STOILOW Teoria Funciilor de o Variabila Complexa Vol 1

• TOPOLOGIE
• CATEGORII
• SUPRAFEŢE
RIEMANNIENE
Coperta şi supracoperta de EUGEN S T O I A N
CABIRIA ANDREIAN-CAZACU, ARISTIDE DELEANU
şi MARTIN IURCHESCU
TOPOLOGIE
CATEGORII
SUPRAFEŢE
RIEMANNIENE
Profesorului nostru
S. S T O I L O W
EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

Bucureşti 1966
PREFAŢĂ
Materialul din volumul de faţă este inspirat din expunerile făcute de

cei trei autori în cadrul „Seminarului S. Stoilowţinut la Institutul de
matematică al Academiei Republicii Socialiste Romania în anii 1962—1963,
1963-1964, 1964-1965.
Cartea este împărţită în trei părţi.
Prima parte este consacrată expunerii unei teorii a dimensiunii pentru
categoria spaţiilor topologice metrice separabile. Expunerea urmează înde-
aproape pe cea dată în cartea Dimension Theory de W. Hurewicz şi H. Wal-
Iman, cu excepţia paragrafului 4, unde se dă o demonstraţie diferită pentru
teorema de punct fix a lui Bromver.
Cea de-a doua parte este consacrată expunerii teoriei categoriilor şi
este subdivizată în trei capitole.
în absenţa unei teorii a mulţimilor cu o infinitate de tipuri, adoptăm
în expunere punctul de vedere al universurilor care are ca punct de plecare o
teorie a mulţimilor cu un singur tip (al mulţimilor), dar introduce în acesta o
ierarhie de subtipuri (universurile).
Capitolul I conţine faptele de bază ale teoriei categoriilor. Functorii
adjuncţi introduşi de D. M. Кап joacă un rol important în întreaga expunere,
în acest capitol aceştia sînt utilizaţi mai ales în legătură cu studiul limitelor
proiective şi inductive pentru functori. în scopul unei clasificări a categoriilor
sînt prezentate categoriile aditive şi categoriile abeliene după Buchsbaum şi
Gronthendieck şi categoriile cantoriene după lucrarea [7].
Acestea din urmă reprezintă echivalentul neaditiv al categoriilor abeliene
şi au ca exemplu tipic categoria U-Ens, după cum categoriile abeliene au ca
exemplu tipic categoria U-Ab.
Pentru aceste clase de categorii sînt date două teoreme generale de sta-
bilitate. Semnalăm de asemenea introducerea noţiunii de morfism strict după
lucrarea [7] care permite definiţia bună pentru functori Im şi Coim.
Capitolul II este consacrat expunerii teoriei generale a fasciculelor.
Deşi urmează în linii mari expunerea clasică a lui B. Godement, expunerea
de faţă se deosebeşte de cea a lui Godement prin accentuarea rolului ei de
model pentru teoria generală a categoriilor şi functorilor. Astfel, de exemplu,
faptul că prefasciculele şi fasciculele de grupuri abeliene pe un spaţiu topo-
logic X formează categorii abeliene este dedus din cele două teoreme generale
6 Prefaţă
de stabilitate şi din faptul că avem un functor de completare R° de la categoria

prefasciculelor în categoria fasciculelor. Mai mult, avem o situaţie similară
pentru prefasciculele şi fasciculele de mulţimi pe X, evident cu înlocuirea
cuvîntului „abelian" prin cuvîntul „cantorian".
Capitolul III se ocupă cu д-functori. Functorii sateliţi care se definesc
cu ajutorul unei proprietăţi universale joacă un rol central în acest capitol,
şi la acest punct expunerea urmează cartea Homological algebra a lui
H. Cartan şi 8. Eilenberg. Teoria functorilor derivaţi este iniţial subordonată
teoriei sateliţilor, dar se demonstrează apoi teorema lui de Rham abstractă
care dă un procedeu comod de calcul al functorilor derivaţi cu ajutorul rezo-
luţiilor aciclice şi rezoluţiilor injective. Teoria generală a functorilor derivaţi
este aplicată la definiţia şi calculul grupurilor de coomologie ale unui spaţiu
topologic cu coeficienţi într-un fascicul.
Partea a treia din acest volum este consacrată teoriei lui Teichmüller.
în problema clasică a modulelor suprafeţelor riemanniene pusă de
Riemann, memoriile lui Teichmüller au marcat o nouă etapă de dezvoltare.
Ele au determinat numeroase cercetări importante datorită lui Ahlfors, В ers,
Rauch, Kodaira şi Spencer, Weil, Grauert, Grothendieck şi alţii. Expunerea
de faţă stabileşte rezultatul de bază : spaţiul Teichmüller al suprafeţelor rie-
manniene, compacte, de gen g = 1, respectiv > 1, canonice, este omeomorf
cu spaţiul euclidian de dimensiune 2 respectiv de dimensiunea 6g-6. Diver-
sitatea metodelor matematice, specifice operei lui Teichmüller, a impus
prezentarea multor teorii auxiliare. Astfel primele trei capitole urmăresc hi
esenţă caracterizarea claselor de omotopie ale omeomorfismelor unei suprafeţe
riemanniene compacte pe o suprafaţă conform echivalentă.
Un alt instrument important al teoriei, reprezentările cvasiconforme
şi legătura lor cu diferenţialele pătratice, formează capitolul IV. Rezultatele
principale ale teoriei sînt grupate în capitolul V : folosind după Bers un
sistem de module pentru o suprafaţă riemanniană compactă canonică, se
demonstrează teoremele de existenţă şi unicitate a unei reprezentări cvasi-
conforme extremale, reprezentarea Teichmüller, în fiecare clasa de omeomor-
fisme omotope, precum, şi teorema despre spaţiul Teichmüller.
AUTORII
C U P R I N S
PARTEA TNTÎI
TEORIA DIMENSIUNII
Pas.
§ 1. Proprietăţi generale 13
§ 2. Teorema sumei 17
§ 3. Aplicaţii în sfere 25
§ 4. Spaţii euclidiene 38
§ 5. Teorema de separare a lui Jordan 54
§ 6. Dimensiunea in sensul lui Lebesgue 58
Anexe 70
PARTEA A DOUA
TEORIA CATEGORIILOR
CAPITOLUL I. Categorii şi functori 75
§ 1. Univers 75
§ 2. Categorii . 77
§ 3. Functori 82
§ 4. Morfisme stricte 87
§ 5. Functori reprezentabili 91
§ 6. Functori adjuncţi 96
§ 7. Limite proiective şi inductive 102
§ 8. Proprietăţi de comutativitate ale limitelor proiective
şi inductive 110
§ 9. Teoreme de existenţă pentru limite proiective şi
inductive 115
§ 10. Exactitate 123
§ 11. Categorii aditive 132
§ 12. Categorii abeliene 139
§ 13. Categorii cantoriene şi functori de completare . . 145
8
Pag.
CAPITOLUL II. Teoria fasciculelor 153
§ 1. Prefascicule 153
§ 2. Fascicule 155
§ 3. Fibre 158
§ 4. Imagini directe . . . . : 162
§ 5. T - morfisme 165
§ 6. Imagini inverse 168
§ 7. Punctul R° 174
§ 8. Module pe un spaţiu inelat 179
§ 9. Fascicule induse 183
CAPITOLUL III. Coomologie 189
§ 1. Obiecte injective şi proiective 189

§ 2. Module libere şi module proiective 193
§ 3. Module injective 196
§ 4. S-functori 202
§ 5. Criteriu de universalitate 204
§ 6. Teoremă de existenţă pentru sateliţi 206
§ 7. S-functori exacţi 213
§ 8. Functorul R° 217
§ 9. Functori derivaţi 223
§ 10. Calculul functorilor derivaţi 225
§ 11. Coomologia unui spaţiu topologic 229
§ 12. Fascicule flasce . . 231
§ 13. Fascicule moi pe un spaţiu paracompact . . . . 235
PARTEA A TREIA
SUPRAFEŢE RIEMANNIENE
Introducere 243
CAPITOLUL I. Elemente din teoria omotopiei 247

§ 1. Grupul fundamental 247
§ 2. Acoperiri 252
§ 3. Grupul transformărilor de acoperire 261
§ 4. Acoperirea universală 263
§ 5. Aplicaţii omotope 265
CAPITOLUL II. Suprafeţe riemanniene 277
§ 1. Definiţii 277
§ 2. Acoperiri 280
§ 3. Grupuri Fuchs 284
§ 4. Reprezentarea unei suprafeţe riemanniene închise cu
ajutorul unui poligon fundamental 300
9
Pag.
§ 5. Grupul fundamental şi grupurile de omologie ale

suprafeţelor riemanniene compacte 304
CAPITOLUL III. Clase de aplicaţii omotope ale suprafeţelor

riemanniene 313
§ 1. Caracterizarea claselor de aplicaţii continue omotope 313

§ 2. Gradul unei aplicaţii continue 316
§ 3. Teorema lui Brouwer 320
§ 4. Relaţia lui Kneser între gen şi gradul aplicaţiei . 326
§ 5. Caracterizarea claselor de omeomorfisme omotope . 331
§ 6. Suprafaţă riemanniană canonică 333
CAPITOLUL I V . Reprezentări cvasiconforme 338
§ 1. Propoziţii auxiliare 338

§ 2. Reprezentări cvasiconforme între suprafeţe rieman-
niene 342
§ 3. Teorema de existenţă a reprezentărilor cvasiconforme
pentru suprafeţe riemanniene canonice 345
§ 4. Reprezentări Teichmüller 348
CAPITOLUL V. Teoreme fundamentale 356
§ 1. Mulţimi normate de translaţii neeuclidiene . . . . 356

§ 2. Metrica indusă de o diferenţială pătratică . . . . 362
§ 3. Teorema de unicitate 368
§ 4. Teorema de existenţă 374
§ 5. Spaţiul Teichmüler ! 381
Bibliografie 391
PARTEA ÎNTII
Teoria dimensiunii
de
Aristide Deleanu
Teoria dimensiunii
Vom expune o teorie а dimensiunii pentru categoria ê ale cărui

obiecte sînt spaţiile topologice metrice separabile şi ale cărei morfisme sînt
aplicaţiile continue între asemenea spaţii.
Astfel, notaţia : „X Ç ë " va reprezenta afirmaţia „X este un
spaţiu topologic metric separabil".
§ 1. Proprietäfi generale
DEFINIŢIA 1.1. Mulţimea vidă şi numai mulţimea vidă are dimen-

siunea — 1.
Un spaţiu X Ç ë are dimensiunea ^ n ( n ^ > 0 ) în punctul p, dim pX^C
< n, dacă p posedă vecinătăţi arbitrar de mici ale căror frontiere au
dimensiunea <; n — 1.
X are dimensiunea n, dim X n, dacă X are dimensiunea n
în fiecare din punctele sale.
X are dimensiunea n în punctul p dacă este adevărat că X are di-
mensiunea <; n în p şi este fals că X are dimensiunea <; n — 1 în p.
X are dimensiunea n dacă dim X <; n este adevărată şi dim X
<; n — 1 este falsă.
X are dimensiunea oo dacă dim X ^ n este falsă oricare ar fi n.
Din definiţie rezultă că dacă X şi Y sînt omeomorfe, atunci
dim X = dim Y.
Observaţia 1.1. Afirmaţia dim X n este echivalentă cu existenţa
unei baze a lui X formată din mulţimi deschise ale căror frontiere au di-
mensiunea < w — 1.
TEOREMA 1 . 1 . Orice subspaţiu nevid X' al unui spaţiu X de dimen-
siune 0 are dimensiunea 0.
Demonstraţie. Pie p Ç X' şi V o vecinătate aAitrară a lui p în X
Atunci există o vecinătate U a lui p în X astfel încît U' — U f ) X.
Întrucît dim X = 0, există o mulţime deschisă F a lui X astfel
încît
p 6 V С Ü şi Cf-л V = 0 .
•14 Teoria dimensiunii
Aceasta implică că V este de asemenea închisă.

Dacă punem V = V П X', V este simultan închisă şi deschisă
în X' deci are frontiera vidă în raport cu X' şi, în acelaşi timp,
p € V' d U\
Eezultă că dim X' = 0.
DEFINIŢIA 1 . 2 . Dacă A19 A2 şi В sînt submulţimi ale unui spaţiu X7
disjuncte două cîte două, se spune că Ax şi A2 sînt separate de В în X dacă
există două submulţimi A[ şi A2 astfel încît
X - В = A[ U Al, А{ П = 0,
Ai d Au A 2 CI A2
şi A[ şi A2 sînt deschise în X — B.
Dacă Ai şi A2 sînt separate de mulţimea vidă, se spune că Аг şi A%
sînt separate în X.
PROPOZIŢIA 1 . 1 . Un spaţiu nevid X G Ê ARE dimensiunea 0 dacă şi
numai dacă orice punct p şi orice submulţime închisă G care nu conţine
pe p pot fi separate.
Demonstraţie. Să presupunem că dim X = 0. Atunci există o mulţime
simultan închisă şi deschisă V astfel încît
pe F e l - C.
Este suficient să punem Аг = V şi A2 = X — V pentru a ne con-
vinge că p şi С sînt separate. Eeciproca se demonstrează în mod similar.
COROLARUL 1 . 1 . Un spaţiu conex X de dimensiune 0 este format
dintr-un singur punct.
Demonstraţie. Să presupunem că X conţine două puncte distincte p
şi q. Conform propoziţiei 1.1, p şi q pot fi separate, deci X ar fi neconex.
LEMA 1 . 1 . Fie X un spaţiu compact, С o submulţime închisă a lui X
şi p un punct al lui X. Dacă p şi fiecare punct al lui G pot fi separate, atunci
p şi С pot fi separate.
Demonstraţie. Pentru orice q € O, există două mulţimi disjuncte
simultan închise şi deschise Uq şi VQ astfel încît p Ç Uq şi q € Vq.
Există însă un număr finit de puncte qXJ ..., qh € G astfel încît
CC U
4 i
i-1 1
Atunci p € Uj G CZ V çi U şi V sînt simultan închise şi deschige,
deci p şi С eînt separate.
Proprietăţile generale 15
LEMA 1 . 2 . Fie X un spaţiu compact, p un punct al lui X şi M (p)

mulţimea tuturor punctelor care nu pot fi separate de p. Atunci M (p) este
conexă.
Demonstraţie. Arătăm mai întîi că M (p) este închisă. Un punct x
aparţine lui X — M (p) dacă şi numai dacă există două mulţimi deschise
U şi V astfel încît
X = U \JV, £7 n ? = 0, x ţ u , p ţ v .
De aici rezultă că U CL X — M (p), deci X — M (p) este deschisă.
Avem p € M (p). Să presupunem că M (p) ar fi neconex. Atunci
ar exista două mulţimi С şi К închise în M (p), deci şi în X, astfel încît
M(p) = C\JK, C f l Â - 0 , Сфе>, K=fi:0.
Să presupunem că p 6 C. întrucît X este normal, exist o submulţime
deschisă U a lui X astfel încît
OCP şi U f l î = 0 .
Întrucît Cfx U = U — U, avem
C£t TJ П M(p) = (Jx U П (C U К) =0.
Aceasta înseamnă că orice punct al lui (J-x TJ este separat de p. Cfrx TJ fiind
închisă, putem aplica lema 1.1 pentru a obţine o submulţime simultan
închisă şi deschisă V, astfel încît (Jx TJ а V, p $ V. Se vede uşor că avem
pÇU — V=U — V = U— V,
de unde rezultă că TJ — V este simultan închisă şi deschisă. Întrucît
(U — V) Г\ К = 0, urmează că p este separat de fiecare punct al lui E,
care este conţinut în M (p), ceea ce contrazice definiţia lui M (p).
TEOREMA 1 . 2 . Un spaţiu J G Ê local-compact are dimensiunea О
dacă şi numai dacă este total neconex.
Demonstraţie. Să presupunem că dim X = 0. Fie С o submulţime
conexă a lui X. î n baza teoremei 1.1, dim 0 = 0, deci, conform corola-
rului 1.1, С este formată dintr-un singur punct. Eezultă că X e total
neconex.
Eeciproc, să presupunem că X este total neconex. Fie p € X şi
fie U o vecinătate deschisă a lui p cu proprietatea că U este compactă.
Conformjemei 1.2, mulţimea M(p) a punctelor lui U care nu pot fi separate
de p în U este conexă, deci este formată numai din punctul p, căci^î/ este
total neconexă. Eezultă că orice două puncte distincteâle lui U pot fi
separate în U, deci, în baza lemei 1.1, orice punct al lui U poate fi separat
In U de orice submulţime închisă care rj.u-1 conţine. î n virtutea propo-
ziţiei 1.1 rezultă dim U = 0, deci dim,U = 0, deci dimp X = 0, adică,
în definitiv, dim X « 0.
TEOREMA 1 . 3 . Un subspaţiu X' G Ê al unui spaţiu Z G G de di-

mensiune ^ n are dimensiune n.
Demonstraţie. Teorema este evident adevărată pentru n = — 1. Să
presupunem că ea este adevărată pentru n — 3. Fie p 6 X' şi U' o veci-
nătate a- lui p in X'. Există atunci o vecinătate U a lui p în X astfel încît
U' — TJ p| X'. întrucît dim X <; n, există o mulţime F deschisă în X
astfel încît
p в V a U, dim Cţi F < n - 1.
Fie F' = F П e deschisă în X' şi p ţ V' a U'. Ave m
^ F' = (V' - F') f ) X ' a (V C£t F,
prin urmare, în baza ipotezei inducţiei, avem dim Qztz, V <; n — 1.
PROPOZIŢIA 1 . 2 . .FIE X' G Ê WW subspaţiu al unui spaţiu X şi p
un punct al lui X'. Atunci dimp X' ^ n dacă şi numai dacă p posedă un
sistem fundamental de vecinătăţi deschise (V cu proprietatea că pentru
orice F g CO.
dim ((V - F) fi X') < n - 1.
Demonstraţie. Să presupunem că există sistemul de mulţimi (V din
enunţ. Fie U' o vecinătate arbitrară a lui p în X'. Există atunci o vecină-
tate U a lui p în X astfel încît TJ' = U f| X' şi există F Ç СО astfel încît
p g F с U şi dim (X' f| <Тл F) < n - 1.
Fie F' = F fi Atunci T" e deschisă în X' şi p ç V' a U'.
Avem
C£tx, V'a X' fi ^ F,
deci dim (Jltx, F' <; n — 1, în virtutea teoremei 1.3. Eezultă că
dim,, X' < w.
Reciproc, să presupunem că ăimP X' <; n. Fie TJ o vecinătate arbi-
trară a lui Atunci U' = U Ç) X' este o vecinătate a lui p în X', deci
există o vecinătate V a lui p în X' astfel încît
p € F' С U' şi dim F' < w — 1.
Nici una din mulţimile disjuncte F' şi X' — V nu conţine nici un
punct aderent al celeilalte, prin urmare, în baza faptului că X este metri-
zabil, deci complet normal, există 1) o mulţime TFX deschisă în X astfel
încît
F' С W1 şi W, n (X' - V') - 0.
*) A se vedea Anexa I.
Proprietăţi generale 17
Să punem W = Wx f| TJ. Avem

(7л W П (X' - V') = 0, 7t w n V' = 0,
de unde deducem că
X' n <7t w С r.
Aplicînd teorema 1.3, obţinem
dim (.X' n ^ F X ^ l ,
adică tocmai afirmaţia din enunţ.
§ 2. Teorema sumei
LEMA 2 . 1 . Fie X un spaţiu din Ê avînd dimensiunea 0. Dacă 0

şi К sînt două submulţimi închise disjuncte ale lui X, ele pot fi separate.
Demonstraţie. Pentru fiecare punct p Ç X avem cel puţin una din
relaţiile p $ С, p $ K. Conform propoziţiei 1.1, pentru fiecare p 6 X
există o mulţime TJ (p) simultan închisă şi deschisă şi astfel încît p Ç TJ (p)
şi cel puţin una dm relaţiile următoare să fie satisfăcută :
U(P) N 0 = 0, U(p) N K = 0.
Întrucît X are bază număr abilă, există o subfamilie numărabilă
00
(£7^ = 1, 2, . . . a familiei {TJ (p))vţx astfel încît X = [J U

Punem
V i ^ T J i - U ff* = ff, n ( X - и ff»), (» = 2,3, . . . )
Se vede atunci că F, sînt deschise,
Vi П Vf = 0 dacă г ^ j şi X = ţ j
<=i
De asemenea, pentru orice i cel puţin una din următoarele relaţii
are loc :
F, П O = 0, F, П К = 0.
Să punem :
Atunci, С' şi K' sînt deschise şi în baza celor de mai sus putem scrie :
X = С' и K'9 С n -К" = 0.
{ С n К) и (К' n С) = 0/1
Bezultă că
с cz С' şi к cz к',
deci mulţimile С' şi realizează separarea căutată.
TEOREMA 2.1. (Teorema sumei pentru dimensiunea zero). Fie X Ç Ê
şi ( 2 , . . . o familie numârabilâ de submulţimi închise ale lui X ast-
oo
fel încît X = ( J A{ si dim A{ = O (i = 1, 2, . . . ). JJtmci dim X = 0.
»=1
Demonstraţie. Fie К şi L două submulţimi închise disjuncte ale lui
X . Este suficient, avînd în vedere propoziţia 1.1, să arătăm că К şi L
pot fi separate.
Întrucît К f\ Аг şi L Аг sînt mulţimi închise disjuncte ale spa-
ţiului Аг de dimensiune 0, există, în baza lemei 2.1, două submulţimi Bx
şi Cx ale lui A±, închise în A19 deci în X, astfel încît
К П лг CZ B19 L П лг cz c19
Bl U Cx = An Bx^cx = 0.
Avem
(B U BJ n (L и Сг) = 0.
X fiind metrizabil, este şi normal, prin urmare există două submulţimi
deschise ale lui X, Ог şi Нг, astfel încît
К и Вг cz G19 L и Сг CZ И19 Gx n Hx = 0.
î n consecinţă, avem
A1ŒG1\J H19
к a e19 LŒ.E19
G± n Hi = 0.]
Eepetăm această construcţie, luînd în locul lui К şi L pe Gx şi
iar în locul lui Аг pe A2.
Obţinem mulţimi deschise G2 şi И2 astfel încît
A2 CZ G2 (J B2,
Gi CZ G2, H i CZ B2,
G 2 П H 2 = 0.
Teorema sumei 19
Prin inducţie construim două şiruri (G{) şi ( E d e mulţimi deschise

ale lui X, astfel încît
1CZ Hî d
G{ П H, = 0.
Să notăm
G = (JGI9 E=(JEI.
i=1 i=l
G şi E sînt mulţimi deschise disjuncte. î n plus,
i=l
К (ZG, LŒE.
Eezultă că G şi E realizează separarea căutată a lui if şi L.
LEMA 2.2. Dacă A GÊ şi -В G Ê SÎ^ subspaţii ale unui spaţiu
X g 6, aêm
dim ( J. U -В) < 1 + dim JL + dim В.
Demonstraţia se face prin inducţie dublă asupra dimensiunilor lui
A şi B. Propoziţia este evidentă pentru
dim A = dim В = — 1.
Să presupunem că ea este adevărată pentru cazurile :
(1) dim A <; m, dim В <; n — 1
(2) dim ^ m — 1, dim В < w,
şi fie acum dim A = m, dim Б
= Fie Y G Л (J Б, de exemplu p Ç .Ay
şi fie TJ o vecinătate a lui p în X. î n virtutea propoziţiei 1.2, există о
mulţime deschisă V astfel încît
p 6 У CZ TJ şi dim ((V - V) f| m - 1).
Avem de asemenea
dim ((V - V) П £)< n.
Din ipotezele (1) şi (2) ale inducţiei rezultă
dim ((V - 7 ) n ( i U 5 ) ) < w + n.
Cum punctul p este arbitrar în A (J B, urmează, în baza propo-

ziţiei 1.2,
dim (A U B)< m + n + 1,
-ceea ce completează inducţia.
TEOREMA 2.2. (Teorema sumei). Fie X Ç Ê şi (JL4)i=ie 2 o familie
^numărabilă de submulţimi închise ale lui X astfel încît
= LM,.
i=l
Atunci
oo
dim X = sup dim А{.
i=1
Demonstraţie. Ţinînd seamă de teorema 1.3, este clar că teorema
sumei este echivalentă cu afirmaţia
( Z J F i e X Ç ê şi i e2 o familie numărabilă de submulţimi
oo
închise ale lui X astfel încît X = { j A{. Dacă dim A{ <; n (i = 1, 2, . . . ) ,
i= l
atunci dim X ^ п.
Este de asemenea clar că ( £ J este echivalentă la rîndul ei cu afir-
maţia că orice spaţiu din ê care este o reuniune numărabilă de mulţimi
Fa fiecare de dimensiune < щ are dimensiunea <[ n.
Vom demonstra afirmaţia (£ n ).
Demonstraţia se face prin inducţie. (Z-i) es ê banală. (Zo) es ê echi-
valentă cu teorema 2.1. Să presupunem că (Zi) este adevărată pentru
toţi indicii i <; n — 1.
Arătăm mai întîi că ( Z w - i ) implică afirmaţia :
( AJ Orice spaţiu X £ ê avînd dimensiune < n este reuniunea
unui subspaţiu de dimensiune n — 1 şi a unui subspaţiu de dimensiu-
ne < 0 .
într-adevăr, să presupunem că dim X <; п. î n virtutea observaţiei
1.1, există o bază a lui X formată din mulţimi deschise ale căror frontiere
au dimensiune n — 1. Cum X are bază numărabilă, se vede uşor că
există o bază numărabilă a lui X, ( Î7i)i=it 2 formată din mulţimi
deschise astfel încît dim Cft Ui <; n — 1 (г = i , 2, . . . ) .
Din (Z*-i) rezultă că
в = и (ţt Ui
ъ=1
l
) Reamintim că se numeşte mulţime Fa o reuniune numărabilă de mulţimi închise.
Teorema sumei 21
are dimensiune n — 1. Întrucît pentru orice г avem Cfx f| (X — B) =

= 0, putem aplica propoziţia 1.2 pentru a deduce că
dim (X - В) < 0.
Aserţiunea (AJ este demonstrată.
Trecem acum la demonstrarea lui ( 2 J presupunînd adevărate
propoziţiile (Si) (i м — 1). Să punem
K1 = Al
KI = AI- Ü A, =A{ f i t - U Л,), < = 2, 3, . . .

J=1 V 3=1 У
Avem
(3) x = Cjx { ,
i =1
(4) П Кj = 0 dacă i ^ j.
i-1
Întrucît X are bază numărabilă, se vede imediat că mulţimea X — {J A ^
?=1
este o mulţime Fa, deci şi ÜL4 este o mulţime -F0 în X.
Cum Ki Œ A avem dim K% n, ceea ce ne permite ca, ţinînd
cont de (AJ, să scriem pe K% sub forma
K< = Ж4 U ЛГ4,
dim Ж4 < n — 1, dim < 0.
oo oo
Să notăm ( J Ж4 = Ж, ( J .Ж4 = Din (1) deducem
i=l i=l
X ж и A7.
Din Ж4 CI ÜL4 şi din relaţia (4) deducem
Ж4 = Ж4 n = Jf|j n i i - I R î i ,
deci Ж4, ca intersecţie a lui Ж cu care e o mulţime Fa, este o mulţime

Fa în Ж. Putem atunci aplica pe (2„_i) pentru a conchide că dim Ж <;
О - 1.
Exact la fel se arată că fiecare Ni este o mulţime Fa în N şi deci se
poate aplica (So) pentru a conchide dim N <! 0.
Avem aşadar X = M (J N cu dim M <; n — 1 şi dim N <; 0. î n
baza lemei 2.2, avem dim X <; w, ceea ce completează demonstraţia
propoziţiei (£«)•
Cu aceasta, teorema sumei este complet demonstrată.
COROLARUL 2 . 1 . JFie X£ë, A şi В două submulţimi ale lui X, В

fiind închisă şi astfel încît dim A <; n, dim В п. Atunci dim ( A U B) -< n.
Demonstraţie. Mulţimea A [j В — В este deschisă în A [j В.
Întrucît X are bază numărabilă, A (J В are şi el bază numărabilă şi
atunci se vede uşor că A U В — В este de forma
A (J В — В = ( j Ft,
i=1
Fb fiind închise în A U В. Cum Fi d A, avem dim Fi <; n (i = 1, 2, . . . ).
Din relaţia
A{JB = B(J\jFi
i= 1
si din teorema 2.2 deducem
dim ( 1 U £ ) < п.
COROLARUL 2 . 2 . Dimensiunea unui spaţiu nevid nu poate fi mărită
<prin adăugirea unui singur punct.
Demonstraţia rezultă imediat din corolarul 2.1.
TEOREMA 2.3. (Teorema de descompunere pentru dimensiunea n).
Un spaţiu metrizabil separabil are dimensiunea ^ n (n finit) dacă şi numai
daca el este reuniunea a n + 1 subspaţii de dimensiune 0.
Demonstraţia rezultă prin aplicarea repetată a propoziţiei ( An)
demonstrată în cursul demonstraţiei teoremei 2.2, şi a lemei 2.2.
TEOREMA 2.4. (Teorema produsului). Fie X şi Y două spaţii din Ë
din care cel puţin unul nu este vid. Atunci
dim (X X Y) < dim X + dim Г.
Demonstraţia se face prin inducţie dublă. Teorema este evidentă
dacă dim X = — 1 sau dim Y = — 1. Să presupunem că ea este adevă-
rată pentru cazurile :
(5) dim X <; m, dim Y <; n — 1,
(6) dim X < m — 1, dim Y < n
şi f i e acum dim X = m, dim Y = п.
Orice punct p = (x, y) g X x Y are vecinătăţi arbitrar de mici
de forma U x V, unde U şi V sînt vecinătăţi ale lui x, resp. y, satisfăcînd
condiţiile :
din Cfx U < m — 1, din
Avem k
dit ( U X V) = ( Ü X Cfx V) (J (С/л U X V).

Teorema sumei 23
Fiecare din termenii reuniunii din dreapta este închis şi are — în

baza ipotezei inducţiei — dimensiunea <! m + n — 1. Aplicînd teorema
2.2 obţinem
dim (Jt{TJ X V) < m + n — 1,
ceea ce implică
dim (X X Y) < m + п.
PROPOZIŢIA 2 . 1 . JPIE X un spaţiu din G. DACA C1 şi C2 sînt două
submulţimi închise dijuncte ale lui X şi A este o submulţime a lui X de
dimensiune ^ n, atunci există o mulţime închisă В eare separă pe Cx şi
C2 şi astfel încît dim (A f] В) ^ n — 1.
Demonstraţie. Să presupunem mai întîi că n = 0. Dacă dim A = — 1,
propoziţia este evident adevărată. Să presupunem că dim A = 0. X fiind
normal, există mulţimi deschise U1 şi U2 astfel încît
(7) C± CZ U±, C2 CZ U2J U i n U 2 = 0.
Mulţimile f| A şi U2 f| A sînt închise în A şi deci pot fi separate
în A, conform lemei 2.1. Există deci două mulţimi C[ şi Ci, simultan
închise şi deschise în A, astfel încît
A = C[ U Ci, C[ П a = 0,
V± n A CZ Ci, (T2 n А с C£.

î n consecinţă
(8) (Ci П U2) U (Со fi Ui) = 0
<») ( С ; n Co) и ( C i n c.;) = 0.
Ţinînd cont şi de relaţiile (7), avem

(10) (Ci fi C2) U (Co fi Ci) - 0.
Întrucît Ux şi U2 sînt deschise, (8) implică că
(Ci n TJ2) n (Ci n иг) - 0,
deci, datorită lui (7) :

(11) (Ci П C2) U (Ci П CJ = 0.
Din faptul că Cx f| C2 = Сг f| C2 = 0, precum şi din (9), (10) şi
(11) rezultă că, nici una din mulţimile disjuncte Cx U C[ şi C9t |J C'2 nu
conţine nici un punct aderent al celeilalte. Datorită faptului c a l e metric,
deci complet normal, există *) o mulţime deschisă W astfel încît
Сг U Ci с W şi W П (C2 U Ci) = 0.
1
A se vedea anexa I.
Mulţimea Cfct W = W — W separă pe Cx şi 0 2 şi avem

А П Cft W = (C[ U C'2) П <?t W = 0.
Putem deci lua J3 = ф е T7.
Să presupunem acum că w > 0. Cum X are bază numărabilă, putem
aplica afirmaţia ( An) stabilită în cursul demonstraţiei teoremei 2.2 şi atunci
A = D (J E cu dim D < n — 1, dim < 0. Aplicînd cazul n = 0 de-
monstrat mai sus, obţinem o mulţime Я care separă pe C1 şi C2 şi astfel
încît Б П = 0- Rezultă că
А П В a D,
de unde dim (J. f| B) ^l£în^baza teoremei 1,3.
TEOREMA 2.5. Fie X € ê . Condiţia necesară şi suficienta pentru ca
dim X <; n, este ca orice două submulţimi închise disjuncte ale lui X să
poată fi separate în X de o mulţime închisă de dimensiune n — 1.
Demonstraţie. Necesitatea condiţiei rezultă din propoziţia 2.1 apli-
cată pentru A = X.
Pentru a demonstra suficienţa, fie p € X şi TJ o vecinătate a lui p*
Atunci mulţimea închisă X — TJ şi mulţimea {p} pot fi separate de o
mulţime închisă В de dimensiune ^C n — 1. Aceasta înseamnă că
X - В = TJ' и V', TJ' n V = 0,
p € U', x - и а v,
cu TJ' şi V' deschise în X — В şi prin urmare în X. TJ' e o vecinătate a
lui p şi avem
TJ' с и, c£t TJ' а в.
î n virtutea teoremei 1.3, conchidem că dim Qit TJ' < n — 1. Eezultă
că dim X <] п.
PROPOZIŢIA 2.2. Fie X G Ê un spaţiu astfel încît dim X <; n —
şi /ie Ci7 C'i \i = 1, ..., n) n perechi de submulţimi închise ale lui X,
astfel încît Ci П C'% = 0« Atunci există n mulţimi închise B{ astfel încît
Bi separă pe Ci şi C'i şi
B1 П B2 П ... П Bn = 0.
Demonstraţie. Aplicînd teorema 2.5, obţinem o mulţime închisă Bx

care separă pe Сг şi Ci şi astfel încît
dim B x <; n — 2.
Aplicînd propoziţia 2.1, obţinem o mulţime închisă B2 care separă pe C%
şi C'2 şi astfel încît
dim (B1 П - B 2 ) < n - 3.
Aplicaţii în sfere 25
Aplieînd în mod repetat propoziţia 2.1, obţinem n mulţimi B i y

astfel încît B{ separă pe C4 şi С[ şi
dim (B1 П . . . П Bk) < n - Jc - 1, (Jc = 1, . . n )
Pentru Jc = n, conchidem că
B x П B 2 fi . . . П B n = 0.
§ 3. Aplicaţii în sfere
DEFINIŢIA 3 . 1 . Fie / o aplicaţie continuă a unui spaţiu X G 6

într-un spaţiu Y Ç ê . Un punct y £ f (X) se numeşte valoare instabilă a
lui f dacă pentru orice S > 0 există о aplicaţie continuă g a lui X în Y
astfel încît
&(f(x), g (x)) < S pentru orice x£X,
Orice punct al lui / (X) care nu este o valoare instabilă se numeşte

valoare stabilă a lui / .
LEMA Fie X Ç 6 şi In mulţimea punctelor din spaţiul
3.1. euclidian
cu n dimensiuni ale căror coordonate satisfac inegalităţile
<1, (i = 1,
w
Dacă f este o aplicaţie continuă a lui X în I , orice punct al frontierei
lui In este valoare instabilă a lui / .
Demonstraţie. Dacă 0 < S < 1 şi dacă f{ (x) este coordonata a
i-a a lui / (#)? atunci funcţiile
(д.(х) = (1- 8)/,(*) (< = 1, ...,n)
n
definesc o aplicaţie continuă g : X I astfel încît
d (/(*), </(*)) <
şi nici un punct al frontierei lui I* nu se află în g (X).
TEOREMA 3 . 1 . .FIE X Ç Ê TM spaţiu, avînd dimensiunea < W SI
/ie / o aplicaţie continuă a lui X în In. Atunci taote punctele lui f{X) sînt
instabile.
Demonstraţie. Avînd în vedere lema 3.1, este suficient să demonstrăm
afirmaţia din enunţ pentru punctele interioare ale lui I n , ceea ce, în
baza omogeneităţii lui I n , revine la a arăta că originea nu este o valoare
stabilă a lui /. Fie fx (x), . . f n (x) coordonatele lui f (x). Fie S > 0 ar-
bitrar şi
Ot ={х\х£Х,Ъ(х)>8}, Cr ={X |®€X,/4(aO< -8}.
Pentru fiecare i, mulţimile CT şi Cţ sînt închise şi disjuncte, prin urmare,

în virtutea propoziţiei 2.2, există mulţimi închise В{(Г = 1, . . N ) astfel
încît BI separă pe CT şi CÎ, adică
X - BT = Щ U UR ,
Ut şi Uf fiind mulţimi deschise disjuncte care conţin respectiv pe Ct
şi Cî, şi
<12) B1 П . . . П BN = 0.
Definim funcţii pentru i = 1, . . . , w prin :
9i И = fi (x) dacă л? g C4+ |J Or,
d (a?
g{ (x) = 8 > Bi) dacă x g Щ - Ct,
d(x,Ct) + d(x,Bi)
dacă
ft (*> = - S m -
d(x, Ci ) + ă(x, Bi)
g. (x) = 0 dacă x g Вг.
Se vede uşor că funcţiile g% sînt continue şi că

19i(x) - f i ( x ) I < 2 8 .
î n afară de aceasta, (x) = 0 numai dacă x g Bit Datorită relaţiei (12),
aceasta înseamnă că pentru nici un punct din X funcţiile gi nu se anulează
simultan, adică originea nu aparţine imaginii lui X prin aplicaţia continuă
definită de funcţiile gx, ..., gn. Conchidem că originea nu este valoare
stabilă a lui / .
LEMA 3.2. Fie X g ê , f o aplicaţie continuă a lui X în In şi y g In
astfel încît y $ f (X). Atunci există pentru orice 8 > 0 o aplicaţie continuă
g a lui X în Iй astfel încît
d ( / (x), g(x)) < 8, я gX
Demonstraţie. Dacă y este în frontiera lui I n , este suficient să consi-

derăm aplicaţia definită de
gi(x) = (1 - *)/,(*), (i = 1, ...,n).
n
Dacă y este în interiorul lui I , fie / ' (x) proiecţia punctului / (x) din у pe
g
frontiera lui Iй. Dacă d (f{x), f (x)) >- —, atunci definim pe g (x) ca
2
fiind punctul situat pe segmentul ce uneşte ne f (x) cu f (x) la distanta
S s
— de / ( # ) ; dacă d (/(ж), / ' (со)) < — p u n e m g (x) = f (x). Aplicaţia g
2 2
astfel obţinută satisface condiţiile din enunţ.
DEFINIŢIA 3 . 2 . Fie JR" spaţiul Hilbert al şirurilor de numere reale
x = (x19 x2J . . . ) astfel încît seria
|*il2 + |я212 + ...
este convergentă. P e JB® se consideră metrica definită de norma
X{\2 (X G 2?<°).
- W
Notăm prin I м , cwbwZ im Hilbert, submulţimea lui formată din
punctele a? = a?2, . . . ) care satisfac condiţiile
K K - (< = 1, 2, . . . ) .
г
Să notăm prin submulţimea lui I м formată din punctele care au
toate coordonatele iraţionale, prin MZ submulţimea lui 2" formată din
punctele care au cel mult m coordonate raţionale şi prin submulţimea
lui I м formată din punctele care au exact m coordonate raţionale.
PROPOZIŢIA 3 . 1 . d i m 71^ = 0.
Demonstraţie. Fie a = a2,...) un punct arbitrar în Ie0 şi 8e (a)
e0
bila din 2 de centru a şi de rază s > 0. Arătăm că pentru orice г > 0
există un număr natural n şi numere reale pi9 qc (i = 1, ..., n) astfel
încît Pi < ab < qt şi astfel încît mulţimea deschisă V a punctelor x =
= (x19 x2, ... ) din Iе0 definite prin
(13) Pi<î<qi (i = 1,
să fie conţinută în >S>e (a).
Pentru aceasta, alegem pe n astfel încît
oo 1 x
У 4 2 < — s2
•ti i 8
şi un S > 0 astfel încît
n%2 < 1 e2e
2
Dacă 3» — < S pentru i < n, avem pentru orice x € I" care
satisface la (13) :
2
Să presupunem acum că a g Luînd pe Pi şi qi raţionali, veci-

nătatea F a lui a are proprietatea că orice punct al frontierei sale în are
cel puţin o coordonată raţională. Eezultă că
(7TV = 0,
prin urmare, în baza propoziţiei 1.2, dim = 0.
PROPOZIŢIA 3 . 2 . d i m JÏLZ < Ш.
Demonstraţie. Vom arăta mai întîi că dim 022 = 0. Pentru fiecare
familie de m numere naturale i1? . . ., im şi fiecare familie de m numere
raţionale rxi . . . , rm, fie sub mulţimea lui formată din punctele x =
= (œ19 ..., xnJ . . . ) astfel încît
Xix = rv Xù — . . ., Xim = rm,
Xţ iraţional pentru j =f= ixi i 2 , . . . , im.
Fiecare Ci este omeomorf cu deci, în baza propoziţiei 3.1, are
dimensiunea 0. Pe de altă parte, fiecare Ci este închis în 022 şi 022 este
reuniunea mulţimilor Сt. Cum familia mulţimilor Ci e numărabilă, teo-
rema 2.2 implică că dim 022 = 0.
Avem
Ж = 02° и « i и . . . U « 2 .
Printr-o aplicare repetată a lemei 2.2, ne convingem că dim Ж2 < m.
TEOREMA 3 . 2 . Dacă l e ë este un spaţiu avînd dimensiunea n,
atunci există o aplicaţie continuă a lui X în In care are cel puţin o valoare
stabilă.
Demonstraţie. Să presupunem că nici o aplicaţie continuă a lui X
în I n nu are valori stabile. Din lema 3.2 urmează că pentru orice y e I n şi
orice aplicaţie continuă / a lui X în I91, există aplicaţii continue g oricît
de apropiate de / , astfel încît
У$9(Х).
e0
Fie ê ( X , I ) spaţiul metric al tuturor aplicaţiilor continue ale lui X
în cubul lui Hilbert 1*°, metrica fiind definită prin
d (/, g) = sup d ( / (x), g (x)) (/, g € й (X, I«)).
Fie P = P(i x , . . . , in ; ..., cn) mulţimea punctelor x = (x19 . . .

..., . . . ) ale spaţiului lui Hilbert JS" care satisfac condiţiile
(14) лц = с1? . . . , ж4п = еи.
Notăm
= {g\gtë(X, i«), д(Х) п р = 4
Mulţimea G (P) este densă în ê (X, I й ), căci, fiind dat / e ê (X, I й ),

dacă
funcţiile Д , . . . , definesc o aplicaţie continuă a lui X în In şi — dtfpă

cum s-a observat mai sus — se poate face, prin modificări arbitrar de
mici ale acestei aplicaţii, ca punctul (c19 ..., cn) să nu aparţină aderenţei
imaginei lui X.
î n plus, mulţimea G (P) este deschisă în ê (X, I"), căci, dacă
g ţG (P), distanţa
p = d (g (X), P)
este pozitivă şi orice / 6 ê {X, Ie0) astfel încît d (/, gr) < p aparţine lui Ér (P).
Să considerăm acum submulţimea lui ê (X, Ie0) definită prin :
Mulţimea I® — este intersecţia lui I" cu o reuniune numă-

rabilă de hiperplane P i (i = 1, 2, . . . ) de tipul (14), anume cele care co-
respund la toate familiile de n numere naturale (i1? . . . , in) şi la toate fa-
miliile de n numere raţionale , . . . , cn). Rezultă că
F=RIG(PI).
i=l
î n baza teoremei de scufundare a lui Urysohn (teorema 6.4), ê (X, I")
conţine o mulţime G8 densă ale cărei elemente sînt injecţii topologice.
Fie Л această mulţime.
Se poate arăta uşor că spaţiul metric ê (X, 1°) este complet. Se
poate deci aplica teorema lui Baire în ê (X, Ie0). î n virtutea acestei teoreme,
mulţimea
Я'=ЯППв(1\)
i—l
este densă în 6 (X, I"), ca intersecţie numărabilă de mulţimi <rs dense ;
în particular H' =f= 0. Există deci o injecţie topologică Ь a lui X în Ж2Г1.
Dar, în baza propoziţiei 3.2, dim JïllT1 < n — 1, deci dim Ь (X) <; n — 1,
ceea ce contrazice ipoteza că dim X^> п.
n
PROPOZIŢIA 3 . 3 . Fie f o aplicaţie continuă a lui X Ç Ê în I şi
n
fie y € / ( X ) un punct interior al lui I . Punctul y este valoarea instabilă a
lui f dacă şi numai dacă pentru orice vecinătate U a lui y există o aplicaţie
continuă g a lui X în In satisfăcînd condiţiile :
(15) g(x) = f ( x ) dacă / И $ U,
(16) g (x) g U dacă / (x) ç TJ,
(И) У
Demonstraţie. Condiţia e suficientă, căci din (15) şi (16) avem
d (/(*), flf(®))<diam U,
deci y este valoare instabilă.
Pentru a demonstra necesitatea, fie S > 0. Fără a restringe genera-
litatea, putem presupune că y e originea şi TJ este bila cu centrul în ori-
gine şi raza 8. Există atunci o aplicaţie continuă g' a lui X în astfel
încît, în notaţie vectorială,
(18) I f(x) -g'(x) I = d (/ (x), g' (x)) < 1 8,

A
(19) g' (X) Ф 0.
Definim o aplicaţie continuă g prin relaţiile
(20) g(x) = g'(x) dacă | / ( a ? ) | 8.

Condiţia (15) este echivalentă cu (22).
Dacă — 8 < I/ (ж) I < 8, obţinem din relaţiile (18) şi (21) :
2
I f(x) - g (x) I = 2 ( l - № j I/ (a?) - g' (x) \ <
De aici urmează
(23) 0 < \g(x) \ < 8.
Datorită lui (18), (19), (20), inegalitatea (23) este valabilă şi pentru
ceea ce demonstrează relaţiile (16) şi (17).
2
PROPOZIŢIA 3 . 4 . Fie X un spaţiu din Ê . Fie С o submulţime închisă a
lui X şi f o aplicaţie continuă a lui С în In (în 1"). Atunci f poate fi extinsă
la o aplicaţie continuă a lui X în In (în I**).
Demonstraţie. Este suficient să se aplice teorema lui Tietze la fiecare
coordonată a lui f (x).
PROPOZIŢIA 3 . 5 . Fie X un spaţiu din Fie С o submulţime închisă a

lui X şi f o aplicaţie continuă a lui С în sfera unitate din spaţiul euclidian
cu (n + 1) dimensiuni, 8n Atunci există o mulţime deschisă U în X7
care conţine pe <7, şi pe care există o extindere F a lui / , F fiind o aplicaţie
continuă a lui U în Sn.
Demonstraţie. Fie
Л И , f n + i ( x )
coordonatele lui fi (x) în B.n+1.
Avem
|/(*) | < 1 (t = 1, ...,n + 1).
Aplicînd teorema lui Tietze, obţinem o extindere!^ a lui f{ la întreg X.
Fie
U = (Fi (x))2 > o|.
Este clar că U este deschisă în X şi că С d U. Pentru orice x e U>
definim pe F (x) ca fiind punctul lui 8n a cărei a i-a coordonată este
/ £ (F{ (x)) ».
i=1
TEOREMA 3 . 3 . Un spaţiu X E Ê are dimensiunea <; n dacă şi
numai dacă pentru orice submulţime închisă С a lui X şi orice aplicaţie
continuă f a lui С în Sn există o extensie F a lui f pe întreg X.
Demonstraţie. î n loc de 8n luăm, în raţionamente, frontiera lui I w + 1 ,
cu care 8 n este omeomorfă. / devine atunci o aplicaţie continuă a lui С
în I n + 1 . Pentru a demonstra necesitatea condiţiei, considerăm o aplicaţie
continuă F' a lui X în In+1 care este o extensie a lui / şi care există dato-
rită propoziţiei 3.4.
întrucît dim X <; n, conform teoremei 3.1 originea nu este valoarea
stabilă pentru F'. Propoziţia 3.3 asigură existenţa unei aplicaţii continue
F" a lui X în In+1 astfel încît originea nu este conţinută în F" (X) şi F"(x) =
= F' (x) pentru toate punctele x pentru care F' (x) nu este în interiorul
lui I n + 1 . î n particular
F"(x) =F'(x) = f ( x ) pentru # g <7.
Dacă notăm prin F(x) proiecţia punctului F"(x) din origine pe
frontiera lui In+1, F este aplicaţia căutată.
Sn este mulţimea punctelor ..x n + 1 ) din spaţiul euclidian cu (л + 1)dimensiuni
дп-fi c a r e satisfac condiţia : x* -f . . . -f- = 1.
Pentru а demonstra suficienţa condiţiei, este destul — în baza teo-

remei 3.2 — să arătăm că nici o aplicaţie continuă f a lui X în I w + 1 nu
poate avea valori stabile. î n conformitate cu lema 3.1, este suficient să
considerăm cazul unui punct у din interiorul lui Zw+1. Fie TJ bila cu centrul
ş
în у şi raza — . Identificăm frontiera lui TJ cu 8 n . Mulţimea /~ 1 (Ä n ) este
2
închisă, deci există o aplicaţie continuă F a lui X în 8n astfel încît F (x) =
= f(x) pentru x e Definim o aplicaţie continuă g a lui X în Tn+1
prin
g (x) = / (X) dacă / (x) $ 17,
f(x)= F (x) dacă / (x) Ç U.
Avem g (X) f| TJ = 0 şi d (/, g) < 8, ceea ce completează demon-
straţia teoremei.
COROLARUL 3 . 1 . Fie XÇ & şi С o submulţime închisă a lui X. Dacă
dim (X — С) <; n, atunci orice aplicaţie continuă f a lui С în 8n poate
fi extinsă la întregul spaţiu X.
Demonstraţie. Conform propoziţiei 3.5 există o submulţime des-
chisă TJ a lui X conţinînd pe С şi o aplicaţie continuă / ' a lui TJ în
8n care extinde pe / . Fie V o mulţiţDae deschisă a lui X satisfăcind
condiţiile
CcFcVcfJ;
V există deoarece X este metrizabil, deci normal. Să considerăm restricţia
f=f'\VC)(X-C).
Cum dim (X — С) <; n, în baza teoremei 3.3 există o aplicaţie con-
tinuă / " a lui X — С în 8n care extinde pe Dacă punem
F (x) =f (x) pentru x g С
F (x) = f"(x) pentru x g X - O,
obţinem extinderea căutată a lui / .
DEFINIŢIA 3 . 3 . Fie X şi У două spaţii topologice arbitrare. Se zice
că două aplicaţii continue / şi g ale lui X în Y sînt omotope, dacă există o
aplicaţie continuă h a produsului topologic г) X x I în Y astfel încît
h(x, 0) = f ( x ) (xtX),
h(x,l) = g(x) (xţX).
LEMA 3 . 3 . Fie С o submulţime închisă a unui spaţiu X şi TJ o mulţime
deschisă în X x I astfel încît С x I CZ TJ. Atunci există o mulţime deschisă
W în X astfel încît
сa w şi wx iau.
Notam prin I segmentul închis [0, 1].
Demonstraţie. Fie с g С. Întrucît {с} X I d J7, pentru fiecare t,

0 < * < 1 , există o vecinătate F® a lui с în X şi un interval deschis Jt co-
ţinîncl pe t astfel încît Vct x Jt d TJ. Întrucît {с} x I este compact,
există un număr finit de asemenea vecintăii (F.) şi (JJ astfel încît
Ui (Vi x Jt) 3 H x I.
Dacă punem Wc = f| Vi9 este suficient să luăm W = U Wc.

c£C
TEOREMA 3.4. (Teorema lui Borsuk). Fie X un spaţiu normal, G o

submulţime închisă a lui X şi f şi g două aplicaţii continue omotope ale lui
С în 8n. Dacă există o extindere F a lui fia întreg X, atunci există de asemenea
o extindere G a lui g la întreg X, cu F şi G omotope.
Demonstraţie. Conform ipotezei, există o aplicaţie continuă li a- lui
G x I în 8n astfel încît
h(x,0) = f ( x ) (agC),
h(x, 1) = g(x) (xţC).
Să introducem submulţimea închisă C' a lui X x I definită prin :
С' = {(я?, 0) I x € X } U *) I а? € О, 0 < t < 1},
n
şi aplicaţia continuă H a lui С' în 8 definită prin :
S (x, 0) =F(x), (TF (EX),
H ( x , *) = Ä 0 0 < K 1 ) .
î n conformitate cu propoziţia3.5, există_o mulţime deschisă TJ î n X X 7,

astfel încît С' CZ U, şi o aplicaţie continua H : TJ —> Sn care extinde pe H.
î n baza lemei 3.3, există o submulţime deschisă V a lui X astfel
încît
С с V şi V x I Œ U.
G şi X — F sînt două mulţimi închise disjuncte ale lui X, care este normal.
Există deci, conform lemei lui Urysohn, o funcţie reală continuă p definită
pe X, astfel încît
0 <P(CO)< 1
p(x)=l (a?gC),
P {x) = 1 (же j - л.
Să consideram aplicaţia continuă H* : X x I Sn definită prin
E*(x, t) =-- H (x, tp (x)) (x 6 X, t в I).
Definim
G(x)=H*(x, 1) (xţX).
Este clar că G extinde pe g şi că F şi G sînt omotope, căci
H*(x, 0) =F(x) (xţX),
H*(x, 1) =G(x) (xţX).
PROPOZIŢIA 3 . 5 . Fie X Ç Ê şi f şi g două aplicaţii continue ale lui
X în Sn, astfel încît punctele x ÇX pentru care f (x) ф g (x) formează о
submulţime D de dimensiune n — 1. Atunci f şi g sînt omotope.
Demonstraţie. Este clar că D e deschisă. Considerăm submulţimea
închisă D* a lui X x I definită prin
D* ={(х, 0)| x£X}\J{(x, 1)| xţX} U {(x,t)\xţX -D,tţl}.
n
Definim o aplicaţie continuă F : D* -> 8 precum urmează
F(x,t) =f(x)=g(x) (xţX-D),
F(x,0) = f ( x ) , F(x,l) =g(x) (xţX).
Avem :
X x l — D*CLDXI
şi, prin aplicarea teoremei 2.4 şi a faptului, evident, că dim 1 = 1 :
dim (D x I) < п.
î n virtutea corolarului 3.1, putem extinde aplicaţia F la o aplicaţie
continuă a lui X x J. în 8U, care realizează omotopia lui / şi g.
PROPOZIŢIA 3 . 7 . Fie X £ Ê şi Сг şi C2 două mulţimi închise ale
lui X astfel încît X = (J C2. Fie /1? f2 aplicaţii continue ale lui C1? res-
pectiv C2, în 8n.
Dacă punctele х£СгГI С2 pentru care fx(x) =f= f2(x) formează o
mulţime de dimensiune n — 1, atunci fx poate fi extinsă la întreg X.
Demonstraţie. Restricţiile / х | Cx f| C2 şi f2\ Cx f| 02 diferă numai
pe o mulţime de dimensiune << n — 1, deci sînt omotope, în virtutea pro-
poziţiei 3.6. întrucît f21 Cx fi Q2 are o extindere la_mulţimea 0 2 , anume
/ 2 , rezultă din teorema 3.4 că există o extindere f x a lui Cx f| 0 2 la
mulţimea C2. Este suficient să punem
f(x)^f1(x) (x g C2)
pentru a obţine extinderea căutată.
PROPOZIŢIA 3 . 8 . Fie X g Ë şi С o submulţime închisă a lui X. Fie

(FX)XÇL o familie de mulţimi deschise ale lui X, astfel încît
X = U 7 X , dim ^ < n - 1 (X € i ) .
Bacă f este o aplicaţie continuă a lui С în Sn care poate fi extinsă pe

fiecare din mulţimile С \J (Xg£), atunci f poate fi extinsă la întreg
spaţiul X.
Demonstraţie. Spaţiul X fiind metrizabil şi separabil, el are bază
numărabilă şi atunci se vede uşor că se poate extrage din familia ( V^)xcL o
subfamilie numărabilă (1^=1,2,... cu proprietăţile
dim v
X = U Vi, i
i=l
Fie Fx o extindere arbitrară a lui / pe mulţimea С IJ V\. Să pre-
supunem că am _definit deja o extensie Fk a lui Flr л la mulţimea
C U ^ i U • • • u v t . Putem scrie
C U ^ U . . . U V k + 1 = C , U C2,
unde
Ci = C U V i U • • • и Vi
Şi
Сг = (С U U - I F , и . . . U Vk).
Prin ipoteză, / admite o extensie gk la mulţimea C2. Avem
ix \ Fk(x) Ф gk(x)} С Сг n c2 - с e (Jt (V, U ... U vk) a
C î t F i U . - . U ( f r Vk,
şi ultima mulţime din această relaţie are dimensiunea n — 1, în baza
teoremei 2.2. Putem, prin urmare, aplica propoziţia 3.7_pentru a obţine o
extindere Fk+1 a lui Fk la mulţimea С (J V1 (J • • • U Vk+1.
Fie x g X şi m cel mai mic număr» natural astfel încît x g Vm.
Punînd
F(x)=Fm(x) =FM+1(x) =Fm+2(x)
obţinem o aplicaţie continuă F a lui X în Sn care este vizibil o extindere
a lui / .
PROPOZIŢIA 3 . 9 . Fie X G Ë şi (Kx)xçA o familie de submulţimi
închise ale lui X avînd următoarele proprietăţi :
1°. X = и
лел
2°. dim К^ < n ţ X g Л).
3°. Pentru orice X Ç Л «Г orice mulţime deschisă U care conţine pe

Kx, există o mulţime deschisă V astfel încît
Kx d V d Ü şi dim Cfx V < n - 1.
în aceste condiţii, X are dimensiune w.
Demonstraţie. Pentru а demonstra că dim X n, în baza teoremei
3.3, este suficient să arătăm că pentru orice mulţime închisă <7 a lui X
şi orice aplicaţie continuă f : С -> $ n , există o extindere a lui / la întreg X.
Aplicînd corolarul 3.1 spaţiului С (J Kx şi sub mulţimii sale închise O,
obţinem o extindere a lui / la mulţimea С |J K x . Mai mult decît aiît,
conform propoziţiei 3.5, / poate fi chiar extinsă la o mulţime deschisă U x
astfel încît
l7xZ>CU*x.
Din ipoteză rezultă însă că există o mulţime deschisă Vx astfel
încît
Kxavxa vx a ux,
dim Cţt Vx < n — 1.
Întrucît С (J Vx d Ux, este clar că / poate fi extins la mulţimea
С (J V x . î n plus,
^ = И ^
XÇA
Putem deci aplica propoziţia 3.8 pentru a căpăta o extindere a l u i /
la întreg X.
PROPOZIŢIA 3 . 1 0 . Fie X şi Y două spaţii din Ê şi f o aplicaţie con-
tinuă şi închisă a lui X în Y. Dacă pentru orice y £ Y avem dim f~x{y)
atunci dim X m + dim Y.
Demonstraţie. Este evident că putem să ne restrîngem la cazul cînd Y
este de dimensiune finită. Yom demonstra teorema prin inducţie asupra
lui dim Y, m fiind păstrat fix.
Pentru dim Y = — 1, teorema este trivială, căci în acest caz avem
şi X = 0. Să presupunem teorema adevărată pentru dim Y <; n — 1 şi
să presupunem că dim Y = n.
Avem, pentru orice y 6 Y :
dim f'îy) m <; m + w.
Dacă U este o submulţime deschisă a lui X , astfel încît /" 1 (i/)dC r ,
mulţimea
С = f (X — U)
este o submulţime închisă a lui Y ( c ă c i / este închisă) care nu conţine
*) O aplicaţie f se numeşte închisă dacă pentru orice submulţime închisă F a lui X,
mulţimea f ( F ) e închisă în Y.
punctul y. Întrucît dim Y = n, există o vecinătate F a lui y în Y astfel

încît
С n V = 0 , dim (fx V < n - 1.
Urmează că
1
t (С) f ) Г1 (V) = 0,
şi, în consecinţă,
Г ( Ю С Ï7.
_1
J (F) este o mulţime deschisă, care conţine p e / - 1 (y) şi pentru care
avem
f № F,
de unde rezultă că
dini f((Jît ( / - i ( 7 ) ) < w - 1,
deci, în baza ipotezei inducţiei,
dim ^ (f-UV)) < m + n - 1.
Se vede deci că putem aplica propoziţia 3.9 familiei de mulţimi
închise и~ х (у)) у с Tj obţinînd
dim X <; m + n = m + dim Y.
DEFINIŢIA 3.3. Fie X şi Y două spaţii din categoria б şi / o aplicaţie
continuă a lui X în Y.
Definim dimensiunea aplicaţiei f în punctul x Ç X, dim, / , ca fiind
dim, / = dim, ( Г 1 ( / И ) .
Definim dimensiunea aplicaţiei / , dim / , ca fiind
dim / = sup dim, /.

Ж Ç -X
TEOREMA 3 . 5 . JFIE X ŞI Y DOWA spaţii metrice separabile şi f o apli-

caţie continuă şi închisă a lui X în Y. Atunci
dim X < dim / + dim Y.
Demonstraţie. Teorema rezultă imediat din propoziţia 3.10 şi din

observaţia ca definiţia 3.3 implică relaţia
dim / = sup dim (f~1(y)).
vţf(X)
§ 4. Spafii euclidiene
DEFINIŢIA 4 . 1 . Fie p0, . . . , pr un sistem de puncte independente*)

ale spaţiului euclidian w-dimensional Bn(r -< w). Mulţimea 8 a punctelor
spaţiului En care se scriu sub forma **)
®= Po + \Pi + - - - + \Pr j
unde X0, . . . , Xr sînt numere reale care satisfac condiţiile
\ > 0 (i = 0, 1, . . . , r ) ,
se numeşte simplex euclidian r-dimensional.
Vom scrie 8 = [p0J ..., pr]. Punctele p0J ..., pr se numesc vîrfurile
simplexului 8. Se vede uşor că punctul x determină unic numerele ...
. . . , Xr care se numesc coordonatele baricentrice ale lui x.
Submulţimea lui 8 formată din punctele pentru care > 0 (i =
= 0, . . . , r) se numeşte simplex r-dimensional deschis şi se notează
(Po, . ..jPT).
DEFINIŢIA 4 . 2 . Se numeşte complex simplicial abstract (finit) o
mulţime finită К, împreună cu o familie Ф de submulţimi ale lui К satis-
făcînd următoarele condiţii :
a) sţK implică {s} g Ф.
b) 8 g Ф şi T CZ 8 implică T € Ф.
Elementele lui К se numesc vîrfuri, iar cele ale lui Ф simplexe.
Se numeşte dimensiune a unui simplex numărul elementelor sale mic-
şorate cu o unitate, iar dimensiunea complexului К , dimensiunea maximă a
simplexelor sale.
O aplicaţie f a unui complex К într-un complex K' se numeşte sim-
plicialâj dacă imaginea oricărui simplex al lui К este un simplex al lui K'.
î n cazul particular cînd/este biunivocă, se obţine noţiunea de subcomplex.
DEFINIŢIA 4 . 3 . Fie К un complex simplicial abstract şi [ 0 , 1 ] * pro-
dusul topologic а К spaţii identice cu segmentul [0, 1]. Se numeşte
complex simplicial topologic de schemă К submulţimea К a lui [0,1 ]K
formată din punctele satisfăcînd următoarele condiţii :
1°. Mulţimea acelor indici Ic £ К astfel încît =f= 0 este un simplex
al lui К ;
*) Adică astfel încît nici un plan de dimensiune < r - 1 nu conţine punctele p 0 , . . . , pr.
**) Pentru orice x £ Rn şi a număr real, notăm prin a x punctul care are drept coor-
donate coordonatele lui x multiplicate prin a.
Spatii euclidiene 39
Pentru orice simplex 8 al lui J5L, mulţimea 8 a punctelor ( "кк)к^к astfel,

încît XÄ = 0 pentru Ic $ 8 este un simplex euclidian şi este clar că dacă
8 = 8' П S", atunci 8 = f| Şi că К = ( j 8. Fiecare 8 se numeşte
_ S ÇO ^
simplex al lui К, iar dacă este zero-dimensional, vîrf al lui K.
Pentru orice aplicaţie simplicială f : К К', definim o aplicaţie
continuă f : К K' în modul următor : fie x g iT, x = (XJA-Ç*:. Atunci
f{x)ţK' va fi punctul x = (\ik>)k'ţK' astfel încît:
IV = Ü
kţf—Цк')
DEFINIŢIA 4 . 4 . Se numeşte subdiviziune simplicială A unui complex
topologic К, un cuplu (iT, ф), unde К' este un complex topologic şi ф
este un omeomorfism al lui К' ре К astfel încît :
1°. Imaginea prin ф a oricărui simplex al lui K' este conţinută
într-un simplex al lui К şi, dacă x g S, unde S = (pQ, . . . , p f ) e u n simplex
al lui К şi
я = \Po + - - . + \Pr,
atunci
ф (x) = X0 ф (p0) + . . . + X фk (p k ).
2°. Intersecţia unui simplex al lui К şi a imaginii unui simplex al
lui K' este imaginea unui simplex al lui K'.
Observaţia 4.1. Pentru orice subcomplex H al lui X, dacă notăm
Zf' = ф~1(Н), atunci H' este un subcomplex al lui K' şi (Я', ф| H') defi-
neşte o subdiviziune a lui H. î n particular, se obţine o subdiviziune a
fiecărui simplex S al lui H şi S este reuniunea imaginilor simplexelor din
K' care sînt conţinute în 8. _
DEFINIŢIA 4 . 5 . Fiind dat un complex simplicial topologic К, vom
defini o subdiviziune (К', ф) a lui К, numită subdiviziunea baricentrică
a lui K.
Vîrfurile lui K' sînt simplexele nevide ale lui K. Simplexele lui K'
sînt mulţimile de simplexe nevide distincte ale lui К care sînt total ordo-
nate prin relaţia de incluziune. _
Dacă Ic' este un vîrf al lui К a d i c ă un simplex 8 al lui^ST, atunci
ф (Jcf) este, prin definiţie, centrul de greutate al simplexului 8 al lui K.
Dacă 8' este un simplex al lui К', adică un şir
(24) S 0 C S 1 C . . . C S E
de simplexe distincte ale lui J5L, este evident că centrele de greutate ale
simplexelor $ 0 , . . . , 8q sînt toate conţinute în Sq şi sînt independente.
Omeomorfismul ф obţine prelungind prin linearitate valorile lui

ф deja definite pe vîrfurile lui K'. Aceasta asigură că condiţia 1° din defi-
niţia 4.4 este îndeplinită. Faptul că condiţia 2°este îndeplinită, rezultă din
ilrmătoaea observaţie : fie 8' simplexul lui K' definit de şirul (24).
Atunci ф [8') coincide cu mulţimea punctelor (APfc) care se bucură de
următoarele proprietăţi :
\ k >• \ ori de cîte ori primul simplex din şirul (24) care îl conţine
pe pk este conţinut în primul simplex al şirului care îl
conţine pe ph.
Xp = \ h ori de cîte ori primul simplex care îl conţine pe pk este
acelaşi cu primul simplex care îl conţine pe ph.
Pentru a demonstra această observaţie, să presupunem că 8 q —
= N
(POJ • • PI) Şi I sfrü numere naturale astfel încît 0 <; N0 < <
< . .. < nQ = l şi
Si = (PO, - - j P » 4 ) (i = 0, 1, . . . , q).
Dacă x g S' are reprezentarea
x = [x0 80 + [i1S1 + . .. + Sq,
0
unde [i0 + . . . + и-« = 1 şi > (i = • • • ? 2)? Şi Ф € 8q are
reprezentarea
ф (X) = loPo + \Pi + . . . + h Pu
în care X0 + . . . + Xz = 1 şi X4 > 0 (i = 0, . . . , i), atunci avem
•4
Ai — Pf + 1 , fo + 2
1
I I (^<2
h - - - -l
n
%-bl Q
pentru % + 1 i ( j = — 1, 0, 1, . . . , g — 1, cu convenţia că
= — 1), şi, invers,
= Щ ( \ —
pentru г = 0, 1, . . . , q (cu convenţia că \ q + 1 = 0).

Din aceste relaţii rezultă imediat observaţia de mai sus asupra
lui ф (8').
LEMA 4 . 1 . Fie 8 = [ p 0 , ..., pr~\ un simplex euclidian în Bn. Atunci
diam 8 = diam {p0, . . . , pr} .
Demonstraţie. Fie x, y g S. Atunci există un indice г0, 0 <; г 0 <; г,
astfel încît
(25) \У— < \ У — Pio\.
într-adevăr, fie x = X0p0 + ... + Ar pr. Atunci
Iy _ = | £ (x<y _ x i2 >a I < j ; 2/ <

i=0 i = 0
< (max I y - р.\) V1 x, = max| у - p,

N n À Л
i =0
Aplicînd aceèasi inegalitate, deducem că există j0> ^ j 0 -< r,

astfel încît
\У -Pi0\ <1 Pi,
deci
ly - <\Pi0 - Pi01.
LEMA 4 . 2 . Fie [pÖJ ..., simplex m-dimensional şi
b = - L - ( P o + . . . + pk)f V = —!— + ... + Pi), ( i < fc < m).

7c + 1 г + 1
m
VI < diam . . . , pra).
m + 1
Demonstraţie. Conform inegalităţii (25), există un j, 0<j<&,

astfel încît
De aici deducem
i
\b-b'\<\b-Pi\ = (3>o + + Vk) - Pi
fc + i
1
h + 1
<
< — — diam ..., pJ < diam |p 0 , . . . , pm}.

k + 1 m + 1
PROPOZIŢIA 4 . 1 . Fie К un complex simplicial topologic de dimen-

siune n, şi (К', ф) subdiviziunea baricentrică a lui K. Atunci
max (diam ф (S')) <; max (diam /S).

n + 1
S' şi 8 parcurgînd respectiv mulţimea tuturor simplexelor lui К şi K'.

Demonstraţie. Datorită lemei 4.1 şi lemei 4.2, dacă 8' şi $ sînt

simplexe ale lui К r e s p e c t i v HL, astfel încît ф($') ci $ şi dimensiunea
lui $ este m (m n), atunci avem
m n ^
diam ф (£') <; diam S < max (diam Я).
m+1 n+1
Propoziţia 4.2. Fie К un complex simplicial topologic de dimensiune
n. Să definim un sir de complex (2T)i==0t side omeomorfisme ( 2,...
astfel
KQ = К,
(K\ ф^) este subdiviziunea baricentrică a lui 2P'_1 pentru i = 1, 2, . . .
punem cpi = фхо . .. о ф^о ф*.
lim max diam (<р4 (S1)) = О,

г-усс
unde 8l parcurge mulţimea tuturor simplexelor lui K\
Demonstraţie. Utilizînd propoziţia 4.1 şi lemele 4.1 şi 4.2 se demon-
strează prin inducţie că
max (diam <?{ (№)) -< (—-—] max (diam §),
\n + l j
8 şi S* parcurgînd respectiv mulţimea tuturor simplexelor lui К şi K\
TEOKEMA 4.1. (Teorema lui Sperner). Fie К simplexul euclidian
din spaţiul Bn, ale cărui vîrfuri sînt punctele p0, . .., pM unde pi este punctul
care are toate coordonatele nule, în afară de cea de rang i care este egală cu
1*). Fie pentru un anumit număr natural i complexul Кг şi omeomorfismul
Vi din enunţul propoziţiei 4.2. Fie v o aplicaţie a mulţimii vîrfurilor lui
Ю în mulţimea întregilor nenegativi, avînd proprietatea următoare :
( Д) Dacă q este un vîrf al lui Кi şi cp{ (q) aparţine simplexului deschis
(Pi0i • • Pik)i atunci v (q) este unul din indicii г0, .. ., ik .
Dacă 8l = [q0J . .., qt] este un simplex al lui К\ punem v (Sl) =
In aceste condiţii numărul p al simplexelor 8г astfel încît v (Sl) =

= {0,1, ..., n} este impar.
Demonstraţia se face prin inducţie. Teorema este evidentă pentru
n = 0, căci atunci К = {p0}, Ю = {q0} şi avem p = 1. Să presupunem
că este adevărată pentru n — 1. ^ _
Fie Q1 familia simplexelor {n — 1)-dimensionale S* ale lui Kl
pentru care avem
V (Я*) = { 0, 1, . . ., n - 1}.
*) Este clar că complexul simplicial abstract corespunzător lui к este К = {p0. . . p w } ,
împreună cu toate submulţimile sale.
şi fie cr numărul simplexelor Sl astfel încît S* g Cfr şi ф4 (8{) cz [p0? Pi> • • •

• • • ? J^N-I]' Conform ipotezei inducţiei şi a observaţiei 4 . 1 , numărul a e
impar. _ _ _ _
Să numerotăm simplexele Sl ale lui Kl în aşa fel încît AS}, . . . , S) să
aibe dimensiunea n, iar S\+1, ..., S*m să aibe dimensiunea < n.
_ Pentru fiecare j t, fie a,- numărul feţelor 8% ale lui 8} astfel încît
81 g Cp. Există trei posibilităţi :
1°. Dacă V (8}) = {0, . . n } , atunci а?- = 1.
2°. Dacă {0, . . . , n — 1} d v (Щ) ф {0, . . . , n}, atunci oc, = 2.
3°. Dacă {0, . . . , n — 1} C£ v (£}), atunci а,- = 0.
î n orice caz,
p = ( a i + . . . + a,) (mod 2).
Este însă clar că fiecare Slk g Cfc este conţinut în unul sau în două
dintre simplexele . . . , S}, după cum cp{ (81) d [p0, . . p n - i i sau
(Si)Ct [Po, • •
Avem deci
CLx+ ... + а, = (j (mod 2),
deci, în definitiv,
p= G (mod 2),
adică p este impar.
COROLARUL 4 . 1 . Fie К simplexul euclidian din enunţul teoremei 4.1
şi (Aôî^n o familie de submulţimi închise ale lui К astfel încît pentru
orice submulţime {г0, .. ., ik} a lui {0, . . ., n} avem
[?«., . . M ^ c ^ U ••• I U V
în aceste condiţii, avem

А0П . . . П An = 0.
Demonstraţie. Fie r un întreg pozitiv. Conform propoziţiei 4.2,
există un număr natural i (r) astfel încît, în notaţiile acelei propoziţii,
să avem
(26) max diam ( 9 i ( r ) (S*<'>)) < — (r = 1, 2, . . . ),
r
unde Si(r) parcurge mulţimea tuturor simplexelor lui Ki{r) . Yom defini o
aplicaţie v a mulţimii vîrfurilor lui K i(r) în mulţimea întregilor nene-
gativi în modul următor : fie q un vîrf al lui Ki{r) ; există o mulţime unic
determinată de indici, {г0, . astfel încît cpi(r) (q) să aparţină sim-

plexului deschis (p^ ..., p^). Conform ipotezei, există printre mul-
ţimile Ai , . . cel puţin una, At , care conţine pe <pi{r) (q)> Punem
o Ic h
v (î) = 4-
Avem deci ер»(Г) (q) 6 Av(q) şi, în plus, proprietatea ( A ) din enunţul
teoremei 4.1 este satisfăcută. Există prin urmare un simplex Si{r) =
= [ffoj • • 2J] al lui K i(r) astfel încît
vm = j и = o, ...,n).
Avem deci <pi(f) (<#) S Aju
Întrucît К este un spaţiu compact, putem presupune că şirul
este
(?<(r) ( î o ) ) r - i , 2convergent. Fie
a = lim 9i(n(2o)-
r-foo
Datorită relaţiei (26), avem şi

a = lim <pi(r) (qrj) (j = 1, ..., n).
Fiecare Aj fiind închis, deducem a g Aj (j = 0, . . n ) deci, în definitiv,

а£А0 П ... ПЛ.-
TEOREMA 4.2. (Teorema de punct fix A lui Brouwer). Fie 8 =
=
['Poj • • • ? Pn\ un simplex euclidian şi f o aplicaţie continuă a lui 8 în
el însuşi. Există atunci cel puţin un punct fix al lui f , adică un punct x0 ţ 8
astfel încît f (x0) =
Demonstraţie. Yom nota cu X0 (#), (x) coordonatele bari-
centrice ale lui œ şi cu [x0 (x), ...,[x r t (x) coordonatele baricentrice ale
lui f (x). Fie, pentru 0 - [Li (x)}.
Din continuitatea lui / , rezultă imediat că fiecare Ab este închisă.
Fie {i0, . . . , ib} o submulţime oarecare a lui {0,1, . . . , n) . Să
presupunem că ar exista un punct x g [p^, . . . , p i f ] astfel încît
(J . . . (J А { . Avem atunci
0 0 fi fi
Adunînd aceste inegalităţi, obţinem

\ ( x ) + ... + \(x)<tLu(x) + ... + [Lik(x).
Dar primul membru al acestei inegalităţi este egal cu 1, căci x g S,
iar membrul al doilea nu poate fi > 1, deci inegalitatea este imposibilă.
Putem aşadar aplica corolarul 4.1 : există un punct x0 g S, astfel

încît
^ О Ё Л П . . . П An
adică
^n Ю ^ Ю-
Dacă printre aceste inegalităţi ar exista măcar una strictă, am deduce
prin adunare
(a?o) + • • • + К (xo) > lô (ff0) + • • • + V-n ( x o)j
ceea ce este imposibil, deoarece ambii membri sînt egali cu 1. Avem deci
ô Ю ~ Iх o (xo)? - • (# 0 ) = {Лп (ж0),
adică f(x0) = ж0.
COROLARUL 4 . 2 . JPIE FTIZAcentrul în origine şi cu raza 1 în Bn.
JS u există nici o aplicaţie continuă f a lui Bn în Sn~1 astfel încît f (x) = x
T
pentru orice x g
Demonstraţie. Să presupunem că ar exista f : Bn S71"1 astfel
n x n
încît f (x) = x, (x£S ~ ). Întrucît B este omeomorfă cu un simplex
euclidian n-dimensional, aplicaţia continuă cp : Bn Bn definită prin
9 { X ) = - f(x) (Xţ Bn)
are cel puţin un punct fix x0 g datorită teoremei 4.2 :
ô — 9 Ю = —o)-
D e aici deducem
I я01 = | - / ( ® o ) l =
deci g ceea ce ar' contrazice ipoteza că f (x) = x pentru orice
x g S"'1.
n n
COROLARUL 4 . 3 . Dacă S este sfera unitate în spaţiul B , atunci nu
există nici o aplicaţie continuă F a lui Sn X [0,1] în Sn astfel încît
F (x, 0) = x, F {x, 1) = constant (x g Sn).
Demonstraţie. Să presupunem că ar exista F : 8n x [0,1] Sn
astfel încît
F {x, 0) = x, F (x, 1) = a?o (x € •
Fiecare punct y al lui Б л + 1 , diferit de origine, se poate scrie unic
sub forma
y = tx c u x g 8п~г, 0 < t < 1.
Definim o aplicaţie continuă / a lui Bn+1 în 8n prin

f (tx) =F(x, 1 - t), x g S*'1, 0 < t < 1
/(0) =
Dar aplicaţia / contrazice corolarul 4.2, căci f (x) = x pentru orice
x£Sn.
LEMA 4 . 3 . Fie In cubul din spaţiul Rn definit prin
I" = {(%!, %n)\ I < 1 , < = 1,
n
Fie Ci faţa lui I determinată de ecuaţia xi = 1 şi C\ faţa opusă.
Daca 1?4 este o mulţime închisă care separă pe Ct şi G\ (i = 1, ..., n),
atunci
B1 П B2 П ... П Впф0.
Demonstraţie. Conform ipotezei, există pentru orice г, 1 <; i n7
mulţimi TJ{ şi Щ deschise în I n — В4, deci şi în astfel încît
- B{ = TJ% U U\, Ut n ui = 0
17,, zz;.
n
Pentru orice x£l , fie v (x) vectorul cu originea în punctul -x şi
avînd drept componentă de ordin i valoarea
± d ( x , Б<),
unde d (x, înseamnă ca de obicei distanţa între punctul x şi mulţimea
Bi9 iar semnul este + sau — după cum x g Ï7- sau x g U 4 . Fie / ( # ) extre-
mitatea vectorului Avem f ( x ) ţ l n pentru xţ ln şi / este o aplicaţie
continuă a lui I în el însuşi. î n baza teoremei 4.1, aplicată lui I n care e
n
omeomorf cu Б л , există cel puţin un punct x0 g In astfel încît

f(xo) "
Aceasta implică că
d (х0,В<) = 0, (i = 1, 2,
Prin urmare
n ... П
TEOREMA 4 . 3 . Spaţiul euclidian cu n dimensiuni
R* are dimen-
siunea n.
Demonstraţie. Să presupunem că dim I я <; n — 1. Conform pro-
poziţiei 2.2, există atunci n mulţimi închise B{ astfel încît fiecare dintre
ele separă o pereche de feţe opuse ale cubului şi
B1 П .. - П Bn = 0.
Aceasta contrazice însă lema 4.3. Eezultă că dim I n >- w, deci, în

baza teoremei 1.3, avem şi
dim B n > n.
Pe de altă parte, este clar că dim В 1 <; 1, căci fiecare punct al lui
1
B are vecinătăţi arbitrar de mici a căror frontieră este compusă din două
puncte izolate. Printr-o aplicare repetată a teoremei 2.2 obţinem
dim Bn = dim (В 1 x . . . x В 1 ) п.
de n ori
CK)KOLARUL 4.4. Cubul cu n dimensiuni In are dimensiunea п.

Demonstraţie. î n cursul demonstraţiei teoremei 4.3 s-a arătat că
dim In >- n ; pe de altă parte, In CZ Bn, deci dim ln <; n.
1 2
DEFINIŢIE 4.6. Fie (А?1, Ж2) şi (у , у ) două perechi ordonate de puncte
în Bn. Dacă axele de coordonate sînt în poziţie generală, adică nici o
paralelă la un hiperplan de coordonate nu conţine mai miilt de un punct
x1 sau x2 sau mai mult decît un punct y1 sau y2, atunci spunem că
(a?1, x2) şi (y\ y2) sînt aşezate asemenea dacă pentru orice i = 1, 2, . . . , n nu-
merele reale x] — x\ şi y\ — y\ au acelaşi semn, şi fiind coordonatele
lui x şi y.
Dacă X = { x \ a?2, . . . , x\ . . . } şi Y = {y\ . . ., y\ . . . } sînt două
şiruri, este totdeauna posibil să alegem axele de coordonate în poziţie
generală, adică astfel încît nici o paralelă la un hiperplan de coordonate
să nu conţină mai mult de un punct x sau un punct y, căci această condiţie
exclude o mulţime cel mult numărabilă de direcţii. Dacă axele sînt în
poziţie generală, spunem că X şi Y sînt aşezate asemenea dacă pentru orice
pereche de indici [x1? [i2J perechile ordonate x ş i ( y y s î n t
aşezate asemenea.
LEMA 4 . 4 . Dacă A şi В sînt două mulţimi numărabile dense în Bn şi
axele de coordonate sînt în poziţie generală faţă de A şi J5, atunci A şi В
jpot fi rearanjate în şiruri aşezate asemenea.
Demonstraţie. Să presupunem că A şi В sînt ordonate m mod arbitrar :
A = {a\ ...},
B = ...,&«,...}.
Vom defini inductiv două şiruri
С = {<*, . . с * , . . . }
D = {d\ ...,d%...}
care sînt aşezate asemenea şi sînt rearanjări ale lui A, respectiv B. Fiecare
pas al inducţiei va comporta alegerea : 1) a unui element al lui С din A ;
2) a unui element al lui D din В ; 3) a altui element al lui D din В ; 4) a
unui element al lui С din A.
Punem с1 = a 1 şi d1 = b1, apoi luam d2 = ft2 şi c2 = aG, unde g

este cel mai mic întreg astfel încît (c1, a°) şi (d1, d2) sînt aşezate asemenea
(c2 există fiindcă J. e densă în 12").
Sa presupunem că c1, . . . , c2J şi d1, . . d 2 J au fost astfel construiţi
încît sînt aşezaţi asemenea. Să notăm prin с23~г primul a care nu a apărut
încă printre c1, . . . , c2i şi prin d 2 î + 1 primul b astfel încît c1, . . . , c2J, c2j+1
şi d1, . d 2 3 + 1 sînt aşezaţi asemenea (d 2J+1 există fiindcă В e densă în
R n ). î n sfîrşit, să notăm prin d 2?42 primul 6 care nu a apărut înci printre
d\ . . . , d2î, d 2J+1 şi prin c2J4"2 primul a astfel încît c1, . . . , c2î", c 2î+1 ,
c 2 î + 2 şi d1, . . d 2 J , d 2J+1 , d 2J+2 sînt aşezate asemenea (c 2î+2 există fiindcă
A e densă în Bn). Aceasta termină inducţia.
n
PROPOZIŢIA 4 . 3 . Fie A şi В două submulţimi ale lui B , numărabile
şi dense în Bn. Atunci există un omeomorfism al lui Bn pe el însuşi care
aplică mulţimea A pe mulţimea B.
Demonstraţie. Datorită lemei 4.4, putem considera că mulţimile A
şi В sînt aşezate asemenea. Vom dovedi că există un omeomorfism f al
lui Bn pe el însuşi care prelungeşte corespondenţa biunivocă
unde A = {a1, . . ., a\ ...} şi В = {Ь1, . . . , b\ . . . } .

Fie x = (xv . .., xn) un punct arbitrar din care nu aparţine
lui A. Vom defini pe
= ? И,
У
definind coordonatele y19 ..., yn ale lui y. Punctele lui A se împart în
două clase disjuncte : o clasă este formată din acele puncte a càior coor-
donată de ordin Tc este xkJ cealaltă din punctele a căror coordonată
de ordin Ic este > xk. Corespondenţa biunivocă / asociază acestei des-
compuneri a lui A o descompunere a lui В în două clase disjuncte. Această
descompunere a lui В induce la rîndul ei o descompunere în două clase
disjuncte a mulţimii К a tuturor coordonatelor de ordin к ale punctelor
din B. Întrucît A şi В sînt aşezate asemenea, această descompunere a
lui К are proprietatea că fiecare element al unei clase este mai mic decît
fiecare element al celeilalte clase, aşa încît, К fiind densă pe dreapta reală,
avem de-a face cu o tăietură în sensul lui Dedekind, care defineşte un
număr real bine determinat. Luăm acest număr real drept yk. Se ar^tă,
fără dificultate, că aplicaţia f astfel construită este un omeomorfism al
lui Bn pe el însuşi.
Dacă JÏLnm este submulţimea lui Bn formată din punctele
LEMA 4 . 5 .
care au cel mult m coordonate raţionale1 atunci
dim Jtlnm < m.
Demonstraţia se face exact la fel ca demonstraţia propoziţiei 3.2.
TEOREMA 4 . 4 . Condiţia necesară şi suficientă ca o submulţime N a

lui Rn să aibă dimensiunea egală cu n, este* ca N să conţină o submulţime
nevidă deschisă în Rn.
Demonstraţie. Condiţia este suficientă. într-adevăr, fie D o sub-
mulţime deschisă în Rn astfel încît
0 Ф D CZ N.
Dacă p £ D, există o bilă deschisă Bn cu centrul în p şi astfel încît
вп a Da N.
Dar Bn este omeomorfă cu Rn, deci, în virtutea teoremei 4.3,
dim B n — n, deci şi dim N = п.
Reciproc, să presupunem că dim N = п. Dacă M = Rn — N,
trebuie să arătăm că mulţimea M nu este densă în Rn.
Să presupunem că M ar fi densă în Rn. Ca subspaţiu al unui spaţiu
metric separabil, M este el însuşi separabil, prin urmare există o sub-
mulţime numărabilă L a lui Ж, densă în Ж, deci şi în Rn.
Conform propoziţiei 4.3, există un omeomorfism cp al lui Rn pe el
însuşi, astfel încît
Ф (L) =
unde <Ţ> este submulţimea lui Rn formată din punctele care au toate
n
coordonatele raţionale. Dar Rn — coincide cu mulţimea J/tl-i a punc-

telor lui Rn care au cel mult n — 1 coordonate raţionale. î n baza lemei
4.5 putem scrie
dim (R n - < n - 1,
deci şi
dim (Rn - L)^n - 1.
n n
De aici şi din R — M d R — L urmează că
dim N = dim (R n — 31) < n — 1,
ceea ce contrazice ipoteza că dim N = п. Eezultă că M nu este densă
în Rn.
COROLARUL 4 . 5 . Condiţia necesară şi suficientă ca o submulţime N a
unei varietăţi topologice de dimensiune n *), să aibă dimensiunea n este
ca N să conţină o submulţime nevidă deschisă în varietate.
Fie TJ o submulţime deschisă a lui Rn care nu este nici
COROLARUL 4 . 6 .
n
vidă nici densă în R , şi fie В frontiera lui TJ. Atunci dim В = n — 1.
*) Prin varietate topologică de dimensiune л înţelegem un spaţiu separat şi conex, astfel

încît fiecare punct al său are o vecinătate deschisă omeomorfă cu Rn.
Demonstraţie. Avem dim В <; n — 1 în virtutea teoremei 4.4, căci

В nu conţine nici o submulţime deschisă nevidă a lui Rn.
Vom arăta acum că nu putem avea dim В <; n — 2.
Să presupunem mai întîi că TJ este mărginită. Fie p Ç TJ. Dacă
dim В <; n — 2, am putea obţine, printr-un proces de strîngere, veci-
nătăţi oricît de mici ale lui p omeomorfe cu Z7, ale căror frontiere, omeo-
morfe cu Б, ar avea dimensiunea <; n — 2, ceea ce implică că dimp Rn <;
O — 1. Întrucît este omogen, aceasta ar însemna că dim Rn <;
O - 1, contrar teoremei 4.3. Rezultă că dim В = n — 1.
Să presupunem acum că TJ nu e mărginit. Fie p un punct din inte-
riorul lui X — TJ şi fie p > 0 astfel încît bila cu centrul în p şi raza p,
(P) e s t e conţinută în X — TJ.
Efectuăm o inversiune cp cu centrul în p şi raza p. Aplicaţia cp este
un omeomorfism al lui Rn — {p} pe el însuşi. Mulţimea
U' = <?(U)
este deschisă, nevidă şi mărginită. î n plus,

TJ' с s, (p)
şi Qx TJ' — {p} este omeomorfă cu B. Din consideraţiile de mai sus ştim
că dim Cfx TJ' = n — 1.
Pe de altă parte, dimensiunea unui spaţiu nevid nu poate fi mărită
prin adăugarea unui singur punct, în baza corolarului 2.2. Urmează că şi
în acest caz dim В = n — 1.
DEFINIŢIA 4 . 7 . Fie X un spaţiu topologic şi A o submulţime a lui
X. Se spune că A disconeetează pe X dacă mulţimea X — A este neconexă.
PROPOZIŢIA 4 . 4 . Următoarele trei aserţiuni despre un spaţiu topologic
X sînt echivalente :
(a) X poate fi disconectat de o submulţime D de dimensiune <; m.
(b) X conţine o submulţime deschisă U care nu este nici vidă nici
densă, şi astfel încît dim Cf-x U ^ т.
(c) X = Сг (J С2, unde Сг şi С2 sînt submulţimi încfiise proprii ale
т
lui X şi dim (Сг f | СУ -
Demonstraţie, (a) atrage pe (b). într-adevăr, întrucît D disconectează
pe X, avem
X - D = Ux (J U2J игф0, U2i=0
(27) ( ^ FI Û2) F) ( Ü ! (I U2) = 0
Vom distinge două cazuri :

1°. X ф X — D. Atunci interiorul lui D este nevid, jleci se poate
găsi o mulţime nevidă Ï7, deschisă în X şi astfel încît U CZ D. Avem
( f t Z7CZD, deci dim Cfx U^Cm, deci U satisface condiţiile din (b).
2°. X = X—D = U1\J U2. Să punem TJ = X — иг. Este clar că

u2a и a u2.
___ Eezultă că TJ nu e vid, şi nu e nici dens, căci din (27) urmează că
U2 =[= X. î n plus,
CJx U d U 2 - TJ2aDJ
deci dim Cf.t Î 7 < m .
(b) atrage (c), căci dacă_J7 e o mulţime care satisface condiţiile
din (b), atunci mulţimile <7X = U, C2 = X — U satisfac condiţiile din (c).
(c) atrage pe (a), întrucît, dacă Сг şi C2 sînt mulţimi care satisfac
condiţiile din'(c), atunci mulţimea D = Сг f] C2 satisface condiţiile din (a).
n
TEOREMA 4 . 5 . B nu poate fi disconectat de o submulţime de dimen-
siune <; n — 2.
Demonstraţie. Dacă Bn ar fi disconectat de o submulţime de di-
mensiune <; n — 2, atunci — în virtutea propoziţiei 4.4. — Bn ar conţine o
submulţime deschisă J7, care nu este nici vidă, nici densă, şi astfel încît
dim Cfci TJ <; n — 2. Dar aceasta contrazice corolarul 4.6.
COROLARUL 4 . 7 . Dacă X este o varietate topologică conexă, X nu
poate fi disconectată de o submulţime de dimensiune <; n — 2.
Demonstraţie. Să presupunem că există D Cl X astfel încît
(ffi nu2) U (Ux n TJ2) = 0 ,

dim D <; n — 2.
î n conformitate cu corolarul 4.5, D nu conţine nici o mulţime des-
chisă nevidă. Eezultă că avem
X = X — D = U1\J U2,
cu U1 f| U2 ф 0 , căci X e conex. Fie p 6 и г f| U2 şi TJ o vecinătate a
lui p în X omeomorfă cu Bn. Se vede cu uşurinţă că TJ este disconectată
de D П Z7, ceea ce contrazice teorema 4.5.
COROLARUL 4.8. In nu poate fi disconectat de o submulţime de di-
mensiune <; n — 2.
Demonstraţie. Fie D o submulţime a lui In de dimensiune < n — 2.
o o ' o
Dacă In este interiorul lui I w , In e omeomorf cu Bn, deci In — D este
conexă. Dar din relaţia
Г - D = Г - D
й
rezultă că şi I — D este conexă.
DEFINIŢIA 4 . 8 . Fie X un spaţiu topologic şi A o submulţime în-

chisă a lui X. Se zice că A este nicăieri disconectantă în X, dacă pentru
orice submulţime deschisă şi conexă TJ a lui X, mulţimea TJ — A este
conexă.
LEMA 4 . 6 . Fie X un spaţiu topologic local conex si A o submulţime
închisă a lui X astfel încît Int A = 0. O condiţie necesară si suficientă
pentru ca A să fie nicăieri disconectantă în X este ca fiecare punct p g X
să posede un sistem fundamental de vecinătăţi deschise conexe <Vv astfel
încît pentru orice V g <Vv, mulţimea V — A să fie conexă.
Demonstraţie. Necesitatea condiţiei este evidentă. Pentru a de-
monstra suficienţa, să presupunem că fiecare p g X posedă un sistem
fundamental de vecinătăţi (Vv cu proprietăţile din enunţ şi fie TJ o sub-
mulţime deschisă conexă arbitrară a lui X.
Să presupunem că TJ — A nu este conexă. Există atunci două mul-
ţimi (?! şi (?2, deschise în TJ — A, deci şi în X, astfel încît
î n plus, din Int A = 0 rezultă

TJ = (G1 П 17) U (G a П TJ).
Mulţimile G^ f| TJ şi G2 f| TJ nu sînt disjuncte, căci altfel TJ nu ar fi
conexă. Fie
V € G± П G2 n TJ.
Fie V ţ<Vp astfel încît V CZ TJ. Atunci avem :
V - A = (<?! n V) и (<?2 n ТО,
(G1 П Л П (02 n V) = 0
a, n уф®, g2 n уф®,
şi П У Şi G2 H V sînt deschise în Y — A.
Eezultă că V — A nu este conexă, ceea ce este absurd. Deducem
că TJ — A este conexă, deci A este nicăieri disconectantă în X.
TEOREMA 4 . 6 . Fie A o submulţime închisă a spaţiului Bn. O condiţie
suficientă ca A să fie nicăieri disconectantă în Bn este ca dim A <; n — 2.
Demonstraţie. Pentru orice p g Bn, luăm ca sistem fundamental
de vecinătăţi <VP mulţimea bilelor deschise cu centrul în p. Fiecare
Vţ(Vp este omeomorf cu Bn, deci, în conformitate cu teorema 4.5, mul-
ţimea V — A este conexă. Pe de altă parte, din teorema 4.4 rezultă că
Int A == 0. Putem deci aplica lema 4.6 pentru a conchide că mulţimea A
este nicăieri disconectantă în Bn.
PROPOZIŢIA 4.5. Fie A o submulţime compactă a lui Bn şi x un

punct al lui A. Condiţia necesară şi suficientă ca punctul x să aparţină
frontierei lui A este ca x să aibă vecinătăţi arbitrar de mici U în A astfel
încît orice aplicaţie continuă a lui A — U în 8п~г să poată fi extinsă la
întreg A.
Demonstraţie. Condiţia este necesară. Fie x g (fx A, 8 (x) o bilă
cu centrul în x şi TJ = A f] 8 (x).
Fie В frontiera lui 8 (x), care este omeomorfă cu 8n~1. î n confor-
mitate cu corolarul 3.1, orice aplicaţie continuă
f:A - TJ -> S*-1
poate fi extinsă la o aplicaţie
f:(A - U) U B->S*-K
Fie q 6 S (x) — A. Pentru orice x £ A, fie x' proiecţia lui x pe В
din q. Definim
F(x) =f(x'), x£TJ
F(x)=f(x), x6A - U
F este extinderea căutată.
Condiţia este suficientă. Să presupunem că x aparţine interiorului
lui A. Fie 8 (x) o bilă deschisă cu centrul în x şi cu aderenţa conţinută
în A. Vom arăta că pentru orice vecinătate TJ a lui x astfel încît
U Œ 8 (x),
există o aplicaţie continuă a lui A — U în care nu poate fi extinsă
la întreg A. Identificăm pe S4"1 cu frontiera lui 8 (x) şi luăm ca aplicaţie/
proiecţia lui A — TJ pe 8п~г din x. Dacă / ar putea fi extinsă la întreg A,
am obţine o aplicaţie a lui 8 (x) p.e frontiera sa care lasă fixe punctele
de pe frontiera sa, ceea ce ar contrazice corolarul 4.2.
TEOREMA 4.7. (Teorema lui Brouwer de invariantă A domeniului).
Fie A o submulţime arbitrară a lui Bn şi h un omeomorfism al lui A pe o
altă submulţime h (A) a lui Bn. Dacă x aparţine interiorului lui A, atunci
h(x) aparţine interiorului lui U (J.). în particular, dacă A şi В sînt două
submulţimi omeomorfe ale lui Bn şi A este deschisă, atunci şi В este deschisă.
Demonstraţie. Întrucît spaţiul Bn este regulat, putem găsi o veci-
nătate relativ compactă V a lui x astfel încît
V CZ A.
Întrucît propoziţia 4.5 dă o caracterizare intrinsecă a punctelor
interioare ale unei submulţimi compacte a lui Bn, se vede imediat că
punctul h (x) este punct interior al mulţimii h (V), deci şi al mulţimii h (A
COROLARUL 4 . 9 . Teorema 4.7 rămîne adevărată dacă spaţiul Rn este

înlocuit cu o varietate topologică oarecare.
Demonstraţia rezultă imediat din propoziţia 4.5 şi din faptul că
orice punct al varietăţii posedă o vecinătate omeomorfă cu Rn.
COROLAR 4 . 1 0 . (Teorema invarianţei dimensiunii spaţiilor eucli-
diene). Spaţiile Rn şi Rm nu sînt omeomorfe decît dacă n = m.
Demonstraţie. Este suficient, dacă n > m, să considerăm pe Rm ca
subspaţiu al lui Rn.
Submulţimea Rm nu este deschisă în Rn, pe cînd spaţiul total Rn
este evident, o mulţime deschisă. Conform teoremei 4.7, nu poate exista
nici un omeomorfism al lui Rm pe Rn.
§ 5. Teorema de separare a lui Jordan
DEFINIŢIA 5 . 1 . O aplicaţie continuă a unui spaţiu X într-un spaţiu

Y se numeşte neesenţială dacă este omotopă *) cu o aplicaţie constantă.
O aplicaţie care nu este neesenţială se numeşte esenţială.
Orice aplicaţie continuă f a lui In într-un spaţiu topologic
LEMA 5 . 1 .
oarecare Y este neesenţială.
Demonstraţie. Fie In definită prin
9 {x, t) = (1 - t) x, 0 < t < 1,
n
unde (1 — t) x înseamnă punctul din I care are coordonatele lui x multi-
plicate prin (1 — t). Să definim o aplicaţie continuă h a lui In x I în
Y prin :
h (x, t) = f (<p (x, t)), х£Г, 0 < t < 1.
Atunci avem
h(x, 0) =/(<*), xţln
h{x,l) = / ( 0 ) ,
cu alte cuvinte aplicaţia / este omotopă cu aplicaţia constantă care duce
tot spaţiul I n în punctul / (0) al lui Y.
PROPOZIŢIA 5 . 1 . Fie X un spaţiu metrizabil compact, G o submulţime
închisă a lui X şi f o aplicaţie continuă a lui С în Sn care nu poate fi extinsă
la întreg spaţiul X. Atunci există o submulţime închisă К a lui X avînd
următoarele proprietăţi :
1° f nu poate fi extinsă la С \J К.
2° Dacă К' este o submulţime închisă proprie a lui К, atunci f poate
ji extinsă la С U
*) Vezi definiţia 5.3.
Teorema de separare a lui Jordan 55
Demonstraţie. Fie (ÜLX)X ÇA familia de submulţimi închise ale lui X

care au proprietatea că / nu poate fi extinsă la С U pentru fiecare
0
A ÇA. Această familie e nevidă, căci conţine pe X. Fie 2 .. .
subfamilie a familiei (K x ) astfel încît
K<Z>* < + 1 (< = 1,2, . . . ) .
Să presupunem că mulţimea
K° = n
i=1
nu aparţine familiei Aceasta înseamnă că aplicaţia / poate fi extinsă

là С U K°. î n baza propoziţiei 3.5, există o mulţime deschisă TJ cu TJ ZD
ZD С U К° şi о extindere a lui / la TJ. Există cel puţin un indice i 0 astfel
încît
u,
căci altfel Kt f| (X — TJ) =f= 0, pentru orice i = 1, 2, . . d e c i ar urma,
avînd în vedere compacitatea lui X — Z7, că şi f| (X — TJ) =j= 0 ceea
ce este imposibil. Dar ultima incluziune implică că / poate fi extinsă la
С U K io , ceea ce contrazice definiţia familiei (-йГх)х£л. Conchidem că
mulţimea K° aparţine familiei {Kx)-
Putem deci aplica teorema de reducere a lui Brouwer *) pentru a
deduce existenţa unei mulţimi închise К satisfăcînd condiţiile 1° şi 2°
din enunţ.
DEFINIŢIA 5.2. Pentru fiecare punct p din iün, definim aplicaţia
continuă
TU, : В* - {p} -> 8п~г
astfel : pentru orice x £ В* — {p}, (x) este proiecţia punctuluij x — p
{în notaţie vectorială) din originea О pe 8п~г.
Fie TJ o submulţime deschisă mărginită a lui Bn,
PROPOZIŢIA 5 . 2 .
p£TJ şi С = CŢ.t TJ. Atunci restricţia np\ С nu poate fi extinsă laU = U (J C.
Demonstraţie. Putem, fără a restrînge generalitatea, să presupunem
că p este originea 0.
Fie r > 0 suficient de mare ca bila 8r (0) cu centrul în origine şi
raza r să conţină mulţimea TJ (J C. Să presupunem că тс0| G poate fi
extinsă la o aplicaţie continuă 9 : TJ (J С 8п~г. Atunci aplicaţia con-
tinuă definită prin
ф (x) = 9 (x) pentru r x
Ф (#) = TÜQ (x) pentru r x £Sr(0) — TJ
*) A se vedea anexa III.
•56
Teoria dimensiunii
este o aplicaţie a lui (0) pe frontiera sa Sn"1 care menţine punctele lui
n 1
S ~ fixe, ceea ce contrazice corolarul 4.2.
TEOREMA 5.1. Fie С o submulţime compactă a lui Rn (n 2).
Două puncte p şi q care nu aparţin lui G1 sînt separate de С dacă şi numai
dacă aplicaţiile TZV\ С şi -:q\ С nu sînt omotope.
Demonstraţie. Să presupunem că p şi q sînt separate ele C, adică
există două mulţimi TJ şi V deschise in Rn — (7, deci şi în Rn, astfel încît
E* _ с = и и У, и П V = 0
P € и, q g У.
Una din mulţimile U şi У este mărginită. într-adevăr, fie K n un
cub de dimensiune n astfel încît С CZ Kn ; întrucît Rn — Kn este o sub-
mulţime conexă a lui Rn — O, ea trebuie să fie conţinută în una din mul-
ţimile U şi У, de exemplu în У. Urmează că U D ÜLw, adică TJ E mărginită.
Aplicaţia TZQ \ С poate fi extinsă la Rn — {#}, care conţine pe U U C.
Cum Cft TJ CZ С, în conformitate cu propoziţia 5.2, TZV\ С nu poate fi
extinsă la U U G. î n baza teoremei 3.1, aplicaţiile TZP | С şi TZQ \ С nu sînt
omotope.
Eeciproc, să presupunem că p şi q nu sînt separate de C. Atunci,
datorită unei proprietăţi binecunoscute a spaţiilor euclidiene, putem
uni punctele p şi q printr-un arc situat în Rn — (7, adică putem găsi o
aplicaţie continuă / a lui I in Rn — С astfel încît
f(0)=p, f ( l ) = q.
Aplicaţia conrinuă h : С X I —> S71'1 definită prin
h (x, t) = 7zm) {x), x g С, 0< t< 1
realizează omotopia între TZp\ С şi -Kq \ С.
n
TEOREMA 5 . 2 . Fie X o submulţime compactă a lui R şi С o sub-
mulţime închisă a lui X. Condiţia necesară şi suficientă ca să existe o apli-
caţie continuă f o. lui С în ßn~x care să nu poată fi extinsă la întreg X este
să existe o submulţime deschisă nevidă G a lui Rn astfel încît
G cz X - С şi (Jt G CZ C.
Demonstraţie. Condiţia este necesară. Fie / o aplicaţie continuă a
lui С hi 8н~г care nu poate fi extinsă la X. Datorită propoziţiei 5.1, există o
submulţime închisă К a lui X avînd următoarele proprietăţi :
1° / nu poate fi extinsă la mulţimea С (J K.
2° Dacă K f este o submulţime închisă proprie a lui ÜL, atunci /
poate fi extinsă la С U K'.
Din 1° deducem
К - С =f=<2.
Teorema de separare a lui Tordan 57
De asemenea
A ' - C c I - G.
Să arătăm acum că К — С este deschisă. Conform propoziţiei 4.5,
este suficient să demonstrăm că, dacă^ s g К — (7, atunci pentru orice
vecinătate U a lui s in Bn astfel încît U f] G = 0, se poate defini o apli-
caţie continuă
9 : ÜL — O — TJ -> &""1
care nu poate fi extinsă la К — G. întrucît К — TJ ф К, din 2° deducem
că există o extindere F a l u i / l a mulţimea G (J (K — TJ) = (C U K) — TJ.
Restricţia
9 = F\K - G- U
nu poate fi extinsă la К — O. căci dacă ф ar fi o astfel de extindere, apli-
caţia continuă H definită prin
н(х) = х^к - с
H(œ)=F(œ), xţC
ar fi o extindere a lui / 1 а С U К, ceea ce ar contrazice condiţia 1°. Eezultă
că К — С este deschisă.
Eelaţia
C?t(K - С) С С
se demonstrează uşor. Putem deci lua G = К — С.

Condiţia este suficientă. într-adevăr, fie TJ o mulţime satisfăcînd
condiţiile din enunţ şi fie В = ( f t U. Fiind conţinută în mulţimea com-
pactă X, TJ e mărginită. Fie p 6 TJ. Conform propoziţiei 5.2, aplicaţia
7Zp I В nu poate fi extinsă la mulţimea TJ {J В ; cum В а С şi U U Б с Х ,
rezultă că TZp\ С nu poate fi extinsă la întreg X.
TEOREMA 5 . 3 . O submulţime compactă G a lui Bn disconectează
spaţiul Bn dacă si numai dacă există o aplicaţie continuă esenţială a lui
G în Sn~\
Demonstraţie. Condiţia e necesară. Să presupunem că С disconec-
tează spaţiul Bn. Atunci există două puncte p şi q care sînt separate de
G. Conform teoremei 5.1, aplicaţiile np\ G şi TTJ G nu sînt omotope, deci
cel puţin una din ele este esenţială.
Condiţia este suficientă. Fie / o aplicaţie continuă esenţială a lui С
în 8n~1. Fie Kn un cub cu n dimensiuni în Bn astfel G d Kn. 5Tu există
nici o extindere a lui / la К% căci, în caz contrar, aplicînd lema 5.1, se
vede că / ar fi neesenţială. î n baza teoremei 5.2 există o submulţime
nevidă TJ a lui Kn — G, deschisă în Bn şi a cărei frontieră este conţinută
în G. U este atunci o submulţime proprie nevidă a lui Bn — G care este
simultan închisă şi deschisă în Rn — C. Rezultă că С disconectează

spaţiul Rn.
COROLARUL 5 . 1 . Dacă o mulţime compactă С disconectează spaţiul
Rn, atunci orice submulţime a lui Rn omeomorfă cu С disconectează spaţiul Rn.
Demonstraţie. Este suficient să se observe că teorema 5.3 dă o
caracterizare intrinsecă a submulţimilor compacte care disconectează
spaţiul Rn.
COROLARUL 5.2. (Teorema de separare a lui Jordan). Orice sub-
mulţime a lui Rn care este omeomorfă cu 8п~г disconectează spaţiul Rn.
Demonstraţia urmează imediat din corolarul 5.1.
COROLARUL 5 . 3 . Teorema 5.3 şi corolarul 5.1 şi 5.2 sînt adevărate
cînd spaţiul Rn este înlocuit cu sfera 8n.
Demonstraţie. Se vede uşor că dacă С disconectează spaţiul 8n,
atunci С disconectează spaţiul 8n — {p} pentru orice p care nu aparţine
lui C, şi reciproc. Pe de altă parte, 8n — {p} este omeomorf cu Rn.
§ 6. Dimensiunea în sensul lui Lebesgue
DEFINIŢIA 6 . 1 . Prin acoperire А unui spaţiu topologic X vom înţe-

lege o familie finită de submulţimi deschise U1? ..., UT ale spaţiului X
astfel încît
x = (j и
i=1
Ordinul acoperirii este cel mai mare întreg n astfel încît există n + 1
mulţimi Î7i care au intersecţie nevidă.
O acoperire (U{) a spaţiului metric X se numeşte o s-acoperire, e
fiind un număr real pozitiv, dacă diametrul fiecărei mulţimi U{ este < e.
O acoperire ß = (F3-) se zice că este o rafinare a unei acoperiri a =
— ( Ui) dacă fiecare Vf este conţinut într-un U { .
L E M A 6 . 1 . Fie X Ç Ё şi Mo submulţime a lui X de dimensiune 0.
Fie U± şi U2 două submulţimi deschise ale lui X, astfel încît M d U± U U2.
Atunci există două submulţimi deschise V± şi V2 ale lui X astfel încît
M(ZV1 U r „ Fx n F-, = 0,
v1 CZ uly v2 d u2.
Demonstraţie. Dacă dim M — — 1, adică M = 0, lema este evi-
dentă. Să presupunem că dim M — 0. Putem presupune că
X = Ut U Ut
Dimensiunea în sensul lui Lebesgue 59
căci altfel am putea înlocui pe X cu Ux |J U2. Atunci mulţimile

Сг = Х-l72, C2^X - U±
sînt închise şi disjuncte. î n virtutea propoziţiei 2.1, există o mulţime
închisă В care separă pe C1 şi C2 şi pentru care M Г) В = 0. Există deci
două mulţimi deschise V1 şi V2 astfel încît
X - В = F , U V 2 , V 1 F ] V 2 = 0
сГС:Г19 C2ŒV2.
Deducem din relaţiile de mai sus

VI <= U» V 2 <= U2
M A V ± U V 2 .
LEMA 6 . 2 .Fie X £ Ê şi Mo submulţime a lui X avînd dimensiunea

^ 0. Fie U19 U . . . , Ur mulţimi deschise astfel încît
l e u uf.
i=1
Atunci există mulţimi deschise F1? . . . , FR astfel încît
J F C J J F , , V I C U T (I = L,2, . . . , r )
Demonstraţia se face prin inducţie asupra numărului mulţimilor

Ui. Lema e evidentă dacă r = 1. Să presupunem că este adevărată pentru
r — 1 şi fie acum numărul mulţimilor Ui chiar r.
Fie
UR-! = UR_, U UR.
Mulţimile deschise 17,, . . . , Ur_2j acoperă pe M, deci — în
baza ipotezei inducţiei — există o acoperire deschisă a lui Jf, {V v . . .
•. •, F r _ 2 , Fr_i), astfel încît
FX С U19 . . FR_2 С Î7R_2, F ; ^ С U'R-»
şi F1? . . . , F r _ 2 , Y'r-X sînt două cîte două disjuncte.
Întrucît
dim (F;_! N M) < O şi F;_X N ЛГ E ur^ И ur,
conform lemei G.l există mulţimi deschise Wx şi W2 astfel încît
F;_x n M С wx и w2ş Ж, N Ж2 = 0
Punem :
Уг-i = n F;-!, vr - ira n
Este acum suficient să luăm acoperirea {F1? . . . , F r _ 9 , Trr_1? Уг}
a lui M.
TEOREMA 6.1. Fie X g <§ un spaţiu de dimensiune n şi A o aco-
perire a lui X. Atunci există o rafinare ß a lui a avînd ordinul <! n.
Demonstraţie. Teorema este evident ă pentru n = oo. Să presupunem
că n e finit. Datorită teoremei 2.3,
X = л и ... и An+1,
unde dim Аь - < 0 (г = 1, . . ., n + 1). Întrucît a este o acoperire pentru
orice Ai7 lema 6.2, ne permite să obţinem n + 1 familii de mulţimi deschise
astfel încît ß' este o acoperire a lui fiecare element al lui ß* este con-
ţinut într-un element al lui a, şi
V) П У к = 0 dacă j ф fc.
Să considerăm acoperirea lui X
ß = (Vj)
i = l, + l
j = 1,
Se vede imediat că orice subfamilie de w + 2 elemente ale lui ß
conţine două elemente ale uneia din familiile ß", deci au intersecţie
vidă. Aceasta înseamnă că ß are ordinul <>i. Pe de altă parte, ß este
o rafinare a lui a.
COROLARUL 6 . 1 . Fie X un spaţiu metric compact de dimensiune n.
Atunci pentru orice г > 0, există o z-acoperire a lui X avînd ordinul^ n.
Demonstraţie. Să considerăm familia tuturor bilelor deschise din
spaţiul X de rază — . X fiind compact, putem extrage o subfamilie finită
2
care este o acoperire a lui X. Este suficient acum să aplicăm teorema 6.1
acestei acoperiri.
DEFINIŢIA 6 . 2 . Fie X un spaţiu metric compact şi Г un număr real
pozitiv. O aplicaţie continuă g a lui X într-un spaţiu topologic Y se nu-
meşte z-aplicatie dacă pentru orice y g g (X) avem
diam (g-1 (y)) < г.
LEMA 6 . 3 . Fie X un spaţiu metric compact. Dacă g este о — - apli-
i
caiie a lui X într-un spaţiu separat Y pentru orice număr natural г, atunci
g e o injecţie topologică a lui X în Y, si reciproc.
Demonstraţie. Dacă g este aplicaţie pentru orice i, atunci g

i
trebuie să fie biunivocă şi se ştie că orice aplicaţie continuă biunivocă
a unui spaţiu compact într-un spaţiu separat este o injecţie topologică.
DEFINIŢIA 6 . 3 . Fie X un spaţiu topologic şi Y un spaţiu metric
compact. Yom nota prin ê ( X , Y) spaţiul metric al tuturor aplicaţiilor
continue ale lui X şi Y, metrica fiind definită prin
d (f,g) = sup d(/(*), g(x)), ( f , g t ê ( X , Y)).
LEMA 6 . 4 . Spaţiul metric & ( X , Y ) este complet.

Demonstraţie. Fie (/„)„_ lt2 un şir Cauchy în ê (X, Y). Pentru
orice x g X, şirul (/*(#))»-i, 2, ... e s t e un Şir Cauchy în Y, care este
compact, deci complet. Eezuită că şirul (f n (x)) are o limită, pe care s-o
notăm cu f(x). Observăm că, fiind dat £ > 0, există un număr natural
N Sf astfel încît n > jVe, implică
f ( x ) ) < £ pentru orice xţX.
într-adevăr, este suficient să alegem pe JVe astfel încît n > şi
p > Nt să implice
d (fn (^)j fp (x)) £
pentru orice x g X,
ceea ce este posibil ţinînd seama că (/„) e un şir Cauchy. întrucît mulţimea
{У\У 6 Г, d(/.(®),y)< £}
este închisă şi (#) tinde către f (x) cînt p-> oo , rezultă că -ATS satisface
condiţia cerută.
Avînd în vedere această observaţie şi inegalitatea
d (/(*), f (*'))< à(f(x), fn(x))+ d(fn(x), fn{x')) +

+ à(fn(x'), f(x')),
deducem că, dacă x' e suficient de apropiat de x, d (/(#), f (x')) este oricît
de mic, adică / £ <§ (X, Y).
Pe de altă parte, şirul (fn) converge în ê (X, Y) către /.
LEMA 6 . 5 . Fie X un spaţiu metric compact şi z > 0. Mulţimea
G ( z) a tuturor z-aplicaţiilor ale lui X într-un spaţiu metric compact Y
este deschisă în ê (X, Y).
Demonstraţie. Fie g 6 (? ( s ) şi fie
7] - inf d (g{x), g(x'))
d (x, o?') >- г
Din compactitatea lui X rezultă că există o pereche x, x' Ç X astfel

încît d (x, x') > г şi 7] = d (g (x), g (x')) ; prin urmare y) > 0, căci altfel g
nu ar fi o s-aplicaţie. Orice aplicaţie continuă / astfel încît
d(/,3)< V
z
aparţine lui G ( г). într-adevăr, dacă x şi x' sînt astfel încît f (x) = f (x')9
atunci d (g (x), g (x')) < rl9 ceea ce implică că d (x, x') < e.
PROPOZIŢIA 6.1. Fie X un spaţiu metric compact, astfel încît d i m X < ;
n (n finit). Pentru orice număr pozitiv s, fie G ( z) mulţimea s-apli-
caţiilor lui X în I2n+1. Atunci G ( s) este densă în spaţiul & (X,I 2 W + 1 ).
Demonstraţie. F i e / £ ê ( X , I2"^1) si 7) > 0. Yom construi o aplicaţie
g S ê (X, I 2 n + 1 ) astfel încît
d ( / , 9) < v).
Orice funcţie continuă pe un spaţiu compact este uniform continuă.

Există deci un număr S < г astfel încît relaţia
d(x, x') < S
să implice
d (/(*), / ( * ' ) ) < - £ •
2i
Datorită corolarului 6.1 putem găsi o acoperire ß = ( ?74)€==1 r
a lui X, avînd ordinul <; n şi astfel încît
diam Ut < 8 (г = 1, . . . , r).
Urmează că
(28) diam/(17,) < - 5 - (i = 1, . . . , r ) .
Să alegem acum punctele p19 . . p r în J2W+1 astfel încît
(29) d (Pi, f ( Ui)) < (i = 1, . . . , r )
şi ^ sînt în poziţie generală în J22n+1, adică nici o submulţime de m + 2

dintre punctele p{ (m = 0, 1, . . . , 2n) nu aparţin unui plan de dimensiune
m în B2n+1 (m = 0, 1, . . ., 2n).
Pentru orice x g X, punem
Wi (o?) = d (о?, X — Ï7J (i = 1, . . . , r)
cu convenţia că, dacă = X, w{ (x) = 1.
63
Avem :
w{ (x) > O dacă xţU,
Wi (x) =-o dacă x$
Din cauză că (£7*) este o acoperire a lui X, avem, pentru orice
xţX:
w
i (x) + • • • + wr ix) > 0-
Să definim o aplicaţie continuă g : X-> I 2W+1 prin *)
/ ч W1(x) Wr(x)
g(x) = r Vl + ... + r Prj
£ w
i(v) S wi{x)
i=1 i=1
Să arătăm că d (/, g) < vj. Presupunem că sînt astfel numerotaţi
încît xţ Ui pentru i = 1,2, . . . , # şi я $ pentru г = s + 1, s + 2, . . . , г.
Atunci Wj ( > 0 pentru i <; s şi w{ ( x) = 0 pentru г > s deci,
în expresia lui g (x), apar numai ^ . .
Din (28), (29) şi o? Ç Î7< (г < s) deducem
à(PiJ(x)) < т) (i О )
şi, mai departe,

d(flf(®), / (я?)) < У],
căci punctul </(#) aparţine închiderii convexe a mulţimii
Să arătăm că g^G(z). Fie 17<x, Uis toate elementele lui ß
carè conţin un punct x ţX. Întrucît ordinul acoperirii ß este n, avem
s <; n + 1. Fie L (x) planul de dimensiune s — 1 subîntins de punctele
Pix,
2n+1
în I . Evident că g (x) 6 L (x).
Fie я' € X. Să presupunem că L (x') este subîntins de punctele
Ph, « • - , Рн-
Avem, ca şi mai sus, t < n + 1 şi L (x') este un plan de dimensiune
t - 1.
Dacă L (x) Г\ L (xf) ф 0, atunci planul subîntins de punctele
PHJ « « Рчj PHI • • Pn este de dimensiune < s + t — 2 < 2n. De aici
şi din faptul că punctele sînt în poziţie generală în R 2 n + 1 , rezultă
{Рнч {Ph, Ф®-
*) Utilizăm scrierea vectorială: dacă p G Rn şi a e un număr real, ap este punctul

care are drept coordonate coordonatele lui p multiplicate prin a.
Deducem că punctele x şi x' aparţin unui acelaşi Г^ dacă L (x) f|

Г\Цх')фг.
Or, aceasta este situaţia dacă g (x) = g (#'), ceea ce implică avînd
în vedere că diam и { < S,
d (x, x') < S < s,
deci g este o s-aplicaţie.
TEOREMA 6.2. (Teorema de scufundare a lui Menger-iNöbeling).
Fie X un spaţiu metrizabü compact de dimensiune n (n finit). Atunci X
este omeomorf eu un subspaţiu al lui I2n+1,
în plus, mulţimea injecţiilor topologice ale lui X în I2n+1 este o mul-
ţime G8 *) densă în spaţiul ê (X, I 2 n + 1 ).
Demonstraţie. Pentru orice număr natural i, fie G submul-
ţimea lui Q (X, I 2 n + 1 ) formată din toate — - aplicaţiile şi fie

i
oo r i
2 = D<? -
<=I V Г
î n bâza lemei 6.3, H coincide cu mulţimea injecţiilor topologice

ale lui X în I 2Ä+1 . Conform lemei 6.5, fiecare este
deschisă, deci o
2ÎÏ+1
mulţime G8, în ë (X, I ), iar conform propoziţiei 6.1 fiecare G este
densă în ê (X, I 2W+1 ).
Tinînd seamă de lema 6.4, putem aplica teorema lui Baire **) în
spaţiui ë ( X , I 2 * + 1 ).
Eezultă că H este o mulţime G8 densă în é (X, I2W + 1).
Observaţia 6.1. Teorema 6.2 este inclusă în teorema 6.3 demonstrată
mai jos. Am dat însă separat demonstraţia teoremei 6.2, întrucît ea este
mai simplă şi mai puţin încărcată de detalii tehnice decît cea a cazului
general şi ajută la înţelegerea ideii principale a acesteia din urmă.
DEFINIŢIE 6.3. Fie A o acoperire a spaţiului X şi g o aplicaţie con-
tinuă a lui X în spaţiul Y. Se zice că G e o OL-aplicaţie dacă fiecare punct
y g Y are o vecinătate V în Y astfel încît
g'1 (У) с: и
pentru un anumit U Ç a.
DEFUSIŢIA 6.4. Fie a o acoperire a lui X şi fie pentru fiecare x Ç X,
$ a (ж) mulţimea deschisă egală cu reuniunea elementelor lui a care conţin
*) Reamintim că se numeşte mulţime o intersecţie numărabilă de mulţimi deschise.
**) Vezi anexa II.
punctul x. O familie numărabilă ( a j ^ л de acoperiri se numeşte şir

fundamental de acoperiri, dacă fiind dat un punct x şi o vecinătate TJ a
lui x, cel puţin una din mulţimile deschise
8ai (x), 8a, (x), ...
este conţinută în TJ.
PROPOZIŢIA 6 . 2 . Pentru orice spaţiu metric separabil X există un
şir fundamental de acoperiri.
0
Demonstraţie. Fie ( 2 bază numărabilă a lui X. Fie o
pereche TJn, TJm astfel încît
un с TJm.
Fie w acoperirea lui X formată din mulţimile X — Un şi Um.
Dacă x 6 UA, avem 8a ntfn (x) = Um. Eezultă că pentru fiecare xţX fa-
milia (8ocntVn(x)) include familia mulţimilor TJm care conţin pe x, ceea ce
probează că (aw.w) este un şir fundamental de acoperiri.
un
PROPOZIŢIA 6 . 3 . Fie ( A J ^ , 2? . .. -W fundamental de acoperiri al
unui spaţiu X. Dacă g.este o a4 - aplicaţie a lui X într-un spaţiu Y pentru
orice i, atunci g este o injecţie topologică.
Demonstraţie. Este vizibil că este destul să demonstrăm că pentru
orice xţX si orice vecinătate TJ a lui x există o vecinătate F a lui g (x)
astfel încît g'1 (F) e TJ.
Există un indice i astfel încît
(30) 8ai(x) С U.
Întrucît g este o af - aplicaţie, există o vecinătate F a lui g (x) şi
un element Uj0 Ç a- astfel încît
(31) g'1 (F) e m,
şi cum x ţ д~г (V), deducem
(32) UbCZ8ai(x).
Din (30), (31), (32) rezultă că
д-г(У) С: и.
PROPOZIŢIA 6 . 4 . Fie X un spaţiu metric compact şi A o acoperire a
lui X. Există atunci un număr pozitiv Y] astfel încît orice submulţime a lui
X de diametru < Y) este conţinută într-un element al lui a.
Demonstraţie. Să presupunem că nu există nici un număr cu pro-
prietăţile din enunţ. Atunci putem găsi un şir 2 de submulţimi
ale lui X astfel încît
lim diam X% = 0
t —• oo
şi fiecare X{ nu este conţinut ?n i c i un e e*nent al lui a. Fie xi

Fie x nn punct de acumulare al şirului 2> ••• şi fie U0ţ OL astfel

încît x € U0. U0 fiind deschis, avem
p = d (x, X - U0) > 0.
Există atunci un indice i0 astfel încît
4 <P —
diam XiQ < — »

4
de unde deducem că X*0 d Z70, ceea ce este absurd.
LEMA 6 . 6 . Fie X un spaţiu oarecare şi Y un spaţiu metric compact.
Pentru orice acoperire OL a lui X, mulţimea G (OL) a tuturor OL-aplicaţiilor
lui X în Y este deschisă în spaţiul ê (X, Y).
Demonstraţie. Fie g ţG (OL). întrucît Y este compact, există o aco-
perire finită
a lui Y cu proprietatea că pentru orice i, l 0 astfel
încît orice submulţime a lui Y de diametru < y) este conţinută într-un
element al lui cr, deci are imagine inversă prin g conţinută într-un
element al lui a. Fie / € ê (X, Y) astfel încît
У
Pentru y g Y, fie S y bila cu centrul în y de diametru — . Se vede
3
uşor că
diam д(П(8у)) < у 6 Y
aşa încît f"1 (Ä„) este conţinut într-un element al lui a. Conchidem că f
este o a - aplicaţie.
PROPOZIŢIA 6 . 5 . Fie X un spaţiu metric separabil astfel încît
dim X <; n (n finit) şi OL o acoperire a lui X. Fie G (OL) mulţimea tuturor
OL-aplicaţiilor lui X în I2n+1. Atunci G (OL) este densă în spaţiul Й (X, I2n+1).
Demonstraţie. Fie / 6 & (X, I 2 n + 1 ) şi rj > 0. Vom construi u n
2Ä+1
g 6 в (X, I ) astfel încît
a (/, sr) < Tj
Sf 6 0 ( a ) .
71
Fiind compact, I 2 n + 1 posedă o S-acoperire <j, uncie S < —. Fie т
2
acoperirea lui X definită astfel :
Conform teoremei 6.1, există o rafinare comună

ß = {Ult UT)
a lui a şi т, astfel încît ordinul lui 3 < n.
Avem deci
diam (i = l , ...,»•).
j-t
Construim acum aplicaţia g exact ca în demonstraţia propoziţiei

6.1, utilizînd puncte p19 ..., pr în I2"^1 în poziţie generală. Faptul că
d (fj 9) < se demonstrează exact ca acolo şi tot aşa se demonstrează,
în notaţiile respective că dacă L (x) f| L(x')=f=®, atunci x şi x' se
află într-un acelaşi TJi din ß. Întrucît însă există numai un număr finit
de plane L (#), există un număr r, > 0 astfel încît oricare pereche de
asemenea plane sau au intersecţie ne vidă, sau au o distanţă >- v) între
ele. Dacă d (g (x), g (x')) < rn atunci avem
d (L(x), L{x')) < '/],
deci L (x) f)L(x')=j=0, deci punctele x şi x' sînt conţinute într-un
acelaşi element al lui ß şi g este o a-aplicaţie.
TEOREMA 6 . 3 . Fie X un spaţiu metri zabil separ abil de dimensiune
n (n finit). Atunci X este omeomorf cu un subspaţiu al lui I2n+1.
In plus, mulţimea injecţiilor topologice ale lui X în J2W+1 conţine o
mulţime G8 densă 'în spaţiul ë (X, I 2W+1 ).
Demonstraţie. î n baza propoziţiei 6.2, există un şir fundamental
(a»)i=i> 2? • • • de acoperiri ale spaţiului X. Fie (?(<*,) mulţimea a r aplicaţiilor
ale lui X în J 2 n + 1 şi
i=1
Conform propoziţiei 6.3, fiecare element al lui H e o injecţie topo-
logică, iar în baza lemei 6.6 fiecare G (a*) e deschis în ê (X, I2W+1). în
fine, în virtutea propoziţiei 6.5, fiecare G (a4) este densă în ë (X, I 2 n + 1 ).
Avînd în vedere lema 6.4, putem aplica teorema lui Baire *) în spaţiul
ë (X, I 2 n + 1 ). Eezultă că Я este o mulţime Gs densă în ё (X, I 2 n + 1 ).
*) A se vedea anexa II.

TEOREMA 6.4. (Teorema de scufundare a lui Urvsolm). Fie X un

spaţiu metric separabil. Atunci X este omeomorf cu un subspaţiu al cubului
lui'Hilbert
în plus, mulţimea injecţiilor topologice ale lui X în Jw conţine o
mulţime G s densă în spaţiul ê (X,
Demonstraţia este identică cu cea a teoremei 6.5, cu simplificarea că
nu impunem nici o condiţie ordinului acoperiri ß. Punctele px sînt astfel
alese încît orice submulţime finită a lor este liniar independentă.
TEOREMA 6 . 5 . Fie X un spaţiu metrizabil şi separabil, astfel încît
orice acoperire a lui X posedă o rafinare avînd ordinul n. Atunci X are
dimensiunea n.
Demonstraţia. Dacă se notează prin JfUlm submulţimea lui Itn formată
din punctele care au cel mult w coordonate raţionale, vom demonstra că
există o injecţie topologică
h : X-> M2n"+1 П l2n+1.
Pentru aceasta, vom modifica demonstraţia propoziţiei 6.5 şi vom utiliza
notaţiile de acolo.
Considerăm un / Ç <g (X, şi un 7] > 0. Luăm o S-acoperire
G a lui I 2 n + 1 , unde 8 < -^-şi acoperirea т = { / _ 1 (T)l Y 6 a}. Conform
ipotezei, exislă o rafinare
ß = {U„ ..., Ur}
a iui T, astfel încît ordinul lui ß este <; n.
Se vede uşor că, dacă P este un plan fix de dimensiune n în spaţiul
B 2 n + 1 , se pot deplasa puţin punctele рг, . . ., pr astfel încît nici unul din
planele L (x) să nu intersecteze pe P. Exact ca în demonstraţia propo-
ziţiei 6.1, construim o aplicaţie g € ë (X,I 2 n + 1 ), satisfăcînd d (/, g) < y)
şi, în plus, condiţia
gjx) n P = 0-
Eezultă că mulţimea
G(P) = {g\geê ( x , i 2 n + 1 ), g (X) n p - 0}
2ri+1
este densă în ê (X, I ). Ea este şi deschisă, căci relaţia g (X) f| P = 0
implică
d (g (X), P) > 0,
ceea ce ne permite să afirmam că orice aplicaţie g' cu
aparţine lui G (P).

Mulţimea I 2 "" 1 - M T V 1 f) I 2 n + 1 este formată din punctele lui

j2«+i e a r e a u c e i p U ţ{ n n i coordonate raţionale, deci ea coincide cu
reuniunea unei familii numărabile de hiperplane (Р»)г=1, 2 ,... fiecare P*
fiind definit de ecuaţii de forma
unde rv . . .,r n + 1 sînt numere raţionale (aici trebuie luate tcate familiile
de cite n + 1 numere naturale cuprinse între 1 şi 2n + 1 şi toate fami-
liile de n + 1 numere raţionale). Dimensiunea fiecăruia din aceste hiper-
plane este 2n -f 1 — (n -f 1) = n. î n baza teoremei 6.3, există o mulţime
G8 densă în (2 (X, I 2 n + 1 ), H, formată din injecţii topologice ale lui X în
I 2 / i + 1 . Fie
H' = H П П G (PJ .
i= l
î n virtutea lemei 6.4, putem aplica teorema*lui Eaire *) ; deducem

că -ET este o mulţime G8 densă în 6 (X, I 2 n + 1 ), deci, în particular, Я' =j= 0 .
Fie h $ # ' . Este clar că
ЩХ) CZ I2n+1 — ţ j j Pi j - Jt**+1 П I2n bl

.
î n conformitate cu lema 4.5, dim J%ln+1 < n. Rezultă că

dim X = dim h (X) < dim (МГfl П I 2 n + 1 ) < п.
COROLARUL 6 . 2 . Fie X un spaţiu metric compact, astfel încît pentru
orice z > О, X posedă o z-acoperire avînd ordinul n. Atunci X are di-
mensiunea n.
Demonstraţie. Este suficient să se observe că, în conformitate cu
propoziţia 6.4, orice acoperire a lui X posedă o rafinare avînd ordinul n.
TEOREMA 6 . 6 . Un spaţiu metric separabil are dimensiunea n dacă
şi numai dacă orice acoperire a sa posedă o rafinare avînd ordinul ^n.
Demonstraţie. Teorema rezultă clin combinarea teoremei 6.1 şi a
teoremei 6.5.
COROLARUL 6 . 3 . Un spaţiu metric compact are dimensiunea ^ n
dacă si numai dacă el posedă pentru orice z > 0 o z-acoperire avînd or-
dinul n.
Demonstraţie. Corolarul rezultă din combinarea corolarului 6.1 şi a
corolarului 6.2.
*) A se vedea anexa II.

A n e x e
I. Un spaţiu topologic se numeşte complet normal dacă fiecare sub-

spaţiu al său este normal. Orice spaţiu metric este complet normal.
LEMA. Fie X un^ spaţiu complet normal şi fie A şi В două submulţimi
ale lui X astfel încît A f ) В = 0, A Ç) В = 0. Există atunci o submulţime
deschisă G a lui X astfel încît A CZ Gji G f] В = 0. __ __
Demonstraţie. Fie G = X — A f] B. Mulţimile A — В şi В — A
sînt disjuncte şi închise în G. X fiind complet normal, subspaţiul său G
este normal. Există deci o mulţime G deschisă în G şi astfel încît
Ä - B CZG, G f ) С f ) (B - A) = 0.
Dar din faptul că G e deschisă în O şi O este deschisă în X, deducem
că G este deschisă în spaţiul X. Pe_de altă parte, relaţia A f] В = 0
implică 1 С A - Б С ö, iar_relaţia A f| В = 0 implică G f| В CZ G f|
П в - A CZ G n G n (B - A) = 0 .
I I . TEOREMA LUI B A I R E . Orice intersecţie numărabilă de submulţimi
deschise dense ale unui spaţiu metric complet este densă.
Demonstraţie. Fie 2, . . . o familie de submulţimi deschise
dense ale spaţiului metric complet X şi fie
00
J> = HA.
i=1
Fie TJ o submulţime deschisă arbitrară a lui X. Întrucît Dx este
densă, există un punct рг £TJ Ç) Dx. întrucît TJ f| Dx e deschisă, există o
bilă deschisă 8± cu centrul î n ^ de diametru < 1, astfel încît S1CZ TJ f] D±.
Printr-un raţionament analog, determinăm un punct p2 € П D2
şi o bilă deschisă 82 cu centrul în p2 de diametru < — , astfel încît S2 CZ
2
CZ 8± П D2. Continuînd în acest fel obţinem un şir de puncte (pn)n=1, 2? • • •
şi un şir de bile deschise ($J n = 1 , 2, . . . , astfel încît
Pn S diam 8n < —,
n
O С n Dn, S± CZ U n Dl.
Eezultă că (pn) este un şir Cauchy ; fie p limita acestui şir. Din(*)
rezultă că p Ç TJ П D, ceea ce demonstrează că D este densă.
Din teorema lui Baire rezultă :
într-un spaţiu metric complet, orice intersecţie numărabilă de
mulţimi G8 dense este o mulţime G$ densă.
Anexe 71
I I I . TEOREMA DE REDUCERE A LUI BROUWER. Fie X un spaţiu cu

bază numărabilă şi fie JC o familie de submulţimi închise ale lui X cu urmă-
toarea proprietate : Dacă K{£JC (i = 1, 2, . . . ) este un şir de elemente
ale lui JC astfel încît
^ z ) x 2 z ) ... z ) £ : n 3
00
atunci P| Kt g JC.
г=1
în aceste condiţii există o mulţime KţJC astfel încît nici o submul-
ţime proprie a lui К nu aparţine lui JC.
Demonstraţie. Fie ( Ui)i=1, 2, . . . o bază numărabilă a lui X. Fie K0
un element arbitrar al lui JC. Definim inductiv o familie 2, . . .
astfel :
KnţJC (n = 1, 2, . . . )
Şi
С) с П (X - un)
dacă o astfel de mulţime există, şi K n = К п _ г în caz contrar.
Fie
* - П o
w=l
ÜL are proprietatea de minimalitate dorită, căci, în caz contrar, ar exista o
submulţime proprie K' a lui К astfel încît К' g JC şi deci un astfel
încît
Г**) кпипф<г,
şi în acelaşi timp K' f| Un = 0 . Dar atunci, prin construcţia lui 2TW,
relaţia (**) ar fi valabilă. Aceasta ar implica К f| Un = 0 datorită lui
(***), ceea ce ar contrazice (****).
PARTEA A DOUA
Teoria categoriilor
de
Martin Jurchescu
Capitolul I
Categorii şi functori
§ 1. U n i v e r s
DEFINIŢIE. O mulţime U se numeşte univers dacă satisface condi-

ţiile următoare :
UI) Dacă x Ç U, atunci {x} Ç U (unde {x} este mulţimea formată
din elementul x).
U2) Dacă ж Ç X şi X Ç U, atunci x £ U .
U3) Dacă o mulţime X Ç U, atunci mulţimea părţilor ® (X) Ç U.
U4) Dacă ( X ^ este o familie de mulţimi X{ Ç U şi dacă I £ U,
atunci U XI £ U.
г ei
U5) Cuplul (x, y) Ç II dacă şi numai dacă o? şi y Ç U.
Mulţimea vidă este un univers numit universul vid.
Evident, dacă (U a ) a€ ^ este o familie de universuri, unde A este o
mulţime, atunci Pi Ùa este tot un univers.
ocÇd
Pentru existenţa universurilor, vom presupune că avem o teorie a
mulţimilor în care este satisfăcută axioma următoare :
Pentru orice mulţime A, există un univers U care conţine pe A ca
element.
Eezultă atunci că există chiar un cel mai mic univers care conţine
pe A ca element. Acest univers se numeşte universul generat de mul-
ţimea A.
î n particular, există universuri care conţin mulţimea Z a numerelor
întregi. Acestea sînt dealtfel universurile importante în matematică.
Yom nota e = {0}, deci e este mulţimea care are ca unic element
mulţimea vidă.
Fie (Х{){€1 o familie de mulţimi (I o mulţime). Vom defini produsul
direct X = TJ Х{ astfel :
1° X = e cînd 1 = 0.
2° 1 = 0 cînd I =f=0 dar există i € I astfel încît X% = 0.
76 Teoria categoriilor
3° X = mulţimea tuturor familiilor o? = e j cu х-г g X { cînd

I =f= 0 şi toţi Xi Ф 0.
Cînd I ф 0 şi X{ =/= 0 pentru toţi i g I, avem aplicaţiile pr i : X - > X *
definite prin pr* (x) = ^ pentru orice clement o? == (жД-çi în X. Aceste
aplicaţii se numesc proiecţiile canonice ale produsului direct X.
De asemenea, vom defini suma directă X' = i l X% prin egalitatea
iei
X' = и {*} X X,.
iei
Rezultă că X' = 0 cînd 1 = 0. Dacă I ф 0, atunci pentru toţi г g I
astfel încît Х-ъф0 avem aplicaţiile definite prin (x) =
= (i, ж) pentru orice element x g X%. Aplicaţiile г% se numesc injecţiile
canonice ale sumei directe X'.
Yom scrie uneori x% în loc de (i, o?) cu г g I şi o? g X{.
TEOREMA 1 . 1 . Fie XX un univers.
1) Dacă o mulţime A g IX şi dacă В d A, atunci В g U.
2) Dacă A, Б g U, atunci JL N Б g XX si A X В ÇVL (în particular
BA g U).
3) Dacă x, г/ g U, atunci mulţimea {x, y} g U.
4) Daca ( X ^ ç j este o t familie de mulţimi X i g XX şi dacă I g II,
atunci TT Xi g XX şi И X{ g XX.
г ei 'iei
5) Dacă o mulţime X g XX, atunci Card X < Card XX (în particular XX nu
se confine ca element).
Demonstraţie. Mai înt-îi dacă A g XX, atunci ^ (A) g XX în virtutea lui
U3) şi deci В g XI în virtutea lui U2).
Rezultă, în particular, că dacă XX este ne vid, atunci mulţimea vidă 0
este un element g XX. într-adevăr, dacă XX ф 0, atunci există un element
a g XX. Din TJl) rezultă că mulţimea {a} g XX, deci mulţimea vidă, fiind o
submulţime a lui {a}, este un element din XX. Din UI) mai rezultă atunci
că e gjll.
înainte de a termina demonstraţia vom stabili următoarea :
LEMA. Dacă XX este un univers nevid, pentru orice întreg n 0,
există o mulţime A g XX astfel încît Card A = n.
Pentru demonstraţia lemei vom face inducţie după n. î n virtutea
celor precedente, aserţiunea lemei este adevărată pentru n = 0 întrucît
Card 0 = 0.
Yom presupune deci că aserţiunea lemei este adevărată pentru n şi o
vom demonstra pentru n + 1. Fie В o mulţime g XX astfel încît
Card В = п. Atunci & (В) g XX şi evident Card'« (В) = 2" > п. Deci
există о mulţime A d ® (В) astfel încît Card A = n -f 1 etc.
Revenim la demonstraţia teoremei.
Din lema şi din U4) rezultă că orice reuniune finită de mulţimi g XX
este o mulţime g XX.
Categorii «şi functori 77
Fie acum А, В două mulţimi Ç U. Pentru orice a ţ Aşi orice b Ç B,

a Ç U şi fe Ç U în virtutea lui U2), deci (a, &) Ç U în virtutea lui U5), deci
{(a, b)} £ U în virtutea lui UI). Astfel, după U4), avem mai întîi
{a} x В = U { К b)} € U
Ь£ В
şi apoi
A x В = U W X В € U.
açi
Orice aplicaţie de mulţimi f : A -> В se identifică cu graful ei.
Atunci mulţimea BA a tuturor aplicaţiilor lui A în В este o submulţime a
lui &(A x B) şi deci BA este un element din U dacă mulţimile A şi В
sînt elemente din U.
Aserţiunea 3) a fost esenţial demonstrată mai sus.
Mai departe ştim că dacă VL este nevid, 0 şi e g U. Apoi dacă I =f= 0
şi 1 ^ 0 pentru toţi i € I, TT Xi este o submulţime a lui Aunde
tÇI
JL = U Xj. De asemenea UL Xi = U {i} x X i e
I^Z I£Z IÇI
î n sfîrşit, dacă A este o mulţime € U, atunci A este de asemenea о
submulţime a lui U în virtutea lui Û2), deci Card A < Card 21. Or, daca X
este o mulţime € IX, atunci $ (X) Ç U si deci Card â (X) < Card U. Cum
Card X < Card S (X), avem
Card X < Card U
ceea ce termină demonstraţia teoremei.
Noţiunea de univers a fost introdusă în matematică de A. Grot-
hendieek.
§ 2. C a t e g o r i i
Amintim că o aplicaţie de mulţimi / : X -> Y se zice injectivă cînd
f ( x ' ) = f (x") implică x' = surjectivă cînd, pentru orice y ţ Y ,
există ж Ç X astfel încît f (x) = y, şi bijectivă cînd este simultan injectivă
şi surjectivă.
O aplicaţie de mulţimi f : X Y se mai notează ж ~->f(x).
DEFINIŢIE. O categorie <2 constă din următoarele date :
1) o mulţime Ob (в) ale cărei elemente se numesc obiectele lui £ ;
2) pentru orice cuplu de obiecte А, В Ç Ob (@), o mulţime
Honig (J., В) ale cărei elemente se numesc morfisme (sau săgeţi) de la
1 în Б sau de sursă A şi capăt В ;
3) pentru orice triplet de obiecte А, В, С Ç Ob (в), o aplicaţie
Hom<o(J., В) x Hom<o(B, С) -> Hom^J., С),
numită compunerea morfismelor, care asociază cu orice cuplu de morfisme
^ € H o m e ( J . , B) şi ^ € H o m e ( B , (7), un morfism vu £ Hom e ( J., C), notat
uneori şi 1?0 и ;
toate supuse la următoarele axiome :

i) pentru orice A g Ob (в), există un morfism 1A g Homg(i ,J.), nu-
mit identitatea lui A, astfel încît 1A и — и şi v 1A = v pentru orice
morfism и de capăt A şi orice morfism v de sursă A ;
ii) compunerea morfismelor este asociativă : dacă и g Homg(A, B)9
v g Нош е (Б, С) şi w g Hom<o(C, D), atunci w (vu) = (wv) и = wvu (ultima
egalitate este o definiţie) ;
iii) mulţimile Н о т (Ay B) sînt mutual disjuncte, i.e. orice morfism
are o unică sursă şi un unic capăt.
Cînd nici o ambiguitate nu este posibilă, vom scrie Н о т (A, B) în
loc de Hom e (J., Б).
и
Vom scrie de asemenea и : A В sau A —> В în loc de и g
g Н о т (А, Б), iar uneori vom desemna un morfism numai printr-o săgeată
A B.
Yom nota FI (<2) reuniunea mulţimilor Н о т (A, B) cînd A şi Б
parcurg independent mulţimea Ob (в) şi vom numi FI (в) mulţimea săge-
ţilor sau mulţimea morfismelor lui <S. Să observăm că compunerea mor-
fismelor acţionează în FI (<S) şi că vu este definit atunci şi numai atunci
cînd sursa lui v coincide cu capătul lui u.
Să mai observăm că, pentru orice A g Ob (в), identitatea lui A
este unic determinată. într-adevăr, dacă e : A -> A este astfel încît eu =
= и şi ve = v pentru orice morfism и de capăt A şi orice morfism v de
sursă A (vom spune atunci că e este o unitate sau o identitate în <S), atunci
în particular e = 1A e = 1A. Mai rezultă că orice identitate în в este
de formă 1A, şi anume pentru un singur A în virtutea axiomei iii).
Aşadar aplicaţia A —> 1A este o bijecţie între mulţimea Ob (в) şi
mulţimea identităţilor lui в.
tt V
Dacă A —> Б şi Б —> A sînt morfisme în в astfel încît vu = 1A,
atunci v se numeşte un invers la stînga al lui uy iar и un invers la dreapta
al lui v.
и
DEFINIŢIE. Un morfism A —> Б în В se numeşte izomorfism dacă
v A
există un morfism Б — > A care este simultan invers la stmga şi la dreapta
pentru щ i.e. vu = 1A şi uv = 1B.
Faptul că и este izomorfism se notează и : А ^ Б sau и : A ä Б.
Morfismul v satisfăcînd condiţia din definiţie (dacă există) este unic
Vf
determinat : într-adevăr, dacă Б — > A este un alt morfism care satisface
condiţiei din definiţie, atunci
v' = 1A v' = (vu) v' = V (uv') = V 1B = V.
Morfismul Б A satisfăcînd vu = şi uv = 1B (dacă există) se
numeşte invers al lui и şi se notează v = w1.
Evident, identităţile Ini (2 sînt izomorfisme. De asemenea, dacă

U V
A —> Б şi В —> С sînt izomorfisme, atunci vu este izomorfism şi

{vu)'1 = и~г V_1.
Să mai observăm că dacă и este izomorfism, u~x este izomorfism.
Dacă A Б este un morfism în <2, atunci, pentru orice X g Ob (<2)r
avem o aplicaţie
Нот (X, A)-> Н о т (X, B)
care asociază cu orice morfism f:X~> A, morfismul uf: X-> Б, şi o
aplicaţie
Н о т (Б, X) -> Н о т {A, X)
care asociază eu orice morfism / : Б X, morfismul fu : A -> X.
DEFINIŢIE. Un morfism A -> Б se numeşte monomorfism (resp»
epimorfism) dacă, pentru orice X g Ob (<2), prima (resp. a doua) din
aplicaţiile precedente este injectivă. Vom spune că и este o bijecţie dacă и
este simultan monomorfism şi epimorfism.
Deci и este monomorfism, cînd uf = ug implică / = g şi epimorfism,
cînd fu = gu implică / = g.
Orice izomorfism este o bijecţie.
TEOREMA 2 . 1 . 1 )
2) Orice compus de două monomorfisme (epimorfisme) este un mono-
morfism (epimorfism).
_ и V
3) In situaţia A — > Б — > (7, dacă vu este monomorfism (resp. epi-
morfism), atunci и (resp. v) este monomorfism (resp. epimorfism).
Demonstraţia este trivială şi o vom omite.
O mulţime preordonatâ este o categorie I astfel încît Horn (i, j)
conţine cel mult un element pentru orice cuplu de obiecte i, j din I. Vom
scrie atunci i ^ j în loc de Horn (i, j) =f= 0. Eezultă că i < i pentru orice
i g Ob (I) şi că i <; j şi j <; Ic implică i <; h. O mulţime ordonată este о
mulţime preordonată astfel încît i <; j şi j <; i implică i = j. Dacă I
este o mulţime preordonată (ordonată), atunci Ob (I) se numeşte mulţimea
subiacentă lui I, iar Fl (I) relaţia de preordine (ordine) a lui I.
Conceptul de categorie apare aşadar ca o generalizare a celui de
mulţime preordonată.
Evident, într-o mulţime preordonată I, orice morfism în I este o
bijecţie. Pe de altă parte, dacă I este o mulţime ordonată, orice izomorfism
în I este o identitate. Eezultă că în general într-o categorie există bijecţii
care nu sînt izomorfisme.
DEFINIŢIE. Dacă в este o categorie, se numeşte categorie duală a
lui в şi se notează <2° categoria definită astfel :
1) Ob (<2°) = Ob (в) ;
2) Hom<o. (А, В) = Home (Б, A) ;
3) Compunerea lui v şi и în este egală eu compunerea lui и

şi v în <S.
Evident, (S°)° = <2, adieă duala dualei lui 6 coincide cu €.
Principiul general de dualitate : Orice noţiune (propoziţie) într-o
categorie neprecizată £ are o noţiune (propoziţie) duală care se obţine
considerînd noţiunea (propoziţia) în categoria duală şi apoi interpre-
tînd-o în categoria <2.
Procedeul de trecere de la o noţiune (propoziţie) la noţiunea (propo-
ziţia) duală se numeşte procedeul inversării săgeţilor.
O noţiune (propoziţie) se zice autoduală dacă coincide cu duala ei.
De exemplu, noţiunea de epimorfism este duală cu cea^ de mono-
morfism, iar noţiunile de bijecţie şi izomorfism sînt autoduale. î n teorema
2.1, propoziţia 1) este autoduală, iar în 2) şi 3) enunţurile duale sînt date
între paranteze.
Să mai considerăm un exemplu.
DEFINIŢIE. Un obiect e din В se cheamă obiect final dacă, pentru
orice A g Ob (€), mulţimea Horn (A, e) conţine exact un element, i.e.
există exact o săgeată A e. Dual avem noţiunea de obiect iniţial : i este
un obiect iniţial în categoria в dacă, pentru orice A g Ob (6), există
exact o săgeată i -> A. Un obiect în 6 care este simultan final şi iniţial
se numeşte obiect nul.
Evident, toate obiectele finale (dacă există) sînt mutual izomorfe :
mai precis, pentru orice cuplu de obiecte finale e şi e' în (2, unicul morfism
e e' este un izomorfism. La fel pentru obiectele iniţiale şi pentru obiec-
tele nule.
Dacă I este o mulţime ordonată, obiectul final (iniţial) dacă există
este unic şi se numeşte cel mai mare (mic) element al lui I.
DEFINIŢIE. Dacă U este un univers, o categorie <2 se numeşte
U-categorie cînd Horn (J., B) g U pentru orice cuplu de obiecte A, В
în (2. O U-categorie se zice mică dacă Ob (£) g U ; rezultă atunci că şi
El ((2) g U.
Pentru orice categorie <2 există un univers (chiar unul cel mai mic)
U astfel încît (2 să fie o U-categorie.
Exemple de U-categorii sînt :
Categoria U-Ens. Obiecte : mulţimile g U ; morfisme : aplicaţiile de
mulţimi. î n exemplele următoare prin grup, monoid etc., se va înţelege
un grup, monoid etc. avînd ca mulţime subiacentă un element din U.
Categoria U-G (resp. U-Ab). Obiecte : grupurile (resp. grupurile
abeliene) ; morfisme : omomorfismele de grupuri.
Categoria U-M. Obiecte : monoizii ; morfisme : omomorfismele de
monoizi.
Categoria U-A. Obiecte : inelele cu element unitate ; morfisme : omo-
morfismele de inele cu element unitate.
Categoria U-Top. Obiecte : spaţiile topologice ; morfisme : aplica-

ţiile continue.
Se vede uşor că în categoria U-Ens (resp. U-Ab) monomorfismele
sînt aplicaţiile (resp. omomorfismele) injective, iar epjmorfismele sînt
aplicaţiile (resp. omomorfismele) surjective. î n plus, bijecţiile coincid cu
izomorfismele în aceste categorii. Acelaşi lucru este adevărat pentru
lt-G, dar este mai puţin imediat.
Mulţimea vidă 0 este unicul obiect iniţial în U-Ens, iar mulţimile
punctuale (i.e. mulţimile care conţin un singur element) sînt obiecte finale
în U-Ens -, în particular, e = {0} este final în U-Ens. întrucît 0 şi e nu
sînt izomorfe, se vede că U-Ens nu are obiect nul.
De asemenea grupurile care se reduc la elementul neutru sînt obiecte
nule în U-G şi U-Ab.
DEFINIŢIE. O categorie (2' se numeşte subcategorie a lui (2 dacă :
1) Ob (<2') d Ob (в) ;
2) Horner (А, В) а Ношр (А, В) pentru orice cuplu de obiecte
А, В în & ;
3) compunerea morfismelor în (2' este indusă de compunerea mor-
fismelor în в.
O subcategorie (2' a lui (2 se zice plină dacă
Homp/ (Aj B) = Hom<o (Aj B)
pentru orice cuplu de obiecte А, В în <2'.
De exemplu, categoria U-Ab este o subcategorie plină a cate-
goriei U-G. De asemenea, categoria în care obiectele sînt spaţiile
topologice local compacte din U-Top, iar morfismele aplicaţiile pro-
prii, este o subcategorie neplină a lui U-Top.
Categoria (2 definită prin Ob ((2) = 0 se numeşte categoria vidă
şi se notează 0. Ea este considerată subcategorie a oricărei categorii.
De asemenea vom nota e categoria avînd ca unic obiect pe 0 şi ca
unic morfism identitatea lui 0.
DEFINIŢIE. Fie (<2^6* 0 familie de categorii (I o mulţime). Atunci
definim categoria produs G = TT S» astfel :
1) Ob (<2) = ттOb (e^-j^ 1
igl
2) pentru orice cuplu de obiecte A = (A- h ) i£ j şi В = (Бг)г € 7 în (2,
Home (А, В) = ГГ Homg i (Ai9 B4) ;
tei
3) compunerea morfismelor se face pe componente.
Evident, cînd I = 0, (2 este categoria punctuală e, iar cînd I =f= 0
dar există i € I astfel încît = 0, atunci в = 0.
§ 3. Functori
DEFINIŢIE. Dacă (2 şi <2' sînt două categorii, un functor JF:(2-> (2'

(se mai spune : functor covariant) este o funcţie care asociază cu orice
obiect A din (2 un obiect F (A) din & şi cu orice morfism и : A -> Б din <2r
un morfism F (u) ă.F (A)-> F (В) din <2' astfel încît:
!) F {!A) = IJ-U) pentru orice A g Ob (<2) ;
2 ) F (vu) = F (v) F (u) pentru orice compus vu de morfisme din (2.
Bezultă că un functor F : (2 <2' induce o aplicaţie
Ob (<2) -> Ob (<2')
definită prin A (A), şi pentru orice cuplu de obiecte A, В în <2,
o aplicaţie
Horn (A, B) Horn (F (A), J7 (Б))
definită prin w (u).
Evident, dacă и : A Б este un izomorfism în (2 şi : (2 (2' un
functor, atunci F (и) este un izomorfism în <2'.
Yom folosi uneori notaţia indicială pentru functori, i.e. vom scrie
Fa în loc de F (A) şi Fu în loc de F (и).
(2° fiind categoria duală lui (2, un functor F -€ (2° -> (2' se mai numeşte
functor contravariant de la <2 în <2'.
Dacă-F : <2->6' este un functor, atunci avem un functor F° : (2°—> (2/0
definit prin F° (A) = F (A) şi F° (u) = F (и) pentru orice A g Ob (<2) =
= Ob ((2°) şi orice и g Hom e (JL, Б) = Ною е о (Б, А).
Functorii se compun în mod natural : dacă F : (2 -> (2' şi G : &' (2"
sînt doi functori, atunci functorul (rF : (2 (2" se defineşte prin GF (A) =
= G (J1 (JL)) şi (M) = G (F (и)).
Dacă в' este o subcategorie a lui (2, avem functorul de incluziune
i:(2'-> (2 definit prin i ( JL) = JL şi i (и) = и pentru orice obiect A şi
orice morfism и în 6'. Dacă G : (2 (2" este un functor, functorul Gi
se mai notează G | <2' şi se numeşte restricţia lui G la <2'.
Cînd <2' = <2, i se numeşte identitatea lui (2 şi se notează Evident,
l e este o unitate pentru compunerea functorilor.
Dacă este o familie de categorii şi <2 = TT <2*, atunci, pentru
< I
orice j g I avem functorul 6
r
P j 5 <2-»<2/,
numit proiecţia canonică de indice j a lux (2, care asociază cu orice obiect
A == (JL i ) i ţi în <2 obiectul JL,. în <2,- şi cu orice morfism (щ) 1 е 1 în в morfis-
mul щ în (2,-. Pentru orice categorie & şi orice familie ( F i ) i e l de functori
Fi : <2'-> ei9 există şi este unic un functor F = (2'-> (2 astfel încît =
= pr* F pentru toţi i g I.
Cînd в este o U-categorie, avem un functor
Horn : (2° x <2 U-Ens
definit astfel : dacă (A, B) este un obiect în (2° x S, deci un cuplu de

obiecte în (2, atunci Horn (A, B) = Hom<o (A, B) este mulţimea mor-
fismelor de la A în В în (2 ; dacă (u, v) : (A, B) (A', B') este un morfism
în (2° x (2, deci u: A ' A şi v: B-> B' în (2, atunci Н о т (щ v) =
= Hom^ (u, v) este aplicaţia
Нот (А, В) -> Horn (A', B')
care asociază cu orice morfism f:A->B în (2, morfismul vfu:A'->B'
în (2.
Astfel Horn este un functor contravariant în prima variabilă şi
covariant în a doua.
Mai precis, pentru orice obiect В în (2, funcţiile А Н о т (A, B)
şi и Н о т (и, 1B) = Н о т (и, B) (această egalitate este o definiţie)
definesc un functor contravariant
JiB = Horn (., B) : (2°-> U-Ens.
De asemenea, pentru orice obiect A în (2, funcţiile Н о т (A, B)
şi —>Hom (1^, v) = Horn (A, v) (egalitatea este o definiţie) definesc
un functor
h = Н о т (A,-).
DEFINIŢIE. Un functor F : (2-> (2' se zice fidel (resp. deplin fidel),
dacă, pentru orice cuplu de obiecte А, В în (2, aplicaţia
Horn (A, B)-> Horn (F (A), F (В))
indusă de F este injectivă (resp. bijectivă).
De exemplu, dacă & este o subcategorie a lui (2, functorul de inclu-
ziune i : в' -> (2 este fidel, şi este deplin fidel atunci şi numai atunci cînd
€' este o subcategorie plină a lui (2.
PROPOZIŢIA 3 . 1 Dacă F este fidel, F (и) monomorfism (epimorfism,
bijecţie) implică и monomorfism (epimorfism, bijecţie). Dacă F este deplin
fidel, F (и) izomorfism implică и izomorfism.
Demonstraţie. Fie и €. A-> В un morfism în (2 astfel încît F (и)
este monomorfism, şi fie / , g Ç Н о т (X, A) astfel încît uf = ug. Eezultă
F (и) F ( f ) = F (и) F (g), deci F ( f ) = F (g) întrucît F (u) este mono-
morfism, deci f = g întrucît F este fidel. Dual avem aserţiunea pentru
epimorfisme. şi autodual pentru bijecţii. î n sfîrşit, fie F deplin fidel şi
F (и) izomorfism. Există v' : F (B)-> F (Л) astfel încît F (и) v' = lFiB)
şi v' F (и) = 1р.и). Întrucît F este deplin fidel, există v : B-> A astfel
încît F (v) = v'. Avem F (uv) = F (и) v' = 1F{B) = F (1B), deci uv = 1B
întrucît F este fidel. Similar vu = 1A.
Se numeşte categorie supraiacentă unei categorii date (20 o categorie (2
împreună cu un functor fidel y : (2 -> (20.
Astfel categoriile U-G, U-A, U-Top etc., sînt supraiacente lui
U-Ens. Functorul y este aici functorul care asociază cu orice obiect
(grup, spaţiu topologic etc.) mulţimea subiacentă şi cu orice morfism,

(omomorfism, aplicaţie continuă etc.) aplicaţia de mulţimi subiacentă.
Evident, în orice categorie supraiacentă lui XI — Ens, morfismele pot fi
considerate aplicaţii.
î n categoriile supraiacente lui XX-Ens, un morfism и se zice injectiv
(surjectiv) dacă у (и) este injectiv (surjectiv) în XX-Ens. Din propoziţia
3.1 rezultă că orice morfism injectiv (surjectiv) este monomorfism (epi-
morfism). Beciproca nu este adevărată în general.
DEFINIŢIE. Un functor i : 6 (2' se numeşte izomorfism de cate-
gorii dacă :
1) i este deplin fidel,
2) aplicaţia Ob (<2)-> Ob (€') indusă de г este bijectivă.
Aceasta înseamnă că există un functor j : (2' (2 satisfăcînd ij = 1
şi ji = 1 ; se notează j = г - 1 .
DEFINIŢIE. Un functor F:&-+ (2' se numeşte echivalenţă de cate-
gorii dacă :
1) F este deplin fidel,
2) orice obiect A' în (2' este izomorf cu un obiect de forma F (A).
Orice izomorfism de categorii este o echivalenţă. Beciproca nu este
adevărată cum se constată cu uşurinţă considerînd categorii în care fie-
care mulţime Н о т (A, B) conţine un unic morfism.
Să mai observăm că dacă F € . S - > (2' este o echivalenţă, atunci
există o echivalenţă F' : (2' -> (2 cum iarăşi se constată cu uşurinţă. De
asemenea compunerea a două echivalenţe este tot o echivalenţă.
Dacă F : (2-> <2' este o echivalenţă, atunci proprietăţile omologice,
adică proprietăţile definite cu ajutorul functorului Horn, sînt aceleaşi
pentru <2 şi (2'.
DEFINIŢIE. Fie (2 şi <2' două categorii fixate. Dacă F şi G sînt doi
functori de là 6 în 6', un morfism functorial sau morfism de functori
f :F-> G este o familie
f = (/(^)Ьеоь(£)
de morfisme f (A) : F {A)-> G (A) în <2' astfel încît, pentru orice morfism
и
A —» В în в, diagrama următoare este comutativă
/М)
\G{U)
F(B)ÎG{B)
i.e. f(B) F (и) = G (и) f (A). Yom scrie uneori fA în loc de f (A). Morfis-
m e l e / (A) : F (A) -> G (JL) se numesc componentele morfismului functorial/.
Morfismele functoriale se compun pe componente : dacă F, G, R
sînt trei functori de la в în şi dacă f : F-> G şi g : G H sînt morfisme
functoriale, atunci gf : F H este morfismul functorial definit prin gf (A) =

= g (f (A)). Această compunere este asociativă. De asemenea, pentru orice
functor F:(2-> (2', avem morfismul identitate ljr : F-> F definit prin
1 F (A) = 1 F U ) şi evident este o unitate pentru compunerea morfis-
melor functoriale.
Astfel, date două categorii <2 şi (2', functorii de la <2 în (2' şi morfis-
mele functoriale sînt obiectele şi respectiv morfismele unei noi categorii
care se notează Horn ((2, (2'), uneori (2'e, şi se numeşte categoria functorilor
de la (2 în (2'.
Dacă <2 şi <2' sînt U-categorii, în general Н о т ((2, €') nu este
U-categorie. Dar dacă, în plus, в este lX-categorie mică, atunci
Horn ((2, <2') este U-categorie. într-adevăr, dacă F şi G sînt functori
de la (2 în в', atunci mulţimea ïïom (.F, G) a morfismelor functoriale de la
F in G este o submulţime a produsului direct
TT Horn (F (A), G (A))
Л £ Ob (£)
care este un element din U cînd 6' este o U-categorie şi (2 o U-categorie
mică (în virtutea teoremei 1.1).
Notăm că, pentru orice obiect A în 6, avem un functor
pr^ : Н о т (<2, <2') -> в',
numit proiecţia canonică de indice A, definit prin
p r a ( F ) = F ( A ) şi p r „ ( / ) = f ( A )
pentru orice functor F : 6 - > в' şi orice morfism f : F~> G de functori

de la (2 în (2'.
Izomorfismele în categoria Horn ((2, (2') se numesc izomorfisme
functoriale. Evident, un morfism functorial / : F -> G este un izomorfism
functorial dacă şi numai dacă / (A) : F (A) -> G (A) este izomorfism în €'
pentru orice A £ Ob (в).
O diagramă este esenţial un functor*). Dar se numesc diagrame în (2
mai ales functorii D : I -> в pentru care I este o categorie destul de simplă
încît functorii D să poată fi ,,desenaţi".
Să considerăm de exemplu diagrama de tipul pătrat
U
*) î n general, o diagramă ( = un functor) D : T S se zice comutativă dacă, pen-

tru orice cuplu de obiecte z, j în I şi orice cuplu de morfisme и, v £ Horn (z, j) are
loc egalitatea D(u) = D(v).
Ştim că o asemenea diagramă se zice comutativă dacă u' f=g u. Pentru

a interpreta diagramele pătratice ca functori, să considerăm categoria I
A X [I
cu patru obiecte, 0, 1, 2, 3, şi şase morfisme 0 —> 1, 0 —>2, 0 — > 2 ,
ß Y 8
0 —> 3, 1 —> 2 şi 3 —» 2, plus identităţile respective, şi să definim
compunerea morfismelor prin y<* = X şi = Atunci orice functor
D : I -> <2 este o diagramă pătratică
D(«)J |D ( 8)
D[Y)
D ( l ) —>D(2)
iar dacă I este astfel încît л = [x, orice diagramă D : I - > в este comu-
tativă.
După procedeul precedent se pot construi diagrame de diferite
tipuri, comutative sau nu, tipul fiind dat de categoria I. Astfel de tipuri
de diagrame vor fi considerate în cele ce urmează.
Întrucît diagramele sînt functori, putem vorbi de categoria tuturor
diagramelor în в de un anume tip I.
De exemplu, diagramele în (2 de tipul 0 - > 1 se identifică cu mor-
fismele lui (2. De aceea categoria tuturor diagramelor de tipul 0 - > 1 se
notează tot FI (в) ca şi mulţimea săgeţilor lui <2.
w ur
După definiţia morfismelor functoriale, dacă A —> В şi A' —> B'
sînt morfisme în (2, un morfism X : и -> и' este un cuplu X = ( X0, \ )
de morfisme X0 : A-> A' şi \ : B-> B' astfel încît diagrama următoare
să fie comutativă
A-^B
u'
A! — B'
»
Să mai observăm că avem functorii £ şi С de la FI (в) în S definiţi

14
astfel : dacă A—>B este un morfism în (2, atunci 8 (и) = А = sursa lui и
şi G (и) — В = capătul lui и ; dacă X = (X0, Xx) : u - > u' este un morfism
în categoria FI (в), atunci 8 (X) = X0 şi G (X) == De asemenea, avem
un morfism functorial 0 : 8 -> С cu 0 (и) = и pentru orice и Ç Fl (в).
Yom scrie uneori „sursă w" în loc de 8 (u) şi ,,capăt и" în loc de
С (u), similar „sursă X" şi ,,capăt X".
Compunerea la stingă cu un functor. Fie a : S' (2 un functor. Pentru
orice categorie I avem un functor
a* : Н о т (I, <2') Н о т (I, <2)
саге asociază cu orice functor F : I -> <2', functorul a* (F) = OLF : I -> <2
şi cu orice morfism functorial G de componente <p<, i Ç Ob (I),
morfismul functorial a* (9) = a6.
Pentru orice categorie I, avem un functor
a+ : Н о т (<2, I) -> Н о т (<2', I)
care asociază cu orice functor JF : I functorul a+ (J?) = Fa : <2'->Z
şi cu orice morfism functorial 9 : F G de componente 9 {A), A g Ob (<2),
morfismul functorial 9a : FOL (?a de componente 9 (a (À')), A' £ Ob(6').
Se verifică imediat că 9 a este într-adevăr un morfism functorial.
Evident, dacă a : <2 şi ß : <2-> в", atunci
(ßa)* = ß*a* şi (ßa), = a,ß + .
î n particular, cînd <2" = (2' şi aß = 1,
ß*a* = 1 şi = 1
întrucît, evident, 1* = 1 şi 1 + = 1.
§ 4. Morfisme stricte
DEFINIŢIE. Dacă A-%B şi A'—>B' sînt morfisme în (2, un morfism

X = (X0, : и и' se zice omotop cu zero (resp. coomotop cu zero) dacă
există h : JS-> A' astfel încît X0 = Tiu (resp. \ = ^'ä).
Denumirea este împrumutată de la categorii aditive şi de aceea
este într-un anume sens abuzivă.
U n morfism X : u' care este simultan omotop şi coomotop cu
zero se zice trivial.
De exemplu, dacă и este epimorfism, orice morfism omotop cu zero
X : и -> и' este trivial, şi, în plus, h este unic determinat. Tot astfel dacă и
este un monomorfism, orice morfism coomotop cu zero \:u-> u' este
trivial. Eezultă că dacă и este epimorfism şi u' monomorfism, atunci,
pentru orice morfism X : u-+ u', ,,omotop cu zero" coincide cu ,,coomotop
cu zero" şi cu „trivial".
Să mai observăm că l u : и este omotop cu zero (resp. coomotop
cu zero) dacă şi numai dacă и are un invers la stînga (resp. la dreapta).
În particular, l t t este trivial dacă şi numai dacă и este un izomorfism.
DEFINIŢIE. Un monomorfism A' — A în в se numeşte monomorfism

p
strict dacă, pentru orice epimorfism X' —> X în в, toate morfismele i
sînt triviale.
După cele precedente, este suficient să cerem, în această definiţie,
ca toate morfismele p-> i să fie omotope cu zero sau de asemenea ca toate
morfismele p-> г să fie coomotope cu zero.
TEOREMA 4 . 1 . 1 ) Izomorfismele coincid cu bijecţiile care sînt mono-

morfisme stricte.
2) Orice compus vu de monomorfisme stricte este monomorfism strict.
3) Dacă un compus vu este monomorfism strict, atunci и este mono-
morfism strict.
Demonstraţie. 1) Evident, orice izomorfism este un monomorfism
strict. Invers, dacă avem o bijecţie и care este un monomorfism strict,
atunci în particular morfismul l u este trivial etc.
и V
2) Fie A — > B şi В — > 0 două monomorfisme stricte. După teorema

2.1, vu este monomorfism. Să considerăm o diagramă comutativă
P
X——» Y
U V
A-+B G
cu p epimorfism. Întrucît v este monomorfism strict, există \ : Y В
astfel încît wX0 = h^p. Apoi, întrucît и este monomorfism strict, există
h : Y A astfel încît X0 = hp.
3) Să presupunem că vu este monomorfism strict şi să considerăm o
diagramă comutativă
X—> Y
и
A—>B
cu p epimorfism. Atunci avem diagrama comutativă
x-A •Y
vu
A — » •с
Întrucît vu este monomorfism strict, există h : Y A astfel încît X0 = hp,
Fie A un obiect în 6. Yom spune că două monomorfisme stricte
Ax—-+A şi А2—Ч>А de capăt A sînt echivalente sau canonic izomorfe dacă
există un izomorfism 0 : Ax A2 astfel încît diagrama următoare să
fie comutativă
A1 * A2
i.e. astfel ineît ix = Evident, axiomele unei relaţii de echivalentă

sînt îndeplinite şi deci monomorfismele stricte de capăt A se împarl în
clasc de echivalentă.
Din fiecare clasă de echivalenţă de monomorfism stricte de capăt A
alegem cîte un reprezentant. Presupunem că această alegere este astfel
încît î A reprezintă clasa sa do echivalenţă.
DEFINIŢIE. Keprezentanţii aleşi pentru clasele de monomorfisme
stricte de capăt A se numesc subobiecte ale lui A.
Astfel un subobiect al lui A este în esenţă un cuplu (A', i) cu
A' g Ob (<2) şi i : A'-> A un monomorfism strict ales. Prin abuz, vom spune
că A' este un subobiect al lui A şi că г este monomorfismul canonic sau
incluziunea lui A'.
i
De exemplu, în categoria U-Ens orice monomorfism A'—> A este
strict şi este echivalent cu incluziunea de mulţimi i ( A ' ) - > A. De aceea,
în U-Ens, definim subobiectele unei mulţimi A ca fiind submulţimile
lui A, iar incluziunile de subobiecte ca fiind incluziunile de mulţimi.
De asemenea, în U-Ab, subobiectele unui grup abelian G sînt
subgrupurile lui G etc.
DEFINIŢIE. Dacă A-> В este un morfism în (2, se numeşte imagine a
lui и orice monomorfism strict i : В' В cu proprietatea că există un
epimorfism p : A B' astfel încît и = ip.
Se vede atunci imediat că toate imaginile lui и (dacă există) aparţin
aceleiaşi clase de echivalenţă de monomorfisme stricte de capăt В şi
epuizează această clasă de echivalenţă.
Urmează că dacă и are imagini, atunci există şi este unic un sub-
obiect (Br, i) al lui В care este o imagine a lui u. Atunci B' se numeşte
imaginea lui и şi se notează
B' = Im и
iar г se cheamă incluziunea sau monomorfismul canonic al imaginii. Prin
abuz vom nota
(В', i) = Im и sau i = Im и.
PROPOZIŢIA 4 . 1 . Dacă и are imagine (i.e. dacă и = ip cu i mono-
morfism strict şi p epimorfism), atunci factorizarea и = i1p1 cu ix mono-
morfism strict şi рг epimorfism este unică pînă la un izomorfism de diagrame.
Demonstraţie. Avem o diagramă comutativă
Întrucît i este monomorfism strict, există 0 : 1г -> I astfel încît p = Qp±

şi ix = iQ. Eezultă că 0 este epimorfism şi monomorfism strict, deci izo-
morfism, q.e.d.
и uf
Fie A—>B şi A'—>B' două morfisme astfel încît I = Im и şi Г =
= Im u' există, şi fie X : u-> u' un morfism în categoria FI ((2). Din defi-
niţia imaginii şi a monomorfismului strict rezultă că există şi este unic un
morfism h : I - > F astfel încît diagrama următoare să fie comutativă
V i
A—*I—>B
»4 1" J>
А' —>B'
unde i şi i' sînt incluziunile imaginilor, iar p şi p' epimorfisme satisfăcînd
и = ip şi u' = i'p' ; vom defini
Im X = A.
Atunci, evident, Im este un functor de la subcategoria plină a lui
FI (в) formată din morfismele A -> В care au imagini, cu valori în ca-
tegoria S.
Noţiunile duale cu monomorfism strict, subobiect, incluziune,
imagine, functorul Im sînt : epimorfism strict, obiect cît, coincluziune sau
epimorfism canonic de obiect cît, coimagine, functorul Coim.
DEFINIŢIE. Un morfism и : A-> В se zice strict dacă и = ßA cu ß
monomorfism strict şi a epimorfism strict.
PROPOZIŢIA 4 . 2 . Dacă и este un morfism strict, factorizarea и =
= ßxax cu ßx monomorfism şi ax epimorfism este unică pînă la un izomorfism
de diagrame {în particular ßx este monomorfism strict iar ax epimorfism
strict)
Demonstraţie. Dacă и = ßa cu ß monomorfism strict şi a epimorfism
strict, avem o diagramă comutativă
i A I
1г—> в
Eszultă că există 0 : 1 - > I ± astfel încît ax = Oa şi ß = ßx0. Din prima
egalitate rezultă că 0 este epimorfism, iar din a doua că 0 este monomorfism
strict. Din teorema 4.1 rezultă că 0 este izomorfism etc.
Din definiţie rezultă că orice monomorfism strict este un morfism
strict. Din propoziţia precedentă rezultă că invers, dacă и : A - > В este
un morfism strict şi un monomorfism, atunci и este un monomorfism
strict. Similar pentru epimorfisme stricte.
Să mai observăm că dacă и = ßa cu ß monomorfism strict şi a

epimoffism strict, atunci ß este o imagine a lui и iar a o coimagine a lui u.
Fie w : i - > B u n morfism astfel încît Im и şi Coim и există. Atunci
avem o diagramă comutativă
A —H» Coim и
* 1
Im и —> В
unde i este incluziunea imaginii, q epimorfismul canonic al coimaginii,
iar p un epimorfism şi j un monomorfism satisfăcînd и = ip = jq. Eezultă
că există şi este unic un morfism
и : Coim u - > Im и
satisfăcînd p = uq şi j = iu ; în particular u este bijecţie şi и = iuq.
ii se numeşte morfism canonic sau bijecţie canonică de la Coim и în
Im u, iar egalitatea
и = iuq
care determină în mod univoc pe и se numeşte factorizare canonică a lui и.
PROPOZIŢIA 4 . 3 . Froprietăţile următoare ale unui morfism u\A-> В
sînt echivalente :
i) и este un morfism strict.
ii) Im и şi Coim и există şi й : Coim u-> Im и este izomorfism.
Demonstraţie, i) => ii). Dacă и = ßa cu ß monomorfism strict şi a
epimorfism strict atunci ß este o imagine a lui и iar a o coimagine a lui щ
deci factorizarea canonică и = iuq există. Apoi, din propoziţia prece-
dentă, rezultă că uq este epimorfism strict, deci и este o bijecţie strictă,
deci un izomorfism.
ii) => i). Factorizarea canonică и = iuq există şi и este izomorfism,
deci и == i (uq) este strict.
§ 5. Functori reprezentabili
LEMA 5.1. Fie I , J şi (2 trei categorii. Avem un izomorfism canonic

de categorii
и : Н о т (I x J , Horn ( J, &).
Demonstraţie. Yom defini functorul и după cum urmează.
Dacă t : J -> S1 este un functor, vorn nota tf valoarea lui t pentru
obiectul j în J şi t9 valoarea lui t pentru morfismul v în J. De asemenea,
pentru orice morfism 9 : t-> V de functori de la J în vom nota o, : tj->tj

componentele lui 9, j g Ob ( J).
Fie T : I x J <2 un functor. Definim functorul w ( T) = t astfel :
Dacă j g Ob ( J), tf este obiectul în S1 cu t} (i) = T (г, j) şi tj (и) = T (w, j)
pentru orice г £ Ob (I), şi orice м £ Fl (I). Apoi dacă v : j2 este un
morfism în J, tv : tn tj2 este morfismul functorial de componente tv (г) =
= T (г, v), i g Ob (I). Am folosit notaţiile T {и, j) = T (u, 1,-) şi T (i, v) =
= T (l i ? v). Se verifică uşor că tv este într-adevăr un morfism functorial,
deci u(T) = t este définit.
Evident и este un functor.
Fie acum Ф : T -> T' un morfism functorial în & x j =
= Н о т (I x J, <2) şi fie t = u(T) şi f = и (T'). Definim 9 = и (Ф)
asti el : Pentru orice j g Ob (J), 9,- : fj este morfismul functorial de
componente <py (г) = Ф (i, j), г g Ob (I).
Evident, aplicaţia Ф и (Ф) indusă de # este bijectivă, deci и
este deplin fidel.
De asemenea aplicaţia
Ob (&« j )-> o b ((e i ) J )
indusă de и este bijectivă. Anume, inversa acestei aplicaţii asociază, cu
orice functor t : J в1, functorul T : I x J £ definit prin
T (i, j) = t, (i) şi T (u, v) = tv (i2) tu (u) = th (u) tv (ix)
pentru orice cuplu (г, j) g Ob (I x J) şi orice cuplu (и, v) g Fl (I x J),
и : i ^ i2 şi v j2.
COROLAR,. Avem un izomorfism canonic de categorii
0 : Н о т ( J, в1) ^ Н о т (I, SJ)
definit prin 6 (t) = s eu st = pr* £ = T (i), şi su = T (и,. ) pentru orice
г g Ob (I) si и g Fl (I), i.e. s; ( j ) = tj (i) si su ( j ) = fy (м) pentru orice
j€Ob(J).'
Reamintim că functorul
pr; : <2*-> e
se defineşte prin
p r « ^ ) =F(i) şi pp 4 (/) = f ( i )
pentru orice functor F:I-> (2 şi orice morfism f€.F-> G de functori
de la I în в.
Fiind dată o U-categorie в, avem functorul
Н о т : <2° x <2-> U-Ens
căruia i se asociază, după lema precedentă, un functor
Ji : (2 <2 = Н о т ((2°, U-Ens)
(egalitatea este o definiţie) care asociază cu orice obiect X în в functorul

Jix = Horn (., X) : (2° U-Ens şi cu orice morfism f : X Y în в
morfismul functorial
hf : Jix hy
cu
hf (A) = Horn (A,f) = compunerea cu / la stînga pentru orice
^ 6 Ob ((2).
Observăm că pentru orice morfism g : A В în 6, hx (g) —
= Horn (g, X) este compunerea cu gr la dreapta.
TEOREMA 5.1. (Teorema lui Yoneda). Pentru orice functor contra-
variant F : (2° -> U-Ens f i orice obiect X în <2, aplicaţia
a : Н о т (й х , F) F {X)
definită prin OL(V) = v (X) (lx) este bijectivâ *).
Demonstraţie. Yom defini o aplicaţie
ß : F (X) Н о т (Лх, J7)
după cum urmează.
Fie l£F{X). Atunci
este morfismul functorial astfel încît, pentru orice A g Ob ((2),

РШ(А): Нот (A,X)-+F(A)
este aplicaţia care asociază cu orice morfism f : A-> X elementul
ß(£) {A) ( / ) = F ( / ) (с).
Să arătăm că ß ( E) este într-adevăr un morfism functorial. Fie
и :A Б un morfism în (2. Avem de arătat că diagrama următoare este
comutativă
Н о т (A, X) —>F (A)
/
Hoiîi(N.X)J JV(?0
Н о т (Б, Х ) - ^ ^ ( Б )
unde v(A) = $(l)(A) şi » ( В ) = ß ( i ) ( B ) .
Or, pentru orice g g Н о т (В, X), avem
t> (А) (gu) = F (su) ( с) = (F («) F (g)) ( l)
= F (u) (F (g) (ï)) =F(u) (v(B)(g))
*) Un simbol de forma f (x) (y) are semnificaţia următoare : f (x) este o aplicaţie de mul-
ţimi, iar f (x) (y) este valoarea acestei aplicaţii pentru elementul y aparţinînd sursei lui f(x) ;
prin recurenţă se definesc simboluri de forma f (x) (хг) ... (x n ) pentru orice întreg n > 0.
ceea ce probează comutativitatea diagramei precedente.

Yorp arăta acnm că aß = 1 şi ßa = 1.
Fie mai întîi Ç Ç F (X). Atunci, pentru v = ß ( Ç), avem
OL(V(Z))=OL(V)=V(X) (lx) =
= ß(5) (X) ( l x ) = F ( 1 X ) ( Z ) = 1 M ) ( 5 ) = Ç
i.e. aß = 1.
Să arătăm, în sfîrşit, că ßa = 1, deci că, pentru orice morfism
functorial v : hx-> F,
ß(a(t?)) = t?,
deci că
^ (/)(?) = f ? U ) ( / )
pentru orice / : l - > I î n (2.
Or, întrucît г? : F este un morfism functorial şi / : -A X un
morfism în в, avem diagrama comutativă
r(A)
Hom ( i , J ) A J ( 4 )
Нош(/, X)^ jW)
Н о т (X, X ) ^ > F { X )
din care rezultă, luînd imaginea lui lx pe cele două drumuri, că F ( / ) ( Ç) ==
=z v (A) (/), ceea ce termină demonstraţia teoremei.
Vom scrie uneori v„F şi ß^ în loc de a şi ß.
Observaţie. Se poate vedea uşor că bijecţia a (deci şi ß) este func-
torială în X şi F.
Să considerăm cazul particular F = hyj unde Y £ Ob ((2). î n acest
caz, pentru orice cuplu de obiecte X, Y în (2, aplicaţia
ß : Н о т (X, Y) Н о т (й х , ЛГ)
este aplicaţia indusă de functorul h. într-adevăr, pentru orice
A 6 Ob ((2) şi orice f:A-+ X in в,
ß(E) (A)(f) = hx(f)(ţ) = If,
i.e. ß (H) (J.) este compunerea cu Ç la stingă ca şi (J.).
Cum aplicaţia ß ( Ç) (J.) este bijectivă, avem următorul
A
COROLAR. Functorul h : (2 (2 ESTE deplin fidel.
DEFINIŢIE. Cînd F : (2° -> U-Ens este un functor contravariant,
vom spune că un cuplu (X, £) cu X 6 Ob (в) şi IţF (X) reprezintă pe
F dacă morfismul functorial
este izomorfism, i.e. dacă, pentru orice A g Ob (<2), aplicaţia

Horn (A, F (A)
definită prin f F ( f ) ( Ç) este bijectivă.
Vom spnne că F este reprezentabil dacă există un cuplu (X, Ç) care
reprezintă pe F, i.e. dacă există un X g Ob ((2) şi un izomorfism func-
torial hx « F.
Prin abuz, vom spune că X reprezintă pe F dacă există Ç g F {X)
astfel încît ( x , £) reprezintă pe F. î n virtutea teoremei 5.1 aceasta în-
seamnă de asemenea că există un izomorfism functorial v F iar
l = v{X) (lz).
Corolarul precedent spune că functorul h induce o echivalenţă între (2
A
si subcategoria plină a lui в formată din functorii reprezentabili.
A
Dacă и :F G este un morfism în (2 şi dacă F este reprezentat de
(X, Ç) şi G de (Y, YJ), atunci şi fiind izomorfisme functoriale şi h
fiind deplin fidel, există şi este unic un morfism f : X -> Y astfel încît
să avem diagrama comutativă
ß*(5>
hx^F
h
fi 1«
hy—>G
Atunci, în particular, avem diagrama comutativă
Нот (X, X) » F{X)
ßß(4> (x) v
Н о т (X, Y) - — * G (X)
Luînd imaginea lui l x pe cele două drumuri, obţinem egalitatea
u(X)(l)=G(f)(rl)
care reprezintă un alt mod de a defini pe f (întrucît aplicaţia g G{g) (73)
este bijectivă).
DEFINIŢIE. î n situaţia descrisă mai sus vom spune că f : X -> Y
reprezintă morfismul functorial u:F ->G.
î n particular, dacă F = <?, morfismul / : X Y care reprezintă
pe I*. este un izomorfism (în virtutea propoziţiei 3.1) şi satisface
ţ = F ( f ) ( 7]).
Astfel cuplul ( X j Z) care reprezintă un functor contravariant

F : U-Ens este unic determinat pînă la un izomorfism /, unic
determinat prin egalitatea precedentă, numit izomorfism canonic.
o
Functorul li pentru categoria duală <2° se notează Ji, deei
o o o
deci h x = Н о т (X,.), hf (A) = compunerea cu / la dreapta, iar (gr) =
= compunerea cu g la stingă.
Eezultă că duala teoremei 5.1 este
TEOREMA 5 . 1 ' . Pentru orice functor covariant F : (2 U-Ens şi
orice obiect X în (2, aplicaţia
a : Horn (hX9 F)^F (X)
o o
definită prin a (v) = я (X) ( l x ) este bijectivă şi are drept inversă aplicaţia ß
o
definită prin ß (E) (A) (/) = F ( / ) (£) pentru orice A g Ob ((2) şi
f t i x { A ) = Н о т (X, Л).
Yom spune despre un cuplu (X,£) cu X g Ob (в) şi ţ Ç F (X) că re-
prezintă un functor covariant F : в U-Ens dacă morfismul functorial
ß(5): t^J»
este un izomorfism, i. e. dacă, pentru orice A g Ob (в), aplicaţia
ß ( I) (A) : Н о т (X, A) F {A)
definită prin
/ F ( f ) ( E)
este bijectivă.
Yom spune că un functor covariant F : (2 -> U-Ens este repre-
zentabil dacă există un cuplu (X, £) care-1 reprezintă. Aceasta înseamnă că
există un izomorfism functorial
v:hx^ F
iar ţ = v(X) ( l z ) , deci f> = ß(£).
§ 6. Functori adjuncţi
DEFINIŢIE. Fie i : (2' (2 un functor. Yom spune că adjunctul la

dreapta j al lui i este definit în X dacă functorul contravariant
bxi° : <2'°-^ (2° — U - E n s

este reprezentabiL
Aceasta înseamnă că există un cuplu (j (X), cx) cu j (X) 6 Ob ((2')

Şi Zx S Л* (У (-Z")) = Horn (ij (X), X) care reprezintă pe Jix i°, i.e. avem
un izomorfism functorial
t> : ÄJ(Z) ^ hx i°
si anume
deci pentru orice T' g Ob (<2'), aplicaţia

ß ( ^ ) ( T ' ) : Н о т ( T', j (X)) Н о т (i(T'), X)
definită prin
(Я = **(<(/)) ( W
este bijectivă : pentru orice morfism g : i(T') X în (2, există şi este unic
un morfism / : T' -> j(X) în (2' astfel încît diagrama următoare să fie
comutativă
/(T'k
V \
se numeşte morfismul canonic al lui X. Notăm că, dat izomorfismul

functorial v, morfismul canonic se obţine prin formula
ţx = v(j(X)) (lj{X)).
Dacă (j (X), Ex) este un alt cuplu care reprezintă functorul h x
atunci, după paragraful precedent, avem un izomorfism canonic
0 : j (X) ^ j (X), i.e. un izomoifism 0 astfel încît
lx= lxi( 6),
deci astfel încît diagrama următoare este comutativă
• y Y
ij(X) X
î n particular, cînd ţ x este izomorfism (monomorfism etc.), atunci
£ x este izomorfism (monomorfism etc.).
Astfel, cuplul care reprezintă pe hx i° este unic determinat pînă la
izomoifisme canonice. De aceea, dacă adjunctul la dreapta al lui i este
definit în X, se alege un cuplu bine determinat (j (X), Zx) care repiezintă
pe Jixi°.
Să observăm că Px = hx i° este un functor în X. Anume, dac?
/ : X - > Y este un morfism în 6, avem un morfism functo.
P, : PT - Pv
definit prin egalitatea

pf = Jifi° =z Horn (i (.),/)
deci, pentru orice T' 6 Ob (в'),
Р,(Г) = Нош (i(T')J)
este compunerea cu f la stînga.
Să presupunem că adjunctul la dreapta al lui i este definit în X
şi Y, i.e. este reprezentat de un cuplu ( j (X), Ç^) iar P r de un cuplu
(j ( Y), Çr). Dacă / : X -> Y este un morfism în (2, avem un unic morfism
3 ( / ) : 3 (X) j ( Y)
care reprezintă morfismul functorial P, : P x -> P7.
Din paragraful precedent rezultă că j (/) este unicul morfism astfel
încît
Pt(3(X))(ţx) = PT(j(f)) (Çr),
i.e. astfel încît
/5x= Zyij(f),
i.e. astfel încît diagrama următoare să fie comutativă
ij (X) — * X
ij{f)
l if
ij(Y)—> Y
Fie S± subcategoria plină a lui (2 formată din obiectele X pentru

care adjunctul la dreapta j al lui г este definit în X. Din cele precedente
rezultă că j : (2Х (2' este un functor, iar Ç : гj -> г un morfism functorial
(i.e. este functorial în X), unde г : (2X (2 este functorul de incluziune.
Cazul (2X = categoria vidă nu este exclus.
DEFINIŢIE. Yom spune că adjunctul la dreapta j al lui г există
(sau că i are un adjunct la dreapta) dacă j (X) este definit prin orice
X Ç Ob ((2), i.e. dacă <2X = (2.
PROPOZIŢIA 6 . 1 . Daca adjunctul la dreapta j al lui i există, atunci
bijecţia
ß ( lx) ( T') : Horn ( T'j j (X)) -> Horn (i ( T'), X)
este functorială în X şi î7', i.e. este un izomorfism de functori de la (2/0 x в

în U-Ens.
Demonstraţie. Ştim că bijecţia este functorială în T\

Fie acum T' fix şi X—> Y nn morfism în (2. Considerăm diagrama
Horn (T'jj (X)) —> Horn (i (T'), X)
Нош(Г', ?(Я)| j^Hom (i(Tf), f)
Hom ( T', j ( Y)) —» Horn (i ( T'), Y)

Întrucît ţ T i j ( f ) = f ţ X j se vede imediat că această diagramă este comu-
tativă, i.e. bijecţia ß (ţx) (T') este functorială în X etc.
Noţiunea duală este cea de adjunct la stînga. Dacă j : (2 -> S' este
un functor, vom spune că adjunctul la stînga i al lui j este definit în
T' g Ob (в') dacă adjunctul la dreapta i° al lui j° este definit în T'.
Eezultă că adjunctul la stînga i al lui j este definit în T' dacă func-
torul covariant
o
j hT,
e—><2'—> u-Ens
este reprezentabil.
Aceasta înseamnă că există un cuplu (i (T'), Y]T,) CU i (Tf) G Ob (в')
О о
şi 7)т, Ç Ьт, (ji (Т')) = Н о т (T',ji(T')) care reprezintă pe hT, j, i.e.
avem un izomorfism functorial
o o
и i ^цт*) —*" j
o
iar 7}T, = и (i ( T')) (l i(r ,)) şi и = ß (v)T,), i.e., pentru orice X Ç Ob ((2), a-
plicaţia
ß ( Ч т / ) (X) : Н о т (i (T'), X) Н о т (T', j (X))
definită prin
9 —> j (9) Ух*
este bijectivă: pentru orice morfism / : T' -> j (X) în (2' există şi este
unic un morfism g : i (Tf) -> X în (2 astfel încît să avem diagrama comu-
tativă
flT'
T'—*ji(T')
\ /'«>
i(J)
etc.
Să presupunem că, pentru un functor i : (2' -> <2, adjunctul la dreapta
j al lui г există. După propoziţia 6.1, pentru X fix, bijecţia ß(E x ) (T')
este functorială în T'. Din cele precedente rezultă că, dacă pentru orice
T' 6 Ob (в'), YJT/ : T'->ji (Tf) este contraimaginea lui l i ( T / ) prin ß (Ъ { т п )(Т') 9
i.e. dacă riT, este unicul morfism astfel încît diagrama următoare este
comutativă
7i(;\
iji(T') î(T')
o
atunci cuplul (i(T'), riT,) reprezintă functorul covariant hT,j (deci i
este un adjunct la stînga al lui j), iar bijecţiile
Şi P(r jr ,)(-T),
i.e. bijecţiile
/ г (/) şi g j (g) riT,
sînt inverse una alteia.
PROPOZIŢIA 6 . 2 . Condiţiile următoare pentru un cuplu de functori
i : <2' -> <2 şi j : (2 (2' satisfăcînd ij — 1 sînt echivalente :
1) j este un adjunct la dreapta al lui i.
2) pentru orice T' g Ob ((2') şi orice X g Ob ((2), aplicaţia
Horn (T'j j {X) Horn (i(T'), X)
indusă de i [i.e. definită prin / i (/)] este bijectivă.
Demonstraţie. 1) =>2). Pentru orice T' g Ob (<2'), aplicaţia
Horn (T',j (X)) -> Horn (i (T'), X)
definită prin (/) este bijectivă. î n particular, pentru T'= j (X),
rezultă că există un morfism 0 astfel încît Ex i (6) = 1, deci ţx : X -> X
este epimorfism strict.
fl
Apoi, fie T — ţ X o diagramă astfel încît l x f ± = Întrucît
и
Л = У (Л) Şi /2 = ij (/2) şi intru cît aplicaţia / i (/) este bijectivă,
rezultă că avem j (/x) == j (/ 2 ), deci = / 2 , i.e. este monomorfism.
Astfel este o bijecţie strictă, deci un izomorfism etc.
2) =>1). Condiţia 2) spune că j este un adjunct la dreapta al lui i
cu == lx pentru orice X g Ob ((2) ; în particular, j este deplin fidel.
Dacă j este un adjunct 1a dreapta al lui i şi satisface ji = 1, atunci j°
este un adjunct la stînga al lui i° şi satisface j°i° = 1. Bezultă că duala
propoziţiei precedente este
PROPOZIŢIA 6 . 2 / Condiţiile următoare pentru un cuplu de functori
i : 6' -> (2 si j : <2 S' - satisfăcînd ji == 1 echivalente
1) j este un adjunct la dreapta al lui i.
2) Pentru orice T' g Ob (в') si orice X g Ob (в), aplicaţia
Н о т (г (Г'), X) -> Н о т (T', j (X))
indusă de j [i.e. definită prin g j (g)~\ este bijectivă.

COROLAR. Dacă i : <£' -> В este izomorfism de categorii, atunci j -- i_1
este шг adjunct la dreapta şi la stînga al lui i.
Exemple. Considerăm functorii
U-Ab - A U-G - A U - M - A U-Ens,

unde oc şi ß sînt incluziuni, iar у functorul canonic de supraiacenţă.
Adjuncţii la stînga y', ß'? ос' ai lui y, ß, a există şi anume, dacă 8 este o
mulţime, M un monoid şi G un grup, y' (8) este monoidul liber generat de 8,
ß'( Jf ) grupul asociat lui M, iar oc' (G) grupul abelian asociat lui G ; în plus
ß'ß = 1 şi a'oc == 3.
Vom mai arăta cum se compun functorii adjuncţi.
Să considerăm doi functori
i' i"
€'—»e—
şi fie i = i" i'. Vom nota j', j", j adjuncţii la dreapta ai lui i', i", i.
PROPOZIŢIA 6 . 3 . Presupunem că j" este definit în T" g Ob ( S " ) . Atunci
j este definit în T" dacă şi numai dacă j' este definit în j" ( T") şi în acest
caz avem
3 (T") = У (j" {T")).
Demonstraţie. Întrucît j" este definit în T", avem o bijecţie
Horn (X,j" (T")) ^ Horn (i" (X), T")
functorială în X g Ob (в).
Dacă j este definit în T", atunci avem o bijecţie
Horn (T', j {T")) ^ Horn (i(T'), T")
r
functorială în T g Ob (в'). LuîndX = i' (T ), decii" (X) = i" (i' (T')) =
= i (T'), rezultă că avem o bijecţie
Н о т ( T' j ( T")) ^ Н о т (i ( T'), j" ( T"))
functorială în T', i.e. j' este definit în j" [T") şi j'(j" (T")) = j (T").
Invers, dacă j' este definit în j" (T"), avem o bijecţie
Нот (T',j'j"(T"))cz Нот (г'(Т'), j"(T"))
r
functorială în T'. Luînd din nou X = ï (T ), obţinem, prin compunere,
o bijecţie
Н о т ( T'j j'j" ( T")) ^ Н о т (i(T'), T"),
functorială în T', ceea ce atestă că j este definit în T" şi j (T") = j'j" (T").
Observaţie. Din ultima parte a demonstraţiei şi din definiţia morfis

melor cononice rezultă imediat că avem
— Çy// i
unde semnificaţia notaţiilor este evidentă.
§ 7. Limite proiective şi inductive
Pentru orice cüplu de categorii I şi (2, vom nota în mod ambiguu

prin с functorul
e-ê1
care corespunde prin izomorfismul canonic Horn •(I x (2, (2) ^ Horn (€, &)
functorului pr2 : 1 x в -> в.
Functorul с asociază cu orice obiect A în <2 obiectul cA = pr2 (., A)
în (2Z, deci cA (i) = pr 2 (г, A) = A şi cA (и) = pr 2 (и, = pentru
orice i Ç Ob (Z) şi orice и Ç Fl (Z). De asemenea с asociază cu orice morfism
/; A В în (2, morfismul functorial cf : cA-> cB cu cf (i) = pr2 (i, / ) = f
pentru orice i Ç Ob (Z).
Evident, cînd / este monomorfism (resp. epimorfism) în (2, cf este
monomorfism (resp. epimorfism) în <2Z.
Evident, с este fidel, dar în general nu deplin fidel.
DEFINIŢIE. O categorie Z se numeşte conexă dacă este nevidă şi
dacă pentru orice cuplu de obiecte i, j în Z există o diagramă în Z de forma
i г2 .. . гп_г j
i.e. г şi j pot fi unite printr-un şir finit de săgeţi în Z.
LEMA 7 . 1 . Cînd I este conexă, functorul с : <2 в1 este deplin
fidel.
Demonstraţie. Fie u: cA-> cB un morfism functorial. Avem de
arătat că există / : A P astfel încît и = cf sau,, echivalent, că и (i) = и ( j)
pentru orice cuplu de obiecte i, j în Z. Dacă există un morfism i j sau
un morfism j i, atunci, întrucît и este morfism functorial, avem o
diagramă comutativă
A
deci и (г) = и (j). întrucît I este conexă, avem prin recurenţă и (г) —
s= и ( j ) în general.
DEFINIŢIE. Se numeşte componentă conexă a unei categorii nevide
I o subcategorie plină conexă Ix cu proprietatea că oriee subcategorie
plina conexă a lui I care conţine pe I± este egală cu Iv
Pentru orice i 6 Ob (I) există, evident, o componentă conexă şi
numai una care conţine pe i.
Următoarele trei cazuri particulare pentru I vor avea o mare impor-
tanţă in cele ce urmează.
Cazul 1). I este o categorie discretă : componentele conexe ale lui 1
sînt punctuale (i.e. orice morfism în Zeste o unitate). Categoria vidă se
consideră discretă.
Orice categorie discretă Z va fi identificată cu mulţimea Ob (Z).
Dacă Z este discretă, un obiect în (2 r este o familie F = (Aîî de
obiecte în (2, iar un morfism în (21 este o familie (A. -> Bîî de mor-
fisme în <2.
Cazul 2). I este categoria 0 =t 1 cu două obiecte 0 şi 1 şi două
morfisme de la 0 în 1 (plus identităţile lui 0 şi 1).
î n acest caz un obiect oarecare în в1 este o diagramă în (2 de forma
F : A z£ В
i.e. este un cuplu de săgeţi cu aceeaşi sursă şi acelaşi capăt.
î n particular, pentru orice obiect X în в, cx este diagrama
ix
z z ţ z
iz
Un morfism \ : F' F în & este un cuplu X = (X0, XJ de morfisme
X0 : A' A şi \ : В' В astfel încît diagrama următoare este comutativă
ot'
A' zt B'
4 a
lXi
A zt В
3
i.e. astfel încît aX0 = Xxa' şi ßX0 = X1ß/.
Două morfisme X, [JL g Horn (Z7', F) se zic omotope (resp* coomotope)
dacă există un morfism h : В' A astfel încît X0 = şi [x0 = 7ф',
sau X0 = Äß' şi [Xq = fea' (resp. Xx = a h şi fxx = ßA, sau \ = (37? şi == a h).
Cazul 3). I este categoria
cu trei obiecte 0,1 şi 2 şi două morfisme (plus identităţile lui 0, 1 şi 2).

In acest caz un obiect în <2r este o diagramă

С
A
В
î n particular, pentru orice obiect X în (2, cx este diagrama
X lx
X
X
etc.
Evident, cazurile 1) şi 2) sînt autoduale, iar I în cazurile 2) şi 3)
este conexă (deci functorul с este deplin fidel în aceste ultime două cazuri).
Revenim la situaţia generală.
DEFINIŢIE. Adjunctul la dreapta al lui c, definit pe o subcategorie
plină a lui (21, se numeşte limită proiectivă şi se notează ambiguu lim
sau lim.
i
Rezultă că, pentru F : I -> (2, functorul lim este definit în F dacă
şi numai dacă există un cuplu (A = lim jF, ţF) cu A g Ob (в) şi EF : cA F>
care reprezintă functorul PF = JiF c°•
Aceasta înseamnă că, pentru orice obiect X în (2, aplicaţia
Н о т (X, A) Horn (cx, F)
definită prin
/ lF ct
este bijectivă : pentru orice morfism functorial p : cx F există şi este
unic un morfism / : X A astfel încît diagrama următoare este co-
mutativă
Mai detaliat : pentru orice familie ( pîgoî) de morfisme pi : X -+F(i)

cu proprietatea că, pentru orice morfism и : i j în I, diagrama
este comutativă, există şi este unic un morfism / : X -> A astfel încît

diagramele
F ( i )
sînt comutative pentru toţi i £ Ob (I), unde Ç 4 = Çj. (г) sînt componentele
morfismului functorial cF.
Întrucît cuplul (A, cF) care reprezintă functorul PF = JiF c° (dacă
există) este determinat numai pînă la un izomorfism canonic, vom vorbi
despre o limită proiectivă a lui F ( = un cuplu reprezentant al functorului
PF) şi despre limita proiectivă sau limita proiectivă aleasă a lui F (= cuplul
reprezentant ales al functorului PF).
Dacă (J, cF) este limita proiectivă aleasă a lui F, se notează A =
= lim F sau A = lim F [suprimarea parantezelor este aici abuzivă, corect
i
ar fi A = lim (.F)], iar cF se cheamă morfismul canonic al limitei proiective a
lui F. Prin abuz vom spune că A este limita proiectivă a lui F.
Dacă A = lim F şi В = lim G şi dacă и : F -> G este un morfism
functorial, atunci, după paragiaful precedent, f = lim и este unicul
morfism care face comutativă diagrama
C a X F
f i Iй
unde Ep Şi sînt morfismele canonice ale limitelor proiective.
Notăm că dacă с este deplin fidel (de exemplu dacă I este conexă),
pentru orice obiect A în в, (A, lcA) este o limită proiectivă a lui cA şi se
ia, prin definiţie, ca fiind limita proiectivă aleasă a lui cA.
In particular, cînd с este deplin fidel şi cînd lim este definit peste
tot, atunci lim о с = 1 (aici lim о с înseamnă compunerea functorului lim
cu functorul c).
Vom considera acum cele trei cazuri particulare importante pentrr
categoria I.
Cazul 1). î n acest caz functorul lim se numeşte produs direct şi se
i
notează ГГ.
i
Ştim că, în acest caz, un obiect în в1 este o familie F = (-Ai);çr de
obiecte în 6. indexată pe mulţimea I. Dacă A = TTF = TT Ai (ultima
I
egalitate este o definiţie) şi dacă ţF : cA -> F este morfismul canonic, atunci

componentele : A -> ale lui ţ F se numesc proiecţiile canonice ale
produsului direct şi se notează pr{, etc.
Interpretarea detaliată a definiţiei produsului direct este urmă-
toarea : Un obiect A împreună cu o familie de morfisme pi : A -> Ai este
un produs direct al familiei F dacă şi numai dacă, pentru orice familie
de morfisme f{ : X -> Ai9 există şi este unic un morfism / : X -» A astfel
încît diagramele
A A{
sînt comutative pentru toţi г Ç I.
Cazul 2). î n acest caz, limita proiectivă se numeşte nucleu, iar
functorul lim se notează Ker.
Mai precis, fiind dată o diagramă
a
F : A ZZţ В
ß
şi un obiect X, în <2, un morfism p : cx F este unic determinat de com-
ponenta sa p0 : X -> A satisfăcînd ap0 = ßp0 (componenta px : X -> В
se defineşte prin p± = ap0 = ßp0). De aceea vom spune că un cuplu (К, z)
este un nucleu al diagramei F dacă :
1° as = ße,
2° pentru orice morfism gr de capăt A satisfăcînd a g = există
şi este unic un morfism / de capăt К astfel încît g = zf.
Aceasta revine evident la aceea că, pentru p : cK -> F de compo-
nente p0 = e şi px = а г = ß г, cuplul (К, p) este o limită proiectivă а
lui F.
Alegerea nucleelor se va face în acord cu alegerea subobiectelor.
într-adevăr, avem
LEMA 7 . 2 . Cînd ( К , z) este un nucleu al unei diagrame F, г : К A
este un monomorfism strict.
Demonstraţie. Din condiţia 2° (unicitatea) rezultă imediat că s este
monomorfism.
Pe de altă parte, fie
p
Y—>X
•I I'
K-Â
o diagramă comutativă cu p epimorfism. Avem as = ße, deci oczg =

= ßsgr, deci a/p = ß/p, deci a/ = ß/ (întrucît p este epimorfism), deci
există h: X К astfel încît / = zh, ceea ce termină demonstraţia.
Din lema 7.2 rezultă că dacă o diagramă F are nucleu, atunci există
şi este unic un subobiect (К, г) al lui A care este un nucleu al lui F, şi
care prin definiţie va fi nucleul sau nucleul ales al lui F. Se notează К =
= Ker F, iar z se numeşte monomorfismul canonic sau incluziunea lui К.
Prin abuz, vom spune că obiectul К = Ker F este nucleul lui F, şi tot
prin abuz vom nota г = Ker F.
DEFINIŢIE. Yom spune că o diagramă
К XA=z В
este exactă cînd s = Ker F.
Definiţia nucleului unui morfism X : F - > F ' este evidentă. Se poate
vedea uşor că dacă X şi (A sînt omotope, atunci [Ker X = Ker jx.
Gazul 3). î n acest caz limita proiectivă se numeşte produs fibrat.
Mai precis, fie
F:
un obiect în & şi X un obiect în в. Un morfism p : cx -> F este unic de-

terminat de componentele sale рг : X -> В şi p2 : X С satisfăcînd con-
diţia и Pi = vp2 (anume, componenta p0 : X -> A se defineşte prin p0 =
= и = vp2). De aceea vom spune că un triplet (D,p19 p2) cu В g Ob (в),
р± : D -> В şi р2 : D -> С este un produs fibrat al diagramei F dacă :
1° uPl = Vp2,
2° pentru orice obiect X în в şi orice cuplu de morfisme f±: X —> В
şif2:X->C astfel încît uf1 = vf29 există şi este unic un morfism
fiX-^D astfel încît f± = p j şi f2 = p j .
î n particular, p j = p±g şi p j = p2g implică f = g.
Produsul fibrat ales se notează В x AC sau Б TT AC ; px şi p2 se
numesc proiecţiile canonice ale produsului fibrat şi se mai notează prx
şi pr2.
DEFINIŢIE. Se numeşte pătrat cartezian sau diagramă carteziană
orice diagramă
satisfăcînd condiţiile 1° şi 2° de mai sus.

Vom da o altă interpretare produsului fibrat.

Pentru orice obiect A în (2, vom nota &/A subcategoria (în general
neplină a) lui FI ((2) formată din obiectele în FI ((2) de capăt A şi mor-
fismele în FI (в) de capăt 1 A . Un obiect în в и este deci un cuplu (X, / )
cu X 6 Ob ((2) şi / : X -> A un morfism în <2, iar un morfism 0 : (X, / ) ->
-> ( Y, g) este un morfism 0 : X -> Y în (2 cu proprietatea că diagrama
următoare este comutativă
x - U r
Obiectele lui в/А se mai numesc obiecte peste A în (2.

и
Dacă В —> A este un morfism în (2, avem un functor
i'-ZlB-XZiA
definit prin i (B', g) == (B', ug) şi i (0) = 0 pentru orice obiect (B', g) şi
orice morfism 0 în <2/B.
DEFINIŢIE. Adjunctul la dreapta j al lui i se numeşte functor de
schimbare a bazei. î n general j este definit pe o subcategorie plină a lui (2jA
şi ia valori în &/B.
Din definiţia adjunctului la dreapta şi din definiţia pătratelor carte-
ziene rezultă imediat că j este definit în (A', f ) dacă şi numai dacă produsul
fibrat В x a A ' există, i.e. dacă şi numai dacă avem un pătrat cartezian
BxAAfÂf
-l и
J/
В * А
şi în acest caz valoarea lui j în (A',f) este (В x a A ' , pr^ iar morfismul
cononic este pr2 : (В x ЛА'У и pr^ -> (A',f).
Se mai poate observa că produsul fibrat în в al diagramei
A'
este exact produsul direct în SjA al obiectelor (В, u) şi (A',f). Cînd A =e

este un obiect final în в, categoriile в şi <2/e sînt canonic izomorfe şi
avem В x A' = В x eA'.
Fiind date două pătrate comutative
A'—>A A—>A"
: :
I" I' *
V'
i' v"
['
B ' — * В В — > £ "
astfel încît „sursa" lui TU" coincide cu „capătul" lui тг', se notează TU" TT'
pătratul comutativ
A' '—>A"
"ï V , r
V r
I'"
B'—>B"
Această compunere de pătrate corespunde evident compunerii mor-

fismelor în categoria FI (€).
Din cele precedente şi din propoziţia 6.3 rezultă imediat
PROPOZIŢIA 7 . 1 . Dacă pătratul iz" este cartezian, atunci condiţiile
următoare sînt echivalente :
1) TT = TU"TU' este cartezian.
2) T: este cartezian.
De altfel demonstraţia directă a acestei propoziţii este imediată.
Tot la fel de imediată este demonstiaţia propoziţiei următoare :
PROPOZIŢIA 7 . 2 . Dacă diagrama comutativă
К
r
! , ix° ix<
K'-Â'^B'
are linii exacte, i.e. s = Ker F şi s' — Ker F\ deci y = Ker X, şi dacă \ este
monomorfism, atunci pătratul din stînga este cartezian.
Noţiunile duale sînt : limită inductivă, sumă directă, conucleu, sumă
fibrată sau sumă amalgamată, pătrat cocartezian etc.
De exemplu, dacă F : I -> в este un functor, se consideră functorul
jp7° : 1° -» <2° şi se defineşte lim JT prin egalitatea
lim F = Inn
Dacă f :F ->G este un morfism în categoria (21, se consideră morfismul
functorial / ° :G° -+F° obţinut prin inversarea săgeţilor. Dacă lim F° şi
lim G° există, atunci avem un morfism u° = lim
: lim G° -> lim F°
în categoria <2°, ceea ce dă un morfism и = lim / ,
и : lim F -> lim G,

în categoria в etc.
§ 8. Proprietăţi de comutativitate ale limitelor proiective

şi inductive
DEFINIŢIE. Fie € şi J categorii. Yom spune că J-limitele proiective

există în в sau că в are J-limite proiective sau că в este o categorie cu J-limite
proiective) dacă functorul lim este definit peste tot pe € J .
c
j
Cînd J este discretă (în acest caz J se identifică cu mulţimea obiec-
telor sale), se spune J-produs direct în loc de J-limită proiectivă. Cînd J
este categoria tip a nucleelor (i.e. categoria 0 zx 1), se spune nucleu, în
loc de J-limită proiectivă. Cînd J este categoria tip a produselor fibrate,
se spune produs fibrat, în loc de J-limită proiectivă.
Eezultă că avem, în particular, noţiunile : categorie cu J-produse
directe, categorie cu nuclee, categorie cu produse fibrate.
Noţiunile duale sînt : categorie cu J-limite inductive, categorie cu
J-sume directe, categorie cu conuclee, categorie cu sume fibrate.
Cînd J este categoria vidă, SJ are ca unic obiect functorul vid de
capăt <2, cum se numeşte incluziunea lui J = 0 în (2, şi ca unic morfism,
identitatea functorului vid. Eezultă că, în acest caz, с : (2 -> в1 este func-
torul cu cA = functorul vid şi cf = identitatea functorului vid pentru
orice obiect A şi orice morfism / în в.
Dacă F este functorul vid de capăt в, atunci e = lim F dacă şi
numai dacă e este un obiect final în в. într-adevăr, Horn (F, F) conţine
numai pe 1F şi cx = F pentru orice X 6 Ob (в), deci unica aplicaţie
Horn (X, e) -> Horn (F, F)
este bijectivă dacă şi numai dacă Н о т (X, e) conţine exact un element.
î n particular, pentru J categoria vidă, в are J-limite proiective dacă
şi numai dacă are un obiect final.
Pentru stabilirea proprietăţilor de comutativitate ale limitelor
proiective şi inductive vom folosi propoziţia 6.3 şi lema următoare.
LEMA 8 . 1 . Fie A : в' -> в un functor, iar ß adjunctul la dreapta al
lui a (ß este definit pe o subcategorie plină a lui в). Dacă F : I -> в este
un functor cu proprietatea că ß este definit în F (i) pentru orice i Ç Ob (I),
atunci adjunctul la dreapta al lui a* ( = compunerea la stînga cu a) este
definit în F şi este egal (în F) cu ßj7.
Demonstraţie. Fie subcategoria plină a Inie formată din obiectele

X cn proprietatea că ß este definit în X, şi fie i : -> 6 fnnctornl de in-
cluziune. întrucît F (i) este în S± pentru orice i € Ob (I), F induce un
functor Fx : I -> Astfel avem diagrama comutativă
î n enunţ ani scris prin abuz ßJ7 în loc de ß-F1? deci ßJ7 (i) = ß (.F (г)) şi
ßj7 (X) = ß (F (X)) pentru orice obiect i şi orice morfism X în I. De ase-
menea, vom scrie aßJ7 în loc de aßZ^.
După definiţia adjunctului, pentru orice obiect X în avem un
cuplu (ß (X), lx), cu ß (X) obiect în <2' şi : aß (X) X morfism în <2,
avînd proprietatea că, pentru orice obiect T' în aplicaţia
(1). Horn ( T, ß(X)) -> Horn ( a ( T'), X)
care asociază cu orice morfism
/ : T'-> ß(X)
(în €') morfismul compus
a (Tf) ——> aß ( Z ) 4 l
(în (2) este bijectivă.
Ştim, de asemenea, din teoria functorilor adjuncţi, că morfismul
ţx este functorial în X, i.e. că pentru orice morfism 6 : X -> Y în (21?
diagrama următoare este comutativă
aß(X)-^>X
(2) a ß( 6)| je
aß(Y)-^> Y
Yom defini atunci un morfism functorial
aßjF7 -> F
punînd
lw (i) = : «ß (F (i)) -> F (i)
pentru orice i g Ob (I). Pentru a arăta că acest este într-adevăr un
morfism functorial, să considerăm un morfism X : i - > j în categoria I*
Punînd 0 = F (X) în diagrama comutativă (2), obţinem diagrama co-

mutativă
j?
aßF(i)-^F(i)
(3) aßJU)^
^F(j)
a pF(j)—>F(j)
care exprimă exact faptul că ţ F este un morfism functorial.
Să considerăm, pentru orice obiect F' în categoria =
Hem (I, 6'), aplicaţia
(4) Horn (F', ßF) -> Horn (aF', F)
care asociază cu orice morfism functorial
и : F' ßF
morfismul functorial compus
au _
OLF —> a ß F — > F
Eeamintim că <ш : aF' -> aßF este morfismul functorial de com-
ponente а (и (г)) : vF' (г) -> aßF (г).
Lema va fi demonstrată dacă vom arăta că aplicaţia (4) este bijec-
tivă. Fie atunci v : a F ' - > F un morfism functorial, de componente
v (г) :аF' (i)->F (i). Consideiăm bijecţia (1) pentru X = F (г) şi T' = F ' (г).
Eezultă că, pentru orice obiect i în Z, există şi este unic un moifism
: Г ( i ) _> ß ( F (i))
astfel încît
* (i) = а (и4).
Fie X : г -> j un morfism în I. întrucît tF şi v sînt morfisme func-
toriale, avem diagrama comutativă (3) şi diagrama comutativă
a F' (i) - A F (г)

(5) J*4X)
a F' ( j ) ^ F ( j )
Yom arăta că diagrama următoare este de asemenea comutativă
F' (г) - A ßF (г)

j" ( j ) - ^ ß ^ ( j )
ceea ce exprimă faptul că morfismele ui : F' (i) -> $F (i) reprezintă com-
ponentele unui morfism functorial и : F' -> ß_F.
Considerind bijecţia (1) pentru X = F ( j ) şi T = F' (i), totul revine
la a arăta că
Над а (Щ F' (X)) = EW)a (£F (X) uh)
deci că
E W ) a (Щ) olF" (X) = H F ( ; ) aß F (X) а (щ).
Or această egalitate este adevărată întrucît

v (i) = lF{i) a (Ui) şi v ( j ) = ZF{i) a (w,-)
şi întrucît diagramele (3) şi (5) sînt comutative.
Din definiţia lui и rezulta că avem
V = olU,
iar din bijecţia (1) rezultă imediat trecînd la componente că и este unic
determinat prin această egalitate. Lema 8.1 este astfel complet de-
monstrată.
COROLAR. Dacă adjunctul la dreapta ß al lui A este definit peste tot,
atunci adjunctul la dreapta al lui a* este definit peste tot şi este egal cu ß*.
PROPOZIŢIA 8.1. Fie I, J şi (2trei categorii şi t : J -> G1 un functor
astfel încît lim (pr4 t) există pentru toţi i g Ob (I). Atunci lim t există şi
J J
se calculează pe componente, i.e.
рг-j |Ит «j = Пт (pr< t).
Demonstraţie. Considerăm functorul a = с : (2 -» (2J. Adjunctul său

la dreapta este ß = lim.
J
Se vede uşor că diagrama următoare este comutativă
(&)1
X (еу
unde а* este compunerea la stînga cu а = с, iar 0 este izomorfismul ca-
nonic din corolarul la lema 5.1.
Fie s = 0 (t), deci 8t = pr, t. Ipoteza din enunţ asupra lui t spune
că ß este definit în s. pentru toţi i g Ob (I). Din lema precedentă rezultă
că adjunctul la dreapta al lui a* este definit în s şi egal cu ßs. Cum 0
este izomorfism de categorii, 0 _ 1 este adjunct la dreapta (şi la stînga)

al Ini 6, iar din propoziţia 6.3 reznltă că lim t există şi este egal tot cu ßs,
j
deci
pr^lmi = (ß*) (г) = ß (s (г)) = ß (pr, t) = Inn (pr, t).
COROLAR. Dacă T-limitele proiective există în (2, atunci, pentru orice

categorie I, J-limitele proiective există în & (si se calculează pe componente).
Demonstraţie. Ipoteza corolarului spune că ß = lim este definit
J
peste tot. Eezultă că adjunctul la dreapta al lui a* este definit peste
tot etc.
Interpretarea acestui corolar cînd J este categoria tip a produselor
fibrate este următoarea :
Dacă (2 are produse fibrate, atunci, pentru orice categorie I, cate-
goria (21 = Н о т (I, (2) are produse fibrate care se calculează pe compo-
nente, i.e. dacă G F şi H F sînt morfisme în (2г, atunci
(G x FH) (i) =G(i) x F(i)H (i),
sau, echivalent, pătratul
P—>Я
i i
G —» F
1
este cartezian în & dacă şi numai dacă pătratele
P(t)—»Я(»)
1
0(i)-*F(i)
I
sînt carteziene în (2 pentru toţi i Ç Ob (I).
Interpretări similare pentru obiect final, nuclee şi produse directe
(şi, evident, pentru noţiunile duale).
î n propoziţia următoare и este izomorfismul canonic din lema 5.1.
PROPOZIŢIA 8.2. Fie T : I x J & un functor
astfel încît lim t
j
există, unde t = и (T). Atunci lim (lim t) există dacă şi numai dacă lim T
I J IxJ
există şi în acest caz avem
lim (lim t) = lim T.
Demonstraţie. Se constată că diagrama următoare este comutativă

(OlxJ~(QTy
4 i.
c
e > e1
şi se aplică propoziţia 6.3.
PROPOZIŢIA 8 . 3 . Fie A : (2' r-^ (2 un functor, ß adjunctul său la
dreapta (definit pe o subcategorie plină a lui (2), F : J —> (2 шг functor astfel
încît lim F există şi astfel încît compusul $F este definit (i.e. ß este definit
în F (i) pentru orice obiect i în J). Atunci lim ß_F există dacă şi numai
dacă ß este definit în lim F şi în acest caz avem
lim ßi 7 = ß (lim F).
Demonstraţie. Diagrama următoare este comutativă
(O'J
a*» gJ
•î
(2'
î-
i.e. a cJf = ca(2v) şi ac f , = c a ( / / ) pentru orice T' g Ob (&') şi / ' g Fl ((2').
Din lema 7.1 rezultă că adjunctul la dreapta al lui a* este definit
în F şi egal cu ßj7. Din propoziţia 6.3 rezultă că lim ßJ7 există <=> adjunc-
tul la dreapta al lui с a = a*'c este definit în -F<=> ß este definit în
lim F, şi atunci avem lim ß F = ß (lim F).
COROLAR. Presupunem că adjunctul la dreapta ß al lui a este definit

peste tot. Dacă lim F există, atunci lim $F există şi avem
lim ßJ7 ß (lim F).
§ 9. Teoreme de existenta pentru limite proiective şi inductive
LEMA 9 . 1 . Fie (2 o categorie astfel încît produsul direct В X С există

pentru orice cuplu de obiecte (В, С) în (2. Condiţiile următoare sînt echivalente :
i) (2 este o categorie cu nuclee.
ii) (2 este o categorie cu produse fibrate.
Demonstraţie, i) => ii). Să admitem i) şi să considerăm o diagramă

С
în e. Fie р г : Б x С Б şi p 2 : В x С ~> С proiecţiile canonice ale

produsului direct Б x С şi fie К В x С un nucleu al diagramei
WÎ>1
В x С J..
»Pa
Se verifică uşor că diagrama
>0
"'j j"
и
В — > J.
este carteziană, unde = г şi ад' = p 2 s.

ii) => i). Să admitem ii) şi să considerăm o diagramă
F.A =ţ Б
V
în (2. Fie : A -> J. X Б morfismul de componente 1, w şi v' : A -> А x Б

morfismul de componente 1, v, deci avem рги' = г?' = 1, p2u' = и şi
== Construim o diagramă carteziană
Ф
i
u'
A—îAxB
Compunînd cu р г rezultă 9 = 5 . Apoi se verifică uşor că г este un nucleu

al diagramei F.
DEFINIŢIE. Fie В o categorie şi U un univers. Yom spune că U-limi-
tele proiective există în (2 dacă J-limitele proiective există în (2 pentru
orice U-categorie mică J. De asemenea, vom spune că VL-produsele directe
există în 6 dacă J-produsele directe există în (2 pentru orice mulţime
Noţiunile duale sînt : U-limitele inductive există în (2, U-sumeie

directe există în (2.
TEOREMA 9 . 1 . Condiţiile următoare sînt echivalente :

1) U-limitele proiective există în <2.
2) 11-produsele directe şi nucleele există în (2.
3) U-produsele directe şi produsele fibrate există în (2.
Demonstraţie. Din lema precedentă reznltă că 2 ) < = > 3 ) . Apoi este
trivial că 1) implică 2).
Bămîne să arătăm că 2) =) 1).
Vom admite 2). Fie J o 11-categorie mică şi F : J -> (2 un functor.
Atunci Ob (J) şi Fl ( J) sînt elemente din 11 şi deci putem considera dia-
grama
D : TT F (i) TT F (capăt и)
iCOb(J) ß uÇFl(J)
în care a şi ß sînt morfismele de componente
N F (i) ^capăt>и F (capăt И)
i.e.
Scapàt и — Pcapăt и ŞÎ ^fcapït и — F (и) _Psursă и
unde
Pi : TT F ( j ) -> F (i) şi gCaPät и -П F (capăt и) -> F (capăt и)
sînt proiecţiile canonice ale produselor directe.
Beamintim ca, pentru orice X € Ob ((2), un morfism functorial
v : cx -> F
este o familie v = (^)г£оь(«л de morfisme
Vi : X -> F (i)
astfel încît, pentru orice morfism и în J, diagrama următoare este comu-
tativă
y
sursaw / \ ycapătг
F(u)
F ( sursă и) —*F ( capăt и )
Avem o aplicaţie
Horn (cXj F) Horn (X, TT F (i))
саге asociază cu orice morfism functorial v : cx F morfismul

v : X -> TT F (i) satisfăcînd
PiV = vi
pentru toţi i € Ob (I).

Evident această aplicaţie este injectivă.
Apoi, pentru orice v : cx F9 avem

OLV = ßl?
după definiţia lui a, ß şi v.
Invers, dacă h : X -> TT F (i) satisface ocä = ßÄ, v{ = pji sînt com-
ponentele unui morfism functorial v : cx-> F astfel încît v = h.
Astfel aplicaţia v v induce o bijecţie între Н о т (сХ9 F) şi mul-
ţimea morfismelor h : X -> TT F (i) satisfăcînd oJi = $h.
Fie (A, z) un nucleu al diagramei D. Avem as = ße, deci există
un unic morfism functorial E : cA -> F astfel încît Ç = e, i.e. astfel încît
li = Pi z
pentru toţi i g Ob (J).
După definiţia nucleului, pentru orice X € Ob ((2), aplicaţia
Н о т (X, A) -> Н о т (X, TT F (i))
definită p r i n / zf induce o bijecţie între Н о т (X, A) şi mulţimea
morfismelor h : X -> TT F (i) satisfăcînd a h = ßÄ.
Eezultă că avem o bijecţie
Н о т (X, A) -> Н о т J»)
care asociază cu orice morfism f : X -> A morfismul functorial v : cx-^ F
de componente ^ = p{zf = pentru toţi i £ Ob ( J ) . Eezultă că
aceasta este aplicaţia / - > ţcf9 ceea ce atestă că (A9 este o limită pro-
iectivă a lui F şi termină demonstraţia teoremei.
Din demonstraţie mai rezultă că dacă (A9 z) este un nucleu al dia-
gramei I) şi dacă ţ: cA-> F este morfismul functorial de componente
5г = V%£? atunci (A9 Ç) este o limită proiectivă a lui F.
O categorie J se zice finită dacă FI ( J) este o mulţime finită.
DEFINIŢIE. Yom spune că limitele proiective finite există în £ (sau
că 6 are limite proiective finite sau că S este o categorie cu limite proiective
finite) dacă J-limitele proiective există în в pentru orice categorie finită J.
Noţiunea duală : categorie cu limite inductive finite.
Din teorema precedentă şi lema 9.1 rezultă imediat următorul
COROLAR. Condiţiile următoare sînt echivalente :

1° Limitele proiective finite există în (2.
2° (2 este o categorie cu nuclee şi obiect final şi produsul direct A X В
există pentru orice cuplu (A, B) de obiecte în (2.
3° & e*te o categorie cu produse fibrate şi obiect final.
TEOREMA 9 . 2 . VL-limitele proiective există în categoriile U-Ens şi
U-Ab. în plus, pentru orice U-categorie mică J şi orice functor
F : J -> IX-Ab, un cuplu (A, este o limită proiectivă a lui F în U-Ab
dacă şi numai dacă (y (A), y ( £)) este o limită proiectivă a lui yF în U-Ens,
unde y : U-Ab -> U-Ens este functorul de supraiacenţă.
Demonstraţie. După teorema 9.1, este suficient să demonstrăm
teorema 9.2 pentru produse directe şi nuclee.
Fie F = o familie de mulţimi AtÇ U cu J € U. Produsul
direct A al acestei familii şi proiecţiile canonice pi\ : A -> A{ au fost
definite în § 1. Se verifică fără nici o dificultate că A împreună cu aplica-
ţiile pr4 satisfac definiţia generală a produsului direct dată în § 7.
Să presupunem apoi că A{ sînt grupuri abeliene, deci obiecte în
U-Ab. Atunci A are o structură de grup abelian cu adunarea definită pe
componente, iar proiecţiile canonice pr4 : A JLi sînt omomorfisme de
grupuri, şi evident grupul A împreună cu omomorfismele pr, satisfac
definiţia generală a produsului direct.
Să considerăm acum o diagramă
F: A В
V
n categoria U-Ens. Fie
A' = {a Ç A \ и (a) = v (a)}
şi fie
г: A' -> A
incluziunea lui A'. Atunci A' £ U şi evident z este un nucleu al diagramei
F în U-Ens.
Dacă A şi В sînt grupuri abeliene, iar и şi v omomorfisme de grupuri,
atunci A' este un subgrup al lui A si evident г este un nucleu al lui F
în U-Ab.
Evident, proprietatea lui y din enunţ este adevărată pentru produse
directe şi nuclee.
Teorema este complet demonstrată.
Similar se poate arăta că U-limitele proiective există în categoriile
U-M, U-G, U-A. Mai precis, dacă 6 este una din aceste categorii,
y : (2 U-Ens functorul de supraiacenţă, J o U-categorie mică şi F : J ->é
un functor, atunci (A, ţ) este o limită proiectivă a lui F în (2 dacă şi

numai dacă (y (JL), у ( £)) este o limită proiectivă a lui y F în U-Enş.
Observaţie. Din teorema 9.2 rezultă, în particular, că y comută cu
U-limitele proiective. Această ultimă proprietate a lui y este adevărată
şi în alte categorii supraiacente lui U-Ens, cum este U-Top. Notăm însă
că în U-Top^ proprietatea inversă a lui y din enunţul teoremei 9.2 nu este
adevărată. într-adevăr, dacă
A' -> AztB
este o diagramă exactă în U-Top, atunci A' este un subspaţiu topologic
al lui A. Eezultă că dacă înzestrăm A' cu o topologie strict mai fină ca
topologia de subspaţiu a lui A, atunci diagrama obţinută nu mai este
exactă în U-Top, deşi diagrama
ontinuă să fie exactă în U-Ens.

Din teoremele 9.1 şi 9.2 rezultă că, dacă J este o U-categorie mică
şi F : J U-Ab (resp. F : J U-Ens), A = lim F este subgrupul (resp.
submulţimea) lui
X = TT F (i)
*ÇOb(J)
format (ă) din elementele x = (#*)»€ob<j) cu xi ţF (i) şi cu proprietatea
că, pentru orice morfism и : i ->• j în J, xt = F {и) (a^), iar componentele
ale morfismului canonic EF se definesc prin \ x) = x{.
Folosind interpretarea detaliată a limitei proiective, rezultă în
particular, că este adevărat următorul
COROLAR. Fie (2 o U-categorie, J o categorie şi F : J (2 un functor.
Un cuplu (A, l) este o limită proiectivă a lui F dacă şi numai dacă, pentru
orice obiect X în (2, Нот (X, A) este o limită proiectivă a functorului
i (X, F(i)) în U-Ens, cu morfism canonic compunerea cu Ç la stînga
Astfel o diagramă
A' A
este exactă (în в) dacă şi numai dacă, pentru crice obiect X în (2, diagrama
Н О Т ( X , A') - > Н О Т ( X , A) =T Н О Т (X, B)
o
obţinută prin aplicarea functorului covariant h x = Н о т (X,.) este exactă
în ll-Ens. Tot astfel o diagramă
A' -> B'
j ф
A В
este carteziană (în €) dacă şi numai dacă, pentru orice obiect X în 6,

diagrama
Horn (X, A') -> Horn (X, B')
j ф
Horn (X, A) -> Horn (X, Б)

este carteziană în U-Ens.
Dual avem interpretrări ale limitei inductive, conucleuiui şi sumei
fibrate folosind functorul contravariant hx = Horn (., X).
TEOREMA 9 . 3 . VL-limitele inductive există în categoriile U-Ens şi
U-Ab (dar functorul У nu comută în general cu Vi-limitele inductive).
Demonstraţie. Suma directă în categoria U-Ens a fost definită în § 1.
î n vederea definiţiei conucleuiui în categoria U-Ens vom face o
paranteză privind noţiunea de graf de echivalenţă.
Un graf de echivalenţă pe o mulţime X este o submulţime R a pro-
dusului direct X x X astfel încît
1° (x, x) £ R pentru orice x £ X.
2° dacă (x, y) £ R, atunci (y, x) £ R9
3° dacă (x, y) şi (y9 z) £ В, atunci ( # , £ ) € -ß.
De exemplu, dacă / : X -> Y este o aplicaţie de mulţimi, atunci
perechile (x9 y) £ X X X cu f (x) = f (y) formează un graf de echiva-
lenţă pe X pe care-1 vom nota Bf şi-1 vom numi graful de echivalenţă
indus de / .
Evident, intersecţia oricărei familii [Rîci de grafuri de echiva-
lenţă pe X este un graf de echivalenţă pe X (I o mulţime). Eozultă că,
dată o submulţime M a lui X X X, există un cel mai mic graf de echiva-
lenţă care conţine pe M ; acesta se numeşte graful de echivalenţă generat
de M. Fireşte, mulţimea vidă se considciă graf de echivalenţă pe orice
mulţime X.
Dacă R este un graf de echivalenţă pe X, se notează X/R mulţimea
claselor de echivalenţă medulo R ; prin definiţie două elemente x, y din X
aparţin aceleiaşi clase de echivalenţă modulo Л dacă şi numai dacă ( x, y) £ R.
Mulţimea X/R se numeşte mulţimea cît a lui X prin graful de echi-
valenţă R.
Întrucît, evident, clasele de echivalenţă modulo R, deci elementele
lui XjR, sînt submulţimi mutual disjuncte ale lui X care realizează o
partiţie a lui X , avem o aplicaţie surjeclivă
p : X -> X/R,
numită aplicaţie canonică, definită inambiguu prin p (x) = clasa de echi
valenţă modulo R care conţine pe x.
Evident, Bp = B, i.e. graful de echivalenţă indus de p este egal

cu B. Apoi pentru orice mulţime Y şi orice aplicaţie / : X -> Y astfel
încît В с: Bf, i.e. astfel încît f (x) = f (y) cînd (x, 2/) Ç jß, există şi este
unică o aplicaţie g : XjB -> Y astfel încît diagrama următoare să fie
comutativă
X—^X\B
\Y/
i.e. astfel încît / = gp ; anume dacă 2 Ç X/JS, atunci # (2) = f (00), unde ж
este un element arbitrar în p~1 (2).
După această paranteză, să considerăm o diagramă
j В
în categoria U-Ens. Fie В relaţia de echivalenţă pe В generată de pere-
chile (u (a), v (a)) cu a g A. Vom arăta că diagrama
A В -> В/В
V
este exactă, i.e. aplicaţia canonică p este un conucleu al diagramei F.

într-adevăr, fie f : В X o aplicaţie astfel încît fu = fv. Atunci
f(u(a)) =f(v(a)) pentru orice a g A, deci В d 22/, deci există şi este
unică o aplicaţie
g : В/В -> X
astfel încît / = gp.
Din duala teoremei 9.1 rezultă că U-limitele inductive există în
U-Ens. Mai precis că, pentru orice U-categorie niică J şi orice functor
F : J -> U-Ens, A = lim F este mulţimea cît
~* A = X/B,
unde
X = И F (г)
i S Ob (J)
iar В este relaţia de echivalenţă generată de perechile (xi? ху), cu
X i Ç F ( i ) şi XjţF(j) şi cu proprietatea că există и: г j în J astfel
încît х^ = F {и) (#.).
Să trecem la categoria U-Ab. Dacă (Aîçj este o familie de obiecte
în U-Ab cu J £ U, atunci suma directă A' = £ este subgrupul produ-
i Ç Ob(J)
sului direct A = ГТ -A» format din elementele a? = (^)içob(j) cu pro-
iÇOb(J)
prietatea că xi = 0 cu excepţia unui număr finit de indici. Injecţiile ca-
nonice : Aj -> A' se definesc prin ei ( a = # cu #. = a. şi ^ = 0
pentru i ф j.
Din această construcţie se vede că functorul y nu comută în general

cu suma directă.
Dimpotrivă, y comută cu conucleul. într-adevăr, să presupunem că
în diagrama F considerată mai sus A şi В sînt grupuri abeliene, iar и
şi v omomorfisme de grupuri. Atunci, dacă z1 = p ( b ş i z2 = p (b2),
definim z1 + z2 = p (Ьг + b2). Se verifică uşor că această definiţie a adu-
nării în B / B este inambiguă, că B / B este grup abelian, iar p un omo-
morfism de grupuri şi, în sfîrşit, că p este un conucleu al diagramei F în
categoria U-Ab.
Din duala teoremei 9.1 rezultă că U-limitele inductive există în
IX-Ab, ceea ce termină demonstraţia teoremei 9.2.
Din teoremele 9.2 şi 9.3 şi din corolarul la propoziţia 8.1 se deduce
imediat următorul
COROLAR. Pentru orice categorie I, U-limitele proiective şi inductive
există în categoriile (U-Ens) 1 = Н о т (I, U-Ens) şi (U-Ab)1 = Н о т (I, U-Ab).
î n particular, categoriile (U-Ens) 7 şi (U-Ab)z au obiect final şi
obiect iniţial, produs direct şi sumă directă etc., şi toate se calculează
pe componente.
§ 10. Exactitate
и
Fiind dat un morfism A В într-o categorie <2 putem considera
(dacă există) diagrama carteziană
AА
x BA Л Л
—• A
4 и
J,*
A >B
DEFINIŢIE. Se spune că и este un epimorfism efectiv dacă produsul
fibrat A x BA există şi diagrama
А X BA A -Ji» В
Po
este exactă. De asemenea, se spune că и este epimorfism efectiv universal

dacă, pentru orice morfism В' Б, produsul fibrat A x BB' există şi
proiecţia canonică A x B B' B' este un epimorfism efectiv. Moţiunile
duale : monomorfism efectiv, monomorfism efectiv universal.
De exemplu, în categoria U-Ens orice epimorfism este efectiv uni-
te
versai. într-adevăr, dacă A—>B este un epimorfism de mulţimi, В =
= A x BA este graful de echivalenţă pe A indus de щ iar mulţimea В
este canonic izomorfă cu mulţimea cît A / B etc.
De asemenea în U-Ens orice monomorfism este efectiv universal.
PROPOZIŢIA 1 0 . 1 . Fie <2 o categorie cu produse fibrate. Un epimorfism

и
A -> В este efectiv dacă şi numai dacă există o diagramă exactă de forma
В ==5 А - l * B.
ß
Demonstraţie. Numai suficienţa cere demonstraţie. Vom presupune
ca diagrama exactă din enunţ există. întrucît £ are produse fibrate,
diagrama
A x BA A В
Pi
există. întrucît иa = ^ß, există 0 : В -> A x BA astfel încît a = ргЬ
şi ß = p 2 6. Se deduce imediat că diagrama precedentă este exactă.
DEFINIŢIE. Un functor F : € -> <2' se zice exact la dreapta dacă
pentru orice epimorfism efectiv A -> В diagrama
F(A x BA) =t F (A) -> F (В)
este exactă. Noţiunea duală : functor exact la stînga. Un functor se zice
exact dacă este simultan exact la dreapta şi la stînga.
Din propoziţia 10.1 rezultă imediat următorul
COROLAR. Cînd are produse fibrate şi F : £ este exact la
dreapta, F (epimorfism efectiv) = epimorfism efectiv.
Exactitatea la stînga înseamnă comutativitate cu nucleul pentiu o
clasă specială de diagrame.
O condiţie mai tare decît exactitatea la stînga este, deci, comuta-
tivitatea cu limitele proiective finite.
Orice functor care are un adjunct la stînga comută cu limitele pro-
iective arbitrare în virtutea corolarului la propcziţia 8.3 şi dual. î n par-
ticular, dacă J-limitele inductive există în (2 functorul lim comută cu li-
j
mitele inductive. Vom arăta că există o clasă importantă de categorii J
care au proprietatea că lim comută cu limitele proiective finite (şi în par-
j>
ticular este un functor exact) pentru в = ll-Ens sau lt-Ab.
DEFINIŢIE. O categorie I se zice pseudofiltranfă dacă satisface
axiomele următoare :
PS1) Orice diagramă
poate fi scufundată într-o diagramă comutativă
PS2) Pentru orice diagramă

?/
v*
există un morfism w : j -> fc astfel încît wu = ivv.

LEMA 1 0 . 1 . O categorie pseudofiltrantă I este conexă dacă şi numai
dacă, pentru orice cuplu (i, j) de obiecte în I, există o diagramă
li
./
«
Y3
Demonstraţie. Numai necesitatea cere demonstraţie. î n realitate
vom folosi numai conexiunea şi o formă mai slabă a lui PS1).
întrucît I este conexă există o diagramă
FOL LCA . . . LCN
. . / Wi
i = i0 1
Y г =].
п
Avem de arătat că există o astfel de diagramă cu n = 1. Prin in-

ducţie după n, totul revine la a arăta că, dacă există o diagramă cu n = 2,
atunci există şi una cu n = 1.
Să presupunem deci că există o diagramă
./ Y /
г
Y
h j
Din PSI) rezultă că există o diagramă
Ic
h к * к2
deci avem o diagramă
г
/ \ 3
cu n = 1, ceea ce termină demonstraţia lemei.
LEMA 1 0 . 2 . Fie J o U-categorie mică pseudofiltrantă conexăy
F :J -> U-Ens un functor, A = lim F şi В mulţimea perechilor (xx-)
cu x% g F (г), xj g F ( j ) şi cu proprietatea că există o diagramă
г
3
în J astfel încît F (и) (х{) = F (v) (xy). Atunci :
1) В este un graf de echivalenţă pe mulţimea X = И F (i) şi
iÇOb(J)
А = X'jB.
2) Dacă x, x' g A, atunci x şi x' au reprezentanţi de acelaşi indice,
г.е. există le g Ob ( J), un reprezentant xkţ F (Тс) al lui x şi un reprezentant
x'k£F (Je) al lui x'.
3) xi şi x[ g F (i) reprezintă acelaşi element în A dacă şi numai
dacă există и : i -> j în J astfel încît F (и) (х{) = F (и) (х[).
Demonstraţie. 1) Fie В' graful de echivalenţă pe X generat de pe-
rechile (x i9 xk) cu Xi g F (i) şi cu proprietatea că există и : i -> Ic în J
astfel încît xk = F (и) (х^. Din demonstraţia teoremei 9.2 ştim că
А = Х\В'
Vom arăta că, în condiţiile actuale, JB = Bf. Evident, В conţine generatorii
lui B' şi В d B\ Eămîne de arătat că В este un graf de echivalenţă.
Evident В satisface primele două axiome ale unui graf de echivalenţă.
Faptul că В satisface şi a treia axiomă rezultă imediat din PS1).
2) Fie Xi g F (i) un reprezentant al lui x şi Xj g F ( j ) un reprezentant
al lui x'. Există o diagramă
г
3
în J. Fie хк = F (и) (х4) şi хк = F (v) (х}). Atunci хк reprezintă pe x şi
xk reprezintă pe x'.
3) Există mai întîi o diagramă

a
г =1 Jc
ô
astfel încît G ( а) (xj = G ( ß) (x[). Apoi, în virtutea iui PS2), există у : Je -> j
astfel încît y a = yß etc.
Observaţie. Aserţiunea din 2) se poate generaliza astfel : Fie J o
U-categorie mică pseudofiltrantă conexă, F19 . . . , Fn un şir finit de functori
de la J în U-Ens, Аг = lim F19 . . . , An = lim FnJ x1Â1, ..., xn Ç An.
Atunci există reprezentanţi de acelaşi indice le g Ob (J) pentru хг, ...
. . . , xn. î n lemă a fost considerat cazul n = 2 şi Fx — F2.
TEOREMA 1 0 . 1 . Pentru orice U-categorie mică pseudofiltrantă conexă
J, functorul
lim : (U-Ens) J U-Ens
j
comută cu limitele proiective finite.

Demonstraţie. Fie e un obiect final în U-Ens, deci o mulţime cu un
singur element. Este evident că functorul ce : J -> U-Ens este un obiect
final în (U-Ens). Beamintim că.pentru A g Ob (в), cA (i) = A şi cA (и) =
= 1A pentru orice obiect i şi orice morfism и în J.
Întrucît J este conexă, с este deplin fidel, deci lim сA = A, în par-
j
ticular lim ce = e. Astfel lim comută cu obiectul final.
>
J J
Eămîne să mai arătăm că lim comută cu produsul fibrat.

j
Să considerăm o diagramă carteziană
•i i*
în ( U - E n s ) A p l i c î n d functorul lim, obţinem o diagramă comutativă
j
P-^H
a?
în U-Ens. Avem de arătat că această ultimă diagramă este carteziană.
128
Teoria categoriilor
Notăm că g este aplicaţia, unic determinată, care face comutative

diagramele
G(i)^F(i)
4 _ j*.
G — ^ t
pentru toţi г £ Ob ( J), unde & sînt componentele lui g, iar Ег- şi ти compo-
nentele morfismelor canonice, deci (х{) = clasa lui x etc. O definiţie
similară pentru h, a, ß.
Fie (y, z)£G x H astfel încît g (y) = h (z) = a? (să zicem). Fie
Vi 6 O (i) un reprezentant al lui у, i.e. un element astfel încît rJţ. = у,
şi fie z/ţ Л ( j ) un reprezentant al lui Din definiţia lui g rezultă că x{ =
= gt (у{) reprezintă pe ^ = g (y). Tot astfel = Л,- (г?) reprezintă pe x -=
= h (z). Există deci o diagramă
astfel încît F (и) (хь) = J1 (1?) (a?,.) = (să zicem).

Fie yb — G (и) (у.) şi zk == H (v) (Zj). Atunci yk reprezintă pe y şi
zk pe Avem diagrama comutativă
G(i)^>F(i)
G{k)-^>F(k)
de unde rezultă că g,. (yk) — xk. Similar, hk (zk) = xk.

T»e de altă parte, produsul fibrat în categoria (U-Ens)7 se calculează
pe componente, deci diagrama
P (k)-^H (k)
4 j"'
G(k)-^F(k)
este carteziană. Deci există tk £ P (k) astfel încît кк (t k ) = yk şi ßfc (tk) =

= zk. Fie t clasa lui tk. După definiţia lui ă, avem diagrama comutativă
P(1c)-^G(h)
l h
P G
de unde rezultă с ă ă ( i ) = y. Similar ß (J) = г.
Fie acum t, t' ţ P astfel încît a (t) = a (f ) = у şi ß (t) = ß (Г) = г.
Există г g Ob (jj, un reprezentant ti g P (г) pentru г şi un reprezentant
« g P ( i ) pentru t'. Fie = a, (t4j, y,' - a, («0, ^ = ß, (*,), *f' = ß, (t[).
Atunci y{ şi y[ reprezintă ре y, iar ^ şi pe z. După lema 10.2 există
X : г -> j şi [x : г -> & în J astfel încît О (X) (t/^) = G (X) (?/•) şi .ff (jx) (z{) =
= Я ((л) (г-). Din PSI) rezultă că există o diagramă comutativă
л , 3 \ X'
h
f
deci X' X — [i [x = a (să zicem). Eezultă G (и) (у{) = G (и) [y[) = yb (să
zicem) şi H (и) (zt) = H (и) (z[) = zk (să zicem).
Fie tk = P (u) (ti) şi tk = P (u) (t'{). Atunci tk reprezintă pe t şi tk pe
V. Avem diagrama comutativă
F(i)^F(k)
4 h-
G(u)
G (г) —>G (к)
de unde rezultă că «, (tk) = = ak (t'k). Similar, (tk) ß t (<;.).
Dar diagrama
F(k)-^H(k)
<? (к) F (к)

este carteziană, deci = deci t — t', ceea ce termină demonstraţia.
COROLAR. Cină J este o U-categorie mică pseuăofiltrantă conexă,
functorul
lim : (U-Ens)J U-Ens
j
este exact.
TEOREMA 1 0 . 2 . Pentru J o U-categorie mică pseudofiltrantă coneccâ„

functorul lim comută cu functorul y : U-Ab U-Ens.
j
Demonstraţie. Fie F : J — U-Ab un functor, J. = lim F în U-Ens
şi c,i : F (г) A componentele morfismului canonic (corect ar trebui să
scriem A = lim y F).
Vom introduce pe F o structură de grup abelian.
Fie x, y ÇA. Există i g Ob (J), un reprezentant xi^F (i) pentru x şi
un reprezentant yi g F (i) pentru y. Vom defini x + y ca fiind clasa lui
я« + Vi-
Vom arăta că această adunare este inambiguă. Fie y: g F ( j )
un alt cuplu de reprezentanţi pentru x, y. Există diagrame
astfel încît
F (и') (х<) - F (vf) (x,) şi F (и") (у,) - F (v") (Vj).
Din PSI) rezultă că există o diagramă comutativă
Din PS2) rezultă că există ß : l -> h astfel încît ßocV = ßa'V' = v (să
zicem). Fie и = ß a V = ßoc'V. Avem
F (и) (Xi) = F (v) (x,) şi F (и) (Vi) = F (v) (y4)
Întrucît F (u) şi F (v) sînt omomorfisme de grupuri, rezultă
F(u)(xt +Vi) =F(v)(xj + yJ),
ceea ce atestă că adunarea este inambiguă.
Evident, această adunare defineşte o structură de grup abelian pe A
şi evident ^ : F ( i ) A sînt omomorfisme de grupuri.
Vom arăta că (A, E) este o limită inductivă a lui F în U-Ab. Fie В
un grup abelian şi f :F ^ cB un morfism functorial cu componente
fjiF (i) В omomorfisme de grupuri. Există şi este unică o aplicaţie

f :A В astfel încît diagramele
sînt comutative pentru toţi i g Ob (J). Din definiţia adunării în A şi

din faptul că fi sînt omomofisme rezultă că f este omomorfism.
Observaţie. Se poate vedea uşor că este adevărat rezultatul mai
precis că (A, Z) este o limită inductivă a lui F în U-Ab dacă şi numai
dacă (у (A), у ( £)) este o limită inductivă a lui F în U-Ens.
COROLAR. Cînd J este o U-categorie mică pseuăofiltrantă conexă,
functorul
lim : (U-Ab)J -> U-Ab
J
este exact.
DEFINIŢIE. Fie (2 o categorie. Vom spune că J-limitele inductive în в
există şi comută cu limitele proiective finite dacă functorul
lim : & -> <2
j
este definit peste tot şi comută cu limitele proiective finite. Yom spune că
U-limitele inductive pseudofiltrante conexe există şi comută cu limitele
proiective finite dacă, pentru orice U-categorie mică pseudofiltrantă
conexă J, functorul lim este definit peste tot şi comută cu limitele proiec-
tive finite.
Astfel, din cele prccedente rezultă că U-limitele proiective pseudo-
filtrante conexe în categoriile U-Ens şi U-Ab comută cu limitele proiec-
tive finite.
Similar se poate vedea că U-limitcle inductive pseudofiltiante conexe
în U-M, U-G, U-A există şi comută cu limitele proiective finite.
P R O P O Z I Ţ I A 1 0 . 2 Dacă (2 este o categorie cu limite proiective finite
si dacă J-limitele inductive în (2 există şi comută cu limitele proiective finite,
atunci, pentru orice categorie 7, J-limitele inductive în & există şi comută
ca limitele proiective finite.
Demonstraţie. Avem de arătat numai că. în ipotezele propoziţiei,
functorul
lim : ((2*)J -> (21
j
comută cu obiectul final şi prcdusele fibrate.
Fie de exemplu t : J—>& un obiect, final în categoria Horn (J, (27).

Dacă 0 este izomorfismul de categorii din corolarul la lema 5.1, atunci
s = 0 (t) este obiect final în categoria Н о т (Z, (2J). Vom aplica corolarul
la propoziţia 8.1. Întrucît (2 are obiect final, & are obiect final. Eezultă
că, pentru orice i g Ob (I), pr^ t = st este obiect final în (2J. Din ipoteza
propoziţiei rezultă că
pr^ (lim t) = lim pr^ t
J J
este obiect final în в pentru orice i g Ob (I), deci lim t este obiect final
J
în
Similar se demonstrează comutativitatea cu produsul fibrat.
Din cele precedente rezultă că, pentru orice categorie I, U-limitele
inductive pseudofiltrante conexe în (U-Ens)1 şi (U-Ab)1 comută cu
limitele proiective finite.
§ 11. Categorii aditive
DEFINIŢIE. O categorie aditivă (resp. preaditivă) este o categorie S

împreună cu o funcţie care asociază cu orice cuplu (A,B) de obiecte în в o
structură de grup abelian pe mulţimea Н о т (A, Б), supuse la următoarele
axiome (resp. la axiomele 1) şi 2) de mai jos).
1) Pentru orice triplet (A, Б, С) de obiecte în compunerea mor-
fismelor
Н о т (А, В) x Н о т (Б, С) -> Horn (A, C)
este biliniară, i.e. и (v1 + v2) = гiv± + iiv2 şi (% + u2) v = uxv + ti2v.
2) в are un obiect 0 astfel încît Horn (0, 0) este grupul zero.
3) Pentru orice cuplu (A, B) de obiecte în e, produsul direct
A x В există.
Dacă в este o categorie preaditivă, vom nota ambiguu prin 0 ele-
mentul zero în oricare din grupurile abeliene Н о т (A, B). Eezultă că
vu = 0 cînd и — 0 sau cînd v = 0.
Din 2) rezultă că 1 0 == 0. Apoi dacă и este un morfism de sursă 0,
atunci и = 1 0 и = Ou = 0, deci pentru orice obiect X în (2, Н о т (X, 0)
este grupul zero, i.e. 0 este un obiect final în (2. Similar, 0 este un obiect
iniţial în (2. Astfel 0 este un obiect zero în (2. î n particular, 0 este unic de-
terminat pînă la un izomorfism.
Evident, noţiunea de categorie preaditivă este autoduală : (2 este
preaditivă dacă şi numai dacă (2° este preaditivă.
Dacă (2 este o lî-eategorie aditivă, functorul Horn poate fi şi va

fi considerat ca luînd valori în categoria ll-Ab. Este aici un abuz : in rea-
litate avem o diagramă comutativă
(2° x (2 U-Ab
Hom
\ /
U-Ens
unde y este functorul de supraiacenţă
PROPOZIŢIA 1 1 . 1 . într-o categorie preaditivă, condiţiile următoare
sînt echivalente :
1) Tripletul (A, p1: A -> A19 p2: A A2) este un produs direct al
cuplului (Aly A2).
2) Există morfisme i± : A± A şi i2 : A2 A astfel încît = Ia,,
p2 i2 == şi + i2 p2 — (m acest caz avem în plus p1i2 = 0 si
i>2 <i = 0).
Demonstraţie. Să demonstrăm mai întîi paranteza din 2). Din pri-
mele două egalităţi din 2) rezultă că p± şi p2 sînt epimorfisme (chiar stricte)
Apoi
Pi = Pi (h Pi + ЧР2) = Pi + Р1ЧР2,
deci p±i2P2 = 0, deci = 0 (întrucît p2 este epimorfism). Similar
Р2Ч = 0.
1) =>2). Yom admite 1). Fie ix : А г -> A morfismul de componente
0 (i.e. unicul morfism satisfăcînd = 1Л1 şi jp^ = 0) şi г2 : A 2 A
morfismul de componente 0, lAz (i.e. unicul morfism satisfăcînd рг i2 = 0
şi Р2Ч = 1а2)' Atunci i±p± + i2p2 6 Horn (JL, JL) şi componentele sale
sînt
Pi (hPi + ЧР2) = 2>i Şi P2(iiPi + ЧР2) =
egale cu componentele lui 1 4 , deci + i2p2 =
2) H> 1). Yom admite 2). Fie : X -> şi f2 : X -> A2. Yom arăta
că există şi este unic un morfism / : X -> A astfel încît p j = fx şi p2f = /2-
Definim f = i±f± + i 2 / 2 . Eezultă p j = fx şi p2f = f2. Invers, dacă f este
astfel încît pi/ = şi = f2 ,atunci
hfi + 4Î2 = hPlf + 4P2Î = (hPi + ЧР2) f = f ,
ceea ce termină demonstraţia.
Propoziţia duală este
PROPOZIŢIA 1 1 . 1 ' într-o categorie preaditivă, condiţiile următoare sînt
echivalente :
1) Tripletul (В, : A1 -> _B, j2 : A2 -> B) este o sumă directă a
cuplului (A19 A2).
2) Există morfisme q1: В -> şi q2: В -> JL2 astfel încît q^ =

= çtzj2 = Şi + j 2Я.2 = 1.B acest caz avem în plus q2j1 = 0 şi
«2? 2 = 0)
î n situaţia din propoziţia 11.1 vom spune că A este un produs
direct cu proiecţii canonice px şi p2 şi injecţii canonice ix şi i2 al cuplului
{Aly A2). î n situaţia din propoziţia 11.1' vom spune că В este o sumă
directă de injecţii canonice si j2 si proiecţii canonice q± si q2 a cuplului
(Aj AJ.
Din propoziţiile 11.1 şi 11.1' rezultă că (A, i2) este o sumă
directă a cuplului (JL1? A2), deci morfismul и : A В satisfăcînd uix =
= ji şi ui2 = j2 este un izomorfism. Avem
" = ( M i + Ш 2MhPi + ЧР2) = jiPi + kV 2-

1
Dual, avem w = i±q± + i^q^ Vom spune că и este izomorfismul canonic
între produsul (A, ply p2) şi suma directă (Б, j19 j2) ale cuplului (Aly A2).
într-o categorie preaditivă (2, suma directă aleasă a unui cuplu
A, B) de obiecte în S se notează A + В sau A ® B. De asemenea suma
directă a unei familii (î)içi de obiecte în (2 se notează sau ф ! г - .
г ci içI
COROLAR. într-o categorie aditivă (2, pentru orice cuplu (A, Б) de
obiecte în (2, swma directă A + В există şi este canonic izomorfă cu pro-
dusul direct А X B.
î n particular, noţiunea de categorie aditivă este autoduală.
Dacă A^B este un morfism într-o categorie aditivă <2, un nucleu
al (resp. nucleul) diagramei
U
A =ţ В
o
se numeşte un nucleu al (resp. nucleul) morfismulului u.

Eezultă că А' A este un nucleu al lui и dacă şi numai dacă
ui = 0 şi pentru orice morfism / de capăt A satifăcînd uf = 0, există
şi este unic un morfism f de capăt A' astfel încît f = i f .
и
îsucleul unui morfism A В, dacă există, se notează Ker u.
Atunci Ker este un functor de la subcategoria plină a lui FI (в)
formată din morfismele и pentru care Ker и există cu valori în categoria в.
л i u
DEFINIŢIE. Intr-o categorie aditivă, un şir 0 A' A Б se zice
exact la stînga dacă i este un nucleu al lui u.
Evident, o diagramă
A' A = V= l В
este exactă dacă şi numai dacă şirul

U —V
0 -> A' -> A—> В
este exact la stînga.
Noţiuni duale : сопи eleu al unui morfism u, Coker и, şir exact la
dreapta.
Evident, într-o categorie aditivă, и este monomorfism dacă şi
numai dacă 0 = Ker и şi epimorfism dacă şi numai dacă 0 = Coker u.
D E F I N I Ţ I E . Un şir.. . . de obiecte şi morfisme
într-o categorie aditivă se numeşte complex dacă are cel puţin trei obiecte
(deci cel puţin două morfisme) şi dacă compusul oricăror două morfisme
consecutive în şir este zero.
De exemplu, un şir exact la stînga şi un şir exact la dreapta sînt
complexe.
D E F I N I Ţ I E . Un şir 0 -> А' Д А Л A" 0 într-o categorie aditivă
se zice exact dacă i este un nucleu al lui q şi q un conucleu al lui i (i.e.
dacă şirul 0 -> A ' Л А Л A " este exact-la, stînga, iar şirul A ' -> A -> A 0
este exact la dreapta).
Noţiunile de complex şi şir exact sînt autoduale. Orice şir exact
este un complex.
i q
DEFINIŢIE. Vom spune despre un şir 0 A' -> A -> A" 0 că
despică sau că este un şir despicat sau că este un şir direct dacă există
morfisme p : A -> A' şi j \A" A astfel încît pi = 1A, qj = 1A„ şi ip +
jq = 1A (deci de asemenea pj = 0 şi qi = 0), i.e. dacă A este o sumă
directă de injecţii canonice i, j şi proiecţii canonice q.
î n condiţiile din definiţia precedentă vom spune de asemenea că
diagrama
V 7
A' ±=5 A A"
i q
este o reprezentare a lui A ca sumă directă a (sau ca produs direct al) cuplu-
lui (A', A").
Noţiunea de şir despicat este autoduală.
PROPOZIŢIA 1 1 . 2 . într-o categorie aditivă, condiţiile următoare despre
un şir sînt echivalente :
1) Şirul despică.
2) Şirul este exact şi i are un invers la stînga.
3) Şirul este exact şi q are un invers la dreapta.
Demonstraţie. Evident 1)=>2).
2) => 1). Avem (1 — ip)i = i — i(pi) = i — % = 0, deci există j
astfel încît 1 = ip + jq. Avem qjq = q (1 — ip) = q — (qi) p = 0 întrucît
qi = 0, deci qj = 1 întrucît q este epimorfism.
Astfel 1) <=> 2). Prin dualitate 1) <=> 3).

Din lema 9.1 rezultă că o categorie aditivă are nuclee dacă şi
numai dacă are produse fibrate, şi dual.
PROPOZIŢIA 1 1 . 3 . într-o categorie aditivă cu nuclee, condiţiile urmă-
toare sînt echivalente :
1) и : A -> В este un epimorfism efectiv.
s и
2) Şirul este exact, unde z = Ker
3) Există un morfism v : G ^ A astfel încît и = Coker v.
Demonstraţie. Din propoziţia 10.1 rezultă 1) <=> 3).
Vom demonstra că 1) <=> 2).
Întrucît e are nuclee, produsul fibrat
A x BA A
и
4 и i'
А » В
există ; de asemenea s = Ker и există. Apoi întrucît uz = 0 = uo, există
un morfism X : A' -> A x BA astfel încît рг\ = z şi p2\ = 0. De ase-
menea, întrucît ирг = up2J deci и (рг — p2) = 0, există (x : A XBA Ar
astfel încît px — p2 = £(jl. Avem s(xX = (px — p2)\ = s, deci (xX = 1
întrucît z este monomorfism.
Astfel avem diagrama comutativă
Р,-Рг U
АхвА *А-+В
А'
cu X avînd un invers la stînga. Eezultă că diagrama
este exactă la dreapta dacă şi numai dacă diagrama

s и
0 А' -*• А-*- В -»-О
U
А
este cartezian, atunci pentru v : В —> G şi г: К А', и = Ker v implică

и' = Ker rß, iar г = Ker и' implică OLZ — Ker и (în particular и' mono-
morfism implică и monomorfism).
Demonstraţia este trivială.
PROPOZIŢIA 1 1 . 5 . într-o categorie aditivă 6, fie
и"
, -â' —» В'
i- i»
K
A В
o diagramă comutativă astfel încît :
1) г = Ker и şi z' = Ker u',
2) u' este epimorfism efectiv universal.
în. aceste condiţii, pătratul din dreapta al diagramei este cartezian.
Demonstraţie, Fie B" un obiect în <5 şi / : B" A, g : В" В'
morfisme astfel încît uf = ßgr. Avem de arătat că există şi este unic un
morfism 0 : B" A' astfel încît
a 0 = / şi u'Q = g.
Mai întîi vom demonstra unicitatea lui 0.
Totul revine la a arăta că, dacă X : B" A' este un morfism astfel
încît ocX = 0 şi u"k = 0, atunci X = 0. Or, întrucît г = Ker u', din
u"k = 0 rezultă că există у : В" К astfel încît X = s'y. Avem sy =
= oc s'y =aX = 0, deci y = 0 (întrucît s este un monomorfism), deci
X = s' у = 0.
Astfel unicitatea lui 0 este stabilită (şi anume fără intervenţia
condiţiei 2) ).
Pentru a demonstra existenţa lui 0 vom proceda în modul următor.
Yom considera mai întîi cazul particular cînd B" = B' şi g = 1 в /.
î n acest caz avem uf = ß şi avem de arătat că există 0 : B' A' astfel
încît a© = / şi u'Q = 1.
Or, и (ос — fu') = uoL — ufu' — uoL — ßw' = 0, deci, întrucît
s = Ker и, există s : A' К astfel încît
a — /V = zs.
Rezultă că avem
zsz = (a — fu') г = as' — fu'e' = s
(întrucît w' s' = 0), deci

se' = 1
(întrucît г este monomorfism).
Pe de altă parte, u' fiind epimorfism efectiv, şirul
este exact. Cum z are un invers la stînga, din propoziţia 11.2 rezultă
că acest şir este direct, dcci există 0 : B' A' astfel încît
e's + 6w' = 1 şi tt'0 = 1.
De aici rezultă că
a 0w' = a ( l — Z's) = a — OLZ'S = a — £.9 = fu' ?
deci
a6 =f
întrucît w' este epimorfism.
Astfel este stabilită existenţa Iui 0 în cazul particular cînd g = 1B,9
In demonstraţia acestui caz particular am folosit numai condiţia 1) si
faptul că u' este epimorfism efectiv.
Trecem la cazul general.
Întrucît u' este epimorfism efectiv universal, există un pătrat
cartezian
u"
A" —» B"
h If и' I»
A —» B'
cu u" epimorfism efectiv. Utilizînd propoziţia 7.1 se vede imediat că
u" este epimorfism efectiv universal. î n particular, u" este quarabil,
i.e. pentru orice morfism X —> B", produsul cartezian A" x в- л. există.
Să luăm în particular X = 0. Avem un pătrat cartezian
K" —> 0
•'4 u"
I
A" B"
Folosind proprietatea universală a produsului cartezian, se verifică ime-
diat că s" este un nucleu al lui u". (Am arătat astfel că, într-o categorie
aditivă, orice morfism quarabil are un nucleu). Din propoziţia 11.4
rezultă imediat că hz" este un nucleu al lui u\ deci este canonic izomorf
cu s'. De aceea putem presupune că avem К" = К şi hz" = s'.
Astfel avem o diagramă comutativă.
7 I" I8"
Ti e w
cn z = Ker и, z" = Ker и" şi и" epimorfism efectiv universal, unde

oc" = a h şi ß" = ß#. î n plus avem
uf = ß".
Din cazul particular tratat mai sus rezultă că există un morfism
6" : B" - > A " astfel încît a"0" = / şi w"0" = 1. Fie 6 = A0". Avem
a0 = aA0" = a"0" = / . De asemenea, w'0 = u'hQ" = gu"§" = ceea
ce termină demonstraţia propoziţiei 1.5.
DEFINIŢIE. Dacă (2 şi sînt categorii aditive, un functor F :
se zice aditiv dacă
+ v) = F (îi) + F(v)
pentru orice cuplu de morfisme u, v (în (2) cu aceeaşi sursă şi acelaşi
capăt.
Din propoziţia 11.1 rezultă că, pentru F : (2 -» (2' functor aditiv,
F(AX + A2) == F(ÀX) + F(A2). Mai precis, dacă A este o sumă directă
a cuplului (Аг, A2) CU injecţii canonice г2, г2 şi proiecţii canonice pv p2,
atunci F (A) este o sumă directă a cuplului (F(AX), F(A2) ) cu injecţii
canonice F(ix), F(i2) şi proiecţii canonice F(p1)J F(p2). Eezultă că, pentru
F mereu aditiv, dacă şirul
A" -> 0
despică în 6, atunci şirul
0 F(A') -> F(A) -> F (A") -> 0
despică în (2'.
De asemenea, pentru <2 categorie cu nuclee, un functor aditiv
F : (2->(2' este exact la stînga dacă si numai dacă, pentru orice şir exact
0 -» A' -> A -» A" -» 0 în e şirul 0 '->F(A') -> F (A) ->F(A") este exact
la stînga în (2'. Aceasta rezultă din definiţia exactităţii la stînga şi din
demonstraţia propoziţiei 11.3, întrucît X are invers la stînga. Enunţ dual
pentru exactitatea la dreapta.
î n sfîrşit, un functor aditiv F este exact dacă şi numai dacă, pentru
orice şir exact 0 -» A' -v A -> A" -» 0 în в, şirul 0 -» F(A') -» F (A)
F(A")-> 0 este exact în (2'.
§ 12. Categorii abeliene
D E F I N I Ţ I E . O categorie aditivă (2 se zice abeliană dacă satisface

următoarele două axiome :
ABl) Oricc morfism are un nucleu şi un conucleu.
AB2) Toate monomorfismele şi toate epimorfismele sînt efective.
î n particular, toate monomorfismele şi toate epimorfismele în (2
sînt stricte.
Moţiunea de categorie abeliană este autoduală : S este abeljană

dacă şi numai dacă (2° este abeliană. Categoria U-Ab este abeliană.
Orice categorie abeliană are produse fibrate şi sume fibrate.
Din propoziţia 11.3 rezultă că AB2), în prezenţa lui ABl), revine
la faptul că, pentru orice monomorfism i ' i i şi orice epimorfism
A A", şirurile 0 A'X A-> Coker i -> 0 şi 0 -» Ker p -> A ^ A" -> 0
sînt exacte.
Eezultă că aplicaţia г ^ - > Coker i este o bijecţie între mulţimea
subobiectelor A' A ale lui A şi mulţimea obiectelor cît A A" ale
lui A, inversa acestei aplicaţii fiind p Ker p (dacă A' -> A este un
subobiect al lui A se mai notează Coker i = А/А').
î n particular, pentru orice morfism и în ë, Ker Coker Ker и =
= Ker и şi Coker Ker Coker и = Coker u.
PROPOZIŢIA 1 2 . 1 . într-o categorie abeliană, orice morfism A-^B are
o imagine şi o coimagine şi avem
Im и = Ker Coker и şi Coim и = Coker Ker и.
Demonstraţie. Fie В B" un conucleu al Ini и şi В' ^ В nucleul
lui v. întrucît vu = 0, există şi este unic un morfism A B' astfel încît
и == ip.
Yom arăta că p este epimorfism.
Fie / un morfism de sursă B' astfel încît f p = 0 şi fie К i B' un
nucleu al lui f . întrucît f p = 0, există şi este unic un morfism A fl К
astfel încît p = zpu deci и = izpx, iar iz este un monomorfism.
Deoarece v este un conucleu al lui и şi întrucît vi = 0, deci viz = 0,
se vede imediat că v este un conucleu al lui iz. întrucît v este epimor-
fism din AB2) rezultă că şirul
0 -+K X В X B"
este exact, i.e. iz este un nucleu al lui v ca şi г, deci iz = id cu 0 izo-
morfism, deci z = 0 este izomorfism, deci f = 0.
Astfel p este epimorfism, deci i = Im и, i.e. Im и = Ker Coker и.
Eestul este dualitate.
COROLARUL 1 . într-o categorie abeliană, toate morfismele sînt stricte.
Demonstraţie. După propoziţia precedenţă, orice morfism и facto-
rizează în и = ip cu i monomorfism şi p epimorfism. Din AB2) rezultă
că i şi p sînt stricte.
DEFINIŢIE. Un morfism и : A В într-o categorie oarecare se zice
efectiv dacă и = ip cu i monomorfism efectiv şi p epimorfism efectiv.
COROLARUL 2 . Cînd в este o categorie aditivă satisfăcînd ABl), в este
abeliană dacă şi numai dacă toate morfismele lui в sînt efective.
Demonstraţie. Necesitatea rezultă din corolarul precedent şi din
AB2). Suficienţa este imediată.
PROPOZIŢIA 1 2 . 2 . într-o categorie abeliană toate monomorfismele si

toate epimorfismele sînt efective universale.
Demonstraţie. Să considerăm o diagramă carteziană
BxaA' A'
В — A
cu v epimorfism. Avem de arătat că u' este epimorfism.

După demonstraţia lemei 9.1 avem diagrama
ВхлА' BxA' A'
"I U
I"
В > А
unde рг şi p2 sînt proiecţiile canonice ale produsului direct, s =

= Ker (ирг — vp2), u' = p2z şi v' = pxz.
După propoziţia 11.1 există morfisme : В -> В x A şi
i2 : A' -> В x A' astfel încît pxix = 1, pxi2 = 0, p2ix == 0, p2i2 = 1 şi
hPi + ЧР2 = 1-
Fie çp = up1 — vp2. Eezultă = и = epimorfism, deci 9 este
epimorfism, deci şirul
0 ~^BxaA' ХВХА'^А-^0
este exact.
Fie acum f un morfism de sursă A' astfel încît fu' = 0 i.e. (fp2) z = 0.
Eezultă că există un morfism g de sursă A astfel încît fp2 = gy. Avem
gu = gcpij = fp2ix = 0, deci g = 0 (întrucît и este epimorfism), deci/p 2 =
= g<p = 0, deci / = 0 (întrucît p2 este epimorfism).
Astfel и' este epimorfism.
Eestul este dualitate.
D E F I N I Ţ I E . într-o categorie abeliană un şir А Д В X С se zice
exact dacă Im и = Ker v.
Aceasta înseamnă Ker Coker и = Ker v şi este echivalent cu
Coker и = Coim v.
Un şir oarecare . . . . . într-o categorie abeliană
se zice exact dacă are cel puţin două morfisme şi dacă orice porţiune a
sa formată din două morfisme consecutive este un şir exact.
De exemplu, într-o categorie abeliană un şir 0 -> A' -> A -> В este
exact dacă şi numai dacă este exact la stînga.
Orice şir exact este un complex.
PROPOZIŢIA 1 2 . 3 . Pentru в abeliană, <£' aditivă si F : в в' aditiv,

condiţiile următoare sînt echivalente :
1) JF este exact la stînga.
2) J7 comută cu nucleul.
3) J7 comută cu produsul fibrat.
Demonstraţie 1) => 2). Fie 0 -> J / A -> В un şir exact în в.
Avem и = z p en s monomorfism ( = monomorfism efectiv) şi p epimor-
fism (— epimorfism efectiv), deci £ este o imagine şi p o coimagine a
lui ti. Din propoziţia 12.1 rezultă că şirul
A"
este exact. Din 1) rezultă că F(i) este un nucleu al lui F(p) şi că F( s)
este un monomorfism. Se deduce că F(i) este un nucleu al lui F(u).
2) => 3). Aceasta rezultă din construcţia produsului fibrat d^tă
în demonstraţia lemei 9.1.
3) => 1). Aceasta rezultă din construcţia nucleului cu ajutorul pro-
dusului fibrat dată în demonstraţia lemei 9.1.
î n cele ce urmează vom stabili trei lerne de exactitate,
JVe vom situa într-o categorie abeliană dată.
LEMA 1 2 . 1 . Dacă în diagrama comutativă
А' X B' X С'
J» l-t
A -i В X с
pătratul din stînga este cartezian, linia de jos exactă şi y monomorfism,
atunci linia de şus este exactă,
Demonstraţie. Fie К' Л. B' nucleul lui v' şi К Л- В nucleul lui v.
Există în mod unic morfisme A' ^ K' şi i i i astfel încît u' = z'p'
şi и = zp \ în plus p este epimorfism întrucît şirul А Л В \ С este
exact.
Apoi există şi este unic un morfism K' -U К astfel încît diagrama
următoare să fie comutativă
A' X к' X В' X с
A x к x В л с
După propoziţia 7.2, pătratul de la mijloc este cartezian (întrucît
y este monomorfism) iar după propoziţia 7.1 pătratul din stînga este
cartezian. Din propoziţia precedentă rezultă că p' este epimorfism, deci
z = Im и', i.e. şirul А' ^ В' ^ C' este exact.
LEMA 1 2 . 2 . Fie dată diagrama comutativă
A' -»- A - > A"

I' V
B' - > В - > B"
cu linii exacte. Atunci şirul indus

Ker / ' -> Ker / -> Ker / "
este exact.
Demonstraţie. Avem o diagramă comutativă
Ker / ' -> Ker / Ker / "
Ф Ф Ф
A' » J. > J."
cu linia de jos exactă şi cu pătratul din stînga cartezian în virtutea pro-

poziţiei 7.2 (întrucît B' -> В este monomorfism).
Din lema precedentă rezultă că linia de sus este exactă.
Observaţie. Dacă în plus A' -> A este monomorfism, atunci evident
Ker / ' Ker / este monomorfism, deci şirul 0 ^ K e r / ' -> Ker / ->Keri/"
este exact, dar acest fapt înseamnă că functorul Ker este exact la
stînga şi este adevărat în categorii arbitrare.
LEMA 12.3. Fie dată o diagramă comutativă
0 0 0
i Ф Ф
0 -»- A' X в' X С' -> 0
j«- \f
0 - > A Л В л с -> 0
K I*1
0 A" X B" X С" 0
1 \ ф
0 0 0
cu toate liniile şi primele două coloane exacte. Atunci ultima coloană este
exactă.
Demonstraţie. Întrucît Coker este exact la dreapta, şirul
С' X С X С" -> 0 este exact. De aceea totul se reduce la a arăta că, în
condiţiile lemei, y' este monomorfism.
Să observăm mai întîi că aserţiunea noastră este sigur adevărată

în cazul A = 0. într-adevăr, în acest caz a' este izomorfism, în particular
epimorfism. Din duala la propoziţia 7.2 rezultă că pătratul
B' с
je- jг
V
В с
este cocartezian, iar din propoziţia 12.2 rezultă că y' este monomorfism
(întrucît ß' este monomorfism).
Să revenim la cazul general. Fie В ^ D un eonucleu al lui и ol' =
= ß V . Avem diagrama comutativă
0 00
uf ф
0 A' В' X С'
13'
m а'
0 -»- A' в л D
l 1г U
0 0 -s- В"
ф
0 0 0
unde ultima coloană este o coloană de nuclee, deci j este unicul morfism
satisfăcînd <pß' = jv' şi q unicul morfism satisfăcînd ß" = q<ş. î n această
diagramă toate liniile şi primele două coloane sînt exacte. Din observaţia
precedentă rezultă că şirul
0 С' Л D Л В" 0
este exact.
Schimbînd liniile cu coloanele, rezultă că avem de asemenea şirul
exact.
unde i este unicul morfism satisfăcînd <?u = га" şi p unicul morfism

satisfăcînd v = py. Întrucît v este epimorfism, p este de asemenea epi-
morfism.
Avem qi а" = qyu = = и"ol", deci qi = u" (întrucît a" este
epimorfism). Similar pj = y'. De asemenea, v"qy = = y"r = ч"ръ
deci v"q = y"p (întrucît o este epimorfism).
Astfel avem diagrama comutativă

0
Ф i
с
к
i I»' v
О A I) X с
i| ja
С"
cu ultimele două linii şi coloana de Ia mijloc exacte şi cu p epimorfism.
Din propoziţia 11.5 rezultă că pătratul
V
D —> G
v"
ir
B" — C" »
este cartezian, iar din propoziţia 11.4 rezultă că y' = Ker y", ceea ce
termină demonstraţia.
Observaţie. Demonstraţia precedentă a lemei 12.3 se extinde ime-
diat la orice categorie aditivă <B satisfăcînd axioma ABl) şi axioma urmă-
toare (mai slabă ca AB2) ) : orice epimorfism efectiv este universal, şi
dual. Asemenea categorii se pot numi categorii preabeliene. Ca exemple de
categorii preabeliene semnalăm : categoria modulelor filtrate (peste un
inel filtrat), categoria modulelor topologice (peste un inel topologic),
categoria spaţiilor vectoriale topologice local convexe (peste un corp
valuat complet nediscret) şi altele.
§ 13. Categorii cantoriene şi functori de completare
D E F I N I Ţ I E . Yom numi categorie cantoriană orice categorie В care

satisface axiomele următoare :
CI) в are limite proiective finite şi limite inductive finite.
C2) Toate monomorfismele şi toate epimorfismele în (2 sînt efec-
tive universale.
Din corolarul la teorema 9.1 rezultă că C2) revine la faptul că в
are obiect final şi obiect iniţial, produse fibrate şi sume fibrate. Eezultă
că pentre categorii aditive, CI) este echivalent ce ABl). Apoi, după pro-
poziţia 12.2, pentru categorii aditive satisfăcînd ABl), C2) este echiva-
lent cu AB2). Astfel, o categorie aditivă este cantoriană dacă si numai
dacă este abeliană.
Categoria U-Ens este cantoriană.
PROPOZIŢIA 1 3 . 1 . Dacă € este o categorie cantoriană, orice morfism

А ^ В are imagine şi coimagine şi avem
Im и = Ker (B^t В +AB) şi Coim и = Coker (A xAA A).
Demonstraţie. Yom demonstra mai general că, dacă (2 are sume
fibrate şi dacă toate monomorfismele stricte în в sînt efective, atunci
orice morfism А -X В are o imagine şi avem
Im и = Ker (B В + A B).
Demonstraţia este similară cu cea a propoziţiei 12.1.
Fie В' -X В nucleul diagramei
В = ţ В +A В
Fireşte, aici a şi ß sînt injecţiile canonice ale sumei fibrate, deci avem
diagrama cocarteziană
и
A — В
Jß
в А в+Ав
Avem ai = ßi. Apoi întrucît olu = ßw, din definiţia nucleului re-
zultă că există şi este unic un morfism p : A -> B' astfel încît и = ip.
Yom arăta că p este epimorfism.
Fie X un obiect în в şi /, gr 6 Н о т (Б', X) astfel încît f p =gp.
Avem de arătat cä f = g. Fie К e> B' nucleul diagramei
9
B' z z | X
1
Întrucît f p = gp, există şi este unic un morfism q: A К astfel încît

p = zq. Eezultă că и = izq. Pe de altă parte se vede uşor că diagrama
к - ^ в
гг| jß
в В+Ав
este de asemenea cocarteziană. Dar i şi s, fiind nuclee, sînt monomor-
fisme stricte, deci iz este monomorfism strict. Din ipoteza făcută asupra
lui в rezultă că iz este monomorfism efectiv, deci iz este un nucleu al
diagramei
B В+A В
ca şi i. Eezultă că s este izomorfism, deci f = g, deci p este epimorfism,

deci e este imaginea lui и, q.e.d.
COROLAR. într-o categorie cantoriană, orice morfism и se factorizează
în и = ip cu г monomorfism şi p epimorfism.
Interesul noţiunii de categorie cantoriană rezultă din două teoreme
de permanenţă, dintre care prima este
TEOREMA 1 3 . 1 . Dacă & este cantoriană, atunci, pentru orice cate-
gorie I, categoria G1 — Н о т (I, в) este cantoriană.
Demonstraţie. Permanenţa lui CI) rezultă din corolarul la propoziţia
8.1 şi din dualul său. Tot de acolo rezultă că, pentru в satisfăcînd CI),
un morfism и : F -> G în в1 este monomorfism efectiv (resp. epimorfism
efectiv) dacă şi numai dacă u(i) : F(i) G(i) este monomorfism efectiv
(resp. epimorfism efectiv) pentru toţi i 6 Ob (I).
Să presupunem в cantoriană şi fie и : F G un morfism în
s\i)
Pentru orice i g Ob (I), fie G'(i) —> G(i) imaginea lui u(i) şi p(i) :
F(i) G'(i) unicul epimorfism satisfăcînd u(i) = t(i)p(i). Dacă i j este
un morfism în / , din definiţia imaginii rezultă că avem o diagramă
comutativă
m ^ G'(i) ^ G{i)
vi si
m ^ G'U) ^ G(j)
Eezultă că avem un functor G' : I S şi morfisme functoriale s : <?'->(?

şi p : F G'.
întrucît 6 este cantoriană, s(i) este monomorfism efectiv şi p(i)
epimorfism efectiv pentru orice i Ç Ob (I). Din cele precedente rezultă
că s este monomorfism efectiv şi p epimorfism efectiv. Astfel toate morfis-
mele în & sînt efective, în particular monomorfismele şi epimorfismele.
Fie acum
u'
F' —» G'
и
F —> G
un pătrat cartezian în & cu и epimorfism (deci epimorfism efectiv) Din

corolarul la propoziţia 8.1 rezultă că pătratele
F'(i) - G'(i)
F(i) G(i)
sînt carteziene pentru toţi i £ Ob(I). Întrucît и este epimorfism efectiv,

u(i) este epimorfism (— epimorfism efectiv) în в pentru orice i £ Ob(Z).
întrucît в este cantoriană, u'(i) este epimorfism efectiv în <2 pentru orice
i 6 Ob(I), deci u' este epimorfism efectiv în (21.
Astfel toate epimorfismele în в 1 sînt efective universale. Dual,
toate monomorfismele în & sînt efective universale, şi teorema este complet
demonstrată.
COROLARUL 1. Dacă (2 este o categorie cantoriană şi I o categorie,
produsul fibrat, produsul direct finit, nucleul, imaginea (si functorii cluali)
în & se calculează pe componente.
COROLARUL 2. Dacă (2 este o categorie abeliană, atunci pentru orice
categorie I, categoria (21 == Horn (7, (2) este abeliană.
Demonstraţie. Adunarea morfismelor în (21 se face pe componente
deci astfel încît functorii pr^ : в1 (2 să fie aditivi. Restul rezultă din
teorema 13.1.
DEFINIŢIE. Yom numi functor de completare orice functor T : (2^(2'
care are un adjunct la dreapta i : 6'-><2 satisfăcînd Ti = 1. (Noţiunea
duală : functor de normalizare).
î n situaţia din definiţie, i este deplin fidel şi induce un izomorfism
între categoria (2' şi subcategoria plină a lui (2 formată din obiectele de
forma i(X') cu X' în (2'.
Rezultă că, în definiţia unui functor de completare, putem presupune
întotdeauna că (2' este o subcategorie plină a lui в şi că i este incluziunea
lui (2\ Cu această presupunere, un functor de completare T : (2 (2' este
simplu un adjunct la stînga al incluziunii i : в'-><2. Aceasta înseamnă că,
pentru orice obiect A în S avem un morfism rlA : A^T(A) avînd proprie-
tatea următoare : pentru orice obiect X în в' şi orice morfism f : A^ X
există şi este unic un morfism g = T(f) astfel încît diagrama următoare
este comutativă
A —> T(A)
î n particular, pentru X î n şi gly Н о т (T(A), X), g±riA = g2riA

implică gx = g2. Fireşte, pentru A în (2' se ia T(A) = A şi rlA = 1A.
DEFINIŢIE. Dacă T : (2->(2' este un functor de completare, un obiect
A în (2 se zice complet cînd riA este izomorfism (şi separat cînd r\A este
monomorfism strict).
Să observăm că, dacă 7\A are un invers la stînga, atunci riA este izomor-
fism, deci A este complet. într-adevăr, dacă fy)A = 1, atunci (îAf)rjA =
= VAifru) = Ча, deci riAf = 1.
Să mai observăm că A^ este complet dacă şi numai dacă A este

izomorf cu un obiect din într-adevăr, dacă, în diagrama precedentă,
/ este izomorfism, atunci g = T(f) este izomorfism, deci r u este izomorfism,
i.e. A este complet. Inversa este trivială.
Eezultă că, dacă T : (2 —> (2' este un functor de completare (şi
i :(£'-> (2 adjunctul său la dreapta), atunci i induce o echivalenţă între 6'
şi subcategoria plină a lui (2 formată din obiectele complete.
Fie T : (2
PROPOZIŢIA 1 3 . 2 . (2' un functor de completare.
1) Dacă F : J -> (2 este un functor astfel încît lim F există, atunci
lim TF există şi avem >
* lim TF = T (lim F),
i.e. T comută cu limita inductivă.

2) Pentru F : J —> (2', lim F' există dacă şi numai dacă lim iF'
există si atunci avem ^— ^—
i (lim F') = lim iF'.
Demonstraţie. Prima aserţiune este duala corolarului la propoziţia

8.3 (şi deci este adevărată fără ipoteza Ti = 1).
Să demonstrăm 2). Fie F = iF', deci avem diagrama comutativă
-J \
<2' —> в
Dacă lim F' există, atunci din corolarul la propoziţia 8.3 rezultă că lim F
există şi avem egalitatea din enunţ (din nou fără ipoteza Ti = 1). Mai
rămîne să arătăm că dacă lim F există, atunci lim F' există (în ipoteza
Ti = 1). * —
Vom presupune că в' este o subcategorie a lui € şi г incluziunea
lui в'. Fie A = lim .F şi p : cA F morfismul canonic de componente
9i:A-+F(j). <—
Pentru orice j g Ob(J), F(j) = F'(j) este un obiect în (2', deci există
şi este unic un morfism : T(A) ->F ( j ) astfel încît diagrama următoare
să fie comutativă
71
A
A -4 T(A)
\ hF'(j)
Se vecie imediat ca p"; sînt componentele unui morfism functorial

P: . Rezultă că există şi este unic un morfism f : T(A) -> A astfel
încît p; = p,./ pentru toţi j Ç Ob (J). Avem PjfriA = р?т]л = p?-, d e c i / ^ 4 = l ,
deci este în mod necesar un izomorfism. Eezultă că T(J.)=lim.F'
cu morfismul canonic р. *—
COROLARUL 1 . Dacă T : <2 <2' este un functor de completare şi
J-limitele proiective (inductive) există în <2, atunci J-limitele proiective
(inductive) există în (2'.
Demonstraţie. Existenţa J-limitelor inductive în (2' rezultă din 1)
luînd F = iF'j deci TF = TiF' iar existenţa J-limitelor proiec-
tive în в' rezultă din 2).
Cînd JP este functorul vid de capăt (2, F' = TJP este functorul vid
de capăt в' şi F = iF'. Din propoziţia 13.2 rezultă că e' = lim F' există
dacă şi numai dacă e = lim jP există şi în acest caz i(e') = e, deci T(e) = в'.
Astfel este adevărat
COROLARUL 2. OMD T : (2 - > (2' ESTE ШГ functor de completare, e este
obiect final în (2 dacă şi numai dacă e' = T(e) este obiect final în (2'
atunci e este un obiect complet.
î n particular, orice functor de completare comută cu obiectul final.
Eezultă că, dacă (2 are limite proiective finite, un functor de completare
T : (2 -> (2' comută cu limitele proiective finite dacă şi numai dacă comută
cu produsul fibrat.
A doua teoremă de permanenţă pentru categorii cantoriene este
TEOREMA 13.2. Dacă (2 este o categorie cantoriană şi T : (2 -> (2'
un functor de completare care comută cu produsul fibrat, atunci (2' este
o categorie cantoriană.
Demonstraţie. Permanenţa axiomei CI) rezultă din corolarul 1 de
mai sus.
î n rest vom face uz numai de faptul că (2 este cantoriană şi T comută
cu limitele proiective finite şi limitele inductive finite.
î n particular, cînd v este epimorfism efectiv (resp. monomorfism
efectiv), T(v) este epimorfism efectiv (resp. monomorfism efectiv).
Fie и un morfism în в' şi v = i(u). Atunci v = zp cu p epimorfism
efectiv şi г monomorfism efectiv. Eezultă că и = Ti(u) = T(v) = T(z) T(p)
cu T(p) epimorfism efectiv şi T( г) monomorfism efectiv. Astfel toate
morfismele în (2' sînt efective, în particular, monomorfismele şi epimorfismele
(iar bijecţiile sînt izomorfisme).
Să considerăm acum o diagramă carteziană în (£')
A' A W
\
A —
и
»
IВ
cu и epimorfism ( = epimorfism efectiv). întrucît в este cantoriană, avem

i(u) = zp cu i monomorfism efectiv şi p epimorfism efectiv (în (2). Vom
construi o diagramă comutativă (în (2)
v' e'
D' C'—>i(B')
nI NI NI
i(A) С ~^>i(B)
în care cele două pătrate adiacente sînt carteziene. Eezultă că p' este
epimorfism efectiv şi z monomorfism efectiv în (2, deci T(p') este epi-
morfism efectiv şi T( z) monomorfism efectiv în (2'.
Apoi diagrama
Tiz')
T(C') B'
T(G)
I T(z)
В
i
este carteziană şi T( z) monomorfism efectiv. Dar и = T( z)T(p) este
epimorfism efectiv prin ipoteză, deci T(z) este o bijecţie efectivă, deci
un izomorfism. Eezultă că T( z') este izomorfism, deci T( z) T(p ) este
epimorfism efectiv.
î n sfîrşit, diagrama
T(D') B'
I
A " В
I
este carteziană, deci este izomorfă cu diagrama carteziană considerată
iniţial, deci u' este epimorfism efectiv ca şi T( z')T(p').
Astfel toate epimorfismele în в' sînt efective universale. Dual,
toate monomorfismele în в' sînt efective universale.
COROLARUL 1 . Dacă в este o categorie abeliană şi T : (2^(2' un functor
de completare care comută cu produsul fibrat, atunci в' este o categorie
abeliană.
Demonstraţie. Introducem pe (2' unica structură de categorie preadi-
tivă care face din i un functor aditiv. Existenţa obiectului zero este
asigurată atunci de CI). Eestul rezultă din teorema precedentă.
COROLARUL 2. în condiţiile teoremei 1 3 . 2 (în particular în condiţiile
corolarului precedent), functorul T comută cu functorii Im şi Coim.
Demonstraţie. Se ţine seama că (2 şi (2' sînt cantoriene şi se aplică
propoziţiile 13.1 şi 13.2.
PROPOZIŢIA 1 3 . 3 . Fie T : un functor de completare care comută
cu limitele proiective finite. Pentru J o categorie dată, dacă в are proprie-
tatea că J-limitele inductive există în (2 şi comută cu limitele proiective finite,

atunci 6' are aceeaşi proprietate.
Demonstraţie. Presupunem că в are proprietatea din enunţ. Exis-
tenţa J-limitelor inductive în <2' rezultă din corolarul 1 la propoziţia 13.2.
Să demonstrăm, ca exemplu, că functorul
Iim : (2 ,J ->(2'
j*
comută cu produsul fibrat. Fie
F' —> G'
i i
F —> G
1
o diagramă carteziană în в' . Întrucît i* ( = compunerea cu i la stînga)
este un adjunct la dreapta al lui T* ( = compunerea cu T la stînga),
diagrama
iF' —> iG'
i i
iF —> iG
este carteziană în £ J . Din ipoteza asupra lui (2 rezultă că diagrama
lim iF' —> lim iG'
lim iF —> lim iG

este carteziană în (2. Din ipoteza asupra lui T rezultă că diagrama
T(lim iF') —» T(lim iG')
Л
T(lim iF) —> T(lim iG)
este carteziană în в'. Întrucît Ti = 1, din propoziţia 13.2 rezultă că dia-
grama precedentă coincide cu diagrama
lim F' —> lim G'
1 1
lim F —> lim G
ceea ce atestă că functorul lim : (2'J^(2' comută cu produsul fibrat.

Capitolul II
Teoria fasciculelor
§ 1. Prefascicule
Fie U un univers fixat.

Yom nota U-Cat categoria avînd ca obiecte U-categoriile mici şi
ca morfisme functorii. Întrucît orice functor F : в -> в' se identifică cu
aplicaţia
Fl (в) -> Fl (£')
indusă de F, se vede uşor că U-Cat este o U-categorie. Evident, U-Ens
este subcategoria plină a lui U-Cat care are ea obiecte categoriile discrete.
Vom considera categoria U-Top. Beamintim că obiectele acestei
categorii sînt spaţiile topologice ale căror mulţimi subiacente aparţin
unversului U, iar morfismele acestei categorii sînt aplicaţiile continue.
î n absenţa menţiunii exprese a contrariului, prin spaţiu topologic
vom înţelege un obiect în U-Top.
Avem un functor contravariant
т : (U-Top)° -> U-Cat
definit cum urmează. Pentru orice spaţiu topologic X, т (X) este topologia
lui X, i.e. categoria (sau mulţimea ordonată) în care obiectele sînt mul-
ţimile deschise ale lui X iar morfismele sînt incluziunile. Cînd X este un
obiect în U-Top, evident т (X) este o U-categorie mică, deci un obiect
în U-Cat. Yom scrie, prin abuz, V Ç т (X) în loc de V Ç Ob ( т (X)).
wSă considerăm acum o aplicaţie continuă
ф : X -> T.
Yom defini functorul
т ( ф ) : т ( Г ) - > т (X)
prin
т ( ф ) ( 7 ) = ф "НУ)
pentru orice V Ç т ( Y). Dacă F'CI F, atunci ф""1 (7) CI à"1 (V) etc.,
deci T (/) este într-adevăr un functor.
DEFINIŢIE. Fie X un spaţiu topologic şi В O U-categorie. Se numeşte

prefascicul pe X cu valori în (2 (sau simplu prefascicul pe X cînd nici o
ambiguitate nu este posibilă) orice functor contravariant
F : t (X)° -> (2.
Astfel un prefascicul F este o funcţie care asociază cu orice mulţime
deschisă TJ în X un obiect F (X) în (2 şi cu orice cuplu de mulţimi deschise
TJ, V în X satisfăcînd V a U un morfism p£ : F ( TJ) -> F (V), numit
morfism de restricţie de la TJ la V, astfel încît condiţiile următoare să fie
îndeplinite :
1) pjj ^^ 1 F(U) Pentm orice TJ.
2) pgr = pw pv pentru orice triplet de mulţimi deschise TJ, V, W
în X satisfăcînd W CZ V Œ TJ.
Să observăm că notaţia folosită pentru morfismele de restricţie este
ambiguă întrucît ea nu distinge între diverse prefascicule.
Prefasciculele pe X cu valori în (2 sînt deci obiectele categoriei
8 (X, (2) = Horn ( t (X)°, (2)
(prima parte a egalităţii este o definiţie). Morfismele acestei categorii se
numesc morfisme de prefascicule. Un morfism de prefascicule
6 : F' -> F
este deci o familie
6 = ( ®u)u e x(X)
de morfisme
%zF'(U)-+F(U)
cu proprietatea că, pentru orice cuplu de mulţimi deschise TJ, V în X
satisfăcînd V d TJ, diagrama următoare este comutativă
F'( U)—>F( U)
F'(V)-%>F(V)
i.e.
e v9uv =
întrucît t ( X ) este o U-categorie mică şi 6 o U-categorie, â (X, в)
este o U-categorie.
Fie F un prefascicul pe X şi TJ o mulţime deschisă în X. Yom defini
un prefascicul G pe TJ astfel :
G (V) = F (TJ)
Teoria fasciculelor 155
pentru orice mulţime deschisă V d TJ. Apoi dacă V' Œ V d TJ, mor-
fismul de restricţie de la V la V' al lui G este egal cu morfismul de restricţie
de la. V la V' al lui F. Acest prefascicul G se numeşte restricţia lui F la TJ
şi se notează G = F j TJ.
Să presupunem acum că € este una din categoriile U-Ens, U-Ab,
U-A.Din capitolul 1 rezultă că U-limitele proiective există în 2 (X, в) =
= Horn ( T (X)°, (2) ; în plus, pentru orice U-categorie mică J, orice functor
F : J S (X, в)
şi orice mulţime deschisă TJ în X,
(lim F) (TJ) = lim J7 ( 17)
i. e. lim se calculează pe componente. De asemenea, U-limitele inductive

pseudofiltrante conexe există în categoria 3 (X, в), comută cu limitele
proiective finite şi se calculează pe componente.
Cînd в = U-Ens (resp. в = U-Ab), categoria 3 (X, в) este can-
toriană (resp. abeliană) ; în plus U-limitele inductive în 3 (X, в) există
şi se calculează pe componente.
§ 2. Fascicule
DEFINIŢIE. Fie X un spaţiu topologic şi TJ o mulţime deschisă în

X. Se numeşte acoperire (uneori : acoperire deschisă) a lui TJ orice familie
a = (TJi)iţi de mulţimi deschise în X astfel încît IÇ U şi astfel încît
U = U
iÇ!
Cu alte cuvinte, o acoperire а а lui TJ este o aplicaţie
A : I ^ Ob ( T (X))
astfel încît I g U şi astfel încît
U a(i) = TJ.
mi
Cu orice acoperire
a:I Ob ( T (X))
а lui Uj se asociază o acoperire
ß : a (Z) ' > Ob ( T (X))
а lui JJ cu ß (TJ) = TJ pentru orice TJ € a (I), unde a (I). este imaginea
mulţimii I prin aplicaţia a. Această acoperire ß se numeşte imaginea lui a
şi se noteză ß = Im a.
Pentru orice mulţime deschisă TJ avem o acoperire a lui TJ formată

din unicul element TJ0 Pentru TJ = 0, aplicaţia vidă
0 ->Ob (т(Х))
este o acoperire a lui TJ numită acoperirea vidă.

DEFINIŢIE. Fie X un spaţiu topologic şi В o U-categorie. Se numeşte
fascicul pe X orice prefascicul F: т ( X ) ° ( 2 avînd proprietatea că,
pentru orice mulţime deschisă TJ în X, orice acoperire a = ( Z74)»gj а lui TJ
şi orice obiect T în (2, diagrama
Н о т ( T, F( TJ)) — T T Н о т ( T , .F(17 4 )) ZZ£ П H o r n ( T , JF(I7, f |

iÇI Фу (i,j)£Iy.I
este exactă în U-Ens, unde zT este aplicaţia

/ — И Р Übel
iar (pT şi фу sfrü aplicaţiile
(fi)iÇI Hp^nîrj/i)(U)eixI Şi (fi)içz > (Pü{nUjfj)(U)€IxI
Fasciculele pe X cu valori în в formează o subcategorie plină a lui
S (X, (2) pe care o vom nota 9 (X, (2). Morfismele în & (X, (2) se numesc
morfisme de fascicule.
Evident, cînd F este un fascicul pe X, F\ TJ este un fascicul pe TJ
pentru orice mulţime deschisă U în X.
Prefasciculele (fasciculele) cu valori în U-Ens, U-Ab, U-A etc. se
mai numesc prefascicule (fascicule) de mulţimi, grupuri abeliene etc.
PROPOZIŢIA 2 . 1 . Dacă F este un fascicul pe X cu valori în (2, atunci
F (0) este obiect final în (2.
Demonstraţie. Pentru TJ = 0 şi a acoperirea vidă a lui Z7, ultimii
doi termeni ai diagramei din definiţia precedentă sînt mulţimi cu un
singur element. Din exactitate rezultă că primul termen este tot o mulţime
cu un singur element, ceea ce atestă că obiectul F (0) este final în (2.
Fie (2 o U-categorie cu obiect final e şi fie A g Ob (в). Pentru orice
spaţiu topologic X, vom nota ambiguu prin cA prefasciculul pe X definit
prin cA(TJ) = A pentru orice TJ. Evident, cA este un fascicul dacă şi numai
dacă A = e şi evident ce este un obiect final în categoria â (X, (2) şi în
categoria & (X, в).
COROLAR. Condiţiile următoare sînt echivalente :
1) Există un fascicul pe X cu valori în в.
2) в are un obiect final.
Demonstraţie. Din propoziţia precedentă rezultă că 1) implică 2).
Invers, dacă в are un obiect final e, ce este un fascicul pe X cu valori în в.
Să revenim la definiţia fasciculelor. Evident, cpr zT = фг zT pentru
orice prefascicul F. Eezultă că un prefascicul F este un fascicul dacă şi
numai dacă pentru orice acoperire a = (UJiţi а lui U, orice obiect T

în 6 şi orice familie (fi)içi de morfisme ft : T F ( U{) satisfăcînd
DUjf1 = 9Ui 0 TJjfi

pentru toţi (г, j) g I X I, există şi este unic un morfism f : T F (U)
astfel încît
=
F Ui f fi
pentru toţi i g I.
Evident, această condiţie este îndeplinită pentiu acoperirea a dacă
şi numai dacă este îndeplinită pentru acoperirea ß = Im a. î n particular,
în definiţia fasciculelor, putem lua numai acoperiri indexate pe submulţimi
ale lui Ob (т (X)). Eezultă că definiţia fasciculului nu depinde de alegerea
universului U cu proprietatea că X este un obiect în U-Top şi в o
U-categorie.
Cînd U-produsele directe există în <2, atunci, după definiţia produ-
selor directe, diagrama din definiţia fasciculelor este izomorfă cu diagrama
Horn ( T, F( TJ)) -> Horn ( T, TT F ( 17,)) =t Horn ( T, TT F( Ui П U,.)).
Or această ultimă diagramă este exactă în U-Ens dacă şi numai dacă
diagrama
l ' I F l - T T l ' I P ^ T T ^ F i П Uf)
Ф
este exactă în (2, unde £ este morfismul de componente
Ф morfismul de componente
T\ F (TJA) F ( Ut) F (Ui f ) Щ

iar ф morfismul de componente
çPj
T\F(Ui)^F( Uf) ^ F( Ui П TJ,).
Aici pr^ sînt proiecţiile canonice ale produsului direct T\ F (U{).
Astfel este adevărată
PROPOZIŢIA 2 . 2 . Cînd VL-produsele directe există în (2, condiţiile
următoare pentru un prefascicul F : т (X)° 6 sînt echivalente :
1) F este fascicul.
2) Pentru orice Ü g т (X) şi orice acoperire (Ui)içi a lui U, diagrama
и,)
Ф
este exactă in
COROLARUL 1 . F este fascicul pe X cu valori în € dacă si numai dacă,

pentru orice obiect T în (2, compusul
F Hom(T\.)
т(Х)° —><S —U-Ens
este fascicul pe X cu valori în U-Ens.
COROLARUL 2 . Bacă S este una din categoriile U-Ens U-M, U-G,
U-Ab, U-A, condiţiile următoare asupra unui prefascicul F: т(Х)°->€
sînt echivalente :
1) F este fascicul
2) Pentru orice TJ g т (X), orice acoperire (Uîţi a lui TJ si orice
familie (fjiçi de elemente fi g F (Z7J cu proprietatea că
pentru orice (Г, j) g I X I, există şi estete 1unic un element f g F (U) astfel

încît
p£(/)=/i
pentru toţi i g I.
In particular, în condiţiile corolarului 2, dacă F este un fascicul şi
dacă, pentru / , g g F ( U), există o acoperire (TJîçi a lui TJ cu proprie-
tatea că (/) = pentru toţi г g i , atunci / =
§ 3. Fibre
î n acest paragraf vcm presupune că U-categoria в este astfel încît

U-limitele proiective pseudofiltrante conexe există in <2.
Pentru orice x g X, vom nota % submulţimea ordonată ( = sub-
categoria plină) a lui т (X) formată din mulţimile deschise U care conţin
jje x. Evident, °fx este o categorie pseudofiltrantă conexă.
DEFINIŢIE. Fie x g X. Dacă P : т (X)° -> (2 este un prefascicul,
obiectul
Px = lim^P ( Z7)
"öTTT
se numeşte fibră a lui P în a?. De asemenea, dacă 0 : P' P este un
morfism de prefascicule pe X, morfismul
0X = J i m 0 ( 17)
se numeşte fibră a lui 0 în x.

Dupa definiţia limitei inductive, avem morfisme canonice
cu proprietatea că
P? = ?l 9Uv
pentru orice cuplu ( TJ, V) de mulţimi U, V Ç astfel încît V С TJ,
iar 0a. : ./'". px este unicul morfism care face comutative diagramele
P'(U)^P'X
6t7 Qx
4< ç% l
P(U)-> Px
pentru toţi и £ ° ? я .
DEFINIŢIE. Fie P u n prefascicul pe X cu valori în (2. Se numeşte
suport al lui P mulţimea
Supp P == {xţ X\ Px nu este obiect final în £).
î n general, mulţimea Supp P nu este închisă.
DEFINIŢIE. Fie P un prefascicul (pe X cu valori în (2). Dacă (2
este una din categoiiile U-Ens, IX-Ab, IX-A etc., elementele lui P {TJ)
se numesc secţiuni ale lui P peste TJ iar elementele lui Px se numesc
germeni ai lui P în x.
î n condiţiile din definiţie, dacă s ţ P {TJ) şi V CI TJ, vom scrie
uneori s\ V în loc de p^ (s) şi vom numi s | V restricţia lui s la V. Dacă
s g P {TJ) şi x g TJ, vom scrie uneori sx în loc de (s) şi vom numi sx
germenul definit de s în x.
î n sfîrşit, dacă 0 : P ' -> P este un morfism de prefascicule, vom
scrie uneori 0 (s) în loc de (s) şi 0 (g) în loc de 6X (g) pentru orice sec-
ţiune s g P' ( TJ) şi orice germen g g PJ.
PROPOZIŢIA 3 . 1 . Fie (2 una din categoriile U-Ens, U-Ab, U-A, xţX,
P un prefascicul pe X cu valori în (2 şi s, t g P ( X) astfel încît sx = tx.
Atunci există o vecinătate deschisă TJ a lui x astfel încît
*| TJ =^t\U.
Demonstraţie. După tema 1.10.2 *)
COROLAR. Fie в una din categoriile U-Ens, U-Ab, U-A, 0 : P' - » P
un morfism de prefascicule (pe X cu valori în в), X şi s, tţP' (X)
astfel încît Qx (sx) = 0X (tx). Atunci există o vecinătate deschisă TJ a lui x
astfel încît
e r ( * | C ) = e„(t| u).
*) Prin lema 1.10.2 se înţelege lema 10.2 din Сар. I.
Demonstraţie. Avem
е
M O = ( M « ) ) , Şi Л У = (ел*))«-
Din ipoteza corolarului şi din pi opoziţia 3.1 rezultă că există o vecinătate
deschisă Z7 a lui # astfel încît
M*)! 6 x ( i ) | 17.
Dar avem
6 x(*)\ U = %(s I Ü) şi Qx(t) I Z7 = 0^*1 TJ),
ceea ce termină demonstraţia corolarului.
PROPOZIŢIA 3 . 2 . Fie в una din categoriile it-Ens, IX-Ab, U-A, F
un fascicul pe X cu valori în в, TJ o mulţime deschisă în X şi s, t^F(TJ)
astfel încît sx = tx pentru orice x g TJ. Atunci s = t.
Demonstraţie. Din pi opoziţia precedentă rezultă că există o aco-
perire deschisă (TJîçi a lui U astfel încît s\ TJ{ = t\ U{ pentru toţi i g I.
întrucît F este fascicul, din corolarul 2 la propoziţia 2.2 rezultă că s =t.
TEOREMA 3 . 1 . Fie В una din categoriile U-Ens, U-Ab, U-A, P
un prefascicul, F un fascicul (pe X cu valori în 8) şi o familie de
morfisme (în S)
cu proprietatea că, pentru orice x g X şi orice g g Px, există o vecinătate

deschisă W a lui x, o secţiune s g P (W) şi o secţiune t£F (W) astfel încît
sx = g şi 0Z (sz) = tz
pentru orice z g TF. Atunci există şi este unic un morfism de prefascicule
0 :P ^ F
cu fibre 0Ж pentru toţi x g X. Acest morfism 0 se defineşte astfel : pentru
orice mulţime deschisă TJ în X şi orice secţiune s g U, t = (s) £F (U)
este unicul element satisfăcînd
0, ( О = tx
pentru toţi x g TJ.
Demonstraţie. Să presupunem că 0 există. Atunci, pentru orice
mulţime deschisă TJ în X şi orice secţiune s ţ P (TJ), t = Qv (s) g F ( U)
este unicul element astfel incît
0* ( O = К
pentru toţi x g TJ.
într-adevăr, elementul 0^ (s) satisface aceste egalităţi întrucît

diagramele
P(TJ) F(TJ)
w
i i
P X
F X
sînt comutative pentru toţi x g TJ. Pe de altă parte, dacă un element

s g F ( TJ) satisface egalităţile precedente, atunci t = 0^ (s), în virtutea
propoziţiei precedente.
î n particular, Ö este unic.
Să demonstrăm acum că 0 există. Fie TJ o mulţime deschisă în X
şi s g P ( TJ). Atunci există şi este unic un element t ţ F (U) astfel încît
0* = К
pentru toţi TJ. Unicitatea lui t rezultă din propoziţia precedentă.
Pe de altă parte, din ipoteza teoremei rezultă că există o acoperire deschisă
( F a ) a ç j a lui TJ şi pentru fiecare a g A o secţiune ta^(Wai) astfel încît
02 (sz) = (ta),
pentru toţi z g TFa. Eezultă că
(*«), = 0Z (*.) = (Ц),
pentru toţi z g Wx П Întrucît F este fascicul, rezultă mai întîi (în
virtutea propoziţiei precedente) că
pentru orice cuplu (a, ß) g A x A, apoi că există o secţiune tţF(TJ)

astfel încît
t\Wa = ta
pentru toţi a g A. Pentru orice x g Z7, există a g i astfel încît x ţ ТГа,
deci
6. («J = (Ux =
ceea ce demonstrează existenţa lui t.
Yom defini atunci
(V (s) =
Din proprietatea de unicitate a lui î şi din faptul că fiecare 0^ este un
morfism în (£, rezultă că fiecare 0^ este un morfism în в şi că familia
este un morfism de prefascicule de la P în F. Din definiţia lui rezultă

că diagramele (1) sînt comutative, i.e. 6Я este fibra lui 0 în x, ceea ce
termină demonstraţia teoremei.
COROLARUL 1 . Fie в una din categoriile U-Ens, U-Ab, U-A, F

un prefascicul, F un fascicul şi и, v £ Нот (P, F) astfel încît ux — vx pentru
toţi x £ X. Atunci и — v.
COROLARUL 2 . Fie £ una din categoriile U-Ens, U-Ab, U-A.
Condiţiile următoare pentru un morfism 0 : F' F în categoria Ф (X, S)
shit echivalente :
1) 0 este izomorfism.
2) Pentru orice x £ X, QX:FX-+FX este izomorfism.
Demonstraţie. într-adevăr, 1) implică 2) întrncît limita inductivă
este un functor. Invers, dacă orice 0Ж este izomorfism, familia (©я1)«^* de
morfisme 0"1 :FX F'x satisface condiţia teoremei 3.1 etc.
§ 4. Imagini directe
Fie e o U-categorie, X şi Y spaţii topologice (obiecte in U-Top) şi

ф:X Y o aplicaţie continuă.
Considerăm functorul
т(ф) : т ( Г ) -» т ( Х )
şi dualul său
Т(ф)°: T (Г)°-> Т(Х)°.
Compunerea cu т (ф)° la dreapta defineşte un functor

в ( Х , S) - > в ( Г , в)
care se numeşte functorul imagine directă asociată cu ф şi se notează ф^
sau simplu ф.
Mai precis, pentru orice prefascicul F : т (X)° -> <3, ф (F) = Р?(ф)°
este un prefascicul à (F) : т (Y)° -> в. Acest prefascicul ф (F) se numeşte
imaginea directă a lui F prin o. Avem
à (F) (V) = F (о-* (V))
pentru orice mulţime deschisă V în Y.
De asemenea, pentru orice morfism 0 : F' F în S (X, €), ф (0) ==
= 6T(Ù)° este un morfism
ф(0):
r
în â (I , (S). Acest morfism ù (0) se numeşte imaginea directă a lui 0 prin
ф. Avem
Ф ( 0)p = 0ф-1(Г)
pantrii orice mulţime deschisă V în Y.
Cind F este fascicul, ф (F) este de asemenea fascicul. Astfel functorul

imagine directă induce un functor
9(X, ß ) - > f f ( r , <2).
Din definiţie rezultă imediat că imaginea directă de prefascicule
Ф " Ф'
sau fascicule este tranzitivă : Dacă X Y -> Z sînt aplicaţii continue
(morfisme în U-Top), atunci
.(ф' ф) (F) = ф' (ф ( Л )
(ф'ф) (0) = ф'(Ф(вП
pentru orice obiect JP şi orice morfism 0 in categoria â (X, в). De exemplu,
(ф' ф) (F) =F T (ф' ф)° = JF' T (ф)° T (ф')°
= ф(Л т(ф')° = ф'(Ф(^)).
De asemenea, se vede imediat că, pentru orice mulţime deschisă F
în Y şi orice fascicul F pe X,
V (F\ 4 " i ( 7 ) ) = ф ( Л ] F.
Să presupunem acum că U-limitele inductive pseudofiltrante conexe
există în (2. Fie F un prefascicul pe X, x g X şi y = ф (ж). Fibrele şi
ф (_F)V există şi avem
J^ = lim JÊT) şi ф(^) у = lim JP (ф"1 (F))
tf € °fx vçfy
Eezultă că există şi este unic un morfism
d>. : Ф ( F ) , F .
astfel încît, pentru orice V £ "fy , diagrama
\
^ F
J
- X
*
eile comutativă, i.e. astfel încît
à 0V = гФ"1«^).
• X к у Г x
De exemplu, cînd <2 este una din categoriile U-Ens, U-Ab, U-A,
din diagrama precedentă rezultă că, pentru orice s g F (ф""1 (F)), aven
Фа Ю = «s
pentru у = i> (x).
Morfismul фл este functorial în F : dacă 0 : F' F este un morfism

în categoria SE (X, 6), diagrama următoare este comutativă
ф (F')y^>F'x
ф{6 )y
и (F)v
lF9
x
într-adevăr, să considerăm diagrama
у
I I Ф(в)у I ex
Ф pv Ф f v
ф (F)(V)-Xô(F)y-^Fx
Din definiţia lui o ( 0)y rezultă că pătratul din stînga este comutativ. Din
cele precedente şi din definiţia lui 0Ж rezultă că dreptunghiul este comu-
tativ. Urmează că avem
Ф, Ф(0), = 0Ж Фаг P£
pentru orice de unde
Ф * Ф ( 0 ) , = 0,
întrucît sînt morfismele canonice ale limitei inductive.
Notăm că, în general, фл nu este nici .monomorfism, nici epimorfism.
Dar cînd ф este monomorfism strict, ox este izomorfism. într-adevăr, se
vede uşor că ф este monomorfism strict în U-Top dacă şi numai dacă apli-
caţia X -> Ф (X) indusă de ф este omeomorfism. Eezultă că, dacă ф este
monomorfism strict, mulţimile ф"1 (F) cu V Ç °fy formează un sistem
fundamental de vecinătăţi ale lui x. Din acestă ultimă proprietate rezultă
imediat că avem
Fx = Пт^(ф-1(Л)
ТёЧТ
cu morfisme canonice
0ф-1(Г) _ л, 0v
P« — Vv Py?
deci Фа este în mod necesar izomorfism.
PROPOZIŢIA 4 . 1 . Fie в una din categoriile U-Ens, U-M, U-G, U-Ab,
U-A. Atunci, pentru orice fascicul F pe X,
Supp 4 ( F ) c y (S),
unde
S = Supp F.
Demonstraţie. Să observăm mai întîi că, în condiţiile din enunţ,
dacă U este o mulţime deschisă în X astfel încît F este obiect final în 6
pentru orice x £ TJ, atunci F ( TJ) este obiect final în (2. într-adevăr, <2
fiind una din categoriile considerate în enunţ, un obiect e în <2 este final
dacă şi numai dacă mulţimea subiacentă lui e conţine un singur element.
Eezultă că, dacă Fx este obiect final în <2 pentru orice xţ TJ şi dacă
s, t£F(U), atunci sx = tx pentru orice x £ U, deci s = t în virtutea pro-
poziţiei 3.1.
Fie acum y Ç Y — ф (8). Există F Ç astfel încît
V П Ф (8) = 0
deci
Ф'ЧЛ n =
Din observaţia precedentă rezultă că, pentru orice F' g % astfel încît
F ' c F , Ф(Л(Л este obiect final în (2, deci ф (F)y este
obiect final în (2, i.e. y nu aparţine mulţimii Supp ф (F), ceea ce termină
demonstraţia propoziţiei 4.1.
§ 5. ф-morfisme
DEFINIŢIE. Fie F un prefascicul pe X, G un prefascicul pe Г şi

ф: Y o aplicaţie continuă. Se numeşte ф-morfism de la G în F orice
morfism 0 : G ф (F) de prefascicule pe Y.
Deci un ф-morfism 0 :G F este o familie
0 = (0f)fÇT(D
de morfisme
Qv : G (V) ^ F (Ф-1 (V))
în <2 astfel încît, pentru orice cuplu de mulţimi deschise F, У în Y satis-
făcînd F' С F, diagrama următoare este comutativă
G(V)^F(r4V))
H
G(V>)^*F( ф-W'))
i.e. ^
(1) = 0F<p£,
Pentru orice cuplu (TJ, V) astfel încît TJ £ т (X), FÇT(Y) şi
Ф (TJ) a F, avem atunci un morfism
(2) = ?pV)Qv
deci
%.v :G(V)^F( ф-1(7)) ——» F ( ü).

Dacă ( TJ, V) şi ( TJ', V') sînt două astfel de cupluri şi dacă TJ' D TJ
şi V CZ V, atunci, evident, diagrama următoare este comutativă
Р и
ф-1(Г') V
v рф-1(Г) *
JEL^F(U')
Din (1) şi (2) rezultă că diagrama următoare este comutativă
G(V) JÎE£* _F(17)
J,
0(7') P(Ï7')
i.e.
(3) Çu' 6[7,F — 0£7'. V &y" '
Este uşor de văzut că aplicaţia
0 * (0C7,f)
definită prin formulele (2) este o bijecţie între mulţimea ф-morfismelor 0
de la G în F şi mulţimea familiilor ( 0^,^) de morfisme 0^tF : G(V) -+F(U)
satisfăcînd condiţiile (3) ; inversa acestei aplicaţii se obţine prin formulele
0 F — 0^—i(F). v»
Astfel, ф-morfismele 0 de la G în F se identifică prin această bijecţie

cu familiile de morfisme 0^, F : G (?) F ( TJ) satisfăcînd condiţiile (3).
Notăm că, dacă 0' \ G' G este un morfism de prefascicule pe X şi
0:G ф (F) un ш-morfism, atunci
00' :G' -> y(F)
este un ф-morfism. De asemenea, dacă 0" : F F" este un morfism de
prefascicule pe Y şi 0 : G ф (F) un ф-morfism, atunci
4(0") e : ф (F")
este un Ф-morfism.
Să presupunem acum că 9l-limitele inductive pseudofiltrante conexe
există în (S. Fie 0 : G -> ф (F) un ф-morfism şi x Ç X Atunci există şi
este unic un morfism
0* : ^Ф(х) F»
cu proprietatea că diagrama următoare este ccmutativă
F(U) *FX
pentru orice cuplu ( U, V) astfel incit TJ Ç т ( TJ), V Ç т (Y) şi U) CZ V.

într-adevăr, morfismul
fi
4r Г— PaJU
Off. Ffi— PraU -O-^rifi — Y
r tu ^ф-iiDP
Г
Г
x
depinde numai de Tr. Apoi este clar eă, pentiu V' CZ Г, avem
E R - E R
Existenţa şi unicitatea lui Qx rezultă atunci din definiţia limitei

inductive.
î n particular, 0Л este unicul morfism care face comutative diagiamele
ev I I Bx
F(!ri(V))J!-+Fa
pentru toate vecinătăţile deschise V ale lui ф (x).
Pe de altă parte, pentru orice cuplu ( TJ, V) astfel încît U Ç т (X),
F £ T ( Y) şi Ф (TJ) CZ V, diagrama
G(V)^F(^(V))^^F(U)
I pf1(F) U
GY O (F)Y FX
este comutativă, unde у = o (x). Eezultă că avem
= ijx еФ(*>?
i.e. 63. este morfismul compus
§ 6. Imagini inverse
In §4 am asociat cu orice aplicaţie continuă ф : X -> Y un functor

ф : t (X, (2) - > Я ( Г , <2)
pe care l-am numit functorul imagine directă. Acest functor induce, prin
restricţie la subcategoria ^ (X, (2), un functor
9 (X, (2) - > 3 ( Y , (2).
DEFINIŢIE. Adjunctul la stînga al functorului ff (X, (2) Â ( Y, (2)
se numeşte functorul imagine inversă asociat cu ф şi se notează ф"1.
Fie G un prefascicul pe Y. Din definiţia adjunctului la stînga rezultă
că functorul ф - 1 este definit în G dacă şi numai dacă există un cuplu
(Ф -1 (Ö), EG) format dintr-un fascicul ф - 1 (G) pe X şi un morfism canonic
cu următoarea proprietate universală : Pentru orice fascicul F pe X, apli-

caţia (functorială în F)
Н о т (ф- 1 (G), F) -> Horn (G, ф (F))
definită prin
я — > <рЬ __ ф (-y)
este bijectivă, i.e. pentru orice ф-morfism и de la G în F, există şi este

unic un morfism
: ф ^
astfel încît diagrama următoare să fie comutativă
Ф(м#)
/
ф (F)
deci astfel încît
и = ф .
De exemplu, dacă e este un obiect final în (2, ф"1 este definit în ce.
î n acest caz vom lua ф - 1 (ce) = ce şi ECe = 1
Dacă functorul i - 1 este definit în (?, vom spune că Ф -1 ((?) este
imaginea inversă a lui G prin ф şi că este morfismul canonic al imaginii
inverse.
Bacă à'1 este definit în G1 şi G2 şi dacă 0 : G1 -> <x2 este un morfism

de prefascicule, atunci ф 1 ( 0) : ф 1 (G^) ф 1 (G2) este definit şi este
unicul morfism care face comutativă diagrama
еЛф(т))
ej^ ^ФсФ-Мб))
G2-% ф ( ф -1 {Q%))
Să presupunem că (2 este astfel încît ф"1 (G) este definit pentru
orice prefascicul G pe Y. Din teoria functorilor adjuncţi rezultă atunci că
aplicaţia bijectivă
Horn (o- 1 (G), F) Horn (G, ф (F))
definită prin v ~ 6 (v) este functorială şi în G şi că inversa ei
este aplicaţia
и — > vfî = t)F ф - 1 (и),
unde
^f : Ф"1 ( Ф (F)) -> F
este morfismul
t
if = (^ф^))* ?
i.e. riF este unicul morfism astfel încît
Ф (%) = W>-
Să mai observăm că imaginea inversă de prefascicule este tranzitivă.
într-adevăr, fie ф' : Y Z o altă aplicaţie continuă de spaţii topologice
şi Я un prefascicul pe Z astfel încît functorul ф'"1 este definit în H. Din
propoziţia 1.6.3 rezultă atunci că functorul (ф' ф) -1 este definit în H dacă
şi numai dacă functorul ф - 1 este definit în ф' - 1 (H) şi în acest caz avem
(ф' ф)- 1 (Я) = ф- 1 (ф'"1 (H)).
TEOREMA 6.1. Cînd <S este una din categoriile U-Ens, U-Ab, U-A
functorul ф"1 este definit peste tot, i.e. orice prefascicul G pe Y are o imagine
inversă.
Demonstraţie. Fie G un prefascicul pe Y. Yom defini fasciculul
G' = ф"1 (G)
după cum urmează. Pentru orice mulţime deschisă TJ în X, G' ( U) este
mulţimea aplicaţiilor
: U -> U AW
xÇU
cu proprietatea că există o acoperire (ТГа)а£л a lui TJ şi pentru orice
a 6 A o mulţime deschisă F a 3 Ф(ТГа) şi o secţiune saţG(Va) astfel
încît
S (x) = (s а)ф(х}
pentru orice TTa. î n particular, s' (x)ÇG{l>ix) pentru orice xţW^.

Cînd (2 este categoria U-Ab sau U-A, operaţiile în G' ( TJ) se definesc
pe componente; de exemplu, pentru s[, s[ + & este apli-
caţia definită prin (s[ + 8!2)(x) = s[(x) + s^(œ) etc. Evident, G' (U)
este atunci un obiect în (2.
Dacă TJ^d U2, vom defini aplicaţia
(U2)->G' {l\)
prin
Evident, o£> este un morfism în (2, şi evident G' este un prefascicul pe X

cu valori în (2.
Să arătăm că G' este un fascicul. Fie (TJS)\$i o acoperire a lui U şi
(si)i €I o familie de secţiuni s- £ astfel încît
sl = s'j pe TJ{ П U„
i.e. astfel încît
(x) = (x)
pentru x 6 TJ{ П Uj. Eezultă că există şi este unic s' £ G' ( TJ) satisfăcînd
s' (x) = sl (x)
pentru xţTJ, ceea ce atestă că G' este fascicul.
Să definim acum morfismul canonic
? = Ee : G - ф (G').
Fie V o mulţime deschisă în ÎL. Pentru orice secţiune s Ç G (F)
vom defini
s' = (s)
prin
(®) = «Ф<*>
pentru orice xÇV. Evident, aplicaţia : G (F)-> G' (ф - 1 (F)) astfel
definită este un morfism în <2. Apoi dacă V1 С V2 a v e m o diagramă
comutativă
G { V i ) ^ G ' { i r i ( V l ))
ï Ef i f ' ( H ( r , ) )
G(V2) A
I
care arată că familia
£ — ( ?f)FÇt(D
este un ф moifism.
Pentru orice x Ç X, aplicaţia

cx : G^{x) Gx
este surjectivă. într-adevăr, fie g' Ç Gx. Din definiţia lui G' rezultă că
există O vecinătate deschisă TF a iui x, O vecinătate deschisă F D O (TF) a
lui ф (x), o secţiune s' 6 G' (TF) şi o secţiune s g G (F) astfel încît
8'я = g' şi s' (z) = 8Ш
pentru toţi zţ TF (deci lw%v (s) == s'). Fie
9 = Чм •
Din definiţia lui £ şi din diagrama comutativă
W r
-i w lKx
G'(W)—UO'x
rezultă că
(9) = 9
ceea ce atestă că aplicaţia Ex este surjectivă.
Rămîne să stabilim proprietatea universală a cuplului ((?', E). Fie
F un fascicul şi и : G -> ф (JF) un ф-morfism. Trebuie să arătăm că există
şi este unic un morfism 0 = :<?'-> F astfel încît diagrama următoare
să fie comutativă
(1) t^ у4(в)
Ф(Л
Mai întîi unicitatea lui 0. Dacă diagrama precedentă este comu-
tativă, atunci
e
«x = * Ъл
pentru orice x Ç X, cum se vede folosind diagrama comutativă
G (F) - X 6r'(o _1 (F)) (F))

NI
П
/Г
L
\ L
\ТЛ
* ^
unde F este orice mulţime deschisă în Y conţinînd pe ф (ж).
Întrucît Ex este epimorfism, 0Ж este unic. Întrucît F este fascicul, 6

este unic (după corolarul la teorema 3.1).
Să demonstrăm existenţa lui 0. Fie x Ç X. Vom defini o aplicaţie
VX:G'X->FX
după cum urmează. Fie g' 6 Gx. Există o vecinătate deschisă W a lui
X, o vecinătate deschisă V ZD ф (W) a lui ф (x), o secţiune s' Ç G' (IF) şi о
secţiune sţG(V) astfel încît
< = 9f Şi Iw.v (s) = s'.

Avem o secţiune
t = uWtV(s)ţF(W).
Yom defini
% (9') = V
Se vede fără nici o greutate mai întîi că elementul 0Ж (g') g Fx astfel
definit nu depinde de alegerea lui TF, F, s' şi apoi că aplicaţia 6X astfel
definită este un morfism în (2. Evident, familia (Ojac* satisface condiţia
din enunţul teoremei 3.1. Deci există un morfism
6 : G' -> F
avînd fibrele 0X pentru toţi x Ç X. Pentru orice mulţime deschisă TJ
în X şi orice secţiune s' Ç G' ( Z7), t = dv (s') Ç F ( TJ) este unicul element
astfel încît
0, K) = ta
pentru toţi xţ TJ. Yom arăta că diagrama (1) este comutativă, deci că,
pentru orice mulţime deschisă F în Y, diagrama
G(V)^G'(r4V))
MF
\ 1вф_1(Г)
F(^(V))
Fie * g G (F), s' = Ef (s) 6 G' (ф"1 (F)) şi t = ur (s). Din definiţia lui
rezultă că avem
0, (O = ta
1
pentru toţi x ţ Ф" (F), i.e.
ceea ce termină demonstraţia teoremei 6.1.

PROPOZIŢIA 6 . 1 . în condiţiile teoremei 6.1,
: 0ФО -> Ф- 1 (в).

este izomorfism (functorial în G).
Demonstraţie. Ştim că aplicaţia este surjectivă. Mai rămîne să
arătăm că este şi injectivă.
Fie ft, g2 € ö ^ a s t f e l încît
(0l) = Im Ы -
Există o vecinătate deschisă V a Ini 6 (x) şi secţiuni s19 s2£G(V) astfel
încît
(*ib<®> = 9i Şi («2)Ф(») = 02-
Fie sj = £,v Ю şi 4 = ^v (*2)- Avem
(s'ih = (*£)„
deci există o vecinătate deschisă W d ф - 1 (V) a lui x astfel încît
8[ I W = s!z I W.
Din definiţia lui Ev rezultă că
(Sl)4> (Z) — (^2)ф(2)
pentru orice z Ç W. î n particular

Юф(а) — (S2)ty(x)j
i.e.
9i = 92j
deci este izomorfism. Faptul că acest izomorfism este functorial în G
este imediat (se ţine seama de faptul că ZG este functorial în G).
COROLAR. Pentru (2 = U-Ens şi в = U-Ab, functorul imagine inversă
ф"1:^(Г, e)
comută cu limitele proiective finite.
Demonstraţie. Dacă e este un obiect final în 6, avem ф - 1 (ce) = ce şi
ZCe= 1 , deci ф - 1 comută cu obiectul final. Eămîne să arătăm că ф"1
comută cu produsul fibrat.
Să considerăm un pătrat cartezian
Q' — > P'
i i
Q —» P
în categoria @( I', <2). întrucît ll-limitele inductive pseudofiltiante conexe

în â (Y, <2) comută cu produsele fibrate, pătratele următoare sînt carte-
ziene (în (2)
Q'v —» -p;
I 1
Qv —> P y
pentru toţi y g Y. Din propoziţia precedentă rezultă că pătratele
R W , — »
! i
rm—• «rm
sînt carteziene în в pentru toţi x £ X. Se va arăta mai jos (propoziţia
7.2) că în aceste condiţii pătratul
Г Ч Я ' ) —» Г ( - Р ' )
I i
tf-HQ) —> Ф'Ч-Р)
este cartezian în categoria & (X, S), ceea ce va termina demonstiaţia
corolarului.
Notăm că ф- 1 , fiind un adjunct la stînga, comută cu U-limitele
inductive. î n particular Ф " 1 este un functor exact.
§ 7. Functorul R°
Fie X un spaţiu topologic şi € o categorie.

Pentru ф =lx] restricţia la categoria ^ ( X , в) a functorului imagine
directă asociat cu ф este functorul de incluziune
i: f ( X , (2) 6).
Yom nota prin functorul imagine inversă asociat cu identitatea

lui X, i.e. = Ф " 1 pentru ф = l x . Acest functor este deci un adjunct la
stînga al lui i, definit în general numai pe o subcategorie plină a lui
ä (X, (2).
Fie P un prefascicul (pe X cu valori în в). Din definiţia functorului
imagine inversă rezultă că B° este definit în P dacă şi numai dacă există
un cuplu (E°(P), E ) format dintr-un fascicul E° (P) şi un morfism de
prefascicule
cu următoarea proprietate universală : pentru orice fascicul F (pe X cu

valori în S) şi orice morfism de prefascicule
и : P ->F
există şi este unic un morfism de fascicule
: R°(P) ->F
P R°(P)
F
"\i h
Dacă R° este definit în P şi în P ' şi dacă 0 : P' -> P este un morfism
de prefascicule, atunci R° ( 0) este unicul morfism care face comutativă
diagrama următoare
P' -A R°(P)
e| ^ J*(e>
P R°(P)
Functorul R° este totdeauna definit în F pentru F fascicul. într-adevăr,
în acest caz se poate lua şi se va lua R° (F) = F şi ţF = 1 F . Deci compu-
nerea R°i are sens şi avem R°i = 1.
Eezultă că, dacă R este definit peste tot pe categoria S (X, (2),
atunci R° este un functor de completare. î n virtutea teoremei 6.1, acesta
este cazul cînd (2 este una din categoriile U-Ens, U-Ab, U-A.
Din propoziţia 1.13.2 rezultă nemijlocit
PROPOZIŢIA 7 . 1 . Fie (2 O U-categorie astfel încît functorul R° este
definit peste tot şi J o categorie.
1) Dacă T : J S (X, (2) este un functor astfel încît lim XY există,
ox
atunci lim R ¥ există şi avem —>
lim RoxF = R° (lim Y)
i.e. R° comută cu limita inductivă.
2) Pentru Ф : J -> W (X, (2) un f unctor, lim Ф există dacă şi numai
dacă lim i Ф există şi atunci avem <—
i (lim Ф) = lim i Ф.
Astfel, după 2), pentru Ф : J & (X, в), dacă F = lim Ф în

S (X, в), atunci F este un fascicul etc. î n schimb, dacă P = lim Ф în
S (X, (2), atunci P în general nu este fascicul, dar, duj>ä 1), avem R° (P) =
— lim Ф în 9 (X, (2).
COROLAR. Pentru (2 = U-Ens sau <2 = U-Ab, U-limitele proiective şi

inductive există în categoria Ш (X, (2).
Demonstraţie. Stim că U-limitele proiective si inductive există în
S ( X , (2) etc.
DEFINIŢIE. Fie P un prefascicul (pe X cu valori în (2). Dacă functorul
R° este definit în P, atunci vom spune că R° (P) este fasciculul asociat
lui P. Un fascicul F se zice simplu dacă există un obiect A în с astfel
încît Fç^ R°(CA).
Evident, pentru F = R° (cA), Fx = A pentru orice x g X. De aceea
se mai spune că R° (cA) este fasciculul simplu (pe X) de fibră A.
DEFINIŢIE. Fie (2 una din categoriile U-Ens, U-Ab, U-A. Un
prefascicul P (pe X cu valori în в) se zice separat dacă există un fascicul G
astfel încît P d G, i.e. astfel încît P (TJ) CZG( TJ) în в pentru orice mulţime
deschisă TJ în X.
î n acest caz se poate calcula F = R° (P) considerînd un soi de închi-
dere a lui P în G. î n mod precis, pentru orice mulţime deschisă TJ în X,
fie F ( TJ) mulţimea tuturor secţiunilor s g G ( U) cu proprietatea că există o
acoperire ( î / j i g i a lui TJ (depinzînd de s) astfel încît s\ UiţP(Ui)
pentru toţi i g I. Evident, F ( TJ) este un subobiect al lui G ( U) în cate-
goria S, şi evident, F astfel definit este un fascicul pe X cu valori în в şi
avem P CI F CZ G. Vom defini morfismul
:P F
ca fiind incluziunea. Este uşor de văzut atunci că perechea (R° (P) = P,
are proprietatea universală din definiţia lui R°.
Rezultă că, в fiind mereu una din categoriile U-Ens, U-Ab, U-A,
un prefascicul P este separat dacă şi numai dacă EP : P -> R° (P) este un
monomorfism.
De exemplu, pentru orice obiect A în в, prefasciculul constant cA
este separat. într-adevăr, fasciculul F = R° (cA) se poate calcula astfel :
pentru orice mulţime deschisă U în X, F ( TJ) este mulţimea tuturor apli-
caţiilor local constante s : TJ -> A (într-un sens evident) etc.
PROPOZIŢIA 7 . 2 . Pentru В = U-Ens sau (2 = U-Ab, un pătrat
и'
în categoria 9 (X, €) este cartezian (cocartezian) dacă şi numai dacă, pentru

orice x Ç X, pătratul
u
t
x
ß J U
este cartezian (cocartezian) în (2.

Demonstraţie. Vom demonstra propoziţia pentru cartezian.
Necesitatea. Să presupunem тг cartezian în Ш (X, (2). Functorul de
incluziune i : 9 ( X , (2) -> S (X, в) comută cu limitele proiective întrucît
el are un adjunct la stînga şi anume pe R°. î n particular, pătratul тг este
cartezian de asemenea în categoria 2 (X, (2). Or, ştim că ll-limitele induc-
tive pseudofiltrante conexe în ä (X, (2) comută cu limitele proiective
finite. Eezultă în particular că pătratele n x sînt carteziene în (2. (în cazul
cocartezian, necesitatea este trivială întrucît limitele inductive comută
cu sumele fibrate).
Suficienţa. Să presupunem că pătratele nx sînt toate carteziene.
Din corolarul precedent rezultă că avem, în categoria 9 (X, (2), un pătrat
cartezian
G x w r
F
4 l-
O
Eezultă că există şi este unic un morfism 6 : G' -> G xfF' astfel încît
ß = Pi 9 şi W = p2 6.
Întrucît condiţia din enunţ este necesară, pentru orice x£X,
pătratul
(GxFF')xJ?±*F'x
Gx — F x
este caitezian, deci 0;c este izomorfism. Din corolarul 2 la teorema 3.1
rezultă că 0 este izomorfism.
Cu această lemă demonstraţia corolarului la propoziţia 6.1 este com-
pletă. î n particular, pentru (2 = U-Ens sau (2 = U-Ab, functorul de com-
pletare R° : â (X, <2) -> & (X, в) comută cu limitele proiective finite. Din
teoria functorilor de completare rezultă că are loc
TEOREMA 7 . 1 . Categoria IF (X, в) este cantoriană pentru (2 = U-Ens
şi abeliană pentru (2 = U-Ab. în ambele cazuri VL-limitele proiective şi
inductive există în 9(X, (2), iar U-limitele inductive pseudofiltrante conexe

со "iută cu limitele proiective finite şi cu functorul de supraiacenţă
у : 9 (X, U-Ab) -> 9 ( X , U-Ens).
Din propoziţia 7.2 rezultă că avem un izomorfism canonic
(G xrF')xœG, XFxF',,
î n particular, pentru F = c€, avem un izomorfism canonic
(G x F\ « Ge x F'x.
De asemenea, dacă
D:F=3G
V
este o diagramă în categoria 9 (X, <2) şi dacă, pentru orice x Ç X,
Dx : .F, = 5 G.e,V
X
avem izomorfisme canonice

(Ker D), « Ker Д , şi (Coker D) x « Coker Д,.
î n particular, un morfism 0 : F' -> F în 9 (X, (2) este monomorfism
(epimorfism) dacă şi numai daca, pentru orice x Ç X, 0Ж : JP. este
monomorfism (epimorfism) în (2. Bezultă că, pentru orice morfism
и :F G în 9 (X, (2), avem izomorfisme canonice
(Im u)x « Im şi (Coim « Coim
î n cazul (2 = U-Ab, un şir
F' -> F ^F"
în 9 (X, <£) este exact dacă şi numai dacă, pentru orice x Ç X, şirul
F'X^F'X^F'X'
este exact în (2. î n particular, pentru orice morfism и :F -> G în 9 (X, (2)
avem izomorfisme canonice
(Ker 'u)x « Ker ^ şi (Coker « Coker ux.
Observaţie. Pentru (2 = U-Ens sau (2 = U-Ab, un morfism 0 :F -> G
în 9 (X, (2) este monomorfism în 9 (X, (2) dacă şi numai dacă 0 este
monomorfism în t (X, (2). într-adevăr, suficienţa condiţiei este trivială,
ar necesitatea rezultă din faptul că functorul de incluziune
i : 9 (X, (2) -> в (X, (2),
fiind un adjunct la dreapta, este exact la stînga. îsot£m că aseiţiunea co-

respunzătoare pentru epimorfisme nu este adevărată. Se poate afiima doar
că sînt echivalente condiţiile următoare :
1) 9 este epimorfism.
2) Pentru orice mulţime deschisă TJ în X şi orice secţiune t£G(U)
există o acoperire ( j a lui TJ si secţiuni ţF ( и { ) astfel încît (st) =
= t\ U{.
Pentru demonstraţie, se observă că fiecare din condiţiile 1) şi 2)
este echivalentă cu faptul că, pentru orice x Ç X, 6X : Fx-+Gx este
epimorfism.
§ 8. Module pe un spaţiu inelat
D E F I N I Ţ I E . Se numeşte spaţiu inelat un spaţiu topologic X înzestrat

cu un fascicul de inele comutative care se numeşte fasciculul structural
al lui X şi se notează 6 X .
Se obişnuieşte să se noteze prin aceeaşi literă un spaţiu inelat şi
spaţiul topologic subiacent (presupus mereu obiect în categoria U-Top).
Spaţiile inelate formează o categorie. Dacă X şi Y sînt spaţii inelate,
un morfism de la X în Y este un cuplu ф = (0 0 , format dintr-o
aplicaţie continuă ф0 : X ^ Y şi un ^0-morfism : äY—> 6 X . Nu vom studia
aici această categorie.
D E F I N I Ţ I E . Fie X un spaţiu inelat. Se numeşte Premodul pe X un
prefascicul P de grupuri abeliene înzestrat cu un morfism (de prefascicule
de grupuri abeliene pe X)
eK x P ^ P
astfel încît, pentru orice mulţime deschisă TJ în X, aplicaţia indusă
ex(U) x P(U)^P(U)
înzestrează grupul abelian P( TJ) cu o structuiă de €x( ?7)-modul. Se
numeşte Modul pe X un Premodul F astfel încît prefăsciculul subiacent
lui F este fascicul.
Un Premodul (Modul) pe X este deci un prefascicul (fascicul) de mul-
ţimi P astfel încît, pentru orice mulţime deschisă TJ în X, mulţimea P( TJ)
este înzestrată cu o structură de 6 X ( F)-modu}, şi astfel încît aplicaţiile
de restricţie $ sînt omomorfisme de grupuri şi
p£(Xs) - p£(X) $(8)
pentru orice secţiune ^Z&X(TJ) şi orice secţiune sÇP(U). Se obişnuieşte să
se noteze prin aceeaşi liteiă un Premodul (Modul) pe X şi prefasciculul
(fasciculul) de grupuri abeliene subiacent. Dacă P şi Q sînt Piemodule pe
X, un morfism de prefascicule de mulţimi 0 : P—>0 se numeşte morfism
de Premodule dacă, pentru orice mulţime deschisă TJ în X, aplicaţia

Op : P( TJ) -> Q( TJ) este äx( TJ)-liniară. Mulţimea tuturor morfismelor de
Premodule de la P în Q se notează H o m z ( P , Q).
Premodulele pe X formează o categorie, evident aditivă, care se
notează
U-Premod X.
Subcategoria plină a lui U-Premod X care are ca obiecte Modulele pe
X se notează
U-Mod X.
Un morfism în categoria Mod X se mai numeşte morfism de Module
pe X. Avem un functor canonic de supraiacenţă
у : U-Premod X S(X, U-Ab)
care induce un functor de supraiacenţă
Y : U-Mod X -> 9 (X, U-Ab)
Notăm că, dacă P este un Premodul pe X, în particular ün Modul,
atunci, pentru orice xţX, fibra Px este canonic înzestrată cu o structură
de (S^-modul.
PROPOZIŢIA 8.1. Categoria U-Premod X este abeliană. U-limitele
proiective şi inductive în U-Premod X există si comută cu functorul de
supraiacenţă iar U-limitele inductive pseudofiltrante conexe comută cu
limitele proiective finite.
Demonstraţie. Fie (PJiçi o familie de Premodule pe X cu U şi
fie P = TT Pi produsul direct al acestei familii în categoria â (X, U-Ab).
iÇI
Pentru orice mulţime deschisă TJ în X, grupul abelian P( TJ) = TT Pt( U)
iţi
are o structură de ( J7)-modul definită astfel : fie X un element în
Şi s = ( s i ) i e i u n element în P(TJ) ; se pune
Xs = (Xsjigi.
Cu această definiţie, evident P este un Premodul pe X şi evident
P = TT Pi în categoria U-Premod X.
iei
Fie acum P ' = £ Pi în categoria ЩХ, U-Ab). Avem P' с P, i.e-
P'(TJ)(ZP(TJ) pentru orice mulţime deschisă TJ în X. In mod precis,
P (U) este submulţimea lui Р(Ь) foimată din elementele s = («i)*gi ale
lui P( TJ) care au proprietatea că există o acoperire ( TJ^â a lui TJ (depin-
zînd de s) astfel încît = 0 aproape peste tot (i.e. cu excepţia unui
număr finit de indici i). Eezultă că dacă X G (9^(17) şi s £ P ' ( ? 7 ) , atunci
лsţ P'( TJ), deci, P' este un Premodul pe X şi anume un subobiect al lui P
în categoria U-Premod X. Evident, P ' = £ A i n categoria U-Premod X.
Astfel tl-produsele directe şi ll-sumele directe în categoria

U-Premocl X există si comută cu functorul y.
Similar se arată că nucleele şi conucleele în această categorie există
şi comută cu functorul y.
Din cele de mai sus şi din teorema I. 9.1 rezultă că U-limitele pro-
iective şi inductive în categoria U-Premod X există şi comută cu func-
torul y.
In particular, categoria U-Premod X satisface axioma ABl). Apoi
un şir
0->P'->P->P"->0
în U-Premod X este exact în U-Premod X dacă şi numai dacă este
exact în â (X, U-Ab). Întrucît această ultimă categorie este abeliană,
rezultă imediat că U-Premod X satisface şi axioma AB2).
î n sfîrşit, U-limitele inductive pseudo-filtrante conexe comută cu
limitele proiective finite în categoria S (X, U-Ab), deci în virtutea comu-
tativităţii cu y, de asemenea în categoria U-Premod X.
TEOREMA 8.1. Categoria U-Mod X este abeliană. U-limitele proiec-
tive si inductive în U-Mod X există şi comută cu functorul de supraiacenţă y,
iar \l-limitele inductive pseudofiltrante conexe comută cu limitele pro-
iective finite.
Demonstraţie. Să considerăm functorul de incluziune
i : U-Mod X U-Premod X.
Acest functor are un adjunct la stînga
R° : U-Premod X -> U-Mod X
astfel încît R° i = 1 şi astfel încît R° este exact şi comută cu functorul y.
într-adevăr, fie P un premodul pe X. Vom considera P ca obiect
în categoria â (X, U-Ab) deci ca prefascicul de grupuri abeliene pe X .
Fie F = R°(P) fasciculul de grupuri abeliene asociat cu P şi
morfismul canonic. După propoziţia 6.1, pentru orice x ţ X ,

£ :P F
este izomorfism (de grupuri abeliene), care induce pe grupul abelian Fx o
structură de é^-modul. Fie TJ o mulţime descliisă în X, XÇtf^ (U) şi
s£F( TJ). Există şi este unică o secţiune tţF(U) astfel încît
pentru toţi XŢ TJ ; vom defini

X s = t.
Cu această definiţie, evident, F = E°(F) este un Modul pe X pe carc-1

vom numi Modulul asociat lui P.
Fie acum F un Modul oarecare pe X şi и : F F un morfism
de Premodule. Din proprietatea universală a cuplului (B°(P), l P ) lezultă
că există şi este unic un morfism de fascicule de grupuri abeliene
u# : B°(P) -+F
P B°(P)
/•*
F
Din definiţia structurii de Modul pe X a lui B°(P) rezultă imediat că
u#- este un morfism de Module pe X.
Astfel avem un functor
B° : U-Premod X -> U-Mod X
care este un adjunct la stînga al lui i şi satisface B° i = 1, deci este

un functor de completare. î n plus, B° comută cu y, i.e. diagrama
U-Premod X U-Mod Y
i . i-
a (X, U-Ab) 9 (X, U-Ab)
este comutativă. Rezultă că B° este exact. Din propoziţia precedentă

şi din corolarul 1 la teorema 1.13.2 rezultă că It-Mod X este o categorie
abeliană. Din propoziţia precedentă şi din corolarul la propoziţia 1.13.2
şi propoziţia 1.13.3 rezultă că U-limitele proiective şi inductive în U-Mod X
există, iar U-limitele inductive pseudofiltrante conexe comută cu limitele
proiective finite.
Observaţie. Evident, avem o propoziţie pentru categoriile U-Premod X
şi U-Mod X similară cu propoziţia 7.1 pentru categoriile ^ (X, (2) şi
9 (X, (2) cu <2= U-Ens sau (2 = U-Ab. Eezultă, de exemplu, că dacă
(P4)i6i este o familie de Module pe X cu I g U şi dacă P este produsul
direct al acestei familii în U-Premod X, atunci P este un Modul. Fie
F' suma directă a familiei (PJtgj în categoria U-Premod X. Atunci
B° (P') este suma directă a acestei familii în categoria U-Mod X. Ştim
că P ' d P , deci P' este un prefascicul separat. Eezultă că B°(P) se poate
calcula luînd ,,închiderea" lui Pf în P (a se vedea § 7).
§ 9. Fascicule induse
Fie X un spaţiu topologic, JI un subspaţiu al lui X, iM : M X

incluziunea lui ii/, в o U-categorie şi F un fa seien] pe X cu valori în
(2. Vom presupune că functorul imagine inversă asociat cu ^(i.e. func-
toiul i~j) este definit în F. Ştim că acest fapt are loc pentru orice JI şi
orice F cînd <2 este una din categoriile U-Ens, U-Ab, U-A.
Dacă JI == TJ este o mulţime deschisă în X, avem evident un izo-
morfism canonic (functorial în F) :
(F).
î n cazul general, vom nota prin F\JI fasciculul şi vom spune
că F\JI este fasciculul indus de F pe M sau restricţia lui F la JI. Fie
l:F-*iM{F\Jl)
morfismul canonic. Yom pune
F(JI) = (F\JI)(M) şi pj =
deci
p l:F(X)^F(M);
vom spune că pjf este morfismul de restricţie al Iui F de la X la JI.
Dacă (2 este una din categoriile U-Ens, U-Ab, U-A, elementele lui
F(M) se numesc secţiuni ale lui F peste M. Astfel este definită noţiunea
de secţiune a lui F peste o mulţime arbitrară. Din definiţia fasciculului
F\JI == i~u(F) (a se vedea demonstraţia teoremei 6.1) rezultă că o secţiune
a lui F peste M este o aplicaţie
* : Л U Fx
cu proprietatea că, pentru orice x ţ X , există o vecinătate deschisă W a

lui x în X, şi o secţiune t£F(W) astfel încît
s(z) = tz
pentru orice z € Wf] JI ; în particular 8(œ) € Fx pentru orice x S JI. Dacă
s£F(X), vom scrie s\JI în loc de p;д/ (s) şi vom spune că s j JI este res-
tricţia lui s la M ; avem
(s\JI)(x) =sx
pentru orice x g JI.
Dacă X este un spaţiu inelat, orice subspaţiu topologic M al lui
X se consideră ca spaţiu inelat cu fascicul structuial
<S>m - &х\ЛГ.
Dacă F este un Modul pe X, atunci fasciculul indus F\JT este canonic
înzestrat cu o structură de Modul pe JI ; vom spune că F este Jlodulul
indus de F pe M sau restricţia lui F la JI.
Revenind la cazul general, să presupunem că functorul este

definit în F şi în G şi fie 0 : F-+G- un morfism de fascicule (pe X cu
valori în в). Yom nota prin 0 | J f morfismul şi vom spune că
0|3f este restricţia lui 0 la M. Yom pune
deci
e jf :F(M) ->G(M).
Reamintim că 0|JI = ijj (6) este unicul morfism care face comutativă
diagrama
P-i» iM (F I M)
G-îM (G|Jf)
întrucît i~u{X) = M, rezultă în particular că diagrama următoare este
comutativă P?f
F(X) F('M)— >
ex I 103/
Nr px v
Amintim că se numeşte acoperire închisă a unui spaţiu topologic

X orice familie ( MJ^j cu I g U formată din mulţimi închise Ж%аХ astfel
încît X = (J Ж . O acoperire închisă sau deschisă ( M a lui X se zice
ici
local finită dacă orice J are o vecinătate U astfel încît UÇ\3îi = 0
aproape peste tot.
PROPOZIŢIA 9 . 1 . Fie X un spaţiu topologic, F un fascicul de mulţimi
pe X, (MîÇj o acoperire închisă local finită a lui X şi (sJ^j o familie de
secţiuni s^F(M^ astfel încît =Sj pe Mi f| Mj pentru orice cuplu (г, j)ÇIXI.
Atunci există şi este unică o secţiune t£F(X) astfel încît
t\M, =
pentru toţi igZ.

Demonstraţie. întrucît fiecare secţiune sj£F(Mi) este o aplicaţie
: M, -> U Fx,
x£Mi
prin st = Sj pe M i П se înţelege că si (z) = (z) pentru orice z^Mi f| M,.
Din ipoteza propoziţiei rezultă deci că există o aplicaţie

/: U F.
XÇX
astfel încît
pentru toţi i ţ i .
Fie xţX. întrucît mulţimile Mi sînt închise şi formează o acoperire
local finită a lui X, există o vecinătate deschisă U a lui x şi un număr
finit de indici i19..., ipÇI astfel încît :
1) U Ci Mi = 0 pentru i ф i19..., ip9
2) x ţ M i x П . . . n J f i p .
Din definiţia secţiunilor peste o mulţime arbitrară rezultă că există o
vecinătate deschisă WCZÜ a lui x şi secţiuni t17..., ^ÇP(TF) astfel încît
pentru sg IFfl-M"»^ fc = 1 , . . Din 2) rezultă că

sh(x) = . . . = =/(0),
i.e. că
... = («„).=/(*)>
deci, restrîngînd la nevoie vecinătatea Ж, putem presupune că
t± = ... = tp = t (să zicem).
Întrucît X = iÇI
(J Jf 4 şi întrucît W d U 9 din 1) rezultă că
w = w
Dacă 2ÇTP, atunci există p} astfel încît ^ F f l ^ deci
/(*) = (z) =
Există deci o acoperire deschisă (ТГа)а6л a lui X şi o familie de
secţiuni ta£FÇWa) astfel încît
m =
pentru orice z£Wa. Întrucît F este fascicul, există o secţiune t£F{X), evi-
dent unică, astfel încît
m = h
pentru orice x ţ X , deci astfel încît
t\M, =s\Mi = 8i
pentru toţi iÇI, ceea ce termină demonstraţia propoziţiei 9.1.
Fie X un spaţiu topologie, iar a = (UJiţi şi ß = ( V ^ j acoperirii

deschise ale lui X. Se spune că acoperirea ß este mai fină decît acoperirea
a dacă există o aplicaţie 9 : J -> I astfel încît
V j d ?7Ф(Л
pentru orice j Ç J. Un spaţiu topologic se zice paracompact dacă este
separat şi dacă, pentru orice acoperire deschisă а a lui X, există o aco-
perire deschisă local finită mai fină decît a.
Orice subspaţiu închis al unui spaţiu paracompact este paracompact.
De asemenea, orice spaţiu metrizabil este paracompact (teorema lui
Stone) şi orice spaţiu paracompact este normal (teorema lui Dieudonné).
Dacă X este un spaţiu normal, pentru orice acoperire deschisă local
finită a = (UJjgj a lui X, există o acoperire deschisă ß = cu
aceeaşi mulţime de indici I astfel încît CZ TJi pentru orice i Ç I. Pen-
tru demonstraţia acestor teoreme se poate consulta tratatul lui Bourbaki
[2] şi, de asemenea, cu excepţia teoremei lui Stone, cartea lui
C. Teleman [10].
TEOREMA 9 . 1 . Fie X un spaţiu topologic, F un fascicul de mulţimi
pe X, S un subspaţiu al lui X avînd un sistem fundamental de vecinătăţi
paracompacte şi s£F(8). Atunci există o vecinătate deschisă TJ a lui S şi
o secţiune t£F(U) astfel încît t \ 8 = s.
Demonstraţie. înlocuind X cu o vecinătate convenabilă a lui 8, se
poate presupune că X este paracompact şi că există o acoperire deschisă
local finită (Ui)iei a l u i ^ 0
familie (Si)^ de secţiuni astfel
încît
8{ = s pe SftTJi
i.e.
(*i). =
pentru orice x ţ S f t U i . Rezultă că
*< = Pe £П U{ П Uf,
i.e.
(Si)x = (*l)a
pentru orice tfgSfl П Există o acoperire deschisă ( Г Д ^ а lui X
astfel încît ViŒTJi pentru orice i g l . Fie M mulţimea tuturor punctelor
xţX cu proprietatea că, pentru orice cuplu (г, j)gl x I astfel încît xţVi f| V,- ?
(*i)x = (si)x-
o
Evident, 8(ZM, dar vom arăta că SczM.
Fie xţ8. Există o vecinătate deschisă W a Ini x şi nn număr

finit de indici ix..., ipţl astfel încît
1) WftVi = 0 pentru iv,
2) ПVi„
3)
4) 8h = ... = sh pe W.
Yom arăta că WciM.
într-adevăr, fie zţ W şi (г, j) g I x i un cuplu astfel încît
Din 1) rezultă că i, { i l y . . . , iv} deci, după 4), 8i = Sj pe ТГ, în parti-

cular
i.e. xţM.
Astfel 8 d M.
Din definiţia lui M rezultă că, pentru orice cuplu (г, j ) £ i X i ,
= *, pe 3 / f | Vi П V,-,
şi, în particular,
«« = pe Mn^n^.
Întrucît (ЖП^г)^/ este o acoperire deschisă a lui J i şi întrncît F este
o
fascicul, există o secţiune tţF (M) astfel încît
o
i.e. astfel încît tx = (8^я pentru orice xţMf|particular
t\8 = s
o
ceea ce atestă că concluzia teoremei este adevărată pentru U = Л/.
COROLAR. în condiţiile teoremei 9.1,
- lim
э
гшйв fT parcurge mulţimea ordonată prin incluziune a părţilor deschise ale

lui X care conţin pe S.
2 188 Teoria categoriilor
Acest corolar este, evident, echivalent cu teorema 9.1. El se aplică

in particular cînd X este paracompact şi 8 un subspaţiu închis al lui X
(într-adevăr, în aceste condiţii, dacă U este o mulţime deschisă conţi-
nînd pe 8, din normalitate rezultă că există două mulţimi deschise dis-
juncte V şi W astfel încît SdV şi X—UaW ; din F f | W = 0 rezultă
VdW = 0, întrucît V şi W sînt ' deschise, deci VCZ U ; astfel S are un
sistem fundamental de vecinătăţi închise, deci paracompacte), sau cînd
X este metrizabil şi 8 un subspaţiu oarecare al lui X (orice subspaţiu al
unui spaţiu metrizabil este un spaţiu metrizabil, deci este un spaţiu para-
compact după teorema lui Stone).
Capitolul III
Coomologie
§ 1. Obiecte injective şi proiective
Fie в o categorie abeliană şi Ü un univers astfel încît в este o

U-categorie. Ştim că, pentru orice obiect X în (2, functorul contravariant
hx = Horn (., X) : (2° -> U-Ab
este exact la stînga, deci că, pentru orice şir exact 0 -> A' -> A A" -+0
în (2, şirul indus
0 - > H o m (А", X) -> Horn (А, X) - > H o m {А', X)
este exact în U-Ab.
DEFINIŢIE. Un obiect J în (2 se zice injectiv dacă functorul contra-
variant
hj = Horn ( J )
este exact, i. e. dacă pentru orice şir exact 0 -> A' -> A -> A" 0 în (2,
şirul indus
0 -> Horn (A", J) -> Horn (A, J) - > H o m {A', J) - > 0
este exact.
Din cele precedente rezultă că J este injectiv dacă şi numai dacă,
pentru orice monomorfism и : A'-Â, morfismul indus
Horn (4, J) -> Horn (A', J)
este epimorfism, deci pentru orice morfism/' : A'—>J există un morfism
f :A -> J cu proprietatea că diagrama următoare este comutativă
и
A'
î n particular, dacă J este injectiv, orice monomorfism и :J-+A ате un

invers la stînga, i.e. avem o diagramă comutativă
и
J *A
Aceasta mai înseamnă că, dacă J este injectiv, orice şir exact
este direct. '
Dual avem noţiunea de obiect proiectiv. Un obiect P în (2 se zice
proiectiv dacă P este obiect injectiv în categoria duală (2°, i.e. dacă func-
torul covariant
Horn (P, .) : S U-Ab
este exact, i.e. dacă pentru orice epimorfism v : A-+A" şi orice morfism
f" :P->A" există un morfism / :P-+A astfel încît diagrama următoare
>este comutativă
Л- V
A * A"
Notăm că obiectul 0 este injectiv şi proiectiv.
DEFINIŢIE. O categorie abeliană (2 se numeşte categorie cu suficiente
(obiecte) injective dacă, pentru orice obiect A în <2, există un monomorfism
A -> J cu J injectiv.
Dual, o categorie abeliană (2 se zice categorie cu suficiente (obiecte)
proiective dacă, pentru orice obiect A în (2, există un epimorfism P-+A
cu P proiectiv.
Să observăm că noţiunile de obiect injectiv şi categorie cu suficiente
injective şi dualele lor nu depind de alegerea universului U astfel încît
(2 este o U-categorie. Aceasta rezultă imediat din faptul că, dacă U şi
SS sînt două universuri astfel încît <2 este o U-categorie şi o 33-categorie,
atunci <2 este o U f| 33-categorie, şi din faptul că dacă U şi 33 sînt două
universuri astfel încît U С 33, atunci functorul de incluziune
U-Ab -> 33-Ab
este exact şi deplin fidel.
Astfel, putem vorbi de obiecte injective (proiective) într-o categorie
abeliană в fără nici o referire la universul în care ne găsim.
PROPOZIŢIA 1 . 1 . Fie в o categorie abeliană
si X = TT in (2.
iţi
Obiectul X este injectiv dacă şi numai dacă toate obiectele Xi sînt injective.
Coomologie 191
Demonstraţie. Vom demonstra mai mult că, dacă <2 este o categorie
aditivă, atunci, pentrn orice morfism и : A' -> A în (2, aplicaţia
Н о т (А, X) -> Н о т (А', X) (1)
este surjectivă dacă şi numai dacă toate aplicaţiile
Horn (A, X H o r n (J.', X j (2)
sînt surjective.
Să presupunem mai întîi că aplicaţiile (2) sînt surjective. Fie
/ ' : A' - > X un morfism. Există morfisme ft :А~>Хг astfel încît fiU = pj',
pentru toţi i £ Z, unde р% :X sînt proiecţiile canonice. Fie / : A -> X
morfismul de componente / i ? deci Pif = fi pentru toţi г £7. Atunci,
pju = pj' pentru toţi i g / , de unde fu=f'. Această parte a demonstraţiei
este adevărată pentru categorii arbitrare.
Să presupunem invers că aplicaţia (1) este surjectivă. Fie i0 g I şi
fie g' : A'-+A{ un morfism. Fie / ' : A' -+X astfel încît ptf' = 0 pentru i=t=\
şi g' pentru i = i0. Există f:A—>X astfel încît fu = f . Fie g = p{ fm
Avem gu — ViJu — ViJ' — Я' ? c e e a c e termină demonstiaţia.
PROPOZIŢIA 1 . 2 . Cînd (2 este o categorie abeliană cit suficiente in-
jective, condiţiile următoare sînt echivalente :
1) J este injectiv.
2) Orice şir exact 0 J JL JL" 0 este direct.
Demonstraţie. Ştim că 1) implică 2) fără condiţia că (2 are suficiente
injective.
Să presupunem acum că (2 are suficiente injective şi că J satisface
condiţia 2). Fie и : A' >A un monomorfism ş i / ' :A' J un morfism în в.
Întrucît в are suficiente injective, există un monomorfism г : J —>J' cu J'
injectiv. Eezultă că există un morfism f : A -+J' astfel încît diagrama
и
A' — > A
"1J —>, J'I'

Pe de altă parte, din 2) rezultă că există z' astfel încît
e'e = 1. Avem z'fu = z zf' = /', i.e. diagrama
A'—
v -
este comutativă, ceea ce termină demonstraţia.
PROPOZIŢIA 1 . 3 . Fie 6 o categorie abeliană cu suficiente injective.

U V
Orice sir exact 0 A' A A" 0 poate fi scufundat într-o diagramă
comutativă
0 0 0
1
А Л A" — 0
Iß 1 0"
J" 0
1- l
iV — 0
i 1 1
0 0 0
în care liniile şi coloanele sînt exacte, iar J', J, J" injective ; în pîws,
prima şi a treia coloană ale diagramei pot fi date dinainte.
Demonstraţie. Fiind date şirurile exacte 0 A' J' AT' 0 si
0 -> A" -> J" -^N" 0 cu J' şi J " injective, fie J = J' X J" cu proiecţii
canonice p" şi injecţii canonice г', г". Atunci J este injectiv după
propoziţia 1.3, iar şirul 0 - > J ' - > J - > J " - > 0 este direct, deci exact.
Întrucît J' este injectiv, există X : A-+J' astfel încît ß' = Xw. Fie
ß :A-+J astfel încît ^'ß = X şi p"$ = ß" v. Avem ß^ = i'ß'. într-adevăr,
p'ß ^ = Хи = ß' = p'i'ß' şi p"$u = ß"vu = 0 = p"i'ß'. Astfel avem dia-
grama comutativă
ß' [ Jß J,ß"
г/ jp//
0-* J'-> J J"-*Q
cu linii exacte şi ß', ß" monomorfisme. Din propoziţia 1 . 7 . 2 , rezultă
că primul pătrat al acestei diagrame este cartezian, iar din propoziţia
1.11.4 rezultă că ß este monomorfism.
Fie a un eonucleu al lui ß. întrucît ß este monomorfism, şirul
3 a
este exact. Morfismele Ж' -> Ж şi Ж -> JST" se obţin
prin comutativitate, iar şirul 0->N' -> Ж -> Ж" -> 0 este exact în virtutea
lemei 1.12.3. Astfel propoziţia este complet demonstrată.
Să observăm că, dacă (3 este o categorie abeliană cu suficiente in-
jective, atunci există o funcţie F care asociază cu orice obiect A în в
un şir exact
EA:0 -+A-+J ->Ж ->0
cu J injectiv.
Coomologie 193
§ 2. Module libere şi module proiective
Fie A un inel eu element unitate 1. îsotăm prin A° inelul opus lui

A, i.e. inelul avînd acelaşi grup abelian subiacent şi în care înmulţirea
se defineşte prin X.(A = [лХ (prima parte a egalităţii reprezintă înmulţirea
în A°, iar a doua parte a egalităţii înmulţirea în A). Cînd Л este comutativ,
avem A° = A.
Fie 11 un univers astfel încît mulţimea subiacentă lui A aparţine
lui U. Vom nota U-moi A categoria avînd ca obiecte A-modulele (la
stînga) ale căror mulţimi subiacente aparţin lui U şi ca morfisme aplica-
ţiile A-liniare.
Dacă M şi N sînt două obiecte în U-mod A, se notează
Hom A (M, JV) mulţimea morfismelor de A-module de la M în X, i.e.
mulţimea aplicaţiilor A-liniare. Z fiind inelul întregilor, evident
U-mod Z == U-Ab.
Obiectele în categoria U-mod A° se mai numesc A-module la dreapta.
Nu vom insista asupra teoriei elementare a categoriei U-mod A.
Yom spune numai că această categorie este abeliană, că U-limitele pro-
iective şi inductive în U-mod A există, iar U-limitele inductive pseudo-
filtrante conexe comută cu limitele proiective finite. De asemenea, că
functorul de supraiacenţă
y : U-mod A U-Ab
este un functor exact. Mai precis, un şir 0 -> A' -> A -> A" -> 0 în
U-mod Aeste exact dacă şi numai dacă şirul 0 - > v (A') —>y (A)-^y (A")->0
este exact în U-Ab etc.
Pentru orice mulţime 8 6 U, considerăm suma directă (în U-mod A)
Fs = E A
se-s
unde A s = A pentru orice s£8. Un element x£Fs este o familie x = (X,)s€<s
cu Xsg A şi Xs = 0 aproape peste tot, i.e. cu excepţia unui număr finit de
elemente s g 8.
Avem o aplicaţie
definită, pentru orice s 0 g $ , prin

is (So) = (8Г)-6л
unde
1 dacă s = s0
0 dacă s ф s0 .
Evident, pentru А ф {0}, aplicaţia is este injectivă. Pentru orice

element x = din Fs avem
x \ i (s)
s£S 8
(suma din dreapta există întrucît X, = 0 aproape peste tot). Această
reprezentare a lui x este unică : dacă x se reprezintă prin formula pre-
cëdentâ, atunci x == (l 8 ) 3 çs-
PROPOZIŢIA 2 . 1 . Pentru orice A-modul A (nu neapărat obiect în
U-mod A) şi orice aplicaţie f : 8 A există şi este unică o aplicaţie
A -liniară g astfel încît diagrama următoare este comutativă
\J'
Demonstraţie. Pentru orice element x = (X#)sçs din FSJ deci
® = s£S
S \ia(*),
definim
9(*>) = s£S
S \ №
(suma din dreapta există întrucît \ = 0 aproape peste tot). Evident,
aplicaţia g : Fs -> A astfel definită este A-liniară şi satisface gis = / , şi,
evident, g este unica aplicaţie cu aceste proprietăţi.
î n particular, dacă g19 g2ţ Hom A (F8, A) şi g 1 i 8 = 9 2 4 y atunci д г =д 2 *
Observaţie. Din propoziţia precedentă rezultă că functorul
F : U-Ens U mod A
definit prin 8 * Fs şi / Ff, unde pentru orice aplicaţie f : 8 8',Ff
este unica aplicaţie A-liniară care face comutativă diagrama
'I , I"
este un adjunct la stînga al functorului de supraiacenţă
U-mod A -> U-Ens.
DEFINIŢIE. Un obiect F în U-mod A se zice liber dacă există O
mulţime 8 6 U astfel încît F « .
Coomologie 195
Dacă F este un obiect liber în U-mod A, atunci F este un obiect

liber în orice categorie Ж-mod A care conţine pe F. într-adevăr, avem o
aplicaţie injectivă
unde 6 este un izomorfism. Fie S' = 0 (is(8)). Atunci $'£25, iar din pro-
poziţia 2.1 rezultă că Fs да Fs*, deci F ^ Fg.
COROLARUL 1 . Orice A-modul liber F este proiectiv în orice categorie
U-mod A care conţine pe F.
Demonstraţie. Este suficient să demonstrăm că, pentru orice mul-
ţime 8 6 U, Fs este proiectiv.
Fie v : A A" un epimorfism de A-module. Atunci v este o apli-
caţie surjectivă, deci există o aplicaţie w : A" -> A astfel încît vw = 1
(în general w nu este A-liniară).
F i e / " : Fs A" o aplicaţie A-liniară. Avem o aplicaţie wf" is : S-+A.
Din propoziţia 2.1 rezultă că există o aplicaţie A-liniară / : Fs -> A astfel
încît fis = wf" i8. Atunci vf şi / " sînt aplicaţii A-liniare de la Fs în A"
şi vfis = vwf" is = f"is, deci vf = / " , i.e. ал^ет o diagramă comutativă
A A
ceea ce termină demonstraţia corolarului.
COROLARUL 2. Pentru orice obiect A în categoria U-mod A există un
epimorfism, F A m U-mod A cu F liber. în particular, categoria U-modA
are suficiente proiective.
Demonstraţie. Pentru 8 = A, considerăm ^.-modulul liber Fs = FA
care este un obiect în U-mod A. Din propoziţia 2.1 rezultă că există o
aplicaţie A-liniară и : FA-+ A astfel încît diagrama următoare este comu-
tativă
deci astfel încît uiA = 1A, deci и este epimorfism.

COROLARUL 3 . Un obiect P în U-mod A este proiectiv dacă şi numai
dacă există un şir direct 0->N->F->P-+0 în U-mod A cu F liber.
Demonstraţie. Necesitatea condiţiei rezultă din corolarul precedent
şi din duala propoziţiei 1.2.
Suficienţa. Dacă avem un şir direct 0->N->F^P->0 cu F liber,

atunci F ж N + P. Cum F este proiectiv, P este proiectiv în virtutea
dualei propoziţiei 1.1.
Din corolarul 3 rezultă că, dacă P este un obiect proiectiv în
categoria U-mod A, atunci P este proiectiv în orice categorie 33-inod A
care conţine pe P. Pentru a vedea aceasta este suficient să considerăm
cazul particular cînd U CZ 35 (cazul general se reduce la acest caz parti-
cular luînd intersecţia celor două universuri). Dacă P este proiectiv în
U-mod A, există un şir direct 0 - > J V T - > P - > P - > 0 în U-mod A cu F liber.
Evident, acest şir este atunci direct şi în S5-mod Л etc.
Astfel putem vorbi de A-module proiective fără a preciza universul
în care ne găsim. Yom spune uneori,,modul A-proiectiv" în loc de ,,A-mo-
dul proiectiv".
Notăm că, pentru A principal (i.e. toate idealele Ini .A sînt princi-
pale ; de exemplu A = Z), proiectiv coincide cu liber. într-adevăr, în
acest caz orice submodul al unui modul liber este liber (pentru A = Z, se
poate consulta C. Teleman [10]).
§ 3. Module injective
PROPOZIŢIA 3 . 1 . Pentru un obiect J în categoria U-mod A , condi-

ţiile următoare sînt echivalente :
1) J este injectiv.
2) Pentru orice ideal A CI A şi orice aplicaţie A-liniară f : A-> J, există
o aplicaţie A-liniară g : A J astfel încît g\a == / .
Demonstraţie. Avem de arătat numai că 2) implică 1). Fie A un
obiect în categoria U-mod A, A' un submodul al lui A şi u' : A' -> J o
aplicaţie A-liniară. Trebuie să arătăm că există o aplicaţie A-liniară
и :A J astfel încît u\A' = u'.
Fie a mulţimea perechilor (Y, v) cu Y submodul al lui A satisfă-
cînd A' CI Y CZ A şi cu v : Y -> J aplicaţie A-liniară satisfăcînd v | A' = u'.
Ordonăm mulţimea a prin ,,prelungire" punînd ( Y1? v j < ( Y 2 , v2) dacă şi
numai dacă Y 1 d Y 2 şi v1 = v2\Yv Evident, a este inductiv ordonată şi
deci, după lema lui Zorn, are un element maximal, să zicem (X, u).
Totul revine la a arăta că X = A.
Să presupunem, prin ipoteza absurdului, că X =f= A, şi fie a £A
astfel încît a$X. Elementele X£X astfel încît XaţX formează un ideal
a ci A, iar X и ( \a) este o aplicaţie A-liniară a lui a în J. Din 2) rezultă
că există o aplicaţie A-liniară g : A J astfel încît g (X) = и (Xa) pentru XÇ a.
Astfel avem două aplicaţii A-liniare и : X ^ J şi g : A -> J satisfă-
cînd g(\) z=u(ka) pentru X g a. Eezultă că avem o aplicaţie A-liniară
w : X + A a —> J
definită inambiguu prin
w ( x + X A) = и ( x) + g (X)
Coomologie 197
(aici X + Aa este submodulul lui A generat de X şi a, deci format din

elementele x + \a cu x g X şi X g Л). într-adevăr, dacă x1-\-\a = x2 -{- a7
atunci(X 2 — \)a = x1 — x2ţX, deci X2 — X x ga, deei#(X 2 — X1)=^(a?1 — # 2 )etc.
Evident, w\X = w, i.e. (X + Aa, ге) g a, deci (X, и) nu este maximal
în a, ceea ce este o contradicţie.
Observaţie. Condiţia 2) din enunţul propoziţiei 3.1 se poate inter-
preta astfel : pentru orice ideal a ci A şi orice aplicaţie A-liniară / : a -> J,
există xţJ astfel încît /(X) = \x pentru orice X g a. într-adevăr, dacă
această condiţie este satisfăcută, aplicaţia A-liniară g : A J definită
prin g(k) = lx pentru orice XgA prelungeşte pe / . Invers, dacă g cu
această proprietate există, atunci #(X) = Xgr(l) pentru orice XgA, deci
/(X) =lg(l) pentru orice Xgct.
Din propoziţia 3.1 rezultă că dacă J este un obiect injectiv în cate-
goria It-mod A, atunci J este un obiect injectiv în orice categorie SS-mod Л
care conţine pe J, deci putem vorbi de A-module injective fără a preciza
universul în care ne găsim. Yom spune uneori ,,modul A-injectiv" în loc
de ,, A-modul injectiv".
Un A-modul A se zice divizibil dacă, pentru orice element X =f= 0
în A şi orice element y g A, există x Ç A astfel încît Xx = y.
Un inel A se zice principal dacă orice ideal a d A este principal, i.e.
este de forma a = AX0 eu X 0 gA. De exemplu, inelul Z este principal.
COROLAR. Orice A-modul injectiv este divizibil. Dacă inelul A este prin-
cipal, orice A-modul divizibil este injectiv.
Demonstraţie. Fie J un A-modul injectiv, X0 =f= 0 un element în
A şi y g J. Considerăm idealul a = AX0 şi aplicaţia A-liniară / : a J defi-
nită prin/(XX 0 ) = pentru orice XgA. Există xţ J astfel încît/([x) = [ix
pentru orice f^gA. î n particular, у = / ( X 0 ) = l0x, deci J este divizibil.
Invers, să presupunem că A este principal şi J divizibil. Fie A CI A un
ideal şi f : a ^ J o aplicaţie A-liniară. Există X0 g A astfel încît a = AX0.
Întrucît cazul X0 = 0 este trivial, vom presupune X0 =/= 0.
Fie y = f(\). Există # g A astfel încît \ x = y. Avem /(X X0) =•
= = ty = XX0# pentru orice XgA, i.e. f(\±) = \ix pentru orice
[xga, ceea ce termină demonstraţia.
TEOREMA 3.1. Fie 11 un univers astfel încît Z g lt. Categoria U-mod A
are suficienţe injective.
Avem nevoie de două lerne preliminare.
LEMA 1. Există nn grup abelian T astfel încît
1) T este injectiv (ca Z-modul).
2) Pentru orice grup abelian ciclic G =f= 0 există un omomorfism
nenul G -> T.
3) Cînd Z g U , T este un obiect în U-Ab.
Demonstraţie. Fie Q grupul aditiv al numerelor raţionale, T = Q/Z
şi ß : Q -> T epimorfismul canonic. Fie G un grup abelian ciclic. Aceasta
înseamnă că există un epimorfism a : Z (?, i.e. G este generat ca grup

abelian (deci ca Z-modul) de elementul с = a(l), deci orice element din
G este de forma zc cu zÇ Z. Fie К = a - 1 (0) == Ker a.
Să considerăm mai întîi cazul J L = 0 , deci a izomorfism. Fie t ţ Q
astfel încît 0 < t < 1 şi fie f : Z -> Q aplicaţia definită prin
f(z) =zt, z£Z.
Atunci / este omomorfism de grupuri şi ф 0, deci ß / a - 1 :G -> T este
un omomorfism nenul.
Să considerăm acum cazul К ф 0. Atunci există p întreg > 0
astfel încît К = Zp, i.e. К este subgrupul lui Z format din multiplii
întregi ai lui p. întrucît G ф 0, avem p ф 1. Avem şirul exact
unde г este incluziunea. Fie t = l / p şi / : Z ^ Q aplicaţia definită prin

f(z) = 2ÇZ. Atunci / este omomorfism şi evident ß/i = 0. Eezultă
că există şi este unic un omomorfism
g:G-*T
astfel încît ß/ = g OL. Pentru c = a ( l ) , avem g(c) = ß(/(l)) -
întrucît t nu este întreg, deci gr 0.
Evident, T este Z-divizibil, deci Z-injectiv. î n sfîrşit, cînd Z Ç U,
Q € U etc.
Lema 1 este complet demonstrată.
Fie T un grup abelian. Pentru orice grup abelian Ж, considerăm
grupul abelian
i r = Homz (Ж, T).
A
Dacă Ж este un A-modul la stînga, atunci Ж este un A-modul la dreapta
cu înmulţirea definită prin
( A ) (*) =/(X®)
pentru / € Ж , XÇA şi Ж. De asemenea, dacă Ж este un A-modul la
A
dreapta, atunci Ж este un A-modul la stînga cu înmulţirea definită prin
(>/)(*) = / ( * * )
pentru / £ Ж , XÇ A şi Ж. Dacă w : M - + N este un morfism de A-module la
stînga (dreapta), atunci û = H o m z (u9 T) = compunerea cu и la dreapta
A A
este un morfism Û : N -> Ж de A-module la dreapta (stînga).
Pentru orice A-modul la stînga Ж, Ж este deci tot un A-modul la
stînga (se notează Ж = Ж pentru Ж = Ж" şi S = v pentru v = tf). Avem
o aplicaţie A-liniară
: Ж -> Ж
Coomologie 199
definită prin
pentru xţM şi fÇM.

LEMA 2 . 1 ) Morfismul iM este functorial în M, I.E. pentru orice
aplicaţie A-liniară и : M N, diagrama următoare este comutativă
M-A M
•I Is
N-îf
2) Pentru orice A-modul M, î ^ = IA.
M M
3) Cînd T satisface condiţiile 1 ) şi 2) din lema 1, iM este monomorfism.
4) Cînd T este Z-injectiv şi и : M -> N monomorfism, $ este epimor-
fism.
5) Daca T este Z-injectiv şi dacă M este A°-proiectvV, atunci M este
A-irtjectiv.
Demonstraţie. Pentru 1) şi 2) este o simplă verificare.
3) Fie ж ^ О în i f . Trebuie să arătăm că în Ж. Fie
ér CI Jf grupul abelian ciclic generat de elementul ж. întrucît T satisface
condiţia 2) din lema 1, există un omomorfism nenul g : G ^ T ; în parti-
cular, gr (л?) ф 0. Întrucît T satisface condiţia 1) din lema 1, există un omor-
morfism de grupuri / : M -> T astfel încît g =f\G. Avem iM(x) ( / ) =
= f(x)=g(x)фO.
4) Cînd T este Z-injectiv, functorul contravariant Homz (., T) este
Z-exact, în particular duce monomorfisme de grupuri abeliene în epimor-
fisme de grupuri abeliene.
5) Fie U un univers astfel încît ZÇU şi astfel încît M este un
obiect proiectiv în U-mod A°. Evident, M este un obiect în U-mod A.
Să considerăm o diagramă
и
X'^X
'1A
M
în categoria U-mod A cu и monomorfism. Evident, X şi X' sînt obiecte
în U-mod A°. Întrucît T este Z-injectiv, û este epimorfism. Întrucît
M este A°-proiectiv, există o aplicaţie A°-liniară g :M -> X astfel încît
diagrama următoare să fie comutativă
A û A
X'^-X
j.
^ iM , ,
M <—M
Prin aplicarea functorului H o m z (., T) obţinem diagrama comutativă
i ' Â i
1*.
ÎI^M
în U-mod Л. Pe de altă parte, întrucît iM este functorial în il/, avem
diagrama comutativă
M^-X'-^X
«I l*" J>
l i i ' Â I
Eezultă că
g ixu = g uix, = îM f ix' = îM i A / = / ,
deci diagrama
este comutativă, ceea ce termină demonstraţia lemei 2.

Demonstraţia teoremei 3.1. Fie X un obiect în U-mod Л. Fie T un
grup abelian cu proprietăţile din lema 1. Există un epimorfism
и : F -> X
Ä- A
în U-mod A° cu F liber, deci proiectiv. Atunci X şi F sînt obiecte în
A
U-mod A, iar din lema 2 rezultă că F este A-injectiv şi că morfismul
compus
i
X Ä Û A
este monomorfism, ceea ce termină demonstraţia teoremei.

COROLAR. Pentru orice spaţiu inelat X , categoria U-Mod X are sufi-
ciente injective.
Demonstraţie. Eeamintim că, după definiţia categoriei U-Mod X,
se presupune că X este un obiect în U-Top şi că Ox este un fascicul pe
X cu valori în U-A.
Fie F un obiect în U-Mod X. Pentru orice fibra Fx este
un obiect în U-mod 6X. După teorema 3.1 există un monomorfism
c* .• F
- ^ X
_> Г M
în U-mod 6X cu Г injectiv.
Coomologie 201
Avem un Modul J pe X (obiect în U-Mod X) definit prin

J(U) = Л Iх
aÇET
pentru orice mulţime deschisă TJ în X. Morfismele de restricţie şi struc-
tura de Modul p e l a lui J se definesc în mod natural. De asemenea,
avem un monomoifism
s : F -> J
care asociază, cu orice secţiune sÇF(U)j secţiunea ( (^»«çu îu J\TJ).
Bămîne să arătăm că J este injectiv.
Să observăm mai întîi că proiecţiile canonice
«7 (17)
dau, prin trecere la limita inductivă, morfisme canonice
tf : Jx -> Iх.
Fie acum и : 31' -> M un monomorfism şi f : ЗГ -> J un morfism în
U-Mod X. Pentru orice #, vx : 31x -> Mx este monomorfism şi fx : 31x -> J .
în categoria U-mod Ôx. Întrucît Iх este injectiv, există un morfism
gx : Mx -> Iх astfel încît diagrama următoare să fie comutativă
3I'X—>3IX
4j* 1-
Pentru orice mulţime deschisă U CZ X, există şi este unică o aplicaţie
äx ( TJ)--liniară
gv:31(U)->J(U)
astfel încît, pentru orice sţ3I(TJ),
9u(s) = (f (**))*eu.
Este evident că familia
9 = (9u )U£T(X)
este un morfism de Module pe X şi se verifică uşor că diagrama
и
M' »M
V
este comutativă, ceea ce termină demonstraţia corolaiului.
î n particular, categoria 9 (X, U-Ab) are suficiente injective, întru-
cît este izomorfă cu categoria U-Mod X pentru 6X = Z.
Demonstraţia teoremei 3.1 ca şi demonstaţia corolaiului sînt făcute
după R. Godement [5].
§ 4. d-functori
Fie (2 şi в' două categorii abeliene. Yom nota Fonct (в, subca-
tegoria plină a lui Horn (S, (2') formată din functorii aditivi.
n
DEFINIŢIE. Se numeşte d-functor de la (2 în <2' orice şir T == (T )nô
de functori aditivi T n : (2 -> (2', înzestrat cu o funcţie care asociază cu
orice şir exact a : 0 -> A' -> A -> A" -> 0 un morfism
dnT (a) : Tn [A") -> (J/)
astfel încît să fie îndeplinite condiţiile următoare :
1) pentru orice şir exact 0 A' A A" 0 în (2, şirul
n n n+1
... -> T ( J.) -> T [A") -> T (A') -> ... (w > 0)
este un complex ;
2) pentru orice diagramă comutativă cu linii exacte (în (2)
0 -> A' -> A -> A" -> 0
nI N[
o _> В' -> Б -> Б" -> 0
diagramele următoare sînt comutative
dŞ, («) n+1
Tn{A") »T (A')
TN (/") I I îTn+1 (/')
Tn(B") * Т П + 1 (Б')
Dacă T = {T n ) n > o este un d-functor, vom spune că functorul T n
este componenta de grad n a lui T. Morfismele (a) se numesc morfisme
bord ale lui T ; prin abuz vom scrie sau dn sau simplu д în loc de (а).
Dacă T = (T'n)n>0 şi T = (Tn)n>0 sînt d-functori de la (2 în (2', un
morfism de d-functori / : T' -> T este o familie f = (fn)n>0 de morfisme
functoriale fn : T'n -> Tn care comută cu morfismele bord, i.e. au proprie-
tatea că, pentru orice şir exact 0 A' -> A -> A" 0 în (2, diagramele
următoare sînt comutative
n
dn
T' [A") —T'n+1(A')
n
f U") I I fn+1 U')
Ф дп Ф
Tn{A") Tn+1{A')
pentru toţi n > 0 ; vom spune că fn este componenta de grad n a lui /.
Morfismele de d-functori se compun şi se adună pe componente, şi
se vede uşor că d-functorii de la (2 în (2' şi morfismele de d-functori for-
Coomologie 203
mează o categorie aditivă (chiar abeliană). Yom nota această categorie

prin simbolul
d-Fonct ((2, (2').
Pentru orice întreg n >- 0, avem un functor aditiv
т:п • d-Fonct ((2, &) -> Fonct (в, в')
definit prin
TZn ( T) = T n Şi 7c* ( / ) = / *
pentru orice d-functor T orice morfism de d-functnri /. în particular
avem functorul
tu° d-Fonct (<2, e f ) Fonct ((2, (3').
DEFINIŢIE. Un д functor TJ zice universal dacă, pentru orice
ô functor T, aplicaţia
Horn ( Z7, T) -> Horn ( Î7°, T°)
indusă de 7г° este bijectivă.
Aceasta înseamnă că, pentru orice morfism functorial 9 : TJ°
oxistă şi este unic un morfism de d-functori f :U -> T astfel încît f° = 9.
DEFINIŢIE. Fie F un obiect în categoria Fonct ((2, (2'). Yom spune
că functorul S este definit în F dacă există un д-functor universal 8 (F) =
= (8n(F))n>0 astfel încît Ä°(JF) = F ; dacă S este definit în F, functorii
aditivi &W(.F) :<2-><2' se numesc sateliţi la dreapta ai lui F. Dacă 8 este
definit în F°, unde J70 : (2°-^(2'° este dualul lui F, atunci se notează Sn (F) =
= $w (i*70) componentele lui Я (F°) şi se numesc sateliţi la stînga ai lui J7.
Eezultă că 8 este definit în F dacă şi numai dacă există un д-func-
tor 8(F) cu S°(F) = F şi cu proprietatea că, pentru orice d-functor T,
aplicaţia
Horn (8(F), T) -> Horn (F, T°)
indusă de n° este bijectivă. Din teoria functorilor reprezentabili rezultă
eă 8(F) (dacă există) este unic pînă la un izomorfism de д-functori.
Dacă 8 este definit în F şi în G şi dacă 9 : F G este un morfism
functorial, atunci definim f = 8(9) : 8(F) -> 8ţ(G) ca fiind unicul morfism
de d-functori satisfăcînd/ 0 = 9.
Din propoziţia 1.6.2' rezultă că S este definit în F pentru orice
obiect F în Fonct ((2, <2') dacă şi numai dacă există un functor
8 : Fonc ((2, <2') -> d-Fonct ((2, (2')
astfel încît
1) 7T° 8 = 1.
2) 8 este un adjunct la stînga al lui тс°.
Eezultă că, în acest caz, este un functor de normalizare, evi-
dent exact.
Să mai observăm că dacă 8 este definit peste tot, atunci, în parti-

cular, pentru orice cuplu de obiecte F, G în Fonct (€, €') aplicaţia
Horn (8(F), S (G)) -> Horn (F, G)
indusă de este bijectivă. întrucît n°8 = 1, inversa acestei aplicaţii este
aplicaţia
Horn (F, G) Horn (8(F), 8(G))
indusă de S. Eezultă că, dacă 8 este definit peste tot, atunci 8 este un
functor deplin fidel.
î n cazul general, 8 rămîne un functor deplin fidel, dar este definit
numai pe o subcategorie plină a lui Fonct (в, в').
§ 5. Criteriu de universalitate
î n acest paragraf vom demonstra teorema următoare :
TEOREMA 5 . 1 . Fie в o categorie abeliană cu suficiente injective, 6
o categorie abeliană oarecare şi TJ un d-functor de la в în 6' avînd proprie-
tatea următoare :
pentru orice şir exact 0 A J N 0 cu J injectiv şi orice întreg
n 0, şirul
Vn (J) -> TJn (N) Л U^1 (A) 0
este exact.
Atunci TJ este universal.
Demonstraţie. Fie T un d-functor şi cp : U° T° un morfism functo-
rial. Avem de arătat că există şi este unic un şir (f)iô de morfisme func-
toriale f : TJ1 -> Tl -> cu f° = cp şi satisfăcînd condiţiile de comutativitate
cu д enunţate în paragraful precedent.
Avem gata construit primul termen al acestui şir, anume f° = cp.
Fie n > 0. Yom presupune, prin ipoteza inducţiei, că există şi este unic
şirul (p)oî^n cu f° = cp şi satisfacînd condiţiile de comutativitate cu
morfismele д pînă la indicele n inclusiv. Totul se reduce atunci la a
arăta că există şi este unic un morfism functorial / î ? + 1 : TJn+1 -> Tn+1
care satisface condiţia de comutativitate cu morfismele д.
Pentru orice obiect A în <2, alegem un şir exact
Ел = 0 -> A J N 0
cu J injectiv. Atunci, pentru orice Aţ Ob ((2), avem o diagramă comutativă
TJn (J) —* TJn (N) i (A) —> 0

Лл
n
I 1 ;
T (J) —>T"(NTn+1(A)
unde
80 = db(EĂ) şi Ъ,=д*т(Ел)-
Coomologie 205
Să presupunem că f n + 1 există. Din condiţia de comutativitate cu д

rezultă, în particular, că diagrama DA obţinută prin inserarea în DA a
morfismului fn+1(A) este comutativă, i.e.
Г+ЦА) = STfn (N).
Aceasta arată mai întîi că / w + 1 este unic (întrucît Sv este epimorfism) şi
apoi indică un procedeu pentru definiţia lui / n + 1 .
Vom defini aşadar /W+1(JL), pentru orice A £ Ob ((2), ca fiind unicul
morfism cu proprietatea că diagrama DA este comutativă.
Să arătăm că fn+1 astfel definit este un morfism functorial. Fie A'
un alt obiect în в şi A' -> A un morfism. Considerăm şirul exact
cu J' injectiv, asociat cu A'. Întrucît J este injectiv, există morfisme J' ->J
şi N' ->N astfel încît diagrama următoare să fie comutativă
0 -> A' -> J' N' -> 0
\ Ф Ф
0 -> A ->J ->0
Eezultă imediat că avem un morfism de diagrame DA> ->DA. Se vede
atunci imediat că acest morfism este indus de un morfism de diagrame
DA, -> DA . î n particular, diagrama următoare este comutativă
Vn^(A')-> Z7W+1(A)
J, I
Tn+1(A') -> Tn+1{A)
ceea ce atestă că fn+1 este functorial.

Mai avem de arătat că, pentru orice şir exact 0 -> A' -> A -> A" -> 0,
diagrama următoare este comutativă
Un(A")^> Vn+1(A')
n
f U")\ U')
î n acest scop vom considera şirul exact EA.. întrucît J' este injectiv,
g h
există morfisme A-+J' şi A"-+N' astfel încît să avem diagrama
comutativă
0 A' A A" -> 0
>i vL NL
0 -> A' -> J'->N' ->0
Deoarece U şi T sînt d-functori, avem diagramele comutative
Un(A") Un+1(A') Tn{A") —>Tn+1{A')

a
I u (h) Il şi Ir (A) I 1
ф ф ф g' Ф
n n+1 n n+1
U (2P) - A U (A') T (N') - A T {A')
unde b'v = ди (eA') Şi К = дт (Ea,). Apoi, întrucît fn este functorial,

avem diagrama comutativă
n
Un (h)
U (A")——»TJn(N')
Tn (h)
Tn(A") *Tn{N')
î n sfîrşit, după definiţia lui avem diagrama comutativă

s'
TJn (N') - A TJn+1 {A')
n+1
j jf (A>)
Tn(N')-%Tn+1(A')
Eezultă că
r+1(A') dU=R+1(A') ^ TJn (h) =
= S'rfn M UN (H) = Tn (H)F* {A") = Г (A"),
Observaţie. î n demonstraţie am folosit proprietatea din enunţ a lui
TJ numai pentru şirurile exacte alese EA.
§ 6. Teoremă de existenta pentru sateliţi
Fie в şi & două categorii abeliene şi F : <2 S' un functor aditiv»

Să considerăm o diagramă (în (2).
0-> J ^ N ^ O
•I
0 -+A -
cu linii exacte şi cu J injectiv. Există morfisme g :J±->J şi h : N1->2f
care scufundă ' diagrama precedentă într-o diagramă comutativă, i.e.
д$г = $u şi = agr; evident Л este unic determinat de alegerea lui g.
Coomologie 207
Rezultă că avem o diagramă comutativă
F
F(J) -^>F(N)
deci există un morfism Q(u): Coker F ( ax) Coker F (OL) astfel încît
diagrama următoare să fie comutativă
F(N±) Coker Fi^)

F{h)
\, J,0(M>
F(N) Coker F ( a)
unde p şi p1 sînt epimorfisme canonice de conuclee.
Similar, există şi este unic un morfism 0' (u) : Ker F ( ax) —> Ker F ( a)
Ker F(OL1)-^F(J1)
6'(«>J ^F(g)
Ker F (л) -^F(J)
unde s şi e1 sînt incluziuni (i.e. morfisme canonice de nuclee).
Această construcţie a morfismelor 0(w) şi 6' (t/) se face pentru orice
morfism и : A1 -> A menţinînd fixe liniile exacte 0 -> A± -> J± -> N± 0
şi 0 - > l - > J cu J injectiv.
LEMA 6 . 1 . Morfismele %(u) şi 0' (u) nu depind de alegerea lui g
şi Ti şi avem + = e(%) + Ş* + = + & (Щ)
pentru orice cuplu de morfisme u17 u2 g Horn (Av A).
__ Demonstraţie. Dacă (g, h) este alt cuplu de morfisme g : J1->J şi
h : N1 -> N astfel încît
g = ßu şi h = ад,
atunci (g— g) ßx = 0, deci există (şi este unic) un morfism s : astfel
încît
g = g + s ocj.
Avem
(h 4- <*s) aj = Haj + as аг = Ь аг + a (g — g) = agi,
de unde
h = h + as,
deci
F(h) = F (h) + F (OL) F (8).
Eezultă că
pF(h) = pF(h)
întrucît p F (OL) =0j deci morfismul §(u)p1 nu depinde de alegerea
lui g şi h, deci Q(u) nu depinde de alegerea lui g şi h (întrucît p± este
epimorfism).
î n mod similar se vede că §'(u) nu depinde de alegerea lui g şi h.
Fie acum ux şi u2 două morfisme de la A1 în A şi и = % + u2.
Dacă (gi9 /&.), i = 1, 2, este un cuplu de morfisme satisfăcînd condiţiile
de comutativitate pentru (i.e. gt ßx = şi lii ax = ctg), atunci cuplu]
(9i + 9 21 \ + satisface condiţiile de comutativitate pentru и = щ + u2.
Din cele precedente rezultă că putem calcula 0(wx), 0(^2) Şi folosind
cuplurile (g19 hL) (g2, Л2) şi (gfx + i/2, Ai + Ä2) respectiv. Eezultă că
0(W) = e ( ^ ) + e(u 2 ). Similar avem"6'(u) = Ъ (u±) + Q'(u2).
COROLAR.Pentru A1 = A,J1 = J şi Ж1 = JV, 0 (1 л ) = 1 şi 6' (1Л) = 1.
Să considerăm acum un al treilea şir exact
0 -> A2 -> J2 -> N2 -> 0
cu J2 injectiv, şi fie v : A -> un morfism.
LEMA 6 . 2 . 6(T?W) = 6(T?) Q(u) şi W(vu) = 6 (Г?) 0(М).
Demonstraţia este imediată.
COROLAR. Cînd J± este injectiv şi и izomorfism, 0(W) şi 0'(W)
izomorfisme.
Demonstraţie. Yom demonstra corolarul pentru 0(w). Există v : A->Aj
astfel încît vu = lAl şi uv = 1A. Întrucît J1 este injectiv, 0(v) este definit.
Dinlema precedentă rezultă că 0(v) 0(м) = 0(гж)=1. Similar 0(w) Q(v)=l.
TEOREMA 6 . 1 . Fie <2 o categorie abeliană cu suficiente injective şi
(2' o categorie abeliană oarecare. Functorul S este definit în F pentru
orice obiect F în Fonct ((2, (2').
Demonstraţie (după H. Cartanşi S. Eilenberg [3]). Fie F un functor
aditiv. Avem de arătat că există un d-functor universal 8(F) = (8n F)n>0
cu 8° F = F.
Pentru orice obiect A în (2, alegem un şir exact
EA:0 ^ A->J ^ 0
cu J injectiv. Această alegere fiind făcută, vom defini functorul aditiv
8XF : <2 -> S'
în modul următor. Pentru orice obiect A în <2, vom considera şirul
exact EA şi vom pune
8XF (A) = Coker F (OL).
Coomologie 209
De asemenea, pentru orice morfism и : A 1 -> A în vom pune

1
8 F(u) = 0 (v)
unde 0(w) este definit folosind şirurile exacte alese EAl şi Ел. Din lemele
6.1 şi 6.2 rezultă că S*F astfel definit este un functor aditiv.
Yom defini atunci şirul 8(F) = (8nF)n>0 de functori aditivi
snF : e -> e' prin
gn+1F _ S1(S*F), S°F = F.
Din definiţie rezultă că, pentru orice obiect A i n £ şi orice întreg
n >- 0, avem un şir exact
8nF(J) 8nF (N) -> 8nnF(A) -> 0,

unde 0 ^ A J -> JV -> 0 este şirul exact ales EA. î n particular, avem
un şir exact.
F (J) F (N) -> №>F (A) -> 0,
unde a doua săgeată este epimorfismul canonic al conucleului.
Să definim acum morfismele bord. Fie 0 -> А' Д А Л- A" 0 un
şir exact în (2. Considerăm şirul exact ales
întrucît J' este injectiv, există morfisme g : A ->J' şi h : A"

ij J* lh
3' a'
Rezultă că avem o diagramă comutativă
F (A) -^*F(A")
^(g)J^ ^F(h)
F(J') F(N')-^-*SLF(A')
unde 8'° este epimorfismul canonic al conucleului. Din lema 6.1 rezultă că
morfismul §'°F(h) nu depinde de alegerea lui g şi Ji.
Yom defini morfismul bcrd
d° : F (A")PF (A')
prin
d° = *'°F(h),
deci avem
d°F(v) = 8,0F(h)F(v) = 8'0F(oi')F(g) =0.
n
înlocuind F cn 8 F, obţinem, prin iterare, pentrn orice întreg
n !> 0, morfisme bord
dn :8nF(A") 8n+1F(A')
definite prin formulele
dn = 8>n S n F
unde 8 , n : 8nF (N')Sn+1F (A') este conucleul canonic al lui /Sf^(a'),

deci
dn8nF(v) = 8'n 8nF(hv) = 8'nSnF(oi'g) = 0.
î n cazul cînd şirul coincide cu şirul ales E A ,.
putem lua JI = 1, deci, în acest caz,
dn = 8/n.
Astfel 8 /n este morfismul bord de grad n asociat şirului exact EA>. Eezultă
că, pentru orice obiect A în в şi orice întreg n >- 0, avem un şir exact
8nF('J)^^ 8nF(N) ^ Sn^F (A) -> 0,

unde 8я este morfismul bord de grad n asociat cu şirul exact
Ел :0 A -> N 0.
Yom ^răta că şirul 8(F) = (8nF)n>0 înzestrat cu morfismele bord
definite mai sus este un d-functor.
Pentru aceasta să considerăm mai întîi o diagramă comutativă
\f ;/ \t»
cu linii exacte. Avem de arătat că, pentru orice întreg n ;> 0, diagrama
8«F(A")-?L 8n+1F(A')
8nF(B")-^8n+1F(B')
unde dn este morfismul bord asociat şirului exact 0 -> В' -> В -> В" 0.
Ţinînd seama de modul în care am definit functorii SnF şi morfismele
bord, este suficient să demonstrăm comutativitatea acestei diagrame în
cazul n = 0. Fie
Ев* : 0 - > j B ' - > J - > N - > 0
Coomologie 211
şirul exact cu J injectiv ales pentru В'. Să considerăm diagramele

următoare
0 A -+A" — 0
i" i i
0 -*• B' -*• В - » • B" — 0
J1
0 B' ->• J N —0
0 A'^ A -+A" — 0
i*
0 J' — N' 0
i"
0 B' J -*• N — 0
Din^ lema 6.2 rezultă imediat, ţinînd seama de definiţia morfismelor
д°, d° şi Я ^ Ч Я , că avem
d°F(f") =S1F(f')d°
ceea ce reprezintă comutativitatea diagramei noastre în cazul n = 0.
Vom arăta acum că, pentru orice şir exact 0 -> A' ->A A" ->0, şirul
F(u) Fiv) d° SVFftt) S*F(v)
F (A') —^F(A) —4 F (A") —» SXF {A') &F(A) ...
1
este un complex. Întrucît vu = 0, avem F(v)F(u)= 0 şi №F (v) S F(u) = 0.
Ştim că d°F(v)= 0. Folosind iterarea este suficient să mai arătăm că
81F(u) d°=0. Or, morfismul 8^(и)о° se obţine cu ajutorul lemei 6.2 din
diagrama următoare
0 — А' А Л A" — 0
I1
0 — A' J' — N' — 0
J.
o- 1 1 , / Д j
unde linia a doua este E A ,, iar linia a treia este Е л . Eezultă că pentru
a calcula morfismul 8гЕ{и) putem folosi diagrama comutativă
I« |S |.O
()-* А Л J Л ж o
şi deci Sîu) <>° _ 0. Astfel S(F) este un д-functor.
Mai departe, pentru orice şir exact ales E A avem un şir exact
SNF{ A) 8N
8aF(J) » SnF(N) Sn+1JP(A) 0.
Din teorema 5.1 şi observaţia la această teoremă rezultă că d-func-

torul 8(F) este universal, ceea ce termină demonstraţia teoremei 0.1.
Observaţie. Construcţia d-functorului universal 8(F) satisfăcînd
8°F = F a fost făcută folosind o funcţie E care alege, pentru orice obiect
A în (2, un şir exact EA : CU J injectiv. Dacă consi-
derăm o altă funcţie de alegere, să zicem E, atunci obţinem un alt
d-functor universal S(F) satisfăcînd S°F — F. Din universalitate rezultă
însă că cei doi d-functori sînt canonic izomorfi, i.e. există un unic izomor-
fism de d-functori
6 : 8(F) S(F)
astfel încît 0C — 1 F .
COROLARUL 1. Fie (2 o categorie abeliană cu suficiente injective si o
categorie abeliană oarecare. Pentru orice d-functor universal U=(Un)n>0de
la (2 în (2' fi orice obiect injectiv în (2, avem Un(J) —0 pentru n >-1.
Demonstraţie. într-adevăr, să considerăm alegerea de şiruri exacte
E astfel încît, pentru orice obiect injectiv J, să avem Ej : 0->J->J->0->0.
Atunci, pentru F = TJ°, din definiţia lui 8F rezultă că SnF(J) = 0 pentru
J injectiv şi n > - 1 . Cum TJ este izomorf cu 8F, avem de asemenea
TJn(J) = 0 cînd J este injectiv şi п^>Л.
COROLARUL 2 (reciproca teoremei 5.1). în condiţiile corolarului pre-
cedent, pentru orice d-functor universal TJ de la 6 în (2', orice şir exact
0->A->J->N->0 cu J injectiv şi orice întreg n^> 0, avem şirul exact
Un (J) Un (N) -> Un+1 (A) 0
Mai mult, pentru n^> 1, avem chiar un izomorfism

TJn(N)^ TJn+1 (A).
Demonstraţie. Fie dat un şir exact 0 -+A ->J —> J\7->0. Vom considera
o alegere E de şiruri exacte astfel încît EA să fie chiar şirul considerat.
Atunci, pentru F = TJ°, din definiţia lui 8(F) rezultă că, pentru orice
între n >- 0, avem un şir exact
8nF(J) — 8nF(N)^ 8n+1F(A) — 0,
unde 8n este morfismul bord de grad n asociat şirului exact EA. Apoi
8nF(J) = 0 pentru 1 (după corolarul precedent) şi TJ este izomorf
cu 8(F) etc.
Coomologie 213
§ 7. d-functori exacţi
Fie <2 şi <2' dona categorii abeliene.

DEFINIŢIE. Un functor aditiv F : <2-><2' se zice semiexact dacă, pentru
orice şir exact 0 -> A' -> A -» A" - > 0 în (2, şirul ->F(A")
este exact.
De exemplu sînt semiexacţi functorii aditivi exacţi la stînga şi
functorii aditivi exacţi la dreapta.
DEFINIŢIE. U U d-functor T = (Tn)nôde la (2 în (2' se zice exact
dacă, pentru orice şir exact (2, şirul infinit
T° (A') -> T° (A) T° (A") Л T1 (A') ...
este exact. Un d-functor T se numeşte d-functor coomologic dacă este
exact şi dacă T° este exact la stînga, i.e. dacă pentru orice şir exact
0 -> A' A -> A" 0, şirul infinit
0 T° {A') T° (A) T° (А") Л T 1 Â') -> . . .
este exact.
Din definiţie rezultă că, dacă T este un d-functor exact (resp.
d-functor coomologic), atunci functorul aditiv T° este semiexact (resp.
exact la stînga).
TEOREMA 7 . 1 . Fie (2 o categorie abeliană cu suficiente injective şi
(2' o categorie abeliană oarecare. Pentru orice d-functor universal TJ = ( TJn)nô
de la (2 în (2', condiţiile următoare sînt echivalente :
1) TJ° este semiexact.
2) U este exact.
Demonstraţie (după H. Cartan şi S. Eilenberg). Ştim că 2) implică
1). Pe de altă parte, întrucît TJ este universal, ûœS(U°). Avem de
arătat deci că dacă F : <S->(2' este un functor aditiv semiexact, atunci
o-functorul S(F) este exact.
Fie 0 A' A—> A" 0 un şir exact în в. Dux>ă definiţia iteiată a
lui bnF, totul se reduce la a arăta că şirul
(A') -> 81F(A) -> tfFiA")
este exact (i.e. functorul aditiv 8 X F este semiexact) şi că şirul
F (A) ^^(^L)
este exact.
Yom face demonstraţia în trei paşi.
Mai întîi o observaţie. Pentru construcţia lui S*F se foloseşte o
funcţie E care alege, pentru orice obiect A în un şir exact
EA:0-+ A^+J N 0
cu J injectiv. Modificarea acestei funcţii are ca efect, după cum ştim,

o modificare a lui S(F) numai pînă la un izomorfism de d-functori. Or,
aserţiunile ce le avem de demonstrat sînt invariante la izomorfismele
de d-functori. De aceea, avem voie ca, în cursul demonstraţiei, să modi-
ficăm convenabil funcţia E în aşa fel ca anumite şiruri exacte care vor
apare în demonstraţie să coincidă cu şirurile exacte alese de E.
Pasul 1. 8XF este semiexact.
După propoziţia 1.3, putem scufunda şirul exact 0-+A'-+A->A"->0
într-o diagramă comutativă
0 0 0
1 t Ф
0 A' ->A-+A"
0 ->J'
1 1
0 ->N->N"
i- Ф 1
0 0 0
cu linii exacte şi cu J', J, J" obiecte injective. întrucît Jf este injectiv,
linia de la mijloc este directă. După observaţia de mai sus, putem pre-
supune că funcţia de alegere E este astfel încît şirurile alese EA,, EA şi
EA" coincid cu coloanele diagramei precedente.
întrucît functorul aditiv F este semiexact şi întrucît şirul
O J' J -> J" este direct, avem diagrama comutativă cu linii exacte :
F(J') ->F(J) ->F(J")->0
I Ф Ф
F(N')->F(N)->F{N')
Din definiţia lui 8XF şi din duala lemei 1.12.2, rezultă că şirul următor
este exact
8lF(A') 8lF(A) -> 81F(A"),
i.e. 8XF este semiexact.
Pasul 2. Şirul F (А") ^ 8ХЕ{А') 8XF(A) este exact.
Să considerăm şirul exact ales EA : 0-> A ~>J ->N-> 0 cu J injectiv.
Construim o diagramă comutativă
Q —*• A JX
t N•
I1
0— A"^ f i N
Coomologie 215
în care liniile sînt exacte şi primul pătrat este cocartezian. întrucît v

este un conucleu al lui и din duala propoziţiei 1.11.4, rezultă că w
este un conucleu al lui ßw, deci şirul
ß« to
este exact.
Astfel avem diagrama comutativă cu linii exacte
ßu W
0 A' J -+M-+ 0
i1 [x
ß
0— A J
«4 1«
[A
0 -+A" M о
şi în care linia de la mijloc este şirul ales E Ä . î n plus, după observaţia
de la începutul demonstraţiei, putem presupune că funcţia de alegere E
este astfel încît prima linie coincide cu şirul ales E A t.
Întrucît F este semiexact, avem diagrama comutativă cu linii exacte
0 >F{J) —>F(J)
st \, F{W)
J/*400
F(A") F(M) ^>F(N)
Din duala lemei 1.12.2 şi din definiţia lui S*F rezultă că avem un şir
exact
F {A") X &F{Af) SXF (A),
unde y = 8'°F([l) şi §'° conucleul lui F(w). Dar diagrama următoare este
comutativă
a
0 -»• A' A^ A"
ßu l» l»
0 -»• A' M
astfel că, după definiţia lui у = д°.
Pasul 3. Şirul F (A) ->F(A") -> S1F(A') este exact.
Să considerăm şirul ales
EA, : 0 A' ^ J' X W 0
şi să construim un pătrat cocartezian
i ' ^ i
И . I-
J' M
Atunci i şi s sînt monomorfisme iar pătratul se scufundă într-o dia-

gramă comutativă cu linii şi coloane exacte
0 0
i 1
ß'l j. |i
o - + J ' Л Jf Л A" o
a'l |r
N' X N'
1 4
0 0
î n plus linia de la mijloc este directă întrucît J' este injectiv.
Eezultă că avem o diagramă comutativă cu linii exacte
F(J') F(M) F (A") -> 0

il J F (r) !e
Rt ^
F(J') F(N') — ^ №F(A') 0
unde 8' este conucleul lui F(OL')9 deci este morfismul bcrd de grad
0 asociat cu şirul exact FA,. Deci există şi este unic un morfism
0 : F(A,,)->S1F(AF) care înserat în diagrama precedentă o lasă comu-
tativă, i.e.
QF(q) = 8 'F(r).
î n plus 0 depinde functorial de şirul exact a : 0 -> A' -> A -> A " -> 0.
Din duala propoziţiei 1.7.2, rezultă că al doilea pătrat al dia-
gramei precedente este cocartezian, Astfel avem diagrama comutativă
F (S) F (R)
Fx(A) —» F {M) —» F(N')
8
| ^ j™ j'
F (A)
în care linia de sus este exactă (întrucît F este semixeact) iar pătratul
din dreapta este cocartezian. Din duala lemei 1.12.1, rezultă că şirul
F (A) *-%F(A") (A')

este exact.
Evident, acest şir rămîne exact cînd înlocuim 0 cu — 6. Yom arăta că
- 6 = ö°.
Coomologie 217
Să presupunem mai intîi că şirul a : 0 - > A ' - > A ~ > A " coincide
cu şirul ales Е'л> : 0->A'->J'->N'->0. î n acest caz avem de arătat că
0 = ' —- 8', deci că 8'F(q + r) = 0.
întrucît ß' = и şi oc' = v, rezultă că (e — i) и = 0, deci există
s : N' -> M astfel încît
e — i = sv.
Avem qsv = q(z — i) = qz — qi = v, deci gs = 1 (întrucît v este epimor-
fism). Similar, rsv = r ( z — i) = r £ — ri = — a' = — deci r* == — 1.
Eezultă că M este o sumă directă a cuplului ( J', JV) cu injecţii
canonice i, deci F (Ut) este o sumă directă a cuplului ( F ( J ' ) , F(N')
cu injecţii canonice JF (г), JF (s). De aceea, pentruaarăta că 8 'F(q + r ) = 0 ,
este suficient să arătăm că 8'F(q + r) F(i)=0 şi 8'F(q + r) F(s) = 0. Or,
S'F(q+r)F(i)=b'F(qi+ri)=VF(aL')=0 şi 8'F(q + r) F(s) = 8F(qs+rs) =
= 8F(0) = 0. Astfel, în cazul particular considerat, 0 = — 8'.
î n cazul general, avem o diagramă comutativă
ij
ß' а'
0 0
deci un morfism de diagrame (1, </, h) : a->EA. Întrucît 0 depinde func-
torial de şirul exact a, rezultă o diagramă comutativă
F(Af,)-UsiF(A')
# j1
F(N') -A^(A')
i.e.
в = — 8'F(h) = - d°,
§ 8. Functorul R°
Fie в şi 6' categorii abeliene.

Yom nota Se ((2, 6') subcategoria plină a lui Fonct ((2, 6') avînd
ca obiecte functorii exacţi la stînga. De exemplu, cînd (2 este o U-categorie
şi (2' = U-Ab, pentru orice obiect X în (2, Н о т (X, • ) este un obiect în
Se (S, (2'). Avem functorul de incluziune
i : Se (<2, <2') -> Fonct (6, (2')
care este deplin fidel.
Se notează _B° un adjunct la stînga al iui i. Eezultă că, pentru
F un obiect în Fonct (<2, (2')? R° este definit în F dacă şi numai dacă
avem un cuplu (R°F, pF) cu B°F obiect în Se (6, (2') şi pF : F -> R°F
morfism functorial, avînd următoarea proprietate universală : pentru
orice obiect в în Se ((2, (2') şi orice morfism functorial 9 : F->G există
şi este unic un morfism functorial 9 : R°F -> G astfel încît diagrama
următoare să fie comutativă
F —R°F
Dacă R este definit în F şi F' şi dacă 9 : F'->F este un morfism

functorial, atunci JB°9 : R°F' R°F este unicul morfism functorial care
face comutativă diagrama
Pir"
F'—> R°F'
Ф
F p 1
—R°F
Evident, R° este definit în F pentru orice obiect F în Se (<3, &'). î n
acest caz se ia R°F = F şi pF = 1F. Cu această alegere avem
R°i = 1.
Bezultă că dacă R° este definit peste tot pe categoria Fonct (S, S'),
atunci este un functor de completare.
TEOREMA 8 . 1 . Dacă (2 are suficiente injective, ESTE definit peste
tot pe categoria Fonct ((2, (2') şi este un functor exact.
Demonstraţie. Vom considera o funcţie E care alege, pentru orice
obiect A în (2, un şir exact Е л : 0 -> A -> J - > Ж -> 0 cu J injectiv. Presu-
punem, în plus, că, pentru orice obiect injectiv J în (2, Ej este şirul
Fie F : (2 <2' un functor aditiv. Vom stabili existenţa functorului

R°F într-un număr de paşi.
Mai întîi o definiţie. U n functor aditiv G:(2->(2' se zice separat
dacă, pentru orice monomorfism и în (2, G(u) este monomorfism în <2'.
Pasul 1. Definiţia functorului F+.
Pentru orice obiect A în (2, considerăm şirul exact ales EA şi punem
F+(A) = Ker -F(a).
De asemenea, pentru orice morfism и : Аг->А, vom pune (vezi § 6)
F+ (и) = 0'(u),
unde d'(u) se defineşte folosind şirurile exacte alese Ea, şi EÄ. Din lemele
6.1 şi 6.2 rezultă că F+ este un functor aditiv de la (2 în (2'.
Coomologie 219
Pasul 2. Functorul F+ este separat.

într-adevăr, să presupunem că и : А г ->А este un monomorfism.
Avem o diagramă comutativă cu linii exacte
ßi , a.
0 - A Xi - * • 0
0 -+A M 0
4 *
0 -*• A N — 0
unde linia de sus este EAl, iar linia de jos EA. Folosind această diagramă,
putem defini Q'(u) şi 0'(1). Evident, 0'(w) este monomorfism.
Din definiţia lui F 1 ' (u) şi din lema 6.2 rezultă că
F+(u) = 6'(tt)6'(l)
iar din corolarul la lema 6.2 rezultă că 0'(1) este izomorfism. Astfel F+ (u)
-este monomorfism, deci F este separat.
Pasul 3. Dacă F este separat, F+ este exact la stînga.
Fie 0 -> А' Л А Л A" -> 0 un şir exact în (2. După propoziţia 1.3,
avem o diagramă comutativă
0 0 0
1 i i
A' -*• J' -*• N' — 0
i i _ i
A J N —0
\r i i
A' 0
i i
0 0 0
în care toate liniile şi toate coloanele_sînt exacte, prima linie este E A f , a
triea linie este EA", iar obiectele J', J, J" sînt injective.
Eezultă o diagramă comutativă
0 0 0
1 1 1
0-*F+(A') ->F(J')-+F(N')
6' (u) I J, I
0 —Ker^(ă)— FÇ3) F(N)
Q-+F+ (A") -+F(J")

cn linii exacte şi coloanele a d o u a şi a treia exacte (pentru coloane se

ţine seama că şirul 0 -> J' -> J > J " -> 0 este direct şi că F este separat).
Din propoziţia 1.7.2 şi lema 1.12.1 rezultă că şirul
0'(u) 0'(u)
0 ->F+(A') * Ker F(~ôl) *F+(A")
este exact.
Să considerăm diagrama comutativă
0-+A' N —0
A i 1
o — ^ -»• J -»- N -+0
Q-+ A j N 0
4 1 1
0 — ^1" -+N" — 0
unde linia a treia este EA. Folosind această diagramă, definim peO'(w),
0'(1) şi 0'(г>). Din definiţia lui F+(u) şi F+(v) şi din lema 6.2 rezultă că
F+(u) = 0'(1) Q'(u) şi Q'(v) = F+(v) 0'(1),
iar din corolarul la lema 6.2, că 0'(1) este izomorfism. Astfel şirul
jP-f- (u) JP+(U)
0 -*F+{A') —-*F+(A) *F+{A")
este de asemenea exact.
Pasul 4. Avem un morfism functorial p : F ->F+.
0 a
într-adevăr, să considerăm şirul exact ales EA
Avem JP(a) F($)=0, deci există şi este unic un morfism p(A): F(A)->F+ (A)
astfel încît să avem
F(ß) = ep(A),
unde г : F+(A)-> F(J)
и este monomorfismul canonic.
Fie acum A un morfism în (2. Considerăm şirul exact ales EAl
şi avem, ca mai sus,
F(M = ^(AJ.
Apoi avem o diagramă
F (A,) (AJ^Ffa)
F (A) (A) Î+F(J)

Coomologie 221
unde g : J1->J este astfel încît g ßx = ßw. Pătratul din dreapta este comu-
tativ după definiţia lui F^ (u). Dreptunghiul este comutativ întrucît
s p (A) = F (ß), гг p (Ai) = F (ßj) şi întrucît F este functor. Eezultă că pătratul
din stînga este comutativ (se ţine seama că г este monomorfism), i.e.
p este morfism functorial.
Pasul 5. Pentru orice obiect G în categoria Se ((2, €') şi orice morfism
functorial cp : F -> G există şi este unic un morfism functorial o^ : F+ -> G
cu proprietatea că diagrama următoare este comutativă
F-Ï—+F+
\ R
G
într-adevăr, să considerăm, pentru orice obiect A în (2, şirul exact
ales EA . Avem o diagramă comutativă
1
F (A) (A) F(J) —>F(N)
j/C?(J) N|;
CPUV)
0 _ ö (A) ™ -, G(J)^G(N)
cu linia de jos exactă (întrucît G este exact la stînga). Vom nota această
diagramă prin D(A). Eezultă că există şi este unic un morfism
<p+ (J.) :F+ (J.) -> G (A) care inserat în diagrama precedentă o lasă comu-
tativă. într-adevăr, mai întîi există şi este unic <p+(A) astfel încît
G(ß) (A) = 9(J) s.
Întrucît G(ß) este monomorfism, se vede că avem de asemenea
7 (A) = c p + ( l ) p ( i ) .
и
Dacă avem un morfism A ^ A, atunci considerăm şirurile exacte
alese EAX şi EA şi avem un morfism de diagrame
(u, g, h) : EAX -> EA
care induce un morfism

D(AX) ->D(A).
Se deduce că diagrama următoare este comutativă
F+ IU)
F4A±)—-*F+{A)
^?+ (A)
G (И)
G(A,) *G{A)
саге arată că <p+ este un morfism functorial. Din cele precedente rezultă că
9 = 9+p.
Fie acum ф : F+->G un alt morfism functorial astfel încît 9 = фр»

Vom arăta că ф == 9+. Fie A un obiect în (2. Avem diagrama comutativă.
-+A
n
0 -*J
—J J o ->0
în care linia de sus este EÂ, iar linia de jos Ej. Rezultă că diagrama urmă-
toare este comutativă
F+(A) ^F(J)F-^F(N)
J,™ I1 I
F+(J)=F(J) F(J) *0
i.e. e = . F + ( ß ) .
Pe de altă parte, întrucît ф este functorial, avem diagrama comu-
tativă
F+(A) F+(J) =F(J)
<J/(J) = ф(«7)
в (А) G(J)
Eezultă că
0(Р)ф(А) = 9 ( J )
deci
ф (A) = 9 +(A)
+
după definiţia lui 9 (A).
Pasul 6. Definiţia lui B°F.
Yom defini B°F cum urmează. Cînd F este exact la stînga, B°F =
= F. Cînd F este separat, fără a fi exact la stînga, B°F = F+. î n rest
vom pune R°F = (F+)+. Evident, functorul F (F+)+ este izomorf
cu functorul R°.
Pasul 7. Functorul B° este exact.
Fie 0 ->F' ->F ->F" un şir exact în categoria Fonct ((2, (2'). Pentru
orice obiect A în (2, considerăm şirul exact ales E A şi avem diagrama
comutativă
0 ->F'(J) -+F(J) ->F"{J)
FR (A)^ N[/
JP(A)
J/^" (A)
0 ->F' (N) -^F {N) ->F" (N)

Coomologîe 22a
Luînd nucleele rezultă, în virtutea lemei 1.12.2, că avem şirul exact

0 ->F'+(A) {A) ->F"+ (A).
Interînd, obţinem un şir exact
0 -> B°F' (A) -> B°F (A) -> B°F" (A)
Pe de altă parte, fiind un adjunct la stînga al lui i, B° este exact la
dreapta.
COROLAR. în ipotezele teoremei 8.1, categoria Se ((2, (2') este abeliană.
Demonstraţie. După corolarul 1 la teorema 1.13.2.
Observaţie. î n condiţiile teoremei 8.1, avem B°F(J) = F(J) pentru
J injectiv. într-adevăr, Fj : 0 J J -> 0, deci, după definiţia lui F+f
+ +
avem F+(J) =F(J) şi, iterînd, (F ) (J) =F+(J) =F(J).
Astfel B°F(A) =F(A) cînd F este exact la stînga sau cînd A este
injectiv.
§ 9. Functori derivaţi
Fie (2 şi (2' două categorii abeliene.

Dacă functorii B° şi 8 există (i.e. dacă B° şi 8 sînt definiţi în F
pentru orice functor aditiv F : (2->(2'), atunci avem situaţia descrisă în
diagrama următoare
Fonct ((2, (2') 9-Fonct ((2, <2')
'i î*
Se ((2, (2')
Beamintim că 8 este un adjunct la stînga al lui satisfăcînd
ti0 8 = 1, iar B° un adjunct la stînga al lui i satisfăcînd B°i = 1.
DEFINIŢIE. Dacă (2 şi (2' sînt astfel încît functorii B° şi 8 există,
vom defini functorul
В : Fonct ((2, (2') -> Э-Fonct ((2, (2')
prin egalitatea
В = Si B°
şi vom spune că В există.
Mai general, dacă F : <2->(2' este un functor aditiv astfel încît B°F
şi S(F) există, atunci definim 3-functorul B(F) de la (2 în (2r prin
egalitatea
B(F) = S(B°F).
Din definiţie rezultă că В (F) dacă există este un д -functor uni-

versal şi componenta sa de grad zero coincide cu B°F.
Dacă F este exact la stînga şi dacă B(F) există, atunci B°F = JF, deci
B(F) = 8(F).
DEFINIŢIE. Cînd д-functorul universal B(F) există, componentele
sale se notează BnF şi se numesc functorii derivaţi la dreapta ai lui F.
Dacă F° : este dualul lui F şi dacă B(F°) există, componentele
lui B(F°) se notează LnF şi se numesc functorii derivaţi la stînga ai lui F.
Eeamintim că un д-functor T se numeşte d-functor coomologic dacă,
pentru orice şir exact 0 -> A' -> A -> A" -> 0 în categoria в, şirul
0 -> T°(A') -> T°(A) -> T°(A")^ Тг(А')->.. .
este exact.
TEOREMA 9 . 1 . Dacă <S are suficiente injective, functorul В există
şi, pentru orice functor aditiv F : в ->£', В (F) este un d-functor coomologic.
Demonstraţie. După teoremele 8.1, 6.1 şi 7.1.
TEOREMA 9 . 2 . Pentru <S cu suficiente injective şi orice functor aditiv
exact la stînga F : 6 ->€', д-functorul В (F) = 8(F) există şi are proprie-
tăţile următoare :
i) B°F = F,
ii) BnF(J) = o pentru J injectiv şi n >-1,
iii) B(F) este un d-functor coomologic.
Invers, orice d-functor JJ = (UN)NÔCU proprietăţile i)—iii) este ca-
nonic izomorf cu B(F).
Demonstraţie. Existenţa lui B(F) este asigurată de teorema prece-
dentă. Faptul că B(F) are proprietăţile i) —iii) rezultă din egalitatea
B(F) = 8(F) (care este adevărată întrucît F este exact la stînga). Pe de
altă parte, orice д -functor cu proprietăţile ii) şi iii) are proprietatea din
teorema 5.1, deci este universul etc.
Exemplul 1. Fie S o U-categorie abeliană cu suficiente injective
şi A un obiect în в. Ştim că functorul F : (S -> U-Ab definit prin F (В) =
= Н о т (А, В) şi F (и) — Н о т (А, и) este exact la stînga. Se notează
Extg (A, .) functorii derivaţi la dreapta ai lui F. Din teorema 9.2 rezultă
că d-functorul Extg (A,.) există şi este caracterizat, pînă la un izomorfism
de д -functori, de proprietăţile următoare :
i) Ext§ (А, В) = Н о т (A, B),
ii) Ext'e (A, J) = 0 pentru J injectiv şi n >- 1,
iii) Exte (A,.) este un d-functor coomologic de la в în U-Ab, i.e.
pentru orice şir exact О - ^ Б ' - ^ В - ^ Б ' - > 0 în (2, şirul
0 ->Hom5 (A, B') -> Honi£ (А, В) - > Н о т е (А, В") Л E x t | (A, B') -> . . .
este exact.
Coomologie 225
Exemplul 2. Fie (2 = U-mod Л şi A un obiect în U-mod A°. Func-

torul F : <2 U-Ab definit F (В) = А ®A В şi F(u) = 1A ®A и este
exact la dreapta, deci dualul său F° este exact la stînga. Întrucît (2 are
suficiente proiective (corolarul 2 la propoziţia 2.1), (2° are suficiente in-
jective. Din teorema 9.2 rezultă că functorii derivaţi la stînga ai lui F,
notaţi Tor£ (A,.), există şi că д -functorul TorA (A,.), este caracterizat,
pînă la un izomorfism de д -functori, de proprietăţile următoare
i) Tor£ (A, B) = A ® A B,
ii) Tor^ (A, B) = 0 pentru В proiectiv (în (2) şi n > 1,
iii) Тог л (A, .) este un d-functor coomologic de la (2° în (U-Ab)°,
i.e. pentru orice şir exact 0 В' -> В -> В" -> 0 în (2, şirul
. . . - > T o i f ( A , B")Â ®AB' -> A ®AB -> A ®AB" -> 0
este exact.
Un studiu detaliat al д -functorilor Ext şi Tor cu aplicaţii se găseşte
în H. Cartan şi S. Eilenberg [3], A. Grothendiech [6], E. Godement [5],
S. Mac Lane [8] şi I. Bucur [1].
§ 10. Calculul functorilor derivaţi

Fie в şi două categorii abeliene şi F : (2 -> (2' un functor aditiv
exact la stînga astfel încît д-functorul В (F) există.
DEFINIŢIE. Un obiect 1 în S se zice F-aciclic dacă BnF (A) = 0
pentru n > - 1 .
Din teorema 9.2 rezultă că, dacă (2 are suficiente injective, orice
obiect injectiv este ^-aciclic.
DEFINIŢIE. Dacă A £ Ob ((2), se numeşte rezoluţie a lui A orice
şir exact de forma
e d' dn
0 A X° X1 -> ... ->Zn —» X^ 1 ...
O rezoluţie a lui A se zice injectivă (resp. F-aciclică) dacă obiectele Xi (i > 0)
sînt injective (resp. ^-aciclice).
Teorema următoare se mai numeşte teorema lui de Bham abstractă.
Ea dă un procedeu comod de a calcula functorii derivaţi (sau sateliţi) ai
unui functor aditiv exact la stînga F cu ajutorul unei rezoluţii ^-aciclice.
TEOREMA 1 0 . 1 . Fie F : (2 - > <2' un functor aditiv exact la stînga
astfel încît d-functorul B(F) = S(F) există, A un obiect în в şi
e da dn
. . . -> X —» X n + 1 -> . . .
n
o rezoluţie F-aciclică a lui A. Atunci avem izomorfisme

B°F(A) = F{A) « Ker F(d?)
şi
RqF (A) « Ker F(dq) / Im F(d^1)
pentru q 1.
Demonstraţie. Pentru orice q >- 0, fie ß9 : Zq -> Xй un nucleu al
lui dq ; pentru q = 0, vom lua Z° = A şi ß° = s. Pentru q ;> 1, avem
dq d4"1 = 0, deci există şi este unic un morfism a4"1 : Xя"1 -> Z4 astfel
încît
= ß« a«"1.
Întrucît F este exact la stînga, pentru orice q >« 0 avem un şir
exact
F(&q) F(dq)
0 ->F(Zq) —-*F(Xq) » F(Xя+1)
i.e. F (Zq) este canonic izomorf cu Ker F (dq). î n particular avem concluzia
teoremei pentru q = 0.
Mai departe, pentru q > 1, F^'1) = F (ß*) F(a*"1), i.e. diagrama
F (Zq)
г \
F^-1) / \F(bq)
/ \
/ F((lq-1, N
F{Xq-x) + F(Xq)
de unde rezultă că
Im F (d4'1) x Im F (OL^1),
deci concluzia teoremei pentru q >- 1 revine la aserţiunea că există un
morfism F(Zq) -> RqF(A) astfel încît să avem un şir exact
F(Xя-1) -> F (Zq) -> RqF(A) -^0.
Dar avem şirul exact
o _> Z"'1 ——> Xя-1 —* Zq -> 0.
Întrucît R (F) este un д-functor coomologic şi întrucît Xq i
este F-aciclic,
rezultă că avem un şir exact
q q
F ( X ~ F ( Z ) -> R1F(Zq~1) -> 0.
Astfel totul se reduce la a arăta că
RqF(A)œ R1F(Zq~1).
Or, pentru orice întreg p >- 0, şirul următor este exact
ßP cxP
o zp —> xp —> Zp+1 -> 0.
Coomologie 22?
Întrucît R (F) este un d-functor coomologic, rezultă că, pentru orice-

p >- 0 şi orice q !> 1, avem un şir exact
Rq^F{Xp) ~> Ro^FiZ^1) Л RqF (Zn) -> RqF(Xp).

Dar Xp este i^-aciclic, deci д este izomorfism pentru p > 0 şi # > 2.
Astfel, pentru orice p >- 0 şi orice q > 2, avem un izomorfism
RqF(Z'})^ Ro^FiZ*-1).
Ţinînd seama de faptul că Z° = A, rezultă prin recurenţă că avem izo-
morfisme
ж ^-^(Z1) ж ... « R1F(Zq~1)
pentru q > 1 (trivial pentru q = 1), ceea ce termină demonstraţia teo-
remei lui de Eham abstracte.
Teobema 10.2. Fie € o categorie abeliană cu suficiente injectiver
6' o categorie abeliană oarecare şi F : € -> <£' шг functor aditiv oarecare..
Orice obiect А гп £ are o rezoluţie injectivă
e «Г rf«
o _> A — <7° ... ->J -+ Jq+1 -> . . .
q
şi avem izomorfisme
R°F (А) ж Ker F(d°) şi W ( A ) ж Ker / Im ^ ( й ^ 1 )
pentru 1.
Demonstraţie. Fie A un obiect în Întrucît (2 are suficiente injec-
tive, există un şir exact
cu J° injectiv. Apoi există un şir exact
о -+Z1 j1 iz2->o
cu J 1 injectiv, şi aşa mai departe. Ca rezultat obţinem o rezoluţie injectivă
cu d° = ß1 a°, . . .
După observaţia de la sfîrşitul § 8 avem R°F (Jq) = F(Jq) şi
R°F (dq) = F(dq) pentru toţi q>0. Apoi întrucît R°F este exact la
stînga, avem un şir exact
0 -> R°F(A) -*F(J°) F(J!)

ceea ce reprezintă concluzia teoremei pentru q = 0.
î n sfîrşit, din teorema precedentă rezultă că

B'F(A) « Ker B°F(dq) / Im B^FiéP'1) = Ker F(dq) / Im F^1)
pentru q > - 1 , ceea ce termină demonstraţia teoremei 10. 2.
Din această teoremă rezultă, de exemplu, că, pentru (2 o U-categorie
cu suficiente injective, grupurile Extg (A, B) se pot calcula cu ajutorul
unei rezoluţii injective a lui Б în 6, iar pentru (2 = U-mod A, grupurile
Tor£ (A, Б) se pot calcula cu ajutorul unei rezoluţii proiective a lui Б în <2.
Teorema 10.2 se poate folosi ca punct de plecare pentru o construcţie
directă a functorilor derivaţi fără a folosi functori sateliţi (a se vedea [1],
[3], [6], [6], [8].
Vom stabili acum un criteriu de aciclici täte datorit lui E. Godement.
TEOREMA 1 0 . 3 . Fie (2 o categorie abeliană cu suficiente injective,
(2' o categorie abeliană oarecare, F : (2 -> (2' un functor aditiv exact la stînga
şi Ж o mulţime de obiecte din (2 astfel încît :
a) pentru orice obiect A în <2, există un şir exact 0 A M Ж
cu M € Ж ,
b) pentru orice sir direct 0 -> M' -> M -> M"-> 0 cu M Ç M' Ç Sïl
(deci şi M" € Щ,
c) pentru orice sir exact 0 -> M' -> M -> Ж" -> 0 cu M si M' Ç Ж,
M" g Ж şi şirul 0 (M') ->F (M) ->F(M") 0 este exact.
Atunci obiectele injective se găsesc în Ж, iar obiectele din сЖ sînt
F-aciclice.
Demonstraţie. Fie J un obiect injectiv în Din a) rezultă că avem
un şir exact
cu M g Ж. Întrucît J este injectiv, acest şir este direct, deci J Ç SU în

virtutea condiţiei b).
Fie M Ç Ж şi fie
0 -> M -> J° ^ .., -> Jn С J*+i ^ ...

o rezoluţie injectivă a lui M. O astfel de rezoluţie există în virtutea teo-
remei precedente. Atunci avem şiruri exacte
0 M ^ 0 J 1 -> Z 2 -> 0, . . .
Întrucît obiectele injective aparţin lui Ж şi întrucît M g Ж, rezultă prin
recurenţă, folosind condiţia c), că toate obiectele Zi Ç Ж şi că şirurile
următoare sînt exacte
0 ->F (M) ~^F(J°) F(Z1) 0 F (Z°) -> F{JX) ->F(Z2) -> 0, ...
Urmează că şirul
0 -+F{M) F (J°) ->F(J!) -> ...
Coomologie 229
este exact, iar din teorema precedentă rezultă că

RqF(M) = 0 pentru q > 1,
ceea ce termină demonstraţia.
COROLAR. în condiţiile teoremei precedente, orice obiect A în (2 are o
rezoluţie
0 A M° ^ M1 ...
cu obiecte 3P Ç «Ж şi avem
R°F (A) = F (А) ж Ker F{d°) şi RqF{A) ж Ker F{dq) / Im F(dq~1)
pentru q >- 1.
Demonstraţie. Existenţa unei rezoluţii a lui A cu obiecte din £11
rezultă din condiţia a), procedîndu-se ca în demonstraţia teoremei 10.2.
î n rest se aplică teorema 10.1.
§ 11. Coomologia unui spaţiu topologic
Fie U un univers. î n tot restul acestui capitol se va presupune că

mulţimea subiacentă inelului Z este un element din U. Prin spaţiu to-
pologic vom înţelege un obiect în categoria U-Top, prin fascicul de mulţimi
(grupuri abeliene, inele) vom înţelege un fascicul cu valori în categoria
U-Ens (U-Ab, U-A). î n particular, prin spaţiu inelat vom înţelege
un spaţiu inelat astfel încît spaţiul topologic subiacent este un obiect
în U-Top, iar fasciculul structural un fascicul cu valori în categoria U-A.
î n sfîrşit, prin Modul pe un spaţiu inelat X vom înţelege un obiect în cate-
goria U-Mod X.
Fie X un spaţiu inelat şi 6 = 6X fasciculul său structural. Categoria
(2 = U-Mod X este abeliană (teorema II 8.1) şi are suficiente injective
(corolarul la teorema 3.1). Avem un functor aditiv exact la stînga
Г х - pr* : U-Mod X U-mod (9 (X)
care asociază cu orice Modul F pe X grupul secţiunilor sale peste X, i.e.
ГX(F) = F (X),
şi cu orice morfism и : F' F în U-Mod X aplicaţia в (X)-liniară
Г* (и) = их .
Functorii derivaţi (sau sateliţi) la dreapta ai lui Tx există (a se vedea
teoremele 6.1, 9.1 şi 9.2) şi se notează Н% (X, .).
DEFINIŢIE. Pentru orice Modul F PE X, в (X)-modulele H% (X, F)
se numesc modulele de coomologie ale lui X cu coeficienţi în F.
Cînd 6 X = Z = fasciculul simplu de fibră Z, Modulele pe X sînt

esenţial fasciculele de grupuri abeliene în sensul că U-Mod X ж oF ( X , (2).
î n acest caz se scrie Hq (X, -P) în loc de (X, _P) ; pentru orice fascicul
de grupuri abeliene pe un spaţiu topologic X, grupurile abeliene Я 4 (X, JP)
se numesc grupurile de coomologie ale lui X cu coeficienţi în F. î n cazul
general, orice Modul pe X este în particular un fascicul de grupuri abeliene,
deci sînt definite (9 (X)-modulele HQ (X, F) şi grupurile abeliene Hq (X, F).
Se va arăta în paragraful următor că pentru structurile de grup abelian,
H% (X, F) = Hq (X, F).
Din teorema 9.2 rezultă că, pentru orice spaţiu inelat X, Э-func-
torul He (X,.) = (He (X, are proprietăţile următoare :
i) H°e (X, F) = F (X) pentru orice Modul JP pe X,
ii) Я£> (X, JP) = 0 cînd JP este injectiv şi q > 1,
iii) Я а (X, .) este un д-functor coomologic, i.e. pentru orice şir
exact 0 ->F' F -+F" 0 în categoria (2 = U-Mod X, şirul
0 ->F'(X) F (X) ^F,,(X)^H1e(X,F')^ ...
este exact în (2' = U-mod 6 (X).

Invers, orice d-functor U = (Un)n>o de la £ = U-Mod I In S' =
= U-mod в (X) cu proprietăţile i)-iii) este canonic izomorf cu H (X, .).
Pentru orice Modul G pe X, functorii derivaţi ai functorului
Hom a (G, .) se notează Ext^ ((?,.). Pentru orice Modul JP pe X, avem un
izomorfism de grupuri (functorial în F)
H o r n e ( ô , F ) & F ( X ) = Гх (F)
care asociază, cu orice morfism и :C J7 de Module pe X, secţiunea

ux(l) ţF (X). Din proprietăţile functorilor Ext (a se vedea § 9) şi din
cele precedente rezultă că avem izomorfisme (pentru structurile de grup
abelian)
Н% (X, JP) « Extna (в, F).
Din teorema 10.2 rezultă că modulele de coomologie ale unui spaţiu
inelat X cu coeficienţi în JP se pot calcula cu ajutorul unei rezoluţii injective
a lui JP.
Mai general, putem calcula modulele de coomologie H% (X, F) cu
ajutorul oricărei rezoluţii Г^-aciclice. Printre Modulele T x -aciclice pe X
se disting în special două clase : Modulele flasce şi Modulele moi în cazul
X paracompact. Acestea vor fi studiate în paragrafele următoare 1 ').
*) A se vedea de asemenea R. Godement [5]-

Coomologie 231
§ 1?. Fascicule flasce
DEFINIŢIE. Un fascicul de mulţimi sau de grupuri abeliene F pe

un spaţiu topologic X se numeşte flasc dacă morfismele de restricţie
?$:F(X) F (TJ)
sînt epimorfisme pentru toţi TJ 6 т (X).
Evident, un fascicul de grupuri abeliene F pe X este flasc dacă şi
numai dacă fasciculul de mulţimi subiacent lui F este flasc.
Dacă X este un spaţiu inelat, un Modul F pe X se zice flasc dacă
fasciculul de grupuri abeliene subiacent lui F (sau, ceea ce este acelaşi
lucru, dacă fasciculul de mulţimi subiacent lui F) este flasc.
Să observăm că, dacă un fascicul de mulţimi F pe X este flasc,
atunci, pontru orice mulţime deschisă TJ în X, F ( TJ) =/= 0. într-adevăr,
ştim că mulţimea F (0) este un obiect final în categoria U-Ens, deci conţine
un clement (şi unul singur). Cum F este flasc, aplicaţia
F(TJ) -+F(z)
este surjectivă, deci mulţimea F ( TJ) este necesar nevidă.
Evident, dacă un fascicul F pe X este flasc, atunci pentru orice
mulţime deschisă TJ în X, fasciculul F | TJ este flasc.
PROPOZIŢIA 1 2 . 1 . Fie F un fascicul pe X cu proprietatea că orice
xţX are o vecinătate deschisă W astfel încît fasciculul F\W este flasc.
Atunci F este flasc.
Demonstraţie. Fie TJ o mulţime deschisă în X. Avem de arătat că
aplicaţia
F (X) F (TJ)
este surjcctivă.
Fie s£F(TJ). Să considerăm mulţimea а а perechilor (F, t) cu
V o mulţime deschisă în X astfel încît U d V şi t ÇF (V) astfel încît
t\ TJ = s. Yom ordona această mulţime prin prelungire, i.e. vom pune
(v,t) < (V'y П
cînd V d V' şi t — t' I V. Evident, această mulţime ordonată este in-
ductivă, deci, după lema lui Zorn, ea are un element maximal (V19 tj).
Propoziţia va fi demonstrată dacă vom arăta că Vx = X.
Să presupunem, prin ipoteza absurdului, că V1 =j= X, şi fie
œ g X — Vv După ipoteza propoziţiei există o vecinătate deschisă V2 a l u i x
astfel încît fasciculul F\Vo este flasc. Eezultă că există o secţiune
astfel încît
h\ Vi П г2 = ъ\ уг n v2
se a
(în cazul V1 П i pentru t2 o secţiune arbitrară ; t2 există după o
observaţie făcută mai sus întrucît F \V2 este flasc).
Fie V = \\ (J V2. Întrucît F este fascicul, există t£F{V) astfel

încît
11 V1 = tx şi 11 V2 = t2.
î n particular, t\ TJ = s, deci (V, t) G a. Cum V conţine strict pe V19 ele-
mentul (F1? tnu este maximal în a, ceea ce este o contradicţie.
PROPOZIŢIA 1 2 . 2 . Imaginea directă a unui fascicul flasc este un
fascicul flasc.
Demonstraţie. Fie ф : X -> Y o aplicaţie continuă de spaţii topologice,
F un fascicul flasc pe X, G = ф (F) şi V Ç т (Y). Avem de arătat că
aplicaţia
G(T) =F(X) ->F(ф-МЛ) =G(V)
este surjectivă, ceea ce este adevărat întrucît F este flasc.
TEOREMA 1 2 . 1 . Fie X un spaţiu inelat. Mulţimea Modulelor flasce
pe X satisface condiţiile a), b) si c) din teorema 10.3 pentru categoria
e = U-Mod x
Demonstraţie. Condiţia a). Fie F un fascicul de mulţimi pe X.
Yom defini un fascicul flasc G pe X în modul următor. Pentru orice mul-
ţime deschisă TJ în X, punem
G (TJ) = TI Fx.
x£U
Dacă V CZ TJ, PF se defineşte ca fiind aplicaţia care asociază cu orice
element s = (fx)xû în G (TJ), elementul t = (fx)x^v al lui G(V). Evident,
G este un fascicul de mulţimi flasc pe X. î n plus avem un monomorfism
de fascicule de mulţimi
z:F -><?
definit prin
Z
u(f) — (fx)xÇU
pentru orice TJ G т (X) şi orice f ţF (TJ), unde fx = p£(/).
Dacă F este fascicul de giupuri abeliene, atunci G este fascicul de
grupuri abeliene cu adunarea definită pe componente, i.e.
{fx)xţU + (gx)x£U = (fx + gx)x£U,
iar s este un morfism de fascicule de grupuri abeliene.
Cînd F este Modul pe X, G este Modul pe X dacă definim înmulţirea
ex x GG
prin
(X,/) ^ - > \ F = ( \ I F X ) X Ţ U
pentru orice mulţime deschisă TJ în X şi elemente X în ( TJ) şi / = (fx)xţu
în G(TJ). î n plus, s este morfism de Module.
Coomologie 233
Condiţia b). Fie F şi G două Module pe X astfel încît F x G este

un Modul flasc. Avem de arătat că F este un Modul flasc, deci că pentru
orice mulţime deschisă TJ în X, aplicaţia
F(X) F(TJ)
este surjectivă. Or, aplicaţia
F(X) XG(X) ->F(TJ) xG(U)
este surjectivă etc.
Condiţia c). Să considerăm un şir exact
0 -> F' Д F Л F" -> О
de Module pe X cu F' şi F flasce.
Vom arăta mai întîi că, pentru orice mulţime deschisă TJ în X,
şirul următor este exact
0 -^F'(U) —^>F(TJ) (TJ) ^0.

Evident, este suficient să demonstrăm aceasta în cazul TJ = X. Întrucît
functorul Гх este exact la stînga, totul se reduce la a arăta că aplicaţia
vx : F (X) -> F" (X) este surjectivă.
Fie s" ţF" (X). Să considerăm mulţimea а а perechilor (Z7, s)
cu TJ € T (X), sţF(U) şi v (s) =s"\ TJ. Yom ordona această mulţime
prin prelungire, i.e. vom pune
(17,*) < ( 1 ^ , * )
dacă TJ CZ TJX şi «jJ TJ = s. Evident, această mulţime ordonată este in-
ductivă, deci, dupa lema lui Zorn, ea are un element maximal (V0,t0).
Este suficient să arătăm că V0 = X.
Să presupunem, prin ipoteza absurdului, că V0 Ф X şi fie x g X — F 0 .
Întrucît v este un epimorfism de fascicule, există o vecinătate deschisă
V1 a lui x şi g F (Fx) astfel încît v = s" \ V1. Putem alege t astfel
încît
«îl Vo П V± = t0\ V0 П V±.
într-adevăr, dacă V0 f| V1 = 0, această condiţie este satisfăcută tot-
deauna. Dacă ,dimpotrivă, V0 f| V± Ф 0, atunci, întrucît şirul
0 ->F' (V0 П Уг) -> F (V0 fi Уг) -> F" (V0 f| Уг) este exact, există
s' £ F' (У оГ\Уг) astfel încît
u(sf) = (t1-t0)\V0nV1.
Pe de altă parte, F este flasc, deci există s[ g F' (Fx) astfel încît
s'i\ y0nyi = s'.
Atunci
h + и (si) e F ( V v ( t , + w (s[)) = s" i V,
Şi
(t1 + u(s[))\ У0ПУг = г0\ F0nî-
Astfel, înlocuind la nevoie ^ cu -f и (s[), putem presupune că t± =
pe F 0 ^n
întrucît F este fascicul, există tţF(V) astfel încît
t1 = t\V1 şi t0 = t\V0,
unde F = F 0 (J V1. Cum V conţine strict pe F 0 , elementul (F 0 , f0) nu
este maximal în a, ceea ce este o contradicţie.
Astfel, pentru orice mulţime deschisă TJ în X, şiiul
0 ->F'(U) ->F(TJ) ->F"(U) ->0
este exact.
Pînă aici s-a folosit doar faptul că şirul 0 -> F' -> F -> F" -> 0 este
exact şi că fasciculul F' este flasc. Să presupunem acum că şi F este flasc.
Atunci, pentru orice mulţime deschisă TJ în X, avem o diagramă co-
mutativă
0 ->F'(X) ->F(X) ->F"(X) ->0
i i i '
0 ->F'(U) ->F(U) ->F"(V) ->0
cu linii exacte şi săgeata verticală de la mijloc epimorfism. Eezultă că
ultima săgeată verticală este epimorfism, i.e. F " este flasc, ceea ce termină
demonstraţia teoremei.
COROLARUL 1. Module flasce pe X sînt Г x -aciclice si, pentru orice
Modul F pe X, modulele de coomologic H% (X, F) se pot calcula cu ajutorul
unei rezoluţii flasce.
Demonstraţie. După teoremele 10.3 şi 10.1.
COROLARUL 2. Pentru orice Modul F pe X,
q q
H e(X,F) = H (X, F)
pentru structurile de grup abelian.
Demonstraţie. într-adevăr, un Modul G pe X este flasc dacă şi numai
dacă fasciculul de grupuri abeliene subiacent lui G este flasc. Dacă F este
un Modul oarecare pe X, avem o rezoluţie flască
0 -> F Л G° -> G1 -> . . .
Aceasta este în particular o rezoluţie flască pentru structura subiacentă
<le fascicul de grupuri abeliene etc.
Coomologie 235
§ 13. Fascicule moi pe un spaţiu paracompact
Fie X un spaţiu paracompact.

DEFINIŢIE. Un fascicul de mulţimi F pe X se zice moale dacă,
pentru orice mulţime închisă 8 în X, aplicaţia
& : F ( X ) - > F ( M )
este surjectivă.
Dacă F este un fascicul de grupuri abeliene sau de inele pe X, sau
un Modul pe un spaţiu inelat X cu spaţiu topologic subiacent paracompact,
vom spune că iveşte moale dacă fasciculul de mulţimi subiacent lui F este
moale.
X fiind presupus mereu paracompact, din teorema II.9.1 rezultă
că orice fascicul flasc este moale. De asemenea, dacă F este un fascicul
moale pe X şi dacă 8 este un subspaţiu închis al lui X, atunci fasciculul
indus FI 8 este moale.
Yom arăta că noţiunea de fascicul moale are caracter local.
PROPOZIŢIA 1 3 . 1 . Fie F an fascicul de mulţimi pe un spaţiu para-
compact X avînd proprietatea că există o acoperire deschisă (UJ&j a lui X
astfel încît, pentru orice i g I şi orice mulţime închisă M CZ Г*, aplicaţia
fijiFm-^FiM)
este surjectivă. Atunci F este moale.
Demonstraţie. întrucît X este paracompact, putem presupune că
acoperirea ( CJ^j este local finită. Fie (FJ^j o altă acoperire deschisă a
lui X astfel încît V^ CZ TJI pentru orice i g 1.
Fie 8 o mulţime închisă în X şi s £F (S). Pentru orice submulţime
J a lui I, vom pune
Sj= и v,.
întrucît acoperirea (FJ este local finită, 8j este o mulţime închisă.

Fie a mulţimea perechilor (t, J) cu J CZ I şi tţF (8j) astfel încît
t = s pe 8 П 8j. Această mulţime nu este vidă. într-adevăr, fie i gZ
şi J = {г}, deci Sj = V{. După ipoteza propoziţiei, secţiunea se
prelungeşte la o secţiune peste TJ{ şi în particular la o secţiune pe V4 С U^
Să ordonăm mulţimea a prin
(*', J') < (Г, J")
dacă J' с J" şi V = t" | 8Jf. Această mulţime ordonată este evident induc-
tivă, deci, după lema lui Zorn, ea are un element maximal, să zicem (t, J).
Totul revine la a arăta că J = I.
Să presupunem J =f=I. Fie i Ç I — J şi J' = J \J {i}.
Să considerăm secţiunile s g F (8) şi t£F(Sj). Întrucît t = s pe

$ П Şi întrucît
fifj PI V* U Я PI V,
este o submulţime închisă a lui V^jleci a lui Z7I? din ipoteza propoziţiei
rezultă că există o secţiune t{ ^F (Vi) care se reduce la t pe 8j f| V% şi
la s pe 8 П Vi- Avem deci o secţiune V £F (8j>) care se reduce la t pe
Sj şi la s pe 8 f| 8j*, i.e. (t, J) < (f, J'). Cum J =f= J', elementul (t, J) nu
este maximal în a, ceea ce este o contradicţie.
COROLAR. Fie F un fascicul moale pe un spaţiu metrizabil X şi S
un subspaţiu local închis al lui X. Atunci fasciculul indus F\ 8 este moale.
Demonstraţie. Pentru orice punct x g 8, există o vecinătate închisă
Vx a lui x astfel încît Vx este o mulţime închisă, deci fasciculul indus
F\ S Ç) Vx este moale. întrucît subspaţiul 8 este metrizabil, deci para-
compact (după teorema lui Stone), din propoziţia precedentă rezultă că
F\ 8 este moale.
TEOREMA 1 3 . 1 . Fie X un spaţiu inelat astfel încît spaţiul topologic
subiacent lui X este paracompact. Modulele moi pe X satisfac condiţiile a),
b) şi c) din teorema 10.3 pentru categoria U-Mod X.
Demonstraţie. Condiţia a) este satisfăcută în virtutea teoremei 12.1
întrucît orice fascicul flasc pe un spaţiu paracompact este moale, iar b)
se demonstrează trivial.
Condiţia c). Să considerăm un şir exact
0->J^ XF ->0
f
de Module pe X cu F moale. Yom arăta că şirul
0 -> F' (X) -> F (X) -> F" (X) -> 0
este exact.
Putem presupune, evident, că и este o incluziune, deci că aplicaţia
Ujj : F' (U) -> F ( U) este o incluziune pentru orice mulţime deschisă TJ
în X Întrucît functorul Гх este exact la stînga, totul se reduce la a arăta
că aplicaţia vx este surjectivă.
Fie 8" ţF" (X). Există o acoperire deschisă local finită (TJ^j a
lui X şi o familie (eJ^j de secţiuni sx g F (UJ astfel încît
pentru orice i g I (a se vedea observaţia fiinală din Cap. II, § 7).

Fie ( F ^ c j o acoperire deschisă a lui X astfel încît V% CZ 17< pentru
orice i g Z. Pentru orice mulţime J CZ I, vom pune
8j= U VY
içj
Coomologie 237
Fie a mulţimea perechilor (s, J) cu J CZ I, s g F (8j) şi

VSj(8) = s"| 8j.
Să ordonăm această mulţime prin prelungire, i.e.
(«', J') < («", J")
dacă J' CZ J" şi s / = s " | S j / . Evident, această mulţime ordonată este
inductivă, deci are un element maximal, să zicem (s, J). Totul revine ]a a
arăta că J = I.
Să presupunem, prin ipoteza absurdului, că J =j= I. Fie i g I — J
şi J' = J (j {г}. Atunci secţiunea
(s - *,) I S / f l V ,
1
are imaginea zero în i* " (Sj f| deci este un element g F' (Sj f| V{).
Întrucît F' este moale, există o secţiune tţF'(Ui) care se reduce la
s — Si pe 8j П V{. Atunci
S i -tţF(l7f)
Şi
vUi(si-t) = sff\ Ui.
Apoi secţiunile s şi t + s{ coincid pe 8j f| Vi9 deci există o secţiune
€ F (Sj) care se reduce la s pe 8j şi la t + 8{ pe V4. Eezultă că
VSj, (*') = 8"\ 8j-,
deci (8jJ) < (s', J'). Cum J =j= J', elementul (s, J) nu este maximal în a,
ceea ce este o contradicţie.
Să presupunem acum că şi F este moale. Atunci, pentru orice mul-
ţime închisă 8 în X , avem diagrama comutativă
F(X) ^>F"(X)
i . i
F (8) -UF"(S)
în care prima săgeată verticală este surjectivă. întrucît functorul imagine

inversă asociat cu incluziunea is : S X este exact (după corolarul la
propoziţia II.6.1) şi întrucît restricţia la un subspaţiu închis-al lui X para-
compact a unui fascicul moale este un fascicul moale, din cele precedente
rezultă că aplicaţia vs este surjectivă. Urmează că a doua săgeată verti-
cală în diagrama precedentă este surjectivă, ceea ce termină demonstraţia
teoremei.
COROLAR. Fie X un spaţiu inelat paracompact. Modulele moi pe X

sîntYx-aciclice şi,pentru orice Modul F pe X, modulele de coomologie Hqe (X,F)
se pot calcula cu ajutorul unei rezoluţii cu fascicule moi.
Demonstraţie. După teoremele 10.3 şi 10.1.
De exemplu, fie X o varietate diferenţiabilă paracompactă (de
clasă C00). Pentru orice întreg p ;> 0, vom nota Qp fasciculul germenilor
de forme diferenţiale (de clasă C00) de grad p pe X. Pentru orice mulţime
deschisă TJ în X, Cip (TJ) este deci modulul formelor diferenţiale de grad
p pe TJ. î n particular, coincide cu fasciculul structural al lui X.
Să observăm că fasciculele Qp sînt moi. într-adevăr, fie 8 o mulţime
închisă în X şi a o secţiune peste 8 а lui Qv. întrucît X este paracompact
şi 8 o submulţime închisă a lui X, din teorema II.9.1 rezultă că există o
vecinătate deschisă TJ a lui 8 şi o secţiune ß £ Q.v ( TJ) astfel încît ß | 8 = a.
Apoi există o funcţie / £ (X) care ia valoarea 1 pe 8 şi valoarea 0 pe o
vecinătate a lui X — TJ. Răzuită că avem o secţiune y € Cip (X) definită
prin
[ /Р Pe U
I 0 pe X— TJ
care, evident, se reduce la a pe 8.
Pe de altă parte, avem un operator de derivare exterioară
d : №
care este morfism de fascicule de spaţii vectoriale reale (în particular, de

grupuri abeliene) şi are proprietatea că
dd-0.
O formă diferenţială a g (X) se zice închisă dacă da = 0 şi

exactă dacă p > 1 şi dacă există ß g i^"1 (X) astfel încît a = dß. Orice
formă exactă este închisă. O teoremă clasică a lui Poincaré afirmă că,
dacă X este un cub deschis în Rw, atunci orice formă închisă de grad
p > 1 este exactă. Eezultă că avem un şir exact dc fascicule de spaţii
vectoriale reale (în particular, de grupuri abeliene)
o R л Q° Л а 1 Л . . .
unde R este fasciculul simplu pe X de fibră R, iar г incluziunea.

Din corolarul precedent şi din teorema 10.1 rezultă că este
adevărată
TEOREMA LUI DK E H A M . Fie X o varietate diferenţiabilă paracom-
pactă. Pentru q > 1, grupai Hq (X, R) este izomorf cu grupul cît al grupului
Coomologie 239
formelor diferenţiale închise de grad g pe X prin subgrupul formelor dife-

renţiale exacte.
Pentru q = 0, H°(X, R) = R (X) este inelul funcţiilor diferenţiabile
(sau continue) local constante.
Fie acum X o varietate analitică complexă paracompactă şi 6 fas-
ciculul ei structural. X are o structură subiacentă de varietate diferen-
ţiabilă. Pentru orice cuplu (p, q) de numere întregi >- 0, vom nota
fasciculul germenilor de forme diferenţiale de tip (p, q). î n particular,
este fasciculul germenilor de funcţii (complexe) diferenţiabile pe X.
Avem un operator de derivare exterioară, de tip (0, 1),
d" : ap>q -> il p ' q+1
care este un morfism de Module pe varietatea analitică X şi satisface

d" d" = 0.
De exemplu, dacă X este un deschis în CN cu structura indusă de

varietate analitică complexă, o formă diferenţială a de tip (p, q) se scrie
a
= s ai,i dz
4 A • • • Л dzhi A л . . . Л dZiq,
i, j
iar d"oc se defineşte prin
d a =
" S d"au A dzi, Л ... Л dzip д dz h Д . . . Д d z k ,
г, j
unde
d
" да. .
S
k — l dzk
O formă diferenţială ag Lp,q(X) se zice A"-închisă dacă d"oc = О
şi d ''-exactă dacă g > 1 şi dacă există ß £ QP*«-1 ( X ) astfel încît a = d"ß.
Este valabil atunci un analog al teoremei lui Poincaré, datorit lui Grothen-
dieck, din care rezultă în particular că avem un şir exact de Module pe X
e d" d"
0 <9 —> —> L0'1 —> . . .
unde s este incluziunea.
Din corolarul precedent şi teorema 10.1 rezultă că este adevărată
TEOREMA LUI DOLBEAULT. Fie X o varietate analitică complexă para-
compactă. Pentru q >-1, grupul Hf (X, Ô) este izomorf cu grupul cît at
grupului formelor diferenţiale <i"~închise de tip (0, q) prin subgrupul for-
melor diferenţiale d"-exacte.
Bibliografie
1. I. BUCUR, Algebră omologică. Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1965.

2. N. BOURBAKI, Topologie générale. Chapitre l , 3 È M E édition ( 1 9 6 3 ) , Chapitre I X , 2 È M E édition
(1958), Hermann, Paris.
3 . H . GARTAN and S . E I L E N B E R G , Homological algebra. Princeton University Press, Princeton,
1956.
4. P. G A B R I E L , Des catégories abéliennes. Bull. Soc. Math. France, 90, 323 — 448 (1962).
5 . R . G O D E M E N T , Topologie algébrique et théorie des faisceaux. Hermann, Paris, 1 9 5 8 .
6. A. GROTHENDIECK, Sur quelques points d'algebre homologique. Tôhoku math. J . , 9, 1 1 9 — 2 2 1
(1957).
7. M. JURCHESCU şi A. LASCU, Morfisme stricte, categorii cantoriene, functori de completare. St.
cerc. mat., 18, 2, 2 1 9 - 2 3 4 (1966).
8. S. MAC L A N E , Homology. Springer, Berlin, 1963.
9 . В . MALGRANGE, Lectures on the theory of several complex variables. Tata Institute of Founda#
mental Research, Bombay, 1958.
1 0 . С . T E L E M A N , Elemente de topologie şi varietăţi diferenţiale. Ed. didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1964.
1 1 . D . A. B U C H S B A U M , Exact categories and duality. Trans. Amer Math. Soc., 8 0 , 1 — 3 4
(1955).
12. D. N. KAN, Adjoints functors. Trans. Amer. Math. Soc, 87, 2 9 4 - 3 2 9 (1958).
13. J. P. S E R R E , Faisceaux algébriques coherentes. Ann. of Math., 61, 197—278 (1955).
1 4 . H. Y O N E D A , On the homology theory of modules. J. Fac. Sei. Tokyo, 7 , 193 — 227
(1954).
PARTEA A TREIA
Suprafeţe riemanniene
de
Cabiria Andreian Cazacu
Introducere
De un secol şi mai bine, freamătul^ trezit în lumea matematică de

concepţia genială a lui Riemann continuă. î n acest sens, celebra problemă a
modulelor, atît de stăruitor cercetată în geometria algebrică şi teoria
funcţiilor complexe, constituie un exemplu grăitor.
î n memoriul său fundamental Theorie der AbelscJien Funktionen din
1857, В. Biemann a demonstrat că clasele de suprafeţe riemanniene
compacte de gen g conform echivalente depind de m(g) parametrii
complecşi, independenţi (m (g) = 0, 1 sau Sg — 3, după cum g = 0, 1
respectiv g > 1) numiţi module. El a dat mai multe metode pentru a
arăta că mulţimea claselor poate fi considerată ca un continuu descris de
aceşti m (g) parametri.
O dată cu dezvoltarea matematicii, problema a fost precizată de
O. Teichmüller.
Yom considera identice — suprafeţele riemanniene conform echi-
valente, deci printr-o suprafaţă riemanniană В vom înţelege de fapt o
clasă de suprafeţe riemanniene conform echivalente.
Notăm eu M^ mulţimea suprafeţelor riemanniene de gen g şi o
numim ,,spaţiul modulelor după Biemann
Teichmtiller a arătat că M^ are o structură topologică naturală, o
structură metrică naturală şi o structură analitică complexă naturală.
Memoriul profund original al lui Teichmüller : Extremale quasi-
konforme Abbildungen und quadratische Differentiale, [42], a fost completat
în 1943 şi 1944, [43] —[44]. Deşi demonstraţiile lui Teichmüller erau
uneori dificile, alteori abia schiţate, opera sa a exercitat o puternică in-
fluenţă. Demonstraţii riguroase au fost date, începînd din 1954, de
L. Y. Ahlfors, H. E. Bauch, L. Bers şi numeroşi cercetători au dezvoltat
teoria din diferite puncte de vedere, [1]— [6], [11]—[13], [20], [21],
[27], [34], [46] ^
Se ştie astăzi că M^ este o varietate analitică complexă cu puncte
singulare — un spaţiu complex cu dimensiunea complexă m(g).
Una dintre ideile fundamentale ale Ini Teichmüller constă în faptul că
el nu a cercetat direct spaţiul M^, ci un spaţiu de acoperire al său, înlocuind
relaţia de echivalenţă conformă printr-o relaţie de echivalenţă mai slabă.
3
) A se vedea bibliografia în lucrările citate.
244 Suprafeţe riemanniene
Să considerăm tripletele ( R ) , unde R° şi R sînt suprafeţe rie-

manniene compacte de acelaşi gen g, iar / este un omeomorfism : R° jß,
care păstrează orientarea. Două triplete ( R ° , f k , jßfc), = 1, 2), se numesc
echivalente, atunci cînd există reprezentarea conformă h : R1 jß2, astfel
incît / 2 " l 0 ^ 0 /i să fie omotop cu identitatea. O clasă de triplete echivalente
se numeşte suprafaţă Teichmüller (suprafaţă riemanniană determinată
topologic, suprafaţa riemanniană marcată sau suprafaţă riemanniană ca-
nonică) şi o vom nota printr-unul din reprezentanţii ei.
Fixînd suprafaţa riemanniană R°, mulţimea tuturor suprafeţelor
Teichmüller corespunzătoare se numeşte spaţiu Teichmüller Tg (R°).
Diferitele spaţii Teichmüller astfel formate se identifică în mod
natural prin următoarea corespondenţă : Fie R° şi R1 două suprafeţe
riemanniene compacte, de gen g. Alegem omeomorfismul : R° -> jR1,
care păstrează orientarea şi definim aplicaţia
: Tf (R1) Tg (R«).
care asociază tripletului (R , / , R) £ Tg (R1) tripletul (Ro, fo
1
щ g
Tg (R°). Se verifică imediat că definiţia are sens şi că ßô este о
bijecţie 2). Identificînd Tg (R1) cu Tg (R°), pentru orice R1, obţinem spaţiul
Teichmüller Tg asociat genului g.
Se demonstrează că T^ are o structură topologică naturală, o struc-
tură metrică naturală şi o structură complexă naturală : este o varietate
complexă fără singularităţi, echivalentă topologic cu bula complexă
m (^)-dimensională, [2], şi înzestrată cu o metrică riemanniană, kăhleriană
£3], [46].
In cazul R1 = R°, mulţimea aplicaţiilor formează grupul
modular Жд (R°), cînd f° parcurge mulţimea omeomorfismelor R° -> JR°,
care păstrează orientarea. Pe baza identificării de mai sus, se obţine grupul
modular Жд asociat lui T^.
Se arată că M^ = Т д ]ж д : într-adevăr, se defineşte în mod natural
aplicaţia т : Tg Mg, care în cazul lui T^ (JR°) asociază lui / , 2?)
suprafaţa riemanniană R. Se arată că т este o aplicaţie olomorfă, sur-
jectivă, nicăieri degenerată, astfel încît T^ constituie o acoperire ramificată
a lui M g . Să remarcăm că т [(R°,f, Ü)] = т [(JS°, / , R)] echivalează cu
existenţa unui omeomorfism conform h : R ^ R, deci că, notînd cu =
= f-1**, [(Я°, / , R)] = ( R o j , В) sau (В®, / , R) şi (R»,f, R) sînt
echivalente modulo Жд (R°). Cum reciproca este de asemenea valabilă,
rezultă afirmaţia de mai sus. Punctele fixe ale aplicaţiei ß^V, unde f°
nu este omotop cu identitatea, corespund la suprafeţe care admit repre-
zentări conforme pe ele însele, diferite de identitate.
Teichmüller a considerat de asemenea mulţimea %g = R şi a
căutat să introducă pe %g o structură topologică naturală şi o structură
complexă naturală, astfel încît %g să devină spaţiu complex, iar aplicaţia
2
) Evident, ß ^ o nu se schimbă, dacă înlocuim f° cu un omeomorfism omoto^
Introducere 245
Tzg : % -> M9, care asociază fiecărui punct or ţ R a % punctul R g Mg,

să fie o aplicaţie olomorfă, proprie, cu anumite proprietăţi. Atunci \
apare ca un spaţiu fibrat, ale cărui fibre sînt suprafeţe riemanniene, iar
baza este M0, [20].
Era natural să se pună problema unei teorii analoge înlocuind omo-
topia cu omologia. S-a obţinut astfel în locul suprafeţei Teichmüller aşa-
numita suprafaţă Torelli. Să considerăm din nou tripletele ( R ° , f , R), unde
R° şi R sînt suprafeţe riemanniene compacte de acelaşi gen g, iar f este
un omeomorfism : R° R, care păstrează orientarea. Două triplete
{R9,fkJ Ek), {k=1, 2), vor fi echivalente, dacă există reprezentarea conformă
h : R1 JR2, astfel încît / 2 1 fx să inducă automorfismul identic al
grupului de omologie de dimensiune 1 al lui R°, pe care îl vom nota 761 (R°)~
O clasă de triplete echivalente se va numi suprafaţă Torelli. După cum o-
suprafaţă Teichmüller se poate defini ca perechea formată de o suprafaţă
riemanniană şi o clasă de sisteme canonice de generatori ai grupului fun-
damental, echivalente, tot astfel o suprafaţă Torelli este asocierea dintre o
suprafaţă riemanniană R şi o clasă de baze canonice ale lui Ifr^R), echi-
valente în sensul că două baze ale clasei se obţin una din alta cu păstrarea
ordinei printr-o reprezentare conformă R -> R. Suprafeţele Torelli de
gen g formează spaţiile Torelli "7Zg(R°) şi analog cu T0, spaţiul Torelli Ugr
Evident, fiecare suprafaţă Teichmüller determină o suprafaţă
Torelli, astfel încît Tg acoperă X 0 . Mai precis, Xg (R°) = T, (R°)l^g(R°)T
unde (R°) este subgrupul lui cfllîî 0 ) format de aplicaţiile
pentru omeomorfism R° -> j?0, care păstrează orientarea şi induce pe
1
76 (R°) antomorfismulidentic. Se demonstrează că acoperirea "~Cg
este neramificată şi că este o varietate analitică complexă
(3g — 3)-dimensională, [34], [46].
Printre diferitele probleme, care s-au studiat în legătură cu spaţiile
definite mai sus, cităm extinderea teoriei lui Teichmüller la cazul supra-
feţelor riemanniene deschise, [13], sau la varietăţi de dimensiune supe-
rioară, [27], [20], şi prezentarea ei axiomatică într-o teorie globală a
modulelor, [21].
î n lucrarea de faţă demonstrăm numai teorema fundamentală a lui
Teichmüller, după care Tg se organizează ca spaţiu metric, omeomorf
cu Em{g) — spaţiul euclidian m(^)-dimensional. Identificînd suprafeţele
riemanniene conform echivalente, o suprafaţa Teichmüller (R°,f,R)ţ
g Tg (R°) va fi dată de clasa de omeomorfisme R° -> R omotope cu / ,
respectiv de o clasă de izomorfisme щ (R°) (R) ale grupurilor funda-
mentale corespunzătoare, izomorfisme echivalente relativ la automorfis-
mele interioare ale lui тих (R), (teorema 5.3'" din Cap. I, teorema 1.1
şi § 5 din Cap. III). Yom caracteriza astfel suprafaţa Teichmüller cu
ajutorul unei clase de sisteme canonice de generatori ai grupului funda-
mental, echivalente (Cap. III, § 6).
î n cazul g > 1, folosind izomorfismul care există între grupul fun-
damental TUJ (R) şi grupul G al transformărilor acoperirii universale a lui R
246
{Сар. I, § 4), asociem biunivoc fiecărei suprafeţe Teichmüller o mulţime

normată de generatori ai grupului G, (Cap. V, § 1), care va defini după
Bers modulele suprafeţei şi obţinem o bijecţie С : T^ cu ajutorul
căreia topologizăm T^.
O a doua idee fundamentală a lui Teichmüller se bazează pe obser-
varea că pe o suprafaţă riemanniană compactă de gen g > 1, diferenţialele
pătratice regulate formează spaţiu vectorial real (6g — 6)-dimensional,
şi pe folosirea reprezentărilor cvasiconforme.
Dată o olasă de reprezentări cvasiconforme se numeşte reprezentare
cvasiconformă extremalâ o reprezentare care realizează minimul dilatării
maxime în acea clasă. Pentru prima dată reprezentări cvasiconforme extre-
male au fost determinate de H. Grötzsch, care în 1928 a introdus noţiunea
de reprezejitare cvasiconformă [22]. Aprofundînd legătura dintre repre-
zentările cvasiconforme şi diferenţialele pătratice, Teichmüller a dezvoltat
teoria generală a reprezentărilor cvasiconforme extremale, pe care le-a
aplicat în diferite domenii de teoria funcţiilor, printre care şi problema
modulelor.
Vom demonstra că în fiecare clasă de omotopie formată de omeo-
morfisme / : 22° JB, care păstrează orientarea, există o unică reprezen-
tare cvasiconformă extremală, reprezentarea Teichmüller, (definită cu
ajutorul a două diferenţiale pătratice „pe B° respectiv JB), avînd cîtul de
dilatare constant şi exprimîndu-se cu ajutorul unor parametri locali
{asociaţi diferenţialelor) printr-o transformare afină, (în fiecare punct,
care nu este un zero pentru diferenţiale), (teorema 4.1, Cap. IY, teorema
4.2, Cap. V).
î n acest scop, vom construi un omeomorfism al bulei unitate din
P e С (TJ, de unde va rezulta că T^ este omeomorf cu ,
{Cap. V, § 4).
Tot cu ajutorul reprezentării Teichmüller vom defini distanţa
Teichmüller organizînd T^ ca spaţiu metric, [11].
î n încheiere prezentăm cazurile particulare g = 0 şi g = 1, (Cap. V,
§ 5, pct. 2).
Capitolul I
Elemente din teoria omotopiei
§ 1. Grupul fundamental
1. Fie X şi X' două spaţii topologice, iar I segmentul [0, 1].

Două aplicaţii continue fk : X X', Ic = 0,1, se numesc omotope,
dacă există o aplicaţie continuă F : X x I -> X', unde X x I este spaţiul
topologic produs al lui X şi I, astfel încît F (p, 0) = f0 (p) şi F (p, 1 j =
= fi (P)i oricare ar fi punctul p £ X ([45], p. 121).
Se spune în acest caz că aplicaţia F defineşte o deformare omotopă (o
deformare continuă sau o omotopie) a lui / 0 în fv A da această aplicaţie
este echivalent cu a da familia de aplicaţii continue ft : X X', t g 7,
definită prin relaţia /Др) = F (p,t), p Ç X, depinzînd continuu de para-
metrul tf g I şi punctul p £ X, care pentru t == 0 şi t = 1 se reduc la f0
respectiv / j 1 ) .
Se verifică imediat propoziţiile :
PROPOZIŢIA 1 . 1 . Omotopia a două aplicaţii continue X -> X' este
o relaţie de echivalenţă.
Mulţimea aplicaţiilor continue ale lui X în X' se împarte astfel în
clase de aplicaţii omotope şi vom nota mulţimea acestor clase cu тс (X, X').
Stabilirea condiţiilor în care două aplicaţii continue X -> X' sînt omotope
şi determinarea lui it (X, X') sînt probleme importante ale topologiei
{[25], p. 20).
PROPOZIŢIA 1 . 2 . Dacă X , X' şi X" sînt trei spaţii topologice, iar
fk : X X ' respectiv gk : X' -> X", Ic = 0,1, sînt aplicaţii continue omo-
tope, atunci gk O fk : X -> X", Тс = 0 , 1 , sînt de asemenea aplicaţii omotope 2).
î n cele ce urmează, vom nota aplicaţia identică a unui spaţiu topo-
logic X în el însuşi cu l x .
Dacă aplicaţia continuă / : X -> X este omotopă cu ±xi vom spune
că este omotopă cu identitatea.
x
) Dacă ft sînt omeomorfisme oricare ar fi t g /, deformarea se numeşte izotopă.
2
) în particular, dacă gk = g (respectiv fk = f), к = 0, 1, rezultă ca g o fk (respectiv
sînt
Як ° D omotope. Se verifică uşor că iz (X ,X') este un functor de două variabile, contra-
variant în X şi covariant în X х , de la categoria spaţiilor topologice, avînd ca morfisme apli-
caţiile continue în categoria mulţimilor, cu morfisme aplicaţiile.
Yom numi aplicaţie constantă o aplicaţie continuă h : X -> X', prin

care h (p) = p0J pentru orice p g X, p0 fiind un punct fix, dar arbitrar
din X'. Dacă lx este omotopă cu o aplicaţie constantă h : X -» X, spaţiul
X se numeşte contractibil.
2. TJn drum (continuu) X pe spaţiul topologic X este dat de o apli-
caţie continuă / a segmentului I = [ 0 , 1 ] în X : p = f ( т), т £ I şi
p g X, determinată abstracţie făcînd de un omeomorfism al lui I pe el
însuşi. Dacă т2 = h ( т) este un omeomorfism surjectiv 2 -> 2, prin definiţie
drumul X1? dat de aplicaţia continuă = / o йг 1 a lui 2 în X, coincide
cu X.
Drumul X se numeşte închis, dacă / (0) = / (1).
Fie X şi X' spaţii topologice, X un drum pe X definit de / : 1 X
şi gr o aplicaţie continuă a subspaţiului topologic / (2) din X, în X'. Con-
venim să notăm cu g ( X) drumul continuu pe X' dat de g ° / : 2 -> X' şi
să-1 numim drumul imagine a lui X prin g.
Definim compunerea sau produsul X1 X2 a două drumuri Xfc, date de
/fc : I -> X (Jc = 1, 2), cu proprietatea fx (1) = f2 (0), ca fiind drumul cores-
punzător aplicaţiei continue / : I X, unde
Л ( 2 т ) pentru 0 < t < — i

2
/(T)
/ 2 (2 T — 1) pentru — < T < 1
2
Numim drum invers al drumului X dat de / : I X, drumul X"1
definit de /* : I X, unde
/ • ( t ) = / (1 - T),
şi drwm nul, orice drum X definit de o aplicaţie constantă : / ( т) = p0,
pentru t 6 I şi 2>0 un punct fix, dar arbitrar din X.
Două drumuri <*fc, definite de :I X, & = 0, 1, cu aceeaşi ori-
gine şi cu aceeaşi extremitate : / 0 (0) = f x (0) şi / 0 (1) = f x (1), se numesc
omotope, dacă aplicaţiile fk sînt omotope şi aplicaţiile ftJ t Ç I, care reali-
zează deformarea continuă a lui / 0 în f x definesc drumuri a.t cu aceleaşi
extremităţi ca şi <xA. Prin urmare, drumurile sînt omotope dacă există o
aplicaţie continuă F : I x I -> X, p = -F ( т, £) cu proprietăţile :
a) F (4, Jc) = fk( t), oricare ar fi т g I şi Jc = 0, 1 ;
b) pentru orice tţl,F (0, t) = / 0 (0) şi F (1, t) = Л (0) 3).
Un drum omotop cu drumul nul se numeşte nul-omotop.
Fie p un punct din X. împărţind drumurile închise cu originea p în
clase de echivalenţă faţă de relaţia de omotopie, vom nota clasa drumului
a cu [a]^.
8
) Drumul ai este definit de fi (т) = F (т, t). în cele ce urmează vom aplica numai de-
formări cu extremităţi fixe de tipul descris mai sus ; se folosesc însă şi deformări cu extremităţi
libere : atunci a^ se numesc omotope, dacă fa sînt omotope, к = 0, 1 ([39] p. 52 şi 93).
Elemente din teoria omotopiei 249*
Se verifică uşor :
PROPOZIŢIA 1 . 3 . Clasele de drumuri închise cu originea în punctul
p, omotope între ele, formează un grup faţă de următoarea lege de compunere
WP [ß]„ = [aß]*,
unde OL şi $ sînt drumuri închise cu originea p.
Acest grup va fi notat TZx (X, p) şi se numeşte grupul fundamental
(grupul lui Poincarê) al lui X relativ la p.
3. Spaţiul topologic X se numeşte conex prin arce (liniar conex),
dacă oricare ar fi două puncte p şi q din X, ele se pot uni printr-un drum
pe X (i. e. există aplicaţia continuă / : I -> X, cu / (0) = p şi / (1) = q).
Aceste spaţii constituie un cadru natural de aplicaţie pentru propoziţiile
ce urmează în acest paragraf.
PROPOZIŢIA 1 . 4 . Dacă p şi q sînt două puncte din spaţiul topologic X,
care se pot uni printr-un drum pe X, atunci щ (X, p) şi % (X, q) sînt izo-
morfe. în particular, dacă X este liniar conex, oricare ar f i p ş i q din X,
proprietatea are loc.
într-adevăr, fie y un drum pe X cu originea q şi extremitatea
Aplicaţia со, care asociază fiecărei clase [a] p clasa [y a y - 1 ] a , este un
izomorfism al lui i ( X , p) pe ^ (X, g).
Un izomorfism со al grupului т^ (X, p) pe grupul тсг ( X , g) se numeşte
permis, dacă există un drum y cu originea q şi extremitatea p, astfel încît r
(!>]*) = Cî a Y"1]«?
oricare ar fi drumul închis a cu originea p.
PROPOZIŢIA 1 . 5 . Orice automorfism interior al grupului izx (X, p)
este izomorfism permis şi reciproc orice automorfism permis al lui izx (X, p)
este interior.
Cu ajutorul izomorfismelor permise se introduce următoarea echiva-
lenţă între omomorfismele grupurilor fundamentale a două spaţii topologice
X 1şi X' :
Fie X : Щ (X, P) -> TZx (X', p') şi [л : ^ (X, g) -> ^ (X', g'), două omo-
morfisme ale grupurilor fundamentale indicate, p, q, p' şi q' fiind puncte
arbitrare din X respectiv X'. Se spune că X şi ^ sînt echivalente, dacă
există izomorfismele permise со şi со', astfel încît următoarea diagramă să
fie comutativă :
тих (X, p ) — ( X ' , p ' )
(1.1) со j l »>
щ(Х, q) _ ! U TÜ! ( X ' , G')
4. Am asociat spaţiului topologic X un grup fundamental relativ

la fiecare punct p g X, grupul 7с2 (X, p).
Fie X liniar conex. Aceste grupuri sînt izomorfe între ele prin izo-
morfisme permise, deci definesc un grup abstract, pe care îl vom nota cu
TZx ( X ) şi îl vom numi grupul fundamental al lui X. Evident, (X) este un
invariant topologic asociat spaţiului X.
Dacă TZx (X) se reduce la elementul unitate, spaţiul X se numeşte
(omotop) simplu conex ([46], p. 230 ; [26], p. 62). Pentru ca X să fie simplu
conex, este necesar şi suficient ca orice două drumuri din X cu aceleaşi
extremităţi să fie omotope. Condiţia este evident suficientă, astfel încît
schiţăm numai demonstraţia necesităţii ei : Fie a' şi a" două drumuri cu
aceleaşi extremităţi. Drumul a' a " - 1 este un drum închis de p e X , deci
estenul-omotop. Atunci (a' a""1) a" este omotop cu a" şi cum a' ( a " - 1 a")
este omotop cu a', rezultă că a' este omotop cu a".
Un spaţiu contractibil este evident omotop simplu conex.
Să alegem un punct Pq Ç X, un izomorfism iPo : 7^ (X, p0) —> 7^ (X)
şi pentru fiecare punct p ţ X u n izomorfism permis u>PPo : щ (X, (X, p 0 ).
Să notăm cu ip = iPo ° O> : TZ± (X, p) ->
PPO (X). Se verifică imediat
PROPOZIŢIA 1 . 6 . Orice izomorfism permis СО : 7^ ( X , p) 7^ ( X , q)
induce un automorfism interior £} = iQ° ip1 : щ (X) n± (X) şi reci-
proc, dacă O este un automorfism interior : 7^ (X) щ (X), atunci СО =
= i" 1 о О о ip este un izomorfism permis.
Fie X' un alt spaţiu topologic liniar conex şi izomorfismele
i'v, : 7ti (X', p') (X'), p' Ç X', definite ca mai sus.
PROPOZIŢIA 1 . 7 . Orice omomorfism X : щ ( X , p) - > щ ( X ' , p') induce
un omomorfism A = ip, o \ O {-1 : щ (X) -> щ (X').
Evident, înlocuind izomorfismele ip respectiv i'v, prin alte izomor-
fisme jp respectiv j^,, astfel încît j'1 o iv şi j'^1 o i'v, să fie izomorfisme
permise, transformăm Л într-un omomorfism M : т:г (X) -> 7г1(Х/), dedus
din Л printr-un automorfism interior al lui щ (X').
PROPOZIŢIA 1 . 8 . Dacă X : 7^ ( X , p) - > ( X ' , p') şi TZ ( X , q) ->
X
7Г! (X', q') sînt echivalente, atunci omomorfismele Л — Г^, О X O I"1 ŞI

M — i'qf o [x ° i'1 de la (X) în щ (Xf) diferă prin automorfisme interioare
şi reciproc.
Aceasta rezultă din faptul că diagrama (1.1) şi diagrama
^ (X) - J L > ^ (X')
d-1') Û j J o'
M
7Г, (X) > 7Ü! (X')
unde Й = o w o i" 1 şi £}' = i'qt о со' o i",1, sînt simultan comutative sau
nu, iar û şi Û' sînt automorfisme interioare.
5 . TEOREMA 1.1. Fie X şi X două spaţii topologice, p un punct
arbitrar dar fixat din X, f o aplicaţie continuă a lui X în X şi p = / (p).
1° f induce un omomorfism : пг (X, p) щ (X, p).

2°. Daca punctul q g X se poate uni cu p printr-un drum pe X,
atunci omomorfismele şi f~ sînt echivalente.
3°. iW ipoteza de la punctul 2°, grupurile = / (X, p)] şi =
= / [^î (X, 5)] swl izomorfe. Dacă f (q) = p, atunci şi sînt sub-
grupuri conjugate în пг (X, p). ii/Ze coincid dacă şi numai dacă există un
drum у pe X cu originea q şi extremitatea p, astfel încît [/(y)]p 5a aparţină
normalizatorului al lui în щ (X, p). Mai mult, existenţa unui
drum unind q cu p pe X, pentru care [/(î)]pg^/-? implică relaţia
[/ (îi)]p oricare ar fi drumul Yi pe X cu originea q şi extremi-
tatea p.
4°. Daca / este гт omeomorfism surjectiv, atunci fe este un izomorfism
al lui щ (X, p) pe 7Г! (X, p). _
1°. Fie a un drum închis pe X cu originea p. D e f i n i m p u n î n d
<1.2) / » № ) F= [ / ( a ) b ) .
Această definiţie are sens : dacă 3 g [a]*> deci a şi ß sînt omotope, atunci
/ ( a ) Şi / (3) sînt de asemenea omotope. Se verifică imediat că aplicaţia
f t : Tz-L (X, p) 7Ü! (X, p) este un omomorfism. Nucleul acestui omo-
morfism este dat de subgrupul claselor , pentru care / (a) este nul-
omotop. _
2°. Fie y un drum arbitrar pe X, unind q cu p, / (y) drumul imagine
pe X şi w respectiv со izomorfismele permise corespunzătoare lui Y Şi
f (Y). Dacă este o clasă arbitrară din щ (X, p) şi q = f (q), atunci
(*>°Л> = СО ( [ / ( - ) ] , ) - [/(Y) / ( 5 ) /(Y)' 1 ]*

şi
(/a ° ö) И * = л ( [Y 5 Y"1]«) = [/ (Y * Y""1)]^
deci со — f~ о C0j ceea ce demonstrează echivalenţa omomorfismelor

U Şi /?• +
3°. i n ipoteza p = g, drumul / (Y) este închis, со este un automorfism
interior şi cum [а]~ este un element arbitrar din (X, p), egalitatea sta-
bilită la punctul 2° implică
1
(1.3) [ f i m ^ i K m = 4ti>
de unde rezultă 3°. Se observă totodată că pentru orice subgrup ß, conjugat

cu în TCJ (X, p), există un punct q din / _ 1 (p), astfel încît = ß.
într-adevăr, dacă ß = [ß]p [ß]P S cu [ß]p g % (X, p), putem lua g
extremitatea drumului ß"1, transportatul lui ß"1 din punctul p.
4°. Dacă / este omeomorfism surjectiv şi notăm cu f"1 omeomorfismul

invers : X X , atunci fo şi (/~ 1 ) P sînt omomorfisme inverse unul altuia,
deci /5 este izomorfism surjectiv 4 ).
Observaţia 1.1. Enunţul teoremei 1.1, punctele 2° şi 3°, se simplifică
în ipoteza X liniar conex. î n acest caz, dacă aplicaţia continuă / este sur-
jectivă, rezultă că X este liniar conex.
Observaţia 1.2. Aplicaţia identică lx induce izomorfismul iden-
tic 1щ{Х.Р) -
PROPOZIŢIA 1 . 9 . Fie f : X* -> X şi f : X -> X două aplicaţii_ con-
tinue între spaţiile topologice X*, X şi X, p* un punct din X*, p = / (p*)
şi p = f (p). Atunci, folosind notaţiile de mai sus,
(/° /)„• ^ f p 0 /„•
^ ( / o / î p - C ^ C T U ! (X, p).
Dacă [a*]p* g 7Г! (X*, p*), putem scrie

( / • / ) „ • (["%*) ^ [ / ( / ( 0 ) ] p = Л ( [ / ( О Ь ) = ( / * % • ) (["%*),
ceea ce demonstrează (1.4). Cum CI (X, p), aplicînd /5 şi ţinînd
5
seama de (1.4), deducem (1.5) ).
Cu ajutorul grupului fundamental abstract şi propoziţiilor 1.7 şi 1.8,
teorema 1.1 ia forma următoare :
_ TEOREMA 1.1'. O aplicaţie continuă (un omomorfism surjectiv) f : X - > X ,
X şi X spaţii topologice liniar conexe, induce un omomorfism (izo-
morfism surjectiv) F : тт^ (X) TZ1 (X), determinat pînă la un automorfism
interior al grupului (X).
§ 2. Acoperiri
1. Numim acoperire un triplet (X, /, X), unde X şi X sînt două spaţii

topologice, iar f o aplicaţie continuă a lui X şi X. Numim : X spaţiul de
bază, X spaţiul de acoperire, / proiecţia şi / _ 1 (p) fibra punctului p G X.
4
) Dacă f nu este surjectiv, poate să nu fie izomorfism. De exemplu : X — co-
roana circulară гг < | p | < r2 ; X — planul ; f — aplicaţia de incluziune f : p = p ; p 0 £ X ;
a — drumul obţinut descriind o dată în sens direct | p ! = | p 0 | şi ß — drumul nul cu origi-
nea p 0 б;atunci [a], 0 fß] 5e , dar [f (cc)b0 = [f (ß)] po •
) Teorema 1.1, observaţia 1.2 şi propoziţia 1.9 pun în evidenţă un functor covariant
Cf de la categoria ale cărei obiecte sînt perechi ( X , p) cu X-spaţiu topologic şi p punct din X
şi ale cărei morfisme (X, p) (X, p) sînt aplicaţii continue f: X X cu f (p) = p, în cate-
goria grupurilor cu morfisme-omomorfismele : Cf [(X, p)] = tzx (X, p) şi ( f ( f ) = •
Două acoperiri cu aceeaşi bază (Xfc, / fc , X), fc = 1, 2, sînt prin

definiţie egale, dacă există un omeomorfism surjectiv cp : Xx - > X 2 , care
face comutativă diagrama 6)
(2.1)
X
Opera lui S. Stoilow a contribuit hotărîtor la dezvoltarea teoriei
acoperirilor. Lui i se datoreşte noţiunea de accperire riemanniană (numită
clasic suprafaţă riemanniană de acoperire) : acoperire (X, /, X), unde X
este o suprafaţă riemanniană, X este o suprafaţă, iar / o transformare
interioară (continuă, deschisă şi O-dimensională) ( [41] ; [40], Cap. VII).
Un rol deosebit în cele ce urmează îl au acoperirile neramificate —
numite şi etalări — acoperiri (X, /, X) pentru care f este un omeomorfism
local (orice punct p € X are o vecinătate 7 ) v9 care este reprezentată
omeomorf de f pe un deschis v din X). Evident, / este o transformare
interioară :
a) Prin definiţie, f este continuă.
b) Fie Ö o mulţime deschisă din X şi p un punct din O. Prin ipoteză,
există vecinătatea v reprezentată topologic de f pe imaginea sajy, vecină-
tatea lui p = f(p). Cum p ţ f ( 0 П 5) C / ( 0 ) , rezultă că f(O) este un
deschis din X şi f este deschisă. _
c) Oricare ar fi punctul p ţ f ( X ) şi pţfîp), există vecinătatea
v a lui p din X, astfel încît {p} = v f| / _ 1 (p)- Pri n urmare, dacă p g X
sau / _ 1 (p) == 0 sau / _ 1 (p) este o mulţime de puncte izolate, iar / este
O-dimensională (i.e. nu transformă nici un continuu nedegenerat într-un
punct). Dacă X este spaţiu separat, sau mai general satisface axioma T1
de separaţie, fibra / _ 1 (p) nu are punct de acumulare în X.
2.1. Fie ( X , / , X) o acoperire neramificată, X un drum pe X, definit
de 9 : 1 X, cu originea p = 9 (0) şi p un punct d i n / - 1 (p). A transporta
(sau ridica) drumul X pe X în punctul p înseamnă a da un drum X pe X
cu originea p, astfel încît / (X) = X.
Transportul unui drum se poate realiza printr-un procedeu analog
cu prelungirea analitică în lungul unui drum ([39], p. 115). Fie v o veci-
nătate a lui p, reprezentată topologic de / pe vecinătatea v a lui p. Dacă
X C V, atunci X = (/|p) _1 (X), unde ( / b ) - 1 este omeomorfismu] invers
6
) Acoperirile unui spaţiu X sînt obiectele unei categorii, a căror morfisme (Хг, , X)
(X2, f 2 , X) sînt aplicaţii continue cp : Хг X 2 , ce fac comutativă diagrama (2.1). Egali-
tatea acoperirilor definită mai sus este izomorfismul a două obiecte din această categorie.
7
) Prin vecinătate a unui punct convenim să înţelegem un deschis, care conţine punctul,
exceptînd cazul cînd vom indica contrariul.
restricţiei / а lui / la v. î n cazul contrar că notăm a = sup t astfel

t e (o. d
încît drumul \ definit de <p< (?) = ф (t т) : I X să fie inclus în v şi să
luăm a' g(0, a). Drumul Xa, se transportă din p în drumul Xa, = (/\ ъ J"1 (Xa)
şi are extremitatea pa, = (f I"1 o cp) (a'). Lui pa, i se aplică din nou
procedeul : se ia o vecinătate va,, pe c a r e / о reprezintă topologic pe va» şi
dacă drumul [ла, dat de g ( т) = iar drumul X == Xa, ţXe,
este transportatul lui X din punctul p. î n cazul contrar, definim b — sup t,
tÇ(a'. 1)
astfel încît drumul XaM : ga, t (r) = 9 [(t — а') т + а'], т € I, să fie
inclus în va, şi alegem b' e (a', b). Dacă notăm Ха,6, = (/l^,)"*1 dru-
mul Х6, = Ха, Ха,6, transportă drumul Х&, din р. Procedeul continuă,
conducînd fie la un drum X, transportatul lui X din fie la un interval
I 0 = [0, t0) = [ 0, a) U La'i У U • • • ? astfel încît pentru orice t g I 0 , X,
se transportă într-un drum X* din p. î n acest caz spunem că transportul
drumului X din p nu este posibil. _
PROPOZIŢIA 2 . 1 . Fie X un spaţiu topologic separat şi ( X , f , X ) o
acoperire neramificatâ. Dacă transportul unui drum X de pe X într-un
punct p g X este posibil, atunci X este unic determinat
Fie Xfc, Tc = 1, 2, două drumuri date de (pk : I X cu originea p şi
proiecţia / (Xfc) = X. Deoarece drumurile / (XJ coincid, există omeomor-
fismul ф al lui 1 pe I, T — ф (tf), astfel încît / °9i 92 Fie ^ =
= {t\tÇI, 9i(*) = 9 2 ° Mulţimea Jj nu este vidă, deoarece conţine punctul
t = 0, ea este deschisă relativ la I, / fiind omeomoifism local, şi închisă,
9i Şi 9г°Ф fiind continue iar X spaţiu separat ; prin urmare, 1г = I şi
Xj = X2. _
Observaţia 2.1. Condiţia X spaţiu separat asigură deci unicitatea
transportului drumurilor pentru acoperiri neramificate. Iată un exemplu
de acoperire neramificată, în care X nu este separat şi transportul nu este
unic : Fie Xplanul complex, X spaţiul topologic ( [45], p. 256) format luînd
suma topologică a două plane şi identificînd punctele de aceleaşi coordonate,
dacă au ordonata negativă, iar /aplicaţia ce asociază fiecărui punct p € X,
punctul p ţX de aceleaşi coordonate. Spaţiul X nu este sepaiat, dar este
local euclidian 2-dimensional şi conex. Drumul X : z = (2t -— 1) i, t g Z,
de pe X se ridică din punctul corespunzător lui — i de pe X prin 2^drumuri.
Totodată acoperirea ( X , 1^, X) este un exemplu în care, deşi X nu este
separat, transportul este unic.
2.2. Yom numi acoperiri cu transport unic, acoperirile pentru care
transportul este univoc, atunci cînd este posibil şi vom stabili două pro-
prietăţi ale acoperirilor neramificate de acest fel :
PROPOZIŢIA 2 . 2 . Bacă (X19 f19 X) este o acoperire neramificată cu
transport unic, X± este liniar conex, iar (X2,/2, X) este o acoperire egală cu
(X 1? / 1? X), omeomorfismul (2.1) 9 : Хл -> X 2 , care stabileşte egalitatea, este

imic determinat de o pereche de puncte corespondente.
Fie o pereche de puncte astfel încît 9 ( p j = p 2 şi ^ un punct
arbitrar din X1? iar Xx un drum ce uneşte pe Хг punctele p± şi qx. Drumul
X= (Xx) se poate transporta în p 2 , deoarece există 9 (Xx) cu / 2 o <p (xx) =
= X. Prin urmare q2 = 9 (ffi) este unic determinat ca extremitate a dru-
mului X2, transportatul lui X în p2. _
2.3. Este evident că, oricare ar fi acoperirea (X, / , X), două drumuri
omotope pe X se proiectează în drumuri omotope pe X. Invers, se de-
monstrează
PROPOZIŢIA 2.3. Fie (X, / , X) o acoperire neramificată cu transport
unic, a0 şi ocj dowa drumuri omotope cu aceleaşi extremităţi a şi b pe X, v4
drumurile unei deformări continue a lui a0 în 04, t g I şi ă un punct din
/ _ 1 (a), astfel încît orice drum oit se transportă într-un drum oit din ă. Atunci
drumurile dit au aceeaşi extremitate b si constituie o deformare continuă a
lui a0 în
Să notăm F ( т, t) aplicaţia continuă care realizează
deformarea continuă a lui a0 în o4 prin drumurile a, : F (0, t) = a, F (1, t) =
= b, iar p = F ( T, t), pentru t fix, este drumul ocf. Cum orice drum af se
transportă din a în drumul , pentru fiecare t g I există o aplicaţie con-
tinuă Z X, care reprezintă acest drum şi pe care o vom nota p= F (r, t) ;
ea are proprietatea foF = F. Am definit astfel o aplicaţie p = F (т, t) :
I X I X. Pentru a demonstra că F (т, J) este continuă într-un punct
( To> € I X I, să ţinem seama că ^ ( т, este o aplicaţie continuă şi că
orice punct din atç are o vecinătate v, pe саге / o reprezintă topologic pe 1?
dinX. Putem alege deci o diviziune 0 = т° < т1 < . . . < т п = l a lui I,
astfel încît fiecare interval^ [т*, Tfc+1], (h = 0, . . . , n — 1), să fie repre-
zentat prin aplicaţia p = F ( т, t0) într-o vecinătate v de mai sus, fie T)k,
iar punctul TQ să aparţină unui interval deschis (т*°, Tfco+1), exceptînd
cazurile т0 = 0 sau 1. Din continuitatea aplicaţiei F ( т, t) rezultă existenţa
unui număr e > 0, astfel încît oricare ar fi punctul ( т, t) de coordonate
fc
T
€ O , T * + 1 ] , tei Г) [t0 — t0 + s], punctul F (т, t) să aparţină
lui v = / (Ç ). Să arătăm că în aceleaşi condiţii pentru т şi t, F ( т, t) Ç î?fc.
î n acest scop, notăm cu aţ şi a* drumul dat de F ( т, tf) respectiv
^ ( T , tf), pentru t fix din 1 П [ < o - S, «o + e] şi [т*, T*+1] la о
8
normare evidentă a parametrului т ). Cum /(0^) = af, drumul aţ re-
prezintă transportatul lui af din punctul F ( т*,tf).Dacă vom demonstra că
F ( Tä, tf) va rezulta Ц d 5*, (deoarece f/| 5 * este biunivocă, (/|17fc)~1(aţ)c:vfc
va fi de asemenea transportatul lui din F (т*, tf) şi transpor-
tarea este unică). Pentru Tc — 0, avem prin ipoteză F ( т°, t) = ă
8
) în cele ce urmează, pentru prescurtare, nu vom mai aminti, de fiecare dată cînd este
necesar, schimbarea de parametru pentru a aduce intervalul de variaţie la I, ci vom subînţelege
că operaţia aceasta a fost efectuată.
Să notăm cn ßf drnmnl F ( Tfc, t') pentrn V din intervalul închis de valori

dintre t0 şi t şi să remarcăm că există ß? transportatul acestui drum din
F ( т*, t0), deoarece ßf CZ я*"1 П Şi ^ ( Л t0) g î?*5"1 f] ; mai mult,
1
5fCZ я*" П (fc = 1, . . n — 1). Dacă, procedînd prin inducţie, pre-
supunem că F ( T F C _ 1 , t) G T ? * ' 1 , atunci А * - 1 а Prin urmare, F ( TFC, t)
este unicul punct din v к ~ г cu proiecţia F ( TFC, t), adică coincide cu extre-
mitatea lui ß* şi aparţine lui vk. Am dovedit astfel că, oricare ar fi h =
= 0 , 1 , . . . , n — 1, F { i , t ) ţ v k pentru T € [ T * , T ä + 1 ] şi t S I П l \ -
— s, + s] sau că în acest dreptunghi de puncte ( т, t), putem scrie JP =
zf (f\v k )~ l o F, ceea ce asigură continuitatea lui F în punctul ( т0, t0). Cum
F(l, t) este o aplicaţie continuă : I -> X, f o F (1, t) = b şi / este un omeo-
morfism local, deducem că F (1, t) = b un punct din / _ 1 (fe). Deoarece
F (0, t) = a, rezultă că F ( т, J) realizează o deformare continuă a lui
a 0 în ap ^
3. Yom studia acum acoperirile (X, / , X), pentru care orice drum
de pe X se poate transporta pe X, în orice punct din preimaginea sa şi pe
care le vom numi acoperiri cu transport posibil.
O acoperire ( X , / , X) se numeşte neramificată, fără frontieră, dacă
orice punct p 6 X are o vecinătate cu proprietăţile : a) fiecărui punct
p ţ f ^ i P ) îi corespunde o vecinătate u~ reprezentată topologic prin
/ l i * Pe şi b ) / " 1 (up) = U «j.
* pÇf-ЧР)
3.1. Se verifică imediat :
PROPOZIŢIA 2.4. /w CA^wZ unei acoperiri neramificate, /ARA /готг-
tàera, once й г г т X de pe X de origină p0 se transportă pe X din orice punct
Po €Г1 (Po).
într-adevăr, fie X dat de p = cp ( т) : I -> X şi т& (fc = 0, 1, . . . , n) o
diviziune a lui I astfel încît drumul Xfc, corespunzînd valorilor Tfc+1],
să fie inclus în uPk, unde pk- = <p (t*). î n transportăm din
drumul X° şi obţinem drumul X° de^ extremitate р г ; în ü t r a n s p o r t ă m
din drumul X1 etc. Drumul X = X° X1 . . . X n_1 este transportatul lui X
din p 0 .
Observaţia 2.2. Exemplele analizate în observaţia 2.1 sînt acope-
riri neramificate, fără frontieră ; pentru primul exemplu, transportul
nu este unic.
Observaţia 2.3. Acoperirea (X, /, X) fiind neramificată şi fără fron-
tieră, din definiţie rezultă că mulţimile / (X) şi X — / ( X ) sînt deschise.
Prin urmare, dacă X este conex, f este o surjecţie.
De asemenea dacă (X, /, X) este o acoperire neramificată cu transport
posibil, iar X este liniar conex, / este o surjecţie.
3 . 2 . PROPOZIŢIA 2 . 5 . Fie ( X , / , X ) o acoperire cu transport posibil
.şi unic, iar X un spaţiu liniar conex ; atunci oricare ar fi punctele p şi q
din X se poate stabili o corespondentă biunivocă între mulţimile de puncte

Г1 (p) si n (q).
într-adevăr, fie X un drum unind pe X punctele p şi g. î n fiecare
punct pt g / - 1 (p) de pe X transportăm X prin drumul şi extremitatea
sa va fi un punct g* 6/" 1 (g). Se verifică imediat că asocierea p. ->
dă o corespondenţă bijectivă între f 1 (p) şi f ( q ) 9 ) .
Consecinţa 2.1. î n condiţiile propoziţiei 2.5, dacă preimaginea unui
punct din X are un număr finit n de puncte, preimaginea oricărui alt
punct din X are de asemenea n puncte. Vom numi n numărul foilor aco-
peririi, denumire justificată în cazul cînd X şi X sînt suprafeţe.
Din propoziţia 2.3 rezultă imediat
Consecinţa 2.2. Fie ( X , / , X) o acoperire neramificată cu transport
posibil şi unic. Dacă OL şi ß sînt două drumuri omotope pe X, ridicînd aceste
drumuri din acelaşi punct din X, obţinem două drumuri a şi ß omotope pe X,
eu aceeaşi extremitate.
3.3. Numim spaţiu local liniar conex (respectiv local simplu conex)10)
un spaţiu topologic, care are o bază de mulţimi deschise liniar conexe
{respectiv simplu conexe).^
Observaţia 2.4. Fie ( X , / , X) o acoperire neramificată şi P o proprie-
tate invariată de omeomorfisme (de exemplu conexiunea liniară, cone-
xiunea simplă). Dacă X are o bază pentru deschise formată de mulţimi
cu proprietatea P, .atunci X are şi el o bază de acelaşi fel. Reciproca este
adevărată, adăugind că aplicaţia f este o surjecţie.
Observaţia 2.5. Dacă ( X , / , X) este o acoperire neramfficată cu
transport unic, X este local liniar conex şi p19 p 2 sînt două puncte diferite
din X cu aceeaşi proiecţie p € X, atunci px şi p2 au vecinătăţi disjuncte,
într-adevăr, fie uk o vecinătate a lui pk (k = 1, 2) pentru care f\uk este
un omeomorfism al lui uk pe deschisul /(%), fie и a f (щ) f| f (щ) o
vecinătate liniar conexă a lui p si fie йЪк = (Д^.) - 1 (и). Dacă ar exista
un punct f 6 иЪг П üb? un drum X din и, unind f (r) cu p, s-ar ridica din f
în două drumuri diferite ( / | ^ ) - 1 (X) ; prin urmare, f ) иъ = 0.
{Rezultatul se aplică în particular acoperirilor neramificate, fără frontieră
cu transport unic, pentru vecinătăţile йъ din definiţie, cînd uv sînt liniar
conexe).
JDacă (X, /, X) este o acoperire şi X este spaţiu separat, două puncte
din X cu proiecţii diferite au vecinătăţi disjuncte.
Din aceste două afirmaţii rezultă : Dacă (X, /, X) este o acoperire
neramificată cu transport unic, iar X este separat şi local liniar conex,
atunci X este separat.
9
) Evident, fără ipoteza X liniar conex, propoziţia rămîne valabilă pentru oricc pereche
de puncte p,q£X, care se pot uni cu un drum pe X.
10
) A se vedea definiţii mai generale pentru aceste noţiuni în lucrarca [25], p. 64 şi p. 134.
_ PROPOZIŢIA 2 . 6 . Fie X un spaţiu topologic, local simplu conex şi

(X, / , X) o acoperire neramificată cu transport posibil şi unic. Atunci acope-
rirea este neramificată, frontieră.
Să considerăm pentrn fiecare punct p £X drept vecinătate un
deschis simplu conex şi să asociem fiecărui punct pi^f~1(p) mulţimea
a punctelor g4 obţinute prin următoarea construcţie : q fiind un punct
din ^ şi X un drum cu originea p şi extremitatea g, situat în uvJ punctul
qi este extremitatea drumului X, transportatul lui X pe X în punctul p^
Datorită unicităţii transportului de drumuri, simplu conexiunii iui up şi
consecinţei 2.2, punctul depinde numai de q şi de pi9 astfel încît f\u~ este
o bijecţie : u~, -> up .
Mulţimea иъ. este un deschis în X : Fie q un punct din и ъ şi v un
deschis în X, liniar conex pentru care / (v) d up. Orice punct f £ v se
uneşte cu punctul q printr-un drum £ cz v. Evident, / ( £ ) CZ uv. Dacă X
este un drum din и, care uneşte p şi g? ridicînd drumul X/ (jI) din pL vom
obţine drumul X? С . Prin urmare, f 6 u 3 , , v CZ şi иъ, este u n
deschis.
Aplicaţia : иЪ{ -> up este evident un omeomorfism surjectiv.
Să verificăm că |J Щ = f'1 (up) : Dacă 5 şi o este un
p€ f-HP)
drum unind în u9 punctele q = f (q) şi p, atunci q 6 u~p, unde p este extre-
mitatea drumului a, transportatul lui or din punctul q. Cealaltă incluziune
este evidentă.
3.4. Propoziţiile de mai sus şi teorema 1.1 implică :
TEOREMA 2 . 1 . Fie (X, / , X) o acoperire yxeramificată cu transport
posibil şi unic, p un punct din X, iar p = f (p).
1° h esê un izomorfism.
2° constă din clasele drumurilor închise a de pe X, cu originea p7
care se ridică din p în drumuri închise.
3°. Dacă două puncte arbitrare din / 1 (p) se unesc printr-un drum
pe X, indicele lui în ^ (X, p) dă numărul de puncte din /_1 (p). Prin
urmare, dacă X si X sînt liniar conexe, indicele lui în тгх (X, p) este
numărul foilor acoperirii ( X , / , X).
Afirmaţiile 1° şi 2° se deduc imediat, folosind consecinţa 2.2.
Pentru a stabili 3°, să unim p cuj>ricare alt punct p' 6/ _ 1 (î>) y
printr-un drum X' de pe X ; atunci X' = / ( X') este un drum închis şi ( [X']^
determină o clasă alăturată [X']p în тг1 ( X , p ) . Se verifică imediat
că am obţinut astfel o bijecţie între punctele din/" 1 (p) şi clasele alăturate
ale lui în (X, p).
Din teoremele 1.1 şi 2.1 rezultă
Consecinţa 2.3. Fie ( X , / , X) o acoperire neramificată cu transport
posibil şi unic, iar X şi X spaţii liniar conexe. Fie p 6 X şi p = / {p). Să
ridicăm toate drumurile ale căror clase de omotopie aparţin lui din
orice punct al fibrei f'1 (p). Drumurile transportate vor fi toate închise,
atunci şi numai atunci cînd este divizor normal în т^ (X, p).
O acoperire (X, /, X) neramificată, far a frontieră cu transport unic,
spaţiile X şi X fiind liniar conexe, se numeşte regulată, dacă este divizor
normal în (X, p), pentru p ţ X şi p = f (p) n).
Teorema 2.1 şi consecinţa 2.3 permit să completăm teorema 1.1' în
modul următor :
TEOREMA 2 . 1 ' . Fie ( X , / , X ) o acoperire neramificată cu transport
posibil şi unic, iar X şi X spaţii liniar conexe. _
1°. Aplicaţia f induce un izomorfism F : TUJ (X) —> (X) determinat
pînă la un automorfism interior al lui т:1 (X) şi pune în evidenţă clasa de
subgrupuri conjugate cu ß = F [пг (X)] din щ (X).
2° Bacă ß este divizor norm,al, drumurile închise de pe X, corespunzînd
la clase din se ridică în drumuri închise pe X.
3.5. Am văzut că oricărei acoperiri ( X , / , X) îi putem asocia pentru
fiecare punct p g X un subgrup ^ СI ~ i ( X , / ( p ) ) . Vom demonstra o
reciprocă a acestei proprietăţi :
PROPOZIŢIA 2 . 7 . Fie X un spaţiu topologic liniar conex şi local
simplu conex. Oricare ar fi punctul pţX şi subgrupul ß d щ (X, p),
există o acoperire neramificată, fără frontieră, cu transport unic (X, /, X)
şi ww punct p g X, astfel încît = ( Spaţiul X rezultă liniar conex
şi local simplu conex).
Considerăm pentru fiecare punct q g X mulţimea drumurilor X cu
originea p şi extremitatea g şi le grupăm în clase notate {X}, prin urmă-
toarea relaţie de echivalenţă : X' g {X}, dacă şi numai dacă [X' X"1]^ g
(Dacă q = aceste clase coincid cu clasele alătuiate lui ^ în ^ ( X , p)).
Notăm X mulţimea acestor clase şi / aplicaţia X X, care asociază fie-
cărei clase q = {X}, definită de drumul X cu extremitatea g, punctul g.
OrganizămX ca spaţiu topologic, luînd drept vecinătăţi ale lui g g X mul-
ţimile u-, construite în modul următor, plecînd de la mulţimile uq din X
deschise, simplu conexe, ce conţin q: Fie q* un punct arbitrar din uq,
X* un drum din uq cu originea q şi extremitatea g*, iar X un drum din clasa g.
Drumul XX* defineşte clasa g*, iar и- este mulţimea claselor g*, cînd g*
descrie ^ . Se verifică imediat că : X este spaţiu topologic este omeo-
morfism local : ü~—> uQ ; ridicarea drumurilor e totdeauna posibilă univoc ;
~ pe
X e liniar conex şi local simplu conex. Din propoziţia 2.6 rezultă că acope-
rirea ( X , / , X) este neramificată, fără frontieră, iar din teorema 2.1, 2°,
u
) Am folosit denumirile de acoperire neramificată, neramificată fără frontieră, regu-
lată date de R. Nevanlinna [311 ; în monografia [7], aceste noţiuni sînt numite respectiv aco-
perire netedă, regulată, normală.
că = Q, dacă alegem punctul p corespunzător clasei determinată de

drumul nul cu originea p.
3.6. Vom stabili acum o teoremă relativă la ridicarea aplicaţiilor,
care constituie totodată o reciprocă a propoziţiei 1.9.
TEOREMA 2.2. Fie (X, f , X) o acoperire neramificată, cu transport
posibil şi unic, (X*, 9, X) o acoperire arbitrară, X* un spaţiu liniar conex
şi local liniar conex, iar p şi p* două puncte din X respectiv X*, astfel încît
f(P) = 9 (P*) = P- Dacă 3 atunci există aplicaţia continuă
9 : X* -> X, care face comutativă diagrama
(2.2)
unic determinată prin condiţia 9 (p*) = p.

1°. Dacă (X*, 9, X) este o acoperire neramificată, atunci şi acoperirea
(X*, 9, X) este neramificată.
2°. Dacă pentru acoperirea (X*, 9, X) transportul drumurilor este
posibil (respectiv unic), atunci (X*, 9, X) are aceeaşi proprietate.
Dacă(X*, 9, X) este o acoperire neramificată, fără frontieră, (X*, 9, X)
6ste şi ea neramif icată, fără f rontieră.
3°. Daca (X*, 9, X) este neramificată cu transport posibil şi unic, X
este liniar conex şi = atunci 9 este un omeomorfism surjectiv, iar
acoperirile (X, f , X) şi (X*, 9, X) sînt egale.
î n condiţiile cazului general, 9 se obţine în modul următor : Luăm
9 (p*) = p şi pentru fiecare q* g X*, ducem un drum X* arbitrar pe X*
de origină ^p* şi extremitate q*, transportăm d i n d r u m u l X = 9 (X*) prin
drumul X şi definim 9 (q*) = q, extremitatea lui X. Condiţia
asigură caracterul univoc al acestei aplicaţii. într-adevăr, dacă unim
p* cu q* prin alt drum Xj, cum X* Xî_1 se închide pe X*, notînd
Xx = <p(XÎ), deducem [X Xf1],, g deci [X Xf 1 ],,g Conform teo-
1
remei 2.1, 2°, drumul transportat din p : XXf se închide, deci X1? trans-
portatul lui \ din p, are aceeaşi extremitate q ca şi X.
Să verificăm că 9 este continuă. Dacă q* g X* şi q = 9 (#*), iar
5 = 9 (#*)? fie şi üq o pereche de vecinătăţi, astfel încît/fc- să fie un
omeomorfism al lui u- pe uQ, iar щ să fie inclusă într-o vecinătate arbitrar
dată Z7~. Deoarece 9 este continuă, există o vecinătate conexă prin arce
u*q. astfel ^încît 9 (uq.) d uq. Eepetînd procedeul de construcţie al
aplicaţiei 9, se vçde că 9 (uQ*) duq. într-adevăr, pentru a obţine ? (s*),
8* fiind punct arbitrar din uq*, este suficient să unim q* cu s* printr-un
drum (JL* din uq* şi să transportăm \l = 9 (fx*) din q, ceea ce ne dă £ =

= (/I«-)" 1 (p.). Extremitatea lui punctul 1?, va aparţine lui #3. şi va
coincide cu 9 (s*).
Pentru a stabili unicitatea aplicaţiei 9. să procedăm prin reducere
la absurd, presupunînd că ^ ar fi o altă aplicaţie continuă : X* X,
astfel încît / о ? ! = 9 şi 9X (p*) = p. Dacă 9 =f= 9 1? fie q* Ç X*, pentru
care 9X (g*) 9 (g*). Unim în X* punctul cu g*. printr-un drum X*.
Drumurile 9(X*) şi ^(X*) constituie ridicări din p ale drumului X =
= 9 ( X*), deci, cum pentru acoperirea ( X , / , X) transportul drumurilor
este univoc, ele coincid. Am obţinut astfel o contradicţie, deoarece
9 (X*) = 9j ( X*) implică ф (g*) = ft (g*).
Cazurile 1° sau 2C se verifică imediat, iar 3° se obţine schimbînd rolul
lui / cu 9, ceea ce ne dă o aplicaţie 9* : X -> X*, pentru care 9* (p) = p*
şi cpoo* = / : aplicaţia 9* este tocmai inversa lui 9.
Bemarcăm сă_(X,/, X) şi (X*, 9, X) fiind două acoperiri oarecare
egale, iar 9 : X* X un omeomorfism astfel încît 9 = / 0 9 , dacă 9 =
- p, atunci =
§ 3. Grupul transformărilor de acoperire
1. Fie ( X , / , X) o acoperire. Un omeomorfism surjectiv T : X X

cu proprietatea fo T — f se numeşte transformarea de acoperire.
1 . 1 . PROPOZIŢIA ЗЛ. Transformările de acoperire formează un gmp9
pe care îl vom nota (?. _
Dacă acoperirea ( X , / , X) este neramificatâ, mulţimea punctelor
{T (j5)}TG(î, ? fiind un punct arbitrar dar fix în X, este formată din puncte
izolate şi, adăugind ipoteza X spaţiu separat, această mulţime nu are
puncte de acumulare în X. într-adevăr, { î 7 ^ ) } ^ C i / - 1 (p), unde p =
— .f (P) Şi s e aplică rezultatele din § 2, pct. 2. Putem deci formula m
condiţiile subliniate în acest aliniat :
12
PROPOZIŢIA 3 . 2 . Grupul G este discret sau discontinuu ).
PROPOZIŢIA 3 . 3 . Dacă acoperirea (X, / , X) este neramificată cu Iran-
sport unic (în particular, dacă X este spaţiu separat) şi X este liniar conex,
atunci orice transformare de acoperire T este unic determinată printr-o pereche
de puncte corespondente, după cum rezultă din propoziţia 2.2. Această pro-
prietate se mai poate exprima spunînd că transformările de acoperire sînt
fără punct fix : dacă o transformare de acoperire invariază un punct,
atunci se reduce la identitate.
12
) Un grup G de transformări ale spaţiului topologic X în el însuşi se numeşte discontinuu,
dacă oricare ar fi P" £ X, mulţimea {T (p)}TţG NU are punct de acumulare în X.
1.2. Grupul G al transformărilor unei acoperiri ( X , / , X) introduce

pe X următoarea relaţie de echivalenţă : punctele p1 şi p2 din X sînt echi-
valente relativ la G, dacă există T g (?, astfel încît T ( p = p 2 . Yom nota
această relaţie de echivalenţă : p 1 p2.
TEOREMA 3 . 1 . Dacă p2, atunci = şi orice drum Y
ce uneşte px cu p2 se proiectează într-un drum y = f (y) a cărui clasă de omo-
topie în punctul p = f (pi) aparţine normalizatorului §flf„ al lui în
№ P).
î n adevăr, dacă există T g G pentru care T (рг) = p2, oricare ar fi
drumul închis ocx cu originea p v T (ах) = а 2 este un drum închis cu originea
p 2 . Cum [/(ах)] р este un element arbitrar din şi totodată coincide cu
[/(*2)]p? deci aparţine lui , deducem că ßr^CZ
Incluziunea contrară se obţine considerînd î 7 - 1 în loc de T.
Din teorema 1.1, 3°, rezultă [y] p g
1.3. Observaţia 3.1. Fie acoperirile (X, f19 X x ) şi (X 1 ? / 2 , X 2 ). Grupul
transformărilor de acoperire pentru (X, f19 X 2 ) este subgrup al grupului
transformărilor de acoperire pentru (X, / 2 ° / i , X 2 ).
2. Yom introduce acum noi ipoteze asupra acoperirilor şi spaţiilor
considerate :
TEOREMA 3 . 2 . Fie ( X , / , X) o acoperire neramificată cu transport
posibil şi unic, iar X liniar conex şi local liniar conex. Atunci, oricare ar fi
punctul p g X, are loc izomorfismul
J (3.1)
P 'D
Fie [y] p drumul у transportatul drumului у din p, iar
extremitatea lui y. Să demonstrăm că există o transformare TrţG cu
a
proprietatea TY (p) == pi- cest scop, este suficient să aplicăm teorema
2.2, 3°, diagramei
* /
ţinînd seama că din teorema 1.1,3°, deducem =

Am definit astfel o aplicaţie а : c ^ -> G, prin care сг ([y] p ) = TY,
pentru [ Y ] p g
Aplicaţia а este surjectivă : î n adevăr, teorema 3.1 arată că oricare
ar fi T g G, notînd T (p) = şi y un drum ce uneşte p cu dacă y = f (y),
clasa [yJpg^C/-. După afirmaţia de unicitate din teorema 2.2, T == TY.
Aplicaţia g este un omomorfism : Să luăm două elemente [а], şi
[ß]„ din şi să arătăm că T a3 = T a o Tß. Evident, este suficient să
verificăm relaţia T aß (p) = (T a o Tß) (p), pentru un punct p £ X . Punctul

^аз (?) se obţine ridicînd aß din p : fie a transportatul drumului а din p
şi Т а (p) extremitatea lui ; atunci T aß (p) va fi extremitatea drumului ß
transportat din Т а (p). Pe de altă parte, fie ß transportatul lui ß din p :
extremitatea sa este punctul Tß (p) şi pentru a construi T a [T ß (p)] лют
ridica din Т а (p) proiecţia unui drum ce uneşte p cu Tß (p), pe care îl
alegem chiar ß. Prin urmare Ta [ T ß ( p ) ] este extremitatea lui T a (ß) şi
coincide cu T aß (p).
Nucleul omomorfismului g este format de clasele [yj^ Ç , pentru
care TY este aplicaţia identică, deci Y este drum închis. Aplicînd teorema
2.1, 2°, deducem că Ker с = ceea ce demonstrează izomorfismul (3.1).
Observaţia 3.2. Adăugind la ipotezele teoremei 3.2 şi condiţia : X
liniar conex, din teoremele 1.1' şi 2.1' rezultă izomorfismul Go^ffl-Iß,
unde SZ este normalizatorul lui ß în тих (X).
Observaţia 3.3. î n condiţiile teoremei 3.2, grupul G este tranzitiv 13)
atunci şi numai atunci cînd este divizor normal = ^ ( X , p)).
Observaţia 3.4. Dată acoperirea ( X , / , X), avem pe X două relaţii
de echivalenţă : una determinată de f
(3.2) 5 <=>/(?) = / ( Ş )
şi alta determinată de G
(3.3) p • 'q q <=> T(p) = q, pentru un T Ç G.
Evident, p q implică şi cele două relaţii de echivalenţă
coincid dacă şi numai dacă G este tranzitiv.
Fie (X, / , X) o acoperire neramificată, iar / o aplicaţie surjectivă.
Spaţiul cît al lui X faţă de relaţia de echivalenţă determinată de / , pe care
îl vom nota X / f , este omeomorf cu X([15], p. 93). î n cele ce urmează
vom folosi această observaţie în cazul G tranzitiv, cînd spaţiul cît îl vom
nota X\G.
§ Л Acoperirea universală
1. Fie X un spaţiu liniar conex, local simplu conex şi p nn punct

din X. Să alegem subgrupul Q = {1} CI щ (X, p), 1 fiind clasa drumurilor
nul-omotope, elementul unitate din щ(Х 9 p). Aplicînd propoziţia 2.7,
deducem existenţa acoperirii regulate (X, I1G, X), cu proprietatea _
с;,В —
= {1}, pentru orice punct р б П ё Ч р ) Şi cu grupul transformărilor de
acoperire
o ^ Щ (X, p),
13
) Un grup de transformări de acoperire se numeşte tranzitiv, dacă oricare ar fi punctele
p x şi p2 din aceeaşi fibră a acoperirii, există în grup o transformare Г, astfel încît T ( p x ) = p 2 -
după teorema 3.2. Proiecţia acestei acoperiri a fost notată cu П^, deoarece
după observaţiile 3.3 şi 3.4, grupul G fiind tranzitiv, relaţiile de echiva-
lenţă (3.2) şi (3.3) definite de proiecţie respectiv de grupul G coincid,
iar X este omeomorf cu X/G. Acoperirea ( X , IIG, X) SAe numeşte universală,
fiindcă după teorema 2.2, oricare ar fi acoperirea ( X , / , X) neramificată
cu transport posibil şi unic, există o acoperire ( X , / , X) astfel încît UG =
= f of. Tot din teorema 2.2 rezultă că acoperirea ( X , n G , X) este inde-
pendentă de p, pînă la o egalitate de acoperiri.
Conform teoremei 2.1,1°, grupul p) se reduce la elementul
neutru, fiindcă Пв>з este un izomorfism. Prin urmare, spaţiul X este omotop
simplu conex. (După propoziţia 2.7, ştiam că X este liniar conex şi local
simplu conex.)
Teorema 2.1, 3°, arată că numărul foilor acoperirii universale este
egal cu ordinul lui тих(Х, p).
2. Vom aprofunda acum izomorfismul : G -> щ ( X , p), pe care îl
vom nota A e Beamintim din demonstraţia teoremei 3.2, definiţia
lui AGtî> : ^ a
1° Fiind dat unim p cu T(p) printr-un drum v cu proiecţia
П в (y) = Y; atunci A G t b { T ) = [y] p .
2°. Eeciproc, luînd [y] v 6 щ (X, p), transportăm Y din p prin drumul
y ; atunci A-_i([Y]j>) = transformarea de acoperire pentru care Ty(p)
este extremitatea lui y-
PROPOZIŢIA 4 . 1 . Fie X : G-^G un automorfism, <O : щ(Х, p) -> ТИХ (X, q)
un izomorfism, p 6 П^1 (p) şiqţ Uq1 (q). Dacă următoarea diagramă
G - M
(4.1) j w j Agj
TU г (х,р)—*щ(Х,а)
este comutativă, X este automorfism interior atunci şi numai atunci cînd
со este izomorfism permis.
Verificarea este imediată : Fie <o izomorfismul permis definit de
drumul Y c u originea q şi extremitatea p. Notăm cu Y transportatul
T
lui Y din g, cu pi extremitatea lui Y Şi transformarea din G, pentru
care t(p) = px. Dacă TÇ G şi а = П 0 (а), unde à este un drum unind p
cu T(p), pentru a obţine Тг=ЦТ) = A~i([yay-^]q) transportăm y" 1 din
T[T(p)] şi obţinem Y f l c u extremitatea T±(q). Evident, YI = Î(y)' d e c i
т[Т(р)] = T X [ T ( P ) J sau T± = Ю Г О Т " 1 ; prin urmare X este automor-
fismul interior determinat de т. Eeciproca se stabileşte urmărind raţiona-
mentul în sens invers.
Observaţia 4.1. Propoziţiile 1.6 şi 4.1 arată că automorfismele
X : G-+G şi Ù = i^cooi'1 : ъг(Х)-+ кг(Х) sînt simultan interioare sau nu.
§ 5. Aplicaţii omotope
1. î n acest paragraf vom folosi acoperirea universală pentru a stabili

o proprietate importantă a aplicaţiilor continue omotope între două spaţii
topologice X şi X', liniar conexe şi local simplu conexe. Să notăm cu X
şi X' spaţiile de acoperire universală corespunzătoare, G şi G' grupurile
transformărilor de acoperire, IlG : X X şi : X' X' aplicaţiile ce
realizează acoperirea, AGÎ> : G-îz1(X9p)J u n d e p ţ X şi p = П G ( p ) , res-
pectiv : n ± ( X f , p'), unde p şi p' = П G ,(p'), izomorfismele
definite în § 4, pct. 2.
TEOREMA 5 . 1 .Fie f : X-+X' o aplicaţie continuă.
1° Există o aplicaţie continuă f : X->X', astfel încît diagrama
A T A
(5.1) П,|
X - ^ X '
să fie comutativă sau
(6.1') f o U G = U G f o f .
Aplicaţia f este unic determinată prin condiţia f(p)=p', dacă f ( p ) = p \

Luînd în loc de p' un alt punct T'(p') cu T' g G', aplicaţia f se înlocuieşte
cu T'of.
2°. Aplicaţia f determină univoc un omomorfism Xj : care face
comutativă diagrama
A T A
(5.2) T j _ j X .(T)
A / A
oricare ar fi T £ G, i.e.
(5.2') foT=Xf(T)of.
Omomorfismul yf face comutativă diagrama
G U—» G'
(5.3) Авл j j Ло-.i'.
sau
a a
(5.3') Xf = Gh ° f p° GJ
si verifică relaţia
(5.4) (T) = Т[оХ7 (Т)ОТ;-1
pentru orice Т[ £ Gf şi T g G 14).

3°. Bacă f este un omeomorfism surjectiv, atunci f este omeomorfism
surjectiv, iar Xî esê izomorfism surjectiv.
1°.A Prima afirmaţie de la punctul 1° rezultă din teorema 2.2 :A aplicaţia
A A
JoIIg : X ^ X ' se ridică printr-o aplicaţie, pe care o vom nota / : X-+X',
deoarece acoperirea (X', YlG,,X') este regulată şi, luînd punctele p şi p'
cu proprietatea ( f - U Q ) ( p ) = П e , ( p ' ) , putem scrie ß(foiiG), = л, =
= {1} CZ TU^X'JP') ; aplicaţia / este unic determinată de condiţia f ( p ) = p .
Să schimbăm punctul p' cu un alt punct din П^,1 (p'). Deoarece grupul
G' este tranzitiv, acest punct va fi de forma T[(p'), unde T[ţG'. Yom
obţine o aplicaţie / 1 ? determinată de condiţia f ^ p ) = T [ { p ' ) == ( T [ o f ) ( p ) .
Cum şi aplicaţia T[of face comutativă diagrama (5.1), din proprietatea
de unicitate, rezultă f± = T[of.
2°. Fie T € G şi q € X ; deoarece
ne, [/(T(g))] = / [ п в ( Г ( $ ) ) ] = / [ n e ( a ) ] ,
putem scrie
Пв,о(/оТ) = / о П в
şi conform punctului 1°, există T' € G' astfel încît
foT = Го/.
Am stabilit astfel o aplicaţie xj ' care depinde numai de / şi aso-
ciază lui T transformarea T' =
Se verifică imediat relaţia (5.3) : Dacă a este un drum ce uneşte
p şi T(p), atunci A G 3 ( T ) = |>] p cu a = П в (а). Prin definiţie, / p ([a] p ) =
= [/(a)]î>'- Fiindcă /(a) este transportatul drumului / ( a ) în punctul p',
л
ё,в;([/(а)] р ,) este transformarea ce duce p în / [T(p)], extremitatea
lui /(à), adică tocmai X/(T). De aici rezultă că X/ este un omomorfism
şi că este unic determinat de / 15 ).
14
) Punctul 2° se poate enunţa şi sub forma : aplicaţia f induce un omomorfism X : G-»G',
determinat pînă la un automorfism interior al lui G
15
) Evident, Ker x- e s t e intersecţia lui G cu grupul transformărilor de acoperire cores-
A A A f
punzătoare lui (X, f , X').
Scriind diagrama (5.2) pentru / şi T[of:

A f A, Ţ' A,
f * T\
al doilea pătrat rezultă comutativ, ceea ce ne dă relaţia ( 5 . 4 ) .

3°. Pentru a stabili punctul 3°, vom demonstra mai întîi :
PROPOZIŢIA 5 . 1 . Fie X, Хг şi X2 spaţii topologice liniar conexe şi
local simplu conexe ; fx : X^Xx şi f2 : Хг-+Х2 două aplicaţii continue ; p
un punct din X, рг = f^p) şi p2 = /2(?>i) ; X, Хг şi X2 spaţiile de acoperire
universală ; G, Gx şi G2 grupurile transformărilor de acoperire ; p £ П^1^),
Vi^g^VI) Şi P î g n ^ t p j ) .
Dacă / j /2 : şi f2ofx : aplicaţiile deter-
minate de f19 f2 respectiv f2 o f± prin condiţiile fx(p) = pi, /2(Pi) = V2 §i
л ^
if2 °fi) (p) — teorema 5.1atunci
si
(5-6) Eelaţia (5.5) se obţine imediat
*/,<> =din/comutativitatea diagramei
х Ж х г Ж х 2
M ,4 f l1^
şi din condiţia (/ 2 o/ 1 )(p) =(f2of1)(p). Cum (/2<>£), = ( / 2 ) P i o ( / ^ (după
§ 1.5, formula (1.4)), relaţia (5.6) se deduce aplicînd (5.3').
Revenind la punctul 3° din teorema 5.1, să presupunem că f este
un omeomorfism surjectiv şi să n o t ă m / - 1 omeomorfismul invers : X ' ^ X .
/4 * A A
După punctul 1° din această teoremă, lui f~l îi corespunde f : X ' ^ X ,
unic determinat prin condiţia de a transforma p' în p şi după propozi-
ziţia 5.1,
/ - 1 o / = ÎX = l i ,
A
unde am notat 1^, l £ omeomorfismul identic al lui X, respectiv X, pe el
A
însuşi şi lx (p) = p. Prin urmare
/N
1 1
(5.7) f = Г
şi / este un omeomorfism surjectiv. Din (5.3') şi demonstraţia teoremei

1.1, 4°, în care am stabilit că
(5.8) (/-1)/ы = (Л)" 1 ,
deducem că este un izomorfism surjectiv şi că
(5.9) Xu = Xr1.
2. Fie (X, UGJ X) şi {X', I1G, X'), două acoperiri universale cu

grupurile transformărilor de acoperire G respectiv G' şi / : X->X' o apli-
caţie continuă. Dacă există o aplicaţie continuă / : X ^ X ' , pentru care
diagrama (5.1) este comutativă, spunem că / induce /. De asemenea, dacă
există o aplicaţie x; • G^G f , care face comutativă diagrama (5.2), spu-
nem că / induce x/-
Dacă f induce / , aplicaţia f este unică, iar f este
TEOREMA 5 . 2 . 1°.
una din aplicaţiile X^X' corespunzătoare lui f prin teorema 5.1.
2° Dacă f induce Xh atunci yj este un omomorfism şi este unic deter-
minat.
3°. / induce f atunci şi numai atunci cînd induce x;-
4°. Condiţia necesară şi suficientă ca f să inducă f este ca G să fie
subgrup al grupului G* de transformări ale acoperirii (X, IiG, о / , X').
Afirmaţiile 1° sînt evidente. Dacă / induce/, mulţimea П е / {/[Пё 1 (р)]}
trebuie să se reducă la un punct, oricare ar fi p £ X, şi acest punct,
unic determinat de UGfJ f şi UGJ este tocmai f(p). Totodată, / realizînd
comutativitatea diagramei (5.1), corespunde lui /. Dar dacă / induce / ,
atunci, după teorema 5.1, 2°, există x/ nnic determinat de / , care face
comutativă diagrama (5.2) şi astfel prima parte a punctului 3° este veri-
ficată.
Să presupunem acum că / induce x/ Şi să luăm un punct p £ X şi
un punct p g П ^ р ) . Oricare alt punct al mulţimii П G l ( p ) va fi de forma
T(p) cu TţG. Avem
ne, U(T(p))] = nG,[yj (T) (f(p)n = nG, [f(№ = p'

,şi definim univoc/(p) = p'. Cum HG şi TlG, sînt omeomorfisme locale, / este
continuă. Afirmaţia 3° este astfel complet demonstrată, iar 2° rezultă
din teorema 5.1, 2°.
Condiţia 4° este necesară după observaţia 3.1. Ea este şi suficientă,
deoarece oricare ar fi p £ X, dacă G d (?", mulţimea {/ [ П ^ ) ] } se
reduce la un punct. Notînd p' acest punct, definim/(p) = p'.
PROPOZIŢIA 5 . 2 . Păstrînd notaţiile de mai sus, /IE / : X ^ X ' O apli-
caţie continuă, care induce aplicaţia f : X^X' şi omomorfismul x; : G-+G'.
1°. Dacă f este aplicaţie surjectivă, atunci f are aceeaşi proprietate,
dar yj poate să nu fie surjectiv.
2°. Daca / este aplicaţie injectivă, // este injectiv, dar proprietatea
nu este adevărată pentru f .
Fie / surjectivă şi Atunci există p € (П^, °/) _ 1 (p') şinotînd
HG (?>) = P £ X , avem / ( p ) = p'. Dacă / este injectivă, x; a r e aceeaşi
proprietate după cum rezultă din (5.2').
Celelalte două afirmaţii ale propoziţiei 5.2 sînt ilustrate prin urmă-
torul exemplu : Fie X = X' = X = U semiplanul superior, X' torul cu
două găuri, iar / = П 0 aplicaţia identică. Atunci / = П^,, iar x; este apli-
caţia lui G în subgrupul unitate al lui G'. Omeomorfismul surjectiv / _ 1
nu induce aplicaţii X'-^X sau G'-+G.
PROPOZIŢIA 5 . 3 . Condiţia necesară şi suficientă pentru ca omeomor-
Jismul surjectiv f să inducă un omeomorfism (surjectiv) f este ca G' =
= / < ? / - ! 16).
î n adevăr, pentru ca / să inducă un omeomorfism / este necesar şi
suficient ca atît / cît ş i / " 1 să inducă o aplicaţie X - > X ' respectiv X'->X.
Conform teoremei 5.2, 4°, pentru aceasta este necesar şi suficient ca
G CZ / - 1 G ' / , grupul transformărilor acoperirii (X, UG,°f, X') şi G' CZ fGf
grupul transformărilor acoperirii (X х , I l G o / - 1 , X), de unde rezultă propo-
ziţia 5.3 17).
3. Din rezultatele stabilite vom deduce acum o primă proprietate
a claselor de aplicaţii continue omotope între două spaţii topologice X
şi X', liniar conexe şi local simplu conexe.
13
) Am notat f G f - 1 grupul transformărilor f o To f-1, pentru T g G.
17
A
) Propoziţia 5.3 se poate demonstra şi folosind teorema 5.2, 3° : Dacă f induce cmeo-
A A A A
morfismul surjectiv f , atunci f induce Xy Şi relaţia (5.2) implică f G /'~ 1 CI G' ; cum f~x induc©
A A A
f - 1 , putem scrie şi incluziunea contrară. Invers, dacă f G f - 1 = G', atunci/* induce y- definit
A A A
prin relaţia y-{T) = f o T o f-1, oricare ar fi T £ G ; prin urmare f induce o aplicaţie continuă f.
Raţionînd analog asupra lui f-1, deducem că f este omeomorfism surjectiv.
TEOREMA 5 . 3 . Fie fk : X - > X', h = 0 , 1 , două aplicaţii continuef

cărora le corespund, după teorema 5.1, aplicaţiile fk şi omeomorfismele
Xk = x/ . -Daca / Ä sînt omotope, x* diferă printr-un automorfism interior
al grupului G'.
Fie {gt}t$i o familie de aplicaţii continue X - > X ' , care realizează
deformarea continuă a lui / 0 în fx cu g0 == / 0 şi дг = f19 conform § 1,
pct. 1. Alegem p0 Ç X şi notăm cu A, drumul descris de gt, (p0), cînd f
parcurge segmentul [0, t], Luînd PoţUîPo) Şi Po = fo(i>o)i transportăm
A
din p0 drumul X, prin drumul X4, a cărui extremitate o notăm cu p\. De-
finim gt : X -> X', după teorema 5.1, 1°, astfel încît П е , o gt = gt о П^ şi
gt (pQ) = pt. Să arătăm că omorfismele X$t corespunzătoare coincid. î n
acest scop să luăm o transformare arbitrară T £ G şi să verificăm relaţia
Ц ( Т ) [gt(p0)] = ô(T) [gt(p0)l
Fie à un drum unind p0 cu T (p0), a = П 0 (а) şi at = gt(oc). Punctul

X§t(T)[gt(p0)] este extremitatea transportatului din p0 a drumului X, a,, iar
punctul X$Q(T) [gt(Po)] extremitatea transportatului din p0 a drumului
oc0 V Aceste două puncte coincid, fiindcă drumul X, af Xf1 ao 1 este nul-
omotop, cum se vede lăsînd t să tindă la 1. Deoarece / 0 = g0 şi f± = A' o gx
pentru un anumit A'ţG', deducem că XQ(T)=X§0(T) şi Хг(Т) =
= A'orh(T)o A''1 = A' oX0{T)o A'-\ oricare ar fi TÇG.
Dacă grupăm în aceeaşi clasă omomorfismele (?->(?', care se obţin
unul din altul prin compunere cu un automorfism interior al lui 6?', teo-
rema 5.3 admite şi următoarea formulare :
TEOREMA 5 . 3 ' . Fiecărei clase de aplicaţii continue omotope : X - > X ' R
îi corespunde o clasă de omomorfisme G->G\ diferind prin automorfisme
interioare ale lui G' 18).
Teorema 5.3 se completează cu ajutorul rezultatului următor :
TEOREMA 5 . 4 . Fie fk : X - > X ' , FC = 0 , 1 , două aplicaţii continue,
cărora le corespund, după teorema 5.2, aplicaţiile fk şi omomorfismele
Xk = Xf , şi care induc, după teorema 2.2, omomorfismele fkv pentru fiecare
punct p £ X. Condiţia necesară şi suficientă ca fkv să fie echivalente este ca
Хг să se deducă din X0 printr-un automorfism interior al grupului G'.
~~ ~ " A A A
18
) Evident, dacă aplicaţiei continue f : X X' îi asociem aplicaţia continuă f : X X'
şi omomorfismul X/, oricare ar fi omomorfismul X din clasa lui X/, deci de forma X (T) —
= А' о X/ ( T) o A ' - 1 cu on anumit A' din G' şi T arbitrar din G, aplicînd teorema 5.1 deducem
că X corespunde tot aplicaţiei f, căreia i se asociază acum A' of.
Să formăm diagrama
Xo
G- G'
/
v
e',/o <г>
MS
XI
G G'
Ле /
у/ ^G'Jvib)
XV.
V)
pentru p g Uq г(р) şi <ùk(Jc = 1, 2, 3, 4), aplicaţii ce vor fi definite mai jos-
Faţa superioară şi cea inferioară sînt comutative, conform relaţiei (5.3').
1°. Să presupunem că există A'gCr', astfel încît
X^T) =A'oX0(T)oA-*
oricare ar fi T € G. Yom alege şi <o2 transformarea identică, <o3 auto-
morfismul interior al lui G' determinat de A' şi <o4 = Л е , ^ о садоЛ^,1
Deducem
°/OP ~ fip ° Şi cum, din propoziţia 4.1, rezultă că şi
6>4 sînt izomorfisme permise, prin definiţie fov şi flv sînt echivalente.
2° Eeciproc, să presupunem fkv echivalente şi să alegem şi <o4
izomorfismele permise, corespunzătoare acestei echivalenţe. Propoziţia
4.1 asigipă că <o2 = Л^.з o ^ o AG ь şi co3 = AG\ o <o4 o sînt
automorfisme interioare. Fie AţG şi A'ÇG' elementele ce determină
aceste automorfisme. Deducem Xi ° = ^з ° Xo s a u ? pentru orice T € Gr
A' o X0(T) o A'"* = A'1) = U) î(^)" 1 ;
deci, notînd В' = ^(J.)" 1 o A', obţinem
f l
ЩТ) = B'oX0( T)oB .
Ţinînd seama de teorema 5.4, putem scrie :
TEOREMA 6 . 3 " . JDacă aplicaţiile continue fk X -> X', îc = 0, 1, sînt
omotope, omomorfismele fkp : p) Tz-iiX'j fk(p)) sînt echivalente, ori-
care ar fi p g X.
î n virtutea teoremei 1.1' şi propoziţiei 1.8, avem de asemenea

TEOREMA 5 . 3 " ' . Fie fk: X -> X ' , Jc = 0, 1 , aplicaţii continue şi
Fk: 7г1(Х)->7г1(Х') omomorfisme corespunzătoare. Dacă fk sînt omotope, Fk
diferă printr-un automorfism interior al lui ^ (X').
Prin urmare, fiecărei clase de aplicaţii continue omotope : X - > X ' îi
corespunde univoc o clasă de omomorfisme 7г1(Х)->7г1(Х')? care se obţin unul
din altul prin compunere cu automorfisme interioare ale grupului 7r1(X').
î n Сар. III, § 1, vom demonstra pentru X şi X ' suprafeţe rieman-
niene, X' neeehivalentă eonform eu sfera, reciproca teoremei 5.3.
4. O altă proprietate importantă a claselor de aplicaţii omotope
este legată de teoria grupurilor de omologie. Deoarece această teorie este
expusă de pildă în manualul de topologie al lui C. Teleman [45], vom
folosi această carte. Vom presupune astfel cunoscute noţiunile de simplex
standard, simplex liniar, simplex singular, grupurile de omologie singu-
lară ale unui spaţiu topologic X, pe care le vom nota 7ôq (X),
q = 0, 1 , . . . fiind dimensiunea ([45], p. 86—91) şi vom menţiona :
TEOREMA 5 . 5 . O aplicaţie continuă f a spaţiului topologic X în
spaţiul topologic X' induce un omomorfism 9* : 7Ck (X) -> 76k(X'). Dacă
f este un omeomorfism surjectiv, atunci 9* este izomorfism surjectiv.
într-adevăr, fiecărui Zc-simplex singular ak definit de ^-simplexul
liniar fGk şi de aplicaţia continuă g : 'a* ->afc i se asociază ^-simplexul
definit de 'afc ş i / o g, pe'eare-1 vom nota cu f{ak). Fie Ck(X), Zk(X) şi Bk(X)
respectiv Ck(X'), Z*(X') şi Bk(Xf) grupurile ^-lanţurilor singulare, fc-eielelor
singulare şi ^-frontierelor singulare ale spaţiilor X şi X'. Se stabileşte omo-
morfismul Ф* : Ck(X) -> <7fc(X'), care face să corespundă fiecărui afc =
= 2 a,ak^Ck(X) (av întregi, a* fc-simplexe singulare pe X), fc-lanţul singular
Ф*(а*)= S a v Ф к (а к ) € Ck(X'). Se verifică relaţia Фк~г (доск) = дФк(оск), de
unde rezultă Ф* [Zk(X)]Œ Zk(X') şi Ф Ь [Б*(Х)] d Bk(X'). Prin urmare Фк
induce omomorfismul 9* : dacă afc £ Zk (X) şi âfc este clasa lui afc în 7бк (X),
atunci 9fc(âfc) = Фк(<хк) din 76k{X'). Dacă / este omeomorfism surjectiv,
şi 9fc sînt izomorfisme surjective (A se vedea [45], p. 94).
CONSECINŢA 5 . 1 . Grupurile de omologie sînt invarianţi topologici.
TEOREMA 5.6. Două aplicaţii continue f5 : X - > X ' , j = 1, 2, omo-
tope induc acelaşi omomorfism între grupurile de omologie de aceeaşi dimen-
siune fc, deci unei clase de aplicaţii continue omotope X - > X ' îi corespunde
un omomorfism Ж*(Х) ->3ùk(X'). (A se vedea demonstraţia în [45], p. 121.)
5. î n Cap. II vom folosi de asemenea posibilitatea de a deforma
o aplicaţie continuă într-una simplicială. Yom da, în acest scop, urmă-
toarele definiţii si rezultate :
5.1. Numim complex n-dimensional un spaţiu topologic Kn, care

admite o descompunere simplicială, i.e. pe Kn se află o mulţime cel mult
nunaărabilă de ft-simplexe topologice 19) (Ic = 0, 1 , . . . ,n) 20) astfel încît :
1° O dată cu un simplex din K n , toate simplexele care sînt feţe ale
lui (sînt incidente cu el) aparţin lui K n .
2° Orice punct din Kn aparţine unui simplex din Kn şi numai unui
număr finit de simplexe din K n .
3° Două simplexe din K n sînt fie disjuncte, fie unul este o faţă a
celuilalt, fie au o faţă comună, care formează intersecţia lor.
4° Fie p un punct arbitrar din Kn şi <r4 (i = 1, . . .,N) simplexele
care îl conţin (de dimensiuni de la 0 la n). Dacă viv (i = 1,. . sînt
N
vecinătăţi ale lui p în <yf, atunciLM v o vecinătate a lui p în K n .
i = 1
Un complex poate admite mai multe descompuneri simpliciale.

Yom numi complex simplicial, un complex Kn împreună cu o anumită
descompunere simplicială Ф.
PROPOZIŢIA 5 . 4 . O mulţime К din spaţiu euclidian n-dimensional
En, formată dintr-o mulţime cel mult numărabilă de Ic-simplexe liniare
(Ic puţind lua valori de la 0 la n), este un complex simplicial dacă satis-
face condiţia 3° de mai sus şi dacă orice punct p£K are o vecinătate, care
intersectează numai un număr finit de simplexe.
Condiţia 4° rezultă luînd, pentru fiecare Э p, o vecinătate vUp =
= Gif]B e i (p) (unde Be.(p) este bula din En cu centrul p şi rază >Ô) şi
alegînd un număr pozitiv Y] < (г = 1,. . . şi suficient de mic ca
N N
^ ( P ) n î C U f f o evident,
i=1 i= 1
Orice complex К poate fi descris cu ajutorul unei scheme, care cu-
prinde pentru fiecare Ä;-simplex din К, un şir de Тс + 1 litere desemnînd
vîrfurile simplexului. într-adevăr, două simplexe diferite ale unui complex
simplicial nu pot avea aceleaşi vîrfuri.
PROPOZIŢIA 5 . 5 . Două complexe simpliciale К şi K* cu aceeaşi
schemă sînt omeomorfe: ele se reprezintă topologic unul pe celălalt, astfel
încît fiecare simplex din К să fie reprezentat liniar pe simplexul din К*,
cu acelaşi corespondent în schemă.
într-adevăr, fiecare simplex G din К, cu preimaginea simplexul
liniar fG şi omeomorfismul cr, are după schemă un corespunzător
19
) Spre deosebire de simplexele /с-dimensionale (fc-simplexele) singulare, care sînt imagini
continue de k-simplexe liniare, /с-simplexele topologice sînt imagini topologice de Ar-simplexe
liniare. Două k-simplexe singulare (topologice) a^, j = 1, 2, definite de /с-simplexele liniare
'cjfc şi de aplicaţiile continue (topologice) fj : 'oj -> g* se numesc egale, dacă mulţimile a^ coincid
şi dacă există transformarea liniară afină A : 'aj 'a|, astfel încît f2 o A = fv
20
) Kn conţine cel puţin un n-simplex topologic. Pentru simplificarea expunerii, vom
folosi denumirea simplex pentru simplex topologic.
a* din K* cn preimaginea 'cr* şi omeomorfismul cp* : 'cr* -> a*. Fie A trans-
formarea afină 'GT—G* determinată de corespondenţa vîrfurilor din schemă.
Luînd / = 9*oJ.oçp~ 1 pentrn pnnctele lui a, se arată că / este un omeomor-
fism al lui К pe К*. Vom spune că f reprezintă liniar a pe f(cr).
PROPOZIŢIA 5 . 6 . Orice complex simplicial n-dimensional К se repre-
zintă topologic pe un complex simplicial liniar (i.e. format din simplexe
liniare) K* din E2n+i9 astfel încît fiecare dintre simplexele lui К să fie
reprezentat liniar pe simplexul imagine.
Pentru a stabili propoziţia 5.6, să observăm că o mulţime cel mult
numărabilă Ж", în care s-au fixat anumite submulţimi distinse, constituie
schema unui w-complex simplicial K* (i.e. există o corespondenţă biuni-
vocă între elementele lui M şi vîrfurile lui К*, prin care submulţimile
distinse din M trec în vîrfurile simplexelor lui К*), atunci şi numai
atunci cînd sînt îndeplinite următoarele condiţii :
1° Orice submulţime distinsă are cel mult n + 1 elemente (dar există
cel puţin o submulţime cu n + 1 elemente).
2° Orice submulţime a unei submulţimi distinse este de asemenea
submulţime distinsă.
3° Orice element din M este cuprins numai într-un număr finit de
submulţimi distinse.
Aceste condiţii sînt evident necesare, după cum rezultă din definiţia
n-complexelor. Suficienţa lor se obţine prin următoarea construcţie :
Alegem în -E72n+i mulţimea de puncte Pi în corespondenţă biunivocă cu
elementele din M şi astfel încît
a) {PJ să nu aibă nici un punct de acumulare.
b) Pentru Tc < 2n + 1, orice mulţime de Ic + 1 puncte din {PJ
determină un spaţiu liniar ^-dimensional.
Alegerea punctelor Pi se face inductiv. Luate punctele P 1 ? . . . , Pr7
se alege P r ^ astfel încît coordonata sa х г să fie cu cel puţin o unitate
mai mare decît coordonatele x x ale punctelor P 1 ? . . . , P r (ceea ce asigură
condiţia a)) şi P r + 1 să nu aparţină nici unui spaţiu liniar determinat de
Tc dintre punctele P 1 ? . . . , P r (Ic < 2n + 1) (aceasta este posibil, fiindcă
spaţiile liniare, care nu trebuie să includă punctul Pr+1 sînt în număr
finit şi au dimensiunea <; 2n ; se realizează astfel condiţia b)). Se asociază
fiecărei submulţimi distinse de Тс + 1 elemente din Ж, Tc simplexul liniar
cu vîrfurile în punctele P i corespunzătoare şi se verifică cu ajutorul
propoziţiei 5.4 că mulţimea K* formată de aceste simplexe este un
w-complex simplicial. Fie or' şi or" două simplexe diferite din K* de dimensiuni
Tc' respectiv Tc" ; numărul Tc + 1 al tuturor vîrfurilor lui or' şi or" este
<; (Tc' + 1) -fr (Tc" + 1) < 2n + 2, deci aceste vîrfuri întind un Ä;-simplex
liniar cr, care cuprinde ca feţe or' şi or" (eventual or ar putea coincide cu
or' sau cu or") ; se deduce de aici condiţia 3° din propoziţia 5.4. Pe de altă
parte, dacă Q şi r > 0, numai un număr finit de puncte P{ pot
aparţine bulei BT(Q), datorită ipotezei relative la х г (PJ ; deci numai un
număr finit de simplexe din K* intersectează B r (Q), dnpă condiţia 3 a

impnsă Ini M.
Propoziţia 5.6 reznltă acum imediat, construind K* pentru o mulţime
M corespunzătoare schemei lui К şi aplicînd propoziţia 5.5.
Pe baza propoziţiei 5.6 putem înlocui în diferite raţionamente К
prin JSL*, operaţie pe care o vom numi scufundarea lui К în E2n+1. Să>
observăm că prin acest procedeu oricare ar fi simplexul or din К între
preimaginea sa 'or şi imaginea or* din K* avem o transformare liniară,
deci pentru reprezentarea liniară a unui simplex din К pe un simplex
dintr-un complex K' este totuna să folosim preimaginile lor liniare sau
scufundarea lui К şi K' în spaţii euclidiene. Ca o aplicaţie demonstrăm :
PROPOZIŢIA 5 . 7 . Fie F o aplicaţie : К x I ^ Ü L ' , unde К şi K' sînt
complexe simpliciale. Dacă :
1) F este continuă pe ÜLX{0} şi pe ÜLX{1} şi
2) pentru orice p ÇÏ, punctele F (p, 0) şi F(p, 1) aparţin aceluiaşi
simplex din К', iar F aplică liniar segmentul {p} xl d Kxl pe segmentul
din К', ce uneşte F(p, 0) şi F(p, l)21),
atunci F este continuă pe К x I.
Considerăm К şi К' ca submulţimi ale spaţiului euclidian EN de
coordonate хг,..., xN, respectiv EM de coordonate уг,..., yM. Atunci K x l
va fi o submulţime din EN+1J un punct arbitrar avînd coordonatele
x
i ? • • • ? xN ? h iar aplicaţia F se va exprima prin formulele :
yj .., t) = yj .., Xy9 0) (1 - t) + yj . x n , 1 )t,
cu j = 1, 2,. . . , M. Prin ipoteză, (хг,..., xN, Ic), Ic — 0, 1, sînt funcţii
continue, deci F este continuă.
5.2. Fiind dat un complex simplicial К, prin steaua de simplexe
cu centrul într-un vîrf p g К înţelegem totalitatea simplexelor din К, în
care p este vîrf.
PROPOZIŢIA 5 . 8 . Prin subdiviziunea simplexelor unui complex se
poate obţine o descompunere simplicială oricît de fină a complexului.
De exemplu, fiind dată o acoperire deschisă a complexului К,
putem obţine o descompunere simplicială, astfel încît fiecare simplex
(mai mult, fiecare stea de simplexe ) să fie inclus într-o mulţime a aco-
peririi.
Pentru demonstraţie se foloseşte subdiviziunea baricentrică a sim-
plexelor 22) ([45], p. 108) şi teorema lui Lebesgue ([45], p. 84). Dacă
complexul К este finit (i.e. are un număr finit de simplexe), este sufi-
cientă aplicarea repetată a subdiviziunii baricentrice ([45], p. 119—120).
î n cazul cînd К are o infinitate de simplexe, prin subdiviziunea bari-
21
) Prin segment unind două puncte dintr-un simplex a al unui complex Înţelegem ima-
ginea segmentului ce uneşte punctele corespunzătoare în simplexul liniar 'a, preimagine a
lui a. F aplică liniar {p} x I pe segmentul din preimagine.
22
) în cazul 2-dimensional, cînd descompunerea simplicială este o triangulare, subdi-
viziunea baricentrică este descrisă în [40], p. 209.
centrică repetată, aplicată fiecărui simplex în parte, putem face ca sim-

plexele (respectiv stelele de simplexe) obţinute să fie cuprinse fiecare
într-o mulţime a acoperirii şi apoi completa descompunerea pînă la o
descompunere simplicială a lui K.
5.3. Numim aplicaţie simplicială a unui complex simplicial Kn
într-un complex simplicial K,m o aplicaţie continuă f : Kn^K'm, prin care
orice simplex <r& (fc = 0? 1,. . ., n) din Kn este reprezentat liniar pe un
simplex (j < Tc) din K'm.
O aplicaţie simplicială este unic determinată de corespondenţa
vîrfurilor, care trebuie să satisfacă numai condiţia următoare : vîrfurile
unui simplex din Kn trebuie să fie transformate în vîrfurile unui simplex
din K'm.
TEOREMA 5.7. Fie Kn şi K'm două complexe simpliciale, iar
n m
f0: K ->- K' o aplicaţie continuă. Presupunem descompunerea simplicială Ф
a lui Kn suficient de fină pentru ca imaginea prin f0 a fiecărei stele de
simplexe din această descompunere să fie inclusă în interiorul unei stele de
simplexe din descompunerea simplicială Ф' a lui K'm 23). Atunci f0 este
omotopă cu o aplicaţie simplicială fv Mai mult, se poate construi astfel
încît imaginea fiecărui simplex or din Ф să rămînă în tot timpul defor-
mării continue a lui / 0 în f19 inclusă în simplexul de dimensiune minimă
din Ф', în care se găsea f0(e).
Să asociem fiecărui vîrf p0 din diviziunea Ф un vîrf p'0 din divi-
ziunea Ф', astfel încît steaua cu centrul p'0 să includă în interior imaginea
prin / 0 a stelei cu centrul p0. î n acest mod, vîrfurilor unui simplex or din
Ф le corespund vîrfurile unui simplex or' din Ф' : Dacă Pj sînt vîrfurile
lui or, punctele p] pot fi distincte sau confundate, dar f0 (or) este inclus
în interiorul fiecărei stele cu vîrful p'ô. Pie p 6 ff, iar a' simplexul de
dimensiune minimă din Ф', ce conţine f0(p); atunci <?' aparţine stelelor
din p'j, deci p] sînt vîrfuri ale lui Ъ'. Prin urmare, p] sînt vîrfurile
unui simplex or' din Ф' şi corespondenţa stabilită mai sus defineşte o
aplicaţie simplicială : Kn - > K ' m , prin care (p) £ a' CI a'.
Aplicaţiile / 0 şi sînt omotope, după cum se verifică construind
F : KnXl К'™, în modul următor : Notînd cu p un punct arbitrar din
ÜLN, luăm F(pj TC) =fk(p) pentru Tc = 0, 1 şi F(p, t) aplicaţia liniară a
segmentului {p}xl pe segmentul ce uneşte f0(p) cu fx(p) în simplexul
din Ф' de dimensiune minimă ce conţine f0(p). Conform propoziţiei 5.7,
aplicaţia F este continuă.
23
) Aceasta este posibil după propoziţia 5.8, preimaginile interioarelor stelelor de sim-
plexe din ф' formînd o acoperire deschisă a lui Kn.
Capitolul II
§ 1. Definiţii
Yom prezenta în acest capitol o parte din elementele de topologia

suprafeţelor necesare în expunerea teoriei lui Teichmüller. Astfel, pentru
a putea studia clasele de omotopie ale omeomorfismelor f : B-^B0, unde
В şi B0 sînt suprafeţe riemanniene închise de gen g, vom folosi reprezen-
tarea unei suprafeţe ca factorizare a suprafeţei de acoperire universală prin
grupul transformărilor de acoperire şi reprezentarea ei printr-un poligon
fundamental.
Yom lua ca punct de plecare : „Teoria funcţiilor de o variabilă com-
plexă" a lui S. Stoilow, [40], Cap. VII, din care reamintim următoarele
definiţii şi rezultate :
1. Numim varietate 2-dimensională sau suprafaţă (topologică) un
spaţiu topologic, Hausdorff, conex, local euclidian 2-dimensional. (A se
vedea [40], p. 187).
Oricărui punct p0 dintr-o suprafaţă В i se poate asocia o vecină-
tate 1 ) vVo, reprezentată topologic pe | з | < 1 printr-un omeomorfism
* = (p),
astfel încît tp9 (p0) = 0. Această vecinătate, omeomorfismul şi cercul

imagine corespunzător, KPo : \z\ < 1, se numesc vecinătate parametricăr
reprezentare parametrică respectiv cerc parametric, iar variabila z se nu-
meşte parametrul local asociat punctului p0 ([40], p. 188). D a c ă ^ şi vp^
sînt două vecinătăţi parametrice pe В cu intersecţia nevidă, atunci
omeomorfismul
z
= k. ° Cô (*')
al mulţimii deschise tp П din - \z'\ <1 pe mulţimea des-
v
chisă tPo(vj>0 П Vf>) dinüTPe se numeşte relaţie de vecinătate ([40], p. 189).
*) In cele ce urmează vom considera vecinătăţi deschise şi coaexe, afară de cazul cînd
vom face explicit alte ipoteze.
O suprafaţă riemanniană (abstractă, suprafaţă riemanniană în sensul

Weyl-Badô sau varietate analitică complexă cu dimensiunea complexă 1)
este o suprafaţă pe eare s-au definit pentru fiecare punct vecinătăţi şi
reprezentări parametrice astfel încît relaţiile de vecinătate să fie reprezen-
tări conforme 2) ([40], p. 189).
Se stabileşte imediat echivalenţa definiţiei de mai sus cu următoarea :
O pereche (v, t) formată din deschisul v de pe suprafaţa В şi omeo-
morfismul t al lui v pe un deschis din planul complex С al variabilei z
se numeşte hartă, iar z se numeşte parametrul local (coordonată locală) în
deschisul v. Două hărţi (v, t) şi (v*, t*) sînt compatibile conform (olo-
morf ), dacă, în ipoteza vf)v*=^0, omeomorfismul t* este o reprezentare
conformă a lui t(vf]v*) Pe t*(vf]v*). O familie de hărţi dL =
unde este o mulţime de indici, constituie un atlas conform (olomorf)
pe B, dacă hărţile din сЛ sînt două cîte două compatibile conform şi
{vî^g formează o acoperire a lui B. Se spune că dL înzestrează В cu o
structură conformă. Două atlase cA Şi d = f,)},'ç^(unde
Q este tot o mulţime de indici) definesc pe В aceeaşi structură conformă,
dacă totalitatea hărţilor celor două atlase formează un atlas conform.
Se numeşte suprafaţă riemanniană perechea (B, d ) , unde В este o
suprafaţă, iar<^ un atlas conform pe В ([19], p. 243; [38], p. 59; [7],
Cap. Ii; §1.1).
î n cele ce urmează vom folosi atît noţiunea de parametru local
asociat unui punct, cît şi aceea mai generală de parametru local în sensul
de mai sus.
Fie В şi B' două suprafeţe riemanniene. O aplicaţie continuă
/ : В -> В' se numeşte analitică, dacă oricare ar fi p0 6 В, vPo şi , p'0 =
= f(p0), vecinătăţi parametrice şi z = tVo (p) respectiv z' = %'v. (pf) re-
prezentări parametrice corespunzătoare, aplicaţia z' este
o funcţie olomorfă pe ^[^(v'^CiVp^ciKp^ (Definiţia se formulează ime-
diat şi în cazul cînd В şi B' sînt date prin atlase cA = {(v, t)} şi
Л' == {(v', f )} : oricare ar fi p0 g В, dacă v Э p0 şi v' Э pô9 atunci t'°f° t_1
este olomorfă în domeniul ei de definiţie). ([40], p. 188; [7], Cap. II,
§ 1,2 ; [38], p. 60 ; [19], p. 244).
Dacă aplicaţia analitică / este un omeomorfism al suprafeţei В p e B ' ,
ea va fi numită reprezentare conformă. Două suprafeţe riemanniene-B şi
B' sînt conform echivalente, dacă există o reprezentare conformă a lui
В pe B'.
2. Unul dintre rezultatele fundamentale ale teoriei lui S. Stoilow
dă caracterizarea topologică a suprafeţelor riemanniene : Orice suprafaţă
riemanniană este o suprafaţă orientabilă şi triangulabilă şi reciproc, orice
2
) Vom considera numai reprezentări conforme care păstrează orientarea, exceptînd
cazul cînd vom menţiona contrariul.
Suprafeţe riusmanniene 279
suprafaţă orientabilă şi triangulabilă se poate organiza ca o suprafaţă

riemanniană. (A se vedea [40], Cap. VII şi III—ТУ).
Reamintim : o suprafaţă В se numeşte orientabilă, dacă se pot
defini vecinătăţi parametrice astfel încît relaţiile de vecinătate să fie
omeomorfisme, care păstrează orientarea.
O suprafaţă orientabilă se numeşte orientată, dacă s-a ales o acope-
rire a ei cu vecinătăţi şi reprezentări parametrice, care are această pro-
prietate. O suprafaţă riemanniană este orientată prin structura conformă,
oare o defineşte.
Suprafaţa В se numeşte triangulabilă dacă se poate defini pe ea o
mulţime cel mult numărabilă de triunghiuri Tn (adică imagini topologice
de triunghiuri plane) satisfăcînd condiţiile :
1) и Tn = B.
m
2) Dacă n =f= m, atunci Tn f| Tm este mulţimea nulă, un vîrf comun
sau o latură comună.
3) Orice punct din В are o vecinătate, care nu conţine puncte
•decît dintr-un număr finit de triunghiuri Tn. Evident, o suprafaţă trian-
gulabilă este un complex 2-dimensional, (Cap. I, § 5. 5).
Suprafeţele se grupează în două clase topologice distincte : suprafeţe
compacte (închise) şi suprafeţe necompacte^ (deschise), după cum formează
sau nu un spaţiu topologic compact 3). î n prezentarea de faţă a teoriei
lui Teichmüller ne vom ocupa de suprafeţe riemanniene închise, de aceea
remarcăm în legătură cu clasificarea topologică a suprafeţelor, numai
teorema lui Jordan ([40], Cap. VII, V) :
Se numeşte gen al unei suprafeţe В numărul maxim de curbe
simple închise, disjuncte două cîte două, care se pot trasa pe В fără
a o descompune.
Condiţia necesară şi suficientă pentru ca două suprafeţe triangulabile
şi orientabile închise să fie omeomorfe este ca ele să aibă. acelaşi gen.
Dacă NQ9 şi N 2 reprezintă numărul vîrfurilor, laturilor respectiv
triunghiurilor unei triangulări a unei suprafeţe triangulabile şi orientabile,
închise .В, atunci formula lui Euler ([40], p. 215) dă genul g al lui В :
<1.1) - N0 + - N2 = 2g-2
sau caracteristica lui В
<1.1') o = 2g - 2.
3
) în lucrările clasice relative la suprafeţele riemanniene cuvîntul compact este folosit
In sensul lui Alexandroff şi Hopf : orice mulţime infinită de puncte ale spaţiului are cel puţin
un punct de acumulare în el ([47], p. 2 5 ; [40], p. 194; [31], p. 50). Pentru suprafeţele
triangulabile, care sînt caracterizate de verificarea unei axiome de numărabilitate ([41], p. 9 8 ;
[31] p. 57), noţiunea de compact dată mai sus echivalează cu aceea dată în [15], p. 100 —
satisfacerea axiomei Borel-Lebesgue — şi numită bicompacitate de Alexandroff şi Hopf ([8]
p. 382, teorema 1). O suprafaţă compactă în sensul verificării axiomei Borel-Lebesgue este
triangulabilă.
Tipul topologic al suprafeţelor triangulabile şi orientabile închise

de gen g este torul (discul) cu g găuri (g = 0 sfera, g torul). Uneori
se foloseşte imaginea canonică plană a suprafeţei cu ajutorul căreia se
demonstrează teorema lui Jordan citată mai sus ([40], p. 213—214).
§ 2. Acoperiri
1. î n acest paragraf vom considera acoperiri (В, /, В), unde В şi

В sînt suprafeţe. Cum orice suprafaţă este un spaţiu topologic separat,
local simplu conex şi liniar conex, vom putea aplica rezultatele demon-
strate în capitolul I.
PROPOZIŢIA 2 . 1 . Fie В o suprafaţă riemanniană şi (В, / , В) o acope-
rire neramificată. Suprafaţa В se poate organiza ca suprafaţă riemanniană
cu ajutorul lui / , care devine aplicaţie analitică.
într-adevăr, oricare ar fi p Ç В, există vecinătatea Uъ a lui p, repre-
zentată omeomorf de f pe o vecinătate TJP a lui p = f (p). Deoarece В
este o suprafaţă riemanniană, există o vecinătate parametrică Vp a lui
p şi o reprezentare conformă cpp a lui Vp pe \z\ < 1, cu cpp (p) = 0.
Pentru p > 0 suficient de mic, Wp = cp"1 (\z\ <p) a Vp Ç) Up este o
1
vecinătate a lui p reprezentată conform prin Фр = —е cp pe cercul
Г _ I
unitate. Luăm W^ = f (Wp) şi <p5 = ca vecinătate res-
P 0
pectiv reprezentare parametrică a lui p şi se verifică imediat că relaţiile
de vecinătate sînt conforme. î n acest mod, / a devenit aplicaţie olomorfă,
căci în parametrii locali se scrie ca o omotetie. Spunem că am transportat
cu ajutorul lui f structura conformă de pe В pe B.
Yom numi acoperirea neramificată (В, / , В), unde В şi В sînt supra-
feţe riemanniene, iar f aplicaţie olomorfă, acoperire riemanniană nerami-
ficată. Structura conformă a lui В coincide cu cea indusă de f de p e
В pe В.
PROPOZIŢIA 2 . 2 . Transformările de acoperire ale unei acoperiri
riemanniene neramificate (В, / , В) sînt reprezentări conforme ale supra-
feţei В pe ea însăşi.
Fie T o transformare de acoperire, p un punct din B, p = f (p)
şi рг = T (p). Fie tJţ şi Ü4l vecinătăţi ale punctelor p şi p19 reprezentate
conform d e / p e Up respectiv Ul9, VP o vecinătate a lui p din Up f | ülpJ
(^)ŞI^ =/1^ (V,).
î n F 5 a r e loc egalitatea T ° / , deci T reprezintă conform
f > Pe f \ v
Din propoziţiile 3.1—3.3, Сар. I, rezultă : _

Consecinţa 2.1. Grupul transformărilor acoperirii (В, / , В) conside-
rate în propoziţia 2.2, este un subgrup discontinuu, fără punct fix al grupului
reprezentărilor conforme ale suprafeţei В pe ea însăşi.
O reciprocă a rezultatelor de mai sus decurge din
PROPOZIŢIA 2 . 3 . Fie В O suprafaţă riemanniană şi G un subgrup
de reprezentări conforme al lui В pe el însuşi, astfel încît fiecare punct ăţB
are o vecinătate Uz cu următoarele proprietăţi :
1°. Oricare ar fi transformările Тгф T2dinG,avem T1(ÜZ) П T2(ÜK)=0.
2°. Orice compact К dB intersectează numai un număr finit de
mulţimi T unde T ţG. _
Grupul G defineşte în В relaţia de echivalenţă :
(2.1) ă ~ G b <=> b = T (ă) pentru un TţG
(a, bÇB). Să notăm cu a = {pÇB, | cu В — BjG şi cu IlG
aplicaţia ă ^ a . Introducem pe В topologia de spaţiu cît, luînd ca mulţimi
deschise în В mulţimile 0 pentru care П"1 (0) sînt deschise în B.
Putem organiza В ca suprafaţă riemanniană, astfel încît (В, В)
devine o acoperire riemanniană neramificată, fără frontieră, iar G este
grupul transformărilor de acoperire corespunzător.
Cum pentru orice deschis O d i o ş i TţG, mulţimea T(0) este
deschisă şi cum Щ1 [И*. (0)1 = (J T (O), deducem că aplicaţia UG este
deschisă. "
Restricţia lui IIG la fiecare este un omeomorfism (conform
proprietăţii 1°) şi, luînd pentru aţB vecinătatea Ua = UG (?7 г ), unde
ă este un punct din Щ1 (a) şi pentru fiecare punct a' = T (a) cu TÇG,
vecinătatea T ( f J K ) , se verifică imediat că acoperirea ( В , П6,, В) este
neramificată, fără frontieră, iar G este grupul tiansfoimărilor de acope-
rire. (Fie G grupul transformărilor de acoperire. Evident, GczG. Totodată
G este tranzitiv şi G satisface propoziţia 3.3 din Cap. I. Eezultă deci
G = G.)
Spaţiul В este separat : Fie a şi b două puncte diferite din J?,
ăб (a) şi bÇ Щ1 (b). Oricare ar fi T ÇG, T(ă) ф b. Să luăm o vecină-
tate ÜK cu proprietatea 2° şi o vecinătate V% relativ compactă. Există
cel mult un număr finit de transformări Tj ÇG, j == 1, . . . JV, astfel încît
Tj Фк) П Vi Ф iar Pentru fiecare indice j, există vecinătăţile
şi Ц astfel încît Tj (О5-) П Ц = 0. ffotînd W~ = Üz П ( П Şi
— ~ 2V _ . 7=1
Fi = F î f | ( n se verifică imediat că, oricare ar fi T' şi T" din (?,
T' (WK) n T" (Wz) = 0. Prin urmare, IlQ (Wz) şi П 0 sînt vecină-
tăţi disjuncte ale lui a şi b.
Din cele stabilite mai sus rezultă că В este o suprafaţă. înzestrăm
В cu o structură conformă, folosind faptul că П 0 este un omeomorfism
local : Pentru fiecare a ţ B, luăm un punct ă£ Щ1 (a), o vecinătate para-

metrică vK d XJZ (unde fJK are proprietatea 1°) şi reprezentarea para-
metrică corespunzătoare f s . Apoi definim vecinătatea parametrică a
—i
îi-'
a
I
(Dacă va П % Ф 0, relaţia de vecinătate tb°ta = tb° _unde
T este o transformare din G şi anume : fie с £ vQ f| € ^ a: şi сг 6 v%
puncte cu proiecţia с ; atunci T (q) = c'2). Aplicaţia UG este evident
olomorfă. 4)
Consecinţa 2.2. Dacă {R, /, 12) este o acoperire neramificată, / М
frontieră, surjectivă, i? este o suprafaţă riemanniană, iar grupul G al trans-
formărilor de jicoperire este tranzitiv şi format din reprezentări conforme
ale lui R pe B, atunci putem organiza В ca suprafaţă riemanniană astfel
încît f să devină aplicaţie olomorfă.
Să luăm pentru fiecare punct p € JB şi pentru fiecare p g f"1 (p), veci-
nătatea vv respectiv cu proprietăţile indicate în definiţia acoperirilor
neramificate, fără frontieră (Cap. I, § 2, pct. 3) şi relativ compacte (ceea
ce este posibil căci B, deci şi В, este local euclidian). Să alegem o veci-
nătate u9 cu upa vv şi pentru fiecare p, vecinătatea йъ =. (uv).
Condiţia 1° din propoziţia 2.3 rezultă din observaţia 2.5, J3ap. I. Dacă
condiţia 2° nu ar fi îndeplinită, ar exista un compact К d B , o infinitate
de transformări diferite TjţG, j = 1, 2 . . . şi o infinitate de puncte
Wj Ç Tj (üj ) П K, astfel încît x0 -> x0. jEvident, xj == UG (Xj) x0 =
= П 0 (x0) iar T* pentru un anumit T* £G. Cum mulţimile
T sînt disjuncte două cîte două, în T*(v3) se poate afla cel
mult un punct din şirul x^ ceea ce este absurd.
După propoziţia 2.3 de mai, sus, putem organiza В/О ca suprafaţă
riemanniană, astfel încît îl G să devină aplicaţie olomorfă. Observaţia
3.4 din Cap. I arată însă că В este omeomorfă cu R/G ; prin urmare,
В se poate organiza în mod natural ca suprafaţă riemanniană conform
echivalentă cu R/G. î n cele ce urmează, vom identifica В cu B/G şi /
cu TlG.
2. Yom aplica aceste rezultate în cazul acoperirii universale
(B, IIG, В) a unei suprafeţe riemanniene В (Cap. I, § 4). Conform propo-
ziţiei 2.1,В este o suprafaţă riemanniană şi, după aliniatul precedent,
vom identifica suprafeţele riemanniene conform echivalente В şi B/G.
Suprafaţa de acoperire universală В este o suprafaţă riemanniană
(omotop) simplu conexă. După teorema lui Riemann ([31], Cap. Y l ;
[7], Cap. III, 11 şi 16 D ; [32] § 34 : [38], 9—1), orice suprafaţă rieman-
niană simplu conexă este conform echivalentă cu sfera lui Biemann (tipul
eliptic), cu planul euclidian (tipul parabolic) sau cu semiplanul (tipul
iperbolie). Prin urmare, grupul G al transformărilor de acoperire este
4
) Se demonstrează că în locul condiţiei 1° se poate cere ca G să fie fără punct fix ([35],
p. 19). O teoremă analogă cu propoziţia 2.3 este dată în [7], p. 121.
un subgrup discontinuu de transformări fără punct fix al grupului Л

de reprezentări conforme a lui В pe el însuşi, deci luînd В planul complex,
planul euclidian sau semiplanul — un grup de transformări liniare.
Să analizăm pe rînd cele trei cazuri, care rezultă din teorema lui
Biemann :
A
A a) B-sfera lui Biemann. Grupul В al reprezentărilor conforme ale
lui В pe el însuşi este grupul transformărilor liniare, dar cum orice trans-
formare liniară are puncte fixe, G = {1^}? iar В este de asemenea sfera. 5)
b) B-planul euclidian. H este grupul transformărilor liniare întregi,
iar G poate fi
b.l) { l i } ,
b.2) un grup de translaţii cu. un generator, sau
b.3) un grup de translaţii cu doi generatori : z' = z + m 4- мсо2,
m şi n întregi, о^ şi <o2 numere complexe, cu nereal, ([391, p. 157 —
0)2
162). Prin urmare В va fi respectiv
b.l) planul euclidian,
b.2) cilindrul sau
b.3)A torul. 6)
c) B-semiplanul superior : U ={ z\ Qz > 0}. î n acest caz H este
grupul transformărilor liniare reale, care invariază sensul de parcurs
al axei reale
a b
(2.2) w = azJrb cu a, b, c, d reali şi o,
cz-\-d с d
iar G este un grup Fuchs, denumire dată de Poincaré unui subgrup al
lui В, format din transformări fără punct fix în TJ şi discontinuu. Cum
punctele fixe distincte sau confundate ale unei transformări din G trebuie
să aparţină axei reale, rezultă că G este un grup de transformări iper-
bolice sau parabolice şi cuprinde o mulţime cel mult numărabilă de trans-
formări, mulţimea {T(Z)}T$ g fiind formată din piincte izolate, fără
punct de acumulare în TJ. î n acest caz se încadrează toate suprafeţele
riemanniene В închise de gen g > 1 sau deschise, diferite de planul punctat
sau dublu punctat.
5
) Putem raţiona şi astfel : R este suprafaţă compactă, deci R va fi compactă de gen gf
acoperirea va avea un număr finit de foi nf iar formula Hurwitz vă da 0 = n (2 — 2g) — 2,
([40], p. 216) ; rezultă g = 0 şi n = 1, deci R este o sferă.
6
A
) Se verifică uşor că RjG este echivalent conform In cazul b.2) cu cilindrul obţinut
dintr-o bandă cuprinsă între două drepte paralele din planul euclidian prin identificarea punc-
telor celor două drepte frontieră, care sînt echivalente relativ la G. (Ca vecinătate parametrică
se ia imaginea prin П^ a unui cerc suficient de mic ca aplicaţia П<г să fie injectivă în el). Tot
A
astfel în cazul b.3), suprafaţa riemanniană RjG este conform echivalentă cu torul format prin
identificarea punctelor echivalente relativ la G ale unui paralelogram fundamental ([39],
p. 161 şi p. 177; [29], p. 6 1 1 - 6 1 2 ) .
§ 3. Grupuri Fuchs
1. Yom considera drept reprezentant al clasei suprafeţelor rieman-

niene simplu conexe de tip iperbolic, semiplanul superior TJ = { z | > 0}
înzestrat cu metrica lui Poincare, după care elementul de arc în punctul
z este dat de
(3.1)
У
şi vom nota distanţa neeuclidiană între două puncte zx, z2 g U cu
zx—h z2—U
(3.2) d (ZlJ 4) = In (fc, *v> Ä) = In
Ъ—Тс z2—h
unde h şi ~k sînt punctele în care dreapta neeuclidiană prin z1 şi (cercul
euclidian ortogonal axei reale, care trece prin z1 şi z2) intersectează
3z = 0, notate astfel încît se află între z1 şi h ([39], p. 79—81). Semi-
planul înzestrat cu această metrică constituie un model de geometrie
Lobacevski. Diferitele noţiuni geometrice, care vor fi folosite în para-
graful de faţă : distanţă, dreaptă, cerc etc. vor fi luate în sensul acestei
geometrii, afară de cazul cînd se va specifica contrariul, iar pentru pre-
scurtarea expunerii, vom suprima în general adjectivul neeuclidiam
Grupul H al reprezentărilor conforme ale semiplanului TJ pe el
însuşi constă din transformările liniare reale cu determinant pozitiv,
(2.2). Ele invariază metrica dcrz şi constituie deplasările neenclidiene
corespunzătoare acestei geometrii.
Să notăm cu U grnpul omeomorfismelor TJ U, cu subgrupul
omeomorfismelor din U , care păstrează orientarea, şi_cu subgrupul
celor care se prelungesc la omeomorfisme ale lui U pe el însuşi (U
fiind închiderea lui O în planul complex). Evident, H d f|
2. î n cele ce urmează vom aprofunda proprietăţile subgrupurilor
lui Л, discontinue, formate din transformări fără punct fix, pe care
le-am numit, în § 2, pct. 2, grupuri Fuchs.
Fie G un grup Fuchs. El introduce în TJ relaţia de echivalenţă :
(3.3) <«> z2 = T{zx) pentru un T Ç 6 .
PBOPOZIŢIA 3.1. Spaţiul topologic cît UJG se organizează ca supra-
faţă riemanniană, astfel încît aplicaţia canonică Пв : TJ -> U/G să fie
olomorfă.
Vom nota UjG = В ; evident, ( U, П0, В) este acoperirea univer-
sală a lui B. Pentru aţTJ şi r > 0 , fie
Cf(a) - {zeU, d (z, a) < r}.
Deducem propoziţia 3.1 din propoziţia 2.3, luînd pentru fiecare

d
punct a £ U, vecinătatea TJa = <7P (a), eu p g ^0, — Ş i (a) =
= inf d [a, Г(а)1 şi verificînd codiţiile 1° si 2° :
1°. Dacă ar exista un punct г£Тг (Ua) f| T2 (Ua), unde Tx şi T2
sînt două transformări diferite din (?, atunci
d[a, T? ° ^ ( a ^ d l T ^ a ) , T ^ a ^ d i T ^ a ) , z]-fd[z, T 2 (a)] < d (а),
ceea ce este absurd.
2°. Fie К un compact din TJ şi r un număr pozitiv, astfel încît
К ÇZ Cr (a). Dacă T (a) $ Cr+P (a). atunci T ( TJa) f| CV (a) = 0? deoarece
din relaţia sg T( I7e) П Cr(a) ar rezulta
d[â, T ( a ) ] < d ( a , 0) + d[s, T ( a ) ] < r + p.
Cum există cel mult un număr finit de puncte T(a) în C r+P (a),
există cel mult un număr finit de transformări TţG pentru care
Т(Т7а)ПКф0.
3. Numim domeniu fundamental al grupului G o mulţime conexă,
(de fapt, domeniu împreună cu anumite puncte din frontiera sa), formată
din puncte ce alcătuiesc un sistem complet de reprezentanţi ai lui U/G :
1°. Două puncte din S nu sînt echivalente relativ la G.
2°. Orice punct din U este echivalent cu un punct din 2.
închiderea S a lui S luată în raport cu planul complex 0 se numeşte
domeniu fundamental închis al lui_G.
Evident, putem caracteriza 2 prin proprietăţile :
1° S este o mulţimeo închisă.
2° Orice punct din S nu are echivalent relativ la G în S.
3° Orice punct din TJ are cel puţin un echivalent relativ la G în S.
Convenim să înţelegem în acest paragraf 7 ) prin poligon — un
domeniu Jordan P c U a cărui curbă frontieră dP este descompusă într-o
mulţime cel mult numărabilă de arce Jordan Zv, numite laturi, astfel încît
1° Intersecţia a două laturi este vidă sau se reduce la un punct,
numit vîrf.
2° După cum există un număr finit respectiv o infinitate de laturi,
I A respectiv (J Zv = dP.
Vîrfurile lui P sînt extremităţi de laturi sau puncte de acumulare
de laturi. ___
Un poligon fundamental al grupului G este un poligon PdU, domeniu
fundamental închis relativ la (?, astfel încît sînt îndeplinite următoarele
condiţii :
1°. O latură este : 1) un segment din Эх = 0 sau 2) este inclusă
în J7, exceptînd eventual una sau ambele extremităţi ; în cazul 1) latura
se numeşte liberă, iar în cazul 2) interioară.
7
) Vom vedea în § 4, propoziţia 4.2, că în aplicaţiile pe care le urmărim vor interveni
numai poligoane cu un număr finit de laturi.
2°. Laturile interioare se grupează în perechi echivalente în sensul

că orice punct 0 interior unei laturi interioare l are exact un punct echi-
valent z' g P, care este punct interior unei laturi interioare V, V Ф l,
iar transformarea T g(?, care duce z în z'9 transformă l în V.
Se verifică imediat :
PROPOZIŢIA 3 . 2 . Un punct z0 interior lui P sau interior unei laturi
libere nu are echivalent în P, în timp ce oricare alt punct din dPf]U are
în P (mai precis pe dP f| U) cel puţin un echivalent.
Iată de exemplu raţionamentul pentru z0£P : Să presupunem că
ar exista z'Q ~ G z0, z'0 g P. Atunci ar exista T g G cu z'0 = Ţ (z0) şi conform
ipotezei, ZQ g BP. Fie v o vecinătate a lui z0 inclusă în P ; v' = T (v) va
fi o vecinătate a lui şi va conţine z[ g P. Prin urmare T
şi am ajuns la o contradicţie. î n cazul_z 0 interior unei laturi libere,
se ia o vecinătate v a lui z0 relativă la U.
Dacă z0ţdPf)U să luăm un şir de puncte ^ Ç P - P , zn->z0 şi
un şir zn = Tkn (zn) g P. Vom presupune (înlocuind eventual şirul zn
cu un subşir) că z n -^z 0 gP. Din d[T~* (z0), z0] -> 0 şi din proprietatea
grupului G de a fi discontinuu, rezultă, pentru n suficient de mare, că
Tkn (Z0) = (şi c ă Tkn coincid).
4. Să notăm cu Tn (n = 0 , 1 , 2, . . . ) transformările grupului G
şi cu T0 transformarea identică.
PROPOZIŢIA 3 . 3 . Dacă P este un poligon fundamental al grupului
G, poligoanele fundamentale Pn = Tn (P) formează o descompunere poli-
gonală a lui U.
într-adevăr, U Pn ZD U, deoarece orice punct z din U are cel puţin
un echivalent z0 g P şi dacă z = Tn (z0), atunci zţTn (P). Intersecţia
a două poligoane Pm şi Pn pentru m Ф n este sau vidă sau constă din
laturi comune sau din vîrfuri comune. Aceasta rezultă din observarea
că Tn (Pm П P J şi Тш (Pm П Pn) sînt submulţimi din P echivalente
(prin transformarea T~l° Tn), astfel încît ele sînt incluse pe dP. Dacă
prima submulţime conţine un punct z0 din interiorul unei laturi lh, după
condiţia 2° impusă poligoanelor fundamentale, Tn duce toată
latura lh într-o latură lw a lui P, iar Tn (lh) = Tm (lh-)çzPmr\Pn.
Observaţia 3.1. Fie z un punct din U. Evident, există vecinătăţi
ale acestui punct, care nu includ nici un poligon T (P), Tg6r, deoarece
în cazul contrar un cerc (neeuclidian) cu centrul £ ar include o infinitate
de poligoane {Tkj (P)}, j = 1, 2, . . . , cu Tkj g G diferite între ele şi
mulţimea punctelor echivalente cu un punct din plan ar avea un punct
de acumulare. In orice vecinătate compactă în U a lui z se găsesc puncte
numai dintr-un număr finit de poligoane T (P) : Altfel ar exista în U
un punct z* de acumulare de puncte luate în poligoane diferite şi mai
mult, dacă y e un cerc din U cu centrul z*, care nu include nici un
poligon T (P), pe orice circumferinţă cu centrul z*, inclusă în y, se va
găsi un punct de acumulare de puncte luate în poligoane diferite. Am

avea o mulţime de puterea continuului de astfel de puncte, care sînt
toate vîrfuri de poligoane, şi cum există o mulţime numărabilă de poli-
goane şi un poligon are o mulţime cel mult numărabilă de vîrfuri, am
ajuns la o contradicţie. Prin urmare, orice vîrf din TJ aparţine la un număr
finit de poligoane.
PROPOZIŢIA 3 . 4 . Fie z un vîrf din TJ al poligonului F. între poli-
goanele Pn incidente cu z şi vîrfurile lui P echivalente cu acest punct se
poate stabili o corespondenţă biunivocă, asociind fiecărui Pn = Tn(P)
punctul zn = T~n(z).
Evident, dacă Pn =f= Pm şi zm = T^(z), atunci zn =f= zm. De ase-
menea, din Tn (z) g P rezultă T?(P) incident cu z. Prin urmare, dacă
P are N vîrfuri echivalente cu z, există N poligoane Pn incidente cu
punctul z.
5. Se numeşte transformare fundamentală a grupului (?, o transfor-
mare T, care duce o latură interioară l a lui P în latura echivalentă V.
PROPOZIŢIA 3 . 5 . Grupul G este generat de transformările fundamentale.
într-adevăr, dacă P' = T' (P) este un poligon adiacent la P în
lungul laturii Z, atunci T / _ 1 (l) este o latură a lui P, deci î 7 ' - 1 este o
transformare fundamentală. Fie acum P* = T* (P) un poligon adiacent
la P' ; poligonul î 7 ' - 1 (P*) este adiacent la P şi prin urmare, după raţio-
namentul de mai sus, există transformarea fundamentală T", astfel
încît T"'1 ° T'" 1 (P*) = P, deci T* = T ° T". Orice poligon P = T (P)
se poate uni cu P printr-un lanţ format dintr-un număr finit de poli-
goane Pn cu proprietatea că două poligoane consecutive au o latură
comună cel puţin, deci T este produsul unui număr finit de transformări
fundamentale.
PROPOZIŢIA 3 . 6 . Să orientăm dP şi să notăm cu l şi V două laturi
echivalente de pe dP înzestrate cu orientările induse. Dacă T este transfor-
marea fundamentală, care duce l în V şi dacă notăm cu T (l) imaginea
lui l prin T împreună cu orientarea determinată de transformarea T, atunci
T (l) şi V sînt orientate în sens opus.
Pentru demonstraţie se foloseşte indicele unei curbe în raport cu
un punct şi faptul că T păstrează orientarea, ceea ce revine la expri-
marea următoarei observaţii geometrice : P şi T(P) sînt adiacente în
lungul laturei V ; dP şi дТ (P) sînt orientate coerent şi induc pe V orien-
tările opuse V respectiv T(l).
Consecinţa 3.1. Două laturi echivalente l şi V de pe frontiera unui
poligon fundamental P nu pot avea un vîrf comun în TJ.
într-adevăr, după propoziţia 3.6, un vîrf comun lui l şi V este punct
fix pentru T, deci aparţine lui dU.
Consecinţa 3.2. Fie z0 un vîrf din U al poligonului fundamental P.
Vîrfurile lui P echivalente cu z0 formează un ciclu, suma unghiurilor cores-
punzătoare fiind 2iz.
Efectuînd eventual o schimbare de numerotare a transformărilor

din G şi orientînd dP, fie : \ latura lui P ce urmează lui z0 în orien-
tarea aleasă, l[ latura echivalentă cu l19 Т г transformarea fundamentală
z1 = Тг (г0) ; după consecinţa 3.1, zx=j= z0-9 fie l2 latura lui P, ce
urmează lui z19 U latura echivalentă cu l29 T2 transformarea Z2->î2? z2=T2 (zi) ?
dacă z2 ф z0 şi z19 procedeul continuă. Deoarece z0 are un număr
finit de vîrfuri echivalente, există o primă etapă N9 pentru care zN =
= fe-i) = zj9 j unul dintre indicii 0,1, . . . , N—l şi după propoziţia 3.6,
rezultă j = 0 (altfel ar coincide cu Zj_x). Prin urmare, cealaltă
latură a lui P cu vîrful z0 este l'N9 latura echivalentă cu l î n jurul
lui Zq se aşează ciclic poligoanele P, T^(P)9 Tî1 0 T21(P)9... TŢ1 0 T ö V ..
0
. . . TN-I{P)9 deci după propoziţia 3.4, ciclul z09 z19 . . . cuprinde
toate vîrfurile echivalente cu z0.
PROPOZIŢIA 3 . 7 . Să presupunem că a şi b sînt două laturi interioare
consecutive ale poligonului fundamental P cu vîrful comun zţTJ şi că
ambele laturi sînt duse de aceeaşi transformare fundamentală T în laturile
echivalente a' respectiv b'. Atunci z are un singur vîrf echivalent z' = T (z)
pe dP.
Putem lua un domeniu jordanian S cu frontiera y, conţinînd punctul
s în interior cu proprietăţile următoare :
1) intersecţia lui S cu dP constă dintr-un arc jordanian cx.cza\Jb9
care descompune S în două domenii jordaniene сгхС1Р şi a 2 ;
2) intersecţia domeniului jordanian S' = T (S) cu dP este arcul
o>' = T (a), care descompune S' în domeniile jordaniene a'k = T (crfc),
JC=l9 28). CumCT2CIP,rezultă că G2CZT~1(P)9 deci s este vîrf numai pentru
poligoanele P şi T - 1 (P). După propoziţia 3.4, punctul s are un singur
echivalent pe dP.
Observaţia 3.2. î n cele ce urmează convenim să suprimăm vîrfurile
de pe frontiera unui poligon fundamental P9 care au un singur echivalent
în poligon (deci sînt vîrfuri comune la numai două poligoane T(P)).
Atunci9 orice poligon fundamental P compact în U va avea un număr
finit de vîrfuri.
Evident, condiţia P compact în TJ este echivalentă cu Pa TJ.
într-adevăr, dacă z ţ d P ar fi punct limită de vîrfuri z n £ dP 9 cum
în fiecare punct zn sînt incidente cu P încă două poligoane cel puţin şi
într-o vecinătate v convenabil aleasă a lui z se găsesc (după observaţia
3.1) puncte dintr-un număr finit de poligoane, o infinitate de puncte
zn ar trebui să fie comune la trei poligoane, ceea ce este absurd.
8
) Domeniul S se poate construi de exemplu astfel : luăm un cerc (neeuclidian) închis С
cu centrul z' şi cu raza atît de mică încît С dP d a' |J Fie С = T _ 1 (C), iar т o repre-
zentare topologică a planului, care conţine U, pe un plan, astfel încît т (P) să fie un cerc închis.
^ o^
Un cerc închis Г cu centrul £ = т (z) inclus în т (С) este descompus de arcul A = т (дР) f | Г
în două domenii jordaniene. Luăm 8 = т - 1 (Г) şi a = T _ 1 (A).
Observaţia 3.3. Oricare ar fi Tgff şi h număr natural, transfor-

marea Tk = T°T°...°T este diferită de transformarea identică, după
de к ori
€um rezultă imediat folosind reducerea lui T la forma canonică.
PROPOZIŢIA 3 . 8 . Dacă poligonul fundamental P este compact în TJ,
iar A, В, A' şi B' sînt patru puncte distincte din dP, astfel încît există
transformarea T g f f , pentru care T (A) = A' şi T (В) = В', atunci:
1° Punctele A, -B si A', B' determină pe dP două arce disjuncte a
respectiv b.
2 ° T (a) = 6.
3° CEZE РА^ГМ puncte se succed pe dP în ordinea A, Б , P ' , A'.
1°. Să notăm Pfc = Tk (P), /с întreg. Punctele A' şi B' (respectiv
A şi B) aparţin lui dP1 (respectiv ЭР - 1 ), deci se pot uni în P 1 (respectiv
în P" 1 ) printr-un arc X (respectiv [л) situat în fi1 (respectiv în P - 1 ) ,
exceptînd extremităţile. î n ipoteza că punctele A', B' ar separa punctele
А, Б, arcele X şi [л ar avea un punct comun, care ar aparţine mulţimii
P 1 f | P ~ 1 ? ceea ce este absurd.
2°. Procedînd din nou prin reducere la absurd, să presupunem că
a' = T (a) nu ar coincide cu 6, ci ar avea în comun numai extremită-
ţile A' şi B' (ceea ce are întotdeauna loc înlocuind a printr-un subarc
convenabil). Eezultă că A' şi B' sînt vîrfuri, iar a'\Jb limitează un
domeniu jordanian D. Cum P este compact în Z7, domeniul D constă
dintr-un număr finit N de poligoane fundamentale. Distingem două
cazuri :
2°. 1. pqiD.
2°. 1.1. î n acest caz, P ^ D . într-adevăr, din ipoteza РХС11>,
deducem T (A') = T 2 (A) f| P2 ; dar A' $ a, deci T (A') $ a' ; prin
urmare P aD şi repetînd raţionamentul PkdD, Ic număr natural oare-
2
care, ceea ce este absurd. î n concluzie, P 1 este situat în exteriorul lui

o
D, iar (a' - {A\ B'}) c z D ^ j P 1 sau (a' - {A', B'}) f| P = 0 .
2°. 1.2. Fie P* = T* (P) un poligon din D. Evident, T* ф T.
Totodată, T* ф T"1, deoarece T* = T" 1 ar implica T* (A') = A £ J>
şi cum, după concluzia punctului 2°. 1.1, A $ a' (J&? am avea A ţ PC\D
sau PczD, ceea ce contrazice ipoteza 2°. 1.
2°. 1.3. Să arătăm că T* (P 1 ) CI Transformarea T* nu poate
duce punctele A' şi B' în B' respectiv A', deoarece T*2 ar fi identitatea
(observaţia 3.3) ; prin urmare, unul dintre aceste puncte, de exemplu A'T
va avea imaginea O = T* (.A'), diferită de A' şi B'. Deoarece (7€-Z>,
o
din cele de mai sus rezultă că С € p\] D (J P\ Atunci T* ( F ) c P l)D[jP1
1
sau, folosind relaţia T* Ф T" , demonstrată la punctul 2°. 1.2, obţinem
că f l F l c D .
2°. 1.4. Deoarece T* (PljP^czD, rezultă că T* (a'\J b) =
= T* (dD) d D sau că T* (D) CZ D. Domeniul T* (D) conţine N poligoane
fundamentale. Fiindcă T* (P) este inclus in D, dar nu în T* (2>), domeniul

D conţine cel puţin N + 1 poligoane, ceea ce este absurd.
2°. 2. PaD.
2°. 2.1. Yom arăta că arcul a nu este inclus în întregime în a'.
î n cazul contrar, T" 1 (a) ar fi inclus în a şi s-ar afla pe frontiera a trei
poligoane distincte P - 1 , P şi P 1 . Prin urmare, a' nu coincide cu arcul
c, complementul lui b relativ la dP şi există două puncte A*, B* ţa' f)c,
care determină un arc a*da' situat, exceptînd extremităţile, în exteriorul
lui c. (Eventual A* = A' sau B* = B'.) Notînd cu c* arcul determinat
de А* В* pe c9 arcele a* şi c* limitează un domeniu jordanian D* format
din N* poligoane fundamentale, căruia îi vom aplica un raţionament
analog cu cel de mai sus.
2°. 2.2. Poligonul P(£D*, pentru că P c i D şi putem uni un punct
din P cu dU printr-un drum continuu, care taie o dată arcul 6, dar
nu intersectează a' şi c9 deci dD*. Ca şi la punctul 2°. 1.1, deducem
că P1CLD\
2°. 2.3. Domeniul D* conţine un poligon P* = T* (P) cu T* ф T'1
şi T. Pentru a demonstra aceasta, vom studia din nou două posibilităţi :
2°. 2.3.1. Dacă a d e * , vom lua un punct С' ţa* — dP, care apar-
ţine frontierei unui poligon P =f= P şi P 1 . Poligonul P* = T" 1 (P) este
diferit de P" 1 şi P. Cum T'1 (C') Ça f ) dP* Œ c* f)dP* şi P* ф P ,
deducem că P*ClI>% iar conform punctului 2°. 2.2 avem P* =j= P 1 .
2°. 2.3.2. Să presupunem că una dintre extremităţile lui a, de
exemplu A, nu aparţine lui c*, deci nici lui D* şi să luăm un poligon
arbitrar P* = T* (P) din TT. Evident, P* ф P şi P1 ; pe de altă parte,
p* ф p - i , deoarece P - ^ l .
2°. 2.4. Ca şi la punctele 2°. 1.3 şi 2°. 1.4 se arată că T* (P 1 ) CI D*
şi apoi că D* cuprinde cel puţin Ж* + 1 poligoane fundamentale, deoa-
rece include T* (D*) şi P*, care nu este cuprins în T* (D*).
3°. Această afirmaţie se obţine din rezultatele 1° şi 2° si din propoziţia
3.6. 9).
Observaţia 3.4. Dacă P este un poligon fundamental compact
în TJ9 în care s-au redus eventualele vîrfuri cu un singur echivalent în P ,
conform observaţiei 3.2, atunci perechi diferite de laturi echivalente
determină transformări fundamentale diferite.
6. PROPOZIŢIA 3 . 9 . Orice grup Fuchs G are un poligon fundamental.
9
) In enunţul propoziţiei 3.8 se puteau presupune distincte doar punctele A şi В, deoarece
atunci rezultă că toate cele patru puncte A, B, A' şi B' sînt diferite între ele. Dacă am avea
de exemplu A' — В, atunci В ' ф A. în ipoteza că arcele a' şi b limitează un domeniu jor-
danian £>, după cum P (Z D sau P C£ D se arată succesiv că Pk d D, к > 0 respectiv < 0,
ţinînd seama că T păstrează orientarea. Prin urmare l
arcele a' şi b au cel puţin un punct de
intersecţie С4diferit de A' şi B'y iar С = T~ (C')ţa şi este diferit de A şi B. Putem
aplica propoziţia 3.8 punctelor А, С şi A \ С' şi contrazicem punctul 3°.
Fie z0 un punct arbitrar din TJ, dar fixat în cele ce urmează şi Tk ,

Te = 0 , 1 , 2 , . . . , transformările lui G (T0 transformarea identică). Să
notăm cu M mulţimea punctelor z £ TJ, care satisfac relaţiile
(3.4) d (z, z0)^d[Tk(z),z0],
pentru orice Tk Ç G. închiderea M a mulţimii M în raport cu planul
complex formează un poligon fundamental, numit poligonul fundamental
metric.
1°. Evident, relaţiile (3.4) sînt echivalente cu următoarele :
(3.5) d ( z , z 0 ) < d [z, Tk(z0)],
deoarece d [Tk (z), z0] = d [z, T(z0)] şi Tkx = Th pentru un anume
indice h.
2°. Mulţimea punctelor z Ç TJ, care pentru un Tc fix, lc ф 0, satisfac
relaţia
d (z, z0) < d [z, Tk(z0)l
formează un semiplan (neeuclidian) Sk închis în TJ, limitat de dreapta
(neeuclidiană) Dk
d (z, z0) = d [*, Tk(z0)l
Prin urmare, M = f] Sk şi M este o mulţime convexă.
3°. Interiorul lui M este format din punctele z € TJ, astfel încît
d (z, z0) < d [z, Tk(z0)l
oricare ar fi Tk Ç G, exteriorul — din punctele ce verifică inegalitatea
contrară cel puţin pentru un indice Ic, iar frontiera lui M în TJ — din
punctele lui M, care satisfac relaţiile (3.5) cu semnul egal cel puţin pentru
un indice Ic (şi evident pentru un număr finit).
Fie zÇ TJ un punct astfel încît d (z, z0) < d [z, Tk (з0)], oricare
ar fi Tk g G. Să luăm un cerc x cu centrul z0 şi o rază finită p > d (z, z0).
Un număr finit de drepte Dk intersectează acest cerc, astfel încît
<» o o
pentru un număr natural N suficient de mare, x ci f l ^ - Dar z £ 8k
N
pentru orice indice k, deci există un cerc x1? care conţine z, astfel încît
N —1 O oo o o
xx CI П Sk- Prin urmare, f)
1 S k a M. Incluziunea, contrară fiind evidentă,
1 O OO o
rezultă M = П
i
Cum M este mulţime închisă în TJ, exteriorul lui M coincide cu
complementul lui M relativ la TJ, deci cu mulţimea punctelor z astfel
încît există cel puţin un indice Ic pentru care d (z, z0) > d [z, Tk (z0)].
(Evident, există doar un număr finit de astfel de valori Jc, după obser-
00 o
vaţia de mai sus : oricare ar fi cercul x cu centrul z9, avem x C f| ^
pentru N suficient de mare). Eezultă de asemenea caracterizarea dată

frontierei lui M în TJ.
4°. Să presupunem că lk = Dk f| M Ф 0 . î n virtutea proprietăţii
de convexitate, lk se reduce la un punct, este un segment, o semidreaptă
sau toată dreapta Dk.
Punctele interioare lui lk, dacă există, sînt caracterizate prin
relaţiile
(3.6) d (z, z0) = d [z, Tk(z0)]
Şi
d (z, Zq) < d [z, Th (з)], oricare ar fi h =j= 0 şi k.
Fie s punct interior lui lk. Evident, d (z, z0) = d [z, Tk (z 0 )] şi d (z, z0) <
< d [z, Th (z0)] pentru h ф 0 şi lc, deoarece z ţDk f| M. Dacă ar exista
însă un indice li, pentru care d (z, z0) = d [z, Th (z0)], punctul z0 ar apar-
ţine şi dreptei Dh, astfel încît pe lk s-ar găsi puncte din exteriorul lui
8h şi lk nu ar fi inclus în M, ceea ce este absurd. Invers, dacă s veri-
fică relaţiile (3.6), există o vecinătate v a lui s formată din puncte, care
satisfac aceleaşi inegalităţi stricte ca şi z, iar v f| Dk constituie o veci-
nătate a lui z m lk; prin urmare s este punct interior lui lk.
Dacă o extremitate z* a lui lk este un punct din L7, atunci £* este
extremitate şi pentru un alt lhJ iar dacă z* Ç dTJ, atunci z* este extre-
mitate sau pentru un alt lh sau pentru un segment din д TJ. Fie Dk = DkoJ
Dkl, . . . Bkr dreptele Dn, care trec prin 2* g U, scrise în ordinea ciclică
în care se întîlnesc, cînd descriem un cerc mic cu centrul z*, începînd
cu punctul său de intersecţie cu lk, în sensul de la lk în exteriorul lui Sk.
Se arată că atît lk cît şi ultimul dintre arcele determinate de 2* pe DkrJ
pe care îl întîlnim şi pe care îl vom nota lh, sînt incluse în dM, singurele
arce determinate de s* pe D k o , . . . Dkr, care aparţin lui M fiind lk şi
lh. într-adevăr, notînd 81 = ext 8n, punctul z* divide fiecare dreaptă
Dkj în două arce : а? С 8km+1 şi ß3 С (j = 0, 1,. . . r—1) respectiv
ar CI 8*ko şi ß r C Ä 0 . Evident, a, C S ; , ^ şi ß, С Z S k } _ v (j = 1, ... r)
în timp ce a 0 С 8kr şi ß0 CI 8*kr. Eezultă deci că a 0 şi ßr sînt singurele
dintre arcele de mai sus, care ar putea fi incluse în M. Prin ipoteză
r
pe a 0 se află arcul lk din dM. Cum ß r c П ä . şi d (z*, z0) < d [z*, Tn (z0)]
j=o
pentru n ф TCj (j = 0,. . .r), o întreagă vecinătate a lui z* este inclusă
în П SN, prin urmare un arc LH de pe ßr aparţine frontierei lui M.
Cazul z ţdU se tratează analog.
Am demonstrat astfel că frontiera lui M în planul complex se com-
pune : 1) din segmente, semidrepte sau drepte (neeuclidiene) şi eventual
segmente din dTJ, în fiecare extremitate a unui astfel de arc începînd
un altul, şi 2) din eventualele puncte de acumulare ale acestor arce de
pe dTJ. Prin urmare, M este un poligon.
5°. Să verificăm că M este poligon fundamental :

Orice punct z g TJ are un echivalent în 31, deoarece printre punc-
tele Tk (z), TkţG, există unul (sau un număr finit), care face minimă
distanţa d [Tk(z), z0], deci aparţine lui M.
o
Dacă z' şi 2" ar fi două puncte echivalente, care ar aparţine lui M,
să notăm cu Tn transformarea din G cu proprietatea Tn (z') = z". Din
relaţia d (z', z0) < d [z', T^1(z0)'] deducem, aplicînd Tn, inegalitatea
o
d \z", Tn (z0)] < d (z", z0), care contrazice ipoteza 2" g 31.
Orice punct z' g M, interior unei laturi interioare lk, inclusă excep-
tînd eventual extremităţile în TJ, are exact un echivalent în M. într-a-
devăr, avem d [>', Tk (z0)~\ = d (z', z0), în timp ce d [>', Th (z0)] > d (z', z0),
pentru orice h ф 0 şi Ic. Atunci z" = T~k(z') va verifica relaţiile
d (z", z0) = d [z", Tt (s 0 )] şi d [z", Tk'o Th (z0)] > d (z", z0), deci z'
are un echivalent g M, care este punct interior laturii Tk (lk). Pe
de altă parte, în general, dacă z ~ Gz şi z, z g M, atunci d (z, z0) =
= d(z,z0). Prin urmare, dacă 2* g Ж şi ' z* = T* (z') cu T*gG, atunci
d (z', z0) = d O', T*1 (z0)], ceea ce implică T*1 = Tk, deoarece z' este
punct interior lui lk şi 2* = 2".
Transformarea T~k duce latura interioară lk m latura interioară
h' = Tk1 (1к) şi laturile interioare ale poligonului M se grupează astfel
în perechi echivalente.
Să remarcăm că transformările, care stabilesc echivalenţa în perechi
diferite de laturi, sînt diferite.
7. Orice poligon fundamental se reduce prin transformări elemen-
tare la o formă normală, caracterizată prin faptul că pe frontieră apar
anumite succesiuni de laturi. Ne vom mărgini 10 ) să prezentăm numai
reducerea la forma normală a unui poligon fundamental P compact
în TJ, normat după observaţia 3.2, deci cu un număr finit de laturi şi
astfel încît transformările fundamentale din G corespunzătoare la perechi
diferite de laturi ale lui P să fie diferite, deoarece vom aplica aceste consi-
deraţii suprafeţelor riemanniene închise, după cum se va vedea în § 4.
Orientînd frontiera lui P, o vom scrie sub forma unui produs
ab. . . I, unde fiecare literă reprezintă o latură. Fixăm un vîrf iniţial
pe ЭР şi convenim să notăm pentru fiecare pereche de laturi echivalente
cu x prima şi cu ж - 1 a doua dintre laturile întîlnite, cînd descriem dP n ) .
Două laturi echivalente nu pot fi consecutive, conform consecinţei 3.1.
Prin urmare, fiecărei perechi x şi x'1 îi putem asocia numărul (pozitiv)
de laturi din dP întîlnite între x şi x~\ cînd parcurgem ЭР în sensul
ales. Yom nota cu a şi a - 1 o pereche astfel încît acest număr să fie minim
10
) Alte cazuri sînt tratate în [31], p. 257.
u
) Această notaţie îşi găseşte justificare în considerarea suprafeţei UjG, în care se iden-
tifică laturile echivalente din P, luate cu orientări opuse.
şi cu b latura ce urmează lui a în ordinea luată pe ЭР. Atunci ЭР se

va scrie
(3.7) abXa1 Yb'1 Z
unde X, Y şi Z reprezintă grupe de laturi şi eventual pot lipsi. Să presu-
punem că X şi Y există efectiv.
Mai înainte de a continua procedeul, dăm următoarele definiţii :
Yom numi diagonală a unui poligon un arc analitic, care uneşte două
vîrfuri ale poligonului şi este situat, exceptînd extremităţile, în inte-
riorul lui. Yom numi transformare elementară a poligonului fundamental
P relativă la o pereche de laturi echivalente x şi x'1 = T (x), TÇO,
următoarea operaţie, prin care se obţine din P un nou poligon funda-
mental : ducem în P o diagonală d, care descompune P în două poli-
goane P' şi P", notate astfel încît xadP' şi 1ЭР" ; cum T ( P ' ) f | P "
coincide cu x~\ rezultă că T(P')\JP" este un poligon fundamental
compact în TJ.
Fie d o diagonală care uneşte extremitatea lui a cu originea lui a - 1 .
Aplicînd transformarea elementară corespunzătoare perechii de laturi
ö, b'1 şi notînd după transformare fiecare latură cu litera iniţială, obţinem
un poligon fundamental pe a cărui frontieră se află laturile
(3.8) ada1 YXd~1 Z.
Să ducem acum o diagonală e unind originea lui й - 1 cu extremitatea
lui d şi să efectuăm transformarea elementară relativă la perechea a, a"1.
Se formează astfel un poligon fundamental cu următoarea ordine a
laturilor
(3.9) ede~1d~1 ZYX.
Evident, dacă X = 0, se aplică numai ultima etapă a, procedeului, iar
dacă X\J Y = 0, avem de la început ordinea (3.9). î n gruparea ZYX
suprimăm eventualele succesiuni de laturi хх~г sau x~xx şi, notînd cu
V gruparea de laturi rămasă, repetăm procedeul relativ la laturile din F,
ceea ce nu va influenţa gruparea deja formată
(3.10) ede^d'1.
Yom obţine astfel un poligon fundamental cu două grupări de forma
(3,10) şi, dacă mai rămîn laturi, procedeul va continua. Remarcăm că
la o etapă oarecare se poate să pornim de la o frontieră de forma
(3.7') ăWbXă-1 Yb'^Z
în loc de (3.7), unde după ă urmează scrisă î n f f o grupare (3.10) deja
construită, în timp ce toate grupările construite sînt cuprinse în grupă-
rile de laturi W, X, Y şi Z. Metoda se aplică însă şi în acest caz, ducînd
la
(3.9') ëdë-1 d" 1 WZYX.
într-nn număr finit de etape obţinem, cu o notaţie convenabilă a latu-

rilor, forma normală
(3.11) аг a2 aî1 aöl. . . a2g-i a2g a2g1_1 a±gXi
12
unde g > - 1 ). Putem enunţa astfel
PROPOZIŢIA 3 . 1 0 . Orice poligon fundamental P compact în TJ se
poate aduce la forma normală ( 3 . 1 1 ) .
î n cele ce urmează vom folosi după [11] forma normală
(3.11') a2 aî1 aö1 аг. . . a.2g aög1_1 a2g a2g_ 1?
care se deduce din (3.11) printr-o schimbare evidentă de notaţie.
Observaţia 3.5. în forma normală (3.11) sau (3.1Г) toate vîrfurile
poligonului fundamental sînt echivalente între ele, iar suma unghiurilor
poligonului este 2n.
Fie, de exemplu, forma (3.11'). Să notăm cu cT?. transformarea
fundamentală din G, care duce latura a5 în aj-1, (j = 1, . . . , 2 g) şi să
numerotăm vîrfurile lui P de la 1 la 4 g începînd cu originea lui a2
în sensul dat de (3.11'). Se verifică imediat că aplicînd succesiv transfor-
mările сГ2, оГ.г1, STf1, . . . cT2f7? ^20-1? ^ Л &20-11 vîrful 1 trece în
4, 3, 2, 5 , . . . 3, 4g, 4#—1, 2, 1. Avem deci relaţia
(3.12) Г о сГ o &2g О сГ2g o . . . осГ~1осГ^1осГ1осГ2 = 1 JJ ,
8. Iată cîteva proprietăţi ale grupurilor Fuchs cu poligon funda-
mental compact în TJ :
Se numeşte translaţie neeuclidiană a lui TJ o transformare liniară,
care invariază o dreaptă neeuclidiană. O translaţie neeuclidiană are
deci două puncte fixe diferite a şi т pe 3z = 0, este de tip iperbolic şi
se scrie sub forma canonică
cu X>1. Punctul G se numeşte punct de respingere, т punct de atragere,

iar X invariantul transformării.
PROPOZIŢIA 3.11. Dacă grupul Fuchs G are poligonul fundamental P
compact în TJ, atunci el este format din translaţii neeuclidiene şi transfor-
marea identică T0 = lv.
Fie TgG, T ф TQ şi d r = inf d [s, T (z)]. Cum pentru orice
z £U
punct 0 g U, există Ç g P si A g G eu z = A (Ç), iar d [>, T (z)] =
= d [A (Ç), T о A ( 0 ] = d [Ç, A'1 о T о A (Ç)], rezultă că d r =
= inf d [Ç, A ' 1 о То A ( 0 ] . Există deci şirurile Çn g P şi g (?, astfel încît
ÇÇF.AÇG
12
) Va rezulta din consecinţa 4.2 că g > 1, deoarece se va arăta că # este genul suprafeţei
riemanniene compacte R = UjG, care este de tip iperbolic.
d r = lim d Tn ( Çn)], unde Tn = A'1 ° T ° An. Deoarece P este

n-yoo
compact, din Z)n putem extrage un subşir convergent, pe care îl
vom nota tot tu- Fie Ç0 = lim . Şirul Tn ( Çlt) este de asemenea
n-foo
inclus într-un compact din Z7, fiindcă d [ Ç0, T n ( ÇJ] d ( Ç0, ÇJ +
+ d [Çn, T n (Çn)]. Prin urmare, putem extrage din Çn un subşir, pe
care îl vom nota din nou astfel încît şi Tn ( ÇJ să conveargă. Fie
atunci ô = lim T n ( ÇJ. Evident, d r = d ( Ç0, Q . Să arătăm că
ÇÔ = lim Tn (Ç0). într-adevăr, d [Tn (Ç0), < d [Tn T„ (Q] +
П-ЮС
+ d [Tn ( ÇJ, a = d ( Ç0, пл) + d [Tn ( Çe), ÇJ]. Cum şirul Tn ( Ç0) este
o mulţime de puncte izolate, fără punct de acumulare în Z7, deducem
că Tn ( Ç0) = începînd de la un rang N, deci că Tn = TN.
Fie Ço' = T|r ( Ç0), z' mijlocul segmentului de dreaptă neeucli-
diană Ç0 şi iar = (z') mijlocul segmentului de dreaptă neeucli-
diană % £>'. Deoarece dT < d (2', 2") < d (z', £>) + d ( 2") = d p
deducem că punctele Ç0, Şi Zo sînt situate pe aceeaşi dreaptă neeucli-
diană şi că transformarea Тю care invariază această dreaptă, este o
translaţie neeuclidiană. Prin urmare T = AN 0 TN 0 A^1 este de ase-
menea o translaţie neeuclidiană.
î n cele ce urmează vom folosi şi următoarele proprietăţi ale transla-
ţiilor neeuclidiene :
PROPOZIŢIA 3 . 1 2 . Bacă transformarea BţH, diferită de identitate,
comută cu o translaţie neeuclidiană A, atunci В este translaţie neeuclidiană
cu aceleaşi puncte duble ca şi A, şi reciproc.
Fie G şi T punctele duble ale lui A. Cum В ° A = A ° B, deducem
pentru z = G şi T, că В (z) = A [В (z)], deci sau В (z) = z, şi propo-
ziţia este demonstrată, sau В (G) = т şi В (т) = a. Acest caz nu poate
avea însă loc. într-adevăr, Б 2 ar avea ca puncte duble pe а şi pe т,
în timp ce В 2 are aceleaşi puncte duble ca şi B.
Eeciproc, dacă A şi В sînt două translaţii neeuclidiene cu aceleaşi
puncte duble а şi т, aplicînd automorfismul interior al lui H determinat
g ÇJ ^
de transformarea T : Z = , ele devin omotetii A = T 0 A 0 T 1
_ Z — T _ _
şi В = T 0 В ° T"1, avînd ca centru originea. Cum Ä 0
В = В 0 Ä, rezultă
A° В = B° A.
PROPOZIŢIA 3 . 1 3 . Două transformări A şi В dintr-un grup Fuchs
de translaţii neeuclidiene G, care nu sînt permutabile între ele, au puncte
duble distincte.
Conform propoziţiei precedente, JL şi В nu pot avea aceleaşi puncte
duble. Dacă A ar avea punctele duble а şi y, iar В punctele duble ß
şi у, а =f= ß, atunci С = A° В~г° А'1 ° В ar fi de tip parabolic, cum
rezultă dintr-un calcul imediat, aplicînd automorfismul interior al lui H
0 .—.
1
determinat de T : Z = şi verificînd că С = T ° С ° T
este
у
de tip parabolic. Cum С g G, contrazicem propoziţia 3.11.
9. Am văznt la pct. 6 că orice grup Fuchs are un poligon funda-
mental. Yom încheia acest paragraf analizînd un exemplu, care se înca-
drează în problema inversă : fiind dat un poligon în U, să se stabilească
condiţiile în care el este poligonul fundamental al unui grup Fuchs.
1°. Există în TJ un poligon regulat neeuclidian P cu 4g laturi (#>1)
şi suma unghiurilor 2 iz.
Printr-o reprezentare conformă a lui TJ pe cercul unitate, ne putem
limita să construim în acest cerc un poligon P cu centrul originea sau
să înscriem într-un unghi, cu vîrful în origine si deschiderea —, un
2g
triunghi cu laturi egale pe cele două laturi ale unghiului şi cu o a treia
latură, dreaptă neeuclidiană, triunghiul avînd suma unghiurilor — 7Г 13).
9
2°. Să notăm cu 1, 2, . . . 4g vîrfurile unui poligon regulat P din
TJ cu suma unghiurilor 2 iz şi g > 1, în ordinea determinată prin alegerea
vîrfului 1 şi orientarea lui ЭР; fie a2, af 1 , а71, . . . , a2g, a2g\i, a2g,
a2g_x laturile lui P în ordinea corespunzătoare, a2 avînd originea în
punctul 1 şi Wj transformarea din JET, care duce aô în aj1 cu orientări
opuse.
Transformările cT; generează un grup Fuchs G.
Yom deduce aceasta din următoarea formă particulară a unui
rezultat datorit lui Poincaré ([33]; [10], Cap. XIY, p. 125) privitor la
construcţia grupurilor Fuchs, cînd se dă un poligon fundamental.
PROPOZIŢIA 3.14. Fie P 0 un poligon din TJ cu un număr finit, par
de laturi — segmente de drepte neeuclidiene, grupate în perechi echivalente,
cu proprietăţile :
a) Două laturi echivalente sînt congruente în geometria neeuclidiană,
deci există o transformare liniară T g И, care le transformă una în alta
cu orientări opuse (ca în propoziţia 3.6). Vom numi fundamentale aceste
transformări şi vom nota cu G subgrupul lui H generat de ele.
b) Vîrfurile echivalente cu un vîrf z0 g P 0 formează un ciclu, suma
unghiurilor respective fiind 2тг (ca în propoziţia 3.4 şi consecinţa 3.2).
în aceste condiţii, G este un grup Fuchs, iar P 0 un poligon funda-
mental corespunzător lui G.
Aplicînd lui P 0 transformările T g G, vom obţine o mulţime de
poligoane P = T (P 0 ), pe care le considerăm ca imagini ale lui P 0 prin
T : în cele ce urmează vom spune că poligoanele P = T (P 0 ) şi P* = T* (P 0 )
13
) Un calcul elementar dă raza cercului, care constituie dreapta neeuclidiană a triun-
ghiului : R = sin — / l / c o s — , iar distanta de la 0 la centru este +Я2.
I V 2-9
coincid, atnnci şi numai atunci cînd T = T*. Dacă T este o trans-

formare fundamentală : l -> Z-1, atunci P este adiacent la P 0 în lungul
lui Z"1; iar poligoanele incidente cu un vîrf al lui P 0 formează un ciclu,
acoperind o dată, fără a se impieta, o vecinătate a acestui vîrf.
Pentru a demonstra că G este un grup Fuchs cu poligonul funda-
mental P 0 , este suficient să arătăm că poligoanele P formează, cînd T
descrie G, o descompunere poligonală a lui TJ. într-adevăr, în acest caz
G cuprinde transformări fără punct fix : dacă ar exista T g G, diferit de
identitate şi 2 £ [7, astfel încît T (z) = 2, atunci ar exista z0 g P 0 şi Tx g G
cu TM = z, deci pentru T2 = T f 1 0 T 0 T± am avea T 2 (я0) = z0. Deoa-
rece £0 g P 0 П (^0)? * а г T2 =j= 1 uj a m a v e a € 3P 0 . Dacă z0 ar fi punct
interior unei laturi Z, T 2 (P 0 ) ar coincide cu poligonul adiacent la P 0
în lungul lui Z, iar T 2 (г0) ar fi interior laturii Z"1, deci ar fi diferit de z0.
Dacă z0 ar fi un vîrf al lui P 0 , atunci T 2 (P 0 ) ar fi unul din poligoanele
ciclului vîrfului z0 şi Tr 1 nu ar in varia z0, ci l-ar transforma în unul
din vîrfurile echivalente z}- ale lui P 0 . Ajungem astfel la o contradicţie.
De asemenea, G este grup discontinuu : deoarece punctele Tn (z), cores-
punzătoare unui şir Tn de transformări diferite din G, aparţin la poli-
goane Tn (P 0 ) diferite şi orice punct din TJ are o vecinătate, care inter-
sectează un număr finit de poUgoane.
Să luăm un punct z0 g p 0 şi să unim orice alt punct 0 g TJ cu z0
printr-un drum continuu X a U . Dacă XdP 0 ? vom spune că X ajunge
în z0 cu poligonul P 0 . Dacă X părăseşte P 0 printr-un punct interior unei
laturi a lui P 0 respectiv printr-un vîrf al lui P 0 , fie P1 poligonul (unul
din poligoanele din ciclul vîrfului) în care intră X. Se poate ca X d P 0 U Pu
caz în care procedeul se încheie : spunem că X ajunge în 0 cu poligonul
P±. î n cazul contrar, X părăseşte Рг printr-o latură sau un vîrf intrînd
într-un poligon P 2 ales în acelaşi mod. După cum procedeul se termină
după un număr finit de etape sau continuă indefinit, spunem că X este
de primul respectiv de al doilea tip. Dacă X este de primul tip şi a stră-
bătut poligoanele P 0 , P 1? . . . PN, spunem că X ajunge în z cu poligonul
P v . Convenim să introducem următoarea normare a drumurilor consi-
derate : ori de cîte ori X intră din nou într-un poligon P = T (P 0 ),
suprimăm porţiunea respectivă din X, înlocuind-o cu un drum inclus
în P de aceleaşi extremităţi. î n particular, se înlătură astfel cazul în
care X ar străbate succesiv de o infinitate de ori latura comună la două
poligoane adiacente sau poligoanele ciclului unui vîrf. Normarea nu
modifică poligonul cu care X ajunge în z sau îl înlocuieşte cu un poligon
adiacent în lungul unei laturi respectiv din acelaşi ciclu.
Deoarece |J P = £/T, este suficient să arătăm că :
1) Orice drum X, unind z0 cu un punct z g U, devine prin normare
drum de primul tip şi
2) Două drumuri Ă1 şi X2 de primul tip, unind z0 cu z, ajung în
punctul z cu acelaşi poligon sau cu două poligoane pentru care z este
punct interior unei laturi comune respectiv vîrf comun.
1) Fie P 0 , P 1 ? . . . P v , . . . poligoanele străbătute succesiv de drumul

normat X şi X0, X 1 ? ..., X v , . . . arcele respective din X. Dacă Xv uneşte
două laturi din dP v , care nu sînt vecine, ţinînd seama că P v = Tv (P 0 ),
lungimea (neeuclidiană) a lui Xv are o margine inferioară pozitivă, deci
există un număr finit de astfel de arce Xv, fiindcă X are lungime (neeucli-
diană) finită. Dacă Xv uneşte laturi vecine din P v , spunem că subîntinde
vîrful comun. î n cazul cînd Xv+1 nu subîntinde acelaşi vîrf în P v + 1 ,
lungimea lui Xv Xv+1 este din nou mai mare decît o constantă pozitivă
şi există un număr finit de arce Xv de acest fel. Prin urmare, pentru
v > v0, arcele Xv subîntind acelaşi vîrf. Există însă un număr finit de
poligoane care au acel vîrf comun, deci din nou un număr finit de arce
Xv. î n concluzie, X este de primul tip şi TJ = U P.
2) Construim următoarea acoperire a lui Z7, procedînd ca la propo-
ziţia 2.7 din Cap. I.
Considerăm, pentru fiecare punct z ţTJ, drumurile X normate,
care unesc în TJ punctele z0 cu z şi grupăm în clasa {X} drumurile >/,
care ajung în 0 cu acelaşi poligon P ca şi X sau, în cazul cînd z e punct
interior unei laturi l a lui P respectiv vîrf al lui P, care ajung în 3 cu
poligonul adiacent la P în lungul lui l respectiv cu un poligon din ciclul
lui Notăm cu X mulţimea acestor clase şi cu / : X^-U, aplicaţia care
asociază clasei {X} extremitatea 0 a lui X. Organizăm X ca spaţiu topo-
logic luînd ca vecinătăţi ale lui {X} mulţimile й { ц, construite astfel :
Dacă 3 g P, fie и un domeniu simplu conex, conţinînd punctul 0 şi inclus
în P, z' un punct din и şi X' un drum unind în n punctul 3 cu z' ; mulţimea
щц este formată de clasele drumurilor XX', cînd z' descrie u. Dacă z
^ o
e punct interior laturii l comune poligoanelor P şi P, luăm udP (J P> iar
O
dacă 0 e vîrf comun ciclului P, P ' , . . . P^- 1 luăm udP U ^ ' U • • •
Se verifică imediat că X este spaţiu topologic, liniar conex şi local
simplu conex, / f i i n d omeomorfism local: й{ц u, iar ridicarea
drumurilor de pe 17 pe X fiind posibilă totdeauna, univoc. După pro-
poziţia 2.6 din Cap. I, acoperirea (X, / , U) este neramificată fără
frontieră, iar după teoremele 2.1 şi 2.2 din Cap. I, aplicaţia / este un
omeomorfism surjectiv, deci toate drumurile normate unind z0 cu z
aparţin aceleiaşi clase, ceea ce demonstrează 2).
3°. Yom stabili acum o proprietate a transformărilor fundamentale
cT? ale grupului Fuchs corespunzător poligonului regulat P cu 4g laturi
şi suma unghiurilor
PROPOZIŢIA 3 . 1 5 . Punctele sh şi th de respingere şi atragere ale trans-
formării сГл (h = 1,. . ., 2g) sînt astfel aşezate încît perechea s2j+1, t2j+x se-
pară perechea s2j+2, t2j+2 (j = 0, 1,. . ., #—1).
Pentru simplificarea expunerii, presupunem din nou P poligon

cu centrul 0 în cercul unitate, ca la punctul 1° :
Cercul euclidian (iperciclul) C2P-2> c a r e trece prin punctele s2j+2J
t2j+2, 4 j + 2 şi 4 j + 3 , este ortogonal dreptelor (neeuclidiene) a2j+?. şi
a 2 j \ 2 . într-adevăr, unghiul format în punctul 4j + 2 de arcul 4 j + l ,
4 j + 2 din a2j+2 cu arcul 4 j + 2 , 4 j + 3 din c2j+2 este egal atît cu unghiul
format în 4 j + 3 de arcul 4j+2-, 4 j + 3 din c2H_2 cu arcul 4 j + 3 , 4j + 4
din a2j\2 (din simetria figurii) cît şi cu unghiul format în 4 j + 3 de arcul
4 j + 4 , 4 j + 3 din a2j+2 cu arcul 4 j + 3 , t2j^2 din c2j+2 (deoarece îl
transformă în acest unghi). Ultimele două unghiuri sînt însă suplimentare.
Arcul 4 j + 2 , 4 j + 3 din с2]л2 se află deci în afara poligonului P 0 ,
iar arcul din frontiera cercului unitate cuprins între s2j+2 t2j+2 este
> — . Din simetria figurii toate arcele sh th au aceeaşi proprietate,
iar t2j+1 s2}+1 se deduce din s2H_2 printr-o rotaţie de centrul 0
si unghi—. Prin urmare, avem ordinea s2j+2, t2j+19 t2j^2, s 2 i + 1 pe fron-
tiera cercului unitate.
§ 4. Reprezentarea unei suprafeţe riemanniene închise

cu ajutorul unui poligon fundamental
1. După propoziţia 3.1, orice grup Fuchs G determină o suprafaţă

riemanniană TJ Ig = -ß? iar după propoziţia 3.9, orice grup Fuchs are
un poligon fundamental.
PROPOZIŢIA 4 . 1 . Fie P un poligon fundamental corespunzător gru-
pului Fuchs G. Prin identificarea punctelor din PÇ\TJ echivalente relative
la G, se obţine un spaţiu topologic omeomorf cu TJ/GJ care se organizează
în mod natural ca suprafaţă riemanniană, conform echivalentă cu B. Dacă
P este compact în U, i.e. dacă P c TJ, atunci В este suprafaţă riemanniană
închisă.
Eelaţia de echivalenţă determinată de grupul G induce în P f | TJ
o relaţie de echivalenţă. Să notăm cu {z} clasa de echivalenţă relativ
la G a punctului z g TJ şi cu [z] = {z} П P. Dacă z g P f| U, atunci [ z ]
este clasa de echivalenţă determinată de G în PC\U şi o ea constă din
unul, două sau un număr finit de puncte, după cum z g P, 0 este punct
interior unei laturi interioare a lui P sau 0 este vîrf al lui P. Mulţimea
P f | U/q, care se obţine din P f | U prin identificarea punctelor echiva-
lente relativ la G, este în corespondenţă biunivocă cu Z7/G? de exemplu
prin aplicaţia F : U/Q -> P f | ^/G? c a r e asociază clasei {z} clasa [2]. Cu
ajutorul lui F, organizăm P f | U/G ca suprafaţă riemanniană, conform
echivalentă cn TJ/Q, lnind ca vecinătăţi parametrice imaginile prin F

ale următoarei familii de vecinătăţi parametrice, care definesc structura
conformă pe U/Q :
Fie z0 un punct interior lui P ; luăm ca vecinătate parametrică
a lui {z0} în U/Q: V{Zo} = UG (8), unde 8 = uZo = Cr(z0) este cerc
deschis (neeuclidian) cu centrul z0 şi cu raza r suficient de mică ca
Cr(z0) să fie inclus în P. (Cu uZo notăm mulţimea din PC\TJ, care prin
identificarea punctelor echivalente ne dă o vecinătate a lui [z0]).
Fie z0 un punct interior unei laturi interioare l a lui P, V = T (l)
latura echivalentă cu l a lui P şi p'0 = T (p0). î n demonstraţia propo-
o
ziţiei 3.7 am construit într-un eerc neeuclidian Cr {z0) a P T'1 (P),
c u r > 0 arbitrar de mic, un domeniu jordanian 8, conţinînd z0 în interior
şi descompus de l în două domenii jordaniene 8 ' c P şi S ^ C I Î 7 - 1 (P).
Luăm V{4) = U<T(8). Evident, V{4) = Пг; (uZq), unde notînd cu d' = 8 f)P
şi cu d" = T [8П T 1 (P)], avem u4 = cV U d"dP.
Fie z0 un vîrf din P f | TJ. Folosind consecinţa 3.2 şi notaţiile respec-
tive, în jurul punctului z0 se grupează ciclic poligoanele P° = P, P 1 =
= Тг1 (P),. . P*" 1 = T f 1 O . . . О (P). F i e L0 = l19 L19... =
= lN laturile din P f l ^ 1 , P 1 ^ 2 , . . P i V _ 1 П P. Pentru r > 0 suficient
o
de mic, cercul Cr (z 0 ) este inclus în P U ^ U • • • U-P~v_1- Să alegem pe
fiecare din arcele Lk un punct bk situat în interiorul subarcului z0 ak din
Lk, unde ak este primul punct de intersecţie al lui Lk cu circumferinţa
lui Cr (Zq), cînd descriem Lk pornind din z0, şi să unim bk cu
o
printr-un arc simplu Xk situat în Cr(z0)C\Pk, exceptînd extremităţile
(Jc = 0,1, . . ., N—l, bN = b0). Arcele limitează un domeniu jorda-
nian 8, format din N sectoare 8k = 8 П-Р*- Luăm V{4) = П е (8) =
= n G {uH), unde = A L| 1 ^ C P , dk = Tk o ... o Tl o T0 (8 f ) Pk) şi
7
2 o = ll/.
Vecinătăţile V{Zo} împreună cu omeomorfismul <pZo ° ( UG ® | )~1, unde <pZo
este o reprezentare conformă a lui S pe cercul unitate, definesc structura
conformă a lui U/Q 14).
Dacă P c U, rezultă imediat că P/Q sau U/Q este suprafaţa rieman-
niană închisă : fie {zn}, n = 1, 2, . . . un şir de clase din U/q CU ГП g P ;
există un subşir al şirului zn9 convergent la un punct z0 g P şi cum
aplicaţia П 0 este continuă, {zn) {z0} în TJ/Q.
14
) Se verifică imediat că suprafaţa riemanniană astfel obţinută din P f) U/Q coincide
cu suprafaţa riemanniană dedusă din suprafaţa riemanniană bordată P f | U, prin identificarea
punctelor echivalente relativ la G.
2. Oricărei suprafeţe riemanniene R îi corespunde o suprafaţă

universală de acoperire R şi un grup G al transformărilor de acoperire.
Dacă R este de tip iperbolic, luăm R = TJ şi G este un grup Fuchs.
Suprafeţei R i se poate asocia orice poligon fundamental (de exemplu,
un poligon fundamental metric sau normal) P corespunzător lui G, astfel
încît R este conform echivalentă cu P f | TJ/Q.
PROPOZIŢIA 4 . 2 . Condiţia necesară si suficientă pentru ca suprafaţa
riemanniană R de tip iperbolic să fie compactă este ca P să fie compact
în TJ sau ca P(Z TJ.
Conform propoziţiei precedente, trebuie să demonstrăm numai
necesitatea acestei condiţii.
Fie R compact şi P un poligon o fundamental corespunzător. Dacă
P C£ Z7, ar exista un şir de puncte zn £ P, tinzînd la un punct Ç0 £ P f \ d U .
Fie pa £ R = UIG cu pn = {zn} . Cum R este compact, există un subşir,
pe care îl vom nota tot pn, convergent la un punct р0 £ R. Dacă z0 este
un punct din IIq1 (p0)f)P şi zn g 11^1 (pn) tind la zoy folosind omeomor-
fismul F din demonstraţia propoziţiei 4.1, din {zn} -> {z0} rezultă [zn] ->
[z 0 ] şi începînd de la un anumit rang, zn £ tfg , mulţime relativ compactă
din TJ, deci am contrazis ipoteza zn->ţ0.
Observaţia 4.1. Cum transformările grupului G invariază metrica
iperbolică (3.1), oricare ar fi p £ R şi z1? z2 £ П^1 (p), avem
d aZl = d CT22,
astfel încît putem introduce pe R metrica iperbolică, definind
(4.1) dcr p = da z , pentru « £ П^Мр) 15)-
î n acest mod, R devine un spaţiu metric. Dacă R este compact^
distanţa între două puncte din R are un maxim finit d 0 .
Fie P un poligon metric fundamental corespunzător lui G, construit
plecînd de la un punct z0 £ TJ şi z± un alt punct arbitrar din P. Distanţa
iperbolică pe R între punctele p0 = Yla (z0) şi рг = П^ (%) este :
d(Po>Pi) =d (zQJz1).
Evident, d (p 0 , рг) < d (z0, deoarece y 0 fiind segmentul de
dreaptă neeuclidiană ce uneşte z0 cu z1? curba n G ( y 0 ) uneşte p0 cu p±
şi are aceeaşi lungime iperbolică. Cum d (p0, рг) = inf $Y da p , pentru
toate drumurile continue rectificabile у unind p0 cu p19 cum y se ridică
din zö într-un drum y, unind z0 cu un punct T pentru un anume
T £ G şi cum y are aceeaşi lungime iperbolică ca şi y, iar aceasta este
cel puţin egală cu d [z0J rezultă că d (p0J рг) >- inf d [zQ, T (%)] =
' TÇG
15
) Procedeul a fost folosit în cazul R domeniu plan cu cel puţin trei puncte frontieră
In [40], Cap. V, VII.
= d (г0, î). Prin nrmare, P este inclus în cercul (neeuclidian) închis cu

centrul z0 şi raza d 0 .
Consecinţa 4.1. Un poligon fundamental, normat după observaţia
3.2, asociat unei suprafeţe riemanniene compacte de gen g> 1, are un număr
finit de laturi, deci grupul G corespunzător are un număr finit de generatori.
De asemenea, poligonul metric fundamental are un număr finit
de laturi, deoarece dacă lk este o latură corespunzătoare transformării
TkJ atunci d [z 0 , Tk (г0)] <; 2 d 0 . Existenţa unei infinităţi de laturi ar
implica existenţa unei infinităţi de puncte Tk (z0) într-un compact din
Z7, ceea ce este absurd.
3. Dacă В este o suprafaţă riemanniană închisă de gen 1, conform
§ 2, pct. 2, putem lua В planul euclidian, iar G este un grup de trans-
laţii cu doi generatori, căruia îi corespunde ca poligon fundamental redus
la forma normală, un paralelogram, astfel încît (3.11) sau (3.11') se
păstrează pentru g = 1. Poligonul metric fundamental se formează
lucrînd acum cu metrica euclidiană din plan.
O suprafaţă riemanniană В închisă de gen 0 — conform echivalentă
cu o sferă — se reprezintă de asemenea cu ajutorul unui poligon, unind
două puncte ale ei printr-un arc jordanian X şi tăind В în lungul lui X.
Poligonul corespunzător are două laturi, între care există o relaţie de
echivalenţă (sînt echivalente puncte ce provin din acelaşi punct din X)
şi pe care le vom nota a şi a - 1 , astfel încît poligonul se scrie sub forma
normală
(4.2) a-a1.
Consecinţa 4.2. Orice suprafaţă riemanniană închisă se poate repre-
zenta printr-un poligon, cu un număr par de laturi, grupate în perechi,
între laturile fiecărei perechi fiind dat un omeomorfism, astfel încît supra-
faţa se obţine din poligon identificînd punctele, care se corespund prin
aceste omeomorfisme. Conform propoziţiilor precedente şi propoziţiilor
3.6, 3.9 şi 3.10, poligonul poate fi luat cu laturi — arce analitice, iar
omeomorfismele dintre laturile echivalente — analitice în fiecare punct
interior unei laturi ; orientînd frontiera po-
ligonului, aceste omeomorfisme transformă
fiecare latură în latura echivalentă orientată
invers.
Deosebit de importantă este reprezen-
tarea suprafeţei riemanniene închise В prin-
tr-un poligon redus la forma normală (3.11')
sau (4.2). Numărul # > - 1 , care intervine în
forma (3.11') este genul suprafeţei, după cum
se verifică imediat, alegînd o triangulare a
lui В, care să corespundă triangulării poligo-
nului fundamental normal din figura 1 şi
aplicînd formula lui Euler (1.1). Prin ur-
mare, forma normală (3.11') corespunde Fig. i
torului (discului) cu g găuri. Identificind laturile echivalente ale poligo-

nului normal, obţinem un sistem de retrosecţiuni pe suprafaţa JR, iar
secţionarea lui R în lungul lor, operaţie prin care regăsim poligonul
normal, este descompunerea canonică a lui R, ([40], p. 241—242).
Consecinţa 4.3. Pe baza teoremei lui Stoilow de caracterizare
topologică a suprafeţelor riemanniene, am obţinut totodată reprezen-
tarea suprafeţelor triangulabile şi orientabile, compacte, printr-un poligon,
în particular printr-un poligon normal de forma (3.11') pentru genul g> 1
sau (4.2) pentru genul g = 0.
într-adevăr, o suprafaţă de acest fel se poate organiza ca suprafaţă
riemanniană închisă, deci îi corespunde un poligon normal. Ca şi mai sus,
poligonul constituie descompunerea canonică a suprafeţei 16 ).
§ 5. Grupul fundamental şi grupurile de omologie

ale suprafeţelor riemanniene compacte
1. Folosind reprezentarea suprafeţelor riemanniene închise cu

ajutorul poligonului normal, л о т determina grupul fundamental al
acestor suprafeţe. Kezultatele, pe care le vom stabili, sînt topologice şi
după teorema lui Stoilow şi consecinţa 4.3, le putem formula şi demon-
stra pentru suprafeţe triangulabile şi orientabile, compacte.
TEOREMA 5 . 1 . Grupul fundamental al unei suprafeţe triangulabile
şi orientabile închise R de gen g este generat de 2 g elemente a2g între
care există relaţia :
(5.1) a2 ar1 a21a1. . . a2g aög\1 a^1 a2g_x = 1,
dacă g^> 1, şi se reduce la elementul unitate, dacă g = 0.
1.1. Fie R o suprafaţă triangulabilă şi TJ o triangulare a ei. Numim
drum poligonal al triangulării TJ, un drum obţinut prin descrierea succe-
sivă a unui număr finit de 1-simplexe ale triangulării TJ, originea fiecă-
ruia coincizînd cu extremitatea precedentului. Admitem că drumul nul
este de asemenea drum poligonal. Notînd laturile din TJ, orientate într-un
mod determinat, cu %, a 2 ,. . . , un drum poligonal l va fi un produs de
drumuri l=a z ^ a** . . . ajw cu s ; = ± 1 (unde originea lui coincide
cu extremitatea lui ( j = 1, . . . , N—1)) sau drumul nul. Compunerea
sau produsul drumurilor poligonale se defineşte ca şi pentru drumurile
continue arbitrare.
18
) Construirea suprafeţelor triangulabile prin identificarea laturilor unui poligon este
un procedeu topologic. Am folosit aici grupurile Fuchs, deoarece ne trebuia rezultatul doar
pentru suprafeţe riemanniene închise. A se vedea reprezentarea prin poligoane normale a su-
prafeţelor orientabile sau nu, precum şi a suprafeţelor bordate în [31], Cap. II 2.100 — 2.104,
Cap. V, § 1, Cap. VIII, § 1 ; [381 5 - 5 ; [45] p. 1 6 8 - 1 7 1 ; [37], Cap. VI.
Numim drum frontieră al unui triunghi din un drum poligonal

închis, obţinut descriind frontiera triunghiului într-un anumit sens,
plecînd dintr-unul din vîrfuri. Fiecare triunghi determină şase drumuri
frontieră.
PROPOZIŢIA 5 . 1 . Orice drum pe E cu extremităţile în vîrfuri din U
se deformează continuu într-un drum poligonal din T,.
Fie X un drum pe definit de aplicaţia / : I->i?. Luînd o diviziune
suficient de fină a lui I şi folosind teorema 5.7 din Cap. I, deducem că
/ se deformează continuu într-o aplicaţie simplicială F : care defi-
neşte un drum poligonal Л din cu aceleaşi extremităţi ca şi X.
1.2. Numim deformare combinatorică a unui drum poligonal al lui
TJ într-un alt drum poligonal al lui 77, aplicarea de un număr finit de
ori a uneia din următoarele două operaţii :
(a) înserarea sau reducerea unei laturi descrisă în ambele sensuri
intre două laturi succesive ale drumului. Fie l = ap . . . şi azn o latură
cu originea în extremitatea lui a®i ; atunci operaţia (a) determină drumul
V = az^ . . . ap\ azn a~z . . . ajw şi reciproc. Remarcăm că, operaţia
(a) păstrează extremităţile drumurilor : Dacă l este un drum închis şi
a
nN = aces e
^ laturi nu se reduc, decît în cazul N = 2. Evident, repe-
tînd de un număr finit de ori operaţia (a) putem insera într-un drum de
laturi de forma Z = Zx Z2 între drumurile Zx şi Z2 un drum poligonal arbitrar X
cu originea în extremitatea lui Z1? descris în ambele sensuri : l = Î1XX"1 Z2.
(ß) înserarea sau reducerea unui drum frontieră de triunghi din
Dacă l ~ 1г12 (1г sau Z2 putînd fi eventual drumul nul) şi dacă X este
drum frontieră al unui triunghi din "ZJ, avînd originea în extremitatea
lui Z1? atunci operaţia (ß) ne conduce la drumul Z"= Zx XZ2 şi reciproc.
Aplicînd operaţiile (ß) şi (a), putem înlocui o latură ap dintr-un
drum Z, care aparţine drumului frontieră al unui triunghi ap а\ъ ap prin
drumul ar h a~zk, şi reciproc, un grup de astfel de laturi атч a~zk prin
latura ab.
Se verifică imediat că operaţiile (a) şi (ß) se pot realiza prin defor-
mare continuă.
Două drumuri poligonale, care se obţin unul din altul printr-o
deformare combinatorică, se numesc combinatorie omotope11). Ele sînt
evident omotope, dar are loc şi reciproc :
17
) Se verifica imediat că omotopia combinatorică este o relaţie de echivalenţă. Se de-
fineşte pentru fiecare vîrf P ţ R, analog cu TZ1 (R, p), grupul claselor de drumuri poligonale
închise cu originea p, combinatorie omotope : 7гьс (R, p) şi, pe baza unui izomorfism permis
realizat prin drumuri poligonale, grupul fundamental combinatorie тгЬ(. (R). Propoziţiile 5.1
şi 5.2 arată că 7rbc (R, p) şi 7z1 (R, p) sînt izomorfe (clasei de drumuri combinatorie omotope cu
un drum poligonal închis Z cu originea p, i se asociază clasa [Z]P). Grupul 7RLTC (R. p) poate fi
folosit pentru a calcula grupul тгг (R, p).
PROPOZIŢIA 5 . 2 . Dacă drumul poligonal închis l este nul-omotop,

atunci el este combinatorie nul-omotop.
Prin definiţie (Сар. I, § 1, pet. 2), drnmnl l dat d e / : I ^ R este nul-
omotop, dacă există o aplicaţie continuă P : I x I - > I ? , astfel încît:
a ) F (т, 0) = / ( t ) şi F (т, 1) = / (0), oricare ar fi т e l ; b) F (0, t) =
= P (1, t) =f (0), oricare ar fi t g I.
Fie X segmentul t = 0 din I x I, care corespunde lui Z prin P.
Preimaginile prin P ale vîrfurilor lui l formează o diviziune a lui X. Să
alegem o subdiviziune a ei şi o diviziune a laturei т = 0 din I x I, sufi-
cient de fine ca, ducînd paralele la laturile lui I x l prin aceste puncte,
să descompunem I x l în dreptunghiuri cu proprietatea următoare :
dreptunghiurile cu un vîrf comun sînt transformate de F în interiorul
unei stele de triunghiuri din TT. Prin diagonale care pleacă din vîrful
de coordonate (т, t) minime al fiecărui dreptunghi, triangulăm I x l .
Notăm cu X' drumul obţinut din X prin punctele de diviziune considerate
mai sus, cu P 0 , P 1 ? . . . , P v punctele de diviziune de pe latura т = 0,
în ordinea crescătoare a ordonatelor şi cu Q0, Q19..., QN punctele de
aceleaşi ordonate de pe latura т = 1. Drumul F (X') coincide cu drumul l
divizat, iar F (P0PyQxQo) drumul nul redus la / (0).
Folosind din nou teorema 5.7 din Cap. I, deformăm F într-o aplicaţie
simplicială G, astfel încît imaginea fiecărui punct din Ixl să nu pără-
sească în cursul deformării simplexul în care era cuprinsă iniţial. Fie V
un vîrf din X'; după cum F(V) este vîrf în l sau punct interior unei
laturi a din Z, punctul G(V) coincide cu F(V) sau este extremitate a
lui a. Prin urmare, o latură din X' este dusă de G într-o latură sau un
vîrf al lui Z, iar Cr(X') constă din laturile lui Z descrise eventual de mai
multe ori în ambele sensuri şi eventuale drumuri nule reduse la vîrfuri
din Z. Eezultă astfel că 6?(X') se obţine din Z printr-un număr finit de
operaţii (a). Observăm totodată că G(P0PyQNQ0) este drumul nul
redus la jf(0).
î n dreptunghiul I x l , drumul дХ'( = P0QQ) se deformează însă
combinatorie în drumul P0PxQxQo- într-adevăr, prin operaţiile (ß)
şi (a) înlocuim fiecare segment din P0Q0 cu drumul format de celelalte
două laturi ale triunghiului adiacent (diagonala dreptunghiului şi latura
verticală) ; înlocuim apoi diagonalele cu drumurile formate de laturile
triunghiurilor adiacente de deasupra lor (latura verticală şi cea orizon-
tală) şi reducînd cu ajutorul operaţiei (a) laturile verticale descrise în
sensuri opuse, obţinem drumul Р0АФ1Ф0 ? repetînd procedeul, ajungem
la drumul P0PAQXQO-
Fiecărui simplex din I x l îi corespunde prin G un simplex din R,
astfel încît fiecărei operaţii (a) sau (ß) din I x l îi corespunde o operaţie
(a) sau identitatea respectiv o operaţie (ß), o operaţie (a) sau identitatea
în R. Prin urmare, drumul ö(X') deci şi drumul Z este combinatorie nul
omotop.
1.3. Plecînd de 1а о triangulare a lui В se obţine о descompunere

poligonală aplicînd de un număr finit de ori următoarele operaţii :
I. Beducerea unei laturi astfel încît să se obţină un poligon 18).
II. Beducerea unui vîrf comun numai la două laturi.
într-o descompunere poligonală <Ţ> a lui В se definesc din nou
drumuri poligonale şi deformări combinatorice (a) şi (ß), unde în loc de
drum frontieră al unui triunghi, vom considera un drum frontieră de
poligon (eventual cu două laturi) al descompunerii <Ţ>. Două drumuri
de laturi din <Ţ>, care se obţin unul dintr-altul printr-o deformare combi-
natorică în <Ţ> (i.e. un număr finit de deformări combinatorice (a) şi (ß)
în <Ţ>) se numesc combinatorie omotope în
PROPOZIŢIA 5 . 3 . Să presupunem că descompunerea poligonală <Ţ>"
se obţine din descompunerea poligonală <Ţ>' a lui aplicînd una din opera-
ţiile I sau II.
1° Orice drum poligonal în <Ţ>' cu extremităţi în vîrfuri din <p" se
deformează combinatorie în (p' într-un drum poligonal în <Ţ>".
2° Orice drum poligonal din <Ţ>" nul-omotop combinatorie în <Ţ>' este
nul-omotop combinatorie în <Ţ>".
I. Cazul în care <Ţ>" se obţine din <ţ>' prin operaţia I : suprimarea
unei laturi a comună poligoanelor Рг şi P 2 .
Notăm cu l± şi Z2 drumurile poligonale din frontierele lui Р г respectiv
P 2 , astfel încît aceste pob'goane să aibă drumurile frontiere alî 1 respectiv
alv1.
1° Fie V un drum poligonal din <P'. Dacă V nu conţine latura a,
atunci el coincide cu un drum poligonal l" din <P". Dacă în V intră latura
aplicînd deformările (ß) şi (a) în <Ţ>', înlocuim această latură cu drumul
l\ şi obţinem astfel un drum poligonal Z" din <Ţ>".
2° Fie l" un drum poligonal din <Ţ>" combinatorie nul-omotop în
<Ţ>'. Evident, l" este drum poligonal din <p\ Cum printr-un număr finit
de deformări (a) sau (ß) din <Ţ>', drumul l" se deformează în drumul nul,
să notăm cu Г 0 = Z", V19 Z' 2 ,.. ., l'r = 1 (drumul nul) drumurile poligonale
din <Ţ>'9 care se deduc unul dintr-altul prin aplicarea unei singure operaţii
(a) sau (ß) în <Ţ>'. Fiecărui drum 1] îi asociem, după procedeul de la
punctul 1°, un drum pob'gonal V/ din <Ţ>". Punînd Ц' = Z", se verifică
imediat că l"+1 se deduce din V/ prin deformări combinatorice în <Ţ>"
(eventual prin identitate) ( j = 0, 1, 2,. . . , r — 1). într-adevăr, dacă l'j+1
se obţine din Z• prin operaţia (a) (respectiv (ß)), l'/+1 rezultă din V/
prin operaţii (a) (respectiv prin operaţia (ß), operaţii (a) sau identitate)
Cum V/ este drumul nul, afirmaţia 2° este stabilită.
18
) Suprafaţa formată de interiorul laturii şi de interioarele poligoanelor adiacente la ea
să fie omeomorfă cu un poligon.
19
) Considerind drumurile poligonale închise din ф cu originea într-un vîrf p a lui
se poate defini un grup al claselor de drumuri combinatorie omotope în ф , iar consecinţa 5.1
de mai jos arată că acest grup este izomorf cu тих (R, p). El poate fi folosit de asemenea pentru
a calcula тгх (R, p). (A se vedea procedeul general, aplicabil complexelor finite, în [37], § 44 — 46).
II. Cazul în care <Ţ>" se obţine din <P' prin operaţia II : suprimarea
unui vîrf, comun numai la două laturi b şi с şi înlocuirea drumului bc
din <p' prin latura a = bc în <p".
1° Fie V un drum poligonal din <p' cu extremităţi vîrfuri din ф".
Dacă în V intră drumurile bb~\ cc"1, b'1 b sau с'1 c, cu ajutorul opera-
ţiei (a) le suprimăm. Fie l[ drumul astfel obţinut.
Dacă în l[ intră latura b (sau b"1), ea este urmată (precedată) de
fiecare dată de с (respectiv c"1) şi înlocuim drumul bc cu a (respectiv
c"1 b c u a"1). Prin această operaţie, l[ = Z", drum poligonal din <Ţ>",
deoarece с sau с~г nu mai intervin. Aceeaşi concluzie : l[ = Z" are loc,
dacă în l[ nu intră b sau b - 1 .
2° Procedînd ca în cazul I, fie Z", . . , Vr = 1 drumuri ce se deduc
fiecare din precedentul aplicînd o operaţie (a) sau (ß) în <Ţ>'. Asociem
fiecărui drum Ц un drum poligonal V/ din ф", înlocuind latura b cu a
şi latura с cu drumul nul, ori de cîte ori intervin. Verificăm apoi că V/+1
se deduce din V/ prin deformări combinatorice din <Ţ>" (eventual reduse
la identitate) iar Z" = 1.
Consecinţa 5.1. Fie <Ţ> o descompunere poligonală a suprafeţei В
dedusă din triangular ea ^C.
1° Orice drum poligonal din TJ cu extremităţi vîrfuri ale lui <Ţ> se
deformează combinatorie în TJ într-un drum poligonal din <Ţ>.
2° Orice drum poligonal din <Ţ> nul-omotop combinatorie în TJ este
nul-omotop combinatorie în <Ţ>.
1.4. Cu ajutorul propoziţiilor de mai sus, putem demonstra teorema
5.1 relativă la grupul fundamental al unei suprafeţe В triangulabile,
orientabile şi închise, de gen 1. Fie P un poligon normal corespun-
zător suprafeţei В, cu vîrfurile echivalente cu un punct p g В şi laturile
două cîte două echivalente notate a3 respectiv aŢ1 (consecinţa 4.3).
Presupunem laturile numeroatate astfel încît să avem drumul frontieră
al lui P :
(5.2) dP = a2 ar1 aô1 аг . . . a2g a.7gh a7gx a2g_x.
Considerăm o triangulare TJ a lui В, care să fie totodată triangulare a
lui P (fig. 1, § 4) ; prin urmare P constituie o descompunere poligonală
a lui В dedusă din TJ. Conform propoziţiei 5.1 şi consecinţei 5.1.1°, orice
drum închis cu originea p de pe В se deformează continuu într-un drum
poligonal din P. Prin urmare, щ (В, p) este generat de clasele
pe care, pentru prescurtare, le vom nota tot a^
Evident, între generatori are loc relaţia (5.1), deoarece drumul
dP, (5.2), este nul-omotop. Să arătăm că aceasta este singura relaţie,
i.e. orice relaţie (a ; ) = 1 se reduce la identitate, aplicînd relaţia (5.1)
şi relaţiile banale
(5.3) a} а~г = 1, aŢ1 aj = 1.
Trecînd de la clase la reprezentanţi, relaţia (a,) = 1, (de fapt

= 1) n e dă drumul l = & ( a j ) nul-omotop, care este drum
de laturi în P, deci şi în TJ. Conform propoziţiei 5.2 şi consecinţei 5.1.2%
drumul l este combinatorie nul-omotop în P. Fie atunci Z0 = Z, Z1? Z 2 ,... r
. . . , Zr = 1 (drumul nul) un şir de drumuri poligonale din P, care se obţin
fiecare din precedentul prin aplicarea unei singure deformări (a) sau (ß)
în P. Eelaţiile corespunzătoare Sl(a}) = (a,-), (a,), . . . <&r (a,-) = 1
se deduc fiecare din precedenta, aplicînd o relaţie (5.3) respectiv (5.2),
după cum Z,41 se obţine din Z, prin operaţia (a) respectiv (ß).
2. Belativ la omologie, amintim
TEOREMA 5 . 2 . O suprafaţă triangulabilă şi orientabilă, închisă R
de gen g are următoarele grupuri de omologie :
1° 76° (R) şi Tti1 (R) sînt grupuri ciclice libere cu un generator.
2° 7Ô1 (R) este grupul abelian liber cu 2 g generatori.
3° 76k (R) este grupul nul pentru Jc>2. (A se vedea demonstraţia
în [45], p. 91, p. 168—171 sau [38], Cap. Y).
Observăm că 76° (R) este generat de clasa de omologie a unui O-ciclu
format dintr-un singur O-simplex oarecare.
Grupul Жг (R) este generat de clasa de omologie a 2-ciclului format
de toate triunghiurile unei triangulări TJ a lui i?, orientate coerent.
Drept generatori ai lui 761 (R) se pot lua clasele de omologie ale
1-ciclurilor o, corespunzătoare unei descompuneri canonice a lui R (laturi
ale poligonului normal P, pct. 1.4). Acest rezultat se poate deduce şi
din teorema 5.1 folosind 20) :
TEOREMA 5 . 3 . Grupul de omologie Ж1 (X) al unui spaţiu topologic
liniar conex este izomorf cu grupul factor al grupului fundamental izx (X)
prin subgrupul său comutatorial.
2.1. Oricărui drum X de pe un spaţiu topologic oarecare X dat
prin aplicaţia continuă / : I->X i se poate asocia un l-lanţ singular X1,
descompunînd I într-un număr finit, dar arbitrar, N de subsegmente
'a* (Jc = 1, . . ., N), notînd cu G\ l-simplexul singular definit de 'c\ şi
N
/ , şi luînd X1 = % Gl- Deşi X1 nu este unic determinat, clasa sa de omologie
k=1
Л1 este unică, după cum rezultă din
PROPOZIŢIA 5 . 4 . Dacă X0 şi Xx sînt două drumuri cu aceleaşi extre-
mităţi, omotope şi dacă Xj respectiv X} sînt două cicle asociate lor prin proce-
deul de mai sus, atunci Xj şi X} sînt omologe.
într-adevăr, să alegem ca preimagini ale drumurilor Xfc {Jc — O, 1}
două segmente formînd laturile t = O şi t = 1 în pătratul A = Ixl
reprezentat în X de aplicaţia p = F ( т, t), care dă o deformare continuă
20
) Cu privire la legătura între grupurile de omologie şi cele de omotopie a se vedea [451,.
Cap. IV, A.
а lui X0 în \ (Сар. I, § 1, pct. 2). Prelungim descompunerile luate pe

'l k pentru definirea ciclelor x£ la o descompunere a lui A în triunghiuri.
Orientînd în sens direct aceste triunghiuri şi reprezentîndu-le prin F
în X, obţinem un 2-lanţ singular a2 cu da2 == Xj— X}.
Putem defini deci o aplicaţie ф : TZ1 (X, p) -> Ж1 (X), p 6 X, asociind
fiecărei clase de drumuri închise, cu originea p, omotope [X]p, clasa de
1-cicle omologe X1. Se verifică imediat că ф este un omomorfism.
2.2. Să introducem de aici înainte ipoteza că X este liniar conex
şi să demonstrăm mai întîi că ф este un omomorfism surjectiv, stabilind
PROPOZIŢIA 5 . 5 . Un l-lanţ singular A1 cu proprietatea да1 = a° — GQ,
unde a° şi aJJ sînt 0-simplexe (egale sau nu), se poate scrie sub forma
m ^
a 1 = 2 a), unde'S) este un l-simplex singular şi originea Ini G)+1 coin-
3=1 _ ' _
cide cu extremitatea lui aj, (j = 1, . . ., m — 1), originea lui a} este a° şi
extremitatea lui nа,„г este a°.
Fie a 1 = Yi К Şi К uumere naturale, ceea ce se poate realiza
V— 1
alegînd GI CU orientarea convenabilă 21). «
Yom demonstra proprietatea prin inducţie relativ la s = 2
V=1
Dacă s = 1, a 1 se reduce la. un simplex a1. 1) Dacă extremitatea
lui a 1 este a°, propoziţia este verificată (originea lui a 1 este ag). 2) Dacă
extremitatea lui a 1 este a? =f= a°, atunci a° = a|J şi a? este totodată originea
lui a1. Considerăm un drum arbitrar X unind a° cu aï şi X1 un lanţ asociat
lui X. Putem scrie a 1 = X1 + a 1 + ( — X1), ceea ce demonstrează din
nou propoziţia.
Presupunem că ea este adevărată pentru şi o vom demonstra
pentru s = N + 1. Distingem din nou două cazuri :
1) Există printre aj un l-simplex a 1 cu extremitatea a°. Lanţul
oc = a 1 —a 1 îndeplineşte ipoteza inducţiei, deci se poate scrie sub forma
1
m—l ^
a 1 = Yj <*} astfel încît originea lui g\ este a°, originea lui o) + 1 este extre-
mi _
mitatea lui G) (j = 1 , . . . , m — 2) şi extremitatea lui S1m_1 este originea
m
lui a1. Notînd a^ = a1, a 1 = £ a) constituie reprezentarea căutată.
3 =1
2) Nici un simplex aj nu are extremitatea a°. Atunci a° = a£.

Alegem de exemplu a 1 = G\ şi notăm a? originea, GI extremitatea
lui a1. Lanţul a 1 = a 1 — a1, pentru care luăm c/oc1 = <7? — G% satisface
N
ipoteza inducţiei, deci se scrie ca mai sus oc1 == £ a], originea lui G\ fiind
G% originea lui a} +1 fiind extremitatea lui a) (j = 1, . J\7 — 1), iar
extremitatea lui G]? fiind a?. Considerăm din nou un drum X, unind a°
21
) Presupunem а 1 Ф 0, în cazul a 1 = 0 propoziţia fiind evidentă.
N
cu a® şi scriem a 1 = X1 + £ a) + a 1 + (— X1), ceea ce trebuia demon-
ii m
strat. La o notare convenabilă a 1-simplexelor a 1 = £ <î).
J=I
2.3. Yom arăta acum tot în ipoteza X liniar conex că nucleul
omomorfismului ф este 6 (X, p), subgrupul comutatorial al lui тих (ЛГ, p).
Evident, Ker ф!Эё (X, p), deoarece Ж1 (X) e comutativ.
Incluziunea contrară se demonstrează în următoarele etape :
1) Dacă drumului X îi corespunde un l-ciclu X1 omolog cu 0, atunci
X este omotop cu un drum fx, căruia îi corespunde fx1 = 0.
n
într-adevăr, există un 2-lanţ a2 = £ Jcv a* cu да2 = X1. Alegem
V= 1
în fiecare a2 un vîrf pv şi unim p (originea lui X) cu pv printr-un drum Zv.
Notăm sv drumul format de da* c u originea pv şi orientarea indusă de
<j2. Drumul Zv sv este omotop cu zero, deci drumul
[X - X(Z 1 ^ 1 ZF 1 )- F C L . . . (lnsnl~Tkn
este omotop cu jx, iar (x1 = 0.
2) Fie deci X un drum pentru care X1 = 0. Drumul X are o descom-
punere sub forma de produs de drumuri
X = Xj^Xg. . . Xw,
astfel încît oricare Xk are în produs suma exponenţilor 0. Vom arăta
că X este omotop cu
X* = Xx X, . . . хш,
unde Xfc sînt drumuri închise cu originea p şi intră în produs cu suma
exponenţilor 0.
î n acest scop unim p cu originea lui a1c printr-un drum A/c, conve-
nind că A1 este drumul nul şi că Ak = AhJ dacă Xfc şi \ h au aceeaşi
origine. Evident, X este omotop cu
X* = (Х1Л,71)(Л2Х2Л3-1)... (A,/TXJ.
Să arătăm că luînd \*k = Ak Xk Л^+i (h = 1, . . . , m, A m + 1 = ЛА),

descompunerea X* = Xî . . . X*n satisface condiţia cerută. Pentru aceasta
să remarcăm că X/c = X, implică 7*k = Xj (deoarece \ k şi Xy avînd aceeaşi
origine şi aceeaşi extremitate, Л* == A; şi Л й+1 = A^.-,). De asemenea,
Xk = x,"1 implică = X j 1 (fiindcă avem Ak = Л,-+1 şi Л л+1 = A?).
Prin urmare, Xfc are în produs acelaşi exponent total 0 ca şi Xfc.
3) Fie deci X = Xx X2 . . . Xm un drum, astfel încît Xfc sînt drumuri
închise cu originea p, avînd în produs suma exponenţilor 0 şi Xfc+1 =f= X^1
(Ic = 1, 2 , . . ., m — 1) 2 2 ). Atunci X este omotop cu un produs de comu-
tatori.
22
) Reducerea factorilor consecutivi cu exponenţi opuşi păstrează clasa de omotopie.
312 Suprafeţe riusmanniene 312
într-adevăr, fie j primul indice pentru care Xf1 = X^ ; notînd U =

= X2 . . . Хз_х şi V = X3+1 . . . XTO (dacă există), X se scrie sub forma.
X=X 1 J7Xf 1 F şi este omotop cu Xx ZJXf1 Z7"1 W, unde Ж se obţine din
UV suprimînd eventualii factori consecutivi cu exponenţi opuşi. Drumul
W are cel mult m—2 factori şi procedeul se poate repeta. După un
număr finit de etape obţinem un produs de comutatori omotop cu X.
Prin urmare,
(5.4) Ж1 (X) ^ ^ (X, p)\& (X, V)
sau, aplicînd izomorfismul i v : 7их (X, p) -»TCJ(X), şi notînd cu ê (X)
subgrupul comutatorial al lui (X),
(5.4') Tö1 (X) ^ ^ (X)/ê (X).
2.4. Observaţia 5.1. Fie X un spaţiu topologic liniar conex şi local
simplu conex. Aplicînd propoziţia 2.7 din Cap. I, pentru subgrupul
V V
^ = g (X, p) al lui 7rx (X, p), p £ X , obţinem o acoperire (X, / , X )
regulată (consecinţa 2.3, Cap. I), avînd grupul fundamental izomorf
cu ê (X) (teorema 2.1, Cap. I) şi grupul transformărilor de acoperire
izomorf cu 761 (X) (teorema 3.2, Cap. I). După teorema 5.3, 761 (X) = 0,
V
deci X este prin definiţie omolog simplu conex. Această acoperire a fost
introdusă de H. Weyl ([47], p. 74) în cazul X = В suprafaţă riemanniană,
iar R a fost numită suprafaţa de acoperire a funcţiilor integrale.
Capitolul III
Clase de aplicaţii omotope ale suprafeţelor riemanniene
§ 1. Caracterizarea claselor de aplicaţii continue omotope
1. Fie В şi В' două suprafeţe riemanniene. Am arătat în Cap. I

că orice aplicaţie continuă (omeomorfism surjectiv) f : В -> В' induce,
pentru fiecare punct p £ B, un omomorfism (izomorfism surjectiv)
fv : ти1(В, p) -> щ [ B ' , f ( p ) ] (teorema 1.1), deci raportîndu-ne la grupurile
fundamentale , un omomorfism (izomorfism surjectiv) F : N^B) -> TZ-^B')
determinat abstracţie făcînd de un automorfism interior al lui п г (В )
(teorema 1.1'). Mai mult, clasei de aplicaţii omotope cu / îi corespunde
clasa de omomorfisme echivalente cu fp respectiv clasa de omomorfisme,
ce se obţin din F prin automorfismele interioare ale grupului 7гх(В )
(teoremele 5.3, 6.4 şi 5.3'"). Se defineşte astfel o aplicaţie Г de la mulţimea
claselor de aplicaţii omotope : В -> В' la mulţimea claselor de omomorfisme :
7r1(JS)->7t1(JS/), ce diferă prin automorfisme interioare.
2. Yom demonstra acum, în ipoteza că B' nu este conform echiva-
lentă cu sfera, că aplicaţia Г este injectivă, stabilind următoarea reciprocă
a teoremei 5.1 din Cap. I :
TEOREMA 1.1. Fie В şi B' două suprafeţe riemanniene, B' neechi-
valentă conform cu o sferă ; fie fk: В -> В', (le = 0, 1), două aplicaţii
continue, fk: В -> В' şi Xk = Xjk : G -> G' aplicaţiile determinate de fk după
teorema 5.1. Dacă există A'£G', astfel încît
У^Т) =A'oX0(T)oA'~\
aplicaţiile fk sînt omotope.
Conform relaţiei (5.4), Cap. I, avem о. = V Putem deci pre-
supune, înlocuind Д cu A,~1ofly pe care-1 vom nota tot f19 că =
Yom construi atunci o deformare continuă a lui / 0 în /iprin aplicaţii
continue ft: В -> В t g I, care induc omomorfismul X0. După teorema
5.2, 3° din Cap. I, aplicaţia ft induce şi aplicaţia continuă ft: В В
Yom obţine teorema 1.1, arătînd că, pentru t Ç J, aplicaţiile f formează
o deformare continuă a lui / 0 în fx.
A
După discuţia din Cap. II, § 2, pct. 2, R este planul euclidian sau semi-
planul, deci pe R avem o metrică euclidiană respectiv neeuclidiană (for-
mula (3.1) din Cap. II). Transformările grupului G' invariază această
metrică şi dreptele (euclidiene sau neeuclidiene) corespunzătoare.
Fie p un punct din R. Definim ft(p), J£(0,1), ca fiind punctul de
pe segmentul de dreaptă ce uneşte f0(p) cu/ 1 (p), care împarte acest seg-
ment în raportul t : 1 — t. Aplicaţia ft:R->R este continuă şi, cînd t
descrie I, dă o deformare continuă a lui / 0 în
Vom verifica relaţia
ft [T(P)] =X0(T) [ f t (p)l (1.1)
oricare ar fi T£G. Pentru t = 0 sau 1, egalitatea (1.1) este adevărată
prin ipoteză. Transformarea X0( T) duce segmentul de dreaptă G : F0(P) /i(p)
în segmentul de dreaptă X0(T)(G) : / 0 [ T ( p ) ] Ea transformă
punctul ft(p)j care divide g în raportul t :1 — t, în punctul X0(T) [ f t (p)],
care divide 7.0(T)(G) în acelaşi raport, deci X0(T) [ft(p)] coincide cu
ft [T(p)l
Fiecare aplicaţie ft induce omomorfismul Y.jt = /C0, prin urmare
induce o aplicaţie continuă ft : R -> Rastfel încît
Л ° П в = UGfo /V
Cînd t descrie I, aplicaţiile ft definesc o deformare continuă a lui f0 în
fx (continuitatea lui ft(p) în raport cu ambele variabile t şi p, rezultînd din
continuitatea lui f t (p) şi din faptul că I1G şi П 0 , sînt omeomorfisme locale).
Consecinţa 1.1. Aplicaţia Г este injectivă, dacă R' nu este conform
echivalentă cu sfera.
Dacă aplicaţiile continue fk : R RJc = 1, 2, induc omomor-
fismele Fk : n^R) -> л: 1 (R f ) din aceeaşi clasă, atunci după propoziţia
1.8 din Cap. I, oricare ar fi p Ç R, omomorfismele fkP sînt echivalente.
Prin urmare, din teorema 5.4, Cap. I şi teorema 1.1 de mai sus, rezultă
că f k sînt omotope x).
Observaţia 1.1. Dacă R' este conform echivalentă cu sfera, teorema
1.1. nu mai este adevărată, după cum arată următorul exemplu : R şi R'
sfere. f0 omeomorfism şi aplicaţia constantă. După teorema 3.1, con-
secinţa 2.2 şi propoziţia 2.4, care vor fi demonstrate în acest capitol, f0
nu se deformează continuu în / 1? dar G = {1} astfel încît =X le
Observaţia 1.2. Fie R şi R' două suprafeţe riemanniene, R echiva-
lentă, iar R' neechivalentă conform cu sfera. Orice aplicaţie continuă R -> R'
este omotopă cu o aplicaţie constantă.
Consecinţa 1.1 constituie o reciprocă a teoremei 5.3'" din Cap. 1, în condiţiile X = R,

X' — Rsuprafeţe riemanniene, R' neechivalentă conform cu sfera. în aceleaşi condiţii, in ra-
ţionamentul de mai sus este stabilită şi reciproca teoremei 5.3" din Сар. I.
Clase de aplicaţii omotope ale suprafeţelor riemanniene 315
3. Presupunînd В şi B' suprafeţe riemanniene compacte, vom

deduce că aplicaţia Г este surjectivă, din
TEOREMA 1.2. (Hopf, [24]). Fie В şi Bf două suprafeţe riemanniene
compacte. Orice omomorfism F : 7г1(Р)->7г1(-К') este indus de o aplicaţie
continuă f : В -> В'.
Dacă В sau В' este sfera, teorema este banală, F fiind unic deter-
minat şi indus de orice aplicaţie continuă В -> В', de exemplu de aplicaţia
constantă.
Vom nota cu g respectiv g' genul lui В respectiv Bf şi vom presupune :
g' > 1.
Fie p0 g В şi p'0 Ç B'. Să notăm cu aly. . .ya2g un sistem de drumuri
închise cu originea p0, care formează o descompunere canonică a lui В,
astfel încît tăind В în lungul acestor drumuri să obţinem poligonul normal
P (consecinţa 4.2, Cap. II). Frontiera dP este alcătuită din laturile :
a2j, aöjl-u a.^1, a2j-ly j = 1 , . . . , g, care, descrise succesiv, dau drumul nul-
omotop pe В : a = a2 aî1a21 аг.. .а2д_г (după formula (3.11') din Cap. II).
Folosind notaţiile din Cap. I, § 1, pct. 4, formăm omomorfismul fPo =
= ip> o F o iPo : т^ (_R? Po) -> щ (В', p'0). Alegem în clasa Д ( [ak]Vù) un drum
20
ak cu originea p'0 şi definim pe mulţimea U ak aplicaţia continuă / , astfel
1
încît f(p0) = p'0 şi f(ak) = ak (ak şi ak considerate ca drumuri continue).
Ne propunem să extindem / la B. î n acest scop, stabilim mai
întîi o aplicaţie continuă ф: P -> B', unde (&', este acoperirea
universală a lui P', în modul următor :
Dacă p 0 este punctul din P origine a lui a2, iar p0 este un punct
din Пё/(К)> b ă m ф (£0) = p'0.
Pe ЭР deducem ф din / prin compunere cu aplicaţia obţinută ridi-
cînd a' = f(a) din p0 prin drumul ă'2). Deoarece a' este nul-omotop, â'
se închide (teorema 2.1, 2°, Cap. II), deci ф este o aplicaţie continuă
univocă a lui ЭР în B'.
O A O
Fie p £ P şi p ţ B ' ; h o reprezentare conformă a lui P pe cercul
unitate с : < 1, prelungită topologic la P, prin care h(p) = 0 ; g
aplicaţia continuă a lui с în B', cu #(0) = p , care transformă prin ото-
tetie raza 0 Ç, | Ç j = 1, în segmentul (euclidian sau nu, după cum g' = 1
sau > 1) de extremităţi p şi ф° h ( din В' ; definim ф = g oh.
Luînd f(p) =П 6 .,[ф (p)], pentru orice p g В — a şi p punctul cores-
o
punzător lui p din P, obţinem o aplicaţie continuă / :B J?', care induce
omomorfismul fPo, deci pe F.
Observaţia 1.3. Dacă A' este un automorfism interior al lui 77г(В'),
iar F un omomorfism : тс^В) —> тu1(JK/), indus de o aplicaţie continuă
2
) După proccdeul de transport al drumurilor descris în Cap. I, pct. 2.1, aplicaţia ПQt
stabileşte un omeomorfism între â' şi a'.
f:B-+ В', teorema 1.2 arată că orice omomorfism Fx = A' o F este indus
de o aplicaţie continuă ft :B B' şi din teorema 1.1 rezultă fx omotop
cu / , (evident, presupunînd satisfăcute condiţiile relative la В şi B' de
aplicare a acestor teoreme).
Observaţia 1.4. Teoremele 1.1 şi 1.2 arată că clasele de aplicaţii
omotope ale unei suprafeţe riemanniene compacte В în suprafaţa riema-
nniană compactă B' de gen g' > - 1 sînt caracterizate prin clasele de omo-
morfisme ale grupurilor fundamentale induse de aceste aplicaţii. î n cazul
cînd g' — 0, caracterizarea acestor clase a fost dată de L. J. Brouwer,
şi va fi prezentată în §3, teoremele 3.1 şi 3.2, folosind în acest scop
noţiunea de grad, pe care o vom defini în §2.
4. Consecinţa 1.2. Aplicînd din nou teorema lui S. Stoilow de ca-
racterizare topologică a suprafeţelor riemanniene, rezultatele din acest pa-
ragraf iau forma următoare :
Fie В şi B' suprafeţe triangulabile şi orientabile. Fiecărei clase de
aplicaţii continue omotope f :B -> B' i se asociază clasa de omomorfisme
ce se obţin dintr-un omomorfism F : щ{В) -> it^B'), indus de f după
teorema 1.1', Cap. I, prin automorfisme interioare ale grupului -x^B').
Această corespondenţă, pe care o notăm Г, este injectivă dacă B' nu
este omeomorfă cu sfera şi surjectivă, dacă В şi B' sînt compacte.
Teorema 1.1 rămîne adevărată în ipoteza : В şi B' suprafeţe tri-
angulabile şi orientabile, B' neomomorfă cu o sferă.
Teorema 1.2 (Hopf) se păstrează pentru В şi B' suprafeţe triangula-
bile, orientabile, compacte. Analog se extind şi celelalte observaţii.
§ 2. Gradul unei aplicaţii continue
î n teoria lui Teichmüller intervin clasele de omotopie ale omeo-

morfismelor В -> В', unde -К şi -К' sînt suprafeţe riemanniene. Pentru a
preciza rezultatele din paragraful precedent în acest caz, vom demonstra
după H. Seifert [36] o formulă a lui H. Kneser [26]. î n acest scop, grupăm
în paragraful de faţă mai multe rezultate auxiliare.
Noţiunile, propoziţiile şi demonstraţiile pe care le vom întîlni în
§§ 2—5 ale acestui capitol au caracter topologic (exceptînd observaţia
2.1 şi diferitele ei aplicaţii). De aceea le vom da în formularea lor obiş-
nuită, pentru suprafeţe triangulabile şi orientabile, în genere compacte. Ele
vor fi însă aplicate în teoria lui Teichmüller pentru suprafeţe riemanniene.
1. Acoperiri triangular e. Fie В şi B' două suprafeţe triangulabile.
Alături de acoperirile simpliciale (Cap. I, § 5, pct. 5.3), vom aprofunda
în cazul acesta particular de complexe, un nou tip special de acoperire :
Acoperirea (В, / , В') se numeşte triangulară, dacă există triangu-
lări convenabile TJ pe В şi TJ' pe В', astfel încît fiecare triunghi din TJ
să fie reprezentat topologic de / pe un triunghi din TJ'.
Seifert distinge următoarele trei tipuri de acoperiri triangulare

<22,/, 22'):
I. Acoperirea este neramificată ( / este omeomorfism local).
II. Acoperirea este ramificată, dar / este o transformare interioară.
III. Acoperirea prezintă cute : două triunghiuri adiacente abc şi
abd din TJ sînt proiectate d e / p e s t e acelaşi triunghi a'V c' din TJ', astfel
încît acoperirea prezintă o cută peste latura a'V.
Observaţia 2.1. Pe orice suprafaţă triangulabilă şi orientabilă В se
poate introduce o metrică cu curbură constantă. După teorema lui Stoilow,
pe В se poate defini o structură conformă. Folosind procedeul dezvoltat
în observaţia 4.1 din Cap. I, pe В se poate introduce O metrică cu
ajutorul aceleia de ре^Д. Această metrică va fi iperbolică, euclidiană
sau sferică, după cum В este semiplanul, planul euclidian sau sfera.
PROPOZIŢIA 2 . 1 . (Kneser). Fie fk: В - > В' (Ic = 0 , 1 ) două aplicaţii
continue. Presupunem suprafaţa B' înzestrată cu o metrică cu curbură
constantă. Dacă distanţa între punctele f0(p) şi f±(p) este mai mică decît
un număr s > 0 suficient de mic, oricare ar fi p £ B, atunci /0 şi fx sînt
omotope.
Să unim f0(p) şi Л(р) rectiliniu în metrica considerată şi să definim
ft astfel încît ft(p) să descompună segmentul / 0 (p)/i(p) î n raportul t : l—t,
t € [0,1].
PROPOZIŢIA 2 . 2 . Orice aplicaţie continuă se deformează într-o apli-
caţie corespunzătoare unei acoperiri triangulare 3).
Să considerăm o aplicaţie continuă f :B -> В', să înzestrăm B' cu
o metrică de curbură constantă şi să luăm pe В o triangulare suficient de
fină (Cap. I, pct. 5.2). Un triunghi de vîrfuri a, b, с din В este reprezentat
prin / pe un triunghi singular de vîrfuri a', b', c'. Punctele a', b', c'
determină un triunghi geodezic pe B'. Dacă acest triunghi este degenerat
într-un segment sau într-un punct, vom alege un vîrf nou respectiv două
vîrfuri noi, suficient de apropiate de poziţia iniţială, dar astfel încît să
avem un triunghi geodezic nedegenerat. Păstrăm pentru vîrfuri notaţia
a', b', c' şi construim o aplicaţie continuă ф, care reprezintă topologic
fiecare triunghi abc pe triunghiul a'b'c'. Pe В avem un număr finit de
triunghiuri A,(j = 1 , . . . , N) şi notăm Л' triunghiurile geodezice de vîrfuri
corespunzătoare ; reprezentăm topologic Ax pe Ai, prelungim reprezen-
tarea la triunghiurile A, adiacente cu A1? astfel încît omeomorfismele să
coincidă pe laturile comune şi repetăm procedeul ( [40], p. 211). Cum trian-
gulares lui В este oricît de fină şi imaginile vîrfurilor acestei triangulări
prin / respectiv ф sînt oricît de apropiate vrem, pentru orice p g В, dis-
tanţa între f(p) şi ф(р) va fi mai mică decît un număr s > 0 arbitrar
luat ; deci, după propoziţia 2.1, aplicaţiile ф şi / sînt omotope. Pe de altă
parte, acoperirea (В, ф, В') este triangulară. Triunghiurile a'b'c' nu for-
3
) Propoziţia 2.2 este analogă teoremei 5.7 din САР. I.
mează în general o triangulare a lui В', dar cum laturile lor sînt geode-
zice, au un număr finit de puncte de intersecţie şi la o subdiviziune
convenabilă a acestor triunghiuri în triunghiuri a'ß'y'? putem construi
o triangulare a lui В', în care a'ß'y' să fie triunghiuri. Transportăm
această diviziune prin ф pe В, deoarece ф este un omeomorfism al
fiecărui triunghi abc pe a'b'c' şi obţinem o triangulare a lui В, astfel
încît fiecare triunghi aßy al ei este reprezentat topologic de ф pe un
triunghi a'ß'y' al triangulării lui Bf.
2. Gradul unei aplicaţii continue. Fie В şi B' suprafeţe triangulabile
şi orientabile, compacte, iar / o aplicaţie continuă a lui В în B'. Conform
teoremei 5.5 din Cap. I, / induce un omomorfism între grupurile de omo-
logie 2-dimensionale :
Ф2 : 7ö2 (В) -> 762 (B'),
iar după teorema 5.2 din Cap. I, grupurile 762{B) şi 762 (Bf) sînt ciclice
libere, generate de exemplu de y2 respectiv y'2, unde y2 şi y'2 sînt 2-ciclele
formate de triunghiurile unei triangulări a lui В respectiv В', orientate
coerent. Alegînd o orientare pe В şi В', să presupunem triunghiurile din
y 2 şi y'2 orientate cu orientarea indusă. Omomorfismul cp2 determină
atunci univoc şi este complet determinat de întregul с pentru care :
2
(2.1) Ф (у2) = с у'2
întreg numit gradul aplicaţiei f (Brouwer [16]).
Din teorema 5.6, Cap. I, rezultă
Consecinţa 2.1. Două aplicaţii continue omotope : В -> В' au acelaşi
grad.
Observaţia 2.2. î n cazul cînd / este o aplicaţie simplicială, gradul
с primeşte următoarea interpretare : Deoarece 2-lanţurile de 2-simplexe
ale unei triangulări a unei suprafeţe sînt omologe, atunci şi numai atunci
cînd coincid (singurul 2-ciclu frontieră fiind ciclul nul), relaţia (2.1) devine,
cu notaţia de la teorema 5.5, Cap. I,
(2.2) Ф2 (у2) = с у'2.
într-un 2-simplex G 2 din y'2 se transformă c+ 2-simplexe din y2 cu păstrarea
şi c_ 2-simplexe cu schimbarea orientării şi avem :
(2.3) с = c+ — c_.
Eezultatul se păstrează în cazul cînd / determină o acoperire trian-
gulară : Ф2(у2) este acum un 2-ciclu singular, dar peste fiecare a'2 se proiec-
tează topologic c+ respectiv simplexe a2 din y2 cu păstrarea respectiv
schimbarea orientării. Aceste simplexe /(a 2 ) nu mai sînt în genere egale
cu±(7 /2 , dar sînt omologe singular cu el astfel încît с y'2 este omolog
singular cu un lanţ al triangulării lui В î n care a'2 intră cu coeficientul
c+—c_ ; cele două lanţuri sînt omologe şi în triangularea lui Вdeci ca
mai sus с = c+ —
PROPOZIŢIA 2 . 3 . Fie R, R' şi R" suprafeţe triangulabile, orientate

şi compacte, iar f :R -> R' respectiv /' :R' -> R" două aplicaţii continue
de grade с şi c'. Gradul aplicaţiei f'°f este cc'.
într-adevăr, păstrînd n o t a r e de mai sus, să însemnăm en y" 2 clasa
care generează Ж 2 (Р") şi cn cp'2 omomorfismul : 762 (P') -> Ж2 (P") indus
d e / ' ş i să observăm c u / ' о / i n d u c e omomorfismul Ф'2°Ф2 :Я52(Р)->Я52(Р").
Putem scrie atunci
(2.4) cp'2 о ф2(у2) - cc' y"2.
Consecinţa 2.2. Un omeomorfism surjectiv f : R -> R' are gradul
+1 sau —1.
Deoarece f~1of = iR şi are gradul 1, notînd cu с respectiv c*
gradele aplicaţiilor / şi / _ 1 , din (2.4) deducem cc* = 1 deci с = ± 1 4).
Evident, o aplicaţie continuă R-+R omotopă cu 1B are gradul 1.
PROPOZIŢIA 2 . 4 . O aplicaţie continuă f : R -> P ' , care se poate
deforma într-o aplicaţie continuă, nesurjectivă, arc gradul 0.
Fie / х : R R' o aplicaţie continuă, nesurjectivă, omotopă cu / , şi
p'0£R' — /i(P). Să alegem o triangulare a lui P', avînd Po c a ŞÎ
suficient de fină ca steaua cu vîrful să nu intersecteze / Х (Р) (ceea ce
este posibil, după propoziţia 5.8 din Cap. I). Să deformăm / х într-o apli-
caţie simplicială / 2 , astfel încît oricare ar fi p£R, punctul f2(p) să aparţină
simplexului de dimensiune minimă, care conţine pe / x (p), după teorema
5.7 din Cap. I. Un triunghi din steaua cu vîrful p'0 nu va fi acoperit
de nici un triunghi din R prin aplicaţia / 2 , deci formula (2.3) arată că
gradul lui / 2 este 0.
Observaţia 2.3. Noţiunea de grad al unei aplicaţii continue Kn -> K'n
se defineşte în acelaşi mod cînd K n şi K , n sînt complexe simpliciale
orientate cu proprietatea că grupurile lor de omologie ^-dimensională
Ж" ( Kn ) respectiv 76n{K'n ) sînt grupuri ciclice libere, generate de clasele yn şi
yw ale lanţurilor formate de w-simplexele descompunerii cu orientarea
indusă 5). î n particular, definiţia se păstrează în cazul aplicaţiilor continue
a unei n-sfere într-o n-sferă. (Numim n-sferă Sn respectiv (n + l)-bulă
n+l
Bn + 1 imaginea topologică unei sfere Ş] xf = R respectiv a interiorului
3=1
П+1
unei sfere Ş] xj < R din spaţiul euclidian Fn+1 (n > 0). Bula 0-dimen-
9=1
sională este redusă la un punct. Grupul 7ôn(Sn) este izomorf cu Z ([45],
p. 131)). îndată ce putem defini gradul с al unei aplicaţii continue
K n -> K , n prin formula analogă cu (2.1), фп(уп) = с y'n, propoziţiile 2.3
şi 2.4, consecinţele 2.1 şi 2.2, observaţia 2.2 în partea relativă la aplicaţii
simpliciale
4
se păstrează împreună cu demonstraţiile lor.
) Omeomorfismele f pentru care с = 1 se numesc omeomorfisme care păstrează orientarea.
5
) De exemplu, pentru pseudovarietăţi (în particular, varietăţi) închise, orientabile
[37], § 78. A se vedea şi definiţia gradului cu ajutorul coomologiei, [25], p. 77.
320 Suprafefe riemonniene
§ 3. Teorema lui Brouwer
1. Consacram acest paragraf claselor de aplicaţii continue, omotope

R R', unde R este o suprafaţă triangulabilă şi orientabilă închisă
oarecare, iar R' o sferă 6). Presupunem R şi R' orientate, astfel încît
fiecărei clase de aplicaţii continue omotope R -> R' i se asociază univoc
gradul aplicaţiilor, după consecinţa 2.1.
TEOREMA 3.1. (Brouwer, [17]). Dacă R şi R' sînt sfere, două apli-
caţii continue R-+R' sînt omotope atunci şi numai atunci cînd au acelaşi grad.
î n demonstraţie vom folosi rezultatul corespunzător din cazul apli-
caţiilor continue ale unei curbe jordaniene într-o curbă jordaniană şi
cum trecerea de la dimensiunea 1 la dimensiunea 2 este analogă cu cea
de la n—l la щ ( [ 2 8 ] , p. 1 3 2 ) , vom prezenta cazul general:
TEOREMA 3 . 1 ' . (H. Hopf, [ 2 3 ] ) . Condiţia necesară şi suficientă
pentru ca două aplicaţii f şi g ale sferei n-dimensionale Sn în sfera n-dimen-
sională S'n să fie omotope, este ca f şi g să aibă acelaşi grad 7).
Presupunem că / şi g au acelaşi grad şi demonstrăm teorema 3.1'
prin inducţie după n.
Cazul n = 1. Fie S1 şi S'1 date prin \z\ = 1 respectiv \z'\ = 1 în
planul complex şi £ variabila pe dreapta reală Ег. Notăm cp : Ег -> S1
aplicaţia exponenţială
(3.1) <p(Ç) =
Orice aplicaţie continuă f : S1 -> S'1 este omotopă
PROPOZIŢIA 3 . 1 .
1
cu o aplicaţie f* : S -> pentru care /(1) = 1.
într-adevăr, dacă 0 este un număr real, astfel încît <p(0) = / ( 1 ) ,
obţinem o deformare a l u i / î n /* definind
ф
(*> *> = (*» «0 6 I X S 1 .
<p(* 9)
1 1
PROPOZIŢIA 3 . 2 . Orice aplicaţie continuă f : S -> S' de grad с se
c
deformează continuu în aplicaţia oc : z = z'.
Putem presupune /(1) = 1 şi asocia lui / aplicaţia F : I -> E19 F( =
= —— In [/(e2" luînd ramura In care pentru Ç = 0 dă valoarea 0 8).
27zi
Evident, F( 1) = m este un întreg. Aplicaţiei <рте i se asociază astfel
= Deformăm F în Фт prin
m « = a - WW + 1 ф * u ) , (t, D e i x i
6
) Convenim sa numim în acest paragraf sferă — o suprafaţă omeomorfă cu sfera eucli-
diană 2-dimensională. (A se vedea observaţia 2.3).
7
) Evident, sferele se 2ni
presupun orientate.
8
) Aplicaţia z' = f (e ^) defineşte un drum pe S' 1 , iar F (E) constituie ridicarea lui din
punctul 0 pe acoperirea universală (Ev <p, S'1).
şi prin procedeul invers, ф (J, z) = e 27TiT ('• z

)deformează/ în <pw9).
Cum / şi <pm sînt omotope, iar <pm are gradul m, deducem m = с.
Teorema 3.1' rezultă acum imediat pentru n = 1.
OazwZ general. Yom presupune teorema 3.1' demonstrată pentru n—l
şi vom stabili unele propoziţii auxiliare.
1°. O aplicaţie continuă / : Bn -> B,n, unde Bn şi P' n sînt bule
w-dimensionale, avînd ca frontieră sferele respectiv $' n _ 1 , se numeşte
n_1 - 1
regulată, dacă / ( $ ) с Г . Dacă / este o aplicaţie regulată, notăm cu
care este o aplicaţie continuă : 8 n ~ 1 -> Două aplicaţii con-
tinue regulate / şi g de la Bn în B'n se numesc regulat omotope, dacă
se pot deforma continuu una în alta prin aplicaţii regulate. Prin urmare,
Ф : I x Bn -> B'n realizează o deformare regulată a lui / în g, atunci
cînd Ф* = Ф|1Х£«-1 deformează /* în g^ ; în acest caz, лют spune că Ф
extinde omotopia Ф*.
PROPOZIŢIA 3.3. Dacă / , g, <?г sînt definite ca mai sus, orice
omotopie Ф^ a Zm m g^ se extinde la o omotopie regulată Ф a lui
f în g.
Putem presupune Bn şi B'n bule euclidiene cu centrul originea,
notată O respectiv O', şi raza 1.
1) Cazul /* = g* şi Ф, (t, p) = Ш , («, р)Ы X Pentru
(£, p) Ç I x P n , luăm Ф (£, p) punctul din P' n , ce împarte în raportul t : 1— t
segmentul f(p) g{p).
2) Cazul general. Construim / : Bn-+Bn\ astfel încît / „ = /„: Luăm
f (O) = O' şi / ( p ) = p', unde notînd cu g punctul din Sn~1 de pe raza Op
şi cu q' = /(g), punctul p' este situat pe raza OV la aceeaşi distanţă de
centrul ca şi p. Analog definim g. Conform cazului 1), / şi g sînt regulat
omotope cu / respectiv g. Deformăm regulat / în g, definind Ф (t, p)
punctul de pe raza О' Ф* (t, q) la aceeaşi distanţă de O' ca şi p de O.
2°. Bevenim la demonstraţia teoremei 3.1' în cazul general. Presu-
punem că S'n este sfera euclidiană cu centrul O' descompusă simplicial
omeomorf cu frontiera unui (n -f l)-simplex liniar : fie K'n complexul
simplicial corespunzător, A, A0, . . .,An vîrfurile lui, alese astfel încît
A', antipodul lui A, să fie interior simplexului ®n de vîrfuri A0,...,An,
iar $' п_1 —frontiera lui &n — să fie intersectată de orice semicerc mare
prin A şi A' exact într-un punct.
Definim aplicaţia ß : S'n -> S'n, omotopă cu identitatea, care pen-
tru orice punct Q g 8'п~г duce arcul de cerc mare QA în punctul A şi
A
transformă orice punct P din arcul de cerc mare A'Q în punctul P, care
®) Din nou pentru z = 1 se ia iniţial In 1 = 0 ; aplicaţia In este univoc determinată

pe S 1 — {1}, pe care îl transformă în intervalul (0, 1) ; prin continuitate obţinem după un ocol
al cercului în sens direct, valoarea In 1 = 2nit dar ф (t, 1) — 1 în ambele cazuri (z = 1 luat cu
argumentul 0 şi cu argumentul 277).
împarte semicercul.mare A'QA în acelaşi raport, în care P împarte A'Q.

Evident, / este omotopă cu ß o fy iar ß o f aplică în punctul A toate punc-
ta
tele, pe care / nu le aplică în ©n.
Numim parte esenţială a lui / , mulţimea / _ 1 (®n).
PROPOZIŢIA 3 . 4 .Fief şi g două aplicaţii continue 8n -> S'n cu aceeaşi
parte esenţială care constă dintr-un număr finit de n-bule Bj, astfel încît
a) dacă B1- şi Bl, j =f= h, se intersectează, atunci ele au numai
puncte frontieră comune şi
b) notînd f j = f\ßf şi gj = д\в^ aplicaţiile f , şi gj : B'j &n sînt
regulate.
Atunci omotopia regulată a aplicaţiilor /,• şi gjy pentru fiecare j, im-
plică omotopia lui f cu g.
Prin ipoteză, există omotopiile regulate Ф, : I x Bnj -> &n. Definim
deformarea Ф : I x Sn -> S'n a lui ß of în ß o g, punînd : Ф ß ° Ф^
pentru fiecare j şi Ф | fX (s w - и Jв?) — aplicaţia constantă cu valoarea A.
j
Eezultă că / şi g sînt omotope.
PROPOZIŢIA 3 . 5 . Bacă partea esenţială a lui f cuprinde O n-bulă
By, astfel încît /3 este omotopă regulat cu aplicaţia constantă, atunci f
se poate deforma într-o aplicaţie f , pentru care B7- nu intră în partea esenţială.
Fie / ' : Sn S'n, aplicaţia constant egală cu A pe BJ şi egală cu
ß ° / p e 8n — B^. Dacă 9 : 1 x Bf dă o deformare regulată a lui în
aplicaţia constant egală cu Q, unde Q este un punct din atunci
ßo ф pe Ix\B]
n
ßo / pe I x (8 —Bf)
deformează ß o / în /'.
3°. Presupunem Sn înzestrată cu o descompunere simplicială şi
notăm cu K n complexul simplicial corespunzător.
n
PROPOZIŢIA 3.6. Orice aplicaţie simplicială f:S -> S'n este omotopă
cu o aplicaţia / , avînd următoarea proprietate :
Dacă gradul с al lui f este nenul, partea esenţială a lui f constă
din |c| n-simplexe a? din Kn, alese arbitrar, fiecare reprezentat topologic
de f pe ©w, cu păstrarea respectiv schimbarea orientării, după cum с > 0
sau < 0.
Dacă с = 0, / nu are parte esenţială, deci ß of = A şi f este omotopă
cu aplicaţia constantă.
Fie GУ n-simplexele din Kn aplicate de f pe ®n şi numerotate astfel
încît primele c+ acopăr &n cu păstrarea, iar celelalte c_ cu schimbarea
orientării. După observaţia 2.2, avem c_ = c. Să presupunem că
ambele numere c+ şi c_ sînt nenule. (Dacă unul dintre ele, cel puţin, este
nul, propoziţia este verificată).
Să notăm cu 8""1 sfera frontieră a lui <r-, avînd orientarea inducă

o
de G\\ CU TY o n-bulă mică convexă din <RF, cu p un punct din Щ şi cu
1
= d Ц, orientată astfel încît proiecţia ei din p pe/S?" să aibă gradul
Vom spune că această orientare este concordantă cu cea a lui Sn, definiţia^
fiind independentă de p. (La o schimbare a punctului p, proiecţia rămîne
în aceeaşi clasă de omotopie, deci gradai se păstrează). Definim aplicaţia
omotopă cu identitatea a : Sn Sn în modul următor : Oricare ar fi punctul
raza pq întîlneşte sf într-un punct r. Pe Sn — <7? aplicaţia oc
este identitatea ; pe segmentul rq, aplicaţia a este constant egală cu q
iar pe raza pr, ea este aplicaţia liniară pr -> pq. Aplicaţia / ° a reprezintă
topologic Щ pe ©n cu păstrarea sau schimbarea orientării, după cum
acţiona / asupra lui <rf. Vom numi acest procedeu concentrarea lui / în
<7" pe Aplicîndu-1 pentru toate simplexele <7*, înlocuim / cu o aplicaţie
omotopă /', a cărei parte esenţială este concentrată la un număr finit
de n-bule disjuncte bf, primele aplicate pe @n cu păstrarea, iar celelalte
cu schimbarea orientării.
Putem deplasa evident Щ oriunde în G1-, dar mai mult, alegînd
bf suficient de mic, putem să-1 deplasăm oriunde pe 8n, cu condiţia să
nu intersectăm în acest proces un alt j Ф i. într-adevăr, putem în-
chide Щ într-un n-simplex cr-1 de pe Sn, care nu aparţine lui Kn şi
prin procedee elementare să construim o aplicaţie omotopă cu lsn, ce
invariază punctele exterioare lui af, dar transformă Щ într-o mulţime
convexă suficient de mică din o".
Presupunem că Щ şi V\ sînt două n-bule reprezentate topologic de / ' pe
&n cu orientări opuse. Prin deplasare includem Ц şi bf respectiv în
n-simplexele <r'w şi <r"n din Kn, incidente cu (n — l)-simplexul <7n_1 şi avînd
vîrfuri diferite p' respectiv p". î n acest mod, / ' se înlocuieşte cu o apli-
caţie omotopă /". Presupunem <71-1 orientat astfel încît orientarea lui G"L
respectiv G"11 dată de p' a 1 " 1 şi — (p" să corespundă cu orientarea
bulelor incluse. Tot prin omotopie obţinem din / " o aplicaţie/'", care
reprezintă topologic G 11 respectiv G,,N pe ©n cu păstrarea respectiv schimbarea
orientării 10 ). Bula n-dimensională bn = a'n\Ja"n este transformată regulat
dc f"'\bn pe 6Г, iar aplicaţia f'"\dbn între sferele n—l dinjensionale dbn şi
S' w - 1 are gradul 0. După ipoteza inducţiei, /"' \dbn este omotopă cu aplicaţia
constantă, deci din propoziţia 3.3, aplicaţia/'" |bn este şi ea regulat omo-
topă cu o aplicaţie constantă. Putem folosi acum propoziţia 3.5 şi deducem
că există fiv omotopă cu /"', pentru care bn nu este în partea esenţială r
deci pentru care numerele c + şi s-au micşorat cu o unitate. După un
număr finit de etape, obţinem o aplicaţie / л avînd cel puţin unul din
A A
10
) De exemplu, prin omotopie deplasăm bulele în simplexele a' n şi a" n deduse din a' n
respectiv a"n prin omotetie cu centrul într-un punct p ^ a * - 1 . Fie f* aplicaţia obţinută din /"
şi d un domeniu convex din S n , care include bn = <r'nU a"n şi este suficient de vecină de el~
A A A ^
O rază din p taie d(a'n U a" n ) în p, dbn în p şi dd în p*. Definim omeomorfismul a* : Sn -» Sr*
^ A .—. Л.
care invariază exteriorul lui d şi transformă liniar p* p în p* p, iar pp în pp, si luăn*
f"> = f* o
numerele c+ sau nul. Dacă с ф О pentru a obţine / , înlocuim prin omo-

topie bulele din partea esenţială a lui fN cu |c| n-simplexe, pe care le
putem alege arbitrar din Kn, iar dacă с = 0, luăm / = fN.
4°. Fie acum / şi <7 două aplicaţii continue Sn cu acelaşi grad
c. Dacă descompunerea simplicială corespunzătoare lui Kn este suficient
de fină, putem deforma / şi g în aplicaţii simpliciale după teorema 5.7
din Cap. I şi păstrăm notaţia f şi g pentru aplicaţiile obţinute. După pro-
poziţia 3.6 putem înlocui/ şi g cu aplicaţiile omotope / respectiv g, avînd
în partea esenţială aceleaşi simplexe a? şi reprezentînd topologic a? pe ©n
cu păstrarea orientării pentru toţi indicii i sau cu schimbarea orientării
pentru toţi indicii i. Condiţiile a) şi b) din propoziţia 3.4 sînt îndeplinite.
(Aplicaţiile f ы şi gu au acelaşi grad, deci sînt omotope prin inducţie,
iar f { şi дг sînt regulat omotope după propoziţia 3.3). Propoziţia 3.4
implică atunci omotopia lui / cu g. î n cazul с = 0, / şi g sînt evident
omotope.
Observaţia 3.1. Se arată că pentru orice întreg с există o aplicaţie
Sn <-S'n de grad c. î n cazul 2-dimensional, un exemplu îl constituie aplicaţia
<pc : zc = z', unde S2 şi S'2 s-au luat sferele lui Eiemann cu variabila z res-
pectiv z'.
2. î n demonstraţia teoremei 3.2 vom folosi faptul că propoziţiile
3.4, 3.5 şi 3.6 se extind şi la cazul aplicaţiilor continue ale unei w-bule
Дл în n-sfera Sn\ care transformă d An în punctul A. Yom numi permisă
o astfel de aplicaţie şi vom numi omotopie permisă o deformare continuă a
două aplicaţii permise realizată prin aplicaţii permise. Yerificînd în demon-
straţiile de mai sus că se pot folosi de fiecare dată omotopii permise,
obţinem :
n n
PROPOZIŢIA 3 . 4 ' . Dacă f şi g sînt două aplicaţii permise A -> S' ,
cu aceleaşi părţi esenţiale Вsatisfăcînd condiţiile a) şi b) din propoziţia
3.4, omotopia regulată a aplicaţiilor / , şi g^ pentru fiecare j, implică omo-
topia permisă a lui f în g.
Dacă f este o aplicaţie permisă An -> Sn\ iar partea
PROPOZIŢIA 3 . 5 ' .
ei esenţială cuprinde bula В" astfel încît fi să fie regulat omotopă cu,
aplicaţia constantă, atunci f este permis omotopă cu o aplicaţie permisă /',
care nu cuprinde BJ în partea esenţială.
PROPOZIŢIA 3 . 6 ' . O aplicaţie simplicială, permisă f este permis omo-
topă cu o aplicaţie permisă f cu proprietatea din enunţul propoziţiei 3.6, с
fiind egal cu diferenţa dintre numărul simplexelor din Kn reprezentate de f
pe @n cu păstrarea orientării şi numărul celor reprezentate cu schimbarea orien-
tării. Simplexele a? din Kn sînt alese de data aceasta arbitrar în Дп, dacă
с ф 0, iar f este permis omotopă cu aplicaţia constantă, dacă с — 0.
3. TEOREMA 3.2. (Brouwer, [17]). Condiţia necesară şi suficientă
pentru ca două aplicaţii continue fk (h = 0,1) ale unei suprafeţe triangu-
labile şi orientabile, închise R în sfera R' sä fie omotope este ca ele să

aibe acelaşi grad.
Ca şi în teorema 3.1', presnpnnem că R' = S'2 este o sferă eucli-
diană, orientată şi triangulată astfel încît complexul corespunzător K' 2
să aibe vîrfurile A, A0, Аг, A2, punctele Aj aflîndu-se într-un plan orto-
gonal diametrului AA', 1-simplexele AAj fiind arce de cerc mare, iar fron-
tiera 2-simplexului ©2 fiind cercul АгА2Аг. Presupunem suprafaţa R de
gen g > 1 orientată şi alegem un punct aţR. Prin compunere cu o rotaţie
a sferei de exemplu, putem înlocui fk cu aplicaţii omotope, care transformă
a m A. Luăm pe R o descompunere canonică prin care a trece în vîrfurile
poligonului P cu 4g laturi, grupate în perechi echivalente, asociat lui R.
Considerăm, de asemenea, pe R o triangulare corespunzătoare acestei des-
compuneri şi suficient de fină pentru ca prin omotopie să putem înlocui
aplicaţiile noastre prin aplicaţii simpliciale R -> P', pe care le notăm tot
fk. Triangularea determină pe poligonul P un complex К2, iar aplicaţiilor
fk le corespund aplicaţiile Fk: P -> P', care duc puncte echivalente din dP
în acelaşi punct din R' (în particular, vîrfurile lui P în punctul A). Orice
aplicaţie continuă F : P -> P', care duce puncte echivalente din dP în
acelaşi punct din R' se ridică la o aplicaţie / : R -> R' şi va fi numită
admisă. Pentru a demonstra că fkJ despre care presupunem că au acelaşi
grad c, sînt omotope, va fi suficient să arătăm că Fk sînt omotope printr-o
omotopie I x P -> R' realizată de aplicaţii admise, pe care o vom numi
omotopie admisă.
Aplicaţiile simpliciale Fk acopăr ©2 cu ck+ + triunghiuri dinüi 2 ,
unde ck+ — ck_ = c. Ele sînt omotope respectiv cu aplicaţiile Gk = ß °Fk,
unde ß este definit ca la punctul 1.2°, iar omotopia este admisă. Triun-
ghiurile din К2, care nu erau cuprinse în partea esenţială a lui FkJ şi
în particular ЭР, sînt transformate de Gk în punctul A. Fiecare triunghi
a2 din partea esenţială a lui Fk este reprezentant de Gk pe R' : frontiera
— în punctul A, iar interiorul — topologic pe R'—A. Preimaginea 1-simple-
xelor din K' 2 şi alte trei 1-simplexe descompun G2 în şapte 2-simplexe :
a2 complet interior lui a2 şi transformat topologic de Gk pe @2, a'-1 adia-
cente la cîte o latură a lui a2 şi a/ 2 adiacente la cîte o latură a lui a2
(j = 1, 2, 3). Obţinem astfel din К2 complexul К2. Deformăm Gk într-o
aplicaţie simplicială : P P', care coincide cu Gk pe triunghiurile
lui K 2 nemodificate (în particular pe dP) şi pe triunghiurile a2, repre-
zintă topologic A'2 pe triunghiurile Ok{aj2\Jaj'2) şi aplică G'-2 pe 1-simplexe
AAhj(hj = 0, 1 sau 2). Această omotopie este de asemenea admisă, deoarece
după teorema 5.7 din Cap. I, putem efectua deformarea astfel încît ima-
ginea fiecărui punct să rămînă în timpul deformării în simplexul de dimen-
siune minimă din PL'2, în care se găsea iniţial, în particular imaginea lui
dP să rămînă mereu punctul A. Aplicaţiile Гк acopăr ® 2 tot cu ck+ triun-
ghiuri din К2 reprezentate topologic cu păstrarea orientării şi cu ck_
triunghiuri din К 2 reprezentate topologic cu schimbarea orientării. După
propoziţia 3.6', n ) putem înlocui printr-o omotopie admisă cu o aplicaţie

I\. : P B' astfel încît, dacă с =f= 0, Гк (Ic = 0, 1) să aibă aceeaşi parte
o
esenţială, formată din |с | triunghiuri din К2 şi din P, fiecare reprezentat
topologic cu păstrarea sau schimbarea orientării după semnul lui с ; iar
dacă с = 0, Tfcsă fie omotope admis cu aplicaţia constantă. î n cazul с =f= 0,
procedînd ca la punctul 1.4°, dar aplicînd propoziţia 3.4', rezultă că Гк
(Ic = 0, 1) sînt omotope admis.
Observaţia 3.2. Teorema 3.2 a fost extinsă şi ea de Hopf la cazul
aplicaţiilor continue ale varietăţilor orientabile, închise n-dimensionale
în sfera n-dimensională [23]. Există şi în acest caz corespondenţa biuni-
vocă între clasele de omotopie caracterizate prin grad şi Z. Astfel în
cazul 2-dimensional pentru a forma o aplicaţie de grad 1 este suficient
o
să luăm pe В un disc mic A, să aplicăm topologic A pe B' — A şi să
o
transformăm В — A în A. O aplicaţie de grad с se obţine, compunînd
aplicaţia de mai sus cu o aplicaţie de grad с a lui B' în B'.
§ A Rela'ia lui Kneser între gen şi gradul aplicaţiei
1. TEOREMA 4.1. (Kneser). Fie В şi B' două suprafeţe triangu-

labile, orientabile şi închise de gen g ^ 1 respectiv g', pe care le presupunem
orientate. Dacă f : В -> В' este o aplicaţie continuă de grad с, atunci
(4.1) g - 1 > \ c \ (g' - 1 ) .
Pentru g = 0, relaţia (4.1) nu este adevărată, deoarece putem
avea с = 0, de exemplu în cazul cînd / aplică pe В într-un punct din
B'. Cum pentru g' = 0, relaţia este banală, vom presupune g şi g' > 1.
Evident (4.1) este echivalentă cu inegalitatea
(4.1') p > \c\ o',
unde p = 2 (g — 1) şi p' = 2(g'— 1) sînt caracteristicile lui Euler ale
suprafeţelor В şi В' (Cap. II, §1, pct. 2, (1.1') ). Conform observaţiilor de
mai sus, vom presupune p şi p' > 0.
Seifert stabileşte relaţia (4.1') pentru acoperiri triangulare ; aplicînd
apoi propoziţia 2.2 şi consecinţa 2.1, deduce (4.1') pentru o aplicaţie
continuă oarecare.
î n cazul acoperirilor triangulare de primele două tipuri (§2, pct. 1),
/ este o transformare interioară, deci (22', / , B) este o acoperire totală
cu n foi ([40], p. 216). Luînd triangulări convenabile ' T ş i f pe В şi B'
(astfel încît în cazul tipului II punctele de ramificare se află printre
n
) O aplicaţie (omolopie) permisă in sensul definiţiei de la pct. 2, este evident admisă.
vîrfurile din U'), orice triunghi din T,' este acoperit de n triunghiuri cu
aceeaşi orientare din 'C, astfel încît după formula (2.3) avem
|c| — n.
Pe de altă parte, formula lui Hurwitz ([40], p. 216) ne dă
p = np' + r,
unde r este suma ordinelor punctelor de ramificare. Prin urmare,

(4.2) P > |C| P',
egalitatea avînd loc atunci şi numai atunci cînd acoperirea este de tipul I 12 ).
Pentru a demonstra inegalitatea (4.1'), în cazul unei acoperiri de
tipul III, vom admite acoperiri triangulare (В, / , В'), pe care le vom
numi generale, considerînd şi cazul în care В este o reuniune finită de
suprafeţe triangulate şi orientate, închise В i9 (i = 1 , . . . , m ) , de caracte-
ristici pi > 0, sau eventual cazul В = 0. Fiecare (Bi9 f |B , B') este, prin
ipoteză, o acoperire triangulară. JSTotăm cu c{ gradul acestei acoperiri,
care pentru orice triunghi A' g ^C' este egal cu diferenţa dintre numărul
triunghiurilor de pe В i9 care acoperă A' cu aceeaşi orientare ca A' şi
numărul celor care-1 acoperă cu orientarea opusă (observaţia 2.1). După
formula lui Euler şi relaţia (2.3) putem scrie pentru В
m m
(4.3) P = S P, Şi c =
г=1 i=1
Evident, dacă В este conex, p şi с coincid cu caracteristica şi gradul
definite iniţial.
Dacă acoperirea (JB, / , B') nu are cute, fiecare dintre acoperirile
(E,-, f\BV B') este de tipul I sau II, astfel încît conform (4.2) putem
scrie Pi > \Ci \ p' şi conform (4.3) deducem (4.1').
î n cele ce urmează, vom considera o acoperire de tipul III generală
— cu В neconex — şi vom arăta că prin „tăieturi" succesive obţinem o
acoperire generală de tipul I sau II, căreia i se aplică formula (4.1').
Procedeul „tăieturilor", pe care îl descriem mai jos, poate conduce însă
la triangulări care nu satisfac condiţia 2) din definiţia triangulării (Cap.
II, §1, pct. 2). De aceea vom admite pe В triangulări, care verifică
condiţiile 1) şi 3) ale acestei definiţii şi pentru care intersecţia a două
12
) Se observă că pentru acoperiri, care se pot deforma în acoperiri de tipul I sau II,
inegalitatea (4.2) este adevărată oricare ar fi p. Este necesar să considerăm însă şi acoperiri
de tipul III, deoarece există acoperiri care nu se pot deforma în acoperiri de tipul I sau II.
Iată un exemplu : fie g = 2, = 1, у o curbă Jordan care descompune R în doi torţi Rx şi
i?2, iar f o aplicaţie care duce R1 într-un punct £ R' şi reprezintă R2 omeomorf pe R' — {pf0}.
Deoarece la o orientare convenabilă a lui R şi a lui R' obţinem с = 1, dacă f s-ar
deforma într-o acoperire de tipul I sau II, am avea n = 1 şi R ar fi omeomorf cu R% ceea ce
este absurd.
triunghiuri poate fi mulţimea vidă ; un vîrf ; o latură, dar şi o latură şi

un vîrf ; sau două laturi 13 ). Printr-o subdiviziune baricentrică se trece
imediat de la o astfel de triangulare la o triangulare obişnuită fără a
schimba pe p. Evident, с rămîne de asemenea neschimbat. La o nume-
rotare convenabilă a suprafeţelor putem presupune că (Bm, f\Em, P')
este o acoperire de tipul III.
Dacă (P m , f\Rm, B') prezintă o cută peste latura А'В', pe care se
proiectează latura AB comună triunghiurilor ABC + şi ABC_ din distin-
gem următoarele trei posibilităţi, pentru descrierea cărora folosim nota-
ţiile laturilor AC+ = b+, BC+ = a+9 AC_ = şi PO_ = :
1) C+ şi 0_ sînt puncte diferite din P.
2) Triunghiurile ABC+ şi ABC_ au în comun pe lîngă AB încă o
pereche de laturi, de exemplu a+ = a_. Evident, atunci C+ = С _ = С.
3) C+ = С_ = С, dar a+ =f= a_ şi b+ =f= b_.
î n cazul 1), tăiem din Bm triunghiurile ABC+ şi ABC_ în lungul
curbei Jordan AC+ В С_ A şi lipim bordurile rămase în Bm : a+ cu a_
respectiv b+ cu b_. Prin această operaţie, Bm se înlocuieşte printr-o su-
prafaţă Bm9 care are tot caracteristica pm şi care acoperă cu cute B.
Gradul acestei acoperiri este cm9 deoarece s-a scos un triunghi orientat
pozitiv şi un triunghi orientat negativ de pe А' В' С'.
î n cazul 2), tăiem cele două triunghiuri ABC din Bm în lungul
curbei Jordan formate de b+ şi b_ şi apoi, lipind bordurile b+ şi b_ ră-
mase, obţinem o suprafaţă Bm. Din nou pw şi cm nu se schimbă.
î n cazul 3) tăiem Bm în lungul curbei Jordan formate de a+ şi a_,
lipim cu a_ atît pe bordul stîng cît şi pe bordul drept şi obţinem
cazul 2). Procedînd ca mai sus tăiem cele două triunghiuri ABC şi lipim
b+ cu b__. Obţinem Rm formată din una sau două suprafeţe închise. Evident,
cm == cm9 dar pw = pm — 2 (deoarece lipind a+ şi s-au pierdut două
laturi). Dacă Rm este formată din două suprafeţe, nu se poate ca ambele
să fie sfere 14), căci am avea pw = — 4 şi pw = — 2, ceea ce ar contra-
zice ipoteza. Există deci două posibilităţi : _
3.1) Rm nu cuprinde nici o sferă. Atunci notăm Bm = Rm şi pw =
=
Pm S m ~ Cm-
_ 3.2) Rm cuprinde o sferă, pe care o lăsăm de o parte şi notăm cu
Bm suprafaţa rămasă (dacă Rm avusese două componente) respectiv 0
(dacă Rm fusese o sferă). Avem p w = p + 2 = pmşiem = cmJ deoarece sfera
care a fost îndepărtată realiza o acoperire de __
grad m0.
—l ^
Prin acest procedeu, din В obţinem В = U -B» U ^m? avînd un

număr mai mic de triunghiuri decît В şi pentru care p p, iar с = с.
13
) Două triunghiuri nu pot avea toate laturile comune, deoarece am presupus că R nu
este omeomorfă cu sfera.
14
) Pentru prescurtarea expunerii, vom scrie şi în acest paragraf sferă în loc de suprafaţă
omeomorfă cu sfera.
Dacă acoperirea realizată de R are cute, repetăm din nou procedeul şi

după un număr finit de etape vom ajunge la R*, care determină o acope-
rire fără cute sau se reduce la 0 şi pentru care p* <; p, pe cînd c* = c.
Pentru R*, inegalitatea (4.1') este adevărată : p* > \c*\ p', de unde rezultă
p >- \c\p' pentru R.
2. Cazul egalităţii în relaţia lui Kneser. Am văzut mai sus că pentru
o acoperire (R, / , JS'), care se poate deforma într-o acoperire neramificată
(i.e. / se poate deforma într-un omeomorfism local : R R'), avem p =
= |c| p' şi e =f= 0. Vom demonstra acum reciproc
TEOREMA 4.2. O aplicaţie continuă f : R-^R', pentru care
(4.4) P = M P '
si с =f= 0, unde p şi p' sînt caracteristicile lui R şi R', iar с gradul lui
/ , se poate deforma într-o aplicaţie, care realizează o acoperire neramificată.
Dacă p' = — 2, egalitatea (4.4) şi ipoteza с =f= 0 implică p = — 2
şi с = ± 1 ; prin urmare, f este o aplicaţie continuă a sferei în sferă cu
gradul с = ± 1 , iar după teorema 3.1 (Brouwer) şi consecinţa 2.2, ea se
poate deforma într-un omeomorfism. Acelaşi caz apare, dacă p = — 2.
Eămîne deci să demonstrăm teorema pentru p şi p' >- 0.
Conform propoziţiei 2.2, putem presupune că (JS, / , R') este o
acoperire triangulară. Dacă această acoperire nu prezintă cute, ea este
neramificată, deoarece pentru acoperirile de tipul II inegalitatea (4.1')
este strictă. Vom considera deci cazul în care (JS, / , Rf) prezintă cute.
Prin deformare vom înlătura aceste cute şi vom obţine o acoperire trian-
gulară fără cute, care satisface (4.4), deci o acoperire neramificată.
a) Dacă A'B'C' este un triunghi din R' şi peste А'В' se proiectează
o cută AB de tipul 1) din demonstraţia teoremei 4.1, comună triunghiu-
rilor ABC+ şi ABC_, delimităm pe R o bandă îngustă adiacentă la drumul
format de laturile AC+ şi 0+ В şi una adiacentă la drumul format de
BC_ şi C_A .Deformînd ABC+ respectiv ABC_ în banda corespunzătoare
(astfel încît mijlocul M al lui AB să fie aşezat peste C' la sfîrşitul defor-
mării, fig. 2) obţinem o acoperire pentru care suprafaţa de acoperire are
două triunghiuri mai puţin.
Fig. 2
ß) Dacă peste A'B' se proiectează o cută AB de tipul 2), deci

dacă şi peste B'C se proiectează cuta BC, iar AB şi BC sînt laturi
comune la două triunghiuri ABC, prin deformarea celor două triunghiuri
într-o bandă adiacentă la respectiv b_ (fig. 3) obţinem o suprafaţă de
acoperire cu două triunghiuri mai puţin.
A-8
С С
Fig. 3
y) Dacă peste A'B' se proiectează o cută 4 £ de tipul 3), atunci

acoperirea prezintă cel puţin o cută de tipul 1) sau 2).
Pentru a stabili această afirmaţie vom demonstra mai întîi că curba
Jordan formată de a + şi delimitează pe В un domeniu simplu conex,
într-adevăr, am văzut că tăind В în lungul acestei curbe şi lipind apoi
atît cele două borduri stingi cît şi cele drepte se obţine R formată
dintr-o suprafaţă sau din două suprafeţe, dar pentru care p = p — 2 şi
care determină o acoperire cu с = с. Eelaţia (4.4) implică p < \c\ p',
deci R nu satisface inegalitatea lui Kneser. Aceasta este posibil numai în
următoarele cazuri :
3.1°) R este o sferă sau
3.2°) R constă dintr-o sferă şi din altă suprafaţă.
Primul caz se exclude deoarece R acoperind o suprafaţă B' cu
gen > - 1 , с ar fi 0 după observaţia 1.2 (formulată topologic ca la pct.
4, § 2) şi propoziţia 2.4, în timp ce prin ipoteză с =f= 0 : Prin urmare,
R are două componente dintre care una este o sferă, deci curba formată
de a+ şi a_ taie un domeniu Jordan _D de pe В.
Deoarece gradul acoperirii determinată de sfera din R este 0,
conform observaţiei 1.2, iar acoperirea determinată de D are acelaşi
grad, orientînd triunghiurile din В cu orientarea indusă de triunghiurile
acoperite din P', există în _D triunghiuri orientate opus şi există o latură
A1B1 interioară lui _D (exceptînd una dintre extremităţi) la care sînt
.adiacente două astfel de triunghiuri. Sau А г В г determină o cută de tipul
1) sau 2) şi afirmaţia este demonstrată, sau cele două triunghiuri adia-
cente la АгВг au şi vîrful opus Сл comun. Bepetînd raţionamentul de
mai sus, deducem că ele închid un domeniu Jordan D1С D, care ca şi

D conţine o cută, dar are numărul triunghiurilor cel puţin cu două unităţi
mai mic decît D (fig. 4).
â
С
Fig. 4
După un număr finit de etape, vom ajunge la un domeniu DN care

prezintă numai cute de tipul 1) sau 2).
Am demonstrat astfel că orice acoperire triangulară cu cute, are
cel puţin o cută de aceste tipuri. Deformînd prin procedeele a) şi ß) indicate
mai sus, cutele de tipul 1) sau 2), obţinem suprafeţe de acoperire cu un
număr tot mai mic de triunghiuri, dar care satisfac mereu relaţia (4.4),
astfel încît după un număr finit de operaţii, găsim o acoperire trian-
gulară neramificată.
Consecinţa 4.1. Fie В o suprafaţă triangulabilă, orientabilă, închisă.
Orice aplicaţie continuă В JS, de grad с = ± 1, se poate deforma într-un
omeomorfism.
într-adevăr, dacă suprafaţa are genul > - 1 , din demonstraţia de
mai sus rezultă că aplicaţia se deformează într-o aplicaţie triangulară
cu n = 1, deci un omeomorfism, iar dacă suprafaţa este o sferă, afirmaţia
rezultă din teorema 3.1 şi consecinţa 2.2, după cum am observat la
începutul demonstraţiei teoremei 4.2.
§ 5. Caracterizarea claselor de omeomorfisme omotope
1. Să presupunem că В şi B' sînt suprafeţe triangulabile şi orien-

tabile, omeomorfe. Atunci printre aplicaţiile continue В ->- B' se pot
considera şi omeomorfisme surjective. Dacă f este un astfel de omeo-
morfism surjectiv, putem forma atît clasa {/} a tuturor aplicaţiilor con-
tinue omotope eu / cît şi submulţimea ei, clasa [ / ] a omeomorfismelor

omotope cu / . Prin aplicaţia Г definită în § 1, clasei {/} îi corespunde
clasa izomorfismelor surjective : 7r1(JS) тг^ JS'), obţinute din izomorfis-
mul F (indus de / după teorema 1.1' din Cap. I) prin compunere cu auto-
morfisme interioare ale lui щ(В'). Corespondenţa Г restrînsă la aceste
clase {/} (de aplicaţii continue omotope cu omeomorfisme) sau cores-
pondenţa Г indusă de Г asupra claselor [/] este injectivă, dacă В şi Br
nu sînt omeomorfe cu sfera (consecinţa 1.1). Dacă В şi Bf sînt omeo-
morf e cu sfera, există două clase de omeomorfisme omotope între ele (cele
care păstrează orientarea şi cele care o schimbă, avînd gradul + 1 respectiv
—1, cînd se orientează В şi B') şi un singur izomorfism n1(B)-^n1(B')
(consecinţa 2.2 şi teorema 3.1). Yom completa aceste rezultate, demonstrînd
că în ipoteza că В şi B' sînt compacte, Г este surjectivă :
TEOREMA 5 . 1 (Dehn, Nielsen, Acta Math., 5 0 ( 1 9 2 7 ) ) . Fie В şi
В' două suprafeţe triangulabile şi orientabile, închise. Orice izomorfism
surjectiv F : n^B) n^B') este indus, abstracţie făcînd de un automorfism
interior al lui TC^JS'), de un omeomorfism surjectiv f : В В'.
După teorema lui Hopf (consecinţa 1.2), există o aplicaţie continuă
/ j :B E', care induce F şi o aplicaţie continuă f2: B' E, care induce
F'1. Cum f2°fi induce 1„i(R), rezultă din raţionamentul dezvoltat la
demonstraţia consecinţei 1.1, că / 2 ° / i este omotopă cu 1 E , deci orientînd
В şi В', după consecinţa 2.1 şi propoziţia 2.3, produsul gradelor l u i / x
şi f2 este 1 sau gradul lui este ± 1- Pentru acoperirea (В, / , В')
are loc egalitatea lui Kneser (4.4), prin urmare din consecinţa 4.1 deducem
c ă / i se deformează continuu într-un omeomorfism/ şi după teorema 5.3'",
din Cap. I, / induce pe F (pînă la un automorfism interior al lui ^(JS') ).
2. Identificînd В cu JS', rezultatele de mai sus admit următoarea
interpretare :
Să notăm cu (2, O şi 3 : monoidul unitar al aplicaţiilor continue
ale lui В în В, grupul omeomorfismelor surjective ale lui В pe В şi
subgrupul său normal format de omeomorfismele surjective omotope
cu 1R (luate relativ la operaţia de compunere a aplicaţiilor). Fie (Q
relaţia de omotopie în в şi restricţia ei la O. Evident, Q\<Q este monoid,
iar 0\(H grup izomorf cu 0[3.
Să notăm cu C, 2t şi Q-monoidul unitar al omomorfismelor lui n^B)
în 7t1(E), grupul automorfismelor surjective şi subgrupul normal al auto-
morfismelor interioare.
Aplicaţiile Г : (2/02 D/g şi Г : 0\Э sînt omomorfisme. Dacă
В nu este omeomorfă cu sfera, Г şi Г sînt izomorfisme, iar dacă В este
compactă, ele sînt omomorfisme surjective.
î n cazul cînd В este compact, clasele de omotopie ale omeomor-
fismelor surjective ale lui В pe В sînt caracterizate deci prin clasele de
automorfisme ale lui 7r1(JS), determinate de automorfismele interioare,15)

dacă g > 0 şi de grad, dacă g = 0.
3. Consecinţa 5.1. Fie R o suprafaţă triangulabilă şi orientabilă,
închisă, de gen g > 0. Fiind dat un automorfism x: G (?, unde G este
grupul transformărilor de acoperire pentru (R, П е , R), prin izomorfismul
AÖ.P? P € (Cap. I, §4, pct. 2) şi după propoziţia 1.7 din Cap. I, i se
asociază un automorfism surjectiv F : ^(JS) it^R).
Aplicînd teorema 5.1, deducem că există un omeomorfism surject
f :R R, care induce x sensul teoremei 5.1 din cap. I.
4. Evident, rezultatele din acest paragraf se aplică suprafeţelor
riemanniene compacte, dar au fost formulate în cadrul topologic, deoarece
nici în demonstraţia lor nu intervenea structura conformă.
§ 6. Suprafaţa riemanniană canonică
1. Vom reveni acum la cadrul suprafeţelor riemanniene, deşi după

teorema lui Stoilow, definiţiile şi rezultatele de la punctele 1—3 din
acest paragraf sînt valabile pentru suprafeţe triangulabile şi orientabile,
compacte de gen > 1, deoarece aceste noţiuni şi propoziţii se aplică în-
deosebi în teoria lui Teichmüller. î n cazul g = 0 definiţiile nu au sens.
Fie R o suprafaţă riemanniană închisă de gen g > - 1 .
Numim mulţime standard de generatori (după Bers) sau sistem ca-
nonic de generatori (după Ahlfors) în punctul p £ R o mulţime ordonată
a = (a1? a 2 , . . . , a 2 g ) de elemente din n^R, p), care generează TT^JS, p)
şi satisfac unica relaţie
o
(6.1) П ( а 2 / а27-1 ^y1 a 2 ;-i) = h
7=1
unde s-a notat cu 1 clasa de drumuri nul-omotope din TT^JS, p).

Descompunerea canonică a suprafeţei R asigură, după cum am văzut
în Cap. II, § 4, pct. 3 existenţa sistemelor canonice de generatori.
Definim în mulţimea sistemelor canonice de generatori ai suprafeţei
R următoarea relaţie de echivalenţă : două sisteme a în p şi b =
= •• î n Q. sfot echivalente, dacă există un izomorfism permis
o : n^R, p) tz^Rj q)j astfel încît <o (а,) = ( j = 1, . . . , 2 g), ceea ce
se va scrie <o(а) = b.
Suprafaţa riemanniană închisă R împreună cu o clasă de echivalenţă
а de sisteme canonice de generatori se numeşte suprafaţă Teichmuller}
suprafaţă riemanniană determinată topologic (Teichmüller), suprafaţă rie-
manniană marcată (Bers) sau suprafaţă riemanniană canonică (Ahlfors) şi
va fi notată, în cele ce urmează, (R, а).
l5
) O astfel de clasă de automorfisme se numeşte automorfism exterior, ([6], p. 122).
PROPOZIŢIA 6.1. O suprafaţă riemanniană canonică poate fi definită

şi ca asocierea între o suprafaţă R şi o clasă de descompuneri canonice echiva-
lente ale lui Rj unde prin descompuneri canonice echivalente înţelegem două
descompuneri care se obţin una din alta printr-un omeomorfism surjectiv
f : R -> P, omotop cu 1 R .
1°. Orice descompunere canonică d determină un poligon fundamen-
tal şi un sistem canonic de generatori a. Fie d* o descompunere echiva-
lentă cu d prin omeomorfismul f şi a* sistemul canonic corespunzător.
Să demonstrăm că a este echivalent cu a* : Cum / este un omeomorfism
surjectiv omotop cu 1RJ din teoremele 1.1,4° şi 5.3", Cap. I, rezultă că
fp este un izomorfism surjectiv echivalent cu lni(R,V). Există deci izo-
morfismele permise со şi со* generate de drumurile ypp şi y*f{V)V astfel încît
diagrama
să fie comutativă. Prin ipoteză fp(a) = a*, iar din această diagramă
rezultă fp(a) = со* о с о - 1 (a) = со х (а), unde am notat cu cox izomorfismul
permis generat de drumul y*(p)p y pp . Prin urmare, S fiind o clasă de
descompuneri canonice echivalente pe P, lui (P, 8) îi putem asocia
univoc (P, а), а fiind clasa sistemului canonic de generatori corespunzător
unei descompuneri din 8.
2'°. Eeciproc, în orice clasă а există un sistem canonic de genera-
tori а determinat printr-o descompunere canonică : Fie d o descompunere
canonică arbitrară a lui R şi ă = (a1?. . ., ă2g) sistemul canonic de genera-
tori ai lui тт^Р, p) corespunzător. Dacă а* = (а*, . . ., a*lg) este un
sistem canonic de generatori din clasa a, avem automorfismul 9 al lui
тг^Р, p) determinat prin condiţia : <р(а) = a*. După teorema 5.1 există
omeomorfismul Ф al lui P pe el însuşi, astfel încît Фр să fie echivalent
cu cp. Să notăm cu d descompunerea canonică dedusă din d prin Ф.
Sistemul canonic de generatori а corespunzător lui d aparţine clasei а.
2 //0 . Fie а şi a* două sisteme canonice echivalente, care corespund
la descompunerile canonice d respectiv d*, cu poligoane normale P şi
P*. Există izomorfismul permis со : ^ ( P , p) -кг (P, q) cu proprietatea
co(a) = a*. Construim un omeomorfism surjectiv : dP -> 3P*, care duce
fiecare aîn со (%) astfel încît puncte echivalente de pe dP să se trans-
forme în puncte echivalente de pe ЭР*. Prelungim acest omeomorfism
la omeomorfism surjectiv : P -> P,* care induce prin identificarea punc-
telor echivalente un omeomorfism surjectiv / : P P. Deoarece fp = со,
deducem imediat că fp este echivalent cu l*l{RtPi. După consecinţa l.lf

omeomorfismul/, care transformă d în d*, este omotop cu 1д. 16)
2. Fie R' o suprafaţă riemanniană omeomorfă cu R.
Un omeomorfism surjectiv f :R -> R' se numeşte reprezentare a
lui (R, a) pe (R', a') şi se notează (R, a) -> (R% a'), dacă există un
punct p£Rj astfel încît fp să transforme un sistem canonic de generatori
din a într-un sistem canonic de generatori din a'.
Observaţia 6.1. Definiţia dată nu depinde de punctul p luat pe R
şi nici de sistemul din a. Să presupunem că pentru un sistem a =(av.. .r
« J S a , cu a5 Ç n^Rj p) 17) avem fp(a) = (/*(%),. . / „ ( a ^ ) ) Ça', să consi-
derăm un alt sistem b = (6 1 ? .. .,b2g) Ç a, cu bîz^R, q) şi să arătăm că
fq(b) = (f^b^j . . . , fqibzg)) g a'. Prin ipoteză există izomorfismul permis.
G>0 : 7TJ (JS, p)->î(R,q) pentru care CO0(a) = b. Pe de altă parte, după
teorema 1.1, 2° din Cap. I, fp şi / a sînt echivalente, deci există izomor-
fismele permise <o şi <o', astfel încît diagrama
tc^PJ-^TU^/IP)]
ти^Д, g)
să fie comutativă. Mai mult, în demonstraţia pe care am dat-o punc-
tului 2° din teorema 1.1, <o poate fi ales orice izomorfism permis :
n^Rj p)->n1(R, q). Luînd <o = <o0, deducem
Ш = (to'c/.ooo- 1 )^) - co'[/ p (a)], deci / e (6)€

Observaţia de mai sus permite să introducem următoarea notaţie :
Fie / un omeomorfism surjectiv : R -> R' şi a o clasă de sisteme canonice
echivalente pe R. Luînd un punct p arbitrar din R şi a un sistem
canonic de generatori ai lui ^(J?, p), vom nota /(a) clasa formată pe R'
de sistemele canonice echivalente cu fp(a). Oricare ar fi omeomorfismul
surjectiv f :R -> R' şi suprafaţa riemanniană canonică (R, a), putem deci
scrie / : (R, a) -> (R% /(a) ).
Fie / o reprezentare a lui (E, a) pe a'). După c u m / : R Rr
păstrează sau schimbă orientarea, spunem că suprafeţele riemanniene
canonice (R, a) şi (R', a') aw aceiaşi orientare sau orientări opuse.
3. Noţiunea de suprafaţă riemanniană canonică prezintă o impor-
tanţă deosebită în studiul claselor de omotopie ale omeomorfismelor
lui R pe R', datorită următoarelor teoreme :
16
) Folosind TCj (Д) o clasă de sisteme canonice de generatori echivalente devine o clasă
de sisteme canonice de generatori ai lui (i?), echivalente în sensul că se obţin unul dintr-altul
printr-un automorfism interior (propoziţia 1.6 din Сар. I).
17
) Peste tot In această demonstraţie j = 1, . . 2 g .
TEOREMA 6 . 1 . Omeomorfismele f şi h ale suprafeţei riemanniene

închise В de gen g ]> 1 pe suprafaţa riemanniană B' sînt omotope, dacă
si numai dacă, a fiind o clasă de sisteme canonice echivalente pe В, avem
/(a) = Л(а).
1°. într-adevăr, dacă /(а) = fe(a), iar a este nn sistem canonic de
generatori ai grupului n^B, p) din clasa a, atunci fv(a) şi hp(a) sînt echi-
valente, deci există izomorfismul permis со' : ^ [ P ' , f(p)] -> щ[В', Цр)]
pentru care hp(a) = to'cfp(a). Cum a formează un sistem de generatori ai
grupului Tt^Bj p), deducem hp = со'ofPJ deci hp şi fp sînt echivalente, iar
consecinţa 1.1 arată că h şi f sînt omotope.
2°. Beciproc, dacă / şi й sînt omotope, după teorema 5.3" din Cap.
I, fp şi hp sînt echivalente oricare ar fi p 6 -ß? deci există izomorfismele
permise со şi со', astfel încît hp = c o ' o / p o со -1 . Fie a un sistem canonic de
generatori ai lui тг^Р, p) din clasa a. Atunci co_1(a)Ç a, deci/ p [co _ 1 (a)]g/(a)
şi hp(a), care se obţine din fp[со prin izomorfismul permis с*/, apar-
ţine de asemenea lui f (a). Prin urmare fe(a) = f(а).
Teorema 6.1 se putea formula şi astfel :
Dată reprezentarea f : (P, а ) - > (P', a'), omeomorfismul surjectiv
h :P->P' este omotop cu f dacă şi numai dacă h : (P, а ) - ^ ( Р ' , а').
TEOREMA 6 . 2 . Fie В şi B' două suprafeţe riemanniene compacte
de acelaşi gen g 1, iar OL şi OL' două clase de sisteme canonice echivalente
pe В respectiv B'. Există o reprezentare f : (P, а) -> (P', а').
Conform teoremei 5.1, notînd cu p şi p' un punct arbitrar din P
respectiv P', cu a şi a' un sistem canonic de generatori ai lui ^ ( P , p) din
clasa a, respectiv al lui тг^Р', p') din clasa a' şi cu 9 : щ(В, p)-> тс^Р', p')
izomorfismul definit prin condiţia 9(a) = a', deducem că există un
omeomorfism / , astfel încît fp şi 9 să fie echivalente. Din raţiona-
mentul dezvoltat la punctul 2° al teoremei 6.1, rezultă a t u n c i / ( а ) = а'.
Consecinţa 6.1. Fie P şi B' suprafeţe riemanniene de acelaşi gen
g > - 1 . Teoremele 6.1 şi 6.2 arată că, alegînd o clasă de sisteme canonice
echivalente а pe В şi fixînd astfel suprafaţa canonică (P, a), există o
bijecţie între clasele de omeomorfisme surjective omotope P - > P ' şi
suprafeţele canonice (P', а').
într-adevăr, putem asocia clasei unui omeomorfism / : В -> В'
suprafaţa canonică (P', /(а)).
4. Dacă (P, a) şi (P', a') sînt două suprafeţe riemanniene com-
pacte canonice, numim reprezentare conformă a lui (P, а) pe (P', а') o
reprezentare / : (P, а) (P', a'), astfel încît / este aplicaţie conformă
a lui P pe P'.
î n multe probleme de teoria funcţiilor se consideră identice două
suprafeţe riemanniene conform echivalente. î n cele ce urmează, vom
identifica două suprafeţe riemanniene canonice (В, а) şi (P', a') dacă
există o reprezentare conformă : (В, а) (P', а').
A
Fie В o suprafaţă riemanniană de tip iperbolic, В = TJ suprafaţa
ei de acoperire universală şi G grupul Fuchs al transformărilor de aco-
perire. Un omeomorfism surjectiv / : В В se numeşte compatibil cu
grupul 6r, dacă grupul G'=f G f '1 este format din reprezentări conforme.
Evident, G' este un grup discret, fără punct fix, prin urmare el consti-
tuie grupul transformărilor de acoperire pentru (В, П 0 ,, B'=B/G'), după pro-
poziţia 2.3 din Cap. II. Consideraţii analoge au loc în cazul cînd В este
de tip parabolic cu deosebirea că В este conform echivalent cu planul
euclidian. î n virtutea propoziţiei 5.3 din Cap. I, dacă omeomorfismul sur-
jectiv / : В В este compatibil cu 6?, el induce omeomorfismul surjectiv
f : В —> B' şi reciproc, dacă / induce / , / e compatibil cu G. Omeomor-
fismele / şi / sînt simultan reprezentări conforme, UG şi UG- fiind local
reprezentări conforme, i a r / e s t e o reprezentare conformă (В, a) a))
unde (B, a) este o suprafaţă riemanniană canonică, dacă В şi B' sînt
compacte. Putem formula astfel
Л A
PROPOZIŢIA 6.2. Suprafeţele riemanniene В = B/G şi Вf = B/G' de
acelaşi tip sînt conform echivalente, atunci şi numai atunci cînd subgrupu-
rile G şi G' sînt conjugate în grupul H al reprezentărilor conforme ale
lui В pe В.
Capitolul IV
Reprezentări cvasiconforme
§ 1. Propoziţii auxiliare
1. Pentru rezolvarea problemei clasificării suprafeţelor riemanniene

topologic — dar nu conform — echivalente, Teichmüller foloseşte repre-
zentările cvasiconforme şi diferenţialele pătratice. î n acest paragraf pre-
zentăm pe scurt definiţia reprezentărilor cvasiconforme şi proprietăţile
necesare pentru studierea reprezentărilor Teichmüller şi demonstrarea
teoremelor fundamentale din Cap. Y, bazîndu-ne pe expunerea dezvoltată
în lucrarea [9].
Fie G un domeniu din planul г şi Q un număr real, Q > - 1 . Yom
numi reprezentare Q-cvasiconformă a domeniului G un omeomorfism w =
= w(z) al lui G în planul w, care păstrează orientarea şi verifică urmă-
toarea inegalitate a lui Grötzsch : oricare ar fi patrulaterul P din 6?, de
modul Ж, dacă M* este modulul patrulaterului P* =ю(Р), atunci
M* < QM. !) (1.1)
Dacă în problema considerată valoarea constantei Q nu prezintă
importanţă, vom folosi pentru w = w(z) denumirea de reprezentare cvasi-
eonformă.
Se demonstrează că a.p. 2) în G omeomorfismul w(z) este diferen-
ţiabil (în sensul Stolz-Fréchet) şi are iacobian Jw/z (z) 4= 0. ([9], Cap.
III, teorema 2.1 şi propoziţia 1.2).
г
) Numim patrulater un domeniu jordanian pe frontiera căruia s-au distins patru puncte
— vîrfurile. Din punct de vedere conform, un patrulater este caracterizat printr-un singur in-
variant : modulul său, care este egal cu raportul laturilor unui dreptunghi conform echivalent
cu el (a se vedea [9], p. 239). Pe lingă această definiţie geometrică datorită lui A. Pfluger şi
L. V. Ahlfors, se pot da şi alte definiţii echivalente : definiţia lui M. A. Lavrentiev dezvoltată
de B.V. Şabat, L. I. Volkovîskii, I. N. Peşin, definiţia analitică a lui G. B. Morrey, L. Bers,
R. Cacciopoli, precum şi definiţia luată ca punct de plecare de I. N. Vekua, L. Bers şi alţii,
după care reprezentările cvasiconforme sînt soluţii generalizate ale ecuaţiei Beltrami ([9],
Cap. II).
2
) Vom folosi prescurtarea a.p. pentru aproape pretutindeni, i.e. cu excepţia unei mulţimi
de măsură Lebesgue nulă. Integralele ce intervin în lucrare sînt de asemenea luate în sensul
lui Lebesgue.
Reprezentări cvasiconforme 339-
într-пп astfel de punct z de diferenţiabilitate cu ia-cobian nenul,

w(z) transformă în cercuri infinitezimale cu centrul în w(z) elipse infini-
tezimale cu centrul în 2, raportul axelor p (z), 1 p (z) <; Q şi, în ipoteza
p(z) > 1, argumentul axei mari —0(2?), 0 -< 0(г) < 7t, (p(z) se numeşte
şi citul de dilatare). î n punctul z,
(1.2) w? = [i (z) wz,
unde
(1.2') =
p+ 1
se numeşte dilatare complexă sau coeficient Beltrami. ([9], Cap. II, § 1).
Funcţia (x {z) este definită a.p. în 6?, măsurabilă şi mărginită 0 < | (x | < q =
= ^ < 1, iar w(z) este soluţia generalizată a ecuaţiei Beltrami (1.2).
Dacă w(z) este diferenţiabilă în z notînd cu
(\ U) iz}
Dşw(z) = lim —— — = (wx (z) cos cp + wy (z) sin cp) е~гф
p->0 lt z' — Z
z' -2 = pe ?
derivata lui w(z) pe direcţia 9, are loc inegalitatea, luată ca punct de
plecare în definiţia analitică a cvasiconformităţii, ([9], Cap. II, (1.27))
(1.3) max 11)ф w (z) |2 < Q Jwlz (z).
Dilatarea 11>ф w {z) | este maximă pentru 9 = 6 + -^- şi minimă pentru

cp = 0( [9], Cap. II, (1.8) ).
O reprezentare cvasiconformă este un omeomorfism Beppo-Levi,
i.e. absolut continuu liniar şi cu derivate parţiale local 2-sumabüe în G
([9], Cap. I, § 2, pct. 4, şi Cap. III, propoziţia 1.1). Ea este măsurabilă şi
oricare ar fi mulţimea măsurabilă E a G, măsura mulţimii w (E) este
(1.4) m [w(E)] = ^ Jw/z (z) dx dy
([9], Cap. III, propoziţia 1.2 şi Cap. I, teorema 2.3).

2. Amintim următoarele proprietăţi ale reprezentărilor cvasicon-
forme, pe care le vom aplica, în cele ce urmează :
2.1. Proprietăţi relative la compunerea reprezentărilor cvasiconforme

PROPOZIŢIA 1 . 1 . Inversa unei reprezentări Q-cvasiconforme este o
reprezentare Q-cvasiconformă, ([9], Cap. III, propoziţia 3.2).
PROPOZIŢIA 1 . 2 . Compunînd o reprezentaare Q-cvasiconformă cu o
reprezentare Q'-cvasiconformă se obţine o reprezentare Q Q'-cvasiconformă
<[9], Cap. III, propoziţia 3.6). Deoarece reprezentările conforme coincid cu

reprezentările 1-cvasiconforme ([9], Cap. III, teorema 3.1), PRM compu-
nerea unei reprezentări Q-cvasiconforme cu o reprezentare conformă sau a
unei reprezentări conforme cu una Q-cvasiconformă se obţine tot o reprezen-
tare cvasiconformă. Mai mult, dacă w(z) este o reprezentare Q-cvasiconformă
a domeniului G, soluţie generalizată a ecuaţiei Beltrami (1.2), iar ca = <ù(w)
<este o reprezentare conformă a lui w(G), atunci oÙ[W(Z)'] este o reprezentare
-Q-cvasiconformă a lui G, soluţie generalizată a aceleiaşi ecuaţii Beltrami.
Beciproc, orice reprezentare Q-cvasiconformă a lui G, care verifică în sens
generalizat ecuaţia Beltrami (1.2) este de forma CÙ[W(Z)], unde oÙ(W) este
0 reprezentare conformă a lui w(G) ([9], Cap. III, propoziţia 3.6").
2.2. Teoreme de existenţă şi unicitate

TEOREMA 1 . 1 . (Teorema de existenţă a Ini M . A . Lavrentiev) Dată
în domeniul G o funcţie (x (z) măsurabilă şi care verifică inegalitatea | (x (z) \ <;
< G < 1, există o reprezentare Q-cvasiconformă w = w(z) a lui G, avînd
a.p. în G dilatarea complexă (х(г) (i.e. soluţie generalizată a ecuaţiei Bel-
trami (1.2)), pentru Q = :LlbJZ? si w(z) esfe determinată pînă la o repre-
1-q
zentare conformă ([9], p. 290).
De aici rezultă :
TEOREMA 1 . 2 . (Teorema lui Eiemann pentru reprezentări Ç-cvasi-
conforme). Dacă G şi G* sînt două domenii simplu conexe, conform echi-
valente, iar (л(г) este o funcţie definită în G cu proprietăţile de mai sus,
atunci există o reprezentare Q-cvasiconformă a lui G pe G*, soluţie genera-
lizată a unei ecuaţii Beltrami (1.2) ([9], p. 291).
Dacă G şi G* sînt domenii jordaniene, reprezentarea se extinde la
un omeomorfism al lui G pe G* ([9], Cap. IV, § 1) şi este unic deter-
minată cerînd să se corespundă sau trei perechi de puncte frontieră sau o
pereche de puncte interioare şi o pereche de puncte frontieră respectiv cîte o
direcţie prin punctele interioare ([9], Cap. VI, § 6).
2.3. Propoziţii relative la convergenţa şirurilor de reprezentări cvasi-
conforme
PROPOZIŢIA 1 . 3 . Dacă un şir de reprezentări Q-cvasiconforme w =
= wn (z) ale unui domeniu G converge uniform local în G la un omeo-
morfism w =w(z) al lui G, atunci w (z) este reprezentare Q-cvasiconformă,
([9], Cap. III, propoziţia 3.5).
Fie [in(z) un şir de funcţii măsurabile în G, cu
PROPOZIŢIA 1 . 4 .
1 t*n (s) I ^ Ï < astfel încît [in(z) (x (z) a.p. în G. Dacă wn(z) sînt repre-
zentări cvasiconforme ale domeniului G cu dilatarea complexă [Ln (z) a.p.
în G şi dacă şirul wn (z) converge uniform local în G la un omeomorfism
w(z), atunci w(z) este o reprezentare cvasiconformă a lui G cu dilatarea

complexă [X(£) a.p. în G ([9], Cap. VI, propoziţia 3.1).
PROPOZIŢIA 1 . 5 . Fie w = wn (z) un şir de reprezentări Q-cvasiconforme :
(\z\ < 1) — (\w\ < 1) cu wn(0) =0. Şirul conţine un subsir uniform
convergent pe \z \ <; 1 către o reprezentare Q-cvasiconformă w(z) : (\z\ <1)-*-
( M < 1 ) .
Bacă şirul de reprezentări Q-cvasiconforme wn(z) : (| z | < 1) (| w | < l)r
cu W N ( 0 ) = 0 , converge uniform pe | Г | < ; 1 la reprezentarea Q-cvasiconformă
w(z) :(\z\ <1) (\w\ <1), şirul reprezentărilor inverse zn(w) = w~l (w)
converge uniform pe \w\ 1 la reprezentarea inversă z(w) = w~x (w)*
([£], Cap. V, §3).
Pe lîngă aceste propoziţii vom folosi şi următoarele consecinţe ale lor :
PROPOZIŢIA 1 . 6. Fie nn(z) un şir de funcţii definite în \z\ < LY
măsurabile şi satisfăcînd inegalitatea | (xn (z) | <; q < 1. Să presupunem ca
şirul (хл(г) converge a.p. în \z \ < 1 la funcţia şi să notăm cu wu(z)
respectiv w(z) omeomorfismul cercului unitate pe el însuşi, soluţie generalizată
a ecuaţiei WZ = (JLH WZ respectiv W? = FX WZ, unic determinat prin una din-
condiţiile următoare :
1°. wn şi w invariază originea şi un punct a din \z\ = 1.
2°. wn şi w invariază trei puncte a, ß ji у din \z\ = 1.
în aceste condiţii atît şirul wn(z) cît şi w'1 (w) converge uniform la
w (z) respectiv w~1(w) în\z \ <; 1 respectiv \ w\ <; 1.
1°. Conform propoziţiei 1.5, putem extrage din orice sufoşir al lui
wn (z) un subşir Wnk (z) uniform convergent pe | z | <; 1 la reprezentarea
cvasiconformă w (z) a lui | z | < 1 pe el însuşi cu aceeaşi normare. Propo-
ziţia 1.4 arată că îo(z) este o reprezentare cvasiconformă cu dilatarea com-
plexă (х(г) a.p. în \ z\ < 1 , deci w(z) =w(z). Cum limita w(z) este indepen-
dentă de subşirul considerat, rezultă imediat că wn (z) -> w (z) uniform
în |z| < 1 .
2°. Pentru a demonstra cazul 2°, cît şi alte extinderi imediate ale
propoziţiilor de mai sus pentru diferite domenii jordaniene sau diferite
normări, care determină univoc reprezentarea, să facem
Observaţia 1.1. Fie M1, M2 şi M3 mulţimi din spaţii metrice oare-
care, fn : Mx M2 un şir de aplicaţii continue, uniform convergent pe
Mx la aplicaţia continuă / : M1 M2 şi gn : M2 M3 un şir de aplicaţii
continue, uniform convergent pe M2 la o aplicaţie g : M2 M3, care
este uniform continuă pe M2. Atunci gn o fn converge uniform pe Мг
la g o f.
Eevenind la demonstraţia cazului 2°, să prelungim wn şi w prin si-
metrie peste arcul a ß у din | z | = 1 la domeniul Д — planul complex tăiat
în lungul arcului rămas y a din | z \ = 1 — şi să păstrăm notaţia pentru
reprezentările cvasiconforme astfel obţinute ale lui Д pe el însuşi şi
pentru coeficienţii lor Beltrami. Fie h reprezentarea conforma a lui Д

pe cercul unitate |Ç| < 1, cu proprietatea = 0 şi h (a) = 1. Repre-
zentările cvasiconforme Wn = h o wn o h'1 converg la reprezentarea cvasi-
conformă W = how o h ' 1 uniform pe cercul unitate închis după punctul
1° al propoziţiei 1.6, iar inversele lor Ж" 1 converg la W'1 uniform pe
cercul unitate închis, după propoziţia 1.5. Aplicînd observaţia 1.1, deducem
că şirul wn converge uniform pe | z | <; 1 la w şi analog, şirul w~1 converge
uniform pe \ w\ <; 1 la w"1.
Iată una dintre aplicaţiile propoziţiei de mai sus, care va interveni
în demonstrarea teoremei de existenţă din Cap. V.
PROPOZIŢIA 1 . 7 . Dacă [in este un şir de funcţii măsurabile pe U,
I Pnl Я. < 1 Şi [t-n Iх a-P• U dacă wn respectiv w sînt omeomor-
fisme surjective : U U, cvasiconforme în U cu dilatare complexă [л>г
respectiv (x a.p. şi invariază trei puncte din dTJ, atunci wn converg în TJ
(converg uniform local în TJ) la w. Notînd cu т un omeomorfism surjectiv :
1, conform în TJ, reprezentările cvasiconforme Wn = t°wn от-1
converg uniform pe |Ç| 1 la reprezentarea cvasiconformă F^TOÔT-1,
Inversele acestor reprezentări şi au aceleaşi proprietăţi. __ ___
Observaţia 2.1. Fie wn si vn două şiruri de omeomorfisme U U,
cvasiconforme în TJ, cu proprietatea că т fiind un omeomorfism
< 1 , conform în TJ, omeomorfismele WN respectiv
_1
Vn = T O vn O T converg uniform pe | Ç К 1 la omeomorfismele W respectiv
cvasiconforme în j Ç | < 1 . Atunci şirul wn o vn are
aceeaşi proprietate : т o (wn o vn) o = o Vn converge uniform în j Z i < 1
la W о V, (deci wn o vn converge în U (converge uniform local în TJ) la w o v,
unde w — T"1 O W o i şi v = Т - 1 О V О Т).
2.4. Vom aplica de asemenea
PROPOZIŢIA 1 . 8 . Fie w = tv (z) un omeomorfism al unui domeniu
6r, care este Q-cvasiconform în O — y, unde у este un arc analitic. Atunci
w(z) este Q-cvasiconform în O ([9], Cap. III, propoziţia 3.11).
§ 2. Reprezentări cvasiconforme între suprafeţe riemanniene
1. Fie P şi P ' două suprafeţe riemanniene, iar / : P P' un omeo-

morfism surjectiv. Fie p0 un punct din P şi p'0 =f(po) din P'. Dacă vv
este o vecinătate parametrică a punctului p0 pe P , reprezentată conform
prin omeomorfismul z = g (p) pe cercul parametric \ z\ < 1 , cu g(p0) = 0,
iar v'pf) o vecinătate parametrică a punctului p'0 pe P', reprezentată
conform prin w = h(p') pe cercul parametric \w\ < 1, cu h(p'ö) = 0,
atunci / determină omeomorfismul w = (h °f ° g'1) (z), pe care-1 vom nota
w = w (z) : g-1 [f'1 « , ) П ^pj h Wvb П Prin definiţie, / se numeşte
reprezentare Q-cvasiconformă, (1 <; Q < + oo), dacă oricare ar fi punctul

p0 Ç R şi parametrii locali z şi w corespunzători punctelor p0 şi p'Q = f(p0),
omeomorfismul w(z), asociat lui / prin procedeul de mai sus, este o re-
prezentare Q-cvasiconformă într-o vecinătate conexă a lui 0 = 0. Această
definiţie este independentă de parametrii locali aleşi, deoarece o schim-
bare de parametru revine la o reprezentare conformă. Yom folosi şi acum
denumirea de reprezentare cvasiconformă ori de cîte ori valoarea constantei
Q nu prezintă importanţă în problema considerată.
După cum omeomorfismul surjectiv f : R R' este sau nu cvasi-
conform, vom nota
(2.1) Q [ / ] = inf Q,
infimum fiind luat relativ la numerele Q, pentru care / este ф-cvasicon-
form, respectiv
{2.1') Q[f] = + 00
şi vom numi Q [ / ] dilatarea maximă a lui f .
Din propoziţiile 1.1 şi 1.2 rezultă imediat
1°. e w - e r 1 ] ;
Q [/] = 1? dacă şi numai dacă / este conformă ;
3°. Q[f* of] < Q[f+] Q [/], /* fiind un omeomorfism surjectiv
R' R" şi R" o altă suprafaţă riemanniană.
Uneori se foloseşte notaţia
Q [ n
(2.1") q[f] = ~ 1
QU] + 1 '
legată de dilatarea complexă a lui /.
2. Fie / o reprezentare Q-cvasiconformă a lui R pe R', iar z w o
pereche de parametri locali în puncte corespunzătoare p0 respectiv f(p0) ;
atunci w (z) asociat este soluţie generalizată a unei ecuaţii Beltrami
(2.2) Wz = [i (z) wz,
cu [x (z) funcţie măsurabilă şi mărginită : | jx (z) j -< g, Iq = - — - < 1 j La o

l Q +1 ;
schimbare de parametru z «-» z* pe i?, se verifică imediat că funcţia
asociată 3 ) w(z*) satisface o ecuaţie Beltrami
(2.2') w2* = [L*(Z*)W *, Z
unde
ăz
/О ox
(2.3) (x* = Ц—г~ * -г—*
dz d z
3
) S-a notat funcţia prin variabilele pe care le leagă. Dacă w (z) — 9 (z) şi w (z*) = 9* (z*)
în intersecţia domeniilor lor de definiţie 9* (z*) = 9 (z(z*)].
sau
(2.3') ţx* d z ' - i d z * = [ L d z ' ^ z .
într-adevăr, dacă vp* este vecinătatea parametrică corespunzătoare
parametrului local z*, (vPo f| vp* ф 0), şi g* omeomorfismul conform
« \z* | < 1 , omeomorfismul w(z*) este diferenţiabil a.p. pe g* (vPo f| Vp*)
dz dz
şi într-un punct de diferenţiabilitate wz* = wK , iar w5* = Wz .
ceea ce arată că w(z*) este soluţie generalizată a ecuaţiei Beltrami (2.2')#

Fie m şi n două numere întregi arbitrare. Se numeşte diferenţială
de tip (m, n) pe suprafaţa riemanniană В o lege care asociază fiecărui
parametru local z în domeniul său de definiţie v CZ В o funcţie măsurabilă
ф (z), zţv, astfel încît ф(г) dz m dzn să fie invariant la schimbarea de para-
metru. Două diferenţiale фл (z) dzm d2*, (Ic = 1, 2), coincid dacă ф1 = фг
a.p. pe В.
Conform (2.3'), orice reprezentare Q-cvasiconformă / : В -> В'
defineşte pe В o diferenţială de tip (—1, 1 ) : [i(z) dz"1 dz şi evident
o funcţie sau un scalar invariant la schimbarea de parametru | jx | <; q
Yom numi diferenţială Beltrami respectiv coeficient Beltrami, o dife-

renţială fxdz-1 dz respectiv coeficientul ei [x, dacă există o constantă
q g [0,1 ), astfel încît | (x | < q.
TEOREMA 2 . 1 . Există o corespondenţă biunivocă între omeomorfis-
mele cvasiconforme ale suprafeţelor riemanniene В şi diferenţialele Bel-
trami definite pe В.
După cele de mai sus, oricărei reprezentări cvasiconforme a lui В
îi corespunde o diferenţială Beltrami.
Reciproc, o diferenţială Beltrami jxdz -1 dz defineşte pe spaţiul topo-
logic В o nouă suprafaţă riemanniană B[x, pentru care parametrii locali
sînt daţi în modul următor : Fie vPo o vecinătate parametrică pe Bf
z un parametru local asociat lui p0 şi z = g(p) reprezentarea parametrică
corespunzătoare, g : vPo <-+ (\z\ < 1), cu normarea g(p0) = 0. După teo-
rema 1.1, există un omeomorfism Ç = Ç (z) : (\z\ < 1) — (|Ç| < 1), cu
Ç (0) = 0, soluţie generalizată a ecuaţiei tz = [x Kz • Definim В ^ luînd ca
vecinătăţi parametrice vPo şi ca reprezentări parametrice ţ = ţ[g(p)].
Se verifică imediat că relaţiile de vecinătate pe B* sînt reprezentări con-
forme : într-adevăr, un alt parametru Ç* va fi definit plecînd de la
vecinătatea parametrică v9* şi reprezentarea parametrică 2* = g* (p) de
pe B, ca omeomorfism : (\z* | < 1) <-» (| Ç* | -> 1), soluţie generalizată
а ecuaţiei = jx* С*, cu Ç* (0) = 0. Dacă VpţtÇ\Vpьф 0, calculul efectuat

mai sus în legătură cu comportarea ecuaţiei Beltrami la o schimbare de
parametru z<->z*, arată că £ (z*) = Ç [z(z*)~\ satisface în g*(Vp*C\vPo)
ecuaţia Beltrami = jx* în sens generalizat. Deoarece ţ(z*) şi £*(«*)
sînt reprezentări cvasiconforme cu aceeaşi dilatare complexă a.p. in
9* TYP* П vPO)I reprezentarea Ç* (Ç) este conformă, după propoziţia 1.2.
Aplicaţia identică : P -> P1*, care asociază fiecărui p g P acelaşi
1
punct p € P *, este o reprezentare cvasiconformă, deoarece se exprimă
în parametri locali z şi Ç prin Ç = Numim reprezentarea naturală
indusă de [xdz - 1 dz.
PROPOZIŢIA 2 . 1 . Orice reprezentare cvasiconformă f : R -> R' se poate
interpreta ca reprezentare naturală indusă de diferenţiala ei Beltrami [i dz~1 dz.
într-adevăr, acestei diferenţiale îi corespunde reprezentarea natu-
rală f* : R B*, iar 9 = o / 1 : P' P^ este o reprezentare conformă.
Identificînd P' cu P^ prin <p, reprezentările f şi coincid.
Normăm spaţiul diferenţialelor Beltrami pe P, punînd
(2.4) 11 [x dz~x dz\ I = I |[x 11 = adevăratul max | [x | = inf sup | [х(г) |,

E zţR-E
unde E este o mulţime de măsură nulă, arbitrară în P. Cu această notaţie

reprezentarea naturală indusă de [x dz~1 dz satisface ecuaţia
(2.5) q [ n = | | n||.
§ 3. Teorema de existenţa a reprezentărilor cvasiconforme

pentru suprafeţe riemanniene canonice
1. Ne propunem să aplicăm rezultatele stabilite pentru omeomor-

fisme, în cazul unei reprezentări cvasiconforme / a unei suprafeţe riema-
nniene P pe suprafaţa riemanniană P'.
Conform teoremei 5.1 din capitolul I, orice omeomorfism / este
indus de un omeomorfism / : В R' al suprafeţelor universale de acope-
rire. Ţinînd seama de relaţia (5.1) şi de faptul că IIG şi П<?/ sînt local re-
prezentări conforme, putem formula
PROPOZIŢIA 3.1. Reprezentarea f : R -> P ' este cvasiconformă, dacă
si numai dacă f : В R' este cvasiconformă.
2. Fie R o suprafaţă riemanniană de tip iperbolic, В = TJ = (9z > 0)
suprafaţa deA acoperire universală, G grupul transformărilor acoperirii
lui В prin В şi n G proiecţia acestei acoperiri. Deoarece П 0 este local
o reprezentare conformă putem alege ca parametru local atît z, cît şi
orice T (z) cu T Ç G. Obţinem atunci
PROPOZIŢIA 3 . 2 . Orice diferenţială Beltrami pe В se poate scrie sub

forma fx (г) dz-1 dz, unde ja (г) este о funcţie măsurabilă pe TJ, verificînd
inegalitatea
(3.1) In(s)| <q,
pentru o constantă q g [O, 1), şi relaţia
(3.2) V T [T(Z)]= L L(Z)^P

T (z)
oricare ar fi transformarea T £ (?.
Invers, vom numi coeficient Beltrami compatibil cu un grup Fuchs
G, orice funcţie JA (г) definită pe U, măsurabilă şi cu proprietăţile (3.1)
şi (3.2) din propoziţia 3.2.
PROPOZIŢIA 3 . 2 ' . Bacă JA (2) este un coeficient Beltrami compatibil
cu grupul Fuchs G, atunci [L(Z) dz'1 d z este o diferenţială Beltrami pe supra-
faţa riemanniană В = U/G (Cap. II, propoziţia 3.1).
TEOREMA 3 . 1 . Fie G grupul Fuchs al transformărilor de acoperire
pentru (U, ПQ, B) şi [A(Z) un coeficient Beltrami compatibil cu G. Există
un omeomorfism w = w (z), soluţie generalizată a ecuaţiei Beltrami
wz = \iwz, care reprezintă topologic TJ pe el însuşi jm păstrarea orientării,
se prelungeşte la un omeomorfism al lui U pe U şi este compatibil cu
grupul G. Suprafaţa riemanniană В' = TJ/wGw~1 este conform echivalentă
cu В* şi, identificînd Bf cu w induce reprezentarea naturală : В -> B[X.
Din teorema 1.2 rezultă existenţa omeomorfismului w(z) a lui TJ
pe TJ, soluţie generalizată a ecuaţiei Beltrami dată, care păstrează orien-
tarea şi prelungeşte la un omeomorfism al lui U pe U.
Oricare ar fi TţG, după cum se verifică imediat folosind ( 3 . 2 ) ,
w1(z) =w[T(z)] satisface aceeaşi ecuaţie Beltrami ca şi w(z). Prin urmare,
există A Ç H, astfel încît
w[T(z)] = A[w(z)]
deci ivGw~1c:H, i.e. w este compatibil cu grupul G. A(Cap. III, § 6, pct. 4).
Conform propoziţiei 5.3 din Cap. I, aplicată pentru / = w , acest omeomor-
fism induce un omeomorfism f : U/G U/G', unde G' = wGwDupă
propoziţia 3.1, reprezentarea / este cvasiconformă. Yom demonstra acum
că B' = UjG' şi JS:a sînt conform echivalente: Fie p0£B, ZqÇUg1 (p0),
w0 — w(z0) şi po =f(p0). Putem lua vecinătatea v a lui z0 suficient de
mică pentru ca I1G şi Г Ь / s ă fie omeomorfisme conforme. Să notăm cu
<p respectiv <p' omeomorfismele inverse lor, definite pe v = UG(v) şi v' =
= HG'[W(V)] — f(v). Alegînd parametrii locali z = <p(p) în v pe В, го =
=w[B'
se exprimă ca aplicaţia identică în parametrul w, deci Bx şi B' sînt
conform echivalente. Identificînd B' cu В^ prin /, această aplicaţie
devine omeomorfismul identic al lui В pe Bx (care coincide cu В ca
spaţiu topologic) şi se exprimă în parametrii locali z şi w prin w (z),

soluţia ecuaţiei Beltrami date, prin urmare / se reduce la f*.
Observaţia 3.1. î n teorema precedentă, f = w(z) nu este unic deter-
minat, ci se poate înlocui cu orice aplicaţie w*(z) = A o w (z) cu AÇH, după
propoziţia 1.2. Notînd G* = w* Gw*~1 = AG' A~\ suprafeţele riemanniene
P* = U/G* şi R' sînt conform echivalente (Cap. III, propoziţia 6.2), cum
rezultă de altfel şi din faptul că sînt ambele conform echivalente cu R%
deoarece w şi w* au acelaşi coeficient Beltrami a.p. în TJ.
Observaţia 3.2. Consideraţii analoge cu cele dezvoltate în acest
jmnct au loc şi pentru R, suprafaţă riemanniană de tip parabolic, luînd
В = G, planul z finit. Propoziţia 3.2, definiţia coeficientului Beltrami
compatibil cu G şi propoziţia 3.2' se păstrează, \L(Z) fiind acum o funcţie
măsurabilă pe C, pentru care
(3.1') M*)l <q,
q constantă, O < q < 1, şi
(3.2')
deoarece G este un grup de translaţii. (Dacă G are 1 sau 2 generatori,
relaţia (3.2') arată că (x este o funcţie simplu respectiv dublu periodică).
Are loc
TEOREMA 3 . 1 ' . Dacă (Х(З) este un coeficient Beltrami compatibil
cu grupul transformărilor de acoperire pentru (С, П^, В = С IG), există
w = w(z) reprezentare cvasiconformă: С С, avînd a.p. în С dilatarea
complexă [L(Z) şi compatibilă cu G. Identificînd suprafeţele riemanniene
eonform echivalente Rf = CjwGw'1 şi BlJ, reprezentarea w induce f* : P - > P \
Se păstrează de asemenea observaţia 3.1.
în cazul în care G = {1}, iar R este de tip parabolic sau eliptic,
propoziţiile de mai sus devin banale, iar teorema 3.1 se reduce la teorema
1.2 (de existenţă).
3. Fie (P, a) şi (P', a') două suprafeţe riemanniene canonice, cu
aceeaşi orientare, R şi P' fiind compacte, de acelaşi gen g > - 1 . O re-
prezentare/: (P, a) -> (P', a') se numeşte cvasiconformă, dacă aplicaţia
/ : P —> R' este cvasiconformă.
Dat coeficientul Beltrami [x pe P, reprezentarea naturală f[X : P -> P a
transformă o clasă a de sisteme canonice de generatori ai grupului
щ (P, p), p g P, în clasa a5* =/ [ X (a) ( = a) de sisteme canonice de generatori
ai grupului ^ ( P ^ , f(p) ), (/ (p) = p). Prin urmare, (л induce reprezentarea
cvasiconformă naturală f^ : (P, a) -> (P x , a;x).
TEOREMA 3.2. Fie (P, a) şi (P', a') două suprafeţe riemanniene
canonice cu aceeaşi orientare, В şi B' fiind suprafeţe compacte de gen
# >- 1. Există o reprezentare cvasiconformă f : (P, a) -> (P', a').
După teorema 6.2 din Cap. III, există o reprezentare (P, a) ->(P', a').
Pentru а demonstra însă existenţa unei reprezentări cvasiconformey
să folosim propoziţia 6.1, 2'° din Cap. III şi să alegem două poligoane
1
normale P şi P' cu laturi arce analitice щ, respectiv aj, a] 1 (j =1..., 2 gr)
formînd un sistem canonic de generatori pentru ^ ( P , p) de clasă
respectiv un sistem canonic de generatori pentru p') de clasă a'r
unde p ÇP şi p ' ţ R ' sînt puncte arbitrare. Prin ipoteză, ЭР şi ЭР' au
aceeaşi orientare. între laturile a, şi a^ 1 respectiv a• şi aj"1 există omeo-
morfisme analitice respectiv Tj. Se construieşte uşor o reprezentare
cvasiconformă surjectivă cp : P - > P ' , astfel încît cp | _i = Tj 09 |a o Tj -1 . D e
exemplu, să efectuăm reprezentările conforme Ä: P - > (| г | < 1) şi
h' : P'-> ( 1 I < 1 ) şi să notăm cu bj, fe"1, ftj şi arcele obţinute pe | г | = 1
respectiv \z'\ = 1 din a,-, aj -1 , aj şi aj - 1 , cu şi S'f1 sectoarele
corespunzătoare acestor arce în cele două cercuri şi cu U ţ = h о Т ^ Ъ г 1 res-
pectiv 'ZJj = У o Tj о й'"1. Notînd г = r e i e şi z' = r' e i e ' , să definim o
reprezentare cvasiconformă ф : (| г | < 1) (| г' | < 1), astfel încît ф (re* e ) =
= re i e ', cu 0' = gr( 6), unde pe fiecare arc transformarea g trans-
formă liniar intervalul corespunzător de variaţie a lui 0 în intervalul
de variaţie a lui 0' pe bj, iar pe bj1 să avem ф | 6 _i = ^ о ф |ö o tŢ1. Se veri-
fică uşor că ф este cvasiconformă în fiecare sector Sj, deci după propoziţia,
1.8, în \z\ < 1. Identificînd punctele, echivalente din ЭР şi din ЪР\
reprezentarea cp induce un omeomorfism / al lui P pe P', cvasiconform
pe P, deoarece este cvasiconform pe P, exceptînd arcele care corespund
lui ЭР şi se aplică aceeaşi propoziţie 1.8. Prin construcţie însă / ( a ) == a',
d e c i / e s t e o reprezentare cvasiconformă a lui (P, a) pe (P', a').
§ 4. Reprezentări Teichmüller
1. O diferenţială pătratică pe o suprafaţă riemanniană P este o

diferenţială de tip (2, 0). î n raport cu un parametru local z, o diferen-
ţială pătratică se scrie deci sub forma Ф(г) dz2. O diferenţială pătratică
se numeşte regulată, dacă Ф (z) este funcţie analitică regulată de z.
Fie Ф(г) dz2 o diferenţială pătratică regulată pe P, neidentic nulă,
p0 un punct arbitrar din P şi 0 un parametru local cu proprietatea 0 (p0) = 0.
într-o vecinătate a originii din planul z, putem scrie
(4.1) Ф (z) dz2 = zM (a0 + a±z + ... ) dz2,
cu a 0 =f= 0. Numărul m se numeşte ordinul diferenţialei Ф (z) dz 2 în punctul

p0, iar dacă m > 0, punctul p0 este un zero de ordinul m al diferenţialei
Ф (z) dг 2 .
Vom asocia diferenţialei pătratice regulate Ф(г) dz2 un parametru

local Ç în punctul p0, pe care îl vom numi parametrul natural corespunzător
lui Ф (z) dz 2 în p0, în modul următor
(rz \2Jm + 2 \2/m + 2
C = Ф1/2 {U) dU =
(4 2) 1) ) [)o Umrl {Ь
° + bl U +
' ' '] )
= (^+2/2 (C0 + c^ + .. . ))2/w+2 = ar (d0 + dx z + .. . ),
cu
h _ „1/2 ,, _ 9^ "
hO «i Л _ л2/M-t- 2
ô — ? — л % — co
m+ 2
Parametrul natural corespunzător lui Ф (z) dz2 în pQ este unic deter-
minat pînă la înmulţire cu o rădăcină de ordinul (m + 2) a unităţii;
el poate fi definit prin relaţia :
(4.3) Ф (z) dz2 = j ^ p j 2

ţn dÇ2,
şi în particular pentru m = 0,
(4.4) Ф (z) dz2 = dÇ2.
A
2. Fie Ü o suprafaţă riemanniană de tip iperbolic, R = TJ supra-
faţa ei de acoperire universală şi G grupul transformărilor de acoperire.
Luînd z € TJ drept parametru local pe R = TJ/G, orice diferenţială pătra-
tică regulată pe R se poate scrie sub forma Ф (z) dz2, cu Ф (z) olomorfă
în U şi verificînd pentru orice TţG relaţia
Ф {(z))
(4.5) Ф [T(z)]~
T'2 (z)
care exprimă invarianţa diferenţialei la schimbarea de parametru z-^T (z).
Eeciproc, o funcţie Ф (z) olomorfă în 77, care verifică relaţia (4.5) pentru
orice T g G, defineşte o diferenţială pătratică regulată Ф (z) dz2 pe R.
Analog se procedează în cazul R suprafaţă riemanniană de tip
parabolic : TJ se înlocuieşte cu С şi relaţia (4.5) cu
(4.5') Ф [T(z)] = Ф (z)
pentru TţG.Dacă R este un tor, relaţia (4.5') arată că Ф (z) este o
funcţie întreagă dublu periodică, deci o constantă ; dacă R este un
cilindru, Ф (z) este o funcţie întreagă simplu periodică, iar dacă R este
conform echivalentă cu С, Ф (z) este o funcţie întreagă arbitrară.
î n cazul cînd R este conform echivalentă cu sfera, o diferenţială
pătratică regulată poate fi dată de Ф (z) dz2 cu Ф (z) funcţie întreagă
şi Ф (2) di 2 într-o vecinătate a pnnctnlni z = 0, în care Ф (z) este olomorfă

şi satisface relaţia
(4.5") Ф (z) = Ф 1ф 0.
3. Fie В şi B' două suprafeţe riemanniene.

Se numeşte reprezentare Teichmüller o reprezentare / : B->B' con-
formă sau cvasiconformă cu coeficientul Beltrami de forma
ФЫ
(4.6) = q
|o(g)i =ge"*argOU)>
unde <3>(z) dz2 este o diferenţială pătratică regulată pe В,
iar q este o constantă, 0 < q < 1.
î n cazul cînd / nu este conformă, definiţia aceasta are sens, deoarece
se verifică uşor că [A (Z) dat de (4.6) este un coeficient Beltrami pe В.
Vom spune atunci că reprezentarea Teichmüller este definită de diferen-
ţiala pătratică Ф (z) dz2 şi de constanta q. Dacă f este conformă, pentru
unificarea expunerii vom lua q = 0.
Observaţia 4.1. Dacă f este o reprezentare Teichmüller, definită
de diferenţiala pătratică regulată Ф (z) dz2 ^ 0 şi de constanta q g (0, 1),
şi dacă cp : B'-^B' este o reprezentare conformă, atunci po f este tot o
reprezentare Techmüller definită de Ф (z) dz2 şi q.
Observaţia 4.2. O reprezentare Teichmüller determină în mod unic
constanta g; dacă q>0, ea determină diferenţiala pătratică regulată
Ф (z) dz2 pînă la un factor constant pozitiv. într-adevăr, lui / îi cores-
punde coeficientul Beltrami JA ; prin urmare, | JA | = q, iar arg JA =
= — arg Ф (mod 2т.). Dacă V (z) este o funcţie armonică conjugată cu
arg (x, Ф (z) = e° • e F _ i argtA , С fiind o constantă reală.
Observaţia 4.3. Evident, dacă / este o reprezentare Teichmüller,
atunci Q [ / ] = —^
1 -q
Observaţia 4.4. Date diferenţiala pătratică regulată <b(z)dz2^0
pe В şi constanta 0 < # < 1 , reprezentarea naturală : B ^ B 1 1 , cores-
punzătoare coeficientului Beltrami (л(г) (4.6), este o reprezentare Teich-
müller, definită de Ф (z) dz2 şi de q. Prin urmare, date Ф (z) dz2 şi ç,
există totdeauna o reprezentare Teichmüller definită de ele.
4. TEOREMA 4 . 1 . Dacă f : B-^>B' este o reprezentare Teichmüller,
definită de diferenţiala pătratică regulată Ф (z) dz2 ^ 0 pe В şi de con-
stanta q, atunci există o diferenţială pătratică regulată, unic determinatăr
Y (z') dz'2 pe В', cu proprietăţile următoare :
1° Ordinul lui Ф (z) dz2 într-un punct p0 arbitrar din В coincide
cu ordinul lui Y (2') dz'2 în punctul p'0 = f (p0) din B'.
2° Dacă Ç este parametrul natural corespunzător lui Ф (z) dz2 într-un

punct p0ÇR, în care Ф {z) dz2 ф 0, iar Ç' este parametrul natural cores-
punzător lui Y (z') dz'2 în po = f (p0), atunci f se exprimă prin transfor-
marea afină
(4.7) С = ^ +
1-q
sau
3° Transformarea inversă f~x este o reprezentare Teichmüller defi-

nită de diferenţiala — T (zr) dz'2 si de constanta q.
1) Fie p0 un punct arbitrar din P, m >- 0 ordinul lui Ф (z) dz2 în
p0 şi t parametrul natural corespunzător (4.3) — (4.4).
Punînd
. 2/»1 + 2
1-q
şi, în particular, pentru m = 0,
_ ţ + qZ
Ç
~ 1 - 3 '
definim un omeomorfism Ç' = Ç' (Ç). Aceasta este evident pentru m = 0.
Dacă m > 0, să notăm
m+ 2 m + 2 i0(w + 2)
n = ре го , е е [о, 2 TU); Ç = Ç 2 = P 2 e 2 ,
ŞÎ
2
Çrn+2== £ I X ^
~ f 1 _4_ л p - i ' 6 (W+2)
=
1 - 3
unde arg Ç' = 0 pentru 0 = 0. Se vede că (4.8) stabileşte un omeomor-
fism între fiecare semidreaptă 0 = const, şi imaginea sa. Totodată dacă
Ç descrie cercul с : | = p, astfel încît 0 creşte de la 0 la 2ти, punctul X
descrie un cerc cu centrul în origină, argumentul său variind de la 0 la
7Г (m + 2) ; prin transformarea afină, X' descrie o elipsă cu centrul în
origină şi argumentul său variază tot de la 0 la iz (m + 2), iar Ç' descrie
o curbă închisă c', formată din m + 2 arce, care se deduc unele din altele
2ITC
prin rotaţii de centru 0 şi unghi Ж (Ж — întreg), curba & fiind
m+ 2
intersectată într-un singur punct de fiecare semidreaptă prin origine.
Transformarea (4.8) stabileşte un omeomorfism al cercului с pe curba с'.
î n concluzie, (4.8) este un omeomorfism al planului Ç pe planul Ç'.
2) Vom demonstra că Ç' poate fi luat ca parametru local pe B' :

Fie p'o ZB'j p 0 = / _ 1 (Po) € В, iar 0 şi z' parametri locali definiţi, în veci-
nătatea acestor puncte de reprezentările conforme z = g {p) şi z' = h (p'),
cu normarea g (p0) = 0, h {p'0) = 0. Să alegem o vecinătate v a lui p0
cu următoarele proprietăţi : z = g (p) reprezintă conform v pe vecină-
tatea v a lui z = 0 ; Ç = Ç (z) — parametrul natural al lui Ф (z) dz2
in p0 — reprezintă conform v pe vecinătatea F a lui Ç = 0 ; / reprezintă
topologic v pe vecinătatea v' a lui p'0 şi z' = h (p') reprezintă conform
v' pe vecinătatea v' a lui = 0. î n parametrii locali z şi 2', aplicaţia /
se exprimă prin reprezentarea cvasiconformă z' = w (z), dată de h of o g
care este soluţie generalizată a ecuaţiei
iar în parametrii Ç şi z', prin z' = w [z (Ç)], soluţie generalizată a ecuaţiei
după cum rezultă din (4.3). Pe de altă parte, din (4.8) obţinem imediat
Prin urmare omeomorfismele Ç' (Ç) şi z' (Ç) sînt în V soluţii generalizate
ale aceleiaşi ecuaţii Beltrami, şi omeomorfismul Ç' (zf) = Ç' [Ç (2')],
format compunînd Ç (2') — inversul lui я' ( Ç) — cu Ç' ( t), este o repre-
zentare conformă a lui v' pe V' = Ç' (F). Evident, Ç' (0) = 0 şi am demon-
strat astfel că Ç' formează pe J?' un sistem de parametri locali corespun-
zători punctelor po Ç В', pe care să-i numim momentan parametri distinşi.
3) Vom arăta acum că
(4.9)
este o diferenţială pătratică regulată pe .R' şi atunci va rezulta că Ç'

este parametrul natural corespunzător acestei diferenţiale. î n acest scop,
vom studia comportarea lui Y (z') dz'2 la o schimbare de parametru
Ç' -> , unde X!i este parametrul distins corespunzător unui punct p[
dintr-o vecinătate v' a lui p<J, aleasă astfel încît în f~x (v') = v, în care
2 să fie parametru local, diferenţiala Ф (z) dz2 să se anuleze cel mult în
punctul p 0 =f~1(po) şi Ç să fie definit. Atunci, ordinul lui Ф(г) dz2
1
în рг = f' (pi) va fi 0 şi notînd cu parametrul natural corespunzător
lui Ф (z) dz2 în px, vom avea
(4.10) ^ = К Ф 1 / З ( z ) dz = Г dî: = ç 2
~- «
Jz (р.) Л л
unde t = Ç {рг), şi
Sl — — -
1-q
Tinînd seama de (4.8), (4.10) şi (4.11), obţinem
2 2 2
m+2 m+2
t +qt = Ç' 2 — t' 2
l - g 1 - 3
sai1
unde t' — Ç' {%>[),
d£2 = Ç'™ dÇ'2.
4) Teorema 4.1 rezultă imediat din construcţia de mai sus : pe P '

am determinat diferenţiala pătratică regulată Y (z') dz'2 cu proprietăţile
1° şi 2°. Conform (4.8) putem scrie
<4.12)
deci Ç (£') este soluţie generalizată a ecuaţiei
<4.13)
Prin urmare / - 1 , care se exprimă în parametrii locali naturali Ç şi

prin Ç (С), este o reprezentare Teichmüller definită de diferenţiala pătra-
tică — Y (z') dz'2 şi constanta g, ceea ce demonstrează şi punctul 3°.
Observaţia 4.5. O reprezentare Teichmüller / : P P' are dilatarea
constantă q, iar dacă q > 0, axele mici respectiv axele mari ale elipselor
infinitezimale de pe P, transformate în cercuri infinitezimale pe P',
formează un cîmp de direcţii pe P (direcţiile de dilatare maximă respectiv
minimă). Acest cîmp este determinat de diferenţiala pătratică Ф (z) dz2
prin condiţia Ф (z) dz2 > 0, respectiv < 0.
Observaţia 4.6. î n cazul g = 1, o aplicaţie Teichmüller se exprimă
ca o transformare afină şi în parametrii locali determinaţi de acoperirea
universală. Această transformare afină între planele de acoperire univer-
sală este indusă de aplicaţia Teichmüller în sensul teoremei 5.1 din Cap. I.
5. încheiem paragraful cu următoarea teoremă, pe care o vom
folosi în Cap. Y :
TEOREMA 4.2. Diferenţialele pătratiee regulate pe suprafaţa rieman-
niană P închisă, de gen g > 1, formează spaţiu vectorial real de dimensiune
Vom demonstra această teoremă folosind noţiunea de divizor şi

teorema Biemann-Boch ([7], p. 26, 27; [14], p. 247'; [32], p. 176; [38],
p. 1 0 - 5 ) .
Numim divizor un lanţ
лт
8
= S щ ъ
3=1
cu щ g В şi rtjţZ (i.e. funcţie ре В cu valori întregi, care asociază
valoarea 0 tuturor punctelor din В, exceptînd cel mult un număr finit)
pe care îl notăm aditiv. Numim ordinul divizorului S, numărul
N
ord S = Yi n i •
3=1
Divizorii formează grup comutativ faţă de operaţia de sumare,
N
k
definită ca suma celor două funcţii corespunzătoare : Fie 8k = £ n) a),
j =i
(Ic = 1, 2), doi divizori şi a-, (j == 1 , . . ., N), punctele distincte din mul-
ţimea {a}}fii U {a)}J=i ; dacă 8k asociază lui anumărul întreg nkj,
N
atunci 8 г + § 2 = Yi ( n n + n2j) Щ •
Fiecărei diferenţiale meromorfe a (z) dz (respectiv funcţii mero-
m o r f e / ^ ) ) pe В îi vom asocia un divizor 8aûz (respectiv 8f) definit în
modul următor : Dacă щ sînt zerourile şi polii diferenţialei a dz (funcţiei / )
cu ordinul de multiplicitate щ ( > 0 pentru zerouri şi < 0 pentru poli),
atunci
Sad2 (respectiv §,) = Ş n j щ.
i
NI
Spunem că divizorul 8г = £ n) a) este multiplu al divizorului
7 ? =i
л*
S2 = Yt n J a fy dacă
j z^l
N
Si - h = Yi mi *i
cu mj > 0. Divizorul nul este multiplu al oricărui divizor. O diferenţială

cudz (o funcţie/) este multiplu al divizorului S, dacă S ad2 (respectiv 8f)
este multiplu al lui 8.
Se demonstrează următoarele propoziţii :
TEOREMA B I E M A N N - B O C H . Fie 8 un divizor pe В de ordin M , A
numărul maxim al funcţiilor meromorfe pe В, multiple ale divizorului — 8,
care sînt liniar independente relativ la С şi В numărul maxim al diferen-

ţialelor meromorfe pe R, multiple ale divizorului 8, care sînt liniar inde-
pendente relativ la С ; atunci
A=B + m + l— g.
4
PROPOZIŢIA 4 . 1 . ) Oricare ar fi funcţia f meromorfă pe R,
ord 8 ; - 0.
PROPOZIŢIA 4 . 2 . 4 ) Oricare ar fi diferenţiala meromorfă ADZ pe Rr
ord 8 ad2 = 2 g — 2.
PROPOZIŢIA 4 . 3 . Bacă o funcţie f este multiplul unui divizor 8 cu
coeficienţi >0, atunci f = 0 (fiind olomorfă). Dacă o diferenţială adz este
multiplu unui divizor 8 cu ord S > 2 g — 2, atunci adz = 0.
Să demonstrăm acum teorema 4.2 :
Fie со (z) dz o diferenţială abeliană de specia întîi (i.e. o diferenţială
pentru care со (z) este funcţie olomorfă de parametrul local z, [40] r
Cap. VIII şi II). Oricare ar fi diferenţiala pătratică regulată Ф (z) dz2,,
îi putem asocia biunivoc funcţia meromorfă
^ , . Ф (z) dz2
F(z) = ^ ,
[со (z) dz]2
ai cărei poli sînt acele zerouri ale lui со (z) dz, în care Ф (z) dz2 are un
ordin mai mic decît [со (z) dz]2.
Să notăm S = S (0dz . Atunci F este un multiplu de — 28. î n virtutea
corespondenţei Ф^) dz2 - > F (z), pe care am stabilit-o mai sus, numărul
maxim de diferenţiale pătratice regulate Ф (z) dz2, liniar independente
relativ la O, este egal cu numărul maxim A de funcţii meromorfe, multiple
ale divizorului — 28. Cum m = ord 28 = 4 gr — 4 > 2 <7 — 2 (în ipoteza
g > 1), unica diferenţială meromorfă, multiplu de 28, este diferenţiala
nulă, deci В == 0. Prin urmare, teorema Riemann-Eoch ne dă
A = 3 G- 3
şi teorema este demonstrată.
*) A se vedea şi [40], Cap. VIII, nr. 12, p. 252.

Capitolul V
Teoreme fundamentale
§ 1. Mulţimi normate de translaţii neeuclidiene
1. î n acest capitol, exceptînd § 5.2, vom considera suprafeţe rieman-

шепе compacte de gen g>l. Fie В şi B' două astfel de suprafeţe şi să
fixăm suprafaţa riemanniană canonică (В, а), (Сар. III, § 6). Am arătat
că fiecare clasă de omotopie a unui omeomorfism surjectiv / : B-+B'
determină biunivoc suprafaţa canonică (i?', / ( a ) ) , (consecinţa 6.1, din
Cap. III).
Vom asocia acum fiecărei suprafeţe riemanniene canonice de gen
g>l, 6 gr—6 numere reale, pe care le vom numi module, deci un punct
din Pentru aceasta vom transpune noţiunea de suprafaţă rieman-
niană canonică — pe baza izomorfismului (Cap. I, § 4, pct. 2) şi a unei
anumite normări — în cadrul grupului G al transformărilor acoperirii
universale. Astfel, în locul unui sistem canonic de generatori pentru
•3Ti (JK, p), vom folosi o mulţime normată de generatori pentru G :
O mulţime de translaţii neeuclidiene {A19.. ., A2g), g> 1, se numeşte
normată, dacă
1) Grupul G generat de ea este un grup Fuchs cu domeniul funda-
mental închis compact în 17, (Cap. II, § 3, pct. 3).
2) Singura relaţie între aceşti generatori ai lui G este : x)
A
<1.1) П v =
3) Fie ak şi тк punctele de respingere respectiv atragere ale trans-

formării Ah, (Jc = 1 , . . . , 2gr), care se va scrie
<1.2) z
Xfc>l.
—Ъ г — Ъс
Oerem ca a2g = 0, т2д = oo, iar | a 2 c/-i т2(7_г | = 1 şi notăm \2g = X.
*) S-a notat compunerea transformărilor sub forma de produs.

Teoreme fundamentale 357
TEOREMA 1 . 1 . Orice mulţime de translaţii neeuclidiene cu proprie-

tăţile 1) şi 2) (în particular orice mulţime normată de generatori) determină
univoc o suprafaţă riemanniană canonică.
Fie (Aly..., A2g) o mulţime de translaţii neeuclidiene cu proprie-
tăţile 1) şi 2), G grupul Fuchs generat de ea şi P = UjG suprafaţa rieman-
niană corespunzătoare, care este închisă şi de gen g (Cap. III, proprie-
tăţile 3.1, 4.2 şi consecinţa 4.2). Prin izomorfismul : G-^щ (P, p),
p g В = TJ, p = П6 (p), i se asociază lui P sistemul canonic de genera-
tori a = ( a 1 ? . . . a2g) eu a3 = AGt« (Aj). Schimbarea punctului p cu
un alt punct q g TJ, conduce la un sistem canonic b = (Ъг,..., b2g) eu
bj = AGti (Aj). Sistemele a şi & sînt echivalente, deoarece diagrama
в - ^ в
АаЬ j j Л*-,
cu q = UG (g) şi со = AG,4 O Ag\ , este comutativă şi со este izomorfism

permis, conform propoziţiei 4.1, Cap. I, iar со (a) = b. î n acest mod,
mulţimea dată de translaţii neeuclidiene determină univoc suprafaţa
riemanniană canonică (P, a), unde a este clasa sistemului canonic a de
generatori ai lui (P, p). Yom spune că mulţimea de generatori (Аг,..., A2g)
ai lui G (cu proprietăţile 1) şi 2)) defineşte suprafaţa riemanniană cano-
nică (P, a).
PROPOZIŢIA 1 . 1 . Fie ( J . 1 ? . . .,A2g) şi (A[,..., A'2g) două mulţimi de
generatori ai grupurilor Fuchs G respectiv G' cu proprietăţile 1) şi 2).
Să notăm cu (P, a) şi (B', a') suprafeţele riemanniene canonice definite de
ele după teorema 1.1.
1°. Conform teoremei 6.2 din Cap. III, există o reprezentare
f : (P, a) ->• (P', a'). Atunci există un omeomorfism surjectiv w : TJ^TJf
care induce f şi satisface relaţiile :
(1.3) w oAj o w1 = AJ , j = l,...,2g.
2°. Presupunînd că (В, a) şi (B', a') au aceeaşi orientare, după
teorema 3.2 din Gap. IV, există o reprezentare cvasiconformă, f : ( P, a ) ->( P',<x.')T
care determină pe TJ un coeficient Beltrami [x, compatibil cu G, con-
form teoremei 2.1 şi propoziţiilor 3.2 şi 3.2' din acelaşi capitol. Din
propoziţia 2.1 a Cap. IY, rezultă că P ' este conform echivalentă cu ВУ-
şi, identificînd B' cu B*, / coincide cu f*. Există o reprezentare cvasicon-
formă surjectivă w : U->U, care induce / , are coeficientul Beltrami [L şi
satisface relaţiile (1.3).
1°. Teorema 5.1 din Cap. I arată că există omeomorfismul / : U-+TJr
care induce / . Acest omeomorfism este compatibil cu G, deoarece, după
relaţia (5.2') din Cap. I, f G f - 1 = G'. Notînd cu
a ; = X/ (Aj) = f o Aj o f-1,
corespondenţa A*->A- determină nn automorfism X al lui (?'. F i e :

TJ, V = n G (p) şi p = / (p) ; a, = A 0 . ô (А,), (af) = A ^ - (A/) (după
relaţia (5.3') din Cap. I) şi a] = a, / (a) şi a' sistemele cano-
nice formate de aj, fp (щ) şi aj respectiv. Cum a' = / (a), există un ome-
omorfism permis o pentru care со [ f p (a,)] = a}, iar propoziţia 4.1
din Cap. I arată că X este automorfism interior. Prin urmare, există
A' g G', astfel încît A] = A' o o A'~x şi w = A' o / , după teorema 5.1,
1° şi relaţia (5.4) din Cap. I.
2°. Dacă (22, a) şi (22', a') au aceeaşi orientare, iar / este reprezen-
tare cvasiconformă, propoziţia 3.1. Cap. IV arată că / , deci şi w, este
reprezentare cvasiconformă cu coeficientul Beltrami [л.
PROPOZIŢIA 1 . 2 . Fie (A1,...,A2g) şi (A[,. . ., А'.1и) două mulţimi
de generatori ai grupurilor Fuchs G respectiv G' cu proprietăţile 1) şi 2),
care definesc, după teorema 1.1, suprafeţele riemanniene canonice (22, a)
şi (22', a')A. Dacă există un omeomorfism surjectiv (cvasiconform respectiv
conform) f : TJ^TJ, astfel încît
(1.4) AJ =foA,of~1, (j =l,...,2g),
atunci f induce reprezentarea (cvasiconformă respectiv conformă)
f :(B,
într-adevăr, / este compatibil cu grupul G, deoarece / G /_1 = G',
deci după propoziţia 5.3 din Cap. I, el induce un omeomorfism surjectiv
f : 22->22'. Pe de altă parte, avem în clasa a sistemul canonic a format
de aj = A ( A j ) , unde p g U, şi în clasa a' sistemul canonic a' format
de a• = AG/,;(£) (A'j). Pentru a demonstra că / (oc) = a', să notăm p = П^ (p)
şi să verificăm că fp (a) şi a' sînt echivalente. Dar, conform teoremei 5.2, 3°
din Cap. I, / induce şi izomorfismul yj, care este dat de
V.;(T) =/ oT of-i
pentru orice TţG, în timp ce, după relaţia (5.3') din acelaşi capitol,
/p=A-/ oX; o A
Printr-un calcul imediat deducem că fv (a) = a'. 2 )
TEOREMA 1 . 2 . Orice suprafaţă riemanniană (R, a) de gen g> 1
este definită de o mulţime normată de translaţii neeuclidiene unic deter-
minată.
Identificînd suprafeţele riemanniene conform echivalente, ştim că
R se poate scrie sub forma R = U/G', unde G' este un grup Fuchs, unic
determinat pînă la un automorfism interior al lui H (Cap. II, § 2, pct. 2
şi Cap. III, § 6, pct. 4).
2
) Teorema 1.1 şi propoziţiile 1.1 şi 1.2 sint adevărate şi pentru suprafeţe riemanniene
canonice de gen 1.
Fie p g U, p = TlG, (p), a = ( a 1 ? . . a 2 g ) g a cu a, g (В, p) şi

A<7* (a,.). Transformările AJ sînt translaţii neeuclidiene, ca orice
transformare din G', generează G' şi satisfac condiţiile 1) şi 2) din
definiţia unei mulţimi normate de generatori ai lui G'. După teorema 1.1,
ele definesc suprafaţa riemanniană canonică (B9 OL).
î n locul grupului O' putem lua însă orice alt grup G = / в ' / - 1 , cu
Я. Translaţiile neeuclidiene J[. = / O j f . o f - 1 generează G, au proprie-
tăţile 1) şi 2) şi definesc suprafaţa canonică (P, a), unde В = TJJG este
conform echivalentă cu В (propoziţia 6.2, din Cap. III). După propo-
ziţia 1.2, / induce reprezentarea conformă f : (В, a) (P, a), deci putem
scrie, aplicînd convenţia din Cap. III, § 6, pct. 4, egalitatea (P, a) = (p, a).
Am asociat astfel suprafeţei canonice (В, a) familia
de mulţimi de generatori, care o definesc după teorema 1.1.
Yom arăta că există o unică mulţime normată în această familie.
Să notăm cu GJ şi т- punctele duble (de respingere respectiv atragere)
ale lui AJ. Conform propoziţiei 3.13 din Cap. II, cr^-i? cr^ Şi ^
sînt patru puncte distincte. Putem determina univoc transformarea
liniară / g H prin condiţiile
(1.5) / « ) = 0, / ( = oo şi I / (а:2д_г) f ( I = 1.
Mulţimea de translaţii neeuclidiene corespunzătoareA A^ = / o JJo J - 1 ,
cu puncte de respingere respectiv atragere f (GJ) şi / (xj), care gene-
rează G = f G' / _ 1 , este normată şi, ca oricare mulţime a familiei consi-
derate, defineşte (P, a). Yom asocia suprafeţei canonice (P, a) această
mulţime normată (A19..., A2g).
î n concluzie, teoremele 1.1 şi 1.2 stabilesc o corespondenţă biuni-
vocă între mulţimile normate de translaţii neeuclidiene şi suprafeţele
riemanniene canonice. Yom nota cu A aplicaţia, dată în demonstraţia
teoremei 1.2, care asociază fiecărei suprafeţe canonice (P, a) de gen g > l
o mulţime normată (A19. . ., A2g). Prin urmare A [(P, a)] = ( А г , . . . , A2g),
unde Aj = f O A; O / - I cu A• = A K ) (pentru P = U/G, TJ, p =
= П0 (p), a, € 7гх (P, p) şi (a 1? .. ., a2g) g a) şi cu / G # determinat de
condiţiile (1.5). Invers, A" 1 [(JL 1 ,. . ., A2g)] = (B, a), unde P = U/G
şi a e clasa sistemului canonic ( % , . . . , a2g) cu a, = (JL,) (pentru
p<zTJ). Observăm că A - 1 este definit şi pentru mulţimi ( A ± , . . . , A2g)9
care satisfac numai proprietăţile 1) şi 2). Din propoziţia 1.2 rezultă acum
imediat
Consecinţa 1.1. Fie (P, a) o suprafaţă riemanniană canonică de
gen g > 1, P = TJ/G şi f un omeomorfism surjectiv (cvasiconform respectiv
conform): TJ-+TJ, compatibil cu G. Notînd A[(P, a)] = (JL1?. . ., A2g),
A'5=f o A, o M G' = f G f'1 şiA-i[(A[,...,A'2g)] = (B', a'), omeo-
morfismul / induce reprezentarea (cvasiconformă respectiv conformă)
f : (P, a ) - > ( P ' , a').
2. Vom asocia acum fiecărei mulţimi normate de translaţii neeucli-

diene (JL 1? ..., A2g) punctul Ç din B6g_6 de coordonate cr1? т1? X 1 ? ...
• • • G2g-2 ? т2(/-2? 4 - 2 ? unde crfc, şi sînt punctul de respingere,
punctul de atragere respectiv invariantul transformării Ak. Numerele
cr 1 ? ..., X20_ g se numesc coordonatele mulţimi normate . ., A2g),
iar £ punctul ei reprezentativ. Să notăm cu В aplicaţia, care face să cores-
pundă fiecărei mulţimi normate (Аг,. .., A2g) punctul reprezentativ
TEOREMA 1 . 3 . Aplicaţia В este injectivă. (Orice mulţime normată
de translaţii neeuclidiene este unic determinată prin coordonatele ei).
Pentru a demonstra teorema 1.3, să stabilim mai întîi
PROPOZIŢIA 1 . 3 . Bacă (A1,...,A2g) este o mulţime normată de
translaţii neeuclidiene, atunci
(1-6) <y20-i *2o-i = —
Fie Al,..., A\g mulţimea de translaţii neeuclidiene corespunză-
toare unui poligon neeuclidian regulat P° cu suma unghiurilor 27t, pe care
l-am studiat în Cap. II, § 3, pct. 9. Folosind propoziţia 3.15, vom arăta
punctele duble separă perechea а%д, т 2д .
Prin calcul direct bazat pe aplicarea izomorfismului AßtZ, se
verifică imediat relaţiile valabile în general între transformările funda-
mentale care generează grupul Fuchs al unui poligon P de forma
normală (3.11') din Cap. II şi transformările А,- = A^.î Ц ) , unde z
este un punct din preimaginea în TJ a vîrfurilor lui P (i.e. a punctului
din U/G corespunzător vîrfurilor lui P). Se obţine astfel :
şi, în general,
A2j+2 = Ti1 о У2j\2 o S>2jJ o f 2j + 2 о X, ,
(1.7) A2j +1 = XŢ1 o « V + 2 o О Г-1 + 2 о ^Г2.+ 1 o ^r2i + 2 o ,
unde, notînd compunerea ca produs,
(1.8) X0 = П ^ S^-i ** = П Ä2~hU Aà1 Ä2h_^ .

h=l л=1
î n cazul poligonului regulat P°, vom însemna toate elementele ce
intervin cu indicele superior0. Am văzut că sJ şi tf fiind punctele duble
ale transformării оГ9, punctele s2j+2, tîj+2 separă s^+i, . Transformarea
lare ca puncte duble ( П + О " 1 ^ ) şi
(<2,42)? care separă din nous!! i+1 , t2j+j. Dar punctele cr^+i? şi ^+2?
T^ +2 se obţin din respectiv (f^+i)" 1 (s°2j+2) şi (ff^+i)"1 (*b+a)
3
) Pentru j = relaţia (1.8) arată echivalenţa între (3.12), din Cap. II şi (1.1).
prin aplicarea transformării ( ^ + 2 ° ? deci perechile т%+1

Şi crSj+2 j ^23+2 se impietează.
Să notăm en (P°, a°) = A - 1 [(A-î, . . . , A°2g)] şi en (P, a) =
-1
= A [(JL 1? ..., A^)]. Aplicînd propoziţia 1.1. 1°, există omeomorfismul
surjectiv w : TJ->U, pentru care w o J.J ow*1 = Aj9
Deoarece cr,- = w (cr°) şi т,- = w (т°), rezultă că cr2,-+1, т 2 т separă
T2j-+2 ; în particular, cr2(/_I, T2t7_! separă cr20 = 0, т2д = OO, deci
că are loc relaţia (1.6).
Să reluăm demonstraţia teoremei 1.3.
Date coordonatele unei mulţimi normate, transformările A19...,
A.2g_2 sînt unic determinate, A2g_x se poate scrie sub forma
z = «g + ß
ß* + S
cu a, ß, S numere reale, ß > 0 şi
(1.9) a S - ß2 = 1,
(unde [I a = X2g-i r2g_1 — cr2a_!, [xß = X^-i —1, == — aig-l9
{JL > 0, fx2 = X2*-i (a^-1 — T2a_x)2), iar JL2(7 este
Z = Xs
en X = "k2g >T.. Eelaţia (1.1) ne dă atunci condiţia
(1.10) A 2g o A a h о А,- 1 о = Б,
unde В este o transformare liniară cunoscută. Prin calcul deducem că
г
A 2g о г о А 2д о A 2 g -! este transformarea
(a8-Xß2)s+8ß(l-X)
' ( - Н - И - ? ) '
cu determinantul corespunzător 1. Luînd В sub forma normată
= az + b
cz + d
cu a, b, c, d reali, ad—bc = 1 şi d>0, obţinem din (1.10) relaţiile
aS — Xß2 = y\a
8ß (1 - X) = 7}b
(1.11) = yfi
Ô2
a8 — — = rd
X
cn 7]2 = 1. Mai mult, cum am luat d>0, ultima egalitate (1.11), relaţia
(1.9) şi inegalitatea X>1 arată eă 73 = 1 şi d> 1. Prima şi ultima egali-

tate (1.11) împreună cu (1.9) ne dau
d - 1 2 — (a + d)
Folosind din nou inegalitatea X > 1, deducem a < 1 şi a+d <2. Prin
urmare
r
(1-a) (d—1) 1/ l — a
ß = t - 2-(a + d) ' a C
\l (d-1) [2- (a+d)]
d —l
( l _ a ) [2— (a+d)]
cu determinarea pozitivă a radicalilor, deoarece ß > 0 .
3. După rezultatele stabilite la punctele 1 şi 2, vom defini apli-
caţia injectivă С = В o A, prin care se asociază fiecărei suprafeţe rieman-
niene canonice (В, a) de gen # > 1 punctul reprezentativ E din E 6g _ 6
al mulţimii normate de translaţii A [(.Й, a)]. Yom numi ţ punct reprezen-
tativ al lui (В, a) şi sistemul celor 6 <7—6 coordonate ale sale: . ..?
. . ., X2g_2 modulele lui (В, a).
§ 2. Metrica indusă de o diferenţială pătratică 4)

A
1. Fie В o suprafaţă riemanniană compactă de gen g > l , (B = U,
VlG, B) acoperirea ei universală, В = U/O, şi Ф (2) dz2 o diferenţială
pătratică regulată pe .Й (Cap. IV, § 4). Această diferenţială induce pe В
o metrică în modul următor. Definim elementul de arc pe В prin
(2.1) dso = [(P^l^ldzl
şi deci elementul de arie
(2.2) dA0 = \<3>(z)\ dxdy.
Deoarece Ф (z) dz2 este o diferenţială pătratică, dз ф şi dJ-ф nu depind
de parametrul local z considerat. Fiecărui drum continuu rectificabil a
din В i se poate asocia astfel
(2.3) | а | ф = C d8Ф,
Ja
lungimea sa în metrica indusă de Ф (z) dz2. Yom numi aceste drumuri
prescurtat arce.
4
) în redactarea acestui paragraf am folosit o expunere a colegului meu dr. С. Teleman,
căruia îi exprim cele mai sincere mulţumiri.
Dacă p este un punct din P, în care Ф nu se anulează, metrica

definită de (2.1) este local euclidiană, deoarece în parametrul natural Ç,
(formula (4.4), Cap. IV),
Pentru un arc a situat în vecinătatea lui p, în care Ç este parametru

local,
(2.4) l«l®=ţ \dţ\
- a'
unde oc' este imaginea lui a în planul Ç. Zerourile diferenţialei Ф (z) dz2
sînt puncte singulare. Dacă Ç este parametrul natural corespunzător
unui zero p de ordinul m al lui Ф (z) dz2, (formula (4.3), Cap. IV) şi dacă
m+2 _
prin transformarea Ç 2 = Ç, arcul a situat în vecinătatea parametrică
corespunzătoare lui Ç, se transformă într-un arc oc, atunci
(2.4') |а|Ф=( |d?|.
- а
2. Fiind date două puncte p şi q din P, vom nota

(2.5) do (p, g) = inf | а | ф ,
marginea inferioară fiind luată în raport cu toate arcele а din P de extre-
mităţi p, q şi vom numi do (p, g) distanţa dintre p şi q în metrica indusă
pe R de Ф (z) dz2. Se verifică uşor că d 0 (p, q) are proprietăţile unei
distanţe :
1° Evident, do (p, g) = d 0 (g, p).
2° Dacă p, q şi r sînt trei puncte din P, pentru arce arbitrare y x
şi y2, care unesc p cu q respectiv q cu r, putem scrie do (p, r) <; | у^ ф +
+ 1Т21Ф? de unde d 0 (p, r) < d 0 (p, g) + d 0 (g, r).
3° Fie p şi q două puncte diferite din P, Ç parametrul natural
asociat lui p şi Д un domeniu jordanian pe P, care corespunde unui
cerc у cu centrul 0 din planul Ç, şi astfel încît q să fie exterior lui Д.
Atunci d 0 (p, q) > p raza lui y, prin urmare d 0 (p, q) > 0.
Distanţa do (p, q) organizează P ca spaţiu metric, topologia în
care vecinătăţile unui punct p £ P se definesc ca mulţimile de puncte q
cu do (p, q) < s, pentru un număr e > 0, coincizînd cu topologia iniţială.
Deoarece P este compact, spaţiul metric P este complet.
3. Un arc у definit de aplicaţia / : I - к Р se numeşte arc de geode-
zică, dacă există un număr s > 0 , astfel încît oricare ar fi arcul y*, definit
der : Pentru care/* (0) = / (0), /* (1) = / (1) şi do [/* (*)>/ (*)] < £
să avem
(2.6) 1у*1ф<1Т1Ф.
PROPOZIŢIA 2 . 1 . TJn arc de geodezică este caracterizat prin proprie-

tatea ca
(2.7) arg Ф (z) dz2 = const.
în lungul lui. TJn arc de geodezică, care trece printr-un zero de ordinul mr
2n
are în acel punct un vîrf formînd un unghi >-
m+2 _
Propoziţia 2.1 rezultă folosind parametrul natural £ respectiv
Un arc de geodezică y, situat într-o vecinătate parametrică corespunză-
toare lui Ç (în care lungimile se calculează după formulele (2.4), respectiv
(2.4')), se transformă într-un segment de dreaptă în planul Ç respectiv
î n cazul m > 0, unui segment prin Ç = 0 îi corespunde în planul Ç un
2-7V
arc din două segmente formînd în Ç = 0 un unghi >- . î n conclu-
m+2
zie, în vecinătatea oricărui punct al său, pe un arc de geodezică avem
arg Ф (z) dz 2 = const., 5) deci aceeaşi relaţie are loc pe întreg arcul.
Consecinţa 2.1. TJn arc de geodezică se poate prelungi indefinit,
pînă la o lungime arbitrară, iar prelungirea nu este univocă, dacă geode-
zica trece printr-un zero al diferenţialei Ф(г) dz2.
Pentru a stabili că un arc de geodezică se prelungeşte pînă la o
lungime oricît de mare, să observăm că pentru fiecare punct p g В există o
vecinătate aplicată conform de reprezentarea parametrică corespunzătoare
parametrului natural Ç pe cercul | < r, unde r depinde evident de p.
Să notăm cu vv preimaginea cercului | Ç | < — r . Cu un număr finit de
2
domenii vPj, (j = 1, . . . , N), acoperim B. Fie m,- ordinul lui Ф (z) dz2
ny + 2
în punctul Pj, г,- numărul r corespunzător lui Pj, iar p < min rf 2 -
j=l N
Orice arc de geodezică plecînd dintr-un punct q g В se prelungeşte cu o
lungime >- p.
4. Prin aplicaţia n G corespunzătoare acoperirii (TJ, П 0 , В), o dife-
renţială pătratică regulată pe B, determină o diferenţială pătratică regu-
lată pe TJ (Cap. IY, § 4, pct. 2). Luînd pe В ca parametru local variabila
z £ TJ, vom nota în acelaşi mod Ф (z) dz2, diferenţiala pătratică pe В
şi pe TJ. Putem repeta pentru TJ consideraţiile dezvoltate mai sus relativ
la В şi definim pe TJ un spaţiu metric, în care distanţa de la z' la z" şi
lungimea unui arc à vor fi notate d (z', z") respectiv | à | ф .
Spaţiul metric obţinut, deşi nu mai este compact, este încă un spaţiu
metric complet. într-adevăr, fie zn un şir Cauchy în spaţiul metric TJ şi
pn = Пв (zn). Evident, dacă z' şi z" sînt două puncte din TJ de proiecţii
p' = nG (z) şi p" = nG (z"), putem scrie
(2.8) d 0 («', z") > do (p'9 p"),
5
) Atribuim în zerourile diferenţialei valoarea argumentului din celelalte puncte ale
arcului de geodezică.
fiindcă oricare ar fi arcul à d TJ, avem

(2.9) |ПВ(&)|Ф =|*| Ф .
Eezultă că şirul pn este un şir Cauchy pe P. Deoarece spaţiul metric В

este complet, există un punct p0 = И т pn în B. Acoperirea universală
П-ЮО
fiind neramificată, fără frontieră (Cap. I, § 2, pct. 3), există o vecinătate
Uj>0 astfel încît : 1) fiecărui punct zl £ П^1 (p0) îi corespunde o vecinătate
û*, reprezentată topologic de n G |ôv pe uPo şi 2) П<т1 (uPo) = kj Ф. Pentru
V
n > N, N număr natural depinzînd de uPo şi de un număr s > 0, su-
ficient de mic, punctele pn aparţin lui uPo şi au distanţa la duPo mai mare
decît e. Totodată, pentru n şi m > Ж0, N 0 număr natural depinzînd de e,
avem d 0 (zn, zm) < e. Fie n0 > max (N, N0) şi vecinătatea, care conţine
punctul Zn0. Cum iy ü v 0 este o izometrie, rezultă că иiv° conţine toate punc-
tele Zn cu w >- n0 şi că şirul converge la punctul zl°.
Pe TJ putem să considerăm de asemenea arce de geodezică, iar în
lungul unui astfel de arc, argumentul diferenţialei pătratice este constant.
5. TEOREMA 2.1. Prin două puncte arbitrare z' şi z" din U trece un
urc de geodezică у şi numai unul, iar
(2.10) LYL® = DФ ( * ' , * " ) •
1°. Yom demonstra mai întîi unicitatea arcului de geodezică, [1].

Să presupunem că ar exista două arce de geodezică уг şi y 2 , avînd punctele
z' şi z" ca extremităţi şi formînd împreună o curbă Jordan à. Fie n numărul
zerourilor lui Ф cuprinse în interiorul lui à, zerourile lui Ф pe à, mi
ordinul de multiplicitate al zeroului şi со, unghiul format în de sub-
arcele din à cu extremitatea respectiv cu originea în . Din teorema va-
riaţiei argumentului rezultă
m
\ d arg Ф = 2 тс n + Yi %•
Joc »
Pe de altă parte,
ţ d(arg dz) = 2 т г - £» (тс - со,),
astfel încît, ţinînd seama de relaţia (2.7), avem

(2.11) £ [2TC - (m, + 2) со,] = (n + 2) 2тг.
i
Cum 0, primul membru din (2.11) trebuie să fie ]> 4тс.Ar

2тс
trebui să existe deci cel puţin trei indici i, pentru care со, < •
a
mi + 2
î n vîrfurile l e lui à diferite de punctele z' şi z", avem însă după
propoziţia 2.1, inegalităţile o^ > - — si se ajunge astfel la o con-

mi + 2
tradieţie. Deducem de aici că nu există două arce geodezice distincte,
avînd aceleaşi extremităţi, ([1], IY ; [6], p. 136—137).
2°. Pentru a demonstra existenţa unui arc de geodezică, care
uneşte două puncte z' şi z" arbitrare din TJ, să considerăm un şir de
arce y v de origine z' şi extremitate z", cu proprietatea
(2.12) lim |TV !Ф = d,
V-FOO
unde notăm d = (z', z").

Să alegem ca parametru pentru punctul care descrie y v ,
l î v . g !Ф
t =
Yvl®
unde yv>2 este arcul din y v cu originea z' şi extremitatea 2 şi să notăm
cu Äv : I -> TJ, aplicaţia hv(t) = z, care defineşte în acest caz arcul y v .
Aplicaţiile sînt egal continue şi au imaginile cuprinse într-un compact
din TJ. Teorema lui Ascoli implică existenţa unui arc y, dat de o apli-
caţie h : I TJ, cu 7i(0) = z', h( 1) == z" şi avînd proprietatea următoare :
oricare ar fi numărul г > 0, există numărul natura] JSf, depinzînd de e,
astfel încît h(t)] < e, dacă v > N, pentru orice / Ç I.
Yom arăta că у este un are de geodezică şi că |у |Ф = d. Fie t0 =
= 0 <tx < . . . < ^ = 1 o diviziune a lui I, iar S şi г două numere pozi-
tive. Există un indice v, astfel încît | |y v | 0 — d\ < S şi [hv(t), h(t)] < г,
oricare ar fi t g I. Folosind inegalitatea triunghiului, putem deci scrie
=0
g
Prin urmare, alegînd г < — , obţinem
n
Wihh h(tM)]-d < S + 2ne < 38,

j=o
de unde rezultă că y este un arc rectificabil de lungime d. După
definiţie deducem că y este un arc de geodezică 6 ).
e
) Suprafeţele R şi U sînt înzestrate cu metrici riemanniene în orice domeniu, care
nu conţine zerouri ale diferenţialelor pătratice regulate — notate Ф (z) dz2. Observăm că pentru
spaţii riemanniene, teorema 2.1 se poate deduce dintr-o teoremă a lui Hadamard şi Cartan,
privind unicitatea geodezicei, care uneşte două puncte într-un spaţiu Riemann complet, simplu
conex, avînd curbură negativă şi dintr-o teoremă a lui Cartan, relativă la existenţa geodezicei,
care uneşte două puncte într-un spaţiu Riemann complet.
TEOREMA 2 . 2 . Clasa de omotopie [A]P(Z a unui drum A de extremităţi

p şi q fixe гп В, conţine un arc de geodezică y, care realizează minimul
|а|ф în clasa considerată şi este unic.
1° Fie p un punct din П^1 (p) şi {£„} = П^1 (g). După propoziţia
2.7 din Cap. I, aplicată pentru subgrupul lui iz^B, p) redus la elementul
unitate, deducem că există o corespondenţă biunivocă între clasele de
omotopie [a] pe ale drumurilor ce unesc p cu q şi punctele g„ şi anume
clasei [а] рв îi corespunde extremitatea qn a drumului <x, obţinut prin
ridicarea lui а din punctul p.
Deoarece aplicaţia IlG induce o izometrie pe fiecare domeniu simplu
conex din В, se arată uşor că un arc de geodezică de pe TJ se proiec-
tează prin IlG într-un arc de geodezică de pe B. Fiecărei perechi (p, qn\
îi corespunde, după teorema 2.1, un arc de geodezică unic determinat
y n , cu originea p şi extremitatea qn, deci un arc de geodezică П в ( у п ) = у я ,
cu originea p şi extremitatea q, iar [у п ] РЗ = [а] ра . Prin urmare, în [а]рв.
există un arc de geodezică.
2°. Eeciproc, orice arc de geodezică y, care uneşte pe P punc-
tele p şi g, se ridică din p într-un arc de geodezică у pe TJ, care va uni
p cu unul dintre punctele qn. Prin urmare, în fiecare clasă [a] pe există
un singur arc de geodezică y.
3°. Oricare ar fi oc£[y n ] w avem | у л | Ф < | а | ф : într-adevăr, ridicînd
arcele а şi y n din punctul p, formăm arcele à şi yw cu aceeaşi extremitate«
(propoziţia 2.3 din Cap. I), pentru саге|а[ ф = |a|®şi \yn\o = IYJO-
teorema 2.1, | a | 0 > d ф ( р , gn) = |у„| Ф , deci se obţine că |yw | ф < |а| ф .
Observaţia 2.1. Din relaţia (2.11) rezultă că suma unghiurilor unui
triunghi geodezic este < тс, deci că metrica dSф are curbură nepozitivă.
Observaţia 2.2. Oricare ar fi punctul aţU, дф(а, dU) = + oo, [1].
Să notăm cu Cp (a) un cerc neeuclidian din TJ cu centrul a şi raza
neeuclidiană p şi cu 8 distanţa (în metrica indusă de <!>(z)dz2) dintre două
circumferinţe dCp0(a) şi dCPl(a), unde p0 < p1? iar p0 este suficient de
mare pentru ca <7p0 (a) să includă un domeniu fundamental din TJ relativ
la (?. Oricare ar fi punctul ÇÇd CPl (a), există ţ'ţCPo(a) şi TţG, astfel încît
T( Ç') = С Prin urmare, putem acoperi dCPx (a) cu un număr finit de cercuri
Tj [CPo(a)]? cu TjţG, (j = 1, ... , N). Fie p2 > px un număr suficient
N
de mare, pentru ca CP2 (a) ^ KJ T, [CPl (a)]. Atunci distanţa în metrica d%,
dintre dC?l(a)şi dCp,(a) este > 8, deoarece d<>(2', z") = d® [Т(г'), T(z") 1
dacă iar z' şi z" sînt două puncte arbitrare din TJ. Eepetînd pro-
cedeul deducem că există cercuri Cp(a) cu йф[дСр{а), дСР9(а)] oricît de
mare, ([1], IV, ; [6], p. 136).
6. Numim arc orizontal (vertièal) pe P sau TJ, un arc cu geodezică
în lungul căruia Ф(z)dz 2 > 0 (respectiv <!}(z)dz2 < 0) şi arc liber, un.
arc de geodezică, care nu trece printr-un zero al lui Ф(z) dz2.
368 Suprafefe riemonniene
6.1. Fie с > 0 şi Cle mulţimea punctelor p g В, care se pot uni

cu un zero al diferenţialei Ф (z) dz 2 printr-un arc orizontal de lungime
c. Deoarece zerourile lui <!}(z)dz2 formează o mulţime de puncte izolate
şi din fiecare zero pleacă un număr finit de arce orizontale, Q, este o
reuniune finită de arce analitice. Yom nota cu = kj L\, care este
c>0
evident o mulţime de măsură 2-dimensională nulă.
6.2. Pentru fiecare punct p 0 £ B , care nu este zero al diferenţialei
ф (z)dz 2 , pentru ZQ^HG1 (Po)C U şi pentru două numere pozitive a şi b
suficient de mici, putem defini domeniul Д(z09 a, 6), preimaginea din TJ
a dreptunghiului 8(0, a, b) == {Ç| < a, \y] \ < b} prin reprezentarea
conformă dată de parametrul natural Ç = V Ф* («) dz şi domeniul de pe
0
E : Д(^>0, a, 6) = П 0 [ Л (z0 , a, 6)] astfel încît aplicaţia UG |д(2о,а.ь) să fie o
bijecţie. Pe В, punctul este mijlocul unui arc vertical liber ß de lungime
26 şi orice punct din ß este mijlocul unui arc orizontal liber а de lungime 2a.
Evident, dacă p0 $ Qc şi 0 < a < c, putem găsi un număr b > 0,
pentru care Д (p09 a, b) există. într-adevăr, prin p0 trece un arc orizontal
unic şi dacă îl prelungim în ambele sensuri plecînd din p0 cu lungimea a
obţinem un arc cr compact în В — Q.c. Oricărui punct p ţ cr îi corespunde
un domeniu av9 bp). Cu un număr finit de astfel de domenii acope-
rim G şi dacă b este minimul numerelor bv corespunzătoare, există Д (p0 ,a,b).
6.3. Definirea domeniilor Д(^0? a j Ъ) ne permite să vorbim despre
proprietăţi care au loc pentru aproape toate arcele orizontale sau verti-
cale, (i.e. proprietăţi valabile aproape pentru toate segmentele 7) = const,
respectiv Ç = const, din 8 (0, a, b)).
§ 3. Teorema de unicitate
1. Yom folosi metrica indusă de o diferenţială pătratică pentru a

demonstra teorema de unicitate a reprezentării Teichmüller în clasa ei
de omotopie. După Teichmüller această reprezentare este caracterizată
prin următoarea proprietate extremală : este singura reprezentare cvasi-
conformă care minimizează Q[f] în clasa omeomorfismelor / omotope cu
ea. începem prin a stabili cîteva propoziţii relative la omeomorfismele
omotope cu identitatea. Ca şi în paragrafele precedente, В şi mai departe
B' sînt suprafeţe riemanniene compacte de gen g > 1.
3.1. Fie Ф(Г) dz2 ^ 0 o diferenţială pătratică regulată

PROPOZIŢIA
pe В şi f un omeomorfism surjectiv : В В omotop cu 1R. Există o
constantă A > 0, astfel încît oricare ar fi arcul orizontal liber а să avem
<3.1) |/(а)1ф>|а|ф - 2A.
Prin ipoteză există omeomorfismele surjective ft : R -> R, depin-

zind continuu de tţ [0, 1], unde / 0 = 1B şi Л = / . Pentru fiecare p0£R
să construim drumul continuu у (p0), format de punctele p = f t (p0)9 cînd
t descrie [0,1]. Să notăm cu 8(p0) unicul arc de geodezică din clasa de
omotopie [y (p0)]*e f (2>0) (teorema 2.2) şi cu
(3.2) A = sup \8(p) | ф .
vţR
Acest număr este finit, deoarece R este compactă şi | S (p) | ф variază
continuu eu p.
Să notăm vr (p) = {qţR, d<&(q,p) < r}, unde r > 0 este suficient
de mic, pentru ca vr (p) să fie inclusă în domeniul de definiţie al para-
metrului natural Ç corespunzător lui Ф (z) dz 2 în punctul p. Atunci
orice punct qţ vr (p) se poate uni în vr (p) printr-un arc de geodezică \ p 9
ou |Xep| = d 0 ( g r , p).
Dat s > 0, să luăm numerele rx şi r2 Ç |o,-^-j astfel încît să existe
[/(!>)] Şi ^ (P), iar f[Vr2 (P)] CZ vr, [f(p)±

Să observăm că a fiind un drum oarecare pe R de extremităţi p'
si p", drumul y(2/)/(a)y(j>") - 1 este omotop cu a. O deformare continuă
este dată de drumurile yf (pf) ft( a) yf (p")~x9 unde pentru orice punct p g R,
Y« (P) este drumul parcurs de /«/ cînd f descrie segmentul [0, t]. Prin
urmare drumul 8(p') /(a) §(2>")-1 este omotop cu a.
Aplicînd această observaţie pentru a = \ qp şi ţinînd seama că
*/(«)/<i» este omotop cu/(a), putem scrie
11 1Ф —I S (^>) |Ф K L
Fie acum a un arc orizontal pe R. Deoarece a este omotop cu

8(p')/(oc) rezultă imediat
| а | ф < 2 A + |/(а)|ф.
2. Yom considera acum un omeomorfism surjectiv cvasiconform
f :R R' şi două diferenţiale pătratice regulate, neidentic nule, arbi-
trare : Ф(г)с1г2 pe R şi dz'2 pe .ß'. Presupunem că z şi sînt para-
metri locali corespunzători punctelor p0ţ R şi po = f(p0) g iar p' = f ( p )
>se exprimă în aceşti parametri prin г' = w(z)*
Yom folosi următoarele funcţii definite a.p. pe R, măsurabile şi
nenegative :
(3.3) w (P) = I Ф- 1/2 (Z) wz (z) + Ф ( z ) w, (z) 11 T 1 / 2 [w (*)] I
şi
(3.4) = I Ф(^)!""1 ( \wz\2— |2)|Т[^(^)]|.
Aceste funcţii au o interpretare geometrică imediată :

Fie Ф (z)dz 2 =f= 0 în p0 si Y (zf) dz'2 =f= 0 în î n parametrii natu-
rali, (Cap. IV, (4.2)),
Ç =Г Ф1/2 (и) du şi Ç' = Г Y1'2 (uf) du',

Jo Jo
putem scrie
! d£' I = I Y 1/2 [w(z)] I. I wz (z) Ф 1 / 2 («) dÇ + w- (я) Ф"1/2 («) dÇ |,
deci, luînd dî, = d£, obţinem
(3.5) W (p) = —
unde am notat cu |dÇp| elementul de arc în metrica definită de <S>(z)dz2,

corespunzător arcului orizontal liber în punctul p şi cu | ă | elementul
de arc imagine în metrica definită de Y (zf) dz'2.
Se vede de asemenea că
(3.6) J W (p) = f I = J m ( Ç).
Ţinînd seama de proprietăţile reprezentărilor cvasiconforme amin-

tite în Cap. IY, § 1, pct. 2, obţinem imediat următoarele rezultate :
Observaţia 3.1. Fie G un deschis din jR :
(3.7) CC d^l y =CC j W d i »

JJf(G) JJG
(Cap. IV, (1.4) ).
Observaţia 3.2. In domeniul à(p0, ач b) asociat unui punct
în care Ф(!z)'dz2 ф 0 (§2, pct. 6.2) arcele orizontale libere corespund la
secţiunile prin •/) — const, ale dreptunghiului 8 (0, a, b) = { Ç | | Ç | < a,
I Y) I < 6} din planul parametrului natural Ç şi pe aproape toate aceste
secţiuni reprezentarea cvasiconformă Ç'( Ç), care exprimă / în parametrii
naturali Ç şi este absolut continuă. î n acest sens, referindu-ne la acele
arce orizontale libere a, care corespund local la secţiuni cu proprietatea
menţionată, vom spune :
Pentru aproape toate arcele orizontale, libere a de pe P,
(3.8) I/(a)K = ( d s*? = \ Х/ФТ d ^ .

J/(a) Ja
Observaţia 3.3. Din relaţiile (3.5), (3.6) şi din inegalitatea (1.3)r
Cap. IY, deducem că a.p. pe P,
(3.9) <Q j/ФТ j
pentru orice Q > Q [ / ] .
PROPOZIŢIA 3 . 2 . Dacă f este un omeomorfism cvasiconform al lui

R pe R, omotop cu identitatea şi Ф (z) dz2 o diferenţială pătratică regulată
^ 0 pe R, atunci
(3.10) ЭД Х/фф сЫф > Jj <ЫФ .
Fie v(p) o funcţie definită pe R, nenegativă, măsurabilă şi suma-

bilă. Definim funcţia Я? (p, a), pentru fiecare pţR şi a > 0, în modul
următor :
1°. Dacă p este centrul unui arc orizontal liber a cu |a|® = 2a şi
dacă v este măsurabilă şi sumabilă pe a, luăm
(3.11) v = ( v (p) ds 0 .
J<x
2°. î n cazul contrar, punem
(3.11') a) = 0.
Se vede că 7 (p, a) este dat a.p. pe R de (3.11), deoarece, dacă
p $ Q«, putem duce prin p arcul a, oricare ar fi a > 0 şi v are proprietă-
ţile cerute pe aproape toate arcele orizontale libere.
Yom stabili relaţia
(3.12) jj а)йЛф = 2a Ц ч(р)йАф.
Să presupunem mai întîi că v(^>) este o funcţie continuă pe R cu

suportul compact în R — tî^, suficient de mic : Mai precis, fie p0Ç R
şi 6, 0 < 6 < à, astfel încît să putem forma Д (p0j За, 3b). Presupunem
că suportul lui v este inclus în Д (p0, a, b). Se verifică atunci imediat
următoarele afirmaţii :
1) suportul lui v (p, a) este inclus în Д (p0, 2a, 2b), căci dacă
р $ Д ( р 0 , 2a, 2b) şi este centrul unui arc orizontal liber a cu |a|® = 2a,
atunci а П À(ï>o? = 0 şi
2) în Д(р0? 2a, 2ft), funcţia v (p, a) este dată de (3.11).
Folosind parametrul natural Ç asociat lui ®(2)d22 în p0 şi notînd
v[p( £)] = gf( Ç), putem scrie pentru р £ Д ( р 0 , 2а, 26)
v(ï>,a) = Г ar(г: Ч-*)d«.

J —а
Să luăm </( Ç) = 0 pentru Ç $ 8(0, 2а, 26). Eezultă atunci
(î v(p, a) = (( v(p,a)dăe =
•'•'В JÂ (pe, 2a, 26)
= [C 0K+t)D«Luch]=R ГСС+в°йг(г: + «) d J d< =

JJS(0,2a.2&) L J-a J J-a\_jJ-oo J
= ^"jrOd^dT] = 2 a g v(p)dA0.
Fie acum v(p) o funcţie continuă cu suport compact în
Să considerăm o partiţie a unităţii ([45], 78) corespunzătoare la o acope-
rire local finită a lui P cu vecinătăţi parametrice Yi şi la funcţiile JJL,
cu suport compact în Vi7 de clasă <7°, nenegative şi cu i = 1. Presu-
punem partiţia unităţii aleasă suficient de fină ca orice Y { , care inter-
sectează suportul lui v, să fie inclus într-un domeniu Л (pt, a, bt), pentru
care există Л(p i 9 3a, 3b t ). Fiecare funcţie [xt v satisface condiţiile prece-
dente, astfel încît putem scrie
v(p,a)di®=| [ii vă Аф =
Jl'i R
î n sfîrşit, fie v o funcţie cu proprietăţile indicate în enunţ. Există
un şir de funcţii v„ continue, cu suport compact pe P — ß j a , astfel
încît vn -> v a.p. pe P — £î 4a .
într-adevăr, spaţiul funcţiilor reale, continue, cu suport compact
într-un spaţiu topologic 8, separat şi local compact, este subspaţiu dens
în spaţiul funcţiilor reale, sumabile, L 1 (£), iar dintr-un şir convergent
în sensul normei din В г (8) către fÇL^S), se poate extrage un subşir
convergent către / a.p. în 8 ([30], p. 117—118).
Luînd 8 = P — £î4a, aproximăm v cu funcţii vn continue, cu suport
compact în P — Q 4a , astfel încît j v — vw | dА ф O (deci vn dА ф
v dJ-ф) şi vM ->v a.p. pe P. Deducem apoi că un subşir vn -> v a.p. p e P .
Dacă v este şi mărginită, rezultă^ v n <Lt®->^ v йА ф , iar relaţia (3.12)

se obţine pentru v, din aceeaşi relaţie verificată de v n . î n cazul general
aproximăm v cu funcţiile trunchiate.
Aplicînd relaţia (3.12) pentru v = Х/фф şi observînd că a.p. pe P
(p, a) = [ X/фф (p) dsc = | / ( a ) | ф > 2 (a — A)
V
Jen
(conform propoziţiei 3.1 şi relaţiei (3.8), putem scrie
2а ЭД Х/ФФ dJ-Ф > 2 (a — А) dA 0 .
Cum această inegalitate are loc oricare ar fi a > 0, iar A este o con-
stantă, deducem de aici (3.10).
Cu ajutorul propoziţiei 3.2, vom demonstra acum :
TEOREMA 3.1. (Teorema de unicitate pentru f — reprezentare con-
formă). Fie R o suprafaţă riemanniană închisă de gen g > 1. Bacă f
este un omeomorfism conform al lui R pe В, omotop cu identitatea, atunci
f coincide cu identitatea.
Fie R = U, R = TJ/G şi f un omeomorfism al lui TJ pe Î7, care
induce /. Deoarece f este omotop cu 1 R , omeomorfismul / induce auto-
morfismul identic al lui в : X/ = 1 G . într-adevăr, din teorema 5.3, Cap.
rezultă că există A g G, astfel încît X/ = А Уп A'1, iar = Prin.
urmare după teorema 5.1 din acelaşi capitol, oricare ar fi T g G,
f o T = T o f .
Pe de altă parte, g > 1, astfel încît putem lua două translaţi?
neeuclidiene T1 şi T2 din G nepermutabile (de exemplu, doi generatori).
Conform propoziţiei 3.13 din Cap. II, punctele duble <jf şi т,- ale lui
Tj, (j = 1, 2), sînt 4 puncte distincte. Deoarece /g^ff, după propoziţia.
3.12 din Cap. II, / invariază fiecare din aceste puncte. Eezultă deci că / = 1 ^
dar atunci / = 1 R .
TEOREMA 3.2. (Teorema de unicitate generală). Fie f0: R -> R'
o reprezentare Teichmüller între suprafeţele riemanniene R şi R' închise,
de gen g > 1. Bacă f : R -> R' este un omeomorfism surjectiv omotop cu
/0, atunci
(3.13) Q [/ 0 ] < Q U I
iar egalitatea în această relaţie implică f = /0.
Vom nota Q [/ 0 ] = Q0 şi Q[f] = Q. Putem presupune Q0 > 1 şi
Q < + oo, deoarece cazul / 0 conform este demonstrat în teorema 3.1,
iar pentru Q = + oo, inegalitatea (3.13) este banală.
Fie <!>(z)dz2 şi T (z')dz'2 diferenţialele pătratice regulate, asociate
reprezentării Teichmüller pe R respectiv E', potrivit teoremei 4.1 din
Cap. IV. Eeprezentarea cvasiconformă h = f of-1 : R' R' este omotopă
cu lRf. Aplicînd propoziţia 3.2, putem scrie
iar inegalitatea Schwarz-Buniakovski ne dă
(3.14)
A.p. pe P avem, după (3.5),
W (p) = ^
şi, deoarece / 0 se exprimă în parametrii naturali £ şi XJ asociaţi diferen-

ţialelor 0(2)d22 şi Y (z') dz'2 în puncte în care ordinul lor este diferit de
zero, prin Ç' = Q0 2, -f- щ (teorema 4.1, 2°, Cap. IV) putem scrie
(3.15) Х / о ф - j/eoY (p) = Q0.
Prin urmare a.p. pe P,
(3.16) Хлтт [/o(P)1 = W (P) Qô1
şi notînd Q[f] = Q, din (3.14) — (3.16) şi (3.9) rezultă
g d A v < Qô 1 ^ Х|ФТ [/o"1 (р'Ш/-1 Т Ф (P') =
= Ço"1 ^ Х?ФТ dA 0 < Q Qo 1 <ЫФ = Q Qô1 g dAw,

deci
Să presupunem că Q0 = Q. Atunci avem egalitate în toate relaţiile

folosite mai sus. î n particular
Ь/ФТ (p) = Q0jf<w (p)
a.p. pe P, ceea ce arată că a.p. pe P, direcţia arcului orizontal liber
prin p este direcţia de dilatare maximă şi dă pentru / în p : raportul
axelor elipsei infinitezimale cu centrul Ç transformată în cerc infinitezimal
egal cu Q0 şi unghiul axei mari cu axa £-lor egal cu — , deci dilatarea
2
complexă (л ( Ç) = — — , ((1.2'), Cap. IV). Prin urmare / şi f0 au
Q ~Ь 1
а. р. pe В acelaşi coeficient Beltrami, deci h = f of-1 este o reprezentare
conformă. Teorema precedentă arată că h = 1Ю de unde / = / 0 .
§ 4. Teorema de existentă
1. Folosind diferitele rezultate de natură topologică sau metrică,

pe care le-am stabilit, vom putea demonstra acum
TEOREMA 4.1. (Teorema de existenţă). Bate două suprafeţe rieman-
niene canonice (P, a) şi (P', a') de gen g > 1 şi cu aceeaşi orientare,
există o reprezentare Teichmüller / 0 : (P, a) (P', a').
Demonstraţia se bazează pe corespondenţa pe care am stabilit-o

de pe o parte între o reprezentare Teichmüller şi coeficientul ei Beltrami
(teorema 2.1 din Cap. IV) şi pe de altă parte între o suprafaţă rieman-
niană canonică, de gen g > 1 şi punctul reprezentativ din B6g_6 (apli-
caţia С din § 1, pct. 3 al acestui capitol).
Fixăm în tot raţionamentul o suprafaţă riemanniană canonică
(i?0, ot°) de gen g > 1.
Prin aplicaţia A (§ 1, pct. 1), acestei suprafeţe îi corespunde biu-
nivoc o mulţime normată ( A \ , . . . ,A%g) de generatori ai grupului transfor-
mărilor de acoperire faţă de care В = и/в 0 , şi prin aplicaţia С un
punct reprezentativ x° de coordonate a?, т?, X?,...
Fie X mulţimea din E6g_Q a punctelor reprezentative x de suprafeţe
riemanniene canonice (J5, a) de gen g şi cu aceeaşi orientare ca şi (JB°, a°).
După teorema 3.2 din Cap. IV, suprafeţele (В, a) sînt caracterizate prin
existenţa unei reprezentări cvasiconforme / : (B°, a°) -> (B, a).
Convenim să notăm pentru orice punct Ç = ( ^ , . . . ^вд-в)^В6д_д dis-
tanţa de la E, la origine cu
(4.1)
Fie M mulţimea coeficienţilor Beltrami JA (Z), zţU, compatibili cu

grupul G°. După teorema 2.1 şi propoziţia 3.2 din Cap. IV, oricărei
reprezentări cvasiconforme (BP, a°) -> (JS, a) îi corespunde un coeficient
Beltrami JA g M şi reciproc, după propoziţia 3.2' şi teorema 2.1 din acelaşi
capitol, dat jxîlf, există o reprezentare cvasiconformă f* : (B°, a°)
-> a1*), reprezentarea naturală indusă de JA dz' 1 dz, unde В* = (BQ){L
şi =f»(0L% (Cap. IV, § 3, pct. 3).
Definim pe M norma :
(4.2) II (л II = adevăratul maxim al |ţx|
(Cap. IV, § 2, (2.4)) şi convergenţa : jAn ja, dacă există o constantă
qţ[0, 1), astfel încît ||ţx„|| < q şi dacă JAw converge la JA a.p. pe TJ.
Fentru a demonstra teorema de existenţă, vom defini o aplicaţie
F : M -> X, asociind fiecărui ja g M punctul reprezentativ al lui (ВУ-, a^)
din X, şi o aplicaţie G : В M, unde В este bula unitate | £ | < 1 din
B6g-Q şi G (В) este mulţimea coeficienţilor Beltrami asociaţi reprezentă-
rilor Teichmüller ale lui (B°, a°), astfel încît H = F o G : 5 - > J să fie
un omeomorfism surjectiv.
Teorema de existenţă va rezulta din următorul raţionament :
Orice suprafaţă riemanniană canonică (R, a) de gen g şi cu aceeaşi orien-
tare ca şi (B°, a°) are un punct reprezentativ x g X. Există £ g В cu
H (£) = x. Atunci, pentru (a = G ( £ ) , / * : (B°, o°) -> (22% aP) este o re-
prezentare Teichmüller, iar F (JA) = x arată că (IÏ^, A^) = (JK, A) (ca avînd
acelaşi punct reprezentativ). Prin urmare, am demonstrat existenţa unei
376 Suprafeţeriusmanniene376
reprezentări Teichmüller : (P°, a°) -> (P, a), (obţinută compunînd f* cu

o reprezentare conformă (P1*, a1*) -> (P, a ).
2. Aplicaţia F : M X
Dat coeficientul g M, după teorema de existenţă şi unicitate a
reprezentărilor cvasiconforme (teorema 1.2 din Cap. IV) există o soluţie
generalizată unică uf- (z) a ecuaţiei Beltrami
(4.3) = jx
care reprezintă omeomorf TJ pe el însuşi şi satisface condiţiile :
(4.3') 0) = 0, W»(OO) = oo şi \w* (al-Г) W* (т&Д_Г)\ =1.
După teorema 3.1 din Cap. IY, w* induce reprezentarea cvasi-
conformă f* : (P°, a°) a u n d e G* = w* G0 (w*)"1, В» = U/G»,
iar и?- =/^(а°). Eeamintim că а11 se deduce din а° şi prin următorul pro-
cedeu : fie Af = w* о Д? о (w*)'1 mulţimea normată de generatori ai lui
G1) şi w un punct din É7, iar ajf = AGn, w(A^) ; скУ- este clasa sistemului
canonic a* = ( a f , . . . , de generatori ai lui тг^Р1*, ) 7 ). Bepre-
zentarea cvasiconformă are, în parametrii locali definiţi de ПСо şi П<?1*
coeficientul Beltrami [л (z), deci
1 + lllA|i
(4.4) W ] = -
1 - 1Ы1
Deoarece păstrează orientarea, punctul reprezentativ x al lui (И'\ at.11)
aparţine mulţimii JT. Vom lua prin definiţie
(4.5) F M = C[(B», «*)] = ®.
PROPOZIŢIA 4 . 1 . Aplicaţia F : M —> X este continuă prin şiruri şi
surjectivă.
1°. Fie şirul \in (x în M. Să notăm cu wn(z) respectiv w(z) omeo-
morfismele lui TJ pe el însuşi, soluţii generalizate ale ecuaţiilor
w
~ = H» ( z ) WZ respectiv w- = [L (Z) WZ ,
unic determinate prin condiţia de a invaria punctele 0, 1 şi oo. Atunci
W[Ln (г) = Wn şi wv- = fr w
unde Tcn şi Tc sînt constante pozitive definite prin relaţiile :
7
) Aceasta rezultă din (5.3'), Cap. I. Corespondenţa (Af, . . { В У , a^) coincide
aplicaţia A" 1 din § 1.1.
Reprezentările cvasiconforme wn(z) converg la_w(z), după propoziţia

1.7 din Cap. IV, deci к şi w** (z) converg la w^z) în U. Folosind observaţia
1.2 şi propoziţia 1.5 din Cap. IV, se arată imediat că oricare ar fi j = l , . . . , 2 g,
transformările Afn = wô A] o (w^)"1 converg la Af = wô A*o (w*)'1.
Punctele duble ale transformărilor Afn : cfw = w*n(<5{i5) şir^=w[ln(^0j) converg
respectiv la punctele duble ale transformării Af : of = w^ (a-) şi
rf=wll( T®), iar invarianţii transformărilor Afn : =(cfn , z0, Afn (z0),Tfn )
tind la invariantul lui Af : Xf = (of, z0, Af (z0), r f ) (unde z0 este un
punct arbitrar, dar fixat din U). Am obţinut astfel că xn = F(yin) =
= (af*, . . . X = F([l) = K , . . . Xg,_2).
2°. Fie (В, a) = C _ 1 (x) suprafaţa riemanniană canonică co-
respunzătoare, G grupul transformărilor acoperirii (TJ, I1G, В), pentru care
В = ü/G, iar (Av . чА2д) = А [(В, a)] mulţimea normată de generatori
ai lui G, care defineşte (В, a). Cum х £ Х , suprafeţele canonice ( В а 0 }
şi (В, а) au aceeaşi orientare şi în virtutea teoremei 3.2 din Cap. IV,
există reprezentarea cvasiconformă / : (B°, а0) (В, а). Coeficientul
Beltrami (1(2) al acestei reprezentări este compatibil cu G°, deci aparţine
mulţimii M. Vom verifica acum că F ((x) = x 1 Fie w^ 1 TJ —> TJ reprezen-
tarea cvasiconformă folosită în definirea aplicaţiei F şi f* : (B°, а0) —>
(В*, а^) reprezentarea cvasiconformă indusă de w C u m şi / au acelaşi
coeficient Beltrami, / ^ o / - 1 : (В, а) -> (В1*, а^) este o reprezentare con-
formă, deci putem scrie (В, а) = (i?^, а^) sau trecînd la punctele repre-
zentative x = F ((i.). 8)
3. Aplicaţia G : В M
Folosind noţiunea de divizor şi teorema Eiemann-Eoch am demon-
strat că mulţimea diferenţialelor pătratice regulate pe B°, adică mul-
ţimea diferenţialelor pătratice regulate Ф (z)dz 2 pe TJ compatibile cu G°T
formează un spaţiu vectorial real (6g — 6)-dimensional (teorema 4.2r
Cap. IV). Vom nota cu Ф*. (z)dz2, Tc = 1 , . . . , 6 # — 6, o bază a acestui
spaţiu şi vom defini pentru t = ( ţ 1 9 . . aplicaţia G (£) = [л
în modul următor :
1°. dacă 5 = 0, luăm \L(Z) = 0,
2°. dacă ţ=f= 0, luăm
60-ù
S h Ф, (*)
(4.6) ţi(z) =\ţ\ вСГ-6
S ç, ф,(«)
3= 1
adică asociem lui ţ diferenţiala pătratică Ф (zjdz2, unde

6(7-6
(4-7) Ф=£5,Ф„
3=1
8
) Ultima parte a demonstraţiei se poate da şi sub forma următoare : Reprezentare»
cvasiconformă wu- satisface (1.3), deci, după propoziţia 1.2, induce f. Prin urmare F (pi) —
С [(Я, а)] = x.
şi apoi, după cum ţ =j= 0 sau = 0, coeficientul Beltrami (x (z) al unei

reprezentări Teichmüller corespunzătoare lui Ф (z) dz2 şi constantei
respectiv [l(z) = 0. Prin urmare, mulţimea G (В) a M este formată din
coeficienţi Beltrami de reprezentări Teichmüller. Evident,
(4.8) ||G(Ç)1| = |Ç|.
Aplicaţia G este continuă prin şiruri.

PROPOZIŢIA 4 . 2 .
Fie = .. w = 1, 2 , . . . , un şir de puncte din P, con-
vergent la punctul Ç = . ., £6{7_6) din P şi <t>n(z)Az2 respectiv Ф(г) dz2
diferenţialele pătratice corespunzătoare acestor puncte după ( 4 . 7 ) . Evident,
ln -> l implică : | | | \ |, -> ^ pentru j == 1 , . . . , 6 ^ - 6 , Фп(г) Ф {z).
Să notăm = G( şi (x = G ( £) şi să verificăm că [xw -> (xîn M.
Cum |£ w | \ i\ si < 1, există o constantă g, 0 <; q < 1, astfel
încît ||(JLW|l<g.
Dacă £ = 0, atunci -> 0, deci || \in || -> 0 sau (x7i -> 0 a.p. în U.
Dacă £ ^ 0, atunci Ф (z) 0, deci se anulează doar în puncte
izolate. Exceptînd aceste puncte din Z7, \in (Z) \i(z).
4. Aplicaţia H = F O G : В -> M
După cum am arătat în prezentarea făcută la pct. 1, pentru a stabili
teorema de existenţă este suficient să demonstrăm că H e surjectivă.
î n acest scop vom aprofunda proprietăţile lui H, proprietăţi ce vor fi
folosite şi în § 5.
Aplicaţia H : В
PROPOZIŢIA 4 . 3 . X e continuă.
Aceasta rezultă imediat din propoziţiile 4.1 şi 4.2, ţinînd seama de
faptul că în E6o_q continuitatea prin şiruri este echivalentă cu continui-
tatea.
PROPOZIŢIA 4 . 4 .Aplicaţia H este injectivă.
Fie (Ic = 1, 2) două puncte din P, pentru care H (£fc) = x k £ X
coincid. Să notăm (xfc = G fk: (P°, a°) -> (Bk, cck) reprezentarea
Teichmüller corespunzătoare (unde/* B k = P ^ , a* = a^) şi xk =
FC fc fc 1 2 1 x
= F (FJI ) punctul reprezentativ al lui (P , a ). Cum x = ж , (P , a ) =
2 2 2 1
= (P , a ), deci / şi Z sînt două reprezentări Teichmüller : (P°, oc°)
- > ( P S a1). Teorema de unicitate (teorema 3.2) implică atunci / 1 ==/ 2 , de
unde rezultă egalitatea coeficienţilor Beltrami corespunzători ц1 = fi2
şi 1^1 =
Dacă | | = 0 , evident =
Dacă I I =j= 0, din observaţia 4.2, Cap. IY, deducem relativ la
6f7-6
diferenţialele pătratice date dc Ş] Ф, relaţia Ф1 = с Ф2, cu с
60-е j=i
constantă pozitivă. Prin urmare, ^ ( ^ — с £?) Ф, == 0 sau = с Cum
; çi I = \ţ*\ şi 6 > 0, rezultă с = 1 şi Ç1 = S2.

PROPOZIŢIA 4.5. Aplicaţia H este un omeomorfism, iar H ( B ) este

un deschis în E6g_6.
Fie H (Б) şi ţ* а В astfel încît H(£*) = ж*; dacă V este o
vecinătate aj.ui£* cu V d В, atunci H | y este o aplicaţie injectivă, continuă
a mulţimii V compacte din E6g_6 în E6g_6, care este spaţiu^Hausdorff,
prin urmare, H|v este un omeomorfism al lui V pe H (У). Eezultă
imediat că H| F este tot un omeomorfism: F - > H ( F ) şi, după teorema
lui Brouwer ([41], Cap. I, I I ; acest volum pag. 53), că H (F) este
un deschis din E6g-6, care conţine punctul x*. Prin urmare, H (В) este
un deschis, iar H" 1 : H (В) В este о aplicaţie continuă.
PROPOZIŢIA 4 . 6 . Bacă pentru şi £ € Ж avem H ( £ ) = F ( J I ) ,
atunci I £ I <; 11 [111.
Fie x = H(£) şi ţi = G(Ç). Din definiţia aplicaţiei F, rezultă că
există reprezentarea Teichmüller/^ : (В 0 , <X°) (В[Х, А ş i x = С <**)]
(relaţia (4.5) ), iar după (4.4) şi (4.8), putem scrie
1 4- IEI
(4.9) Q I N = ^ -
1 - 151
Prin ipoteză însă F (£) = x, deci aplicînd definiţia lui F pentru
deducem că există o reprezentare cvasiconformă :(B°, а0) -> (B^, a^)
1
şi o reprezentare conformă h : (I?* , а^) ( R а ^ ) . Eeprezentarea cvasi-
x
conformă h o f = f : (ü°, си°)-+(В*9 a^) are coeficientul Beltrami JI ; prin
urmare
(oo) Ç [ / i ± M i L .
] = =
i — I l?l I
Teorema 3.2 de unicitate a reprezentării Teichmüller ne dă atunci
inegalitatea Q [/»*] < Q [ f ] , iar din relaţiile (4.9) şi (4.10) rezultă |£| <
< I l?l I-
PROPOZIŢIA 4.7. Aplicaţia H este surjectivă.
Dacă xx este un punct arbitrar din X, conform propoziţiei 4.1,
deducem că există fi 6 Ж cu F(fi) = a?1.
Definim aplicaţia Л, care asociază fiecărui t 6 [0,1], punctul xt =
= F ( ^ ) G X şi care este evident continuă.
Să notăm 0 = {t\tţ [0,1], xt 6 H (В)} şi Ef = H " 1 ^ ) pentru t g 0.
Se verifică imediat următoarele afirmaţii :
1°. &ф0. într-adevăr, 0ŞO, deoarece G (0) = 0 şi F(0) = x°
punctul reprezentativ al lui (B°, а0).
2°. 0 e închis. Fie tn (n = 1, 2 , . . . ) un şir de puncte din 0 con-
vergent la un punct t*. Atunci există punctele ţn g В cu H (£N) = F (tn FI)=svt
Conform propoziţiei 4.6, | | < tn || [L || < | | j i | j ; prin urmare, există
un subşir de indici n, pe care pentru simplificarea scrierii să-i notăm

tot n, astfel încît Deoarece H şi F sînt continue prin şiruri,
avem H (£*) = lim II (£n) = lim F (tn fi) = F (t* fi) = œt* . Prin urmare,
n-+ao n->oo
i* € 0.
3°. 0 este deschis în [0,1], deoarece aplicaţia Л : [0, 1] X este
continuă, H (В) este un deschis, iar 0 == d ' 1 [H(P)].
Cum segmentul [0,1] este conex, am arătat că 0 = [0, 1]. î n
particular, ^ 1 g H ( P ) de unde H (P) = X.
î n acest mod, teorema de existenţă a fost demonstrată.
5. Din teorema de existenţă, teorema de unicitate şi teoremele 6.1r
Cap. III şi 4.1, Cap. IY, rezultă :
TEOREMA 4.2. (Teorema lui Teichmüller). Fie В şi В' două su-
prafeţe riemanniene închise de gen g > 1. Dat un omeomorfism surjectiv
f1: В ->P', care păstrează orientarea, există în clasa omeomorfismelor surjec-
tive f: В В' omotope cu /1? o unică reprezentare extremală /0, care mini-
mizează Q[f]. Beprezentarea cvasiconformă f0 se poate descrie cu ajutorul a
două diferenţiale pătratice regulate Ф(г) dz2 pe В şi (z') dz'2 pe B'r
unde z şi z' sînt parametrii locali în puncte corespunzătoare p£B şi p' =
= f0(p)£B'. Exceptînd zerourile izolate ale acestor diferenţiale (care prin
f0 se corespund), /0 se exprimă în parametrii locali Ç şi Ç', definiţi prin
relaţiile
dC2 = Ф (z) dz2 şi dC2 = Y (zf) dz'2,
ca o transformare afină
V = Ql +
într-adevăr, alegînd o suprafaţă riemanniană canonică (P, a) şi
luînd a' = / i ( a ) , clasa omeomorfismelor surjective f : В -» P', omotope
cu f19 coincide cu clasa reprezentărilor / ; (P, a) -> (P', a'). Există în
această clasă o reprezentare Teichmüller f0 şi ea este unic determinată
prin proprietatea extremală :
Q [/0] < Q [Я-
Pentru /о, cîtul de dilatare Q [/0] = Q, o constantă > 1 , iar coeficientul
Beltrami pune în evidenţă diferenţiala pătratică regulată
determinată pînă la un factor constant pozitiv ; existenţa diferenţialei
¥ (z') dz'2 şi exprimarea lui / 0 ca reprezentare afină în parametrii Ç şi ţr
este asigurată de teorema 4.1 din Cap. IY.
6. Fie X mulţimea din a tuturor punctelor reprezentative de
suprafeţe riemanniene canonice de gen g > 1. Fixînd (P°, a°) ca mai sus,
am descompus această mulţime în două submulţimi disjuncte X, formată
de punctele reprezentative ale suprafeţelor riemanniene canonice de gen
g cu aceeaşi orientare ca (P°, a°) şi X, formată de punctele reprezentative
ale suprafeţelor cu orientarea opusă lui (P°, a°).
Cu notaţiile de mai sus, dacă x ţ X 9 fie £ = H" 1 (a?), (x = G(£),

(В*, ос«1) = С"1 (X), f* : (ie°, a°) -> (R*9 a*) şi w* : U U reprezentarea
cvasiconformă, care satisface (4.3) şi (4.3'). Să luăm
(4.11) w* (z) = — w* (z) = (h o w*) (z),
unde h (z) = — z este simetria faţă de axa imaginară. Omeomorfismul
surjectiv w* : TJ -> U schimbă orientarea, dar este compatibil cu G, astfel
încît induce o reprezentare : a°) a^), (Cap. III, § 6, pct. 4),
unde suprafaţa riemanniană canonică (J?^, a^) are orientare opusă lui
(JB°, a°), deci x = С [(R*, a«*)] 6 X. Să notăm ( A f , . . ., A%) = A a«1)]
şi ( A f . J & ) = A [(R^, a*)]. Dacă ту, Xf şi 'Sj, r f , x* sînt punc-
tele fixe şi invarianţii transformărilor AF respectiv Ä f , din relaţiile
Af = w» o A? o ( ^ ) - i şi A> = w* o A°j o (w*)-1
şi din (4.11) deducem
Äf = h o Af o h'1,
deci of = - af, rf = — Tf şi yf = }Jf. Obţinem astfel
PROPOZIŢIA 4 . 8 . Mulţimea X se obţine din X schimbînd semnal la
4</ — 4 coordonate în
Să observăm totodată că cf = w* (<$) şi cum г^ invariază punctele
0 şi oo şi păstrează orientarea, rezultă că
1 > 0, în timp ce Щд_х < 0.
PROPOZIŢIA 4 . 9 . Fie ( A 1 ? . . . , A2g) şi (B19 ... , B2g) două mulţimi
normate de translaţii neeuclidiene. Suprafeţele riemanniene canonice defi-
nite de ele (care se obţin prin aplicaţia A - 1 ) au aceeaşi orientare atunci
şi numai atunci cînd а(А2д_г) c(B2g_1) > 0.
§ 5. Spafiu Teichmüller
1. Fie T^ mulţimea suprafeţelor riemanniene canonice (R, a) de

gen g > 1 şi cu aceeaşi orientare.
Numim distanţă Teichmüller între două suprafeţe (R9 a) şi (R'9 a')
din Tg numărul
(5.1) d [(R, a), (R', a')] = In Q [/0],
unde / 0 este reprezentarea Teichmüller : (R, a) -> (R'9 a'), care există şi
este unic determinată după teoremele 4.1 şi 3.2.
Evident, putem defini :
(5.1') d [(Д, a), (R', a')] = inf In Q [ / ] ,
f
unde / parcurge mulţimea reprezentărilor (R9 a) -> {R', a').
PROPOZIŢIA 5.1. Funcţia d : Tg xTg -> E±9) este o distanţă, ce orga-

nizează Tg ca spaţiu metric :
1°. d >- 0 ; d = 0, atunci şi numai atunci cînd (P, a) = (P', a').
într-adevăr, d = 0 implică f0 reprezentare conformă.
2°. d este simetrică.
Este suficient să observăm că fô1 este reprezentare Teichmüller :
(P', a') - > ( P , a) şi Q[fo"1] = Q[f0], (conform Cap. IY, § 2, pct. 1).
3°. d satisface inegalitatea triunghiului.
Fie (P, a), (P', a') şi (P", a") din Tg şi / 0 : (P, a) -> (P', a')
respectiv f± : (P', a') -> (P", a") reprezentările Teichmüller corespunză-
toare. Cum Q [Д o / 0 ] < Q t f j Q [/ 0 ] (Cap. IY, § 2, pct. 1), rezultă
d [ ( P , a), (P", O K l n Q ^ o / ^ d p , a), (P', a')] +
+ d[(P', a'), (P", a")].
TEOREMA 5 . 1 . Spaţiul metric Tg este omeomorf cu E6g_6.
Fie X mulţimea din E6g_6 a punctelor reprezentative de suprafeţe
din Tg şi С : Tg -> X aplicaţia biunivocă, care asociază fiecărei suprafeţe
canonice (P, a)£T ff punctul reprezentativ xţX (restricţia la Tg a aplica-
ţiei C).
Transformăm С într-un omeomorfism, organizînd X ca spaţiu me-
tric cu ajutorul lui C. Fie x' şi x" două puncte din X, reprezentînd supra-
feţele (P', a') şi (P", a") ; definim distanţa Teichmüller între x' şi x"
(5.2) d (x', x") = d [(P', a ), (P", a")].
Totodată X ca subspaţiu al lui E6g_6 este înzestrat cu metrica eucli-
diană, în care distanţa între punctele x' şi x" este \x' — x"\.
Vom arăta că cele două topologii definite pe X de d(#', x") şi
\x'—x"\ coincid. î n acest scop este suficient să stabilim
PROPOZIŢIA 5 . 2 .Fie xn (n = 1 , 2 , . . . ) un şir de puncte din X şi
x° un punct din X. Distanţa euclidiană | xn — x° | -» 0 atunci şi numai
atunci cînd distanţa Teichmüller d(# n , x°) -» 0.
Alegînd în raţionamentul dezvoltat pentru a demonstra teorema de
existenţă aP drept punctul fixat, am construit un omeomorfism H - 1 : X-+B.
Să n o t ă m = H " 1 (P w ? a ^ C " 1 ( ж ^ Д о ^ Н ' 1 (x°)=0, (P°, a°)=C- l P (V)
şi /„ : (P°, a°) -> (P n , a n ) reprezentările Teichmüller respective. Conform
(4.9)
(5.3) Q[fnl= ] + IM •
1 — iln\
Avem deci următorul şir de afirmaţii echivalente :
(d (xn, x°) -> 0) <=> (Ç- —> 0) <==) ( Ixn — xQ I —> 0),
9
) Am notat cu Ex mulţimea numerelor reale.
prima rezultată din (5.1) — (5.3) şi a doua din faptul că H este un omeo-
morfism.
Pe de altă parte, oricare din omeomorfismele H, formate luînd un
punct x°£X, arată că X organizat ca subspaţiu al lui E6g_6 este omeo-
morf cu EQg_Q. î n concluzie, Tg şi sînt omeomorfe.
2. Yom trata acum cazul suprafeţelor riemanniene compacte de
gen g = 0 sau 1.
Gazul g = 0. După teorema lui Brouwer (Cap. III, § 3, teorema 3.1)
există o singură clasă de omeomorfisme omotope, care păstrează orien-
tarea : R->Rf, unde R şi Rf sînt suprafeţe riemanniene conform echiva-
lente cu sfera lui Biemann. Totodată există o infinitate de reprezentări
conforme, R->Rf, care constituie reprezentările cvasiconforme extremale.
Spaţiul Teichmüller este de data aceasta redus la un punct.
Cazul g = 1 [42]. Fie R o suprafaţă riemanniană închisă de gen 1.
Vom alege ca suprafaţă de acoperire universală R planul complex finit
al variabilei Grupul transformărilor de acoperire G va fi atunci un
grup de translaţii
z' = z + m + m şi n întregi,
eu CÙ = — număr complex, nereal (Cap. II, § 2, pct. 2) şi va avea
G>I
de exemplu ca domeniu fundamental paralelogramul de vîrfuri 0, coly
G>I + co2 şi iù 2 .
Grupul G este generat de translaţiile
Tk:z' = (Tc = 1 , 2 )
dar totodată şi de translaţiile
Tt-.z' = * + № = 1,2),
unde
со* = acùx -f- 6 со G
со* = ccùx + diù2 -)
cu a, b, с, d numere întregi şi ad—be = 1. Pe de altă parte, suprafaţa
R fiind determinată pînă la o reprezentare conformă, ei i se asociază
şi orice grup hGhcu h reprezentare conformă a lui R pe R :
z' = \z + [x, X şi [x numere complexe, X =f= 0
Cap. III, § 6, propoziţia 6.2). Grupul T1GT1"1 este generat de translaţiile
= 0 + Xc4, (fc = l , 2 ) .
Prin urmare, suprafeţei R îi corespunde o dată cu o pereche de perioade10)
(со1? co2), toate perechile
= X (ac**! -f- bco2),
= X (ссох + dco2),
10
) Denumire legată de teoria integralelor eliptice de speţa I şi a funcţiilor eliptice,
< [39], Сар. VII şi XI).
unde X, a, ft, с şi d satisfac condiţiile de mai sus, iar dacă notăm
6>i
suprafeţei В îi corespund toate numerele
a + btù
(5.4)
c + do>
cu a, b, c, d întregi şi ad—bc = 1, numere care se deduc din со prin substi-

tuţiile (5.4) ale grupului modular, ([31], 8.18; [32], 35.3).
Fiecare pereche (co1? co2) determină biunivoc un paralelogram funda-
mental şi — fixînd suprafaţa В în clasa de suprafeţe riemanniene conform
echivalente — o clasă de descompuneri canonice echivalente ale lui В,
(Cap. III, § 6). într-adevăr, paralelogramului îi corespunde o descompu-
nere canonică realizată de drumurile ax şi care se obţin din segmentele
0сох respectiv 0co2 prin proiecţia I1G şi deci clasa acestei descompuneri n ) .
Eeciproc, dacă a[ şi a'2 realizează o descompunere din această clasă cu
originea р' 0 £В, ridicînd dintr-un punct ^ ё П ^ 1 ^ ) cele două drumuri,
obţinem drumurile â[ şi â'> avînd ca extremitate z'0 + <*>I respectiv £Q + CO2.
într-adevăr, există un omeomorfism f : B->B omotop cu 1R prin care
ak->ak şi, după notaţiile din Cap. I, § 5, fVQ: (В, p0) (В, pi),
(p0 = IlG (0)), duce în iar X/ = 1 G , deoarece se obţine
din 1G printr-un automorfism interior al lui (?, iar G este grup abelian.
Extremitatea lui âk este Л ( [a*]^) care, după relaţia (5.3') din
Cap. I, coincide cu A^J ([aÄ]pe) (z'0). însă A^J ([aÄ]p0) este translaţia
Tk, deci extremitatea lui a'k este z'0 + cofc. Din aceste observaţii, dacă
prin В înţelegem acum clasa suprafeţelor riemanniene conform echiva-
lente şi prin (В, a) clasa de suprafeţe riemanniene canonice conform
echivalente, lui (i£, a) îi corespunde mulţimea perechilor (Xco1? Xco2),
cu X număr complex, 1 ф 0 arbitrar. Schimbînd eventual notaţia, vom
presupune 9 > 0 şi putem alege X, astfel încît Xcox > 0, deci 3 Xco2 > 0.
0)1
î n concluzie, suprafeţei riemanniene canonice (В, a) de gen 1, i se

asociază biunivoc numărul complex
(5.5) со = —- cu Э со > 0,
сох
unde coj si co2 sînt perioadele paralelogramului fundamental construit ridi-
u
) Clasele de drumuri omotope [«х]г>0 şi [аг]рф generează (R, p0).
cînd drumurile unei descompuneri canonice corespunzătoare lui a, ca mai

sus. Mai mult, putem presupune, atunci cînd va fi necesar,
(5.6) <* 1 >0 şi S?ca 2 >0.
12
Numărul ca va avea rol de modul în prezentarea de faţă ).
TEOREMA 5.2. Aplicaţia (R, A ) - > CO, Э ca > 0, este o bijecţie de la
mulţimea Tx a suprafeţelor riemanniene canonice de gen 1, cu aceeaşi orien-
tare, la Z7 = {со I Эса > 0}.
Pentru a stabili această teoremă, vom folosi din nou existenţa
reprezentărilor cvasiconforme / : (R, a) (R', a'), unde (JS, a) şi (R% a')
sînt suprafeţe riemanniene canonice de gen 1 şi cu aceeaşi orientare
(teorema 3.2, Cap. IV). Vom lua ca suprafeţe de acoperire universală
planele complexe finite de variabilă z respectiv z' şi vom nota ca1? ca2
respectiv cai, oo^ perioadele paralelogramului fundamental pentru R şi R'.
Observaţia 5.1. Orice reprezentare Q-cvasiconformă f : (R, a) (E', a')
induce o reprezentare Q-cvasiconformă z' = z' (z) ( = / (2)) de la planul
z la planul z' cu proprietăţile
(5.7) (z + со*) = %' (z) + <4, (* = 1, 2)
şi reciproc, (după teoremele 5.1 şi 5.2 din Cap. I).
PROPOZIŢIA 5.3. Date suprafaţa riemanniană canonică (JS, a) de
gen 1 şi constanta Q > 1, mulţimea (2?', a') a suprafeţelor canonice de gen 1,
pentru care există o reprezentare Q-cvasiconformă (B, a) (JS', a') sînt
reprezentate prin punctele ca' din cercul neeuclidian ClnQ (ca) cu centrul
ca— modulul lui (R, a) — şi raza neeuclidiană In Q 13).
1° Să presupunem că ca' corespunde unei suprafeţe (R' a'), care
este imagine a lui (R, a) prin reprezentarea Q-cvasiconformă / şi să luăm
сах > 0 , cai > 0. Aplicaţia z' (2), definită de / după observaţia 5.1, repre-
zintă aproape orice segment sv : y = const., paralel cu axa reală din
paralelogramul fundamental 0, са1? сах + са2, ca2, într-o curbă rectificabilă,
de lungime > cai, deoarece extremităţile ei se obţin una din alta prin
translaţia T[ : z' ->z' + cai. î n ipoteza (5.6), сах > 0 şi cai > 0, putem deci
scrie
(5.8) coj С Ç I z',. I da?.
Folosind inegalitatea Schwarz-Buniakowski şi relaţia (1.3) din

Cap. IV, deducem
cai 2 <Qca 1 i J.4z dx.
Jsy
12
) Se alege uneo 1 :a invariant conform caracteristic pentru (i?, a) funcţia J (со), numită
invariantul absolut sau funcţia eliptică modulară ([31], 8.18).
13
) Propoziţia 5.3 se formulează imediat relativ la reprezentări cvasiconforme ale pla-
nului complex finit pe el însuşi, care satisfac relaţii de forma (5.7).
şi, integrînd relativ la y,

iù'i Эи>2 < Qiùx Cù[ 3 iù'i
sau Эы < Q S? ca'. Aplicînd acelaşi procedeu transformării inverse, obţinem
(5.9)
Q
După cum rezultă prin raţionamentul dezvoltat în [9], p. 252 14 ),
egalitatea în (5.9) implică
x' = — x + X
tOj
y = — - У + ^
Зса2
cu X şi [i numere complexe, de unde, printr-un calcul imediat,
Фб)' == (Л ca.
Prin urmare, se pun în evidenţă două cazuri extremale
çj ^
ca' = <U<Ù + i şi ca' = 02CÙ + iQ
Q
situate la distanţa neeuclidiană In Q de ca, care corespund la reprezentări
extremale afine, avînd cîtul de dilatare Q şi direcţia dilatării maxime
respectiv minime ca2. Am găsit astfel o primă condiţie pentru punctele
ca' : ele se află în banda (5.9) formată de paralele la axa reală, avînd
distanţa neeuclidiană la ca egală cu In Q. Rezultatul se păstrează şi dacă
renunţăm la ipoteza (5.6), pentru cax şi <Ù[ arbitrari.
2° Yom găsi acum alte condiţii, pe care trebuie să le îndeplinească ca'.
Fie
căj = acOjL + biù2 caj — acaj + b(ù'2
~ Şl
ca2 = ccaj + dcd2 ca 2 = с coj + du>2
cu a, b, c, d, întregi şi ad—bc>0. Din (5.7) rezultă imediat
Z' (*+**) - (*) + (к = 1, 2)
14
) Din (5.8) se obţine y' = О а. p., egalitatea in relaţia Schwarz dă i ' = к const.
, к *
a.p., iar egalitatea în (1.3) implica a.p. у = — şi x'x = 0. într-adevăr, dilatarea maximă
Q
avînd loc a. p. pe direcţia axei x şi paralelele la această axă fiind transformate in paralele la
axa x'9 paralelele la axa у corespund a.p. la direcţia de dilatare minimă şi vor fi transformate
ortogonal imaginilor axelor mici — deci paralel cu axa y'.
deci repetînd raţionamentul de mai sus şi notînd ô = — respectiv = ,

coj
obţinem
(5.10) - - < 2 со' < Q3&,

Q
cazurile extremale = + Э& corespunzînd la z'(z) transfor-
mări afine cu cîtul de dilatare Q şi dilatarea maximă respectiv minimă
în direcţia Dar £> = ^C (со), şi = TJ (со'), unde TJ este trans-
formarea liniară
(5.11) Z = 1±J№ .
a + bZ
Prin urmare, revenind prin transformarea TJ~X la со şi со', deducem
din inegalităţile (5.10), că со' se află situat într-un domeniu В l i m i t a t
a 15)
de două cercuri din U, tangente la axa reală în punctul TJ =
b
şi situate la distanţa In Q de со ; dreapta neeuclidiană prin со, ortogonală
acestor cercuri (ce trece prin punctul TJ), le intersectează în două puncte
со', care corespund la transformările extremale z' (z) menţionate mai sus.
Fie QT transformarea
(5.12) Z' =
a + ßZ
cu a, ß, y, S reali şi oc S — yß > 0. Putem aproxima f cu transformări T ,

(5.11), avînd coeficienţi întregi, astfel încît (5.10) are loc şi pentru co=£T(to)
respectiv &' = Г (со'). Prin urmare, co'ÇD = f| Ar? nnde У parcurge
mulţimea tuturor transformărilor (5.12).
3° Evident, ClnQ(co) с D, fiecare domeniu D $ fiind imaginea prin
IT-1 a unei benzi, care include C]nQ (со)].
Mai mult, ClnQ (со) = D. Dacă со' 6 D, fie o transformare (5.12),
unde 7) = — - este un punct de intersecţie al dreptei neeuclidiene coco'
ß
cu axa reală. Deoarece со' € rezultă că d [ÄT* (со7), (со)] < In Q
sau că со' g ClnQ (со).
4° Să demonstrăm că oricare ar fi punctul со' £ C]nQ (со), există
o reprezentare Q-cvasiconformă: (B, a'), unde (В', a') are
modulul со'«
1б
) în cazul b = 0, nu se obţine pe această cale nici un rezultat nou.
Fie d (со, со') = In К, K ^ Q . Ducem ea mai sus dreapta neeucli-

diană coco', însemnăm cu 73 punctul în care această dreaptă intersectează
axa reală, astfel încît со să separe со' de 73, şi considerăm o transformare
oT, (5.12), pentru care 73 = — — . Dacă со = — , vom scrie
ß <*>!
= a^l + ßü)2
&2 = усох + §co2
şi S = ST (со) =
Formăm o transformare afină cu cîtul de dilatare К şi cu dilatarea
maximă pe direcţia :
(5.13) z' (z) =Kf£—+ig —

co1 co1
şi notăm coi = z' (cofc), (& = 1, 2), şi
coj = occoj + ßcoo
CO2 = у coj +
Se verifică prin calcul că z' (&k) = (Ic = 1, 2), şi se deduce
Si = К, CO2 = X (Ц & -f i Э de unde
ai Jr
ceea ce arată că = оГ (со')16) şi că со' = —f . Cum я' (я + co/c) =

co[
= я' (z) + сù'k (к = 1, 2), rezultă că z9 (z) induce o reprezentare JT-cvasi-
conformă (R, a) -> (22', a').
î n acest mod, propoziţia 5.3 este demonstrată. Dacă lăsăm pe Q
să ia orice valoare >-1, obţinem imediat teorema 5.2. Totodată, trans-
formarea (5.13) construită la punctul 4° de mai sus, arată că pentru
suprafeţe (R, a) şi (E', a') de aceeaşi orientare şi de module со respectiv
со', cu d (со, со') = In ÜL, există o reprezentare К-cvasiconformă / 0 , care
în parametrii z şi z' este o transformare afină cu cîtul de dilatare К şi
are caracter extremal. într-adevăr, existenţa unei reprezentări Q-cvasi-
conforme / : (E, a) (R\ a') implică după punctele 1° — 3°, că
d (со, со') < In Q, de unde K ^ Q [/]. Reprezentarea extremală este o re-
prezentare Teichmüller (observaţia 4.6, Cap. IY). Am demonstrat
astfel teorema de existenţă :
le
) într-adevăr, d (со, w') = In К, iar со separă pe dreapta neeuclidiană coco' punctele
со' şi 00.
TEOREMA 5.3. Date două siiprafeţe riemanniene canonice (В, a)

şi (i?', a'), de gen 1 şi cu aceeaşi orientare, există o reprezentare cvasicon-
formă extremală f0 : (В, a) -> (jß', a'), iar In Q [/ 0 ] = d (ca, ca'), unde ca
şi ca' sînt modulele lui В respectiv B'.
TEOREMA 5 . 4 . în condiţiile teoremei 5.3, reprezentarea extremală
este unic determinată pînă la reprezentări conforme.
Teorema 5.4 de unicitate rezultă imediat din observaţia 5.1 şi
17
PROPOZIŢIA 5 . 4 . Fie cax şi ca2 cu ă7ca > 0 ), JF > 1,
cAK (z) = К (Hz + i3z

şi <ù'k = сЛк (cafc), (& = 1, 2). Dacă z' (z) este o reprezentare Q-cvasicon-
formă a planului z pe planul z', care verifică relaţiile :
*'(* + « * ) = * ' ( * ) + <•>;, № = i,2),
atunci Q К şi egalitatea are loc numai pentru o transformare
(z) = dLK (z) + В
cu В număr complex.
Prima afirmaţie a acestei propoziţii, inegalitatea Q >- К rezultă
şi din propoziţia 5.3. Totuşi ea va fi redemonstrată, pentru a putea cerceta
cazul Q = K.
Să remarcăm că funcţia z' (z) — cAK (z), fiind dublu periodică,
este mărginită. Există deci constanta M, astfel încît
W {z)~cAK (*)! <-ar,
oricare ar fi punctul z din plan. Să notăm cu P paralelogramul funda-
mental 0, ca1? ca1 + ca2, ca2 şi cu BL pătratul {z | 0 < x, y <£}, L > 0. Un
segment sy = {z\ 0 < a?< L, у = const. G [0, L]} va fi transformat de
z (z) într-o curbă pentru care distanţa extremităţilor
\z' (iy) -z' (L + iy) I = \z' (iy) - cAK (iy) + KL + cAK (L + iy) -
-z' (L + iy) I >- KL — 2 M
Deci aproape pentru toate valorile y g [0, L~] putem scrie
<(L \z'a (z) \dx,

KL-2M
Jo
sau, integrînd relativ la y pe intervalul [0, L],
KL2 - 2ML < ţ j I z'x (z) I dx ăy.
17
) Nu presupunem Wj > 0.
Să notăm cu û = max (| CÛJ + CÙ2|, | cox — л>2|) diametrul lui P. Totali-

tatea paralelogramelor reţelei determinate de cax şi ca2, care acopăr PL,
sînt incluse în reuniunea cercurilor cu centrul în PL şi rază Q — un
pătrat cu latura L + 2 Q — prin urmare aceste paralelograme acopăr
o arie < (L + 2Й) 2 . Cum aria fiecărui paralelogram este Эи>2 numărul
(L 4- 2 Ш2
acestor paralelograme este < - — _ - Avem deci
KL2 - 2 M L < {L + 20)2

CC \z'a{z) I D * D y ,
c/û)2 6)1 JJp
de unde, cînd L oo, obţinem
КЭ CÙ2 căi < ^ I z'x (z) I dx dy.
Aplicînd din nou inegalitatea Schwarz-Buniakowski, relaţia (1.3)

din Cap. IV şi transformarea at K , rezultă
K 2 3CÙ 2 Эiù'2 coi = QKc7ca2 căx,
deci К < Q. Cazul К — Q implică
WAz)\2 = QJz4z (z)
a.p., deci pentru transformarea z' (z) corespunzătoare, cîtul de dilatare
este К şi dilatarea maximă este pe direcţia axei x a.p. Prin urmare, z' (z)
şi cAK (z) sînt soluţii în sens generalizat ale aceleiaşi ecuaţii Beltrami şi
după propoziţia 1.2 din Cap. IV, z' (z) = A dK (z) -f Б, unde A = 1,
fiindcă z' (wj) = cAK (cax).
Teorema 5.4 se obţine din propoziţia 5.4 şi punctul 4° al propozi-
g
ţiei 5.3, folosind transformarea — = Z.
Rezultatele de mai sus permit organizarea spaţiului Teichmüller Tx
ca spaţiu metric. într-adevăr, am demonstrat că în mulţimea reprezen-
tărilor cvasiconforme / : (iü, a) -> (B', a'), unde (B, a) şi (R', a') sînt
suprafeţe riemanniene canonice de gen 1 şi cu aceeaşi orientare, există
o reprezentare extremală / 0 , unic determinată pînă la o reprezentare
conformă, pentru care
QUoKQin
Şi
Q L/ol = d(co, со'),
ca şi ca' fiind modulele lui (B, a) respectiv (i?', a'). Definim şi acum
distanţa Teichmüller (5.1) sau (5.1'), iar aplicaţia (В, a) ->ca va repre-
zenta o izometrie între Tx şi U. 18) Prin urmare, obţinem
18
) Spaţiul Mj al suprafeţelor riemanniene compacte de gen 1, conform echivalente,
corespunde biunivoc cu suprafaţa riemanniană formată factoriztnd U prin grupul modular (5.4).
Spaţiul metric T X este omeomorf cu J? 2 .

TEOREMA 5 . 1 ' .
3. Cazul g = 1 putea fi tratat cu ajutorul teoremei generale cînd
g> 1, observînd că existenţa unui grup tranzitiv de reprezentări conforme
ale torului pe el însuşi (grup ce depinde de doi parametri reali) face ca
reprezentarea extremală să devină unică abia prin fixarea unei perechi
de puncte corespunzătoare ([1], Cap. II). Teichmüller nu a considerat
însă numai cazul suprafeţelor riemanniene închise, ci şi cazul suprafeţelor
riemanniene bordate sau nu, dar compacte, pe care se dau h perechi
de puncte interioare şi atunci cînd există curbe frontieră, к perechi de
puncte frontieră (A, Tc > 0) şi se cere reprezentarea cvasiconformă extre-
mală în fiecare clasă de omeomorfisme omotope, ce păstrează orientarea
şi fac să se corespundă punctele fiecăreia dintre perechile date. Aceste
cazuri se reduc la cel al suprafeţelor închise cu gen > 1, ([1], Cap. II
sau [6], p. 129).
Teichmüller a înlăturat de altfel şi ipoteza orientabilităţii, consi-
dered varietăţi riemanniene 2-dimensionale orientabile sau nu 19) , bordate
sau nu, dar triangulabile şi compacte (admiţînd o triangulare finită), pe
care se dau perechi de puncte ca mai sus. El a numit domenii funda-
mentale aceste varietăţi şi a indicat formula dimensiunii :
с — p = — 6 + 6g + 3y + 3n + 2h + Jc,
unde g este genul, n numărul curbelor frontieră, у numărul elementelor
neorientabile ale varietăţii (K reuzhaubenzahl [37], p. 140) h şi Jc nu-
merele perechilor de puncte corespondente ca mai sus, p numărul para-
metrilor grupului continuu de reprezentări conforme ale domeniului fun-
damental pe el însuşi, iar a dimensiunea spaţiului euclidian omeomorf cu
spaţiul format de clasele de domenii fundamentale conform echivalente,
în mulţimea domeniilor fundamentale topologic echivalente, [42].
Bibliografie
1. L. V. AHLFORS, On quasiconformal mappings. J. Analyse Math., 8 (1954).

2. — The complex analytic structure of the space of closed Riemann surfaces. Analytic
Functions, Princeton Univ. Press, 1960.
3. — Some remarks on Teichmiiller's space of Riemann surfaces. Ann. Math., 74, 1, (1961).
4. — Teichmüller spaces. Proc. Intern. Congr. Math., Stockholm, 1962.
5. — The modular function and geometric properties of quasiconformal mappings. Proc.
Conference Complex Analysis, Springer, Berlin-Heidelberg-New York, 1965.
6. JI. АлЬФОРС— JI. БЕРС, Пространства римановых поверхностей и квазиконформ-
ные отображения, И . Л . Москва, 1961.
7. L . V . A H L F O R S - L . S À R I O , Riemann Surfaces. Princeton Univ. Press, 1 9 6 0 .
8. П. С. АЛЕКСАНДРОВ, Введение в одщую теорию MHOotcecme и функций. ОГИЗ, Гос.
издат. тех. теор. лит., Москва — Ленинград, 1948.
19
) Suprafaţă cu reprezentări parametrice conforme, indiferent dacă păstrează sau
nu orientarea.
9. С. ANDREIAN CAZACU. Probleme moderne de teoria funcţiilor. (Reprezentări cvasiconforme)

Ed. Acad. R.P.R., Bucureşti, 1 9 6 5 .
10. P . A P P E L L - E . G O U R S A T - P . F A T O U , Théorie des fonctions algébriques et des transcendentes qui
s'y rattachent. II, Gauthier-Villars, Paris, 1930.
11. L . B E R S , Quasiconformal mappings and Teichmüller's theorem. Analytic Functions, Prin-
ceton Univ. Press, 1960.
12. — Spaces of Riemann surfaces. Proc. Intern. Congr. Math. Edinburgh, 1958.
13. — Automorphic forms and general Teichmüller Spaces. Proc. Conference Complex
Analysis, Springer, Berlin-Heidelburg-New York, 1965.
14. — Riemann Surfaces. New York University, 1957—58.
15. N. B O U R B A K I , Topologie générale. III. Hermann, Paris; Ed. rusă. Gos. Iz. Fiz. Mat. L.
Moskva, 1958.
16. L . E . J . B R O U W E R , Über Abbildung von Mannigfaltigkeiten. Math. Ann., 71 ( 1 9 1 2 ) .
17. — Aufzählung der Abbildungsklassen endlichfach zusammenhängender Flächen. Math.
Ann., 82 (1921).
18. G . C A L U G Ă R E A N U , Lecţii de teoria funcţiilor. II, Cluj, 1947.
19. H . C A R T A N , Theorie élémentaire des fonctions analytiques d'une ou plusieurs variables
complexes. Hermann, Paris, 1961 ; ed. rusă Iz. I. L. Moskva, 1963.
20. H. G R A U E R T , On the number of moduli of complex structures. Contributions to Function Theory,
Tata Inst. Fund. Res., Bombay, 1960.
21. A. G R O T I I E N D I E C K , Techniques et constructions en géométrie analytique. I —X, Sem. H. Cartan,
13 1960/61, 1, 2. 2 e d . Sécretariat Math. Paris, 1962.
22. H . GRÖTZSCH, Uber die Verzerrung bei schlichten nichtkonformen Abbildungen. Ber. Verh.
Sächs. Akad. Wiss. Leipzig, Math. Nat. Kl., 80 (1928).
23. H . H O P F , Abbildungsklassen n-dimensionaler Mannigfaltigkeiten. Math. Ann., 96 (1927).
24. — Beiträge zur Klassifizierung der Flächenabbildungen. J. r. angew. Math., 165 (1931).
25. H U S Z E - T S E N , Homotopy Theory. Acad. Press, New York, London, 1 9 5 9 ; ed. rusă Iz Mir,
Moskva, 1964.
26. H . K N E S E R , Die kleinste Bcdeckungszahl innerhalb einer Klasse von Flächenabbildungen.
Math. Ann., 103 (1930).
27. K . K O D A I R A - D . C . S P E N C E R , On deformations of complex analytic structures, I—II, Ann.
Math., 67 (1958).
28. S . L E F S C H E T Z , Introduction to Topology. Princeton Univ. Press, 1 9 4 9 .
29. А. И. МАРКУШЕВИЧ, Теория аналитических функции. Гос. издат. тех. теор. лит.,
Москва — Ленинград, 1950.
30. M. A. HAIIMAPK, Нормированные кольца, Гос. издат. тех. теор. лит., Москва, 1956.
31. R . N E V A N L I N N A , Uniformisierung. Springer, Berlin-Göttingen-Heidelberg, 1 9 5 3 ; ed. rusă,
Iz dat. I. JI., Moskva, 1955.
32. A. P F L U G E R , Theorie der Riemannschen Flächen. Springer, В erlin-Göttingen-Heidelberg,
1957.
33. H. Théorie des
POINCARÉ, groups fuchsiens. Acta Math., 1 ( 1 8 8 2 ) .
34. H. E. Variational
RAUCH, methods in the problem of the moduli of Riemann surfaces. Con-
tributions to the Function Theory, Tata Inst. Found. Res., Bombay, 1960.
35. L. SCHWARTZ, Variedades analitias complejas. Univ. Colombia, 1 9 5 6 ; Ed. rusă, Iz. Mir,
Moskva, 1964.
36. H. SEIFERT, Bemerkungen zur stetigen Abbildung von Flüchen. Abli. Math. Sem. Hansis.
Univ., 12 (1936).
37. H. S E I F E R T — W . T H R E L F A L L , Lehrbuch der Topologie. Teubner, Leipzig, 1 9 3 4 .
38. G. SPRINGER, Introduction to Riemann surfaces, Addison-Wesley. Publ., Reading, Mass.,
1957.
39. S. STOILOW, Teoria funcţiilor de o variabilă complexă, vol. I , Ed. didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1961.
40. — Teoria funcţiilor de o variabilă complexă, vol. II, Ed. Academiei R.P.R., Bucureşti,
1958.
41. — Leçons sur les principes topologiques de la théorie des fonctions analytiques. Gau-
thier-Villars, Paris, 1938, sau 1956 ; ed. rusă Izdat. Nauka, Moskva, 1964.
42. О. TEICHMÜLLER, Extremale quasikonforme Abbildungen und quadratische Differentiale.
Abh. Preuss. Akad. Wiss. Math. Nat. Kl., 22 (1940).
43. — Bestimmung der extremalen quasikonformen Abbildungen bei geschlossenen orien-
tierten Riemannschen Flächen. Abh. Preuss. Akad. Wiss. Math. Nat. Kl., 4 (1943).
44. — Veränderliche Riemannsche Flächen. Deutsche Math., 7 (1944).
45. G. T E L E M A N , Elemente de topologie şi varietăţi diferenţiabile. Ed. didactică şi pedagogică,
Bucureşti, 1964.
46. A . Modules des surfaces de Riemann. Séminaire Bourbaki, 1 6 8 , Mai
WEIL, 1958.
47. H. WEYL, Die Idee der Riemannschen Fläche. Teubner, Leipzig, 1913.
Redactor responsabil : PETRE MOCANU
Tehnoredactor : CONSTANTIN STANCIU
Dat la cule : 14.05.66. Bun de tipar : 15.12.66. Apărut
1966. Tiraj 2180. Hîrtie scris II A de 63 g/m2. Coli edito-
riale 25,71. Coli de tipar 24,75. C.Z. pentru bilioţeci
mari 517.535.2. C.Z. pentru biblioteci mici 517.5.
întreprinderea Poligrafică „Informaţia", Str. B r e z o i a n u
nr. 23—25, Bucureşti, Republica Socialistă România,
comanda 163

STOILOW Teoria Funciilor de o Variabila Complexa Vol 1

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

STOILOW Teoria Funciilor de o Variabila Complexa Vol 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

• TOPOLOGIE

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

Materialul din volumul de faţă este inspirat din expunerile făcute de

de stabilitate şi din faptul că avem un functor de completare R° de la categoria

CAPITOLUL I. Categorii şi functori 75

CAPITOLUL II. Teoria fasciculelor 153

CAPITOLUL III. Coomologie 189

§ 1. Obiecte injective şi proiective 189

CAPITOLUL I. Elemente din teoria omotopiei 247

CAPITOLUL II. Suprafeţe riemanniene 277

§ 5. Grupul fundamental şi grupurile de omologie ale

CAPITOLUL III. Clase de aplicaţii omotope ale suprafeţelor

§ 1. Caracterizarea claselor de aplicaţii continue omotope 313

CAPITOLUL I V . Reprezentări cvasiconforme 338

§ 1. Propoziţii auxiliare 338

CAPITOLUL V. Teoreme fundamentale 356

§ 1. Mulţimi normate de translaţii neeuclidiene . . . . 356

Vom expune o teorie а dimensiunii pentru categoria ê ale cărui

DEFINIŢIA 1.1. Mulţimea vidă şi numai mulţimea vidă are dimen-

Aceasta implică că V este de asemenea închisă.

LEMA 1 . 2 . Fie X un spaţiu compact, p un punct al lui X şi M (p)

TEOREMA 1 . 3 . Un subspaţiu X' G Ê al unui spaţiu Z G G de di-

Să punem W = Wx f| TJ. Avem

LEMA 2 . 1 . Fie X un spaţiu din Ê avînd dimensiunea 0. Dacă 0

(£7^ = 1, 2, . . . a familiei {TJ (p))vţx astfel încît X = [J U

V i ^ T J i - U ff* = ff, n ( X - и ff»), (» = 2,3, . . . )

Se vede atunci că F, sînt deschise,

Prin inducţie construim două şiruri (G{) şi ( E d e mulţimi deschise

Cum punctul p este arbitrar în A (J B, urmează, în baza propo-

are dimensiune n — 1. Întrucît pentru orice г avem Cfx f| (X — B) =

KI = AI- Ü A, =A{ f i t - U Л,), < = 2, 3, . . .

deci Ж4, ca intersecţie a lui Ж cu care e o mulţime Fa, este o mulţime

COROLARUL 2 . 1 . JFie X£ë, A şi В două submulţimi ale lui X, В

dit ( U X V) = ( Ü X Cfx V) (J (С/л U X V).

Fiecare din termenii reuniunii din dreapta este închis şi are — în

V± n A CZ Ci, (T2 n А с C£.

Ţinînd cont şi de relaţiile (7), avem

deci, datorită lui (7) :

Mulţimea Cfct W = W — W separă pe Cx şi 0 2 şi avem

Demonstraţie. Aplicînd teorema 2.5, obţinem o mulţime închisă Bx

Aplieînd în mod repetat propoziţia 2.1, obţinem n mulţimi B i y

DEFINIŢIA 3 . 1 . Fie / o aplicaţie continuă a unui spaţiu X G 6

Orice punct al lui / (X) care nu este o valoare instabilă se numeşte

Pentru fiecare i, mulţimile CT şi Cţ sînt închise şi disjuncte, prin urmare,

Se vede uşor că funcţiile g% sînt continue şi că

Demonstraţie. Dacă y este în frontiera lui I n , este suficient să consi-

Să presupunem acum că a g Luînd pe Pi şi qi raţionali, veci-

Fie P = P(i x , . . . , in ; ..., cn) mulţimea punctelor x = (x19 . . .

Mulţimea G (P) este densă în ê (X, I й ), căci, fiind dat / e ê (X, I й ),

funcţiile Д , . . . , definesc o aplicaţie continuă a lui X în In şi — dtfpă

Mulţimea I® — este intersecţia lui I" cu o reuniune numă-

Demonstraţie. Condiţia e suficientă, căci din (15) şi (16) avem

(18) I f(x) -g'(x) I = d (/ (x), g' (x)) < 1 8,

(20) g(x) = g'(x) dacă | / ( a ? ) | < i - 8 ;

(21) sr(*) = 2 ( l (x) - ( l dacă ~ S < | / ( a ? ) | < S ,

(22) g(x)=f(x) dacă \f(x)\> 8.

I f(x) - g (x) I = 2 ( l - № j I/ (a?) - g' (x) \ <

PROPOZIŢIA 3 . 5 . Fie X un spaţiu din Fie С o submulţime închisă a

Pentru а demonstra suficienţa condiţiei, este destul — în baza teo-

Demonstraţie. Fie с g С. Întrucît {с} X I d J7, pentru fiecare t,

Dacă punem Wc = f| Vi9 este suficient să luăm W = U Wc.

TEOREMA 3.4. (Teorema lui Borsuk). Fie X un spaţiu normal, G o

î n conformitate cu propoziţia3.5, există_o mulţime deschisă TJ î n X X 7,

PROPOZIŢIA 3 . 8 . Fie X g Ë şi С o submulţime închisă a lui X. Fie

d (/(), f ('))< à(f(x), fn(x))+ d(fn(x), fn{x')) +