - - - - - -
I
J(x) o \t -(+)\t ~ooj +co ~ o
far pentru a< O, tabloul de variaţie este:
-oo o k
J'(x) + + + + + + +
,. j(x) o /I
-{f) +oo -00 o
.J
Pentru aceste două cazuri curbele reprezentative sînt date în fig.IV. I 61.
2° - 3°. Coeficientul unghiular al
!I tangentei în A la curbă este m = j'(O) =
I a
I
I = - k2
- ; punînd condiţia ca m =. - I,
I
I k2
,I
I
I
rezultă a =k 2
şi avem deci J(x) = --
x - k
', A',,/ şi A (O, -k). Ecuaţia tangentei în A este
__'::.~----- o
X+ y + k = o.
Ecuaţia unei 9,repte ce trece prin
C(k, O) şi paralelă cu bisectoarea întîia
a axelor ·este
x - y - k = o. (1)
Intersecţiile acestei drepte cu
ka
Fig. IV.161 (2}
- y= x-k
se află rezolvînd şi sistemul format din ecuaţiile (1) şi (2); obţinem: T 1 (2k, k) ..
T 3 (0, -k).
Tangentele la curbă în punctele T 1 şi T 2 sînt respectiv x +y - 3k = O
. şi X + y + k = o. '
294
__ _/
kt
4°·. Pentru translaţia din ' C(k, O) în O, s_ţ: face x - k = X,f(x) =- ;
X
pentru rotaţie se folosesc formulele x = X cos oe - Y sin oe, y = X sin ex + Y coscx,
- unde <X= 45°. Se obţine hiperbola, echilateră ·x2 - Y 2 + 2k 2 ·= O, ayîud axa
Oy ca axă transversă.
162. 1°. Să se studieze şi să se reprezinte grafic funcţia
f(x) = ~, unde a şi b > O.

x+b
2°. Să se determine constantele a şi b astfel ca tangentele duse
la curba reprezentativă în punctele ·de intersecţie cu Oy şi Ox să
facă cu axa _Ox respectiv unghiuri de 60°. şi 30°.
3°. Să se reprezinte grafic 'funcţiile ce se obţin cînd în-

locuim pe a şi b cu valorile de la 2°.
4°. Să se determine unghiul format de cele două tangente
în cazul 3°, precum şi-punctul lor de intersecţie (pentru ambele
valori ale lui a şi b).
R: 1°. Tabloul de variaţie este :

--1
X -co -b o a +oo
f'(x) + + + + + + + +
I
a
/(x) / +ool-oo /
b
/ o /
derivata întii fiind

a+b
f'(x)=--·
(x b} 2 +
Graficul este dat în fig.IV, 162, a.
2°. Punctele de intersecţie cu axele de coordonate fiind A ( O, - f Jşi

B(a, O), coeficienţii unghiulari ai tangentelor în aceste puncte sînt m A = f'(O) =
--.a+ b 1 a+ b ,/-
=- - şi m = /'(a) = -- . AYem de rezolvat deci sistemul--= v 3,
2 b B a+ b b2
1 1 ... r;;- ,
- - = . . ,- , deunderezultăa 1 21 = y3 :;f l, b12 = ± 1.
a+ b y3 • '
295
3°. Reprezentarea ·grafjcă- a funcţiilor / 1 (x)
x--va+1· şi /
= _ ___,.;. ._ _ =.
9 (x)
X+ 1
.t -va - i
= - - - - este dată
· .
în fig.IV. ia2 b şic.
r-1
4 °. Ecuaţia tangentei în A 1.
9
(o, - va+ 1) este y + va - 1 =
~X VS, iar în B1 (va - 1, o) este y =
!J=I = -la- (x - va + 1).
Punctul de intersecţie al acestor tan-
.r gente este P1 (2 - V3, V3 - 2), adică
pe a doua bisectoare.
Ecuaţia tangentei în A, (o, V3 + 1}
este y - "\/3 - 1 = X va, iar în Bs
a. (ya + I, ~) este y = V~ (x - va - L
Punctul de intersecţie al acestor
două tangente este P 9 (-2 - va,
_ ) 9 (QI) - 2 -VS) adică pe prima bisectoare
a axelor_.
163. Se dă funcţia f(x) =i
= x ;-t-k
~ 1 unde k > O si se cere :
. ' · ·
1°. Să se studieţe şi să se
rep.rezinte -pe acelaşi grafic f(x),
considerînd succesiv a> O şi
b a< O.
!I 2°. Să se determine k în
funcţie de a>O astfel ca prima
bisectoare să fie tangentă la curba
reprezentativă în or1:ginea axelor
de coordonate.
.:r. 3°. Să se găsească apoi
funcţia inversă J- 1 (x), k avîntl
valoarea determinată la 2°, re-
prezentîndu-se grafic această func-
ţie.
o 4°. Luînd pe f(x) u.,i, punct'
Fig. IV.162 M situat în cadranul I al axelor
296 · ·
d~ coordonate, să· se găşească punctul corespunzător pe J- 1 (x).
_ve,rifictndu-se aceasta prin calcul. - ·
R: 1°. Pentru a>O, tabloul de variaţie al lui /(:r) este:
:r -co -k o +co
f'(:r) + + 1·+ + + + +
I
f(x} a ~ +co I-co ~ o ~ a
ak
derivata întîia fiind j'(:r) = ---·
(:r + k)S
Pentru a < O se· va observa că tabloul de variaţie diferă de preceddttul
-prin aceea că f'(;) < O pentru :r E R _:_ {-k)~ Graficele lui /(:r) pentru ai;! O
sînt date în fig. IV.163, a. ·
2°. Pentru ca y = :r să fie tangentă în O la curbă, trebuie să avetn f'(O) = I,
ax
de unde rezultă a
•
= k. În acest caz
.
funcţia devine /(:r) =! - -,
x-+ a
(a > ~l-
. ax
3°. Funcţia inversă este J- 1 (:r) = - - ·
a- :r
!I
)! !I
_ / .\
(a.o
(
a b
Fig. IV.163
·297
-Tabloul de variaţie al acestei funcţii este:
X -co o a co
+ + + + +
J'(x}
I
J(x} -a ,lf o ,lf +Cf.)l-oo ,lf -a
graficul fiind dat în fig. IV.163, b.
4°. Luînd un punct M ( f, i) pe /{x), simetricul acestuia faţă de prima
bisectoare este l-J.' (!!..3 , !!..)

2
; se verifică uşor că 1.vl' se găseşte pe J:- 1 (.:r).
164. 1°.
se studieze şiSă să se reprezinte grafic funcţia
ax 2•
f(x) =---, unde a şi k > O.
x+k
Să se determine apoi a şi k astfel încît:
2°.
asimptâta oblică a curbei să fie paralelă cu bisectoarea
întîi a axelor de coordonate ;
- distanţa dintre punctele extreme ale funcţiei să fie egală
. cu 20 k.
3°. Să se găsească punctele de pe curbă situate în cadranul
II în care se pot duce tangente la curbă paralele cu bisectoarea a
doua a axelor de coordonate (a şi k avînd valorile determinate
la 2°).
x(.~ + 21t)
R: 1 °. Derivata f'{x) = a _ _ __,_ ; asimptota oblică y = mx + n, unde
(x + /~)2
m = . /(x)
I11n - = a -ş1. n = 1·m1 [f( x } - ax ] = - ak ş1
. d ec1.
:t➔ 00 X X ➔ 00
y = a(x - k). ("')
Tabloul de yariaţie este :
I
·X -co -2k -k o CD
-
f'(x) + + o -
I- - o -t- + +
f(x) -co ,lf -4ak ~
-ool +co ~ o ,lf +oo
max min
far graficul este__ dat în fig. IV.164.
298
2°. PlÎ11Ît1d condiţia ca dteapta (*) să fie paralelă cu y = x, obţinem a::., 1~
~- Scriind apoi că distţinţa dintre ptinctele extrem~ ale funcţiei să fie 20 k, obţinem
k = l.
x(x + 2) • 1
3°. Avem /'(x) = _ _.,___ ; fie un punct pe abscisă - - situat în ca-
9
(x + 1) a:
dranul II (cc> O). Trebuie să avem
!I
f' (- : ) .= 1 ; înlocuind şi dezvol-
tînd găsim a:1,11 = 2 ± ,J2.

165. 1°. Să se studieze
şi să se reprezinte grafic func-
x 2 - 3ax + 2a 2
t ia x-) = -
. f( -- - - - , un-
, . x+k
de a şi k > O.
2°. Să se determine valo-
rile lui k în funcţie de a,
astfel ca tangentele la curba
respectivă în punctele de inter-
sectie ale acesteia cu Ox să
formeze cu această axă . un Fig. IV.164
unghi de 45°.
3 °. Să se reprezinte grafic funcţia ce se obţine cî1i.ă k are
valoarea algebrică cea mai mică obţinută la 2°.
R. 1°. Tabloul de variaţie al funcţiei este :
X -00 X2
I
-k o a Xl
I
2a co
J'(x) + o - ,-I - - - o + + +
-+
I
2aB
j(x) -oo I' f(x,1.) \,. \,. -k \,. o \,. /'(:r1) I' o ;r+co
I
max ruin
I -
·
derivata întîia fiind j'(x}
x2 + 2kx - 3ak -
= - - - - - -2 - - ,
2a 2
iar rădăcinile acesteia x;, 2 =
(x + k)
= - k ± V
k 2 + 3ak + 2a 2 •
. Asimptota oblică are ecuaţia y = x - (3a + k), graficul fiind dat în
fig. IV.165.
299
2° - 3°. ·coeficientul unghiular al tangentei fu A (a, - O)· este m~ = f'(a) == ·
= - - - , iar
a
a
+k ·
acela al tangentei în B (2a, O) este
.
m; == - -.
2a + k
• .
Punem con-
diţia ca tg cp=
1m 9
-.c.--- =
- m ·
I ::i obţinem k 1, 2 =,/a· ~
1 + m1ms '-2a
!/ Pentru k = a, avem f(x) =
x2 - 3ax + 2a2
=-----, iar cînd k = -2a>
x+a
avem / {x) = x - a, adică tocmai asimp-
tota oblică la curba respectivii.
166. I 0 • Să se studieze şi'

să se reprezinte grafic funcţia
l'i(x)
J'
=-a-,
x +k.
k > O. 2
Se vor considera separat ca-

zurile a > O, a < O.
Fig. IV.165 2°. Să se găsească funcţia
· (funcţiile) inversă J- 1 (x) trasîndu-
se şi grujicul acesteia !luîndu-se în considerare de asemenea ca-
zurile a> O, a< .O).
3°. Să se _găsească punctele comune ale funcţiiior f(x) şi
J-'J. (x), în caz1tl particular a = k = 1.
-x
R: 1°. Cazul a > O. Primele două derivate sî11t J'(x) = 2a - - - - şi
(x 2 +w
k - 3x2
f" (x) = - 2a - - - - iar tabloul de variaţie este :
(xs k)3 +
X
i
-00
-v: o .V:- 00
/'(x) + + + + o
I
a
I1'..) I o ~
k
\. o
I/"(x) I+ + + o - - o + +
Pentru a < O tabloul de variaţie se deduce din precedentul. Graficul complt-t
pentru cele două cazuri este dat în fig. IV. 166. · ·
aoo
~
0
• Se observă că ](~) admite dou4 :funcţii inverse ţ,e intervalele"
{- 00~ : ] şi ··[: , oo) ; acestea sînt / 1 ~J(x) = ±.Va ~ kx, unde xe( O, : ].
Graficul funcţiilor fi":] (x} (cazul a > O) este dat tot Îrţ fig. IV.166.
3°. dnd a =k= 1, avem

!I
1
f(x) e2 - · - -
xB +1
şi J1
'
i (x) ~
- ±
V
calculăm
__
l - ¾ .
X
J.!".,:)
unul din cele două puncte

· t sa" ·
n~te-su f'1c1en
.
de intersecţie şi anume acela

eituat în. cadranul I, cel de al
doilea punct fiind simetric cu pri-
mul, faţă de Ox.
v~
Avem de rezolvat sistemul
Y = - 1- , Y =
. --· '·
x8 +1 ·x -
Eliminînd ·pe y între aceste două

ecuaţii obţinem ecuaţia (x 2 + 1) 2 • ·
• (1 - x) --x = O, care are o sin- Fig. IV.IHH
~ă rădăcină reală (ceea ce se
constată formînd şirul lui Rolle) şi anume -~ = 0,68, rezultînd y = 0,68.
Notă. Dacă se ia a = -1 şi k = 1, se obţin şi celelalte două puncte de

intersecţie arătate în graficul din fig. IV.166. Cele patru puncte 1 1 , I 2 , 18 , I,
sînt a;;ezate pe cercul cu centrul în origine .x 2 + y 2 = 2 • 0,682•
167. Se dă· functia f(x) I

= ___!!!_
+ k2
,x2
şi se cere:
l O • Să se studieze şi să se reprezinte grafic funcţia, consi-

derîndu-se · cazurile a > O şi a < O.
2°. Să se determine apoi a în funcţie de k astfel încît prima
bisectoare ·a axelor să fie tangentă în origine la curbă (în cazul
a> O) •.
3°. Să se găsească apoi funcţia inversă f- 1 (x), trasîndu-se
· şi graficul acesteia . (se vor considera ambele cazuri: a > O,
d < O).. . .
301
l
/
R: I 0 • Tabloul de variaţie al funcţiei f{x); pentru a > O este :
;
I
X -co - V3k -k o k i/3k co
/'(x) - - - o + + o - - - /
a
J(x} o \t --
2k
~ o~ -2ka ~ o
f"(x} - - o + + o - - o + +
inflexiune inflexiune inflexiune
k2 - x2 3k 2 - x2
. primele două derivate fiind f'(x) = a (x 2 +k )
2 2
şi f"(x) = -2ax (x 2 + kll):i •
Tabloul de variaţie pentru a < Ose deduce din precedentul.

Graficul este dat în fig. IV.167 (pentru ambele cazuri a> O şi a< O).
a
2°. Trebuie ca f'(O) = 1, sau·-
k2
= I, de unde rezultă a= k 2• în acest
k 2x
caz avem /(x) = ---- ·
x 2
+ k~
3°. Se observă că funcţia
inversă se poate deduce din pre-
cedenta printr-o rotaţie a axelor
cu 90° în sens trigonometric. I-'o-
losind formulele de la. problema
161, obţinem:
= X cos « - Y sin «
x
= x_ sin « + Y cos ex,

y
de unde rezultă x = -Y şi y=X'
-aY
şi deci X =- -- .
y2+ ka
Trasarea
acestei funcţii se face fără nici o

Fig. IV.167 dificultate, aşa cum se vede în
fig. IV.167.

ax2
f(x) = xs + k, unde k > O. Se vor considera cazurile a> O şi
a<O.
302
,-
2°. Să se determine. apoi k în funcţie de a astfel ca tangenta .
Za curba reprezentativă în unul din punctele sale de inflexiune să
'facă cu Ox un unghi de 30°. Să se verifice rezultatele obţinute.
3°. Să se găsească funcJ.ia inversă J- 1 (x}, pentru cazul cînd
a şi k > O, reprezentîndu-se grafic şi această funcţie.
R: 1°. Primele două derivate sînt :
2akx k - 3x9
f'(x) = - - - , f"{x) = 2ak - - - , iar tabloul de variaţie pentru a > o.
(x3 + k)2 (x2 + k)3 .
este
X ·-oo
-Vi o i.,h +oo
f'(x) - - - - o + + + + +
/(x) a '!li o )' a
f"(x) - - o + + + o - -
inflexiune min inflexiune
Graficul este dat în fig. IV.168, a.

2°. Se observăîn grafic că numai în punctul I se poate duce o tangentă
care să facă cu Ox un unghi <90°. 9
!I
·I
I
a
Fig. IV.168
Avem deci f' ( V{) = fa-; înloculnd rezultă k = ( ¾a)' . 1n acest

64 ax9
caz f(x) = -- --. Verificarea rezultatului obţinut se face cu uşurinţ'ă.
2 2
64,: + 8la - -
303
I
3° .. .Se observă, studiind graficaj, că j(x). are două funcţii- inv~se p~ inter-·/
vaiele (-: co, O] şi (O, oo), unde /(x) < O şi respectiv f(x) > O. ·
două funcţ~i sînt / 1-:_i (x) = ± '1 / k:r , graficuJ

Cele
pentru aceste donă funcţii

inverse
fiind dat în fig. IV.168, b.

v·a-x complet·
169. Se dă funcţia f(x) · ..:'~- şi se cere:

. .• x2, + k2
I Să se studieze şi să se reprezinte grafic.
0
•
2°. Să se determine apoi k în fimcţie de a, astfel ca ordonatele

punctelor extreme ale funcţiei să verifice relaţia 2y1 y 2 = O. · +
3°. Sli se determine a, astfel încît dreapta care_ mieşte punc-
tele extreme ale curbei să ft-e paralele cu prima bisectoar~ a axelor
de coordonate. ·
4 °. Să se găsească pu,nctele de inflexiune ale curbei, a avînd
valoarea pozitivă determinată la 2°.
R: 1°. Tabloul de variaţie este :
X -co - a- i/a + k2 2 -a o - a+ v(il + kl :JJ
f'(x) - - o + + o - -
--
f(x) o a - "Va 1 + k2 o
a
-
ka
a+ Va2 + kl o
2k 2 2k 2
m~ mu
iar graficul _este dat în fig. IV.i69.
2°. înlocuind în relaţia 2y1 + y1 = O ordonatele respective, obţiuem k 1 =
y1 = Ba 2 şi funcţia <levine /(x) =
I x+a
x2 + 8a1
3°. Scriind că coeficientul
unghiular al dreptei mM este efZ'al
cu 1, obţinem
~~X
.
- m -i 1
~+&
I
l
---- = 1, de undt a =±- ·
Fig. IV.169 2a + -la · 4
l 4x+l 8x3 +6x 2 -12~-l
4 °. Pentru a = avem f(x) = ......___ şi f"(x) = 2 - - - - - - ·
~ ,
4 · 2(2x + 1)
2 (2x1 + 1) 1
Rădăcinile ecuaţiei /"(x) = O sîttt toate reale şi cuprinse în intervalele
( - 2, - i), (- I, O), ( i, 1). una din rădăcini fiind egală cu - 0,08; deter-
304
· - 6 8
~area celoţlalte două necomportînd vn•o dificultate ( ;ţ 1 -t- -~, = - - + ,-_,
- - . A 100
X X = _!_ • 100)•
li a a a.
170. 1°. Să
se studieze şi să se reprezinte· grafic funcţia
f(x) = _a_ , luîndu-se în considera.re cazurile a > O şi a-< O.
.i-2 - 4 .
_ 2°. Să se determine apoi valoarea lu,i a astfel ca tangenta

la curbă în punctul de abscisă x _ -4 să fie paralelă cu prima
bisectoare a axelor de coortţoţ1,ate. Să s~ scrie ecuaţia acestei tangent~.
3. 0 • Să se găsească funcţia inversă f- 1 (x), a avîna valoarea
determinată la 2°. Să se reprezinte grafic f- 1 (x).
;ţ
R: 1 °. Cazul a > O. f' {x) = -2a -1 - -1 , i nr tabloul de variaţie este :

{x - 4)
X -00 -2 o 2
f'(x) + + I1· + + li
/(x) o ? 00 -CXJ /'- -a4 \i -oo oc \i o

I
Pentru a < O tabloul de variaţie se deduce' din precedentul.
Graficul este dat în fig. IV.170. a. ·
-4
2°. Trebuie ca f'(-4) = 1; înlocuind obţinem -:la· - - -1 = 1, de und~
. Clll-4)
!I
\
(tW~
. o
Fig. IV.170
. 20 - Colegere de p roblema. de ma_tematlci _ 305
b '- ···.
./
f
18
a=. 18, şi deci /(x) = -
2
- . Ecuaţia tangentei în punctul de abscisă x = -4
x - 4
3 11
Şi de- ordonatăy =f(-4) estey - -
. · 2
= x +4 sau x -y + -2 = O.
3 . A..vem /-1
0 (x ) _- + yl8+4.1:
--- şt.f-1 (x ) -__ vl8_ _+ _4,; ,
2
ceea ce ·
1
· X X
era uşor de prevăzut dintr-o analiză atentă a graficului funcţiei f(:r).
Tabloul de variaţie al funcţiei f'1 1 (x) este :
--
l-oo
X -9.12 o co
I
f'(x)
I I
/(x) 2 ~
?Ii Ii 1•1lII!11 00 ~ 2
domeniui de definiţie fiind .t' E / - oo, - ~, U (O, oo); tabloul de variaţie al

l 2 ·
lui / 2 1 se deduce uşor din precedentul.
Graficul funcţiilor J1J (x) este dat în fig. IV.170, b.
Se observă că graficui (complet) al funcţiilor fi:i (x) se poate obţine din
acela al 1.ui /(x) (a> O) printr-o rotaţie a axelor cu 90° în sens invers trigonometric.
171. I 0 • Să se studieze şi să _se reprezinte grafic funcţia

f(x)-:- ~ , considerînd cazurile a> O, a< O.
x2-k2
Să se determine
2°. a în funcţie de k astfel ca t.1,ngenta la
această curbă î1t punctul de inflexiune a acesteia să facă cu, Ox
un unghi de 135°.
3°. Să se găsească apoi celelalte puncte de pe curbă în care
tangenteleJac cu Ox .un unghi de 135°.
R: 1 °. Cazul a > O; tabloul de variaţie. este :
I.. 1:
-00 -k o k 00
;
I- -
If'(x) - I
I
- - -
I
I
f(x) o ~ -CIJ .j +oo \t o ~ -co +oo ~ o
I
- -
I o -
j"(x) + +
I
I
I
306
• I
Pentru a < O, tabloul de variaţie se deduce din precedentul.

Graficul curbei reprezentative este dat în fig. IV.171.
xll + ka
2°. Derivata întîia este /'(x) = - a - - - - ; trebuie să avem /'(O)
(x2 _ k2)2
=
-= - 1, de unde rezultă imediat
a= k 3 • I I . !I
3°. Trebuie sa. avem I
x 1 + k2 I
- k,. - - - - · = - 1, de unde
(.xll _ k2)2
I
I
rezultă = O şi deci
__,,;,"
x2 (x 2 - 3k 2) ~
x1,s =·O (originea), x 3,4 = ± k 1/3,

. kV3 (Î(,ii)
,,. .,---- :i;
iar Y2,1 =0, Ys,« = ± ~-
/~<O
I
172. 1°. Să se studieze I
I
şi să se reprezinte grafic I
I
fitnctia f(x) = ~ , luînd \
x2-k2
în considerare cazurile a>O Fig. IV.171
şi a< O. ·
2°. Presupunînd a = k _şi a> O, să se găsească punctul
de abscisă oc, unde oc < ,_ k, Îţt care se poate duce la curba
respectivă o tangentă paralelă cu y = x.
Să se găsească apoi şi alte puncte în care se pot duce la
curba reprezentativă tangente paralele cu prima bisectoare.
X
R: 1°. Cazul a> O. Primele două derivate sînt f'(x) =- 2ak 2 - - - ,
(x2 _ k2p1
3x2 + k 2
f"(x) = 2ak2 - - - - , tabloul de
(x2 _ k2)a
,·ariaţie fiind:
X -00 -k o k 00
f'(.~;) + + I+ + o - - I - -
I
- I
/(x) a ,lf +oo -co ? o ~ - 00 ·1 00 ~ a
I ----- i
f"(x) + + - - - + +
I I
307
. 2°. Trebuie. ca /'(a.).= 1 ; gAsim_ X = -2k. Se ia apoi X = ka. şi se pune .
condiţiâ_ ca f'(ka.) = 1: se găseşte a.~ -0,37k.
!I
_)\ 9=0
(-k,O) {k,O} .r
,,,,---
,/"a.t:.O
/
I
Fig. IV.172
·173. I 0 • Să se studieze şi ~ă se reprezinte grafic funcţia

f(x) = 11 a • Se vor trasa graficele corespunzătoare cazurilor
· x -3~+2
a> O şi a< O•
. 2°. Să se determine a astfet ca tangenta la curba reprezenta-
tivă în punctul de abscisă x = O să aibă panta egală cu 3/4.
3°. Ce deplasare trebuie să se dea axelor de·coordonate pentru
ca punctele extreme ale funcţiei să fie pe Oy ?
4°. Să se scrie ecuaţia funcţiei inverse J- 1 (x) în cazul 3°,
trasînd şi graficul acesteia.
R: 1°. Cazul a > O. Tabloul de variaţie este:
~1 -oo u
,-----------:----------------
3
2
2 00
j'(x) + + I + 0
I
f(x) o ~
a
2
/ "' I -"' ,. -4• . .. -00 I 00 o
Pentru a < O tabloul se deduce din precedentul.

Graficul, ·pentru cele două cazuri este dat î11 fig; IV.173, a.
3 1
2°. Trebuie săavem/'(0) =-;rezultăa=l. în acest caz/(x)= - - - .
4 x 2 --:3x+2
308
8°. Punctul maxim este M ( !, --4) ;ca acesta să fie pe Oy facem schim~
g 1
barea- de ne. x - - = X, de unde rezultă g(.~) = ---•
2 .
x•- :--41
.
!I
!I
\ I
,.,
\ I
' ' ~ .
I
.
(41)~
~~c:::>
11,'r.x)
Fig. IV.173
4°. Se
.
aceasta este strict
observă că
.
monoton ă. Ohţmem
'
g(x) admite
g1' 2 (x )
definitie 111 acestor funcţii fiind xE (- oo, -4] LJ(O, oo).

două funcţii
'
= ± -l
2
v
inverse pe intervalele în care.
4
-+-x . d. omem'ul
X
d t' .
Tabloul de variaţie al funcţiei g(x} este :
X -.:c o 00
-1 4
I -
I
+ o
g'(x) + l + I
!
g(x) o /f 00 - 00 .l' -4 \. -00 :-fJ \i o
I
:iar la· funcţiei g~ 1 (x) este:
X -oo -4 o 00
[ gll (.r)]' - - - - -
811 (x) 1 ~ 00 \. 1
îl 111111111111111111
309
/
t_abloul :funcţiei g'21 (x} deduclndu-se din acesta. Graficul· funcţiilor este dat în
fig. IV .173, b.
174. 1°. Să se studieze şi să se reprezite grafic fu.ncţia f(x) =
= x +x+
a
1
2
unde a > O şi a < O.
' ·
2°. Să se determine a astfel ca patrulaterul format din tan-
gentele duse la cele două curbe de la I O în punctele lor de inflexiune
să formeze un pătrat. Să se calculez.e latura acestui pătrat.
3°. Să se găsească funcţia inversă f- 1 (x) şi să ~e reprezinte
grafic, considerînd valoarea lui a> O de la 2°.
4°. Ce deplasări trebuie date axelor de coordonate pentru ca
maximul f(x) să fie Oy, iar punctul cel mai depărtat de Oy al
funcţiei f- 1 (x) să fie pe Ox, a avînd valoarea pozitivă de la 2°?
R: 1°. Cazul a > O ; tabloul de variaţie este :
X -co -1 -1/2 o co
j'(x} + + + o - -
4
/(x) o ,?I a J" -a \a a \a o
3
f"(x) + + + o - - - - o + +
-
derivata a doua fiind f"(x) =

x(x + 1)
6a - - - - - - ' - -
(x2 +X+ 1) 3
Pentru a < O, tabloul se deduce din precedentul.
2°. Punctele de inflexiune ale celor două curbe (a > O, a < O) sînt în
A(O, a), B (-1, a), A'(O, -a), B'(-1, -a).
Tangenta în A este ax+ y - a= O, iar aceea în B este ax - y + 2a =0
punînd condiţia ca aceste drepte să fie perpendiculare I + m1m2 = O, obţinem ·
a = ± I. Asemănător se găsesc şi tangentele în A ' şi B'.
Latura pătratului format este egală cu - - •

s v2-
2
3°. Funcţia f(x) are două funcţii ,

inverse pc iuten·alele (- oo, - -
I ]
şi
2
___ [
-. 2I , ) • _1
co ; acestea smt / 1 ,2 (x} = I l.
2 - 1±
"\ / 4 - v-x-3x) .
310
_,.
Tabloul de variaţie ni funcţiei J,- 1 (z) = ½(--: I + V Sz) 4
-:, este:
X o 1 -43
I - - - - -
If'(z) I
'I
1
.·f(x) CX) ~ o ~ - -
I 2
!I
a
Fig. IV.174
Iar al funcţiei J;: 1 (x) = ½(- I - V 4

-:,
3
z) se deduce din precedentul cu
obse:rvaţfa că cnrba respectivă nu mai taie axa Ox în (1, O), fiin4 situată în
întregime sub Ox. '
Graficul celor două funcţii 11-:.J. (x) este dat î~ fig. IV.174, b.
I
4 °. Se observă că, făcînd x + -2 = X punctul de tnaxim al funcţiei /(x)
1
se va deplasa pe Oy şi vom avea /(x) = - - -3 . Se observă că punctul cel mai
(x + 1) .
depărtat 1
al lui / 1 (x) de Oy este ( i, - ¼); pentru ca acest pu11ct să fie pe Ox
trebuie să facem substituţia y + ¼= Y. Obţinem [ 1 1 (x) = _!_2 "I / 4 - ax_

... - V x
311
175. I 0 • Să se
st,zedieze ·şi ,să se rep1·ezinte grafic /utic.tia
J()
x - -2 - x+a- - , und e a, k > O.
:r + kx + k 2
2°. Să- se determine k în funcţie de ~ astfel ca intre· ordo-
natele y 1 , Y!! ale ·punctelor extrenie ale funcţiei să existe rela,Ua
2. + 2. = o.
. Y1 Y2
3° .. Să· se determine apoi a astfel ca tangenta la curba re·
prezentativă a funcţiei obţinute· la 2 ° să fie paralelă cu dreapta
x - Sy = O. Să. se scrie ecuaţia acestei tangente. ·
R: I O • Derivata îutîi a funcţiei este
· · x2 + 2a x - k 2 + ak
/'(x) = --------
. . (:,2 + k,-r + k2)2
care se . anult:ază pentru x~.2 = .- a ± Va 2
-ak + k 2
•
Tabloul de variaţie este :
- co x'2 -a o x'1 ::o
/'(:r) o + + + + o ~
/(:r) o O J" a/k:

min max
Graficul estt: dat în fig. IV .17 5.

2°. Ordonatele punctelor extreme fiind
1
V1 1 = ----•:=
= t(:r') = = =2 şi
• • 2 k - 2a + 2 i./a - ak +k
.Vi = /( x;) = - 2a - k +2: a2 - ak + k2 •

1 1
avem -
Y1
+-
Ys
= - 4a +· 24 = O.
de unde rezultă k = 2a.
!u acest caz avem
x+a
/(x) = -----·
m
2
.:r 2 + 2ax + 4a
3°. Coeficientul unghiular al
tangentei în punctul (O, a/k 1 ) de
Fig. IV.175 intersecţie cu Oy este m=/'(0) =
3)2
.a. k1 + ak · l . · 1 -
sau înlocuind pe k cu 2a, m = - 2 . Punînd condiţia ca ---:- =·
k' 8a · 8a 2 ·
l
= -, r~zultă a = ± 1 şi în consecinţă există două funcţii cure corespund con-
s
diţiilor din e~unţ. Ecuaţiile tangentelor se scriu imediat.
· / 176. · 1°. ·Să se studieze şi să se reprezinte grafic funcţia

J(x) _ ax unde a şi k > O.
:r9 + kx + k 2
2° .· Să se determine a· în fitncţie de k ştiind că prima bisec- ,.

toare este tangentă la curbă în originea axelor de coo~donate.
3°. Luînd pentru a valoarea obţinută la 2°, să se arate că:·
a) f(x) are trei puncte de inflexiune, stabilindu-se intervalele
în care se găsesc abscisele acestor· puncte ;
b) punctele de extrem ale funcţiei nu pot fi simetrice faţă de·
originea axelor.
k 2
x -
2
R: 1°. Derivata întîi este f'(.x) = a------ tabloul de variaţie
(x 2 + kx + k 2) 1 '
fiind:
. _x /_-oo_ _ _ _ _ _ -k o k oo_· I
f'(x) o + + + o
-a a
f(:r) o ,71 o ,71 \i o
k 3k
min max
Graficul este dat în fig. IV .176.
2°. Trebuie ca j'(O) = 1, de unde rezultă a = k2 şi deci

l
k 9x y
f(x} = ,x'I. + kx + k2· (l)_
,.,
3°. Derivata secundă a
funcţiei (1) este
m
f"(x) =
Fig. l\',176
313
Ecuaţia j"(x} = O are trei rădăcini realei ceea ce se· pc;>ate vedea formlnd
şirul lui Rolle al acestei ecuaţii
/(- co) /( ...... k) /(k) /(+ oo)
+ +
Restrîngînd intervalele în care se găsesc rădăcinile ecuaţiei /"(x) = O,
rezultă că acestea se află în intervalele (-2k, -k), (-k, O), (k~ 2k).
Din tabloul de variaţie al funcţiei se observă că/(-k) şi/(k) nu pot fi sime-
trice faţă de originea axelor.
177. 1°. Să se studieze· şi să se reprezi'!te grafic funcţia
r
f(x) = a - x , unde a şi k > O, făcîndu-se -diferite ipoteze
· x 2 - 5kx + 4k 2
asupra relaţiilor de ordine dintre a şi k.

2°. Să se determine apoi a în funcţie de k astfel ca ordona-
tele punctelor extreme ale funcţiei să verifice relatia ..!. - ~ =
, .Y1 Y2
= -14a.
3°. Să se determine apoi k astfel încît tangenta la curbă în
punctul de intersecţie al acesteia cu Oy să fie paralelă cu dreapta
9x + 16y = O. Să se scrie ecuaţia acestei tangente, k avînd va-
loarea determinată mai sus.
x2 - 2ax + 5ak - 4k 2
R: 1 °. Derivata întîi este f'(x) = · ale cărei rădă-
2 2 2 • (x - 5kx + 4k )
cini sînt
x~, 2 =a± ţa 2 - 5ak + 4k 2• (*)
Din (•) rezultă că dacă ~ a ~ 4k, funcţia nu are extreme.

k
Considerăm următoarele
cazuri :
a) a < k. Pentru acest caz tabloul de variaţie este:
X -oo x'2 o a k Xl
I
4k 00
--
f'(x) + + o - - - I- o + I + +
--
/(x) o ;11 m \c -a ~ o -oo oo \c m ;1f -oo;lfO
I I
00
4k 11
unde M este un punct de maxim avînd ordonata

1
-"
2
= 2a + 5k + 2 Va2 - 5ak + 4k 2
şi m este un punct de minim avînd ordonata
1
Y1'= - . ·
2a - 5k 2 2
- + Va 5ak + 4k 2
•
314
. .I
b) a =_ k. în acest caz avem IM = --
4k -X
iar tabloul de variaţie este:
X -00 o - 4k +oo
.
-- ,.
+ + +
I+ +
f'(x)
/(x) o ,I' -4/~1 ,I' + 00 i-00 ,I' o
iar graficul este dat în fig. IV.177, b.

c) k < a< 4k. Tabloul de yariaţie pentru acest caz este :
-00 o k a 4k 00
f'(x) + + + + + + + +
a
f(x) o - oo ,I' O ,I' +oo -oo ,I' o
iar graficul este dat în fig. IV.177, c.

1
d) a = 4k. în acest caz f(:r) = - - , tabloul de variaţie fiind:
k- X
I
o I
X -00 k + 00
--·
f'(x) + + + + + +
I
1
/(x} o ,I' - ,I' +oo -00 ,I' 0
k
I
iar graficul este dat în fig. IV.177, d.
e) a> 4k. Tabloul ·de variaţie este:
X -CI) o k '
,ţ'2 4k a xl' 00
-
I- +
/'(x) + + + o - o +
I
---
/(x) o ,I' -4ka 9
,I'. 00 l- oo ,li max -,. - oo I 00 .,. O \t min ,1'0
iar graficul este dat în fig. IV.177, e.
315
8
u
J Q
.D
. 1 1 - · ·
2°. Avem-.-. - - . = (-,2a + 5k) - (2a - 5k) = lOk- 4a şi deci lOk=-
Y1 Y2 ·
~+k
= - 10a, a= -k. !n acest caz /(x) = - - - - - - -
1
~• - 5kx + 4k
3°. Punctul de intersecţie cu 01• este ( O, - ~) iar coeficientul unghiular
4
.
al tangentei în acest punct este tn = f'(O) -
-~
- - ; trebuie însă ca acest coe-
16k1
ficient unghiular să fie acelaşi cu al dreptei 9.a- + 16_v = O, adică trebuie să avem
9 9
- --.2 = - ---:- de unde k = ± 1.
lok 16'
Rezultă că vom avea două funcţii care corespund problemei şi în consecinţA
. 1 9
vom avea două tangente ale căror ecuaţii sînt y ±- c::1 · - - x.
4 16
178. Se dă Junctia f(x) = ax şi se cere:

' .1•:! + 3x + k2
Să se determine a şi k astfel ca punctele
I0• de extrem ale
funcţiei să aibă ordonatele -1 şi respectiv -- 2. ·
2°. Să se studieze şi să se reprezinte grafic funcţia j(x), a
şi k avînţl, valorile determinate la 1°.
k x 1 - 1
R: 1 °. D_erivata f'(x) = a------, care se anulează pentru :
1 (x + 3x + k
11 2 )
-..ţ';, 2 = ±k. Trebuie să avem /{k) = - 1 şi /(- k) = -2. Înlm•nind obţinem

1
a= - 4, k =- şi deci
2
-4x
/(x) = ----1-
x2 + 3.-ţ + 4
• . - 4x2 + 3x+3
Derivata secundă a funcţiei(•) esţef"(x)=2 l r(x) =Oare
.d
;
3
_(x + 3x +
2
o. singură rădăcină reală în intervalul (1, 2), ceea ce se poate verifica uşor for-
wînd şirul lui .Rolle al ecuaţiei f" (~) = O. -
317
Tabloul de variaţie al funcţiei (,;,) este :
-3 + 2,r2
X -o:>
-3-2,/2
2
--21 2
o -21 :l' (X)
--
/'(x) + + + o - - - - o + +
/(x) o ,li 00 -o:> ,lf -2 ~ -oo (X) ~o~ -1 ,li o
f"(x} + - - + + o -
I
max min
g iar graficul este dat în fig. IV.178.
179. 1°. Sa se studieze şi
\ să se reprezinte grafic fiencţia

f(x) = ax
2
· ·,
x2
a > O. - Pe
- kx + k 2_
aceeaşi figură să se traseze şi
graficul lui f(x) pentru cazul a<O.
X
2°. Fie y 1 , y 2 , y 3 ordonate-
.i N le punctelor de inflexiune ale
I e ca avem -1+
cur bei• ; sa se arat..,
1rr
V
Y1
1 1 9
+-+-=-·
Y2 Ys a
Fig. ff.178 3 °. Pentru cazul particular
a = k = I să se găsească pune-
tele de pe curbă în care tangentele la aceasta fac cu Ox un unghi
de 45°.
x(2k - x)
R: I O - 2°. Cazul a > O; f'(x) = ak - 2- - - -2- iar
2 (x - kx +k}
x3 - 3kx2 + k 3
/ "(x} = 2ak-----.
(x1 - kx + k!) 3
Rădăcinile ecuaţiei f"(x) = O sînt cuprinse în intervalele (-k, O), (O, k),
(2k, 3k)"ceea ce se poate verifica uşor formînd şirul lui Rolle.
Fie cx1 , oei, cx8 aceste rădăcini ; ordonatele corespunzătoare acestor abscise
acx~
sînt y 1 = /(cxJ = - şi asemănător y 2, y 3 • Inversînd şi apoi însu-
cx; - kcx1 + k2
·
mînd, găsim B -Y11 = -a9 .
318
; ' '
Tabloul de variaţie al lui· /(x) este :
X -oo -k <Xi o as k 2k «a 3k +c.o

.
f'(x) - - - o + + + o - - -
4
f(x) a \& Y1 ~ o~ Ys ? - a \& Y3 ~ a
3
f"(x) - - o + + o - - - o .+ +
graficul fiind dat în fig. IV.179~

3°. Fie x = (3k punctele de pe curbă în care tangentele tac cu Ox un unghi
de 45°; trebuie să avem f'((3k) = I, sau înlocuind obţinem k[3 4 , - 2k(33 + (3k -
g
X
' _____ ,__ __
' .... __.,,,,.-.
Fig. IV.179
-1)~ 11 - 2(k +
1)[3 + k = O. Singura rădăcină .care covine probl~mei este x =
= 0,28 k, fapt ce se poate arăta unnărind cu atenţie graficul funcţiei.

_ .x2 - 3ax + 2a 3 > t'?-.1
f( X ) - - -----, a
x2 + 3kx + 2k 2
2°. Să se determine a în funcţie de k ipoteza că tangentele în

d'!,1,se la curba· reprezentativă· în punctele de intersecţie cu Oy şi
cu acela de pe Ox a cărui abscisă este cea mai mare, fac un unghi
de 90°. Caz partioular k = I.
3°. Să se determine valorile particulare ale lui k în funcţie
de a astfel ca f(x) să nu aibă puncte de extrem .
.Să· se traseze citrbele corespunzătoare.
3.i-2_+ 4(k - a)x - 6ak ·
R: 1°. Derivata este f'(x) = (a+ k ) - - - - - - care se auu-
(x2 +
3kx + 2k )
11 2
319
lează pentru x 1.2 -~
, 2(a + k) ± V2(2a. + 2k9 + 5ak) . 2
Cînd 2aa + 5ak + 2k1 < O
3
sau cînd k E { - 2a, -- : " / • ( l)
/(x) nu art: extreme.
Tabloul de variaţie este·:
X -cc .-21. X~ -ii o a Xl

I
2a oo!
II
.... o o +
/'(x) +
I +1
I I a:i i
/(x). , / :x:1-00 /' mas
"' -001 00 \a-\..
kB
o \. min.;t'0/1 Ij
graficul fiind dat în fie. rv. 180, "'·
2°. Tangenta în pum·tul (. O, ;;;

all) are coeiicientul unghiular mi = /'(OJ =
6a(a + k)
- - - - , iar tangenta în punctul (2a, O) are coefiţientul unghiular
kB
a
· m1 = ------ . Din condiţia de perpendicularitate a celor două tan-
2(a + k)(2a + k) ·
gente I + "f1 m, = O rezultă 3a 2 - 2ak 3 - k' = O, .de und~
(2)
Pentru k = 1, a 1 2 = < l
-3
1
3°. Valorile lui k în funcţie de a, pentru care /(x) nu are puncte de extrem
sînt cele de la {I). · ·
x-a
Cînd k = -,2a, f 1 (x) = - - - ; iar cind
x - 4a
1 X - 2a
k = - - a / 2 (x) = 2 --·
2 ' - . · 2x - a
320
Ţiălii~le â·~Naffijţţe pettthl ·aăeste do11ă''.i:uti1~ţii
~ pentru f1(X) .
.,,
'x -~ o a 4a 00.
f'i(i) - - - -
I
- I - ·- I
f1(x) I "la -41 '\i o .~ -001:x, ~ 1

'
_) f-21c,0J
'
:&
n1 a
!I
L :% o
b C
Fig. 'IV.180
- pentru f 2 (x)
-2a
I
¾ -00 o ' 2a 00
-
f'2(x)
--
+ +. + I +· + +·
/s(x) 1 )'I 4 )'I - +00 I -co. )'I o )'I 1
I.ar ~~icelerespectiv~ sînt date.în fig •.IY~IS?, b şi fig. IV.180•. o.
'
181. 1°. Să ·se studieze şi să · se reprezinte grafic · fff:ncţia
x+a
f(x) =--· .....
kx3 .
., 2°. · Să se determine k în funcţie de a astfel încît tangentele
la curba reprezentativă în punctele de inflexiune şi intersecţie cu
Ox să fie perpendiculare. Caz par~icular a = 1.
R: 1°. Tabloul de variaţie al lui /(x) este:
3a
X -00 - -2 -a o 00
. o
f'(x)
~
+ + - -
4
-
I- -
o -- o o
J(x} ?
27a 2k
\. \i -oo
I oo'
I
\&
iar graficul este dat în fig. IV.18L
2°. Primele două derivate sîntf'(x}

. 1
=-:- - · ----,
2x + 3a f"(x}
x+2a
= .._6 · - - '
· k x" k 6 x
Se observă că punctul de inflexiune este I (-2a, f(-2a), unde /(-2a}) =
9 1
=- , iar punctul de intersecţie.
Bka2
cu Ox este A (-a, O).
Coeficientul unghiular al tan-.
gentei la curbă în A este m.,t =
1
= f'(-a} = - - 8 , iar în J este
. ka
I
mr = '!'(-2a} = - - . Condiţia
. 16 kctl
de perpendicularitfte a celor două
tangente este 1 + mA m 1 = ,J,
de unde rezultă imediat k 1_2 =
Fig. IV.181 1 1
= ± -8 . Cînd k-= - şi a= I.
4a 4a3
+ 1). ,
= 4(x ~. • (4x + 1)
/ 1 (x}
'
iar cînd k ,=
4a8
ş1 a= 1, / 2(x)
. ·
= ' - - -x 8- ·
Trasarea graficelor acestor două ftmcţii nu comportă nici o dificultate.
182. 1°.. Să
se ·studieze şi să se. reprezinte grafic funcţia
x3 + as
: JI1.(x) =---,aşi • k > O•
x3- ks .
I,, .
• • I
, 2°. _Să s·e. ăetetmine ,q,poi a în :funcţie ăe k astfel ca tangenta

1
la .curba reprezentativă într-µ.nul din punctele \sal~ ăe inflexiune

să aibă panta egală cu ·- ! {/2.. · -- ··
„3
Care este ecuaţia Ju,ţcJiei în '!-cest caz, pentru k = 1?
n: 1°. Primele două derivate ale funcţiei sînt:
- 3(a3 + k 8)x8 3 + k 3)x
/ '(x) -- - (»a_
- - - - f"(x) - 6(a3
ka)2 •' -
+ k _ (2x8) - - - -
(xll ~ ka)a •
iar tabloul de variaţie
este:
k
X -00 -a
-w o k 00
f'(x) o
as
f(x) ~ o ~ ~
kB
~ -oo <X> ~ 1
f"{x) - •o + o +. +
2 °. Se ot?servă că tangenta în punc- !I
tul de inflexiune ( O, - fa) este para-
lelă cu axa Ox deoarece/'(0)=0; rezultă

că numai tangenta din celălalt punct de {QT)
k
inflexiune a cărui abscisă este x== - V2 o (k,O}
ar putea avea -~ înclinare· pe Ox mai
mare de ·90° (considerind a, k > O).
Trebuie deci să avem f' (~:) =

2 J,-
cc: - - _v 2 ; efectuînd calculele obţinem
3 ---
relaţia a =_ k Vk - 1. În ca~ul k = 1,
Eig. IV.182
x3
avem a= O şi deci/(x) = - -·
- x3 - 1
Să se studieze şi să se reprezinte grafic funcţiile:·
183. /(x) = sin2 x.

Să se scrie ecuaţiile tangentelor la curba reprezentativă tn
punctele sale de inflexi~ne situate- în intervalul [O, 1t].
323
37t' 5:: 3:. 7i: .
~- o -4
·11:
-2
11:
- -4 1t' -4 -2 -4 2.r
f'(x)" o + o - o + o - o
·f(x) o ,,, 1
-.
2
,,, 1
1
\i.-
2
\i 0,1' -21 ,,, 1 \i -
1
2
\i o
f"(x) + o - o + o - o, - +
iar graficul este dat în fig.
g
IV:183.
Ecuaţia tangentei la
curbă în p~uctnl ( ~ • ..!_ 1este

· 4 . 2 f .
t'
2 == x :- 4 , J.1r1npunc-
1t' • A
o X y -
(f,o}
1
tul
I- 3"' 1 .
, - , este y - -
I
=o
.4 2 · 2
Fig. 1v:1sa 3:t
== - x+-·
4
184. J(x) = sin x2.
R: 1Se poate considera intervalul de variaţie [- V2.r:, V~ pentru care
tabloul· de yariaţie este:
V-;
bi
1 /(x) I
-v2.r:
-
o ~
-VŞ
o
-1
Iar graficul este dat în fig. IV.184.

- ,r;.
,,, +
o ,,,
. -V~
+ o
1
o
- o+ o
\&0,1'1
-
2
y;;.r:
-- o
\i o \i
VS;e
--1
-
2
,,,
~
+
o
!I·.
(0,1)
:,c
Fig. _IV.184
I
!
X o
..
-
7t
-2 3:.
-.j. ..
5;-:
-
3;-:
-
7;-:
- 2-n:
-I -I 2 4
f'(x) o - o + o - o - o + o - .o-+ o + o
- --
y7i
f(x) 1 ~Ivi ~ 1 ",a o ",a -1 )' ",a -1 ? o ~ 1
I 2 '.:?
iar graficul este dat 'ţn fig. IV.185.
. 9
____,
(JT.0) . (3{,o)
o z
Fig. IY.185
1
188. /(x) = COS X+ - -
16cos2x
U: Perio~da 2:-:; tabloul de variaţie este :
X O· -3.. -2. 7t -311:

2
51t
- 2-n:
3
f'{x) o - o
3
+ I- o
15
+
' I 3
- o + o
17
-17 +oo 1-fw ._ -~ -16
)' + "°I
/(x) ~ +co~--)'
16 4 . 16 4
iar graficul este dat în fig. IV.186.

Să se studieze şi să se reprezinte grafic funcţiile t~a,nscendente ::
187. /(~ = ln(x3 +x 2

).
I
R: .Domeniul de definiţie x E (-1,. O) LJ (O, oo) ; derivata întîia este /'(x) ::::::11
3x +2
== - - iar graficul este dat în fig. IV. 187'.
x1 X, +
\ . 325-
..- v~
.188. f{x)· = ln ·l+x
-·
1
R: Domeniul de definiţie xE (-1, 1); derivata întîi este/'(,"<)= ..- - .
x= - 1
far graficul este dat în fig. IV.188. Bisectoarea a doua este tangentă la curbă ÎD
punctul de infl~xiune a acesteia (originea axelor de coordonate).
!I
!I
o X
(-lQ}
Fig. IV.186
1
n
Fig. IV.187
189. f(x) . ~nv1-.ţ4·
R: Domeniul de definiţie x E (-1, 1); derivata întîi f'(x) = ~ i

-e 1 - x'
iar graficul este dat în fig. IV.189....
''
'
326 I
'
iSO. Să· se studieze şi' să se -reprezinte grafic funcţia
f(x) .....:. (ln x) 2 - 2 ln x.
R: Domeniul de definiţie x E (O, +oo); primele două derivate sînt y' ~
2lnx ·2 2-lnx ··
c::----
x \ X
y" = 2 , iar tabloul de variaţie este :
X o 1 e e2 + CX)
..._
y'
I- - - o ·+ + + +
o o +oo
y
I+ CX) - \i \& -1 .l' .l'
Y".
\+ + + + + o - -
inflexiune
191. Să se studieze şi să se reprezinte grafic funcţia

j( X) = X -
x+ 1
l (ln X
·
+ 1). •
1
R: Avem f'(;) = - --(21nx + x +• 2 - _!__) = ~1 ; dar g'(x) =-
. (x+l) 11 x (x + 1)
2 1 (x + 1) 9
c:: - + 1 + - = - - - > o.
X '.t'II xii .
a - 1 1 - a2
Pentru x = a > O, avem /(a)
·
=- - · -2a- <
a+ 1
O.
o
o
327
,'',1', .,. I',/

!''
,,
/.'
Re~ultă ta~loltl :
~ I -1e I
a 1 +oo
I - e2 '
g(x) --<,O - ,,l' o + ,,l' 2 + ,,l' +oo
8
I - e 1
/'(x) --e - o + - + +
1 + e. 2
/(x) o \i f(a} ,,l' o ,,l' + co

192. Să se studieze şi să se. reprezinte grafic funcţia
y= 1
2
(x- 1
-
2
1 l n x)
--
t-lnt-1
R: Punem 'x = ,fi, unde t > O şi avem y = - - - - - ; rezultă y' =-
4
1 - 1/t· ln t
- - - şi dacă t ➔ co,- ➔ O, iar
4 . t
4y ln t 1 ·
-=I----· (*)
t t t ·•
cînd t ➔ co membrul al doilea din (*) tinde către 1.
Avem tabloul de variaţie:
!/-
t o 1 + 00
X o ,,l' + 00
y +co \i o ,,l' + co
o
,
Yt -oo - o + -41
: I
Fig. IV.l 92 graficul fiind 'dat în fig. IV.192.
193. 1° Să se studieze şi să se reprezi1ite grafic fJariaţia

· funcţiei /a(x) = lo&i x (a >- O, a ~ 1).
~- . .
2°. Să se discute apoi ecuaţia lo&i x = x. ·
/, .. , , :··,1'·1<_., ,;
X o 1 e 83/2
+oo
I
/~(x) + + + o - - - -,
I
3/2e312
-oo ,,11 1 ~ 1/e ln a. ~ ~ o f
faM
I ln a
/~'(.~) - - - - 8 + +
I
-:'
graficul fiind dat în fig. IV.193. .

!I
2 °. Ecuaţia lo~ x x se mai =
. lnx
poate· scrie s~b forma - = 1n a şi din X .
1n X
variaţia funcţiei-'- (xE(O, oo)) rezultă:
X .
1
- dacă a> 1 avem şi 1n a> - o
2
şi prin urmare pent1;11 a> e1f.0 avem o
rădăcină; , pentru 1 < a < s11°, · avem
două rădăcini 1 < x1 < e < x1 ; pentru
a ::::, 'el/o, Xi;;;:= X2 = e; •
- dacă a < 1, avem o rădllcină
0 < X1 < 1; Fig. IV. 193
- dacă a = 1,· avem x1 = 10
194. Să se studieze şi'· să se reprezinte pe acelaşi grafic

funcţÎile.
xlnx
/(x) = x 3 ln x şi g(x) -
3lnx +1
R: Tabloul de variaţie pentru /(x) este.:
X o 8-t/3 1 +oo
f'(x)· - ·o +· 1 +
-- 1 -1
/(x) o ~ - -e • ,11 o ,11 +co
3
\
329
iar pentru g(x) este :
o 8-1/3 1
X +oo
g'(x) +
II + 1 +
g(x) o .?f +oo ...:. 00 .?f o .?f +oo

I
derivatele de ordfnul întîi peritru cele două funcţii fiind /'(x) = x 9 (3 ln x + 1)
!I . , . 3(ln x) 3 + ln x 1 +
şi g (x) = (3 ln x + 1) 11 > 0·
X
. Se va observa că g(x) ~ - şi
3
X - X -X
g(x) - - =----~--şi deci
3 3(3 ln x + 1) 9 ln x
o X lim [g(x) - .!_] = lim f_:::___!._J ➔ - oo,

x➔ 00 , 3 .i:➔ 9 ln x
00
I
I ramura de la infinit a curbei fiind
I ., parabolică.
I Graficele corespunzăoare sînt date
Fig. IV.194
în fig. IV.194.
195. Să se studieze şi să se reprezinte pe acelaşi grafic func- ,,

ţiile:
y = ln (1 + y I + x 2 ) o
Y1 = ln ( 1 + vf - x 2 )
Y2 = ln (I - -yr_:._ x 2 ).
R: Funcţiile date sînt pare, căci /(- x) = /(x) şi prin urmare curbele re.
prezentative sînt simetrice în raport cu Oy; y t:ste definit penţru orice x E R;
y 1 pentru x E [ -1, 1] iar y 11 este definit pentr~ x E (O, 1 ].
Derivatele de ordinul întîi sînt :
X
y' = .. ~2 şi y' (O) = O, y'(l) ~ 0,3;
yl+x +1+x2
.....:. X
y~ = .. , - - şi y~ (0) = 0, y~ (1) ➔ -oo, cînd x ➔ 1;
. y1 - x 11 +1- x2
Y; = 1V+
1-X
~
X2
.
şi cînd x ➔ O, ,,;, ➔ + oo, iar cînd x
·
➔ 1, ,_,; ➔ + oo.
330
/ ,,
tJ
Rezultă tabloul :
X o 1 +oo
'-
y(x) 1n 2 ~ 1n c1 + v2) ~ + <X)
Y1(.x) 1n·2 \a
~Jlllllllllllllll
Y11\X) - <X) ~
.îll lllllîflllllllllll
(se va lua 1n 2 ~ 0,7 şi 1n (1 + i/2) ~ 0,88), graficul .pentru cele trei funcţii
fiind dat în ,fig. IV.195.
!I
., ...... ---- 8 ---~,&'<

'A'-lO) ' A(T,O)
\ a19 1 ·
\
\
·,1I / /
' -D,96 : 1
1;\,;--- ----JIJ2
\ I
\ I
\ I
\\ I
/!12
\ I
\ I
I I
Fig. IV.195
196. 1°. Să se studieze şi să se .reprezinte grafic, pentru

O~ x ~ 1 funcţiile y = mx + x2 ln x.
· 2°~ Să se afle locul geom~tric al punctelor de extreme. ale curbe.:.

lor de la 1°.
3°. Să se reprezinte grafic loc·ul de· la 2°.
331
'.,,t, '
R: 1~. Primele două derivate sînt y' =m + x(2lnx·+-1), y" = 2'1n~+
+ 3, de 11D:de rezult~ tablourile :
X o e-3/2 I
y'·' - - o + +
y' m \& m _ 2e-3f2 ? ni+ 1
şi
X o 1·
3 2
y' + , pentru m ::::. 2e - /
y o ~ m
X o X1 Xa 1
y' + o - o + , pentru O <·m < 2e- 3 l2
y o ~ max \& min ~ m
X o Xz l
y' - o + , pentru -1 < m ~ O.
y o \& min ~ m
X o I
y' - , pentru m· < I.

'y o \& m
~raficele coresp~ătoare sînt date în fig. IV.196.
'' ~-- ( ,/
ţo.,.:..,. 3!>._ Locul punctelor··de extrelll sr .iµll.elinijnînd.pe m 'tntre ecun~
mx + x2 ln x = y I
m + x(2 ln x + 1) = O,
de unde rezultă
!I
y = -.x 2(1 + ln :r). (1),
Derhind (1) ol?ţinem ·

y' =- x (3 +2 ln x). - (2)' .
de unde tabl~ml de variaţie :

~-
x o e-3/2 1
o
..
y' o + o - - ...:..3
y o ;li -l e ·-3 I, \& -1

2
grafict!l corespunzător fiind trasat punctat în

fig. IV.196. Fig. IV.196
197. 1°. Să se studieze şi să se reprezinte grafic funcJia.

J(x) = l +X+ 2xln'lx\ •.
1-x
· 2°. Se notează derivata lui f(x) prin f'(x) ~ ~~1

Să se\
(1 - x) .
studieze variaţia lui F(x) şi să se deducă din aceasta variaJi~
lui J(x). ·
· 3°. Să se calculeze limitele liti f(x) şi f'(x) pentru x-+ O şi ·
X_., 1.
4°. Se notează F(x) :_ k ln Ix I·- G(x) ; să se traseze cu
ajutornl rezieltatelor obţinute anterior c,ztrbele reprezentat_ive ale
funcţiilor w1 = ln Ix I şi w2 = G(x).
R: 1° - 2°.. Funcţia /(x) este definită pentru orice x -=I= O şi x -=I= 1, adică
% E (- oo • O) U (b, 1) U (1, oo ).
2 ln lxI 2 2x ln I x I F(x) · .·
Avem j'(x) = 1 + - - - + -·- + - - -2 = - - - , unde Flx) =-
1- x . 1- x (1 - x) (1 - x)~ .
2 •
c:: (x - 1) (x - 3) + 2 ln Ix I şi F'(x) =- (x - 1) 11•
X
. -33-S
. Tabloul de variaţie al funcţiei F(x) este·: ,
X -oo -1 a o
F'(x) o + +
I (
F(x) o ~ + +ex>
F(x) se anulează pentru o valoarea a cuprinsă între -1 şi O. Tabloul de va-
riaţie al funcţiei /(x) este :
!'
~ -co -1 a o +co
f'M- + o· +
o
f(x) -oo ~ ~ max '\&. 1 1 ~
I o -~ +oo
3°. Cînd x -+0, f'(x) ~ F(x) ~ 2 ln Ix I ➔ - oo, x ln Ix I ➔ O,j(x) ➔ l•

F'(x) x - 1 F(x)
Cînd x ➔ l, --.;;.__.. = - - ➔ O şi deci /'(x) = - - - ➔ O, iar f(x) ➔O.
, ~(~ - 1) x .• (x - l)ll
!I 4°. F(x)=2lnlxl-
- G(x), unde G(x) = (x-1) •
• (3 - x) ; · valoarea a care
anulează pe f'(x) şi dă un
maximum f(a), este abscisa
unui punct comun (altul
declt x = 1) al curbelor,
y = w1 (x) = 2 ln I-x I şi
y = G(x).
Parabola y '6 G(x)
trece prin punctul B (1, O)
:;c !_ltlde tangenta la curbă are
! coeficientul unghiular
I
.
I
m=2; tangenta în acelaşi
punct la curba y=2 ln I x I
'
are acelaşi coeficient un-
'
ghiular.
1n graficul din fig.
IV.197 sînt trasate toate
Fig. IV.~97 curbele corespunzăt~are.
334
U)8. Se ·consideră, funcţia .
f(x) = .! ln ..:'.. +· .!. ln x' + 4 :_ 2 Arctg..:. + ~
, 4 2 8 8 2 .2
definit~ pentru x > O (Arctg este valoarea pr~ncipală. a arcului
et E r-;' ii]·
I/1 ° Să se arate căj(2) = O
2°~ Să se calculeze J'(x) şi J"(x).
3°. Să se arate că· pentru x > O, semnul lui f"(x) este
legat de acela al funcţiei cp(x) = - x 4 + 8x3 - 5x2 - 12. ·
4°. Să se arate că ecuaţia J"(x) = O admite două rădăcini · -
pozitive ix şi ~ cuprinse în intervalele (1, 2) şi respectiv (7, 8)_.
II/ Să se arate că dacă x ~ oo, 8(x) = f(x) - ln x tinde +
către o limită A care se va determina.
III/ 1 °. Să se construiască curba reprezentativă a funcţiei
· y = f(x), precizîndu-i-se şi concavitatea.
2°. Să se construiască curba (C) corespunzătoare funcţiei'
y = eflz>, precizîndu-se ramura infinită a acestei curbe.
Să s~ .determine şi tangenta la curbă în punctul de oprire a
acesteia.
·3 1 ~
R: I/I /(2) = 0
1n 1 + 1n 1 - 2 Arţtg 1 + = O:
\ ~
4 8 2
. 3 x 4 (x - l)(x - 3)
20
• f'(x) = 4x + 4{x 2 +4) "- x1 + _4 = .;(x2 + 4)
·
. f"(x) =
-x' + 8x8
.
- 5x2 - 12
= - .--.-.
ip(x)
xa (x2 + 4)a x2(x• + 4)B
Puncţia cp'(x) = -2x(2x11 ..:... 12x + 5)
se anulează pentru două valori pO:.
1 11
zitive {diferite de zero), x1, x1 , situate în intervalele O < x1 < - , - < x1 < 6.
· · . ; 2 2 o
de unde rezultă tabloul : '
Ix o X1 X9 .+co
I
cp'(x) - o + o -
cp{x) -12 \& min ~ max \& -co
Cum cp{6) = 240 > O, punctul de maxim va fi pozitiv, cp{x) se anulează

deci pentru două valori °'• ~ situate astfel x1 < « < x11, ~ > 6.
Din cp(l) = -1~, cp(2) = + 16, cp(7) = +86, cp(8) = -332, rezultă unde se
găsesc rădăciuil,e « ,şi ~-
I.~ 335
1
•• 3 f :i•+4· - -X ~
n. 8(x) = f(x) - 1n x ="- - 1n 2
_ 4
+ -8 ln - - - 2 Arctg - + - :
8x1 • 2 2
lim 8(x)· = Â
a
1
- 1n 2 - - 1n 8 - r. +- 1t' 9 n -
= - - ln 2 - - ~ - 2,35.
~➔ 00 I 4 8 2 8 2 ·
. ID/1. 0
- 2°. Tabloul de variaţie este:
X o 2 3 +oo
f'(x) + I o .o + +
f(x) -oo ~ M \a o \a m ,? +oo
ef{Z) o ~ M1. \a
, .
'f
_/12
I unde M~0,06, m ~ -0,05;
M 1 ~ 1,06, m 1 ~ 0,95.
Curba reprezentativă
a lui /(x) are <;Iouă puncţe
/1
I de.inflexiune, pentru x =
I
I
I
= <X ŞÎ X= r;; asimptotă
, I
I oblică este y = ln° .r + )..
Curba (C) admite c_a
o I
asimptotă dreapta de ecu-
aţie y = e1 (~ + 4) şi se si-
tu~ază deasupra acesteia.
Panta tangentei la
y = ef(z) în punctul de
a ciprire a curbei este dată
o
!I de limita raportului - -
ef(z)
x
cînd x - O+• limită care
tinde către. oo şi deci tan-
genta în origine este toc-
mai axa Oy.
Graficele corepunză
tore sînt date în fig. IV.
198 a şi b.
199. 1°. Să se stu-

dieze .variaţia fimcţiei
b· f(x) =-;-·
8%
Fig. IV.198
'2°., Din studiul
.funcţiei
să se deducă numărul rattaciniror
reale ale ecuaţiei 1 - )..xe-:c O, arătîtidu-se poziţia lor. (cînd există)\
· pe axa Ox, în raport cu -1.'şi 1. ·· +
x-1
R: Avemf'(x) = ex - - şi tabloul:
xa
X -oo -1 o 1 +co
. /'(x)
l
- - - - o +
r /(x) o. \a" --e1 \a -00 +oo \i e ,li +co

y
2°.· Rădăcinile ecuaţiei
1 - )...xe-z = O
sint cele ale lui f{x). = Â; din grafic
TezulU. imediât că dacă:
' ·. Â > e, avem două rădăcini ex şi
{3 situate astfel O < ex < 1 < ~ ;
dăcină;
O< Â < e, nu avem nici o ră
ev I
I
I
I
I
Â < O, avem o singură rădăcină I
I
• ( I 1
-1 O I
T :r
I ex < - 1, dacă - -; < Â
a'=~i ·-. \ ...,...1 <. cx<O, dacă)..<- -;·

1
Cazurile particulare sînt · evi-

Fig. IV.199
- dente.
· 200. 1 °. Să se studieze variaţip, funcţiei it(x) = x:

z
1
·
2 °. Din studiiil funcţiei de la l O să se deducă 11,,ztmărul

rădăcinilor ecuaţiei ex - a(x +
1) = O, după valorile lui a, ·pre-
cizîndu,-se 1 poziţia rădăcinilor în raport cu -1 şi O.
22 - Culege~e de probleme de matemillid 337·

. , :re~
.
R: l 0
• Derivata lui u(:r) este u (:r) = ___ , iar tabloul de variaţit>
(x + 1)1
este:
-
.t' -co -1 o 00
u'(x) - - . O. +
o +co
u(x) \i -00
I \i I )'f 00
graficul fiind dat în fig.

IV.200.
·/ .. 2°. Din grafic se de-
duc următoarele pri\,ind
ecuaţia ex - a(x +
1) =O:.·
-----,1--.,_------0<o<! dacă a < O, ecuaţia are o
rădăcină ex < -1 ;
o r. O< a< 1, ecuaţia nu
are nici o răd:'icină
a= I,· ecuaţi~ are o

rădăcină dublă ex = ~ = O.
a> 1, ecuaţia are
două rădăcini -:-1 < oe <
Fig. IV.200
<o< (3.
X
201. 1 °. S,l se studieze funcţia f(x) = /~ 1

•
2°. Din studiul funcţiei de la 1 ° să se deducă numărul ră

dăcinilor reale ale ecuaţiei x A(x +
l)e-x = O, A fiind un para- +
. metru real.
R: 1°. Avemf'(x)
x x2
= e - - - -2>
+x+1 O şi tabloul:
(x+ 1)
X -co -1 o 00
-- !
f'(x) + +"
I
r
+ + + .t
I
/ '
f(:r) o )'f +oo
I
-oo )'f o )'f
+oo i
338
2°. Rădăcinile reale ale ecuaţiei x + >..(x +·l)e-~ = O sînt acelea' ale-lui
/(x) ->..;dingraficrezultăimediatcădacl>.. > O,avemorădăcină-1
= cx < O; <
dacă),< O,avemdouărădăcinicx,~: cx < -lşi~ > O.
202. Se consideră funcţiile

fn definite prin fn(x) = x"e-", 9
unde ,n E N.
1°. Să se studieze şi 'să se
reprezinte grafic aceste funcţii,
precizîndu-se concavitatea şi ra-
murile infinite.
2°. Să se arate că punctele
_) -1
de maxim ale funcţiilor de la
1 ° se găsesc pe curba repreze1tta-
tivă a funcţiei g(x) = x",e-", care
se va trasa pe acelaşi grafic.
3°. Să se studieze pozt'ţia
relativă a graficelor funcţiilor f n
Fig. IV.201
# fm, pentru m ~ n.
U: 1°. Avem 1:(x) = x"- 1e-" (n - x), de unde tablm~rile:
X -c--CO o n +co
f~ - - o +. o -
fn +co \t o ~
,ine-n ~ o
peutru n = par şi =I= O;
X -co o n +~
I
f~ + o + o -
ln -co ~ o ~ n"e-n \t o
pentru n = impar şi =I= 1.

Derivata a doua 1;;
(x) = x"- 2e-" [x2 - 2nx + n(n - 1)], graficul lui fn
prezintă deci două puncte de inflexiune, în afară de origine, pentru x = ;, ± y;:;_--
20. Punctele de maxim ale lui fn se obţin făcînd x = n, de undey = n"e-"·;
339
.\
acest~ p~cte de maxim. sînt-pe curba :?e-::-z = e", unde u = x(ln x - I) şi
y' = e" • u', u' = ln x. Rezultă tabloul :
X o
y' o +
y'
e
y -·1
9 şi ciud x ➔ O, avem--===-
~
cu - 1 u
I = - - - ~ - = lu x - 1 ➔
'X X
I ➔ - co, deci curba este tan-
I gentă la Ox.
i
/ 3°. Presupunem n > m,
J,, (.r)
--- = xn-m, de unde re-
1m (x)
-, /
/ :r
znltă
I ·" i> 1 =) I /n I > IIm f
.,,~,
/
ţ§ I I X I < I=) l/11 I < i/m I
lX I= 1 =) lln I= lfm I
~I
I , Toate punctele trec prin
I
punctul de coordonate x = l,
. Fig: I\'.2u:l 1
y =- pre·cum şi prin punctul
8
x = -1, y = e pentru n par şi prin punctul x = - 1, y = - e pentru n impar.
Graficele corespunzătoare sînt trasate în fig. I\~ .202.
· xe-r
203. I 0 • Să se stiedieze variaţia Juncţ1:ilor Ya(x) = 1r __ a,
a~ O, considerîndu-se cazurt'.le a< O, O< a< 1, a= I, a:-:: 1~

2°. Să se arate că pentru ori'care din . curbele reprezentative
, (C4 ) ale funcţiilor, de la 1°, avem o as,imptotă (D) fixă, nepara-
lelă cu Oy. Să se precizeze poziţ1:a aceste/ asimptote faţă de (Ca)-
. 3°. Să se verifice că punctele de pe curbele (Ca) în care se
pot diece tangente paralele cu Ox sînt situate pe o dreaptă care ·n·1t
depinde de a .
. 340
· 4°. Să se discute existenţa punttţlor de~pe curbele (Ca)· în
care s~ pot duce tangente par.(!,lele cu (D) şî 'să se arate că.· ace.~tc
puncte aparţin unei altec drepte (D2}. 0
·
. -5°. Să se arate că abscisele -punctelor aparţinînd curbe.Io~
(Ca), în care y (x) = 0,' sînt rădăcinile (diferite de zero), ale
111
ecuaţiei ex(2 ~ x) - a(2 + x) , O. l •
6°. Să se discute· apoi. această ecuaţie.

_ 7°. Să se. verifice apoi că punctele de inflexiune ale wrbelor
(G;,) sînt, pentru a~ 1, situate pe o dreaptă (Da).
. 8°. Să se precizeze diferitele forme ale cu-l'belor (Ca) du.pif.
1
·vatorile lui a. . - ·'·
R: 1°. Funcţia Ya(x) este definită pe~tru orice x, dacă a< O şi pentr11
orice x=ţ:. ln a, dacă a > O.
-Deri~ata y (x) = e~ ex - a(x +. l) , rădăcinile lui y' fiind studiate în pro-

a (ex - ~)2 •
blema 200.
Rezultă următoarele tablouri
I-·X I _; 00
_,
(X o +oo o
y' - - o + + , pentru a < O;
y o ~ min / o / +oo
,~_! -oo ln a o +oo
~'-
y I o
I
+
/ +oo -oo
+
/ o
+
/ +oo
, pentru O < a < t_.
X -oo o +oo
I
y' + + , pentru a = I;
2
I
ly
I
o /. . ,l'
+ 00
' 341
i ,...
iI X -co (X o 1n a (3 +co
{\
I
,,, o + - - - + • pentru a 5:: 1,
,--
I
,, o )'I max '!li o '!li -co 00 '!li min . )'f +co
,u şi (3 fiind rădăcinile ecuaţiei y/i·) = O.

1 xex a
2°. Avem Ya(x) = --- = x + --- şi deci lim .(ye/,ţ') - x] = O, de
ex - a ' ex - a x ➔ 00
·unde rezulfă că dreapta (D): y = x este. asimptotă la curbele (C4 ), acestea
:fiincţ situate deasupra acestei asimptote, cind a > O.
3°. Punctele unei tangente paralele cu Ox se găsesc pe o curbă cese determină
pe a între ecuaţiile : ·
.t'
/ xe
ex - a(x + 1) = O, y = ---.
· ex - a
Eliminarea lui a dă y = x + l, adică o dreaptă (DJ paralelă cu prima

bisectoare a axelor de coordonate.
A ,
4°. Punctele unei tangente paralelă cu dreapta (D)_ smţ date de Ya(x) = 1,
.11dică ex ( 1 - x) = a.
Fie v(x) = ex(I - x}, de w1de v'(x) = -xe:e şi tabloul:
X -co o +co
v' + o -
V o )'I I '!li -co
:şi din graficul funcţiei v(x) fig. IV.203 se deduce existenţa punctelor cerute şi
.anume:
wentru a < O: un punct de abscisă pozitivă;

O < a 1 : nici un punct.
xi~
Eliminarea lui a între ex(l - x) = a şi y = - - - , dă y = 1 ecuaţia
c-a
tdrepfei (D 2) care conţine punctele considerate.
!_.; .J 1'·." ; j
ar[(x ---'a)e% +a(~+ 2)} - . 2- X ·
= ---------------..c..
1
5,°. Avemy: (x) punem w(x) = I ' - - , de

.. (e% - a) 3 ,_ 2 +x
-x2e~
unde w'cF - - - - rezultînd tabloul :
(2 + x) 2 '
X -co -2 o 00
w' - - -- o -
\
w o~ ~
00
I +co ~ 1 ~ -00
Fig. IV.203
3431
·' într-un punct de inflexiune ·al curbelo~ (uâ)• y:(x) se anulează s<;bimbînd
_- , • I , •
de semn; acest puncte sînt date de ·rMăcinile simple ale ecuaţiei ui(x) - a = O,
(i' * q)- . .
Grafiţul lui w(x) permite să se precizeze că, dacă: u
a < O, avem două puncte de inflexiune;
a > O (a =t= 1), avem. un punct de_ iuflexi~ne;
a= 1, soluţia x = O se elimină, căci anul~ază pe (ez - a).
xez
Eliminarec1 lui a între ecuaţiil_e (x - 2)ex + a(x + 2) = O şi y =~•
. r-a
X
conduce_ la, obţinerea ecuaţiei y =
2 + I, care reprezintă tocmai dreapta (D 3)
. -ce conţinetoate punctele d~ inflexiune.

8°. Curbele (C4 ) sînt reprezentate în fig. IV.203 ..
-Folosind reprezentarea grafică a funcţiilor să se arate că

avem inegalităţile:
204. · 1°. ex~ x + 1, penţru orice x e R.
2°. x > ln (x2 + x + I), pentru orice x > O.
R. 1°. Se reprezintă grafic y = ex şi y = x + 1, observîndu-se că cele
doµă
-curbe au un punct comun (sînt tangente) în (O, 1).
2°. Se reprezintă grafic y 1 = ex şi y 2 = x 2 + x + l,· observîndu-se că cele
-două curbe au un punct comun în (O, 1), de unde y 1 > y 2• -
I 2·
205. i; ~ -~------
i~/2 + e-x/2
2
Ii. Se reprezintă grafic y = ext şi y = rl 2 + e-x/2 ; pent~ x = O avem
---.egalitate, inegalitatea fiind satisfăcută pentru orice x E R - {O}.
206. Să se găsească mulţimea valorilor lui x care sa'&isfac
inegalităţile:
. -xt x'
a) e ';;:::. e ;
I
R. Se reprezintă grafic punctele y = e-x', y = e x• şi respectiv y =

== e2v-;-- x. Inegalitatea a) este satisfăcută penţru x E [-1, 1] şi b) pentru
..Ţ E [O, 4].
·GEOMETRIA ANALITiCĂ
1. Dreptele :
(AC) : 3x - y + 6 = O,
(AB) : 2x +y - 6 = O,
(BC) : ,, I y = o,
formează trfanghiul ABC.
) . 1°. Să se afle coordonatele vîrfurilor, lungimea laturilor şi
aria triunghiului.
· 2°. Se duce -în triunghi o_ paralelă cu AB care întîlneşte
. laturile AC şi BC în D şi E. Să se afle locul geometric' al punct1t-
lui M de intersecţie a dreptelor AE şi BD, cînd DE se deplasează
paralel cu A B.
. • I
R: _1°, Coordonatele vîrfurilor triunghiului sînt A (O, 6), B(3, O), C(-2, O)~
.· fig. V.1.
Lungimile laturilor AC = 2 ,/fo;, A B = 3 \15; BC = 5. ·
Aria triunghiului este S = 1s·.
20. Ecuaţia dreptei DE este
y = -2x + n ; rezultă punctele
ln -
D - -6•
5 .
3n + 12).
5 '
. I
E(.!:2 • o), \
C
Ecutţia dr~ptei _AE este
12x + 11y - 6n = O, (1) .Fig. V.l
345
dar aceea a drept~i D'B este
'
.y
\
3 o.
=0
n-6 3n + 12
5 5
:sau
(n + 4)-i' + (7 - n}y - 3(n + 4) = O. (2)
LocuOui M se află eliminînd pe n între (l} şi (2); se obţine dreapta 6x-

-7y +·12 = O, dreaptă care trece prin mijlocul lui AB şi prin punctul C.
<Cînd DE se confundă. cu AB, locul este mij ocul lui {J.B.
·2.'' 1n sistemul axelor de coordonate xOy se con/Sideră dreptele

AD ş-i BC determinate de punctele A(O, I), B (Q, m), C(l, O),
D(m, O); se cere să se afle: -
1°. Locul geometric al punctuliti de întîlnire al dreptelor date,
an fiind variabil.
2 °. Soluţia geometrică · de la 1 °.
, R: 1 °. Ecuaţia dreptei AD este
x + my- ni= O, (1)
iar a dreptei BC este
tnX +y - tn = 0. (2) .
Locul punctului P de întîlnire a dreptelor (l} şi (2) se_ află climinînd pe

1111 între ecuaţiile celor două drepte.
X
Din {1) scoatem m ·= - - - şi înlocuim în (2) ; rezul tă x 2
1 - j,2 - x +
1-y
.!/ +y = O sau (x - y)(x + y - 1) = O,
de unde x - y = O, adică prima bisec-.
8 (o,m) toare şi x + y - 1 = O, perpendiculara
pe prima bisectoarea în P. Dar x+
+ y - 1 = O este ecuaţia dreptei AC.
Locµl geometric este AC în cazul parti-
cular m = 1, aceasta avînd loc cînd
dreptele AD şi BC se confundă, ~ituaţie
în care toate punctele dreptei AC pot
fi considerate ca puncte de intersecţie a
.X celor două drepte. În consecinţă,· locul
veritabil este x _- y = O, pe lîngă care
1
apare şi x + y...:... 1 == O care rezultă
Fig. V.2 dintr-o nedeterminare.
2°. Figura A:BCD este urt ttapez jsoscel în ~i,u:e Peste punctul de inţer
secţie al diagonalelor AD şi . B(; (fig.. V. 2) ; deci F! se găseşte pe axa
de. 'simetrie (perpendiculara pe cele două baze) care este prima bisectoare a
axelo~ coordonate. ,
3. Se dă unghiul drept xOy, o dreaptă oarecare (D) şi un:

punct M mobil pe această dreaptă. Fie P şi Q proiecţiile lui _M,. ·
respectiv pe Ox şi Oy. Se cere:
·' 1°. Locul geometric al intersecţiei paralelei dusă prin P la
(D) cu perpendiculara ditsă din Q pe' (D).
, 2°. Locul intersecţiei paralelei dusă prin Q la UJ) cu perpen--
diculara dusă din P la (D). ·
3°. Unghiul celor două locuri geometrice.
R: D01jă drepte perpendiculare (fig. V. 3).
!I ,
!f
'
Fig. V.3 Fig. V.4
4. ·Pe baza AC a unui triunghi ABC se iau două puncte:

fixe P, Q. Se duce în triunghi o dreaptă variabilă, paralelă cu;
AC. Fie D, E punctele de intersecţie ale .acestei drepte cu laturile:·
BC şi AB. Se cere locul geometric al intersecţiei diagonalelor-
trapezului· D EQ P. -
n: .Locul este o dreaptă ce trec~ prin vîrful B şi punctul I de intersecţie, :
al diagonalelor trapezului IJEQP, fig. V.4. În particular, locul este ,şi AC,.
- cînd DE coincide cu baza triunghiului considerat.
5. Să se găsească locul geometric al centrelor dreptunghiuri~:
lor însţ;rise într-un triunghi dat . .
n: S~ iau ca axe : AB- = baza triunghiului şi CO = înălţimea triunghiu~-
lui.
Se notează
' I
OA = a,; OB· = b şi OC = h.
,. I .!.I/", ... /.)

X jl ·-
Locul este' dreapta - - . + - - ·I = O (o dreaptă c~e; uneşte m_ij•
a+ b · h
2 .2
focul bazei A B cu acela . al înălţimii CO).
6. Se consideră un triunghi isoscel ABC dat, avînd înălţimea

(corespunzătoare laturii neegale) CO. Se. duce o dreaptă variabilă
PQ paralelă cu haza AB, care întîlneşte înălţimea CO în H. Să se -
găsească locurile geometrice, ale intersecţiilor
(OP) n (AQ), (OP) n (AH), (OQ) n (AH).

R: Se iau ca a..-ce baza AB şi înălţimea QC, apoi, se ia AB = 2a, OC = h,
(HI = m, fig. V.6.
Cele trei !~euri geometrice sînt -respectiv:
X y
a) -a- + 1,, = l şi în particular y = O cînd paralela PQ coincide cu baza A B ;
a
. ".i-)
·u -
X + -y = 1 şi. m part1c ul ar y
A •
= o;
a h -
c) y = li şi în particular y =· O.
li 7. Se consideră do1tă drepte
fixe (D1), (D 2 ) şi ·u.n punct fix
Mo. .
_ O dreaptă mobilă dusă prin
M 0 taie cele două drepte .res- '
pectiv în Mi, M 2 •
Să se arate că locul geo-
metric al punctului M, conju-
. gatul armonic al punctului M 0
în raport cu M 1 M 2 , pste .. o
dreaptă=:cl care trece prin intersec-
ţ,ia (Di) n·
(D 2 ). Dacă cele do11,ă
· .drepte sînt paralele, loc,ul geome-
tric este o paralelă cu acestea.
R: Se ia originea în .liO şi fie
Fig. V.6 A 1 x+B1 x-:-c1 = O, Aax + B 2y. +c2 =0
· •) Această dreaptă se numeşte polara punctului M faţă de unghiul dreptelor

-- '<D1), (Da}, .
348,
: I
, . 2 t 1 '
Se foloseşte relaţia ~
Jl1 0 ~vl M 0M 1 . M 0 M 1
to,. =-===- +---:-.
, ·
cuJ geometric este dreapta
A 1 x + Bu1
.
C1 + +
Â 2 x + Brv1 + C9
.
d: O. Dacă M 0
·el. C2 .
nu este în originea axelor de coordonate . adică avem M 0 (x0 , y 0 ), se
mută - prin translaţie - originea î11 .M0 · şi după efectuarea calculelor se re-
vine la sis~·enml iniţial de axe. Ecuaţia locului (polarei), în acest caz se scrie _
sub fonnu .A1X + B1Y + el + A2X + Bs)I + C: = o.. ·)·.
Â1Xo + B1Yo + el A2Xo + B2Vn '+ C2
N o t ă. Se poate observa că lc_>cul geometric căutat (polara) este conjugatul
armonic a dreptei M 01 (I este intersecţia' dreptelor (D1). (D 2)) în raport cu·
dreptele date. · '
8. Prin vîrfurile triunghiului ABC se duc _trei drepte concu-

rente (ceviene) care taie laturile BC, CA, A B în punctele A',
B', C'. Să se arate că punctele de intersecţie a· dreptelor (BC,
B~C'), (CA, C'A'), (AB, A' B') sînt coliniare.
R: Se aleg ca axe de coordon~te:: AC ca axa Ox şi BB' ca Oy, vi~furile
triunghiului fiind în A (-a, O), B(O, b), C(c, O). Fie f(O, m) punctul de intersecţie .
g,l dreptelor AA', BB', CC', fig, V.8. Ecuaţiile acestor drepte sînt: (AA'):
.,(/
\c"
,...,;lt
, , ,, \ .
, .,~
,"'
,,,,,"'
,,,
/
,✓
.\
\
,,
„ I
I
•
B ,,,' ,I/ \
,I •
,,' \.
A --------- --- \n,
\
i
I \
\
·\
Fii;;. V.8
349
mx ._ ay :+- am = O; (BB') : x = O; (CC') : mx + cy ..:...'mc·= O, iar ecuaţiile
laturilor triunghiului sînt (AB) : bx - ay +
ab =O; (BC) : bx + cy -·bc =0
(CĂ}: y = O. Se calculează coordonatele punctelor A', B', C', apoi ecuaţiile
dreptelorA'B>, B'C', C'A'şLa urină intersecţiile (AB) n (A'B'), (BC) n (B'C').
(CA) n (C'A') obţinîndu-se respectiv coordonatele punctelor C", A", B". Se
scrie apgi determinantul care dă condiţia de coliniaritate a trei puncte şi se
arată că acest ·determinant este identic nul.
Notă. Problema se poate rezolva mai simplu fo"osind coordonatele
oblice.
9. Dreapta. 3x - ·4y + 71 = O este tangenta uniti cerc în
punctul A de abscisă· x = 3. Se cere : ·
1°. Să se determine ecuaţia cercielui ştiind că el mai trece
şi prin punctul B(15, 4). Să se afle elementele- cercului astfel
determinat. · ·
2°. Să se găsească ecuaţia unui alt cerc cu centritl în ori-
gine şi tangent cu cercul de la 1°.
3 °. Sd se scrie ecuaţia tangentei comune celor două cercuri
în punctul lor de contact.
R: 1. 0 • Ordonata punctului A se determină înlocuind în ecuaţia dreptei
pe x cu 3 ; se obţine y = 20. Ecuaţia cercului este de forma
x2 + y2 - 2a,-r -, 2by +c= O; (1}
scriind că cercul (1) trece prin punctele A (3, 20), B(l5, 4) şi că distanţa de la
centrul cercului C(a, b) la dreapta
·3x - 4y + 71 = O, (2)
este egală cu raza, se obţine cercul .

x2 + y2 - 18x - 24y + 125 = O. (3)
Centrul acestui cerc este în C(9, 12), iar raza este egală cu 10.
Se verifică uşor că dreapta AB este diametru în cercul C (coeficientul un-
ghiular al acestei drepte şi cel al dreptei (2) verifică relaţia 1 + m 1"'2 = O).
2:,. Ecuaţia unui cerc cu centrul în origine este x 2 + y 1 = a 2 ; deter-
minăm pe a scriind că distanţa centrelor celor două cercuri este egală cu suma
razelor ; rezultă a1 = 5 dacă cercurile sînt tangente exterioare şi a2 = 25 dacă
~ercurile sînt tangente interioare.
3°. Tangenta comun_ă celor două cercuri în punctul. lor de contact este
axa radicală a celor două cercuri, adică dreapta 3x + 4y - 25 = O pentru
a 1 = 5 şi 3x + 4y - 125 = O pentru a2 = 25.
1
1O. 1ntr-im cerc se duce un diametru. fix A B şi o rază OC.

Se duc cercitrile AOC şi BOC.
F ~e D şi E respect~v. centrele lor şi M ·punctul de intersecJie ·
al. dreptelor AD şi BE. Să se arate că:
1°. Punctul M este pe cercul dat.
·,' 2°. CM este paralelă cu AB.
3°. O, C, D, E, M sînt pe acelaşi cerc.
R: Fie x 2 +-ys - r 2 = O
ecuaţia unui cerc cu centrul E !I
în origine şi C( a, y-;z - a 2) un
punct oarecare de pe cerc
(fig. V .1 O). Mijlocul dreptei
oe are co.ordonatele x=-•·
2
-~
y = V-=--
r-_ a- , iar mijlocul lui
-_ B
2 .
1'
OA are coorcţonatelc x = - ,
2
y = O. Perpendiculara pe mij-
locul lui oe are ţcuaţia y -
V~
2
~ - yrs - (X
a2
(
x - 2°')'.
Intersecţia acestei drepte cu perpendiculara pe · mijlocul lui OA
( cu dreapta x = ;} ne dă. co~rdpnatele centrului D al · cercului A Oe; ob-
ţinem ·D (!..., "\ /~ ) .

!...2Vr+a Asemănător se găseşte punctul E ( - !_ ~
,2 · 2
; V;~:)·
X y
·r O
Ecuaţia dreptei (AD) = o
r !._'\ / ~
2 2yr+a
9au x
V~ --
r+a
+y - r
V;=--; -
--
r+a
= O. (1)
vr
Asemănător găsim ecuaţia dreptei:_
(BE) : t'ţ r-a

+ (X .:.... y
.
+ V",r-a
r + ='o.
'
0t
.
(2)
·' 351
că,dJ;E~~ţiel'e. şi 0(2}~hîti ·-'.P~~ai~J~~ ~i: ;~\~riil'~~;:~:,~:::::i':\/':
(,1)
. pe cercul C.iL centrul în O. Rez~lvarea, sistefuului for--
mat ele ecuaţiile (l) şi (2) dă coordonatele punctului M de-intersecţie al dreptt~
lor AD şi BE; fără nid o greutate (prin adunarea ecuaţiilor) se obţine x = --a.
şi y = y,-s -
a.1 , adicii. .M est~ simetricul lui C faţă de axa Oy.
· 2°. Punctul ·M avînd aceeaşi ordonată cu punctul C, dreapta CM este-
paralelă cu Ox şi deci cu A B. ·
3°. Ecuaţia cercului OC!'f (cu centrul pe Oy) este de forma ·
x1 + y2 - 2by = O. (3)
yS
Punînd condiţia câ cercul (3}' să treacă prin C se · obţine b =
2 ./r2 - a,S
şi ecuaţia (3) devine
,-z
x1 +.y 1
-
,J„z _ a,Z =
.-==--=--=--y O. (4)
. înlocuind în (4) coordonatele punctelor D şi E se va constata că acestea

':verifică ecuaţia cercului OCM.
11. Se consideră cercurile r: x 2 + y 2 + AX - (3A + 10) y = o,
unde A este un para1netru variabil. " ·
I • Să se arf!,te că ac_este cercuri trec prin două puncte fixe.
O
\
2°. Să se găsească locul centrelor cercurilor r. ·
3°. Să se c(!,lculeze aria triunghiului. ale ·cărU1· vîrfttri s-înt
cele două puncte fixe şi centrul .aceluia din cercurile care trecB
prin punctul A(-1, I).· ·
R: I O • Ecuaţia cercurilor r se ~ai scrie şi sub forma x 2 + y1 - _.1 O y +
,+ A (x - 3y). Punctele fixe prin care trec aceste cercuri se află rezolvînd
sistemul x - 3y = O, x 1 + y 2 - 10 y = O.
Se găsesc punctele P 1 (0, O) şi. Pu (3, 1).
2°. Locul centrelor cercurilor r se află eliminînd Â între coordonatele ccn•
. A 3)..+10
trel~r x = - şi y = Locul este dreapta 3x + y - 5 =0.
2 2
3°. Punînd condiţia r să treacă prin punctul A ( -1, I) ,
ca, unul din cercurile
se obţine i..2. = -
Centrul cercului corespunzător aces ei r valoŢi a' lui i.. are coordonatele.
;:::::l, y=2.'
5
Aria triunghiului este
2
12. O dreaptă PQ de lungime constantă l se sprijină_ pe la- ·

turile OA şi (!B ale. unghiului AOB, P fi~nd ·pe OA şi. Q- pe OB~
'. >.. 1 .... 1
, '. j : I ?~ I t
I
t _': ,,,.-'
•,1,
■ .~'
' ~ •- • . I . •. , , • , . , .
· · Se cere io·cul" geometric al -pun~ţului. de· intersecţie al perpendi~

cularelor ridicate în P pe OA şi" în Q pe OB, cînd _PQ variază
·ca poziţie. i
R: Se iau ca axe de coordonate bisectoarele unghi~lui AOB: Ecuaţiile ·
dreptelor OA şi OB sînt: (OA) :·y = ax; (OB) : y + ax ;== O:
. . Z1 (1 + a 1) 1
Locul geometric ·este cercul x 1 + y 2 = ..8 .
, 4a
13. I 0 • Să se scrie ecuaţia. ţtnui cerc C care trece prin ori-

ginea axelor de coordonate şi prin. punctele P( 1, 1) şi A (~, .. O).
2°. Să se arate că centri,l cercului C descrie o dreaptă, cînd
A se deplasează pe Ox şi că tangentele la cerc în O .. şi P sînt
concurente pe q,ceastă dreaptă·.
3°. Să ·se calculeze unghiul dintre tangentele de mai s.us şi
să se determine cerţ;ul ·C pentru care acest ung h~ este 45 °.
R: 1°. Ecuaţia cercului C este
xi+ ys - rxx -(2·- <l)J = O, (1}
2-. («
centrul fiind în C - , - - •
«) ~ ~i . I ( !
2 .. 2 ·
2°. Elimînînd pe e;t între coordonatele lui C se 9bţine dreapta x+ y = I

(paralelă la, bisectoarea a doua a axelor de coordonate). Tangenta la cercul fl)
în O este ·
!XX + (2 - Cl)J = 0, tz},
iar tangenta în P(l, 1) este
(2 - «) x + «y - 2 = O• f3J.
Pentru a, arăta eă dr~ptele (2), (3) fi x +y= 1 sînt concurente, trebuie.m-ătat . ·: ', ·,
cădeterminantul
2-« « -2
·'
2 - « o este .nul (condiţia de compatibilitate a
-1
sistemului respectiv}, ceea ce ·se dovedeşte cu uşurinţă.

. 3°. Unghi~ 'format de dreptele (2) şi_ (3) fiind q,, avem
~q,=---.
2(« -
«(2 -
1)
ex)
w
Punînd condiţia în· (4) ca tg q, = 1 se obţine « = ::ţ i/2.
23 - _Culegere· de prob.leme de matematici. ·353,
·l
...
l
•... 1.·
.. ;'
.•.-'..;·,1_(_~·', '
14. Seidau· dr,epteie (D1) : -2x + .y - 2 = o,· (D2).: Sx +. 3y - .
- "3 . _o, (D3) : y, _;. p = O şi punctul N(6, 4) şi se cere:·
1°. Ecuaţia dreptei (D) ce trece prin intersecţia dreptelor-
(D1) şi (D2) şi prin punctul N. · f
,
2°. Ecuaţia cercului circumscris triunghiului format de drep-
tele (D1), (D3 ) şi axa Oy.
3 °. Locul cent~ului cercului de mai sus cînd p variază.
Il: 1°. (D1) n (D2} dă x = 3, y == - 4. Ecuaţia dreptei .(D) este Bx -
...:._ 3y - 36 = o.
2°. Ecuaţia cercului circumscris triunghiului format de dreptele (D1 ). (Da)
şi Oy se află calculîntl' mai întii punctele comune acestor drepte; găsim A (O, p),
2-p ·, .
B(-2-, p )• C(O, 2).
2- p 2
· ·1 oe ul 1u1· BC avmd x
Cent r ul cercu lu1· es t e pe ~lJ A
=- -, y =. -p +- , raza
\.' 4 2
BC
fiind--·
2
este: .
Dar BC -V(~ pr 2
+ (2 - -P)' -
2
~ p i/5 şi deci ecuaţill cercului
(X -
2--:_
- -
p)2 + (Y - "p- +-2)2 = 5 (2- - -p)2 s_au, efectuînd calculel_e, obţinem
4 2 4
I / •
2-p .
x2 +.... yll - --
2
X - (p.+ 2) y + 2p = 0, (*)
3°. Locul centrului\ cercului (*) se află eliminînd variabila p între coordo-
2- p
- , y =, p-+- ; gas1m
. t 2 dr eapt a 2 x + y -
na e e acest tua,
1 . a d"tca" 1nt re x = -
A " ·
.· 4' .2
- 2 = O, adică tocmai dreapta D 1 ceea ce era de prevăzut, triunghiul BAC
\ fiind dreptunghic oricare ar fi p şi deci centrul cercu1ui respectiv se găseşte ·
mereu pe ipotenuza BC, adică pe Da.
I
15. Se dau punctele A (a - b, b - c) B(b - c, a - b) şi se

cere:
.I 0 • Să se .găsească tăieturile dreptei A B pe p,xele de coor--
. ·donate. Expli~aţie.
2°. Să· sţ calculeze _analitic.aria triunghiului, format de tăietu
rile dreptei pe axe şi dreapta A B (preliengită).
·s 0 •. Condiţia ca aria de la 2° să fie nulă. Explicaţie.
3~4-
♦ •• ·•'
I ;_
4°. Ecuaţia ~ercului· A_OB,· ·o fiind originea - axel~r- de coor-

donate.
5°. ·Tangenta la cercul de la 4° în O.
R: 1°. Ecuaţia dreptei +
4 B este x y - a + c =. O tăieturile fiind
:r = y' =
a - c. Punctele A şi _B· fiind simetrice faţă de prima bisectoare,
dreapta A B este perpendiculară pe această bisectoare şi în consecinţă,Weturile
pe axe sînt egale. \
. 1 .
2° - 3°. Aria triunghiului AOB este S =- (a - c) 2 şi condiţia ca acea-
2
stă arie să fie nulă este a = c ; în acest caz dreapta A B este chiar bisectoarea '-
a doua a axelor de coordonate. ./
4°. Ecuaţia cercului AOB este de forma x2 +
y 2 · - 2C1x -.21ly = O (~en-
trul acestg.i cerc fiind pe prima bisectoare).
Punînd condiţia ca acest cerc să treacă prin A (a --- b, b - c) se găseşte :
,, ex=
(a - b) 9 + (b - c) 9
2(a - c} / I 1
5 °. Tangenta în O la cercul· de la 4 ° este bisectoarea a doua, ceea ce eia

de aşteptat, dat fiind că centrul cercului se află pe prima bisectoare.
16. Se dau două ·cercuri tangente în O. Prin O se duce coarda

·OM în primul cerc şi.coarda ON în cel de.al doilea cerc. Presupunîn·d
că aceste două coarde se rotesc în jurul lui O rămînînd; me1-eu ·
perpendiculare, se cere :
1 ~- Locul geometric .al proiecţiei punctului O pe MN.
2° . .Locul geometric-al mijlocului lui MN. . I
3 °. Locul geometric al centrului de greittate al ·tri-imghiului
_OMN.
R: Se iau ca ~e de coordonateHnia centrului şi tangenta comună .
. Locu!ile geometrice sînt cercuri.
17. Se consideră_ punctele 9

C(2a, O), C'(O, a) (fig. V.17)
şi se cere : - ,
1 °. Să se scrie ··ecuaţiile
cercurilor cu centrele în C, C'
şi tangente respectiv axelor de
coordonate.
/
2°. Să se calculeze punc-
tele comune celor două cercuri.
3°. Să se scrie ecuaţiile·
tangentelor comune.
4°. Presupunînd a varia-
,· ' bil, · să se găseasc~. locul geo- . Fig. V.17
355'
\ !
~ ·, ~--,----,,------., -
\.a. •
. .
-~et;îc -~l:-o;nt~~lui -ă~· gri~t~t~ al.:~p~ţr.ulaţe~ului orma4 pun~-. - f .ie·
·tel'e. de contact ale· tangentelor comune -cu cercurile .date,- cînd· a
. variaţă. ' . .'
R: l 0 ~ Ecuaţiile celor două cţrcuri sînt
(C) : x2 +y 2
- 4ax = O, (1)
(C'): 1 x2 +y 2 - 2ay =· O. (2)'
2°. Axa railicală este dreapta- 2ay = 4ax sau
y= 2x: (3)
4a Sa
Se rezolvă sistemul (1), (3) şi se găseşte x1= O, y 1 = O; x2 = , Y2 = ·
1
5 5
3°. O tangentă comună este dreapta y = 2a; punctele de contact' ale
acestei drepte ·cu cele. două cercuri sînt T 1 (O, 2a),· T 1 (2a, 2a).
Fie
y = mx+n, (4)
~ea de a· doua tangentă comună. ,
Scriind că distanţele centrelor C, C' pînă la dreapta (4) sînt eg~e. cu
razele cercurilor respective, avem:
+n
2am
2
·- a + 11
=a. (5)'_
± Vm + 1 = a'
2 Vm 1 +I
· Din relaţiile (S) deducem (mai întîi prin 'împărţire şi apoi substituţie)
4 .
.
m_ = - -3 şi n = 2a; deci
.
(4) de:vine
4 2a
\. y=--x-- (6)
. · 3 3
aceasta fiind cea de a doua tangentă la cercurile C, C'.
· 4°. Punctele comune ale dreptei (6) cu cercul (C) şi (C') se află rezolvînd
succesiv sistemele f~rmate din/ecuaţiile {1) Si (6), (2) şi (6). Obţine~ punctele
0
Ta(~,
-_ 5
-·~).
5
T 4 (- ţ,
.>
ţ).
.,J
Coordonatele centrului de gr~utate•1 al patrulaterului T1 T 1 Ta T, sînt:
2a · 4a,
O+ 2a +- ~ -
5 5 2a
XG ::::,----4--- = 5'
6a 2a
2a - + 2a -
5 . 5
+-
yG = _____4_ _ _ _ 5
= 4a
şi elii:ninînd pe a o~ţinem y = 2x,_ adică tocmai axa radicală acelor două cercuri.
. .•> Centrul de greutate_ al patrulaterului coincide cu mijl(?CUl segmentului
• care uneşte niijloacele _diagonalelof. ·
.,. ~ .
.'356,
4 .' i, • -~ !
~ I ..
. ''
·_·: ·. ·:·_.· ~- .18~ '·Se :da~: ~-~uatiile

• r ' j • • • I , • #,
·.
. . .:~t+·y_ 6;· -' 4y. 2 -~: 0, X~+ y 2 .:.__ 6x ~ 2y = 0
\.
şi.
se cere : _ _
1°·. Să se construiască curbele ·reprezentative .
• Să se găsească locul geometric al mijlocului
0
• . ~ segmentului
_A B, unde A şi B sînt intersecţiile celor două c.urbe de la I O cu_ o
·dreaptă· variabilă ce trece prin, originea axelor de coordo_nate.
R: 1°, Două cercuri care trec prin originea axelor de coordonate şi au
centrele în (3, 2), (3, 1) iar razele· egale respectiv cu i/13 şi V 10.
2 °. Locul cerut este cercul x 9 + y 21 - 6x - 3y = O, al cărui centru este în
_!._(3, ¾)·
19. ·.se dau punctele A(O, 4), .8(3; 5) şi dreapta 3x + 2y -
- IO = O şi se cere: · , ·
. · _1°. Ecuaţia cercului ce trece prin punctele date şi are centrul
pe dreapta dată.
2°. Ecuaţia ţangentei la cerc, în B. _
3 °. Aria triunghiului a'Qînd qa vîrfuri : originea, punctul A
şi ce.ntrul cercului. ·
4 °. Locul mijloacelor coardelor variabile ce trec prin pune-
·tul B.
5°. Soluţia de la 4° pe cale geometrică.
' t'
R 1°. Ecuaţia cercului este de forma: x 11 + y 2 ..:_ 2 ax - 2 by + C = o,

0
punînd condiţia ca cercul să treacă prin A şi B şi apoi scriind că a, b verifică

' 8 .
ecuaţia 3x + 2v -- 10 = Ose găseşte a = - , b = 1, c = - S. Ecuaţia cercului
:., 3 . .
este deci
16
X2 + y2 - -
3
X - 2y ...... 8 = 0. ( 1)
2°. ·Tangenta în B are ecuaţia x + 12y - 63 = O.

· 3°. Aria triunghiului - cu vîrfurile în O, A· şi C ( -8 , 1 ) este 16
- •
· · 3 · 3
4° .. Fie M (a:, ~) un al doilea punct în care o se~antă variabilă ce
trece prin B(3, 5) ~ntersectează cercul (1). Mijlocul lui · BM are coordonatele ·
3+ix 5+~
x = -_-- ,_ y ~ - - , de. unde r_ezultă 6t = 2x - 3 şi f3 = 2y - 5. Scriind că
2 2
. . . · _, . · 16 .
. ~ şi ~ ·verifică ecuaţia ~ercului (1) avem (2x - 3) 2 + (2y - 5) 2 - (2x - 3) ---:··
3
- 2(2y.·- 5) - 8 = O, sau ţfectuînd calculele obţinem c_ercul x 2 + y 2 - ~ x-
: . . . 3
--- 6y +·: 1~ = o..
.357
~ f ' : ••
.
~ ' .' .
Altfel : Ecuaţia unei secante variabile ce trece prin B este
y - 5 = ).(x - 3). (2)
Eliminînd pe y între (1) şi (2) obţinem ecuaţia
(1 + ),,2 )x + 2 (-3),,2+ 4),, - ¾)X+ 9).2-·24). -f 7 = 0. (3}
Fie x 1 , x2 rădăcinile acestei ecuaţii;· coordonatele mijloacelor coardelor

variabile ce trec prin B sînt :
X1 + ,f'2 9).2- 12). + 8 Y1 + Y2 A(X1 - 3) + 5 + A(X2 - 3) +5
X =~= 3(1 + ).
2)
1
y = ~ = 2
3).2 - + 15
).
(3}
3(1 + ). 2
)
Eliminarea lui ). între relaţiile (3) se face luînd ca necunoscută auxiliară.
(X= )..2 + 1. (4)

Înlocuind (4) în (3) şi rezolvînd în raport cu ). şi ex se obţine
145
ex= - - - - - - - , :,.. = _ _....;;...__ _ _
. 12x +y- 37
(5)
3(x - 12y 9) . X - 12y + 9 +
Înlocuind (5) în (4) şi efectuînd toate calculele obţinem cercul
17
,i-2
.
+ y2 - -
3
X - 6y +' 13 = 0. (6)
. 5 °. Locul mijloacelor coardelor variabile ce trec printr-un punct fix situat

pe un cerc (C) dat, este un alt cerc tangent interior cu· (C) şi trecînd prin punctul
fix şi centrul cercului (C) şi avînd raza egală cu jumătate din aceea a ce!cului (C).
20. Fie A şi A' două pimcte simetrice faţă de originea O

a sistemului de axe rectangulare xOy, aşezate pe axa Ox.' Prin A
se duce o dreaptă AA" car.e face cu Ox un unghi 0 variabil, iar
prin A' o dreptă A'A 111 care face cu perpendiculara dusă prin A'
pe AA", un unghi de 45°. Să se afle:
1 °. Locul geometric al punctnlui M, intersecţie a dreptelor
A A " şi A A I III. .
2°. Ecuatia tangentei ditsă în punctul A al curbei obţinute

la 1 °. ,
3°. Ecuaţia unei tangente paralelă cu dreapta al cărui coe-
ficient unghiular este m = tg 60°.
R: 1°. Notăm AA' = 2a, tg 8 =).şicu P piciorul perpendicularei cobo-
rîtă din A' pe AA".
Triunghiul A'MP fiind dreptunghic în P, aYenî '< A'MP = 45°. Unghiul
pe care dreapta,A'1v/ îl face cu direcţia pozitivă a: axei este egal cu (8:.... 45°). x;',
358
tg8 - 1.
· Coeficientul ~ghiular al dreptei A'A"' este deci m = tg{8 - 45°) = ---
tg6 +1
).-1
= -- Ecuaţiile dreptelor AM şi A'M sînt deci y =). (x - a) şi respectiv
. ?-+I
), - l
·
y = --
).+l
(x + a}. Eliminarea lui A între aceste două ecuaţii conduce la
.¼2 + y1 - 2~y - a2 = O· (1), adică .
!I
un cerc cu centrul în C(O, ~}
şi R 1 = a V2.
1
Prin A' mai trece o dreaptă

-care face cu A' P un ,unghi de 45 °,
aceasta· fiind perpendiculară pe
A'A III şi care taie dreapţa ĂA"
in M'. Brocedînd analog ca mai
inainte aflăm locul. lui M' care
este cercul x 1 +y1 +2ay-a1 =0. (2)
Cercurile (1) şi (2) sînt orto-
gonale (fig. V.20). .
2°. X ...:.. y - a = 0. ,
3°. xY3-y+a(1=i=2v'2) =0.
21. -ln sistemul axelor

de coordonate xOy se iau
punctel~ A(a, O), A 1(-a, O),
B(O, b).
1
M'
1° Să se scrie ecuatia
cercului AA 1B. · ' Fig. v. 2o .
_2°. Pe cercul de la punctul 1° se consideră un punct varia-·
bil M. Să se afle locul, geoff!,etric al ortocentrului triunghiului
AMA1 •
3°. _Locul geometric al centrului ,de greutate al- tri.u.nghiului
AMA 1 •· 1 •
R: 1 °. Ecuaţia cercului este de forma x 2 + y 2 + ny + p = O. Scriind că

trece prin A (a, O) şi B(O/b) rezultă imediat:
a2- b2
p = -a2, n = --- ·
b .
Altfel. Ecuaţia cercului AA 1 B ~ste dată de
X + y
2 2
X y 1
a2 • a o
!:,.= =0
aâ -a o 1
b2 o b 1
·359
. ') '
••OI ••i'
li- ""!', i, •' ,i'
~ • f t • ol ■ • I ~ • I • •
~ do-µ~ -~ -~ti~~- dj.n a ··. din

t '\·
Se scade · linia a dou~· · din · prim~. ·a trei a

treia; ~e obţine. ·un determinant de ·ordinul trei· ~care se dezvoltA d~pă elemen..:
· tele liniei a doua; ·se găseşte · · · ·
as- b2
x' + Y + -b-.y -
2
a1 = O. (l)• ..
2°. Fie M(cc, f3) un punct variabil pe cercul (1). Coeficientul unghiular al
dreptei A.1.vl este m = __f3_

I · cc - a
; perpendiculara cµn M pe Ox are ecuaţia .x·= oir._
Ortocentrul H_ se găseşte la intersecţia perpendicularei din A'. pe AM,.· ~-
a - ix ,
y = +
- - (x a) cu dreapta x = «,· far locul lui H se obţine eliminînd pe oe
f3 . . . •
şi f3 între coordonp.tele lui H (sau între ecuaţiile dreptei AM ·şi ~ = ix) şi r~aţia .
• • , f
a2 - b'
cc 2
+ f3 +--
. b
f3 -
1
a 2
·= O, (2)
·(punctul M se află pe cerc). Se găseşte cercul

al- bi
x2 + ya - --y - a•= O . (3) '.
b
·. al cărui centru este simetric faţă de Ox cu ace~ al cercului de la punctut 1_~. ·
3°.· Coordonatele centrului de greutate G al triunghiului • AMA 1 sînt
x
G
= ~, y =
3 G
!3 , iar locul se află eliminînd pe· cc şi, f3 între acest~a
·
şi (3).
. Se găseşte cercul x 2
-
+ y2 + - - y
a 2
- b 1
-
(
-
a )2 = O, ale cărui elemente principale
. ·. ·
~ 3 . .
se pot deduce din acelea ale cercului (1). · · ·
!I 22. 1n sistemul axelor de -coor.-

donate rectangula·re xOy, p-e cercitl
cu centrul în O şi raza egală cu R._,
se ia un punct fix A pe Ox şi altul
mobil M. .
1 °. Să S8 scrie coordonatele.
lui M în funcţie de unghiul
:& /"
ex= AOM şi să se .afle locul geo-
. metric al ortocentrului H al triun-
ghiului AOM.
2 °. Să se studieze şi · să se
reprezinte grafic _locul de la punc-
·Fig. v.22 tuli l 0 • '
·aao
'
~t
.
~
j
... ' j
,, .·. ' ... ' . .,
~ . . ' '• I •
'·t: • • ' ••••

r-'
• t ' ' • I ! •
(,. .. •. n';. M(R co:;«, R sin «t locul. este. da( ăe•. ec~aţia ·x(x 2 + yZ) -:-
'R<~" ~-\
.. 1)'~ O ~~r~.se ~ai seri~.. şi· su~
. for~a:·, ="±~~O/ - x şi .care repre-
, V RR+x .
:Zintă str9fbida dreaptA:. . · ·
·2°. 'ţ'abloul de :variaţie. este: ·
1·
X -R o -R(-1 + vs) R
2 '
y'.
I
+ + o - -
.-- --·
I
t
/
j' ,-00 ./f o ./f mS:Jt ~- o
~afi~ul filnd dat în fig. V.22.

23. ·r. Să
se scrie ecuaţia cercului care trece prin punctele··
0(0, O), A(2, I) şi
B(l, 3), determinîndu-se centrul, raza şi punctele ,
sale. de intersectie ·cu axele ·de coordonate. ·
.. 2°. Să se scrie ecuaţiile tangentelor la acest cerc în punctele.
· A,.O, B şi să rţ,fle coordonatele punctelor de intersecţie a ace~tor ·
tangente:. · · . ·
· . . 3 °. Prin punctul O se duce o coardă variabilă OM şi se cere _ .·
·. să se' determine locul geometric al mijlocului P al coardei OM precum·· .
·. . ·şi locul· geometric al punctului G centrul de greutate al triunghiuţui .
.OMD_, u_nde_ D este cel ,de al doilea· punct de intersecţi~ :al. cer- ,
cuZ,:ui cu Ox. .
..
· R: 1 °.·Ecuaţia cercului este x 9 + y 11 - x - 3y = O sau x(x - 1) + y(y. -. -
: _. 3) = O, adică tocmai cercul cu diametrul OB. Centrul a~estui cerc ·~te. în
11· s) .
• .c l ~ , 72 ~i r~za egală cu 2 ·
v10·
.
- .1 ..
. Punctele de intersecţie cu Ox sînt 0(0, · O), C(l, ·o) iar cele de intersecţie ·cu
.Oy sînt ·originea şi B'(O, 3). , . .• .,
. 2°. Ecuaţiile tangentelor il1 O, A şi B sînt x + 3y = O, 3x-y - 5 = O~ .~ '+·
.+ 3y - 1O =.O. observîndu-se că tangentele în O şi. B ~înt paralele, acest~ puncte .
.. ·fiinc~ diametral opuse în cercul- respectiv.
. · . (3 1
• • Tangentele în O şi· A se taie în - , - -) iar cele în A şi B se taîe
· 2 2
•în(~.
i ~-) . I
i. 2
2 ·
3°. Fie M(«, 13) coordonatele celui de al doilea punct în care o secantă va-
riabilă dusă prin O întîlneşte cercul obţinut la 1°. Coordonatele mijlocului seg-
, °' . 13.
mentului OM sînt x =.
2 şi y =
2 , ·de_ unde rezultă tX = 2x, .13 = 2y .. Scriin,d
361
că .l\f(o:, ~) se află pe cercul de la 1°, avem ,4x~ + 4y 2 - 2x - 6y =_ O s_ au.' .
1 ·3 ·
x2· + y2 - - X - --,. y = 0.
2 2 I
Altîel. Ecuaţia dreptei Olll este y = AX, iar coordonatele lui j°}/ şi P sînt :
/.
3). ·1 + + 1) · l
~(3).
(M):x=--
1 + ).2'
3). +1
y=
1 + ).2
).(3). + 1)
I
l (l}
(P)· x-
. - 2(1 + ). 2) y = 2(1 + ). f 2) •
J
1 3•
+ y2 -
2 x-:- 2 y =
I • '
Eliminînd pe A între relaţiile (1) obţinem cercul x 2 O„
centrul acestuia fiind în (..!., ~), adică la mijlocul segmentului OC, ceea ce
4 4 -
era de prevăzut.
Coordonatele lui G sînt
x = _!_ l3A + I + 1) şi "A(3A + 1) (2)

3 1 +A 2 y = 3(1 + ).2) •
. 2 .
Eliminînd pe ). între relaţiile (2) obţinem cercul x 2 + y2 - x - y + - = ()
9
cu cent ru1 •m ( l
2 ,2
l) ş1· raza egaIva cu VIO l
6 =3
di n raza cercu1u1' cu cent ru 1 •m C .
24. Prin punctul M (2, 2) se duc două· drepte perpendiculare

variabile, care taie axele de coordonate în punctele A, B şi A', B'. ·
1 °. Să se calculeze coordonatele centrelor de greutate G1 şi Gz
ale triunghiului AMA' şi BMB'.
2°. Să se demonstreze că dacă m = 2,. triunghiul MG1G2 este
dreptunghic şi isocel. ,
3 °, Pe segm_entul de dreptă G1G2 se defineşte un punct P prin
relaţia G1 P/ PG2 = %;
să se afle locul geometric descris de punc-
tul P cînd dreptele perpendiculare se rotesc în jurul punctului M.
U: I O ; celor două p erpendiculare ce trec prin ,li sînt. (A B) : y - 2 =
Ecuaţiile
1
I . (2). - 2 ) .
= A (x - 2) şi (A'B'): y - 2 = - Î (x-2); rezultă A - , . - , O , B (O, 2-21.) ..
2). + 2) . 1 (2(). +3).-1) 2) 2

( 2 2(-).2 + 31.+ I)) ·
A'(21.+2,0),B' O , - -
· ( ).
ş1G ----, -
3"A 3
, G:r - ,
3 3). .
2°. Cînd mMA' = 2, i. = - ¾şi deci G 1 ( 3, i), ¾, G11 ( 1.) ·

Rezultă că triunghiul J/G 1G2 este.dreptunghic în .H(MG1 J_ .vJG;) şi-isoscel
(..:UG 1 = ,UG 2 ).
362
--
,, .' .
/
8?. Pentru aflarea coordonatelor x, y ale lui P se folosesf formulele :
X1 + I<xs Y1 + Ky2
x=---, •Y = - - - , unde 1( = -3
, l+K l+K 2
şi (x1 , y1 ), (x9 , y 2) •fiind coordonatele lui G1 şi G2 • Distanţa MP fiind fixă, locul
- lui P este un. cerc cu centrul în M şi raza egală cu 1.1fP = V~ · 3
25. 1n sistemul de două

axe rectangulare xOy se 9
consideră punctele P(0, 1)
.şi A(2, 1). Prin A se duc
două drepte, una care întîl-
11,eşte pe Ox în B(l, O),
-iar cealaltă este perpendi- '
culară pe AB şi intersec-
tează axa Ox în~- Se cere:
1°. Ecuatia cerculiti
care trece prin~ P, B •şi C.
2 °. N otînd cu M punc-
iul de intersecţie al cercului .., , Fig. v.2s
de la 1°, cu dreapta care ·
-uneşte punctul P cu proiecţia lui A pe Ox, să se găsească locul
geometric. al punctului M, cînd. P descrie axa Oy.
Să- se -gasească elementele locului obţiniet.
R: 1 °. x 2 +y 2
- 4x - 4y + 3 = O.
2°. Cercul x 2 + ;• 2 - ~ x + 5 = O cu
2
centrul în (~,
" 4
o) şi raza ,egală
,CU 1 /4 (fig. V .25) ..
26. Se dau două cercuri C11 C2 tangente în origine şi aşezate

-în dreapta axţi Oy, avînd razele r1 , r 2 • Se cere:
1°. Coordonatele punctelor M şi N unde o dreaptă variabilă
ce trece prin origine taie respectiv cercurile C1 , C2 •
2°. Să se arate că tangentele în M şi N la cercu.rile respective
sînt paralele.
: 3°. Locul geometric al mijlocului segmentului MN.
4°. Soluţie geometrică pentru locitl de la 3°.--
· R: 1°. Ecuaţiile celor dou~ cercuri sînt :
::J63
I•·-•~-
,I
.. ; ..
Dacă y = mx. este ecu~ţia dreptei viu-iabile. ce trece _pri~· originea axei9r
dţ coordonate, coordonatele punctelor M şi N (diferite q.e o~iginţa ·a~elor) ·
, 2r1 2mr1 2r9 · 2mr2
smt x M = 1 +ms• y M =· 1 + m2, xN = 1 +ms• y N = 1 + ma .
Tangenta în M' la cercul C1 este
-2r 2mr1
-1- x+--- .
y-r1
( 2r1 )
x+--- = O, (1)
1 + m2 I + m2 1 +m
2
iar tangenta. în N la cercul· C2 este ·
2r2 2mr2 2r., )

--- X + --_ -2 y - Y11
(
X + ---- = 0, (2)
1 + m3 1+m 1 +m 2
. ,n2 ;_ 1·
_Coeficientul unghiular al tangentei (1) este m,1 = --.- iar acela al
" 2m
m2-1
tangentei (2) este mN = - - - , ceea ce arată că cele două tangente sînt pa-
2m
0
ralele.
r +·r
3°. Coordonatele mijlocului Pal segmentului ,vl.N sînt xp = - 1- - . -92 , )'p ==
, · 1 +m ·
m(r1 + r.,) , , . ·
- - - - - - . Eliminarea lui m între aceste -două coordonate conduce la locul ·
I+ m 2
.
·+y
x3 2 - (r1 + r 2)x = ·-
O, ce reprezintă~- cerc cu centrul în C3
·(r~+r
2
~,
)
O•
-! 0 • Soluţie geometrică pentru punctele 2° şi 3°. Din figura V.26 se ~b-

servă c~ triunghiurile OC1M şi OC2 N sînt isoscele şi prin ~rmare unghiurile Oilt/C~
Fig. V.26
.. -. 364 .'
• •
~ ,- - ~I' I - .'
~ i· .• ""
l' ,_..:4''
' ~. . •:, .·••.... - i ·,
'~·., ' . .. ...._ ,":~_
'ţ•
1•
.
•• '
'
\ ·, : . t .• :
:
.....
--.._.·:'
:
• • . . I ' .. I . . . .'· ' ;' . .· •. . .' . . ·.: .' • . ·. .·: ;:. . .' ' . i , ,, . ,' ·; • . ,' ; \" . ' , .", ,· •
. '. - şi 'bN.Ca 1tn(egale şi deci şi µµghittţile QMM1~· ·O-N.N'.1 sµit :~gale:· .Rezultă. ci .tân- .
..• ,. .
· ·g~iele·,M.Mi, ;NN1 'sînt paralele.· · · ·. . · . , . · · .' .' .• ... _
: ·. :Figimt' C1.MNC11 este: un trapez ; .PC8 _este linie ·mijl_o~~ în. ~cest trape~ ş( ·. . '. ·..
.. .. _:-·. · C M + C N r ·+ r . :· · . . i . . . . .
1 2
. avem PC3 :.= - - - - - = - - = const. Rezultă că locul lui P este un
1 2
· · · 2 · 2 · · ·
. . , . · . I _ · ·· · r
1
r2 ' + ,. +< -
cerc, C;U centrul în C3 şi cu raza egală cu ~ .
. 27. $e dau· ecuaţiile ~ • ' . _I
x 2 +y2 :-_
.
4x ~ O, x 2 y2 2x . •, O şi 1 se cere: +
' .... <,,_; ·:
+
1°. S'ă se arate· ce curbe .reprezintă ecuaţiile. respective,. in-·. ·
. dicîndu-se elementele principale ţ1,le . acestora. · . ..
2°. Fie C1 , .C2 centrele ci~rbelor· de la } • O secantă v_ariaqilif.:.• ·
0 ; , l•
dus~ prin originea axelor de cbordonate taie curbele · în M 1 şi · · . . · .. ··

-M 2 • Să se scrie _ecţJaţiile dreptţlor-, M 1C2, M 2C1 • · . · ... ~
3°. Să se găsească locul' geometric al intersecţiei dreptelor ... / ·. :._i. ·.
de la 2°.
...............
R: 1 °. Două cercuri cu centrele în C~(2, O) şi C11(-·1, O) avînd razele r~·= .. · ·_-.•1··_ ...
. :;;. 2, -1"2 = 1. . .
-- -~. ·.
' ...··,
' ..
. 4).. ( ,4 . ) . 4,,, ' .1·•. ,·
·2°. (M.CJ:--.-. x- -.-.-. +1.y+--=O
. ' _1. • 1 + )..2 . 1 + ),,2 ·_ 1_ + )..2. ',
- .· 2),, . ( 2 . ) . .4 .
(MC): -----x+ . - - + . 2 y+--=0.
. 2. 1 : .. 1 + ).'I. 1 + )..2 . ' . 1 y2 ' + · . • ,•:·.7 •t··.i
' . ' . . .. ~
3°. Locul este cercul .x 2 + y 2 + Bi + 12 = O cu centrul în (-4, O) şi raia· •

egală cu 2. \1 . . , 't
. 28. Fie C1 (a, O) ·c_entrul cercului {C1) tangent axei Oy şi C2 (0, b) , ~: i, ' • • ·• . .•.
centrul·unui al, doilea cerc (C2) tangent axei Ox (a>b). · '

Prin , originea O ~ axelor . de ..coordonate se , duce o dreaptă
var,iabilă·(D)'caretaie cercurile'(C1 ); {C2) în A1 şi A 2 • Se cere:
t 0 • Să se afle'locul g'eometric al.punctului: M de pe segm·entul
A 1 A~ definţt prin relaţia 'MA 1 /MA 2 · . k.·
, . 2°. S,ă. ·se demon~ireze apo/1_ c/i, punct~le. C~, C2, .C3 uitde
• .·C3 este centrul locului de la' 1 ° - sînt · coliniare. • . ·,
3°. Să se calculeze lungimtţa segmentului. A 1 A 2 în funcţie. · · ·· ·· ·f
de coeficientul unghiular al dreptei (D) şi apoi să se determin{} . ·. : .
. · acest. coefvci~nt unghiular as.tfel îndît să. a'vf}m ,A 1A 2 =i l (l fiind. ··
. .o lutJ,gime dată). · ,.
, ,·.' ',il: ·1_ Ecuâţiilecelordouă-~ercutj, sînt:. (G1)':.x2 + y 2 - 2iJx = o·;·(C2).: ~ 2 + ... · ..
0
~.
+ 2 ·.....: 2b = O
' y
'
'
' '. , · ' ,.
'Y .. • . .
. . .
i,
. ·
J
s ' ··
. ; 1• • , I • ·, .• ,. : •• : • •• . '
: ··:·' . ! •,. . ' .
•. : : . ·355_'.· ' .• .;; :
• •. \ • .•. I
i . ; : :, ·~.' l • :,,_:' ; ••
: • • • lir,
, ~I . ·: :. ~ ■ ., f
.: ~. '
· ,,:.i,.,, '· · ·~· ·r: :,.: : ·.- r> ,~ I
I
!1,
j
,•1.,,
••••
·,
,'• . . . . . r
" • . • . •, , r" '., ...
,. .. .::.-- .
,r \ -
"\
---
Fie y = )..x dreapta variabilă ce trec~ prin O.
' C~~rdo~at~le punctului .-A 1 sînt soluţii!~ diferite de zero ale sistemului:
· 2a 2ai.
x2 + y 2 - 2ax = O, y = )..x, unde x == - - - şi y = - - - ; iar coordonatele
. . )..S + 1 ).2 + 1 . .
lui A 2 sînt soluţiile diferite de zero ale sistemului .i-2 + y 2 - 2by = O, y = )..x,
2b). 2b)..3
unde x = --- şi y = ---.
• . i,2 +1 ).li +1
Coordonatele lui A-f sînt:
2(a - bk)..) 2).(a - bk)..)
X=------ Şi y = - 2- - - - - ( 1)
/ (i,2 + 1)(1 - k) ().. + 1)(1 - k)
_ Locul lui M se află eliminînd pe ). între coordonatele ( 1). Se vede uşor că
i,: = y/x, valoare care înlocuită în oricare din relaţiile (1) conduce la ecuaţia
xt + y2 - 2--
ax
+ 2bky
- - = O, (2)
1-k _1-k
care reprezintă un .cerc cu centrul în pun~tul C3

.
(-a- ,
l-k -l-k
_!!!!,_) 0
2°. Pentru ca punctele C:1 , C2 , C3 să fie coliniare este necesar ca determinantul
a o
o b 1-- . să fie nul, ceea ce se do...-edeşte cu

il.= uşurinţă.
·a bk
---
l-k 1- k
Se mai poate dovedi coliniaritatea celor trei puncte arătînd că coordonatele
X l'
lui C3 verifică. ecuaţia dreptei (A 1 A2 ): - + ,:_ - 1 = O, ceea ce nu prezintă nici
a b ·
· o dificultate ....
3°; Lungimea segmentului A1A 2 este dată de relaţia
-· ( 2a 2bi. )
2 ( 2aÂ 2b).
11 )2
A1A; - ).t + 1 · i,2+1 + )..3 + 1 ).li +1 •
- .- 2(a - b).)
făcînd calculele,
. rezultă: A 1A2 = v
__ ,---
i.2 + I
\.
periind că A 1 A2 =l se obţine:
4ab ± .1'/4(a2 + b2 )-l

a i,1,2 = 4b2 - 12
29. Se dau două cerc,uri de raze R şi r, tangente în origine

0 la axa Oy şi aşezate de ace~aşi parte. a acestei axe.
I •,.. .
.366
·, J!rin origina axelor se duce o dreaptă car~ mai ·taie pe \jiţcare
din cele.două cercuri respecti~ în punctele A şi B. .
I 0 • Să se scrie ecuaţia cercului care are ca di'a1netru pe AB:
2°. Care este ecuaţia cercului ce se obţine. cînd" dreapta dusă
prin origine face cu Ox im unghi de 45°? Dar cînd această dreaptă
face cu Ox un unghi ~e 60°? Care sînt razele acestor cercuri ·în
aceste cazuri ? ·
3° . .Care este ecuaţia.dreptei dusă prin origine, pentru ca cer-
cul cu diametrul A B să fie tangent axei px? ·
4 °. Să se găsească locul geometric al centrelor cercurilor cu
. diametru AB atunci cînd dreapta de la 2° se roteşte în jurul originii.
Care sînt elementele acestui loc? Se poate lua R = 3 şi r · 1.
R: 1 °. Ecuaţiil~ celor două cercuri sînt: x 9 + y 9.. - 2Rx ::::;:: O, _is + y9 -
- 2rx =O; ecuaţia dreptei variabile este y = ).x. Coordonatele punctelor A şi
~ \
2R , 2R). . 2r ' 2r).

B sînt respectiv x = -- , y = -- şi x ·= - - y = - - iar ecua-
1 + )..2 .. 1 + ).2 - 1 + ).2, 1 + ).2
ţia cercului cu diametrul A B este
2(R- + r) 2).(R + r) 4Rr ·

:ţS + y2 - 1 + )..D X - 1 + ).2 y + 1 +).:I= 0. (1)
2°. Pentru Â = tg 45° = I, (1) devine
x2 +y 3
- (R + t) (x + y) + 2Rr = O, . (2)
1 . -
raza acestuia fiind ... ,- (R - r) iar cînd ). = tg 60° =.
_ y2 . l ,
Y3, (1) devine
x2 +• y 3
1
(R + r)x -
Va (R + r)y + Rr = O,
T ·(3)
-
2
1
raza acestui cerc fiind
. -2 (R
..- .r).
1 R- r
3°. Avem două,,-drepte = ± - --=- x.y
· 2 VRr ·
· 4°. Cercui' x + y - (R + ~)x = O, adică un
9 2 cerc cu centrul pe mijlocul
distanţei centrelor· cercurilor de la 1 °.
30. Se.dau în acelaşi plan o dreaptă (D) ş·i uln cerc (C). Din-
tr-un punct variabil M de pe dreapta (D) - ca centrit - şi cu o rază
egală cu lungimea tangentei dusă la cercul (C) din M~ se· descrie un
alt cerc (C'). ·
Să se arate că __ cercurile, (C') au· aceeaşi· axă radicală.
:361 ·
', I
' ·' .
,r; ., •• 1, -
I:'. '
.... • I
,. ,i ·. '
-
I••
' .. III•
I· 'n; Se ia dre~p;a (D) c~ axă oyi~~e~cli~ulara din ~ehtrul· c~chlui (C)'

capi; fig~ V~30. ·?ie M(O, >.J •pwu;ţul variabil situat pe (D). E,cuaţiile celor două
+
·, cercuri, sînt: (C) : x 1 y2 + 2ax + b = O, (C): x 2 + (y - )..) 2 - · ()..1 +. b) =•0, • ·
sau dezv~ltînd itlti~a ecuaţie se obţine (C') : x 2 + y 1 - 2).y - b = o. ·se v~· ob-.
• I
_' .~a. că raza cercului (C~) est~1 ţg~lă ~U: puterea lui M faţă de (C), adică avem . '
Mr~~+~ . ,
• · Se v~riţică uşor că cercurile (C') trec prin punctele de intersecţie· ale c~r
c~ui x 2 +y = 2 b cu a~a Ox~ · · · ·
!I
Fig. V.30 ·Fig. V.31 _·
, . 31. Se consideră cercurile ·variabile ce trec prin două pune-.

. te fixe A, B. Fie CD polara unui punct fix P în raport cu u~ul ·
· ăin cercurile variabile. ·
. -!insemnînd cu E centrut unuia din aceste · cercuri, să se "gă-
sească locul geometric al. intersecţiei dreptelor CD. ·şi EP~ '· ·
,:
R: ~e ia ca .axă Ox dreapta A B, iar ca Oy perp~ncliculara pe mi3locul lu_i
' ; I
AB. SenoteazăA(a, O), B(-a, O), E(O, A), P(p, q), unde Â este un parametru.
~ variabil (fig.V.31). ·
Locul ·căutat este cercul px1 + py1 - (p 2 + q2 + a 2 )x + a 1p ==; cerc o;
care are centrul pe Ox, trece prin P şi nu taie axa Oy.
32. Fie M· un punct variabil al .unui cerc de diametru AB,.

cu centrul· în O. · · ·
• Să se scrie ecuaţiile cercurilor circumscrise triunghiurilor
0
}
• I
.AOM şi BOM. .
.~ . · 2°. Să s·e ·arate că produsul distanţelor centrelor P şi Q ale
· ac.estor ~ercuri la . dre~pta .A B · este. constant. ·
. 3°. Să se afle. locul .geometric al -punctului de intersecţie al
(Jreptelor . A P şi · ]!Q.. - ·
.'368
I •.
,! \ • .. (.
! •.
•. j. , I
''
' ' •
·,
•
'
' • • . :
'
I'.
...
·•• . ' :· .• ' . . • •. . . . '
-,
•
I·,.
'
.... R~ S~ .ta..·A·B •ci ~ă• Ox\i perp~dlcuiara•bi O ţa ·axă Oy. Şe not~ază,'

OA'= 2a,' .M(a.,·_ ~) ,cu- a.~ +;~ 2 ~ 4a2,- P(a, · ).), ,Q(~a, µ).·' ·. . : • ,
. , 1°. Ecuaţlile cercurilor'A0"'1;-respectiv BOM, sînt :·~1 + y2 - . 2ax - 2?-.Y. = .
. ·= O şi x' + y1 ·+ 2ax - 211.Y = 0 cu condiţiile.a.~+ ~2 .:..... 2acx - 2).~ =·o, a.1 +·,
• , • • • • • • • • ' • • ,.. • • • • • V • • .' a(2a ·- ·ex) · •
_ .,+ ~s + 2 aa. - 2 µ~ = O, a. 2
+~= 2
4a 1
, de unde rE:zulta ). ==
. .f
a(~a + a.)
µ=
. ~
· . 2°. Âp. =.a2 • 3°. x1 + y 2 = 4a1 • .
• i
: · 33: / n
planul axelor de coo~donate xOy se ia p~ Ox un punct .
;_ . fix A şi pe Oy un p'lf,nct variabil M; Perpendiculara în A pe AM
·. şi paralela dusă prin •M la· Ox, se taie în N. Se cere :· ·
·· 1 ~ .. Locul .mijloc,µ,luî P al lui AM.
, 2~. Ecuaţia:- dreptei ce trece pri11t N şi origine.·
· .-3°. Ecuaţia cercului-ce trece prin A,M,N. ·
· 4~. Locul. lui N.
S9 • Ari~ triunghiului AMN.
a
· R: ~ 0 • Fie 1_A(a, O) şi M(O, A) (fig.,V.33); coordo~~tele lui 1!' sînt x = 1-' .. ·
.
,_ .
2.
.
1 = .-·; r~ultă i~ediat
. .
că
.
locul lui P este ~eapta x
.
~ a/2. . ''
\:
.· _- . ·· . 2°._ Ecuaţia. dreptei

. a
(AN) :. y = .,_
- (x· - a), (I?
. şi aceea a ,dreptei
(MN): y = A.·
al+ ).2 . _ ·
. Coor4onatele lui N : x = - - - , y = ).. Ecuaţia dreptei
\ a
I
. a). ..
(ON): y= - - x . (3)
' ' ' · al+ j.l
.. '. 3°.' Cercul MAN are centrul pe . ·t '
· ·. 'mijlocul lt# MN · (triunghiul MAN este
· · cheptunihic) şi raza egală cu M N /2.
.. .Ecuaţia acestui cerc este deci .
' . .. .
; _ as+ ,_11)2. + (y _ ).) 2 =: ·
( 2a . _ . ,X : ◄
_. · ..= (aa + ,.2)2•, sau

· ~
• • o., I
.. ' . a•.+ ,,e. . ·_

.. _x 11 + y 11 - -. -.-x-2).y + 1.' =0. • (4)
. a . Fig. V.33
24 --- Culegere de. probleme de matematici

' • • • • I ' >
369
4 °. Locul lui N e află eliminînd pe A între coordonatele sale ; se obţine
y' = a (-t' - a) adică o parabolă cu vîrful 'în A şi focarul în F ( a + i , Or

A(a:i + A:i)
5°. Aria triunghiului AMN este S = ---.
· 2a
34. lntr-u1t cerc cu centrul în Q (O, O) şi cu raza 2a se duce

diametrul AB. Se consideră un al doilea cerc C cu raza a care are
centrul pe dreapta y = a şi se determină puncţul P de intersecţie al
coardei comune acestor două cercuri, ·cu perpendiculara dusă din
C pe diametrul AB. Se cere: , '
I O • Ecuatia axei radicale a. acestor două cercuri.
2°. Să se scrie ecuaţia locului geometric al punct-ului P cînd
cercul C se rostogoleşte pe A B.
3°. Să se arate că axa radicală de la 1 ° este tangentă locit-
lui de la 2°.
R: I 0 • Cercul (O) are ecuaţia
x2 +-y2 - 4a 2 = O„ (1)
iar a cercului (C) este
xi + y2 - 2).x - 2ay + ). = 2 O. (2)
Axa radicală AE a cerculurilor (1) şi (2) ate a ecuaţia
2)..x + 2ay - (). 2 + 4a = O. 3) ·(3)
Fig. ·V.34
370
. /·
2 °. Locul lui P se află eliminînd pe A între ecuaţia (3) şi dreapta x = A;

se găseşte
4a 2 - x 2
y = 2a (4)
adicit-o parabolă, fig.V.34. Se .va observa că locul lui Peste însă numai o porţiune
din parabal~ dela (4.) şi anume arcul de parabolă situat deasupr~ diametrului AB .
. ·, Ecuaţia.) (4) se poate

· ·
scrie sub forma x+ (1 - !2 a) ~ (a ~ ~2 a) .
2
2
..
2
de
I : I ( 3 )
că
unde se vede focarul acestei parabole este ·în F O,
2a , vîrful în (O, 2a},
5
ecuaţia directoarei fiind y =- a; această pa.rabotă trece prin punctele A şi B. '
2
_3°. lnlocuind (4) îµ (3) se obţine (x - 1i.) 2 =
. O•
35. Se dau dreptele 1 ) : 3x - 4y + µ = O şi (D 2) : 4x +

(D
+ 3y -- 3A = O; ), şi µfiind parametri variabili.
1°. Să se arate că patrulaterul format de' axele de coordonate
şi dreptele (D1 ), · {D2) este inscripti9il. ·
2 °. Să se scrie ecuaţia cercului circumscris acestui patrula-
. ter. , ·
3° .. Parametrii A şi µ verificînd relaJia- µ 2 9611: · O ecua- +
ţia precedentă· (de la punctul ~ ) reprezintă o familie de cercuri.
0
Să se afle locul geometric al centrelor acestor,cercuri._ .

4°. Să se· construiască locul geometric de. la punctul 3°.
t/ .
R: 1°. Se
observă că (D1) _l (D2} şi prin urmare- patrulaterul AOBD este ,•
A A ;
inscriptibiL(D+ O= 180°), fig.V.35. ~entrul cercului este pe mijlocul C al seg-
m~ntului A B (diametrul cercului). Intersectînd dreptele (D1) şi (D2} cu axele se_
. 3).
determină şi şi
coordonatele punctelor A B apoi ale lui C: x =
8 , y = ţ-.
2°. ~cuaţia cercului AODB este: !I
µ2 9)..2
16+16
4
sau efectuînd calculele
3i, µ
..ţ-2 + y2 - -
4
X - -
4
y = 0. (1)
3° - 4°. Coordonatele centrului

cercului ( 1) fiind
3). µ
.X = 8' y = 8' (2) Fig. V.~5
371
-~-, • • . 1,'_',;
r:.- • I •
r • • .• •
. . '
· ' ·. , ·. ·lqcul geometric at:lui C se'află elimiilînd'pe.A1ji• µ.î,ntre relaţiile (2}şi µ~ -f- 96).. = O;
. • ;e găseşţe parabola y 2• = -4x, cu· -vîrful în ~riginea· axelqr, foc~ _în F( -- l, O)
şi a~înd' c1irectoarea x - 1 = o.
. . 36. Se ~onsideră un sistem d~ axe dreptunghiulare xOy şi o

dreaptă. ale cărei tăieturi pe _axele de coordonate sînţ OA' =-a· şi
OB = b. Prin mijlocul C al lui AB se du·ce o perpend#ulară pe
AB, care .taie axa Ox în D. Se cere: · ··
1°. Să se s'crie ecuaţia dreptei CD.
2°. Să se afle coordonatele lui D.
·3°_ Să· se scrie ecuaţia cercului circu,mscris triunghiului BCD.
4 °.. Să se arate că locul centrului acestui cerc, cînd punctul
B se deplasează pe. Oy, iar A rămîne fix, este o parabolă ale cărei
· ·.. elemente se vor determina. .
.· . 5°. Să se arate că directoarea acestei parabole este tangentă
tuturor cercurilor de la 3 °. , · ·
R: 1°. (CD): y _·!!_ =
2
~(x
b
- !J,
2
sau 2 ax~ .2 by ~- (a
·
2 - b2 ) .= O.
•
20. D ( a2 2~ b2 , O)· .
·şi raza RZ = (a 4a b J +· ~4 =
2 2 2 2 2
3°: Centrul cercului în C' (a· 4a b !!_)
2
- , -
a2 ba
· ·=· - - -
+ )2 . . cercului .este x. + y a2 -·b2 x - by = O.
Ecuaţia 2 2 - ---
( 4a 2a ·
4°. Locul lui C' se află eliminînd pe b între coordonatele acestuia, adică
as -bs ,b
între X = - · - - ŞÎ J = -.
·
-Eliminarea lui
4a
b: conduce
2
la y2 = ( f r-ax.
Locu\ este deci o parabolă cu vîrful în p\Ulctul_ P ( f ,O) ; directoarea a~es-
. . a
. . tei parabole este dreapta x. = -2 •
a
0
Dreapta x = este tangentă cercurilor de la 3°, deoarece înlocuind
_;; •
2
ecuaţia cercurilor 3°, obţinem (y - .!!.) = O, adică y 1 -= y2 ~ !!_.· · ·
2
pe x cu~ în
2 2 2
I •
37. 1°. Să se scrie ecuaţia cercurilor care trec prin două o

. · punct~ fixe A şi B.
. ·2°. Să se scrie-ecuaţiile tangentelor în şi .B şi sd se• calcule,ze'. 4
.' unghiul lor. -Care este ecuaţia cercurilor cînd acest. ungh.,i, · este egal
cu 60°? ·. :· . . ' .
.i
... I•
. .. .·' ~
I, .
• - 1 •• • t \· '.I,. ••
.,! .: .
•( •4
... ". - '

'' i' '
. ..
~' t ... •. • '
. : . ·:. 3°.· s·ă. se afle-locu(poluţui dreptei: J - ~:- 1 ~··o Jajă de '

.··· cer~u~zle de la 1° şî să se repre;inte grafit locul obţinut. . . .
°,.
R·: 1 S~ iau punctele·A (a; O), B( ~a, O) şi ecuaţi_a · cercurilor · ce trec prin
.·aceste p1Wcte este
· x2 + y 2 + 2,.y ..:... a2 = O. . (l).· .
2°. Tangentele în A şi B sînt 'respectiv:
. ax + ),y - ~2 = O }
(2)
-ax+ 1-.y -· a 2 .= O
2ai..
. . ·1ar 1Wghiul .acestora este dat de tg C?
.
= --- .
),2 - a'.
Pentru <p = 60°, ).1 = 3a, '/
'-s:= -a.
3°. Locul polului dreptei y - x - 1 = O faţă de cercurile (1) este xy +y + 2
\ + x +a= _O, adică o hiperbolă ale _cărei asimptote sînt paraleie cu Ox şi cu bi-
,. sectoarea a doua a axelor de coordonate.
. I ,
38. 1°. Să se scrie ecuaţia cercului care trece prîn pune~
. tele· P 1(-2, -1); P 2(6, -3) (fig. V.38) şi are centrul pe dreapta . '
2x + y - 2 ...:._ O, · ' \ ' •
~..
2°. Ce curbă reprezint~ ecuaţia x - 4x + 2y - 10 =O?
2 ' . ·. -
. 3~. Să se-găsească punctele comune ale cerculu,i de la punctul·.

1 ° şi curbei de la punctul 2°t Să· se'inţer:preteze rezultatele obţinute.-.
Apoi să se reprezinte grafic .
·- . î~ planul axelor de coor- !I
~
donate xOy ~ cele două curbe. ttr2.1J
R: ~ 0 • _Ecuaţia cercului este de.
forma
. x3 +y' - 2ax - 2by +~ = O. (1)
Scriind că cercul trece prin pune.:.

tele P 1 şi P 2 avem
C (2,-2)
4a + 2b +. c + 5 = 0, (2) X
-12a + 6b + c + 45 =.0. (3)
Punînd condiţia ca centrul cer-

_cului să . se găseasc_ă ţ,e dreapta_
·.._:·2~ + y _.:. 2 ·=· O, _avem:
. 2,a +b - 2 = O; (-l)
'
'
.. r .•
.· ~ ... :
.. '-·
"I
-
1,
• l,
- ' •• ~ ,J '
. ' \" .
Rădăcinile sistemului fomiat de ecuaţiile (~}, (3}, (4} sînt: a = 2, b = -2,

c = --9 şi deci ecuaţia cercului este
x2 + y 2 """." 4x + 4y - 9 = O, (5)
cu centrul în (2, - 2} şi ,, = '/17.

2°. Ecuaţia x 2 - 4x + 2y - 10 = O reprezintă o parabolă
-x 2
+ 4x +IO (6)
Y= _2 , .
b
cu vîrful în x =- - =2 şi y = 7.
2a
3°. Intersecţiile parabolei (6) cu cercul (5) sînt soluţiile sistemului foi-mat de
cele două ecuaţii. Eliminînd pe y între (5) şi (6) obţinem ec~aţia
.x4 - 8x 3 - 8x2 + 96.r + 144 = O, (7)
ale cărei rădăcini .sînt x1 =x2 = :_2, x 3 =x4 =6 şi deci y 1 =y2 = - 1, y 3 = y 4 = -1,
adică parabola este tangentă cercului în două puncte situate pe dreapta y =. -1 :
(-2, -1), (6, -1).
Altfel. Cele două curbe au ecuaţiile :i-2 -f:- y 2 - .fa + 4y - 9 = O şi x 2 -
- 4x + 2y - 10 = O, care prin scădere dau ( y +
1) 2 = O_ şi deci y = --' 1 este
rădăcină dublă, rezultînd astfel concluziile de mai ~ainte.
• I .
3~. 1n· sistemitl de axe de coo'rdonate xOy se dau : dreapta

(D): x + 2y - 5 = 0'şi cercul (C): x 2 + y 2 · - x·- 2y = O.
I 0 • Să se arate că dreapta (D) este tangenta la cemtl (C)
într-un punct A ale c/frui coordonate· se cer.
2°. Să se scrie ecuaţia parabolei cu vîrful în O, care are ca
axă de simetrie pe Ox şi trece prin A ; să se scrie apoi ~cuaţia cer-
cului (C') simetric cu (C) faţă 'de Oy.
3°. Să se arate că parabola şi cercitl (C') se taie în origine şi
încă într~un punct I B, ale cărui t;oordonate se cer.
R: I 0 • Punctele comune ale dreptei (D) şi cercului (C} sînt soluţiile sistemului,
x + 2y - 5 = O, x 2 + y 2 - x - 2y = O.
5- X
Din ecuaţia dreptei se scoate y = - - şi se introduce în ecuaţia cercului
2
rezultînd imediat x 1 = x 2 = 1 şi y 1 = y 2 = 2, deci A (1, 2).
· 2°. Ecuaţia parabolei este d.e forma y 2 = 2px; scriind că punctul A este
Be parabolă se găseşte p = 2.
Cercul (C') are ecuaţia (X+.¼ + (y - r 1) 2= o sau x
3°. Punctele de intersecţie ale parabol~i şi cercului (C') sînt soluţiile si-
2
+ y + x- 2y = o.
2
stemului y 2 = 4x, x 2 + y 2 + x - 2y = O. Eliminînd pe x între aceste două ecuaţii

obţinem y 3 + 20y - 32 = O şi y = O. Această ecuaţie are o singură rădăcină
reală x E (1, 2) cum se _ponte verifica cu uşurinţă formînd şiru~ lui Rolle etc.
374
\;
40. !nt;-un cerc dat se duce ·o coardă oarec~re MN perpe~di- ·

cţ±_lară pe un diq,metru fix AB. Să se afle: . -
.I I:,ocul punctului de. intersecţie a dreptelor A111, BN.
0
•
2°. Să se figureze acest loc.

3 °. Tangenta la locul I~ paralelă, cu direcţ-ia m _= .:_ 1.
R: Fie x 2 + y 2 == r 2 ecuaţia cercu-
lui _dat şi :ţ = ). ecuaţia unei coarde per-
9
pendiculare pe diametrul A B (fig. V. 4Q).
Coordonatele lui M şi N sînt solu-
ţii~e sistemului format de ecuaţia cercu-
lui şi dreapta x = )..
, Găsim M(A, ,j,2 - ,.a), N(A,
8 :r
- Vr 2
- )..~):
Ecuaţia dreptei (AM) este

X y 1 p
).. -...Jr2 - :;..,2 1 =0
/
r o
-v~.
IJ
sau Fig. V.40
X + -- y - 1'. = 0. (1)
. r + ).. .
-v~
4,gemănător se găseşte şi ecuaţia dreptei (B111) :
X + - - y ,+ Y = 0.
r - Î, \
(2)
Eliminînd pe ). intre (1) şi (2) 1 obţinem:
,xl! - y2 - ,2 = o. (3)
. 2°. Ecuaţia (3) reprezintă o hiperbolă echilateră cu semiaxele egale cu r,

avînd focarele în F(-.../2r, o), .F'(- J21•, o).
·3°. Ecuaţia tangentei paral,lă cu direcţia l~ = -1 este y = -x, adică
bisectoarea a doua a axelor de coordonate (de fapt dreptele y = ± x, adică bisec-
toarele axelor de coordonate sînt asimptote la hiperbola respectivă.)
41. Se dă un cerc O de rază R şi un pimct fix P în planul·
cercului, OP= a; fie MN o coardă variabilă paralelă cu OI!.
Se cere:
1°.. Să se arate că M P 2 N P 2 = const. +
2 °. La ce distanţă .de O trebitie dusă coarda M N pentrµ ca
aria triunghiului MNP să aibă o valoare dată S? Discuţie . ._ \
!175
'. ,t._,
·• t
t .
' . ·'I
:
- I
. 8°. Şfi, se c~tculeze tange~td :knghiului MPN .cf.nd MN. .

=: R'\/2 ş'i d = 'l,R. .. .
· ·: ·· . ,
4 °. Să se studieze_ şi să s.e reprez~nt~ grafic ·variaţiq, lui ~ s·.
. . '
, ll: ţ 0, Ecuaţ~a cercului cu centrul în.O este x 8 + y 2 = R 2 iar aceea.a coardei
' . MN ·este y ~ ).. Co~rdonatele lui P sînt x ':= a, y = O, iar ale: lui M şi 1f sînt
Rezultă 'imediat. că MP 2
..• 1H(..:.. 'VR 2 -
·
)..2 ,
!I
1.); N(VR' - ),2, /.}.
= 2(a1 + R 2)_.
+• NP2 •
Se . poate demonstra a- •
ceasta şi prin _geometria plană,
.. apÎicînd teore~a medianei în
4
triunghiul MNP (fig. V. 41) şi
apoi, teorema _lui Pitagora în
triunghiurile OPQ; (?QN - oh-
.X ţinînd acelaşi rezultat.
2°. S = 1.'\fR2 - ).2, _sau

raţionalizînd obţinem : .
IT
... Fig. V.41
Există patru valori pentru )., două cite două egale şi de s~mne contrarii ;
. 1
acestea sînt reale însă, dacă S ~ - R 2•
: . 2
~
3°. MPN = 6 este dat de formula
4 aria .ilJ1.YP 2). R 2V - :;,2

tg 8 = .il-/P2 + Nr- - J.l!N! = a:t - R2 + 2:;,il
.· , - R·,/2 - · · -I··•
şi_ d~că MN = R i/2 atunci 'A = -- şi a = 2R, se· obţine tg .O =- •
· · 2.. · · · 4
· 4°. Variaţia lui ~ se vede în tabloul
!
Â o -1R ,;-
2 R
·2
i ' S' + o -
I
s o ?. .-R2 \& o
2
· graficul trasîndu-se făr~ nici .o dificultate.
?76
,. . t
.f
' Ir .. • ,
. ' 42: s;· dă u~ cerc ,aPott~t ~ :m ·,Ua~et,~ ox şi· t~~ent. ta

'Oy. 1ntr-un punct M variabil· pe' cer~ ·se duce o tangentă, care
,,
ta~e .Pe ·Ox îtt P şi pe Oy în ·T1 • Stţ, se· afle: ' . ,.
• 1°. Locui punctului de interşecţie al dr.eptei OM cu· par,alţla .. ·
· 'prin T 1 la Ox: .· · . ·· :
:2°. Locul intersecţiei dreptei ·oM cu paralela din· T la Oy ..
3°. Sd se studieze şi să se
reprezinte grafic cele doui. locuri. •
R: 1°. Ecua~a· ţercului cu centrul în C(a, O) este
{1) .
'·
• I
I •
b
Fig. V.4~.
■ •-~ ■ ' ~
Fie M(et, ~}' un punct pe· cerc; (fig.V.42,a); tangenta în M la cerc este I
(cc - a)x + ~.Y - a~= O. (2)° ·

Ilitersecţiile tangentei (2) cu axele de coordonate sînt
T{cc:\, o), T(0, a;)· 1

• •~ I • ~
. ,, .
· · Ecuaţia drept~i (OM}:
~-
y=-x.
(X
Paralela din T1 la Ox este

a«
'' y == -- • (4)
. ~-
Eliminarea lui ot. şi ~ între (3) şi_ (4) conduce la
y 2 = ax. (5) ·. ·
Ecuaţia (5) reprezintă locul lui. N şi este o parabolă cu vîrful în originea .
ax~or _d~ coordonate, avînd focarul în ·F { ¾, O) ·

377
',, :/:
-I
i·.
2°. Paralela prin Ţ' la Oj, are ecuaţia
acx-
x = --'. (6)
ex - a
Locul punctului P de intersecţie a lui OM cu (6) se aflâ'eliminînd pe a şi (3
între (3), (6) şi relaţia
a:z + _{3z -:-- 2acx = O, (7)
(punctul M este pe cere).
ax . ay
Din (6) scoatem cx = - - ; înlocuind aceasta în (3) rezultă ~ = - - ·
a-x x-a
a)z y2(x - .
Folosind, apoi (7) obţinem = adică o hiperbolă
locul - - - - - ·_ 1 O,
a2 . as
echilateră cu centrul în C(a, O) şi avînd semiaxele egale cu raza cercului.
3°. Graficul parabolei _dela I O şi hiperbolei de la 2° este dat în fig.V.42, b;
43. Se dă elipsa 4x2 +.
9y2 - 36 = O,_ care întîlneşte axa
x-ilor în punctele A şi A'.
Prin punctul A se duce o dreaptă variabilă care întîlneşte
elipsa într-un al doilea punct D. Pe paralela la Oy dusă prin D se
ia u.n punct E-a.cărui ordonată este dublul aceleia a lui D. Se uneşte
originea O a axelor de coordonate E. Dreptele AD şi OE se în- cu
tîlnesc în M. Se cere locu,l lui M.
R: Ecuaţia elipsei se scrie şi sub forma
xs y2
- + 22- -
32
I= O. (1)
de unde rezultă a = 3, b = 2. ,
Ecuaţia dreptei variabile care trece prin• A este:
y = m(x - 3). (2)
_Co~rdonatele lui D se află
intersectînd (1) cu (2). Se dublează apoi ordonata
27 m 2 - 12 - 48m)
lui D şi obţinem punctul E ( - - - - , - - - •
4 + 9 m2 4 + 9m 2
Ecuaţia dreptei (OE) este
48 m
y = - 27m2 -12 X. (3 )
Locul lui M se află eliminînd pe m între (2) şi (3) ceea ce se fac~ cu destulă
'l' -
uşurinţă; din (2) se scoate m = --·- şi se introduce în (3), rezultînd ecuaţia
x-3
4x2 - 9y2 - 40 x + 84 = O, care se -mai poate scrie şi astfel: ·
. (x - 5)2 r'-vz
- - - . . L - · - - 1 =0'
22 {¾)2 ,
, .ceea ce repr~zintă o hiperbolă cu centrul în punctul C{5, O) şi avînd ca semiaxe
4
a' = 2 2 şi b' =- ·
3
378
' \
. .
44. Fie AA' axa mare a unei elipse cu centrul în originea
axel,or de coordonate xOy şi. M un. punct var.iabil pe elipsă. · : ·
Se uneşte J.V1 cu A şi A'. Să se afle:
1°. Locul punctului" P de întîlnire a . dreptelor A P şi A' P
ridicate perpendicular respectiv pe AM şi A'M în 4. şi A'. .
2°. Lo_cul ortocentrului H. al triunghiului AMA', cînd M se
deplasează pe elipsă.
3°. Locul centrului de greutate al aceluiaşi triunghi.
n: 1°. Fie
!J
H
b•xs + a2yz _ a•bs = o, (1) /
elipsa dată şi M(oe, [,) un punct
variabil pe (1).
Perpendiculara în A' pe Jf A'
are ecuaţia
A'
oe+a . (2 )
y = - -·- (x + a), -
r, .
iar perpendiculara în A pe .I.VIA
are ·ecuaţia
oe-a .
y =:= - -r,-. (x - a) . {3)'
Fig. V.43
· adică
·Eliminar.ea lui oe
o elipsă.
şi ~ între (2), (3)
.
şi (1) conduce la
,
~ +L
a2 ( ~r . - 1 = O,
2°. L~cul ortocentrului H este aceeaşi elipsă ~ +L

al
,xi
(~r -
y2
1 = O.
3°. Locul centrului de greutate G este elipsa - - + -- - 1 = O.

(f )2 (f)2
N o t ă. S-a văzut că locul lui H este acelaşi cu al lui P ; aceasta se ex-
plică observînd că patrulaterul PAHA' (fig. V.44} este un paralelogram, că H
este simetricul lui P faţă de O (punctul de îritîlnire al diagonalelor) şi că prin ur-
mare locul l~i H este acelaşi cu al lui P.
45. Se dau: dreapta (D) : x +
2y - .a. = O şi curba (C) :
3x2 + 4y 2 - 12 =
O ; se cere. : ·
· 1°. S'ă se determine a. astjel ca dreapta (D) să fie tangentă la
&urba (C). · ·
379 ·
I ■ • ..
. 2°. (X jiini ~st/el determinat, să se· sc~ie ecu~ţia .tr;,.ngefttei la

1
, ••
(C), paralelă cu- dreapta (D}- şi să se arate că produsul dista.nţelqr.

de / ocare a• acestor .tangente este ac~laşi. · · '·. .
· · 3°. Ştiind. că dreapta (D) ·este tangentă şi la. parabola y 2 -
- 2px = O, să se t{etermine parametru} p. · •
4 °. Tangenta la ,această parabolă· în P( rx, ~) taie a·xa. Oy în ·
M ; se cere locul geometric al centrului cercului circumscris triunghi-u- .
~OP~ - · .
• . a;-x
R: I 0 • Din ecuaţia dreptei se scoate y:;; - - şi introducînd în ecuaţia·
2
lui (C) obţinem
4x2 - 2ocx + a:2 - 12 = O. (I)
Scriind că discriminantul ecuaţiei (I) este nul, se obţine a; = ±4. Pentru a;= 4.
ecuaţia dreptei (D) devine
X+ 2y - 4 = 0, (2)
iar pentru a;= -4 această ecuaţie devine

X+ 2y + 4 = 0.
Distanţa de la F(l, O) la dreapta (2) este
A x0 + By0 + C I - 4 3
al = ± vA 2 + na = ± fs = vs·
iar distanţa lui F' ( - 1, O) la aceeaşi dreaptă este d2 = de unde rezultă y5,
d 1d 2 = 3 = b2 • Asemănător se găseşte ·că şi produsul distanţelor focarelor ,la
dreapta (2') este egal cu 3 = b 2 (semiaxa mică a curbei (C)). · ·
; 4- X .
3°. Din ecuaţia drepţei ~e scoate y = - - şi'introducînd' această_ valoare
2
.în y 2 = 2px se obţine x 2 - 8(1 + p)x + 16 = O; punem condiţia ca discriminantul_
acestei ecuaţii să fie nul şi rezultă p = -2 (p = Ose exclude).
~
0
• Tangenta la parabolă în P(a;, (3) este (3 = -2(x + a;). Punctul M are
. 2«
coordonatele x == O, y = _; - •
. - (3 .
Cercul circumscris triunghiului OPJlf are ecuaţia de forma x 1 + y 2 - · 2ax - ·
·. a;I + ţ3t + 2a; .
- 2 by = O. Scriind .că acest cerc trece prin P şi M se obţine a = -~.;__.;___ ,
- 201: '
01:
b =. - -.
[3
Asociind la aceste relaţii (3 2 = -4« (P se află pe parabolă) locul geometric
al centrului cercului circumscris triunglµului OPM se află elimi1;1înd. pe a; şi (3
1 .
, între ultimile trei relaţii. Se găseşte parabola
' '. . ' . .
y = .-
2 ~. (x + 1),. adică
··2
oparabolă
. ' .
cu yîrful în punctul (-1, O) şi a\'îud ca axă de simetrie pe qx.
· . 380
' i ' -~ .>. -.
•• ' i :' I ~ • •
• , • , L /J • ~ 6 • t ~
•• : : •• •. . • . . ·• • " • '... • . : : •. . ,\ : . • • : • • -~ ~- • : • .. ••.•.. ·, ' ': '. ' :1
. : ·46~ Pe o elipsa se ia un putţct M variabil. Fie· N -proie.c-· . · .. .. ; ·. . .

dată
ţia lui M pe ·una. din· directoarele elipsei. Se cere să se găsescă-' /:pcul· : . : · :·. :
geometric al mijlocului segmentului MN. , . . . · ·. '.. · · .· . . ,
I. • • • . , • •
n:: Fie .M(a ·cos oe, b sin oe) un punct variabil ·pe elipsă ; coordonatele lui N. . . . ..
. al . . . . ..
sînt x =· ~
o
, y =b sin «. Locul geometric ·rezultă din eliminarea Jui' ex între .
.
. . a11. .
. relaţiile 2x =
. -o + a cos IX şi y = b · sin ix. Rezultatul eliminării este elipsa:
2
2x - ~)
.( \ O yl
----+-
a b
-1 = o.
1 2
, I
. .. 47._ Se. dau.: elipsa· 3 = O şi hiperbola 3x2 + y2 - 3x2 ·~

·--: ·y2 +
3 = O.şi. se consideră o dreaptă variabilă {.&) paralelă cu
. .·. Oy, car.e întîlneşt~ elipsa şi hiperbola în punctele M şi N situate . I
în -cadranul întîi. . . ·. .
. ·· .. ·Să se determine poziţia dreptei (.&) astfel încît polara pune- . •.
tului M în raport cu hiperbola şi polara punctului N în raport' ·. I .
. cu ·elipsa, să fie perpendiculare.

, R: Fie (a): x. - IX·= O; intersectînd această dreaptă cu elipsa şi hiperbola
.: obţinemi/3(1- ix1)), N(ix, ,/3(1 + cx1)) unde cxE [-1,·l]. Polara luiiW
M(oe, • • ' . ~I • 1
: . faţ~. de hiperbolă este .
3cxx -. Va(i - cx2) y + 3 = O, (1)
. ' iar p_olara lui ,N faţ'~ de elipsă o~te
3otx +V3(1 + a. )y+ 3 = O. 1

(2) '
. .. Punînd condiţia ca dreptele. (1) şi (2) să fie perpendiculare,· obţinem·

. 1
_- . -~~I:_= ~ tf.10 • .
dă 'elipsa 4x2
· · ·48. .Se 9y2 = 36 şi se cere : . + '/
: · · · ' 1 °_. Să se găsească m astfel ca dreapta (D) : _mx - 2y 5=O +

· .· 'Sa ·fie • tangentă la elipsă, determinîndu-se punctul de contact
·în acest 'caz~ .
·, -· 2~. Să ~e-arate.apo~ că dreapta (D) este tangentă şi, cercului cu
· .. · ce.nt1ul ·în origine şi ~vînd raza .egală cu jumătate din distanţa
'.focală, . . . . .
. ; ·. ·:. :3°. Să se studieze şi să se reprezinte grafic variaţia puterii
· unui punct M ·mobil pe elipsă, în funcţie de abscisa acestui. punct,·
·:.fată de cercul cu centrul în puntctul de inters~cţie al elipsei cu semi-
'.. 'a·xa ţ-ilor pini.tivi şi avţh~ raza egală- cu semiaxa m'ică. a elipsei:
.. ·.;
381
. '
:.·-1 .i.• ..... ·.
, . '··._'\
R: 1 °. Din
o
ecuaţia dreptei (D) scoatem y = mx 2+ 5 . şi înlocuind în ecuaţia
.
elipsei obţinem
(16 + 9m2)x2_ + 90 mx + 81 = O, (1)
Punînd condiţia ca (1) să aibă o rădăcină dublă (discriminantul nul) obţinem
m =± 1. Avem deci dreptele (DJ: 2y = x + 5 şi (D 2) : 2y = -x + 5. Punctele
de contact ale celor

·
două tangente cu elipsa sînt (-
_ 5
! ,'!) •(! , !) •
5 5 5
2°. Cercul cu centrul _.în origine şi raza egală cu ;/5" are ecuaţia
X~ + y = 5. 2 (2) .
Intersectînd cercul (2) cu dreapta x - 2y + 5 = O se obţine ~1 = x2 .= -1
şi y1y 2 = 2, ceea ce arată că dreapta (D1 ) este tangentă Ia cercul (2).
=
2 ) ..
3°. Fie M ( a;, i/9 - a:1 . un punct variabil pe elipsă. Ecuaţia ·cercului
3
cu centrul în (3, O) şi raza egală cu b, este
x2 +y 2
- 6x + 5 = O. (3)
4
Puterea lui M faţă de cercul (3) este P = 0t
2
+. 9 (9 - rx2) . - 6a: + _5, sau
I
P =
9 (5rx
2 - 54rx + 81). (4)
1 . . .
Înlocuind în (4) P cu y şi a; cu x se obţine y =- (5x 2 - 54x + 81) care repre-
9
. - . · 27 3 ) . ,") . .
zintă o parabolă cu vîrful în (- , - ~ , trasarea graficului necomportînd nici
- . · 5 5 · ·
o dificultate. ·
49. Se dau do'?f,ă drepte paralele tăiate de o perpendiculară.

.în A şi A'. ...
1°. Prin A şi A' se diec două drepte A.M· şi A'M care taie
cele două paralele în B şi B'. Dreptele sînt duse astjel încît pro-
dusul Â B · A I B' = ± k2 (semnul + se ia cînd B şi B' sînt de ace-
eaşi parte a lui AA' şi semnul - , cînd B şi B' sînt de o parte şi alta
adreptei AA'). · . . _ -
.Paralela dusă prin M la AB taie: pe BB' în P. Să se determine
locul geometric al punctului P cînd direcţiile dreptelor AM şi A' M
variază. ·
2°. Perpendiculara dusă din M pe A'A întîlneşte pe AA'
.în C, iar paralela dusă prin miiloc'J!,l O al lui AA' la AM, taie
pe AB în Q. Să se determine punctul M astfel ca să avem OC +
+ AQ = l, unde' l este o lungime dată. Se va arăta că determinr,irea
382
·'
I.·< \ .
. lui M depinde de o. ecuaţie de gradul al treilea, în care necunoscuta

este coefici.entul- unghiular al dreptei .ţfM.
3° Se P,res'l!,pun; că B şi B' sînt de o· parte şi de alta a
dreptei AA '. Să se· discute natura rădăcinilor ecuaţiei precedente
(d~ la 2°) în cazuţ particular cînd 21 este lungimea A'A.
8'
8 . X
Fig. V:.40
R: 1 °. Locul lui P este
4y(y - a) = hx 2 (1)
unde h = nin sau h = ±a'fk (fig.V.49). Ecuaţia (1) se poi;i.t~ scrie sub forma Jzx -
2 2
- 4y1 + 4ay = O şi reprezintă o elipsă dacă h < O (punctele B, B' sînt- de aceeaşi
parte a lui AA') şi o hiperbolă dacă h > O (punctele B, B' sînt de o parte şi de
alt_a a dreptei A A').
2°. Ecuaţia este
(a - 2l)m 8 - am2 + Ji(a + 2l)m + ah = O, (2).
· unde h are semnificaţia arătată la 1. • 0
Dacă 2Z = a şi 1, = a 3 /k 1 , ecuaţia (2) se reduce la una de gradul al doilea

-:-am' + 2a3m/k 2 + a 3 /k 2 = O, al cărei discriminant este 8 = a' + k 2a2 etc.
50. Se consideră o elipsă raportată la axele rectangulare
xO_y. Se duce o tangentă (T) la această elipsă într-unul din punc-
tele ei de ·intersecţie Cift paralela dusă la axa mică prin unul din
focare. · .
· 1°. Să se scrie ecuaţia cercului care este tangent la. dreapta
( T) 1 ·în punctul C de--intersecţie a acesteia cu axa mare a elipsei
şi care trec~ prin simetricul C' al punctului M, /aţă de centrul
elipsei. ·· ·
2°. Să se verifice că tangenta în C' la cerc este tangentă şi
lrţ eUfsă şi să se găsească punctul de tangenţă cu elipsa.
. . \
383
.• ·,
'f/. .
■ : I • • • '• C, ,. li,
• • 11, • ' , I • 4".. • • .

-3°,, J.l,f fii~i_i un put1,cf pe efipsă.; ,se C~~e 'să ·se. :J,1',ecizeze, Îff ce,'._
•, • I
.· caz razele vectoare' ale lui -M s1,nt ·perper,,d1,c~lţ1,re. · .

• • ţ • • , • • • •• • •• ,
· · · Iţ =: 1°.. fie elipsa · · · · • · • :

. ,x2 y!l ' .
~
as . + -b2 - 1. ·= O, . •{l)
şi .F(c, O) unul din focare. Dreapta ca;e tt~ce pri_n F. şi este -paralelă'_ cu Oy ~.e· · .. :
ecuaţia
.X= c. . (2)
Unul din punctele T de intersecţie a elipsei (1) cu dreapta (2) şi a~ume cel,
. . bs . .
situat în cadranul I, are coordonatele x = c şi y == -a • Ecuaţia tangentei
. (T)
. .
~c.x y
-+-:--1
2
= o. (3)
a 4
Punctul C de intersecţie al dreptei· (3) cu axa mare a elipsei~ are coordona- ·

~ .
tele :x
. •.
= -C , y = O, iar simetricul.acestuia C', faţă de originea elipsei, are
.
coor-
.
.•
a2- , .
. donatele x
•
= - -C , y = O. Cercul tangent dreptei {T)
.
şi_ care trece prin, C şi C~
. are· cent~ pe Oy (mediatoarea segmentului CC'). Ecuaţia acestui cerc este
+ y2 + 2 a-es y -
3
a'
.
,.x2 -
e:a
= o. (4)
. ~
0
• Tangenta în C' la cercul. (4) are ecuaţia:
e..x y
--+ --1=0. . {5) .
a2 a
Această dreaptă este simetrica dreptei (3) faţă de Oy,. rezultînd din aceasta
_·. ·. : că 05te tan~'."'tă la elipsa dată 1n pun!'htl T (- :. :• r- ... .

Verificarea prin calcul se face uşor arătînd că sistemul format,din ·(1) şi. (3) : .· ·
are rădăcini duble. · · · ·
. .- 3•. ·Fi.• M ( «, ~ i/a• - «') un punct pe elipsă; pentru ca razele vectoare

MF şi MF' să fie perpendiculare, trebuie să avem
b b .
--,-a Val ·- 0t2 -
a
,/ as - Citi
-----,=-=--=--· · ---::..-=--------- + 1 = O
ex -;/as - b2 cc +,/a2 - b2
d~. unde r~~tă b 'V2 ~ a~ - b ,/2 şi -b < a<- b· pentru ca cc să fie real •
. 384.
51. lntr-un punct variabil al unei elipse date se duce o tan-
gentă care taie axele e_lipsei respectiv în M şi N.
Paral~lele duse prin .1vl şi N la axe se taie în P.
I 0 • Să se găsească locul geometric al punctului P.
2°. Să se reprezinte grafic locul aflat la 1 °.
a2
R: Locul este curba - + !I
x2 I
ba
+ -y2 -
fig. V.51,
ecuaţia
.x2
-
1 =
+~
O,
elipsa
-
v2
reprezentată
1
.
dată
= O.
avînd
în
__) t,
I
I
\
\
' ',.,
...... ___
a2 ba o o
_x2 o ,:c
52. Se dă elip~a-;
a
+
----,,,, I
i-/J
y2
+ -b2 - 1 =
tangente în pitnctele de in-
tersecţie ale acestei elipse
O şi
I
l
.l
se ditc \\
\
(
cu, bisectoarele axelor de Fig. V. 51
coordonate.
I O • Să se calculeze aria paralelogramului format de cele
patru tangente.
2°. Să se scrie ecuaţia cerculu.i ce trece prin originea axelor
şi punctele de intersecţie ale elipsei cu semiaxele pozitive ale axelor
de coordonate.
3°. Să se găsească locul geometric al centrului cercului de la 2°
cînd b variază.
U: l°. 2(a2 + b2);
a
+y a,Ţ - = =
2·
2
2°.· _.x2 - by O; 3°. x
53. Tangenta într-un punct M al 'unei elipse raportată la

axele de coordonate xOy taie tangentele ditse din vîrfurile axei
mari în pu,nctele C şi D. Unin4,u-se aceste puncte _cu focarele elip-
sei, se ~obţin patru drepte care se taie, în afară de C în D şi alte
două puncte P şi Q.
1°. Să se arate că pun_ctele lrl, P, Q sînt colinare.
2°. Să se arate că dreapteţ MPQ este normală elipsei în
punctul M.
3°. Să se afle locul punctelor P şi Q cînd M descrie elipsa.

R: JO> Fie
(1)
-ecuaţia ~ei elipse raportată la axele xOy. Tangenta în A (a, O) la elipsă are ecuaţia
x = a, iar aceea în B(-a, O) are ecuaţia x = _:_a, (fig. V.53).
Fie .i11(x0 ,· y 0 ) un punct pe elipsă; .avem
b2 x~ + a 2yfi - a 2 b2 = O, (2)
. ecuaţia tangentei în 1'11 la elipsă fiind

b2 x 0 x + a2y0; 1 - a 2b2 =O.·. (3)
2
b (a - x0))·,
Intersectînd (3)1 cu tangentele în A şi B se obţin punctele· C ( a_ ,
ayo
+ Xo)) . Ecuaţia
2
D ( - a, b (a dreptei <;F este
ayo
X y 1
2
b (a - x0)
(CF) a =0
ayo
C a
şi dezvoltînd găsim
b2 (a - x0 ) b2c(a - x )
(CF): --____;_x + (c - a)y- 0
--_..:;....= O. (4)
ayo ayo
ÂSemănător obţinem :
b2 (a - x0) b2c(a - x )
(CF') .: - - ~ x - (a + c)y + - - -
0
= O, (5)
ayo . ayo
b2 (a + x0 ) b2c(a + x0 )
(DF): - - - - x + (a + c)y - --- = O, (6)
ayo ayo
b2 (a + x0 )
!J (DF'): - - - - ' - x + (a - c)y +
ayo
b 2c(a + x 0)
+--_..:;....= o. (7)
ayo
Coordonatele lui P se obţin
intersectînd dreptele CF' şi DF ;
• w cx0 b2c(a 2 - X6)
rezulta x= - , y= .•
a a 2y 0 (a + c)
Coordonatele lui Q se obţin
intersectînd dreptele CF şi DF' ;
I rezultă
I
I cx bllc(a2 - x3)
0
x=--,y== •
Fig.V.53 a a 2y 0 (c - a)
386
_Condiţîa. ca punctele M PQ să fie co~iare este c~ determinantul
Xo Yo
CXo b2c(a 2 - xj)
Â= a a2yo(a + c)
_ CXo b2c(a 2 - xg)
a a 1j,0 (c - a)
să fie nul. Dăm în faţtor pe şi determinantul rămas Â dezvoltăm după
1
.i-0 îl
regula lui Sarrus;
, ~2 c(a 2 - x!) b2c2 (a 2 - x5) cy b 2c2 (a 2 - xg) b 2c(a 2 - xg)

avem: Â =2 - - - ~ +3 - - - ~ - -0 + - - - ~ - ~2 - - = -
• a y 0(a + c)
3 a y 0(c - a) a ·a y 0(a + c) a y 0(c - a)
2c(a 2 - x5) 2c (a
3 2 - x5) 2cv 2c ·
c:: - - - - - ------ -
0
_._ = - - [all(a2-:- xă) - c2(a2 - .x5) - a2yg] =
ayo• aayo a asyo
2c .
.
=- - [a4
asyo
- a 2 x~- ( a 2 - b2}(a2 - x~) - a2y5] = O
ceea ce .trebuia de arătat.
2°. Coeficientul unghiular al dreptei MPQ este
b2c(a 2 - xg) _ b2c(a 2 - x5) 2

b c(a - x~)
2
(-l- . . ;. _ l_)
a 2y 0 (a + c) 2
a y 0 (c - a) a2y0 a +c c- a a y0 •
=--.
2
tn =
CXo 2 CXo
2-
a .a
bllxo
dar coeficientul unghiular al tangentei (3) este m' = - -- , de unde rezultă
a2yo
că 1 +mm'= O.
3°. Presupunem ,.M variabil pe elipsă; focul lui P se află eliminînd
' c b2 c(a2 - x!)
0
·· pe x0 , y 0 între relaţiile x =- x0 , y = şi (2). Din prima relaţie se
a a 2y 0 (a + c) .
ax b2 (c 2 - x 2) ·
scoate x0 =- şi se înlocuieşte în cea de a doua obţinîndu-se y0 = -.---- ·
c . , _ c(a + c)y
x:i y:i
lnlocuind aceste două valori în (2) se obţine elipsa - + --=--- - 1 = O.
. c2 (~)2
a+c
xll y2
Asemănător obţinem locul lui Q : - + ---'---- - 1 = O adică tot o elipsă.
c2 (_!!.:_)2 .
c-a
387
54. Se consideră ecuaţia 9x2 - 16y2 - 144a2 = O şi se cere:
I 0 • Să se construiască curba reprezentativă determinîndu-i-se
elementele principale.
2°. Să se determine punctele de pe curba respectivă, ale căror
raze vectoare formează un unghi de 90°. Să se studieze şi cazul
general pentru hiperbola b2 x 2 - a2_y 2 - a2b2 == O.
3°. Să se afle ecuaţi'.a tangente1: care intersectează axele de
coordonate astfel ca segmentele determinate pe axe să fie egale.
R: · 1 °.. Ecuaţia dată reprezintă o hiperl>olă avînd centrul în o~iginea axelor
tr-(iar -
de ·coordonate. · 1
Ecuaţia se poate scrie sub forma ( 1 = O de unde rezultă

imediat semiaxele. Focarele sîut î~ F(5a, O), F'(-5a, O). Asimptotele au ecnaţiile
3
y = ± 4 x.
3 ) . '
2°. Fie 1lf ( ex, - V1X2 - 16a 2 un punct de pe hiperbolă. Condiţia ca cele
4 .
donă raze vectoare (ce unesc pe 1W cu F şi .F') să Ge perpendiculare este
(¾vex
~-~~
3
- 16a r
2
+ 1= O, de unde rezultă ex=

5
±-
4 .. , -
a y34.
Problema este posibilă totdeauna deoarece, procedînd ca la problema 50
pct. 3 ° obţinem
3 °. Ecuaţia
ex = ±a
tangentei la
V a2 + 2b2
----···- •
a2 + b2
hiperbolă în punctul M ( ex, ~ V ex 2 - 16 a 2 ) este

3 .. ,
9ctx - 16 • - y ex 2 - 16a2 , y - 144 a 2 = O.
4
Punînd condiţia ca tăieturile acestei drepte pe axele de coordonate să fie
egale rezultă ex = ±-
41/7
- a.
7
55. Se hiperbola echilateră x 2 - y 2 = r 2 , cu centrul în

dă
originea axelor rectangulare xOy.
Se ditce o dreaptă variabilă paralelă cu Ox şi care întîlneşte
hiperbola în A şi B şi se notează cu P şi Q vîrfurile hiperbolei ; se
uneşte B cu P şi A cu O. Dreptele BP şi AO se întîlnesc în M.
I 0 • Se cere locul lu,i M,, indicîndu-se elementele principale ale
acestui loc.
2°. Să se găsească locul geometric al lu.i N,' punct,ul de inter-
secţie al 1reptelor. AQ şi BO, indicîndu-se elementele principale
ale acestui loc.
388
3°. Să se precizeze poziţia curbelor obţinute la 1° şi 2°, faţă
ile cercul cu centrul în O şi raza egală cu r, calculîndu-se aria cu-
prinsă între acest cerc şi cele două curbe.
(
X- ~)2
3 y2
R: 1°. Locul lui il1. este elipsa .
( r (va.r_r
~
3.
+-- - 1 = O, al
-. .
cărui
'\
cen-
-tru este în ( ~ , O) şi ale cărei semiaxe sînt "î ,..J-:r

2°. Locul lui N este o elipsă simetrică cu aceea de la 1°, faţă de Oy.
3°. Cele două elipse sînt tangente inter:ioare cercului .i- 2 + y 2 = ~2 •
2rcr2
Aria celor două elipse este _r,;, iar aria cuprinsă între aceste elipse şi
3v 3
... 2
.cercul respectiv este re
9
r ( 1-
3
va) ·
56. Dreapta y = kx taie dreptele x + y - 1 = Oşi x - y-1 ·
= O în punctele P şi Q ; se cere :
1°. Aria triunghiului format de aceste drepte.
2°. Parametrul k fiind variabil să se găsească locul geometric
al mijlocului M al segmentului PQ.
3°. Să se studieze şi să se reprezinte grafic funcţia loc geo-
-metric de la 2 °.
R: 1°. Intersectind cele trei drepte se obţin punctele 1
P ( --.-, _k_·-) ,
· l+k l+k
1 ' k )
,Q ( 1- - k, _ k şi A (1, O). Aria triunghiului PAQ (dreptunghic în A) este
1
o
k
1 -1- --
I
1 k2
A=±- l+k l+k = - -2. (1)
2 1 - k
k
1-k 1-k
2°. l\Iijlocul M al segmentului PQ are coordonatele
1 k
(2)
X = 1 .- k 2 ' y = 1 - k3 •
Locul geometric al lui M se află eliminînd pe k dintre relaţiile (2). Prin
:împărţire se obţine k = !.. ; înlocuind această valoare în prima relaţie se obţine

X .
-ecuaţia
.;r2 - y l l - X= 0, (3)
389
, ' ' j -~- ' -
care reprezi1:1tă o hip~tbolă echil~teră cu vîrful .în punctul A'( i ,· şi

O)· ~emi~e{e
egale c~ ¼. într-adevăr, (3) se scrie şi asţfel (" ~ ¼)':---

y' - ( H~ O,
sau ( x - ¼)' - ~ - I = O.
t¾r (¾r
Trasarea· acestei hiperbole nu comportă nici o dificultate.
57. 1°. Să se scrie ecuaţia unei hiperbole care trece pr~n punctul.
A(";, t) şi are, focarele în F(y5, O}, F'(-VS, O).
2°. Prin F se duce o dreaptă variabilă
(D), iar prin F' o,
dreaptă (D') perpe_ndiculară pe (D). Se cere locul geometric-
descris de punctul de intersecţie al dreptelor (D) şi (D').
3 °. Locul geometric de la 2 ° taie asimptotele hiperbolei în.
patru puncte, care împreună cu focarele F, F' formează im hexagon,
regulat a cărui arie se cere.
R: 1°. Ecuaţia hiperbolei este de forma
xi y:s
----1=0·
as bi •
. punînd condiţia ca această hiperbolă să treacă prin punctul A. şi apoi scriin<:1,

că a3 + b2 = 5, se. obţine a= 1, b = 2. Ecuaţia (1) .devine
4x2 - yll - 1 = 0. (2~ ..
2°. O dreaptă variabilă ce trece prin F are ecuaţia
Y = )..(x - vS>. (3)·
iar alta perpendiculară pe (3) şi care trece prin F' are ecuaţia
1 .
y =- - (x + VS) .
'-
Eliminarea lui ).. dintre (3) şi (4) conduce la
.Ţ2 + yl = 5, (5}
adică un cerc cu centrul în O şi raza egală cu VS. ceea ce era de ·aşteptat, cele-: ·
două drepte fiind perpendiculare. ~ . ·.
3°. Asimptotele hiperbolei sînt y = ± 2x; intersecţiile acestora cu cercuii.·
(5) sînt punctele (1, 2), (-1, 2), (-1, -2),. {l, -2} care împreună cu F(VS. O), .
şi F'(-VS. O) formează un hexagon avînd ~atura egală cu 2.
390
,j ; ''
.
.
.. '
. . ) 58~- 1n planul· a-xel~r de coordonate xOy se · consideră pune-:
· tele A(1, O)·; B(O, 1), C(O, -1) şi o dreaptă variabilă ce trece prin
() şi care taie pe AB în· P şi pe AC în Q. Se cere:
_1°. Coodronaţele mijloc·ttlui M al segmentului PQ.
2°. Locul geonietric al lui M.
3°.. Să se determine· coeficientiel unghiular al dreptei variabile
de la 1°, astfel .ca OA = MA.
R! 1 °. -Avei:u (AB): x + y - l = O, (AC): x - y - 1 = O.
Coordonatele lui P sîitt _rădăcinile sistemului x · + y - 1 = O, y = mx,
1 m •
·unde x = - - , y = - - , iar acelea ale lui Q sînt rădăcinile sistemului
1.+m l+m
· 1 m . ·
.¾-y - I= O, y = mx, unde x = --şi y = --
.. Mijlocul Mal lui PQ
: . 1-m 1-m
şi .Y =
1 1 1
. are coordonatele x = 2_ ( -- + - ,-) =- - __!!!_ •
· . . . · 2 1 + m . 1 - ni 1 - m2 1 - 7n 2
. · 2°. Locul lui M se
•
află eliminînd pe m între I
coordonatele sale; avem LX
= m şi apoi x sau x 2 - y2 - X = 0 (şi X = O) adică O hiperbolă
echilateră cu centrul în (.: , o). a cărei ecuaţie se mai scrie sub forma
(x-+r y2
- - - 1 =O.
(+r (~ r
30. Avem .MA
- Vl = I
1 - --,
12
l - m2
+- ms
- - = --,JI
(1 - m2}1
m
1 - ms
--
+m 2
şi pu-
:nînd
.
condiţia ca .i\;JA = OA = 1, rezultă m =±
-
ya
3
(dreapta . OD face cu Ox
-un unghi de 30° sau 150°).
59. 1n planul axelor de coordonate xOy se iau punctele A

(O, '\/3), B(-1, O) şi C(l, O). O secantă variabilă dusă prin ori-
gine taie drepta AC în M şi pe AB în N. În M şi N se ridică per-
.pendiculare pe· dreptele AC şi A B, care se întîlnesc în P.
· I 0 • Să se afle locul geometric al punctului P, cînd secanta se
_-roteşte în jurul ·originii.
2 °. Dacii, în ecuaţia locului "geometric, se pune· y = Y

.
+ . ,~-3
V
.se obţine o hiperbold raportată_ la axele ei. Să se găsea:scă ele-
. -mentele principa_le a:le ·acestei hiperbole.
I.
391' ·
,./!,
X y
R: I 0 •• Ecuaţia dreptei (AC) este - + .. ,- - 1 = O, sau
1 y 3
vs. x +y - va = o. (1)
Asemănător, ecuaţia dreptei (A B) :
va .x - Y + {s = o. (2}1
Ecuaţia unei secante variabile ce trece prin originea axelor este
y =mx. (3}
Coordonatele lui 1.W se află rezolvind sistemul format din (1) şi (3), iar acelea.
ale lui N, rezolvînd sistemul format din (2) şi (3). Găsim M (

vs ,- ,..
m+y3
V m ) şi
3
N ( VS_, yS ~"-) (fig. V.59).
m + V3 V3
m -. ,J 3 m -
Perpendiculara în 1vl pe AC are ecuaţia
,Jsm 1 ( vs )
y-m+.✓,s= vs x-m+,Js .'
(4)
iar perpendiculara în N pe AB este
,/3m 1 ( {"3 )
y - 1n - V3 = - i,/3 X - tn - i,/3 . ' (5}
!/ Locul lui P se află elimin~nd_
pe m între (4) şi (5). Din (4) scoa-
A(O,vJ) tem
,s,
~~ V3x- 3x-V3
~ m= ' (6}
- X +,J3y - 3
iaţ din (5) scoatem _
,Jsx + 3y + ,Js (7}

.X
X+ \f3y-3
Egalînd (6) cu (7) şi ef ectuînd c~lcu-·
lele obţinem
2\f3x2 - 6 V3y 2 + 12y + 6 Va=O..

Fig. V.59 (8),
1 x 2 y 2
+ _,-găsim +4=
Făcînd în (8) y = Y
y 3
x2 - 3y 2 O sau -
. {2)2
- --
/. ~)2 + 1 =0„
.v 3
adică o hiperbolă avînd axă transversă pe Oy. Elementele acestei hiperbole
392
,.
./
= =-
2
=.-
4
=-
2
=±-
va x
sînt a
· 2 b
· ,ra· c
va· va· e iar asimptotele y
a
(acestea
.fac unghiuri de 30° respectiv 150° cu axele de coordonate).
60. Din focarele unei hiperbole drept centre se descriu două

.cercuri care trec printr-un punct al curbei. Să se demonstreze că
tangent~ comună a acestor cercuri are o lungime constantă şi să se
deducă de aci înfăşurătoare(!, acestei tangente şi locul punctelor de
contact.
R: Soluţie geometrică. Fiţ F şi F' focarele hiperbolei, M punctul de pe
.curbă,iar T 1 T 2 una din tangentele comune celor două cercuri.
Avem: T 1 T,l = FF'1 - (MF - 111F') 2 = const.
Rezultă că T 1 T 2 face unghi constant cu FF', deci are o direcţie fixă, iar
punctele T 1 , T 2 desţriu perpendicularele duse din F, F' pe această direcţie.
~ ~
.
61. Se dă ecuatia
• 2 2
--+--
a +m b +m
- 1 = O în care m este
.
-un parametru variabil·. Se cere :

1°. Să se precizeze ce reprezintă ecuatia dată,· lu,înd în con-
siderare diferitele valori ale parametrului m.
2°. Să se arate că prin fiecare punct al planuliti trec două
curbe*) din familia reprezentată prin ecuaţia dată, una este elipsă,
cealaltă hiperbolă. Să se demonstreze că cele două curbe se taie sie_b·
• -un unghi drept . .
R: Dacă (a 2 + m)(b + m) >
2 O avem o elipsă,.
ceea ce revine la a spune
,că m se află în afara intervalului (-a 2 , -b 2 )
în caz contrar avem o hiperbolă.
;
Pentru partea a doua a problemei se va observa că ortogonalitatea se arată

p~~~a .
xS0 y20
. + = O unde m1 , 2 .sînt rădăcinile ecuaţiei
{a1 + mi) (a1 + m 2) (b: + m 1) (b3 + m:)
x20 y2
'in m. Această relaţie se demonstrează scăzînd relaţiile: - 1 - + --•- - 1 =
a + m1 b +m
2
1
x2 y20
= O şi --• - + - -- - I = O.
1
a +m2 b2 +m2
62. Raportate la un sistem de axe rectangulare se consideră

curba (H) de ecuaţie xy = 1 şi cercurile (C) de ecuaţie x 2 y 2
. I
+ +
+(~ - a 2y)A - a 2 - -;; = O.
a
•) Numite „omofocale", avînd aceleaşi focare.

o
393
. 1°. Să se arate că cercurile (C). trec· prin două puncte fixe ·A,:
A', simetrice faţă de originea axelor de coordonate şi car.e se gă
sesc pe curba (H).
. 2°. Celelalte două p.uncte comune ale curbei (H) şi .cercurilqr
(C) sînt diametral opus~ în (C).
li': 1 °. Coordonatele punctelor fixe prin care trec cercurile (C) s.înt radă..:
cinile ·sistemului
1
_x2 + yll. = a2 + -.
aa •
1 .
Rezolvînd,
. . găsim soluţiile
. .x ·= ± a, y = ±
. -a . .Este uşor
. de arătat. că pune-
_te~e. ('a,· :J şi (- a, - ~), si~etrice faţă de · origine~ {txelor, ~~ găs~sc

. pe hiperbola ecltilateră .xy = 1 (hiperbolă ale cărei asimptote sînt· axele de
. coordon~te, cele două ramuri. fiind aşezat~ în cadr,anel~. I, ,III). . .
· · · 2°. Abscisele x1; x2 ale celorlalte· două puncte de intersecţie ale cercurilor
. . . .· ... . 1 . .. . .
{C) cu hiperbola (H) ~înt · datţ de ecuaţia .t"2 ..- ).x - · -
a2.
= O. Notînd , cu y 1 , '1?:
, •
· · · , . · · x 1 +· x· ·
ordonatele ,corespunzătoare acestor dou.ă puncte, este uşor de ar-ătat• că . - _ _a
. . . 2
şi-' Yi; y
2
, coincid cu c~ntrul cercurilor· (C), c~ea ~e arată că cele d~~ă punct~:
sînt diametral opuse ip. (C).

. 63'. Prin f ocarut J~nei parabole se duce . o sec~ntă 'lJariabilii.
care Mie parabola· în puncţ.ele M> M'; rtormalele la ·curbă î.n-
.aceste puncte se taie în P.
°.
1 Să se· arate că paralela dusă prin P la· axa parabol~i
trece prin mijlocul hei ·MM'. ·
. 2°. Sii. se găsească locul g~ometric al punctului P.
R: 1 °. ~otînd cu' y 1 ·şi y 11 ordo~atele p~ctel<>r „l/şi .M', coordonat~le l~i .P.
sînt:
. p
. t-' - .
+ Yr° + Yi + Y1Y2 '
Y1 Y2
y=--.
+
· 2p .· ·2
. .
2°. Locul este parabola 4y 2. - 2p~ + ap: = O.
. •' . . '
.· · ~4: _Jn planul ax_elor ţe c'Oordonate xOy se _iâ un tunet fix A .

pe Ox şi un punct D mobil-pe Oy. Pe perpendiculara in·A pe Ox
se ia un punct C astfel ca OD = 2AC., : . · . · ·
ţ 0 • Să se afle-locul geometric al proţecţiei punctului O pe DC~
o
.894
,,.,·.
·20.. Să· se ·arate c.ă dreapta DC trece printr.:.un punct fix .

. 3°. Să. se explice geoinet;ic rezultatul obţinut la 2°.
R: 1°: Fie A (a, q) punctul fix pe Ox şi D(O, 2i..) pun~ul variabil pe Oy;
!Perpendiculara în A pe Ox are ecuaţia x = a, iar punctul C are coordonatele ~ =
~· a, y = i... Ecuaţia dreptei DC este i,.x + ay -:-- 2ai,. = O, sau
(x - 2a)i.. + ay ·=:= O. (l)
·:R.ez~tă că
dreapta DC trece prin punctul fix ale cărui coordonate sînt rădăcinile
· :si~temului x - 2a = O şi y = O, adică prin P(2a, O).
· · 2°. Proiecţia lui O pe DC se află intersecţînd această dreaptă cu perpendi-
-culara dusă din O pe DC, adică avem de rezolvat sistemul
. ~ a
ÂX + ay - 2a).. = O şi y = - x. (2)
Â
·fentru aflarea ~ocului cerut nu mai este nevoie să aflăm coordonatele proiecţiei
lui O pe DC, ci doar să eliminăm pe Â între relaţiile (2). Se obţine imediat
. y~ = 2a - x, (3)
-ecuaţie ce reprezintă o parabolă cu vîrful în E(2a, O). Ecuaţia (2) se mai poate
scrie sub forma y 2 = X, unde X = 2a - x.
= ==, sau
OE OD x 2i..
3°. Se vede că ~ODE - .6,CAE şi deci ==
OA AC
- =- =2=
a i..
= const; Prin urmare dreapta DC trece prin punctul fix E şi avem în cazul pro-
blemei OE= const= 2 OA.
65. Se dă un punct fix A(a, O) şi un punct M(cx, ~) variabil
. pe parabola y 2 - 2px = O. Se duce prin A o dreaptă paralelă m
. tangenta la parabolă în M ; această dreaptă taie dreapta dusă prin
focar şi M, În punctul N. Să se afle.
1
1°. Locul geometric al punctului N.

2°. Să se arate că locul de la 1° trece prin A.
3°. Să se afle elementele locţelui· de la punctul 1°. •
4°. Ecuţia tangentei la acest loc dusă în punctul A.
R : 1 °. Tangenta în M la parabolă are ecuaţia
-~ I
px - ~y + pr,. = O. '(1)
Ecuaţia dreptei ce trece prin A şi paralelă cu (1). este
y = ip (x - a), (2)
.iar a. drţptei 11-fF este

p 1 p
~X + ( '2 - IX J J - ~
2 = 0. (3)
395
1.
Locul lui J.V se află eliminînd pe ex şi ~ între {2), {3) şi relaţia f3 2 = 2pa (2\1 se
află pe parabolă}. Se obţine cercul
x2 +y 2
- px + ap - a2 = O• (4}
.2°. Cercul (4) trece prin A(a, O} deoarece coordonatele lui A verifică~
ecuaţia cercului.
3°. Centrul cercului (4) este în C ( ; , O) iar raza este r = a - ~ = AF.·

4°. Ecuaţia tangentei la cerc în A este x - a= O, ceea ce era de aşteptat„
centrul cercului fiind pe Ox.
66. Se dă un punct fix A(a, O) şi un punct mobil M((X, ~)

pe parabola y 2 = 4x şi se cere să se afle: ·
1°. Elementele principale ale parabolei.
2°. Ecuaţia tangentei la parabolă în punctul M.-
30. Ecuaţia dreptei care trece prin A şi este paralelă cu, tan-
genta de la 2°
4°. Ecuaţia dreptei care trece prin focarul parabolei şi prin M.
5°. Locul geometric al punctului N de. intersecţie al drepte-
lor 3° şi 4°.
6°.· Să se demonstreze că locul geometric aflat este un cerc
care trece prin A.
7°. Să se afle elementele acestui cerc.
8°. Să se scrie ecuaţia tangentei la cerc în punctul A.
R: 1 °. Focarul parabolei în F (1, O), vîrful parabolei în origi.~ca axelor„
Oy tangentă în vîrf, x + 1 = O ecuaţia directoarei.
2 °. Tangenta în M :
\
2x - [3y + 2a = O. (I}
3°. Ecuaţia dreptei ce trece prin A şi este paralelă cu dreapta (Î} este:;
2
y = - (x-a}. (2)
. [3
X y
4°. µcuaţia dreptei 1vlF este ex =0
sau dezvoltînd :
[3x + (1 - «-}y -;- [3 = O. (3)
5°. Locul lui N se află eliminînd pc a şi [3 între (2), (3) şi relaţia
[3 2 = 4a, (4)
punctul 1\,f se află pc. parabolă).
396
2(,-t" - a)
.Din (2) se scoate [, = --- şi se introduce în (3) obţinînd ex =
y
2(x - a)(.'t' - 1) + y2
y2
Înlocuind apoi pe ex şi [, în (4) se obţine cercul
x 2
+y 2
- 2x - a 2
+ 2a = O. (3)
6°. Introdu.cind în (5) coordonatele lui A se verifică imediat că A se află

pe cerc. ,
7°. Centr.ul cercului (5) este în C(l, O), adică în focarnl parabolei, iar raza
r = a - 1 adică r = FA.
8 °. Tangenta în A la cerc este dreapta x = a, ceea ce se putea prevedea,
căci centrul cercului este pe Ox.
67. Fie p un segment dat şi M un punct oarecare ce se de-
plasează pe parabola y 2 =
2px. Fie F focarul acestei parabole şi N
intersecţia dreptei MF cit Oy.
l°. Să se arate că mijlocul C al segmentului.FN se găseşte
pe o perpendiculară ridicată pe mijlocul segmentului OF.
2°. Să se găsească şi să se construiască poziţiile ce le poate
avea punctul M astfel ca şi punctul C să fie pe parabolă.
3°. Tangenta în punctul M la parabolă taie axa Ox în E, iar
pe Oy în D. Să se găsească şi să se figureze locul geometric al mij-
locului segmentului ED.
R: 1°. Fie M(cx, [,); ecuaţia dreptei MF este ~x - ( ex - p_) y - ~ p_ =·O.
l 2 2
Se obţine .N { O,
~ - ) şi C
p - 2cx l
p~
4 2(p - 2cx)
lp_,
} . Punctul C se_ află pe perpen-
diculara ridicată pe mijlocul lui OF, avînd abscisa egală cu acee~ a mijlocului lui
OF. Pentru ca C să fie pe parabolă trebuie ca
2(2cx - p) 2 - ~2 = O, (I)
2°. Punctul .M trebuie să se afle la intersecţia parabolei date cu curba
(1), care reprezintă două drepte (ceea ce se observă descompunînd în factori
ecuaţia (1)).
Coordonatele punctel.or ~li corespunzătoare sînt 1.vl1 (p, pi./2), M 2 (p, -p'V2),
lvl3 (p .I
-
4
, -
2
p v 2) ,
„i-l
11'14
(p
-
4
, - -
1
2
.. ,-)·
pv2 , construcţia acestora făcîndu-se uşor.
3°. Locul este parabola

px
y2 + -4 = o, (2)
\
care are ca axă pe Ox şi focarul în F' t- { 6
, O) .
397
\ .
68. Pe parabola ·y 2 __.:.. 2px se ,consideră punctele fixe A şi

A 1 de la intersecţia acesteia cu dreapta x = a şi un punct mobil
B de ordonată ~- ·
1°. Să se ·exprime aria triunghiului A'A 1 B şi să se studieze.
variaţia acesteia cînd ~ variază.
2°. Să se afle locurile geometrice ale centrului de greutate şi

ortocentrului triunghiului.
· R: 1°. Soluţiile sistemului y 2 = 2px şi x = a sînt coordonatele punctelor
A ;i A1 • Rez.ultă A (a, y2pa), A 1 (~. - V2P~} apoi .B (~, (3) .

Aria triunghiului ABA 1 este
a -y2pa
1 a -V2Pa 1 ,/2ap 2
5=± - = -- ((3 - 2ap). (1)
2 2p
~
2p
Considerînd (3 variabil, ecuaţia (1) reprezintă o parabolă.
Tabloul de variaţie a funcţiei (1) este:
--
(3 l- 00
-i/2ap o ,/2ap + 00
S' - - - - o + + +
s 00 \t o \t-a_ v2ap ,,;r o ,,;r +OC,
se presupune p > O iar graficul este dat în fig. V. 68.
2°. Fie G centrul de greutate al tritmghiului A BA 1 ; coordonatele lui G sînt
9 X1 + X2 + X3 4 ap + (3 11 )
XG=
3 6p
(2)
Y1 + Y2 + Ya = l,.
YG = 3 3 J
Locul lui G sc află eliminînd pe (3 între
relaţiile (2) ; găsim locul
Y.2
= 6px - 4
9
ap = 6_p_
9.
(x _ !
3
a) ' 3
( )
adică o parabolă cu vîrful în punctul

2 )' ., 2 . 6p )
şi focarul în F . - a + -, O •
Fig. V.68 ( -3 a, O 3 4~
398
.__,: + -
' i
\ I
-'.\\ . ·Loc~ lui II. Se observă că ~a din îniilţi;111.f e~te·y = ~~ "decţ· avem fle elintjnat
\ pe~ între aceastăecuaţieşi,accea•aînălţimii din A. Se obţjne (y-.:.. V2pa)(x + 2p :-· 1
· \ - a)"~ O, de unde locul x = a - 2p şi y ~ ~ ~ O, paraleiă la. Ox, care re-

zultă ~n suprapunerea ~ 'două înălţimi cînd B A. =
69. Se.dă parabala y 2 = 2px ş{se cere:· . . .
I 0 • Să se scrie eţ;uaţia tangentei în punctul P(r1., ~) la, această
parabolă. , ·
. 2°. Să se arate că distanţa de la focar _la tangenta i(,in 1° este
VoF . PD, unde o este originea axelor de co~rdonate· xOy, F foca-
rul parabolei, iar 'D piciorul perpendicularei coborîte din P pe
.di~ectoarea parabolei., - . . . · .·
3°. Să se găsească locul geometric al punctului 4e intersecţie
al pe.rpen'dicularei
.. . . . coborîte
. . din focar. pe. tangenta în P, cit
·.
'
dreapta OP. .
. R.: I ~Y· - p(x + et) = O;

0
•
2
(;._ t411 r ·· ·
.
·
. 3°. Locul este ~lipsa -(-p-).2- +. ( p ) 2
- l = Q, care. trece prin ....:•
o I , < 4. 2y2 ,, • ·. I
ori~nOa. ax.elo'r de coo~d~~•te: are ~a axă de s_ime~e pe O x, ""'.'trul ~ ( f: .o) şi ·

0
• .. P: . :.L_ .
sem.1axele -;- ş1 _.r-.
2 2v 2
••• t •
·,
· 70. Fie. o parabolă cit vîrful în or.iginea axelor de coordonate,
ţangentă la Oy şi 9are ·trece printr-.un punct M vari'abil al curbei C
de eci,aţie .xy = a'll. ' · .· ·.· . . . · ·. ·
· · , I 0 • ·considerînd triunghiul format. de punctul M şi di punctele
•A şi _B .în care tange1ţtele în .1}1 la cele două curbe date taie axa:f)x,
să se studieze variatia ariei sale, cînd M descrie curba C.
· . '2°. .Să se afle· locul geometrlc al ortocentrului triunghiulu(.de
la 1°. ·. . . . . . . . .
. .3 8 • Dacă M' şi M". sînt punctele în pare· o secantă'Jixă ,oare-,
care _trecînd prin origine, taie cercul circum.scr.is triuţ1,ghiitlui MAB, ..
să se ar,ate că produsul OM' .'QM'~ are o·valoarefixă (care depinr!,e_
numai de r1.), cîn<!., M·se aeplasează pe-curba.C. ....
. ' .
:· Îl: _1•i F;~ Jvţ [--. :: ) un punct vari~bn 1>• ~ba C ; tangenia ~ M la 'cur),a :
C este de. forma ~'Yo
' + YXo = 2a 2, sau lnlocuind avem
. . •
. ~
.
'al
- x +·«Y = 2a9 • (1)
ex
399
Ecuaţia parabolei este de forma y 2 = 2px şi punînd condiţia ca această
parabolă să _treacă prin 1\1 obţinem
a4
y2 =~X, (2)
ex
tangenta în M la parabola (2) este
a:1
y =· -(x
2a2
+ ex). (3)
Intersectînd (I) şi (3) cu axa Ox, obţinem A (2oc, O), B(- oe, O). Aria triunghiului
3a 2
Ai\llB este S = - = const.
2
2a3
2°. Ortocentrul Hal triunghiului A.MB are coordonatele .v·= oe, y = -a2 ;
2
eliminînd pe ex din aceste două relaţii se obţine locul y = - x3 •
a2
3 °. Ecuaţia cercului A 1',1 B este de forma x2 + y 2 + mx ;1y + p = O;
punînd condiţia ca acest cerc să treacă prin cele trei puncte se obţine în final
+
2oe4 - a4
x2 + y2 - exX + y - 2oe 2 = O. (4)
Iutersect.lm cercul (4) ~u dreapta

Y.=mx (5)
rezolvînd sistemul format de ecuaţiile (4) şi (5) ; obţinem mai înt~i ecuaţia de gra-
dul al doilea
(6)
ale cărei rădăcini sînt abscisele punctelor M' şi ]',l°. Fie xv x2 rădăcinile ecuaţiei
(6); ordonatele punctelor J.li', 111" sînt y 1 = mx1 , y 2 = mx2 • Avem Îţlsă: Ol..t' =
!I = yxf + YÎ, OM"= \ I ~ şi deci

OM' ·OM"= \f(xl Yi) (x~ YU = + +
+
= x 1x 2 (1 m 2) = -2:x2 , ceea ce arată
că acest produs este constant.
71. Prin focarul F al unei

parabole se duc două drepte va-
---f---=-t----""7i'E~-----:r~ riabile perpendiculare, care taie
directoarea parabolei în punctele
Mi, M 2 • Paralelele ditse prin
Mi, M 2 la axa parabolei ta1'.e
curba în N 1 , N 2 • Să .se ·arate că
dreapta N 1N 2 trece prin F. ·
n: Se consideră parabola y 2 = 2px
Fig. V.71 şi cele două drepte ce trec prin focar
400
\
,
y = m (x - : } şi y = - 1:i (x - : ) fig. V.71. Obţinem M 1 ( - : , - mp),
.MJl - p_,
2
L} şi N
m
- 1 (
l 2
2
m p , - mp J ,
1
N,. (_p_
2m
, p_ '}, ecuaţia dreptei N N
2
1n
1 9
fiind
p
2px. - {m2 + 1) -m y - p2 = O. Se verifică imediat că această dreaptă trece
. F (-
pnn p , O) •
l2
Soluţie geometrică. Pe figură se vede că: 2f:,..'xFM1 = .,q.N1 ivl1 F =
= 4,FM2 M1 , 2f.NaFi112 = .,q.N2 M,? = 2f.FM1 M 2 , deci 2{.NiF.:.W1 + .,q.N2 F2vl,. =
= 90°.
72. Se dă o parabolă avînd ca focar punctul F şi se ia pe

axa parabolei u~ punct fix A, iar pe parabolă un punct mobil M.
Paralela dusă prin A la tangenta în M la parabolă, inter~
sectează dreapta MF în N.
Să se afle locul punctului N.
R: Soluţie geometrică. Fie T intersecţia tangentei în Jlt.l cu axa. Se ştie că
triunghiul 1llFT este isoscel, deci şi triunghiul AF.:.V este isoscel. Rezultă: FN =
= FA = const etc.
73. Să se demonstreze că suma pătratelor inverselor distanţe

lor focaritl'iti unei parabole la două tangente perpendiculare este
constantă.
R: Soluţie geometrică. Fie F focarul parabolei, T 1 şi T2 proiecţiile fobarului

pe <!,ouă tangente perpendiculare şi O vîrful parabolcţ.
Se ştie că 7'1 şi T 2 se află pe tangenta în O. Din triunghiul dreptunghic FT1 T 1

avem~
74. 1°. Se consideră parabola y 2 = 2px, pe care se iau două

puncte A şi B de ordonate y1 şi y 2 (fig. V.74). Să se scrie ecuaţia
cercului C descris de A B ca diametru.
2 °. Cercul C mai taie parabola în două puncte A1 şi B 1 pre-

. supuse reale. Să-se determine ecuaţia de gradul al doileâ ale cărei
rădăcini sînt ·ordonatele· punctelor A1 şi B1 .
· _Să se arate că dreptele .(lB _şi A1 Bi sînt egal înclinate pe Ox •.
3°. Să· se arat~ că dacă AB trece prin focaritl _·parabolei,
·condiţia ca punctele A1 · şi B 1 să fie confundate este ca A B. să'
· facă _cu axa .Ox un unghi, de 30°. sau 150°. ·
. ~~ 1 °. A;em A ( Ypi , y 1 ) şi B ( Yi , y 2) , iar.ecuaţia· cercului. cu ·centrul în

. 2 . 2p . . ...
.. 2 ' 2- ' .
C(
Yi .+ Ys , · Y1 + Y2). ·est.e
· 4P . .2 · .
.. Yî+Y~ !
2
+·(. Y - Y1+Y2 1 .= I_ [(Yi.-Y.~·)·
2
.·
2
(. · )·,,-]
~ . + Y1 -· Y2 .~
· ( x..- ~ -
1 - 2- 1 4
sau d~zvol~d se obţine
· . .,. Yi.+ Yi , . YiY: . .(1) '
.x2
. + r - -2p- X - (Y1 + .Y2). Y. .+ .--
4p + Y1Y2 = O. 2
.
· . 2°. Coordonatele punctelor Â 1 şi
. .
B 1 sînt' soluţiile sistemului format de (1)
.
şi de ecuaţia parabolei · · ' . . .
~=~~ w
Din {2)° scoatem y 2 /2P şi înlocuind-~ (1) obţinem ecuaţia
I
X=
•
. •
. '
.
y':_ M + Yi - 4p2 ) ·y 2 - -tp. 2 (Y1 + Y2)Y YiY2(Y1Y2
. + 4P ) = o.
2
. + . . (3)
I \
Fig. V.74
.. 402-
·,•'·'
\. '
l;>in .(3) .deducem y 8 + y, = -(y + yJ şi YaY,-= YiY, + 4p

1
1, iar ecuaţia ale cărei·
r,dă~ni sînt y 8 şi y 4 este .
(4)
Rezultav·•imediat
•
x8 = -Y: şi x, =Yi2P
· 2p
= Y,
Coeficientul unghiular al dreptei A. 1B 1 este ~nA ~
1 1
x, -- Ys = -
Xa ·
_.!:P._
Y1 + Ya
sar acela al dreptei A B este mAB - - . = -2p- ,
= -Y2-Y1 de unde rezu.ită ci
. X2- Xi Y1 +y,
AB şi A 1B 1 sînt ~gal înclinate _pe· Ox.
3°. Focarul parabole~ este în F

.
(i_,2. o) i~ ecuaţia dreptei AB este. ·
X y
Yî 1
Y1
ip = o, (5) .
Yi 1
Ys
2p
.şi punînd condiţia în (5) ca A B să treacă prin F se obţine l!... (y1 - y 1) +

2
. · YiY2 \
+ 2
P <Y1 - Y2) = O, de unde y 1- y 2 = O sau
Y1 = Y2 şi p• + YiYs = O. (6)
Pentru ca A1 şi B 1 să fie confundate este necesar ca ecuaţia (4) să aibă rădă•

cini egale, adică trebuie c·a ·
(Y1 + Y2P 1
-· 4(YiYs + 4P1)'= O s.auy1 - .Y2 = ± 4p. (7) .
Yi. + 4py2 + p2 = O, d~ unde y 1 = p(2. + i./,3), y2 =

. Din (6) şi (7) rezultă
.= +
p(-2 Va) Sauyl = p(2-'-- V3),Ja = p(-2- V3).
· · 2p · · 1 1
în această situaţie avem mAB = -.--. = _1,;, ex= 30°şi·m~B = - -----=,
. · .Y1 + Ye V 3 . V. 3
ex= 150°, unde ix este unghiu}. pe care-l face AB cu axa Ox.
403
75. 1n raport cu ttn sistem de .axe· de coordonate rectangulare
în plan; se consideră dreapta D definită de ecuaţia : ·
(D) : 2x. sin 2 ~ + 2y cos 2 ~+cos a - 1 = O,

2 2
'lmde a este .un parametru variabil.
1°. Să se arate că oricare ar fi valoarea parametrului a,
·dreapta D trece printr-un. punct fix A· ale cărei coord,onate s~ cer . .
2°. Să se scrie ecuaţia parabolei care are focarul în A şi
directoarea reprezentată de ecuaţia y + 2 = O şi apoi să se traseze
graficul acestei parabole.
a
R: 1°. Ecuaţia dreptei se poate scrie astfel: sin2 - (x - y + 1) + y = O,
2
de unde rezultă că coordonatele punctului A sînt rădăcinile sistemului y = O,
x- y + I = O, adică x = 1, y = O. Se mai poate scrie ecuaţia dreptei sub forma
a
x- I + ✓"'cotg1 -2 = O de unde rezultă. punctul fix ' (1, O).
2°. Parabola căutată
este locul geometric al punctelor „M(x, y) pentru care
I
avem (x - + y = (y + 2) 2 de unde rezultă y = - (x2 - 2x - 3).
1) 2 2
4
Tabloul de variaţie al acestei funcţii este:
X -co -1 o I ,3 r:tJ
y' - - - - o + + +
3
y + 00 \a o \a - -4 \t -1 _,;, o _,;, 00
min
graficul fiind dat în fig.V.75.

!I 76. Coordonatele unui punct
M din planul axelor de coordo-
nate xOy sînt exprimate în func-
ţie de un parametru t, astfel :
X= t2 , y = 2t.
Se cere:
1 °. Curba descr·isrJ de M
.X cînd t variază pe R .
2 °. C1tm se expriniă cu aju.-
m torul lui t coeficientul unghiu.Zar
al dreptei ce uneşte originea O a
axelor cu, punctul M corespunză
Fig. V.75 tor unei valori t = t1 ?
404
3°. Ce relaţie trebuie să existe între doită valori t1 şi t2 ale
lu.i t pentru ca dreptele· OM1 şi OM2 să fie perpendiculare (M1
şi M 2 fiind pimcteţe corespimzătoare lui t1 şi t2)? . ·
4 °. Care sînt coordonatele mijloculiti I al segnientului M1M2 ?
.Dar coordonatele celui· de al patrulea vîrf P al dreptunghiuliti
~onstruit pe OM1 şi OM2 ?
5°. Ecuaţia locului lui P cînd M1 se deplasează pe curba de
la 1°. Să se afle elementele principale ale acestui loc.
R: I Eliminarea lui t între coordonatele lui 11'/ conduce la y 2 = 4x, adică
0
•
o parabolă cu focarul în F(l, O).

2°. Cînd t = t1 avem M 1 (tf, 2t 1) şi coeficientul unghiular al dreptei OM1
este m1 = 2//1,
3°. Ca dreptele 0Jf1 şi OAJ2 să fie perpendiculare trebuie să avem
4
1 +-= O sau
t1t2
(l}
4°. Coordonatele lui I sînt
(2)
Ţinînd seama de (I) relaţiile (2) devin:
tf + 16 y=t1
4
(3)
·x =2,r
--
·. --•
el
2 . 2
Ecuaţiile dreptelor OM1 şi 01\13 sînt y = - x, y =- x. Perpendiculara în M 1
t1 t2
pe 0.M1 este·
li
Y - 2f1 = - - (X - tf), (4}
2
iar . perpendiculara în kf2 pe OM2 este
(5)
405
(6)
· · -Rezolvînd sistemul format de (4-) şi .(GJ obţinem. coordonatele lui.
(7)
5°. Eliminarea lui tl în relaţiile .(7)." conduce la y 2 · = 4(x -,- 8) sau: p~d·
.~ _. 8 = X,. av-emy 2 = 4X, aµică o parabolă cu. focarul "în F'(S + l, ·o) •..
. \
• i .
· Capitolul VI
Probleme de sinteză
1. Se dă· si_stemul _de ec.uaţii :. · ·

.
+. ~2) X .+. cxy + ~z. =.
~
· .( ~2
. 0
_·4x+ 2y · ·_1
16x + 4y = 1
20x--t,: 2y ~ 4z . L
• Să'. se. găsească relaţia intre ex şi •~ 0;stfeJ ca· sistemul să·
· . · ·.i
O
1 · fie ·compatibil. . . · . · . . .
. 2°: Con,siderînd pe ex şi- ~ coordonate ale ·itniti ·punct din
· planul, axelor d,e coord9nate, relaţia dintre ex şi. ~ reprţzi1ţtă ecua-
.. tia unei curbe ;. se cere să se calculeze /1-1,nc;ţiile trigonometrice ale ~.
„unghiului format de tangentele ditse la âceastă c~trbli. în, punctele
A şi B în care intersecte61.ză a_xele de coordonate. .
3 ° .. O 'dreaptă· variabilă dusă prin A intersectează curba de la
.'
·. .2° într-un·_al· doilea punct C ;· să ~e găsească lo cul geometric al
1
. mijloeului .M .al' segmentiţlui :Â- C.. · ·

R.: 1 °, Condiţia de cpmpatibilitate a sistemului este
fi
1%2 + ~ll • 1%
~- 1
4 2 .o 1-
. A'= =. o. (1)
i6 ,4 o 1.
21) 2 -4 1·
. Determinantul (1) se . dezvoltă ·după elementele coÎ.oanci a pat~a după •

ce· mai• întîi am scăzut linia. a doua di!1 celelalte .
.Găsim relaţi~ cx2 ·+ ~11 • - 6~ + 4~ + ,8 = o. . . (2)
2°. Dacă ix· şi ~ reprezintă coordo~atele unui. punct din plan, .ecua_ţia (~)
·407,
reprezintă un cerc cu centrul în C1 (3, -2) şi raza r = VS; Coordonatele punctelor
A şi B se obţin făcînd ~ = O în (2) ; găsim A (2, O), B(4, O).
Tangenta în A :
x - 2y - 2 = O, (3)
iar tangenta. în B :
X+ 2y - 4 = 0. (4)
m1 - 1tt2
Unghiul format de dreptele (3) şi (4) este dat de tg cp = ----
1 + m1m2
1 1
-+-
2 2 4 3
--•1 = 3;
1- -
cos ? = yI - sin2 9 =
5·
4
3°. Ecuaţia (2) poate fi înlocuită cu
x 2
+y 2
- 6x + 4y + 8 = O. (5)
O dreaptă variabilă care trece prin A are ecuaţia
y = m(x - 2). (6)
Intersecţiile acestei drepte cu cercul sînt soluţiile sistemului format de ecuaţiile
. ( m2 - 2m +
(5) şi (6). Se găsesc punctele A (2, O), C 2 - - - - - , 2m
-2m +
. •
2 1)
• m2 + 1 m2 + I
Mijlocul P al segmentului AC are coordonatele
x=
2m 2 - 2m -1- 3 -2m +1 (7)
y=m
,n2 +l m2 +I
Eliminarea lui m între relaţiile (7) se face astfel : se ia o necunoscută auxi-
• tiară
ex= m 2 +1 (8)
şi relaţiile (7) deyin
x=
2cx - 2m +1 2 - 2cx + ni (9)
ex
din (9) se scoate

5 -2x+y+ 6
ex= tn = (10)
X+ 2y + 2, X+ 2y + 2 ,
şi înlocuind ( 10) în (8) obţinem, după efectuarea calculelor :
· x2 + y2 - 5x + 2y + 6 = O. (11)
Ecuaţia· (11) reprezintă un cerc cu centrul în C2 s

( 2, -1 ) şi raza r = vs·,
2
.adică jumătate din raza cercului cu centrul în C1 , ceea ce era de prevăzut.
408
2. Se ~ă. ecuaţia în u:
u 1
--+---1=0, (I)
uy - X y - UX
în care x, y se consideră coordonatele unui punct M s1'.tuat în

planul ax_elor de coordonate xOy, presupuse perpendiculare.
1 °. Se· cere să se stabilească poziţia punctului J.vl pentru ca
rădăcinile ecuaţiei (1) să fie: a) egale între ele; b) reale; c) pozitive.
2°. Presupunînd x = 2 şi y = I, să se studieze şi să se
reprezinte grafic primul membru, al ecuaţiei (1), .considerat ca
funcţie de u.
R: 1 °. Se presupune că P = (uy - ,i-)(y ..:... u.i-) ;:ţ=. O şi eliminînd numitori

în (1) se obţine ecuaţia
x(y - l)u 2 - (x2 + y2 - 2y)1i + x(y - 1) = O. (2)

Discriminantul ecuaţiei (2) este :
li = (x+ y)(x + y - 2)(x - y)(x - y + 2). (3)
a) Pentru ca rădăcin:ile ecuaţiei (2) să fie egale este necesar să avem. a =

= O. Cum însă din (2) se vede că produsul rădăcinilor este constant şi egal cu
1, rezultă că u = ± 1 şi P = (y ± x) 2 • Dacă li = O, ţinînd seama de (3), avem
condiţiilex ± y = O, x +
y - 2 == O, x - y + 2 = O, dincaresecxcludx± y = O
deoarece P == (y ± x) 2 -=I= O. în concluzie, pentru ca rădăcinile ecuaţiei (1) să fie
egale, trebuie ca punctul M să se găsească pe una din dreptele x + y - 2 = O.
X-:-Y +
2 = o.
b) Pentru ca rădăcinile ecuaţiei (1) să fie reale trebuie să avem li > O.
sau
(x + y)(x + y - 2)(x - y)(x - y + 2) > O. (4)
Separarea; planului în regiuni nu comportă nici o dificultate, rezultatul fiind concre-

tizat în fig.VI.2, a.'
c) Rădăcinile ecuaţiei {l) sînt pozitive {fiind mai înti reale) dacă suma şi
produsul lor sînt pozitive, adică dacă punctul 1.1'/ se găseşte în una din regiuniie
pozitive din fig.VI.2, a.
Separat însă de această condiţie, punctul J\1 trebuie să îndeplinească şi
alte condiţii suplimentare.
Într-adevăr, calculînd suma şi produsul rădăcinilor ecuaţiei (1) avem
S = x:1 +y 1
- 2y = x(y - l)(x 2 + yz - 2y) ( )
5
x(y - 1) x 2{y - 1) 3
şi P = 1 (aşa cum s-a arătat mai înainte).
409
în c6nsecinţă, trebui·e să a,~em şi
x(y - l)(x 2 + y2 - 2y) > O, (6).
· pentru. ca ·rădtlciuile ·ecuaţiei să fie pozitive.
Rezolvarea grafică a inegalităţii· (6) llU pre~intă nici o greut~te,. observînd
. că x::::: ~ reprezintă_axayy~, y - I = O o dreaptă paralelă.la axa ~x.', iar x 2 +.y2 -
:- 2y = O reprezintă un cerc cu centrul în C(O, I) şi r = 1.
fi
a b
g
1/2
\_ .X
m
M
(f C
Fig. VI.2
Rezultatele inegalităţilor (-1) şi (6) sînt concretizate în fig. VI.2, b.

u I
2°. Taqloul de variaţie al funcţiei/(1,) = - - - + --- sau înlocuind
.. u - 2 I - 2u
X l
pe u ·cu x, f(x) = - - - + --- este: ·
x - 2 .1 -.2.i-
410
' ~. I
).
o
t::) +oo
-oo -1- 1/2. 1 2
- - o + .+ + o - - .,....
-- 1
J(x) o \& - -3 ;, o ,lf +oo• -oo ,lf -3 ·\&.. -00 +oo ·,lf o
min max
iar graficul este_ dat în fig.VI.2, c.

a.· 1°. · Stse rezolve ecuaţia x 3 ··-=- 4x 2_ - 4x + 16 = O ştiind
. că X1 X 2 3
+ x = 0. · . . . ·. . · ·
· . 2°. Se consideră în .planul axelor de coordonate xOy punctele.
P 1 şi P 2 ale căror a~scise sînt două· din rădăcinile mai mici- ale·
· ecuaţiei de la· punctul -1 °, · ordonatele corespun_zătoare fiind zero. ·
Prin P 1 # P 2 se duce un cer.c variabil. Se du.ce apoi o dreaptă
perpendi~.ulară pe· Ox care este" tatţgentă cercului v~ria_bil în· P. ·.
. · · Să se găsească locul geometric al punctului P. · ,
3°. Pe cur~a reprezentativă a locului de la 2° se ia un
·punct M. în care se 4,uce o tan_gentă ·ce intersectează asimptotele ,
curbei în Q1 şi ·Q2 • Să se calculeze aria triunghiulu,i OQ1Q2 şi să
· se interpreteze rezultatul obţinut.
R: l° .. Din relaţia de condiţie rezultă că X1X2 = -ia; ţinînd seama că.
XiXiXa = x, = ±4. Celelalte rădăcini se obţin folosi_nd relaţiile între
16, rezultă
-coeficienţii şi rădăcinile ~cuaţiei date ; rezultă x1,11 = ± 2 corespuµzător rădăcinii
. Sa= 4. · . . ..
· Se va observa că x3 = -4 nu verifică ecuaţia şi în consecinţă rămîn rădă
. cinile X1 = -2, xll = 2, X3 = 4.
2°. Avem deci 'P1 (-2, O), P 2 (2, O) .(fig. VI.3), iar cercul varia~il are ecuaţia
x' + (y - ~)2 = ,2, . (1).
unde ·,,11 == ~ll + 4 şi (1) devine.

!J
,_,
. x2 + y1 - 2~y - 4 = O. (2)
Dacă x şi y . sînt coordonatele lui P,

rezultă ·
x2 == ~2 +4 şi y2· = ~2. (3)
. Eliminarea lui ~ între relaţiile (3) con-

duce la
x2 - y2 - 4 = O, · (4)
~cuaţie ce reprezintă o hiperbolă echi-

· lateră cu semi axele a = b .=. 2. Fig.' VI_.3
411
3°. Fie .\!(«, V«2 - 4) un punct pe hiperbola (4); ecuaţia tangentei la
hiperbolă ~ acest punct este
«x - V« 2
- 4 . y - 4 = o. (5)
Asimptotele hiperbolei sînt cele două bi,1lectoare ale axelor de coordonate

X +Y = o. (6)
rezultă ~
4
Intersectînd (5) cu (6) punctele Q1 ( /-·-- , ·)
rx. - l «2 - 4 « - v' cx 2
- 4
Q2 {
ex
4
__ ,
+ v' rx.
2
- 4 « +
V~ )·
a
2
- 4
Aria triungltiului OQ1Q2 este
o o
4 4
S=±-
2
1
(X - l/rx.2 - 4 « - v«2 - 4 = 4 = const
4 . -4
«+l/rx.2-4 rx. + v·«e - 4
ceea ce are de aşteptat conform teoremei cunoscute că aria triunghiului format
de o tangentă oarecare a unei hiperbole şi de asimptote este constantă şi egală
cu a· b (a, b fiind semiaxele hiperbolei}.
4. I 0
• Să se rezolve ecuaţia x 4 - 12x3 + 53x2 - 102x +rl=
=0 şi să se determine' apoi rl, ştiind că ecuaţia admite o rădăcină
dublă întreagă.
2 °. Rădăcinile simple ale ecuaţiei sînt semiaxele unei elipse
cu centrul în originea axelor de coordonate. O coardă variabilă
paralelă cu, axa mică a elipsei, o intersectează pe aceasta în P
şi Q; se unesc extremităţile A şi A' ale axei mari cu P şi Q. Să
se găsească locul geometric al punctului de intersecţie al dreM,or
AP, A'Q.
3°. Se duce apoi o coardă variabilă RS paralelă cu· axa
mare a elipsei şi se unesc extremităţile B, B' ale axei mici cu R şi
S ; să se găsească locul geometric al punctului de intersecţie a
dreptelor BR, B'S. . .
4 °. Ce relaţie există între curbele reprezentative ale loc,urilor
geometrice de la 2° şi 3°? Se pot duce la aceste curbe tangente
paralele _cu o direcţie dată m ? ·
R: 1°. Din enunţ avem x 1 = x 2 ; determinarea rădăcinilor se poate face
fie folosind relaţiile dintre coeficienţi şi rădăcini, fie punînd condiţia ca polinomul
din membrul întîi al ecuaţiei date şi derivata acestuia să aibă un di vizor comun
de gradul întîi. Se găseşte x 1 = x 2 = 3; apoi, cu uşurinţă rezultă x 3 4, x 4 = 2 =
şi oe = 2 · 3 • s' • 4 = 72.
412
' (
x'
2°. Ecuaţia elipsei este -
41
+ -y'
22
- 1 = O, sau
x2 + 4y2 - 16 = o. (1)
Fie
(2)
o paralelă cu axa mică a elipsei. Coordonatele lui P şi Q sînt soluţiile sistemului
format din ecuaţiile;,) şi(2). Se obţine P( A, ¼°1"16 - A'), Q(A, -¼ y'1s-:.• )·

Ecuaţia dreptei A P este :
_'V l
4 o
{AP): =0
1 .. , - -
). - V 16 - ).2
2
sau
i./16. - ). 2 • X - 2(4 - ).}y + 4 'Y16 - ).2 = 0. (3)
Similar se găseşte ecuaţia dreptei (A'Q):
Vl6 - ).2 • + 2().+4)y+41'16 -

0
X ),2 = o. (4)
O dreaptă variabilă, paralelă cu axa mare a elipsei are ecuaţia y = )... Procedînd
ca mai sus -se obţin ecuaţiile dreptelor (BR} ·:
(2 - 1.)x + 2 V4 - ,.2 • y - 4 V-1 - ,. = o,

2 (5)
şi (B'S):
(2 + ,.}x + 2 '\"4 - ).2 • y + 4 V4 - ,. =o._ 2 (6)
Locul geometric al punctului r de intersecţie al dreptelor (AP) şi (A 'Q) se
obţine eliminînd pe ). între {3) şi (4}. Se adună ecuaţiile (3) şi (4) şi se· obţine
8y
Vt6 - ).ll = - - · (7)
X
4 Vx2 - 4y2
Se raţionalizează (7) şi se obţine uşor i. = Înlocuind acea.stă
valoare în (3) şi (4) se obţine
,x2 'Vil .
__ ;__1=0 (8)
42 211 '
adică o hiperbolă avînd aceleaşi semiaxe cu elipsa dată. Eliminînd apoi pe A
între (5) şi (6) se obţine locul
,xll yll
-42 - -22 + 1 = O, (9)
'
adică o hiperbolă conjugată cu aceea obţinută mai înainte (8).
413
Ecuaţiile tangentelor paralele cu. o direcţie dată la hiperbola ·(8) sînt ·
y = mx ± V42m3 - 2 3, (10) .
. iar ale tangentelor paralele cu· a~eeaşi ~ecţie m la hiperbola (9) sînt
y =:= mx ± :ţ/22 - 4 2m1 •

1
. (11} ·
t>in (10) rezultă că m.~ { ~ oo, - ¼1U [ ¼, oo) ! iar din (11) rezultă.
.
că ni .
E r· - -1 , -1 . în concluzie, singurele tangente comune la ·cele două.
2 2 1 1
·
hiperbole sînt asimptotele y = ±- x.
2
+
5.· Se dă ecuaţia x 5 6x4 - 3x3 - I8x 2 -'-- 4x -. 24 = O şi.
· se iau pe Ox punctele A şi A' ale căror abscise sînt rădăcinile
negative ale ecuaţiei. de mai sus iar pe Oy un pienct B avînă
1
qrdonata egali!, cu rădăcina pozitivă a ecuaţiei. Fie M(X, O) un. ·

punct variabil pe .Ox. Se cere : . .
1°. Să se scrie ecuaţiile cercurilor circitmscrise triunghiuri-
lor ABM şi A'BM. . . .
2°. Locul centrelor acestor cercuri şi raportul razelor.
R: 1 °. Rădăcinile ecuaţiei sînt: -6; -2; 2; ±i,.
Cercul circumscris triunghiului A.BM are ecuaţia
x 1
+ y + (2 -
1
),)x + (), - 2)y - 2). = O, (1}
iar cercul circumscris triunghiului A'BM are ecuaţia
x 2 + y 2 + (6 - Â} X + (3). -' 2) y - 6), ;:; 0. (2)
2°. Locul centrului cercului (1) s_e află eliminînd pe ). între coordonatele
·2-i. ).-2
centrului acestui cerc x = - - - , y = ._ - - ; ·rezultă locul x + y = O,
. · 2 2 ·
adică bisectoarea doua a axelor, ceea ce era de aşteptat, dat fiind faptul că cen-
trul acestui c·erc se găseşte pe mediatoarea segmentului AB (fixă}, care este cW~
bisectoarea a doua a axelor.
. ·Locul geometri~ al cercului (2) se află asemănător ca mai sus ; se giiseşte
dreapta 3x + y + 8 = O, adică me_diatoarea segmentului A'B (fixă).
Raza cer~iii (1) este rÎ = (-

2
~
2
"f
+ (- "~ + 2). = ~ : -,
2
11 4
r
r22= (-. -6 - - ") + (- .-
3). - 2)2 + 4)
2
5(),
iar raza cercului (2) este
2
- + 61. = 4
2
d~. unde rezultă că r 1 /r2
= I f'{5.
6. 1°. Să se rezolve e·cuatia. x 5 - 14x4 + 69x 3 - 140x2 +7x +
+ 60 ·= O ştiind· că una din. rădăcini este 3 + i, iar alta .1 +v'2.
414
-I
' _· 2°.· Rădă~in~ într~agă 'a -ecu.aţiei de mai sus e$te abscisa
• I
unui punct .A .situat ·pe dreapta 3x + 4y = 50. Să se scrie ecua- .

Jia cercului• tangent .în A dreptei date şi trecînd prin· punctul
. (:---10, 'O). . .. •, . ·
· 3°.· Să. se afle apoi locul geometric· al 11_1,ijloacelor coardelor
duse în c~rcuf de la 2°_; paralele cu Oy şi lif!'l,itate .de axa Ox. .·
· R: 1°-~ Rădăcinile ecuaţiei sînt x~,~ = 3± i, xM = 1 ± i/2, x~ -~. 6.· .· .,'
. . 50- 3 · 6 . . ·I
.. 2°. Ordonata punc~ului A _este y =. . = 8 şi deci avem A(6, 8) •
4
. 'Fie (ex, (3) coordonatele centrului cercului, căutat; raza acestui cerc este egală cu ·.
. · · · · ,Sex+ 4(3 - 50 .
distanţa de la centrul cercului la dreapta 3x + 4y_ ==: 50, adică r = · •-
. . . . . . 5
Ecuaţia cercului este .deci
2
-
(x - cx)s + (.Y -· ~)2 = (Sex+
. - 4(3-
5
50)
. • (1)
P_unînd condiţia ca ceţcul (1) să treacă prin punctele (-10, O) şi A (6, 8)

se obţine cercul -
. x 9 +·y 2 = 100. (2)
3°. Fie .
X== m, (3)
ecuaţia unei drepte variabile paralelă cu Oy; intersecţiile acestei drepte cu cercul
(2) sînt soluţiile sistemul~i format de (2) şi (3) iar mijloacele coardelor limitate
de cerc şi Ox au coordonatele
VIOO - m 2
X= m, y = 2
(4)
Eliminînd pe m între relaţiile. (4)

.
obţinem elipsa t - 1 = O.
__::_
1~
+ ~
7. 1°. Se dă ecuaţia x5 - 2x 4 + ax2 + bx + C = o, în

care
a, b, c sînt trei parametri variabili. Se cere să se determine b,
~ în funcţie de a, prin condiţia ca ecuaţia să admită o rădăcină
· egală cu I + i. ·
2 °. Să se discute. apoi ecuaţia după diferite valori ale lui a.
3°. !n cazul cînd ecuaţia respectivă are trei rădăcini reale
distincte, se co1isideră punctele de pe Ox avînd ca abscise aceste.
-rădăcini. Se cere să se cerceteze dacă se poate determina a în
·acest caz astfel ca aceste trei puncte împreună cu originea axelor
să formeze o diviziune armonică.
R: 1 °. Se pune con~ţia ca membrul întîi al ecuaţiei ·date să se împartă

la [x - (1+ i)][x - .(1 - i}] = x1 - 2x + 2 şi se găseşte (scriind că rest0:1
_ Îfllpărţirii este identic'. nul} b = 4 - 2a, c ~ 2a - 8.
415
2°.'Ţinîtid seama de valorile aflate, ecuaţia dată se scrie astfel: x 5 - 2.i-' +
+ ax + 2(2 - a)x + 2(a - 4) = (x2 - 2x + 2)(x3 - 2x + a - 4) = O.
2
Ecuaţia ce urmează a se discuta este deci x 3 - 2x + a - 4 = O. Se for-

me_ază apoi şirul lui Rolle şi concluziile discuţiei sînt date în tabloul următor :
I
X
I - -2/3 2/3
v- a-~v~-4
~
4 2 Concluzii
a+- --4
----- ---
-00 +oo
3 3 3 I 3
a~ O,S a ~7,2
o rădăcină reală
-oo<a<0,8 - - - +· xE (a- 7,2; oo) +
2 rădăcini com-
plexe.
0,8 - o - + x =- V2/3 _rădă-

cină dublă; I o ră-
dăcină reală·
xE(a - 7,2; oo)
0,8 <a< 7,2 - + - + Trei rădăcini reale

în (-oo; a- 0,8)
(a-0,S; a - 7,2)
(a - 7,2; oo)
7,2 - + o + x = V2/3 rădăcină

dublă.
o rădăcină reală
(- 00; a - 0,8)
7,2<a<+oc - + + + O singură rădăcină

reală în ( - 00;
a -0,8).
2 rădăcini com-
plexe.
3°. Fie A (x1 , O), 1J(x2, O), C(x8 , O) şi 0(0, O) punctele de pe Ox, unde
x1 , x 2 , x3 sînt rădăcinile ecuaţiei de la 2 °. Pentru ca a·ccste puncte să formeze o
GB
. diviziune armonică trebuie să avem relaţia - + AB
-- = O, sau înlocuind
. CO AO
segmentele cu abscisele respective avem - - -

Xa - X2
+ --- = O,
X1 - X2
sau
Xa X1
416
.Asotjell?, relaţia (1) ~ ceÎelalte reţaţii dintre.coe~ici_enţi_şi rădăcini ale ecuaţiei
-
. __ . :ira -· ~X + a - 4 = 0, adică
.
x1 +. Xa + x 8 = O, . (2)
x 1xa + x8x8 + x8x1 :;= - 2,· (3)

·x1x1x8· = 4. - a: (·1)
. Combinînd convenabil primele trei relaţii g~sim a = 4 (I·+ V: J·

8. I 0 • Să se rezolve ecuaţia x5 - x4 - 3lx3 + 49x + 198x-.
2
·- 360 = o. -
. 2°. Rădăcinile acestei ecuaţ-i-i în ordinea crescătoare fiind a, b,
c, d, e, se consideră elipsa x2 /a2 + y 2 /e2 ......: 1 = O, şi dreapta
x/c + y/d - 1 = O. Să se scrie ecuaţia tangentei la eUpsă para-
. lelă cu dreapta dată. -
Să se găsească ecitaţia cercului cit centrul în focarul F
0
• ~ •
!ll elipsei date ş·i care să treacă prin originea O a axelor de coor-
donate.
4 °.. Considerînd pe elipsă un punct variabil Q, se cere să se
·- · afle locul geometric al punctului P care împarte segmentul. OQ
. ·. -în raportul OP/OQ = 3. · · · · .
· R: 1°. Rădăcinile ecuaţiei sînt:. -5, -3, 2, 3 şi 4.
2°. E~uaţia•elipsei x 2 /25
. .
+
y 1 /16 - 1 = O, iar ecuaţia dreptei x/2 + y/3 -
3
-·1 == O. Ecuaţia tangentei paralelă cu dreap_ta dată este y = - - x ±
2
·± V2s- f+ 16 •t•.
3°. Ecuaţia cercului cu centrul în F este (x - 3) 2 + y1 = 9, sau
#'
1
+ y 11 - 6X = 0.
4 °. Fie Q ( ex, ~ i/a 2 - -;a) un punct pe elipsă ; coordonatele punctului P
12
. de pe segmentul OQ sînt: x = 3«, y = -5 y25 .,;_ « 2 • Locul lui P se află eli•
. . .
·minînd pe ex între coordonatele acestuia. Se obţine ;r2 /I5 2 + y 2 /122 ·- 1 = O, .
adică o elipsă cu semiaxele de trei ori mai mari ca acelea ale elipsei date,
/ 3
9. 1°. Să se rezolve ecuaţia x 5 / 4 - ax4 + \a2 -
2 } xil +
l
_·+ (6a - l)x - 2a(3a - 2)x - 4a = O ştiind că admite rădă- .

2 2
- · _cina_ 1 + 1/3 şi că a este mi număr raţional. Aplicaţie numerică:

a =4. ·
27 - _Culegere de probleme de matematici 417.

2°. Pe parabola y = 4x se iau punctele P 1 , P 2 , Pa respec-
tiv de ordonate -3, 2 şi 4. Să se scrie ecuaţiile tangentelor la.
parabolă în aceste puncte şi să se afle oordonatele vîrfurilor
Ti, T 2 , Ta ale triunghiului format de cele trei tangente (luate două
cîte două), precum şi coordonatele P şi T ale centrelor de greu-
tate ale triunghiurilor P 1 P 2 P 3 Ş'i T 1 T 2 T 3 •
3°. Să se demonstreze că avem ar-ia (P1 P 2 P 3) = .2 aria·(T1 T 2 T 3 )
şi că dreapta PT este perpendiculară pe directoarea parabolei.
R: 1°. Ecuaţia admiţînd ca ~ădăcină pe 1 + admite şi pe 1 - prin V3 va;
urmare polinomul P(x) din membrul întîi al ecuaţiei date se împarte la Q(x) =
= [x - (1 +
V3)][x - (1 - )'3)] = x 8 - 2x - 2. Se verifică uşor că P(x) =
+
= (x - 2ar (x 2) Q(x). Rezultă că rădăcinile ecuaţiei date sînt X1 = Xz = 2a.
1
~a= -2, x 4 ,5 = 1 ± ✓3. Pentru a= 4, x1 = x 2 = 8.

2°. Cele trei. puncte de pe parabolă,, de ordonate date sînt P 1 ( : , - 3}
P 2 (1, 2), Pa (4, 4). Tangenta în P 1 : yy1 = 2(x + x1), sa~ înlocuind -3y = 2( x +
9·
+ -,4
, sau 4x + 6y + 9 = O. Asemănător găsim tangenta în P 8 : x - y +1=O
şi în P x - 2y + 4 = O. Coordonatele vîrfurilor triunghiului
3 : format de cele
trei tangente se află rezolvînd succesiv sistemele formate din ecuaţiile a cite două
tangent~. Se găseşte T1 ( - : , - : ) , T2 { - 3, : ), Ta (2, 3). Fără greutate

găsim T (- : , 1). P '~~ , 1 )·
3°. Aria triunghiului format de punctele P 1 , P 2 , P8 , este
9
-3
1 4 35
S1= ±- =4• iar aceea formată de·
2 1 2
4 4
punctele T1, T1 , T 1 este
3 1
- --
2 2
1 35
s. =± -2 -3 -21 -
8
2 3
de unde S 1 = 2S1 • Dreapta PT, perpendiculară pe directoarea parabolei, are
tcuaţia y - 1 = O.
418
10. 1n sistemul axelor de coordonate recţangulare xOy se
consideră punctele A(l, 2) şi M
1
-,
2
1-
1+t
_t_),
1+ t 2
unde t E R.
1°. Să se determine coeficientul 'Unghiular m al dreptei Allf,
în funcţie tle ·t. .
2°. Să se stiedieze variaţia lui m şi să se reprezinte grafic
c·urba corespunzătoare.
3°. Să se arate că există pe axa xx' im punct fix C, a
cărui distanţă pînă la: punctul M nu depinde de t. Să· se arate
ce legătură este între aceste rezultat şi variaţia lui nt.
R: 1°. m
2t 1 - t +2 (I)
t2
2°. Tabloul de variaţie al funcţiei (1) este:
t 1-c 00
o 2 4 + CX)
,..-
1n'
I +
I - o +
m
I
2 ,lf
+ 00 I+ CX) "la 2 "la 15/8 ,lf 2
iar graficul este .dat în fig. VI.10, a.
!I
I
I
m•I X
I
o {'tO) t
a. b
Fig. VI.10
419
-· 3°. Fie C(a.,·· O).
_
Ull p.unct·;eOx; avem ·1._Mc•·
• • • • • •
==
• 1
~ ·) ·+ :(_~_···)· ~f°
(« :. _ .:__. 2
"+ t' · ." + t 1_ 9

2
_
0
dezvoltînd obţinem :
-·
MC 2 =
a.2 t" + (2a. . 2.x + ·1)t. + (oe -.
2
- 8 1) 2
·
·
(2)
·· t"+2e +1 2
Pentru ca membrul a1 doilea din (2) să fie independent de t, trebuie să avem :

ot11 2a.11 - 2a. + 1 («.- 1) 11
- 2
(3)
Din (3) se obţine a. = ; şi prin urmare avem C . ( ~ , O) . Aceasta în-
seamnă că punctul C este centrul unui cerc de . rază C1vl, punctul M.' aparţinînd
acestui cerc, fig. VI.10, b.
Într-adevăr, eliminînd pe t între coordonatele lui M se obţine cercul.
(X - ~ / + y' ·= ( : r {4)
Pentru t = O, avem M 1 (1, O) sitnat pe Ox; dreapta AM1 e~'te tangentă la

cercul respecth- şi coeficientul unghiular ,n este infinit. Cea de a doua tangentă
dusă din A la cercul {4) atinge cercul _în.M' şi coeficientul .unghiular ·este m ·=
15 . . ..
=
8, pentru t =. 4. Cînd t ➔ ±co, x = y = O şi m = 2 (originea axelor).
Cînd M descrie Sl!micercul situat sub Ox, t variază · de la ....:.. co la O şi m creşte

de la .2 la + co. duel ,'l,f descrie semicercul situat deasupra lui Ox (în sens tri-
gonometric) t variază de la O la + oo, iar m descreşte de la + oo la 2 ajnngînd
. 15 .
în 111' ; apoi descreşte în .continuare pînă la - în M' (minim), după care creşte
8 .
pînă la 2, ajun~nd în O.
11. Pe o dreaptă care se roteşte în jurul unui punct fix

P(a, O) se consid~ă pimctul A. în care aceasta taie axa Oy şi
un punct B ales astfel încît PA = AB. Se ·cere·:
1°. Să se afle locul geometric al punctului M de intersecţie
a perpendicularei în A pe AP cu,.paralela dusă la axa Ox prin
B. .
2°. Să se demonstreze că cercul descris de MP ca diametru
este tangent în A axei Oy.
3°. Să se calculeze aria cuprinsă între curba reprezentativă
a locului lui.' M, axa Ox şi dreapta MP, în cazul cînd AP jacs
cu axele de coordonate unghiuri egale.
420
. R: 1°. Ecuaţia dreptei PA· este y = m (x - a); aveni deci A(0, · -ma},
· B(.:.-a,· :--~ma). Ecuaţia dreptei BM este ·
y= - 2ma,
iar a dreptei AM este
X
y +ma=-:---, (2)
. m
Locul lui M se află eliminînd pe m între (1) ş.i (2); obţinem parabola
-y 2
= 4ax, (3)
cu vîrful în O şi focarul în P(a, O).
2°. Cercul MAP are centrul în C(ix, ~) unde ot şi ~ sînt coordonatele
· • a(l + m 2)
mijlocului segmentului P M ; avem ot = - - - - , ~ = - ma. Raza cercului
. . 2
. MP a(ni2 + I) · . · ·
este - · = ---- şi ·deci ecuaţia acestui cerc este :
2 2
+ m 2) 12
[x -
a(l
2 . +(y + ma)2 =. a2(m24 +I) ,
sau.
x2 + y 2 ~ a(1ii 2 + l)x + 2may + m2a3 = O. (,ţ)
' Făcînd x = O în (4), obţinem (y ·- ma) 11 = O, adică cercul este tangent la Oy

fin A.
3°. Aria cercului este A = 2 Va~ y-; dx = 2a2 •

o
12. Se dă un cerc- O de rază R. Se prelungeşte OA pînă în
iB cu o distanţă A B = R. 1n pu_nctul B se ridică o perpendicu-
lară (D) pe A B. Prin A se duce o secantă variabilă câre taie
dreapta (D). în M şi cercul în N.
Să se calculeze MN în funcţie de R şi de unghiul ascuţit
a. pe care-l face secanta cu OB. Să se studieze variaţia lungimii
MN cînd <X. variaZ<l. ·
R: Fie x 2 + y 1 = R 2 ecuaţi~ cercului dat. Ecuaţia dreptei (D) : x = 2R„
.iar ecuaţia drepteiMN este y = m(x - R), fig. VI.12, a. Coordonatele punctu-
~ . . . . • (m1 - l)R ·
.lui A-/: x-= 2R, y = mR, iar coordonatele lut N sînt x = ----'--, 'I.I=
.· · · · ·. m3 1 ✓ +
· 2,nR. _
.:=.---.DeciMN1 =
( m 2 .:.... 1
2R- -2 - R
)2 +.(mR+--J
2mR 12
=
RZ(m11 + 3)B
m2 1 . + . m +1 m 2
+1 m2 +1
de ·unde
. m11 +3
MN = . R. (1)
· .../m1 +1
421
Dacă notăm MN = y, tabloul de variaţie al funcţiei (1) este:
~
m - co - 1 o I + 00:
---
y' - - o + o - o + +
y 00 \t 2VZR ,lf 3R \t 2·/2 R· ,lf co
Graficul este dat în fig. VI.12, b.
!I (o)
8(2R,0)
a b
Fig. VI.12
R
Altfel. Din figură rezultă imediat A.M = -- şi NA = 2R cos ix;
COS IX
studiază ~ ~
1
deci NM
·
= R ( --
COS IX
+ 2 cos ix) , care se numai pentru O IX ;.~ ·
13. Se consideră parabola y 2 = 4x şi -un punct A(I, O).

I 0 • Să se scrie ecuaţia dreptei ce trece prin A şi face cu Ox-
un unghi de 60°. Să se calculeze punctele de intersecţie P şi Q
ale acestei drepte cu parabola dată.
2°. Să se calculeze u,nghiul P al triunghiului OPQ.
3°. Să se afle -tocul geometric al mijlocului segmentului PQ~
-cînd secanta PQ se roteşte în jurul punctului A.
4° . .Să se calculeze aria cuprinsă între parabola dată, axa.
O x şi segmentul A Q.
R: I 0 • Ecuaţia dreptei ce trece prin A {I, O) €.ste
y = 'V3 (x-1). (1) .
422
.Punctele de intersecţie ale dreptei (1) cu parabola dată sînt
_ Q( 1
P(:3, 2\13),
3,
-2
3
va) .
2°. Unghiul P are 30°.

3°. Mijlocul segmentului PQ se află pe diametrul conjugat dreptei care
2
trece prin A. Se elimină.A între y = 11.(x - 1) şi y =- şi rezultă parabola
),
y2 ~ 2(x - 1).
Altfel. Ecuaţia unei drepte variabile ce trece prin A (I, O} este
y = ).. {x - 1); (2)
coordonatele punctelor P şi Q se determină rezolvînd sistemul format de (2) şi

de ecuaţia parabolei. înlocuind (2) în y 2 = 4x se obţine ecuaţia
).y2 - 4y - 4).. = o. (3)
Y1 +Y2 2
Ţinînd seama de (3), ordonata. segmentului PQ este y -- -2- -- -).. '·
X1 + Xs = Y21/4 + Y22/4 <Y1 + Ys) 9 - 2 Y1Y2 16/ ).2 +8

rezultă că x = ----
2 2 8 8
2 + ).2
= --. Eliminînd pe ). dintre x şi y obţinem locul y 2 2{x - 1),
2
adică o parabolă ~u virful în A şi focarul în F' ( 1 + : , O)·

1/3
4°. Aria cerută este A = 2 rJ \f;dx + ..!..2 ..2 ,r

3
3
(1 - 2-)
3
= ~V3·
3
o
14. 1n sz'.stemul axelor rectangulare xOy se ia un punct fix

A (3, O) şi un punct mobil B(0, t.). Se cere:
1°. Ecuaţia dreptei AB.
2°. Ecuaţia perpendicularei în A pţ dreapta AB.
3°. Ecuaţia paralelei prin B la Ox.
4 °. Locul geometric al punctului N de intersecţie a dreptelor
de la 2° şi 3°.
5°. Construcţia grafică a locului de la 4° indicîndu-se toate
elementele sale.
6°. Ecuaţia tangentei la locul 4°, paralelă cu prima bisectoare
a axelor de coordonate. Coordonatele punctului de tangenţă.
423
·1°. Aria mdrginită de curba· reprezentativă a loculuî 5°, ·axa
· Ox,. dreapta x= 3 şi d.e pa,ralela la Oy dusă prin focarul curbei .
de ta· 5°. · · •
. - X . y .
R: 1°. Ecuaţia dreptei AB este: -
3
+-
· i..
- I= O, sau
y i..x + 3y-3).. = O. (l'J
8 2°. Ecuaţi; perpendicularei în ·.Al

pe AB este
3
y - (x - 3). (3) :
i,
3°. Paralela prin B la Ox: y = )...
o 4°. Coordonatele lui N : x =
)..2 +9
I
I = --- , y = ),. Locul geometric al lui
I 3
I N se află elţminînd pe ). între coordo-
I
I natele acestuia. Rezultă locul ·
Fig. VI.14
y2 = 3(x - 3), (3).
3 '
adică o parabolă cu virful în A şi cu focarul în punctul F ( 3 + 4 ,.O}
5°. Diagrama locului este dat_ă în fig. VI.14.:
6°. Ecuaţia. tangentei la parabolă, paralelă cu direcţia ni = 1, este y =
p . 3
= mX + - , unde X = x - 3 şi p = - ; înlocuind avem în final ecuaţia .
. 2m . .2
tangentei
.. (4>.
Coordonatele punctului de contact se determină rezolvînd sistemul format;

· 15 3
de (3) şi (4). Găsim x = - (abscisa focarului) şi y =- .
4 ,. · . 2
7°. Aria căutată este
15 3 3
4
314
A = ~ Va(.~ -
3
aî d~
. 4
i
v's V~ dx ~ vs x 2
o
0
~ ::
424·
'I.·
I
i·.
15. Se cons1derd elipsa _xa

16.
+ Y~4 - 1 = O.
. . l~. Să se găsească punctele d~ pe elipsă în ca.re tangentele
.vespectfoe Jac cu axa Ox un .'unghi de 45° şi să se. scrie ecuaţia
tangentei în ·un,ul <f:in pimcte. . · . .
· 2°. Se consideră un punct 'Variabil pe elipsă, care se uneşte
,cu extremităţile A şi A 1 ale axei mari; să se afle locul geometric
al ortocentrului triunghiului ·AMA 1 •
. 3°.. Să se. afle aria .mărginită de elipsă, axa Ox şi dreptele
·~ = -1 şi ţ = + 1.
R: 1°.~Ecuaţia tangentei într-un punct (x , y ) de pe elipsă este
· XXo YYo .·
16. + 4 - l = O, (1)
. Punem con_diţia ca coeficientul unghiular al dreptei (1) să fie egal cu 1 ;

Xo
iuvcpi·- - = 1, de undţ
4yo·
xo = -4Yo· (2)
Dar punctul (x 0 , y 0) se află pe elipsă, deci avem
x~ + 4y~ - 16 = 0. (3)
Din (2) şi (3) deducem ;~ ~ ± S 5VS şi Yo = =l= 2

Vs Ecuaţia tangen.-
5
. -</s vs)
s
l y, -~-.
2 - .
tei -' de exemplu - în punctul - este x - y + 2 \ 15 = O.
2°. Fie M(a., ~) un punct Yariabil pe elipsa dată; locul ortocentrului tri-
111nghiului AMA 1 se află eliminînd pe a şi f3 dintre ecuaţia dreptei x = a (una
din· înălţimi), a dreptei perpendiculară din A 1 pe .MA (o· a doua înălţime) şi
. · rrelaţia:
a2 + 4~ 2
- 16 ~ O, (4)
(M se găseşte pe elipsă). Ecuaţia- perpendicularei din A 1 pe MA este y =

. 4- (X
. ~ -~-- (x + 4); de unde rezultă că
4 - (X .
~ =--(x+4). (5)
y
Înlocuim în (5) pe ex cu x şi apoi pe a şi ~ cu valorile obţinute în (4). Se
xi y:i.
·găseşte elipsa:--+ - - 1 =·o.
4~ 82
4.25
o
30. Aria căutată este A = 2
l I Vl6
J ---
- x dx, integrală
2 care se cal~uleză
2
-1
făcînd schimbarea de variabilă x = 4 sin t, de m:de dx = -l cos t •dt etc.
16. Se dă dreapta (D) : 2x - 3y + 6 = O şi se cere :

1°. Să se afle ecuaţ-ia parabolei cu vîrful în originea axelo'I'
de coordonate şi tangentă la dreapta (D).
2°. Să se afle aria cuprinsă între ramura parabolei de la
1 °, axa O~ şi ordonatele corespunzătoare punctului de tangenţă
al dreptei (D) şi cea corespimzătoare abscisei x = 7.
3°. Pe parabola determinată la l se consideră un punct O
P mobil ; se ia pe Ox un punct fix A şi se duce prin el o paralelă

la tangenta în P, care taie dreapta F P în M. Se cere locul
geometric al punctului M, cînd P se deplaseazli pe parabolă.
Il: I 0 • Fie
y2 = 2 px, (I)
ecuaţia parabolei cu vîrful în originea axelo( de coordonate. Intersecţiile acestei
parabole cu dreapta
2x - 3y + 6 ==: O, (2}
si1lt· soluţiile
sistemului format de ecuaţia acestei drepte şi aceea a para-
2x + 6-
bolei. Din (2) scoatem y = - - - şi introducînd această valoare în (I)
3 .
obţinem
4x2 + 6(4 - 3p)x + 36 = O. (3)
Punînd condiţia ca ecuaţia
(3} să aibă o rădăcină dublă (discriminantul
, 16
nul) găsim p = S /3. În acest caz ecuaţia parabolei este y 2 = - x, iar dreapta-.
3
(2) este tangentă acestei parabole. Înlocuind p = 8/3 în (3) obţinem x1 = .1·2 = 3.
Rezultă P(3, 4).
2°. Aria căutată este A = r '\ / 163 X. dx =

8
- (7 V7 - 3 {3).
· JV
3
3V3
3°. Pie P(cz, (3) un punct variabil pe parabolă; tangenta în P la parabolă

8
este (3y =- (x + ex), sau
3
Bx - 3(3y + Bcz = O, (4}
8
co eficientul unghiular fiind m =- .
3(3 .
426
"Ecuaţia ·fueptei F P este
y
sau
I ~73 ~
o
.j. I 4
~X + I; 3 - C( jy - 3 13 = 0. (5)
Fie A(a, O) un punct fix p~ axa Ox; ecuaţia

und drepte ce trece prin A
. 8
_şi ~ste paralelă cu tangenta în P, are ecuaţia_ y = [1 (x - a) sau
3
Sx - 3f3y - Ba = O.
Locul lui M se află eliI1~inî11d pe .2 şi ~ între (5), (6) şi
16
132 = - ex, (7)
3
- 8
(punctul P se află pe parabolă). Locul este cercul x 2 +y 2 - -
3
x + -83 a - a 2 =0
cu ce~trul în F şi cu raza r = I :-- a I·

17. 1°. 1n sistenwl axelor de coordonţite xOy se consideră
pe Ox punctul A(2, O) şi·im punct variabil B(P, ·~) pe Oy. Dreap-
ta dusă prin origine şi perpendiculară pe A B, taie pe aceasta în
P; să se găsească locitl geometric al punctului P.
2°. Se consideră apoi ecuaţia
1
xy =-a2 ·(l)
2
şi se cere să se discitte cu ajutorul teoremei lui Rolle ec-uajia în x care

dă abscisele punctelor de intersecţie ale curbei loc geometric de la 1°,
-şi curba reprezentativă (1), cînd a 2 ia valori î1i intervalul [O, oo). +
Să se traseze graficele celor două curbe reprezentative pentru ca-
zurile particulare a 2
. -
. O, a 2 = ~2 V3.
R: 1°. Ecuaţia dreptei OP este
2
y =-'x, (2)
~
iar a dreptţi A B este
l3x + 2y - 213 =. O. • ✓-
(3)
Locul lui P se află eliminînd pe 13 între (2) şi (3) ; se obţine
x2 + y2 - 2x = O, (4)
\. ;
(cerc cu centrul în C(l, O) şi raza egală cu 1).
>.
427
. . . . . . .·' . . .- .· ,
2°. Abscisele punctelor de intersectie ·ate· ~urbelor. (l) şi. (4) .se află eli~inînd
. pe y între ecuaţiile respective; obţinem ecuaţia : . .
4x4 - 8.r + a' = O. (5)
Şirul lui Rolle pentru ecuaţia (5) este
/(-oo) /(O) i\ ~). J(+o:,)
+. (a2)2 (a2)~ -· ( 3~3/ +

"-, De menţionat că ecuaţia (5) are maximum două rădăcini reaie .
. Rezultă că pentru a 2 = O şi a 11 . = t
3 3 ecuaţia. (5) are răd~cini_ duble, ·res,.
3 . • · ,,. . . .
•
pectiv x1 = x1 =:= O ş1 x 1
• I I
= ~2 = 2'.
·.
Cmd aM = O .ecuaţia (1) devine xy = O~
s~u
. x = O, y = O,. adică. ecuaţiile axelo~ de c~ordonate;
. . p~ntru a;=
.
3 \13 cc~-·
2 .
ţia (1) devine xy = ~f~

4
adică o hiperbolă echilateră
. .
avînd
.
axel~ de coord6nate ·
. . . . . .
ca asimptote.
18. Se dă cercul (O) de rază _r cu c.entrul. în origin~a axelor

de coordonate. Se consideră un pimct 1V.l pe "cerc şi' se diece tan~
genta RT (R pe Oy .şi T pe Ox) la acest cerc: Fie A şi B proiec-
ţiile lui M pe· axele Ox şi Oy ; se cere :
1°. Ecuaţia tangentei la cercul (O) în punctul M. şi coordona-
tele punctelor A, B, .R şi T în funcţie 4e ung/H:ul ivWT_· = ~ .
2°. Aria .triunghiului ART în funcţie parametr-ttl. rî:- de.
·.3 °. V ariatia
', acestei arii. .
. -
4 °. Valoarea lui ~ aşa fel ca aria triunghiului ·ART să fie
egală cu du,blul (!,riei· triunghiului OAM.
5 °. Locul geometric al punctului· I, intersecţ-i e a drepteloi'
AR şi BM.
R: l 0 • Ecuaţia cercului. (O}:
xi+ yz....:.. r2 = O. (1)
Fie .ilf(r cos a, r sin oe) un punct p~ cercul (O);' tangenta în M Ia cercul' (1) este
X COS O: + )' Sin o: - 1' = o: (2)
Se obţine: A(rcos oe, O), B(O,

1
r_si~~) •. Hlo,.-.-·r_)'' T(-.-"-, 01 . ·
. · l sm o: t cos oe ·
428
_:"1
2°. Aria triunghiului- -ART este

S = (r 2 /2) ·tg «, (3)
(calculată cu ajutorul detenninanţilor):
3°. Variaţia ariei de la 2° este asemănătoare cu a funcţiei tg «.
4°.- Aria trimighiului OAM este
. 1
S =·. -4- r~!"sin 2«:. {4)
. .
. Punînd condiţia ca ariile de la (3) şi (4) să fie egale, rezultă « = 45°.
te . y
5°. Ecuaţia dreptei AR e s t e - - + - - - 1 = O sau
rcos« r
sin«
X
.- - + ysin ex -
cos (l .
r = O; (5)
ecuaţia dreptei BM este

y = r sin«. (6)
~liminînd pe ex între (5) şi (6) se obţine locul y = ,{r - ~).
19. Se dă parflbola y 2 = 2px; se duce coarda OM, unde O

este· origina axelor (vîrful parabolei.), iar M(cx, ~) un punct pe
parabolă şi apoi perpendiculara MA în M pe OM. Fie A (y, O)
punctul de intersecţie al dreptei MA cu Ox.
1°. Să se arate că segmentul determinat de piciorul ordonatei
în M şi puncţul A este egal· cu· de două ori parametrul parabolei.
2°. Să se calculeze ariâ -triunghiului OMA pentru cazul
particular p = 4 şi ex = 4.
3°. Să se calculeze apoi ·aria cuprinsă între arcul OM şi
coarda OM., pentru valorile particulare de la 2°.
n : 1°. M. fiind pe p~rnbolă rezultă că_ ~ = i/2p ex şi deci avem M (ex,~).·
Ecuaţia dreptei A.M este y - V2Pex = _·, / « (x - a;). Intersectînd dreapta

V 2P - _
AM cu.Ox se obţine A (2p + ex, O), M'(ex, O) fiind piciorul ordonatei în M, rezulU.
imediat M'A = 2p.
- 2°. Pentru p = 4 şi ex = 4, avem y 1 - 8~, M(4, 4·:.{2)~ iar aria triunghiu-

lui OMA este S = 24 ~ • .
4
3°. Aria cerută este A = 2 '\"2 (' •{; dx

J - _!_ , 4 • 4 ;,/2 = ·s '\'2~
2 .
o
429
· 20. ExtremităJile P(u, O) şi Q(O, v) ale unui segment de
lungime constantă, alunecă pe axele de coordonate xOy. _
I O • Să se scrie ecieaţia cercului circumscris triunghiului OPQ
şi să se afle locul centruliei acestui cerc.
2°. Să se studieze variaţia ariei
!I triunghiului OPQ.
3°. Să se găsească locul cerut la
punctul I O numai cu ajutorul geome-
triei plane şi maximul ariei O PQ fără
a întrebuinţa derivatele.
R: 1°. Cercul OP<J are centrul pe mijlocul
lui PQ (triunghiul POQ fiind dreptrunghic în.
U V
O). Coordonatele lui C: x = - , y = -
2 2
(fig. VI. 20). Ecuaţia cercului Ceste\' x - u J

\2 +
2
Fig. VI.20
+ (y - -
v )2 u2 + v2
=· ,-2 unde ,-2 = - - , sau x 1 +
2 4 ·
u
+ y1 - i,x - vy = O. Locul centrului C se află eliminînd u şi v între x = - ,y =
V 2
· - şi u2 +v =2 k 2 (lungimea segmentului PQ este constantă.). Se găseşte locul
2
x2 l k :2
+ y 2 = z} adică un cerc cu centrul în origine şi raza egală cu PQ /2.
uv 1
2°. Aria triunghiului APQ este A = - = - v 'Vk 8
2 2
- v11, (u 2 + v2 =k 11
).
Variaţia lui A este dată în tabloul de mai jos:
_v jo kV2/2 k
A' + + o - -
A o ,11 (k/2) 2 ~ o
graficul rezultînd imediat.
3°. Se observă că OC este mediană în triunghiul dreptunghic POQ şi el
lungimea acestei mediane este constantă şi egală cu k/2; prin urmare locul lui
C este un cerc cu centt·ul în O şi raza r = k/2. Se ştie că produsul .P = u-v
<:ste maxim în cazul u 2 + v11 = k 1 cînd u = v ; ţinînd seama de aceasta se regăsesc
rezultatele de la punctul 2°.
21. 1n planul axelor de coordonate xOy .se ia un punct fix
. A (a, b) situat în primul cadran. P.unctele P(u, O) şi Q(O, v) · se
deplasează pe axele de coordonate aşa fel ca dreapta PQ să treacă
prin punctul fix A.
I O • Să se exprime v în funcţie de u, apoi să se studieze
variaţia ariei triunghiului OPQ.
430
\..
-2°. Paralelele duse prin P şi Q la axele de coordonate se

-întîlnesc în· M. Să se scrie ecuaţia cereului ce trece prin P, Q,
.M şi să se arate că acest cerc trece printr-un punct fix.
3°. Să se găsească mini-
mul ariei de la 1° fără Jolosi- !I
-Yea derivatelor şi să se 4,ove-_
dească proprietatea de la 2°
c~ ajutorul geometriei plane.
R: 1 °. Ecuaţia dreptei (PQ)
.este:
X y ·x
-+--1=0; (1)
U V
punînd condiţia ca (1) sl treacă prin

.A, avem:
a b
-fi + --
tl
1=0, sau av+b-u-uv= Fig. VI.21
·= O, de unde rezultă
bu
v=--·
u-a
(2)
1
2°. Aria triunghiului OPQ este S =- tiv, sau ţinînd seama de (2)
2 .
b u1
5=----· (3)
2 u-a
Graficul de variaţie a lui S este :
u -CX) o a 2a +oo
S' + + o - - - o + +
s -CX) ,lf o
"
-CX)
I +oo 'li 2ab ,lf +oo
max min
b
Asimptota oblică este y_ =
2 (x + a), iar graficul este dat în fig. VI.21.
2°. Cercul PQM are centrul în C ( i, i) mijlocul lui PQ (triunghiul

u2 +vz
PQM este dreptunghic). Raza_ acestui cerc se obţine din r ' = - - =
4
r
b'u'
ull+--- .a
+ b2 ]
(u - a) 9
cm--..c.._.---
4
u 2 [(u - a) 2
4(u - a) 1
iar ecuaţia cercului (C) este (x - Î +
431
+. ·(.y - ---,-.
.·bu ·)I = u. [(t1-a)
2
.
2
+b 2
. · .] , sau
.. · / ..
efectuînd toate ţalculele obţinem
2(u - a) •4(u - a) 2 · .
bu . . . .
~
2
+y 2 -
·
ux - . - - y = O,
11-a
adică un cerc ce trece prin origine, ceea ce era de .
aşteptat deo~rece C. este centrul. dreptunghiului QOPM.
3°. Minimul ariei· (3) are loc pentru u = v, adică _atunci cînd triunghiul·
dreptunghic QOP este is_oscel.
axelor · de coordonate xOy se consideră douci
22. 1n· planul
puncte variabiie A şi B, care satisfac
.
nlatia
~
_!!_
OA
_!!_ = n (a, b.
OB
+
n fiind date).
· 1 °. Să se afle locul geometric al proiecţiei lui O pe AB.
2 °. Să se afle locul puncţu,lui P, ce împarte pe A B într-un . · .
raport dat PA/PB.= .-k. . . .
3°. Să se studieze şi să se reprezinte grafic locul obţinut la 2°.
4°. Ce relaţie trebuie _să existe între a, b, k pentru ca tan-
genta în originea axelor la curba reprezentativă să fie chiar bisec-
toarea .a doua a· axelor. . ·
R: I 0 • Fie_ A (o:, O), B(O, ~) cele demă puncte variabile;. avem
a b
- +- - n = O. (1)
o: ~
Ecuaţia dreptei OM este
o:
y = î x, (:2)
i ar a dreptei A B este
X y
- +- - 1 = o. (3)
o: f3
!I _Locul lui M se află eliminînd pe o: şi (3.
între relaţiile (1), (2) şi (3). Se obţine
ax+ by
cercul x 2 + y 1 - - - - = O.
n
2°. Fie P(x0 , y 0 ) un punct situat
pe AB; avem
o: ~[3.
Xo = 1 +k , Yo = 1+k •
(4)
Eliminînd pe o: şi f3 între relaţiile

(1) şi (4) obţinem
bkx
y=----, (5)
n(l.+k)x - a
Fig. VI.22 adică o hiperbolă.
432
' {
Tabloul de. _vari~ţi~ al funcţiei (5). este :
a
"X -oo o
(1 + k)n
y' -
-bk bk
y \t o··\& ·-oo +oo \t ---
. (1 + k)1i (1 + k)n
·. ·. f.:ar ·gr!lficul este dat în fig. ·vr.~2.· Deri~ata ~un~ţiei (5) este
. abk.
y.'= - . . (6)
. [n(l + k) x - a ]2
'i(rebuie să avem y'(O)" = . . :. 1, · sait."îiµo~uind în (6) obţinem a - bk = O„ 1 ·
·23. _Se~ dă _ec~aţia .d;eptelor (!5) : _x2 - · ay + k i- = O unde

k este o . co,:,,stantă iar .oc 1m parametru· variabil.
. . . 'I~- .Să _se arate că oricare ar-fi ~ (real), dreapta (.P) este
tangentă parabolei y 2 -:- 2kx şi că prin fiecare punct din plan
-·· trec două_ drepte (D), reale ·dac·ă punctul este exterior. parabolei,
1magina_re dacă punctul ·este interior parabolei şi confundate dacă
punctitl este· pe pq,rabolă. · · · _
· 2°. Dî.n_d ·lui oc valoril~ ± .1, dreptele (D) cor~spunzătoare
âvînd puncteJe de _tangenţă M1. şi M 2 se întîlnesc într-un punct
-P sit1:iat pe Ox. Să se arate că cercul M 1 PM2 are centrul în
focarul' parabolei, iar raza egală· cu parametrul acesteia. · ·
3°: Să se afle aria. mărginită · de parabQla respectivă şi· de
. dreptele M 1 P_ şi Nl2 P _şi să se -araţe că raportul între aria tri-
~ngh~ultţ,i ~I1 P:.vl2 · şi această· arie, · nu depinde de constanta k.
R: 1°. Inter.s~cţiile dreptelor .de ecuaţie
CLl!
x2 · -
.
a: y +k
.
-
2
= O, (1)
cu· parapola. .
j,: =2µx, . · (2)
se află. rezolvînd sistemul formaţ de cele două ecuaţii. Din (1) scoatem
. . 2x + krx.8 . .. · · krx.2
y = - - - şi înloc~ind în (2) se obţine x1- = x8 =- şi deci y 1 ~ y 2 =ka. ..
. ·2a: 2
• · Rez~hind (1)_ în r~port _cu i% obţinem
. .
·y ± Vy 2 - 2kx
(3)
· «1,ll = . k
;t)in '(3) rezultă imc~iat concluziile din enunţ! privind poziţiile unui punct diµ plan .
. f ~ţA. de parab<?lă. . · . .. . . . . , .
433.
2°. Pentm ex= + 1, x 1 = k/2, y 1 = k şi deci -M1 (k/2, k); pentru ex= -1,
avem .M2 (k/2, -k), adică punctele de tangenţă sînt simetrice faţă de Ox şi prin
urmare tangentele la parabolă se întîlnesc pe Ox într-un punct P.
Ecuaţia tangentei M 1 P este 2x - 2y + k = O, iar a dreptei M 2 P este 2x +
+ 2y + k = O. Punctul P de intersecţie a acestor drepte are coordonatele x =
= - k /2, y = O ; aceste două tangente sînt perpendiculare şi deci triunghiul
ilf1 PJ/2 este dreptunghic isoscel, iar central cercului circumscris este pe mijlocul
lui 1111.1112 adică pe Ox în punctul de coordonate x = k/2, y = O, tocmai focarul
parabolei.
. 1
3°. Aria triunghiului PJ/1M 2 este A 1 = - •2k · k = k 2 , iar aria cuprinsă
2
k/2
2
parabolă şi· = 2 ~ 'V2kx dx =
2
între dreapta x = k/2, este A 2 : ; A1 - A2 =
o
k2 .4 1
=- ; deci = 3.
3 A1 - A2
24. Fie A şi C punctele de intersecţie cu axa Ox şi B, D

cu axa Oy, ale unui cerc cu centrul în originea axelor de coordo-
nate xOy ş-i avînd raza r = I. Se duce prin B o dreaptă variabilă
care întîlneşte cercul în al doilea punct E şi axa absciselor în
F._ Prin E se duce o paralelă la axa Ox şi prin F o paralelă la
axa Oy._ Aceste paralele se întîlnesc în M. Se cere:
1 °. Ecuaţia locului geometric al punctului M.
· 2 °. Reprezentarea grafică a locului de la punctul 1°.
3 °. Aria cuprinsă între curba reprezentativă de la punctul 2 °
şi semicercul A DC.
R: 1 °. Ecuaţia cercului cu centrul în şi O raza r = 1 este x 2 +

y 2 - 1 = O.
Coordonatele punctelor de inter~
secţie ale cercului cu axele sînt
A(l, O), B(O, 1), C(-1, O), D(O.
- 1). Ecuaţia dreptei BE este
y - 1 = tnx. Coordonatele lui
I
F: x ,,;, - - , y = O. Ecuaţia
tn
dreptei ce trece prin F şi este
1
paralelă cu Oy : x = - - . Coor-
m
O(0;-1) donatele punctului E se află re-
zolvînd sistemul
Fig. VI. 24 ,xi +y 1 - 1 = 0,y = mx + 1. -

434
!'
1
Obţinem E
1
1
(- ~ , - m ). · Paralela prin M la axa O:r este y = - m•.
. 1 + m2 1 + m1 1 + m1 ·
iar coordonatele lui.M sînt
1 - m2
X=--, y=--. (1)
1n 1 + ,n2
Locul geometric al lui M se află elitninînd pe m între relaţiile (I) ; se obţine locul
x 3 -1
f(x) (2)
x2 +1
Tabloul de variaţie al funcţiei (2) este :
-oo -1 -11vs o 11\13 +oo

o + + +
~ o ~ -1 ~ o ~
inflexiune inflexiune
iar graficul este dat în fig. VI. 24.
I
- ~ ,x-2-1
3°. Aria căntată este diferenţa între ariile A 1 şi A 2 unde A 1 =2 - - dx =
,x-2 1 +
o
1 ~ 3~
sa:: 2 - r., A 2 ::i: - rrr2 =- (deoarece r = I) A = I A1 - A2 I = - - 2.
2 2 2
25. 1°. s~
consideră în acelaşi plan două puncte fixe A,
B ş·( ~ dreaptă fixă (D). Un punct M descrie dreapta (D). Să
se găsească locul geo~etric al ortocentrului triunghiului MAB.
2°. Să se reprezinte grafic lo- !I
eul aflat, arătîndit-se unele parti-
cularităţi ale acestui loc.
U: I 0 • . Fie A (a, O), B( - b, O}

p:.mctele fixe, ia',, y = b dreapta fi:ră
şi M(«, k«) un punct variabil pe această
· drea,P.tă. Locul lui M ~ste .X
(a - .x}(x + b)
f(x) = - - - - , (1)
kx
adică o Jiiperbolă.
2°. Tabloul de ·variaţie al funcţiei

( I) este: Fig VI.25
435
X
f'(x)
-oo -b o ·a· 00
-·
/(x} co \a o \i -co co \t o \t. -co
iar graficul este dat în fig. VI.25. Se observă că asimptotele hiperbolei sînt perpen-.
dJculare pe A B şi (D). Dacă dreapta A B estţ p~alelă cu _(D), · ;tun.ci · locul este. ·
o parabolă (în acest caz în loc de y = kx, se va lua y ;,, k). ·
Notă. H fiind orto~entrul ţriunglliului- MAB, se n:d~ că dreptele BH,..
CH se corespund omografic în fasci~ulele cri ·vîrfµrile B;. C ş1 deci R descrie. o
conică trecînd prin B, C. Punctul H trece· la infinit cînd 1t1 se află·pe AB, sau·
la infinit pe dreapta D. Rezultă că locul gţometric este o •hiperbolă,· avîn4 asiţnp
totele perpendiculare pe dreptele AB şl (D)'. ~eea.ce s-a ve!ificaţ an~liHc~ .
26. Se dă parabola y 2 - 2px = O şi cercul x 2 + y2 ~ r2 =0~
1°. Să se calculeze unghiul tangentelor la cerc· şi ·parab(!lă
în 'l!,nul din punctele lor de ·intersecţie: . · · . · . . :
2°. Sâ se studieze variaţia acestui unghi, cînd· raza .cercului.
variază.
3°. Să se construiască cercul corespu_nzător · vato!'ii' minime
a acestui unghi.
R: I 0 • Coordon_atele punctelor• de i~tersecţie ale· ~elor două cuţ"be sînt
soluţiile sistemului y 2 - 2px = O şi x 2 + y 2 ..:... ,- 2 .= O. Obţinem ·x~ 11 -P ± =
± Vp2 + 1'2 şi Y1 2 = ± 2Px1 (pentru y se iau numai val~rile ·coi:es~tinzătoâre
v'
x-ilor pozitivi, p~esupunînd p > O). Tangenta la cerc· în . punctul (x1 , y 1 ) este·.
X,'i'1 + .YY1 - r2 =·o, (l)
iar tangenta la ·parabolă în acelaşi punct ·este . .
!I
· · YY1 ;,_p(x
.
+ X1)-. (2)'
.
Coeficienţii
unghiulari ai tangente-
. for. (1) şi {2) sînt 111 1 ~ ...:...x1/Y1~ m2 PIY1• · =
iar·unghiul format de aceste drepte este.:
.t_+ X1
. . Y1 Y1 2(,p_ + ,ţ'~).
tg cp = -.--.- =· (3)
· ·P,-i-1 Y1.
I .- aY1
. . "),'l.
2°. Punînd y =). şi x = - , (3_) deyine
. . 2p-
- . 2p
. 2 1. x
). .2p
tgip = =- -.+ -. (4) . +-
. Y1 · . Y1 A P
şi_ cum se. poatţ ltia ). > O {din cauza
Fig. vr. 26 shnetriei), se obse~vă că _produsul celor
.436
_· dt>i ţţrmeni -din (4) este constant ·şi îri .consecinţă.suma lor este minimă cînd
. 2p .. A . · . - . . - ..
·-=-'-,·adică A= ±PV2- Folosind derivata întîia se ajunge _la acelaşi rezul-
. ·l p . . . . .
. . tat.
Graficul funcţiei este dat în fig. VI.26. . •
3°. Ecuaţia cercului este .x2 + y 2 = 2p 2 , raza acestuia fiind egală cu dia-
gonala pătratului, cu latura egală cu dublul distatJ.ţei focal~ a parabolei y 2 = 2px~
. 27. Se · consideră un cerc cu centrul în originea axelor de

·cqordonate, avînd raza R_; se ia pe acest cerc un pienct variabil.
· P. Din punctul A de intersecţie a cerc'l!,lui cu axa Ox, se duce <>
· pţrpendiculară AM pe OP .. Se cere: ·
.. _ · . .1°. Locul geometric al punctu.lui P (analitic şi geometric) ; .
_să ~e afle elementele principale ale acestui loc. _ ..
2-0. Să se scrie ecuaţia tangentei în P la curba reprezenta-
tivă · de "la punctul 1 °. _· · ·
. 3°. -Să se calculeze aria triunghiului format de tangenta· de
-la 2°. cu axele de coordonate.-·
_ 4 °. -Să se studieze şi să se reprezinte grafic expresia ariei
· :_ · . · de la punctul 3° ·
R :_ 1 °. Ecuaţia cercului cu centrul îri O:
,xii+ y2 _ r2 = o. -(1~ .
-~ie· P(.<t., ~) un.punct pe cerc~l (1). Ecuaţia dreptei OP este
y = !.X, (2)
(X
iar a perpendicularei din A pe·OP este

(X
y= - -(x - a). (3)
. ~
!I
a b
Fig. VI. 27
431
~l„ocul lui -M se află eliminînd pe ex şi f3 între. (2), (3) şi (la nevoie) relaţia cx2 +
+ (3' - ,-:: = O (punctul P se află pe cerc). Se ll)ultiplică (2) cu (3) şi rezultă
cercul
x2 +y 2
- xr = O, (4)
~lt ~eutrul pe Ox în (r /2, 0). Este uşor de observat că locul lui J.1f este rut cerc:
d:.!oarece triunghiul O.MA este dreptunghic şi prin urmare M se mişcă pe un cerc
dad P se deplasează pe cercul O. Poziţia cea mai depărtată a lui M de axa O~
~ste cînd OM = AM; alte două poziţii particulare ale lui M sînt A şi O, respectiv
cîud P este în A şi în P 2 • Rezultă că M se mişcă pe un cerc c.u diametrul O.A.
adică cu raza r/2 (fig. VI.27, a).
2 °. Tangenta în P este
CXX + ţ3y - 1·2 = 0, (5)
.far i .1tersecţiile acesteia cu axele de coordonate sint punctele :
P1 { ; • O) , P2 lO, V,/~ cx 2 } •
3°. Aria triunihiului OP1 P 2 este :

1 ,.:: y2 r4
s - - . - - - -2 - - - - -2 . (6)
2 c.t Vr 2 - cx 2x{;I~ -~
4 °. Din (6) rezultă că S este o funcţie de c.t, r fiind constant. Domeniul de
1 2oc2 - r2
definiţie al funcţiei (6) este c.tE (~r, O) U (O, r). Derivata este S'= -
. . 2 c.t2(y2 - c.t2) 213
1
r \ 2
care se anulează pentru ex = ±- -. Tabloul de variaţie este :
2
(X -r -rv2/2 o r'y2/2 r
---
S' + + o - - - o + +
---
s -00 ~
_,s \& -00 +oo \& rll ~ +oo
max min
Ţinînd sea,ma de faptul că S. nu poate fi decît pozitiv, din tabloul de

mai sus, pentru cazul problemei se va considera numai intervalul (O, r). Grafi-·
cnl complet, corespunzător tabloulu_i de variaţie este dat în fig.VI.27, b.
Notă. Se observă că S are valoarea maxfmă cîud triunghiul P 10P2 este
dreptunghic isoscel, sau cînd P este la mijlocul arcului A P 1 P. (OP face cu Ox
un unghi de 45°).
28. Se dd un cerc avînd raza egală cu R şi centru,l în ori-

ginea axelor de coordonate. Dintr-un punct exterior duc două se
tangente PA şi P B la cercul dat.
438
1°.. Să
se exprime lungimea coardei A B în funcţie de razii
şi distanţa d = PO, apoi în funcţie de abscisa x a punctului
P, ştiind că aceasta se află pe parabola
y2 = 2Rx. (1)
2°. Să se afle coordonatele punctitlui P astfel ca AB să fie
egală .cu R.
3°. Să se studieze variaţia lungimii coardei AB, cînd P se
· deplasează pe parabola (1). (Se va lua R = 1).
!f
!J
p
.X
r,
Fig. VI.2~
Il: 1°. Ecuaţia cercului este

_x2 + y2 = RB. (2)
Din figura VI.28, a rezultă OD = R 2 /d, DP = (d 2 - R 2 )/d, AD=!!:_ 'Yd2 - R2

. d
_:_ 2R , __ _ . .
şi deci AB.~= d Vd" - R 2 • Dacă luăm în general P(cx, [3), fig. ~I.28,b, putem
439
I - ·2 - -
faţă
scrie:
. .-AB
4 ;:, PA 3 ....:. <19, de unde PA 2 este puterea lui P ·de cerc, iar
d distanţa de la P la polară .. Deci :
1 - ex9 + ()9 - R 2 . cx 2 +2Rcx-R 2

-AB2'="R2 . = RZ-----,
4 cx11 + ~3 • cx 2 'Ţ 2 Rex
de unde
AB = 2 R "\ / cx2 + 2Ra -. R2 , (3)
V oc 3 + 2Roc
2°.
3°'.
Punîndcondiţiac~(3)săfie egal cu R, obţinem cx
Făcînd în (3) R = 1 şi punînd AB = y, oe= x, a,·em
1,2 , = (-1 ±V~ )R.
Domeniul de definiţie
y=
al
V ++ x2
-----·
funcţiei
.x2
2.r - I
(4) este
2,-i-
(4)
;rE(-oo, -(1 +V2)J U (-2, O) U [-1 + -{2, co) iar tabloulde variaţie(~om
plet, p ~ O) este:
X -oo ...... (1 + 1/2) -2 -1 o -1 +V2 CX)
-
y' - + o - +
y 1
tffed -00 ~ -\'2 \&
-oo Ii1111 t ~- 1
Graficul este dat în fig. VI.28, c.

29. Raportat la un sistem de axe ortogonal se dă .cercul·
.x2 + y 2 - 4y = O şi dreapta (D) : y = )... Dreapta· (D) inter.-
.sectează cercul în A şi B, puncte care se pr9iectează pe axa
absciselor în A' şi B'. Fie M mijlocul lui OA şi N mijlocul
lui BM. Se cere :
1°·. Locul lui M.
2°. Pentru ce poziţie a dreptei (D) avem AN;= ON.
3°. Aria dreptunghiului AA 'BB' în funcţie de i..._
Să se studieze variaţia acestei arii şi să se construiască gra- '
/icul. .
4 °. Să se discute cit ajutorul teoremei lui Rolle condiţia ca
această arie să fie egală cu K(K > O). ·
Il: 1 °. Intersectînd cercul dat'" cu dreapta (D) se obţin punctele
.. , -- . . ( V4A - "f..2 Â)
.A(- _v4A - )..2 , i,.), B(\14i. - ).11, i.), de unde rezultă: M -
2
,
2 ..
Eliminînd pe ).
între coordonatele lui M obţinem cercul .x + ·y - 2y = O; cu
2 2
440
- · centrul în _G(O, 1) şi r = l, adică un _cerc tangeµt ·interior cercului- dat şi.
trecînd prin .centrul acestuia şi prin originea axelor de coordonate .
• •1·
. · 2°. Ai= 3, ~=O (-cazul particular cînd dreapta variabilă y = ,_ coincide

eu axa .'xx').
3°. A = 2X°V4A - ,_s, Tabloul de variaţie !J
al acestei funcţii este : M
A o 3 4
A'(A) o + + o - -
A(A) o ,lf sy3 \a o
iar graficul este dat în fig. VI.29.
_ · _ 4°.Ayemde discut~t ecuaţiş. 2A y4,__iz -
·. ...:. K = O, pentru A E [O, 4]. Se formează şirul
lui- Rolle şi se ajunge la concluziile :
- pentru 0< K < 6 i/3, ~-vem o singu:. ('1;0)
ră rădăcină reală ; (3,0) :c
- pentru I<. = 6 V3,
avem o rădăcină
dublă x = 3.; · .
- pentru K > 6 V3,
avem o singură Fig. VI. 29
rădăcină· reală.
30. Se dă funcţia f(x) = 2x 3 - 9x2 + 12x - 5.

. 1°.. Să se reprezinte grafic această funcţie. .
2°. Să se găsească aria cuprinsă între Ox şi arcul de curbă
limitat de ordonatele corespunzătoare absciselor x = O, x = 1.
. 3°. · Ecuaţia cercului care trece prin originea axelor şi punctele
extreme ale f uncţie-i. _
4°. Ecuaţiile tangentelor la cercul 3°, paralele cu dreapta ce
trece prin pimctele extreme ale ·funcţiei.
R: 1°. Tabloul de variaţie este:
-
X ....;.oo o 1 3/2 2 5 /2 . +co
-j'(x)-
+ +. o - - o + +
J(x) -00 ,11 -5 ,lf o ~ -: 1 ,11 o ,lf +-oo
max. min.
j"(x) - - - o + +
. 1
. 3
·2°.. Aria este A=
. ~
o
f(x)dx = -2 .
441
3°. Cercul are ecuaţia de forma
x2 +y 2
- 2ax - 2by = O. (1)
Pnnînd condiţia ca acest cerc să treacă prin M(l, O) şi m(2, -1) se găseşte
a= l/2,b = -3/2şiecuaţia(l)sescrie
xll + y2 - X + 3y = 0. (2)
4 °. Coeficientul unghiular al dreptei Mm. este -1 şi deci tangentele para-
lele cu această direcţie au ecuaţiile y

.
+ -23 = - (
x - -J
1l
2
± -VlO 'V2 sau x +
2
+ Y + (1 ±vs>= o.
!J
:&
:r /
Fig. VI.30 Fig. VI.31
31. Se dă ecieaţia f(x) · x 3 - 7x cos ex +6cos2 a = O şi.se cere:

1°. Valorile lui ex cuprinse în intervaliel [O, 1t] ştiind că
una din rădăcinile ecuaţiei date este de două ori mai mare decît- alta.
2 °. Punînd în locul liei ex cea mai mică din valorile aflate
la 1° se cere să se reprezinte grafic funcţia f( x), rezolvînd în.
prealabil ecuaţia f(x) = O.
3°. Rădăcinile pozitive ale ecuaţiei f(x) = O de la 2° sînt ·
coordonatele vîrfului P al unei parabole, iar rădăcina negativă
este abscisa unui punct A de pe Ox; să se găsească ecuaţia ţ1,nei
parabole care are vîrful în P şi trece prin A, indicîndu-se puncte-
le caracteristice ale acesteia.
4°. Să se afle aria cuprinsă între parabola de la 3° şi axa Ox.
R: 1 °. Combinînd convenabil relaţiile între coeficienţii şi rădăcinile ecuaţiei
2t
date şi relaţia x 1 = 2x2 se
.
găsesc pentru ex valorile a.1 = O, ~ = -2 , şi rădăcinile
x1 = 2 \Icos ex, x2 = \,'cos a.,

· x3 =- 3 \/cos.a..
442
2°. Luînd·cx = O, avem cos ex= 1 şi ecuaţia dată este x 3 - 7x +6 = O, al~
cărei rădăcini sînt x 1 = 2, x 2 = 1, x 3 ~ -3.
Tabloul de variaţie al functiei /(x) este :
'
X -co -3
-Vf o 1
Vf 2 +co
:
f'(x) + + + o - - - o+ + + ·-
:
-- ..
/{x) -co /f o /f 12,9 ~ 6 ~ o ~ -,0,9 ,lf o ,lf 00
max 1nin
3°. Ecuaţia parabolei este de forma y = ax2 bx c; punînd condiţia. + +

ca parabola să treacă prin A(-3, O) şi să aibă vîrful în P(l, 2) obţinem parabola_
x3
y = - -
8
+ -4 + -158 , cu vîrful în
X
(1, 2).
4°. Aria cnpri_nsă între parabola de la punctul 3° şi Ox este

5
~
2
x 15) 32
A= (
\
--+-+-
8 4 8
X
dx=-·
3
-3
32. 1 °. Să se rezolve ecuaţia - x + 3 = O ştHnct.f. x 3 - 3x 2 -

că rădăcinile sînt în progresie aritmetică.
2°. Fie x 1. x2 x3 rădăcinile aşezate în ordine crescătoare.
Să se găsească centrul de greutate al ariei triitrtgMulu{
A(x1 , - 1), B(x2 , '1), C(x3 , - 3).
3°. Fie M un jntnct variabil pe mediana corespienzătoarth
vîrfului B şi M 1 simetricu,l lui M faţă de Ox. Să se afle locul.~
puncti,lui de intersecţie al drepţelor AM şi M 1C.
4°. Să se reprezinte grafic acest loc.·
5°. Să se afle aria cuprinsă între acest loc şi axa O~.
n: ţ 0
, Fie x1 - r, x1 , x1 + r rădăcinile ecuaţiei ; din relaţia l:.1.·1 ==:: 3 rezultă~
:imediat 3,i-1 = 3, de unde x1 = i. Folo~ind relaţia x1 x2 x3 = - ~. rezultă~

1 - r 11 = - 3, de unde r, = ± 2. Rădăcinile sînt deci: -1, 1„ Şţ
2°. G fiind centrul de greutate, se obţine xG = 1, yG = ....-.1,. v_îţfurile tri-.
Uţlghiului fiind în A (-1, - I), B(l, I)°, C(3, -_3).
443,
'" . ·)
. . . . . .. - . ~1 + X:a.
3°.. Piciorul B' al medianei din B pe AC are coordonatele x = ---.=-
2 ·
-1 + 3 - 1 -3
.c::: - - -
_2
= 1, y = -· -
2
-=- 2; ecuaţia
, •
dreptei· B_B' este
y
=0
-2
· şi dezvoltînd se obţine x - 1 = O, ceea ce se putea observa, abscisele punct~lor_
B şi B' fiind aceleaşi : x = I. Fie M (1, «} un punct variabil pe mediana BB' · şi
.Jlf1 (1, - «) simetriGul,lui M faţă de Ox. Ecuaţia dreptei AM este
(« + l}x - 2y + IX - 1 = O, (1)
iar ecuaţia dreptei M 1 C este
(ix - 3)x - 2y +3- 21X = O. (~)
Locul punctului P de intersecţie al dreptelor (1) şi
(2) se ~flă eliminînd pe IX între
ecuaţiile acestora. Din (1} se scoate « =- x+ y

2 1
+- şi înlocuind în (2) se obţine
. . X+ 1
.par~bola ·
1 .
y = - (- xii + x}. (3)
2
. b 1
4 °. Vîrful parabolei (3) se află făcînd x = - - =. - pentru· care se ob-
2a. 2 ·
.1
ţine y =- . Punctele de intersecţie cu axele sînt originea şi (1, O).
8 ' .
1
5°. Aria căutată este A= r -xii+

J· 2
X
.
dx = _!_1-x.
2 3
+~1
2 o 12
3
= i..
1
o
33. Se dă ecuaţia 6x 5 - 23x4 + 28x3 ......: 13x2 + 2x = O.
I • Să se rezolve.
O
2°. Cele mai mici rădăcini fiind ·coordonatele centrului unui

cerc tangent în origine la Ox, să se scrie ecu(lţia acestui cerc.
3 °. Dreapta y = mx. taie cercul într-un al doilea pimct dife•
rit de origine, ale cărui coordonate se cer.
4 °. Să se găsească limitele coordonatelor a.cestui pimct . cînă
m-+ oo.
1 1
R : 1 °. Rădăcinile ecuaţiei sînt : O • -3 · -2 ·~ 1 ,· 2. I I
2°. Ecuaţia cercului este x 1 + (y - 1) ~ I ( 1 )B, sau

3 3
2
%1 + yll - - y = 0. (*)
. 3
444
·.. : 3·0 • :Inters~cţi~te· dreptei_ ·y =. mx cu· cercul.(*)" sînt răâăcinilţ sistemuiui_
forniaţ
. . :e~u~ţja
de . . aceste~
. . -. ·şi -(1}, .·adică
drepte ' .
· . ·· . · ·2m 2m 2
. :• . ,..,ir -o, ;,·-o

i-:-- i -
şi
.
:r. = - - - -
2 . 3_(1.+ m2) •
y-----·
- 3(1 + m2)
. 2 .
4~. Avem· lim ...·., ~ O şi lim y 2 =---'- (adică punctul de intersecţie al_ cer-
. · · m➔ :.e • · 11i-G0 . · 3 '
cuţui Cţl Oy, diferit de -~rigine).
Se ·dă. ~t. t!aţi:,, x 5 ~ 6x4

:·_34. 12x3 - 12x2 11x -. 6 = O + +
.. şi se cere : .' . . .
·• · -· 1. '!. · Să· se rezolve.
~- 2°.· Cea- de a .doua rădăcină ecuatiei în ordinea mărimii ·a
-·este·. parametrul. unei parabole· cu vîrjil,l în originea axelor şi
. -~angentâ- la Oy. Să· s·e ·scrie ecuaţia acestei parabole şi _să se gă- ·
.
·. -~e~scă. pun~tele ·de i~terseFţie ale a~esteia cu dreapta y = 2x ._!_ •
. . . . . . . . .
+2
3°:_ln punctul_· M unde dreapta de la 2° întîlneşte tangenta
·în· vîrful parabolei; se ridică. o perpendiculară pe ea ; să se arate
·că .aoecţstă perpendi~ulară trece: prin focarul parabolei.
· · 4°. ·să.se afle" arf,a mărginită de parabolă, de axa Ox şi de
· - -_ orâo~atele · corespu_nzătoare_ absciselor O şi 2. .
·... · R:.l~. Rădăcinile sînt.: 1·; ~; 3;-±i.
• E~uaţia. parabolei este
0
: • : ~
(1)
. . 1
Intersecţia
. . .
acesteia cu dreapta y
. . .
= 2x + ~
2
se află rezolvînd sistemul format
. . . 1
din (1) şi ecuaţia acestei drepte; se găseşte x1 = x2 = -şi y1 = y2 = 1 ; dreapta
4
este tangentA!a parabolă 1n punctul T ( : , I) ·
I
3°. Punctul M are coordonatele x = O, y =- . Perpendiculara în M pe
. . . . 2
.. MT este .
(2)
iar focarul este în F(l, O) ; . se observă că coordonatele lui F verifică ecuaţia

_acestei drepte.
2
.
4~. Aria
.
respe~ivă este A = ~ 2 .\Ix- d~ = 8
. o
f ..
445
35. Se dă trapezul isoscel ABCD, (BC = AD) în care AB =
~=6, BC = 5, CD= 12. Se cere:
I O • Să se calculeze raza cercului circumscms trapezu-
lui ABCD,_ anaft'.tic şi algebric.
2 °. Fie M un pitnct variabil
!I
pe baza CD şi M P, MQ respectiv
perpendicularele duse din M pe la-
turile AD şi BC. Să se afle piaxi-
mul. ariei M PQ şi locul geometric al .
:x mijlocului segment,ului PQ.
R: I O • Situăm trapezul pe donă axe

de coordonate rectangulare în aşa fel incit
axa Ox să coincidă cu baza CD iar Oy să.
coincidă cu axa de simetrie a
trapezului.
Vîrfurile trapezulu'i au coordonatele: A (-3„
Fig.· VI.35 4), B(3, 4), C(6, O), D(-6, O). Ecuaţia cer-
cului circumscris trapezului este :
X y
3 4
=0
62 6 o
62 -6 o
-sau x_ 2
_
+ y + -114 y
2
- 36 = O, adică
, 8
( -11)
un cerc cu centrul în C O, - - şi cu raza
45
r =- . Pe figura VI.35 se vede că r 2 = (4 + x) 2 + 3 2 = 6 2 + x 2, de unde
8
11 45
rezultă x =- şi r =- adică aceleaşi rezultate ca mai sus.
s s·
2°. Fie M(ex, O) un punct variabil pe DC. Ecuaţia perpendicularei din
3
M pe BC este (MQ): y =- (x- ex), iar a perpendicularei din M pe AD este
4 .
3
(.ll.fP) :y = - - (x - ex).
4
Ecuaţia dreptei BC este 4x + 3y - 24 =O, iar a dreptei AD este 4x - 3y +
3
+ 24 = . O. Coordonatele lui Q sînt soluţiile sistemului y = - (x - ex) şi 4x + 3y -
4 .
3
- 24 = O, iar ale lui P sînt soluţiile sistemului y = - -
4
(x - ex) şi 4x - 3y +
+ 24 = o.
'446
Găsim
9cx + 96 3 96 - ·t6cx) • (9cx - 96 3 16cx + 96)

Q - - - , - . - - - ş1P - - - , - . - - - ·
( 25 4 25 25 4 25
• I
Dacă N este mijlocul lui PQ, coordonatele acestuia sînt
x ~ x1 + x2
. 2
= 1
2
l
9ci + 96 + 9cx -
25 . 25
961 = 9cx şi y = y 1 + y 2 = ~ .
25 .. 2 25
Rezultă că locul lui N este dreapta y = 72'/25.
Aria MPQ este_:
9cx + 96 3. 9_6 - 16,x

25 4 25
1 3 ( 4 ,3
S= ·± - 9cx - 96 3 96 + 16cx 1 = 5 . 5) (36 - a:2).
2
25 4 25
o
Maximul acestei arii are loc cînd ex = O (deoarece derivata lui S este - 2cx),
Şi
. avem S111ax = 33 (.!)'·
5
36. Se dă ecuaţia f(x) = x3 - 2ax + 2ab = O şi se cere:

:1°., C~ relaţie trebuie să existe între a şi b pentrit ca ecuaţia
să aibă o rădăcină dublă.
2°. Să se construiască curba ·pe care trebuie să. se afle punc-
tul cu coordonatele rectangulare a şi b p.entru. ca ecuaţia de la
1 ° să aibă o rădăcină dublă.
3°. Să se găsească rădăcinile ecuaţiei 1 °, în cazul _cînd ră
dăcina dublă este egală cu pătratul celei simple.
R: 1°. Rădăcina dublă a ecuaţiei J(x) = O este una din rădăcinile simple
ale f'(x) = 3(x2 - a) = O; se găseşte ·relaţia a = b2 •
ecuaţiei
2°. Notînd a = x, b = y, y 2 = x reprezintă o parabolă cu vîrful în originea
axelor, tangentă la Oy _şi cu focarul în F( ¾, O).

~Considerînd rădăcina dublă~ ecuaţiei de la 1 ° x 1 = x2 = V~ şi :folosind
0
•
. . 1 1 1
celelalte relaţii între rădăcini şi coeficienţi, găsim a = - , x1 = x2 = - , x3 = - ~ •
16 4 2
37. 1°. Să se rezolve ecuaţia P(x) x3 - 6x2 + = 3x +10~0

-ştiind că rădăcinile ei sînt în progresie aritmetică.
2°. Să se reprezinte grafic. func_ţia y = P(x).
_447
r:----~--.- - - - - - - --
. .3~.:Să· s·e ~~l~~le~e ~ria·· -~up;in~d )n_trePi'; iJy· şi ar~ui

<eurbâ · corespunzător. , · . . . . · ··· ·.
d~
R: 1°. Rădăcinile sînt de forma xa· - Y; X2, X2 + r, care prin însumare dau.
3x1 = 6, de unde x9 = 2 ; refaultă cel~alte rădăcini ·x1 • ~ ..!..: 1; · x3 ,;, 5. ·
· 2°. Tabloul de variaţie a~
funcţiei_ y = P(x) .este:-
X -00 -1 o 2 -~
~
va 2 2+ V~ 5 .00
y' + + + o - - ·o + + +.
y -co ,'f o ,'f 10 ·,'f 6y3 \t o \i -.:6 l ,-, ,'f o ,'f 00
y' - - - -- o· + + + +
iar graficul este dat în fig. VI.37. •
·!J o
3°: -Aria cerută ~ste _A = ~-P(x~~x ~:~ • ..
-1
38. Se .dă· fzmcţiaJ(x) .= 4:x~..:.... 3x2 -~ ·
- 36x· + 27 şi se cere : . · ·
. 1 ~- Să. se_ ·rezolv_e ec1~aţia f(i) _: O~
2°. ~ă ~e _calculeze apoî F(x) = -~ f(x_)d:x .
şi să se afle aria mărginitâ curba ·reprezen- ~ de
ta#vă a-Juncţiei. f(x),_ axa· Ox. şi" de ortlpna-.
tele coresp.unzătoare aQsc-iselor ·x == 4, x = 5.
- . 3°.-Să-se discute cu ajutorul teoremei lui . ..
m Rol~e ·natura iădă_cinilor ecuaţiei F(x) ~-O~
Fig. VI.37 con~tanta de integrar~ l~înd toate valo_ri~e ~eale~ .
3.
R: Rădăcinile ecuaţiei sînt ± 3 ; -4 .
2°. F(x} ~ ~ /(x)dx = ;.-- .~a - ·1~x_• + ·21; + k_· iar· ~ia cerută este
5 .
_.A ="= ~ f(x}dx = 198.

. 4
3 °. Şirul lui Rolle pentru ecuaţia F(x) =. O .este
/(-oo) /(-3) . · · 1(¾}- /(3) /(ţoo)
27.
k-135- ·- +k k - 27 +:
16 . ·
concluziile fiind evidente.
-448
/
_·39~ ·se_ di. ~cuaţia:
·x5 _: ·x4-· 9~3 _+.2x 2 +· 19x ·+ 6 -;=. ,o" şi
· . se cere: · . · · · · · · ·
· l 0 : ?ă •se afle rădăcinile întregi' ale acestei ecuaţii. ·
2°. Să se .separe' rădăcitJ,ile •iraţionale.· . ·
3°. Con~iderînd -ecuaţia .de gradul · .
trei care dă rădăcinile irationale ca !I
membrul. întîi al unei ft!,ncţii, s·e ţere
·s~ s_~ reprezinte. grafic_ ace~stă funcţie.
R: 1 °. ~ăd~ciniiţ întregi sînt x1 = . .:. 2,
'X2 = 3., . .
. . . 2° .. Ecuaţ_ia rămasă care 4ă celelalte t r e i . - - - - - - - - - - - - -
răd~cini est~ · r
. · x8 -. 3x - 1 = O. ·. (1) .
.Der,vâta· ~emb~ui. întîi din (-1) ~ste
· 3(x11 , ·-· 1), iar • rMăcinile 4erivatei sînt ± 1.
.· Şiţ~ ·lui Rolle ·~ste f (--: oo)
.. . i(- + oo) · ·
·+ 1) /(1). f (·+. m·
.. ·Pri~ urmar·e, ecuaţia (I)· are trei rădăcini . 'Fig. -yr. 39

' . reale ; restrîngînd. intervalele respective. găsim : .
· x 1 (;= (-2, _:_ 1), _x2 E (-1: O) şi. x 8 E (1, 2).
· 3°. · Funcţia de studiat este ·.
/(x) ='_x3 - 3x - 1.. (~)
Ţinînd . seama de rezultatele de mai sus, tab_loul de variaţie al acestei_
funcţii este :
X -co -2 X1 -·1 X2 o l X3 2. CX)
__f'(x)
.......__ + +. + o. - - o + + +
f(x) ..:. 00 )' -'3. JK o Y· 1 \a O ·\a -1 \a -3-J.' o )' 1.1' P0
max niin •'
.f'('x) - - -:- - - o + + +
-inflexiune ·
· ,i~r-. gr~ficµl ~st~ dat în fig, VI.39. · ·
· 40„ Se dă ecu.aţia x3 +.ax~+ bx· +.c =·o şi. se· cere:
. · 1 °.- Să se'găsească relaţia între_ a, .b, c ·pentru ca rădăcinile
.ecua,ţiei să fie : · · . .·
- în ·progresie arit-,netică, . ··
• ~ 'în progresie geometrică; . . . . .
' 2°. Presupunînd. că y" . : x 3 · ax~ + b:x_ C reprezi1_1,tă . o + +
. mişcare r~ctilinie; se eere să. se p~ecizeze. care ~ste diagrama miş:.
. .cării: pentr.u caz1,tl particular a = 5/2, · ~ ~ -·2, c = 1 (x =.
. , ·. titJ7,puL; y = spaţiul); · . . .· . · · . · . · _
~9 - ,Culegere de 'ptoblem~ de matematici ' 449 · ·

R: 1°. Fie x1 , x9 , x3 rădăcinile ecuaţiei date. Dacă acestea sînt în progresie
aritmetică putem nota x 1 = x -:- r, x2 = x, x 8 = x + r, unde r este raţia progresiei
aritmetice. Rezultă imediat că x1 = -a, L
sau
a
X1 = - S• (1)
Înlocuind această valoare · în relaţia
as
rezultă - b = r 1 , sau
3
(2)
Fig. VI.40 Folosind ultima relaţie dintre coeficienţi

şi rădăcinile ecuaţiei date şi ţinînd seama de
(1) şi (2), avem x1 x1 x8 = -c, sau x1 {xl - r 1 ) = -c, sau-. Î {f- f + b )=
= -c şi efectuînd calculele rezultă m final
2a8 - 9ab + 27c = O. (3)
, . . X1
2 °. Dacă rădăcinile sînt în progresie geometrică, putem scne x1 =- .
q
x8 = x1, x3= x 1q, unde q este raţia progresiei geometrice. înlocuind aceste valori
în x1 x8 x1 = -c. rezultă x1 = ~ . Folosind relaţia ~ x1 = -a rezultă
ii - C ( ¼+ + 1) = -a,
q (4)
iar din ~ x 1x 1 = b rezultă
.. ţ/ (- c) 8
( ¼+ + 1) = q b. (5)
Împărţind (4) la (5) şi raţionalizînd obţinem

a3c - b8 = O. (6)
3°. Dacă a = 5/2, b = -2, c = 1, avem
I 5
Y' = x8 + -2 x2 - 2x + 1. (7)
·Tabloul de variaţie al funcţiei (7) este:

X -oo -2 -5/6 o 1/3 +oo
y' + + o - - - o + + +.
y -oo ~ 7 \i \i 1 ~ 35/54 ~ +oo
max min
y" - - - o + + + + +
inflexiune
graficul fiind dat în fig.VI.40.
450
·.41. Se consideră .funcţia f(x) = (m - 2)x3 + 3x2 - 3mx +
+ (4 - 2m) unde m este un parametru real. .
1°.: Să se arate că ecuaţia f(x) = O admite rădăcina x =2;
1 să se discute natura celorlalte rădăcini.
.'
2°. Să se arate că pentru x = I, /(x) are un extrem, •ori-:
care ar fi m, cu exc.epţia lui m = I.
3°~ Să se determine m astfel ca pentru •~ = -3, f(x) să
admită un extrem (să se precizeze ce fel de extrem este).
R: 1 °. Se verifică uşor că /(2) = O şi în consecinţă /(x) = O are o rădăcină
x = 2. Efectuînd împărţirea sau folosind relaţiile dintre coeficienţii şi rădăcinile
ecuaţiei /(x) = O, rezultă
f(x) = (x - 2) [(m - 2)x 2 + (2m - l)x + (m - 2)] = O. (1)

Discuţia ecuaţiei de gradul al doilea 0n ....: 2)x 2 + (2m- l)x + (m - 2) = O este
dată în tabloul de mai jos.
-
m IA - .,... - 5) I p = 1
ls-~ I
. m-2
Concluzfl
-oo - Rădăcini Rădăcini complexe

1 inverse
-2 -
şi de ace-
5
-4 o laşi semn + Rădăcini egale şi mai
mari ca zero
oricare
+ ar fim + Ambele rădăcini pozitive
2 .+ Ecuaţia se reduce la una
de gradul întîi avînd
x=O
+ - Ambele rădăcini sînt ne-
gative
2°. Derivata
/'(x) = 3(m -:-- 2)x2 + 6x - 3m (2)
m
. are o rădăcină vizibilă x1 = 1, deci pentru x = 1
cealaltă fiind x2 = --;
2-m
avem un extrem - oricare ar fi m=i=l, căci pentru m= 1, avem/'(1) = -(x-1) 2
lderivata-. întîia nu schimbă de semn pentru x = 1 şi deci nu avem un extrem).
3°. Punem condiţia caf'(~3) = Oşi rezultă m = 3·; în acest caz avem un
maxim.
42. Se dă polinomul P(x) = (x + a) 2 + (x + b) 2 , şi se cere:

I0• Să se determine consta,ntele a şi b astfel ca P(x) + P'(x) =
· .' 2(x + 1) 2
•
I
451
,2°•. Să se reprezint~. grafic· în· inttwvalul ( "'7 1, 1) . funcţia
f{x) == ."' / Î'(x) + P?) , ,µnde .P'(x) este deriv~ta iu_i P(x).:
· . VP(x)• - P (x) • . . . ,
R: 1°. Avem P'(;) 2(a = 4x +

b) + şi· deci putem scrie (x +
a)2 +
·+ (x + b).11 + 4x + 2(a ~ h) =2(x.+ 1) 11 •• Dezvoltînd şi identificînd Qbţinem a;:; 1.
b = --.1. . , . - . . ,
0
·2'?. 'tnl~cuind p~ a şi .b„ qbţinem fun~ţi.a /(x) = ; .+ l. care este qefinită
· · · · ' x- 1.
în inţervalul (-1; 1).
T~blo~ complet. de v~9:ţie esţe :·
X
I :-,oo -i o 1 ' ro
f'(x)- -!
f(x} ~ O·V -ţ \i. ....: 00 +oo \i 1 .
iar ~icul este dat în fig.VI.42. în cai:e curba reprezentativă· s-a trasat plin în
(-; 1, 1) ~ ,pun~tat în rest. ·
43•. Se consideră equaţia·:· 2x2 + ·3(k -l)x + k 2 - zi +3--:-0..

1°.
Să se găsBască relaţia dintre k şi l aştfel încît o ,rădăcină
a ecuaţiei să •fie dubla. celeilalte. . · · ·
I • •
' !I
I
\'
\ .
·\
u
' !J .
(fi,!).
',......... ....... __
• I
I.
jf/2 I
o ., · JJf/2 2Jf ~ .
Fig. V;J:.42
11
·452
... '
. . .
2°. Punînă l = sin a. să s~ reprezinte grafic• funcţia k(a)
astfel 06ţinuţă. • · · · ·
l - k
R: I?. l_lădăcinile sînt· ,x1
1
= l - k, x2 = ~, iar relaţia de' condiţie
între•k _şi .z. este
• 12 .- ·kl. - 3 = o. (1)
2°. Pentru l= sin a, (1) .devine sin2 a - k sin a - 3 = O, sau

. .' .
\ . . ~ . .
5Îll2 /l ...:....,3
k =• . (2)
sin a
t
a· o ;
rc/2 .. 3r:/2 2.-:
k'(q) ·+ .o - - ·o +.
I 'I
k(a) -00 ·~ -2 ~ -00 .+co -~ 2 ~ +co
1.
:iar ~aficul ·CrS~e· dat în fig. VI.43.
' •
44. Se· dă /11:ncţia y
primele ~ouă derivate_. S'e cere : .
= ++-; 2 1
şi se notează cu y' şi y" / I
, ., I , ,i- 2 ' 2x- tn

1°. Sa se formeze ~xpres.ia E
. ..
= -y \ + .-
y''
- -y"' •
2 °. S.ă 'se dete;mine ·. parametrul
m ·aslfel ca ec~aţia. E :_. 3.
să admită o rădăcină x = -l. . .
. 3.0 ~- Să se ·rezol~e .apoi. ect:ta/.id obţinută: la 2°.
. . 4°.·. s{·se· reprezinte gr.afic _Junc-· ·g
2x 2
+ -· .- - ··
. • • · · ·x 2
. .
ţia f(x) = -.
. Y. y'. y"
>' : • · · ((4-: m)x 3 + m 2Jxa · +
·u: 1°. E .= . ; ; . . ; . _ - - - - - - · ra2J
'(i.3+ 2)(x3 - ' !) · -:.-:=:-----9----+___;_----
. 2°.- m =· 4
.3°. Rădăcinile. sînt• date de· ·ecuaţi~le · 1,0)
· "ţ>inou1e :x2 +"! -.~ O, ,x3 - ;2 ===: ·o.
. '2x3 •
'4°.-f(x) =- -
.., . Fig. VL44
• 8 X - 1·.
453 _·
tabloul de variaţie fiind :
X -00 -1/~2 o 1 00
/'(x) - - - o - -
I
J<x> 2 \t 2/3 \t o ~ -00 CX) \& 2
o o
I
/"(x) - + - .+
trinomul P(x) =
45. Se dă
= ax2 + bx + c şi
se cere:
.1 °. Să se determine coeficienţii
a, b, c astfel încît pentru x= I ; - I ;
2 trinomul dat să ia respectiv valo-
rile numerice -1 ; 1 ; 1.
\ 2°. Să se determine apoi valo-
rile parametrului m pentru care sis-
.r temul · y = ax2 + bx + c ; mx -
- y = 5 are soluţiile confundate şi
să se rezolve sistemul obţinut (a, b 11
c avînd valorile determinate la I 0 ) .

3°. Să se reprezinte grafic Junc-
. · ax2 + bx + c - l
ţia f( x) = · in care a> A
Fig. VI.45 x-1

b, c au valorile calculate la I O •
R: 1°. a= l, b = -l, c = -1
2°. m 1 = 3, m 3 = -5.
3°. Tabloul de variaţie al funcţiei
X9 - X - 2
/{x) = ---- este:
x-l
/ J
X -00 -1 o 1 2 +oo
/'(x) + + + + + +
/(x) . -oo ,;, o ,;, 2 -,;, +oo -00 ,;, o ,;, +oo
r{x) + -
Dreapta y = x este asimptotă oblică ; graficul este dat în fig. VI.45_
454
46. Fie C · curba reprezentativă ·a funcţiei implicite
' x(x2 + y2) = 2y2. (l)
I • Să se construias_că curba C explicitînd pe y din (1).
0
2° Se consideră o dreaptă paralelă cu bisectoarea întîia a

axelor c!,e coordonate. Să se găsească ecieaţia care dă abscisele.
punctelor de intersecţie ale acestei
drepte cu curba rep,rezentativă de !I
la 1 °. . \
3 °. E cieatia de la 2 ° este de
gradul trei ; 'se cere să se deter- ,I
mine dreapta respectivă astfel ca
această ecuaţie .să iie de forma
.x3 + px +
q =, O. 1n ·acest caz
să se discute natura rădăcinilor X
ecua_ţiei cu teorema lui Rolle.
R: 1°. Explicitînd obţinem func-
ţiile
Y=±x,./ x , (2)
-V2-x Fig. VI.46
. de undt: se ve~e că x E [O, 2).
·• Tabloul de variaţie al funcţiei y= x -i_ / · x
V2-x 'este:
X O· 2
y' o + + +
y o .I' , 00
cel al funcţiei opuse rezultînd imediat. Graficul complet al funcţiei (2) este dat
. în fig. VI.46.
3°. Fie
J =X+ n, (3)
o paralelă cu bisectoarea întîia a axelor ; punctele de intersecţie ale dreptei (3)

cu curbele repreze~tative ale funcţiilor (2) se tletermină rezolvînd sistemul
format de ecuaţiile respective. Eliminînd pe y se obţine ecuaţia
I)
2x3 + 2(n - l)x2 + (n 2

- 4)nx - 2n2 = O. (4)
.. Punînd condiţia în (4) ca coeficientul lui x 2 să fie nul se obţine n = -1.. În

acest caz ecuaţia (4) devine
2x3 - 3.-r - 2 = O. (5)
455-
. ,
• I
. Şirµl lui Rolle penti:u ecuaţia (5). este· .\ .

'
. \. . f{-;•oo) f(~ V2/2) f(V2/2) A+.oo) · ·

. . --: +.
adică o sin~r~ · !ădăcină ţeE;llă,· ceea ce er~ de a"şteptat. (a se vedea ~a_ficui) •.
· .· . · 47. Se tonsideră funcţiile f(x) = 1 ~ xz, g(x)·= _x_·_ · ·şi se
• . · · . . .. . . . I +x 2
• I + x•
.cere:· . · · .· . . . .
. 1°. ·Sif, se .studieţe ·şi . să: se ~eprezinte pe grafic ce.le . dou~ · .
/ ·· ·.. funcţii (pe acelaşi, _grafip). · . , . · .· . . . · · · .
•. . 2°. Să se deducă din reprezentarea grafică a .celor două /'ttnc-
#
tii numărul rădăcinilor reale ale ecuatiilor·:
• • •
·
•
·•
· I
1 _.:. x 2. - a(l +. x 2) =·.O; ·

· x ~ a(ţ x 2) · O,. +
unde a este un pa;ametru variabil. · .
3°~ Să se regăsească· rez.ulţatele precedente, discietînd ~frect>.
·prin metode elementare, ecuaţiil~ de· mai. sits: ·
· · 4 °. Să s·e calculeze distanţa dintre punctele de ·intersecţie ale
curb_elor ~ep~ezentative d;e- la I O • . . . • • . •
R:, 1~. Ţablourile d~ variaţie :ale celor două ţmi.cţii ·sîn_t : ·
X -00 -1 o ·l ·. co
f'(x) +· +. O.
/(x)'. -,1 ;,lf o. ;,, 'i \a. Q \a ·-: I
-00 - I. o· 00
g'(i) o ·+ · . + o
. , I . 1
. g(x) o \i · ~2 .;, _ 0 -" · 2 · \a ·o
· ':iar .~aficul pentru ~mbe.le: curbe este arătat. în fig. vr.47. ·
·9
'H
.X
Fig. VI.47
'456
1° ....: 3.0 • Ţţnînd. se~tţ1a de ~aţicul din fig. VI.47 şi de ţcuş.ţia (l); rezultă
,că pentru:' valori ale lui a, cuprinse în inten~alul (-1, 1J ecuaţia are două ~ădă~
. P•. ~ din (I; Obţinem -X = .± -,,Vf 1 +a

cini r~~le. · Intr-ade;ai, e,q>i;~ithld° 1- a d~ . / ·.
. . .. . .. .
~dt: r~~ultă ,că t;~bqie'ca ~E(Ll, 1], în care caz,avem două· rădăcini reale ·
0
.
~t~.
.
"E~uaţi~
(2) are
. . : .
do1;1ă rădă~i11i.
real~ pe~tru·.a E [·-
. .2
1
2
in~-·.
.
+, ~1 d~scnţia.pdn
toda ele,mentară este •simp~ă, discriminantu, ecuaţiei (2) fiind ~ = 1 - 4a3 ~
· -1°. Co~rdonatele ·puncteJor de intersecţie a_ celor două curbe sînt. rădătj-
. . . . . . . . . . . . . . -1 ±.../5
-nile sisteintilui Îormat •de ecuaţiile d~ la punctul 1 °. Obţinem ~1 , 2 = .;
. . . . 2
' . ·2
_.Yt,:i ·: : :, ·± Vs:. Dis~anţ~ di~t~e p~ctele, de .int_ers~cţie . a celor două curb~ est~
·d: =-(-i +vs __ .-1 - rs) + (·-vs2_ +.vs·2-)2

2
41
.· . . 2, . . · 2 . ,5
_. 48 •. 1°. Să se_ afle ""ondi-: . .g

ţia Qa ecuaţia x 3 + p_x2 +. qx· +
+ r =·o ·s·ă aibd rădăcinile"în
,progresie ' geom,e'trică. ' . '
. · · 2°. Să $e aplice. rezulta- _
tuJ de la .I la. ecuaţia f(x) ·"""'."""
0
•
= x ':.....13 x 2
3
+
39x _; 27 =·0 ..
3°., Să se construiasc'ă
·curva reprezent4#vă ·a. funcţiei
y = j(x) şi· să -se· afle ari(!,
ţuprinsă ; Î?"ttte .bucl~le. curbe1:
. .şi axa• Ox . ..
· 4°: Să se scrie · ecudtia
•cerc".ul1ţi . ce. ·trece. prin. pu~c- ·
tele. de intersecţie A(xJ., O), .
_t'(:x;,. O) · ale .curbei d-e la 3° _
.ş,i P·zt'nctul D (ţ2 , x2). . _,
.n : 1°. ·Pentru ca rădăcinile să
.fie în. progresie· geometri~!° trebuie,
să av~m ~. = ·X1X3, Înlocuind acea-
0
stă relaţie .în, X1X2X3 = -·f' ·rez~ltă

x
~ă 2 ;= ~:...r. Folosind 'şi . celelalte
relaţfi dinţr~- coefici~ţi şi răd,cini
' .adică LN1 = -p Şi I:X1X2;;;: q Şi. ţi-
nînd seama de valoarea lui .t-2 găsim .
-r~aţia ,de condiţie q3 -,- p8 r =. o. _Fig. VI.48·.
. . '
457 ·, ·
' '\, . 2°. în cazul ecuaţiei de la (2°) _avem p = -13, q ~ 39, r = -27 .. Rădăci
nile ecuaţiei, în cazul acesta, sînt Xz = f27 = 3, iar X1 = 1 şi X3 = 9.
, 3°. Graficul funcţiei /(x) = x 3 - 13x2 + 39x --27 se vede în tabloul
de variaţie :
X -co o 1 x'2 3 x" x'1 9 +co
/'(x) + + + o - - o + + +
--
/(x) -co ,li -27 ~ o ,li max ':i. o ':i. min ,li o ,li co
f"(x) - - - o + + +
infiexiune
unde x~, 2 sînt rădăcinile derivatei y' = O

13 ± 3'V13
,
x1 2
•
= -
·
---
3
=,/6,7'
"1,9
, . ,,
iar x este
·
rădăcina derivatei a doua y" =0„
13
x" =- ~ 4,3. Graficul este dat în fig. VI.48.
3 .
4°. Ecuaţia cercului ce trece prin punctele A(l, O), C(9, O) şi D(S, 3) este
dată de
x2 + y2 ,ţ' y
o
.11= =0
81 9 o
18 3 3 I
care se dezvoltă scăzînd obţine x 2 + y 2 -
mai întîi linia a doua din celelalte; se
- + y + 9 = O.
IOx
49. 1n sistemul axelor rectangulare xOy se consideră punctele

A ( ~ , O} , ~(O, 1); pe dreapta AB se ia ~n punct M(x, -)') şi
se notează cu P proiecţia ltti M pe Ox. Dacă rotim figura în
jurul lui Ox, triunghiul OM P generează un con.
I O • Să se exprime volumul V al conului în funcţie de x.
2° .. Să se arate că ec·uatia
•
V +~
3
= O nu, are rădăcini ra-
ţionale.
3°. Să se studieze şi să se reprezinte grafic var-iaţia func-
ţiei V + : , cînd 1.vl descri~ dreapta A B (pentru, x < O, sau
1
x >-
2 , avem V < O).
458
4 °,. Să se afle poziţia punctului M astfel ca V +2:. = O;
3
-rţJdăcina acestei ecuaţii se va calcula cu două zecimale exacte.
R: 1°. Ecuaţia dreptei (AB): ~ + L - 1 = O, sau 2 x + y - 1 = O.
1/2 1
(1/2) -
1/2 · X
._Din fig. VI.49, a rezultă----= - , de unde y = 1 - 2x. Avem deci
y 1
V = ..::_ x(l - 2x) 2 • ( 1)
3
1t
2°. înlocuind în V+ -
. 3
= O valoarea luţ V din (1) obţinem (1 - 2x} 2 x
.
+
+1= O, sau dezvoltînd avem \
4x3. - 4x2 +x + = 1 O. (2)
verifică uşor cu şirul lui Rolle
Se că ecuaţia are o singură rădăcină
reală incomensurabilă în interval ul_ ( - 1 /2; - 1 /6).
7t
3°. Tabloul de variaţie al funcţiei y
.
= -3 (4x 3 ~ 4x 2 + x + 1) este:
X ;-00 o 1/6 1/3 1/ 2 +oo

y' + +' o: - - o \
+ +
y -'00 ~ 1 ~ 29/27 ~ \& 1 ~ +oo
y"
.- - - - o + + + +
şigr~icul este dat în fig. VI.49, b. Pentru cazul de faţă interesează variaţia lui
~nµmai în intervalul {O, 1/2) (aria haşurată).
!I
a b
Fig. VI.49
459
. .
· 4_0 • Rădăci~a iraţion~ă fiind ·în. intervalul (-1/2, .-1/6) se va lua mai_
· . . · , · . · · ·. ·b '- a · ·
· · întîi a= -1./2, b = -1/6 şi se va aplica formula li= - - - - J ( a ) etc. ·
. , . . . . · . • .. · f(b)· - f(a) . . ·
50. Se co17:siaer,ă sisteniul . de .ecuaţii. (p l)x .PY = a„ + +
·(p'I. - .l)ţ +
p 2y = b .în care ·P, ·a, .b sînt ·para'metri. ·. ·. · ·
· . 1°. Să se rezolve .s'istemul dat. · · .
. 2.~. Presitpunînd că. a şi b.. nu 'depind de p, să· se.· elimine ·
. Parametrul p ·. între. ecuaţiile sis_temului. · . . · .· , · . . ·. ..
· ·a•. Să se reprezinte ·grafic funcţia. y ce se obţine ·prin. explici-
. tarea rezultat.ului o_bţinut ·la 2°; luînd a · 2, b· = ·1.. · · ·
· · . 4°. Presupunînd tţ· == p 2 ·--1, · b = p 3~ să se det'ermin_e cu
·două zec~male exac'te_ v.aloarea· po'zitţvă a parametrului ·P .astfel ca
ră'dăcinile x şiy ale,sistemului dat să/ie egale. , · . . ·. · .
· · · ap - b · b· a{p - 1) · · · · ·
R~ 1°. X= - - ' ,y = - -:- .
. . . p·-.1 p p
+
2°, (y 3)(x - 1) .='I.· .
3q. Funcţia y este 9 hiperbolă echilateră.
= 0,5~.
4°._ p
. ·. · 51. Se dă un t~iunghi echilaterai ABC de. latură şi se ia ia.
pe btţza BC un punct M situat _între B, C .. Din M se duc paralelcîe
M P şi MQ la laturile A'B, AC ale triu1tghiului.. ·
' .· I 0 • sd se- arate că AP +AQ =· a.
·. 2°~ Să se calculeze XP, AQ,.î'!'funcţie d~ .PQ = l. · · • ·
. ·3°. Să se calculez~•-în funcţ_ie·de a şi l unghiurile· :P şi Q ale
· t_riunghiului AP_Q. Caz P<!-rticul~r .l = a/y.3.. . ..
' ·R:.1° .. Tri~nghitirile MBQ şi J.vlPC s'înt echilaterale şi deci AP +AQ ==··
·= MQ + MP = .1.vÎB +·Mc =: BC = a. .
·. 2°·. Notînd PA ~ x şi' AQ = y,.S:v~m
X +y =a,. .(I)··
:r2 y 2 _;_ 2xy cos 4 = A . +
Re.zolvînd sistemul (1), obţinem • · ·
. · , . 3a· ± v·-3-(4-l2---a-s) .
X, y =. . . 6--.--,- •. (2)_
O<. x, ·y < a: din.

'• • • • I
1 Ţinînq seama' că (2) rezuită 'că pr;,blema este posibilă

. a, . , . . .· . . . : .
-Qiid. - ~ l ~ a. ţînd l :;=; a/2, ~tunci ~ = y '= a/2• şi M este pe mijlocul lui. BC.
2 . ' ' . . '
.Dacă-l a, M se află într-wiuJ din. vu:furile B,. C.
::;= .
· · . 3°: Din triunghiul ÂPQ se obţine ·x 2 = y:a. + 12 ..:.. 2ly cos Q,. de u~de
~ za + ·(x + y}(y -
0
. l2 +y 3 - X1 ;) , 312 +. ;,. \13(4ÎB - a 2)

·. _cos Q = -
•
car _ ___,;,
...-~-~--_:--_.....;;.- As~mă-
21.Y . _2ly . l(3a .+, V3(4l~ _. a 2).) ••
-460'
,:,·: ... ·,, .. · · .· 3l 2 -a.V$(4l 3 -a2) · ~ · · .. .·· ·
· · nător obţinein cos P_= · - ~ - - . Cînd l = -, Q.= 30?, P=60 · ·
· . · ·. · · l(3a + -/3(4l2 - a 9}} . V3 · . ,.
: · şi ·tr~ghiul 'A~Q ·_este dr~ptunghic în P, . .
. . . 52.: Se dă iţn triu,,i'ghi echilaterai ABC _de latură a. Pe' latura : .

AB · se ia -un- pu1ţct. D astfel. ca !3D = x şi .prin .acest punct se
.. -'•duce.o p-erpendiculară DE pe BC. Din . ·
. · PU:nctul E. situa.t ·pe BC se duce o per-. :C
·. pendiculară· Ef pe CA şî #n ·punctul..
F situat pe. CA· se duce. o. perpend_ic'l,f,- · .
· lara. FG. pe AB. (G situat -pe A:B), .
. fig. VI.5~. . . . .
1~. .Sii, se ~xprime aria patrulate-·
· ·. r'lf,luî J)'EFG ·tn JuncJie ·.d~ x_ şi ~ă se. ·
. studieze variatia· ·acestei arii. ·
2°. Să ;e detern#ne x, în cazul A · . B ·
-cînd patrulaterul DEFG -se· reduce la
.. un, triunghi, caz' în care punct~le D şi· -Fig. vr.s2.
G coincid.. ·
· . . · . · 3i/3 ·. · . · .
· • R: 1 °. Aria "(DEFG} = - - ( - 7x + 4ax +•4a 2 2 }. (-1).
: .. ' . . . .. . !2~ . . ' .. '
. Tabloul ·de variaţie al ftuJ.cţiei (l} este:
• : ' I • i I • • "'
X o 2a/1. a
'Y'. +· ·+ o
~I
y
3\13
- .-all, ,lf . .3·J3
--all
3'\13
·--ai
32 28 128
m~x •
. 2a
. 2.
0
• •JJ_ G es_te nul ' (pu·nctele D şi G coincid) cînd x = - :.
. . . ' 3
0 0
. 53. -1~ ·planul axelor rettangu lare xQy se ia un punct M pe

· '. Qx, iar pe- Oy un alt punct -J.lt.( _aZes. astfel în-cit. dreapta. MM'. să
01
treacă printr-un. punct fix. dat A(a, b)· unde a, b O. · . >

· · Să se studieze· şi să se reprezinte grafic : • · · ·
· 1'0 • Variaţia ordonatei ţ11,i M' în funcţie, de abscisa x a lui M.
· ,: '.2~ •. Variaţia .ariei ~riunghiului OMM' în funcţie. de abscisa ·
'lui M ..
461 · ·. ·
3°. Variatia volumului V generat de rotirea triunghiului
OMM' în jur'ul lui Oy, considerînd pe ·x ca variabilă indepen-
dentă.
R: 1 °. Din fig. VI.53, a rezultă

imediat L =_x_ , de unde y = ~.
b x-a x-a
Graficul acestei funcţii este dat în fig. VI.53, b.
2°. Notîndcu A ar.da triungWului OMM', avem
l bx3
A=----. (1)
2 x-a
!J
!J
M'
(a,O)
o 8 H/x.O) .r.
a b
g
!I
· ~
UJI
I
.m r·...,"'t
_,,,,""
C d
Fig. VI. 53
462
Tabloul de variaţie al acestei funcţii este :
/..
X -(X) o. a 2a +co
A~\ + o - - o +
A -(X) ~ o ~ -(X) +oo >- 2ab ~ +oo

max min
iar graficul este dat în fig. VI.53, c.
3 °. Volumul cerut este
1tb
V=- (2)
3 x-a
Tabloul de variaţie al funcţiei (2) este :
·•
X -00 o a 3a/2 +oo
v'
:& + o - - o +
\
a
V +oo ~ o ~ -00 +·oo ~ -1ra 2b .,l.l +oo
4
jar graficul este dat în fig. VI.53, d.
· 54. 1ntr-un cerc dat de rază R se duc doi diametri perpen-
diculari AA', BB': Printr-un punct C de pe cerc se duce o tangentă
la cerc care taie în M tangenta în A la cerc şi în N prelungirea dia-
metrului BB'. Se notează cu ex unghiul variabil AOC.
1°. Să se exprime în f'ltncţie de cx laturile patrulaterului
OAMN.
2°. ·Să se arate că oricare ar fi ex avem ON = MN.
3 °. Punînd tg ~; = t, să se exprime în funcţie de t aria
patrulaterului OAMN şi să ·se stud}eze variaţia acestei ari cînd t
variază de la O la + oo. Să se reprezinte grafic pentru R = 1 1
variaţia acestei arii şi să se indice mărimea unghiului corespun-

zător ariei minime a patrulaterului. _
ll.: 1 °. Urmărind fig. VI. 54, a, se observă că avem OA = MN X
; cos f « - ~) , de unde
' 2
R.
MN=-----
cos ( (X - ~)
463
.,/ · ..
. . '. •• ' • ,.1 •

_ _ .. _ .. ( 1t ). . •. -· · R(I-,cosoe) · · ·.
OC.=-OA cos (-oe)_+ AM cos·,- - ·oe ·deundesescpateAM
. · 2 ,
=
·.
sfina:. .. =
•• • ' • t •
a: /.
= Rtg-.
. 2
Apo;., se_ observă că OC ~ ON cos

I • •,
{ 1r_
2•
- a:). de ~de.
• •
!J
...ţ'
X
u ,, .
"
. .· ·.
·t
8'.'
a b
'fig. v:r. s4
R·
· ON~ - - - - - (2) .
~-(; - «}
. . . .
2°.
·
Ţiitînd
· .
-~eama cit
· .
cos(·~_:~)= ~os(~ - -~) din.(1)
. · 2 . . 2 ·.,
-şi . ..(2) re~ultă:_
,
~N;,, ~N. D_e al_tfel, la ~celaşi rezultaţ ajilng~m obse~vînd c~ td~nghiurile OţN.
şi M.D_N sînt egale.
3°. Fi~ A· aria, p~tri.tl~terului .OAMN ;_·avem
-
OA=· .
R tg ;
·
+
2'
s:~ .· . · R -
.' -
-R~ ·('
2 · t
~
« . 'I~
+
~ ·· .
td) ~ ·
i tg ·oe . · =
=-.
RI ( 3t~
4
l)
-
t
.•
·
(3)
o.
464
• j
. -~
• I
: 'Tabl~ul .de variâţie al l~i. ~ este:
t O· {3/3 +oo·
......____:_
A;. ·o + + +
[i2"'\f3.
A, +c;:o ~ . /f. . +oo··
2·
min:
·v.3 : . _. . .' .'.

Pţntr:u t. = T, ex= 60°. Graficul lui A este dat în fig. ·VI.~-1. -b.
· . 55. 1 ntr~un. cerc O se. di1,ce un diametru. DD' şi ~ coa;dă BC ·..

p~rpen,diculară, pe · a'cest. ditj,m'etru·. · · · · ·
. . Se ':notează oe .
·y . rdza c~rcului, C.D = ·x., ~r.cul CED·=.= l '
. (Presupus- mai mic deţ,î_t j'umătat'e· di,µ, !lµ,ngimeq, cercului). ·
. 1°~ Să ·se g&s_ească. reiaţia ce trebuie- ·să. e,xiste. între .X şi y ..
.pentr_u ·ca_ aria ·g~nerată de sector.ul d~ cerc· OCED, _în. jurul dia-
: . met-ru_lui DD', să aibă .o 'l!aloare con~tantă .egală cu TCa 2 (a.fiind
' d at) . . . . .· . · . . . . .•
~ • • • • • • r • • • •
2°~ Să. se stabilească· Umitele· între care ·_poat_e va_ria X~

I
· . · 3<?. Să .se ·studie~e variaţia vol~mului · generat' de ·ac~laş'i sec-

. • tor de cerc· OCED. irz, j.urul -âiam~·trului DD' .. , . . , ·
' . .
lţ: ·1 °.· Din fig.' VI.55,. ;a rezult~ · că aria tot.~lă gt~erată de sectorul OCED
· e~te · · · · ' · · · · · ·
A'~ 1t ·.Gţ(AC .+ 2AD) .. ·(1) .
. . . . . '
· · · Calcui\nd toate ·segm~ntele de p.renpt:;i în funcţie de ·.:qi y, · (l)'
. .
devine: ,
(2)'
\.
. _Egalînd (2) cu 1ta2 şi simplificînd, ~ezultă ·:
·_ . 2(a1 - .x2)
\f4yl :---',xi= ' · , , (3),
X
1C>
· 30 ..:.. Culeger~ d~ probleme de niatematicÎ · : 465·
.,...
/
Din (3) rezultă că trebuie să avem O < ;ţ < a. Ace9:5tă condiţie fiind înde-
plinită raţionalizăm în (3) şi explicitînd obţinem : ·
(4)
Tabloul de variaţie al funcţiei (4) este:
X
o a v4 -
5
a
y' - o +
y +oo '!ll avvs -2 )'f +oo

min
iar graficul este dat în fig. VI. 55, b.
o
!I
o (a.O) .r
a b
Fig. VI.55
56. Se iau două puncte O, O' situate în acelaşi plan la dis-

tanta 00' = 2a. Din O, O' ca centre, se duc două cercuri avînd a~
ceeaşi rază R. Fie 1.vl 1nijlornl l·ui 00'; pe segmentul MO, se ia
MA =-x şi prin punctul A se duce coarda BC în cercul O,perpen-·
diculară pe 00'. Din B se ditce o paralelă la 00', care întîlneşte
cercul O' în B'.
466
Se ~onsideră trapezul OBB'O' şi se cere:
1°. Să se găseaşcă volumul generat de rotaţia trapezului
OBB'O' în jurul lui 00'. Se va examina expresia volumului res-
pectiv pentru _cazttl cînd cercurile (O), (O') sînt secante. ·
2°. Să se găsească extremele func,tiei f(x) = (R + a - x) X
X (R - a + x)(a + 2x), unde x şi a a;u semnificaţiile ae mai
înainte. Discuţie. ·
R: 1 °. Cînd cercurile sînt exterioare, fig. VI.56, a, volumul cerut este:
2~ .
.
V= - (R
3
+a- x)(R - a+ x)(a + 2x),. iar cînd cercurile sînt secante (x este
'
negativ) V= 21tABll ( ½AO -AM), fig. VI.56, b.

2°. Abscisele punctelor de extrem sînt date de rădăcinile ecuaţiei: 3:r 2 -
a
-3ax - R 2 = O. Rădăcinile ecuaţiei f(x) = O sînt x1 = - 2', x2 = a.....; R,
\
a
81 B
• I \
b
Fig. VI. 56
x 3 = a + R. Pentru x1 < x~, sau 3a - 2_R > O avem un punct de muim ; de
asemenea, pentru .x1 = x1 sau 3a - 2R = O avem un punct de maxim ; pentru
x1 > x11, '.sau 3a - 2R < O avem un punct de maxim şi un, punct de minim
. 57. Se--r;o.nsideră un semicerc descris pe un diametru A B =

= 2R şi fie O mijlocul lui A B. 1n A se diece o tangentă la semi-
467
'i '
·. cerc~l resp~c;iv. şi di~r-u~ pu~~t ·Ţ .de· pe a~e~stă. tân~ent~,. s~ ~~ce

o alt~· tangentă• TC. la semicercul· considerqt. :_
·.. fie.D şi E proi~cţi~lţ punctulU:i C pe ÂT şi-AB.- Se-unesc.·.
-appi punctel~ C. şi B. Se ,-cere: · . . . .. .·
·1 °. Să se calcul~ze· ~egmentiel BE ·astfel ca arîile trfu?1,ghiubui
CBE şi. CDT să .fie ·egq,le.· . · ..· · · · : . . . · ·
. . 2°. Să. se studie~e variaţia. ariei dr~ptunghiului ADCE ":în'
funcţie de lungimea x ţi segmentulţti BE ~înd punctul s~ deplasează :
pe tangenta. în A. · · '. . . ·· . . . . . · · .. · ..
~ ~ I Din !igura yr.57, · a, rezultă că =· ·
O
••
, .- - - - · = -ţ.D- = ·C/)
aria (CBE) BE ··aria (CDT) 1 3 .
· -~ . . . . . . - = --. - - - de . unde aria (CBE} =
aria (qEO} · EO: ariâ. (C~O} · . CEs · BE. CD ·. . ·· ·
. BE . . . 1 CD
= aria (GEO)·· -..· şi ·aria (CDT} = aria _(CEO} · _ . _ .
. EO . . .' . . BE „cn·
()
E · O 'A
·ll
0
·b
. Fig:. VI. 57
Dar, pri~ en_unţ,· aria (C.f!E) = aria· (CD~), cţe unde rezultă imedi;t
. Bli: . cjja_.
(I)
· · EO = .Bfi . cp
Notînd 'iJE ~ x, (I} ·devine
. ~-~ _(~R--x):_ ·
(2)
·R - x · x(2R ..._ ·x)
. 2R.
RezoJvind. (2) ~bţirl_em x 1 == 2R, x~ = ~ , prima .soluţie_ fiind,· evident~
.pentru cazul •cînd cele două triunghi~ :se reduc la un puncţ.
468.
-· 2~. Aria ce"rută _este-A~ i/x(2R- x) ,.tablouf_ de.-~ariaţie.al
3 ac~stei func- · · ·
. ţii fiiml : ., . . . . .
o R/2 R(ţ ·+ Y,3)/2

),: .
A' . ,.. · I. . +· .. ·. o.
A ·o .\t. ·o.
'b
. A" .
+
inflexţune
. . . .
. . . ~raficul esţe dat •în fig.· V~.57, b. · ·
-. 58: Se dă ~n. triedru Oxyz ale căruî u.nghiuri. s·î1it egaie cu
. 60°. -~Fie A un
punct p_e_ miechia. Ox, B un _punct' pe Oy şi C ,zm .
. punc{pe Oz: Se no'tează prin a, b, c respectiv lungimile OA, OB,·
." ·oe şi şe va.considera-t~traedrul OABc.· .. · .
· . · 1 °. .Să se cal~iileze în funcţie de eţ di~tanja 4,e la puncţu~ A l~ '.
. jaţa,yOz,· î.n. cazul cînd tetraedrul-OABC_ este_ regulat . .
. . . -~~: ~ă .se cp,lculeze fen:ru cazul g~n,eral, î1ţ, fimcţie; de_ a, ~,- c~
.. muchiile BC, CA, A.B şi sa se a'l'ate ca pentru ca unghiul BAC sa
·. fiţ-cvr_ept_ t~~bu_ie şi ~st~ 17:ecesar să ~vem relaJia.: ·
·. 'bc_- a(b + .
c). + 2a . . o.·.
2
Fiin4 dată- suma.· b·.+ c ·= i.şi presupi~nînd c.ă ·unghiuţ .

: S?.-
. · BAC este·drept~. să se stabilească volu~ul tetraed!uluf în funcţie 'de .
· ~ şi p\·"cu.,;,_ variază acest volum cînd a variază de la O. la k,· p· ·
' . ·2 . '
· ,ămînînd consiant şi ·unghiul· BAC fiind' drept-? ·
. . .. . . . A.
4°.' Cu acel~aşi date: de l~ puncţul 3°· (a, ·b c · p;
. 90~) să.se. calcţt,,leze · b· şi ·c. Să se precizeze cazurile
+ B,4.C =. ·.
în care .
.b şi c sţnt pozitive .. Să se stabilească poţiţia cantităţilor. b, ~ fq,ţă;
d~ a,· ţn caz~el în care ~'- c > O. · .
R: 1°.· TetraedŢul OABC este regulat cînd a = b = c. Notînd cu _H pi-.
~O~~llţ~IÂH, ave,;, OH ,,; a ';3, fig. VI. 58, a. ~in·.ttj~nghiul ~eptunghÎ~ '
.. . . . .
·. ·_:_· ·ay6 ·
-~H_~ ·s€oatem ţ!H := - 3 - ·..
~69 · ·
2°. !n triunghiul QBC avem:
BC 2 = b2 +c 2 - 2bc cos60° = b 9 + c2 - ~c. (1)
şi asemănător calculăm pe A B 1 , A C 1 •
a b
Fig. VI. 58
Ca triunghiul BAC să fie dreptunghic trebuie să avem
BC2 = AB2 + AC 2, (2)
şi ţinînd seama de (1), .din (2) - înlocuind corespunzător - obţinem
bc - a(b + c) + 2a = O.
3 (3)
3°. Avem
1 -
V =- aria (OBC) · AH. (4)
3
Dar aria (OBC) = bc V3; ţinînd 'seama de

4
(3) ş.i de faptul
'
că b + c = p,
· · a(p - 2a)f3
rezultă că bc = a(b + c) - 2a1 = a(p - 2a) şi deci aria (OBC) = •
4
1nlocuind acum hi (4) pe AH calcu.lat anterior şi aria {OBC), rezultă
V=
. a 2(P - 2a)
'
va .
12
.470
,,,--
Tabloul de variaţie al lui V este :
a o. 1/3 1/2
V'a + o -
V o ;' 1!.. V2 \& .O

27 12
\
max.
iar graficul este dat în fig. VI.58, b.
4°. Avem b+c =p şi bc = ap - 2a1 : deci b, c sînt rădăcinile

ecuaţiei
x• - px + ap - 2a11 = O, (5}
, I
Suma rădăcinilor ecuaţiei (5) fiind pozitivă, rezultă că cele două rădăcini vor fi
vozitive dacă şi ap - 2a11> O, adică dacii p > 2a. Cumf(a) = -az < O şif(2a)=
= a(2a - p), rezultă că a şi 2a sînt cuprinse între.rădăcinile ecuaţiei (5), sau că una
din rădăcinile ecuaţiei (4) este mai mică decît a şi cealaltă mai mare decît 2a.
59. Se consideră totalitatea conurilor avînd aceeaşi arie la-

terală 1ta2 (a constant şi pozitiv).
V
1«?. Să se exprime volumul
ac.est,or conuri în funcţie de x -
·raza conului. I
. 11(1/i i/2)
2°. Să se .studieze şi să se ---·· - ""J'
:·,
reprezinte grafic variaţia volumu- :\
.· _.lu,i cînd· a = ,Va. '' \
I
I
-3°. S~ se calculeze dimensi- I
unile cqnului de volum maxim,
o
în funcţie de a.
R; 1°. V
.
= -~3 .'x ,J--
a• - .;'_;·
'f
Fig. VI. 59
471.
1t - •
~~ .. Gr'afic1.,1l este ·dat în fig. VI.59 · şi pentru ··x =· 1 ayetn V max~ .
3 y2ţ
. · · • dr~apta ~ ~ ~ x. ~ste t~ng~ntă în· origi;ă la_ c~ba resP,ccti~'ă:
· .· a·
.3°.-x=-;
.· -~-
w. .:G=aVa .a ....;_, li=
·v·4 3
60~- Unei. sfere· de r~ză. R i se circ_umscri~ un co~ circuldr. ..

drep_t, a . cărui. înălţime se notează cu ~-
. . . . . . . R2x2
1°. Să se arate că volumul V·al conului este V=---·--
3(x - 2R)
2°. _Să se ·studieze V(x).

3°. Să. ·se "determine x âstfeZ .ca V să fi.e de k ori volumul
·sferei. · ·
I 4°.· bacă se.note-ază cu ci unghiul pe·care generatoa,:ea qonului .
îl face cu· planul bazei, :să se afle aria totală. a conului Î'ft funcţie .
.· âe .R şi -"'~ . · . . . · • · ·
R: ,1 °. Din a.şem~narea tţiurighiurilor COlv! şi CDB, (fig. VI.60, a.)· se_
. - . R 2i .
deduce cu . uşurinţă relaţia DB 2 = - - , de unde -rezultă volumul conului'
. x-2R . , _- · ... · , . .
·V=--- . (*).
. 3(x- 2R)
' . , A ....__ _...;::a,,..a......:::;.--~8

0
.Q
Fig. VI. _60
. ·47~
~\•
. ' 2.0 •. Tablouf de ~aria.ţie .al funcţiei (*) este: ..
. . . . .. . . ' . . .
..
x • f
2R ~ +oo.
-~ ·o + '+ cu ·x > 2R
8~R3 ·
Y(x). +oo .\& . ;ir +O?
3
. ia~: gra~cul ._ este.· dat în. fig.· VI.60, b.
~ 0~ x .== 2~ (k ± ,J~2 :..... 2k), ·trebuie să avem' k ~ ~-

. . · 2~Rl1(1 + cos ix) 3
.. 4° A · -~-----
~ lotal4 ' - . · Sin '2«x ·
': ~1~- Uf!, ~riu17:ghi · dr-eptunghi ABC, cu unghiul drept. tn A,

are ca'tţta · AC = q şi ipotenuza BC = 2b ~ . Se tf:uce· un. cerc· C'lf
J -centrul i-n. A _şi raza. b.:...... AC, care taje ipotenuza. BC in D.. Se cere.:
.· .. 1°. Să se· ca.lcuiez~ segnienţele- CD şi DB .. · .· · . .
·. . ·2~. Să ·se ~~ate· că triunghiurile ACD _şi 'ABD · au ·aceeaşi
arie şi·să se determine această arie. · . · ·
· · 3° .. Să se·. calculeze raportul razelo1. cercurilo.r .inscrise. _in.
triunghiurile A CD şi. AD B. . ·· . . .
: 1° .. Considerf,11,d„AB. ca axiOx şi AC.ca·axă Oy să se s,crie-
ecuaţia cercului. cu centrul in B şi tang~nt la dreap~a ·. AD:
. ll': 1° _CD= b,. '.B_D =:= b' (AL? inedian'ă în trlungh~~l.A.BC)'. · ·

. 2° Celţ _două ~unghiuri au. aceeaşi înălţime. ÂA' şi bazeie .egafe CD ==
' .· = D,B = .b şi de~i au aceeaşi.~ie !J.
· . 1: , b.ra
b2
. · ·· ·· •-b .. - ..-. =--,fig. VI ..61.
..;.s . . ·
' · ·2 . 2 .· •4' ..
. s
. · 3°; Razacerculuiestef =.-;
.. . . . . p
·c~l~d cele qoti!Ţaze_şifăcînc;l·ra- :r
• ' . ' t'1 -2 -;I-/?, ..
portul lor, obţinem___,, 7 ----- ·
. . . ,.2 . ' 3.
. ·4 °;_ Cer~ tu centnil în B
(b· . O) şi cu r~za egală
. ,Js, cu .,dis- _Fig. VI. ~l
.473
r· ·,·
1
tanţa de la B la dreapta AD, a cărei e<!uaţie este y = VS x, are ecuaţia
. ţ'2 + y 2 -
2
2b V3 x + (,2.!_ b) = O.
.62. Un dreptunghi .variabil EDD' E' este inscris fotr-un
triunghi ABC fix. Luind baza BC şi inălţimea · tri'!"nghiu-
lui cu : axe de coordonate, se cere :
1°. Să se afle locul centrului
!I dreptunghiului (analitic). , · -
2 °. Să se studieze variatia ariei
acestei dreptunghi. ' ·
3°. Să se trateze punctul 1° şi
respectiv 2 ° cu ajutorul geometriei'.
plane şi algebrei elementare (/ără .
derivate). I
C(c,0) .r R: 1°. Ecuaţia dreptei (AC): x/e +
+ y /h - 1 = O, . sau
he + ey - eh = O. (1)
Fig. VI. 62 Ecuaţia dreptei (A B) :
hx - by + bh = O. (2)
Fie y = ex ecuaţia dreptei ED ~paralelă cu Ox. Găsim cu destulă uşurinţă
E ( bj_ex; li) , ex), D ('(h;: ex) , ex) • Coord~natele punctului I de i~tersecţie a
diagonalelor ED' şi E'D sînt: x

'
=- 2
- = -21 [ -b{ex
x1 +x2
-h-- h)- + -
e(h - a:) ]:
-- = ·
. h
(a: - h)(b - e) • a:
=· 2
,, , 1ar y =
2 , (fig. VI.62).
Locul lui I se află eliminînd pe ex între coordonatele sale ; găsim dreapta
2hx - 2(b - c)y + (b - c)h = O. (3)
Este uşor de observat că dreapta (3) trece prin mijloacele înălţimii AO şi

bazei BC a triunghiului dat.
. · - . b(a: - h) c(h - a:) li-- a:
2°. Avem ED = - - - - - - - = - - (b + c), (h < ex) iar aria
k h h
dreptunghiului EDD'E' este
a:(h -· a:) (b
A=-------
c) +
(4)
h
Maximul ariei (4) are loc pentru valoarea lui ex care anulează derivata (4),
474
:.r;.· - ..
adie§. pentru a.·= h /2. In . acest G.az avem A max = --

(b
-.
+ c)h Tabloul de variaţie
. ' . 4
al funcţiei (4) este :
a. o h/2 h
A' + + o - -
h
A o )4 (b + c)-
4
~ o
_graficul rezult~~ imediat (o parabolă limitată de Ox). c.,

0 . a h
3.0 • Notăm BC = a, AO = h, A10 = x şi avem: - = -- de unde
ED h-x
- a(h- x) '
ED = ---- . Aria dreptunghiului EDD' E' este
h
a(h - x) a
·A = . x =- (hx - x2). (5)
h h.
Funcţia (5) ·_ trinom de gradul al doilea în x - este maximă pentru .

b h ah
-x
.
= - -2a = -2 avînd în acest caz Amax
.
= -4 _(jumătate
.
din aria triunghiului
ABC), adică acelaşi rez'ultat obţinut la punctul 2°.
63. Un paralelepiped are suprafaţa totală de 13,5 m 2 , vo-

lu~ul de 2,25 ma, iar diagonala egală cu )/23/2.
1 °. Să se formeze ecuaţia de gradul al treilea ale cărei rădă
cini sint dimensiunile paralelipipedului de mai sus.
2°. Presupun!nd că dimensiunile paraleUpipeduliti se di-
lată cu aceeaşi cantitate x, se cere să se scrie ecuaţia care exprimă
că volumul paralelipipedului s-a mărit de m ori. ·
' 3°. Să se studieze ec.uaţia de la 2° cu ajutorul teoremei lui
Rolle m fiind un parametru variabil. Să se rezolve această ecuaţie
î,n cazul cînd are rădăcini duble.
R: 1°. Fie x, y, z dimensiunile paralelipipedului; avem sistemul de ecuaţii:
2{x + y} z + 2xy = 13,5 ; (1)
xyz ~ 2,25; (2)
x2 + y2 + z2 = 23/2. (3)
475
. ,. ,.,.p/·,,,d,,i/
i
]?în (1) ~i (3) ~bţinem (prin adunare)·: .<~ +.Y +.z) 2
= 25,: sau.
x.+Y+z=5, . .. (4Y i '
(nq se ia în consi dera~~

0
t x, =· - 5, ·ţinînd se~ma că dimensiuniţe p~alelipţp_edului

Ex, (4) : E ~y, (1) .1i ~r~dusul ~yz (2),. ~cuaJia de g,.-adul
0
Sţnt >
0
O)'. Avînd s~ele

trei ale cărei rădăcini stnt x,'j,, teste u3 - 5u2
· 27. ~ · . . .
6,75u -- 2,25 =. O sau 1, 3
· .
+ .5a + ' - 9
+ u - = O, ecuaţie ale· căre_i rădăcini sînt ţ/2; 3/2; 3.

4 4
. . .. 9 . .
2P. Voiri.mul_ pai-aleli?ipedului este ,V= xyz- = - . Presupunînd că.fiecare.
. . . . 4 .. . ',
' . • .;>.
dimE:nsiune ~e- dHată c1;1- x, · obţinem
' . ·. C
.· · V'=. ( :-·+·x
1 ) ( -+
3 x ) '(3,• +·x). (5).
' • , 2 , t 2 . • .
. . · 27 9 9
, Punînd condiţia oa V' să fie egal cu m V avem: x 3 + 5.i- +-:- x +-
2 = ·- m, ,
' · · . 4 4 4, '
sau eliniinînc,l nutµitorii a.vem :
' I •
4x3 +20x 2 '+ 27x - 9m + 9 = o. (6)
. -
. · · • -. . ·. . ·. . · • • ss· - 76 t/19.
Se formead şirul tui .Rollt! şi se găseşte că pentru m = .=
· · 945
-' · ·. · .:_ 10 + y'19
= -0,25 ~cuaţia (6) are a rădăcină dublă. egală cu.----"-.
• . ' 6 ' .
64. ·Se sonsid~ră ec;atia·

. « este un, .f:ruamet~u reâl .•
x 2 - (2 co~ °').x +-~~s ~ri . O . unde ·
1°. Să, se rezolve .ecuaţia şi să se discute r.ădăcinil~ ei Jse

va, ·nota C'I,{, · x1 rădăcina cu semnul +· inaintea r.a'di~alului)..
2°. ·$ă s~ verifice· identitatea, .· ·
{
_xi+ x2)2 ~ ·f x1. - x2 cotg 2°' cose~ 2°'. .· , J~ . 4.
X1 :- Xa . X1 T Xa • . .. . • . . . . •
a· 0
• ·Să. se 4etermine. valoriltţ parame_tr1-!iui « pe,1ţtru_ ~are. ·
· · '
(~1 .x'1 ) 2 = +
.. 2xr'
. 2., .considerînd
1 ·.
. .
x1 , .x2 · ca· .funcţii de rl (x; şi x;
sînt• derivatele în raport cu °').
: . 4°. ·să se determi11,e ~'r!,lorile lui pe.ntru ·care. are_.loc egali-
l\t/·r -:- <:-1)· f"' ;-tt
·_(X·
tatea ·
·476·
· . B: 1°. Rădăcinile sînt x1 , 2 =. cos ci :b sin ex, discuţia, fiind dată fu tabloul
~e ·ni~ jos : • t • • • ,' o . ' I • • • • t " '
' ' ' t ' ••
ex Concluzii
.() o + + Xf= x2 = 1
·+ + +- Ambele rădăcini pozitive
+ o + -~"t ·= o, .f2 >. 0
+ .-i- Rădăcini ,de semne contrru:e;
cea mai mare în ·valoare· ab-
solută ţ?Ste' cea: pozitivă
+
+.
o Rădăcini opuse .
.Rădăcini dţ semn.e contrare;
eea -mai mare în valoare ab-
solută es,te cea neg_ativă
Sn/4 + O, X1 = 0, x2 < 0 ,
+ +· , Ambele rădăcini, negative
n• o + X1 = x2 = -1
,+ +
o
Ambele
=
rădăcini
<
~egative.
Sn/4 + ..:.. X1 0,. x 2 0• ,
+ ' Rădăcini d~ semite contrare.;·
cea mai' mare în valoare ab-
solută estt!- cea negativă ·
,(
3'-rr/2 + -.
'. .- o , • Rădăcini opuse
·+ + Rădăcini de se~me contrare ;
.cea mai' mare în valoare ab-
solută .este .cea pozitivă
. 7rr/4 +· o .+: . X1. ~ q, X2 >, 0 .
·+ ·+ +. · Ambele rădăciţti p~~itivţ
.\ ··-2rt·• ·+,: + .+ Idem · ·
2°. ·;A,'\îem Xi+ x~ ~ 2 cos ex, ·.i:1· -

. ··
.i-2 = .2 sin ex, şi ·deci· _i_ _
. (X +X).2' 2
·· .:...:
, . . ·,tl-:-- S2 .
x.1 --~~- 9
2· • c~s'ot -· sin'. a. 4· t2 2
'
-. (X
1
+ ~· = ....
cos2 ~- sin2 a. =. _co g . ~ cosec_ ex.
. . ' .
• 3°."Avem X1xf. (cos !%' + .sin~). (cQS ·« - .s·in ex) = .c~s 2ti. şi_ 'x2X~
:::,; (cos 0t.-. sin ix)
I, l
O
o•
t· - (cos a.
,
+ sin a.)l
•• 1 1
=
t
- cos ·2a. · şi înlocuind; rezultă că .
• •
0
· • 1-cos2a
. cos2 2a. = ··---:--- (1)
2 .
1· ~-
Rezo_lvînd_.(1) -rezultă: cos 2a.
.
=. -şi·
.2
cos ~~-=--:1,. de_ unde oc.1 === k,;; -şi
± ,6, ·
~= ·n
. .-+1m.·
2 ..
477.
/
4 °. Se ţine .seama că cos + ~in ix = cos ex + cos (;

(X - ix) ~
= 2 cos 7t'
4 cos ( °' - 4.t) şi cos (X - sin tX ~ - 7t' sin ( (X
2 sin~ -
4 ;prin urmare _
7t'}
,/
(
Xl
,j2 r (
+ fa2)4,i = cos (X - 47t') - i, s1nl
. ,- (X - 4 )]4n=
7t
= cos· n (fa - r.) - i sin n(4<X - n-), (2)

şi
( _ 1) Xi ;;xz = (_ I) n [ cos ( tX - : ) - i sin ( (X - : )l (3)
Se ·identifică apoi (2) cu (3) şi se obţin patru ecuaţii după cum ·n este par
7t'
sau impar. O soluţie particulară este ,x =- . • I
4
Bibliograiie
a) Culegeri, tratate, lucrări de speclalltate
1. Abramescu, N. Lecţii de geometrie analitică, Editura Universităţii, Cluj,

1937.
2. Coşniţit! C. Geometrie analitică pentru el. XI reală, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1958.
'3. Coşniţă C._ şi Turtoiu, F. Culegere de probleme d_e analiză matematică, Edi-
tura tehnică, Bucureşti, 1962.
1 4. I;>onciu, N., Flondor, D. Simionescu, Gh. D. Culegere de probleme de al-
\ gebră şi analiză matematică, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti,

1964.
5. F. G. M., Exercices d'algebre, Paris, 1920.
6. Ghermănescu M. Aplicaţiile '
trigonometriei, Editura tehnică, Bucureşti, 1963.
7. Ghermănescu, M., Angelescu, Tr., Sager, I. Probleme de· matematici, Editura
tehnică, Bucureşti, 1958.
8. Giinter N. ·M. şi Cuzmin, R. O. Culegere de probleme de matematici supe-

rioare, vol. I. ţraducere din limba rusă, Edi~ura tepnică, Bucureşti, 1953.
9. Mitrinovic, D. S., Zbornik Matematic kih Problema, vol. I, Belgrad, 1958.
10. Racliş,N., Claudian V., Coşniţă, C. Probleme de examen, voi. I, Tipografia.
Gobl, Bucureşti, 1937. ,
b) Periodice
· '1. Boletin :Matematica, Buenos-Aires, 1940- 1950.

, 2. Gazeta matematică, Bucureş_ti, 1930-=-1950.
3. Gazeta matematică şi fizică A, Bucureşti, 1951-1960.
4. Gazeta matematic~ şi fizicii B, Bucureşti, 1963-1965.
5. Ma,:thesis, Bruxelles, 1890- 1964.
6. Nordisk :natematisk Tidskrift, Oslo, 1958-1963.
7. Revista matematică, Timişoara, 1925-1947.
8. Revue dJ mathematiques speciaÎes, Paris, 1950- 1965.
479
Tabla
_...
_
.. de. materii
.
I. 'Algebi:ă . . . . 5'
II. Geometrie plană şi în spaţiu 82 ..
.- ~euri geom~tric~ · · 122"-
· III. Trigonometrie .. . . . . .- : . . . . . . ~-- .. 181.
- :Identităţi şi ecuaţii trigonometrice . . 181
....., Ap~icaţii geometrice ale· tri,gonometriei 214'
IV. Analiză .245
V. Geometrie analitică ,345.
VI. Probleme de ·sintez~ .'· . .. 407
:~·
-·
Redactor responsabil: hlg. AVRAM MARCOVItl ·

Tehnoredactor:
. ELENA GERU. .
Dat la cules: ·11. 12: 1965. Bun de tipar: 03. 03. 1966; "ApiJ-
. iut: 1966, Tiraj: 60 000+140. Broşate. H1rtie semivellnă de
63 g/m', 610X860/16. 'Coli editoriale: 26,68. Coli de tlpar:
30; A 11539/1965. C.Z . . pentru bilillotecl/e marl (51(016) C.Z.
pentru blblloteclle _mlcl: _51.
Tipa tui execut1;1t ·1a IntJeprinder~a ~oligraficli Cluj.

Slr.. Sa~uel Brassay Nr. 5-7. Republica Soc.lallstă România •
Com. 8180 ·

Culegere de Probleme de Matematici Pentru Examene - C. Cosnita, F. Turtoiu (1966)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Culegere de Probleme de Matematici Pentru Examene - C. Cosnita, F. Turtoiu (1966)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CEZAR COŞNIŢĂ~-FĂNl,CÂ TU_RTO.

ttÎ:~·,ţ)iv{!rşş '(i,'Yobleme a căror, rezolvare '!fiecesită în acelaşi_ ti,mp cutţoş!c" .. \.,-,::,',.,,·::,

~Yrt}!ter.et1c- temeinică a cunoştinţelor tţo1'etice care se predaf!, în lnvăpă- · . '.i/.i-i/·:,:,'.;/ţ

C ' il'Jnet~ ·pr.o~Z~me,-:,Pt(!ZetJ#1id un grad de· difir;:ultate mai -~y.o. . '

se_ ,cere să se arate că ~aportul M /N nu depinde de a şi -b.

~-4- Vby + i./ci + Vdu· i./ax ·

Ap~clnd ,a_ceeaşl proprietate şi în şirul de rapoarte dat prin enunt 1~il:;

.. ,se cet'e a -se verifica.

4;. Să · se arate că oricare ar fi flEi R, expresia E(a)__ =-.

1iu1w1ia~i~se rezultatul sub o formă concentrată~ ,:

:;,:nti.m~ratioru.l fiind strict pozitiv, trebuie ca şi numit~rul să fie-poziţiv, :ad_ic-ă -tre-

F = I _ (a + b + c - abc)(a - 'b + c + abc) ,

.-~ Q = l _ {abc +~ +-~ + 'c)(abc +a~ b'+ c~, •

se cere: 1°. Să se calculeze raportul M /N.

11~ 1° Să se determine fu~ctia J(x) = xa.+ax+b ştii1ţ:d _c'ă·

-2°. Să se ~alculez~ apoi expresia _ \

21l. Se grupează termenii ce conţin pe/(x + 1),/(.~) şi/(x - 1)~ ~alculîndu-se

13. -să se arate

P(x, y, ·z)_ =. _(x - yz) 3- (y 2 - zx) 3

14. Să se arate că <txpresia

~te o valoare constantă.

1~. Să se pună' sub o formă mai simplă expresia

ll: Notăm cu P(a, b, c) polinomul de la numărător, polinom şimet:pc ~

farticularidnd: p.~ a, -b,. c obţinem k1 = 1, k~ = 1, şi k3 = O prin,

Ptocedăţ11 analog•şi la numitor şi obţine polinomul P 1 (a;b, c} = (a .:....:b).(b~

· 17„ Să se arate că:

---(x -y + z + ··u) 4 - (-.ţ + y +·z + u)4,= 192.xyzu.

~ (x2 + ,y2 + xy)(y2 + z2+ yz)(z2 +x2 +' zx).

., . ,+ xy~:l:.1l. ~ .b:i. - .ac ;· #z + y + xy = a(a -

* 'b ş"i' z + ~s. + ~x =· a(a -

~u mai prezintă acum vreo dificultate.

19~ Se dă expresia E(x) = -- ar - 9 2

'~. Să se pună sub forma cea mai simplq,_ expresia ira:ţ'iona/:ă-

il-: E:: 2 a + b + Vab .

,tl.. .Se· dd _expresia -Î~aJională

l·- Să se caleuleze valoarea

22. Să ·se verifice identitatea:

Vv-a + v7J + VVa-."\/b Vv--a + 1/b-Vva-Vb

ş.~ se cere : _. _,-- _____ -\ _· .. _\if

_26.. Să se c'akuleze valoarea l}xpresiilor : -

B-: n(n - 1).

28. E 3 - (x- 2 + a-•1,· x-~::s )- 111 + (a-2 + a-:-1 /a ; - 2 /a )-'I•;

R: Înlocuind în E pe x cu· valoarea· respeţtivă -şi scoţind în factor pe

{b;li ...,.. a'I, )- 2 • (-¼), obţiµem

E = (~'la - a'l, )[(b'/3 - a'la)-1 + a-'/a1-~/1 + .

Nptlm cu lJ valoarea ceiei de a doua paranteze mari <lin (1) şi avem:

_33.,, i = (" (a + ")(" + b) + 1/(a - ar)(" - b))

jşntru. x .= ,ţi$, a > b > o:

_ x··{i- x,/y -l- yVi -y\ly -.

38. Să se _rezolve ecuaţia

~--b2 +2b- l)x 2 ·-2(a2 +b 2 +a-b)x + a2- b2 +2a+ 1 · _:(}.

(rc2 + 1)3 + x3] = 3[(.x4 + x2 +.1)3 _ (xll_+ 1)3 _ .xB].

·'2. -_-_I_. +-l-+_l_+_I_=_I_+_·_f_+ _l_+

R: Se observă că suma termeni101 liberi de la numitorii a cite două fracţii·

2y2 -:: __ 65 .2y2 - 65

4(x6 - 2,ţ«{; + x 3) + 9(.r - ~v~ + 2 = 0, Sa~

4(x3 - xVx) 1 + 9(x3 - x -y-;, + 2 = O.

Din (2) rezultă succesiv (x3 + 2) 1 = (:r Vx) 2, sau

şi: (4_x3 + 1) 1 = (4x-y7)a, SaU 16X1 - 8_x3 + 1 = 0, S3.U încă

Ecuaţia (3) este o ecuaţie trinomă în care se face substituţia x 3

Altfel. tn (2) se poate face substituţia .fi= y şi apoi se ridică la pătrat.

J[ax• - (2a +1iJ] + (a - 1) Jf +l)J--11 + 1=i>.

'.2°. Să se determine apoi a, astfel ca cel puţin una din rădăct~