Probleme de Geometria Varietatilor Diferentiabile - V. Boju, M. Popescu (1978)

- .
• I
•· -
- VALENTIN- BOJU- • MARIANA POPESCU
PROBLEME ·oE
I GEOMETRIA
VARIETĂŢILOR
DIFERENŢIABILE
Seria
Culegeri de probleme
de matematică şr.fizică
,EDITURA TEHNICĂ
BUCUREŞTI -1978
--, --~
...
Lucrarea prezintă probleme ·de geometria varletătiJor dlfereuţia

bile, domeniu actual şi de mare Importau~ în matematicii. -Proble-
mele slnt rezolvate tntr-o manieră modernă. Slnt abordate ches-
tiuni de natură locală şi globală, metoda preferată fiind cea
invariantă. ·• · -
Avînd in vedere diversitatea şi complexitatea noţiunilor teofetice
care intervin fn lucrare, fapt ce poate face mal dificilă manevrarea
acestora, s-a urmărit, de regulă, prezentarea unor soluţii complete„
b1soţite adeseori de observaţii care conţin comentar_il ce pun în
evidenţă proprietăţi suplimentare interesante, indicaţii referitoare
la alte met~de de rezolvare, generalizări posibile, precum şi Iegătud
naturale care apar intre noţiunile şi proprietăţile tratate ln diferite
probleme. .
Lucrarea se adreseaz·ă matem_aticlenilor, fizicienilor, precum şl
inginerilor. Este deosebit de utilă studenţilor şi cadrelor didactice
de la institutele polltehnlce şi universităţi şi, în general, tuturor celor
interesaţi de matematica modernă.
■ _:.. • • •
PREFAŢĂ
, Geometria este una din cele mai vechi ştiinţe., 1noă din secolul III
î. e. n. principalele cunoştinţe de ·geometrie elementară au fost sinteti-
zate în „Elementele" lui Euclid, prima încercare de expunere axiomatică
a unui domeniu al cunoaşterii umane. . . .
Un moment de seamă în dezvoltarea geometriei l-a constituit apariţia
lucrării lui Gauss (1'177-1865) ,,Disquisitiones genemles circa super-
. ficies ourvaB" (1827), în oare se pun ·probleme de geomet1·ie intrinsecă
a suprafeţelor ; este demonstrată celebra „theorema egregium", care afirmă
că curbura totală a unei suprafeţe ( numită astăzi şi „curbura lui GaUBs")
depinde numai de coeficienţii primei f m·me fundamentale şi de derivatele
lm·. _
_Contribuţii fundamentale··la dezvoltarea geometriei au adus apoi
N.Lqbacevski (1793-1856 ), J. Bolyai (1802-1860 ), S. Lie (1842-
1899), li'. Klein· (1849-1925 ), D. Hilbert (1862-,1943 ), O. Bonnet
(1819-1892 ); J. Weingarten (1836~1910 ), G. Ricci (1853-1925 ),
B. Biemann (1826-1866 ), H. Poincare ( 1854-1913 ), _T. Lev-i-
Ci'dîta (1873-1941), H. Weil (1885-1955), E. Oartan (1869-1951), ,
L. P. Eisenhart, J. A. Schouten, L. Bianchi, O. Veblen, J. H. O.
Whitehead, Gh. Vrănceanu, H. Whitney, M. Morse, S. S. Ohern, .
S. Bockner ş. a. . ~
1n primele două decenii ale secolului nostru, A. Einstein a pus bazele
teoriei relativităţii. restrînse ş_i gener(J!lizate, teorie în ca re geometria
1
,diferenţială pseudoriemanniană ocupă un.loc central. 1ncepînd C'U, dece-

niile 3, 4 ale sec. XX, geomet1'ia diferenţială intră într-o nouă etapă de dez-
--voltare, odată C'U, apariţia noţiunii ·de varietate diferenţiabilă, concept
.ca1·e a permis considerarea unor- aspecte de natură globală, calitativ noi
-tn raport cu problematica abordată anterim·.
V arietăţi'le ·diferenţiabile constituie un cadru natural în care se
-0p erează. cu concepte fundamentale ale matematicii contemporane. Se
.studiază probleme de scufundare diferenjiabi1ă sau izomet1·ică, de calcul
3
_ __,.--.,--:-,.·· ".,"""I--:-·--:---;,
y,:!
• I
1mrlaţional global, opemtori diferenţiali, legătura dintre struotura geo-:
metrică (în special curbură) şi cea topologică, sisteme dinamice dife-
renţiabile ( grupuri cu it1i parametru) etc. ·
P1•ezenta lucrare are dre;pt acop ·acomodarea cititorului cu principalele
noţiuni' de tipul celor menţionate mai SUB. C,-edem că materialul de faţă este-
uUl celor ce q,oreso să-şi însu,eaacă procedee de calcul invariant, de abor-
dare a un01· probleme de natură· globală, alături de folosirea metodei
clasice, indispenaabile, a .coordonatelor locale .
.A'Dind în vedere diversitateâ şi complexitatea noţiunilor. teo1·etice-
care_ intervin în lucrare, fapt ce poate face mai dificilă mane1'rat·ea.
acestora, s-a urmărit, de regulă, prezentarea unor soluţii .complete„
însoţite adese01·i de observaţii care conţin comenta1·ii ce pun în evidentă
proprietăţi 8Uplimentare interesante, indicaţii referitoare la alte metode
de rezolvare, generalizări posibile, precum· şi legături naturale care apar
între noţiunile şi proprietăţile tratate în di/erite probleme.
Materialul teoretic strict necesar este 8{1]1)U8, fără demonstraţii, la
înce;putul fiecărui capitol, şi, 8Ub formă completă, în lucrările [ 4],
· [19], [24] din bibliografie. ·
Ne ea,primăm conmngerea că prezenta lucrare va fi de un real f olott
studenţilor şi cadrelor didactice de la facultăţile de matematică, fizi-
că, de la institut~le politeknice, fizicienilor, ir,gin.erilor şi, în general,
tuturor celor interesaţi în deprinderea unor tehnici moderne di1i ma-
tematică. '
AUTOWI
OUPRINS
ListA tle notaţii utilizate 7
Capitolul I. Varietăţi dlferenJiablle • • • • • • • • 9
§ 1. Vat1etăţi şi aplicaţii dilerenţiabile • . • • • • • • • • • • 13

§ 2. Spaţiu tangent lntr-un punct. Diferenţiala unei aplicaţii lntr-un punct 30
Capitolul II. Valori r2gulate. SubvarietăJi 37

. 39.,
§ 1. Puncte critice. Valori regulate • •
§ 2. Aplicaţii regulate • • · . . . . 45
§ 3. SubvarietAti diferenţiabile . . 50
Capitolul III. Clmpuri de vectori. ctmpuri tensoriale . 55
§ 1. Clmpuri vectoriale • • • • • . • . . • . • • . . • • • . . . . 59
§ 2. Ctmpurl vectoriale de-a lung~11 unei aplicaţii • • 63
§ 3~ Clmpuri tensoriale • . • • • 68
Capitolul IV. Spafii eu conexiune afini 79.
§ 1. Diferenţiere covariantă . . . 84
§ 2. Torsiune şi curbură • . • • • • • . 89
§ 3. Transport paralel. Autoparalele • 93
§ 4. Relaţii Intre conexiuni . . • • • 99
§ 5. Va~etăţi paralelizabile.. • • • • • 107
Capitolul V. SpaJII Blemann. Spatfi relativl~te 115
. § 1. Metrică riemanniană, transport paralel, geodezice • . • • • . . 118

§ 2. Operatori diferenţiali (gradient, hessian, divergenţă, operator La-
place etc.). . . • • • • ·• • • • . 128
§ 3. Aplicaţii conforme • • . • • • 143
§ 4. Aplicaţii izomeţrice . . 152
- ....
- '
§ 5.•Aplicaţia exponenţială. . . . . . 155

·§ 6, Curburi secţionale. Cimpuri Jacobi • 161
§ 7. ,Cbnp tensorial Ricci. Spaţii Einstein 176
§ 8. Spaţii relativiste- • . . . . . . . . 179
Capitolţll VI. S~b111rietăJi riemanniene . . . . . . . . . . . · . . i. • • • • . • 186
§ 1. Subvarietăţi riemanniene. (calcul invariant). • . 188

§ 2. Curbe şi suprafeţe (calcul local) . . • . . • • • • .,. . • 205
. Capitolul VII, Grupuri cu un parametru. Grupuri Lle . 217
§ 1. Grupuri de transformări ca un parametru • 218
§ 2. Grupuri Lie 228
Bibliografie. ; • .. . . ' 236
.I
\. ..
LISTĂ DE 1'10TAŢII UTILlZATE
fecm aplicaţia f este de clasă cm·
Ţ(Ml. ,__ topologia considerată· pe mulţimea M
t' . . .. • • • . • • • • funcţiile coordonate standard pe Rm
cp« • • • • • componentele t'ocp ale aplicaţiei cp : A ➔ Rm
·(cp1, •••• cp") • aflicaţia de la A la R"', ale cărei componente sînt runcţtlle.
cp :A-+R
_~,r>
fe CCJ)(p; ( 1, • • funcţia f · depinde_ direrenţiabil de funcţiile f1 •••• , f'·· în
veci~ătatea punctului p.
F(M) fasciculul funcţiilor continue de la M la R, prin care .se
precizează structura_ de prevarietate diferenţiabllă pe·spa-·
ţiul topologic (M ; 't').
C(M) fasciculul funcţillor continue de la M la R.
a•b11, • sumare după I .- -
DIUM grupul- difeomorfismelor de la M la M
JeF(p) f cu valori în R este de clasă cu, in vecinătatea punctului
peM . .
CU . . . . . complementara mulţimii U
U· . . • • . . . . închiderea mulţimii U
he cu (C ~ V) • · h' este funcţia Urîson relativ la cuplul (C, V), unde Cc. V, C
compactă, ·V descblsl
Df!,P)· discul -deschis m-dlmenslonal, de centru a şi rază p.

( Ua.; cpa,) _ • • • • • • • • hartă. pe varietatea topologlcă·(M; Ţ)
( Ua., cpa,) e l!l'(p) . ( Ua., cpţt) eşte hartă locală în vecinătatea punctului p e M
(U; cp; x~) • •. x'
· hartă· locală, fllnd funcţiile coordonate xi = L' o cp pe
vecinătatea de coordonate·. U
cp(A) imaginea . mulţimii A prin aplicaţia cp
8- 1(B), sau 8(B) pre1maginea mulţimii B relativ la apllcaţia 8
V_T(m) . · categoria varietăţllor topologice m-dimensionale
VD(m) categoria varietăţilor ·dlferenţiablle.. m-dlmensionale
Je.1,k indicele j parcurg~ valorile 1, 2, .•. , k
-Yw, : acoperirea cu mulţimi relativ co·mpacte (mulţimi deschise,
_ a căror ·tnchldere· este inclusă în W) a mulţimii deschise W
( U, cp) e l!l'(M) . '. (U, ~)·este hartă pe varietatea dlferenţiabilă (M, F)
1
D (M) . F(Mf- mo~ulul , sting al cimpurilor vectoriale de pe •
v_arletatea M e. VD(m), · '
F(p; Q). mulţimea germenilor _de aplicaţii dlferenţiablle în p, cu _·
valori_ în · varietatea .Q
• • • • • . • • · spaţiul tangent la. M e VD(m) in punctul p:
• • • • • • • • dualul· sp_aţiului tangent în ·p la M (spaţiul cotangent în p)
• • -· • • diferenţiala· aplicaţiei cp · pi punctul p
- - - -~
~
funcţia constantă de valoare )., definită pe M, cu valori

ln .ţl
rang„ q, rangul aplicaţiei q> în punctul p
q>'X imaginea cîmpulul X e; D 1(M) prin dlfeomorflsmul q, 1 M ➔ Q
Di(M) F{M)-modulul sttng ·al cîmpurilor covectoriale pe M e
e VD(m)
df • cîmpul covectoi:Ial determinat de funcţia fe F(M)
D[(M) F(M)-modululsttng al ctmpurllor tensoriale de tip (r, s)
®· produs tens~rfal _
aplicaţia de contractare după indf cu i de contra varianţă
CJ.
~·
şi j de covarianţă.
q>* aplicaţia q,* : ~(Q) ➔ D~(M) asociată aplicaţiei q, 1 M➔ Q
funcţiile coordonate determinate , pe varietatea produs
(1) M 1 x M 2 de funcţiile coordonate x' din vecinătatea punc-
tului Pi e M1e V D {m1) (1)
8111 . • • • • • . • • aplicaţia obţinută din 8 : M1 x M 2 ➔ Q, prin fixarea punc-
tului p1 e M1
D:(1, y, M). F(J)-modul sUng al cîmpurllor tensoriale de tip (r, s),
de-a lungul aplicaţiei (I, y, M)
r ....
supp X
cimpul vectorilor tangenţi la drumul (1, y, M)
suportul clmpulul X -
[f"J mulţime de nivel b a funcţiei f
V • . .....
conexiune afină pe M e VD(m)
<; >
g'1
cîmp tensorial metric pe M e VD(m)
elementele inversei matricei (g,1), unde g este clmpul tenso-
rial metric pe M e VD(m) _
componentele conexiunii afine v tntr-u_l!. sistem de coordo-
nate
IIXII norma cîmpului vectorial X
T ctmp tensorial de torsiune; determinat de conexiunea v
R. cî"!P tensorial de curbură, determinat de coneiclunea V
V
V.;, sau dl . . . . . . . dlferenUere covariantă de-a lungul curbei (/, y, .M)
PI(I, Î'' M) • • • . • • spaţiul vectorial al cîmpurller tensoriale de, tip (r, s)
paralele de-a lungul curbei (I, y, M)
h -- transport paralel din t1 tn t2 , de-a lungul curbei y
Yt1 • • •
~C~g egalltatea are loc tn conformitate cu relaţia {13) din para-
graful respee:tiv.
f 15)§7 g egalitatea are Ioc în virtutea relaţiei (15) din § 7.
f = g (cf. (3)) • egalitatea _are loc conform relaţiei (3)
Yi>,A autoparalela maximală pentru care y11,A(O) = p şi"
()'p.A) (O) =A
ldA apllcatiaidentică de la A la A
Exp aplicaţia exponenţială pe M.
(/>)
A. produs exterior
D. diferenţf ere exterioară
(17] lucrarea din bibliografie. ae la pozltla 17
R1lkl • · • • • • • • • • componentele ctmpului riemannlan de curbură.
CIR • ctmpul tensorial Ricci ·
(M, G) varietatea . pseudoriemanniană
K11(a) curbura bidirecţlel a în punctul p e M
' '
Capitolul I
.--
VARIETĂŢI DIFERE~ŢIABILE
Fie B dre~pta reală, U c Jll o mulţime deschisă, iar

f: U➔R
o funcţie continuă. Dacă Jadmite derivate parţiale continue de ordin
k, pentru orice k<:·m, spunem căf este de clasă om şi scriem f e om( U, B).
Prin f e 0° .înţelegem faptul că/ este continuă, iar prin f e 0 00
a.cela că f e om pentrn. orice m natural; în acest ultim caz / se ..:
numeşte diferenţiabilă. - . .·
Convenim. să notăm prin -r topologia unui spaţiu topologic (M, ~)
iar prin vecinătate a unui punct p să înţelegem o mulţime fteschisl „
care conţine p. Fie acum
t': R,Tn ....+ R,
naturale. De exemplu, t 2(m, y) = y. Observăm că ·t' e O(Sj.
proiecţiile
Pen~ o aplicaţie rp : A ...+ R"\ unde .A este o mulţime oarecare,
notim cu rp' funcţiile rp' = t'o rp, i ;::::: 1, ... , m, şi le numim
componentele aplicaţiei rp. Pentru-a desemna acest luc~, convenim
să scriem
q>= ( ,r, ••• , ,m).
Fie li o mulţime deschisă din Bm şi cp : U -+- B~ astfel îneit

,~ e <J•(U; B)._pentm -orice i =-1, ... , k. tii acest caz spunem ci
.. · q>-este de clas1·0, şi scriem <pe 0 4•
· Daci U,··Ve -r(Bm) şi rp este o aplicaţie defmitl pe u.,ou va,iori
in- V, astfel încit rp homeomorfism (bijectivi, continuă, cu inversa
oontin":1'), cp, ,-1 e 0"', a,ţnnci cp se numeşte difeomorfi8m.
·... Să consideră.m o mulţime oarecare .A. şi k + 1 funcţii. f, f 1, .·•••• , f",
definite pe .A.- cu valori în R. Spunem c·ă J depinde diferenţiabil de
funcţiile f1, .... , Jk .dacă. există -
u : 1it ~ R, u e oa,,
astfel incit
••• 'Jk).
!= .'U, o (f1,
Prin proprietate locală înţelegem o proprietate care are loc în
vecinătatea fiecă,rui punct. ·
Dacă .A este o submulţime a unui spaţiu topologic (M, T), prin
T(.Â.) notăm,· de regulă, topologia indusă p~ .A. [o mulţime este des-
chisă in .A. dacă şi numai dacă se obţÎ!}.e ca intersecţie a; mulţimii A
cu o submulţime din -r(M}]. , · ·
•Nota ţie: ·
O(M,
l
Q) =
{f: M ~ Q, continuă}.
Dacă Q = R, în loc de O(M; Q) scriem O( M). -.
Un cuplu ( M, .F( M)) se numeşte prevariet,ate âiferenţiabilă, dacă :
1).· M este spaţiu topologic separat cu bază nUinărabilă;
2) JJ1(M) c O(M) şi .F(M) #: 0; ·
· 3) orice ·funcţie continuă ~care depinde diferenţiabil de funcţii.
din F(M) aparţine mulţimii .F(M); · . ·
4) Orice funcţie continuă oare· coincide in vecinătatea ,~iecăhii
, punct ou o funcţie din .F(M) aparţine lui .F(M). ·
. . . . . k .
' · No.ta ţ i ~: în loc de t a'b, vom scrie <;1,'b,.
î=l . -- . .
DacăA este o submulţime oarecare a unei prevarietăţi (M, .F(M)),
atunci, notînd-cu .F(.A) mulţimea•funoţiilor definite pe .A ou valori
in .R care coincid local (relativ la A) cu funcţii- din .F(M), .cupluţ
(.A;·F(.A)) este o prevarietate, numită subp,·evarietatealui"(M~.f(M)).
Dacă (M, .F(M)), (Q, .F(Q)) sînt prevarietăţi;' atunci- spunem ·că <r
aplicaţie <p: M '"7'Q este diferenţiabilă dacă g o <p eF(M), Vg e .Ff8).
·Continuăm să scriem ·<pe O(D(M, Q). · , · . · . · .. :
Dacă <peste homeomorfism, <pe 0 00 , <p-1 e Oa,, atunci . cp se nu-
meşte di/eomorfiam. · ...
Dacă o funcţie f definită în vecinătatea unui punct P., cu valori
a
ip R, coincide. pe o ~ecinătate punctului p cu. o funcţie din ..F( M),
vom· _s-crie f e Ooc,(p ), iar mulţimea ~cestor funcţii o notăm cu F(p ). -
Evident că.F(M) c.F(p). . .... _·. · :
· ·nacă ·o funcţie <p este definită în jurul upui punct p, cu ·valori
în Q .şi are proprietatea· că,· g o<p E F(:p ), .vg E .F( <p(p )), ~unei sp~em
că, <peste diferenţiabilă in-p şi' soriem <p e·o.~(p). · ,: -· . -:·•: : · 0
··:
1.0
- -~~- .. ' . ..:.. . ,-~ -=, <'

r-:
-- - ·_ - O p1·evarietate diferenţiabilă -~e JJ.umeşte 'Varietate diferenţiabiiă_

de dimensiune m dacă există o ·acoperire deschisă {Ucx}cxei ·a-lui M
· şi pentrn · fi~ar~ « e f.- cîte o aplica,ie cp«: ~ex ➔ R~_ â~tfel _1noî~-'
c:p11(U11 ) e -r(R ), iar c:p11 • Ua. ➔ c:p1lU"). _este d.ifeomo!-fISm (evident,
-între subp~evarietăţile T:T« şi c:p11( U11) ale.lui M,- respectiv .Rm). _ .
Notăm cu VD(m) categoria varietăţilor _diferenţiabile de dim~nsiuf
ne ·m. · · _ ·- -
Un cuplu ( U~, c:pcx) de tipul celor din definiţie se numeşte hartă
locală. Familia. hărţilor locale .o notăm_, 31'!t' ( M). · . -:
Dacă pe Tla., scriem (Ucx, c:pa.) e J"f!t'(p). Aplicaţia 'Poc se nu-
meşte homeomorfism de coordonate, iar _componentele.sale {J)•. = t•ocpcx
se numesc coordonate -locale pe U«· Mulţimea UII şe numeşte _veci-
nătate de coordonate. - · . · · -_
în cazul în care (M, F(M)) e VD(m), mulţimea .F(M) se numeşte
struoturăâiferenţiabilă pe M. O submulţime de.hărţi locale (Vf3, cJ1rr){3e:B
asociate structurii F(M)[adică qJf3: Vf3 ➔ tfJf3(Vf3) difeomorfism de
subvarietăţi] se numeşte subatlas 0 pe M dacă {VCiheB este o 00
acoperire a lui M .
. : ·-. ~ulţim~ tuturor hărţilor)_ocale 0asociate structurii F(M) con-
stitme un atlas OtD pe ·M.- · ·.
~entru _âplicaţii între varietăţi păstrăm denumirile şi notaţiile
- -de la prevarietăţi. _ _ · · ,_ ·
Fie I un interval deschis al dreptei reale R şi y : I ➔ M o aplicaţie
diferenţiabilă~ Notăm această aplicaţie cu (I, y, M} şi o numim curbă
:pe M (deşi, uneori, o astfel de. aplicaţie este numită drum difereţ1.- ,
ţiabil, caz în.care prin curbă se înţelege clasa drumurilor echilivalent~
relativ la schimbări difeomorte de p9:,l'ametru). · .
; -Dacă f, g e F(p ), atunci numim-funcţiile f şi g echivalente re!ş,tiv
la p,· şi scr1.em f ! g, dacă, existi o veciniUate ~ princtului_p p_e c~r~ j
· Şi g coincid. Clasa de echivalenţă a, funcţiei/ relativ la această, relaţie
poartă denumirea de germen ·de funcţie .diferenţiabilă în p, definit d~ J.
•An-a1og pentru funcţii continue. ·
.. Mulţimea germenilor C«J în .P o notăm cu F(p) ; aceasta; apa.re
, în mod_naturalca algebră p~te Iţ,. O aplicaţie
..{: F(p) ➔ R- ·
Q~ ~ţopi;i~tă,ţile :
-1-).A_(A\/;)J= A'(.Aj;); A' e .R,
+ g(p) Af
• ~- I N
2) A(f g) =f(p) Ag
s~ pumeşte_ 'lieat_or_.tangent" ~ punctulp. -
11.
~
-=- ;_
-
~~:-.
.
~ -. _·-. - . - .
. -;.
-
·1
- ·--~ t ,..,;;.-
Mulţimea;
Mz, a, tuturor vectorilor tangenţi în punctul p form.eaid
un spaţiu
vectorial de dimensiune m peste R, numit apaţiu tangtmt la
M în punctul' p.. •·
Putem defini direct .Af ca fiind .AJ ·
· Fie (U; cp)_o ha,rti locali în vecinătatea punctuluip, de.coordoaa,t,e
locale u;l, •• • ,xm. Se arată uşor că aplicaţiîle
'
!.._j
{J(»f ,
d~te de formulai
.
_!-_I
ax' ,
.<1> = 8(/ ocp-1) ( ( ))
ot' 'P 'R
constituie m vectori tangenţi înpunctulp la M. Vom not~
.
~I
8m,
(/)=
~ ·-aaf, (p ). . ..
. (» -
l>entru o funcţie oarecare f e F(p) existăm funcţii g11 ••• , Um eF(p)
a;stfel incit
f = f(p) + (a;' - m'(p))g,, (1)
. fJJ -
_u, = im' (P>•. (2)
Ou ajutorul acestei form~le se ara tă

.
că {~II, },. .
a(» 1......
formea;ză o
ba;zi 8i spaţiului Mp.
F.ie 8: M ➔ Q o a}>licaţie 0 de la, varieta;tea; M lai varieta~ Q.
00
Sit notăm cu d11 8 aplicaţia (numită diferenţiala; aplic~ţiei 8 în punctul

p dJn M,,) dp8: M ➔ QeCP> dată de formula;
((dp8) .A.)(/) =· A(f o 8),
pentru orice ·.A. eM11 , JeF(6(p)). _·
Se vede imediat că d11 8 este un morfism între spaţiile vectoriale
M 11 şi Q8(/J> şi . .
d 21(cJ,o8) = (detP> tJ,)o((½8).
Fie (I, y, M) o curbă pe M. Fiecărui punct t0 e I îi asociem UJÎ. .
vector tangent în punctul y(t0 ) la; M, numit vector tangent 1B ourbm·y
în t0 , notat cu· y(t0 ) şi dat de formula
Y(~.) = (d„y) ( !I.}

12
.. I
......._
_adică
(y(to))(f)
·
= .!J,
dt ,0
(f oy) . d(/oy) (to).
dt
§ 1. Varietăţi· şi aplicaţii d.Herenţîabile
I.1. Să, se arate că dacă, (M, F) este o preva1ietate, atunci F

este o algebră peste R, asociativă, comutativă,, cu element unit3!te..
RezolBare. P~ntru ). e R, notlm cu ÂM funcţia ). : M ➔ R de valoare constantA >..
Consldttind fe F (existA f, deoarece Feste rtevidil), rezultă că ÂM=Â1t of pentru orice
A e R. Avfnd în vedere că AR e Ca>, rezultă cil AM e F. · ·
Pentru u: R~ ➔R dată· de formula u(x, y) = x - y, din egalitatea f - g = u(f, g)
:şi din difettnţiabllltafea funcţiei u, rezultă c(t: f- g e F, V f, g e F. . ·
Anaiog, pentru ·,, 1 R 1 ➔ R dată de formula o(x, y) = xy, se obţine egalitatea
fg=o(f,g).Ţinîndseamaşldefaptulcă veCa>, rezultă că f,geF, Vf,geF. Unitatea
.este funcţia 1M.
1.2. Fie M un spaţiu separat cu bază nllIÎlărabilă, iar O(M) mul•
ţimea, mooţiilor continue, definite pe M, cu valori în R. Să se ara te
că (M, O(M)) este prevarietate.
Rezolvare. Afirmaţia rezultă ţlnînd seama de proprietăţile funcţiilor continue.
Observ a ţ Ie. Structura de prevarietate (M, C(M)) este banală. Un alt exemplu ,
de structură banală este (M, const (M)), unde
const (M) = {f: M ➔ R; f = const}.
L3. Să se arate că, orice spaţiu vectorial real admite o structµri
canonică, de prevarietate.
. Rezoloare. Fie L un spaţiu- vectorial m-dimensional peste R, iar fJiJ ={ei_, ••• , em}
o bnză. Să considerăm 'funcţia b: L ➔ R"' dată de formula b(x) = (x1 , ••• ~ xm), unde
~ = xie,. Fle · ·
F(fJiJ) = {f I L ➔ R; fo b- 1 e COII},
Se verifică fără dificultate faptul el (L ; F(St)) este prevarietate. Mai mult, pentru orice
bazl li'= {e(, •.• , e:i} a spaţiului L, are loc egalitatea F(fJiJ) = F(fJiJ'), ceea ce arată
eă str1,1ctura oonslderată este. canonică. . .
1
O b s e r v a ţ I e. În cazul L = ~, structura canonică de mai sus coincide cu .
structura diferenţlabllă naturală a spaţiului Rf7'; cu alte cuvinte, F{(t,0, ..• , O), ••.
- •.• ,(O, .•. , 0,1)} = {f: Rm ➔ R; fe C°'}. · \.
1.,. F.ie (M, li') o prevarietate, iar W e -r(M) o submulţime des•
chisă. Să se arate că, în'general, exist~/0 e.F(W) astfel îneît / 0 :/: i!W
pentru orice j e li'. · · ·
Rezolvare. Fie M = R, F={;: R ➔ R; {e C00 }, W=(3; 7), lar f0(t)=-t_, pentru ,
. . · · t- 3 \
Le W. Pentru orice je F. liW este continuă, deci ;(3) :/: llm f(t) = oo.
. " #-98
1>8
1.3
- -/~--
în mod analog S'e procedează "în cazul unei prevarletăţi" oarecare, dacă W #: W.
_ 1.5. Si se verifice indep~ndenţa
axiomelor din definiţia noţiunii
de prevarietate. ., - ·· . .
Rezolvare. a) Fie M, F, W ca în problema precedentă şi F 1 = '{f: W ➔ R pentru
care există f eF astfel· incit· f/W = f}.
Evident că w·este separat, cu ba-zil numărabilă, F 1 c C(W),.F1 #: 0; în plus, orlce
funcţie h : W ➔ R, care depinde diferenţiabil de funcţii din F 1 , aparţine lui· F 1 , deoarece►
...._ dacă h = u o ((1 , ••• , r,,), f, e F 1 , i = 1, •.. , k, atunci h = h/W, unde 'ii= u o (fi, .•. , ft),.
Jar [t/W = ·r,. · •
. 1n acelaşi ţfmp, nu orice funcţie g : W ➔ R care coincide local cu funcţii din_ F-,. .
este o furicţfe din F 1 • Această afirmaţie rezultă din pr~blema procedentA. . . _
'\ -
b). Fle acum M=(7·;to) U (10; 15) şi fi, (2 două funcţii continue pe (7,_15) astfel
tn~ . . -
fi(x) #: f,/x), Vx #: 10,
f1(10) -:· 12(10).
Să- alegem F 1 ca fiind mulţimea tuturor funcţfllor reale definite şi continue pe M _care
coinţid .local cu f1 sau c~1 f 2 • Dµpă cum se vede uşor, •,
F1 = U1, fs, fa, h}. - .
unde
fi(x), x e (7; 10),
la(x)= - .
·. { f (x), .x e (10 ; 15),
2
' f2(x), x e (7; 10),

u(x) ={ .
f1(X), X E (10 j 15).
Evident C? F 1 îndeplineşte condiţia că orice funcţie, care coincide în vecinătatea
fiecărui punct din M cu una dintre funcţiile din FI' să fie o funcţie cţln F 1 • . _ -
· _. În acelaşi timp, nu orice funcţie care depinde diferenţl abil de funcţfl din .F1 este
tn P1_; de exemplu,. funcţlfle constante pe M nu, sint în F 1, deşi depind dlfţrenţiabil de
. funcţii din F 1 •
. ·1.8. Fie X un spaţiu topologic, p un punct din X, O(P> algeb:r;a
germenilor de funcţii continue ~ p, iar .A. : O(p)-+R o aplicaţie cu
_ proprietăţile: ·
.A.( "A'/,) = 11.'.A(f,), i = 1, 2, . (1),
·.A(fg) =(.A/) g(p) + (ţg)f(p) (2)
pentru "A' E R, f,,f, fi e o(P)• Să se arate că .A = o.
rezultă că_ A(const) "= O, const însemnind
l?ezoloare. Din (1) _şi (2) Ull" germen d0
funcţie.
constant~. De asemenea, se .vede că
A(g1') =.k-gi-1 ("p).4. (g).
pentru g e CCJ,l şi k natural.
... !;..,- •. -. .. · c__·.-,,._ -.-:.~
-;.·:.-~- - ' __-, -·
- - ... -
. 2k+l- i -• • _ _ · , • _ -
Fle fe Cc21 > şl g = Yf-- f(p); atunci g e Ccp>,f=,g21.-+i + f(p).Avem 1

\ '
Af = .A(glk+1 + f(pJ) =:(2k· + 1) ((g)I'; (p)) Ag _= O,
-deoarece g(p) = o. -
Obs e r v·a ţ 1 a 1. SemnUlcaţia: teoretică a problemei 1.6 -este urmâtoarea: deşi
,noţţunea· de „vector tangent "[adică, . de aplicaţie cu proprietăţile (1) şi (2)) intr-un
punct p -al ·unui spaţiu topologic oarecare are sens, aceasta este superfluă, intrucit în
fiecare punct dimensiunea spaţiului llpiar al vectorllor tangenţi este ~ero. - - · -
,- O b s e r v a ţ l a 2 ;· Dacă M este o varietate topologică de dimensiune cel puţin ·"
unu, .atunci (M, C(M)) deşi este prevarietate (ct .problem-el 1.2), (.M, C(.M)) ·nu
poate fi varietate dlferenţiabllă deoarece, dacă, prin absurd, am admite acest fapt,
atunci dinţ_ M 21 ;;a:1, ceea ce ar contrazice afirmaţia din problema 1.6~ · · · - .
" 1.7. Să, se constrniască, un homeomorfism diferenţiabil de fa B
la R, eare ni.I. este-difeomorfism. · · _
Rezolvare. Se consideră funcţia f{x) = x2~ 1, k natural. Funcţia f este homeomorfism
~ ' - 2k+1-~
şi fe Ca,. Fie g = 1 1, deci g(x) = Yx. Funcţia g nu este diferenţiabilă în origine, deci
/ nu est~ difeomorfism.
_1.8. Fie M un spaţiu tppologic separat cu b~ză, numărabilă, 8 ·:
M-+ ~ un homeomorfism, IJ\~ F 2 structuri prediferenţiabile ·pe .lJL -
.Să .adoptăm notaţiile : ·
M, = (M, Fi),
8u = (8: ·M., --+. M 1), . "-
8;j1 = (e-1 : M, .--+ M 1).

-~ \ Să alegemr o structură, prediferenţiabilă-F'1 astfel încît 811 e 00),
,p 0(1) (din problema I. 7 rezultă că· o astfel de
1)ii1 situaţie se pqate'
realiza). Fie F 2 - _- Ui 8; / 1 eF1}. Să se ara~ Oă: 0
.a) Jl' 2 este· o structură prediferenţiabilă pe M.

1>) Avem: #
. 1° idu E oa, ; j = 1, 2,
2° id1 2 e oa,,
a~ id21 f a-.D,
I
4° O_o--E ori)' i, j -; 1, 2 (eventual egaile), - -

. 5° ai? fJ o~,
9.0 a-1 - ·. _,:.
.. 12 e 0
CD
15_
. /:. . I · __,;
-- :.. -~
-· -_ _....,-
,--- '··
-..,...---,.---
t6-
Rezolvare. Observînd că (8,1)-1 ~ 1 1),, şi Oijl = (0- 1)11, ·_ avem de reţinut
.faptul c4 nu trebuie să confundăm ((U1)- 1 cu 0.; 1•
- a) Fie h :. M ➔ R o functie-ast~f Incit pentru fle.care pe M e.tjstă V e 't'(M) şi
(/>)
h/Y
{J,)
= (2/ V
(j,) (J,)
=(((1) o
(/))
0)/V.
(f,)
Aceasta înseamnă că ho o- local cu.functll din F 1 , deci h~o·8- 1 e F 1, a_dică

1 ·coinclde
h= (ho 8- 1) o 8 e F 2 • .
Fie (lCum u e F(Rk), fa• •• ••r, eF1 , deci fa = f 1 o O. şi h = u o (12•••• , fa), Avem
· - · (I) (10 Ci) Ci) (1) {A)
h = u o· (f(1)1, ••• , f1) o 8 şi,
(k) ·
deoarece u o (f1, •••• / 1) e F 1, rezultit · cil
(1) (11)
h e Fa,
.b) Aflr11;1aţia 1° este evident!.
2° Dacă faeFa, deci f2 =f1 o8eF1• deoarece f1 eF1 .811 eCcx,, din faoidu=f1 , ·
rezultll că id12 e Cr», deci afirmaţia 2° este demonstrati. ·
· Să observăm că ipoteza 01i1~ C00 este echivalentă cu afirmaţia:
există f1 e F 1 asUel înclt (1 o 8. =p ] 1 pentru orice f1 e F 1 • (*)
. ~
0
Din(•) rezultă că funcţia f1 este în F 1 , dar nu est~.tn Fa, deci id21 ~ c00 •
4° OuecPO~(f2 eF2 ~ (0 o8eF2 ).
Din fa=f1 o Orezultă că / 2 o 8=f1 o 8 o 8. Dar Oii e C00, deci (1 o 8 e F1 şi ·((1 o 8) 'o Oe F 1,
adică Oia e COO. Apoi :
821 e C00 <=> ( 1 o 8 e F 2 , V/1 e F 1•

Ulttma apartenenţll este asigurată de definiţia structurii F 2 •
- Apartenenţa 822 e COO rezultă din diagrama comutativă (v. fig. 1), ţinînd seama că
i~ e eoo şi 621 e c00 • •
5° Deoarece OiiW= c00 prin ipotezli, rămîne să arătăm că 82 C00 , fapt implicat l,
de diagrama comutativi (v. fig. 2), în care id 21 , eoo, iar 881 e C00 •
~ M, fa M1
Fig.1 Fig. 2
Dealtfel, Juind ia = (1 o 8, unde ( 1 este funcţia din (*) ;:se vede uşor că fa o 0- 1 , F 2 •
6° 8121 e cco <»- fa o e- 1 e F 1 , Vf2 e F2<#>(1 o 8 o e- 1 e F 1 , Vf1 e F 1~f1 e F 1, V f1 e F 1 •
7° SA presupunem, prin reducere la absurd, ci 8211ecoo. Atunci, din diagrama din
fig. 4, ·0n fiind diferenţJablli, ar rezulta id21 ~- 811 o 8211 e COO.- ceea ce ar contrazice 3°.
O b s e r v a ţ"i a 1. Considerînd diagramele d1n fig. 4 şi 5, obţinem exemple de
situaţfl ctnd prin compunerea unei aplicaţii diferenţlablle cu o aplicaţie care nu este COO
se poate obţine, dup~ C82, situaţJa cfnd aplicaţia compusă nu este eoo sa1;1 cînd este cco.
16
ţ', - -. ,,-
;
O_b serva ţi a 2. Din 4° şi 6° re~ultă că 8: M2 .-+ .M1 este difeomorflsm, deţl
structurile F 1 şi F 2 sint difeomorfe, deşi din 3° rezultă că F 1 :I: F2. · - ·
e--,
M, ,
l~;. M,
~ M,
/- w\; 112
Fig. 3 Fig. 4 / Fig. 5
1.9. Să se efectueze un studiu 'analog celui din problema -prece- ·

dentă, considerînd 811 E 0 00 , _8ii~ I 0 00 , Fa= U1 °_a-1 ; /1 eF1}.
1.10. _Prin definiţie, funcţia f: A-+ Rn, A c Rm, este de clasă
0' (1 ~ r < oo), dacă, pentru orice punct a; e A, există o vecinătate
Uz e -r(Rm), astfel că, funcţia f/(Uzn A) poate fi prelungită, la o
funcţie de clasă C' definită pe U:i:. Să se arate că această definiţie
este bună, în sensul că diferenţiabilitatea lui f nu depinde de spaţiul
Rm care conţine pe A ·
Rezolvare. Fle A c nm, 4 c Rk,_ m <: k. Să considerăm că f: A ➔ Rn este
dlferenţJabllă pentru .4. c nm. Atunci, pentru orice x e A existl Uz e -r(Rm),
cp:,;: U:,;➔ R", cp:,; e G" şi cpz/( Uz nA) =fi( U:,; n A). Deoarece 1t: Rk➔ Rm este diferenţiabilă,
(n(:z:1, •• • xm•••. xk) = (xl, ••• , xm)), avem
. lVz = r.- 1 (Uz) e -r(Rk), ql:,; = 'Pk o;; E C' şi ql:,;/(W:,; n A) =f/( lV:,; nA).
Rezultă că f: .4.➔ R 11 este diferenţiabilă şi d~că A este considerată submulţimea lui R!c~
Reciproc, dacă f este diferenţiabilă pentru A c Rk, atunci pentru x e A există
W:,;e -.(Rk), qls W:,;➔ Rn,_q,:,;e C' şi q,:,;/(Wa:nA) = f/{Wa:nA). '
Considerînd U:,; = i- 1 (W:,;) e. -r(Rffl) şi cpz = lJiz oi, unde i: Rm➔ Rk este incluziunea
canonică a lui Rm in Rk, (i(x1 , ••• , xm) = (x1 , ••• ,xm, 0, .•• ,0)), rezultă că feste dlferen-
ţlabllă şi dacal A esţ_e considerată submulţime a .lui h_m. ...
1.11. Orice spaţiu topologic discret poate fi organizat ca varietate
diferentiabilă ele dimensiune zero. · . '
Rezolr,are. Fle Euri spaţiu topologic discret. Fa!!)ilia'. de mulţimi ({x}>seB formează
o acoperire deschisă a lui E şi fiecare· mulţhne a acestei acoperiri este homeomorfă cu
.RO(.RO reprezentînd un punct). Rezultă că E este o varietate diferenţiabllă de dimensiune
zero. · _ · ,
1,12. Orice varietate diferenţiabilă conexă are dimensi1ine,il\
Rezoloare. FJe M o· varietate difuenţJablIA conexă şi cp : M· ➔ N. aplicaţia care·
asociazl fte\:lrui punct :i: e M dimensiunea Iul M în punctul x. cp este o apllcaţJe. c.on-
tlnuA. (local constantă) deflnltl pe un spaţiu conex. Deci <p(M) este o submulţime· cohexl
a spaţiului discret N. Cum singurele m~ţfml conexe ale unul spaţiu topologic dlstl"et
sblt punctele, rezultă că cp(M) strreduce la un singur punct, ri e N, care reprezintă dl~en-
mun~ lm M~ ·
.•
2-c. 1508 . 17
.~
., ·.--· ·. -=---·~- ·:
1.13. Fi~ {U; w1 , ••• , xm) o hartă l~caÎă p.e v:arietatea diferen~
ţiabilă M e VD(ni). Să se arate că pentru orice V e·-r(U) şi orţce
funcţiif' eFfRk), 1 ~ k ~ m~l, ,t = k+l, ..·., m., nu este posibil.
_ ca x« = r(w, ... , w-) pe V.
,.-- . - Re~(!lvare. Presupunem, prin reducere la· absurd, că există V_e -r(U) şi r- e F(Rk)
+
a. ·'::::: k 1, ... , ·- m, astfel incît
x« -= («(x1 , •• • , xk), . (1)
Fie pe l' şi fe. F(p). Atunci

( 1 ... ,xm)(l)
=ux, ~(- 1 •...: ,.x,
... ux, k)
De aici ar rezulta că' dim M ~ k ~ m - 1~

1.14. Fie M o varietate diferenţiabilă ţon~xă şi x, x' două puncte
din M. Să se arate că există un difeomorfism h: M ....► M astfel
în.cit h(x) = x'. · · . · ·
-Retolvare. Varietatea diferenţlabllă M, fiind conexă, este şi' conexă Drln arce. Fie
'c: [O, 1] ➔ M o curbă care uneşte pu~ctele x şi_ x':
c(O) = x, ·c(1) =:= x'.
Dacă m = dtm·M,-fie B~ discul deschis m•dimenslonal
= {(xl, .. . ,xm)I (x1)2+ •.• + (xffl)2 <: ,2} c: Rm. _·
iJ;i
Deoarece r = c([0,1]) este o mulţime compactă, poate fl găsit un număr finit de p~ct~
ale hii y: - ·
X= Xo, Xi,· •• , Xp = x'
(U1, cp,) (i =·0,1, ... ,p), astfel încît: a) cp,(x,) =Oe Rm, · b) tpi(U,)
şi hărţtle = Bf,
pentru O ~ i ~ p - 1, c) q,,(x,+1) e. nr. ~
_ Fie Pi : R ➔ R aplicaţiile dlferenţiablle date prin
. 1-
11-1
pentru I t I <l 1,
P1(I) = { ~•
pentru I tf,~ 1,
....
unde Âf.E R şl sint determinate de condiţllle p,(O) = x~+i· Definim
.I
prin
;~vident
J{i(O) ·= cp,(xf+1)
•Şi. K~ coin~ld~ cu aplicâţla i~entică pe complementâ~a lui .Şf.. ,Acum se)>_ot defini .'dlfeo 1
-
morfismele - . - • · · . · · -.
h1:M~M
18
astfel:
şf
DifeomQrflsmul
este cel căutat.
1.15. Să se demonstreze că: .

a) Dacă ·mulţimea X este ·în corespondenţă biunivocă cu· ro
varietate_ diferenţiabilă de dimensiune m, atunci X este __ varietate
· âiferenţiabilă de dimensiune m.
b) Considerăm, între elementele· ·lui R, următoarea relaţie de·
echivalenţă·: ·
a; "' y <=> a; - y e Z.
_Mulţimea- claselor de echivalenţă· corespunzătoare acestei· relaţiţ de,
. '
echivalenţă, este homeomorfă cu cercul B1. . ...
Rezolvare. a) Fie M o varietate diferenţiabilă şi 6 : X -+ J1 o bijecţie. Dacă F
este. mulţimea funcţiilor ~erenţiabile._ pe M, fie F' = {g o 6 I g e F}. se· verifică -
imediaţ ~ -r(X) = _{
0- 1 ( V) IV e -r (M)} constituie o topologie separată, cu b?~ă numlrabill ·
pe 1X, far (X. F') este o varietate dlferenţiabllă madlmen~ională, dlfeomorfă -cu . M.
Sil'mai obs~văm că,_ in cazul ţînd structura c 00 a varietăţil (M, F) este determln~ţJ ·
de un subatlas .st0 pe -M, se obţine un subatlas .d0 pe X (cu topologia de măi -sus), _
prin •f=.{6-1(V), cpo8), -l}entru (V, cp) e .i:t0}. _ _ . - • ,·
b) Spaţiul P este homeoqtorr cu [0,1). dotat cu topologia indusă, factorizat prltt
relaţia de echivalenţă · · · ·
o~ 1.
Prin urmare. ldentlficind, prin P vom inţelege acest spaţiu. O bază a topologiei Iul P
este dată de intervale deschise din (0,1), intervale de forma [O, e:), e: < .1 şi intervale
de forma (µ. ·1 ], µ :> O. O acoperire deschisă a lui P este formată din
I
· P devine" varietate diferenţiabilă relativ la structura definită de subatl,asul (U1 , cp),

(U1 , 'P)! (VJ!A,),._(V1 , "'), tinde cp(ct) = sin 2ml, ~(«)=cos 21t«•. Observăm că 8: P ➔ S 1 -
dat.A de for.miJla _ ·' · ·
·- .,. '-
8(«) = (cos 2mi;_,_ sln.~1;«L
19
n.. -~ ..:
- -~- .
-~- . ~- _..
~-':
este bijectivă ·şi, mai mult, este difeomorfism. Faptui că esle diteomorfism rezultă.
folosind pentru S 1 subatlasul definit în problema I.19~
1.16. Să se organizeze ca varietate diferenţiabilă mulţimea, ma,-
tricelor de tip_ (n, k). ·
Rezolvare. Fie JI in,O mulţimea matrlceloţ cu n linii şi k coioane şi
6: .1/(n.l,) ➔ Rnk
aplicaţia
8((~}» =(a},- . . ,ai, ai·· ..• az, ...,a~ .... ,ap.

Aplicaţi_a 6 este bijectivă. Se obţine astfel {v. problema 1.15) o structură diferenţia
bilă pe .lt(n,k>• Dect
.ll(n,k) e l'D (nk).

1.17. Fie Scn;n> mulţimea; matricelor simetrice de ordinul n.
Să se organizeze Scn,n> ca varietate diferenţiabilă.
Rezolvare. Să notăm cu 6 aplicaţia
6 : .li 1n,n)➔R"
1
care 'asociază unei matrice de ordin n punctul din Rn', ale cărui coordonate se obţin din
matricea ((a, 7)) astfel : .
Se scriu de sus în jos elementele din ultima coloană, situate deasupra diagonalei-..
priiiclpale, apoi elementele penultimei coloane (de asemenea, de sus în jos), situate deasu-
pra diagonalei principale, etc., ultimul element căruia I se aplică procedeul dat fiind a1,. -
Apoi se scriu elementele a11; a22 , • •• , tlnn de pe diagonala principală, contlnuînd cu scrierea
elementelor situate sub diagonala principală, scriindu-se mai întli elementul a 21 , apoi
elementele celei de-a treiâ linii (scrise de la dreapta la stînga) etc., ultimul element scris
fiind a„1• Aplicaţia 6. este bijectivă, astfel că ..«1n,n> primeşte o structură de varietate
n 11 -dimenslonală (v. problema 1.15) .
. · Să notilm cu H, hlperplanul _x' = xn+t-l_ Atunci 8 (Scn.u)) = H, unde
n(n-1)
-2-
H= n
· i=l
H 1'.
n(n- 1) .....s
.Mulţimea H este un subspatlu. vectorial de dimensiune n" in i-e , deci o
2
varietate dlferenţiabilă de dlmensmne
. n(n
_
+ 1) , structură primită şi de S,u,at prin
2
. difeomorffsmul 6.
Prin urmare, dim S<n;n> -+
= -n(ri - 1)
-
2
1.18. Fie 8" sfera unitate de dimensiune n. Să se arat,e ei s•
poat,e fi organizată ca varietate· diferenţiabilă, de dimensiune n.
Rezoloare. Fie sn = {xe Rn+i; 11.rll = t} şi N =(O, ••• , O, 1); S =(O, ••• , O, -1)
cei doi poJJ al săi. Fie UN şi U s mul Umile deschise care se obUne din sferă excluztnd_
20
punctul N, respectiv S. Fie protectme centrale din N _şi S
'PN: UN ➔ R",
tps: Us ➔ Rn,'
-definite astfel :
'PN asociază fiecărui punct x e UN·.punctul din R" avind 'drept coordonate exact
primele li coordonate ale punctului în care dreapta xN Intersectează hiperplanul x"+l=O;
.analog se defln~ştl tp.s, pentru orice punct x din US• Evident, vom identifica hiperplanul
~,a+i = 0 cu li". -
Să notăm:
'PN(x) = XN, Xe tJN•

tps(x) = x8 , x e Us.
Punctele x, N şl xN fiind coliniare, x = "J..xN + (1 - >.) N, cu Â ::f, O, deoarece

.:re UN. Ţinînd. seama că UNII= 1, iar N.LxN, obUnem (x, N} = 1- :A.; deci
l = 1- xn+1, adică
1 xn+i
xN = ------:-~x- ·
1 - xn+1
N
1-xn+i •
Prin urmare
- (
~ -•••• , --~
'f)N(X)= - -
1-x'Hl
- - , 0.
1- xn+i
)
Avînd în. vedere condiţia li xii= 1, deducem că i..1 11 xNII' + (1 - ).ji = 1, deci .
2 )
A= IIXNha + 1' adică
2 . llxNll1 -1 N
X= 1-1X_N_l...,,12_+_1 XN + 1-1X....;;N"-l--,,i1_+_1 •
Deci
2
xi --IIXNll1+1 x'N' i·= 1, ••• ,n,
n+i- llxNll1 - 1
x - llxNll9 + 1·
Observtndcăpunctele 'PN(x) şi rp 8 (x)se corespund prin inversiunea (origine;+ 1), pentru

1 .
,orloe x e UN n Us, rezultă că Xs = tJ.XN şi (xs, XN) = 1, deci X,.s =-1-,-,, XN-
. ' . I XN
Prin urmare, cps(x) = { -
· ·
xt ., ••• ,
1+x1a+1
x ., adică
1+ xn+i
o), .
(1)
21
- • t_
:•-·.-i=.
-Relaţiâ (t) ne arată că aplicaţia q>s_o 'Pj1 este diferenţiabilă .. Avind în vedere că xN
este Inversul punctul'ui Xs in raport_ cu sfera S 11 , razultă că <pN o cp_ 1 este dată ~tot 8
_ de formula (1), ·deci este rllferehţiabil~. ·
r ..
_l.ţ9. Să considerăriµ pe sfera B" I11ulţimile Ut ={ (I) e S" ;
x' > O}, U;- = {x e B"; -x• < O} şi aplicaţiile corespunzătoare
cpt: Ut ·~ R", cp;-: U,· ~·Rn, date de formulele:·
cpt(x)=(x1, ... , a;i-1, xi+1, . ; . , xn+1),
cpi-(x)=(x1, ... , x'"'"1, x'+ 1, ..• , a;~+1).
Să se arate că următoarele 2(n+l) perechi
(Ut; cpt)i.;,.l, ... ,n+l, (U;-; ~i"), .... 1.... ,n+l
constituie un subatlâs difere:r;iţ;iabil.
Rezolvare. Să observăm că cpf(Uf )=cp1 (U1 )=Dn (discul unitate din R!', centrat in -
origine). Aplicaţia <pf reprczntă proie.cţia ortogonală pe hiperplanul xi ~ O (identificat
can~nic cu R") a semisferei deschise {x ~ sn; x'i> O}. Prin urmare, cpf este homeo- ·
morfism. Reţinem şi faptul ✓ Ut n Ut r/= 0, u,- fi. U1 r:p 0, iar Ut n Uf- = 0 ~
<=> i _= j. .
· Pentru concretizare, să alegem n=2. Să arătăm, de exemplu, că ..<,;) o (cpţ)- 1
este· dlfeomorfJsm. Să notăm :
.u= Ut n u;, .v = ,fflţ(U), w = <p3(U),
f = ('flă) o (cp[)-1;
deci
f:V ➔ W,
,;
,.. {(xl)ll (xZ)D + + {xa)II = 1,

(xi, x 2 , x3)eU <=> x 2 > O, ·
x 3 < O,
x1 + ya < 1,
(x, y) eV-»
{y < o, .
__ j
-(x,y)e.W-»
. {x2 + y2 < 1,
u> o,
(cpţ)- 1 (x, y) = (x, V1 - x1 - y1 , y),
f(:t, y)= <ps(a:, V1 - x• - y

/
2, y)=(~. V1 - a:8
.
- y 2). '
. Cele două componente f 1' şi f 2 ale ţuncţlel f sint funcţille f 1(x, y) = a:, ('4(x, y) =
= V1 - .i;2-yll.
22
--!.-=
Funcţia f 1 este· evident dlferenţlabllă. Funcţia ,S este de asemenea diferentiabilă,

deoarece ,1.- x1 - y9 <fi o:= 1 .
r-
. Sii arătăm · că 1 este de clasi\ cr.io. Avem •.-
·-..:;-..:
= (X, y, •_ y't ·_ a;S~ y;),

(<ps)-l(x, y)
r- 1(x, y) = <pi(X, y, =- y1 - x2 - y 2).:~ (x, - V1 - a;2 - y').

= O [deoarece (x, y) e WJ; rezultă că· .
,-1 eŢlnind
coo. -
seama, din nou, că 1 -
. . -
x2 - y2
O b s e r v a t i-e. Se arată fără dificultate că cele două structuri dlferenţiabll_e

definite pe sfera Sn în problemele .J.19 şi_ 1.18 coincid. · ~ ·
.Pentru _aceasta este .suficient să se verifice c~mpatibllitatea , diferenţţabiJă a bărţµ_or
(UN, 'PN) şi .(Us, q>s) cu hărţile subatlasului
(Ut • q,t>i ... 1•...•~+1• CU[, q>;), ... 1.... ,n+l'.

Observînd că
ut c:= UN n Us, i <fin+ 1,
ui- C U1,• n Us, i #:, n+t,

. ' . -
rezultă că, în esenţă, avem de considerat cazurile :
a) cpt o (cpN)-1, cînd, Ut c UN;
'b) q>,T+l_o (q>N )-~. cind (Ut+l '-.{N}) c UN;

c) q>n+l o (q>N)-1, cînd un+l C UN.
De exemplu, în cazul a) avem :
q>N(Ut) ~ {ue R9 x{O}; u1 > O},
(tpN)-1 (u) = · 2 2 li u 11 2 - 1 )
- - - - u l , , .. , - - - - un, - - - - ,
( 11.u112 + 1 llu112 + 1 llull2 + 1
-
/ q,+((q,N)-1
1 ,
(u)) = 2
----us, - - - - ua
( li u !12 + 1
2 • 2
li u 11 + 1 , ...• li u 11 + 1
2 2
u", 11u11
1
li u111
-1)
+1
.
Funcţia q>t o este diferenţlabilă. ,
(q>N)- 1
Reciproc, conslderînd ~po(q>t)- 1, a~em:
q>t (Ut) = D~ = {~ = (u 1, ••• , u"); li ull <: 1},
(q>t>- 1 (U1, ~ •• 1 uff) = (1/ 1 ---jj U 112, U1, ul1,, , • , un) E Z,
V1-11 zill 2 u1 ' ·· u 2 · ~n- 1

I---,--·~··.-- ..un- . o·-..
.
)
_cpN(z)=
,.
.-
( .·
1 - un
' -
.
1· - u 1 un 1
11 ~ ~
~'
Toate componeţitele funcUei <pNo(cp.f >::-;1 sint <Uferenţlablle„ deo~ece u filnd ţn Dt, U_-uU< 1
şi, de exemplu, funcţia Vt-·11 zill1 este dlferenţ!abilă ţn orice punct-din discul unitate Dl,
23
·'
- ...:: :..- =-
...
Trebuie să subliniem că, dacă în problemele 1.19 şi 1.18 s-au introdus două sub-·
atJase care definesc aceeaşi structură dlferenţiabilă, sau, dacă tn 1.8 s-a pus tn· evidenţă
o modalitate de a obţine structuri diferlte, însă, totuşi; dlfeomorfe, nu rezultă că este
exclusă poslbllltatea că anumite varletătf topologice să admită structuri dlferenţiabile
nedlleomorfe: Chiar pentru sfera S7, s-a arătat (27) că se pot Introduce structurj
nedifeomorfe cu structura dată în 1.19 sau 1.18; asUel de structuri slnt cunoscute
şi sub denumirea de structuri exotice.
I.20~ Să se arate că proiecţia stereografiţă

Cf>N: uN ~ R" X {O},
. definită fa 1.18, coincide cu restricţia Ia, sf~ 8" a inversiunii de pol N
şi modul 2.
Rezolvare. Punctele N,x,xN fiind coliniare, trebuie să arătăm că ( x- N, x N- N) =2 •
Înţr-adevăr, clin. problema 1.17 reţinem că
X - N = A(XN - ~• XN _L N,
A(IIXNll 2 + 1) = 2.
Apoir ·
(x - N, XN - N) = A(xN - N, XN - N) =").(li XN 112 + 1) = 2.
Observ aţi e. O afirmaţie asema'lnătoare este adevărată în ceea ce priveşte q,8
(exerciţiu !).
!
1:21. Să se arate că cilindrul de dimensiune doi, S1 x B, poate

fi organizat ca varietate diferenţiabilă.
Rezolvare. V1 şi V2 fiind cele două hărU care acoperă pe S'-, cilindrul poate fi aco-
perit cu mulţimile deschise U1 = V1 x R, U 2 = V2 x R, iar homeoinorflsmele necesare
se pot defini astfel : ·
4>i(xi, :r;2, :r;3) = ( ~ • xa),

1 - :z:2
2(xl~-xa, x3) = ( ~ • x:t). -

+ :z:t
q>.
Aplicaţia cp2 o cp1 1 este dată de corespondenţa
. ' u2) ➔ ( ~
1 • u2 )
. (ul, ",
şi este dlferenţlabilă pe
domeniul său .~e definiţie. Deci cilindrul este varietate dlferen-
ţiabilă de dimensiune d.01.' ·-
1.22. Să se organizeze ca varietate diferenţiabilă spaţiul proiectiv

real P'.
• .r
Rezol~are. Fie pn spaţiul _prolecUv real de dimensiune n. P~n aceasta înţelegem

-că P" este o mulţime.de puncte care se găseşte ln corespondenţă bi1!Jllv9ci şl blcontin'(iă
- cu dreptele unei stele de drepte a spaţiului afin (n + 1)•dlmenslonal. Dacă ln pn con-
slderiim un reper proiectiv, jfecare punct M e pn. poate fl _descris cu ajutorul a. n + 1
numere reale - coordonatele sale prolecUve. Coordonatele. proiective ale unul· punct
sînt determinate, abstracţie făcînd de înmulţirea ~u un factor nenul. Mulţimile ·
u, = {M(x1, ••. ; xn+1) I xi #: O}, i = 1, •• . , n + 1,
constituie o acoperire a lui pn_ _.
Corespunzător mulţimilor din această acoperire, definim homeomorflsmele q,' 1
q>c(x,1 , ••• , x n+l) _

- x1 ·
- , •.•
xf-1 xH1
, - . - , _ .._ , ••• , - . -
x'Hl) •
( xi x' x• • x'
Deoarece q>«° 1 (u1, ••. ,un)=(u1, , .•• ,ui- 1 1, ui+i, ••• ,u"), transformările 'PI o q,, 1 sint date
prin• corespondenţele
!u1 , ••• ,
ut
u")-+ ( -;;,- , ... , ~ •
ui-1 t ui ul-1
-;;i' -;;'i ,.... , -;Ţ•
ul+i
-;Ţ'
u")
.. ·•·-;;, ,
dacă i <j (şi prin formule analoage dacă i > j) şi sint dlferenţiabile.
1.23. Să se organizeze spaţiul proiectiv complex OP"' ca; varie-

tate diferenţiabilă.
Rezolvare, Notînd cu C corpul numerelor complexe şi cu csm sfera comple.·d
CS171 = {<zo, Z1•· •• , Zm); ZjE C, j = O, 1, ••• , m, i z,z; 1},

, ... o
=
să conslderAm în CSffl următoarea relatle de echiv:alentă :

(zo, z1, • •• , Zm) - (z~. zţ, .•. , z:n> ~ există 8 astfel ca z~ = z1; ei8 , k = O, .• ·., m.
Atunci CJlfA = csm1,_ este dotat, ln mod natural, cu topologia de spaţiu cit. Clasa
de echivalenţă a elementului (z0 , ••• , Zm) se notează cu [z0 , •• ~ ,Zrza],- decl •
= {(z0 e18 , ••• , Zme18), 8e (O, 21t]}.
(z0, ••• ,z111 ]
Fle
U1 = {[z0 , ••• ,zm) cu I z1 I :/: O}
şi
'PI: u, ·➔ R2m
aplicaţiile date de
cp,(.z:o,···• Zm] = (:ro, Yo•···• Xl-1• Yi-1• X;+1,Uf+1•~· ·• Xm.,Y,n),
unde
. I Zf I
zk+iY.t= --zk.
z, '
Cupluril~ -<Us, 'Pf)J-o,.•.•• constituie un subatlas pe cpm.
· 1.24. Fje·M o variet~te diferenţiabilă ·şiN- un--sp3,ţiu etalat-.cu ·
baza 11(~ Să sear~te că N_poate fiQrga,nizat c~ val'ietate·d_jferenţiabilă,.
_ Rezolvare. lt/ este spaţiu etalat peste M dacă există un ·homeomorfism local p : N➔M.
ţ>utem considera- -că· structura dlferenţiabilă a lui M este definiţă de acoperirea
deschisă {Ud fel şi homeomoJ.1ismelecorespunzătoare {11>hei• mulţfmlle acoperirii avînd
proprietatea că aplicaţiile p/p-1 (Ud sint homeomorfisme.- Rezultă că putem Introduce
. o structură diferenţia.bilă pe .N considerlnd acoperirea deschisă {p-1 U,} iei şl ·famiUa de
homeomorfisme ·{tp,oP/p- 1UdieI. Aplicaţiile
(tp,op/p-1U' np-iu,> o (q>j p/p-lU, np-1u,)-l = (q>t op ~..,rl o 'PTl) ~ 'PI o cp;-1 .
- ·~- o
_sînt ·diferenţi~bile.
1.25. F.ie (M, F) e VD(m) şi W e Ţ(M). Să, se precizeze un p~o~
_oodeu canonic prin care W se organizează ca; varietate diferenţiabilă
m-dimensională, inlcuziunea i : W c: M fiind 0 00 •
Rezolvare. Dacă (V, cp«>txeA este atlasul care determină ·structura diferenţială
F:, atunci
--(Utx n W, 'P«IU« O W>«eA
reprezint, un a ilas diferenţiabil pe W, relativ la care incluziunea c·este q00 • . .
- 1.28. Fie Mn mulţimea matricelor pătrate· de or~inul n~ 'înzestrată·

, cu structura· diferenţiabilă canonică· (dim Mn = n 2). Să _se arate că,
matricele pătrate de ordinul n, nesingulare formează o-subvarietate
deschisă în Mn. : ·
Rezolvare. Aplicaţia det: Mn ➔ R, care asociază· fiecărei matrice A e Mn determi'-
nantul său, es·te continuă (compunere de produs şi sume). Ded (detr1 (0) este o submul-
ţime închisă a lui Mn. Rezultă că complementara sa, formată din toate matricele ne-
. singulare de_ ordinul n, este o submulţime deschisă, deci o subvarietate deschisă· ~ lui
Mn (1.25). '
1.27, Fie (M, li'( M)) o prevarietate -diferenţiabilă f, g e F(M). şi
Fie W = {p e M; g(p) #:. O}. Să, se arate că funcţia h = j_ este

g
în F(W).
X .
Rezolvare. Fie funcţia u(x, y)= - . x, y e R, y ,:f: O şi G = {(~, x) e R 9 ; y ::f:. O}.
. . u
Atunci G e T(R2)şi u e F(G), F(G) desemnind structura c indusă de. struc-
00
tura naturală P a varietăţii R 2 pe mulţimea deschisă G._ Pentru orice pe W punctul
(f(p), g (p)) = p este în G, deci, există V e -;(G) şi îI e F(R9) astfel Incit·· uiV = u/V
şi pe V. .
Funcţiile f, g fiind in F(M), rezultii că fi((, g) e F (M) ."' în plus, diri
u/l' = u/V rezultă că J_
g
coincide în vecinătatea Pl!nctului p cu fu~cţia u.(f, g), ~ecl
„
(/geF(W).
26
·'
\ ~.: - - . ,~ - -~'
1.28. O varietate diferenţiabilă compactă,·~ de dimensiune cel
puţin unu, nu poate
.
fi acopeţltă cu osingqră, vec~ătate
/ . q.e coordonate~ '
. Dacă. varietatea M ar putea

Rezol'!are~ fi acoperită cu ( U; cp), atunci cp( U) ar fi . ·
compactă şi deschisă (nevidă) în Jlff',- m '.>1.
1.29. Aplicaţia 7,,: si -~ s~ definită prin· formula h(ar, ... , a, +1)
11
= (-rw, ... , -ra:n+l) ~ste difeomorfism. '

· Rezolvare. Este evident că 11 asociază fiecărui punct x din Sf punctul - rx de Pf '
·sfera S~; în plus, aplicaţia h este bijectivă (este o omotetie). Mal mult, .
ut ➔ Ui, h:
(1) (r)
h: u,- ➔ ut,
(li . (r) • .
stnt" aplicafil bijectl~e (prin ut , U.t s-au notat vecinătăţile de coordonate date 'pe
-· . . . (1) (1)
Sf în 1.19. Pentru fixarea ideilor, să alegem i ~ 2 şi ze U[. Avem

• (1) .
(<p2-) (h(x)) = q, 2 (-rx1 , ..;;...rx9 , -rx 3, ••• , -rxn+1 ) =(-rx1 , -rx3 , ••• , -rxn+1 ).
w . ~ . .
Rezultl- cif(q,i oh) (x) depbide diferenţiabil de coordonatele ·x1 , x 3 ,
(f') .· . .·
x', ... ,xn+i asociate· ·
. h~meomorfismului decoorq~,n~te-q,ţ. Deci h e_C00 •
. (1)
Analog se arată că h-1 este c 00 •
' I.30~ Să, se arate că aplicaţia
8: R 2 ~ R 2
dată de formula 8(w, y) (a: e" y; a; = + eu -:- y) :este difeomorfism.
Rezolvare. Fle 1.6 (x,,y) = (u, v). Atunci
u = xeZI + y}• u+ v = 2xe~}·•

v = xefl- y U - V= 2y
adică
u+v u-v
X=~• u= --.-
2 ..
2e_
2_
Deci· aplicaţia 8 este bijectivă.

· Jacobianul aplicaţiei 8 este
-~ -_ ~
J(x; y;8);::: - 2eu :t= O, V(x, y)e R2.
I.-31. _Să fOtăm cu·L varietatea diferenţiabilă
~ţ = Dfo.1>'-{0_}·e VP(~);
!)~.1>'t_fiin~ discul m-dimensional de rază J., cu centrul în :origine.
27
Fie. Â : L ➔ L aplicaţia dată 'de formula
- 1 .
Â(m) = - ( 1 - llxll) a:.
Hmll
Să se arate că Â este difeomorfism.
1
Rezoluare. ll>-(x)ll=l-llxll, deci ).().(x))= - ll).(x)II ).(x)_= x, adică
li A(x)n
(1)
În conformitate cu (1), peptru a arăta că _A este dlfeomorfism, este suficient sA. ară
tăm că ).e C00 • Dar LET(R"'), deci rămtne să arătăm că tl oÂEC~. pentru
i = 1•••• , m, ceea ce rezultă din (t' o).) (x) =
1
-
1
\xll xi; anume, t 1 o). e C00 , deoarece-
11 x 1 .
li XII =fi o.
obs e (va ţie. A este simetria faţă de sfera s(o~½l
1.32. F.ie- M e VD(m),~f, g: M ~ R/', f, g e or, f proprie (contra-
imaginea; oricărei mulţimi compacte este o mulţime compactă), astfel
incit llg(a:) - /(a:) li < 1, VfJJ e M. Să se arate că g este o aplicaţie
proprie. : . e-.~
Rezoluare: Fie Cc Rk o mulţime compactă şi [!1 = g- 1 (C). Atunci
C1 este .o multime închisă . . (1)
deoarece g e cr.
Fie c 2 = f(C1 ) = /(g- 1 (c»:· Din
C = g(C1 ), C mărginită,
C2 = f(C1), llf-gll~1.
rezultă
C2 mărginită. (2)
Prin urmare, închiderea C2 a multfmll C2 este compactă şi
1 1(CJ compactă. (3)

deoarece f este proprie.
Din C2 = f( C1 ) rezultă
el C: r 1 (C2)~ compactă. (4)

Di~ (1) şi (4) rezultă că C1 eşte compactil.
L33. Fie M o varietate diferenţiabilă, cu bord, de.-dimensiune

m. Să se arate că bordul lui M, 8M, este varietate diferenţiabilă
de dimensiune m-1, fără...; borc!_..
28
Re_zol11are. Fie x e aM. Atunci exist.A o vecinătate V:r: a Iul x honieomorfă, ,
prlntr•o. aplicaţie hz, cu o submulţime deschlsl a semlspaţiulul Hm şi hz(x) e nm~1 •
RezulUl că mulţimea
U:r: n 8M,,.
= V:r:
este h_o_meomorfă prin h:r:/U:r: cu mulţimea h:r:( V:r) n nm-1 care este deschisă iii nm-1 • Deci
..
i
fiecare punct x din aM admite o vecinătate U:r: homeomorfă cu o submulţime deschlsâ.· _
a spaţiului .nm-1 , adică 8M este o varietate diferenţlabllă de dimensiune m - 1, f~ră
bord.
, 1.34. Fie M =' {(a:1, a: 2) e .R2; a:2 ~ O} şi .A mulţimea numerelor
reale dotată cu topologia discretă. 1n mulţimea M x A considerăm
r_elaţia de echivalenţă
(m1, a:2, a) ~ (y1, y2, b) <=> a:2 = y2

şi
. afa:2 + a = y1y2 + b.
Să se arate că, P = M x.A/ ~ este o vârietate diferenţiabijă (supra-
faţă Priifer ).
Rezolvare. Considerăm în mulţimea P topologia canonică de spaţiu cit ; anume.
dacă M x A -+ P este proiecţia canonică care asociază fiecărui- element (x1 , x 9 , a)
1t:
din M x A clasa sa [(x1 , x 11 , a)] din P, · atunci mulţimea U c P este - deschis§
tn . P dacă şi numai dacă 1t-1(U) este deschisă ln M X A. Să observăm că
(x1 , O, a) l"'W = b,
(y1 , O, b) <=> a (1)
(xt, k, xi) _, (y1 , k, y 3) ~ y 8• = - ky1 + xăk + xt , (2)

Dacă în (2) k :I= O, atunci
(2')
Prin urmare, numind „foaie" orice submultfme din M x A de forma x3 = const.
rezultă că două
puncte din aceeaşi foale avtnd x 2 nenul, nu pot fi echivalente. Să notăm
atunci
Ua = {[(x1, x 2, a)]; x 1 e R, x 2 ;;.,: O};
atunci
Ua este deschisă în P. (3),
într-adevăr, orice element ((yă, y~. yg)] cu y 2 r/=O are un reprezentant in U11 , deoarece
din (yt Y6, ui) _, (x1 , yt
a)rezultă ·
YăY~ + Y~ - a
xl =
yg
Ţinînd seama şi de (1 ), rezultă că
n-1(Ua) =M X A '-.âa,
un_de Aa = {(x1 , o, _b); b :I= a}. l\Iu}ţlmea â,a fiind închisă, (3) este demonstratii.
...... ··- .·
29
. ·- .
Fie ~a= {[(x1• O, a)]}, tar cpa.: (Ua \.8a) ~ R2 . funcţflle q>11 [(x1., x 9 , a).] =(x1, !t11 ).
Pentru x 9 :f: O am văzut că în foaia de cotă q fiecare clasă are un singur repre-
zentant, deci tpa este corect definită. Aplicaţia cp4 reprezintă un homeomorfism al mul-
ţimli Ua ".8a pe imaginea acesteia, care este semiplanul pozitiv x 2 > O din R 9 • _
. Se verifică cu uşurinţă faptul că .fa o cpt 1
sînt clifeomorflsme. Ţlnînd seaÎna cij _mul-
ţimfle_ {Ua}aeR constituie·o acoperire a spaţiului P, rezultă că P'-=
• - . -
P' U 8a este
aeR , ~
varietate diferenţiabilă de dimensiune . dol. ·
· Observ a t 1 e. -- .,Bordul" spaţiului P, notat cu 8P, este -format din clasele
84 , fiecare punct 8a fiind deschis tn-8P, deoarece 8a = Ua n 8P. Rezultă că 8P nu are
bază numărabilă, fiind un spaţiu discret~ Un model Intuitiv al suprafeţei P.rilfer este
obţinut plecînd de la un disc bidimensional deschis, în care, fixind un punct x 0 pe fron- .
tiera discului, în Ioc de x0 trebuie să ne -imaginăm dreapta reală R dotatA cu topolhgfa
discretă. Fiecare clasă [(x1 , x~\ x 3)] ·cu x 13 #:, O admite o vecinătate difeomorfă cu discul
bidimensional deschis, în timp cc fiecare clasă 84 admite vecinătăţi homeomorfe cu discul
·bidimensional deschis, căruia i se adaugă un· punct x-0 pe frontieră,_ clasa 8a fiind apli-
cată prin homeomorfismul respectiv în punctul x 0 • Fenomenul de trecere de la M ·X A
la P se produce astfel :
Identificarea se realizează numai în plane de ecuaţie x.2 = const. Cind x 2 -+ oo,
dreptele din planul x 2 = k date in (2), după care se face identificarea (deci, fiecare astfel
de dreaptă ~ece într-o clasă), tind spre o poziţie paralelă cu axa Ox3 • Cînd x 9 ➔ O, drep-
tele de identificare tind către poziţia paralelă cu axa Ox1, pentru k = O• dreapta·- .de
puncte echivalente fiind pnrnlelă cu Ox1 • Fiecare foaie x 3 = const din .M x A este o
componentă conexă în M x A ; din acest motiv, fiecare dreaptă paralelă cu Ox1 • din ·
orice 'plan x 1 = const, este o componentă conexă în planul x 2 = const: Structura dis-
cretă este înlăturată prin identificare, pentru x 2 #:, O, cind identificarea se face-după
drepte care traversează componentele conexe ale planului x 13 = const ; ea se păstrează
numai în x 2 - = O, dreptele de identificare din x 2 = O fiind chiar componentele conexe
din x 2 = O. · ·
1.35. Fie M e VD(rn) şi
Diff M = {f : M ~ M ; f difeon:iorfism}.
Să, searate că, Diff M constituie grup relativ la operaţia de compunere.
Rezolvare. Elementul unitate în Diff M este idM, aplicaţia obţinută prin compunerea
a două, difeomorflsme este tot un difeomorflsm, iar inversa unul difeomorflsm ·este un
dlfeQmorfism. · , . · .
O b. s e r v a ţ i e. Dlff .M c·onstitule grup relativ la compunere şl tn cazul mal ge;.
neral cînd M e&te prevnrietate diferenţiabllă.
_§ 2. Spaţ;.u_ tangent înt;r-un ·punct.

Diferenţiala unei aplicaţii într-un punct
1.38. Fie cp: Rm ~ R'·· liniară. Atunci d 21 cp = cp pentru orice-

p eRm. . .
Rezolveţre. Se ştie că (R"l)p se identifică în mod canonic cu Rm, deci egalitatea
d21 <p~ = <p ·are sens în virtutea acestei identif(cări. Apoi.
\ (dpcp)A = lim cp(p + tA)-rp(p) = llm tp(p) + t cp(A)- cp(p) = cp(A).

,➔o t . , ➔o t
30
..- -.-~ ._ ""'. .:::::: . _:_. ~. - .... '
.·.1~37~ Fie
M e VD(m), pun punct din M,Jgermeriul. în·punctul·.
- p al funcţiei diferenţiabile în JJ, f e· F.(p), )f(p) ge:rmenilor de. -~eb:ra,
funcţii_ d~e_r~nţiabile îrţ_ p, const(p) ~ algebra genne:r_lilor de funcţii 1
•- - _" " . ·_ ' ·-A·- -- . - ··. - . - " N -
constaţi.te:in_ p, p aplicaţiâ p : F(p) ➔ R dată de formula p(fl J(p )';

- - - -♦ • --
. .l(p)..:_ p-1 {0}, o E R,

: M: ·= I(p)/I2{p),
unde·l 2(p) este pătratul idealului 1<111 • _ • _ -
-Notînd cu el IL clasa în M~ a elementului IL din ·I(p), se cere să·-se
arate că aplicaţia S: .F(p) ➔ M:, dată de formula S(x) = cl(x -x(p)),·-
are .proprietăţile ; · ·
a) xe consţ (p) => 8m - O,
b) sp„im,)=A18x,, i=l, 2,
c) 8 (my) = m(p)8y + y (p) ~a;,
pentm orice1 i-.' e R, x,, x, y e F(p ).
Rezolvare. a) x e const (p)=> 8x = el (x - x(p)) = el (0) = O,
deoarece germenul •oe J(p) este in acelaşi timp-un element din 12(p), dţtt fiind că 0=0· 0.
b) · 8(Âx + µy) = el [i.(x - x(p))+µ(y - y(p))]=Â el (x - x(p))+µ el (y-y(p)) =
= Âb + 1,t8y.
c) Observtnd că
O = el [(x - x(p)) (y - y(p))] = el (xy - x(p) y - y(p) x +x(p) y(p)), - (•) _

avem
(*) ,
8(xy) = el (xy - x(p) y(p)) = el (x(p)y + y(p) x - 2x(p)y(p)) =
~ :r(p) cl(y - y(p)) + y(p) el (x - x(p)) =x(p) 8y + y (p) 8x.
O b s e r va ţie. Deoarece fiecărui punct pe M I se asociază cite o aplicaţie -~.
pentru a distinge între apllcaţllle de tip 8 asociate punctelor p şi q, ar trebui. să
scriem a,,, respectiv 8a. · '·
Să mai observăm că aplicaţia a11 , 811 : F(p) ➔ M~ se poate extinde Ia ·apUcaţfa
. p
(notată tot cu 811 ). 821 : F(p) ➔
o
M,,, dată de formula 8p(f) -
= 8p(f).
1.38„ S~ se arate că aplicaţia
821 : F(p) ~ M~,

\
precizată în <>bservaţia problemei prec~de~te, ar:e, proprietăţile:
a) f _ ·const=>. 81d=;: O;·
-3.1.
·~·~ .'
b) 8i,(Af + µg) = "J..3i,/ + µ3i,g;
c)·''8p(fg) =f(p) '8pg + g(p) 8„f;
' . ~
_d) observînd că ~ este un spaţiu -vectorial peste B, să se
arate că pentru orice hartă locam ( U; ar, ... , a:m) în .veciµătatea
punctului p, elementele 8„ar, ... , '82>:.vm generează spaţiul M~. ·
Rezolvare. f\.firmaţiile (a), (b), (c) sint imediate. Pentru a verifica (d), plecăm· de la
formula de reprezentare locală a unei funcţii din F(p):
f = f(p) + (x' - xi (p)) Yi•

unde
g, E F(p) şi g,(p)= ::, (p).
Aplicînd a„ ambilor membri şi ţinind seama de (a), (b), (c), obtinem 8p(= u,(p)8px'-,
deci 8pf= °f,
8 X
(p) 8pxi.
1.39. Fie M, N varietăţi diferenţiabile şi cp: M ➔ N un difeo-

morfism. Să se arate că d11 cp: Mp ~ N cp(p) este izoil_lorfism pentru
orice punct p din M.
Rezolvare. Observăm că pentru aplicaţia identică ldM : M ➔ M are loc relaţia
dp(idM)= (ld)111~, Vpe M. într-adevăr, pentru .4. e. Mp şi fe F(p) avem
((dp(idM))(A)) (f) = A(f o id.u) = Af,

deci
(dp(id.u)) (A) = A. (1)
Dar
cp o cp-1= id.I\' şi cp-1 o cp = id,v.
Apoi, ţinind seama că dp(0 o cp) = (d"0) ~ (d 11-p), obtinem
(dpcp) o (dqi(P)(cp-1))= idNq,(.f,)
şi
~dq:(p)(«p-1)) ~ (dpcp) = idMp,
O b s e r v a t I e. Reciproca afirmaţiei din enunţ nu este adevărată declt local.

Mai precis, dacă pentru· o apllcaţle cp: M➔ N este adevărat că dpcp este Izomorfism în
· orice punct p din M (şi, în acest caz, în mod necesar urmează că M şi N au aceeaşi
dimensiune), atunci cp este dlfeomorfism în vcclnătatea fiecărui. punct pe M.
De exemplu, alegind M = sn, N = pn, 1t aplicaţia canonică de la sfera S" la
spaţiul proiectiv pn (I. 22), dz,1t este izomorfism pentru orice pe S, ln timp ce · 1r
nu este dlfeomorfism.
1.40.· Să se arate că o curbă (I, y, M) de clasă O«> este degenerată
dacă şi numai dacă y(t) = Opentru orice t din I.
32
Re:olvare: Amintim că
(~ (Io)) (f) = d(~ y) (to): - -
Dacă y este dege~erată, deci dacă y = const, atunci f oy = const pentru orice -
fe F(M), de~i y(t0)f = O, Vfe F(M), y(t0)= O. adică
· .
Reciproc, dacă y(t) = O pentru orice t e:I, atunci f o y = const pentru orice f eFfM).
·Ţiilînd seama că pentru orice puncte p,·q e M există fe F(M) astfel incit
f(p) =I:, f(q) (această afirmaţie rezultă, de exemplu, din lema lui Urîson), se obţine că
y = const. .
Obser va ţ i e. O generalizare a proprietăţii demonstrate este dată în problema
1.41.
1.41. Fie M, Q varietăţi diferenţiabile, M conexă şi q,: M ➔ Q

o aplicaţie diferenţiabilă astfel încît dpcp = O pentru orice punct p ",
din M. Să se arate că 'P este o aplicaţie constantă. \
Rezolvare. Să fixăm punctul p0 în M. Varietatea M fiind cone."'Că, rezultă că pentru
orice punct p din M există o curbă (I, y, M) şi 10 din I, I 3 O, astfel ca y(O) ,.;. p0 ,
y(t0) = p. Ţinînd seama că vectorul tangent tn I la curba ip o y este imaginea vectorului
tangent ln t l':1 curba y prin diferenţiala tri · y(t) a aplicaţiei cp, adică (dy(t) cp) (y(t)) =
=(cp oy)"(L), din cly 111 cp=O rezultă că (cp o y)"(l)=O, Vie I. Prin urll!are, cp oy=const
deci cp(y(O)) = cp(y(t0 )), adică cp(p) = cp(p0 ).
- 1.42. Fie i
â
= 'R1'. .....➔.. Rn+m, i(a;l, ..• , xn)
-
= . (x1, ••• , x", O, ••• ,'"O) şi
•
X = 'v'-1
âXiM
un vector· tangent în punctul M( xi, ... , x3). · Să, se
calculeze (dMi) (X).
Rezolvare. Fie l' = (d111i)(X) Avem ·
y·k=v.1 a,1c
8x1 M
I.
· Deci 1•k = ·vk, dacă k ~ nk, Y,. = O, dacă k l> n, şi
Y= ~n vk -a-
LJ
lf•l
a-,k
X ..
I
i(M)
•
)
1.43. Fie 'j = R' +m-+

1
Rn, j(x1, ; •• , xn, ... , xn+m) = (x1, ... , xn)
şi
V = v1 ~1
fJxl. M
+ .. ~ +vn+m _a_l
âa;n+m ~
un vecto1· tangent în M(xo~ ••• , x8+m). Să s·e calculeze dMj(V.

Rezolvare~
.
(d~J>-V=v1 -
- O~
-I
8
j(M)
+. • + ,;n _ţ_l
0
ox" j(M)
-.
3-c. 1508 .i
'33
:/ i,
. _;._ .! ~
. ~-
--~
_--....... -
. ·: 1.44. Fie .)li şf N două- v~etăţi diferenţiabile· şi: q:, : M ~ N

o~.aplicaţie ~iferenţiabilă care, în vecinătatea punctului p(2; 1, l} e M,
· are expresia.locală ·
· cp1(x1, x\ a;s) = (a:1)2 + 2x2, q,2(a;1, m2, a;s) = a;i + a;2 + e"".
Daică,.
V=3_!___1 _ 5~1 +_!___/

aa:1 I> . ~a:211> axs ,1>
este un vector tangent în p; să, se găsească dpq,(V) .
. Rezolvare. ·Fle q (6, · 3 + e) = tp(_p) • . Dacă notăm
dpq>( V)
.
= ;;1
ay_1
~1- + ;;1-!_I •
f au' 'I
.ţ\.vem
a· 11 -s ....!...
vi= 3_!_ a 1 =2,
a 1 + __!_
ax1 /> ax2 p ax8 /> ·
I I ·
_v2 = 3
aq,2
-I - 5arp2
-I +a,s-3 1 · ..
=e-2
. ax1 . p ax2 J> OX J, .'
Deci
, dpcp(V)=2-
-a
ayi
I +:(e - 2 ) - • a
au:.
I
'I q
I~-15. Fie g :R2~R 3 definită prin formulai g(u, v)=(u2v+v2, u.....:.2v 3

~1
au -!_I
av )·
.r •
vţ") · şi .A.(O, 1). Să, se calculeze d.Afl (4

. Â Â
Rezolvare. Se obţine
d.itg(4 .i_l
au .:_
Â
~1 ) 2~1 + .!._I +3~1 •
a» Â
=-
ax B
10
ay B az B
unde B(O, - 2, 1) =g (A).
· , I.48~ Fie M o varietate diferenţiabilă, şi T(M) = LJ.Jţ"'. Să, se

. PeM
arate că T(M) poate fi organizat ca varietate diferenţiabilă şi
dim T(ll() = 2 dim M·. ·
. .,
Rezolvare: Fie {U,, q,,},er. atlasul care defineşte structura dUerenţlablll a Juf M_
Familia {T(U,)}seI" formează o .acoperire a lui T(M). Dacă x este :.~ punct .din 0
/
., I
'I·
- --- ~
- '!_. -
_,
-~ . ~ -- -
-- __,.~ :. .- ..:. :::
u,: ~,(,c)-~ (,el,. ; •• ,c:), şf • ~ •• a:,1. ~- v~~r tangent 1n ,,, c1.nmn:

"1Mv> == ci1•. -... x,.-, P1• .-••• vii{
. . . ;-
ş i.areste apuca·µ1 constitui.e liomeomorflsmele necesare. Dacă ·x e u, n '!!,~-
. ~;(v) == (x1'· •••• :,x"', 111' ,- ••• , 11"').
şt trecerea de la un sistem de coordonate la altul se face pri1_1 functiile dlferenţlablle
·,
i' = /1(x1, ••• , xn), i = \,' ... , _n,
i'
V =V-,
/ ar i =1, ...• n,
; _, .
oxl
1.47. Fie M o varietate diferenţia_bilă. Să se organizeze ca, varie-

tate diferenţiabilă mulţimea ;vectorilor cotangenţi
- - ;
T*(M) = U M!.
peM
Rezolvare: Vezi 1.46.

1.48. Fie M o varietate diferenţiabilă şi J:l(M) = {(m; e0 •••• e,.) L-
m e M,> (e 1 , •• • ,en) ·bază,. ordonată în Mm}• Să se arate că B(M) est~
·o varietate diferenţiabilă şi · că proiecţia 1t: (m; e11 ••• , era) ~ m _ 0
_este o aplicaţie diferenţiabilă,. ·

Rezolvare. Fle-( U, cp) o vecinătate de coordonate în M, U =1t-1 ( U) •şi qi : U➔ Rff{tl.+1)
- definită astfel 1
unde
cp_ (m) = ( x,1 .•.. , x n) şl e, =e,,al
-
·a, •
- . . X ·"'
Cuplul (ii. q,) defineşte o vecinătate de coordonate in B(MJ şi npUcaţia 1t, avind com- _
ponentele · ·
/
. este dlfere~ţi~bllă.
1.49-.~·Fie U o vecinătate de co9rdonate în.v~rietatea diferenţiabilă . -
M şi g e Ji'( U)~ Aplicaţia f : 11 ~ v(g), definită pe ·T( u). cu valori reale,
eşte d~erenţiab~. _· . · . -_ ~ --- _
35
-~-~~--~~----~- ~ -.-- ~-
:
'
...
- ...:----~ :~~"":' ~---~---:_ ~-
~~:__: .:'_:....~- ~- --~-~:. -- :
-.
. - .,.
-----
~
--~-
--. ·.,;:,f-~.. :,-r
- .. :_.
Rezolvare. Fie x1, •• • ,xn, v1 , ••• , vn un sistem de coordonate în T(U}. în acest
caz aplicaţia cp are . expresia
ag 8g .
_, n
cp(a.~. • .,X ,
1
V, ••• ,V
n)
= v1 f}x1 + ••• + Vn fJ:tA'
deci, este, evident, diferenţiabilă. ·
·L50. Fie~ M o varietate diferenţiabilă,. Să se arate că aplicaţia
q> :T(M)EB-T(M)-+T(M), definită prin corespondenţa (v, w)-+a.v+~w
este diferenţia~ilă,, oricare ar fi a: şi ~ reali.
Rezolvare. Expresii\ locală a acestei corespondenţe este
(xl,. • .,xn, z,1,. • .,vn, u,1,. •., wn) ➔ (xl,. • •• :z;», «r,1 + ~wl, • • ., own+~wn),
de unde rezultă diferenţiabilitatea sa.
l .·
. _,....
Capitolul ll
VALORI REGULATE. SUBVARIETĂŢI
Fie M e VD(m), Q e VD(k) şi 6: M ➔ Q, 6 e 0 00 • Rangul mor-

fismului
dp6: Mf) ➔ Qe(p>,
care este, după cum ştim, dimensiunea, subspaţiului (dp8)(Mp) din
Qe(P>, se numeşte rangul aplicaţiei 8 în punctul p şi se n9tează, ou
rangi, 6. Evident că -
rang11 8 ~ min (m, k). ·
Dacă rang21 6 = min (m, k ); spunem că, 8 este regula tă,_ în p, iar
punctul p se numeşte punct regulat al aplicaţiei 8.
Notăm:
R1'(6) ={pe M; 6 regulată în p}, .
CP(6) = M"-.RP( 8),
CV{6) =_{qeQ; (6... {p))nCP(8) #: 0},
RV(6) = Q"-.CV (8).
Dacă 'RP{8) = M, atunci spunem.. că 8 este aplicaţie regulată.
Denumiri:
p e CP{6), p punct critio al lui 8,
q e CV(6), q 1J<!,loare oritică a; lui 8,
·g e RV(6), q mloare regulată' a, lui 8."
...... _
. .... ... - :::.· .-
;:-~..-- -
. _.;.__.,
. _- DacĂ ni-~ k, 6 ~jectivă şi regulată, atunci ~pijcaţia, (M,·e, Q) :

se numeşte imeraie r în acest ·caz spunem că M este v~ietate· imetsatl
prin __8 îb. Q.- _ · · - :- _
_ Dacă, m ~ k·. -şi -6 regulată, atunci . ·a se nutneşte- sulmi~aie.
O imersie .(M,. 8, Q) pent:ru care 8.: M ➔ 8(M) este' omeomorfism .se
numeşte scufundare ; în acest caz spunem că M este varietate
scufundatl în Q. _ . · ·_
.q scufundare (M, 8, Q) pentru care mulţimea M este o submulţime
a l~.i' Q,__iar 6 este incluziunea i : M ➔ 6, se numeşte BUbvarietate a,
v~etlţii Q. · - - - . -- ·
. Fie p e M., _(U; ~, x') e J'f ~CPl, (V; li. ;y ) e J'f~(8(p)) şi J(p;
1
8_ tt; y1) 1ţ1a_t,ţicea Jacobi ~ morfism~ui dp-8 re4ttiy la bazele - _ ·
{·81}-
-
. f}a;i p i-=l,.:.,m
Şl . {al}
. ---
fJyJ 8(P) i=l, ... .k.
-
Atunci
- . _. (( iJ(yi 08) )) j = 1,_._ ... k \.
~(p ; 8) = ' (p)

. {}a; • = 1, ... , m
- şi.
_- Dacă 8 este difeomorfism, atunci dp ·a est~ izomorfism. Reciproca,

eşte ~evărată· numai local. - -_
· Teorema 1 (de scufundare locală a unei varietăţi 'Îmersaţe).
Fie (M, 8, Q) o aplicaţie regulată. iar m<k, unde m = ~- M,
k -__ dim Q. Să' n<>tăm cu i, j indicii care iau valori de _la l _~ m;, iar
· cu a, b indicii ce iau valorLde.la 1 la k. ·- ·-
, .- Pentru orice punct' p din M · există ( U; · ~; a;') e fffi'<1>>,
(fi; :"; ; i") e .TI'.fi'( 6(p)) astfel incit :
1) pentru orţce ie fj avem
q e 8(U)~i 11(q) = O, a:= m + 1, ... , k;
2} 8/U este scufundare.
·col'Olarul l. Se arată că cele două hărţi locale pot fi alesea,stfel
incit să existe 8>0 cu: ·
1
. ~{U) = n;,a), ~{U)= .Dfo,a,, = W1~o8, ;(pf= Oe R"';

a;i -
...~(8(p)) - O.e Rk, i 08 = V o~, unde v_: :o,m--+ Rt,

38
-- -
-:-- _: -
j-_~ ~~~ _·.

- - ,..
-.. · _·-=·::. ~- - -~
"11,
. -~--...::...·· -. ·.
~
•
_: -\~;'-
,-~-- 4 - •
,--: ·.
..
-
-~--,
- ---;·:._- -:·-:
-este incluziunea _naturală v(t1, ••• ,_ţmf= (t1, .•-.,en,Q, ·... ,O). Un·· __ .. -_ ..-
cuplu de hărţi locale_ avînd propri~tăţile din_ corolarul 1. constituie
ceea_ ce
numim cuplu de·hairţi aa_ociattJ. - -' -
·eorolarui ·2~ Dacă (M; 8,. Q) este_ scufuridare; atunci 3 poate fi ales
astfel încît relati'; la cuplul corespunzător de hAl'ţi_asociate să avem ·. -. - -
a,« (q)= ~«- q e ifn 8(M).
o
__Teorema 2. Fie. (M, 8, Q) imersie. Dacă aplicaţia 8 este proprie, · ·
atunci 8 : M ~ · 8( M) este homeomorfism, deci 8 este soufu.nd?J'e· _- .. ,
Din teorema 2 rezultă· motivul pentrn care au fost ·tratate pro-__ -
blemele l_.32 şi V.12. .,
Teorema 3. Fie 8: M ~ Q, din M = m, dim Q = k, m-> k,-~ · ·

ti e .RV( 8) şi [8q] = a-{q}. Atunci:
· 1. Subprevarietatea [8"] este varietate ..diferenţiabilă de dimen-
- _.siune m-k .;
2. Incluziunea v: [8q] ~ M este scufundare.
3. Structura de supravarietate es.te singura structură diferenţiai-
bilă pe [8"] :relativ la care [8ql constituie subvarietate a varietăţii M. : _. ~:-: __
1n cazul Q = .R (c~, dealtfel, şi în cazul general) mulţimea [~] se _
numeşte mulţi1!'-e de nivel comtant a aplica;ţiei 8.
'
§ 1. Puncte critice. Valori regulate
Il. t. Oricare ar fi punctul p din varietatea M e V D( m) şi pentru ·-

orice bază, {A,}; i = 1, ... , m, a spaţiului Mz,, există ,un sistem
de coordonate locale _y' în jurul punctului p astfel încit
.
A,= -,- . ,
( .)
{} . .
. f)y . p
. I •
· _ -Rezolvare. Fie :z:i, i = 1,!• •• , m, coordonate locale în jurul pu.nctulul ·_p :şi · _--
.u' = aJ i 1 ,cu proprietatea că det (al>,/:, O, a1 e R. Atunci xi = bl y", · bÎ fllnd elemeti~ -· -·
~te1e matr:ICfil .((aj)}- 1 • Din teorema de transformare a coordonatelor locale rezultă
: . că {u'}iel,m constlţule un sistem de coordonate locale tn Jurul punctului·- p. Avem -
!l\\· =-aax:
U.Y 1' U_
(j,). _f)f)
X 1 _1'
I ~b{ 8~a,\ • D_•ar~'"=
_. X _.P
A(8a_·.
_ . - X"
I·
'/I-
unde ~t_ = _ Ai(xl),
-
Ale~em. _
39
· b¼ = A{. deci matrice~ (ah este inversa ma trtcei (Al), ce~a ce conduce la coordonatele
y1, . •• , ym căutate. . . . .
II.2. Fie M e VD(m),

iar y«, « = 1, ... , r, r < m,. un sistem de
funcţij diferenţiabileîn pe M, astfel încît să, existe un sistem de
coordona~e a:t. în jurul punctului p, cu .·
rang (( ::. )J= r,
-Atunci un sistem de m-r funcţii y1, j ~ r+l, ... , m, diferen-

există
ţiabile în p, astîel ca y1, ... , ym să constituie un sistem de coordonate
înjurul punctului p. ·
Rezolvare. S~ notăm ( fJx'

f)yrr.)
(p) = a,rr. şi să completăm
«
matricea, (a,), cxe 1, r
-
ie 1, m, la o matrice (a{ J) e 1, m, ie 1, m, nedegenerată. Fie -(bh =. (aJ)- 1 şi fie vec;

torli · B, e Mp
.
daţi de B, =,;, bJ_
.
._!_, _Vectorii B, constituie o bază a
• f);ci
spaţiului Mp,
. . ' . 1)
deoarece (bs) este nedegenerată. Din problema II.1 rezultă că există un sistem de
_coordonate, z1, ieT,"m, in jurul lui p, astfel incit a = B,.
-;-
vzi p
I- Atunci B,(xi)=
... - I f):x;J i f)zi { f)zrr. 1· ac f)yrr.
= b,= f)zi (p), deci as = fJxJ (p) şi fJxl (p) = a1 = fJxi (p). în acest caz
funcţiile
li', dacă i= 1, .•• , r,

h' ={
' zi, dacă i = r + 1, .. . ,m,
. au proprietatea că--,
oh' (p) = -iJzi, (p) şi deoarece r_ang ( âz• )
--, (p) =m, rezultă
.
că putem
fJx iJx âx
. alege f~cţlile zr+i, ••. ,zm drept funcţiile căutate.
11.3. Fie varietăţile diferenţiabile M, N astfel încît m=dim M ~

~ dim N = n şi aplicaţia diferenţiabilă cp: M ....+ N, regulată 1n
p e M. Atunci, pentru orice sistem de coordonate y1, ... , y• in · jurul
lui q> (.p ), există indici i 17 ••• , im e {1, ... , n} astfel încît funcţiile
yi1 o q,, ••• , yimocp să formeze un sistem de coordonate locale în jurul
punctului p.
Rezolvare. Fie x 1, • •• , xm un sistem de coordonate in jurul punctului p. Atunci
. d · (- a )- = [ (d {- a ) ) (yl) ] {- a )
1' cp f)~« P p(P)
= -fJ(y,
- - o-cp
f)x,.,_
(>p )· -
f)yl
t a) .
q,(J,)
40
( iJ(yl o cp) ~
şf din. regularitatea aplicaţiei cp în punctul p rezultă că rang
·. ·- .
. a. CP)_ =.. m, 1 .
. - ax
deci exi,stăunminor
· · ( .a a.o q>) - )
(p)., ~=1,_.~••·m, jr3e{l, .•• ,n}, astfel înctt
- · -ax I
det ( a(/~ocp)
. ·axa.
~p)).
:I: ~ .
Din teorema de schimbare a coordonatelor locale rezultă că funcţiile z ~ = /'3ocp

constituie un sistem de coordonate în jurul punctului p.
11.4. Fie M, N varietăţi diferenţiabile de dimensiuni m, respectiv
n, m ;;;> n, p u1;1 punct din M, iar cp: M ~No aplicaţie diferenţiabilă,
·regulată în p. Atunci, pentru orice sistem de coordonate y 1 , ••• y» în
cp(p ), există un sistem de coordonate a;l, ••. , xm în ·jurul
punctului p astfel incit xa. = g°: cp, ct = 1, ... ,n, egalitatea avînd loc
0
în _jurul punctului p.
Rezolvare. Din regularitatea aplicaţiei cp în p rezultă că dpq> este surjectivă in p ·
(în cazul m ~ n), deci, pentru
..
orice
.
sistem de coordonate z', i = 1, ... , m, în jurul
~
8(y o cp) ) .
punctului p, avem rang - - - (p)
(
= n, deoarece, aşa cum se vcd? din· problema
8z' · .
~ a<ga. (p)) este matricea morfismului d şi(~)·

0
U.3, , cp) 11ip în bazele(~) ,
âz . az (P) iJy'\ cp(P)
Aceas a înseamnă că, 1·enumerotind eventual in_dlcil funcţiilor zi, matricea
( .~(y;,; (p)}
'P) « , ~ = 1, .... n,. are rangul n. Folosind rezuJtatele (11n problema l ;.2,
obţfuem rezultatul anunţat.
Il.5...... Să se arate că dacă o curbă (I, y, M) este regulată, în t0 ,

atunci există un segment y lca, bJ elementar, regulat, fără, autointer-
secţii, astfel încît t0 e (a, b).
Rezolvare. Să considerăm o hartă locală ( U ; x1 , ••• , xm) în jurul punctului
,y(t0). Aplicaţia y fllnd regulată în t0 , rezultă că există un Indice· i0 e {1, ... , m} astfel
d(ziooy) . . . .
tnctt · - - - (t0
dl
) #; O. Renumerottnd coordonatele, putem alege i 0 = 1. Pentru
·
. . d(:.cl or)
fixarea ideilor, să presupunem că - - - (10) >. O. 1n acest. caz există un Interval
. dl
[a, b] c I astfel Incit /0 e (a, - b) şi
d(:.c1 oy)
- - - ( /0 ) > O, V te. [a, b]. (1)
dl
Pui-em alege a, b astfel Incit y([a, b]) c U. Pin (1) rezultă că :t1 or este o funcţie mono- ·
tonă pe (a, bJ, deci rlca. b) nu are autolntersecţll. De asemenea, din (1) rezultil ci y
este regulată pe [a, b).
_lit
--~. :·' - ·/
: ~<=~ ..·<-'":_ -.;_ . _.
.: .--'· .· -.- .
• •• , •✓.;IJ.6. Să se·~rate că nutlţimea _~ffcp) a J>~ctelor .. ~e~te al~.

· unei apli~aţti tp :,M ~N_.este deschisă>
= miI1 (m~ n).
· Rezqlvare. Fi~ pe ·RP(tp), deci rangp tp
, .Fie i/", 0{, =' 1; .• ~ ,n, coordonate ·tocale în: jurul punctului tp(p). Să notăni cu ·
i, j, k indici ·care· iau valori de ·Ia .1 la m şi cu . ex, · (3, y indici care. iau valori de Ia
1 la n. · ·
a) -m<n. Din problema H.3 rezultă (renum.erotind even tuaf indicii coordonatelor yl) ·
că· zk= ytocp, ke·1, m: sint (coordonate locale pe o vecinătate We-r(M) a _punctului
p. Deci, pentru ,orice punct q e W, _avem
ranBt , = rang ( ( ac~~,> (q))) =

' 1 ••••••••. O _
o. . . . . ·• ... .-1...
a(ym+i o cp) acym+t o cp)
=rang - - - - (q). · · - - - - (q)
azl azm = m,
a(yn o cp) o<u" o cp)

azl . (q) azm (q) /
şl_in_acest caz Wc RP (tp).

= n. Atlin<:1 d21 q> este izomorfism, deci tp este difeomorflsm într-o vecină
. bY m
:w
tate. a punctului p. Prin urmare, rangq cp = m, V q e W; adică W c RP(tp).·
c) -m > n. Din problema ~1.4 rezultă că există o hartă locală ( W, x 1) care conţine
punctul p, ie 1, m, astfel incit :ca. = ya. 0 cp, _.- ex e 1, n. Prin urmare.
rang•,= rang ( ( acu;;,> c,i)) )=rang «B:)> = n,

Vqe w, adică w C RP(cp).
Obs~ r va ţie. Deoarece mulţimea CP(cp) a punctelor._ critice este compl~men-
tara._mulţlmll punctelor regulate, rezultă că CP(cp) este închisă.
. II.7. Fie M,_ N varietăţi de dimensiune m, M _compactă; tp:

- : M➔N, şi y e RV( cp ). Să se arate că cp0 (y) = card· tp-1(1/) este finit.
Rezolvare. cp-1 (y) este compactă, Pe de altă parte, q,- 1(y) este discretă; d~oarece
penţru x e ,-1(y) există o vecinătate a punctului x aplicată difeomor! pe o vecinătate
a punctului y. Mulţimea cp- 1 (y), fiind compactă şi discretă, este finită. .
·O b s e r v a ţ i e. Se obţine în acest fel o aplicaţie cp0 : R V( cp) ~ Z, cu valori ne-
ne~tive, şi
q e N'-. cp (M) «- cp0 (q) = o. •. I
R~ziiltă · că q> este surfectivă atunci şi numai atunci cînd
cpO(q) > O, V.,_e RV(cp).
·. (
-;..:-...:; •. --:;:;_·-. ~: - ..; :~_"=_·::~•~.i·· .::.... -
J~_rr;r,_- - -o-::·~-~--------~-~~-J~:~>~~---
. ~ : ,&• : • r·
...
~ r • •
- ··: -_U.~.
II. 7 :este Jo-cal constantă. - - - - · ~
-~~se
~te -că aplicaţia rp0 :• .RV(q>) -)' Z, defini_tă în problemă;
__ . - - · _, ;'_ -·-
- • - • ' . • ' : ·c - - - - ' - - C - - - -'
Rezolvare. Fie iie RV(cp) şi {P- 1,. -. :,Pt}

: -- - - .
=·cpfi
_-. - _- I
(y). Alege1n:' U; e -r(M) astfel--înclt: -
- . - - .
- ..
P; e U1, j e 1, k, cp;/Ur .dlfeomorfism, - (1)
U; n U t = 0, i #: j. (2) - .
. '•
Fie
V.e T(N)
_v, c=rpq>(U1),
şi
j e 1, k, şi ·v = vl O ••• () vk "\q,(M".U1'\. ••. "\U.tk Atu~cl
0(q)·= rpO(y), Vqe V. . . - ' .. '-
Il.9. Otice polinom comple:x: neconstant admite un.zero,.
Rewlvare. Fie S 2 sfera unitate din R 3 şi proiecţia stereografică
hN ; (S 2 "\ {(O, o, 1)} ➔ R2 X {O} C R3

din polul nord (pe planul ecuatorial). Identificăm R2 X {O} cu planul complex. -Fle·
S I ➔ S2 aplicaţJa
hi 1 o.PohN, :t::/=(0, O, 1),

f(x) ={ ·
(O, O, 1), x=(O, O, 1),
nnde P{z)_;,;,: a0 z" + ... + an, a 0 :#· O, este polinomul considerat.

Fie hs proiecţia stereografică din polul sud_· (O, O, - 1). Aplicaţllle hN ş1 . ~s sînt
difeomorfisme.
SA ~onsiderăm aplicaţia Q = hs f hs 1 : Jl. 2 X {O} ➔ R2 x {O}. Punctele hN (x) ·ş1
hs (x) slnt inverse în raport cu ecuatorul, d~ci 0
·
1 : 1 zn
hN hi (z)
_
= -Iz-
I2
=-=-z şi Q(Z)
·
= a_ zn + . . . + a- z .+ a •
8 1 0
\ ,
' . - 1
Deci Q este diferenţlabilă în vecinătatea originii. şi din f = -hi Q lis rezultă căf este
diferenţfabilă - în vecinătatea. polului nord.
" Deoarece hN şi hs sînt difeomorfJsme Jar pentru d~ţrenţiala apUcaţJel P
dzP = (n a0 zn-i + a9 _ 1 ) dz
există un număr finit de puncte z în care aceasta se anulează (deoarece P nu este constant);
precum şf din formula d21 (8 oµ)= dµ 8 o _d21µ, rezultă că aplicaţia fare un-'.riu~ăr
finit de puncte critice. Prin urmare; există un riumăr finit de valori critice ale .aplica-·
ţlel f, :deci mulţimea valorilor regulate este conexă._ De alei şi_din problema 11._8 r~lti
că -' este constantă. - - . -: ~ 0
-- • •
SA arătăm că f'°:# O. Demonstrăm prin reducere la absurd. Dacă f'°=O, rezultă că 1,>enfnf
-, oiic;e•ye RV(n avemr 1 (y)=0, deci RV(f}n((S 1 ) = 0, adică f{S 1 ) = CV(nşi, deoarece
_card C·V<n-este finit, rezultă că f{Sl) conţine un număr finit de puncte. :Pe, ·cţe al~ -
· p~; 11\ulţimea punctelor critice fiin~ finită, exJstă cel puţht · o valoare regulată• --j.>0 ,
deci f esţe· difeomorffsm -în jurul -. punctului p0, apllcînd o vecinătate ·W_e- -i(S1 )' a -
punctului p0 în vecinătatea f( W) e -r(S9 ) a punctului f(p0 ). Cu alte cuvinte, f(S') conţine
mulţimea deschisă f( W), _fapt ce -contrazice .rezultatul anterior· conform căruia J(S')
- . . o . --·..,. -. '
conţin~ un nu~ăr finit de puncte~ Rezultă că-f este o const~tă nenulă, d~cl f este· sin:'-
~ ·-~- -'":' ;.:': .

. =-- -.:-~- --._:_.-:-_.:-
- -...__ .. ~-
___ - ~;--;_::..:--: -.:.:....-· --
f
Jectivă (.problema Il.7, observ.atie). Aceasta asigură existenţa unui punct x0 în

r
1
1
<0. o. -1>. ,
Fie p~ctul z0 = h(x0). Atunci: P(z0) = hNfhi 1(z0) f;:= hN fhN 1 hN(x0)=hN f(x0)=
= hN (O, O, - -1) = O. : • . . •
Il.10. Fie M o varietate compactă cu bord oM. Să se arate

că
nu există nici o aplicaţie diferenţfa,bilă f: M ➔ oM pentru care-·
f(q) = q, Vq e oM. Precizăm că M se.numeşte varietatea m-dim.en-
·sională cu bord dacă orice punct din M admite o vecinătate difeo-
morfă cu o mulţime des_chisă din semispaţiul m-dimensional xm ~ o,
notat Hm, al cărui bord oHm este hiperplanul a;m = O•. Amintim că,
bordul lui M este format din acele puiţcte care sînt apli~ate _prin
difeomorfisme de coordonate în aHm.
Rezolvare. Să presupunem că există o astfel de aplicaţie f. -Fie y e oM o valoare
regulati pentru f. Atunci y este o valoare regulati şl pentru (laM ida.at·. Se ştie că =
în acest caz (y valoare regulată atît pentru f cit şi pentru flaM), r- 1(y) este o subva-
rletate. de dimensiune dim M - ·dim (8M) = m - (m - 1) a varietăUI compacte M,
al cărei bord este ·
acr 1<u» = aM n ,-1 cu> = {u}. (1)
Dar r-este o· varietate unidimensională compactă, deci este o reuniune finită de

1 (y)
varietăţi difeomorfe cu cercuri sau cu segmente, prin urmare, bordul 1(y)) coaţine acr-
un număr par de puncte, fapt ce contrazice (1 ).
Il.11. Să se arate că orice aplicaţie diferenţiabilă
g: jjn ~ jjn
a.re un punct fix (iJn fiind discul n-dimensional închis).
Rezolvare. Fie f aplicaţia care asociază fiecărui punct x e î5n punctului f(x)
. ---+
din sn- obtJnut prin intersecţia semidreptel g(x). x [de orlgine g(x) şi avînd acelaşi versor
1
cu vectorul x-g(x)] cu sn- 1 =ann.

Se arată ci fe C00 şi se apelează la problema prece-
denti. Faptul că f e c 00 rezultă din formulele
x-g(x)
,·- j(:,;) = x + l u, unde u şi l =- x •u + V1 - .x · x + (x. u)1 .
Ux - g (x)ll
· · D.12. Să se arate că· orice funcţie coe.tinuă • G: I>" ➔ Jjn are .

un punct fix:. ' · ·
Rezolvare. Se reduce problema la cea anterioară, aproximind (conform teoremei b.d.
Welerstrass) aplicaţia G cu o funcţie polinomială P 1 : .Rff ➔ R 11 • Rentru orice e; > O
exlsti o astfel de funcţie P 1 Incit IIPi(x) - G(x) li < e: pentru x e nn. Punind P(x) =
P1(:t) -- - -
== obţinem P: D" ➔ nn cu j:P(x)-G(x)IJ <: 2e:, xe D". Se arată că P nu are
1 + e;
puncte fixe.
• I •
_Il.13. Fie M e VD( m), f: M ➔ B e -000• şi p un punct critic· ar
funcţiei/. Să presupune că există un sistem de coordona te ·Ioc-ale
{::vt}ie1.m în jurul punctului p, astfel cai ·
· rang (( â2f
âx' oai
(P>)) = m. . .,
Să ·se arate că pentru orice sistem •de coordonate locale {y1};e1,m in
juţul punctul~i p se menţine această proprietate.
a a~.'k· a
Rezolvare. Deoare_ce - , = --, ~, avem
ây oy vX
of
2
a . i) axu· a ( ax" a )
i)yC oyl = âyf. ayl f= oyi ox"' f)yl ox" (f) =
axu ( a ax") ar axu âx" â2f
. {)y' âxu oyl âx" + f)yi f)yl âx" axv .
Dar, p fiind punct critic, avem dpf ~ O, deci
-
[
O= (dpf)
a Ip}] (idR)= a(rooxiid)
( âx' (p) =
âf
ax' (p) = O,
V le 1, m (cu id,c am notat aplicaţia identică de la R la R). Ţinînd seama de acest rezultat
a2r
în expresia lui oy' ayl, , obţinem
a::'au; (p) = ~:: (p) ( a:u t, (:;; ))· + ::;

0 (p) ~:: (p) ax:s~x" (p)), -~ -
deci matricea {( â:f

ây oyl
(p))) este· nesingulară• atunci şi numai atunci ctnd· ma- r·
trlcea (( â:r:~:xf (p))) este nesingulară, p fiind un punct critic. [ Evident că

det({ ~:: (p))) ~ Ol .
O b s e r v a ţ i e. Un punct. crltlc, avînd proprietatea că matricea derivateloţ par-
ţiale de ordinul al doilea este neslngulară. se numeşte punct critic nedegenerat. Astfel
de puncte critice joacă un rol important_ în teoria funcţlllor Morse.
§ 2. Aplicaţii ·regulate
Il.14•. Fie T 2 torul d~ dimensiune doi. Să se arate că. a.plica.ţ~

f: ·R ➔ P.2 definită prin formula /(t) = (e", e' 11') este im.t)l'Sie dar
nu· este scufundare,. oricare ar fi. ex: real:
--7--3~._~._-~;(.~ ~,.: :J -·-:=..--.~- :· -·
~ -r:: .•.. ---~~·- ... ~
. ---- -R~l.Dare. Fie A mi vector tangent ]~. R . în punct Ul ·t-.Ă. E jn. acest ca~ A~~.
! li şi
~,:
=~ fle •. . . - i . . .. . ·•··. I .· ;
dtf : R, ➔ Ti(1)'
- diferenţiala funcţiei f în punctul ·t. Rezultă-.
(d1{) ~-1 = aie1 f~I

ax /(I)
+ aioce
.
1
' :3-
ay l.
f(t)
Evident (di f) A = O<=> A = O, deci aplicaţia d1 feste injectl_yâ pentru orice te ll, ceea
. ce demonstrează că .f este imersie. -
_Să vedem dacă feste o aplicaţie injectivă. Egalitatea
(ti'•, eicxt1) = (eila, ei·"'->
implică
sau
de llllde
. ki .
Decl~acă « estţ raţional, f nu este injectivii, deci nu este scufundare [ pentru oc =-, -
J
k1
imaginea lui f este un nod pe tor, de tlpul (k1 , ; 2)
q.15. Fie M şi N două varietăţi diferenţiabile, f: Jtl, ~No

aplicaţie diferenţiabilă, T( M) şi T(N} varietăţile tangente- corespun;"
zătoare. Definim · ·
~-- _:: __ aist~eî că f */MP == dJ. Să· se demonstreze că:

)t a) f * este o aplicaţie diferenţiabilă;
~ 1 . b) dacă f este imersie, şi f * este· imersie ;
;ţ~ . e) _dacă f este scufundare,· şi f * este scufundare.
_ _' .Re~lv.ar(;-·a),·Fie {x1 , •• •• ~m. o1 , ••• , vm}°un sistem de cooi;-~onat.c locale tn.:V~iJ;1A-. _
~_. . . tatea punctlllul 110 .E T(M}-şl. {y1••• • ,y", w1••••• w 9 } un .sistem de coqrdonate. locale 1n :
. ··· ~tatea punctului t.(110) e T(N). Ţintii<! ~eama de modul în care csie_def,nită~dlf~t:eu..
:;I. • , . -,. . . -.- ·'
46 ·
,_.
';' ..
~-~~~ ~~{ - ·-
7"=:- ·_
. ~- ,._ --~~=.:.. ~, ~t?~~ ~.
,- -~
- - ~~--·--:'.'·~·~;.-==-- ~
_i __ --
Uala unei · functil tntr-un pmict, r~zultă că .. ~pllcaţla · f., focul, are tµmătoarea
cxl)rcsle : - i ·
·1(·1. · m 1 ·. ·~).-. ·.. ·,u 1 -· m)
'
~ X.•_••.,~ •V, ••• _, V. ·= ,li:•~·••• X·_ . . •
-. . . . . . . .. .
- ai
r•n- +1( X1, ••• ,Xm, „1 , ••• ,Vffl) -- ui .-ax-f ,
. . . . .. . . . . . .....
.
.
Deoarece
.
ttabWi.-
.
-
.
.
.
fe c00, toate componentele fk sînt funcţii dlferenţiabile,
.
decl ft- este. diferen- -~ -·-•- ~:.-
b) Fle m<n şi f tmersie, deci în orfce punct al lui M marticea jacobiană a lu.JJf
are rangul m. Dar matricea jacoblană asociată lui ~te · r ----~
a,1 a,1.
i)xl
.l.
axn
o o
-
om of"_·
o o ---. .,,. --
i)xl oxn.
i}'l.fl . i}'1'f1
· v i - - - ... v i - - -
iJxl i}:,;1 iJxn iJxl
ari
--
i):x;l
... of"
axn
. ..
iJt("
vi - - - •.• u'
aam am am
i):x;l ax• OX"iJxi · i)x 1 • • • iJx"
. .
şi se observă uşor că rang· A =2m dacă feste lmersle, ceea ce. demonstrează. c~ f• f
este imersie.
c) Fle f scufundare. Din cele demonstrate la punctul b) rezultă că f•. este imersle.·
Rimtne să arătăm că f,.. este şi injectivă. · · ·.
_Fle p(x½,· .. ,xr, vf, .•. ,vf) =,!: q(x! , ..• , xf, u~, •. . ,uf) două puncte din TM) •. _
Dacă există J0 ~ m astfel că x{o =I= xto, atunci, f fiind Injectivă, obţinem -,. (p) =I=(. (q), ··
Dacă xf = xt; i == 1, .• ;,m, atunci există i0 ~ m astfel că vfo:l=u!0 şi ·dln inject1:v1 ·
tatea diferenţialei dntP> f rezulti f(p) =I= f(q)~ o·ecl apllcaţia J este Jnjectlvă. Ea~fllnd ş I .
imersle, -estţ .scufundare. · ·
Il.16. Fie lemniscata (I, y, B 2 ) dată de formula,

,--y(t) -:- (sin t, sin 2 t), te B._ (1)
47
- f•·
''
·-~:3-._
,/
Să, se arate că, : .

a) y este. imersie, nu este scufundare ; .
b) y/(O, 2 1t) ~ersie injectivă, dar nu esţe scu~dai·e;
c) y/(O, 1r) este scufundare.
Rezolvare. ~ y(l} = (cos l, 2 ·cos 21)~ . .
I y(t} I = cos1tt + 4cos2•21,

I y(t} I = 4cos' t..:... 3 cos3t + 1,
discrJminantul fiind 9-16 < O, rezultă că ly(l) I :/; O, Vt e R, deci Jemnfscata este o
<;urbă regulată (v. fig. ~).. . ,
!J
. Ffg. 6
a) y nu este ~cunfundare deoarece nu este injectivă

b) y este imersle, este injectivă (se vede uşor), dar riu este scufundare deoarece o
vecinătate a punctului t =
,r conţine un interval, în timp ce orice vecinătate a punctului
y(n} =
originea ln topologia Jndusi conţine o mul-
ţime de forma dată în fig~ 7.
. c) y/(0, 1t) este scufundare deoarece -V: /0 E (0, 1t),
există un interval (10 - 10 a, +
8) şi un disc
2 •
D(y(fo), s) ={pe R 2 ; lip - y(/0 ) li< s].
... \.,
_.
astfel fnctt
Fig. '1 y(t0 - 8, 10 + 8) = [y(O, r.)1 '1 D[y(tu),e)·
48
Il.1·7. Fie-M e VD(m), W e-r(M). Să,se arate că, incluziunea i:W~-
➔ M e,te regula tă.
Rezolvare. Fie pe W şi {tl; x1,: •• , xm} o harţă. locală în M. :Notînd ·y'=:x:'JW,
funcţiile {y1, ••• , ym} constituie un sistem de coordonate în jurul punctului p. în w~.
De alei rezultă uşor că i este regulată în p.
Il.18. Fie M o varietate diferentiabilă compactă. Să,·se arate că

orice imersie f : M -+ N este sţufundare .
. Rezolvare. Varietatea diferenţiabUă N este spaţiu topologic separat. deci şi f(M) cu

~opologia de subspaţiu este spaţiu separat- şi ·
f: M ➔ f(M)
este o aplicaţie continuă. Dacă A este o submulţime închisă a lui M. atunci A este
mulţime compactă (deoarece M este spaţiu topologic compact). Imaginea lut A prin
f
aplicaţia continuă este o submulţime compactă f{A) a Iul f(M). Dar orice submulţime
compactă a unur spaţiu separat esţe închisă. Deci f(A) este închisă in f(M) şi_ rezultă că __
aplicaţia f este închisă. Aplicaţia f, fiind imersie, este şi injectivă. Deci
(: M ➔ f(M)
es~ bomeomorfi~m, ceea ce demonstrează că aplicaţia feste scufundare •.
· II.19. Să se arate că aplicaţia, f: S1, X S1--+ R 3, definită, prin

formula . · ·
J((x1, ,m2), (y1, y2)) = (m1(2 + y1), m2(2 + y1), y2),
c~nstituie o scufundare a lui S1 x· S1 în ·R, 3•
·ReU>lvare. Fie (ex, ~) \l..D sistem de coordonate locale pe S1 x S 1 astfel incit,- dacă q,
este homeomorfismul de coordonate corespunzător, avem
q,- 1 («, ~) = ((cos a.,· si:11 a) (cos (3,. sin rm. «, ~ e (0, 2 1t),
f n acest caz aplicaţia f are următoarea expresie locală :

f1(a.. {3) = COS IX (2 + COS~),
f 2(«, [3) = sin ·«(2 + cos~).
:/8(ri, ~) =sin~- .
Matricea jacobJană asociată lui f se scrie_

-. sin 'f (2 + cos (,) cos a.(2 - sin ~) )
. J(~, [,) = . ~s -~(2 + cos ~) sin « (2 - sin ~)
(
. ~ . cos~ '
4-c. 1508 49
_.,,
f.
~ ... ;-:::: ...
-~--_:'~ - .
·Deoarece·
. i-si_n ~(2 + c9s (3)
A= - - -·
cos c,;(2 :_ sin (3)
· _.
I
= -(2
,-
---_.-
+ co~ ~)-(2-sln (3):/:0~
_- -_
cos et(2 + cos (3)_ - sin cx(2 - sin (3) . _ . _ · -
rezultă ·
rang J(cx),-~) = 2 = dim S1 ·x S 1• (1)
De asemenea, dacă (cx1 , ~ 1) :/: (cx2 , ~ 2), atunci sau (31 :/: (3 2 şi de aici rezultă ('J(«1 , ~):/:
<---. :/: f 3(«a, (31 ) sau «1 :I: ota· Dacă cx1 :I: c,;2 , cum cx1 , «a e (0,2 r.:), rezultă că - sin exi _-:;:
:p sin «a sau cos cx1 :I: cos «a, de unde f (cx1 , (31) #: f(ota, (32 ) •
. Varietatea diferenţiabllă S 1 X S 1 este compactă şi conform rezultatului obţinut
1n problema 11.18, ;:iplicaţia feste scufundare.
-- :q:.20. Fie_ M şi N · două_ varietăţi diferenţia bile şi f: M -+- N o
scufundare. Să se arate oă aplicaţia/: M-+ f(M) este difeomorfi&m.
_Rezoloare. Aplicaţia (fiind scufundare este şi imersie, iar aplicaţia f: M ➔ f(M) este
homeomorfism (prin definiţie). Imersia f este, după cum se ştie, un difeomorlism ·local.
Prin urmare, inversa sa, ,- 1 , este local dlferenţiabilă, deci dlferenţiabllă. Aplicaţia
f: M ➔ f(M), flin~ biunivocă, dlferţnţiabilă şi cu inversa, r- 1 · dlferenţiabllă, este un
difeomorfJsm. ·
§ 3. Subvarietăţi 'diferenţiabile
·n.21. Fie M o varietate diferenţiabilă şi No subvarietate ·a hii M.

·Să,se demonstreze că N est~ subvarietate deschisă a lui M dacă şi
nUDlai dacă dim N =-dim M •
. Rezoloare. Dacă N este o-. s·ubvarietate deschisă· a lui M, evident (1.25),
dim N= dim M.
Reciproc, să presupunem că dim N = dim M şi fle p un punct din N. N -fiind.
subvarletate a Iul M, aplicaţia dpi este injectivă (i: N - M, incluziunea luf N ht M).
Deoarece spaţille vectoriale M 11 şi N p au aceeaşi dimensiune, dpi fiind injecţie este şi bi-
jecţie. Prin urmare~ există o subvarietate deschisă a lui N, U 11 , care conţine punctul
p şi o subvarletate deschisă a Iul M, V, astfel că incluziunea i stabileşte un dlfeomorfISm
Intre· Up şi V. Rezultă că U11 este o submulţime deschisă în M şi deci N este deschisă
tn M.
D.22. Fie, M, N două varietăţi diferenţiabile şi M x N varietatea.
produs. Să se arate că M se poate identifica cu o subvarietate h:!-cllisă
-a lui M X N. .
. Rezolvare. Fle y0 un punct fixat al . Iul N şi f: M ~ M x N aplicaţia dată de
legea_ f(x) = (x, y 0 ). ·Mulţimea f(M) se poate idep.tlflca cu M; considerăm pe J(41}_
structura de varietate diterenţiabllă impllcatii de această Identificare. Să arătăm că ·
f(M} este subvarletate în M x N. Fie x 0 e ((M); {x1 , ••• , xs>} ·un sistem -de coordo-
...
nate' JooaJe În~;ecinătatea -Iul.· x~ şi_ {y1,. : ~:,Y«l mi sistem de ~oordonate ·iocale fu_ vecln§- .;"· _ . _
fat~ ~ul y0(~A,· ·•:iyg). Apllc~tfa de incluziune_ are expresia ·locală : _ _-; ~ , _
. i1(x1~••• , x»); ~ xi-
. . . . . .~ . . . .
- -
jSl(xl, ...• :rP) = xP

z·J>+i(
• x 1,,..•• __ -= y01
_· J>)
· x
iPH(xl, ••• , xP) = Y8
Daci A=- tai-; \

j=l. ax Xo
este un vector tangent i~ Xo, avem
.
d
Xg LJ
"'
i A= ~ ăi-'-
axJ
·a I + - ~q ăP+i -
.LJ i)yJ
a I •
.:,,, J=l _ (xo,,,0) · , ... 1 _ (z0 , 10)
Dar pentru k ,E;; p
şl pentru k> p
ai" ·
ak = tP
jr.al
al--
·
oxJ
= ai· O = 0.
Rezultă că aplicaţia d% i este injectivii, deci i este regulată în x0 • Cum x0 a fost ales .---·· -...
0
arbitrar, rezultă că t este o aplicaţie regulată a lui f(M) tn M x N, deci f(M) este o.
subvarletate a Iul M. x N. Mulţimea M x {y0} fllnd închisă în M x N, f(M) este. o
subvarletate închisă a lui M x N.
D.23. Fie M şi N două, varietăţi diferenţiabile şi cp o aplicaţie
diferenţiabilă,a lui. M în N. Considerăm aplicaţia q,: M--+ M X N
definită prin formula ~(m) = (m, cp( m)) şi graficul lui cp : - ·
Gt9 = {(m, q,(m)) I.~ e M}
cu topologia indusă de topologia lui M x N. '· să. se ara:te că, _q, este
®·· hoµieomorfism între .M.. şi Gt9. Graficul Gt9, dotat cu structura .de .
-_·. ·~ubvaiietate indusă de- q,, e~te o· snbvarietate închisă, în M x N. ·
· Rezolvare. Aplicaţia ~ : M ➔ Gq, este, evident, biunivocă. Să arătăm că este şi
_ blconUnu_~•- Fie U o submulţime deschisă a lui M, Mulţimea U x N este· deschisl
• · în M x N,_ deci ( U x N) n Gq, este deschis.A in_ Gq,, Dar ( U x N} n Gq, = "6( U) şt· rezultă ·
-_ că _ci,_ este ?.8.-Plicaţle deschisă. Fie V o· submulţime deschisă a Iul Gq, Atunci . .
-v=[u(rjff,",, wtl)] ne~- '

.-5i
- .,:_ . - __-·-
. ,,::_
n
unde v, şi w, slnt deschise in M şF N, respectiv.· Dar cJ,~1 (VfU n cJ,- (Vi1 X W'
şi este suficient să conside~ăm mulţimile de forma V, x w,. Avem

cJ,- 1 <V, x w,> = tJ,- 1«c;,- 1cw, n v,> x w,>. = c;,- 1 w, n-v,.
Deoarece q> este continuă, q,- 1 w, este deschisă, deci II, este continuă. Fie y0 un punct
al lui N şif: M ➔ M x N apllcaţla definită de legea f(m) = (m, y0). Dacă i este apll-
catta de incluziune a lui Gcp ln M x N, avem i = f o tJ,- 1• Rezultă că ieste diferenţia
bilă şi dp i = dlf,-l(p) f o dp tJ,- 1 • Deoarece dp·tJ,- 1 este .bijecţie şi dlf,-l(p) feste injecţie,
rezultă că d2'l l este Injecţie, deci l este o apllcaţie regulată. Cum M x {y0 } este închisă
ln .M x N, şi Gcp ~ste o subvarietate închisă a lui M x N.
11~24. Fie M o varietate diferenţiabilă. Să se arate că
T(M) EB T(M) = {(-v, w) Iv, w e T(M), 1t(v) = 1t(w)}

este subvarietate diferenţiabilă de dimensiune _ 3nalui T(M) x T(M).
Rezolvare. Fie (U, q>) o hart_ă în M. Aplicaţia
f: T(U) X T(U) ~ R 11 ,
dată prin formula f(v, w) = q>r.(v) - q,r.(w), are ln punctul Oe R.1' o valoare regulatil•
Într-adevăr, dacă {x1, •• • ,xn, y1, •• • , y11 • v1, ••• , vn, w1 , ••• , wn} slnt cooţ<;fonatele locale
în T(U) x T(U), {:1 , ••• , zn} sint coordonatele ln Bff şi
este .un vector tangent în (v0 , Wo) e r- 1 (O), deoarece

f'(xl,. • •• xn, y1, •• ·• y", vl, .. . , vn, w1, ... , w") = xi - Y'•
avem
.
d(vo, flo)f A=(a -
, ,
1,) ;iŢ
a I.
. o
· B
Deci orice vector
. ~~.
I
= a1 -a- + . . . + a a · 11
--/ •
~8
tangent ln O. la Rn, esţe · imaginea
Prin d(r1o, w.>f a vectorului
l --
A=a
OX1
a I
(Vo, Wo)
n a
+ ... +a--
OXn
I (Tlo, fDo)
.
Rezultă că dcii, ui) feste surjectivă pentru orice (o, w) e r-
1 (0), deci r- 1 (0) este sub-
varietate a lui T(U) x T(U). Deoarece acest lucru are loc pentru fiecare U, T(M)Ea T(M)
este subvarfetate dlferenţi~bilă a Iul T(M) x T(M). dimensiunea sa flind egală cu
dim (T(M)) x T(M)) -, n = 3n. '
52
,.
_.....:__
~.
Il.25. Fief: P ➔ M,f e 000 , P e VD(k), M e VD(m), şi i: N ➔ M

o subvarietate (incluziunea i este regulată) astfel incit f(P) c i(N).
Fie g = i~1 of. Să se arate că dacă aplicaţia g: P ~ N este continuă,
atunci g este diferenţiabilă. · .:.-.
Rezoluare. Să alegem un punct q e P şi să notăm ·p = g(q). Fie h f:- F(p). Trei:nile
să_ arătăm că ho g e F(q). Pentru aceasta vom arăta că există o vecinătate W e 't' (M)
- -
a pupctulut i(p). o vecinătate W a punctului p in N şi o funcţie ii e F( W), astfel inclt :
i(W) c: W', .. (1)
ho i.= h pe w. (2)·
într-adevir. aplicaţia incluziune i fiind regulată. rezultă că alegind un sistem de

coordonate x1, .. . ,xm pe o vecinătate W a punctului i(p) şi renumerotînd eventual
lndlcll, funcţiile x1 o i, . .. ,x0 o i pot fi alese drept coordonate locale pe o vecinătate W
a punctului p. Deoarece he c 00 , iar x1 o i, .•. ,xn o i silit co_ordonate locale, există o tune-
- ţie u: R"➔ R, u
e c. 00 , astfel incit h =
u(x1 o i, ••• ,x11 o i). Să alegem-h = u(x'l, .. :, x");
in acest caz sint verificate condiţiile (1) şi· (2). Dar ho g= ii o i o z- 1 of= ho f, şi
notind W0 = g- 1 ( W), avem : W0 este o vecinătate în P a punctului q (deoarece ·g
este continuă), h oY este dlferenţlabilă şl coincide pe W0 cu h o g, deci h o g e F(q).
Il.28. Să se construiască o subvarietate diferenţiabilă de clasă,.

or a lui B 2 care să nu fţe subvarietat~ dţferenţiabilă de clasă 1• or+
Rezoluare : Considerăm s~bmulţimea G a lui R 2
:)
G = {(x, f(x)) Ix e R}),
unde f: R ➔ R este definită prin corespondenţa
(- t)r xr+t pentru x ~ 8,

f(x) ={ · ·
xr+a pentru x > O,
şi fie V varietatea diferenţlabilă definită pe G corespunzător subatlasului (G, «p), unde

q>((x, f(x)) = x. 1n acest caz, incluziunea i : G -+ R 2 este de clasă cr dar nu este de
clasă cr+i, aceasta decurgind din faptul că aplicaţia
1.Rs o i o «p- 1 : R ~ H'
care aplică pe x în punctul (x, f(x}}, este de dasA cr dar nu este de clasă cr+i. în con-
-cluzle, V este subvarletate diferenţiabilă de clasă cr a lui ~. dar nu este şi de
clasă cr+i. ·
Il.27. Să se arate că cilindrul S1 X R este o subvarietate dife-
renţiabilă a lui R 3 •
Rez:,lr,are. Putem considera cllindrul S1 X R, acoperit cu două vecinătăţi de coor-
' donate: V1 care nu conţlne"dreapta Ui = 1 şi V1 ca~e nu conţine dreapta u1 =.- 1_
53
I
• --:::-,;••R
~---::
-
·cvez1 1.21).· Pe V1 a~licaţfa de. incluziune ii_ (u1,_ u1 ) ➔ (i, y, · z) are expresia.
1ocaÎă ;_ ·
;_-. ,..
~_-- -
.
2u1
:i:== - - - -
1 + uf
- Aceste funcţii sfnt diterenţiabile. Fie p(u1 , u~) un punct al cll!ndrului. Avem:
a I ) -2(1 ~ ui> a I 4u aI ·
d:Pi ( aul p = (1 + ui)2 ax i(p) + (1 +1ui)2 oy j(p) =
u>a - x2 _· aI aI
(1 -
= 2 - - - - - ( 1 - y )9 - .
[( 1- ·y)ll + x2]2 iJx 'i(p)
+((1-s(t
-- -y)'- - -
- y) + x2] oy i(p) 2 2
şf
Deoarece pe l'1 , avem u1 =/; 1, rezultă că rangul lui d21 i este egal cu. doi în fiecare punct
pe V1 • Deci aplicaţia i este regulatii pe l'1• La fel se arată că această aplicaţie este
,;,-·
replată şi pe V2 • - ·
o .
-··.::·==--· -... _-=-~- =·· ~ -
: :.-~--:--·~ ---=.--=:- ·:.---.: -__ . -. ·-;
~~//t,:,{CJ-~c-- ,- ·!_,~! -_'.(~' .
..:.. ~ - -
- J~ - '_ '!. ·. _\·•_ .• -
✓,,
.. - -~-:..
~
-
._· . ..,
Capitolul m
0ÎMPURI DE VECTORI. 0ÎMPURI TENSORIALE
'.
Fie M e VD(m). O aplicaţi~
X: F(M) -+ F(M)
cu proprieţăţile
1° X(')..''fi)= ).i X/0 ,.,, e R,

2° X(fg) = f(Xg) + g(Xf), -
se numeşt~ cîmp vectorial pe varietatea M. · - '__
Notăm cu D1 (M) mulţimea, cîmpurilor vectoriale pe M. ·Se vede
- .uşor că relativ la, operaţiile (X + Y) f = Xf + Yf şi (fX)(g) _:..:.. -
...:... f(X-g)i-mulţimea,_ D1(M) constituie un modul peste F(M). · ·
Oonsiderînd două_ cîmpuri vectoriale arbitrare X, Y, se poate-
- obţine· un- nou cîmp prin operaţia croşet definită prin formula.
[X, Y] (/) = X( Yf) - Y(Xf).
Spaţiul vectorial real D1 (M) dotat cu operaţia croşet devine
· o algebră Lie. .
Dacă {U ; ~, Xi) este o hartă lo_cală pe M ,'atunci formula
a/ = (-_(fo(~-l))_o~
-âa;i a -) -
_- ât'- : .
def~eş~ m ~~puri v:ectoriale _a_ , ..·., ~ din JJ1( U), care f~r-
. _. . : _aar _ a(l) .- _._. : _... 7
. ~ează obază a; modulului D 1( l7) .. Ac~st .lucru se Obţine ,ut~d_
55
- --"- .... --::-- - _·

----- ---·-0 - ~- ·->_/.-
formula (1) din cap. I. Rezultă că pentru orice cîmp X e D 1 ( U)
;xistă m funcţii .X1, ••. , xm e li'( U) astfel c~- X = X' ~ •
ox'
Funcţiile X•, numite colllponentele cîmpului X în baza {a:,}•
· sînt date de formula X' = X(x'). . .
~ Un cîmp X e D ( M) induce un vector tangent X.P, în punctul
1
:p, prin formula ~.Pf = (Xf)(p ).

Un cîmp X e D 1( M) se . numeşte regulat dacă X.P :/= O pent.rn
orice p e M. Un cîmp Y are u:q .zero în punctul p dacă Yp = O.
Există varietăţi care nu admit cîmpuri regulate (de exemplu,
sfera; 8 2). _ · · ·
O varietate M e VD(m) se numeşte paralelizabilă. dacă existi

m cîmpuri de vectori Zu . .. ,Zm liniar independente, adică :
1° z, e .D1(M), i = 1, ... , m,;
2° {(Z,) 11 h-1 .... ,m este o _bază în MP oricare ar fi pe M.
O aplicaţie <u: D 1(M) ~F(M) cu proprietăţile
<u(f'X,) . f'<u(X,),
f' eF(M), X-, e D 1(M),
se numeşte 1-formă, sau cf,mp convectorial. Mulţimea; cîmpurilor
covectoriaJe, notată cu D 1(M), se organizează, ca şi D1(M), ca modul
peste F(M). • · -
Notînd cu ~, aplicaţiile ~ (X) = X , unde X'•sînt.componentele
1 1
cîmpului ·X într-o bază Zu ..•. ,Zm a modulului D1 ( U), U vecinătate
de coordonate, se obţine o bază ~.1, ••• ,~m
a modulului D1 ( U), numită
duala bazei- Zu . .. , Zm.
· _Unei funcţii j ~li'(M) i se asociază un cîmp covectorial df prin
formula
(df}(X) = Xf.
Formele d:i1, ••• , ilaJm constituie duala bazei { - a } . • Dacă

ax' ,~1.....m
{(31, ••. , ~ni} este duala bazei {Z1, ••• , Zm} a lui .D1( U), U -veci-
iţătate de coordonate, atunci în· ba.za {~1JJ ...,..... m•
Orice element din dualul M: al spaţiului vectorial M II se n~şte
~cO'Dector tangent la M în.punctul p. _ - , ., ·
56
•O formăm eD1(M) induce în p .e M un covector m71 'dat de.for-
mtilw m,,(A.) =· ( m(A))(p ), .A e Mp, A e D 1(M) astfel incit Ăp = .A,.
O aplicaţie
T: D 1(M) X.·•• X D 1(M) X D 1(M) X.;. X D 1(M) ~ F(M),
r ori sori
oare este Jf(M)•liniară in raport cu fiecare argument, se numeşte

cîmp. tensorial de tip (r,. s) pe M. Mulţimea· acestor cîmpuri se
notează cu D~(M) şi primeşte o structură naturală de modul
peste F( M). "
; Se obs'ervă,. că
'
Di(M) = D 1(M), Dî(M) !:: D 1(M). ·
Un cîmp tensorial T e Dî( M') se -numeşte simetric dacă T( X,· Y) =
= T(Y, X) pentru orice X, Y e D 1(M); la fel şi în cazul (r, s).
Se arată că are loc următoarea;
Teoremă (de epimorfi8m local). Fie W e -r(M), (.Te D~(W).

Atunci pentru orice V relativ compactă pentru care V ~ W, exis.tă _
T e D~ (M) astfel încît restricţiile cîmpurilor T şi T la V să coincidă.
1n esenţă, demonstraţia teoremei rezultă din ·existenţa unei
funcţii Urîson pentru orice pereche (O, W), unde O este compactă,
W e -r(M), O c W. Prin funcţie Urîson asociată perechii (O, W),
înţelegem o funcţie diferenţiabilă f e F(M) astfel ca fle..:... 1,
flM'-.w _:_ o, f(M) .c [O, 1]. Fie T, e n;:(M), i =. 1, 2, şi T1 ® T2 e
e lls!!.::{M) cîinpul dat de (T1 ®T2 ) (m1, .•• , m'1 +,,·, X 17 •• • ,Xs1 +5s)=
. =( T 1 ( m1, ... , m'1, Xi, . .. , X 51 )) ( T 2( m'1+ 1, ••• , m"1+rs, Xs 1 +1, ••• , X51 +s1 )).
Operaţia ® introdusă se ~urneşte produs tensorial. Se arată că
.acesta este asoclativ. Dacă ( U; x1, ..• , xm) este o hartă locală, atunci
. . o a
T · . ® ... ®-a
= Tt::1s- . ® dxii® ... ® dxis,
f,V'i 8 $'1'
pentru T e D~( U). .

Fie T e Da( M), u un număr natural cuprins între 1 şir, v un număr
na,tural cuprins între 1 şi s şi aplicaţia o:
o:: D~(M) ~ D;:i(M)
daită de formula
57
---- ~:;-.,_4 -
-. -·- -·
.,> - - • - -
h fiind indice de sumare. Se arată uşor că aplicaţia-este-corect. defi-

. liit.ă-·nu":depinde de harţa locală-·considerată• .Operaţia se o:- ·nu-
- meşte contracţia după indicele ~u de contravarianţă şi indicele- ,v
de covatjanţă. ·· · _
:fie acum. ME VD(m), Q E VD(k), q,: JJf ~ Q, <p _e·0 • Fie X
00
o aplicaţie care asociază fiecărni punct pe M un vector tangent

X(p) e Qq,u,)~ Aplicaţia X defineşte o nouă aplicaţie notată cu (X,], .
care asociază fiecărei funcţii f e F(Q) o funcţie [X; f] q.efinită pe M,
cu valori reale,-dată de formula [X; f](p) = (X(p))(f). ·
· · Dacă f este în F(Q), funcţia [X; f] nu este neapărat îri F(M).
hi cazul cînd [X; f] eF(M), pentrn oriceOJ eF{Q), spunem că X
este un cîmp vectorial de-a lungul aplicaţiei · <p. tn mod -asemănător
'se defineşte noţiunea de cîmp tensorial de tip (r, 8) de-a lungul apli-
_caţiei cp. Anume, Teste un cimp tensorial cţe tip (r, 8) ele-a lll.I@1-l
_-_lu:i 1, ••• , <s>'; X 17 •• •, Xs](p) =
= T(p) ( <s> 1 t~P), •••, (l)r lq,(J,h X1 lq,(pj, • • •, X„ lrp(p))
să· fie în F( M) pentru orice cîmpuri <s>1, ••• , <s>r e D1 ( Q), X 11 ••• ,Xs e·
e .D1(Q). Mulţimea cîmpurilor de tip (r, 8) · de-a lungul lui <p o
notăm cu ~(cp). Aceasta-se organizează în mod· natural ca, modul
peste li'(M).
în cazul particular (I, y, M), considerînd un cbnp X e D1(y)
(cîmp vectorial de-a lungul curbei y ), un punct t0 e I şi o hartă, Jo'.;.
cală ( U; r~zttltă că X(t) = X'(t) ~-, - ;
x1, ... , xm) e :lf fi' (y(t0)),
. . :. O(IJ' 'Y(I)
funcţiile X' din F(t0 ) sînt -numiţe componentele cîmpului X in baza,
J8 } .
·1âa:' ;... 1, •..• m •
: Aplicaţia t ~ y(t) constituie un cîmp y e D1(y), numit cîmpul

tangent la curba y. Deoarece, în general,
X'(t) = [X; x{](t) = (X(t))(x'),
(O . în cazul particular X = y avem

·c d(xf o y)
,I: - -
î =---·
dt.
58 ·
-~~-~·~,~~~:f.:· ·-~~ ~~--
~ ·-- -:--~\..-:-~·. - . ,
~ -. -- :.·
m.1. Fie ·cunpurile X, y~ e D 1 (M)~şi aplicaţia; H: F(ll)_~ (FM) ·'. ,._~:

dată de formula H(f) = X(Yf).· E~ţe H cîmp vectorial! · . ·.
~ezoloaie. X şi Y fiind CÎll!Puri vectoriale, Yf e F{M), X(Yf) e F(M), deci Hf e.
·e F(M). Apoi -H(Aif') = X(Âf Y (Î) = AiX( Yţi) = Âf H(f'). deci aplicaţia -H este lini-
ară. relativ la combinaţii liniare cu coeficienţi tn R. Observăm că ._
H(fg) = g Hf + fHg+ (Xg )(Yf) + (Xf)) l" g).
Aplica ţin H este cimp vectorinl atunci şi numai ?-lunci; cînd
(Xg)(Yf) + (Xf)(Yg) = O, Vf,geF(M),
ceea ce are loc atunci şi numai _atunci cind Wx U lVy = M, . . unde Wz =
::={pe.M;Xp=_O}, lVy={peM; 1"11 =0} .
. 111.2. Fie· M o varietate diferenţiabilă, X, Y ..două. ·cimpu.ri

vectoriale pe M şi U o··vecinătate d.e. coordonate. Dacă 9împurile_
X şi·Y au pe U expresiile locale_X ·a,~, Y= b'~, si se·
. oa;' âcv'
găsească, expresia locală a croşetului [X, Y].
Rezoloare
[X, Y]' = [X, Y] (xi) = X(Y(x',> - - l'(X(x')) =
. â ( âx1.) â ( âxi) . · âb' âa'
. =~-âxk ~-
âxl -~-
âxk ~-
âxl =~--~--
· iJxk âxfc
· Deci
[X, Y]_ =(al: f)bf -bk âa'_ ) !__ •

âx" iJ::ck âx',
ffl.3. Fie M e VD(m),(U ;(x, •.• ,xm) o ha·rtă locală, şi cîmplU'ile

_vectoriale Z, e D1{ U), i = 1, ... ,m.
Să se arate că {Z,h=• ..... m este
bază în D 1{U) dacă şi numai dacă {{Z,),,h=1, ... ,m este bază în Mp,
:· pentru orice punct p din U t
Rezolvare. Demonstraţia implicaţiei =>. Vectorii (Z,)p fiind în număr .de m, este -
suficient să arătăm că aceşti vectori genereazli spaţiul tangent Mi,. Fie A e M 11 • Ştlni
cil. există ,X e D 1 (M) astrei ca Xp = A. Fle X = X 1Zi.- Atunci A = Xp = X'(p)(Zdz;,
· deci vectorul .A. se obţine ca o combltnlţie liniară, cu coeficlentii X'(p), :de
vectorii -(Zc)21 ,' .
-,·
Demonstrarea implicaţiei ~. Fie X e D1( U) şi funcţiile Xi I u ➔ R ca fiind cele.
. .
pentru care X(p) sint componentele vectorului · Xp în baza (Z()p, Trebuie să · arătăm
e
că X' F(U)~, ~onslderAm. f~cţille X• == X(xi) .şi z:
= Z;(x'). Ştim .că_ Xj, e F( U). z1
59
Din Xg
.
= xtq) (Z,}q = X•(q} Z{(q) Y,j şi
. 'ax '1
~ln X~~ Xi(q)
.
a:, I' '· rezultă x,
(J
cil (q} ~
~ X'(q}_ zfo1). Deoarece ' .
{<Z,),} let,m şi {( i)~.tL..,.

s~t baze ale spaţiului Mp, rezultă că det (ZJ(q)) =,!:O. Prin urmare, X'(q) = BJ(q) Xi(q),
unde (B1co)) este matricea inversă, corespun~ătoare matricei (Z{(q)). Obţinem in acest
fel relaţia ·
(1)
unde B1 ; u ➔ R, i, j E 1--:,;;:
Din faptul câZ{ e F( U), şf ţlnînd seama de modul în care se calculează componentele
i.!!,versel unei matrice, rezuJtă că BJ
e F( U). Deci din relaţia (1) rezultă cil şi funcţJ1Ie
X' sint diferenţfabfJe. Prin urmare,, mulţimea {Z,}i=l ,,, generează modulul D 1 (U)
peste F(U). · •···•
m.4.
Fie cîmpul vectorial X e D1(M1 X M 2 ),_ M1 şi M 2 fiind
varietăţi diferenţiabile.
Fixînd un punct p 1 e M 17 să ~e arate că.
formula ·
x1 = cxÎ>Pi' 1 eJJ'<M2>,
- A A
defineşte un cimp X e .D1(M2 ). Prin f s-a notat funcţia.(: M 1 x M 2~
~ R, obţinută din f prin formula
I
A •
/(Pi, P2) = /(P2), Vp1 eMi, P2 eM1 .

Rezoluare. Notind cu 8 proiecţia canonicâ 8 : M1 X Ms ➔ Ms, 8(p1, p 2)
A A ,
= p2„
observăm că f = fo6, deci f e F(M1 , M 2 ), deoarece 8 e C00 • Din X e D1(M1 X Ms) rezultă
că XÎeF(M1 x Mj. iar funcţia (X Î)p , dată de (X {)p (p2)={Xf)(p1, p 2), este diferen-
1 1
ţlabllă .
. Pe de aită parte, pentru Â, µ. e R şi f, g eF(.M2), avem
X<i.f + µg) = i.Xf+ µ xg
şi
-
X(fg) = ~
(X (fg))pl = (X((fg) o 6))pl = (X((f o 6) (g o 8)))pl =
A A A/\ A A _ ~-
= (X(f · g))p = ((Xf ·g )p + (f • (Xg))p = (X f) g + f(Xg),
1 1 1
ultima egalitate avind ioc deoarece 6p1 (p2 ) ~ 8 (p1 , p 2 ) = p2 , deci 6p1 = idM1 şi (go8)p
1
=
·=go(8.,,)=g.
. r1 ·
. '. ·
60
m.5. Fie I = (a, b), · a, b e R; U e -r(.M), M e VD(m) şi
q> : I X U ~ U, cp e 0 00 • Fie ce (a, b) şi
, X f =- [ -,.
â (f o cp) ] , .•.
~
(cp,C) . Ot C
a
unde -,. este cîmpul din D 1(1 x U) ~ d~init ca derivare după t,
ât
iar f eF(UJ. Să se arate că
X
(cp, c)
E JJl(U) <=> (()c = idu.
a
'Re:olvare. Fie Â, µ e R, f, g e F( U). Atunc_i f o cp e F(J x U) odată cu - , . (f o cp).
a,
Prin urmare,
: (/ 0 rp)] eF(U),'
[
at C
deci X fEF(U).
(cp,c)
în privinţa liniarităţii operatorului X nu sint dificultăţi :
(q>,c) ......_
X (i.(+ µg) = (+ [(i. {+ µg) o cpJ )· = [ + ("Â fo cp + µg o cp)]

(cp; c) · at ' 8t · '
=Â[·:a, (focp)] +µ[+(gocp)l

a, c c
=~Xf+µXg.
~A ~~
Privind proprietatea de diferenţiere, avem
X
(cp; c)
(fg)=[+{(fg)ocp)]
al C
=[ a:.((focp)(gocp))J
l C
= [+ (f o cp)] (g o (cpc)) + (f o (c)) [-;. (g o cp)]

ai & at e
. . .
=( X f) ·(g o (q>c)) + (f o (cpc)) [ X. g].
(cp;c) (cp,c)
· Prin urmare, X este ctmp atunci şi numai atunci cind q,, = idu,
(cp;c)
6i
'\ . ,
. ,.,,
.-__ ,-,:,,.
::,_ O b"s-e r va ţie. ·.considerăm X câ o lege C~; .avem

. (<?,C)
=t; =! I.
-
/!;r> (f • ,> Jcc, p) Cf• ,ppl = f[ d,(f»>] ( ! IJ} = (i>pCc)) f. · f
Deoarece trebuie ca 'Pz,(c) să· fie un yector ·tangent la U în punctul p, se vede că, şi
şi pe aceâstil cale,
· X e D1 ( lJ) <=> q,_ (c) p, V pe u, =
(cp,c) - P -
deci, dacă şi numai dacă <pc= idu.
·m.G. Să se demonstreze că cilindrul est-e o varietat~ pa,raleli-

zabilă.
. ~
Rezolvare .Fie U1 şi U2 cele două hărti (1.21) care acoperă cilindrul, coo~donatele
locale fiind respectiv (u1, u 2 ) şi (iP, ii 2 ). Definim cîmpul X1 prin condiţiile:
X1 I - a~
Ui
-
u
1
şi X1 I
Ua
=- (fil)2
.
_!._
~u-1
u
şi cîmpul X8 prin condiţiile :

f) i)
=-
i)u2
- Definiţiile sînt buJ!e, cele două sisteme de coordonate fiind legate, pe U1 () U1 , prin
relaţiile
.Cimpurlle X1 şi X1 fiind liniar independente, rezultă că cilindrul este o varietate paraie- ·

lizabilă.
Observ a t ie. Sfera S 1 şi dreapta reală R sint paralelizabile, ceea ce, în esenţă,
constituie motivul pentru care cilindrul S 1 x R este paralelizabil. A se vedea problema
-· următoare.
111.7. Să se arate că un'produs finit de varietăţi paralelizabile
este o varietate paralelizabilă.
Rezolvare. Considerăm cazul !1 = M1 x M 2 , Mie l'D(m,). Fie {X1 ,. ·r• Xm) o·
parale~zare pe M 1, iar { 1'1 , .•. , r„'t} o paralelizare pe M~. Sistemul de cîmpuri vecto 4
A A A A
riale X 1, ••• , Xm
1
, }~ , ••. ,
1 1''lls constituie o paralelizare pe M 1 x M 2•
' I\
Cimpurlle x, sînt definite pr1n următorul procedeu 1
A ,
Dacă X e D 1(M1 ), atunci X e D 1(.M1 x 1\12 ) este cîmpul vectorial dat de f~ţmula · -
,.
_(X f) (Pi_, Pa>F Xp,<fp.>• unde fpl([Jj_) = f<Pt• P2), r fiind. o funcţie . arbltrar4 în --
F(M1 XMa>· _
~-, : ~. . ..
:..· -- ..~. ·:-_ -

- ~ :-- -=: ~ _"":
. -:-. _:.-:.. -=-~ I -~ . . :~ ~,,:.
-- _ . . --:-=-
m~B.-Să.se găsească un sistein~de-:coord~nate (a:t,- 'il, zl) în B 3,·

-,.;
astfel incit:~ .a-_-·-= 2 ~

. -aaf · ax-
+- - 3_!_ ~.!.. ·
ay _ az
-Rezolvare. F1µ1cţlile :i:1 , y1 , ::1 trebuie să verifice condiţiile
ax1 ax1 ax1
ax au i)z
ay1 8y1 8y1

det
a„ :/= o. • (1).
ax au
azl azl azl

ax au az
i):,;1 ax~ iJxl i):,;l

-ax1 = 1 = 2 -
ax
+ 3 - iJy - -·-•
az
i)yl i)yl iJyl iJyl

-=0=2-+-:i---, ·(2)
iJxl QX ay az
azl i)zl azl azl .

-=
ax1
0=2-.
OX
+3
8g
---
OZ
·
DupA cum se verifică uşor, funcţi~e ·
1 . 1
x1 = -X, yl =. - y + %, zl =- X +y+%
2 3
îndeplinesc ambele condiţii.
§ 2. Cimpuri vectorţale de-a lungul unei aplicaţii
111.9. Fie varietăţile M, N difeoinorfe, cp : M ~ N un difeomor- ·,

fism, cp': .D1(M)-+ D 1(N) aplicaţia indusă dată de (cp'X) (g)=
= (X(g o cp)) o cp-1, iar cp* ap~caţia cp*: F(M) -+F(N) dată de for~
mula cp*(g) = g o cp-1• Să se_ arate că au loc egalităţile : · ·.
= (cp* f) ( cp'X},
cp'(JX)
- cp*(Xf) = (cp' X) ( cp*f),
_pentru f e .F(,M,:}, X e .D1(M). _
63
. ·,. I·.
- '~=------
-
_-Rezolvare •
[(tp'((X)) (g)] o tp = f[X(g o cp)] = f[({q,'X) (g)) o q,] = ((q,*f) o <p) [((q,'X) g) o q,] =
=' [[(<p*f) (cp' X)J gJ o cp.
A cioua egalitate rezultă cu uşurinţă compunînd ambii membri, la dreapta. cu -q> :
. .
şi
[(cp' X) (cp* f)] o tp = X((cp* f) o cp) = X{. #
m.10. Fie M, Q, varietăţi difeomorfe, 0 : M -+ Q un

difeoniorfism, ( U; ar, ... , :vm} o hartă locală pe M şi ( V, y1, •.. ,ym)
. ~rta, locală pe Q dată de l' = 0 ( U), y 1 = a;i o ·a-1 • Considerind
un cîmp vectorial Z pe M şi notînd cu Z' componentele sale cores-
punzătoare coordonatelor x', iar cu ( 6'Z} 1 componentele' cîmpului
~'Z relativ la· coordonatelor y 1, să se arate că
Z'' ( 6' Z)' o 6.
Rezolvare. Amintind· că zi = Z (x 1) şi {8' Z)i = (6'Z) (yi), avem
(6'Z') o 6 = ((8'Z) (y')) o 8 = Z(yi o 8) = Z(.:ri) = zt.
Observ aţi e. Fie acum M e l'D(m),· {U; 8,.x1 , ••• , xm) hartă pe M. ŞUm că
= ti o 8, t• fiind
z' coordonatele standard ~in Rffl. 1n acest- caz V= 8(U). yl =
= xi o 8 = tJ şi
( a, _a
8xk
)i o a= (axk
- )' = 8k, 0
deci
adică- regăsim faptul cunoscut

. că
a sint imaginile prin (6-1)' ale cimpurilor -
a •
ai"
-L
. ax"'
m.11. Fie 8 e Diff M, f' e F(M) şi X' e D 1(M). Să se studieze
condiţiile în care
o
6'(f'X,} = Ji 6' X 0 (1)

indicele i parcurgînd un număr finit de valori.
Rezolvare.-Relaţia (1) are loc pentru orice cimpuri X, şi pentru orice funcţii fi atunci
şi numai atunci cind
ro e- = r.
1 (2)
64
',.:.
. Pe.~~~ ~bt~tţţt~,. fo ·e~_i, ~_t ~~µi~ :•~ric~,~ -li~-~(·~)•. }la__cţ ,ft ~u_m@l ,-~ _:8_ ;;:_ ld!f- ~ -•
:în~l!l9.~~•. •-~~-~ :P. F, ldjt~-. -r~ţ~ţţaţ. ,lJJ,le· ~01l,t <e:vţd~nt,. pe)îţfţl l>:ţlce· _;fe;JJ_(;.M)~. _·P.~~u~·.
_a''~~)!ţ9~i{ţriţ :1'ptuf că ·(f o .a~+~ 8,_=
-f ţ>eritţtţ.:orl~e· ~)' ~ 1 lclMt ;şl·,coJJ.âld~ ~e Pili'~
1
r
·astt_el --~ «- fli 1a:_.âf'..· Atunci exist_·ă' Pg,.e ~ asu_el tnctt «(p0) #= p0 şt. 1dlil·Jema._ruHJ._.i_iso:IJ._
o}>ţlhem· -mstenta unei funcţii. g e FţJO astfel ca g(A) = O şţ g(u(pD )):::;1. Prin ~ra.-m:e.
g#,:_.g,o· ~. adică; (Jo 1 «- :fo g.-:Astfel am ad.tat că dacl- «=#ldM, atunci ~~-fe :FlM)
-_tn: ,aşa f~_ tncit-f o «-1 -'::/:. f. De aici rezultă că. f o: a- =
1 f pentru· orie~ f F(M) ·lm.plt~ . e-
. faptul ci 6 =;•idu, în cazul 8:;6idM, rezultă că multlmea tuturor funcţlllor f, diµ F(~,
pentru care relaţia (1). este adevărată oricare ar fl ctmpurile x,, coh;icide eu mulţi1ţ1ea;
funcţiilor invariante prin 8. · ·
De remarcat că în cazul 8 #: idM putem găsi f e F(M) şi Y e D1 (M), astfel tnclt.
Y =# Oe ..G1(M), iar 8'(fY) = f(8' Y), fără ca f să fle invariantă prin 8. într-adevlr.'
dacă f(p0 ) :;6 (f o 8)(p0), dar Y Po = O, atunci 8'(fY) I o(Po> = f(8' Y) lou,e>. Aceasta aratl··
că, din condiţia necesară şi suficientă pentru ca (1) să 'funcţioneze, condiţia ca f
~ă fle invariantă relativ la 8 îş'f'plerde caracterul necesar odată cu renunţare la caracterul
arbitrar al cîmpurilor x,. -
. Ill.12. Fie M. şi N două, varietăţi . diferenţiabile, cp : M ~ N
o .aplicaţie diferenţiabilă şi X 17 X 2 două ,cîmpuri vectoriale pe M.
l)acă există _cîmpurile vecto~le pe ·N, Y1 şi Y2· c~ proprietatea;
Y,(f) o cp = X,Cf o cp ), V f e F(N), i :__ 1, 2,
atunci şi croşetul [Y17 Y2] Jl,re aceeaşi proprietate:
f
([Y11 Y-2]{f)) o cp = [Xu X 2](f ·cp), V/eF(N).
0
Rezolva~e'. ~bţinem succesiv : /

([Y1, Y2 ] f) o cp = (l'1(Y2f)) o~ - (Y2(Y1f)) o cp = X1((Y2f) o cp) - X2((YJ) o q,) =
= X 1(X2(fo cp)) - X2(X1 (fo.cp)) = [X1 , X 2 ] (f o q>).
Ill.13. Fie M varietatea diferenţiabilă care se obţine considerind

pe B ştrnctura, dif~renţiabilă obişnuită ş~ fie N varietatea dif~ren... ·
ti,a,l;>ilă care se obţine considerînd pe R structura, diferenţiab_ilă ce. _
,. . .s
r~zulti·'_din condiţia; ca; homeomorfismul. tfJ: M .-+ N, qi (x) = Y:a:,.· -
să fie difeomorfism. Fie cp. aplicaţia identică a hli R. Să se _p,rate.
că nu există nici un cîmp Y pe N care să aibă proprietaţea ··
, ' a . .
· Y(f) o cp =- (f o cp), V fe F(N).
âx
s
Rezolvare. Se vede uşor că, 1n coordonate, cJ, are expresia ~ (.r) = J/x. Să pre-
- a .
supunem că _există un clmp Y = y(u) 8u cu proprietatea cerută. Rezultă
a 1
y(u)
•· ·
= Y(u) = -iJ:c
( u o cp) o cp-1 = -•
- · 3u1
;;1 ~ , - .. ~~--~~~-~_.;:~·-- -~~~: ~ .",'
:.~-: --- --~A- -~•~:5~ " ~ -

...... ~~..:_:~"'-;: -
Dţ~ Y
-i <a -.
= ~-= .,: .:.,;_ şi,~ cum .-t
. i, - ,.
nu -este definit în zi-#: o, Y nu _·poJite.. -<!efinl
. 3 u : .iJu . 3u .. . - , ·,
un clmp vectorial- pe N: I
IQ.14. Fie M. şi N două, .varietăţi diferenţiabile, 'P o ap_Jica,ţie
.. , diţerenţiabilă a lui ·M pe N şi X un cîmp vectorial pe ~- DacJ
există un eimp vectorial_ Y pe N cu .proprietatea
( Y f) . 0 q, = X(f o 'P ), V/ e F(N),

atunci condiţia
(d„tpX,,)/ = (d 0 q,X1 ) [, \/ t 7F(N),. (1)

implici rp(p) = rp(q).
Rezolvare. Presupunem (f(p) ·<# q>{q). Condiţia (1) implică
Y(f) (cp{p)) = Y(f){cp(q)).
Fie fe F(N) şi (1 = Y(f). Există h: N ➔ R astfel cai h((f(p)) = ex şi h{q,{q)) ~ ~ •
. _« #, ~- Atunci
Y(f'h) = f' Y(/z) + Y(f') h = f",
f"(fP(p)) = f'(q>(p)) Y(h)(cp{p)) + Y(f')(fP(p)}h(fP(p))~
Deoarece
f'(fP(p)) = f'(rp(q)), Y(h){fP{p))-= Y(h){cp(q)), ( Y{')(fP(p)) =. ( Y f')(f(q)),
rezulUi
f"(cp(p)) #, f"(q>{q)),,
ceea ce contrazice fpote~.
I
111.15. Fie M şi N- do11ă varietăţi diferenţiabile, tp o aplicaţie
: diferenţiabilă ş, lui M pe N, li'0 =:;:{/o tp I f e.F(N)} şi X un cîm.p
-v_ectorial pe M. l\lulţim~ D O este inclusă in I!'0 dacă şi numai daci
exisţă, un cîmp vectorial Y pe N cu proprietatea că ( Y/) _o tp .=
== X(f o rp) pentru oricefeP(N). - -
- Rezolvare. Să presupunem cil există cimpul Y e D 1(N) cu proprietatea cerută. Fie
he F(N). Avem
( Yh) o fP = X(h o fP)
şi Yh e F(N) implică X(h o fP) e F 0 • Deşi X F 0 c F 0 •
. Reciproc, dac~ XF0 c F 0 , pentru orice he F(N), ave,m
X(h o cp) = h' o 'P
fi definim aplicaţia Y prin formula
Y(h) = h'.
66
-_ -:--..
·1-·
_~ilr~e k~:~~~~inorftsfri~~h' -este_ iini~~ieîiiilţA.: fle h1:,1~e: ~(NJ;: «,. ~:~ _lţ. şţ 1((/zi"~'P)~:·
<._.J,f 0ocp,.·_~(~~q>) =/~o:q,.Atunţl:~- .-·. -, · - __ ·· -~ ·: - _ .,-:_" ·:· · · _-. <
X[(och1 +-Şhs) oq,] == X[ot(7i1ocp)+(3(haocp)] =.«X(h1 ocp) +.f3X(/zt otp)]=at(l~+~)o·:cp! .
Deci
(1)"- ..
,..- De asemen~ - ··--- -
X((h1 h;) o cp) = X((h1 o cp)(/, 8 o cp)) = ~ -~

- .;:::;...'..·.--
-;_~~·--~~-(~
·= (hi_ o cp)(h~ o tp) + (h; o cp)(h2 o cp) = (h1~ + h~hs) o cp.
Deci
l'(h1h 2 ) = h1 h~ + h~ hs = /11 l'(h11 ) + Y(h1) h~. (2)
Din (1) şi (2) rezultă că l' este un ctmp vectorial pe N~
ffl.16. Fie M e VD(m), Ne VD(n)

cu m < n şi cp: M ~ N
o aplicaţie regulată (d„cp "injectivă).
Fie Y e .D1(N) astfel incit, ·: ._::y
pentru orice pe M, să avem Y11> e dp<p(Mp)• S1, se, arate că există
. exact· un cîmp X e D1(M) astfel incit X şi Y să fie cîmpuri -,- _,
legate [adică, X(f <p) = (Y /) . <p pentru f e F(N)].
O 0 _ · _
Rezoluare. Alegem in fiecare punct p din 1\1 vectorul tangent Xp astrei Incit
dpcp(Xp) = Yq1u,)·
X 11 este bine deter!Ilinat (dptp injectivă).
· , Să arătăm că legea de corespondenţă p ~ Xp e M,,, lndepllneşte condiţia de diferen-
ţiabllltate, adică. să arătăm·cA pentru orice funcţie fe F(M), funcţia (X f)(p) = X~ f
este· diferenţiabilil. .
Pentru aceasta este suficient să arătăm că ln vecinătatea fiecărui punct compo-
nentele legii · X slnt .funcţii diferenţiablle. · ·
· Fie y1 , ••• , yn coordonate locale tn vecinătatea punctului q = tp(p). Din regulari- ., .·
tatea aplicaţiei tp rezultă că, rtmunierotînd eventual lndlcU, funcţllle.xi = yi o cp, i=l, ...
~ .• , m, co\istltule un sistem de coordonate locale tn vecinătatea punctuhtl p (vezipro-
blema 11.3), să zicem, într-o _vecinătate l'. Pentru Pi e V şl l = 1, •.. , m , avem
. -(dp1'PJ.Xp1) yi =Y q,U, )yi, deci Xp (yi'o cp) = (Yt,i') o tp(p1), _adlcA X xi = (l' yi) o cp.
1 1
Observ.a ţ Ie. A se vedea şi problema IIUO.
-
. Ill.17. Fie U ,o vecinătate de coordonate_pe varietatea diferen-
ţiabilă. M e V D(m }şi 6 : M ~ Q un difeomorfism. Să se at,\te·
-8 duce o bază olonomă a F( U)-modulului D1( U) într-o bază oloţiom!'.
c,.
Rezoluare. Fie {Z,} . .:..._ o bază olonomă pentl'u D1 (U) şi r, = 0'Z,.
. ,el,nt ,
r; I . O_
z, = o;•
I•• • .~_........:;;
Fie ; : U -+ ~( U) e Ţ(Jlffl) bomeomorflsmul de coordonate pentru care ~
unde ~t = t• o ~
sint coordonatele deftnte de ;. Trebuie să arătăm că~ { 1·d. - co11$titule
,e1.m •
-0 bază olonomi pentru l' = 8(U) •.Fie µ. = ; o e- 1 • Atunci (l', µ.) este o hartă locală·.
pe care slnt definite coordonatele locale µ.1 = 11 o µ.. Evident, .
. . -~ µ.1 q 6 = ;I , (1)
· {a se vedea problema lll.10).
.,
C.Orriponentele la:,)' ale clmpur~or: ( i,) şi. component.ie ( »~S ale . dm-
a
purilor o;i verifică relaţia
( 8µ.'a )' o 8 = (·8;'

a );• • (2)
deoarece
-a ); J
( -aµ.' = a, Iv
-
şi
(
-
a )i = ai.lu-
a;' -
a
Din (1) şi (2) rezultă, ţinînd seama de rezultatele clin problema III.10,
. că
8µ.i =
-
8 a
. a;• . adică
= 8' -
. 8'Z,= -oµ' , unde µ' sint coordonatele locale definite de µ = ; o 8""'.' 1 •
§ 3. Cîmpuri tensoriale
m.18. Fie Ta( M) mulţimea tensorilor de q ori contravarianţi

definiţi în punctele varietlţii diferenţiabile M. Să se organizeze
. Ta( M) ca varietate diferenţiabilă. '
Rezolvare. Această problemă reprezintă o generalizare a problemei 1.46 şi rezolvarea·
este analoagă. Fie r.: Tll(M} ~ M proiecţia c.!Uonică a Iul Ta(M} pe M. Dacă (U, cp}
este o vecinătate de coordonate în M, fie U = -n;- 1 (U}. Pentru Te Ta(M} definim
~(T) = (cp(1t(T}), xii••·ta>·
Cuplul (fj, ~} constituie un sistem de coordonate locale în Ta(M).
m.19. Fie M o varietate .diferenţiabilă, T*(M) varietatea cotan-
gentă asociată, n: T*(M) ➔ M proiecţia; canonică şi W· o formă
.pe T*(M) definită prin formula
W(m, c.>) = n*( 6> ) •
.Dacă U este o vecinătate de coordonate în M şi q\ . .. , q", Pu . .. , Pn
sînt coordonatele locale în n-1 u, să se arate că pe n-1 u avem W =
:_ .t .P, dq'.
Rezoiuare. Evident q' = xi o .:. Pentru 1 ~ i ~ n avem
Wi(m, Ci>)= W(m,c.>) ( / ,

q (m.c.>)
I ) (dn- (/, I ))·i_
= w
q (m,Ca>)
68
rezultă
Pentru n ) (_!__ I )=

ap, (m. 6>)
6l (d 7t ~ . I )=
a/Ji Jm. <a>)
.W(O) = O.
Deoarece Pi sint funcţii diferenţiablle, rezultă că W este o formă diferenţlabilă pe T*(M)
.- şl pe
1t- 1 ( U) are expresia
W = p, dq'. -
_. m.20. Fie W forma definită în .problema; ID.19. Să se arate

că dW este ·o formă nedegenerată [adică, dW{X:, Y) = o pentru
orice cimp Y implică X= O]. ·
. Rezolvare. Pe vecinătatea de coordonate -x- 1( U) avem
dW = d(pc dq') = dp1 A dq'.

- Fie
a
Y=-•
aq"'
dW ( X, a~)= dp,(X; o dq
1
(a:•)- (a~) ~P• dql(X) = dp,(X), k = 1: .•• , n,
şi
d w( !_) =
X,
ap1c
dp,(X): dq' ( ~ ) - dp, ( ~ ) dq'(X)
opk - apk
=- d~(X), k. = 1, ••• , n.
.
Din i~oteză rezultă :
dpk(X) = O, k = 1, .• :, n,
dq'(X) = O, r .= 1, ••• , n,
ceea ce, -evident, ~plică X = o.
m.21. Să se arate că pentru orice tensor Te .U,(p) există un
- .9împ tensorial T e.P,(M) astfel încît - T'I> = T.
69
•~•:=T ~-• ::::•-;_-:_.. ·;......:- --
~- ;~~:~ ~ ' ..~- .. - \- ~ ---~~~ ·-_ _.:
.,, ~~----=- ~
~-- ~..:..
: ;
-.Eţezol11,.are. Ffe (U; t; ~1, •• .-.~•) o__hartli lricali astfel• htclt pe U şf ':_.
. .
T=:Tt:t( .a,)@ ... @(-.- r.

. 0::C l p .
8
. ) ®(dxÎ1)p®••.•®(drls),,.,.
{):;elf' -
unde T ii.· ••r eR.
#i•• J.
Fle
o r
ObUnem astfel un cimp Te Ds(U) •. Fie acum Ve ,ru astfel Incit pe V. Din teorema
- .
· din ultima_ relaţie rezultă T 11 = T.

-
~
-· o
-
. o- .
de epimorfism local rezultă că există Ten: (M) astfel ca T/l' = Tfl'. Din T 11 = T şl
. .
- m.22. F~ M o varietate. Să notăm ·cu .Dl( M) muljiimea .t~turor

a,plicaţiilor.
L: D 1 (M) X D1(M) ~ D1(M) pentru care L(j1X1, g1Y 1)=
_ fg L(X„ Y,1 unde f, g1 eF(M), X,, Y, e_l)l(M), i,j = 1,2. Sit·
1
.se organizeze Dl{M) ca modul peste F( M) şi să se arate ci este
izomorf cu Dl(M).
Rezolvare. Definim operaţllle de modul astfel :
(Li+ L1) (X, n = L (X, 1 Y) + .L1(X. Y) şi (fL) (X. l'l = f L (X. Y>,
pentru X, Ye D 1(M) şi "[e F(M). Fie aplicaua a: D~(M) ➔ Oi(M) dată de
((aL)(X. l'))() = L(, X, }'). - (1)
Faptul că î>12(M) devine E'(M)-modul este e\'ident. Apoi, aL E; î5l(M) pentru că

'(o:L) (X, l') (h; J) = L(hj w, X, Y) = l1;L(I, X, Y) = llj((aL) (X. Y)) (CJi),
deci (aL)(X, S) e D1 (ţ'f), unde X. l' e Dl(M}, li; e F(M) şi w e Di(M). · Din
(aL) (ţf X,. gil';) () = L(, r Xr.gl Y;) = (rgi (aL) (X, l"))) (),
unde Cil e DÎ(M), rezultă că aL e J5l(M).

Să demonstrăm acum că a este Izomorfism. Avem :
({a(f1L,)) (X. Y) ) =(('Le) (CA>, x. l') = f'(Lc(, X, l')) =.
= f'((a Lc(X, Y))() = ('(aL~(X. Y))) {),
deci ((a(f'L,)) (X. Y) = ('(a L,(X, Y)). adică a este morfism.
. . Fie Le D 1 2(M) cu aL =O.Atunci (aL). (X, I") = L (, X, Y) = O, deci L = O.
adld. a este injectiv. ~
Fie acum L e fil(M). Definim·
L: .d/.(M)' X ~l(M) ~ Dă(M) ➔ F(M}
70
- - ~---~
. -
· .·prin L((J);x;- Y) = ~(L(X, Y))(6>)·•. Se ve~e--i~e&at.ci L:e D!(M). În plus~ ilL ~ i;
: ·chiar .dlii·definiţia lui L şl o', dech:r est_e'epijectlv.
m.23. Să s~ arate=că, notind cu ~---
DNM) = {T: .D1(M) X ••• _X D1(M..>' ~ ]?1(M). - .::::.:::_-.,;
, factori
astfel încît T să fie o aplicaţie liniara în 'fiecare. argu- · ·

'ment relat~v 18! structura, de F(M)-modul a lui D1(M)}, ·
adică ·
--
.P(Xi, .. . ,Xi-1,ftXt:. . . ,X,) =ftT(Xu .-.. , X;-1; xr, .. .,X,),
aplicaţia· a: D:(M) ~ D:(.M) dată de formula (( aLHXu .. . ,X,)l{6>)= =.
= (L((.t), Xu ... , X,) este un izomorfism de module. Mulţimea n:(.M)
are, evident, o structură naturală de modul peste F( M).
· RezolDare. Faptul că a este morfism este evident. SA arătăm _lnjectlvitatea : dacă
oL = O, atunci (aL) (»1, ••• , X,)=
o
O, V Xc e .Dl(M), deci O=;= ((aL) (X1, •• ,, X,)){6>)=·
- - :· -
= L(6>, X1 , ••• , X,), V e D1(M), X, e .Dl(M), deci L = O. .
Pentru A e D!(M) componentele sint funcţiile
a a )) = ( A {--;-_•_···•
a · -., a )) •
A 1j. .
... • ••1r
- = dx, ( A ( - . , ••. ,-..
ax11 axJJ' 8r ax;,' dx =. 1._
·
=L { d x i ,a-.. , ... , -
ax11
i) .,1......,,
ax.'r
=L~ ·• -·
,
. - }~.:!
· · unde L = a- 1 A. Cu alte cuvinte,
A
(-a, •.. , -
a) =A•·. . a-
.. / - '
axi 1 ax1 r . 11•• • •• ,, i):r;i
. s i
( aL)Ji, .•.• i, = 1411 ••• ;;
·Surjectlvitatea aplicaţiei a rezulUi imediat; dacă, Te 1'l(M>, atunci ·punlnd

L(6>,X1•••• , Xr) = (T(X1, ••• ,X,)) (), rezultă aL =- T. r-·. -
Ob s e r v a ţ I e. Acest mod de considţrare a clmpurllor tensoriale de tip {1, r) ' - .;:;__
p·er~te un mod simplu de definire a operatorului V x pentru cimpurl din D, 1 (M). -

. . 00 ..
-
_-..:. .1-·
m~. Fie q> : Jl -~ N şi <,> e »:(N). Să se arate ci formula
( q>*6l):i> (.A1, ••• , .A,) = <a>ipu,> (d„cp Au ••• , dJJq> A,) -.::: __ -
defineşte un element q>*(.t) eU,( M), unde, evident, .A, e M JJ, i = 1, .._., r. --~..:..
" 71
Rezolvare. Să ară~ mal lntti. că (cp*Cl>)p eD,(p). Într:..adevir,
().'1A11~ • .- •• >-.,A!'>= (,)1p(p)(dptp(Âi1A{1), ••• dptp(Ai, A~)}=
(cp*Cl>)J>
• = Â,, •.. >-,,(,)cp(P) (d:i, cp(AN, • • .• d~ cp(A!'» = Âi1' .. •, Âi,(tp*C1>)p(Al 1

, •,., A~).,·
pentru >-, e R. · Am obţinut ~tfel o aplicaţie

1p*6> o
P-...+• (tp* Cl>)p e D,(p).
Rămine să 'arătăm că această aplicaţie verifică condiţia de diferenttabilitatc. l\min-
tim 'că dacă x'(i=1, ... , m) slnt coordonate locale in vecinătatea punctului p iar y1U =
= 1, •.. ,n) sint coordonate locale 1n vecfniltatea .Punctului cp(p), atunci
;; ) ( 8(y1 o <p) ) I ă ).
dp tp ( 8x' p = 8x1 cp(p) \ âyl q,(p) •
Avem 1
= Cl>cp(P)(dp <p(~). ,... ,

â:r,'1 p
dpcp ( ~ ) )
. r p ax =
ac,11 o cp)) ( a ) ( a(/' o cp) ) ( a• ) ) 7

= Cl>qi(P) ( ( oxii ;i(P) o/' cp(p) ••• 1
ox'r . (P) ay1r qi(/.1)
= ( ac~:.: q,)... . acu;:.: I') L c:;. tpr .-t:,,LJ

'°~IP) ( =
= {·8(yho_ cp)
ax'l ••• â(/'ocp)
air . [( (I)
( a
ayh •...•
a )). o cp ]} (p)
alr
şi deoarece funcţiile CI>(~ ,... , : )'stnt diferenţiahile în vec_inătatea lui p, rezultă

11 au au·'
că este lndepllnită condiţia de diferenţlabilitate.
m.25. Să se arate 'că aplicaţia; <p*, definită în problema-precedentă,

are proprietăţile :
<p*{ Ca>1 + <a>2) = <p*(<a>1) + <p*( <a>2), (1)

.<p*(g <a>) = (g o <p) ~ <p*<a> pentru <a>i, eu 2, <a> e D~( N)
şi
g elJ'(N), ')= fJI, o cp) • cp*((J)').

unde p • '-
Avem.
\ (cp*(g,wi))p_(A 1 , ••• , A,) = (g~i)cpu,)(dp-p:4 1•••.• , d 11q,A,) =
= gicp)(p)) · i (dp cp Al' . .• , dp cp A,) = fJ!, ocp)(p) • (cp* i)p(A1, ••• , A,),
. t;,(P) . :J . • • . .
unde A 1, j =,· 1, ..• ,r, sînt elemente arbitrare din Mp, deci
. cp*(g,'))p = (g, o cp) (p) • (cp* ')p, adică cp*(o,') = <u, o cp) • cp*i.
111.28. Fie/ eF(M), p eCP(f). Să se arate căpentrnorţcevec.:._

tori tangenţi, A, B e M,,, · _ -
A( Bf) = B (Ăf),
Ă, B fiind cimpuri vectoriale· pe M astfel încît Ăp- = A şi BP = B.
Să se arate apoi că, aplicaţia •
f P : M 11 X M P ~ R,
dată de formula
jp(.A, B) = A(B /), (1)
este un tensor simetric de tip {O, 2) în punctul p.
Rezolvare. Din dpf=0 rezultă că O= d:,,( [.A• .B]p = (df [A ,.B])(p)=([Â,.B](n)(p)=
= A,, (B f) - Bp(A f) = A(Bf) - B(A f), deci
A(E f) ='B(Ă f). . (2)

Să fixăm pentru moment ctmpul A şi să alegem o prelungire B1 a vectorului B
deci, (B1) 11 = B. Atunci- ţlin (2) obţinem A(BJ) = B(Ă f) = A(.B f), deci A(B1f} =
=A(B (), a~că ;,,(A, B) nu depinde de alegerea prelungtrll B a vectorului B. .
1n aceiaşi mod se aratA că f;(A. B) nu depinde de alegerea prelungtrll .A e D 1 (M)
a vectorului A. Deci.;:P este o aplicaţie bine definltA. Din (1) rezultă că ;,,(A, B) =
= B(A f)=A(B f) := (p(B, A), deci (ip este o aplicaţie simetrică. Deoarec~ (p(>.:'A,, B) =
... (2) ... o o o
= ).'(Ac(Bn> = ">.1,(p(A, B). rezultă, ţintnd seama şi de simetrie, că f„ e D~p) [tensor

de tip (0,2), tn p ]. '
O ba e_ r va ţie. Tensorul simetric fJJ se numeşte hessian~l fu.ne/iei f tn punctul p.
m.27.. Să se stabilească, definirea corectă a noţiunii de punct
critic nedegenerat {probl~a, precedentă) folosind hessianul j 11 asociat
funcţiei f în punctul critic- p •
. t
- .. -~ ._-. --
_ .
"'·
-~~
- _,-:pe ~Veţl~it~tea
- . de. ~ordqnate
-_ .. -Rezolvare. :"Fie {~:'-}..•e_.-~....-• un sistem ' - ' - - -' w" -~.
.- ·. pu~ctqlui' r-
. _critic p. Avem
· .. -
<ri,>,; ;= '"'
• (( a )/) ( a )
;i;i /J ' -âxi p = âxf
a / (
/>
a )- = ax'fJlfâx! (,.D),
â xi f
deci matricea' tuncUonalel blllnlare ;,, 1n baza (~a 1

) este chiar ((;,.),Î))=
= (( a:.~zl)) (p), fapt c~ . atrage conservan!a proprle:A!I: ·d• a ri. neslngulari,

indiferent de alegerea bazei în M 11 • • '--
W.28. Fie M o varietate diferenţiabilă, q, : M -+ M este un difeo-

Diorfism ·al său. Să se arate că q, induce, în-mod unic, un automorfism
al lui D( M) care păsţrează tipul tensorilor şi prelungeşte aplicaţia,
.cp'-definită în problema, ill.9. . -
'a.lt . ' .
Rezoloare. Deoarec~ cp este dlfeomorfism, oricărui ctmp X e .Dl(M) i se asociază
clmpul cp' X= xP e D 1(M). Fie (&) o formă din D 1(M). Definim euq, prin formula
(&)"(X) = eu(Ă,q,- ) o cp- 1~

1
Pentru un tensor Te D~(M) definim tensorul -rP, de acelaşi tip, prin forqmla♦ - • •
T"(X1: ... ' X,, Cili•

.
••• 'r)
'
=·T(Xf-:', ... .
' \
x:-1, Ct>f-', ... ,ru:-1) o cp-1.
În· acest caz
(T") '9"1cx1, • • •, x •. Ct>i•, • ; , Ci>r) = T"(Xf, .- ... x:, euf, • .. ,Ct>':) q,;; O
= Tc<x1 cp>qi-1 •...• ex, cp,rp-1. (6>1~,cp-l ••••• c(,)r>qi-11 o cp-1 o cp =

= T (X1, .. ., X,, c..>1, .. . , c..>r),
- ' ... 1 - '
Deci (Tipi;,- = T, de unde rezultă cÂ aplicaţia definită pe D(M) ~ţe biunivocă. Aceasta
este 1n mod„e_vident şi liniară. De asemene~, pentru T1 e D;!_M!, T2 e D=! (~):
' (T1 ® T1)"{X1, • · .•; Xs+s1 • c.>1, · · · · c.>,;,1 ) ,=::.

' .
-co-1 xq,-1 q:-1 cp-1, '71 (Xq,-1 xq,-1 t;)-1 q,-1 > _1
=.[T1-Ai
( ' • .,.,, s •c..>1 •••• ,Cu,_· "2 s+t••··• s+s1'C.lr+t'··•,Ct>,+,1 °9> =
_,._- ·:= Tf<X1, .. .• x •• ·Ct>i•·. ,,Cur). T:<xs+l' .... xs+s1, c.>,+l' ... , w,+,1> =
-= (71' ® 7î)_(X1; •.. ,Xs+s1'Ca>i•···•eu,+r)·
Deci aplica Ua de!in'ftar este compâtibilă cu produsul tensorial :
( T1 ® T'lf' = Tr ® r:.
.1,
- ~' -
~ :· : m~..: 81 ~-:~te ci_·au~ni~rljs~u,NufD{M)-defiiiit în pro_bl- -· -~_:-:-_ ~-.
pre~e~tă comută·~u contracţia,·tensQţială. _. , _ :· ~-; -~.
• -. - . :;:--:'§
Rezol~e. Fie U_o vecinijtate aeJcoordona\e în M şl -T =:= X 1 ® .. ~. ® Xr ® ~®· • • _ . . :- -~= ~

... ® ~ -un element al htl D!(U). Av:em: _ _- - -: . .
c:<~ = cţ<Xf ® ... ® X~® <a>.f ® ... ® ruf>=
-~-~~--
= <x;,-(1):> (Xf ® .... ®x;_ 1®xJ+i ® ... ®X:® <uf ®

cp cp . q)\
•.. ®<a>q-1®f.llq+1®···®<a>şJ
şl
-.... ' ., .
(Cţ T)cp = [( X 11 , ci>g) (X1 ® ... ® X 11 _ 1 ® Xp+i@ ••• ® Xr ® <a>i ® ...
•· · ® ~g-1 ® "'a+t ® • · · @Ca>,) Jep = ( X p• <ug) cp (Xj ® -...
. . . ®Xj_ 1 ®XJ+ 1 ®... ® xtţ® (l)T ® ... @(l):_ 1® <,):n®·· ,®<ol:'), - - ~ - ~- .•:. ...: -
Dar
<x;, (I):>= <a>:(~) = "'a«x; )cp- 1

) o cp-1 = a(Xp) o cp-1 =
= ( X 11 , X0 ) o cp- 1 = ( X:r,, 6>q )cp.
Deci
cţ('fl) = (C: T)cp.
m.30. Fie M o varietate diferenţiabilă, şi X un cîmp vectorial°·

pe ~ceasta. Derivata Lie, 8(X): x-~ [X,- YJ, se poate prelungi
la o aplicaţie a algebrei D( M) .in e~ însăşi, astfeţ încît :
a) 8(X).f = Xf pentru orice f e 0 (M); 00
b) 8(X) este o derivare a lui D(M);

· c) 8(X) comută .cu (}ontracţia tensorială.
Rezolvare. Presupunem că există operatorul 8(X) cu proprietăţile cerute. Atunci. _-
dacă Y e D 1 (M) şi <a> e Di(M), avem
0(X)(Y ® (,)) = 8 (X) Y ®(,) + Y ® 8(X) (I).
Aplicind contrnctia ~i ţinind seama de proprietatea c), obţinem '

O(X)(w( Y)) = (,)(8X) l') + (O(X) w)( 1')
sau , ; "·
(0(X)w)( l') = 6(X)((I)( }'))-= w(6(X)'Y).
'' :_ i, :_.
-
Definim 'oper.4tor.ul · 18(X):, ·l)(M) ➔ D(.M) ln felul m[!ltor:
,, .
8(X)f =;= Xf _pentru_ orice f e COO(M);'

8(~ Y = [X, Y] pentru orice ·y e D1(M),
8(X) <a>= forma definită în (1) pentru orice <a> e Di(M).
Fle U o vecinătate de coordonate fu ~ şi
T = X1 ® .. ,®X,® <a>i ® ... ® Ct>8 e ~:(U).

Definim
,
8(X)1' = !; Xi ® ... ® 8(X) X, ® ... ® Xr ® <a>i ® ... ® ru, +
•-1
s
+ ~ Xi®···® X, ®">i ®·· •• ® 8(X)ru, ® ••• ®'•)8 ,
,-1
Operatorul definit are, evident, proprietăţile a) şi b). Să arătăm că el comută cu
contracţia tensorială 1
cţ :D:(U) ➔ ~:~(U),
,
c:ca(X)T)= ~
,,.. I
<x 11, Ca)!l >(Xi®· •• ® xi,..:i ® Xi,+ 1 ® ••• ® O(X) x, ® ..•
i-:ţ:J,
••• ® X, ®<a>i®·. •®<a>!l-i @<a>q+-1 ® • • • ®_ru,) +

8
+ !; (X11, <a>q)(Xi®···®Xp_ 1 @Xp+1@ .. ,®Xr@<a>i® .. ,

i-1
J=l::g
• • 0 ®<a>11-1 ® Ca>!l+1®· • ,@6(X)<a>; ®· • ,®<a>a) + [( 8(X)Xp, ~1) +
+ ( Xi,, 6(X)Ca>!l)] (X1@ ••• ®Xl'-1®Xi,+1®· ••
. . . ®X,® <a>i ®· ;.@ Ca>!l-t® Ca>q+1®· • •® <a>a),
Dar
(8(X) X 11 , <a>q) + ( X 11, 8 (X) ~ 11 ) = Ca>q(8 (X) Xp) + t8(X)CA>11)Xp =
= <a>!l(8(X)X11) + X<a>1 (X11) - Ca>!l(8 (X)Xi,) = X <a>,(X,) =
= X ( X~, ~ ) = 8(X) ( X 11, c.>a )
şi
c:ce (X)T) = ( X;, (a)!l >8 (X) (X1 ® ••• ® XP-1 ® Xp+l ® •••
• • • ® X, ® <a>i ® • • • ® <a>a-1 ® <a>!l+l ® • .. ® <a>,) +
+ ( O(X) ( X~, (,)ll ))·(X1 ® ... ® X 11_ 1 ® X.21+1 ®· ..
. • . ® X r ® <a>i ® · · · ® (l)q-1 ® Ca>q+i ® · · : ® c,>,) =
= 8(X) cţ(T). •
76
DI~31~ Fie ..M
arate cit
6([X,6(X)8(Y) - 6(Y)8(X), =
8(X) fiind operatorul definit în problema ill.30.
Rezoluar~. Fie Z e D 1(M). Ave~
"8([X, Y)] Z = [[X, l'], Z].
Dar
[[X, Y],Z] + [[Z, X], l"] + [[Y,Z], X]= O.
Rezultă
8(lX, Y] )Z = [Y, [Z, X]]+ rx, [Y,Z)] = LX, [Y,Z]] - [l', [X,Z]]=
= 8(X)( 8( Y) Z) - 8( Y)( 8( X) Z) = l 8(X) 8( Y) - 8 ( Y) 8 (X)] Z.
Cimpul Z fiind arbitrar, obţinem
8([X, Y]) = 8 (X) 8( Y) - 8( Y) 8(X),

m.32. Dacă, 8(X) este operatorul definit în problema; III.30,
pentru orice formă, <.t> e Di,(M) avem
Rezolvare. Vom arăta că această proprietate este adevărată pentru orice vecini- ·
tate de coordonate U. Fie <-> e Dp(U). Atunci ~/ -
c.> = Ci>i ® • · . ® <->p, Cl>C e D 1 ( U)
şi
I>
8(X) <-> == ~ 1 ® ... ® 8(X) <->c ® ... ® <->p,
•-1
(8(X)<->c) ( Y) = X(ru( Y)) - <->(8(X) Y).
Deci
(8(X) )(X1 , ••. , Xp) = "

~ <->1(X1) ••• (8(X) ruc) (Xc) ••• c.>p(Xp) =
•-1 ,
11 .
= ~ Ci>J.(X1) •••• X(<->c(X,)) ••• ~p(Xp) -
•=1
J>
- ~ Ci>J.(X1) •• ,c.>c([X, X,]) •• •<->i,(Xp) =
,-1
~ p .
= Xc.>(X1, •••• Xi,) - E ;.,cx 1•••• , rx. Xd, •••• x_)].
•-1
77
\
- ·_-·· :':;:
- ....----... ___ .
. -~(sj, se ~~- că ·opera,furnl ,:&(X-),',-_defî~ftn' prob:l~m_a~-

m.ao·,.: comµtă ·cu opera,tornl de alternare.• _ - -· -· · - -, · -
ReU>IDare. Avem
. l ..
A(8(X} 6>) (X1•· •• ,..ţp) = -
. PI
t
oea.P
e(o-)8(X) 6>(Xa(1}' ••• , xo{ll))·=
.
1
l
I ~ e(o-) X ru(Xo(l)'' ,' ., Xau,}) -
P oeo1'
1 p
- - ~ e(a) ~ 6> (Xo(l} ,. ;·.,[X, Xa(i)]' ••• , XG(p}>
P 1 aeop ical
şi
p
6(X) A((t))(Xp •.. , Xp) =X A (<u)(X1 , ••• , Xp) - ~ A(<u)(X1 , ••• , (X, X:,],.,., Xp) =
. ~1
= x_(- 1
- ~ • ~(a)(Xa(I) •· ... .Xa(p))-
p f aeap . . i=-l
f- pI
1
- -~~
oeap
e(a) 6>( Y o(J)' ... , Y 0 rt>/ ·
·unde Yk:= Xt pentru k -I- j şi •Y:1 = [X, X;]. Pentrµ ·orice permutare a există"u.n
fndic.e i pentru care a (i) = j. Deoarece i şi j parcurg aceeaşi mulţime de indici, putem
- - să ·scriem
1
8{X) A(c.>) (X 1 , ... , Xp)= -
,P ! oea11
t e(a)X6>(X0 (l)' .. . , Xa(p))-
1 p .
- - ~ e(a) ~ c.>(Xa(t)•" .,(X,X0 (i)] , ... , Xc{i>))•
P 1 aeap i=-1
ceea ce demonstrează că A6fX) = 8(X) A~.

\
CAPITOLUL lV
SPAŢII CU CONEXIUNE AFINĂ
Fie M o varietate diferenţiabilă de dimensiune m. O aplicaţie
'v : D1( M) x D1( M) ~ .D1( M),

a, cărei valoare în ( X, Y) se notează cu· 'v x ::Y, se numeşte diferenţiere
.. covariantă SŞ,U conexiune· afină pe M dacă -.
'v,'x, (g"..,. Yk) =f (X, gk) Y~ +f gk Vx, Y.t,
pentru orice f, tf e.F(M), X 0 _Y.t e D 1(M).
Cuplul (M, 'v) se numeşte 8J>aJiu cu conexiune afină. O aplicaţie
'v: Mi, x.D1(M) ➔ Mz,

~ (P) ,
se numeşte conexiune afină fn punctul p, dacă
'v (J"
(P)>.'A,
X,:) = ,._, (.AJ") (X1i:)p + ,._,
.
r 'v
(p;At
xk.
Se arată 00,·•o. conexiune afină 'v pe M induce în fiecare punct p e M ·
cite o conexiune afină în p şi este definiţă, la rîndul său, de cone-
xiunile induse in punctele varietăţii. tn ·particular, 'v induce pe o
_., mulţÎID:e deschisă - arbitrară ~ e "t'( M) o · cQnexiune pe care o vom ... -~:..:.._.:..
. nota, tot cu 'v •
Fie. (U; rc1, ••• ,xm) e Jf'!e(M) şi {Z,h=t, ....~ o bază în D 1 (U)-,·
iar {~1};=1,... ,m baza duală. Funcţiile - ··
f'ft . :{3' ( 'v ZfZk)
7Q··
,r .
- . • ' .i= • ~ - - ••• -
=~"':"·t._· -- ' _- _:- ...
--: -
... _-.":,f - --
·'!.
din .F(.U) se numesc componentele oonexiunii-aji-ne în ba,za, oon.siderată. -

. ,Dacă {.Z 1}. şi {ji} sînt două, ba,zedua,Ie, iar r,,. = f (Vz.Z1:),atunci
- ·
Zv = at· Z,, 8i11 E F( U)·- ŞI· , .
~
· I
z-u(8.,,l·) = ~-'I I'u11

-,
....,. 8ui 80k U'•
1- r·
_a' - · a
. 1n cazul Z, = -· şi Z 1 = aza' avem
ax' w
8 2X 1 ax~ -, ax« aa;t
âx" ax" = ax' I'ut1 - ax" ax0 r/1: .
Reţinem formulele·:·
. 'y z, Zk = I'ft ZJ ,
( 'v x Y)" · x ( :fk) + rt X' y1,
.X _X' Z,, Y = Y 1 Z1 •
Unei conexiuni afine 'v i se asociază „cunpu.rile tensoriale de tor- "
· siune, T, de tip {1, 2) şi de ~curbură B, de tip (1, 3)~ date de
T(X, Y) = 'vxY-'\lyX - [X, Y],
.R(X, Y) = 'v X '1 y - '1 y'y X - 'vtX.Y]•
Avem.
.R(X, Y)Z = 'vx('\lYZ) - \/y(\/xZ)-:- 'vcx.YJ?.z·
T(CJl; X, Y) = CJl(T(X, Y)),
.R(CJl; X, Y, Z) = CJl(R (Y, Z) X).
Componentele cîmpurilor P şi R relativ Ia, perechea de baze duale
{Z,}...........m, {~1};=1.....m, pe vecinătatea; de coordonate U, sînt funcţiile
Tl, = T(~'; z,; Zk),
RJ„1 = R(ţ;'; Z1 , Z,., Z1 ),
date de formulele
TJ1c = I'}1c -. 11, - o/1c,
RJi, = Zi(I'l,) - z,.(r'ld) + r'tr rr, -. rf, I'L-c1, r:,,
-80
• - ~ & ' tt
~
-"'
\· \
funoţjile ~t fiind\etimte prh:Î _

·. - \ [Z,, ZJ:] = c} 1 Z,. ·
D·a;.,.x z· a ' ·t \ f o . .
\jU/ f = -,
ax ' a UllCl\\c,k -:- .
. . Fie (I, y, M) o cJ.Irbă. '<zone;xiunea ·'v .µtduce o aplicaţie
'v y\f D1(y) ~ Dl(y)
\.,:.
numită diferen,ţiere covariantă .de-a lungul curbei y, cu proprietăţile:
. \ .' .
- . dgJ
'v.;. (gJXJ) = -·
dt
XJ + g; 'v-r XJ, (1)
= (V.; Z*) (t) <=> ( 'v A Z)* = V A* (Z*) = 'v y(Z*),, (2)
( ZI A Z)·nt)
\.
unde g' eF(I), xi E D 1(y), z E D1(M), Z*(t)= Z-r(O, iar J.A. este ll;ll
cîmp din D 1(M) astfel încît ...4.-r<'> = y(t); un astfel de eîmp .A. există.
cel puţin mjurul punctelor y(t0) pentru care y(t0 ) ;l: J). .
Dacă ( U, x1, ... , a;m) este o hartă locală astfel încît y(t0 } e U,
atunci
(3) ..
Se. mai notează
( 'v . Yl
-r
= V . Y"
-r
şi V.
"!
= dt
".
Un cîmp Y e D 1 (y) se numeşte cîrnp paralel de-a lungul curbei
y dacă
(4)
condiţie echivalentă cu sistemul de ecuaţii diferenţiale obţinut ·
prin ~nularea membrilor din partea dreaptă ~ ega,lităţilor (3): · .
Se arată (apelînd la teorema de existenţă şi' unicitate a soluţiei
unui sistem de ecuaţii diferenţiale) că, pentru orice t8 e I şi Â. e
· eMY<&o'J există exact un cîmp [t 0 ; .A] e D 1 (y), paralel de-a l ~ l
curbei y, astfel incit [t 0 ; .A. 0 ] (t0 ) = A. Notînd cu P 1 (y} -m.ulţ;im~ ·
cîmpurilor de vectori paraleli de-a lungul curbei.y, P 1 (y} constituie
un spaţiu vectorial real, aplicaţi~
A~ [t 0 ; A], A e My(lo)
. \
fiµid iz-0morfism în~~e .M-rc•o> şi P 1(y).
81.
6- c. 16~
~'".'. ,-_~,-~ "':"-'
- -.~ -~ -"."i· = ·.:. :.:..::.
-;- _. ~ ·-::: -:-'"· -~--

-~ - .. ~ .-.-:,..--~- ,_- - '
- -- -. -~ -~- - --
--: -Să, -.fixăm 'to/tel.· Atunci. aplicaţia. yi• : Mvc,)::~M~,>,-~~ di ~
· formula . · ·
y~ (A) = [t 0 ; .A.](t),
-este im izomorfism între cele două spaţii vectoriale tangent-e, numit.
traMporl _paralel din. t0 în t1 de-a lungul curbei y. · ·
· O curbă, (I, y, M), pentru I caTe cîmpul vectorilor tangenţi y .
·este.paralel de-a lungul curbei y, se numeşte autoparalelă. Ţinînd
·seama, de ('4), rezultă că y este autoparalelă dacă şi n~i daci
_d2(a;'oy) +c·r•1 0
)· d(x1 oy) d(afoy). o. .{ 5 )
dt 2 . .! y dt dt
· Fiind .dat un pwict p e M şi un vec:tor A e M z,, există exact o auto 4
~ :~ - _,,... paralelă maximală, nota tă cu y»;A, astfel încît
-YP;A {O) = P, Yt,:A {O) =A {6) 1
-- . .
- -rmaximală în sensul că domeniul de definiţie al oricărei autoparalele
•·." care. îndeplineşte condiţiile (6) este inclus în intervalul pe care este
. definită aplicaţia YP:A]. . ·
·s1, noţăm .l'(yp;A) dom~niul de definiţie ·ai autopara,lelei y1J:A.• 1n
_general, ~cest interval nu conţine punctul 1.
- .
· · Fie D,, = {A e M,, ; 1 e J(yp:A)} şi
exp: D,, ~ M
aplicaţţa; dată de· formula
~- -_ -
exp(A-)
p .
= yp:A (1),
._ aplicaţie numită aplicaţia exponenţială în punctul p. Se arată, -pă

rangul aplicaţiei exp în vectorul nul din M„ este m, deci, ~in teorema;
. p -
de schimbare a coordonatelor locale,.rezultă, că există o vecinătate V
a vectorului nul din MP şi _o vecinătate V a pu:n,ctului p astfel ~
exp:v~v
., p
să fie difeomorfism.
N otînd cu x'
coordona tele din M „ defihite de o bază A1~ ••• , A„
de vectori (anume, x'(B) = B', unde B . B'A,); funcţiile
a;' = x' o. (exp-
p
1)
82
~ :...•·
_, I •
' ·. - ~"':.
_.:.....
- -... -- - ~ '
-°.X·~-lp/.'. :
- -- - . --,\ - : -.":_- ,- ,_._.·- . '
- a~~ nu~~~~ cooidQ~~ -~~- relâti~ -hi :P, -şi, ~ -~t .'caz; s~_- ~t~ ':-~
__că eo-da.ţi,ile p~~ce a,le-unei auto-paralele -,,-.,, sint _ .: · __ -
\~a;' ~ ÎP;B)(t) - B' ,.
·:Menţionăm şţ formulele\. ·
\
îP;\_(Ât) = ÎP-M (t),
?." -.
îp;u °{t) _- A îP.A(Â t) . .
'
Un cîmp covectorial cu de-a lungul curbei y - se numeşte -·otmp-
paralBl dacă .:._ ---
cu(X) = const, I ('1)

pentru fiecare X eP1 (y). Mulţimea cîmpurilor covectoriale paralele·
de-a lungul curbei y se notează cu Pi(-(). -
Un cîmp Te -Ua(r) se numeşte ctmp- paralel de-a lungitL.curbei
y dacă
.- ~ :;..
-: :---- .._
pent~ fi~care sistem de cîmpuri <o1, ... ,·<o'e P 1 (y) şi X 1 ,.-. ;, X 8 e

E P 1(y).
Operaţia de diferenţiere covariantă 'v x, pentrn X e ·»1 (M_),- _
se ex-tinde în mod natural la cazul ·
"X: D! (M) ~ »: (M)
prin formula
(~ xT)(cu1,
-
••. , cu", Xi,.·.•) X 8 ) = oX(T(cu1, ..• ,.cu.,, X 1, •• • , X 8 )) --
, \."- .- .- ~
-: ;·· ~
_- _.- --,..~
_..._Această operaţie induce de-a lungul fiecăl;ei curbe (I, y, M) cîte o.

aplicaţie
"-r : D!(r) ~ n:(r) . (10)

Se ara tă că pentrn T e »:(y} are Io~ egalitatea
( '7 •
v_ 'Y
T)~l-••ir
Ji_. .. Js
= dTi,1,
dt _
..ir
11••-is + (ri1u 11
0
'Y
}
d( u - )
{I) o Î
. dt_
pV.is•.·•.ir+
11•••1s • • •
-
- ·+ (rt,. o Y). d(tiJU·dt y)'.p~·-·it~1".
• • • ,. t_111
0
Ji,,.ja . -.
·(r"
u/1 o Y
) ,d(a:t'·oy) pi,....;;:·,
·dt - !ft. ...f, -
:
•••
.
,. ;
••· - (r" u;, 0 Y

) d(a:t' o y) ·p'1••·1,
dt i1:••i1-1"
. (10')
Se deduce apoi că un cîmp de tensori de tip (r, 8) este paralel de-ai

lungul curbei y atunci şi numai atunci cînd
v7 -r T = O. (11)
Să mai precizăm faptul că legătura dintre operatorul 'vx de dife-

renţierea; covariantă.• a cîmpurilor tensoriale şi operatorul (10)
este dată de o formulă analoagă relaţiei (2). De aici rezultă
Propozitia 1. Dacă pentru un cîmp tensorial T e .U, (M)
v7 xT = O, V X E D 1( M),
atunci
V:,T = O, V (I, y, M),
deci oim.pul T este paralel de-a lungul oricărei curbe (I, y, M).
§ 1. Diferenţiere covariantă
. IV.I. Fie M o varietate diferenţiâbilă cu conexiune afină, X

. un cîmp vectorial pe -M şi Ct> o Jormă. Să se găsească expresia glo-
balA şi locală a lui V x Ct> •
Rezolvare. Fie Y e D1{M). Dacă este V x o derivare a algebrei D{M). avem
V z( Y ® ) = {Vx Y) ® + Y ® V.x CA>.
Contractlnd şi ţinînd seama· de faptul că V z comută cu contracţia tensorială„ glsba

Vx {<a>{Y)) =·CA>{\lz Y) +·(\JzCA>){Y)
sau!
<VX <a>)(_Y) = ţ" {<a>( Y)) - <a>(Vz Y).
expresie care defineşte pe Vx .
8.t . '
·\:
\;
\
UlC':!Jtfle-\v <> Ve(?itlă~e _de ,c~p_rd.o~ate• a lui"~,: {t1,, , o· ~.x~}. bază. _de: :ctmpurl - _
vectorbil~ ptf..U şl{Cr>1 , ,.. . . ,),,>m-},'baza-duală. Da,cil X= tţ'-~, şl Cr> =;: «Jc,;I ,- nvem
Vxi.~)(X1;)\:. X(<r> (Xt}) -· Cll(\/x Xt) = ai·x, («t) -
\ . .·
'
- °'I Cr>; (ai r{k Xr) = af Xc(!Xk)
.
-
,
°'J ai r.,.t•
Deci /.
' \. . i
"\J X .(CJl) ~ [ai Xc («t) - °'I ai ru] CJlk.
IV.2. Să se demonstreze -că derivarea; covariantă comută, cu

contracţia; tensorială.
. Rezolvare. Fie M o varietate diferenţiabll~ cu conexiune afină şi U o vecinătate de
coordonate tn M. Fie (T}~:·:.:~~ componentele locale ale cimpului tensorial Te~ (M).
Prin derivare covariant~- se obţine un cimp tensorial ale cărui componente locale stnt
aT~l••·i.P " P
T~l·•·!P = 11.. ,Jq + ~ I'ik Ti1 .. ••k-1'ik+1• .. ip
Ji ... Jq.• a X.• LJ
11=1
,, Js ...Jp
Dacă se face contracţia, de exemplu, după primul indice de sus şi al doilea de jo~, se
obţine un tensor care are componentele
Dacă ..derivămcovariant clmpul tensorial CT, obţinut prin contracţie, obţinem clmpul
tensorial S pentru care -
'
unde s-a notat cu· R tensorul obţinut prin contractte după ce s-a efectuat derivarea
covariantă.
85
'ci>i-;: ' ~- --..,..__- cc.:._- - - ~ .;- - >-"":"
/:_a·
-~ --~
·IV.3.,_ Fie M -o v-ariet~te-duere~ţia,bilă cu>Gol'.i~ii'tlne ai~., -_fără

tQrsiune, U o- sulJmulţime_ deschisă- a· lu.i M şL{X1 ,. ~•• , X.} o- bază
d~ cîmpllri vectoriale pe_ u~ Definim formele 6>1, ••• ,&"!'_ prin formula
-w'(Xs) = 3l · Să - se demonstreze că - · - ·
d8 = CJl'P /\ V x;(8)
.- '
·pentru orice formă,· 8, pe U.
Rezolvare. Fle fe Coo (.il,J). Avem
'Vxp <fc.i> = [Xp <r8P-<t8j> a; r:ti c./t = ((Xpf) 8i _.: 1rtJ ful:
şi
_Ecuaţiile de structură- dau i

<ţwf = riJ) euk A wP.
Deci
d(fw~) = df /\ w' - f (wP /\ I'fJ) wk) = Xp <t) P /\ i..,.. f(<.,>P /\ I'~P Cllt) _=
= <u1-l /\ (Xp ({) Bt- rrt:p> wk =_wP /\ 'Vxp (f').

. Rezultă d<,,) = '» /\ 'V Xp ().
Presupunem proprietatea adevărată pentru orice formă dinD 8 (U) şlfle 8eD8 +1 (U)
Forma 8 se poate scrie
Deci
dO = dffl /\ 82 - 81 /\ d82 = (<u'Pc /\.'\JXp (81)) /\'.82. - Oi/\ cJ)'P / \ '\J Xz, (89) =
= <,,)P /\ ['V Xp (Oi)/\ 82 +· 81 /\ 'V x 11 (OJ] = '» /\ 'VXp (8),
ceea ce trebuia demonstrat.
IV.4. Să se demonstreze că operatorul 0(X), d~t în problema

- ..IlI.30, comută cu derivarea exterioară.
Rezolvare. Fie e D1 (M). Avem: ·
28(X)(dc..i(X1,X2)) = 2 [X dw(X1, X~) - dw( [X, X1 ], X 2 ) ·- dw(X1 , [X, X 2 ])] =
~ = XX1 w(X2 } - _XX2 w(X1) - X w([X1, X 2 ]) .,_
- [X, X 1 J w(X2) + X 2w( [X, X 1 J) + <,)([IX, X1 J, X 2 J) -

- X 1 c,) ([X, X 2 ]) ,+ [X, ;-X2 } w(X1 ) + ([X1 ., [X, .X 2 J ]) = .
86
,_ - .
• •• &
-, .
3\i.c-_ ;._
: ·---- ~f- ·,.: -
\ -~
.-·-_ - .. -:!\ ·. - - :- _-/--- \: -: .- ·-
.-~-i"Xi1 - [X, x1n\ţ(Xa) ~:x;.4>([~,Xil)~.:-(~Xă _; -[X; <>(X,Y+_ -_·. x,n· 1
+ Xa .- <->(X, X1)] .,.. X~([X

I'-- ' - • - . ,- - • • •
:..;, 1• X1 ]) + ([[X,:X1 ], X1 } + [X~. [X, Xsll> =

.·
= X 1 (X~(X:f~ ~([X,~] )] --- X1 [X @(X1) - ([X, ·x1])]-

- Xruvx1 , X 1 ]) _+ ru ([X, [X1 , X 11 ]]) =
= X18(X) (X11) --- x,8(X)6>(X1t- 6(X) ([X1, x,]) =

= 2d(8 (X))(X1 , Xa).
Rezultă
8{X) de.}-= d[8(X) }.
Presupunem proprietatea adevărată pentru toate q-formele, q <l p. Fie = 1 Â (1)9, <.t>i E D1( U), Cl>9 e D11-1 (U).
Atunci
-d8(X) = d(8(X>t Â a +Cui/\ 8(X) Ci>s) =
d8(X) Cui Â ~ - 8(X) <a>i Â dCi>s + d<a>i Â Cui(\ d8(X)w1 =
O(x), Cl>s -
= 8( X) deui A (I)!+ d<a>i A 8(X) 1 - • •

(8(X) Cui Ad~+ iA 8(X) dCil1) =
I
= 6(X)(d <a>i A a) - 8(X)(<a>i A ~ws) =

= O(X) (deui A <u2 - <a>i Â d<us) = 8(X) d(Clli Â <oa) = 8 (X)d<a>,-
'
ceea ce demonstrează aflrmatla făcută.
JV;5. Fie aplicaţia \l : D1(M} X D}(M}-+ .D}(M}' dată de for-_

mula,
,.
- ~ T(Yi, yi-1,· • •, \l xYo YHu • • • ,Yr), (1)
i=l
unde s-a notat \l(X, T) = 'v.x T. Fie

a: D!(M)-+ n: (M) (2) -
~omorfismul de .F( M)-mod~le dat în problema· III.23, odată cu
definiţia,
.F{M)-m«:>dulului. J!:(M). Să se araţe că formula
., _'\J x_L = _a:1.( \l ;( aL)L . ,· : · c_a)
defineş~ t?~erat~rnl de ~er~nţiere cova$ntă . _
"v x-; .P} {M)-+ n: (M). ·
/
87
-~;·:_ .
~-~:- ~~ - ..._-::..:
. . --...-:
~- . :~~--~-:: .-,'"·=
~-
Rezolvare. Este suficient sil c onsiderilm cazul •r = _1, p~iltru scrierea mat simplă
a formulelor. Ţrebule să arătăm că
(t"7 ... T)fJ

V ..._ .J +
= XT' , r'ur X" T"J - r•kJ xi:
. T't •
Fie. T
a·) = Tj a Avem
(oxi . iJxi •
.<v'xTi, = dx' [v'x( r_!__)- T (v'x!_ )] = dxf(v'x (rr _!__.

i}xi 8xi a~r ) ] - i
Observ a ţ Ie. Formula (3) rezultă direct din faptul că
. i
(aL);1 .,.;,, = L;i 1 ... ; , (problema III. 23).
De asemenea. observăm că din (1) rezultă
într-adevâr : ~ ·
(v'uix,) (g« Tcx))(Y 1 , ••• , 1·,) = v'(JiX,>(g« T11 (Yl'.·•• , l',))-

1
,
-t
'
g« T«(Y1, ••• , v'JIX Y,t,~ .. ,·Y,) = f'(Xc gt1 )(Ta: (Y1, ••• , Y,)) +
A-1 , f . . •
,
+f1 g«Vx<T«(Y1 ,
•
••• ,Y,})-f1 g«
.
t T«(Y
A-l
1 , ••• ,Vx
f
Y,t, ••• ,Y..)=
IV.6. Să se determine condiţii necesare şi suficiente pentru o

transformare de coordonate astfel incit componentele conexiunii afine,
funcţiile r:., sA se transforme dupit o lege tensoria.lll. [ de ti~~ }J·
\.,
-88
Rezol.,,;•: Am!niim
.
•HI•= d.,{i7' j
a
(!., )) , AVem.:
.
'11ix (g1"Y1) = f'[(X, g1) Y1 + gl "v x Y1l,
'
â2xk -y â~k k iJx'
'
âxl
-
ay«-aya- = r«~--
aur - ru--·--.
ay« aya
Condiţia de schimbare după o lege tensorială estţ satisfăcută dacă şl numai dacă
~~ a~ ~ .
---ci.- = O, ndică-l!l-- = a~, deci xk = a! ya + bk (transformare afină).
a~ap ap .
~\'lde~t că determinantul la! I trebuie să fie nenul.
,-
§ 2. Torsiune şi curbură
IV. 7. Să se arate că formulele

T( <a>, X, Y) = <a>( T(X, Y)), _(l)
R(c.>, X, Y, Z) = c.>(R(Y, Z) X), (2)
definesc cîmpuri tensoriale din Dl( li(), respectiv Dl( M), unde
6) e Df(M>, x, Y,.z e Dt (M),
T(X, Y) =V X y' - '71' X - [X, Y], (3) --, -

·,
R (X, Y) = Vx \Jy -·Vr Vx - v'cx.YJ- (4)
Rezolvare. Se vede că este suficient sli verificăm
T(f''- X«, Y) = f« T(Xix. Y), pentru că T(X, Y) =- T( Y, X), (5)
(R <f x~. Y))(lZr,) =flR<X«, Y>Za, (6)
deoarece R(X, Y) = - R(Y,X), pentru orice ,«, l eF(M) şi XIJ., Y, Zr, e D1(M).
Folosind (3), din relaţia (5) obţinem
t«vx«Y-\ly(fX«) - [(«X«, t'] = f'vx;Y-f«'\1:yX«-f[X~,YJ,
. '-- adici
-cif)Xa. ~ hr x,,_ - 1tX«, Y) =- fî;]yX« ~·~JX«, YJ, .
_Jucru adevirat, tn virtutea f ormnlei
I • .
·ctx«l Yr,J = r«lrx~. YaJ + t<x«l)Yrr-- l<Yp/'">X«. (7)
Fol~sind (4)şl (7) membru) înttJ aJ re~ţiel (6) devine
\7JaX« \7y(gl3Zr,) - \?y\7 !°X« (!fiZr,) - Vr_r Xcz, Yl (g'3Zfi) =

13 13
=hz««Y/')Zr, +l\7yZr,)-'1r<f<X«9 )Za+tD 'vx«Za)-"vt«cx«.YJ-(Yf«ţ_«>(gl3ZfJ) =~
:::::t(_Xa(Yi))Zr, +;-t(Yu13tvxa.Za+t<x«lrvyZr,+fhx«"vYZf,-(Y,CX)(}('1./)Za-
-t(Y(X«l»za- t°'<X✓)\?yZJ-<Yt)l'\lx«Za- l'°<Y/)'vx.za-l'"/'1r'\lz,.,.Za-

- /"([X«, YJ l>za - t"u13'7rx«, v1Zr, + (Yf)(Xa013)Zr, + (Yr'i/,Vx«Zr, =
= f 9'3 R(Xa, Y)Zr,,
IV.8. Şă se arate că, pe o varietate M cu conexiune afină, Â ,-
are loc egalitatea
/l(X, Y)Z+R(Y,Z)X +R(Z, X)Y ::_ .T(X, [Yt~])+T(Y, [Z, X])+
+T(Z, [X, Y]~ +'vxT(Y,Z) + '\lyT(Z,X) +VzP(X, Y)
(identitatea lui Bianchi)-.
Rezolvare. Utlllzhld expresllle operatorilor T şi'R din problema IV.7. rezultă cil tre-
buie să verificăm egalitatea :
· \7x'\lyZ-\7y\7xZ-\7cx.YJZ+\7y\7zX~\7z\7yX-'v[Y.ZJX+'vaVzY-VxVzY-
-\7cz,X]Y =\?x[Y,Z] -'v[Y,Z]X - [X, [Y,Z]] +'\ly[Z,XJ -Vcz.xil'- [Y,[Z,XJi+
+'1z[X, Y] -'vcx. YJZ -[Z, [X, YJ] +'1.z\?yZ- 'vxVzY-V.r (Y,Z~+VrVzX-
{
-\?y'vzZ - \?y[Z,XJ + 'vz\?xY - \?z'vyX - 'vz(X,YJ,
ceea ce se obţine ţinlnd seama de identitatea Joi JâcobJ.
Observ a ţ Ie. Dacă'\/ este o conexluneriemannlană, atunci R(X,Y)Z+R{Y.Z)X+
+ R(Z,X) Y = O, pentru orice clmpuri }{., Y, Z e D1(M). · -
IV.9. Fie cîmpul tens01ial~de curbură, considerat conform pro-
bîemei III.23 ca element din D!( M) ·iar 'v·x ope1-ato111l de diferen-
ţiere covariantă după cîmpnl vectorial X, considerat Cai în problema
IV.5. Să, se arate că în cazul T ·= o, tensorul de cnr}?ură satisfa,ţe
a doua identitate a lui Bianchi:
( 'v .rB) (Y, Z, U) + ('v yB) (Z, X, U) + ('v zB) (X, Y, U) = O. (1)
../
90
<a se vedea problema IV.5), obţinem tabelul din fig. 8, unde ţermenii notaţi la fel ae' reduc: --_ -
direct sau tn virtutea ldontltăţfl : .
O= T(X,l') = 'VzY - 'yrX - (X,_YJ.__ •(2)
-;_,-
9L .=-
RămJne să calculdm suma
A=v'rvxY,ZJU,+'vcY.vxZJU +'vcvyz,XJU+v'cz.vj,~U+v'c'v'zX.YJU+
+\7[X,,VzYJU =\7BU,
tn virtutea· proprietăţii \7xZ +·\7yZ = \7x+yZ. Gruptnd convenabil, aYem
B = [\7xY,ZJ + [Z,'\lyXJ +·[Y, "vxZJ + ['v'zX,YJ t ['1/yZ,XJ .f [X, 'vzYJ •
. şi folosind (2~. precum şi faptul că [X, YJ = -[-Y,XJ, obţi!}e_!]l
B = l(X, Y],ZJ + ([Z, X], l'J + [[Y, ZJ, X)= O,
conform identităţU JacobJ.
IV.to. .Şpaţiile _afine cu torsim;1.ea nulă au proprietatea; că, în

fiecare punct al lor, p~ralelogramele infinitesimale se închid.
Rezoloare. Fle P(x'), Q(x'+dx'), R(x'+8x1), S(x'+dx'+8(:c'+dx 1)), T(x' + 8x1+
+ d{x' + 8x1)) vlrfurlle unul pentagon infinitesimal. Considerlnd 8dx' r}1c dx.1 8x', =
obţinem componentele vectorului TS:
"v x 1 = (r}k - I'11)dxl a~ = TJidxl 8xk = O. .
Deci punctele T şl S coincid.

IV.11. Condiţia necesar~ şi suficientă pentru ca un spaţiu cu
conexiune afină, să ·fie local euclidian (adică, în vecinătatea fiecărui
punct există, un sistem de coord0Il3!te locale în care conexiunea este
nulă) este ca torsiunea şi curbura să fie nule. .
Rezolvare. Fie {u1 , •••• un} un sistem de coordonate locale. Dacă spaţiul este local eu-
clidian, atunci se poate face o schimbare de coordonate astfel că,.relatfv la noile coordo-
naţ_e, {(u1 )' •••• , (un)'}, componentele conexiunii stnt nule. Deci ·spaţiul este local euclidian
dacă şi numai dacă sistemul
este integra.i_)il. Scrlind condiţiile de lntegrabllltate, obţinem
de unde. TJk' = O, deci T = O. De asemenea

.
92
Deci
·[ arh: arf, ] o<u'>' rt r• ac_u'>' r~ r' acu'>' = 0

~ - ouk ifu' + .;~ rt ou•,- - ,, kl oul '
. '
sau
ar!,
~-
, , • , -
+ r;k r,. - r,, r", = o,
uu
adică R = O.
§ 3. Transport paralel. Autoparalele
IV.12. Într-un spaţiu cu conexiune afină, transportulprin,pa,m;.

lelism hu depinde de drum în vecinătatea unui punct dacă şi numai
dacă t.ensoml de curbură este nul în vecinătatea acelui punct.
Rezolvare. Vom considera pentagonul infinitezimal construit pe vectoril PQ, PR de

componente dx1, 8x', respectiv. Fle V( V') un yector tangent 1n P. TransporUnd prin parş- -
lelisin vectorul V de-a lungul drumurilor PQS şi PRTS, ajungem tn S cu doi vectori; tn
general diferiţi. Cel doi vectori vor avea, respectţv, componentele:
(V')'= Vi+ dV 1 + 8 (V 1 + dVi),
(Vi)"= V'+ 8Vi + d(V' + 8V') + Â V',
unde Â Vi reprezintă variaţiile de-a lungul drumului TS: · -
4 V' = r}i V' A xk.
Avem
(Vi)' - (V')" = 8d yf - d8V' - Â V'.
. Dar
ari
8d V' = __;k_ Vldxk8xr + r!1: 8V 6 dxk + r}, Vl8dx'
iix' · · · ·
Deci .
Rezultă
(V')' - (V')"_= RÎki VI dxk 8_x1,

adică ( V1)' = {V')" dacă şi numai dacă .R = O.
93
~ ..
-~-- ~ _:-_
. -- _"'.:..~~.. -:-~_--= .
. -=-- ~--~ ~
~ ' ·. -_:;_ .
:~-- :-:~ _- -_ -
- - ·~IV.13." Fie· .(M, '\7) UD: spaţiu cu conexiune= ~fini, .x- un· cîmp
- . •v:ectoriaJ pe M~ y o curbi integrală a lui X şi. {e1(t), •.. , e,.(t)} o bază·
_~e cîmpuri paralele de•a lungul lui y. Dacă Y{t) = y'(t) e~(tr ·este un
·~împ de·a lurigul lui y, atunci ·
d '
( '\/ xY) (t)= _J/_ e,(t) •
\ -
. dt
Rezolvare. Deoarece e, slnt clmpuri paralele de-a lungul' lui y, avem ('7zed(Z)=0.
Deci
dxl iJyi . . dy'
(\/,rY)(l)= X(y'}e,(t} = ·- -
dl uxl
ec(t} = -dt l?i(l}.
O b s e r v a ţ i e. y fiind curbă integrală a lui X, avem
Xy(t)=- -
dys aj
dl oxi Y(t}
- IV.14. -tn spaţiul affu. .A. 2, cu componentele conexiunii nule, in

-4?-
i:Uc:tl'a
... d.e r111 = ·. 5 ,- n2
1 22 = 3 . , se d,,Ia, cur
- b a,
u2+ u -6 v + 5v + 4 2
- -u(i) ·= t 2, v(t) = t + 1 şi yectorul V(5, 2) tangent în punctul .M(O, 1).

Să se găsească vectorul tangent în punctul N(l, 2) obţinut prin trans•
portul paralel al lui V de·a Iun.gui curbei date.
Rezolvare. Componentele clmpului paralel cu l' de-a lungul curbel' date stnt
-- soluţllle
sistemului
dx 5 du
-=--------X-
1
dl u +~-6 dl
dy 3 do
dl= - r,t+so+4 9 dt
·. care verifică condiţiile iniţiale .x(O) = 5, y(O} = 2. Integrind, obţinem
U + 3 t2 + 3·
x=k1 - - =1'1 - -
u- 2 t= - 2
--
v+4 t+5
Y=k3 - - = k2 - -
v+ 1 t+2
94
f •
10 t2 +3
:&:= - - - - - --
3-t2 .;...2'
-.
şi tn punctul N, se obţine
40 8
Xo=-•
3
Yo=
5 •
IV.15. Fie A 2 un spaţiu cu conexiune afină,,_ de dimensiune doi,
astfel că, rh . . . l , ~ = _!_ şi toate cel~lalte CQmponente -
'U,t - ffl . u2 . .
ale conexiunii sînt nule. Să se determine familiile de vectori paraleli
de-a, lungul curbei y definite 1,>rin.. formula; y(«) = (cos «;. sin ot).
RezolPare. Fie X 0(XA, xg) un vector tangent ln y(O). Trebuie sA reiolvlm sistemul
,, d:X1 · - 1 du .-·
-- =- --X1,
dcx u2 - 111 dcx
dx2 ·o d.,,
-=-----XI
d« u11 d0t '
condiţiile iniţiale fiind X 1(0) = xt Xl(O) = _,ro. Se obţine soluţia
xi = 1[ (
Xo tg ~
7t
+ ·« ) tg
( -7t
4 - -a.
· )]. 2v~- •
X2 = xi cos«.
IV.16. Să se stabilească o formulă, de determinare a componente-·
, lor conexiunii afine, cunoscînd transportul_ paralel. ·
Rezoloare. Fie (M, 'v) un spaţiu cu conexiune t1flnă, p E M şi Wp o vecinătate normali·
a lui p; {y1 , yl, ••• ,ym} fiind coo}.'aonate locale ln w,,, condlţille pe care trebuie să le vei:f-..
fioe componentele (Z1 , ••• ,zm) ale unui clmp Z, pentru ca acesta să fle clmp paralel de-:a _
lungu] curbei y, stnt date de sls~emul :
dZ1 d(y' oy)

· - + ll1,- o ;-1)(u~ oy, .. . , ym oy)]---ZJ
~ . m = O. (1)
95 - .
- -
,_
1
unde ;=(y , •.•• , y"'). Da,cii'y. ~te chiar ·autopal1ll~la yf>.exp;l• qe WJJ, deqareoe,
y 1o _
P.exp21 ·1
(q)(l) = t_yf(q),
.
din (1) obţinem ·
dZt -
~ (l) + (ffs o ;-1) (l y1(q), ••. , t ym(q)) yf(q)Zl(l) = O. . (2)
. .
Din teorema de existenţă şi unicitate a soluţiei unui sistem de ecuaţti diferenţiale
rezultă că există m funcţil
gi(t; 1z1, ••• , 1zm, yl(q), ••• , ym(q); t0) •'(3)

de clasă coo lntr-o vecinătate a originll spaţiului Ram+s, astfel incit: .
a) flxlnd toate argumentele, cu excepţia lui l se obţine o soluţie a sistemului (2) ;
b) gi(/i, ;h~, ••• , 1zm; yl(q), ... , ym(q),t0 ) = 1z1.; ,-
. c). dacă funcţiile q> 1(t) verifică sistemul (2) şi 10 este ln domeniul lor de definiţie, există
q e W JJ astfel lnclt ·
q>'(t) = gf(/; ipl(/o), • • • ,q>ffl(fo); yl(q), .. •, ym(q); fo)•
Se verifică uşor că pentru_ funcţiile (3) au loc relaţiile
gi(')..l ;hl, ..• ,hm; yl(q), ... ,ym(q) ;O) =

= g1(t ;h\- .. • , hm; ),y1(q), ••• ,').. yl(q); 0). (4) .,
Nottnd b1 = y'(q), din (2) şi (4) rezultă

f)gf I
- (l; h1 , ••• , 1zm; b1, ••• , bm; O)+

f)t
Dar
agi -
t 81 (l; h; b; O) ;== - l l(I'/; o ;-l)(lb)J bl gl(t; h; b; O) =
f)gf
= bl f)bl
- (t '• h ,• b '· O) ,
deci
f)gf ' .
-
a~ = - t[(I'11
(l; h; b; O)
. . o ~-1) (tb)]. gi(L; h; b; O). {5
Deoarece g1(t; h ;O; O) = h1, din (5) pentru b = Oobţinem

f)gf .
- (t; h; O; O)= - t I'Î1(p)l,1. (6)
âb1 ·
96
De al~l găsim (pe~tru coef,icienţU de conexiune) formulele
(
I'ik(P) = - -au" 1 m
(1; 87c, ••• ,811 ; O; O).
. ·
(7)
8b'
Prţn urmare, coeficienţii conexiunii afine 1n p indlcă ,.,viteza" cu care se modifică compo-
nentele unui cîmp, obţinut prin transport paralel de-a lungul autoparalelor centrate ln p~
1n raport cu bZ, tn p.
De asemenea, plcclnd ~e_Ia (5), se obţin relaţiile
au' (">.t; 11; b;. O) = -

aii' Ât
-
[(I'ls o ~-1 ) (t ).b)l g"(t; 11; M; O),
8gi
-
8bl
(t; 11; M; O) = - · t [(I'ls ,o ~-1)· (lÂb)l u" (t; 1t; ).b; O). (8)
IV.17. Fie M o varietate diferenţiabilă "Şi V, ·v două conexiun(

afine pe M. Să se determine condiţia, neces~ră şi suficientă ca-.v şi ~
să aibă aceleaşi autoparalele.
~ -1 '
Rezolvare. Fie L = '\J - '\J E D2 (M). Să· considerăm o \7-nutoparalelă (I, y, M),
Atunci
L(y, y) =fi.y y.
Fie pe M, A"e Mp şi YP,A '\1-aut~paralela maximală pentru care Yp A (0) = p,
'YP,A (O)=A. Ţinlndscama de (1), rezultă că '\7-autoparalcla Yp,A este ~-~utoparalelă
dacă ş~umai dacă
0
Ly(C)(y(t), y(t)) = O, (2)
pentru orice te I. Rezultă că '\J şi fj au aceleaşi autoparalele atunci. şi numai atunci clnd
Lp(A, A) = O pentru ~rice pe M, A e Mi,, ceea ce este echivalent cu
L(X,X) = O, V X E D 1 (M), (3)

adică
. L(X, Y) =- L( Y~X), V X, Y e D 1 (M). (4)

Cu alte cuvinte, dacă conexiunile \7 şi~ au ·aceleaşi autoparalele, atuncţ L c~te antlsl-
metrlc. ·
Reciproc, dacă L este antislmctrlc, atuncl·L(X, X)= o pentru orice clmp Xe ni(M)
şl; d~cl "vx X= '\J x X, V X e D1(M) şi, tn particular,
(5)
pentru orice curbă (I, y, M). Dln (5) rezultă că '\J şi~ au aceleaşi autpparelele. Conexi-
unea f;/ din IV.33 este uit exemplu util:
7 - c.1608 97·
O b s e r v a ţ I e. Fle fJ ~ 'v + L. Să notăm cu T şi T ctmpurlle tensoriale de tor-
siune asociate conexiunilor f;f, respectiv 'y. D.ln T(X, Y) = T(X, Y) + L(X, Y) -
- L(Y, X) rezultă că tn cazul ln care L este antlslmetrlc, T = ,T + 2L. Pentru L =
= - -1 T, conexiunea
-
'v = 'v - - 1 T are torsiunea zero, conexiunlle 'v şi
--
'v avtnd
2 2
aceleaşi autoparalele. Este de reţinut şi faptul că orice curbă Integrală a unul clmp X pen-
tru care 'vx X = O este autoparalelă.
IV.18. Să se determine autopa.ralelele unui spaţiu A 2 cu conexiune

afină, ştiind că
I'l1 - - - - - - -
5
!12 - - - -3- - -
u2 u - 6 + 'V2 + 5v + 4
restul componentelor fiind nule.
Rezolvare. Curbele autoparalele sînt ·date de sistemul
2 2
d u ( du ) 1
~=-rn dl .
sau
2
_d_u = __-_s__ ( ddul )2.
dl 2 u2 + u -:- 6
2
-3 ( do )
o2 + 5D +.4 dl •
de unde rezultă
u - 5 ln (u + 3) = cif,
v - 3 ln (v + 4) = ci,
Eliminînd parametrul/, se obţine familia de curbe
etHc11 (o+ 4)ak - (u + 3)5 .= o.
IV.19. Fie M o varietate diferenţiabilă cu conexiune afină şi
c: J~M o curbă diferenţiabilă. Să se arate că c este autoparalelă
atunci şi numai atunci cind K(c,) = O pentru orice te J (K este
operatorul de conexiune definit în problema IV.23). ·
Rc:oluare. Fie U o vecinătate de coordonate în M şi {x1 , •• • ,xm} un sistem de coordo-
nate locale pe U. în acest caz T(U) este o vecinătate de coordonate în T(M); să notăm
cu {x1 , .•• xm, v1, ••• ,,,m} coordonatele local~ asociate canonic coordonatelor{x1 , • •. ,xm}.
98
Curba diferenţial>ilă c: J ➔ T(M) este definită, local, de corespondenţa
c
l ➔ (c1 (/), •.. , cm(l), 1 (t), . .. , cm(t)).
Vectorul tangent in punctul t la curba c, notat· c,, are

componentele (c 1(t) , ... , ;_m(t),
;· 1 m.... , ~~ m(t)) şi este un element al lui TT(M).
Considerînd Y e D 1(M) şi avfnd ln vede~e expresia locală a apllcaţiei induse 1·*.'
determinate în problema IV .. 23, se observă uşor că
ci= ,·.<c,>.
Pe: de altă parte, ţinîndiseama de egalitatea J((l'.v) = v7t(l"), rezultă
R( ii) = K(t\.ci)
,.
= 'v.Ct (i),
de m;de se obţine în med ctident că ceste curbă autoparalelă daci\ şi numai dacă l(( i·,) =
= O pentru orice I din J.
§ 4. Relaţii între conexiuni
, IV.20. Fie M şi N varietăţi diferenţiabile de dimensiuni egale,

difeomorfe prin <p : M -+ N. Fie \/ o conexiune pe N. Să se ara te că
formula
(1)
unde X, Y e D1 (M), iar ip' : D1 (M) ~ D 1(N) este dată de relaţia
((r.p'X)f)o <p = X(fo r.p),
unde, ! e F(N), [X e D 1 (M)], defineşte o conexiune pe M.
Rezolvare. Egalităţile
'vX1+X1 ( r) = 'vX1 Y·+ "iJ' X2 l",
'vx(l'1 + Y:i) = 'vzY1 + 'vxY2,.

pentru X, Xl' X 2 , l', 1'1 , r2e D 1 (M), se verifică uşor, ca şi faptul că 'vxY este un cimp
din D 1 (M). Apoi ~ •
'v IX y =\ (q,-l)'('y(foq,-1)•q,'X q,' Y) = (q,-l)'[(fo ({)- 1) 'v rp'.\"cpT] =

= <ro q,-1 o «q,-1>-1». cccp-1>' ev q,•x cp' ~·>i = r·'fi x L
99
• 1
(A şe urmări şi problema 111.9.) De asemenea,
Vz(fl') = (q>-1)' (V qi'X(q>'(/Y)) = (q>-1)' {[(q>'X)(fo cp-1)) 9' l' +

+ (foq>-1)Vqi~x(!)'Y} = (q>-1)'[((Xf)oq>-l)q>'Y +
+ (f o q>-1) 'vqi•xf' YJ = (({X{) o q>-1) 0 (q>-1)-l) [(q>- 1y.(cp' Y)] +
+ ((/ o (j)-1) o (q>-1>-l)f(q>-l)'('v qi' xf' Y)J = (Xf) y + f'v X y.
IV.21. Să se arate- că dacă 'v este o conexiune pe M, atunci orice

conexiune 'v pe· M se obţine din 'v prin for.iµula
(I)
unde
. L e.Di(M).
Rezolvare. Să arătăm mal întil că 'v +L este o cone.-xiune pe M, dacă 'v este conexi-
une iar Le Dl(.M). Fief', gi eF(M), X, Y, x,, l'i e D 1 (M). Evident că sensul formulei
(1) este cel precizat de
('v + .L)(X, Y) = 'v z y + L(X, l'), X, l' e Dă(.ilf). (2)

Avem 'v +I :D1 (M) x .Q1 (M) -+ D1(M). în plus,
('v+ L>(r'X,, gfYJ) = 'v1ix/u 1 Y ,> + Lcr' X,. g~ l:';) =

= /'{(X, gi) r, + fi gi ('v x, YJ) + 11 gi L(X,, }',> = r'<X, gi) l's + r' gi('v + L)(X,, l'1).
deci 'v + I este într-adevăr o conexiune pe M •
Reciproc, definind aplicaţia
L(X, Y) = 'vxY - 'vxY, . (3)

obţinem
L({ 1 X,, gi Y1) = f'(X,<,ii}) Y1 + f' gi 'v~' l'; - f'(X, g1) 1'1 - f'g1 'vx, YJ =
= I' gi ('vx, YJ -:-· 'v x, YJ) = r' gi Lcx,. Y;),
deci L e B! (.M).
Observ a ţi e. Ţinînd seama şi de problema 111.22, rezultă că aplicaUa a v :Dl(.M)➔
~r(M), unde 'veste o conexiune dată pe M, iar r {M) desemnează mulţimile conexiunJ-
Jor de pe M, definită prin formula a v<L) = 'v + a(ţ), este bijectivă.
IV.22. Fie 'v o conexiune pe varietatea diferenţiabilă M, iar T

cîmpul tensorial de torsiune asociat conexiunii 'v. Să se determine
mulţimea tuturor conexiunilor varietăţii M care au aceeaşi torsiune
cu 'v. . . . .
100
, I
·\!
Re:olll~e. Fie 'v şi ţf două conexiuni pe M. Atunci, din jproJ;>lema IV.21 rezultă
că există Le fil(M) (a se vedea problema Ilt22) astfel incit 'v =V+ L.
Să notăm cu T, respectiv T, ·torsiunile asociate conexiunilor V, respectiv '7.
Avem
T(X, Y) = ~zY - ~yX - [X,Y] = 'v.x:Y + L(X, Y) - '\lyX- L(Y, X) -
- .[X, Y] = T(X, l') + L.(X, Y) - L(Y, X).
[>ecl-T(X, t) = T(X, l') + 1.(X, l') - L( Y ,X)~ j\ezultă că T = T dacă şi numai dacă
L(X, Y) = L( Y,X), adică dacă şl numai dacă L este simetric.
IV.23. Fie (M, 'v) o varietate diferenţiabilă, cu conexiune afină,.
Notăm
M. {WeTTMIW=·Y*V, Ye.D1(~),VeTM}
şi definim aplicaţia K: M ~ TM prin formula_
K(Y* V) = 'vvY.
Fie (M17 'v 1 ), (M2 , 'v 2 } două varietăţi diferenţiabile ou conexiune
afină, M1 x M 2 - varietatea produs,· 7t1 şi 1t2 - proiecţiile canonice.
Să se arate că formula
'vcv.w)Y = (K1 o 1ti*Y*(V, Wi),K2 o ~* Y*(V~ W))
defineşte o conexiune afină pe M1 x M 2 • Să se găsească.·componentele
locale ale acestei conexiuni în funcţiş de componentele conexiunilor
V1 şi 'v 2• . .
Rezolvare. Vom găsi mai intii expresiile locale ale aplicaţiilor Y •• 1t:; *' K. Fie
y e D 1 (M), deci
l" :M-+:TM
şi Induce aplicaţia
l'• :T(M)-+ TTtM).
Fie V o hartă locală în J.lJ şi {x1, ... ,x111 } coo1·donatele locale pe U. Notăm {il, ... ,im,
v1 , ••• ,vm} coordonatele locale canonice pe T( U). Corespunzător acestor sisteme de coor-
. donate lc,cale, aplicaţia l' · ~re următoarea expresie locală :
Yl(xl, .•• ,xm) ~ xl,
yn(xl,. • .,xm) = xm,

· ym+i (xl, ••. ,xm) =. l'l(xl, .•• ,xm),
101
I
Fie Vo = vt _!_·I· e l.lp,
8x' p
AttJnCI l'.cvo> e TMu,
'P
y )' Dacă notăm
r.(V0) = a I + wm+' - a
W'-- I ,
ox' (f,.Yp) {)Vi (P,Yp)
obţinem
W' ay, I =
= vr___ Vi, pentru i ~ m,
. o axr P o
şi
i > m.
Deci
-
r.
l' ,·ox'a
Vo-- I )
p
= V~. -a- ·1
ox' (P,Yp)
+ V~ -aY' - a
oxr oV'
I
(P,Yp)
De asemenea
_,
şi rezultil·
l((Y* (V1 + V = K(Y• V + J((Y * V

2 )) 1) 2 ). (t}
K((Y + X)• V0) = l((Y* V0) + l((X. l'0 ). (2)
l{((fY)• V0 )=f(p)K(Y.V0 )+ V0 (f)Yp (3)
Fie (U1 , cp1), {U2,cp1 ) două vecinătăţi de coordonate în M1 şi M1p respectiv şi {x1 , ••• x"'}.
{y1 ,.: . y"} coordonatele locale corespunzătoare. în M1 x 1ll„ obţinem harta locală
U1 x U2 cu coordonatele_ locale standard {xl, ... im, y 1, •• :'iin}. Aplicaţia :t1 M 1 x
X M 2 ~ M1 are expresia locală : ·
1t1'cx-1 •.•• x!I', îfl , ... o"> = xi, i= 1, ... m

Fie(p, q) e M1 X M1 şi
V= t
m
i=l
V' - a I +.~"-
ax' (J,,q) j"7l
lrm+; -
-
a I
{)yl {(J.q)
un _vector tangent din {M1 x M 9 >cp,q)' Dacă notăm
rri(V) = Wi _!_
a~' "
I•
102
_\,
- '
obţinem
Deci
n:1
*
(t ,,.,_!__I
•=1 ax'
+
(P,tJ) •
f
J=l
vm+J _!_I ~i
iJîJI ,P.9) _, ... 1
v•~1 iJ~i p
Notind cu {î'1 ••.• ?'m, 7f1 •... î", V1 , • .'. vm,

U1 •••• iP} coordonatele locale în
T(.M1 xM 1) şi cu {il, ... xm, V1 , ••• v•} coordonatele locale 1n T(M1 ), aplicaţia
r.i : T(.M 1 X .M2 ) ➔ T(M1)
are exprersia locaJă:
1
( n:• >' (~X 1 , ••• , :;;;.m
X , ~1y , ••• , ;;a
y , :; m
u- , ••• , V , ~1
U ,. • ., ~
U ) =~
,.-.• i>m·
A = ~i _;..j
ax'
+ tu
AnHi ~
au'
l+ Ăm+a+i-!!.-a;;, I+ Atm+a+t_!_I,
au•
« . u
Jmde am notat (p,q,v,u) = ot. Atunci n:\. A e= ( T.lU1 )(1>,o) şi dacă notăm
n:••
1 A = -Ai -- al + -_AmH -al
-· . ,
ax• c1>,11> a,,• '"·">
obţinem
Ak = .-11c pentrtt /l ~ m,
Ale= An+lc pentrum < k ~ 2m.
Deci
,:1 (.-1) == A' .!_I + Am+n+,_!__ 1· •

•• . ax' '"·"> a,,, u,,11>
Analog se obţine
r.2 (.A)= Am+' -

••
a
iJ'ii'
l .
9,u)
+ A•+n+i -a-
au'
I(q~u)
103
Din liniaritatea aplicaţlflor :r1. şi <lin (1) rezultă _·' ,1 .' 1. '· ·
(V g1X1+/X1 Y) (p, q) = \7 g (P.g)X1(P,tJJ+f(P.g)X2(P.q) ( l')= \7gl(P.q)(rv,J+c'lM)(tJs,fls} ( Y)_ ~

1
= (g1(p, q)l(l o1t\. y .<v1 U1) + g2(p, q)K1 o1tl.-Y..{V2• U2), gţ(p, q)l(2 or.;. r .{v1• U1) +
+ g (p, q) Ks n;. Y .( V2, U2)) = g1 (p, q) (l(l 1t\. }'.( V1, U1),
2 O O ... ,.
/(2 O 1r;. l'.(V1, Ul))+ _g2(p, q)_(l(l O 1r\. Y .<V2 U~).
l(a Pri;. r .(v2, U2)) = g1(p, q) \7 (v1.fl1). ]' + ~ .
.+ 92(P,f/) 'v:cva,1~) ~: ,= (gl '\J Xi}'+ 9 y7X2 r)(p,_q):

2
De asemenea
. Vcv,w)(l' + 1' = (/( o ;r\.( Y + Y .)(v, w),.
1 2) 1 1• 2
. .... •: .
1(2 o 1rţ. Y2.(V, w)) = Vcv,w) Y1 + Vcv.w) l'2,
Analog se demonstrează cil
Vc,,:,;,>(fY} ~ !(p, q) Vcv.wt Y + (v, w)(f) l'(P,g),
Pentru dţterminarea componentelor trebuie să calculăm
: I.-,
a a a-
V o-,
-;;;-' axJ
v -;;;-,
o_,
ay1
v_E_a·~,.·
-, u
Oz {jx o;,
a ) (p,q)=.V .:o · a =
V
.+oz' (•axJ-
oxi. jI>• o j'l) a1:1
(-·
-
=( a:, I( ~-,. ). I(,

0
).,;
"· oxl p
=-= {1(1(_!__) {~I ).o)-= (v. I {~), o)= (rl,~l

axi • fJxf I> axr
.o)•
-(
0
axi p
âx I> . ,
104
-.-...
t_ L. ·•, ••
RezultA
v' a ( :.) (p,

,ii, ax '
q) = <r1>f; <P-; _!__
8x'
I .
(P,qi
Analog obţinem.
a) · _- a _,,
v1 o ( - <P, q) = <r% <q> - · •
-oi' ayi ayr (P,q)
Dc asemenea,
v' a ( ~: )
-;i dyl
(p, q) = ((/{1 o „1. ( :.)
. 8y:1 ·•
(;_!_
8x'
I • 0J p 9
) , ..
• o '7t2
ll2
••
( - f) )
ayi • ax' p
( -8 I I)) (
' 0
q
=
.
f(l o 1t1
...
- f) I .
ie' <U,.q). o Ip ai I) •
.. ,I
Î' .... '
Deci
v'
a v1 0 -·-•60.
a .
0 -=0,
~ ~ azi
a~ &'fiJ a,
VI.-24. Fie "v o conexiune pe varietatea difer~nţiabii'ă M şi ~9ţia,
J e.F(.M); SA Se arate că ap~caţia •, r . • ~ : '1 .....
v ... -··,
(X, Y)----+ "v z(f Y), X, Y e .D1(M), . ' .
este o conexiune dacă şi numai dacăJ · ·1,111. : ..
. ~ ' ''
Re:ol11are. Pentru orice h', gi e F(M), t, j = 1, 2, şi x,, l'J e: D1(M), i, j=1, 2, trebuie
v' g')[.,~hl--'ţ1) :;=.fJ'<X.,hi)YJ .+ ~w. V~! rs: '-"'. .· ·

Ac ,easta ~~A ~A . . ,. . •• ·; 1 .• : " .
'v ,cx,(fh1Y1)_ = g~(XW). YJ +,9i~t~«df._.Y.j). ..-. ~-:

I ...
. I
Deci,
u'<X,f)hi Y1 + g'f hi Vx, Ys = u'<X,hl) Y, + gW(X, f) Y; + fg 1hl y x, Y,-g'f(X,hl) Y,.
adică
g'(f- 1)(X,hf) Ys =O .. (1)
pentru 'orice o', hleF(M), i,j =1,2. Ţlntnd seama că x,, r1• gi, hl sint ai:bltrare. rezultă
că relaţia (1) are loc dacă şi numai dacă f = 1M.
IV.25. Să se arate că, dacă V este o conexiune pe M iar/ eF( M), ·

,x
formula ~ z Y = V Y defineşte o conexiune V dacă şi numai dacă
f = lM, unde lM este funcţia constantă de valoare 1.
Rezolvare. V conex.lune <=>
V ,cx,W Y1) = u'<x, M) Y1 + gf•hi(V xi Y1) . ,
v ,,.x,<hi f s> = u'<x, hi) r, + gi Jll 'vix, r 1 <=>
<=>
-» fg'(X,hi) 1·, + fg' hl(Vx, Y,) = g 1 (ţ,h 1 ) r, + fg' h1(V x, r,> "'°'
_, (f- l)[gi(X1hi)Y;] = 0<=>(== 1111,
deorece X,, l'; din D1 (M) sint arbitrare, cit şi gi, hi ef(.M).
_
IV.26. Fie V, i
I
' 'I
= 1, 2, conexiuni pe M. Să se arate că formala.
.
'1 xY = V 1xY + V,zY, unde /, g e.F(M), X, Y e D1(M) defineşte
o conexiune V pe M atunci şi numai atunci cînd J g = IM- +
2 l _ _ ~ · ·
Rezolvare. Din formula V =V + L, L t= D2(.M), stabilită ln problema IV.21.
reZ1,1ltă · · ,
_, 1 1 _ . l· ..
V este conex.lune ~ aplicaţia (X, Y) ➔ V1xl' + "\lgz. Y + L(gX, Y) "=V Cf+g)Xy +
+ (gL)(X, Y) este o conexiune, deci, V este conexiune ~ aplicaţia (X, Y) -.
1 . . . . : ;
➔ V(/+g)X Y este o conexiune [aceasta, deoarece gL e Dt(M)i, deci: în conforrnltate cu
rezultatul stablllt tn problema IV.25, ~ este conexliuie <=> f + g ·a· 1. · · · · i •
s ·,
IV.27. Fie conexiunile V, i = 1, 2, pe varietatea; M şi ~plicaţ.iai
- 1
V :.D1(.M)x .D1(.M) ➔.D1(M). definită· prin formula (X, Y)-+V x(JY).+
2 '
+ '1 x(U Y), unde/, g e.F(M)sînt fixate, iar X, Yarbitrare-în .D1(M).
~ă se arate că, V este conexiune atunci şi numai atunci cînd/ +u=l.
_ -1 2 . 1 _
Re:olr,are. Din problema 1~21 rezultă că există
I
=1. V +, L.
L e Di(.11-1) astfel Incit V
AtunciV este conexiune dacă şi numai dacă aplicaţia· (X, Y). ➔ V x(fy) + V z(gy) +
+ L (X,g Y) = V1 x ((f + g)- Y)-1
- -
+ (gL)(X, Y) este- conexiune.
.
Ţinlnd
.
seama de problema
IV.21 ca şi de faptul că gL e D2(M), rezultă că V este conexiune~ aplicaţia (X, Y) ➔
1 . -
➔V x((f + g) Y) este conexiune, deci, conform problemei IV.24~ V· este conexiune <:!>{f+g)
este funcţia constantă 1.
§ 5. Vari etăţi paralelizabile
IV.28. Să se arate că dacă varietatea diferenţiabilă M 'e VD(m)

este paralelizabilă prin cîmpurile z, e D 1 (M}, i == 1, ... , m, atunci
formula
'v'xY = (X Y')Z0 (1)
unde Y = YiZ0 Y e D (M}, defineşte o conexiune afină pe M.
1
Această conexiune este indep-endentă de alegerea cîmpurilor care

paralelitează varietatea!
Re:olvare..
"vt«:Z.o.(gl31"13) = _«rXa.)(9'3 Y&))Z,_ = [«((Xo.gf3) Y~ + gl3(Xa. Yi))z, = [«(Xa.g'3) Y l3 +

+ ru 13 "vxa. l" 13'
deci se obţine fntr-adevi!! o conexiune.
Să presupuneJ!!. că Z; este un alt sistem de cîrnpuri. din .D1(.J,-J) care paralelizead
varietatea .lU şifie z, = C/Z;. Avem .
Y = ysz, = yrczt = ykctz,.
Ded
y1 = ci yt şi x ys = x <CfYk) = ex ctfY" + c{cx (Y1:)), ,
adJcA
(XYk)(Ct> = xv1 - yk(X cp. (*)
Apoi
"vx 1· = cxyt>ft = (XYk)ctz, <•>=(XYJ - Y1(Xct»z, =

= "vxY - yl:(X C/)Z,.
DecJ V =V dacă şi numai dacă l'1(X ci) = O, V X, Y ~ .D1(M). adJci dacă şi numai
dac A X c{ = O pentru ori ce X e .Dl(M), ceea ce este echivalent cu ci local-constante.
1-07
O b s e r v a ţi e. Deo&l'.ece orice grup Lie este paralelizabil• prin cîmpuri stfng-tnva- .
riănte şi .deoarece trecerea de la o bază de cîmpuri stlng-invariante la alta ·se face prin
fwuiţii C} constante; rezultă că se poate introduce o conexiune naturală pe un grup Lie,
pr~~ .~cest procedeu. ·
• . ;IV.29. Fie M o varietate dîferenţiabilă cu conexiune afină,
c_onexă, m = dim M şi {Y1};= 1,....~n un sistem de m cîm.puri vectoriale
pe M care au proprietatea, că restricţiile Y1/y, j = 1, ... , m, sînt
cîmpuri paralele de-a lungul oricărei curbe diferenţiabile y. Să se
arate că dacă există p 0 e M astfel încît {Y 1 l1> = 1..... ,n formează o 0
};
bază în Mp0 , atunci M este varietatea paralelizabilă.
Rezolvare. Fie p e M şi y o curbă astfel încît y(O) = p0 şi y(/0 ) = p, pentru un anumit

. t0 • ))~oarece y,0 este un_ izomo~ism între Mp 0 şi Mp,rezultă că {Y;l }i=l,...,m defineşte o
11
bază tn M z,, Deci M este paralelizabilă.
IV.30. Fie cîm.purile X, din DA(R2 ), i = 1,2, date astfel :

(X1)u = .a
cos u1 (- _1 ) + sin u ( a1
-) ,
. âu " ou
2
"
(X2 )u . -.sin u1 ( ~ ) -i-- cos it1 ( - ; ) ,

Bit " ou "
unde u = (u1 , u 2 ).
Să se arate că X 1 X 2 paralelizeaz~ planul R 2 • Să se exprime
~ în funcţie de X 1•
fJu' .
. Notînd cu 'v conexiunea definită de cîm.puri.ie X 11 X 2 conform
procedeului din problema, IV.28, să se calculeze componentele I'11: ale
conexiunii 'iJ în baza~ precum şi componentele ·R~, ale cîmpuluJ
· âu' ·
tensorial de curbură, .în ·aceeaşi bază _!, ~
oit·
Re zolvare. Să notăm :
1
- sin u )
COS ul
108
:- ·~_
'- I
Deoarece .A este ortogonalu. rc1.ult1i d'i_

1 1
.-t-1=
. ( . cos u sin u )
-sin u1 cos u1 •
Oin det A= 1, rezultă c:.i {(X,)u},e"t~ constituie Q bază a spa\iului tangent (H::_u• deci,
t X,} ie12 este o paralellwre a plan ului R2 • Apoi
• I
(.X1) = ,1-i (a,au 1

) •
X 2 iJ/iJu'!.
deci
a:11 = (X A 1) = (cos u -sin. u )

1 1
1
(~ ),
[au_!_ 2
X2
'
. sin u1 cos u1 . X2
a
-âul = cos u1 X1 - sin u1 X.,, - 2
a = sin u1 X + cos u1 X,..
• 8u . 1 •
COS ul Sin ul ) ' . 8 ' ( i) )

(uh= (
::;:::A:-1 • rsk-1 = \1 â - .•
- sin u 1 · cos u1 · · au ârd fJuk
Ţinînd seama că \1 este conexiunea definită de paralelizarea {Xdiel 2 • rezultă d ·

I • •
r1k !_ = -(~·(ut) ). x,· == xl aul • !.... .

aui au1 oui au'
Deci
i
r;k =Xi-.•
'aut
au,
t I .
Deoarece Uk depind numai de u1 , avem
dt = O-, i,j e __ 1,2.

Apoi
1 1 au{ '
r11 - == cos
= Xc iJul u1 (-sin u1 ) + (-sin u1 ) 2 = (sin u1) 2 - sin u1 cos u.1 ,
1 1 iJu~ · · ..
r12 = +
Xt. -8u = (cos u1 ) 2 . (sin. u1 )· = 1,
1
109
2
I'11 = X't„aui ,
- 1 =sinul (-sin U1 ) + COS ul (-cos·u1 ) = -1,
au
., .,au~
I'i2 =·X'i aul= sin u1 · cos u1 + cos u 1 (-sin ul)= o.
!)cel :
rfi = -1,
restul coeficienţilor conexiunii "v, in baza {-;} _• fiind nuli. Din form~ele
· au ie~2 .
~i ~, -, -, ~, ~, ~, , -, .
Rm = xkru - x,rk; + rk,r,s - r,,rks - fkir,;.
I
unde prin rjk s-au notat componentele conexiunii "v în baza Xk, Iar prin {ki funcţiile pen-
tru care
rx,. X,] = mx1c,
şidinfaptulcă"rJkx, = \lx;(Xk) = (X, 81)X, = O, deci, că rL; =o.obţinem Rl1ca =
= O, R!ke fiind aici componentele cimpului tensorial de curbură in bau {X1c}ke1.m. De
a
aici rezultă că R = O, deci şi în baza -zavem R}1c8 = O•
au•
IV.31. Să se arate că dacă varietatea M este paralelizabilă
prin cîmpurile z, e .D1(M), i e 1, m, atunci, pentru conexiunea dată
de formula (1) din problema IV.28, se verifică formulele:
a)_ T(Z0 Z1 ) = [Z;; Z,];
b) R = O (curbura este nulă}.
Re:olr,are.
T(Z_;, Zj) = "vz, z, - "vZJz, - rz,. Z1J = (Z,(8:"))Zk -
- cz,camzk + rz,. z,1 = rz,, z,1
R(Z,, z,) Z1c = "vz,("v zl1:) - "vz,f'vz,.z,.) - v'cz,.z;J Z1;.
Dar
'vz,Zk = (Z, 8pz, = O, iar "vcz,,Z;]Z1; = ([Z,,Z,J8L)Z, = O•.
De remarcat (aptul că "v fiind cone.xiunea dată de cîmpurile z, care pnralellzează
'Varietatea J'tl, avem
(1)
1JO
pentru orice cîmp X e D 1(.l\1). Pe de altă parte, faptul că R = O confirmă vnlabllltatea
rezultatului din problema IV.30.
IV.32. Fie (I, y, °Jll) o curbi'L pe Yarietaten paralelizabilă M,
{Z 11
••• , Zn,} o pa,ralclizare, z,
e D 1 (M), i = 1, ... , m, iar \/ cone-
xiunea asociată paralelizării conform problemei IV .28. Fie Y e D 1 (y).
Să se ara te că ·
Y e P1(y) <=> Y = ;. 1z;; ,._i = const, (1)
Zt fiind eîmpul indus de Z, de-a lung·ul_curbei y, t1eci ZW) =- (.Z,) ."y(t).
Re:olvare.Fie r= f1 z:, fiEF(I).Avem
Y e Pl(y) ~ "v ~ Y
•
= O<=> -df'
dt
z,* = O<==> fi = const, v
.
1 = 1, •.• , m.
ln conformitate cu (1) din IV. 31, s-a ţinuî seama că "vxZ, = O-pentru orice X din
Dl(M). .
O b s e r v aţi e. În particular, o curbă (I, y, M) este autoparalelă atunci şi numai
atunci cînd componentele ctmpului f în baza {Zi}i=l, ...,n, stnt funcţii constante, adică
1· = i-'Z:•;.<=const, Vi= 1, .. . ,m. .
· IV.33. Fie X, Y cîmpuri din D1(R3 ) şi produsul vectorial dat. de
formula
a â a
Ot1 f)t2 ât3
XxY= E D 1(R 3 ), .(1)
X1 .x2 xa
Y1 y2 Ta
unde X. X'~şi Y = y,_!_.,. Fie\/ conexiunea definită de cîm-

ar at
1
purile !__ care paralelizează R 3 , deci

fJtf
'\Iz Y = (X Y')~,
. ât'
Y' fiind componentele cîmpului Y în baza -
a• Să ~e · arate că
at.1
formula
- . 1
~xY=v'xY+ZXxY, (2)
furnizează o nouă conexiune v' pe R 3 •
..tu
•
. R_ez~lpare. Mai întli observăm că
l
pentru orice[«, _gf3EF(R3)_ şi• X«,Yl3ED1(R3~.Apoi
~ . . 1 .
v,«x«<ul3u13> ~ v'.fx«(g'3Ya> + 2 ((«X«> x (gl3Ya>=
1
= tr'(X(lgl3)Ya
. ..
+ f«g'3\Jx (l
Y„
11 + -·
2 [«g'3(X« X Ya)= ~
= f«(X«gl3) y 13 + f«g'3 y' Xai Y13.

a
O b s e·r v a ţ i e. Condiţia ca y' să fie conexiune definită de baz(paralellzantă at•
nu este necesară- (nu a fost folosită în cursul demonstraţiei, care se face la fel şi în-cazul
unei conexiuni arbitrare). Dealtfel, este util de comparat remarca precedentl cu rezuJ.:
tatul din problema IV.21.
IV.~. Fie '1 conexiunea definită în problema IV.33.Să se arate că :

. _T(X, Y) =XX Y, (1-}
- . 1
R(X, Y)Z = (X X Y) X Z, (2i)
4
unde .-'.y X Y este produsul vectorial al cîmpurilor X, Y e .D1(R3 ).
. . a
Rezoluare. Să observăm, mai lntli, el pentru conexiunea "v defJnită de baza - • ca
, r - ol'
fn problema IV.28, avem
"vx( y X Z) =:== ("vx Y) X z + y X (v'xZ).
a
Jntr-adedr, notînd X = X' - a,, , avem
. (Y x Z)l ~I~
. z2 .ya_
za I= yaza - Y3Z2,
(>7'.x(Y ){ Z))l = X((Y X Z)l) = (X Y3)za + Y2(XZ3) - (XY3)Z 2 - ys_(XZ2).·

Pe de aJtă parte.
(("\l_xY) X Z +Y X ('y,rZ))1 = (('y,rY) X Z)l + (Y X ('yxZ)) 1 =
--_lxy2
Z 2
xya1·+·1 y2 yal. =
Z3 }(.Z2XZ3
(X y2)za - (XY3)Z2
. . .
. +
. .
.
Y2(XZ3) - . ya(X~).
·
•
'
Analog se demonstrează că egalitatea rămine ş.i pentru .compone,ntcle cu indici doi.
respectivi trei. Amintim. de asemenea cil: produsul vectorial satisface identitatea lui Ja-
cobl: · · · ·
X X (Y X~)+· Y X (Z X X)+ Z X(~ X Y) ~ O.
, l
Ţinind seama de formulele stabilite în proble~ele IV. 7 şi IV.31, obţinem
_
T(X, l') = T(X, Y) +-
1
X x l:' - -
1· / .
Y X X = Xiyj T
{
-
a • - a ) +X X Y =.
2 .2 ol' oii
= XiYJ[_!__, ~ ] + X X Y =XX Y,
a,1 at'
a a].
.deoarece [ -at, , -w = O..-Apoi
ii(X, Y)Z = 'vx\JyZ-:- \ly\JxZ - 'vcx.Y]Z = 'vx ( \JyZ + +y z) X +
..:-x 2 Y x z)-\Îy('\JxZ + -2-x x z)-

1
+ 2 ('\JyZ +...:.. I
1
'\J x.Z .+ 1 ) 1
--Yx
2 ( 2 XXZ ~ y7 [X,Y] Z-
2 [X, Y] X Z.
Dar .R(X. Y)Z = 9, R fllnd curbura conexiunii definite de o bază care paralelizează spa-·
ţiul R3 , deci
_ 1 . 1
R(.X,Y)Z=-(v'.x(YXZ)- y X(y'xZ))--(y'y(XxZ)-Xx(y'yZ))-
~ . ' ' 2' . ' .
1 1 ·
- -
2
[X,YJxZ +· - 4 [Xx(YxZ) -
·
y X (XxZ)] =
1 1 ·
= -·(('\JxY) X z- (\]yX) X z....;. [X, Y] X Z) + - (Xx(YxZ)+ y x(ZXX))=
2 4 .
1 1 1
= 2(T(X. Y))XZ +_ 4(Xx Y)xZ = 7,(Xx Y)xZ,
deoarece'T(X„ Y) = O.
IV.35. Fie (.M, V) un ·spaţiu cu ,conexiune· afină,· astfel încît
dim Jf = 1. Să Jţe arate că. ~ = o, B = o, T şi B ijind ~î~purile_ .ten-
~oriaJe de torsiune, respectiv ourbură, asociate conexiunii '\J.
a- c. 1508 113
Rezolvare. Fie (U, q>) E""
!e(.M) şl A e D 1 (fl) astfel Incit A 11 :/: O pentru orice pe U.
Sistemul {A} constituie o baza în D 1 ( U)~ Pentru X, Y,Z e D 1 ( U), e.xistă f, g, he F( U) astfel
, ca X= (A, Y = gA, Z = /,A, Avem T(X, Y) = fg T(A, A)= O, deoarece T(X, Y)=
= - T( Y, X); R(X, Y) = fg R(A, A) = O, deoarece R(X, Y) = - R( Y,X).
O b s e r v a ţ l e. în cazul particular cînd M = R 1 sau M = S 1 , rezultatul de mai
sus ne arată că torsiunea şl curbura, asociate unei cone.~iuni arbitrare 'v, sint nule.
IV.3G. Să, se determine a1;toparalelele spaţiului cu conexiune

afină (1l 2, \7 ), umle \7 est~ conexiunea definită de paralelizarea. consi-
derată în problema IV.30.
Rezolvare. Conslderind coeficienţii de conex.lune determinaţi in problema IV.30, sis-
temul dlferenţlal al curbelor autoparalele se scrie
a+ 11. iJ = o. ii - u2 = O.
Dacă înmulţim prima ecuaţie cu Îl, pe cea de-a doua cu i, şi adunăm rezultatele, obţinem
Îl ii+ u;; = o.
Deci pentru fiecare curbă autoparalelă avem
(u)2 + (u)2 = a2 :p o.
Dacă u = const, atunci zi= O implică ;; = O, deci v = c1 t + c2 şi autoparalelele stnt
drepte. Dacă Îl :/: O, din prima ecuaţie se obţine u = ce-fJ şi lntroducind în cea de-a doua,
avem;-; = c2 e-211 sau i, ii = i, c2 e-:.w, sau _:_ (i,)!1 = c2 )(;,.. e-211 dt. Rezultă
. 2
sp.u
±( dv = t + k.
JVei - c2 e-211
Se pot obţine famllli de curbe autoparalele conslderind curbele integrale ale cimpurilor
X = c1 X1 + c2 X2 , c1, c2 e R, X1 şi X2 fiind cimpurlle folosite tn problema ·IV.30.
De exemplu, pentru curbele Integrale ale lui X 2 obţinem sistemul
li = - sin. u, ;, = cos u.
Dacă ii. #- O, prin integrare se obţine
1 + e2c-u 1",
u(t) = 2arctg e<- 1>~'+ Im, v(t) =- ln - - - - - + ex.
2 e<-u.t, ·
Prin elimln.aren pnrametrului găsim ecuaţiile analitice
1
v= - ln sln1 u + ex.
2.
Dacă u~ o. se obţin drepteţe
-,
i'-.
Capitolul V
SPATII
. , RIEM.ANN. SPATII
' RELATIVISTE
Un Cl!plu (.211. g), unde lif e VD(m) iar g e D~(M}, .se ·numeşte
spaţ{u R-iema.nn de dimensiune ·m dacă
g(X, Y) =- g( Y, X) (g este simetric)
g(X, X) ~ o,
g(.X, X) = O ::;. X = O.
Cîmpul g se numeşte cîmp tensorial metric. (1 conexiune V pentru

care ·
vx E D1(M), (1)
se numeşte con.exiu11,e r·ierr-anniană.
Convenim să scriem şi (X, Y) în loc de g(X, Y).
Din (9), cap. IV rezultă că (1) este ecMvalentă cu
X<Y, Z) = ('V z Y, Z) + (Y, V z Z). . (2)
Pe de altă parte. g ind1}ce în ffocare spaţiu tangent M:p cîte u1:1 produs
scalar g:P. Uneori, pentru .A, B e M:p, în loc de g:p(Â, B) vom scrie
(A, B). . .
Definim:
li X li = (X, X)112 , :X.. E D1(M),
cos (A, B) = (A,B)
. , pentrn .A, b e Mi,, ambii nenuli.
IIAIHIBl1 :;..
115
,,,
I.
P~ntm o ePrltă (I, y, .tlf) şi a., he I, lungimea arcului [a, b] cşte, prin
definiţie,
b
L,~ = ~} y li dt. (3)
Dacă p şi q sînt două puncte din JI, atunci fo11:r111la,

'\ . (b
. dist (JJ, q) = inf J u~r H(H, (4)
y "
în care marginea inferioară ·se ia după toate curbele diferenţiabile

pe porţiuni care unesc punctele p şi q [y( a) = p, y( b = q], defineşte
o metrică pe M. Topologia asociată acestei metrici coincide cu topo-
logia varietăţii M. în cazul unui spaţiu R,iemann, pentru autoparalele
se întrebuinţează denumirea de geod~zice. Se demonstrează că dacă
margineainferioarăesteatinsăîn (4) pe o curbă y, atunci y est,e în
mod. necesar o geodez-ică .
. .Avînd în vedere propoziţia 1, cap. IV, precum şi ·(1), rezultă că
'v .. g
_Y, = O (5)
pentru oricecurhă(I, y, M). Deaici"şi din(ll),cap.1 v, rezultă că geste

cîmp paralel de-a lungul oricăireicurqe (I, y, M), deci g(X, Y)=const,
V X, Y e P 1 (y), pentru orice curbă (I, y, Jli). Cu alte cnvinte, trans-
portul paralel relativ la o conexiune riemanniană este o izometrie.
O conexiune riemanniană, pentru care cîmpul tensorial de torsiune
asociat este nul, se numeşte conexiune Levi-Oivita. Raţionînd asi,pra
primei formule utilizate în rezolvarea problemei V.9, se arată că pe·-
o varietate Riemann există exact o conexiune Levi-Civita. ·
Două cîmpuri tensoriale metrice g şi g se numesc .conform echiva-
lente dacă există f e F( M) astfel mcît :
9 =fg (f> O).
Dacă q, : lJf -+ Q este o imersie, iar g şi g sînt tensori metrici pe M „
respectiv Q, at•.,~ci aplicaţia 9 este conformă dacă g şi q,*g· sînt con-
form ~chivalente; aplicaţia q,*. este definită în problema III. 24.
în loc de „conform echivalente" :vom folosi termenul „conforme".
În cazul în ca;re g =:, q,*g, aplicaţia q, se numeşte aplicaţie izometrică
Dacă q, este difeomorfism şi ~-plicaţie izometrică, atunci spunem că cp
este izometrie. . ·
Să notăm cu Rtensorul de curbură asociat conexiunii Levi-Civ-ita.
Cîmpul ten~~rial.(~oţat tot cu R) dat de formula
R(X, 1\ Z, F) _ (R(X, Y) Z; V)
116~ ·
I -
"·
se numeşte teiisor rfomannian ·de curbură. Avem
R(X, Y, Z, Y) =-:- R(Y, X, z; Y) =
- - R(X, Y, V, Z) = (R(Z, r, .X, 1]
şi
R,11..·e ~= {lut RltJ, ·
gH fiind com11onentele tens~mllui metric.
Cîm1:,ul tensorial contractat C~ R se numeşte tensorul lui R-icci.
Componentele sale_ sînt ( Oi R),1 ~ R:,,. Avem
(Ol .R) (X, Y) = (Ci R) (Y, X).
Un spaţiu Riemann pentru care Ol R = f g,J eF(M), se .numeşte
spaţiu Einstein.
Fiind daţi doi vectori liniar independenţi A, B e M 1„ se arată
-că numărul Kp(A, B) = Rp(A, B, B, .A) nu depinde de baza
. • li All 2II Bll 2 - (.A, B)2
planului generat de vectorii .A şi B. Acest riumăr se numeşte curbură
8ecţionalăa faţetei plane (.A, B) ..
Dacă fA, B} este un cuulu ortono1-mat, atunci
Kp(A, B) = Rp(A, B, B, A).

Prin punct izotrop înţelegem un punct p în care
Kp(A, B) = Kp( O, D),
oricare ar fi cuplurile de vectori liniari independenţi {.A,B} sau {O, D}
din Mp. ·
Teorema Schur. Un spaţiu Riemann de dimen~iune m ~ 3, în
care orice punct este izotrop,_ are curbura secţională (numită şi
curbură riemanniană) constantă. •
1n ca,zul 1:1nei suprafeţe M din R~, curbura riemanniană, a planului
tangent în p coincide cu curbura totală în p.
Fie M e VD(m) şi G e Di(M) im cîmp:cu următoarele proprietăţi:
_1° G(X, Y) ~- G( T/X), v· x, Y e D 1(M);
2° det ((Gc,<1.1>)) #= o, V p e M;
3° signatura formei P.ătratice
((G11c1.1>)) este· ( -l-, ..• , + , -, ... , -)
· a ori b ori
117
Notăm mulţimea cîmpurilor cu proprietăţile 1°, 2°, 3°, prin TPM(a; b)
Un ,cuplu (M, G) pentru ca1·e .<1 e TPM(a ;· b) ab =I- o, se numeşte
spaţiu paeudoriemannian de gen (a ; b). O varietate pseudoriemanniană.
(M, G), cu M e VD(4}, G e TP~(l; 3), se numeşte spaţiu-timp sau
varietate relativistă. ·
Teorema de existenţă şi unicitate a conexiunii Levi-Civita, noţiu
nil.e de cîmp tensorial Ricci, spaţiu Einstein, îşi menţin valabilitatea.
§ 1. Metrică riemanniană, transport paralel, geodezice
V.1. Fie V un sp3iţiu vectorial de dimensiune n 'şi O(n) grupu1l.

transformărilor ortogonale ale lui V. în acest spaţiu· considerăm două,
produse scalare ( ) şi ( ) 1 astfel că,
(.x, y) = (g(x}, g(y)), Va:, y eV, Vg e O(n),
(x, y) 1 = (g(x), g(y))i, Vm, y eV, Vg e O(n ).
Să se arate că există o constantă nenulă c astfel încît
(x, y) = c(x, Y)1-

Rezoloare. Fie {e1 , ••• ,e,i} o bază ln V, ortonormată relativ Ia ( ). Atunci .
.există transformările o, eO(n) astfel că uc(e1)= e,,i = 1, ••• ,n. În acest caz, conforlD
ipotezei, avem •
(e1 , e1) 1 = (_e,, = k 2, i = 1, ... , n.
e,) 1
Dacă i =I: j şir =I: s, există apllcaţffle g, g' e O(n) astfel că g(e,> = e,, g(e,) = e• şi g'(e,) =
= e,, g'(ei) = - e,. Deci
(e,, ej)1 = (e,, e,) 1 = (e,. - e,)1 = - (e,, e,)1,
de unde rezultă
(e,, ei)1 = ·O,
ceea ce demonstrează · afirmaţia făcută.
V.2. Fie M o varie~te diferenţiabilă, m-dimensională, paraleli-

z, e J)l( M), i e 1, m, o bază, a modulului J)l( M).
.zabilă şi
· a) Să se arate că, formula
g(Zu Z 1 ) = 8,1
defineşte o metrică riemanniană,.
b) Să, se determine conexiunea, Levi-Civita, asociată,.
'
118
.I!
Rezolvare. a) Avem, pentru X, Y e D1(l\f) :

X= Xi z,, Y = YIZ1, g(X, 11 = XfYl8 11 = _X11'1 + ... + xm l'"',
tdecl
g(X, Y) = x1y1 + ... + xmrm. (1)
Oln (1) obţinem
g(X, Y) = g( l',X), (2)
g(X, X) = (X1) 2 + ... + (Xrn)s > O, (3)
-de unde rezultă

g(X, X)= o<=> X= oe D (M). (4)
Oln (2), (3) şi (4) rezultă că g este un ctmp tensorial metric.
b) Fle [Z1,Z:;] = c:, z,.. În formula cunoscută (unde(X, Y) = g(X, Y)]
2 (Y,:'v7xZ) = (X, [Y,Z)) + (Y, [X,Z]) + (Z, [Y, X])+ Z(X,Y) +

+ X (Y, Z) - Y(Z, X), •
alegem X = z,, = Z;, Z = Zk şl obţinem
Y
2 (Zi, "\l z, Zk) = (Z,, [Z1,--Zk]) + (Z1, [Z,, Zk]) + (Z1;, [Z1, Zc]) +
+ Zt (Z,, Z;) + z, (Zt, Zt) - Z 1 (Zt, z,).
Oln (Z,, Z1) = 8,1 şi \J z, Z 1= rf; z,., obţinem
2rl1c = cj1c + cl1c + cf,.

Observ a ţ le. Coeficienţii conexiunii din problema IV.28 in baza {Z,}. - fiind
sel,m
-nuli, rezultii că·acea conexiune este chiar conexiunea Levi-Civita asociată cimpului. ten-
<J;orial metric definit în această problemă dacă şi numai dacă au loc relaţiile
i .i k
C;k + Cik + C ;, = O. (5)
Permutlnd c,lrcular indicii i,j, k, obţinem
ct, + cf, + ci, =O. (5') ).
...l\.dunăm (5) cu (5') şi ţinem seama că c11c + cL; =. o. Obţinem

c:, = o (6)
Pe de altă parte, (6) implică (5). Prin urmare, conexiunea din problema IV. 28 ~este aso-
ciată clmpului g din această problemă atunci şi numai atunci ctnd •
[Z,, Z;l = O.
a
.Aceasta se lnttmplă pe Jlfl cind alegem z, = -,, ..·
au• .
H9
\
. V.3. Să se arate că într-un spaţiu RJemann (M, g) existai un izo-
morfism canonic 0 :D~(M)-+ Df(M)._ · •. ·
Rezolvare. Definim morflsmul G prin formula (G(X})( Y) = ( X, Y), X, Y e D 1(M): De
alei obţl~em : ·
(GX)(f'Y,) = (X, f• Y,) = f 1(X, Y1) = fi(G X)( Y,) e F(M),
deci GX eDf(M). Aplicaţia G este morfism de F(M)~module, deoarece
(G(f'X,))(Y) = (fi X,, Y) = fi(X1, Y) = f 1(GX,)(Y),
deci G(f'X,) = fi(GX(), pentru orice x, e D 1(M) şi t' e F(M). Pe de altă Pl\rte, G ·este
monomorfism, deoarece GX= O implică (GX)(Y) = O, _yy e D 1(M), adică, (X, Y)=O,
~ eDI(M), deci (X. X)=O şi cum ( , ) este un clmp pozitiv definit, rezultă X=O.
Din faptul că D 1(M) ş~ D 1(M) .au,Iocal, dimensiuni egale, iar G este injectiv, rezultă
că°G este izomorfism (sau G induce monomorlismul G11 :M21 -
fism, de unde rezultă din nou că G este izomorfism). . . ··
M:,
deci, G21 este .fzom9r-
.. .
Se observă că Xi fiind componentele într-o bază {Zi} peste D1( V), ( U, ~) e .1if'.,2',
ale ctmpului X eD1 (U), clmpul covecţorlal GX are componentele Uc, XJ. într-adevăr
(GX),= (GX)(Zt) = g(X, z,).,.; xi u<z,z,> = XJ u,,.
Reţinem formulele
(GX), = gc, XJ," (1)

GZt = Dt, (3•, (2)
unde {(3•} este baza d~alăbazel {ZJ}• într-adevăr:
(GZa:)Z, = g(Zk, Z~) = Uu,
Jar
(ut1'31>z, = 911 BJ =ut,-
0 b s e r v a ţ i :e. Pleclnd de la formula (1), observ~= ·că ac~sta putea fi .luată .c~
definiţie pentru aplicaţia G. Mei;iţlo~m ci aplicaţia Geste cunoscu~ sµJ>,deriuinire,;t de
,.operaţia de cobortre a unui indice".
V.4. Să se generalizeze canonic aplicaţia G, din problema prece-

~~- . .
Re:ol~e. Ne propunem sii definim o aplicaţie
(!):_o;+1 (M; ➔ D:+i(M), (1)
r, s ~ O, 1 ~. u < _r + 1, 1 < s + 1,.

~ z,
. care să fte:lzomorfism de F( M) module şi astfel ca în cazul r = :s = O să avem
O)=G. (2)
120
/
An~me, pentru Te n;+ (M), definim

1
;pllcaţla ( !) prin formula , '-
(( +u) )'1•"',
V
T ; : = g1,;;
iiţ••,:~~1 : . 11
,componentele fiind considerate într-o bază {Zi}. _ a modulului: D 1( W), unde W este o
; • . . .. · .• •. • . . . . ... •El, m . r . .. . . : •
,11eclnătate de coordonate. Sii arătăm· buna definire ln raport cu alegerea bazel {Zi}; · _ .
. : sel, m
fie {.Z;} o ~ltă bază pentr~ 1?1 .(W) şt_I.;;:::t coDf.P~~entele ctmp~lui Jepso,;inl L
1 in
ba:iii {%,); im:({~•)_1'~m duală bazei {Z1) 1~,. ,.; unie L.~ ( !) T•
. Fie i;
·= a}z, şi c.i1 elementele matri~d ((~'.1))- 1 (ştlm că d~t((~}>):ţO în;orice punct
din W], deci z, = ii{ Z; ştJ« = a1 ~.1. Avem: .
' .
.
:.:.. ·· 'i'F g(Z.:...t,'

~.9#
' - ~
z-11,,. = a'C a"; gtp'
.'
...
...
, -~ , .. '.·
i ,.
Prin urmare 1
-- g q -/1 -fu-1 -lu · a-Jr~ • a;J ••• a„;,,_1 a„q a.,i.:+1 ••• a.,;a+l · T'•1···'a-1l'Îu•··i, i. •
11 a;1 ••• a, a, .•. - -
u-1 u -.r 111 „11-1 11 „0+1 1•s+1 \.. 11 ••• 1 v-1 1 v+1 ... 1+1
121
.i
Deci
(( ,!.u) )'1••· „Ir (3) 1 - u-1 -lu _J, .

T = a- /11.1 . .. ai u-1
a, u ••• a,• r
•
. V hl•••"s+l .
Faptu I că aplicat la ( ! )este morflsm de F( M)-module rezultă direct din (3). Apllc!ln ( r)
este injectivă deoarece din•(( r) T)il, ..
U
i~
i1 ...J,+1
= O-rezultă că U1:1i., /l••·~u.-ik~"···jr.
11•• ·'0-1 't!+1· • ,16+1
=o,
şi deoarece ((U1•1i )) este o matrice Inversabilă, rezultă că T = O. Din faptul că F( M)
!
0
modulele v;+ 1 (M) şi n:+ 1(M) au, local, dimensiuni egale, Iar ( )este monomorllsm.
rezultă că ( !) este Izomorfism.
.
în cazul r =:: s = Oşi u = v = 1 rezultă, direct1din formula (3) dl n această
.
problem&
precum şi din formula (1) din problema V.3, cil ( f) =-G.
O b s er v a I e. ţ Notăm izomorfis~ul ( n-• !)- cu (
V.5. Dacă Teste lm cîmp tensorial antisimetric de tipul (2,1) pe

M, atunci există pe M o conexiune riem.anniană unică pentru care
tensorul d.e torsiune coincide cu T.
Re:olvare. Conexf unea fllnd riemannlană, avem
Z(X,l') = ("vz X, Y) + (X, "vzY),
X( Y, Z) =:=:: ("vz Y, Z) + (Y, "vx Z),

Y(Z, X)= ('\/yZ, X)+ (Z, '\ly X)
şi
"vzY - \71,X - [X, Y] = T(X, l').

Deci
X(Y, Z) + Y(Z, X)-Z(X,Y) = 2('\/x Y, Z) +
+ (T(X,Z) + [X,Z], Y) ·+ (T(Y,Z) + (Y, Z], X)+
+ (T(Y, X)+ [Y, X], Z),
122
,
deunde
1
{'v.rY,Z)= [X(Y,Z) + Y(Z. X)- Z(X, Y) +
2
+ (Z, [X, Y]) + ( Y, [Z, X]) - (X, [ Y, Z]) +
+ (Z, T(X, Y)) + (Y, T(Z, X)) - (X, T(l',Z))],
formulă care defhieşte tn mod unic conexiunea 'v.
V.6. Fie M şi N două varietăţi riemanniene şi g17 g2 tensorii

metrici corespunzători. Să se arate că se poate introduce o structură
riemanniană pe varietatea Mx N, considerînd drept tensor metric
.aplicaţia; g pentru care ·.
g(X, Y) = g1 (1tf Z, 1tfY) + g (7tf X, 7½*Y), X,. Ye D (1JI X N),
2
1
--zr1 şi r. 2 fiind proiecţiile canonice.

Rezolvare. Aplicaţiile g1 ,
,g este o aplicaţie billnlară,
g1 fllnd billniare şi aplicaţiile 1t~
deci defineşte
şi 1t:
fiind liniare, rezultă că
un cîmp tensorial dublu covariant. De asemenea
:avem
. g(Y, X)= g1(1tf Y, -1tfX) + g~·(,.f!, ~fX) =
= 01(1t1*X, *
1t1 Y) = * * ..= g( X , Y).
02(1t2 X, i't! Y)
!Deci g este un ctmp tensorial simetric. El este şi nedegenarat, deoarece
g(X, X)= g1(1tf X, 1tţX) + g2(1t:t;X, 1tţX) > O~

-dacă X ,t:: O. Rezultă că g defineşte un cimp tensorial metric pe M x N.
V.7. Fie "v o conexiune riemanniană pe M. Pentru orice pe M,

g~pul de olonomie este un subgrup al grupului ortogonal.
Rezolvare. Conexiunea riemannlană
se caracterizează prin aceea că transportul para-
lel corespunzător păstrează produsul scalar. Deci dacă ceste o curbă tn M, aplicaţia in-
-dusă de transportul paralel de-a lungul curbei între spaţlfie tangente M c(li)' M,(IJ. este
,o lzometrle.
Dacă c(O) = c(1) = p, se obţine o transformare ortogonală a Iul Mp tn el însuşi. Deci
,orice transformare a grupulul de olonomie este ortogonală.
V.8. Fie U = {(ro, y) e R 2 I y > O}. Să se determine· geodezicele
lui U, dacă tensorul metric are componentele
1 .
Un= 922 = -,U12 = Ol
·Y
123
>.
, I
,·
Rezoloore. Coeficienţii cone.~iunii Levi-Civita se ~lculează ştiind că
rJk= I' }=-~gir(

jk 2
agir + autr
axt axl
_!_011;)·
azr .
in c~zul nostru, rez_ultă
1 1 1
ru =,0, r22 = o, r12= o. r12 = -. ru = - - . r22 =-.
1 1 2 1 2 2
y y p
Geodezicele spaţiului se obţin rczolvînd sistemul diferenţial
d2
--+
x•
rJ1;-
.
-- = o.
dxi d.l...1: ·
dii dl dl
Pentru spaţiul considerat, acest sistem se scrie
.\
r1 2 x 2 dx •_dy
-----·----=O
dl2 y dt dl
~ 2-[(~}2-(~)1]=0J
dtl +. y dt . dt ' '
V.9. Fie M ovarietate riemanniană;

'v conexiunea Levi-Civita.
asociată şi \/ o conexiune rierriannian'ă pe M, cu tensorul de torsiuµe
T. Să se arate că dacă (P(~; Y), Y) =o.pentru orice X, Y e .D1(M)
atunci conexiunile .\J şi 'v au aceleaşi geodezice.·
Re:olvare. Ţinind seama de faptul că
1 \
(v'xY,Z) =-[X(Y, Z) + Y(Z, X)~ Z(X,Y) +(Z, [X,Y])+
2 .
+ (Y, [Z, X])'-(X, [Y, Z]).
· şi de rezultatul obţinut pentru fj în problema V.5, ·obţinem
- 1
(\lxY,Z) = (\lxY, Z)+ [(Z,T(X, Y)) + .(Y,T(Z, X)) - (X,T(Y, Z))].
2
Pentru Y = X avem
- 1
('v.v: X, Z)= (v'x X, Z)+ [(Z, T(X, X))+ X,T(Z,!X)) - (X, T(-K, Z))].'
2
Deci
{v' xX, Z) = (\/x X, Z).
Rezultă că \JxX = O dacă şi numai dacă \JxX =0, deci cele două conexiuni au aceleaşi
geodezice.· ·
124
/
\
V.IO.· Să se arate că aplicaţia
, [R; X, Y] : .D1(M) ~ D1(M} (1)

dată de [R; X, Y](Z) = R<Z, X) Y, X, Y e .D1(M}, defineşte prin
formula
{R; X}(Z) ·= [R; X, X](Z) (2)
o aplicaţie
{R; X}: D 1 (M} ~ .D1(M)

autoconjugată relativ la metrica riemanniană g.
Rezolvare. Din
([R;X,Y)Z;W) = (R(Z, X)Y; W) = R(Z,X,Y,W)= R(W, 1', X,Z) =
= (R(W, Y)X,Z) = ([R; Y, X) W;Z),
deci, din
([R;4, Y]Z; W) = (Z; [R; Y, X]W), (3)
pentru X=- Y rezultă că, într-adevăr, aplicaţia {R; X} este autoconjugată.
Observ aţi e. Aplicaţiile (1) şi (2) induc, pentru fiecare punct pe M, aplicaţii
corespunzătoare · ·
[R; A,B] : Mp ~ Mp, {R; A}: Mp ➔ iUp,
pentru A, B fixaţi în Mp, aplicaţia {R ;A} fiind autoconjugată relativ la produsul scalar
gp din M:,,, adică
·({ R ; A} B ; C) = ( B ; {R ; A} C}
pentru orice A, B, Ce M 11 •
Să mai observăm(§ 7) că urma endomorfismului [R; X, Y], notată Tr[R; X, YJ
·reprezintă valoarea clmpulul tensorial Ricci Cl R în cuplul (X, Y~, adică
. (C½R) (X, Y) = Tr[R; X; Y) •

V.11. Presupunînd că (M, g) este un spaţiu Rieniann în care
există o geodezică nedegenerată (I, y, M) astfel încit '\J -r R - o, R:
fiind cîmpul tensorial de curbură, să se arate că valorile proprii ale
aplicaţiei {R; y(t)} (care a fost·definită în problema precedentă) sînt
ee:mstante de-a lurgul geodezicei y.
Rezolvare. Presupunem că lly li = 1 (y este parametrizată natural) şi fixăm t0 E J.
Fie {Af}i- 1 , ••• , 11 o bază ortonormată de vectori proprii al endomorfismului {R; ·i(t0 )} şi
i.1 , ••• , An valorile proprii corespunzătoare, deci {R ; ·j (t0)} A,= i,Ai, i fix, i = 1·, ... ,n.
Observlnd .că {R; "i(t0)})(10 ) = Ry(ta) ()(10 ), ·'t(t0 )) y (t0) = O, ţezultă că putem ·presu-
pune :A1 = y(t0) şi A1 = O.
125
Fie P, cîmpurile paralele de-a lungul geodezicei ' y astfel Incit P,(t0 )=A,, i=1, •.. ,n.
Sistemul {P1 (t), .•• , P 11(t)} reprezintă o bază ortonormală ln M Y(t) pentru orice le I,
. deoarece transportul paralel este o izometric. Ne propunem să arătăm că vectorii proprii·
ai' endomorfismului {R; y(t)} sînt chiar vectorii P,(t), i = 1, ... , n, iar valorile proprii
ataşate sînt numerele Ai, Prin urmare, trebuie să probăm că componentele vectorului
{R; y (t)}P,(t) în baza {P,(t)}, ... 1 , ••• , 11 slnt ).181;, i fix, i = 1, ... , n. Avem:·
({R; y(l)} P,(t); P 1(t))=
= .(RY(t)(P,(l), y(l)) y(l); P ;(l)) =
= Ry(t)(P,(l), y(l), y(l), P;(l)) =

(folosim faptul că R este cimp paralel de-a lungul geodezicei y)
= (Ry(to)(A,, ·y(lo), y(to), A;) =
=(¾, ,(A1, Wo» y(lo); A;)
0
=
= ({R; ·y(l0 )} A,; A;)=
= (A,At; A1) = i.1 81;, i fix, i = 1, .•. ,n.
Observ a ţ Ie. Din demonstraţie rezultă că i.1 reprezintă curbura secţională a

faţetei plane (y(l), Pi(t)). Condiţia 'v. R =0 este satisfăcută de-a lungul oricărei curbe·
y
lntr-un spaţiu local simetric.
V.12. Fie M şi Q două varietăţi riemanniene, cp : M -+ Q o

aplicaţie continuă şi
care nu are subşiruri convergente, dar cp(x11 ) -+ !/}.

Să se arate că:
a) Lcp este o submulţime închisă în Q;
• b) [q: injectivă şi Lp n cp(M) = 0]<=> q>: IJf-+ cp(M) este homeo-
morfism;
c) cp{M) este închisă în Q <=> Lcp c cp(lJf);
d) M compactă=:> Lcp = 0;
e) cp aplicaţie proprie~ Lcp = 0.
Rezolvare. a) Fie {Yn}neN'c Vp şi llm Yn = y0 • Yn E Lcp Implică existenţa unui şir
n ➔ OO
{xnr},eNc M, fără subşiruri convergente şi astfel incit lim (Xnr> = Y,i- Să observăm că
. ~~
mulţimile An = {xnr},eN' ne N, sint nemărginite în M. Într-adevăr, dacă An ar fi

mărginită, ea ar fi conţinută într-o sferă compactă şi ar trebui să aibă un subşir conver-
gent. Fle p0 e M.
126
An fiind nemărginită, rezultă că şirul distanţelor {p (Po, x,.,)} este nemărginit. Presu-
punem că termenJi şirului {r,.,},eN au fost astfel ordonaţi Incit şirul distanţelor este mo-
noton crescător. Construim şirul {rra}neN c M, unde :r71 = xnk<n>• în felul următor:
x2 = x22 , dacă p (Po• a·22) > p(p0 , x11 )

~acă P<Po, x22 ) < p(p0 , :r11), atunci x2 = r 21:<s>• (k(2) !> 2), este primul termen din şirul
{x2,},eN pentru care r > 2 şi p(p0 , :r2,) > p (p0, x11). Analog :r71 = Xnk(n)• unde Xnl:(n>
este primul termen din şirul {:rn,},eN pentru care r> n şi p(Po, Xnt<n,) > p(p0, Xn-ik(,,_:_1,).
Şirul {:rn}neN• fiind strict crescător, nu conţine subşiruri convergente.
y11 ~Yo ⇒V e> O 3NaeN,astfeltncîtpentru n > Na avem

e
P (Yn, Yo) <
2, o
cp(:ra,) ~ Yn => Ve > O 3X~ (n) -astfel Incit pentru r > N;(n)
e
. <-,
.o(<p(Xnr), Yn) . 2
de unde rezultă că cp(x,,) ~ y0 •

Deoarece {xn}neN nu conţine subşiruri convergente şi q.(x~) ➔ y0 , rezultă
y0 e L <p, deci
L(x,,) ➔ cp(:r), cp-1 fiind aplicaţie continuă, rezultă X 71 ➔ x. Deci {x,.}neN este con-
. vergent, deci y 4= Lcp.
Reciproc, dacă cp este injectivă rezultă că <p :M ➔ cp(.M) este bijectivă şi putem con_.
sidera aplicaţia cp-1 : qi(..M) ➔ M. Demonstrăm prin reducere la absurd că <p-1 este conti-
nuă. Fie y e cp(M) şi {Yn}neNc cp(M) şi Yn ➔ y. Evident y = cp(x), Yn = <p(rn), x, x„ e 1\1
Dacă qi-1 nu este continuă, există un asemenea şir {Y11}neN' lin ➔ y, pentru care :r,. ~ :r.
Deci y e Lcp, ceea. ce este .în contradicţie cu Ipoteza Lcp n cp(M) = 0.
c) Fie Lf C tp(M) şi Yo e cp(M), Yo I qi(M). Există şirul {x,.},.eN C M fără subşi!
ruri convergente (altfel, din continuitatea lui cp, rezultă y 0 e cp(M)) şi cp(r11) ➔ y0 ). Deci
y0 E Lcp c cp(M) => y0 e cp(J'\tl), ceea ce vine în contradicţie cu ipoteza făcută.
Reciproc, dacă cp(M) = cp(M) şi y e Lcp => 3{<p(x,.)},.eN Inclus in cp(M) şl cp(xn)➔
➔ y => y e .(fi(M) = q>(M} => Lcp c cp (M). .
d) Dacă M este compactă, nu există şiruri {:rn}neN de puncte din M fÂră subşiruri
convergente. Deci Lcp = 0.
e) Fie { x,.}neN c 1\1, y e Q şi qi( x 11) ➔ y. Deoarece cp e~te aplicaţie . proprie,
cp-1 ({q>(:rn)}neN)={x11},.eN este o mulţime compactă, deci conţine un subşir convergent
şi Lcp = 0. .
O b s e r v a ţ I e. Mulţimea Lcp se numeşte mulţimea limită a lui cp. Afirmaţia a)
rămîne adevărată şi în cazul cind 1\:1 şi Q sint spaţii m~trice separablJe şi M este local
compact; de asemenea punctele b) şic) rămin valabile.
127
r
§ 2 •. Operatori (Jifer_enţiali (gradient,- hessian, divergenţă,-

operator Laplace etc.)
. V.13. Fie (M, (.,))un spaţiu Riemann şi felf'(M). Să se arate

că formula · • ·
(X, gradf) = Xf, V X e D1(M), (1)
defineşte un cîmp grad d, e JJl( M) (cîmpul gradient f). Să se ara te
că (grad f)p = O daţă şi numai dacă p este punct critic al funcţiei
f (adică dpf = O)·. .
Rezolvare. Din problema V.3 rezultă că formula (1) se mai scrie (G (grad f)) (X) =
= Xf = d- X şi, cum X este un• cimp vectorial arbitrar, rezultă
G(grad f) = df. .(2)
Cu alte cuvinte,
grad ( = G-1( df). (3)
Notind cu Gp aplicaţia indusă canonic de G,
~~zultă cli. Gp este un izomorfism şi (grad f)p=G; 1 ((df)11), deci (grad f)p=O atunci şi numai
atunci· cînd dpf = O. ·
V.14. Să se arate că :
grad (const) = O, (1)
grad ( ).. f,)1 · ),.' gradj0 (2)
grad (fg) = f_grad g + g grad f, (3)
grad (1/.'f) - - _!._ grad f. (4)

f2
Rezolvare. grad (const) = G-1 (d(const)) = G-1(0) = O, unde const este o funcţie
·constantădlnF(.M).Apoi:
grad PH,) = G-1( d()..if,)) = G-1 p..i (df,)) = ,,,G-1 ( df,) =

= i-..1 grad f,, pentru i..1 e R , fc E F(.1.U) ;
gr~d (fg) = (1-l(d(fg)~ = G-1(fdg +pdf)= fG-1(dg) + gG-1(dD =

= fgrad g + ggradf, pentruf,g eF(iU).
128
.A_ţnintiun:Â:. (d{fg)){XJ ~-tf;)·~ (X(;,)+ gX(f) = (fdg ~ gdn(XJ,
. .
·= 'i+gdf ş~ -prin Inducţie, oi,ţl~em d(f•) ;=-n:~ţ d{be ase;,,._, d
deci
H,f
d(fgY=·
=~fi. df, pentru orice_( e F(M) pentru c~re f(p):-f: O în orice punct p din M (a se
vedea şi problema 1.27). Într-adevăr, .
dU-}=d[( ~ )'- r]=2r ~ d ~ + ~df= 2d ( ~ F~ d7,
deci d (f1) + (21 ·df = O. De aici

·/
rezultă -că
grad ( ~ )= G-
Analog se obţine
1
( d{ .~ ) ) = G"1 ( - ; + ~ ~ a-•<d0 = - ~ grad f, ,-c-,
grad (f") = nfn-l grad f.
V.15. Să se stabileaijcă, expresiile componentelor cîmpulu~ gradf.

Să,se-arate că pentn1 orice punct p ·din M fimcţia f o <pp este crescă
toare, <pp fiind traiectoria, grupului uniparametric <p asociat cîmpului
_gradf, centrată înp. ·
Rezolvare. Din formula (2), problema V.3, G(Zt) = Urd ~•. rezultă~'= gki G(Z1;) =
= G(gt1.Zt), deci . 1
_ ••
G-l(~i.) = gikza;. (1)
· a a ar ar
PedealUiparte, ( d n - = - f = - , deci df= (dn1dxi = - dx1, adl~ df=
ox' bi ax,
-. axi „
·ar
=-dx.1. Prin urmare,
. .( a( ) ar ar ··a
grad f=G-l(dn=G-1 -·-. dx.1 =-(G-ldx.1)=-· gik - ,
axJ
~cl
ax, . .
ax, -
ax, a:r.k
grad f = _!!__ g1k _!__, .(2) ·

axi ax'k
(grad n..:.. = -ax'

ar 91"'·
a..
. (8)
Fle o curbl (I, y, M). Să notăm cq grad f cîmpul (grad f)* e D~ (I, y, M) ~at de
, (g~ad f)*(t) = (grad f)/v<t> şi cu g .cîmpui din DÎ(J~ y, M) dat de g(t) = gy(t). Avem .
./
g(t)(i'(t), (grad f)(i)) ·= d(f o y) (t). (4) ~
- ·, - C,.t .
9-c. 1508 i29 ...

~O(y(t),(gradf)(t)) = Dy(i)(y(t), .<.grad n:t(t)>·=::
i
~ (~(t))(f) = (dr, ~.1 )
dt I
(f}. = d(f o y)
dl
(t),
._
Dacă (I, y, l\tl} este chiar curba integrală (J, q,11, M) a cîmpului grad f, centraţiUn p,
. atunci (4) conduce la
O < g(t) ((grad f)(t), (gradf)(t)) c:: d(f
O
cpz,) (t}.
dt
•0 deoarece g(t) este pozitiv definită.
Deci, dacă p nu este punct critic pentru funcţia f, atunci (problemal V.13) feste strict
crescătoare în vecinătatea punctului p de-a lungul curbelor integrale ale gradientuluJ
du..
V.16. Să se arate că grad feste un cîmp ortogonal în rc:t,port cu

oricare din m11lţimile regulate de nivel con.stant ale funcţiei f. Să se
orienteze canonic hiper&uprafeţele regulate de nivel.
,::, r-
Rezolvare. ,:.'ie 1 (a) o hipersuprafaţă de nivel a funcţiei f şi RP(f)= {qeM: ·dp(#,0}.
Se ştie că [i1(a}J n [RP(nJ este o subvarietate (m-1)-dimenslonală a varietăţii rieman-
niene (M. g), în cazul ctnd este nevidă. Fie Q= [ j1}a)) n [RP(f}). Se ştie că AeQp<=>
<=> (d11 f)A = O, adică A e Qp ~ (A, .(grad f)i,) = O. Aceasta arată că (grad. ()11
generează spaţiul ortogonal în Mp spaţiului Q11 • _ ·
Din pe Q =>pe RP(f), rezultă că (grad ()11 :I: .o (din problema V.13), iar cînipul
grad I I
este un cimp vectorial unitar normal la hipersuprafaţă, orlentlndu-o canonic,

li grad fli
Amintim cll
l!gradfll 2 = (gradf, gr~d_f) =
ar a1
=0,1-rJci-grJ= - - g J r ,
ar ar
oxlc ox' oxl oxr
V.17. Să se arâte că formula
• ~ l
k1 (X, Y) = (V x (grad/), Y) (1)
. defineşte un cimp tensorial
(2)
.(numit forma Hesse a funcţiei f), pentru f eF(M), X, Y e D1 (.M), \/
fiind conexiunea Levi-Civita asociată metricii < , )=g. Să se stabi-
lească · expresia componentelor. formei Hesse în coordonate locale.
Rezolvare. h1 (X, Y) e F(M), prin definiţi~. Apoi
hj(g'X,, hi Y;) = ('v 1
gXI
(grad n, hi Y;) = gi hi ('vx graf f, Y_;)
t
=
. o .
= gihJh1(Xf, Y1), deci, h1 E D2 (M).
130 ·~
Componentele (]v-)11: se obţin astfel 1·
a ; . axa:
<Mst = hi ( ax, a )=. .· <-'7~(· .araxr 01" a:c"a ) ; a) =
axk
• • . # 8~ . .
_a1r a . . a? agur a . ar . . ' a ; a >"

..
=
< ax, axr gur _a:c" + ax," . axJ a:c" +w gt" r,u Txi' a~t .·
(a se urmări V.15. formula (3)]. Deci
. l' . a2f ar ogur . ar ", t ..

( lt)fk = oxl axt +-- - 9uk + -axr
axr axs 9 r rsu9tk• {3)
deoarece
ilut1 = <-a ox" >·

a:c" ' _a
a r .· a agur auurc
- Să observăm că O =-(81;) = - . (gurgtl'k)
ax, ax, =-uu1:•+
axs -... g"''--,
a~, deci
(4)
De asemenea, din
obţinem
(5)
Ţintnd seama de ( 4) şi (5) în (3), rezultă
(4) a1r ar a; ag,zl:

(h1)11.: = axl cJ:gk + axr gurrsuI 911.: - axr gur ~=
. = a.t1aa:d:
2
r ar ( , ra9,,,. ) <s> atr ar ,
+ axr gur r,u Utt - axl ax, axt axr g'" r,1: 9at =
13L
~-: .>~ -·=~-~:?
--
--
~~ -_- .:-_
-- ~ b ser~ a ţ Ie. Formuleie (5), obţinute dln formula(~ din partea· teoretică a aces
-~ tul capitol, sint cunoscute ca identitdtile~lui Ricci: . -
lr.18. Să se arate că formula
H1 ( 6> 1 X) = <,,)( 'v x grad f) (1)
:::-- ·:_::· __ definefteun cîmp tensorial fH1 e Dl(M), pentru f e.E'(M), <,,) e .Dî(M),
· :>. ;X. ~-D9(N). Să se arate că _ _ , .·
? (2)
.- -
._:·(a se_ urmări VA).
Rezolvare.
-
pe11tru u,, el e F (M).-(a)' e DÎ (M), XJ e .m(M). - _ :
~e poate considera aplicaţia ·H1 : DIM) ➔ .Dl(M) (folosim aceeaşi nob1ţie, pentru că
m1 e.xistă pericol de confuzii), dabl deformµla ·
H/X = v'x(grad -f)~ (3)
.Jfnlnd seama de (3), V. 17, rezultă ·că g111(H1)j = (h1 )1 11 şi cu aceasta (2) este pro_batd.
O b s e r v a ţ I e. Cimpul tensorial H I se numeşte tensorul Hesse asociat ·functfei f
Jar·componentele sale sint (H1)j = asr ar r 121 )•
· - ( axi axi, --_
giP - - -
axr ',
·.'..132
• -_ C ;;c--.- -: ____ ~-_.• __ .- ~ _- .r- ,:.t-->, =< '7S~ '7Jf\1)
.. :__~,,V.JJJ..__ -Sţse.~te_ci~o~-1illJ~J~~se al~cţieiJ este aut<>·ţo~~; ~ .",
C -•.
2
,?ţ}}
· . mga.,lftel_a,ţiyJ~ m~tricaii~~i:ă,năr(problemaV.18). ·" ... __ :- -_ · .~ ~- ·~-- .:·-~,':fi:
- . --~~-e:ţ1l11ar~.:;rebule-s~~l~ălli.cA . · - - . - ·- - '-··.·/'"·{i':
<H1 X.~> = (x:· n,Y) (il · - _ /'-/\
[a se v~dea_pr~blem·a V.18; formula (3)), .a. dlcă (~igrad·f, ~).=(X, ţi'y--gr~d f), Aţ<i._~ ·. -~.:, -·/···
..X( grad (. Y) - (grad f, "v:x. Y) = Y (X, gradf>. - ("yy·X, graf (), sau X(Yf)-- .. ·. . ·._ - -•·.
-- (Vx Y)(f) =- Y(Xf) - ("yy X)(n, egalitate adevărată deoarece. ·
"vxY - "yyX - [X, Y] = O,
conexiunea "v fllnd Levl-Clvlta. .
Q b s ~rv.aţ ie.· Deoa~~ce h,(X, Y) = (B1X, Y), rezultă că h1 e DÎ(M) este un .. ·/··/i_ .
clmp simetric ; _acest fapt rezultă -şi direct din \(6) V. 17.
--
· .- . . · .-
-
=~~,~~.- ':·
---: .. •-' ~I
-.:--=-;:_.~ r
V.20. Să se arat~că : _ ;:
, _a) da.căi 'P este un pun~ţ criţic _al ~neţiei p! atunci . -

- :; ··-
~-
o
(h, ),, = f'P . (1) - .. ~--- -
[şi, după cum ~e ştie, este un tensQr sitlletric (problema 1rr:26)] · ··: }i:-
(h1 )p
b) dacă pentru- cîmpul vectorial Z e .D1( M) forma _ -. . ·· · :_ - ~~ · ·-
liz(X, Y) = {'v x z; Y) (2) -
.-- ~. --\~ -,
est~ ~i~etrică relativ la X şi Y,-atunci, loc~l, Z este gradientul _uniji.

funcţii. .. · -_. . _· . - ' .· · '.:.
Rezolvare. Egalitatea (1) se verifică astfel:
pe CP(f) ~( a(~)
a~"' ">
= O şi formula (6) -din problema V.17
. .
dă
-.atf . o. .
(h1)J-1'(P) = a:i:1 a:rl: (p) = <fr,)ik•
conform formulei (1) din problema 111.27. .. - _- ~-

. Apartenenţa hz E Di
(M) se obţine direct din (2).
Să presupunem că h este u~ cimp simetric, deci
- {'vx Z, Y) :::z ('vy Z, X).

Atunci-
X (Z-. Y) - (Z; "vz Y) = Y {Z, X) - (Z. 'vy X).
adică
/
·X(Z, Y) = Y (Z. X) + {Z-. "vx Y - 'vy X),

aau
X (Z,._ Y)" = Y (Z,- X) + (Z, [X, Yl). '(3)
'- a- a · [. a ·a ]· _- - .
Fie X = a:ci şi Y = ·ax, ; at1,1ncl [X, Y] ~ : arol , .ax, ,.~ ,O, ,~ecl __ .
a
-(Zk 91d) =-
a (Zk Ut1}.' (4)
axi axl
Not~d L1 = zt 9k1• (4) devine
aL, aL, '
(5)
axi = ax1.
~-. - M
Din (5)
-- rezultă că există o funcţie f astfel Incit L1 = .ax1
- · , adică
,
=-ar ar = (gr_adf)k.
zkgld
axJ. decfzk = -·
ax,- glk
' .
-f
-· - _V.21. Fie cîmpul tensorial dz e Dl(M) definft prin formulai
dz(<,),X) =·<,)(V'xZ) (1)
şfdivergenţa lui Z funcţia div Z =. Of dz, unde OJ t-eprezintă, opel'ai-
to;rul de contractare a indicilor de pe focurile i şi j. Fie
, llf = div (grad/) = tr H 1 e F(.lJf),
(2)
unde tr H 1 este urma aplicaţiei H 1 (t~nsorul lui Hesse, problema;
V.18); ll se numeşte operatorul lui Laplace relativ la metrica g.
Să se arate că
div( cp Z) = cp div Z + Zcp, (3)
ll{cpqJ) =· q,ll(qJ) + qJll(q,) + 2( grad q,, grad 'Y), (4:)
pentru cp, 'Y elJ'(M), Z e .D1(M). Să se calculeze div Z şi ~f în coordo-
nate locale.
Rezolvare. Din dz (f' (I),, fl'Xk) = fi (l)i '1 k (Z) = r, gl: dz(wi, Xk), rezultli că
dzeD} (M). Apoi dz {dxi, - ; )

ax = dxi'il• :•(z,_a_)
ax, = dxi { az~'a.17"" :_;-
a;.(il
+·
7
a ) o ·.
+ ZI rt, -ax, . Prin -urmare
(5)
div Z=
az, ,
ax, + r,; ZI,_ (6)
-. · · · at·
Af = div (grad
. n-. iar (grad n' = ---·
axr grf,
~ Af= - a ( ar _ )· + ro--grJ,_
, ar
' ax, _-gri
axr a,,-
cfJf ar
- Af = - - - g i r + - - - + r;,1-grJ.
agri „ ar (7)
axi axr a,,- ax' axr
_ Sep oate arăta că au loc identităţile Iul Ricci
agr-i i .
-axu- + r,JSgJr+ri; gil = o. (8)
Făcbld u = i şi sumind după i, obţinem
agri -i
-- + r,,1grJ+r;1:gik = 0. (9)
ax'
Din (7), ţlntnd seama de_ (9), obţinem
cfJf .· . ar r )
M=oi•k (
------r,1:.
ax, ax1c a,,- (10)
Din (6) obţinem .

\
.- a · , a az, ,
dlv(q>Z)= ax' (q,Z'> + rm,ZJ= z 1 ax• <~>+ q, ax' -cpr,;zJ = Zcp + cp dlv z.
Din pr.oblema V.14 reţinem + g grad f. Atunci
formula grad (fg) =:: f grad g
A(fg) = dlv grad (fg) = dlv (f grad g + g grad n = f dlv grad g + g dlv grad f +
~-:,
+ (grad g) f + (grad f)g = f llg + g Af + (grad r, grad g) + ( grad g, grad f).
deoarece (Z, grad() = Zf.
Observ aţi e. 1. Formulele (8)-_exprlmă faptul căg e D~(M) este ctmp tensorial
paralel;
· fi este definit prin- componentele
. sale gf.J=((O,u,))-1 , unde O,n1
, axu _!_):
=g(-a-, ax"
Dealtfel, şi formulele (5) din problema V.17 reprezintă o conatţle locală n~cesară şi sufi-
-cfentă pentru ca tensorul metric g să fie paralel. 1ntr-adevm-, -ţlnlnd sea~a de formull,l (9)
dJn cap. IV, rezultă că formulele (5) din V.17 şi (8) clin V.21 sint, respectiv, echivalente cu
'vx o= o, VX'EDl(M), (11)
'vx 9 = o, v xe Dl(M). (1_2)

,.
2. Calcullnd tr(H1) c11 qjutorul formulei din observaţia din V.18, obţinem formula
(10), ceea ce demonstrează a doua egalitate din rel~ţia (2). • ·
135
.· . .n asr_
.
Af= t-·-.
j,..1 a(xi)ll
~(11)
4~ Fie (M. g) e. V R(m). O rimctie fE F(M) pentru care Af = O se mioieşte _funcţie

armonică. ·
Să menţionăm ctteva rezultate din care reiese importanta laplaceanului în geometria ·
ţţemanniană. ·
. .
Teoremă (Hopn. Fie (M.g) e VR(m), M compactă. şi fE F(M). Dacă Af> O. atunci
f = c_onst.
Rezultii că s_ingurele functii armonice admise de o varietate riemanniană ·compactă
stnt cele constante. ·
Spectrul operatorului Laplace reprezintă un puternic lnstrumen.t de cunoaştere ~
p~oprletăţilor spaţiului (M.g). . · · ··
Teoremă (Lichnerowicz). Fie (M. g) e VR(m), M comp~ctă, şi i..1 -prima valoare pţ~
prle (nenulă) a lui A. Dacă există o constantă a > O astfel incit c!R -~- ag, atunci ·
..
.Menţionăm că în cazul sferei sm cele două inegalltăţi din ultima teoremă devin egali-.
tiţl, deoatece clR = (m - l)g, iar i..1 = m. Este adevărată şi afirmaţia reciprocă:
m
Teoremă (Obala). în_ condiţllle teoremei Lichnerowlcz, dacă i..1 = - - - •a,
in-1
.atunci (M. g) este izometrică cu sfera sm.
· V.22. Fie (M, g) o varietate riemanniană, de dimensiune_ ·m.
Constderînd operatoral diferenţial
E(X, Y,ţ) =- (\Ix Y,Z) - (Vx Z, Y),
unde (X,Y)=g(X,Y), V este conexiunea Levi-Civita, X, Y, ZeD1(M),

să se arate· că operatorul E este nedegenerat. Să ~e stabilească
- expresia operatorului E(y, r, Z),. y fiind chnpul vectorilor tangenţi
la o curbă (I, y, M). '
Rezo.luare. Să arătăm mal tntii că
E(X, Y, Z) = O, pentru orice X,Z E D 1(M), (1).
atunci şi numai atunci .Cind Y = O.

a
Fie X=·--, Z
a· Atunci
= --. t··"
2Y' Utu
a (Y'k··
rtS =--, g,.;) .
. a~ ~ axJ . ax
136
. -- " . aL, .
2ru L~.. -T-, 7a ... -_
ar __
. . .
. ai: ,JL1 .. --~- · . · ,-

Dar rf, =. rf,. deci- --' = --. -Rezultă că funcţiile Le sint de forma Le= --·•
. ax1 axi - aa:t-
-- iţe F(M). Prin urmare. Y = grad f pe vecinătatea considerată. Ţinind seama şi de lpo:-
teza E(X. Y. Z) ,;, O, obţinem [X, Z]f = o. V X, Z e D 1(M). deci f = const, iar Y = O
şi (1) este demonstrată. Avînd in vedere că E(X, Y, Z} + E(X, Z, Y} = O, se obţlne·o
propriţtate asemănătoare cu (1 ), schimblnd Y cu Z. · "
Să observăm că putem demonstra (1} fără a apela la faptul că T O ( T fiind' ctmpul = ·
tensorial de torsiune). Deci (1) r~îne adevăratl pentru o CQnexiune riemannlană oare-
care, asociatl tensorului metric g. lntr-adedr, d_erivînd (2), obţinem l · .
'
Sch1mb~d indicii k ~1 i şi f ăclnd dife~enţa, avem
2RJkc L, = SfJk L,,
unde
, arJ, art,
S,;k = -a:x:.7c
- - -c):r,f
-,
RJtd fiind c~mponentele-tensorului de curbură. Membrul .RJ1c, L, are ~acter tensorial.
in timp ce s111c nu stnt componentele unul · tensor, deci I.i, = O, adică. Y 9 O. · .; . - ;,,,
Constderlnd componentele E,;1:, avem
, , ag,t au,1
Eilk = rU 0,1:- r fi UtJ = ·axJ - axf' (3)_ . . ,,
• - ~-- 7'"
'.~ ···-~
undeEu•= B( : . 0~.
0 0~ )- Apoi: .
ay, az•) + E1.;, Xk yl ZI•

E(X, Y, Z)
,
·
.
= (ZI ---
o:r,k
- yJ -
axlc
Xkg11
Slarătămcă
E(X, Y, Z) = o, V Y, ze Dl(M), .(4).
atunci fi numai atunci clnd

rezultă .
X=,,_ o.
.
Dl? E( X,
. -
: ,
0 1
a:,) = o; .
deci din XI' B>1i=O,:
. _:::;
··,
aYI . azt ) _. -
.
_ E(X, Y, Z) = (~J ax• :- yJ ax1c· J:{" Dti = O.
- -:a
Pentru Z =~--· -ob";.em
0
a:tr ·"""
· E(x, Y, a:)=( ::ru,,)x• = O, r = 1, •.. , m
Deci funcţHle Xl, ••• , xm sînt soluţlile sistemului liniar şi omogen
ui.-rXk = O, r = 1, ••• , m.
,Cum det(Ukrl#= O, rezultă că X1 = ... = xm = O, adică X = O.
Fie (I, y, M> o curbă, iar z·e D1(y), 1 e D 1 (M), ~ e D1(M), cu AY(I) = t(t) şi z„(IJ =
= Z(t) [fapt poslbll lntr-o vecinătate a lui t0 , dacă 'y(t0)#;0J. Observăl!l că ·
Ay(I) (A, Z) ·= t(l)(A, Z) =
=
(
d1"( -d
( ·dt
I)) . . . I ,. ,.
I
(A, Z).= - d
dl t
((A ,Z) o y) = -d
dt I
I. (y, Z),/
I
~ecl
,
A - - =-
---rc11 <.A,Z)
dt
dl (y, Z).
1 1
hi acest 'caz
f (E(t, t, Z>> (t) = (E(.i, l, i>> <r.<t» =2(\71 X, i> <r cm-·
- ~
AY(I) (A. ... Z)
- = 2 <·\7 . )
-y,Z (i)- - dI .
(y, Z),
dt . dt t
deci
E(y, y, Z) =2<\7
dt
t,z)- ~ (y, Z•) = <\7r „z) :- <Y• \7Z) = ~ (y, Z)-
dt dt dl· • dt
<
- 2 y, "ii'Z> pentru orice ze 1J1(y).
Observ a ţ Ie. Se poate considera operatorul E: DA(M) X DA(M> ➔~(M), <lat
de formula (E( Y, Z))(X) == ~(X, Y, Z).
v:2~.. Să se studieze operatorii D şi Q definiţi de formulele

D(X, Y) -· E(X, X, 'v xY), X, Y e .D1(M), (1)
Q(X} = D(X, X), (2)
· .138
~'(.<i
\
, \ -~ .
..,· .-\_ - , - , , ' ' -~ - - -
Jj). lţî:,14; op~torm consid~,Şt.'t 4n ;pX;Ql)le~ ;pit~f3denti. S~ se sttJ.!,Iiiez~,
apoi curb·ele parametriZate pentru ~~e -
Q(y) = o, (3)
precum şi cîmpurile de vectori X de-a, lungul unei curbe oarecare
(I, y, M), pentru care . · · -
D(y, X)= o, (_4)
mulţimea acestor cîmpuri fiind notată cu tf1(y).
~ezol11are. D(y, Z) = E (t• y, "v dt

Z } • Convenim să notăm ;
·
'vt
- = ••y, 'vlt
- = y-.
.,_ dt dt 9 • I
Avem
D-.(y,
.
• z. ) =2 <. vz) <·
Î• -
t
- -d
~
Î• 'vZ)
-
~
<.. z) -
= "(, ~
~ -:'--.,;_
~
.
<."(, -'v"z) = -d
dtl dt
<· "(, 'vZ)
-
dt
-
.
2
2 -(•"(, -'v Z)
dt11
. . (5)
Să observAm că o parametrizare a unei curbe (I, y, M) are proprietatea (3) atunci şi numai
i'
atunci ctnd e 81(y), deci, dacă şi numai dacă ·
:t
q -
211yll9 == ·(y,-y), ·(6)
relaţJa (6) fiind echivalentă cu

IIYll1 = (y, y), _./ . (7)
68'Q CU
d ( ••. )
Tt y. r = 2 (.y. y-): (8)
Dacii (I, y, M) este o geodezică, atunci parametrizarea relativ la carey =0 (con~ţla de atl
geod~că) verifică (6), adică te 11{y). -
O parametrizare pentru care y =y (parametriza~e 'v-stS!ţlonarăl_ are proprietatea- (8)..
O dreaptă din R 3 parametrizată prin y(t) = ae& 1 + be& j + ce' k „are aceeaşi proi>i'le-
tate. (3), deşi · ~ t :f: O. În acelaşi timp, elicea y(t) = eh tl + sh t J + at k are proprie-
-~tea (3). . / ·
= 2 (i', y), aplicabilii unei cm:be arbltrare.(J, Î• M), obţinem
1
Din fo~ula :, (y, y) -
d~: (y, y) =· 2ltyll2.+ 2 ~î• "-i'). (9)

Pin ('1) şi (9) obţinem •
--0-pâ~atrt~ţrltartf:a~;Jilf~l;c~l>i·._are ~6prie~t~(~) daci,i.nllli!.â{dacl··~ -' -
•. - .. ·· ...· • ·d~:(M)=4<Y,Y)j411'fll•- .....
natural prin S, Iar derivata 1n raport Cu s prin accent. Din
(y'. y'~)_ = O şi (6) - (8) rezultă că o curbă parametrizată natural are proprietatea (3)
<~!'
,Să considerăm o curbă parametrlzatij naturai (deci lli'II =.-1J şisf notăof parametrul·
y•, )=0,11,n_c_f.dln
_aţunc;_i şi numai atunci cind este geodezică. Avlnd în vedere (5), observăm că, în caz!Jl. ~nel
- geodezice. un cîmp_ţ e D 1(y) este în 8 1(y) a~uncl ~i numai atunci cînd y şi ~:~ . ~lnt
ntn = const
. ~1
.
ortogonale. De asemenea, în cazul unei geodezice nedegenerate
ţlnlnd seama de (5), rezultă că
.
(r• '\lZ
dl
> ·= c1 = li
const, deciJJ '\lZ cos (8 (t))
li dt
-:f=
=
O
=~= c2 = const, 8(t) fiind unghiul dintre y(t) şl '\?Z (t). Deci, pentru un c-împ Z
c ·- · dt .
1n _ct1(y) (y geodezicA), proiecţia cimpului -·~: pe cimpul y este constantă.
Sămal ·observlm că, în cazul unei curbe arbitrare nedegenerate, 1n parametrizarea
naturală avem O{y') = 211 y" 11 2 ~ o. _
O b s e r v a ţ f e. Exlstl fenomene fizice ţnteresante care servesc ca exemple de
mişcări ce se supun condiţiei (4). ·
V.24. Să se studieze transformările de parametru care cons~rvă,
proprietatea (3), din problema precedentă, a unei parametrizări.
Rezolvare. Convenim ca o paramettlzare cu proprietatea (3) din problema precedentă
1
să fle numită E-parametrizare. Se ştie c_ă ·
_2 l_l'Yll 2 -:;::: :, _(y, y), (1)
11v112 = <r, 1>. (2)

d .i . • -
dÎ <r• r> = 2(y, r> (3)
. stnt condlţll echivalente pentru ca parametrizarea y sl fie o E-paranietrlzaret O traµsfor-

mare de parametru care duce o E-parametrizare într-o E-parametrizare va fi„ numită
, E-transformare~ De.asemenea, prin abuz de limbaj, o E-parametrizare (I, y) va fi numită
E-curbă, far un clmp din 8 1(y) va fi numit E-cîmp. · · ·
Fie (J, y, M) E-parametrlzare, Iar
E(y) = {f; r-1 : I ➔ R; Î 1 : 1-1 ➔ Î 1(1) difeomorflsm; -~ = y of este. E-curbăh
Pr!n .Dl(y) se notează F(J)-modulul cîmpurilor vectoriale de-a lungul curbei y. Dacă
Ji = ((l,, bc) c R, l ::;:;. 1, 2, l: J 1 ➔ J 2 este ·un dlfeomorfism. Iar (J2• T,• M) este o· curb~
oarecare, atunci - ·
'1 ol)
-(Z = l. (·-'\lZ ol) . .J4)
dl dl
140·-·
_ ... \.
- ~
- . ... ..
Fie lL = or o l; în acest caz µ = t,'Î' o l). Din (4) sau (5) olfţlnem_
p. = ij(-r o I)+ Î1 \i ol). (6)" -_ ._
f.i = •;( ~ o I) + 3 H \i o l) + 13 \ -i o l) (7)-

. .
Fiey o E-curţ>l. Funcţia feste în E (y) atunci şlnumal atunci ctnd c.> = y o fverlficiC,_
IUOa dintre ecuaţill(Y'(1), (2) sau·(3), deci- · - .
(w, ~> == (&, i;i),
adică
fi((y, y) of)+ ;4((y, y) of)+ 2 P, ;((y. y) of)

= ; net, t> r> + 3 ;a r<<t• r> o n+ / <<t, v> o n.
0 4
Avînd ln vedere cA y este E-curbă, Ş«t_.~junge · 1a condiţia
cr ~ ;;> <<t, r> o t>-= foikr, r> o n.

.?rin urmare. o funcţie feste E-transformare dacă şi numai dacă este o soluţie a
ecuaţiei_ (8)~
· În particular, orice transformare afină este o E-transformare. Acest lucru rezultă
r
imediat. avind în vedere că = ; = o ; deci, ~ansformărlle afine sint soluţii ale ecuaţiei -(Si- -
Trehute remarcat faptul că, în general, E(y) conţine şl alte transformărl, pe lingi cele -
:afine. De exemplu, dacă · - '._.
y(u) = a ul + b u J +,cu k şi f(l) = e',
-atunci r şi yof stnt E-curbe, în timp ce fnu este o transformare afină.·
·Pentru o E-curbă y. dacă fE E(y), c.> = y o f, g e E(c.>), atunci f o g e E(y o h), unde
Jr = f o g. Dacă y este o curbă degenerati, atwicl y este E-curbă şl orice transformare ·este
E.:.transformare. · ' .,
+
Dacii y O, atunci ·ecuaţia (8) se mal scrie sub forma
A(- ~-)-=.!..;,(i_or),
dl f 2 _ r -
(9).
unde s-a notat r= y.y, d ecl r<•\.) (·t •• )

2 = Y•Y •
Dacă f = O, atunci f = at+b. - .
' '~
Dacă .f :j!: O. atuu.ct (9) se mal scrie sub forma
..-d
- . ( ln (_--
( . ))--
_ =1-· -((ln
d -
r) of),
dt f 2 dt - ·.
; 1
-=--of. (10)
; ciYr-
Plecînd de la formulele
gerea g = r-1 · se obţin
iz = y(; o g), ii = g ( ; o g). u2ao g),
egalităţile
+ unde h = fo g, prin ale-
- • 1 „ g
h= id, fog = - dacă g :/: O, fo g =- - - .
I ~p
Ţfntnd seama de aceste for mule şi compunind la dreapta cu = g fiecare din membrU 1-1
· , .. 1 1 1f 1
ecuaţiei (10), rezultă ecuaţia - .~ = ,,=, deci 7 = :-- •'- dl. ai!,!cl
9 c1 r r g c1 yr ·
..
g ~ c,+ c ~ 1 r ,/
) J'(y, t) .
dl dl.
Lutnd I= g-1, se obţine soluţia generală a ecuaţiei (8), în Ipoteza că se lucrează cu .trans-
formări pentru care ; :/: O, deci, care gu sint afine.
. .~n ceea ce priveşte noţiunea de E-cîmp, este de observat faptul că de-a lungul une
curbe staţionare, (deci, pen~ll care ::!..._
dt
y= r) ,·proiecţia cfmpului
·
vn
-Z, n~1,
dtn
pe ctmpul vectorilor tangenţi la curbă, nu depinde de n, dacă Ze 8 1 (y). într-adevăr, dJn
~ y = y şi din <'Y• y'

_dt
IZ) = <î• "yZdt ) •. se .obţine relaţia
11
.
.
v 1) · <· vz)
1
Presupunind prin inducţie că

< y, dtz
·
11 .=. 'Y• dl .
<. z) <· ~z)

"'(,-
v'k = y,-- ,
dtk dl
rezultă ,
·<Y• ·vk z+ vX:

dtk
+1 z). =(+•vsdtll z+ "vdt z)'
dtk+l
v1X:+1 z) = (+• \7 z),

adicl proprietatea anunţată~
I < i',
dtk+l .dt ;
14~
;-
§ 3. 4ltli~p.ţţl- ,COD.,Îţ)mitf -
\
. -V.~5. Fie (M, .g) un spaţiu Riemailn şi g = e2f1 g o transformare
,..-Qonfo~ăde metrică,. Definim tensorul. Weyl de curbură al spaţiului
(M, gf:ca fiind tensorul ale cărui componente locale sînt: . ·
1 .
Of;k = Rt;k +--
n-2
(8tR,k - qiR,; +uo.-Rf - gHRt)+
+ (n _ R _ _ ) (8"t9u - 8";_9,t )•
l)(n 2
Să se arate că spaţiile (M,g) şi (M,g) au acelaşi tensor allui Weyl.
-RezollJare. Deoarece g = et0 g, avem gU == ? 0 gii şi, efectulnd calculele, obţinem
t i,j, kl= e130(1 ij, kl + 9et a,,+ 9Jka,, - gc; a,k),
{1\} = {k.}· +,81

i J iJ
a,1 + 8} a,, - g,1a,m
;
e-zo Ri.iik =:R„111: + Oat<111 + o,;a11; - 9Mau: - gn;alJ + (g,.,.g,; - g,-sg,t) A1 a, (1)
unde
âa
a,,= âxi' a,;= a,u - a,,a,J, A1 a =giif,, f, 1•
- De asemenea, pentru tensorul Ricci şi curbura scalară, obţinem formulele :

ii,1 = Pc1 + (n-2)a,, + uc;[Aaa+(n-2) A1 a], (2l ·
ii= e-2°[R + 2(n-1) Ata+(n-1) (n-2)A1 a],
unde A2t1 = gii f,u. Deci
u,1R = g,;(R + 2(n-1) Ata+(n-1)(n-2)6.1 aJ. (S)
Ellmintnd pe ~a între ecuaţiile (1) şi (2), rezulUl

' 1 - 1 -- 1
au= n-2 (Rci - R,,> - 2 (n -îl) (n- 2 ) (jjc;R - g11R) -'°2"g,;A1 a. _(4)
Din (1) se obţine
_-.Rf,t = Rf,i + a: a,1- a,au + gh1 (g,;au: - una,,) + (S~fj -. ~tgu) Aia. (5)
Folosind· relaţiile ·c4) în (5), rezultă
-Ch - Ch
. Ut - 111:·
143-
·.·.:D!,_. :\11.2«/:_~!~~f:ii4 1tF~{t·aplie;aţie .--00.~otini'- "<J*tl .--~·-pg,: ---unile.· ..
e:#'.(M.),11' >-O.)... -__ . ·· ·· · · · - , - · ·
·Sătsea,;r~ecă,·.: · ·"
. -·.ai) J e~e regulată.;· -. -. .. - .
· 15) dpj pă.,streazănnghiurile, Vp e M. _
..:. . . . . - . - . . ~ . . . .: -. .
· R_e.zoliJare; a) :fie pe M şi XE M'P astfel încit d11f X= O•. · Atunci. O= {dpf X,

dzifX) = F(p) ( X) X), deci X = O.· deoarece F(p) > O. . -·
· ~) ~acă X, YE Mp, atunci · ,
A (X, Y) I
cos (X, Y) = -----,
- uxn-11 YII
cos(d ,{:a f Y) = (dz,f X, dp(Y) = ~(p) (X, Y) = cos (.(.'Y).

. . JJ l' li dp fXII. lldp fYII J'F(p) li xnvF(p) li YII
·· ·"-·: -V.27. Fie O planul complex, f : O ➔ O, f analitică. Să se arate că J
:este slab _conformă [f*g' = ll'g, f :M ➔ M', 11' ~ o, 1l' e .F(.M)]~
Rezolvare. Funcţia f este de forma
f (x + iy) = u(x, y)+i v(x, u>:
Fie pE C şi X1 = X} - a
a_x p
I +. aya I Xi -
p
, X2 = I
XI p + _;q.- I ' .
a X , X e c • Atunci
ay p 1 8 , 21 .
dz,(X, au (p) X} + -au
= (-~
ax ay
(p) x: ) ---aua I +
/(P) . _
+ ( -av (p) X} + -av. (p) Xf ) -_

·a I •
_ ax ay av f(P)
deci
2( )2] Xf ~l +.
'(dz,f X1, dJJ f X2) = [( hau· (p) )_ • + ax
av (p)
2
._.---.. ----:-:_ au ) + {-au
+ [( ai av 'J2J Xf ~ +
~ -~ - .
~
au au av (p) - av (p))'(Xf X~ + ~X!)·
+ -ax
( - ax (p) - ay (p)
ay . '
_>-- :;- ~ : Avthd în vedere relaţlile Cauchy-Rlemann
. au av av , au
ax = ay' .ax = - au •
obţinem
(<!»( X1 , d,, ( X2 ) =[ (:: (p)r+ ( :: f]<x,, X.)= (p) I f'(p)I' (X1 , X2). __
,-,~~'.~~';;:-~-~-,__--~~=- ·','· .: :·f :.-,:::~:-·,fj'.-~j~-'>::>--:(ţ_,._};:'.Z:~-~l~z:e_i'''.'.r,?)~i;~_:<(_·--_,"/·::?TDf.:h:c:>t,:,_,,'.:;'f::,i>:,·c _/?{:--.::•,'
~/?~-----~~-;:{:·_:-·~
- -</ _-_, .- ~ ---;--~---,~ ~-~-;- --- ~ --- - -- )."( :,:,,a,-,•1c:.::1:·,,
7
.i;:"..
~ }?zt:_-~--~----_•-_'._,___;_
_-:_::-_};>~~·:·_::~~\_~--
-_i_i_,_._"_:_;
__
~,-~-_--_:_'"_:_~_~.;___'-:_~--~_:::_\_,_i_.
~
<(-_. - _.-· _..-:·~-- - --~ _-_.,_;_':I~ - -:- .

: :v!g~ ~--~ăpp,şe ~te ;~-a,mf~Qi ·op:tuor~;
d~~""ţa,--P ~sţe o-ap)ţ~jie - -· --
·-
:j_faf ~- ~' de&itt -P~in: cpiesp.o~ ::~
_-
- . ~ ~' ";6:' ;'.~~~-;:_·.~.
·E>:: tf:
""-:>'.::;: 0
_ it,_ezaÎ1i_are. Aplicaţia' f fi,ind dlfeoÎiiorflsmi-este suficient· să ;rătăm-că mef.ri.ţa. lnd~_~jt
.d~ .-r pe Sţ este- conformă cu metrica iniţlalit ă. lut Sf. Dacă considerăm_ para·mettlzarea, ~" ._
. lui ~-~ · - - .
. . . • X = COS <p sin tj,,
y = sin <p sin tfJ,

z ~ cos tfJ,
tens~rul metric gal lui Si are, relativ la coordona~le locale <p, ~. componentele
, Uu = sins tl,, uu· = O, -Usa = 1. .
De asemenea, dacă -pe S: considerăm coordonatele locale u, 11 date de parametrlzareti
x = p cos u sin 11,
y =:. p sin u sin r,
z = p cos 1!,
tensorul metric g al lui sg are component~le

911 = ps sin 11
v, - 912 = O, i:as= P11•
Relativ la -aceste sisteme de coordonate locale, avem
f(<p, tJ,) = (<p, tl,)
sau
U(<p, tj,) = q>, 11(q>, ~) = tj,~
Obşervilm că
(Un° f) (q,. tfJ) = p2 sin2 <I,= p2 Un(<J>, tfJ),

(fo O f) (q>, ~)=O = P11 U12(q>,.tJ,), ·
(Un° f) (q>, tfJ) = P2 = P2 Un(q>, tfJ).

Dacă notăm g*-= ţt,'g. avem
9~1 =
.
g* (_!_, __!_)=g(f•- ___!.,
acp acp a
f. _!._)o
aer,·
(=-
9
= 9 (ap ..!. + a~ ~. ~fl .!_- + ar _!_-) 0 f=

2
aq> au aq> av _ acp au 89 ov
= -(aau aua)·,·_
g
.' =
-_- , -.- o 911 o f =: p~ 911·
·...,_
- io-. c. 1!08. .
,..-
V~29. ·:w1e _g: şi j doi te~ori. ~etrici :conform ~hiva,lenţi pe M;- deci
·g = j g, j elf(Jf), f > O. . (1)
S~searatecă. _
-- 1. . .
. V Y = VxY +~-[(X, q,) Y +
(Yq,)X - (X, Y) grad q,J, (2) -
2
unde ~ şi ,j sînt conexiunile Levi-Civita corespunzătoare, iar
~ = Inj. .
B.ezoloare. Plecăm de la cunoscuta formulă
2(VxY, Z) == X (Y,Z) + Y(Z; X) - Z (X, Y) + (Z, [X, Y])+

+ ( Y, [Z, X]) - ( X, [ Y,'!ZJ).
Relaţia (2) este adevărată atunci şi numai atunci cînd
2g({7.xY,Z)==2f(VxY,Z)+f(XcJ,)(Y,Z) +f(YcJ,) (-X,Z)-f(X, Y)(gradtf,, Z).
1
Dar X(lnf) =f Xf, deci f(X cJ,) == Xf şi, ţlntnd sea~a şi de formula amintită, obţinem
(?(n ( Y, ;> +_ fX (Y, Z) + ( Yf) (Z, X) + fY (Z, X} - (Zf) ( X, Y) - fZ( X, Y) +

+ f(Z, (X, Y]) + f(Y, [Z. X]) - f (X [Y, Z]) =
=fX(Y,Z) +fY(Z, X)- fZ(X,Y)+f(Z, [X,YJ)+J(Y,(Z, XJ)- f(X, [Y,ZJ)+
+ (Xn(Y, Z) + (Yn(X, Z) - (X, Y) (fgrad f, Z).
Toţi termenii se reduc doi cite dol.
V.30. Să, se arate că între tensorii de curbură, R şi R asociaţi

conexiunilor V şi ţ"J· date de doi tensori metrici conform echivalenţi
- (a se urmări problema V.29) există, relaţia ·
- . 1 .
R(X, Y)Z = R(X, Y) Z + -
2
[litJ,(X, Z) Y - kt1,( Y, Z) X +
+ (X, Z) Ht!.JY - (Y, Z) H~X] + _!_ {[(Yq,) (Zq1) -
4
· (1)
- (Y, Z) li grad cJ,11 2] X~ [(XcJ,) (Zq1) - (X, Z) li grad $11 2] Y +

· + [(X$) (Y, Z) - (Ycl,) (X, Z)] grad el,},
unde 71,tJ, este forma lui Hesse (problema V.17) ·iar H'i!J tensorul lui
Hesse (problema V.18). Se şţie că R(X, Y)Z= -q z VY Z -V Y~ z z-
-Vrx,YJZ.
1-46
!Betolt,r;rre. Slcalcrgliliµi~~tU~.xV-:r .z•.Ave~;- -
ffix vl" .i = 2Vx (2y'yZ;+ (l_' «t,):z-+ (Z tf,)Y- (Y,Z)-graci tf,J = _
= 2 Vx(2 V_y~ + (Y tf,) Z + (Z tf,) Y - (Y,Z) grad ci>]+ 2(X lj>) '\i'yZ +·
+ (X cJ,) (Y ci>) Z + (X tj,) (~ cJ,) Y / (X ti>)(Y, Z) grad~cţ, + 2(('yyZ) (el>)) X+_.
+ ( Y cJ,) (Z tJ,) X+ (Z ~) (Y el>) X - li grad tJ, 11 2 (Y, Z) X- 2 (X, 'yyZ) grad_cţ,
-- ( Y cJ,) (X, Z) grad cJ, - (Zel>) (X, Y) grad cJ, + ( Y, Z) (X cJ,) grad cjl.
Prin urmare s
- 4R(X, Y) Z = 4 Vx \ly Z + 2 [X(Y tl,)J Z + 2(Y ci>) Vx Z + 2[X(Z tj,)] Y + -.

+ 2(Z tj,).Vx Y- 2(X (Y,Z)) grad ci>- 2(Y,Z) Hlfl X+ 2(X cli) v;z +
+ (X tl>><Y.l) Z + (X ci>) (Z ci,) Y - (X cli) ( Y, Z) grad cli + 2((V yZ)(ti>)) X+
+ 2(tti>)(Z4) X- <~,Z)l!grad4112 X_~ (Y(Z,X))gradcJ,-(Z(X, Y))grad'4+ _
+ (X (Y, Z)) grad 4 - (X, [Y, Z]) grad cli - (Z, [X, Y]) grad tJ, + ( Y,[Z, XJrgrad cli~
- ( Y cli) (X, Z) grad cli-:. (Z cJ,) (X, Y) grad ci,+ ( Y, Z) (X .f) grad cli·'.'""" 4 \ly V:xZ-
- 2[Y(X tl,)J Z - 2(X ci>) V yZ- 2[Y(Z 4>1 X - 2(Z el>) V yX + 2(Y (X, Z)) grad·cl, +
+ 2 (X, Z) H$ Y-- 2(Y lji) ţj ;xZ 4 (.Y cli) (X lji) Z - ( Y tJ,) (Z lji) X +
+ (Y <lt) (X, Z) grad ci, - 2((V xZ) (cJ,))- Y - 2(X tI,) (Z tJ,)Y, + (X, Z) li grad tl>li2 Y +
+ (X (Z, Y)) grad tt, + (Z ~x. Y)) grad tţ, ~ <Y(X, Z)) grad 4+
+(Y, [X, ZJ) grad 4 + (Z, [Y, X]) grad 4- (X, [Z,YJ) grad ci,+
. + (X tf,) (Y ,Z) grad li, + (Z tJ,) (X, Y) grad tJ, - (X, Z) ( l'G') grad,tJ, -
- 4 '7[X,Y1 Z - 2([X, Y] 4) Z - 2(Z cJ,) [X,Y] + 2 (Z, [X, Y]) grad tf,.
După reducerea termenilor asemenea obţinem 1
4R(X, Y) Z = 4R(X, Y)Z + 2 h11,

, (X, Z)Y- 2h~(Y, Z) X+ 2 (X, Z) HiJ, Y-
- 2· ( Y, Z) ]!1t,' X + ( Y q>)(Z 4) X - ( Y, Z) li grad 411 2 X ..,... (X tj,) (Z tf,) Y +
+ (X, Z) 11 grad tJ, 112 Y + (X q,) (Y, Z) grad t}i - (Y cJ,) (X, Z) gradi'tj, + A,
undţ
. I ,
A == 2(Y tj,) V .xZ + 2(X lji) '7 yZ + (X tf,) (Y tj>) Z - 2(X tf,) V yZ -
- 2(Y tf,) V .xZ - (Y tj>)(X tj>) Z = O.
Am ţinut seama că
(
. h'4, (X, Y) = (V;x grad ci,, Y) = X (grad ci,, Y) - (grad lj,, Vx Y) =
= X(Y cJ,) - (V xY) (tf,)~
147
"-~-· -·· ,p..'
;.· _?_'
,.t.. -_ ;;~- - - -- - -_ ..,· -~ ~ .::.~~-~·.:_ ..•• ~ ·.•~
--v~3l. si~--_se '~a~te--ci- relativ la .tţ,nsorif~m~tri~ţ (p~.-)f}, C~>llform -- _

echivalenţi __-__ -. - -_ _: _- ·-,. . _"_ -- ,· · -- ·.c_ -· __ _
· - y--· Jg,-jeli'(M),J>;O, -=
: :. -~ - ":: - =- au foc relaţiile·:
J grad ~8 = grad ~,- (1)
div Z = div Z = ~ Z q,, (2)

2
JăO .. L\8 + (; - 1) (gt'3d <j,, grad 8), (Ş)
j il. 8 = Â 8, n = 2, (4)
·-un~e tJ> = lnj.
Rezoloare. Din g(grad 8, X) = XO = g(grad 6, X) = f • g(grad 8, X) = g(f grad 8, X),
X fiind un ctmp arbitrar, rezultă (1). ·
Pentru cfiv.z din (l);problema V.21~ şl (2), problema V.29, rezultă
\
dz(c.>, X) = c.>(V xZ) = <a> {'7 ;rZ + ~. [(X ~)_Z +(Zel>) X - (X,~) grad ct>J} =
1 1 - 1-
= dz(c.>, X)+ 2 (X, el>) (c.> Z) +
2 (Zel>) (<a> X) -
2 (X, Z) <a>gra_d el>·
, a
Pentru c.> = dxi, X= - se realizează contractarea, deci c} dz = div Z = div Z +
ax'
+ -1 8,(Z
' el>), deoarece
-
2
. (X tj,) (c.> Z) - (X, Z) (c.> grad tJ,) = :! Zi - zk 911: dxi (Jad «J>) =
·_ =. act> .i• - zk uu: (grad tJ,>' = -a~ z,.;.. zk 9ftt~ gu =. atJ, z; - zt atJ, = o.
axi ax• a:ci ' axi ax~
p~· de altă parte,
În ceea ce priveşte formula (3), avem
s: = n.
- _,. ,_. (1) _.. ( 1 ) .
f M = f dlv grad 8 = f div f grad 8 = [din (4), problema V.21 J
1 _, · 1 ] (2) ....._, n ·
= f [ - div grad 8 + (grad 8) - = div grad 8 + --(grad 8) W+
r · r 2
+ t[- ~ (grad,8)f].
...__' ~ ' .
148
~ ·_. ~
'?. ~ -· - /
. -_ - ..... · ... ~ - .. - -
·' - -~-; -< ·; .· - : _,: c- - •_
f)â~:-{gra:4:~6) ~ =. :(~~ -_01 (~-D-~ -~ -. _: (~~J~Jni :~~el f A"&:::_ â,8

-; - C --+ -~ •. /;·,~: •-: =-:>- . ~-: -. •. : --ii i•··_•~ --~;:_. . •
+y (gţa'tţ:~):t~ ,_.
~--;\(grad e{r= ă
' -.-_ - ~- -_- : "
6 ·q. (
. .
r~-
_: . _,_ -
ţl(gr~ta):f .:(~f+_ (_;. -

-.- . - . - . -
1J(grad-ifJ,·g~ad 6).:--.=
. - . ··'
-V~32. Să. se arate că oric;e- schimbare conformă de metrică, -·

·u, ---p2u, I ·.(1)
· ~are conservă tensorul de curbură al varietăţii

ar =_!__ln
2
2(1 +-V1
-- ,u2'
-,,zi2 - ,zi2) -Vl - u2,
a1 2 = 'U cos v, · (2);- .

a1 3 = 'lt sin v,
.af = w,
e~te o omotetie.
_Re:oloore. Se ştie că o schimbare (1) păstrează tensorul de curbură dacă şi numai _daci
ţ:, este o soluţie a sistemului
a11p
--- -
a:ti ax"
·
1 (
p
. t ip ·ap
2aa---gr&gurr-·- - -
2 ...._: · axr axa
„ ,
-ru-•= o.
arc
ap
Co~~onentele tensorului metric stnt .-

1 .
gll = -ul • gn = ut, g33 = 1;
componentele reciproce . sint _ •

1
g'1I = -,
u'
g33 ==,1.
Componentele conexiunii afine stnt

. 1 1 -
rll
1
= - -,
u
r12 =. - ua, ri2 = -.,
u
celelalte ~d nule. Calcullnd ~~.1 • gAsim ~ 1•1 =I= O. Prin urmare, V R + O, . deci
varietatea datl de (2) nu e·ste local slmetrlcA. Sistemul (3) devine :
~
au~.
_~(.!f )I +-~ [ui (!!)I
p au .. 2pu 8u
+ 2- {!.f.)B + (.!!)lj + 2.. !.f_ ~ Oi .
u• a11 : aw u au 1 .
' ,, . (4)
aip _ ~( ap )' + u'· [us I a_ p·}~ + ..!.__-.1 { ap } + (·~}•] +
1
ua _ap = -~--;: '.
a,,s p 01J 2p.. tau . u _ av aw _au . .· .
:"!- : t::r+ :J·(::r+ ! r~r~(:!n= Q;
~ _ ~ ~ ap _ ~ ap = 0 _.
auav p au av u av ,
81 p 2 ap ap
- - - .:,__._ - = o ;
auaw p ;Ju aw
a2 p ·2 ăp ap
.-avaw
- - - - - = O.
p av_ aw.
Prin (4:,),J = 1, • ••• 6, notăm ecuaţia depe Ioculj dlitslstemul (4). Dln:(46) şi (48):rezultă:
ap = k (w) p,s
-aw 8
âp
-âv = c2(u, v) p ,
1 (5)
Dacă ţinem seama de (4,) ş(de ultimele două relaţll~ obţinem, prin comparar~;
(6)
(7)
d *(v)) = k ('o).
unde/-(k 2
du 2
Eltmtntnd paranteza dreaptă din (41). ( 41 ). ( 4s), ajungem la sistemul
asp (ap}' âp ·(asp (ap}' a ap]

âu2 - p2 au + -;-
1
au =
1
u'
2
âu' - -; a;· + u au •
1
asp _ .2 ( ap ) + 1 ap = 1 [ asp _ 2 ( ap )'].
aus p au U au U1 iJw2 p aw
aap _ ..:..( ap
a,,2 p 811.
)1 + ua auap = us[~
8w
_1_p ( 8wap }'] .
2
150
mttţoqtic5ltld _(S} --; -(7) iii ţtlţtţn~l,l wţli :~~ţll•.av~m: -
ok 1
1- 8k .
---
·OU
- ----
,U
--
OIJ
3
1
= o, - ' (SY
. .(9).
(10)
Din (8) obţinem
(11) ,;
unde oea este o constantă reală. Din (9) rezultă
(12)
unde CXa este o constantă reală. Din (9), (11) şl'(12) rezulti
1
k:(v) = (CXall- ets) -
u•
- k1(u),
:adicl kf (v) = «? = const şi

(13)
Din (8) şl (18) rezultă că constantă _reală. Ţintnd şi

e>bţinem -exa u + («: +kcx = ul'%i=o;
1
1)
1
este o
deci:
seama de (10),-
«a ~ O, 4 + CXi = O. (14):
Din (6) şi (7) rezulţă, ţinînd seama şl de (13) şi (14) 1
ap ap_
-=-=0. (15l
au av
Din (41) şl "(15) rezultă el
ap
-=O.
aw
Prin urmare, orice soluţie , sistemului (4) este constantă. .
1.--; f
.·v~aâ.- Fiţ M şţ Jy două vari~tăţi -analitice rienmnniene o6mplet_e·
şi unicone~e. D~că o· submulţime deschisă a lui _M este. izometrică, cu
- -_- ·.o submulţime des·chisă a lui N, atunci JJf şi N sînt izometrice. · : ·_
_ _ _ ;_a"ezoluare. Fie U o submulţime deschisii a lui !ef; ·v o submulţime deschlsii a lui .N
- _ .· şt .cp : _Q ? V. o izometrlţ.. Ştim [20 j că aplicaţia cp se poate prelungi de-a lungul oricărei ·
_ · -- 'ctirbe .continue y: [0,1] -+ M cu proprietatea că y(O) e U. Această prelungire a lui cp nu
--_ .:d§>inde decît de clasa de homotopie a curbei y. ·
- · - --Fie pe U, q e M şi 'YP.a o curbii care uneşte punctele p şi q (M este conexă prin m.-ce). -
- -:Notăm. cu 'Py prelungirea Iul cp la curba y1Xl şi definim Cll(q) = cp'Y (q). Deoarece M este
-. ilnlconexă, oiÎ~e două curbe cu extremităţile p şi q sint homotope, deci Cll(q) es@ bine
-.' _-_deftriit. - .
-,. _- ~ie q' un alt pµnct din M şi (q') = cp'Yprz•(q'). Dacă notăm cu yH, o curbă care
.,;: - "~eşte q cu q', atunci curba y 1Xl • y'lf/., este homotopă cu curba y1Xl" Rezultă că
. <J>(q') = 'PyPa ,yflll,(q').
-- Deoarece aplicaţia cp'Y ·Y este izometrie, avem

1
...
- , Pa aa•
d(cpy
pq
·Y
qq
,(q), cpy
pq
·Y
qq•
(q')) = d(q, q').
.
cpy
pq
·Y
QQ'
(q) = <py (q)
p(l
= «ll(q), deci d(<l>(q), fl>(q'))
. .
= d(q, q'), ·
__ · ··ceea ce demonstrea~ă că- aplicaţia : .M ➔ N este o lzometrle (care prelungeşte pe cp).
V.34. Fie T o familie de izometrii ale varietăţii riemanniene

M şi B = {a, I a, _e M, -r(a:) = a:, V -re T}. Să se arate că B este o re:u-
. :ni1ll;le de subvarietăţi ale lui M. Fiecare punct p e 8 admite o vecină
·,.: ~ ~ţate de coordonate corespunzător căreia toate transformările familiei
·P sint liniare. • • . · ·
Rezoluare. Fle pe S şi Uo vecinătate normală a lui p. Fie -re T. Deoarece 't' -este
fzometrle, avem ·
..
_Aplicaţiile exp şi 't'* fiind liniare, rezultă că -r este liniară în sistemul de
coordonate nor-
male. Mulţimea punctel1>r fL,c:e ale unei famllll -de transformări liniare ale unul spaţiu
vectorial formează un subspaţiu _vectorial. Dacă S _c. M 11 este mulţimea punctelor fixe
ale 'familiei de transformări -r,.., -re T, atunci exp21(S)= S n_U este o subvarietate a IUi U. ·
Rezultă că S este o reuniune de subvarietăţi ale Iul M. _ ·
O b s e r v ·a ţ I e . Dacă S este conexă, atunci ea însăşi este subvarletate a· 1ul- M.
-·_-=·152
· Rezolvare. Ţinînd seama de rezultatul obţinut în problema V.34,• este suflclerit să
arătăm că pe M se poăte introduce o structură riemannlană în raport cu care ţransformăril~- .
grupului T sînt izometrli. Ştim că pe orice varietate diferenţiabilă se poate defini o struc~
tură riemaimiană. Fie g metrica care dă această ·structură pe M. Dacă 't' e T este difeo,a
morfism, forma -r• g defineşte o nouă metrică pe M. Deoarece o sumă finită deforma but.: _
niare· şi pozitiv definite este o formă blliniară şi pozitiv definită, - rezu.lt~ ---cil ..- 0
g ;, ~ -r•g defineşte o metrică pe M. Arătăm că,. în raport cu metrica g, difeomociJs- ~- ::- -

:-reT ·
mele din T stnt tiometrll, adică f3•g = g, pentru orice (3 e T. Într-adevăr,
f3*u ,,··
= '3*-reT ~ <f3 -r>* u = ~ a*o =
E 't'*u = TET aeT
u
Am ţinut seama de faptul că atunci cînd -r parcurge mulţimea T şi f3 't' parcurge aceeaşi"-
~~ . ~
V.36. ·să se arate că inversa

~-
proiecţiei stereografice, J: U1
pi"
·..;+
.
➔ B; c R141, este o izometrie şi să se determine curbura secţio~ă . -~-
a sferei -8:-- · · · ··
Rezoluiire. Dacă x1, ••• , x11 sînt coordonate ortonormate pe U 1 , aplicaţia f _âre
componentele (1-; ••• , fn+ definite astfel :_
1
i·= 1, ... , n,
şi avem
. _,..1
ofn+l . . 4p8:tl:
a:x!' = <n_:z:1111 + ?'>'- • - ... ~
· Dacă g~• ••• ,Jtl+1 sint coprdoµate ort()normate tn: R"+1 c~nslderat cu metrica standard
_J/· şi nQ.tim g•· = ru, avem . . . . . ..
· g* (a a) = g (r--,
- - ' -_-
a:ti axr
a
axTc
a)
r -axr_ ţ,f=
ar, ar'
n+l
=t
t=l
---,
axTc axr
sau, notînd N = li x112 + p2,
4p4 16 p6 xk:r,r
9Ît, = N' tn
i=l
. . , .
[8.t8!N2 -2N 81x'x' - 2N a;x1xk + 4(x1}2 xkxr] + ----
. N'
= 4 p' (8 N2 - 4N :r,kx.r·+ 4:r,k:r,r11x112}+ 16 p6,:,k:r,r 4 P'

N' kr N' ' = N2 Bkr·
Deci
adJcă g* coincide cu metrica g= <p g considerată iniţial pe U 1 . Rezultă că Spn are

, pi
. 1
aceeaşi curbură secţională ca şi U1, a'dlcă k0 =- •
pi . p2
--
-y.37. Să se arate că geodezi9ele sferei 8" sînt cercuri mari.
Rez~l11are. Fie n un hlperplan din R 11 -f11 care trece prin centrul sferei S11 şi r = n n sn.
Să noUm cu cp : sn ➔ sn simetria faţi de n. Evident că
q> este izometrie, "(1)
cp(p} = p -4:> pe r. (2)

Fie Pi E r, i = 1,2, astfel incit să existe o geodezică minimală y (ceea ce este posibil
deoarece r este compactă în S"). Din (1) rezultă
cp(y) este geodezi~, (3)
lungimea arcului [ cp(p), cp(q) )" al geodezicei cp(y)

este egali cu lungimea arcului (pq) al _geodezicei y. (4)
- 1:54
· Avlnd bt vedere (2); (4), precu.iîi şi .fap~•că y este geodeilca:mlnlmală ~caice' nfieş.~-
.p şi eţ~ ~ez~tă ~ cp(y) = y, deci _-_ .
Pe de aliă parte, dat rund că pentru orice direcţie i.. A e s:

există un cerc mare- şi
· numai unul (unicitate pină la o transformare afină de parametru) trectnd prin p · şl de
• direcţie A tn p, rezultă că singurele geodezice ale lui S" sînt cercurile mari.
V.38. Să. se arate că· meridianele unei suprafeţe de rotaţie sînt
geodezice.
Rezolvare. Prin analogie cu problema -prec~dentă, ·se consideră un hiperplan 1t care
trece prin axa de rotaţie ş. a. m. d. '
§ 5. Aplicaţia exponenţială.
V.39. Fie V 11 o vecinătate vectorială, normală, a punctului 'Op e MJJ,

unde (.M, g) e VR(m), iar Wp= exp (V27). Să se arate că geodezicele
. (P)
centrate în p sînt traiectorii ortogonale . la hipersuprafeţele
.
Hp,, = {exp (.A.); A e V 21 , li.A li = r},

(P) , -
pentru orice r > 6 pentru care sfera de centru 0 21 e Ms, şi rază, r este
inclusă,
în Vp (există ~>O astfel care [O,e] să îndeplinească, condiţia
pusă)~
Rezolvare. ,Fle ·c 1 I ➔ M„ un drum c00 astfel Incit li c(t) li = 1, V te I. Pentru orice

(r0 , t0) e [O, e] X J, prin punctul exp (r0 c(t0)) trec curbele c, şi y , unde
1
" o o
c,o(t) = exp (r0 c(t)),. y, (r) = exp (r c(t0)).
,, . • o p
Pentru a rezolva problema, este suficient sil arătăm că
<cr.o(to), t,.o (ro) ) = o, (1)
pentru orice (r0 , t0) e [O, e] X J. Sil observăm cil

Yto(r) = (P)
î rcc,/1) = Y ee,o><r),
{P)
adică
Î• =y (I)' (2)
•o (P)' o
deci y10 efte autoparalela centrată 1n p, avţnd c(t0) ca vector tangent tn r =- 0-J
dltţ t1c(, ) li =1· rezultil- că r, este parametru natural.
0
- - -:-_~ -_ -~~~~ -
: _-ţo~ld~rllid·.sup~ţa' conic;ă <J~_-yiţ(p.şl_~l>!.~~toai~ ~::~,tiC<le)«>rm~ 1?.Cţ• ;f) 7 -.

\>~-~~'.
. P -
-~ ~(t)),- rf; co/e],
-
a~tntlrn,
-
că -J>rin aa!~;nţel;ge~-~b~p~~;ect~~jal_·t~rigent
r- - -, - - - - -- -
la·_~
---
-.
dat de-formwa'
-- a'P • aq, · . .- -
-ar (r-0 , 10) = (q,1o)(r0); analog, -
at (r0 , 10) = (?,. ) (1 }.
.y o 0
i~ cazul: nostru, .
.c, (l)
o
= exp
p
(r0c(ţ)) =· cp(r0 , l) = cp, (l),·
. .; : o .
.(4)_
r,o (r) = exp
p
(r c(l0)) = ~(t, 10 ) = q>1 (r),
o
-_ deci
• aq,
c,. (I)
. o
= cp,.o(l)= -a, (r0
-; t),
"(4)
i, (r) = cp, (r) = aq, (r; 10). -

o . o ar
Prin urmare, trebuie să arătăm că
.acp • ~)- = o,
_ ,:, pentru orice punct (r,l)E [O, e] X

< at
I. Avem
ar ·_ (1)
- Primul termen este nul tleoarece
- --a
şi fJxfnd un Fo arbitrar'
- .
< acp
~
(ro, i) ; aq> (ro,
~
.
o) = const în raport cu ,. pentru
-
că
:·a! (r~, t) = cp!(ro) = i',(r0), iar lly1 (~0 ) ii = t~în virtutea faptului că r este parametrtJ
__ _ natural pe autoparalela y,.

-156·- - -1
- \-
_.;.,._
t:~-1r1;4,~:{Jffft'?P,~:':'.,:?:1q-:.:,::::·:s?' ·~.:. .: ~ ,:·;,,· .?].'.,,'~·'>::;.::/): '·'):C,\/~./''.':oi7C3·;•;..,,,--,.,i,•,::::",'_;,I·, .;::,,-:.,,,,,-,;,.;;, .. ;:..oc•·:.,/_:·;··•,.::,C·'c;•,.....·,'''·,'('·,',;·;''·/·:1
·-.D~::~2f
, .: :-l,-
I
~1~:~t2i~1'
. O•·
; [
~- ai:~::;s:::IGl!:ţţ~t~
,esti~eodezlcĂ. Îri"'conseeinţ-4.- ~-a- <~~
-_-:_
.
.- •
-
. --
....
_-ar-_ 31 _ 8r
-
~aq,)'-_= /decl;uncţia
, -. .'-
- __. ~
-__
;~=-~--- ~
.,--::. __--"-
_-..::-
_'=- ,,,
.
- - • • ~
g(r. t)_-=
- ·
-<· a:cp·at-(r. t) i.._ a, (r ;_-. 1)-)· . . .
ar - :
este constantă tn ra_port cur. Dar
·(· acp _ acp . \, • a, · - . . · ... - .
g(O, 't) =-_ Tt (O._'>· a; (O. t)). iar ·ai (o, t) = cy(l) = o,
deoarece ~urba <po este degenerată. Îlitr-adevăr,
q>o(t) = cp(O, t) ~ exp (O)= Yo (1) ~ p.
P (P) -. ~:_':'=-?- /-
. Rezultă cA -
--~.. -· -
acp
·acp
a; (',• l)) · _, ·
p (1) este demo~trată.

< Îl (r, t) ; _ = g(r, t) = g(O, .t) =_O
V.40. Să se determine aplicaţia, e~ponenţiaJă pentru Rn. -

Rezolvare. Fie pe R" şi u lin vector tangent in p la R". Geodezica y care trece prin -- -
p şi este tangentă tn p la v are ecuaţia i'1:1(t) p + vt. Deci expp (v) yv(l) = p v.- = = +_
-- '
V.41. Să se determine aplicaţia exponenţială pe cilintlrn.
Rezolvare. Fle F: R3 ➔ R, F(xl, x', x3). = (xl)B + (x2)B - 1. Zero este valoar_e
regulată a lui F(dF =O~ :t1 = o. x2 = O, incompatibil cu F(x1 , :t2,x3) = 0), deci
=
C .F-1 (0) este subvarietate dlferenţlabllă de dimensiune dol a lui R 3• Fie i: R'➔C, .
i(s, t) == (cos s, sin s, t), ·
i~ (~I-) = -
8s I>
x2 .!_
axi
I+
t/
a,1 ~_,
ax2 t/
= w1~
a 1-)
.i* -{-ai a·1 q = w2,
, . = axa
undţ 'i =
f(p)~ Cum w1 şi w2 de~ne~c o bază ortonormată in C0 , rezultă că l este o aplicaţle-
lzometrici. Atunci i o expB = ·expc o· i. Deci. dacă . · ._ ,
·;,. .....+. ~ ... =:. 1 ·(«:.1 .. IJ . +~-a~

_
_:- I t - ~
atuţtcl_ .
I · a I)= •- ··( ,~as- a + a I)=

I
a
exp0(u) = exp0 o t•_( «· -.- +(3 - _ i expl' «--- (3--
_ .as p âl p . p "~t p
,= i(« + s0 , ~ + t 0) = (c~s (« + s0), _sin(« + s0), f3 + t0 ). ·-

Se vede că aplicaţia exp este definită pe tot spaţiul c,l' este surjectivă, dlferenţlabllă şi de
grad maxim, dar global nu este injectivă. . -
V .42•. _Să se determine aplicaţia exponenţială pentru con.
Rezolvare. Fie Ri = {(x1, x2, x3) e R 3 jx3 > O} şi F: R~ ~ R dată.prin formula
. 1 ..
'F(x1• x2, x3) = (xl)ll + (:t2)2 - - - (x3)' cu ex > 1.
r,.2 - 1
Zero este valoare regulată a: lui F deoarece dF = O implică x3,= O, tn contradicţie cu
> O. Deci C = F-t(O) este sub varietate de dimensiune dol a Iul R 3•
:,;I
-~- Fle U = R+ X R. Definim lmersla Iz : U ➔ R 2 prin h(r, rp) = (r cos cp, r sin cp) şi
V = h(J4 X (O, 2 1t)).
Definim i : V ➔ C prin condiţia
I o h(r, cp) =( 7 cos ot cp, : sin otcp, : I"ot• - 1) , ·

Aplicaţia i este surjectivă şi izometrică. într-adevăr :
h* - a ·1 = coscp .e- 1·· + sin cp - a I '\ = 1'1 ,

B_r p aut h(P) ... au2 h(P)
h* ~ 1 = -
acp p
r sin cp !_ I
aut h(P)
+ r cos cp _!_ I
aut h(P)
= l'2 •
. '
-(ioh)*-
a = cos cp a
--- I (1. I +stn q> a
--- (1. I +
ar p « âxl i(h(P)) (1. ax2 i(h(P))
+
J/a.2 _
-(X--
1 a
â:t3
I
i(h(P)) =. W1,.
(io/z)•_!_I. =- rsinotcp _!__I + rcoucp_!_I · = W2

Bcp !P axt i(h(P)) axs i(h(P))
tl se vede uşor că (V,, l'1 ) = (Wi, w1 ).
Dacă « este natural, aplicţla i dă o ·etalare a lui R 2 - {O}, i : Ir- - {O} ➔ C.
De exemplu, dacă a.= 3, avem·
i(s,t)'= ( -s + -4 -2 s3- , t- -
4 t3
--,
2}"2
- ---. ys2
1,-·-
+ t) 1
· 3 s +t' 3 st+t2 3
158
.W1 = i* -a I . .=. i*.·-...a- I
W9
. . as p . • ât p
formează o bază ortonormată în C,z.

Fie q = i(s0, t0). Dacă v = IX W1 + ~ W2 este JJn element din C,l' atunci .
exp,z v
as IP -+ ~ ~
= exp,z i* ( cx -~-J at I )=
p
i exp71 ( IX
as I
_!_ + f3 !-
p • ol I)=
p
· . ( - 4 • ( IX + s0) 3
= i(a. + So• ~ + Io) = - (IX + so)+ ~ (IX+ so)a + (~ + lo)2 ,
· V.43. Aplicaţia exponenţială pentru sferă.
Rezolvare. Fie s:
c: Rn+i sfera de di~ensiune n şi rază p. Pentru orice pereche
de vectori ortonormaţi (e, e) din R11+ 1 construim aplicaţia .c: [O, 2 zr p J ~ S::, prin
t t
fonnula c(t) = p e cos - + p e sin - • Imaginea l cJi c este un cerc mare care ţl'ece
p p
_prin· p e şl pe şi care se obţine prin intersecţia sferei cu!2-planul definit de e şi e·tn Rn+1 •
Deci imaginea lui c este o geodezică pe sf'eră.
Fie p =(0, ..• , O,). -vectorii i• (Wt) = D, Ip, i = 1, ...• n, constituie o baz~jn
spaţiul (S;)p• .
Fie V = a1 W1 + •• • + a11 wn ,un element din cs:)p•· Curba .
11v11t v 11v11t
'Yv(t) =p cos--· + p - sin - -
-p li VII p
este o geodezică care trece prin p şi i't,(O) = v. Deci
. !IVII ' V ~ ilVII

expp (v) = r,(1) = p cos-+ p - sin - r
p !IVII p
Dacă q este un punct oarecare al sferei, considerăm izometrla ix pentru care IX p = q•.
Atlll!ci exp0 -= ex o exp11 o„cx; 1• •
V.44.. Fie M 1 şi Ma două varietăţi riemanniene, M1 conexă,

!, g: M1 ~ Ma două aplicaţii izometrice şip e M1 astfel căf(p) = g(p)
şi d11f = cl,,g. Atunci f = g. · ·
1.59-
_ . -::_ - Rezolvare. Arăt_ărn tjJ fşlg colnei~ p~ o-veci_năttde:deschlsă a lui p. ·Fle Bi> o _vecină_- : "-
., = -~ in
tate }!Ormală a originii M171 şi Up == expp Bp. Qeoarece exp21 : Bp ➔ U21 estţ difeomor-
. f!sm şif, g sîriţ aplicaţii izonîetrlce,...dacă q e Uz,~ avem _--
f o !~Pp = tmp/CP) o dp(, g o expp = expg(P} d_pg,

qe u; => 3 A"e Bp şi q = expp A. Deci
' f(q) = f(exp 11 A)= ·exp/(P)(dpf(A)) = eipg(p)(dpgA) = g(exp11 A)= g(q). ·

. Rezultă (/Uji = g/Up.
· Dacă
p 1 e M1 , M1 fiind conexă, există un drum continuu care uneşte punctele
p şi 'Pi· Acoperind acest drum cu vecinătăţi normale, obţinem f(Pi) = g(p1 ). Deci f = g.
V.45. Fie p 0 un punct din M, (M,g) e VR(m), W o vecinătate nor-

mală a punctului Po, iar r: Mp0 - . . D 1 (W) aplicaţia dată de formula
I (f Â)p = (YPo, IL(p))Î(Â),
unde µ. = (exp / Vt1, V fiind vecinătatea vectorială normală. asociată
- Po
lui W. Să se arate că
('v x(r .A), r .A)= o, V .A E Mpo, X eD1(W).

•··_,· ·Rezolvare. Deoarece r A este cîmpul obţinut pr~ transport paralel«fe:.a lungul
geod~zlcelor centrate tn p0 , iar transportul paralel riemannlan este lzometrie (păstreazii
produsul scalar), rezultă că (r A, r A) = const pe .W, V A e M • Avînd în vedere că
110
- 1 . 1
{ y'x(r A), r A) = - X(r A, r A), obţinem ( v'.x(r A), r A) = - X (const)= O.
2 - 2 ·
· V.46. Fie M o varietate riemanniană, p e M şi a o faţetă plană din

M,,. Să se găseasc~ expresia lui ka într-un sistem de coordonate nor-
ma1eînp.
Rezolvare. Ştim că într-un sistem de coordonate normale avem
g (p) = 8 , I'f;(P) = O, x 1 (p) = ... =:' xm(p) = O.
0 0
a
= -. şi {v, w} o bază ortonormată a lui a. Dacă v = r.1.iX, Ip, w = (3~X, Ip,
Fle X1,
ax•
·ue clmpurlle ;; = a.iXi, 10 = f3'X,. Atunci
R~v, w) w= '1~ \J ... w- \J ... \J... w= «kţ3i(3l('vx '7 X X1 - \l x \i'x X;)=
k i f k
-
fi W ·W fi
= «kţ3i(31R(Xl-• X,) X 1•
Rezultă
-160 .
-~
·Dar g1,(p). = 31;., deci·
,,.
( R(u, w) W, V)=-~ a.k~i(3ioc.'.~il(p).
, ... 1
Ştim că
RiiJ(P) = axt
arrs I
p
arL1
a.xi
I
JJ -
1 [
2
atg,, atg,,
axkaxJ . . axkaxr
atg,k
axioxl +
asgkl
ax~.a:t'.
l
Baza {v, w} filnd ortonormată, obţinem
( R(u, w) w, v ) .
Ka = - -1 - - - - - - =
li "11 ii w ii' - <"· w >~ .
§ 6. Curburi secţionale. Cbnpuri' · Jacobi
V.47. Fie M o varietate diferenţiabilă de dimensiune trei, parale-

lizabilă şi {Xu X 2, X 3} o bază a lui D 1(M) pentru care sînt îndeplinite
' condiţiile [Xi, X 2 ] =
2X3 , [X2, X 3 J 2Xu [X3 , X 1] ~X2• = =·
Se consideră pe M metrica g, asociată în mod canonic acestei baze de
-cîmpuri (cîmpurile Xu X 2, X 3 sînt ortonormate relativ la această,
metrică}. Să se arate că (M, g) este un spaţiu Riemann cu curbură
constantă egală cu 1.
Rezoluare. ln problema V.2 s-a arătat· că, dacă ;[X,, X;l = C:; X1c, componentele
conexiunii Levi-Civita asociată Iul g slnt
În cazul nostru C~3 = 2, Ci1 = 2, c?2 = 2 şi c1k

= O in rest. Rezultă rls = rf1=
= rf2 = 1, rl2 = rrs = ri1 = - 1 şi toate celelalte componente de conexiune stnt
nule.. Baza {X1 , X1 , X3} fiind ortonormată, componentele tensorului rlemannlan de
curbură stnt
Rljkl = ~ij = r!;rf; - r!;rik•

Dacă printre indicii i, j, k, l se găsesc trei indici distincţi, atunci indicele de sumare s va fi,
pe rind, egal cu cite unul din ei. Rezultă că fiecare termen al .sumei conţine ca factor un
11 - C 1508
coeficient de conexiune cu cel puţin doi indici egali. Deci compoBentele tensorului -de
curbură care au trei indici distincţi sînt nule. Pentru componentele cu dol indici distincţi.
se obţine
R ijji -- Rij i j-- risj rsji - ri·
si rsjj -
- r'sj·( - r'sj ) -
- (I'isj ) -- 1 •
2
Deci spaţiul ;.ltJ admite o bază ortonormată de cimpurl. relativ la care tensorul de curbură
are toate componentele nule, cu excepţia celor cu doi Indici distincţi, acestea fiind date de
relaţţile R,jJc = 1~. aezultă că (M, g) ar~ curbura constantă egală cu ~~u.
V.48. · Fie M o varietate diferenţiabilă de dime:nsiune m ~ 2,

cp e F(M) o funcţie diferenţiabilă pozitivă, g şi ii= cp g două metrici
conforme pe M. Dacă a e M 11 este o faţetă plană, să se arate că între
curburile secţionale K 0 şi K 0 există relaţia
cp.Ka = Ka ~ }:_ [k.J>(v,_ v) + h«i,(w, w) + li grad ~112 - (v ~)2 -(wqJ)2] ,
2 . .· 2
unde {v,w} este o·bază·ortqnormată;· relativ la g, a lui a şi ~ =log cp.
Rezolvare. Dacă R şi R slnt tensorii de curbură corespunzători celor două metrici,
avem
~ g (R(v, w) w, v)
g> I<.a .= .g~(o, v) y., (w; w) -
·-
g (v; w)a
::::;=
cpg(R(v, w) w, v) -
= q, - - - - - - - - - = g(R(v,• w) w, v).
. cpll[g(v. v) g(w. w)- g<_v, w)ll] .
Dar din formula găsită in problema V.30 rezultă

.. . - . 1
g(R(v, w) w, v) = ~(R(v, w) w. v) + g(h$(~, w) w - h,:,(w, w) v + g(v, ~)H$w -
2
1
- g(w. w) Hd,, v, v) + g([(w tj,) (w qi) - g(w, _w) li grad tl,11 2 ] v, v)-
4
1
- -g([(v tjJ) (w t.!;) ~ g(v, w)II gl'ad 4112 1 w. v) +
4 '
1
+ g((v(q,) g(w, w) - w(q,) g(v. w)] grad tj,, v) =
4
1 1 · ·1
= g(R(v, w)w, v) - - h.,.(w, w) -
2 ...,
-
2
g(H/v, v)
...,
+ -4( w •'I'1•)2-
·
1 1
- - li grad tj> 11 2 +- v( tj,) g(grad tl,. v).
. 4 . ţ . '
162
Ţinînd seama ~e fţtptul că K 0 = g(R(u, w)iv, v), g(Hcli v, v).= hc1i<"• 1') şi g(grad cJ,. D)=o(cJ,),
obţinem · ·
v _
q, "~a -
r,, _
no
1
2 [h ('w, ) + /'cli(
cj, W V, lJ
) +.li grad tjJ 11
2
- (o
2
tl,)
2
- (w cJ,)1 ] •
V.49. Să se arate că, dacă m = 2, formula găsită în problema,

V.48devine
- ' _. 1
tpK = K - - Â log tp.
2
Rezolvare. Fie pe M şi x1, x 2 un sistem de coordonate locale, normale în p

[deci u,iP>
= 8,1]. Atunci
ţ.
- 1 a a a a
q,(p) l((p) = l((p)- -
. 2
h, ( - ,
lll ;Jxl
-1) (p) + h.,. ( ..:__, - )
ox ,.. ox:l . oxl (p) +
[
.. .
Dar
li:!, (Pl a:, 1, + :!, (p)·a~ i. = ( :;,

i\ (P) )" + ( :;, (p) )"
şi obţinem
-
q,(p) l((p) = K(p) -
2
1
(A log q,) (~J• V pe 1\1, deci q, I(~ = K -
2
1
A log q,.
~
V.50. Fie g metrica standard pe Rm şi pentrn k E R~ fie U,. = Rm

dacă k;;;;;, O şi
= { xi x E Rm, llxll < ~ l dacă k < O. Dacă
U,..- 2
· I kl J
4
q> ( x) = şi g = 'P g, să, se determine curburile secţionale
(1 + 7c li xl1 2 )2 · ·· ·
ale varietăţilor riemanniene ( Uk„ g).
Rezolvare. Vom folosi formula găsită în problema V.48.. Deoarece, relativ la metrica
g, K0 = O, obţinem
'P ii:
0 =-¼- [ /1~(~, w) + V••~)+ + (li grad ,j,U' - (w ,j,)' - (1><!,)') l
163'
a:
{xl, ·....;:xm} fiind coordonatele
. . pe U.t şi v = v' -·-,,
a w= w'- avem:.
ax ax'.
2
atJ, a ( atJ, )
grad ~ = ~· ax' ax' ; li grad tJ,1111 = ~ axt ,
hiv, v) = g("v" (grad el,), v) = g ( vk

i12~
oxkox' ' vi oxi
a) =
şi, analog,
(V o/)2 = (vi 04).

ax•
)2 = (i,1)2 ( axi
04) )2 + •. • + (vm)2 ( _!_!_)2 +
axm
. 41 a atJ>
+(i<k)
2 v•vk - . - ,
ax- axk
(W 41)2 = (w1) 2
a41_
( 0 ,r 1
)2 + ... + wm (- a41 ) 2+ 2 .wlwk -atJ> -
alj, t
axm (id) ax' oxA:
4
Dar tf, = Io <p = ln - - - - , deci
(1+ k li XII 2)2
otjJ 4k x• o2tJ, 8 k2xixk .

-oxi = - - - - - • -axia:tk
(1 + kll:r:11 2) 2
-- =----dacă 1 =I= k,
(1 + kil xU 2)2
4k 8 k2( xi)2
1 + kll x11 2 + (1+kllxll 2) 2
Observînd că
1 a tJi atJ,
= . -2 -
ax'- axk
--' I =I= k,
o2 tJ,
ox12 = - 1+kllxll + 2
4k
2
1 (a tJ, 1
ax'
2
·
'
164
_,;_
obţinem
h~(1J, 1')
2
.=- 4k
---11v112+ -1 (1Ji)2
( acJ, ) +2111.,t
-
· ( 1 at1, aci, )
- - - =
1 + kll.rll
2
2 ax' ,id) · ·2 ax' axt
4k 1
2
1 + kll.r111 + 2 (1J (~)) •
4k 1
Analog, obţinem h~(w, w) = - t+ k!IXll2 + 2 (w(~))2
t6 k2ll.r11 2
De asemenea, li grad ~ 11 2 = ----- , deci
(1 +k 11x112)2.
2
4 - 1 [ 8k . 8k2 11 x 11 ] 4k .
(1+·k U.r2 11)2_ Ka =- 2 - 1 + kllxll + (1 + kll:rll2) 2
2 = (1 + kllxll2)1 :
Rezultă
-
K 0 = K, deci varietăţile riemanniene Ut slot spaţii cu curburl
O b s e r v a ţ i e. :Metricele g au fost Introduse de .Rlemann.
'
constantă,
V.51. Pe varietatea, diferenţia,bilă de dimensiune doi, Bt =

1
={(a:1, a:2 )1 (a:1, a:2 ) e B 2, a: 2 >0}, se introduce metrica g= - -g, g fiind
(a,2)2
metrica, indusă pe B't de către metrica, lui B 2• Să se găsească
curbura. -riemanniană şi geodezicele. .. lui (B:../'9).
.·. _
·t
Rezolvare. Folosind formula găsită în problema V.49 pentru
, , . ',T
m = -(z2)2 , găsl,m
K =-
Deruu:ece U11 = ii.. = ( ~. r•
1 (deci varietatea riemanniană R2+ este un model al planului hiperbolic).
ii,. = o, pentru coellclenjil dO conexiune , giislm
1 ..,2 1
r12 = r22 = --
:,,a ·
Sistemul diferenţial al geodezicelor devine
d 2 :rl 2 dxl d x2
-- --. - --=0,
dt2 x 2 .dt dt
d2x2 ...:..[(dxt)
dt + x
2 2.
dt
-(dx2)
~t
2 2
] = O..
• ,, I ~
d:r;l - d~
Dacă - ::f: O, din prima ecuaţie se obţine - = c(x1) 1• Înmulţind prima ecuaţie
dt dl
d:r;l dX:
cu - , pe cea de-a doua cu - şi adunind, obţinem
dt dl
2
dxl d~x~ dX: dSxS = 1 dxl [ (dxl ) + ( dx2 ) 2 ]
dl dt3 + dl dt 3 x 2 dt dt dl
sau
Deci
__:xz_ [(dxt)2+ (dx2)2] =

dt dt·
1.
d~ . , d:r;l
Dacă dt = O, atunci x1 (t) = c1 şi d1n (1) rezultă x2(t) = C8el. Dacă dl :,=O, atunci din
dxl
dl
(1) rezultil --;..-=..-=..-::.-::.::.- = 1. Integrind şi efectuind calculele, obţinem
X~ yt-cl(x)2
. . a.
xl(t) = a. th (t) + (3, x 2(t) = - - .
eh (l)
.,.
Pentru aceste soluţii avem (:rt - ~)2 + (X:)2 = a.2, x2 > o. deci reprezintă semicercuri
cu centrele (~. O) situate pe axa O x1 • Soluţille x1 = el' r=c2eC reprezintă semidrepte
perpendicul~re pe axa O:r;l. (Modelul studiat coincide cu semiplanul Poincare).
··• . V.52. Fie M hipersuprafaţa dată parametric :
2ynyl .
X1 = ------'--------
(y1)2 + ... + (yn-1)2 + .1
·. 2 ynyn-1
xn-1 = ----------'--------
+ ... + (yn-1)2 + 1
(yl)2
X"=yn[(yl)2 + ••• + (yn-1)2 -1],

(yl)2 + ••. + (yn-1)2 -p;- 1
X"+1 = f('!I").
Să, se arate că,~M este un spaţiu cu.curbură aproape constantă.
:t:66
Rezolmre. Prin calcul, se obţin. pentru coeficleliţii tensorului metric. expresille
9nn = 1 + (h , 2
9n, = O, i = 1, ••• ,n-1,
4(yn)2
9u = - - - - - - - - - - , i = 1 , ...,n--1
[(yl)2 + •••
+ (yA-1)~+ l]~ .
91i = O, i,j = 1, ...• n-1, i#:j.

Pentru această metrică, simbolurile lui Christoffel.de speţa in~ii au expresiile :
1 o9nn ' · :
lnn, ni= - - - = f'f",
2 o yn
.• ·.
1. nn, iI = O, i i: n,
I ni,jl = O, i #:- j, i,j = 1, ••. , n-1,
. . 1 oOii 8 y"
Im, li= 2 ayn = (yl)2 + ..• +JyR-1)2_+ 1,
.. . 1 ogu -16 yi (yfl)2

I rr, , 1 = 2 ay' = 2[(y1)2+ ... + (yn-1ra+11a , i i: n,
9 1 a ,, 4y"
lii,nl = - -2 -au»
- - - - - - - - - - - , i =fon,
[(~1)2 +. •• + (yR-1)2 + _1)2
•• • 1 ogu 8 yJ (yn)2 . • . . '

IU,JI =- 2 oy1 = [(y1)2 + ••. +(yA-1)2+1]3' 1 :#J,l,J:;cn.
I ij„p I = O; I ij, kl = O._i,j,k distincţi dQl cite doi,
• • •1 1 o 9H 8yi, (y") 2
1, .·, ..
: ·I lJ, l =2 oyj =i' - [(y1)2+ .·.. ~ (yn-1)2 + 11< i =I=_!- ... ,. ,·i .. ' ' .
in continuare, folosindu-se formula

1 ( ,a2uu ·. 02oii· •; ·~gJZ 020 tk )
RtJlrl = -2 ---+---
ay, ay1c . ay« ou' - -- -
ay« a~1c - +
oyi au•
+ g''[ljk,r I lil,s1- IJl,.rl iţ, sl]. ,: \j_
se calculează coeficienţii tensorului de curbură. Astfel se obţine :
1 atgu .. ••.
R nun = -2
- - - + g" 11.u, rl.
ayn2 lnn, rl - lin,rl ni, rl]:::::;::
;•167
4('(" Y"
---------·
[(y1)9 + • •. +(yff-1)1 + t]ll
. .
1
=- asgu
(- +. asu;;) + " [ I . . I .. I •• r I i J,. r I1 =
au,• -au'' g JJ, r lu, r -
.
R f/if IJt,
2
1 (
=- atgu+ -a•gif)
- - 1
+-gnn ( __ agu ) 2 _
2 ayss ayf 2 4 ayn
2 ~ (yr)S - 4(yi)S _ 4(yi)S
=- 8(y1')1 ';:;:. + ••• + (yn-1)2 + 1]'
32 (yR)I (gi)I _ 32 {yn)Z(yf)I

- [(g1)1
- -+-• ••-+(yD-1)1
- - -+ -1]'- -[(yl)I
-- -----+
+ • •. + (yR-1)~+1]4
. 16 (yR)S . . n-1 : 16 (yR)I

+ [(yl)I + ... + (y•M)I + 1]' , ; (yr)I - [(yl)I+ •.. +(yn-1)2 + 11• +
r:/:,,j
16(y•)I 16(yff)2 - ((')!

+ (1 + ft!) [(yl)S+ ... +(y•H)l+tJ' = [(yl)I + ..• + (yn-1)1+1]4 1 + (f')I'
ln mod asemănător se arată c_ă toţi ·ceilalţi ·coeficienţi de curbură sînt nuli. Calculînd
curburile plane, se obţine :
Ka(_!_
agc
• _a
ay• ) =
4f'f''yfl 1 [(ylf! + • • • + (yR-l)!+t]I ,i ( ("
[(gl)I + ... + (y•-1)1+1]1 ---•---------=---
1 + ('1 4(!1") yn (1 + f 2 19) ·
şl
., ((')2
K -a- , a
-) -
a ( ay' au1 -
168
a
Deci curburile plane ale faţetelor plane care trec prin - slnt egale Intre ele şl de ase-:-
ays -
a
menea, curburile plane ale faţetelor plane normale la - sint egale intre ele. adică
au"
spaţiul considerat este cu· curbură aproape constantă.
V.53. Fie M un spaţiu Riemann a cărui metrică are expresia-

locală:
(1 ),
unde 0 0 sînt· constante. Presupunem că spaţiul M :nu are curbura.

constantă. Să se arate că în acest caz curbura sa nu poate să fie
aproape constantă.
Rezolvare. Din expresia (1) rezultă
1
9fl = c:p Cu ; gtl = -cp C'i (2)
şi avem
,
r;1c = 1
-gir
2
{ au1c, +--
--
axi
ag;, - -au1 =
axt .axr
t) 1
-(cp18'
2cp t
+ cpt
.
81 -
,
.
cp, C" C11c),
.
(3)
. . acp
unde cp; = --
oxJ
•
În continuare se calculează componentele tensorului de curbură. Folosfnd formula
(4)
se obţine succesiv :
1 , · • · · · · .1 .. ,
+ i;" (cpek 8; + Cflilc 8e - CJ'rt C'' C.,1) + 2~ cp,:(cpt 8; +
• . . i-•. r !( I
·..1 · - ·. ' ·· .'. 7 : I ; :i,
+ <p; ai - c:p, Cir Ck;) - -(Cflet
2 cp
3f + Cfl1e t - cp,e C'' C1c1) +
Deci
. a
Fie {X 1 , ••• ! X 11} o bază de clmpurl vectoriale, ortonormată. Dacă X u = 1tl ax,
- ,
condiţia (Xu, X 17) = 8ur se transcrie <pC1 k h~ h! = 8uv• Notăm cu rcdZf/ compo-
entele tensorului de curbură relativ la această bază şi, ţlnind seama de ex-presi, I (5),
obţinem
(6)
-' f1 .'Pa <p t ~st ( 8t1:1: ~c11 - 8cz 8t111)

]
•
Din relaţia (6) rezultă că toţi coeficienţii tensorului de curbură care au patru indici distincţi
slnt null. Pentru coeficienţii cu -~el indici distincţi obţinem
. . - e ;
Îccl:&c = (3 <?e <?i - 2 k cpi, hkhv
c e) ..,....
1 . 1 .
<p8 Cf t est = cp 2 [ (3 fe ~J - 2 cp <t>ej) h~ h~ +
4cp3 4
l .
+ (3 <J)k <p" - k "
2 q> lf'kv) he he] - · - . cps ft
4cp3
cs t•
Dacă spaţiul M este cu curbură aproape constantă, atunci ycăxc = O şi din (7) rezultă
2 1)' est , (10)
adică curbura spaţiului M este constantă, ceea ce contrazice presupunerea făcutJ~ . , ; . •:

In concluzie, dacă spaţiu] M cu metrica (1) are curbura aproape consţantă~
atunci acesta este un spaţiu cu curbură constantă. · · :. '
V.54. Fie (I, î, M) o geodezică parametrizată natural (llrll = 1)..
Să presupunem că de-a lungul geodezicei y cîmpul tensorial de cur-
bură R este paralel, adică \/ :,R = O. Fie t0 e I şi B e .lJ!ycto) astfel
încît cuplul {y(t0 ), B} să fie ortonormat. Să notăm cu B cîJ#pu.(ide
vectori paralel de-a lungul geodezicei y pentru care B(t0 )=B, iar cu
6 1 faţeta plană din_Myc1> generată de vectorii y(t) şi .B(t). Să se arate
că · ·
K(a,) = const,
K( a,) fiind curbura riemann~_ană a, faţetei plane~,.
Re:wlvare. Cuplul {y (10), B} fiind ortonormat„ Iar transport-ul paralel ·izometiit
rezultă că { i (I), .B(t}} este un cuplu ortonor~at pentru orice te I, deci1 /<. (.a,) =
=Ry(l)((y)(t). B (t). B (t). y(t))= const, deoarece, prin Ipoteză, .R este paralei de-~ Îungu}
gţodezlcel y.
Observ a ţ Ie. Într-un spaţiu local simetric V R=O, deci cimpul tensorial de
curbud este paralel de-a_ lungul oricărei curbe. Rezultă că proprietatea (1). ~re Jo~; ,"1-,-
lungul oricărei,geodezice "'(, pentru o faţetă mobllă a; care îndeplineşte ~_ondiţllle ~iµ ~ljl~ţ.
471
• I
V.55~ Fie (M,g) e VR(m)~ y o geodezică şi Jv mulţimea chnpurilor

X e D 1 ( y) pentru care
+ Rvc,, (X(t), ~ (t)) y(t) = O
2
'v X(t) (1)
dt2
( cîmpuri Jacobi de-a lungul geodezicei y). Să se arate că
2
X; Y>=<X; " Y), 2
pentru orice X, Y e J v • < \7'2

dt . dt 2
(2)
Rezolvare. Amintim formulele

R(X, Y, Y, Z) = R(Z. Y, Y, X), (3)
R(X, Y, Z, l_') = (R(X, Y) Z; V). (4)

înmulţind scalar (1) cu Y(t), schimbind X cu Y în formula obţinută şi ţinind seama de (3),
se obţine (2).
V.58. Fie y :I = (a, b) -+M o_ geodezică, t0 e, (a, b) şi Â:r. ( t0 ) =

= {X e .F v; X(t0 ) = O}. Să se arate că
X:Y) =<X· '7_ Y),

< 'v
dt
pentru orice cîmpuri _de vectori X, Y e .Av (t0 ).
. · ' dt
(1)
Rezoloore. Amintim formula
~
dt
( X; Y) = <'v Y)+(x; 'v
dt
X;
dt
Y> (2)
pentru orice X, Y e D1(y). Ţinind seama de (2) precum şi de (2) din problema precedentă.
tezultA că
~(<·'v x,Y)-(x,:s!y)}=o,
dt dt . dt
deci
Y)-(x,. 'v_y> =
Din, (3) şi <
dln X, Y e .A,. .(t0)
'v X,
dt .
rezultă (1k: .
dt
co~st.
' ~ .
(3)
·.V.57. Să se arate că : .,.··

(X, y) = O . : .: .·. :(1)
-pentru orice X e .Av(ti) n- .A{(t2 ), unde y, :I ➔ M. este o ge~dezioă,

iâr 'li, 12 e I, tj_ =F t 2 •
172
· Rezolvare. Amintim formula
R(X, Y, Z, V) =- R(X, Y, V, Z). · (2)
.înmulţind scalar (1) clin problema V.56 cu y (t) şi ţlnînd seama de (2), obţinem
y'I X, y• ) =0.
<
- (3)
dt 11 .
Avînd în vedere (2) din problema V.56, precum şi faptul că Y y = O, găsim

dt
dl .
-(X,y) = O. (4)
dt 1
deci, există a, b reale astfel încît
(X(t), y (t)) = at + b. (5)
Pentru xe Ay(t 1) n Ay (t2), avem a t1 + b = a t 8 + b = O, deci a= b = O. Ţinind
seama de (5), obţinem (1). '
V.58. Fie y o geodezică, şi Z e D1(y) cîmpul d~ vecţori Z(t) = t y(t).
Să, se arate că Z este cimp Jacobi.
Rezolvare. Din
('\7. Z) (t) = 'v. Z = 'v.y(t) (t y) = 1 • y(t) + t 'v. y=y(t)
y Y(O Y{t)
rezultă
v' v' s
·- Z = y, deci -.--2 Z = O.
dt dt
Pe de altă parte, RY(t) (t y(t), • (t)) y(t) = O, deoarece tensorul de curbură R este antlsi-
metric în primele două argumente.
· Observ aţi e. Deoarece Z(O) = O şi Z(t) :f:. .O pentru t :I: O, rezultă că, exceptind
cazul particular cînd geodezica y este degenerată, indexul de conj1,1gare al punctelor y(O)
y(t) este strict mal mic dectt dimensiunea varietăţll.
V.59. Fie (M,g) un spaţiu Riemann de dimensi~D:e n. Să presu-

punem că M admite un cimp ·vectorial X e D1 ( M) astfel ca llXll = 1
şi pentru orice punct pe M există o vecinătate U astfel incit
~( Y, x, ·x, Z) •= _N8y,z ,
unde N e 0 ( U), egalitatea avind loc pentru orice cîmpuri. Y, Z e
00
e. D 1 ( U) pentru care tripl~ţ~l {X, :;Y, Z} este ortonormat. S-a notat :

' '
8r,z . { 0' y ~ z,
· 1, Y = z.
l -173
Să se arate c1 dacă X este geodezic, y o curbă integrală a lui X,
p = y(O), q = y(l), presupunînd că există r > O astfel ca Z = Ll, (y) >
1
> 1tr, N(t) >-; pentru orice t.,e [O,l), iar y(t) nu este conjugat cu
·r2
1!, Vt e (0,1), atunci:
1° p şi q sînt conjugate de-a lungul lui y.
2° Index y (p,q) =n - 1.
Prin Lă (y) s-a notat lungimea arcului,r/co.11•
Rezolvare. Considerind forma Hesse E.,..,. a funcţiei energie E, se ştie că indexul formei
E,.. este egal cu numărul punctelor y(l), te (O, 1], conjugate cu punctul y(O) de-a lungul
geodezicei y. fiecare punct conjugat cu p fiind considerat de k ori dacă multiplicitatea sa
este k. Amintim că Index E** este dimensiunea maximă a unui subspaţiu (al domeniului
de definiţie al formei E.,..,.) pentru care E••
este negativ definit .
.Fie P, o: bază ortonormată de cîmpuri de vectori paraleli. de-a lungul geodezicei r
astfel ca · . .
y= l P11 şi P,a(l) = Xy(I)"
Fie cimpurile de vectori Wa (t) = (sin (itt)) P« (l), ot = 1, ••• , n-1. Atunci
dt =
J .
=2 ~o sin21t t[.t2 ~ za R(Pa, X,X, Pa>J dl.
Deoarece R(Pex • X, X, P ex) reprezintă curbura secţională a faţetei plane , (X; Pa ),· care
prin Ipoteză, este egală cu N(y)(l)) pentru orice ot = 1, ••.• n - ·1. rezultă că 2 -
2
.
„
~_;,.[IR(P11 , X, X, Pa.= ,. .:....J N<1t~l-r2N)<·o, deci E..,..,(lVa.', W11 )<0, ot=l, ... , 11-).
2
'Pe'de altă parte,
Eu(W#, Wn)=-2( 1
.. .~ . )o
< Wr,,
2
9 wa.
dl :a
+R(W,y)y ) _dl=
a
2t
1 . J .
=- 2t (~13:- 2 (sinr:l) Pa.) dl-
1t l 2(sin~l)2 R(Pa• X,-~• P~)dl = O.
Rezultă că index E;u este n-1 (evident,-cimpurile W1, ••• , W~1 sint liniar independ:metc).
O b s e r v a ţi e. Dimensiunea spaţiului cimpurllor Jacobi care se anulează simultan
în p şi q este n-1. Printre spaţiile Rlemann avlnd ac~tă proprietate este şi sfera S".
în acest caz p şi q filnd o pereche de puncte 41,metral opuse. ·
V.GO. Fie•{I;y,M) o geodezică astfel incit ,t:rR. · O. ,Să, se deter-
mine cîmpurile Jacobi de-a lungul lui y.
Rezolvare. Păstrind notaţllle din problema V.11, avem Y = I"'P,,yYE Dî{y), Y•
fiind funcţll C00 de la I la R. · ·
Cimpul Y este Jacobi atunci şi numai at~ncl clnd
d2 Y•
--
dt 2
P, + R(Y,f)y = O. (1)
Dar Ry(t) ( Y(t), y(t)) y(t) = Y•(t) Ry(CJ (P,(t), y (t)) y(t) = Yi (t) {R; y(t)}P,(t) = [con-
form problemei V.11] = ;,,, Y•(t) P,tt), deci R( Y, y) t = (Ai Yi) P, şi condiţia (1)
devine • '
dlYi .
--+
dt 9
Ac Y• = O, Hixat, i = 1, ••• , n. (2)
O b s e r v a ţ l e. Cele n ecu;iţil din (2) reprezintă o condiţie necesară şi suficientă

pentru ca un ctmp Y e D 1 (y) sii fie Jacobl, atunci clnd (M, g) este un spaţiu local simetric.
V.81. Să se arate că într-un· spaţiu plat (ceea ce înseamnă, că
R = o, R fiind cîmpul tensorial de curbură) nu există p:uncte con-
jugate, adică
A"!"(ti) n Ây(t 2) ~ 0,
pentru orice curbă, y :I~ M şi pentru orice t1,- t 2 eI, t1 "# t 2•
Rezolvare. AvlndinvederecăR ~ O,c~ndiţla(l)dinproblema V~55sescrie subforma
'72
-Z = O, VZE~y. (2)
dt 2
Să alegem o bază
{P1hei,m de cîmpuri paralele pentru. D 1 (y); o astfel de bază se
poate_obţlne transporttndprin paralelism, de-a lungul curbei y, vectorii unei baze dinMy(t)'
unde teste un punct oarecare din I de.exemplu, t1 • Atuncl. ,. .
_z = ziP,, ~• e F(I). (3)
Apelind la formula
(4)
'7 .. : . . .. _. __ . d2Zi .
şi ţinînd seama că - P, = O, ·obţinem-- P, = O. Cîmpurile P, fiind liniar
~ d~
d:zi .
independente, ' rezultă
. că. -
dt- =0, deci, există constante.ai, bi astfel incit Z'=·a•t+b•.
1 . . ' . ' . . .·
Prin urmare, Z nu poate avea două zerouri.
17fi
I
-§ 7. Cimp tens·orial llic~i. · Spaţil Einstein
V.8~. Fie (M,g) e VR(m), R cîmpul tensorial de curb:ură, iar O~R.

cîmpul Ricci asociat ; deci (O!R)0 · Rf,,. Să se arate că ,
m
(O½R),, (L,B) = ~ (R 11 (A„ B)L; A,)
. i=-1
~- pentru orice B,L e M 11 , în cazul cînd {.A,he1,m este o bază ortonormată

î~ M11 ,_deţi, c~nd·(~~),J ·-: 8u. ,
Rezolvare. (CJ R)p(L, B) = Lk Bi (Rz,)Jc,,- Pe de altă parte,
m m
~ (Rp(Ai, B)L; A1)=B;L1c,~ (Rp(.A1,A;)"Ak;A,) =
i=l ial
m m
=BiLk ~ (Rp):.; (Au,Ai) =BiL'k ~ (Rp):u 8ui = BJLk (Rp)Îi~.-
i=l i~l
O b s e r v a ţ f e. Alegind L = Ar• B = A 11~ din formula stabilftă rezultă că
m ,
((CJR)p)rv= ~ Rtrrt (p) i~ cazul unei baze ortonormate in p.
l=l
V.63. Să se arate că oi·ice spaţiu: (M,g) e VR(2) este spaţiu Eins-

tei~ [exi~tă f e F( M) astfel ca CIR = Jg ]. .
Rezolvare. Notin<l nebarat componentele tensorilor într-o bază ortonormată în Mp
şi cu simboluri· barate compon·entele într-o bază oarecare a spaţiului Mz,, matricea de
trecere la baza oarecare fiind ({otfo şi ţinind seama de observaţia din problema precedentă,
n~: i
(~ Rp)i2 = R1121(P) + R2122(P) ·=· O,

• I
(C1 Rp)11 = R1111(P) + l?n12(P) = Rwt(p). .. (1)
'(C! Rp)22 = R1221(P) + Ri222(P) ~ R1221(p).

Dar R1221(p) = R2112(p), deci
. (Q R:,,)11 =(C! Rz,)u'= R1221(P), (2)
91;(P) = otf 01: gkl (p) = Ot' otj8kt

sau
g-,. (p) - «1 Cti
•1 - ' J
+ Ct2' a.2i' (3)
(2)
(C} R,,),1 = et} + a.i •otj) (C½Rp)u + (et} «j+
(«} a.; at})· (CJRz,))12(8),(1)_ 1
. = u,,(p)(C2R,1)1l'
adică f = (C! R11 ) = R1221•

I
· V.84. Să se arate că· orice spaţiu· cu ·curbură riemanniană · con-

stantă este spaţiu Einstein.
176
Rezolvare. _Spaţiul
. fiind cu curţ>ură riema'nniană .K constantă, au loc id)1,
ţltăţlle
Rjt1 = K(8tu1, - aru,,).
L~tnd h = t şi sumtnd, obţinem R11 =. K(m Oii - 011), deci R11 = K(m - 1)911; prin
urmare r = K(m-1), r fiind curbura Ricci. · · ·
Ţinind seama şi de relaţia R. = mr, rezultă că R = m(m-1)K, unde Îl este curbura
scalară R. = gii R,;, iar K curbura unei bi<Jirecţll (faţete plane).
f • • •
V.85. Să se demonstreze că un spaţiu Einstein, de dimensiune

n > 3, conform cu un spaţiu plat, are curbura secţională constantă.
Rezolvare. Fie g metrica spaţiului Elnstein JU şi g = e2o g o transformare conformă
de metrică astfel incit spaţiul (M,?i) este plat. Se ştie că douii metrici conforme au acelaşi
tensor de curbură al lui Weyl (probema V.25) · · ·
v,,iik ·=· c"fik•·
unde
+ . ·n <ai u,1 - a1 u11.:>·

(n-l)(n-2) .
Deoarece (.M,?i) este un spaţiu plat, ll.vem Ci~t = O, deci Cj," = O, adică
(M, g) fiind un spaţiu Einsteln, avem Re; = rg,1, re R, şi ultima egalitate devine
2r R
R1aCik = n_ 2 (U1a1:0fJ - 9U:0ih) + (n-t) (n- ) (ghi Otk - 91d: 9,1)·
2
Deoarece R = gU R 1; = gii (rg; 1) = nr, obţinem
f
. Rhiik =- - (9hk 9'1
n- 1
- 9tk9/1i),
. . r
relaţii care caracterizează spaţiile cu curbură constantă. în cazul nostru K = - - şi se
n-1
verifică relaţia R = n(n-1)K.
V.88. Să se arate că
R,J,k - R,k,J t Rnk.u = 07_ (lr

o
R,t = 2 .Rtu, (2)
· 12-c. 1508
unde ani notat" ( ~R)tj cu Ru.
Rezolvare. Aniintlm formulele:·
Rt.1.1& + R;jt,~ +Rit,.;= O,.
(identităţile Biilnchi de speţa a doua),
R/t = - gut R', tku, (4)
R~; = - g"t Ru:ii' (5)
n: = n,,. gft (6)
R = g"R,1 (curbură scalară), (7)'

· nu
~tii,k =.~
nu
~tii,k (8)
Înmulţind (4) cu gii şi ţlnînd seama de (6) şi (5), obţinem
Rt = gut Rftu· (9)

Apoi
Rth = gut R{ku.h· (lO)
Făctnd j = h şi sumind, obţinem Rt; = g"tRÎku.i = gl.1 Rfrc;,u· Avtnd în vedere (8),
putem scrie
glj RfJ1c,u· == - Rt_,.
Luînd i = :u în:C3) şi sumind, găsim că
ll,"t,;,k + Rrtu,i ·+ R~t.u = 0,

Dar
Rl!,.1.t = R,1.1:, Rrtu.i = - Rl!,k.i =- Rtk,i
şl (1) este stabiJ,it~. Să înmulţim ln (1) cu gt.1 şi să sumăm dµpă t şij; avem
o
R,1. - R1:i •.1 + gtJ Rm:,u
" = O, (12)
Din (11) şi (12) obţinem R.k -

Rfc•.1 = O, deci exact (2).
Rt; -
V.87. Fie (M, g) un spaţiu Riemann, dim M > 3. Să se arate că
dacă există un tensor simetric .A e D 2( M), astfel încît componente~e
tensorului de curburii, se pot scrie sub forma . . ,.
R«~y8 = Â«yU~B - Â«au~... + Â~au«·; - Â~yU«a, (-1.)
atunci M este conform cu un spaţiu plat.
·. . ,
Rezoloare. A plicind, 1n relaţia (1)", contracţia corespunz"ătoare indicilor IX şi y, obţinem
178 ,
, ..
-,
'' .
sau
~~ = Ag~ + (m-_2) A13a, (2)
unde A =.g<rr Aay- S-a ţinut seama de faptul că g<rr gay= m =~dim M. LContracUnd
din .nou, din relaţia (2) obţinem
R = gl38 R13a = mA + (m-2)A = 2(m-1) .4.

sau
R
A=---•
2(m-1)
Deci
înlocuind in (1 ), · rezultă
Raf3T6 =- -
1
(Ray U138-Ra8Upy+R133gay -
R f
Rf.y9aa)- - - - - - _(9ay9pa-9aa9f3y).
m-2 (m-1)(m-2)
1
Ultima egalitate obţinută implică Ca-ra = O, adică în condiţiile problemei, tensorul lui
Weyl al spaţiului M este nul. Spaţiul M, fiind de dimensiune m ::::> 3 şi avînd tensorul lui
Weyl nul, este conform cu un spaţiu plat.
§ 8. Spaţii relatidste
·v.68. Să se calculeze _component~le cîmpului tensorial de curbură

într-un sistem de coo!donate ortogonale. ·
Rezolvare. Prin ipoteză Uit·= O•pentru i #= k, şi notăm 9u = ei e2f,, unde e0 = 1,
e, = -1, Iar ft = f,( x 0 , x1 , ••• , Xm) sînt funcţii de clasă C00 • Folosim formula
care devine
.. n. .
+ ,~ 9tt (I'~e r:i - 1ls r:e>·
.. ,
... o
I.
Dar
rt = _:. tt ( agtk + ag.l - ·•ăgtl)
kl . 2 g axl o:rfc o:rt .
şi dacă k #: l. atunci ri,#: O numai dacă t = k, sau"t = l. Rezultă că toate componentele

cu patru indici distincţi stnt nule.
Pentru componentele cu trei indici dîstlncţi avem:
. 1 iJ!g" m 1 a2gu
Ro:ii =- 2 o:rfcax; + t~O 9tt(rti r:, - rt, rt")= - 2 iJxkiJxi +
+ Uit qi q; - Ukk rt r:., - g;1 rt, rt,
şi făcind substituţiile necesare, obţinem
.. - e e2f, ( ~ ar, . ar1.: ari - ar, ar, - a r, ) 2
Rm, - f oxi ;Jxk + oxl oxk oxk axl axkaxJ .

Pentru com_ponentele cu doi indici distincţi avem
1 ( asg,, iJ2gkk ) m
Rttfk =2 - axk• - axi• + Uklc(rft)z+ gii(I':il --,~ Utt r~tq,.
Observînd că
~ ~ auu ag,, - ~ gkk auu ag" - _: gii au"" agH

m
gtt
~ utt rt„ r:i t 4 oxt axt 4 axk oxk 4 axi axî
e-o
t-;;/:k,i
şi f ăclnd calculele necesare, se obţine
asţ,] + eke2'"k [ar,

2
:Rit,t = e, e 2/. [ art of,

, -axk -oxk -
(-ar,_) - - oxk 1 -
a_rit:
- -
(or1c)!
-
\.air,:,]
- --- -
. axk iJxî ;Jxi oxi ;J:ri1
2
- et e 1, LJ e" e1e
~ 2(/ 1.>
1:- t
ar„ -ar,
- •
· t-;;/:i,k iJxl o:rt
V.69. Să se determine .elementul de distanţă, spaţială, in spaţiul

relativist raportat la ·un reper care. se roteşte uniform in. jurul ·unei
drepte.
Rezolvare. În sistemul imobil de coordonare r', cp', z' (acestea fllnd coordonate cilin-
drice tn spaţl_u) ave~_
ds2 = c2dtll - (dr')2 - (r')ll (dcp')' - (dz')2• · (1)
Dacă r, cp, .z slnt coordonatele cillndrice ale sistemului mobil şi dacă axa de rotaţie coin-
cide cu Oz'= O.z, atunci r = r', z = z', cp' = cp + !lt, !l fiind viteza unghiulară de ro-
taţie. Înlocuind tn (1 ), obţinem
dsl = (c9 - !l2r')dt 11 - 2!lr2 dcp dl - dz2 - r2 dr - dr2 •
180
Pentru determinarea elementului de distanţă, avem dl 2 = y~dx«dxf3, unde
'Ycc~ = - Ucc~ + ~
Uoo
în cazul nostru g00 = c" - !12 r2, g11 = -1, g22 = -r', g33 = -1, g02 = -!lr2, r.estul
co eficienţllor fiind null. Deci :
c2r2
'Yu = -gu
g01 g01
+ ---
Uoo
= 1,y,.,. =
cs -
n2r3, "(33 = 1 şi 'Yccf3 = o pentru- «#(3.
Rezultă
c2r2
dl 2 = dr' + cll-Qll,2
- - - - dcp2 + dz•1 •
Coeficienţii de conexiune corespunzători acestei metrice sint
şi restul null.
V.70. Numind reper sincron un reper pentru care g00 = 1, Uocc = O,
să se găsească forma generală a transformărilor infinitesimale care
păstrează sincronismul.
Rezolvare. Considerînd reperul (l', (x') 1 , (:x:')2 , (x') 3 ) sincron, avem
ds1 = (dt')2 - U«~ dr« dr~ . (1)
Determinăm condiţiile pe care trebuie să le tndeplinească funcţiile cp, ~cc, « = 1,2,3,

astfel tocit transformarea •
t'= t + cp(xl., x2 , x3), (2)
(x')a: = :z;« + ~cc(xl, xt, x3, t)
să păs~reze sincronismul. Din (2) obţinem

a .
dl' = dl + _! dx«,
ax«
, a~r.c •: aE,.«
d x'ot = da:« + - at dt + -axr dxr
şl lnloculnd în (1), avem
_dai= g~dt 1 + gGot dt dx« + g~dx« dx~,

181
unde
Din condiţiile 900 = O, g0 a= O rezultă
o~ a;r a;a a~
- - g' -
01-« - rot ol
sau • -
ol
= g'«f3 -
axa.
Prin integrare se obţine
O b s e r v a ţ i e. Condiţia care permite sincronizarea ceasornicelor în diferite puncte

aJe spaţiului este echivalentă· cu anularea componentelor 9oot• 1n condiţia 900 = 1, t re-
prezintă timpul propriu în fiecare punct aJ spaţiului.
V.71. Fie (M,9) o varietate relativistă pentru care, notînd cu f

a 2 · l
funcţia j = l m +3 + ~--;-
(a şi c fiind constante r~ale),· compo-
nentele 911 sînt

1
911 = -1,
9aa = - a;2sin2y, 944=/,
912 = 91s = 914 = 92a = 024 = 9a4 = O
(am notat, pentru simplificarea scrierii, m1 = m, m2 = y, x 3 = z,
~ = u).
a) Să se calculeze componentele conexiunii Levi-Civita.
b) Să se arate că (.M, 9) este un spaţiu Einstein.
(Kottler)
Rezolvare. a) NoUnd cu gfi elementele matrlcei ((giJ))- 1 , avem
gll = _ f, gl'I. = __1 •

xs
-1
9as =- - - • o" = -I1 • g•"J
x2 sfn2 Y
== O, i :I=
•
)f
Prin urmare
182
de unde
1
r11=-g11--.
1 ogu t
I'22 =-
1
- 911
aun
- -1 ,
1 2 a:r 2 ax
i
ras= - -g11---.
t ag33 i
I'u = - -t gll -.-,
au" riii = O, ii: j.
1 2 ax 2 ax1
ln mod analog, obţinem 1
ras t
2 = - --- g22 _ _ _ao33 2
I'12 =
t
- g -2
„ au22
--.
2 ax2 2 ax 1
a t au33 .a
=-
t agaa 4 1 i)g"
r1s = -g31 -. I'23 g33 •
-•- , ru=-fl4'-,·
2 1 ax 2 1' x2 2 o:rl
celelalte componente nescrise (iind nule. Rezuţtă că
.2 3 l
r12= r13= -: .
~
1-i,= -r11 = - - - , r22
1 1 ar . 1
=- xr. r½s = -xr sln y, 2
21 a:
1 · 1 ar 2
rss = - . -1 .
sm2y, r2s
3
= ctgy,
r"= - f -
2 ax 2
celelalte componente fiind nule.
b) Recurgem la un calcul direct, pentru a deprinde cititoţul cu determinarea com-
ponentelor tensorului de curbură. Din · -
R212
1 = __ ar½2
ar½2,_ - - t t.
- + ruI'22 -
1
I'2eI'12
t
âxl ax2
obţinem
1 ar½2 1 2 1 •
R212 = -ax-
1
+ cr11 - r12) r22,
restul termenilor fllnd nuli. De asemenţa, R2s2

s aria
= - - - + rfs r½2 - crls)2 şi
3 âx
R~42 = rf, T½2 ; deci
1
(C2 R)22
·
=
· ,
R212 =
-1
1{212 + R2s2
s ,
+ R2,2. = - r -
· ·
X -
ar +- --
1
ax sln2 y
-ctg2 Y -
·
xr [ 1
I'n - -
1
+· --X1 -: ru1 ] =. 1 7"".. ·f· - X -
ar ,
, , . X · i)x
. .
ş_f, avlnd 1n vedere expresia funcţiei r. obţinem (C½R)22 =- ax9 = ag29 , :
f83
în general, pentru orice i,j e 1,4, avem ( c!R) 1; = a Uu, deci C)R = ag.
Propunem cititorului să arate că
2 .
2 ar21 . 1 2 „
R121 =- axi + (!'11 - I'12)I'i2,
S arfs 1 3 3 .
R1s1 = - -oxl- + (I'u - I'1s I'1s,
şi, apoi, săi>robezerelaţla R11 = a g 11•

V. 72. Să se stabilească în ce condiţii varietatea relativistă din
problema precedentă are curbura riemanniană constantă.
Rezolvare. (M, g) are curbura riemam:liană K constantă dacă şi numai dacă
R,11 = K (8f Uil - 8r Oii), (1)
conform teoremei lui .Scbur. Folosim ·datele din problema precedentă:
RL2 = rt, rk = - !.. !!_ = - .:. (~

2 ax 2 3
ax - .!:xi ). · .
Deci
, axi C
Rm= --+-•
3 2:c
(2).
K(8f Uu - 8!uu) = K_g22 =- K x2•
· ax2 C
Pentru ca funcţia
·
K sili fie constantă este necesar ca - -
3
+ -2x =- Kx2• ceea ce
este posibil atuncf şi numai atunci cînd

(3)
şi, în acest caz,
a
K=-. (4)
3
Pentru a arăta că in ipoteza (3) curbura riemanniană este constantă, este suficient
să se probeze (lulnd c = O) egalităţile (1 ), ·
-Pentru aceasta se calculează componentele R7,,• avind ln vedere că singurele lcare pot
fi nenule sînt următoarele :
2 . Rl ...S 1 1 4 ....2 S 2 4 8 ·-- 4
R112, 212• .tCi18• Raia, ~14. R114, .tes2a, R223, Riu, R224, ~84• Ra34,
precum şi cele obţinute din acestea, schimblnd între el ultlmll doi indici de co·varfanţă.
184
I •
Propunem citltorulul să. verifice (1 ), ţinind seama de (3) şi (4), pentru h = 3, j = 4,
t = 3, l= 4.· .
O b s e r v a ţ l e. În cazul a = O ctmpul tensorial de curbură este nul.
spaţiul
2
V.73. În R 3 cu metrica ds 2 = dr · +r 2 (sin 2 6 dcp 2 +
1-~
. ,.
+ d8 2 ),un plan care trece pţ•in originea axelor dţ coordonate.
fie 1t
Să se găsească, o suprafaţă de rotaţie pe care se realizează aceeaşi
geometrie ca şi în planul 1t.
Rezolvare. Ştiind că în coordonate cillndrice metrica spaţiului euclidian se . scrie
ds2 = dr2 + dz2 + r2d<p2, pe~tru o suprafaţă de rotaţie z =. :(r) (?hţinem
ds2 = [1 + (:')2 )dr' +.,.a dcp!. (1)
lt
Fie r. planul 6 = -- . Atunci, în metrica indicată in enunţul problemei, obţinem
2
ds2 = r 2 dcp! + ---

a (2)
1--
r
Comparînd (1} şi (2), avem
~au
:= 2 Ya(r - a).
CAPITOLUL VI
SUBVARIETĂTI
, RIEMANNIENE
Fie (.M, g) e VR(m) şi M·o subvarietate diferenţiabilă a varietăţii

diferenţiabile .M. Fie 'v conexiunea Levi-Civita asociată luig. Consi-
derînd pe M cîmpul tensorial i*g (i este incluziunea lui M in M), se
arată uşor că i*g este un cimp tensorial metric pe M. Spaţiul Riemann
(M; i*g) poartă denumirea de subvarietate riemanniană· a varietăţii
Riemanri M. Cîmpul tensorial metric i*g este cunoscut ca prima formă
jundamentală a subvarietăţii M.
De regulă, în loc de i*g vom scrie chiar g. Fie X, Y cîmpuri tai;i-
gente la -M. Notînd cu DxY componenta tangentă a cimpului v' xY
şi cu V(X,Y) componenta sa normală, acestea sînt unice, deoarece
în fiecare punct pe ...V spaţiul tangent .M11 se scrie ca sumă directă
· a spaţiului M 11 şi a complementului său ortogonal. Obţinem ecuaţia
lui Gauss
'v xY = DxY + V(X, Y). (1)
Se arată că DxY este un cîmp diferenţiabil, iar V este simetric. De
asemenea, D reprezintă exact conexiunea Levi-Civita asociată ten-
sorului metric i*g.
N otînd cu R şi R tensorii de curbură asociaţi tensorilor metrici g,
respectiv i*g, legătura dintre aceştia este dată de ecuaţia ~e curbură
alui Gauss
tan R(X, Y)Z = R(X, Y)Z + tan( v x V( Y, Z)~ v y V(X, Z)), (2)
186
,, ' "::·,,
,'' ··'•,
ecuaţie obţinută, prin considerarea componentei tangente a cîmpului

B(X,Y)Z. . . .
Componenta sa normală este dată de ecuaţia Codazzi-liainardi
nor .R(X,Y)Z = V(X, DyZ) - V(Y, DxZ) - V([X, Y], Z) +

+ nor (v'xV(Y,Z) - v'rV(X,Z));. o (3)
prin npr şi tan s~au notat componentele normală, respectiv tangentă,

la M. tn ecuaţiile (2) şi (3) cimpurile vectoriale X, Y, Z sint tangente ·
la M.
Subvarietatea (M, i*g) se numeşte total geodezică dacă, l' = O,
adicăi atunci şi numai atunci cînd
DxY = 7 xY, V X, Y eD1-(M). (4)
Vectorii .A,B-e M"' se numesc vectori conjugaţi dacă, Vp(.A,B) = O

Un vector .A e M"' se numeşte vectm· asimptotic dacă, Vp(A,.A) = O.
Fie M o hipersuprafaţăiîn M (adică dim M = ri,,··- 1). 1n acest caz,
alegind local un cîi:pp vectorial unitar N normal la M, să, punem
LX= v' xN, pentru orice X tangent To, M. Pacă M este orientabilă,
atunci există un· cîmp vectorial unitar N global, deci, astfel· incit
pentru orice pe M, N'P să fie perpendicular pe M'P. Avem L :.D1(M)~
.-.D1 (M). Operator~! L se numeşte operatorul lui Weingarten. Se
arată că L .este autoadjunct, deci, ·
(LX, Y) = (X, LY)~ X,Y e D1(M).

p '
De asemenea, se arată că (LX,Y)N = - V(X,Y), ecuaţiile (1), (2)
şi (3) modificîndu-se corespunzător. Ecuaţia lui Gauss, se scrie
DxY = V xY + (LX, Y)N. (1')
Operatorul L fiind autoadjunct, formele F,:+ 1 = (LtX, Y), X, Y e

e D 1(M), sînt simetrice.
ll',: se numeşte forma fundamentală de ordinul k. Un vector .A e Mp
se numeşte vector principal dacă este vector propriu al operatorului.
Lp. Valoarea proprie corespunzătoare se numeşte oitrbură P'tinoipală.
în cazul ir= Rm, M este o hipersuprafaţă în Rm. · · .
j
Aplicaţia .11 c~e asociază, unui punct p din M punctul din B,m avind
ca vector de poziţie vectorul N P se numeşte aplicaJie sferică _sau apli-
caţia lui Gauss. Se arată că
L,, = dp1}•
Up punct în care Lp = O se numeşte punct planar. Dacă Lp este

un multiplu al aplicaţiei identice a spaţiului tangent Mi,, atunci
punctul p se numeşte punct sferic sau ombilical.
O curbă (1, r, M) pentru care y(t) este vector principal se numeşte
linie de curbură.
§ I. Subvarietăţi riemanniene ( calcul invarfant)
VI.I. Fie M o subvarietate riemanniană r-dimensională a varie-

tăţii riemanniene M, 'I. ~2~ Să se exprime curbura secţională .K a
spaţiului ambiant .M în funcţie de curbura secţională K a spaţiului
M. .
Rezolvare. Fie X, Y,Z, U e D~( M). Din ecuaţia de curbură a lui Gaus~ rezultă că
· .R(X, Y, Z, U)= R(·X~ Y, Z, U) + ('v;g V( Y, Z); U) - ('vy V(X, Z); U) = ,
= R(X, Y, Z, U) + (V(X, Z) ;V(Y,U)) - (V(X,U); V ( Y, Z)).
Dacă (X,Y) = O, UXII = IIYII = 1, Z = Y, U = X, atunci
· K(X, Y) =R(X, Y, Y,X), l{(X, l') = R(X, Y, Y,X),

deci
K(X,Y) = K(X,Y) + IIV(X,Y)ll 2 - (V(X,X),V(Y,Y)). (1)
VI.2. Fie M o subvarietate riemanniană, a varietăţii M. Să se

arate că dacă există un cîmp N de-a lungul subvarietăţii .M, Nz,.LMz,
pentru orice p e M, astfel incit
V(X, Y) = (X, Y)N (1)
pentru orice cimpuri vectoriale X, Y tangente la M, atunci :

-· a) .K(X,Y) < K(X,Y) pentru orice cîmpuri liniar independente
X, Y eD1 (M). · ·
188
b} Da~ă diµl M~ 3, o condţţie s~icientă ca M s~ _;fie un s:paţiu
cli ~"!ll'bură eonstantă este următoarea : · : ·.
K(A, B) = K(A; B),
pentru orice p e M şi pentru orice vectori tangenţi A,B, .J., B din M p•
Rezolvare. Să presupunem că (X,Y) = O, 11XII = IIY!I = 1. Din (1), ţinlnd
seama de (1) din problema. precedentă, rezultă
K(X, Y) = K(X, l') - 11 Nll2 (2)

şia) este demonstrat.
Deoarece; prin Ipoteză, K(X 11, Y p) nu depinde de alegerea vectorilor liniar Indepen-
denţi Xp, Y P din Mp, rezultă că, de asemenea, K(Xp, Y p)= J{(Zp, V 11 ), oricare ar fi
vectorii liniar Independenţi Z 11 , U11 e M p• A vind in vedere că dim M > 3, din teorema
lui Schur (cap. V.) rezultă că M este un spaţiu cu curbură constantă.
O b s e r v ·a ţi I. 1. Din a) rezuIU:că dacă .M este un spaţiu cu curbură nenegativă,
atunci, dacă există o subvarletate M cu proprietatea (1), trebuie ca M să fie de asemenea
un spaţiu• cu curbură nenegativii. Caz particular remarcabil : M = Rm.
2. Fie dim M > 3. în acest caz ·K(X, Y) = C = const. Dacă !INII este constantă pe
M, atunci K(X, Y) este de asemenea o funcţie constantă,
}
K(X, Y)° = C- !1NU 2 • (3).

Putem considera că acest rezultat reprezintă o generalizare a teoremei Iul Schur
pentru subvarietăţile avind proprietatea (1), pentru care UNII este o funcţie constan~ă.
VI.3. Fie M o subvarietate riemanniană de dimensiune 1· a varie-
tăţii M, r ~ 2. Să presupunem _că M admite un punct p în care există
un. vector asimptotic A e Mp, adică
V(A, .A} = O. (1)
Să se arate că
.K(a) ~ K(a) (2)
pentru 01·ice faţetă plană a care conţine vectorul :4., tangentă la M
în punctul p.
Rezolvare. Fie B e M 11 , (A,B) = O, n.~ li = !IB li = 1. Din VI. 1, formula (1), ţinind
seama·de·(l), rezultă (2):
K(A,B) = K(A,B) + UV(A,~) t1 2 • (3}

.Ol> serva ţ le. Da~ă (J, y, M) este o geodezică în .1.'\1, atunci din ecuaţia lui Gauss
rezultă
D-ri' = O, V(y,y) = O, (4)
deci f(t) este vector asimptotic, ceea ce Implică proprietatea (2) pentru orice faţetă plană
tangentă la M, care conţine vectorul i' (t). , ,
189
VI.4. Fie M o sub;arietate. riemanniană, a vari.etăţii M, .cu pro-.
prietatea (1) din VI.2. Fie (I, y_, M) o M-g_eodezică, t0 e I, A. e Mv<,o>
astfel încît A. _t_ y(t0 ), iar Y e .D1(y) cîmpul obţinut prin M-transport
paralel ~e-a lungul curbei y. Să se arate că Y este .M-paralel de-a,
lungul lui y. · · ·
Rezoloare. Ctmpul Y filnd M-paralel de-a lungul lui y, A J_ y(t0), y .M-paralel ·de~lt'
lungul lui y (deoarece y este M-geodezică), rezultă că (y, Y) = O. Ţinind seamn şi de
ecuaţia. lui Gauss, obţinem 'vY Y = Di' l" = O. · ·
VI.5. Fie M o sul:_>varietate riemanniană a varietăţii ic, cu pro-

prietatea (1) din VI.2. Presupunînd că dim M ~ 2, să se arate-că
2(R(X, Y)Z; N> = (Y, Z)X(IIN!l 2 ) - (X,Z)Y (IINll 2 ). (1)
Rezolvare. Înmulţind scalar ecuaţia Codazzi-Mafnarcll cu N şi ţlnind seama de fap-

tul că
D este cone.··dunea Levi-Civita asociată metrlcei induse, rezultă
1 - 1
-(R(X, 1,z; N)
ftt,'2
= Y (X, Z) - X ( r. Z) + -('vx((
NI.
Y, Z)N); N) -
1
- -('vi((X; Z) N); N}. ·
N2
Avtnd ln vedere că y7x((Y; Z) N) = '(X (Y, Z)) N_+ ( Y, Z) 'v..r N, X (N, N) ~

= 2 (N, v7zN) şi reducind termenii asemenea, se obţine (1). .
Observ a ţ 1 e. Dacă X şi Y sînt cimpuri din Dl(M) astfel incit ( X, Z) = ( Y, Z) =
= 0,atunci
(R(X, Y)Z; N) = o. (2)
De asemenea, dacă presupunem că 'ii.NIi = const, atunci rezultă din nou formula (2).
VI~G. Fie M o hipQrsuprafaţă ombilicală a varietăţii if. Să se

stabilească proprietăţi asemănă,t.oa.re celor din problemele VI.2,
VI.4, VI.5.
Rezolvare.· Hipersuprafaţa M fiind ombillcală, există o funcţie he F(M) astfel .încît
LX= h X pentru orice X E D 1 (M). Ecuaţia lui Gauss se scrie
'v'xY = Dxl" + (X, l') Q,
unde Q = - 'h N; ciriipul N fiind cimpul vectorial unitar normal la M. Rezultă· că orice
hipersuprafaţă ombilicală are proprietatea (1) din VI. 2. : · · '·
· VI.7. Fie M o hipersup_rafaţă în Rm, Fa a treia formă fundamen-
talăa hiper-suprafeţei, iar_!' 1 prima formă, fundamentală a sferei •sm-1._.
Să se arate că pa = YJ*(F 1 ), "ll fiind aplicaţia• lui Gauss. · "1 ' •·
190
R~:oloţirţ.Ayi~ fu v.edere.eă LJJ = d„'1)t din
(F3 (X, Y))(p) = (L„ Xp, LJJ Y p) = ( dp1J(XJJ), dpl),>( Y p))
rezultă egalitatea de demonstrat.
O b s e r v a ţ i e. Dacă l) este regulată, atunci F 3 este pozitiv definită, deci constt-
.tuie un clmp tensorial metric pe M. în general, cînd, l) este regulată (deci, clnd Lp este
f~o~~!-5m_pentru orice punct p din M), F 2 t+i este un teµsor metric pe M,
: VI.8. Să se·scrie ecuaţia 'de curbură a lui-Gauss şi ecuaţia Codazzi~
Mainardi pentru o hipersuprafaţă M din varietatea riemanniană
ii. . ..
,:, Rez.olvare. Avind in vedere că V(X, Y) =- (LX, Y)· N, obţinem
. '
v' x V( Y, Z) - y'y V(X, Z) = y'y((LX, Z)N) - v' x((L Y, Z). N) =
= (L X,Z).LY - (LY, Z)LX + (Y (LX, Z) - X (LY, Z))N.
Considerînd componenta tangentă
tan ('\/x V( Y, Z)- - y'y V(X, Z)) = (LX, Z) L Y - (L Y,Z) LX,

rezultă că ecuaţia de curbură a lui Gauss devine
tan R(X, Y)Z = R(X, Y)Z - ((L Y, Z) LX - (LX, Z) L Y). (1)
Pe de altă parte,
nor (y'zV(Y, Z)-v'r V(X, Z))={Y (LX, Z) -X (LY,Z,)) N =((Dy LX-D:xLY; Z)+
·+(LX, DyZ) - (L Y, D:xZ))N,
deci
nor .R(X, Y)Z = (-(LX, DyZ) + (LY, D:xZ) + (L[X, Y],Z) +
+ (DyLX - Dx L Y, Z) + (LX, DyZ) - (L Y, DxZ» N.
Reducînd termenii asemenea, obţinem ecuaţia Codazzi-:\falnardi:
:,·• .
nor .R(X, Y)Z = - (DxL Y - DyLX - L[X, Y], Z), N. (2)
VI.9. Fie M o hipersuprafaţ.ă în .ic, W e -r( M) o vecinătate de

coordonate şi {Z17 ••• ,Zm-1 } o bază de cîmpuri vectoriale pe W. Să
se arate că.
Lfg,k = Lt,JJu, (1)
unde L: sî~t componente~e c~pului lui Weingarte)l Le Dl(lV), cleci
LZ, = Lfzk; (2)

iar gk, sînt funcţiile din F( "ff:) date de ·
. g,.,
= ·(Zk, Zi>• _.(Ş)
191
\.
w~~-f~~f(!!!!r!:!~:~vrf~t, ~, ~r~~:1f
, . ·.~,.;~u~t =c(Z1j', tf::~,,,:~ ~lilţt; ··
!lJ( .:~-1:0~ Fle< M o~:hipersuprafaţl în ~m,
1
w~~ -r(M:)· ·:oi V:M~~fl(':i<fe,
·
>\,~0·9~fc!>.~te, şi {Zi, ... ,Zm...1} o bază în Dl(W). Păistrînd ll~ei:rg~
;::{(Y[}~~~,:S~-cere : . .· . .. •· .· ..
it).(/ )11} 'Să se scrie ecuaţia de curbură a lui Gauss şi ţcuaţia Goda,z,m:e
1:,::;,·.;.;Madnardi ·
':b'.f-Oo~siderind cîmpul tensorial Ricci (O!R), să se verifice că,
1
'._,::::.·,-
;;:r:,,..{1~8:) este simetric. .

i:N/.> ~:cJ Fie pe W, a o faţetă plană din M„ şi {X,Y} o bază ortonor;.
,(:(.-~niî;·;a faţetei a. Să se determine curbura riemanniană K(a) în funo-
;:::,\\:·:i(tl:e, de componentele tensorului L. . . .. ·
;,_:::·',•;· ..
;t':>· · 'lle:oloare. a) Deoarece .R = O în Rm, ecuaţia -(1) din· Vl.8 d·evine, pentru X =Zi,
S\/.:f ,~ z". z = z,: . ..
{///}: .
\'/(.·.:._<:;.
. R(Z1,Z~)Ze = (LZt, Z,) LZ1 - (I~Z1 ;Z,) LZ1c = LiL1g1,Zu - L}L: g,,z 11 ,
);)}/:,jţ~rd_!Oarece R(Z1, Zk)Zi = Rnk Zu, obţinem

i/\··';•,: ' "' i " ' u
Ruk = (Lk Ls - Ls Lt)Uu• (1)
mmmd seama de (1) din VI.9, putem scrie ecuaţia de curbură a lui Gauss şi sub forma
•...;....
.. . R~k = (Lf U11.; - Lt Uo)L} ; (1)
;_f\\.·;,ti,e asemenea, înmulţind în (1) cu g,,,, şi sumînd după u, obţinem_
';(\,\::, . . i u . .
Q}!{;-:.. . . Rmv = Li L"(Uo: Uu; - UIJ 91..·u>· . (1')"
:rtl?:::__ 1lace~ ce priveşte ecuaţia Codazzi-Mainardl, plectnd de la (2) din VI.8. obţinem
1
li1If ::/ o= Dz1 LZ,. - Dz1c LZ1 -. L(Cjk Z,) = Dz1(L{ z,> - Dz/L~ Zc) -.
-!tif(\ . ~ .el. Li z, = (Z, L: + L~ r;, - z. L'f_- L} r:. - el. LJ)z.

):1{:}\· '~:ţJilînd seama că {Zc} este un sistem de cîmpuri liniar Independente, avem
,· )i,\;'/::.. . • " " r"' 'r" i "
l!~{if1(t~l1:¼t:•i .· z,L1: - z„ L~ + Li: ,, - L) 1:, - c,1.: Le = o. caJ
·'-' ·· '":::)'.(:;ţ/\_. . _fiDr:I~ rj, ·sint componentele conexiunii D tn baza {Z,}, .. 1 , ••• ,m-i• iar [Z,, .Z„J = cS1/?i-
(Cj,R),1.: = Rl'uk = L: U0: L1 :-- Lt L'e !lut= HF9 (Zi, Z1c) - F3(Z,, Z,.),
·. · , ··-pacitm =. ·S, .aţiinclrprlil comparartm·forrnulţl·(3) cafo)'~ula {3)-:dln VI!22,. ~qt~: .' '· - ·._.i::e:
· -ci _..-:: · -· · '.:. · · ,_ · . : ·/ ·
1
_ dl~ M ::,:::_2=:==-- C2R.=_ KP1 , ,,
>; ,·\:' - · -
._':.·i, · .~·-:·
(t). _ -: "1'.'.:c:-~.
.,.{\{f?_{
'· . . -. - ~ -. ' - '~ ~-~
unde K este cur~ura. to~li a suprafţ1ţel -M. Acest r~ultat _confirmă aflrmaţl~ din V.63. .
c) Consldt:r~m o ba~i ortonormatl {A.1, ••• _. Am-i} ţn _M22.astfel tnclt A1 = X, As=
== Y; În acest_.caz, ·nothid cu LÎ' componentele tens9rulul Lîn. baza {A,}, dlri (1)f Vl.9:
'bţlnţm ;q ~- Lţ. ·deoarece g,;-=. 8,1-: Avem . . . . -. . ·
K(a) = Ru21 =·LfLf(u,;uu1 - ti,1 ~-~> = LJ~ :-- i.½Lt.
deci
(5)
. .· . . . i . . . . ,·. >.. .
. · O~ ser y a ţ le. Daci alegem baza de ctmpuri·{Z,}, i = t, ...• m - 1, or.tonorinaţl, ·
atunci · . . - - ..
9t; = ·8,i, Lt= Lf, · .·(6):
R u
. Ulc=•LiLu
.t I -
· L.i1 L"'
k•
·. (7) ..
l?,tiv=L{,Lf -•"4.i.t (8~

K(Z,, Z11)
'
== .Lii L1iA - (Li)2 ,
i
(9)
lndlcli f şl,h .din (o~mula (9) ilefUncţ indici .d,e su01ar,e.
·-VI.11. Fie M o hipersuprafaţă în Bm, p e -M şi ·A il'.n vector ne~~-·
din,µ j)• 4.mintim-ci -
1
:rie (A)= ---1-{0l.R)(.A-,Aj, K 2(.A.) . - -- .F2{A,A)t (1)~'-
- .- . · li A 1!
2 , . . .· ·. · -11 A 11 2 \ - . . -·
unde ric(-4) este curbura Ricci· ·.în pllllctul p· a .hipersuprafeţei .· M, .

după, dii'ecvia.,.A, fa,r K 2(A)_ este ·curbUl'8i normalu, _a hipersuprafeţei
. ·M,i_n Pr d:tipăi_direcţiaA. Să se arate că · ·
ric {A)= HK2(A)·_:_ _-l_ llLAl/ 2 , (2)

, ll-:All 2
. (3)
(4l
.is......:-c. 1oos -.
-•• ···-
Ktio~,-~j~,i;~/\- -~-.~.
i: .
·pentru orice A nenul din M;,,:B·fiind curbUI\\ medie a hipersupra-
feţei_M (deciH = tr L) .
. Rezolvare~ Împărţind cu [IA ui în formula (3) dJn VI.1 o.·· obţinem
. 1 ''
rlc (A) = H K2(A) - -- 2
F 3 (A, A). (6)
. IIAll _ · · ·
Dar· F 8(A, A)
~d ,
= (LA, LA)
.
= ULA 11 11, iar - !IA 112 11iA·t111
.
<- (~-i,. LA) 2 = - ·(F2(A, ·A))2 ,
2
1 1 . ·( F 2(A,A) ) · ··
~ IIA l!ll Fa(A, A) =- 11A 11• !IA 112 ULA 112 <- li.A 112 = - (Ka(~))ll,
adică
1
- - - F 3 (A, A) ~ - (K2(A))2• .· (7)
IIAll1 .
Din (6) şi (7) rezultă (3). În P,) - (5). H reprezintă, de fapt, H(p).
Să notăm H 2 - 4 ric (A) = A (A), deci A este discriminantul ecuaţ.iei
xll - Hx + ric (A) = O. (8)

Ecuaţia (8) are rădăcini complexe dacă şi numai dacă A<: O şi în aceşt caz x3 - Hx +
+ rlc .(A)> O pentru orice a: real, deci şi pentru ;t·= K 2(A)., fapt ce ar· contrazice (3).
Rezumi că A ~ o. adică (4). .
. . . . . 1 . '.
, Observînd că rădăcinile ecuaţiei (8) sint - (H ± VH 2 -4 rlc (A) ) şi ţlnînd seama de
2
(3), rezultă că k 2(A) aparţ.ine intervalului
determinat de cele două riidăclnl, adică (5).
Ob ser v a ţI e. Menţionăm că: , ·
a) Dacă dim M este dol, atunci, din Ci R = K F 1 [formula (4) din ]VI.10), rezultă
(9)
şi (4) devine > 4 !{(p), fapt ce se.poate verifica direct ţinînd seama că H(p) = i~ Ât
H2 +
iar K(p) = ,- 1 "2• unde A1 şi Ât s~t cur_J>urlle principale în punctul p.
b) A este un vector asfmptoUc atunci şi numai atunci clnd K 2 (A) = .O. tn acest caz
,ric (A) ~ O. • '
c) Dacă hipersuprafaţa M este minimală (deci, dacă H = O), atunci rlc(A) < O.
~) Dacă A este un vector principal, LA = U, atunci .
(10)
deci curbura normală· a hlpersuprafeţei M fn ·p, după o dlrecµ,e principală de curbură,
este curbura principală corespunzătoare-t.acelei direcţii. Ţinlnd seâma de (10) în (2), obţi-
mm ·
ric (A) = AH - A2, (11)
A fiind curbura principali corespunzătoare .vectorului principal .A..
194
-1
· VI.12 ... -Fie· M o hipersuprafaţă·- dintr-o· varietate. riema,~nă,

(M, g). Fietloool, N. oim.pul veetoriaI normal tµlitar ales şi. L operato-
.r. ru). .l~i · Weinga,rten. Fie j . · .. Fg . o. :transformare conformă;. :~ă · se ·
arate o~- : . '
- · ··1 .• :1 ·
. a) LX·=
- .
iffi LX+
rli' 2F F
(N, grad-F) X,
·
y- (1)
unde(X, Y) = g(X, Y). ,

b) Direcţiile principale ~e curbură se co~ervă printr-o tranafor-
inare de: curbură~ · ' · ·- .· '
:Ilezolvare. a) Să notăm (Z,U) =.g(z: U). Din v. 26 rezultă că N este o-ortogonal la
1
.
· M, _adică g(N,X) = O pentru ~rice X .tangent ~a· M. Deoarece _g(N, N) = F (N._.,N) = F,

.. · - 1 . .. .. •' . .
rezultă că N = -:::- N este un cimp vctorial g-normal la M pe vecinltatea W pe care este
JIF .
definiţ N. Fie X e Dl(W). Ţinînd seama: de faP,tul că LX= 'vz N precum şi de V.29p
obţinem ·
- ~ ~ ·- ( 1 ) 1 . 1
LX = ":' z N = 'v X JIP .!I ·= -- 2FVF -~(XF)N + Vii 'vz N +
1
+ -·-,- [(X tl,) N + (Nc1') X - (X, N) grad cJIJ, unde c1' = 1n F.
2}'F . , '
Dar· (X,N✓ = O, 'vx N = L X, deci
- · · 1 · 1 .· · ·1 X(F) • . 1 ·
LX= -. - ..-_ (XF)N +-,- LX + - - ~ 1-. + --- (N(F))X.
2FVF
.
JIF , ~- 21/F . 2FVF .
Reductnd.termenli asemenea şi observlnd că N(F) .= (N, grad F), obţim~m formula (1).
- - - Î, 1
b) Dacă LX= }..X, atunci LX= ).X, unde Î,·= -:::- + ---- N(F). Rezultă cJ
· · -· ~ · YF 2FYF .
o devine direcţie L-.princlpală. .
direcţie L-prlnclpală
Observ a ţi e._Prlntr-o transformare conformă, o subvarletate L-:ombillcală
devine o subvarletate L-ombilicală. · ··
VJ.13 .. Să se· arate că proprietatea unui vector de a fi asimptotic
:n.11 este un:. invariant conform.
Re:~lvcire. Fie X o direcţie asimptotică, deci (LX, X) = O. Ţinlnd seama ele (1} din,
VU2,.obţinem_ . · . . . . ·. · . ..
- - 1
g(L X; X)= (LX, X)· F
.
= __ (N,
F ,
grad F) HXU1 •
195
·. •f'U'"l~} "F:,'Y
.::. ..'·--- ... ·· .. _
· -· ~;r·:it?•:~i'~,;~,--_.;ş._ .:-_•-. !•- ·-- - -
... _ •' ' .- ' . ._ . .

- ~ Rezultă ~ă fJ) ~~J cind {N, ~ad .F}(P):;l:0 1-atuncJ/presup~ind·că:XE :lef~ este uţi··yţc- .
· tor,.ţ;-aslmptoUc, vectorul X-nu este şi I-aslmptoUc,· ·• . . · ·. ·
•··.vi.11/me M ~ ·hi~er;~l'afavă-~
conformă,; Să, :se ştabil~scă
ck:g),,şt·i. F;.-o·tta~orih~~e
ocondiţie, necesară· 'şi_ suficient~ ca; · o
(M1 g)-geodezică (I, y, M) şăfie (M,_ j}-geodezică,. ,-·
Rt~lvtţre. Folosbn notaţiile df_n VU2. Ştlm cil
. • I
v'y t
.+ (L,t, y)N = O. . (1)'
·rnn ~~u~ţla luLGauss·:reznltă cil (I, y, M) este (M. g)-geodezică dacă ·şi numai d·acă:.·
- .( . . .· . . . .· . · : ..,
. 'li Y + g(Ly, t)_N = o.. - ,· (2)
că N = _ N precum şi formuia
1
Folosind forniuJa (2)-<lln V.29, faptul (1.) _din VI.12,
.. ·. VF . . . . :· . .
condiţia (2) dţvlne
1.
v'i .t + 2 grad -~] +
·O=
2 [2(N)_y -- lli'11
+; f:
.JIF·
<·-~-L'Y+-·---·-··
t'F
1
2FVF
(N, gr~dF):··Y•
..
y )·.·N_·
- . .. .
şi, avb1d fn _vedere . şi (1), o_bţinem
2( y, grad F) y = lly 112 -(grad F ~ (N, grad F) N). _(3)

I - -,
Observtnd că grad.F ~-- <N, grad F) ~ reprezintil component~ tangent.ii ia M_ a _ctmpulul

• grad ~. rezultă că o transformare conformi j= Fg conservă proprfeţatea ·unei · anumite
curbe (!, y, M) de a fi geode~că dacă şl numai d~ci · ·- ._ .
. 2 (1, grad F) y =: tari (grad F), (4)
1:t~deg(y,y) ~ 1. ·. . . ·. · -· ~ ._ .. •· . · . ·. '.. . .
· Dacă se pune coiidiţia ca.orice g-geodezică în M să fie g-geodezicâ în M, atunci se
· obţine condiţia:necesară şi suficientă
( y, grad F) ~ O, ' .. " ':(5)
adJcă ·
grad .E:_ colh1far cuN, (6)
·deci:. · . - ..
~- Condiţia necesară.şi suficientă. ca o transformare conformi ~- copserve ..M'-ge,9~C!:- .·
zJcele este ca M sUle:o bJpersuprafaţă de niv~l constant a fujicţlei F-,. a<lici · . . · ·. · '
FIM = .,const.-
··196
... jrLt~. -Fie J!' ~thipersuprafa~-' dur vâiri~tatea ~ieinamlia.~ ·. ~~~--/·. ·-..
~e. (:M, g)., B tens9rul ·de -curbură'.· din .ii, iar B te:Qsoru1: de -~hm'\_ .
. - _·. ·-· :•.-· ·. ·,- ~= ~ . ._ - _· - ·-. - ;... _- ·:--. o·. .:- ·. _.. :· _.__ ... -; - . ·_
din_ :M. Şă se determine c11rbura.,-~ s.câla.ră. B (p )- a,_ hipersuprafaţei M
- ' . t\, .• •
în 'pun~tul p, în funcţi~ ~e:emb~- scalară· i (.Pl a~sţ,aţiului ambiant~ .

. · ·ne:ol'~are. Amintim d, ~iitr;.un sp~ţiu .Rlerilrurii oareellie; prin curburi1·scalarl se
înţelege ur.ma tensorului Ricci în raport' cu tensorul ~etric. Fie q E :M şi <Ze1} O=.l ••••• -
o: bază_tn °Âi1 . Atunci . -
.
ge4
-.,
~=RalJcd,
- .
(1)
~ = ii"' cel °R>a11• (2)

Al~tnd baza {Za} ortonormată, obţinem, ··
·,
~ .:;= Rrwe<r , ţS)
(4)
J m
Indicii a~ b, e; d lutnd valori de l'!-1 la m. Âvem (CI R)ci, = ~· Robea~ 4ecl
a-1
,n. ~
1- ~ ?:
(C2 R)&& =_ kl .ttabeto· .. (5): .·
' a=l; a:ţ.b·
\
• . ·-.m ·
R(q) = ~ K(Z11, Z&),
11.b=l; aţi,·
adiţă
1
Ji(q) ·= 2 :E K (~a• Z 11), (7)

- _ a<b
'·
unde a,b ·=. 1, •.. , m.. •· ...-,--
: ·Fle pEM ··şt reperul ortonormat '{A1, • .".; A,....:~-~1,1} in· ii,,,'. '!stfel biet(
· {~d.... 1.....fff-:l·si._tie o bază ortonormată dev~ctoriprln~paUJn ~JJ' deci LAr= ~ _A,. - 0
. · Relaţia (7) devine · ' ' · ·

1 ~ - : . . tn.-J ..... ·· .
.;_ R(p) i= ~-- K(A,, As)+ l] K(~i• Np), . (8)_
•.:
2 .i<; . . _· i=l __' • -.
. •- '.
Indicii f,jluînd .valori de la.1 la m-1.. _ __ _

Formula:(t)dln VU,~crţslpentr_u V:(X;Y) =- (LX,~/} N, dl
. -K(A~; Ai) f: K(A, i.A,f-- '>.,· '>.1~· (9)
i97.
Pe de-altă parte, •
•-1 m-1 ~ ţ • • . · · • · (5) · ~- ~ ·
~ K(A,1~. N11) = ~ R(A,. N 11! N 11•. ~- = (Gi R)(N11• N 11).
,-1 ,-1
deci
m-1 .
:E K(Ac, N;)~ cc! R)(Np, Nz,),
i=l
Ţlnlnd se~ma ~e (9) şi (10) în (8)~ precum şi de (7), obţinem
m-1
1 .:.. 1 • .
- R = -..R-·
2 2 ~ >., Ai + (C21~R) (N, N),'
i,j=-1. i<i
fi, deoare.ce ~ "A, "A, = S2 , unde S2 ~ste coeficle~ţul lui Lm·- 3 din ecuaţia caracterţs-
i<J · .,
tlcă. a operatorului L, putem scrie
1 ~ 1 • 1- ·
_; R == - R - S1 + (C2 R) (N, N) (11)
2 2 · .•
sau
i- 2 ric(N) = R - 2S9, (12)
- · ,,..., ·
S-a ţinut seama că UNII = 1, deci ric (N) = -1·- (C21 R) (N; N)
1
= (C2 R) (N, N).
' IINll9 ..
O b s e r v ~· ţ I e. a) Dacii R. = o. atu~cl.
R= 2 S1. (13)
. b) Din (12>:rezultă căfllnd dat un vector u'nltar N11 e M,p, pentru orice hipersupra-·
faţA ·Ma spaţiului M, pentru care N„ este perpendicular pe Mp, diferenţa h(p; M.) -
- 2 S1(p; M) nu depinde de hipersuprafaţa aleasă.
1 :.
c) Formula (7) arată că- R (q) reprezintă suma curburilor· secţionale ale faţetelor
I 2 •• , • .
plane determinate de un reper ortonormat tn MQ. în particular, reţinem că aceastil· ·sumil·
·nu depinde de reperulortonormat ales.
~ .
. .
· · · ·
. VI.18. Fie M. o hipersuprafaţă din Bm. Utilizind formula (3) ·din
VI.10, să se verifice formula (13) din prQblema precedentă,! ··· ·
· Rezolvare•. Fle {Ai, •.. , Am- 1} o bază ortonormată a spaţiului M p• formată din vectori
principali. A~nd tn vedere formulele (3) din VI.10 şl(4) dln VI.15, obţinem . .
m-1 m-1 m-1
. R= ~
,-1
(ci B)(A,, A,) = H t F (A Ac)-
,. . , . _1 t 1,
i-f .
Fa(~, • .A,) ==
.
~ IP ,:_ (Ai)B - ••• - (Âna-JI = 2S1 ; _
··198
' ş:,;P.nut seair că ,• . : . . .
_Fs(A1, A.i) = (L A1, A.,.}= Â1, '}! = '-1 + · ~ · + Am-1•
F 8(A1 , Ai) :,;,_ (L.Ai, LA.i) =. (A1) 1•
. VI.17. Fie .;M o varietat~. riema,nni8'Dă, de '·dimensiune n şi
ilă, de dimensiune·· 2n-1 a, lui
P(M)~ . - . .
Rezolveţre. Este suficient s~ arătăm că i este ~aloare ~egulată ă lui cp. .
Fie :t1 , •••• :z:n, P1, •••• 11" coordonatele tntr-o hartă locală ln T(M). Pe această hartă
localăjep· are expresia ·
q>(.x1 , • • , ; :z:n, r,1, • , .•, vn) = Ui;(xl , •• , , a:") v',· vi, .
şi dcp nu se anulează în nici1un punct pentru c~e cp(v) = 1.

mtr-adevăr, dacă Uu v = O peii~ orice}, rezultă
q>(v) = <u,i v') vi == o :f:. 1.
1 fiind valoare regulată a lui cp, cp- 1 (1) este subvarfetate :dlferenţiabllă a lui T(M) de
dimensiune.egali cu dim T(M) - dim R= 2n - 1. , , ·•
Vl.18. Fie M o' va,rietate riemanniană şi 8 o subva,rieta.te conexă · _,
şi completă a, sa. Să se demonstreze_ că 8 este total geodezică dacă _
.şi .nmna,i dacă, transportul prin pa,ralelism în M aJ. un~i vector ta,ngent
la, -B, de-a lUJigul unei curbe din S, coincide cu-tra,nsportul prin·pa,ra;-
~~ ~ & '
Rezolvare. Să presupunem ~ă pentru vectorii tangenţi la S, de-a lungul uµel 'curbe d1n
s,· transportul prin paralelism in M coincide cu transportul prin paralelism ln .S•.Acest
transport în· M,. d~a lungul qnel curbe din s. du~e un vector tangent la S tntr-uţt vector
tangent la S, adică subvarletatea S este total _geodezic§.. · : •·
, . Reciproc, presupunem că S este total geodezicii. Fle Oe S. Eţistă o vecinătaţe U0 a
lui O .fn M şi un sistem de coordonatt; locale {a:1 , ••• , :i:"'} astfel;tn~lt · , .. · · ·
U = {q e U0 I :z:l(q) = O, n + 1 < j < m}
repre~tă o vecinătate normală a punctului O în S şi restricţllle funcţiilor :i;ţ,. : • ~~~n)q, U
formează ~ sistem de coordonate in u~ tn acest caz incluziunea i t S ➔ M are ·ex)i'resla
locală I
..;.n) = X.' •. !• = 1, , . ,,.' n,
.
f f ( X1 , ••• , .-.··
f"(:i:1, . ~ •• :tfl) ~ O, n + ·1 <:or.< m.
Conexiunea indusă ~e M pe Sare componentele locale
P.11: = rJ~_O·i •.·
:199·
• I
. : _< _. i. . . . • . --_·· --
Ffe:y o curbă tn U; p = y(0) şl Y0 e S11 ; ·S fllitd totalgeodezicli, transportul plin parale-
-lfsm 'în. M. du~e pe Y O ln~~n vecţor tangent la ~• deci. ecuaţUle. s~ seri~ ·
dgi(t) n ,'. _ ___ ___ _dxi(t)° .dg~l)
·
-- +
dl
~ r 1
;,1c ... r . _-
k(xl(t), .•. ,:tn(I), 0,.-~ . , O ) - - - - - -
. dl ., _dl .·
=
_
O
. li". -_ - . ' .
t:· -
·r·· -_
_şi slnt idenUce ·cu ecuaţiile date de transportul prin paralelism· in subv_adetatea S;
' VI.19. Fie (I, y, M) o cţtrbă as~ptotfoă pe hiperşupra,faţa M. · ·
_ ~- se ·arate .că (I, y, M) este linie de curbură dacă şi numaţ-daci
LY -O. ,· .
- ·_ Rezoloare~ se· ştie că {Ly. y) = O. Dacă f W _este direcţie principală, atun~i Lf ~ .
= fy. f e- F(I). şi "(fy. y) = O implică f = O [deoarece f (I) #: O pentru orice t e J}.
deci Lf = O. . · ·
Reciproc, dacă Li'= O, _aţuncl Lj = Oy. deci y(l) este direcţie principală.
· VI.20. Să se verifice printr-un calcul direct că _doi vectori princi-
pa,li ·.A,B e M„ avînd _valori proprii nenule distincte sînt -ortogo~.
Rezoloar'!• Fie LA = 1,,A, tB = µ.B, ,. =p- µ, -Â(L =f:. O. Avem
, 1 1 1 - · µ. .
(A, B)=- (.AA, B)
. A '
= -(LA, B)
A
=-
I Â
(A, LB)
: .·
= -A (A, B),
..
4~(1 ~ ~){,i;!I) = 0şl cum 1 - ~ . . 0,rezultlf(A, B) ~ O.

· · Obs e,rv aţi e. pealtfel, L fllnd autoadjunct; ştim că în Mi, există ·o bază_ orto-
.normată de.vectori prm.ctpali. · · , • · · . ,.
. VI.21. Fie M o hipersuprafaţă în R", pe M şi A,B e M 11 doi

vectori :unitari, necoliniari. Dacă. Â· şi B sînt vectol'i principaţi a~tfel·
tn.~t L.A .= ixA, LB = - a.B, atunci vectorii A+ B- şi-A -.·B sint
ortogona,li şiasimptotici~ - , - - 6
.·. Rezol~e. Avem .(A+ B, A- B) = (A:~A) .:..(A: B).+:(A~ B)- (B, B) =

= O. Deasemenea, (L(A + B).A + B) = « (A - B~A + B~ = O.
VI.22. Să se stabilească o fo;mulă de recurenţă pentru_ obţ~erea .
.formelor'fundamentfltle~ · ' ·
~ · .Rezoluare. Fie S1 suma valorilor pr.oprii a.le operatorului L luate cit~ una (urma lut
L), S 9 stima produselor de ctte două :valori proprii etc., s,._ 1 fllnd· determinantul !ui L:
Scrllnd cl L: verifică ecu'1ţia caracteristică~ avem - · ·
_Ln-l....;.S1Ln-2,_+ ••• +(-t)kS~Ln-k~1+ .• -~ +(-t)n-s ~n-~L~
+ (-t)n..:.1,(detL)I = O, . . (ţ) -
unde I este operatorul cai:e induce tn Mz, aplicaţia iden~~-
_200.
.: ·. :.. 'i\pllct~cfa~bll membri ~L~~iltiţit(l) . untjfcJmp vec.toi:Ial i.,i.nmţtl~~cl,s~tir'. cu
. L11Y,, obţinem> · . · . ; . . · . :. ·· . . .. ·. . . .
~~+~·di S1Fa+1>-1 + .· •~ -f- (- tyt+l~~fa+JJ-t +:• •• + (~t)n-isri~sFP+s +
+ (-.1)11 (de~ LfF~l ~.o. • • !
(2)
Obse-rva·ţie.încazuln:::, 3avem
.... . -.-
Fa - HF1 -t KF1.= o. (3)
unde Ht,,> repreztntJ curbura-~edle ln_punctui Jfiar Kc 21, curbura t~taUi a hlpersupr11feţel_
·M în punctulp. . · · . · ·· · · ·· . · · . ·
· VI.23. Fie, {I, y, M)o curbă pe llip~rsupra,fa,ţa, M din. B~. S~ se
· atate·că (I, î, .W) este geoţiezică atunci şi ,numaFatunci cind ·(I, y, .M).
est_elgţodţzică asimptotică. ~· · -
. Rtiolvart.;Scrilnd eeuaţja1ui ~auss .
D.-y = v'·l
• "'(-r,
+ (Lt.t).•..'N•
C
ş_! ţi~nd seama cA,D,; f şi (L-y, y). N reprezlntă_compon~nta tangentil,-:respectl~,:~otnia-··· · · ·

una~,i-ezultăCA'\i"~ţ"Y =o<-> _D.,.-y == O_şl (L.t.f)·= o•
. , Vl~24.: Fie (I,. y, M). o curb~ pe hipersupra,fa,ţa M .Qare)in . ~te .

·g~d.ezici in Rn~ Să se arate că (I, y, M) est~ .geodezică in_ lJ.f ~că, şj,.
Ji.ninai ~ă, ( 'V! y 'Y) (t) .i, M.,,,,,
V t E I. .
(
·..Re1ol11are;·o1necuaţl,JuiGaussr~ultlcil ..
'
. . '..
Diy ·= o"°'.°'.'7 4:-y =, -.< Li', r) N.

· · ~~ Fie. M 1 şi ;.M~jupersuprafeţe· in :O,n şi (I, y, )B#). o ·curbă·· •
care nu este geodezică, în 1J;8. Să presupunem : . :_· . .
. ·,.1)· (I,y,RD) C: .M1 ·nr .Ma; , -:. . .. . : . . . · ·.: . ·. . . · ., . .
: 2) (I,î, .M1 ) şi (I, r, .M2 ) sînt geodezice a.tit- lli '.M1 cit şi in M 2• ·
. Bă -s~ ~te că, M 1 şi M 2 sînt ·tangente· de-a, lungul curbei y, deci că·
(M1 )-v,,).. . (M2ht1>, Vt e I. · ·. ·.t
. ..Rtzol11are~·NotÎnd c~.N1 şi N, clmjnirlle vectoriale µnltare'normale la M.i-;-,rj!spectţv
M1 , ; ~ problema prece4ent~ J"tZUltă . . ·. . . . . .· .. . ·.
1
/ '''v~ y= - (Ld,t) N1 = 7""" {Lst, y}N,,- --
(.NJh,'i>' şi
d_ec~t (N1 )y ~lnt vecto~ ,paraleli în R" p,entrti _orfce• te I în care y(t) n~·. es.ţe ,· ··
-~~ţlEt:t-l~to~cA. · · . .· : . .._. _· ·: . . . . ·.· . .·. .· .. .. · · .. ·. . :_ :
Vi,28.<i?ie supra.fa,~ '.M din: R 3' şi {.A, B} Q - ~ or.tonormat~ în .. >
·. . · · _· ·· ·. ·
.Mj,~-~-a~fa.rate'ţ~-- ,_ · ·. · -:_· .. . · ··,. ·.. :i '. · -.
· · · _®â.et··.t, .:...<RJJci--Ji).B
. . ·. '. ,.
..t>...
:li . '
,:_ . :--:c·1·,L. ·,.·
.· .
1
,. ·,
. 201-·
...... _. •' .•,.-,
RezoÎvare. Ecuaţia (le curbură â lui Gauss dă

(R_p(A, B)B, A)= ((L.PB, B) LpA "'.""-(LpA, B) LpB ;_A~~
= (LpA, A) (Lz,B, B)- (LpA, B).2.
~eoarece L 11 este ttut~adjunct, avem
. . ((LJJA,A) (L.l'A,B)) ·
(RJJ(A!B)B,A) = det_ = det Lz;.
. . _ (Lz,A, B)_ (Li,B,B)_
O b s e r v a ţ l e. Relaţia (1) reprezintă teorema egregium : curbura totală ·K(p) =
=det Lpa suprafeţ~ Mnu depinde de~ doua formă fundamentală (de ~eger8'! scufun-:-
dirll) deoarece tensorul de curbură R ~I Iul M este determinat numaide·metrica suprafeţei
M. .
VI.27. Fie M o suprafaţă în'. R 3; pe ltf şi {.A,B} o bază ortonor-

. mată în MP. Dacă LpA = O, atunci --B- este direcţie principalii, şi"
K(p) = O.
. Rezolvare.· O= (O, B) = (LpA,B) = (A, 1.p B). Deci 1.1!B == O ·sau LpB.LA,
a~Ucă LpB =- i. B. Urmează ·
I
·.
•
K(p) = (Lp A,A) (Lp B,B) - (LJJ._ :A,B)• = O.

O :p_ s e r va ţ"l,e . .,t\.celaşi lucru :r;ezultă ţinînd seama de teorema .de existenţă a unei
baze ortonormate de vectori proprii, LJJ fiind autoadjunct. Considerlnd torul T 1 de axi
OZ şi notlnd cu r cercul, parametrizat natural, format din punctele de coti maximă,
planul tangent la T 2, în orice pune\ pe r, este perpendicular. pe_ "OZ, deci Nyct> 11oz şl
'1l (y(t)) = const. Decl.Lfc,>= 'v'f N = O, adică y(t) este un vector unitar şi LfctJ = O.
. . pentru orice t. Rezultă că tangenta la cercul meridian care ţrece prin y(t) este a doua
direcţie principală în Mytt>· · ·
e
VI.28. Fie M -o supr~aţă în ·R 3 şi p M. Dacă in M 11 există un
vector asimptotic, atunci curbura totală_ K(p) este nepe>zitivă.·_· .
Rezolvare. Fie A e ,Yp un vector asimptotic. Putem presupune li AII = 1. Fie B e Mp
un vector perpendicular -pe A şi IIB li = 1. Avem . · .
K(p) = (L 21 A, A)(L~B,B) - (L21 A,B)2 = - (LpA,B)B <;_O. '
·O b s e r v a ţ l e. Se va vedea şl problema VI.3.
-VI.29. Fie M ·o suprafaţă riglată îri R~: Să· se arate ·că, bi: _·qricş
punct p e M, curb~a totală K(p) ·este nepozitivă.· Da,'că M este ă.es„
făşurabilă, atunciK(p) = O. ·
. . Rezolvare. Prin definiţie, M este riglati dacă prin orice punct din M trece ··cite ·o
dreaptă ale ciirel puncte sînt, toate, tn M. Aceste drepte slnt generatoare -rectlllnil. Fle
(I, y, M) o generatoare rectilinie şi te I. Atunci r este geodezică asimptotică.în M. deci
- (~y (t), y(t)) = -O şi, aylnd în vedere problema precedentă, rezultă K(p) < -O. Dacă
M este desfAşurablli, atunci vectorli unitari Ny(t) no~mall 11,t M de-a.lungulcurb~i ~ ·sînt
paraleli. Deci imaginea curbei r prin aplicaţia sferică este un pul)S al sferei S1 şi L 't(t) = o.
· ~e unde K(y(t)) = O.·. " ,Tţip _ .
~02
,it'' )~_,(
· O b s e ~- v a ţ 1 e. Din. rezolvare reţinem cl:dacă .o hlpersup~afa~ M din :an
admite
o curbl (I, y, ·M) cu proprietatea că Ny(tu UNy(ltJ pentru orice t1, t„ e I; atunci imaginea
curbei y prin =,tplicaţia sferică este.t.\n pun·ct din sn- 1, ~eci .Lyţt;(y(t)) = O, V t.e I. . ·
in partieul_ar, curbura totală a hip~suprafeţei'M îny(t) este zero, pentru orlce te 1-.
Menţionăm că este adevărată şi reciproca ultlmei afirmaţii din enunţ. Rezultă că dacă
prin orice punct al unei suprafeţe trece.cite o curbă ţ _cu proprietatea că :vect~~i unitari .
normali la M_ de-a lungul, curbei r sînt P'U'fllell, atunci supraf~ţa M' este de~făşm;abllă.
Vl.30. Fie- M o hipersuprafaţă ombilicală conexă (or~c~ punct este.
ombiliC$1) în R!', n ~- 4 şi fie 'A(j)) -curblll'a principală· 'iii .. Pe]![. .
.Să se arate că ). este o. funcţie const~nt~. · -' ·
Rezolvare. Fie pe M, Li, = Â (p) idM11 şi {A, B} un cuplu orlionorm~t in ·M11 • Din ecu-
~ţia
.de curbură a lui Gauss
.
rezultă . · . · ·
Ri,(A, B, B, ţ) = Â2 (p)(1 ....:.. O) = A2(p);
.deci punctul p este izotrop şi din teorema lui Schur rezultă că M este un spaţiu cu curbură
secţională constantă pozitivă, egală cu Â1 • Deci Â este constantă. ·· . :
Observ aţi e. Se poate arăta ([21]~·pag.· 36-37) că M este o submulţime desclµsă
a hiperplanului sau a sferei sa- . chiar în cazul n > 3.
1 . . .
, ~- VI.31. Şă se demonstreze geometric că d~,.a lungul unei ~ept.e
din R"(I, y, _Rn), complet conţinută într-o hipersuprafa-ţă, M, av.em
L-y j_ y._
&zol~e. lmaglnea sferlcăa drepteiy.este,o~urbA y dlil sn- 1 situată în hipetplanlil
perpendicular-pe y. dec;i vectorul tangent la y într-~n punct arbitrar t este perpendlcula~
· pe y_ iar 'i.(ţ) =-Li (t0). • , • .· \-:• ·
· Vl.32~ Fie V, 'Y, M) o Clll'bă pe hi(persuprafa~ M · din .R" astfel

înclt ' .... ,
(I, y, M) linie de curblll'ă,. .,(1) ..
(I, y, M) geodezi.că. (2)
Să se studieze transportul pa,ra,Iel în M al unui vector .A. 0 e M-r(I),

.A.o ..L y(t0 ), de-a lungul_clll'bei y. , . '
BeiollHtl'e, Fie A. clmpul d.e vectori paraleli în M de-a lungul curbei y; Jastfel lnctt'
= Ac,. Rezultă c4 IIAII = const.A .L t (deoarece t este paralel de-a lw,gul lui y,
..A(f0 )
curba y fiind geodezică). D~ Ey = Jţ,1 conform ipotezei (1). Din ecuaţia lui Gauss
·D'Y A =-'7,; A+ {LJ, A.) N_
rezultă
't'"'1•,A...:
Vy -
o•
de~ -yectorll A(t) sint ~aralell în R" (~polentt). ·
203
-~ ~-,
l ..
s
o· b e r va ~I e. Fle n = 3. În acest caz-~ectorul A(t) reprezintă. pentru orice t E J,
. -direcţia prfncipală perpendlct1Jară ,pe y(t)~ R~ultă ci da:că o curbă (I, y. M) este atlt·
· linte de, curbur.ă cît şi geodezică. ,~tµncl v.ectorll uillţari tan'genţl în puncte din . y(t) :Ia a
~oua :f~mille de· Unii .de ·curbură stnt· echipolenţi. -· '
VI.33., Să se, d~te.rmine operat~rii Weing~rten pentru .hiperplan

şi pent~ hipersferă~ · · · ·
. . Rezolvare~. I. Dacă M este un hiperplan dÎn ~ ·1ar N clmpul v~ctorial unitlli" ~ori.nai •
. . ·atunci aplicaţia sfcµ-lcă lJ : M -+S#- 1 . este constantA, dec\ L = O. ! •- · • • · · ·
II. Daci Neste cîmpul vectorial uµitar normal la sfera s•- 1 (să spunem, cel bxterţor) •
.atunci aplicaţia sfericii ·
•este aplicaţia identică, deci
este aplicaţia Jdenttcă.

a
O b s e r v ţ i e. Ţinind seama că pentru sfera de rază 1 avem L := id._ din e.cuaţJa
· de· curbUrl· a lui Gauss Tezultl că ]J.(X,
·orice cuplu ortonormat {X. Y}, deci sfera standard
r~ r,
X) = !IX 11 9 · 11 Y!l9 ·~ ( X, Y) 2 = 1 pentru
s
11 - 1 este un spaţiu cu curbură cons-
tantă egală cu 1.· . •
'
Fie {I, Y, sn) o curbă pe ~fera 8" şi X e D1 .(y)
·VI.34.
'
oîmp u.n
vectoria.l ta,rigent Ia, sferă de-a· lungul curbei y •. Să se scrie· condiţia
necesară. şi suficientă ca X să fie un cîmp-.paralel de-a lungul-curbei
y, relativ ·la conexiunea, Levi-Civita asociată tenso~u.i' me,tric indus--
pe 8". Să se regăs~scă apoi fa,ptul că geodezicele sferei S". sint cer-
curilemarişinuma,iacestea (V.36). · ·
·, .
Rezolr,are.Ave.m:
(X(t).;y(t)) = O, V te I, (1)
(y(t); y(l)) = ~. ·V te I, (2)
. D':,X.= O, .(3)-
unde D este conexiunea indusă pe sn de conexiunea ~nonică·'v a spaţiului Rn+1. Ţi~d

-seama cJe ecuaţia. Iul Gauss. (3) se mai scrie
I
v,'•yX + (y,_LX)y =.0,
L fiind operatorul Weingarten ~oclat sferei St',
L :D1(S")-+ Dl (S"),
deci L este aplicaţia identică. A:mintim că pentru .ye ~ 1(.Rff+ 1)
'vx (.Yl., •• ;, yn, yn+l) ~ (XY1·, ...• ixyn+1)..
. \
\
tiit,r~]~I~-~{{("ti~t-{•,'Jţll(!?~f:'i~t~tsci!r?~~-- .·
cte<iî~:)ie~ttji_x-~;:pR.t>,·..:'.'\' .. .. . .~-
. -fi·y. -i=(!fXl_,_--.. ~ .·_,-d_----~~+-·1_:)·_;_i:_'..·x.· -
_-· ' _dt . · -_ . ·. :c:lt - ,' ·. ·
·. -. . . •. . ' ·.
.rez11Uă:c, ~-.e:ate. un !5.l~p paralel i~ D de:a ,ţungu)'6urbely- atunci ,1 numafriltuncl /_~

rel,~v
clnd. · , \· · . : - · - . ' 1 , :.:- ; · ,. •·· · · •· - - • • • .- • • - .- -··
1
i~«~~~=a- ~-
-. . .. . - •. ' .. ·.
Î~ulţinţl s_calar ambH menibrl al egall,tăţU (4) cu X, şi ţlntnd seama de (1) precum şi de ...
faptul 'cit · _ · -. . · .
.:, .
. .· • • . { .d < J
O= (X, X)=-_.·-
. . (X,X),
· · 2 dt
(5) ..- .
; egalltaţea,{5)-reprezenimd o yerlllcar.e~:fa~tulul că tr~nsp9rtul paral~lrieţnaniµai;i·este o-}_~_-:

· . liotiietrle._ln cazufpartlcular X.= -y;.-:ocon~ţllle anterl~·m-e ,devin: · _ :· . --" / ·· · ;_
. ' · (y(t)·, y(t)) =. 1-; '(tE I;

.(y(t), y(t)) =· ~1 = const; vier.
V +asy= O.
~tegrtnd uţtlma ec~Ue (6)~ obţţnem- · -
deci-
. ,._..
y(t) = cos (al) : .A: +slPc («t) ·-. _B, . .-: - ţl-). /\-··
u~cţ~ A=-(Al, _: .. ,.Ati+i) ,1_B = (B~.- ~ •-~_,B11+1)stnt ~~ivectorldaţi tn R"+ 1• Prin.urmare/-_/' .-:.
, -1>u'm:tuty(t)-~parţme planului AOB pentru orice te I.-,dect y(t) este situat pe cercul mare._>:\:· -
A9B n- S':'. · . ·. - -- . . .. - . - ..
✓ -
§,2.- ... C~be.:,şL~lip.ra.fţţe
-~ _· . -.. ~--;;; -.-,, .
(eal~~l
--~ ·.· .. ' . -• ·. .
lQ~e~)
. - . -, -, ·•,,: .
~ ·-_ \-~:i:a~.. s~ găs~scă. -~ ex~pbl

~e,-del~g~ diferite.
Sit-
_ ·
de, două curbe c~ aceeaşi ~- ~-
. · · . -_,
.\
Rm1ll11lre~Fie: C': [0,21:] ➔ (cos.,x,· ~111::«},.

. · . . ~- _-:~~-; 1°0,2~] 4
.. ·.- ._...
~l,\~ti.2~).'°·
.:
(co~ .
·. ;,::-_. --~,
,_.:
- -- L :-- •• • - • :.._:_~_- I
~~~~!f:t:~~~.,,-h~fJ;.':.~;~j,i;~i,s :c~;;i-,~ţ~A,i~~;;_;Iici~iM~;:~; :,
,(?-".
- · ETident. C [O, 2n] = 9' [O, 2n], i.

C(cx) = (-·sin ex, cos ex) şţ IÎC(ex}II = 1,
C'(t) = (~ 2 sin 21, 2 cos 2t} şi IIC'(t) li = 2.
Decţ
L(C) = ~ li C(ex;II da: = ~ dcx = 21t

Jo ' )o
şi
4-
L(C')= ~~ uC'<ll Udt = ~: 2d1 = 41r,
L(C) =/: L(C').
VI.38. Fie O : [ a., ~ ] ➔ R 2 curba_ dată de corespondenţa t ➔ (i, eh t).

Să se arate că O este o curbă regulată, să se găsească funcţia, Le care
q.ă lungimea arcului pe curbă_ şi să se construiască o parametrizare a
curbei cu ajutorul arcului. ·
· Rezolvare.- Cum vectorul (1, sh"t) nu se anulează în nici un' punct al curbei, C.este o
curbă regulată : · • · · · · ·
Lc<t> .= f.nc<T> l dT,

dar liC('t)II =Yl + sh -r = ch-r,
2
deci
Lc(t) = I
eh -r d-r = sh "t· ii_ = sh t-sh
. («).
Fie
~ Gt
.
-y = Lc(f3) = sh f3 -
cz
sb(«.
. .
· Din regularitatea curbei rezultă existenţa aplicaţiei

L 0 1 I [O, y]-+ [a:, f3].
Dar L 0 1(s) = arc sh (s + sh ex). Corespondenţa Co L 0 1 dă parametrlzarea cerută:
s-+ (arc sh (s+sh «), ys2 + 2s sh « -ch2 a: ).

VI.37. Fie O o curbăi in R 3 , 8 pa,a,Irietrul -natural pe curbă, iar s*
parametrul natural pe_ iµdicatoarea -sferică a normalelor principale
as~iată curbei O. Să se demonstreze oă O este curbă plană.dacă şi
numai dacă ·;
k1
. '
=·, d8*
dB
I·
· R~loa;e~•Fie ri(s)=i(s)·ee~ţia vectorlalăalndlcatoarel sterice.a:normâlelor prj.ttcl-
. dv
pale•. Se ştie că ds = k1 i + ·k11(3- •. Decl·
·c1v d;* .- . - . .
•-.-. -·-=- k1 -t+ ksfl•
ds* ds , · · .,,.-
Prin ridicare Ia pătrat ol>ţinem ·
.(::-r=Ai + 1i· (1)
Curba C este__curbJ pţană dacă şi numai dacă torsiunea k1 este nulă. Din (1) rezultă el
acest lucru are loo dacii şl numai dacă _ ·
I~:,= k1-
VL38. ··Să, se arate· că urmă,toarele afirmaţii sînt echiva,lente:

a,) curba, y (f : r (t)) est~ elice; . . . . .
b) există o .· direcţie fixă cu care bin0rmala la curba y form~ză,
un unghi constant ; .
c) raportul între curbură ·şi torsiune. este acelaşi ,în orice punct
al.curbei y ; ' - ·
d) în orice punct 311 curbei y normala, principală este perpendi~
culară, pe o ţiirecţie fixă. . ·
·vi.39. Fie O o curbă in R 3 • Să se arate că indicatoarea sferică a
tangentelor asociată curber'O este·un cerc dacă şi numai _dacă curba,
O eşte o elice cilindrică: . ·
Rezolvare. Curba C este o' elice cilindrică dacă şl numai dacă (vezi problema. VI.22) .
ex.Jstăun vector ii astfel că ă • i(s) = k = const. Ş,idlcă, dacii şl numai dacă indicatoarea
sferică a tangentelor .R(s) = -;(s) este· conţinută în planul ăr - k = O. Prin urmare,
curba C este elice cilindrică dacă şi numai dacă l.ndlcatoarea sferică a· tangentelor este tn
acelaşi timp şi curbă s~erlcă şi curbă plană, deci cerc. . · , · .'
VI.40. Să se arate că următoarele propoziţii sint echivalente : .
a,) curba o, r = r(t), este o dreaptă; . . •l
b) toate tangentele la curba O. trec printr-un punct fix; .
c) toate tangentele Ia, curlfa· O· sint paralele cu o direcţie fixă.
. Rezolvare. Dacă C este o ·c:ţreaptă, ecuaţia ei vectoriali este .de fo~a r(t) = r0 ,+ tâ.
~ecr f'(t) = ă şi ecu~ţia tangentei la curbă ţntr-un punct al slu este R = i(t) + i.ă, sau
R = r0 + "(t + ?-)a, ceea ce reprezintă ,o familie de drepte paralele. toate dreptele din
famiiie trecînd prill"punctul fix M(r0).' Decl a) Implică b) ş1 c). _ .
Să demonstrăm că b) Implică a). Fle r='f(t) o curbă pentru care tangentele R =
= i'(t)+ ur'(t) trec printr„un punct ·fix M(r0)~ Deci peutru ftecare t există uli număr real
u(t) astfel ~ F9 = r(t) + u(t) r'(t) Derivlnd această relaţie, obţinem
. ' .
[1 + u'(t)l r'(t) +:u(t)r"(t) = o.
~ . 207
. I
. _·· __ ... \\<·-.
,_. .· -- - .. ; ··-'-'.. :.· . . . ·f ·. : . . . .. :
: -; Deci vectorll·.r'(t) şi r"(t)
- - ,- -
·slnt·
-__
coliniari
. .
:
.r"(t) =· A(l) r'(ţ~. :-
scr11nd 'i'(t)-~ k(t)V(t), V!(t) ~ 1. prin deri,vare re~ultă
- i"(t) ::;= k(t)· A(t) V(t) ~ k~(t)îi(t) +k(t)V~(t).
[k'(i) - A(t)k(t)J vii) +.k(t) V'(t):_=.= ~--

. · . înmulţind· scalar cti V(t), obţinem
!
k'(t) - A(l) k(t)_ = O;,
decl '.k(l}V'(t) = oşi J((t)=,!:O implică ~'(t) = ·o. adici ·v(t)= Vo~ Rezultă·r'(O;.;.k(tfi~1).=:
de unde · . -
· .. · ·, · ·
i'(I) = i'1 +\70 ~ k (~qt, '

,·
. - . - .
adlcă,Ceste9dreaptă .. '
> · . -- . :
. - . . __ · · ·, ·/··.. _ -. . .
. În-continuare demonstrăm calc) implică ~) •• Dacă .curba-r= r(t).are toate tangentele·
paralele cu o direcţie.fixă ă, atunci r'(t) =:= A(t) ă şi prin ~11tegrare se~ _obţine _. .
r(t~ = r1 Ţ a ~ (t)<lt. ___f ·
..de~i cur)?a C este o ·dreapţă.

__ se demonstreze că o curbă O est~sferică dact,şi_nlllll3t·
VI.41. Să
da~ ~ . d~ ( (:{k, ), ki ·şi k,. fiind, res~ecti;, cµrb~a şi ţo';sitill,ea ·
curbei O. · . .. .. ·
liezoloare. Dacă .curba r = r(Â) este sferic~,; există. o sferă
(S) (.R - !o)' = ~s,

asţfet_incit
...
,_.:(11)
. Din aceasta'l' rel~ţÎe. pţiil deriv~i succesive i-1-i~înd seama de tormuiei~.J~j. Fre~et, :_obţ1.:. C
bem·· · · ·_ ·- · · ·· · · · ·· '-- -·
'T['i(s)- --%]= O, ': (2).

1 +'k1i[i"(s) - r0 ) = O, . . ·:.' (3)
(k{v + k 1k 2 ~) [r(s) -· Tol ;=: o. - . {4)
Din ca.ri-ezultă_ro ~-'i,(B) + AY·+ µj iar dln (3) obţinem. -~~:-=_ L~- Dec! -r(s) ~-'o=
. =·· ! "-
1
µ~.. Din' (4)
- .
rezultă
.
µ. =-:-- _
"
~t .
1 a.
Deci
I __
. 208
. . . . . - ,
De~semenea;~ (1~, !e„obţtne ·
p•,;,~
_ 1.
+(.1c!_~-)~:~.:· ._
, 1 I ..
Rel~ţiµe.(5ftf(6) ~e~~nstreuă că ~~churb~ q.este slt~_at~ pe,sţ_era s. atunci sfe~o·scu:c· -

. lataâr~ ~soc;tată curbei.C coincide, în fieca11e,:punct al curbei, cu
- şUolosind,:formulele Iul Frenet, obţinem · . _ · __ . • ·
S<· Derivind
.• . ·
__ r~aP.~ (5)
·' . - -, . . . .
· _kl ~ i1ksk1 + 2k2(k1>2"+ ~1~iÎr2 = o~ .

âeunde· .
. .
•• • •. 2 . . .•
.- k1 k1ks(ki)2 - k1kJ(.1-----....;:;.;.------'
= .....,;;;..__..;;;..__...;::;..,-;"'
._ 1
2k1k2(kJ-----
ki11 .. ·.
sau
·. Reciproc,_ presup~ne~: a~_evărată .relaţia .(7) _şi ţie [R -~ ro(s))~-;,,..· (p(s))1 •. sfera oscula-
. loare
. -._-
·asociâtă
.
.curbei
..
C tn punctul corespunzător
. ,·
vaforli
..
s a parametrului. S_e _ştie că . .
\.
· ·ro(S)
_.·
== r(s)+ __!_ v~ kl·
.. k1 . kik'J.:..
J, p1 (s)=•~·+( kP2_ki:). _
· ;: , . -kl··__
2
,
Relaţi~(7)"~~Ucă
. ..·. ·--
10(s)'.::::: O,declr0(s).=ro şl
. . ' . •' ,'. . .... ;
(p2(s)) =;_ ,_2k_.t_·

3
::i2-·-~~-·>_-._d_·:(--ki_:_--)- _o~
____ =_
/
- k .· k2k .·> ds k"2k .- · . : ·:
_ 1 . 1 1 I _ . 1 _I . .
p1 = co~sţ_. Prin_ urmare, -0rldrul puncţ ~I cur~el C 1 se ~şoclază .~ce'eaşi . ·· ~

0
\ deci p11(s) =
sferă os~ulato,re, Iar curba C este situată pe ·acea5'ă sferl. . _· · . · -~ · ·•
. :VI.42.'~Să se -de~o~~ti;eze/că :ur~~toarele propoziţij :sm,t-e~va~ ._ : _:·.._- _,
lente: -. _ : -· · _- ,.,, · . :_:. . :· . ~- - .· ·· · ~
-a) cu.rba . _ o, r, ··-

._ ___ _ 1"(0, este ocurbăpla,nă ;
·: ... ':b} 'toa,ţe,p~n~e o~culatoa,re ale.crirb.ei. d:trec Pi:intr-un.-punct fix;
-_~) _toaţe plan~e oscul;â,toar.e aJe cj.ir'!lei O sînt-<pra,nµele iţ,.tre ele._ ·
·_ .. _._fli~'zvai-~:t>acă· ~urba Ceste:•plană, ~tunci există unp)an
.- -.·:--.-··. . . . - .. - .<n> p;:d·,o - .. n!i+
asUel că·· n· T(l) + c == O.
-::· ' _ţ • • •• . "·
Derivlnd, . .se ~
obţine
• , . •. -_ .••
-
. .-:.,;., . \- .
", nr' = o/
'
_.'.~ • r'' = ·o. \

l
a_·_,;. __ c~: ll>~~ ~ ;.-' ·\ 209·
·.· ~-.~---~--~··.::~- . ~-.-·:-:.• __ ·,
••·
~ • . •; l. '.:: . . . :.: .:-: .._.
i~~~il~N;)L,]~tt
Planul (1:). fiind paralel cu_ vectorii i-'(t) şi r."(t), este plan osculator pentru curba ·c în
orice punct al"el, deci a) Implică b) .şic). . , _
Să presupunem că toate planele osculatoare ale· c~rbei C sînt paralele tnţre ~le, deci·
r'(t> x r"(t) = "A(t)â; Â(t) :1= o. ·

Îtţmulţlnd scalar cu r'(t), obţinem ·
ii·· r'(t) = O,
de tinde ii• r(t) + b. __= o.= ·necl curba C este- conţinută ln planul iiR + b = O, şi, prin
urmare, b) implică a).
SA demonstrăm că c) Implică b ). Dacă toate. planele osculatoare ale curbei C trec
·, printr-un punct fix M(r1), acestea constituie o familie de J)lane a cărei ecuaţie sţ scrie
ă (t> c.ii - r1 ) = o, · a(t) = r'(t) x ,-"(t>

şi evident
act> <r(t> - r1) = o. (1)
·Cu~ ă(t) • i-'(t) = O, derlvînd relaţia (1), se obţine

a'(t) (r(t) - r1) ~- o. (2)
Rela~e (1) şi (2) implică_ paralelismul vectorilor ii~t) şi ă'(t), adie~
â(l) = ii.(t) ă'(t~,
de unde ~ezultă (vezi problem?,: Vl.40)
. â(t) = k(t) ă0 , ·
deci toate planele osculatoare ale curbei C sînt paralele între ele.
:vI.43. Să, se demonstreze că sferele osculatoare asociate punctelor
curbei ·O au .aceeaşi rază dacă şi numai dacă curba O este sferică sau
are curbura constantă.· · ·
Rezoluare. Să presupunem .că raza sferei osculatoare, dată prin forrµula
-.
2
pll(s)=i : 2 ~- ·( :1 ) ,
. 1 . klk,
eţe cons~antă. Atu~~i ' . • •
2
. dp (8) _ _ 2k1 [ k11 _ d ( k1 . ) ] = O,
ds _ _· k}k8 , · k1 . ds k}k9
ceea ce implică sau k1 = O, k1 = const, sau
(1)
210
\
,J
adică C ~te o ~~ă sfericA (vezi ~roblema VI~41) . . Reciproc, dacă C ~re cur~.ura co.n-
·stanbl, k1 =0-şi
. 1
pZ(s) = - = .const.
kf .
Dacă C e_ste o curbă sferlcA, atunclare loc eg~tatea (Î) care implică d:~) = O, deci
p (s) 11
= const~. .
VI.44. Fie V 2 o suprafaţă in B 3. şi {w-;
ai un sistem de coordonate 2}
pe V 2• Condiţia, necesară şi SJific4mtă ca, cîmpul vectorial Xi, tangent

la curbele X 2 = const, · să fie paralel de-a lungul curpei O_ este ca
O s~ fie 9. curbă, integrală, a, ecuaţiei {
1
.} dm• = O · ·
. - 1 .. 'l,
.,. .
Rezolvare. De-a !ungul curbei C, avem
X1(t).:::_!_1 ..
. . ax1 (%1(1),%'(1})
Condiţille · de ·paraleJism dXf + ri Xi dxt = O devin rh dxk = o, sau

dt ;re 1 dt dt
_'t } dxi
{1 i .
= o.·
.VL45. Fie V 2 o suprafaţă, în B 3 şi {w-, o,2} un sistem de coordonate
pe .V 2• Săi ·se detel.'mine _condiţia ·necesară şi suficientă astfel în.cit
cîm.plil ·vectorial ·ta·ngent la curbele de coordonate diJitJ:,.o familie eă. . 'I
fie paralel în raport _c~ curbele de coor~nate din cealaJ.~ă, m~e.
'"'. Rez·o111ate. Ţinînd seama de re~ltatul găsit tn problema VI.44 şi de faptul'ci cele ·.
· . · ·. · . . d~ · dx2 : - .
; doµă !~milll de curbe sint date~. re;spectiv, prin ecuaţill~ ~ := O, cit = O, conchide~
că condiţia din problemă este îndeplinită dacă şi numai dacă. i ·
' 1 }' == o, J2 } =o
{1 2 11 2 .
sau
gll I12, 11 + ,u I12, 21 = o,
g21 1'12, 11 + u22112,_2i ~ o.
Deoarece
ff', gl'J:.1- o,
Ig'4 . gU
2U
.. ~--. -
' ~ -c
r~zu.tii t.12; 1 I == o,. 112, 21. i= :o.-~dică

auu =0 şi-
..
·,agu .-
=0.
azi 1 ax
°'ecl, b1 a9est sist~m de _c_o~rdona,te, metrica spaţiului se scrie- :-o•
dsl-~ 9u(~)(di1 ) 1 + 2g11 (:t1, x!)dx1 d~~+ Un(~)(d~)s.·.
' .Vl~48. Fie 8 3 -sfera riemanniană · dotată, cu conexiunea, .canonică;.
Să,seiarâte că tr&nsportul _prin paraleJ.ism de-a lungul unuipatji,lel al.
s~~r.ei ·.roteşte>yectorii î~ jurul drumuJui de_ transpor~-~-
. :~eioli1wf~. Fie C ;R ->-S1 , C(t) = (ex cos,. ex sin t, (3) unde O~ ex< 1, .::..1~<(3 41~
«1 + ·(3t =1, o par,ametrizare a paralelului'de rază ex. Ctmpurile
•• • •• ~ + ' ~ :- • - ...
l . - _- - .
·X(t) =
2 C(t) =-stnlD1 o CI,+ cos ~Ds o Cj,
i şi
Y(l).= - (3costD1_oc1,~ (3sintDaoCI,+ or.D30~1,·

. . . '. . . . .. . .. 2 .
st~t ortogonale şi in~uc cîte o ~ază in fiecare spaţiu tangent Sq(&)• .Fie
Z0 e S:co,: Z 0 = i,cosy0 X(O) + ).sin~0 Y(O), ).,_ro e R.

Căutlnd ctmpul qe vectori paraleli d&-a lungul luJ ·C care ln t ~- O indtice ve~ţ~rnl .Z0•
obţinem ·
Z(t) = 1[cos (y0 - (3t~ X(t) + s~ ("(o-: (3t)Y(t)].
· Vectorul Z(t) se obţine din· vecto_rul Z 0 prfotr-o rotaţie (în planul tange~t) .de unghi ~t tn
:ra~ort .cu_:~ectta.tang~ntă· ta· paralel~ul C. ' ·· ·· · · ·
· :VL4ţ. _·Să :se glsea_soă geodezi~ele ţilindruţui •~- -x -il-.
Rezo/u~re. ·Fle- x = r ~os cp, y = r ~in cp. z ~ z· o p~ametriz~e a cilindrului (deci·
1> ş1 z stnţ coordonate locale pe clllndru). acest caz, componentele tensoritluhnetric slnt . tr
u11 = rl, ua = o,uu= 1;
şl pentru componentele conexiunii obţinem
. - . . . I .
r,}11 =:=O i, j, k = 1, 2 •
. Deci geodezicele stnt date de sistemul diferenţial
de unde·
212
. ' . .r: .
'Rezuttii el'. ~e9de2lcele::rilll1,1.druluÎ slnt- c~bel~.C~ ~cuaţiile para~~trlce d~ forma·.·
1
:i: =, r_cos, <«t+)~)~
y = r_ sin («t ·+]~). ·
z =c=·y(+ 3~ . ;: ·
. .•
. Dacă :y = o,. se obţin cercurile ·obţlnut~_pri_n lri,ţersecţia--_c:illndrului, cu ·plan.e paral~e ~u
planul xQy. Dac~ y O, ve~torul tangent la cu11bl _este" + · ··. . i ... -
• • ••. • • C • =r(;.·~-sln:(«t ;~). rP cos (oc.t + -~r..î)·
\ ; .
Dacă considerăm direcţia flxA .:
.. , , .. · ă (cos (oit+·-~); _sin ('ctt ~J3), O),
atunci ~ • ci 7 o. c·eea ce demo~streazl C~; ·,ii acest caz, -geodezicele cilindrului 'shit ·elice.
·VI.48.:".Să se.calculez~ curbura geoţlezică a Qurbel~r de_cQordonate · .....
considerate pe'- o suprafaţă s~- '.-Oum se; modifică formulele· de calcul
~· ~Zlll> în car_e: _c_urbele d~ coordonaţe sînt ortogoilale ! · · .
.· ~ ~~:ol;qr~:~-- ·Fle. i~_r(u1, u1) _o repr~zenbi~e. param~trlcă _tţ· sup;a(eţel s·şl:r:~-
=r(u~; 111(s)),: o_ curl,>ă C ·p~ această ·supi,1f~ţi\~ Curbura: geodezic~ a ·curbei Cse calculea~
zl. duj)A formula cunoscuti\ : · ' ··
K,, ·= · eu(u1)' ((u')'~ +c~Jt (u1)'(u7c)'J, (1)
(ru1X 1\,1) • <-i\,~x i\,d .

,, . .
e,,= - ..
·I r~1 XTull
·Pen!~ curb~ie u1 = consi, avem (u1)';;,,,, Q, ţu1)_" = O şi din f~rmula (1)'rezµltl
K,=sn((u1 )Tl. ((u1 )')1 =~V,:~~ ( :J• ·.
. unde •'i == ., ;:" 1 X~ :,. oâr. d~a lungul ~urbelor u1 = const;" avem
u .
ds1 ~ Un (du11)1' "· .·
obţhi~ui •. , .
. .
-v~- q2~
. ~
Kg =:= . "f
'Analog, pentru'curbele u: = const, se obţine formul~ .
- Jiu· ·
K,, := ·1rgr Tf1· . ._
. . . f Z#jt I
11n P8!'liC~• .dacă ~urbele_ el~ coordon~te stnt ortoganele,: 9o·=:·o;_g·.,;,, 'g .g şl_ ·
&. • - ' • - ~ •
0 11
: • ' • • .,. - •• ~ .._ •• ~- • • • • _: •• • ' •
..r-1 ·--.. ,:.__:. _,.

1: :ign :. : . . 1 .. 8.tfu.. .
2 ' I'fi =- -.-.-. -..-.-~-
:.,-: . 2 · 2u11 ·azi1 ; 2.u~. ·:'"''-··
· 2-13
. ~.'
1:
.,·
· deci.
.d
K 9 .= ds (ln ~ .
- d ,r:.-
., Kg= - ds (lnyg11),
· unde s reprezfntl arcul de-a lungul curbei respective.

o
VI.49. Fie O curbă (care nu este o dr~~~tă) situată pe suprafaţa,
8. Curba O este linie asimptotică a suprafeţei dacă şi numa,i daci
planul său os~ulator coincide cu· planul tangent fa suprafa,ţă,.
Re:oll11ll'e. Fie r = r(u1, u2) ~cuaţla vectorială a suprafeţei s şi r = i(ul(s), u2(s))
ecuaţia curbei ţ;. Curbura normală K„ a curbei C este dată de formula ·
L,1cu'izk
Kn=---
9iti1.iu"
Curba Ceste lip.ie asimptotică dacă şi ~umai dacit L~kiJ.ifJ.'k ~ O, adică, _dacă şi nttmal dacii
Kn = O. D~ teorţma lui Meusnier (1776) afirmă că Kn = k1 cos ex, unde k1 este ~bura
lui C, Iar ex este unghiul dintre normafa-prlncipală a curbei C şi normala supr~~ţei •.Curba
C nefiind o dreaptă, rezultă k 1 =/: O. Deci Kn = O dacă şi numai dacă cos ex. = O, adlcA
7t . ' '• ' .
ex = . Vectorul normal la suprafaţă, fllnd perpendicular pe normala principală a Iul C
2
şipe tangenta la curba C,. este perpendicular pe planul osculator al curbei C. _
. În concluzie, dacă k 1 =/: O, curba este· linie asimptotică a suprafeţei S dacă şi numai
dacă planul său osculator coincide cu planul tangent la suprafaţă.
I • - , .
iVI.50. Să se calculeze curbura geodezică a, unui cerc paralel situat
pe sferă.
Rezolvare. Dacă sfera (S) este gată parametric :
z = s1n , cos e.
y ~ si_n tp sin 8,
.z = cos ,.
un cerc paralel (C) al său are ecuaţiile ·
% c: sin tpoCOS 8,
1J = sin cp0 sin 8,
% = cos cp,
. 1
şiraza r = sin
cp0 • DecJ k1 = ~ - . . _
. . ' . . 'Po -
. Vector.ul normal al planului osculator al curbei C este ii = ;; X î 8 8' = sin2 q,0k, far
vectorul J!Ormal Ia sferă !ntr•un punct al lui C ..este N == sin _cpg ;cos 81 t sin 'Po sin 6] +
+ cos cp0k. · · · · ·
_214
Rezulti
. A- cosc;,o- ..
Kg = .k1 cos (ii. N) = -.-- = cotg <f>o·· ·
· : smq>o .
Vl.51. Dacă O este o curbă, situată intr~un plan n, atunci curbura

s~ geodezică;, Kr,, coincide c:a. Cllţ'bum obişnuită, lei.'
Re;olvare. Se ştie că Kg = k1 cos 8, unde 8 este unghiul dintre planul osculator al
curbei C şl planul tangent la suprafaţa· pe care este considerată curba C. tn cazul nostru
planul osculat9r coincide cu planul tangent (vezi. problema VI.26), deci 8 = O şi _
1{
1
= k1 • , .
VI.52. Fie K curbura totală a suprafeţei B, O o linie asimptotică p_e

B .şi k2 torsiunea-curl;>ei O. _Dacă,, O nu este o. dreapt~, să se. demon-
str~.ze fo;rmula (Beltrai;ru. şi' Ennep~r, 1870) ·: ·
k2 = ±V-K. (
_[{eiolvare. Dacă C este linie asimptotică. versorul l al binormalel coincide cu verso-
rul N al normalei la silJ?rafaţă. Deci · · ·
lnmu1µnd scalar cu - v, obţinem

k,. =:= -
. .
Nv = :--N ({3 X ~) =-N (N
.
X f).
l i ·.·
'Din eţ~aţ~le lui Welngarte~ rezultă_ :·
,ks ~-Li 'ful1.k(N x 'i) = LL (ik ~, (ru,_Ni\,;) ~ (Li ukul - L~ukhll) }'g.. (1)
' Dar C fllnd linie asimptotică, avem
L1tUk = ± zi1 .Y-L; La.,,JJ.k= =ful V-L.
1_.
unde L = det (Ltk>·
· De asemenea, se ştle ci1 Ll = girLrt ;. .gll = Uu ; ·guzii ;,,/c
g
= 1.
Ţinînd sea~a de toate acestea în re~aţia (1 ), ·obţine~
~•=± I n· , -- - =' ± y-K.

' .
· VI.53. Fie O o curbă, pe suprafaţa, B, K" cl;lrbura sa ~ormală, şi
<pungbitll. pe care curba O n fane cu p~ima direcţie principală a lui
8. Săi s~ d~onstreze formula (Euler, 17 60) : ·
Kn=K~ cos 2 q> +K 2 sin2 'P,
1'1 şi K 2 fiind curburil~ ţ>rj,ttcipale.
~-.. . . _21.5
Ri:zol~re. Fie P0 un punct
pe curba C. Parametrii;~ suprafaţa S asUeUnclţ Jinill_e
. . d~ co,or<lonate să fie ~ngt!nte. în .P0 , direcţUior prJnciP:~le. Atµncl Uu(P0) = O şi L 1i==·
. ~- Ki!Ju• Lu= K 2 g12, .·L11 = o. în P0 • Firă a-res~tn_se generaliţatea: problemei putem
co.nsJderagii(P0 ) ~ g22(!!,0)= 1. Înacestcaz;.condiţfag,~;•;k.= Umpllcă(;~)2 2 ) 2 =1 + (;
şi.dacă q> esteunghlul făcut de direcţia (ţ1 l ; 2) cu p~lm_a dlrecţie~prlncipali, avem
;1 = co~ 'f'• ~2 = -sin ,~

..
Prin urmare, obţi_nem
X.(i>~ = L,•<P~t•t• = Ki9t,_(;')•+K,u.,(;')•1·.- =·~1 c~s2 ~ + 1{2Sl_··p:r<p._

. .. 9tk(Po)~'~k ' 911(~ 1)9+-u22<;2)2.'Po . ·. . . _"~
. VJ.54. Fie_: r = r. (u1 (s), u 2(s)) o curbă O pe suprafaţa ·B; r =

=. r (u1, u~), fie ~($) un cîmp d~ vectpri paraleli_ ~e:a lungul._ll!i· O şi
~(&) unghiul dintre-vectorul i(s) şi "ţiectorul tangent:lâ_>curbăi, ~ :.-C$)•.
· NQtind ~u Jl, curbura geodezi~â curbei o; să se ara.te c11. K, . : .
Rezolvare.Se-.ştie că dacă;; şi wslnt două cîmpuri _de vectori paraleli de-a lungul curbei
~:__
C~ unghiul vectorilor u(s), w(s) este- constant: Rezultă că-il~ restrîn.gem gţmeralitatea pro•_
0
blemel dacă presuppnein că. pentru s_ = So•. avem ·-./ · · · , ·
v(~o)= ;. (sq)- \ (1.)

fn:acest c~z.
sin Af3 ': (ii(s0 + ~s) X ?(s0 + + As) =
As))· N(s0
'7 [ ( t( sa) + As i (s0)) x (t(s0 )+ Aş :;.· (s0 ))) • [N(So)+ Ăs _';ri<sa> + Ast ( ••• )).
Dar i =. - rjk r,J uk rui + v' T"'"k uk şi ţiuind sea~a ~e relaţia (~·),. avem
t = L,ku'ukN.
unde Lu: sînt c~eflcienţll celei de-a doua forme fundamentale .. Re~ultă
df3 -
- ....:, lim -
Af3_ _-
_ ll m -
sin -
Af3 -
_ .-(!.·!.•-N)
r.r .- -. K •·
1
dr As➔O As ăs➔O As _' ..
~apitQlul -:V!1 ..
··G~IJI{U.RI:: OU UN. PA.R.A.METBU.~ G~UPUBI. LIEl · :i
·· .. ·
, .Fie· _y-: o ·varietat~. difer~nţiabilă ·-a~ diÎnensiUţJ.e m. O a,p~~ţi~. • ·

<p :)txM ~-_-Ma$dproprietăţile_:. . .) _.· ·_ · .
t) :<p :e (joo/ .. , .· .,- . ·... •. . -. . . . . . .
. . 2}. cp(O t,P) -:. P, p e M_, ·• ..· . . . . , . . ..,.
.. · ·;l)-":tp{t;. .,(a; p)). •;. cp(t +
s;·.10, a,_ţ e ~, . .· · . · ., : · · -:-_-<-
. · sen.llJIJ.eşt~l~-~f! transjormăriclim1parametru (sau si$tem dinamic)'__ ,- .. I.-•
pe\:M: ~1,ll=<p,: M_ ~ M şi <pp: 1l-+ :M înţe.legem"-aplic~ţiile <p,(Pl . · :~ - ,.. ,-~-.//

·=' cp(t; p), respectiv cp11(t) = qi(t...; p).- Din definiţie rezultă, ci'- q>0 = . - _ . •ec::t
·, idM, <p, este bijectivă, ( cp,t1 = <p'.""tJ cp, 0 q>., ~ ((>i+s, iar cp, este difeo""-. -. - -..... . .,
. hio~isn,. ·p~tru orice t,e R. Curba, (R, q>") s·e numeşte tra.iectoria._.c_tm,.: :_ ·-.
tra~"în p, far Ii11ilţimea:: cp~(.R}l)oartă./de:nUţilirea, de orbîtit a sistem11i·: ·
lui .dinamiţ 'P, care conţine punctul "p-. · , · . 1
' • •
1
· •
."(f.nuj:; ~istem dinamic q> i- se a,s~c_ia~ă. un" cl.înp VeQtorial X e.J)~( ](). -. ;..
dat 4~ JormuJa ~P = (cp„t(O). "•Deci - Xp espe. v~~torut tangent )a..
·traîectoit~, .!fi, tn prt:nctµl- t . _o~ Un. cîi:np-ve_Qtori_al X·-e D1(.M) ie~tru.
:-car,~ există/iih suitem-~dirla,xµic„ cp, ~1:1tfel ca X.: să, co$cidă cu: :.~imţnµ ·
asociâ.t luf. q>~ se riumeşt_e otmp. compWi.: :PaQă ·x esţe asociat grupului.~
cp, ~ţu.iţct curbele integr.ale. ăJ.e _.cimpului X sînt ex~ot traiectorjile lui
. cp.::Qon.sid~rînd o; ·ha,rtă,~loca.lăr· (U r ~; m'), ecuaţiile. pt\irametrice~-11' ·--- ·
,. _:_ il(t)'-ile· traiectoriilor grupului- cp sînt date de sistemul
. . ·. ' : : .. . . .,- .- : ,_. . .
· .-· · _dy · ·. ·(-v-< t:-1 ·( 1 · · m · ·
-- = :4. o ~ . )o '1J. , • • • , 1J ), _ _
·• · dt--, •· ·' .. -.·,- ~_.;·.:·-
21-7-
. ) ..
--
. Se arată ~ ·orice cîmp vectorial X e .D1( M) o.efineşte mi grup
locaJ. de transformări cu un .parametru, adică, pentru orice punct
. p e M există un e > O, o hart.ăi locală, ( U; ~, m') cli p e U, ~(p) = O,
· şi o aplicaţie <p :I X U ~ M, unde; I = (- e, e), cu proprietăţile :
. 1. q, e O°!'; q,0 = idu, q,;( q,s(q)) == q,,+s{q), 'ultima, egalitate avînd
loc de ci.t~ ori are sens. · · ,
' 2. Cimpul X/U este asociat aplicaţiei q,. Dacă X şi .Y sînt cînipuri·
vectori~le pe M, iar <p e_ste grupul local asociat cimpului X, atunci
[X,Y] = lim . y - q,;Y · ·
. ' . 1=0 . t .
Fie acum G e l'D(m) asttel incit- G să fie ·dotat cu o ~tructură de
grup (în general necomutativ), iar operaţia grupală (a, b) ~ a b-1 ,
unde a, b e. G, să. fie diferenţiabilă. tn ·~est caz. G- se numeşte grup
Lie ·-de dimensiune m. ·
Notind cu La translaţia, la stînga determinată d~ a, Lu.: G ~ G,
L 11(b) = ab, se observă că La este difeomorfism.
Fie e elementul neutru al. grupului G. Fiecărui vector. tangent .
.A e Ge '.Î se asociază un cimp vectorial 1 e D1(G) prin formula Ă~ =
0
= (deLz)(.Â ). Cimpul Ă este invariant relativ la, fie.care difeomorfism

L 0 , a e G, motiv care justifică denumirea de. ,,cîmpuri stîng-invari- · ·
ante" atribuită cîmpurilor ·vectoriale obţinute prin procedeul descris.
Mulţimea_ cîmpurilor stîng-invaria;nte constituie. o. subalgebră a· al-
g~brei "Lie .D1(G), d~ dimensiune m, numită algebra Lie a grupului
Lie <;- şi notată cu '6.
§ 1. Grupuri de transformări cu un parametru

,
. .
vn~ 1. Fie (Jf, g) un spaţiu,ltiemann şi O şi pentru orice e > o, există 8 > 9., astfel _incît p( cp(t, q),
cp(t, p)) < e, V q e M pentru care p(p; q)·< 8 şi V te [O, X] (p este
metrica interioară .a spaţiului. Rieinann)! · · · ··
Re:oloore. Presupunem că proprietatea enunpitii nu are loc, deci~ că există pe. M,
). > O şi e: > O astfel înclt pentru orice 8 > O să .nu fle î~depl~tă· condiţia de ~als~s.
Fie 8,, ➔ o. 8,, > .O. Dln ipoteza reducerii Ia absurd rezultă că pentru orice· n e N ·
există 9n J= M 11 · ta e [O. 11.] astfel tncît p(p, q,.) < 8n şi ,
p(cp(ta, 9a), q,(la, p)) :> e:. - (1)

Din ~n ➔ Oşi p(p, q11 ) < 311 rezultă că q,, ➔ p.
21.8
Şirul t,._ fiind m~ginit, co~ţme un ~ubş!r ~t_conv~rgent ; fieJ fţml~ sa.. D~are_ce
tp e Coo. (deci ~te continui), avem · ·
cp(tne• qnt> ➔ q>(Î, p), (2)
· cp(t.1: , p) -+ f(t,
.
p). (3)
Dar (1), (2), (3) stnfcontradi~torll.

VD.· 2. Să
se determine grupul uniparametric de transformări .·
ale lui B asociat' cîmpulu.i X= ml-·_fJ_ + a,2 ___
2 o_.
. . . 8~ f)~
Rezolvare. Sistemul diferenţial, .ale. cărui soluţll stnt. funcţiile ce realizează parame- . •
trlzarea tratectorlilor grupululunlp'arametric, se scrie, · · ·
dxl .. ,_ d~
-=xl, - =:,;!.
dt· ,dt
Seob~-
Decl
· cp(t; (xt, :t2)) = (~1 ei, ~ eC).
Seve~ ci <pe eoo, <J>o = id 8 2 şi i
. cp8 o cp, (xl, x2)-= cp,(xl ec, :z:2 eC) = (xl ec+•, :,;t e&+a) = cpe+,(xl, x').
VD. 3.·· Fie X= y _fJ_ + ~ _!_ + 2 ~ un· ·cîmp d~ D1(B 3 )·•..

f)a, fJy f)z . .
Să ae determine· grupul· uniparametric asociat lui X. ·
Reiolv~e. ·Curbele integrale slnt ·date de sistemul
dx dg dz
--·-=·y, -=U, -=2.
dt . dt_;_ dt
lntegrînd se obţine :
C1e' +Ca= x(l, C1 , C~ Ca}, .
-C1 ec ~ ·y(t, C1 , C2, C3):.
2t + C3 = :(t, C1 , C11, C3 ).
Dln condiţtile iniţiale x(O) ~-
D~ \
x, y(O) = y,' ·:(O) = z rezultă C1 ;;; y, Cs = x-
.
y, C3 = z.
<p(t; x, g, z) = (ye' + x - y, yec, 2t + z).
219
·, .
2 · / . ....;. u1 ~~- cîblp·· ·-vectorial.pe ;.R
. .. Săi
1
--VII~4.
. . . Jrie ·X-~ u . 8u 1 fJuF ; ...•· .· . se.
. ..
2•.:
- g~sească grup~ wtiparametric determinat-de X.

· -- . ·· - · . ·_. · · · du1 du2 . · '·
Rezolvare. Curbele integrale ale lui X slnt soluţiile sistemului-.= u2, - ··-·
. · . · · ·· dt dl
=-- u1•
D~ . .
u.1(t, C1, C2) = C1cos t + C2 sin t,

u~(t, C1 Cz) = el sl!ţ_ t, + C2 cost.
~
Det~mlnim· pe· C1 ş_i c, din condiţiile u1(0,.'C1, C2) == u1, u2(0, C1, C~) = u2. Rezultă
C1 =. u1, C2 ~ ua. Deci · .
•cp(l; ~1, u2) = (ul cost+ u2 sini, - u1·slnl + :u2 cost):
S•a ~bţlnut gru~l rotaţlllor planului in jurul originii.
~.5. Fie X e D 1(M) şi J eF(M) astf_el încît XJ _:· ·o (l fiind în--

variantă relativ ,la
X). Să se arat~ că o condiţie necesari şi suficienti
. de .invarianţă est.e
caj să fie -Qonsta~tă. pe. traiecţoriile grupului.uni-
-• parametric cp asociat eîmpului X. · . .
.. ·s e ştl.e că cp:p
R ezo Ivare.. • (O) . X .• " (.O) f. li . ((cp:p(t))_-:- f(p)
. = 11 ş1 ·cp21 . . = . m . · . Apoi:
. . , ...o t .
·. <:a> Jim f(cps,(l)); f(p) = o, VP e M ~ f(cp,,(t)) ~ f(p).

l ➔O
·VD.8. Fie M·e VD(m) şi Diff M = {8_: M--...M, 6 difeomorfisµi}.

1
-
Să· se arate că: . . . . · .· .. ~... -

. a) Orice difeomorfism 8 e Diff M induceun izomorfi,i;m alspaţiu-
. lui vectorţal ✓_»1 (M) peste R şi anume 8' :D1(M.) ➔ D1 (.M), definit '
prin formula ( 6'X)11 = d_8 8 -1 X 8 - 1. · ·' ·
' . (I>) (I>) ,
Dacă q> : R x
b) ➔
M este uri· grup ·uniparametric de difeo-
M
morfisme, mulţimeadifeomorfismelor sale q>, constituie un subgrup
abelian
. al · grupului. Diff M. ·
" R~olvare~ a) Faptul că .8'X e Dl(~ est~- o consecinţă a definiţiei :
(8'X)21 f = d8 _ 1 ,X _ 1 ( = X ..:. 1 (fo8) .=·(X((o8))(8c;,U- .

. · ·. 9 (I>) 8 (I>) · 9 (P) ,
--~. - ,,~
__ . (6'X)f = {X(fo:8)):~·..e~ 1
•
şi cum .ID~ruÎdrept este .in F(M), r~iă..cA :_6'~ e_
-. . -
_coo~· Pe de-GJtl pâ~e,
. - - - ·- - .. --- • 'J. . -_··.. - . __ .-. •
(6'(f'X1)) g =<f'X,(g. o 8)):06- 1 7(f'(X:M~6))) o:8:- 1 =

- .. ....
. , ;.·.,.· , ·-.. - .. •. '-·. - -
•= w·~:e-·1><XE<u.06>o~e..: 1>\= <t' o .e-1)~0~ .x,<9>.

Deci
.. _8'(f'X,) =(f~ o6-' )~8' x,. 1
\ • • •
De aici:urmea~ . că în caz~, .Partic~lar f' 7 :~•. ,., ~ .,:l, avem, :8'(1.•X()

este e11_d_~~9dişqi $lşpaţiUlU1. vectorial D 1_(M) peste -R. · ·
'' • • .; ;. • : •, - "". -~ • •
= to.' 8'
I ~ '
x,. ~ecl
•· > •-
· ·
6'
• -:
.. -..... _•·· :•-.;. •

" . _; :-~ .. . . ' ' . . - '
b) _cp0 .=ldÂt;
(cp1)--~~;!_,,d~~rececp,orp_, = cp~,ocp, =_:<p0 ~
cp1ocp1 =. ·q>,-,.~ = 'Pa+, = q>,ocp,.
v11.r.. Fie 1 :E .F( Jf ), x e .m{.Mj şi <p. : B x: M. -. x gruplll ~--
. p~~metţio·:asociat. cimpulUi X. '(Jonsiderăm propoziţiile: · ·· ·
.· ·A~ '.Fi11î.9ţia J este invariantă.· :rela,tiv lâ/ cîmpril X. ·
, .B.. Fi~e. cp, .j11variază fi~e .I®lţi~e ··de : nivţl a, funcţiei j;. -- _-
. ..~-· q~,- ~·e~r~
oţ~iţă a ~rtt~ul~i •ţţ> .est~ c~nţţn11ţă l~ţr~~ mulţ":ll~:- d~. ::
·- ·nivel a, .funcţ1e1 · J-. · . ·. . - _ ·• . · .·. · • :· .· · .
. · .Să se. arate A, B;· O sînt :echivalente. ' .c~ - .. . -·'
·. ~- Re"'1lvpre~ P.J:opozHia D. Pentru .8 e D,ff-J\.:l şl' g E_F(M.) avem: g o .8 == g ~ a· inva.:.: _: ,
. riază fi~_câl'.e-:,mulţiine
.. :
._ - .
de,·ntvel
.. a" .funcţiei g.. lntr:-~devk
.... - :·. . . - - '
- ~
_. .- -
-:> .. g ~,6 .= g ~ oricare~ar n,.â diµ g(Mf avem 8(g..;1(a)) = ·g~l(a)~
·. - Din. pi:o~~~ma: vn~.5 ~ezultăcă A <::,o t.~ cpa·= ~o~st, deci·A•~ C. n:arată''că ,B <;:!>·:· 0
_~ f.o'P.r.=:= f, V_te R. DarJo ff>c =f, yt~ f(ti(P)) = f(p); V te R. pe M, <a>(ff>i,(t)_'== -

= .f(cp,,(O)), yte R! pE M <a> f c cpf> = const, 't:/p;,==::·R~ ,car~ este chiar condlţja·C~
Decl,. ~,<=>C • .·..
. VB~8~
.
-~i, . •. .
q> ·: R- .M ~. M
:tm. difeomorlisin. Să se arate .că : .
lpliparametri9 şi
·· . . ··
xi{~~~-Q--
·
un·grup
-- ·.. ·. .. ; . .
a·:
. . -_
. ·: ·â(ApliQ~ţiâ. ,f: R. x·.fJ,'~ Q::/dat~ de.- formula) .~~ .:... 8 o 1,.'.o_ e-1 :
·- cons_:tţti:u~.. ·lµi.~ g~p _U:nipaira!'.lletri,c pe Q.~ .' __ ._. - · · '
.•- . b LGrupfµ . grupul ci,/= 6 o cp, o :e.:.1
- gett.er~ză c~pul6~X.. . . -- .. ··. . . · ~ .: l ·
..,n;;~,u~i'e;:a.fD~n t), ~ 8' O :cp o·~idB ~ ··8- 1) rezulţă c'ă \f,J:·•coo~ ·, l '.
'.r- -· . . - -
_ci,0 ·= ijo.'°08-l=i=.:8~idÎ(c~o_~-l==s)~g;_ ..
+,o 4',:·-~_,{6oia o~_-1) o (8Q~~-o·~-l) ·== 6·~ ·cp1 ~,,~ ~ ij_d...i "?'·~ -~- .cpa+:t o 6-i-~ o/a+t• _
-2~t . -
,b) (8'X)JJ f = d8._ 1 X _ 1 f = X _ 1 (f o 8) ='
,. 8 ft,) 8 U,) 9 ,P) ..
f8tp(t; 8f»f> - f8(8fp') .' f~t; p) ~ fcfl (O; P)

=. fJim
➔O
--------- =. lim
l➔O
.
t
,
I adică 8'X şi cf, stnt asociate., De aici ,rezultă -~ă. relativ la. 9- 1• avem. că (8-1)' {8'X) şi
_e-1 o cJ,, 08 stnt asoc~ate, adică X şi q>e stnţ asociate. . · . .. .
VII.9. Fie 8 e Diff M, Y eJJ1(M), <p, t1' gropurile uniparametrioe
locale· asociate cîm.purilor X, respectiv: ·y. Săi se arate că,:
ai) X este invariant prin ~ (~dică 8'.X =X)~ 8 o ,, == cp, o ·8.
b) [X,Y] =O~ <p, 0 qJ8 __: tlJs O <p, (adică „paralelogramele infi-
nitezimale" se închid) .
. Rezolvare. a) 8'X = X <=> grupurile uniparametrice asociate ctmpurilor 8' X şi X coin-
cid (conform teoremei de existenţă şl unicitate a grupului asociat unul cîmp) «> 8q>, = e-1.
= cp, (vezi problema VII.8) <=> 8 o q>, q> e o 8. ' · = • .
; · . .
. cp;Y.y -
·b) Din formula [X, .YJ = llm - - - rezultă
t➔O t
. . . , , . .
= O<-> [ X, YJ2,-= O<;,. Y,, - ( q>1 Y)JJ = O~ Y =;= CJ>t Y<:> q>e o cf,, = ci,, o tf)ţ _(vezi a)•
.
[ X, Y]
. ·m.10. Fie -M ~ VD(m) şi ( u; ~; (ţ} 1,, .(1)2, ••• ' ~m) o hartă .looa,lă,.
S~ se. determine grupul -~ipara~etrio ( q,,) asociat ~ţmpy.lu.i ·
_!__ eD1(u).
oa:! I
, . Rezoivare. Deoarece fi o l:. =·xi, rezultă că sîntem tn condltllle problemei III.10.
Avem ·
a }, · { a }, , a · , a. · .
·( a,,: = BI,~c~. ax' = a,,u. ati, = t ax' • ' ·.
deci (problema yU.8) .-r = ~o cp o ~- 1 sau q> = t- 1 o -r o~, unde -r este asociat
(i)l . . 's)f• · (i)I · (t1f (i) . ·
a . . .. · ..
ctmp:ulul - ,• Rămine să determinăm grupul 't', Notăm cu a.i(l) funcţiile ce reallzează
at , · .. <•>
a c,1.
ecuaţiile
.. . parametrice
. ale cur.belor
. Integrale ale clmpulul
. -at1 ; acestea. se obţin=
. .ca soluţii
.
d~. . .
w
ale sistemului de ecuaţii dţferenţiale - - = 81, deoarece componentele cimpulu~ -
, · a
~ - ~1
stnt 8'. Rezultă că soluţllle ex' care depind de II constante Ci (pentru fiecare j fixat) sînt,
i (j) (11 1 '
ca funcţii de t, de forma
ex' (t, ci:, ... , cm)= Ci+ t8~. (*)'
(i) (!) (j) (j)
222
Ţinind seama că -r(t. o ..... cm)= (al(t, c1, .. •!cm), ... , afn(t, o, ..· .,cm». din(*)
(i) ' (i) (i)
obţinem
\
-:--r(t, c1, ..• , cm) = (Ct, •••., CJ-:1. Ci+ t, c1+1, ... , Cffl),. (1)
(11 - -
_adică
-rf(Cl, ••. , cm) =(Cl,.-••• Ci+ t, •. .• cm).

(i) - .
a
Cu alte cuvinte. difeomorfismul -. .,Ja momentul t" asociat cîmpului - este chiar trans-
- I (11t . . ' - atJ ,\·, .... --•-
laţi& de mărime t după sensul pozitiv al axei Otl in spaţiul .Rffl.
_ VII.11. Fie_ varietatea diferenţiabilă, . M e· V D( m ), p _e M şi

( U; t ;.ml, •.. ,a,'n) o hartă locală în vecinătatea punctului P~ Fie cîm-
purile x• e .Dl( U), liniar independente peste F{ U), i = 1, ... , r,
r ~ m, astfel înţit pentru orice i, j e 1, r,-- sJ avem [X,; XJ] = ().
Atunci aexistă un sistem de. coordonate {y•} astfel.,incit y((p) = O şi
_x,·=ay'·
. .
Rezoluare. ,Observăm că, fără â restringe generalitatea problemei, putem presupune
xi(p) = O [~acă zi, i = 1, ••• , m,.sînt coordonate locale pe U, .formulele zi= zi -··zi(p)
conduc la noile coordonate zi pentru care- zi(p) = O]. C<>ordonatele xi pot fi alese· astfel
tnclt (vezi probl~ma 11.1)
-
a I• . -
=(X,)p. (1) .
axi l_p -
Fie acum ftplicaţia. 8 definită pe o vecinătate V a' originii, V c (( U), cu valorfîn M1 deci
6: V ➔ M, ,(2)
datăde-
8(t1, ••• , tr, tr+l, . .• , tm) = cp,1 o cp,s o ••• ·o cp,, o t-1(0, ... , O, tr+1, ... , tm),
(1) (2) · (,) .
unde cp esţe gl'.lipul uniparametrlc asociat cî111pµlui fli• i = 1, .•• , r, ia, q,,(p). == 'f (t ; p).
· \•) · _ ·. · . · (i)' (s) ·
Din (2) rezUltă că 8E CoO. Din (1) şi (2) obţinem :.. . . . -.
d8 . - · ~-, -. -- - a. -, (*)
.
0
< •• ••• o, at, ~o•.•.,~) - 8:t' ,: .
. adicl d8(o•••••o) este izomorfism. într-adevăr, (*} are loc•dacă şi numai daci
d8{o.: ..•O) - a·/ _ t

(:u-}=8,.
_1, (*')
ati (O •••• ,O) ..
I
223·
- ~ .- ~
-- ·.•- ~i_ notlm d8(~- ~-1-···i. _.Jxt}=_~.-Avem :

. ·. . v, •• ·•01 ats, . .....
(O .. O)·. ; - - ·
I • ·· :
: -: - ..
-t a ·3f(8{0. ~ ._~·.'o. h, o~ •...• o». -:- ~aco•... ~ o)

s,. = ati, .(~•••••
· O) _(xi:
•-
o 8)= lim ---'--'--------,.-,----------
l-+~ ·h -
t . ( xk C?. _8)(0, ••• ~ h, ••• , O) .

S, = Hm
1 ➔0
----------
h .
deo~~ce 8(0, -~ • : , O) =· p iar xk(p) = o. Dacă i > rJ atunci·

8(0•••• , h, .... , O) = <poo ••• ocpol:-1 (0, •• '., O, h. O, ••• , O) ~. t-1(0, • :< ;o, Jr,:O,l . ;,O).
:-- :--., (1) .. (r) · -
pentru ··cA cpg =· id. in acest!caz .

. . .- "(i) :
·~:·= · zi lS-1co,
~-_ llm •_. ._·, o,--h, o•••• , O> =
. Um
._ (_·_1ra
_ _-. ._:_::)._· _-
_-.: · =Oi-.
J:_·_ : -
i-+O . h .- h-+O -. h · : -- .
• I .
Dacăi <: r, atunci

8(0, ••·•1, O, -h,_ O, ••~~. O) = cp,. (l:-1 (0, ••• , O)) = cp,.(p) = q,;(h)
-. - . -. (•) . . (ij ' (ii
. şl .·
:z:A:cpp(h)- xkq,p(O)
(i)·· (i) .
h
=(<?1i'(O)
- (i)
= (X,)k(p),
deoare·ce fp stnt curbe integrale ale cimpurilor Xi.

(i) .. / .
· . _.c1> ( a ) -
Ţinînd seama că (X,) 21 == -t ,obţinem
- . ' . ax." '
s,k= ( -._
a -)k k
ax' (p) == ~-. .
_ln acest fel am ijemonstrat {*), deci şi faptul că d_â(O,;.. ,o) este izomorfism:· _
Din-teorema de Inversare rezultă că 0-1 există şi este deflnită-pe·o y_eclnlt;lle a pune- .
tulul p, filnd; C°° pe această vecinătate, iar 8-1(p) =(O, ••• , O). Prin ur.mâre, 8 est~ dlfeo-
morfisIQ. in veclnăta.tea punctului (O, ••• , -O). e Rm ;· anume, si notăm tot cu V vecinătatea
respectivă. aţiică, cea pentru care 8 :V~ 8(:V) este.·dlfeomorfism.
. . . .. . ·-a - .· -. .- ·
., .. .
Si notăm_ prin
- <'>
't' gţ11pul unlparametrlc asociat cimpului - - . _-Dţn problema
· - - at' · ·· , -·vn:10
. · ·_.
reţlnem,for:mula> _
't' (tl, ... , tm) = "(ll , ... , tf-1, ti + «, t'+l, .. . , trli),

c,,« ,- ,
~L ~ • ; • •
. •: . _· . •: :..-:~· ~,:__•=-. ·. •
. . ,,, ,~~~", ~}[~;:i~:1~1:

Ne propunem si arătăm .că are loc relaţia
(4)
Într-adevăr :
60-r (ti,.·. ·• ti-1, ti, fi+l, • • •• tm) =
(i)" .
= 6 (tl, •. • • fi-1, ~+t•, tHl, • • •• tm) =

= cp1 o ••• c,-cp ii- ocpci8(0, ••• , O; ti, •• • , tm) =
1 1
(I) (i-1) {i) -
(folosind faptul că [X,, X1) = O, i.j < r, şi ţinlnd seama de problema VIl.9, punctul (b))
= cpcxocp11 o • •. ocp ei-i 8 (O, ••• , ff, ... , tm) = cpcx8(ti, • ~ • , tm).
{t) (•) <•-1 (i)
Ţinem seama de problema VII. 8, punctul (b) şl de relaţia (4) şi obţinem fornţulele
a
X=8'-, i<;r.
{i) âli ,
a
Fie X= 8 ' - , y>r. Din problema·III.17 rezultă cli {X1 , ••• , Xm} constituie o
c,1 __ , aty
bază olonomă"în D1 (8(V)). Prin urmare, există coordonate locale y 1 , ••• , ym, astfel incit
X1=-,. j61,m.
a - . (5)
a91
Putem alege funeţllle co_ordonate yi astfel tnclt yl(p) = O. tn particular, rezultă
a -
x, =
. -au•., şi yi (p) = o, ie 1, r. (6)
Vll.12. Fie q> :R x M ➔ M un sistem dinamic. Să notăm:
B,, = { A E R, A :;i: o; q>( A, p) = p},
Bt = {A E Rz, cu A>_O},.
R; = {A E Rp cu A< O},
Să se arate că : •
a) · Â e Bz, şi n e Z => nA e :&,.
. b) !,, u·{O} este închisă, în R.
c) inf Bt = O <=> ( R ; q>~ ; M.) este ..o curbă degenerată.
u -c. 1303 22.=i..
;-,;._ •-· -- .....
d) Pentru orice q din <p11{R), R11 = R~- . -. - _

~ .e) Dacă tp _:_ inf Rt. :p o, atunci pentru qrice A E Rp. există, k E z
asţfel incît ). = k · t11 • ,
Rezolvare:I)in <p).oq>J = cp0 = ldMrezultă:

1°.
).E
- -
Rt
~ -).E 1l;
. . . ,,,. +
2°. sup Ri = - inf Ri,.
a) cp(nÂ, p) = 'Pn1(P) = 'PA" ••• o q,,,_(p) = p, compunerea · fiind consi_derată de
n-1 ori. · ·
b) Fie {~}neic.R11 , Ân ➔ i. 0 •
Din <p(Î..n, p) ➔ t;)(Âo, p) (deo~rece cp e CCC>) şi din cp(Ân, p) = p, V ne N, urmează că
cp(Âo, p) =
p. deci Âo e R11 •
c) Dacă cp11 este degenerată, atunci q,11(t) = p, Vie R, deci, = (P, oo) şi 1n Rt
acest caz fnf R't
= o· : ·
. Reciproc, dacă inf itt = o, atunci (R, <J>p• M) este o curbă degenerată. într-adevm-.
fie tn e
Din.
Rt,
10 ➔ O (fapt posibil, deoarece lnf ·
·
Rt
= O).· Să considerăm ex E R. ex:> O.
~
ln
- 1 -<i [ ...'.:]
ln
< ~ rezultă că ex -
ln ·
ln -<i - [ ~ ] ln
ln
< «,
deci
[ ,: } · ➔" . . (1)
(evident că [~] este partea întreagă a ilummilui ~). Deoarece [ ,: ] e Z şl ln e Rp, din (a)
obţinem- ,, · · ..
. [,: J,. e.ii.. • (2)
Din (1). (2) şi (b) obţinem

cx e Rp• (3)
Prin urmare, R°t = (O, oo). De aici rezultă că (R, 'Pp• M) este degenerau.
;) d) Fieq: <pp (R), deciq = q>p(t 0). •
Fie Â e Rp.Atuncl ·
cp(Â,'9! = q>(Â; <pp(lo)) = cp,_+lo(p) = cp10 (q>(Â, p)) = cp1.,(P)_ = q,
deci, ). e RQ• adică
(4)
Din p = q>-__,0(q) şi din (4), rezultă că Ra c Rp. •

e) Din Â e Rp rezultă că şi - A e Rp. Atunci este suficient să considerăm Â e îit.
Prin reducere la absurd, să presupunem că există i.o e A; astfel încît i.c, ,:f; kt,,, ·· Vk e N.
De alei rezultă că există k 0 e N astfel Incit k 0tp --,. .2i··.·.·~~~~:.~
-
Dar Âo• kc,t2'e ii2' şi, dupl cum se vede uşor, .avem
Âo. -' :k0 t2' e "Ii~. (6) .
Într-adevăr
_- 'Pia-kofp (J>)= cpAooq> _kolJ) (~) ==. ~(~) = p,
deoarece, odat;i cu -k0 li,, şi k 0 t2' este'. în. R2'. _. ·
RelaţJUe (5) :şi (6) contrazic faptui Că-ip= inf
Cu această demonstraţia afirmaţiei (e) este terminată. . ..
.Rr ·
.
O b s e r v a ţ 1 e. Mulţimea :flg
= {O} u R,, constituie un grup abeUan relativ la
. operaţia de adunare. tn~~devlr, fie;..:· µ e Îţ~. Atunci q>(A - µ ;p) = q>Âo,q>-p.(P) = .
= q>,.(p) = p, deoareceµ e R11 => - µ e R,,. . .
Urmtnd această cale se pot obţine· alte demonstraţii· pentru o parte din subpunctele
acestei probleme.
VIl.13. Fie un grup unipara,p1etric cp: R X ·y ➔ M. Să presu-
punem că fiecare orbită conţine cel puţin două puncte distincte, ia,r
R11 #= 0, penţru orice p e M. Să presupunem, de asemenea, că există.
o funcţie qi :M ➔ R astfel incit qi(_p} e .RJ) şi~ 0 00 (problţi;nai vri.12}~. e
Să s~ arate că există un grup uniparametric 8 :R x M-+ M şi un
număr Â nenul, astfel incit :
a) grupurile cp şi 8 să aibă aceleaşi .orbite;
b} Â E Rp, V 'P E M. .
RezollJ(lre. Definim aplicaţia 8 :R x M ➔ M prin formula 8(t, p) = q>(t qi (p) ; p).
Deoare~e . cp, cp E C00, rezultă că 8 e C00• Din 8 (O; p) = 8(0• cp (p); p) = cp(O; p) = p _ ·_. •
· . rezultă '~l,_ ~o =. idM. Apoi· 6(t; _8(s ; p)) = 8(t + s; p) deoarece . ·
0(t,8(s ;p)) = cp(t • qi(cp(s · ~(p); p)); cp(s • ~(p); p)) = q>(ti(P); cp(s • ip(p) ;p)) =.
· == cp((t- + s)qi(p).; p) = 8(t + s; p).
Prin urmare, 8 este un grup uniparametric. Din 8(1; p) = cp(1 • cp(p); p) = p rezultă că
putem alege;.= 1. Grupurile q> şl 8 au aceleaşi orbite, adică cp(R ;p0 ) = O(R ;p0) pentru
orice punct. p0 e M. într-adevăr,
8(t; Po) = q>(t • if(Po); Po) E cp(R; Po),
deci 6( R ; p 0) c: cp( R ; p0), în timp ce
· q>(t; p 0) = 8 (<p(Po)
·
~; p~) ~ 8(R; Po)•
. VII.14. ·Fie· cp :R x M-'__.. M un grup uniparametric, 6 ;M _.. Q •

un difeomorfism, şi tJ, :R x Q .:+ Q ·grupul uniparameti:ic dat de _f9r-
mllla, ci,,= Ooq,,08-1 (problema VII.8}~ Şă,.··se arate că. pentru· orice
p ,.e. M avem. .R11 = RacP)•
.
:·
•
Rezolvare. Fie Â. e .R_p, deci q>( Â ; p) = p, >. :p O. Atuaci
cf,(A, 8(p)) = 8(q>(Â; fJ:-1 8(p))) = 8(cp(Â; p)) = O(p).
Deci, ie R8U>r Deoarece 8 este difeomorfism, rezultă că şi Bau,) c R_p•
VII.15. Să se arate că există o aplicaţie G de la Rn Ia, R", izotopă,

cu identitatea, (adică, ..există Â e R şi F: (0,Â] x R" _.,. R", F' e 0 00 ,
astfel încît F', :B" _.,. R" dată de F',(m) = F(t, m) să fie ·difeomorfism,
V te [O, Â],F'0 = id ;F'A = q), Îl!_cît:
a) G (q) = q, Vq e Bn""D", D" fiind discul unitate închis.
b) 6(0) = p, p fiind un punct dat, altfel arl;>itrar, în D".
Rezolvare. Fle aplicaţia h;R 11 ·➔ R, hE c 00• datil. de„h(x) = µ(1- Uxll'), unde
. { o. t < o•
µ.(t) = _,-1
e • l>O.
Atunci
h(x) > Opentru IIXII <:: 1,
h(x) = Opentru li.xii> 1.
Fie C un vector fixat din s11 - 1 şi X e D 1 ( Rn) cîmpul vectorial dat de formula
X(p) = h(p) • C.
Deci, X este un cîmp de aceeaşi direcţie şi acelaşi sens cu C, al cărui suport este discul
închis zjn ; prin urmare, X are suport compact. Rezultă că există un grup global unipa-
~ p
rametric (şi numai unul) F: R x R" ➔ Rn, asociat cîmpulul X. Aleglnd C = -
- IIPU
pentru p :p O (cazul p = b este banal), rezultă că există Â e R astfel încît F(A, origine) =
= p. Rezultă că funcţia F/[O,).J xRn poate fi luată drept aplicaţia F căutată. ,.,.._, , _
§2~ Grupuri Lie
VII.18. Fie 0- un grup Lie şi he G. Să se arate că translaţia. la.

ştinga LA: 0- ➔ G_, L"(g) = hg, este un difeomorfism.__al lui 0-.
. Rezolvare. Aplicaţia LA este diferenţiabilă deoarece operaţia de grup este compatibilă
cu structura dlferenţlabilă a lut G. De asemenea ,
(L„1oL,,_)(g) ~ h1 h2 g = L1,i7,}U)
şl Le(g) = eg= g,
228
unde teste elementul unlfate al grup~ul. Rezultl
LAoL 11 _ 1 , = Le = -1a. •
D~cl (LAr 1 = LA-1 şl este diferenţiabliă. Prin urmare, L„ est.e dlfeomorfism~
VD.17. Fie G un grup Lie, e e G ·elementul unitate .al~ lui G şi

1'e G„ un vectoi: tangent în e. Să se ara,te cit corespondenţa V(g). =
= L:,(i,) defineşte un cîmp yectorial pe G, acest cîmp fiind inval'ia,nt
în raport cu toate translaţ~ela, stinga, L,., h e-G. ·
VJI.18 •. Fie G un grup Lie şie efJ elementul său unitate. Să, se
arate cit mulţimea cimpurilor vectoriale stîng inva,ria,nte din .D1(0)
for~ează o algebră. Lie izomorfă cu spaţiul tangent ·G.,.
Rez.oluare. Fle SJ mulţimea clmpurllor stlng invariante ale lui G. Ţlntnd seama de fap-
tul că apllcaţllle -Lf stnt liniare şi de rezultatul găsit în problema Ill.12, rezultl el daci
X E ~. Y e S, atunci şl ctmpurlle r,.X, (r,.E R), X+ Y .şl [X, Y] aparţin Iul S. D~l fli
este o subalgebră Lie a algebrei Lie D~(G). Fle 'P ;G.,-+ !9 aplicaţia care asoclazl vectorului
tangent r, e G„ clmpul vectorial sttng invariant V, unde V(g) = L: r,. _!)in faptul că apU- .
caţllle L: : G., -+ Gg sint izomorflsme rezultii el aplicaţia tp este injectivă (v1 #: v1 =>
==i- L:11 L:11
1 :I= 2 => 1\ :I= V2 ). _
Fle X e S şi X„ vectorul tangent Indus de X tn punctul e. Să arătăm că X = q>(X.,).
lntr-adevAr, .
~(X.,)~g) = L: X., = X(g), V g e G.
Deci aplicaţia tp este şi surjectivă. ·
Vll.19. Fie 0 un grup Lie, ~ algebra Lie asociată, X e ~,. g e G

şi J e ccio(G).
Să se demonstreze că
(Xf) (g exp uX) = ~ f (g exp u.X).

1/ -~ du
Re:oluare. Deoarece~ (exp
. dt
tX)l,-o. = X.,, avem
.
(Xf)(g) = .
Xo(f) = 'Xe(foL,,) = -(exp
d tX)'j,"' 0 , a
dt ax
I.t(foLg)
.
= -d f(gexp tX) / •
dt c... o
Deci
(Xf)(gexp uX) = - d ((g exp uX • exp tX)

dl . .
I =.
l=O
,
d . I d ,
- f(g exp (u + i)X) = .- f (g exp uX).
dt ,-o du
229
:\.-,
vn.20._ Fie GJ;(n, .R) grupul multiplicativ al matricelorpătrate

de ordinul n, nesingulare. Să se arate că, GL(n,.R) poate fi organizf;lit
_ca grup Lie ~i _să, se determin~ algebr8'. Lie ~sociată lui.
Rezolvare~. Grupul GL(n,R) CaP.ătii structura diferenţiabllă,prln iclentlficar~a canonică
1
cu o submulţime deschlsi a lui K': (vezi problema 1.26); Dacă a= (:ctJ(a)) şi T;=:=; (:c,,(''t'))
slnt două ele~e_nte din. GL(n,R), mQdnl în care se calculeaz_d p.todusul .şi- inversa unei ma-
. trlce-ne arată că aplicaţia (a, Ţ) ➔ a-r-1' ~te diferenţiabllă. FJe gl(n, R) mulţimea·tutu-
- ror matrlcelor pătrate de ordinul n cu structura· de algebrăLie dată de croşetul (A,B] ==
= AB - BA. Fie r9 algebra Lle asociată Iul GL(n, R), xe,rg şi X8 · vectorul tangent tn
e indus de X. Notăm X#,= Xe(xu) şi definim apllcaţla cp ! r9 ➔ gl(n, R) prin formula
f(X) =(X,,).· Să arătăm că -aplicaţia- cp este un Izomorfism de algebre Lle.-~ Evident,
aplicaţia cp este liniară şi injecUvă (cp(X) =-O=> X)= O. Deoarece cele două algebre au
. aceeaşi dlmens,une, rezultă că cp este. µn izomorfism de spaţil vectoriale. Trebuie să ară-:
ţăm că_ apllcaţfa cp este compatibilă şi cu croşetut ·Pentru aceasta observăm că
~.Xx1.1)(a) ~ (ţ0~X8 )x,1 = X(xki o L 0 ).

Dar-
. (xu o L0 )(-r) == ·x,1( at') = '"

I; x1k( a)x1i't),
k=l
de unde
(X:tu)a = t"
k=l
xti(a) Xk;•
Rezultă
. n
cp([X, Y])li = [(XY - ~X)xt;](e) = ~ (X,1: Yki - Y,kX1-,) =
k=l
= [cp(X}, cp( Y)]1.1, . . .
în concluzie putem considera ci algebra Lle asociată grupului GL( N, R) este chiar algebra
,Llegl(n,R). '
VII.21. Să se determi.ile aplicaţia exponenţială pentru. grupul
Lie GL(n, .R).
·Rezolvare. Fie X un cîmp di~ algebra Lle a Iul GL(n, R). ln rez.olvarea problemei
VII.20 s-a stabilit formula -
4 n
(Xx,1:)a= I;·
x 11;(a) Xt;• (1)
. k=l
· De asemenea este cunoscută relaţia (vezi problema VII.19)

' d
(Xf)(exp iXe) = -- f(exp tXe)• (2)
dt
•
230
I,.. •••
-__ ::_·-:_.:,,
\,
\
\ . - .
_Dlp (1) rezultă -
n .
(Xx,;)(e,r;p°tX1)·= t· Xţ1:(exp-tXi;)X11•
k... 1
,
I
Deci ·
(3)
Daci notăm Y(t)' = exp t Xe E GL(n, µ), ecuaţia-(3) poate fi 5Cl'isl sub f~rmă matriceală·•
dY(t)
-- =
dt
Y(t) X; Y(O) = e,·
ceea ce constituie o ecuaţie diferenţială a cărei soluţie este
t2
Y(t) = etX = e. + tX + -21 X2 + ...
Deci_~~ X= eX,: rezultat care motiy~ază _şi ~enumirea ~e „ttţ,licaţie exp()11en,ţlltlil".
Vll.22. Să se arate că mulţimea O( n) ·a inatricelor. ortogonale -de

ordinul n ţste _grup· Lie. . . . . .. . .... ,
Reiolvare. ·Fie lln varietalea diferenţlabliă a tuturor ·ma:trlcelor pătrate de ordinul n.
Matricea A e .lin este ortogonali.dacă A-1 = A1• Notim cu .11: v~rietatea diferenţiabllă
a matricelor simetrice de ordinul ·-n _şi definim aplicaţia ·
··-1
prin formula h(A) = At • A. Fie e matricea unitate de ordinul n. Evident e e :-:. Îµ
coordQnate, componentele aplicaţiei h slnt ··
' n
hCl(:,;'1') =~ 3:U xit
l=l
şi se vede că h este o aplicaţie diferenţiabllă. Observlnd că
. 8hil 8h'I 8h"

--L-
a:cr"'
= o, i::/::r.j ::/:: r, ---L-- = xJi:, j=f:k:
a:l?'"'
--·==
a:crl
2xrt,
şi ţlnînd seama de faptul că h(A) = e Implică det A ::/:: O şi At = A-1 , se arată că e este o .
valoare regulată a funcţiei h. Rezultă ~ă O(n) = h'""1(e) este subvarletate diferenţlabllă a
lui .li,.. Din moltul ln care se defineşte produsul a două matrice, rezultă dlterenţiabllltatea ·
sa. Deoarece aplicaţia det? .lin ➔ R este continuă şl O(n) = det-1 (1) u det-1(=-1).
rezultil că O(n) este o submulţlme-tnchlsl ln ·.lln, deci compactl. Prin urmare, O(_n) este
un grup Ue compact.
O b s e r va ţ l e. O(n) mal poate fi considerat şi ca mulţimea punctelor fixţ ale grupu-
lui finit de dlfeomorflsme ale Iul GL(n) form~t din transformhile taLtni şl .-. :GL(n)-+ ,
➔ G~n), unde 't'{A) = (~er1• · ,
231
.:-,.,__ ....
::
, Vll.23. Să se determine algebra, Lie a grupului Lie SO( n) al matri-
celor ortogonale cu determinantul egal .cu unu. . ·
Rezolvare. Fie y o curbă în SO(n} astfel incit y(O} = e. Deci y(t} = (y,;(t}) şi y,;(O) =
= 8u. y(t) e SO(n) implică y(t} • y(t)' = e. Deci · ·
d
dt (y (t) • (y (t))') = o
sau
(y,;(t))(y,;(t))I + (Y,;(t)) • (fo(l))' = O,
de unde
n
I; (Y1t(O Yit(l) + Yft(l) Yi1(t)) = O.
k--1
Pentru t = Oobţinem
fo(O) + i';, (O) = O.
Rezultă că algebra Lle asociată grupului SO(n) este algebra matricelor pătrate de ordinul ·
~• antisfmetrice. ·
Vll.24. Să, se determine algebra, Lie asociată grupului Lie 8l( n, R)
1
al matricelor pătrate de ordinul n. care au determiµa,ntul egal cu unu.

Rezolvare. Se ştie că algebra Lie asociată unui grup Lie se poate id.entiflca cu spaţiul
tangent în elementul unitate al grupului. FJe e = (81;) şi y o curbă în O(n) pentru care
y(0) = e. Prin urmare, y(t) = <r11(t)) şi r,1(0) = 81;. Deoarece y(t) e ·st(n, ·R),
d ,
dety(t) = 1 şi - det (y(t))= O·
. di
Dar
Yu(l) • ; • Y1a(l} . Yu(t) • • • Y1a(I)
i',u(l) • • • Yrui(l)
i'u(O) • • • Y1a(O)
~
dt
det (y(t)I·=
·
O 1 ••• O
-+ ...
0
O 1
1 O ••• O
. .. + . . 1. •.• •. O. . .
O = fu(O) + ... + YH(O) = o.
·232
:Vectorul tangent la curba y tn punctule este
y{O) = (fo(O))
,1 dln cele arătate înainte rezultă că· ~lgebra Lie asociată grupului Sl(n,R) este algebra
matricelor ·pătrate de ordinul n care .au urma zero. ·
VIl.25. Să se expliciteze aplicaţia exponenţial~ asociată grupului
Lie 8Z(2 ;.R). . . . ·-
Rezoloare. Se ştie cii un element X este în algebra Lie a grupului-Sl(2 ;R) atunci şi
numai atunci clnd Tr· X·= O.{urma matricel X este zero). Deoarece X este o soluţie a ecu-
aţiei caracterlsUce,
X1 - (TrX)X + (det X)e = O,

nottnd det X = d, rezultă că~- = -de, deci
X2k = (X2}1p= (-d)k e, (1).
x21c+1 = X(X2)k = {-d)kX. (2)

Apoi:
1 1
exp X= e +X+~ xs + - X3 + ...
~ I 3.!
exp X 1 (- d)l + -{-

= ( 1 + -·- 1 d)2 + ... + -1- (-d)k + .. ; ) e -;f-
• 21 4J (2k) J
+ ( 1 +1- ( - d)l +-
1 1
(- d)2 + _. :
(-..d)a + ... + -1- - (-d)k + ... ) X. (3)
3I 5I 7I .. (2k + 1) I -- .
f;azul I. d ~ 1'2> O
' · ( 1
exp X=· 1- -
2l
p2 + -41 I .P' + ... + ( - 1)k
--p2k
(2k) l
+ ... ) e +
Î ( 1 1 _ (--1 )k )
+ p 11 i- 31 pS + .. • + (2k + 1) I p!k+l + . •~ }{,
1
exp X
.
= (cos p)e + -p (sin p) X.
Caz.ul II. -d=p1 >0
exp X= (1+ _!_.,,- + i__

21 41
~· + ·... ) e+ 2-p (p + 2-
31
p3 + ...!_ p5 +. ··) x.
51
. i .
_ exp X = (eh p) e + -p ..
(sh p) X.
' _-
Observ a ţ le. ln cazul I. Tr (exp X) = 2 ~os p > -2. _ . •,
în cazul II, Ti- (exp X)_= 2 eh p = ei> + e-P > 2. Rezultă_ cd oricare ar fi matricea
o . .
.-a
a= _: )eS/(2;.R), a>O, a;61,
. ( 8
.
·d nu poate fi imagine prin exp. deoarece
... · i a2 +1
Tr a = - a - -a = ""'·."" -.---
a.
<3 -2.
VII.28. Fie G un grup Tiie. Săi se arat_e că conexiunile d.efinite prin

· V i(Y)
- .
= O, V_ţ (Y) = [X, Y], V~(Y) =_!.[X, Y] sînt conexiuni
- 2 -
·invariante in raport cu translaţiile lâ, stînga. Să se calculeze torsiunile .
_şi curburile c~respunzătoare.
Rezolvare. Fie X1 , •••• X„ o bază de ctmpuri vectoriale sting Invariante din .Dl(G).
Ariltilm că dacă cînipurile
"vx X;, i, j = 1, ••. , n,
slnt stlng invariante, atunci conexiunea "v este

' invariantă faţă de translaţllle la stinga
Fie Y = fiX,, Z = gi x, şi -re G.Avem · ' ·
v.7i;.: z(L: Y) = V(,'oL-=-~L: x/fk o 1:'t'--1> L: xk· =

= (gi o L,.-i)<fk o L-r-1 )('\/ L*·x L: Xk) +
't' i
+ (g' o Lr1) (L: X 1) ((k o LT_1) • L: X1.; =
= L: (gi f1') · L1 ('\/ X Xk) + L~(gi • X,(fk)) Lţ Xk ~
. f . .
=L~(gi fk"vx Xk) + L: (gi X1 (fk) Xk) = L:(VzY),.
ieea ce demonstrează afirmaţia făcută. _

' /.
Ctmpurlle [X,, X1J fllnd stlng Invariante, şi conexiunile conslaerate în enunţ stnt
stlng Invariante. Torsiunea şi curbura cm;espunzătoare.conexlunil "v- sint nulţ. P~ntru
co1_.1exiunea v+ avem . ..
T+(X,, X;)= "vi= i X;-"v'Ji.X, - rx,/x,1 =
- 1
=:ex,, x,1 - ex,, x,f - ex,. x,1 = ·rx,, x,1 ~ cf, x", (T+>f; = cf,.
~
R+<X,,
. .
x1)x,. = "vli "vkj x,. - v Ji "v.ki x,. - "vei,. x 1Xa: =
, j
=:= "v.i/fX;, x,.))...:. "vkpx,, xkn - ux,, .x,J, x„J=

= [X,, rx,, Xk]] - ex,, [X,, X,.]] - [[X,, x, ), Xi) = o.
234
Deci R+ = O.
Pentru conexiunea "y 0 obţinem
.P
T0 ex,; X,>= v1~ x, - v1& x, - ex,. x,1 =

' i . . _·_,
1 1
= -[X,,
2
X;] - - [X1, X 1] -
. 2
[X,, X;]= O.
\
Deci conexlune(v7° este stmetrică. De asem_enea 1

., 1 1
R 0(X,. X1) Xk= 4 rx,, [X1, Xk]] _- 4' cx,rx,.. X~]] -
\
1. 1 1 r 1 ,c ·
- 2 [[X,, x,1. ~Xk] = 4 [Xkt [X,, x,11 = 4 Cu [Xk, Xr] = Cu ckr_ ·X,.-,.
4
. ,
Deci
C 1 r C
Rt 11 = -4 cfi c"'"
· V_ n.i7. Fie G un gmp Lie şi Xi, .•. , Xn o bază, de oim.puri inva-

riante· în raport cu translaţiile la stînga. Pe G definim o -metrică· g
prin condiţiile g(X,, x;) = a,,. Să se arate, că metrica g este stîng
invariantă şi să se determine. conexiunea Eevi-Civita,asociată. . ·-
Rezolvare. Fie Y = f'X,~ Z- = fi X, doul cîmpuri din D1(G) şi -re G. Atunci
i.: Z) = g ((ff o L: X,,
g(L: Y, 't'-1)
(r O -r1)Lf o Xk) = (f' o -r-1) (r O -r-1) g(X,, Xa;) =

= ((1 g1 + . . . + f"g") o -r-1 = g( Y, Z) o >t-1•
-
Deci g este o metrici stlng invariantă. Aşa cum rezultă din problema-V.2, conexiunea rle-
mannianl asociatil acestei metrici are, relativ la baza de cîmpuri considerată, componen-
tcle ·
r;k
f
= 21 f
(Cjk + c,ki + C;j).
k
BIBL~OGRAFIE_
t. B -i"s ho p, R,, C r i "t t e n de n, R. Geomelry of Manifolds. New York and

London, Academic Press, 1964.
2, B o j u, V. Geometrie diferen/ialil. Craiova, Reprografia UniversitAţii din Craiova,
1975.
, ::- '3. B o j u, V. Sur une classe de param~trisatlons qui contienl Ies geodesiques d'une
11ariite riemannienne quelconque. Bull. Math. Soc. Sci. de la R.S.R., Tome 16 (64),
nr. 4, 1972. . ~ '
.4. B o j u; V. Geometrie pe varietd/i. Craiova, Editura „Scrisul românesc", 1978. ·
5. B o j u, V., Popescu,. M. Geometrie diferenţială (Culegere de probleme). Craiova,
Reprografia Universităţii din Craiova, 1973.
16. B o j u, V., P o p e s c u, M., Changements conformes de melrique ău point de 11ue
global. Accademia Nazionale dei Lincei, Ser. VIII, _yol. LVII, fasc. 5, 1974, p.
346-349. .·
'7. B o j u, V., P o p e s c u, M. Espaces a courbure quasi-constante. J. Differential
GeoJlletry (va apare).
~. Bur g he 1 ea, D. ş.a. Inlroduce1 e în topologia diferenţială. Bucureşti, Editura
ştiinţifică, 1973.
9. C a r t a n, .E. Le~ns sur la geometrie des espaces de Riemann•. Paris, Gauthier -
. Villars, 1929. ·
to. C he v a·1 Ie y, C. Theory of die Groups. Princeton, Pfinceton University Press,
1945.
U. C r u c e a n u, V. ~lemente de algebră liniarii şi geometrie. Bucureşti, Editura didac-
tici şi pedagogicii, 1973. · - ·
12. Ei se n har t, L. P. Riemannian Geometry. Princeton, Princeton Univcrsity
Press, 1949. ·
13. G a I bură, G h. Corpuri de func/ii algebrice şi 11arielăfi algebrice. Bucureşti, Edi-
tura Academiei R.S.R., 1961.
i1.4. Gheorghiev, Gh., Oproiu, V. Geometrie diferenţială. Voi. 1-11, Iaşi
Reprografia Universităţii „Al. I. Cuza", 1971. .
15. Gheorghiev, Gh., ~iron, R.,· Papuc, D. Geometrie analiticii şi
diferenţială. Voi. I.;_ II, Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1968.
16. G he org hi u, G h. T h. Elemente. de algebră şi geometrie analitică. Bucureşti,
Editura didactică şi pedagogică, 1961.
t 7. G o d bi l lo n, C. Geometrie di(ferenlielle et meca!lique '!._nalylique. Paris, Herma~,
1969~ .
18. Gol d b e r g, S. Curvalure and Homology. New York and London, Academic
. Press, 1962. ✓
19. Grom ol I, D., K linge n b erg,. W., M"eyer, W. Rlemannşche Geo-
metrie im Grossen. B~rlin, Springer Verlag, 1968; .
· 20. He 1 g as o n, S. Dlfferential Geometry and Symmelrlc Spaces. New York, ~cademic
, . Press, 1962. ·
21~ Hi c k s, N. _Notes on Differential Geometry. Princeton, D. Van Nostrand, 1965.
22. I anu ş, S. Teoria relativităJii, Bucureşti, Reprografia Universităţii dln Bucureşti„
1974. ·
- 23. K e r va i re, M. A manifold which does noi admit any di{ferentiable structure.
Comment. Math. Helv., 34 (1960), p. 267-270. · ·
24. K o b a y a s hi, S., . No m i z u, K.' Foundattons of Dif{erenlial Geometru. Vol.
I, II, New York, Wiley, Interscience Publ., 1963, 1969. .
25. L a n d a u, L., L i r c h i t z, E. Teorie des champs. Moscou, · J;;ditions ,l\'Jir, 1970.
26. l, i c h n e r w i c z, A. Theor(e globale des connexions et des groupes d'holono111fe.
Roma, Edizioni Cremonese, 1955. . •
27. Mi hăi Ie anu, N. Geometrie analitică, proiectivă şi diferenJială; Complemente
Bucureşti, Editura didactică şi pedagogică, 1972.
28. M i h ă i I e a n u, N. Teoria relativităJii. Bucureşti, Reprografia UniversMtţil din
· · Bucureşti, 1972. · .
29. l\f i Ino r, J. On manifolds homeomorphic to the 7-sphere. Ann. of Math., 64, 1956,,.
p. 399-405. .
30. Mi 1 nor, J. Morse Theory. Princeton, Princeton University Press, 1968.
31. Mi I n. o r, J. Topologg from the differentiable viewpoint. Charlottesvilles, Univer-
. slty Press of Virginia, 1969. · · ·
32. Mir o n, R. Introducere în geometria diferenJiald. Voi. 1, II, Iaşi, Reprografia Uni-
versităţil uAl. I. Cuza'';. 1971.
33. M u n k r e s, J. Elementary Differential Topologg. Princeton, Princeton University
Press, 1966. · , ·
34. ·Na r a s i m h a n, R. Aiialysis on .real and complex manifolds. Amsterdam, North
Holland Publ. Comp. 1968. ..
35. N o m i z u, K. Lie Groups and Dif{erential Geomelry. Publ. Math: · Soc. Japan„
1956.
36. Papuc, D., A I b u, A. Elemente de geometrie diferenJială globală. Bucureşti„
Editura didactică şi pedagogicii, 1973. ·
37. Ph a m M.a u Q u a n. lntroduclion a la geom&rie des uarietes· differenliables
Paris, Dunod, l 968. .
38. P o p, I. VarietăJi diferenJiabile. Culegere de probleme. ·-Iaşi, Reprografia Univer-
sităţii „Al. L Cuza", 1975.
39.- Pop e s cu, M., B o j u, .V. Sur un thlorlme de Vranceanu concernant les courbures
sectionnelles. Rev. Roumaine Math. Pures Appl., Tome XXI, nr. 10, 1976„
p. 1399-1401. . .
40: ,p o p e s c u, ·M., M u r ă r e s c u, G h. Curs de geometrie. Craiova, ~eprografia
Universltăţil din Craiova, l 976. · .
41. Postniko1J, ill., M. Vvedenie v teoriiu Morsa. Moscova, .,Nauka, l971. •
42. De R ham, G. Varietes dif{erentiables. Paris, Hermann, 1955. ·
43. Ro ş ca., · R. Varietăţi izotrope şi pseudoizotrope incluse· intr-o varietate· relativistă.
Bucureşti, Editura Academiei R.S.R., 1972, · · ·
44. R o ş c a, R. Couple de champs 1Jectoriels quasirecurrents reciproques. Paris, C.R.
Acad. Se., t.· 282 (29 mars), 1976,· Serie A, p. 699-701.
45. S i bir s k ii, K. Vvedenie v topologhiceskuiu dinamiku. Chişipău,. Izdatelstvo
Akad. Nauk Mold •. S.S.R., 1970. . .
46. S .m a I e, · S t. Global Stabilitu ·Questions in Dynamical Systems. Le9ture Notes
i~ Math., nr. 103, 1969.
47. S c·h ou ten, J. Ricci Calculus. Berlin, Springer VerJag, 1954.
238
48•. S t· e e nr o d, N. The ·Topology of Fibre Bundles. Princeton, ·Princeton University
Press, . 1951.
49. S tern be r g, S., Lectures on Differen.tial Geometry. Englewood Cliffs, Prentlce
Hall, .1964. - .
·50, Tele man, C. Elemente de topologie şi varielă/t diferen/fabile. Bucureşti, Edltura
didactică şi pedagogică, 1964 .
. 51. T e l e.m a n, C. Geometrie diferen/ialii locală şi globală. Bucureşti, Editura tehnică, ·
1974.
52. T e l e m a n, C., T e l e m a n, _ M. ,Elemente de· teoria grupurilor cu aplica/ii în
top·ologie şi fizică. Bucureşti, Edltura ştiinţifică, 1973.
53. T e 1 e m a n, C., T e 1 e man,· M. Aplica/ii ale topologiei în fizica particulelor ele-
. mentare. Bucureşti, Edltura ştiinţificii şi enciclopedlcă, 1976.
54. Ud rişte; C. Probleme de algebră liniard, geometrie analiticii şi diferenţială. Bucu-
reşti, Edltura clldactlcă şi pedagogică, 1976. ·
55. V a n h e c k e, L. Pseudo-umbilical and minimal varieties with constant Riemannian
curvature. Okayama, Matb. · Journ., Okyama University,, 16, 2, 1974, p.
117-128. . ',
56. V r ă n c e a n u, G h. G b., ş.a. Probleme de geometrie di(erenţială. Bucureşti.· _
Editura didactică şi pedagogică, 1963.
57. V r ă n ce anu, . G h. Sulle condi%ioni di rigidita·dt una Vm in un Sn. Accad. Naz.
dei Lincei, serie 6, XI, 1930, p. 375-389.
58. V r ă n ce anu, G h. Lecţii de geometrie diferenţială. Voi. I - III, Bucureşti,
Editura didactică şi pedagogică, 1962, 1964, 1970. ·
59. V r ă n c e a-n u, G h. Geometrie diferen/ială globală. Bucureşti, Editura dldactică
şf pedagogică, 1973.
60. V r ă n ce anu, G. Le~ns de geometrie diffh'entielle. Vol. IV, Bucarest, Editura
Academiei R.S.R., 1975.
61. V r ă n c e a n u, G h., T e I e m a n, C. Geometrie euclidiană. Geometrii neeucli-
diene. Teoria relalivită/li. Bucureşti, Editura. tehnică, 1967.
62. W ei n b erg, S1 • Gravitation and Cosmology. New York, J. Wile:y and Sons.
1972. · ..
63. W a 11 a ce, A. Dif(erenlial Topology. Firsl steps. New York, w;, A. Benjamin. ,
1968.
\.
Control ştllnţlflc : Dr. Stete Ian11ş

Redactor: Valentina Creţu
Tehnoredactor : Elena Geru
.Coperta seriei : Alexandru Banu
Bun de tipar: 18.V.1978. Coli de tipar: 15

Tiraj: 11200+65 exemplare legţite. C.Z. 513.013
• C. 1508. - I. P. INFORMAŢIA
str. Brezoianu nr. 23-25
Bucureşti

Probleme de Geometria Varietatilor Diferentiabile - V. Boju, M. Popescu (1978)

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Probleme de Geometria Varietatilor Diferentiabile - V. Boju, M. Popescu (1978)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

- .

- VALENTIN- BOJU- • MARIANA POPESCU

Lucrarea prezintă probleme ·de geometria varletătiJor dlfereuţia­

,diferenţială pseudoriemanniană ocupă un.loc central. 1ncepînd C'U, dece-

ListA tle notaţii utilizate 7

Capitolul I. Varietăţi dlferenJiablle • • • • • • • • 9

§ 1. Vat1etăţi şi aplicaţii dilerenţiabile • . • • • • • • • • • • 13

Capitolul II. Valori r2gulate. SubvarietăJi 37

Capitolul III. Clmpuri de vectori. ctmpuri tensoriale . 55

Capitolul IV. Spafii eu conexiune afini 79.

Capitolul V. SpaJII Blemann. Spatfi relativl~te 115

. § 1. Metrică riemanniană, transport paralel, geodezice • . • • • . . 118

§ 5.•Aplicaţia exponenţială. . . . . . 155

§ 1. Subvarietăţi riemanniene. (calcul invariant). • . 188

Df!,P)· discul -deschis m-dlmenslonal, de centru a şi rază p.

funcţia constantă de valoare )., definită pe M, cu valori

Fie B dre~pta reală, U c Jll o mulţime deschisă, iar

Fie li o mulţime deschisă din Bm şi cp : U -+- B~ astfel îneit

- -~~- .. ' . ..:.. . ,-~ -=, <'

-- - ·_ - O p1·evarietate diferenţiabilă -~e JJ.umeşte 'Varietate diferenţiabiiă_

Ou ajutorul acestei form~le se ara tă

Sit notăm cu d11 8 aplicaţia (numită diferenţiala; aplic~ţiei 8 în punctul

Y(~.) = (d„y) ( !I.}

§ 1. Varietăţi· şi aplicaţii d.Herenţîabile

I.1. Să, se arate că dacă, (M, F) este o preva1ietate, atunci F

' f2(x), x e (7; 10),

Fle fe Cc21 > şl g = Yf-- f(p); atunci g e Ccp>,f=,g21.-+i + f(p).Avem 1

8;j1 = (e-1 : M, .--+ M 1).

.a) Jl' 2 este· o structură prediferenţiabilă pe M.

4° O_o--E ori)' i, j -; 1, 2 (eventual egaile), - -

Aceasta înseamnă că ho o- local cu.functll din F 1 , deci h~o·8- 1 e F 1, a_dică

821 e C00 <=> ( 1 o 8 e F 2 , V/1 e F 1•

1.9. Să se efectueze un studiu 'analog celui din problema -prece- ·

Fie pe l' şi fe. F(p). Atunci

De aici ar rezulta că' dim M ~ k ~ m - 1~

este cel căutat.

1.15. Să se demonstreze că: .

· P devine" varietate diferenţiabilă relativ la structura definită de subatl,asul (U1 , cp),

8((~}» =(a},- . . ,ai, ai·· ..• az, ...,a~ .... ,ap.

.ll(n,k) e l'D (nk).

'PN(x) = XN, Xe tJN•

Punctele x, N şl xN fiind coliniare, x = "J..xN + (1 - >.) N, cu Â ::f, O, deoarece

Observtndcăpunctele 'PN(x) şi rp 8 (x)se corespund prin inversiunea (origine;+ 1), pentru

,.. {(xl)ll (xZ)D + + {xa)II = 1,

f(:t, y)= <ps(a:, V1 - x• - y

Funcţia f 1 este· evident dlferenţlabllă. Funcţia ,S este de asemenea diferentiabilă,

= (X, y, •_ y't ·_ a;S~ y;),

r- 1(x, y) = <pi(X, y, =- y1 - x2 - y 2).:~ (x, - V1 - a;2 - y').

O b s e r v a t i-e. Se arată fără dificultate că cele două structuri dlferenţiabll_e

(Ut • q,t>i ... 1•...•~+1• CU[, q>;), ... 1.... ,n+l'.

ut c:= UN n Us, i <fin+ 1,

ui- C U1,• n Us, i #:, n+t,

'b) q>,T+l_o (q>N )-~. cind (Ut+l '-.{N}) c UN;

(q>t>- 1 (U1, ~ •• 1 uff) = (1/ 1 ---jj U 112, U1, ul1,, , • , un) E Z,

V1-11 zill 2 u1 ' ·· u 2 · ~n- 1

I.20~ Să se arate că proiecţia stereografiţă

1:21. Să se arate că cilindrul de dimensiune doi, S1 x B, poate

4>i(xi, :r;2, :r;3) = ( ~ • xa),

2(xl~-xa, x3) = ( ~ • x:t). -

Aplicaţia cp2 o cp1 1 este dată de corespondenţa

1.22. Să se organizeze ca varietate diferenţiabilă spaţiul proiectiv

Rezol~are. Fie pn spaţiul _prolecUv real de dimensiune n. P~n aceasta înţelegem

q>c(x,1 , ••• , x n+l) _

1.23. Să se organizeze spaţiul proiectiv complex OP"' ca; varie-

Lucrarea prezintă probleme ·de geometria varletătiJor dlfereuţia