Lector univ. dr.

IULIAN ANTONESCU

ELEMENTE
DE
ALGEBR LINIAR
I
GEOMETRIE

EDITURA ACADEMIEI NAVALE

“MIRCEA CEL B TRÂN”
CONSTAN A, 2007

3
 PREFA

În aceast lucrare sunt prezentate în mod unitar conceptele de baz ale algebrei liniare,
ale geometriei analitice i ale geometriei diferen iale. O astfel de prezentare este posibil
datorit leg turii naturale dintre aceste domenii matematice i are o deosebit importan
pentru tratarea lor într-un spirit modern. Geometria este construit cu ajutorul unei axiomatici
simple, care are ca fundament algebra liniar . Aceast construc ie une te în mod firesc metoda
sintetic cu cea analitic i elimin astfel separarea lor clasic în studiul geometriei.
Algebra liniar constituie prima parte a c ii i cuprinde: spa ii i subspa ii vectoriale,
transform ri liniare, vectori i valori proprii, forme biliniare i p tratice. Prin a-ceste teme se
ating problemele de baz ale teoriei elementare a spa iilor vectoriale care au aplica ii imediate
în disciplinele care preg tesc viitorii speciali ti.
Geometria analitic în E3 formeaz a doua parte a c ii determinat de: vectori lega i
i vectori liberi, opera ii cu vectori, dreapta i planul în spa iu, cuadrice. Varianta de
prezentare scoate în eviden faptul c vectorii liberi formeaz un instrument de lucru atât
pentru geometrie cât i pentru mecanic , fizic etc.
Geometria diferen ial este ultima parte din lucrare alc tuit din: câmpul reperu-lui
Frenet pe o curb , formulele Frenet, elementul de arc, formele p tratice fundamentale ale
suprafe ei, aria unei por iuni de suprafa . Aceasta arat c geometria diferen ial elementar
modern folose te preponderent no iunea de vector legat i cea de câmp vectorial, care sunt
accesibile la nivelul anului întâi de facultate.
Pe baza experien ei autorului la facult ile de Marin Militar i Marin Civil din
cadrul Academiei Navale din Constan a, am c utat eliminarea dificult ilor trecerii de la liceu
la facultate, folosind un limbaj nuan at. Dincolo de grija examenelor, în propriul interes,
studiul individual la matematic trebuie înso it de rezolvarea problemelor. Pentru aceasta am
ad ugat un num r de circa cinci probleme rezolvate, dintre cele mai diverse, i alte
cincisprezece propuse la fiecare tem , cartea constituind în mod implicit i o culegere de
probleme. Nota iile i terminologia au fost alese astfel încât s fie eliminate dificult ile de
în elegere, care in mai mult de form i nu de con inut.
Exprim mul umiri autorilor cita i în bibliografie, colegilor, profesorilor, studen ilor,
redactorilor i, de asemenea, familiei mele, care m-a ajutat necontenit în toate etapele
realiz rii acestei lucr ri.

Autorul

4
 1. ALGEBR LINIAR

1.1 SPA II I SUBSPA II VECTORIALE

1.1.1 Spa iu vectorial

No iunea de spa iu vectorial este fundamental în matematic i studiul acestuia

constituie obiectul algebrei liniare.
DEFINI IA 1.1.1 Fie K un corp comutativ i 1K elementul s u unitate. Un triplet
format din:
• mul imea nevid V,
• legea de compozi ie intern pe V, notat aditiv
(x , y ) → x + y (: V × V → V ) ,
• legea de compozi ie extern :
(α, x ) → αx (: K × V → V ) ,
se nume te spa iu vectorial peste K ( sau K-spa iu vectorial ) dac verific urm toarele
axiome:
perechea (V,+) este un grup abelian, adic :
a 1 ) x + ( y + z ) = ( x + y ) + z, ∀x, y, z ∈ V ,
a 2 ) ∃ 0V ∈ V astfel încât 0 V + x = x + 0 V = x, ∀x ∈ V ,
a 3 ) ∀ x ∈ V , ∃ (− x ) ∈ V astfel încât x + (− x ) = (− x ) + x = 0V ,
a 4 ) x + y = y + x , ∀ x, y ∈ V ,
fa de legea de compozi ie extern sunt îndeplinite axiomele:
a 5 ) α( x + y ) = αx + αy, ∀ α ∈ K, ∀ x, y ∈ V ,
a 6 ) (α + β) x = αx + βx, ∀ α, β ∈ K, ∀ x ∈ V ,
a 7 ) α(β x ) = (αβ ) x, ∀ α, β ∈ K, ∀ x ∈ V ,
a 8 ) 1K ⋅ x = x , ∀ x ∈ V .
Dac K=R (respectiv K=C) vom spune c V este un spa iu vectorial real (respectiv
complex).
Elementele unui K-spa iu vectorial se numesc vectori, iar elementele corpului K se
numesc scalari.
Legea de compozi ie intern se nume te adunarea vectorilor iar legea de compozi ie
extern se nume te înmul irea cu scalari din K.
Nota ie V : = V este K- spa iu vectorial.
K
TEOREMA 1.1.1 Dac este dat spa iul V , atunci au loc urm toarele propriet i:
K
P1. α(x − y ) = αx − αy, ∀ α ∈ K, ∀ x, y ∈ V ;
P2. (α − β) x = αx − βx, ∀ α , β ∈ K, ∀ x ∈ V ;
P3. α ⋅ 0V = 0 V , ∀α ∈ K, 0V ∈ V ;
P4 . 0 K ⋅ x = 0V , ∀ x ∈ V ;
P5. α x = 0 V ⇔ α = 0 K sau x = 0V ;
P6. α(− x ) = (− α ) x = (− αx ) = −αx, ∀ α ∈ K, ∀ x ∈ V ;

5
 P7. (− α )(− x ) = αx , ∀ α ∈ K, ∀ x ∈ V ;
P8. (− 1) x = − x , ∀ x ∈ V .
Demonstra ie. P1. α( x − y ) + αy = α(x − y + y ) = α( x + 0V ) = αx (conform cu a5) i
a 3)) deci α ( x − y ) + αy = αx , în care, sc zând în ambii membri pe α y , rezult
α(x − y ) = αx − αy.
P2. (α − β ) x + β x = (α − β + β) x = (α + 0 K ) x = α x (conform cu a 6) i a3)), deci
(α − β ) x + β x = α x , în care, sc zând pe βx în ambii membri, rezult (α − β) x = α x - β x.
P3. În P1 facem x = y i atunci α( x − x ) = α x - α x ⇒ α 0 V = 0V .
P4. În P2 lu m α = β i ⇒ (α − α ) x = αx − αx ⇒ 0 K ⋅ x = 0V .
P5. Demonstr m implica ia direct : presupunem c αx = 0V i α ≠ 0 K ⇒
( )
x = 1K ⋅ x = α −1α x = α −1 (α x ) = α −1 ⋅ 0 V = 0V .
Reciproc, evident din P3 i P4.
α (− x + x ) = α 0 V = 0 V 
P6. S ar m c α (− x ) = −αx . Avem ⇒
α (− x + x ) = α (− x ) + αx 
α (− x ) + αx = 0V ⇒ α(− x ) = −αx.
Analog, folosind a6) ⇒ (− α ) x = −α x.
P7. În prima parte a demonstra iei P6 lu m în loc de α pe − α i avem:
(− α )(− x + x ) = (− α ) 0V = 0V 
⇒ (− α )(− x ) + (− α ) x = 0V ⇒
(− α )(− x + x ) = (− α )(− x ) + (− α ) x 
(− α )(− x ) = −(− α ) x = α x (conform cu a7)).
P8. Evident , punând în P6 scalarul α = 1K .
Exemple.
1. Orice câmp K este spa iu vectorial peste el însu i K ;
K
2. Spa iul vectorial al matricelor cu m linii i n coloane cu elemente din K:
[ ]
M (m, n, K ) = α ij cu 1 ≤ i ≤ m , 1 ≤ j ≤ n , ∀α ij ∈ K.
3. Spa iul vectorial al polinoamelor de grad cel mult n∈N cu coeficien i în K:
 n 
K n [X ] =  f f = ∑ α i X i , α i ∈ K, i = 0,1,2,K, n .
 i =0 
4. Fie n K-spa ii vectoriale V1 , V2 , Vn i produsul cartezian
V1 × V2 × ... × Vn = { (v1 , v2 ,...,v n ) | vi ∈ Vi , i = 1,2,..., n } .
Fie u, v ∈ V1 × V2 × ... × Vn , α ∈ K i definim opera iile : u + v = (u1 + v1 , u 2 + v2 ,..., u n + v n ) ;
αv = (αv1 , αv2 ,..., αv n ) cu α ∈ K.
Acesta este un spa iu vectorial i se nume te produs direct de spa ii vectoriale.
Dac Vi = K, ∀ i =1,2,…, n, atunci se ob ine spa iul vectorial :
{
K n = ( α 1 ,α 2 ,...,α n ) | α i ∈ K , i = 1,2,...,n }
numit spa iul vectorial aritmetic cu n dimensiuni.

6
1.1.2 Subspa iu vectorial

Fie spa iul vectorial V i mul imea V 1 ⊂V , cu V 1 ≠ Φ .

K
DEFINI IA 1.1.2 V1 se nume te subspa iu vectorial al lui V dac V1 este spa iu
vectorial peste K fa de opera iile de adunare a vectorilor i de înmul ire cu scalari induse în
V1 de opera iile din V. Se noteaz V1 ⊂ V .
K K
TEOREMA 1.1.2 V1 ⊂ V ⇔ sunt îndeplinite condi iile :
K K
1) ∀u,v ∈ V1 ⇒ u + v ∈ V1 ;
2) ∀ λ ∈K, ∀u ∈ V1 ⇒ λ ⋅ u ∈ V1.
Demonstra ie. Condi ia este necesar . V1 fiind o parte stabil a lui V fa de
adunarea vectorilor i de înmul irea cu scalari a vectorilor, avem
u + v ∈ V1 , ∀ u , v ∈ V1 i λu ∈ V1 , ∀ λ ∈ K i ∀ u ∈ V1.
Condi ia este i suficient . Dac sunt îndeplinite condi iile 1) i 2) din teorem se verific
or pentru V1 cele opt axiome din Defini ia 1.1.1.
Aceast teorem se poate exprima i sub forma
Observa ia 1.1.1 V1 este subspa iu vectorial al lui V ⇔
⇔ αu + βv ∈ V1 , ∀α, β ∈ K, ∀u , v ∈ V1 .

Exemple.
1. Mul imea matricelor p tratice simetrice cu elemente din K
{ }
S (n, K ) = M ∈ M (n, n, K ) | M = M t , unde M este transpus matricei M .
t

2. Mul imea matricelor p tratice antisimetrice cu elemente din K

{
A(n, K ) = M ∈ M (n, n, K ) | M = − M t . }
3. Mul imea matricelor superior triunghiulare
[ ]
T S (n,K)= { a ij ∈ M (n, n, K ) | α ij = 0 pentru i > j, i , j = 1,2 ,...,n}.
DEFINI IA 1.1.3 Fie V i S ⊂ V , S ≠ Φ . Se nume te combina ie liniar finit de
K
n
elemente din S o expresie de forma ∑ λivi , unde vi ∈ S , λi ∈ K, ∀ i = 1, 2 ,..., n
i =1
n
Observa ia 1.1.2 Dac V este K-spa iu vectorial i S ⊂ V , atunci ∑ λi vi ∈ V.
i =1
Nota ie. Mul imea tuturor combina iilor liniare finite de elemente din S se noteaz
L( S ) .
TEOREMA 1.1.3 Dac S ⊂ V , S ≠ Φ , V
K atunci L (S ) K ⊂ V
K.
n m
Demonstra ie. Fie v, u ∈ L(S ) ⇒ v = ∑ λi vi , u = ∑ µ j u j cu vi , u j ∈ S ⇒ v + u
i =1 j =1

este o combina ie liniar finit de vectorii v1 , v2 ,..., vn , u1 , u 2 ,..., u n ∈ S ⇒ v + u ∈ L(S ). Analog

λu ∈ L (S ) i condi iile Teoremei 1.1.2 sunt îndeplinite.
DEFINI IA 1.1.4 L (S ) se nume te subspa iul generat de S sau acoperirea liniar a
lui S .
Dac S = Φ atunci prin defini ie L(S ) = {0V }.

7
 TEOREMA 1.1.4 Dac V1 i V2 sunt subspa ii vectoriale pentru V , atunci :
1) Mul imea V1 + V2 = {v1 + v2 | v1 ∈ V1 i v 2 ∈ V2 } este subspa iu vectorial al lui V
(se nume te suma dintre V1 i V2);
2) Intersec ia subspa iilor vectoriale este un subspa iu vectorial al lui V ;
3) Reuniunea subspa iilor vectoriale nu este un subspa iu vectorial al lui V.
Demonstra ie.
1). S ar m c ∀ u, v ∈ V1 + V2 , ∀ α, β ∈ K ⇒ αu + βv ∈ V1 + V2 .
u = u1 + u 2 u , v ∈V
Dar u , v ∈ V1 + V2 ⇒  cu 1 1 1 ,
 v = v1 + v2 u 2 , v2 ∈ V2
atunci αu + βv = (αu1 + βv1 ) + (αu2 + βv2 ) ∈ V1 + V2 ⇒ (V1 +V2 )
K ⊂ V
K .

V1
2). Fie u, v ∈ V1 ∩ V2 ⇒ u , v ∈ V1 i u, v ∈ V2 . Cum K,
V2
K ⊂VK⇒
 λu + µv ∈ V1 V1∩V2
⇒ , ∀ λ, µ ∈ K ⇒ λu + µv ∈ V1 ∩ V2 ⇒ ⊂ V K.
λu + µv ∈ V2
K

3). S ar m c ∃ v1 , v 2 ∈ V1 ∪ V2 i v1 + v2 ∉ V1 ∪ V2 .
Din v1 ∈ V1 ∪ V2 consider m v1 ∈ V1 i v1 ∉ V2 .
Din v 2 ∈ V1 ∪ V2 consider m v 2 ∉ V1 i v 2 ∈ V2 . Rezult v1 + v 2 ∉ V1 i
v1 + v 2 ∉ V2 ⇒ v1 + v 2 ∉ V1 ∪ V2 ⇒ V1 ∪ V2 ⊄ V K .

1.1.3 Dependen i independen liniar

DEFINI IA 1.1.5 Mul imea S ⊂ V cu V

K se nume te liniar dependent i se

noteaz depV S , dac {}

∃ {vi }i =1,..., n ⊂ S ºi λi i =1,...,n ⊂ K , astfel ca din ∑ λivi = 0V s
n

i =1
rezulte c exist cel pu in un i ∈ {1,2,..., n} astfel încât λ ≠ 0. i

DEFINI IA 1.1.6 Mul imea S ⊂ V se nume te liniar independent i se noteaz

indV S , dac ∀ { vi }i =1,..., n ⊂ S i {λ }

i
i =1,...,n ⊂ K , astfel c din ∑ λivi = 0V
n
s rezulte
i =1
to i scalarii nuli (λ1
= λ2 = ... = λn = 0 ).

Exemple. 1. În spa iul vectorial al func iilor f : R → R , func iile 1, sin x, cos x formeaz o
mul ime liniar independent .

Într-adev r, din rela ia

λ1 ⋅ 1 + λ2 ⋅ sin x + λ3 ⋅ cos x = 0 , ∀ x ∈R
π
rezult , punând pe rând x = 0, x = i x=π ,
2
λ1 + λ3 = 0, λ1 + λ2 = 0, λ1 − λ3 = 0 ,
adic λ1 = λ2 = λ3 = 0.

8
 2. Func iile 1, sin 2 x , cos 2 x formeaz o mul ime liniar dependent deoarece
2 2
1 − sin x − cos x = 0 , ∀ x ∈ R.
TEOREMA 1.1.5 Fie sistemul de vectori { }
S = v1 , v2 ,..., v p ⊂ V . Atunci
depV S ⇔ cel pu in un vector din S se poate exprima ca o combina ie liniar de ceilal i
vectori.
p
Demonstra ie. Dac depV S atunci în rela ia ∑λ v
i =1
i
i = 0V cel pu in un coeficient este

diferit de zero. Presupunând c λ p ≠ 0 ob inem

v p = α 1v1 + α 2 v2 + ... + α p −1v p−1
unde
( ) −1
α i = − λp λi , i = 1,..., p - 1.
Reciproc, dac cel pu in un vector, de exemplu v p , se poate exprima ca o combina ie
liniar de ceilal i vectori
v p = µ 1v1 + µ 2 v2 + ... + µ p −1v p −1 ,
rezult
µ 1v1 + µ 2 v 2 + ... + µ p −1v p−1 − v p = 0V ,
în care coeficientul lui v p este − 1 ≠ 0 i deci vectorii sunt liniar dependen i .
TEOREMA 1.1.6 Vectorul nul formeaz un sistem liniar dependent.
Demonstra ie. Avem de exemplu 1 ⋅ 0V = 0V .
TEOREMA 1.1.7 Orice vector x ≠ 0V formeaz un sistem liniar independent.
Demonstra ie. Pentru x ≠ 0 V , rela ia λ ⋅ x = 0 V ⇒ λ = 0.
TEOREMA 1.1.8 Orice sistem de vectori, din care se poate scoate un sistem liniar
dependent, este de asemenea liniar dependent .
{
Demonstra ie. Fie sistemul S = v1 ,..., v p p > 1, p ∈ N } , cu proprietatea c
{
subsistemul S ' = v1 ,..., v r }
r < p este dep V S ' . Deci exist scalarii λ1 , λ2 ,..., λr , nu to i nuli
astfel încât
λ1v1 + λ2 v 2 + ... + λr vr = 0V .
Putem scrie atunci i
λ1v1 + ... + λr vr + 0 ⋅ vr +1 + ... + 0 ⋅ v p = 0 V
i deci depV S.
TEOREMA 1.1.9 Orice sistem de vectori care con ine vectorul nul este liniar
dependent .
Demonstra ie. De exemplu, pentru sistemul {0 V , x} avem combina ia liniar
1 ⋅ 0V + 0 ⋅ x = 0V cu 1 ≠ 0 , deci depV {0V , x}.
TEOREMA 1.1.10 Orice subsistem al unui sistem de vectori liniar independen i este
de asemenea liniar independent .
Demonstra ie. Dac un subsistem ar fi liniar dependent, dup teorema 1.8 ar rezulta
întregul sistem este liniar dependent.
TEOREMA 1.1.11 Dac o mul ime liniar independent S are n elemente, atunci orice
mul ime care con ine n+1 elemente este liniar dependent .
Demonstra ie. Fie S = v j { }j=1,...,n
⊂ V cu indV S i {wi }i=1,...,n +1 ⊂ L (S ) ⇒

9
wi = ∑ α ji v j , i = 1,2 ,...,n + 1 .

n +1 n +1  n 
Consider m ∑ λk w k = 0V ⇒ ∑ λk  ∑ α jk v j  = 0 V i, schimbând sumarea, avem

k =1  j =1

k =1 
n  n +1  n +1
∑  ∑ α jk λk v j = 0V ⇒ ∑ α jk λk = 0 , ∀ j = 1,...,n .
j =1 k =1  k =1
Explicitând ultima rela ie ob inem
 α11λ1 + α12 λ2 + ... + α1n λn + α1,n+1λn+1 = 0
 21 1
α λ + α 22 λ2 + ... + α 2n λn + α 2,n+1λn+1 = 0
 ,
 ...........................................................
α n1λ1 + α n 2 λ2 + ... + α nn λn + α n,n+1λn+1 = 0

care este un sistem de n ecua ii liniare i omogene cu n+1 necunoscute a c rei matrice este
[ ]
A = α ij cu 1 ≤ i ≤ n , 1 ≤ j ≤ n + 1 , cu rangA ≤ n ⇒ ∃ k = 1,2 ,...,n + 1 astfel încât
λ ≠ 0 ⇒ dep w {wi }i =1,...,n +1 .
k

Observa ia 1.1.3 Dac mul imea {wi }i =1,..., n i rangA = n ⇒ singura solu ie a
sistemului este solu ia banal i avem ind V {wi }i =1,..., n .
Consecin 1.1.1 Dac S ⊂ V, cardS = n , ind V S i {wi }i=1,...,m ⊂ L (S ) , atunci
indV {wi }i =1,...,m ⇒ m ≤ n.

1.1.4 Baza unui spa iu finit dimensional. Coordonate

a) Baza i dimensiunea spa iului vectorial . Fie V i mul imea B ⊂ V .

K
DEFINI IA 1.1.7 B se nume te baz a lui V dac îndepline te condi iile :
K
1. indV B ( este liniar independent );
2. L(B) =V ( B este un sistem de generatori pentru V ) .
DEFINI IA 1.1.8 Spa iul vectorial V se nume te finit dimensional dac are o
K
baz format dintr-un num r finit de elemente sau dac spa iul vectorial se reduce la un
singur vector V = {0 V }. În caz contrar se nume te spa iu vectorial infinit dimensional .
TEOREMA 1.1.12 ( teorema înlocuirii a lui Steinitz ) Dac B = {e1 , e 2 ,..., en } este
{
baz a unui spa iu finit dimensional L (L ≠ {0 L }) i S = v1 , v 2, ...,v p este o mul ime de }
vectori din L liniar independent , atunci
p≤n ;
{
reindexând eventual vectorii din B , mul imea de vectori B ' = v1 , v 2 ,..,v p , e p+1 ,..., en este }
baz pentru L .
Demonstra ie. Teorema se demonstreaz prin induc ie dup p .
Pentru p = 1 avem evident 1 ≤ n. Deoarece v1 ∈ L iar B este baz a acestuia, avem
v1 = α1e1 + α 2 e2 + ... + α n en , cu α i ∈ K , i = 1,2,...,n . Din v1 ∈ S i ind L S rezult v1 ≠ 0 L ,

10
deci cel pu in un coeficient α i ≠ 0, , i = 1,2,...,n . Fie de exemplu α1 ≠ 0. Atunci
∃α( )1 −1
∈ K i din expresia lui v1 rezult
( ) −1
( ) −1
( )
e1 = α 1 v1 − α 1 α 2 e2 − ... − α 1 α n en
−1

deci mul imea { v1 , e2 ,..., en } genereaz spa iul L. Ar m c aceast mul ime este liniar
independent . Pentru aceasta consider m rela ia de dependen liniar
λ1v1 + λ2 e2 + ... + λn en = 0 L ,
n
în care v1 = ∑ α i ei , cu α 1 ≠ 0 i ob inem
i =1

( ) ( )
λ1 α 1 e1 + λ1 α 2 + λ2 e2 + ... + λ1 α n + λn en = 0 L .
Dar {e1 , e2 ,..., en } = B fiind baz în L , rezult ind L B i deci
λ1 α 1 = 0 , λ1 α 2 + λ2 = 0 , ... , λ1 α n + λn = 0.
Cum α1 ≠ 0, rezult pe rând λ1 = 0 , λ2 = 0 , ... , λn = 0 , deci v1 , e2 , e3 ,..., en formeaz un
sistem liniar independent. Prin urmare mul imea {v1 , e2 ,..., en } este o baz a
spa iului L.
Presupunem teorema adev rat pentru p − 1 i o demonstr m pentru p. Mai exact,
{ }
presupunem c mul imea liniar independent S ' = v1 , v 2 ,...,v p −1 are propriet ile:
) p −1 ≤ n ,
{ }
) mul imea B1 = v1 , v 2 ,...,v p−1 , e p , e p +1 ,..., en este o baz pentru spa iul vectorial L.
Din proprietatea 1’) rezult p − 1 < n c ci , dac p − 1 = n , am avea
{ }
B1 = v1 , v 2 ,...,v p−1 = S ' i, deci, v p s-ar exprima ca o combina ie liniar de vectorii
v1 , v2 ,..., v p −1 , care este în contradic ie cu ipoteza c {
S = v1 , v 2 ,...,v p −1 , v p } este liniar
independent . Deci p − 1 < n , adic p ≤ n . În baza B1 vectorul v p are expresia
v p = β1v1 + ... + β p−1v p−1 + β p e p + ... + β n en ,
unde cel pu in un coeficient β i ≠ 0 , cu p ≤ i ≤ n , c ci altfel S ar fi dependent liniar. F când
eventual o renumerotare a vectorilor e p ,..., e n , putem presupune c β p ≠ 0 i astfel rolul lui
e1 din prima parte a demonstra iei îl ia acum e p . F când un ra ionament analog cu cel din
{ }
cazul p = 1 , rezult c mul imea B = v1 ,...,v p −1 , v p , e p +1 ,..., en este o baz a spa iului L.
Consecin a 1.1.2 Dac B = {e1 , e 2 ,..., en } este o baz a spa iului L atunci orice baz a
lui L are tot n elemente.
Demonstra ie. Fie B1 = {v1 , v 2 ,...,v m } o alt baz a spa iului L . Din ind L B1 i B baz ,
rezult m ≤ n . Din ind L B i B1 baz , rezult n ≤ m. Cele dou inegalit i au sens dac i
numai dac m = n .
DEFINI IA 1.1.9 Se nume te dimensiune a unui spa iu vectorial finit dimensional
V num rul natural dim V = cardB cu B baz a spa iului vectorial.
K
Prin defini ie dim{0V } = 0.
Pentru un spa iu n dimensional Vn , putem completa Defini ia 1.1.7 astfel
K

11
 DEFINI IA 1.1.7’ Fie Vn i B ⊂ Vn . Mul imea B se nume te baz a spa iului
K
vectorial Vn dac sunt îndeplinite condi iile:
K
1. cardB = n ;
2. mul imea B este ordonat ;
3. indV B;
4. L (B ) = Vn .
Exemple de baz . 1. În spa iul vectorial aritmetic Kn o baz este de forma
B = {e1 , e 2 ,..., en } cu ei = (ei1 , ei2 ,..., eii ,..., ein ) i i = 1,2,...,n .
Baza B se nume te canonic dac
0 , i ≠ j
e ij = δ ij =  , δ ij = simbolul lui Kronecker , adic explicit
1 , i = j
e1 = (1,0,0,...,0 )
e2 = (0,1,0,...,0 )
.......................
en = (0,0,0,...,1)
Se arat u or c ace ti vectori formeaz o baz . Într-adev r,
( )
λ1e1 + λ2 e2 + ... + λn en = 0 K n ⇔ λ1 , λ2 ,..., λn = (0,0,..,0) ⇔ λ1 = λ2 = ... = λn = 0,
adic mul imea B este liniar independent i pentru orice x ∈ K n avem
x = (x 1 , x 2 ,..., x n ) = x 1 (1,0 ,...,0 ) + x 2 (0 ,1,...,0 ) + ... + x n (0 ,0 ,...,1) = x 1e1 + x 2 e2 + ... + x n en ,
deci B genereaz spa iul Kn.
2. În spa iul vectorial K n [X ] , o baz este de forma B = 1, X ,..., X n . { }
Într-adev r, o rela ie de forma λ0 + λ1 x + λ2 x 2 + ... + λn x n = 0, ∀ x ∈ are loc dac i
numai dac λ = λ = λ = ... = λ = 0, adic ind K n [ X ]B i orice polinom P ∈ K n [X ] se poate
0 1 2 n

scrie sub forma P(X ) = a 0 + a1 X + a 2 X 2 + ... + a n X n , adic B este un sistem de generatori

pentru P.
b) Coordonate. În spa iile vectoriale finit dimensionale se pot introduce i folosi
coordonatele unui vector.
TEOREMA 1.1.13 Orice vector x ∈ Vn într-o baz dat B = {ei }i =1,.., n , admite o
K
exprimare unic de forma
n
x = ∑ x i ei . (1.1.1)
i =1
Demonstra ie. Folosind metoda reducerii la absurd, presupunem c
n n n n
x = ∑ x i ei i x = ∑ x' i ei cu x i ≠ x ' i , ∀ i = 1,2,..., n ⇒ x = ∑ x i ei = ∑ x 'i ei ⇒
i =1 i =1 i =1 i =1
n
( )
∑ x i − x'i ei = 0V ⇒ x i = x 'i , ∀ i = 1,..., n, contradic ie cu presupunerea f cut .
i =1
DEFINI IA 1.1.10 Rela ia (1.1.1) se nume te rela ia de descompunere a vectorului
x în baza B , iar scalarii x1 , x 2 ,..., x n se numesc coordonatele vectorului x în baza B .
Nota ie. Coordonatele vectorului x în baza B se noteaz astfel:

12
  x1 
 
[x ]B  x2 
(
=   sau [x ]t B = x1 , x 2 ,..., x n ∈ K n . )
 ... 
 xn 
 B
Matriceal rela ia (1.1.1) se scrie sub forma:
x = x B = B ⋅ [x ]B (1.1.1’)
DEFINI IA 1.1.11 Bijec ia f : Vn → K n definit prin f ( x ) = x1 , x 2 ,..., x n , ( ) care
( )
asociaz fiec rui vector x ∈ Vn elementul x1 , x 2 ,..., x n ∈ K n , format din coordonatele lui x
în baza B , se nume te sistem de coordonate pe Vn .
c) Schimb ri de baze. Fie B , B' ⊂ Vn dou baze în Vn de forma B = {e1 , e2 ,..., e n } i
B' = {e'1 , e' 2 ,..., e' n }. Vectorii bazei B’ se pot exprima în baza B, folosind rela ia (1.1.1’)

[ ] = ∑λ e
n
e ' j = B e' j B
ij
i ( j = 1,2,...,n ), adic în mod explicit
i =1

 e'1 = α11e1 + α 21e2 + ... + α n1en e1' e'2 ... e'n

 α 11 α 12 ... α 1n
e' 2 = α12 e1 + α 22 e2 + ... + α n2 en e1
 sau e2 α 21 α 22 ... α 2n
 ...........................................
e' = α n1e + α n2 e + ... + α nn e ... ... ... ... ...
 n 1 2 n en α n1 α n1 ... α nn
care matriceal se scriu
 α11 α12 ... α1n 
 
 α 21 α 22 ... α 2n 
M ( B, B ' ) =   = ([e'1 ] , [e' 2 ] , ..., [e' n ]) (1.1.2)
 ... ... ... ... 
 α n1 α n2 ... α nn 
 
DEFINI IA 1.1.12 Matricea M ( B , B' ) dat de rela ia (1.1.2) se nume te matricea
de trecere de la baza B la baza B , iar coloanele ei reprezint coordonatele vectorilor bazei
noi B în baza veche B.
d) Schimb ri de coordonate. Deoarece un vector poate fi scris în baze diferite, ne
intereseaz trecerea de la coordonatele vectorului într-o baz , la coordonatele aceluia i vector
într-o alt baz . Fie, deci:
 x1 
 
n  x2 
x = x B = ∑ x ei = {e1 , e2 ,..., en }  = B[x ]B
i
(1.1.3)
i =1  
...
 xn 
 B
 x '1 
 
n  x '2 
x = x B ' = ∑ x ' e′j = {e'1 , e' 2 ,..., e' n }  = B' [x ]B '
j
(1.1.4)
j =1  
...
 x 'n 
 
i cum B ' = {e'1 , e' 2 ,..., e' n } = (B[e'1 ]B , B[e'2 ]B , ..., B[e' n ]B ) = B ([e'1 ]B , [e']B ,..., [e' n ]B ) =

13
= BM (B, B ' ), rezult c rela ia (1.1.4) devine
x = BM (B, B')[x ]B' ,
care împreun cu (1.1.3), folosind tranzitivitatea rela iei de egalitate, d
B[x ]B = BM (B , B') [x ]B' i indVn B ⇒
[x ]B = M (B, B') [x ]B ' .

1.1.5 Probleme rezolvate

1. S se determine dac R2=R×R are o structur de spa iu vectorial în raport cu

urm toarele perechi de opera ii:
( ) ( ) ( )
1) x 1 , x 2 + y1 , y 2 = x1 + y1 ,0 i k (x1 , x 2 ) = (kx1 , kx 2 ), k ∈ R;
2) (x , x ) + (y , y ) = (x
1 2 1 2 1
+ y , y2
1
) ( ) ( )
i k x 1 , x 2 = kx1 , kx 2 , k ∈ R;
3) (x , x ) + (y , y ) = (x
1 2 1 2 1
+ y1 , x 2 + y 2 ) ( ) ( )
i k x 1 , x 2 = 0, kx 2 , k ∈ R;
4) (x , x ) + (y , y ) = (x
1 2 1
+ y ,x 2
i 1 1 2
+y ) 2

( 1 2
) 2 1 2
( 1
) (
k x , x = (α + iβ ) x , x = αx − βx , βx 1 + αx 2 , unde k ∈ C, α, β ∈ R. )
Rezolvare. Pentru a stabili dac R2 are o structur de spa iu vectorial, trebuie verificate
axiomele spa iului vectorial din Defini ia 1.1. i anume:
1) Din axiomele grupului abelian, pentru determinarea elementului neutru
( 1 2
)
e , e ∈ R , avem
2

(x , x ) + (e , e ) = (x , x )
1 2 1 2
pentru ∀ x1 , x 2 ∈ R2 1 2
( )
( ) ( ) (
⇔ x 1 , x 2 + e1 ,e 2 = x 1 + e1 ,0 ≠ x1 , x 2 ⇒ ∃/ element neutru în R2 ) ( )
i ca urmare R2 nu este spa iu vectorial peste R în acest caz.
2) Ne ocup m tot de elementul neutru i avem:
( ) (
x 1 , x 2 + e1 , e 2 = x 1 , x 2 ) ( )
 x1 + e1 = x1 ⇒ e1 = 0
⇒ 
( ) ( ) ( )
def
x 1 , x 2 + e1 , e 2 = x 1 + e1 , e 2  x 2 = e2 ⇒ e2 = x2

deci pentru ∀ x 2 ∈ R vom avea e 2 = x 2 ∈ R adic elementul neutru nu este unic, deci R2 nu
este spa iu vectorial peste R în acest caz.
3) ( ) (( ) )
Se verific u or c R 2 ,+ este grup abelian e1 , e 2 = (0,0) , dar s verific m
ultima axiom a spa iului vectorial
1 ⋅ (x1 , x 2 ) = (x1 , x 2 )
în care, membrul stâng este 1 ⋅ (x 1, x 2 ) = (0,1 ⋅ x 2 ) = (0, x 2 ) ≠ (x1 , x 2 ), deci R 2
nu este spa iu
vectorial împreun cu cele dou opera ii.
4) Este simplu c (R 2 ,+ ) este grup abelian.
La fel de u or se verific i celelalte axiome, de exemplu
1 ⋅ (x1 , x 2 ) = (x1 , x 2 ) ,
în care membrul stâng este
( ) ( ) ( ) ( )
def
1 ⋅ x1 , x 2 = (1 + 0i ) x 1 , x 2 = 1 ⋅ x 1 − 0 x 2 0 x 1 + 1 ⋅ x 2 = x1 , x 2 .
În concluzie, R2 este spa iu vectorial împreun cu opera iile 4).

14
 2. Dându-se spa iul vectorial Pn al func iilor polinomiale reale care au cel mult gradul
n, s se cerceteze care dintre urm toarele submul imi sunt subspa ii vectoriale
1) A = {p( x ) p(0 ) = h, h ∈ R},
2) B = {p(x ) 3 p (0 ) − 2 p(1) = 0},
3) D = {p( x ) p (1) + p(2 ) + ... + p (m ) = 0, m ∈ N * fixat}.
Rezolvare. 1) Fie p, q ∈ A ⇒ p(0) = h si q(0) = h. Folosim Teorema 1.2. i presupunem c
p + q ∈ A ⇒ ( p + q ) (0) = h ⇒ p(0 ) + q(0) = h ⇒ 2h = h, contradic ie pentru h ≠ 0.
Rezult c prima condi ie (din Teorema 1.2.) nu este îndeplinit i, prin urmare, mul imea
A nu este subspa iu vectorial a lui Pn .
2) Fie p, q ∈ B ⇒ 3 p(0) − 2 p(1) = 0 i 3q(0 ) − 2q(1) = 0. Consider m expresia
αp + βq cu α , β ∈ R i avem
3(αp + βq )(0 ) − 2(αp + βq )(1) = α (3 p (0 ) − 2 p(1)) + β (3q(0 ) − 2q (1)) = 0 ⇒ αp + βq ∈ B ⇒ B
este un subspa iu vectorial al lui Pn (conform cu Observa ia 1.1.)
m m
3) Fie p, q ∈ D ⇒ ∑ p (k ) = 0 si ∑ q(k ) = 0. Consider m ap + βq cu α, β ∈ R i avem
k =1 k =1
m m m m
∑ (αp + βq )(k ) = ∑ (αp(k ) + β q(k )) = α ∑ p(k ) + β ∑ q(k ) = α ⋅ 0 + β ⋅ 0 = 0
k =1 k =1 k =1 k =1
Rezult c mul imea D este subspa iu vectorial al lui Pn .

3. Fie subspa iile vectoriale V i U ale lui R3 generate respectiv de vectorii

v1 = (1,1,1) , v2 = (0 ,3 ,1) , v3 = (2 , − 1,1) ; u1 = (1, − 2 ,4 ) , u2 (− 2 ,4 , − 8 ) .
1) se verifice dac sunt subspa ii suplimentare.
2) se g seasc descompunerea vectorului w = (5,−7,13 ) pe aceste subspa ii.
Rezolvare. 1) Dou subspa ii vectoriale V i U ale lui R3 se numesc suplimentare dac
V ∩ U = { OR 3 } i suma direct este întregul spa iu vectorial, adic V + U = R3. Ar m mai
întâi c V ∩ U = O { R }. Subspa iul vectorial V ∩ U con ine acei vectori pentru care
3

α1v1 + α 2 v2 + α 3v3 = β1u1 + β 2 u 2 .

Folosind opera iile cu vectori, aceast egalitate vectorial se scrie sub forma
α1 + 0 ⋅ α 2 + 2α 3 = β1 − 2β 2

 1 2 3 1 2
α + 3α − α = −2β + 4β ,
 1 2 3 1 2
α + α + α = 4β − 8β
care este un sistem liniar în necunoscutele α 1 , α 2 , α 3 cu parametrii β1 , β 2 . Matricea
sistemului
1 0 2 
  1 0
A = 1 3 − 1 are rangA = 2 i ∆ princ. = = 3 ≠ 0.
1 1 1  1 3
 
Conform teoremei lui Rouché, compatibilitatea este asigurat de anularea determinantului
caracteristic

15
 1 0 β 1 − 2β 2 1 0 1
∆carac ( )
= 1 3 − 2 β + 4 β = β − 2 β 1 3 − 2 = 12 β 1 − 2 β 2 ,
1 2 1 2
( )
1 1 4β − 8 β
1 2
1 1 4
adic
β1 − 2β 2 = 0
Ob inem solu ia β 1 = 2ν , β 2 = ν , ν ∈ R pentru care β 1u 1 + β 2 u 2 = 2νu 1 + νu 2 =
= (2ν ,−4ν ,8ν ) + (− 2ν ,4ν ,−8ν ) = (0 ,0 ,0 ). Cu β 1 siβ 2 astfel g si i, deducem
α 1 + 2α 3 = 0
 1
α + 3α 2 − α 3 = 0
de unde, α 1 = −2η , α 2 = η , η ∈R. Se verific α 1v1 + α 2 v 2 + α 3 v3 = (0 ,0 ,0 ) i, deci, singurul
vector comun spa iilor V i U este vectorul nul ( 0 ,0 ,0 ) .
Se tie c suma a dou subspa ii vectoriale coincide cu acoperirea liniar a reuniunii
subspa iilor respective. Deci V + U = L ({v1 , v 2 , v3 , u1 , u2 }). Un vector oarecare w ∈ (V + U )
este de forma w = γ 1v1 + γ 2 v2 + γ 3v3 + γ 4 u1 + γ 5 u 2 i deci apar ine lui R3. Rezult c
V + U ⊆ R3. S ar m c R3 ⊆ V + U . Într-adev r, pentru fiecare w = w1 , w 2 , w 3 exist ( )
numerele reale γ 1 ,γ 2 ,γ 3 ,γ 4 ,γ 5 astfel încât
γ 1 v1 + γ 2 v 2 + γ 3 v3 + γ 4 u1 + γ 5 u 2 = w.
Aceast rela ie este echivalent cu sistemul liniar
γ 1 + 2γ 3 + γ 4 − 2γ 5 = w1
 1
γ + 3γ − γ − 2γ + 4γ = w ,
2 3 4 5 2

 1
γ + γ + γ + 4γ − 8γ = w
2 3 4 5 3

care este compatibil dublu nedeterminat. Prin urmare V + U = R3.

2) Înlocuirea lui w = (5,−7,13) în sistemul precedent de ecua ii conduce la sistemul liniar
γ 1 + 2γ 3 + γ 4 − 2γ 5 = 5
 1
γ + 3γ − γ − 2γ + 4γ = −7 ,
2 3 4 5

γ 1 + γ 2 + γ 3 + 4γ 4 − 8γ 5 = 13

a c rui solu ie este (− 2λ, λ,1 + λ,3 + 2µ, µ ) cu λ, µ ∈R.
Vectorul w se descompune unic sub forma
w = [(− 2 λ ) v1 + λv 2 + (1 + λ ) v3 ] + [(3 + 2 µ ) u 1 + µu 2 ] .
sim, pentru λ − 1 si µ = 0 , w = (2 ,−1,1) + (3,−6 ,12) .

4. S se arate c vectorii x1 , x2 ,..., xn din spa iul vectorial Vn sunt liniar independen i
dac rangul matricei
 x11 x 21 K x n1 
 2 
x x22 K x n2 
M = 1 ,
M M M M
 n 
 x1 x2
n
K x nn 

16
alc tuit din componentele pe coloane ale acestor vectori într-o baz oarecare (e1 ,e2 ,...,en ) ,
este egal cu num rul n al vectorilor.
n
Rezolvare. Vectorii x1 , x2 ,..., xn sunt liniar independen i dac rela ia ∑ α i x i = OVn , cu
i =1
n
α i ∈R, ∀ i = 1,...,n , ⇒ α 1 = α 2 ... = α n = 0. Introducem în ∑ α i x i = OVn expresiile
i =1
n
vectorilor xi = ∑ x e , cu i = 1,...,n i inem seama c
k
i k (e1 ,e2 ,...,en ) = B este o baz în Vn ,
k =1
adic

 xi1 
 2
n
x 
xi = ∑ xik ek = (e1 ,e2 ,...,en ) i  .
k =1
 M 
 xn 
 i 
Ob inem pentru necunoscutele α ,α ,K ,α sistemul liniar i omogen ai c rui coeficien i
1 2 n

sunt chiar elementele matricei M. Deoarece α 1 = 0 ,α 2 = 0 ,K ,α n = 0 , rezult c det M ≠ 0 i

deci rangM = n .

5. S se g seasc pentru spa iul polinoamelor de grad cel mult patru, matricea de
trecere
- de la baza canonic (
B = (1, x , x 2 , x 3 , x 4 ) la baza B ′ = 1, x + 1,( x + 1) ,
2

(x + 1) ,(x + 1)
3 4
);
de la baza canonic B la baza B ′′ format din polinoamele Legendre:
-
P0 = 1, P1 = x , P2 = (3 x 2 − 1), P3 = (5 x 2 − 3 x ), P4 = (35 x 4 − 30 x 2 + 3 ).
1 1 1
2 2 8
Rezolvare. Se tie c matricea de trecere M (B, B ′) de la baza veche B la baza nou B ′ are pe
coloane componentele vectorilor bazei B ′ raportate la baza B. Exprimând vectorii noii baze
B′ cu ajutorul bazei B avem
1=1 1 1 1 1 1 
x +1 = 1+ x 0 1 2 3 4 
 
(x + 1)2 = 1 + 2 x + x 2 ⇒ M (B , B ′) = 0 0 1 3 6  .
 
(x + 1)3 = 1 + 3 x + 3 x 2 + x 3 0 0 0 1 4 
0 0 0 0 1 
(x + 1)4 = 1 + 4 x + 6 x 2 + 4 x 3 + x 4
Analog se ob ine cealalt matrice
 1 3 
1 0 − 2 0 8 
 3 
0 1 0 − 0 
 2 
M (B , B ′′) =  3 5 15  .
0 0 −
 2 2 4
0 0 0 0 0 
 35 
0 0 0 0 
 8 

17
1.1.6 Probleme propuse

1. se arate c K[X], spa iul vectorial al polinoamelor în nedeterminata X cu coeficien i în

câmpul K, este un spa iu vectorial peste câmpul K în raport cu adunarea polinoamelor i cu
înmul irea dintre un element din K i un polinom oarecare.
2. Fie K[X] spa iu vectorial peste câmpul K al polinoamelor în nedeterminata X cu
coeficien i din K. S se stabileasc pentru urm toarele submul imi care este un spa iu
vectorial peste câmpul K:
i) mul imea Kn[X] a polinoamelor de grad cel mult n,
ii) mul imea polinoamelor de grad cel pu in n.
3. se arate c mul imea K n = {(k 1 , k 2 , K, k n ) k i ∈ K, i = 1, K, n, K câmp } este un
spa iu vectorial peste K, în raport cu opera iile:
x + y = (x 1 + y 1 , x 2 + y 2 ,K , x n + y n ),
(
λx = λx 1 ,λx 2 ,K ,λx n , λ ∈ R. )
Caz particular: R2, R3.
4. Fie V un spa iu vectorial peste câmpul K i S o mul ime nevid din K.
Se define te mul imea F = { f f : S → V } i opera iile
( f + g )(x ) = f (x ) + g (x ), ∀ f , g ∈ F , ∀ x∈S
(kf )(x ) = kf (x ), ∀ k ∈ K , ∀ x ∈ S .
se arate c F împreun cu cele dou opera ii este un spa iu vectorial peste câmpul K.
5. se arate c urm toarele mul imi sunt, respectiv, spa ii vectoriale reale în raport cu
adunarea func iilor i cu înmul irea dintre un num r real i o func ie oarecare:
i) D = { f | f : I → R, I - interval din R, f este derivabil };
ii) P = { f | f : I → R, I - interval din R , f admite primitive};
iii) I = { f | f : [ a ,b ] → R, a ,b ∈ R, a < b , f integrabil }.
6. se arate c mul imile D, P, I, definite în problema 5, sunt subspa ii vectoriale ale
spa iului vectorial F din problema 4.
7. i) S se arate c mul imea func iilor pare { f | f : ( −a , a ) → R, f par } este un subspa iu
vectorial al spa iului F = { f | f : ( −a , a ) → R}
ii) S se arate c mul imea { f | f : ( − a , a ) → R, f impar } este un subspa iu vectorial al
spa iului F de la punctul i).
8. se precizeze care dintre urm toarele submul imi ale spa iului R3 sunt subspa ii liniare:
I. A = { x = (x1 , x 2 , x 3 ) x 1 , x 2 , x 3 ∈ R, x 1 − x 2 + 5 x 3 = 0 } ,
II. B = { x = (x1 , x 2 , x 3 ) x 1 , x 2 , x 3 ∈ R, tgx 1 = ±1 } ,
9. Considerând în R4 vectorii x1 = (3 ,1,−7 ,4 ) , x 2 = (1,5 ,0 ,6 ) , x3 = (− 1,1,3 ,0 ) , se determine
combina ia liniar 3 x1 − 2 x 2 + 7 x3 i s se discute rezultatul ob inut.
10. tiind c vectorii x, y, z sunt liniar independen i în spa iul vectorial V, s se stabileasc
i) dac vectorii x + y , y + z , z + x sunt liniar independen i,
ii)dac vectorii x − y , y − z , z − x sunt liniar dependen i.
11. se arate c dac x, y, z sunt vectori liniar independen i în spa iul vectorial V, atunci i
x , x + y, x + y + z sunt liniar independen i.
12. se stabileasc liniar dependen a sau independen a urm toarelor mul imi:
A = {x , y x = (− 3 ,1,5 ) , y = (6 ,−2 ,15 )} ⊂ R3;
B = {x , y x = (1,i ,2 − i ,3 + i ) , y = (1 − i ,1 + i ,1 − 3i ,4 − 2i )}, B ⊂ C4;

18
D = { x , y , z x = (1,2 ,3 ) , y = (2 ,5 ,7 ) , z = (3 ,7 ,10 + ε ) , ε ≠ 0 oricât de mic}, D ⊂ R3.
13. se arate c vectorii e1 = (1,3 ,5 ) , e2 = (6 ,3 ,2 ) , e3 = (3 ,1,0 ) , scri i în baza canonic B a
spa iului R3, formeaz o baz a spa iului R3. S se exprime vectorii
x = (3,7 ,1) , y = (0 ,0 ,1) si z = (2 ,3,5 ) în aceast nou baz .
se arate c polinoamele: 1, x − a ,( x − a ) ,K ,( x − a )
2 n
14. formeaz o baz în spa iul
vectorial Rn[X] al polinoamelor de grad cel mult n în nedeterminata X.
15. În spa iul vectorial real al matricelor p tratice de ordinul al doilea M ( 2 , 2 R) se consider
sistemul de vectori
  1 1  1 − 1 0 0   0 0 
S =  A1 =   , A2 =   , A3 =   , A4 =   .
 0 0  0 0   1 1  1 − 1 
a) se arate c mul imea S este o baz pentru spa iul M ( 2, 2 R).
 x y
b) se exprime matricea A =   în baza S.
z t 

1.2 SPA IUL VECTORIAL EUCLIDIAN

1.2.1 Produs scalar. Norm . Distan

Elementele introduse nu permit studierea unor aspecte ale spa iilor vectoriale legate
de no iunile de unghi i de distan . Aceasta se poate face înzestrând spa iul vectorial cu un
tip de produs numit produs scalar.
DEFINI IA 1.2.1 Fie K = C , R i V un K - spa iu vectorial. O aplica ie
( · | · ): V× V → K se nume te produs scalar dac :
i) aplica ia x → (x y ) este liniar ∀y ∈ V ,
ii) ( x y ) = ( y x) , (dac K = R , atunci ( x y ) = ( y x) ), adic
( αx1 + βx 2 | y ) = α ( x1 | y ) + β ( x 2 | y ),
iii) ( x x) > 0, ∀x ∈ V \ {OV }.
Nota ii (x y ) = (x, y ) = x ⋅ y = xy
Observa ii 1.2.1 (α ) (0, y ) = 0, ∀y ∈ V .
Într - adev r, ( x − x, y ) = ( x, y ) − ( x, y ) = 0 , deci (0, y ) = 0 .
(β ) (x, x ) ≥ 0, ∀x ∈ V ,
care este imediat din Defini ia 1.2.1 iii) i Observa ia 1.2.1 (α ) .
(γ ) (αx, βy ) = α β (x, y ), ∀α , β ∈ C, ∀x, y ∈ V .
Într-adev r (αx, βy ) = α (x, βy ) = α (βy , x ) = α β (y, x ) = α β (x, y ).
Exemple. 1. Fie K = C i V = Kn = {(x1 , x 2 ,K, x n ) x i ∈ K, 1 ≤ i ≤ n} .
( ) (
Pentru orice x = x 1 ,..., x n ∈ Kn i y = y 1 ,..., y n ∈ Kn punem )

19
 n
( x, y ) := ∑ x i y i .
i =1
Dac K = R avem
n
( x, y ) := ∑ x i y i .
i =1

2. În spa iul vectorial C[0a,b] al func iilor continue pe intervalul

[a, b] ⊂ R, produsul scalar este
( f , g ) = ∫a
b
f ( x) g ( x) dx, ∀f , g ∈ C [0a ,b ] .
DEFINI IA 1.2.2 Un spa iu vectorial pe care s-a definit un produs scalar se
nume te spa iu vectorial euclidian.
TEOREMA 1.2.1 (Inegalitatea lui Schwarz sau inegalitatea lui Cauchy -
Buneakovski)
(x, y ) 2 ≤ (x, x ) ⋅ ( y, y ), ∀x, y ∈ V . (1.2.1)
Demonstra ie. Folosind Observa ia 1.2.1 β ) i proprietatea i) din Defini ia 1.2.1,
avem
0 ≤ ( x − λy, x − λy ) = (x, x − λy ) − λ ( y, x − λy ) = ( x, x ) − λ ( x, y ) − λ ( y, x ) + λ ( y, y ),
2

∀λ ∈C.
În particular, pentru λ =
(x, y ) cu y ≠ O , inegalitatea de mai sus devine
( y, y ) V

0 ≤ ( x, x ) −
( x, y )( x, y ) ( x, y )(x, y ) ( x, y )
− +
2

( y , y ) = ( x, x ) −
( x, y ) 2 ( x, y ) 2
− +
( x, y ) 2
=
( y, y ) ( y, y ) ( y, y ) 2 ( y, y ) ( y, y ) ( y, y )
( x, y ) 2
= (x, x ) − .
( y, y )
Deci
(x, y ) 2 ≤ (x, x ) ⋅ ( y, y ).
DEFINI IA 1.2.3 Fie K = C, R i V un K - spa iu vectorial. O aplica ie
· : V → R se nume te norm dac
(i) x =0 ⇔ x = OV ,
(ii) αx = α ⋅ x , ∀α ∈ K i ∀x ∈ V (omogenitate),
(iii) x+ y ≤ x + y , ∀x, y ∈ V ( inegalitatea triunghiului).
Observa ia 1.2.2 x ≥ 0, ∀x ∈ V .
Întradev r, folosind propriet ile (i), (ii), (iii) ob inem
0 = 0 V = x − x = x + (− x ) ≤ x + (− 1)x = x + − 1 ⋅ x = 2 x
deci
x ≥ 0, ∀x ∈ V .
DEFINI IA 1.2.4 Perechea (V , ⋅ ) se nume te spa iu normat.
TEOREMA 1.2.2 Orice produs scalar determin o norm prin egalitatea
x := ( x, x ).
Demonstra ie. Verific m cele trei axiome din Defini ia 1.2.3 :
(i ) x =0 ⇔ (x, x ) = 0 ⇔ x = 0 (conform axiomei (iii) din Def. 1.2.1).

20
(ii ) αx = (αx,αx ) = αα (x, x ) = α 2 (x, x ) = α (x, x ) = α ⋅ x .
(iii ) x + y = ( x + y, x + y ) = ( x, x ) + ( x, y ) + ( y, x ) + ( y, y ) =
2

= x + ( x, y ) + ( x, y ) + y = x + y + 2 Re( x, y ) ≤
2 2 2 2

≤ x + y + 2 ( x, y ) .
2 2

Deci
x + y ≤ x + y + 2 ( x, y )
2 2 2

i folosind inegalitatea lui Schwarz ob inem

x + y ≤ x + y + 2 ( x, y ) ≤ x + y + 2 x ⋅ y = ( x + y )
2 2 2 2 2 2

Prin urmare
x+ y ≤ x + y .
Exemple de norme pe Kn.
n n

∑ xi x i = ∑x
2
1. x = i
( K=C ) ;
i =1 i =1

∑ (x )
n
i 2
2. x = ( K=R ) ;
i =1
n
3. x 1 := ∑ x i ;
i =1

4. x ∞
:= max x i .
1≤i ≤ n

Preciz ri. 1. Norma lui x se mai nume te i lungimea vectorului x .

2. Norma din exemplul 1 (sau 2) se nume te norm euclidian pe Kn.
Cu ajutorul normei se poate da urm toarea defini ie:
DEFINI IA 1.2.5 Fie En un spa iu vectorial euclidian de dimensiune n. Un vector
e ∈ E n , cu proprietatea c e = 1 , se nume te vector unitate sau versor.
Observa ii 1.2.3 1. Cu aceast { }
no iune, pentru ∀x ∈ E n \ OEn , avem
x
=e ⇔ x = x e.
x
2. Cu ajutorul normei, inegalitatea Cauchy - Schwarz se mai scrie
( x, y ) ≤ x ⋅ y (1.2.1’)
sau, dac x ≠ 0, y ≠ 0,

≤ 1.
( x, y ) (1.2.1”)
x ⋅ y
DEFINITIA 1.2.6 Se nume te unghi neorientat al vectorilor x i y num rul
 π
θ ∈ 0 ,  dat de rela ia
 2
cosθ =
( x, y ) .
 ∧ 
Notatie θ =  x, y 
x ⋅ y  

21
 DEFINI IA 1.2.7 Fie E n
. Se nume te metric sau distan o func ie
R
d: En×En → R care are propriet ile:
D1 . d ( x, y ) ≥ 0 ∀x, y ∈ E n ; d ( x, y ) = 0 ⇔ x = y (pozitivitate);
D2 . d ( x, y ) = d ( y, x ), ∀x, y ∈ E n (simetrie);
D3 . d ( x, y ) ≤ d ( x, z ) + d ( z , y ), ∀x, y, z ∈ E n (inegalitatea triunghiului).
DEFINI IA 1.2.8 Un spa iu vectorial înzestrat cu o distan se nume te spa iu
metric.
DEFINI IA 1.2.9 Distan a definit cu ajutorul normei euclidiene se nume te
distan euclidian .
TEOREMA 1.2.3 Fie E n normat cu norm euclidian . Func ia real
R
d : E n × E n → R definit prin
d ( x, y ) = x − y , ∀x, y ∈ E n ,
este o distan (metric ) pe En.
Demonstra ie. Evident prin verificarea axiomelor din Defini ia 1.2.7.

1.2.2. Ortogonalitate

DEFINI II 1.2.10 Fie En - spa iu vectorial euclidian.

Doi vectori x, y ∈ E n se numesc ortogonali dac ( x, y ) = 0 ; se noteaz x ⊥ y .
O mul ime S ⊂ E n se nume te ortogonal dac ∀x, y ∈ S atunci
0, daca x ≠ y
( x, y ) = 
 x , daca x = y.
2

O mul ime S ⊂ E n se nume te ortonormat dac este ortogonal i este format

numai din versori.
Consecin . Vectorul nul este ortogonal pe orice vector din En.
Exemple.
1. Baza canonic din Rn este ortonormat fa de
n
( x, y ) = ∑ x i y i
i =1

2. În C[0a ,b ] mul imea S = { f 0 , f 1 ,..., f 2 n −1 , f 2 n ,...} , în care f 0 ( x ) = 1,..., f 2n −1 (x ) = cos 2 nπx,

f 2 n = sin 2nπx, ∀n ∈ N*, este o mul ime ortogonal fa de produsul scalar
(f k, f l ) = ∫ f k ( x) f l ( x) dx.
1

0
TEOREMA 1.2.4 Orice mul ime ortogonal format din elemente nenule dintr-un
spa iu vectorial euclidian En este liniar independent .
Demonstra ie. Fie {vi }i =1,...,m ⊂ E n \ O En ortogonal ⇒ s demonstr m{ }
ind En {vi }i =1,...,m .
Pentru aceasta consider m combina ia liniar

22
 j = 1,K, m ⇒∑ λi (vi , v j ) = 0 cu
m m

∑ λi v i = 0 ⋅ v j ,
i =1 i =1
j = 1,K , m
= 0, i = 1,K , m
2
⇒ λi v i
 0, pentru i ≠ j
si cu (vi , v j ) =  2
 vi , pentru i = j
⇒ λi = 0, ∀i = 1,..., m ⇒ ind En {vi }i =1,...,m .
DEFINI IA 1.2.11 O baz B = (e1 e2 ... en) ⊂ En se nume te ortonormat dac
daca i ≠ j
(ei , e j ) = δ ij = 01,, daca i= j
, δ ij = simbolul lui Kronecker.

DEFINI IA 1.2.12 Fie En, u, v ∈ E n , v ≠ OEn atunci vectorul
(u, v ) v se nume te
(v, v )
proiec ia vectorului u pe v, iar num rul
(u , v ) se nume te rimea algebric a proiec iei
(v, v )
vectorului u pe v.
TEOREMA 1.2.5. Fie En i B = (e1 e2 ... en) baz în En.
Dac B este o baz ortogonal i x = ∑ x i ei atunci x i =
m
( x, ei ) .
i =1 (ei , ei )
m
Dac B este o baz ortonormat i x = ∑ x i ei ⇒ x i = ( x, ei ) .
i =1
Demonstra ie.

(x, e ) = ∑ x (e , e )
n n
Din x = ∑ x i ei ⋅ e j ⇒ i

( x, ei )
j i j

⇒ (x, e j ) = x j e j
i =1 i =1 j →i
2
⇒ xi = .
 0, pentru i ≠ j (ei , ei )
(e , e ) =  e 2
 j , pentru i = j
i j

Dac baza este ortonormat ⇒ (e , e ) = δ

i j ij ⇒ x i = ( x , ei ) .

DEFINI IA 1.2.13 Coordonatele x i =

( x, ei ) sau x i = ( x, ei ) se numesc coor-
(ei , ei )
donatele euclidiene ale vectorului x ∈ E n .
DEFINI IA 1.2.14 Un vector x ∈ E n se nume te ortogonal mul imii S ⊂ E n dac
este ortogonal pe orice vector din S. Mul imea tuturor vectorilor ortogonali lui S se
nume te S ortogonal i se noteaz S⊥. Dac S R ⊂ En R, atunci S⊥ se nume te
complementul ortogonal al lui S.
⊥ E
PROPRIETATEA 1.2.1 S ⊂ n .
R R

1.2.3 Construc ia unei baze ortonormate, pornind de la o baz dat

Fie En i baza B = (v1 , v 2 , K, v n ) ⊂ E n .

Construim mai întâi o baz ortogonal B' = (u1 , u 2 ,K , u n ) cu
0, daca i ≠ j
(u , u ) = 
i j 2
 u i , daca i = j

23
 când urm toarea considera ie
 1 = u1
v 1 α 12 α 13 K α 1n 
  
v 2 = α u1 + u 2 α 23 K α 2 n 
12

 0 1
v3 = α u1 + α u 2 + u 3
13 23
, adic cu M (B' , B ) = 0 0 1 K α 3n  ,
M  
 M M M K M 
v n = α u1 + α u 2 + K + α u n−1 + u n
1n 2n n −1,1  0 K 1 
 0 0
matrice superior triunghiular .
Punând condi ia de ortogonalitate a bazei B' , ob inem
v1 = u 1

v = (u 1 , v2 ) u + u
 2 (u 1 ,u 1 ) 1 2


 (u1 ,v3 ) (u ,v )
v3 = u1 + 2 3 u 2 + u 3 ⇒
 (u1 ,u1 ) (u 2 ,u 2 )
M

v = (u 1 , vn ) u + (u 2 ,v n ) u + K + (u n −1 ,vn ) u + u
 n (u ,u ) 1 (u ,u ) 2 (u n −1 ,u n −1 ) n−1 n
 1 1 2 2

u 1 = v1

u = v − (u 1 ,v 2 ) u
 2 2
(u1 ,u1 ) 1

 (u ,v ) (u ,v )
⇒ (∗) u 3 = v3 − 1 3 u 1 − 2 3 u 2 .
 (u1 ,u1 ) (u 2 ,u 2 )
M

u = v − (u 1 ,v n ) u − K − (u n −1 , vn ) u
 n

n
(u1 ,u1 ) 1 (u n −1 ,u n −1 ) n−1
Acest procedeu se nume te Gram-Schmidt.
TEOREMA 1.2.6 Fie En. Dac B=(v1 v2 ... vn) este o baz a spa iului En ,
atunci B′ = (u 1 u 2 ... un) de forma (∗) este o baz ortogonal , iar mul imea
 u u u 
B" = (e1 , e2 , K, en ) =  1 , 2 ,K, n 
 u u u n 
 1 2

este o baz ortonormat a lui En.

Demonstra ie. Din construc ie s-a v zut c B ' este o baz ortogonal ⇒ B" baz .
Pentru a demonstra c B" este ortonormat , consider m produsul scalar a doi vectori din B"
 0, dac i ≠ j,
 u uj   u 2
(ei , e j ) =  ,  =
 i  1
(ui , u j ) =  i = 1, dac i = j.

ui u j
 u i ⋅ u j u ⋅u
 i i

24
1.2.4 Probleme rezolvate
1. Fie Pn = {P ∈R [ X ] gradP ≤ n , n ∈ N* fixat} i aplica ia ( , ) : Pn × Pn → R
n n n
definit prin (P, Q ) = ∑ ( j!)2 a j b j , unde P( X ) = ∑ a j X j
i Q( X ) = ∑ b j X j .
j =0 j =0 j =0

se arate c aplica ia ( , ) este un produs scalar în Pn .

Rezolvare. Verific m axiomele din Def. 1.2.1:
(αP1 + βP2 , Q ) = ∑ ( j!)2 (αa1j + βa2j )b j
n n n
= α ∑ ( j!) a1j b j + β ∑ ( j!) a 2j b j =
2 2
i)
j =0 j =0 j =0
n n
= α (P1 , Q ) + β (P2 , Q ) , unde P1 ( X ) = ∑ a1j X j , P2 ( X ) = ∑ a 2j X j . Scriind capetele acestui
j=0 j =0

ir de egalit i ((αP1 + βP2 , Q ) = α (P1 , Q ) + β ( P2 , Q )) , rezult c aplica ia ( , ) este liniar în

raport cu prima variabil .
n n
ii) (P, Q ) = ∑ ( j!)2 a j b j = ∑ ( j!)2 b j a j = (Q, P ) , deoarece a j b j = b j a j în R, ∀j = 0,1,K , n .
j =0 j =0

(P, P ) = ∑ ( j!)2 (a j )2 = ∑ ( j!a j )2 > 0 .

n n
iii)
j =0 j =0

2. S se arate c func ia ⋅ : Rn → R definit prin x = max x i , cu

1≤ i ≤ n

x = (x , x
,K, x
1 2 n
)∈ Rn, este o norm
în Rn.
Rezolvare. Consider m Defini ia 1.2.3 i îi verific m axiomele :
i) x = 0 ⇔ max x i = 0 ⇔ x = 0 R n pentru c numai vectorul nul are maximum,
1≤ i ≤ n

pentru elementele sale luate în modul, egal cu zero.

ii) Fie x = max x i = x k , cu k = 1,K , n fixat. Rezult c
1≤i ≤ n

αx = αx k = α ⋅ x k = α ⋅ x .
iii) Fie x = max x i = x k , cu k = 1,K , n , fixat,
1≤i ≤ n

y = max y i = y j , cu j = 1,K , n , fixat,

1≤ i ≤ n

x + y = max x i + y i = x p + y p , cu p = 1,K , n , fixat.

1≤ i ≤ n
Avem
x + y = x p + y p ≤ x p + y p ≤ max x i + max y i = x k + y j = x + y
1≤ i ≤ n 1≤ i ≤ n
i axioma iii) este verificat .
se arate c aplica ia q : Rn × Rn → R, definit prin

∑ (x ) ( ) ( )
n
q ( x, y ) = (cu x = x1 , x 2 , K x n , y = y 1 , y 2 ,K , y n ∈Rn),
2
i
− yi
i =1

este o metric în Rn.

Rezolvare. Verific m pe rând axiomele din Defini ia 1.2.7 :

25
 ∑ (x )
n
q ( x, y ) =
2
D1 ) i
− yi ≥ 0 , care este adev rat din defini ia func iei radical de ordinul
i =1

( ) ( )
n
≥ 0 , ∀i = 1,K , n ⇒ ∑ x i − y i
2 2
doi i din x i − y i ≥ 0. Pe de alt parte,
i =1

∑ (x )
n
q ( x, y ) = 0 ⇔ x i − y i = 0, ∀i = 1,K , n ⇔ x i = y i , ∀i = 1, K, n
2
i
− yi =0 ⇔
i =1

⇔ (x , x
1 2
) (
, K, x n = y 1 , y 2 , K , y n ) ⇔ x = y.

∑ (x − y ) ∑ (y )
n n
D2 ) q ( x , y ) = i 2
= q ( y, x ),
2
i
= i
− xi ∀x, y ∈ Rn.
i =1 i =1

D3) Consider m, pentru orice vectori x, y, z ∈ Rn, expresia

[q(x, z ) + q(z, y )]2 = ∑ (x i − z i )2 + 2 ∑ (x i − z i )2 ⋅ ∑ (z i − y i )2 + ∑ (z i − y i )2

n n n n
i folosind
i =1 i =1 i =1 i =1

inegalitatea Cauchy – Buneacovski – Schwarz

∑ (a ) ∑ (b )
n n n

∑a b
i =1
i i
≤
i =1
i 2
⋅
i =1
i 2

ob inem
[q(x, z ) + q(z, y )]2 ≥ ∑ (x i − z i )2 + 2∑ (x i − z i )(z i − y i ) + ∑ (z i − y i )2 =
n n n

i =1 i =1 i =1

[( ) ( )] = ∑ (x )
n n
= ∑ xi − z i + z i − y i = q 2 ( x, y )
2 i 2
i
−y
i =1 i =1
adic
q ( x, y ) ≤ q ( x, z ) + q ( z , y ) .
X2 Xn
4. se arate c func iile polinomiale 1, X , , K, formeaz o baz ortonormat
2! n!
a lui Pn fa de produsul scalar definit prin
n
( , ) : Pn × Pn → R, (P, Q ) = ∑ (k!)2 a k b k ,
k =0
n n
unde P( X ) = ∑ a k X k i Q( X ) = ∑ b k X k .
k =0 k =0

 X2 Xn  Xk 
Rezolvare. m c baza 1, X ,
ar , K, =  este ortonormat . Folosind
 2! n!   k!  k =0,1,K,n
Defini ia 1.2.11 i defini ia produsului scalar din enun , calcul m produsul scalar a dou
polinoame oarecare din baz
 2 1
 xi x j  n  (i!) ⋅ ⋅ 0 + ( j!)2 ⋅ 0 ⋅ 1 , pentru i ≠ j

 ,  = ∑ (k!)2 a k b k =  i! j!
 i! j!  k =0  ( j!) ⋅ ⋅ ,
2 1 1
pentru i = j
 j! j!
i ob inem
 xi x j 
 ,  = δ ij , unde δ ij este simbolul lui Kronecker.
 i! j! 

26
 Xk 
Deci baza   este ortonormat .
 k!  k = 0,1,K,n

5. Fie P spa iul vectorial real al tuturor func iilor polinomiale reale definite pe
1
intervalul [− 1,1] i produsul scalar ( , ) : P × P → R definit prin ( p, q ) = ∫ p(x ) ⋅ q(x )dx , cu
−1

p, q ∈ P . Polinoamele ob inute din polinoamele 1, x, x 2 , K, x n ,K prin procedeul de

ortogonalizare se numesc polinoame Legendre. se scrie primele ase polinoame
Legendre.
Rezolvare. Not m p j ( x ) = x j , j ∈ N. Cu q k ( x ), k = 0,1,K ,5 , not m polinoamele
Legendre.
Fie q0(x) = p 0 ( x ) = 1 i calcul m
(p , q )
q1(x) = p1 ( x ) − 1 0 q 0 ( x ) = x
(q0 , q 0 )
deoarece
1 1
( p1 , q0 ) = ∫ xdx = 0 , (q0 , q0 ) = ∫ dx = 2 .
−1 −1
În mod analog, folosind procedeul Gram – Schmidt, ob inem pe rând :
(p ,q ) (p ,q )
q2(x) = p 2 ( x ) − 2 0 q 0 ( x ) − 2 1 q1 ( x ) = x 2 − ,
1
(q0 , q0 ) (q1 , q1 ) 3
pentru c
1 1 1
( p2 , q0 ) = ∫ x dx = , ( p 2 , q1 ) = ∫ x dx = 0, (q1 , q1 ) = ∫ x 2 dx = 2 ;
2 2 3

−1
3 −1 −1
3
(p ,q ) (p ,q ) (p , q )
q3(x) = p 3 ( x ) − 3 0 q 0 ( x ) − 3 1 q1 ( x ) − 3 2 q 2 ( x ) = x 3 − x ,
3
(q0 , q0 ) (q1 , q1 ) (q2 , q2 ) 5
deoarece

( p3 , q0 ) = ∫ x 3 dx = 0, ( p3 , q1 ) = ∫ x 4 dx = 2 , ( p3 , q2 ) = ∫ x 3  x 2 − 1 dx = 0 ,
1 1 1

−1 −1
5 −1  3
2

(q 2 , q2 ) = ∫  x 2 − 1  dx = 8 ;
1

−1 
3 45
(p ,q ) (p , q ) (p ,q ) (p ,q )
q4(x) = p 4 ( x ) − 4 0 q 0 ( x ) − 4 1 q1 ( x ) − 4 2 q 2 ( x ) − 4 3 q 3 ( x ) =
(q0 , q0 ) (q1 , q1 ) (q2 , q2 ) (q3 , q3 )
1 16 45  2 1  6 3
= x4 − − ⋅  x −  = x4 − x2 + ,
5 105 2  3 7 35
pentru c

( p4 , q0 ) = ∫ x 4 dx = 2 , ( p 4 , q1 ) = ∫ x 5 dx = 0, ( p4 , q 2 ) = ∫ x 4  x 2 − 1 dx = 16 ,
1 1 1

−1
5 −1 −1  3 105
2

( p4 , q3 ) = ∫ x 4  x 3 − 3 x dx = 0, (q3 , q3 ) = ∫  x 3 − 3 x 
1 1
8
dx = ;
−1  5  −1  5  175

27
 q5(x) = p 5 ( x ) −
( p5 , q0 ) q (x ) − ( p5 , q1 ) q (x ) − ( p5 , q2 ) q (x ) − ( p5 , q3 ) q (x ) −
(q0 , q0 ) 0 (q1 , q1 ) 1 (q 2 , q 2 ) 2 (q3 , q3 ) 3
(p ,q )
− 5 4 q 4 (x ) = x 5 − x −
3 16 175  3 3 
⋅
10 3 5
 x − x = x − x + x ,
5

(q 4 , q 4 ) 7 315 8  5  9 21
deoarece

( p5 , q 0 ) = ∫ x 5 dx = 0, ( p5 , q1 ) = ∫ x 6 dx = 2 , ( p5 , q 2 ) = ∫ x 5  x 2 − 1 dx = 0,
1 1 1

−1 −1
7 −1  3

( p5 , q3 ) = ∫ x 5  x 3 − 3 x dx = ( p5 , q 4 ) = ∫ x 5  x 4 − 6 x 2 + 3
1 1
16
,  dx = 0,
−1  5  315 −1  7 35 
2

(q 4 , q 4 ) = ∫  x 4 − 6 x 2 + 3
1
27
 dx = .
−1  7 35  105 2
Prin induc ie se poate demonstra c
q n (x ) =
n! d n 2 n
⋅ n x −1 .
(2n )! dx
( )
1.2.5 Probleme propuse

1. Fie spa iul vectorial real Vn i doi vectori oarecare x = x1 , x 2 ,K, x n ( ) (

i y = y 1 , y 2 ,K , y n )
din Vn . S se cerceteze care din expresiile
n
1) ( x, y ) = ∑ x i yi ,
i =1
n
2) ( x, y ) = ∑ x i y i ,
i =1

(x, y ) = ∑ (x i )2 (y i )2
n
3) ,
i =1

(x, y ) = ∑ (x i + y i )2 − ∑ (x i )2 − ∑ (y i )2
n n n
4)
i =1 i =1 i =1
definesc produse scalare în Vn .
2. Pe spa iul vectorial C[01,e ] = { f : [1, e] → R f este functie continua} definim aplica ia
e
( , ) : C[01,e ] × C[01,e ] → R prin ( f , g ) = ∫ (ln x ) ⋅ f ( x ) ⋅ g (x )dx .
1

i) S se arate c aceast aplica ie este un produs scalar în spa iul C[01,e ] .

ii) Pe spa iul vectorial C[01,e ] , înzestrat cu produsul scalar de la punctul i), s se calculeze f ,
pentru x → f (x ) = x , folosind Teorema 1.2.2.
5
3. În spa iul punctual euclidian E 5 avem produsul scalar ( x, y ) = ∑ x j y j , unde
j =1

( ) (
x = x 1 , x 2 , x 3 , x 4 , x 5 , y = y 1 , y 2 , y 3 , y 4 , y 5 ∈ E5 . )
se determine lungimile laturilor i unghiurile interioare ale triunghiului definit prin
vârfurile A(2,4,2,4,2), B(6,4,4,4,6), C (5,7,5,7,2) .

28
4. Fie M (n ) = {A ∈ M (n, n, R) A = a ij , [ ] i, j = 1,2,K, n} spa iul vectorial real al matricelor
tratice.
i) S se arate c func iile k: M (n ) → R+ , k = 1,2,K ,5 , definite mai jos, sunt norme:

( ) ∑ (a )
n n
A1 = ∑a
i , j =1
ij
; A 2
= tr At ⋅ A =
i = j =1
ij 2
;
n n
A 3 = max ∑ a ij ; A 4 = max ∑ a ij ; A 5 = max a ij .
1≤ j ≤ n 1≤ i ≤ n 1≤ i , j ≤ n
i =1 j =1

 1 2
ii) Pentru matricea A =   s se calculeze A k , cu k = 1,K ,5 .
 − 3 0
{
5. Fie Cn = z = (z 1 , z 2 ,K, z n ) z j ∈ C, j = 1,K , n} .
i) S se arate c func ia d : Cn × Cn → R+, dat prin
n
d ( z1 , z 2 ) = ∑ z1j − z 2j , cu z1 , z 2 ∈Cn,
j =1

este o metric în Cn.

ii) În C2 se calculeze distan a dintre elementele
z1 = (3 + 4i, 5 − 2i ) i z 2 = (1 − i, 2 + 3i ) .
2
6. Fie R2 [ X ] spa iul vectorial real al polinoamelor de grad cel mult doi i ( p, q ) = ∑ a j b j un
j =0
2 2
produs scalar pe R2 [ X ] , unde p = ∑ a j X j , q = ∑ b j X j . Consi-der m polinoamele
j =0 j=0

p1 = 3 X + 2 X + 5, p 2 = 3 X + 5 X + 2, p 3 = 3 X 2 + 2 X + 1, p 4 = − X 2 + 2 X + 1 .
2 2

i) S se g seasc un polinom p 0, de grad cel mult doi, care este echidistant fa de

polinoamele p1, p2, p3, p4.
ii) S se calculeze aceast distan .
7. se arate c , dac x1 , x 2 ,K , x p sunt vectori ortogonali în K-spa iu vectorial euclidian E,
atunci i vectorii λ1 x1 , λ2 x 2 ,K, λ p x p sunt ortogonali, ∀λ j ∈ K cu j = 1,2,K, n .
8. S se demonstreze c , dac vectorul x este ortogonal pe oricare din vectorii y1,y2,…,yn din
E , atunci este ortogonal i pe combina ia liniar λ1 x1 + λ2 x2 + K + λn xn , ∀λi ∈ K, cu
K
i = 1,K, n .
9. se arate c orice mul ime format din vectori nenuli ortogonali este liniar independent .
3
10. Care din urm toarele mul imi sunt baze în C3 fa de produsul scalar ( x, y ) = ∑ x k ⋅ y k ,
k =1

cu x = (x , x , x ), y = ( y , y , y ) ∈ C ?
1 2 3 1 2 3 3

A = {u1 = (i,0,0 ), u 2 = (0, i,0 ), u 3 = (0,0, i )},

B = {v1 = (2 + i,3,0 ), v 2 = (i,2 − i,3i ), v3 = (6i,1 − 5i,0 )},
C = {w1 = (1, i,0 ), w2 = (0,1, i ), w3 = (i,0,1)}.

11. Fie M (n ) = {A ∈ M (n, n, R ) A = [a ij ]


, i, j = 1,K , n  spa iul vectorial real al matricelor

tratice. Produsul scalar standard este definit pe M (n) prin

29
 ( A, B ) = tr (At ⋅ B ) = ∑ a ij b ij ,
n
A = [a ij ] , B = [b ij ] .
i = j =1

Care dintre urm toarele submul imi din M (3) este ortogonal ?
 1 2 3  − 3 0 0 1 0 0 
 
A = M = 0 2 3 , N =  2 0 0, P = 1 − 2 0 ,
   
 0 0 3  0 0 1 0 1 1  


 1 2 3 1 0 0 2 3 4 
 
 
B = Q = 0 1 2, R = 0 − 2  
0, S = 0 − 1 1   .
 0 0 1  0 0 1  0 0 − 1 

3
12. se ortogonalizeze în R mul imea de vectori
x1 = (5, − 3, 7 ), x2 = (1, 0, 0 ), x3 = (0, 1, 1)

( ) ( )
3
fa de produsul scalar ( x, y ) = ∑ x i y i , cu x = x 1 , x 2 , x 3 , y = y 1 , y 2 , y 3 ∈ R3 .
i =1
13. se ortogonalizeze în R4 sistemele de vectori
I x1 = (1,1,1,1), x 2 = (3,3,−1,−1), x3 = (− 2,0,6,8 ) ;
II y1 = (0,1,1,0 ), y 2 = (0,4,0,1), y3 = (1,−1,1,0 ), y 4 = (1,3,0,1) .
14. se ortonormeze mul imea
{
A = 2, 2 + x, (2 + x ) , (2 + x )
2 3
}
1
în C[00,1] în raport cu produsul scalar definit prin ( f , g ) = ∫ f ( x )g ( x )dx .
0

15. În spa iul vectorial E4 se define te produsul scalar a doi vectori x = (x1 , x 2 , x 3 , x 4 ) i
( )
y = y 1 , y 2 , y 3 , y 4 cu rela ia
4
( x, y ) = ∑ x j y j
j =1

i) S se completeze vectorii ortogonali e1 = (1,−1,2,−1), e2 = (− 1,2,0,3) cu al i doi vectori e3

i e4 astfel încât ace tia s formeze împreun cu primii doi o baz ortogonal în E4.
ii) Din baza ob inut la punctul i) s se formeze o baz ortonormat .
16. În spa iul euclidian E4, în care e1 , e2 , e3 , e4 formeaz o baz , avem produsul scalar

( ) ( )
4
(x, y ) = ∑ x j y j , cu x = x1 , x 2 , x 3 , x 4 , y = y 1 , y 2 , y 3 , y 4 ∈ E 4 . S se descompun vectorul
j =1

u = (− 2,−6,13,6) într-o sum de doi vectori, din care unul s apar in subspa iului generat de
doi vectori a1 = (2,−3,2,4), a2 = (3,1,1,1), a3 = (4,1,−4,−2) iar cel lalt s fie ortogonal
acestui spa iu.

30
 1.3 TRANSFORM RI LINIARE

1.3.1 Defini ie. Propriet i generale. Opera ii

Indisolubil legat de no iunea de spa iu vectorial este no iunea de transformare liniar

de spa ii vectoriale.
DEFINI IA 1.3.1. Fie U i V dou K - spa ii vectoriale. O aplica ie F : U → V se
nume te K-liniar (sau mai simplu liniar , atunci când corpul K este subîn eles) dac :
(1) F ( x + y ) =F ( x ) +F ( y ), ∀ x, y ∈ U (F este aditiv ) ,
(2) F ( α x ) = α F ( x ), ∀ x ∈ U, α ∈ K (F este omogen ) .
Condi iile din defini ia 3.1 sunt echivalente cu condi ia
PROPRIETATEA 1.3.1. O aplica ie F : U → V este o transformare liniar dac i
numai dac
(3) F ( λ x + µ y ) = λ F ( x ) + µ F ( y ) , ∀ λ, µ ∈ K, ∀ x, y ∈ U.
Demonstra ie. Presupunem c F este transformare liniar . Din Defini ia 1.3.1 rezult
F ( λ x + µ y ) =F ( λ x ) +F ( µ y ) = λ F ( x ) + µ F ( y ) .
Reciproc, dac F satisface condi ia (3) punând λ = µ = 1K , deducem
F ( x + y ) =F ( x ) +F ( y ) , care este tocmai rela ia (1) i, punând apoi µ = 0 , rezult F ( λ x )
= λ F ( x ) , adic rela ia (2), ceea ce arat c aplica ia F este liniar .
Nota ie. L (U, V) : = { F |F : U → V,F transformare liniar } = Hom(U, V)
DENUMIRI. Vectorul F ( x ) ∈ V, pentru x ∈ U, se nume te imaginea lui x prin F,
iar x ∈ U, a c rui imagine este F ( x ) ∈ V, se nume te preimaginea lui F ( x ).
Cazuri particulare. Dac F ∈L (U, V) i
F injectiv atunci F se nume te monomorfism;
F surjectiv atunci F se nume te epimorfism;
F bijectiv atunci F se nume te izomorfism.
Dac F ∈ L (U, U) ⇒ F se nume te endomorfism.
Dac F ∈ L (U, U) bijectiv ⇒ F se nume te automorfism.
Dac F ( U / K,K) ⇒ F se nume te form liniar .
Exemple. 1. Produsul scalar în En cu unul din vectori fixa i este o form liniar .
b
2. Analog in C [0a,b ] cu ( f , g ) = ∫ f ( x) g ( x)dx
a
cu f(x) fixat.
3. Fie Rn[X] spa iul vectorial al polinoamelor de grad cel mult n i F : Rn[X] → Rn-1[X]
aplica ia care asociaz fiec rui polinom derivata lui, adic
p ( x ) = a 0 + a1 x + K + a n x n →
F
p ' ( x ) = a1 + 2a 2 x + K + na n x n −1 .
Aceast aplica ie este liniar deoarece ∀ p1 , p 2 ∈ R[X] i ∀ k 1 , k 2 ∈ R, avem
F( k 1 p1 ( x ) + k 2 p 2 ( x )) = ( k 1 p1 ( x ) + k 2 p 2 ( x ))′ = k 1 p1 ′( x ) + k 2 p 2 ′( x )=
= k 1 F ( p1 ( x ) ) + k 2 F ( p 2 ( x ) ).
4. Fie V un spa iu vectorial peste câmpul K, a un element fixat din K i aplica ia
F a : V → V definit prin F a ( x ) = ax , ∀ x ∈ V. Transformarea F a este liniar deoarece,
∀ x, y ∈ V i ∀ λ, µ ∈ K, avem
F a (λ x + µ y ) = a (λ x + µ y ) = λ (ax ) + µ (ay ) = λ F a ( x ) + µ F a ( y).
Aplica ia F a se nume te omotetia spa iului V de raport a ∈ K.
Luând a = −1 , ob inem transformarea liniar care asociaz fiec rui vector x ∈ V opusul s u
− x . Aceasta se nume te simetria lui V fa de subspa iul nul.
TEOREMA 1.3.1 Dac F ∈ L (U, V) atunci:
1. F (0U) = 0V ;
2. U1 / K ⊂ U / K ⇒ F (U1) / K ⊂ V / K;
3. V1 / K ⊂ V / K ⇒ F- -1 (V1) / K ⊂ U / K;
4. S = {ui}i=1...n, depU S ⇒ depV F (S ) ;
5. F bijectiv ⇒ F- -1 ∈ F (V, U).
Demonstra ie. 1. Din (1) pentru β = 0 i apoi α = 0 ⇒F (0 U) = 0 V .
2. U1 / K ⊂ U / K din defini ie ⇒ [∀ α, β ∈ K i x, y ∈ U1 ⇒ α x + β y ∈ U1] ⇒ F
( α x + β y ) ∈F (U1) i F ( α x + β y ) = α F ( x ) + β F ( y ) ∈F (U1) . Deci
∀ α, β ∈ K i ∀F ( x ),F ( y ) ∈F (U1) ⇒ α F ( x ) + β F ( y ) ∈F ( U1) ⇒
⇒ F ( U1) / K ⊂ V / K.
3. Fie x, y ∈F- -1 (V1) i λ , µ ∈ K. Atunci F ( x ),F ( y ) ∈ V1, deci (F fiind liniar i V1
fiind subspa iu), avem
F ( λ x + µ y ) = λ F ( x ) + µ F ( y ) ∈ V1 ,
de unde
λ x + µ y ∈F- -1 (V1) .
def
 n i 
4. depU S {u i } ⇒ ∑ λ u i = 0U ⇒ ∃ i = 1,K, n astfel incat λi ≠ 0 .
 i =1 
 n  n
Deci F  ∑ λi u i  = F (0U ) ⇔ ∑ λi F (u i ) = 0V i ∃ i = 1,K , n astfel încât λi ≠ 0
 i =1  i =1

⇒ depV F (S).
5. Pentru v1 ∈ V ⇒ ∃ u1 ∈ U astfel încât v1 = F (u1 ) ( sau u1 = F –1 (v1 ) ). Analog,
pentru v 2 ∈ V ⇒ ∃ u 2 ∈ U astfel încât v 2 = F (u 2 ) ( sau u 2 = F –1 (v 2 ) ). Avem
F –1 (λv1 + µv 2 ) = F –1 (λ F (u1 ) + µ F (u 2 )) = F –1(F (λu1 + µu 2 )) =
= λu1 + µu 2 = λ F –1 (v1 ) + µ F –1 (v 2 ) , ∀λ, µ ∈ K,
deci F ∈L (V, U).
–1

DEFINI IA 1.3.2 Fie L (U, V) pe care introducem urm toarele:

1. egalitatea F 1, F 2 ∈ L (U, V), F 1: = F 2 ⇔ F 1( x ) = F 2( x ), ∀ x ∈ U;
2. adunarea ∀ F 1, F 2 ∈ L (U, V), F := F 1 + F 2 ⇔ F ( x ) = F 1( x ) + F 2( x ), ∀ x ∈U;
3. înmul irea cu scalari ∀ F 1 ∈ L (U, V), ∀ α ∈ K, F : = α F 1 ⇔ F ( x )= α F 1( x ), ∀
x ∈ U.
PROPRIET I 1.3.2
1. (L (U, V),+) formeaz grup comutativ;
2. L (U, V) împreun cu adunarea i înmul irea cu scalari formeaz
spa iu vectorial peste K .
Demonstra ie. Evident , prin verificarea axiomelor din defini iile corespunz toare.
TEOREMA 1.3.2 Fie E i E′ dou K spa ii vectoriale, B = (e1, e2, ... , en) baz în E i
C = {v1, v2, ... ,vn} un sistem arbitrar de vectori din E′. Atunci exist o aplica ie liniar unic
F : E → E′ cu proprietatea c F (ek) = vk, k = 1, 2, ... , n.
Demonstra ie. B este baz în E, deci orice x ∈ E este o combina ie liniar de
vectorii mul imii B, adic
 n
x= ∑x e
i =1
i
i

cu x 1 , x 2 ,K , x n unic determina i.
Definim aplica ia F : E → E′ prin
n
F (x ) = x1v1 + K + x n v n = ∑ x i vi
i =1

i vom ar ta c F este liniar i c F (ek ) = v k , k = 1,K , n .

n n
Fie x1 = ∑ x1i ei i x 2 = ∑ x 2i ei vectori arbitrari din E, α, β ∈ K scalari arbitrari i
i =1 i =1
consider m combina ia liniar
( )
n
α x1 + β x2 = ∑ α x1i + β x 2i ei .
i =1
inând seama de modul cum a fost definit aplica ia F , avem pe rând
F (α x1 + β x 2 ) = ∑ (α x1i + β x2i )vi = α ∑ x1i vi + β ∑ x 2i vi = α F
n n n
(x1 ) + β F (x2 )
i =1 i =1 i =1
i, conform cu proprietatea 1.3.1, aplica ia F este liniar . Tot din defini ia lui F , pentru
x = ek (k = 1, K, n ) ⇒ x k = 1 i x i = 0 , pentru i ≠ k , deci F (ek ) = v k , k = 1,K , n .
demonstr m unicitatea. Fie G∈L ( E, E′) cu proprietatea c G (ek ) = v k , k = 1,K , n .
n n n
Pentru orice x = ∑ x i ei , din E avem G ( x ) = ∑ x i G (ei ) = ∑ x i vi .
i =1 i =1 i =1

Valorile lui G coincid cu valorile lui F, ∀ x ∈ E, deci G = F . Aplica ia F , definit mai

sus, este singura aplica ie liniar care ia valorile date F (ek ) = v k , k = 1,K , n .
Re inem din aceast demonstra ie urm toarea expresie pentru imaginea lui x prin
aplica ia F :
n n
F ( x ) = ∑ x i v i =∑ x i F (ei ) = x1 F (e1 ) + x 2 F (e2 ) + K + x n F (en ) =
i =1 i =1

= ( )(
F (e1 ), F (e2 ),K, F (en ) ⋅ x1 , x 2 ,K , x n ) t

i f când nota ia (F ( e1 ),F ( e2 ), ... , F ( en )) : = F (B) ob inem urm toarea consecin :

Consecin a 1.3.1 Dac F ∈ L (E, E′) i B este baz a lui E, atunci pentru ∀ x ∈ E
avem
F ( x ) = F (B) ⋅ [ x ]B .
Consecin a 1.3.2 Dac ind E′ C i F ∈ L (E, E′), cu C = F (B ) , pentru B - baz , atunci
F este monomorfism.
C 1.3.1.
Demonstra ie. Fie x, y ∈E, cu F ( x ) = F ( y ) ⇒ F (B)[ x ]B = F (B)[ y ]B ⇒
F (B)([ x ]B - [ y ]B) = 0E′ i indE′ C = indE′ F (B) ⇒ [ x ]B = [ y ]B ⇒ B[ x ]B = B[ y ]B ⇒
x = y ⇒F injectiv .
TEOREMA 1.3.3 Dac F ∈ L (Un, V) monomorfism i
1. dac S = {ui}i=1,...,n , cu indUnS ⇒ indV F (S);
2. dac B = (e1, e2, ... ,en) este baz a lui Un ⇒ indV F (B);
3. dac dimUn = dimV = n i B este baz a lui Un ⇒ F (B) baz a lui V.
 n i 
⇔ ∑ λ u i = 0U n ⇒ λ = 0, ∀i = 1,K, n  .
i
Demonstra ie. 1. ind U n S
 i=1 
F monomorfism⇒ [ pentru u i ≠ 0 V [ ]
⇒ F (u i ) ≠ 0V ] ⇒ u i ≠ u j ⇒ F (u i ) ≠ F (u j ) ⇒ F
 n i  n
 ∑ λ u i  = F (0U ) ⇔ ∑ λi (u i ) = 0V ⇒ λi = 0, ∀i = 1,K , n ⇒ ind V F (S)
 i =1  i =1

2. i 3. rezult din 1.
DEFINI IA 1.3.3 Fie F 1 ∈ L (U, V) i F 2 ∈ L (V, W), atunci F : U → W prin F
( x ) = (F 2 o F 1)( x ), ∀ x ∈ U se nume te compunerea sau produsul transform rilor
liniare i se noteaz F = F 2 o F 1 sau F = F 2 F 1.
PROPRIET I 1.3.3
1. Produsul transform rilor liniare este o transformare liniar .
2. Produsul este asociativ i în general nu este comutativ.
3. Compunerea este distributiv la dreapta i la stânga în raport cu adunarea.
Demonstra ie. (evident ) exerci iu.
În L (V, V) se pot introduce:
- transformarea identic I : V → V prin I ( x ) = x , ∀ x ∈ V;
- puterile naturale ale unei transform ri:F 0 = I , F n =F F n−1 .

1.3.2 Nucleul i imaginea unei transform ri liniare

DEFINI II 1.3.4. 1. Fie F ∈ L (U,V). Se nume te nucleu al transform rii liniare F

mul imea
(4) {u ∈ U | F (u)=0 v}= F -1
(0v):=Ker (F )
adic mul imea preimaginilor lui 0v .
2. Se nume te imagine a transformarii liniare mul imea
(5) {v ∈ V | ∃ u ∈ U astfel încât F (u)=v}= F (U) :=Im(F )
adic mul imea imaginilor lui U.
TEOREMA 1.3.4. Dac F ∈ L (U,V) atunci Ker(F )/K ⊂ U /K i Im F /K ⊂ V /K.
Demonstra ie. Evident din propriet ile 3. i respectiv 2. ale teoremei 1.3.1.
TEOREMA 1.3.5. Dac U i V sunt K-spa ii finit dimensionale i F ∈ L ( U,V )
atunci
dim Ker (F ) + dim Im (F ) = dim U
Demonstra ie. Fie ( e1 , e2 , K , en ) o baz a lui Ker(F ) i ( y1 , y 2 ,K , y m ) o baz a lui

Im(F ). Atunci
(6) F ( ei ) = 0 v , ∀ 1 ≤ i ≤ n

i exist x j ∈ U astfel încât

(7) yj = F ( xj ) , ∀ 1≤ j ≤ m .

m c { e1 , e2 ,K , en , x1 , K, x m } este o baz a lui U. Fie α i , β ∈ K, 1 ≤ i ≤ n ,

j
S ar

1 ≤ j ≤ m i s consider m
n m
0 U = ∑ α i ei + ∑ β
j
(8) xj ,
i =1 j =1

unde, inând seam de (6) i (7), ob inem

0 V = F (0 U ) = ∑ α i F (ei ) + ∑ β j F (x j ) = ∑ β j y j
n m m

i =1 j =1 j =1

i, cum ind V { y1 , y 2 ,K , y m }, β j
= 0 , ∀ 1 ≤ j ≤ m , prin urmare (8) devine
n
0 U = ∑ α i ei
i =1

Cu indU { e1 , e2 ,K , en } rezult α = 0 , ∀ 1 ≤ i ≤ n . A adar, ob inem

i

ind U { e1 , e2 ,K , en , x1 , K, x m }.

ar m acum c U=L({ e1 , e2 ,K , en , x1 , K, x m }). Pentru orice x ∈U avem

F ( x )∈ Im(F ) i mul imea { y1 ,K , y m }={ F ( x1 ), ... , F ( x m )} fiind baz pentru Im(F ),

rezult c exist µ 1 ,K, µ m ∈ K , astfel încât

F ( x ) = ∑ µ j F (x j ) ,
m

j =1

 m 
deci F  x − ∑ µ j x j  = 0 V ,
 j =1 
m
adic x − ∑ µ j x j ∈ Ker ( F ) .
j =1

Cum ( e1 , e2 ,K , en ) este baz pentru Ker (F ), exist λ1 ,K, λn ∈ K cu

m n
proprietatea x − ∑ µ j x j = ∑ λ i ei ,
j =1 i =1

n m
x = ∑ λ ei + ∑ µ j x j .
i
deci
i =1 j =1

adar, U = L ({ e1 , e2 ,K , en , x1 , K, x m }).

DEFINI IA 1.3.5 dim Ker(F ) i dim Im(F ) se numesc defectul i, respectiv, rangul
tranform rii liniare F .
 TEOREMA 1.3.6 Dac F ∈ L (U ,V) atunci urm toarele afirma ii sunt echivalente:
(a) F monomorfism ⇔ (b) Ker (F ) = {0U}
Demonstra ie. (b) ⇒ (a) Din F ( x ) = F ( y ) i F liniar ⇒ F ( x − y ) = 0 v ⇒

⇒ x − y ∈ Ker ( F ) ⇒ x − y = 0U ⇒ x = y ⇒ F injectiv .

Ker(F ) ⊆ {0U }. Din x ∈ Ker(F ) ⇒ F ( x ) = 0V i cum F (0U ) = 0V ⇒

(a) ⇒ (b) ⇔ ⇒ F (x ) = F (0U ) i F injectiv ⇒ x = 0 U .

{0U } ⊂ Ker ( F ), evident pentru c Ker(F )/K ⊂ U /K (conf. T 1.3.4)

1.3.3 Matrice asociat unei transform ri liniare

Fie E i E’ dou K-spa ii vectoriale i B=( e1 , e2 ,K , en ) o baz în E. Conform cu

T.1.3.2, o transformare liniar F ∈ L (E,E’) este complet determinat dac sunt date valorile
F ( e j )= v j ∈ E’, j = 1,K , n .

Fie B’= ( u1 , u 2 ,Ku p ) o baz în E’. Cei n vectori v j pot fi da i prin coordonatele lor în

raport cu baza B’ , adic

p
(9) v j = ∑α ij u i , j = 1,K , n .
i =1

Construim un tablou cu coordonatele acestor vectori în care coordonatele vectorului v j se

sesc pe coloana j , în ordine natural . Matricea corespunz toare acestui tablou o not m
M(F ; B,B’).

F (e1) F (e2) . . . F (ej) . . . F (en)

u1 α11 α12 . . . α1j . . . α1n
(10) u2 α21 α22 . . . α2j . . . α2n
. . . . .
. . . . .
. . . . .
up αp1 αp2 . . . αpj . . . αpn
 α 11 α 12 K α 1n 
 21 
α α 22 K α 2n 
M(F ; B, B') =  .
 M M M M 
 p1 
α α p 2 K α pn 

DEFINI IA 1.3.5 Fie F ∈ L (E, E ), B = (e1,e2,...,en) o baz în E i

=(u1, u2,...,up) o baz în E . Matricea M(F ; B,B ) ale c rei coloane sunt formate cu
coordonatele vectorilor F (ej ) în raport cu B , se nume te matricea transform rii F în
raport cu perechea de baze (B,B’).
Pentru un endomorfism F ∈ L (E,E’) se folose te nota ia mai simpl M(F ; B).
Observa ia 1.3.1. Matricea M(F ; B,B’)∈M( p, n ,K) are num rul de linii

p =cardB’=dim E’ i num rul de coloane n =card B=dim E, iar elementele sale sunt din

corpul K. Deoarece, conform T.1.3.2., exist o aplica ie liniar unic F ∈ L (E,E’) cu

valorile F ( ek )= v k date, aplica ia

M(⋅ ; B,B’) : L (E,E’) → M( p, n ,K)

având valorile M(F ; B,B’) definite mai sus, este o bijec ie (deci pentru oricare transformare
F matricea M(F ; B,B’) exist i este unic determinat ).
TEOREMA 1.3.7 Fie F ∈ L (E,E ), B=(e1,e2,...,en) o baz în E, B =(u1, u2,..., un) o
baz în E , M(F ; B,B ) matricea transform rii i doi vectori x ∈ E, y ∈ E de forma
n n
x = ∑ x j e j = B[x]B si y = ∑ y i u i = B ′[ y ]B′
j =1 i =1

Atunci are loc echivalen a: f ( x ) = y ⇔ M(F ;B,B′)[ x ]B = [F ( x )]B.

Demonstra ie. Avem
 n  n (9 ) n
F ( x ) = F  ∑ x j e j  = ∑ x j F (e j ) = ∑ x j ∑ α ij u i = ∑∑ α ij x j u i .
p n p

 j =1  j =1 j =1 i =1 j =1 i =1

Schimb m ordinea de sumare i sco ând factor comun pe u i

 n 1j j 
 ∑α x 
 j =1 
 n 2j j 
F ( x ) = ∑  ∑ α ij x j  ⋅ u i = (u1 , u 2 ,K , u p ) ∑
p
 n  α x 
=
i =1  j =1   j =1 
 M 
 n 3j j 
 ∑α x 
 j =1 
  ( )( )
 α 11 , α 12 ,K ,α 1n x1 , x 2 , K, x n t 

 α 11 α 12 K α 1n  x1 
 21  
( )( )
 α 21 ,α 22 , K,α 2 n x 1 , x 2 ,K , x n 
= B' 
t
α α 22 K α 2 n  x 2 
 = B'   
 M   M M M  M 
( )( )
 α p11 ,α p 2 ,K ,α pn x1 , x 2 ,K , x n t 
 
α p1 α p 2 K α pn  x n 
  

(
unde am scos factor comun, la dreapta, matricea x 1 , x 2 , K, x n ) t
=[ x ]B .
Avem deci
(11) F ( x ) = B’⋅ M(F ;B,B’)[ x ]B .
Vectorul F ( x ) din E’ se mai scrie sub forma
(12) F ( x ) = B’ ⋅ [F ( x )]B’ .
Din tranzivitatea rela iei de egalitate aplicat pentru (11) i (12) i din faptul c ind E’ B’,
ob inem
M(F ;B,B’)[ x ]B = [F ( x )]B’ .
Observa ia 1.3.2. Forma (11) este reprezentarea analitic a unei transform ri
liniare.
TEOREMA 1.3.8. Aplica ia M( ⋅ ;B,B ): L (E,E ) → M(p,n,K) prin care oric rei
rela ii liniare i se asociaz o matrice în raport cu perechea de baze (B,B ), are urm toarele
propriet i:
(P.1.) M(F + G; B, B′) = M(F ; B,B′) + M(G ; B,B′), ∀ F , G ∈ L (E, E′);
(P.2.) M(λF ; B, B′) = λM(F ; B,B′), ∀ λ ∈ K, ∀ F ∈ L (E, E′).
Demonstra ie. (P.1.) Fie F , G ∈ L (E, E′) cu matricele asociate M (F ; B, B′) i M (G
; B, B′) date.
Din rela iile (9) i (10) rezult c F (B) = B′ ⋅ M(F ; B,B′), G (B) = B′ ⋅ M(G ; B,B′).
Dac not m H = F + G , avem
H (B) = F (B) + G (B) ⇔ B′ ⋅ M(H ; B,B′) = B′ ⋅ (M(F ; B,B′) + M(G ; B,B′))
adic , revenind la nota ia pentru H i inând seama de indE′B′,
M(F + G ; B, B′) = M(F ; B,B′) + M(G ; B,B′).
(P.2.) Pentru transformarea liniar λ F avem
(λF )(B) = λ F (B) ⇔ B′ ⋅ M(λF ; B,B′) = B′ ⋅λ M(F ; B,B′)
adic ( inând seama de indE′B′)
M(λF ; B, B′) = λM(F ; B,B′) .
TEOREMA 1.3.9. Dac F ∈ L (E, E′), G ∈ L (E, E′) i B, B′, B′′ baze, respectiv, în
E, E′, E′′, atunci exist rela ia
 M(G o F ; B,B′′) = M(G ; B′, B′′) ⋅ M(F ; B,B′).
Demonstra ie. Din considera iile de mai sus, avem
F (B) = B′ ⋅ M (F ; B,B′), G (B′) = B′′ ⋅ M (G ; B′,B′′)
(11)
(13) (G o F )(B) = G (F (B)) = G (B′ ⋅ M(F ; B,B′)) = B′′ ⋅ M(G ; B′,B′′) ⋅ M(F ; B,B′)
unde am folosit exprimarea (11) pentru G ( x ) = G (B′[ x ]B′) = B′′ ⋅ M(G ; B′,B′′) ⋅ [ x ]B′ cu
[ x ]B′ = M(F ; B,B′). Cum (G o F )(B) = B′′ ⋅ M(G o F ; B,B′′) din (13) rezult ( inând
seama de indE′′B′′)
M(G o F ; B,B′′) = M(G ; B′,B′′) ⋅ M(F ;B,B′) .
TEOREMA 1.3.10 Fie endomorfismele F , F ′ ∈ L (E, E); B, B′ - baze în E i
M(B, B′) matricea de trecere de la B la B′. Matricele M (F ′; B′) i M (F ; B) sunt asociate
aceluia i endomorfism dac i numai dac are loc rela ia
(14) M (F ′; B′) = M -1(B, B′) ⋅ M(F ; B) ⋅ M(B, B′).
Demonstra ie. Fie F = F ′. În B′ = B ⋅ M (B, B′) aplicând transformarea F ob inem
D .1.3.5
F (B′) = F (B) ⋅ M(B, B′) ⇒ B′ ⋅ M (F ; B′) =B ⋅ M (F ; B′) ⋅ M(B, B′), în care, punând
B = B′ ⋅ M -1(B, B′), ob inem
B′ ⋅ M (F ; B′) =B′ ⋅ M -1(B, B′) ⋅ M(F ; B) ⋅ M(B, B′)
i indEB′ d
M (F ′; B′) = M -1(B, B′) ⋅ M(F ; B) ⋅ M(B, B′).
Reciproc, presupunând adev rat rela ia (14), rezult c pentru orice baz B′ din E avem
B′⋅ M(F ′;B′)=B′⋅ M -1(B,B′) ⋅ M(F ; B) ⋅ M(B,B′)⇔
F ′(B′)=B ⋅ M(F ; B) ⋅ M(B, B′)⇔ F ′(B′) = F ( B) ⋅ M(B,B′) ⇔
F ′(B′) = F ( B ⋅ M(B,B′)) ⇔ F ′(B′) = F (B′), ∀ B′ baz în E atunci
F ′=F .
DEFINI IA 1.3.6. Dou matrice se numesc asemenea dac ele reprezint aceea i
transformare liniar F în dou baze diferite ale spa iului vectorial.
PROPRIETATEA 1.3.4. Toate matricele asemenea unei matrice date A sunt de forma
S -1AS ,
unde S este o matrice nesingular .
Demonstra ie. Rezult imediat din defini ia 1.3.6 i din teorema 1.3.10.
 1.3.4. Probleme rezolvate

1. Se consider func iile F : R3 → R3 definite respectiv prin

1) F ( x ) = x + a , cu a vector fixat în R3;

2) F ( x ) = λx , cu λ ∈ R ;

3) (
F ( x ) = x1 , x 2 , x 3 ( ) ), 2
cu x = (x1 , x 2 , x 3 ) ∈ R3;

4) ( )
F ( x ) = x1 + 2 x 2 , x1 − x 3 ,2 x 1 + x 2 − 3 x 3 ;

5) F ( x ) = (x , x + x , x + x + x ) ; 1 1 2 1 2 3

6) F ( x ) = (x + 1, x , x − 1) ; 1 2 3

7) F ( x ) = (x , x , x + k ) , cu k ∈ R*; 3 1 2

8) F ( x ) = (x + 2 x − 3x ,3x − x + 3x ,2 x + 3x + 2 x ).
1 2 3 1 2 3 1 2 3

Rezolvare. 1) Dac a ≠ 0 , atunci F (0 ) ≠ 0 i F nu este aditiv , deci F nu este liniar .

R3 R3 R3

Dac a = 0 R3 , atunci F ( x ) = x, F (y) = y i pentru α, β ∈ R avem

F (αx + βy ) = αx + βy = α F ( x ) + β F ( y) i F este liniar (conform cu proprietatea 1.3.1.)

(x ) + β (y) ,
def
2) F (αx + βy ) = λ (αx + βy ) = α (λx ) + β (λy ) = α F F ∀x, y ∈ R3 i α, β ∈ R,

rezult F ∈ L (R3,R3).
3) Consider m i y = ( y 1 , y 2 , y 3 ) ∈ R3 i α, β ∈ R. Avem

(
αx + βy = αx1 + βy 1 ,αx 2 + βy 2 , αx 3 + βy 3 )
i

( (
def
) )≠
F (αx + βy ) = αx1 + βy 1 ,αx 2 + βy 2 , αx 3 + βy 3
2

≠ (αx , αx ,α (x ) ) + (βy , βy , β ( y ) ) = α F ( x ) + β F ( y ) ,
1 2 3 2 1 2 3 2

deci F nu este liniar .

(
4) F (αx + βy ) = F αx1 + βy 1 , αx 2 + βy 2 ,αx 3 + βy 3 = )
def

( ( )
def
= αx1 + βy 1 + 2 αx 2 + βy 2 , αx1 + βy 1 − αx 3 − βy 3 , 2αx1 + 2 βy 1 + αx 2 + βy 2 − 3αx 3 −
)=
− 3 βy 3

= (α (x + 2 x ) + β ( y + 2 y ),α (x − x ) + β ( y − y ),α (2 x + x − 3 x ) + β (2 y
1 2 1 2 1 3 1 3 1 2 3 1
+ y2 −
− 3 y )) = 3

= α (x + 2 x , x − x ,2 x + x − 3x ) + β ( y + 2 y , y − y ,2 y + y − 3 y ) =
1 2 1 3 1 2 3 1 2 1 3 1 2 3

= α F (x ) + β F ( y ) , ∀x, y ∈ R3, deci F este transformare liniar .

5) F este liniar ( analog cu 4 ).

( ) ( ) ( )
def
6) F ( x + y ) = x1 + y 1 + 1, x 2 + y 2 , x 3 + y 3 − 1 = x1 , x 2 , x 3 + y 1 + 1, y 2 , y 3 − 1 ≠

( ) (
≠ x 1 + 1, x 2 , x 3 − 1 + y 1 + 1, y 2 , y 3 − 1) = F ( x ) + F ( y ) , pentru x, y ∈ R3.
Deci F nu este aditiv ⇒ F ∉ L (R3, R3).
7) Deoarece F (0 R3 ) = (0,0, k ) ≠ (0,0,0 ) = 0 R3 , rezult c F ∉ L (R3, R3).

8) F este liniar ( analog cu 4 ).

2. Fie F ∈ L (R4, R4) dat prin F (x 1 , x 2 , x 3 , x 4 ) = (x 3 , x1 + x 4 , x 2 − x 4 , x 3 ) . S se scrie

Im(F ) i Ker(F ).

Rezolvare. Im(F ) = {y ∈ R4 ∃x ∈ R4 a.î. y = F ( x )} , deci

def

Im(F ) = {(x 3 , x1 + x 4 , x 2 − x 4 , x 3 ) (x1 , x 2 , x 3 , x 4 ) ∈ R4 }.

Din defini ie Ker(F ) = {x ∈ R4 ( )
F ( x ) = 0 R 4 }, deci y = x 3 , x1 + x 4 , x 2 − x 4 , x 3 = (0,0,0,0) ,

de unde rezult x 3 = 0, x 1 = − x 4 , x 2 = x 4 . Avem

Ker(F ) = {(− x 4 , x 4 ,0, x 4 ) x 4 ∈ R }.

3. se determine defectul i rangul transform rii liniare F : R3 → R3 definit prin

( ) (
F ( x ) = x 1 + x 3 ,0, x1 + x 2 , cu x = x1 , x 2 , x 3 ∈ R3, )
explicitând câte o baz în Ker(F ) i în Im(F ).
Rezolvare. Din defini ie Ker(F ) = {x ∈ R3 F ( x ) = 0 R3 }, deci Ker(F ) este mul imea vectorilor

( )
x = x 1 , x 2 , x 3 pentru care

(x 1
)
+ x 3 ,0, x1 + x 2 = (0,0,0 ) .

Ob inem sistemul x 1 + x 3 = 0, x1 + x 2 = 0 care este simplu nedeterminat i are solu ia

x 1 = − x 3 , x 2 = x 3 , cu x 3 ∈ R, deci Ker(F ) = − x 3 , x 3 , x 3 {( ) x 3 ∈R }.
Prin urmare, orice vector din Ker(F ) are forma x = x 3 (− 1,1,1) .Vectorul e = (− 1,1,1) ≠ 0 R 3 este

un vector liniar independent, de aceea mul imea {e} este o baz în subspa iul Ker(F ) i deci
n = dim(Ker(F )) = 1.
Având în vedere defini ia subspa iului Im(F ) i defini ia lui F , conchidem c orice
vector y din Im(F ) este de forma

( )
y = x 1 + x 3 ,0, x1 + x 2 = x1 (1,0,1) + x 2 (0,0,1) + x 3 (1,0,0) , cu x 1 , x 2 , x 3 ∈ R.

Se observ c pentru x 1 = − x 2 = − x 3 = 1 ≠ 0 , rezult y = 0 R3 . Deci mul imea de vectori

{(1,0,1), (0,0,1), (1,0,0)} este liniar dependent . Mai mult, orice vector din Im(F ) se poate

exprima în func ie de vectorii e1 = (0,0,1) i e2 = (1,0,0) , care sunt liniar independen i.

Rezult c o baz în Im(F ) este format din ace ti vectori i atunci r=dim(Im(F )) = 2.

4. Fie V3 i spa iul vectorial real i aplica ia F : V3 → V3 definit prin

( )
F ( x ) = x1 , x1 − x 2 , x1 + x 2 − x 3 , cu x = (x1 , x 2 , x 3 ) ∈ V3 .

i) S se arate c transformarea F este liniar .

ii) S se scrie matricea M(F ; B) a transform rii F în aceea i baz B în care au fost date
componentele vectorilor x i F (x ) .
Rezolvare. i) Se verific u or c , pentru orice x = x 1 , x 2 , x 3 ( ) ( )
i y = y 1 , y 2 , y 3 din V3 i
pentru orice λ din R, avem F ( x + y ) = F ( x ) + F ( y ) i F (λx ) = λ F (x ) .
ii) Consider m baza B format din vectorii e1 ,e2 i e3 . Scriind vectorii x i F (x ) în baza B,
rela ia de defini ie a func iei F devine

( ) ( ) (
F x 1e1 + x 2 e2 + x 3 e3 = x 1e1 + x1 − x 2 e2 + x1 + x 2 − x 3 e3 )
sau
x 1 F (e1 ) + x 2 F (e2 ) + x 3 F (e3 ) = x1 (e1 + e2 + e3 ) + x 2 (− e2 + e3 ) + x 3 (− e3 ) .
Din acesta rezult
F (e1 ) = e1 + e2 + e3 , F (e2 ) = −e2 + e3 , F (e3 ) = −e3 .

Matricea transform rii F în baza B = {e1 , e2 , e3 } este

1 0 0

M(F ; B) = 1 − 1 0  .
1 1 − 1
Aceast matrice are pe coloane componentele vectorilor F (e1 ) , F (e 2 ), F (e3 )
( componentele transformatelor prin F ai vectorilor bazei ) raporta i la aceea i baz B.

5. Un endomorfism A , al spa iului vectorial cu n dimensiuni, transform vectorii

liniar independen i x1 , x 2 ,K, x n în vectorii corespuz tori y1 , y 2 ,K , y n . S se arate c matricea

M(A ; B) a acestei transform ri A într-o anumit baz B = (e1 , e2 ,K, en ) poate fi determinat

cu ajutorul rela iei

M(A ; B) = Y ⋅ X −1 ,
unde coloanele matricelor X i Y sunt alc tuite din componentele ( coordonatele ) vectorilor
x1 , x 2 ,K, x n , respectiv, y1 , y 2 ,K , y n , în aceea i baz B.

Rezolvare. Presupunem problema rezolvat i fie

 a11 a 12 K a n1 
 2 
a a 22 K a n2 
M(A ; B) =  1
M M M
 n 
a1 a 2n K a nn 

matricea c utat a transform rii A raportat la baza B = (e1 , e2 ,K, en ) . Conform defini iei

avem
n
(1) A (ei ) = ∑ a ij e j , i = 1,2,K, n.
j =1

n n
Scriem c în baza B transformarea A trece vectorul x k = ∑ xki ei în vectorul y k = ∑ y ki ei i,
i =1 i =1

inând seam de rela ia (1), avem

 n  n n n n
 n  n
A ( x k ) = A  ∑ xki ei  = ∑ xki A (ei ) = ∑ xki ∑ aij e j = ∑  ∑ a ij xki e j = y k = ∑ y kj e j
 i =1  i =1 i =1 j =1 j =1  i =1  j =1

Din aceasta rezult

n
(2) y kj = ∑ aij xki , j = 1,2,K, n.
i =1

Aranjând componentele vectorilor y1 , y 2 ,K , y n pe coloane i folosind rela iile (2), ob inem

ecua ia matriceal
  y11 y 12 K y 1n   a11 a 12 K a 1n   x11 x12 K x 1n 
 2     
 y1 y 22 K y n2   a12 a 22 K a n2   x12 x 22 K x n2 
= ⋅
M M M  M M M M M M
 n     
 y1 y 2n K y nn  a1n a 2n K a nn   x1n x2n K x nn 

sau
Y = M(A ; B) ⋅ X ,
de unde
M(A ; B) = Y ⋅ X −1 .

1.3.5 Probleme propuse

1. Fie Rn [ X ] spa iul vectorial real al polinoamelor de grad cel mult n. S se arate c func ia F
: Rn [ X ] → Rn [ X ] definit prin F (P ( x )) = P ( x + 1) − P ( x ) , ∀x ∈ R, este o transformare liniar .
2. se cerceteze care dintre func iile definite mai jos sunt transform ri liniare.
1) F ( P ( x )) = P (− x ) , P ∈ Rn [ X ] , ∀x ∈ R.
2) F (P (x )) = P ( x + 1) , P ∈ Rn [ X ] , ∀x ∈ R.

3) F (P (x )) = P ( x + 2 ) − P ( x ) , P ∈ Rn [ X ] , ∀x ∈ R.

4) F (P ( x )) = P (x 2 ) , P ∈ Rn [ X ] , ∀x ∈ R.

5) F (x ) = ((x1 )2 , (x 2 )2 , (x 3 )2 ), ( )
x = x 1 , x 2 , x 3 ∈ V3 .

6) (
F (x ) = e x , e x ,
1 2
) ( )
x = x 1 , x 2 ∈ V2 .

7) ( ) x = (x , x , x )∈V .
F ( x ) = x1 + 1, x 2 + 1, x 3 − 1 , 1 2 3
3

8) F (x ) = (x + x ,0, x + x + x ), x = (x , x , x )∈ V .
1 2 1 2 3 1 2 3
3

9) F (x ) = (x , x + x , x + x + x , x + x + x + x ) , x = (x , x
1 1 2 1 2 3 1 2 3 4 1 2
)
, x 3 , x 4 ∈ V4 .

3. (Derivata). Fie spa iile vectoriale reale V = { f : (a, b ) → R f functie derivabila} i

W = {g : (a, b ) → R }. se arate c func ia D : V → W , dat prin g = D ( f ) ≡ f ' , este o

transformare liniar .
4. (Integrala definit ). Fie spa iul vectorial real V = { f : [a, b] → Rf este integrabil în sens
b
Riemann }. S se arate c func ia I : V → R, definit prin I ( f ) = ∫ f ( x )dx , este transformare
a

liniar .
5. (Integrala nedefinit sau primitiva). Fie spa iul vectorial real
V = { f : [a, b] → Rf este func ie continu }.
se arate c func ia
x
P :V → V , P ( f ) = g , g (x ) = ∫ f (t )dt , pentru a ≤ x ≤ b,
a

este liniar .
6. Fie spa iul vectorial real V = { f : [a, b] → Rf este func ie continu }. S se verifice c
b
aplica ia F : V → V , F ( f ) = g, g ( x ) = ∫ f (t ) cos( x − t )dt pentru a ≤ x ≤ b , este o
a

transformare liniar .
7. se cerceteze care dintre func iile F : R3 → R3 definite mai jos, sunt transform ri liniare i
în caz afirmativ s se determine defectul i rangul fiec rei transform ri.

1)

(
F ( x ) =  ln arctg x1 + x 2 + x 3 ) , x1 , e x + x
1 2
+ x3
 , cu x = (x , x , x ) ∈ R .
 1 2 3 3

 
2) ( ) (
F ( x ) = x 1 , x 1 + x 2 ,0 , cu x = x1 , x 2 , x 3 ∈ R3. )
3) F (x ) = (x 1
) (
+ x 2 , x 2 + x 3 , x1 + x 3 , cu x = x1 , x 2 , x 3 ∈ R3. )
4) F ( x ) = x + (0,3,0) , cu x = (x1 , x 2 , x 3 ) ∈ R3.

5) ( ) (
F ( x ) = x 2 , x1 , x 2 + x 3 , cu x = x 1 , x 2 , x 3 ∈ R3. )
8. Pentru problemele 3. i 5. s se determine Ker(D) i, respectiv, Ker(P ).
9. Pe spa iul vectorial real Pn al func iilor polinomiale reale de grad cel mult n, se definesc
func iile
P (x ) → F 1 (P(x )) = xP(x ) ,
1
P (x ) → F 2 (P(x )) = x ∫ tP(t )dt , ∀x ∈ R.
0

1) S se arate c F 1 i F 2 sunt transform ri liniare.

2) S se determine Ker(F 2) i Im(F 2).
10. Pentru transformarea liniar D , definit de problema 3, s i se g seasc matricea
M( D ; B) în cazurile :
(
1) B = 1, x, x 2 , K, x n , )
 x − a ( x − a )2 (x − a )n 
2) B = 1, , ,K ,  , cu a ∈ R fixat.

 1 2! n! 
11. Fie F : R3 → R2 o transformare liniar dat prin imaginile F (e1 ) = (2,1), F (e2 ) = (0,1), F

(e3 ) = (1,1), unde e1 = (1,0,0), e2 = (0,1,0), e3 = (0,0,1).

i) S se determine imaginea unui vector oarecare din R3 .

ii) S se determine imaginile vectorilor u = (− 1,1,−2) , v = (1,0,−2) i w = (0,2,−1) prin F.

12. Fie (e1 , e2 , e3 ) o baz a spa iului vectorial V3. Transformarea liniar U ∈ L (V3, V3) duce

vectorul x1 = (0,0,1) în y1 = (3,5,−2 ) , x 2 = (0,1,1) în y 2 = (0,1,0 ) , x3 = (1,1,1) în y3 = (− 1,0,1) .

Care este matricea M(U ; B) în cazurile :

1) B = (e1 , e2 , e3 ) ;

2) B = ( x1 , x2 , x3 ) .

13. Fie F 1, F 2∈ L (R3 [ X ] , R3 [ X ] ) dou endomorfisme definite prin rela iile :

F (a + a X + a X
1
0 1 2 2
)
+ a 3 X 3 = a 0 + a1 X + a 2 X 2 , F 2 (X 2
)
+ X3 = X + X3,

F 2 (X + X ) = 1 + X
3 3
, F 2 (1 + X ) = 1 + X + X
3 2
+ X3, F 2 (1 + X + X 2
)
+ X 3 = 0.
se determine matricele transform rilor F 1 F 2 i, respectiv, F 2 F 1, în raport cu baza
canonic a spa iului R3 [ X ] .
14. Endomorfismul F ∈ L (V4, V4) are în baza B = (e1 , e2 , e3 , e4 ) matricea

1 2 3 2
− 1 0 3 1 
M(F ; B) =  .
2 1 5 − 1
 
1 1 2 2

Care va fi matricea endomorfismului F , dac lu m ca nou baza

1) B ' = (e1 , e2 , e3 , e4 ) ;

2) B" = (e1 , e1 + e2 , e1 − e2 + e3 , e1 + e2 − e3 − e4 ) .

15. Dac A 1, A 2∈ L (R3, R3) sunt date prin matricele

  3 1 0  − 1 4 2
M(A 1; B) = 0 2 1 , M(A 2; B) =  0 4 1  ,
1 2 3  0 0 5 
cu B baza canonic a spa iului R3, atunci
1) se determine imaginea vectorului u = (0,1,−1) prin transform rile A 1, A 1−1 , A 2, A
−1
2 ;

2) se determine imaginea vectorului v = (1,3,−2) prin (A 1+ A 2) i (A 1+ A 2) −1 ;

3) s se determine imaginea vectorului w = (0,1,2) prin A 1A 2, A 2A 1, (A 2A 1) −1

i (A 1A 2) −1 .
 1.4 VECTORI PROPRII. VALORI PROPRII.

1.4.1 Subspa ii invariante ale unui endomorfism

Fie E un K - spa iu vectorial.

DEFINI IA 1.4.1. Fie F ∈ L (E, E) un endomorfism i E 1 un subspa iu vectorial al lui

E. Se spune c E1 este un subspa iu invariant al lui F (sau fa de F ) dac

∀ x ∈ E1 , atunci F ( x ) ∈ E1 ,

TEOREMA 1.4.1. Fie subspa iul E1 / K ⊂ E / K i B1 o baz a lui E1 .

Subspa iul E1 este invariant fa de F ∈ L (E, E) dac i numai dac F ( B1 ) ⊂ E1 .

Demonstra ie. Dac E1 este invariant fa de F i B1 = (u1 , u 2 , K, u p ) , atunci

F ( B1 ) = (F ( u1 ),F ( u 2 ), ... , F ( u p )) ⊂ E1 deoarece, conform cu D.1.4.1, pentru orice

k = 1,K, p ,
u k ∈ E1 atunci F ( u k ) ∈ E1 .

Reciproc, fie x ∈ E1 arbitrar care, raportat la baza B1 , se scrie

x = ξ1 u1 + ξ2 u 2 + ... + ξp u p .

F este o transformare liniar

F ( x ) = ξ1 F ( u1 ) + ξ2 F ( u 2 ) + ... + ξp F ( u p ) ,

adic F ( x ) este o combina ie liniar format din vectorii F ( u k ) din subspa iul E1 ,

∀ k = 1,K, p , deci F ( x ) ∈ E1 , ∀ x ∈ E1 .
Observa ii 1.4.1. (a) Cunoa terea unor subspa ii invariante ale unui endomorfism
F ∈ L (E, E) permite alegerea unei baze convenabile în care matricea lui F are o form mai
simpl .
(b) Mul imea {0E} este un subspa iu invariant fa de orice endomorfism F , dar nu prezint
interes deoarece dimensiunea acesteia este zero.
(c) Fie E1 /K ⊂ E/K, cu dim E1 =1. Orice sistem B1 = {u} , cu u ∈ E1 \{0E}, este o baz în E1 .

Conform cu T.1.4.1, E1 este invariant fa de F ∈ L (E) dac i numai dac F ( u ) ∈ E1 ,

adic ∃ λ ∈ K astfel încât F ( u ) = λ u . Vectorii cu aceast proprietate prezint un interes

deosebit în cele ce urmeaz .
 1.4.2. Vectori proprii. Valori proprii. Defini ii. Propriet i

Fie E un K -spa iu vectorial.

DEFINI IA 1.4.2. Un vector x ∈ E \ {0E} se nume te vector propriu al
endomorfismului F ∈ L (E,E) dac ∃ λ ∈ K astfel încât
(1) F (x) = λx.
Un scalar λ ∈ K se nume te valoare proprie a endomorfismului F ∈ L (E,E)
dac ∃ x ∈ E \ {0E} care verific egalitatea (1).
Observa ii 1.4.2. (a) Unui vector propriu îi corespunde o singur valoare proprie.
Într-adev r, F ( x )= λ x i F ( x ) = µx ⇒ (λ − µ )x = 0 E ⇒ λ = µ , deoarece x ≠ 0 E .
(b) Unei valori proprii λ îi corespund o infinitate de vectori proprii.
Într-adev r, dac x este vector propriu asociat valorii proprii λ ( adic F ( x ) = λ x ), atunci
to i vectorii subspa iului E1 generat de x , mai pu in vectorul nul 0 E, vor fi vectori proprii

asocia i valorii proprii λ (deoarece F ( kx ) = λ kx , ∀ k ∈ K \ {0K }).

TEOREMA 1.4.2. Vectorii proprii x1 , x 2 ,K, x p ai unui endomorfism F , asocia i unor

valori proprii distincte λ1 , λ2 ,K, λ p , sunt liniar independen i.

Demonstra ie. Presupunem contrariul : ∃ β 1 , β 2 ,K , β p ∈ K nu to i nuli, astfel

încât
(2) β 1 x1 + β 2 x 2 + K + β p x p = 0 E .

Dispunem de numerotare i putem face ca β 1 ≠ 0K. Din aceasta deducem

β 1 F ( x1 ) + β 2 F ( x 2 ) + ... + β p F ( x p ) = 0E

sau, inând seama c x1 , x 2 ,K, x p sunt vectori proprii,

(2’) β 1λ1 x1 + β 2 λ2 x 2 + K + β p λ p x p = 0 E .

Înmul im (2) cu λ1 i o sc dem din (2’),

( ) ( ) ( )
β 2 λ2 − λ1 x 2 + β 3 λ3 − λ1 x3 + K + β p λ p − λ1 x p = 0 E .

Dac ind E{ x 2 ,K , x p }, din aceast ultim egalitate, cu λ1 , λ2 ,K, λ p distincte, rezult

β 2 = β 3 = K = β p = 0 i (2) se reduce la β 1 x1 = 0 E , cu β 1 ≠ 0K, deci x1 = 0 E . Dar x1 este

vector propriu i conform cu D.1.4.2, x1 ≠ 0E. Prin urmare nu are loc ind E{ x 2 ,K, x p }. Am

demonstrat astfel c
 depE{ x1 , x 2 ,K, x p } ⇒ depE{ x 2 , x3 K, x p }.

Repetând ra ionamentul, ob inem

depE{ x 2 , x3 K , x p } ⇒ depE{ x3 , x4 ,K, x p } ⇒ ... ⇒ dep E{ x p } ,

ceea ce este fals deoarece x p ≠ 0E i µx p = 0 E ⇒ µ = 0 (care d ind E{ x p }).

În concluzie, indE{ x1 , x 2 ,K, x p } .

DEFINI IA 1.4.3. Fie λ ∈ L (E,E).

j
o valoare proprie a endomorfismului F

Mul imea Ej = { x ∈ E | F ( x ) = λ x } se nume te subspa iul propriu asociat valorii

j

proprii λ
j
.
Se observ c E j este format din vectorul nul i to i vectorii proprii asocia i valorii

proprii λ .
j

TEOREMA 1.4.3. (a subspa iilor proprii).

(P.1.) Subspa iul propriu Ej , asociat valorii proprii λ , este un subspa iu vectorial al
j

lui E, invariant fa de F .
(P.2.) Subspa iile proprii asociate valorilor proprii distincte λ1 ≠ λ2 , au proprietatea
E1 ∩ E2 = {0E}.

m mai întâi c E j / K ⊂ E / K. Egalitatea F ( x ) = λ x

j
Demonstra ie. (P.1.) S ar

-λ
j
se mai scrie (F I )( x ) = 0 E, cu I transformarea identic . Deci E j este nucleul

endomorfismului F - λ
j
I i, conform cu T1.3.4, este un subspa iu vectorial al lui E.

Subspa iul E j este invariant fa de F deoarece ∀ x ∈ E j , F ( x ) = λ jx ∈ E j

(conform D.1.4.1) .
 x ∈ E1
(P.2.) Fie λ1 ≠ λ2 . Pentru ∀x ∈ E1 ∩ E 2 ⇒  ⇒F (x ) = λ1 x , F (x ) = λ2 x ⇒
x ∈ E2

⇒ (λ1
)
− λ2 x = 0 E i λ1 ≠ λ2 ⇒ x = 0E ⇒ E1 ∩ E2 = {0 E} .

1.4.3. Polinom caracteristic

 În cele ce urmeaz ne vom ocupa de determinarea valorilor proprii i a vectorilor
proprii pentru F ∈L (E, E).
Fie I endomorfismul unitate, I ( x ) = x , ∀ x ∈ E . Egalitatea (1) este echivalent cu
(3) (F - λ I )( x ) = 0E .
Fie B o baz în E, M(F ; B) = α ij [ ] 1≤ i ≤ n
1≤ j ≤ n
i M (I ; B) = In, unde In este matricea unitate de

ordinul n = dim E. La rândul ei, egalitatea (3) este echivalent cu

(4) (M(F ; B) - λ In)[ x ]B = [0E]B ,
unde [ x ]B este matricea coloan format din coordonatele lui x în baza B.
DEFINI IA 1.4.4. Egalitatea dat de rela ia (4) se nume te ecua ia vectorilor
proprii.
Aceasta este folosit pentru determinarea coordonatelor ( x 1 , x 2 ,K, x n ) ale vectorului
propriu x atunci când se cunoa te valoarea proprie λ .
Ecua ia matriceal (4) se scrie explicit sub forma
α 11 − λ α 12 K α 1n   x 1   0 
 21     
 α α 22 − λ K α 2 n   x 2   0
(4’) ⋅ = , (unde 0=0K)
 M M M M   M  M 
 n1     
 α α n2 K α nn − λ   x n  0

care este echivalent cu sistemul

( )
 α 11 − λ x 1 + α 12 x 2 + K + α 1n x n = 0
 21 1
( )
α x + α − λ x + K + α x = 0
22 2 2n n
(5) 
 M
1 1 n 2 2
(
α x + α x + K + α nn − λ x n = 0
n
)
de n ecua ii liniare i omogene în necunoscutele x i , i = 1, K, n , pentru care solu ia banal

nu convine deoarece x ∈ E \ {0E}. Deci valorile proprii sunt acele valori ale lui λ pentru
care determinantul ata at matricei sistemului este nul.
DEFINI IA1.4.5. Polinomul
(6) P( λ ) = det (M(F ; B) - λ In)
se nume te polinomul caracteristic al endomorfismului F , iar P( λ )=0 se nume te ecua ia
caracteristic a lui F .
TEOREMA 1.4.4. Polinomul caracteristic al unui endomorfism F este un invariant la
schimbarea bazei spa iului vectorial E.
 ~ ~
Demonstra ie. Fie B i B dou baze în E, F ∈L (E,E) cu M(F ; B), M(F , B )
matricele asociate lui F în cele dou baze i polinoamele caracteristice ale lui F în cele dou
baze
)
P (λ ) = det ( M(F ; B) − λ I n , respectiv, P (λ ) = det ( M(F , B ) − λ I n .
~ ~
)
Conform egalit ii (14), a teoremei 1.3.10,
~ ~
( ) ~
M(F , B ) = M −1 B, B ⋅ M(F ; B) ⋅ M B, B , ( )
~ ~
unde M(B, B ) este matricea de trecere de la B la B . Avem în mod evident c
~ ~
In = M-1(B, B )⋅ In ⋅ M(B, B )
i prin urmare
( ( ) ( ) (
P (λ ) = det M −1 B, B ⋅ M(F ; B) ⋅ M B , B - λM −1 B, B ⋅ I n ⋅ M B, B =
~ ~ ~ ~ ~
) ( )
(~
) )~
= det M −1 B , B ⋅ det ( M(F ; B) − λ I n ⋅ det M B, B = ( )
=
1
( )
det M B, B
~
( )
~ ⋅ det M B, B ⋅ det ( M(F ; B) − λ I n ) = P (λ ) ,

deoarece determinantul produsului a dou matrice p trate de acela i ordin este egal cu
produsul determinan ilor celor dou matrice p trate.
Acest rezultat justific de ce P( λ ) a fost numit, simplu, polinomul caracteristic al lui F
i nu polinomul caracteristic al lui F în baza B.
TEOREMA 1.4.5. Fie E un K - spa iu vectorial i F ∈ L (E, E). Dac K este un corp
algebric închis, endomorfismul F admite valori proprii i vectori proprii.
Demonstra ie. P( λ ) este un polinom cu grad P( λ ) = n = dim E i cu coeficien ii din
corpul K. Dac K este algebric închis, ecua ia P (λ ) = 0 admite cel pu in o solu ie λ1 ∈K .
Printr-un procedeu cunoscut, din aproape în aproape se ob ine descompunerea

(
P(λ ) = (-1)n λ − λ1 ) (λ − λ ) ...(λ − λ )
m1 2 m2 l ml
,

cu m1 + m2 + K + ml = n . Valorile proprii ale endomorfismului F sunt λ1 , λ2 ,K , λl , cu

ordinele de multiplicitate m1 , m2 ,K , ml .

Unei valori proprii λi îi corespunde o infinitate de vectori proprii care au coordonatele

în baza B date de sistemul (5), în care λ este înlocuit cu λi .
În particular, dac K = C, orice endomorfism F ∈ L (E, E) admite valori proprii i
vectori proprii. Dac K = R, nu orice F ∈ L (E, E) admite valori proprii i vectori proprii.
 1.4.4. Forma diagonal

O preocupare important în cele ce urmeaz este determinarea unei baze în E,

astfel încât matricea unui endomorfism F ∈ L (E,E) s aib forma cea mai simpl ,
a numita form canonic . Pentru acest motiv, determinarea unei baze în care
matricea endomorfismului F are forma diagonal , prezint un interes deosebit. Dat fiind un
endomorfism prin matricea sa într-o baz arbitrar , aceast opera ie se nume te reducerea
matricei respective la forma diagonal sau diagonalizarea matricei.
DEFINI IA1.4.6. Vom spune c endomorfismul F ∈ L (E,E) este diagonalizabil dac
exist o baz B în E în care
M(F ;B) = α ij [ ] 1≤ i ≤ n
1≤ j ≤ n

este o matrice diagonal , adic α ij = 0 K pentru i ≠ j.

TEOREMA 1.4.6. Un endomorfism F ∈ L (En, En) este diagonalizabil dac i numai
dac exist o baz a spa iului Vn format din vectori proprii ai endomorfismului.
Demonstra ie. Dac F este diagonalizabil, atunci exist o baz B = {e1 , e2 , K, en } a

spa iului fa de care matricea este diagonal

a 11 0 K 0 
 
0 a 22 K 0 
M(F ; B) =  .
 M M M 
 
 0 0 K a nn 

Rezult
 a 11 0 K 0 
 
 0 a 22 K 0 
F (B ) = B ⋅ M ( F ; B ) = (e1 , e2 , K, en ) ⋅  (
 = a e1 , a e2 ,K, a en
11 22 nn
)
 M M M 
 0 K a nn 
 0

i cum F (B)=( F ( e1 ),F ( e2 ),…,F ( en )), ob inem F (ek ) = a kk ek , k = 1,2, K, n , ceea ce

înseamn c vectorii ek , k = 1,2,K , n sunt vectori proprii ai endomorfismului F .

Reciproc, dac B* = {u1 , u 2 ,K, u n } este o baz în En format de vectorii proprii ai lui

F , adic F (u k ) = λk u k , k = 1,K, n , atunci matricea lui F în aceast baz este

 λ1 0 K 0
 
λ2 K 0 
M(F ; B*)= ([ F (u1 )] B* ,…, [ F (u n )]B* ) = 
M
0
.
M M
 
 0 0 K λn 

Desigur, unele dintre numerele λk pot fi egale.

TEOREMA1.4.7. Pentru endomorfismul F ∈ L (En, En), dimensiunea unui subspa iu
propriu este cel mult egal cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii corespunz toare
subspa iului.
Demonstra ie. Fie λ0 o valoare proprie multipl de ordinul m i E0 subspa iul propriu
corespunz tor, cu dim E0 = p < n . Fie {e1 , e2 ,K , e p } ⊂ E 0 o baz a subspa iului propriu.

Complet m aceast baz pân la o baz în En de forma B = {e1 ,K , e p , u p +1 , K, u n }. Deoarece

vectorii ek , k = 1,2,K , p , sunt vectori proprii corespunz tori valorii proprii λ0 , avem F

(ek ) = λ0 ek , k = 1,2,K, p i

F (u j ) = ∑ a ij ei +
p n

i =1
∑a
i = p +1
ij
ui , j = p + 1, K, n . Matricea lui F în aceast baz este

λ0 0 K a 1 p+1 K a 1n 
0
 
0 λ
0
K a 2 p +1 K a 2 n 
0
K K K K K K K
M(F , B) =  
0 0 K λ0 a pp +1 K a pn 
K K K K K K K
 
 0 0 K 0 a np+1 K a nn 
astfel c polinomul caracteristic al lui F are forma

( )
P(λ ) = det ( M(F ; B) − λI ) = λ0 − λ ∆(λ ) ,
p

unde ∆(λ ) este un determinant de ordin n − p .

În concluzie, ∆ (λ0 ) = 0 implic p < m , iar ∆ (λ0 ) ≠ 0 implic p = m . Deci p ≤ m .

TEOREMA 1.4.8. Un endomorfism F ∈ L (En, En) este diagonalizabil dac i numai

dac polinomul caracteristic are toate r cinile în câmpul peste care este luat En i
dimensiunea fiec rui subspa iu propriu este egal c ordinul de multiplicitate al
valorii proprii corespunz toare.
Demonstra ie. Presupunem c endomorfismul F este diagonalizabil. Rezult c exist
o baz {e1 , K, en } ⊂ E n format din vectori proprii pentru F , fa de care matricea lui F

este diagonal . Fie

 (
P(λ ) = λ − λ1 ) (λ − λ )
m1
( )
2
mp
2 m
K λ − λp ,
p
adic λk , k = 1,K , p sunt valorile proprii ale lui F de multiplicit i m i cu ∑m
i =1
i
= n. F

a reduce generalitatea, putem admite c primii m1 vectori din baza {e1 ,K , en } corespund lui

{
λ1 , urm torii m 2 lui λ2 , etc. În concluzie, vectorii e1 ,K , em1 ⊂ E1 apar in subspa iului }
propriu corespunz tor valorii proprii λ1 , ceea ce înseamn c num rul lor m1 este mai mic
sau cel mult egal cu dim E1 , adic m1 ≤ dim E1 . Pe de alt parte, conform teoremei 1.4.7,

avem dim E ≤ m1 . În concluzie m1 = dim E1 . Analog, rezult dim E k = m k , k = 2,K , p .

Reciproc, presupunem c dim E k = m k , k = 1,2,K , p . Consider m mul imea

B = {e1 ,K , em1 , em1 +1 ,K , em 2 ,K , em p −1 ,K, em p }, cu

p

∑m
i =1
i
= n , format din vectori din En astfel

încât primii m1 vectori s constituie o baz în E1, urm torii m 2 s constituie o baz în E2 i
a mai departe. Folosind induc ia asupra lui p se arat c B este o baz a lui En. Fa de
aceast baz B matricea lui F este
λ1 0 K 0 M 0 0 K 0
 
0 λ
1
K 0 M 0 0 K 0
K K K K M 0 0 K 0
 
0 0 K λ1 M 0 0 K 0
M(F ; B) = K K K K K K K K K ,
 
0 0 K 0 M λp 0 K 0
0 0 K 0 M 0 λp K 0
 
0 0 K 0 M K K K K
 
0 0 K 0 M 0 0 K λp 

adic o matrice diagonal .

Consecin a 1.4.1. Dac F ∈ L (En, En) este diagonalizabil, atunci En este suma
direct a subspa iilor proprii asociate valorilor proprii λ1 ,K , λ p ale endomorfismului, adic
En = E1 + E 2 + K + E p .

Procedeu de diagonalizare a unui endomorfism. Practic se parcurg urm toarele

etape :
1) Fix m o baz B în En i determin m matricea M(F ; B).
2) Determin m valorile proprii care sunt solu ii în K ale ecua iei P(λ ) = 0 .
3) Dac exist p ( p ≤ n ) valori proprii distincte λ1 , λ2 ,K , λ p cu ordinele de multiplicitate

m1 , m, 2 ,K , m p , calcul m rangul fiec rei matrice M(F ; B) − λk I , k = 1, K, p . Dac

)
rang(M(F ; B) − λk I = n − m k , k = 1,K, p , dim E k = dim(Ker ( F − λk I )) este num rul

solu iilor independente ale sistemului omogen (M(F ; B) − λk I )⋅ [X ]B = [OE ]B , atunci (conform

teoremei 1.4.8) endomorfismul F este diagonalizabil.

4) Se rezolv cele p sisteme omogene (M(F ; B) − λk I ) ⋅ [ X ]B = [OE ]B , k = 1,K, p . Un

sistem fundamental de solu ii, pentru un asemenea sistem, reprezint coordonatele vectorilor
proprii corespunz tori valorii proprii λk .
5) Matricea lui F , în raport cu baza format din vectorii proprii ai lui F , are pe diagonal
elementele λ1 ,K, λ1 ;K; λ p ,K , λ p , adic valorile proprii.

6) Not m prin D∈M (n, n, K) matricea diagonal ata at lui F în raport cu baza format din
vectorii proprii ai lui F . Dac C∈M (n, n, K) este matricea ale c rei coloane sunt vectorii
proprii care alc tuiesc noua baz a lui En, adic matricea de trecerea de la baza ini ial din En
(baza canonic B) la baza format din vectorii proprii, atunci
D = C-1⋅ M(F ; B)⋅ C

1.4.5. Probleme rezolvate

1. Fie λ1 , λ2 ,..., λ p valorile proprii ale endomorfismului lui F ∈ L (E, E ) , iar

x1 , x 2 ,..., x p vectorii proprii corespunz tori. S se arate c endomorfismul F n

, cu n ∈ Z*,

( ) ( )
admite valorile proprii λ1 , λ2 ,..., λ p
n n
( ) n
i vectorii proprii x1 , x2 ,..., x p .

Rezolvare. Din rela ia de defini ie a vectorilor proprii

F ( xi ) = λi xi , i = 1,K , p,

ob inem pe de o parte

F 2
(xi ) = λi F (xi ) = (λi )2 xi , F 3
(xi ) = (λi )2 F (xi ) = (λi )3 xi ,…

i pe de alt parte

F −1
( xi ) = 1
xi , F −2
( xi ) = 1
F -1
( xi ) = 1
xi , F −3
( xi ) = 1
F -1
( xi ) = 1
xi i
λi λi (λ ) i 2
(λ )
i 2
(λ )i 3

a mai departe pentru i = 1, K, p.

 2. Fie V = {f : [− 1,1] → R }
f ∈ C ∞ spa iul func iilor de clas C ∞ pe intervalul

[
[-1,1]. Endomorfismul S : V → V prin S ( f ( x )) = (x 2 − 1) f ' ( x ) ’, ∀x ∈ [− 1,1] se nume te ]
operatorul Sturm-Liouville. S se arate c λn = n(n + 1) , n ∈ N sunt valorile proprii, iar

vectorii x → Ρn ( x ) =
1 dn
n
n!2 dx n
[(
n
)]
x 2 − 1 , n ∈ N sunt vectorii proprii ai endomorfismului S .

Rezolvare. Facem nota ia f n ( x ) = x 2 − 1 ( ) i avem egalitatea

n

(x 2
− 1) f ' ( x ) = 2nxf ( x ) .
n n

Derivând de n+1 ori ambii membri, folosind formula Leibniz, ob inem

(x 2
)
− 1 f n(n + 2 ) ( x ) + 2 x(n + 1) f n(n +1) (x ) + n(n + 1) f n(n ) ( x ) = 2nxf n( n+1) ( x) + 2 n( n + 1) f n( n) ( x )

sau
[(x 2
) ]
− 1 Pn ' ( x) ’= n(n+1) Ρn (x ) .

Aceasta se mai scrie S (Ρn ( x) ) = n(n + 1)Ρn ( x) , ceea ce arat c numerele λn = n(n + 1) sunt

valorile proprii, iar Pn ( x ) sunt vectorii proprii corespunz tori ai operatorului S.

3.I. Fie matricele asemenea A i Β = S −1 ΑS (cu S – matricea nesingular de acela i

ordin ca A). S se arate c polinoamele caracteristice ale matricelor A si B sunt egale.
II. Fie M si N dou matrice p tratice de acela i ordin. tiind c una dinte ele este
nesingular , s se arate c :
i) matricele M i N sunt asemenea;
ii) polinoamele caracteristice ale matricelor MN si NM coincid.
Rezolvare. I. Deoarece λΙ = S −1λIS , putem scrie
[ ]
det[Β − λΙ ] = det S −1 AS − S −1λΙS = det S −1 ( A − λΙ )S [ ]
sau înc
det[Β − λΙ ] = det S −1 ⋅ det[Α − λΙ ] ⋅ det S .

Cum det S −1 ⋅ det S = 1 , rezult

det (Β − λΙ ) = det[Α − λΙ ] .
II. Presupunem matricea M nesingular i avem
i) S −1 NMS = S −1 M −1 MNMS = (MS ) MN (MS )
−1

[
ii) det[NM − λΙ ] = det M −1 MNM − M −1λΙM = det M −1 (MN − λΙ )M = ] [ ]
= det M −1 ⋅ det[MN − λΙ] ⋅ det M = det[MN − λΙ] .
 4.I. Fie endomorfismul T : R 3 → R 3 dat prin matricea

1 0 1
 
M(T ;B) =  0 − 1 0 
1 −1 0
 
exprimat în baza canonic B a spa iului R 3 . S se determine valorile proprii i vectorii
proprii ai lui T.
II. Fie endomorfismul F : R 4 → R 4 dat prin matricea
1 0 2 − 1
0 1 4 − 2
M(F ; B) = 
2 − 1 0 1 
 
2 − 1 − 1 2 
exprimat în baza canonic B a spa iului vectorial R 4 .
i) S se determine valorile proprii i vectorii proprii.
ii) Dac baza canonic B a spa iului R 4 este format din vectorii {e1 , e2 , e3 , e4 } , s se arate c

subspa iul generat de vectorii u1 = e1 + 2e2 i u 2 = e2 + e3 + 2e4 este invariant în raport cu F .

Rezolvare. I. Ob inem polinomul caracteristic

1− λ 0 1
1− 5
Ρ(λ ) = 0 −1 − λ ( )
0 = −(λ + 1) ⋅ λ2 − λ − 1 i valorile proprii λ1 = −1 , λ2 =
2
,
1 −1 −λ

1+ 5
λ3 = .
2
( )
Dac x = x 1 , x 2 , x 3 este vectorul propriu corespunz tor valorii proprii λ, ecua ia vectorilor
proprii(4) se scrie

1 − λ  x   0 
1
0 1
 
 2  
 0 −1 − λ 0  x  =  0  .
 1  
 −1 − λ  x 3   0 

Pentru λ1 = −1 , avem sistemul matriceal

 2 0 1  x   0 
1
  2   
 0 0 0  x  =  0 
 1 − 1 1  x 3   0 
    
din care x 3 = −2 x1 , x 2 − x1 , deci vectorul propriu c utat este x1 = α(1,-2,-1), cu α∈ R. Pentru

1− 5  − 1 − 5  1+ 5
λ2 = ob inem x 2 = β 1,0,  , cu β ∈ R, iar pentru λ3 =
2  2  2

 − 1 + 5 
ob inem x3 =γ 1,0,  , cu γ∈ R .
 2 

II. i) Polinomul caracteristic este P(λ)= (λ − 1) i λ1 = λ2 = λ3 = λ4 = 1 este valoare proprie

4

multipl de ordinul al patrulea. Ecua ia (4) a vectorilor proprii se scrie

0 0 2 − 1   x 1   0
0 0  
 4 − 2  x 2  0
⋅ =
 2 − 1 − 1 1   x 3   0
   4  
2 − 1 − 1 1   x  0
i are solu ia x 2 = 2 x 1 + x 3 , x 4 = 2 x 3 . Parametrizând variabilele x 1 i x 3 , punem x 1 = α

si x 3 = β , cu α, β ∈ R, astfel c vectorul x = (x1 , x 2 , x 3 , x 4 ) devine

 x1   α  1  0
 2      
x   2α + β   2 1
x = Β 3  = Β = Β α + Β β 1.
β   0
x       
 x4   2β   0  2
       
Prin urmare, lui λ = 1 îi corespund doi vectori proprii u1 = (1, 2, 0, 0) i u 2 = (0, 1, 1, 2) în

scriere vectorial sau u1 = Β(1,2,0,0) t si u 2 = Β(0,1,1,2) t în scriere matriceal .

ii) Din expresiile vectorilor proprii se vede c subspa iul generat de vectorii

u1 = e1 + 2e2 , u 2 = e2 + e3 + 2e4 este invariant în raport cu F , conform Teoremei 1.4.3,

deoarece u1 i u2 sunt tocmai vectorii proprii ai endomorfismului.

5. Fie endomorfismele F 1 , F 2 ∈ L (R 3
)
, R 3 date în baza canonic B a spa iului

vectorial R 3 prin matricele

4 6 0  − 3 − 7 − 5

M(F 1; B) = − 3 − 5 0 i M(F 2; B) =  2 4 3  .
− 3 − 6 1  1 2 2 

se determine valorile proprii, vectorii proprii pentru F 1 iF 2 i apoi, dac este posibil, s
se diagonalizeze fiecare endomorfism.
Rezolvare. Pentru endomorfismul F1 avem polinomul caracteristic Ρ(λ ) = (1 − λ )(λ2 + λ − 2 ) ,

valorile proprii λ1 = −2, λ2 = λ3 = 1 cu ordinele de multiplicitate m 1 = 1 , m 2 = 2 . Deoarece

rang(M(F 1; B) − λ1Ι )=2=n-m 1 =3-1=2, prin rezolvarea sistemului omogen

[M(F 1; B) − (−1)Ι ] [u1 ] = [0] , ob inem vectorul propriu u1 = Β x 3 ( −1,1,1) t , cu x 3 ∈ R sau

e1 = Β(− 1,1,1) . Analog, rang(M(F 1; B) − λ2 Ι )=1= n - m 2 = 3 – 2 = 1, deci dim Ε 2 = 2 . Prin

t

rezolvarea sistemului omogen [M(F1;B) − λ2 Ι ] [u 2 ] = [0] , ob inem

( )
u 2 = Β − 2 x 2 , x 2 , x 3 = x 2 Β (− 2 ,1,0 ) + x 3Β(0,0,1) , cu x 2 , x 3 ∈ R sau e2 = Β( −2,1,0) t si
t t

e3 = Β(0,0,1) .
t

Considerând Β1 = (e1 , e2 , e3 ) , baza format din vectorii proprii pentru F 1, ob inem

−1 − 2 0
 
Μ (Β, Β1 ) =  1 1 0  i forma diagonal
1 0 1 


 − 2 0 0
 
D=M (B,B1)· M(F 1 ; B)· M(B,B1) =  0 1 0  .
-1

 0 0 1
 

avem polinomul caracteristic Ρ (λ ) = (λ − 1)

3
Pentru endomorfismul F 2 i valorile proprii

λ1 = λ2 = λ3 = 1 cu ordinul de multiplicitate m 1 = 3 . Deoarece

rang(M(F 2; B) −1 ⋅ Ι ) = 2 ≠ n-m 1 =3-3=0, endomorfismul F 2 nu este diagonalizabil .

1.4.6. Probleme propuse

1. se demonstreze c , prin multiplicarea unui operator cu un scalar nenul, vectorii proprii

mân neschimba i, iar valorile proprii se înmul esc cu acel scalar.
2. se demonstreze c , pentru orice α 0 ∈ R , matricea Α − α 0 Ι are aceia i vectori proprii ca
i matricea A. Pentru operatorii corespunz tori celor dou matrice, s se g seasc rela ia
dintre valorile proprii.
3. se arate c valorile proprii ale unei matrice diagonale coincid cu elementele diagonalei.
4. Endomorfismul F ∈ L (V 3 , V 3 ) are în baza Β = (e1 , e2 , e3 ) matricea
  − 2 1 1
M(F ; B) =  1 1 3 .
 1 3 1
1) S se g seasc valorile proprii i vectorii proprii ui ai lui F .

2) S se scrie matricea M(F ; B*), cu Β ∗ = (u1 , u 2 , u 3 ) .

3) S se determine formulele de trecere de la baza B la baza Β ∗ .

4) Notând cu Μ (Β; Β ∗ ) matricea de trecere de la B la Β ∗ , s se verifice prin calcul
direct c matricea M(F ; B*) este asemenea cu matricea M(F ; B) (adic , s se arate c
M(F ; B*) = M-1(B; B*)· M(F ; B)· M(B; B*) ).
-1
5) Ce se poate spune despre valorile proprii i vectorii proprii ai transform rii F ?
5. Fie endomorfismul A ∈ L (R 3
)
, R 3 definit prin

a) A (x)= (x 1 ,2 x 2 ,3 x 3 ),

b) A (x ) = (x1 , x1 + x 2 , x 1 + x 2 + x 3 ) ,
c) A (x ) = (x 1 − x 2 ,0, x1 + x 2 ).
se g seasc , pentru fiecare caz în parte, vectorii proprii i valorile proprii.
6. se determine valorile i vectorii proprii ai urm toarelor matrice din spa iul R 3 :
− 1 − 5 2   3 −6 9  1 1 2 
Μ 1 = − 1 − 2 − 1 Μ 2 =  1 − 2 3  Μ 3 = 1 2 2  .
 4 5 1  − 3 6 − 9 2 1 0 

7. se determine polinomul caracteristic pentru operatorul liniar A , c ruia în spa iul liniar E
îi corespunde pe rând matricea:
1 −1 0 2
1 1 1   1 −1 0  
    3 0 1 0
Α = 1 1 0  , Β =  2 1 3 , C=  .
1 0 0   0 − 2 1 1 −1 0 1
     
0 0 1 2 


8. Endomorfismul A ∈ L (V 4 , V 4 ) este definit în baza e1 , e2 , e3 , e4 a spa iului V 4 cu ajutorul

matricei

6 − 9 5 4
 
 7 − 13 8 7 
Α= .
8 − 17 11 8 
 
1 − 2 1 3
 
i) se determine valorile proprii i vectorii proprii ai transform rii A .

ii) S se indice subspa iile invariante nebanale ale spa iului V 4 .

iii) Poate fi diagonalizat matricea A ?

 4 −2 2 
 
9. se diagonalizeze matricea Α =  − 5 7 − 5  .
 − 6 6 − 4
 

10. Pot fi diagonalizate matricele urm toare

 2 −1 2   2 −1 0
   
 5 −3 3  ,  −1 0 2 ?
 −1 0 − 2  0 −1 2
   

11. Fie T ∈ L (R 3
)
, R 3 endomorfismul definit prin

T (x ) = (x1 + 2 x 2 − 4 x 3 ,2 x1 − 2 x 2 − 2 x 3 ,−4 x1 − 2 x 2 + x 3 ) , cu ( )
x = x1 , x 2 , x 3 ∈ R 3 . S se

determine o baza ortonormat în R 3 fa de care matricea endomorfismului s fie diagonal .

0 1 1
 
12. Fie matricea Α =  1 0 1  .
1 1 0
 

i)S se determine valorile proprii i vectorii proprii.

ii)Folosind forma diagonal a matricei A, sa se determine Α k , k ∈ N i s se scrie sub forma

Α k = a k Α + b k Ι , unde I este matricea unitate de ordinul 3, iar a k , b k ∈ R .

[ ]
13. Fie Α = a ij o matrice de ordinul n, cu elemente în R. Se nume te urma matricei A i se

noteaz SpA, suma elementelor diagonale ale acestei matrice

Sp(A)= a11 + a 22 + a 33 + ... + a nn .

Dac matricele A,B,C sunt de acela i ordin i C este nesingular , s se verifice rela iile:
Sp (αA) = α Sp (A) , Sp (A+B) = Sp (A) + Sp(B) ,
Sp (AB) = Sp(BA) , Sp(C −1 AC) = Sp (A) .
14. Fie λn + p 1 λn−1 + p 2 λn −2 + ... + p n−1λ + p n = 0 ecua ia caracteristic a matricei A. Not m

cu s 1 =Sp(A), s 2 =Sp(A 2 ),…, s n =Sp(A n ). S se arate c :

1. s 1 =Sp(A)= λ1 + λ2 + ... + λn ;

2. s k =Sp(A k )= (λ1 ) k + (λ2 ) k + ... + (λn ) k , k ∈ Z ∗ ;

3. Între urmele s 1 ,s 2 ,…,s n i coeficien ii p 1 ,p 2 ,…p n ai ecua iei caracteristice, exist

rela iile

s 1 +p 1 = 0

s 2 + p1 s1 + 2 p 2 = 0

(7) s 3 + p 1 s 2 + p 2 s1 + 3 p 3 = 0

……………………………………

s n + p 1 s n−1 + p 2 s n− 2 + ... + p n−1 s 1 + np n = 0

15. Folosind rela iile

p 1 = −s1 , p 2 = −
2
(
1 1 1
) 1
(
p s + s 2 , p 3 = − p 2 s1 + p1s 2 + s 3 , …
3
)
(stabilite in problema 14), s se scrie ecua iile caracteristice ale matricelor

0 1 1   1 1+ i 0 
3 4
1. Α = 1 0 1  ; 2. Α =  ; 3. Α = 1 − i 1 − i  .
1 1 0  5 2  0 i 1 
 1.5. TIPURI DE TRANSFORM RI PE SPA II VECTORIALE
EUCLIDIENE

1.5.1. Transform ri ortogonale

Fie E, E′ dou K - spa ii euclidiene.

DEFINI IA 1.5.1. O transformare liniar F ∈ L (E, E′) se nume te ortogonal dac
streaz produsul scalar, adic
(1) (F ( x ),F ( y )) = ( x, y ), ∀ x,y ∈ E.

Nota ie. Lort (E, E′): = { F ∈L (E, E′) | ((F ( x ),F ( y )) = ( x, y ), ∀ x, y ∈ E}

Exemple. 1. Transformarea identic I : E → E este ortogonal deoarece pentru orice

x ∈ E avem I ( x ) = x i condi ia (1) este deci îndeplinit .
2. Transformarea F : E → E care asociaz fiec rui x ∈ E, opusul s u − x , este ortogonal
deoarece din rela ia de defini ie F ( x ) = − x pentru orice x ∈ E, rezult condi ia (1).
TEOREMA 1.5.1. Condi ia necesar i suficient ca o transformare liniar
F ∈L (E, E′) s fie ortogonal este ca ea s p streze lungimea vectorilor, adic
(2) || F ( x ) || = || x ||, ∀ x ∈ E.
Demonstra ie. Dac F ∈ Lort (E, E′) atunci (F ( x ),F ( x ))=( x, x ) (conform cu

(1)),din care rezult || F ( x ) || = || x ||, ∀x ∈ E.

Reciproc, dac || F( x ) || = || x ||, ∀ x ∈ E, consider m

(x, y ) = 1 [(x + y )2 − x 2 − y 2 ] = 1 ( x + y 2 − x − y
2 2
) = 12 ( F (x + y ) −
2
F (x ) −
2

2 2

− F (y) ) =
2 1
2
( F (x) + F ( y ) 2 − F (x ) −
2
F (y)
2
) = 12 (( F (x ) + F ( y ) ) -
2
-F

2
(x ) − F 2
( y )) = ( F (x ), F ( y ) ).
Consecin a 1.5.1. Orice transformare ortogonal este injectiv .
Întradev r, dac F ∈ L (E, E′), din F ( x ) = 0E′ rezult , conform cu rela ia (2), c
|| x || = || F ( x ) || = || 0 E′|| = 0, adic Ker (F ) = {0 E}, adic F injectiv (cf.T.1.3.6).
TEOREMA 1.5.2. (1) Produsul a dou transform ri ortogonale este tot o
transformare ortogonal .
(2) Inversa unei transform ri ortogonale surjective este tot o transformare ortogonal .
 Demonstra ie. (1) Fie F 1: E → E′ i F 2: E′ → E′′ dou transform ri ortogonale i F
= F 2 ° F 1: E → E′′ produsul lor. Dup proprietatea1.3.3.1, F este liniar i inând seama de
rela ia (2), avem || F ( x ) || = || F 2 (F 1( x )) || = || F 1( x ) || = || x ||, ∀ x ∈ E deci F este
ortogonal .
(2) Fie F ∈Lort(E, E′), F surjectiv , atunci F este bijectiv i deci exist F -1
: E′ → E
-1
care este, conform propriet ii 1.3.3.5, transformare liniar . Punând F (v’) = v sau
-1
echivalent v′ = F (v) i inând seama de (2) ob inem || F (v′) || = || v || = || F (v) || = || v′||,
∀ v′ ∈ E′ adic F -1
este ortogonal .
Din Teorema 1.5.2. rezult
Consecin a 1.5.2. Opera ia de compunere determin pe mul imea endomorfismelor
ortogonale surjective ale unui spa iu vectorial euclidian E pe el însu i o structur de grup.
Acest grup se nume te grupul ortogonal al spa iului euclidian E i-l vom nota
G O (E). El este subgrup al grupului liniar G L (E) - grupul format de mul imea
endomorfismelor lui E.
TEOREMA 1.5.3. Condi ia necesar i suficient ca F ∈ Lort (E, E′) este ca matricea
M(F ; B,B′) a transform rii F în raport cu orice baze ortonormate B i B′ din E, respectiv,
E′ s verifice egalitatea
(3) Mt(F ; B,B′) ⋅ M(F ; B,B′) = In ,
unde In este matricea unitate de ordinul n = dimE.
Demonstra ie. Presupunem c F ∈Lort(E, E′) atunci ∀ x ∈ E, || F ( x ) || = || x ||,
rezult (F ( x ),F ( x ))=( x, x ) atunci [F ( x )]tB′[ F ( x )]B′ =[ x ]tB[ x ]B i, cum [F ( x )]B′= M(F ;

B,B′)[ x ]B ,rezult [ x ]tB ⋅ Mt(F ; B,B′) ⋅ M(F ; B,B′) ⋅ [ x ]B = [ x ]tB ⋅ In ⋅ [ x ]B , de unde

rezult (3).
Reciproc, presupunem adev rat rela ia (3) i parcurgând în sens invers demonstra ia
precedent rezult || F ( x ) || = || x ||, adic F ∈ Lort (E, E′).
DEFINI IA 1.5.2. Matricea p trat A ∈ M (n, n, R) se nume te ortogonal dac
satisface rela ia
(4) A ⋅ At = At ⋅ A = In .
Consecin e 1.5.3. (1) Dac F ∈Lort(E, E) atunci M(F ; B) este matrice ortogonal .
(2) Dac A este matrice ortogonal , atunci det A = ± 1.
(3) Dac A i B sunt dou matrice ortogonale, atunci i matricea A ⋅ B este o matrice
ortogonal .
(4) Inversa unei matrice ortogonale este o matrice ortogonal .
A 0
(5) Dac A i B sunt matrice ortogonale, atunci i matricea   este ortogonal .
 0 B
Demonstra ie. (1) este evident .
(2) inând seama de proprietatea c det (A ⋅ B) = det (A) ⋅ det (B), avem din rela ia (4)
det (A ⋅ At) = det In ⇒ detA ⋅ det At = 1
i, cum det A = det At, rezult (det A)2 = 1 ⇒ det A = ± 1.
(3) Din ipotez A ⋅ At = In, B ⋅ Bt = In , rezult
(AB) ⋅ (AB)t = (AB) ⋅ (BtAt)= A ⋅ (BBt) ⋅ At = A ⋅ In ⋅ At = AAt = In .
(4) Fie B = A-1 i AAt = In. Avem succesiv
B ⋅ Bt = (A-1) ⋅ (A-1)t = A-1 ⋅ (At)-1 = (A⋅At)-1 = In-1 = In.
(5) inând seama de (3), avem pe rând
t
A 0  A 0 A 0   At 0   A ⋅ At 0  I 0
0 =  = = = I.
 B   0 
B 0 B   0 Bt   0 B ⋅ B t  0 I 

Observa ie 1.5.1. În C.1.5.3.(5) nu este necesar ca cele dou matrice s fie de acela i
ordin.
DEFINI IA 1.5.3. Un endomorfism ortogonal F se nume te rota ie dac
detM(F ; B)= 1, unde M(F ; B) este matricea lui F asociat bazei B a spa iului vectorial.

1.5.2. Transform ri liniare simetrice

DEFINI IA 1.5.4. O transformare liniar F a unui spa iu euclidian în el însu i se

nume te simetric dac satisface condi ia
(5) ( x ,F ( y ))=(F ( x ), y ), ∀ x, y ∈ E.
În cele ce urmeaz vom considera dim E = n .
TEOREMA 1.5.4. Condi ia necesar i suficient ca transformarea liniar F
∈ L (E, E) s fie simetric este ca:
i) matricea asociat ei într-o baz ortonormat dat s fie simetric ;
ii) produsul scalar ( x ,F ( x )) s fie real, ∀ x ∈ E.
Demonstra ie. i) Fie B = (e1, e2, ... ,en) o baz ortonormat , adic
 0, daca i ≠ j,
(e , e ) = δ =
1, daca i = j.
i j ij

Consider m doi vectori x i y ∈ E \ {0E } care, în baza B, se exprim sub forma

n n
B ⋅ [x]B = ∑ x i ei i respectiv B ⋅ [ y ]B = ∑ y i ei .
i =1 i =1

Reamintim expresia produsului scalar

 
( x, y ) =  ∑ x i ei , ∑ y j e j  = ∑∑ x i y j (ei , e j ) = ∑∑ x i y j δ ij = ∑ x i y i
n n n n n n n

 i =1 j =1  i =1 j =1 i =1 j =1 i =1

adic
(6) (B[ x ]B, B[ y ]B) = [ x ]tB[ y ]B .
Scriind rela ia (5) sub form matriceal avem
(B[ x ]B, B⋅M(F ; B)⋅[ y ]B) = (B⋅M(F ; B)⋅[ x ]B, B[ y ]B)
i, folosind (6), ob inem urm toarele forme echivalente
[ x ]tB ⋅ M (F ; B) ⋅ [ y ]B = (M(F ; B)⋅[ x ]B)t[ y ]B ⇔

⇔ [ x ]tB ⋅ M (F ; B) ⋅ [ y ]B = [ x ]tB ⋅ Mt (F ; B) ⋅ [ y ]B ⇔

⇔ M (F ; B) = Mt (F ; B).
ii) Dac F este simetric, atunci ( x ,F ( x )) = (F ( x ), x ) = ( x ,F (x )) , unde bara orizontal
de deasupra perechii de paranteze înseamn conjugatul complex. Deci
( x ,F ( x )) = ( x ,F (x )) i ( x ,F ( x )) este real, ∀ x ∈ E.

Reciproc, dac ( x ,F ( x )) este real, atunci ( x ,F ( x )) = ( x ,F (x )) = (x ,F (x )) =

= (F ( x ), x ) i, prin urmare, F este simetric.
TEOREMA 1.5.5. Fie E un R - spa iu vectorial, F ∈L (E, E) i B baz a lui E. Dac
M(F ; B) ∈ M(n, R) i M(F ; B) = Mt (F ; B), atunci toate valorile proprii, distincte sau nu,
ale endomorfismului F sunt reale.
Demonstra ie. Fie M(F ; B) matricea transform rii F fa de o baz ortonormat din
E i ecua ia caracteristic asociat ei
det(M (F ; B) - λIn) = 0.
Cum aceast ecua ie este de gradul n în λ, ea are n r cini distincte sau nu în corpul
numerelor complexe C. Fie λ0 una din ele i [ x ]B o solu ie nenul a ecua iei vectorilor
proprii (4) din §1.4.3. Consider m rela ia (4) din § 1.4.3 sub forma
(7) M (F ; B) [ x ]B = λ0 [ x ]B, care, conjugat complex, d
(8) M (F ; B )[x] B = λ0 ⋅ [x]B unde M (F ; B ) =M(F ; B), deoarece M(F ; B) ∈M(n; R).

Amplificând la stânga pe (7) cu [x]B

t
i pe (8) cu [ x ]tB , avem

[x]B M (F ; B) [ x ]B = λ0 [x]B [ x ]B
t t
(7′)

(8′) [ x ]Bt M (F ; B) [x ] B = λ0 [ x ]Bt [x]B

Aplic m transpusa rela iei (8′) i ob inem

[x]B M (F ; B) [ x ]B = λ0 [x]B [ x ]B ,
t t

care, comparat cu (7′), d

(λ0
)
− λ0 ⋅ [x]B [x ]B = 0
t

i, cum x ≠ 0 E , rezult λ0 = λ0 , deci λ0 ∈ R.

TEOREMA 1.5.6. Subspa iul ortogonal unui vector propriu al unei transform ri
liniare simetrice F , este invariant fa de F .
Demonstra ie. Fie e un vector propriu al lui F corespunz tor valori proprii reale λ0, a
rei existen este asigurat de teorema precedent i not m cu E0 subspa iul lui E ortogonal
pe e . Atunci pentru ∀ x ∈ E0 avem
( e ,F ( x )) = (F ( e ), x ) = (λ0 e , x ) = λ0( e, x ) = 0 ,

adic i F ( x ) ∈ E0 i, prin urmare, E0 este invariant fa de F .

TEOREMA 1.5.7. Pentru orice transformare liniar simetric F exist o baz
ortonormat în E fa de care matricea ei s aib form diagonal .
Demonstra ie. Fie e1 un vector propriu unitar pentru F i E1 subspa iul cu n − 1
dimensiuni ortogonal pe e1 , E1 fiind invariant fa de F , restric ia F ′, a lui F la E1 , este o

transformare liniar de asemenea simetric pe E1 . Considerând un vector propriu unitar e2

pentru F ′, el este propriu i pentru F i ortogonal pe e1 . Fie apoi E 2 subspa iul cu n − 2

dimensiuni ortogonal pe e1 i e2 . E 2 este de asemenea invariant fa de F ′ i fie e3 un

vector propriu unitar al restric iei F ′′ a lui F la E 2 . Vectorul e3 este propriu i pentru F i

ortogonal pe e1 i e2 . Continuând acest proces, dup n pa i ob inem în E o baz

ortonormat B = (e1 , e2 , K, en ) , format din vectori propii pentru F . Conform T.1.4.4,

matricea transform rii M(F ; B) are form diagonal .

Din aceast teorem rezult
 Consecin a 1.5.4. Subspa iile proprii ale unei transform ri liniare simetrice au
dimensiunile egale cu ordinele de multiplicitate ale valorilor proprii corespunz toare i sunt
ortogonale dou câte dou .
Practic, pentru a reduce matricea unei transform ri liniare simetrice F ∈L (En, En) la
forma diagonal printr-o schimbare ortogonal de baz , proced m astfel:
- Consider m o baz ortonormat B = (e1 , e2 ,K , en ) , fa de care matricea transform rii este

M(F ; B) cu M (F ; B) = Mt (F ; B).
- Scriem ecua ia caracteristic
det (M(F ; B) - λ In) = 0
i g sim r cinile λ1 , λ2 ,K , λn care, dup cum am v zut, vor fi toate reale. Forma diagonal
a matricei transform rii F va fi
 λ1 0 K 0
 
0 λ2 K 0
M(F ; B′) =   , cu baza B′ necunoscut .
M M M M 
0 K λn 
 0

- Dac ne intereseaz i baza ortonormat B′ fa de care matricea M(F ; B′) are forma
diagonal de mai sus, cum aceasta trebuie s fie format din vectori proprii, proced m în felul
urm tor. Consider m ecua ia vectorilor proprii
(M (F ; B) - λIn)[ x ]B = [ 0 En ]B

i înlocuind, pe rând, λ cu fiecare r cin caracteristic λi , determin m subspa iile proprii

Ei . Cu ajutorul procedeului Gram-Schmidt construim, pornind de la un sistem fundamental

de solu ii ale sistemului (M (F B) - λ In)[ x ]B = [ 0 En ]B, câte o baz ortonormat în fiecare

E i . Cum subspa iile E i sunt ortogonale câte dou i suma dimensiunilor lor este n , rezult c

aceste baze vor constitui împreun o baz ortonormat B' în E n , fa de care matricea

transform rii F are forma diagonal M(F ; B′).

1.5.3. Izometrii

Fie E un spa iu vectorial euclidian real.

DEFINI IA 1.5.5. Func ia T : E → E definit prin T ( x ) = x + a, a ∈ E, a fixat, se
nume te transla ie de vector a pe E.
Observa ia 1.5.2. Transla ia de vector nul (0E) este identitatea pe E.
 TEOREMA 1.5.8. (1) Dac T 1 este transla ie de vector a1 i T 2 este transla ie de
vector a2, atunci T 1 T 2 = T 2 T 1 este transla ie de vector a1 + a2.
-1
(2) Dac T este transla ie de vector a, atunci T exist i este transla ia de vector -
a.
Demonstra ie. (1) (T 2 T 1 )( x ) = T 2 ( x + a1 ) = ( x + a1 ) + a2 = x + (a1 + a 2 ) .

Analog (T 2 T 1 )( x ) = x + (a1 + a2 ) i deci T 2 T 1 = T 1 T 2.

(2) Din T -1
T = I rezult T
-1
(T ( x ))= x adic T -1( x + a )= x i f când înlocuirea x → x − a
avem T -1
(x) =x−a.
Observa ia 1.5.3. Produsul define te pe mul imea tuturor transla iilor pe E o structur
de grup abelian, numit grupul transla iilor.
TEOREMA 1.5.9. Transla ia p streaz distan a euclidian , adic
d (T ( x ),T ( y )) = d ( x, y ), ∀ x, y ∈ E.

Demonstra ie. d(T ( x ),T ( y )) = || T ( y ) - T ( x )||=|| y + a − ( x + a ) ||=|| y − x ||=

=d( x, y ), ∀ x, y ∈ E.

DEFINI IA 1.5.6. O func ie surjectiv F : E → E care p streaz distan a

euclidian , adic d(F ( x ),F ( y )=d( x, y ), ∀ x, y ∈ E, se nume te izometrie.
Observa ia 1.5.4. Transform rile ortogonale i transla iile sunt izometrii. De
asemenea se dovede te cu u urin c produsul a dou izometrii este o izometrie.
TEOREMA 1.5.10. O izometrie F : E → E cu proprietatea c F (0E) = 0 E este o
transformare ortogonal .
Demonstra ie. S ar m c F p streaz normele
|| x ||=|| x − 0 E ||=d(0E, x ) = d(F (0 E), F ( x )) =d(0 E, F ( x ))=||F ( x ) - 0 E|| = || F ( x )||, ∀x∈
E.
Utilizând acest rezultat putem dovedi c F p streaz produsul scalar
d(F ( x ),F ( y ))=d( x, y ) ⇔ || F ( y ) - F ( x )||=|| y − x || ⇔
⇔ (F ( y ) - F ( x ),F ( y ) - F ( x ))=( y − x , y − x ) ⇔
⇔ (F ( x ),F ( y )) = ( x, y ), ∀ x, y ∈ E.
Ar m acum c orice izometrie care p streaz produsul scalar este o transformare
liniar :
• (F( x ),F( y ))=( x, y )⇒(F( kx ),F( y ))=( kx, y )= k ( x, y ) = k (F( x ),F( y ))= =( k

F( x ),F ( y )) ⇒ (F ( kx ) - k F ( x ),F ( y )) = 0, ∀ F ( y ), ∀ k ∈R.

Facem F ( y ) = F ( kx ) - k F ( x ) i rezult F ( kx ) - k F ( x ) = 0, adic F este omogen .

• (F ( x + y ),F ( z ))=( x + y, z )=( x, z )+( y, z )=(F ( x ),F ( z ))+(F ( x ),F ( z ))=

=( F ( x )+F ( y ),F ( z )) ⇒ (F ( x + y ) - F ( x ) - F ( y ),F ( z )) = 0, ∀ F ( z ). Deci F

( x + y ) - F ( x ) - F ( y )= 0, adic F este aditiv .

TEOREMA 1.5.11. Dac F este o izometrie, atunci exist o transla ie T i o
transformare ortogonal R astfel încât F = T R .
-1
Demonstra ie. Fie T transla ia de vector F (0E) i T transla ia de vector - F (0 E).
-1
Func ia T F este o izometrie care p streaz pe 0E. Conform cu T.1.5.10. izometria T
-1 -1
F este o transformare ortogonal R , adic T F = R sau F = T R.

Observa ia 1.5.5. Compunerea define te pe mul imea tuturor izometriilor lui E o

structur de grup.

1.5.4. Probleme rezolvate

1. Fie F : R4 → R4 transformarea liniar definit prin

1
F (x ) =  x1 + x 2 + x 3 + x 4 , x1 − x 2 + x 3 + x 4 , x1 + x 2 − x 3 + x 4 ,
1 1 1 1 5 1 1 1 1 5 1
2 2 2 2 2 6 6 6 2 6 6 6
1 1 1 2 1 3 5 4
2 6 6 6 
(
x + x + x − x , cu x = x 1 , x 2 , x 3 , x 4 ∈ R4 )
1) S se arate ca F este o transformare ortogonal .
-1
2) S se determine F
-1
3) S se scrie matricele lui F iF în raport cu baza canonica din R4.
Rezolvare. 1) Folosind consecin ele 5.3, scriem
1 1 1 1 
2 2 2 2 
1 5 1 1 
 − 
M (F ; B) =  2 6 6 6  , cu B – baza canonic din R4
1 1
−
5 1 
2 6 6 6 
1 1 1 5
 − 
2 6 6 6
i, prin calcul, ob inem det M (F ; B) = -1. Deci F ∈ L (R4, R4).
-1
2) Folosim teorema 1.3.9 cu G = F i avem
M (F -1 o F ; B) = M (F -1
; B) ·M (F ; B) ⇔ M (I ; B) = M (F -1
; B) ·M (F ; B)
unde I este transformarea identic . Amplificând la dreapta ultima rela ie cu M-1(F ; B),
ob inem
M (I ; B) · M-1(F ; B) = M (F -1
; B) · M (F ; B) · M-1(F ; B)
adic
−1
I · M-1(F ; B) = M(F ;B ) · I ,
unde I este matricea unitate de ordinul patru. Rezult
1 1 1 1 
2 2 2 2 
1 5 1 1 
 − 
M (F -1; B) = M-1(F ; B) =  2 6 6 6  .
1 1
−
5 1 
2 6 6 6 
1 1 1 5
 − 
2 6 6 6

( )t
Pentru x = B x 1 , x 2 , x 3 , x 4 ∈R4, ob inem F -1
(x)= B·M-1(F ; x)·[x]B =

1 1 1 1 1 5 1 1 1 1 5 1
= B x 1 + x 2 + x 3 + x 4 , x 1 − x 2 + x 3 + x 4 , x 1 + x 2 − x 3 + x 4 ,
2 2 2 2 2 6 6 6 2 6 6 6

1 1 1 5 
, x1 + x 2 + x 3 − x 4  .
2 6 6 6 
-1
3) Matricele M (F ; B) i M (F ; B) s-au determinat în cadrul rezolv rilor anterioare.
2. se determine baza ortonormat a spa iului R3 în raport cu care se poate reduce
matricea
1 1 3
T = 1 5 1
3 1 1

a transform rii liniare T : R3 → R3 la forma diagonal D.

Rezolvare. Ecua ia caracteristica P (λ ) = 0 are valorile proprii λ1 = −2 , λ2 = 3 , λ3 = 6 , cu

ordinele de multiplicitate m1 = m 2 = m3 = 1 . Calcul m rangul fiec rei matrice T − λk I ,

k=1, 2, 3 i ob inem rang (T − λk I ) = 2 = n − m k = 3 − 1 = 2 , ∀k = 1,2,3 . G sim vectorii

proprii ortogonali u1 = B (1,0,−1) , u2 = B (1,−1,1) , u3 = B(1,2,1) , unde B este baza canonic a

t t t

spa iului R3. Conform teoremei 1.4.8, matricea T este diagonalizabil .

Normând vectorii proprii, ob inem
t t t
 1 1   1 1 1   1 2 1 
e1 = B  ,0,−  , e2 = B ,− ,  , e3 = B , , ,
 2 2  3 3 3  6 6 6
 care este o baz ortonormat , notat B1 , în raport cu care matricea transform rii T este

 − 2 0 0
D =  0 3 0 .
 0 0 6

Avem, în mod evident, rela ia

D = M −1 (B , B1 ) ⋅ T ⋅ M (B , B1 )
care arat c matricele T si D sunt asemenea (unde M (B , B1 ) este matricea de trecere de la B

la B1 ). Transformarea ortogonal pe care o define te matricea M (B, B1 ) este

 1 1 1   1 1 1
   x= X+ Y+ Z
 x X   x  2 3 6  X   2 3 6
       2   
 y  = M (B, B1 ) Y  ⇔  y  =  0
1 1 2
−  Y  ⇔  y=− Y+ Z .
z Z  z  3 6    3 6
       1 1 1  Z  z = − 1 X + 1 Y + 1 Z
−  
 2 3 6 2 3 6
3. S se reduc matricea ortogonal
 2 1 2 
 3 −3 3 
 2 2 1
M = − 
 3 3 3
− 1 2 2 
 3 3 3 
la forma canonic C.
Rezolvare. Matricea C trebuie c utat printre matricele „ortogonal asemenea” cu matricea M,
adic C = S −1 ⋅ M ⋅ S , în care S este o matrice ortogonal care trebuie determinat . Avem de
rezolvat o problem de valori proprii i vectori proprii. Efectuând calculele ob inem

1 3  1 i 3 1 i 3 
λ1 = +i ‚ u1 =  − − ,− + ,1 ,
2 2  2 2 2 2 

1 3  1 i 3 1 i 3 
λ2 = −i , u 2 =  − + ,− − ,1 ,
2 2  2 2 2 2 

λ3 = 1 , u3 = (1,1,1) .

În locul vectorilor proprii u1 , u 2 , u 3 consider m vectorii cu componentele reale

 
v1 =
1
(u1 − u 2 ) =  − 3 , 3 ,0  ,
2i  2 2 
v2 =
1
(u1 + u 2 ) =  − 1 ,− 1 ,1 ,
2  2 2 
v3 = u 3 = (1,1,1) ,

pe care îi norm m
 1 1   1 1 2   1 1 1 
e1 =  − , ,0  , e2 =  − ,− ,  , e3 =  , ,  .
 2 2   6 6 6  3 3 3
Conform celor prezentate, matricea C = S −1 ⋅ M ⋅ S , adic
 1   1 1 
0   2 − 1 2  −
1 1
−  3 
− 
 2 2  3 3  2 6 3
1 1 2   2 2 1  1 1 1 
C = − − ⋅ − ⋅ − ⇒
 6 6 6  3 3 3  2 6 3
 1 1 1  − 1 2 2   2 1 
    0 
 3 3 3  3 3 3   6 3
 1   1 1     
0 sin π π
1 1 1 3
− 0  −   − − sin 0
2 2 2 6 3  2 2   3
   3 
1   π π
0 = sin
1 1 2   2 3 1
C = − − ⋅ 0 − = cos 0,
 6 6 6   6 3  2 2   3 3 
 1 1 1   1 1 1     
       
 3 3 3  2 6 3   0 0 1   0 0 1

unde S are pe coloane componentele vectorilor e1 , e2 , e3 .

Observa ie. Forma canonic C indic faptul c transformarea ortogonal a spa iului E3 ,

π
definit prin matricea M , este o rota ie cu un unghi de radiani de la e1 la e2 , în jurul
3
vectorului e3 .

( ) ( )
4. Fie F: C2 → C2 definit prin F ( x ) = x1 + ix 2 ,−ix 1 + x 2 , x = x 1 , x 2 ∈C2. S se arate c
endomorfismul F este simetric.
Rezolvare. Folosind teorema 1.5.4. ii), trebuie s ar m c produsul scalar (F ( x ), x ) este
real. Avem ( inând seama de produsul scalar din exemplul 1, situat dup defini ia 1.2.1)

(F (x ), x ) (( )( )) ( ) (
= x1 + ix 2 ,−ix1 + x 2 , x1 , x 2 = x1 + ix 2 x1 + − ix1 + x 2 x 2 = )
2
= x1 + ix 2 x 1 − ix1 x 2 + x 2
2 2
( )
= x1 + ix 2 x1 + ix 2 x1 + x 2 ,
2

care este real deoarece z + z ∈ R, pentru z ∈ C.

Mai trebuie ar tat c ( )
ix1 x 2 = ix 2 x1 . Într-adev r, deoarece x 1 , x 2 ∈ C, putem lua

x 1 = x11 + ix 12 , x 2 = x12 + ix 22 , cu x11 , x12 , x12 , x 22 ∈ R i ob inem pe rând:

• ( )( ) ( )(
− ix1 x 2 = −i x1 + ix12 ⋅ x12 + ix 22 = −i ⋅ x11 + ix12 ⋅ x12 − ix 22 = )
= −i[x x 1 2
1 1 (
+ x12 x 22 + i x12 x12 − x11 x 22 = )]
(
= x12 x12 − x11 x 22 − i x11 x12 + x12 x 22 , )
• ( )( ) [ ( )]
ix 2 x1 = i x12 + ix22 x11 − ix12 = i ⋅ x12 x11 + x 22 x 12 + i x22 x11 − x12 x12 =

(
= − x22 x11 + x12 x 12 + i x12 x11 + x 22 x12 , )
• ( )
ix 2 x1 = x 12 x12 − x11 x22 − i x11 x12 + x12 x 22 = −ix1 x 2 .

5. Punctele M(x,y,z) raportate la triedrul ortogonal drept Oxyz verific ecua ia

f ( x, y, z ) ≡ x 2 + 3z 2 + 4 yz − 6 x + 4 y + 14 z + 1 = 0 .
se g seasc ecua ia verificat de coordonatele (x’,y’,z’) ale acestor puncte fa de
triedrul ob inut din cel ini ial printr-o transla ie a originii O în punctul
O’(3,-2,-1).
Rezolvare. Formulele care dau transla ia sunt
x=x +3 , y=y -2 , z=z -1
care, înlocuite în ecua ia dat , dau urm toarea ecua ie
x' 2 +3z ' 2 + 4y’z’-19=0
Ecua ia dat în enun ul problemei este ecua ia general a unei cuadrice cu centrul în punctul
O’(3,-2,-1). Ecua ia cuadricei raportat la triedrul translatat s-a simplificat deoarece
au disp rut termenii liniari, iar termenul liber a c tat valoarea f(3,-2,-1) = -19.

1.5.5. Probleme propuse

1. S se g seasc pentru matricea

3 2 2 − 2
2 3 − 2 2 
A=
 2 −2 3 2
 
− 2 2 2 3

forma diagonal D i transformarea ortogonal definit prin matricea S astfel încât s

avem D = S −1 AS .
2. se transforme matricea
6 3 2

A = − 3 2 6
 2 − 6 3

într-o matrice ortogonal .

3. Fa de un reper ortonormat al spa iului R3, transformarea F : R3 → R3 are matricea

3 2 0 
F = 2 4 2
0 2 5 
1
2
se calculeze matricea F1 a transform rii F .
4. Se consider transformarea ortogonal
2 1 2 2 1 3
x1 = y − y + y
3 3 3
1 2 2
x 2 = y1 + y 2 + y 3 .
3 3 3
2 1 2
x 3 = y1 + y 2 − y 3
3 3 3
se determine valorile lui y 1 , y 2 , y 3 atunci când x 1 = 1, x 2 = −1, x 3 = 2 .
5. se reduc matricele urm toare la forma diagonal cu ajutorul câte unei matrice
ortogonale
 4 −6 2  − 1 8 4  3 −1 1 
Α = − 6 3 − 4 , Β =  8 − 1 4  , C = − 1 1 − 1 .
   
 2 − 4 − 1   4 4 − 7  1 − 1 1 

6. se justifice urm toarele afirma ii:

i) Dac determinantul matricei A are valoarea ± 1 i dac fiecare element al acesteia este egal
cu complementul s u algebric luat cu semnul s u când detA=1 i cu semnul schimbat când
detA=-1, atunci matricea este ortogonal ;
ii) Într-o matrice ortogonal A suma p tratelor tuturor minorilor care se pot forma cu dou
linii (coloane) arbitrare ale matricei este egal cu –1.
7. Matricea
  1 1 2 
 3 
 2 18
A= − 
1 1 2
−
 2 18 3
 4 1 
 0 − 
 18 3 

este ortogonal . Transformând-o printr-o matrice ortogonal S, s se ob in forma sa canonic

A’. S se verifice c transformarea ortogonal definit prin matricea A se compune dintr-o
simetrie i o rota ie.
8. Fie A : V → V un endomorfism dat prin matricea
 3 + 2i 2 − 2i 
M (A ; B) =  
 1 − i 3 + 4i 
în raport cu o baz B a spa iului euclidian complex V. S se determine dou transform ri
simetrice A 1 i A 2 astfel ca A = A 1 +i A 2 i apoi s se determine matricele transform rilor A
1 i A 2.
9. se g seasc valorile proprii i vectorii proprii ai transform rii F : C3 → C3 definit prin
matricea
 1 1+ i 0 

F = 1− i 1 − i  .

 0 i 1 

10. se arate c opera ia de compunere a func iilor define te pe mul imea izometriilor lui
Ε n o structur de grup (grup izometric).
 1.6. FORME BILINIARE. FORME P TRATICE.

1.6.1. Forme biliniare

DEFINI IA 1.6.1. Fie E un spa iu vectorial real cu dim E = n. O aplica ie

F : E × E → R se nume te form (sau func ional ) biliniar dac este liniar în raport cu
ambele argumente, adic
( )
F α 1 x1 + α 2 x 2 , y = α 1F ( x1 , y ) + α 2 F ( x2 , y )
(1)
∀α 1 , α 2 ∈ R, ∀ x1 , x 2 , y ∈ E,
F (x, β 1
y1 + β 2 y ) = β F ( x, y ) + β F (x, y )
2
1
1
2
2 ∀β 1 , β 2 ∈ R, ∀ x, y1 , y 2 ∈ E.

Exemple. 1. Produsul scalar în cazul spa iilor reale este o form biliniar .
n n
2. Fie E = Rn i x = ∑ x i ei , y = ∑ y je j vectori arbitrari din Rn exprima i în baza
i =1 j =1

B = (e1 , e2 ,K , en ) . Aplica ia ϕ: E × E → R definit prin

n n
ϕ ( x, y ) = ∑∑ α ij x i y j
i =1 j =1

cu α ij constante reale date, este o form biliniar .

Observa ia 1.6.1. No iunea de form biliniar poate fi generalizat în mai multe
sensuri. Dac E i E′ sunt dou spa ii vectoriale reale, aplica ia F : E × E ' → R, de valori F
( x, y ), liniar în raport cu ambele argumente, se nume te form biliniar .

De asemenea, dac E este un spa iu vectorial complex, aplica ia F : E × E → C care

satisface condi iile (1), în care R se înlocuie te cu C, iar ultima egalitate cu

F : (x, β 1 y1 + β 2 y 2 ) = β 1 F ( x, y1 ) + β 2 F ( x, y 2 ) , β fiind conjugatul lui β

se nume te form biliniar .
În cele ce urmeaz ne vom ocupa numai de forme biliniare precizate în def.1.6.1.
TEOREMA1.6.1. Fie B = (e1 , e2 ,K , en ) o baz oarecare din E. O form biliniar F

: E × E → R este complet determinat dac se cunosc valorile sale F (e , e ) = α

i j
ij
pe

produsul cartezian B × B.
Demonstra ie. Fie x, y ∈ E arbitrari cu
n n
x = ∑ x i ei , y = ∑ y je j.
i =1 j=1

inând seama de (1) avem

  n n  n n n n
F ( x,y) = F  ∑ x i ei , ∑ y j e j  = ∑ ∑ x i y j F (ei , e j ) =∑∑ x i y j α ij
 i =1 j=1  i =1 j =1 i =1 j =1

deci

F ( x, y ) = ∑∑ x i y j F (ei , e j ) .
n n
(2)
i =1 j =1

DEFINI IA1.6.2. Dac B = (e1 , e2 ,K , en ) este o baz în E i F : E × E → R este o

form biliniar , atunci matricea [ α ] ∈ M(n, n, R) cu elementele α ij = F (ei, ej,∀ i, j = 1, 2,

... ,n, se nume te matricea formei biliniare F în baza B.
Nota ie. [ α ]: = M (F ; B × B ).
Observa ia 1.6.2. Sub form matriceal rela ia (2) se poate scrie
(3) F ( x, y ) = [ x ]tB ⋅ M (F ; B × B ) ⋅ [ y ]B.
Într-adev r, avem pe rând
 n  n
F ( x, y ) = F (B[x ]B , y ) = F  ∑ x i ei , y  = ∑ x i F (ei , y ) =
 i=1  i =1
 F (e1 , y )   F (e1 , y ) 
   
 F (e2 , y ) F (e2 , y ) 
(
x , x ,..., x ⋅ 
1 2 n
)
M
t 
 = [ x] B .M ,
   
 F (e , y )  F (e , y )
 n   n 
în care, pentru i = 1, 2, ..., n, explicitând pe y

 y1 
   
F (ei , y ) = F  ei , ∑ y j e j  = ∑ F (ei , e j )y j = (F (ei , e1 ),...,F (ei , en ))M  =
n n

 j =1  j =1  n
y 
= (F (ei , e1 ),..., F (ei , en )) ⋅ [ y ]B ,
ob inem
 F (e1 , e1 ),..., F (e1 , en ) 
 
 F (e2 , e1 ),..., F (e2 , en ) 
F ( x, y ) = [x ]B ⋅  ⋅ [ y ]B .
t

M
 
 F (e , e ),..., F (e , e )
 n 1 n n 

TEOREMA 1.6.2. Fie o form biliniar F : E × E →R dat în baza B i fie B′ o alt

baz a spa iului E. Dac M(B, B′) este matricea de trecere de la baza B la baza B′, atunci
(4) M(F ; B′ × B′) = M t (B, B′) ⋅ M (F ; B × B) ⋅ M(B, B′).
Demonstra ie. Fie x, y ∈ E \ {0E}. Calculând în dou moduri pe F ( x, y ), inând
seama de rela ia (3), ob inem
F ( x, y ) = F (B′[ x ]B′, B′[ y ]B′ ) = [ x ]tB’ ⋅ M (F ; B′ × B′) ⋅ [ y ]B′,

F ( x, y ) = F (B′[ x ]B′, B′[ y ]B′ ) = F (B ⋅ M (B, B′) ⋅[ x ]B′, B ⋅ M(B, B′) ⋅ [ y ]B′)=

= (M (B, B′) . [ x ]B′)t ⋅M (F ; B × B) ⋅ M(B, B′) ⋅ [ y ]B′ =

= [ x ]tB’ ⋅ Mt (B, B′) ⋅ M (F ; B × B) . M (B, B′) ⋅ [ y ]B′ .

Folosind proprietatea de tranzitivitate a rela iei de egalitate, rezult rela ia (4).

DEFINI IA 1.6.3. Rangul unei forme biliniare este rangul matricei sale
M(F ; B × B) = [ α ] într-o baz B arbitrar în spa iul E.
DEFINI II 1.6.4. 1. Forma biliniar F se nume te simetric dac F
( x, y ) = F ( y, x ), ∀ x, y ∈ E.

2. Forma biliniar F se nume te antisimetric dac F ( x, y ) = − F ( y, x ),∀ x, y ∈ E.

TEOREMA 1.6.3. (1) O form biliniar F este simetric dac i numai dac matricea
sa într-o baz B, arbitrar , este simetric .
(2) O form biliniar F este antisimetric ⇔ M (F ; B × B) este antisimetric , ∀ baza B.
Demonstra ie. (1) Fie B o baz arbitrar i x, y ∈ E arbitrari. F simetric ⇔ F ( x, y )

= F ( y, x ) ⇔ [ x ]tB ⋅ M (F ; B × B) ⋅ [ y ]B = [ y ]tB ⋅ M (F ; B × B) ⋅ [ x ]B ⇔

⇔ [ x ]tB ⋅ M (F ; B × B) ⋅ [ y ]B=( [ y ]tB ⋅ M (F ; B × B) ⋅ [ x ]B)t ⇔

⇔ M (F ; B × B) = Mt (F ; B × B).
(2) Se demonstreaz în mod analog cu (1) .
Fie mul imea S0(F ) = { y ∈ E | F ( x, y ) = 0, ∀ x ∈ E}.
PROPRIETATEA 1.6.1. Mul imea S0(F ) este un subspa iu vectorial al lui E.
Demonstra ie. F ( x, λ1 y1 + λ2 y 2 ) = λ1 F ( x, y1 ) + λ2 F ( x, y 2 ) = 0, ∀

y1 , y 2 ∈ S0(F ) i ∀ λ1 ,λ2 ∈ R, deci λ1 y1 + λ2 y 2 ∈ S0(F ).

DEFINI IA 1.6.5. S0(F ) se nume te subspa iul nul al formei biliniare F .
Observa ia 1.6.3. Unei forme biliniare F i se asociaz dou subspa ii nule, S0(F ) i
S’0(F ) = { x ∈ E | F ( x, y ) = 0, ∀ y ∈ E}.
DEFINI IA 1.6.6. Dac F este o form biliniar simetric atunci subspa iul nul
(S0(F ) sau S′0(F ) ) se nume te nucleul formei biliniare.
{ x ∈ E | F ( x, y ) = 0, ∀ y ∈ E}: = Ker (F ).

Vectorii x, y ∈ E cu proprietatea c F ( x, y ) = 0, se numesc vectori ortogonali în raport cu

F.
 1.6.2. Forme p tratice.

DEFINI IA 1.6.7. Fie E un spa iu vectorial real. O aplica ie P : E → R se nume te

form p tratic dac exist o form biliniar simetric F : E × E → R astfel încât
(5) P ( x ) = F ( x, x ), ∀x∈ E .
F se nume te forma biliniar simetric asociat formei p tratice.
Exemplu. Forma p tratic pentru produsul scalar real este p tratul normei euclidiene,
adic
( x, x ) = || x ||2.

TEOREMA 1.6.4. Oric rei forme biliniare simetrice F : E × E → R îi corespunde o

form p tratic P : E → R, unic , definit prin (5).

Reciproc, forma biliniar simetric asociat unei forme p tratice P este unic .
Demonstra ie. Afirma ia direct este evident .
Pentru a dovedi pe cea de-a doua, vom presupune c exist dou forme biliniare
simetrice F i F ′ cu proprietatea (5),
P ( x ) = F ( x, x ), P ( x ) = F ′( x, x ), ∀ x ∈ E.
Din egalitatea
F ( x + y, x + y ) = F ( x, x ) + 2 F ( x, y ) + F ( y, y ), ∀ x, y ∈ E ,
rezult
(6) P ( x + y ) = P ( x ) + P ( y ) + 2 F ( x, y ), ∀ x, y ∈ E ,

Analog,
(6′) P ( x + y ) = P ( x ) + P ( y ) + 2 F ′( x, y ), ∀ x, y ∈ E .

Din (6) i (6′) rezult

F ( x, y ) = F ′ ( x, y ), ∀ x, y ∈ E , deci F = F ′.
Observa ia 1.6.4. Dac este dat o form p tratic P , atunci forma biliniar simetric
asociat are valorile date de

F ( x, y ) =
1
(7) [ P ( x + y ) - P ( x ) - P ( y )], ∀ x, y ∈ E .
2
Într-adev r, din (6) deducem (7).
Observa ia 1.6.5. Dac F ( x, y ) = [ x ]tB ⋅ M (F ; B × B ) ⋅ [ y ]B, ∀ x, y ∈ E , atunci
 P ( x ) = [ x ] B ⋅ M (F ; B × B ) ⋅ [ x ]B .
t

Este astfel îndrept it urm toarea

DEFINI IE 1.6.8. Matricea unei forme p tratice într-o baz B arbitrar este
matricea M(F ; B × B ) a formei biliniare F asociat în acea baz B, adic
(8) M (P ; B) = M(F ; B × B).
DEFINI IA 1.6.9. O baz B = (e1, e2, ... ,en) se nume te ortogonal în raport cu
forma biliniar simetric F dac
F (ei, ej) = δ ijα ij , ∀ i, j = 1,...,n, cu δij simbolul lui Kronecker.

DEFINI IA 1.6.10. Fie F : E × E → R o form biliniar simetric i P :E →R

forma p tratic asociat . Vectorii x, y ∈ E se numesc ortogonali în raport cu F (sau cu P ),
dac F ( x, y )=0.
Observa ia 6.6. Într-o baz ortogonal în raport cu F avem pe rând
α 11 0 K 0 
 
0 α 22 K 0 
M (F ; B×B)=  ∈ D(n, R)
 M M M M 
 
 0 0 K α nn 

(x ) = ∑α ij (x i )2 ,
n n n n
(9) F (x, y ) = ∑α ij x i y j , P cu x = ∑ x i ei , y = ∑ y je j .
i =1 i =1 i =1 i =1

DEFINI IA 1.6.11. Expresiile (9) se numesc expresia canonic a formei biliniare

simetrice F i, respectiv, expresia canonic a formei p tratice P . Se spune în acest caz c
formele au fost reduse la expresia canonic .

1.6.3. Reducerea formei p tratice la expresia canonic

TEOREMA 1.6.5.(Metoda lui Gauss). O form p tratic P : E → R se poate scrie

totdeauna sub forma canonic printr-o schimbare convenabil a bazei spa iului.
Demonstra ie. Fie o form p tratic

( )
n n
P (x ) = ∑∑α ij x i x j , cu x = B ⋅ x1 , x 2 , K, x n
t
,
i =1 j =1
în care B = (e1 , e2 ,K , en ) este baz a spa iului E. Punem în eviden to i termenii care îl

i anume α 11 (x 1 ) + 2α 12 x 1 x 2 + 2α 13 x1 x 3 + K + 2α 1n x1 x n , în care form m

2
con in pe x 1

tratul perfect ( α 11 ≠ 0 ) ob inând

(10) 1
(
α 11 x1 + α 12 x 2 + ... + α 1n x n )2

α 11

i din care trebuie s sc dem pe

1
α 11
[(
α 12 ) (x ) + (α ) (x )
2 2 2 13 2 3 2
+ ... + α 1n ( ) (x ) ].
2 n 2

Deci P (x) se scrie

P (x ) = 1
(
α 11 x1 + α 12 x 2 + K + α 1n x n )
2
+P (x ) ,
α 11
1

unde P 1( x ) este o form p tratic care nu-l con ine pe x1 .

Procedeul se continu i pentru P 1. Dup n astfel de opera ii ob inem

P ( y ) = β 1 ( y 1 )2 + β 2 (y 2 )2 + K + β n (y n )2 ,
unde :

(
y = B'⋅ y 1 , y 2 ,K , y n ) t

B′ noua baz (care, eventual, se determin u or folosind schimb rile de coordonate)

1
β1 = , y 1 = α 11 x1 + α 12 x 2 + ... + α 1n x n ,

α 11

ceilal i coeficien i β i i coordonate y i , i = 2, ... ,n, se determin din aproape în aproape.

Observa ia 1.6.7. Procedeul folosit nu este unic; aici am început cu x 1 , dar putem
începe cu oricare x i i s le separ m.
Observa ia 1.6.8. Dac α ij = 0 , i = 1,2, K, n i P nu este identic nul , atunci exist

cel pu in un element α ij ≠ 0 , pentru i ≠ j . Prin transformarea de coordonate

x i = x' i + x' j , x j = x' i − x' j , x k = y ' k , k ≠ i, j , expresia formei p tratice devine

n
P (x') = ∑α 'ij x'i x' j ,
i , j =1

în care cel pu in unul din elementele α 'ij , i = 1,2, K, n , este nenul ( deoarece

( ) − (x' )
x i x j = x' i
2 j 2
).

Presupunând α '11 ≠ 0 , procedeul se continu cu expresia (10).

 TEOREMA 1.6.6. (Metoda lui Jacobi) Fie E spa iu vectorial real, P : E → R o form
tratic , F forma biliniar simetric asociat , B = (e1 , e2 ,K , en ) o baz în E,

M (F ; B × B ) = α ij [ ] 1≤i ≤ n
1≤ j ≤ n
,

(x ) = [x ]tB
n
P M (F ; B × B) [x ]B = ∑α ij
xi x j .
i , j =1

Dac to i determinan ii
α 11 α 12 α 13
α 11 α 12
(11) ∆ 0 = 1, ∆ 1 = α 11 , ∆ 2 = , ∆ 3 = α 21 α 22 α 23 , K,
α 21
α 22
α 31 α 32 α 33

∆ n = det M(F ;B × B)

numi i determinan i minori principali ai matricei M(F ; B × B) sunt nenuli, atunci exist o
baz
B = (e~1 , ~ en ) ,
~
e2 , K , ~
ob inut din B prin matricea de trecere triunghiular
λ11 λ12 λ13 K λ1n 
 
0 λ22 λ23 K λ2 n 
~ 
(12) ( )
M B, B =  0 0 λ33 K λ3n  ,
 
 M M M M M 
0 0 K λnn 
 0

în care P are forma canonic

∆ i −1 ~ i
( )
n n
(13) P (x ) = ∑ x
2
, cu x = ∑~
x i~
ei .
i =1 ∆i j =1

~
Demonstra ie. În baza B

) x j , cu α~ ij = F (e~i , e~ j )
n
(x ) = [x ]tB~ ⋅ M ( F ; B × B ⋅ [x ]B~ = ∑α~
~ ~ ~
P
ij
xi~
i , j =1

Vom demonstra c se poate determina o transformare triunghiular de forma (12) astfel ca

α~ ij = 0, pentru i ≠ j . Deoarece F (e~i , e~ j ) = F (e~j , e~i ) , este suficient ca

(14) α~ ij = F (~ e j ) = 0 , ∀i, j ∈ {1,2,K , n} , cu j < i ,

ei , ~

 j

ei , ∑ λkj ek  = 0, ∀i, j ∈ {1,2,K, n}, cu j < i ⇔
sau, folosind transformarea (12), F  ~
 k =1 
j

∑λ kj
F (e~i , ek ) = 0, ∀i, j ∈ {1,2,K , n} , cu j < i ⇔
k =1
(15) F (e~i , ek ) = 0, k = 1,2,K , i − 1; i = 1,2,K , n.
Ad ug m, pentru simplificarea calculelor, condi iile
(16) F (e~ , e ) = 1, i = 1,2, K, n .
i i

Cu dezvolt rile
  i
ei ) = F  ek , ∑ λij e j  = ∑ λij F (ek , e j ) = ∑ λijα kj =
i i
F (e~i , ek ) = F (ek , ~
 j =1  j =1 j =1

i
= ∑ α kj λ ji = α k 1λ1i + α k 2 λ2i + K + α ki λii ,
j =1

pentru c sunt scalari i α kj sunt da i, iar λ ji sunt necunoscu i, rela iile (15) i (16) se scriu în
sistemul

 α 11λ1i + α 12 λ2i + K + α 1i λii = 0  α 11 α 12 K α 1i  λ1i   0 

     
 α λ + α λ + K + α λ = 0  α 21 α 22 K α 2i  λ2i   0 
21 1i 22 2 i 2 i ii

(17)  KKKKKKKKKKKKK ⇔ M M M  M  =  M  ,

  
α i −1,1λ1i + α i −1, 2 λ2i + K + α i −1,i λii = 0 α i −1,1
α i −1, 2
K α i −1,i  λi −1,i   0 
  i1    
 α λ + α λ + K + α λ = 1 α α i2 K α ii  λii   1 
i1 1i i 2 2i ii ii

pentru i = 1,2,K , n . Prin ipotez ∆i ≠ 0, deci acest sistem va determina în mod unic co-

ordonatele λ1i , λ2i ,K , λii ale vectorului ~

ei în baza B.

∆ i −1
De exemplu, λii = (din rezolvarea sistemelor de ecua ii liniare i omogene).
∆i
~
În baza B astfel ob inut , forma p tratic va avea forma canonic

(x ) = ∑α~ ii (~x i )2 ,
n
P
i =1

cu coeficien ii
α~ ii = F (e~i , e~i ) ,
care trebuie determina i. Pentru aceasta facem dezvoltarea
 
ei , e~i ) = F  e~i , ∑ λ ji e j  = ∑ λ ji F (~
ei , e j ) ,
i i
α~ ii = F (~
 j =1  j =1
i, inând seama de (15) i (16), rezult
α~ ii = λii .
Cu λii dedus din sistemul (17) rezult
∆
α~ ii = i −1 , i = 1,2, K, n .
∆i
Pentru i = 1 , avem
α~ 11 = F (~ e1 ) = F (~
e1 , ~ e1 , λ11e1 ) = λ11 .
Pe de alt parte,
( )
1 = F (e~1 , e1 ) = F λ11e1 , e1 = λ11 F (e1 , e1 ) = λ11α 11
i rezult
1 1
α~ 11 = 11 = .
α ∆1
~
Deci în baza B , determinat prin procedeul de mai sus, forma p tratic are forma canonic
(13) .
Observa ia 1.6.9. Teorema lui Jacobi permite s se construiasc o baz pentru re-
ducerea formei p tratice la forma canonic i s se calculeze coeficien ii formei canonice.
Ace ti coeficien i arat num rul termenilor negativi cât i ai celor pozitivi.
TEOREMA 1.6.7. (Metoda valorilor proprii i a vectorilor proprii). Dac
P : E → R este o form p tratic , atunci exist o baz B′ = (u1, u2, ... , un) a lui E fa de
care expresia canonic a formei este

(x ) = ∑ λi (x'i )2 ,
n
P
i =1

unde λ1 , λ2 , K , λn sunt valorile proprii ale matricei formei, fiecare valoare proprie fiind

scris de atâtea ori cât este multiplicitatea sa, iar x' i , i = 1, ... , n, sunt coordonatele lui x
în aceast baz .
Demonstra ie. Deoarece matricea formei P este o matrice simetric real , ea admite
numai valori proprii reale i se poate diagonaliza. Atunci baza c utat B′ este format din
vectorii proprii ortonorma i ai matricei formei M(F ; B × B ). În baza B′ ob inem expresia
canonic a formei P i anume, dac M(B, B′) este matricea de trecere de la B la B′, prin
schimbarea [ x ] B = M (B, B′) [ x ] B ' , avem

(x ) = [x ]tB ' ⋅ M t (B, B') ⋅ M ( F ; B × B ) ⋅ M (B, B') ⋅ [x]B ' = ∑ λi (x'i )

n
2
P .
i =1

1.6.4.Signatura unei forme p tratice reale

 DEFINI II 1.6.12. O form p tratic P : E → R se nume te pozitiv semidefinit
(negativ semidefinit ) dac P ( x ) ≥ 0 (respectiv P ( x ) ≤ 0) pentru ∀ x ∈ E. Forma p tratic
P se nume te pozitiv definit (negativ definit ) dac P x ) >0 (respectiv P ( x ) < 0)

pentu orice x ≠ 0 E, cu x ∈ E.
O form biliniar simetric F : E × E → R se nume te pozitiv definit (negativ
definit , pozitiv semidefinit , negativ semidefinit ) dac forma p tratic asociat P are
aceast proprietate.
Exemplu. Produsul scalar definit pe un spa iu vectorial real este o form biliniar
simetric i pozitiv definit .
Observa ia 1..10. Dac ∃ x1 ∈ E astfel încât P ( x1 ) >0 i x 2 ∈ E astfel încât P

( x2 ) < 0, spunem c forma p tratic P este nedefinit .

Metoda lui Jacobi ne permite s ob inem o condi ie necesar i suficient pentru ca o
form p tratic P : E → R fie pozitiv definit (respectiv negativ definit ).
TEOREMA 6.8. (Criteriul lui Sylvester). Dac sunt îndeplinite condi iile teoremei lui
Jacobi, atunci forma p tratic P : E → R este pozitiv definit dac i numai dac ∆k > 0, k
=1, ,n i este negativ definit dac i numai dac (-1) ∆i > 0, i=1,...,n.
i

Demonstra ie. Fie P o form p tratic pozitiv definit . Admitem prin absurd c exist

un ∆ p = 0, 1 ≤ p ≤ n , adic o linie din ∆ p este o combina ie liniar de celelalte, deci exist

numerele k 1 , K , k p , nu toate nule, astfel încât k 1α 1i + k 2α 2i + K + k pα pi = 0, i = 1, K, p ,

adic
k 1 F (e1 , ei ) + k 2 F (e2 , ei ) + K + k p F (e p , ei ) = 0 . De aici rezult

(18) F (k 1e1 + k 2 e2 + K + k p e p , ei ) = 0 , i = 1, K, p ,

deoarece F este o form biliniar simetric . Amplificând (18) cu k i , i = 1, K, p i, adunând

rela iile astfel ob inute, g sim
 p   p   p 
k 1 F  ∑ k i ei , e1  + k 2 F  ∑ k i ei , e2  + K + k p F  ∑ k i ei , e p  = 0 ⇔
 i =1   i =1   i =1 
 p p
 p
⇔ F  ∑ k i ei , ∑ k i ei  = 0 ⇒ ∑ k i ei = 0 E ,
 i =1 i =1  i =1

deoarece F este admis pozitiv definit . Cum k i , i = 1, K, p , nu sunt to i nuli, rezult c

avem dep E {e1 ,K , e p }, ceea ce contrazice ipoteza c {e1 , e2 ,K, en } este baz în E . Deci
∆ p ≠ 0, p = 1,K , n . Mai mult, conform T.1.6.6. (a lui Jacobi), exist o baz a lui E fa de

care

(x ) = ∑ ∆ i −1 (x'i )2
n
P
i =1 ∆i
cum P este pozitiv definit , rezult
∆ i −1
> 0 , adic ∆ i > 0, i = 1,K , n.
∆i

Reciproc, dac ∆ i > 0 , i = 1,K, n , rezult

∆ i −1
> 0, i = 1,K, n
∆i

∆ i −1 i
( )
n
i, din ( x ) = ∑ , deducem P ( x ) ≥ 0 ; P ( x ) = 0 ⇔ x'1 = x' 2 = K = x ' n = 0 ,
2
x'
i =1 ∆i

deci x = 0 E . Avem P ( x ) > 0, ∀x ≠ 0 E .

Dac P este negativ definit , rezult c forma - P este pozitiv definit i totul se repet ca
mai sus având în vedere c matricea lui - P este
M (-F ; B × B ) = − α ij [ ]i =1,...,n
j =1,..., n
.

DEFINI IA 1.6.13. Fie expresia canonic

n
P (x ) = ∑ a i xi2
i =1

a unei forme p tratice P : E → R în care p coeficien i sunt strict pozitivi, q sunt strict

negativi, iar d = n − ( p + q ) sunt nuli. Tripletul ( p, q , d ) se nume te signatura formei

tratice P .
Consecin a 1.6.1. Forma p tratic P : E → R este pozitiv definit dac i numai dac
este îndeplinit una din urm toarele condi ii:
(i) are signatura (n,0,0) ;

(ii) determinan ii ∆ i , i = 1, K, n sunt strict pozitivi;

(iii) valorile proprii ale matricei A sunt strict pozitive.

1.6.5.Probleme rezolvate
 1. Se d func ia F : R4 × R4 → R definit prin F ( x, y ) = x1 y 2 − x 2 y 1 + x 1 y 3 −

− x 3 y 1 + x1 y 4 − x 4 y 1 + x 2 y 3 − x 3 y 2 + x 2 y 4 − x 4 y 2 + x 3 y 4 − x 4 y 3 , cu

(
x = x1 , x 2 , x 3 , x 4 , ) ( )
y = y 1 , y 2 , y 3 , y 4 ∈ R4 .
i) se arate c F este o form biliniar .
ii) se scrie matricea formei în raport cu baza canonic B a spa iului R4.
iii) se determine matricea formei în raport cu baza B’ format din vectorii
u1 = (1,1,0,0), u 2 = (0,1,1,0), u 3 = (0,1,0,1), u 4 = (1,0,0,1) .
Rezolvare. Ar mc F este liniar în raport cu primul argument. Considerând oricare doi
vectori x1 = (x11 , x12 , x13 , x14 ), x2 = (x12 , x 22 , x 23 , x 24 ) din R4 i scalarii α, β ∈ R, avem

F (αx1 + βx2 , y ) = (αx11 + βx 12 )y 2 − (αx12 + βx22 )y 1 + (αx11 + βx12 )y 3 − (αx13 + βx 23 )y 1 +

( ) ( ) ( ) (
+ αx11 + βx12 y 4 − αx14 + βx 24 y 1 + αx12 + βx22 y 3 − αx13 + βx 23 y 2 + )
+ (αx 2
1 + βx )y − (αx
2
2
4 4
1 + βx )y + (αx
4
2
2 3
1 + βx )y − (αx
3
2
4 4
1 + βx )y 4
2
3
=

(
= α x11 y 2 − x12 y 1 + x11 y 3 − x13 y 1 + x11 y 4 − x14 y 1 + x12 y 3 − x13 y 2 + x12 y 4 − x14 y 2 + x13 y 4 − x14 y 3 + )
+ β (x 1
2 y −x y +x y −x y +x y −x y +x y −x y +x y −x y +x y −x
2 2
2
1 1
2
3 3
2
1 1
2
4 4
2
1 2
2
3 3
2
2 2
2
4 4
2
2 3
2
4 4
2 y )=
3

= α F ( x1 , y ) + β F ( x 2 , y )
Analog F (x, λy1 + µy 2 ) = λ F (x, y1 ) + µ F ( x, y 2 ) , ∀λ, µ ∈ R. Rezult c F este lini-ar
în raport cu ambele argumente, deci F este o form biliniar .
ii) Baza canonic a spa iului R4 este format din vectorii e1 = (1,0,0,0 ) , e2 = (0,1,0,0 ) ,

e3 = (0,0,1,0 ) , e4 = (0,0,0,1) . Matricea formei F în raport cu baza canonic B este

0 1 1 1
− 1 0 1 1 
M(F ; B × B ) =  .
− 1 − 1 0 1
 
− 1 − 1 − 1 0

iii) Folosim rela ia (4) din teorema 6.2 i avem

M(F ; B'×B' ) = Mt(B, B )· M(F ; B × B )·M(B, B ) =
1 1 0 0  0 1 1 1  1 0 0 1  0 3 3 1
0  
1 1 0  − 1 0 1 1 1  
1 1 0 − 3 0 1 0 
= ⋅ ⋅ = .
0 1 0 1 − 1 − 1 0 1 0 1 0 0 − 3 − 1 0 − 1
       
1 1 0 1 − 1 − 1 − 1 0  0 0 1 1  − 2 1 2 0
 2. Fie forma p tratic P : R2 → R, definit prin P ( x ) = 3 x 1 ( ) 2
( ) 2
+ 2 x1 x 2 + 5 x 2 . S se

determine valoarea parametrului λ ∈ R astfel ca vectorii x = (1,2 ) i y = (λ ,−1) s fie

ortogonali în raport cu forma P .
Rezolvare. Conform defini iei 1.6.10, vectorii x i y sunt ortogonali în raport cu P
dac F ( x, y ) = 0 , unde F este forma biliniar simetric ata at lui P . Determin m pe F

(x, y ) , cu ( )
x = x1 , x 2 , ( )
y = y 1 , y 2 ∈ R2 , folosind observa ia 1.6.4. Avem

F ( x, y ) =
1
[ P (x + y ) − P (x ) − P ( y )] = 3x 1 y 1 + x1 y 2 + x 2 y 1 + 5 x 2 y 2
2
sau, matriceal,

 3 1  y 1 
F ( x, y ) = (x1 , x 2 )  2  .
 1 5  y 
Pentru x = (1,2 ) i y = (λ ,−1) , rela ia F ( x, y ) = 0 este echivalent cu

3 1  λ 
(1,2) ⋅  11
 ⋅   = 0 ⇔ 5λ − 11 = 0 ⇒ λ = .
 1 5   − 1 5

3. se reduc la forma canonic , prin metoda lui Gauss, urm toarele forme p tratice:

i) P : R3 → R, P ( x ) = 3(x 1 ) + 2(x 2 ) + 5(x 3 ) + 2 x 1 x 2 − 2 x 2 x 3 ;

2 2 2

ii) P : R4 → R, P ( x ) = 2 x 1 x 2 − 6 x1 x 3 − 6 x 2 x 4 + 2 x 3 x 4 .

Rezolvare. i) Grup m termenii care-l con in pe x 1

P (x ) = (3(x1 )2 + 2 x 1 x 2 )+ 2(x 2 )2 + 5(x 3 )2 − 2 x 2 x 3

sau

P (x ) = 1 (3x1 + x 2 )2 + 5 (x 2 )2 + 5(x 3 )2 − 2 x 2 x 3 .
3 3
Facem transformarea
y 1 = 3 x1 + x 2 , y2 = x2 , y 3 = x3
i ob inem

P ( y ) = 1 (y 1 )2 + 5 (y 2 )2 + 5(y 3 )2 − 2 y 2 y 3 ,
3 3
care se mai scrie

3  5 2  2
2

P (y) =
1 1
y ( ) 2 5 3
+  y  − 2 ⋅ y 2 ⋅ y 3 + y 3  − y 3
5  3 
( ) ( ) 2
( )
+ 5 y3
2

3 3  5
sau, înc
 P (y) =
1 1
3
y ( )2
+
1
15
(
5y2 − 3y3 )2
+
5
( )
22 3 2
y .

Cu transformarea
z 1 = y1 , z 2 = 5 y 2 − 3 y 3 , z3 = y3 ,
ob inem expresia canonic

P (z ) = 1 (z 1 )2 + 1 2
z ( ) 2
+
22 3
z( ) 2
.
3 15 5
Deci, cu transformarea z 1 = 3x1 + x 2 , z 2 = 5 x 2 − 3x 3 , z 3 = x 3 , forma p tratic P ( x ) se
schimb în forma canonic P ( z ) , ob inut mai sus.

ii) Deoarece to i coeficien ii a ii = 0, i = 1,2,3,4, vom face transformarea

x1 = y1 − y 2 , x2 = y1 + y 2 , x3 = y 3 , x4 = y4
i ob inem

P ( y ) = 2(y 1 )2 − 6 y 1 y 3 − 6 y 1 y 4 − 2(y 2 )2 + 6 y 2 y 3 − 6 y 2 y 4 + 2 y 3 y 4 ,
care se mai scrie

P (y) = 1
2
[(2 y ) − 2 ⋅ 2 y ⋅ 3 y
1 2 1 3
− 2 ⋅ 2 y1 ⋅ 3 y 4 + 2 ⋅ 3 y 3 ⋅ 3 y 4 + 3 y 3 ( ) + (3 y ) ]− 9 y
2 4 2 3
y4 −

−
2
( )
9 3
y
2
−
9 4
2
y ( ) 2
( )
− 2 y2
2
+ 6 y2 y3 − 6y2 y4 + 2y3 y4

sau, înc

P ( y ) = 1 (2 y 1 − 3 y 2 − 3 y 3 )2 − 2(y 2 )2 + 6 y 2 y 3 − 6 y 2 y 4 − 9 (y 3 )2 − 7 y 3 y 4 − 9 (y 4 )2 .
2 2 2
Cu transformarea
z1 = 2 y1 − 3 y 3 − 3 y 4 , z2 = y2 , z3 = y3 , z4 = y4 ,
avem

P
2 2
[
(z ) = 1 (z 1 )2 − 1 (2 z 2 )2 − 12 z 2 z 3 + 12 z 2 z 4 ]− 92 (z ) − 7 z z
3 2 3 4
−
9 4
2
z ( ) 2

sau

P (z ) = 1 (z 1 )2 − 1 (2 z 2 − 3z 3 + 3z 4 )2 − 16 z 3 z 4 .
2 2
În sfâr it, cu transformarea
z 1 = t 1 , 2 z 2 − 3z 3 + 3z 4 = t 2 , z3 = t3 − t 4 , z4 = t3 + t4 ,
ob inem forma canonic

P (t ) =
2
( )
1 1
t
2
−
1 2
2
t ( ) 2
( )
− 16 t 3
2
( )
+ 16 t 4
2
.
 adar cu transformarea
x3 + x 4 x4 − x3
t 1 = x1 + x 2 − 3 x 3 − 3 x 4 , t 2 = − x1 + x 2 + 3 x 3 − 3 x 4 , t3 = , t4 = ,
2 2
forma p tratic P ( x ) se schimb în forma canonic P (t ) ob inut .

4. Folosind metoda lui Jacobi s se reduc la forma canonic urm toarele forme
tratice :

i) P : R3 → R, P ( x ) = 5 x1 ( ) + 6(x ) + 4(x ) − 4 x x
2 2 2 3 2 1 2
− 4 x1 x 3 ;

ii) P : R3 → R, P (x ) = 2(x ) + 2(x ) + 3(x ) − 4 x x

1 2 2 2 3 2 1 2
− 4x 2 x 3 .
Pentru fiecare dintre acestea s se g seasc o baz fa de care forma p tratic s aib
o expresie canonic .
Rezolvare. i) Matricea formei polare F ata ate lui P este
 5 − 2 − 2
 
M(F ; B × B ) =  − 2 6 0 
− 2 0 4 

Minorii principali sunt
5 −2 −2
5 −2
∆ 0 = 1, ∆1 = 5, ∆ 2 = = 26, ∆ 3 = − 2 6 0 = 80
−2 6
−2 0 4

to i nenuli i pozitivi.
Forma canonic a lui P ( x ) este

∆ i−1 i
( ) ( ) ( ) ( )
3
P (x ) =
1 1 5 2 13 3
∑
2 2 2 2
x' = x' + x' + x'
i =1 ∆i 5 26 40
unde
[x]tB ' = (x'1 , x' 2 , x'3 )
cu baza ortogonal în raport cu care avem forma canonic pentru P ( x ) .
Pentru cazul general, când P : Vn → R, se tie c
 λ11 λ12 λ13 K λ1n 
 
 0 λ22 λ23 K λ2n 
M(B, B ) =   ∈ TS (n, R)
 M M 
 0 0 K λnn 
 0

în care necunoscutele λij ( cu i = j , j = 1,K , n ) se determin din ecua ia matriceal

  α 11 α 21 K α i1   λ1i   0 
 12     
α α 22 K α i 2   λ2i   0 
   
 M M  ⋅ M  =  M 
 
α 1,i −1 α 2,i−1 K α i,i −1   λi −1,i   0 
 1i     
α α 2i K α ii   λii   1 

în care α ij sunt elementele cunoscute ale matricei M(F ; B × B ).

În cazul nostru :
1
- Pentru i = j = 1 ⇒ α 11λ11 = 1 ⇒ 5λ11 = 1 ⇒ λ11 = ;
5
0 −2
 5 − 2   λ12   0  1 6 1 5
- Pentru i = j = 2 ⇒   ⋅  22  =   ⇒ λ12 = = i λ22 = ;
 − 2 6   λ   1 26 13 26

- Pentru i = j = 3 avem

 5 − 2 − 2  λ   0
13
   23   
− 2 6 0  ⋅  λ  =  0 ,
− 2 0  
 4   λ33   1 

din care rezult :

0 −2 −2 5 0 −2 5 −2 0
0 6 0 −2 0 0 −2 6 0
1 0 4 12 3 −2 1 4 1 −2 0 1 13
λ13 = = = ; λ23 = = ; λ33 = = ;
80 80 20 80 20 80 40
i ob inem, deci,
1 1 3 
 
5 13 20 
M(B, B ) =  0
5 1 
,
 26 20 
 13 
0 0 
 40 
1 1 5 3 1 13
adic e'1 = e1 , e' 2 = e1 + e2 , e' 3 = e1 + e2 + e3 .
5 13 26 20 20 40
ii) Avem
 2 −2 0 
M(F ; B × B ) = − 2 2 − 2 , cu ∆ 0 = 1, ∆ 1 = 2, ∆ 2 = 0, ∆ 3 = −8 .
 0 − 2 3 
Vom face o schimbare de baz astfel ca, în noua baz , minorii principali s fie to i diferi i de
zero. Cu matricea de trecere de la baza B la baza
1 0 0 
M(B, B ) = 0 0 1  ,
0 1 0 

ob inem matricea formei polare F ata ate lui P în noua baz

 2 0 − 2
 
M(F ; B'×B' ) = M (B, B )· M(F; B × B )·M(B, B ) =  0 3 − 2  ,
t

− 2 2 2 
 
în care ∆ 0 = 1, ∆ 1 = 2, ∆ 2 = 6, ∆ 3 = 8, iar forma canonic va fi

P (x') = 1 (x'1 )2 + 1 (x' 2 )2 + 3 (x'3 )2 ,

2 3 4
( )
unde x' = x'1 , x' 2 , x' 3 ∈ R3, este exprimatîn baza .

Se observ c vectorii e'1 , e' 2 , e' 3 ai bazei sunt ortonorma i.

5. Se d forma p tratic P : R3→R, P ( x ) = 5 x1 ( ) − (x ) + (x )

2 2 2 3 2
+ 4 x1 x 2 + 6 x 1 x 3 .

Utilizând metoda valorilor proprii, s se aduc P ( x ) la expresia canonic i apoi s i se

determine signatura.
Rezolvare. Matricea real M(F ; B × B ) a formei polare F ata ate lui P se scrie
 5 2 3
 
M(F ; B × B ) =  2 − 1 0  ,
 3 0 1
 
care este o matrice simetric real i deci are valori proprii reale. Aceste valori proprii vor
constitui coeficien ii formei canonice. Determin m valorile proprii din ecua ia caracteristic
5−λ 2 3
2 −1− λ 0 =0
3 0 1− λ

( )
Efectu m calculele i ob inem λ λ2 − 5λ − 14 = 0 , adic λ1 = −2 , λ2 = 0 , λ3 = 7 , deci
vectorii proprii corespunz tori vor fi ortogonali.
Dac x = (x 1 , x 2 , x 3 ) este vectorul propriu corespunz tor valorii proprii λ , atunci ecua ia
vectorilor proprii se scrie
 5 − λ 2 3   x1   0 
     
 2 −1 − λ 0  ⋅  x2  =  0
 3  
 0 1 − λ   x 3   0 

Pentru λ1 = −2 , avem sistemul matriceal

7 2 3  x   0
1
   2  
 2 1 0 ⋅  x  =  0
 3 0 3  x3   0
     

din care 2 x1 = − x 2 , 3 x1 = −3 x 3 , deci vectorul propriu c utat este x 1 = − x 3 (1,−2,−1) cu

x1  1 2 1 
x 3 ∈ R. Prin normalizare = e'1 =  ,− ,−  .
x1  6 6 6

x3
Analog, pentru λ2 = 0 ob inem x 2 = − ⋅ (1,2,−3) , cu x 3 ∈ R i vectorul
3
x2  1 2 3 
e' 2 = = , ,−  . Coordonatele vectorului e' 3 se ob in fie ca solu ie a
x2  14 14 14 
sistemului matriceal

− 2 2 3   x1   0 
   2  
 2 − 8 0  ⋅  x  =  0 ,
 3  
 0 − 6   x 3   0 

care apoi se normalizeaz , fie din condi iile de ortogonalitate (e'3 , e'1 ) = 0 i (e'3 , e' 2 ) = 0 .

x3  4 1 2 
sim e' 3 = = , , .
x3  21 21 21 
Transformarea ortogonal care ne conduce la forma canonic este
 1 1 4 
 
 x1   6 14 21   x'1 
   2 1   2
[x]B = M (B, B') ⋅ [x]B ' ⇔  x2  = −
2
 ⋅  x'  ⇔
 3  6 14 21   3 
 x B − 1 3 2   x'  B '
 − 
 6 14 21 

 1 1 1 1 1
 x = x' + x' 2 + x' 3
 6 14 21
 2 1 2 1
⇔ x 2 = − x' + x' 2 + x' 3 .
 6 14 21
 x 3 = − 1 x'1 − 3
x' 2 +
2
x' 3
 6 14 21
Prin aceast transformare, forma p tratic devine

P (x') = −2(x'1 )2 + 7(x'3 )2 .

Aceast form canonic s-a ob inut cu ajutorul unei baze ortonormate dat de
B' = (e'1 , e' 2 , e'3 ) .

Signatura formei p tratice P este ( conform defini iei 1.6.12 ) dat de tripletul
(1,1,1) , deoarece în forma canonic ob inut avem p = 1 coeficien i strict pozitivi, q = 1 strict

negativi i d = 3 − ( p + q ) = 1 coeficien i nuli.

1.6.6. Probleme propuse

1. Fie P3 spa iul vectorial al func iilor polinomiale reale care au cel mult gradul trei i
1 1
fie F : P3 × P3 →R func ia definit prin F ( x, y ) = ∫ ∫ x(t ) y(s )dtds .
0 0

i) S se arate c F este o form biliniar .

ii) S se determine matricea ei în baza canonic a spa iului P3 i apoi matricea ei în
( )
baza B' = t 2 − 1, t 2 − t , t 2 , t 2 − t 3 .
2. se precizeze care dintre urm toarele func ii sunt forme biliniare i, în caz
afirmativ, s se g seasc spa iul nul relativ la al doilea argument.
2
i) F : Pn × Pn →R, F ( x, y ) = ∫ x(t )[ y (t ) + k ]dt , k ∈ R\ {0} .
0

ii) F : R3 × R3 →R, F ( x, y ) = x1 y 2 − x 2 y 1 + x1 y 3 − x 3 y 1 + k , k ∈ R\ {0}.

iii) F : R4 × R4 →R, F ( x, y ) = 2 x 1 y 1 + x 2 y 1 + x 2 y 2 + 3 x 3 y 3 + x 4 y 1 + x 4 y 4 .
iv) F : R4 × R4 →R, F ( x, y ) = 4 x 1 y 1 − 2 x 1 y 2 + x 2 y 3 + x 2 y 4 + 2 x 3 y 1 + x 3 y 3 − 2 x 4 y 1 + x 4 y 2 .
3. Fie formele biliniare:
F 1 : R3 × R3 →R, F 1 ( x, y ) = x 3 y 1 − 2 x1 y 1 + x 2 y 3 − x1 y 2 ,

F 2 : R3 × R3 →R, F 2 ( x, y ) = x1 y 2 − x 2 y 1 + x1 y 3 − x 3 y 1 + x 2 y 3 − x 3 y 2 .
se scrie matricele corespunz toare acestor forme biliniare în raport cu baza canonic a
spa iului R3 i apoi în raport cu baza format din vectorii u1 = (1,1,0,0) , u 2 = (0,1,1,0) ,
u3 = (0,1,0,1) , u 4 = (1,0,0,1) .
 4. Fie forma biliniar
F : R3 × R2 →R, F ( x, y ) = x1 y 1 − 2 x 2 y 1 + x 2 y 2 − 3 x 3 y 2 .
i) S se determine matricea corespunz toare formei biliniare în baza din R3 format din
vectorii v1 = (1,1,1), v2 = (0,1,2), v3 = (0,1,1), exprima i în baza canonic din R3.

ii) S se determine spa iul nul relativ la primul argument al formei biliniare.
iii) S se reduc la forma canonic .
5. În spa iul R3 se consider forma biliniar
F ( x, y ) = 3x 1 y 1 + x1 y 2 − x 2 y 2 + x 3 y 1 + 3x 3 y 2 + x 3 y 3 .
se aduc la forma canonic .
6. Fie V un spa iu euclidian complex i F :V → V un endomorfism. Definim forma
tratic x → P ( x ) = ( F ( x ), x ), x ∈ V .

i) S se arate c dac F este o transformare simetric , atunci P ( x ) ∈R, ∀x ∈ V , iar dac F

este antisimetric , atunci P ( x ) este pur imaginar, ∀x ∈ V .
ii) S se verifice rela iile
P (tx ) = t t P (x ) , ∀t ∈C,
P (x + y ) = P (x ) + P ( y ) + ( F (x), y ) + (F ( y ), x ), ∀x, y ∈ V ,
i s se scrie formula corespunz toare pentru P ( x + ty ) .

iii) S se verifice implica ia P ( x ) = 0 , ∀x ∈ V ⇒ F ( x ) = 0V ∀x ∈ V .

iv) S se arate c dac P ( x ) este real ∀x ∈ V , atunci F este transformare simetric .

7. Se d forma p tratic P: R3 →R, definit prin P ( x ) = 2 x 1 x 2 − 6 x1 x 3 − 6 x 2 x 3 .

i) S se scrie matriceal i s se determine rangul formei.
ii) S se g seasc expresia canonic prin metoda Gauss i s se stabileasc matricea de
trecere.
8. d forma p tratic P : R4 →R, definit prin

P (x ) = (x1 )2 − 2 x1 x 2 + 2 x1 x 3 − 2 x1 x 4 − (x 2 )2 + 2 x 2 x 3 − 4 x 2 x 4 + (x 3 )2 − 2(x 4 )2 .
Utilizând metoda lui Gauss, metoda lui Jacobi i, respectiv, metoda valorilor proprii, s se
reduc P la expresia canonic i s i se determine signatura.
9. se reduc la forma canonic

( ) + ∑x x ( )
n
i) P ( x ) = ∑ x i x = x 1 , K, x n ∈ Rn.
2 i j
,
i =1 i< j
 ii) P ( x ) = ∑ x i x j , (
x = x 1 , K, x n ∈ Rn. )
i< j

( ) ( )
n
iii) P ( x ) = ∑ x i
3
∑ xi x j , x = x1 ,K , x n ∈ Rn.
2
−
i =1 2 i< j
10. Pentru fiecare din urm toarele forme p tratice, s se g seasc o baz ortonormat
fa de care forma p tratic s aib o expresie canonic .

i) P : R3 →R, P (x ) = 3(x 1 )2 + 6(x 2 )2 + 3(x 3 )2 − 4 x1 x 2 − 8 x1 x 3 − 4 x 2 x 3 .

ii) P : R3 →R, P (x ) = −(x1 )2 + (x 2 )2 − 5(x 3 )2 + 6 x1 x 3 +4 x 2 x 3 .
iii) P : R4 →R, P (x ) = (x1 )2 + (x 2 )2 + (x 3 )2 + (x 4 )2 + 2 x1 x 2 − 2 x1 x 4 − 2 x 2 x 3 + 2 x 3 x 4 .
11. se reduc la forma canonic prin metoda lui Gauss formele p tratice:

i) P : R3 →R, P ( x ) = 7(x1 ) + 3(x 2 ) + 5(x 3 ) − 4 x1 x 2 + 4 x 2 x 3 .

2 2 2

ii) P : R3 →R, P (x ) = 11(x1 )2 + 10(x 2 )2 + 6(x 3 )2 − 12 x1 x 2 − 8x 2 x 3 + 4 x1 x 3 .

iii) P : R4→R, P (x ) = 2(x1 )2 + 2(x 2 )2 + 2(x 3 )2 + 2(x 4 )2 − 6 x1 x 2 + 4 x1 x 4 + 4 x 2 x 3 − 6 x 3 x 4 .
iv) P : R4 →R,

( )
P ( x ) = x1
2
( ) + (x ) + (x )
− 2 x2
2 3 2 4 2
+ 4 x 1 x 2 − 10 x1 x 3 + 4 x 2 x 3 + 2 x 1 x 4 + 4 x 2 x 4 − 10 x 3 x 4
12. se reduc prin metoda lui Jacobi urm toarele forme p tratice

i) P : R3 →R, P ( x ) = x1 ( ) + 2(x ) + 2 x x − 2 x x .
2 2 2 1 2 2 3

ii) P : R3 →R, P (x ) = 11(x ) + 10(x ) + 6(x ) − 12 x x − 8 x x + 4 x x .

1 2 2 2 3 2 1 2 2 3 1 3

iii) P : R4 →R, P (x ) = (x ) + 2(x ) + 3(x ) + 3(x ) − 2 x x − 2 x x + 2 x x

1 2 2 2 3 2 4 2 1 3 2 3 1 4
+ 6x 2 x 4 .
13. Se d forma p tratic

P : R →R, P
3
(x ) = α (x1 )2 + 2 βx 1 x 2 + γ (x 2 )2 + 2 x1 x 3 − 4 x 2 x 3 , cu α , β , γ ∈R.
Ce condi ii trebuie s satisfac α, β i γ pentru ca forma p tratic s fie pozitiv definit ?
14. se arate c forma p tratic
n n
P : R →R,
n
P (x ) = ∑∑ 1
⋅ xi x j
i =1 j =1 1 + j − i

este pozitiv definit .

15. Se d matricea
 3 0 1 1
0 − 5 0 0 
A= .
1 0 0 0
 
1 0 0 0

i se scrie forma p tratic corespunz toare i s se reduc la expresia canonic .

 2. GEOMETRIE ANALITIC ÎN E3

2.1. SPA II ALE VECTORILOR DIN E3

2.1.1. Segmente orientate. Echipolen

Fie E3 spa iul punctual tridimensional (sau spa iul geometric) al geometriei elementare,
conceput ca o mul ime de puncte. Geometria elementar este geometria în care este admis
axioma paralelelor : “Printr-un punct exterior unei drepte, trece cel mult o dreapt paralel cu
dreapta dat “. Dreptele i planele sunt submul imi ale lui E3. Punctul, dreapta, planul i spa iul
E3 sunt no iuni primare legate prin anumite axiome, cunoscute din geometria elementar .
Consider m mul imea ∆ a tuturor dreptelor din E3. În mul imea ∆×∆ introducem rela ia
ρ:=″d1d2 sau d1 = d2″. Aceasta are propriet ile:
• reflexiv : d1 ρ d1 ;
• simetric : dac d1 ρ d 2 ⇒ d 2 ρ d1 ;
• tranzitiv : dac d1 ρ d2 i d2 ρ d3 ⇒ d1 ρ d3 ,
adic ρ este o rela ie de echivalen pe ∆ pe care o not m cu “∼” .
DEFINI IA 2.1.1. Submul imea {d′∈∆ d′∼d}:=Cld a tuturor elementelor care sunt
echivalente cu un element dat d∈∆ se nume te clas de echivalen con inând d.
Deoarece d∼d, atunci d∈ Cl d i orice element d’∈ Cl d se nume te reprezentant al
clasei Cl d .
PROPRIETATEA 2.1.1. Mul imea claselor de echivalen prin rela ia ∼ este o
parti ie (clas de submul imi rezultat din descompunerea unei mul imi) a mul imii
∆, în sensul c ∆ este o reuniune de submul imi disjuncte.
DEFINI IA 2.1.2. Se nume te direc ia dreptei d∈∆, clasa de echivalen a rela iei
″d1d2 sau d1= d 2″ în care d este un reprezentant al acestei clase.
Altfel exprimat, o direc ie este mul imea tuturor dreptelor din spa iul E3 cu
proprietatea: ″d1d2 sau d1 = d2″.
DEFINI IA 2.1.3. Se nume te segment orientat orice pereche (A,B)∈E3 × E3, în care
A i B sunt puncte din E3.
r
Se noteaz (A,B) = AB . Grafic (figura 2.1.1.) este o s geat de la A la B. A se
r
nume te originea segmentului orientat AB ,iar B se nume te extremitatea segmentu-lui
r
orientat AB . Dreapta determinat de punctele A i B se nume te suportul segmentului
r
orientat, AB=sup AB .

A B
Figura 2.1.1.
r
Caz particular. Dac A = B segmentul orientat AB se nume te segment orientat nul,
r
grafic reprezentându-se printr-un singur punct A, iar sup AA este nedeterminat .
r
DEFINI II 2.1.4. 1. Lungimea, norma sau modulul unui segment orientat AB este
r
distan a dintre punctele A i B. Se noteaz d(A,B) = AB .
 r r
2. Direc ia unui segment orientat AB , cu A ≠ B, este direc ia sup AB . Segmentele
orientate nule au direc ia nedeterminat .
r r r r
3. Segmentele orientate AB i BA se numesc opuse. Avem AB = BA ⇔ A = B.
r r
4. Fie AB un segment orientat nenul. Se nume te sens de parcurs pe sup AB , sensul
de la A spre B.
5. O dreapt împreun cu alegerea unui sens de parcurs, se nume te dreapt
orientat .
6. O direc ie împreun cu unul din cele dou sensuri posibile, se nume te direc ie
orientat .
r
7. Dou segmente orientate nenule i CD au acela i sens, dac :
r r r
a) sup AB =sup CD ≡ d i sensul de parcurs determinat de AB pe d este acela i cu sensul de
r
parcurs determinat de CD pe d (fig. 1.2.a).
r r
b) sup AB sup CD i extremit ile lor (B i D) se afl în acela i semiplan (fig.2.1.2b) din
r r r
planul dreptelor suport, determinat de sup AC , adic D∈(sup AC , B sau B∈(sup AC , D
r
(adic B apar ine semiplanului determinat de sup AC i punctul D ) .

Figura 2.1.2.a
Figura 2.1.2.b

DEFINI IA 2.1.5.
Dou segmente orientate nenule se numesc echipolente dac au aceea i direc ie, acela i sens
i aceea i lungime.
r r r r
Nota ie. Dac AB i CD sunt echipolente, aceasta se noteaz cu AB ∼ CD (vezi fig.2.1.3.).

Figura 2.1.3.
 TEOREMA 2.1.1. Rela ia de echipolen are urm toarele propriet i :
1. este o rela ie der echivalen ;
r r r
2. AB ∼ CD ⇔ BA ∼ DC (echipolen a opuselor) ;
r r r
3. ∀ AB i C∈E3 ⇒ ∃ D∈E3 astfel încât AB ∼ CD ;
r r r r
4. AB ∼ CD ⇔ AC ∼ BD (încruci area echipolen ei).
Demonstra ie. Primele trei propriet i sunt imediate. De asemenea i proprietatea 4
este evident în cazul în care punctele A, B, C, D nu sunt coliniare (fig.2.1.3.)
Dac cele patru puncte se g sesc pe o aceea i dreapt d (fig.2.1.4.), consider m o
dreapt arbitrar d’ paralel cu d i prin A, B, C, D ducem drepte paralele între ele i
neparalele cu d. Acestea vor întâlni dreapta d’ în A’, B’, C’, respectiv D’. Echipolen a
r r r r r r
AC ∼ BD poate fi dedus din A' C ' ∼ BD , iar aceasta din A' B ∼ C ' D .
r r
Din egalitatea triunghiurilor AA’B i CC’D deducem ABA' = CDC ' deci A' B i C ' D
r r
au aceea i direc ie. Mai mult, B i D sunt de aceea i parte a dreptei A'C ' deci A' B i C ' D au
aceea i orientare. Tot din egalitatea celor dou triunghiuri rezult c i lungimile lor sunt
r r
egale, deci A' B ∼ C ' D . Mai departe prin încruci are
r r r r
A' B ∼ C ' D ⇒ A'C ' ∼ BD .

Figura 2.1.4.
r r r r
Dar AC ∼ A' C ' i folosind proprietatea de tranzitivitate, rezult AC ∼ BD .

2.1.2. Spa iul vectorilor lega i din E3

Fie O∈E3 un punct fixat i mul imea

r
{ OM M∈E3}:=TO(E3)
a segmentelor orientate din E3 cu originea
în O. Introducem în TO(E3) opera iile :
1.Adunarea segmentelor orientate
din TO(E3) definit de rela ia
r r r
OM + ON = OP , Figura 2.1.5.
în care punctul P este simetricul punctului
O fa de mijlocul segmentului [MN].
Aceast regul este echivalent cu regula paralelogramului sau cu regula triunghiului
(fig.1.5.).
2.Opera ia de înmul ire a segmentelor orientate cu numere reale definit de:
r r r r r
a) dac OM ≠ OTO i λ≠0, atunci λ· OM este vectorul care are sup OM =supλ OM , acela i
r r
sens cu OM dac λ > 0 i sens contrar dac λ < 0, iar lungimea este λ⋅ OM ;
r r r r
b) dac OM = OTO sau λ = 0, atunci λ· OM = OO .
 TEOREMA 2.1.2. Mul imea TO(E3) formeaz un spa iu vectorial real în raport cu
opera iile de adunare a segmentelor orientate i de înmul ire cu scalari a segmentelor
orientate.
Demonstra ie. Este elementar (ca exerci iu).
DEFINI IA 2.1.6. Spa iul vectorial TO(E3) se nume te spa iul vectorial tangent la E3
în O. Elementele sale se numesc vectori lega i în O sau vectori tangen i în O la E3.
Cazuri particulare. 1. Fie o dreapt d din E3 i O∈d, mul imea
r
{ OM M∈d}:=TO(E1) este un subspa iu vectorial a lui TO(E3). Subspa iul TO(E1) se nume te
dreapt vectorial tangent în O la E3.
r
2. Fie α un plan i O∈α. Mul imea { OM | M∈α}:=TO(E2) este un subspa iu vectorial al lui
TO(E3). Subspa iul TO(E2) se nume te plan vectorial tangent în O la E3.
2.1.3. Spa iul V al vectorilor liberi din E3 . Vectori coliniari, vectori coplanari în V

DEFINI II 2.1.7. 1. Clasele de echivalen ale segmentelor orientate relativ la rela ia

de echipolen se numesc vectori liberi. Direc ia, sensul i lungimea care sunt comune
segmentelor orientate ce definesc un vector liber se numesc direc ia, sensul i lungimea
vectorului liber. Fiecare segment orientat din clasa numit vector liber este un reprezentant
al clasei. Not m mul imea vectorilor liberi din spa iul E3 cu V. Vectorii liberi îi vom nota cu
literele mici ale alfabetului latin, prev zute cu s geat dea-supra.
r r r r r
2. Fie a i b doi vectori liberi i punctul O∈E3. Fie OA un reprezentant al clasei lui a i OB
r r r
un reprezentant al clasei lui b . Se nume te sum a vectorilor a i b vectorul liber
r r r r r r r
c ∼ OC = OA + OB i not m c = a + b .
r r r
3. Fie a ∈V, λ∈R i O∈E3. Fie OA un reprezentant al clasei lui a . Se nume te produ-sul
r r r r r
vectorului a cu scalarul λ , vectorul liber b ∼λ OA i not m b =λ a .
PROPRIETATEA 2.1.2. Mul imea vectorilor liberi V din E3 înzestrat cu opera iile
definite prin defini iile 1.7. 2 i 3 formeaz un spa iu vectorial.
r r r
DEFINI II 2.1.8. 1. Doi vectori a , b ∈V \{ OV } se numesc coliniari dac au aceea i
direc ie. Vectorul nul având direc ia nedeterminat , se consider coliniar cu orice vector din
V.
r r r r
2. Trei vectori a , b , c ∈V \{ OV } se numesc coplanari dac ∀O∈E3, reprezentan ii
r r r r r r
OA, OB, OC ai claselor lui a , b , respectiv c sunt situa i in acela i plan. Vectorul nul se
consider coplanar cu oricare doi vectori dinrV.
r r r r
TEOREMA 2.1.3. (1). Doi vectori a , b ∈V \{ OV } sunt coliniari ⇔ depV{ a , b }
r r r r r r r
(2). Trei vectori a , b , c ∈V \{ OV } sunt coplanari⇔ dep V{ a , b , c }.
r r r r r
Demonstra ie (1). Presupunem a , b ∈V\{ OV } i a , b coliniari, atunci au acela i
r r
a b r r r r r r r r r
versor r = ± r , cu a ≠ 0 i b ≠ 0 , de unde b a m a b = OV , deci depV{ a , b }
a b
r r r
Reciproc, presupunem c ∃α, β ∈ R, α 2 + β 2 ≠ 0 i α a + β b = OV . Dac α = 0 i
r r r r
β ≠ 0 ⇒ b = OV ; dac îns α ≠ 0 i β = 0 ⇒ a = OV , deci α ≠ 0 i β ≠ 0 , de unde
r β r
a=− b.
α
 r r r r
(2). Presupunem a , b , c ∈V\{ OV } i liniar dependen i, adic ∃α , β , γ ∈ R ,
r r r r r α r β r
α 2 + β 2 + γ 2 ≠ 0 i α a + β b + γ c = OV . Fie γ ≠ 0, atunci c = − a − b , iar reprezentan ii
β γ
r r r r α r β r r
claselor respective OA, OB, OC , ∀O ∈ E3 verific rela ia OC = − OA − OB , adic OC se afl
γ γ
r r
în planul determinat de OB i OC .
r r r r
Reciproc, presupunem a , b , c ∈V\{ OV } i coplanari, atunci ∀O ∈ E3 reprezentan ii
r r r
claselor respective OA, OB, OC sunt
în acela i plan.
Presupunem c semidreapta (O,C⊂ int AOB . Problema
se reduce la construc ia unui paralelogram cu diagonala
r r
OC iar laturile situate pe sup OA i sup OB , ca în figura
2.1.6.
r r r r
Dar OM = −αOA i ON = βOB cu α 2 + β 2 ≠ 0 , unde
r r r r r r
OC = α OA +β OB i deci c = α a +β b .
Figura 2.1.6.

Consecin e 2.1.1. 1. Oricare doi vectori liberi necoliniari sunt liniari independen i.
2. Oricare trei vectori liberi necoplanari sunt liniari independen i.

2.1.4. Baze i repere în V

TEOREMA 2.1.4. Spa iul vectorial real V al vectorilor liberi din E3 are dimensiunea 3.
r r r
Demonstra ie. Fie , b , c trei vectori
a
r r r
necoplanari. Vom ar ta c {
a }
, b , c este o baz în V.
r r r
teorema precedent rezult c { , b , c } este un sistem
a
liniar independent.
mâne de dovedit c este i sistem generator
al lui V.
Lu m ca origine a segmentelor orientate care
r r r
reprezint vectorii din V run acela i punct O, iar reprezentan ii
r r
Figura 2.1.7.

vectorilor a , b , c pe OA, OB respectiv OC . Punctele O, A, B, C nu sunt în acela i plan

(fig.2.1.7).
r r
Fie x arbitrar în V cu reprezentantul OM . Paralela dus prin M la OC intersecteaz planul
OAB în M0. Paralela prin M0 la OB i OA intersecteaz , respectiv, dreapta OA în A', dreapta
OB în B'. Dreptele M0M i OC fiind paralele determin un plan. Paralela prin M la OM0 se
afl în acest plan i intersecteaz dreapta OC în C’. Avem :
r r r r r r
OM = OM 0 + OC ' , OM 0 = OA'+OB '
deci
r r r r
OM = OA'+OB '+OC ' .
 r r r r r r
Dar OA' este coliniar cu OA , OB ' cu OB , OC ' cu OC , deci exist ∃α , β , γ ∈ R astfel încât
r r r r r r r r r r r r
OA' = α ⋅ OA , OB' = β ⋅ OB , OC ' = γ ⋅ OC i avem OA' = α ⋅ a , OB' = β ⋅ b , OC ' = γ ⋅ c i
r r r r
x =α ⋅a + β ⋅b +γ ⋅c .
r r r
Cazuri particulare I. Dac x = O ⇒ M coincide cu O i x poate fi scris ca o
r rr
combina ie liniar format cu a , b , c , în care to i scalarii sunt nuli.
r r r r r r
II. Dac x ≠ O este coliniar cu a , M se afl pe dreapta OA i x va fi de forma x = α a cu
r r r
α ≠ 0 . Rezultate analoage pentru cazurile când x ar fi coliniar cu b sau c .
r r r
r r
III. Dac x ≠ O nu este coliniar cu nici unul din vectorii a , b , c , dar este coplanar cu
r r r r r r
a i b , atunci M se afl în planul OAB i x poate fi exprimat sub forma x = α a + β b cu
r r r r r r
αβ ≠ 0 . Rezultate analoage se ob in în cazurile când x , b , c sau x , c , d sunt coplanari.
r r r r
Consecin e 2.1.2. 1. Dac B = (e1 , e2 , e3 ) este o baz a lui V, atunci pentru ∀x ∈ V avem
r r r r
x = x1e1 + x 2 e2 + x 3 e3 = B[x]B
unde
[xr ]tB = (x1 , x 2 , x 3 )∈ R3
(r r r )
2. Dac baza B = e1 , e2 , e3 este fixat în V, se poate stabili un izomorfism între V i R3 prin
aplica ia
r
f B : V → R3 , f B ( x ) = [x ]B .
t

PROPRIET I 2.1.3. Dac B este o baz în V atunci egalitatea vectorilor, adunarea

vectorilor i înmul irea cu scalari a vectorilor se reduc la acelea i procedee cu coordonatele
vectorilor în R3:
r r r r
( ) ( )
t t
(1) a = b ⇔ a 1 = b1 , a 2 = b 2 , a 3 = b 3 , cu a = B a 1 , a 2 , a 3 B , b = B b 1 , b 2 , b 3 B ;
r r r r r r
(2) a + b = c ⇔ a 1 + b1 = c1 , a 2 + b 2 = c 2 , a 3 + b 3 = c 3 cu a , b , c ∈ V ;
r r r r
(3) λa = b ⇔ λa1 = b1 , λa 2 = b 2 , λa 3 = b 3 , cu λ∈R, a , b ∈ V .
r r r r
r
Demonstra ie. (1) a = b ⇔ B ⋅ [a ]B = B ⋅ b B ⇔ [a ]B = b B ⇔
r
[] []
(
⇔ a ,a , a = b ,b ,b
1 2 3
) ( 1 2 3
)
⇔ a =b , a =b , a =b .
1 1 2 2 3 3

(2) i (3) analog cu (1).

Consecin e 2.1.3. (1) Doi vectori sunt coliniari ⇔ coordonatele lor sunt
propor ionale.
(2) Trei vectori sunt coplanari ⇔ matricea format din coordonatele lor are rangul strict mai
mic decât 3.
(3) Trei vectori nu sunt coplanari ⇔ rangul matricei formate din coordonatele lor este 3.
Demonstra ie. (1) rezult imediat din Proprietatea 1.3.(3).
r r r r r r r
(2) Fie a , b , c ∈V\{ OV } coplanari ⇔ a = α b + β c (conform Teoremei 2.1.3.(2))
⇔ a1 = α b1 + β c 1 , a 2 = α b 2 + β c 2 , a 3 = α b 3 + β c 3 (conform Propriet ii 2.1.3.(2))
 a1 b1 c 1   α b1 + β c 1 b1 c1 
   
⇔ matricea a 2 b2 c 2  = α b 2 + β c 2 b2 c 2  are determinantul =0, deoarece coloana
a 3 b3 c  α b 3 + β c 3 b3 c 3 

întâi este o combina ie liniar a celorlalte ⇔ rangul matricei coordonatelor celor trei vectori
este strict mai mic ca 3.
(3) evident din Consecin a 2.1.1.(2).
r r r
DEFINI II 2.1.9. Fie B = { a , b , c } o baz în V, un punct fixat O în E3 i vectorii
r r r r r r
reprezentativi OA, OB, OC ai claselor a , b , respectiv c . Se nume te reper în E3 ansamblul
r r r
{O;( OA, OB, OC )}, în care punctul O se nume te originea reperului . Dac dreptele suport
r r r
au proprietatea c sup OA = Ox , sup OB = Oy , sup OC = Oz i sunt orientate în sensul
r r r r r r
vectorilor a , b , respectiv c , atunci în loc de reperul {O;( OA, OB, OC )} consider m triedrul
Oxyz care are axele de coordonate Ox, Oy, Oz i planele de coordonate xOy, yOz, zOx.
r
Prin alegerea reperului în E3, oric rui punct P∈E3 îi corespunde vectorul OP ∈TO(E3) care se
nume te vectorul de pozi ie al punctului P (în raport cu reperul ales) i reciproc, oric rui
r
vector de pozi ie OP din TO(E3) îi corespunde un punct P din E3, care
r
este extremitatea lui OP .

2.1.5. Probleme rezolvate

r r r
1.Fie a , b , c , vectorii care coincid cu laturile unui triunghi ABC.
r r r r
i) S se arate c a + b + c = O .
r r r
ii) S se exprime vectorii care coincid cu medianele triunghiului în func ie de a , b , c .
iii) se arate c vectorii care coincid cu medianele pot forma un triunghi.
Rezolvare. i) Folosind regula triunghiului pentru adunarea vectorilor (vezi paragraful 2.1.2.),
r r r r r r r
în triunghiul ABC (fig.2.1.8.) avem AB + BC = AC , de unde AB + BC + CA = O , deci
r r r r
a +b +c = O.
ii) Tot din regula triunghiului rezult .
r r r r r 1r
AA' = AB + BA' , deci AA' = c + a .
2
Prin permut ri circulare ob inem vectorii care
coincid cu celelalte mediane:
r r 1r r r 1r
BB' = a + b , CC ' = b + c .
2 2

Figura 2.1.8.

iii) Adunând membru cu membru egalit ile

 r r r 3 r r r
ob inute la punctul ii), g sim AA' + BB' + CC ' = a + b + c
2
( )
i conform cu i) rezult
r r r r
AA'+ BB'+CC ' = O care reprezint (conform cu i)) condi ia ca trei vectori s formeze un
triunghi.

2. se demonstreze c :
i) medianele unui triunghi sunt concurente,
r r r r
ii) GA + GB + GC = O , unde A,B,C sunt vârfurile triunghiului ABC i G centrul de greutate.
r r r
Rezolvare . i) Fie a , b , c vectorii de pozi ie ai vârfurilor triunghiului ABC (fig.2.1.9.).
Vectorii de pozi ie ai mijloacelor laturilor sunt :
r r
r b + cr r cr + ar r ar + b
OA' = , OB' = , OC ' = .
r r 2 2 2
Consider m c AG = 2GA unde G este punctul de intersec ie al medianelor. Rezult
r r r r
r (G) − r (A) = 2( r (A’) − r (G)) ⇔
r r r r r
r v b +c r a +b +c
3 r (G) = a + 2 ⋅ ⇔ r (G)= .
2 3
Urmând acela i ra ionament pentru vectorii
r r
medianelor BB' i CC ' , ob inem acela i vector
de pozi ie pentru centrul de greutate. Rezult
medianele sunt concurente într-un
2
punct situat pe fiecare din ele la de vârf .
3
Figura 1.9.
r r r r r r r r r
ii) Avem GA + GB + GC = ( r (A) − r (G)) + ( r (B) − r (G)) + ( r (C) − r (G)) =
r r r r r r
= a + b + c −3 r (G) = O unde am folosit expresia lui r (G) din i).
r r r r r r r r
3.Fie vectorii r1 = m1a + n 1b + p 1c , r2 = m 2 a + n 2 b + p 2 c , descompu i dup direc iile
r r r
vectorilor a , b , c necoplanari. S se determine rela ia care trebuie s existe între coeficien ii
descompunerii, astfel ca
r r r r
i) r1 = r2 ; ii) r1 = α r2 .
r r r r r r r r
Rezolvare . i) r1 = r2 ⇔ m 1 a + n 1b + p 1 c = m 2 a + n 2 b + p 2 c ⇔
r r
⇔ (m1 − m 2 )ar + (n1 − n 2 )b + ( p1 − p 2 )cr = O
inând seama de Consecin a 1.1.2.⇒ m1 − m 2 = 0, n1 − n 2 = 0, p 1 − p 2 = 0 ⇒
⇒ m1 = m 2 , n1 = n 2 , p 1 = p 2 .
r r
ii) Din
r
r r
( r
) r
m 1 a + n 1b + p 1c = α m 2 a + n 2 b + p 2 c ⇒
r r r
⇒ ( ) ( ) (
m1 − α m 2 a + n1 − α n 2 b + p 1 − α p 2 c = O. )
m1 n 1 p1
Deci m1 − α m 2 = 0, n1 − α n 2 = 0, p 1 − α p 2 = 0, din care = = .
m2 n2 p2
 r r r r r r r r r r r r
4. Fie vectorii r 1 = −2 a − b +3 c , r 2 = 3 a −2 b − c i r 3 = − a +3 b −2 c , descompu i
r rr
dup direc iile vectorilor a , b , c necoplanari.
r r r
i) S se arate c vectorii r1 , r2 , r3 sunt coplanari.
ii) S se interpreteze rezultatul ob inut.
r r r r
Rezolvare . i) Din Teorema 1.3. (2.) rezult α r1 + β r2 + γ r3 = O i α , β , γ nu sunt
simultan nuli. Deci
r r r r r r
( ) r
( r
) ( r
)
α − 2 a − b + 3c + β 3a − 2b − c + γ − a + 3b − 2c = O ⇔
r
r
r
(− 2α + 3β − γ ) ar + (− α − 2 β + 3γ ) b + (3α − β − 2γ ) cr = O
− 2α + 3β − γ = 0
r r r 
i ind V{ a , b , c }⇒ − α − 2 β + 3γ = 0 .
3α − β − 2γ = 0

Solu ia sistemului este α = β = γ = λ , cu λ ∈ R . Între vectorii da i exist rela ia
r r r r
λ r1 + λ r2 + λ r3 = O, λ ∈ R .
r r r r
ii) Pentru λ = 1 rela ia din i) devine r1 + r2 + r3 = O i conform cu Problema 1, lungimile
r r r
vectorilor r1 , r2 , r3 sunt laturile unui triunghi.
r r r r
5. se descompun vectorul d = i − 3 j + 2k dup direc iile vectorilor :
r r r r r r r r r r
a =i + j , b = j +k , c = i + 2 j + 3k .
r r r r r r r r r r
Rezolvare . Avem i − 3 j + 2k = α ( ) ( ) ( )
i + j + β j + k + γ i + 2 j + 3k , de unde
α + γ = 1

α + β + 2γ = −3 . Prin rezolvarea sistemului ob inem α = −2, β = −7, γ = 3. Ob inem
 β + 3γ = 2

descompunerea
r r r r
d = −2a − 7b + 3c .

6. Mijloacele A1, B1, C1 ale laturilor unui triunghi ABC sunt date prin vectorii de
r r r
pozi ie r (A1), r (B1), r (Cr1). S se determine vectorii de pozi ie ai vârfurilor A, B, C.
r r
Rezolvare . Not m cu a , b , c vectorii de pozi ie ai vârfurilor A, B, respectiv C. Avem:
r r r r r r
A1C1 = B1 A, B1 A1 = C1 B , C1 B1 = A1C ⇔
r r r r
r (C1)− r (A1) = a − r (B1)
r r r r
r (A1)− r (B1) = b − r (C1)
r r r r
r (B1)− r (C1) = c − r (A1)
din care,
r r r r
a = r (B1)+ r (C1)− r (A1),
r r r r
b = r (C1)+ r (A1)− r (B1),
r r r r
c = r (A1)+ r (B1)− r (C1).
1.6. Probleme propuse

Figura 2.1.10.
1. Fie tetraedrul A1 A2 A3 A4 i vectorii care coincid cu muchiile tetraedrului ce pornesc din A1 ,
r r r r r r
A1 A2 = a 2 , A1 A3 = a 3 i A1 A4 = a 4 .S se exprime cu ajutorul acestor vectori celelalte muchii
ale tetraedrului.
2. Se d triunghiul A1 A2 A3 i un punct oarecare O în planul s u .S se demonstreze c dac G
este centrul de greutate al triunghiului atunci
r r r r
OA1 + OA2 + OA3 = 3OG .
r r r
3. Vectorii a , b , c sunt coplanari, concuren i i cu extremit ile pe aceea i dreapt ⇔ este
r r r
satisf cut rela ia c = α a + (1 − α )b cu α ∈ R.
4. Mijloacele laturilor unui triunghi ABC sunt A1 (3,−2), B1 (2,1), C1 (4,4). S se determine
coordonatele vârfurilor triunghiului.
5. se demonstreze c suma p tratelor distan elor unui punct oarecare, situat în planul unui
dreptunghi, la dou vârfuri opuse ale dreptunghiului este egal cu suma p tratelor distan elor
aceluia i punct la celelalte dou vârfuri ale dreptunghiului.
r r r r r r r r r r r r
6. Dându-se vectorii a = i + 3 j + 9k , b = −2i + 3 j − 5k , c = 8i − 7 j + 11k ,
r r r r r r r r r r r r r r
d = 2i + 3 j + k , s se determine vectorii r 1= a + 2b + 3c + 4d i r 2= 3a − b + 2c − d .
r r r r r v
7. se determine scalarul α∈R astfel încât vectorii a = 2m + 3n i b = m − α n s fie
r r
coliniari, atunci când m i n nu sunt coliniari .
r r r r r r r r
8. Fie vectorii a = i + α j + k i b = β i + 3 j + k cu α, β ∈ R. S se determine scalarii α
r r
i β astfel încât vectorii a i b fie coliniari.
9. se arate c punctele P1 (2,4,1), P2 (3,7,5), P3 (4,10,9 ) sunt coliniare.
10. Fie E un punct oarecare pe mediana AD a triunghiului ABC. Dreptele BE i CE întâlnesc
laturile AC i AB în F respectiv G. S se demonstreze c FG este paralel cu BC.
11. Fiind date dou drepte paralele AB i CD, se unesc punctele A i B cu mijlocul M al lui
CD; se noteaz cu E i F punctele în care aceste drepte taie pe AC i BD. S se demonstreze c
EF i AB sunt paralele.
12. Se d un paralelogram ABCD. O paralel la laturile opuse AB i CD întâlne te pe AD în G
i pe CD în H. Dreptele EH i GF se taie într-un punct I. S se arate c punctele A, C i I sunt
coliniare.
r r
13. Într-un trapez isoscel ABCD se cunoa te baza mare AB = a , una din laturile neparalele
r r π r r
AD = b i unghiul dintre ele A = . S se descompun dup a i b to i vectorii care
3
alc tuiesc celelalte laturi i diagonalele trapezului.
14. se determine vectorul director al unei în imi dintr-un triunghi ABC dat.
15. se determine vectorul de pozi ie al piciorului în imii AA’ din triunghiul ABC.
 2.2. OPERA II CU VECTORI LIBERI

2.2.1.Proiec ii. Defini ii. Propriet i.

Fie Π mul imea planelor din spa iul geometric E3. Se verific u or c rela ia de
paralelism definit pe mul imea Π este o rela ie de echivalen .
Clasa de echivalen a unui plan π1:
π 1 = {π∈Π  π π 1 }
se nume te direc ia planului π1.
DEFINI II 2.2.1. Proiec ia unui punct M,
dup direc ia unui plan π, pe o dreapt d neparalel
cu π, este intersec ia M0 cu dreapta d a planului
care trece prin M i este paralel cu π (fig. 2.2.1.).
Dac π este per A(6,7,6) perpendicular pe d, M0 se
nume te proiec ia ortogonal sau, mai scurt,
proiec ia lui M pe dreapta d .
DEFINI IA 2.2.2. Proiec ia unui vector
r r r r
x = AB ∈V pe o dreapt d este vectorul x = A0 B0 , Figura2.2.1

unde A0 i B0 sunt proiec iile punctelor A i B pe dreapta d.

r r
Nota ie. x0 = Prd x .
r
DEFINI IA 2.2.3. Fie d o dreapt arbitrar din triunghi i un vector u care are
r r
direc ia dreptei d i u =1. Perechea (d, u ) se nume te dreapt orientat .

Observa ie 2.2.1. O dreapt d poate fi orientat în dou feluri deoarece exist doi
r r r
vectori având direc ia dreptei i norma egal cu 1 i anume u i − u . Dreptele orientate (d, u )
r
i (d,− u ) au orient ri opuse.
r r r
DEFINI IA 2.2.4. Fie x = AB un vector arbitrar din V, (d, u ) o dreapt orientat i
r r r
x0 = A0 B0 = Prd x
r r
Fie λ∈R cu proprietatea c x 0 = λ u . Prin abuz de limbaj, λ se nume te proiec ia lui
r r r r
x pe dreapta orientat (d, u ) sau înc , proiec ia lui x pe u i se noteaz
r r
pr(d ,ur ) x = λ , respectiv prur x = λ .
r r r
Fie v ≠ O arbitrar, având aceea i orientare cu versorul u . Tot prin abuz de limbaj, λ
r r
se nume te proiec ia lui x pe vectorul v i se scrie
r
prvr x = λ .
O justificare a acestei defini ii este urm toarea :
r r r
∀x ∈ V , prd x = x0 apar ine subspa iului generat
 r r
de u sau v . Luând în acest spa iu ca baz
r
r r v
{ u } (cu u versor, respectiv u = r ), λ
v
r r
este coordonata lui x 0 în raport cu baza { u }
r
i îl determin complet pe x0 din acest subspa iu.
Deci faptul c în locul unei drepte d am considerat
r
dreapta orientat (d, u ) ne-a permis s reprezent m
r
proiec ia unui vector x ∈ V printr-un scalar λ ,
r
coordonata sa în raport cu { u }. Figura 2.2.2.
Re inem, deci, proiec ia unui vector pe o dreapt este
un vector, iar proiec ia unui vector pe o dreapt orientat este un scalar (un num r real).
r r
TEOREMA 2.2.1.Proiec ia pe o dreapt orientat (d, u ), sau proiec ia pe u , are
urm toarele propriet i:
r r r r r r
prur ( x + y ) = prur x + prur y , ∀ x , y ∈V,
r r r
prur (λ x ) = λ prur x , ∀λ ∈R, ∀ x ∈V.
r r
Demonstra ie . Fie O un punct pe dreapta d i u = OU versorul dreptei orientate
r r r r r r
(d, u ) (din fig.2.2.2.). Fie u ' = OU ' i u ' ' = OU ' ' doi vectori perpendiculari pe u i
r r r
perpendiculari între ei. Evident { u , u ' , u ' ' } este o baz în V.
r r
Repetând construc ia din Teorema 2.1.4., pentru x = OM arbitrar din V se ob ine
r r r r
x = OP + OP'+OP" .
r r
Se observ c OP = prd x . Mai departe, cu
r r r r r r
OP = α u , OP ' = α ' u ' , OP" = α " u "
avem
r r r
x = α u + α ' u '+α " u"
r
unde α = prur x .
r
Procedând analog cu un vector arbitrar y ∈ V, ob inem
r r r r
y = β u + β u '+ β u"
r
unde β = prur y .
Deducem
r r r r r
x + y = (α + β ) u + (α '+ β ') u '+(α "+ β ") u "
r r r r
λ x = (λα ) u + (λα ') u '+(λα ") u "
deci
r r r r
prur (x + y ) = α + β = prur x + prur y
r r
prur (λx ) = λα = λprur x .
r r r r
DEFINI IA 2.2.5. Unghiul format de doi vectori x = OA i y = OB este unghiul
θ∈[0,π], format de semidreptele OA i OB.
r r
Nota ie. θ = ( x , y ).
2.2.2.Produsul scalar. Orotogonalitate

DEFINI IA 2.2.6. Se nume te produs scalar pe V aplica ia ℑ : V× V→R dat

prin
r r r r r r r r
ℑ ( x , y ) = x ⋅ y ⋅ cos θ , ∀ x , y ∈V cu θ=( x , y )
r r r r
Nota ie . ℑ( x , y ) = x ⋅ y .
r r
Observa ii 2.2. 1.Dac x ≠ y , conform
Defini iei 2.2.4. i din desenul al turat (fig.2.2.3.),
r r
x cos θ = pryr x .
r r r r
Analog dac x ≠ O , y cos θ = prxr y . Cu acestea
r r r r r r
x ⋅ y = x prxr y = y pryr x .
2.Deoarece cosθ ≤1, rezult imediat
r r r r r r
x ⋅ y ≤ x ⋅ y , ∀ x , y ∈V.
r r r r r r r r π
3. x ⋅ y =0 ⇔ x = O sau y = O sau unghiul( x , y ) = . Figura 2.2.3.
2
TEOREMA 2.2.2. Produsul scalar are urm toarele propriet i :
r r r r r r
1. x ⋅ y = y ⋅ x , ∀ x , y ∈V ;
r r r r r r r r r r
2. ( x + y ) z = x ⋅ z + y ⋅ z , ∀ x , y , z ∈V ;
r r r r r r
( )
3. λ x ⋅ y = λ ( x ⋅ y ) , ∀ x , y ∈V i λ ∈ R ;
r r r r r r r
4. x ⋅ x ≥ 0 ∀ x ∈V ; x ⋅ x = 0 ⇔ x = O .
Demonstra ie. Prima i ultima proprietate rezult imediat din Defini ia 2.6. Pentru
celelalte folosim Observa ia 2.2.1. i Teorema 2.1. Pentru proprietatea 2 :
r r
− dac z = O , proprietatea de distributivitate (2) este verificat ;
r r
− dac z ≠ O , avem :
(xr + yr ) ⋅ zr = zr ⋅ przr (xr + yr ) = zr ⋅ ( przr xr + prrz yr )
i cum în mul imea numerelor reale are loc distributivitatea înmul irii fa de adunare, ob inem
(xr + yr ) ⋅ zr = zr przr xr + zr przr yr = xr ⋅ zr + yr ⋅ zr .
Pentru proprietatea 3 :
r r
− dac y = O , proprietatea este verificat ;
r r
− dac y ≠ O , avem :
(λ xr )⋅ yr = yr pryr (λ xr ) = yr λ pryr xr = λ yr pryr xr
deci
(λ xr )⋅ yr = λ (xr ⋅ yr ) . r r r r
DEFINI IA 2.2.7. Doi vectori x , y ∈V sunt ortogonali dac x ⋅ y =0. Se spune c un
r
vector este normat dac u = 1 .
 r r r r r r r π
Observa ia 2.2.3. Dac x , y ∈V\{ O }, atunci x ⋅ y = 0 ⇒ unghiul( x , y ) = i
2
r r r r
vectorii x , y sunt ortogonali în sensul obi nuit al geometriei euclidiene. Dar x ⋅ y =0 i în
r r
cazul când x sau y este nul. Deci, vectorul nul a c rui direc ie este nedeterminat , este
ortogonal oric rui vector din V i este ortogonal i lui însu i.
r r r
DEFINI IA 2.2.8. Un sistem de vectori { v1 , v 2 , v 3 }⊂V este ortogonal dac vectorii
sunt ortogonali câte doi. Un sistem ortogonal format numai din versori se nume te
ortonormat.
r r r
Observa ii 2.2.4. 1.Sistemul { v1 , v 2 , v 3 }⊂V este ortonormat dac i numai dac

r r 0, i≠ j
v i ⋅ v j = δ ij =  ∀i,j=1,2,3,
1, i= j
unde δij este simbolul lui Kronecker.
r r r
2.Orice sistem ortonormat { u1 , u 2 , u 3 }⊂V este o baz a spa iului V.
r r r
3.Baza ortonormat din V se noteaz B={ i , j , k }.
r r r
TEOREMA 2.2.3. Fie B={ u1 , u 2 , u 3 } o baz în V i doi vectori arbitrari
r r r r
x = x1u1 + x 2u2 + x3u3 ,
r r r r
y = y 1 u1 + y 2 u 2 + y 3 u 3 .
Produsul scalar se poate scrie sub forma
r r r r
x ⋅ y = x 1 y 1 + x 2 y 2 + x 3 y 3 , ∀ x , y ∈V,
dac i numai dac B este o baz ortonormat .
Demonstra ie. Oricare ar fi baza B,
r r r r
x ⋅ y = ∑ x i y i (u i ⋅ u j )
3

r r
i , j =1
, ∀ x , y ∈V.
r r
Dac B este baz ortonormat u i ⋅ u j = δij i avem
r r 3
x ⋅ y = ∑ xi ⋅ yi .
i =1
r r
Reciproc, dac egalitatea din enun este verificat ∀ x , y ∈V atunci
r r
∑ x i ⋅ y j (u i ⋅ u j ) = ∑ x i y i , ∀x i , y i ∈ R.
3 3

i , j =1 i =1

Pentru x = y k = 1 (k fiind unul din indicii 1,2,3) i x i = y i = 0, ∀i ≠ k egalitatea se

k

r r
reduce la u k ⋅ u k = 1 . Pentru x k = 1, y m = 1, k ≠ m i x i = 0, ∀i ≠ k ,
r r
y i = 0, ∀i ≠ m, egalitatea din enun devine u k ⋅ u m = 0 . Deci
r r
u k ⋅ u m = δkm
adic baza B este ortonormat .
r r r r
Consecin e 2.2.1. (1) Dac a = a 1i + a 2 j + a 3 k este raportat la o baz ortonor-mat ,
r2 r r
avem a = a ⋅ a , deci
r
a = (a ) + (a ) + (a )
1 2 2 2 3 2
.
 r r r r
(2)Dac doi vectori a ≠ O , b ≠ O sunt raporta i la o baz ortonormat , atunci
r r
r r
( ) a ⋅b
cos a , b = r r =
a 1b 1 + a 2 b 2 + a 3 b 3
.
a ⋅b (a ) + (a ) + (a ) (b ) + (b ) + (b )
1 2 2 2 3 2 1 2 2 2 3 2

2.2.3.Produsul vectorial

Reamintim c direc ia unui plan π este clasa de echivalen a lui π în raport cu rela ia
de paralelism (începutul sec iunii 2.2.1.).
Direc iei unui plan π i se poate asocia în mod unic direc ia unei drepte d perpendicular
pe planul π i reciproc, direc iei unei drepte d i se poate asocia în mod unic direc ia unui plan π
perpendicular pe d.
Exist doi vectori norma i (versori) care au
direc ia dreptei d, perpendicular pe planul
r r
π. Fie ace tia n i − n .
r
DEFINI IA 2.2.9. Perechea (π, n )
r
format cu un plan π i un versor n
perpendicular pe π, se nume te plan orientat.
Evident,unui plan π îi corespund dou plane
r r
orientate : (π, n ) i (π, − n ).
r r Figura 2.2.4.
Vom spune c (π, n ) i (π, − n ) au orient ri opuse.
r
Într-un plan orientat (π, n ) se poate defini un sens pozitiv de parcurgere pentru orice
curb simpl închis C ⊂ π. Curba C (de exemplu un cerc sau un poligon convex) determin în
planul π un domeniu m rginit D având frontiera C (fig.2.2.4.). Un observator a ezat într-un
r
punct M∈D i având pozi ia lui n , distinge dou sensuri în
care poate fi parcurs curba C :
− sensul trigonometric pe care îl vom numi sens pozitiv în planul orientat ;
r
− sensul contrar pe care îl vom numi sens negativ în (π, n ).
r r
Evident, sensul negativ în planul (π, n ) coincide cu sensul pozitiv în (π,− n ).
Reciproc, dac într-un plan π s-a stabilit un sens de parcurgere pentru o curb simpl
r
închis C, planul orientat (π, n ) în care acest sens de parcurgere este pozitiv, va fi complet
determinat.
DEFINI IA 2.2.10. Se nume te produs vectorial o aplica ie definit pe V×V cu
r r r r
valori în V prin care unei perechi ( x , y )∈V×V îi corespunde un vector din V notat x × y , dat
în felul urm tor :
r r r r r r r
r r  x ⋅ y sin ( x, y ) ⋅ n , pt.x i y necoliniari,
x× y = r r r
O, pt.x i y coliniari,
r r r
unde n este orientarea planului π determinat de reprezentan ii claselor lui x i y cu originea
r r
comun , OA respectiv OB (ca în fig.2.5.),
plan în care sensul pozitiv de parcurgere al
 paralelogramului este dat de primul vector
r r r
x al perechii ( x , y ).
r r r r
Observa ia 2.5. Dac x = OA i y = OB ⇒
r r
⇒ x × y este egal cu aria paralelogramului de
laturi OA i OB.
TEOREMA 2.2.4. Produsul vectorial are urm toarele
propriet i :
r r r r r r
x × y = − y × x , ∀ x , y ∈V ;
(xr + yr )× zr = xr × zr + yr × zr , ∀ xr, yr, zr ∈V ;
Figura 2.2.5.
r r r r r r
( )
λ x × y = λ ( x × y ) , ∀λ ∈ R i ∀ x , y ∈V.
r r
Demonstra ie . 1. Din defini ia produsului vectorial rezult imediat c x× y i
r r
y × x au normele egale i sensurile opuse.
r r r r r
2. Fie O∈E3 un punct fix i OA, OB, OC reprezentan ii cu originea în O ai vectorilor x , y
r
respectiv z .
r r r r
Se observ c dac AA' OC atunci OA × OC = OA'×OC .
Fie π planul care trece prin O i este perpendicular pe OC (fig.2.5’.). Lu m punctul
r r r
A’=prπA, deci OA' = x ' este proiec ia vectorului OA pe planul π i
r r r r
x × z = x '× z .
r r r r r r r
Orientarea vectorului OA" = x '× z = x × z se ob ine rotind în planul π vectorul x ' = OA'

Figura 2.2.5’. Figura 2.2.5”.

π r
cu un unghi egal cu în sens invers sensului trigonometric fa de z . Norma vectorului
2
r
OA" este
r r r r r
OA" = x '× z = x ' ⋅ z
r r r r r r r
deoarece x ' i z sunt perpendiculari. Deci produsul vectorial x × z = OA" se ob ine din x = OA
r r r r
prin urm torul procedeu : se proiecteaz vectorul x = OA pe planul π, proiec ia sa x ' = OA' se
π r
rote te în planul π cu un unghi egal cu radiani în sens negativ fa de z i se înmul te
2
r
vectorul ob inut cu z .
 r r r r r
Vectorul y × z = OB" se ob ine din y = OB în acela i mod (fig.2.5″.).
r r r r r r r r
Fie x + y = OD . Acelea i procedee vor duce OD în OD" = ( x + y ) × z .
Proiec ia pe planul π a paralelogramului OADB este paralelogramul OA’D’B’, deci
r r r
OD ' = OA'+OB' .
Celelalte dou procedee transform paralelogramul OA′D′B′ tot în paralelogram
OA″D″B″, deci
r r r
OD" = OA"+OB" .
Prin urmare
(xr + yr )× zr = xr × zr + yr × zr .
3.Pentru λ = 0 , egalitatea este evident .
r r r r r r
Dac λ > 0 , vectorul λ x are sensul lui x , (λ x )× y are sensul lui x × y ca i membrul
r r
drept λ( x × y ).
r r r r r r
Dac λ < 0 , λ x are sens opus lui x , deci (λ x )× y are sens opus lui x × y ca i
r r
λ (x × y ) .
r r r r
( )
În ambele cazuri vectorii λ x × y i λ ( x × y ) au acela i sens. Cei doi vectori au i
aceea i norm :
r r r r r r
( )
λ x × y = λ x ⋅ y sin θ = λ ⋅ x ⋅ y sin θ ,
r r r r r r
λ ( x × y ) = λ ⋅ x × y = λ ⋅ x ⋅ y ⋅ sin θ ,
r r
unde θ = unghiul( x , y ).
r r r r r r r r r r
Consecin e 2.2.2. 1. x × ( y + z ) = x × y + x × z , ∀ x , y , z ∈V.
r r r r r r
( )
2. x × µ y = µ ( x × y ) , ∀ x , y ∈V, ∀µ ∈ R.
r r r
DEFINI IA 2.2.11. Vom spune c trei vectori necoplanari a , b , c cu reprezentan i
r r r r r r
OA, OB, OC , formeaz în aceast ordine un sistem drept (direct) dac , notând OD = a × b
punctele C i D sunt de aceea i parte fa de planul determinat de punctele O, A i B
r r r
(fig.2.2.6.(a)). În cazul când C i D sunt în p i opuse, vom spune c vectorii a , b , c formeaz
un sistem stâng (indirect) (fig.2.2.6.(b)).

r r r
Observa ia 2.2.6. 1 .Se constat c dac ( a , b , c ) este un sistem drept, la fel sunt i sistemele
r r r r r r r r r r r r r r r
( b , c , a ), ( c , a , b ) ob inute prin permut ri circulare. Sistemele ( a , c , b ), ( b , a , c ) i ( c , b , a )
ob inuteFigura
prin permutarea a doi vectori între ei sunt sisteme stângi.
r r r
2.2.6.(a) Figura 2.2.6.(b)
2. Dac B=( i , j , k ) este o baz ortonormat dreapt atunci
r r r r r r r
i ×i = j × j = k ×k = O,
r r r r r r r r r
i × j = k , j ×k = i , k ×i = j .
 r r
TEOREMA 2.2.5. Dac x , y ∈V sunt exprima i într-o baz ortonormat dreapt
r r r
( i , j , k ), adic
r r r r r r r r
x = x1i + x 2 j + x 3 k , y = y 1i + y 2 j + y 3 k ,
atunci produsul vectorial se scrie sub forma
r r r r r
( ) ( ) ( )
x × y = x 2 y 3 − x 3 y 2 i + x 3 y 1 − x 1 y 3 j + x1 y 2 − x 2 y 1 k .
Demonstra ie . inând seama de propriet ile produsului vectorial, efectu m
dezvoltarea
r r r r r r
r r
( )( )
x × y = x 1 i + x 2 j + x 3 k × y 1i + y 2 j + y 3 k =
r r r r r r
( ) ( ) ( )
= x 2 y 3 − x 3 y 2 j × k + x 3 y 1 − x1 y 3 k × i + x1 y 2 − x 2 y 1 i × j =
r r r
( ) ( ) ( )
= x 2 y 3 − x 3 y 2 i + x 3 y 1 − x1 y 3 j + x 1 y 2 − x 2 y 1 k .
r r
Observa ia 2.2.7. Coordonatele produsului vectorial x × y în raport cu baza
r r r
ortonormat dreapt ( i , j , k ) se pot ob ine din determinantul simbolic
r r r
i j k
r r
x × y = x1 x 2 x 3
y1 y 2 y 3
dezvoltat dup prima linie. Acest determinant simbolic nu are toate propriet ile deter-
minan ilor. De exemplu, nu are sens s adun m la elementele primei linii, elementele liniei a
doua.
TEOREMA 2.2.6. (Identitatea lui Lagrange)
r r2 r2 r2 r r2 r r
a ×b = a b − a ⋅b ( ) ∀ a , b ∈V.
r r2 r2 r2 r r r r2 r2 r r
( ) (
Demonstra ie . a × b = a ⋅ b sin 2 a , b ⋅ n 2 = a ⋅ b 1 − sin 2 a , b . ( ))

2.2.4.Produsul mixt
r r r
DEFINI IA 2.12. Produsul scalar format cu un vector u i un produs vectorial v × w , notat
r r r
u (v × w) , se nume te produs mixt.
r r r
Cu trei vectori u , v , w se pot forma ase produse mixte
r r r r r r r r r
u (v × w ) , v (w × u ) , w(u × v ) ,
r r r r r r r r r
u (w × v ) , v (u × w) , w(v × u ) ,
care, dup cum vom vedea, nu sunt toate distincte.
r r r
TEOREMA 2.2.7. Fie O ∈E3 fixat i u , v , w trei vectori necoplanari a c ror
r r r
reprezentan i sunt OA, OB, respectiv OC .
r r r r r r
Dac ( u , v , w ) este un sistem drept, atunci produsul mixt u (v × w ) este egal cu volumul
paralelipipedului de laturi OA, OB, OC .
r r r rr r
Dac , ( u , v , w ) este un sistem stâng, atunci u (v × w) < 0 i volumul paralelipipedului
r r r
de laturi OA, OB, OC este egal cu − u (v × w ) .
 r r r
Demonstra ie . În primul caz, u i v × w sunt reprezenta i prin segmente orientate
situate de aceea i parte a planului determinat de O, B, C (fig.2.7.a).

Figura 2.2.7.a Figura 2.2.7.b

r r r π
Unghiul θ format de u cu v × w este ascu it, θ∈[0, ).
2
π
În al doilea caz (fig.2.7.b), θ∈( , π].
2
În ambele cazuri avem
r r r r r r r r r
u (v × w) = u ⋅ v × w ⋅ cos θ = v × w ⋅ prvr ×wr u .
Lu m ca baz a paralelipipedului de muchii OA, OB, OC,paralelogramul de laturi OB i OC.
Fie S aria bazei i h în imea paralelipipedului, corespunz toare acestei baze. Evident
r r r
v × w = S , prvr × wr u = ±h
r r r
luând semnul plus pentru cazul când ( u , v , w ) este un sistem drept i semnul minus în cazul
r r r
când ( u , v , w ) este un sistem stâng. Notând cu V volumul paralelipipedului de laturi OA, OB,
OC avem
r r r
u (v × w ) = ± V.
r r r r r r
Observa ii 2.2.8. 1.Dac u , v , w sunt coplanari, u i v × w sunt ortogonali i
r r r
u (v × w) = 0. În acest caz volumul paralelipipedului este nul.
r r r
2.O condi ie necesar i suficient ca u , v , w s fie coplanari este
rr r
u (v × w) = 0.
TEOREMA 2.2.8. (1) Produsul mixt este invariant la o permutare circular a
factorilor
r r r r r r r r r
(1) u (v × w ) = v (w × u ) = w(u × v ) .
(2) Dac se permut doi factori între ei, produsul mixt î i schimb semnul
r r r r r r r r r r r r
(2) u (w × v ) = v (u × w) = w(v × u ) = −u (v × w) .
r r r
Demonstra ie . Dac u , v , w sunt coplanari, toate aceste produse mixte sunt nule i
egalit ile din enun sunt satisf cute.
r r r r r r
În cazul în care u , v , w nu sunt coplanari i ( u , v , w ) este un sistem drept, sistemele
r r r r r r
( v , w, u ), ( w, u , v ), ob inute prin permut ri circulare, sunt de asemenea drepte i deci
 r r r r r r r r r
u (v × w) = v (w × u ) = w(u × v ) = V ,
unde V este volumul paralelipipedului construit pe cei trei vectori, reprezenta i prin segmente
orientate cu originea în acela i punct O.
r r r
Dac ( u , v , w ) este un sistem stâng, aceea i proprietate o au i sistemele ob inute prin
permut ri circulare i cele trei produse mixte sunt egale cu −V.
r r r r rr r r r r
Deoarece v × w = − w × v , rezult u (v × w) = −u (w × v ) . Pentru motive analoage au loc
i celelalte egalit i din (2).
Observa ia 2.2.9. Egalitatea
r r r r r r
u (v × w) = (u × v )w
poate fi interpretat formal astfel : într-un produs mixt, semnul de înmul ire scalar i semnul
de înmul ire vectorial pot fi schimbate între ele.
Datorit acestei propriet i, se obi nuie te s se noteze valoarea comun a celor dou
rr r
produse mixte cu u v w , adic
rr r r r r r r r
uv w = u (v × w) = (u × v )w
în care produsul vectorial se scrie totdeauna într-o parantez .
r r r r r r
TEOREMA 2.2.9. Dac u , v , w ∈V sunt raporta i la o baz ortonormat B=( i , j , k ),
r r r r r r r r r r r r
u = u 1i + u 2 j + u 3 k , v = v 1 i + v 2 j + v 3 k , w = w1 i + w 2 j + w 3 k
produsul lor mixt se poate scrie sub forma
u1 u 2 u 3
rr r
uv w = v1 v 2 v 3
w1 w2 w3
Demonstra ie. Din Teorema 2.2.5. i Teorema 2.2.3. deducem
) [( ]
rr r r r r r r r r r
( ) ( ) ( )
u v w = u (v × w) = u 1i + u 2 j + u 3 k v 2 w3 − v 3 w 2 i + v 3 w1 − v1 w3 j + v 1 w 2 − v 2 w1 k
rr r
( ) ( ) ( )
u v w = u 1 v 2 w 3 − v 3 w 2 + u 2 v 3 w1 − v 1 w 3 + u 3 v1 w 2 − v 2 w1
care este dezvoltarea determinantului din enun dup prima linie.

2.5.Dublul produs vectorial. Alte produse.

r r r r r r
DEFINI IA 2.2.13. Un produs de forma u × (v × w) sau (u × v ) × w , format din trei
r r r
vectori arbitrari u , v , w ∈V se nume te dublu produs vectorial.
TEOREMA 2.2.10. Dublul produs vectorial se poate dezvolta sub forma
r r r r r r rr r
(3) u × (v × w) = (u w) v − (uv ) w
(4) (ur × vr ) × wr = (urwr ) vr − (vrwr ) ur
r r r r r r r r r
Demonstra ie .În (3) dac v i w sunt coliniari, v × w = O i u × (v × w) = O .
r r
Membrul drept a lui (3) este de asemenea nul. Într-adev r, eliminând cazurile banale v = O ,
r r r r r r
w = O i presupunând v ≠ O , ∃λ ∈ R astfel încât w = λ v i avem
 r
(urwr ) r rr r rr r rr
( )
v − (u v ) w = λ (u v ) v − (u v ) λ v = O
r
r r
adar, dac v i w sunt coliniari, egalitatea (3) este verificat .
r r
În cazul în care v i w nu sunt coliniari, putem alege o baz ortonormat dreapt
r r r r r r r r
( i , j , k ) astfel încât v = v1i , w = w1i + w 2 j ,
r r r r r r
u = u 1i + u 2 j + u 3 k . Vectorii i , j sunt în planul
r r
determinat de v i w , reprezenta i prin segmente
r
orientate cu originea în acela i punct O. Am ales i
r r r r r r
coliniar cu v , j ⊥ i i k = i × j (ca în fig.2.2.8.).
r r r
Avem v × w = v w k ,
1 2

r r r r r
u × (v × w) = −u 1v1 w 2 j + u 2 v1 w 2 i .
Figura 2.2.8.

Expresia din membrul drept este

r r r
(urwr )vr − (urvr )wr = (u 1 w1 + u 2 w 2 )v1i − u 1v1 (w1i + w 2 j ) =
r r
= u 2 v1 w 2 i − u 1v1 w 2 j .
r r r
Vectorii celor doi membrii ai egalit ii (3) au acelea i coordonate în raport cu baza ( i , j , k )
deci sunt egali.
Dublul produs vectorial din (4) se poate reduce la (3) astfel
(ur × vr ) × wr = wr × (vr × ur ) = (urwr ) vr − (vrwr ) ur .
Observa ia 2.2.10. Dublul produs vectorial este o combina ie liniar format din
vectorii produsului vectorial din parantez .
Observa ia 22..11.În general, dublul produs vectorial nu este asociativ,
r r r r r r
u × (v × w) ≠ (u × v ) × w .
r r r r r r r r
Observa ia 2.2.12. u × (v × w) = (u × v ) × w ⇔ u i w sunt coliniari.
Într-adev r, din Teorema 2.10. deducem c aceast egalitate este echivalent cu
(5) (urvr )⋅ wr = (vrwr ) ⋅ ur
r r
Pentru ca aceast egalitate s existe este necesar ca u i w fie coliniari.
r r r r
Reciproc, eliminând cazul banal w = O , rezult c ∃ λ∈R astfel încât w = λu . Egalitatea (5)
este satisf cut ,
(urvr ) ⋅ λ ur = λ (vrur ) ⋅ ur , ∀ ur, vr ∈V i ∀λ ∈ R.
( ) r r
Preciz ri : Cu doi vectori u i v , se pot forma dou feluri de produse : produ-sul
rr r r
scalar u v i produsul vectorial u × v .
Folosind numai produsul scalar i produsul vectorial, singurele produse care se pot
forma cu trei vectori sunt produsul mixt i dublul produs vectorial.
r r r r
Dintre produsele formate cu patru vectori u , v , w, x se întâlnesc mai frecvent,
produsul scalar a dou produse vectoriale i produsul vectorial a dou produse vectoriale.
Produsul scalar a dou produse vectoriale se poate scrie succesiv:
(6)
r r rr
[r r rr
]
(ur × vr )(wr × xr ) = wr [xr × (ur × vr )] = (xrvr ) ur − (xrur ) vr wr =
= (uw) ⋅ (v x ) − (v w) ⋅ (ux ) .
 Aceast dezvoltare se re ine u or sub forma
r r rr
(ur × vr ) ⋅ (wr × xr )= r r r r
uw ux
(6′)
vw v x
Produsul vectorial a dou produse vectoriale se scrie sub oricare din formele
(7) (ur × vr )× (wr × xr ) = [(ur × vr )xr ]wr − [(ur × vr )wr ]xr ,
(8) (ur × vr )× (wr × xr ) = −(wr × xr )× (ur × vr ) = [(wr × xr )ur ]vr − [(wr × xr )vr ]ur .
r r r r
TEOREMA 2.2.11. Dac B=( u , v , w ) este o baz în V atunci orice vector x ∈ V se
poate exprima prin
r r r r r r r r r
r x ⋅ (v × w) r x ⋅ (w × u ) r x ⋅ (u × v ) r
(9) x = r r r u + r r r v + r r r w.
u ⋅ (v × w) u ⋅ (v × w) u ⋅ (v × w)
Demonstra ie . Din (7) i (8) rezult

[
r r r r
] [ ] [
r r r r
] [ r r r r
]
x (u × v ) w = (w × x ) v u − (w × x ) u v + (u × v ) x w .
r r r r
Folosind Teorema 2.8., avem forma echivalent :
r r r r r r r r r r r r r r r r
[ ] [ ] [ ] [
x u (v × w) = x (v × w) u + x (w × u ) v + x (u × v ) w , ]
din care se ob ine rela ia (9).
r r r r r r
v×w r w× u r u ×v r
Nota ii . r r r := u * , r r r := v * , r r r := w *
u (v × w) u (v × w) u (v × w)
r r r
Observa ia 2.2.13. Vectorii u *, v *, w * formeaz o baz a lui V, pe care o not m B*.
r r r
DEFINI IA 2.2.14. Vectorii u *, v *, w * se numesc vectori reciproci ai vectorilor
r r r
u , v , respectiv w iar B* se nume te baz reciproc a bazei B.
Observa ia 2.2.14. Cu ajutorul vectorilor reciproci rela ia (9) se scrie sub forma
r r r r r r r r r r
x = (u * x ) u + (v * x ) v + (w * x ) w .

2.6.Probleme rezolvate

1. se demonstreze c cele trei în imi ale unui

triunghi sunt concurente (fig.2.9.).
Rezolvare .Fie O punctul de intersec ie al în imilor
r r r r
coborâte din vârfurile A i B. Not m OA = x , OB = y ,
r r
OC = z i avem
r r r r r r r r r
a = z − y , b = x−z , c = y−x .
r r r r
Figura 2.2.9.
Condi ia de ortogonalitate dintre OA i BC , respectiv OB i CA este :
r r r r r r r r r
x a = x (z − y ) = x z − x y = 0
r r r r r r r r r
y b = y (x − z ) = y x − y z = 0 .
 r r r r r r r r r r
Adunând cele dou rela ii ob inem x z − y z = 0 ⇔ ( x − y ) z = 0 ⇔ − c z = 0 , adic OC
r
este perpendicular pe AB i deci punctul O este situat pe în imea care porne te din punctul
C.
r r r r
2.Se dau vectorii a = i + 2λ j − (λ − 1) k ,
r r r r
b = (3 − λ ) i + j + 3k .
Se cere :
r r
a)valoarea lui λ pentru care a ⊥ b ;
r r r r r
b)m rimea algebric a proiec iei vectorului a pe vectorul a + b , cu a ⊥ b ;
r r
c)expresia analitic a versorului perpendicular simultan pe a i pe b .

3 − λ 
r r r r  
Rezolvare . a) a ⊥ b ⇔ a ⋅ b =0 ⇔ (1,2λ,1−λ)  1  =0 ⇔
3 
 

⇔ 3−λ+2λ+3−3λ = 0 ⇔ λ=3.
r r r r r r r r r r r r r r
b)Pentru a ⊥ b ⇒ λ =3 ⇒ a = i + 6 j − 2k , b = j + 3k , a + b = i + 7 j + k .
r
Pentru determinarea m rimii algebrice a proiec iei vectorului a pe vectorul
r r r
a + b , adic prar + br (a ), se folose te proprietatea produsului scalar a doi vectori, adic
r r r r r r
( )
a + b ⋅ a = prar + br (a ) ⋅ a + b
din care rezult
 1 
 
(1 7 1)  6 
r r r
(
r a + b ⋅a
prar +b (a ) = r r =
r
)  − 2
  = 41 51 .
a +b 1 + 7 + 12
2 2 51
c)Din defini ia produsului vectorial a doi vectori, rezult c vectorul c utat este
r r r
i j k
r r r r r
a × b = 1 6 − 2 = 20i − 3 j + k .
0 1 3

r r r r r r r r r r
3.Fie vectorii OA = j − 3k , AC = 4i + 7 j , BC = 4i + 8 j − 8k .
Se cere :
a)vectorul de pozi ie al punctului B, respectiv C ;
b)lungimea în imii triunghiului ABC coborât din A;
r
c)expresia analitic a unui vector v ∈yOz astfel încât
r r r r
v ⊥ BC i v = BC .
Rezolvare . a) Din figura al turat , vectorii c uta i sunt
r r r r
r (B)= OB i r (C) = OC . Folosind regula triunghiului pentru adunarea vectorilor, ob inem
pe rând :
 r r r r r r
OC = OA + AC = 4i + 8 j − 3k
r r r r r r r r r r r r
( )
OB = OC + CB = OC − BC = 4i + 8 j − 3k − 4i + 8 j − 8k = 5k .
b)Din interpretarea geometric a produsului vectorial, avem :
r r r
A (∆ABC ) = BA × BC = BC ⋅ d ( A, BC )
unde d(A, BC) este în imea triunghiului ABC coborât din A. Se ob ine
r r r r r
i j k
BA × BC 1 1 r r r 12 29
d(A, BC) = r = r 0 1 −8 = 56i − 32 j − 4k =
BC BC 12 12
4 8 −8
r r r r r r r r r r r r
unde BA = BC + CA = BC − AC = 4i + 8 j − 8k − (4i + 7 j ) = j − 8k .
Deci d(A, BC) = 29 .
c)Luând pe rând datele problemei avem r :
r r r
v ∈yOz ⇒ v = y ⋅ j + z ⋅ k cu y, z ∈R − necunoscute ;
r r r r r r r r
r
( )( )
v ⊥ BC ⇒ v ⋅ BC = 0 ⇒ y ⋅ j + y ⋅ k ⋅ 4i + 8 j − 8k = 0 ⇒ 8 y − 8 z = 0 ,
r
r
v = BC ⇔ y 2 + z 2 = 16 + 64 + 64 = 144 ,
y − z = 0 y = z
din care ob inem sistemul  2 ⇒ 2 ⇒ y 2 = 72 ⇒ y = ±6 2
 y + z = 144 2 y = 144
2

r
Deci vectorul v are forma :
r
v = ±6 2 j ± 6 2 k .

r r r r r r r r r r r
4.Se dau vectorii a = 2i + j − k , b = 3i + 2 j + k , c = − j + 2k . Se cere :
1)volumul paralelipipedului construit pe segmentele reprezentative, cu origine comun ale
r r r
vectorilor a , b , c ;
r r r
2)expresia analitic a vectorilor reciproci a ' , b ' , c ' ;
r r r
3)volumul paralelipipedului construit pe vectorii reciproci a ' , b ' , c ' ;
r r r r r r
( ) ( )
4)s se arate c a × b × c ≠ a × b × c pentru vectorii da i mai sus.
Rezolvare . 1)Volumul cerut este
2 1 −1
r r r
( )
V= a ⋅ b × c = 3 2 1 = 2 ⋅ (4 + 1) − 1(3 ⋅ 2 − 1 ⋅ 0 ) + (− 1)[3(− 1) − 0 ⋅ 2] = 7.
0 −1 2
2)Avem pe rând vectorii reciproci :
r r r
r r i j k
r 1 r r 1 1 r r r
b ×c
(
a' = r r r = b × c = 3 2 ) (
1 = 5i − 6 j + 3k , )
( )
a⋅ b ×c 7 7
0 −1 2
7
r r r
r r r i j k
r
1 r r 1 1 r r
c ×a
b ' = r r r = (c × a ) = 0 − 1 (
2 = − i + 4 j − 2k , )
( )
a ⋅ b ×c 7 7
2 1 −1
7
 r r r
r r i j k
r 1 r r 1 1 r r r
a×b
( )
c ' = r r r = a × b = 2 1 − 1 = 3i − 5 j + k ( )
(
a⋅ b ×c 7 )7
3 2 1
7

3)Volumul este :
5 −6 3
r r r
(
V’ = a '⋅ b '×c '
1
= 3 −1
7
) 4 − 2 = 3 5(4 − 10 ) + 6(− 1 + 6 ) + 3(5 − 12 ) = .
7
1 3
49
3 −5 1
r r r r r
r
4) Pentru a ar ta c a × ( ) ( )
b × c ≠ a × b × c vom lua fiecare membru în parte i-l vom aduce la
o form simpl :
0  3
r r r r r r r r r   r  r
( ) ( )
a × b × c = (a ⋅ c ) b − a ⋅ b c = (2, 1, − 1) ⋅  − 1 b − (2 1 − 1) ⋅  2 c =
2 1
   
r r
= [2 ⋅ 0 + 1(− 1) + (− 1) ⋅ 2] b − [2 ⋅ 3 + 1 ⋅ 2 + (− 1)1] c =
r r r r r r r r r r
( ) ( )
= −3 3i + 2 j + k − 7 − j + 2k = −9i − 6 j − 3k + 7 j − 14k =
r r r
= −9i + j − 17k
r r r r r r r r r r r r r r r r r r
( ) ( ) ( ) ( )
a × b × c = −c × a × b = −  c ⋅ b a − (c ⋅ a ) b  = (a ⋅ c ) b − b ⋅ c a =
 
 0
r r r   r r r r r
= −9i − 6 j − 3k − (3, 2, 1) ⋅  − 1 a = −9i − 6 j − 3k − (− 2 + 2)a =
 2
 
r r r
= −9i − 6 j − 3k .
r r r r r r
Se observ c − 9i + j − 17k ≠ −9i − 6 j − 3k q.e.d.

5. se determine volumul paralelipipedului construit pe segmentele reprezentative ale

r r r
vectorilor a , b , c da i prin rela iile :
r r r r r r r r r r r r
a = m − 2n + p , b = 3m + 5n − 4 p , c = 2m + 7n − 3 p ,
r r r r r π r
tiind c m = 3 , n = 2 , p = 1 , unghiul (n , p ) = , iar unghiul format de vectorul m
6
r r π
i planul determinat de vectorii n i p are m sura .
r rr r r r r
4
r r r r r r r r r
Rezolvare. a b c = a ⋅ b × c( = a ⋅ )
[(3 m + 5n − 4 p ) × (2m + 7n − 3 p )] = (m − 2n + p ) ⋅
r r r r r r r r r r r r r r r r r r
⋅ (6m × m + 21m × n − 9m × p + 10n × m + 35n × n − 15n × p − 8 p × m − 28 p × n + 12 p × p ) =
r r r r r r r r r r r r r r r r r r
= (m − 2n + p ) ⋅ (11m × n − m × p + 13n × p ) = 13m ⋅ (n × p ) + 2n ⋅ (m × p ) + 11 p ⋅ (m × n ) =
r r r r r r r r r r r r
= 13m ⋅ (n × p ) + 2m ⋅ ( p × n ) + 11m ⋅ (n × p ) = 22m ⋅ (n × p ) =
r r r π r r π
= 22 ⋅ m ⋅ n× p ⋅ cos = 33 2 n ⋅ p ⋅ sin = 33 .
4 6
2.2.7.Probleme propuse

1. Dac D, E, F sunt mijloacele laturilor BC, CA, AB ale triunghiului ABC, s se arate c
avem rela ia vectorial :
r r r r r r
OD ⋅ BC + OE ⋅ CA + OF ⋅ AB = 0 , ∀ O∈E3.
rr rr rr
2. S se calculeze expresia E = ab + 2b c + 3c a , tiind c
r r r r r r r r r r r r r π
a = 3m − n , b = m + 3n , c = m − n , m 2 = 9 , n 2 = 3 i unghiul (m, n ) = .
r r 2
r r r r r r
3. Fie vectorii a = 3m − 2n i b = m + 2n cu m = 1 , n = 2 i unghiul

(mr , nr ) = π. S se g seasc :
3 r
r
i)lungimea diagonalelor paralelogramului construit pe vectorii a i b ;
ii)unghiul dintre diagonalele paralelogramului
r r r r r r
4. se calculeze aria paralelogramului construit pe vectorii p = 4m − 3n i q = m + n , tiind
r r
m i n sunt vectori unitari perpendiculari între ei.
5.Se consider triunghiul ABC pentru care vectorii de pozi ie sunt :
r r r r r r r r r r r
OA = 2i + 6 j + 7 k , OB = −3i − 2 j , OC = i + j + 2k .
Se cere :
a) m sura unghiului ABC ;
b) perimetrul triunghiului ABC ;
c) aria triunghiului ABC ;
d) lungimea în imii BB′ .
r r r r r r r r r r r r
6. Se dau vectorii a = −2i + j + k , b = i + 2 j − k , c = i − j + 2k . Se cere:
r r r
i)volumul paralelipipedului construit pe segmentele reprezentative ale lui a , b , c , cu originea
comun ;
r r r
ii)expresia analitic a vectorilor reciproci a *, b *, c *;
r r r
iii)volumul paralelipipedului construit pe segmentele reprezentative ale lui a *, b *, c *.
r r r r r r r r r r r r
7. Se dau vectorii a = 2i − 3 j + 4k , b = i + αj − 2k , c = 3i − j + 5k , cu α ∈ R. S se
r r r
determine scalarul α astfel încât vectorii a , b , c s fie coplanari.
8. se verifice identit ile :
r r r r r r r r r
i) m [(m + n )× (m + n + p )] = m (n × p ) ;
r r r r r r r r r
ii) (m + n ) [(n + p ) × ( p + m )] = 2 m (n × p ) ;
r r r r r r r r r r r r
iii) (− m + n + p ) [(m − n + p ) × (m + n − p )] = 4 m (n × p ) .
r r r r r r r r r
9. Se dau vectorii OA = i + j , OB = j + k , OC = k + i .S se calculeze :
r r r
i) volumul tetraedrului construit pe vectorii OA, OB, OC ;
ii) în imea tetraedrului coborât din O pe planul ABC.
r r r r
10. Se dau vectorii a , b , c i d . S se verifice identit ile :
r r r r r rr r r r
i) ( ) [ ( )] ( ) [ ( )]
a × b a × b × c = − ab a b × c ;
r r r r rr r r rr r r
ii) [ ( )] ( ) ( )( )
a × b × c × d = b d (a × c ) − b c a × d ;
iii) (dr − ar ) (br − cr ) +r (drr− br )r (cr r− ar ) + (rdr −rcr ) (ar − br ) = 0 .
r r
11. Fie vectorii a = i , b = j + k , c = k − i . se determine:
r r r
i) vectorii a1 , b1 , c1 astfel încât ei s formeze un reper triortogonal;
ii) orientarea i versorii noului reper.
r r r r r r r r r r r r
12. Dac a × b = c × d i a × c = b × d atunci a − d i b − c sunt coliniari.
r r r r r r
13. se rezolve ecua ia vectorial v × a = v × b , unde a i b sunt doi vectori cunoscu i .
r r r
x + y = a
r r r r r r
14. se rezolve sistemul de ecua ii vectoriale  x + z = b unde a , b , c sunt trei vectori
( xr × yr )zr = cr

cunoscu i.
15. Muchiile OA i OB ale unui cub pornesc din origine i sunt date punctele
A(6,7,6 ), B (2,6,−9 ) . S se determine:
i) coordonatele celorlalte vârfuri ale cubului ;
ii) volumul cubului ;
iii) unghiul dintre muchia OA i diagonala cubului care pleac din O ;
r
iv) proiec ia vectorului OA pe diagonala care pleac din O.
r r r r r r r r
16. Dându-se vectorii a = 4i − 7 j − 4 k i b = −3i + 6 j + 6 k , s se determine vectorul
bisectoarei unghiului format de cei doi vectori.
 2.3. PLANUL ÎN SPA IU

În geometria elementar , punctul, dreapta i planul sunt no iuni fundamentale. De

aceea, defini iile date pentru punct, dreapt i plan sunt defini ii intuitive.
Fie E3 spa iul punctual tridimensional al geometriei elementare, V spa iul vectorilor
r r r
{ ( )}
liberi i O; i , j , k un reper ortonormat drept c ruia îi corespunde triedrul Oxyz.
DEFINI IA 2.3.1.Vom spune c o ecua ie F(x,y,z)=0 este ecua ia unei suprafe e S în
raport cu Oxyz dac
S={P(x,y,z)∈E3 F(x,y,z)=0}.
Deci, oricare ar fi punctul P∈S, coordonatele sale verific ecua ia F(x,y,z)=0 i oricare
ar fi P∈E3 \ S, coordonatele sale carteziene nu o verific .
DEFINI IA 2.3.2. (intuitiv a planului) Se nume te plan suprafa a π care con ine,
odat cu dou puncte oarecare ale sale, dreapta care trece prin aceste puncte.
Un plan în spa iu este determinat de condi ii geometrice ca: trei puncte necoliniare,
dou drepte concurente, dou drepte paralele, o dreapt i un punct exterior dreptei, un punct
i un vector normal la plan.
Ne propunem s stabilim ecua ia planului sub form vectorial sau cartezian ,
impunând anumite condi ii geometrice care-l determin .

2.3.1. Planul determinat de un punct i de un vector normal nenul

TEOREMA 2.3.1. Dac se d un punct P0(x0,y0,z0) al planului π i direc ia normalei

r r r r
determinat de vectorul N = Ai + Bj + Ck , ecua ia planului π este:
(1) ( ) ( ) ( )
A x − x0 + B y − y0 + C z − z0 = 0
Demonstra ie. Un punct P∈E3 apar ine planului π determinat de P0 i N dac
r
i numai dac P0 P ⊥ N , condi ie care se poate scrie sub forma
r
(2) N ⋅ P0 P = 0
r r r r
Fie r0 = r (P0 ) i r = r (P ) , vectorii de pozi ie ai punctelor P0(x0,y0,z0) i P(x,y,z) fa de
originea O a triedrului Oxyz (fig.3.1.). Rezult
r r r r r
( ) ( ) ( )
P0 P = r − r0 = x − x 0 ⋅ i + y − y 0 ⋅ j + z − z 0 ⋅ k
i condi ia de ortogonalitate devine
r r r
(2’) N ⋅ (r − r0 ) = 0
sau înc , folosind coordonatele,
( ) ( ) ( )
A x − x0 + B y − y0 + C z − z0 = 0 .
r
Denumiri. N se nume te vectorul normal al
planului. Punctul P care poate genera planul îl vom numi
punct curent. Ecua ia (2’) se nume te ecua ia
vectorial a planului π. Dac not m Ax0+By0+Cz0= - D,
ecua ia (1) devine
Figura 2.3.1.
(3) Ax + By + Cz + D = 0 .
r r
Dac not m r0 ⋅ N := α , ecua ia (2’) devine
r r
(2”) r ⋅ N −α = 0
TEOREMA 2.3.2. Orice ecua ie de forma
(3) Ax + By + Cz + D = 0
cu A, B, C nu to i nuli, este ecua ia unui plan.
Demonstra ie. A, B, C nu pot fi to i nuli (ar rezulta D = 0 i ecua ia (3) s-ar reduce
la o identitate). Dac tripletul (x 0 , y 0 , z 0 ) este o solu ie a ecua iei (3), atunci
Ax 0 + By 0 + Cz 0 + D = 0 ne d D = − Ax 0 − By 0 − Cz 0 i reînlocuind în (3) ob inem
A(x − x 0 ) + B ( y − y 0 ) + C (z − z 0 ) = 0 , care reprezint ecua ia unui plan care con ine punctul
( )
P0 x 0 , y 0 , z 0 i este perpendicular pe vectorul nenul ( A, B, C ) .
DEFINI IA 2.3.3. Ecua ia (3) pentru care A2+B2+C2≠0 se nume te ecua ia
cartezian general a unui plan. Se noteaz (π): Ax+By+Cz+D=0.
Observa ia 2.3.1. Un plan în spa iu este nucleul unei transform ri liniare
ℑ: R3 → R de forma
ℑ(x,y,z)=Ax+By+Cz+D.
Plane particulare. 1)Dac D=0 în ecua ia (3), planul trece prin originea O a triedrului
Oxyz.
2)Dac unul dintre coeficien ii A, B, C este nul, planul este paralel cu una dintre axele de
coordonate. De exemplu, dac C=0 avem
Ax+By+D=0,
r r r
care reprezint ecua ia unui plan paralel cu axa Oz, deoarece N = Ai + Bj este perpendicular
r
pe versorul k al axei Oz.
3)Dac doi dintre coeficien ii A, B, C sunt nuli, planul este perpendicular pe una dintre axele
de coordonate. Astfel ,dac B=C=0, (3) se reduce la
Ax+D=0,
r r
care este ecua ia unui plan perpendicular pe axa Ox, deoarece N = Ai este paralel cu Ox.

2.3.2. Planul determinat de trei puncte necoliniare

TEOREMA 2.3.3. Ecua ia planului determinat de trei puncte necoliniare P0(x0,y0,z0),

P1(x ,y ,z ), P2(x2,y2,z2) se scrie sub forma
1 1 1

x y z 1
0 0
x y z0 1
(4) =0
x1 y 1 z 1 1
x2 y2 z 2 1
Demonstra ie. Se tie c trei puncte necoliniare P0, P1, P2 determin un plan π.
r
Un vector normal la planul π este N = P0 P1 × P0 P2 (fig. 3.2.).O condi ie necesar i
r
suficient ca punctul P∈π este ca P0 P ⋅ N = 0 , adic
 Figura 2.3.2. Figura 2.3.3.

(5) ( )
P0 P ⋅ P0 P1 × P0 P2 = 0
r r r r
Folosind vectorii de pozi ie ai acestor puncte, r = OP, r0 = OP0 , r1 = OP1 , r2 = OP2 , (5) devine
(5’) (rr − rr0 )[(rr1 − rr0 )× (rr2 − rr0 )] = 0
r r r
Dac raport m vectorii la reperul O; i , j , k{ ( )} i scriem produsul mixt sub form de
determinant, ob inem
x − x0 y − y0 z − z0
(5”) x1 − x 0 y1 − y 0 z1 − z 0 = 0
x2 − x0 y2 − y0 z2 − z0
Aceast ecua ie este echivalent cu (4), deoarece trecerea de la (4) la (5”) se face sc zând linia
a doua a determinantului din toate celelalte linii.
DEFINI IA 2.3.4. Ecua ia (5 ) se nume te ecua ia planului π sub form vectorial .
Ecua ia (4) (sau(5 )) se nume te ecua ia cartezian a planului π.
Caz particular (ecua ia planului prin t ieturi).Dac cele trei puncte care determin
planul π sunt situate fiecare pe câte una din axele de coordonate i nici unul nu coincide cu O
(fig. 2.3.3.), fie acestea P1(a,0,0), P2(0,b,0), P3(0,0,c), cu abc≠0, ecua ia planului π este
x y z
(6) + + −1 = 0
a b c
(care se ob ine u or nu numai din (4), ci i direct din (3), punând condi ia ca planul de ecua ie
Ax+By+Cz+D=0 s con in pe fiecare din cele trei puncte).

3.3. Planul determinat de un punct i de doi vectori necoliniari

TEOREMA 2.3.4. Fie P0, P1, P2 trei puncte necoliniare ale unui plan π i nota iile
r r r r
v1 = P0 P1 , v 2 = P0 P2 , r0 = OP0 , r = OP unde P este un punct arbitrar din E3.
Pentru orice pereche (λ,µ)∈R2, punctul P care are vectorul de pozi ie
r v r r
(6) r = r0 + λ v1 + µ v 2
apar ine planului π . Reciproc, pentru orice P∈π, exist perechea (λ,µ)∈R2 astfel încât s fie
verificat egalitatea (6).
r r
Demonstra ie. Deoarece r − r0 = OP − OP0 = P0 O + OP = P0 P , egalitatea (6) se scrie
sub forma
r r
(6’) P0 P = λ v1 + µ v 2 .
 r r
Pentru orice (λ,µ)∈R2, vectorii v1 = P0 P1 , v2 = P0 P2 i P0 P , dat de (6), sunt coplanari
(fig. 2.3.4.), deci punctul P∈π.
r r
Reciproc, ∀P∈π, vectorii v1 , v 2
r r
i P0 P sunt coplanari i cum v1 , v 2 sunt
necoliniari, vectorul P0 P admite o
descompunere de forma (6’) cu (λ,µ)∈R2.

Figura 2.3.4.

DEFINI IA 2.3.5. Aplica ia f:R 2→π, definit de (6), respectiv (6 ) se nume te

reprezentare parametric a planului π. Se mai spune c (6), respectiv (6 ) cu
(λ,µ)∈R2, este o ecua ie parametric vectorial a planului π.
Evident, f este o bijec ie.
Observa ia 2.3.2. Dac not m cu (x, y, z) coordonatele lui P i cu (xs, ys, zs)
coordonatele lui Ps, s=0,1,2, avem
r r r r r r r r
r = x ⋅ i + y ⋅ j + z ⋅ k , rS = x S ⋅ i + y S ⋅ j + z S ⋅ k , s=0,1,2;
r r r r r r r
v1 = a 1 ⋅ i + b 1 ⋅ j + c 1 ⋅ k = (x 1 − x 0 )⋅ i + ( y 1 − y 0 )⋅ j + (z 1 − z 0 )⋅ k ,
r r r r r r r
v 2 = a 2 ⋅ i + b 2 ⋅ j + c 2 ⋅ k = (x 2 − x 0 )⋅ i + ( y 2 − y 0 )⋅ j + (z 2 − z 0 )⋅ k .
Egalitatea (6) este echivalent cu sistemul
 x = x 0 + λ a1 + µ a 2

y = y + λ b + µ b , (λ,µ)∈R2
0 1 2
(7)
 z = z 0 + λ c1 + µ c 2

sau
( ) ( )
 x = x 0 + λ x1 − x 0 + µ x 2 − x 0
(7’)
 0
( )
y = y + λ y − y + µ y − y
1 0
( ) 2 0
.
( ) ( )
 z = z 0 + λ z1 − z 0 + µ z 2 − z 0

Eliminând λ i µ între ecua iile (7’), se ob ine ecua ia planului π sub forma (5”).
În (7) i (7’) avem alte forme ale egalit ii (6) care determin bijec ia f: R2→π. Din
aceast cauz avem
DEFINI IA 2.3.6. Se spune c ecua iile (7), respectiv (7 ), sunt ecua iile parametrice
ale planului π.

2.3.4.Ecua ia normal a planului

r r r
r
{ (
consider m un vector v cu originea în punctul O al reperului O; i , j , k , )}
Q extremitatea sa i cosinusurile directoare cosα, cosβ, cosγ, adic
r r r r r
v = q ⋅ cos α ⋅ i + q ⋅ cos β ⋅ j + q ⋅ cos γ ⋅ k , v =q
r
Dac P(x, y, z) este un punct curent al planului π,perpendicular pe v în Q, avem urm toarea
 r
TEOREM 3.5. Ecua ia planului π perpendicular pe v în Q este
(8) x ⋅ cos α + y ⋅ cos β + z ⋅ cos γ − q = 0
r
Demonstra ie. inând cont de Figura 3.5. avem QP ⋅ v = 0 , îns
r r r r r r r
QP = r (P ) − r (Q ) = r − v = ( x − q cosα ) ⋅ i + ( y − q cos β ) ⋅ j + ( z − q cos γ ) ⋅ k
deci
r
QP ⋅ v ≡ xq cos α + yq cos β + zq cos γ − q 2 = 0
sau
x cos α + y cos β + z cos γ − q = 0.

Figura 2.3.5. Figura 2.3.6.

r
DEFINI IA 2.3.7. Ecua ia (8) se nume te ecua ia normal a planului π ⊥ v în Q.
r
Observa ia 3.3. Lungimea vectorului v este chiar distan a de la originea O la planul
π, adic
r
v = q = d (O, π ) i Q=prπO.
Observa ia 2.3.4. Ecua ia cartezian general a unui plan Ax+By+Cz+D=0 se scrie
sub form normal împ ind-o cu ± A 2 + B 2 + C 2 , deci
A B C
cos α = , cos β = , cos γ = ,
± A + B +C
2 2 2
± A + B +C
2 2 2
± A + B2 + C 2
2

D
−q = .
± A + B2 +C2
2

2.3.5. Distan a de la un punct la un plan. Distan a dintre plane paralele

r r r r
TEOREMA 2.3.6. Distan a de la un punct M0 de r0 = x 0 i + y 0 j + z 0 k la planul π de
r r
ecua ie r ⋅ N − α = 0 este dat de rela ia
r r
r0 ⋅ N − α
d (M 0 , π ) = r .
N
r
Demonstra ie. Fie M0’=prπ(M0) i P(r ) un punct curent din π (fig. 3.6.), atunci
r r r r r r r
r r (r − r0 ) ⋅ N r ⋅ N − r0 ⋅ N
( )
d (M 0 ,π ) = d M 0 , M 0' = prNr M 0 P = prNr (r − r0 ) = r = r
N N
 r r
i cum r ⋅ N = α (pentru c P∈π), rezult
r r
r0 ⋅ N − α
d (M 0 , π ) = r .
N
Observa ia 2.3.5. Dac planul π este dat prin ecua ia cartezian general (3), atunci
Ax 0 + By 0 + Cz 0 + D
d (M 0 , π ) = .
A2 + B 2 + C 2
r r
Consecin a 2.3.1. Distan a dintre dou plane paralele (πi) : r ⋅ N − α i = 0 , cu i=1,2,
este dat de rela ia
α 1 −α 2
d (π 1 , π 2 ) = r .
N
Demonstra ie. Fie dou puncte arbitrare
r r
P1 (r1 ) ∈ π 1 i P2 (r2 ) ∈ π 2 .Consider m P1 ' = prπ 2 (P1 ) ,
ca în fig. 3.7.
Atunci distan a dintre plane este
d (π 1 , π 2 ) = d (P1 , P1 ') = prNr P1 P2 =
r
r r (rr2 − rr1 )⋅ N α 1 − α 2
= prNr (r2 − r1 ) = r = r .
N N
Observa ia 2.3.6. Dac planele paralele πi
sunt date prin ecua ia general Ax+By+Cz+Di=0,
D1 − D 2
d (π 1 , π 2 ) = . Figura 2.3.7.

i=1,2 atunci A2 + B 2 + C 2

2.3.6. Plan orientat. Semispa ii. Unghiul dintre dou plane orientate

Referitor la un plan în spa iu sunt evidente urm toarele afirma ii :

1) planul are dou fe e ;
2) elementul de baz în studiul planului în raport cu spa iul este normala ;
3) alegerea unui sens pe normal este echivalent cu alegerea unei fe e a planului ;
4) alegerea unui sens de rota ie în plan este echivalent cu alegerea unui sens pe normal .

DEFINI IA 2.3.8. Un plan π împreun cu alegerea unui sens pe normal se

nume te plan orientat.
Evident, este natural s alegem acel sens pe normal care s ne conduc la o orientare
a planului coerent cu orientarea spa iului. În continuare vom subîn elege o asemenea
orientare.
În aplica ii, fa a care corespunde sensului ales pe normal se noteaz cu (+), iar fa a
opus cu (-) (ca în fig. 3.8.).
Evident, planele de coordonate xOy, yOz, zOx sunt plane orientate.
 Figura 2.3.8. Figura 2.3.9.

TEOREMA 2.3.7. (a semispa iilor). Fie în spa iul E3 planul de ecua ie

r r r r r
(π): f (r ) ≡ (r − r0 ) ⋅ N = 0 cu P0 (r0 ) ∈ π .
Acest plan separ spa iul E3 în dou submul imi convexe
r r r r
π + = { P(r ) ∈ E3 f (r ) ≥ 0}, π − = { P(r ) ∈ E3 f (r ) ≤ 0}
π + ∩ π − = π , π + ∪ π − = E3.
r
Demonstra ie. Consider m π+ i pentru orice punct P∈π+ avem f (r ) ≥ 0 , care este
echivalent cu
r
( r
) ( ) r
( ) r  π
P0 P ⋅ N ⋅ cos P0 P, N ≥ 0 ⇔ cos P0 P, N ≥ 0 ⇒ µ P0 P, N ∈ 0,  (unde µ înseamn m sura
 2
în radiani a unghiului), adic punctul P este situat în submul imea spre care este orientat
r
vectorul N .
r
Analog se arat c π- este format din punctele dinspre care este orientat N . Problema
convexit ii o l m ca tem pentru cititor, reamintind c o mul ime C este con-vex dac ,
odat cu dou puncte oarecare ale mul imii C, este con inut în întregime în C i segmentul
care le une te.
DEFINI IA 2 3.9. Submul imile π+ i π− se numesc semispa ii închise.
r
r r r
(
DEFINI IA 2.3.10. Se nume te unghi diedru dintre planele orientate π 1 , N 1 i )
( )
π 2 , N 2 unghiul dintre vectorii normali N 1 i N 2 determinat prin
r r
 r r  N1 ⋅ N 2
cos N 1 , N 2  = r r .
  N1 ⋅ N 2
r r r r
Dac N S = A S i + B S j + C S k , s=1,2, atunci
r r
( )
cos N 1 , N 2 =
A1 A 2 + B1 B 2 + C 1C 2
.
A1 + B1 + C 1 ⋅ A 2 + B 2 + C 2
2 2 2 2 2 2

r r
Cazuri particulare. 1. π1⊥π2 ⇔ N 1 ⋅ N 2 = 0 ⇔ A1A2+B1B2+C1C2=0.
r r r r r
2.π1 π2 ⇔ N 1 × N 2 = OV ⇔ N 1 = λ N 2 , cu λ∈R\{0} i D1≠D2.
r r
3. π1=π2 ⇔ N 1 = λ N 2 , cu λ∈R\{0} i D1=D2.

2.3.7.Probleme rezolvate
 1. se scrie ecua ia planului care trece prin punctul M1(0, -1, 3) i este perpendicular
r
pe vectorul N = M 1 M 2 , unde M2(4, 3, 1).
Rezolvare. Fie π planul determinat, a c rui ecua ie (conform cu (2)) este
r
N ⋅ M 1P = 0 ⇔ M 1M 2 ⋅ M 1P = 0 ,
r r r
unde P(x, y, z) este punctul curent al lui π.Punând M 1 (r1 ), M 2 (r2 ) i P(r ) , avem
r r r r r r
)[ ]
(rr2 − rr1 ) ⋅ (rr − rr1 ) = 0 ⇔ 4i + 4 j − 2k x ⋅ i + ( y + 1) ⋅ j + (z − 3) ⋅ k = 0 ⇔
(
⇔ 4 x + 4 y − 2 z + 10 = 0 .

2. se scrie ecua ia planului care trece prin punctul M0 (x0, y0, z0) i determin pe
axele Ox, Oy segmentele a, respectiv b.
Rezolvare . Folosind (6) avem
x y z
(π) : + + − 1 = 0
a b c
unde c trebuie determinat prin condi ia ca π s treac prin M0. Ob inem
x0 y0 z 0
+ + −1 = 0 ,
a b c
z0 x y  x0 y0  z
de unde c = . Deci (π) : + + 1 − −  − 1 = 0.
x0 y0 a b  a b  z 0
1− −
a b

3. se scrie ecua ia general a planului care are reprezentarea parametric

 x = −2 + 3u − 4v

 y = 1 − 2u − v , (u,v)∈R2.
 z = 1+ u + v

Rezolvare. Elimin m între aceste trei rela ii parametrii u i v. Pentru aceasta consider m
sistemul în necunoscutele u i v i exprim m condi ia de compatibilitate a sistemului prin
3 −4 x+2
2 1 − ( y − 1) = 0 ,
1 1 z −1
care reprezint ecua ia planului c utat în coordonate carteziene. Dezvoltând determinantul,
ob inem
(π) : x+7y+11z-16=0.

4. se scrie ecua iile planelor bisectoare ale diedrului format de dou plane (π1) :
A1x+B1y+C1z+D1=0, (π2) : A2x+B2y+C2z+D2=0.
Rezolvare . Planele bisectoare reprezint locul geometric al punctelor egal dep rtate de cele
r
dou plane π1 i π2. Dac P(r ) este punctul situat într-unul din planele bisectoare, vom avea
d(P, π1)=d(P, π2) ⇔ (conform cu Observa ia 2.3.5.)
A x + B y + C 1 z + D1
1 1
A2 x + B 2 y + C 2 z + D 2
= ,
A +B +C
12 12 12
A + B +C
22 22 22

deci ecua iile celor dou plane bisectoare la planele date sunt
A1 x + B1 y + C 1 z + D1 A2 x + B 2 y + C 2 z + D 2
=± .
A1 + B1 + C 1 A2 + B 2 + C 2
2 2 2 2 2 2

5. a) S se scrie ecua ia planului care trece prin originea O a triedrului Oxyz, prin
punctul M1(x1, y1, z1) i este perpendicular pe planul (π1) : ax+by+cz+d=0.
b) S se determine care din punctele A(1, 3, 2), B(-1, 2, 1), C(0, 1, -1), D(2, 0, -1)
se g sesc de aceea i parte cu originea axelor de coordonate fa de planul (π′) : 2x+y-z-1=0.
Rezolvare . a) Fie π planul c utat. Determin m coeficien ii A, B, C, D din ecua ia (3) prin
condi iile :
O∈π ⇔ D=0 ;
M1∈π ⇔ Ax1+By1+Cz1=0
π⊥π′ ⇔ Aa+Bb+Cc=0.
Din acest sistem de ecua ii liniare i omogene, cu necunoscutele A, B, C, D deducem
A B C
D=0 i = 1 = 1 .
−z 1
y 1
x −z 1
x y1
−c b a −c a b
Rezult c ecua ia planului π este :
(cy1-bz1)x+(az1-cx1)y+(bx1-ay1)z=0.
b)Consider m (conform cu Teorema 3.7. în coordonate carteziene)
(π′) :f(x, y, z)≡2x+ y - z-1=0
i, prin calcul, ob inem urm toarele valori pentru f :
f(O)= -1 , f(A)=2 , f(B)= -2 , f(C)=1 , f(D)=4 .
Se observ c numai punctul B se afl în acela i semispa iu cu originea deoarece f(B)= -2< -
1=f(O)<0.

2.3.8. Probleme propuse

1. Se dau punctele A(1, 3, -2) i B(7, -4, 4). S se afle ecua ia planului care con ine punctul B
i este perpendicular pe direc ia AB.
2. se scrie în coordonate carteziene ecua ia planului a c rui ecua ie sub form vectorial
r r r r
( )
este 4i + 7 j − 4k r = 9.
3. se scrie ecua iile sub form vectorial ale planelor de coordonate i ale axelor de
coordonate din triedrul Oxyz.
4. se scrie ecua ia planului care trece prin Oz i con ine punctele M(2,2,0) i N(4,0,0).
5. se scrie ecua ia planului determinat de punctele M1(3,-2,1), M2(5,4,1), M3(-1,-2,3).
6. Din punctul M( 5, 16, 12) se duc dou plane, din care unul con ine axa Ox iar cel lalt axa
Oy. S se calculeze unghiul dintre aceste plane.
7. se scrie ecua ia planului care determin pe axele de coordonate Ox, Oy, Oz t ieturile
a= -1, b=3, c= -2.
8. se determine t ieturile pe axele de coordonate ale planului 3x-4y+6z-24=0.
9. se scrie ecua ia planului care trece prin punctul M1(1, 2, 3) i este paralel cu vectorii
r r r r r r r r
v1 = i + j + k i v 2 = 3i + 2 j + 4k .
10. se scrie ecua ia planului care are în punctul P(4,3,5) piciorul perpendicularei din origine
pe plan.
11. se scrie ecua ia planului echidistant fa de planele 2x+y+3z=0 i
2x+y+3z+6=0.
12. se calculeze :
i) distan a de la punctul M(1, 2, 3) la planul (π) : 16x+32y-5z+3=0 ;
1
ii) distan a de la punctul N(2, 0, − ) la planul (π′) : 4x-4y+2z+17=0.
2
13. se calculeze în imea h a piramidei SABC tiind c S(0,6,4), A(3,5,3), B(-2,11,-5),
C(1,-1,4).
14. se calculeze unghiurile urm toarelor perechi de plane :
i) x+2y-7z+17=0 i 9x+3y-6z+4=0 ;
ii) 4x-5y+3z-1=0 i x-4y-z+9=0 ;
r r r r r r r r
iii) ( ) ( )
r 2i − 6 j + 10k = 17 i r 3i − 9 j + 15k = 32.
15. se determine valorile parametrilor reali i m astfel încât urm toarele perechi de ecua ii
reprezinte plane paralele :
a) 2x+λy+3z-5=0 mx-6y-6z+2=0
b) mx+ y+z-1=0 x-2y-3z=0.
 2.4. DREAPTA ÎN SPA IU

DEFINI IA 2.4.1. (intuitiv a dreptei) Se nume te dreapt drumul unui punct mobil
determinat între dou puncte fixe, distincte din spa iu, f s i schimbe direc ia (altfel spus,
urmând drumul cel mai scurt dintre cele dou puncte fixe).
DEFINI IA 2.4.2. (intuitiv a punctului) Se nume te punct intersec ia a dou
drepte. La o examinare mai atent , se observ c nu exist defini ii pentru no iunile de plan,
dreapt i punct. Leg turile dintre aceste elemente geometrice sunt reglementate de axiome.
O dreapt în spa iu poate fi determinat de :
(i) un punct i un vector nenul;
(ii) de dou puncte distincte ;
(iii) intersec ia a dou plane secante.

2.4.1.Dreapta determinat de un punct i de un vector director

TEOREMA 4.1. Fie punctul fixat

r r r r
P0(x , y0, z0), r0 = x 0 i + y 0 j + z 0 k vectorul de pozi ie
0

r
al punctului P0 fa de triedrul Oxyz i a (l , m, n ) un
vector nenul din V.
1.Ecua ia vectorial a dreptei d care trece prin P0 i
r
este paralel cu a este:
r r r
(1) r = r0 + λ a , λ∈R.
Figura 2.4.1.
2.Ecua iile parametrice ale dreptei d se ob in prin proiec ia
rela iei (1) pe axele triedrului Oxyz
(2) x = x0+λl , y = y0+λm , z = z0+λn , λ∈R.
3.Ecua iile carteziene ale dreptei d se ob in din (2) prin eliminarea parametrului λ, adic
x − x0 y − y0 z − z 0
(3) = = .
l m n
Demonstra ie. 1. Din fig. 4.1.se observ c punctul curent P(x, y, z) apar ine dreptei d
r r r r r
dac i numai dac vectorii P0 P si a sunt paraleli ⇔ P0 P = λ a, λ∈R ⇔ r − r0 = λa ⇔(1).
r r r r r r r r r r r
2. Dac r = xi + yj + zk , a = li + mj + nk , ob inem (2) prin egalarea coeficien ilor lui i , j , k .
3. Se ob ine simplu prin eliminarea parametrului λ în ecua iile (2).
r r
Denumiri. Vectorul a (l , m, n ) ≠ OV , care d direc ia dreptei d se nume te vector
director, iar coordonatele sale l, m, n se numesc parametrii directori ai dreptei. Evident
r r
orice vector ka, k ≠ 0 joac acela i rol ca a.
Leg tura dintre parametrii directori i cosinusurile directoare ale dreptei. Scriind
r r r r
vectorul director a al dreptei în func ie de vectorul unitate, avem a = a a 0 , unde
r r r r
a 0 = cos α ⋅ i + cos β ⋅ j + cos γ ⋅ k cu cos 2 α + cos 2 β + cos 2 γ = 1 i identificând coeficien ii
r r r
lui i , j , k în cei doi membri, ob inem
 l = cos α ⋅ l 2 + m 2 + n 2
m = cos β ⋅ l 2 + m 2 + n 2
n = cos γ ⋅ l 2 + m 2 + n 2
r r
Observa ii 2.4.1. Deoarece a (l , m, n ) ≠ OV , înseamn c se pot anula cel mult dou
dintre numerele l, m, n.
1) Dac l=0, mn≠0, atunci ecua iile carteziene sunt echivalente cu
y − y0 z − z0
x = x0 , =
m n
i reprezint o dreapt paralel cu planul yOz.
2) Dac l=m=0, n≠0, atunci ecua iile carteziene se reduc la
x = x0 , y = y0
i reprezint o dreapt paralel cu Oz.

2.4.2. Dreapta determinat de dou puncte distincte

Consecin a 4.1. Dou puncte distincte M1(x1, y1, z1) i M2(x2, y2, z2) determin o
dreapt d i numai una.
Într-adev r, folosind Teorema 2.4.1,
vom considera dreapta d ca fiind determinat
r
de punctul M1 i de vectorul director a
reprezentat de vectorul M 1 M 2 (fig. 2.4.2.).
Din condi ia de coliniaritate a vectorilor
M 1 P i M 1 M 2 rezult M 1 P = λ M 1 M 2 ,
cu λ∈R, adic
r
(4) (rr − rr1 )× (rr2 − rr1 ) = OV ⇔
r r r r Figura 2.4.2.
(4’) r = r1 + λ (r2 − r1 ), λ∈R.
Din condi ia de coliniaritate a vectorilor M 1 P i PM 2 avem
r r
r r r r r r + λ r2
(4”) r − r1 = λ (r2 − r ) ⇔ (4”’) r= 1 cu λ∈R\{-1}.
1+ λ
Fiecare din rela iile (4)-(4’”) reprezint o ecua ie vectorial a dreptei d .
r r r r
În (4’) considerând r = xi + yj + zk , vectorul de pozi ie al punctului curent P,
r r r r
rS = x S i + y S j + z S k , s = 1,2 , vectorii de pozi ie ai punctelor M1, respectiv M2 i eli-
minând parametrul λ, ob inem
x − x1 y − y1 z − z1
(5) = =
x 2 − x1 y 2 − y 1 z 2 − z1
care reprezint ecua iile carteziene ale dreptei d.
Prin proiec ia ecua iei vectoriale parametrice (4”’) pe axele de coordonate Ox, Oy,
respectiv Oz, ob inem
  x 1 + λx 2
 x =
 1+ λ
 y 1 + λy 2
(5’) y = , cu λ∈R\{−1}
 1 + λ
 z = z + λz
1 2

 1+ λ
care reprezint ecua iile parametrice ale dreptei d în coordonate carteziene.

2.4.3. Dreapta determinat de dou plane secante

Orice dreapt d∈E3 poate fi considerat ca o intersec ie a dou plane distincte π1 i

π2. În general, orice curb din E3 poate fi privit ca intersec ia a dou suprafe e care con in
acea curb i care nu mai au alte puncte comune. De exemplu: orice cerc este intersec ia unei
sfere S cu un plan π, distan a de la centrul sferei la planul π fiind strict mai mic decât raza
sferei; orice elips poate fi privit ca intersec ia unui cilindru circular cu un plan care nu este
paralel sau perpendicular pe generatoarele cilindrului.
DEFINI IA 2.4.3. Vom spune c sistemul de ecua ii
 F ( x, y , z ) = 0

G ( x, y, z ) = 0
este un sistem asociat mul imii A⊂E3, dac
A={P(x,y,z)∈E3F(x,y,z)=0, G(x,y,z)=0}.
Din cele ce urmeaz va rezulta c sistemul asociat unei mul imi A∈E3, în general nu
este unic. Cu toate acestea, prin abuz de limbaj, se obi nuie te s se spun c mul imea A are
ecua iile F(x,y,z)=0, G(x,y,z)=0.
TEOREMA 2.4.2. Oric rei drepte d∈E3 i se poate asocia un sistem de ecua ii de
forma
 A1 x + B 1 y + C 1 z + D 1 = 0
(6)  2 ,
 A x + B 2 y + C 2 z + D 2 = 0
r r r r r r r r r r r
cu N 1 × N 2 ≠ OV , unde N1 = A1i + B 1 j + C 1k , N 2 = A2 i + B 2 j + C 2 k .
r r r
Reciproc, orice sistem de ecua ii de forma (6), cu N 1 × N 2 ≠ OV , este un sistem de
ecua ii asociat unei drepte d∈E3.
Demonstra ie. Fiind dat o dreapt d∈E3, exist dou plane π1 i π2 distincte, care
con in dreapta d. Evident, perechea (π1,π2) cu proprietatea π 1 ∩ π 2 = d nu este unic . Fie
(π1): A1x+B1y+C1z+D1=0 , (π2): A2x+B2y+C2z+D2=0
ecua iile celor dou plane.
Deoarece d = π 1 ∩ π 2 , d este mul imea punctelor P(x,y,z)∈E3 cu proprietatea c (x,y,z)
verific cele dou ecua ii, deci dreapta d poate fi reprezentat printr-un sistem de ecua ii de
r r r
forma (6). Cum cele dou plane nu sunt paralele, N 1 × N 2 ≠ OV .
Reciproc, fiind date ecua iile (6), prima este ecua ia unui plan π1, a doua este ecua ia
r r r
unui plan π2. Datorit condi iei N 1 × N 2 ≠ OV , cele dou plane nu sunt para-lele i intersec ia
lor, d = π 1 ∩ π 2 (mul imea punctelor P ale c ror coordonate verific ambele ecua ii (6)) este o
dreapt .
TEOREMA 2.4.3. Dac sistemul asociat unei drepte d este
 A1 x + B 1 y + C 1 z + D 1 = 0
 2 ,
 A x + B 2 y + C 2 z + D 2 = 0
r r r r r r r
notând N S = A S i + B S j + C S k , s = 1,2, atunci vectorul v = N 1 × N 2 este un vector director al
dreptei d, iar
B1 C 1 C 1 A1 A1 B 1
(7) a= 2 , b= , c =
B C2 C 2 A2 A2 B 2
formeaz un sistem de parametri directori ai acestei drepte.
r
Demonstra ie. Dreapta d este intersec ia a dou plane π1 i π2, vectorul N 1 este
r r r
normal planului π1, N 2 este normal planului π2, deci N 1 i N 2 sunt perpendiculari pe d.
r r r r r
Produsul lor vectorial v = N 1 × N 2 , fiind perpendicular i pe N 1 i pe N 2 , are direc ia dreptei
r r r r
d, deci v este un vector director al dreptei d. Evident, N 1 × N 2 ≠ OV ; în caz contrar, cele
dou plane ar fi sau paralele i distincte, sau confundate i atunci cele dou ecua ii nu ar mai
reprezenta o dreapt .
r r r
Numerele a, b, c sunt coordonatele vectorului director v = N 1 × N 2 în raport cu baza
r r r
( )
i , j , k , deci formeaz un sistem de parametri directori ai dreptei d.
TEOREMA 2.4.4. Fie trei plane π1, π2, π3 de ecua ii:
A1x+B1y+C1z+D1=0 ,
A2x+B2y+C2z+D2=0 ,
A3x+B
r
3
y+C3z+D3=0 ,
r r r
cu N S = A S i + B S j + C S k , s = 1,2,3, vectorii normali la fiecare dintre ele. O condi ie
necesar i suficient pentru ca cele trei plane s aib un punct comun, unic, este
r r r
(8) ( )
N1 N 2 × N 3 ≠ 0
sau, echivalent cu aceasta,
A1 B 1 C 1
(8 ) A2 B2 C2 ≠ 0 .
A3 B3 C3
Demonstra ie. Dac cele trei plane au un punct comun i numai unul singur,
intersec ia a dou dintre ele, d 3 = π 1 ∩ π 2 , este o dreapt i intersec ia acesteia cu π3 este un
r r r r r
punct P0 = d 3 ∩ π 3 = π 1 ∩ π 2 ∩ π 3 . Rezult c v = N 1 × N 2 ≠ 0V i v nu este paralel cu π3,
r r r r
( )
deci nu este ortogonal lui N 3 , adic N 1 × N 2 N 3 ≠ 0. Deci condi ia este
necesar .
r r r r r r r rr
Suficien a. N 1 N 2 N 3 ≠ 0 ⇒ N 1 × N 2 = v ≠ OV i v N 3 ≠ 0. Deci π 1 ∩ π 2 = d este o dreapt i
aceast dreapt nu este paralel cu π 3 . Intersec ia π 1 ∩ π 2 ∩ π 3 = d ∩ π 3 = P0 este un punct.
r r r
Determinantul din (8’) este transcrierea produsului mixt N 1 N 2 N 3 folosind coordonatele celor
trei vectori în raport cu baza canonic (ir, rj , kr ), deci condi ia (8) este echivalent cu (8’).

2.4.4. Unghiul a dou drepte în spa iu. Aria unui triunghi din spa iu
r r
Fie d1 i d2 dou drepte orientate prin vectorii directori a i b.
r
DEFINI IA 2.4.4. Prin unghiul dintre dreptele d1 i d2 vom în elege unghiul dintre a
r
i b adic unghiul definit prin
r r r r
a ⋅b a ×b
cos(d 1 , d 2 ) = r r sau sin (d 1 , d 2 ) = r r , µ (d 1 , d 2 ) ∈ [0, π ] .
a ⋅b a ⋅b
rr
Consecin e 2.4.2. (i) d 1⊥d2 ⇔ ab = 0 ;
r r r
(ii) d1 d 2 ⇔ a × b = OV .
r r r
Fie un triunghi ABC din spa iu dat prin vectorii de pozi ie ai vârfurilor r ( A), r ( B ), r (C )
în raport cu triedrul Oxyz.
DEFINI IA 2.4.5. Aria triunghiului ABC este dat de
1 r r r r
(ABC)= (r ( B ) − r ( A)) × (r (C ) − r ( A)) .
2

2.4.5. Probleme rezolvate

1. se scrie ecua iile dreptei d care trece prin punctul P0(2,-5,3) i este parale-l cu
x −1 y − 2 z + 3
dreapta (d1) : = = .
4 −6 9
se determine apoi cosinusurile directoare pentru d.
r
Rezolvare. Dreapta d1 are vectorul director a1 (4,−6,9 ) . Dreapta d are vectorul director
r r r r
a a1 , deci a = λ a1 , cu λ∈R*. Ecua iile carteziene ale dreptei d sunt (conform cu rela ia
(3)):
x−2 y +5 z −3
= = .
4 −6 9
r
r a
Pentru determinarea cosinusurilor directoare avem a 0 = r i
a
r r r r
a 0 = cos α ⋅ i + cos β ⋅ j + cos γ ⋅ k = 0 ⇒
r r r
r r r 4i − 6 j + 9k
⇒ cos α ⋅ i + cos β ⋅ j + cos γ ⋅ k = ⇒
± 42 + 62 + 92
4 6 9
cos α = ± , cos β = m , cos γ = ± .
133 133 133

2. Se consider dreapta determinat de punctele A(1, 2, 3) i B(-2, 1, 4). S se g seasc

punctele ei de intersec ie cu planele de coordonate.
 x + 2 y −1 z − 4
Rezolvare. Ecua iile dreptei AB sunt = = (conform cu rela ia (5)). Notând cu
3 1 −1
t valoarea comun a rapoartelor, avem x = −2 + 3t , y = 1 + t , z = 4 − t. Punctul de
intersec ie a dreptei cu planul xOy are z=0. Deducem t=4. Deci coordonatele acestui punct
sunt (10, 5, 0). În continuare, printr-un calcul analog, g sim c dreapta intersecteaz planul
 5 10 
yOz în punctul  0, ,  , iar planul xOz în punctul
 3 3
(-5,0,5).

x − 3 y + 5z + 6 = 0
3. Dându-se dreapta (d):  , s se scrie ecua iile ei punându-se
 2x + 5z − 3 = 0
în eviden un punct al dreptei.
r r r
Rezolvare. Direc ia dreptei d este dat de vectorul a = N 1 × N 2 , unde
r r r r r r r
N 1 = i − 3 j + 5k , N 2 = 2i + 5k . Deci
r r r
i j k
r r r r
a = 1 − 3 5 = −15i + 5 j + 6 k .
2 0 5
Alegem pe dreapta d un punct oarecare, dând o valoare arbitrar uneia din coordonate, de
exemplu y=0. Ob inem sistemul
 x + 5z + 6 = 0
 , care are solu ia x=9, z=-3, deci punctul P0(9, 0, -3). Ecua iile dreptei d,
2 x + 5 z − 3 = 0
x −9 y z +3
inând seama de rela ia (3), este = = .
− 15 5 6

4. se determine unghiul dintre dreptele

x= p x = az + b
(d 1 ) :  i (d 2 ) :  , cu p, q, a, b, c, d ∈ R.
y = q  y = cz + d
r r
Rezolvare. Dreapta (d1) este paralel cu Oz, deci un vector director al ei este a1 = k . Pentru
x−b y −d z r r r r
(d 2) : = = , ob inem a 2 = ai + cj + k . Deci
a c 1
r r
a1 ⋅ a 2 1
cos(d 1 , d 2 ) = r r = .
a1 ⋅ a 2 a + c +1
2 2

r r r r r
5. Se consider ecua ia vectorial r = 2i − 3 j + λ (6i + 2 j ), λ∈R. Care dintre
afirma iile urm toare sunt adev rate i care sunt false ? Justificare.
Ecua ia dat reprezint
1 o o dreapt oarecare în spa iu;
2 o un punct în plan;
3 o o dreapt situat într-un plan;
4 o un plan;
5 o o curb .
Rezolvare. Sunt adev rate afirma iile 3 o i 5o, deoarece ecua ia dat este de forma (1), care
caracterizeaz o dreapt (adic cea mai simpl curb ). Este o dreapt situat în plan deoarece
fiecare vector considerat are proiec ii numai pe dou axe de coordonate. Afirma ia 2o este
fals , deoarece un punct este caracterizat (în plan) printr-o pereche ordonat de numere, nu de
r
o ecua ie depinzând de un parametru. De asemenea i 4o este fals , deoarece vectorul r al
unui punct curent de pe figur este func ie numai de un parametru λ i nu de doi parametri
(ceea ce ar caracteriza o suprafa ).

2.4.6.Probleme propuse

1. Se consider dreapta care trece prin punctul A(1, 1, 1) i este paralel cu dreapta care trece
prin punctele B(1, 2, 5) i C(-1, 0, 3). S se scrie ecua iile carteziene ale acestei drepte i s se
arate c este paralel cu planul xOy.
2. se scrie ecua iile dreptei care trece prin punctul A(1, -5, 3) i formeaz cu axele de
coordonate unghiuri respectiv egale cu 60o, 45o, 120o.
3. se scrie ecua iile dreptei care trece prin punctul M1(x1, y1, z1) i este perpendicular pe
una din axele de coordonate ale triedrului Oxyz.
4. se scrie ecua iile dreptei care trece prin punctul M1(x1, y1, z1) i este paralel cu Ox
(respectiv Oy, Oz).
5. se determine cosinusurile directoare ale dreptelor
x −1 y − 5 z + 2 y −7 z +3
(d1 ) : = = ; (d 2 ) : x
= = .
4 −3 12 12 9 20
6. a) S se scrie ecua iile parametrice ale urm toarelor drepte
5x + y + z = 0
(d1 ) : x − 2 = y + 1 = z − 5 ; (d 2 ) :  .
3 4 −3 2 x + 3 y − 2 z + 5 = 0
b) S se scrie ecua iile carteziene ale dreptelor
 x = 2t + 5
 2x + 3 y − z − 4 = 0
(d 3 ) :  ; (d 4 ) :  y = −t + 2 , t∈R.
3 x − 5 y + 2 z + 1 = 0  z = t −7

7. Fie dreapta AB cu A(1, 2, 3) i B(-2, 1, 4). S se determine punctele ei de intersec ie cu
planele de coordonate.
8. se scrie ecua iile dreptei AB, unde A(2, -1, 0), B(-1, 1, 2 3 ) i apoi s i se calculeze
cosinusurile directoare.
9. se scrie ecua iile parametrice ale dreptei care une te centrul de greutate al triunghiului
ABC cu mijlocul segmentului AB, unde A(1,2,3), B(-1,-2,0) i C(0,2,4).
10. se scrie ecua iile parametrice ale în imii duse din A în triunghiul ABC ale c rui
vârfuri sunt A(2, 3, 6), B(1, 1, 2), C(-1, 3, 4) i s se g seasc cosinusurile directoare ale
direc iei respective.
11. Se consider triunghiul ABC cu A(2, -3, -1), B(1, 4, 0) i C(-3, 2, -5). S se dea o
reprezentare parametric a dreptei care une te centrul de greutate al triunghiului ABC cu
3
punctul M, care împarte segmentul orientat AB în raportul k = .
2
12. Se dau punctele A(2, 1, 0), B(0, 1, 5) i C(1, -1, 1). S se determine:
a) ecua iile vectoriale, parametrice i carteziene ale dreptelor AB i AC;
b) locul geometric al punctelor egal dep rtate de punctele A i B.
  2x − y + z − 3 = 0
13. se determine direc ia dreptei (d ) :  .
 x + 2 y + 3z − 1 = 0
14. se dea o reprezentare cartezian a dreptei care trece prin punctul A(2,1,1) i este
paralel cu planele (π1): x-y+z+2=0 i (π2): x+y+2z-1=0.
15. se scrie ecua ia unei drepte care trece prin punctul A(2, 1, 1) i este perpendicular pe
planele x+2y-z+1=0 i 2x+y-z=0.
 2.5. PROBLEME ASUPRA PLANELOR

2.5.1. Pozi iile relative ale planelor

Fie dou plane π 1 i π 2 date sub form vectorial

r r r r
(π 1 ) : r ⋅ N1 − α 1 = 0 , (π 2 ) : r ⋅ N 2 − α 2 = 0 ,
sau în coordonate carteziene
(π 1 ) : A1 x + B 1 y + C 1 z + D1 = 0 , (π 2 ) : A2 x + B 2 y + C 2 z + D 2 = 0 .
TEOREMA 2.5.1. Dou plane π 1 i π 2 pot avea între ele urm toarele pozi ii :
r r A1 B 1 C 1 D 1
I. π1 = π 2 ⇔ N1 = λ N 2 , α 1 = λ α 2 , λ ≠ 0 ⇔ = = = = λ,
A2 B 2 C 2 D 2
λ ≠ 0.
r r A1 B1 C 1 D 1
II . π 1 π 2 ⇔ N1 = λ N 2 , α 1 ≠ λ α 2 , λ ≠ 0 ⇔ = = ≠ .
A2 B 2 C 2 D2
r r
III . π 1 ∩ π 2 ≠ ø ⇔ N 1 ≠ λ N 2 , λ ≠ 0.
r r r r r
Demonstra ie. Necesitatea I . Din π 1 = π 2 ⇒ N1 N 2 ⇔ N 1 × N 2 = OV
r r r r
⇒ N1 = λ N 2 , λ ≠ 0. Fie P1 (r1 ) ∈ π 1 i P2 (r2 ) ∈ π 2 , cu P1 ≠ P2 .
r r r r
r1 ⋅ N 1 = α 1 λ r1 ⋅ N 2 = α 1 r r r
Atunci  r r ⇒  r r ⇒ λ (r1 − r2 ) ⋅ N 2 = α 1 − λ α 2 .
r2 ⋅ N 2 = α ⋅ λ λ r2 ⋅ N 2 = λ α
2 2

r r r r r r
Deoarece r1 − r2 = P2 P1 ∈ π 1 = π 2 ⇒ P2 P1 ⋅ N 2 = 0 ⇒ (r1 − r2 ) ⋅ N 2 = 0 ⇒

⇒ α1 = λ α 2.
r r
Rela iile N1 = λ N 2 i α 1 = λ α 2 , λ ≠ 0 , inând seama de leg tura dintre forma
vectorial i forma cartezian a celor dou plane, devin
A1 B1 C 1 D1
= = = =λ .
A2 B 2 C 2 D 2
r r r r r r
II . Din π 1 π 2 ⇒ N1 N 2 ⇒ N 1 = λ N 2 , λ ≠ 0 . Cu P1 (r1 ) ∈ π 1 i P2 (r2 ) ∈ π 2 avem
r r r r
r1 ⋅ N 1 = α 1 λ r1 ⋅ N 2 = α 1 r r r
r r ⇒  r r ⇒ λ (r1 − r2 ) ⋅ N 2 = α 1 − λ α 2 .
r2 ⋅ N 2 = α ⋅ λ λ r2 ⋅ N 2 = λ α 2
2

r r r r
Deoarece (r1 − r2 ) ⋅ N 2 ≠ OV ⇒ α1 − λ α 2 ≠ 0 ⇒ α1 ≠ λ α 2 i
A1 B 1 C 1 D1
= = ≠ .
A2 B 2 C 2 D 2
r r r r r
III . π 1 ∩ π 2 ≠ ø ⇒ N 1 × N 2 ≠ OV ⇒ N1 ≠ λ N 2 , λ ≠ 0 .
Suficien a este imediat în toate situa iile.
Fie trei plane π 1 , π 2 i π 3 date sub forma general

(π 1 ) : A1 x + B1 y + C 1 z + D 1 = 0, (π 2 ) : A 2 x + B 2 y + C 2 z + D 2 = 0,

(π 3 ) : A3 x + B 3 y + C 3 z + D 3 = 0 .
TEOREMA 2.5.2. Trei plane pot avea între ele urm toarele pozi ii:
i) Planele sunt concurente într-un punct când
A1 B1 C1
∆ = A2 B2 C2 ≠ 0
A3 B3 C3

ii) Planele au o dreapt comun când ∆ = 0 , iar unul dintre determinan ii de ordinul
A1 B 1
al doilea format din coeficien ii necunoscutelor, de exemplu δ = 2 ≠0
A B2
i determinantul
A1 B1 D1
∆1 = A 2 B2 D2 = 0
A3 B3 D3

iii) Planele nu au nici un punct comun, ele sunt paralele cu o dreapt sau se taie dup
trei drepte paralele, formând o prism , când
A1 B1
∆=0 ; ≠ 0 ; ∆1 ≠ 0 .
A2 B2

iv) Planele sunt paralele când ∆ = 0 , to i minorii de ordinul al II − lea ai lui ∆ sunt
nuli i, presupunând A1 ≠ 0 , determinan ii caracteristici sunt nenuli
A1 D1 A1 D1
δ1 = ≠ 0, δ 2 = ≠ 0.
A2 D2 A3 D3
v) Planele sunt confundate când sunt îndeplinite condi iile ∆ = 0 , ∆ 1 = 0 , to i minorii
de ordinul al II − lea i to i determinan ii caracteristici sunt nuli.
Demonstra ie. i) Ecua iile celor trei plane formeaz un sistem de trei ecua ii liniare cu
trei necunoscute x, y, z . Sistemul are solu ie unic dac
 A1 B1 C1
∆ = A2 B2 C2 ≠ 0
A3 B3 C3

În acest caz, valorile lui x, y, z , g site prin rezolvarea sistemului folosind regula lui
Cramer, sunt coordonatele unui punct care verific toate cele trei ecua ii ale planelor, deci
planele sunt concurente într-un singur punct.
ii) Pentru a ar ta c planele au o dreapt comun , facem o discu ie asupra sistemului
determinat de ecua iile planelor, utilizând teorema lui Rouché. Consider m matricea format
din coeficien ii necunoscutelor
 A1 B1 C1 
 
A =  A2 B2 C2
 A3 B3 C 3 

Dac determinantul ∆ ≡ det A = 0 , presupunem c cel pu in un minor de ordinul al doilea al
matricei A este diferit de zero, de exemplu δ ≠ 0 , pe care îl putem lua ca determinant
principal al sistemului. Condi ia ca sistemul s fie compatibil este ca determinantul
caracteristic ∆ 1 s fie nul. În acest caz, sistemul este simplu nedeterminat i, prin urmare,
planele trec prin aceea i dreapt de intersec ie a planelor π 1 i π 2 .
iii) Dac ∆ = 0, ∆ 1 ≠ 0, atunci sistemul este incompatibil, deci cele trei plane nu au
puncte comune. Cum δ ≠ 0 , rezult c cele trei plane se intersecteaz numai câte dou , dup
drepte paralele, deci cele trei plane formeaz o prism nelimitat .
iv) Dac ∆ = 0 i to i minorii de ordinul al II − lea ai lui A sunt nuli, presupunând
A ≠ 0 , determinantul principal al matricei A este de ordinul I . Consider m determinan ii
1

caracteristici δ 1 , δ 2 i, dac ace tia sunt nenuli, atunci sistemul este in-compatibil. Rezult c
cele trei plane luate câte dou nu au nici un punct comun i, prin urmare, cele trei plane sunt
paralele.
v) Dac ∆ = 0 , to i minorii de ordinul al II − lea ai lui A sunt nuli, iar
δ 1 = δ 2 = 0 , atunci sistemul este compatibil dublu nedeterminat, ecua iile se reduc la una
singur i planele sunt confundate.
TEOREMA 2.5.3. ( Alt form a condi iei ca trei plane s se intersecteze dup o
dreapt ) Trei plane de ecua ii (simbolice) π 1 = 0, π 2 = 0, π 3 = 0 trec prin aceea i
dreapt când exist trei numere reale λ1 , λ2 , λ3 , nu toate nule

( (λ ) + (λ ) + (λ )
1 2 2 2 3 2
)
≠ 0 , a.î.
(1) λ1π 1 + λ2π 2 + λ3π 3 = 0
Demonstra ie. Condi ia (1) conduce la un polinom de gradul întâi, cu trei necunoscute
(x, y, z ) , care trebuie s fie identic nul, adic to i coeficien ii nuli
  1 1
λ A +λ A +λ A = 0
2 2 3 3

 λ1 B1 + λ2 B 2 + λ3 B 3 = 0
(2) 
 λ1C 1 + λ2 C 2 + λ3C 3 = 0
 1 1
λ D + λ D + λ D = 0
2 2 3 3

Ob inem astfel un sistem de patru ecua ii cu trei necunoscute (λ1 , λ2 , λ3 ) , liniar i omogen,
A1 A2
care, conform teoremei lui Rouché ( presupunând ≠ 0 ), are condi iile de
B1 B2
compatibilitate
A1 A2 A3 A1 A2 A3
∆' = B1 B2 B3 = 0 i ∆'1 = B 1 B2 B3 = 0
C1 C2 C3 D1 D2 D3

pentru a avea solu ii, nu toate nule. Acestea sunt acelea i cu condi iile din teorema 2.5.2 ii), în
care s-au luat determinan ii matricelor transpuse.
Prin urmare, dac sunt îndeplinite condi iile ∆' = 0 i ∆'1 = 0 , atunci sistemul ( 2
) este compatibil, deci putem determina trei numere λ1 , λ2 , λ3 ∈ R, cu
(λ ) + (λ ) + (λ )
1 2 2 2 3 2
≠ 0 , care s verifice rela ia (1) i astfel cele trei plane au o dreapt comun .

TEOREMA 2.5.4. Condi ia necesar i suficient ca patru plane date prin ecua iile
(π i ) : A i x + B i y + C i z + D i = 0 , i = 1, 2, 3, 4 ,
fie concurente este
 A1 B1 C1 D1 
 2  A1 B1 C1
A B2 C2 D2 
D≡ 3 =0 i det A ≡ A 2 B2 C2 ≠ 0.
A B3 C3 D3 
 4  A3 B3 C3
 A B4 C4 D 4 
Demonstra ie. Cele patru ecua ii ale planelor formeaz un sistem de ecua ii liniare cu
trei necunoscute. Pentru ca cele patru plane s fie concurente, trebuie s existe un punct ale
( )
rui coordonate x, y, z s verifice sistemul format de ecua iile plane-lor. Conform
teoremei lui Rouché, condi ia necesar i suficient ca un astfel de sistem s fie compatibil
determinat este ca determinantul caracteristic s fie nul D = 0 ( )
i determinantul principal
det A ≠ 0 .
2.5.2. Fascicol de plane. Stea de plane

DEFINI II 2.5.1. Mul imea tuturor planelor, care trec prin dreapta d de inter-sec ie a
dou plane date, formeaz un fascicol de plane.
Dreapta d se nume te axa fascicolului, iar planele date se numesc plane de baz .
TEOREMA 2.5.5. Fiind date dou plane
(π 1 ) : A1 x + B 1 y + C 1 z + D 1 = 0 ,

(π 2 ): A2 x + B2 y + C 2 z + D 2 = 0 ,
r r r
( ) ( )
cu condi ia N 1 A1 , B1 , C 1 × N 2 A 2 , B 2 , C 2 ≠ OV , atunci orice plan care trece prin dreapta
de intersec ie a planelor π 1 i π 2 are ecua ia

(3) ( ) ( )
α A1 x + B1 y + C 1 z + D 1 + β A 2 x + B 2 y + C 2 z + D 2 = 0 , cu α, β ∈ R,
sau, simbolic,
(3 ) απ 1 + βπ 2 = 0 , cu α, β ∈ R.
Reciproc. Ecua ia (3) reprezint toate planele care trec prin dreapta
π = 0
(d ) :  1 , deci ecua ia (3 ) este ecua ia fascicolului de plane.
π 2 = 0
Demonstra ie. Fie π 3 = 0 un plan care trece prin dreapta de intersec ie a planelor date
π1 i π 2 . Conform teoremei 5.3., avem

α 1π 1 + α 2π 2 + α 3π 3 = 0

de unde, presupunând α 3 ≠ 0 ,
α1 α2
π3 = − π − π2.
α3 α3
1

α1 α2
Îns π 3 = 0 , deci avem απ 1 + βπ 2 = 0 , unde α = − i β =− .
α3 α3
Reciproc. Ecua ia απ 1 + βπ 2 = 0 reprezint mul imea tuturor planelor care trec prin
dreapta d deoarece:
a) este o ecua ie liniar în x, y, z , deci reprezint un plan pentru α i β da i;
b) coordonatele punctelor de pe dreapta d verific atât ecua ia planului π 1 , cât i
ecua ia planului π 2 , deci verific i ecua ia απ 1 + βπ 2 = 0 . Rezult c planul dat de ecua ia
(3’) trece prin dreapta d .
Observa ia 5.1. Presupunând α ≠ 0 , ecua ia fascicolului de plane se mai scrie
β
(3*) π1 + λ π 2 = 0 ( unde λ = ), cu λ ∈ R.
α
 Observa ii 2.5.2. (i) Dând lui α i β din ecua ia (3) diferite valori, vom ob ine
diferite plane care trec prin dreapta d. Pentru fiecare pereche de valori nepropor ionale
date lui α i β , vom avea câte un plan din fascicol i reciproc.
Planele de baz π 1 i π 2 fac i ele parte din fascicolul de plane pentru β = 0 ,
respectiv α = 0 sau, scriind ecua ia fascicolului sub forma (3*), pentru λ = 0 ob inem planul
π 1 i pentru λ → ∞ ob inem planul π 2 .
(ii) Teorema este valabil i în cazul când planele de baz π 1 i π 2 sunt parale-le. În
acest caz, ecua ia fascicolului reprezint totalitatea planelor paralele cu planele π 1 i π 2 ,
având coeficien ii lui x, y, z propor ionali cu cei ai planelor π 1 i π 2 . ( Ecua ia fascicolului
se scrie simplu π 1 + µ = 0, µ ∈ R ).

(iii) Dac printre coeficien ii A, B, C , D ai unui plan exist func ii liniare de un

( )
parametru λ , adic

A(λ )x + B(λ )y + C (λ )z + D (λ ) = 0 ,
atunci aceast ecua ie reprezint un fascicol de plane.
Într-adev r, acest lucru se vede imediat scriind ecua ia fascicolului
(
A1 x + B1 y + C 1 z + D 1 + λ A 2 x + B 2 y + C 2 z + D 2 = 0 )
sub forma
(A1
) ( ) ( ) (
+ λ A 2 x + B 1 + λ B 2 y + C 1 + λ C 2 z + D1 + λ D 2 = 0 . )
(iv) Pentru a g si ecua ia unui anumit plan din fascicol, trebuie s avem o condi ie
geometric suplimentar , cu ajutorul c reia vom determina valorile corespunz toare ale lui α
i β , respectiv λ .
r
DEFINI IA 2.5.2. Se nume te stea de plane, determinat de punctul P0 (r0 ) ∈ E3,
mul imea tuturor planelor din E3 care con in punctul P0 .
TEOREMA 2.5.6. Fiind date trei plane
r r r
(π 1 ) : rr ⋅ N1 − α 1 = 0 , (π 2 ) : rr ⋅ N 2 − α 2 = 0 , (π 3 ) : rr ⋅ N 3 − α 3 = 0 ,
r r r
( )
cu condi ia N 1 ⋅ N 2 × N 3 ≠ 0 , atunci orice plan care trece prin punctul de intersec ie al celor
trei plane are ecua ia
r r r r r r
( ) ( ) ( )
(4) λ1 r ⋅ N 1 − α 1 + λ2 r ⋅ N 2 − α 2 + λ3 r ⋅ N 3 − α 3 = 0, cu (λ1 ) + (λ2 ) + (λ3 ) ≠ 0 .
2 2 2

Reciproc. Ecua ia (4) reprezint toate planele care trec prin punctul de inter-sec ie al
planelor π 1 , π 2 , π 3 i, ca urmare, este ecua ia stelei de plane.
r r r
Demonstra ie. Fie (π ) : r ⋅ N − α = 0 un plan oarecare din steaua de plane, cu N i
r r r r r r
( ) ( )
α necunoscu i. Deoarece N 1 ⋅ N 2 × N 3 ≠ 0 , tripletul N 1 , N 2 , N 3 poate fi considerat baz
( ) ( ) ( )
în E3 i atunci ∃ λ1 , λ2 , λ3 ∈R, cu λ1 + λ2 + λ3
2 2 2
≠ 0 , astfel încât
 r r r r
N = λ1 N 1 + λ2 N 2 + λ3 N 3 (∗) . Aceasta, înlocuit în ecua ia planului π , ne d
r r r
(π ) : λ1 rr ⋅ N1 + λ2 rr ⋅ N 2 + λ3 rr ⋅ N 3 = α .
r r
Consider m c π 1 ∩ π 2 ∩ π 3 = {P0 (r0 )} i, prin urmare, r0 satisface ecua iile celor trei
plane i ecua ia planului π , astfel c ob inem
r r r r r r
λ1 r0 ⋅ N 1 + λ2 r0 ⋅ N 2 + λ3 r0 ⋅ N 3 = α ⇔ λ1α 1 + λ2α 2 + λ3α 3 = α (∗ ∗)
r
Înlocuind N i α date de rela iile (∗) i (∗ ∗) în ecua ia planului π , avem tocmai
ecua ia (4).
Reciproc. Analog ca în teorema 5.5.
Observa ii 2.5.3. (i) Dac se consider ecua iile simbolice ale celor trei plane
(π 1 ) : π1 = 0 , (π 2 ) : π2 = 0 , (π 3 ) : π3 = 0 ,
atunci ecua ia stelei de plane (4) se scrie sub forma

(4’) λ1π 1 + λ2π 2 + λ3π 3 = 0 , cu (λ ) + (λ ) + (λ )

1 2 2 2 3 2
≠ 0.

(ii) Presupunând c λ1 ≠ 0 , ecua ia stelei de plane se mai scrie

λ2 λ3
(4*) π1 +α π 2 + β π3 = 0 ( unde α = , β = ).
λ1 λ1

2.5.3. Ecua ia planului determinat de o dreapt i de un punct nesituat pe dreapt .

Distan a de la un punct la o dreapt

TEOREMA 2.5.7. Ecua ia planului determinat de o dreapt

r
(d ) : (rr − rr1 ) × ar = OV
r
i un punct M 0 (r0 ) nesituat pe d este
r r r r r
(π ) : (r − r0 ) ⋅ [(r0 − r1 ) × a ] = 0 .
Demonstra ie. Dreapta d con ine
r r
punctul M 1 (r1 ) i are vectorul director a .
Pentru a stabili ecua ia planului π determinat
r
de aceast dreapt i punctul M 0 (r0 ) ∉ d ,
r
ducem din punctul M 1 vectorul director a
al dreptei d i consider m un punct curent Figura. 2.5.1.
r
M (r ) al planului π .
 r
Vectorii M 0 M , M 1 M 0 i a fiind coplanari, produsul lor mixt este nul

( r
M 0 M ⋅ M 1M 0 × a = 0 )
Ecua ia planului π determinat de dreapta d i punctul M 0 este deci
r r r r r
: (r − r0 ) ⋅ [(r0 − r1 ) × a ] = 0 .
(π )
r r r r
Dac a = l i + m j + n k , atunci ecua ia planului sub form cartezian este

x − x0 y − y0 z − z0
x 0 − x1 y 0 − y1 z 0 − z1 = 0 .
l m n
r
TEOREMA 2.5.8. Distan a de la punctul M 0 (r0 ) la dreapta
r r r r
(d ) : (r − r1 ) × a = OV este dat de formula
r
M1M 0 × a
d (M 0 , d ) = r .
a
Demonstra ie. Pentru a g si distan a de
la punctul M 0 la dreapta d, ducem prin M 0 un
plan π * perpendicular pe d i not m cu E punctul
unde dreapta d în eap planul π * . Lungimea Figura 2.5.2.
segmentului M 0 E este distan a de la punctul M 0

la dreapta d i se noteaz cu d (M 0 , d ) . Din formula care d aria paralelogramului construit pe

r
reprezentan ii vectorilor a i M 1 M 0 ( fig. 5.1. i fig. 5.2. ), ob inem
r
M1M 0 × a
d (M 0 , d ) = r .
a
2.5.4.Probleme rezolvate

1. se stabileasc pozi ia relativ a planelor 2 x + y − z = 5, − x + 3 y + 2 z = 1,

3x + 5 y = 11 .

 2 1 − 1  2 1 −1 5 
   
Rezolvare. Consider m matricele A =  − 1 3 2  i A =  − 1 3 2 1  . Avem
 3 5 0  3 5 0 11
  
2 1 5
2 1
A =0 i ≠ 0 , deci rang A = 2 . Deoarece − 1 3 1 = 0 , avem i
−1 3
3 5 11

rang A = 2 . Planele considerate fac parte din acela i fascicol de plane neparalele.

2. se scrie ecua iile planelor duse prin intersec ia a dou plane i sunt, respectiv,
perpendiculare pe fiecare din ele.
Caz particular. Cele dou plane au ecua iile 3 x + 4 y + z − 1 = 0, x − y + 2 z + 5 = 0 .

Rezolvare. Fie planele (π S ) : A S x + B S y + C S z + D S = 0, s = 1, 2 . Ecua ia fascicolului

determinat de aceste plane este
( ) (
λ1 A1 x + B 1 y + C 1 z + D 1 + λ2 A 2 x + B 2 y + C 2 z + D 2 = 0 )
sau
(λ A
1 1
) ( ) (
+ λ2 A 2 x + λ1 B 1 + λ2 B 2 y + λ1C 1 + λ2 C 2 z + λ1 D 1 + λ2 D 2 = 0 . )
Planul fascicolului perpendicular pe planul π 1 este caracterizat de condi ia ca normala s fie
perpendicular pe normala la planul π 1 , adic s avem

( ) (
A1 λ1 A1 + λ2 A 2 + B 1 λ1 B 1 + λ2 B 2 + C 1 λ1C 1 + λ2 C 2 = 0 ) ( )
sau

((A ) + (B ) + (C ) )λ + (A A
1 2 1 2 1 2 1 1 2
)
+ B 1 B 2 + C 1C 2 λ 2 = 0 .

Ob inem λ2 = −
(A ) + (B ) + (C )
1 2 1 2 1 2
λ1 , cu A1 A 2 + B1 B 2 + C 1C 2 ≠ 0 , adic planele
A A +B B +C C
1 2 1 2 1 2

date s nu fie perpendiculare între ele. Înlocuind pe λ2 astfel ob inut în ecua ia fascicolului
determinat de π 1 i π 2 , ob inem ecua ia planului c utat (A1 A 2 + B 1 B 2 + C 1C 2 )

(A x + B y + C z + D ) − ((A ) + (B ) + (C ) )(A x + B
1 1 1 1 1 2 1 2 1 2 2 2
)
y + C 2 z + D2 = 0 .
În mod similar se ob ine pentru planul din fascicol, perpendicular pe planul π 2 , ecua ia
((A ) + (B ) + (C ) )(A x + B y + C z + D ) − (A A
2 2 2 2 2 2 1 1 1 1 1 2
)(
+ B 1 B 2 + C 1C 2 A 2 x +
 )
+ B2 y + C 2 z + D2 = 0 .
r r
Pentru cazul particular, avem N 1 (3, 4, 1) , N 2 (1, −1, 2 ) i ecua ia fascicolu-lui
( ) (
λ1 (3x + 4 y + z − 1) + λ2 ( x − y + 2 z + 5) = 0 sau 3λ1 + λ2 x + 4λ1 − λ2 y + λ1 + ) (
)
+ 2λ2 z − λ1 + 5λ2 = 0 . Trebuie s avem îndeplinit condi ia 3(3λ + λ ) + 4(4λ
1 2 1
−
) ( )
− λ2 + λ1 + 2λ2 = 0 . Ob inem λ2 = −26λ1 i ecua ia planului cerut este 23x − 30 y +
+ 51z + 131 = 0 . În mod similar se ob ine al doilea plan c utat 17 x + 25 y + 4 z − 11 = 0 .

x − x0
3. se stabileasc ecua ia planului determinat de dreapta (d ) : =
l
y − y0 z − z 0
=
m
=
n
(
i punctul P1 x1 , y 1 , z 1 cu P1 ∉ d . )
Caz particular. se determine ecua ia planului care trece prin punctul P1 − 1, 1, 2 ( ) i
x −1 y z +1
dreapta = = .
3 2 −1
r r
Rezolvare. Not m cu r0 i r1 vectorii de pozi ie ai punctelor date P0 (x 0 , y 0 , z 0 ) ∈ d i
r
P1 (x1 , y 1 , z 1 ) din planul c utat, iar cu r vectorul de pozi ie al unui punct curent
r
( )
P x, y, z din acest plan. Exprim m condi ia c vectorii P0 P, P0 P1 i a ( vectorul di-rector
r r r r r
al dreptei d ) sunt coplanari, adic avem produsul mixt (r − r0 ) ⋅ [(r0 − r1 ) × a ] = 0
sau
x − x0 y − y0 z − z0
x1 − x 0 y1 − y 0 z1 − z 0 = 0 .
l m n

x −1 y z +1
Pentru cazul particular ob inem − 2 1 3 = 0 sau x − y + z = 0 .
3 2 −1

4. se g seasc distan a de la punctul P (1, 2, −1) la dreapta (d ) : x = y = z .

Rezolvare. Consider m prin P planul perpendicular pe d i avem ( x − 1) + ( y − 2) +
+ ( z + 1) = 0 . C ut m intersec ia dreptei d cu acest plan rezolvând sistemul x = y = z ,
 2 2 2
x + y + z − 2 = 0 . G sim punctul P1  , ,  . Calcul m distan a dintre punctele P i P1 ,
3 3 3
2 2 2
2  2  2  1 14
PP1 =  − 1 +  − 2  +  + 1 = 42 = .
3  3  3  3 3

5. ( )
se determine proiec ia ortogonal a punctului P − 1, −1, 2 pe dreapta d a c rei
reprezentare parametric este x = t + 2, y = 2t − 1, z = 3t + 1, t ∈ R.
x − 2 y +1 z −1
Rezolvare. Ecua iile dreptei d se pot scrie sub forma = = . Ecua ia
1 2 3
planului determinat de punctul P i perpendicular pe aceast dreapt este ( x + 1) +

+ 2( y + 1) + 3(z − 2) = 0 . Rezolv m sistemul x = t + 2, y = 2t − 1, z = 3t + 1, x + 2 y +

(
+ 3 z − 3 = 0 i ob inem t = 0 . Deci punctul c utat este P1 2, −1, 1 . )

2.5.5. Probleme propuse

1. se stabileasc pozi ia relativ a planelor:

a) x + y + 2 z = 4, x + 2 y − z − 2 = 0, 2 x − y − z = 0 i x + y + z − 3 = 0 ;

b) x + y + z − 6 = 0, 2 x − y + z − 3 = 0, x + 2 y − z − 2 = 0 .

2. Se dau planele : (π 1 ) : 2 x − y − z − 2 = 0 , (π 2 ) : x + 2 y + 2z + 1 = 0 ,

(π 3 ) : x + 7 y + 7 z + α = 0 , α ∈ R i punctul A(1, −2, 5 ). Se cere :

a) expresia analitic a versorului direc iei dreptei d = π 1 ∩ π 2 ;
b) distan a de la punctul A la planul π 2 ;
c) simetricul punctului A fa de planul π 2 ;

d) valoarea lui α astfel ca planele π 1 , π 2 , π 3 s se taie dup o dreapt .

x y z
3. Se consider familia de plane dat prin ecua ia + + − 1 = 0 , unde λ este
λ − a λ −b λ −c
un parametru real, iar a, b, c sunt constante diferite între ele.
i) S se arate c prin oricare punct M al spa iului trec trei plane ale familiei. S se calculeze
coordonatele punctului M în func ie de λ1 , λ2 , λ3 , valorile lui λ corespunz toare celor trei
plane prin M ;
ii) Unde se afl punctul M , pentru ca dou dintre aceste trei plane s fie confundate ?
iii) Unde se afl punctul M , pentru ca cele trei plane s fie confundate ?
4. se determine ecua ia planului paralel cu planul x + y + 2 z = 0 i care trece prin punctul de
intersec ie al planelor
2 x + y − z − 2 = 0, x − 3 y + z + 1 = 0, x + y + z − 3 = 0 .
5. se scrie ecua ia unui plan paralel cu planul x + y + 2 z = 0 i care trece prin
punctul de intersec ie al planelor
x + 2 y − z − 2 = 0, 2 x − y − z = 0, x + y + z − 3 = 0
a determina coordonatele punctului de intersec ie al celor trei plane.

6. se determine λ ∈ R, astfel încât planele x − y + z = 0, 3x − y − z = 0 i

4 x − y − 2 z + λ = 0 s se intersecteze dup o dreapt .
7. se afle ecua ia planului din fascicolul α (3x − 4 y + z + 6) + β (2 x − 3 y + z + 2) = 0 ,

(
echidistant fa de punctele P1 3, −4, −6 ) (
i P2 1, 2, 2 . )
8. se determine valorile parametrilor reali l i m , astfel ca planul
5x + ly + 4 z + m = 0
apar in fascicolului de plane de ecua ie
α (3 x − 7 y + z − 3) + β ( x − 9 y − 2 z + 3) = 0, α , β ∈ R.
9. se scrie ecua ia planului dus prin P0 (1, 2, −1) i prin dreapta de ecua ii
2x − z + 1 = 0 , 3y + 2z − 2 = 0 .
r r r
10.
r
(
se determine ecua ia unui plan care trece prin punctul P1 r1 = 2i + 5 j − 3k ) i prin
r r r r rr r
( ) (
dreapta de intersec ie a planelor (π 1 ) : r 3i + j − k = 5 i (π 2 ) : r i + 2 k = 0 . )
11. se scrie ecua ia unui plan care trece prin dreapta de ecua ii 2 x + y + z = 0 ,
x + 5 y − z = 2 i care
i) este paralel cu axa Ox ;
ii) este perpendicular pe planul x + y + 2 z − 5 = 0 ;

(
iii) trece prin punctul P1 2, 5, −3 . )
r r r
(
12. S se calculeze distan a de la punctul P1 r1 = 2i − j la dreapta )
r r r r r r
r
( )
r × 3i + 4 j + 2k = 10i − 15 j + 25k .
13. se determine vectorul de pozi ie al piciorului perpendicularei coborâte din origi-nea
r r r r r r
r
( )
triedrului Oxyz pe dreapta r × 2i + j − 3k = 5i + 2 j + 4k .

14. (
se determine proiec ia ortogonal a punctului P0 x 0 , y 0 , z 0 ) pe dreapta
 x − x1 y − y 1 z − z 1
(d ) : = = .
l m n
x − 2 y −1 z − 3
Caz particular. P0 (5, 0, −2 ), (d ) : = = .
3 2 4
15. se g seasc proiec ia ortogonal a punctului M 0 (x 0 , y 0 , z 0 ) pe dreapta ∆
caracterizat de ecua iile A1 x + B1 y + C 1 z + D 1 = 0, A2 x + B 2 y + C 2 z + D 2 = 0 .

Caz particular. M 0 (x 0 , y 0 , z 0 ) , (∆ ) : x − 2 y + z − 2 = 0, 2 x − 6 y + z − 1 = 0 .

2.6. PROBLEME ASUPRA DREPTELOR

2.6.1. Intersec ia unei drepte cu un plan

TEOREMA 2.6.1. Fiind dat dreapta

x − x0 y − y0 z − z 0
(d ) : = =
l m n
i planul

(π ) : Ax + By + Cz + D = 0 ,
coordonatele punctului de intersec ie dintre dreapt i plan sunt date de solu ia sistemului
format de ecua iile dreptei d i ecua ia planului π .
Demonstra ie. Din ecua iile dreptei d avem punctul P0 (x 0 , y 0 , z 0 ) ∈ d i
r
( )
vectorul director a l , m, n , iar din ecua ia planului avem vectorul normal
r
N (A, B , C ).
A intersecta dreapta d cu planul π înseamn a rezolva sistemul format din ecua iile
dreptei i ecua ia planului. Pentru aceasta, egal m rapoartele din ecua iile lui d cu λ
x − x0 y − y0 z − z 0
= = =λ,
l m n

de unde, x = x 0 + λ l , y = y 0 + λ m, z = z 0 + λ n i ob inem sistemul

 x = x 0 + λ l

y = y + λ m
0
(1)  .
z = z + λ n
0

 Ax + By + Cz + D = 0

Substituim primele trei ecua ii în ultima
Ax 0 + λ lA + By 0 + λ mB + Cz 0 + λ nC + D = 0
i ob inem
Ax 0 + By 0 + Cz 0 + D
λ =− , cu lA + mB + nC ≠ 0 .
lA + mB + nC
Înlocuind valoarea lui λ astfel determinat în ecua iile parametrice ale dreptei d (pri-mele trei
ecua ii din (1)), g sim coordonatele punctului de intersec ie al dreptei d cu planul π :
 Ax 0 + By 0 + Cz 0 + D
 x = x 0
− ⋅l
 lA + mB + nC
 Ax 0 + By 0 + Cz 0 + D
(2)  y = y 0
− ⋅ m , cu lA + mB + nC ≠ 0 .
 lA + mB + nC
 Ax 0 + By 0 + Cz 0 + D
 z = z 0
− ⋅n
 lA + mB + nC
Observa ia 2.6.1. Din discu ia solu iilor (2) reies pozi iile relative ale dreptei d fa
de planul π :
I dac
r r
lA + mB + nC ≠ 0 ⇔ a ⋅ N ≠ 0 ,
sistemul (1) este compatibil determinat i dreapta intersecteaz planul într-un punct ;
II dac
r r
lA + mB + nC = 0 a ⋅ N = 0
 0 ⇔  ,
 Ax + By + Cz + D ≠ 0  P0 ∉ π
0 0

sistemul (1) este incompatibil, deci dreapta nu are puncte comune cu planul la distan finit
i dreapta este paralel cu planul ;
III dac
r r
lA + mB + nC = 0 a ⋅ N = 0
 0 ⇔  ,
 Ax + By + Cz + D = 0  P0 ∈ π
0 0

sistemul (1) este compatibil nedeterminat i admite o infinitate de solu ii, deci toate
punctele dreptei d sunt situate în planul π , adic dreapta este con inut în plan.
2.6.2. Unghiul unei drepte cu un plan

DEFINI IA 2.6.1. Se nume te unghi al unei drepte cu un plan cel mai mic dintre
unghiurile formate de dreapt cu proiec ia ei pe plan.
TEOREMA 2.6.2. Unghiul dreptei d cu planul π , date prin ecua iile
x − x0 y − y0 z − z0
(d ) : = = , (π ) : Ax + By + Cz + D = 0 ,
l m n
este dat de rela ia
lA + mB + nC
(
sin d , π = ) .
l 2 + m 2 + n 2 ⋅ A2 + B 2 + C 2
Demonstra ie. Considerând unghiul
π r
− ϕ dintre vectorul N ( A, B, C ) normal
2
la planul π (fig. 6.1) i vectorul director Figura 2.6.1.
r
a (l , m, n ) al dreptei d, avem
r r
π N ⋅a
cos − ϕ  = r r , de unde rezult rela ia cerut pentru ϕ = (d , π ) .

2  N ⋅ a

2.6.3. Pozi iile relative a dou drepte în spa iu

TEOREMA 2.6.3. Fie dreptele d1 i d 2 date prin ecua iile

x − x1 y − y 1 z − z 1 x − x2 y − y2 z − z 2
(d1 ) : = = , (d 2 ) : = = .
l1 m1 n1 l2 m2 n2
Dac facem nota ia
x 2 − x1 y 2 − y1 z 2 − z1
∆ = l1 m1 n1
l2 m2 n2

atunci pozi iile relative a dou drepte în spa iu sunt :

I . Dac ∆ ≠ 0 , dreptele d1 i d 2 nu sunt situate în acela i plan.
r r
(
II . Dac ∆ = 0 i vectorii directori a1 l 1 , m1 , n1 i a 2 l 2 , m 2 , n 2 ) ( ) nu sunt colini-ari,
atunci dreptele sunt concurente.
 r r
III . Dac (
∆ = 0 , vectorii directori a1 l 1 , m1 , n 1 ) i a 2 (l 2 , m 2 , n 2 ) sunt coliniari, îns
r r
vectorul M 1 M 2 (x 2 − x1 , y 2 − y 1 , z 2 − z 1 ) nu este coliniar cu vectorii directori a1 i a2 ,
atunci dreptele sunt paralele.
r r
IV Dac ∆ = 0 i vectorii a1 (l 1 , m1 , n 1 ) , a 2 (l 2 , m 2 , n 2 ) , M 1 M 2 (x 2 − x1 , y 2 − y 1 , z 2 − z 1 )
sunt coliniari , atunci dreptele coincid.
Demonstra ie. I . Din ecua iile dreptelor

(
d1 i d 2 avem punctele M 1 x 1 , y 1 , z 1 ∈ d1 , )
( )
M 2 x 2 , y 2 , z 2 ∈ d 2 , vectorul
r r r
( ) ( ) (
M 1 M 2 = x 2 − x1 i + y 2 − y 1 j + z 2 − z 1 k i )
r
vectorii directori a1 (l 1 , m1 , n 1 ) pentru dreapta
r
d1 i a 2 (l 2 , m 2 , n 2 ) pentru dreapta d 2 . Cum Figura 2.6.2.

r r
∆ ≠ 0 , vectorii M 1 M 2 , a1 i a2 nu sunt coplanari, deci dreptele nu sunt situate în acela i plan
(fig. 6.2).
r r
II . ∆ = 0 ⇒ vectorii M 1 M 2 , a1 i a2 sunt coplanari, deci dreptele sunt situate în acela i
r r
plan i, cum a1 i a 2 nu sunt coliniari, rezult c d 1 i d 2 sunt concurente (fig.2.6.3).
r r
III . ∆ = 0 , vectorii a1 i a 2 coliniari i M 1 M 2 , cu originea în punctul M 1 al dreptei d1 i
r r
extremitatea în punctul M 2 al dreptei d 2 , nu este coliniar cu vectorii a1 i a2 , atunci M 1 M 2 ,
r r
a1 i a 2 sunt coplanari, iar dreptele sunt situate în acela i plan i sunt paralele (fig. 2.6.4.).

Figura 2.6.3. Figura 2.6.4. Figura 2.6.5.

r r
IV . ∆ = 0 , vectorii M 1 M 2 , a1 i a 2 coliniari, atunci dreptele coincid (fig. 2.6.5).
 Observa ia 2.6.2. Condi iile de concuren a dou drepte din spa iu date prin ecua iile
 A1 x + B1 y + C 1 z + D 1 = 0  A 2 x + B 2 y + C 2 z + D 2 = 0
(d1 ) :  1 i (d ) :  2
 A' x + B'1 y + C '1 z + D'1 = 0  A' x + B' 2 y + C ' 2 z + D' 2 = 0
2

A1 B1 C1 D1
A1 B1 C1
A'1 B '1 C '1 D '1
sunt A'1 B'1 C '1 ≠ 0 i = 0.
2 2 2 A2 B2 C2 D2
A B C
A' 2 B' 2 C'2 D' 2
Aceste condi ii sunt acelea i cu condi iile de concuren a patru plane, deter-minate la
teorema 5.4.

2.6.4. Perpendiculara comun a dou drepte în spa iu

DEFINI IA 2.6.2. Se nume te perpendicular comun a dou drepte date orice

dreapt care este perpendicular simultan pe ambele drepte.
Observa ia 2.6.3. Din defini ie rezult c exist o infinitate de drepte perpendiculare
pe dou drepte date, toate paralele între ele. Printre acestea, exist una singur care se sprijin
pe ambele drepte date. În cele ce urmeaz , vom considera ca perpendicular comun ,
perpendiculara care se sprijin pe ambele drepte.
Construc ia perpendicularei comune
a dou drepte d1 i d 2 . Dintr-un punct oarecare

Q al dreptei d 2 , ducem dreapta d '1 d 1 i

consider m planul π determinat de d 2 i d '1

(fig. 6.6). Ducem planul π * ⊥ π i care con ine
dreapta d 2 . Planul π * se intersecteaz cu dreapta
Figura 2.6.6.
d1 în M . Perpendiculara MN (din M pe d 2 )
este dreapta c utat . Într-adev r, pentru c
π ⊥ π * , MN ⊂ π * , MN ⊥ d 2 , rezult MN ⊥ π , deci MN ⊥ d '1 , deci MN ⊥ d1 .
Din construc ie MN ⊥ d 2 .
TEOREMA 2.6.4. Ecua iile perpendicularei comune a dou drepte date d1 i d 2 ,
definite prin ecua iile
r r
(d1 ) : (rr − rr1 ) × ar1 = OV i (d 2 ) : (rr − rr2 ) × ar2 = OV
sunt date de ecua iile
 r r r r r
(r − r1 ) ⋅ [a1 × (a1 × a 2 )] = 0
r r r r r .
(r − r2 ) ⋅ [a 2 × (a1 × a 2 )] = 0
Demonstra ie. Not m cu d dreapta care intersecteaz ambele drepte d 1 i d 2 sub un
unghi drept (fig. 2.6.6). Aceast dreapt d, fiind perpendicular pe ambele drepte d1 i d 2 ,
r r r
are ca vector director a , egal cu vectorul produs vectorial a1 × a2 al vectorilor directori ai
dreptelor date. Dreapta d este definit ca dreapta de intersec ie a planului π 1 , determinat de
punctul P1 i dreptele d 1 i d , cu planul π 2 , determinat de punctul P2 i dreptele d 2 i d .
r r
Pentru planul π 1 , din condi ia de coplanaritate a vectorilor P1 P, a1 i a , avem ecua ia

(π 1 ) : (rr − rr1 ) ⋅ [ar1 × (ar1 × ar2 )] = 0 .

r r
În mod analog se ob ine ecua ia planului π 2 (din coplanaritatea vectorilor P2 P, a 2 i a )

(π 2 ) : (rr − rr2 ) ⋅ [ar2 × (ar1 × ar2 )] = 0 .

Perpendiculara comun d pe dreptele date are ecua iile
π = 0
(d ) :  1 .
π 2 = 0

2.6.5. Distan a dintre dou drepte în spa iu

DEFINI IA 2.6.3. Distan a dintre dou drepte este lungimea perpendicularei

comune, cuprins între cele dou drepte date.
TEOREMA 2.6.5. Fiind date dou drepte de ecua ii
x − x1 y − y1 z − z1 x − x2 y − y2 z − z 2
(d1 ) : = = i (d 2 ) : = =
l1 m1 n1 l2 m2 n2
care nu se intersecteaz ( ∆ ≠ 0 în teorema 2. 6.3), atunci distan a dintre ele este
r r
P1 P 2 ⋅ (a1 × a 2 )
d (d 1 , d 2 ) = r r ,
a1 × a 2
r r
(
unde a1 l 1 , m1 , n1 ) ( )
i a 2 l 2 , m 2 , n 2 sunt vectorii directori ai dreptelor.
Demonstra ie. Distan a c utat este chiar lungimea segmentului MN din fig. 2.6.6. i
r r
reprezint în imea paralelipipedului construit pe vectorii P2 P1 , a1 i a 2 con-sidera i cu
r r r
originea comun în P2 , având ca baz paralelogramul construit pe vectorii a1 i a 2 cu
originea în P2 . Rezult
r r r r
P2 P1 ⋅ (a1 × a 2 ) P1 P2 ⋅ (a1 × a 2 )
d (d 1 , d 2 ) = MN = r r = r r .
a1 × a 2 a1 × a 2
 Observa ii 2.6.4. (1) Distan a dintre cele dou drepte este egal cu distan a de la
( )
punctul P1 x 1 , y 1 , z 1 al dreptei d1 la planul π , care con ine dreapta d 2 i este paralel cu
dreapta d1 (fig. 2.6.6).
(2) Distan a dintre dou drepte paralele
r
d1 , d 2 de vector director a (fig. 2.6.7) este
r
P1 P2 × a
(
d d1 , d 2 ) = r
a
=d,

Figura 2.6.7.
care reprezint în imea paralelogramului
r
construit pe vectorii P1 P2 i a considera i cu originea comun în punctul P1 (unde P1 ∈ d1 i
P2 ∈ d 2 ).

2.6.6. Probleme rezolvate

1. Se consider dreapta care trece prin punctul A(1, 1, 1) i este paralel cu dreapta
care trece prin punctele B(1, 2, 3) i C(-1, 0, 3). S se dea o reprezentare analitic a acestei
drepte i s se arate c este paralel cu planul xOy .
Rezolvare. Fie d dreapta care trece prin punctul A i este paralel cu dreapta BC de ecua ie
x +1 y z − 3 r r
= = . Vectorii directori a i a BC ai acestor drepte sunt în rela ia
2 2 0
r r x −1 y −1 z −1
a = λ a BC , λ ≠ 0 . Rezult c dreapta d este dat de ecua iile = = sau
2 2 0
x = y, z = 1 . Dreapta d fiind situat în planul z = 1 , rezult c este paralel cu planul xOy .
Observa ie. Paralelismul dreptei d cu planul xOy rezult i din n BC = 0 , unde
r r r r r
n BC = prOz a BC ( cu a BC = l BC i + m BC j + n BC k ).

2. se scrie ecua ia vectorial a dreptei care trece prin punctele M 1 1, 2, 3 i ( )

M 2 (− 2, 1, 4 ) . Care este unghiul format de dreapt cu planul xOy ?
r r r r
Rezolvare. Folosind rela ia M 1 M = λ M 1 M 2 cu λ ∈ R, avem r = i + 2 j + 3k +
r r r r
( ) (
+ λ − 3i − j + k . Deoarece vectorul normal la planul xOy este k 0, 0, 1 i vectorul
r r r
)
r
director al dreptei M 1 M 2 este a = −3i − j + k , inând seama de rela ia (2), avem
r r
a ⋅k
( ) (
sin M 1 M 2 , xOy = cos M 1 M 2 , Oz = r r = ) 1
.
a ⋅ k 11
Rezult µ (M 1 M 2 , xOy ) ≅ 17 0 .

3. se determine pozi iile relative ale dreptelor date prin

r r r r r r r
(d ) : r × 2
r r r
i (− 2 j + 4
r
k = −)
r
4 i + 6 j
r r
+ 2 k ,
( )
i) 1

(d 2 ) : r × i − j + 2k = −2i + 3 j + k ;
r r r r r r
(d1 ) : rr × i − j + 2k = −2i + 3 j + k ,
( )
r r r r r
(d 2 ) : rr × 2i − 2 j + 4k = −4i + 2k ;
( )
ii)

r r r r r r
(d1 ) : rr × i − j + k = −i − j + k ,
( )
r r r r r r
(d 2 ) : rr × i + j − k = −i + j + 5k ;
( )
iii)

r r r r r
(d1 ) : rr × − i − j − k = i + k ,
( )
r r r r r
(d 2 ) : rr × (i − j ) = i + j − k .
iv)

Rezolvare. Folosind ecua iile vectoriale (3) pentru dreptele d1 i d 2 , avem pe rând :
r r r r r r r r r r r r r r r r
i) a1 = 2i − 2 j + 4k , a 2 = i − j + 2k iar b1 = −4i + 6 j + 2k , b2 = −2i + 3 j + k . Rezult
r r r r
a1 = 2a2 i b1 = 2b2 , adic d1 = d 2 .
r r r r
ii) a 2 = 2a1 i b2 ≠ 2b1 , adic d 1 d 2 .
r r r r r r r r
iii) Ob inem a1 × a 2 ≠ OV i a1 ⋅ b2 + a 2 ⋅ b1 = 0 , adic d1 ∩ d 2 = {P0 (r0 )} cu
r r
r b1 × b2 2 r r r
(
r0 = r r = 3i − 2 j + k .
a 2 ⋅ b1 3
)
r r r r r r r
iv) a1 × a 2 ≠ OV i a1 ⋅ b2 + a 2 ⋅ b1 = −2 ≠ 0 deci d 1 ∩ d 2 = ø i d 1 neparalel cu d 2 .

4. se afle distan a dintre dreptele

x −1 y z +1 x +1 y −1 z − 2
(d1 ) : = = i (d 2 ) : = = .
2 1 3 2 1 3
Rezolvare. Se observ c vectorii directori ai celor dou drepte sunt
r r r r r
a1 = 2i + j + 3k = a 2 , deci d1 d 2 . Tot din ecua iile dreptelor avem P1 ∈ d 1 , cu
( ) ( )
P1 1, 0, −1 , i P2 ∈ d 2 , cu P2 − 1, 1, 2 . Distan a cerut este (conform cu (5))
r r
(rr1 − rr2 ) × ar1 − 12i + 4k 4
d (d 1 , d 2 ) = r = = 35 .
a1 14 7

5. se afle distan a dintre dreptele

 x −1 y +1 z x +1 y z −1
(d1 ) : = = i (d 2 ) : = = .
2 3 1 3 4 3
r r r r
Rezolvare. Din ecua iile date ob inem vectorii directori a1 = 2i + 3 j + k i respectiv
r r r r
( ) (
a 2 = 3i + 4 j + 3k , precum i punctele P1 1, −1, 0 ∈ d1 i P2 − 1, 0, 1 ∈ d 2 . Conside-r m)
r r
planul π determinat de punctul P1 i vectorii a1 , a 2 care are ecua ia

x −1 y +1 z
2 3 1 = 0.
3 4 3

( ) (
Calcul m distan a de la punctul P2 la planul π i avem d P2 , π = d d 1 , d 2 = ) 28
5
.

2.6.7. Probleme propuse

1. Care sunt valorile lui A i D pentru care dreapta x = 3 + 4t , y = 1 − 4t , z = −3 + t , cu t ∈ R,

apar ine planului Ax + 2 y − 4 z + D = 0 .

( )
2. a) S se scrie ecua iile dreptei care trece prin punctul M 2, 3, 5 , este perpendicular pe
axa Oy i intersecteaz una din axele reperului Oxyz .
b) S se scrie ecua iile proiec iei dreptei de la punctul a) pe planul x + y − z + 5 = 0 .
x−2 y +2 z −3
3. se arate c dreapta = = este situat în planul 2 x + 2 y − z + 3 = 0 .
3 −1 4
4. se scrie ecua ia planului care trece prin dreapta x + y + z = 0, 2 x − y + 3z = 0 i este
paralel cu dreapta x = 2 y = 3z .
5. se calculeze unghiul dintre :
r r r r r r r r r r r r r r
( ) ( )
a) dreptele r × i + 2 j − k = −21i + 16 j + 11k i r × − 7i + 2 j + 3k = i − 16 j + 13k ;
r r r r
(
b) dreapta de ecua ii x + y + z + 3 = 0, 2 x − y + z + 5 = 0 i planul r ⋅ i + 2 j + 3k = 0 . )
r r r r
6. se determine proiec ia dreptei
x +1 y z −1
5
= =
9 4
(
pe planul r ⋅ i − j + 3k + 8 = 0 . )
7. se afle proiec ia dreptei x = 1 + 2 y, z = 3 y − 1 pe planul x + y + z = 0 .

8. se scrie ecua iile dreptei care trece prin punctul P1 (x1 , y 1 , z 1 ) i este perpendicular pe
una din axele reperului Oxyz .

9. se scrie ecua iile dreptei care trece prin punctul P1 (x 1 , y 1 , z 1 ) i este paralel cu axa
Ox (respectiv cu Oy, Oz ).
10. se stabileasc condi ia ca dreptele
 A1 x + B 1 y + C 1 z + D1 = 0  A 3 x + B 3 y + C 3 z + D 3 = 0
(d1 ) :  2 i (d 2 ) :  4
 A x + B 2 y + C 2 z + D 2 = 0  A x + B 4 y + C 4 z + D 4 = 0
fie secante.
11. se determine parametrul real λ astfel încât dreptele
x −1 y + 2 z x +1 y − 3 z
(d1 ) : = = , (d 2 ) : = =
3 −2 1 4 1 λ
fie coplanare. S se afle coordonatele punctului lor de intersec ie.
12. se calculeze distan a dintre dreptele
r r r r r r r
(d1 ) ( )
: r × 2i + 4 j + 3k = −29i + 7 j + 10k ,
r r
r r r r r
(d 2 ) ( )
: r × 5i − j + 2k = 3i − 5 j − 10k .

13. se g seasc simetricul punctului P (2, 3, 5) :

a) fa de planul x + 2 y + 3z + 4 = 0 ;
r r r r r r
r
(
b) fa de dreapta (r − 4i + 3 j ) × 5i + 2 j + k = OV . )
14. (
se determine proiec ia punctului M 2, 0, −1 pe )
x +1 y −1 z
a) dreapta de ecua ii = = ;
4 3 2
r r r
r
(
b) planul de ecua ie r ⋅ i + j + k = 0 . )
15. se afle ecua iile dreptei care trece prin punctul P0 (1, 0, 1) i se sprijin pe dreptele

x −1 y + 2 z x − y + z = 0
(d1 ) : = = , (d 2 ) :  .
1 −1 2 x − 2 y − z − 1 = 0
 2.7. SFERA

Fie E3 spa iul punctual tridimensional, (Ox, Oy, Oz) un sistem de axe ortogonale având
r r r r r r
ca versori i , j , k , baza ortonormat { i , j , k } fiind considerat dreapt .

2.7.1. Defini ii. Ecua ii. Reprezent ri

r
DEFINI IA 2.7.1. Fie punctul C (r0 ) ∈ E3 i un num r real R∈[0, ∞ ). Se nume te
sfer de centru C i raz R, suprafa a determinat de mul imea tuturor punctelor din spa iu
care se afl la distan a R fa de punctul C, adic
S (C , R ) = {P ∈ E 3 d (C , P ) = R}.
TEOREMA 2.7.1. Ecua ia unei sfere S(C,R) care are centrul C(x0, y0, z0) i raza R este
(1) (x − x ) + (y − y ) + (z − z )
0 2 0 2 0 2
= R2 .
Demonstra ie. Egalitatea d(C,P)=R care caracterizeaz mul imea S(C,R) este
echivalent cu
(2) d 2 (C , P ) = R 2
deoarece distan a este pozitiv . Cu C(x0, y0, z0) i P(x, y, z) aceasta se traduce prin ecua ia (1).

Denumire. Ecua ia (1) se nume te ecua ia scalar în coordonate carteziene a sferei

(sau ecua ia cartezian implicit ).
r r r r
Observa ia 7.1. Dac not m r = r (P ) = OP , rC = r (C ) = OC, egalitatea (2)
r r 2 r r r
se mai scrie r − rC = R 2 . Cu conven ia de nota ie x ⋅ x = x 2 , aceast ecua ie este
echivalent cu
(3)
(rr − rrC )2 = R 2
care se nume te forma vectorial a ecua iei sferei S(C,R).
TEOREMA 2.7.2. Orice ecua ie de forma
(4) x 2 + y 2 + z 2 − 2ax − 2by − 2cz + δ = 0 ,
în care δ ≤ a 2 + b 2 + c 2 , este ecua ia unei sfere cu centrul în C(a, b, c) i raza
R = a2 + b2 + c2 − δ .
Demonstra ie. Ecua ia (4) se poate aduce la forma
( x − a ) 2 + ( y − b ) 2 + ( z − c )2 = a 2 + b 2 + c 2 − δ .
În cazul când a 2 + b 2 + c 2 − δ ≥ 0, aceast ecua ie este echivalent cu egalitatea
d 2 (C , P ) = a 2 + b 2 + c 2 − δ ,
care caracterizeaz mul imea S(C,R) cu R = a 2 + b 2 + c 2 − δ .
Denumire. Ecua ia (4) se nume te ecua ia cartezian general a sferei.
Observa ia 2.7.2. Dac δ = a 2 + b 2 + c 2 , atunci R=0 i sfera se reduce la mul i-mea
{C} format cu un singur punct, centrul sferei.
 Observa ia 2.7.3. Orice ecua ie de forma
(5) ( )
A x 2 + y 2 + z 2 + Bx + Cy + Dz + E = 0 , A≠0
prin împ ire cu A ia forma (4). Dac
inegalitatea din enun ul teoremei
este verificat , (5) este de asemenea
ecua ia unei sfere.
TEOREMA 2.7.3. Fie S(C,R),
o sfer de centru C(a, b, c) i raz R.
Consider m un sistem de axe
(Cx , Cy ,Cz ) având acelea i orient ri
ca Ox, Oy, Oz (fig.7.1.). Dac
not m cu (r , θ, ϕ) coordonatele polare
ale unui punct P∈E3, fa de
sistemul de axe (Cx , Cy , Cz ) , atunci
coordonate-le carteziene ale punctului
P al sferei, fa de sistemul de axe Figura 2.7.1.
(Ox, Oy, Oz), sunt
 x = a + R sin θ cos ϕ

(6)  y = b + R sin θ sin ϕ , θ∈[0,π] , ϕ∈[0,2π).
 y = c + R cos θ

Demonstra ie. Observ m c r’=R. De asemenea, coordonatele carteziene ale unui
punct P∈S(C,R) fa de sistemul de axe (Cx , Cy ,Cz ) sunt
 x' = R sin θ cos ϕ

(7)  y' = R sin θ sin ϕ , θ∈[0,π] , ϕ∈[0,2π).
 z ' = R cos θ

r r r
Axele Cx , Cy , Cz i Ox, Oy, Oz au aceia i versori i , j , k deci
r r r r
r ' = CP = x' i + y ' j + z ' k .
Deoarece
r r r r
r = OP = xi + yj + zk ,
r r r r
rC = OC = ai + bj + ck ,
r r r
egalitatea r = rC + r ' este echivalent cu sistemul
x = a + x' , y = b + y' , z = c + z' .
Înlocuind x' , y ' , z ' cu expresiile lor din (7), ob inem (6).
[ ] [ )
Observa ia 7.4. Fie domeniul ∆ = 0, π × 0, 2π . Aplica ia f : ∆→ S(C,R) definit
prin f(θ, ϕ) = P(x, y, z), cu x, y, z da i de (6) , este surjectiv dar nu este injectiv . Punctele P1
i P2 de pe sfer situate pe axa Cz corespund lui θ = 0, respectiv
θ = π dar au unghiul ϕ nedeterminat, f(0, ϕ) = P1, f(π, ϕ) = P2, ∀ ϕ∈[0,2π). Eliminând aceste
[ ] [
dou puncte, restric ia f1 a aplica iei f la ∆ ' = 0, π × 0, 2π ) este bijectiv i
f1(∆ )=S(C,R)\{P1, P2}.
Denumiri. Aplica ia f se nume te reprezentarea parametric a sferei S(C,R) iar
ecua iile (6), cu (θ,ϕ)∈[0, π]×[0, 2π), se numesc ecua iile parametrice ale sferei S(C,R).
 2.7.2. Pozi ia unei drepte fa de o sfer

r r 2 r r r r
Fie sfera S(C,R) : (r − r0 ) = R 2 i dreapta (d) : (r − r1 ) × a = OV .
TEOREMA 2.7.4. Dreapta d intersecteaz sfera S în puncte ale c ror coordona-te
sunt date de solu iile sistemului
r r
(r − r0 )2 = R 2
(8)  r r r , cu λ∈R.
 r = r1 + λ a
Demonstra ie. Pentru ca un punct oarecare P(x, y, z) din E3 s fie un punct de
intersec ie al dreptei d cu sfera S, trebuie s avem
r r r 2
[ ]
λ a + (r1 − r0 ) − R 2 = 0
sau
r r r r r r 2
(9) a 2 λ2 + 2(r1 − r0 ) a λ + (r1 − r0 ) − R 2 = 0
Natura r cinilor ecua iei (9) este dat de semnul discriminantului ∆ care are expresia
[ ] [
r r r2 r r r 2
]
∆ = (r1 − r0 ) a − a 2 (r1 − r0 ) − R 2 .
inând cont de identitatea lui Lagrange i de expresia distan ei de la centrul C, al sferei S, la
dreapta d
(rr0 − rr1 ) × ar
d (C , d ) = r ,
a
ob inem
r
[ ]
∆ = a 2 R 2 − d 2 (C , d ) . .
Avem urm toarele situa ii :
a) Dac ∆ > 0, adic d(C, d) < R, atunci
ecua ia (9) admite dou r cini reale Figura 2.7.2.
i distincte λ , λ i aceasta înseamn c dreapta d intersecteaz sfera în dou puncte diferite
1 2
r r r r r r r r
M ' (r ') i M ' ' (r ' ') cu r ' = r1 + λ1 a , r ' ' = r1 + λ 2 a .
b) Dac ∆ = 0 ⇔ d(C,d) = R, atunci ecua ia (9) admite dou r cini confundate, ceea ce
înseamn c dreapta d are un singur punct comun cu sfera S, dreapta este în acest caz tangent
r r r
sferei în punctul T cu r (T ) = r1 + λ0 a , unde λ0 este r cina dubl a ecua iei (9).
c) Dac ∆ < 0 ⇔ d(C,d) > R, ecua ia (9) are r cini complexe, ceea ce înseamn c d nu are
puncte reale comune cu sfera . Dreapta d este exterioar sferei. În acest caz spunem c dreapta
d ″intersecteaz ″ sfera în dou puncte imaginare.

2.7.3. Pozi ia unui plan fa de o sfer

TEOREMA 2.7.5. Intersec ia unei sfere cu un plan este un cerc ale c rui ecua ii sunt
 x 2 + y 2 + z 2 − 2 ax − 2by − 2cz + δ = 0
(10)  .
 Ax + By + Cz + D = 0
Demonstra ie. Orice punct comun M(x, y, z) (fig.7.3.), dintre sfera S de centru
C(a, b, c) i planul π de vector normal
 r
N ( A, B, C ) , trebuie s verifice simultan atât
ecua ia sferei cât i a planului, adic s
satisfac sistemul (10). Având în vedere c
distan a ML, de la un punct M al intersec iei
pân la L, piciorul perpendicularei dus din
centrul C al sferei pe plan, este dat de
ML2 =MC2-CL2
sau

ML = R −
2 2 ( Aa + Bb + Cc + D )
2
,
A2 + B 2 + C 2 Figura 2.7.3.
unde R = a + b + c − δ este raza sferei date, rezult c intersec ia este un cerc de ecua ii
2 2 2

(10) a c rui raz este

r = R 2 − d 2 (C , π ) .
Observa ii 7.5. i) Dac Aa + Bb + Cc + D < R A 2 + B 2 + C 2 , atunci raza r este real
; intersec ia dintre sfer i plan este un cerc real.
ii) Dac Aa + Bb + Cc + D = R A 2 + B 2 + C 2 , atunci r = 0 i intersec ia se reduce la un
punct. Se spune c planul dat este tangent sferei.
iii) Dac Aa + Bb + Cc + D > R A 2 + B 2 + C 2 , num rul r este complex iar curba de
intersec ie dintre sfer i plan este imaginar .

2.7.4. Probleme de tangen

TEOREMA 2.7.6. (Plan tangent la o sfer într-un punct dat). Ecua ia planului tangent la sfera
x 2 + y 2 + z 2 − 2ax − 2by − 2cz + δ = 0 ,
într-un punct M0(x0, y0, z0) de pe sfer , este
(11) xx 0 + yy 0 + zz 0 − a (x + x 0 ) − b( y + y 0 ) − c(z + z 0 ) + δ = 0.
r r
Demonstra ie. Fie r0 vectorul de pozi ie al punctului M0(x0, y0, z0), rC vectorul de
r
pozi ie al centrului C(a, b, c) al sferei i r vectorul de pozi ie al unui punct curent din planul
π TM 0 tangent sferei. Dac inem seama de proprietatea, cunoscut din geometria euclidian , c
planul tangent la sfer într-un punct dat este perpendicular pe raza sferei dus în punctul de
contact, atunci ecua ia lui vectorial este
(rr − rr0 ) ⋅ (rr0 − rrC ) = 0
sau în coordonate carteziene
( )( ) ( )( ) ( )(
x − x 0 ⋅ x 0 − a + y − y 0 ⋅ y 0 − b + z − z 0 ⋅ z 0 − c = 0. )
Adunând la ambii membri ai acestei egalit i rela ia
2 2 2
x 0 + y 0 + z 0 − 2ax 0 − 2by 0 − 2cz 0 + δ = 0,
care exprim faptul c M0(x0, y0, z0) se afl pe sfer , ob inem
xx 0 + yy 0 + zz 0 − a (x + x 0 ) − b( y + y 0 ) − c(z + z 0 ) + δ = 0,
care este ecua ia planului tangent dedus prin dedublarea ecua iei sferei în punctul M0
 r r
r2 rr r r + r0
(adic f cându-se transform rile r → r0 r , r → ).
2
TEOREMA 2.7.7. (Plan tangent la sfer paralel cu un plan dat). Ecua ia planului tangent la
sfera
x 2 + y 2 + z 2 − 2ax − 2by − 2cz + δ = 0 ,
paralel cu planul
(π) : Ax + By + Cz + D = 0 ,
este

(12) A(x − a ) + B( y − b ) + C ( z − c ) = εR A 2 + B 2 + C 2 ,
unde ε = ±1, iar R este raza sferei.
Demonstra ie. Dac not m cu P0(x0, y0, z0) coordonatele punctului de contact al
planului tangent, ecua ia sa va fi dat de (11). Scriem c planul tangent este paralel cu planul
Ax + By + Cz + D = 0 i ob inem rela iile

x0 − a y0 − b z0 − c
= = =
(x 0
−a ) + (y
2 0
−b ) + (z
2 0
−c )
2

=
±R
A B C ± A +B +C
2 2 2
A + B2 + C2 2

ε AR ε BR ε CR
x0 − a = , y0 − b = , z0 − c = ,
sau A2 + B 2 + C 2 A2 + B 2 + C 2 A2 + B 2 + C 2
cu ε = ±1 .
Substituind aceste expresii în (11), ob inem rela iile c utate (12), care reprezint dou plane
tangente sferei paralele cu planul π.

2.7.5. Intersec ia a dou sfere. Unghiul dintre dou sfere

TEOREMA 2.7.8. Intersec ia a dou sfere, ale c ror ecua ii sunt

S ≡ x 2 + y 2 + z 2 − 2 ax − 2by − 2cz + δ = 0 ,
S ' ≡ x 2 + y 2 + z 2 − 2a' x − 2b' y − 2c ' z + δ ' = 0 ,
este format din cercul de ecua ii
 x 2 + y 2 + z 2 − 2ax − 2by − 2cz + δ = 0
(13)  .
2(a − a ' ) x + 2(b − b' ) y + 2(c − c' ) z + δ − δ ' = 0
Demonstra ie. Orice punct comun M(x, y, z) dintre cele dou sfere trebuie s verifice
sistemul de ecua ii S = 0 i S ' = 0 , care este echivalent cu sistemul S = 0 i S − S ' = 0 , care
reprezint o sfer i respectiv un plan. Deci, intersec ia dintre cele dou sfere este un cerc care
are ecua iile (13).
Observa ii 7.6. În cele ce urmeaz consider m sferele S(C,R), S(C’,R’) cu razele
R > R’.
r r
i) Dac CC ' = r (C ' ) − r (C ) > R + R' , atunci sferele sunt exterioare i cercul lor de
intersec ie este imaginar.
r r
ii) Dac r (C ' ) − r (C ) = R + R ' , atunci sferele sunt tangente exterioare i cercul lor de
intersec ie se reduce la un punct.
 r r
iii) Dac R − R' < r (C ' ) − r (C ) < R + R' , sferele sunt secante i cercul de intersec ie
real.
r r
iv) Dac r (C ' ) − r (C ) = R − R' , sferele sunt tangente interioare i cercul de inter-
sec ie se reduce la un punct.
r r
v) Dac r (C ' ) − r (C ) < R − R' , sferele sunt interioare, nesecante i cercul de inter-
sec ie este imaginar.
r r
vi) Dac r (C ' ) − r (C ) = 0 , atunci sferele sunt concentrice.
DEFINI IA 2.7.2. Unghiul dintre dou sfere este unghiul format de planele tangente
celor dou sfere în unul din punctele comune sferelor.
r
Dac punctul M (r ) ∈ S (C , R) ∩ S (C ' , R' ) , atunci planele tangente în punctul M la cele
dou sfere au vectorii normali CM i C' M i unghiul dintre sfere este dat de
r r r r r r
cos CMC ' =
CM ⋅ C ' M
=
(r − r (C )) ⋅ (r − r (C ')) R 2 + R' 2 −(r (C ') − r (C ))
=
2
.
CM ⋅ C ' M R ⋅ R' 2 RR'

2.7.6. Puterea unui punct fa de o sfer

DEFINI IA 2.7.3. Puterea unui punct M0(x0, y0, z0), fa de sfera

( S ) : x 2 + y 2 + z 2 − 2ax − 2by − 2cz + δ = 0 ,
se nume te expresia
ρ S ( M 0 ) = ( x 0 ) 2 + ( y 0 ) 2 + ( z 0 ) 2 − 2ax 0 − 2by 0 − 2cz 0 + δ .
TEOREMA 2.7.9. Produsul M 0 A ⋅ M 0 B al segmentelor pe care le determin sfera S
pe o secant oarecare, care trece prin punctul M0(x0, y0, z0), este constant i egal cu puterea
punctului M0 (fig 2.7.4.).
Demonstra ie. Dac prin M0 ducem o dreapt d, care este înclinat cu unghiurile α, β, γ fa
de axele Ox, Oy, respectiv Oz, i dac not m cu ρ distan a de la M0 la un punct curent P(x, y, z)
al dreptei d, atunci pentru d avem
ecua iile
d
 x = x 0 + ρ cos α

 y = y + ρ cos β .
0
(d ) :
 z = z 0 + ρ cos γ

Pentru ca punctul P s fie un punct de
intersec ie al dreptei d cu sfera S, trebuie s avem
Figura 2.7.4.

(x 0
) + (y + ρ cos β ) + (z
+ ρ cos α
2 0 2 0
+ ρ cos γ )
2
( ) (
− 2 a x 0 + ρ cos α − 2b y 0 + ρ cos β − )
− 2c(z + ρ cos γ ) + δ = 0
0

apoi, ordonând dup puterile descresc toare ale lui ρ i inând seama de Defini ia 2.7.3.,
ob inem
 [( ) ( ) ( ) ]
ρ 2 + 2 x 0 − a cosα + y 0 − b cos β + z 0 − c cos γ ρ + ρ S (M 0 ) = 0 .
Folosind rela iile între rcini i coeficien i pentru ecua ia de gradul al II -lea în ρ, avem
produsul r cinilor ρ ⋅ ρ = ρ S (M 0 ) ⇔ M 0 A ⋅ M 0 B = ρ S ( M 0 ) .
1 2

Observa ii 2.7.6. i) Puterea ρ S ( M 0 ) se ob ine înlocuind x, y, z din polinomul

x 2 + y 2 + z 2 − 2ax − 2by − 2cz + δ cu coordonatele x0, y0, z0 ale punctului M0.
ii) Dac ρ S ( M 0 ) > 0, r cinile ρ 1 i ρ 2 sunt de acela i semn i, prin urmare, punc-tul M0
este situat în afara sferei.
iii) Dac puterea ρ S ( M 0 ) < 0, r cinile ρ 1 i ρ 2 sunt de semne contrare, ceea ce înseamn
M0 este situat între A i B, adic M0 este situat în interiorul sferei.
iv) Dac ρ S ( M 0 ) = 0 , punctul M0 se afl pe sfer .
TEOREMA 2.7.10. Locul geometric al punctelor care au aceea i putere fa de dou
sfere este un plan numit plan radical.
Demonstra ie. Fie dou sfere S i S’ de ecua ii:
S ( x, y, z ) ≡ x 2 + y 2 + z 2 − 2ax − 2by − 2cz + δ = 0 ,
S ' ( x, y, z ) ≡ x 2 + y 2 + z 2 − 2a ' x − 2b ' y − 2c' z + δ ' = 0 .
Dac M0 (x0, y0, z0) este un punct al locului atunci (conform Observa iei 7.6.i))
S ( x 0 , y 0 , z 0 ) = S ' ( x 0 , y 0 , z 0 ) ⇔ 2(a'−a )x + 2(b'−b) y + 2(c'−c )z + δ − δ ' = 0 care este un plan.

Observa ii 2.7.7. i) Planul radical, cu normala la plan de parametri directori

(a'−a, b'−b, c'−c) , este perpendicular pe dreapta determinat de centrele C (a, b, c) i
C ' (a' , b' , c' ) ale sferelor.
ii) Ecua ia planului radical se ob ine sc zând ecua iile sferelor dup ce acestea au fost puse sub
forma în care x2, y2, z2 au coeficien ii egali cu 1.
iii) Planul de intersec ie a dou sfere secante coincide cu planul radical al sferelor.
TEOREMA 2.7.11. (1). Planele radicale a trei sfere, luate câte dou , care au centrele
necoliniare, se taie dup o dreapt numit axa radical .
(2). Planele radicale a patru sfere, luate câte dou , a c ror centre sunt necoplanare se
intersecteaz într-un punct numit centrul radical al celor patru sfere.
Demonstra ie. (1). Fie S = 0, S ' = 0, S ' ' = 0 , ecua iile a trei sfere ale c ror
centre nu sunt pe o aceea i dreapt . Planele radicale ale sferelor luate câte dou au ecua iile
S − S ' = 0, S '− S ' ' = 0, S − S ' ' = 0 ( se presupune c x2, y2, z2 au coeficien ii egali cu 1 ).
Deoarece S − S ' ' ≡ (S − S ') + (S '− S ' ') , rezult c planul de ecua ie S − S ' ' = 0 trece
prin intersec ia celor dou , care exist pentru c am presupus centrele sferelor necoliniare. În
cazul când cele trei sfere au centrele în linie dreapt , atunci planele radicale fiind
perpendiculare pe linia centrelor sunt paralele între ele, deci se intersecteaz dup o dreapt de
la infinit.
(2). S consider m acum patru sfere ale c ror ecua ii sunt S = 0, S ' = 0, S " = 0, S ' ' ' = 0 i ale
ror centre sunt vârfurile unui tetraedru. În acest caz, oricare trei sfere nu au centrele în linie
dreapt . Planele radicale ale sferelor S, S’, S’’ se intersecteaz dup o dreapt ∆, iar planul
radical al sferelor S, S’’’ va t ia dreapta ∆ într-un punct Q. Acest punct, numit centrul radical,
are puteri egale fa de cele patru sfere; prin urmare, oricare din cele ase plane radicale ale
celor patru sfere con ine punctul Q, ceea ce demonstreaz teorema.
 2.7.7. Probleme rezolvate

1. S se scrie ecua ia sferei care trece prin patru puncte necoplanare Mi(xi, yi, zi),
i=1,2,3,4.Caz particular: M1(1, 0, 0), M2(0, 1, 0), M3(0, 0, 1), O(0, 0, 0).
Rezolvare. Dac scriem c tripletul (xi, yi, zi), i=1,2,3,4 verific ecua ia sferei
x 2 + y 2 + z 2 − 2ax − 2by − 2cz + δ = 0 ,
ob inem împreun cu îns i ecua ia sferei un sistem de 5 ecua ii cu 4 necunoscute a, b, c, δ.
Acest sistem este compatibil dac avem
x2 + y2+z 2 x y z 1
x +y +z
12 12 12
x 1
y 1
z1 1
x2 + y2 + z 2 x2 y2 z 2 1 = 0 .
2 2 2
(14)
x3 + y 3 + z 3
2 2 2
x3 y3 z3 1
x4 + y4 + z 4
2 2 2
x4 y4 z4 1
x1 y1 z1 1
x2 y2 z2 1
Se observ c num rul A= 3
x y3 z3 1
x4 y4 z4 1
este coeficientul lui x 2 + y 2 + z 2 , deci trebuie ca A ≠ 0 , adic punctele M1, M2, M3, M4 s nu
fie coplanare. Dac A = 0 , atunci ecua ia (14) reprezint un plan. Pentru ca-zul particular
ecua ia sferei este
x2 + y2 + z2 − x − y − z = 0 .

2. S se determine punctele de intersec ie ale dreptei

2x − 3 y − z + 2 = 0
(d ) : 
 x + 2 y + 3z − 6 = 0
cu sfera (S ) : x 2 + y 2 + z 2 − 4 x − 2 y + 2 z + 1 = 0 .
Rezolvare. Sfera are centrul C(2, 1, -1) i raza R = 5 . C ut m dou puncte ale drep-tei d:
- consider m y = 0 i ob inem x = 0 i z = 2 , adic M1(0, 0, 2) ;
- lu m z = 0 i ob inem x = 2 i y = 2 , adic M2(2, 2, 0).
Scriind ecua ia dreptei d determinat de punctele M1 i M2 ob inem vectorul director al dreptei
r r r r r r r r r r r
r
(
a = i + j − k i, prin urmare, (d ) : r = r1 + λ a , λ∈R, adic (d ) : r = 2k + λ i + j − k . )
Scriind ecua ia (9), ob inem λ 2 − 4λ + 3 = 0 cu r cinile λ1 = 1 i λ 2 = 3 , reale i distincte.
adar dreapta este secant sferei, intersectând-o în punctele A i B de vectori de pozi ie
r r r r r r r r r r r r
r ( A) = r1 + λ1 a = i + j + k i r ( B ) = r1 + λ2 a = 3i + 3 j − k , deci A(1, 1, 1) i B(3, 3, -1).
3. S se g seasc centrul i raza cercului de intersec ie a sferei de ecua ie
x + y + z 2 − 2 x + 4 y + 6 z = 2 cu planul (π ) : x − y + z = 3 .
2 2

Rezolvare. Ecua ia sferei se mai scrie ( x − 1) + ( y + 2 ) + ( z + 3) = 16 . Distan a de la centrul

2 2 2

C(1,-2,-3) al sferei la plan este

 1+ 2 − 3 − 3
d (C , π ) = = 3.
1+1+1
Raza sferei este R = 4 , deci planul π intersecteaz sfera dup un cerc de raz
r = R 2 − d 2 (C , π ) = 13 .
Centrul cercului de intersec ie se g se te la intersec ia normalei la planul π, dus prin centrul
x −1 y + 2 z + 3
sferei, cu planul π. Ecua ia normalei este = = . Intersec ia normalei cu planul
1 −1 1
π duce la rezolvarea sistemului de ecua ii
 x -1 y + 2 z + 3
 = =
 1 −1 1 ,
 x− y+ z=3
a c rui solu ie (2, -3, 2) reprezint coordonatele centrului cercului de intersec ie.
r
4. S se scrie ecua ia vectorial a planului tangent la sfera (S ) : r 2 − R 2 = 0 în punctul
r
P1 (r1 ) .
Rezolvare. Se observ c sfera S are centrul în originea reperului. Deoarece punctul P1 este
r2
pe sfer , rezult r1 − R 2 = 0 . Planul tangent fiind perpendicular pe raza sferei dus în punctul
r r r r r r r r
de contact, rezult (r − r1 ) ⋅ r1 = 0 sau r ⋅ r1 − r12 = 0 , adic r ⋅ r1 − R 2 = 0 , care reprezint
ecua ia planului cerut.

5. S se verifice vectorial c planul radical este perpendicular pe linia centrelor

sferelor.
r rr r rr
Rezolvare. Fie ecua iile celor dou sfere r 2 − 2r1 r + m1 = 0 i r 2 − 2r2 r + m 2 = 0 i planul lor
r r r r r
radical 2(r2 − r1 ) ⋅ r + m1 − m 2 = 0 . Consider m dou puncte arbitrare M 1 (v1 ) i M 2 (v 2 )
r r r
situate pe planul radical i avem 2(r2 − r1 ) ⋅ v1 + m1 − m 2 = 0 , respectiv
r r r r r r r
2(r2 − r1 ) ⋅ v 2 + m1 − m 2 = 0 . Sc zând aceste rela ii ob inem (r2 − r1 ) ⋅ (v1 − v 2 ) = 0 , ceea ce
r r
exprim c dreapta care trece prin centrele sferelor C1 (r1 ) i C 2 (r2 ) este perpendicular pe
r r
dreapta care trece prin punctele arbitrare M 1 (v1 ) , M 2 (v 2 ) ale planului radical. Rezult , deci, c
dreapta C1 C 2 este perpendicular pe planul radical.

2.7.8. Probleme propuse

1. S se scrie ecua ia sferei în urm toarele cazuri:

i) centrul C(1, -2, 3) i raza R=3;
ii) centrul C(2, -1, 3) i con ine punctul M(-2, 0, 1);
iii) centrul C(1, 2, 3) i este tangent planului 6x+7y-6z+31=0 ;
iv) centrul C(5, 3, -2) i este tangent axei Ox.
r r r r r
2. S se determine coordonatele centrului i raza sferei r 2 − (i + 2 j − 3k ) ⋅ r − 2 = 0 .
3. S se scrie ecua ia cartezian a sferei a c reir ecua ie vectorial este
r2 r r r
r
( )
r − 3i − j − 2k ⋅ r − 3 = 0 ,
unde r este vectorul de pozi ie al unui punct curent al sferei.
4. i) S se g seasc ecua ia sferei care admite ca diametru segmentul AB, cu
A(1, 2, -3) i B(-3, 4, 5).
ii) S se arate c punctele A(1, -1, 0), B(1, 1, 2), C(-1, -1, 2), D(3, -1, 2) i E(1, -3, 2) sunt pe o
sfer .
5. S se determine elementele comune sferei x2+y2+z2-4x-2y-6z+1=0 cu
i) planul x+2y-z-3=0 ;
ii) dreapta x = y = z.
6. S se scrie ecua ia unei sfere care trece prin punctul P(0, 3, 1) i intersecteaz planul xOy
 x 2 + y 2 = 16
dup cercul de ecua ii  .
z = 0
7. S se afle locul geometric al centrelor cercurilor de sec iune pe care le determin
planele x − 2 y − z + λ = 0 , cu λ ∈ R, pe sfera x 2 + y 2 + z 2 − 4 x + 8 y − 1 = 0 .
( x − 3) 2 + ( y − 4 )2 + z 2 = 36
8. S se scrie ecua ia unei sfere care trece prin cercul 
 4x + y − z − 9 = 0
i prin punctul P(7, -3, 1).
x +1 y − 2 z − 3
9. S se determine ecua ia sferei tangente la dreapta (d 1 ) : = = în punctul
2 4 3
x + 3 y + 2 z −1
P1(-1, 2, 3) i la dreapta (d 2 ) : = = în punctul P2(-3, -2, 1).
1 2 −3
10. S se determine parametrul λ∈R astfel încât planul x + y + z = λ s fie tangent la sfera
x 2 + y 2 + z 2 + 2 x − 4 y + 2 = 0 i s se afle coordonatele punctului de contact.
11. S se g seasc centrul C i raza r de sec iune a sferelor x 2 + y 2 + z 2 = 1 i
x 2 + y 2 + z 2 + 4x − 2 y + 2z = 0 .
12. S se scrie ecua ia sferei S cu centrul în punctul C(4, 5, -2), tiind c sfera
(S ') : x 2 + y 2 + z 2 − 4 x − 12 y + 36 = 0 , este tangent interioar lui S.
r
13. S se scrie pe cale vectorial puterea unui punct P1 (r 1 ) fa de o sfer .
x −1 y + 2 z +1
14. O sfer are centrul pe dreapta (d ) : = = , este tangent planului
1 1 2
(π ) : 2 x − 2 y + z − 1 = 0 i are raza 2. S se scrie ecua ia sferei i ecua ia planului tan-gent
paralel cu π.
 x 2 + z 2 = 25  x 2 + z 2 = 16
15. S se scrie ecua ia sferei care con ine cercurile  i  .
y = 2 y = 3
16. Fie sfera (S ) : x 2 + y 2 + z 2 + 2 x − 6 y + 4 z − 15 = 0 , planele (π 1 ) : 4 x − y + 3z − 13 = 0,
(π 2 ) : 4 x − y + 3z − 39 = 0 i dreapta (d ) : 8 x − 11y + 8 z − 30 = 0 , x − y − 2 z = 0 .
i) Se cere centrul i raza cercului Γ = S ∩ π 1 ;
ii) S se scrie ecua ia sferei simetrice sferei S fa de planul π 2 ;
iii) S se arate c prin dreapta d se pot duce dou plane tangente sferei S.
 2.8. STUDIUL CUADRICELOR PE ECUA II REDUSE (CANONICE)

2.8.1. Cuadrice. Defini ie. Generalit i

DEFINI IA 2.8.1. Se nume te suprafa mul imea punctelor din spa iul E3 ale c ror
coordonate carteziene (x, y, z ) satisface o ecua ie de forma
( )
F x, y, z = 0 ,
care verific anumite condi ii ini iale.
Observa ii 2.8.1. (1.) O condi ie esen ial poate fi de exemplu faptul c func ia
F (x, y, z ) este continu în toate variabilele.
(2.) În func ie de condi iile impuse, suprafe ele au diferite forme.
Exemplu. Dac func ia F (x, y, z ) este o func ie liniar în x, y, z de forma
Ax + By + Cz + D , în care coeficien ii A, B, C nu se anuleaz simultan, atunci ecua ia
( )
F x, y, z = 0 reprezint un plan.
DEFINI IA 2.8.2. Se nume te suprafa de gradul al II − lea sau cuadric mul imea
punctelor ale c ror coordonate carteziene satisfac o ecua ie algebric de gradul al II − lea,
adic o ecua ie de forma
a 11 x 2 + a 22 y 2 + a 33 z 2 + 2 a 12 xy + 2 a 13 xz + 2a 23 yz + 2a 14 x + 2a 24 y + 2a 34 z + a 44 = 0 ,
în care primii ase coeficien i nu sunt simultan egali cu zero.
Printr-o transformare liniar a coordonatelor ( transla ie, rota ie sau diferitele lor
compuneri ), o ecua ie algebric de gradul al II − lea în x, y, z cu coeficien ii a 11 pân la a 44
va trece tot într-o ecua ie algebric de gradul al II − lea în x*, y*, z* cu coeficien ii a*11 pân
la a*44 dar, cu unii dintre ei egali cu zero. Conform unor studii,
s-a ajuns la concluzia c orice ecua ie de gradul al II − lea se poate reduce la una din
cele 17 ecua ii speciale formate din cel mult patru termeni, numite ecua iile sub for-m
redus sau canonic a cuadricelor. Acestea se împart în cuadrice nedegenerate ( care
con in cinci tipuri: elipsoidul, hiperboloizii i paraboloizii ) i cuadrice degenerate ( care
con in 12 tipuri i variantele ).

2.8.2. Elipsoidul

DEFINI II 2.8.3. Se nume te elipsoid cuadrica de ecua ie

x2 y2 z 2
(E): + + −1 = 0 ,
a2 b2 c2
unde a > b > c > 0 . Numerele a, b, c se numesc semiaxele elipsoidului.
TEOREMA 2.8.1. 1) Planele de coordonate sunt plane de simetrie ale elipsoidu-lui.
2) Axele de coordonate sunt axe de simetrie ale elipsoidului.
3) Punctul O(0, 0, 0) este centru de simetrie al elipsoidului.
Demonstra ie. Înlocuind pe x cu − x , ecua ia elipsoidului nu se schimb , ceea ce
înseamn c planul yOz este plan de simetrie al elipsoidului, etc.
 Datorit acestor propriet i rezult urm toarele defini ii.
DEFINI II 2.8.4. Planele de coordonate se numesc plane principale ale elipsoidului.
Axele de coordonate i originea O a triedrului Oxyz se numesc axele, respectiv centrul
elipsoidului. Punctele în care axele în eap suprafa a se numesc vârfuri.
PROPRIET I 2.8.1. (i) Intersec iile elipsoidului cu planele de simetrie sunt e-lipse
reale.
(ii) Intersec iile elpsoidului cu planele paralele cu planele de simetrie sunt elipse.
 x2 y2 z 2
 + + −1 = 0
Demonstra ie.(i) Sistemul  a 2 b 2 c 2 ne d elipsa
z = 0

x 2
y 2

 2 + 2 −1 = 0
(1):  a b .
z = 0

În mod analog ob inem elipsele
 x2 z 2  y2 z2
 2 + 2 −1 = 0  + −1 = 0
(2) :  a c , (3) :  b 2 c 2 (fig. 8.1).
y = 0 x = 0
 

 x2 y2 z 2  x2 y2 h2
 + + −1 = 0  2 + = 1 −
ii) Sistemul  a 2 b 2 c 2 este echivalent cu a b2 c2 sau
z = h z = h
 

Figura 2.8.1.

 x2 y2
 + =1
 a 2 1 − h   h2 
2
 b 1 − 2  [ ]
2
(4) :   c 2 , h ∈ − c, c ,
   c 


z = h
care este o elips real dac h 2 < c 2 , un punct dac h 2 = c 2 i o elips imaginar da-c
h 2 > c 2 , etc.
PROPRIETATEA 2.8.2. O reprezentare parametric a elipsoidului este
 x = a sin θ cos ϕ

(E):  y = b sin θ sin ϕ , [ ] [
cu θ ∈ 0, π , ϕ ∈ 0, 2π ) .
 z = c cosθ

Observa ia 2.8.2. 1) Dac a = b atunci elipsoidul se nume te elipsoid de rota ie în
jurul axei Oz.
2) Dac a = b = c elipsoidul devine sfer .
TEOREMA 2.8.2. (Dreapt tangent la elipsoid). Dreapta d de parametri di-rectori l,
m, n este tangent în punctul M 0 (x 0 , y 0 , z 0 ) ∈ E la elipsoid dac
lx 0 my 0 nz 0
+ 2 + 2 = 0.
a2 b c
Demonstra ie. Fie o dreapt sub form parametric
(d ) x = x0 + λ l , y = y 0 + λ m , z = z 0 + λ n , λ ∈ R.
Înlocuind pe x, y, z în ecua ia elipsoidului, ob inem
(x ) + (y ) + (z )
0 2 0 2 0 2
 lx 0 my 0 nz 0 
  2 l

2
m2 n2 
a2 b2 c2
− 1 + 2λ  a2 +
b2
+
c 2 
+ λ  a 2 b 2 + c 2  = 0 ,
+
  
ecua ie de gradul al doilea în λ , de unde rezult c o dreapt taie elipsoidul în dou puncte
dac discriminantul ∆ ≥ 0 .
Dac punctul M 0 (x 0 , y 0 , z 0 ) ∈ E i cerem ca dreapta d s fie tangent la elipsoid,
ecua ia în λ trebuie s admit o r cin dubl , adic discriminantul ∆ = 0 .

Deoarece
(x ) + (y ) + (z )
0 2 0 2 0 2
− 1 = 0 , rezult c trebuie s avem
a2 b2 c2
lx 0 my 0 nz 0
+ 2 + 2 = 0.
a2 b c
TEOREMA 2.8.3. (Generarea elipsoidului). O elips variabil , care se defo-meaz i
se deplaseaz paralel cu ea îns i
 x2 y2
+ =λ
):  a 2 b 2 , cu λ, µ ∈ R

z = µ
i care se sprijin pe elipsa fix
 x2 z2
):  a 2 + c 2 − 1 = 0 ,
y = 0

x2 y2 z 2
genereaz elipsoidul (E ) +: + −1 = 0 .
a 2 b2 c2
Demonstra ie. Pentru ca elipsa variabil s se sprijine pe elipsa fix , trebuie ca sistemul
format din ecua iile lor
  x2 y2
 2 + 2 =λ
a b
 z = µ

y = 0
 x2 z 2
 2 + 2 −1 = 0
a c
fie compatibil. Rezolvând primele trei ecua ii din acest sistem ob inem x 2 = a 2 λ , y = 0 ,
z = µ , care, înlocuite în ultima ecua ie a sistemului, dau condi ia de compatibilitate
µ2
λ+ − =1= 0.
c2
Eliminând parametrii λ i µ între ecua iile elipsei generatoare i condi ia de compatibilitate
x2 y2 z 2
ob inem ecua ia elipsoidului + + −1 = 0 .
a2 b2 c2

2.8.3. Hiperboloidul cu o pânz

DEFINI II 2.8.4. Se nume te hiperboloid cu o pânz mul imea punctelor

( )
M x, y, z ∈ E3 ale c ror coordonate satisfac ecua ia
2
y2 z2
(H ) :
x
+ − −1 = 0 .
a2 b2 c2
Numerele reale i pozitive a, b, c se numesc
semiaxele hiperboloidului.
TEOREMA 2.8.4. Hiperboloidul cu o
pânz are planele, axele i originea sistemului
de coordonate ca plane, axe i respectiv
centru de simetrie.
Demonstra ie. Se observ c , în ecua ia
hiperboloidului, z este la puterea a II − a,
deci planul xOy este un plan de simetrie.
În mod analog yOz i zOx sunt plane de simetrie.
Hiperboloidul cu o pânz are trei axe de simetrie
deoarece planele de coordonate se intersecteaz
câte dou dup axele de coordonate care devin axe
de simetrie.
Cele trei plane de simetrie se intersecteaz în origine, Figura 2.8.2.
deci O este centru de simetrie.
PROPRIET I 2.8.3. (i) Planele de simetrie intersecteaz hiperboloidul cu o pânz
dup o elips real i dou hiperbole.
(ii) Sec iunile f cute într-un hiperboloid cu o pânz cu plane paralele cu plane-le de
simetrie sunt elipse sau hiperbole.
  x2 y2 z 2
 + − −1 = 0
Demonstra ie. (i) Sistemul  a 2 b 2 c 2 ne d elipsa
z = 0

 x2 y2
(1) :  a 2 + b 2 − 1 = 0 .
z = 0

 x2 z 2  y2 z2
 2 − 2 −1 = 0  − −1= 0
În mod analog ob inem hiperbolele (2 ) :  a c , (3) :  b 2 c 2 .
y = 0 x = 0
 
(ii) Intersec ia hiperboloidului cu o pânz cu un plan z = h paralel cu planul xOy
1

este dat de sistemul

 x2 y2
 + −1 = 0
 x2 y2 z 2
 2 + 2 − 2 −1 = 0  
 h 1 2 
 ( ) 
 ( )
h 1 2 

(4) :  a 1 + c 2  b 1 + c 2 
2 2
a b c ⇔ ,
 z = h1     
 
 z = h1
care reprezint o elips real pentru fiecare h1 ∈ R.
Intersec ia hiperboloidului cu o pânz cu un plan y = h 2 paralel cu planul xOz este
dat de sistemul
 x2 z2
x  − −1 = 0
( ) ( )
2 2 2
y z  2 2   2 2 
 2 + − − 1 = 0  2 h h
⇔  a 1 − 2  c 1 − 2 
2
a b2 c2 ,
y = h 2   b   b 
 
y = h
2

care reprezint o hiperbol dac h 2 ∈ − b, b . ( )

În mod analog se arat c intersec ia hiperboloidului cu o pânz cu un plan x = h 3
paralel cu yOz este o hiperbol , ale c rei ecua ii sunt
 y2 z2
 − −1 = 0
( )
 b 2 1 − h
3 2 

 ( )
h3
c 2 1 − 2
2

 ( )
, h 3 ∈ − a, a .
    
  a2   a 

x = h
3

DEFINI IA 2.8.5. Punctele A(a,0,0), A' (− a,0,0), B(0, b,0), B' (0,−b,0) se numesc
vârfurile hiperboloidului.
PROPRIETATEA 2.8.4. O reprezentare parametric a hiperboloidului cu o pânz
este
 x = a cosθ ⋅ cht

 y = b sin θ ⋅ cht , cu θ ∈ 0, 2π , t ∈R [ )
 z = c ⋅ sht

 et + e −t e t − e −t
(unde cht = , sht = , ch 2 t − sh 2 t = 1 ).
2 2
Observa ia 2.8.3. Dac a = b ob inem hiperboloidul de rota ie în jurul axei Oz .
Observa ia 2.8.4. Ecua iile
2 2 2 2 2 2
(H 1 ) : x 2 − y 2 + z 2 − 1 = 0 i (H 2 ) : − x 2 + y 2 + z 2 − 1 = 0
a b c a b c
definesc tot câte un hiperboloid cu o pânz de ax netransvers Oy , respectiv Ox .
TEOREMA 2.8.5. (Generarea hiperboloidului cu o pânz ). O elips variabil , care
se deformeaz i se deplaseaz paralel cu ea îns i
 x2 y2
+ =λ
):  a 2 b 2 , cu λ, µ ∈ R,

z = µ
i care se sprijin pe hiperbola fix
 x2 z2
):  a 2 − c 2 − 1 = 0 ,
y = 0

2
y2 z2
genereaz hiperboloidul cu o pânz (H ) : x 2
− +−1 = 0 .
a b2 c2
Demonstra ie. Analog ca la teorema 8.3.
Observa ia 2.8.5. Dac intersect m hiperboloidul cu o pânz cu ecua ia în coordonate
omogene scris sub forma
X2 Y2 Z2
2
+ 2 − 2 =T2 ,
a b c
cu planul T = 0 , ob inem curba
X 2 Y2 Z2
 2 + 2 − 2 =0
a b c ,
T = 0

x2 y2 z2
care este aceea i cu curba de intersec ie a conului (K ) : + − = 0 cu planul de la infinit
a2 b2 c2
T = 0.
x2 y2 z 2
DEFINI IA 2.8.6. Cuadrica de ecua ie + − = 0 se nume te conul asimptot al
a2 b2 c2
hiperboloidului cu o pânz .
DEFINI IA 2.8.7. Se nume te suprafa riglat , o suprafa generat prin mi carea
unei drepte care respect o anumit lege. Dreptele, cu care coincide succesiv dreapta
variabil , atunci când genereaz suprafa a riglat , se numesc generatoare ale suprafe ei.
Observa ia 2.8.6. Hiperboloidul cu o pânz este o suprafa riglat . Ecua ia lui se scrie
 x z  x z   y  y
 −  +  = 1 − 1 +  .
 a c  a c   b  b 
DEFINI IA 2.8.8. Dreptele variabile
 x z  y x z  y
 a − c = λ 1 − b   a + c = µ 1 − b 
 
(G1 ) :    
, λ ∈ R* , (G 2 ) :  , µ ∈ R*
 + = 1 − 
x z 1  y   − = 1 − 
x z 1  y 
 a c λ  b   a c µ  b 
definesc dou familii de generatoare rectilinii pe suprafa .
TEOREMA 2.8.6. Prin fiecare punct al hiperboloidului cu o pânz
2 2 2
(H ) : x 2 + y 2 − z 2 − 1 = 0
a b c
trece câte o generatoare rectilinie din familiile (G1) i (G2).
Demonstra ie. Se observ c toate dreptele familiilor (G1) i (G2) sunt pe hiperboloid.
( )
Pentru a determina generatoarele care trec prin punctul M 0 x 0 , y 0 , z 0 ∈ H este suficient s
determin m pe λ i µ . Avem
x0 z 0 x0 z 0
− +
λ= a c
0
, µ = a c .
0
y y
1− 1−
b b
Consecin a 2.8.1. Dou generatoare din acela i sistem nu se întâlnesc.
TEOREMA 2.8.7. Orice generatoare din sistemul G1 întâlne te toate generatoarele
din sistemul G2 i reciproc.
Demonstra ie. Pentru ca o generatoare oarecare a sistemului G1 întâlneasc toate
generatoarele sistemului G2 , trebuie ca sistemul
x z  y
 a − c = λ 1 − b 
  
x z  y
 + = λ 1 + 
a c  b
 ,
 x + z = µ 1 − y 
a c  b

 x − z = µ 1 + y 
 a c  
 b
fie compatibil, oricare ar fi λ, µ ∈ R*. Acest lucru este îndeplinit deoarece sistemul format
din patru ecua ii cu trei necunoscute x, y, z , liniar i neomogen, este compatibil. Condi ia de
compatibilitate este ca determinantul format din coeficien ii necunoscutelor i termenii liberi
x y z
fie nul. Luând ca necunoscute pe , i , se arat u or c aceste determinant este nul,
a b c
∀ λ, µ ∈ R*.

2.8.4. Hiperboloidul cu dou pânze

DEFINI II 2.8.9. Se nume te hiperboloid cu dou pânze mul imea punctelor

( )
M x, y, z ∈ E3 ale c ror coordonate satisfac ecua ia
 x2 y2 z 2
(H *) : + − +1 = 0
a2 b2 c2
Numerele reale i pozitive a, b, c se numesc semiaxele hiperboloidului.
Hiperboloidul cu dou pânze are forma din figura 8.3.
TEOREMA 2.8.8. Hiperboloidul cu dou pânze are planele de coordonate plane de
simetrie, axele de coordonate axe de simetrie i originea O a reperului centru de simetrie.
Demonstra ie. Analog cu teorema 2.8.4.
PROPRIET I 2.8.5. (i) Planele de
simetrie intersecteaz hiperboloidul cu dou
pânze dup o elips imaginar i dou
hiperbole.
(ii) Sec iunile f cute într-un hiperboloid cu
dou pânze cu plane paralele cu planele de
simetrie sunt elipse sau hiperbole.
Demonstra ie. (i) Intersec ia hiperboloidului
cu dou pânze cu planul xOy
este dat de sistemul
 x2 y2 z 2  x2 y2
 2 + − + 1 = 0  + +1 = 0
a b2 c2 , echivalent cu  a 2 b 2
z = 0 z = 0
 
deci o elips imaginar . Figura 2.8.3.

 x2 z2  y2 z2
 − +1 = 0  − +1 = 0
În mod analog ob inem hiperbolele (1) :  a 2 c 2 i (2 ) :  b 2 c 2 .
y = 0 x = 0
 
(ii) Fie z = h1 ecua ia unui plan paralel cu xOy . Ecua iile curbei de intersec ie a
hiperboloidului cu dou pânze cu acest plan sunt date de sistemul
 x2 y2
x  + −1 = 0
( ) ( )
2 2 2
y z
 a 2  h − 1 b 2  h − 1
1 2 1 2
 2 + 2 − 2 +1 = 0
a b c sau   2   c2  ,
 z = h1   c   
 
z = h
1

care reprezint elips real pentru h 1 ∈ (− ∞,−c ) ∪ (c,+∞ ) .

Intersec ia hiperboloidului cu dou pânze cu un plan paralel cu planul yOz este dat
de sistemul
 y2 z2
x  − +1 = 0
( ) ( )
2 2 2
y z  2 2   2 2 
 2 + − + 1 = 0 b 2  h  2 h 
a b2 c2 sau   2 + 1 c  2 + 1 ,
x = h 2   a   a 
 
x = h
2

care reprezint o hiperbol pentru h 2 ∈ R.

În mod analog, intersec ia cu planul y = h 3 paralel cu xOz este dat de
 x2 z2
 − +1 = 0
( )
 a 2   h 3 2
( )
  h 3 2
+ 1 c 2  2 + 1

  b2   b  , care reprezint o hiperbol pentru h 3 ∈ R.
    

 y = h 3
DEFINI IA 2.8.10. Punctele C (0, 0, c ) i C ' (0, 0, −c ) se numesc vârfurile
hiperboloidului cu dou pânze.
PROPRIETATEA 2.8.6. O reprezentare parametric a hiperboloidului cu dou pânze
este
 x = a cosθ ⋅ sht

[ )
 y = b sin θ ⋅ sht , cu θ ∈ 0, 2π , t ∈R.
 z = c ⋅ cht

Observa ia 2.8.7. Dac a = b , ob inem hiperboloidul de rota ie cu dou pânze

(
1 2
x +) y 2
−
z2
+1 = 0 ,
a2 c2
cu axa de rota ie Oz .
Observa ia 2.8.8. Ecua iile

( ) ∗ x2 y2 z 2
H1 : − 2 + 2 + 2 + 1 = 0 ( )i ∗ x2 y2 z 2
H2 : 2 − 2 + 2 +1 = 0
a b c a b c
definesc tot câte un hiperboloid cu dou pânze de axe transverse Ox , respectiv Oy .
Observa ia 2.8.9. Dac intersect m hiperboloidul cu dou pânze, cu ecua ia în
coordonate omogene scris sub forma
X2 Y2 Z2
2
+ 2 = 2 −T 2
a b c
cu planul de la infinit T = 0 , ob inem curba
X 2 Y2 Z2
 2 + 2 − 2 =0
a b c ,

T = 0
care este aceea i cu curba de intersec ie a conului
x2 y2 z2
(K ) : 2 + 2 − 2 = 0
a b c
cu planul de la infinit.
DEFINI IA 2.8.11. Conul dat de ecua ia (K) se nume te conul asimptot al
hiperboloidului cu dou pânze.
Observa ii 2.8.10. 1. Hiperboloidul cu o pânz i hiperboloidul cu dou pânze au
acela i con asimptot.
2. Hiperboloidul cu dou pânze nu are generatoare rectilinii.
 2.8.5. Paraboloidul eliptic

DEFINI II 2.8.11. Se nume te paraboloid eliptic mul imea punctelor

M (x, y, z ) ∈ E3, ale c ror coordonate satisfac ecua ia
x2 y2
(PE ) : + = 2z
a2 b2
Numerele reale i pozitive se numesc semiaxele
paraboloidului eliptic.
Paraboloidul eliptic are forma din fig.2.8.4.
TEOREMA 2.8.9. Paraboloidul eliptic are
dou plane de simetrie yOz i xOz i o ax de
simetrie Oz .
Demonstra ie. Analog cu teorema 8.4.
Figura 2.8.4.

Observa ii 2.8.11. 1. Ecua ia paraboloidului eliptic nu are termen liber, deci suprafa a
trece prin origine.
2. Membrul stâng al ecua iei paraboloidului eliptic fiind format dintr-o sum de p trate
este totdeauna pozitiv. Rezult c suprafa a nu exist decât pentru z ≥ 0 , deci cuadrica este
situat deasupra planului xOy .
PROPRIET I 2.8.7. (i) Planele de simetrie intersecteaz paraboloidul dup dou
parabole.
(ii) Sec iunile f cute într-un paraboloid eliptic cu plane paralele cu planele de
coordonate sunt elipse i parabole.
Demonstra ie. (i) Intersec ia paraboloidului eliptic cu planul yOz este dat de
 x2 y2  y2
 2 + = 2 z  2 = 2z
sistemul  a b2 , echivalent cu  b , care reprezint o parabol a c rei ax de
 
x = 0 x = 0
simetrie este axa Oz .
În mod analog, intersec ia paraboloidului eliptic cu planul xOz este dat de sistemul
x 2
y2  x2
 2 + = 2 z  2 = 2z
a b2 ⇔ a , care este tot parabol cu axa de simetrie Oz .
 
y = 0 y = 0
(ii) Intersec iile paraboloidului eliptic cu plane paralele cu planul xOy sunt date de
 x2 y2  x2 y2
+
 a 2 b 2 = 2 z  a 2 + b 2 = 2 h
1

sistemul  sau  , care reprezint elipse reale pentru h1 > 0 .

 
 z = h 1  z = h 1
 Intersec iile paraboloidului eliptic cu plane paralele cu planul xOz sunt date de
x 2
+
y2
=
 x2
 =
( ) −
h2
2

 a 2 b 2 2 z  2 2 z
b 2 , care reprezint parabole cu axa de simetrie
 sau  a
 
 y = h 2  y = h 2
paralel cu axa Oz .
În mod analog, intersec iile paraboloidului eliptic cu planele paralele cu planul yOz
 y2 ( )
 2 = 2 z − 2
h3
2

sunt date de sistemul  b a , adic parabole cu axa de simetrie paralel cu axa


 x = h 3
Oz .
( )
DEFINI IA 2.8.12. Punctul O 0, 0, 0 se nume te vârful paraboloidului eliptic.
PROPRIETATEA 2.8.8. O reprezentare parametric a paraboloidului eliptic este
 x = au 2 cos v

[ ) [
 y = bu 2 sin v , cu u ∈ 0, ∞ i v ∈ 0, 2π . )
z = u 2

Observa ia 2.8.12. Dac a = b , ecua ia x 2 + y 2 = 2a 2 z reprezint un paraboloid
eliptic de rota ie în jurul axei Oz .
Observa ia 2.8.13. Ecua iile

( )PE∗ :
x2 z2
+ = 2 y ( )
i PE
∗∗
:
y2 z2
+ = 2x
a2 c2 b2 c2
definesc tot câte un paraboloid eliptic de ax de simetrie Oy , respectiv Ox .
TEOREMA 2.8.10. (Generarea paraboloidului eliptic). O elips variabil , care se
deformeaz i se deplaseaz paralel cu ea îns i
 x2 y2
+ =λ
):  a 2 b 2 , cu λ, µ ∈ R,

z = µ
i care se sprijin pe parabola fix
 x2
 = 2z
):  a 2 ,

y = 0
x2 y2
genereaz paraboloidul eliptic (PE ) : + = 2z .
a2 b2
Demonstra ie. Se face u or ca exerci iu (în mod analog cu teorema 8.3).
 2.8.6. Paraboloidul hiperbolic

DEFINI II 2.8.13. Se nume te paraboloid hiperbolic sau a mul imea punctelor

M (x, y, z ) ∈ E3 ale c ror coordonate satisfac ecua ia
x2 y2
(PH ) : − = 2z .
a2 b2
Numerele pozitive a, b se numesc semiaxele paraboloidului hiperbolic (fig. 2.8.5.).
TEOREMA 2.8.11. Paraboloidul
hiperbolic are dou plane de simetrie
xOz, yOz i o ax de simetrie, Oz .
Demonstra ie. Exerci iu.
PROPRIET I 2.8.9.
(i)Planele de simetrie intersecteaz
paraboloidul hiperbolic dup dou
parabole.
(ii) Sec iunile f cute într-un paraboloid
hiperbolic cu planele paralele cu axele
de coordonate sunt hiperbole i parabole. Figura 2.8.5.

Demonstra ie. (i) Intersec ia paraboloidului hiperbolic cu planul yOz este dat de
sistemul
 x2 y2  y2
 2 − = 2 z  2 = −2 z
a b2 , echivalent cu  b ,
 
x = 0 x = 0
care este o parabol cu axa Oz ca ax de simetrie.
În mod analog, intersec ia paraboloidului hiperbolic cu planul xOz este dat de
 x2 y2  x2
 2 − = 2 z  2 = 2z
sistemul  a b2 ⇔ a , care este tot o parabol cu axa de simetrie Oz .
 
y = 0 y = 0
(ii) Sec iunile f cute în paraboloidul hiperbolic cu plane paralele cu planul xOy sunt
 x2 y2  x2 y2
−
 a 2 b 2 = 2 z  a 2 − b 2 = 2h
1

date de sistemul de ecua ii  sau  , care reprezint hiperbole.

 
 z = h1  z = h 1
Sec iunile f cute în paraboloidul hiperbolic cu plane paralele cu planul xOz sunt date
 x2 y2  x2 ( ) h2
2

 2 − 2 = 2 z  2 = 2 z + 2
de sistemul  a b sau  a b , care reprezint parabole.
 
 y = h 2  y = h 2
 În mod analog, sec iunile f cute în paraboloidul hiperbolic cu plane paralele cu planul
 x2 y2
− =
 y2
 =
( )
− +
h3
2

 2 b 2 2 z  2 2 z
a 2 , adic tot parabole.
yOz sunt date de sistemul  a sau  b
 
 x = h 3  x = h 3
DEFINI IA 2.8.14. Punctul O(0, 0, 0 ) se nume te vârful paraboloidului hiperbolic.
PROPRIETATEA 2.8.10. O reprezentare parametric a paraboloidului hiperbolic
este dat de sistemul
 x = a 2u ⋅ cht

[
 y = b 2u ⋅ sht , cu u ∈ 0, ∞ ) i t ∈ R.
z = u 2

Observa ia 2.8.14. Ecua iile
( )PH∗ :
y2 z2
− = 2 x i ( ) PH
∗∗
:
z 2 x2
− = 2y ,
b2 c2 c2 a2
definesc tot câte un paraboloid hiperbolic de axe de simetrie Ox , respectiv Oy .
Observa ia 2.8.15. Paraboloidul hiperbolic este o suprafa riglat . Ecua ia lui se scrie
 x y  x y
 −   +  = 2z .
a b a b
DEFINI IA 2.8.15. Dreptele variabile
x y x y
 a − b = λ  a + b = µ
(G1 ) :  , cu λ ∈ R* , (G2 ) :  , cu µ ∈ R*,
x + y = 2 ⋅ z x − y = 2 ⋅ z
 a b λ  a b µ
definesc dou familii de generatoare rectilinii pe paraboloidul hiperbolic PH .
TEOREMA 2.8.12. Prin fiecare punc al suprafe ei
2 2
(PH ) : x 2 − y 2 = 2 z
a b
trece câte o generatoare rectilinie din familiile (G1 ) i (G2 ) .
Demonstra ie. Se observ c toate dreptele familiilor (G1 ) i (G2 ) se g sesc pe
( )
paraboloid. Pentru a g si generatoarele care trec prin punctul M 0 x 0 , y 0 , z 0 ∈ PH este
suficient s determin m pe λ i µ . Avem
x0 y0 x0 y0
λ= − , µ= + .
a b a b
Consecin a 2.8.2. Dou generatoare din acela i sistem nu se întâlnesc.
TEOREMA 2.8.13. Oricare dintre generatoarele sistemului G1 întâlne te toate
generatoarele din sistemul G2 i reciproc.
Demonstra ie. Se procedeaz la fel ca la teorema 2.8.7, adic se arat c sistemul de 4
ecua ii format din ecua iile lui G1 i G2 este compatibil, ∀λ, µ ∈ R*.
Observa ia 2.8.16. Pentru toate cuadricele nedegenerate (studiate în §2.8.2 - §2.8.6),
ecua ia planului tangent într-un punct al cuadricei se scrie prin dedublare.
 2.8.7. Cuadrice degenerate

Acestea se mai numesc cuadrice singulare sau suprafe e singulare de ordinul al

doilea i sunt în num r de nou :
x2 y2 z 2
1) + − = 0 , suprafa a conic de gradul al doilea a c rei intersec ie cu
a2 b2 c2
planele perpendiculare pe axa Oz
reprezint elipse (pentru a ≠ b ) sau cercuri
(dac a = b ), (fig. 8.6.).
x2 y2
2) + = 1 , suprafa a cilindric
a2 b2
eliptic a c rei intersec ie cu planele perpendiculare
pe axa Oz reprezint elipse, paralele i
x2 y2
congruente cu elipsa 2 + 2 = 1 din planul
a b
xOy (fig. 8.7.a). Dac a = b , atunci ele devin
Figura 8.6
cercuri.
x2 y2
3) − = 1 , suprafa a cilindric hiperbolic a c rei intersec ie cu plane
a2 b2
perpendiculare pe axa Oz reprezint hiperbole paralele i congruente cu hiperbola
x2 y2
− = 1 din planul xOy (fig. 8.7.b).
a2 b2
4) x 2 − 2 py = 0 , suprafa a cilindric parabolic a c rei intersec ie cu plane
perpendiculare pe axa Oz reprezint parabole paralele i congruente cu parabola
x 2 − 2 py = 0 din planul xOy (fig. 8.7.c).

a) b) c)
Figura 2.8.7
2 2
x y
5) 2
− 2 = 0 , dou plane care intersecteaz perpendicular planul xOy dup
a b
b
dreptele y = ± x .
a
2
x
6) = 1 , dou plane paralele cu planul yOz la distan a x = ± a .
a2
 x2
7) = 0 , un plan, planul yOz .
a2
x2 y 2
8) + = 0 , o dreapt , axa Oz .
a 2 b2
9)
x2 y2 z 2
+ + (
= 0 , un punct, punctul origine O 0, 0, 0 . )
a2 b2 c2
Observa ia 2.8.17. La ecua iile 1.- 8. se pot ad uga i formele similare ale acestora
care se ob in prin permut rile circulare ale variabilelor.
Încheiem prezentarea celor 17 ecua ii speciale formate din cel mult patru termeni cu
cele care se caracterizeaz mul imea vid :
x2 y2 z 2
10 + + + 1 = 0 , cu abc ≠ 0 , elipsoidul imaginar ;
a2 b2 c2
x2 y2
20 + + 1 = 0 , cu ab ≠ 0 , cilindrul eliptic imaginar ;
a2 b2
x2
30 + 1 = 0 , cu a ≠ 0 , plane paralele imaginare.
a2

2.8.8. Probleme rezolvate

x2 y2 z 2
1. se scrie ecua iile planelor tangente la elipsoidul (E ) : + + −1 = 0,
4 9 8
paralele cu planul (π ) : 3 x − 2 y + 5 z + 1 = 0 .
Rezolvare. Ecua ia planului tangent va fi de forma (scriind fascicolul de plane parale-le)
(π II )
: 3x − 2 y + 5 z + λ = 0 , λ ∈ R.
Notând cu M 0 (x 0 , y 0 , z 0 ) punctul de contact, ecua ia planului tangent la E în M 0 este

(π )
TM 0 :
xx 0 yy 0 zz 0
4
+
9
+
8
−1 = 0 .
Identificând ecua iile lui π II i π TM 0 rezult 3x − 2 y + 5 z ± 72 = 0 .

2. Se dau dreptele
x−a =0 x + a = 0  
(d1 ) :  i (d 2 ) :  , cu θ ∉ kπ +
π
k ∈ Z .
 x − z ⋅ tgθ = 0  y + z ⋅ tgθ = 0  2 
se arate c locul geometric al punctelor, ale c ror distan e la dreptele date sunt într-
un raport constant, este un hiperboloid cu o pânz .
Rezolvare. Vectorii directori ai celor dou drepte sunt
r r r r r r
i j k i j k
r r r r r r r r r
a1 = N 1 × N '1 = 1 0 0 = tgθ ⋅ j i a 2 = N 2 × N ' 2 = 1 0 0 = −tgθ ⋅ j + k
1 0 − tgθ 0 1 tgθ
 Fie punctele M 1 (a, 0, a ⋅ ctgθ ) ∈ d1 , M 2 (− a, 0, 0 ) ∈ d 2 i P (α , β , γ ) un punct al
locului geometric cerut. Avem
r r
M 1 P × a1 M 2 P × a2
( ) (
d P, d 1 = λ d P , d 2 , λ ∈ R ⇔ ) r
a1
=λ r
a2
, λ ∈R ⇔

r r r r r r
i j k i j k
1 1
⇔ ⋅ α − a β γ − actgθ = λ ⋅ α +a β γ ⇔
tgθ 1 + tg 2
θ
0 tgθ 0 0 − tgθ 1
tgθ r r r r r
⇔
tgθ
[ ] [
i (actgθ − γ ) + k (α − a ) = λ cosθ i (β + γtgθ ) − j (α + a ) − k (α + a )tgθ . ]
Pentru simplificarea calculelor ridic m la p trat i avem
[
(γ − actgθ )2 + (α − a )2 = λ2 (β cosθ + γ sin θ )2 + (α + a )2 ]
( )
Înlocuind pe α , β , γ cu x, y, z , ob inem ( )
(λ 2
)
− 1 x + λ cos θ ⋅ y
2 2 2
+ (λ )
sin θ − 1 z 2 + 2a 1 + λ2 x + 2actgθ ⋅ z +
2 2 2
( )
1
+ 2λ2 sin θ cosθ ⋅ yz + λ2 a 2 − a 2 =0 ⇔
sin 2 θ
2 (λ + 1)
 2

(λ − 1) x + 2a λ2 − 1 + a  λ2 − 1   − a ⋅ λ2 − 1 + λ2 cos 2 θ  y 2 + z 2 cos
2  λ + 1
2
1 + λ2 2 2
sin 2 θ
2 2
+
    
2
θ
sin θ cosθ 
 − (z − 2a ⋅ ctgθ ⋅ z + a ctg θ ) + a ctg θ − a
1
+ 2 yz 2 2 2 2 2 2
+ λ2 a 2 = 0 ⇔
cos θ 
2
sin 2 θ
2
 λ2 + 1  sin θ 
( )
λ − 1  x + a 2
2 
 + λ2 cos 2 θ  y +
θ
⋅ z  − ( z − a ⋅ ctgθ ) +
2 a2
cos 2 − 1 + ( )
 λ − 1   cos  sin 2
θ

+ λ2 a 2 = a 2 ⋅
(λ +1
2
)
2

⇔
λ −1
2

2
 λ2 + 1  sin θ  4 a 2 λ2
( 2
)
λ − 1  x + a 2

 + λ2 cos 2 θ  y +
cosθ 
⋅ z  − ( z − a ⋅ ctgθ ) = 2
2
.
 λ −1  λ −1
4 a 2 λ2
Pentru λ2 > 1 ⇒ > 0 i în membrul stâng un singur p trat este cu
λ2 − 1
coeficientul negativ, deci suprafa a ob inut este un hiperboloid cu o pânz .
4 a 2 λ2
Pentru λ 2 < 1 avem 2 < 0 i în ecua ia scris în felul urm tor
λ −1
2
 λ2 + 1 
2
sin θ  4a 2 λ 2
( )
1 − λ  x + a 2
2 
 − λ2 cos 2 θ  y + ⋅ z  + ( z − a ⋅ ctgθ ) =
cosθ 
2

 λ −1  1 − λ2
4 a 2 λ2
avem > 0 . i în acest caz avem în membrul stâng tot un singur p trat cu coeficientul
1 − λ2
negativ, prin urmare i în acest caz locul geometric este un hiperboloid cu o pânz .

3. se determine sec iunile circulare în hiperboloidul cu o pânz

 x2 y2 z 2
(H ) : + − − 1 = 0 , cu b > a .
a2 b2 c2
Rezolvare. Intersect m hiperboloidul H cu sfera (S ) : x 2 + y 2 + z 2 = b 2 , ceea ce revine la
rezolvarea sistemului
 x2 y2 z 2
 2 + 2 − 2 −1 = 0
a b c .
x 2 + y 2 + z 2 = b 2

Acest sistem este echivalent cu sistemele
 x2 y2 z2
x 2 + y 2 + z 2 = b 2  2 + 2 − 2 =1
 a
(α ) :  1 1  2  1 1  2 i (β ) : 
b c
 a 2 − b 2  x −  b 2 + c 2  z = 0  1 − 1  x 2 −  1 + 1  z 2 = 0
     a 2 b 2  b c2 
2

sau
 x2 y2 z2
x 2 + y 2 + z 2 = b2  2 + 2 − 2 =1
 a
(α ') :  c b2 − a2 i (β ') : 
b c
,
z = ± ⋅ −
2 2
x  z=±
c b a
⋅x
 a b2 + c2  a b2 + c2
c b2 − a2
unde z = ± ⋅ x reprezint plane reale.
a b2 + c2
Sistemul (α ') reprezint cercuri, deci i sistemul ( β ') , la fel, reprezint cercuri. Prin
urmare, în hiperboloid se ob in cercuri dac îl sec ion m cu planele de ecua ii
c b2 − a2
(γ ) : z=± ⋅x
a b2 + c2
i cu plane paralele cu planele γ .

4. S se scrie ecua ia planelor tangente ale dreptei x = y = z cu

x2 y2
i) paraboloidul eliptic + = 9z ;
2 4
x2 y2
ii) paraboloidul hiperbolic − = 9z .
2 4
Rezolvare. i) Punctele de intersec ie ale dreptei cu paraboloidul eliptic sunt O(0,0,0) i
M 0 (12, 12, 12 ), deci planele tangente π TO i π TM 0 în punctele O i M 0 au respec-tiv
ecua iile
(π TO ) z =0
:

(π TM 0 ) : 122x + 124y = 9 ⋅ z +212 ⇔ 4 x + 2 y − 3z − 36 = 0 .

ii) Punctele de intersec ie ale dreptei cu paraboloidul hiperbolic sunt O(0, 0, 0) i
P0 (36, 36, 36) (care se g sesc rezolvând sistemul format de ecua ia dreptei i ecua ia
paraboloidului hiperbolic). Planele tangente au ecua iile
 (π TO ) : z =0

(π )TM 0 :
36 x 36 y
2
−
4
= 9⋅
z + 36
2
⇔ 4 x − 2 y − z = 36 .

5. se determine ecua ia suprafe ei generate de o dreapt d , care se sprijin pe

dreptele
x − 6 y z −1 x y −8 z + 4
(d1 ) : = = , (d 2 ) : = =
3 2 1 3 2 −2
i este paralel cu planul
(π ) : 2x + 3 y − 5 = 0 .
se scrie apoi generatoarele rectilinii ale suprafe elor ob inute, care sunt paralele cu planul
(π *) : 3x + 2 y − 4 z = 0 .
Rezolvare. Consider m dreapta d de ecua ie
(d ) : x − a = y − b = z − c
λ µ 1
Faptul c dreapta care trece prin punctele M (a, b, c ) ∈ d i P1 (6, 0, 1) ∈ d1 este
perpendicular pe normala la planul determinat de d1 i d este echivalent cu condi ia
a−6 b c −1
3 2 1 = 0 ⇔ λ (b − 2c + 2 ) + µ (3c − 3 − a + 6 ) + 2a − 3b − 12 = 0 .
λ µ 1
În mod analog, condi ia c d se rezeam pe d 2 se scrie
a b −8 c + 4
3 2 − 2 = 0 ⇔ 2λ (4 − b − c ) + µ (2a + 3c + 12) + 2a − 3b + 24 = 0 .
λ µ 1
Paralelismul dreptei d cu planul π conduce la condi ia 2λ + 3µ = 0 . Eliminând pe λ
( ) (
i µ din aceste 3 condi ii i schimbând nota ia de la a, b, c la x, y, z , ob inem ecua ia )
suprafe ei generate de dreapta d
(Σ ) : 4 x 2 − 9 y 2 = 144z ,
care este un paraboloid hiperbolic cu generatoarele date de
2 x + 3 y = α 2 x − 3 y = β
 
(Gα ) :  144 , cu α ∈ R* i (G β ) :  144 , cu β ∈ R*.
2 x − 3 y = α ⋅ z 2 x + 3 y = β ⋅ z

Pentru Gα condi ia de paralelism cu planul π * ne d

3 2 −4 2 x + 3 y = 15

2 03 = 0 ⇒ α = 15 , deci (G1 ) :  48 .
2 −3 −
144 2 x − 3 y = 5 ⋅ z
α
Pentru G β condi ia de paralelism cu planul π * ne d
 3 2 −4 2 x − 3 y = −39

2 −3 0 = 0 ⇒ β = −39 , deci (G2 ) :  48 .
144 2 x + 3 y = − ⋅z
2 3 13
β

2.8.9. Probleme propuse

1. se recunoasc urm toarele cuadrice :

i) 2 x 2 − 8 y 2 + z 2 + 16 = 0 ; ii ) 9 x 2 + 16 y 2 + 9 z 2 − 144 = 0 ;
iii ) 4 x 2 + 9 y 2 = 14 z ; iv ) x 2 + 2 y 2 + 3 z 2 = 0 .
2. se determine un elipsoid, definit de ecua ia sa redus , care trece prin punctele
M 1 (1, 2, 0 ) , M 2 (1, 0, 1) i M 3 (0, 2, 3) .
3. se determine punctele de intersec ie ale elipsoidului
2 2 2
(E ) : x + y + z − 1 = 0
16 12 4
cu dreapta (d ) : x = 4 + 2t , y = −6 − 3t , z = −2 − 2t , t ∈R.
x2 y2 z 2
4. se determine curbele de intersec ie ale elipsoidului (E ) : + + − 1 = 0 cu
4 9 16
planele de coordonate.
x2 y2 z 2
5. se determine sec iunile circulare ale elipsoidului (E ) : + + −1 = 0 .
25 9 4
z−6
6. se g seasc punctele de intersec ie ale dreptei (d ) : x − 3 = y − 1 = cu cuadrica :
3
x2 z2 x2 z2
i) + y 2 − − 1 = 0 ; ii) + y2− +1 = 0 .
4 9 4 9
7. se scrie ecua ia planului tangent la hiperboloidul
x2 y2 z 2  17 
i) − + + − 1 = 0 , în punctul M 0  2, −1, ;
4 9 17  3

ii )
x2
4
+ y2 −
z2
5
(
+ 1 = 0 , în punctul P0 4, − 15 , 10 . )
8. se determine locul geometric generat de dreptele :
2 x − 3αy + 6 z − 6α = 0 2 x + 3βy + 6 z − 6 β = 0
(dα ) :  , cu α ∈ R i (d β ) :  , cu β ∈ R.
2αx + 3 y − 6αz − 6 = 0 2 βx − 3 y − 6 βz − 6 = 0
9. se scrie ecua iile dreptelor care trec prin punctul M 0 (6, 2, 8) i se afl pe hiperboloidul
(H ) : 16 x 2 + 36 y 2 − 9 z 2 − 144 = 0 .
x2 y2
10. se determine sec iunile circulare în hiperboloidul cu o pânz + − z 2 −1 = 0 .
9 25
 x
11. se proiecteze curba de intersec ie dintre cuadrica x 2 + 4 y 2 = 8z i planul y = pe
2
planele xOz i yOz .
12. se scrie ecua ia planelor tangente la
x2 y2
i) paraboloidul eliptic + = z,
5 3
y2
ii) paraboloidul hiperbolic x 2 − = 3z ,
4
paralele cu planul x − 3 y + 2 z − 1 = 0 .
x2 y2
13. se determine ecua iile generatoarelor rectilinii ale paraboloidului − = z , care
16 4
sunt paralele cu planul 3x + 2 y − 4 z = 0 .
14. se determine, cu ajutorul ecua iei reduse, paraboloidul hiperbolic care trece prin punctul
P0 (1, 1, 1) i care taie planul xOy dup dou drepte, dintre care una este
2x − 3y = 0 .
15. se scrie ecua iile generatoarelor rectilinii ale paraboloidului hiperbolic
(
4 x − 9 y = 36 z care trece prin punctul M 3 2 , 1, 1 .
2 2
)
 2.9. STUDIUL CUADRICELOR PE ECUA II GENERALE

2.9.1. Ecua ia cuadricei, defini ie, propriet i

Se tie, din tema precedent , c o cuadric este o suprafa algebric de gradul al

doilea, adic polinomul din ecua ia suprafe ei este de gradul al doilea în variabilele x, y, z i
în raport cu triedrul Oxyz are forma
(1) a11 x 2 + a 22 y 2 + a 33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a 23 yz + 2a14 x + 2a 24 y + 2a 34 z + a 44 = 0
Sub form matriceal , aceasta se mai scrie
 a11 a12 a 13  x  x
 21    
(2) ( )
x, y, z  a a 22 23
( )
a  y  + 2 a , a , a  y  + a 44 = 0 .
14 24 34

 31 
a a 32 a 33  z  z
 
Introducând nota iile:
r r r r r r
r r
( )
r := xi + yj + zk = B[r ]B , cu B = i , j , k baz în V, r = r ( P ) , cu P un punct
r r
curent al cuadricei,
 a 11 a 12 a 13 
 
A :=  a 21 a 22 a 23  , cu a ij ∈ R, ∀i, j = 1, 2, 3 i At = A ,
 31 
a a 32 a 33 
r r r r r
[]
b := a14 i + a 24 j + a 34 k = B b B ,
ecua ia cuadricei (2) se mai scrie
rt
(3) []
[rr ]tB A[rr ]B + 2 b B [rr ]B + a 44 = 0 .
Observa ia 2.9.1. Ecua ia cuadricei
este o sum dintre o form p tratic , o
form liniar i o constant .
Ecua ia cuadricei în cazul unei transla ii.
r r r
{ ( )}
Trecând de la reperul R = O; i , j , k la reperul Figura 2.9.1.
r r r r
{ ( )}
R ' = O' ; i ' , j ' , k ' în care O' O = r0 ,
r r r r r r r r r r
i ' || i , j ' || j , k ' || k , avem r ' = r0 + r i ecua ia (3), scris în r ' , devine
rt
[]
[rr0 + rr ]tB A[rr0 + rr ]B + 2 b B [rr0 + rr ]B + a 44 = 0 .
Efectuând calculele ob inem
rt rt
[] []
[rr0 ]tB A[rr0 ]B + [rr0 ]tB A[rr ]B + [rr ]tB A[rr0 ]B + [rr ]tB A[rr ]B + 2 b B [rr0 ]B + 2 b B [rr ]B + a 44 = 0
sau
rt rt
[] []
[rr ]tB A[rr]B + 2 [rr0 ]tB A + b B [rr ]B + [rr0 ]tB A[rr0 ]B + 2 b B [rr0 ]B + a 44 = 0 ,
care exprim urm toarea proprietate:
PROPRIETATEA 2.9.1. Forma p tratic A , din ecua ia cuadricei, este invariant la
o transla ie a axelor de coordonate.
 2.9.2. Pozi ia unei drepte fa de o cuadric

Fie o cuadric Σ dat prin ecua ia matriceal (3) i o dreapt d sub form vectorial
r r r
parametric r = r0 + λa , λ ∈ R.
Intersectând dreapta cu cuadrica (considerând sistemul dat de ecua iile cuadricei i dreptei i
r r
efectuând un calcul analog ca în proprietatea 9.1, substituind pe r cu λa ) ob inem ecua ia
rt rt
(4) ( ) 
[] 
[]
[ar ]tB A[ar ]B λ2 + 2 [rr0 ]tB A + b B [ar ]B λ + [rr0 ]tB A[rr0 ]B + 2 b B [rr0 ]B + a 44 = 0 .
Cu nota iile
rt r rt r
(5)
rt r

r t
[] 
[]
r t r
α := [a ]B A[a ]B , β :=  [r0 ]B A + b B [a ]B , γ := [r0 ]B A[r0 ]B + 2 b B [r0 ]B ,
ecua ia (4) devine
(4’) αλ 2 + 2 βλ + γ = 0 .
Dac α ≠ 0 , atunci (4’) este o ecua ie de gradul al doilea în λ cu discriminantul
∆ = β − αγ i avem urm toarele cazuri :
2

∆ > 0 ⇒ d ∩ Σ = P1 , P2 { }
P1 ≠ P2 , dreapta este secant cuadricei ;
∆=0 ⇒ d ∩ Σ = {P ,
1 P2 P = P }, dreapta este tangent
1 2 cuadricei ;
∆ < 0 ⇒ d ∩ Σ = ø , dreapta nu intersecteaz cuadrica.
r
DEFINI IA 2.9.1. Direc iile a pentru care α = 0 se numesc direc ii asimptotice în
raport cu cuadrica.
Observa ii 2.9.2. 1. Dac α = 0 i β ≠ 0 ⇒ d ∩ Σ = {P1 } f a fi tangente (dreapta
în eap cuadrica într-un singur punct).
r
2. Dac α = 0, β = 0, γ ≠ 0 (cu P0 (r0 ) ∉ Σ ) ⇒ ecua ia (4’) este incompatibil , este
cazul asimptotelor la hiperbole.
r
3. Dac α = 0, β = 0, γ = 0 ( P0 (r0 ) ∈ Σ ) ⇒ ecua ia (4’) este compatibil
r
nedeternimat , verificat pentru orice λ ∈ R i cum P0 (r0 ) ∈ Σ înseamn c d ∩ Σ = d , adic
d este generatoare rectilinie a cuadricei.

2.9.3. Centrul cuadricei. Planul diametral i diametrul cuadricei

Exist cuadrice care admit un centru de simetrie numit centrul cuadricei (de exemplu
elipsoidul §2.8.2).
Fie cuadrica Σ dat de ecua ia
matriceal (3).
TEOREMA 2.9.1. Dac punctual
r
P0 (r0 ) este centrul cuadricei Σ , atunci
r
[]
[rr0 ]B = − A −1 b B .
r
Demonstra ie. Fie P0 (r0 ) , centrul
de simetrie al cuadricei Σ . Atunci dreapta
(d ) : rr = rr0 + λar , λ ∈ R .
 r r
intersecteaz cuadrica în dou puncte P1 (r1 ) i P2 (r2 ) (fig. 9.2. unde este prezentat o sec iune
r r
r r1 + r2
în cuadric cu un plan care con ine centrul P0 i dreapta d ). Avem rela ia r0 = , în
2
r r r r r r
care, punând r1 = r0 + λ1a i r2 = r0 + λ2 a , ob inem λ1 + λ2 = 0 . inând seama de ecua ia
rt
r t
[]
(4’), cu α = 0 , rezult β = 0 , adic [r0 ]B A + b B = 0 ⇔
r r
r
[] r
[]
A[r0 ]B = − b B . Dac matricea A este nesingular , atunci [r0 ]B = − A −1 b B , adic avem o
cuadric cu centru .
Observa ia 2.9.2. Cuadrica cu centru este caracterizat prin det A ≠ 0 .
TEOREMA 2.9.2. Locul geometric al mijloacelor coardelor cuadricei Σ , paralele cu
r r
direc ia a ≠ OV , este o por iune din planul π de ecua ie
r
(6) []
(π ) : [ar]tB A[rr]B + [ar ]tB b B = 0 .
r
Demonstra ie. Dac punctul P0 (r0 )
r
este mijlocul coardei de vector director a ,
r r
atunci extremit ile P1 (r1 ) i P2 (r2 ) ale coar-
dei, situate pe cuadric , se afl la distan e
egale de P0 în sensuri opuse. Prin urmare
λ2 = −λ1 , adic λ1 + λ2 = 0 . inând seama
de ecua ia (4’), avem β = 0 ⇔
rt r
r t
[]
⇔  [r0 ]B A + b B [a ]B = 0 , cu vectorul
 
r
director a dat. Punctul P0 fiind arbitrar,
r
consider m punctul curent P (r ) al locului geometric care satisface ecua ia
r r

[]
B B
 B B []
 [rr ]t A + b t [ar ] = 0 , care prin transpunere devine [ar ]t A[rr ] + [ar ]t b = 0 .
B B B

DEFINI IA 2.9.2. Planul π dat de ecua ia (6) se nume te planul diametral al lui Σ
r
conjugat direc iei a .
r
Consecin a 2.9.1. Matricea A transform vectorul director a al coardelor în vec-
r
tor normal al planului diametral lui Σ conjugat direc iei a .
DEFINI IA 2.9.3. Intersec ia a dou plane diametrale ale lui Σ conjugate cu dou
r r
direc ii a1 i a 2 necoliniare, se nume te diametru.

2.9.4. Planul de simetrie i direc iile principale ale cuadricei. Planul tangent la o cuadric
într-un punct al cuadricei

Planul de simetrie al cuadricei este planul diametral perpendicular pe direc ia

r
coardelor. Astfel, dac a este vectorul director al coardelor conjugate cu planul de si-metrie,
r
vectorul normal la planul de simetrie trebuie s fie coliniar cu vectorul a , adic
r r
A[a ]B = λ [a ]B ,
ceea ce înseamn c vectorul normal la planul de simetrie al cuadricei este vector propriu al
matricei A .
 DEFINI IA 2.9.4. Direc iile perpendiculare pe planele de simetrie ale cuadricei se
numesc direc iile principale ale cuadricei.
rt r
r
rt r
[]
TEOREMA 2.9.3. Fie cuadrica (Σ ) : [r ]B A[r ]B + 2 b B [r ]B + a 44 = 0 i un punct
r
P0 (r0 ) ∈ Σ . Atunci planul tangent în P0 (r0 ) la cuadric are forma
r t r r
(7) ( ) r t r
[]
π TP0 : [r0 ]B A[r ]B + b B [r + r0 ]B + a 44 = 0 .
r r r
Demonstra ie. Consider m dreapta (d ) : r = r0 + λ a , λ ∈ R, care trece prin
r r
punctul P0 . Din P0 (r0 ) ∈ Σ rezult c vectorul de pozi ie r0 satisface ecua ia cuadricei i avem
r t
[]
[rr0 ]Bt A[rr0 ]B + 2 b B [rr0 ]B + a 44 = 0 . Comparând aceast ecua ie cu m ri-mile introduse prin
r r r
intersec ia dreptei (d ) : r = r0 + λ a , λ ∈ R, cu cuadrica Σ , ob inem γ = 0 i ecua ia (4’)
devine
αλ 2 + 2 βλ = 0 ,
care are o r cin λ1 = 0 . Pentru ca dreapta d s fie tangent cuadricei Σ , trebuie ca
r t r
r t
[]
λ1 = λ2 = 0 , adic β = 0 ⇔  [r0 ]B A + b B [a ]B = 0 i r − r0 = λ a ⇒
 
r r r

r r r
 0 B [] B
 0 B 0 B B 0 B []
0 B B []
 [rr ] t A + b t [rr − rr ] = 0 , adic [rr ] t A[rr ] − [rr ] t A[rr ] + b t [rr ] − b t [rr ] = 0 .
B B 0 B
r
Din aceasta, folosind faptul c P0 (r0 ) ∈ Σ (scris sub form analitic ), rezult
r t r t r t
[] [] []
[rr0 ]Bt A[rr ]B + 2 b B [rr0 ]B + a 44 + b B [rr]B − b B [rr0 ]B = 0 ⇔
r t
[]
[rr0 ]Bt A[rr ]B + b B [rr + rr0 ]B + a 44 = 0 .
Rezult c aceast ecua ie reprezint locul geometric al dreptelor tangente la cua-dric în
punctul P0 . Cum aceast ecua ie reprezint un plan, înseamn c locul geo-metric al dreptelor
tangente la cuadric este planul tangent la cuadric în punctul P0 i are forma dedublat a
ecua iei cuadricei.

2.9.5. Reducerea ecua iei cuadricei la forma canonic

Fie cuadrica Σ dat prin ecua ia general

(Σ ) : a x 2 + a 22 y 2 + a 33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a 23 yz + 2a14 x + 2a 24 y + 2a 34 z + a 44 = 0 Pentru
11

stabilirea ecua iei canonice a cuadricei Σ se poate proceda astfel :

()
I Dac a12 = a13 = a 23 = 0 , se face o transla ie.
(II ) Dac cel pu in unul din numerele a12 , a 13 , a 23 este nenul, atunci tipul cuadricei Σ este
determinat de expresia termenilor de gradul al doilea, adic de forma p tratic
a11 x 2 + a 22 y 2 + a 33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a 23 yz .
Matriceal aceast form p tratic se scrie, cum am v zut deja, sub forma ( x, y, z ) A( x, y, z )
t

rt r
sau [r ]B A[r ]B , cu At = A .
 Pentru matricea A se determin valorile proprii λ1 , λ2 , λ3 i vectorii proprii
r r r
corespunz tori care sunt ortogonali. Prin normare ob inem versorii e1 , e2 , e3 . Se no-teaz cu
r r r
R matricea format de coordonatele versorilor e1 , e2 , e3 în baza canonic
r r r
( )
B = i , j , k , a ezate în coloane; având în vedere posibilitatea înlocuirii unuia dintre versorii
r r r
e1 , e2 , e3 prin opusul s u sau posibilitatea renumerot rii valorilor proprii, putem presupune
det R = +1 . Rota ia
 x  x '
 y  = R  y '
   
 z   z ' 
reduce forma p tratic la forma diagonal λ1 x' 2 + λ2 y ' 2 +λ3 z ' 2 = 0 .
r r
Direc iile noilor axe de coordonate sunt date de direc iile versorilor proprii e1 , e2 ,
r
respectiv e3 .
În final, dac este cazul se face o transla ie.

2.9.6. Probleme rezolvate

( ) ( )
1. Cuadrica Σ con ine punctele A 1, −1, 1 , B 0, 2, 2 , trece prin axa Oz i prin
cercul Γ din planul xOy de raz egal cu unitatea i tangent axei Oy în origine. S se scrie
ecua ia cuadricei Σ i coordonatele centrului s u.
Rezolvare. Ecua iile cercului Γ sunt
z = 0
 2
x + y − 2x = 0
2

Ecua ia cuadricei Σ este de forma x 2 + y 2 − 2 x + z (αx + βy + γz + δ ) = 0 , deoarece intersec ia

acestei suprafe e cu planul xOy este cercul Γ .
Suprafa a Σ con ine axa Oz , deci ecua ia ei devine identitate pentru x = 0 , y = 0 .
Rezult γ = 0 , δ = 0 .
Din condi iile A, B ∈ Σ rezult sistemul α − β = 0, 1 + β = 0 , cu solu ia
α = −1, β = −1 .
Deci (Σ ) : x 2 + y 2 − xz − yz − 2 x = 0
sau, matriceal
 1
 1 0 − 
 2
[r ]B  0 1 − [r ]B + 2(− 1, 0, 0)[rr ]B = 0
r t 1 r
2
 1 1 
− − 0 
 2 2 
1
cu det A = − ≠ 0 . Deci cuadrica este cu centru i folosind Teorema 2.9.1 avem
2
  1 1 1  1
−   − 
 4 4 2  − 1  2
r
[rr0 ]B = − A −1 b [] B = −2
1
 4
−
1
4
1   
 0 =
2   
1
2
.

 1 1  0   
 1  1 
 2 2   

se g seasc punctele de intersec ie ale cuadricei (Σ ) : x 2 + xy − yz − 4 x = 0

2.
x y −1 z − 2
cu dreapta (d ) : = = .
2 −1 1
x y −1 z − 2
Rezolvare. Punând = = = λ , avem
2 −1 1
x = 2λ , y = 1 − λ , z = 2 + λ .
Rezolvând sistemul format de ecua ia cuadricei Σ i de ecua iile parametrice ale dreptei d ,
1
ob inem 3λ2 − 5λ − 2 = 0 , de unde λ1 = − i λ2 = 2 . Înlocuind aceste valori în ecua iile lui
3
 2 4 5
d , ob inem punctele M 1  − , ,  i M 2 4, −1, 4 . ( )
 3 3 3

3. Fiind dat cuadrica Σ prin ecua ia general , s se scrie ecua iile planelor diametral
conjugate axelor de coordonate. r
Rezolvare. Folosind versorul director i al axei Ox i aplicând formula (6), planul diametral
conjugat axei Ox este
r
(π 1 ) : (1, 0, 0)A[rr ]B + (1, 0, 0) b B = 0 []
sau, explicitând termenii,
 a 11 a12 a 13  x   a14 
 21     
( ) (
(π 1 ) : 1, 0, 0  a a 22 a 23  y  + 1, 0, 0  a 24  = 0 ⇔ )
 31   34 
a a 32 a 33  z  a 
(π 1 ) : a 11 x + a 21 y + a 31 z + a 14 = 0 .
În mod analog, planul diametral conjugat axei Oy este
(π 2 ) : a 21 x + a 22 y + a 23 z + a 24 = 0 ,
iar planul diametral conjugat axei Oz este
(π 3 ) : a 31 x + a 32 y + a 33 z + a 34 = 0 .

4. se g seasc locul geometric al tangentelor duse din origine la cuadrica

(Σ ) : x + 2 y 2 + 2 z 2 + 2 xy − 2 x − 4 y − 4 z + 2 = 0 .
2

Rezolvare. Orice dreapt care trece prin origine are ecua iile
x = α z
(d ) :  , cu α, β ∈ R.
 y = β z
Rezolvând sistemul format din ecua iile lui Σ i d ob inem
(α )
+ 2 β 2 + 2 + 2αβ z 2 − 2(α + 2 β + 2 )z + 2 = 0
2

Pentru toate dreptele tangente la cuadric , aceast ecua ie trebuie s aib r cini reale i
egale, de unde rezult
− α 2 + 4α + 8β = 0 .
Considerând sistemul de ecua ii format din aceast condi ie i ecua iile dreptei d i eliminând
pe α, β , ob inem x 2 − 4 xz − 8 yz = 0 ⇔ ( x − 2 z ) − 4( y + z ) − 4 y 2 = 0 care este o
2 2

suprafa conic .

5. se g seasc ecua ia redus a cuadricei

(Σ ) : 3(x + y 2 + z 2 ) − 2(xy + xz + yz ) + 2(x + y + z ) + δ = 0 , δ ∈R.
2

Discu ie.
Rezolvare. Matricea formei p tratice 3(x 2 + y 2 + z 2 ) − 2( xy + xz + yz ) este
 3 − 1 − 1
  r
A =  − 1 3 − 1 , cu det A = 16 ≠ 0 ⇒ Σ este o cuadric cu centru C (r0 ) , unde
−1 −1 3 
 
 2 1 1 1  − 1
r
r
[] 1    
[r0 ]B = − A b B = −  1 2 1 1 =  − 1 .
−1

4    
 1 1 2 1  − 1
Valorile proprii ale matricei A sunt solu iile ecua iei
3 − λ −1 −1
−1 3 − λ −1 = 0
−1 −1 3−λ

Ob inem valorile proprii reale λ1 = 1 , λ2 = λ3 = 4 .

Coordonatele (u , v, w) ale vectorului propriu corespuz tor valorii proprii λ , sunt
solu iile sistemului
3 − λ −1 − 1  u   0 
    
 − 1 3 − λ − 1  v  =  0  .
 −1 − 1 3 − λ  w   0 

Pentru λ1 = 1 , sistemul are solu ia u = α , v = α , w = α , α ∈ R ; normaliz m i
r
t
 1 1 1 
ob inem versorul propriu e1 = B , ,  .
 3 3 3 B
Pentru λ2 = λ3 = 4 sistemul devine
 − 1 − 1 − 1 u   0  u   − 1  − 1
     r      
 − 1 − 1 − 1 v  =  0  , cu solu ia x = B v  = Bα  1  + Bβ  0  , cu α ∈ R,
 − 1 − 1 − 1 w   0   w  0 1
        B  B
  − 1  − 1
r   r  
β ∈ R. Consider m x 2 = B 1  i x 3 = B 0  , care prin normalizare devin
 0 1
   
r r
t t
 1 1  1 1 
e2 = B − , , 0  i e3 = B  − , 0,  .
 2 2 B  2 2 B
r r r
( ) r r r
Cu baza B = i , j , k , ob inem baza B ' = (e1 , e2 , e3 ) , cu matricea de trecere
 1 1 1 
 − − 
 3 2 2
 1 
(
M B, B ' =  ) 1
0  .
 3 2 
 1 1 
 0 
 3 2 
Prin transformarea
 1 1 1 
 − − 
 x  x'   x  3 2 2  x' 
       1  
( )
 y  = M B, B '  y '  ⇔  y  = 
1
0  y '  ⇔
z  z'  z  3 2  
       1 1  z ' 
 0 
 3 2 

 1 1 1
x = x'− y'− z'
 3 2 2
 1 1
y = x'+ y' ,
 3 2
 1 1
z = x'+ z'
 3 2
ecua ia cartezian devine
x' 2 +4 y ' 2 +4 z ' 2 +2 3 x'+δ = 0 .
Complet m p tratele în x' i ob inem
(x'+ 3 ) 2
+ 4 y ' 2 +4 z ' 2 −3 + δ = 0
 x' = − 3 + x"

Efectu m transla ia  y ' = y" i avem ecua ia redus
 z ' = z"

x" +4 y" +4 z" −3 + δ = 0 .
2 2 2

Ob inem urm toarele cazuri :

I pentru δ < 3 , elipsoid real ;
II pentru δ = 3 , con imaginar ;
III pentru δ > 3 , elipsoid imaginar .
 2.9.7. Probleme propuse

1. se discute natura cuadricelor reprezentate de ecua ia

x + y 2 + z 2 + δ (xy + yz + zx ) = 0 , δ ∈ R.
2

2. se determine locul geometric al punctelor din spa iu pentru care suma coordonatelor lor
i a distan ei lor la origine s fie constant i egal cu 2 a , cu a ∈ R fixat.
( ) ( )
3. Cuadrica Σ con ine punctele P − 1, 2, 3 , Q 1, 1, −1 , trece prin axa Oy i prin cercul Γ
care are centrul în punctul C (0, 0, 3) i este tangent axei Ox în origine. S se scrie ecua ia
cuadricei Σ i coordonatele centrului s u.
4. se stabileasc natura cuadricelor de ecua ie
9 x 2 (1 + δ ) − 16 y 2 (δ − 3) + 36(δ − 2)z 2 − 18(1 + δ )x − 64(δ − 3) y − 55δ + 57 = 0, δ ∈ R.
5. Se consider cuadrica (Σ ) : x 2 − 4 y 2 + 2 z 2 − 6 xy + 13 yz − 12 = 0 i punctele
 1 1 1 5 3
M 1 1, ,  , M 2  , ,  .
 2 2 2 4 4
se determine punctele de intersec ie ale dreptei M 1 M 2 cu cuadrica Σ .
6. se determine punctele de pe cuadrica
(Σ ) : 2 x 2 + y 2 + 4 xz + 2 yz − 4 x − y − 4 = 0 ,
ale c ror normale (la suprafa ) sunt normale i pentru planul
(π ) : 4x + 3 y + 6 z − 7 = 0 .
7. se determine locul geometric al centrelor cuadricelor de ecua ie
x + 2ayz + bz 2 − 4ax + 2by + 1 = 0 , a ∈ R, b ∈ R.
2

8. se afle locul geometric al centrelor cuadricelor de ecua ie

xy + δy ( y + z ) + µx( z + x ) = 0 , δ ∈ R, µ ∈ R.
9. se g seasc locul geometric al dreptelor paralele cu axa Oz i tangente la cuadrica
x + 2 y 2 + 2 z 2 + 2 xy − 2 x − 4 y − 4 z + 2 = 0 .
2

se studieze natura cuadricei (Σ ) : 2( x + y )( x + z ) + ( y − z ) + 1 = 0 .

2
10.
11. se g seasc ecua ia redus a cuadricei (Σ ) : z ( x − y ) = x + y .
12. se reduc la forma canonic i s se recunoasc urm toarele cuadrice:
i) 36 x 2 + y 2 + 4 z 2 + 72 x + 6 y − 40 z + 109 = 0 ,
ii ) 5 x 2 − 8 y 2 + 5 z 2 − 6 xz + 8 = 0 ,
iii ) x 2 + 3 y 2 + 4 yz − 6 x + 8 y + 8 = 0 ,
iv) 2 y 2 + 4 xy − 8 xz − 4 yz + 6 x − 5 = 0 .
13. se reduc la forma canonic i s se recunoasc urm toarele cuadrice:
i) x − 16 y 2 − 4 z 2 − 32 y + 16 z − 16 = 0 ,
2

ii ) 2 y 2 − 7 z 2 + 112 x − 16 y − 14 z − 87 = 0 ,
iii ) xy + z 2 − 2 = 0 ,
iv) x 2 − y 2 + z 2 − 2 xy − 2 yz − 2 xz − 5 x − 1 = 0 ,
v) x 2 + y 2 + 5 z 2 − 6 xy + 2 xz − 2 yz − 4 x + 8 y − 12 z + 14 = 0 .
14. se g seasc generatoarele rectilinii ale cuadricei
xy + yz − 3xz − 8 = 0 .
15. se arate c ecua ia
x 2 ( y − z ) + y 2 (z − x) + z 2 (x − y ) = 0
reprezint trei plane care trec prin aceea i dreapt .
se scrie ecua iile dreptei.
 3. GEOMETRIE DIFEREN IAL

3.1 TRIEDRUL LUI FRENET

3.1.1. Curbe în spa iu

În cele ce urmeaz , vom presupune c func iile care intervin sunt continue i au
p
derivate (sau derivate par iale) continue pân la un ordin cerut p, adic sunt de clasa C . Se
va recunoa te destul de u or clasa de indice minim impus de context.
∞
DEFINI IA 3.1.1. Se nume te func ie diferen ial o func ie de clasa C .
DEFINI IA 3.1.2. Fie o func ie de tipul f : R n → R m , cu m, n ∈ N . Func iile
∗

f i = yi o f : R n → R , unde yi sunt func iile coordonate ale lui R m , se numesc coordonate

euclidiene ale lui f i se scriu f = ( f1 , f 2 ,..., f m ) .
Func ia f = ( f1 , f 2 ,..., f m ) este diferen iabil dac i numai dac f i sunt diferen iabile,
i=1,...,m. Unei func ii diferen iabile f i se asociaz matricea jacobian
 ∂f 1 ∂f 1 ∂f 1 
 1 L 
 ∂x ∂x ∂x n 
2

J( f ) =  M M M 
 
 ∂f ∂f m ∂f m 
 m1 K 
 ∂x ∂x ∂x n 
2

Dac n = m , atunci determinantul det J ( f ) se nume te jacobianul lui f i se noteaz cu

D( f1 ,..., f m )
D (x1 ,..., x n )
.

Func ia f = ( f1 , f 2 ,..., f m ) se nume te regulat dac rangJ ( f ) = min( m , n ) .

Dac func ia f = ( f 1 , f 2 ,..., f m ) nu este regulat într-un punct P, atunci P se nume te
punct singular sau punct critic, iar f(P) se nume te valoare singular sau valoare critic .
3
În spa iul euclidian canonic cu trei dimensiuni R consider m Ox, Oy, Oz un sistem
trirectangular. Not m cu I un interval deschis din R.
DEFINI IA 3.1.3. O func ie diferen iabil α : I → R 3 se nume te curb i se
noteaz cu α .
Observa ia 3.1.1. Uneori, numai imaginea α (I ) se nume te curb . În acest caz α se
nume te parametrizare, iar t ∈ I se nume te parametru. Vom folosi ambele accep iuni ale
cuvântului „curb ”, semnifica ia dorit decurgând din context.
Observa ia 3.1.2. Ne fix m studiul pe compunerea marcat în fig.3.1.1, unde I 0 este
izomorfismul canonic. Rezult c lui α putem s -i ata m o func ie i numai una de tipul
r
( ) ( )
α : Ι → Τ0 R 3 , unde Τ0 R 3 este spa iul tangent în punctul O la R 3 , ceea ce ne permite s
r r
consider m mul imea α (Ι ) ca fiind descris de extremitatea unui vector varia-bil α cu
originea fixat în originea O a reperului lui R 3 (fig.3.1.2).
 Fig. 3.1.1 Fig. 3.1.2.

Observa ia 3.1.3. Din defini ia lui α ( I ) rezult

{
α (Ι ) = Ρ ∈ R 3 }
∃ t ∈ Ι a.i. Ρ = α (t )
r
Dac raport m pe R la baza canonic , atunci func iile α i α sunt caracterizate prin
3

coordonatele lor euclidiene:

α (t ) = ( x(t ), y (t ), z (t )) , t ∈ Ι ,
r r r r
α (t ) = x(t )e1 + y (t )e2 + z (t )e3 , t∈ Ι .
Într-un context în care numai imaginea α ( I ) este numit curb , rela iile x = x( t ) ,
r r
y = y( t ) , z = z( t ) se numesc ecua iile parametrice ale curbei, iar α = α (t ) se nume te
ecua ia vectorial a curbei.

DEFINI IA 3.1.4. Un punct P al lui α ( I ) se nume te simplu dac exist o singur

valoare t ∈ Ι astfel încât Ρ = α (t ) . Dac exist mai multe valori distincte t astfel încât
P = α (t ) , atunci punctul P se nume te
multiplu.
Exemplul 1. Dac exist
numerele t1 ≠ t 2 i numai acestea din I
pentru care α (t1 ) = α (t 2 ) = Q , atunci
punctul Q se nume te dublu (fig.3.1.3).
Exemplul 2. Dac exist trei
numere distincte t1 , t 2 , t 3 i numai acestea
din I, pentru care α (t1 ) = α (t 2 ) = α (t 3 ) = Q , Fig.3.1.3 Fig.3.1.4
atunci punctul Q se nume te triplu (fig.3.1.4).
În general avem
DEFINI IA 3.1.5. Cardinalul mul imii α −1 (P ) se nume te multiplicitatea punctului
P.
Dac toate punctele unei curbe α (I) sunt simple, atunci dup defini iile anterioare
aplica ia α este injectiv . Deci, putem admite urm toarea
DEFINI IE 3.1.6. O func ie diferen iabil i injectiv α : I → R 3 se nume te curb
simpl .
 DEFINI IA 3.1.7. O func ie diferen iabil α : [a,b] → R 3 , cu α (a ) = α (b ) , se
nume te curb închis (fig.3.1.5).

Fig.3.1.5

3.1.2. Tangenta i planul normal. Curb orientat

Fie α : I → R 3 o curb . Not m cu t

variabila din I i α (t ) = P , α (t + h ) = Q , t + h ∈ I
(fig. 3.1.6.). Construim derivata
r r →
r α (t + h ) − α (t ) ΡQ
α ' (t ) = lim = lim
h →0 h h →0 h

Fig.3.1.6
r
DEFINI IA 3.1.8. Vectorul α ' (t), cu originea în α(t)=P, apare ca pozi ie limit a
vectorului PQ , când Q ∈ α (I ) se apropie de P i se nume te vector vitez . Dac raport m
R 3 la baza canonic , atunci
r r r r
α ' (t ) = x' (t )e1 + y' (t )e2 + z ' (t )e3 .

r
Observa ia 3.1.4. α ' (t ) ∈ Τα (t ) (R 3 ) .
r →
DEFINI II 3.1.9. Un punct P=α(t) al curbei α în care α ' (t ) ≠ 0 , se nume te punct
r →
regulat. Dac α ' (t ) ≠ 0 , ∀t ∈ Ι , atunci curba se nume te regulat .
r
Observa ia 3.1.5. Dac P este un punct regulat, atunci punctul P i vectorul α ' (t )
determin o dreapt care apare ca limita dreptei PQ, când P = α (t ) este fix, iar Q tinde c tre P
de-a lungul curbei.

DEFINI IA 3.1.10. Fie P, un punct regulat al curbei α. Dreapta care trece prin P i
r
are ca vector director pe α ' (t ) se nume te tangenta la curba α in P. Planul care trece prin P
r
i are ca vector normal pe α ' (t ) se nume te plan normal la curba α în P (fig.3.1.7 i 3.1.8).
Pentru m rimile definite avem urm toarele ecua ii:
x − x(t ) y − y(t ) z − z (t )
d TP : = = ,
x' (t ) y ' (t ) z ' (t )
π NP : ( x − x(t ) ) ⋅ x' (t ) + ( y − y (t ) ) ⋅ y ' (t ) + ( z − z (t ) ) ⋅ z ' (t ) = 0 ,
cu M(x, y, z) un punct curent al m rimii respective.
 Fig. 3.1.7 Fig. 3.1.8

Un punct al unei curbe poate s nu fie regulat. De aceea admitem

DEFINI IA 3.1.11. Un punct α(t)=P∈α(I), corespunz tor unei valori a lui t pentru
r →
care α ' (t ) = 0 , se nume te punct singular.
r → r r
Observa ia 3.1.6. Dac α ' (t ) = 0 , ∀ t ∈ J ⊂ I , atunci α = c , ∀ t ∈ J i astfel
restric ia lui α la J se reduce la un punct. În consecin , dac α admite puncte singulare i
nu se reduce la constante pe por iuni, atunci aceste puncte sunt în general izolate.
r r r r
DEFINI IA 3.1.12. Dac ∃ m>1, m∈N, astfel ca α ' (t ) = α ' ' (t ) = ... = α (m −1) (t ) = 0 i
r r
α (m ) (t ) ≠ 0 , atunci punctul P corespunz tor se nume te punct singular de ordinul m.
În vecin tatea unui punct singular de ordinul m , formula lui Taylor d
r r h m r (m ) r r r
α (t + h) = α (t ) +
m!
[ ]
α (t ) + ε (h ) , t + h∈I , cu lim ε (h ) = 0 .
h →0

Notând P = α (t ) i Q = α (t + h ) , avem
r r →
α (t + h ) − α (t ) ΡQ r (m )
lim m! = lim m! m = α (t )
h→0 hm h→0 h
r r r r r
Vectorii α (t ), α (t + h ) au originea în O, iar vectorii α ' (t ),α ' ' (t ), K,α (m ) (t ) , au originea în
r
extremitatea lui α (t ) .
r
DEFINI IA 3.1.13. Vectorul α (m ) (t ) se nume te vector tangent la curba α în
punctul P singular de ordinul m.
r
Punctul P i vectorul α (m ) (t ) definesc o dreapt care este limita dreptei PQ atunci când
P = α (t ) este fix, iar Q tinde c tre P de-a lungul curbei.
DEFINI II 3.1.14. Fie P un punct singular de ordinul m. Dreapta determinat de
r
punctul P i vectorul α (m ) (t ) se nume te tangenta curbei în punctul P.
r
Planul care trece prin P i are ca vector normal pe α (m ) (t ) se nume te planul normal
la curba α în punctul P.
Se deduce u or c m rimile introduse au urm toarele ecua ii
x − x(t ) y − y(t ) z − z (t )
d TP : (m ) = (m ) = (m )
x (t ) y (t ) z (t )
π NP : ( x − x(t ) ) ⋅ x (m ) (t ) + ( y − y (t ) ) ⋅ y (m ) (t ) + ( z − z (t ) ) ⋅ z (m ) (t ) = 0
Pe o curb dat α (I ) , presupus mul ime convex , se pot stabili dou i numai dou
sensuri de parcurs (ordinea punctelor curbei care corespunde ordinii din I) pe care convenim
le not m cu semnul + i - .
DEFINI IA 3.1.15. O curb α împreun cu alegerea unui sens de parcurs pe α (I )
se nume te curb orientat .
 r
Fie α o curb regulat . Dac α ' (t ) este vectorul tangent la α în α (t ) , atunci este
evident s consider m drept pozitiv acel sens de parcurs pe α (I ) care s fie coerent cu sensul
r
lui α ' (t ) i cu sensul pozitiv pe tangent (analog
cu orientarea unei drepte). Convenim
preciz m orientarea unei curbe i a
tangentei sale prin s ge i (fig. 3.1.9).

Fig. 3.1.9 Fig. 3.1.10

Dac α posed puncte singulare, atunci exist situa ii când nu este posibil alegerea pe curb
a unui sens de parcurs coerent cu cel de pe tangent (fig. 3.1.10).
CLASIFICARE. Curbele din spa iu se împart în dou categorii: curbe plane i
curbe strâmbe.
DEFINI IA 3.1.16. O curb din spa iu se nume te curb plan dac ∀ t ∈ I ,
∃ a, b, c, d ∈ R, astfel ca s aib loc rela ia ax(t ) + by(t ) + cz (t ) + d = 0 .

3.1.3. Câmpuri vectoriale pe o curb

No iunea de câmp vectorial pe o curb este o variant a no iunii generale de câmp

vectorial.
Fie α : I ⊆ R → R 3 o curb i P = α (t ) , t ∈ I , un punct arbitrar al s u.
r
DEFINI IA 3.1.17. O func ie Y, care asociaz fiec rui t ∈ I un vector Υ (t ) tangent
la R 3 în punctul α(t), se nume te câmp vectorial pe curba α (fig. 3.1.11).
r
Exemplu. Viteza α ' este un câmp vectorial pe curba α . Acest câmp se mai nume te
i câmp tangent la curba α (fig. 3.12).
r
Observa ia 3.1.7. Spre deosebire de α ' , câmpurile vectoriale arbitrare pe α pot s
con in sau nu vectori al c ror suport s fie tangent la curb (fig. 3.1.11).

r
NOTA IE. Pentru câmpul Υ (t ) avem
Fig. 3.1.11 Fig. 3.1.12 Fig. 3.1.13

r r r r
Υ (t ) = y1 (t )e1 (α (t ) ) + y 2 (t )e2 (α (t ) ) + y 3 (t )e3 (α (t ) ) ,
r
unde func iile y i :I → R se numesc coordonatele euclidiene ale lui Υ .
 r r r
Func iile compuse e1 (α (t ) ), e2 (α (t ) ), e3 (α (t ) ) sunt câmpuri vectoriale pe α . Aceste
r r r
câmpuri vor fi notate prescurtat e1 , e2 , e3 .
DEFINI IA 3.1.18. Se admit prin defini ie urm toarele opera ii pentru câmpuri:
r r r r
( )
Υ + Ζ (t ) = Υ (t ) + Ζ(t )
r r
( )
fΥ (t ) = f (t )Υ (t )
r r r v
( ) (
r r r
)
Υ , Ζ (t ) = Υ (t ), Ζ(t )
r
( )
Υ × Ζ (t ) = Υ (t ) × Ζ(t )
Observa ia 3.1.8. Aceste opera ii de câmpuri se traduc prin opera iile
corespunz toare asupra coordonatelor câmpurilor.
r
DEFINI IA 1.19. Fie α o curb regulat i Υ , un câmp vectorial pe α . Dac
r r r
( )
Υ , α ' = 0 , atunci Υ se nume te câmp normal la α .
r r r r
Observa ii 3.1.9. 1. Deoarece Υ (t ) = y1 (t )e1 + y 2 (t )e2 + y 3 (t )e3 , deducem c orice
r
câmp Υ este echivalent cu o aplica ie de tipul F : I → R 3 . De aceea apare evident defini ia :
r
Υ se nume te diferen iabil dac toate coordonatele sale sunt diferen iabile.
r
2. Derivata unui câmp Υ este tot un câmp pe curba α :
r dy r dy r dy r
Υ ' = 1 e1 + 2 e2 + 3 e3
dt dt dt
r r
3. În particular, derivata α ' ' a câmpului vitez α ' asociat lui α d câmpul
accelera ie, care în general nu este dirijat dup tangenta la curb .
Avem
r r r r
(
r
)
aΥ + bΖ ' = aΥ '+bΖ , a,b∈R,
r r
( )
f Υ ' = f ' Υ + fΥ ' ,
r r r r r r
( ) ( ) ( )
Υ, Ζ ' = Υ ' , Ζ + Υ , Ζ' ,
r r r r r r
( ) ( ) ( )
Υ × Ζ ' = Υ '×Ζ' + Υ '×Ζ' .
r r r r r r
r
( ) ( ) ( )
4. Penultima formul arat c dac Υ , Ζ =const.⇒ Υ ' , Ζ + Υ , Ζ' =0. În particular,
r r
dac Υ are o lungime constant , atunci Υ i Υ ’ sunt ortogonali în orice punct (fig. 3.1.13).
r 2 r r r r
( ) ( )
Într-adev r, rela ia Υ = Υ , Υ =const., implic Υ , Υ ' = 0 . De aceea, dac ne imagin m ca
α este traiectoria unui punct material care se deplaseaz cu o vitez de modul constant, atunci
accelera ia este un câmp normal la α (dirijat dup normala la curb ).
r
DEFINI IA 3.1.20. Un câmp Υ se nume te paralel dac toate coordonatele sale
sunt constante.
TEOREMA 3.1.1. Fie curba α : I → R 3 , unde I ⊂ R este un interval deschis.
r
1) Curba α este constant (se reduce la un punct) dac i numai dac câmpul vitez α ' este
identic nul.
2) Curba neconstant α este o dreapt dac i numai dac câmpul accelera ie este identic
nul (câmpul vitez este paralel).
r r r
3) Un câmp Υ pe α este paralel dac i numai dac Υ = Ο .
r r r r
Demonstra ie. 1) Fie curba α (t ) = x(t )e1 + y (t )e2 + z (t )e3 . Dac x(t ) = a , y(t ) = b ,
r r r r r
z (t ) = c , ∀ t ∈ I i a, b, c ∈R, atunci α (t ) = ae1 + be2 + ce3 i α ' (t ) =(0,0,0), ∀ t ∈ I .
 r
Reciproc, din α ' (t ) = 0 , ∀ t ∈ I , rezult α ' (t ) = 0 , y' (t ) = 0 , z ' (t ) = 0 , ∀ t ∈ I i,
deci, x(t ) = a , y(t ) = b , z (t ) = c (fig. 3.1.14).
r r r r r r r r
2) Fie α (t ) = (a 1 + a 2 t )e1 + (b1 + b 2 t )e2 + (c1 + c 2 t )e3 . G sim α ' (t ) = a 2 e1 + b 2 e2 + c 2 e3 i
α ' ' (t ) = (0,0,0) .
Reciproc, din x" (t ) = 0, y" (t ) = 0, z" (t ) = 0, ∀ t ∈ I , rezult x (t ) = a 1 + a 2 t ,
y(t ) = b1 + b 2 t , z (t ) = c1 + c 2 t (fig. 3.1.15).
r r r r r
3) Fie Υ = ae1 + be2 + ce3 . Rezult Υ ' = (0,0,0 ) .
r dy1 dy 2 dy3
Reciproc, din Υ '= 0 , rezult = 0, = 0, = 0 , ∀ t ∈ I , sau y1 = a,
dt dt dt
y 2 = b, y3 = c (fig. 3.1.16).

Fig. 3.1.14 Fig. 3.1.15 Fig. 3.1.16

3.1.4. Curbe definite prin ecua ii carteziene implicite

DEFINI II 3.1.21. Curbele din R 3 mai pot fi introduse i pornind de la func ii

diferen iabile de tipul ( )
F = f , g : R 3 → R 2 , F (x, y, z ) = ( f (x, y, z ), g (x, y, z )) .
Deoarece
 ∂f ∂f ∂f 
 ∂x ∂y ∂z 
J (F ) =  ,
 ∂g ∂g ∂g 
 ∂x ∂y ∂z 
punctele critice ale lui F se afl , prin defini ie, rezolvând sistemul
D( f , g ) D( f , g ) D( f , g )
=0 , =0 , =0 .
D( y, z ) D( z , x ) D ( x, y )
Punctele în care cel pu in unul dintre ace ti determinan i este diferit de zero sunt
puncte regulate.
Mul imea
 
C = F −1 (a, b ) = ( x, y, z )( x, y, z ) ∈ R 3 , f ( x, y, z ) = a, g ( x, y, z ) = b, cu a, b ∈ R fixati  se
 
nume te mul ime de ecua ii carteziene implicite f ( x, y, z ) = a, g ( x, y, z ) = b .
  
O mul ime de forma f −1 (a ) = ( x, y, z ) ( x, y, z ) ∈ R 3 , f ( x, y, z ) = a, a ∈ R fixat  se nume te
 
mul ime de nivel constant a sau mul ime de ecua ie cartezian implicit f ( x, y, z ) = a .
Revenind la mul imea C, aceasta este de fapt intersec ia a dou mul imi de nivel constant. Ea
poate s con in atât puncte regulate, cât i puncte critice ale lui F.
Fie (x 0 , y 0 , z 0 )∈ C . Mul imea tuturor punctelor din C, a c ror distan fa de
( ) ( )
x 0 , y 0 , z 0 este mai mic decât un num r ε > 0 , se nume te vecin tate a lui x 0 , y 0 , z 0 în
C.
( )
TEOREMA 3.1.2. Dac x 0 , y 0 , z 0 este un punct regulat din C, atunci exist o
vecin tate a acestui punct în care ecua iile
f ( x, y , z ) = a , g ( x , y , z ) = b
definesc o curb simpl i regulat .
Demonstra ie. Deoarece ecua iile f ( x, y, z ) = a , g ( x, y, z ) = b reprezint , respectiv,
mul imi de nivel constant diferite, mul imea C apare ca fiind intersec ia acestor mul imi.
D( f , g ) 0 0 0
În ipoteza
D( y, z )
(x , y , z ) ≠ 0 , teorema func iilor implicite asigur c sistemul
f ( x, y, z ) = a , g ( x, y, z ) = b define te dou func ii x → y( x ) , x → z ( x ) , în vecin tatea I a
D( f , g ) D( f , g )
dy D ( z, x ) dz D( x, y )
punctului x 0 , pentru care = =
dx D( f , g )
, .
dx D( f , g )
D( y, z ) D( y, z )
Astfel, por iunea din C din jurul punctului (x 0 , y 0 , z 0 ) poate fi gândit în mai multe
feluri
(fig. 3.1.17):
- intersec ia a dou suprafe e,
- graficul aplica iei h : I → R ,
2

h( x ) = ( y ( x ), z ( x )) ,
- imaginea lui I prin aplica ia α : x = t , y = y (t ) ,
z = z (t ) .
De aceea , aceast por iune este o curb simpl i
regulat .

Fig. 3.1.17

Observa ia 3.1.10. În ipoteza teoremei 3.1.2, mul imea C este reuniunea imaginilor
unor curbe simple i regulate i se nume te curb de ecua ii carteziene implicite
f ( x, y, z ) = a , g ( x, y, z ) = b . Aceast denumire se p streaz uneori chiar dac C con ine i
puncte critice.
Daca f i g sunt polinoame, atunci C se nume te curb algebric .
Observa ia 3.1.11. Fie P (x 0 , y 0 , z 0 ) , un punct regulat al lui C. Conform defini iilor
3.1.10. i a teoremei 3.1.2, deducem c tangenta la C în P are ecua iile
 x − x0 y − y0 z − z0
(d TP ) : = = ,
D( f , g ) D( f , g ) D( f , g )
(
D y0, z0) (
D z0 , x0) (
D x0 , y0 )
iar planul normal corespunz tor are ecua ia
(π NP ) : (x − x 0 ) D ( f0 , g0) + (y − y 0 ) D( f0 , g0) + (z − z 0 ) D( f0 , g0) = 0 .
D(y , z ) D(z , x ) D(x , y )
Exemple. 1) Dreapta. Ecua iile carteziene implicite ale unei drepte din spa iu
(intersec ie de plane) sunt
a 1 x + b1 y + c1 z + d 1 = 0  a1 b1 c 1 
(d ) :  2 , rang  2
 a b2 c2  = 2 ,

a x + b 2 y + c 2 z + d 2 = 0  
iar ecua iile ei parametrice sunt
(α ) : x = x 0 + lt , y = y 0 + mt , z = z 0 + nt , t ∈ R.
2) Conicele. În general, intersec ia dintre un plan i o cuadric este o conic :
f ( x, y , z ) = 0
(C ) :  ,
ax + by + cz + d = 0
unde f ( x, y, z ) este un polinom de gradul al doilea în x, y i z .

3.1.5. Formulele Frenet pentru curbe de vitez unu

Pentru început vom face câteva observa ii în leg tur cu studiul formei unei curbe din
spa iu în vecin tatea unui punct de-al s u.
O mai bun aproximare a formei unei curbe din spa iu se poate ob ine utilizând trei
r
derivate liniar independente. De exemplu, presupunem c P este un punct regulat i c α ' (t),
r r
α " (t ) , α ' ' ' (t ) determin o baz în T P (R ). Folosind formula lui Taylor de ordinul trei
3

→
hr h2 r h3 r h3 r r
PQ = α ' (t ) + α ' ' (t ) + α ' ' ' (t ) + ε (h ) , lim ε (h ) = 0 ,
1! 2! 3! 3! h →0

 h 2 h3 
ajungem la concluzia c , pentru h suficient de mic, tripletul  h, ,  d cu aproxima ie
 2 6 
→
coordonatele lui PQ în baza aleas . Când h
trece prin zero, prima i ultima coordonat
i schimb semnul, iar cea din mijloc i-l
streaz . Astfel, în vecin tatea punctului
r
P, arcul se afl în acela i semispa iu cu α " (t ) ,
r r
traverseaz pe α ' (t ),α ' ' ' (t ) i planul determinat
r r
de P, α ' (t ) i α ' ' ' (t ) (fig. 3.1.18). Fig. 3.1.18
r r
DEFINI IA 1.22. Planul determinat de P, α ' (t ) si α ' ' ' (t ) se nume te plan osculator.
Astfel, în vecin tatea punctului P, curba considerat are o abatere de la tangent
(curbare) i o abatere de la planul osculator (torsionare).
Ne propunem s g sim elementele matematice care m soar curbarea i torsiona-rea
3
unei curbe regulate din R .
 r
Reperul Frenet. Fie β : J → R , o curb cu viteza unu, adic β ' (s ) = 1, ∀s ∈ J .
3

r r r r
r r r r
( )
Câmpul T = β ' se nume te câmp tangent unitar al lui β . Derivând pe β ' , β ' = 1 , deducem
r r r r
( )
β ' ' , β ' = 0 i deci T ' = β ' ' , β ' ' ⊥ β ' . Curba β se încovoie în acela i sens cu T ' = β ' ' . Pe
r r r
sur ce β ' ' cre te, încovoierea lui β cre te. În acest fel, T ' = β ' ' controleaz curbarea lui
r
β , iar lungimea lui T ' d o m sur numeric a acestei curb ri.
r
De aceea T ' , se nume te câmp curbur , iar
func ia
r
k : J → [0, ∞) , k (s ) = T ' (s ) se nume te curbura lui
β (fig. 3.1.19).
r 1r
Câmpul vectorial N = T ' ,cu k>0, se nume te câmp normal Fig. 3.1.19
k
r
principal al lui β . Câmpul N indic în fiecare punct sensul în care se curbeaz β . Evident,
r r
T (s ) i N (s ) de-termin planul osculator al curbei β . Pentru controlul abaterii curbei de la
planul osculator (torsionare), în vecin tatea punctului β (s ) se utilizeaz versorul normal al
r r r
acestui plan. De aceea se introduce câmpul unitar B = T × N , care se nume te câmp normal
pe β .
r r r
Evident, câmpurile vectoriale T , N , B , definite pe β sunt ortonormate. Ansamblul
r r r r r r
T , N , B se nume te câmpul reperului Frenet pe β , iar ansamblul T (s ), N (s ), B(s ) se
nume te reper Frenet ata at punctului β (s ) de pe curb . Acest reper determin un triedru
Frenet mobil, ale c rui muchii se numesc tangent , normala principal i binormala.
Planele de coordonate ale acestui reper se numesc, respectiv, plan normal, plan
rectificant i plan osculator (fig. 3.1.20).
Utilitatea câmpului reperului Frenet în
studiul unei curbe regulate β const în faptul
d mai multe informa ii despre curb decât
ar da folosirea oric rui alt câmp de repere.
Ideea de baz în acest sens const în posibilitatea
r r r r r r
exprim rii derivatelor T ' , N ' , B ' cu ajutorul lui T , N , B .
Fig. 3.1.20

Fig. 3.1.20
r r r r
tim c T ' = kN (din defini ia curburii k). S ar m c B' este coliniar cu N . Pentru aceasta
r r r r
r
( ) ( )
este suficient s dovedim c B ' , B = 0 i B ' , T = 0 . Prima rela ie este adev rat deoarece
r r
r r r r r r
( )
B (s ) este un versor. Pentru a demonstra a doua rela ie, deriv m pe B ,T =0 i avem
r r
( ) ( ) ( ) ( )
B ' ,T + B ' ,T ' = 0 sau B ' ,T = − B, kN = 0 .
r r
r
DEFINI IA 3.1.23. Func ia real τ : J → R, definit pe B' = −τN , se nume te
torsiunea curbei (semnul minus este pus prin conven ie). τ(s) poate fi un nu-m r negativ, nul
sau pozitiv. Vom ar ta mai târziu modul în care τ m soar abaterea curbei β de la planul
u osculator.
 r r r r
S exprim m acum pe N ' în func ie de T , N , B . Avem
r r r r r r r r r r
r r r
( ) ( ) (
N ' = N ' ,T T + N ' , N N + N ' , B B . )
(
Din N (s ) versor, rezult N ' , N = 0
r r
)
( )
Prin derivarea lui N ,T =0, în raport cu s g sim
r r r r r r
r r
( ) ( ) (
N ,T = − N ,T ' = − N ' , kN = −k . )
(
r r
)
Prin derivarea în raport cu s a lui N , B = 0 , g sim
r r r r
( ) ( ) (
N ' , B = − N , B ' = − N ,−τN = τ . )
Am ob inut astfel
r r r
N ' = − kT + τB
i am demonstrat
TEOREMA 1.3. (formulele lui Frenet). Dac β : J → R este o curb cu viteza
3

unu, de curbur k>0 i torsiune τ, atunci

r r
T'= kN
r r r
N ' = -k T +τ B
r r
B' = -τ N .

3.1.6. Formulele Frenet pentru curbe de vitez oarecare

Fie α : I → R , t → α (t ) , o curb
3
regulat care nu are viteza unu i
β : J → R , s → β (s ) , reprezentarea sa normal . Dac s : I→J
3
este abscisa
curbilinie, atunci
(
∀t ∈ I , α (t ) = β s (t )
r r
) r
Dac k β > 0,τ β , Tβ , N β i Bβ sunt
elementele Frenet pentru β , atunci pentru
α definim:
-func ia curbur k = k β o s ,
-func ia torsiune τ = τ β o s ,
r r
-câmpul tangent unitar T = Tβ o s , Fig. 3.1.21
r r
-câmpul normal principal N = N β o s ,
r r
-câmpul binormal B = Bβ o s
i astfel ob inem elementele Frenet pentru o curb cu vitez oarecare (fig. 3.1.21).
TEOREMA 3.1.4. (formulele Frenet pentru o curb de vitez oarecare). Dac
α : I → R este o curb regulat de vitez v i curbura k>0, atunci
3
r r
T'= kv N
r r r r r
N ' = -kv T +τv B B' = -τv N
Demonstra ie. Fie β , reprezentarea normal a lui α . Prin defini ie
r r
T (t ) = Tβ (s (t ) ) , t ∈ I i prin derivare g sim
 r r
T ' (t ) = s ' (t ) ⋅ Tβ ' (s (t ) ) .
Pe de alt parte teorema 1.3 d
r r
Tβ ' ( s ) = k β ( s) N β ( s ) .
r
Prin înlocuirea lui s cu s(t ) în ultima rela ie i revenind la T ' (t ) , avem
r r r
T ' (t ) = s ' (t )k β (s (t ) ) ⋅ N β (s (t ) ) = v(t )k (t ) N (t ) .
La fel se demonstreaz i celelalte formule.
LEMA 3.1.1. Dac v este o curb regulat cu viteza v , atunci câmpurile vitez i
accelera ie ale lui α sunt date de
r r r dv r r
α ' = vT , α ' ' = T + kv 2 N .
dt
r r
Demonstra ie. Deoarece α = β (s ) , g sim
r r r r r r
α ' = s ' (t ) ⋅ β ' (s (t )) = v (t )Tβ (s (t ) ) = v (t )T (t ) .
Derivând înc o dat ob inem (fig.3.1.22)
r dv r r dv r r
α ' ' (t ) = T + vT ' = T + kv 2 N .
dt dt
Fig. 3.1.22
r r
Observa ia 3.1.12. Prin defini ie, α ' ' este varia ia vitezei α ' în unitatea de timp i, în
r
general, se schimb atât lungimea lui α ' cât i direc ia. De aceea formula care d accelera ia
este mai complicat decât formula care d viteza.
r
dv r r
DEFINI IA 3.1.24. Componenta tangen ial Τ a lui α ' ' indic varia ia
dt
r r r
lungimii lui α ' , iar componenta normal kv N indic varia ia direc iei lui α ' .
2

S d m acum formulele explicite pentru determinarea elementelor Frenet.

TEOREMA 3.1.5. Dac α : I → R este o curb regulat , atunci
3

r r r
r α' r r r r αr '×αr ' ' α '×α ' '
r r r
α '×α ' ' , α ' ' '
Τ = r , Ν = Β×Τ , Β = r r , k = r 3 , τ = r r 2 ,
α '' α '×α ' ' α' α '×α ' '
unde semnul , , ' înseamn derivata în raport cu t.
r r αr ' r r
Demonstra ie. Deoarece v = α ' > 0 , formula Τ = r este echivalent cu α ' = vΤ .
α'
Din lema 3.1.1 g sim
r r r
α '×α ' ' = kv 3 Β
r
Deoarece Β = 1 , k ≥ 0 i v > 0 , ob inem
r r
kv 3 = α '×α ' '
r r
Aceast rela ie arat c pentru curbele regulate condi ia k>0 este echivalent cu α '×α ' ' > 0 .
r r
De aceea , pentru k>0, vectorii α ' i α ' ' sunt liniar independen i i determin planul osculator
r r
în fiecare punct, ca i Τ i Ν . Rezult
r αr '×αr ' ' αr '×αr ' '
Β= = r r .
kv 3 α '×α ' '
 r r r r
Pentru ob inerea produsului mixt (α '×α ' ' , α ' ' ') este suficient s exprim m pe α ' ' ' cu
r r r
ajutorul lui Τ , Ν , Β . Avem
r  dv r r r
α ' ' ' =  Τ + kv 2 Ν ' = kv 3 τ Β +…
 dt 
r r r r
( ) (
unde ceilal i termeni nu ne intereseaz , deoarece Β, Τ = 0 , Β, Ν =0. )
Rezult
(αr '×αr ' ' ,αr ' ' ') = k 2 v 6 τ
r r
i, cum kv 3 = α '×α ' ' , g sim formula pentru τ.

3.1.7. Aplica ii la calcularea curburii i torsiunii

Pe baza rezultatelor din § 3.1.5 i § 3.1.6 este suficient s facem ra ionamente numai
pentru curbele cu viteza unu (în loc de curbe regulate) i le prefer m, deoarece sunt mai
simple.
TEOREMA 3.1.6. O curb cu viteza unu β : J → R este o parte a unei drepte
3

dac i numai dac k=0.

r r r
Demonstra ie. Deoarece k (s ) = β ' ' (s ) , rela ia k>0 este echivalent cu β ' ' (s ) = 0 ,
∀ s∈J .
TEOREMA 3.1.7. Fie β : J → R , o curb cu viteza unu, cu k>0. Curba β este
3

plan dac i numai dac τ=0.

r r r
Demonstra ie. Fie planul (r − r0 , a ) = 0 .
r r r
(
Dac β se afl în acest plan, atunci β − r0 , a = 0 .
r r r r
)
r
( ) ( )
Derivând, avem β ' , a = β ' ' , a = 0 .Rezult c a
r
r r r β ''
este perpendicular pe Τ = β ' i Ν = . Fig. 3.1.23
k
r r r
a
Astfel Β = ± r , adic Β'= 0 i, prin urmare, τ=0.
a'
r r r r
Invers, presupunem τ=0. Din teorema 3.1.3 rezult Β' = 0 i deci Β = a 0 . Vom ar ta
r
β se afl în planul care trece prin β (0) i este perpendicular pe Β (fig. 3.1.23). Pentru
r r r
(
aceasta consider m func ia f : J → R , f (s ) = β ( s ) − β (0), Β . )
r r
Avem
df
ds
( )
= β ' , Β = 0 i deci f (s ) = const . Cum f (0) = 0 , rezult f (s ) = 0 .
r r r
( )
Astfel, β ( s ) − β (0), Β =0 , ∀ s ∈ J .
TEOREMA 1.8. Fie β : J → R o curb cu viteza unu
care are curbura k>0 i torsiunea τ. Curba β este o parte a
 1
unui cerc de raza dac i numai dac k=const. i τ=0.
k
Demonstra ie. Fie τ=0, adic o curb plan . Fig. 3.24
r r 1 r r r 1 r r 1 r
Consider m curba δ = β + Ν . Avem δ ' = β '+ Ν ' = Τ + − kΤ = 0 .
k k
( k
) Fig. 3.1.24
Astfel, curba δ se reduce la un punct, adic
r 1 r r r r 1 r
∀ s ∈ J , β ( s ) + Ν (s ) = C ⇒ β ( s ) − C = − Ν = .
1
k k k
1
Rezult c β se afl pe cercul cu centrul în C i de raz (fig. 3.1.24).
k
Invers, fie β o parte a unui cerc de raz r . Deoarece cercul este o curb plan ,
r r r r r r
avem β ( s ) = C − rΝ ( s ) i τ=0. De aici i din teorema 3.3 rezult β ' ( s ) = −rΝ ' ( s) = rkΤ( s ) ,
1
adic rk = 1 sau k = .
r
În continuare ne vom ocupa de elici circulare.
DEFINI IA 3.1.25. O curb regulat α : J → R , t → α (t ) al c rei vector
3

r r
tangent unitar Τ (t) face în fiecare punct un unghi constant cu un vector u dat, adic
r r
( )
Τ(t ), u = cosθ , ∀ t∈I, se nume te elice circulara.
Observa ia 3.1.12. Condi ia impus nu este afectat de reparametrizare. De aceea ne
vom ocupa de elicea cilindric β : J → R , care are viteza unu.
3

Observa ia 3.1.13. Fie β o curb de vitez unu, pentru care produsul scalar
r r r r r
( ) ( )
Τ, u = cosθ. Luând pe β (0) ca origine, func ia h(s ) = β ( s ) − β (0), u arat cum se ridic
r
β (s ) în direc ia lui u (fig. 3.1.25). Pe de alt parte
r r r r
dh
ds
( ) ( )
= β ' , u = Τ, u = cosθ ,
din care
h(s ) = s cosθ .
r
Observa ia 3.1.14. Dac prin fiecare punct al lui β se duce o dreapt paralel cu u ,
atunci se ob ine o suprafa cilindric pe care se afl β . Considerentele de mai sus arat c
pentru orice elice cilindric β exist o curb γ astfel încât
r r r
β ( s ) = γ ( s ) + s cosθ u ,
unde abscisa curbilinie s este m surat , de exemplu, de la zero. Curba γ se nume te curba
sec iunii transversale a suprafe ei cilindrice pe care se afl β . Ea se afl în planul
r
determinat de punctul β (0) i de vectorul normal u (fig. 3.1.26). De asemenea, dac curbura
lui β este k , atunci, printr-un calcul simplu, se ob ine c func ia curbur a lui γ este
k
.
sin 2 θ
 Fig. 3.1.25 Fig. 3.1.26

Observa ia 3.1.15. Pentru o parametrizare oarecare avem

r r r
α (t ) = γ (t ) + s (t ) cosθ u ,
unde s = s (t ) este abscisa curbilinie.
TEOREMA 3.1.9. Fie β : J → R , o curb cu viteza unu, care are curbura k>0 i
3

τ
torsiunea τ. Curba β este o elice cilindric dac i numai dac =const.
β
r r
( )
Demonstra ie. Dac β este o elice cilindric cu Τ, u =cosθ, atunci
r r r r r r r r
( ) ( ) ( ) ( )
0 = Τ, u ' = Τ' , u = kΝ, u ⇒ Ν, u = 0 .
r r
r r
Astfel, ∀ s ∈ J , u se afl în planul lui Τ(s ) i Β(s) . Deoarece u este un versor, avem
r r r
u = Τ cosθ + Β sinθ i prin derivare g sim
r τ
0 = (k cosθ − τ sin θ )N ⇒ = ctgθ = const .
k
τ τ
Invers, fie = const . Alegem pe θ astfel încât = ctgθ i construim câmpul
k k
r r r r r r r
U = T cosθ + B sin θ . Deoarece U ' = (k cosθ − τ sin θ )N = 0 , rezult c U este un câmp de
r r r
( )
vectori paraleli i, deci, el se reprezint prin vectorul u astfel încât T , u = cosθ . De aceea
curba β este o elice cilindric .
Caz particular: elicea circular . În acest caz suprafa a cilindric este un cilindru
sin 2 θ
circular drept iar sec iunea transversal este un cerc cu raza .
k

3.2. PROBLEME REZOLVATE

1. se arate c
r r r
(C ) : rr = a sin t cos t i + sin 2 t j + cos t k , t ∈ R
( )
este o curb sferic i apoi s se afle cosinusurile directoare ale tangentei la curba (C ) .
Rezolvare. Eliminând parametrul t între ecua iile
x = a sin t cos t , y = a sin 2 t , z = a cos t ,
ob inem x 2 + y 2 + z 2 = a 2 , adic o sfer cu centrul în originea reperului Oxyz i de raz a .
r r
Deoarece curba (C ) , dat prin ecua ia vectorial r = r (t ) , cu t ∈ R, este o curb
r
regulat , versorul tangentei la curba (C ) într-un punct P(r (t )) este
r r
r (t )
T = r .
r ' (t )
Prin calcul, avem
r r r r
r
r ' (t ) =
dr
dt
(
= a cos 2t i + sin 2t j − sin t k , )
r
r ' (t ) = a cos 2 2t + sin 2 2t + sin 2 t = a 1 + sin 2 t ,
r r r r
T =
1 + sin 2 t
1 + sin t
2
(
cos 2t i + sin 2t j − sin t k . )
Rezult
1 + sin 2 t 1 + sin 2 t 1 + sin 2 t
cos α = cos 2t ; cos β = sin 2t ; cos γ = − sin t .
1 + sin 2 t 1 + sin 2 t 1 + sin 2 t
2. Fie curba x = 1 + t 3 , y = t 2 + t 3 , z = 5t 3 + 2t 2 + 2 , t ∈R.
1) se arate c este o curb simpl , plan i s se g seasc planul curbei.
2) se determine punctul singular al curbei, tangenta i planul normal în acest punct.
Rezolvare. 1) Ecua ia vectorial a curbei este
r r r r
r = (1 + t 3 ) i + (t 2 + t 3 ) j + (5t 3 + 2t 2 + 2 )k , t ∈ R,
care este o func ie diferen iabil i injectiv , deci (conform defini iei 3.1.6) reprezint o curb
simpl .
r r r
Calcul m torsiunea τ = r r 2
(
r '×r " , r ' " )
r '×r "
i avem
3t 2 2t + 3t 2 4t + 15t 2 3t 2 2t 4t
r r r
( )
r '×r " , r ' " = 6t 2 + 6t 4 + 30t = 6 6t 2 4 =0 ,
6 6 30 1 0 0
deoarece coloanele 2 i 3 sunt propor ionale. Prin urmare τ = 0 i curba este plan (conform
teoremei 3.1.5).
Pentru a g si planul curbei (conform defini iei 3.1.16), trebuie ca s determin m nu-
merele reale a, b, c, d , astfel ca ax(t ) + by(t ) + cz (t ) + d = 0 , ∀t ∈R. Înlocuind x, y i z cu
ecua iile parametrice ale curbei i folosind metoda coeficien ilor nedetermina i, ob inem
solu ia
(a, b, c, d ) = −d (3, 2, −1, −1) , cu d ∈ R,
adic , planul curbei este de ecua ie 3x + 2 y − z − 1 = 0 .
r
2) Folosind defini ia 3.1.11, avem r ' (t ) = 0 pentru t = 0 . Deci, punctul singular este punctul
M 0 (1, 0, 2 ) de pe curba dat . Din defini iile 1.12 ob inem c M 0 este un punct singular de
 r r r r r r
ordinul al doilea, pentru c r ' (0 ) = 0 V i r " (0 ) = 2 j + 4 k ≠ 0 V . Utilizând defini iile 3.1.14,
ob inem m rimile cerute. Astfel, tangenta curbei în punctul M 0 este
x − x(0) y − y(0) z − z (0) x −1 y z − 2
d TM 0 : = = ⇔ = = ,
x" (0) y" (0) z" (0) 0 2 4
iar planul normal la curb în punctul M 0 este
π NM 0 : (x − x(0))x" (0) + ( y − y(0))y" (0) + (z − z(0))z" (0) = 0 ⇔ y + 2z − 4 = 0 .

3. Fie curba
r r t2 r t3 r
(Γ )
: r =t i +
2
j + k , t ∈R i punctele M 1 t 1 , M 2 t 2 ∈ Γ .
6
( ) ( )
i) se scrie ecua iile planelor osculatoare la curb în cele dou puncte.
ii) se arate c aceste plane sunt ortogonale în punctele M 1 , M 2 ∈ Γ , pentru care produsul
absciselor este egal cu -2.
Rezolvare. i) Din defini ia 1.22 rezult c planul osculator în punctul M S (t S ) , cu
s = 1, 2 , are ecua ia

x−t S
y−
(t ) S 2
z−
(t ) S 3

2 6
x − x tS ( ) y − y tS ( ) z − z tS ( )
(π ) : ( )
x' t S ( )
y' t S ( )
z' t S =0 ⇔ 1 tS
(t )S 2
= 0,
OS

x" (t ) y" (t ) z" (t )

S S S 2

0 1 tS

adic

(π ) : (t 2) ⋅ x − t ⋅ y + z − (t 6) = 0 , cu s = 1, 2 .
S 2 S 3
S
OS

ii) Din M (t ), M (t ) ∈ Γ i produsul absciselor egal cu -2, rezult c

1 2
x 1 x 2 = −2 , adic
1 2
r r
t 1 ⋅ t 2 = −2 . Condi ia ca planele osculatoare s fie ortogonale este ca N 1 ⋅ N 2 = 0 , unde
r
vectorul N S este normal planului π 0 S , cu s = 1, 2 . Calculând produsul scalar ob inem
 −t2
 ( )
2


 2 
r r  t1 2
N1 ⋅ N 2 = 
( ) 
, −t 1 , 1 − t 2
( )
 t 1t 2
=
2

+ t 1t 2 + 1 = 0 . q.e.d.
 2   4
 
 1 
 
 
  1
x = t


4. Fie curba (Γ ) :  y = t , cu t ∈ R*.

 z = 2t − 1
2


se determine punctele curbei ale c ror binormale sunt perpendiculare pe dreapta
x+ y =0
(d ) :  .
4 x − z = 0
Rezolvare. Se observ c dreapta d este dat prin intersec ia a dou plane de vectori normali
r r
N 1 (1, 1, 0 ) i, respectiv, N 2 (4, 0, −1) . Prin urmare, vectorul director al dreptei d este
r r r r r r
a = N1 × N 2 = −i + j − 4k .
Ecua ia vectorial a curbei este
r r r
(Γ ) : αr = 1 i + t j + (2t 2 − 1)k , t ∈ R*.
t
Deoarece aceasta este o curb regulat , expresia binormalei (conform teoremei 3.5) este
r αr '×αr"
B= r r ,
α '×α "
unde
r r r
i j k
r r 1 r 12 r 2 r
α '×α " = − 2 1 4t = 4i + 2 j − 3 k
t t t
2
0 4
t3
r
Condi ia ca dreapta d s fie ortogonal binormalei B este echivalent cu
r r r
a ⋅ (α '×α ") = 0 ⇔ − 4 + 2 + 3 = 0 ,
12 8
t t
(
ale c rei solu ii sunt t1 = t 2 = −1, t 3 = 2 . Deci punctele c utate sunt M 1 − 1, −1, 1 ) i
1 
M 2  , 2, 7  .
2 

5. se scrie ecua iile axelor i planelor triedrului Frenet în punctul M 0 (− 1, 0, 1) la

r r r r
curba Γ de ecua ie α = (2t − 1)i + t 3 j + (1 − t 2 )k , cu t ∈ R.
Rezolvare. Cum M 0 se afl pe curba Γ , coordonatele acestuia satisfac ecua iile parametrice
ale curbei, adic
2t − 1 = −1
r
3
t = 0 ( )
i rezult t = 0 ( pentru M 0 = M 0 − 1, 0, 1 = M 0 (α (0)) ).

1 − t = 1
2

Pentru ob inerea m rimilor cerute calcul m

r r r r r r
α ' (t ) = 2i + 3t 2 j − 2tk ⇒ α ' (0 ) = 2i
r r r r r r r r
α " (t ) = 6tj − 2k ⇒ α " (0 ) = −2k i α ' (0) ×α " (0) = 4 j .
r r
Ecua ia tangentei în M 0 , de versor director T (coliniar cu α ' (0) ) este
x − x(0) y − y(0) z − z (0) x +1 y z −1
(d )TM 0 :
x' (0)
=
y' (0)
=
z ' (0)
⇔
2
= =
0 0
⇔

y = 0
(d ) :  o dreapt situat în planul xOz , paralel cu axa Oz .
z = 1
TM 0

r r
Ecua ia normalei principale în M 0 , de versor N (coliniar cu α " (0) ) este
x + 1 = 0
(d ) :
x +1 y z −1
= = ⇔  .
−2 y = 0
NM 0
0 0
r r r
Ecua ia binormalei în M 0 , de versor director B (coliniar cu α ' (0) × α " (0) ) este
x + 1 = 0
(d ) x +1 y z −1
: = = ⇔  .
z − 1 = 0
BM 0
0 4 0
Planele triedrului Frenet sunt :
r
- planul normal (cu vectorul normal T )
( )
π OM 0 : (x + 1) ⋅ 2 = 0 ⇔ x + 1 = 0 , care este un plan paralel cu yOz .
r
- planul rectificant (cu vectorul normal N )
( )
π RM 0 : ( z − 1) ⋅ (− 2 ) = 0 ⇔ z − 1 = 0 , care reprezint un plan paralel cu xOy .
r
- planul osculator (de vector normal B )
( )
π OM 0 : y ⋅ 4 = 0 ⇔ y = 0 , care este chiar planul xOz .

6. se afle raza de curbur i raza de torsiune a curbei

r r r t r
α = (t − sin t )i + (1 − cos t ) j + 4 sin k , cu t ∈ R.
2
Rezolvare. Inversa curburii se nume te raz de curbur i este dat (conf. T. 3.5) de
r 3
1 α'
R= = r r .
k α '×α "
Calcul m
r r r t r
α ' = (1 − cos t )i + sin tj + 2 cos k ,
2
r t t t t
α ' = 4 sin 4 + 4 sin 2 cos 2 + 4 cos 2 = 2 ,
2 2 2 2
r r r t r
α " = sin i + cos tj − sin k ,
2
 r r r
i j k
r r t t tr t t r t r
α '×α " = 2 sin 2 sin t 2 cos = −2 cos 3 i + 2 sin 1 + cos 2  j − 2 sin 2 k ,
2 2 2 2 2 2
t
sin t cos t − sin
2
r r t
α '×α " = 2 1 + sin 2
2
i ob inem
1 4
R= = .
k t
1 + sin 2

2
Inversa torsiunii se nume te raz de torsiune i este dat (conf. T.3.5) de
r r 2
1 α '×α "
= r r r .
τ (
α '×α " , α ' ")
Calcul m
r r r 1 t r
α ' " = cos t i − sin t j − cos k ,
2 2
(αr '×αr", αr '") = − cos 2t  2 + sin 2 2t 
 
i avem
 t
41 + sin 2 
1
=  2
=−
4
+
4
.
τ t 2 t  t t 2 t 
− cos  2 + sin  cos cos  2 + sin 
2 2 2 2 2

3.3. PROBLEME PROPUSE

1. se reprezinte curba
(C ) : x = t , y = t 2 , z = e k , t ∈ R , constanta k ∈ R fixat ,
ca intersec ie a dou suprafe e.
2. a) se determine proiec ia pe planul xOy a curbei de intersec ie a paraboloidului
hiperbolic z = x 2 − y 2 cu planul x + y − z − 1 = 0 .
b) se arate c proiec ia elicei
r r r r
r = a cos t i + a sin t j + bt k , cu t ∈ R,
pe planul xOz este o sinusoid .
3. se arate c urm toarele curbe sunt sferice :
r r r r
(i) r = a sin t cos t i + a sin 2 t j + a cos t k , t ∈R ;
r r r r
(ii) r = 2 sin 2t i + (1 − cos 2t ) j + 2 cos t k , t ∈R ;
r r r r
(iii) r = sin 2 t i + sin t cos t j + (1 − cos t )k , t ∈ R .
4. se determine func ia f : (0, ∞ ) → R astfel încât curba
(Γ ) : x = t 2 , y = − ln t , z = f (t ) , t > 0 ,
fie o curb plan . S se determine curbura curbei în punctul în care aceasta taie planul
xOz .
5. se scrie ecua ia tangentei la curba strâmb
(C ) : x = u , y = u 2 , z = u 3 , cu u ∈R ,
în punctul corespunz tor lui u = 1 . Orientând tangenta în sensul pozitiv al curbei, s se ob in
punctul a c rui abscis este -2.
6. se g seasc ecua iile tangentei i planului normal la curba
x = 2t 2 + 1 , y = t − 1 , z = 3t 3 , t ∈ R,
în punctul unde aceasta întâlne te planul xOz .
7. Pentru curbele de mai jos s se scrie ecua ia planului osculator în câte un punct oarecare al
fiec rei curbe :
[
(C ) : y 2 = x , x 2 = z , cu x ∈ 0, ∞ ) ;
(Γ ): x = e t , y = e − t , z = t 2 , cu t ∈ R.
8. se g seasc ecua iile normalei principale i binormalei la curba :
(C ) : x = y 2 , z = x 2 , în punctul M (1, 1, 1) ;
t2 2t 2 t4 1 2 1
(Γ ) : x= , y= , z= , în punctul P , ,  .
2 3 2 2 3 2
9. Se d curba x = cos t , y = sin t , z = − ln cos t , cu t ∈ R. Se cere :
(i) se calculeze versorii normalei principale i ai binormalei ;
(ii) se scrie ecua iile binormalei i a planului rectificant în punctul t = 0 ;
(iii) se calculeze curbura într-un punct oarecare al curbei.
10. se g seasc într-un punct oarecare al elicei
x = a cosθ , y = a sin θ , z = kθ , cu θ ∈ R i k ∈ R ∗+ fixat ,
triedrul lui Frenet. S se demonstreze c într-un punct oarecare al elicei, normala principal
întâlne te axa cilindrului într-un punct I.
r r r r
11. Fie curba r = 3t 2 i + 6t 3j + t k , cu t ∈ R. se scrie expresiile analitice ale versorilor i
planele triedrului mobil ata at curbei.
r r r 2 r
12. Se d curba r = t i + (1 − t 2 ) j + t 3 k , cu t ∈ R. Se cere:
3
(i) se calculeze versorii fundamentali în punctul t = 1 ;
(ii) se scrie ecua iile carteziene i vectoriale ale normalei principale i ale planului
osculator ;
(iii) se calculeze torsiunea în acela i punct.
13. se arate c :
(i) la elicea cilindric (dat în problemele 2 i 10) curbura i torsiunea sunt constante ;
(ii) la elicea conic
x = t cos t , y = t sin t , z = at , cu t ∈ R i a ∈ R ∗+ fixat ,
2
curbura în origine este k = .
1+ a2
14. se demonstreze c la curba
x = acht cos t , y = acht sin t , z = at , cu t ∈ R i a ∈ R ∗+ fixat ,
segmentul de normal , cuprins între punctul de pe curb i axa Oz , este egal cu raza de
torsiune a curbei.
15. se calculeze curbura i torsiunea curbelor de ecua ie :
r r r r
(i) r = a cos 3 t i + a sin 3 t j + cos 2t k , t ∈ R , a > 0 ;
r r r t r
(ii) r = a(t − sin t )i + a(1 − cos t ) j + 4a cos k , t ∈R , a > 0 ;
2
r r t r tr
(iii) r = e cos t i + e sin t j + e k , t ∈ R.
t

16. se calculeze razele de curbur ale curbelor :

r r r r
a) r = − cos 2t i + (2t − sin 2t ) j + 4t cos t k , t ∈ R ;
r r r r
b) r = sin 2t i + (1 − cos 2t ) j + 2 cos t k , t ∈ R ;
r r r r
c) r = e t i + e t j + 2t k , t ∈ R .
17. Se d elicea cilindro-conic
x = ae ht cos t , y = ae ht sin t , z = be ht , t ∈ R i a, h ∈ (0, ∞ ) .
se arate c raportul curburilor în punctele consecutive, pentru care t variaz în progre-
sie aritmetic , este constant.

3.2. ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFEREN IAL A

SUPRAFE ELOR

3.2.1.Ecua iile suprafe elor

Fie D un domeniu dreptunghiular din E2, adic

D= { M ( u , v ) | ( u , v ) ∈ [ a , b ] × [ c, d ] } .
Consider m o aplica ie continu a lui D în E3
r
r : D → E3
(u, v ) → ( f (u, v ), g (u, v ), h(u, v )) ,
f , g , h fiind func ii continue pe D .
DEFINI II 3.2.1. Mul imea
{ r r
}
Σ = P ( r ( u, v ) ) | ( u, v ) ∈ D = r ( D )
se nume te suprafa .
Ecua ia
(1) (Σ ) : rr = rr(u, v ) , cu (u, v ) ∈ D
se nume te ecua ia vectorial a suprafe ei, care este echivalent cu
r r r r
(1 ) r (u , v ) = f (u , v ) i + g (u , v ) j + h(u , v ) k ,
iar ecua iile
 x = f (u , v )
(2) (Σ ) :  y = g (u, v ) , (u, v ) ∈ D
 z = h(u , v )

se numesc ecua iile parametrice ale suprafe ei Σ .
Denumire. u i v se numesc coordonatele curbilinii ale punctului P i vom
nota P (u , v ) .
Presupunem c func iile f , g i h sunt diferen iabile i au derivate par iale continue
într-o vecin tate a punctului M 0 ( u 0 , v 0 ) , iar determinan ii func ionali
D( f , g ) D (g , h) D (h, f )
(3) , ,
D(u, v ) D (u, v ) D (u, v )
nu sunt to i nuli. Astfel, într-o vecin tate U a lui M 0 se pot elimina u i v din ecua iile
parametrice i suprafa a poate fi reprezentat sub forma ( cartezian ) implicit
(
F x, y, z = 0 . )
Dac una din derivatele par iale ale func iei F este nenul în punctul M 0 , de exemplu
∂F
≠ 0 , atunci suprafa a se define te într-o vecin tate a punctului M 0 sub forma
∂x x=x 0

explicit z = ψ (x , y ) .
Un sistem de dou ecua ii reprezint în general o curb
F ( x, y , z ) = 0
(Γ ) : 
G( x, y, z ) = 0
Defini ia suprafe ei are la baz ideea c orice regiune suficient de mic dintr-o
suprafa Σ trebuie s semene cu o regiune din plan . Astfel, proprietatea suprafe ei Σ de a fi
r r
nete-d este asigurat de regularitatea func iei r = r (u , v ) , adic de condi ia ca cel pu in
unul din jacobieni s fie nenul.
r r
Proprietatea lui Σ : r = r (u , v ) de a nu se t ia pe ea îns i este asigurat de
r
injectivitatea func iei r .
Exemplu. Fie S (C , R ) cu C (a, b, c ) dat prin formulele echivalente:
r r r r
( S ) : r = ( a + R cos u sin v ) i + ( b + R sin u sin v ) j + ( c + R cos v ) k (vectorial ),
 x = a + R cos u sin v
(S ) :  y = b + R sin u sin v (u, v ) ∈ [0,2π ) × [0, π ) (parametric ),
 z = c + R cos v

(S ) : ( x − a )2 + ( y − b )2 + ( z − c )2 = R (implicit ).
Condi ia de regularitate a func iei
r r r r
r ( u , v ) = x ( u , v ) i + y ( u , v ) j + z ( u , v ) k , ( u , v ) ∈ D ⊂ R2 ,
poate fi exprimat cu ajutorul derivatelor par iale
r
r ∂r ( u , v ) ∂x ( u , v ) r ∂y ( u , v ) r ∂z ( u , v ) r
ru = = i+ j+ k ,
∂u ∂u ∂u ∂u
r
r ∂r ( u , v ) ∂x ( u , v ) r ∂y ( u , v ) r ∂z ( u , v ) r
rv = = i+ j+ k ,
∂v ∂v ∂v ∂v
sub forma
r r r
ru × rv ≠ 0 V ,
adic
 r r r
i j k
xu yu zu ≠0 ,
xv yv zv
∂x ∂x
pentru c jacobienii sunt nenuli, unde xu = , xv = etc.
∂u ∂v

3.2.2.Curbe coordonate. Plan tangent

r r
DEFINI IA 3.2.2. Se nume te curb pe suprafa a (Σ ) : r = r (u , v ) , cu
(u, v ) ∈ D ⊂ E2, o mul ime Γ de puncte de pe Σ care verific o ecua ie de forma
(Γ ) : rr = rr (u(t ), v(t )) , t ∈ I ⊆ R ,
unde u (t ) i v(t ) sunt func ii diferen iabile.
DEFINI IA 3.2.3. Se nume te curb coordonat de tip u pe suprafa a
(Σ ) : rr = rr (u, v ) , cu (u, v ) ∈ D ⊂ E2,
curba
r r
(4) ( Γu ) : r1 = r ( u, v 0 ) , ( u, v 0 ) ∈ D .
Deci Γu ⊂ Σ i ( Γu ) : v = v 0 .
DEFINI IA 3.2.4. Se nume te curb coordonat de tip v pe suprafa a Σ , curba
r
(5) ( Γv ) : r ( u 0 , v ) , ( u 0 , v ) ∈ D .
Deci Γv ⊂ Σ i ( Γv ) : u = u 0 .
r
Pe suprafa a Σ = r (D ) se g sesc dou familii de curbe coordonate Γu , Γv care sunt
r
imaginile prin r ale dreptelor v = v0 , respectiv, u = u 0 din planul uOv . Prin orice punct
regulat al suprafe ei Σ trece câte o singur curb din fiecare din familiile (u ) i (v ) (vezi fig.
3.2.1). Vectorii vitez în punctul regulat P0 (u 0 ,v 0 ) ∈ Σ la curbele Γu i Γv , care trec prin
r r r
acest punct, sunt necoliniari (ceea ce am ar tat prin ru × rv ≠ 0V ) .

Fig. 3.2.1
TEOREMA 3.2.1. Fie o suprafa regulat Σ dat prin ecua ia (1). Dac punctul
M 0 (x 0 , y 0 , z 0 ) ∈ Σ , atunci prin punctul M 0 trece o singur curb coordonat Γv .
 Demonstra ie. Fie curbele coordonate Γu i Γv date de (4) i (5) care trec prin
punctul M 0 , adic M 0 ∈ Γu ∩ Γv i coordonatele punctului M 0 verific sistemul
( )
x 0 = f u 0 , v 0
 0
(
y = g u ,v .
0
)0

( )
z 0 = h u 0 , v 0

Presupunem c prin punctul M 0 ar trece i curbele coordonate Γu∗ i Γv∗ date prin
r r r r
( ) ( ) ( ) (
Γu∗ : r = r u, v∗0 i Γv∗ : r = r u∗0 , v , )
( )
 x 0 = f u ∗0 , v∗0

( )
adic M 0 ∈ Γu∗ ∩ Γv∗ i coordonatele punctului M 0 verific sistemul  y 0 = g u ∗0 , v∗0 .
 0
( )
 z = h u ∗ , v∗
0 0

 x = f (u , v )

Cum suprafa a Σ este regulat , func iile  y = g (u , v ) stabilesc o coresponden biunivoc
 z = h(u , v )

între punctele M ∈ Σ i perechile ordonate (u, v ) , adic punctului M 0 îi corespunde o singur
pereche (u 0 ,v 0 ) , i reciproc. Deci
u∗0 = u 0 , v∗0 = v 0 ,
adic Γu∗ = Γu , Γv∗ = Γv .
adar, prin M 0 trece o singur curb coordonat Γu i o singur curb coordonat
Γv (fig. 3.2.1).
Observa ii 2.1. (i) Dac Γu , Γv sunt curbele coordonate care trec prin M , atunci
r r
r ∂r r ∂r
vectorii vitez ru = , rv = sunt tangen i,
∂u ∂v
respectiv, la curbele Γu , Γv , în punctul M (fig. 3.2.2).
Într-adev r, din M ∈ Γu ∩ Γv rezult c :
r r
- M ∈ Γu , va avea vectorul de pozi ie r = r (u , v 0 )
r
i, conform defini iilor 3.1.8 i 3.1.10, derivata ru este
tangent la curba Γu în punctul M .
r
- M ∈ Γv , în mod analog, derivata rv este tangent Fig. 3.2.2
la curba Γv în M .
r r
(ii) Vectorii vitez ru i rv nu sunt coliniari.
Într-adev r, din
 r r r
i j k
r r
∂r ∂r ∂f ∂g ∂h D( g , h ) r D(h, f ) r D( f , g ) r
× = = i+ j+ k ,
∂u ∂v ∂u ∂u ∂u D(u , v ) D(u , v ) D(u , v )
∂f ∂g ∂h
∂v ∂v ∂v
r r
i din regularitatea func iei r = r (u , v ) , adic cel pu in unul din jacobieni s fie nenul, rezult
r r r
ru × rv ≠ OV .
r r
TEOREMA 32.2. Fie Σ o suprafa regulat dat prin (Σ ) : r = r (u, v ) i un punct
r
M (r (u , v )) ∈ Σ . Dac (Γ )M este mul imea tuturor curbelor Γ situate pe suprafa a Σ care
trec prin punctul M , atunci mul imea tuturor tangentelor la curbele Γ în punctul M sunt
situate într-un plan π TM .
Demonstra ie. Fie Γ ∈ (Γ )M o curb arbitrar de pe suprafa a Σ care trece prin
punctul M , dat de ecua ia vectorial
(Γ ) : rr = rr(u (t ), v(t )) .
Vectorul
r r r
dr ∂r du ∂r dv
= ⋅ + ⋅
dt ∂u dt ∂v dt
r
dr r r
este tangent curbei Γ în punctul M . Aceast rela ie arat c vectorii , ru i rv sunt
dt
r r
coplanari. Conform observa iei 2.1(i), vectorii ru i rv sunt tangen i la curbele coordonate Γu ,
respectiv, Γv , care trec prin punctul M . Cum prin punctul M trece o singur pereche de
r r
curbe, Γu , Γv , rezult c vectorii ru , rv determin un plan unic π TM . Deoarece
r
curba Γ ∈ (Γ )M a fost luat arbitrar, rezult c to i vectorii
dr
vor fi situa i în planul π TM ,
dt
adic toate tangentele la curbele Γ , care trec prin M , sunt situate în planul π TM .
DEFINI IA 3.2.5. ( Plan tangent ) Fie Σ o suprafa i fie M ∈ Σ un punct regulat.
Se nume te plan tangent la suprafa a Σ în punctul M (notat π TM ) locul geometric al
tangentelor la toate curbele Γ care trec prin punctul M i sunt situate pe suprafa a Σ .
r
Observa ia 3.2.2. Dac M (r (u, v )) ∈ Σ , conform teoremei 2.2, planul tangent π TM
r r
este determinat de ru , rv , calcula i în punctul M (fig. 3.2.3), astfel :
(i) dac Σ este dat prin ecua ia vectorial (1), atunci
(6) (π TM ) : (rr − rr(u, v )) ⋅ (rru × rrv ) = 0 ;
(ii) dac Σ este dat prin ecua iile parametrice (2), atunci

x − f (u , v ) y − g (u , v ) z − h(u , v )
∂f ∂g ∂h
(7) (π TM ) : = 0.
∂u ∂u ∂u
∂f ∂g ∂h
∂v ∂v ∂v
 Într-adev r, dac Q( x, y, z ) este un punct curent al planului π TM , vectorul MQ este
r r
situat în planul π TM i, prin urmare, vectorii MQ , ru , rv sunt coplanari, adic
r r
MQ ⋅ (ru × rv ) = 0 .
r r
Cum MQ = r − r (u , v ) , avem (6).
Transcriind analitic pe (6) ob inem (7).
Exemplu. Fie suprafa a
x = u + v
(Σ ) :  y = u − v .
 z = uv

Fig. 3.2.3

se scrie ecua ia planului tangent π TM la suprafa a Σ în punctul M (u = 2, v = 1) .

Avem
xu = 1 , yu = 1 , z u = v
x v = 1 , y v = −1 , z v = u
Luând u = 2, v = 1 i înlocuind în ecua ia planului tangent (7), ob inem
x − 3 y −1 z − 2
(π TM ) : 1 1 1 =0
1 −1 2
adic
(π TM )
: 3x − y − 2 z − 4 = 0 .
Observa ia 2.3. Din ecua ia vectorial (6) a planului tangent π TM , se deduce c
r r r
vectorul normal este N = ru × rv .

3.2.3. Elementul de arc. Prima form p tratic fundamental a suprafe ei

Fie o suprafat (Σ ) : rr = rr(u, v ) , (u, v ) ∈ D ⊂ E2 i o curb Γ ⊂ Σ ,

(Γ ) : rr = rr (u(t ), v(t )), t ∈ I ⊆ R, Γ fiind presupus regulat de clas C 1 .
r
DEFINI IA 3.2.6. Elementul de arc al curbei Γ în punctul curent P ∈ Γ , P(r (t )) ,
este dat de
r
def
r dr
ds = dr = ⋅ dt .
dt
TEOREMA 3.2.3. Elementul de arc ds în punctul P ∈ Γ de pe Σ este dat de
ds 2 = Edu 2 + 2 Fdudv + Gdv 2 ,
unde
r r r 2 r r r r r 2
(8) E = ru ⋅ ru = ru , F = ru ⋅ rv , G = rv ⋅ rv = rv .
Demonstra ie. Avem
 r r
r ∂r ∂r  r du r dv 
dr = du + dv =  ru + rv  dt ⇒
∂u ∂v  dt dt 
(ds ) = dr ⋅ dr = (ru ⋅ ru )(du )2 + 2(rru ⋅ rrv )dudv + (rrv ⋅ rrv )(dv )2 .
2 r r r r

Folosind nota iile pentru E, F , G ob inem expresia p tratului elementului de arc.

Observa ia 3.2.4. Elementul de arc al curbei coordonate Γu ⊂ Σ este ds = E du , iar

al lui Γv este ds = G dv .
DEFINI IA 3.2.7. Se nume te prima form p tratic fundamental a suprafe ei Σ
într-un punct P(u, v ) al ei, expresia
Φ 1 (P ) = Edu 2 + 2 Fdu ⋅ dv + Gdv 2 ,
unde E, F , G sunt numere reale date de rela iile (8).
Denumiri. E , F , G se numesc coeficien ii formei p tratice Φ 1 .
Prima form fundamental ds 2 se mai nume te i metrica suprafe ei Σ .
TEOREMA 3.2.4. Într-un punct regulat P ∈ Σ , vectorul normal la Σ are norma dat
de
r
N = EG − F 2 .
r 2 r r 2 r 2 r 2 r r 2
Demonstra ie. N = ru × rv = ru ⋅ rv − (ru ⋅ rv ) = EG − F 2 ⇒ q.e.d.
DEFINI IA 3.2.8. Unghiul dintre dou curbe i este unghiul dintre
tangentele la curbe duse printr-un punct comun curbelor.
r
TEOREMA 3.2.5. Fie dou puncte Γ, Γ'∈ Σ , un punct P ∈ Γ ∩ Γ' , dr , du, dv ∈ Γ i
r
δr , δu, δv ∈ Γ ' . Atunci unghiul dintre cele dou curbe este
Eduδu + F (duδv + dvδu ) + Gdvδv
cosθ = .
Edu + 2 Fdudv + Gdv 2 ⋅ Eδu 2 + 2 Fδuδv + Gδv 2
2

Demonstra ie. Fie θ = unghiul dintre Γ i Γ ' în punctul comun P . θ este unghiul
dintre dreptele tangente în P la Γ i Γ' , deci
r r
θ = S ( dr , δ r ) ,
cu
r r
r r r r r r dr ⋅ δr
dr = ru du + rv dv , δr = ru δu + rv δv ⇒ cosθ = r r ,
dr ⋅ δ r
r r
cu dr = ds = Φ 1Γ , iar δr = δs = Φ 1Γ ' în P .
r r
Efectuând produsul scalar dr ⋅ δr i inând seama de (8) din T. 2.3 ⇒ q.e.d.
Consecin e 3.2.1. (i) Pentru curbele coordonate Γu , Γv ∈ Σ ⇒ dv = 0 , respectiv,

δu = 0 ⇒ cos(Γu , Γv ) =
F
.
EG
(ii) Curbele de coordonate sunt ortogonale dac F = 0 .
Observa ia 3.2.5. Geometria pe Σ derivat din prima form fundamental a supra-
fe ei Σ este o geometrie intrinsec , care const din acele propriet i ale suprafe ei care sunt
invariante la o schimbare a axelor de coordonate (roto-transla ie). Con inutul acestei geometrii
rezult din faptul c func ia Φ 1 permite calcularea lungimii unui arc de curb de pe Σ , a
unghiului dintre dou tangente la Σ , a ariei unei por iuni din suprafa a Σ etc. De exemplu,
dac α : [a, b] → Σ este o curb regulat , atunci lungimea lui α este
r
b dα
l (α ) = ∫ dt .
a dt

Presupunem c Σ este o suprafa conex i not m cu M mul imea curbelor regulate

α : [a, b ] → Σ care unesc punctele P = α (a ) i Q = α (b ) .
DEFINI IA 3.2.9. Distan a de la P la Q se define te prin
d ( P, Q ) = inf l (α ) , cu l (α ) = lungimea lui α .
α ∈Σ

Observa ia 2.6. Aceast expresie define te o distan (metric ) pe Σ i, prin urmare,

o suprafa conex este un exemplu de spa iu metric.
DEFINI IA 3 2.10. Dac α : I → E3 este o curb pe suprafa a Σ i [a, b] ⊂ I ,
atunci restric ia α : [a, b ] → Σ se nume te segment de curb .
DEFINI IA 3.2.11. Se nume te suprafa conex ,
o suprafa Σ care are proprietatea c pentru oricare dou
puncte P, Q ∈ Σ , exist un segment de curb dat de func ia
α : [a, b] → Σ cel pu in continu , astfel încât
α (a ) = P i α (b ) = Q , adic imaginea α ([a, b ]) ⊂ Σ i une te
punctele P i Q (fig. 3.2.4). Fig. 3.2.4
TEOREMA 3.2.6. (Lungimea unui arc de curb pe o suprafa ). Dac pe suprafa a
(Σ ) : rr = rr (u, v ) , (u, v ) ∈ D ,
se consider curba de ecua ie
(Γ ) : rr = rr(u (t ), v(t )) , t ∈ I ⊆ R
i dou puncte M 1 , M 2 ∈ Γ corespunz toare valorilor lui t = t1 i t = t 2 , atunci lungimea
arcului s = M¼ M este dat de rela ia
1 2
t 2 2
 du   dv 
2
du dv
s = ∫ E   + 2F ⋅ + G   dt .
t1  
dt dt dt  dt 
Demonstra ie. Avem
t2 2 2
T .2.3.
 du  du dv  dv 
s= ∫ ds = ∫ E   + 2F
 dt 
⋅ + G   dt .
dt dt  dt 
¼
M t1
1M 2

3.2.4. Aria unei por iuni de suprafa

r
Fie Σ o suprafa , D0 un dreptunghi închis, D = int D0 , func ia r : D0 → Σ i o
r
por iune din suprafa a Σ reprezentat de r adic = r ( D0 ) .
r
Presupunem c func ia r : D → Σ este diferen iabil , regulat i injectiv . Vom defini
r r
aria lui , unde ( ) : r = r (u, v ) , (u , v ) ∈ D0 .
Curbele coordonate împart pe în patrulatere curbilinii, dintre care consider m
patrulaterul m rginit de curbele (u ) , (v) , (u + ∆u ) , (v + ∆v) - fig. 3.2.5.
 Fig. 3.2.5
Construim paralelogramul rectiliniu PQ' R' S ' în planul tangent π TP în P la Σ , astfel ca
r r
PQ' = ru ∆u i PS ' = rv ∆v . Se aproximeaz aria lui PQRS cu aria lui PQ' R' S ' astfel :
r r r r
Aria PQRS = ru ∆u × rv ∆v = ru × rv ∆u ⋅ ∆v ,
r r
Aria = ΣAriaPQRS = Σ ru × rv ∆u ⋅ ∆v ,
unde semnul de sumare Σ se refer la toate ariile patrulaterelor curbilinii în care a fost
divizat suprafa a . Pe baza acestei rela ii putem defini elementul de arie i aria unei por iuni
de suprafa .
DEFINI II 3.2.12. i) Se nume te element de arie al suprafe ei forma diferen ial
r r
= ru × rv dudv .
r r
ii) Aria suprafe ei este dat de integrala A = ∫∫ ru × rv dudv .
D
Observa ii 3.2.7. (i) Dac suprafa a Σ este dat în reprezentare vectorial
(Σ ) : rr = rr (u, v ) , (u, v ) ∈ D ,
atunci
= EG − F 2 ⋅ du ⋅ dv .
r r r
Într-adev r, conform teoremei 2.4, ru × rv = N = EG − F 2 .
(ii) Dac suprafa a Σ este dat prin ecua iile parametrice
 x = x(u , v )
(Σ ) :  y = y(u , v ) ,
 z = z (u , v )

atunci elementul de arie are expresia
= A 2 + B 2 + C 2 dudv ,
unde
yu zu zu xu xu yu
A= , B= , C= .
yv zv zv xv xv yv
Într-adev r, din
r r r
i j k
r r r r r r r
ru × rv = xu yu zu = Ai + Bj + C k ⇒ ru × rv = A2 + B 2 + C 2 .
xv yv zv
(iii) Dac suprafa a Σ este dat sub form cartezian explicit
(Σ ) : z = z(x, y ) ,
atunci elementul de arie are expresia
 = 1 + p 2 + q 2 dxdy ,
unde
∂z ∂z
p= , q= .
∂x ∂y
Într-adev r, suprafa a Σ poate fi exprimat parametric prin
x = u
(Σ ) :  y = v ,
 z = z (u , v )

de unde rezult
xu = 1 , xv = 0 ,
yu = 0 , yv = 1 ,
∂z ∂z
zu = = p , zv = =q ,
∂u ∂v
deci
A2 = p 2 , B2 = q2 , C2 =1 ,
adic = 1 + p 2 + q 2 dudv .
(iv) Dac suprafa a Σ este dat sub form cartezian implicit
(Σ ) : F (x, y , z ) = 0 ,
atunci
2
 ∂F   ∂F   ∂F 
2 2

  +   +  
 ∂x   ∂y   ∂z 
= ⋅ dudv .
∂F
∂z
Într-adev r, considerând
∂F ∂F
∂z ∂z ∂y
p= = − ∂x , q = =− .
∂x ∂F ∂y ∂F
∂z ∂z
i introducându-le în expresia elementului de arie din (iii), ob inem expresia dorit (din
(iv)).
Observa ia 2.8. Fie Σ o suprafa i
i ⊂ Σ , cu i = 1, K, n , un num r finit de imagini
de tipul ri ( D0i ) care au în comun frontierele
(fig. 2.6). Prin defini ie avem
n
Aria ( 1∪ 2 ∪K ∪ n ) = ∑ ∫∫ d .
i =1 Di

Fig. 3.2.6
 2.5. A doua form p tratic fundamental a suprafe ei

r r r
Fie suprafa a (Σ ) : r = r (u, v ) , (u, v ) ∈ D , r ∈ C (2D ) .
DEFINI IA 2.13. Se nume te a doua form p tratic fundamental a suprafe ei Σ
într-un punct P (u , v ) expresia
r r
Φ 2 (P ) = nd 2 r ,
r
unde n este versorul normalei la suprafa a Σ in punctul P .
r r
TEOREMA 2.7. 1) Dac Σ : r = r (u, v ) , cu (u, v ) ∈ D ⊂ R2, atunci
Φ 2 ( P ) = Ldu 2 + 2 Mdudv + Ndv 2
unde
r r r r r r r r r
(r × r ) ⋅ r
L = u v uu
(r × r ) ⋅ r
= u v uv
(r × r ) ⋅ r
N = u v vv
r r , M r r , r r .
ru × rv ru × rv ru × rv
 x = x(u , v )

2) Dac Σ :  y = y (u , v ) , cu (u, v ) ∈ D ⊂ R2,
 z = z (u , v )

atunci coeficien ii formei Φ 2 ( P ) sunt da i de
xu yu zu xu yu zu
1 1
L= xv yv zv , M= xv yv zv ,
EG − F 2 EG − F 2
xuu yuu zuu xuv yuv zuv

xu yu zu
1
N= xv yv zv .
EG − F 2
xvv yvv zvv
Demonstra ie. 1) Vectorul director al normalei la Σ în punctul regulat P ∈ Σ este
r r r
N = ru × rv , deci versorul normalei este
r r r
r N ru × rv
n= r = r r .
N ru × rv
r r r r r r r r r
Diferen iind dr = ru du + rv dv ⇒ d 2 r = ruu (du ) + 2ruv dudv + rvv (dv ) + ru d 2 u + rv d 2 v i
2 2

r r r r r r r r
cum n ⊥ ru , n ⊥ rv ⇒ n ⋅ ru = 0 i n ⋅ rv = 0 ,
deci
r r r r r r r r
Φ 2 ( P ) = n d 2 r = (n ⋅ ruu )(du ) + 2(n ⋅ ruv )dudv + (n ⋅ rvv )(dv )
2 2

r r
r ru × rv
în care, înlocuind n = r r i adoptând nota iile din enun , ob inem expresia cerut pentru
ru × rv
Φ 2 (P ) .
2) Dac Σ este dat parametric, trecând la coordonate în L, M , N din 1) i înlocuind
r r
ru × rv = EG − F 2 se ob in expresiile cerute pentru L, M , N .
Observa ia 2.9. Dac suprafa a Σ este dat sub form cartezian explicit
 (Σ ) : z = z ( x, y ) ,
atunci
Φ 2 (P ) =
1
(rdx 2
+ 2 sdxdy + tdy 2 ) ,
1+ p + q 2 2

unde
∂z ∂z
p= , q= ,
∂x ∂y

(nota iile lui Monge) .

Într-adev r, suprafa a Σ poate fi exprimat parametric astfel

x = u
(Σ ) :  y = v ,
 z = z (u , v )

de unde
xu = 1 yu = 0 zu = p
xv = 0 yv = 1 zv = q
xuu = 0 yuu = 0 z uu = r
xuv = 0 y uv = 0 z uv = s
xvv = 0 y vv = 0 z vv = t .
Deci
r s t
L= , M = , N= .
1+ p + q
2 2
1+ p + q2 2
1+ p2 + q2

3.2.6. Probleme rezolvate

r r r r
1. Fie suprafa a r = u 2 i + uvj + ( au + v 2 ) k , cu u , v, a ∈ R ( u, v parametri).
Se cere :
i) ecua ia cartezian a suprafe ei ;
ii) se afle coordonatele punctelor A(u = 2, v = 1) i B(u = 1, v = 2) ;
iii) se verifice dac punctele M (4,2,3) i N (3,2,1) apar in suprafe ei, pentru a = 1 .
Rezolvare. i) Scriem ecua iile parametrice ale suprafe ei
x = u 2 , y = uv , z = au + v 2
i eliminând pe u i v între aceste ecua ii, ob inem
(xz − y ) 2 2
= a2 x3 .
ii) A(4,2,2a + 1) , B(1,2, a + 4) .
iii) Punctul M apar ine suprafe ei, dac sistemul
 u 2 = 4

uv = 2

u + v = 3
2

este compatibil.
Înmul ind prima cu a treia ecua ie, ob inem u 3 + u 2 v 2 = 12 i inând seama de primele
dou ecua ii, avem ± 8 + 4 = 12 , care este satisf cut pentru u = 2 .
Similar, se constat c N nu apar ine suprafe ei.

2. Se consider suprafa a x = u 2 + v , y = u 2 − v , z = uv , cu u, v ∈ R.
a) S se scrie ecua iile carteziene ale familiei de curbe u = constant i s se arate c aceste
curbe sunt drepte.
b) se scrie ecua iile carteziene ale familiei de curbe v = constant i s se arate c acestea
sunt curbe plane.
c) se scrie ecua iile carteziene ale curbei v = u i s se arate c este curb plan .
Rezolvare. a) Ecua iile parametrice ale curbei u = k sunt
x = k 2 + v , y = k 2 − v , z = kv ,
din care rezult ecua iile carteziene ale curbei u = k , cu k ≠ 0 ,
z
x + y = 2k 2 , x = k 2 + .
k
Curba fiind exprimat prin intersec ia a dou plane înseamn c este o dreapt .
b) Pentru v = k * , ob inem curba x = u 2 + k * , y = u 2 − k * , z = k * u , de unde rezult
ecua iile carteziene ale curbei v = k * , cu k * ≠ 0 ,
z2
x − y = 2k * , x = +k* .
k *2
Prima ecua ie ne indic faptul c v = k * este situat într-un plan.
c) Pentru curba v = u , ecua iile parametrice sunt
x = u2 + u , y = u2 − u , z = u2 .
Rezult ecua iile carteziene
2
 x− y
x + y = 2z , z =   ,
 2 
care ne arat c u = v este situat într-un plan.

3. se calculeze lungimea arcului curbei u = 0 pe suprafa a

x = u + v , y = u + v 2 , z = u + v , cu u, v ∈ R,
2

între punctele P0 (u = 0, v = 0 ) i P1 (u = 0, v = 1) .
Rezolvare. Pentru u = 0 , du = 0 ,
1
ds 2 = Edu 2 + 2 Fdudv + Gdv 2 = Gdv 2 ⇒ s = ∫ G dv ,
0

r r r
2 2 2
 ∂x   ∂y   ∂z 
G = rv ⋅ rv = rv =   +   +   = 2 + 4v 2
2
,
 ∂v   ∂v   ∂v 
 1
1
1 v 1 1  1  6
s = 2∫ + v 2 dv = 2  + v 2 + ln  v + + v2  =
 + ln 2+ 3.
0
2  2 2 4  2  0 2

4. Fie elicoidul drept dat de ecua iile parametrice

 x = u cos v
(Σ ) :  y = u sin v , cu u, v ∈ R, a > 0 ,
 z = av

cu metrica
ds 2 = du 2 + u 2 + a 2 dv 2 , ( )
i fie curbele Γ1 , Γ2 , Γ3 ⊂ Σ date prin ecua iile
(Γ1 ) : v =1 ,

(Γ2 )
1 2
av , : u=
2
(Γ3 ) : u = − 1 av 2 .
2
se determine unghiurile θ 1 , θ 2 , θ 3 ale curbelor Γ1 , Γ2 , Γ3 luate câte dou
θ1 = S ( Γ1 , Γ 2 ) ,
θ 2 = S ( Γ 2 , Γ3 ) ,
θ 3 = S ( Γ 3 , Γ1 ) .
Rezolvare. Pe curbele Γ1 , Γ2 , Γ3 avem urm toarele diferen iale:
- pe curba Γ1 , dv = 0 ,
- pe curba Γ2 , du = avdv ,
- pe curba Γ3 , du = − avdv .
Conform teoremei 2.5 avem
cosθ =
duδu + u 2 + a 2 dvδv ( ,
)
( )
du 2 + u 2 + a 2 dv 2 ⋅ δu 2 + u 2 + a 2 δv 2 ( )
de unde
 avduδv   av  2
cosθ 1 =   =  = ,
( )
 du 2 ⋅ a 2 v 2δv 2 + u 2 + a 2 δv 2  u = 1 a  a 2 v 2 + u 2 + a 2  u = 12 a 3
2 v =1
v =1


cosθ 2 = 
(
− a 2 v 2 dvδv + u 2 + v 2 dvδv )   − a 2v2 + u 2 + v2 
 = 2 2 = 1,
2 
 (a v
2 2
)
+ u 2 + a 2 dv ⋅ ( v=0
)
a 2 v 2 + u 2 + a 2 δv  u =0  a v + u + a  uv ==00
2

 − avdvδu   − av  2
cosθ 3 =   =  = − .
 ( )
a 2 v 2 + u 2 + a 2 dv 2 ⋅ δu 2  u = − 1 a  a 2 v 2 + u 2 + a 2  u = − 2 a
2 v =1
1 3
v =1

5. Fie elicoidul
  x = u cos v
(Σ ) :  y = u sin v , cu (u, v ) ∈ R2
 z = av

i curbele Γ1 , Γ2 , Γ3 pe suprafa a Σ , date de ecua iile
(Γ1 ) : u = av ,
(Γ2 ) : u = −av ,
(Γ3 ) :
v =1 .
se calculeze aria triunghiului curbiliniu determinat pe suprafa a Σ de intersec ia celor trei
curbe.
Rezolvare. Conform observa iei 2.7.i), aria cerut este
r r
A = ∫∫ ru × rv dudv = ∫∫ EG − F 2 dudv ,
D D

unde D este triunghiul curbiliniu M 1 M 2 M 3 cu {M 1 } = Γ1 ∩ Γ2 , {M 2 } = Γ2 ∩ Γ3 ,

{M 3 } = Γ3 ∩ Γ1 , iar E, F , G sunt coeficien ii primei forme p tratice fundamentale a
suprafe ei Σ da i prin
E = 1 , F = 0 , G = u2 + a2 .
u = av
Avem M 1 :  ⇒ M 1 (u = 0, v = 0 ) ,
u = − av
u = −av
M2 :  ⇒ M 2 (u = −a, v = 1) ,
v = 1
v = 1
M3 :  ⇒ M 3 (u = a , v = 1) .
u = av
Fig. 3.2.7

care, în reperul plan Ouv , formeaz triunghiul M 1 M 2 M 3 ca în fig. 2.7, simetric în raport cu
Ov . Deci
A=2 ∫∫
M 1M 2 M 3
u 2 − a 2 dudv .

Domeniul D' = M 1 M '1 M 3 este cuprins între axa Ov , dreapta v = 1 i dreapta M 1 M 3 de

u
ecua ie v = . Cum D' este un domeniu simplu în raport cu ambele axe de coordonate (orice
a
paralel la una din axe intersecteaz domeniul dup un interval), avem
v1 (u ) = , v 2 (u ) = 1 , cu u ∈ [0, a ] .
u
a
Ob inem
 u
a 1 a
A 2 ∫ u a du ∫ dv 2 ∫ u 2 + a 2 1 − du =
= 2
− 2
=
0 u 0  a
a
a a
2 2
= 2∫ u + a du − ∫ u u 2 + a 2 du =2 I 1 − I 2 ,
2 2

0
a0 a
unde :
a a a
u2 du
I1 = ∫ u + a du = ∫
2 2
du + a 2
∫ =
0 0 u +a
2 2
0 u + a2
2

( ) ( )
a a
= ∫ u u 2 + a 2 ' du + a 2 ln u + u 2 + a 2 =
0
0

[ ( )] a a
= u u 2 + a 2 + a 2 ln u + u 2 + a 2 − ∫ u 2 + a 2 du ,
0
0

adic
I1 =
1
2
[u u 2 + a 2 + a 2 ln u + u 2 + a 2( )] a
0

i
a

( ) ( ) ( )
a a 1 3
du 1 2
I 2 = ∫ u u + a du = ∫ u + a
2 2 2 2 2
⋅ u + a '⋅
2
= u + a2
2 2 .
0 0
2 3 0
Deci
( 2 1
) ( ) 
3
2
A = 2I 1 − I 2 = a 2 2 + a 2 ln a + a 2 − a 2 ln a − ⋅  2a 2 2 − a3  =
a a 3 
2
= a2  −
2 
+ ln 1 + 2  . ( )
3 3 

3.2.7. Probleme propuse

1. se g seasc ecua ia cartezian a suprafe eirdat prin :

r r r
( )
a) ecua ia vectorial r = u 2 i + uv j + au + v 2 k , cu (u, v ) ∈R2 ;
b) ecua iile parametrice x = u + sin v , y = u + cos v , z = u + a , cu (u, v ) ∈R2 i a fixat în R.
2. se dea o reprezentare parametric a paraboloidului hiperbolic
x2 − y2
z= , cu a ∈R* .
2a
3. se demonstreze c suprafe ele
r r r
r ui +v j + k
(Σ1 ) : r = 2 2 , cu (u, v ) ∈R2 ,
u +v r
r r r
(Σ 2 ) : r = u cos v i + u sin v j + u 2 k , cu (u, v ) ∈R2 ,
sunt identice .
4. Se d suprafa a
x = u 2 + v + 1 , y = u 2 − v + 1 , z = uv + 2 , cu (u , v ) ∈ R2
i punctul M (u = 1, v = −1) pe suprafa .
S se scrie ecua iile carteziene ale curbelor u = const. i v = const. care trec prin punctul
M.
5. se g seasc elemental de arc al suprafe ei
x = u , y = v , z = uv , cu (u , v ) ∈ R2 .
6. Se d suprafa a
 r r r r
( ) ( ) ( )
r (u , v ) = 3u + 3uv 2 − u 3 i + 3u + 3u 2 v − v 3 j + 3 u 3 − v 2 k , cu (u , v ) ∈ R2 .
se determine raportul dintre p tratul elementului de arc i du 2 + dv 2 .
7. Se consider
( )
ds 2 = du 2 + u 2 + a 2 dv 2
elementul liniar al unei suprafe e. S se g seasc perimetrul triunghiului curbiliniu format
prin intersec ia curbelor
1
u = ± av 2 i v = 1 .
2
8. se calculeze unghiul dintre curbele
v = u +1 i v = 3 − u
de pe suprafa a de rota ie
r r r r
r = u cos v i + u sin v j + u 2 k , cu (u , v ) ∈R2 .
9. se g seasc pe suprafa a
x = u cos v , y = u sin v , z = a ln u + u 2 − a 2 , cu (u, v ) ∈ R2, a ∈ R,
curbele care intersecteaz liniile v = constant sub un unghi constant (curbele loxodromi-ce).
10. se g seasc unghiul format de liniile coordonate pe suprafe ele al c ror element liniar
este
ds 2 = 2v 2 du 2 + 2uvdudv + 2u 2 dv 2 .
11. se determine elementul de arie al paraboloidului de rota ie definit de ecua ia
z = x + y2.
2

12. Pe suprafa a
x = u cos v , y = u sin v , z = v , cu (u , v ) ∈ R2,
se consider triunghiul curbiliniu determinat de curbele
u = 0 , v = 0 , u +v =1 .
se calculeze : aria S , perimetrul P i unghiurile triunghiului .
13. Se d torul de ecua ie
r r r r
r = (a + b cos u ) cos v i + (a + b cos u ) sin v j + b sin u k , cu (u , v ) ∈ R2,
r
a, b ∈R, unde r este vectorul de pozi ie al unui punct curent al torului.
1) se arate c suprafa a are curbele u = const. i v = const. ortogonale .
2) se calculeze elementul de arie al torului.
14. Fiind dat sfera de centru O i raz R prin ecua iile ei parametrice,
i) se calculeze prima i a doua form p tratic fundamental ;
ii) se arate c dou curbe u = const., v = const. oarecare sunt ortogonale.
15. se g seasc a doua form p tratic fundamental a suprafe ei

(Σ ) : x = u + v , y = u 3 + 1 , z = u + 1 , cu (u, v ) ∈R2 .
2 2 2

2 2
 BIBLIOGRAFIE

1. Abramescu, N., Lec ii de geometrie analitic , Editura Universit ii, Cluj, 1947.
2. Acher, J., Gardelle, J., Algèbre linéaire et programation linéaire, Dunod, Paris, 1970.
3. Barbilian, D., Opera didactic , Vol. 1-2, Editura Tehnic , Bucure ti, 1968, 1971.
4. Bercovici, M., Rimer, S., Triandaf, A., Culegere de probleme de geometrie analitic i
diferen ial , Editura Didactic i Pedagogic , Bucure ti, 1973.
5. Bourbaki, N., Les structures fondamentales de l Analyse, Livre II, Algebre, Paris,
Hermann.
6. Bowen, R. M., Wang, C. C., Introduction to vectors and tensors, Vol. 1-2, Plenum Press,
New York, London, 1976.
7. Chi escu, I., Cristescu. R., Grigore, Gh., Gussi, Gh., Halanay, A., Jurchescu, M., Marcus,
S., Dictionar de analiz matematic , Editura tiin ific i Enciclopedic , Bucure ti, 1989.
8. Creang , I., Gheorghief, Gh., Haimovici, A., Haimovici, M., Mayer, O., Popa, I., Roth, M.,
Curs de geometrie analitic , Editura Tehnic , Bucure ti, 1951.
9. Creang , I., Reischer, C., Algebra liniar , Edi ia a II-a completat , Editura Didactic i
Pedagogic , Bucure ti, 1970.
10.Cruceanu, V., Elemente de algebr liniar i geometrie, Editura Didactic i Pedagogic ,
Bucure ti, 1973.
11. Flondor, D., Donciu, N., Algebr i analiz matematic culegere de probleme, Editura
Didactic i Pedagogic , Bucure ti, 1979.
12. Galbur , Gh., Rado, F., Geometrie, Editura Didactic i Pedagogic , Bucure ti, 1979.
13. Gutmann, M., Probleme de calcul vectorial, Editura Tehnic , Bucure ti, 1961.
14. Haimovici, A., Cohal, L., Corduneanu, A., Papuc, D., Elemente de geometrie a planului,
Editura Didactic i Pedagogic , Bucure ti, 1968.
15. Ion, D. I., Nicolae, R., Algebra, Editura Didactic i Pedagogic , Bucure ti, 1981.
16. Lalescu, Tr., Tratat de geometrie analitic , Bucure ti, 1938.
17. M neanu, V., Carp, D., Antonescu, I., Algebr liniar ,geometrie analitic i diferen ial ,
Vol. 1-2, Editura Academiei Navale, Constan a, 1991.
18. Mih ileanu, N., Geometrie analitic , proiectiv i diferen ial , Editura Didactic i
Pedagogic , Bucure ti, 1971.
19. Moisil, Gr. C., Curs de geometrie analitic , Ia i, 1935.
20. Moisil, Gr., Introducere în algebr I., Editura Academiei, Bucure ti, 1954.
21. Murgulescu, E., Flexi, S., Kreindler, O., Sacter, O., Târnoveanu, M., Geometrie analitic
i diferen ial , Editura Didactic i Pedagogic , Bucure ti, 1965.
22. Nicolescu, M., Dinculeanu, N., Marcus, S., Analiz matematic , Editura Didactic i
Pedagogic , Bucure ti, 1966.
23. Niewenglowski, B., Cours de géomètrie analytique, Gauthier-Villers, Paris, 1929.
24. Postelnicu, T. V. s. a., Culegere de probleme de geometrie analitic i diferen ial ,
Editura Tehnic , Bucure ti, 1970.
25. Radu, C., Dr gu in, C., Dr gu in, L., Aplica ii de algebr , geometrie i matematici
speciale, Editura Didactic i Pedagogic , Bucure ti, 1991.
26. Ro cule , M., Analiz matemetic , Edi ia a IV-a, Editura Didactic i Pedagogic ,
Bucure ti, 1984.
27. Ro cule , M., Algebr liniar , geometrie analitic i geometrie diferen ial , Editura
Tehnic , Bucure ti, 1987.
28. Rudner, V., Probleme de matematici speciale, Editura Didactic i Pedagogic , Bucure ti,
1970.
29. Sarian, M., Caragheorghe, E., Boiangiu, D. D., Voiculescu, D., Gherm nescu-Ionescu, L.,
Enescu, N., Staicu, S., Haseganu-Zamfirescu, E., Rugescu, D., Coman, D., Probleme de
mecanic pentru ingineri i subingineri, Editura Didactic i Pedagogic , Bucure ti, 1975.
30. Stan, A., Grum zescu, M., Culegere de probleme de mecanic tehnic , Editura Tehnic ,
Bucure ti, 1956.
31. abac, I. Gh., Matematici speciale, Editura Didactic i Pedagogic , Bucure ti, 1981.
32. Teleman, C., Geometrie diferen ial i global , Editura Tehnic , Bucure ti, 1974.
33. Teodorescu, I. D., Geometrie analitic i elemente de algebr liniar , Editura Didactic i
Pedagogic , Bucure ti, 1985.
34. eica, Gh., Culegere de probleme de geometrie analitic , Bucure ti, 1932.
35. Udri te, C., Radu, C., Dicu, C., M ncioiu, O., Probleme de algebr , geometrie i
ecua ii diferen iale, Editura Didactic i Pedagogic , Bucure ti, 1981.
36. Udri te, C., Radu, C., Dicu, C., M ncioiu, O., Algebr , geometrie i ecua ii diferen iale,
Editura Didactic i Pedagogic , Bucure ti, 1982.
37. Vrânceanu, Gh., Geometrie analitic i proiectiv , Editura Tehnic , Bucure ti, 1953.
38. Vrânceanu, Gh., Hangan, Th., Teleman, C., Geometrie elementar din punct de vedere
modern, Editura Tehnic , Bucure ti, 1967.
39. Vrânceanu, Gh., Geometria analitic , proiectiv i diferen ial , Editura Didactic i
Pedagogic , Bucure ti, 1968.
40. Vrânceanu, G. G., M rgulescu, D., Geometrie analitic , Editura Didactic i Pedagogic ,
Bucure ti, 1973.