Batinetu 2

D. M. BĂTINEŢU I. V. l\IAFTEI I. M. STANCU-M.
INASIAN
lEXlERC~î~~ •
~ .f>ROl83LIEMIE
DlE
AINAUZĂ
MAîlEMAî~CĂ
PENTRU CLASELE
AXl-a AX~~-a
$1
~DITURA DIDACTICĂ ŞI PimAGOGICĂ, BUCUREŞTI - 1981

Referenţi: Prof. dr. docent SOLOMON MARCUS
dr. N. N. TEODORESCU
Cercet;Hor SORIN POPA
Rt-idacţor:Prof. Valentin Rq,Ju

Tehnoredactor: Par(lbChiva Gaşpu
Coperta: f{jcol,~ Ştrbrl,
ENUNŢURILE PB~BLEMELOB
Capltohil J
INEGALITlŢI. FUN(Yfll
1.1. hae11lltlti reJIUlff&bile
1.1.1. Inegalitatea mediilor. (V)n E N• şi (V)zi E B.l,, , __ r,-;i •tunci:
"n
~$f·
< fn <
...
~i ,r-1~z..
f;r{
1.1.2. Inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwari. (V)n Ei. J• ,i (V}oj, bi e· B

atunci:
-1.J.3. Inegalitatea Cauchy-Holder. (V)n E N•, (V)at, bi E! li+ ti (V).J, f E lt+ ou

p- 1 + q-- 1 = 1 atunci
1.1.4. Inegalitatea Minkovski. (V)n E N*, (V)a0 bi E RH i == T,n şi (V) p ER+

atunci
1.1.o. Inegalitatea Mac Laurin. (V)n, r, s E N*, n ~ s, n >r şi (V)x" E B,

k E {1, 2, ... , n} atunci:
1.1.6. Inegalitatea Bernoulli. (V)n E N* şi (V)xi E [-1, oo) cu XiX3 E BH

n n
(V)i, j E {1, 2, ... , n} atunci fl (1 + Xk) ~ 1+ E Xk•
k.=1 k=i
în pal'ticular dacă Xk =:= b E [-1, cio), (V)k E {1, 2, ... , n} atunci (1 + b)" ;;is
;;ai: 1 + nb.
l.~J.7. l~alua~a Cel>itev. (V)n E N• şi (V)~, b, ~ li,;
•
1) Dacă (ai) şi (bi) sînt două şiruri-monotone de acelaşi sens de monotonie, atunci:
( n- 1 E a, (n- E bk) < E akb1

A=i
1) 1
lt.=i
n- 1
k=1
0
eu egalitate pentru a,.= a2 = ... =an sau b1 = b2 = ... = bn.

2) ·Dacă (ai), (bi) sînt două şiruri monotone în sens diferit, atunci:
cu egalitate pentru a,. == a2 = ... = an sau b1 = b = ... = ba.

2
1.2. Exercijii eu inegalit.ă~
1.2.1. ·.!.I~ ai I< v!.. E

n t="( D t~i
<q, (V)a. E R şi (V)n E N•.
1.2.2. (V)tli, bi E R, i -:- 1, n şi (V)n E ·N• atunci . lt aibi, ~ Vt ţii + V~ bf.

1.2.3. (V)n E N* şi (V)a, E R, i = 1, n atW1ci
i~:~n I ai I < !Vta, < i~~xn I ai I•

1.2.4:.*(V)n E N* şi (V)ai E R, bi E R* atunci
m = _miu aibf1 ~
t=i, n.
(f't=f ~) (t bi)-t < .m~ ~b;: =
l=i t=i, n
1 Jl,J.
1.2.5.*(V)n E N*, (V)at E R~·, mi E N* - {1}, i

. .
=;· ..1,
. .. ~
ii' atunci
:. ., .! : .. :
ruin "rai
i=:af:u
'f
< D-1 ai <-~tax,n 11i1/ ai
• •
unde 1n t
= t=f mi·
1.2.6. (V)n E N*, (V)ai E R, i = °1, n atunci Vt aii=!

< f' l ~d-
t=f
1,2.7.*~) (V)n E N*, (V)ai, bi E R, i = I;,i atunci:
b) (V)n E N*, (V)ai, bi E R, i = 1, n atunci
V n
~(ai - bi):i ~
v-n--
~ai+
,V-;;-- ~b~.
1 Problemele cu steluţă sînt recomandate pentru cer~urile de eJevi şi pregătirea conctll'l:lurilor.
'
" V.,..:>
1.2.s. (V)n E N* atunci~ t
· t='( ,
v-n. 1.2.9. (V)n E N•:atunci.E-.-·
" +i..;-,,. ...:... i-in
t i
2
... -1- - - - 1- - ~ -1 - + - -1. , -, ... + ---<----..

1210
n +1 n + p + 1
1. 1. 1
(n + 1) 9 (n + 2)2 (n + p)u n n +p
(V) n E N•, p E N.
1.2.11.
{n+1)1
J. 1
+ (n+2)1 + ... + (n+p+t)I
1 . ~ .!. (.:!.. -
n ni (n+p+1)!
1 )
(V)n E N•, p E N.
n+1
1
1.2.12. 2- < 1 +..::.. + .1.:. + ... + 1
. v ,,, ~ w-
< n. 1.2.13. VI/- v nI ~ - -,
2 2 3 2n-1 2
(V)n E N•.
1.2.M. (: r < ni < e • ('i: 1 r+i, (V)n ;i. 3. 1.2.lo. iYn > n+Vn + 1,
(V)n ~ 3.
1.2.16. VI/- V,.. 1.2.17. 1°2 .~3 !4' • ... • nn~ (2\ 4·1)~
v-n < 1 + q 2 3 2 , (V) nEN*.
1.2.18. (2- :)(2- !) ... (2- 2n;: 1 ) ;i. : n EN•. 1,
1.2.19.•
(n + 1·)cz+i - na+i
< 11,cz < · ncz+i - (n
- tf+i
; «+1 > O, n E N•.
a+1 a+1
(n+t)cz+1 cz+i
1.2.20.
a+1
-t < 1cz + 2e1 + ... + n" < an+ 1 • ci + 1 > O, n E N•.
4n /2n)! ·
1.2.21. - - ;i.--- • (u)
n + 1 · (nl) 2 v
nEN*•
1.2.22. Se dau numerele reale strict poziiive ai, i = 1, n, a1:1tfel că a1 • a2 • .... a;,= 1.
Să se arate oă: (1 +tiiH1 + a 2) ••• (1 + an) ;i. 2n.
-
1.2.23. Fie ah > O, k = f, n şi En a,, = 1, atunci avem:
k=1
n n
1.2.24.. Dacă ~ ai = 1 şi ai > O, i = f, n, atunci avem: 0 .ai(1 - ai) Ea;
i-1
~ ln-: ·t)n , n ;i, l.
n""
1.2.20.• Dacă O < Zi ,s; ~2 ,s; ••• ·~ Zn să se demonstreze că: .r1

a:a
+ ~ + ... +
2
;Z:"3
+ .t;i--i
.z;.
+ a:,,
;rl
~ ='-=.
;rl
+~
Z1
+ ... + ...::!!..
:ln-1·
+ .=i,
:ln
(V)n E N• - {1}•
5
+:!)9 >â
1,1.-. DW „ ?:li> o, f- r,;i, atunci (1 + : r
+ (1 + ;;" + ... + (1 + r
:Z:1
i..2.a1.• Fie a, 1,, n E N* - {1}, unde a şi b sint bazele a două sisteme de nume-
raţie. Notăm cu An respectiv Bn numărul x~xn_1 ••• x 1 x 0 scris in. l>aza a respectiv b,
unde xi, i E {O, 1, 2, ... , n} sint cifre în ambele baze şi unde Xn, Xn-i E N*. Notăm
Ân-t respectiv Bn-t nmtuirele care se obţin din An respectiv Bn prin suprimarea
cifrei Xn· Să se demonstreze că a> b dacă şi numai dacă An_ 1 Bn < AnBn-i· (Pro-
blemă propusă de D.M. Bătineţu şi dâtă la a XII-a 0.1.M., Budapesta, 1970).
1.2,28. Fie a baza unui sistem de rtumeraţie şi An :t::: 11.1 ... 111, n E N*,
n cifre
numere scrise in baza a. Să se demonstreze că oricare ar fi n E N * - {1} atunci
(n - 1)An+1 > a(n + 1)An-1•
1.3. Exerciţii privind funcţiile şi inegalităţile
1.3.1. Să se determine funcţia f :R -> R astfel incit (V)x E R* să avem

f(x + .!.J = x + 1-.
Z
2
zS
1.3.2. Să se detern1ine ftirteţia: f: lt* -> R astfel incit r( ~-) = x + vr+ :t 2•
1.3.S. Să se determine funcţia f: [O, 1] -> R astfel incit f (sin2 :t) = co$2 x,
1,3.4, Să se determine funcţia f : J -> R, I C R, J interval care satisface
(xx-2
condiţia f + 1 ) + 2{ (xx+1
2 ) = x, (V)x E /.-
1.3.5. Să se arate că funcţia f: R -> R, f(x) = c12x + C24x satisface condiţia
f(x + 2)- 6f(x + 1) + 8f(x) = O, C11 C2 E R, (V)x E R.
1.3.6. Să se arate că funcţia f : R -> ~ : f(x) -:-- 3x(c1 + C11x) satisfac~ cpiţ<Jiţja
+
((0 + 2) .._ flf(::t + 1) 9f(x) = O, (V).t E R. - .
1.3.7. Să se arate că funcţia f: R -> R, f(x) = C1 cos ax+ C2 sin ax, satisface
condiţia f(x + 2) - 2f(x + 1) cos a + f(x) = O, (V)x E R.
1.3:s. Să se determine funcţia f: R '\_ {1} -+ R, care satisface condiţia:
f(x) - f(x + 1) = f(x)f(x + 1). ·
1.3.9. Fie funcţia f : R "- {O, 1} -+ R, f(x) = - 1-. Să se arate că (f of o f)(x) =

1-:z:
• X; (V)x E B '\_{O, 1}.
1.3.10. Fie funcţiile: f, lj,: R -+ R definite astfel: f(x) = {o, Ix! ~ 1 fi

i, !xi> 1
lj,(z) 2 • I xi < 2 • Să se determine funcţia f o lji.
= {a,Z -
-1, l.tl > 2
1.3.11. Se dau fufieţiile: cp : R .... R+, q;(x) z 2, lj, : R = -+ lt+, qi(3') = 2x.
Si se determine: q> cil cli, ci, o ci,, cp o cli, iJ, o rp. · ·
t.3.1!. Se dau funcţiile ip: R-+ {O, t, -tJ, q>(m) = 11gn :t şi lf,: B '.{O} -+ B
qi(x) = .!. .
3J '
Să se determine funcţiile: cp o cp, q, o lf,, cp o q,, 1f, o cp.
1.3.13. Se consideră funcţia f : R R de forma f(x) == az + b, (a -!: O, a, b E R)

------
-+
Să se determine funcţia f o f o ... o f.
n cm
1.3.14. Fie funcţia f: R -+ B. Să se demonstreze că:
fi : B -+ R, f1(aJ) ~ f(:») + f(-x), este pară fi (2 : B -+ B, f8(~) _ f(.x) - f(-x).
2 2
este impară.
1.3.15. Fie fuMţia f: B.-+ 1, f(~) == sin 2t1: + 2 ain 3:t. Sli se determine perioada
principală a funcţiei.
1.3.16.* Se consideri funcţia f: B ... [-t, 1], f(z) 1:11: sinxt. Să se arate că f
nu este periodică.
1.3.17. Fie funcţia f: B -+ {O, 1} dată de relaţia f(x) ={0,1' xE

zE Q • Să se
· B-Q
arate că orice număr raţional nenul este perioadă pentru funcţia f.
1.3.18. Fie funcţiile f; E -+ E, g : E -+ E, h : E -+ E.
a) Dacă f este injectivă şi f o g = f o h atunci g = h•.
h} Dacă f este injectivă şi g of= ho f, rezultă g = h?
1.3.19. Fie M o mulţime finită şi o fu11cţie f .: M -+ M. a) Să se arate eă dacă f
este injectivă, atunci feste surjectivă şi reciproc. h} Ce se poate afirma despre propo-
ziţia a) atunci cind M este infinită? ·
1.3.20.* Fie funcţia f: R-+R al cărui grafic admite două axe de simetrie para-
lele cu axa Oy. Să se demonstreze că funcţia feste periodică.
1.3.21. Fie funcţiile f, g : A -+ A, (A c R, este o mulţime simetrică faţă de ori-
gine). Os.oă f e11te pară şi g imparil, ce se poate afirma din punet de vedere al parităţii
<lespre funcţiile: g·o f, log, f + g.
1.3.22. Fie funcţiile: f: E --+ F, g : P -+ G. a} Daeă f şi g stnt injective; atunci
g of este injectivă.? h) Dacă f şi g sint surjective 1 a~ttrtci g of este sttrjectivU o) Oacll
g of este injectivă, rezultă că feste injectivă?
l.3.23. Să se arate că dacă o funcţie este inversabilă şi impară at'iihoi în-versa
ei este impară.
1.3.24.* Fief: R-+R ""-{1} o funcţie cu proprietatea că există a,'O, astfel incit
f(:r; + a) = 1 + f(x). (V) x E R. Atunci f este periodică.
1 -f(x)
1.3.25. Fie I= (a, +co) c (0, +oo) şi f, g : J-+ R cu proprietatea că g(x)·=
= f(a:) , (V)x E J şi g este inortoton crescătoare pe I. Să se arate oă (V)z, y E J şi
a: .
(V)«, (3 E [1, +oo) avem: f(«x + (3y) ~ <X.f(x) + (3f(y).
1.3.26. Oacă a E R~, b, c E lt, a ;;;i: c şif: [1 +oo) -+ R, f(x) = ttx2 + bx + c,
să se demonstreze că (V)zu ~, m, n, E [1, +00) avem f(mXi nit:2) ~ mf(x1) + +
+ nf(:&s),
t
1.3.27.* Fief: R-+ [-1, 1] o funcţie cu proprietatea că există a=#:0 astfel incit
f(x + a) = ..!.. + Vf(x) - ((f(x)i·, (V)x E R. Atunci f este periodică.
' 2 .
1.3.28. Fie f : R -+ R o funcţie periodică. şi monotonă. Atunci f este constantă.
1.3.29.* Fie a ~ O şif: J = (a, -f-oo) -+Ro funcţie astfel incit funcţia g: I -+ R,
g(x) = ~ f(:t), x E J este monoton descrescătoare. Atunci f(x y) ~ f(x) + f(y),
X
+
(V)x, y E J.
1.3.30_. Fief, g ~I= [a, b] -+ [a, b] două funcţii cu proprietăţile g < f, f strict
crescătoare şi g strict descrPscătoarlil. Atunci f o g > g o /:
1.3.31.* Fie f : U-+ R o funcţie arbitrară. Atunci există două funcţii surjectiv,
fJ..,, {2 : R -+ R astfel incit f = fi + {2•
1.3.32.* Fie (ain)neN•, ~ E {1, 2, ... , p} şiruri de numere reale strict pozitive.
Să se demonstreze că:
1.3.33. Să se arate că mulţimea M = {(a, b) E R2 J a 5 +b 0 < 1 <a+ b} este

nclusl în produsul cartezian (O, 1) x (0, 1).
1.3.34.* Să se arate că oricare ar fi n E N *· este adevărată inegalitatea:
(E arctg (1 + k-
h=i
1) - !!:5.).
~
(~
(=i arcctg
1
(2k + 1)
) ;;i:. n2.
1.3.35. Să se demonstreze că oricare ai· fi n E N*, avem:
tV n2 - i2 < 0,79 n2 - [; n] şi ~ V 4n2 - (2i + 1)il < 1,57n 2•
1.3.36. * Orice funcţie f : R-+ R se poate reprezenta ca suma (respectiv produsul)

a două funcţii care nu au proprietatea lui Darboux.
1.3.37. * Să se arate că există o funcţie f : Z-+ Z astfel incit (f o f)(n) = n, (V)n E Z
şi f' nu are puncte fi?Ce. ·
{I '. XI°' Slll - ,

1
(V)a: =fi O
1.3.38.* Fie funcţia f(x) = ' x , " > O. Dacă, 1 ~ " < 2,
o ,·
atunci f are un punct fix.
1.3.39. Funcţia f: J -+ lt se numeşte convexă pe I dacă oricare ar fi x1 , x 2 E J
şi Ai, i.2 ~ O, A1 + A2 = 1 avem f("A 1 x 1 + A2 x2 ) ~ i.1 f(x1 ) + A2 (fx2). ~ă se demon-
streze: a) Dacă ( 1 , { 2 : J -+ R sînt convexe, atunci şi/' : J -'+ R, f(x) = c1f1 (x) + c2f"ix)
este convexă, ci, c2 ~ O. b) Dacă f este o funcţie convexă, atunci f(A 1x1 + i,~x2 +
+ ... + Am Xm) + "'2((:G<J) + ... + Amf(:nm)
~ Ai{(:n1) pentru A1 > O, i = 1, m, verifi-,
cind condiţia A1 + i. + ... + i..m = 1.
2
8
1.3.40. Să se studieze convexitRtea următoarelor funcţii:
a) f. R-+ R, f(:c) = x 2, b) f: [O,~] -+ [ -,-1, 1], f'(x) = sin 3', c) f: (0, + 09) -+ R,
':1) = ln :c, d) f: [1, 2]-+ R, f(x) = ~ . e) f: R-+ (0, + oo), f(x) .= e-i:9 •
' \' ~' + t
1.3.41. Fie J c R un interval şi f: J -+Ro funcţ.ie. Atunci feste convexă dacă
şi numat• dac au (V)a E I funcţ.,a
. cp : I , , Jla lJ R ( )
-+ ,, ? x = fl:r) - f(ai es t-e monoton
--'-;-:_-;;-
crescătoare.
1.3.42.* Fie Ic (O, +
00) şi f, g : 1-+R două funcţ.ii cu proprietatea că f(x) =
= ax - g(x), (b > O), (V)x E J şi g o funcţ.ie convexă pe I, atunci (V)x, y E l(x=I= y),
bx
f(x) =I= f(y) şi (V)i. E (O, 1) avem f(1.x +
(1 - Î,)y) >min (f(x), f(y)).
1.3.43, Fie J c R un interval şi f : J -+ R o funcţ.ie. Atunci f este convexă pe I
daci1 .şi numai dacă
1 X1 f(X1) .
x
1 2 f(x2) ;;;i. O, (V)xi, X2, :i:3 E I cu x1 < x2 < :.c3•
1 X3 ((X3}
1.3.44. Fie I, J c R două intervale, iar f: J -+ J, g : J-+ R două funcţ.ii convexe.
Dacă g este.monoton crescătoare atunci g of este convexă.
1.3.46. Fie I, J C R două intervale, iar f: J -+ J, g : J -+ R două funcţii. Să
se demonstreze că: a) g convexă descrescătoare şi f concavă implică g of convexă~
b) g concavă crescătoare şi f concavă implică g of concavă, c) g concavă descrescă
toare şi f convexă implică g o f cioncavă.
1.3.46. Să se cerceteze convexitatea funcţiilor următoare:
a) funcţia signum şi funcţia lui Dirichlet; b) funcţia caracteristică a oricărei
submulţimi proprii A c R .
.1.4. Determinarea domeniilor de definiţie ale funcţiilor
Să se determine domeniile de definiţie· E ale funcţiilor:
"' 1.4.1. f: E-+ R, f(x) = v--1-;

txi +x
~1.4,2. f: E-+ R, f(x) = 1ogi2 - x - x 2);
-• 1.4.3. f: E -+ B-, f(x) = V9 - x2 + lg --1..1

X
'-.., ;
x-~
1.4.4. f .: E -+ R, /(x) =
= .
sin----;
x+ 3
x2 - 5x +6 .
1.4.6. f: E -+ R, f(x) = lg(3 sin 2 x - 4); 1.4.6. f: E -+ R, f(x) = arccos 2::_;
x2 +3
1.4.7. f:
.
E -+ R, f(x) = arccos. (2 sin x); 1.4.8.. f: E-+ R, f(x) = arccos ~
1' + x2
+
+ lg(sin :J;
1.4.9. f: E-+R, f(x) = arccos (3 + 2-~); 1.4.10.f: E-+R, f(x) = X 1
·min ( 1, 1) +[xJ'
X
9
1.4.11. f : E .,.. R, f(tc) = 1 ,
[x1 - 3x + 1]
~============ 1
ymax (1, >~)·x• _,

1.4.12. f : E .,.. R+, f(x) =
,1.4.13. f: E.,.. R+, f(x) = "'\ /lo~ :c2 - 5x + 61

V x2 + t.x + t,
l.4.14. f: E -i. Rţ,f(x) == V 1 ; 1.4.16. f: E ... R, {(te);:::: V arcsjn (log· 2x)
lxl-[zj
1.4.16. f : E ,... R, f(x) = log2log3log41g5x1
1.4.17. f: E.,.. R, f(x) = V cos (sin x) + arcsin 1 +zi;
2x,
1.4.18. f : E - R, f(x) = lg sin(x - 3) + V 16 - #;

1.4.19. f: E.,.. R+, f(x) = Vlog1 log3 Ix - 3 I;
s·
1.4.20. f : E .,.. R, f(x) = 2x ,
2 '[x 2] - X - 1
1.4.21. f; E - R+, f(~) = 1 . '

[10x +
3
5]- X: 1
X -
1.4.22. f: E ...+ R, f(x) = flog~ V3x • log3 z.
Capitolul 2
ŞIRURI DE NUMERE REALR
, 2.1. Şiruri convergente. Criterii de convergenţi
2.1.1. Propoziţie. (Criteriul majorării). Fie şirurile (xn)neN, («n)n&N şi x 0 E R.

Dacă I Xn - X0 I :i.; ~, (V) n E N şi otn .,.. O, atunci Xn .,.. x0 •
Caz particular. Dacă I Xn I :i.; iXn şi ~ - O, atunci Xn .,.. O.
2.1.2. Propoziţie; Dacă două şiruri de numere reale (xn)neN, (Yn)neN satisfao
condiţiile:
1) X1 :i.; X2 :i.; ••• :i.; Xn ••• ,;;; Yn :i.; Yn-1 ,;;; ••• ,;;; Yu
2) Yn - Xn .,.. O, atunci şirurile (xn)neN şi (Yn)neN sînt convergente şi au aceeaşi
limită.
2.1.3. Propoziţie. (Criteriul cleştelui), (minor!ll'e şi maJo.~are). Fie trei şiruri de

numere reale (xn)neN, (Yn)neN, (Zn)neN care satisfac cond1ţ1ile:
10
1) Xn < Zn < Yn, (V)neNÎ
2) există Jim Xn, există Jim Yn şi cele două limite stnt egale, a,tunci există
n-+• n-+-•
liro Zn şi liro Zn = liro Xn :- lim Yn,
n-+-• n-+-• n-+• n-+a
2.1.4. Teorema ( E. CesarQ-0. Stolz). Dacă (an)neN şi (bn}neN sînt şiruri de
numere reale astfel încit;
1) şirul (bn)ne N este strict monoton şi nemărginit,
2) există lim lln+i - an = A E R,
n-+cm bn+1 - bn
,twici:
3) exisU lim an şi liro an = A.
n-+• b.,,, n-+a l>n
2.1.5. Propozitie, (Criteriul Cauchy-D'Alembert). Dacă (xn)neN este un şir cu

Xn € R+, (V)n E; N şi există lim ,:!!.±L = X E; R+ atunci există lim
fl„lllP .rn ff-+GII
şi aceasta irx;
este egală cu x.
2.1.6. Fie f, g : (a, b) "-. {O} -+ R, O < a < b, g(x) E R+, (V)x E (a, b) "-. {O} şi
lim f(:,;) = 1. Dacă (amn)<m,n)eNxN este un şir dublu cu amn E R+, (V) (m, n) E N2
-o g(:,;) .
şi lim <Zmn = O adică pentru orice e E R+ există ne E N astfel incit I amn I < e,
m,n-+cm
n 7l
(V)m, n E N, m, n > n., 1;J.tµ.uci lim >".{(Uin) - liro >". g(a,n) 1n i}X>t!;lza că limit~
n~ f:1 n-ti-,. t=f
din dreapta există.
2,2. Şiruri eu limita +co sau -co. Propoziţii
2.2.1. Propoziţie. Dacă Xn ~ Yn, (V) nEN şi Yn -+ +co, atunci Xn -+ +co.

2.2.2. Propoziţie. Dacă Xn < y,11 (\') nEN şi Yn -+ -co, atunci Xn -+ ....,oq,
2.2.3. Dacă şirul (xn)neN are proprietatea că există Jim Xn = x E :ii., atunci
ex1stw"
0
J'
a n~~ f..
f .r='t :tk ş1
-;;
0
aceast a est e egalwa cu x.
2.2.4. Dacă şirul de numere reale po.zitive (Xn)neN are proprietatea că există
t
~,!! Xn = x E R+ atunci există!~ (fl Xk )
11 şi este egală cu x.
2.3. Limite utilizate mai frecvent
2.3.1. Jim
n-+ai
!Yn = 1. 2.3.2. lim
n-l'!O
tra = 1, a E'R+. 2.3.3. lim In n = O.
n-+ai n
2.3.4. Jim
n-+oo
an
ni
= O, a E R. 2.3.5. liro
n-+oo V
an
n!
= O, a E .R.
·
11
. n-
I •3• 6• Ilffi ....,. ~_ an -_ { O, I a I < 1 şi el E R~ ...
') 3.7• 1lffi
. ( 1 , -1
1
)n = e.
n-+C1:> oo, a ;:i, 1 şi a E R·~-· · n->-:o n_
2.3.8. lim
n-""""
(1 - .!.)-n
n
= e. ·2.3.9.* lim (1 + + }- + ... + -~) = e.
~! n.
11-->ro
_'!_.
1l
2.3.10.* lim {1
n-~co
+ ..!.2 + .!.:t + ... + ..!.n. - ln n) == c unde c este constanta lui Euler
oi c E({-, 1) ·
2.3.11.* Fie m numere pozitive a1 , a:n ••• , am• Notînd A= max {a17 a2 , ... , am},
atunci
A· lim Vn
2.3.12. Dacă
.
Xn - oo, Yn - oo, atunci Jim {1
n,ao
+ ~)lfn = e
Xn
n-+oo .tn t (k E R*),
dacă există lim lin.
. n->co :Cn
1
2.3.13. Dacă Xn - O, (xn > O, (V) nEN) atunci lim (1

n-+oo
+ :c,a) xn = e.
1
2.3.14. Dacă Xn - o, (Xn < o, (V) n E N) atunci Jim (1

n-
+ Xn) ;tn. = e.
sm -
. ,.
n
2.3.15. Dacă a n = - - , (k #: O), atunci an -+ 1.
k
n
k
tg-
n
2.3.16. Dacă a n = - - , (k #- O), atunci an - 1.
k
n
. k ~
sm-
2.3.17. · Dacă an = :(n) , (k #: O şi f(n) -i, oo), atunci an - 1, (f(n) #: O,
f(n)
(V)n E N*).
t g,.-
2.3.17. Dacă an = ,.
f(n), (k#:0, f(n) - 00), atunci an-+ 1, (f(n) #- O, (V) n E N•).
f(n)
2.3.18. lim Xn = a -==> Jim Xn+k = a, (V) k E N.
2.3.19. Dacă (Yn)neN este un şir de numere naturale cu proprietatea lim Yn

n-..oo
= co
şi lim Xn = a, atunci lim a;,11 = a.
n-+• n-+oo
12
2.4. Calcularea limitelor de şiruri da.~ prin termenul general
·· · k- 1 .,P.... 2/r +1
2.4.1. an = Bn --
k=t ni
. · 2.4.2. an = ~ -9 k
1:~1
k - a
( + 11
•
n
E (11 + 1Jkll
1 .,P.... l,(i· -!- 1) •
043 an.
..... = h"=I
n
. 2.4.4. an=-:-~
E
IL=l
1c(k + 1i (k + 2> .: h=1 (2k)2
2k + 1
2.4.5. an= l;n -
• n+i
4 6 an -_
- --(2n + 1}.......
1
1
2
q
.nn ++ ;(--1I )n+l
)n
•
n 1 100 + kJlO
2.4.7. an = 2 E ----. ln
2.4.8. an = + 1010.
k=t k(k + 1) (/r + 2) ~1 n10
1 3n
2.4.9. an = .:--
.:n
cos n 9 - --•
6n +1 2.4.10. ,,
>' 3-h
t;'o
.,P.... 1,·9t,h .,P.... i•2h •
2.4.11. ~ · - - - - . 2.4.12. ~
he=I (/r + 1) (/,· + 2) h=t (k + 2)1
n n .
211 - 1
2.4.13• an = ""'
~t 211 • 2 •4• 14• an -- '-'
""'
k=1 k(/r
k+2
+ 1)
-2~•
,1 2k-1 n 3'&-1.
2.4.lo. an
,
= E ------.
11=1 (2k + 1)(211+ + 1) 1
2.4.16. an E ------,
= k=t (xh + 1).(xh+l + 1)
a; E R~
•
n n
2.4.17. tln = ~ 1 (6k - 1)3-k. 2.4.18. an = ~t ln(1 - /c-2).
n .
2.4.19.. an= n (1-8(3m + 2k+1>- ,(3m + 2k + 3t
k=1
1 1).
2.4.20. an= nP n . ,unde pER.

n kD- 1
k=t k·+ k- 6
2.4.21. ·a.~ ti (v + :g _ 1 1). 2.4.22. 07i = Vt 1

k-1•
1
2.4.23.* an= t;t k(Vk~+k-k)- 1• 2;4.24.* an= t.1 (~ kirp·, unde pEN*-f1}.
n 1 n
2.4.20. an = E y· .__ . 2.4.26. an = n-1 E V(n 2 + k + ktl,
k=2 1 nk+1+1 k=i ·
114
..;; a+bVn~-1+ctln+2
•• 27. an== n ln ---'--'-_-__ __ undo a, b, .c E R+.
a+ bVn+2 +cVn+3
13
2.4.28.* an= n ln.-i1•~---
1-----
Et!iV n + ki + tlj
..
E aii/n +hi+ a,
i =t
2.4.29. an = ln ~ - - ln ~ - , p, r E R+ ş1 k, q E N* - {1}.
lr°nk+IP l,Ynq+r
a+ b(1 + /-r
2.4.30. an = -(--·v_1._1 -)p--. ln a +b n ' p, q E N*, a, b > O.
1+ ~ -1
n
2.4.31.* an=n 2(n+vx - n+ţl"x), x E R+, ·m, k E N, k < m, n E N* - {1}.
2.4.32. * a11 = 2n •
O)
V2 - 1/2 -i- \/2 + ... + V2 + 1/ 3 , numărul.. radicalil0r fiind n.
~) .,
2.4.33. ll 71= --- · - . --=------- · - ,j - - , număru]

. i/ 2 V 2 + i/ t V2 + !' :.i +i/1 2+V2+ ... +v2
radicalilor fiind n.
B.4.34. a,. , 2• • ~2 ~ V ' + ·· >- V.'_ , numărul radicalilor fiind n.

2 + !/2+ ... +v:!
= --=, ------, V -" ... . ,n radicali.
2 ,, 2
2.4.35. an
V 2 + V:i ~ + V 2 v' '.\ V2 ..... V :: + .. - + V :i
V3 -l-
2.4.36. a,. = (cos .!: + k • sin :!..)n; k ':/= O. 2.4.37. a7l =(sin~~ + cos _.'.!..:.....::..}n.
2 2
· n n 6n + 1 3n + 1
ln cos!!.. ln ln (e +sin.::)
1.4.88. a,..... n , (k, p > 0). 2.4.39.* an= . ( . . ;) , cz, ~ > O.
lu.,cos f.. ln ln e + sm -
n h.
I t n + k1 n
I - ,t D g n + k, • 4 k
,.,,.
o"Stl'.&Vo ------"- ,
n + k1 51t
1..
"1., 2 > O. 2 4 41
~ o o
.
ll,i = ~n..
==t
, {kii)'
sin - - •
n'
I n tg -,---.-
h +k 2 4
1.4.42. an = .!. •f.. tg2 ka • 2.4.43. a,i = ! , f.. cos (2/r + 1 )?t.
n fi='t fin fi=1 4n
n 444
Q. • • an -_ sin 1_+ sin 2_+ ••• + si~ • 2.4.45. an == [na].
n8 +2 +1 n1 n1 + n h
n. 4 46 ___ [a]+ [2a] + ... + [na]

la• • • an - ;;....;;..---''-----''----~ •
,,2
2447 _ [1·2-3•a]+[2·3·4·nl+ ... +rn,/n +1lfn+2)a] .
.. . an- 4 •
n
2.4.48.* Fie (x71 )n;.. 1, (Yn)n;..t, (z,i} 71 ~ 1 şiruri de numere reale strict pozitive.
n n
Să se demonstreze că dacă liro
n~co
E 11.=1
1
X1&YkZ1&
- = O atunci lim ~ · >'
n~.., n fi;;:;;'1
(x1i+ Y1+ .Zk)~ = •·
14
2.6. Rezolvarea unor probleme de şiruri
2.5.1. a) Dacă suma a do1iă şiruri de numere reale estP Uil şir convergent, atunci
rezultă eil şirurile sint co~vergrntP? b) Analog pentru produs.
2.5.2. * Fie (an)neN un şir de numere reale.

a) Dacă Iim(an+P - an) = O, (V) pEN rezultă că şirul (an)neN este convergent?
11_..,ao
b) Dacă Jim
n_..,a:,
an+p
nn
= 1, (V) p E N rezultă că şirul (an)neN este convergent?
2.5.3. Să se arate că oricare ar fi i:t E R; există două şjruri (an)neN (b11 )neN astfel
tncit: 1) lim an = + oo, 2) Jim bn = + oo, 3) lim(lin - bn) = «.
71 ..... 00
2.o.4. * Să se arate că oricare ar fi « E R, există două şiruri (an)neN, (bn)neN,

bn ::fO oricare ar fi n E N astfel incit:
1) Jim a11
11....,ix,
=O, 2) liin bn
n_..,oo
= O, 3) li:m llft
n....,011 br,.
:i=! o:,
2.5.3. Să s~ arate că există două şiruri (an)neN, a11 > O, (V) n E N ~i (h" ).,eN
ai!itfel lnctt:
1) Jim an = 1, Jim bn = oo şi şirul a~n nu are limită. +
2.o.6. Fie (a.n)neN un şir de numere reale. a) Dacă (a~n),,e~ este con,;fll'~eni
rezultă că (an)ne~ este convergent? b) Dar· dacă (a~n+P)neN, (V) pE.N este conver-
gent rBzultă cil ş1rul (an) este convergent?
2.5.7,* Şirul (an)neN satisface condiţiile:
1), n (lln+1 - an ) -+ O' ·2) ci1 + as + ... + an -+ O•
. n
a) Există şiruri divergento care îndeplinesc condiţia 1)?
b) Există şiruri divergente care îndeplinesc condiţia 2)?
2.5.8. Să se arate că şirul (tZn)neN, an -.-1 + --

= a+1 I
--+
:1+1
... + 1
~ es-te
3n+1---
2 con„
vergent.
2.o.9. Se consideră şirul (xn)neN definit in modul următor:
1 1 2 1 :J 1 '•
1' 2, 3. 3 • 5, 4, 7. f, ' ....
a) Să i;e dAtermine forma termenului general al şir_ului.

b) Să 11,1 st.ndi„ze convergenţ.a.
2,6.10. Se consideră şiru.J (xn)neN definit astfel:
1 1 3 1 7 1
2' 2' 4' ,.-, B' s' ···
a) Să se determine forma termenului general,
b) Să se studieze convergenţa. ,
16
Zn = I-. 1,
1
n
.n par
n impar.
Să se studieze convergenţa şirurilor: (xn • Yn), (xn + Yn), (xn - Yn), ( ;: ) •
2.6.12. Se consideră Birul

•
(xn)neN•, Xn = 1 + ~lt + 1,23 + ~
4a
+ ... + ~-
4n-1
Să se arate că· şirul (xn)neN este monoton şi mărginit.
2.o.13. Se Consideră şirul (Xn)neN•, Xn = _:.n_ _ 2

n
+ 3n + ... + (-1r-l • !:._.
n
Să se arate că şirul (Xn)neN• nu are limită.
!:. l" • F"

2.u. ":to 18 8irul {lZn )neN•, an
• .
= -13 + --
2 +
3•5
3 --. .- + ··· + ------
3•5•7
n
3 • 5 • 7 ... (2n. + 1)
Să se arate că (an)neN• este convergent şi să i se calculeze limita.
= log 1 ·k 21.·
3 ...L.
2.6.lo. Fie şirul cu termenul ele rangul k, ak ' , k = 1,2, ... , n şi şirul
--
2
(k + 1) 3
n
(bn)neN•, bn =]; ak•
a) 8ă ee arate că şirul (bn)neN• este strict crescător şi mărginit.

b) Să se calculeze lim bn.
2.6.16.* Fie şirul (bn)ne N• ou termenul general an= - 1- + -11+21

1- +... + - -1 - .
Ol--j-11 (n--1)!+nl
a) Să se s~rie termenul general an într-o formă mai simplă.
b) Să se arate că şirul (an)neN• este convergent.
2.5.17. Se consideră şirul (an)neN, an ..:.... '5' logs (t -

r='2
1
k(k
2
+ 1)'
J.
a) Să se calculeze limita şirului (an)neN•·
h) Să se caJculeze limita şirului (n • ln an)ne N••
C) !:. 18
... u. • F'10 şiru
. l an =, { (a ..+ n)! .·1n , ~
a E· .n.
. ni na
n) Să se calculeze limita şirulu·i (an)ne:N·
h) Dacă ·notăm.f(a} = Jim a11 , să se demonstreze că f(1)f(2) ... f(a) = (ţ"f(a)f.,._2 •
71-)-?')
.
2.5.19. Se dau
•
şirurile
• •
(b 11 )nEN: an= n - L...I -.-.-----, bn =
(a 71 )neN ŞI a1•
~ Jr2 _J_ 3k + 1. nn
·. he·,! k• ·:·· 3lc-(- 2 i~(
a} Să se arate că cele două şiruri sint convergente şi să se determine limitele lor,
J)f) care le notăm_respectiv a şi b. Se va prer.iza dacă ele sînt monoton crescătoare sau
descrescătoare.
b) Să se găsească termenul a 11 începînd de la care avem ] an --- a , ~ 0,01.
c) Să
se afle vecinătatea lui b în care să fie c.uprinşi toţ,i termenii şirului (bn )ne:,O,
cu excepţia primilor trei. ·
16
!.6.20. Sl -.. c,Iculeze limita tirului de termen geaeral:-. ·
Un= (1 + _!_crn)
n
11
, unde cr11
·
'E
= k,..d (21.· -
1
·1) (2/c + 1)
-.
2.o.21.* Se consideră şirul dat do termenul general a11 = V -'- V n

· -
v;;·
1 , 2+ ... + n
Pentl'u fiecare
I
k nat'ural se consideră şirul de termen general:
b(h) _ n. '
n - [Îi+ V:!+ ;.. + V k - 1 + (n - h + 1) V 1r. •
u) Să se arate că pentru orice k ~ n avem a11 ,i;; b~1l.
b) }'olosind definiţ-ia limitei să se arate că şirul (a11 )n;,,. 1 are limită.
2.o.22, Fie a, r E R~. şi an = a -1- (n - 1)r, (V) n E N'\ Să se calculeze lim Xn,
unde Xn = n
2n -L 1
l½n+k •
k=1 a2n+2k-2
(V) n E N*.
2.5.23. Seconstruieşte şirul (a11 )11EN• astfel: a1 , a2 , a3 sînt in progresie·' geome·

trică,a 2 , a 3 , a4 in progresie aritmetică, a 3 , a4, a5 in progresie geometrică şi aşa mai
departe: Să se calculeze termenul general al şirului în funcţ.ie de a1, a2 şi n.
I
2~o.24.* Fie x1, rER+ şi şirul (X11 )nE~· cu Xn = x1 + (n - 1)r, (V)-nEN* - {1}.
n
Se consideră şirul (pn)nEN• cu Yn = Ilxi, (V) n E N*.
Să se calculeze lim ( 11 +tf Yn+1t. - n+mif Yn+m) unde k, m E N, k > m şi
11-l>O'l .
n E N* - {1}.
n k
2,o,26. Fie a()., n) = ~ - - - - - , ,. E N.
t='1 (le+ 1,) i ~ i
( k )
1) Să se studieze monotonia şirurilor a(2, n} şi a(3, n),

2) să se calculeze lim a(2, n) şi lim a(3, n ).
n-+co n-+oo
2,5,26. Se consideră şh'ul (u11 )neN•, Un = (1 + (-n1}n)oi\ unde «n= .

sm r.
;
1+n:11
•
Să se calculeze lim u11 • ·
n-+co
C) I!!. 2"
.,..u. +-
, • gwa se calcuIeze 1·1m - - 1
n->o:>
(nP nq - 1
)rn-- V ~ , p, q, r E"N*.
2.6.ţ28. Să se calculeze limita şirului (x11 )nEN* dat de· termenul general. :Cn -
= (1 + a·+ a ){i +a~+ a
2 6 ) ••• (1 +a~n + a2·3n).
2,o.29*. Fie {an I a,. > O}neN•, {hn I bn > O}neN•, {cn I Cn > O}neN• şiruri ou
n
E [a~J
propri~liţile: 1) lim .!!:. = O; 2) există lim i=t = a E B. Dacă _a: E B, al H
n.+co bn n-+oo "•
n
B [afixl
calculue lim
-. i=i , unde [a] este partea·kltreegl alai•·
2.o.30,* Fie rER.~,, Zr = {ar I a E Z} şi [Jr: R-+ Zr unde [x1, ~ x<[x]7 + r.
. R ~ rr(x _!_ 2h)]
Pentru orice x E să se calculeze D(x) = ,!,i~ 2 ~~1~ r • H! ' --
. • . _n :t +-21t-1
2.6.Sl. Să se arat_e că şirul (a 11 )ne:s• de termen general tzn = }' [---]
~I 2h
elllte convergent, (V) x E R şi să se calculeze Jim an.
2.5.32. Fier E R~_, Zr = {ar I a E Z} şi [ lr: R-+ Zr unde [X]r ~ x < rx],; + r.
Folosind faptul că [ x l
+ ; = [2xlr - [xJ.,., (V)x E R, să se calcuJe.ze B(:t) =
.
• l1m ~n. [:ţ ···+ -211._,.]
-
0
""""' = 2k+1 r
2.5.33. * Fie ŞÎM1l (xn )n;;:,.1 definit nstfel ;Xn = t~ ( 1- (:i} (1 - ~f), unde d.n :::1:
• a + (n - 1)r, (V) n ~ 1 şi r > O, a :> L Sii Sfl a1·Atf\ r.ă (x11 )n;,- 1 tiste C\ouvetgent.
2.&.34, Să se arat,e că pentru : x J < 1 şi p E N* avem:
~!! &o (1 + ţ Xi(p +1/t) = :1 ~- X•
2.6.35. * Fie 1 ~ m1 < m2 < ma < ... < 'in2P numere natutale ş.i pentru orice
nmi
I E [2, 4, ... , 2p} să notăm a\ > =
11 B ~. Să se cafoufozp. Urnit.a şirului cu
' j~cn111i- 1 J ,.
p
termenul general bn = ln- 1-n . B
i~d
a!JF, n ~ 2.
2.o.36. * Fie P E R[ X] un polinom şi a = x 1 < x 2 < ... < .l:n = b pwicte ale
n
intervahtlui [a, b]. Să se arate cu: He.~ bi i P(xk) - P(X1t--1) i _;_ O.
2.o.37. Se consideră şiruri]('_ (:r11)nex•,. (11,Jnex, (zn)nex• astfel înctt y11 =
- ~
i
==-(-J~·
111 ~-illl-Ll
z·n =1- ~ --, ··d Yo""'- o• xi-,-,
un_e · .J.o (~) ·-,·t: n· E'.
v li;:;:.;_,··, .~. s~a se dornonhrei,
· · •
1~=1 Xi n t=I Xi
că dacă {Yn)neN e,ste convergent, atmrni şirul (.::,,)nex• este ('Onvergent.
* . . •. . ., .. . :i't _,i_ .T" ...L • •• + 3'n
2.6.38. Se da şirul (J.!n)ne N• unde .~n > O pentru care: Xn+-1 ~ · , ··. ,
,. J
oricare ar fi n natural. Notăm an = x1 +x 2 -'.- · • • + :t

11 •
. n
a) Să
se arate că şirul (an) este monoton.
b) Să se 11rate cd an -+ O.
2.6.39.* Se consideră următoarele proprietăţ.i ce le poate avea un şir de numere
reale (a11)11ţ;N•: _ . .
(P1 J, liro n(an+i - an) = a(a f1mt). •
(P2), lim a1 + a. + ... + an =
2 b (b finit).
n-+OO 11,
(Pa), (an)n;;~t este convergent. Să se arate că:
1) P1 nu implică P 3 ; 2) P 2 nu implică P 3 ; 3) P 1 şi P2 implică P 3•
J8
1.6.40.* Fie 9irul de numere reale (zn)neiii• astfel hiolt: Jim 3
f + -~ + ··.· + ~ =0.
n-+oo · n
a) Să se demonstreze că 11m
• X1+ + •••+ Xn = o.
-=------------
X2
n-+oo n
b) Reciproca este adevărată?
.'
2.5.41. Se consideră sirul
•
(an),, ,1, an= .l.. C!L.
"" 22n "'"
a) Să se arate că (an)n;;~1 este monoton şi mărginit.
b) Să i se calculeze limita.
2.o.42. Dacă (xn)neN• este un şir convergent de numere reale. Să se calculez&
n
lim
n-+oo i=1
n (Xn.+i - z,).
2.5.43. Fiind dat şirul (xn)n.;;;i,() cu XmX11 ~ Xm + Xn, (V) m, nEN, Să se calculeze
Jim Xn (
1)
-1 +E!...;- •
n ·
n-+CO i=2 &J
2.5.44.* Să se demonstreze că oricare ar fi aE (0, +oo) şi oricare ar fi şirul (xn)neN•
strict crescator ş1 nemărgm1't cu x 0 > o
• w •
. at unei. )"1m -ln(a
• + Xn) o •
- J ~ = , or1ca.re ar 1
f"
n-iJ'GO :cn
k E N*.
2.5.45. * Să se demonstreze că există un singur şir . de numere reale (,'f12 )72EN•,
(Xn > O) cu proprietatea. Xn(1 + ln Xn) = n ori1Jare· ar· fi n E N*.
Pentru sirul de mai sus să se demonstreze că Jim ~~ = 1.
• n-+-co n.
2.5.46. Fie (an)neN• un şir de numere reale, strict crescător şi nemărginit cu

a 1 ;;;i: 1. Să se demonstreze că există un singur şir de numere reale (xn)neN• astfel
incit Xn(1 + 1n Xn) = an oricare ar fi n E :N *.
Pentru şirul de mai sus să se demonstreze că lim Xn ln an =1.
n-+co an
2.6. ·şiruri date ·pi'bi ielaţii de· recurenţi
2.6.1. Să se studieze convergenţa şirului (anln.>t dat prin an = V2 +ăn„u

(V)n.;;,,, 2.
numărul
2.6.2. Să se studieze convergenţa
radicalilor fiind n.
şiruiui V2 + \;2: + ... + }Y2,
(tin)n~t, an=
2.6.3. Se consideră şirul (an)n~t

· 2 V
definit astfel: tzi= .!. }Y3, ti = ~ + 1. L1/3, ... '
1
P 2
t1n == ,V, 2s~ + 3

leze Jimita.
v 3
2a
+ ... + 2a2._ ty3 . Să 88 studieze CORVergenţa şirului şi să i se calcu•
2.6.4. Să se determine toate şirurile care verifică condiţiile:
lln+11 nan + 1
= --"'--- Şl
. an E Z, (V ) n E N.
<lti +1
2.6.Li. Fie şirul (Xn)~s definit astfel: Xn = f- 1Jnn + t.
. · (-1~n
a) Este şirul (xn)n.;~ 1 convergent,? b) E.ste şirul (x1JnEN• monoton?
0 6 6 Fi"
... • • • e ( Xn )n;;;>t un ~n·
. ast f f.\l ca x1 = O. ŞI. Xn+t = Xn + -;;,--
(- 1 )" •
a) Este şirul (Xn)n;;;i,t <'OnYergP.nt? h) Este şirul (xn)n;;;.1 monoton?
2.6.7. Fie (xn)neN un şir astfel ca x~+ 1 - Xn -+ O pentru n -+ oo. Este con-
vergent şirul (xn)neN?
o . . • (-·t)n,n2 e-n +
...6.8. Fie x1 = 1 ŞI Xn+1 = -- - - - - , (V) n ;,i, 1.
{~'l)"n2 .
a) Este şirul (xn)nEN• conver~ent? b) Este şirul (xn)neN• monoton?
2.6.9. Fie şirul (an)neN•, definit prin relaţ.iai an+l = a~ + 8 · pentru n ~ 1 şi

a!+ Un
a1 =a> O.
a) Să se studieze monotonia şi convergenţa şirului (an)neN•.
b) 1n cazul cînd şirul este convergent să se calculeze limita, lui.
2.6.10. Considerăm şirurile de numere pozitive· (an)neN şi (bn)neN• Dacă şirul
(an)neNeste strict crescător (bn)neN este nemărginit şi an ;,i, nbn, (V)'n E N*. Să se
demonstreze că şirul (Cn)nEN, cn = a11+1 - an este nemărginit.
2.6.11. Se consideră şirul (Un)neN da~ de relaţia de recurenţă
n ~ 1, (u0 ~ ~) •
a) Să se arate că dacă u0 = O, atunci Un = O, (V) n E N.

h) Se formează şirul vn = Un • Să se calculeze lim Vn. Să se deducă de
· 1 + iln .n-+00
aici lim Un.
2.6.12. Se consideră şirul (unk~2 definit prin relaţ.ia 11 11 = Un...;,1 21.i 11 _ 2 , (1). +
a) Să sH arate că există două numere r1 , r 2 ·nenule a.st.fel 1ncjt un = 1.r1; şi Z'n =
..:_ ri.rE satisfac relaţia ('1) oricare ar fi "' ri E R-.
2.6.13. Se consideră şirul (un)nEN definit prin relaţia de recurenţ.ă Un = zi~_1 -
- (V) n ~ 2, ('1) U 0 , u1 fiind daţi.
U.n-2,
a) Să st'! calculeze expresia lui lln şi să se arate că est.e periodic.
b) Să se afle perioada s astfel 1ncît 11,p+s = up, (V) p E: N.
c) Să se demonstreze că un se poate scrie sub forma ·nn =c= " cos n8 p. sin n8, +
unde 8 este independent de u0 , lli, n şi i., µ. depind de u0 , u 1 şi nu depind de n.
2.6.14. * Se consideră şirul (xn)nES definit. prin. relaţfa de recurenţă a-'71+1 =
= 4x,, - x~, (V) n E N .
. a) Să se studieze natura şirului.
b) Se poate det,ermina x 0 astfel 011 şirul (xn)neN să fie periodic<=> Xn+P = X,u
(V) n E N?
2.6.lo. Se consideră şirul (xn)ne~ definit prin relaţ.ia de recurenţă Xn+1 =
= V .T~ o '1
'<Xo<•
V Xn + V 1 -- Xn
a) Să se studieze natura acestui şir.
20
b) Se consideră ş_irul (y,i)neN ,_ Yn = Xn • Să se eiprime ?ln in funcţie de x8
1 - 3'--n .
şi n. Să. se calculeze lim lin·
n.-~oo
2.6.16.* Şirurile (a11 )nE:N şi (b11 )neN sînt definite prin relaţiiie recurenţă a11+1 =-
= an ±.~'!!, bn+t = a.ri,bn (a 0 , b0 dnţ.i şi O < b0 < llo)•
~ .an+ bn "
a) Să se arate că aceste două şiruri sînt strict monotone şi admit o limită
comună ct. b) Să se calculeze 0t.
2.6.17. Fie (a11 )neN, (b11 )neN · două şiruri de numere reale. Şirul (a11 )neN · are
limita zero si' sirul
•
...... 0 este mărginit.. Se formează sirul x 11 = -
(b11 )-,.,,,,,, '
1- (a b
n +.1 0 11
a1bn-i + +
+ ... + a b 11 0 ). Să se arate că lim x11
n-+co
= O.
2.6.18. * Fie (u11 )neN, (v11 )neN două şiruri de numere reale cu limitele· Cl şi (3. Se
oonsideră şirul (w11 )neN definit astfel: Wn = -1- (U0Vn + ... +·ukVn-11+ ••• +unvo).
n-]-1 •
Să se arate că lim w11
n.+co
= ct~.•
2.6.19. Se dau două numere pozitive a şi b :O< a < b. Se definesc şirurile
{zi11 )n;;t1 şi (vn)n;;,,1 în modul următor:
U1 = a, Vi = b, Un+l = Un+ptln
1+p
., Vn+t =, i1'n++qVqn , .., E N•,
(V) ••
unde p, q E R, p =J:. q =J:. -1.

1) Dacă avem relaţia p(1 + p>-1(1 + qt1 < O, atm:ici şirurile sint monotone
1n acelaşi sens.
2) Dacă w11 = v11 - u11 esie convergent, atunci w11 -+ O.
2.6.20. Se consideră şirul (u11 }neN· definit prin relaţia de recurenţă -~ = 1+
+ ~-
Un-1
, u = a,
2
1
.
(V) n ~ 2.
.
.,_
1) Se formează şirul (v11 )neN definit prin relaţia v11 = :~:."Să se exprime f.111
funcţie de vl"
2) Ce valoare Wq trebuie să ia u1 astfel ca Uq = O.
2.6.21. Fie (x11)neN cu X0 > 1 şi Xn+1 = X11 + r, (V) n E N, r >0.
a) Să se studiez~ convergenţa şirului' (Yn)neN• cu y~ = -log:i:nXn+t·
b) Să se calculeze y = lim logx,iXn+1•
· n-+co
z0 -:-
2.6.22.* Se dă şirul (xn)neN definit prin relaţia de recurenţă
a(O ~ a ~ 1), Se cere:
Xn+i == ~ - z:,
1) Să se arate că acest şir este convergent.
2) Să se calculeze limita acestui şir.
n
3) Să se calculeze lim >" ~.
n-+r.o t:'o
2.6.23. Fie x1 = 1 şi -Xn+1 = ~ + 1, n ~ 1. Este sirul (x„ JneN• eonvergenţ1
21
2.6.24. Să se găsească termenul general al şirului dat de relat.ia:
1
n+V ¾+1-1 - v 1
an-1
= 1, a1 = 2.
2.6.25.* Fie şirul (An)n 6 N cu Ân E (O, 1), (V) n E N.
a) Să se arate că şirul (xn)neN definit astfel: x 0 = b, Xn == Âna + (1 - A,i)Xn-i-,
a < b este convergent.
b) Să se arate că dacă (i.n)neN este crescător, atunci liro x~ ;c: a.
2.6.26.* Se consideră şirurile («n)neN, (~n)neN, llltn, ~n E [O, 1] şi «n + ~n = 1,
(V) n E N.
a).Să se arate că şirul (xn)neN definit prin,relaţia de recurenţă x0 = b, Xn =
-=«na+ ~nXn-u (V)n E N*, a ~ b este convergent.
b) Să se arate că dacă şirul («n)neN• este crescător, atunci lim Xn = a.
n-+~
2.6.27.* Se dă şirul de numere întregi (an)neN• astfel incit an = an-i + a -a,

(V)n E N". {1, 2}. Dao.i şirul (xn)neN• este definit astfel: x1 1 - a 17 x 2 = -(1 =
11
+
+ a 2 ) şi Xn -+- 2tin = -(Xn-i + +
2x11 _ 2 a11 _ 8), (V)n E N*'\: {1, 2}, atunci numărul
+ +
Yn = 2'H1 - 7(x2n-1 2xn_1an-l aţl- 1 ) este pătrat perfect, (V) n E N* -- {1}.
2.6.28. Fie şirul mărginit (an)neN cu proprietatea că pentru orice nEN : an+1 +
+ an + a ~ 3an_ 2 , a E R. Să se demonstreze că şirul care are termenul general
Ân = max (an, tin+u a) este co11vergent.
2.6~29. Fie şirul (Un)neN de forma: Un= v~((1 +pr e-2Llf); (V)neN.
a) Sl se verifice relaţiile: "7a+1 - u,. + U.-1;
h) U,.-1 = U1rUn-1c +
U11-1U.-M•
!.6,30. Fie k E N• - {1} ti tirul (a:n)neN defi1ail prin .-elaţia d, reourenţJ; a:. -
-_; ((k - 1):cn-i + :,;;:d, z0 = b > O, (V) n E N•. _ __.,: _. _ .
Să se demonstreze oă şirul (Xn)11eN• ~sw oonvergent fi sl s, oaloultu lim :r,..
. 2.6.31.* Să se demonstreze că dacă şirul de numere reale (an)neN satisface con•

diţiile a~+i < a~ şi O < an+i + an, (V) n E N*, atunci şirul este convergent.
2.6.32. Dacă şirul de nUII1ere reale (a,.)neN satisfa.oe relaţia

n+l __
-n
(an + lln,-,iH1 -
li
anan-1 ) , (V) N*,
nE
' (1 + a;i)2 ( 1 + Clii-1)
atunci şirul este mărginit.
2.6.33. * Se consideră şirul (an)neN, 1 ~ an < an+t, (V)n E N * şi cu ajutorul lQi

n
se formează şirul (bn)neN astfel incit b0 = 1 şi b,. = fl
i=l
a,. Si se reZQlve ecuaţia
b:i:bv = b:i:y•
2~6.34.* Să se demonstreze că dacă şirul de numere reale (<Zn)neN satisface con-
+ a~ < 1 < anH + a,i; a:!+1 < a!, orjcare ar fi n E .N ~tunoi 9irul este
diţiile a~>+t
convergent.
21
S.6.36. Se dă funcţia f: [O, f] .,.. [O, f], f(x) == (:t +)!X ta). Sl se demonstreze
că şirul (an)neN definit prin relaţia de recurenţă an+1 = {(an), (V) n E N este COD·
vergent şi să i se calculeze limita.
2.6.36."' Fie (Xn)neN• un şir definit astfel: X1 E R+, Xn = n (« + Xn-1>, (V) neN•--
n
- {1}, unde « E R+. Dacă Yn = n (t + ~),
i=1 Xi
(V)n E N* să se calculeze lim y,..
n-+oo
2.6.37,* Se consideră şirul de funcţii: {0 (x) = e"', (1 (x) = f0 (x h) - f0 (x), ... , +

fn(x) = fn-i(X +
h) - f~_ 1(x), unde h este o constantă reală. a) Să se exprime fn(X)
cu ajutorul lui {0 (x) şi h.
b) Să se studieze convergenţa şirului (an)neN, lln =
-
fn(:r.).
~
2.6,38. Fie f: [O, f] ..., [O, f], f(x) = .!. {x}. Să se arate călim ((fofo ... of) (x)) :::a
2 n~oo---- n ori
-= O, (V)x E [O, 1].
2.6,39.* Fie (an)n;;;a,h (bn)n;;;i,t, (xn)n;;;tt şiruri de nu,mere reale astfel incit:
O < ai <At, a,..... + a,. = 2tZ,.+1, (V)11 E N, a;. =- fÎ aa ti li.m bn = b E B. Să 1e
I&·='\ ~ n
,._ n+v
calculeze Iim b,a+11 ( n + m ~ -
Zn+P
f) unde k, m, p E N.
2.6.40. Fie (an)neN o progresie aritmetică cu a0 , r E R~,. .unde r este raţia pro-
gresiei. Să se demonstreze că dacă un şir (xn)neN satisface relaţia de recurenţă:
(a;+ 3ran + 3r9)Xn+a - 2r(a: + ran + r2)Xn+1 + r 2(a: - ran + r 2 )Xn = O, (V)n E N
cu x0 , x1 ER. Atunci şirul (Yn)neN de termen general Yn = nxn ,.-~ este convergent.
2.6.41. Se consideră şirul (xn)n;;;i,1 cu x 1 = 2, x 2 =- 4 şi Xn+1 = V~, (V)n -Îil' 2.
Să se arate că şirul (xn)n~t este convergent şi să se calculeze Jim Xn· ·
2.6.42. Pentru orice n E. N* notăm cu an numărul natural cel mai apropiat de

Vn şi cu bn = '5'. a-;; 1• Să se determine mulţimea A= {n E N* I bn E N*}.
t=s
2.6.43.* Fie X= {(xn)n;;.o I Xn E R., Xn+l! - Xn+I - Xn = O, (V)n E N} pe care
se consideră operaţiile obişnuite de adunare şi înmulţire a şirurilor cu numere reale.
a) ·Să se arate că X cu operaţiile de mai sus este un spaţ.iu vectoria]. b) Fie f =
(F11 )neN, l =(Ln)neY; f, l E X, F 0 = O,_ L 0 = 2, J.\ = L 1 = 1. Să se arate că {f, l}
'formează o bază a spaţiului liniar X. c) Fie b = (bn)neN cu b0 = 1936, b1 = 1980.
.Să se determine coordonatele vectorului b in baza {f, l}.
2.6.44;. * iă ~ Q'i'lcul~ie limita oir1dui d-e termen general
.
2.G.46. Fie (tin)n;>t un şir de numere reale astfel tnc1t a.n E (-1, 0), (V)n ~ 1
şi există lim a71
n.--;....
= a E (-1, O]. Să se demonstreze că şirul de numere reale (xn)n.a,i
Q) .. . ..
este convergent - şirul de numere reale (Xn+1 + anXn)n~ 1 este convergent.

2.6.46. Să ·se demonstreze câ şirul (xn)nes cu Xn+a + Xn = Vix,u (V)n E N
este periodic.
!.1. Şiruri eare se studiazi eu ajutorul teoremelor Cesaro-Stolz şi Cauchy•

D'Alembert
Să se calculeze limitele şirurilor cu termenul general :

1..l.._1_..l.. +-1-
"l· a,. _1+V2+Va+
2...... ... +lÎn
- -------'------.
Q.
.... 7.2.
v2 · ··· v-;:;
'
an=------------
nVn n
273 - 1+28 V2+a9 e,'3+ ... +n9 v';:;: '>""4 _lnn~lnnl„

••• 4n - ( ..l.. 1') l(l - ; '- ..."),
n.n . . -·· •• an -
1 nn
2 7 I!!. • + + + ... + --- .

...... • - ------------
~
- tm 2m 3m nm n
nm m.+ 1
0 tm + 3m +5m + ... + (2n - t)m
7 G an. -_ - 2771n
.a• • • - - - - - -nm- - - - - - - -m- +1·
1 n aVk+b
2.7.7. 4n = -nf:icVk+d
~ - , a, h, c, d >0.
\
n 7 8. a - .!. ~n Go v;; + a1 Vk+t + ... + Qi Vk+i (a· h· > o' • - o· 1 .

J J- ' ' ••. ' i,
-u. v;; + b1 Vk + 1 + ... + bi Vk + i
.;;;. • • ia - 8 " -- 8 -- ' :,,
nP
r, se N, r, s ~ 2).____ .
2.7.9. an=
· ·
.V tg--.-·
2n
nn
+1
. ·,e,
2.7.10. an= n+V(n+t)I
ţi
nl
·
2.7.11.• Ln = n+V(n + 1.)1-!Yn.f. (Şirul lui Traian Lakscu.)

2.1.12. Fie {an)~t un şir de numere pozitive, cu lim an = O.
n->-O'J
Să se calculeze lim ..! ( ~ + ~ + ... + an )•

n->-O'J n 1 + a1 1 + ag · 1 + ¾'
2.7.13."' Fie Xi, r E B+ şi (xn)n;..1 ou 3Jn =Xi+ (n - 1)r, (V)n E N• - {1}.
Dacă (Yn)neN• este un şir astfel încît Yn = 1J xi,
n
(V)n E N*, să se calculeze
lim (n+~ - ?YYn)•
2.7.H. Se coo.sideră firul (un)nEY unde lin-= a + {n - 1.)r, a, r > O. Să se
n
')' a,1
calculeze li.m , t=! •
n->-• lo a.
24
2.7.lo. Se consideră şirurile (x11 )neN, (Yn.)n~:s ~u Xn, Yn E R*, (V)n E N astfel
tnctt (Yn)ne:s este strict mon<?ton şi neinărgin:it;· x~~1Yn inYn+1 .. 2a;,1Y11, (V)n 6 N. +
Să se demonstreze ca daca ex1st~ v
a l = I'ml --
v ltn
, a t WlCI' l = O.
'
n-+w Yn
2.7.16.* Se consideră şirul (uu)neN• unde Un+i =Un+ r, (V.)nEN*, U1 = a,

n ( )
r E R~.. Fie w E Qi şi Sn,w(a, r) =Eu'{. Să se calculeze lim sn,"' a, r •
i-l fl-7"' u:~+l
Capitolul 3
LDIITE ALE FUNCŢllLOR REALE DE O YARIABILĂ REALĂ
3•1 , S a se det ermme

V · a, b. c::-· R astfel mc
· tt f uncţ1a
· f( x ) ={ sin x, x ~ O
ax+ b, x < O
sl flibă limită în punctul O.
3•2 • S., a se d et ermme

V . a E-· R astf'el f..
ulCI
·t f' uncţ1a
. f.(x) = { a ln . -?-' 2),
· ·(x x >O
[x] , ~<O
să aibă limită în punctul O. ·
3.3. Să se arate că funcţia f(x) = {[x] dacă x EQ

· $ dacă x E R".Q
.nu are limită tn nici un punct din R.
dacă
3.4. Fie f: R-+ R, f(x) = { axh 1 x6 Q
unde k E N* şi a, b E B.
b:J!t-+ dacă x E B'\_ Q
Să se determine punctele Xo in care fare limită. Discuţie după vâlo,rile lui a şi b.
n ori
w *
3.o. sxa se arat eca (U)
v n EN*
w
.i: , )'1m.:.,_
(sin_o_
;dn _
o .._o_
,in)x _ i,
..:.... --
X--~0 X
Să se calculeze:
3.6. lim
x->•
lV1 + x 111 + x' .,; 1 +~v1 + ;~i _
2 8
'I --- 1/ frî'Tt;-+ x) 7fii\ u + 2xT,-.-:Tnî;:;··+nx)

. ---.:.-.:.-...;.___.:..__.:.._..:..-~-...;.._...:_..:.:;..:
3. 7. * l1m , 1t E N•.
.'1:->0 J;
3.8. 1im ( Vx + -,/ x -i~ I/; - x).

~"'
23
1.9. lim Vx + t/ :t + P/",;, p E N• - {1}.
-oe 1!.IVx-. 11x+ PV....:x 'l!I
3•10•. 11m
. 1 l arcsin x •
- - - n - - - , ax> O, a, x E [-1, 1].
-a a• - x• arcslil a
li
3.11. Hm
E N* - {1}.-- ur1 P(x) I- x)
·m (1 - sin x) (1 - sin 1 x) ••• (1 - sinnx)
3.12.* ll -'-----'-.;...___...;__..:,____ , n E N•.
dacă P este un polinom de grad ta cu coeficienţi rea.u,
71: cos:llix
a:-+T
. (1 - Vcos x) (1 - ~cos~) ... C-t - iY~)

8.13.* I1m ~ unde n E N* - {1}.
-o
. 'Ycosx .- 2 [Ycosi , m, .n E N* - {1} .
• • I1m
314
-o smx
3.16. lim tg t}'J>Ţzj - t~ v'olxi, ştiind că P(x) şi Q(x) stnt polinoame, că P(d) =
x-->-<J. tg (x - a)
= Q(a) iru· n este număr natural impar şi P(a) #: O.
1
. (1 + xl x - e
8 •16• 11 • ex" - <'08 X
3•17• ]1m
m-----. ----.
-0 X x->0 3,2
3•18•*. 1·1m x In - -+ +-
... -
+- a•+•
-w aoxn -a1zn--1
---
1
a,i
b0 xn
un. de a. 0, b0 ,,...
c
+ b1 xn- + ... + bn
3 19 l. aE R~ - a.
.. • 3 X -
:,,ITJ COS 8 X
3.~o. limax - IJX. unde a, b, c, {1}, c #:
• • 1~
a:~ 4 SUI
. (n:~ - X
). -oc:t:- ·d:,;
• 1t
arcsm x·- -
3.21. l i m - - - - -
2
3 •22 • lim arcsin (:x - a)
unde n E N*.
'i - xz :rc-+a x••- an
S.23. a) Jim arcsin tg x b) lirti arc.sin~gx, n. E N.
x-+O a~ctg sin :x ' :ic-+m, arctg sm x
S.24. Jim 1- tg { f + :x) f + 2:t) 7~ 3:x}. tg { tg {

-o :i;2
V+
3.26. lim - - - ' - - - - - - -
1
sin n:x
- - - - -1
cos n:x 3.26. Jim
I
arctg x-arccos -
1
3
2
x
•
z-+-
211
71:
X - -
2n
1t
:,c.+-
va a: -- va
3~27. lim x +xi+ ... + xn - n, n E N•.
:te-+1 X - 1
21
.
3, 28, lIID Vx + 2 + t/x 2 + 5 - 5 on
3•"-i7• .
11m 11.rcsin Vi'
-;:::::::=---:===:==:==:=:-- · •
:i.'-+2 + V t,x + 5:t + 23 - 9
i/ 3x - ::i 9 -o 1 - ln (e - .1:)
x>O
. sin (x + a) sin (x + b) - sin a• sin b
3•30• I1m - - - - - - - - - - - - - , a,
sin (x + c) sin (x -1- d) - sin c • sln d
:i.'-+0
b, c, d E R, C + tl e ffZ
.
3,31 , IIm
~o
x ,arcsm
/ x
lu V 'l - X"
. Q. •
. e
3 S'> 1Im
x~o
...
d- Slll C X
b
.- 2 cos x. , a, b E R., c E B••
.
0 sin ,;x _ 0 siD 13:c

3.33,* Iim . . , a E R+ - {1}, «, ~' y, 8 E R, y t, 3,
~o 0 sin yx _ asin ll:c
13 sin ~ _ 8 tg :c
3.34. Jim - - - - -
~o esln 2:c _ 0 tg 2:c
3, 3u, arcsl.n. V_x' - art.sin VI . Ol

. -----'-'-~_,.....,........__,_......,....
~ 1Ifn 086.* 31,..,.
m
arr:os hife - ax),
1, 0; b, n• ..
e ...._..;
a.......o
x>O
arcsin tlx - arcsin r::t ~ arcos ln(e ..... ai)
x>O
. 1-x8 ~ 1 - Vx
arcsm---- ( arcos )'
3,37. I i m - -+-x - - -
2 1 2
3.38. lhn 1 + Vx •
:c--~o arcsin
:c>O
(3x - (tx8) :;g 1n(cos Vi+ x)
~ v':::: :.
1-x n
arctg----
3.39.
+ x (t
Jim - - - - - -
1 3.40, lim
~ arcsin 2:z:V~ -O IU'CCOS V1 - x•
1
3.41. im
v.T. +. -V.z -.. 1
i)
• 3.42. Jim
ln(2 tg :t. e,,lifi- 1)
t.g x .... i •
.t-+• Vx + ~-2 -Vi':.... 2 ~~
3.43. Jim sin x e;'cosx - cos x Psîii"x

. . '"'
~4
ln (tg x + a cos 2:z:)
tg xVtr.r x - sin xi/sin x arrtgfYx

3,46. lim ------------------'---- • 3.46. Jim 11!_, m, n E N* - {1J..
~o arctg f x ·
x>O
3,47. lim irretg x : 3.48. Jim (ln(1 + x)):c.

~o ln(1 + x) ~co ln x
t
3.49. !~ (arcsi'n :c + :c + 1)arctg :c. 3.60. li1!!{oos :c + ( z - i}a)lltis-, aER\,{1};
m-+2 .
t
3.51. Jim (sin z + x cos z)x; 3.62. lim (cos x +asin 2x)tlt ~, a E R.
x-,-0 ~ .
:c>O
3.63. lim(tg z + a cos 2z)tg 2x, a E R. 8.M. lilh(tgx)0082:c+at.g2x, ti e B.
I.IL Bm (2- ~cea :,; eM 2:ri1 . 3.68. lim. t - 0088 •
•
.,.. ~o 1& sin 2JJ
3.58. lim (tg ~) Vi-sin 2.JC

re
IJ+î"
a:.!!.
•
8.61.!!! lim :,; • (

IH'rif(n)
tg a: ) )B(x)
· tg.(nf(n) ·
unde B(x) = tg 2f(n)
___:_. f :.N*-+ R~ - .!. N*.
:.!
3•6"'·
0 li (sin a:+ cos a:JA(x>
Jil
,;
IJ-+4
V,; , un de A(·x ) -_
... V___ .1
a;-~
•
> ,; ~
I: '
. (1
8.63. l1m + a-...:......--
- V a x~)}., ·a E R*; 2 -
~. :,;
3.M.• Jim Z• unde a, b E (O, oo) şi b -fa 1.

a a:!t )- 1
lli>+GD
1
--·logb ( 1 +--
z +1 a:+1
1!. 1.
3• 6... 10 (.:i: + trJA + t)= v
i m - ~ ~ - - ' - - ' - - • 3.66.. liro (ln cos x)lncos 2 a:•
-o lneos.:i: ~o !,,...
1 n
)xi unde
r
. {al cos. :z: + ... + llii cos nx

b) I1m n E- 1'.T* .. a,. E R* .
.1., , ~·
~o · ai + aa + .;. + an · i=
8.68.* . ~ ( :z::-i ~ )¾ fără a se folosi ,noţiunea de derivată.

(2:z:1 + + 1)
:i; .!
n
11, E N*, >".a, E·B*.
·t=t
•
t
. (a1 tg•{: + xJ+ ... + ff.n tg•{f + {2n_ - i)x))-;:,
8.70. hm _ _.:..___.....:...._ _..;__ __;__ _~--..:. n E N•,
-O e2itg9 ( : +2x) + ... +lln tg9 { : + 2nx}
1
871 • li ·(a1cos1 x+a 2cos1 3.x+ •.. +anCOS1 (2n-1)x)ii nEN* ~na EB*•
• • z-+0
m a1 cos·• 2x + a~ cos~ ftx + ... + an coss ·(2nx)
. . ' ' ~t h
1
8.72. 1im((a1 + b1x)"-' + ... +(un+ bnx)x
~-0 (Ct + dtX ):I: + ••• + (Cn + --nX
,l )X
)x' a.
11
b ;,, d- E R~
if "'' I 1-1
n E N* - Jfl
ii.. f.•
z>O
-~Xt -X{ --
t
X )~
8•„I!:
,.u.• 1Im
. + 1121 + ... + an1 tlt, bi E R•+1 n E .N* -
-a) 1-+ --+ ... + --
( at
b
-t
bi b,~
, {1}.
8.76. a) lim (~ - a) ctg E; b) lim (a~ x) tg .:.=. a E B*.

»+a a .:i.-+a 2a
t
•
3.77. lim X 0 Z „ }'
- - ; S., 8. Im
tg X -
~--.
X
Dar dacă ::& < O?
~ tgU X ~.....{) zU
z>O z>O
a•,,.,9• lim Io sin (,m + 1).x • m, 11. E N•

re ln sin (ftn + 1):,;
-2
a.80• 1Im
. ln(i + ).,:x) - ln(i + AiJX) ..
,HO 111(1 + AjiX) - ln(1 + i.,x) • l\tt
Sl * 11m
.,• •• . ln((1 + arcsin x)(1 + arcsi.n 2x) •.• (1 + arcsin n.x))
• ,,, E N•.
..-O X
S.S!. lim In((1 +t/z)(1 + ~-:) ... (1 + 2'v'°;)) •

a+O ~
/I:~
S.S3. lim --;:::::t/:::::1::::+::::ln=x==--=.t/_1....;+-;=:ln::::::(a:3:::::;::-=·:;3=x=+=3:::)==

..-t t/1 ·-;1-1n x(2.x- 1) - t/1 + ln(xll - b + ft)
8.M.* lim :~iarctg :z: - ~arctg a • n, PEN* - {1J.

»+CI 1 - a,I arCtg :,; - f - .zi arctg IZ
29
• Jf 1 - al a~h111J - t,"1 - zi arcsln s
I.So. lim - - -- - -•- --- -----_- -- , a e.R• ... (1f.
»+a (1 - a1 ) 0/arcsin i - (1 - :.r:8 ) rarcstii a
3.86.* Jim tgl x + tg• 2x + ... + tg• nx - - - - • n E N•.

~ tg8 (n + 1)x + tg8 (n. + 2):.r: + ... + tg8 (n + n)x ·
"I& + · " + + · " ' k N* B• B.
3.87,* lim sm .q1 x sm q8 x •.. sm qnx
E - 1 Pi E - H E
:i,-+O sinr p 1 x + sinr p 8x + ... + sinr Pn:r ; r, n, fi
3•88 •* 11m
. sin p 1x + sin p 9 x + ... + sin PnX
,
-o. sin q1x + sin q2x + ... + sin qnx
. sin(2 arctg x)
3•8,9• 11m . •
x-+O -tg(2 arcs1n x)
3.00. fo:n tg_(ln_ct~-~) ţ sin ~In ct1ţ:,:) • I.Dl. litn f - ~ - ~ - •

x-+i {x - : ) -o 1 -V cos b•e1cos 5x
ln(sin 2xi./2-tg8x)
8.92. lim . . .. . .. . ...... _ ..•
- 2: sinx V cos x - cos x Vsm'7
4
3•93.* 11.marrsin p 1 x•arcsin p 9x:'..arcsi~ p"':x, Pi,, iii, EE R* ' (V) •, E; {-l
-o arcsin q1x • arcsin q2x ... arcsin qnx . I
„
. , •••• "'*
l
. ln (cos x i/cos2x ... v'cci'snx) ,n E N* - {i}.•

3.94. Iim
-o x2 ' .
ln ln le cos x + a sin _x__)_ • a E B, 6 E B*.
3.96. ll·m -----'----..,.,;
x-+O ln ln (e cos x + b sin x)
..-. 1. ln ln
096. -1m (e + px)
p E B, q E B*. 3.97•
x-+O ln ln (e + q:i:) •
ln
1- x x•
,
+ 1,/1 +
. 1+x+i/1+x•
3.98. hm V __ __ ..
x-+O }n :,:I + :,: + 1
ln (cos1p 1x,cos 8p 2x • ... • cos1pn;z:l
3•99•* ~ ln (cos8qJ,cos 9q2x ..... cos8q~x) • Ph !li e ....
(et x_+_
. __1n _;_;__
3•100• Ilffi + 11/x -- 2 v:x) •
1 _;__:___---'---!
:1-..... 11n(rx + 26 + Vx- ai/x)
3.101. Fie f: R-.. R, f(x - 1) = -4x~ 12x2 - 9x + +1 şi funcţiile cn: R-+ B,
tn(x) = (f of o ... of) (sin x), (V)n E N*. Să se calculeie an = lim lln__lx) şi li:rµ a11şifl-~.
n ori - 0 :e . - 0 a,a
3.102.* Fie PE R[X] un polinom de gradul nEN* cu P(O) '!l;i;i' O, P'(O) "F O p
fm :. R --+ R, f.n =- P o P o ... P o sin, m E ·:N. Să se oalc11leie liID (~\;J:l.
~ -Ol»
30
3.103.* Fie PE R[X] un polinom de gradul nEN* cu P(O) = O şi P'{O) #: O,
f: R-+ R cu lim f(x) = O şi Jim f'(x) = 1 iar gm: R,-+ R cugm = PoPo ... oP of, mEN.
x-+O x-+O :x; mori
Să ae calculeze lim Cm(x).
x->-0 :x;
3.104:. Fie f: R -+ R cu lim f(x) = O şi Iim ffx) = 1, P E R[X] un polinom de

:,.,"-?0 x->-IJ :r
gtadul n E N* cu P(O) = O şi P'(O) =I= O iar Crn : R -+ R, Cm= f of o ••• of o P of,
m ori
m E N. Să se calculeze Iim gm(x) •
x->-{) X
3,105,* Fie PE R[X], un polinom de gradul n cu P(O) = O, P'(O) =f. O şi

fm: R -+ R cu fm(X) =
(sin o sin o:·· o sin o P o sin) (x), unde m E N. Să se calculeze
mori
Il. I D
fm(x)
-•
x-+Q X
3,106, Fie P El: lt[X], un polinom de gradul n unde x = O este rădăcină multiplă
dtt ordinul k a ecuaţiei P(x) = O, k E N* şi fie fm : R -+ R cu f m = sin o sin o ••• sin o
m ol'i
oP o sin, m 6: N. Să 11e calculeze lim fmlx).
x--,-0 xk
3.107,* Fie f: R-+R cu lim f(x) = O, lim f(x) = 1, P E R~X] un polinom de

x-->-0 .'.t"·+O :r
gradul nE.N* care are pe x =Oca rădăcină multiplă de ordinul k EN* şi cm: R ->R,
gm ::;:;: f' of o ..• of o P of; m E N. Să se calculeze Jim .!:!>,(x) •
x->-0 a;k
. mori
1 - n n
!1:os /;x)k
,ui 1. _ 1 -
3•1uo. 1m
cos x cos ~x , .. cos nx.
. .., . , 3• l09 • J.1n1 k==i
x->-0 3.,- x-~o
, - - 31-- 11/--·
a.no. lim 1 -- .·:_~~ ''.:I/I"'" :) r V n- 'l,1,· ... V C(,S IIX •
n EN*;
- ·:iH--O x"
nn
tg(a + kx) - tgna
8,111. lim
x--?0
k= 1
:,;
• Să se determine a E (O, n) in cazul cînd k =3
şi limita are valoarea 72.
3.112.* Fie .f';, Gj, H c R, {;: Fi-+ R, g;-: G.i-+ R, h: JI-+ R, (V)i E {1, 2, ... ,m},
jE {J, 2, ~·• n}, m, nEN*. Fie x 0 un punct de acumulare comnn tuturor mulţimilor date
asţfel încit: lim h(x) = O, Jim fi(x) = Jim gj(x) =1, (V) i E {1, 2, ... , rn}, jE {1, 2, ... , n}.
· ~Xo ~""""7-.l'u' a:."-+Xo
Dacă lim ltf:rl .,_. ·1 = ai E R, lim gj!x) - J = bi E R, i E {1, 2, .~., m}, j E:

:i:-+x,, h(x) x-+x. h(x)
n
m
/;(x)-
n
gj{x) n
e li, 2, ...• n} Bă se calculeze B = 1 1
lim---'-~-"c...---"-J~_·;;.,.J, - - -
X"+~ h(x)
3.113. Fie Fi, Gi, 11 c R, fi: Fi-+ R, gi: Gi -+ R, lt: H-+ R, i E {1, 2, ... , n}
şi x 0 nu punct ~e acumulare comun tuturor mulţimilor date. Dacă lim li(x) = O,
;!.'-+Xo
lim fi(x} = lim g1,(X} =aE R, (V) i E {1, 2, ... , n} şi dacă liro fi(X)-a = .bi E .R,.
:)..->Xo a....,.Xo X->Xo h(x)
. gi(x)-a
1Illl. . · r1 2 , ... ,n } sa~ se Cal cueze
= ciE R, iEi, I D = l'Im- nri(X) -
1 ( n n
ngi(x) ) •
x~x. h(x) x->:ro h(x) i=t i=1
3.114.* Fie fi: Ai c R-+ lt, gi: Bi c R - R, h: Cc R-+ R şi x 0 un punct de

acumulare comun tuturor mulţimilor Ai, Bi, C; i E {1,2, ... ,n}. Dacăiim agi(a:)-bfi(a:) =
;i.-x. h(x)
n-1
aD0 (x) + (a-b)_EDi(x).- b Dn(x)
= ci E R, lim h(x)
~x.
= O să se calculeze fon=
x-;,x0
i=t
h(x)
unde
Di(x) = f1(x) {2 (x) ... fi(x) 8i+1 (x) gi+2 (x) ••• gn (x), i E {1, 2, ... , n - f}, D0(x) =
= n 8i(x), Dn(X) = n fi(x).
i=t
I'! 11
i=l
3.115.* Fie F 0 Gi, H c R, f1. : J,\-+ R, gi : G; -+ R, h: 1l-+ R, i E {1, 2, •.. , n}

şi x 0 un punct de acumulare comun tuturor mulţimilor · date. Dacă lim h(x) = O,
;!.'+Xo
~
.
1nn li = ~x 1·Im 81. (x } = ai ŞI· daca~ J'Im ·fi(x). - . ai
= bi E R, 1Im
. gi(x)
~- - = ci, E B,
- ai
~x. 0 x-+Xo li(x) x->x0 h(x)
iE {1, ·2, ... , ~i} să se calculeze lim-1

X->-Xo
-(n
h(x)i~, fi(x)-f}gi(x))· i=1
3.116.* Fie Fi, Gi, H, U, V c R, {i : J,\ --+ R, gi : G, -+ R, h : H --+ R, u : U .....-R,

v : V -+ R, (V)i E {1, 2, ... , n }. Fie x 0 un punct de acumulare comun tuturor ·mulţi
milor l•\, G;, li, U, V; i E {1, 2, ... , n }. Dacă :'lim fi(x) = lim u(x) = a E R, lim gi(x)=
.l.-;.Xo :L~Xn X->-Xo
. v(x)
== JIm = b E R , (V)"i E f1
t , 2·, •.• , n } ,)1m
. h (x) = O ŞI· 1·I m
u(xli!ri(.T)-v/x)(i(x)
------ ci EB
- ,
~x. x-,,.x 0 ~x. lt(x)
n-t
u(x) B 0 (xl + (u(x) - v(x)) E Bi(x) - i,(xl:Bn(x)
iE {1, 2, ... , n }să se calculeze: B =lim i=t unde
X'->X, h(x)
Bi(x) = f1(x) f 2(x) ..• ft(x) g,+1(x) gi+2(x) ••• gn(x), (V) i E {1, 2, •.. , n - 1},
Bo(X) =
i=1
n gi(X), B,.,(x) = n fi(x).
n n
i=I
3.117. Fie f: R -+ R+ astfel încit (V)x E R, lim f(tx)=f(O)=O. Dacă pentru un ·a

,-,o
IGU
fixat, aER: notăm A={ x E R I f(x) + f(-x) <;} iw.· cu Bn={n xi xEA, nEN*}
să se arate că R = U Bn.
neN•
3.118. Fiind dată funcţia f: [a, b] --+ R să se arate că dacă există c E (a, b)
a8tt'el încît f are limite laterale i:µfinite în c, atunci f nu este monotonă pe [a, b].
., 'd f . f' I R f( ) ln ln le+ cx.1,j O R O
3.1 19. Se cons1 el"a uncţm : -+ , . x --:lnin •(!+/3x)' a.> • I"'·> ·
w
a) Să se dete('.mine domeniul de definiţie I. (Discuţie după a. şi (3); b) Să se ca.tou1eze

lim f(x); c) Să se calculeze lim f(x).
~ _.,.,
3?
3.120. Dael o funcţie f: [a, b] R are proprietatea că există c E (a, b) astfel
Incit 11~~
x<c
{(3?)]
I
= + 00
I
sau
l:1:>c
-+
I~~! f'(x) i = -j-00
l
atunul f nu este monotonă pe [a, b].
3.121. * Dacă a este rădăcină a Im f(x)

. = O, a ::f= O, atunci ~
.r x'ltf(x)
xk.- cir.
a
= ,;_ .4
f'( )
,
kE N*.
3.122. Săsedeterminem,n,p, qER astfel ca: a)lim(t1/mx~+(n+2)x2 -j-14-
x-->oo
- JYnx~ + 2x 2- 3) să fie e~ală cu 1; b) !!(P. +X/~ 1r= 92•
3.123. Fie f : R* -+ B, f (x) = x [:] • Să se arate că ~ f(x) = 1.

1.
-3.124~ Fie ·funcţia f: (1, 00) -+ B+·, f(x) = (a~ + (1 - a)~y-1. , unde a E f: ;1} ·
Să
3.U~5.* Fie
-· -·
se calculeze lim f(zl
f: B-+ 1,
şi lira f(x).
(1 interval măr~:g.it). Să se calcultize i-+oo

lim(xm+f(x))
..
~,
t
unde m, n E N*.
,S.126.* Pentru orice Â real, '.A ;;;i, 1, se notează cu x('.A) s9Iuţia reală a· ecuaţi~i
x(1 + ln;) = Â. Să se demonstreze că lim x(i..) = 1. .
A~OO A
,
ln:>..
3.127. Fie +
f: R -+ B, f(x y) = f(x) + f(y), (V)x, y E R. Să se q.emonstreze
că dacă există u E B cu proprietatea că există lim f(x) atunci oricare ar fi y E li
~u
e~istă lim f(x).
. -y
3.12$.
'
PentP~ orice n E N*,
'
să. se calculeze:
,· .
I. sin(x sin (:Ix sin 3:8 sin ( ... ((n - 1) q; sin(n.i)\ ... )
irn --''----2------'---'-'-·· . L::.:.t •
~o w•
:J.129. Fie f : R -+ B, f(a: + y) = f(x)f(y), (V);ţ, y E B. Să se dt,m~nstreze că
4acă există u E R cu proJ_Jrieta.tea. că există lim f(x) atunci oricare ar f'i y E B
există lim f(:t).
~li
q, < b, f: (a, h),-+ R, c E (a, D) cu proprietatea că f I ca.ci

-
3.130. Fie b E B, a
şi f I (c,bl sînt monoton descrescătoare şi exiştă l8 (f, c) · Jim f(x), la(f, c) Jim f(x). =
~
~<e x>c
S~ ~e 1!ri.iol!-,treze c~ f e~te ~9~().ton-cJşacţtescijto~ pe (a, 'b)<.,.>l,(f, c) >f(c) ;;;i,ld((, c).
33
Cttpftol1il 4
CONTll'fUIT.A.'l'.EA. l!'U.NCŢllLOR REAL}; OE O VARIABILĂ. RE~
Să se studieze continuitatea funcţiilor:
4-,1. f': R -+ R unde f = gog cu g : R --t R, g(x) = {O, x E:: R - Q

1., x E Q.
.4,2, f: R-+ R, f = sgn o g unde g : R _., R, g(x) = {x, xE li, - Q

-x, xE Q
4.3. f: R-+ R, f(x) = f;ţ, x E lt"- Q

l-x, xE Q
\ 414, l)aQii, t', g : R --t lt siţ1t alllbele discontiirne in ~11 E R atmlci f + g po.ate fi
continuă in x 0 ?
:1,r,; _Dacă f, g : R -> U sinl, diiscout.inue iu x 0 E:: lt a.tun1.:i produsul f'g poate fi
continuu în x0 ?
4.6. Fie f, g : n. ..... U unde f'eiste continuă in x 0 şi g discontinuă in x 0 • Poate fi
f +- g continuă ÎJ.\ .1=0 ? ·
Să se determine rnloarea constantei a E ll astfel incit funcţiile de nwi jos să f-ie
continue pe domeniul lor de definiţie.·
4.7. f: [O, 3) -+ R, f(x) = l 7sina(x- 2);

x - 2
6x +a
X
, x E [2, 3)
E [O, 2 )
rsin x : 1 , :c ,€ R _ { ; }
4,8, f :R -+ J, f(x) ={ x: 2 .,. 11
,. I :zic: -
2
4:.9. fr: R -+ R, f(x) = I

a(x
198·1
i
+ ,~:f , x E
, X :-
'
lţ*
0
4.10. Să se studieze continuitatea funcţiei f: (0, 1) -1- (O, l),
x dacă x este rational
f(x) ={ ' · ' ·
1- x, dică x este iraţipnaL
.f..11. Să sţ· afle numărul punctelor de continuitate ale funcţiei f : R -+ lţ
1 f(a;) ={2~,x~, x EEQx
lţ,, Q.
4:.12.*. Fie f: R -+ R, f' neconstantă şi f(x r1') = f(x) oricare ar fir rational +
ţ:T ::::,.:,O-dat). Să se aratt că feste discontinuă în fiecare pun._ct x E R. '
N
4:.13. Fie şirul de numere reale (an)n e 11~, fn > O, ('t')1& E N• cu lh1iti + oo
şi ftµicţia f: R ~ R continuă cu _proprietatea că f ( x + ~~) = f(x), (V)x E 'R şi liE
EX*. Să se arate că funcţia feste con,stMtă.
4.H.* Fie f: lt* ...... R* o funcţie continuă cu proprietatea că: f(x + y) +
+ f(x - y) = f(x) , (V)x, y E R*, x #= y. Atunci f' este constantă pe R*.
((y)
4.lll, Dacă J c U este un interval şi f : J ..... Q este o ,funcţie continuă pe I atunci
f este constantă pe 1:
4.16. l)1wă f' : n -+ R este o funcţie continuă pe R şi f(2.x) = f(x), (V)x E R,

utunei f este constantă pc U. ·
-t.17. Paoă f': It _. R este o funcţie continuă pe R şi f(ax) = f(x), (V)x E R,
unde u > 'l, atunci f este constantă pc ll,. ,
·.l-.18. * Dacă u funcţie f' : It ..... It este nemăriinită pe orice interval deschis Ic: R,
atunci feste discontinuă h1 orice punct din lt.
4.19. Fie f: R -+ R o funcţ.ie mii.rginită într-o vecin(ttnte a lui O, cu propr:ie-
tahrn că există a > O, h > 1, c E Jt astfel incit f(ax) =--= bf(x) c, (V)x E R. Să se +
arate că feste continuă in O dacă i,;i numai d;1că c = O. · · ·
4.20. Dacă a E (1, ex>), b E lţ, să se qetermi~e toaJ,e funcţiile continue f: R -+ R
cu proprietatea că f(ax + b) = f(x), (V) E R şi t( 1 ~ q.) = 1980.
4.21. * Să se arnte că dacă funcţ.ia f : [O, 2r.) -+ lt are proprietatea câ cos(x - y) ~

~ cos (f(x) - f(y)), (V) x, li E [_O, 2r:) şi există a E (O, 2r:) a.i. O ~ f(a;) ~ a,
(V):tE[O, 2..:) a,tµP;ci ( este contii~w) pe [O, 2r:) dar n.,u este stri~t monotonă pe [O, 2n).
4.22. Să se demonstreze că în mulţimea funcţiilor f:
[O, 2;,;) ..... It cu proprietatea
că rns(.'.f - y) ~ cor:i(f(x) - f(y)) 1 (V) x, y E [Q, 2..:) există o funcţie contjnuă, necon-
·stl;l.Iltă şi d:forită de funcţia \io. 2n> cu lro. 21:> (x) -:-- x, (V)x E [O, 27t).
4.23. Să se arate că in mulţimea funcţiilor f : [O, 2r:) ..... lt cu proprietate~ că
cos (x - y) ~ cos(f(x) - f(y)), {V)x, y E [O, 2it) există o funcţie discontinuă în orice
punct.
,
f~~i· fie { S J.i µ~ interv~l ş~ f : I 4' ll, Q funoţie monotonă astfe.l incit f(J.) este
un interval. Atunci f are proprietatea lui D<;trboi+x,
I •
4~2o,! Siţ s~ dell ~e:w,p!e de qou4 .funcţii care au proprietatea l_µi Dar:b00,x a căror
sumă nq are acea1,1tă proprietfl,te. ·
4.26. Fie 1 c R un inter.val şi f ; I -+ R o funcţie cu proprietatea lui Darboux
c~re nu şe anulează în nici un punct. Atunci f pbtreaz4 un semn constant pe J.
4.27. Fie f: R ..... It o funcţie şi. g(x} =
[x] •. f(x) pentru (V)x E .lţ,. Să şe arq.te că
dacă f este continuă inti·-un punct n E Z, atunci g este conti11;~il fo i-,, - f(n)· = Q.
4.28. Să se determine funcţia f : R - 11,,. continuă pe R pentru care avem, ((O) =
=a şi f(x) - f(ax) = x, (V)x E U, unde a E (O, 1) fixat; ·
4.~9.* Să se determine funcţia f: lt ..... R, continuă pe R cu prollrietatea c.~
(3)g: R ..,.. _It şi a E (0, 1) astfel incit: f(x) - f(ax) = g(x), (V}x E It, f(O) = a.
22 35
4.30. Să se determine funcţia continuă f: B -+ B astfel tnctt lim. f(~) :::;: e",
~a x-a
a = constant şi (V)~ y E R, (x - a)(y - a) • f(x + y) = (x + y - a)f(x)f(y).
4.31.* Fiind dată funcţia continuă f: R -+ R cu proprietatea că există ai E B,
i E {1,. 2, ... , n} astfel încit f(ai) = O şi f(x) =I= O, oricare ar fi x E R - {âi}t..,;i~n,
să se determine funcţia continuăg: R-+ R care satisface condiţiîle: (1), lim g(.:c) ==
~°'i f(x)
= /ioricare ar fi i E {1, 2, .... , n}; (2), f(x)f(y)g(x + y) = f(x + y)g(x)g(y) oricare
arfi~yE& .
- .
. 4.:12. Să se determine_ funcţia continuă f: R -+ R ştiind că f(x + y) = f(x) +
+ f'(y), ('v')x, y E R şi /(1971) = 197p97 0_
4.33. Să se determine ţoate funcţiile continue f : R -+ R care au proprietatea
(( x, 1, X2 ) fi:r,I ·-i-- (i:r.,
= --'--'---· , ( )
'v' X1, X2
R E .
1 + f(x1) f(x2)
4.34. Fie a, b E R, a < b şi f: [a, b] -+ R o funcţie continuă. Atunci există
c E (a, b) cu f(c) = - 1 1- .
a-c
-+-
b-c
4.36. Fie f ! R -+ (-oo, 1), g : R -+ (1, +oo) două funcţii continue pe R. Să
se demonstreze că dacă există Xp x 2 E R~, x1 < x 2 astfel îneît f(x1 ) = x1 , g(x2 ) = x2
atun'ci există cel puţin un x3 E (x1 , x2 ) astfel încît f(x)g(x 3 ) = x3 • ·
4.36.* Fie f: R-+ (-oo, 1), g: R-+ (1, -j-oo), u : R-+ R~ funcţii continue. Să
se demonstreze că dacă există Xi, x 2 E R~, x1 < x 2 astfel incit.f(x1 ) = u( :.ci) şi g(x2) =
= u(x2), atunci există x 3 E (xi, x 2 ) astfel incit f(x3 )g(x3 ) = u(x3).
4.37. Fie funcţiile continue f: R-+ (-oo, a), g: R -> (a, +oo), u: R-+ Rt.
Să se demonstreze că dacă există b, c E R~, b < c astfel încît f(b) = u(b) şi g(c) =-
= u(c) atunei există d;,,E (b, c) astfel încît f(d)g(d) = au(d).
4:.38. * Fiind date
funcţiile continue f, g : R -+ lt; u,v : R -+ R~ cu proprietăţile că
există a, b E R, a v(x), (V)x E R - {b }, să se demonstreze că există c E (a, b) astfel înctţ
f(c)
v(c)
u(c)
g(c)
I= O.
Fie J = [a, b] un mterva1 închis şi mărginit şif: J ..., Jo fu.cţie continul.
4.39.
Atunci f posedă cel puţin un punct fix. ·
4.40.* Se consideră funcţiile continue f,
g : [a, b] -+ R astfel tnctt f(x) ~ g(x),
(V)x E [ a, b]. f
Dacă şi g au cel puţin cite un punct fix atunci şi funcţia h : [ a, b] -+ R,
h(x) = i.f(x) + (1 - A)g(x), (V)x E [a, b] şi A E [O, 1], admite cel puţin· un punct fix.
4.41. Se consideră funcţiile continue f, g, u : [a, b] -+ R cu proprietatea că
f(x) ,.;; g(x), (V)x E [a, b] şi fie h : [a, b] -+ R, h(x) = A((x) (1 - A)g(x), A E [O, 1]. +
Dacă A = {x ~ [a, b] I f(x) = u(x)} =I= 0, B = {x E [a, b] I g(x)-= u(x)} =I= 0 atunci
C = {x E [a, b] I h(x) = u(x}} =I= 0.
4.4~.* Fie f: R -+ R o funcţie continuă cu propriet~tea că Jim f(x) şi lim f(x)
x-r-CO .x~+oo
există şi sînt egale. Atunci (V)d > O există Xi, x 2 E R astfel încît x1 - x 2 =·d şi
f(x,) = f(x2>·
36
4:.43.* Fie f, g: [-a, a] -+ R, a > O, funcţii continue, cu proprietăţile~ f esţe
impară, f(a) = I g( +a) I <
a ~i h(x) = f(x) -- g(;c), (V)x E [- a, a]. Să se arate
a,
că, O este un punct interior mulţimii h([ -a, u]).
4.44:. Se dă funcţia f': [a, b] - [a, b], continuă pe [a, b], unde. a, b E R, r1, < b,
ah > O. Să se arate că există în [a, b] cel puţin un punct x0 , astfel încît xd(J:0 ) = ab.
4.45. Fie J c R un interval f', g : J -+ R a.i. t: mărginită 1 f' discontinuă şi g con-
tinuă ;în x 0 E J fixat. Atunci: f'g continuă în x 0 dacă şi numai di:ică g(xi,) = O.
4:.46.* Fief' o funcţie definită pe [O, 1] cu valori reale, crescătoare. Se presupune
ca pentru once x1 , x 2 ,
w •
x3 cu O ,;;;; x1 < x2 < x3 < ·l avem:
_ _ /(x3 / - f(x,)
-'--'---=---'--'-"--;;;:.
l(x 2 ) - f(x 1 j
"----'---''-'------'--'---=.
I
_ X3 - X~ X2 - X1
a) Să se arate că în orice punct x 0 , O ,;;;; x0 <1 funcţia f' este ,continuă. b) Se consi-
w • . • w • • , ~ pentru O ~ x < 1. Să 1:1e ar~te că f are
dera funcţia f exprimata prm: /tx) = ..
1 pentru ·x = 1
toate proprietăţile cerute ~i nu este continuă în pµnctul 1.
4.47, -Fie f: [O, 1] - R o i'uncţie' cu /'(O) > O şi {(1) < O. Dacă există o funcţie
continuă g : [O, 1] -+ R astfel încit f +
g este monoton crescătoare atun•i (3)x0 E [O, 1J
cu f{x 0) = O. ·
4.48. Fie J C R uii interval f, g : / - R unde f şi g sînt simultan continue la
stinga saQ la dreapta în fiecare punct x E J. Dacă f"(x) = g(x), (V)x E 1 n Q (sau
J"'-Q) atunci f = g.
4.49. Dacă f, g .: [O, 1) .- [O, 1] sînt două funcţii continue dintre Gare feste sur-
jecţie, să se ~,raţe că există cel puţin un punct x0 E [O, 'lJ f;1.Stfe1 incit f(x 0 ) = g(x0 ).
(:t)
.
dacă (x) ,:fo !_
2
4:.60. 80 consideră f: R -+ B, f{x) == { unde pentl_'u orice
1
a dacă (x) =- /
2
.x E R, {x) reprezintă diferenţa dintre x şi cel mai apropiat întreg. Să se discute în
funcţie de a E R continuitatea pe R a funcţiilor f şi I f I,
4.61.* Să se demons-treze că o funcţie neconstantă f : R - .R care verifică condi-
ţiile f(x +
1/) = f(x) +
f"(y), (V·)x, y E R şi există lim f(x) E R* este continuă în
.»-+O
origine.
4.52. • Să se demonstreze că o funcţie neconstantă f : R - R care verifică condi-
ţia f(x+ y) = f(x) + f(y), (V)x, y E R dacă ·este contmuă într-un punct atunci este
c~tin uă ln orice punct.
4.63. Fie f:[O, 1] .-+ [O, 1] o funcţie cu proprietatea că există a, bE[O, 1] astfel
Incit f(a) = O şi f(b) = 1. Să se studieze echivalenţa propoziţiilor:
p : ,,fare proprietatea lui Darboux"; q : ,,f. este surjectivă".
8'7
Capitolnl $
DEltlVABIL1T.A1l1EA }TXCTilLOR RE.ALE

DE o VAUL\.BILJ it.E ..\Ll. DE:tllV.,\'fE
ă.1. Fie f: R -+ R, f(x) =X: ,-r; !- Să se arate că r este del'ivabilă pe R.

ă.2. Fie f: R -+ R; f'(x) = 1x - a 1 x. Să se determine a E R astfel încît f să
fie derivabilă pe R. /
;,.a.
Fie f: It -+ R; f(x) = (x - 1) Ix - 2 !+ !x - 1 I (x - 2). Să se cerceteze
<lei·ivabiiitatea rm1cţ:ici f.
5.4. Fie f : R ..... R; f(x) = x2 \ x j + x + 1. Să se studieze derivabilitatea func-
ţiei f'.
x 2 sin ..:!.. , x -f:. O
o.o. Fie f :R -+ R; f(x) = 1 x Să se arate că f admite derin1tă
O , x=O
discontinuă Jn origine.
o.6. Fie / : R -+ R, f(x) = Ii-l
o
f
-;,;
'
!
x> O Să se arate că f' este derivabilă pe R.
x~O
5.7. Fief: R ..... R, f(x) = 1- O,

e
x'(11__:c•)
, O< x < 1, Să se arate
R-(0, 1) •
că f este deri-
vabilă pe R.
0.8. Fie f: J ...... R, f(x) = I Vt-

.:t! ~/ x + 11 + x/ V x. V
a) Si'L se determine 1, domeniul de definiţie al lui f.
b) Să se determine domeniul de derivahilitate al funcţiei f.
5.9. Fiij f :J -+ R, f(x) = arcs1h x - aresin: x • a) Să se determine 1
I 1 - xl I t + xi
domeniul de definiţie al lui f'. b) Să se determine mulţimea punctelor în ·care funcţia
este dei-iVabilă.
o. lO. Fie f' : J --> R, f'(x) = e: 1n xi - ), x. a) Să se determine / domeniul de <lefi-
ni~ie al lui f'. b) S[t SB delem1ine mulţimea punctelor în care funcţia este deriva.bilă.
5.1 l. Sti se găsească domeniul de definiţie .b al funcţiei reale f(x) =
= -J x +-s-:___ 6 V~ =-=--i. Există puncte in D în care funcţia f' nu este deriva.bilă?
5.12. Să se arate că funcţia f' ~ R

.
-+
,
R, f(x)
.
=
{ sin x, xEQ
este deri-
x, x E R -- Q
vahilă in X = 0.
38
O, X=O
5.13.,;, Să se arate că func~ia. f : ll -. R, f(x) = -.

I
n
1
--~X~
n+1
1
n
1 I 1
- - ~ X < -·- ..;ţ,i, .,_ •
n ' n 11 -t I
este derivabilă in x = O.
i.14.* Să s~ ara\e că funcţ,ia f' : J1 -. :a, f(:ţ) = l _!_.

it
O,
2
--···· <
n
1
+ -1
,
,X1
'
1
<--
1,
n
r,m este
derivabilă in x = O. •
6.lG.* Să se arate că funcţia f: R-. lt, f(x) = Iv~· 0,

~~1-· 1 0
0
. Este f,derival>ilă de deuă ori pe R?
.!.., x=_!:_, nEN*.

5.17. Fie f: [ -1, 1] -+ R, f(x) = 12" n T . Să se ai·ate că f
o, X E R'\.N
este derivabilă in x = O şi să se calculeze f'(O).
6.18. Fie i C R un
interval. Să se construiască f, g : J -+- R două funcţii care
satisfac proprietăţiie: a) f, g nederivabile şi b) f g şi fg derivabile. +
6.19. Fie f : R -. R şi x0 E R un punct în care funcţia f are următoarele proprie-
tăţi: a) f(x0 ) = f'(x0 ) = O, h) f"(x0 ) #: O. Se formează funcţia cp: R-. R, qi(~) =
={ f(X),
f(, ) X ~ Xo
• Sva se d emonst reze c·ă f unct1a
, cp ad m1·te m
' x 0 d er1va
• tva d e
-'- X, X<Xo ' .
ordinul intîi, dar nu admite derivată d~ ordinul al doilea.
5;20. Funcţia f : I -+ R, (J C R) are proprietatoo că li"?-

n~d';J
n(f(x + n~ )- f(x))
e::tistă şi este fitiitâ !('f)x E N *. Rettiltă că această fonoţie este del'ivabilă în x = a?
JO, dacăx E Q
.Analizaţi funcţia f: R -+ {O, 1}, f(x) = l t, ditcă :t E _R _ Q.
5.21. Fief: J -+Ito funcţie derivahiiti pi} i. Să se arate că: a) dacă f(i) = f(-.t),
{V)x E J atunci f'(x) = =t(~x), (V)a: EI; b) Dacă f(x) = -f(_,._x), ('()x E /,
atunci f'(x) =
f"(-x), (V) x E J; c) dacă f(x 1') = f(x), atunci f'(x +
T) = f"(x), +
(V) x E ·J, T > O clat.
o.22. Fie f: [ -1, 1] -+ R derivahilă- astfel incit f(--x) = f(x), (V)x E [-1, 1].
Să se calculeze f'((J).
39
o.23. Fie f: R
a) f să fie
-+
continuă
R, f(x) = I
în x = O; b) f
xn sin .!. , z 'F O
0
:,;
să
, X=
fie
0
. Să se determin~ nEN astfe!.h'lcit:
derivabilă în x = O.
5.24. Fie f : R --+ R, g : R --+ R+, unde f este derivabilă în x0 E R şi g nu este
derivabilă in x0 • Poate fi produsul fg derivabil în x0 ?
5.2&. Fie f, g : R --+ R, (g =fa c, funcţia constantă) unde-g este derivabilă în f(z0),
(x0 E R) şi f nu este derivabilă în x0 • Poate fig of derivabilă în x0 ? ·
o.26. Fie f, g : R -+ R unde f' este derivabilă în x0 E R şi g nu este derivabilă tn
f(x0 ). Poate fi g of' derivabilă in x0 ? ..
5.27. Dacă f,g ; B -+ R .sint astfel incit funcţia o g f este derivabilă în x0 E R,
se poate afirma că funcţia g o f
este derivabilă în x0 ?
6.28. Fief, g : R
, -+ I\,
~
g(x) =
lx2 sin.!., :,:
x::p,0
, f derivabilă în x = O. Să se
0 , X =0
arate că funcţia f o g, admite în x = O derivată nulă.
'
5.29.* Fief: R --+Ro funcţie derivabilă cu proprietatea că f'(x) = af(x), (V)xER.
Să se arate că f admite derivată de orice ordin. Dacă f(O) = 1 să se calculeze f(nl(O).
5.30. Construiţi f derivabile ptnă la ordinul n care satisfac
exemple de funcţii
una din condiţiile de mai jos: a) lim f(nl(O) = 00 (t fixat); b) f(nl(O) = {01• n ~ar ;
n-+co nt ' n impar
c) ((n)(O) = 211 ·+ 3n, n E N. d) f!nl(O) = O, n E N*.
. 5.31. Fie cp : R -+ R cu proprietatea că acp"(x) + bcp'(x) + c<p(z) = O, (V)x E R.
Să se calculeze cp"'(x0 ) ştiind că i:p(x0 ) = 1 şi cp'(x0 ) = 2.
5.32. Se dă funcţia f: R
este continuă şi derivabilă

-+ R, f(x)
pentru orice x E R, dar

= I x 2 COS -
O
1
xs
că
, X
, x=O
'F 0
• Să se arate că funcţia
derivata ei nu este continuă

în x_·= O.
Ae2ie, x ~ O .
6.33.* Fie funcţia f: R-+ R, f(x) ={ . B . Să se determine
sm x + cos x, x >
2 3 0 •
constantele reale A şi B astfel incit f să fie: a) continuă pe R; b) derivabilă pe R.
5.34. Să se calculeze derivata funcţiei f(x) = "'V/ :J:-CI

x8 •
Să se calculeze derivatele următoarelor funcţii:
5.36. f(x) = x-xx. 6.36. f(x) = x 2 sin x + 2x cos :i; - 2 sin :e.
Sx
o.37. f(x) = - --
x1 +lt
:,:
4 arctg-+
2
:i;. o.38. f(z) = ]ntg ( -i17 t + -:,;)
2
•
zl-ts-t
6.40. fr.:e) - arctg - - - ·
al!+2--t
40
6.4:1. f{z) - arctg • + • . !5.42. f(:,) -:- sin(sin :s).
1 + (W •
.,6.43. f(x)= V 1 + tg(x+ :)· 5.44. -,(x) = sin 2(cos~b:

f ) . Rin ~ sin .:r
6.46. f(x) = cos2(sin 3x). 5.4 6. (x = arcsm 1 - cos(% sin x
6.47. f(x) = (1 + ln sin x)n. 5.48. f(x) = ln arccos 2~.

I
6.4t. f(a:) = arctg(ln(ax + b)). 5.50. f(x) -,- log 2[loga(log5 x)).
6.51. f(x). eVln(ax•+ bx+ el, 5.52. f(x) = ln sin ~ arctg eax,
I .
6.55. f(x) = e
cb• X
• 5.56. f(x) =
V 1
1 -
+ th X
t
h
X
•
6.57. f(x) = .!. Clh 2x +

li:
Vx sh 2x. 6.58. f(x) = x 2e?X ch.x.
6.59, f(x) = 1 +v1+3,2

x ::irr~Jl x • 5.60. f(x) = ln(x sin x V 1 - x 2),
.
6.61. f(x) = x(arcsin x) 2 - 2x + 2 V1 - x 2 arcsin:,;,.
6.62. f(x) = ln cos ( arctg er ~ e-x J,
6.63. f(x)
·
= ln V+ x
- 2x
-x + 1
-+
2
- X+ 1
1 (
--=
2 V3
arctg 2x 1
V 3
+ +
---:r- 2x - 1 )
arctg-=--
V3
,
6.64. Să se stabilească următoarele formule:

a) {sinn x cos nx)' = n sinn-i x cos (n 1)x; +
h) (sinn x-· sin nx)' = n sinn-1 x sin (n + 1)x;
e) (cosn x sin nx)' = n cosn- 1 x cos (n + 1)x; d) (cos~ :i; cos nx)' = -n cosn-1 z.
• sjn (n +
1)x.
6.66. Fief, g : R-+ R două funcţii care admit derivate pînă la or~inul n inclusiv.
n .
Sil se arate că (fg)<n> =E C~f<n-klg1k 1, (formula lui Leibniz).
k=O
.
Să se calculeze derivata de ordinul n pentru funcţiile:
o.66. f(x) = xm. 6.67. f(x) = ax. 5.68. f(x) = ln x.

6.69. f(x) = sin x. 6.70. f(x) = cos x. o._71. f(x) = sin 5x · cos 2x.
x ax+ b
6.72. f(x) = -· -.
xB- 1
6.73. f(x) =- -,
ex+ d
5.74. f(x) = eax,
6.75. f(x) = x ex, 6.76. f(x) = sin~ x. 5.77. f(x) = x ln :i,.
t
6.78. f(x) = -ni1 z ln (2 + 3x). 5.79. f(x) = :,;n-1 e~.
41
ă.80. Să se arate că funcţia f: R 4 R, f(x) = e-a: sin ~ satisface relaţia f"(t) +
.L 2{'(:n + 2/'(x) = o.
:,.81. Să se nrate C'ă funcţia f{'x) ;;,;,; :c~ 3 ~atisface relaţia 2(f'f:r,)}2 = (f(~)--
x, 4
- J )/"(x).
;l,S2. Să se arate că funcţ.ia f : R - n, f(xY = e4.~ + 2e-:c satisface relaţia f<~l(:c) -
.
- '13 (i 1 (.T) - 12 {(X) = Q•
t,.83. /'(1:) =-.c eV.,· + e---V~- satisface relaţia xf"(x) + ~ f'(i;) - -1-f(:t) = O.
;i,84. f(x) = (x + l /' a:2 + J )11 satisface relaţia .(1 +x )f°(x) + :tr,'(x) ..;._ k1/(x)=O.
2
0.80. {(a:) ,.-= e" amin" satisface relaţia (1 - x 2)f"(~) - xf'(x) - f1. 2f(a;) = o.
o.86. f(x) = e~ arcsin ~ sat.isf::ice reJaţ.ia (1 - a;2) f(n+2l(x) -:- (2n + 1) xfin+1l(:r,) -
- (x2 + a.2)fi1'.!(:c) == O.
o,87. f(x) =-= COS (m ar('Sin X) satisface relaţia (1 - X2) f1n+2i(x) - (2n +
+ 1) xfin+lt(x) + (m2 - n2)ffnl(x) :_ d.
o.88. f(x) = (ar('sin n:X) 2 satisface relaţia: (1 - rx 2)fin+1 1(x) --- (2n -- 1)xf(nl(x) -
- (n· - 1)2f1n-1)(x) = O.
5.89.* Fie 2'11 (x) =a sin {ct x + n ;} + b roi;( oe x + n ;) ()1i ci, a, bER., n.E_N.
Dacă notăm Thk 1(x)· derivata de ordinul k a lui T71 (x), să se arate că oricare
ar fi m E N avem nm 1(x} = (tm T m+n(x).
I
5.90.* Fie oe, a, b E R şi J>('\Utru orice n E N să notăm T;i(x) = a sin2n f!l.x +
+ h cosan «x iar cu T;(x) derivata a doua a.lui Tn(X), Să se demonstreze că or10tD'e
ar fi n+t
n E N* atunci>' 1-
-.-
~- 2i - 1
( •
Ti(.'x)
2t
+<t2 1\(x}
-
)
= «2(T1 (x) - Tn+i(x)).
6.91.* Fief: R _. R derivo.bilă pe R şi g : R* _.Runde: a) există aER.* astfel

tncit f(-a) = f(a); b) lim f(a:)_= l E (-1, 1); c) I xf'(x) - f(x) I< x 2, (V)x E R*;
. ~o :c "
d) g(x) == ((±) - x 2• Să se arate că g păstrează un semn constant -pe R*.
ă.92. Fief, ,: două funcţii nt1tnerice strict pozitive pe intervalul (a, b) t: R avtnd
derh•atele f'; g' st~ict pozitive şi funcţia (~ crescătoar~. Să
g
se aratt\ că dacă func-
ţia L nu est.e st.riet monotonă pe (a, b), atunci există un număr real c E (a 1 b)
«
nstfel ca funcţia f... să fie st.rirt dP-scre,scfitoâre pe intervalul (a, r.) şi strict cresriitoare
{(
po int&rvalul (c, h).
o,93. Să se calculeze S11 (x) = 2 + 2 · 3x + 3 • 4.x2 + ... + n(n - 1).xn-2, x E R.
6.94. Fie f : R 4 R, f(x) = 1 + + + ... +

xn. Să se calculeze suma S11 (x) =
-~
x x2
== 1 + 22x +
3 2.x.2 + ... +
n 2xn-1 1i liID: Sn(:t), pentru x E (O,· 1) folosind deriva-
.
tele funcţ.iei f,
42
5.!l;"J. FiR J c;::;; ll. un interval unde a = inf x, f : I --+ n:; o func\iP, Mrivahilă
:re/ . .
n.stfel încit /(a) = O şi r,xistă k > O cu f'(x) i;;; k{(x), (V)x E J. Atunci f = O.
• 96 . F"
a.,. •1e f : (O_, 7' oo ) --+ R., f( x ) = !h(t.+
1 . bn.:r)1 ; ·o· < a. <. b. S,.tt "„e d·"m"·on··s·t··....,.,.
· ., · .,.,.,,&
ni) -'- x1
că feste thonotoil.ă.
o.9,. * F'.ie I(;:; 1t un intervafa "'--= inf .r, h =- sup 0 j', :r0 E J şi f: l"-. {:r:0} "'+ B, o
:rEl :tEl .
fnnf'.ţie derivabili1 astfP.l îhrît f'(x) < O, (V):r E (a, .r0 ) .şi f'(x) ;.;ie. O, (V)x E (x0 , b).
Attmci f('x) ~ min{f(:r;n; f(:rJ- }, (V)x E J -- {:r0 }.
o.98. Fie Ic R un interval şi f: l --+ R o funcţie continuă pe 1 şi derivabiHt pe
I'\. A cu A finitii astfe.l înoit lf'(x) ! ~ M < 00, (V)x E /''-._ A. Atunci feste lipschit-
zia11ă, ~dică (3)JJ E it~, astfel încit I f(:t} ..:... f(y) J ţ .il/ i x - y l, (V)x, y E J.
~.99. Fie I= (a, b) un interval dAschis şi inărginit şi f: I -+ R o funcţie deriia.-

bilă. Dacă lim f(x) ==
~,\,a
+ oo atunci liin f'(x) im Axistă sau există şi este h;ifi:hiU.
,\!\,a.
ă.100. * Fie / C U un interval x0 E J şi f, g : J -+ lt două funcţii tlerivabile fn x 0 •

a) Dacă f(x 0 ) =I=· g.l,x0) atunci funct,iilo min {f, g }, max {f, g} sînt derivabiie în ;r0. b) Dnf'.ii
f(x0 ) = g(x0 ) şi x 0 este zero i::olat pentru f --1; nhinci :mi.n {f, g} (tespe('tir
max ff, g}) este derivahil:1 în x 0 <=> ('(:r0 ) -=-= g'(:r0 ).
5.101. Fie# I ~- lt un interrnl f, ţ : I --+ R două funcţ.ii contitute şi dArh·ahile
f(x), x E Q .
în a E 1 şi q-i(x) = { ( < 'Q. . .At~ci: n.·
g XJ, X E. ' .
a) 9 este continuă în a<=> f(a) = g(a.).
b) ? est:l;l derivnhilă in a <=> f(a) = g(a.) şi f'(a) = /((11.).
ă.102. Fie P un polinom de gradul n cu coeficienţ,ii reali. Atunci P se divide c11
derivata sa P' ~Peste dr, forma P(:r) == A(x - a)n, ('f)x E Runde a E R şi i, E R·~-
:,,103. Fie f: I --+ Ro fnneţie Mrivabilă cu f'(x) E R*, (V):t E J. Ahmr.i f e"te
strict monotonă.
ă,10-l.* Fie J ~ U un interval x0 El şif: I--+ .n. o funcţie care nu este derivabil:'i
în ,To însă admite df.'rivate laterale. Dacă (Xo) • r:
(Xo) <: o at,unci ,T.o li'Ste ex+,rf'.,mr;
!oral strfrt.
ă.tor,. Se dau func\,iile f(.1:) = e"' şi t;(x) = e sin :i:. Să se arate eă gtaficp.J.,
celor două funcţ.ii au puncte comune şi s:i. se arate oă 'in fiecare punct comun ·<'Plor
două grafice exist.ă o t,ang>Pntă <'omună ambelor curbe.
ă.106. Fie 1 c:; R un interval şif, g : I --. R două funcţ,ii cu proprietăţile: f cleri-
vabilă, >f O şi ţ;(x) =c.: {(x) sin x, _(V)a: E J. Atunci grafieele lui f şi g au t1mgN1ti'\
0
eoinună în punctele în nare se intersectează.
u.107.* Dacă Pn este un polinom cu coeficienţi r~ali, să se arate că dacă ecuaţia

Pn(x) =-= O are toate rădăcinile reale, atunci A,(x)P~(x) '--- [P~(x)] 2 <. O, ('f)x E R.
ă.108.* Se dă un polinom P cu coeficienţi reali. Dacă P(x) === O· are rădăcini în

. intervah.il [O, oo), să se arate că exist.ă relaţia xP(x)P"(x) ~ P\x)(x.P'(i) - Ptx)),
(V)x E R.
f
6.109.. Se.dă un.polinom P cu coefici1mţ,i reali şi toate rădăcinilA xi; iE {1, ~, ~--,nl
l . f o f unct'1e reaJ·'a. dA arg-umen,1- rna J cu propr1Ata1.ea
rea e. F•10 · - - xf'(x)
. - n~- f(:r.) ~ x,-,-
·--'---'----
(V}iE {'1, 2, ... , n}. Să se arate că dacă f'(x} > O, atunci există relat,ia: f(x)P(x)P"(x)~
~ P'(x}(f(x}P'(x) - f'(x}P(x}}, (V)::: E R. '
5.110. * Fie f t : A c R -+- R,, f, g : A -+-_ R, unde fi sînt de două ori derivab~le pe
n .
A iar g este numai derivahilă pe A şi unde f(x) = 0
i=I
fi(x), (V)xEA. Notă.ro B=
= {xEA I (3)i E {1, 2, .... , n }, fi(x) = O} şi pentru orice funcţie cp : A -+- R de două
ori docivabilă pe A nctăm Ll (q> (x), g(x)) = cp(x)(q>'(x)g'(x) - cp"(x) g (x)) - g(x)·
•(q>'(x)) 2• Să se demonstreze că dacă pe mulţimea A - B avem Ll ("fi(x), g(x))~O,
(V)iE {1, 2, .•. , n} atunci avem şi Ll(f(x), g(x)) ~ O. ·
5.111.* Fie fi : A c R -+- R, iE {1, 2, ... , n} funcţii de două ori derivabiJe pe A
. n
şi B = {x EA I (3)i E {1, 2, ... , n}, ft(x} = O}. Dacă notăm f(x} =
.
n fi(x), (V)xEA
i=l .
şt dacă f:entru orice funcţie g : A -+-·R derivabilă de două ori pe A notăm Llg(x) =
= g(x)g (x) - g' 2(x) să se demonstreze că qacă pe mulţimea A - B avem Ll fkc) ·
• A {;(x) ;.i, O, (V)i, j E {1, 2, ... , n} atunci Ll f(x) • Llf1(x} ;.i, O, (V).i E {1, 2, •.• , n }.
ff1 .
5.112. Fiind dat polinomul f E R[X]- unde f(x) = xn E
+ i=1 ai:c'-i cu toate
rădăcinile reale şi M un majorant al acestor rădăcini. Să se arate că pentru orice
x > M, avem (nx + a1 )f'(x} > n 2f(x).
' ' n
5.113.* Fiind dat polinomul fER[X]'unde f(x} = xn +E
is=1
atxn-i, cu rădăcinile
Xi, x 2, ••• , Xn E R şi funcţiile u, v: R -+- R cu proprietatea că dacă M > xi, (V)i E
E {1, 2,- ... , n} atunci u(x) > v(x)(x - xi), (V)x > M _şi (V)i E {1, 2, ..• _, n} să se
arate că: u(x)f'(x) > nv(x)f(x), (V}x > M.
n
u.114.* Fie. dat polinomul f(x) = a 0 xn -!.. E
-i=i
a,xn-; cu ri'idăcinile xi E R, (V)i E
E {1, 2, ... , n} şi fie ? : R - R cu proprietatf'.A că dacă M > xi, (V)i E {L 2.... , n.}
atunci (V)x > M şi (V)i E {1., 2, ... , n} avem q:i(xl ,- nx + nx,. > O. Să se demon-
streze că pentru (V)x > M avem q:i(x}f'(x} > n. 2 f(:r;).
o.Ho. Fief: [a, b] --+ Ro funcţ,ie convexă P.i c E (a: b) un punct tn care f est.e
· ab"l~
dernr 1 a. Atunc1· ex1s
· t~a Xi, x 2 E [a, b]_ aRtf'eI i ne it -
t'ixil
~ - - - = f'( c).
fix,/
.1'i_ - .?:g
: 5.116. Fie f : R, -,, R, f(x) = x I x - a 1 i + I x - a 2 I + ... + i x - an i, (V)x E

E R unde a 1 , a2 , ••• , an sînt nurnerfl realfl fixatfl. Atunci f este derivabilă pe R-.
-- a 1 = a 2 = ... = an = 1 - n.
o.117.* Fie~. t~ : B, - B, doui'i furn?tţH dflri-..:abifo şi nEN. DAcii xq/(tx) + ?Ji!i'(tţt)=
+ i.j,(t11)), (V)x E R, t E W„ atunci
-:- !.!... (cp(tx)
t !
avem egalitatea q>(tx) + ..ji(ty) =
= tn(q>(x) + ~(y)), (V)x, y E R şi t E R~.
I
5.118. Fief.: R-+- Ro neconst,antA aRtfel_ incit f(x) = f(x +k), (V)xEU.
funcţie.
(k E N*). a) Poat.e _fi f funcţfo polrnomi1-l.lă?
b) Constmiţ.: o astfel de funcţ.ie. derivahilă
pe R. c) Construiţi o astfel, de funcţie discontinuă în. orice. p1;mct din R.
44 III
&.119.• F'ie,f, K, 1t : B-B, f(:t.) = sin x, g(x) == a+cos x, h(x) = max{f(x), g(x)}.
Atunci h est,P, derivabilă pe R <=> I a I ;;i:: V2 .
. ,· : R
5.12O. F 1e -+ R o f-uncţie.
. u.er1va
.J • b"lv
1 a.
gva se ca1cu1eze 1·1m fc(x+ ah) - f(x - bh)
...,:_~_..;_--'---~ •
. ~ ~
o.121. Fie f: R-+R o funcţie der.ivabilă în origine astfel încît f(O) = O, f'(O) =1.
n
n f(ix)
Să. se calculeze lim i=t •
:e-+O xn
5.122. Fie f: R~ -+ R o funcţie derivabilă cu derivata monotonă. Atuntt

lim f(x)· există.
5.123. Fief: [-1, 1]-+ R, f(x) 1 - x2 - =IV

1 - ax2 j, aE (O, 1). Fixăm V
c E R~; să se determine a astfel încit f(x) ~ e:, (V)x E [ -· 1, 1].
\
consideră funcţia VF +
5.124. Se f: I ..... R, f(x) = "' 1 sin _2; .
,.os 2x
a) Să se deterrµine domeniul I de. definiţie al lui f.
b) Să se arate că funcţia admite inversă.
c) Să .se calculeze inversa.
5.120.* Fief: R -+Ro funcţie· dPrivahilă de nori pe R astfel încît există aiER,
, n
f E {O, 1, 2 ... , n }, a 0 =I= O cu propriotatea că f(x + y) = E ai~if(il(x), (V)x, yER.
i=U
Să se demonstreze că f este o funcţie polinomială de gradul n.
5.126. Fi~ f: [o, f] . . . R, f(x) = sin x - x cos ~;1~. Să se arate că f'(x) ;;;i: O,
(V)x E[O, ;]•
5.127. Dacă f: ]J, -+ R este o funcţie derivabilă, iar lim f(x)
,,_..o:,
= a E R şi există
Jim xf'(x), atunci lim xf'(x) = O.
o.128. Să se cerceteze derivabilitatea funcţiilor f: R -+ R, f(x) = max (xn, x),

xEB
n E N* şi f(x) = max (1, x) pentru n = O.
xE:=R
, 5.129. Să se determine funcţiile f :R -+ R derivabile pe R astfel încît f(x + y) =

= f(x) + ay, (V)x E R, y E R*. '
5.130. Să se determine funcţiile derivabile f : R --+ R astfel incit f(x ay) + +

+ f(x + by) = 2f(x) + cy, (V)x E R, y E R* unde a, b E R*, a+ b =ţ O, c E R.
n
o.131.• Dacă aiER*, (V)iE {1, 2, ... , n} şi E
i=i
aiER*, b E R să se determine
n
funcţiile f: R - B derivabile pe B astfel Incit E
i=i
f(x + ai1J) = nf(x) + by, (V)xE R
fÎ (V)y E B•.
45
1--t ).
(
r..132. FiP- f: R~~ - {1} -+ R, f(x) == sin ax 1n x +b r.tt a, b ~ R. Sii ~a
<lhtnrmihe vnlorile lui a pentru enre există lim f 171 l (x) undr f 71 > (J:) est1:> derin1.ta de
'n-'.•'Xl
11rdin11J ii E ~ n fnnrţiei f.
5.i33. Să se rfotermine toate funcţiile f : R -+ R derivabiM <le două ori pe R
,u,tfel încît f"(x) ;o, O, (V)x E R şi există a, b E: R astfel încît {'(a)= f'(b).
5.134:. Fifl 1 un inten·al şi f: I -+ R"-Q o funcţ,ie derivabilă pe I. Să se demon-
streze că f n;;t„ cnnstant/1 pe I.
:,. l3o. FiP fn,wţia f : ro, +oo) _. R tiare satisface condiţiile:

n) funcţia ,esl.n derivabilă pe [O, +oo);
h) f'(x) ~ O, (V)x E [O, -f-oo);
e) /'(O) -c-:c D; d) Jim f(x)
~-:-I)')
=. O.
Să se dP-termine f(l); {(2), f(3).
5.136. Să se demonstreze relaţia xo: - (tX ¾ 1 - tt, (x ~ O, O < « <"1).
Aplicaţie. aa. b'.l ¾ a.a+ (3b, (a, b, (t, {3> O, tt + ~ = 1).
5.137. * Fie I un interval J ~ R~ şi funcţ,ie nenegativă de două ori f : J -i- R o
derivabilă astfel încît f' ¾ O şif"¾ O. Atunci avem '(Yf(x1 )f(x2 ) ... f(xn) ~ f(x1X2 .. ,Xn.),
(V)X1, X2, ••• , Xn E J cu X1 X2 Xn n. + + ... + =
Să se dflmonst,reze inegalităţ,ile
5.138. ln x ~ ~, x
'='
> O. 5,139. sin x
.
< x - x3
6
+ ~,
120
(x > O).
o,140. sin X+ tg X> 2x, X E (o, ;J-

6.141. ln(1 + x 2) > x, x < O, b) ln (1 +x 2) < x, x >0.
2
o,142, tgx > X-f- x3, 0 <X<.'.:, o,143. COS X ;;i,, 1 - ;:__ , X ;;i,, 0.
3 2 2
. 144
u. · . sm x
. \ > -2 x, O< x < -2 ; 7';
ă.145. ___::_~ < nrrtg x, :.r E (O, ţoo).
7'; 1 +x 2
2(:c - 1)
ă. l ·i6. ln x > .---, (x > 1). 5.147. ex > 1 + x, (x E R). ,
x+1
~ ;- 1
n.148. 2 1, X > 3 - - , X > 1. 5.149. ae-1": - be-a,,:, >a··- h, 0< n < h, a-> O.
:r
iUoO.* Fie Pi, P2 E R.[XJ, grad (pi)¾ 2, i = 1,2 şi fie it-. R, .f{.r) ~- r:
= mnx {p 1 (.x), p~(:r)]. Să se arate că dacă f este derivabilă, atunci este sat.1sn1ci1tă
numai 11na din irn,galităţile; Pt(x) ¾ p 2 (xh p 2 (x) ¾ p 1(x), (V)x E U.
o.151. Fie /": R -,. lt o funcţie defivabilă în origine cu f(O) = O şi {'(O).,:/= O.
S,i i:,e demonstrrze că dacă şirul (a 71 ) 71 ;i, 1 are proprietatea di an E R*, (V) nEN* şi
lirtl
n-+,o
(1irn x- 1
x-+O
f;
hac 1
f(a 1,:n)). E R atunci el este convergent la zero. -
5,152;* Fiind daţi a E n.e._ - r1} şi m E N*, să se det.ermlne toate fuiicţiîle

f : n.-+ lt, derini.hile <ic m ori pe R
cu derivata de ordinul m continuă pe R astfel
încît f(a::&) = amf(x), (V) x E R.
&.168.• Fie f : R --. R
cu proprietatea el (V)~ E B; (3)l,j{f, ,:r:o) :=: littt f(~) E B,
. ' a.'"-+x,
• i""<:c•,. . ,. . .
ld(f, x 0) = Jim f(x) E lt astfel încît sr : R-+ R, sr(x) = lu(f, x) ~ l~ (f, !1:) E-1m11 he-
x-:·:r3
~·>o·,
const,ant,ă. Fie g, h : R -+ lt cu h(x) f(x)g(x). Să se arate că =
d) Dacă g este rontinu,1. într-un punct :t0 în care s,(,:0 ) E Jl•:•
atunci h este con-
tinuă în x 0 dacă şi numai dacă g(x0 ) = O. . . .
b) Dacă g estfl derivabilă într-un punct x 0 în care sf(.r0) E R* atunr1 h este der1-
yabilă în x0 dară şi numai dacă g(:t0 ) = g'(xo) = O;
Capitolul_ 6
.APLIUAŢII ALij DERI\'ATEI .

ÎN STUDIUL Fl'XCŢIItonREAtE DE o Y.ARlADH,:1 RE.ALA.
6.1. Dacă m si ilf sînt extNimele fuhctiei f : R --+ B., f(x) = ai" + hx3 .J_ c
. . .' . lll8h 5
eu ah < O, at.unei M -L m """ 2c ş1 .Mm "'"' - - - + c2 .
:Jl2r.a:-i
6.2. Fie f: / =--= (O, oo) _. R, f(x) = e-x sin x. Să se arate ci'i i f(x) ! < t,
; f'(x) ! < v2,
I f"(x) l < l /2, (V) x E J, şi să se verifice că abscisolP. punctetor de
maxim ale lui f în intervalul J se află în progresie aritmetică iar ordonatele C'Ores-
punzătoare acestor puncte, în progresie geometrică.
6,3, Fie f: R -+ R, f(x) = [(m 2 ...;. 2)x2 - 2mx 6)) tmde [x] reprezintă pllrt.ea +
întreagă a lui x. Să se găsească valorile lui m pentru eare grafiC'ul funcţiei a<'hnite un
punct, nu ,un segment, ca extrem.
6.4. Fie ai E R, bi E itt".{1},'i E {1., 2, ... , n} astfel incit: a1 bf + a2'1; + ... +
+ ahb:; ~ al -f- a.2 -f- ... -L an, (V) X E: R,. Să se arate că: bf1b~ 3 ... ti~n = 1. .
6.1). Funcţ,iile f, g : R~· -+ R1
f(x) = {J:n(-X) + 1, X < 0 şi g(x) = {Jn(-X) + 2, X < 0
lnx+2 ,x>O, lnx+1 ,x>O
au aceeaşi derivată, dar f - g nu este constantă. Explicaţi acest ftipt.
6.6~ Fie f :I -+ R o fuhcţ.ie derivabilă de d_ouă ori pe int./:irţ<sJnl di:isrfHs l. Să
se arate că: a) f convexă - ('>O; h) f Mncavă <=> f" < O.
6. 7. Să se demonstreze. inegalităţile: .
a) (X ~- "r ~ :rn ~- yn. (V) x, y E tt-,_ şi (V) n E N.
I
I :i; + y J I
b).n---<~nx,-.-·,-nY,
X y (V' ) x,yE R·J..• I
2 X-~ 1/ X --ţ· '!/
6.8. Să se ..,•erifice inegalitatea: 1 - ~ ') <ln(~-L2)<~+Lut.ilizînrl teorema

oe. ' ~
lui JAtrange.
8.9. Utiliztnd formu1a lui La,grange pentru funcţia sin al se arate 'V!
ci T <
< sin 50° < V22 + 36
~.
Să se demonstreze inegalităţile:
61 n
• v. --
tgXiJ X1
>-, o <X1 <Za<-•
. ff
tgX;i X9 2
arctg x
6.11. Iµ (1 +a;)>
1 T
,
X
, x > o.
Â 1 , Â 2, ••• , Ân fiind unghiurile unui poligon convex cu n laturi, să se demonstreze
retat,iile. · · '
A A A
6.12. ctg 2 + + ctg

A··
2 22
A
+ ... + ctg 2
A
t ; ;, n tg n .
2
7"
2
6.13. sin A 1
"
+ sin A + ... + sin An ~
A
2
A
n sin_::•
n.
Să s~ demonstrezP. cil între laturile unui poligon cu n laturi există relaţiile:
6.14. (11 + as· + ... + an ;;;i, ___!!:__,

a2 +a9 + ... +an-a1 ac;-a~+ ... +an-as a-i+a 2 + ... +an-1 -an n- 2,
2
+ + aa + ... + Gn-1 -
. a1
Un .
11n
•
·6.16. Să se dAmonstreze că între laturile unui triunghi există relaţia 27(h + c -

- a)(a +c- b)(a + b - c) ~ (a + b + c)~. Generalizare pentru un poligon cu n
laturi.
6.17.* Fie. funcţii Ie li
.f : [O, - 1] -+ [O, 1], .f
li(x) = . ni· ., x 1·1
(. - x )n-i,· (V)'1. E
i!(n. - ii!
E {O, 1, 2, ... , n - 1}, ( 0 (x) = (1 - x)n, fn(X) = xn ş~ g : N -+ [1, +00),
g(~) =
I -x! , ·xE N* •
xX
Să_ se arate că (V) i E {O, 1, •.. , n} avem: max ft(x) =
1 1,x=O :rE[0.1)
_;,fi (i) = g(i)g(n - i) •

n ~aj •
6.18.* Fiefi:(0,1]-+[0, 1J:cui(x)=. n!. xi(i-x)n-i dacă iE{1,2, ... ,,n-1},
i!(n - i)I -
f (x) = (1 - x)n, fn(x) = xn,
0 {V) n E N* şi h : [O, 1] -+ R. Dacă notăm ~n(X, h) =
, n •
= ~ {i(x)h ( : J {polinomul Bernstei~ de gradul n asociat funcţiei h) atunci
I B 11(x, h) I ~ fk (:) ţ h 0I (!)I· (V) k E {O, 1, 2, ... , n }.
6.19. Aplicînd teorema lui Lagrange să se arate că şirul:

.
an=1 + .!..
2
+ ... + .!..•
este divergent.
· Sii se calculeze:
,;..,· ·::~.O·:· 1· .. , (Ib n ln(n + 1))
6.~ . 1m n - . - ---'----'---"- .
6•21 . 1·m·-n·
i
(en- - -- •
en-+l)
11.--,.a:, n n +1 n--,.co n n +1
.!. - e11- +1-1),. 6.23.• hm
6.22. Jim n( en .
11/_ .1'·+ -1. )n -
n (1 (1 +--
1 )11+1)
'
11 --,.,,, n-->-oo . n
1 n +
6.24. * Fie f : J = [a,
b] ·-+ R o funcţie derivabilă cu derivata strict monotonă.
Atunci, (V) c E (a, b) exista x 0 E J aste
• • • sa~ avem: f'( c) = f(a) - f(xo) sau
f l înc1t
w
a- z..
f'(t) -_:_ f(hJ - fixo) ,(o r.e.ciprocă a _teoremei Jui Lagrange).
b- Xo
6.25. Fie o funcţie f: (0, +oo)-+R de două ori derivabilă pe (0, oo) şi f"(x)>O,
(V) x E (O, +oo). Se consideră numerele a, b, c, d E (O, +oo) astfel incit
a < b < c < d şi a + ·d = b + c. Să se stabilească care dintre numerele f(a) f(d) +
şi f(b) +
f(c) este mai mare.
6.26. Fie I C R un interval şi f : I - R o funcţie derivabilă cu derivata mărgi
nită. Atunci f este lipschitziană. I
6.27. Fie IC R un interval mărginit şi f: J -+Ro funcţie derivabilă cu derivata
mărginită. Atunci / este mărginită.
6.28. Fie a, b, c E R, a ·
6.29. Fie I= [a, b], f o funcţie continuă pe I, derivabilă pe (a, b) şi lim f(x) ==
~~
x>a.
= A, (i.. finit). Să se arate că funcţia f este derivabilă în punctul a şi f'(a) = l.
Reciproca este -adevărată?
6.30. Fief: J = [~, b] -+Ro funcţie de n ori derivabilă şi care admite n zerouri
distincte x1 = a < x 2 • < ... < Xn = b. Atunci, (V):;; E:- I există or. E J astfel -incit
f(n•!-,.
f(x) = (x - x1 ,(x - X2) ••• (x - Xn) - - ~-,
6.31.* •Să se arate că teorema i111 tfotlc rămîne adevărată dacă f'(x) = +oo sau
f'(x) = -'-oo pentru un număr fnut de puncte ,din (a, b). •
6.32. Fie f: J = [O, =) -+ R o funcţie continuă pe I, derivabilă pe (O, co),
f(O) = O şi f' monoton crescătoare. Atunci funcţia g(x) = !. f(x), x E (O, oo) est·
X
monoton crescătoare.
6.33. Fie f: (ia, f,) c R~ -+ R o funcţie cu derivata crescătoare. Să se demon· r
streze că funcţia g : (IX, ~) -+ R, g(x) = xf'(x) - f(x) este crescătoare pe intervalul
(IX, ~).
6.34. Fie I un interval şi f, g : 1 -+ R, derivabile pe I. Să şe arate că intre două

rădăcini aJe eeuaţiei f(x) = O, există o rădăcină a ecuaţiei: f'(x) + f(x)g'(x) = O.
_ 6.35.* Rădă~inile polinomului f = a 0 xn + a1 xn-1 + an sînt reale şi dis- + ...
tmcte: _Să _se ~enionstreze că polinomul g = nf(x)/"(x) - (n - 1)(f'(x))2 are toate
rădăc;1Jlile imaginare.
6.86.• .Dacă funcţia q,(:,;) = f(x} + af'(x) + a f"(x) + .... + anf(nJ(x), unde feste
2
un· polinom de gradul n, are ~ădăcini reale, atunci f âre de nseinehea rădăcini rNlle.
6.37. Să se demonstreze că ec11aţia X'·• + a :J/·, - ••• + an = O, unde ,, ::.>
1 1
> Aa > ... > Â:n-i > O, ai, a2 , ... , an E R~, nu poate avea mai mult der.ît. n rădărini
pozitive. .
Să se rezolve ecuaţiile:
6,38. 3a: + 6X = 5a: + 4x, 6.39. 3x + 4x + 5x = 2x + 6X + 4:c,

6.40. Fief :[a; bj ~ R+
continuă şi derivabilă pe [a, b]. Să se arate că E!xist~
un c E (a, b) astfel incit dacă notăm m _f(cJ sil avem relatia f(~) = e 11i-aim.
• fie) ' f(a)
6.41. :Oaeă f: [a, b] -4 R+ este derivabilă pe [a, b] să se deinon!'.itrezt! M ih inter-
-valnl (o, b) există cel puţin· n + 1 puncte x0, x1 , .t2, ... , Xn astfel 1.irnît să aYerlt:
· n. f~(:it) f'(ito)
~ f(xi) = n f{xa) •
8.42. Fiind dată f: [a, b] ~ [a, b] o funcţie bijectivă şi de1•ivabilă pe fa, b]; să
ae arate că (V)n E N* există cel puţ.în n +
2 puncte Xi, x 2, ... , Xn, c,u dn E [a, b]
71
astfel încit: t(xi) =I= 0, (V) i E {1, 2, ... , n} şi b...:.. a= (r11 - dn) J:li f'(x1).
· · . ·· 1 1 , .
6.43. Fie f:E-+ R, f(x) = arctg--- arcctg -- undfl J~ P.ste ,lornnnml maxim
X ,i,
de definiţie. Deoarece f'(z) =- ~ < O , (V)xEE aplicînd o consecinţ.ă a teore-

. , 1+x
mei lui Lagrange rezultă că f este strict descrescătoare pe E. deci. în particular
f(-1) >f(i). Im, f(~1) = arctg(-1) - arcctg(-1) = - _7:, f(l) '"""' arctg 1 -
2
- arcQtg 1 = O, deci, f(-1) < f(1). Să se explice de unde provine contradicţ.ia?
Se dă a, b, CER, a< < b, m, n, p E lt~ şi funcţia r: [a, b] it, f(x) =
=inOM. C
sin(x - a)+ n sin(x - b) + p sin(x - c) astfel incit f(a)f(b) =I= O.
-+
Să se arate
că (3).x1 , x 2 E (a, b), x 1 '1= x 2 astfel încît a - f(a)._'= b :._ f(b) .
f't:r1J f'(x2)
6.41>. Să se arate că punctul c din teorema lui Lagrange aplicată funcţiei f(x) :_ __
==lnx, x E R+ şiin~rvalului[a, b] eu O<a<b satisface condiţia l/ab<r< !(a+b).
6.46. Fje E C: R un interval şi f : E -. R o furicţ.ie derivabilă de douli ori pe E.
Dacă (3)g, h : E -. I astfel incit f' o g = f' o h = g :c= h, atunci f nu are puncte de
inflexiune. ·
(fal7. Fief: (a, b) ..... Ro liincţie de ddtiă ori rlei'ivabi}ă pe (a, b). Dacă pe graficul
fUhoţiei e:tisU 3 puncte coliniare, atunci (a) c E (a, b) astfe1 încit f"(c} = o.
.· .. 6.~ Fief. :.(a_, b} -+ Ro_.funcţie d~i:ivahiHi _de_ trefa 0t·i pe (a, b). Da~ă exist.~
patru ptinote d1shnî!te pe graficul funcţ,Hn car<:> ~a fm situate pe o parabola, atunci
P.:tistăE (a, -0) astfel incit f'"(c) ·= o.
C 0
6~49.• Fie f: (a., b) -* It o ftitwţ,io derivabil:1 de n + 1 ori pe (a; b). Dacă există
n + 2 puncte distincte pe gi·aficul funcţiei f care să fie situate pe graficul litiei filticţii
,polinomiale de gradul n, atunci există c E (a, b) astfel incit ffn+ll(c) = O.
6.60. Fie J C 1t nn interval. f: J -. U dl'\ donă ori derivahilă Şi xi, x 2, i 3 EI.
Da~ă (.rl' :'½, .x3r
resr,ect.iY (f(x1), {(X~), f(x:i)) sint în pro.gresie arit,metiră, atunci există
C f ] as!lfil tnr1t f (r) -:c I.I.
:UH. Fie Ic--:- [11, hj un intrrval şi l: 1 -> n. <'Ont.inuii pe I şi derivahil:l pe (a, b) .

.Atunci intre <l01ul Z('rouri nlt! lui f' Pxist:l r·P! pn\in un zrr011 a lui ).( i f', (V)). E n.
6.52. Fie ;1, b E B* şi f: [a, bi -. It o fnnc\ie continui\. pe [a, b], derivabiiă pe
(a, b) şi af'(b) = hf(a). Sii se arate etl l:'X:istă r E (a, b) m;1 frJ îndl, {(a) -- f(r) _,__ f(h) =
"·""' (11, -- r + /i)f'(r).
6.53. Fie f', g: [a, h]--+ n nontimrn pP ja. bi, drrin1hilP pe (a, h) cu g(x) i= O,
, . '
a (x) =I= O, (V) xE[a,.
b'J ş1. -
f',a) {1J,1 \. . . • b) .. f l '. 't f;,; f'ir:
- = --- . .- t unei rx1i;;fa rE (a, . i!Kt e mei _.c,_ = 0- . - · , .
0 {!\ai· g\b1 g!rl r/1c1
6.M. Se ('Onsideră f : r(I' h I --+ n dP clou :1 ori cleri va bi 1:1 pe la' b] Cil proprietăţile:
1) f(x) i= O, (V) x E [a, bi; 2) f'(x) i= O, (v') .:r E [a, h]; 3) (L~l = ~1. Să se arate
rf':1h1
1
t ,h,
că există· e1 , c2 E (a, b) ast.fel încît f(c 1 )f 11 (c 1 ) + f(c 2 )f"(c2 ) > O.
6.uă. Fie IC R un inter,~al şi {, {! : I -> lt dflrivahile ast,fp,J incit f'(:r)g(x) --
-f(x}g'(x) =I= O,. (V) x E /. Atunci intri' donă· zProtl!'i ale lui f (rr.spectiv g) se află
cP-1 phţin uh zerbu al hii g (rrspecti"· f).
6.56.* Fie f: J = [a, b] '-+ R, o fuhcţie dPrivabiliî cu derh·at,a strict monotonă ~i
c E (a, b) cu f'(c) = O. Atunci există. x 0 E 1 aslfol încit :r0 #- a şi f(;i:0 ) = {(a) sau 0
x 0_ i= b şi f(x 0 ) = f(b). (O reciprocă a teoremei lui Rollc).

6.57. Fie f, g : I...:.. [a, b] -+ 1t două funcţ.ii care posedă derivate de ordinul doi
şi care se anulează în a şi b. Atunci Bxistă-c E (a, b) astfel încit f"(c)g(c) 2f'(c)g'(c) + +
+ f(c)g"(c) = O.
6.68. Fie f: A = [a, b] -+ R derivabilă pe A. Atunci rxistă c E A astfel încît
a+ b - 2c = f'(c).
(c - a) (c - bi
6.59. Fie f: I= [a, b] -+ R, continuă pA I, derivabilă pe (a, b), f(a) = f(b) ~- O
şi 'f(x) =I= O, ('v')x E (a, b). Atunci pentru (V) 1, E- R, nxist.,i r E (a. b) ast-fel înrît.
f'/c) = "·
f(c) .
. 6.00. Oacă funcţ,iile f, g : [a,b] -+ [a, b] sînt continue pe [a, b] şi derivAhile pe
(a,b) atunci,există x 0 a\, x 3 E [a, bl asLfol înclt: ((;r1 - ţ'(:r 2 ))g'(x3 ) = (g(x1) --- x 2){'(:r3).
6.61. Fief: (--7:, 1!:.J - [-.!:.. _.. ] ~·ontinuă pP [- .:- , ;:] si o,,ri\'Ahilă
2 ~ 2 :.! :! :! •
pe ( - ~, ~)· Să se demonstreze că exist:1 :r x i=:: [= :~, -;] as1tel innît (;t\ -- f(O)).
1, 2
- - f - -
• CQS X2 = f' {.1:2) sin Xp •
6.62, Fie funcţia f: IC 1t --+ R, de dou:I ori dPrivnhilă pe I şi a, h E}. Să se

arate eă există ~ E (a, b) astl\\l iilelt f'(b) = ((a) + (h - a){'(a) .,. ~~= {"(r).
:.!
6.63. Fie funcţia f: 1 c;:: U -+ R c!P trf'i m·i dei'i-v;1bilii rm I şi a, b E ]. Să
âe
t ~ . . ( f I
ara e na exist.a r E a, h) ast f1 incit:
f (h) "=-- /'(a) -"i·- --._:_
IJ -- t1
{'(a) + --_--
;I, ,, 12
f (a)+
"
1l :! !
8.M. Fie funcţia f : IC R -+ R~ Dacă f ad~ite deri-yată de ordinul. t.:rei pe inters
•
+ · , · 1"(-.· ' h\.c....flx -h1-"f'x'
valul I ŞI x0 , X 0 h, x0 - h E J să. se arate că f'(x 0 ) = lim " 0 ' ' · · ,. ;
I
' ~ ' 01 •
~0 h .
6.65.* Dacă a, b E (o, ;) , a < h şi f: [a, b] -+ R este continuă pe [a, b] ş1

derivabilă pe (a, b), atunci există un pm1ct c E (a, b) ast,fe.J tncit
.
sm a - sm b
1 . I
sin a
f(a)
sin _b t = f(o) _ f'(c) tg c.
f(b) .
6.66. Fief : [ O, ; ] , f(x) = sin x şi a, b E [ O, ; ] . , a < b conform teoremei lui

Lagrange există cel puţin un punct c E (a, b) astfel încît f(b) - f(a) = (b - a)f'(c). Să
se demonstreze că c este unic si că O < c - a+ b < b,-._a •
• 2 2va
6.67. Fie f: (O, 1) -+ R, f(x) = xa(1 - x)b, (a > b >0). Să se studieze variaţia
funcţiei f. ·
6.68. Se consideră f: R -+ R, f(x) = [x] - lll unde prin [x] am notat par-
[xJ + Ix I+ 1
tea întreagă a lui x. Să se studieze şi să se traseze graficul funcţiei f.
6.69. Să se afle conul cu volum maxim înscris într-o sferă de rază R.
6~70. Intr-un semicerc de rază dată, să se lrn1crie un dreptunghi de arie maximă.
6.71. Dintre toate trapezele înscrise intr:un semicerc care are aria cea mai mare?
6.72. Intr-o sferă de rază R se însQ.rie un corp format dintr-un cilindru şi două
conuri. Cum trebuie dimensionat corpul pentru ca volumul său să fie maxim? '
6.73. Intr-un cerc de rază R se înscrie un poligon ca in fig. 6.73. (AB =DE=
= GH = KL). Cum trebuie dimensionat poligonul, pentru ca aria sa să fie maximă?
•
6.74. In vecinătatea unei linii de înaltă tensiune AB se găsesc două localităţi M
şi N (fig. 6.74) pe care dorim să le electrificăm. Distanţele MM' şi NN' s_int 10 km,
respectiv 5 km, distanţa M' N' este de 9 km. ln acest scop se instalează într-un punct
Tal liniei o staţie de reducere a tensiunii (de exemplq de la 110 OOO V la 10000 V)
de la care pornesc M T şi TN . Se întreabă unde anume trebuie instalată staţia T
pentru ca lungimea totală a celor 2 linii să fie minimă?
6. 76. O sursă
de tensiune continuă, avînd tensiunea electromotoare E şi rezis-
tenţa internă R; , alimentează o rezistenţă de sarcină R. Să se scrie puterea debitată
în R, să se facă graficul puterii în funcţie de R şi să se deducă valoarea lui R pentl'u
care puterea absorbită de R e maximă. ·
6. 76. Un canal de scurgere are ca secţiune un dreptunghi" lipit de. un semicerc ca
în figura 6.76. Ştiind că preţul construirii canalului este proporţional cu pe:r:imetrul
secţiunii canalului, se cere secţiunea de arie maximă pentru un perimetru dat.
6.77. Dintr-un canal de lăţime a se ramifică sub un unghi drept un cane.I de

lăţimei. Pereţii canalelor sînt rectilinii pînă la vîrful unghiului. Să se găsească lungi-
mea maximă a unui remorcher care poate trece dintr-un canal 1n celălalt.
52
. 6.78. O stivă de cărbuni-brichete. are ca secţiune un pătrat cu latura ·2a, Stiva
este acoperită cu Rcinduri sprijinite pe Rt.iyă şi pe sol şi egal iînclinate faţă de sol.
Lliînd ca argument distan"ţft x de la piciorul unei scînduri_ pînă la marginea stivei,
să se determine valoarea lui x astfel ca să întrebuinţăm cit mai puţin material lemnos.
6.79. ·Pe malurile opuse ale unui riu de lăţime-d (cu malurile paralele şi rectilinii,,
se găsesc o fabrică M şi o centrala energetică N. Prima este situată faţă de a -doua
astfel că proiecţia lui M pe malul opus este depăr·tatij, de N cu lungimea a. Se cere
să se găsească soluţia cea mai economică pentru alimentarea cu energie a fabricii M
de către uzina N, ştiind că preţul cablului aerian este_ de b Iei metrul liniar şi cel al
cablului special care trece prin riu de c lei metrul liniar (b < c).
6.80. Să se st.udieze variaţia funcţiei f :R -+ R, f(x) = x ex+2:r dacă a; E B* şi
f(O) = O şi să i se. -traseze graficul.
6.81. Să se studieze funcţia f : R -+ R, f(x) = (1 + sin 2x) • e-x şi să i se
deseneze imaginea geometrică a. graficului Răn G1•
6.82. Să se construiască curba eroribr (curba lui. Gau,'ls) adică graficu] funcţiei
f; l.t ~ R, f(x) = ~'._ · · e-h'x' unde h E R~. Imaginea geometrică .a graficului lui
• : ,f 1t
f se va desena pentru h = 1.
Să 11e deseneze imaginea geometrică a graficului Gr corespunzător funcţiilor
f; E -+ R specificîndu-Re E atunci cind nu este dat:
6.83. tl) f(x) __: ex•, b) f(x) = e-"-', c) f(x) = e-x-• dacă x E R* şi f(O) = O.
6.84. f(x) = ln x(i + ln xr 1• 6.85. f(x) = a(exa-• + e-xa-•)-1 , a E R+.
6.86. ((x) = x sin x-1 unde x E n:. 6.87. f(x) = o-x sin z.
6.88. Fie a, b E (o, f), a< b, f: [a, b]-+ R de;ivabilă pe (a, b), f(x)" E:·
E R*, (V);t E (a, b) şi astfel încit Jimf(x) E R,, limf(x) E R. Să se demonstreze oă
~ x->-b
f"~
există cel puţin un punct c E (a, b) astt'el încît: _{.:.::_ ·__ 2 (ctg(a-_c)
(r1
+ ctg(b-c)).
6.89. Fie a, b E n., a < b şi f, g, h : [a, b] -+ R cu proprietatea că f, g, h sînt
derivabile pe (a, b) şi nu se anulează pe (a, b). 1n plus / 1~st.e mărginită pe [a, bj
iar g şi h sh1t continue pe fa, b] şi g(a) = h(a) = O. Să se demonstreze că există cel
puţin un ·punct c E (a, b) astfel încît
f'(c) + g'(c) + li'(c) = O.

f(c) g(c) h(c)
6.90.* Fie a, b E R, a < b, n E N* - {1} şi funcţiile f, gi : [a, b] -+ R, i E ·

E {1, :?., ••• , n }, derivahile pe (a, b) şi nenule pe (a, h). Dac&.{ este mărginltă p~ [a, b],
g, sînt c~ntinue pe ln, hi, (V)i::: {1, 2, ... , n} şi există j, k E {1, 2, ... , n} astfel inciţ
gj(a) = g,.(bj = O,. Atunci există c E (a, b) aRtfel încit
·, '
f'(c) + "5'_ g~(c) = O.
f(c} t=f gi(c),
Capitolul 7
L1'tEGiABî.tITATEA Fl~C,IlLOR R-E.H,E J)~ O VARU.bitl REALl.

1:S-T ,GIU.l,JJ. ~u,ucAŢII
7.1. Primitive
7.1.1. Să se dea exemple de două funcţii rarP nn admit, pt·imitive pe R dnr suma
lor să admită pritnith·ă pe R. Acelaşi lucru pentru prodnst1l lor. ·
7.1.2. Să se dea exemplu de două funcţ,ii f, g : R -+ R care nu admit primithce
pe R dar funcţfa f I) g : R .... R să admită primitive pe n.
7.1.3. Fie J ~ R un interval. Să se determine primitfrele tut,uror funcţiilor deri-
YabiJe f: J -+ lt c.are satisfac una din condiţiile: a) f'(J) c Q; b) {'(l) ·c R - Q;
c) f'(I) "'"' A unde A este o mult,ime finită.
7.l.4. Fie funcţiile:
.
.. . l2xsin-1--cos_.!_, xER* !2.rsin- 1-, .rER*
f, lt, f (X) =
g : l{. ..-+ X :1: , g(X) = .T ,
0 , X = 0 0. .l' ,= (J
Să ·se arate că f,g şi h = g - f admit prirhlt,iYr pe R iar funcţia h 2 nu admite pri-
mitive pe R..
·~
7,1,;'.i, Să se arate că funcţiile:
'[
f, g : R -+ R cu f (::t) = l -2
J
• 2 I .
sm - - s1n~, x E
1
li X = 0
n.•
' g(x) = {
sin 2 -1-
:
-1- sin~- , X E R*
:1: X . .r .r
odmit primitive pe R dar funcţ.ia fg : R -+ R nu admite primitive pe lt.
; . I .fi. Fie I ~ n un interyal. Există funcţii f :J - n care admit primitive pe J
8fltt'el inrlt fo(=-.c 1 --1,:
i.J.';'. FiP P E R(X] un pnlinom de gradul trP.i 911 proprirt.ntea ră ecnat,ia P(x) = 0
O arr• toah· rădttcinilci reale ~i distincte, iar I~ R un intervnl. Sa se demonstreze

c:1 dar,:1 o fnneţiP rw~onstant.ă f: I -~ Jt are proprietatea ră (P' of) (.Ţ) = O, (V).1:E_J,
atunci ( nu achi1ifo pritnit.iyn pe I:
7.1.8.'-' Fi.:. I~ U. nn int.nrnd şi a E n:. Există funcţii f: I -+ R. ru proprietatea
că ({ol) (.1·) :c-_ a.r, (V);r E I, care attrriit primit.iYe jip, I?
7.1.9.* Sr conflideră funrţiile:
nx·p-1
· sm.
--l - x n-2 cos ---
1 , x E n·._
:r ,l'
o , X =-c: 0
2 x rns - I , . 1
-1- sm-- ' X E }t.~
.,. ' ::r
Să se arate rit f; nu admite primitive pe R., iar {11 cu n E'N* - fi} admi.tp, primi-
tive pe U.
7.1.10, Să se arate ol!. funcţia f: R -+ R, f(x) = w• da.ol x E Q 9i f(re) - 2~ dâOl.
x E Ii - Q nu ndmite ~rirrrit,ive· pe R. ,
7.1.11.* Fie fi : n. :-+ R. a E n fixat cu prnpriet.ntea.că {x E R I g(z) = a} este o
mulţime disât>tă eu cel putin clou/.i punetr ~i f:0 li : 1 ~ R --+ 1l, unde I este llh inter-
vnl. Dnctl (g oh) (x) :-.-c: a, (\t')x E 1 şi h este .11Promtantâ, atunci h nu admite prjmi-
tive pe J.
7.1.12. Fie P E R[X] un pblinom de gntrl mai mare sau egal cu doi cu prqpfie-
tntea c:1 ecuaţia P(:r) = O are r·nl puţin dnufr r:1cl:"ir.ini re.ale şi distincte. Fie 1 c; R
nn ihtervol şi f : 1 --+ n n fnneţie no(•.onsLa!rtă astfel încît (P o f)(.TJ) = O, (V)a.: E 1.
Să. se amtn e,l r
nu admitP prim~tive pn J.
7,h13;* Fie / C Jt un intervfll şif: J ~ u o funcţ,ie strict descrescătoare pe [:şi
nnre ndmitfi primitive pe J. Există funcţ.ii g : I --+ R care admit primitive pe I ai;t.fel
încît (goţ;) == f?
7.1.t.1. Să se demonstreze că dacă PE R[XJ este un polinom de gradul n E N*,
atunci 'Ptx)f'°X dx""' (>nx(P,,r) __ l''(~l':__ + ... -,- (--1rPf1il(.'l"))
J a
unde a. E R,*.
fi- a11+1
+ ()_
7.1.15. S,1 se demomit.reze că dacă ·P E U[X] este un polinom de gradul n E N*,-
•.
s1 a EU·\ atunci
'
• . \
·
P(x) roR aa: dx
sin a:,,
= ---
"
(
P(x) -
pn/:ri
--~-·
a"
+ -·--
l1( l(xl
a
- ...
4 )
4
+ .
_L
roi,. rta-
·---
(p· ,.( .2.·) - 3
p· \( ,o•\
-----
+ !1( .i 0'.ri ) 1 ci
- - ---·- ••• -;·- I'".'.: SI
, ~· P( X ) cos ax d X = c'os n.:r (P. ( X ) -
~--
i n2 o2 r/'1 ' a ~
P(2)(x) ...L ]'14;i:ri

- - · - , - - - - ...
. ) +· -
sin o.r(P'( )
- · X - - - - r - - - ... +I"'..
Ptâ)l:r) Jl(•)(a:) ) 1 ci
a2 a' · a2 a2 a' -
Să se calculezo : ·
7.1.16. I = ~ amxh_nx dx unele a, b E R~ - {1 }, m., n E N;
7.1.17. I= ( (1
J
+, xt'(x))ef(xJ dx; 7.1.18. I= (
, J.
x
2
+ :r+ 1;..; eaftltg
+t
x2
:ic dx;
7.i.'19. I=_( 1 dx lindr. n. ~ !:. Z; 7.1.2q. I= ( _2 . 1 ~ di;

J ros 2.:t -- ros 2a ~ Jtg .1: ·- tg"a
.
I= ~ . unde a::+.: b E R *., ,..,.1 ...... ~
,. ". sm a.T · 'l'l _ .

,.1.-l. dx I -- ~ f(x) dx unde
sm b:r + ros a:r - J
f: R 4' n, f(x) ,-= inf (t 2
t~x,
-- 2t). 7.L23. Să se araie că funcţia f: Ii ~ n., f(:r.) =
= inf (i 2 -·- t + 1) dar.ă x ~ _1_ şi f(x) == st1p ('-t 2 + t-'- 3) dacă x > ~ nu adtnite
t,;;:x 2 t;?-x 2
primitive pfl R..
'i' .2. lnte~ra.le clefi.nite
7.2.l. Pe bazo <l.Rfiniţiei, să se arate ei't funcţiile de mai jos Rint. integrabile pe
int.e.rvalelo inclicnti:> şi s(i sn cnlcnleze integralele lor.
1) /':fa, bl--+ n, f(x) == x:!; 2) f: [a, .b] - ii, f(x) = x:3;
3) f: [a, h]--+ Ii, f(x) = ex; 4) f: [o, I] - R, f(x) = tg XI
ii
5) f: [-1, 1] -+ R, f.{~) == ~·+ t ~ 6) f :[O, 2] - R, f('!) == t_. , m E[O, i)t
x +1 1 +m.cos.r.
7)' f :· [O, l/3]. ..,. _R, f(x) = x arctg x; 8) f : [o, 7t] 2

-+ R, f(x) =
1
~in ·\ ;
T COS X
9) f: [O, 1] -+ R, f(x) = :r.+ : 1-f-x ; 2

10) f :[O, 1]-R, f(x) = x Vi+ x;
11) f: [o, ;]- R, f(x) = cos x; 12) f: [O, 1] -. R, f(:JJ) = W·
7.2.2. ·Fie f: R - R;f(x) = 2 dacă x E Q şi f(x) = -2 dacă x E R- Q. Să
se arate că f nu este integrabilă pe [a, b], (V)a, b E R, a < b.
7.2.3. f,
Dacă g : [a, b] -+ R nu sint integrabile, este posibil ca funcţia s : [a, b] -+ R,
s = f +g să fie integrabilă pe [a, b]? Dar funcţia p : [a, b] ~ R, p = Jg?
7.2.4. Este posibil ca. funcţia f: [a, b] -+ R 'să nu fie integrabilă dar funcţia
I f.l : [a;b] -. R să fie integrabilă?
7.2.5. a) Este posibil ca funcţiile f: [a, b] -+ [c, d] şi g : [e, f] -+ b] să fie ra,
integrabile dar funcţia h: [e, f] ... R, h = f o g să nu fie integrabilă? b) Să se dea
exemplu de funcţie f: [a, b] -+ R neintegrabilă" pentru care f of să fie integrabilă.
7.2.6. Să se dea un exemplu de funcţie integrabilă care nu admite primitivă.
7.2.7. Să se dea un exemplu de funcţie care admite primitivă dar nu este inte-
grabilă.
7.2.8. Fief, g : [a; b] ... R, funcţii integrabile pe [a, b] cu proprietatea că pentru

orice interval deschis (x', x") c [a, b] există puncte ~. 1J E (x', x") astfel incit
((;) = g(-r;). Să se arate că ~-f(x) dx = ~g(x) da;. ·
Să se calcule~ u.rmătoarele integrale
'Z.2.9. 1 = (7 3x - 5 dx; 7.2.10. I = (3 2xa + xs+ 2x - 1 dz;
J, x2 - 4x + 3 " )2 x4 - 1
· l• I
'Z.2.1 = }'.o IIx:r!--- 19J. I++ Ix·- 2 dx;
ts + 16 1
J ·
7.2.19.
·
1 = ~n (x cos x· + sm
·
· ,~) 1
11:
.n x d. x;
.,
2
"2 cos 7x · ~i xa „arctg %
7.2.13. 1 = } ---dx; 7.2.14. I= V1+x dx;
o 1+cosx , · o 9
'Z.2.15. l = ~: 975 [x] dx, unde [x] reprei.:iptă partea. ~treagă a lui x E R;
7.2.16. l(r) = Jo
( V 2la - 0 1 V unde r E R~ şi a· E R~;
.:i;) - r 2(a + x) dx,
ff '
2 f (x - a) d
'Z.2.17. ln = )
o
Vi;iin2n+lx
1 - cos x
dx, unde n E N; 7.2.18. I=
~b
a f(x - a) + f(b - X), :i:.
7.2.19. Să se determine constanta a astfel înci.t ~: (x + a)ex dx = e.
'Z.2.20.* Dacă feste cob.tinuă pe [a, b] atUJ;lCÎ f0 f(x) dx = ( (f(z) + f(-x)) d~.
0
l-a Jo
58
7.2.2J. S~ se arate că dacă funcţia f : R -+ R este pară atunci (V)a E B
~
a f (x) dx = 2 ~a f (x) ·dx;
-a O
7.2.22. * Să că funcţia continuă f :R R este impară dacă şi numai

se arate
dacă (V)x E R avem ~:x ţ'(t) dt = C, C = constant.
-+
Să se arate că:
1
n :e7 sin' z
7.2.23. (i eos x ln 1 - :i; d~ = O; '1.2.24. ~ . x' dx = O;
J i 1+X -r.:z.~+x6+ +x2 +1
- 3
7.2.26. ~: xm(t - x)n dz = ~: xn(t - xr d:c; m, n ,E N111•

ff ff
7.2.26. ~: f (z) dz = ~: f(a +1J - x) dz; '1.2.2'1. ~: sinmxdz= ~02 cosm:,; dx.
11:
7.2.28. Să se calculeze / 1 = ~: sin2nx dx, / 2 = ~02 sin2nx cos2mx dx,
/ 3 = ~: cosnx cos n:,; dx, 14 = ~: cus"x :sin nx dx, 16 = ~: cosmx cos n:,; dx, unde
m, n, E N.
7.2.29. Fie 8 E (- ~, ~)· a) Să se calculeze ( 9 _z_ dx; h) Folosind rezul-
2 2 J.-8 COS X
28 X
tatul precedent, să se evalueze integrala ~ - - - - dx.
o I cos (x - fll I
'1.2.30. Să se arate că ca f(x) g(a - x) dx = ca g(x) f(a - x) dx.
·Jo Jo
7.2.31.* Să se arate că dacă f este continuă pe [a, b] _atunci ~:. f(x) dq; -
= (b-a) ~:f(a + (b - a)x) dx.
7.2.32. Să se arate că funcţia- continuă f: R -+ R este periodică de perioada '1'

da.că şi numai dacă ~:+T
f(t) dt = constant (V)xER.
7.2.33. Dacăfeste o funcţie continuă şi periodică pe R de perioadă" T, atunci

ca+T f(x) dx = (T f(x) dx, (V)aER.
la )o ·
7.2.34. Dacă feste o funcţie continuă şi periodică pe R de perioadă T atunci
!b
a
., d
f(x) x = ~b + nT f(x) dx, (V)a, b E R, nEZ,
a+nT
7.2.36. Dacă f esie o funcţie .~ară să se calculeze 11 = ~~/(x) cos nx dx 12 -
.. }~/Ci) sin nx da,.

.,
'i,2.36. Dacă f este o funcţie impară să se calculez.e:
/ 1 = [/(x)eos n:i; dx, 1 2 = L"' f(x)sin nx dx.
7.2.:)7.* Să se m·atc:că (a cos (:cf(x 2 )) dx = 2 (a cos (xf'(x:.:)) <lx.

)-a , Jo
· • · Sa~ se ara t e ca~ J
7•2 •38 = ~,. sin. ':!.la dx = O, (u)/,
v .: E z.
I) Slll X
7.2.39. Se consideră funcţia continuă f: R-+R care satisface relaţia f(x)+f(-x) =

=;: 1, (V) a; E lt: Să se calculeze ~~ 11 f(x)_dx, a E lt.
7.2..40.* S~ f: U -+- Jl. care satisface relaţia ~f(x)

consideră funcţia continuă +
+ ~f{-x) = y, (V)x E R, şi ~, ~. y E R astfel ca cc ~ i= O. Să se cahmleze +
~~a f(x) dx, a E R*.
7Jl.41. Fio fuiwţia contini1ă f : R -+- R care verifică relaţia f(a - x) + f(a + x) =
== '2b, (V)x E R şi a, h E lt. Să se arate c:1 ( 2 J f(t) <lt = 2ab.
Jo
7.2.42. Dacă feste o funcţie impară, de perjoaclă T, cu der_ivata continuă, să se
oalaul~e I= F 1' .•rf"i.r.~- dx.
· Jo 1 + ( (:r)
2
·,
7.2.43. Fie ln(x) = f :c t2n V a 2 - t2 dt, unde O ~ a,,~ a, n = O, 1, 2, .. ,
. Jo
a) Să se stahilească o formulă de recurenţă pentru calculul lui ln(x).
h) Să se calculeze J0 (a) şi I 1 (a) efectuind în calculul lui / 0 (a) o schimbare dt -
variabilă convenabilă.
7.2.44:. Se consideră integralele I = pc. Va 2 - x 2 dx, J = (:to I/ x' - dx cu

1 )o ):r v a2 - x8
O< x0 <a. .
a) Să se stabilească două relaţii distincte intre I şi J care să nu cpnţină alte
integrale.
b) Să se calculeze I şi J utilizînd fie relaţiile găsite, fie direct.
7.2.40. Se consideră integrala J(a) = () 1o x 2 -!..

1
'.!x tg a +1
.· dx; (o~ a ~ 2:..). 2
a) Săso arate, fără a se efectua integrarea, că l(a) este o funcţie monoton descres-
cătoare de a. •
b) Să se calculeze integrala pentru O ~ a < ;ţ şi să ~o stabilească continuitatea
. ~
lui i(a) pentru a

'
= -~4 eakulînd fon l(a).
;t
a/'- ,,
7.2.46.* ,Si'H;e arate că ( 1 x 4n-l
)o
f(:i,.2n) dx = J_ (1 xf{x) d:t,
~" )o
unde r este (i funcţie
integrabilă pe [O, 1] şi n E N*.
58
7.2.47. Fief: [ a, bl-+ Ito funcţie continuă pe ra, b] cu proprjetaţea caff ·2 #. O. °)
Să se arnte e,l există un punct c E (a, b) astfel incit să avem
('' f(t) dt = ficl /t, ·- ,,.\ (r - /,) ,
Jn a+ b - 2c
7.2.48.* Fief; : [a, b] ..:... U~, i E [1, 2, ... , n} funcţii deriva];Jile cu derivatele
1
continue, asl f.e. I me;
. 't /''(· .c ) = -------------·-·,
' {V)x E La, b] şi (V)i E
' f',ixi{2\Xi · ·· fi.,.1i,c)fi+1\.x) ··· f"n(.x)
E { L '). , -, ••• ,
,, }
• •
..:a· ~e ,·1rulP ca·:
,J " '
n/i(b) - nf;(a.) =
i=I
r, n.
; ... ,J
n(b -a}.
7.2.-19. Fie f: [a, b] -+ [a, b] o funcţie surjectivă şi derivabilă. Să 11e arate că

există cel puţin patru puncte x 11 x 2 , x3 , x 4 din [a, b] astfel încît:
~: {(x) d.1: = f(:x;,_) f'(x2Hxa - .p4),
7.2.oO. Ducă f este ftmc~ie pară şi integrabilă pe [ -a, a] să se aJ'ate că

(" f"l:r\d:r = (af(x) d.;, (V)k E R.
J-a1•ll"+t Jo
7.2.ăl.~· Fie a E R~ - F} şif o fuţioţie pară şi integrabilă pe [-b, b].
..:• S'.' nr-ntn
.:ia ca. ,·u -.-,·-
fi,ricl.r =, ~bf( x )d x, (V)k·E lt .
• --/; ah:1; 1" 1 . 9
. 7.2.ă:t* Fie a E lt~ - {1} şi f, g funcţii integrabile pe [-b, b] astfel încît f

este pară iar g este impară. Să se arate că
(b f/x)dx = (b f(x) dx.
J-b'- ag(:i.-1+ 1 Jo
7.2.o3. Dacă continuă pe f este to, r.] şi dacă ~; f(x)dx =O atunci există
a E (0, ;:) astfel încit f(a) = cos a.-
7.:tu,1. Să se deinonst,·eze că dacă funcţia f: R -+ R este continuă p.e [a, b] şi
derivahilă pe (a, b) atunci există cE (a, b) astfel încit f"(c) = O sau ~: f"(t)dt = f f'(t)dt.
, 7.2.50. Se consideră funcţiile conti~ue u, ·v : [a, b] -+ R. Să se arate că ecuaţia

u(~) (-~ ;·(t) dt = 1-•(x) C' u(t)dt are cel puţin o soluţie ;o E (a, b).
Ja J.,.
,
cE {a,
7.2.uti. Fie f: [a., b]
b) astfel incît ~: f"(l) dt -
-+ R. o
r
funcţie continuă
f(t)' dt = (a+
pe [a, b].
b - 2c) f(c).
Să se arate că există
7.~t57. Fief": [tt, bJ -+ [c, d] o funoţ.ie bijectivă şi derivltbilă ou derivata continuă.

('' f(x)dx + Jc
Să se arate ci'i Ja (d f- 1 (x) dx = bd - ac.
7.2.68. Să se demonstreze că (a~ f(x 1) dx =.!.(a" x((x) dx, a > O.

• )o 2 )o
59
·7~2.59. Să se demonstreze ·Că ~:' 2 f(sin x) da;= J: 12
f'(cos x) dx şi ~: xf'(sin x)dx ==
.; .: . Jor f(sin x) d$.
2
7.2.60. Fief o funcţie continuă pe ·intervalul [ex, ~]:, [a, b].
Să se determine derivata funcţiei f :[«. - ;, ~ - b]-+ R, g(x) = ~:f(x +y)dy.
7.2.61. Dacă f, g sint integrabile pe [a, b] atunci
n: f(x) g(x) dx .1 ~ vo:r"'(~) H~> dx 2(x) dx) · (Inegalitatea Caucky-Buniakovski).

\
'i.2.62. Să se arate că ·Jo

(1
V 1' + x '
2 dx < V"
; folosind inegalitatea Cauchy-Buni-
akovski.
7.2.63. Dacă PE R[X]-este un polinom de gradul ţrei atunci
~: .P(x) dx = b~ a ( P(a) + 4P r; b}+ P(b)). (Formulii celor trei nivele) .

.I
7.2.64. .Dacă feste o funcţie derivab1Iă de două ori cu derivata a doua continuă
. atuilci ~: xf"' (x) dx =. (b f"(b) - f(b)) - (af"(a) - f(a)).
7.2..65. Să se calculeze punctele de extrem ale funcţieiF (x) = )o

C;i: (t - a.)(t - ~)dt;
.
~~>~~<~ \
'2.2.66. Fief :[a, b] - Ro funcţie integrabilă. Să se arate că
( ~: f(X) Sin X dx r+ (~: f(x) COS X dxf ~ (b - a) ~: f 2(x) dx.
,-1
7.2.67. Să se arate că· \b r-1(x)dx = br1(b) - 1
af- (a) - ( f(Y} dy.
,1a
I
) 1 -1
(a)
7.2:68. Fie a:i, x 2, ••. , x,., n 11ume1·e n~ale diferite. Să se determine P(xl polinom
de grad.ul n, cu coeficienţii reali pentru care ~::+ 1 P(t)dt = O, i = 1, 2, •.. , n - ·1. \
7.2.69. Fie polinomul P(;i;) = ax2 + bx + c astfel

··1
incit \ xkP(x) dx = ak,
Jo
k == 1, 2, 3. Să se calculeze \ 1 xk P(x) dx; k > 3 .
•u
7.2.70.* Fie P, Q două,polinoame cu coeficienţii pozitivi astfel tncît gradul polino-

mului P să fie mai mic decît gradul po!inomufo.i Q. Fie f, g două funcţii continue,
pozitive, definite pe [O, 1] astfel incit:
1 f(x) d:c = ~1IJ Q(n)g(.x) d x,
~
o P(n) +z + :J:
pentru (V)n E N*. Să se arate că f(x) = O oricare ar 'fi x E [O, 1].
60
., 7.2.71. Dacă f es·~e cre_scătoare şi convexă {>e fa, b] atunci (b - a)f(x) <
< ~a u f ·(x)dx
. < (b - a) f1a1 -,- f1b'· iar
, d aca~ f' este c1·etu:i.atoare
· ş1· concava
• pe [a, b] at unci·
2 ·
(b - a) f'la., + flb~ < (b f(x)dx < (b - a.)f(b).
2 )a
"2
, • •.,,.. . t egra·1 a sa• se arat e ca· -=-1 <
, ~. F·ara- a caIcuIa e f ect··1v m ~8 -"!a: --9 d x < 1.
,) r, ~a:+ 5
1 pn11I .
7.2.73. Să se arate oă ~ (1 - xP)n dx = · unde n, fi E N*.
0
Jl
TI
(ltp + t)
. 7.2.74. Fie G0 graficul funcţiei g : [O, 21.] -+ ro, 11, g(x) = sin x. Familia de
drepte y = t, t E [O, 1] t&ie graficul G 0 în două puncte A 1 şi A2 • Fie cp : [O, 1] -+
-+ R egală cu distanţa dintre cele două puncte A 1 şi -4 2 • Să se calculeze "inte-
grala l _ ~: cp(t)dt.
7.2.'U',.* Fie f o funcţie continuă f: [a, b] -+ R; Dacă există un punct x0 din

(a, b) astfel că f(x0 ) :/a O atunci există o vecinătate a lui x0 astfel incît pentru oricare
punct x =/: x0 din această vecinătate să avem
... ;
~: f(t)dt "F o.
"
7.2.76. Fie f: R -+ Z; f(:t) = 2 [; ] - 1, [x] partea întreagă a lui x E R~
a) Să se reprezinte grafic funcţia F : [ -2, 4] -+ R, F (x) = ~: f(t)dt.
b) Să se arate că există un singur punct q E [-2, 4] astfel îricit ~: J,' (t)dt = O.

7.2.77. Se dă şirul ln = (' ln(1
. )o
+x 11 ) dx.
a) Să se calc"gleze 11 , 12 , 13 •
b) Să se arate oă şirui (ln)n~t e~te monotol'l şi mărgi~it.
t t
7.2.78. Dil'lqu-!'le ln = ~nl arctg nx da;, J n. = )(n1 11.rcsin nx d:ţ să se arate el
n+t n+l
.
I1m 111 ·1
- = -.
n-+-.., Jn 2
7.2.79. Să se arate că lim (11 d:p = 1 unde ,i E N* şi p_ rin [x] am notat

n-+-co )1 [111)2 + [a:]
P•rlea întreagă a lµi x.
7.2.80. * Fie f : R -+ R continu~. Să se de'llonstreze c;l.
~: f(x)dx ~ Va ): r~(x)dx, a E R...
...,.,.p.·z·icatie:
. O~ ~,:
O
v-x sm. x dz ~ n:t/;;
-
2
-•
11
?.2.81. Fie u : [O, a] - [O, b] o funcţie strict monotonă şi continuă.
Să se arate că ~: u(t).dt -j- ~: tC 1 (t)dt = ah. Aplicaţie;•

n n
~:- arctg (sin x) dx + ~:- al'csin (tg x) dx = : 2 •
7.2.82. Să se arate că oricare a~ fi numerele reale a, b şi numărul n E N*;
((
0 cosn x dx) (( 0 cosn+1 x dx) = 1
--,
1
-- (a - b) (sin a - sin b).
~ Ja )a n ·i- 1
,.,
7.2.83. Se dă integrala In = (i" cosn t dt, n E.N şi funcţia f: [ -1, 1] --. R,
Jo '
f(x) (1 - x2 )~ V 1 - x2• Se cere:
=
a) Să se stabilească o. formulă <le recurenţă ptmtru ln, apoi să se deducă o for·
mulă care dă pe lw
b) Să se. c~leuleze aria trapezului curbiliniu limitat de graficul funcţiei f şi de
qreptele y = O, x =
O şi x = 1 precum şi volumul corpului obţjnµt priţ1 rotire~
acestui trapez în jurul axei Ox;
7.2.84.* Fief: R --. Ro funcţ.ie continuă cu proprietatea că există a, b, c, d E n:
a <. b, c < d ast!el incit (~: f(x)tl:r)) · (~: f(x) dx) <, o: Atunci există a:. ~ E R
< r, astfel incît \f:l
G:.
... f(x)dx =0;
7.2.Să. Fie, li : [O, a] -+- R o funcţie deriva.bilă şi f(x) =~:-ca: (h(x) - h(t)) dt;
a; )o
g(x) = fa f(t) dt, (x E (O, a]). Să se arate ci"l .! (a. h(t)dt = f(x) - h(x) - g(x),
Ji: t a Jo
(V)x E (O, a].
7.2.86.* Fief: R --. R unde f(x) = sup t~ pentru x ~ O şi f(x) = inf t~ pentru
t'5sx t>x
x > O. Să se calculeze ( 1 f(x)dx.
l-t
Capitolul 8
PROBLE:\IE DE $fXŢ~Z,\"
8.t: Să se găsească punctele de minii:n şi maxim ale funcţiei: f: R --. R.

f(x) = 1 + iOx - 4x 2 + 4 ln V 1 + x:i - 3 arctg x.
2(x2 + ·1) ·
:!x - ir,,
8.2. Se consideră funcţia f : E -+ R, ffrc) = 2:cs + 2 ;; -. (·l + ~i) ·
-•
Să se .ţrate că pentru (Y)m E R funcţia nu admite puncte de extrem• .
8.3. Se
.
com,1dt>ră funcţia:
. f(x) =
{ i X 2 _._ 2x - 3 i, x E (- QQ, 2)
X+ 1 , x E [2, op~
a) Să se stud\eze continuitatea şi derivabilitatea funcţiei f;
b) Să se determine punctBle de extremum ale funcţiei f.
8~4. Fie şirul (arJnE:S- convergent la zero. Să se eonstruiască o funcţia f: lţ _. R
discont~m~ă hi orice punct, x E U.
8,o. Să se ar1:1te că penLl'u orice polinom P de gr·a~ul n care satisface co~diţ-ia
t -,\ (t
k=2 I,· ·s--, O
Pi/•l(s)) = O, există et=d puţin dou;l numere întregi diferite a, b astfel incît
P(a) = P(b).
8.6. Se dau funcţiile ( 1 (x) = y-/-=,

v :{ --- l
{ 2 (;-c) = -,;;--:J---
v x- , 1
-, ... , 1;,(:c) - "/_1_ ,
V, )fn - :
n E N*"" {1}.
a) Să se stabilească domeniul lor de definiţie.
h) Să se determine
1 1 1
1 1 1
f(x) = 1 · 1 + f~(x) 1
1 1 1 1 + f;,(x) i
c) Să se calculeze lim (x - 1)f(x).

x->-1
~->t
8.7. * Fie f : R _. R o funcţie cu următoarea proprietate:
(\r')x', x" E R, Jf(x') - f(x") I ~ « Ix' - xlf I, (*)
unde « este un număr real ce satisface la O < a: < 1.'
Fie x* un punct dirţ lţ, şi fie (~n) şirul de nqm~re reş.l~ definite astfel: x 1 = f(x*),
Xn+t = f"(xn), n = 1, 2, ... .
1. Demonstraţi prin inducţie după k, că pentru orice k ,natural avem:
I X1i - X~+t I~ a.k Ix* - f(x*) I,
2. Utilizînd rezultatul stabilit la punctul 1, demonstraţi că pentr4 Qric~ n şi p
' an
numere naturale, avem: I Xn - Xn+P I < --1 x* - f(x*) [.
·I -- oc
Demonstraţi, utilizind această inegalitate, că şirul (xn) este şir Canchy.
3. Arăţaţi că dacă x 0 = lim xn' atunci x 0 = f(xo_).
8.8. Se consideră şirul f1(i) = Vx, f2(x) = X+ Vx, fix) = V

- 1/x + x + Vx' ::. de funcţii, ~u fn : (a, oo)-. R+ pentru orice n E. N* şi a~ O.
V
1. se arate că şirul (fn)nE"!il converge pe [O, a) către o funcţie f : [O, oo) -. R+
Să
şi sij se st~bileasci:j, expresia lui f'( x);
2. Să se scrie explicit mulţimea numerelor x pentru care f(x) este un numb
raţional. ·
13.
j,_
3. Funcţia f: [O, oo) -+ R+ are proprie'ta'tea 1ui Darboux pe [O, oo)?
,. Să se studieze şi să se l'eprezinte grafic funcţia, f : [O,. oo) -+ R+.
8•9 . Se cons1"deraw l I ~:..'. i :,:2 + 5x - 6 I pnx
funcţia
•
g(x) = lim -' ··r· -. --
,
· . _ '.' .
I -ţ- I x - 2 I enx
n->oo : :.; -- ~
Se cere să se studieze conti1ţuitatea şi ·derivabilits.tea funcţiei g pe domen.iuJ
maxim de definiţie. Să se determine asimptotele la graficul funcţiei g. ·
8.10. Fie propoziţia: ,,Orige funcţie f: R _,, R, strict crescătoare pe (-oo, O) şi strict
crescăware pe [O, oo) este strict crescătoare pe 'R". Este adevărată această _propoziţie?
8.11. Să se determine U.11., k E N, ştiind că U0 = U1 =a '# O.
'
U Uk+1 Uk~1 - Uf
k-l = Ukf(/c 1) - + f(k) -~
und& f: R -+~R este o funcţie strict crescătoare cu f(1) = O.
8.12.* Fie a, b E R, a < b, X= {x,: [a, b] -+ R Ix conti~uă}"şif: X --+.R cu
f(:i;) = (b I x(t) '1 dt. Să se demor1streze că: f(x) = O - x = O (adică x(t) -
Ja 1 + I x(t) I
r::: O, (V)t E [a, b]) şi că f(x +
y) ~ f(x) + f(y), (V)z, y E X, (adică feste subaditiPă).
8.13. Se dă poli.µomul cu coeficienţi întregi P(x) = x? -+ 5x - 1.
a) Să se reprezinte grafic funcţia y = P(x).
b) Să se determine cu cel puţi.1,1 două zecimale exacte una din rădăci~il~ rţal~
ale polinomului P(x). · ·
c) Să se decidă dacă polinomul P(x) are sau nu rădăcini numere raţionale ...
d) Să se evalueze, cu aproximaţie, . tiµipul care v-ar fi necesar pentru indicarea
tuturor zecimalelor uneia din rădăcinile reale ale polinomului. P(x).
8.14. 1°. Fie O< a< b~ şi f(x) = hix; conform teoremei luil Lagrange există
cel puţin un punct OE (a, b) astfel incît f(b) - f(a) = f'( 6). ·
b-a
Să se, arate că 8 E ( V ab, a ! b) .
2. Să se demonstreze inegalităţile
t
e3n+t ( 1 +: r < e <
t
e2n+t ( 1 +: r.
8.15. Fie f: [a, b] -+ [a, b] o funcţie- monoton crescăto~e. Atq.ci f admite cel
puţin un punct fix. _____ '
&16. Fie f : I -+ R?, f(x) = V Ix + 2 I- x.
a) Să se determine J.
h) Să se determine mulţimea punctelor în care funcţia. este c~ntinuă.
c) Să se (j.etermine mulţimea punctelor in care funcţia este derivabilă.
d) Să se arate că funcţia g : (-oo, -2] -+ R+, g(x) = f(x) admite inversă. Şă. S,
calculeze inversa. ' -
8.17. Fie f: I -+ R+, f(x) = ~

sm :i:
+ V sm.1 2:i:_ + ... + V-.-sm1 2n.x ·. (nEN, n fixat).
a) SiJ. so determine I. -
b) Să se determine mulţimea punctelor tn care funcţia este c0ntj1rnf·
.A
c) Să s~ detellmine mulţimea punctelor- 1n cw:e funcţia este derivahilă.
d) Să se calculeze lim
. '.'-'70
Vx . f(x)
8,18*. Fie f: J·-. R, f(x) = arcsin V 1-x
i. + arcsin tf 1 1- xs
+ ...
•
..., + arcsm. 2rv 1 _1. x3n-1 •
a) Să se determine' /.
b) Să se determine mulţime'a punctelor in care funcţia este continuă.
c) Să se determine mulţimea punctelor in care funcţia este derivabilli.
d) Să se. calculeze:
7i:
f (x)-n-
. 2
hm----.·
:c,,+O X
8.19. Fie f: I -. R, f(x) = arcsin V:1_ - arccos ,}- .

X V X
a) Să se determine J. ' ,
b) Să se determine mulţimea punctelor in care funcţia este continuă.
c) Să se determine mulţime& punctelor in care funcţia este derivabilă.
d) Să se calculeze: ·
f(x) - ~ ,f(x) +~
lim 2 · şilim 2
-1
' ,
x-1 -o . .1
Slll -
X
e) Există lim f(x)?

X-rO
x>O
8.20. Fie f : / -. R+, f(x) = "" / - 111n - -

V
1
i+x
-j + j.ln ·.-
1-x
-j,
1 1
a) Să se determine I.
c) Să se determine mulţimea punctelor in care funcţia este derivabilă.
d) Să se arate că funcţfa admite inversă şi să se determine inversa.
e) Să se calculeze lirn f(x). ' •
~o x 2
8.21. Fie f': 1 -+ R, f(x) · arcsin I fux I.
a) Să se determine /. .
c) Să se determine mulţimea punctelor în care funcţia este derivabilă,
d) Să se calculeze lim f(x)_.
1 :v+1 x-1
2x + COS X+ 1
. = -COS
8.22. Fie f : 1 -. R+, f(x) •
'
sin 2x
a) Să se determine /. :~
b) Să se calculeze inversa fi;mcţi~i
g: (;, n)-+ (0, +00), g(x) = f(:r:).

65
8.23. Fie f : J
a) Să
R, f(x)
-+
se detennine 1.
= v0--v~' . ·' -:i ., -:--·-i
V1 ,1: - 1 .._
x ' ••
h) Să se d\3termine mulţ.imea .punctelor în ,·are funcţia este derivabilă.
· 8.24. Fie f: J - ( - " ,

. 2
~J ,.
~
f(x) = aresin ln ·('='::___!__. Să se determine:
.r, - l
a) Domeniul de defini.ţie 7tl funcţiei. . , _
h) Mulţimea punctelm· în care funcţia este continuă, derivahilă.
• • :)'. J._ '1
c) hm x arcsm ln~-'-.
re,+oo X - 1.
'1) Intervalul pe care funcţ,ia admite inversă.
8.25. Fie f : J -+ R+, f(x) = (sin xJin cos~-.
b) Să se determine mulţimea punctelor în car·e funcţia este derivahilă.
a.
,
u···. F"10 /
d2.t!11r : J -+ R'I-• f( X ) = V-\ -+- x \
\x\-1
I l 11
.:c-1
-,r- +
- '1- .
a) Ş~ ee determine dom~niul de definiţiP a) funcţiei.

b) Mulţimea punctelor în care funcţia este continuă.
c) Mulţimea punctelor în care funcţia este derivahilă.
· d) Să. se calculeze lim f'(x) şi lim f'(x).
x-+O x-+O
_x>O x<O
s~27'!!"'Fia f: 1 ..., R, f(;) =..;.Osin I xB ~ 1 '·

X8 +1
a) Să se determine J.
, b) Să se studieze continuitatea funcţiei.
~) Să se studie~e derivabilitatea func·ţiei.
f(x) - r.
d) Să se caloweze lim 2
-0 X
;:.>o
8•i.:;:118" • p·.
10 f : I - -+ R , f( X ) = . _ xlri X · · ·- t ,·ffl > o·) •
mx + t/ I -- i :2x - .r,s \
a) Sl se determine J. ·
b) Să se studieze continuitatea funcţiei.
c) Să se studieze derivabilitatea funcţiei.
d) Să se arate că pe intervalul (1, 2] funcţia admite,inverrs~
8.29. Fiei f: J -+ ro, +oo), f(x) = ln l t,,,..-~.
. 1 -- i/-:Z
h) Să se .arate că funcţia este bijectivă pe I.
c) Să se determine inversa funcţiei f.
1936, x E Z
8.30•. Fie f :R -+
/
R, f(x) = 1 1977, :c ~ tf' ,Z ·
41 , x E lr, Q
•
Să se demonstrez~ că
f(:t + .Zo) = f(x), (V)x E ll ~1 (V) X 0 E Z'!'.
68
s.at•. Fie a, b E N* şi f: [O, 1] _. [O, 1] o funcţie 1:1-stfel încît f(x) == ~
a+b {i}a,b··
x, dacă xE[O, a:b]
unde fx} = { • .Săsearatecălim(f'ofo .. '.of')(x)=O,
l a,b ( a ] n->ro-
1 - x, dacă ;i; E --.- , 1. ,~ ori
a ,- b
(V)x E [O, 1].·
8,32, Fie rl, f: [O, oo) --. R, d(x)· = distanţa de la pu~ctul x Ia cel inai aprovi~l
punct de coordonată întreagă de pe axa realu,
.se traseze graficul

1, dacă J; =-= O
f(x) = l d~) , dacă x > ()
1) Să funcţiei d.
2) Să se calculeze li:m f(xJ.
I x,-+CO e
3) Să se arate că f este continuă în orice punct al mulţimii lO, oo ).
4) Să se determine mulţimea punctelor i.n eaţ·e /' este <lerivabiHi.
5) Să se calculeze lim (n f(x)dx.
n~coJo
· . I x "'- LxJ = ix}, {x} ~ a
8.33*. Dacă a E [O, 1) şif, g: R+--. lt, f(x) = ) ·J 1.,i J_. 1 ~ ,
l -- lX.1, tXf / U
1, X= 0
g(x) = ( -f(x), x >O.
X
Se cere:
1) Să se traseze graficul funcţiei f.
2) Să se calculeze Iim g(x).
. ic-;-co
3)' Să se studieze continuitatea pe IL. a funeţiei g.
4) Să se studieze derivabilitatea pe R+ a funcţiei g. ([J.:] este partea mtreagă a
numărului real .i). ·
8,34*. Dacă ci, (3 E [O, 1), a ~ (3 şi f'. g : [O, +oo) - U definite w:itfel:
((~) = l x -
~ - {x}
1 - {.t}
.[x] = {x}, {x.·-} < a.
, fx} E (~, ~)' g(,1:)
, ·{x} ;:, '.3
=
I
lf
I '
Î.CJ
-:- '
:c
.' -
X,;,
o
.l' -''
unde [:t] este partea întreagă a numărului real x.

1°. Să ~e traseze graficul funcţiei· f.
2°. Să•se calculeze lim g(x).•
0..'-+00
3°: Să se studieze continuitatea funcţiei g.
4°. Să se determine mulţimea punctt)lor în care g este de,·ivabilă.
8,36*. Dacă -P,,,(x) =-½ 2'>n.

((x 2 - 'l)")i" 1 este polinomul lui Legendre, atuuei uriem·e
r O ,P=i=Pn
ar fi PE R[x] avem i~t Pn(x)P(i)dx = l
2n
:2
+1
, p = Pn·
\
8.36*. Dacă P11 (x) =. --
1-
2n,i!
((x2 - 1)11 )1 11', n E N este polinomu] lui Legendre, s§.
se calculeze Î~ 1
P~(x)P 11 (3:)dx, m, n E N.
•
8.37. Fie T 11 (x) = a.sin (ocx, n : ) + b cost"'~+ n ;) cu·_«, a~ bER şi nEN.
,Dacii. notăm: n= ~ ~'n(x)dx, T~(x) =~ T;,(:r.;)d:r.. T:;'(x) = ~ 1';;i--1 (x)dx unde
ru ~: N*, să se arate că:, T:;'(x) == (-lroc-mT.n+mlX),+ Pm~1(X) unde P.,;,-1 este un
pol.nom arbitrar de gradul m - 1 in x ..
8.38* .. Fie f _: R -+ Ro funcţie con~inuă satisfăcîncl relaţia:
f(x) = ).(1 +x 2) (1 +, (x 1
.Jo •
:! 12- dtj- , (V)x E R, A fiind un număr real dat .
•
a) Să se arate că f este dm·ivabilă în orice punct x E R.
b) Să se ar.ite că există o. 8ingură funcţie f : R -+ R satis.f ăcind condiţia din,
enunţ. ·
8,39*. Dacă
'
a, b E N*
.
şi f, g : [O, +oo) -+ R sint definite astfel;
j x-[x]={:x},{x}~-;;:b j1 ,x=O
f(x) .
. }
- ' g(x) = M , .X > O
1- J 'I'
;i_X_r,
'
• 1X >--
·
.a
a+b
;r;
.,..
unde [xl este partea întreagă a lui x E R, să·se c-alcule.i~

(n-.-t g(x)dx, n E N.
Jr,
[O, 1] n tt
{ xxa,, Xx E
2
8.40. Fie funcţia f :[O, 1l-+R definită astfel:f(x) = E [0, 1] n_t'k.''-._Q)~---
Să se cerceteze integrabilitatea. Riemann a funcţie1 f pe (O, 1J.
m 1,
8.41. Fie .P, Q E R[X], P(x) =E aif&m.-i~ Q(x) = E b1xP-j cu J

~, ă==O J=O
\ m '
0
E - -a,. - - ~ E \ P
lij
- -. ·, ş~·
'
.f - ~· [O ' 1] -+ R·, cu
i=O m-i+·.1 j=O p-J+·l
· { P(x), x E [(), 1] n·Q
f(x) = Q(x), X E [O, l"J.n (R"._ Q, •
Să se · cerceteze integrab1litatea Riernanţi, a fuucţiei f pe [O, 1].
8,4:!*. Fie f, g, h :[a, b] --+ R unde .f şi g sînt integrabile pe [a, b],
. ,.,,., J f'(x), xE [a, b] nQ
-~: f(x}dx·,t, ~: g(x)dx- şi h(x) = 1gtx), x E [a, b] n. (R"-._Q).
Să se cerceteze integrabilitatea Riemann a funcţiei h pe [a, b],
64
8.43. F-ie
'.
f: [O, 1) - R; f(x) = I
.
I
t n E N•
2ii , Z=-,
O , .1; '# -- ,
1
n
I
"
n E .N*
Să sa arate că f este
integrabilă pe [O, 1] şi să se calculeze ~o f(t}dt.
8.44*. Să se determine funcţia cp derivabilă pe R, care verifică relaţia:

f(X) = e-x + ~: e.;..1cp(x - t)dt. •,
8.45. Să se determine n E N astfel ca J = i: (l + xt: ;!- x)n dx E Q.
8.46. Fie f o funcţie de două ori uerivabilă cb. derivata continuă în (O, oo) cu
proprietăţile f(O)= O, f continuă în O, f"'(x) > O pentru orice x > O. Să. se demon-
streze că: 1) lim f(x) există. 2) "lJ!j_ < f(t). 3) funcţia F(t) = (1 f"i,r) dx este t1trict
~OJ; t )1x
convexă (F"(t) > Q) .
.
8.47*. Fie f, g : [tz, b] -+ R cu proprietăţile:
(i) f şi g sint continue,
(ii) g(x) > 0, (V) x E [a, b].
~: f(x)d:e
Să se, arate că există cel puţin un c E (a, b), astfel incit f(c) = ..---
g(c) f'
Jo g(a:)d3:
, 8.48. Se dă funcţia f continuă pe intervalul [O, x) şi se consideră F(x) = (x f(t)dt
, Jo
eu proprietatea că in două punete x1 , x 2 E (0, x) avem F(x1 ) = F(x2 ), iar f este
neidentic nulă pe (Xi, x 2 ). Să se arate că există a, b E (x1 , x2 ) 1n, care fia valori de
semne contrare. ,. ·
8.49. Fie f-: [a, b] -+ R o funcţ,ie continuă, cu proprietatea că ~: [(x)dx ~ O.

Dacă pentru orice funcţie continuă g': [a, b] -+ R e~istă 6 = 6g €: (a, 'b) astfel. incit:
~: f(x)g(x)dx = g( 6) ~: f(x)dx, atunci f e~te nenegativă.
8.50; Să se găsească o funcţie continuă f: [O, oo) -+ R cu următ~arele proprietăţi:

a) (3)M astfel incit pentru orice ix > M, f(x) < O.
b) ~: f(t)dt > O pentru orice x E (0, 00). .
8.51. Fie: la, : (-1, +oo) -.. R, I" (x) = (z 1 dt unde«· este un parametru
Jo cx3 + r3
real strict mai .mare dec1t 1.
a) Să se arate că ecuaţia la, (x) = O admite totdeauna o s}ngură rădăcină reală
ti să se ,reprezinte. grafic funcţia Ia. într-o vecinătate a acestei rădăcini.
b) Să se arate că printr-o schimbare de vari~ilă conve.Qahilă, se poate exprime
funcţia /" cu ajutorul funcţiei 11 • · · · · ·
69
S.52. Dacă funcţia f : [ex, ~ J -+ R este continuă şi strict pozitivă atunci existi!.
duhla inegalitate: m {~ - cz) 2 ~ (f" f(z)dx. (fi~ dx~ M ((& - «) 2 unde m = inf f(x)
M J. Joc f(:z:) m ~l3l
fi M = 1mp f'(x). ' ·
xE[oc,Bl
8.53*. Fief: [a, b] --1- Ro funcţie int~grahilă şi Â.i, ~ • .,., A,i, n numere poiitjve.
Atu:dci oricare. ar .fi :ci, x2 , ••• , Xn E [a, b] ex~stă z 0 ~ [a, bJ astfel .incît
n (:rt
~· "i )a:. f(x)dx = O•
•
y =
-t- f'
8.54.
I/·xf(:c),
Să St;l
. determine volumul corpului obţ.inut prin rotaţia graficului funcţiei
- - x E[O, ;r] îu jurul i ni Ox, unde f este soluţia
c= O, care verifică condiţiile f(O) = O, f'(O) = 1.
-
ecuaţiei diterenţia1e f" +
8.00. Dacă O < a < b < ~. atunci a.u loc megalitătile,:

.. . 2 " '
tg a< ln cos a - Ill ,.:os b t b

. < g. ,
b-a
--n 4
dacă ~ = -t
8.56*. ~;e f :[-1, 1] -Rund~ f(z) =I~: v1 - ,2

,= dt dacă :,; E (-1, 1)
-r.
4
dacă :tJ ==1.
a) Să se studieze continuitatea şi de.rivahilitatea funcţiei f.

Să se 1•eprezinte grafic variaţia pentru x E [-1, 1],
};,)
c) Să se calculeze aria mărginită de graficul funcţiei şi axa Oz.
8.ă7. Se coneideră fnncţia definită prin relaţia: f(x) = si,_, 3"'.

- ' ~~
a) Să se s.tudieze variaţia funcţiei f' pe intervaiul (0, ,.) şi să se reprezinte grafic.
b) Să se calculeze aria mărginită de gr~icul funcţiei f, axa Ox şi dreptele
7: • - 3TC
X = ~ Şl X==·7•
8.58*. Fief, g :[a, b] -..Bou '1"0~ţile
a) g este continuă la dreapta,
b) f este nedescre,scătoare,
c) f(a) = g(a) = a ·şi· f(x) ~ g(x) < x pentru orice x E (a, b].
Dacă f!n) este oo,mpunerea funcţiei f cu ea însăşi de n. ori, să se arate că:
1) liro ţ(n) (b) = a.•
2. lim (b f(nl(a;)dx = (b (lim f(nJ(a:))dz.

n~ )a Jo n-+oo
8.69. Pentru xE.(0, ;] să considerăm funcţiile: f,,,,(x) = (cos x)2a:+2-, nE:N.

,.
Se notaatl: a,.===~: f.(~)dz. Si se arate oă fU'U1 (a71 )ne;N est,e conve1·ge:,nt.
70
•
8.00. Se conSJderl'.I . ·1
ştrun e: an=
~~ -.,-,
, +1-_ dt ŞI. bn
11, t- --- :!
-r+l -:; +,-----.,
= .,,-u t
t· -;- ..
.a..
1;11,.
a) S,; se demdm;tr~ze eă şirurile (an) şi (bn) sint convergente şi să ioe calculeze

limita 101·. •
b) Să I.ie calcub,ze lim an •
n->CO b-n
8.61. Să se det~mine o funcţie f : (-1., 1) -+ R astfel ca. (V) x, y E (.,,..... :1. I \ =

= f'(x) ---:- f{yf = ti
,r: ·r Y
l·I+xY
j
şi f"(i) =/,U, lV) x-E (-1, 1). Să se d.e1uoustreze că h,1nc~m
,
găsită este bijectivă.
8.62*. Fie f': [1, +oo) -.. R. f(x) = f, e-ti:c- dt.

1
a) Să se arate că funcţia f este 'pozitivă şi descrescătoare pe domeniul său ,de

dftfiniţie.
·b,) Să se st,a,bilească relaţia: J'(x + 1) = :&/(:&) ,__ ~ t

e} Să„se arate di f(n '2: Mi,
+ 1) =ni_·.!_ k-=ti t•
(V)tt6~ undo A~,reprezintil. aran.·
jalllfJutefo <¼o ri obiecte luate cito k.
d) Folosind cele stabilito anterior, să so arate că şirul cu tei·uien general:
" A:,
an = n I - .! E este convergeut.
u k=O
8.63. Să se studieze variaţia funcţiei f(x) = l/ x(x 2) 2 definită peniru x ;;:i, O +

şi să se traseze graficul acestei funcţii. Se dă ftincţia definită pe a;x:a reală prin g(x) =
= c1 Va 2 +x2 + c2 I b- xi, c1 > O: c2 >0; b >0 1 a >O-
a) Să se studieze variaţia fmwtii)i g.
b) Să se găsească asimptoLele la graficul funoţiei g.
.
8.64. Fie a, b E R, a.< b şi f, _g : [a, b] -.. R integrabile Riemann asţfel întiit
.
există c. d E R cu proprietatea că f:!(x) + g2(x) = c2 , f(x) + g(x) = c E R*,
(V)x E [a, b] şi~: f('x)dx = ~g(~)dx + d. Să se calculeze
B --~b
-
r-(x) +
cf(x)
--'---'-'--'-"'-'--
dX . Şl
D g1 (x) + cg(%) dX,
= ~ri _.;:;.--'---'----"'-'~
a' f(x) + g(:t) + c - a. f(x) + g(x\ + c
8.65*. Fie a, b E R, a < b, f: [a, b] -.. R integr{thiHî Riernann pe [a, b], dtlriva-
bilă şi nenulă pe (a, b) şi g, h :'[a, b] - R oontinue pe [a, h], derivabi-le şj uenule
_pe (a, b) ou g(a) = h(b) = O. _Să se demonstreee că e:x:istă (: E (a, b) aatfEt1 incit
I
r(c) _ + g'(c) + h'(f) ;;:î: O.

fie) g(c) h(c)
. S.66*. Fie f: R -+ R, n E N* cu proprietatea: că' feste derivahilă de n + 1 ori

fif!n-t-l; 6tlte ooutinuă·pe B. Dacă J}e.ntru orice k = O, n ex.istâ Hm ,-,,,it;1;; == b1, E R,
- ~'1(:-;,,-v.,J. t-,X
să se ă.rate că
•
lim (Y e*':,C(f(z) - f'(n-t-11(:t)}da:
li'+'° Ja ·
E ftkl(a) -
= e..,,, k=aO t·
11•0
·b,0 oode a E R.
'll
8.67. Să se demonstreze că dacă f: [O, 11 ...... ·R
este o funcţie continuă pentru
care f t·(x)dx = 2, atunci existu .c11 E (0, '.l) astfel ·iucit {(~0 ) = sin 1tx0 •
S& sr arate c,1 funcţ.iil~i (: U _,, R de mai joH 11u srut°_-pulinomiale:
8.68. {(X)= exp,aX = uX, a ~ U:_ - {1J; 8,(i1}. f = !!!În; . 8.70. f= COS;
8.7L f(x) = tg x dacă x E R-(itz-ţ- -~}· f(x) = a eIt dacă x E r.Z ,f;
8.72. f(x) = ctg_ x dacă x €.: R - r.Z şi f(x) =bE R dacă x E 1tZ~
8.73. f ...:_ sha, a ~ R~ - {1} cu shax = : (a·t - a-:i:);
s:74. f = cha cu chax = _!_(a'\!~ a-x).

2
8.70. Să se arnte că ecuaţia <lifei·enţială ,y' + f(x)y = O und.e f: R -+ R,
1 ducă xE,R - Q . . · . ·
f(x) = { ~ ' nu admite declt !!loluţ1a y: R -+ R, y(x) = O, (V) x ~ U.
, O tlaca xEQ ·
8.76. Să se arate că ecuaţia diferenţială y' + f(x)y = O cu .f :·-R -+_ R.
1/ţ dacă x t=: R* . . _ .
f(x) = { . ~ - _. adnute ca mnca soluţie y : R -+ R, y(x) = O, (V) x E R.
O duqa x = O
8.77. Să se arate (!ă ecuaţia diferenţială
y' + b(x)y = O unde b :.R-+ R.
l
1Ha6 dacă x E
b(z) =. 1979· dacă x E:
~ dacă ,i.: E
Z
(! -
R- Q
Z,
nu are dectt soluţia y :_ R--+ R, y(x) = O, (V) J; E R.

8.28. Fie p E N * un număr· p1·.i.m ~i - fie Zp = {x E Z I x = kp, k E Z}. Fie
funcţia
•
b : R -+ R definită astfel:
b(x) -
j2
1 dacă x .E Zp
dacă
· x c.
c:
Z - Z.P·
,
·
- 3 dacă x E Q.,- Z
4 dacă x
E R-Q
SA se rezolve ecuaţia diferenţială y' + b(x)y ;= O.
dacă x E Q
•
8.79*. Daca f: R
·W •
~ R, f(~i;) = ·
• { ·1
. · . să• se arate că dacă,
O dacă x c:-. R - Q ,. ,
y : R -+ R este soluţie a ecuaţiei diferenţiale ţJi"i + f(x)yi"- 1 ' = O, n E X* atunci
y(x) este o fu:ucţie polinomială de gradul cel mult n - 2 şi reciproc, oJtice funcţie
polinomială de gradul cel mult n - 2 este o soluţie a ecruaţiei diferenţiale din enunţ.
8.80. Să se arate că ecuaţia diferenţială y' _.:_ sgn y are proprietatea de existenţă
şi unicitate pentru problema lui Cauchy. ·
.8.81. Să se demonstreze că dacă funcţia neconstantă f: R -+ R satisface ecuaţia
fuucţională f'(x + 2) +
f(x) = l/2f'(J; + 1), (V) x E R atunci f nu .este o funcţi ...
polinomială. ,
·8.82*. Dacă PE R[X] este un polinom astfel incit P(x -t- 2) + P(x) =
= +
V2P(x 1), (V)a: E R să se rezolve ecuaţia diferenţială y' + P(x) y_ sin x. V.
"12
Capitol-ul 9
.TEltIE :OE ANALIZA l\lATElUATICĂ PENTRU CERCURILE J;)ij ELEVI
9,1, Asupra unor reeurenţC:\ d~ ordinul întîi
Vom incepe prm a enunţa cîteva definiţii ·care să ne uşureze prezentarea

acestei teme
Definiţi~ 9.1.1. Se numeşt~ r1>.curenţă. reală de ordinul 'lntîi o relaţie de forma
f(n, x11+1) = O, (V) n E N* undef: N X D 2 -+ R este o funcţie. o.Ytfel încît D c R,
:i.:n,
şi Xn E lJ, (V)n E ~*.
Definiţia 9.1,2, Se numeşte soluţie generală a tt.n.ei rectirenţe reale de ordinul întîi,
mulţill?,ea tuturor şimriwr de nuniere reale care satisfac această recu.renţă.
Definiţia 9.1.3. Două recurenţe reale f(n, Xn, Xn+1) = O, (V) n E N* şi g(n, Xn,
Xn+d =. O, (V) n E N* se zic e~hivalente dacă şi numai dac<i au aceeaşi soluţie gencr(l!ă.
Definiţia 9.1.4. Se nu1'(?,eşte soluţie .particulară a recurenţei reale f(n, X 11+d = O, t,
(V) n E N*, un şir de nu,mere reale (an)ne:N* care CJerifică această recurenţă şi care
satisfac~ condiţia (iniţială) a1 = ay. •
Definiţia 9.1.5. Fiind date şirurile de numere reale (an)neN•, (bnfneN• se numeşte
rec!-ll'enţă reală liniară de ordinul întîi o relaţie de forma: · 1
Xn+1 + llnXn = bn, (V) n E N* (1)

Definiţia 9.1.6, Recurenţa Xn+i + anxn = q, (V) n E N* se numeşte recuren(a
liniară şi omogenă de ordinul întîi asfiCiată recurenţei (1 ).
Definiţia 9.1. 7~ O recurenţă de forma:
(2)
se nu.meşte· recurenţă reală liniară de ordinul întîi cu coeficienţi constanţi.
Teorema, 9.1.1. Orice soluţie parţiculară a recurenţei (1} este unică.

Demonstraţie. Fie deci (x,JneN*>' 9:1 = X~ o so]uţ.ie particulară a recurenţei (1)
şi să presupunem ră mai există (?Jn)neN* cu y 1 = :r? o soluţie a rP-curenţHi (1), <lifel'ită
de (Xn)nE.S*: AcP.asta înseamnă că există n E N* astfel incit :r,n i= Yn· Avem:
;Xn+l +
llnXn = bn, (V) n E N* şi Yn+1 +
anYn = bn, (V) n E N* dl· unde
obţinem; 'xn+t - Yn+t ·+
lln(Xn· - Y1tJ O, =
(V) n E N* <a> Xn+l - Y11.+1 =
=
= -a11 (:rn - Ynl (V) n E N* şi cum x1 y 1 rezultă că x11 = Yn, (V) n E N* ceea· ce
este în contradicţie cu faptul că am presupus că există n E. N* astfel îrtcit Xn :fa Yn·
Deci presupunerea este absurdă şi prin urmare teorema este demonstrată.
Teorema 9.1.2. Dacă (x~)nEX* este I) solU;ţie particularâ a recurenţei (1) .~i (x:)nEN*
e..r;te soluţia generală a recurenţei onwgene asociate,' atunci. (xn)neN• cu Xn = Xn + x~,
(V) n E N* este solu,tia generală a recurenţei (1).
, ' '
Demonstraţie. Fie B mulţimea tuturor şirurilor de numere reale care· verifică

recurenţa (1) şi }t,J mulţ,imea tuturor şirurilor de numere reale care verifică recurenţa
omogenă asociată ei, iar D mulţimea tuturor şirurilor de numere reale (xn)neN* cu
proprietatea că x 11 = Xn +
x?,, (V) n E N* unde (xn)neN* E M şi (x?,)neN• este o
soluţie particulară a recurenţei (1). Vom demonstra că B = D. Fie (xn)neN•ED,
73
l'Uttltll. ol exiatl (!1,n)neN• E M ~ &xistil (~)ne,N• soluţie parti'cu.Iară a recurenţei (1)
astfel încit. Xn = Xn + a:~. ·(V) 7/. •:::'. ~*. dPci ;l:n+I -/- anxn = Xn+l -+· x?,:,..1 __ :
+ an(~14 -·:·· ;l:?,) = :î\1+1 -+- anXn -;- ;f;~, ·'- anxH "'' I• bn bn, (V) n E N * şi deci
DC B. Fie \?'.,),,E.S" E B adieri ;t\ 1.•,. 1 a 11 :ru h,,, IV} nE)\* şi fie Xn = Xn -- x~.
(VJ n E ,x,,,_ ln HCP.Stn conditii avem: Xn+I <lnXn .""- ;i'.,,-ţ-1 --- x?1+1 -,- a,,,xn -- a.n.X~ •=c
= Xn+l + anX'.,i -·- (;/;'..;-) -- ltnX~.) "'""- bn -·- bn °•~ o. l'v') n E N*. Deci (xn)nEX' E !li.
Deci (xn)nex• E JJ ~ (3) (xn)nE~· E 1V astfel hwît Xn :i\i .i,:, ('v') n EX*<=> = +
, .- (Xn)neN* E D, deci B CD. Deoarece am demonstrat că B CD şi D c B rezultă
B =D şi' cu aceasta teorema este demonstrată.
Teorema 9.1.3. Dacă (anhieN* este nn şir de numere reale astfel încît an E R*,
(V)n E N* atunci· soluţia generală. a. recurenţei (l) este. ,,nulţimea tuturor ţirurilor de
numere „eale
(3)
zinde c este o consta,aă, reală arbitrară.
Demonstyţie 1 i. Să găsim moi intii soluţia. gfm:erală a recurenţei omogene

r,-1
asociate: !En+t + a..,/tn. = O, (V)1i E N* - xn+1 =, -a11 xn, (V)n E N* =J:l il\+ = 1
= (-i)n-l n
n-1
'-··: 'J
a,Xi=;::'Xn= (-i)1Hxl
11-1e
nai= (-J)n-l d.
, == ·I
,
nai
n-1
I·~. I
unde d este O con-
stantă reală arbitrară. Pentru a. determina. o soluţ.ie partieulară a nwurenţei neomo-
gene vom aplica metoda v~iaţioi constantei. Solut,ia particuiară est1• (x~) EN* cu
n-·I ,
x~ = ( - 1)11- 1 dn i~ţ lli, x~ 1 = (-1)n dn+i lJ ai, ('v')n E Na. Deci înlocuind in (1)
ohţ.mem:
'
(-i)n dn+i
. rJ ai+ (-1) 11- 1 d11 rI ai= bn, (V)n E N.* = cl,..+ 1 - dn = <:nail'.':_b1i,
1 (V)nE
,,~I i=I
,,i=l
E N* => dn =di+
•
E fi
·j~si
(~i)ibi'
(l.j
(V)n E N*. Prin
J=· l
~ = (-i)n-t ld + }: (-:::-~)i-.bţ)Tf
1
11 1,~-1
1
n.1 i·~I
ai şi
•
deci ~n = Xn +~~
1==1
= (-1)n-l(d +di+ E
1=.l
(-})i bţ]rY ai= (-i)n-1 l'c +
ffa, ,=-1 i=i flaj
t (-/)~~i)lf ·1=1
lli, (V)nEN*
j I • j=1
urn"IP. r = d + d1 este o constantă arbitrară.
Ut,Hnitfa 9.1.8. Fiind dale şiruţile de nu.merr, reale (a11 )neN•, (bn)neN• se nume.,~te
l'flPlll'fmţ.ă r~ală de tip Bern011lli o rec11rmjâ renlri, dPc ordinul întîi dl! forma:
Xn+:1, + llnXn = b x!,, 11 (\f)n E \*, IE R. (4)
n O alt/1 demc:mstraţie ~ gă~şţe i:q l;tevistş. Matei;natjcâ a elevil9r din Timişol,!.l'a nr. 2/19Ş1.
74
Definiţia 9.1.9. Fiirul date şirurile de numere reale (4n)neN•, (bn)neN*, (cn)nE-S-~,
se nflmeşte recurenţă reală de tip Riccati o recurenţă reală de ordin11l întfi de forma:
Xn+t =an~+ bnXn + Cn, (V)n E N*, an -:/= O, (V)n E N*. (5).
... 9.1.10. O recurenţă reală de tip Riccati de forma Xn+1 = ll.n.x;. + bnxn +
Definiţia
+ Cn, an E R*,. (V)n2 E N* se numeşte recurenţă reală ·de~tip Pompeiu dacă şi numai
dacă Cn + 2bn+t - ,bn = O, (V)n E N*.
an+1 "'lln
• Teorema 9.1.4. · Dacă se cunoaşţe ·o soluţie particularii, a, recurenţe,: Riccati, at1inci
determinarea soluţiei sale gener.ale se reduce la determinarea solp.ţiei generale a unei
recunnţe Bernoulli.,
Demonstraţie. Fie (x!:)neN• ~ soluţie. particulară a recurenţei Riccati adică:
x~1 = an(X~) 2 + bn:4. + cn, (V)n E N*. No.tind Xn :-- Yn + :4,, (V)n E N* rezu]tii. că:
Yn-n + i>.,+1 = an(Yn + 4.) 2 + bn(Yn + :4.) + Cn, (V)n 'E N* - Yn+t + x:!+1 = any~ --+-
+ 2(a11 x~ + bn)Yn+ an(:4.) 2 + bn :4, + Cn.<=>Yn+i + (-2anx~ - bn)Yn = any!, (i'f)nEN*<=>
<=>Yn+1 + dn Yn = an y;,,. (V)n E N* unde dn = -2a„xi - b,u (V)n E Y*.i Deci am
obţinut o recurenţă ife tip Bernoulli cu t = 2.
Teorema 9.U;. Determinarea soluţiei generale a unei recurenţe reale de tip Pom-
peiu este echic,alentă cu determinarea soluţiei generale a unei recurenţe Bernoulli de
forma Yn+i = any;., (V)n E N*. ·
Demonstraţie. După cum se observă. condiţi.a lui Pompeiu este echivalentă cu
cunoaşterea unei soluţii particulare a recurenţei Riccati. Recurenţa de tip Riccati se
fil8.l
· ' serJe:
· · Xn+1=an ( Xn+-2
bn, )2 --2-+cn+-2·,
bn+1 · bn+i -,.-,
1 ·~ ( ) v* ~Xn-1-1+
.vnE.1.,
· an lln+t lln+t „lln
+
· ~an+1 = <ţn Xn + 2lln
b
9
(
n+i n +C + 2
. b ) b
lln+i
2
71
b
,-;2!-,
n+i -
"lln
2
(V)n EN*. Dacă ţinem seama de enunt
,
•
'
şi notăm 'Un= Xn + ~, (V,n E N* atunci relaţi~ precedentă devine: YrtH = a,.y~,
2an
,(V)n E N* şi deci am obţinut o recurenţă reală de tip Bernoulli cu t = 2.
Teorema 9.1.6. Fie (an)n~h (bn)n;;;,h (cnk,1:1 şiruri de numere reale O,Stfel tncU
bn E (-1, 0), (V)n E N* şi există lim Cn ' :r; E R. Să se demonstreze că orice
lln n~oo lln +bn
şir (x71 )n~t ~ n.umere reale care satisface recurenţa liniară de ordinul tntti, ,wmogenă:
a71 xn-1-1 + bnXn = Cn, (V)n E N*, (6)
are limită l}Î lim Xn :;= x. ,
n~oo
Demonstraţie. bn E (-1, 0), (V)n E N* ~ - bn E (O, 1), (V)n E N* - _ an =

lin · lln - bn
..,. dn E (1, +oo), (V)n E N*, (7)
b
...!!: E (-1, O), (V)n E N* <=> h71 E (-an, O) V bnE (O, -an), (V)n E N*<=>
lln
._ -an < hn < O ,V O < bn < -a 11 , (V)n E N* => an
. /,
bn < O V lln + + bn >O,, •
(V)n E N* <=> a11 -1- h11 =fa O, (V)n E N*.
Prin urmare, cn(an -•- b71 >- 1 are sen.s orica,re a,I' fi n E N* şi conform, enQnţului
lim c,,.(an
llo+llt
+
bnt 1 = x E R.
75
Conform condiţ.iiJor din enunţ nn 1:= R*, (V)" n E X* şi deei putem împărţi
~
recurenţa (6) cu a71 şi notam }~; -= bna;;1, r.;1, = c„p;;1, (V) n E N*.
Cu aceste notaţii recurenţa (6) devine:
Xn-f-1 + { x11 = gn,
11 (V) n E N• (Sj
adică o recurenţă de forma '(1).
Conform formulei (3) soluţia generală a recurenţei (81 este:
~+1 = (-1)n (K'+ f.'_ n :=,fr ft .

t=f
(~1)igi)
fj
j=1
şi dacă ţinem seama de expresiiJe lui fn şi g71 în funcţie de an, b 71 şi c11• rezultă;
"
Xn+i = (-1)n(x + ~(-1)' Cin !!1.J, 11 b< (V) n E N*t (9)
.f:i Iii J=1 hj i=i /li
unde K este o constantă reală arbitrară şi x1 E R.

Relaţia (9) s_e mai scrie:
n i
x +E
i=l j=1
CjOt 1 n d;
~+1 == ---'---'/1.---=c--=.- (10)
n di
i=l
·ft
D.eoarece di > 1, (V) n E N* rezultă că şirul {y71 )n;;;;,1 cu Yn· = fl

;,~1
di este strict
crescător ~i rn1rnărginit. Prin urmare în (10) se poate aplica teorema E. Cesaro -
O. Swlz şi ob-ţ_inem: .
n ·f-1 • .. 'I?.
I( +E ciYiat1 - 1( - E Cfl/iat1 _1
}im Xn+l = Jim i~I . -is-1 = lim Cn+1dn+1Dn+t =
n-+ 00 11 -+<>-· Yn+1 - Yn n-+oo d.ii+ 1 - 1
-- 11·m -- Cn+r On+1 a;;~-1 b~-:.~1 -
_
1 1
-
1·1m Cn+1
------ = x .
ş1 teorema este d emons t rati,:1:1.,
n-+ct> -· a,-,+1 n-H -c- 1 + bn+1
n-+oo an+1
/ Aplicaţia 9.1..1. Să :,;e calculeze l,im x .dacă (x 71 71 )neN• are proprietatea că:' nx11+1 -
n-+oo
- XnVUÎ = n-,-v(n (V) n ~ 2.+ 1)!,
Şoluţie. Sin tem îi;t condiţijle ieoremei precedente cu' an = n, bn = - Jr n I
şi. cn = n+v (n + 1) !, (V) n ~ 2. Este evident că bn =- t nn! E (~1, O) şi avem
lim · = lim
n+v + i)l = lii;n
n+v--·-.
(n + 1l 1
lln
1 ', 1
cn
+ bn
· (n
Vn ! - - - = hm Ln+l · - - - - =
n400 lln n-+oo n - n4oo n vnl n4co 1 - lim Ln
1-- 71400
n
1 1
= e-1 • -1-e-
-- = --
e-1 1
unde (L~)n;;;,2 este .şirul lui Traian Lal,escu. Rezultă deci c/1
.
IIIDXn 1 .
= --,
n-+oo e- 1
Aplicaţia 9.1.2. · Să
_
se demonstreze că lim
n~oo
Xn = O <=> liro
n4<D
(x71+1 - aXn) = O .unde
aE (Ot 1). (O generalizare a unei prob1eme dată la Olimpiada Matematică din U.R.S.S.).
76
S.oluţ,ie. (=>) este evidentă deoarece lim
n-),'X'
Xn = x€ R ,=:, lim,(z11+1
n~o:>
- a2,i) _,
= (1 - a).-r. . . . •
(~ ). Dacă notăm a11 = 1, hn = -a, Cn = Xn+i - ax11 , (V) n E N• ·atunci pe
baza te':3'remei precedento rezultă că
. . x 11 =:== 1·1m - -
lm1 "n - = 1·1m -----·---;--
Xn+t - ·a:i:n O•.
,...,.°" ,i;.,.,,:, 0 11 ·+- bn n--,.ao l - ţi,
Aplicaţia 9.1.3, Fie (x11 )n~ 1 un şir de numere reale astfel înctt mxn+1 - ( -1-·-
n+1
+
+-1 -+ ... + 2-). Xn = L11 , (\/) n E N* unde m E N* - {1}.
n+2 mn ,
Să .r;e demonstreze că şirul (x )ne~·
11 este convergent şi să se calculeze x = tl.--,.a:,
lim i 11•
Soluţie. In te"rema 9.1.6. considerăm an = m, (V) n E N*, bn = · - (- 1-.- +

, n +1
1 -· + ... + J_), (V) n E
+ -.- N* şi cn = _Lm ('v') n E N•.
11+2, mn
Avem că: •
1 1 1 (m· - 1)n 1 1 1
O < - - + - .-
n+1 'l.+2
+···+ -mn <-+-+
n+t n+1
... +-=---,
n+1 n+1
(V)n EN*
· de (m - t)n ori
d/unde rezult.ă că bn = '( 1 ~ m)n E(-1,0), {V) n E N'* şi prin urmare prima condiţie
an. m(n + 1)
din enunţul teoremei este îndeplinită. Mai departe avem:
lim - -Cn
- = 1·1m Ln = 1·1m L n • 1
= e- 1 • - -1 - -
an + bn n ....oo m + bn n--,.oo
11--,.ro m + lim bn
.....00
m +n-+00
lim bn
Totodată avem:
•
' ,,
I1m.
n-~o:·
L
11 = - r,--,.a:,
· .
}'
1m ·( -.- 1 -'+ -1-
n -1- 1 n ..J.. 2
+ ... +, -.
·
1 ) =
mn
}"1m
- .n--,.co (1 · +· -2 + ... + -n + -n -1 +
1 1 1
+
1
-;-- --1
+ ... + --:-
1
- . J·
In mn · (1 + -+
+ 1im 1.
...· + -n1 - In n J- 1·1m{
. In mn - 1n n) =.
n + 2· mn· n~o:i2 I n.... oo
-= -c + c-limln.!!!!!
n--,.oo n
= -ln m,
~
unde c este constanta lui Euler adică lim

. n-,..oo.
(i + ..!.. + ... + ..!..n -
2 . ,
ln nJ = c.
.
Re,zultă deci că:
' '
lim
n--,.cx,
X 11 = nlim
....oo an
cn
+ bn
= -e-1 • m - 1ln m •
Aplicaţia 9.1.4. Dacă şirul (un)n;;:,1 de fnumere reale are proprietatea că
2 .' 2 , ..l.. 2
liro " 1 + 112 ,- ... un = O, atu,nci orice şir <J,e numere reale (xn)n~t 'care satisface
recurenţa : 1 980 nxn+l - (1 936 n - t

~~1
u;\ Xn
)
= ~ trn1~ (V) n E N * e.ste con'1ergent.
•
Să se calculeze lim Xn = z.
n .... oo
?7
8otuţie. Dacă ţn inegalitatea Cauchy-Buuiakowski--Scllwar~:
cuns1deră]Jl hi= n-1 , (V) n E N* rezultă că:
1 n uf ~ ('_1- >'n ui)2 ,

-E (V) n E N*
n i=t . n t=f
şi de aici. obţinem că: Jim "'1 + us +···+Un = O. Dacă în teoreiµa precedentă.

n~xi n .
n I
consiilerăm an -. 1980 n, bn
. . = '-1936 n + E
,-1 ui, c~ = 44 ţ n I, (V) n E N*, reiuită
că sint ÎQ!i.eplin.Hie COJ)..!'mii~ ,cerq.:l;f,
. .
de enq.qţµl siju şi q._eci (Xn)neN:"
,li .
vn!
este conv,ergent
. .
lim Xn '= lim
Cn
= lim _ _ _ _......_-'----------
'J 980 • -,-, iYnI =
= liro -~-
şi
n->"" n-+co an +fn n-+co t -~+ _1__ a 1 + a2 + ... + "n n
1 980 1 980 n
= fim hn =. e":"~.
Aplicaţia 9.1.o. Fie aER*, bER astfel tnc1t ba-1 E(-1,0l. Atlmci Jim xn = o-
n-+co
~ lini (.a.ţn+1 ,...: b:r:.,.) :::;;:: P, u._nfi,e, (xnk,,1 este
n~o, .
m,i şir de numere reale. •
Soluţie. Dacă b = O awnci echivaj.~p.ţa e:nUI)ţată este e-yidentă ~ ,n ~~µţjp~.i;,
vom presupune b E R*.
( ~ ). Este ey!dent că Jim Xn = .O ~ Jim (axn+t - bxn) = O.
n,"co ·n~oo
, (<= ). ln teorema precAdentă considerăm an = a, bn = -b, cn = axn+t - bxn,
(V) n. E N* şi atunci rezultă imediţlt. că lim Xn _:___ lim --5L._ = Jim ,-!!_n__ = O.
1t-+5" n-+co "n -I- bn 11-> a, a. - h
Fie u., v E R, a E R~- - {1 j- şi. f : R ->- 3.+, f(x) = a 1'-"+1'. Atunci /' este de.riva-
bilă dP nori n. E N pe R şi avem: f'(x) = uf(:ţ) in a== u.a·ux+v ln a;,f"(x) = uf'(x) ln a =
= ii 2f(x) ln2 a,= n 2aux-i-v In 2 a, ... , f(ni(x) = u"f(x) tnna = u,naux+v ln 11 a. Pe <lt>• alt,ă
parte dacă g, ,h : li, --t R smt ÎJlncţji deriyabi).e de n ori, n E lS p~ Jl aHpici prin
inducţ,ie matematică se demonstrează că funcţia produs gh : .R -+ n este derivahilă
de n ori pe R şi avem formula lui Leibniz:
Fie (bn)n~t o progresie aritmetică cu raţia r E R* şi pentru orice 11, E J* ·să

considerăm funcţia F 11 : R->- R~, P 11 (x) -~ E" ahix.
-j=1
Rezultă deci că
TI /
Dacă ln (2) derivăm de i ori i E N şi ţinem seama de (1), obţi11e:rp:
f i • •
I i
b:.+1abn+ix lni a - b~a 1'1x 1ni a = E C{F~f'(x)(arx ....,. i)l~l (3)
i=t
uiu:le
n
F!fl(x) = (h{a„t"' + bta\"' + ... + b~ahn" )ln; a ·. L
h=i
blabkrr. lni g
şi atunci relaţia (3) devine:
Din faptul că a E R~ - {1} rezultă Jni a E U.*, (V)i E N şi deci ·priµ şiP.);p}~fi
care relaţia (4) devirni:
n i-1 n
b;+1abn+i"' - b;abix = L L C{blabkxri-i + L biabkx • (arx_ 1). (5)
• h=i .i=O k=t
Dacă în (5) considerăm

I
.1: = O obţinem:
(6)
11
unde s,.,, _-;(r, h1 ) = E bt este suJna puţeFilor de i ordinul j

h=1
a. primilor
'
11 termeJij ai
pro~'T'esif'i aritmetice cu ·ternwnul gentWal bn = b1 + (n. - 1)r, {V) n E ~*. Vom dn
mai jos diversP- valori spre a obţine prin 1wml'lmţ.ă sumelr sn,.#, b1). Pentru i :;;,=- t.
wn relaţia (6) obţinem: bn+i - b1 = ,.C?sn, 0 (r, h1 )r de @de rezqţtă
/li
Bn, o
(r' bI ) = bn+1 -
I'
= n,. (7)
Pentru i = 2, avem: b~1 - br = C~n. 0(r, b1 )ri + C~~. 1 (r, bi)r de t.ţp~e 9);,ţiJJ.~m:
t,?,+1 ·- b~ - nr~ (8)
Sn,1(r, bi)= .. 2r t·· •
Dacă
• în (6) înlocuim pe ~ cn 3 obţinem:
bf1:H - bj = Cl:sn, 0 (r, b1 )r? + CAs 11 , 1(r, b1)r2 + qsn, 2(r, b1 )r.
şi de'ci rezultă că:
. ( b)_ h~+l - bÎ - -,ir3 - r(b~t - br - nr 2 ) _ 2(b::+1 - h1) - :'Jr(b~l - b~) -L n.r 3

s.,., 2 r, 1 - 3r - --·· 6r · - - - - - - · - .
Pentru i = 4 rezultă: b~+ 1 - /J; = C2sn. 0 (r, b1 )r4 + CJs11 , 1 (r. b1 )r3 + Gîsn, 2 (r, b1 )r'~ +
+ (;:sn, 3(r, b1 )r de unde ohtinem c•.,i
om
Prin metoda rnaU>.mat.ice se pot obţ im>. Sn, 1(r, b1 ), (V) " E N * ot•i).ar.~
inducţir.i
ar f 1• J• E 1.'f 1, •).... , ... , <I!>•l • ,1 ·1
ur1carn
-- . f ş1
~T *
ar f'1 i• E .i., ·.
Dacă in ar.este formule inlocuim pe r şi b1 cu 1 obţinem:
Sn, 0(1, = sn, 0 = 1° + 2° + ... + n° -~- n, s 1(1, 1) = 1 + 2+ ... + n =Sn,1 =-
1) 11 •
-
-
n(n + 1)
- - - - - - , 8n 2 •
, 2 -_ 12 + 22 + ••• -f- n 2 -_ --'---'-----
-(l l) _- •~n n.{n + 1) (2n + 1)
, •••
2 ' ' ' 6
Din aceleaşi formub pentru r "- 2 şi b1 = 1 obţinem: Sn ,0 (2, 1) = 1° + 3° +

+ ... + (2n - 1) = n, (2; 1) = 1 + 3 .L .•• + (2n - 1) = n2, sn, 2'2, 1) =
0 sll 1
2 ' n.(4ns- 1) s_ 3(2 , 1) = . 1s. + 3s + ... + (2 n- .1).3. =
-== 1 To'l2 + ... + (2 n- 1)2 =----,
a ..,
= n 2(2n2 - 1).••
n-1 ·
Mai departe pentru orice a, tER* vom nota (a, r)n, ij (a+ ir), (V) n Eli* ..1;1i:
(a, r) 0 = 1. Vom demonstra că oricare ar fi a, b E R* şi oricare ar fi n E .N * avem
n
ca + b, r>n = E
i=O
c~ (a,-,>n-i(b, r>i· • (11)
Această formulă este cunoscută sub denumirea de bin-,mul factorialelor. Pentru

a
orice a E R vom considera funcţia fa : R -+ R cu fa(x) • (1 - ,:x) - r care este deri-
. . . a~
vabilă· de o infinitate de ori pe R.. Avem: f~(x) = a(1 - rx) r · = (a, r)i faţr(~),
a.+2r ·
f;(x) = a(a + r) (1 - rx) r =· (a, r) f + ,.(x) şi
inducţie rezultă că fAkl(x) =
2 0 2 prin
=·a(a + r)(a +.2r) ... (a-+- (k - 1)r)(1 _: rx) = (a,
r),ia+Nr(x), (V) k E N*.
Rezultă deci. că putem scrie fi1!/.b(x) = (~ b, r),Ja+b+kr(x), ·1v) k E N* şi· +
atunci avem f~0ib(x) == fa+b(x), n1!/.b(O) =(a+ b, r),., (V) k E.N*.
Ţinind seama c~ fa+h(x). f 0 (x)fb(x), (V) x E R rezultă aplicînd formula lui
n .
Leibniz că: f~".j_b(X) =E c~nn-i)(x)f~1(x), (V) n E N şi deci (a+ b, r)nfa+b+nr(X) =
i=O ·
n
=E
i=O
C~(a, r)(n-iifa+(n-i)r(X) (b, r)l b+ir(X), (V) n E N.
• -
Dacă în această ultimă relaţie înlocuim pe x cu O şi ţinem Sea.D;la că ( 4(0) =t
oricare ar fi a E R* obţinem relaţ.ia:
'i1.
•
(a + b, r) 11 = E C!(a, r)n-lb, r)i,
i=O
(V) ri E N
fi deci relaţia (11) este demonstrată.

Să se determine suma:
n-1
E
k=O
(k + 1) (n - k)xn-k-iy'II.. (12)
Dacă a: = y este evident că suma din fmunţ, pe care o notăm Sn(x, y) este egală
'/1.----1
cu xn"."'1 E
k=O
(k + 1) (n - k) ceea ce se calculează destul de simplu.
80"
P~tru x··,,. y procedăm astfel;
(x Sn(t, y)dt
Jo -
= (x (1 • n • in-tyo
Jo
+ 2(n - 1)in-2y + 3(n - 2)F- y
,
3 2 +. .
... + n • 1 · t0y 11- 1)dt = 1x y 0 + 2x 1y_ + 3x y + ... + n:J!Jynr-1•
11 11- 11- 2 2
Să integrăm ultima sumă obţinută în raport cu y şi avem:
(Y((x S11 (t, u)dt)du

Jo )o
= x y· + x
11 11- 1y 2 +x 11- 2y 3 + ... + xyn = xyxnx -yn.
- y
(13)
Procedind acuin pe calea inversă adică prin derivare obţinem:

x ·
-S11 (t, y)dt = xn.+~ - 1n -l- 1)T211n.
1
+ nxim+l
~ ' · ·'
0 I (X - y) 2
fi printr~o nouă derivare în raport cu x rezultă:

n(xn+s - 71n+2) - (n + 2)X11(xn - yn)
• Sn(x, y) = -----"'--'---'--"'---'---....._._
(x - Y) 3
Sl se calculeze suma
n
S1c(n) = ~ ikc:i. (14)
n
Intr-adevăr; fie, f(x) = (1 + exr = I: CieJx care este o funcţie ihdefinit deri:.
j=O
vabilă pe R. Derivind pe f de k ori obţinem:
n •.
f(kl(xj = E CUkeJ; = n"(1 + ex)"
J=U
de· uns).e pentru x = O rezultă f1k 1(0) . nk • 211 = s1c(n).

Dacă ·u este un număr natural, sh se calculeze:
q:;:~-1CC+fu+n-1 - c,~c~:~cţ~!.. +n + c~c~~!..+1C:+:n+n+I + ...

••• + (-1 tq:+!,+u-tq+!..+n+u-1 (15)
unde m, n, p E N*.
După formula binomului lui Newton, avem:
(1 - X)U = 1 --- ('!x -•-· cax2 - ••• + (-1)UC:x". (16)

Înmulţind ambii membri ai ndaţiei ( lu) cu x" ·"- 1, r1,zultf1:
f(x) = xP+n-1(1 - x)u = xP+n-1 - l'JxP+n + cax"T"+l - ... + (-1)uc:xP+n+u-1.
Derivînd ambii membri ai ultimei egalităţi de (p - 1) ori obţinem:
f(P- 1 l(x) = (p 4- n - 1) ••• (n + 1)xn - C!(p + n) ... (n + 2)xn+1 + ...

'
... + (-1)uC~(p +· n + u - 1) ..• (n + u· + 1)xn+u
, .
de unde prin împărţirea ambilor membri cu (p - 1)1 rezultă:

' -
'-f(_r-_11_/x-'-.)
-(p-1)1 = cv-1 n
j,+n-1X -
c1cp-t
,., p+nX
n+l.
+ ••• + - 1)ur,,,cp-t ( __._..
'-'ii P+n+u-tX'..,...
20 81
ln~ulţim din nou ultima· ~galitate cu zP+m-1 şi rezultă:
,XP+m-,.lf{P-%i:) _ CP-,..1 p+m+n.-1 rrucp-,-1-'D~ +
{p _ 1)1 - P+~t:li - t,u P+n;t;· · , :_••
••• + (-1 )"C:.:C:+1+u-t :i;P+m-tn+U-,.1.
Derivînd şi această ultimă egalitate de (p - 1) ori după lmpărţirea cu (p. - 1) !
re,zultă: ·
(x) = ( :,:P+m-ţr (p-l)(x) )(p-ţ) = CP-1 CP-1 xm+n -
g ((p _ t)!\ 2 p+n-1 p+m+n-t
- C!CE+!CE+~+n-tXm+n+l + ... +.(-1)uc::c:+1+u-1C:+~+n+u-1:z:'1l+n+,i.
I ' ,
dP-1 ( P+n-1(1 )'U.))(p-1)
Deci g( X ) = (- - - .----
~.,..1
((p - 1) !)2 '~xP-1
X · - X • (17)
După cum se constată suma din enunţ este tocmai g(1).

Revenim _acum la formulele de recurenţă pentru sumele -s,,,, 11.(11', b1 ) pe care
Je-am stabilit mai sus. Vom.stabili unele relaţii de recurenţă pornind de la alt.e fnn(',ţ.ii.
Fie identitatea: • ..
n n-1
. rx ~ . l . rx ,-.._ , (b ,)
sm - . ~ sm ,ix = sm - • L, Rm + ir x =
2 i=i ~ ;.,o •
= sin {b_ + (n ~
__ 2
l)r) x sin ~:~
:!
x=·.!._(cos
2 .
{h - .!.'..)
t
x~ cos (b -1- 12 n -
~
11 r) x).
Vom deriva această identitate, membru c1i membru, de k ori, după formula lui
·Leibtâz,
. vom nota b +"1.
2 (n __:_ :l)r cu d si
• obtinem:
' '
k,
~ (1 rx))(k-j)~<.
Cl.(··sm . f:;( sm bix)!' = ~
2 f=6 c·j, (sm
. Ulfti) !im (1
~ (k-,,., • (.
·i·
--:; nrx ))w =
~ : ((b- ~ rr cos ((b - : r)x + {- k.r) -(b + f (2n - 1)rr eos ((b + '¾<2n -
' -- i)r) X+ :. kn))-t t
Ct( ~ rr-j sin(¾ rx + +(k- j)n) bf sin(hiX + ~ j1tJ ===
=tCJdk-Jsin(dx + :·(k-j);.)C nrJsinC nrx+: i~)=
= : ((b - ~ 1'r {(b- ~ r) X+ : k;;)-· (b + +(2n - 1)rr ((b +
COS COf
+.!..(2n-1)r)x+1.1m))· Dacă aici înlocuim pe x cu O şi pe k cu 2p'obţinem:

2 ' 2 .
(-1)11 (cfu, Crrp-\n.,i(r, b) + q1, (+,rp-:3 J,'n.a(r,b) + ... + c~~l ~- s,,,2p-1(r, ':> J = \
= (-i)P (c~d2P-1 ~nr+ C32Pd2P-n ( nrf + ... + C~ţ- 1 d + f+nrrp-J) = + (--,1)P((2b +
)i-···1 f,- I
+ (2n - 1)r)2P - (2b.:... r) 2P) <=> 1 y·~t+
--.;-
12i+1r2P- 2H • =
- qt+1(2b-+-
s,,, 2i+1 (b, r) :> (n-,-
j =- I 1 • ~ f1
li
Daci vom considera ideţititatea:
. (
sm 1
2 rx 6 cos b
) n 1~ = ('"~
.-1 eos (b . )~m, (21 rx ) = cos'(b +
+ ir)x
+ : (n. - 1)r) x sin ( ~ nrx)-= { (~in (b ,+ : (2n - 1)r) x - sin (b - ; r) _ţ)
derivăm ca mai sus şi apoi înlocuim k = 2p + 1 şi _x 9 O, obl!µepi:
ECi4122i,2p-2H1snJ!i(r, b)
~=0
= t
i=O
C~+? (2b + (n - 1)r),p-,,.2i+J. (w,)~~ ~
== .!..
2
((2b + (2n - 1)r)IIP+1 - (2.b
'
- r)2f>M).
9.3. Două probleme .cu... alte p~bJ.eme
In această problemă vom arăta modul cum. se poate geqerali.za o problemă, vom
dovedi că, întotdeauna atunci cind abordăm o. problemă e~te necesar să analiz~JD
mai întîi condiţiile esenţiale care se impun în enunţ, cum intervin ~cestea în rezolvare,
dacă acestea nu pot fi puse într-un c~clru mai ge,Q~ral, ce se intimp~ă (ţ11că a~ţe c~p-
dţţii devin mai restrictive? ·
I. Pornind de la problema lui Traian Lalescu.
în Gazeta .Matematică volumul 6 (1901) m:arele matematician român Trtlian
,L,alesui a prop"us pr.oplema 579 al cărei enunţ este:
Fie Ln = n+V(n + 1)1 - .
tr"nl, (V)n E N* - {t}. şi. Li E R.'
Să. se calculeze L = lini Ln.
·;1-~ro
in următnareJe ni1merr s-au puhlicşt o sr.ria de „soluţii" care „arătau" că

-~
Jim Ln =; e-1 , (*).
SoJuţiiJe date nu erau riguroase, qne}.e dintre e)!:l ;bazîndu-se pe faptul ·13(!_ r,ec~,
.
proca teoremei Cesaro-Stolz ar fi adevăr~tă, f!i,ră a piai face ipoteze suplimentare
asupra şirurilor care intervin î.n această teore~ă (în tema ur~ăt~we vom
demonstra că în cazut acestei probleme, ~orema E. Cesaru-0. $talz, funcţionează,
punîndu-ne totoda1;ă întrebarea dacă nu cuniv~ Traiari La/eseu ştia că aioi se poate
apţjca reciproca teoremej E. ţe~aro--:0. Stolz). Este egalitatea .(*) ~4evp.rată?
· Această întrebare a fost pusă de regretatuţ profesor a1Ja(ţemician Tibţriu Popo-
vicilJ., unul di:Q.ţre premianţji Gazetei Mateniatic.e şi unul dintre .cei mai harnici şi devo-
t.aţ.i colaboratori ai săi . .întrebarea a fost adresată colectivului de cadr,E) dicţactice şi
f•.ercetătorilor Universităţii „Babeş- Bolyai" din Clu,i-N apoca. ·
Prima demonstratie riguroasă a faptului că egalitatea (*) esţe adeyjfţi.tă ~ fost
1ată de conferenţiarul dr., Iosif Kolnniban şi ea se bazează pe forll:lula lui Stirling.
In anul 1976, Ale;x;q.ndru ftupaş, Jector univ., dr., Ja Sibiu a dat doy.ă soluţ~i elemen-
t,are acestei proJ)leme., dar aceste soluţii erau qestul de lu:qgi. fo. ~~l 1978, Marcel,
Tcna, yrofesor la AJexandria (Teleorman) d1l acestei probleme o soluţie scurtă şi
fllegantă care a permis lui D.11tf. Bătinctu, 1wofesor la Liceul ,,:JJA.TE! .fl4$4/J..4fl'·
din ~ucureşti, să dea acestei prol>lemfl m.aj nrnJte generalizări şi interpretări.
ln cp,le e_e m:meaz~ vom da o altă general~,zare şi vom stabili o serie de, aplţcaţii
ale problemei lw Traian Lalescu. ·
Teor('lma. 1:t.:l. 1. Fi; (11 n)nE'- 1111 „
şi strict lire.<:câtor df' 11 u.m.eff.' ;,.atnrp.le~ (;r.11.),1~1 1111
şir de munere"11eale ,<1/:rict por.i#vf'. Wnln-;;;-1. Cll lin= i1 ,T;, (V)n E ~·~ şi (bn(k, p))n~2
· • rr-'-11-11,;--- n-v„ 1 - -
Cll b;;(k. p) = l' ?fn+nh -- v ?fn-1-U7.;, (V)n ~ .X* şi k, p· E N, k .-::/- p:
Să se demonstreze r.â, flact1:

1) Şiru.l (Xnh1~1 este .<:trict monoton şi nenui.r,rânit:
2) Există: Jim Xn·= d E R.~. şi lim (Xn+1Jn-' = m E R~. atu:nci:

n-:...,::o 'fl 11.-.".'('l Xr,
3) Există lim br,(k, p) şi lim bn(k. p) =~ (u.~ - u,,,)·d· m.- 1 , ln m.
_Demonstrat;i_e. Fie, c11 -= 11

~V Yn;~ - IYYn, şi
~ N* - {1}. Să notăm e = Jim Cn, Avem:

?1~7"'
lim Vn+1 -- X::+~

1·1 m · - - .?/n- - = 1·un (-
Xn+2
- )n-H = m
n-+a:> Vn n-+"' 'Ync-1 :z:~+1 'l-4-,,,, Xn+.1
de unde rezult.ă că:

. vj11/-
11m 1· .'.½+1
v11 = 1m ,v- = m. (1)
n-+a:, n-+a, V Yn
Prin urmare:
l nn :r.n J'
. . .,-=-=··un ,rn+1 Xn 1·. . Xn+1 Xn 11 n +1 . d · 1.· ·d-l =m..
ti - · - - = 1m ;,= .-.--.-.--=m· (2)
11-+a:> iY Yn n-+«- iY Yn Xn+~ n-+"' l'/ Yn n n +1 Xn+1
· Mai departe observăm oă:
n+v-
l'/f;.n+1 n+y;::
Yn+1 • :n+1 . Xn+2 I= m-1. m • 1 = 1,
lim =:\Jim (3)
'-.o n-+co Xn+2 l'/ Yn '1:n.+1 ·
• n+t / . - J~l'--;-
şi atunci lim V Y:+~- V Yn = O. (4)
n-+"' ?Jn V
In oele de mai- sus am folosit, fapt.ul că !im
i1-'>-IY.'
w 11 = lim
?1-.+'=C
JYYn = +00.
. devăr, In.
t ntr-a Wn = ln -- = ln x -l-· ln. x n. ·
--.n..Yn 1 2 ..1.. ... _:_
' ln Xn d e un d e prm .
· ·' ap1icarea teo-
.
remei E. Cesaro-0. Stolz rezultă 'lim Jn· w11 = lim ln Xn+t = -1-00 şi prin urmare
liro Wn = +00.
,
Mai departe avem că : .
• (·n+y.-)n
ir;; =
l'n(11+1~- )n
,•1n+1..
y~_:_1 . -
11
Y'n"-1 n.+v- = 11!:+1
n-'-1
11+1~-
'.r!:+1 = (
·:-n+1
•v-
)n+1
·
Yn Yn • V Yn
ţie unde obţinein Căi
.
I1m
a,+a.
(11~-l~)n
·, l ?ln+1
,v-
V.Yn .
_
- m.,_
.
(5)
Pe de alt.ă parte:
,.
Cn• jY-
(n+v-•
• 1ln+1 )
n
•
(
(1 , , Cn )
iYYn
-c
11
) ~ 11
clim - ·
n =n+i
•v-
n-+co :ien+.i V iln
m = hm "/ - = hm •I/- == e =-
n-+oo V Yn n-+ao , V Yn •
= ec · d·• • m <=>- d • ln m = c • m <=>- c = dm-1 • ln m. (6j
Să presu~unem că p <
k, atunci Up - ,,; ur, < n u11. şi deci; + +
n+uk./-- n+uv-- n-:1-u11./_ _ . n+u11.-v ' . .
b11(k, p) = V Yn+u11. - Y1!-+11p = V Yn+u11. - Yn+u1i-1 + •••
"11.-1
n+np+1'/---. n+upv-- ~ " n+i+1v
..-. + I ?/n+ur+1 - ?/n+up -- _'-J Yn+i+i
t=Up
de unde prip. trecere la limită, rezultă:

uh-1
lim bn(k, p)
n-+oo
= E c = (u" -
•=Up
up), .c = (u11. - up) · d • m-1 • ln m. (7)
Dacă p > k atunci,

. . · (n+"x,/- n+u11./--)
bn(/•, p) = - V Yn+-up - · V Yn+u11 = -bn(P, k)
şi deci: •
lim hn(k, p)
n-+cc
= -c(up - uit) = (u1i - Up) • c. (8)
Aplicaţia 9.3.1.1. ·Dacă = n,
(V)n E N, k = 1 şi p = O obţinem problema
u 11
2.127 rlin fi>]. ·
,
Aplicaţia 9.3.1.2. Dac,i 11 n = n, (V)n E N -:;i Xn = x1 + (n - l )r. i\r/ i11
/
:\ ~' cu
x1 , r E n: atunci ob 1in.ern j•/'llblema 3.64 din (o] ia, J,ucă aiGi cunsidnân! /, J ::,ir• -...,.. O
se ob{ine probhima 3.63 diu Io].
Aplicaţia 9.3.l.3. ln f'ine dacit u~ = n, (\f)n E N şi Xn = 1/.. , (\f)11 (~ ~· -Ye
obţine problema 17 fi68 din C~.M. nr. ;{/1979 iar dacă aici Sl' cn11~·i<lm-r't k = 1 şi p ,.= O
obţinem probtrma lui 'I raian Lai,,scu.
Teorema 9.3.2. Fie (u11 l„e', ·m şir strict crescător de numere naturale, (Xn)n,.1:t un
şir de n1.tmere reale strici 1111zi1ive, (y 11 );1~1 cu
Yn = nn
xi, (V)n E N*, (-Z,i)n;;.,1, Zn E R*, (V)n E N* şi (t.i(k, p, .sJ)n~2
.
CU
n+uk/-
v' Yn+uii.
)
!,i(k, p, s) = Zn+u8 ( ---- -
n+up/--
1. ; k, p, s E N.
V Yn+u
' 'P
Să se demon.streze că dacă:
1) Şiru.l (x11 )n~1 este -strict monoton şi nemărginit.
2) Există Jim Xn · .d E R+, lim (·r.n.+i )n = m E R+ şi lim Zn = b E B, atun,ci

n-+00 n n-+00 Xn n-" ,
lim tn(k, p, s) = (u11 - u 11) b.
n-+•
DemoţaStrafie. Avem:
1 •
n+uk .
r_(k, p, 8)..,,. - - ·bn(k, p) unde b,Jk, p)
' ~~/--
11 Yn+t11i
.
are semnifig.aţia din teorema precedentă şi deci:
Z X
. t·n(k ,I p; s) -- 1·im bn (k , p ) • 1·im -n+tts
.I1m n+u.,. n + Up
- - · ---=---T"•--""-. n + Us
--.c.. _
n-+e n-+oo n->00 n. + Us n+u1'/_y__ , Xn+u.,. n. + ltp
I • n+up
= (u,i - up) d ~ m-1 -:b • m • d-1 • 1 = (u1i ..!.. Uz:,)· b
şi teorema este demonstrată. •
· Apliţaţia H.3.2.1. Dacă Un= n, ('t')n E N, Xn = Z11' · n, (V)n E N* şi k =:= t,
p = O athnci se obţine problema 17885 din _G.M. nr. 8/1979 pag. 324.
'l1eorema 9.3.3. Fie (Un)n;;;i,o un şir strict crescător de 'numere natu.rale, (v11)neN•,
~.. • • • ,. " -- .,. 11..T* '" "' • Wn+t
, (wn)neN* ·şz.ruri de munerP. reale astfel zncit Wn ~ U···, (V)n E .._, ·, exista hm - - .=
n~oo U.'n
= w E· B.* şi pentru orice i E N există lim
n~oo
Wn+u1 (vn+u.
· i+t
- Vn+u.)
i
= aiER.. ,
Atunci:
J
E
i=P
aiwus-ui .dacă.p < k
~ Wn+u8 ( Vn+u11 - Vn+up) \ (9)
- };,t a;wus-u« dacă p >k

Demonstraţie. Vom deosebi două cazuri după cum urmead: ·
a) p < k. 1n acest caz avem:
ll.-1
Wn+u8 ( Vn+ u,r - Vn+Up)
.
= Wn+u 8 • E (Vn+Uf+t -
i-P
Vn+~) =-
(10)
de UDde prin triwere la limită după n, rezultă:
(11)
unde A este limita cerută în enunţ.

' h) p > k. în a.cest caz avem:
Wa+w8 (Vn+u. - Vn+•Lp) == -Wn+u (Vn+u.,. -11 Vn+uk) =
p-1 wn+u8 ,
= -Wn+us E {Vn+ui+1 - Vn+u«)--
i=k Wn+"i
de unde prin trecere la limită după n, rezultă;
p-1 wn;-us
A= - E
i••
ailim. - - ·
n-+"' Wn+"i
(12)
81
Daci s > i. atunct: •
• 1. wn.+u~ .
11m !"n+u,i Wn+uR-t Wn:i-tt.1+t u -f
. 1m ---· = - - - · - - • - - - - .•• - - - = zt• 1 , c:1.ai
n->i;i Wn+ui n.....ac wn+us-1 Wn+Us-2 Wn+ili
iar dacă s · < i, a1mnci:
(14)
Pe baza relaţiilor (13) şi (14) din (11) şi (12) obţinem respectiv: ,,
din enunţ.
. '
Aplicaţia 9.3.3.l. Dacă wn = 1, (V)n E N=lt-, Un = n, (V)n E N şi "" == P"iî,

(V)n ~ 2, atunâ confi,rm problemei lui Traian Lalescu aoern:
lim
n..,..., Wn+R(Vn+k+l - 11n+1iJ = Jim (n+k+v (n
n->OC
+ k + 1)1 - n+}'(n + k)I) =a,.=
= e-1, (V)k E N şi prin urmare Jim (n+bi/ (n + b)I - n+V(n + d)I) = D-tl
11-+"" e
adică limita din problema 17668 din G.M. nr. 3/:1~79 pag. U1.
Aplicaţia 9.3.3.2. Dacă Un= n, Ct')n E N, Wn ::..-= n 2 , . (V)n E 'N•, Vn = l'Yx,
(V)n ~ 2 cu x E R~, atnnci w . 1, ai = -ln x, (V.)i ~ '.4 şi prin urmare:
lim(n 2 ( 11
n--;.o,:
_j_ .\') +Vx -
n+pvx) = (p - k)ln x, adică am obţinut limita probl.e-
mei 3.3!1 din L6 ].
Aplicaţia 9.3.3.3. Dacă Un = n, (V)n E N, Wn = Vn, Vn = (1 + : = ,,
(V)n E ~ * ntunci ze, = t .~i conform problemei 16876 propusă de I. V. ·Maftei în G.M.
r
nr. · 9/Hl77 ,~ez11ltă a; --~ O. (V)i E N şi prin u,rmare obţinem că -Iim V n + s(en+k -
- en+pl= _O, ('f/)k, p E ~ .•
ApliN,ţja 9.3.:J.4. Dncri "n = n, (V)n E N şi dacă lli = a E R, (V)i E N* atunci
1n condiţiile teoremei 9.a.a avem:
ti-·I
I ~ ,2:
;.=p
y,8.-i, da~ p <k
!im Wn+6( Vn+li - Vn+p) =
n-+• p-1
-f]E ze1-• dacă P >k
i=h •
de unde pentru w = 1 reZ111tă ~
lim
n.~cx,
Wn+ivn.+h - Vn+P) = (k - p)a, (V)k, p E N.
Teore:Qla ·9.3.4. Dacă a E R, atunci:
lim ((n+v(n)+ 1)1)°' - (ir,îî)°) =

n-+""
l;l
O
do,r,ă
dacă
cuuăa<1
•
a> f.
a= 1.
___ ,1
III
Demonstraţfo. Fie Ln(a) = (n+ 1/(n +J)I)° - (!rnl)°.' Pentru a E R_ este
evident. că lim Ln(a) = O. Pentru a = 1 avem problema lui Traian Lal,scn şi deci
n~QC'l .
lim Ln.(1) = Jim Ln = e.-
n,,-oo n~QD
1, Dacă a E R~ "'- {1} atuuci conform teqremei 9.3.1 re-
zult.ă călim(' n + v ( ~ )ar.= e· 1 si de.ci:

n-+-ot> v' ni ' , .
eG = Jim (.
n-+-..,
n~viY.~ ·)on = nI .
liro ( (
n~ot> .
n+'!/~ )a
iY.n I .
)r, =i
1 I . r,
_
. Wn, r'
Ln(a) )- !.ni"' - )
"" 0
'· (v;;-f
= I:'
Lia) !im
11 ~7"
I,v-
.
V n!
n·· )" n 1-a
(·n/.
V h.
')a .
• I
de unde prin logaritmare în baza e rezultă:
a = L(a.) Jim (,, n .)" • n 1-<> = L(a.) ea Jim n 1-a <=>

n-;,..00 Vn i n~co
oo dacă a > 1
- L(a) = a e-o 1,f~, na-i = 1".. 1 · dacli a. ' 1 ·
() dacă a < 1
Teorema 9~3.o. Fie a. E R şi (n,,.)nEN$ an fir d.e nu.mere reale strict pozitic,e. Dacă:
1.) Şirul (i1 11 )nEx~ eslf' .~trirt rrrscătnr şi nrmlr:rginit;
2) Există · 1irn _!!.. = b E; R\,

·n-:-or Urt
0 lim
.'ll··~oo .
(~!!71.)" =" d E· R+.
U-n
Atunci:
a a
3) Există lim · _un-1-i -
a-1
~- =u şi u =a · b-1 • ln d.
Urr
. Hn-1-1 ·"= lirn nn+1 ~-11 • n-!- 1 -- b-1. b. i _·1 .

Demonstraţie. EBte evident. eă lim
Uu "-'- 00 n ·-'-- 'l U-n n
Avem:
J'n)" =
-:--· U71
1VJ11. E N*. (**)
Di11 fapt,ul cii lim !!:!!.+! ..,.. I rPznlt.ă Pă Iim .lj_,_· = lim (un·H)a - 1 = 1° - 1 = O şi
n-~·r/) 11 ~, n...:,.-o:r Vn ·n~Ql!I . U.n
atunci din ('~*) obţ,inem:
h Jim J.'n
d0 =e 11 - · 00 <=> b fim :.i::n = a · ln rl <=> Jim Xn = b-1 • a · ln d.
• n-• · 1 n~• ·
88 •
Demonstraţie. Rezultă uned1at din teorema precedentă punind Un = Lo/n !
Aplicatia 1:t.a.;,.1. , Jim L,. = e-1 .
. . ft-~00
..
•
SoluUe. ln coi·olarul precedent facem a = 1 şi rezultă enunţul,

II, \, ~m porni J,j la problema: Se considerâ şirurile (X.,,)nex, (Yn)nEN, (Zn)neN*
lt. z.Ht J i1n+1
E -,c, .
11. •
astfel încît :. Yn = Z.,=-'5'--, (V)n E :N*. unde Yo = O. x.1 ,E R*,

i=1 n ~ x1
(V)i E N,. rn E ~ (fixat). Sa se de,11wnstreze că dacă (Yn)nex• este conf)ergent, atunci
" )~ - n
( ....,.n ,•ste
,t.t::1."
..,
conver:Ient la :eru. (Gazeta Matematică nr. !:1/1978).
l.,
' ~
\' u vom da soluţia acestei probleme ci vom da cîteva generalizări ale sale cu
soluţii.
Problema 9.3.1, Dacă (an)neN" este o progresie aritmetică strict crescătoare a1 ER:
şi se considerd şirurile· (xn)uex, (Yn)ne~ , (z,J„ex• astfel încît x,,, E R *, (V)n E X,,
1t ,.,,. I ,, m~-J
Yo = O şi Yn = E
,= I
.:!!:___ • ·,:,11
· I,
= ~
Un
Ei-··· !
~ (V)n E ,N,li< iar m E R: este f'ixut, să.se
.r.,
derrwnstreze cil daâj, (y. 11 )nex este r:onJJergent, atunci (z,Jnex• este. r:otwergent la zero.
= axi·"' şi deci prin înmulţire cu
Rezolvare. Pentru orice .i E N* avem: y 1 -
m+l
Yi-l
,. -
ai obţinem; ai(Yi - y.;,_i) = ~ · (V)i E N* de unde prin insuma!'e rezultă:
i
n.,J 0 .,.,i+l n+J • 'i+i n

E -·'Xi_·.- =·~ E aiYt - B aiY,..:1 = an+1:Yn+1 - B
i=I i=i i=t
(ai+l ~ ai) !J; -
'i=i
n
- °'iYo = an+1Yn+1 -- r B y, unde
i=I
7 E R~.
este raţia progresiei {a11)neN•. Rezultă deci că:
~ 1 i= Yn+t -
_r_ '°' n
L.J Y; =·Yn+I -
m 1 ~
- - · - L.J
n
Yt• (15)
an+1 ·i = J tt·n-t-1 r, i =1 I
Deoarece (3) lim Yn E R

,,,-+~
rezultă că (3) lim _!_ ·
u....:,...cc. ,,
t
i= 1
!/; =,Y 'ş1 atunci lim ;i
n-;,..o:.
=
- y - yr fon ~ - = !I (1 - r liro n I= y(1 - 1) = O.
n~oo a·n+J n_,..w a. .;---- nr }
Teorema 9.3.6; /)acil (an)nE:-.i• este IUi, şir strict monoton şi nemărginit de numere
reale strict pozitive şi 11e. cunsiderâ şirurile (.rn)nE1'i, (Yn)nEN, (zn)nE:11* astfel încit
11 ,n · 1 n nt+ t
Xn E R*, (V) n E N, Yo = O şi Yn = E
i=l
.:!!___, Z.,.
J.'i
= -
¾i=1
E ~, Xi
(V)n E N* unde
m E It tf"ixat), să ll"e demonsireze că dacă (y11)neN este convergent, atunci (Zn)nEN• este
convergent la zero.
89
. • ,u"'
Demonstraţie. Pentru Ol'lce f E N• &Tem: r/i - 1h-t -= 7 de unde obţinem
. I
m+1 •
tZt(Yi - 'ih.-1) = ~
x,
, (V) i E .N * şi deci. priu insumare rezultă:
n+t m+1 n-;-1 n-t-1 n
E
i=f
_ai___
Xi
= Y' °"11f -
t=i
E
i=f
atYw - (J,,,,+iJJn+l -
•
E
i=t
(at+l - ai)1Ji - a1-ilo =
11
a= a.+tlln~t - L
i=1
(ai+t - ai)yt, (V) n E N•.
.
Prin urm.are Zn+i = Yn+t - - 1- >' (f.lt-1-1 - ai)Yi şi deci lim. .;n+t = Jim y~1 -
,• '½1.+1 f=i n ..... co n-+..,
n (•)
- ij,n ....,!_
ti""*"' a,1+1 i= l
E(
4i+t .,-,. ai)'//« ·• lim Yn+t -,;. lim _an+a ;- anp • Yvi+l =Jim Yvi+1-lim Yti,+-t -o.
n""*oo n~co ctn+:i -c G.n+1 n-+00 n-+co
Am aplicat,' la trecerea prin semnul (*l, teol'ema Cesaro-Stolz.
Problema 9.3.2. Fi~ (an)neN•, (bn)neN* două progresii aritmetice strict crescăware
de ra,Jii nspectiv r, s E R:, cu a1 , b1 E R\, şi f'ie şirurile (:,;n)nţ;:N, (Yn)neN,
. .. . _ . .. .
(SrihieN•
·
astfel mcît XnER•, (VJ n~N. !Jo= O .,i. Yn =I>··--,
" aro,.
;:;;,;:.·_ I Xi
Z14
.j
= -;-· E
U 11
· 11
,=1
-"-~-,
. a.fm+i
Xi
(V)1t .E N* unde m E N* şi este {J,:cat. Să :Sl' demonstreze că dacă (y11 )neN es.te con-
v.ergent, atunci (Zn)1,E.=:~· este convergent la zerr,.
a~m,
Rezolvare. Pentl'u orice i E N* avem: Yi - Yi-i ===-:r:;1- de unde obţinem
Xi • '
Pl'in urmare oht-inem:
1, - I a~m+ t n+1 n+i n+1 n. n.
i= 1
L 1
·.xi
= "E
i=l
atyi - 'E
i=i
af Yi-1 = I"' afyi - >' a}+iYi = a!+1Yn+1 - E
i=1 -~ i~t
(ai+.1 -
n
-ai)Yi-afy'o=a!+1Yn+1-
1 -
E
i=I
(a~+I - anyo (V) n E .N* de unde _rezultă că: z..+1 =
1 ~
= Yn+t
.·
- -8-
an+1 i=1
"
.t....t. (a,+l - a,m,. ŞI pl'Îll _trecere la limită rezultă n4ltl
& •
lim Zn+l = lim Ym-1-
n.... ex>
n
E. ( aÎ+1 --- an Yi (*)
lim i=t 1· 1· ( ,l,,+2 --- ~1) . •
--- ·· · s · · ..:_ im Yn+1 - im s s ·yn+1=htn Yn+1-lim Yn+1=0.
n~oo an+l· n~oo ·n-?oo fl11 a,!-!-1 n-+cx:> n-+co
La trecerea prin semnul (*I, am aplicat teorema„Ce..sart>-Stolz.
Teorema 9.3.7. Dacă (an)ne.s• este un şir de nmnere reale strict pozi#v.e iar (hn)neN•
est-e u1i şir de numere reale sttict ctescător, şi ·nemiirginit cu b1 E şi Iim ~i+i. - '" 1 E U n: n~ bn+t -··· bn
şi dacă se consideră şirurile (xn)neN, (Yn)ne~, (ZnlneN" w.·tfel încît Xn E R*, (V) n E ~,
n m i 11 ~H1
Yo :.:._ O şi Yn = E
i=i
~, z,, =
;Ci
~
b,1
E -~,
i•~d .l"i
{V).n E N* unde ,n E R (fixdţ), sâ
1
Sf
detno'rtStf.eze că dacă (y71 )neN este convergent, atunci (Zn)ne~· este· conver;Jent la 7.po.
90
l)enionstt-atie. Pentru orice i E N* avem y, - 1/i-t -= a_r. de ~de obt,inem
•· t
. fi<-\-]
ai(Yi - yi-1 ) = ,tix; , (V} iE ~ * şi ·Jeci prin însumare. rezultă:

n+I n<-1-1 n+i n
Z:: ~ = i=i
i'a? l
E Xi
'ai(Yi - Yi-1) = an+1Yn+1 - E
i~~t
(ai+1 - 4dYt - a1Yo = an+t Ytt+i'~
n
-:-- E
i=f
(ai+t - ai)Yi· Din 1Jltima egalitate prin iD1părţire c~ bn+i obţinel',Q: .;.... a:;;::
1. ~ · · · ·. lln+i • lln+i
= -lln+t
bn+i
Yn+t - - - LJ (ai+1 -
bn-1:.. i = t
at)Y; ŞI deci hm Zn+t == y hm -
n-,..cc ,i-,..o:, bn+l
- bn1 ·
lln+11 -
..
n-Jooo b71+11 -: bnf'.I
.
~ Yn+i = y(lim ~ - lim ~- 2 -an+i} = y ·O= O. Aiei y = lim YnER iar teore111a'
n-,.oo bn+1 n-,..u:, bn+~ - bn+1 . n-+ao
Cesaro-Ştol.z ne asigură că dacă există lim ~+i--q,,,+s ca IZ E R ~ sistă _şi
i 3--,..oc, bn+11 - btit '
lim an+i_ = «. Cu, aceasta problelJla este rezolvatii.
n-+\<> bn+1 ·
Cititorii. pot obţine şi alte probleme prin p~icularizar~a acestora.'.
„
9,-;ie · D
.. ellţlnw:oarea mwr
4-A • i : - •4-A o..
p.µ&(~ J1J • 4-A •
care JJIM:J?Vllle partea ·1n~ .. ..Jr. a umd uu.m.
. ,14..,'"'Şca . re-t
· · ·1r . 8
'
Fie ..JJl = {X I X 'c H.2 , X este
fie u ~ .Jll -+ N unde pentru orie~
mărginită} şi
X E .JJt., u(X) reprezintă numărul tuturor p,pnctelor (x, y) E X cu x, y E N*. Să
. . . . { [x] dacă z E R'..,.Z*
mru ccms1derătn ŞI fulict1a v : lt
·
-+ Z astfeJ incit v(x) = x- 1 d aca~ x E Z* ·
Teorţma.'9.4.1. Fie, a, b, c, d E R+, a < h, c < d ~ f = [ci, b] -+ [c, d] o funcţie
bijectii,ă şi crescătoare pe [a, b]. Să He demonstreze că :
En
kE[a. 1>J N*
[f(k)]+ ·
jE[c, dl
En N"
[f~ 1(j}] - u(Gr) = [b] · [d] - v(a)v(c);
unde Gt este graf'icul funcţiei f'.

Demonstraţie. Deoarece f' este bijectivă şi c1·escătoare re:zultă că f este eotttinuă
pe [a, b]. Să.eo1isiderăm mulţimile: . •
J-1 1 = {(x, y) E Bll I a :::;; x ¾ b, O ~ y ~ f(x)} = [4i, b] X [O, f(x)];
M2 = {(:t, y) E R 2 I O ~ :i; ~ 1 (y), C ~ Y ~ d} = [O, r
1 (y)] X [c, d], YE[c, d]; r-
Ma= [O, b] x_[O, d]; •
M, = [O, a) x' [O, c).
Fig. 9.U
91
Se observă că: u(M1 ) = En
kE[C!, bJ N*
[f{k)], u{M2 ) = ~
jE[c:'m'n N*
[j1 {j)], u{M3 ) =-
= [b] • [d], u(.l"1 4) = v(a)v(c).
Avem: u(M1 U .1112 ) = u{M3 ) - u(M 4 ), u(M 1 n Jl/2 )---: u(Gr) şi deci dacă ţinem
1
seama că u{1lf1 U M 2 ) = u(1vl1 ) + u(.M2 ) -- u(.J:1 1 n .ll2 ) şi M 1 U J."Jil 2 :__·ilf3 -1l'l4 rezultă
eă u(M3 ) - u(M4 ) = u(M1 ) +
u(.M2 ) - u(Gr) <a>
,
[f(k)] En>' [1 1(j)] -
kE[a, .,J N•
+ jE[c~nN•
- u(Gr) = [b] • [d] - v(a)v(c)· şi teorema este demonstrată.
Teorema 9.4.2. Fie a; b, c, d E U'+, a < b, c < d şi g : [a, b] -+ [c, d] o functie
bijectiflă şi descrescătoare pe [a, b]. Să se demons~reze că: • '
)'
kE[a';iJf n N•
[g(k)] +iElc,E
dl n N•
~-1(j)]=bv(c) - dv(a).
Demonstraţie~ Considerăm mulţimile: P 1 = [a, b] x [c, g(x)], x E [a, b];

P 2 = [a, g-1(y)] X [c, d], y E Le, dJ; P 3 = [a, bj X to, c) şi P 4 = [O, a")· x [c, d]
de u~de se observă că P 1 =P2 • Să mai observăm că: E n . [g(k)]=u(P )+u(P
hE[a, 1,J N* .
1 3 ),
~
ie[c,';ri'n N•
[C1(j)] = u(P1 ) + u(P4 ) şi deci Er,JeN• [g(k)] - jE[c,
kE[a,
, E
dl n N•
[g- (j)] = 1
= u(P3 ) - u(P 4).

Deoarece u(P3) = v(c)([b] - v(a)), u(P4 ) = v(a)([d] - v(c)) din relaţia prece.-
dentă obţinem: E
kE[a, bJ n N•
[g(k)] -
·
E
1E[c, dl n N*
[g-i(j)J = fb]v(c) - v(a)v(c) - [d]v(a)
·
+
+ v{a)v(c) = [b]v(c) - [d]v(a) şi teorema este demonstrată.
Vom folosi_ m.ai jos aceste teoreme pentru a calcula limitele unor şiruri.
~pl:ieape. 9.4.1. Dacă p E N* - {1}, să se calcule.ze:
Rezolva.re. Considerăm funcţia f: [1, n] -[p, p"], f(x) = p~ care satisface

n pn .
condiţiile teoremei 9.4.1. Avem: u(Gr) = n şi deci obţinem E [pk] + i=P

k=1
E [logpj] -
p»
- n= 11,pn - O• (p - 1) = 11,pn de unde E .[Iogpj] =-npn+n....:....(p +- p + ... +Pn) =
2
i=P
= npn + n, - pn+l -
-=----~ =
p (pn - n - p)pn + (p. - 1) n +p
p-'l p-1
Fig. 9.U
ţ.. rJ ogpJn,
L...... . rq,rt+l fn -
_. 1 ·- _1 _:'. p -
~ , _1_
-· 8 . -!
),} 1-:
"= 11 = lim n r,.p"
p
·---~--~---''-- /J".,.1_·~=
- - ... p =·J,
şi deci lim 1
n--oc np"
np" ... , l'
I
Aplicaţia 9.4.2. Dacă p s:::: (1, --r-oo) ---X.sâ se calcu.l~ze limita şirului de termen
general
T/
2:
k=I
Llogi:,1.-; -
X.,._= IV! n E N*.
Soluţie. Dacă vom eonsidera fuw.:ţia f: [L nJ __. [O. logP nJ, {Ix} -'-- logp x această
funcţ.ie indeplineşte condiliilf• Leo•·emei 9.4.1 şi 1 deci putem aplica aceas.tă teoremă
sp.re a obţine;pe Xn, n E N*. Să observăm cil n(G'r) = O şi că log1, X ~~*,(V) xEN*.
Dec:i:
ceea ce ne arată că x1 , =·L CV) n E: ~* şi atuuei Jim x, 1 = L

Aplicaţia 9.4.a. Să se calculezr.
.
lIm l
3
n.+oo n
Soluţie. Fîe funcţia f: [1, n] -+ [1, ~(n ,-

2
l)] cu f(x) = x(,x + i)
2
• Evident f
este bijectivă şi crescătoare pe [1, n] şi deci putem aplica teorema 904.1. -Avem;
u(G,.) = n, r- 1 : [1, n(n . ' 11
:!
]-+ [1, n] cu
~
r- (x) = i/Sx+1t -
1 1 şi' deci' t
h= l
[!c(k ~ l)] +
:!
+ )'· .,l...,.J
[v-~
2
- 1 J- n -_ n(n -t- lJ
2
, n _1
.~.v-~
( ) (i) _
-
n~(n ...,-___:!_L_
2 ŞI. deci
j=i
k(k -t- 1) . n(n 2 + 2)

2 = 3
n(n+i)
ŞI a t unei· 1·1m
· n .... ro
1
"'Ţ.
n
.~.
t...;
3=,1
rvs]Ţî
2
~ tJ _ _!_
_ ,, •
"
Aplicaţia 9.4.4. Să se calculeze lim

[(irJ + t UfrJ
[(¾rJ
E [11/'~j ]
J=!
Soluţie. Vom con's1dera funcţia. g : [2, nJ -+ [ 1, ( f Y], g(x) = :: ca.re satisface

condiţiile teoremei tt.4.:.1~
g-i : [1, (: )1 --+ [2, n], g- 1(.i) == ·;. 6oţirietn că;
n 3- [{ r~ r]
E [('~)-]- E [.:~]J =
lt=2 /, .1= 1 V
n · v(i) ---[(-~)
2
3
] v(2) = --[( '•.,·J 3] .
1
Rezultă deci că:

[(!}:_)&]
2.
+. k:2 t [(!!...f] =
-"-~-=-----'C.....c........:.-=-
· Ic·
1, (V) n E N* ~ {1} de unde obţinem că
[~3] [-!!.:]
,=t n
limita din enunţ este egală cu 1.
\
9.o. Teorema lui Toeplitz. Teorema Cesaro-Stolz. Consecinţe. Aplicaţii
'
1n cadrul acestei teme ne voin ocupa de unele teoreme deosebit de importante,
teoreme care nu sint abordate nici in ·cursul. liceului şi nici iil. cursurile de. facultate.
Definiţia 9.o.1. Se numeşte şir dublu·de elemente ale unei mulţimi M orice, funcţie
f: N* X N* --+ M. Pentru orice (tn, n) E N* X N* vom nota f'(m, n) = Xmn şi-l vum
numi termenul general al şirului dublu f. Uneori pentru desemnarea şirului dublu
f POm Întrebuinţa notaţiq (Xmn)(m, n)e'.N•xN• sa~ notaţia {xm,a}(m,,i)EN•xN•• ·
. Mulţimea_ ,aiorilor şirrilui dublu f Mtlţ,tă f(N*xN*) o puiem scrie sub ('!rină unei
.mmee iftfiilite după. cum utmea?.ă:
şi <ţeaceea uneoti "unt spuiie matrice infinită fo loc de şir dublu. Atunci cînd nu este
pericol de confuzie vom âesemna şirul dublu chiar prin această matrice a Palo,:ilor sale.
Definiţia. 9.o.2. Dacă un şir dublu de numere rettle (Xrnn)(m,n)EN*XN* ate
proprietatea că Xmn = O dacă n ~ m atunoi şirul dublu se m.ime.yte infei·io'r triunghitiJa1·.
Dacă şirul dublu· de numere reale (Xmnkm, n)EN* xN* are proprîetatea că Xmn = O
dacă n < m atunci şirul d_ublu se pa numţ superior triunghiular. Neglijînd valwile nulP
(specificate mai sus) ale şirului tfiti1tghiulat inferior pentru n > m şi a.le celui triunghiu-
1,ar -superior pentru n < Iii, matticele val,oriler linor datfel de şiruri sint tespettiv:
X11 I XuX12X13 • • • Xin • ..

X21X22
X31X311,ha
II, X22X23 • • • X:m •••
X33 •••• X3n •••
• • li . . . . . . . . . . ..
Zm1 .Z.1~ ••• â:mm I ~ ...

Definiţia '9.o.3. U;i şir dublu (Xmn)(m, n)eili'•xN• ae nu,neţte irtferi&r. dreptunghiular
dacă ţÎ nu~ai dacii (3)k, l E N*, k ~ l astfel încît" ~c.,.i = O oricare ar fi n E N* #
oricare ar fi jEN* cu proprietatea căi< k sau .i > l. Un şir dublii (~mn)(m; nlEN*kN• se
num,eşte dreptunghiular la dreapta dacă ţi numai ducii (:l)k,l E N*, k ~ l astfel încît
:c,n = O oricare ar fin E N* şi oricare ar fi j E N* cit proprietatea că j < k sau j > l.
Matricile "alori/,or unor astfel de şiruri sînt respecti":
X1h X.1.. n+1 ••• Xu I/ li X1i1 X1t2. • •• 3:11.11,

X211. X2, k+l •" X21 I.
I ~~~:1·. ~~~1: ~ ~-.- -~~~·-: :·:
1, xi~.:~<:-:~,
0
11 I xu Zb •·· Xm
Deti:iiţia 9.5.4. Dacă un şii- dublii de numere reale are proprietatea că Zmn. :::a O
dacă m # n atnnci el se numeşte şir diagonal.
Definiţia tt.5.;;. Dacă un şir dublu de numere reale are proprietatea că pentru un
m E N * fixat a)l.n = O oricare ar fi k E N *, k -# m atunci şirul se numeşte un şir
m--linie. · • '
Definiţia 9.5.6. Dacii nn şir de nnmere reale are _proprietatea că pentru un n E N*
fixat x;, 1h __:_ O '<)ricare ar fi k E N *, k =t= n atunci şirul se nume.1te un şir n-coloană.
·. Este evident că ori<:e şir obişnuit de numere reale poate fi scris ca un şir eoloană
sau ca un şir linia.
Definiţia 9.5.7. Spunem că un şir dublu de numere reale (Xmn)(m,n;eN•xx• are
proprietatea (B) dacă şi numai dacă (3)1l/ E R~ astfel înott:
I Xu I + I X12 I + ... + I X1m l + ".'. ~ M
I X21 I + I .X22 I + ... + I, X2m I -1-' ,.. ~ M
....... ................ .............. .
~ ·
I Xn1 I + I Zn2 I + ... + I Xnm I + ... ~ M

Vom nota t_ mulţimea tuturor şirurilor numerice mărginite,' adioă:
l,,,, = [xi X= (xn)nEN*, Xn E R, sup f Xn I < +oo}.
il·.: :!\ *
Vom desemna prîn ea mulţimea tuturqr şir-urilor convergente de nurnere reale, adică:
1 -
eR= {x I X= (xn)neN*• (3) lirn Xn E R} ..
F,ie A = (amnhti, nlEN*Y.N* un. şir duhlw. de numere reale şi X= (Xn)neN• un şir
mărginit Je nu•rnwe reale. Dacă notăm Y = AX unde Y =·(Yn)neN• este un şir de
iiume1·e reale astfel încit.: ~
Y,, c= fl.,,.X1 _J... a~2X2 + ... + anmXm + ... ' (v')n E N*

atunci dacă A are proprietatea (B) şi dacă X E l,,,, avem Y E L.,..
I~tr-adevlir. ·
I .l/,, , ,.; ( ; an1 1 + i an2 i + ··· + I anm I + ... )mEN*
sup Xm ~ 1l/ Jj X li
lmd6 am notat sup Xm cu :i X li. De aici se ob~rvă ci) Y E t_.
• meN•
Definitia 9.5.8. O mattice infinită (şir dublu) de numere reale Â=(a;m)(n.~leN•xN•
se numeşte matrice Toeplitz ( mai spunem că A are proprietatea (T)) dacă şi numai dacă
(V)X E'e 8 un şir de numere reale rezultă că Y = AX E ea şi în plus lim Yn = lim Xn·
n-+co n-+co
Aici X= (xn),1eN• şi Y = (Yn)neN•·
Teorema 9.5.1. (Toeplitz). Un şir dublu de numere reale· (anm)(n,mleN•xN• care
satisface proprietatea (B) este o matrice Toeplîtz dacă şi numai dacă A= (anm)tn,mlE N* xN•
satisface condiţiile: (C) liro anm=O, (V)mEN*; (D) !im (an 1 +an2 + ... +anm+ ... )=1.
Demonstraţie. ( =>) Considerăm şirurile particulare e0 = (O, ... , 1, ... , O ... ), e =

== (1, ... , 1, ... ). Este evident că e, e0 E ea şi că avem:
~
ne,,.• an1: 'l
Ae = S"' a· I
Wn~· t I
Deoarece A este o matrice Toeplitz şirul A"e0 (respectiv Ae) are aceeaşi limită cu şirul
e0 (respectiv e) şi deci;
liro
n-+co
llnm = O şi lim E anm = 1.
m-+oo r,es•
<~ ). Fie e: E R+, X= (xn)neN• E ea şi fie x = lim

n-+co
Xn- Dacă x =O atunci
(3)nc E N* astfel incit I Xn I ~ _e:_ , ('v')n > n. •

2M I
Este evident că:
Yn = (an1X1 + ... + llnneXne) + (an,ne+I Xn +1 + 2 00 · )
şi deoarece liro ani= O, (V) iE {1, 2, ... , n.:}, rezultă că: Iirn (an1 X 1 + ... +anncXne)= O,
r,-,..oo n-+co
deci (3) n0 > ns astfel incit j an1X,, + ... + llnn Xn I ~ ~,
;, C 2 C
(V) n ,;;:, 1t0•.
Pe de altă parte avem: I
jan,nct-1¾+1 + ... j ~ (\lln,ne+1 I+ .. ,) 2~ ~ M·· 2 ~ = ;•

Prin urmare I Yn I ~ e:, (V) n ;;:, n 0 şi deci lim Yn
,t-).C:0
= O. Dacă x =I- •O, scriem:
•
Yn - X,a = (tZn1(X1 - x) + ... + llnm(Xm - x)" +· ... ) + x(an1 + ... + anm + ... -1).
, .\plicind raţionamentu! fi1cut mai sus şirului (Xn - x)neN• deducem că
Iim (a„ 1 (Xn - x)
n-+co
+ ... + am (xm -11 x) + ... )=O.
Deoarece A satisface condiţia (D) rezulţă că:
·
lim x(ani
n~oo
+ ... + an,n + ... -1) = O
şi deci lim Yn = x, adică A este o matrice Toeplitz. Cu aceasta .teorema este
n-+co
demonstrată.·
Observaţia 9.5.1. Dacă şirul X= (xn)neN• are limita x E {-'00, +co} atunci
. il---(Y,Jn.eN• are de asemenea limita x .
•
trit.r-adevăr, să p,·esupunem că x = -:-oo şi fie~ E U~t- fixat. Atunci (3) ni; E N*
astfel încît :r;,;?: 3:;, (V) n;,,, n~. Din condiţia (C) deducem cu frm (a, 11 x 1 ...:.._ ••• _:_ a",.xn)=O,
'a-:.. ;,,:.
deei (3) n 1 > n~ astfeJ inclt 1ar..1 X 1 + ... + annXn I ~ ~. (V) n ;,,, n 1• Din (C) şi (D)
rezultă că există n2 > n1 astfel îucit:
2
an,n~+1 + ll71,n;+2 + ··· + °'nn + ·· · ;;il: :J, (V) 1t ~ n2.
Deci, oricare ar fi n ~ n2 avem:
Yn = (a111X1 + ··· + a,in:;.Xn 1) + (an,n:;+1Xn:;+1 + ···)-
adică lirn Yn = +00.

Dacă x = -00 atunci şirul X'= (-xn)nEN* are limita +oo şi deci AX' are
limita +oo ceea ce ne arată că AX are limita -oo.
Corolarul 9.o.l. Fie (anml(n,m)EN*·-::-.• un şir dublu de numet·e reale cu proprie-
tăţile (B), (C) şi (E) unde (E) înseamnă ctl există l = lini a,.;,, ş1 este finită.
rt.---~oo ui.E:S =~
L
Atunci pentru orice X = (xn)·,iEN* E e8 rezultă că Jim E
n--+oc nc.E~*
a,..,,1x„ 1 = l lim
n~©
Xn·
Teorema 9.5.2. (Cesaro-Stolz). Dacă (an)nEN* şi (b11 )rieN• sînt şiruri de numere
reale astfel înctt: ·
a) O < b1 < b1 < ... < b < ... şi
11 lim bn
n,oo
= + oo,
h) E:eistă l == lim °'11 - an-i , .(finită sau infinită)
•~• bn - bn-1
a.tu.nci:
o) Există lim s,.a şi este egală cii l.
11~00 bn
Demonstraţie. Această teoremă
este µn corolar al teoremei lui Toeplitz. Aplicăm
deci teorema lui Toeplit~ şirului X= (xn)~EN* cu Xn = an - an--i , (V) n E ~* ş·i
bn - bn-1
tJo· = ~o = O considerind drept matrice Toeplitz, matricea triunghiulară inferioară:.
bi - b,
bt
bi_- bi "i - .,
A= ba "•
...........................
~m decî:
lim {-------~
b1 - ,,. __h ... 4
-r , 6,a
___ - btH
..;.;,..: Zn ) = lim Zn ..,. ' •
e+tO ha bn 11-+oo
1'1
Observăm după ace1:111 ci.:
b1 - b~ Xi + ·- + 6n - .bll-'1 z,. ;::: -an . (V) ,.
.. E. N•
bn ba ba
şi deci teorema este demonstrată.
Corola,rul 9.o.2. Dacă (an)neN• şi (b,.)neN*t slnt d.ouă şiruri de numere reale cu
proprietatea că:
n
a) bn E R~, (V) n E N* şi nlim E bi = +oo.
....ao n=f
atunci:
b)
-·
a = liro a există, (finftă sau infinită).
11
lim a1'11 + ··· + a,.b„ e:x;istă şi este egală cu a.

n....oo b1 + ~a + ... f bn ·
. De:moiistmtte. Aplicăm teorema lui Toeplitz ptintru matricea triunghiulară
inferioară:
...... ............. _...

,,
b1 b9 b„
b1 + ... + hn bi + •.. + b,. ••• bJ + •• •+ bn
... # • ~ ... - - . . . . . . . . . ,. .. ' ... .. • ,. . . ..
şi .şirul (an)ne N••

Corolarul U.o.3. Fie (a.Jaeiv- 1l (b11)ne~ două firuri de 11,um.ere reale cu pro-
prietălile:
.a) b11 E R~ şi -lim E" b, == +oo.

n ....00 i=f
b) l =Jim!?! e:,;îsid~ (l'i11,ită sau, infin'iti!J.

• . n-+00 bn,
.Atunci:
o) Jim ai + as + ··· +an există şi este egală cri I.
n .... 00 b1 + ba - ••• +bn
Demonstraţie. Aplic~m teorema Cesaro-Stolz pentru şirurile (u11)ne~ şi (v)ne 5 •
definite astfel: Un= a1 + .•. +an, vn · · b~ b1i, (V) n E N*. +... +
Corola.ml 9.5.4. DacJ· (a71 )ne N• este şir de n~mere reale astfel tnctt există un
lim. an = a (finită sau infinită) atunci există şi Jim ai + ... + an şi este egală cu a.
n-+ao · n~co n
Demonstraţie. Dacă tn corolarele 9.6.2 şi 9.o.~ considerăm 011 =· 1, (V) n E N* 89
obţine acest corolar. ..
Corolarul 9.6.6. Fie (a11 )neN• cu a" E R~, (V) n E N*; Dacă a = iini ă; :zistă,
-
((i,dt4 sari infiniM.J. atiinci Jim ;r aiai ... a~ exist.ă
. - ..----
fÎ este elală cu a.
n--
.Deinonstraţie. Este evident că an = e1n 11n, (Vfn c N* şi atunci avem;
f 1 .
,+ 1D a 1 + -· + ln Cin)
(Oi,Ot .. ant- = en, - (ID a 1
hm iri an = 4
n-+co
l
hi an dacă a E
-co
00 dacă a = "1
dacă a = o
R+
00
dih ~it>liitut 9.5.2 deducem:

. "
:U~ !. (ln a,_ + In f2t + ... + ln ~) = lim In a" == Jn ti_
- n R-+00
ti deci:
lim (Oit.Ea -· a,S' =

!.. l e1n •
+oo
== a daclî d E R+
d.~~~ -~ = ,too
-· o dacă ă = o
•. , . .·, .. ·:)i.
Oorolarol 9.6.6. Dacă ·(a.)11er este un şir astfel tncît an E R+, (V) nEN• şi ilri&J
ezistă lim ~ . (finită sau +oo) atJnci e:tistd şi Îi~~ şi iim ~ = Îiiii l"''1n.
R-+<Oan n-+c.o n-+CO an tt-+CO
Demonstraţie. Aplicăm corolarul 9.6.o şiruiui (Yn)~e N• definit ~stfel '111 = au

an ·..
Y. == - , (V)n E N• - {1}.
"n-1
Corolarul 9.o,7. Dîndu-se şirarile de numere reale (an)neN•, •bn)11e:r care au
limitele a E R, respectiv b E R atunci Jim..!.. (aif>n + °"J.bn-t + ... + anb1 ) = ab.
n-+co n
Demonstraţie. Din corolarul 9.o.2 deducem:
' 1
lim ~ (b1
n-+oo n
+ h2 + ... + bn) == b.•;
Aplicăm corolarul 9.6.1 matrioei trî~ghi~are infinite:
~
1
ba bi
2 2
Â==
...... ..... -
ti firului (an)ne:r ·
;.;.,.,.,Dupii. e.µ~ ,ste tt.itijtin~~le,m4te.r.iifl.\iQi~ ~Qmâp, _Tt~iq.n L<f,les~u a folo.şit,recî
proca teoremei E. Cesaro-0. Stolz pentru calculul hm1te1 ş1rulm (L11 )r.;,. 2 cu L 11 =
.... n.+V(n + 1)1 - tr'nl, arăthid că L = lini Ln. · ă-1 •
-·
Reciproca teoremei E. Cesaro-0. Stolz nu este in general adevărată (a se vedea
[6], pug. 51G--517) şi de aceea Tiberiu Popuoicizi a iniţiat cercetări cu care să se
verifica dacă rezultntul obtiuut, d~ Traian Lale:,,czi este corect sau nu.
În cele ce urmeaz-t't n~ vom ocupa de reciproca teoremei E. Cesaro-0. Stolz,
al'i:ltîn<l totu<lntă cu in condiţiile problemei lui Traian Lales.cu, reciproca teoremei
E. C,:sarv-0. Stol::; funcţionează, deci rezultatul lui Traian Lalesczi este corect. Ar fi
interesant de ~tiut dacu Traian Lalescu nu cunoştea condiţii în plus pe care să le înde-
pli11eascu ~ii·urile co inte1·vin în teorema E. Cesaro-0. Stolz în aşa fel incit reciproca
acestei terweme să fie arluvărată.
Vom adăuga in continuare condiţii în plus pe care să Ie îndeplinească şirurile
(a.,i)11EN şi (bn)neN în aşa fel ca reciproca teoremei. E. Cesaro-0. Stolz să fie
a<levărată. ~
Teorema 9.6.3. Dacă (an)neN şi (bn)neN stnt şiruri de numere reale astfel tncU:
1) bn E R* şi bn # bn+1, (V) n E N,
2) există Jim an = B E R,
n-,..a, un
3) există liro ~ :-- C E R - {if,

n-+w Un+J
atunci:
4) există liro an+i - an şi lim an+i ~ CZn = B.
n->o:> bn+1 - Un n+O'; bn+1 - Un
Demonstraţie. Pentru orice n E N avem:
a.,,+1 = "n+1 ::- CZn + ~ = On+J - CZn , bri+l - bn + Cin • ~ _
bn+i bn+i bn+i ,un+i - bn bn+l bn bn+l
_
-
an+i -
bn+1 -
On.
bn
(i _ bn ) ..J... ~.!!. • ~
bn+J ' bn bn+J.
de unde prin trecere la limită după n şi ţiuind seama că C E R - {1} obţinem:

B = (1 - C) Jim an+i - an + B · C ._ (1 - C) Iim CZn+i - an =
n+w b;,,+1 - b,;,. n-,..c:o bn+l - b„
= (1 - C)B <a> Iim <ln+i - an= B.
n-+::o bn+i - b11
Cu aceasta teorema este· demonstrată.
'l'eorema 9.o,,J:. Fie (a11)nex şi (bn)neN şirur.i de numere reale astfel încfi a,v
bn E U* şi..bi, i= bn+i• (V) n E N. Dacă:
1) există lim CZn =B E R*,

n->c:o bn
2) există lim bn+i =CER - {il,

n-,..a, bn
atunci:
3) există liro a;,,+i şi lim lln+i = C.
n-,..c:o an 71-,..a, an
Demonstraţie. Fiind îndeplinite condiţiile t~oremei 9.o.3, rezultă el e:x:isţă
lim ~+i - an= lim CZn = BER* .

....,co bn+l · - bn . n-+ao bn
189
Avem:
On+t - t
~ ! . ! t =an. ,:n
bn+t - &n bn bn+t _ t
-~-
<Ln
1. = <Ln+t - an· ltin+i -
bn+1 - bn bn
1J. lin '
Un
(V) n E N,
b„
de unde prin trecere la limită după n, rezultă:
lim ·(~ -
n-+co Un
1) = lim Un+t - Un. (bn+t -
n-+co bn+1 - bn bn
1). bn _.
Un
Jim
n--,.co
Un+J
llti
=
\ - 1 + B(C - 1).B-1 - . lim Un+i
n-+oo <Ln
= 1 + C- 1= C
şi cu aceasta teorema este demonstrată.
Aplicaţia 9,5.1. Fie (an)neN, (bn)neN şiruri de numere reale astfel tncît:
1) a,u bn E R* şi bn ::fa bn+i, (V) n E N,
2) există lim Un= B E R*,

,i--,.co bn
3) există lim bn+i =CE R* - {1f,,

n-+a:> bn
să- se calculeze:
lim IIn+m , - unde k, m E N.

fl-+GO lln+k
Soluţie, Fiind lndeplinite condiţiile teoremei 9.5.4 rezultă că există Jim an+i =C
n~'"o a11, ·
şi deci lim Un+m+l =C şi lim Un+k = c-! şi prin urmare lim Un+rn = cm-11.,
n-+a:> • CZni:m D-+<X> Un+ktt: n-+a:> Un+k
(V) k,m E N.
Teorema 9.IS.o. Fle (an)neN, (bn)neN, (zn)neN şi (Yn)neN, şiruri de numere

reale astfel tncît:
1) an, bn, Za, .tln E R• ,I bn 'F bn+1, (V) n E N,
2) lim
n-+a:>
Xn = d:oo, lim
n-+co
Yn = .:f:00, lim
n-+co
Yn
a:,.
=DE B.
3) e:x:istă lim a. = B E B;
n-+a:> bn
') e:x:wtă lim .!!!!_ = n-+co

Iim ....!!L = t1
- n-+co bn+t Un+t
5) există lim
n-+co
Xn ( <Zri+i -
<Ln
1) = a; E R şi lim Yn (
n-+co
bn+t -
bn
1J = y E R*,
atiini:i:
fOl
Demon11traţie. Pentru orice n. ·E N, avem:
de nnde prin trecere la limită rezultă că există fon

şi tevrema este demonstrată.
-w an+, -
b;i+i -
a,g
bn
şi lim ~ ~ ·~ =BD:cy-~
n.-a n-n - bn
Comeniafiu. Teorema 9.ă.o se referă la unele situaţii de aplicare a reciprocei

teoremei E. Cesaro-0. Stolz în cazul în ca,·e iiin /:i;i+i =1, caz pe cttr~ noi 1-affl numit
n-+<:o bn
iu [o] caz de dhbiu, îu aplicarea reciprocei teotemei E. Cesaro-'O, Stolz.
Corolar 9.o.8. Fie (an)neN'. (bn)neN şiruri de n.umere reale astfel tn.ctt:
1) an, bn E R* şi_ bn 'F bn+1, (V) n.. E N,
2) există lim 11
n =B E R,
n-+<:o bn
3) există lim lltt+i = lim bn+t = t,

n-+oo u„ 11-,.a, lin
4) există kER~ astfel încît există lîm n" ( <Zn+i -

lb-+CJ> Un,
t) = z E R fi
atunci:
5) există lim lln+i - a;a şi lim ttn+1.- ~ = Bzr~.

n-+ro bn+t - bn n-+<0 bn+t - b„
))emonstt·aţie. Dacă în teorema 9.5.5 considerăm a:,. c:::: n" = y.,., (V)n E N
rezultă D =1 şi prin urmare corolarul este demonstrat.
Aplicaţia 9.o.2. Aplicarea reciprocei teoremei E. Ceiaro-O. Stoll de t:ilh marek

matematician român Traian Lale.scu în cazul problemei sale este oorectd.
lntr-adevăr, avem: a,.= !rnl, b8 = n, (Vfn E N• -- {11 ~ lim bm. • i,
- b.,.
.
I1m lltt+t,. · .
= _..
1im
n+tv (n
,.
+ 1)1 = . •+v .
(n + 1)! n n +t
11m--'---'---~'1i7=:'-,
. (li.&).
n-+oo an v' ni n-+<0 n +1 LY ni ri
102
Dacă notăm un ni
=· -n" ,' (V)n E :.N* - {f'I:I atunm. 11m
. -lln'Ft .
- = 11m
n-+r.o Un , n-+oo (n
(n + 1)! .• -nn =
1)n+1 n 1
f-
-= lirn (-'-
1 -)" = -e--1. Conform unei teoreme cli.noscute rezultă M lim JYu: =
n-+:d n + 1 · n-+-«>
a: lim Un+i = e-1 şi atunci din (*) şi (**) obţinem Jim an+t -1 respectiv lim a,,.= e-1•.
n-o-co Un n-+00 a;. n-+«1 bn
Prin urmare:
liro n ( ~ "-'
n-+..o an
t) = lim ..!.(an+i
a"
1i-+a:>
- an) = n-+co
lim .!: lim (rin-r1 -
an n-+oo
an)= e • e- 1 = 1
·
(am ţinut seaina că in [o] se demonstrează fără folosirea reciprocei teoremei

E. Cesaro-0. Stolz călim (an+t - an) = e-1 ) şi
lim n (bn+i -
n-+co · brt
1)= lim n (n +n
n-+co
1 - 1) = li~ !!:.n = 1.
n-+eo
Conform corolarului 9.5.8 rezultă că:
Hin (11+V(n + 1)1 - IYnl) = litn an+i - !lti = Bzy-1 =-e-!,

n-+co n-+c.o bn+1 - bn
Cu aceasta aplicaţia este terminată.
Aplieaţia 9.8,8. Să 86 r:aleule:e: lim (!?ni

n-+co
_,;;,na:..vcn .:...1)1). (Problema lui
Traian Lalescu).
So1ui1a I. Vom folosi t~ffliula lui Stirling~
un
ni = n,n V:Ji,i · e-n+ 1271 , O < un < 1, (V)nE N•.
Avem deci:
îrîii-n-v{n-1)!-~,_(n-i)vnl-n
~- 1'1/- 11-f/
I ln-1)!=
n n
u.,,
Jim
-co
~ ~e t o/.2nn ( e r':• - 1) == ..!.. lim.
e n-+co
(n - 1 )11.n
1.2n"
tl f2ti 1
-~-.-=O,
~
_ i
.
=
l2n1
• "( 11,i )
n ; t *--SV!tt{a --1) etlt(1i-,t)I - 1 == O.
Pentru n E ~· - {1} avem:
O< \:(n-1)/2-(li-i)
V '"' '/, - -
:!." / ~
V -7:lt = 2n(n--1)
12-:.(n - 1))n _•'!2;;;n1n-1
'(./. -
·n _ _ _n _ . (li.- J) (n-i}
E {;l;;;,n _ ij) tn(n-1; (:l..:n; ~;i(n-1)
k=1
(1 - .!..)"
n
- ~:h:nl 1
=-----'----.a-------< -
2n(n-1) '
)' \2T.nJ
'-;~;;'~\ (·
1 -· ·-
)n -
l 2(~'._1)
E
2u(n-i)
(21tn)
- h+n-11
:ln(n- )
'I=t n k=i
== ·
(2;;n),k L 2 „ n ) ~ - 1) • Dacă punem an = (2.tn ) _
2
!_
ncn-t> - t
1 - _1_
2n;;;
avem:
.. (n - l) ( (')....tn)'ln(~-1) - 1)
)1n1 = 11m
.. !n
_;;_+_ln....:........:.
(2n) _ _an
....;.:,__ = O.
n-:-c:o 7H'CI.) 2n ln (1 + an)
Rezultă că:
-
tleci
...a.·~, ..
f•
fan (n-1) (2<n-tv2 ..(n-1)- ~v"27m) = o şi prin urmare:

.
lim
n-+co
(irn1 - n-vcn -1)1- t,,'ni)
n
== o.
Ţintnd seama că lim [}'ni = .!.. rezultă că I.imita din enunţ este .!..
n4oo n e e
Observaţie. La capitolul şiruri de numere reale am mai dat acestei probleme şi
alte soluţii.
Soluţia a. II-a. Aplicăm reciproca teoremei Cesaro-Stolz considertnd an= Jrni

şi bn = n, (V)n E N*. Avem:
~/-
. -an = 11m
1un . -v ni
- = -1. ş1
• dem· I'1m an-lln-1.
-'-'--=-= = li m {an -·tln-i.) =-
n4co bn n4co n e n-+co bn - bn--i n.:+co
= lim
n-+co
{Irnl - n-v (n - 1)1) = .!..
e
Comentariu. După cum se observă lim bfl, = 1 şi totuşi reciproca teoremei

n-+CJ bn+l.
Cesaro-Stolz, funcţionează. (Această a doua soluţie a fost dată chiar de Traian
Lalescn în Gazeta Jfotemati'că fără ca să observe că în general reciproca teoremei
Cesaro-Stolz nu este adevărată) .
.Aplicaţia 9.o.4. Să se calculeze:
Jim
n,+c,g
((nn~
+ 1) 11 n_. )·
(n - 4)l't-! •
lelllţia I. Sl notlm;
(n+ 1Jn nn-1
(n + i)n, (V)n E N* - {1}.
Yn = nn-1 - (n _ ·1 )n-a nn
Deci avem:
y
n
= ·(n _ i) ( (n + 1)n
nn
_ n-1
(n - 1)n-l
) =n
n
- 1 , (n
+1
+ 1Jn
nn
(1 +n _ (1 + -._1_)n-1
n8 -- 1
n} <
< e •- 1- . Dfloarece (n + i)n > nrv-i
n +1 nn (n - ·l)n-1
rezultă că lim Yn = O şi atunci obţinem că limita din emmţ este egală cu e.

Soluţia a II-a. Aplicăm şi aici reciproca teoremei Cesaro-Stolz considerînd:
-,_ = (nn;:,}n şi bn = n, (V)n E N* - {1}.
Avem:
Jim an= lim (n + i)n _:_ Jim
n,,+co bn n-+ao nn n-+co
(1 + .!)n = e.n
Deci avem:
lim ~- lln--i·= lim (lln - tJ,i_1 ) = lim ( (n + i)n - nn-l ) = e.

n-+co bn - bn-:i. n-+-co n-+-cao n-1 (n - 1)n-ll
Comentariu. Am aplicat reciproca teoremei Cesaro-Stolz în cazul de duhin
lim .!:E.._ = 1. După cum se constată din soluţia 1· limita obţinută prin această metodă
n-+a:> bn+1 ,
este corectă. Care este deci -condiţia care face ca în acest caz reciproca teoremei
Cesaro-Stolz să funcţioneze? ,
Aplicaţia 9.6.o. Să se calczileze:
lim (n lJln - (n - 1) <n- 1Vn 1), (Mihail Ghermănescn}.
, x+l
Soluţia I. Vom considera funcţ.ia f: R~- "-7 R, f(x) = Este evident că pB xx-·.
orice interval [x, x +
1] această funcţie satisface condiţiile din ipoteza teoremei lui
Lagrange şi deci (V)x E R~., (3)ux E (x, x 1) ·astfel incît f(x +
1.) - f(x) = f'(u,:,:) +
şi că dacă x "-7 +ex,
atunci şi nx --+ +=·
Avem f(n)=n !rn,
f(n-i)=(n-1) n-1fn-1 ~i deci (n) - f(n - 1) = f'(nn-1 ) de unde f
se observă că limita din enunţ este egală cu lim f'(un-1 ). Să calculăm deci lim f'(x).
n-+oo :1:-+-00 ·
i
1 1-1·- 1 ln:r:
Avem f'(x) = (1 + : ) x'x - :n xs x ln x = xx (1 + 1 - ~n x) = e7 (1 + 1- ~n x}
dfunde ·dacă trecem la limită şi ţ.inem seama că liro ln :r = O obţinem lim f'(x) =1
:i:-+-00 :;: :,,,,-+a:,
fi deci lim f'(un-1) = 1 ceea
. ll-+00
ce ne arată că limita din enunţ este egală cu 1.
Soluţia a II-a. Folosim reciproca teoremei Cesaro-Stolz în care considerăm
an = n {Yn şi bn = n, (V)n E N* - {1, 2}. Avem

v1-
lim a~= lim ~ = liro !Yii = 1
n-+co bn n.+-at n n-+co
fÎ deci lim an - tln-1. = lim (lln - an-1) = lim an = 1.. \
... o. - ba-i a+«> - ba
105
Comentariu. Da.pi cum se vede şi în acefit f}az, da dubiu asuprll reo1pro8'i teor.,.
mei Cesaro-Stolz, reciproca funcţionează. · 1
Observa1ie- După cum se eonst.ată dacă Hm !!'!!. E

n-+"'. bn+1
R - p } atunci t'eciproca
teoremei ~-St.olz este adevărată. ·Dacă însă liro .!!._1!_ = :I atunci procedăm
· 1 { n-,.co bn+1
astfel: printr-un procedeu oarecare ne asigurăm de existenţa limitei liro. an - an-1
n-MD bn - b -1
calculăm lim an = l, atunci avem şi liro 0
7: -
a,1- 1 = l.
-oo bn n.... oo bn - lcn-1
_In 9.o.3 - ~.o.o soluţ.ia a II-a ~u estew decît ~umai o _verţficare a
apli~1iţiile fap-
tulu,1 că reciproca teoremei Cesaro-Stolz funcţ10neaza. S0Juţ1a proprm-z1să a R.cestor
"probleme este soluţia I. Atragem atenţia cititorilor că în cazul de dubiu lim bn c:: 1
nu este indicat a se aplica reciproca teoI!8mei Ce.w:no-Stolz decît nu~:;_i ~~iă ce
ne-am asigurat că există lim 011 - an-x • Cel mai indicat este a se rezolva problema
. n,+co bn - bn-i
prin alte metode.
Aplicaţia 9.5.6. Dacă (xn)neN• este un. şir. de numere reale strict pozitiPe şi dacă
liro x-n = z E R.i. - {1} atunci a'1em:
fi-HD Xn-1
• :z:1 + X9 + ... + 1r,i
I1m X
n....co
--------------
Xn
=-
x-1
, ( Miron Nkolescu).
De,nonstraţie. Aplicăm teorema Cesaro-Stolz tn care considerănl: ah =· zt· +

+ ~ + .. .- + x
2 11 , . b11 =
x11 şi obţinem:
\.
1im an - an-s = lim lrti = lim __ :::!1' - - -

.i-n-;.!!'· -:i:
n-+co b11 - bn-i n.... oo :rn - ~ n~ ....:!L- t - ~ ·
Zn-1
ln virtutea teoremei Cesaro-Stolz rezultă:'
.
Jim an = liro x1 + xa + ... +-3?! = ~ .

n....oo bn n~,x, x„ X - 1
Aplicaţia 9.6.7. Dacă (xn)neN• este un şir de miniere reale strict pozitive astfel lnc_ît
} \,l_.;'.i
lim ~ = :c E R+ - {1} atu,nci ()ridare ar fi p E N*

n,+oc, X-n-i
•
avetn:
•
IIm X1 + X2 -f- . , • + lr,i
.....=.....;_--=-...;._-........,_ = - a;P+J. , ( Miron Nkolescu).
n-+-<>0 :t'n-f, X ...:.. 1
Demonstraţie. Din identitatea:

Xi + Xs .-1- , .. + Xn = X1 + Xg + ... + lr,i .--.--
X,n x._
... - -
X-n-1*1
Xn-p Xn Xn-i :I'ft-a Xn-1'
dacă ţinem se~a de aplicaţia precedentă, obţ.inflm prin trecere la limită el:
•
I1m :iy-!- Xg + ,., + Xn =xf+l
-oo Xa-p
-
lll-l
1oe
.Aplici;ttia 9.ii.8. Dacă. (.ln)11 E:,,;• p,ste im şfr df'c nnmP.re reale strict pQZUi'1e şi dac,i
raportul :rn are o limita a: E n: - {J} atmu:i'. şi raportu.l:
~
:r, + :c2 .•L •• • _,_ .rn are aceeaşi limită,. ( M irţ>n N icol.e.~eu J.
X1 -{- :Cz + ••• + Xn-1
Demonstraţie. Putem scrie:
.1\ +.:r,, + .....L :rn _ 1 ..L .T.n :rn-1
x 1 ~- x2 ...!.-~ ••• -+- :T'n-t · ,:,;n-t X-1 +· :r2 -.:.... -t- :rn
şi deci dacă tl'ecem la limită şi ţinem seama de aplicaţia 9.5.6 obţinem:

.
I1m ,r, + .xA· + ... + :r.n = 1 + x ·x- -- =
1
X;
n..;.oo x 1 + x + ... + Xn,...
2 1 :r
A.plieaţia 9.o.9. Dacă (x11)neN* e.~te un şir de numere reale :~trict poziti'1e şi da.că
lim ~ = x E R~ - {1} atunci (V)p E N*,

- 00 Xn-i
a'1em
•
l lID Xi X9 + Xn _
--''--------~ -
+ ·•• + X
P+l
, ( Miron Nico'lescu).
n-+coxi+xz+•••+Xn-p
·Demonstraţie. Putem scrie:
x1+xz+ ... +xn x1+xa+ ... +xn x1+:r2+ ... +:rn--1 :t't+x2+···+:rn-J>+1
--="-------~ ac:::: • • •• - - - - - - - - - .- - - ' " - " - "
Xi + Xa + ... + :t"n-p Xi + Xg + ... + Xn--1 Xi + X2 + ... ţ Xn-2 ZJ. + X2 + ... + ~
de unde prin trecere la limitli se obţine enunţul.
Teorema 9.o.6. (Cesaro). Dacă (ll,i.)neN* şi (v11)ne~ sînt două şiruri de numere
reale strict poziti'1e astfel tncît:
a) Jim u,.;;:;:lim tw.=0 şi ••• >bn >bn-1 >·-ba >b1 >0
_,. n-+oo
b) &iată Jim Un -
ftr+GII l/71 -
ÎAta+i
fl9'~
= l, ( fi,,dlil. ra,i mfi11,itiJ. )~
Atunci:
o) e:x:iatd lim ~ şi me egală ca 1.
ft-+GII 'Ut1
Demon*8Je. Aceasta este o censeoinţă a teoremei Cesar"-Stolz. lntr-adevilr,

1 . ,. 1 ..... _ .
punem a,. = - ş1 .._ == - a:-c1 avem:
~--lll
-
u,. ""
lfe. ""'. ':'m1 .... ,!?m - 6» • bn • bll'H.
11,. - fln+.a hn+.a - b,a an Gfrio1
Prin ipotezl. membrul ll'ltli al acestei relaţii are limită pe care o notăm eu l. Deci şi
membrul al doil~a va· avea o limită. Să presupunem atunci că expresia lln+i - an
~-bn
•« nea tiJBitL Â'I - ~ atunoi din ,elaţia anterioarll oă nioi produsul !!!<ln . h, lln-+i
n-ar ~ limitl şi deei nici :i:aportul bn n-ar avea limltă, ceea ce este tot una cu
<1,n
faptul el raportul ~ n-ar avea limita.. Deci dacl lln+i - an nu are limită atunci
._ ba-n-lia ·
IOT
mei ~ nu are limiM. Acest reznlfat aplicat tnsA şiruriJor particulare an
. hn
= 1 + O -l-
+ -1 +O+ ... (n termeni) şi bn ,,..,, n. cm•1: sînL ~mbele crescntoarr; şi divFr~nn!-P ~i·
conduce la o concluzie falsă deoarece în aer.st. caz .~,,,..1 - "n nn are !imit.ii. pe cîn,l
bn+1 - Ln
raportul an a.re limita· .!_ •
I b,i :!
D ec1• ex1s
• t,a I"1m _(/fl.Ll
.. -
V
-0 = y,
-- (/11
rezultă atunc·i în virtutea teoremei Cesaro-Stolz
'H->r.t;:. bn.+1 - h,1
că vom .ivea lim ::..!! = lim ~i =~ ?/ si ·deci Jim un = _!. In dnrinitiv:
·,l.-?CJ bn 11--;,,,cc I.la • n-r-:c !'n ?/
• -Un = I'im ·------·
I1m 1, 11 - Iii,.+,
= -Y1 = l ş1.· teorema este demonstrată.
n-i"OJ t'n n-;..m 1·,,. --- ;:n+1
. t· ".,,;_1,.
Apl 1ea.m ~ JO D
• aca- '\""' .
~ .1\1 (?Ste o serie convergenta cu termenu ,,;tnct po~itw1, fi
V • • • • • • •
,;~;} .
.. . fltunâ raportul R„ are o limitâ x dacă· şi nnmdi

:1'n
rla.r,â. mpnrlnl _:,.,_,...1• arc o li1niti y E R+ - ·{:I} şi lntre cele două litnite a'1eni x =
:rn
'I - ,
::,.-= - - 'J'1,ron 1·\·'
j, ii' . /,CO,/CSC?.i ) •
I --- !I
Dcmionstraţie. Într-adeirăr, dacă notăm ll·n = Xn + Xn4-1 + ... Şi t'n = Xn,
(V)n E N* atunci avem:
l,(n - Un+t = __ Xn....:..:..,_ _ __1__
Vn - 'i!n+J
de unde prin trecere la limită rezultă:
liro un - un+i 1 Rezultă fu virtutea teoremei 11.\Î Cesaro că lim Un=

n...;.<1.> e'n - Vn+t = 1 - 'U • n~oo V•
•
= 11m Xr,. -!- Xn+t
· . + •••= -1- •
ş1
. 't' est e d emonstrat ă•
propoz1,1a
n->-<1.> Xn 'l-y
Aplicaţia 9.5.11. Dacă E Xn

'
este o serie conflergemă cu termeni p6zitivi şi dacă
' 11=0
raportul ,Tn+i are o limită x E R+ - {1} atunci şi raportul Rn+i = Xn.+t + xn+z + ...
~n . .Ra &',a + Xn+t + '"
are ace~a~· limită, ( _Miron Nicolescu).
J>emonstra.ţie. într-adevăr,
Rn+i = 1- xn de unde prin trecere la limită rezultă ou

R• Rn
lim Rn+t =1- lim .=!! - 1 - (1 - a:) - .,
n~"' Rn n~oo Rn '
Aplicaţia 9.5.12. Fie PE R[X] un polinom de gradul mE N• cu proprietatea
că P(x) > O, (V)x E R, P= a0 Xm a 1 Xm-1 + + .... + am-1X + am, a 0 > O.
Fie A n = .!..n (P(i). + P(2) ;- ... + P(n)}, Gn = IYP{1)P(2) ... P(n), (V)nEN* - {1}.
Să se arate cd lim An = ~ , ( Tiberiu. P~flici.a).

... Ga ..... ,
101
Demonstraţi0. Să notăm sn,k = 1". 211 n4, + + ... + {Y)k E 1'i ş1 ( VJlt t: .\'·'.
Cu ajutorul teoremei Cesaro-Stolz rezultă imediat cil:
Avem:
-a, --=~.
•
Ilffi
+
Sn,Tt
nn+k /;
1
1
An P(1) + P(2) + ... + P(n)

= --'-~-'-----'-~---"'-'- - + ai Sn,
= ao Bn,m - + ••• + am
- m-,:
n n n
de unde priri trecere la. limită. obţinem:
. An
l1m-
n-+wnm
=-·
a.
m+1
Conform corolarului 9.6.4 dacă există lim Un=U atunci există şi lim u,.+us+ ••• +1.1.n
n-+ro n-+ro n
şi
~
· estl} egaI~a cu u. g~a cornu"<leram mai• sus Un = In - - , rl3Zuit~a ca~ .1·Im un = In a0 ş1.
P(n)
. . nm n-+o:>
deci avem:
In P(1) + ln P{2) + ... + In P(n)
1 2m nm _ ln Gn
n - iY(nl)m •
Prin urmar.:
liml
n-+o:> n i1/tnf)i!'i
Gn, r iY Gn
= 1n ao «- ~ (nf)m = ao-
Deci, liro AGn (fY(nl) )m = +1 1 , (•). Se ştie că dacă există lim Un+î = u atunci
-w• n m - 00 1.1.n
există şi lim fY Un = u, (u.11 > O, (V)n E N*). Luind mai sus lln. o,;~ rezultă că
n-+w nn
lini
n-+ao
"11.+1
1.f.n
= Jim
n-+oo
(-n-)"
+
n.
= i.
1 e
si deci lim fY u11
' ' n-+ao
= liro
n,+ao
n
jY 1 =
11
.!.. • Pe baza ultimei
e
1: ·
nm1te d'm (*) ob ţmem:
· . An
1I.m-.-, = --. em
n-+w Un + m 1
Aplicaţia 9.5.13. Dactt (a)11.E~· este u1i şir de numere reale strict pozitive iar (bn)neN•·
este 1m şir de numere reale strict crescător şi nemq,rginit cn b1 E R~ astfel înc'lt, exi.~tă
lim ,"1' E R - {1}. Se consideră şirurile (xn)neN, (Yn)neN, (Zn)neN* a.ytfel încît 1/o = O
11.-+W Cn+J.
,
şi Yn = ,2..
L.! -a'{' , Zn ~-
= -1 · L.! a'{'+1
-, V n E N* unde m E R
( )
şi
. este I.f'ixat. Sva se lile-
i= l Xi bn i=1 Xi
monstreze că dacă există lim an E R şi dacă şirul (Yu)neN este convergent, atunci şi şirul
n->-co bn
(zn)nEN• este conPergent şi are limita
zero, ( D.11'[. Bătineţu ).
m
Demonstraţie. Pentru orice i E N* avem Yi - y 1_ 1 = ~ de unde obţinem:
m-'-1
ai(yi - Yi-d = a~i· , (V)i E N* şi deci prin jnsumare rezultă:
n+t a'{'+1 n+l n
E -.x--- = E ai(Yi -
1=1 1 1=1
Yi-1) = an+t Yn+1 - E (aM -
i=i
a,)Yi - a1Yo =-
n
= an+1Yn+1 - E. (ai+1 -
t=I
ai)y,.
109
.~, .;, . ultima
Din ;:...·. ·.. :·
~ita.te
::·; ,,.:, .. ·-:,:.~ ;:
'
prin 1Ip.pllJ.1iN
;, ,' ' . ... : . . ., ~ 1 obţin4'}ll
cu l)n+ : . ,, : ... · /'. :- ..;
;.,
~+1 = -OAf1
6 - • Yn+1 -
7m
1 ~(
r- · LJ ai+! -
l\'R+l i-l
)
a, Y,
•.;a
ŞI u.ec1
•
. y,....1 lim -
lim .z,..+1 == 1im · - lim IZn+i
IZn+i IZn'f1 1·
- ~
...........- . im y_..1 ==
n-+co •,•
n-+cill n+~ bn+i
.~ r-,.,
n+aobn+a - fJn+i · ft+4D ,. :'r'
'• ', ··.
'
. .,. . . ..•- .I •· • :~ •
.
== im Yn+l (1·im -an+i -. I'im IZntlj -
I. tln+t). = O.. 1·11n Yn+t ~ O•
n-+co n-+co bn+l n-+co bn+2 - ~n+i. ~q · · · · ·
In această ultimă limită am aplicat reciproca teoremei Cesaro-Stob, adicl
teorema 9.5.2 pe care am demonstr~~i:dnai tiî~ţe.
In ac~astă temă_ vom exeil;lplifjca ~~~itatea, ~eglp¼ţa şi ~n~alit.atea ~olo~irii

conceptulw matematic de funcţie conyex'a, ln deip,onstrare~r anwmtor megahtăţ1.
Vom considera funcţiile f, f,, : IC R - B, i E {1, 2, .•• , n} unde I este tm inter-
val (sau o reuniune de intervale) al dreptei reale B şi unde.
n
f(z) ~
. .~,
n f4~ {Y.):,;· ~ '(1)
n
f'(:i;) = ~ B,(z)u' (z)• (2)
.!.'·'•·
" ~~z) == ft(z>[a~:J?.~ ·:· ~~~z)l1+1~.~) ••• (.~{ z}.

B~(z' ""." ,[\ (3)
i':/:i
F~ula {2) SQ. dewp~str~iµl fărtl dm<llµta.ţe piiJl i:Q4J.Jcţie ~tjcij.

Dacă fi, i E {1, 2, .. :~ n} sblt derivabile de do~ ori pe 1 (sau num,aj în punctul
z 0 E ./) "'-tµµ.qi f ~ste 4erfva.bilă de doul ori p~ 1 (sau ~fqmai tn ~o) şi' Şf!Îţl •~:.
litatea: · · · " "··'· .. ·· · · ···
n • n „ n 11, n • ,
~ B,(~)/i(z) + E Ş,{~)f,(~) = E B,C~} fi(~~±~ ~ g#~f)ftţ,J)f1,~!)~
11
f (z) = (::{ ~-t ., ·. . 1-=1 . · 1:.. ~ .., . ' . ..
(i)
,
unde
Cu(z) =- 1J" 1
f1(z),. (5)
Jr.:ţ:i,j
Fie Gtt, ~, E RH «, + ~i E n·,, .[!; : Il:;_ _. n. f!i,r;,k; E R. (V)i E {1, 2, •.. , n} cu

(6)
110
p1,1oij ·Îfl r.ql!il fu:ricţ~iJQT' f,, com~i~erăţn f~~~w,~ g,(f, - g,), at~D.~i P,' l = '+. funcţia
f=
._n~, g, îndeplineşte condiţiile (2) - (5) şi avem:
g1(x) = k,,(a.1,alt + ~,x'tfr::-t • (.a.,p,~i-:- 1 -~,r,a:'t- 1), + ('i)

ci(~)=;= ~t(~ - 1) (~i'~ + ~ix't)",-2 • («.tP1i'•- 1 + ~,n~,,~ţ}2 t
+ k, ( a.i ~F 1 + ~,z~ţ-:~ )",-:-1 («,p,(p, -1 )~«'.'."'i + ~, 1):f-'~! ), <r,- cs)
o,~ic~~ ar fj i E {1, 4, ... , ~}.
,· · ·oacă notăm · D = {x E B+ I(cz,p, ?d1 + ~,r, x''- 1 ),
- 1) xP•-i + ( «,PtPt
·+~,r,(r, -.1)x'i- E R+, i E {1, 2, ... , n}} atunci pentrq ·orice le;, p,, r, E
2)
E R - ~ -1, O) U (O, 1) pe baza relaţiilor (4) ...... (8) obţinem că pentru orice x ED
~Ve~ r (~)
~ 9 Ş~~ q~QÎ ţu~~ti~ ( e~te ~<>DŢ~:lt~ p~ p. . . .
Pene-u funoţu convexe, avem însă megâfitatea lui JeM~n:
(9)
unde i-;E R+, En ,., E R+ iar ai E D, (V)j E {1, 2, ... , m}.

j,=1
(fO)
m
ni1.de a = ); a, .
• "-J
1=·1
m
l) Dacă a:,ER~, (V)j E !ţ, 2, ... , m} şi ~ a1 = a_ atunci p~ntru orice cz, ~ER~
avem:
m
~
'-'.
(rxaP.
1
+ r.i.ar.)k
I" J
::;i.
P
m ( ex { _a )'P + r.i. [ _a )')11. =
I"'
·
(a'Pm' ' a'm'Pl"
..L . ·, _ ., •····.•
m8(Pffl"'1 ··
J-t -~ f/1,. ..·'"
Aceasta se obţţ,p.e ţlin ~nega,.Jita,.ţea (10) pentru 1,1, ~ 1.

.. . Dacă în (11) punem a . S~ rx . ~- . 1 sfl' obţin f0Z!].ltat~le notei matematice 44
din Gazeta Matematică seria B nr. 8/1968 pag. 71. · · ·
°'
J?acş. ·ln Of) Jq~ a = 1, = r, = 1, p =· 1, r = -ţ o!?ţip.~m:
•
Em ( a.1+-:1)" ~1+·
..... · ,. ~
l}j •.
(i2)
;=1 a, -
adicăproblema 8745 din G.)f.F.B. · din care pentru k =m=~ se obţine problema
7877 din. G.M.F.B. adică: '
(13)
ll 1
Dacă tn (H) lulm at = O, ~ = i k.,.. 1, r - -,-! ou , e N• - {if o~ţinem
9rohlema 8796 din G.M.F.B adică:
Ev-
m1
J=i (lj
;;;i, m· v- ~, (V)a; E R+,
a
(14)
din care se obţin prin particularizare problemele 6641 şi .8308 din G.M.F.B.
Tot in (11) dacă luăm ix = 1, f3 = O, m = 2 şi k = n rezult.ă:
a7 + a; ;;., 2 ( ai ~ as r. = 21-n(a 1 + a11 )n~ (a1 + a 2 )n ~ 2n-1 ( a! + a;), (\f )a 1 , a2 E R~
adică problemele 6321 şi 8786.
Dacă în inegalitatea (11) considerăm k = 2; m = n, cz = ~ = 1, p = .!. , r=-p

2
atunci pentru orice a, E R+, i E {1, 2, ... , n} avem:
f. (Va,
t=f.
+ Vat,
1 r ; ., (a + n)I I
a
(16)
adică problema 5731 din oare se obţine problema 6254.

Din (11) pentru j3 = O, 0t = k = 1 şi p = 2 obţinem:
, (17}
adieă problema 6579 (problemă

din Journal de mathematiques elementaires).
Să considerăm funcţia f': R,-+ R, f(x) = a:1:., a E [2,
+oo), atunci f'(x) = a:1:.1n a,
f"(x) == a~ lnlla E B+, (V)x E R, deci feste strict convexă pe R şi atunci avem:
n
>' f(i) > (n + 1) f
( I>
n
~
)
= (n + 1) Van,
_ (~8)
t.:"(j n+i
·~ :.:
fi deoarece a ;;,a 2 rezultă că an> n + 1, (V)n E N* iw.• din (18) obţinem oă
n n
~f(i) =~ai> (n + 1) (<n+1), (19)
adică problema ·8795.

Fie funcţia f: R~ -+ R,_ f(x) = ln(a + bx-1 ) unde a. E R+, b E R+. Atunci
f'(x) = -b , r(x) = 2a~x + ba E R+, (V)x E R+.
ax2 + bx (ax~ + bx) 2
Deci functia f este strict convexă pA Rt ~.
JI • 2
Conform cu inegalitatea (9) pentru ~
orice x, E B;.. şi orice n E N* avem:
tJn(a + bx, nb(txif

1 ) ;;;i,: n ln.(a + 1
)•
--u (a+ bz,- >(a+ nb(txirlr. 1) (20)
112
Daci tn (20) D.Oţăm f.t" :z:, - 11, a\1111.ou
[ \ (a + b:e,1) ;;i, (au +unbr.

de unde pentru u = 1 se obţin r~zultatele notei matematice 1S din G.M.B. nr. 3/1961
pag. 145 de unde pentru n = 3 se obţine apoi problema 8420.
Dacă în (20) considerăm a = O, atunci avem:
(22}
de unde re&ultl:,.
adică inegalitatea mediil,or a lui Cauchy, inegalitate care are o utilizare frecventă.
Să considerăm funcţia f: B - {a} -+ R, a E B cu f(x) = - 1- . Avem: f'(x) =-
a- X
c::(a - z)":"1 , ( 1 (x) = 2(a - x)":"! de unde se observă că pentru orice X E (- 00, a)
avem f"(x) E R~ ti prin urmare pe orice interval (b, a) cu b < a fW2cţia feste
strict convexă. Deci:
n
·E(a- x,r 1 ;i!, n ( a ..... -·}:Xi
1n )-1 -
i-1 n i=I
n•
- - - -n - , (V)n EX* şi (V)x, < a, <2')
u-E:&i
i=I
Dacă :c, = c, z, < a, ('v')i E. {1, 2, ... , n} atunci inegalitatea precedentă

devine
" 1 n•
~-~--1 (25)
(::f a ..:... si na - c
de unde pentru b = O, a = c = 1 se obţine problem.a 8990.

Revenim la inegalitatea (11). Pentru ex= 1, (3 = O, k = _3-1 , m.= 2 tip= 1
obţ-inem: · 1.
1 1 2
R+
y-
ai
+ ro;
a3
;;i,
V ___ •
a1 ; a8
a11 a2 E
de unde pentru a 1 = n + 1, a2 = n + 3 se obţine problema 8688.

Dacă în (11) înlocuim k = 1 şi p = r + s rezultă:
~aJ(«aj + (3) ;l1, m(:r («(:r + '3) = ar(:~~~mB)• (26)
In ultima inegalitate considerăm ct = ~ = (a1a 2 ••• amt1 şi obţinem:

m'
~ aj(aj + 1)(a1a 111 ••• amt 1 ;;ir ar.(a• + m•) m1-'~'(a1a1 -· a.t~. (27)
na
Dacă ţinem seama că produsul a m ntJmerP rP~1Jo ~i i,ţrict pozitiy1; pe_nt,ru ~c1rii
Suma Jor este constantă, estf, Illa.Xim :-itunc":°'chid :,:nstH' nµ'mfire SÎlll, egafo fntre ele
av!P că a1a2 ••• am ~ (;r ş1 deci di:q. ineg~litatea (:li J ubţmem:
m
~ af(aJ + i)(a1q~ ... amt 1 ~ a1'(~8 + ~')(<;h'f, ... ţi1!.it 1 pi1_,._, ~
1=!
+ mm-r+1 ar-m > r~r-r-s + (:')m-r 0
-qµ,,ţJt
. •
a ;;i, 1. oacă a= 1 atunci din (2S) • .:. ,J.
obţinem: •
E a_Haj + 1)(a a
m
1 2 ••• amt1 > mm-1'-IJ + m~::!'
.
J=l
~dică pro}ll,:ima· ~2a.t din care prin partipµl!!rizare s~ obţ;~~ pro~l~~a jf:Şll qip,
~flfţ!ţa l}Jatematiţ;:ă.
Făcînd in inegalitatea (11), ix= 1, ~=O, k = 1 rezultă:
(29)
fifl ff E J.I,+ şi fµppţia f: ll.+ -+ R, f(x) . xu+i. 4ve:rp., f"(p) __, f!(~ ţ) x~f~lt+ +
pentru orice x E R~, de unde rezultă că feste strict convexă. pe R+. Să notăm:
+
a= a 1 a 2 + ... +an, b....:... b1
,,,
b2 + + ... +
bn, Â; = b;b-1, X;= a;b,1, (V)i E {1,
2, ... , n} şi atunci rezultă că: L
A{f; = ab- 1 i!lf in~galitatea lui Jensen devine:
i=I
{{fb-n~l ~ En b;o-I(a;b,l)u+l ~ ţl~l~-!f ~ En ţJ'{tf~ff.

'
i=1 i=1
Această inegalitate se tţ~sforrnă în egalitat13 dacii şi m.ijnai qacă ·a; = a.bi, (V)i E.
E {1, 2, •.. ,n}. Dacă u = 2n dm inegalit~fea stabilită. mai·sU:1:1 obţinem că:
~
~
at+l
--n- ~
(a1 +
.
U2+· ,.. + an)
.
2n+I
,
("')
. 1t n, E ..-i ,
l\T*
a;, ,b; E t~t'
R,• '
i E ff
~-, 2, ... , l'
n.f.,
211
i=1 Ir (b1 +b 2 + ... + bn)
f.dică problema 13923 d/q (i-.M. nr. 5/!973.

'·· Dacă ai, bi, p, q E ":Jtţ,
'
i E {1, 2, ... , n} şi p-1 + ,r-~ = 1 atuQţ,j:,
... .•·
E a,bt ~ (t a~)p-i •l' t

i=i t=1 t=l
b1)' q-i, (V) n E N* (31)
adică inegalitatea lui Holder.
lH·
~tr-adevlr funcţia f:B+ ... R, f(:t) = 1n :i: este stJ?cţ, concavă pe .lf.! f. avem:
ln(p':".1atrP + q-~l,Jb-~) ;ai, p-~ ln(a~a-:P) + ,r-1 ln(bD~) ~
- p-1a'l<t""P + q- 1bfb-,,, ~· a.M~b>-1, (V) i E {1, 2, ••• , nf1 (32)
IUlde " .... (r a'i)-p.

t='t .
b .... (t ,,,):-a.
i-t
Din (32) prin sumare după i E {1, 2, •.• , n} obţinem inegalita~a lui Hălder.
Deoarece funcţia f = ln este· strict concav~ pe R~, rezultă că inegalitatea lui Holck,:
1e transformă în egalitate, dac'ă şi numai dâcă a~ = ~bî, (V) i E {1, 2, •.• , n.,}. lti eaiul
1n care p = q = 2 inegalitatea ţui Holder se transforqiă 1n inegalitatea Caucky-Bunţ
akoiischi-Schwarz. Această ultimă inegalitate se poate stabili f;IÎ direct coJlliderlnd
funcţ~a f : B -+ B, f(~) = ,;3; · ··
După cum se constată din cele de mai sus, conceptul matematic de funcţie con-
nxl ·c~µ~ay4} ţ~te ·' foEµ"te util Îil 1:1tAAilir~a unor ine,galiţăţi. Difi~ultate,"' ii~irµii
acestor inegalităţi. prin folosirea funcţiilor eorivexe constă în aleger,ea funcţiei - ~
respective f şi a :i:i.11p1,reJ9r Îl4 c~ intervin în inegalitatea lui J ensea.
,1 .. - .• ,. ........., .... · ., • ".,,.. , ' ..~,.
··
f , • ,..,. · '• , • •• "' • '· ,
9.7. O generalizare a fml~tfilor pa~ (im.pare) şi ţID.ele propriefitl

ale ~~J ·de~ ·din 4~,ştt, ~etil
In această temă ne propunem să p~entăm într-o fo:rină teQretioă upita,i unele

probleme interesan~e privind integrala definită şi să ptezentăm o metodă de oaJ.pu.l
• unor integral~ def~i~ f!iW-~ :t1,11e~e clase d,e ţ,~oţii inte~al>i,~e.. · ·
, Defini~ 9.7.1. Fie b E B, D ~ B şi f: E C lt - R. Sp1r11,ţUJ, că fimcţuz f
tf,~ i~ f~1~~!'1
3) (b -
f~~,t
=- f(b +
x)
~)a:ED=ob-
D. z), (V) a: E
x E EAb± :p E E;
. . . .
.
Detinitfa 9.7.2. Fiţ b E R, DC B şi f: E C: B - R. Spunem că funcţiq f ~

(b, D)-impară dacă şl numai dacă; ·· ' ·
f) (Y,) ~ E .l>..=?'. - a: E }); ~} (V) ~-E .ţ) 7. b - ~ E E /\ b + x f= E;
a) f(b - x) =· -f(b + x), (V) X E D. . . '.
In particular pen~ ~ :-- O ~ D, = ţ ~ o~ţ~ d~fjţtiţiile ţ~poţiilor pare respectiv
Impare. · ·· ·
· Da~~ a s R+ şi D-:'. [-a, a] în loc _de funcţie (b, [ ...:.a, a])-pară sau de funcţie
(6, [.::_a, a])-impara vom· '3pune if:uncţi~· (b, a)-pară respectiv funcţie (b~ tif-1,npard.
Propozijia 9.7.LF~ f :[a,b]-+ 'lţ, o funcţie co~tţnuă şi(! (a+ b), !'c1,..;!>J~.
• ,"'4. Ataci: ·
! (a,f-&)
t) ,, ţ(a:)dz ==- 2 (ll .., . '". f(:u}da:; 2) :ef(x)da: = .!. (a + b) ,~ f(x)flx.
Jca la )a,,. 2 ·· )a
r•
Demonstraţie. 1) Deo~9~ f ~te {; (.ci + b), ; (b - a))- pară l'Elzultl ol
t{f ('- ±~l-:: x) ~ t(: (a+~)+., J· ('ţ,):»~ (~~ : (b - ~l.] ~ f(ţ1, + t-::-: !1 :r: f(m),
(V) a: e [-. 6]. .
...
t t
r2(a+b) (2(a 1·6)
t) Ja f(x}dx = Ja f(a + b- x}dx şi dacă fac;em substit)lţia x =a+ b -t
t
cu t E [ 2 (a 1.
+ b), ~ ]
obţinem:
~:Z (a +b)
f(a +b- .
x)dx = ~b. f(t)dt şi deci
a .!. (a+b)
2
1 t
b ~2 (a+b) ~b 2(a+b)
~ f(x)dx = · f(x)dx + f(x)dx = 2( f(x}dx.
a a f (a+ b) )a
2) Cu ajutorul substituţiei x =a+ b - t, t E [a, b] rezultă:
(b xf(x)dx = - (b (a
}a )a
+b- t) f(a + b -• t) (-dt) = (a + b) (b)a f(a + b - t)dt -
r tf(a + b -
- Ja t)dt =(a+ b) )a f(t)dt - r rJa tf (t)dt
de unde obţinem
~
r,
a
xf(x)dx = -1.
2
(a + b) ~ba f(x}dx.
Propoziţia 9.7.2.Fie f: R _. R o funcţie continuă. Dacă f este (b, a)-parl
(respectiP (b, -a) -.impară) atunci
(b+af(x)dx=2 (~+4 f(x)dx (respectip (b+ 0 f(x)dx=0)·
1- 1 ~-
Demonstraţie. Deoarece f este (b, a)- pară rezultă că f(b - x) = f(b + x),
(V) x E [ -a, a]. Deci: ·
• (b +a·f(x}dx = (b _f(x}dx + Cb +a f (x}dx == (b +a f(x}dx + (b f(2b - t) ( - dt) =
J11-a Jb-a Jb )b Jb+a
= ~b+a f(x)dx + ~b+a f (b + (b - t))dt = ~b+a f(x}d·x + ~b+a f(b - (b - t})dt ==

b b b b
'·
(b+a
= )b f,(x)dx + )b(b+a f(t)dt = 2 )b
(b+a
f(:c}dx.
Dacă f este (b, a) - impară atunci f(b - x) =- f(b + x), (V) x E [-a, a].
Prin urmare:
(b+a ~b (b+a (b
(b+a
Jii_/(x}dx = ~b-J(x)dx + )h f(x)dx + JH/(2b
= )ll -
f(x)dx t) (-dt) ==
a::;: (b+« f(x)dx + )b(b+a f (2b - t)dt = (h+a f(x)dx + (b+a f (b + (b - t))dt =-
)b )b )b
(b+a (b+a -
= Jb f(x)dx - )b f(t)dt = O.
Propoziţia. 9.7.3. Dacă f, g : R ..... R sînt de aceeaş( (b, a) -paritate atunci pro-
dusul fg e.s·te o funcţie (b, a) - pară iar dacă f, g sîn.t de (b, a) - parităţi diferite atunci
produsul fg este o funcţie ( b, a) - impară.
111
Demonstraf,ie. Fie ~1 , ,~ E {-1 ..1J„11tunci f(b -.3:) =. Eif(b +.z), g(b - _x) =-
.= z,.J!(/; -,· x;, ('vJ;;: c:.:: t ---,,, aj. Dac,; f', J! sînt dn i:11:-oeaş1 (b, a) -paritate atunci e1 •
· '°"
·,== 1 iar tlac:1 sînt de (b, aj - p,uiti1.(i tliforite alunei e:1 • e::i = -1. Deci (fg)(b -
+
- :;:) = {(b - x) g(b -- x) :c= ::; 1 • zi(b x) g(b ·;- x) de unde rezultă enunţul.
l'l'opozijia 9.7A:. Pmitrn orfre f1mcfie f: [b - a, b + a] -+ R există o fun.cţN
g, (h, a) - paru şi o fzincţic !t, (b, a) - impară astfel încît f = g + lt.
Demom~traţie. Fie g(x) = "i (f (x) +· f(2b - x)) şi h(x) = : (f(x) - f(2b - z))~
Awm: g(b - x) = _:!_ (f(b - x) +f(2b ~ (b - x))) = _!_ (f(b-x) + f(b+ x)), g(b+z)=-
~ 2
= f (f(b + x) + f(2b - (b + x))) = ; (f(b + x) + f(b - x)) de unde se observi
eă g(b - x) = g(b + x) şi li(b - x) = .!.2 (f(b - x) - f(2b - (b - x))) = :!2 (f(b - z) -

- f(b + x)), h.(b + x) = ·":2"
1
(f(h + x) - f(2b - (b + x))) = 2
0
1
(f(b + x)- f(b - x)) de
unde obţinem că h(b - x) = -h(b + x). Totodată se ·mai observă că f = g + li şi ou
acnasta propoziţia este demonstrată.
• • • ~I 1,.1'.a - fi,x + Sx - 3
1
Aplicaţia 9.7.1. Sa se calcu.lezc ln = - - - - - - dx unde n E N.
0 (x2- X -J- f)n
(Problema 17036, din G.M.)
Soluţie. Se arată fără dificultate că funoţia g :[O, 1] -+ R, g(x) = x2 - :,; +1 este
( :!. :!)- pară iar functia h : [O, 1] 4 R, h(x) = 4x~ - 6x 2 + Bx - 3 este(.!., :!) ,;
2 2 ' . ' 2 2 .
I:' . ~
impara . urmare f uncţ'1a
. prm
ş1 f = -h est,e (-f • -1 ) - impara
' " ş1. dec1. I n = O.
gn 2 2
Aplicaţia 9.7.2. Să se demonstreze că ln = ~: (2x - 1rex-xtdx = O, (V) n E N*
eu n = 2k + 1. (Problema 16993, din G.M., Florin Rădule.ycu).
Soluţie. Se arată uşor că g : [O, 1] (2x - 1) 2k+1 este(:!. :!)-impara

-+ R, g(x) =
2 2 ·
iar h : [O, 1] -+ R, h(x) =ex-x" este (: , : )- pară. Rezultă că produsul f = gh este
o funcţie ( ; , ~ )- impară şi deci l 21tt-1 ===: O.
Propoziţia 9.7.6. Fw f, g : [b - a, b + a] -+ R contiooe şi f o funcţie (b, a)-11
- pară, atunci:
(b+cs c11+a
Jb-a f(x)g(x)dx = )b f(x)(g~x) + g(2~ - x))dz.
Demonstraţie. Confo~m unei propoziţii precedente rezultă că există u, v: [b -a,

6 + a] -+ R în careu este (b, a) - pară iar veste (b, a) - impară şi g = u + v. Avem:
(b+a (b+a (b+•
)b-a f(x)g(x)dx = Jb-a f(x)(u(x) + v(x))cb = )b-. f(x)u(z)u ..
+ ~b-a
b+a
f(x)v(x)dx = )b+a
f(:s) u(:c)d:s = 2 )b +• f{:s)u(a1}da -
11-a •
- ţ: +• f~(,z) + ,<26 -4k

'ffl
AplieatJa 9.7.3. ·Dd f este r,o,ain,u rpt [-a, a] fÎ (O, a)· pa.ră (de fapt pară)
dlllloi ( I
ca ((:,;) (e• + t,ld:,; = ca f(:,;)ds.

l-a Jo
(Pl'IOble:rna 17 038 din G. M., V. Ţifui).
Solujie. Fie g: [-a, a] -+ R, g(:,;) = (~ 1,-1 atunoi g(-a) = (e-idl + 1)" +
d~ unde rezµ,ltă că g(x) +
g(-x) = 1. Conform propoziţiei precedente avem:
' .
ca f(z)g(z)d:,; = ca f(:z:)(g(:z:) + g(-:,;))Q = (a f(a;)d:,;_
J- h h
Aplieaţia
9.7.4. Dacd funcţia g: B-+ B satisface condiţia g(z) g(-tr) == t. +
M:,; E B să se calculeze ~~a g(x)dz. (Problema 16f?24, din G.M., Gh.Fătu).
Seluţie. Considerînd funcţia f: R -+ R, f(x) = 1, (V):,; E R rezultă că f esţe
(01 a) • pard., (V) a E R+ şi deci s1ntem ln condiţiile propoziţiei precedente. Avem:
~:.. f(x)g(z)d:,; = ~: f(x)(g(z)~+ c(-:,;))d:,; = ţ: l • i da:= a.
Aplicaţia 9.1.5. Fief :[6, n] -.R, f(x) =- a:sin•11 :i:

sin'!ll.1:+~•
• Sd. se calculeze r f(:,;)u.
Jo
(Problema 16960 din G.M., V. Ţifut).
SeluJe. Funcţia g : [O, n] -+ B g(z) = sm•:.+~111
. sinili z este{!;, ~};;. po,vJ fi
• 2 2
atunci OOD'form propoziţiei precedente avem:
I = ~: f (x)dz = ~: x:(z)dz == -~: g(z)(-1: + 1t - :,;)u = n- fn g(z)da: =

I r
== n lsn(:(z) + c(~ z)) dz== nfa" i •da:=:.
11
-
Ţ Ţ
Am putut scrie aceasta deoarece funcţia h :[;, n-]-+R, k(z) = 1, (V)z E [;, n]
este ( 3: , ~}- pară şi g ( 3=-
4 4 2
x) = sm. cosa„
III x
:i:
+ cosIII :i:
•
Aplicaţia 9.7.6. Dacă f: R -+ R, este continuă şi (3)a, b E B astfel tncU f(b - ~) +

+ f -
g(b - x) = f(b +
:.r:) - b + f(b - :,;) - b == O, (V) a: E R. Con-
form propoiiţiei 9.7.2 avem (b+a g(x)dz = O, (V) a E R şi prin urmare daci lulm
)b-
a = b rezultă că;
i"'
)o
g(:.r:,d~ • O• ( 211 (((:,;)
Jo
- a) • d:.r: .. O ~ ( 211 f(z)dz - a C211 d;,:
Jo Jo
=O* Jo(
·
2b f(x)da: = 2ab.
Aplicaţia +
9.7.7. Fief: [b - a, b a] -+ R, a E R+ continuă şi care admite centrul
da simetrie C(b, a). Să se calculeze (b+a f(:,;)dz. (Problema 17117 din G.M., Paul Lefter).
)b-a
ua
Soluţie. Dacl graficul Gr al lui f admite centrul de simetrie C(b, a) atunoi ·f
satisface relaţ.ia'f(b -1- x) +
f(h - x) = 2a, (\f)x E [b - a, b a] şi conform aplica- +
\ioi prece.dentf.> rezultă că fnncţfo. g : I h -- a., b + a] -+ R, g(x) = f(x);..;;;. a eate
'
(b, a)'- impară şi deci
·
r·~a .t:(x)dx = o
)b-a
<=> \i,+(t f (x)dx = a (b+a dx ..... 2a11•
„b-a )b-a
9.7.8. Fief: R-+ Ro funcţie continu;J,. Punctul C(b, a) em· Mitra de
Aplicaţia
simetrie al graficulu,i Gr al lui f dacă şi numai dacă (b+.r f(t)dt = 2ax, (V) a: E B.
)b-.:a
(Problema' 1. 7269 din G.M., D. Buşneag).
Demonstraţie. Din aplicaţia precedentă rezultă neceşitatea condiţiei Iufn.d a ....,:,:.
Pentru suficienţă, observăm că:
!
b+:ri
h-:a
f(t)dt = 2ax, (V) a; E R ,o,>
tb-:ri
f(t)dt + ·~b+:i:
b
f(t)dt = 2a:c, (V) :c E B
t,i derivtnd această egalitate de funcţii în raport eu a; rezultă:
f(b - x) + f(b + x) = 2a, (V)x E R. De aici obţinem imediat en~ţul.

Propoziţia 9.7.6. Fie f, g : [ b - ai b + a] -+ R continue şi f o funcţie (b, 'f~
., impar~, atunci: ·
(b+a
)b'-a f(:,;)g(a:)dx = (b+a
)b f(:c)(g(x) - g(2b - :,;))da;.
Demf)nStraţle. Conform propoziţiei 9.7.4 există u, v : [b ~ a, i, + a] - B tn cm

u este (b, a) -pară iar v este (b, a) - impară şi g = u + v. Avem:
(b+a (b+a (b+a (b+a
J1i-a f(x)g(x)dx = Jh-n f(x)(u(x) + v(x))dx = Jb-a f(x)u(x)dx + Jb-a f(x)v(x)da: ==
[Ha (b+a .
~ )1>-a f(x)î,(:,;)~x = 2 (ll+a
Jo f(x)v(:z:)d:i: = Jb . f(a;)(g(:z:) - g(2b - :c))d:i:.
Aţ,lieaţia 9.7.9. Fie .f: [O, 2r.1 -+ U, f(x) = 1 +sin .:r:• • Să se calculeze I ,..
Hlll".T
= ~~ x 2f(x)dx. (Problema 17510 din G.M., Gh. Mnrgluwc11.).
Soluţie. Este evident că f(rt - x) + f(;; + x) = O, (V) x E f ,.......,., 7:] ceea oe ne

arat,fi cfl f este (r., 7':) - impară i::i conform prnpozi ţini precodf'ntP rezultă oă
I = ~:"' f(x) (x2 - (21: - x) 2 )dx = j:rc f(x)(4r:x - 4.t2)dx = 4.: ( ' xf(a;)dx, -
·2:n: '
~ .4~2 ~n f(x)dx.
Sf\ arat,ă fi'iră dificultate că f estP. 13; . ;)-pară şi atunci din propoziţia 9.7.6.
rezultă cf1 [ ' xf"(x)dx = )a..

(~: f'(x)(:tJ + 31r - x)dx = 3r. (~" t'(x)dx. Deci, I =
• .. J.,,.
-2 2
=·12-:t2 (~"
)3r.
f(x)da; - 4"t2 2
( "'
J,; f(:i;)d::,; unde
J(Cll3 {(~)dx Re ca)cuJează prin I.iletodeJ~
"i
obişnuite.
119
•
Ap11eafla 9.7.10. SIJ, se calculeze (4 ln (i + tg a:) d2:.
Jo sin 2x + cos 2x
(Problema 17771 din G.M.).
8olufie. Fie f: [o, .:.}

4
--+ R, f(x) = .
sm 2x
1
+ cos 2x
=
(
1
11:)
V2cos 2x - ~
Avem:
.
f (.!!.s + x)- f (.!:..s - x) = V2 1 2 cos 2.x
-
V _2 cos (-2.x) = O, ceea ce ne arat.fi
1
că feste (;, ;)-pară şi atunci eonform.. propoziţiei 9.7.5 rezultă:

ft ft
~: f(x)ln (1 + tg x)dx ·= ( f(x)(ln (1 + tg x) + 1n ( 1 + tg (: - x))) dx ==-
'i
ft ft
(4 ln 2 "4 1
=J f(x)(ln (i + tg x) + ln 2 - 1n (1 + tg x)))dx = , ,, d~
i' cos ( 2.x -- ·d
7 \ _
~ V ;J •
iar aceasta din urmă se calculează fără dificultate.
A.plieatia 9.7.11. Să se calculeze I = ): x(sin 2 (sin x) + oos2 (cos x))dx.

(Problema 17594 din G.M., Florin Dumitrel).
Soluţie. Fie f: [O, r.] -+ R, f(x) .....: sin 2 (sin x) + oos 2 (cos x), se arată fărll
greuiate că f este (.!:..,
22
11:) - pard şi atunci 1 = ("' f(x)(x
Jr.:
+n - x)dx = r. J„
("' f (x)dx.
2 2
Deoarece f ~ste şi (3:, :)-pară rezultă că I= r. ):ft ·(f(x) + r(8; - x)) dx ==
Ţ
·-rc9
== r.(11: 2•dx = -.
Js11: 2
Ţ
Aplicaţia 9.7.12.. Să se calculeze: ~: f(x)dx unde f: (1, 3] --+ R, f(x) -
Vx• + x + 1 - V x 2 - 5x +1
='"-;::~====:--,:::;:::=====·
V x• - x + 1 + V x8 - 3.x + a
Indicaţie. Se arată că f este (2, 1) - impară şi atunci 1 = O.
Apliea,18
i' 9713
• • • F'ie g: [o, -r.]
2
-+ R , g ()
x = Rinnx-cosn.x
.
smn x + cosn x
. sva se calcuw::.:.e I . - 1-
ft
- ~ g(x)dz, (V) a e JL
III.
Soluţie. Este dificil de arăt~t că g este f: , :)- pard şi de aceea ne vom folosi
da propoziţia 9.7.5, in care considerăm funcţia f: [O, f] -+ R, f(x} = 1, (V) x E
• ~ ff
E [ O, ; ] , funcţie care este ( f, -fl- pară şi deci / n = ~: g(x)dx = ~: f(x}g(x)d:z;"""

ff
. ~: (c(z} + g(; - x)) dx = ?· Aceasta deoarece g(x) + gf; - x) = O, (V) z E

_, 4
E [o, ;].
Teorema 9.7.1. Fie f: [b ~ a, b + a] -+ R, continuă cu proprietatta cd tizistd
p, q E R*, s E R, p +
q E R* astfel înctt pf(b x) qf(b - x) =S, (V) x E [-a, a] + +
cu a E R~, atunci:
1} rb+a f(x)dx = ~ a; 2) rb+a f(x)dx = .!. a+ l!_-=.J_ rb+ 11 f(x)dx.
)b-a P +q )b-a P P )b
· Demonstraţie. Deoarece f: [b - a, b este continuă considertnd + a] -+ R
u, v : [-ti, a] .:..+ fb - a, b + a], u(t) = b + t~ v(t) = b - t, sint îndeplinite condiţiile
primei teoreme de schimbare de. variabilă şi avem: ' -
i) (Ha f(x)dx = (u(a) f(x)dx = (a f(u(t))u'(t)dt = ra f(b + t)dt = rs (.!.p -
)b-a Ju(-a) J-a J-a J-11
- !L f(b -
P
t)) dt = 28a
P
+ 2., (11
· P J-11
f(v(t))v'(t)dt
'
= 2as
p
+ !J... cv(a)
P Jv(-11)
f(x)dx = ~ +·
p
+- tJ ~b+11
P b-11
:
f(x)dx. Prm urmare ~b+a
b-a
f(x)dx = -p +q
-. 2as 1
2) (Hs f(x)dx= ( 11 f(x)dx+ (b+= f(x)dx şi deoarece (" f(x)dx= p,co> f(x)dz=
)1>-11 Jb-a J„ Jb-a Ju(-a)
-= (O f(u(t))u'(t)dt = ro f(b -j- t)dt = ro (!...- .!!._ f(b-t)j' dt = as - .!!._ (O f(b- t)dt =
J-11 J-a J-a P p p p J-11
-= ~·+ !!.. ( 0 f(v(t))v'(t)dt = E:!.. + J_ (v<a> f(x)dx = 5!::.. + J__ \1> f(x)dx.
p P J-a P P Jv(-a) p p -b+a
Rezultă atunci că:
(b+• f(x}dx = ~ + !!...- (b f(x}dx + rl>+a f(x)dx = as + p - q rb+a f(x}dx.

J1>-a P P Jb+a Jb P P )11 ·
Teorema 9.7,2. Fief, g : R -+ R funcţii continue cu proprietatea că: există p, qER•,
I> + q E R* şi a, b E R astfel încît: ·
~- -pf(b + x} + qf(a - x) = g(b + x}, (V) x E R. Atunci pentru orice c, d E B ori
1roprietatea că c+d = a + b, c < d avem:
Jc,d(f, g) = rd f(x)dx = ~
Jc p +q
(G(d) -- G(c)) (*)
unde G este o primitir,ă oarecare a funcţiei g,

Demonstraţie. Pe haza condiţiei din enun:ţ rezultă ol:
pf(x) - gf(b +a- x) = g(x}, (V) x E R de uni;le obţinem:
f(:i;) =g(x) _ qf(b +a- x), (V) X E B.
p JJ
1%l
lnte~d ultima egalitate de funcţii pe intervalul c, r dJ rezulM:
Jc;d.((, g) == \'{ f(x)dx = ..!.. \ 4
~c P Jc
g(x)dx- 1 • ('' f'(b
p )c
+a - x)d:r. =, _I_ (G(<i} -
P
G(a)) -
~ ·d
:._ .!.
p
l f(b + a -
).,
x)dx. (**)
Pentru a calcula ultima inţegrală din (**) facem 1!'ubstituţ1a b -r- a - x = t şi

atunci (**) devine:
1c.alf, g) = 2.. (G(d)
p
- G(c)) + :!..p \d.c f(t)dt <=> /' +_:!· lc,d(f,
r•
g) = _:_
P
((J(d) - G(c)),..
·
- Jc,d(f, g) = -p 1- (G(d) - G(c)) şi teorema este clemomiLrat6.

+q ' '
Aplicaţia t•.7.H. Fie f,.g: tt .....

I:t undef est.e continuâ, g(x) . 2ct, (V);.lf E U" şi
f(b + x) + f(b ~ x) = 2a, (V)x _E R, atunci ·pe ha.za teoremei obJiiiem câ
f= a(d - c) tn care d«,că c = O şi d = 2b-rezultâ aplic~ţia 9.7,{t
J'i
f\x)dx=
0 :.
'i
-··
A.fjlicaţiti iJ. 7.10~ },' hi h : U -+ lt o fi,mcţie impară, periodică, defir,,abilă şi cu dei'i-
uata continuă. Să se calculeze:
1 = (H _:r.h't~). dx, unde T E lt~ e.ste perioada lui h.

Ja I -;- !t·1x) ·
Sol'!Itia I. 1n teorema precedentă considerăm f(x) = 1 xh'(xi şi obţinem:

- + h (x) 9
k(:lT '- x) ' h(-x)

"i -r-
= 2't · .. +h'lx\h2(.x)
t1 = O,
Ultimţt. relaţie
g(x)
,,, ...
este de tipul celei din enunţul lem·Pmei cu p
;
= 21' ---;--~. Deoat·i~rn g udinite primitiva G cu G(x)=2T arctg lt(xl,
= q = '1, b = 2T,
I :· ii i.c)
pentru c + d ;_;·_, 2 T avem:
'.lc,rJ.(h) = ~: lt{x)dx = 1' (arctg f(cl) .- arctg f'(c)). Dacă c = O şi d = 'J T rezu1tă că
Jo, 2T (h) = 0.
Soluţia a ll•n. Functia ___,.·__ este (O, 2 T) - ,,a„â., 1ieoa1·H~':l dtwivatct_ unei funcţii
' 1 --t- h~
itnpate este o fo.t1cţie pară şi atuilci pe baw propoziţiei 9.7.i'J A.Vem:
-~2t
\
J-;.T 1
xh'(:r•
---dx
+ h"fxj =2 ~2T
o
xh _,·1
- · - - - dx -
1 + h~(xJ .
~2T ,,-h'u
- · - - - dx
1
o . 1 ·:· Je'(;ti
= -:l1 ~ZT
-2T 1
- d x c:::
-:r:h'fx\
+-1t=(x)
= _!_ (2T 0 h'(x) __ (.z + :J,Q _ .z)da,: = Q.
2 Jo 1 + 1.s(x)
A.pileaţi.a 9.7.16. Să ae calculeze I = \n„o u(:o}dx unde u : [O, i.J -+ R, u(x)_ =
-- t
a: sin~
+ooa'• ..._
1ft
Solufia I. ln teorema precedentă considerăm _f(x) == u(x) şi avem:
.,,f(x) + f(1r: - x) = '7t'

1
· sin x
+ cos x 9
şi deci pe baza teoremei rezultă:
·
Jc,d(n = (d f(x)dx
)c
= .::2 (arctg (cos d) - arctg (cos c)) unde
.
C + d = 7C. Dacă C ..... o
8
, =
i,d . r.: rezultă că Jo • ,.(f) = 2:..
4 •
'
Soluţia a II-a. Funcţia g : [O, 1r:] -+ R, g(x) = 1 +sin~
cos x
este
2
(.::,
2
n)- pară şi deci
2
I ,. x sin x .d
:::s ~ - - - X=
~,. -sin x (X + 2. · -n - X) dX=1C ~,. sin x ..,1 _
---Uoli=-... 71:1 ·
o 1. + cos 8x „ 1 +-cos-1x 2 „ 1 + cos x

8 6.
2 2
ft
Aplicafia 9.7.17. Să se calculeze ( ln (1 + tg x)dx.

Soluţia I. 1n .teorema precedentă cqnsiderăm f(x) = ln(1 + tg x)° şi a'V'8•:
f{x) + f (~lt - .t) == 1n 2. Deci: Jc,d(f) = Jo(d f(x)dx = .!.. (d - c) 111 2 ou c + d == .::.
2 · 6.
Pentru c = O şi d == .:: obţinem J n (f) = n In 2. ·
ft O, Ţ 8
Soluţia a II-a. In propoziţia 9. 7.5 considerlm f(x) = 1 care este (; , ; )- parii, şi

g(x) = 1n (1 + tg x) de unde.rezultă:
ft ft ff
I= ţ: 1n (1 + tg :i;)w, =. ţ: f(x)g(x)d:,; = ţ: f(x) (g(x) + 1(2 ·; - :o)) d:o =

8
R 7'
= ţ: (ln(1 + tg :,;) + ln (1 + tg(: - x)) d:i: = ~: (1nc1 + tg :o)+ ln' 1 +2tg x)d.,;=
i a
ft
== ( î 1n 2d:o
Jn ·= 2: • 1n 2..
8
8
Cititorii pot aplica aooste metode şi în calculul altor integra.le definite.
Partea a doua
SOLUŢII. INDICAŢil. ItlSPUNSURI
Capitolul 1
INEGALITĂŢI. FUNCŢII
1.1.1. tn inegalitatea 1.f.2 facem b, = 1, (V) i = 1, n.

1.2.2~ Se face p = q = 2 în inegalitate 1.1.3.
1.2.8. Se presupune că O~ a1 ~ a:i ~ ••. ~ an şi pe urmii Tln'ifiea~a este imediata..
n -ii n
lJ!.4. m bi ~ ai ~ 1.U bi, (V) i = T,n ~ m E b, ~ ~ ai ~ Al E bi de unde se obţine
i=t i=1 i=i
tAră dificultato enunţul.
"' Se f oI oseşte 1.2.4 în care se

1•2.... !nlocuieşte ai Jg -
cu - ai ş1· bi cu Ci·
m,
•
1.2.7. a) Se face p = 2 în 1.1.4 b) Se foloseşte 1.1.2.

1.2.8. Prin inducţie matematică.
1.2.9. (n + i)-1 > (2n)-1, (V) i = 1, n - 1.

1.2.10. Se ţine seama că (n - k)-1 - (n + le - 1)-1 < (n + k)-1 < (n +k - 1.)-1 -
- (n + lcj-', (V) h = 1, p.
1.2.11-1.2.U. Prin inducţie matematică.
1.2.Ui. Se ţine seama că (1 + n-1 )n < e ~ (n + 1)" < e nn < 3 nn < n • nn = nM-1 de unde
rezultă enunţul.
1.2.16, Se aplică 1.1.6.
1.2.17. şi 1.2.18. Se demonstrează prin inducţie matematir.A.
1.2.19. Se aplică 1.1.6.
1.2.20. Se foloseşte 1.2.19 după care se însumeazA..
1.2.21. Se foloseşte metoda inducţiei matematice.
n n
„
ft
TI (1
,!.'\
+ 4') • n (l + aT1} =
i'°='
n(
i=i
(t + a,j (1 + a;-1)) > 21n de unde rezultă enunţuJ
egaliţat;ea, claci Gi =- as ...... - •• .. t.

1.24
n
lJl.28. tn adevăr, ţinînd seama -de. inegaHtatea: nr a1a9 ••• a,.< E
k=1
a1r-, rezultă el:
(n - 1)n1
1&=1
n
71
«k < (n - 1)n2 -
n"
1 n.-1
=- - , (*).
nn---2
Folosind inegalitatea lui Mac Laurin:
~
~
( X1Xa ••• Zn-1 .._..
)- Ck
n
(Xl + X2 + ... + Xn J' lt
n
~
putem scrie 1
n
Punlnd x,.=ak şi ţinind seama că EI
k=
ak = 1, găsim: ~ (ai a2 .•. Un-1) < - 1 - ,
n',-1
(**). Aduntnd _(•)
ŞÎ (••) avem: (n - 1) n. 2 n
k=i
n
a/( +~ («1 Ug ,,. an,--1) °' _n_, Îar
n"-2
prin Împărţire CU
' '
n
k=i
Uk Obţinem n
inegalitatea căutată.
1.2.24. Folosind inegalitatea lui Cauchy rezultă: n Vi\ :i < ţ1 «i valabilă oricare ar fi
1
numerele pozitive ai, ie {1, 2, ... , n}, cu egalitate pentru a 1 = a9 = ... =an=-. ln cazul
n
nostru avem n Vfl «i< 1 - J] ai< n~, (1). Evident avem şi inegalitll.ţile: 1 - !li•> o,
n '
Ie {1, 2, ••• , n} şi egalitatea E (1 -
1=1
<Zi) =n- 1.
Apliclnd inegalitatea lui Cauchy şi pentru numerele strict pozitive 1 - iz,, ie {1, 2, ... , a},
rezultă1
n V}.] (1 - !li)< n - t ~ ifi (1 - !li)< (n :n1l\ ~

Ţintnd seama că în (1) şi (2) avem inegalitll.ţi între numere pozitive, le putem tnmultf cu
pAstrarea sensului inegalităţii şi obţinem inegalitatea propusă.
Avem egalitate pentru cazul în care «i = ..!. , ie {1,.2, ... , n} ceea ce se poate verifica direct.
n
1.2.26. Vom face demonstraţia prin inducţie. Pentru n = 2 avem egalitate, deci se verifică
P entru n= 3 avem.. -a·1 Xz
-
x8
-
+ +
z2 x
-- - -8 --= 3
Xi (x - x 2 } (x8 - x1 ) (x1 - x 1 )
. >.O,
Xg X3 X, Xi Xg Xa • X1.X1Xs
adicll. se verificli inegalitatea. Presupunem inegalitatea adevllrată pentru n - 1 adicl
ZJ +~+ ••• +::!!=!:.;;;,,X2 +~ + ... +-=L, (t)

Xa X3 ZJ Xi X9 Xn-t
i să-demonstrăm că ea este adevlirată şi- pentru n •. 1n adevăr pentru n = 3 inegalitatea este

adevllratll. adicli:
-2-+Xn-i +Xn::;;i,Xn-1 +2-+X1 0 (2)
Xn-1 Xn X1 X1 Xl'l-1 Xn
şi deci aduntnd (1) cu (2) membru cu membru rezultă că inegalitatea este adevărată şi pentru n.
Conform principiului inducţiei complete rezultă enunţul adevărat pentru orice ne N* - {1}•
.12f
l.i~. tii inegali~te~ lui Cauchy-Buniâko11S/cy-SchwOJ'Z (f--_ tZi bi)2 ~
t:1
(t a:J· (t. bf) , (....
a=t , ... 1
valabilă oricare -ar fi numerele reale a1 , ll 2 , ••• , an; b1 , b2 , ••• , bn luăm
b1 = b1 = b8 = . :~ = bn = 1, a 1 = ·l + .J'..!. , a 9 =. 1
X...
+ ...::.. , aa = 1 + X
....!. , ••• , an = i + '1:n
-
% ¾ ~ Xi
vom obţine succesiv.
X1 )2
(( 1+;; + (1+x:X., )9 + ... + (1+~
Zn )9)
n~ (1+x
f&i
2
+:1+.x.x82 +. ... +:1+:.c~1 )9 =
- (n + -Xi +· - )a = n 2+ 2n (:i:1- + -,t·2· +. ... + illn)

X2
+ ... + - Xn
- + (·.x,- + - + ,.. + :c~
- ,.. Xi. 9 .
X9 X3 :r. X~ ¾_ Xi ~ 3 X1 X2
-(1 + ::1.J'2 + (1 + x~ )2 + ... + (1 + ~12 ~ n+ 2(~ + 5!., + ... + Xn) +

¾'.:V9 , zt X1 X2 X1_
+. -1 (;r.-+-+
n Za
~
... +-
Xi
Xa
1· · X~ : )~
.
Se poate arlta tnsâ oi
-.- +· -+ ... +-;>n,
«1 :1/n ·
Z9 (•41)
X2 X3 Xi
fli adeVk zi, .Z.,•••t ~ stnt n numere reale· strict pozitive ŞÎ Îll plus =1_ Zt ••• :1/n = 1, Ori 88
Z9 .T3 X1 I
ştie că suma a n numere pozitive de produs constant (in cazul nostru 11 este minimă ctnd
numei~~Î~Jffltiiiii:~~te~ (;~) şi aplicînd Îneg~litatea ·mediiÎ~z

~ + :rs + ... + ~ > nnV·· x~ ••• :h.,. = n. X1
11:i Za 11:i .X2 Za :&11
· i,:tJ. '-. ,;. -;, •I• • . '• ~; ~.( , , ,. ~- '(.; ·Î : ,
Folosind (**> inegalitaiea (*) devine.
(1+ Xi ) '
Xg
+ (1 + ~ )a + ... + (1 + :lin ) 9 ;_, n + 2(Zi
X3
2
' X1 X9
+ 5,
zt
+... + ~)
J:i
+·
+ .-nI:. {x..L
Xa
+ ·x..!.
x x
-J
+ ... + .&n li
~n
•
+ 2n + -n1 n• = Bn + n = in, dec1. -
l + :r ~ ·""
3 1
+ :: + +
Egalitatea are loc ctnd z 1 = x = ... = Xn '"? 1.
+ ... + (1
2
r u ::r 1
. ·,-( ., n...:·t
tJJ.97. A~= Dxii a.11 , n;. = E Xk bi&, Ăn-1. = b Z1,. a.li,
,. ·!l=,0: k=O 1'=0
= Ân - z" an, Bn-,. = B,. - Zn b1•.
:ii<
Â-
Fie a> b. Io această ipoteză al& > b'II. şi b~ pentru orice k e N*. Deoarece xn, ~> O
şi i»1r.> O pentru orice k<. ;i: - 2 atunci din iri~galitalea precedentă obţinem.
dei unde rezultă:

n .,.
'5':"".. xn-1ca-" ~,Xn.-k bi&
t.:'o t:"o A B · . an bn
„. <-·--·---.....!!<~--·->-
i,• an bn Aa Bn
-1
Reciproc. Fie · ~ < 11"~, e~primţnd fiecare număr ln baza respectivă şi procedtnd pe
An B11,
n
calea inversă celei de mai sus obţinem: >:;
ii;.o
xn-11 (2..- ~)<O.
all bll
Deoarece Zn, «,.... !> 8 of
.rn--1;,;;?, \l r11zul_1.~ că inegalitatea pr11ctH.te11tă ~st.t, adevărată numai dacă a> b. Cu aceasta pro-
l!lnmi ,•,;lt• rezolvată.
,, ' ......
l.~.:.!S. \iun, demonstra iw,galitatea din enunţ prin metoda inducţiei matematice. Pentria
,. = i 11111galitul11a devine: '
~
a • A,
= •1111• l,,,, ...;. a•+ aa+ 1 > 3- a•+ a+. 1 > 3a - a• - 2a +1> O- la -1)•' t> t
deoarec11 a > 1.
()ee,i ,:t- ..sw ttv1rtent,
Presup111111m dl pentru n = k > 2 inegalitatea este adevărată, adiclh
,4 11+ 1
k 1
_ ak + + ak-1 + ... + a+ 1. k+ 1
(1), --·-·-. _., - - .
" · .-lr,_1 ft - 1 all-1 + ak-41 +. ... + a 1 + ·a >k-- -1.
Sa dtmio1istrAm că şi peniru n = k + 1 inegalitatea este adevăl·atit, adicli::
''.. ,•ln+•
(2), k
--·-:::,, - -
2 a~ + ak + + :.. +a + 1 k+2
>-
11 • ,-1 11 k ak
.··..
all-1 + + ... + a•.- +. k -.
k
lntl'-lide-văr, deoarece a'.:> :i, lt ';;,s li atunci din (1) obţinem:
(8/, ~~ + ~ 1 +... + a~ + a + 1 > k :.l- 1

· k- 1
j~1t-1 + ak-a + ... + a:11 + a) de unde rezulta:
,; · ,· k +1
(l), all+l __;_ (all-1 .+ ak-a + ... + a• + a) + aW..
+ at& + att,-i + ... + a• + a + 1 > k-1
DanA vom reuşi să demonstrăm căi
151, ~ .,,i<-1 +
I, ·- !
ak-a + ... + a• + a) + ak+l >· k +/t 2 (a11. + all-1 + .... + a• + a) ~tu~d
rlln (41 ~I ([H ,...,,.,:'ltA !2i.
Vo11.1 d.:m1,11str11 inegalitatea (5) pi:in reducere la absurd. Să presupunem deci că (5) nu este
ad1-v;\1·>1tă, ,ilunci: ·
k..., I · k + 2
- · - iak-1 + ak-a + ..~ +- a1 +~
' , · • .
a) + alt+l < - - (all + al!.-il + ... + a 1 -f a) '* (al!. +
,·
allt-1 .+
k- 1 k
+••• + +. , a)·(kk-1
a1
+ :i -
-.- Ir + 2J
- - + alt+l -
k .
' k + 1.
ali .:.µ::._!.
k-1
< 0- (ak + alH +1... + a1 + a) (k2 + k -
- k8 - 2k + lt -f- 2) + k (k - 1j ali+l - k (k + 1) a" <! O- 2 (al!+ alt-l + ... + a1 + a) +
+ hali (ak - a ;-::- k;"'-:}) ·< .9· ........: . ,,. . ·'· .
Ultima inegalitate este absurdă
deoarece din a 2 şi > k > a rezultă 2(ali + all-1 + ...
... +a•+ a) > O şi k al!. (ak - a - k - 1) ::> O. , , .
, , Ţ]a(,~.această inegaljţate esţe _absy~ă atunci este adevik'ată contrark ei, adică inegalitatea (5).
Prin urmare esie adevărată inegalitatea (2).
. . Conform principiului inducţiei complete, rezultă că· oricare ar fi n e N* - {1} inegalitatea
din -e~tiriţ' este adevărată.
.I'
1,Jl.t. (: ţţ. "-!' ţţ, f(x) = :.,:1 - 2. 1-'·~· f: J.l,*-+ R, f(:;) =. (1 + V 1 + .1;8)3:1.
1.ş.a. f; R-+ lt, f(x) = 1 - ţc. 1.3.4-. f: R - {1}-+ R, f(x) ~((Ix+ 5) (3 - :Jx~. .
. 1;11.s. f(x) = (1 ~- x)-1 . 1.3.10. (to ljl) (x.k= o dar:ă .1; ~ (-2, 2) şi (fo ~) (.xj = t dacii
z e R- (-2,2). i.3.13. (f'o (o ••• of) (.1;) = an:X b(~n-1 +~n-a+ ... + a+ 1). + ·
'.. "0~1. . . . .
1.3.to. Nottnd cu 1' peri(lada principală a funcţiei f, trebuie să avem: f(z + T) = f(x) -
-sin (2:c + 2T) + 2 sin (3x + 2T) - si,n 2x + 2 sin 3x :"" O, (V) x !=. I_t•. x = o ,.. sin 2 T +
+ 2 sin 3T = o, .;; ,.;,., ,i: - sin 2T - 2 sin ST = 6. Perioada princlpaii i;. este
lfl.
1.3.16. func~ia f ar admite perioada 1'. Atunci avem: siu x 8 = sia (x_.:_ '.Js.
Să presupunem că
e = O=> T ,;= Vnr.. Dar sin x 2 = sin {:.i...:... 1/;,;.)2 = sin (x 2 + 2x t/nr. + n.. ). Dar ('r/i x e U,
2xVim' + nr. :fr 2k„ şi deci sin X~ =f= sir(x~ + 2x 1/'it.. + n.. ). .
1.8.17. f(x + T) = {
1, X+ TE Q
• x e (!, T e Q => z +T e Q şi x e R - O ,;j
~x+TeR-Q • ·
~~Q=>x+TeR-~ •
1.8.18, a) f o g = f oh=> (V) x e E, f(g(x)) = f(h(x)) => g(x) = h(x) => g = h. b) Contrae.x..
X, X E (0, +CX>)
impiu: f: R- R, f(x) = a:x:, (a =I= 1, a > O), g : R _. R, g(x) = { , h: U - R,
1, x e (-oe, O)
l(a:) = { :z;, X e [O, +CX>) •
--:-1, xe(-oo, O)
1,3.20. Fie x = a şi x = b, (ci :fr b )., ecuaţiile celor două axe de simetrie. z = a ei,te axa.
de simetrie=> f(a - h) = f(ci + h), ('r/) he lt. x =·b este axu de ~imetrie => f(b - h) = f (li + hi,
{V) he R. h fiind oarecare, notăm ci - b ~ x. Atunci avem: /(x) = f(2 a - x). Dacă considerăm
b - h = 2a - x, rezultă h = -2 a+ b + x. Deci f (2a - x) == f((x + 2a + 2 (b - 2a)) <=> f(x) =
+
- f (~ 2 (b - a)) deci T = 2(b - a) este perjoada funcţiei.
1.8.21. Dacă cp(x) = g (f(x)), atunci 9(-~) = g (f(-x)) = g (f(x)) = cp(x), IJ,(x) = f (g(x)), şi
prin urmare ·IJl(-x) = f(g(-x)) = f(g(x)) = lj,(x); f(x) = x 9 , g(x) = x=> f g nu este nici pară +
nici impară.
1.3.28. Avem următoarele egalităţi datorită condiţiilor din enunţ. f(-Y) = f- 1(-f(x)) =-
--f~(f (-x)) = -:e = ·-f-1 (Y) şi deci f-1 (Y) =
-f-l(y), adică f~ este impară.
1.8.!M. Dacă ar exista a:0 e R astfel tnctt f(z0 ) =O atunci .f{a:1 + a) = 1, absurd. Deci
f(a:) =I= O,(V) a: e R.
Evident avem f(a: + 2a) = 1 + f(x + a) = (1 + 1 + f(x)): (1 +
- 1 f(x)) = - _t_ deci
1 - f(x + a) 1 - f(x) 1 - f(x) f(x)
fi~ + &a) = f((:e + 2a) + 2a) = - 1 = f(z), (V) :ce R.

f(x+ 2a) ·
Prin urmare T ·= ~a este o perioadă a lui f. Deci f este periodică.
1.3.26. Fie x, y e J şi ix, f3 e [1, + oo), + f3y e I şi x, y < ixx + ~y.

atunci oe:,;, f3Y, ixx
Deci, f(ixx + f3ţl) ;;, max ({(.1:) , f(y)) şi atunci f(ixx + ;3Y) = f(a.x + f31/) (.xx + f3Y) "'"
GtX + f3Y X y = + (3y
-= GtXf(= + f3rt) + [3yf(IXX_j--__l3_&;;, IXXf(x) + ~'ljf(V) = ixf(x) + [)f(g).
GtX + (3y CXX + (3y X Y . .
1.8.28. Fie g : [1, + oo) _. R, g(x) = f(xl. atunci pentru orice x1, x 9 e [1, +oo) aftm:
X
1(11:i) - g(x2) = f(x1) _f(x2) == (x1 - X2) (ax1 Xa - c) • (*). Din (*) se observă că g(xil - g(xs)
Xi Xg X 1 X2 •
şixi - a:8 au acelaşi semn pentru x1 , x 2 e[ I, +oo) şi deci t; este .o funcţie crescătoare pe (1,. +oo),
Din m, n, x 1 , x 2 e [l, +oo) rezultă m x 1 + n x 2 :;;;i. max (m x 1 , n x 2 ) ~ max. (xi, x 2 ) ;;, 1, şi
deoarece g este crescătoare pe [1, +co) rezultă că: g (m ;'Ci+ n x~) :;;;i, max (g(x1 ), g(.i,2 )) . _
f(mx 1 + nx2 ) ,..._ max (f(x
• ------'---- -- 1)
, f(x2l)
- - , (**) . Dec1,
. f( mxi
.. ,-
-1
nx2 ) _
-
f(mx,.+ nx2) (mx
-...--'---
+ nx.111_\ =
1
mz1 + nx2 • Xi x2 mx1 +
nxs
-
f(mx + nx +
m:z;1 - - - -
1
n.x2) f(mz1 + nx;, -..,,; mx1f(x1)
2 c.,;._--:a-.---= .,. --
+ f(x2) _ f( )
nx2 - - - m x1
+ nf(--.i•,
,m:i:1 + nz1 m:&1 + na:e Xi Xe
•
1..8,27, Din relaţia, datii avem f(:z:):;, ! deci f(x) e [ !, t], (V) zeit. Să ara.ta.ro el t•
t
este o perioadă pentru f. fntr-adevăr f(x + 2a) = -12 + Vf(x
,=--,---,---r.:-,---,,-rr:,
+ a) - (f(:e + a))•= -
2
+
+V.!.+2
v~:-;=-~:)~
·
-~ -f(x) + (f(.~)). t/t'(x) - (f(x))
~
9- 2 = .!_
2
+ v.!.-f(:e)
4
+ (f(.t)) = 8
= .!_ v·(2f(x) - 1) )2 = .!_ + 2f(x) :-1 = f(z), (V) e B,

2 2 · 2 2
1.3.,8. Deoarece f este periodică (3) T > O astfel ca f(x + T) = f(:x), (V} z e R,
Sii presupunem că f este monoton crescătoare. Atunci f(O) ~ f(z) ~ f{T), (V) z e [O, T].
Cum f(O) ~ f(T) deducem f(z) = f(O}, (V) x e [O, T], adică funcţia f este constantă pe [O, T] şi
deci pe R,
1.8,29, Fie z, y fixaţi. Atunci din ipoteză avem f(z + Y) ~f(x) , f{Y) deci f(z + y) -
a;+y a; y
= f(x <
+ y) (a; + Y) f(x) x + f(Y) y = f(x) + f(Y),
x+Y x Y
i.3,30, Deoarece feste strict crescătoare şig(x) ;;;,sa, (V), x e I avem f(g(x)) ;;;,s f(a), (V):& e I.
De asemenea g strict descrescătoare şi f(z) ;;;,. a, ,(V), x e I implică g(f(a;)) ..;;: g (a), (V) x e I.
Cum g(a) < f(a) rezultă g(f(a;)) < f(a) < f(g(x)), (V) x e I adică g of< f o g.
1,8,81. Evident există o funcţie cp : :H..i,-+ R surjectivă cu proprietatea că q> ~ flB•,
Să notăm:
.fl(:c) = If(x) - qi(-x)

f{.t)
f(O)
dacii z
dacă :c
dacă z
>. O
=
<-0
O, f 2 (z)
lf(z) -
= .
cp(-x)
cp(z) dacă x
O dacii :,;
dacă z
>
=O
<
O
O
Atunci ·R 2 fi (R) 2 {1 (R+) = 'P(R+) = R şi analog R 2 fg(:B.) 2 fa(R..) = qi(R+) - l.t deci
::~::':t,(i:r:p~E·(h:r~.:":.~::::.:
f1 (R) = R şi f2{R) = R, prin urmare f1 şi fa sînt surjective; Este clar câ f = f1 + fa•
1
,.,,. ~:~~~~
litate cu t1 Câ r ai,k l se foloseşte i~egalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz şi obţinem enunţul.

1,8.84. Se arată mai întîi că arctg (1' + k-1 ) - 7"4-1 = al,'cctg (2k + 1), (V) le e N*: Sa
n
însumează după k = 1, n, sa înmulţeşte inegalitatea obţinută cu ~ {arcctg (2k+ 1))-1• Se foio-
~
seşte apoi inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwarz şi rezultă enunţul.
'' 1.3.86,. Se consideră sfertul de cerc de rază 1, se. foloseşte o diviziune echidistantă a razei
'OA prţn punctele O= A 0 , 41 , ••• ,An= A. Se însumeaz1i. pentru prima inegalitate ariile trapezelor
AtAi+1Bi+1Bi, i = O, n - 1 unde)Bi este intersecţia perpendicularei din Ai pe A 0 An cu sfertul
de cerc iar pentru a doua inegalitate se însumează ariile trapezelor AiAi+iEi+tEi i = O, n - 1
unde Ei este intersecţia tangentei la sfertul de cerc în punctul Di cu· perpendiculara în Ai pe
OA. Punctul Di este intersecţia sfertului de cerc cu perpendiculara pe AiAi+i în mijlocul său.
1.3.38, Fie A = {x e R I f(a;) < O}, B = {x e R I f(a;) > O}, C =- {x e R I f(a;) = O}. Să
considerăm funcţiile. {1 , { 2 : R-+ R care nu au proprietatea lui Darboua; dar care au proprietatea
că f = {1 + {2 • ·Voi:n. deosebi mai multe cazuri după cum urmează:
A :::p 0, B =I= ,;:> • {1 (x) = 2f{:t) dacă z e A UB şi f1 (a;) = 1 dacă :,; e C, f,(z) = ~f(z)
dlf:Cl .z·e AU B-şi f1(.z) =--1 dacă .z:,'e <J.
129
A*"· B = 0 şi A are cel 1uţin doul elemente. AtU11ci Uistă doul mulţll?lt A.:i; ş1 .Aj. astrei
tncit A 1 U.42 = A, A.1 nA. 2 = 0 şi atunci: f(x) = 2f(x) dacă x e A 1 , f1(x) = -f(x) ·dacă.se Â,i
şi t;(.x) = --1 dacă x e C, f 2(x) = -f(x) dacă x e Au. f9(x) 2f(x) dacă x e;: A,, f,(z} = t =
dacă x e C.
1.3.39. a} Se face verificarea dfrectă. b) Demonstraţia se fac& prin inducţie, Pentru n = 2
inegalit~tea este adevărată. Presupunem că este adevărţ1.tă pentru orice număr nat.1m1l n > 2
şi vom demonstra că este adevărată pentru (n +
1), adică luînd x1 , x2 , ... , Xn, .,: 11 + 1 e l şi
(n + 1) numere pozitive qn q1 , ... , qn, qn+i a căror sumă este egală cu unitatea avenu fiq,x 1 +
+ f/2xa + ... +
q'nxn +
f/n+1Xn.+1l ¾ qi{(x1) + tJd(:r2) + ... + tfnf{xnl + qn+if(xn+il·
, - fnlocuind în membrul stîng suma ultimilor doi termeni qnxn + qn+1x 1,.+ 1 r:1i un ~in~ur
ter.men obţ,iftem: 'lnXn + 'fo+ 1 Xn-+1. = (f/n + 9'n+i) ( q,,,,...+qnqn+1 Xn + .qn+i ' .r,,+ 1) · Atunci Yom
· • qn + Q11+1
avea: ((<J1X1 +'.f/2X;i + ... + qnXn + <Jn+1Xn+1) ,< fl1f(X1) + ••• + (qn + qn+t) t(·~Xn +
q71 + q~
+ lfn+i Xn+i) ~ qJ(x1) + q2'(:r2) + ... + f/nf (xn) + qn+,J(xn+1l•
<Jn + qti+1
1.3.40. a) convexă, b) concavă, d) con9avă, e) e1>m'llx.ă.
• • • f(1C1l - f(a)
l.il,41. fie z 1 <x,; ai, xse;l-{a} ş1 qa(x1) <cp(a:2}. Atuno . . .
f(x2) - f(a)
<----. - . Se consi-
X1 ~.fl a
X~~
der.ă cazul x.i 4'a< $iJ,şi.avem: f(xilr f(a) _f(zt) ~ f~a)_ ~ O se ohtine 1 : 1 {i:)) ~ O. Tmpli-
~- a lr2 - a 1 .:t'9 f(x2)
caţia f convexă:;. cpmonoton crescătoare rezultă 1medi11t.
1.3,42. Fie .:o:f=Y, x, 1ie I şi :r0 = i.x + 11 - 1..171, Pr„s1ip1rnem că l(xl <1 f('!I) adică,
ax - g(.z) < aY - 8{Y} sau· xg(Y) - yg(x} -,f(a:J.
811 obser,vl1m•, cl'.din~taptttl cii~.b t>·O işi /·c.(O, 00} · rezult~-,cl naiitO?Ul llltrf·ts--·11•11Jtiv
pentru orice :t. e 1.
Avem: f(:r,) -·f(x~-=~Q:J:e 5- B(:to) _ a;11 -. g(a:) = v{(Ax + (1-·•).)r,i)) - B(:.i.x (1 - A)Y) _ +
bx0 ba: b(),a: (1·- 'A) Y) · +
- t:x - g(x) ....__ a(>..x
.,,,,.
+ (1 --- i.)Y) - >..g_ (_ x) -... (1 - 1.)g_ (Y) _ax.-. g_ (xJ
datorită faptului ·că,,g ,este
bx b('),:,; + (:l - ;,)y) bx
convexă.
Deci, a(MC + {1 - i.)Y) - ),(g(x) - l,)(yg(:i;) - xg(Y)l. t> ,Q
(1 - ),)g(Y)) __ ax.- g(x) =· (1 -
b(:.i.x + (1 - ?..)y) i)y) b:i; bit(l:D -f-"(1 -
datorită faptului că O< Â < 'l, (adică 1 -·,., !::>-O), numitorul,este pozitiv şi.-din relaţia (*) ,avem
xg(y) - yg(x) < O. .
Deci f(x.) - f(x) p,- O adică f('),:s +{'1_ - iJy,) !> min (f(.x),.f(Y)).
1.IU3. Se coi1slderă dete:rminantul D şi !!6 clezvoltă · tnl~uinq, Xii = tx1 + (1 - t) x3.
Erectwnd calcuJele în final se obţine: l) = A. (.x1 .:_ x8 ). unde A =f (t,1:i + (-t - t) ,r8) ' -
- tf(:c1 J - (1 - t) f(.x3). Dur D :;;,i. O şi x 1 - x 3 < O= A,< O şi deni f(t:ţ1 + (1 - t) Xii) ~
< tf(x1 ) -!-{l - t) f/:r3 ) = f este convexă. Dacii. f convexă= A ,< O şi cum :c1 - :1·3 <! o ~ D =
=A{x1 - x 3 );,:;:, O.
1.3.4,.i. f couve-x.ă po J => (.V) :r1 , e J, (V) a e [0.1J avem f(ix 1 + ('I - 1.1:1,~1 ~ tf (:v1 ) +
x,
=
+ (1 - t) t'(.i:2), g convexă cor,-<$cătoaro (gof) (t.x1 + (1 -'t):113) ~l(gof) (x1 ) + (1 - t) (go f) (w~)
adică i'unqţia g of este convexă pe /. ·
1,3.4.o. Se va proceda ca în exerciţiul 1.a.,¾ analizîn<lu-se fiecare caz în parte.
1.4:.1. -'1,~. ţ.4.2, (O, 1). 1.4,3, (-3, -1) U (2, 8]. l.4.4. R,32, B}.
1.4.i. E = 0, .funcţia nu_,~!Jil_:<le.finită. 1.4.6. :lt. 1,1\,7. 1~ - k.,;1-.;·i", (k ... i;,;
130
1,4,8, ( 1 , _!_.) U (- 1 , .... t ) , (V) n e N•.
211 +1 2n . 2n +2 2n + 1
r+_!_,.21>1.
1,4,D. E = 0, funcţia nu esle definită. 1.4.10. f(~ =· f 3'
[x]
+-,
1.
X< 0.
[x]
1,4.11. O < x1 - 3x + 1 < 1 => E = B'\., { 3 -ţ V5 , ·3) •
1,4,12 •. Se disting următoarele cazuri:
a) x > 1 => max (1, .!. , J_} = 1,
X X2
deci f nu este d,efinită pe (1, +d),
•
b) ·.L) = .!.. şi feste definită pe intervalul (O, 1),

o< .x < 1::;,. max (1, .!.. ,
x x2 xa
(-oo, 1, x,e -1)
c) x< O::;.max(1, .!., ..L)·= 1 , feste d,efinită pe intervalul
{ (-1, O),
x x O) x1 - , e (-1,
xi
E = 1-1, O) U (O, 1).
1.4.UJ.xe(0,1). 1.4.14, .Avem: [xJ<x<lxf'*l~I-ExJ~O.A.vem. egalitate pentru
x e Z, E = IC, - Z*.
1,4,lo.[1,2]. l.4.16.z>5. l,4.17. E=-{-1,1}.
1.4-.20, . [x:J::p--.
:.i;-1 , Se rezoIvă ecuaţia
. ["J x+1
x· = --·-, -x+1
· = , .,. - x = 2k - 1 =>
2 2. 2
::;,. {2k-,-i)*.=l~::;,.ke{~• 1}, k=1=>x=1=:.E=R'\.,{l}.

. ~
+ 5 ] x _;_ I
10.x . • . [ :tO,i: + 5 J x + -1 x 1
1.4..21. [ - - - =I=··---:-- .
3 · .. 2
Se rez_olva ecuaţia ··
.. 3
= ----. 2
Fie
_t_
..:___.!;._ ='=
2
lt.
Atunci x = 2k - -1 şi [:!Ok -· 5]
3
= k ::;,. k e (~ , ~) , E
·17 ·17
= H.
1.(,22, X Ei (o, ~) U (1, +oo).
Cepitolul '2
ŞIRURI DE NUMERE REALE
t .,
' 2.2.3. ~e apli!:ii 2.l.4. 2.:U. .i:. 2.4.1. 1. 2,-i.2. L :?.4.3. 1. 2.!,4. -. 2.4,i. - ~. :U.6. 1.
4, 2
I . . I 4
2.4-.,. ·-. 2.4.8. '100. 2.4.9. -- -- . 2.4.10. -- . 2.4.ll. oo. 2.4.l.2, 1. 2.4.13. 3. 2,4,l-l. ,.
2 :! 3
2.J.t;;, _I_. 2,4,16. co. 2.U,. 4. 2.US. - ln 2. 2,4,19. (3m

6 •
+ Il. (3m _; 5)-~.
· 2.4:.20. 20 dacă p = I, O dacă p < 1 şi oo daeă p > -1. 2.-1.21, 4c-1• 2.-1.22. 1. 2,4:.23. oo.
I
1.,.jl,. L tU.iiL 1. 2.ue. o. 2.u,. - - . !U.iş. Gene.rli!-Uwe, a pi:elllemei '.!J,.27.
2
l 131
2.4.29~ 'Pentru q > :k şirul este divergent, pentru g = k limita este p,-'A iar· pentru q < 1t
limil'a este O. ·
2.4.30. bq(a + b)-1p-1. 2.4.31. (m - kJ1n x, 2.4.82. 21e a-1. 2.4.83. !. . 2.4.84. .::..
7C 2
,.. Va re
2.4.30. o- 54 . 2.4.36. 1. 2.4.87. e24 • 2.4.38. k 1p...e. 2.4.89. ; • 2.4.40. 5-1. 2.4.41.. a•i.-1.
2.4.4c2. a~a-1• 2.4.43. 1 - (: r. 2.4.44. o. 2.4.46. a. 2.4.46. 2-1.:i:. 2.4.47. , ; .
2.4.48. Se demonstrează . folosind inegalitatea mediilor că
t
11.=1
(x1tfl,Z11)- 1 ~ 27n 1 (t
h.=1
(x,, + Y1,+.zk)')-1 , (V) ne N*
de unde se obţine fărt't dificultate enunţul.

2.o.l. Răspunsul este negativ deoarece dacă an= (-t)n iar bn = (-t)niJ. ele nu stnt con-
vergente pe l'ind şirul sumă şi şirul pt•odus sînt c_onvergente.
2.o.2. Răspunsul este negativ deoarece dacă: a) an = ln n atunci Iim (an;.p - an) = O
n-+co
iar liman= oo; b) an= n atunci lim an+ia;t = 1 pe cînd liman= co.
n-+co n-+co n-+co
t
2.6.o. an= 1 + ~.
n
bn = n•.
. n 1
2.6.6. Răspunsul este negativ. 2.o.7. a) an=~ - - ; b) a11 = (-1) 71•
t::'2 kln k
2.6.8. • Este strict crescător şi mărginit.
2.6.9. Xn = n-1 dacă n e 2N* + 1 şi Xn = n(n +
2)-1 dacă n e 2N şi nu are limită.
2.6.10. Xn = t ._ v2~1n+1) dacă ne 2N + 1, Xn = v2-n dacă ne 2N şi nu are limită.
·· t.6.11. (xn +· Ynln;;;i,1 'nu are limită, iar (xnYn)n;;;i, 1 este convergent la zero.
2.6,12, Monotonia este evidentă, xne(O, 3). 2.o.13. ·x2n = -2-1 iar .:i:2n+i = 2-1 (4n 2)-1. + +
a(a+ t)
. 1 . --2-
2.6.14. hm an = - . 2.o.lo. hm bn = 1. 2.5.17. a) 1 ; b) 2 logt/ 3 e. 2.5.18. a) e •
n-+co 2 n->-co
2.o.19. a) (anln;;;;ti este strict crescător, (bnln~ este strict descrescătttr; b) ag 8 ; c) 0;8~.
2.0.20. al Ve; bJ 1.
2.5.22. (v) ie N* av~m: ai+/i-t > Vaiai-1...., af >ai-iai, (*). Ţiuind seama de (*) obţinem:
„
~ =
2n+1
n 2
a2n+k < 2 2
a2n+1 q2,i+2 a2n+4 . , . a4n a,n+1
2
= a 2n+1 .,.,n+i
2 2 2 2
f=-i_ a~+2fl.-2 a:.in a2n+2 • . • Uifa a:m
şi.
a~+l a~+s .·., aZti+1 ~n+1
...! >
..,,..
-=-'-'---~"""--'---~-
2 2 .
=
a2n a2n+1 • •• Utn-1 a4n a:!n U.
Dec1,• a 2n+ia,n+l >

2
Q2,i
Xn.
2 > -aÎn+t
.
-~
de unde prin trecere }a limită ~ezu}tă
a:ina,11
-ao
V2 c;;;;'. liro .Zn c;;;;'. ~
adică Jim Xn = V2.
n->-oo
t
2.5.23•. Deoarece a 1 , lli!, a~ sînt tn progresie geometriţă rezultă ~ă aa =:. :: . Deoare~ .«t_, as, st
siiit în progresia aritmetică :rezuită că ci, = 2eza -
.
ci, aa:· tta(ieza - ai) • Beouece a..·Gc, c~ sl*t ta
132
a2 a1 )1 t' ă
progresie geometrică rezultă că a 6 = ~ = ('Ja
- 9- •
· ·
Deoarece a"a5 ,a8 ·sînt in progresie ar1tm~ ic·
aa a1
rezultă că a 8 = 2a 5 - a, · · -,1.1 i (::la..J -

= 12a., 2a1)
. -
La fel se calculează a 8 , a 9, a1G, • ••
d ·ă ·.
up care
a1
. • (lw 2 - (k - 1)a1).{(k - 1)a2 - (l: - 2)ai) . (ka 2 - (k - i)â1) 2
se trage concluzrn ea a21r. = ŞI a21r.+1 = ·
~ ~
· Urmează demonstraţia prin inducţie după k.
~ . (Vt/-- rn/-) ' . . .
2,o,24. Avem hm V Yn+i - V yn = e....:J. ş1 atunci hm
("+.'v-,-
Yn+k -
n+m ~ )
·v Yn+m =
n--?co · n->oo
h-m-1 . ,___ h-rn- 1 .
= lim "
,t_;' (n+m+i+v Yn+m+.:i+i - n+m+Jv Yn+m+J. ) = "
4,J' ·. (n+m+J+v Yn+m+J+1
h,n . -
n-+co J=O 3=0 n-+co
'- n+m+,v·· Yn+m+i ) = (k - m )e-1·.
2.6.26, Fie b(i..,k) = - - -k - - care se mai poate scrie şi sub forma: b(11.,k)= - - - - -
2
(k +1.) (i; i) (k+ 11.)(k-l- 1)
de unde: b(2,/c) = 2 ( -1-

k+1
- - 1 -) iar. a(2, n)
k+2
= 2 'E (-.-
h=i k+1
1 -)
1-- - - -
k-1-2
= 2 (.!.-
2
-n+2
1 -) =
= 1 - _2_.
n+2 ')
Deci: a(2, n + 1) > a(2, n) şi lim a(2, n) = 1. Considerăm acum: b(3, k) = - =

n-;..co + 3}(k + 1) · (k
,... _1_ _ _1_ de unde: ~ '(- 1- - - -1 - )' = 2(1-+-----

a(3,n) = 24-1 t 1 -1-) .
le+ 1 k + 3 h=i k+ 1 k + 3 2 3 n + 2 n + 3
Deci· liro. a (3,n) = ~.
n-+co 3
2.o.26. Observăm că V1 + n:i = n + 1___ , (Vj n e N*, un > O. Logaritmăm şi
n+V1+n• ·
avemln u71 =a.,iln (1+ (-nf)n)· Prin urmare, sin 1e V1 + n~ = (- ·1)" sin
· n +
J--+ .
1 n=
Trecînd la
2
limită obţinem: = e~ .
I~:
lim un
, n-,.co
p >9
2.li.27„ lim nP
n-+co nP -
+ 1
1
= p = q. lim (rn - Vn 9
n~co
- 2n) = n-+co
limn(r- "I~)=
V -.1 - ;
o, p < q
= { +oo, r > 1
. Deci limita ceru tă este egală cu: oo dacă p > q şi r :;;,.,, 1 ; 1 dacă p "."' q
'l, r = 1
şi r = 1; O dacă p < q şi r:;;;, 1. Rămîne de studiat cazul p = q şi r > 1 care este de forma 1 ""}.
P-!- 1)n (r- V1- 2n· 1) nP-i. 2n(r- V1- 212=-1 }(nP-i)-1
Avem: lim ( _n__ = lim (1 + 2(nP - 1)-1 ) 2 =
n-+co nP - 1 n-+oo
... { e={7'-1J dacă . p =f= 1
e0 = 1 dacă p = 1 .
. 2.o.21'. Se observă că fiecare parante~ă esie un polinom hi a de ;irad par, ceea ce acordă ne
dreptul de a discuta şi valorile negative ale lui a. '
Acum putem presupune în eo11tiuuare a =I= 1. îA aceste condiţii, inmulţirr1 ambii mem.l:lri
ai _.refaţiei din enunţ cu 1 - a =I= 6, obţinert:1 (1 - a):cn
= (1 - al (Î + a+ a.2) (1 + a8 + a 8 ) •••
.~·.(1 +'alin·+ a
a,2 ' 8n) - (1 - a)zn=(1 - a8i(1+~it-a6).. ;(1 + 8 n + a,9 '8n)=(1-a9) ... ( 1 + cz8n + a8 • Bn)
şi aşa mai d~IJrte,, ajQIÎgin~ în. fi:d~l -la ~el_aţia: (1 - a).i:n ==; t --: a,Bn+l. Cum 31Wr1 este număr
. 133
impar pentru orice n natural, rezultă că ş~:µl b~ = 4alt+1 va fi un şir cu termenii negativi sau
pori:itivi, 'tlup(i Gtlm (!, este negativ sau podtiv. ' - - . - . . .
J _ 03 n+t
Pud TI\.l 1Mt'lJl t<--- a , '3SW ppr,itiv pentru O!"ÎU!l a rea.I diferit qe 1 şi oricţ n naţ1u•"'I.
Pe ~a~a ac11~tt>r consideraţii, rerenind la ţiropleRta di11 enunţ, se oµţine în final,
~ .
.
Jim Xn = .
hm .
1 - aan+1
. = 1--- 1
- , pentru
1 -1"" a ·
la!< 1
n-;.a:, n-:,>,P 1 - a
· cP, pentru I a I ~ -1.
t,ii.~I). ,;\vrw. 1i ;f - 1 < [ qf,i X J < 4r i!l, (V) ~ E N* Qtl 1.mr}El Qhţi.P,El:1_11:
n n n
~~
i-i
a'ti - n < E [aîi x] "(: x ?'
i=l f,:(
af
n
B[afi:cJ
şi deci prin trecne la limită rf'Z11lt;l lim i=t = ax.
n->co n·
!M,30. L).(x) = lr:t]r d,wt, :1: e .ll+ şi D(f) = [rx,Jr -t- r dacţ :ţ; e lk·
2.u.31. Jim an=~ [xJ <.1111·-A :i: e U+ şi !im an= [xJ- 1 dacă x e lt:_,
n-Jl,,f!O 11.-;i..c;µ
. { o diH·,i :1' E U+
ţ.?,!i.,~ţ! ţ•'iq r: lt ,-+ U, f(,c) =~ I dt1di .1; E R:.. I at1.u'!<)i VQffi ariiţ13 r~ Q(q;l ~ [x]r + r'f(x),
(VI lntr-acleviir, (V) :r. e lt, (3) m e N l)SLf~I tncît O< Jxl < 2m,., {**}. Dacă x e R+
:r. EU, (*).
HtlfUci din (**) ol,lţinem O,:,;;; JJ < 2mr,

,
ad1ca 2tnr < ,1.; 2mr <. 21n+1r - -r .,,;: x+!.!mr
, . .. < r, deci + • ·2 2m.+1 .
[
X .i
.· •>mr]
- = O şi pentru . k::;;, m.
orice avem · mr] "'~. O.
[;J: .J...2 Dacă x e
•
R- atunci. dm
. (**)
21n+1 .r 2h+1 r
şi pentru orice· ir.::;;, mavem [x + 2m+1

2 mr]
r
= O. Rezultă deci că:
B x)
(
= 11li[:i:.J...2hr] = '" [:,;
~0 . ':!)Hl
-·--1 + -
li' ~0 2R+
rl
2 _r
= 11'!.
~0
([x]
- - [- x ]) =
2k r 2kfl r
. . . .
= [:tJr - [__!;_) =
211i+1 r
[x]r - [ l,r
~rn+t
I] 't
S~ll x + rf(x), (***).
Deoarece __
x
2m-14
e f-r: r), atunci [l:l] = _O şi atunci din
2 mţl r
(***) obţinem:
· { [x]r, dq.că ~ e l.J,1-
B(x) = [~Jr+ rf(x) =
'
. + r,
[X}r dacă X E ]{~.
2.o.33. Şimi dat este cl'escător şi mărginit.
('ţ) e n e N. Deoarece I xi < '1 ~tunci lim x!P+i1n+1 = o.

.p
.. n-+oo
•·~-· E
i ....
(111,i -· mx-1,.
1
IJJ.88. (V} z,'Y e B, (!} Q ea li, [Z] !!,SţţeJtnţţţ ~(~) ..,.. P(y.) "::': (:.i; - !<). Q(x), (ie unde obtinem:
! P{xk) - P(x1i-1) I= I Xk - Xk-1 :. ! Q(x1t) I, (*). Deoarece Q este un 'polinom- aiun';~i··:runeţia
polinomialii definită de el este mărg'inită pe [a, b] şi îşi atinge marginile: Deci, (3) ,1/ e astfel R+
lI1cît I Q(xj : < M, ('{) x 1= [a, Vi, Ţi~îJ1q SQ!Jf9\l că I X~ - x~-:-i I<! b - a I, (V) I, e N*..,.. {1},
n
rezultă din("') că I P{x1t) - P(x1t-1 )l ~ M(b - a), (V} k e N* --{1},şi deci
'
E !P{x,,):- R(xJc-,i)!~
k=2
n
~ (n - 1)M(b - a) de unde ~E
IP(x1t) - P{xk..-1 l'l<. ~'~ 1 llf(b·- a). D~--~ici ~z~lt~ enµnţ'UI.
n· k=t n ·
2.{;,37. Caz partie1.1,li1r al teoremei 9.3.6.
r t
2,:i,39. roprieta'tea p1fnu implică proprietatea (pal deoarece~ţ,stă şiruri care au prop:rietat.ea
(P1), dar nu sînt C!)nvergento.
· De exemplu, şirul cu termenul general a,,;, = ln n, n;;;;, 2, ne N, are propriatatea (P1.), tatrucît
lirn
-~
n(ln(n +
1) - ln ~) = Jim ln
-~ n
= ln ( lim
-• n
(1 + .!.)n
= ln e = i, dar el (1 + .!.)~)
nu este coirvergeut.
Vn alt exemplu de :;;ir care are proprietatea {P1 ), dar care nu are proprietat.ea (P1) este
:;;ir]Jl eu teq1wnul generµl: c;1 = (-1\n;i-1 • Un alt exe~phJ este şi şirul cu termenu} mm.erai
bn = l + ~ + ... + 2-, 1tt ade"ăr şirul (bnlneN are proprietatea (P 1 ), căci Jim n (bn+i ...::~n)·=
~ n -·
= Jim n
n-+~
(__!_}
+ 1.
n
= 1, dar şir11l (bn)neN nu c convergtmt.
lll L[.ll Ş!r care Yl1f~ficii (P~), dl!-r cl}J'\: n,u e con,·er~tir:ţ, ~str şirul 1·.u termenul ~nll'A.l
c11 =;;: (-:-1)~1. ~) A şo v!l4e1!, [5].
l!IIJ lţn =
3Jt4:l„ n-+CO O.
2.ii.42. Fie x = Jim Xn şie E (O, 1), aturici (3) n 8 E N astfel încît 1Xn - z I<.!.,. M n !>-
n->~ 2
> ne. Avem: I xm - Xp I< 1Xm -- :r: + I 'xv - x I< e, (Yl m,p > ns, ('1!), Pf!o~ecp {x,)p.eN•
este convergent rezultă f'ii eslo rn,lrginit adicrt (3) M > O astfel încît I xn I <j M, (V) n. e N· şi
deci l Xm - a:11 l <
! Xm ! + I Xp ! < :Llf, (V) »I, ne N'!', (*!).
Din (*) şi (**) r!)zultă Cei: jIl (:ţn+J

: ,=I
- :i:i) ', = li ii (,Ţ,n+1
t=·I
- Xi) I'. !. IÎ
i=ne:+1
(x11•i - Xi) I<'.!
< {2M)ns ~n-ns =>o< I lim

n-+Cf i„1
fi i.c11+1 - Xi) I< !im (2-M)n,.
n-+oo
,n-n., = o şi 41lQi Hm
-GI!
fi
f"."...
(l71.t,. -
•-Xi)= 0.
2.o,43. D_in,
XmXn X,n <
Xn, (V) m, n E N obţinem + x: - 2xn < O, {V) n e N ==- xn e
l
. . . _ .·. ,.
e LO, 2), (V) ne;N. ~eu1 şirul dat este marg1mt. I• 10 11 ·n = - I
n ,: _ 1
+ )' -.1- = - 1+ E-.-·- -
n
~ l. i=2 (i-l)!
- ~ --L
~ = - -t , Dec1. 1··un Yn =-= O• rezu lt ă ca- 1·nn .c11Yn = Q.
i~ti! n! n,.. n~"" ·
2.6.l, Convergent la 2.
2,6,2. So obser\'ă. c(t an+1 ~= V~ + an, (")n e ~ dqpil. care se arată că este monoton şi măr-
ginit.
•
2::: :~:mco:nv:~v~nt. 3
2~
+ Un.-1•
· ·
NotînU l
·
= liman, prin b·ecere la
n-+• '
limită '!'P. ob 1 ine l
~
=
1 + vra ··
""'
"'
135
2.6.4. lli, 1, 1, ... , sau lli:, -t, 1, -t, 1, ... cu CZi e Z - {.....(}.
2.6.5. Este convergent la 1 dar nu este monoton.
2.6.6. Din relaţia dată avem succesiv: :z:11 = :z:1 - .!.., a:8 = :l:i + .!.., şi a:n = a:n-s +
• 2 4
+:,____
l)n-1 _
jn-1
Aduuiud aceste egalităţi, obţinem a:n = - .!_ _ (- 1)n , (•).

3 8·2-1
I
Deci x 11 + .!.3 j = 1
3•2n-l
şi astfel şirul este convergent avtnd limita - .!..
3
•
Mo,wtonia. Din (*) rezultă că termenii de rang par sînt mai mici ca - !. , iar cej; de rang
3
impar sint mai mari ca - .!. . Deci este un şir oscilant ln jurul valorii - !.3 . Cei de rang
3
par sînt crescători, ţar cei de rang impar descrescători şi astfel şil'UI în totalitatea sa nu esie monoton.
2.6.'Z. Poate fi şi convergent şi divergent de exemplu: :xn = 1 + ~ + ... + : este divergent.
2.6.8. Avem Xn+1 = 1 + (-1)n-!:,.-

n2en
=> I Xn+i - 1 I= - 1- care ne spune
enn9
că şirul este
convergent, avînd limita 1.
Monoto11.ia. Se observă că t1:1rmenii de rang impar sînt mai mari ca 1 şi formeazll un şir
descrescător cu limita 1, iar termenii de rang par formează un şir crescător mărginit supetior
de 1 şi cu limita 1. Prin urmare şirul este oscilant şi deci în. totalitatea sa nu este monoton.
2.6.9. Se observă mai întii că an> O, (V) ne N,
.
a) F 1e O < a < 2 a t unc1. as = - +-
a8 - 8
> 9~, as = -al-+-8- < 2. Demonstrăm apoi prin
a2 2 + al+ 2
inducţie că a21t >2 şi a2k+l < ~. (V)neN*· Formăm diferenţele:
_
an+a - an -
(o!+ 2an + 4) •
2(2 - anl 8 (V)· ....
nEL'I-, (t)
2a!+ a!+ 24a! +Ban+4
de unde deducem că a 8 > a, > ... > azn > 2 şi 2 > azn+1 > ... > a. > Oi·
Rezultă că subşirul (al!k)kEN• este convergent. Putem trece la limitll ln relaţia (1) şi obţinem
că lim . (an+a - an) = O deci Iim a2n = 2. Dar şi şirul (a2k-i) kE N* este convergent şi treclnd Ja
n-+-ao n-+-•
limită în (1) pentru n = 2k - 1 obţinem lim azn+l = 2. Deci lim an= 2.
n~• -•
b ) F 10 a• + 8
t . a =---
. a>2 aunc1 < 2 ş1. apoi a.:::,, 2.
11
a•+ a
Demonstrăm prin inducţie folosind (1) că
2 > Ozn > ... !> a, :> as şi
Rezultă că şirul
- an) = O rezultă că Jim
(a 2n!ne N•
·n,"?GD
este convergent şi (azn+ilne N• ~ste convt\rge-1t şi deoarece Hm (an+a "'"'.
a2n = 2 şi lim a 2n+1
ft.+«.J
= 2 'şi deci lim a,...,. 2.
D+CD
·-·
136
t.8.10. Prin re~ucere la absurd. Presupun~ că (:I) M e R+ astfel lncît ai+i - ai < M,
(V) i e N de unde obţinem:
n
~.(tli+i - ai) < (n + 1) M, (V) n e N - an+i - ac,< (n + 1) M, (V) n eN-
an+i < ~ M, (V)n e N, (*).

- +
n+1 n+1
Deoarece, an~ nbn, (V) ne N* şi (bnlneN• este nemărginit rezultă că şirul (dnlneN• cu
dn = !!!!. , (V)neN• este nemărginit ceea ce este în contradicţie cu (*). Deci şirul {cnlne N este
n
Demirginit.
3u0 3a1
IJLJ.1. a) U:a= = O; Ug = =o, ... , deci Un= 0, (V)neN.
1- 2 Uo 1 ~ 2u...
Un Un-1
•l Avem Vn = 3 = Svn-1·
t + Un 1 + Un-1
+oo, dacă >0
:Deci, ,V71 = 3"1/p = 3n , ~ Şi lim Vn = {
1 + Uo n-+• u0
-oo, dacă ---"-- < o.
1 + U0
Un Vn
limvn= lim ---'-'--; U n = - - - ,
n-+oo n-+oo 1 Un +
1 - Vn
Avînd ln vedere faptul c!l lim vn = +oo sau - oo rezultă c!l lim un = ± 1.
n-+CD n-+•·
1,6.11. Ţintnd seama de relaţia de recurenţă (1) obţinem:
n! = 1.ri- + 1 2nr- 2 => r! = rf-1 + 2ri-2 şi
n; = n;-1 + 2n; => r; = r;- 1 + 2r;-2 •
Deci ri'şi rs = o şi 71 = 2, r9 = -1, Wn =Un+ Vn = ,.2n + µ{-1) 11•
satisfac relaţia: r 2 - r - 2
Să arătăm că şirul (wnl satisface relaţia (1) adic!l Wn = Wn-i + 2wn-2- ),2n + µ(-f)n = ).2n +
+ µ(-f)n + 2 (1.2n-a + µ(-f)n-2) = ,.2n + µ(-1)n-1 + 2 (-1Jn-2) = Â2n + µ(-1Jn-1 (1 - 2) =
= A2n + µ(-t)n,
2.8.18, a) Un= un-i - un-11, u 11+1 = un - Un-1• Le -însumil.m şi obţinem un+ Un-1 =
= Un-1 - Un-s + un - Un-i şi deci Un-i := - 1.tn-2, Punînd n = k + 2 avem Ulf+a = - Ulf
şi pentru k = p + 3 obţinem llpi-e = - uP+3 = Up, Deci "P+6 = up şi deci şirul este periodic.
b) s :=:' 6. c) lfo = Â cos n 6 + µ sin n 6 = un-i - Un-2, n = O => u0 = Â, n = 1 => u1 = " cos 6 +
+ µ sin o, n = 2 => Ug = A cos 2 o + µ sin 2 6 = U1 - Uo, Deci U1 = Uo cos 6 + µ sin 6 = Ug +
+ u0 = Uo cos 2 O+ µ sin 2 ll + u.0 = u0 (1 + cos 2 O) + µ sin 26 = 2u0 cos 2 6 + 2µ.sin 6 •
• cos 8 = 2 cos 6 (u8 cos 6 + µ. sin 6) = 2 cos 0 u 1 cu u1 =f::. O. Deci, u1 = 2 cos 6 u 1 şi 6 = ..:. •
.,"
Vs -
Avem U1 = UoCOS 6 + µ.sin 8 = Uo
1
2 + µ _2_ .. Deci, 2ui - Ue =µV 3 •(J. = va . .
2u1- Uo
= (2u 1 - Uo) Vs
3
• Deci un = Ue cos ~
3
+ (2u1 - Uo) Vs
3·
sin ~
3
•
2,8,14, a) Dac!l x 0 e {0,4} atunci şirul este convergent la zero. Dacă x0 e (- 00, O) U (4, ·oo)
atunci şirul este divergent (descrescător şi nemărginit). Dacă x 0 e (0,4) atunci şirul este conver-
gent sau periodic. b) Periodicitatea se pune numai dacă x 0 e (O/•) caz în care (3) a e ( o, ;)
astfel Incit .X. = ft sÎn 9 a. Rezultă atunci că x 11 = ft sin 1 2"a, (V)li e N'• xn+p = xn, (V)n e N -
- 4 sin 8 2n+P a = sin1 2na, (V)n e N, sin ·2Pa. = ± siri a=> x0 = ft sin~ 2k-;: •
- 2P ±1
137
2,tMi, a) Converg,ent, b) Yn = Yo
2"' şi limita şirului este 1. 2,8,18. VDobo,
2,R.17, Acens~a P.sle problema 1.181 din [6].
!?,6,.lS, \oH'lrn, 1111. ~+an, I'n = [, + bn, Re1.nlUi că şii'nrile {an1, !bn1 sînt convrrgente
7'
1,i au limit::i zrro.

. n n n
w,, = .x~
0 -1-- [3 (n + 1)-l ,B bn~ + cc. (n + 1)-1 ,B 01, + (n -!- 1)-1 B oi.bn-k·
k=O k=O k~I
Darft ţirn;m seama de 2.6,i'i rezultă că I Wn - ft;3 I < :a: şi deci lim Wn = cc.~.
n.+oo
2.R.11), a) (Un+1 - un) (t'n+t - i.' 11 ) = - p(p + 1)-ţ (q + 1)-1 (un - t·nJ2, ll) fl'n. ~= (q -·- p) ·
•(p + 1)-llq !- 'l)-1 Wn-1•
2,6,20,
·
a) i•n. "" ( - -1 -)n-i
2
1•1 , b) uq =o= 'i.'q = - 2 => v 1 = (-2)q
.
= 11 1 ~~ 2+ (- 2 )q =
1- (-2\q
wq,
2.6,21, a) Conrnrgrnt; h) t. 2.6,22, a) O; ,h) a.

O 6 OIJ • .:\
....... ~' .:r~' --··- !l ·'-
~\,nill :r,
T 1 --·
- <)-, .T3 --
- .T2 ..l:· 'I -·-
2 - a," .T4 -- 'ţîn ....
- 26>, •.. , ŞI' 8 d m1.- -' C,l
,• 3'-n: '----- X:n.-1 •
=> x~ > x;L1 => :r~ + 1 > :r~-1 + 1, ,T.n+i > .T11 • Deci şirul este monoton crescător x 1 < x 2 <
< xa ... toţi tormr.nii fiind întregi şi pozitivi. Ffo 'JJJ un număr întreg pozitiv oricît de mare astfel
C"a Xn "'"' JJ, atnnf\i x 11+1 = ::r;i + 1 == M 2 +
l :;. Xn+.1 > JI. Deci şirul E'ste nemărginit superior,
astfel 61 nu l'fltf\ Ponye1·gi'nt.
Altfel. Drwi1 şirul ar fi convergent, ar trebui s11 aibil o limită l > O. Dar din ,T.n+i =
=" x! + ·I => I =-= J~ + 1 rore nu este. i;atisfăcut penh'n l > O şi finit.
·1 ',,
2,6,24. On "'" ( l + -;; J ,·
2,6,28, Dacă An = max (an, on-i, a), alunei An~ an şi An~ a, (V)n I: N. Din relatfa an+t +
+ G·n + a ~ 3 an+2, dedurcm: :: max (on+u an, ai ;;.-.,. ::J On.+ 2 sai_J An+i ~ an.+2 , (V) n e N, adică
An~ an+i• (V)n E N.
Cum An~ an+1 , An~ On şi A 11 ~ a, rezultă că An~ max (an+1 , an, a), deci. An:;;,
~ An+t, (V) n e N prin urmare şirul (A~) este descresC"ător. Fiind şi . m_ărginit inferior de a,
şirul (An) este convergent.
6.2.29. Recomandăm [o] şi [39].
1,r--
9,6.80, 7 a. 1 1
2,6,82, I an i .;;;: - , 2,8,IJo, o dacii a, = o şi 1 dacll. a„ e (O, 1).
2
2,6.116, lim Yn = 1 + cr::rî'1 (e -1).
1.8,38, Bvident {x} =x da~ă. x e [o, : ] şi {:r} = 1- z dacă ,T. e (~, 1J- Prin în-
ducţie mntematfoi1 se arată l'.ă (f of o ... of) (x) = ..21,

L {x }, (V)n. e N* şi (V).~-e..[O, ·li r,1(:' unde se
•
n ori
obţine rezultatul enunţ.al.
2,6.39, Re obţine limita e(a 3 - a 1 )-1 • 2,6.40, Se obtine Iim Y n : · ,.~i u 1 -- ru O1-1 - uude u 11 =
n"?oo
= ( ai - ron + r 2 )xn, (V)n E N. Prin urma.re şirul (YnlneN eşte conn·rgenl.
2,G,4J. SP. obse1•vă ril xn e R:,
(Vl 11. e X*, so logaritmeazr1 relaţia de recw·eitţă în ba.za
2 şi sP. not.eaz11 11 11 = log 2 a.·11 • După aceea se determină. termenul general Yn din recureuţ;a
lininrrt obţinută. Deci Jim. Yn =-= _:'!_ - lim . xn =,. 2 11/1 adi~ă şirnl dat este r.onvergeut.
11-roo 3 n->~
2,6,42. A = {ne :S* : n = m 2 V n = m(m + 1), m e N*}.
2,6,4.'1. a\ Se verifieft frtră dificultate axiomele spaţiului liniar. b) feste şirul lui Jt'ibonucri
iar l este şirnl lui l.ucas. Sq arată că sistemul do vect:ori {f, l} 1>ste liniar indepr.ndent şi ră
r.ste un sistem de genP.ratori a.I lui X. c) Componenta vectorului b relat.iv Ia l este t = 9.S iar
componcmta lui b relativ la fes~ w = 1012.
138
2,11,-U, 11 - 0• :!,ti,U. 8e foloseşt.e sehitj.11. gNer.ii a waei.rMUre.aţe li-.iue-" ne,~•1••• d•
ordinul întli.
2.6.46, Xr,+4 ~ VJ Xn+~ -- Xr1+2 = V2 (11:i lt11•2 - a.,n41) - Xn+2 = X71+2 - Vz :L'n+1 =
"'·" [/:l" Xn+i ··- :rn --·· 1/ !:i' :r11 +1 , iV1 n E !li" => X,i+s
şirul este prrioclic de perioadă t ,cc· 8.
2,7,1. fie şirul («n)neN•, «n === 1 + V2 + va + ... + Vi şi ((3n}neN•, fSn = n. Vn.
A t,unci
etn+t - «n
-..:.~-....:::..- = Vn+"T = _V~({~+ 1J Vn+i + n. Vn) şi
-----------"----'-...,;_-,;..__
f3n+t - 13n (n. + 1) 1/nI"t - n Vn'. 3n.S + 3n + 1
2 ,Îl
deci a.n-. - ..
3'
!!.7.9. 2. j,7.3. Fie şirul («n)neb,•. ~n + 221 Vî + 311 Vif + ... + n. r>'n
= 1 5 şi (~n.l11,e;,l',
«n+1 - «n (n + 1)
n+iv--n+1 . 1
~n =·n (n + 1t [n-+ 2), --""""--...;.;:..·== . , an"' - ,
· · /dnt. - ~,. 3n,+ 6 - :J
• 0 7 ,.. _im_+,;.._1.:.)...!(_1m • ..;,+_n_m_:_)_-_n_.m_+_.1_
__.;,.,f-_2_m__:.+_._._
!,7,<t. O; ii, ,o, «n·=
nm(m+ 1)
Avem: lim (m + 1) (n. + 1)m-:- (n + 1)m+1 + nm+1 := Jim in + 1)m (m-: n) + ,~77+1
· n-,,,• (n +
f)m (m + 1) - (m + 1) 11m n->• (m + 1) ((n 1Jm..:.. n.m) +
Se dezvoltă. după binomul lui Newt~n se fac reduc~ri de termeAi şi obţinem r.i a.n-+ ~ .
2,7,6, o. 2,7,7, aC'""1 • 2,7,8. o. 2,7,9, 2-1 • 2,7,10. 1. 2,7,11, e-1 •

2;7.12. Conform teoremei CesCIJ'o-St~l.z. avem:
lim 2.. ~ _!!:L. = Iun 4n+1 == o.

n-,.ao n f=i 1 + ·ai n:'oo 1 + an+1
2,7,13, re-1 . 2,7,14, r-1 .
2,7,lli, Pe baza relaţ.iei din enunţ dacă ţinem seama că Yn =f= Yn+i ('t')n e ~l\' dedllcem:
Xn+i - Xn = _ Xn, (V)n e X. Deoarece lim Xn =;= l <lin relaţ.ia precedentă obţinem: -l """
'!ln+i - Yn Yn n-,.oo Yn
= lim Xn+i - Xn • Dar conform teoremei Gitsaro-S,tel:i, - lim Xn+i - Xn = /. Deci l = -l -
n-,.oo Yn+i - Yn n-+00 '!ln+i - Yn
-2l = o-l = O. 2,7,16, r-1(1 + w)-1,
Capitolul 3
LllllTE ALE FUNCŢIIl.10B REA.LE DE O VARUBILĂ ·REALĂ
8,1. Evident lim f(x}

:r.1'0
= lim
X.i"O
(a:t1 + b) = b şi lim f{:r:)
X\.0
= !1)\0
litn sin x. = o. Deci fare limită în
O-f(O -. ) = f(O +) ._. b = O, a e R.
3,2, Să r.alr.ulăm limitele lateralo în O. Avem f(O+) = a.ln 2, f(O-J = -1. Deci fare limită
•m ""v-fto+
. . ) = f ( 0 - ) - a = -·L- .
ln 2
1S9
8.8. Vom arl1ta la tnc11pu.t' ~ tllDClţla 1111 _ . limitl ta mei aa pWlct' x. • Z a.riU.,4 ~
ramura a doua nu are limită astfel:
lim [x] = x. - 1 şi lim (x] = "-'
~x.
reER'\.Q
~=•
xea,Q
x<:i:. x>:i:,
Vom arăta ac1c1m că funcţia nu are limită în nici un ·punct x. e R,z.
lim f(x) = Xo şi lim f(x) = [z.].
~.1:o :ll-+:l':o
~Q :i:EB'\.Q
Egalitatea nu poate avea loc pentru că x~ nu este întreg.
3.4. În cazul banal a= b = O este evident că funcţia lU'P. limită în orfoe punct x. e ii.=
= [-oo, +co] şi lim f(x) = O. În continuare vom analiza celelalte cazuri posibile.
:i:--+:i:,
!) x 0 e R. (V)xn -+ x 0 }
Xn E Q => f(Xn) = a4!-+ a:4:,

Xn =I= Xo
Funcţia f are limită în punctul x 0 - ax~ = bxg+i - xg(bx0 - a) = O. Vom deosebi aici două
posibilităţi: a) ab=f=. O atunci funcţia fare limită în punctele x0 e {o, !!..}
b
şi lim
»->0
f(x) = o,
ah+1 •
lim f(x) = --; b) ab = O atunci sau a= O sau b = O. Dacă a= O, .b =I= O avem Xo = o iar
a bk
X-+- b
dacă a =I= O şi b = O atunci x 0 = O. Deci în acest caz f are limită numai în x0 = O şi lim f(x) = o.
~o
2) x0 = +co., (V)xn-+ +co} f( ) k (V):1:n .,.+ +oo } f( ) ~ k+1 b
=> Xn = axn-+ a oo, => Xn = o:t',i -+ co.
\TnEQ XnER-Q
Se observă că f are limită la +co - ab > O şi anume lim f(x) = +oo sgn a.
:t-+-<O
3) x0 = -oo. (~)xn-+ -oo}·

=>
f( Xn ) -_ tzZn-+
k ( ·i)k
- a oo,
:J:nE Q
(V)Yn-+ ; ,00 } => f(Yn) = by~+l -+·(-1)k+l b oo.

I YnE ,Q
Funcţia f are limită" în Xo = -oo dacă şi numai dacă (- ·1 )ka(-1 )k+l b > O- ab < O şi anume,
pentru k = 2p avem Hm f(x) =oo sgn a. Pentru k = 2p + 1 avem lim f(x) =oo sgn b.
:~-+-W ~-CrJ
8.5. pemonstraţia se face prin inducţie după n e N*.

8.6~ oo; 3.7. - .!!:. ţ 3.8. -co; 8.9.1; 8;10. 1; 8°1l. Fie P(x) = aoxn + aixn-1 + ... +an,
-~"
(V)x e R. Evident există c > O astfel încît I P(x) I = I a 0 I (.xn ai xn-1 + ... + an),
+ a, (V)~:;;:,. c.
. · ao
Notăm lt = I a0 I, ai "":' bt, (1,
ao
i, n) şi Q(x) = :Jfl" + bixn-1 + ... + bn,
Presupunem că u = 1, atunci (V) x:;;:,. C avem r, P(x) I- X= fYQ(x) - X=
..,,~
--•(bt+-+
bs
x
... +~bn)
xn-1
Q(x)-:r!fl
= (v'Qîii)»-1 +.x(iYQ(x)}n-ll.J-.,.+zn-1 =
zn-1
.
((V- 1 -)n-1
-Q(x)
:,:n . +
(V~)n.-s +... +1. )
-Q(x)
g;n
140
ţi~em s~a~a.c;!i li~ . 1n Q(ţ) =.. 1, _şJ obţinem: _(VI !!.!. =
= ~.
.
SinrpliticÂn\;Qµ z'l-1
Dacă u ::f:= 1 atunci (V)x ~ c avem

-ix, X
VI P(x) I - x =V I ag I VQ(x) -
-"'
lim P(x)
x =
1-·x) =
vu (v
!I
f.i(x) -
nao
ni
- :r.) + vu.x deci -a:,
lim (V! P(x) I -_x) = +oo; 3.12. - .
2n.
8.13. Avem 1 -
,v--
v cos x =
1- cosx
.
1 + 11/ COS X.+ 11/ COS 2 X + ... + 1,,V coslt-l X
8
1 - lY-cos
d ec1. ----'--- x
= -1 ( -sin ; ) 1
:x• 2 x 1 + 11/ cos x + 11/cos x + ... + 11/ cosk- 2 1 x
2
ŞI• dee1· 1·1m - 11/~ _

1 -- - ' - - - - - -1 • -1 . Atunei. (1 -Vcosx) (1 - f/cos x) ... (1 - f:/cosx)
·. 1·1m -'---.:......,_---'-..:._--=-----'--"----'----_.:: =
-o x3 2 le ~o .:r,2n-2
=lim n 1--711,-.-
n n
cosx= n ...!._=_1_.
:»-+O l°=°\ x2 f=•2 2 k 2n-1 n !
8.14. !. (!.n - !.)

2 m
; 8.lo.
n
V P'(a) - Q'(ţ
pn-1 (a) cos 2 P(a)
; 8.16. - !. e; 2
8.17.
3
2; 8.18. (Zi - b1 ; 3.19.
-3 v2 ; 3.20.
2
· lnln ca -- ln b ·I
ln d; 3.21. -1; 3.22. --1;
nan-
8.23. a) 1, b) (-1)n; 8.24. 24; 8.20• .!:; 8.26. 15 ;· 8;27. (n + 1)n. 3.28.-·
77
2 4 . 2 ' 189 '
t
8.29. e-2; 8.80. sin (a+b); 8.81. -2· 8.32. 2as+ba. 8.33.
ot-f3. 3.34. 1
sin (c + d) ' 2c 8 r~ a ' 8;
V-
'
2 1
8.116. O; 8.36. ~; 8.8?. - ; 3.88. 32; 8.39. - - ; 3.40. -1 3.41.
2
3.4:2.
8
b 3 2 2 3; 3;
2
8.48. - - - . fVî;
- va+2
8.44. ~ - - ; 8.46. - ;
a 8.46. 1 cţacă m = n, O dacă m < n
3(1 - a) 1+ v2 4
2a-t
şi co dacă m > n. 8.4?. 1 ; 8.48. 1 ; 3.49. e 8 ; 3.oO. 1 ; 8.01. 1 ; 8.o2. e -
2- ; 8.o8. ea-1.
'
H
1 - cns 3 x
8.64. e-4; 8.00. e- 6 ; 8.06. Sîntem în cazul ~ . Avem: ----·==
o xsin 2x
(1 - cos x) (1 + cos x + cos 9 x) (1 + cos x + cos2 x)

- 2x ==
:i: sin 1.
cos - xcosa;
2
2xsin (; x)
lisll lim 1 + cos x + cos x = 9
lim
(!. x) = lim sin(!.2 x) == !_ •
sin 2
. 2
31
.-0 c~ (12 x)cos .:z: -02x sm. (12 x ) „'·(12 x ) 4 -O
- 4 V'f
. 1-cos8 x
Deci hm .
3
..,. - ; 8.o'i. 1 ; 8.08. e
V2 ; 8.09. em-n; 3.60. e- g -
-o xsiÎI. 2.:z: 41
141
ti -A... · uni !:I f '.".'.' ţf.!!(Cn}l . tg J.....
3 ,61 • ,·\ ,cm.• .
11m x ( -_-tg"X- -) 2/'(n, --
_ -"(
.., n ) e~(n) tg (nf(n)) 2f(n)
:r-+11:f(n) tg (nf(iil)
1-.ar.
1• • 1. · tg x - tg (r.f(n)) t. x· . sin (x - r.f(n)) • (-'.ll
1m - - - ~ ~ - • g - - = 11n1
x-+r.f<n) tg (r.f(n)) 2f(n) :c->1tf(11.) '(-'( )) Rin (~f(n))
COS ••/ n ' COS X ' --'-'---''--
. cos (r.f(n))
cos {x - 'Tef(n)) cos (x - 'Tef(n))

. dg (:_::_ _ ~) = _ lim _sin (x - r.f(n)) • 2/(n) _ == _ Jim ~f(n) •
· 2f(n) 2 :i,-,...,r.f(n) cos x •sin (r.f(n)) .
sm
(x - ,q(n.)) :c-H1f(n) cos x • sm (r.f(n))
2f(n)
X - ,q(n;
.
I1m i:;in (x - r.f(n)) _ 2 .
)1m sin (x - r.f(n)) 2{( ) 2f (ri)
--'---'-'-'-'·- - .. --- • ---'-----'---" • n • ---'-'-~-- =
x,,';-<r.f(n> sin
•(:r. --- _'itf (n·1') sin 2r.f(n,) »+r.f(n) x ..'.... ;;:f (n) sin{x - r.f(n))
2f(n) 2f(n)
nf(n)
tl ~ 4f(n)'c
-4f (n)'--- . p rm
= -""""""----' . .
urmare: .
11m ( tg .1: }
x • ·
2f(n)
= esin (2r.f(n)J
a.62. ·1 ; s.@a. Ve;
sin (2r.f(n)) x-:,.r.f(n) tg (r.f (n))
3,64, Deoarece log11Y = ln '!I rezultă că: x

1. logr,
__x_._ _ _ _ _x~--i
(1 + --a_½) =
ln b
·= X
(1).
:fi:
-1
ln(1+i) X
_ailn(1+-~-!)a:,:
T X X
1
;,:- -
1
i+f ln e
I' · I' · =lim--.lima ·-""'
/~ l- _ a:1:1l ·) = x-!.~ _:,:_+_/- IIC-!-"-' x +1
;11>-+o:> lne
ln 'l + --·__
.x+·1
t
(
t ) ~ :i:+i
~
ax+i a:,:+i
x+ .1 In 1+:;;Ţ1
Jim__!.._
- 1 a~-"' :11{:i:+iJ • 1 = 1 •a!= 1. (2)
142
•• •
( a;;f)
Avllin· ln 14--··-
;j• 4
- lfl
( 1-l..~
j: + 1
I
a"i+T
f )
= ln
,
!) •• , ( ( j
;;
1 ))
-;+1'
(;,) ş1 hm x a - a. """'
.x~co
-
"'= lim xax+i
1( - 1a.x{x+i) - 1
) = hm~.
. ..,!_.
xax+i -1. 11:t(x-r:I) -
. • - - - - - = a ln a lim -
1
0
1
= O, (4j
:i:-i-<» ai+<» x + 1
x(ll:+ 1)
\
( I 1 ) t.
X ,;x -ax+i +,;x
Conform cu (4) rezultă că dacă not.llm f (x) = 1 , (/5) attu1ci Jim f (x) = ·I ~i
!t'~.. «>
ax+i
1 + X+ 1
Dac.11 ţinem· seama de (3) şi (5) obţinem:
X({il (1 + 7a-;;t) - (1 + ai+f'

t ))·
X+ 1 }n
Jim . - =s
x->co
(
a.x+i
1 )
ln 1+7+1
.:z:ln {1 + f(x) )
=lini . _. ... x(x +1) _
ln 1+
(
:+ x+a
J
1
)
a:(~+ 1)
.r.f~ ln (1 + f(x) ) ~
ln e
. . .. _-,_·---1.!..) _ _ _ _
:,:(x +_.1)~--
x;...(x_._;._
_!_ = =
= hm -
x-;do x+l
=-·-·
Iii. e
Jim
x-><»
..iJ!!:J_
1
=1•
a~
1 • ·I I, (6)
t"" ax+t
1
ax+J . ( 1 );x-rr
~ +1_ln 1.
a:ie+l
+ si +1
143
Din relaţiile (f.), (2) şi ($) ol_)ţift.emi
:,; ln. 1 ( (
ln 1 x +1 + ;a¼) - ( + aa:~1 ) )
+ Iim ----------------------~~ = 1 + 1 = 2.
ttdii ( 1 )
a:i:+t
ln 1 + :,; + 1
3.65. - 2; 3.66. 1; 8.67. a) e b) e

3.68. Pentru orice a;> O, avem:
+:: ,(;' r-(,"(• +,:i')f-

1 x-1 1
X X X
( 12.-
2
1 X X 1
= ---. . . == - - -x+t-
x+1 ( 2x' )(x+-1) 3
<V2)x""" (1 + ·\!a 1/+1 -;;;ş-

Rezultă deci cil:
Iim (
=+OO
(2x1
~1
+ x + 1)2
.:c+t
t
)'i" = ___1_.,:t..,.+-:-1- ·t~ (
.Iim (t/2(=--
:t· 2
=+<0
2 !. · 1n;..
1' 1 1 . (1)X 1 , X X
((
1-!- -x_-'--_, _1)::·1 )<~;:" = v2· e ~~ 0
• --;; = v2 t~ e =
· · 2x 9
_ 2 ,Inx
1 }'
=- 1m e X
- -1· e
V2»+00 -v2
n n
~ iai P -~·(bi-ci)af-1
i=1 i=t
n
• ~ ai
O.IJ9. e i-t ; 8.79. e-'; 8.71. e
144
ft.
t
a:
n.
~
i-:1 °' -• • :t
1 n
n -
71
.! )) i~ af -
l
{ ( n
3.74. Not~m f(x) = 1 -+- ; 1naf - 1
En af.!. -n
.
Şl g
( )
X =
i=1
n ° X =
1
n
( t
af - 1
~ + ••• + a~ -
1
1) =
.
a:
t
-
nt'
1 - 1. a!t - 1
- ) . · 1
=- ( -··--- ln a.1 + ... + ---- ln an . De unde hm g(x) = -(ln tli + .. . + ln an) =
\ fi _! .! :!>+CO n
in a1 ln a;;
t
. ....,.-1 D . 1· f( ) lu(a, ... an)n ,./ _ _._
= ln (a, ... a.n,) 11 P.Cl Im X = P. = V ai ••, a71.
,X-+00
-
3 •7o. v·. "--'--=----",
a,a an ·
h1ba ••. bn
2 : ••
r.
- <' ,· 3 •77 • O·,
8•76• 1) -a , 2) 2
· r.
-------.!
8•78• A vem.· O<· tgx - x _..,
xs
2 sin 2 .::. sin 1 .::.

tg x - sin x
< a =
t;r x(1 - cos x) tg .r,
= -- .- - - . 2
.tns.tX l'1m -·
tg -:l: = 1 •
ş1
1•1m--- 2
= O.
X· .T. X x_,.o x ~o X
x)O
Rezultă că lim tg x - .,r, = o. S-a folosit. rfizultatnl că pent.rn orice x e ( o, ; Javem: sin x <
x-+O .1~2
x>O
< x < tg x. 3.7fJ. ( t.n1, -i-- 1)2·: 3.80. A1 - A2; :J.81. n{n + 1) ; a.s2. 1; a.sa. -25 .,
tm +1 · ). 8 - A4 2
[Y~ + 2a a1•rtg a ~ + 2a arr.sin a

1.84. 1 + a8 nv'('I -- a 2 )n-1 ~ t/ 1 - aa 3 jY (1 - aZ)II
3.86. - ~ - - - - ' - - - - - ,
p1--
I 1. - a 2a nrctg a
.
9
T
,
--:;;-;:,===== -:-;:-;t/==1 =-:::;:::02:::;:::=- + 2a iY arcsin a
1, .L aB p f1/ (1. -- aB)P-1 3 jY (arcsin al2
11 n
Ei.a ",,i,
L.J -,
a.sa. __h_=_t_ _ 3.87. i=i pentru r = k; O pentru r > k şi oo pentru· r < k;'
n
Epr
?.=1
n
EPi
8.S8. !.=.!__; 3.89. 1; 8.90. -li,; 8.91. 11
tl.
- ; 9•"'" 8; 8.93•;
.,...,. - 2 Vy - [!n Pi- ; 8.84. - n(n + 1) J
---'--'-
58 ,- qi i
E~i
•-l
ln P(x)
1,96. t 11 general dacă luăm f(xl = ln
---"-- unde P(x) _. e şi Q(x) _. O pentru
ln lnQ(x)
ln {1 + ln P;x))
1n....!....
P(:icl ln P(x) ln { ·t L ln ------
P(:r)) '"~ hi ---
P(:rl
P(x)
e
Atunc t(x)· = ----"'-----'----·-·-.._P_·- =,- . ---. .
I~
(1 + In Q~~l
. 111 __! __
ln
Jn-e-
Q<:.·J ln,Q(:) l 11 ( ·l -.n--
' 1· (J(:c))
e
Q(x) ( l'(.;J
- - -.
e
1)
Q(x) -1
.e P(x) - e
Iii Q(.x) • Q(,i,Î-=-;.
e
1 1 1 . P(x) - e . P(.i:) - e î
Deci lim f(x) = -.-. -- hm-----=== l1m - - - • usi"t P(.r) = I! r.os .1· +o sin :i:
x..... o 1 1 1 x-~o Q(x) - e x-,,.o Q(.r) -- P
şi Q(x) =e cos x +b sin :t. Deci lim f(,r:) = Jim e ,. ,,,; ·1: +u.s~n x -- e =
x--,.0 "->0 fi ,_.,_i:,; a; + b Slll x - e
.
e(cos x -1) + a 2 sin x cos 3:..
2 2.
2 sin .::. (,,. eos 32- - e sin
2. 2 2
2-) a
=hm •· =hlll ------- =-,
.ic.....O
e (cos x - 1) + , :c
b 2 sm - cos -
. ;1; x~-o . ,
· 2 s111 -
:i: ( :i; ,
b cos - - e sin -
:i: 'J . b
2 2 2 2 2
n n
3.00.p/qj 3.97.1; 8.98, 2; 3,0Q.E Pr/Eqr,: a.rno.-68n: 8,101. Da,•:1 tnlornrim :i: l'll
i=i i='l 12;.:
x +1 obţinem f(x) = -~x + 3x 3 şi deci tfi(X) ~ f (sin x) ==- sin ::ix iar prin induc ţi o obţinem
gn.(x) =sin anx. 4n == lini g,i(x) = Jim sin 3nx = an, (V) u e N*; deci liro o.n sin 2: ==
~0 X X~ X l,....,o:, Un,
t n
= Jim an sin r. = ii:; 3.102:
n-,.co 3n
r/1:±l; 3,108. Dacă P = E aiXn-
i=O
1, din condiţiile /'(O) = o,
P'(O) =I:, O deducem an = O şi an-i =I:, O. Fie 4n = lim gm(x) , atunci vom demonstra prin inducţ,ie
. X-+-t X
complP-tă că lm = a~~t. Pentru m = O avem l 0 = Jim f (x) = 1 = a?._1. Pentru m == 1 avem

, . . x->0 X '
l1 = Jim lfi(k) = lim gi(~). go(x) = lim gi(x) • f(x) = an-i·' Presupunl!m că l-,. = o!-1 şi să demon-
x..... o X X-+-0 gg(X) X ~0 f(:i:) X .
strămcălk+i=a;,_ 1 ,
h+t f·ntr-adevar,
. " . , gk+l(x) C1,:+1(x) g,Jx),
l1t+1 =hm-"'-"--= Jim - - - - - - ... , - -
C:i(x)
x.....o x x..... o gk(x) g1q(x) g 0 (:r)
,,go{x) = a~±:. lim f(a·) = o~'±:f.

X X--)-0 X
n
3,104. Dacă P = E aiXn-i alunei din P{O) = O rezultă on = O şi deci P -
i=O
n-i
= E aiXn-i, Rezultă deci lim gm(x) = lim f(gm-1(.-i:)) f(gm- 2 (x)) ... Co(x) = lim f.!!(x) =
i=O x->O x .x-+-0 Cm-1 {x) g·m-i(x) x x-,.o x
n-1
= lim
-0
P(f(a;}) = litn
X ·,C=O
E
t=O
a./n-l(x)
X
= lim
x....,0
an-1 f(x) =
X
an-i· Am·P1itut scrie ar.!\asta deoarece
Jim gnr1(x) = litn gm-:!(x) = ... = lim g 0 (x) = lim f (x) = O.
-o tc-+O a:-+-0 a:-+-0
1.111. Dar.I P - E" o. 1.r11-1 dJn faptul ol.-P(O) - li na-ulta....,..- O ,1 d.ai (1'....., fli*) -=-
•=O
r>-1 . •
= .~ ai si11 11- 1.1· !:'i prin urmare Jim fmJ.:.1:2 = Jim smt,n-i(~L.. fm-bL_,_
,--·•J x-s•O X .r-:,-0· fm-1(x) tJe
. sin f,i,-i(:r) sin fm- 2 (,r) sin {1 (:r) sin fn(,r) fn(x) ltm {0 (x) .
= IIm--~----.--··-·- ... ,···-.----, - - - - - - = ..--.aeeasta. denar"""
.--..o fm-1(:c) fm-2i:r) f1(.r) fo(x) x x-,.-0 X
Jim /111-1 (.r) =-= lim /m-2 (.1,1 = ... ~, !im f 1 (x)·= Jim f8 (.'c)-= a.
:,.·~·O x-·O x-,.o :,.,~,o
. ( ) f, ) . n--1 n . .
Deci Jim j_~ = lim --~.:::_
x-+0 X
0
:,.:-;.O ,i;
=~ Jim
:,.,-~o
E
i=O
ai
.
sm -i.r =
X
an-1 • liro ~ = a11 _ 1,
~O X
3,100, Dacă P ~ 0 r:;" a,Xn-i şi .r = O este rlldăcină multiplă de

t•~O
t,i'dinul k e N* p1mtr1.1
n-k
ecuaţia P(x) = O :rezultă ci un ''" U-n-i =~ •.• =c an-h-i = O, an-k=f:O şi ded P 0 -,, E
;~-o
a;Xn-i.. Prin
n-11.
urmaJ"e -I' ( ) (]'
10 x ""' .
• ) ( ,r. )
o srn 0
'°' sm· ·
= L..,; ai -n-·1x ş1.· d ec1· Lim -
fm(x)
-- = J'1m ---'----=---!
!-Îll fm-1(:r) •
i=O :,.,->O :rh. x->-0 /m-1 1:r)
, sin fm-2(,r,) ... sin fm-11.(x) ... ~n fo(x) fn(,r) =' lim /o(·T_}_.
f111.-2(x) fm~(x) f0(x) .1·/t :,.·...,-n .rh
Aceasta deoarece lim fm-1(x) = lim fm-2(x) = ... = Jim fi(.-r:) 0 ~ lim f0(x) -,-()_ llezultu (·.t1:
a:....o x.... o x .... o "~"o
· -n-k n-11.
fi {x) .. t (.x) • " . sinn-ix " . siun-i :r . i;jpl<. ,,. .
liro ~ '= hm -·-·- = hm '-'- ai . . . . . -:- 4-1. 01 hm - - - - ~ an.~I< ltm - - ·~- ":. a.,,_k• 0
~o zk. ,.,....o' xk . -o •=O xk t=O ~o a}• :,,-...;.O :rk

n
8,107. Dacă P ="' E GiXn'-i şi .x = b est.e rădăcină multiplă dr ol'dinul k a ectiaţ.iei
•=0
'11-k
P(.x) =O atunci a, = an_..,_ = ... = 4n-k'""l = o; an-11. =I= O şi p = E aiXn-i.
' i=O
Deci lim gm(x) .= lim f(gm-1(x)) • f(gm-2(,T)) f(go(x)) • go(,r) "-~ lirn Po\·1·1 •
I 1111 _.//>
__ f)(:r.)
o__,_ =
-o .xk 2'->-0 gm-1(x) gm-2(x) g0 (x) xii ",-,.o a·R .'.l'-'•0) ,Th
. ·1·
= IM_
~o =
n~-k
.. • ai
t,n-i(x)
xk = E
n-k
i=O
ai
.
hm - - -
-o
fn-i(x)
3.•k
= an-I,·
1·
1m
X-'-0
{ /(x))"·
~
.r
7• n„11 _,,,
Aceasta deoarece Jim gm_1 (x) = lim gn-21,T-) ~ ..• 0~ Jim g 0 (.r) ~ lirn f(.Tl 0 = O.
X....0 :i.~>O · :,.•-,.[J "·-:·O
3,108, n(n. + 1) (2n + 1)

12
; 3,109. !_
2
(~n, 2+ )2 1) nin____
3,110, _. -' I,,__:
. l,
3,111. (n + 1.) (n ..±.31 tgn a• (-1 + tg a),

2
2 a e { r. ,
3
E~}.
!l '
. lI
i
r,t(x) - 1 n j
gs(x)-1
1,112, Dacă not.llm lJj(X) = - - - - - - V3(x) =r s=l atunci,
Ji(:r.) h(x)
R = Jim (U111 (x) -·Vn(x)) = lim Fm(x) - Jim T'n(:r), (*).
lr->'X. -:i:. -.
147
Avemi
Ui(:c) = f1(:c)f2{x) ••• fi(x) - fi(x) + fi(.1:) - 1 = fi(xl Ui-J(:r.) + fi(x) - 1 de unde rfl7mltă cll
h(x) · h(x)
liro Ui(x) = liro fi(x) Ui-J.(x) - lim fi(x) - 1 = lim Ui_1 (x) + <Zi· Analog lim V;(x) =
~ X-+X. lll-+.:t,, h.\x) ac-+x0 X-+X0
= liro V1- 1 (x) + b;. Dacă mai ţinem seama călim U 1 (x) = liro fi(x) - 1 = ai,
-. :c->:Co -. h.(x)
liro V1(x) = liro gi(x) - 1 = b1 prin inducţie matematică obţinem:
-:r, -. h(x) ·
m n m n
fZă lim Um(x) = >'<li, lim Vn(x) = °>"b; şi deci B = >'at + >' b;,
-:r, t:! :r-+.:i;, ţ:( t=i ţ;:!
~ i
l]/h(X) - af n g,,(a:) - ai •
,. ,~ 8.118. Notăm: Ui(x) = -- -- , Vi(x) = -'-k:....=-'-1-h(x)
--- şi obţinem cil.
,•. , · · h(x)
n n
n fi(x) - an + an - n gi(x)
D = Jim i=1 i =1
--'-----,-.---'-__:.. __ = Iim !Un(x) - Vn(x)) = liro Un(x) - lim V 71 (x), (*),
x->-x0 h(x) :i:-+:i:0 ~ -.=.
Avem:
de unde prin trecere la limită obţinem că: Jim Ui(x) =a lim Ui_1 (x) + ai-1bi. Din aceastli
X-+X0 X-+X.
ultimă relaţie dacă ţinem seama că Jim U1 (x) = b1 prin inducţie matematică rezultă lim Un(x) =
:t-+Xo »+:te ..-
n n
= an-1 E bi. Analog obţipem !im Vn(x) = an-1E ci şi atunci din (*) rezultă cil
l=J X-+Xo t=f
n
D = an-1 E
1=1
(bi - c;).
3.114. Trecînd direct la limită obţinem cazul de nedeterminare i. • Penţru a calcula limita
o
din Anunţ procedăm astfel:
n-1 n-1 n-1
aD0 (x) + (a - b) ~ Di(x) - bDn(x) = aD0 (x) + a ~ Di(x) - b ~ Di(x) - bDn(x) =-
n-1 n
=aE Di( x) - b E Di(x) = ag1(x)1fo(x) , .• gn( x) - bf1 (x)g2(x)g8 (x) ... 8'n(x) +
i=O i=1
+ afi("x)g2(x)g8(x) ..• gn(x) - bf1(x)fa(x)g8 (x) .•. gn(x) + ... + af1(x)fa(x) , •• fn-1.(x)gn(x) -
- bf1(.:r:)(2 (x\ .•. fn(x) = (ag 1 (x) - bf1 (x))g2(x)gs(x) .•• gn(x) +
(aga(x) - bf2(x))f1(xlga(x) ..• gn(x) +
+ ... i (arfo(:r:) - bfn!x))f1 (x)f2 (:r:) ••• fn-1 (.x) şi deci prin t.rer.ere la limită după împărţirea cti h_(x)
re1.ultă că limita din enunţ r.ste c1bn-1 + ac2bn-z + a 2c"bn-a + ... + an-1cn. Dacă a = b se obţine:
148.
S.115, Notlm: U,(~J - _t_
·
(fl
h(x): . lt=1
h,(x) - ri alt),
11=·1
Y,;(x)·""' _!_ (
h(x)
f1 f.r,{.t:) --u'
lt.4 · -4'rt )".;
· -,~
n rf n
. .
fi(x) {ţ,.t hr..(x) - 1

a,1) + fi(:z:) ak - a„
Avem Ui(x) = \Jl1 k=t
li(:,;)
k=i k=t
-
,t"""-ft(s} • Ui-a(x) + r.D-t ale). ft(:i:) - fZf •
· U-1 h(x)
i-t
Deci lim Ui(:z:) =- iii lim Ui-1(:z:) + bi n a1c, (•).
»+X. ~ k=t •
ADaloc
1.
D~n (•)şi(••) obţinem: lim (Ui(:z:) -

x~x.
Vi{:z:)) = ·a.i (lim
x~x,
Ui_1 (:z:) - lim Vi-1 (:c))
x~x.
+ (bi - ci) n
i-f
lc~i
a1r, (•~•l•
Ţinind seama.călim U1 {:c) = lim fi{x) - '3 = bi, lim V1 {:z:f = lim gi{:z:) - ai= ci,
»-+Xo x-+Xo h(:z:) .?H-X. z-+x, h(:z:)
prin inducţie matematică obţinem că:
n
l, = lim
~X.
{Un,(.i:) - Vn{:z:)) = E a~a;. ... a.i-1{bi -
i=1
cillli+1,lli+a .•• an unde a.= an+i = 1.
8J16. Trectnd direct la limită obtinem

• cazul de nedeterminare
. ~
o • Pentru a calcula limita
cerută in oounţ pe care o vom nota cu B procedăm astfel;
n-1 n-t
u(x)B0 (:z:) + (u{x) - v(x)) E
i =1
Bi(x) - v{:z:)Bn{x) = u(x) B 0 {:z:) + u(x) E Bi(:z:)
,-t
0-
n-t n-t n
- •(x) ~ Bi(:,;) - v(z) Bnfx) = u(.i:) ~ B,(x) - v(x) fu1 Bi(.:r:) = u(.:r:) 1 (.:r:)1 la(:c). ... la(.:r:) -
- v(x)f1(.:r:)g2 (:c) ••• ln(x) +

u(:c) { 1(:r:) gs{x) , .. gn(x) - v{x) f1{x) fs{-x) Ka{z) ••• g71(z) + ...
... + u(x) {1{:z:) fs(z) ••• fn-1(:c) gn(x) - v{x) f1(x) f2{x) , .. fn(x) = {u{x) g1 (x) -
- v{.ti f1 {x)) g8(x) g8 (x) .... gn{x) +
(u{x) gs{x) - v(xj fz{x)) f1ix) ga(.x) ... gn(x) + •••
... +(u(x) gn(x) - v(x) fn(x)) f1(x) fs{x) , .. fn-1(:i,).
Rezultă că, B = C1bn-l + M2bn- 2 + a 2c3bn-'d + ., . + an-lcn,
8.117, Deoarilce Bn C R, (V) ne N* rezultă că

neN•
U Bn C R să demonstrăm el
·
BC U Bn, (•). lntr-adevăr, fiind dat y e R, arbitrar in baza enunţului ·:rezulta. oă
neN•
lim lim f (!:.. Y) + lim f (- 1Y} = O. Deci, pentru a e B~,

{-t(!:..n 11) + tt'. -~n Y)) = n~.,
n-+iX>. n n~co n
datexistănae--N* astfelîncît t(.!_ ?t)+tl _!:_ Y)~~. I••). Dacă notăm a:=·J!.. din (••)
. na I_ niJ
11.o · 2
rezultă că :z: e A şi deci Y != Bna· Prin urmare Y e R fiind luat arbitrar am dem~nstrat el
există un ne N* (un n care depinde de a) astfel incit Y e B 8 • Cu aceasta am d,ovedit (•) Şi
deci enunţul.
3.118, tl'resupwiem lim f(tE)-. - •şi lim f(:») - + QO. Fie de(•, c) şi ·:fit~1,1l (C&ftlnex•,
- :t->c
~<c x>c
xn. e,(d, c), (V)_n e N* <'ll lim xn = c. (un exemplu rle ast.fel de şir est~ şirul da termen general
n--:-!XI
r-d
Xn = c -- - - , (V.) n E .N*). Deoarece lim f(x) =- ~ reznltă că lim f(xn) = - oo şi deci
n · x~c n~ix>
x<c
existăm E N* astfel incit f(d) > f(xm), Fie (Yn)neN• un şir astfel încit·Yn e (c, b), {V) ne N* şi
Jim Yn = c. Deoarece lim f(x) = + oo rezultă că lim f(Yn) = + 00 şi deci există p e N* astfel
71-:-...co :\.~C n~c:o .
x>c
încît f(Yp) > f(Xm), Avem deci d < xm < Yp şi f(d) > f(lîm) <: f(Yp) ceea ce probează că f nu
poate fi monotonă în acest caz.
Cazul Jim f(.T) = + oo şi lim f (x) = - co se tratează Ia fel.
X->-C X--+C
x<c x>c
Prl'supunem acum că lim f(x) =
X->CO
+ oo. Fie (xnlneN• un şir astfel încît Xn E (a., c), (V) ne .N*
şi lim Xn
11~:n
= c. Fie (Yn)nex• cu Yn e (c, b), ('v') n E N*
•
şi lim Yn
nffco
= c. Din liro f(x)
n~co
= + oo rezultă
ră rxistă m, p e X* astfel încît Xm < c < Yp şi f(xm) > f(c) < f(Yp) ceea ce probează că nici
în acest eaz f nn poate fi monotonă. 8azul lim f(x) = - oo se tratează analog.
X->-C
3,119. al Impunem condiţiile: e + cxx > O, e + ~x > O, ln(e + oc.,i;) > O, ln(e + ~x) > o,
ln(ln((' -~- ~~-) =-= O.
1 • e
Dac/tex>~: e+·cxx>1, e+~x>'l,.,.xe ( -ot-, )
+oo. Dacă ex < f3 atunci x E
'I - r )
E ( -~-, -t- 00 ~
(
1 )In(e + llli!I:) - lu e
b) (.r\ = ln (\ln (e + o,;a,) - ln e) + 1) ln(e + C<X) - !ne
f ' ( 1 )In(e + !3x) - ln e
ln ((ln(e + f3x) --ln e) + '1) ln(x + i3x) - ln e
In1 + otX
--
e Ci(
Jim f(x) ~~ Jim
x+O x-,O Jn 1 + f3_::
e
c) Se aplktt rt'gula lui l'J.lospital şi obt.inem:

'
J1m r·\,'C.) ---_ J'nn. ln (Jn (,, _!_ :x.r\l -- 1
, -- .
x->co x->oo ln \ln \O -,- ;?,:r)J
3,120. Cazul I )im
/(x) I= ! !im f(.r) I = +oo·a fost tratat in problema 3,118.
j :r->c
i x-)-c 1
I I
1x<c x<c
I
Vom presnpnne deci că: !im f(x) I== +oo şi lim f(x) e R sau liro f(x) nu există.
X-),C i X4C X->C
x<c i x)c x>c
a) Jim f(x) = +oo, lim {\x) = a_ E Jt; Fie (xn)n;;,,,1, xn e (a, c) lim xn = c atuuci din
x->c l.:-,-c n~co
x<c
Jim f(x) ~
~-~-c
0 +og rcm!Hi <·;l x>c
există m,p e ~* astfel incit xm < xp < c şif(~)<-. f(x,) > f(c). ceea
.
x<c
ce arată că f nu poate fi monotonă în acest caz.
150
b) Jim f(:x)
~>e
= +,:,o, lim f(x) nu există. Fle (.rnln~f, xn e (a, c) lim x,i - • şi există
x-+c · '11.--:'-r.tJ
x<c x>c
- .
,(.1/nln;.;i.1, (Znln:::,i,
Din !im f(.1·) ~

?fn, Zn E
0 . :•.•
(<',b) ru Jim Yn
-~ = -~ Jim Zr, _,... c şi
oo rezult1 rtt i3i m, ,-,, q e X* astfel indt ,:rm -.···

-m
Jim f(Ynl :f:lim f(zn\.
-~ ,1·P < ?lq sau- Zq i;;i
x~c ·
·"<c
f.(xn) <
f(xp) > f('!Jq_) ceea re arat.ă că f nu Pst.e rnonotonil îrt acm1t eaz. Celelalte cazuri se
tratează analog.
• vem
. . 11m xk(f(x) - f(a))
,3121
• , -~ · -:r-llf
~ - = I'1m
(:r)
--------------=
~,_..o. :rk _ 0 k. x-..a. (.T ___ a) (:rll-1 -!- nxlt-2
L .1- •.•. ah-I\
lim f (x) -- f(a) ----·--------- .Tll

= f'. . --
. 10) ah.
- ==t -
a f'( )
(.rl!.-1 + axk-2 + ... + '(7,k-11
· ll.,
x--.a x-a · k , all,-1 k
3,122, ai 711, = n == -~- ; b) p =·I, q "'" 2. .1,128, flacă _2___, <: .T < ~(. aturtri n < _!_ < n- -1 1
~ n+t n '.r
d ec1. [ -1 ] = n ş1. d em. - -,1. - < x [ -1 ] < ·J. J'"·m s > O, r·1xat... "' .
1.•,x1st_ă .... * astf P·1 •mei
atunr1. ns e :, . 't
.T n.+t X
__ n_ > '.l - s, ('t') n. :;;;i, na deci 1 -- ;; ,;;: x [~] < -1, (Y) O< .T < - 1-~i deci f (O -'-) = L Analog
11 + 1 . .r , ns ·
avem 1 ~ ; [!..] <
.T
11 ·:-
n
. )
-i , i.'Y, -
1
-<
n
.r ~
I
;,, _;_ l
deci ra şi mai sus f(O .... ) ,:,.~ '.l şi
dPCÎ Jim f(.T) = 1.

x-s-0
i,124, Avem Jim f{x) = Hm

x->-1 .i,->-1
c., _:_ ax _,_ ('I - n)x -- 1) ,,_x-'-(1-olx - t
1
t~---
a.x+!J-af-1
=
= ea ln a+ O-a) ln (l-a) == eln aa(·I -0) 1- 11 = a."( l- a_( 1- 0·).
Acum să ealrulăm cealaltă limită rerută: 1im ln f(x) = Jim ln(ax + (-1 -_ a)X) =
'"-'-+o-> x~-m x ·- 1
~-- Jim
x->00
= lim _x_1_n_a_+_1_n_(_,_1_+_(_1_~_-_a_.)_x) = Jim. -=-~ -+- lim 1n(1·+ f~f)

X - 1 :\'~•oe ."l" - 1 . .,:--,-00 .T ···- I
neci lim f (xi = a.

x..-ao
3,126• .Dt>oarece / est.e 1111 interYal mărginit., J'Pzult,1. că f este mărginită, adică ; f(x) i , M,
;ll e R-+, (V) :re R- -Jl·<J(x) M, deci avem şi ::rm -- Jl1 <
xm-"- f(:r:) a:m·+ ilf. < <
Pent.ru :r. suficient. de mare, Hvem .Tm. -- Jl,f> 1, deci
1 1
1 < (:r.m -- 1lfl ·:\'n < ( .rm ) ·xn .,;;; (.r,m- .:.. M.) ·xn
..!.. f(x) ·
L1garitmînd. Q.b¼<inem,: t-~ ln(:rm-:-- Mi "ln-(xm+ f(x))-;·n.,.; lnt:rm ·•- M)

~ -·
I
-
Trecînd. I11 lirnită ÎI.1 iiceRte inegş.lităţ.i şi aplir.înd rP-g11Ja lui L'Hospit°'ţ, ohţi11e_!'D
1
. mxm-1 1 • xm-n ·1
l 1m ----=. - - ~ 11m .1n (xm + f{.x)) -ii .
x ~hm-------,,---.--- sau
:-+co xm - V M nxn-1 ~co :;:....,co xm + VM nxn...t
f
m 1.
-
xm-n .
1m - - - ~ hm In (xm + f"(x))nx ~-
m
hm
. xm-n
---=.
n -co xm - M x..... co n -co xm + VM
.1
Cum m ş1• n sînt numere naturale lim xm-n xm-n
= lim - - - = O, deci lim ln (xm + f(x)) x = 0-
n
. -aoxm-}~ x....,aoxm+M -iao
t
-c. liro (xm + f (x)) x" = t.
-co
3,1!6. DeoarecP. A~ 1 rezuită x(i.) ~ 1, deci funcţia f(x) = x(1 + ln x) este strict cresclitoare,
de~i injectivă şi ecuaţia
din enunţ are o· soluţie unică pentru orice ":;;.i. 1. Să observăm că:
xP:) • ln " = :r( A) • ln " = 1 •

A x(i.)+x(i.)lnx(i.} _1_+lnx(i.)
ln A ln_J.
;Trebuie deci să demonstrăm că Iim ln x(i.l = 1, deoarece liro - 1 - = o. Logaritmînd ecuaţia

.i\..... ro ln ,. · >......00 ln A
dată, obţinem: lnx(i.)+ln(1+lnx(i.))=lni., de unde: lnx(A) =1·- 1n(1+lnx(Â)) •

ln „ ln A
:oar ln (1 + ln x(A)) < ln ln" pentru orice "> ee, deoarece: 1 + ln.. x(i.) < In A sau x(A) "
< -e
pRntru " > ee. Această ultimă inegalitate este adevărată, deoarece f(xi = x(1 + ln x) fiind
slr'ict crescătoare, aceasta revine Ia:
, e C
r(~)
> A. sau: ~ (1 + In ,. -1) > ,. sau: ln ,. > e sauz·
• h1/1• 1 -,,•; 1\ lnlnÂ InlnA . . lnx(A)
·" > ee. Deci, - - - - - - < - - - pentru ,. < ee şi Iim · = o, deci hm ---'-"'"" """
;1, i. ln ,. ,,.....,oo ln " Â-+ao · ln "
_ 1
-
r ln(1+Inx/X\)
- 1m -----'---'- = 1.
~.->ro ln "
3,127, Din f(x + '!I) = f(x) + f(?J), (V) x, '!I e R, rezultă f(O) = 2 f(O) şi deci f{O) == O. Totodată
Rvem O= f(O) = f(x-:- x) = f(x) + f(-x), (V) x e R şi prin urmare f(-::r.) = -f(x), (V) x E R
adică f este o fun.-,ţie impară. [)'eoarece (3) lim f(x) rezultă că oricare ar fi şirul (xn)neN cu
x .....u
ixn--+ u a_vem lim f!xn) = l = lim f(x). Vom arăta că (3) li'Il f'(x). Fie deci (xn)n:eN, Xn -to O
· n....,:x, x.....u :o:-+-0 ·
,uri şir arbitrar care converge la zero. Avem: f(xn) = f(xn + u (-u)) = f(xn + u) f(-u) = + +
= .f(u -ţ- xn) - f(u) de nnde dacă ţinem seama că din Xn--+ O rezultă u + Xn -to u şi dacă mai
ţinem seama că funcţia f are limită în n, obţinem prin .trecere Ia limită că; Jim f(xn) =
. . n-+c:o
= lim _f(u + xn) - f(u) = l- f(u). Cum şirul (xn'neN, Xn -to O a fost arbitrar rezultă c~ oricare
n....,ro
ar fi şirul (xn)neN, Xn -to O există Hm f(xn) = l - f(u). Fie acum un Y e R arbitrar şi fie
n~co ·
(.Tn'nes, xn--+ y un şir arbitrar de nunvire reale. Avem f(xnl = f(xn - Y + Y) = f(xn - Y) +
+ {(Y) şi dacă ţinem. seama că in -to 11 - (xn - y) -to· O rezult.ă că Jim f(xnl = lini. f(xn -Y) +
n~oo n->-co
+ f(Y) = l - f(u)· + f(y). Deoarece ?I e R a fost arbitrar iar şirul (xn,)neN, xn -to Y a fost
arbitrar reznlt.i"i ,·ii nrîr.a'i-(1 ar fi y e R oX:ist/1.,lim: f(x) =··l -.f(u).+ f(Y)~--
x-+t1
152
8.128. Sîntem tn cazul de excepţie ~ şi deci pentru calculul ac;stei limite vom ţine seama
o
el lim. sil). f(.x) = 1 dacă lim f(x) = O. Avem succesiv: '
~x. f (x) x-+x,
.
I 1m sin (xsin (2xsin (3xsin (... ((n - 1) xsin (nx)) ... )
=
x-+O xn
sin (x (si~ f2xsin (... ((n - 1) xsin (nx)) •. ;) xsin (2xsin (... ((n - 1)) xsin (nxl) .•. )
x sin (!:!xsin (... ((n -1) x sin (nx)) .•. ) • xn
sin (2xsin (3xsin (... ((n - 1) xsin (nx)) ... )
=lim
x->0 xn-1
sin (2xsin
= lim ...:..---!__
(3xsin (... ((n - 1)xsin (nx)) ... ) 2xsin (3xsin (... /(n - t) xsin inxi) ... )
~
_!.;__ ___:,__-'-'------"----'--....:..;.._--'-
2xsin (3xsin (... ((n - 1)x sin (nx)) ..• ) xn-1 =

= 2! lim
3xsin (bsin (... ((n - 1)xsin (nx)) ••. ) = ... =ni
X-+0 xn....a
3.UJ9. Din f(x + Y) = f(x) f(y), (V) x, :IJ e R 1·ezultă /(O) = l(O) f(O) şi lied f(Ol ~'- O_:,au
f(O) = 1. Dacă f(O) = O atunci f(x) = f(x + O) = f(.x)f(O) = O oricare ar fi x e R şi ded Jim {(x) "-:" U:
. X-+X.
ovicare ar 1 fi x 0 e R. Dacă f(O) = 1 atunci oricare ar fi x e R avem f(x) e R*. lntr-adevăl' să.
presupunem că ar exista y e R cu{('!/) = O, atunci pentru urice x e R avem f(x)° = f(x-Y +Y) = ·
.. ~ i"(x - 11) f(Y) = O ceea ce contrazice f(O) = 1. D60arece 1 = {(O) = f(x - x) = f(x) f(-x),
tV; .. e R ,;:i ttx) e B*, tV) x e R.rezullă căi(-.x) = - ,1-. Deoarece există lim f(x) = l alunei \vro
, 1'x) • X-+U '
demonstra că există lim f(x). Într-adevăr fie (.xn)nEN, xn-+ O un şir arbitrar de numere reale,.
X-+0
1 .
avem: f(x,,J = f(xn +u- u) = f(xn +u) • - - şi deoarece Xn-+ O- (x11 + u)-+ u rezuI tă că
· f(u)
. f( xn). = -1- · 1·1m f (Xn
1un
n-+c:o · f(u) n-s.c:o
+ u) = --
f (1.ţ,)
. t·a 1·1m
l . Dec1. ex1s
f(u) .
y e. R
x-s.O
f.{x). = - -
l . F""1e acum un
arbitrar şi fie (xn)nEN un şir arbitrar de numere reale eu Xn-+ y. Avem: f(x 11 j = f(xn - Y + Y) =
= f(xn - y) f(Y), (V) n e N şi deci dacii. ţinem seama că Xn-+ 11- (xn - Y) -+ O. Prin treeere la
limită în egalitatea precedentă obţinem:
lim f(xn) = ((Y) lim f(x~ - Y) = f(Y) lim f (x) = f (Y) 1 • Cum y e R a fost arbitrar, rezultă că
n-+co n-+c:o x-s.O f (u).
01·icare ar fi y e R există Iim f(y).
X-+y
3.180. Dacii feste monoton des')rescătoare pe (a, b), atunci există l 8 (f, c), ld(f, c) şi stnt finite.
tntr-adevăr, fie x1 < c, atunci pentru orice x e(x1 , c) avem f(x 1) :;.i.. f(x) f(c) de unde prin >
trecere la limită rezultă f(x1 ) ? ls(f, c) ? f(c) şi prin urmare 18 (/, c) e·xistă şi este finită. Dacă
ld(f, c): n-ar fi finită atunci ldlf, c) = ± oo. Deoarece f este descrescătoare pe (c, b) rezultă
ld(f, c) -=f= -co iar dacă am presupune ld(f, c) = oo atunci ar re~ulta că există x 8 .< c astfel înctt
f(x 8 ) > f(c) ceea ce contrazice faptul că feste descrescătoare pe (a, b). ,Prin urmare pentru orice
x < c < y avem: f(x) f(c) > >
f(Y) de unde prin trecere Ia limită obţinem l8 (f, c) fle) ? ld(f, c). >
Presupunem acum că f I (cJ, c) şi f I Cc, bi stnt monoton descrescătoare şi, l8 (f, c) ~ f(c) ld(f, c), >
atunci este evident că ld(f, c)· şi l 8 (f, c) sînt finite, deoarece dacă am accepta c.ă pot fi infinite
atunci nu ar fi posibil dectt ls(t', c) = -ex, şi ld(f, cj = +oo ceea ce este o contradicţie. l
. Să presupunem acum că ls(f, c)? fie) ? la(f, c) şi că n-ar fi descrescătoare pe (a, b). Atunci
există Xi e (a, c), Y1 e (c, b) astfel incit f(x1 ) < f(c) şi f(Y 1 ) > f(c). Deoarece f I (a, el şi fi Cc, b)sînt
monoton descrescătoare rezultă că (V) X E (x1, c) şi (V) Y E (c, Y1) avem: f(x) ~ f(x1) < f(c) şi"
f(c) <i/{Y1)-~f(Y} de unde ar rezulta ls(f,c) <f(c) ,l4(f,c} ceea oe coutrazice ipoteza.
153
Cupitolul -1
4.1. Continuă pe n.: -1.:?. Discontinnă pe [{; 4,3. Discontinuii pe R* şi continuă iu .1·0 = O.
4A. LJa. De exemplu, dacft fi'.,;'1 . , { L ·" E (~ . '
. , g,:c, .. 0
{ o, .i: E Q .
'
sml discontinu~ in
,. 0,.1:Elt"'.Q · · l,.cER"'.(J
orice punct dur (( .:. g) /.c) I, 1'(1 .c c; Jt l'sle ('.oii tiţrnft i'n uri,·e punct.
l,.cEC! . {--1,.vEQ si'nl
4.i'i. lla. De t\:>.t'rt1pl11 f'ixJ { . gt.r\ discontinue în Ol'ice
... l, .i:Elt"'.Q . ' I, .t: E U"'.Q
.r0 E R. Deoarece (/'g) (.c) ,., ·-1, (VI .c E lt rezultă t·ii. /'g t·st1• cuntiuuii. pe R. Ueci fg poat~ fi
GOH(inuCt in ,1'o,
-1.tl. :\u. deoarece da,·.[t l, l.,. !f sint continut~ in .r0 ahrnci 1;-i g 0 ~ lf' -,- g) - f' ar fi
,x•ntinuil. in .r 0 •
.-1.,. f' CHle continuii pe [ O, 3) duc,1 a ~ :.! ţÎ discontinuă in .c = :Z dc!,că q ::/:= '.!.
!,8. lJacă aer'=: O u tu)l(.:Î /' este con Li1rnă pe It - { ~.. } iur da,·.,·, a ·.cc O atunc,i f' este continuă. pe R.
4.9. Jim (i.r) "' a. t, 2 • Deci dacă n. ~ 1981 e- 2 aturn:i / t ste c·ont.inuft
0 JJLI R* iar dacă a 0 , 1981 e- 2
x--,...fJ
HlUHci f' (•slt• ,·ontinui\ pt> ll.
-1,lCJ, Disc:outinu.1 pe (0,1) - {1 1:Z}, continuă în a·0 ,.,. - - .
:!
4:.J L, !Ji11 enun\ r•Jzullft /' : U-+ R C:onsid1•1·run a·0 E .H arbitrar şi 1;1irul .Tn-+ x 0 de asemenea
arbiirar. 1),11·:t Xn E (!, alunei f(:cn) ~, '.!"'11 ...., 2x0 iar da('(t .i::.,,, E lt"-.Q, attmci f/xnl = x~...., x&,
C.mfo1·m dHfini(i..ii cn ~iruri a <.:ontin11il,t[ii. ,r0 esto punct de continuitate al funcţ.itli f df!.că :;,i
nunwi d:wt't '.!·'11 .rJ ..\1·east:1 e0ua!,ie arP doui:i .rftd:1cini a·1 E (1, 2), x 2 E (9, 10).
-l.t:!. l•ie / . .i:''E flastfel incîtf(x') =~ a.,((x") = b: a:c,!=b şi x 0 E It un punct oarecare. Fie
,
;;irul x
. _,
,
n
I
__ ., .c ·.· 1r
·
r • ,
n
undP „n ,
E 11
'C
• ,
,;J,. ...., _ _ _ _
• n T
,f'Q -- , 1:' ' '
l~Y1denl .c ' ....,
n
.i: 0 s1• /(.1:
·
'
i
I
n
0~
'
/(x I
+ r
1r) 1 .f
n
=
,, ,ro - x'' ,,
= l(x~) -+ a. Considerlnd acum şirul .1:: = :i;" + Tr~ und<l r: E Q ~i ",,,-+ r avem x,,-+ x0
..,~i f(x"l
n "" I'(x" + l'r')
n ~= f'(:r")-+
n b. J)ed f' nu are limită in ;i· 0 , iV) x 0 E R, aşadar funcţia este
discontinuă 111 fie0are punet.
~
I •>
-t,U1, :\otăm prm
•
0 11 °=. -
I
,
, ....
ri-E .,"'. Evident, lim bn = O 1;-i l(x + kb,,) = f(x), ('t')
U1i n-;.-:tJ
k, n E ~*. x E lt. Cum b 11 ...... o rqzulltt dt ptmtru 1Vi z ;.· O, /3) S1zl astfol 1Hcît pe0.t.ru n > X(s:,I
să ,1\'tllll b< 11 z. Lu[un · 11 0 , 0 ,V(:;;J. Fie x1 =!= .r,, .c1 < .c,. ·;,...oti).m ke, u ~~ 0 [ ,'l: 2 b:, ,I\ J·
Ayem ks, ,.,, ~{ .r2 ..... ·"•
~
J<· k,., "• + 1. Vie,;,_:'
~~
~= x
1
x2 -, x~, 1.~ ~ bu, < e:. St't luăin €:·=-, m = l, 2, ... Se construie:;;te in acest fel şirul ;z:;,., =
m
.,;=;: ,i·1 + kmbn,(m)

.
aşa c;a x, .... x~. < ~. Deci, .r;,.-+ .r2 . Din faptul că funcţia feste contiană,
rn
154
4.H. Fixăm x e R*. Evident există n 0 e ~* asttel fncît
f ( 2x +-; +, r·· (- ;, ) =
1) -· r (.,:'I 1 - , ..., ,
(v I n ~ 11 0 . 1.,'UIICyla
I··
. .
,. , ...
lin
1/ = x
<l cunli111Hi.
.
--L .'.!... cf=. O, (V\ n '.);. n0 , deci
//
.
!)I t:11 va 1un
. .11enu1e
.
r(-1: + ~;)
avem !im f (2,i: -i- ~)
.,_i:" . n
~= f(2x), Jim
n-,.oo
fi.r) . ~ = 1 d!;lci a"= lim
r( + ·±-}
X n->-c.o
r(- -'-·) există,
1/.
esl~ finită :;;i
avem f(2x) + a=-= I. fnlocuind ,i: cu -1- .c deducem f (x) =-= 1 - a <led f ~ste constantă.
2 .
Să vr~sţlp\!ne~n că f nu este constantă
4,.1*· pe I a~ică există a, b e I, a < b astM incit
f(q,) 4,;f(~). Peol,lrece teste pont!llllă f)C I atunci rare proprietatea lui lJarboux ~i deci r,rk.are ar
fi 1/ Îilituat între f (a) şţ f{b) OXÎSt;1 :l: E (a, b) astfel îndt 1/ c·., t'(.i:I. J)(,oari>t•,e f'(n\, (1h\ E (~ ti
0
/(;z) .i:,f(l,) ;ţtunci exist.l 1/ e lt"-Q, ?I sif.tiat între f(a) 'iÎ f(b\ ~i rl,•,,i c•xislă .1· E.in,, /11 asi.Jd
Îl)cît 'y = f(x) .E 1.ţ."~f Aceasta este in. contradict;ie cu enun\,111. (l(lt'Î /' esti,· l',l)f1Stant1l I)(' /.
4.16. f('2x) = f'(x), (V) '" e It =;, prin indncţie matemali(:;1 r(..:t:.,_} /'i.r), (V'1 .r c. lt,
2n
\"I) ne N*. Deo~r11c~ f este conţinuă pe R rewlt;i. că: f(x) =- Ji111. 0
n->-iX>
t(i'..) "'" /' ( lilll
:! 11 n-?.X.• tn
~'.~) ·= f'(O),
0
(Y) x e R ceea ce ne ar,}t~ cit f r•sle constantă pe lţ.
'.f.,17. f(a:r;) = f(x), (Vi:,; e Jt =;, f'(x) = r-(a · : } == r(:), (V) .t, e lţ. Pl'in incluc\ie mate-
maUcă obţinem f(x)

.
= r( ;i;}' (V)
~
X E R, (V) n E N'*, ,deci f(x) '-" t(.::..J'
~
(V) X E Jt, ('y} n EX* de
unde dacă ţinem seama că feste continuă pe R rezultă prin trecere la IimiHi eă: f(,c) "'" Jim f (-'-'";) =
· n-~co a
= "f ( lim .!:._J) ·= f(O), (V) x e R, adică f este constantă.
n-,.00 qn
4:.18. Dacu f ar fi continuă intr-qn punct x 0 e R atunci f ar fi măr·ginită pe o vecinătate
i';I. lui x 0 , deci pe un interval deschis / care conţine x 0 , absurd.
4e.19. Pentl'U x = O obţinl)q1 f(O) = b f(O) + c de unde găsim c,l f(O) == __ _!!__, (J \. 8e observă
I b
ca· f (x ) = -1 f (~x ) -,-' c (:.~) ..111 acea.s
~-, · L<f.· re.a~w
I • · I'·c1,c1p
' d po rrn
' d pe :i: e;;a I cu -·" , -.r.. , ... ·-·,,.- o tJ(mem:
·
b · b · a a~ a''
f (-x)· = -1
a b
f()
x + -bc ; r(x}
.
-;; = -I>1 r(·x)
ci·
-a + -bc ... ; f (x)
- = -1
an b
f ( -,1:-)
an-1
+ -bc . t nmulpnd
. prima
re Ia ţ.ie
, cu-.l- , a d oua cu --.-,
l ... , penu Jt'
. Kna Cll ,l- ~1. a d unm
' d o b ţrnorn
. f (.-X ) ~-= - I f"lx) +
bn-1 bn--a b a11 1,n
+ ..!... . Deoarocc f est.e 1111irg'inil:ă, rezultă eă există M ::, O ,lstl'el indl : f(,t,) .-:: .H, IVi .r, e R.
b"'
IJ ec1· :I
I
r( an . I<
.i: )
-:-- J-r --L. 1
bn
ŞI· l'CZII 1, a• CU
• 1·ltll
x-,.co
r(a".,: )
-:-- ='' 0. 1)fl('il-
·
prBSIIJJUllfHll f'.11 feste t:OIJtÎllOă ÎII. ()
din (1) şi(:!) rezultă că c ,,.., O şi reciproc dacă c~" O atunci feste c·.ont.inuă în o.
"0
4 L''
-.,••• i·IC
.
y~c=ax+ 1/ - fJ ' d ec1f\ax4-·b
b _,i:~0 -·-a-ş1 • , ). :c=fx),'(V).xeR-f(Y)=f-·-a-,
(• ( ;, -· b )
y - b(a + 1) _ b )
(Y) y E R. P!'in urmare, f(y) =f( Y: b) = f
(
d~ a. - /,(0 2 + a+ I))
r( y- -a3 -..-
155
şi prin inducţie matematică rezultă că:
' ...... ·. :·.. .., .
f(y) = f
(
y - b B. Î
___a.:_:=.-.:0=---. ,
at
(V) n E N* -f(y) = f (~!i - -a-~- :n)), (V) ne N*.
1 ( 1-
Deoarece· feste continuă pe R, obţinem că:
f(y) = Jim
n-+co
r(!!... -
an
_!:__,(1 -
a- 1
..!.)) = r(
an
Iim
· n-+co
(}I_
a.
11
- _b_.
a - 1
(1 - ..?:.))) = r(-b-.
an 1-:
)= 1980.
a··
Prin urmare funcţia f este o co.nstantă adică f: R-+ U, ftx) = 1980, (V) x e R. ·
I
4.21. Pres_upunem: prin absurd cil f nu este continuă cel puţin într-un punct x 0 e '[0,2n).
Rezultă că (3) e:0 > O şi un şir Xn-+ x 0 astfel tncît J f(x 11 ) - f{x0 ) I ~ e:0 , {V)• n e N*. Deoarece;
O< f(xn) <. a < 2n, (V) n e .N* şi O< f(x0 ) <a< 2;; re.zultă c:1: O < e:0 < I f(xn) - f(x 0 ) I< a<
< 2?•, (1).· Fie M = 1 max {cos :.0 , cos a) atunci din (1) avem: M < 1 şi cos (f(xn) - f(.x0 )) M,
iV) ne N*; (2). rnn , n-+-00
lim cos (a;n ·- Xo) = t şi M < 1 rezultă că: există noe N* astfel incit
·<
cos ixn0 - x 0 ) > M, (3). Din (2) şi (3J obţinem: cos (f'i,xn,) - f(x0 )) < cos (xn 0 - x 0 ) ceea ce
contrazice proprietatea funcţiei f. Deci /' este contiuwl pe [0,2r.J. Să arătăm că f nu este stttict
crescătoare (pentru cazul- strict descrescătoare se procedea:,;ă la foi). Presupunem ·-prin a~~urd, că f
este strict crescătoare. Fie (xn)nEN* uu ţ:ir strici, l'res1;ător de numere uin {0,2n) astfel încît
lim Xn = 2r.. Şirul {f(xn))nEN• va fi ~i el 'stt•ict crescăto1• şi mă1·ginit O < f(xn)
11,-+,QD •
a, (V) ne N* <
:;;i deci es.te convergent. Fie·o
'
<l= lim f(x 1t)
n-+oo
<a< :l;;. Tr~cînd la limită în inegalitatea: cos (f(xn) -
- f(O)J ·:;;, cos (xn - O) = ~* obţinem cos (l - f(O)).:;;;;. cos ~hi:= ·1 ce eace este
eos x 11 , (V) n e
absurd deoarece O< l - f(O) <a< 2r.. Aceasta probează că f nu este strict monotonă.
__ { · x dacă x e [O,.:] •
4 •22 •. F"Ie f.• [O , 2·7t ) -+· R, CU f( X). --
2r. - x dacă
..
x e (r.,2n)
.
Este evident că / este continuă, necoustantă şi diferită de l[O,'l n:). Din cauza parităţii funcţiei,
cos pentru a arăta că f verifică proprietatea din enunţ vom deosebi trei cazuri:
1) X, 'l/ E [0,1t). În acest Clll. avem: t;US (f(x)...:... f(y)) =·C(lS (X - V) deci se verifică enunţul prill
egalitate. 2) x,·,, e (r., 2r.). În ace1,t 1;az avem: cos (f(x) - f(y)) = cos (2.c - x - 2n + y) =·
= cos (y - x) = cos (x - y) deci tlin nou se verifică- prin egalitate.
:Jj x e [O,;;) şi 'I/ e (n, 27t). Avem: 1;os (f(x) - f(y)) = cos (x - :ln + y) = cos (x + y - 2n) =
= ·cos (2r. - (x + y) = cos {x + y), (1). Deoarece, cos (x + y) - cos (x - y) ;= 2 sîn :i; sin y :;;,
~ 0, (V). x E [O, 1t] şi y E (r., 2;;) rezultă că COS (x + y):;;,;. COS (x - y) Şi atuncrdiri (f)' obţinem:
cos (f(x) - f(y))· ~ cos (x - y) •
• 23 • F'"Ie
-:1:.
f.• [O , 2_) dacă x e (! n [0,2n)
,i. , - . .
R CU
, f(·XJ.-
'· _ ·{ o
. dacă x e (R ·- Q) n (0,2 r.) 2;;
Este evident ci\ f este discontinuă în 01·ice punct şi că vel'Îfică proprietatea din enunţ deoarece:
1 = ·COS 2r. = COS 0.:;;;;. COS {x - y), {'t') X, y E [0,2;:),
4.ţ4~ Să presupunem f monoton crescătoare, fie a, b e / cu a b) atunci ,. = f(p) < f(a) (sau ,, = f(c) ~f(b)) deci i. e
it; (f(a), f(b)), absurd. Rezultrt •.:ă -c e [a, b] .:;;i f are proprietatea lui Darboux.
4.20. Fie fu fa : R-+ Jl_~efinite astfel:
f1(x) =. l sin .!...,

·:
x>CI
fa(x) = l .
- Sin-,
1
x
X >-0
•<O -~·
Evident funcţiile f1 , fI au pi:oprietatea lui Darbou::c tn timp ce funcţia
(f1 + f 2 ) (x) =· { O' x>O nu are această

.
proprietate~
1, x< O
4.26. Sâ p~esupunem ci! există a, b e I astre! incit f(a) < O şi f(b) > O. Atunci m = O e
e [f(a), f(b)] deci există c e [a, b] cu f(r,;) = m, absurd deoarece f(x) =I= O, (V) x e J. Prin urmare
f'(J) c: R~ sau f (I) c R~.
4.27. Conform definiţiei funcţiei parte întreagă vom avea:
( ) (n - 1) f(x) dacă n - 1< x < n
=
<x < n+1 •
gx {
nf(x) dacă n
fn aceste condiţii Hm g(x) = lim (n - 1) f(x) = (n - 1) f(n) şi lim g(x) = lim

nf(x) = nf(n).
n?x n.;"x x~nx~n
Atunci g este continuă tn n-ti:.n g(x) = !im g(x) = g(n)-(n - 1)f(n) = nf(n)-f(n) = O.
. • x?n x~n
4.28. Avem: f(x) - f(ax) = x; = ax; f(a 8x) - f(a 3x) = a2x; ... ; f(an-1 .z) -
f(ax) - f(a 2x)
-f(anx) = an-1 x. Adunînd aceste relaţii membru cu membru obţinem: f(x) - f(anx) =
= x(1 + a + as + ... +
an-1). Deoarece a e (O, 1) rezultă că lim anx = O şi deci trecînd la
n-+•
limitl:I. în ultima egalitate rezultă: f(x) - lim f(anx)
n-+OD
= x lim (1 + a
W.-+•
+a 9 + ... + an-1) =>f{x) -
x a - a9 + x ,,
-f(O) = - - şi deci f(x) = - - - - , (V) x e R.
1-a 1-a
n-t n-ţ
4.29. Avem: f(-aix) - f(iJ,i+ 1x) = aig(x), (V)i e N şi deci E
i=ll
f(aix) - E
i~Q
(ai+1z) =
n-.t n-f n-1
= g(z) >'
f::'6
ai, (V) n e N* -f(x) - f(anx)
.
= g(x) E ai
i=I)
=> f(x) - lim f(anx) = g(x) lim
=-+O X-+0
>' ai -
f="6
-f(x) - f(O) = g(x) _!__ - f(x) ~ a, (V) x e R.
= +
1-a 1-a
4.80. f(xl (x .:_ a)ex. 4.81. Sâ considerăm funcţia h : R-+ R unde
I
<=
g(x) , x e R"-{~} ie {1, 2, ... , n}

h(x) = f(x) · •
e•i·, x e { ai, tiz, ••• , an}
t~ · conformitate· cu (1) rezultă că he e~~l adicl:I. este continuă pe R. Dacă x, y, x + y ~
~ {ai, as, ... , an } a tunei· d"m (2) ob ţmem

g(x ·
·y) g(x) g(x) + = - - .- - -
h( x + y ) = h( x )h( y ), (3), iar
· ··
f(x y) f'{x) f(y) +
dacă x, y e {a1, a9, ..• , 4n} atunci h(x +
y) = e11+x = exev = h(x)h(y), (4). Rel~ţiile \3) şi (4)
ne demonstrează că: li(:t + y) = h(x)h(y), (V) x, y e R, (5). Dacă z = y = O din (5) obţinem:
h(O) = k9 (0) - h(O) = O sau h(O) = 1. Dacă h(O) = O atunci h(a:) == h(x + O) :ea h(x)h(O) = O,
(V) x e·R ceea ce contrazice h(ai) = e0 i, (V) ie {1, 2, ... , n}. Deci h(O) = 1. Avem: h(a:) =
= h (; + ;) = h9 (;) ::> O, (V) x e R, (6). Din h(O) = 1 rezultă 1 = h(O) = h(x + (-x)) =
= h(x)h(-x), şi (7) rezultă h(a:) > O (V) a: e R. Deoarece h: R-+ (O,+ 00) rezultă
(7). Din (6)
că există u : R-+ R astfel !ncît h(x) = eu(.1:l oricare ar fi x e R. Dacă înlocuim în (5) obţinem:
h(a: +Y) ~ h(x)h(y)-eu(x+11l = eu(:i:),eu(11) = eu(x)+u(Y), (V) x, y, e R.., u(x + y) = u(.z) +
+ u(y), (V) x, y e R, (8). Această ultimă ecuaţie este una din ecuaţiile funcţionale ale lui Cauchy
şi are ca soluţie funcţia: u(x) = =, (V) x e R, (~),'·deci h(x) = eG, (V) x e R, (10) şi deoarece
h(~) = e'\ (V) ie {1, 2, .:., n} rezultă „că or.= 1 ceea ce ne arată că h(x) = e:i:. (V) a: e B.
Prin W'lll81'e: e= = M adică g(z) ""'f(x)e=.

flzl ·
tllt. f : lt-+ lt, f(x) = 19'1 11" x.
4.33. Fie x 0 e R cu f(x0 ) = I :;;i ;i; e R arbitrar. Atunci: f(x) = f(x, (x - x 0 )) + =
l + f(:,;.- Xo)
= -~'"'---~· = 1 deci f(x) ~= 1, \'I) x e R . ..\nalog dacă există x 0 e R m1 f(x0) =
=-
1 + f(x - .t·0 J
1
.
atunci f = -1. Să presupunem t:ii.

.
f(x) =f::. 2: J, (Vi x e R :;;i fie t'uncţiag(:i:j ~=
1 , {'x1
-.· 1· ,
l -f(x)
(V) ,t; e R. Atunci se vede imediat că g(.c1 + x~) cc= g(x1 )gix~I, 1Vi x1 , x 2 e R deci cum g este evident
continua exist,ă c > O c~1 g(xi = cX, (V) x e R, adică f(x) == ,,...: -- 1 , (V) x e R.
c;X-/- 1
4.34. Notăm I= [a, b] şi să definim

g: I-+ R astfel g(x) =-= - -1
a-x b-x
-+-
1- . Evîdent g
este continuădet.:i g(l) este un interval şi c~11111g(a +) = - oo, g(b-) = +

oo deducem că g(l) =.R.
Dacă l - g nu se anulează în nici un punct din J avem; deoarece f - g este continuă pe /,
că f - g > O sau f ,- g < o pe I. Dacă f - g > o adică f' > g pe I atum:i evident f(b) = f(b-) :;;..,
:;;.., g(b-) =
"i-- ~-v absurd deoarece f(b) e lt. Prin urmare există c e J cu f(c) = g(c) adică f(c) ="'
I I ,
=-+--·
a~c b--c
-Ulo. Fie h : R-+ R, h(x) = f(x)g(x) - x, (V) x Q; R. Avem: . h(x1) ""' x 1tt{.ri) - 1) > O,
h(x~) '"'"' x~ (f(x 2 ) -1) < O.Deoarece h esle continuă pe R :;-i h(x1 ) • ~.r2 ) < O rezultă că (3) x 3 e
e \X1 , .r2 )' astfel îndt h(x3)= O- f(x8 )g(x8 ) = x3 • ' '
4,:Jtl. Considerii.m funcţia continuă h :R-+ lt, h{x) = f(x)g(x) - u(x). Avem: /i(x1)=f(x1 )g(x1 ) -
- u(x1 ) = ·u(x1 )g(x1 ) - u(x1 ) = u(x1 )(g(x1 ) -1) > O şi h(.t:2 ) = f(z 2 )g(x2 ) ....; u(x2) = u(xm)f(z2) -
- u(x2 1 "'" u(x2 ) (f(x2 ) - 1) < O. Deoarece h este continuă pe R şi h(z1 }h(.x2 ) < O rezultă cii
(3J x 8 e !xi, x 2 ) astfel incit h(x3 ) = o-f(x3 ) g(z3 ) = u(x8 ).
4.37. Vom considera functia h : R-+ R cu h(:c) = f(x)g(x) - au(x), (V) x e R. Este-evident
că adeastă funcţie este continuă pe R. Avem: h(b) = f(b)g(b) - au(b) = u(b)g(b) - iiu(b) =
= u(b) (g(b) - a) > O şi h(c) = f(c)g(c) - au(c) = u(c)f(c) - au(c) = u(c) (fie) - e) < O. Deoaree•
h este continuă pe R şi h(b)h(c) < O rezultă că (3) d e (b, c) astfel ttlclt, h(d) = O-f(d)g(d) =
~"" a u(d).
4.38. Considerăm funcţia continuă

h : R-+ .R, h(x) = 11 f(x) u(x)
. v(x) g(x)
I
= f(x)g(x) - u(x)v{x).
Avem: h(a) = f(a)g(a) - ii(a)v(a) = u(a) g(a) - u(a) v(a) = tt(a) (ţ(a) - v(a)) >O.Totodată, 1i(b)=
= f(b) g(b) - u(b) v(b) = f(b) v(b) - u(b)v(b) = v(b)(f(b) - u(b)) < o. Deoarece h este t:ontinuă
pe La, b] şi h(a)h(b) < Orezultă că există ce (a, b) astfel încîth (c) = o-j f(c). I= o.
u(c)
v(c) g(c)
4,39. :Xotăm g(x) =.f'(x) - x, (V) x e J. J!;vident g : /-+ R esle continuă şi avem g(iz) =.
= fl:a) - a.~
O, g/b) - f(b) .::;;;: O. Deoarece g are proprietatea Jui Dorb(Jux există c e I cu g(c) =
= O adică f(c) - c. = O-fle) = c.
4,40. Deoarece, f(z) < ,,f{x) + (i - 1,,)g(xi <g(xj, (V) x e [a, l,] .ceea ce se reduce la (1 -
-- i.)f(xl < <
il -- i,)g(x) şi "A.f(x) ,,g(x) inegalităţi ,eYidenţe pentru f(x) < g(x) şi "A. e [O, '1J,
rezultă că f(.t;) < h/;c) .::;;;: g(x), (V) x e .R. Din ultima inegalitate obţinem: f(x) - x <'~ l,(x) -
-- x < gix) - x, (V) x e [a, b], (1). Fie x 1 un punct fix al lui f şi x 2 un punct f\x al lui g,
<
alunei din (1) ob~inem respectiv; O= f(x1l - x 1 h/:1.:1) -- x 1 .::;;;: g(x1) - x 1, i:!) i,;i f(x2) - :i.:2<
<
.::;;;: h!x2 ) -- ,c~ <
g(x 2 ) -- x~ == O, (:J); Deci h(x 1 ) -- x1 :> o :;:i hlx2 l -- .1: 2 O :;:i cum h este con-
linui't' pe [a,b] rezultă ·cii. h m•e propdetatca Jui Darlwu:i: pe [a,liJ, deci e~islft :1.:3 1=[,c,, ,1<2] sau
.c3 e [x 2 , x 1 ]. (depinde de ordinea dintre x 1 şi x 2 ) astfel încH lt(x 3 ) "" .i:3 adică h admite cel puţin
un punct foc
<
·*'41, Din f(x) g(x\, (V) x e [a, b] ţ:i ). e [0,1) deducem: il -- ,.) • f(x) ~ ( I - i.)gix) şi
<
,.f(x) i. g(xl, (V) .r e [a, b] care hnplică fix) <, i. f(xl _;... i - ,.),;(x) < g(x), (V) x E fa, b]-
-f(x) <, h(.:z;) <, g(x), (V) x e [a, b], ,1). Din (i) deducem: f(x:)_ - u(x) <, h(x) - u(x).,;; 1(.:z;) -
181
- u(a:),M :e e [«, b], {!). Deoarllce A =f= li i,i ~ :::/= fi rezu.ltlt ci {:I) a:1 e .ţ [) [a, b] şi z 1 e B n
n [ii, b]. Din (2) ol>ţinrm: f(.i:1) - u(x1) = O< !t(x1) - u(x1) < g(x1) - u(x1), (3), f(xe) - u(x2) ..;
< lt(x 2) -· u(a:) <
g(:c2) - 11.(,c2) = O, (4}. Fmwţia Ic [a, bJ-+ lt, _/c(;z;) = h(x)- u(x) este continuă
ca difrl'enţă dr r1 inl'\.ii continue. D1:ci are propl'ietatea lui Darboux şi deci din k(x1 ) :;;,,.o, k(x 2 ) <
< o rezulhi cii i,xi;;lit :r3 E [:i:1 , xJ sau x 3 e [x~, x 1] astfel îneit /~(x3 ) =~ o- J,_(x3 ) = :,;3 - C :zi= 0,
4.4.2. Consiclerilm funcţialrg : 1t-+ R, i:-(:i:) = f(x +
di - f(.i:), (V) x e lt, )îi deci rez~ltă că :
e!.lt' continuă pc R •. ~pnnem pri11 ah;;111·tl eă g(x)=/::0, (V) xeR şi atunci g(x)>O,.(V)xe
F"= R sau g(x)t<l•O', (V) x e lt. ~ft l11aiu1 g\.1:) > O, (V) x e R (celălalt caz so tratează analog),
atundf(Pi4),)>f(tl)>f(O) >f(-11d!. (V) :i:eRşi (V) neN*/{1}. Din şirul de inegalităţi
ue 1X1ai sus obţinem: l = lim /(111f.l ~ f'id) >{(O)~ lirn f(-nd) = l ceea ce este absurd. Deci pre-
n.~aa n~ca
supunei·ea că f(x) > x e lt "sit, absurdă ~i deci (3) :i; 1 e R
o, (Y) astfel tncît g(x1 ) = o şi deci
((x1 ) - f(xi + d) = O şi punind x, a.., .i: 1 +
,t ro.mită enunţul.
= -f(x.), (V) .T. e [-a, aJ, Averu: h(a)=f(ai+c(a)=
!,t3. Deoarece f ei-it.e impa1·,i alunei f(-.r.)
= a.+1(a) > o, h(-u) ""· {(-11) + 1:l-<t) ~; -f(a) + g(-u.) = -a+ g(a) <,O.Deoarece f, gsînt
continue pe [-a, a] rezuliit eă 13) e: > O astrul ineît: h(u) - c > O şi h(-11) + g(-a) - c < u,
(V) ce R cu \ c I < e;. Fie u11 c e R, c~1 Ic I <, e; arbitrar, d,u_. fixat. Din h(a) - c < o şi
h(-a) - tJ < O şi din cont.inuilali,a funcţiei, k: R-+ R, k{x) = h(:cl - c: rezuHii oiţ exiată x 0 °-=
=
= x, (e) e E-a, a] cu /r(x41 ) =.ll -= h(x,l c şi prin urmare a k(~,) ~ h 1f -a, a]) und~ Ic I < e;. =
De aici rezultă. că intervalul ( - i : , e:) este strict inclus în /t(E.-a, •]) !ldică O ar,iuţine intet:iorului
mulţimii h ([-a, eJ]).
f:M, Se ii.Pliriă pr41p1•ietatea lui Dar~1mx funcţiei c(x) = x[(x) - ab pe [a, b].
,Ao. Presupunem fg eoatinuă în xo şi ţ(xa) ::/:: O. Atunci deoarece g ,.,~le cotitinuâ în x,,
e2istă V o vechtăta.te a lui :i:0 cu g{z) :f= O, (V) x,e A = V n J. Dacii 11vlăm h = fg r,,tuI1-ci f(x) =
= h{.x} , (:V) x e A adică fi.A.= lil.,i. . Cum g şi h sînt eentfoue ln r, avem cii :lA şi hA sînt
f{X) glA
conti:n:ue în. a:, deci ntA este continuă în x. Prin urmare f!A şi deci şi f est~. continuă în .z,
{IIA . -
absurd, Rălnine că g(x0 ) = o. Pentru a demonstra implicaţia reciprocă să. ţinem seama că f
este mărginită deci există 11J > O cm I f(x) l ~ M, (V) .v e /. Fie e: > O fixat;. deoarece g este
co11tinuă.·în
. x, şi g(x0. ) = o există U o vecinătate M (V) x e B ~ U nI.
a lui x, cu I g(x) I<-=..,
Deci I (fg)(x) I = l.f(x) I l g(x) I < M.. 3-

ill
= e;, (V) x e B şi deci fg este cootinuă în
.
z..
4,,46, a) fn intervalul [0,1) luăm îi1 or-dine .punctele O< x ~ x0 .< x 3 O, obţinem: O< f(:r:o) - f(x) ~ (a., ..,.. x) f (:&3 )- f(x,) . Rezuită că lim f(:c) = f(x0 ). adică
X3 - X. a,.._..~
:l;<x.
fu110ţia f are limită la stînga în punr:tnl_ Xo şi valoarea· acestei limiţe este f(x0). I•'ie acum punctele
O< x, < x <3 .1:3 <l -I ptmtru care au loc inegalităţile [(x) - f<xe) < ((x3 ) - f(x) <f(i) - f(xa),
x --x, Xa - x 1 - Xs
deci f(x) - f(xo) <::;; f( I) - f(x3 ) şi deparece f(x)-f(:r0 ) :;a. O iar x - x 9 >0 avem: O< f(x)-f(XiJ) <
Z-Xo i-X3
< (x - ~) f(t)_ - f(1rs). Trecînd la limită pentru :&·-+ x.. w.vem: Jim f(x) = f(x,). Rezultă· că ori-
1 - x3 .c-+:ie,
:ic>x•
car·e ar fi x. .111 [O, 1) avem: f(x, - O) = f(x, + O) = f(x.l adipl funcţia este cpntinuă.
lDI
b7 Funcţia f nu este continuă în punctul 1. Într-adevăr, c~nsiderînd ctmti'~exemphtl1
obţinem că funcţia f verifică condiţiile din· ipoteza prablemei, şi t&tuşi, Jim f(x) == ..!. , iar
.%-l-1 2
lim f(x) == f(1) = 1 ceea ce arată că funcţia f nu este continuă în punctul 1. x<f
x-+1
x>1
, 4.47. Fie A = {x e [O, 1] 1f(x) >
O}, xo = sup A şi h = f +
g. Deoarţice h este monoton
crescătoare rezultă că h(xo) >
h(q;), (V) x e A şi cum h(x) f(x) = +
g(x) :;;i.. O g{x), (V) x e A +
deducem că h(x0 ) ~ g(x), (V) x e A, (1). Funcţia g fiind continuă din (1) rezultă că h(x0 ) ~
~g(sup A),= g(x0 ), cleci g(1) = h(1) - f(1) > h(1):;;;;, h(xo):;;;;, g(x0 ) şi deci (3) te [Xo, 1)] cu g(t)=
= h(x0 ).
Funcţia h fiind monoton crescătoare h(t):;;;;, h(xo} = g(t) deci f(t)= h(t) - g(t) ~ O şi, deci
te A. Cum t ~ x 0 = sup A rezultă că t = Xo deci h(xo) = g(xo) şi deci f(x0 ) = h(x0 ) - g(Xo) = O.
4,48, Fie x e. I fixat. Presupunem că f şi g sînt continue la sttnga în x. Evident există
xn e J n Q (sau J"-Q) cu Xn < x şi Xn - x. Prin ipoteză f(xn) = g(xn), (V) ne N* deci f(x) =
= f(x - O) = lim f(Xn) = lim g(xn) = g(x - O) = g(x) adică f(x) = g(x). Cum x e I a fost ales
n~co n4-o:)
arbitrar, rezultă că. f= g.
4.49. Fie h : [O, 1] -i-.R definită de relaţia h(x) = f(x) - g(x), (V) x e [O, 1]. Evident h este-
funcţie continuă pe [O, 1], deoarece este diferenţa a două funcţii continue pe [O; 1). Dacă. h(x) =
= o, (V} x e [O, 1], atunci evident că f(x} = g(x) pentru (V) x e [O, 1] şi deci în acest caz teorema
esle adevărată. Să presupunem că h(x) =/= O, (V) x e (O, 1] = I adică f(x) =f:. g(x), (V) x e J.
Deoarece h este o funcţie continuă pe J, sînt posibile două situaţii:
a) h(x) > O, (V) x e J, adică f(x) > g(x), (V) x e I. Deoarece f este o surjecţie, rezultă
că (3) Xo e J, astfel încît f(x 0 ) = O şi atunci pentru acest x 0 e I avem f'(x0 ) = O > g(x0 ), pi:in
urmare (3) x 0 e I, astfel îndt g(x0 ) < O. Aceasta ~ste în oontradicţ.ie cu faptul că g : J - I adică
(V) x e J;:,. g(x) e /. Prin urmaru este imposibil ca h(x) > O, (V) x e I.
b) h(x) < O, (V) x e I adică f(x) <g(x), (V) x e I. Deoarece f este o surjecţie rezultă
că (3) x 0 e /, astfel încît f(x 0 ) = 1 şi atunci pentrn acest x 0 avem g(x0) > f(x0 ) = 1, prin urmare
există x 0 e I, astfel Î!,lcît g(x0 ) > 1. Aceasta este în contradicţie cu faptul că g : 1- I, adică
(Y) x e J;:,. g(xÎ e J. Prin urmare este imposibil ca h(x) < O, (V) .-i; e .T. Deoarece h ..este o
funcţie continuă pe (O, 1] şi situaţiile a) şi b) sîr~t imposibile, rezultă că (3) x 0 E [O; 1], astfel
încît. h(x0 ) = O, adică f(x 0 ) = g(x0) ~i afirmaţia este demonstrată.
4Ji0. Ţinînd seama că funcţia parte fracţionară { } : R - R este periodică de periootlă
{x} dacă {x}e[o.'!J

'1
T = l şi de faptul că (x) = O dacă. {x} = 2 rezultă că funcţia ( ) : R-i- R este
{x}-1 dacă {x} e (:, 1]
periodică de perioadă T = 1 şi deci funcţiile f şi I f I sînt periodice de perio~dă T = 1. Datori~

periodfoităţii este suficient. să studiem continuitatea funcţiilor f şi I f I pe (O, 1]. Avem:
/I) dacă x e [ O, : ) /IC dacă xe [o, :)

fco, 11(x) = a dacă x = ..!. I flco, 11(x) = Ia I dacăx=_!_
2 2
,, _ 1 &că ~e {:, 1] 1- /IC

daci a,'.•. f:-!"·"
2 ,' ·il
160
:Pentl'u orice :i: e [O, 1] - {:} funcţiile (co, 11 şi i f 110, tJ sint continue. ln x = ~ avem:
liro flo, o(x) = .!. , lim {10, 11(x) = - .!. ceea ce ne arată că nu existr1 liro fro, tJ(x) şi deci
1 2 1 2 !
z.,.2 . X\ 2 ,:-+2
tn punctul x = --1 funcţfa fro, 11 este discontinuă de speţa a doua; Jim ! F:t1;, 11(x) = 2f .
2 X\!_
'l
Iim 1 1f Ito, u(x)= : deci limt I f Ito, 11(x) = : şi prin urmaretdacă la lelt+- {¼}, funcţia lflco,tJ
x.,.2 :,:+-2
este discontlnnă de speţa a întîia tn x = .!.. iar dacă I a I = .!.. atunci I f Ito, 11 este continuă
2 2
pe [O, 1). tn concluzie, f este continuă pe R- U {z + .!.} şi discontinuă de speţa a doua pe
· ·· zez 2 ,
U
zez
{z + .!.} oricare ar a eR
2
fi iar I f I este conţinuă
,
pe R dacă I a I = .!. şi discontinuă
2
J>e
U {z + .!..} dacă I a I =/= .!..

zez· 2 · ·2
4.ol. Avem f{x +
Y)= f(x) f(Y), (V) x, Y e R de unde pentru Y=~ obţinem f(x) = f(x) (f(O),
(V) x e R. În aceste condiţii vom arii.ta că f(O) =I= O. într-adevăr dacă am presupune f(O) = O m·
rezulta f(x) = O, (V) xeR ceea cc contrazice faptul că f este neconstantă. Din i(x y) = f(x) ((!!), +
(V) x, y e R şi f(O) =I= O rezultă f(O) = f(O) f{O), f(O) =I= O şţ deci f(O} = 1. Deoarece liro f(x) =/:= o
:ll-+O
rezultă că nu este posibil ca f(x) = O, (V) x e R*. Fie x e}t arbitrar. Vom demonsk'a că (V)ne~*
avem:
f(:,:) =f (;.)2n • (1)
lntr-adevăr, pentl'U n=l aVCffi f(xf = r(~ X+.!._ a:)= f (-!. x) ( (_!_ .1:) = (r (.! x))I adic(L
::! 2 2 l2 2
n = 1. eu
r•
p1•oprietalea este verificată pentru Să presupunem lJt'!lln1 ude"' ne; N*, ,; ,a:_ /, pru-
- .. k+!.
I_>rietatea .este adevărată Şi Să demonstrăm Că lji pentru n = fc ·i- 1 avtffi {\X) = { (/;;
tntr-adevăr, f(x) = r(.::.)

2k
21\ = (r (~- + ~) ]211 = (r (_!:·-)). 'J.h(r (....!..-)J 2" = l'r ~--~~-Jl 12
2/Hl :!k-tl) ;?.k+I 2h+! 1 :_:ii+<
'* ,1
~i deci conform principiului inc.lucţiei 1.:omplete relaţia (1) este v~rifi1.:a tă puu Iru ol'foe n-= N*. 1\.eeastă
relaţie, ne mai arată că f(:t)
.
>- O, (V) x e R şi deci oricare ar fi x 0 e lt, dacă existi't lhn f(x)
·a.--;-x.
atunci liro f(x) e R+, ln cazul nostru deoarece. lim f(x) e R * rezultă că u = Jim f(:c) E R~.
x-+x, · x-+-0 :-:-+O
Deoarece f(O) = 1 pentru a demonstra că în :r = O va trebl!i feste continuă !;:\ demonstrăm
că lira /(x) = 1. Vom face această demonstraţie prin metoda 1·eclw;e!•ii la abt:mrd. Să preStlpunem
x-+-0
deci că u ':=R~- {1}; Avem conform cu (-1) că pentru orice x eR, ftx) = (r(;)J2" şi deci
f (x) = lim ( f (~)) 2n = u,!~m"' 2n

O pentru u e (O, 1 ) = {
ceea ce este imposibil în con„
n-*"' 2n u e (1, +oo) . + oe -pentru
diţiik ellunţului. Această imposibilitate provine din pr8st1puneroa u e: R+ - {1} care eate absurdă
şi deci u = 1, ceea cc ne de.m.unslrează că f este con tinuil iu punctul ;,; = o,
4.62. Dac!l. feste continuă tn a e R l'ezult.11 r.ă existll. lim f(.x)
~a
= f(a) e R*. Fie deci (x7i)nel!i
.
un şir arbitrar de numere r•jale ,i::,lfel "incit. :rn - a. Deoarece xn--+ a - xn - a.-+ O rezultă că
ţim f(Xn) =:= lim flxn - a
~«> n~co n-+co
+
al = I im fixn - ai I im f(ul - f(a) = f(a) lim f(xn - a) ~ lim flxn-al=
n~'° n-.,ca n-+co
= 1 = f(O) şi deci feste continuă ln origine. [<'ie Xo. e U. - {O, a} şi fie (xn)neN Lin şir arbitrar
de numere reale astfel încit x,.-+ x 0 • Avum /(:r:71 ) = f(xn - x 0 x 0 ) = f(xn - x 0 )f(x0 ) de unde +
prin trecere la limită obţinem lim l(xnl = !im flxn - x 0 ) lim f(x0 ) = f(x0 ) • f(O) = f(x0 ). Deoarece
. n~~ n~w 7H-~
firul (.xn)neN a fost arbitrar rezultă că f este continuă hi .:z:0• Cum .x0 a fost arbitrar în R
rezµ,lij. că feste continuă pe :U,.
4Ji8. p :> q, Fie y e [O, 1] atunci y e [{(al, f(b)] şi deci din faptul că peste adevărată rezultli
că exIStă x e [ a, b] C[O, 1] astfel încît f(x) = y adică f este surjectivă şi deci q este adevărată. 1
q ~ p? fn seneral această implicaţie nu este adevărată ceea ce vom q.ovedi printr-un contra-
. { x dacă x e Q n[O, 1]
exemplu. Într-adevăr, fie f: [O, 1] ~ (O, 1].cti f(x) = · . Deoarece fqf=
.1 - X dacă X E [O, U'\,.Q . .
= 1co, 11 -rezultă că f este bijectivă adică este injectivă şi surjectivă. Vom arăta că f nu ,este
&trict monotonli. ·lntr-adevăr, fie x 1 = O, x 2 ;=.!.şi
2
.x3 e (.!., 1)- Q. Avem deci
2
x 1 <x8
.
<: ~.
.·
şi f(x1 ) = O, f(xa) = .!.

2
, f(x8 ) = 1- x3.!. , deci f(x1 ) < f(xs) > f(x8 ), adică f nu este
2
< 1- .!.
2
= . .
sţrict monotonă pe [O, 1]. Dacă f ar avea proprietatea lui Darboux, atunci ea fiipd injectivă, ar
tr~bui să fie sţript mopoton.ă, deci f nu are pruprietatea lui Darbou,x. Prin urmare p şi q nu sînt
echivalente, ţn ~neral. Dacă în plus f ar
f.j şi strict monotonli atunci propoziţiile p şi q ar fi
echivalen~. într-~devăr, fie y e [f(y1 ), f(y 2)] atunci ·propoziţia q ne ~firmă că există Ya 1;; fO, 1]
astfel tnclt f(y 8 ) = y. Să arătă1~ cl'i y e [y 1 , y 2 ]. Dacă de exemplu f ar fi stricţ des,;rescătoare
şi Y < Yi < Ys atunci f(y) > f(Y2) -=> f(y) e [f(y 1 ), f(y 2)] iar dacă Y1 < Yz < Y atund f(y) <J
< f(y 1) => f(y) e [f(y1), f(y 2)] ceea ce este o contradicţie, Analog se procedeazli dacă f ar fi
strict crescătoare, ' ;
Observaţie. Funcţia f: [O, 1.J- (O, 1] consideratrt în soluţia problemei este un exemplu de funcţie
bijectivă, fără proprietatea lui Darboux. Dacă co11diţ.ia de injectivitate se înlocuieşte cu o condiţie
mai tare (de exemplu f să fie stl·ict monotonă) atunci obţinem funcţii bijective care au proprietatea
lui Darboux.
Capitolul. /j"
DERIV.ABILITATEA FUNCŢIILOlt REALE. DE 'Y.A.RIABILĂ REALĂ. DE!p:VATE
x>O
X= 0, f'(x) = I 2x,
0,
X>
X =
X<
0
0,
I
x<O -2.x, 0
(-x + a)x, x < a
iJ!. Avem f(x) = O ., x = a. Cercetăm derivabilitatea funcţiei în punctul x = a
IX - aj:t, X > a
şi avţ,m f 8, (a) = .
hm
i-X +,i)x
= -----·- = -u.,
•
{a (a) = . '1x-a)x
Iun - - - - = a, T b · r'( ·
-re me ca ,·a a) =
r'()
1d a~
· ·. ~a x-a x-~a x-a
x<a :ic>a
162
1'1;11,l _ 4 z;= 11 - a,.. o. Se obţfne fix) ,.. I~ 1:.e· şi conform exerciţiului anterior, această
fuueţie e::.le derivabilă pe R.
· u.a. Fuucţia este tler.i rnLilă µe R - {l, 2}.
â.-1. Funcţia este derivabilă pe lt.
fi,8, a) J = [O, 00;, L) Funcţia nu este derivabilă ln x ..,.' t,
q,9, a) I 9' [ - ~ , f], li) f deriva1'Hă pe .(.

o,lO, a) x e; (U, 00). li 1 Funcţia este derivabilă pa R - {1}.
6.11, D = [l, 00), f' uu este derivabilă la dreapta în punctul z = 1 şi nu este d.etivabilă in
~unctul, x = 10.
o.16. Pentru z < O funcţia este derivabilă de două ori şi r(x) = O. Pentru z > O este do
1
tşQmelln
,., . .
cterivallilă de
" - ... -
dolf~ ori şi avem r(:IfJ = e- ii. 1 :--
x'
2x , Să cercet~m dac~ funcţia este de
d,ouă
.. ori .!lerivq.bilă
-·· ... . penu-u
. .. ·x =· 0. Derivata
.. .f'(O).
. .Avem f'(O - O) = o şi f'(O ~-o ~
+ O) = liro ! = o.
=>O xe-'l
Astfel f'(O - O) = f'(O +. O) =:- f'(O) =;:; o, deci f este derivabilă în z = o. Derivata r10). Avem
f t
{'(O- O)= o, f'(x) =
1 --
- e ,:i:, z > o.
. 1
Deci {'(O+ O)= lim - - şi cum lim x 8 e:i:
- = 00
'
.. ~ ~ ! ~
:i:>O x3 e:i: :i::>O
avem f6(0 + O) = o. Prin urmare f"(O - O) =

f"(O + O) = r(o) = o, adică feste de două ori
derivabilă şi în z = f eate derivabilă de două ori pe întreaga dreaptă R.
O. ln concluzie,
-6,l'i'. ·Funcţia feste derivabilă în punctul z = O şi f'(O) = O, dacă pentru ori.ce şir zn - O,
(Xn e [,-1, 1], Xn =I= O), avem f'(O) = lim f(xn) -f(O) = lim f(xn) = O, (f(O) = O). însă, datorită
„ n-+c:o Xn :-- O n-+c:o Xn
particull;ll'ităţii funcţiei, in cadrul limitei de m~i sus expresia lui f (xn) depinde de forma terme-
I
nilor şirului xn - O. Astfel:
O dac~ şirul Xn. -+ O are proprietatea că Xn =I= -1 , (V) n e N*

n
f(Zn) =
1
...!.. pentru şirul {xn = 2..} , .
2n n neN•
t
1n primul caz avem lim f(xn) = lim ~=O, iar în cel de-al doilea: lim = f(.xn) = liro 2n =
n+oo X,r n-+c:o Xn n-+ao Zn n-+ao 1
n
= lim .!!:.. = O, Dacă şirul {xn}n eN•, ~ - O are în componenţa sa un număr finit de termeni
n-+c:o 2n
do forma (sau un uumăr finit de termeni care nu au această formă), atunci va exista un
2..
n
rang ,,,. e N, astfel lncît pentru n > n0 şirul (Xn) să se încadreze în primul caz (respectiv 'al doilea)
tratat ~ai sus şi deci lim f(xn) = O. Dacă ambele forme de terme~i sînt în număr infinit, şirui
t , . n-+c:o :tn
se ppate sep~a în două subşiruri pentru care limita ,respectivului rdport este tot O,!Din cele de
mai sus rezultă că funcţia este derivabilă în punctul x = o ·şi ~ {'(O) = 'o. ·
6.18. Considerăm f, B : J - R, f(x) = J1• x e 1 n Q, g(.i:) = { o, x e I n Q.
l O, x e 1',Q 1, ~ e 1',Q
163
5.10. Fie f'(:r:0 ) = a=/:: O, atunci f'(x0 + h) = alt -+- 3(h), unde Jim 'lt(h) = O deci cp'(x0 +h) =
- - h-->0 h
ala+ S(h), h> o . . . . cp'(xO --1-·h) . ah_!._ o(h'
={ · . Pentru derivata de ordinul doi avem hm • = Iun ' · = u
-ah + 8 (hj, 1 h< O
1
1,.-+0 h 1i-,.o h
h>U h>O
Şl
. 1· o'(xo
1m - - -
lt) + = i·m1 -ah+ t1(h)
- - - - = - : . - " " = -a.
o·ec1' fu
neţia
.
9 nu admite derivată de 01·din doi
l>-->i) h • 11.-+0 h ·
11.,::u
în :;; :==· x 0 •
6.20. Nu.
5.22, Din f(x) = f(-x) => f'(x) = -f'(-x), (\f) x e (-1, 1]_ deci p~ntru x = O, f'(Oj =
- -f'(O),~ f'(OI ~ O.·
6.23. a) n > 1, ·b) n :;i. 1.
l.i.24. Da. De- exemplu peutru j(x) = x, g(x) = 1x;j şi x 0 = O funcţia produs h(x) = (fg) (x) =·
= x 1 x I este derivabilă în x == O.
5.25. Da. De exempiu fie .:z,0 ~ O, f(.x) = J x !, g(x) = x=. Atunci (g of) (x) = g(f(x)) ==
= (I-xi)~ =x~ care este derivabilă pe R deei şi în Xo == O.
x, O~x <_!..
2
o.26. Da. De exemplu g(x) = ·{ .
2 (x - .!_) + _!_, _!_< x.,;;;: 1, f funcţia inversă şi x,=.!_.
2 I
'. 2 2 2 2
o.27. Nu. De exemplu, f(x) =~ , x '- "l l, g(x) = ~ Ix I şi x 0 == 1.
6.29. Prin iHducpe ·se deduee e.1 f(n)(xj = anf(x). Deei f(nJ(O) = an.
ii.80. a} /: R -+ R~h /'(x) ~-= e°'X, a. > i; b) f: R 4 It, f(x) = sh x; c) f: R-+ R+, f(x) =
t
- x'·
- ea+ e~; d) f: R-+R~-f(x) = e_
i •81 • ip m•\Xo ) -_ 2b 2 -f- bc-:- 2ac •
a2
6Jl2. Evident funcţia f este continuă şi derivahilu pe lt - {O}. Deoarece lf(x) I I
== x1 sin_!_!<
x2[
 lim [ f(x) i <: !im x 2
ai-+-O =-+O
= O = ~o
lira f(x) = O deei · funcţia oste continuă şi în· x = O.
.. . 1
S/\. ;;tudiem derh-abilitatea lui f tn x = O. !im - - ~

:t-+0
x·sm -
x2 = 1·un x sm
:c
1.
. -;;
=-+0 X"
= O d eoarece. 1·.im.
~)-0
I. 1 ""'"
x sm -:
X"
'1.-
lim I x j = O. Deci f'(O) = O. Dar pentru x =f= O, f'(x) = 2x cos _!_ + !. sin _!._. Să arătăm
-o ~ X x2
că f' nu are limită l.n x = O. Fie Xn = 1 -+ O, lim f' (- 1 ) = lim ( 2 · cos 2r.n +
V2n:n n-+oo V21m n-+co V2r.n
+ -~-. sin 21:n) = !im 2 V2,m = oo. Fie -~ ~ · ·1 -+ O lim f' ( · 1 ) ....
__l ...... n-+c.o V 2r.n + n: n-+oa V 2rm + 7:
j/2.:n
=
9
!im ----~-----cos (2rm + .:i + - - -2- s i n (2r.n + r.) = O de unde rezultă el!. f' nu are
11-+c.o t/21:n r. + 1
limită în x = o;
6.83. a) E"Wdent, restricţia lui f la (- ao, O) U (O, oo) este continuă. Punem condiţia ca / s.l
Cie continuă şi tn punctul zero: f(O) = lim fix) = Jim f(x) = f(O). Găsim .4 = B. b) Restricţia
x-+0 :t-.+O
~<8 s>•
161
lut fla (-•, O) U (O, eo) este derivabilA. Punem condiţia ca f' să fie derivabilă şi in punctul
.
• = o, ad 1că . ·t 1 ,,. (O)
11m1 e 8' a = 11m. Ael>.I: - A
---- , "
(O)
= 1un --------
r'
. sin 2x + .B cos :.ix - A să existe, să
:i,,+O x-0 ~o x-0
x<O x>O
fie finite şi egale. Rezultă A ~ B, 2A = 2 ceea ce implici'l. A. = B =- L 0
, . 2x3 - 3x"a
ii.84. Efecttiînd derivata formal ob~inem f' (x) = - - - - - - - - Domeniul de defi•
2(x - aj 2 \ / - ~ x~
:r, - (t
niţie al funcţiei (alegem a!> O) este x e

(-co, O) U {a, +co) eeea· ~ arată ca m origiuo ne
putem pune problema derivatei la stînga deşi expresia de mai sus nu are sens. Atunci
,./ x8 -0 -x"I.I X.
f •• (O) = lim V x-a .=

V x-a
lim ·---.!..--- =
O. Acest 1:alcul tlirect ne piirmite să dâro
:\V'O X - 0 x,1'0 X
ultima formă pentru f'(x). Efectuind calculele detaliat vom obţine: /',:i:J =·i1gn re· st.rn(x - aj •
• 2x8· - axa
2(x - a)
.• Dar sb'Il x sgn(x - a)
V x(x - a)
> O deci f'(x) = ---=~" -V
2(;., - aj
3 xa
xix ,... a)
= sgn x •
2x-3a,./ x
• 2(x-a) V~~
Observaţie. Dacă a ..., Oi f(x) = V""ii = I x I deci = sgn ,.x., (cu ...
l:·~ ~: f r•
f'(z) e.x.ce·pj.ia originii).
, 1
&;.85. a;»-J. • ~ (1 + z ln + x(}n :,;) 8).
:& o.86, :&~ COS X. u.!J7, o.38, COS X
1 2x 1 . ·
6.89. - . 5.40. - - - •. 6,41. , . o.42. COS (!,illl X) COS X.
2 1-z• 1-x 1
xi - 1
6.~. ---------_-_-_:..,,.-_-_-_-_-_-_-_-_ 6.44. -3 sin 3z • sin(2 cos 3z).
2x1 cos•(~ + :) y'1 + ~g(x + :) '
sin ce 2
6.40. - - - - - - . 5.4,. n(1 + I_n sin x)n-lctg x. ti.48.
1- COS 0t COS X j/ 'l - 4x2 arccos !!:c
!i.40. a • o.oO.
(ax+ b)('l + ln 2 (ax + b)) x log5 ,c log3 (log5 :I.') lu 2 ia:; :11;;
(2ax + bj AYln{ax'+bx+c)
0.01. · , . 0.02.
2(ax~ + bx + c) V'In(ax + bx + ci 2
x'
6.63. 2 .xe- ăi (a1 - x 1 ).
a2
6.66. --;:;==1==::;::: . 6.67. X (r, + V x)sh :!x + ~('.!x 1/7· --2 i }'.it '2x.
2 Vchx - .shx
xe~ areh, x !. x
6.68. - - ((3x + 2Jsh x - xch x). 6.69.
V (1 + x2Ja •
ă.00.
;-~-;;.
+ ctg x.
sh 2 x
e-:c -1 p:c
6.61. (arcsin z) 1 • jj,62. · o.63.
e-.z:+e:c x4 +x 3 +1
;;.nr,. S1.• d1m1onstreazil prin metoda inJucţid 111al:omatice.
ij.66. m(m - 1) .. ; (m - T1. + 1)x~n. {S,67, aZ(.Jn a)n, a> 0,
(n-
6.68. (-1)11-1 • - -~1)! . o.UD. sin ( z + n -;;-11:) •
11:R "'
185
1.70. cos (:11 ; n;) · o.'11-. : {',a sin (':11 + n ;) +8'1 sin (s" + n ,;J) ·
o.72. (-iJnn! ( 1 + .1 ), a; 5 {-1, 1}.
2 (x + 1)~-+J. (x - 1Jn-+J.
nfcn-1
e.78. (-1Jn - - - - - (bc - ad). 6.74. anee1:1:. _6.76. e:i:(:i,
·
+ n.).
' (ex+ d)n+l
i.76. 27H • sin (2x + (n -
·
1} .!:..) . 6.77. (-t)n (n - 211•
2 xn,-1
f
6.78. (-1)» «'x + 2 (a: + ~ - 1). 6.79. (-1) 71rn-Jeii'.
n(n - 1) (2 + a:x)n
6.89. Demonstraţia se face prin inducţie compleţă tn_ raport cu rrh
6.90. Avem Ti,x) = 2iaa: sinBi-1 a:x cos a:x - 2iba: cosBi-1 a:ai sin a.:11,
Ti(;c) = 2i(2i - ·1)aa:8 sin 2(t-lla:x cos8 a:x - 2ia~8 sin 1i a:x 2i(2i - 1)ba:8 oos1(t-1)a:x sin•~ - +
2iba:8 cosii a:x = 2i(2i - 1.)a:2 sin1 a:x cos• a:xT1.-s (x) - 2ia:8 Ti (x) - Ti(x} + 2iot1 Ti(x) =
= 2i(7i - 1)a:8 sin 1 a::c cos 8 a::cTH(x} - 2,·:. 1 {T1~x) + « Ti(X}) = «

2 1 sin• CXX cos• c=T, - 2(:i:). (*)
Din relaţia ( *} prin însumare obţinem:
n+t ( ,• ) . n+t n-,,.t.
~ -~
I-:!_ 1 7 t(~) ,r
~ 1,
« 8 Tdx) == lţSin. • 1 t&:ll (186.• a:x ~ • 1 U COS-~
. - Tt-t(X) -= ~-1 SIR • ~, -... ,n
:aj ( ~). • • .,
i-2 2, ..,, 1 2~ ·- :i-
Pe d~ altă parte avem:
Ti(x) = Ti(x) • (i;in 1a:x + cos1op;) = sin•(t-+J.)cµ, + b cos1(i-+J.) ~ +
+ sin1otX cos 8ccx(a sin 2(i-1lotX + b cos 2Ci-1) a:x) = Ti+1(:,;) ·+sinu oos8a:xT,-1(x). ._ (!I!**)
Scriind relaţia ('!'O) pentru ie {1, 2, a••.• , n.} şi adunînd membru cu membru relaţiil~ Qbţinute
rezultă:
n-t
!l'1(x) - T n+i(:z:) = sin• cx:z: cos• cx:z: ~ Td:z:}. (****)
t.:ti
Relaţiile ('!'*) şi (*"'"'*) ne demonstrează enunţul.
6.91. Proprietatea c} este echivalentă cu xf' (~); f(x)l I

<! 1, -î(f~:z:))'I <! 1, (V) x e B*.
~
Fie·, h R-+ B cu h(x)
l
= \-;:'
f(x)
x ::/= O atunci h este derivabilă pe R* şi 1/1'(:z:)I = I( i;l)'I <l t.
0, X= 0
("') -'-
v z -r . O D ar 1m ..........'-----'--- = 1·1m f- (x) = l e · ( - 1, 1)•
1· h(x) - h(O)
=-+O :i; =-+O xa
Deci h este derivabilă şi în punctul x = O. Prin urmare h este derivabilii pe R şi .j/l(x)I <!1,
(V) x e R. Fie k : R -+ R, k(x) =
x - h(:i:), atunci k este derivabilă pe R 'şi k'(x) =
= 1 - h'(x) - h'(x) == 1 - k'(x), deci 11 - k'(x) I = I h'(x) I < 1, (V) x e R. Arătăm că O <
< k'(x), (V) x e R. Într-adevăr, ·dacă ar e;x:ista x0 e R cu O~ k'{x0 ) atunci I t...;.. k'(x0 ) 1':;., 1
ceea ce contrazice 11 - k'(x) I < 1, (V) x e R. Deoarece k'(x) > O, (V) x e R, atunci k este
strict crescătoare, şi, deci se poate anula în cel mult un punct x1 e R. Să observăm că avem
k(O) = -h(O) = O şi atunci rezultă că h nu se anulează pe R* adică a; - k(x) ::/= O, I (V) x e R* -
- x - f (x) ::/= O, (V):,; e R* - g(x) ::/= O, (V) x e R* - g(x) =f: O, (V) x e R*.
X X
Deci funcţia g fiind _derivabil~ (ti deci este continuă) pe fiec!l.re din intervalele B!. şi Rţ
păstreaz,1 un i.emn constant pe aceste intervale. Dar 1(a) =•/(a} - a~ =- ,,-a) oi deci li p4&treazl
a,·,dw.şi St,WD pe &•. . ..
6.92. Ci,nfvrm ipotezei B !lst.e cuntinuA şi 1tl'iot. ote1clt.oare pe (•, b). Funeţia. 6 admite pe un
interval («, l:l) o funcţie inversă tli (de asemenea strict cresclltoare). Fie F = f o qi. Avem F'(t) ·=
= f'(·'·(t)) ,!l(t) = f'(qi(t)) . Considerăm funcţia t-:+ t • F'(t) - F(t) care este de asemenea strict
'j!' • T g'(t?,(t)) .
crescătoare. Fie s(x) = g(x) f'(x) - f(x). Semnul funcţiei s(x) este acelaşi cu semnul expresiei
g'(x) .
f'(;r;)g(x) - f(,x)g'(x) = (L)' (z). ExistA un punct c ~ (a, b) astfel lnctt f'Qllcţia s(z) > O pe (a, c),
(g(x)) 1
ş(x) < o pe
6
(c, b). Deci ( ~)' > o pentru X e (a; c) şi (: r < o pen'tru X e (ct, b).
.
· + f):,;n- +· ·(1-x)
= 2..,,. ...n(n ~(n• ,1Jxn - ri(~ - ţ)x'*
1
6.98. Sn(x) · 8
~
_x_n+i_--
.. _1 , x =F 1
i.94. Deoarece f(x) = 1 + x + ... + o;n = { x - 1 rezultA
n + 1, a; c= 1
nxn(x - 1) - (a:n - 1)
r(z) = t + 2.z: + ... + nz~ == 1 -- .. --·;:·: :.~: .. . ' ·"'1

1
~
' z. ~ .
Pş:ntru :i: Ei {O, 1), lim Sn(z) ""' ~(: 1) _ +

·, · fi.+oo · ·
(x - 1)1
6.QG. Să considerăm funcţia g(x) =;: e-hlDf(x), (V) x ~ I. Evident g(a) = O şi g'(x) = (f'(:,;) -
- kf(x))e-'lliD ~ O, (V) z e /. Deci g aste monoton descrescătoare i;;i cum g(a) = O avem g e:;;;;: o.
Însă g :';;;I, O, deoarece f :';;;I, O, deci g = O şi deci f = O. '
oa· -Se cons1"d.. eră f uncţia
6·~· 1 bx
· g: (O, +co··, -+ 00, g (:e) =. j---''---ln(1 + 1 ax
+ b:,;) - --'--ln(i . + az) +
b a •
. f uncţi"a cp (t ) = -
şi f10
1 - +
cxt I n (-1 + ln(l + «t) > o, deci. funcţia
«t ) ; t > O. Avem cp'(t) = ---'--'---'-
c:,;i - . cp
t p
este striQţ cresc!ţoare, în consecinţă g(:e) este strict pozitivă şi deci 1 + bx ln(i + bx) >
b
1> 1 + 4 rc ln(1 + az), o:!> o. Dar ,:(:i:) = f(:i:) i> O a(licJ f estt crescătoare.
0
a
i.97. Din ipotez~ r~ztJltA c~ feste JllQnoton descNţJca.toare pe (a, x0 ) şi monoton crescătoare
"pe (:i:0 , b). Oeci f(x) :;;.,, f(xo), (V) x e (a, x0 ) şi f(x) > f(xt), (V) a; & (X.~ b). Prin urmare f(x) >
> min {r(zi), t(zt)}, (V) x e (11, x1) U (x,, b) = 1- {z.}, ·
r..118. Fie x, y e I, :z: <3 y fixaţi şi fle ei, a:i, ••• , 12:n mulţimea· tuturor punctelor di„ A cue
slut euµl'inse între x şi y, 'cu xi <3 a:1 <3 ••• <I a:n, Avem I f(a:) - f(y) I f(x) - f(a:i) I I f.fa:i) - < +
- f(xaJ I + ... + ! i(x"ll) - f(y) I= (:ei - •) lf'(ea) I + (11:t - a:i) I f'(c1J I + ,.. + (y - xn) 1f'(en) I <
< M((x1 _- a:) + (:e. - a:1)
6.99. Sâ presupunem prin absurd
există c e / a. t. I f'(z) - l I
+... + (a:n -
< c,
.
că
-
~..1 J + (y - zn))
I = lim· f'(a:)
a:>a
(V) z e (a, c) deci I f'(z) I <! I Z I e, (V) x e (a, c) şi deci f'
estr1 ~1ărginită pe (a, c)., Prin urmare feste m11.rgi.nită pe (a, c) ceea ce este în contradicţie
= M(y -
există şi
a:) şi deci feste lipschitziană.
este
+
finită.. Atunci (V) e e R+
cu
faptul că lim f(a:) = po.
. a:'\,a
0.100. Avem min {f, g} = f + g - If - g I , max {f, g} = f + g + lf "'."" gf , (.,_

2 2 .
a) Dacă f(x 0 ) =I= g(x0 ) atunci (f- g) (x0 ) =I= O şi cum din ipotezâ f- g este derivabilli (tn a:i
deducem cil. I f- g J este derivabilă _în x0 • Deci din (*) avem că min {f, g}, max {f, g} stnt deri-
vabile în x 0 •
b) Fie f(x 0 ) = g( x 0 ) şi x0 zerou izolat pentru f - g. Dacă f'(x0 ) = g'(a:o) (respectiv f'(x0 ) ::f=.
::f=.g'(Xo)) atunci funcţia f- g care este nulă în x 0 a.re derivata nulă (respectiv nenulă) în x 0
deci I (- g I este derivabilă (respectiv nedcrivabilă) !11 x 0 şi deci din (*) deducem că min· lf, g}
şi max {f, g} stnt derivabile (respectiv nederivabile) în x 0 • :Prin urmare min {f, g} (respectiv {f, g})
=
este derivabilă în :c0 f'(x0) = g'(x0 ). • '
6.101. a) Dacă <peste continuă în a, atunci lirn cp(x), lim 9(.i) există şi sînt egale cu <p(a).
q3,.~,a u,,1a:1.~+a
Prin urmare Jim f(x), Jim g(x) există şi sînt egale cu 9ia). Pe de alW parte . li;n f(x) =
Q3.l:-+a R'-Q3.l:-+a Q3.l:-+a
..., Iim f(:z:) = f(a) şi Jim lim g(x) = g(a) deci f(a) ,= qi(a) = g(a).
g(x) =
:1)-+(1 :1.-a ·
U\,Q3.,--+-u
Reciproc să prţ,supunem că f(ul = g(a) şi fie e E fixat. Deu.:u·ecP It+ r şi i? sînt contmue
ln a există a e R+ uslfel înclt I f(x) - f(a) I < e şi
I g(x) - g(o.) I< e, iV) x E: 1, ! ;:i; - a 1 < a.,
I f(x) -- ((il! i, x E t!
Avem, însă evident, c;i(_aJ_ = {(a) = g(a) deci I 9(x) - 9(a) I = { 1 ( ) , , I R'Q < e,
,g x - gtaJ , a· E ,
(V) x e: /, ! x - a. !< 3 şi deci qi este continuă îu u.•

b) se derno11~trează uualog cu a).
r,,102. Dw::.'i P «'.:) divid,; ,;u P' există aeR şi Â1 eR,{O, 1} astfd încît P(x) = i,1 (x-a)P'(x),
(V) x e lt. Dur P'(:c) = __!2_ (x - a)P"'(x), (V) x E R deci P(x) = Â 2(x - a) 2P"(x), (V) x e R.
1 -- Â1
Continuînd ui.;est proces deducem că (:I} Ân e R astfcMncît P(x) = ¾(x , a)n P(n)x, (V) x e R,
Cum P(n) este o constantă, rezultă că P(x) = Â (:i: - a)n, (V) :,: e R. Afirmaţia ·reciprocă este
evidentă.
•
u.lOO. Deoarece f' are proprietatea lui Darboux şi nu se anulează în nici un punct rezultă
eă f' păslrează un semn constant. Deci f' > O sau f' < O şi deci f esteJ strict crescătoare. sau
f esto, strict descrescătoare. ·
, .• • . f(x) - f(xo)
o.104. Să presupunem că fa(x0) < O ş1 ftl(x 0 ) > O. Deoarece fa(x0)=hm ..:...:....:....__:...:.....,:.:.. < O
. ~~ x-~
•
ex1sW ., E R+ cu x 0 -
oi 81 e / ş1· f(x) - f(xo)
·---'---'-~ < O, (V) x e (x0 - o"'1, :c0)• Anal og ("')"'
.i 02 e
R•+ cu
x- :c,
.1. 0
- I ş1· f(x) - f(xo) > O, (V) x e I x 0 , :c,,
. ...:...• o"2 e. + 31). Evident f(:z:) l> f(x0 ), (V) z e (:c0 - 31,
x - .'.!'o
a:0 - o2 )"-{x0 } deci x, estu miilim lncal st.r.ict.
168
1.111. .\bselse1e punctelor comun• ltnt date de e• - eJJ sin ,!· - ;;X(s.i11 :c -- 'l) = O şi cum
..,x 4= o pentru orice valoare finită a lui z, rezultă sin a:= 1-x = (Mc + 1) ; ; /( e Z. Pantele
tanaentelor
o
tn aceste puncte stnt d.ate de f'(a:) = e~, g'(x) ,= ex(sin x + cos x) pentru abscisr.le
punct.al„ llOJDUU., adiol: f'((4.z+1) ;)=e( 4lc+i)n:/z,, c'((4k+1) ;)= c( 4k-!a{),t/ 2 , U(H}Hl'('Ce
•in((4k+ 1) ;) = t şi ~os((Uc+ 1);) = O şi deci avînd în punctele comune aceeaşi pantă a
tangentei, tangentele ln aceste puncte comune sîut aceleaşi _şi deci graficele sînt tangente fn
aceate puncte.
6.108. Fie (:re, y,) e a,nG1 . Atunci f(.ze) = g(a:o) deci g(x,) = f(xo) sin x0 şi deci sin x0 = t
adiol 008 .z. = o. Evident avem g'(x,) = f'(x.) sin x, + f(x,) cos Xg =--= f'(x0 ) deci în x0 cele două
~fice· Gţ şi G1 au o tanient4 comuni!..
n
1.110. ln adevăr, f'(x) = E f1(x)f,.(x) ... fi-1(x)f; (x) fi+i(x) ... fn(x)
i=i
şi alunei pe mulţimea
A_ B avem fZ
,, ) n •
= ~ -f-(:r:) "°'
1 · - . Din egalitatea precedentă obţinem
-
f'l•·'g(x)
d · =
·
n
r;(.x)g(x) E
f(x) i=1 fi(x) f(x) i=t f(x)
şi deci prin derivare rezultAi
A(f(x), g(x)) =''E il(fi(x), g(x)).

(*)
f 2 (x) i=i tf(x)
Dacă ţinem _seama că pe mulţimea A - B avem A(fi(x), g(x)) ~ O oricare ar ·ri ie {'1, 2, ..• , n}
că / 2(x) > O şi fr(x) >- O oricare ar fi i E {'l, 2, ••• , n} rezultă din (*) că A(f(x), g(x)) ~ O 11dică
enunţul.
Observaţie. 1) dacă fi(x) = x - Xi, (V) i E {1, 2, ... , n} atunci obţinem problema .ti,109.
2) Dacă /i(x) =x- xi, (V) ie {1, 2, ... , n} iar g{x)- = x atunci obţinem problemR ."t.108.
3) Dacă fi(x) =x- xi, (V) ie {1, 2, .:., n'} iar g(.1:) = 1 atunci ohţ.inem rroblerna ă.1.07.
6.111. Avem ---

f'(.1:)
= {!-...
~ --,-
r; (xi r.,ez,
. _. ex. preceflAn
• t) . Prin clr.riv:ire ob\,inem:
· f(x) i=1 fox)
M(.r.l _
f 2 (xJ -
t.1
i =
Mb)
tlfxi
de unde prin înmulţire cu Af;(x) rezultă:
Af(x) Afj(x) = E Âfi(a;! A(j_(x) •

n
f 2 (x) i =t ft( x)
Dacă ţinem seama că pe mulţimea

A - B avem ilfi(.r.) • t':,/I 3·(x) ::;:;i,,
~
o, f2(xl, > o~, r?'x' - 0,
t { ) .-'>
(V) i,j e { 1, 2, ... , n} atunci din relaţia (*) obţinem ilf{x) • A{j{x) ~ o, (V) j e {1, 2, ... , n} Rdică
emmţul,
n
Observaţîe. Dacă f(a:) = Pn(z) =a[\ (x - ~) unde Pn(xti = O şi xi e R; (V) ie{1, 2, •.. n}
11ţunci
.
fi{x) = x . - xi, • A= R'-,{xi}, ie •
{1, •2, ... , n}, il{1.. (x) = -1 , /V',:
. 1
e {·I , 2•••• , n } d er.,.
Af(:r:) Llfj(x) > O, (V) J e _{1, 2, ..• , n} ş1 atunci rezulta. Af(x) = APn(x) < o ş.i rrrin m·mnre am
obţinut enunţul pro.bleme1 6.107.
169
1.118, Awm fle) n ~ - cc),
•
i - I
,,.,. fi M.•l - ) '
n
n •
f'=1 l"'i
(a - atl- E-•
J -1 llC -
fir) , (..)..
:i•
t:ţ:.; ~
Îiiilulţiiid cu u(.:c) egalitatea f•*) obţinem u(z)f'(a:) == E.

,-1
u(,:)f(:c)
z - zt
de 'iii.de ~mllA. u(~)rilt) _
n
-ntl(z)f{:c)
n
= E f(x)u(.±)
l=i X - Xi
- nv{x)/(:c) ..., f{:c) En (
· t=i
u{x) - v{:c)) =f<.l/C)
X-Xi
>' u{:i:)-v~ii:)(:i:-xi) '
f::"t :C-'-lti
(***).
Dar- x - .:c, > O şi u(x) - v{z)(z - Zi) > O, (V) (:c > M şi (V) i 45 {1, 2, ...., n} şi deci f(i) =
== n x- xi >
.n
i=i
( ) O u(x) - v(x)(x - xt)
, .
X - Xi
> O, (V)
x > M • ( ) .. {
ş1 V ,,e 1, 2, ••• , n}.
n·.m relaţia
.. .•. (**"')
,. ,. '
,tzultă că u(x) f'(x) - nv(x)f(x) > O, {V) x > M şi {V) i e {1, 2, .•• ;.n} ldică &ttuttţlil.
Dacii. u(x) = nx + ai şi v(x) = n se obţine problema 6.11!.
n
6.114. Avem 'P(x) f'(x) = E cp(x)f(:i:)
i=ix--x,
(vezi soluţia problemei 6.113) de unde obţinem
q>(z)f'(x) - nBf(x) = t cp(x) f(x) - nBf(~)

i==i X - X i
= f(a:) t(
l=i
cp(x) - n) =f{x)
X-Xi
f-,._ cp(x) - nx + nXf'
t:=t X - X i
(1),
n
Dar :c - it > O, (V) i e {1, 2, ••• , n} şi deci f(:c) = I\ (x - :ci) > O, q>(z) - n:o + na:1 > O iar
relaţia (1.) ne dă cp(x) f'(x) - n 8f(x) > O, (V) x > M şi enunţul este demonstrat.
Dacă a 0 =
1, cp(x) nx = +
ai atunci avem problema 6.112.
+
6.116. Considerăm funcţia g(x)=f(x) -f(c) (x-otfie), xe[a, b], (*). Deoarece feste con-
vexă, ea esie continuă pe [a, b] şi în orice punct unde feste dei'ivabilli, tangentă. geodlâtrlcA la
grafic este situată sub grafic. Scriind ecuaţia tangentei în punctul (c, f(c}), (y(a:} f(c} (.t .... c)f'(o)) = +
va re,zulta f(x) >
y(x), adică f(:i):;;;, f(c) +
(x - c)f'(c) şi ţinînd seama de relaţi~ (*) obţinem
g(x} :;;i,. o, (V) x e (a, b). Acum să arătăm c~ există Xi, x 9 e (a, b) astfel tnctt g(xJ = c(:ea}. Dacl1
g(a) = g(b), atunci luăm Xi = a şi x 8 = b. Dacă g(a) ::/= g(b) rezultll. sau g(b) < g(a) $1lli c(b) >
> g(a). Vom trata unul din acesţe cazuri, celălalt caz tratîndu-se analog. Sl1 corisldeî'Am de
exemplu g(a) < g{b)~ Luăm X1 ,,;,. a. Deoarece f este continui!. ea are proprietatea lui Darbouz ·
Cum g(x) :;;i,. O şi g(c) = O, rezultă g(c) < g(a) < g(b). Pe baza proprietăţii lui Dar:boux există
Xe e (c, b), astfel înctt g(a:2) = g(b). Deci g(xJ == g(x9) egalitate, care cortform relaţiei (*) devine
f(xt) - (f(c) + (x1 - c)f'(c)) = f(x9) - (f(c) + (x9 - c).f'(c)). De aici rezultll. f(zt) - f(Xs) =
= (x1 - .xa)f'(c).
· 5.116. În rezolvarea problemei vom folosi următoarele rezultate:
a) funcţia f(x) = I :r. - a I, f: R - R şi a e R este derivabilă peR,{a} şi nederivabilă în a.
b) funcţia f(x) = (x - a) I X -· b I, f : R - R şi a, b e R este deriwbtlli. pe datlâ $i numai n
dacii. ct = b. ·
c) Dacii f şi g sînt două funcţii definite pe R cu valori în R, cu f derivabilă pe R'.Â
şi nederivabilă pe A, atunci'funcţia f - g este derivabilă pe R'-A şi nederivabilll. pe A. Admitem
că f este derivabilă pe R şi să stabilim ai = as = ... =:= an = 1 - n.
Fie f1 (:t) = x Ix - a,. I, (V) x e R şi fa(a:) = I x - aa I + ... + Ix - an I, (V) x a R deci
f - f1 = f 2 • Dacă ai = O conform rezultatului a) f1 este derivabilă pe R. Cum f este dârivahili
pe R din ipoteză, ar rezulta că fu = f - f1 este derivabilă pe R. Dar f 1 este o· suină' de Illodule
deci nu poate fi derivabilă pe întreaga mulţime R. în concluzie a1 ::/= o. Prin urmare, din a,.=:/:: o
rezultă că f 1 este derivabilă pe R'.{ai} şi nederi\'aliilă tn ai, Pe de alt!I. parte I~ este derivabilă
pe R'.{a9 , a 3 , ... , a 71 } şi nederivabilll. pe {as, as, ... , an}; Cum f 1 = f- f 8 rezultă. că punctele de
derivabilitate şi nederivabilitate ale funcţiilor f1 şi f- f 1 coincid, deci {as, = {lli,} şi as, ... , an}
deci as= a 8 == ••• = a;i. Fie a1i = a, k e {1, 2, ... , n}. Atuilci f(x) = :i: Ix --- a I+ (n. - 1)j:t--a1=
= (a: - {1 ,- n)) I a: - a I, x e B. Dar. diJi ipotezl feste deriva.bill pe iii., diei coiiforiii r&ul-
170
tatutui b) 11vem a= 1 - n deci lllt = ·1 - n, .k e: {1, 2, ... ,·n}. Implicaţia reciprocă est.I\ itnedi>ilf,.
deoareco dacă a11 = 1 - n, 1-1tnnci f &, scrie f(:i:) = (x + n - 1) Ix+ n - 1 I- Conform rezultR•
r
tului b) este dflrivabilă ,,e R.. -
6.ll'i • .Fie g: R+ - R cu g(t) + lji(ty)

= · cp(tx) ,n • Funcţia g este derivabiUi. şi avem:
en(xcp'(tx)+r11ji'(t'J)) - nen-1 (<p(tx)

g'( t.)· -_ ~----'--'-------'"--'-'-------'---~- +
qi(t,1)) _- 0 , (V) •• e n•
. +·
z2n .
Deci, g este o constantă adică g(,) = C, (V) t e ll+. Prin urmare, g{t) = g(1), (V )t e R'+ -
_ cp(tx) + IJl(t'!) = cp(x) + tji(y),_ (V) x, y e R şi t e lt+ adică enunţul.
tn ..
5.118. a). Răspunsul este negativ. far fi polinom, atunci f(O) = am, unde m =:' grd f.
Dacă
Dar, cînd x .:.+ oo, f(x)-+ ±oo; luînd şirul
Xn = nk-+ ro ar trebui ca f(xn)-+ ±oo, însă
f(xn) = f(O) -+ f(O) =I= ± oei căci funcţ.ia polinomială e continuă în orice punct. din R.
b) De exemplu f(x) = siri 21tx, este derivabilă pe it ca fiind compusa lui g(x) = sin x şi
A(%)·= 21tx, care sînt derivabile pe R ..
c) De exemplu funcţia lui Dirichlet (care de fapt admite ca perioadă orice număr raţional r)
6.119. Avem r(x) -g(x) = i/2 (silJf( x - : ) - ; ) , (*).
deric,abilă. Într-adevăr, I a I ~ i/2 - (a~ t/2 ~ (f(x) - g(x) .,;;:: O,

I a , ·~ i/2 ~ h este
(V) 11: e R- ii
sau (a~ - = g} v2
~ f(x) - g(x) ~ o, (V) x e R • h == f). Prin urmare I a I~
;;;i. j/2 h ~ 1,, = f sau h = g şi deci h este derivabilă.
h este deri/)6,bilă => I a I :;;;i. V2• Să presupunem că h este derivabilă şi I a I < i/2. Atunci
(3) z0 e R astfel Jncît sin ( x 0 - : ) = V'i deci f(x0) = g(x0 )_. Evident x 0 este un zerou _izolat
al funcţiei f - g şi f'(x0 ) = cos x 0 iar g'(x~) = -sili x 0 şi deoarece - cos Xo rf-: sin x 0 rezultă
f'{a:g) =I= g'(x0 ) deci h im este derivabilă în x 0 • Aceasta este absurd ş1 ded presupunerea că
I a I < V2 este falsă.
6.100. Direct sau utilizînd regula lui l~H6spital se
.
obţine a +C b f'(x). Cînd a =c= 1 şi
&= O se obţihe definiţia derivatei.
6.121. liro f(x)--:- f(O) =lim f(x) = f'(O) ==1. liro f(ix) = lim f_(ix) -:-- f(O) =i lim f(ix)-:--. f(iO)
· ...o :t :ld'+O :,; z.+-0 x ~o .x .ttl) iz
n
n f(ix) n
fl -f(ix)-
..
a. . n
"': i"f'(O·) = i,. • 1·1m -
(V) i• e {1 , 2, ••• , n }. . Dec1, - - - = 1·1m
i=t
,. = n I.
.. · . =· :\H-0 xn :\H-0 1 =• 1 x -i
5.12!!. Să presupunem că · f' este monoton crescătoare. Distingem situ.atiile nrmătoare:

1) f'(x) < O, (V) x e / deci f este strict clflscrescătoare şi deci lini f(.~) existi\. 2) exist.ă a1 > a
: ....... ,.· x,-,+co
~ttel tnoU f'(llt) = O deci f'{x) ~ f'(a1 ) == O, (V) x e [ai, oo) atunci feste monoton cres.cătoare
pe (fii, oo) şi deci lipi f(x) există.
6.123. f'(:,;) = x ( 1 - V 1 }. Cum · 1 ~ --a ....

· V1-x 2 1-ax2 j/1-x2 1,11-axa
=_:·V1-ax
. . __ -aV1-x (1-a)V1-::i 2
2 2
· . ~ __ - - · ~ O, (V).x e (-1, 1] rezultă că f'(x) :;;i. O,
. V1 - x Vi - ax 8 8 V1 - x2 V1 - ax•
(V) x e.[O, 1). Aşadar f este monoton crescătoare pe [O, 1] deci f(x) ~ f(1), (V) :re [O, tJ.
însă f(.-.x) = f(x), (V) x e [-1, 1] deci f(x) ~ f(1), (V) x e [--1, 1]. Prin urmare fix)..;; c,
(Yj :i: e{;__i;·i']~f(1) ,e. lnsă {(1) = Vt -a, deci în ipoteza aEiil(O, 1) avemf(1) ,c-1-a<iri;ca.
171
s.. •
u} Funcţia .
f se prezmtă sub forma f : ( O, -'lt) U (-3'1t ,
4 4
'lt) -+ R+, f(x) = V+ sin 2x ==
-----
1
CQS 2z
"I / COS X + sin X vsin ( ; - X) + SÎil X
- V cos x - sin x == -.-(-.-.-~)--.-

sm - - X - Slll X
2
1
f'(x) = -------':========- e R\,
sin x) · 2 yctg (: ~ x)
2 (: -
Deci f' este crescătonre pe mulţimea considerată şi admit0 funcţie inversă.
c) f-1 : (O, +col -+ (o, ~4 ./IU (..:!:::,

4
'lt), f-1 (:r.) = !:.. -
4
arcctg zi.
n n
5.126. peoarece f(x + y) = E °'i.'1/i{lil(x), (V) x, y e R rezultă că f(y + x) = E aixif(il(y),
i=O a-O
n n ,.
(V) x, '!I e R. Prin urmare E aiyif{i)(x) = E a.ixiflil(y), (V) x,y e R. Dacă în ultima egalitate
•=O t =0
n n
racem y = O obtinem a 0 f(x) = E
t=O
aif(il(O);i, (V) x e R sau f(:z:) = !. _E
-~ ,-o
aif(il(O)xi, (V) :z:. e R
adică f este o funcţie polinomială de gradul n..
·120·-A
o. . vem f'(l x . -x . - 2.
x = -sm a-Vs
sm--'--- . 3
:i:sm + VS x. Observllm ci f'(O) = O
i/:i Va 6 6
şi deci în cele ce. urmeazi'.i vom eonsidera x e { O, ; ] • Considerăm g : ( O, ; ]-+ R cu g(.:z:) = si: ai,
a
:'I .:i...
= -- ·,;·
1/3
x, b = 3 - t/3 :i:, f'(x)
.= x 9 (g(a - ·
b) - g(a)g{,b)), (*). Pe de altă parte avem1
6 3
a - h =· - V:i x, O O
Deri o< ţ,(a) < g(b) < 1 şi a - b < a. Prin urmare, g(a) g(b) < r(a) < g(a - b). Ţinînd seama
d0 (*) reznltă c,l f'(:r) > O, (V) x e { O, f] şi dacă ţinem seama cA f'(O) - O reir.ultl ol.
f'(x) > o, (V) X E [o, :]·

li.127. Avem lim f(x) =a~ Jim xf(x) = a. Se aplică regula lui l'H-011piJal.: a= lim xf(x, =
.x..+co x~co „ :r. .z-t'• ~
= Jim
:l'+CIO
f (x) + xf'(x)
i
a+
-lim .1:f'(.1:) adică
....
Jim :rf'(z) ... O
1'12
i.128. n = o~ f(.-c)= { 1 daci a; e ff-oo, 11 iar f este derivabilă pe R- {1}.
x dacă x e (1, +oo) -
n = 1 ~ f(x) = x, (V) :i: e R şi deci f este deriva bilă pe R.
n = 2/r, k e N*. Considerînd funcţia g: R-1- R, g(:r) = :r211 - x = x(x - 1\ ... (:c),
u(x) > O, (V)x e R obţinem
fla:)= {zlA dacă x e (-oo, O] U[1, +oo)
x dacă x e (O, 1) ,
şi obţinem că f este derivabilă pe R - {O, 1 }.
n. = 2k + 1, k e N*. Considerînd funcţia h : R-+ R, /i(x) = :z:B1l41 - x· = :c(x - 1) (z + 1)v(x) cu
v(x) > O, (V)x e R obţinem
f(z) ={x dacii x e {-oo, -1] U [O, 1.].

xB1l+1 dacă x e (-1, O) ~ (1, +ool
şi atunci f es\e derivabilă pe R - {-1, O, 1}.

â.129 şi 6.180 sînt cazuri particulare ale problemei o.181.
f(x + a·7/) -
.
li.181. En
,-1
f(x + 4t11) = nf(x) + by, (V)z e R,· y ~ R* - B
y
n
1-1
-i
f(x\
~ b, rV':,· e R,
re R "' - f(x - ~'41/)

~n IZi ~ +
- f(x)
" ' -............. = b, (V) a: &: B
· , y e R* ~
~ Oi 1·1m .........,
4...J f(x________ +
/Zi"?/) - (/.r\ = b,
i= afY i=I t1-+0 am
(V)z & R-f-1 n
llif'(:r.) = b, (V)x e R-f'(x) = -n-,
b
(V)x e 11--;(x) = _!!:!:._+c,
n
cu re:R.
- f.i t1i ~at
i..JU. Deoarer..e, x = eln :ic, (V)x e R+ avem
f(z)=sin(a ~ +b)=sin (a 10 : 1 +h)=sin(: x+b)·

xlnz 6 îni
Prin inducţie se arată că f(n)(x) = (: rsin (: X + b+ n ; )•
lim f(nJ(x) = O dac/1 I!!:.. l < 1 - a e (-e, e). Dacă ] !!:._ J ~1 atunci nu există lim ffRJ(xl.
n-+a> o ' o I n_,,ao
5.133.. Este evident că dacâ vom considera funcţia g : R -+ R cu g(x) = f'(x) - r: uride
c = f'(fl.) = f'(b), atunci g(a) = g(b) = O. Rezultă deci cil existii o funcţfo h : R--+ It astfel înctt
g(:r) = (x - a) (.x - h) h(x), (V).r e R. g'(x) = f"(x) = (x - b) h(x) + (x - a) h(x) + .(x - a) (x - b) •
,h'(x) = x 3h'(x) + x (2h(x) -- (a+ b)h'(x)) + abh'(x) - (a+ h)h(x) :;i. O, (V)x e R. Rezultă deci că
h'(x) ~ O, (V)x e R şi ~(x) = (2h(x) - (a +
b)h'(x)) 2 - t,/;'(x) (abh'(x) - (a·+ b)h(x)) ~ O,
(V)x e R - h'(::,:) ~ O şi 4h 2 (x) - t.(a + b)h(x)h'(x) + (a + h) 2h' 2 (x) - t.abh' 9 (.x) + t.(a +
+ b)h(x).h'(x) = t.h'(x) + (a - b)2h'2 (x) ~ O, (V).r. e R de unde rezultă h(x) = O, (V)x e R.
h{.x) = O, (V)x e R = g(x) = O, (\f).T e,R - f'(x) - c = (), (V)x e R - f(x) = ex + d,
{Y)x e R unde d e R.
6.184. Presupunem că f nu este constantă, atunci existti. .x1 , x 2 e I, x 1 ::fr. x 2 asl.ie] tndt.
f(x 1 ) Funcţiaf fiind derivabilă rezuHă ci\ este cont.inul'\ pe I şi deci ari' proprietot.ea lui
=f:. f(x2 ).
Darboux adică (V)y e (/(x1 ), f(x 2 )), (3)x e (a', bi astfel încH y = f(x). Deor-tr~cr f(x 1 ) -=f= fi.Tg)
f(x1 ), f(x 2 ) e lh,.Q rezultă că (3)y e Q, :11 sit.nat. intre f(.x 1 ) şi f(:r.~). Prin 11rp:rnrP ,!•dstă x int.re
a şi b, di;ci ::,: e / astfel încît f(:e) = y. Aceasta este în contradicţie cu enunţul. Deci f este
constan.UI. pe /. · · •
173
5.186. Din condiţiile a; b; e. l rezultă ci (Iz)• .o, !'V):r e rn, +ool. DPCI f(1) = f(2) = f(3) = o,
6.188. Se consideră funcţ.ia f(,i;) = xs - u, f'(x) = «( x" .... t -'- 1) { > o pr,ntrn O< x <1
, · <O .pentru x>1
de unde .rezultă :Ifl- - r,.'Z, 1 - «, (•). · Puntnd x = aa

/)11
, ·1 - r,. = ~- relaţ.ia (•)
.
devine a«b'4 .....
-
~ ~ + '31,, (••). Fie k = .!_; k' = .!_

~
astfel încît .!.. + !_ = 1. lnJocU:ind în (••I a== ak, b ... 1,1&
. • r,. k k'
1
'lbţinem ah ~ - ak
k
+ -Ir'1 b"'·
r,,137. Ţinînd seama de relaţia 4intre media geometrică şi ariti'ilet.ică avem
n/ . .
v :cixs ••• xn ~
X1 + Xz + ... + Xn = 1.
-=----'----~ d .
ec1 x 1 , x1, ..• , Xn ~ 1
.
Şi
d
cum f este · escrescllJ;oare rezultl
..
n
f(x1 x8 , ••• , xn) > f(1). Deoarece f" < O rezultă că f est~ concavă, deci /(1) = f (:ri + :ta:+- ''' ±n) :,;;;i.
n .
> -n1. (f( X1

) + ... + f( Xn)·i • Dem·"/f(
V X1
)f( X~ l ... f( Xn ),,,..f(x1l+flx2)+
..... .
... flxn)
'
n
~ 1 ~ f (X1X9 " . Xn),.
f().
e.138, Fuil.cţfa h(x) = ln x este concavă pe domeniul său _de definiţie (x > O) şi deci graficul
se află sub tangentă. ~cuaţia tangentei în punct.ul (x0 , h(x0 )) este y = ln x 0 + .!. (x - x0 ) şi
:i:o
1
avem In x ~ ln x 0 + - (x - x 0 ), (Vlx > O. til. particular, pentru punctul (e, 1) rezultă ln x <e;;:
X.
~ !:_, (V)x > O.
e
6.141 .. Se stitdiii.zâ semniil fi1hcţ.iei f(:i:) ""'hi (1 ~- ~) - x.

"'144, F'1e r·\x)
... = sin
-- X ş1•
X
{''1x ) = cos .:rp, - tg x) < o, fd escresc„"toare ş1.
_ _.;__--'-'__:.
X~
f( x ) > r(7t)
· - = -7t .
2 2
6.146. Fie funcţia f(x) = _x_.. - - arct.g x. Avem f'(x) =- · 2:r: < O, (V)x e (O, 00)
1 + x2 i1+ x2)Z .
deci feste descrescătoare pe {O, +oe). Atunci x > O::. f(:r\ < f(O) = O.
o.i.46. Fie f(:t) == lil x""' 2 (x :-.. i) , f"(x) > o deci f(x) > f(1).
x+ 1 ,
&J.48. Fie f(:c) == 2··v·-

· ir+ -1 , f'(x) == xv'x-1
X
· · X ;,· - > .. :t > 1
O deci o:::. f(x) > 8.
1-e~ 1-e-'b:i: . .
li.149. Inegalitatea propusă devine - - - > ---. Considerăm funcţia f (t) =
a b
== · 1 - ·•t e"t
' , r,. > O, f: (O, + co) - R. Avem 1
f'(t) =--:: e-oc'(1
t•
+ u.t - e"t) < O deoarece. e"t >
1 - e-'llX _
> 1 + ra deci funcţia este strict descrescătoare. Atunci a f(b) şi --· · ..... t>
li
1 - eb:ic
> - - - ceea ce trebuia dovedit.
b
174
li.loO. Prin absurd, presupunem că (:1)%f, x 8 e B, «:t <! 11:i pentl'U care .l'i(ei:) p 2 (x 2 ). Considerînd funcţia g = p 2 - Pi relaţiile de mai sus se scriu g(x1) > O, g(x2) < O.
Ţinînd cont de continuitatea lui g {Pt şi p 2 sînt polinoame)· retultă că (:l)x0 e R âstfel Incit
g(x0 ) = O şi (x0 - e, x0 +
e) vecinătatea lui .:t0 cu proprietatea că g(x) > O, (V)x e (11:e - e,
+
a:0 e) iar g(x) < O, (V)x e (x0 , x 0 +
e). Relaţiile de mai sus ne mai dau
p 2(x), x e (x0 - e, x 0 )
f(x) = {
p 1 (x), :X e (x0 , x 0 e)+ •
Funcţia f fiind ·derivabilă la stînga în :z:0 , f;(x0 ) coincide cu derivata la dreapta în x 0 • Atunci, ţinînd
cont de continuitatea funcţiilor polinomiale şi p; p;
rezultă că p;(x0 ) = (x0 ) şi deci g{z.) = O. p~
Deoarece Pt şi p 2 sînt polinoame do gradul cel mult 12, urmează că g este de asemenea un
polinom de grad cel inuit doi. Cum x0 este o rădăcină dublă pentru g(x) rezultă g(x) = c(x - x 0 ) 2 ,
ce R. Dar, în acest caz, atît g(x1 ) cît şi g{x2 ) au semnul lui x, ceea ce este absurd. Rezultă
concluzia din enunţ.
li.lot. Pentru orice n e N* avein xn = lim :i.-1 fj

:i:-+O k„t
f (akx) = liro
x~o
E
~
f(akx) -. f(tt1tO),
a11.x
QI, -
-= 'î'_ a11.: lim f(akx) -

t:i ~o
f(akO)
a11.x - akO
= r:,
a11.. Deci lim lim x-1
f'(O)
n~co x~o
k=t li.=!
f (a'fl.x) = lim xn =
n~co
r:,
, n
= f'(O) • lim )" a11. e R ceea ce ·implică faptul. că lim )" ak e R şi de aici dacă ţinem seama
n-+00 f=i n-,.co ft=t
li.159. Avein: af'(ax) == am{'(x) -f'(ax) = am-llf'(x), ••• , ţ(m-1J(ax) = af(m-1)(x) de unde rezultă
c~ f(mJ(ax) = f(ml(x), (V)x e R. Deci, f(mJ(x) = f(m) (:) = f(mJ j: = ... = f{m) { :~}· (V)neN*.
2)
Rezultă atunci că f(mJ(x) = b= flm)(O) = constant.ă pe R şi deci feste un polinom de gradul m

m m
adică f= )" akXm-k. Deoarece, f(ax) = amf(x), (V)x Ei R obţinem )" a1iam-kzm-k..,.
tio t='o
m m
= E a11.amxm-k, (V)xeR-')' a.,,,am-k(al - t)xm_.""" O, (V)xeR- a1am-k(aA - {) - O,.
k-0 ~
(V)k = O; m • ak = O, (V)k == 1, m, a 0 e R fiind arbitrar. Rezultă deci că f == AXm.
li.168. Deoarece sr este neconstantă rezultă că există x0 eR astfel încît sr(xo}eR* - f nu are
limită în x0 dar limitele laterale ale lui f sînt finite în x0 • Se observă deci că sr este nulă
în punctele în care f are limită şi nenulă în punctele în care f nu are limită.
a) Fie deci x 0 e B cu sr(x0 ) .e R* punct în care g este continuă, Avem l 8 (h, x 0 ) =
= ls(f, x 0 )ls(g, Xo), (•), ld(h, x0) = ld(f, x0) ld(g, x 0 ), (M). Pentru ca fg să fie continuă în xe
e,ste necesar ca să existe lim (fg) (x) e R - ls(f, x 0 ) ls(g, x 0 ) = ld(f, x 0 ) ld(g, x 0 ) şi deoarece g
x~x, 1
•
este continuă în x 0 rezultă că (ld(f, x0 ) - ls(f, x0 ))g{x0 ) = O- g(x0 ) sr(x0 ) = O.

DeOârece sr(x0 ) e R* rezultă că g(Xc,) = O. Dacă g este continuă şi nulă în· x 0 atunci din (•)
şi (*•) rezultă continuitatea lui h = fg în x0 •
b) Presupunem că h este derivabilă în x0 • Atunci h este continuă în x0 şi deci g(x0 ) = O.
Vom arăta acum că g'(x0 ) = O. într-adevăr, 1i;(x0 ) = g;(x0 )ls(f, x0 ), (•*•) şi hd(x0 ) = gd(x0 )ld(f, x0 ),
(•***)· h este derivabiHi în x 0 , _ h;(x0 ) = hd(xo) -= g;(x0 )ls(f, x 0 ) - gd(x0 )ld(f, x 0 ) = O şi rleoarece
g este derivabilă în x0 rezultă că g;(x0 ) = g~(x0 ) = :'(x0 ) e R şi deci h este derivabilă în x 9
dacă şi numai dacă e(x.) = i'(x.) = O.
i;s
Capitolul 6
APLICA.ŢII ALE DERIVATEI· ÎN STUDIUL FUNCŢIILOR REALE DE O VARUBILĂ

REALĂ .
6~1. f'(x) = 5ax4 + 3/J;r,2 = x 2(5ax 9 + 3b) = O, ~ X1 = Xs = O, x 3,4 = ± V- !! · f"(x) =

= 20ax8 + 6bx, f"'(x) = G()n.x + fib. Deoarece f'(O) = f (0) şi fm(o) =f=. O rezultă că x
2 0 = O nu
este punct de ex.tremum pentru f. DPci punctele de extremum ale lui f sint · x1 şi cu x1 x, + z, = O
-M •
şi x 3x 4 = ~ · Un ca?.cul si,·,'lplu conduce la relaţiile din enunţ.
Sa
6,2. Avem f'(x) ~-= e-x (cos x - sin x) = V'!fo-x sin (; - x), f"(x) = -2e- cos z şi O <S
.-- o~ < 1, ('i\.r e (O, oo). Deo::ireeti func[.iile sin şi cos iau valori în- [ -1, 1], găsim l f(x) I < 1,
i ('(x) : < t/f i !"(:r:_i i < 2. P11ndeie de extrem local nle lui f ·sînt printre soluţiile ecuaţiei
,r'!:r) = O, x e :n, oe) adic:i xm =~ 2:.. + m,r, undo m este un întreg pozitiv. Observăm c4
4
{''(;i'm1 = - v1'"~m{L- l )111 < o dacii .Şi numRi dacă m este par. De aceea punctele xtJ) = .!:'.. +
~
-: 'lp-:-:, ·p cn înlreg pozitiv, ::;înt puncte de maxim. Ele formează o progresie .aritmetică cu raţia
'le:. Orrlonalele corespunzătoare sînt. f(x2P) = ~ 2 e -n:/ 4 e- 2im şi r~rmeaz~ o progresie geometrică
d.t'I •. Pentru cR gr11ficul funr.ţfoi să admită un punct (şi nu un segment) de extrem, acesta
trf:'huie să fie punct d.e maxim rJe ordonată întreag~. Deci a< O şi - 6. e Z, adică m1 - 2 < O
4a
- ~ 4m 2 - t,m 9 -!- 8 '>
şi - - e Z. Dar - · · e Z :.. ~ e Z adică m =· O şi m =· :I: 1,
41l 4(m 2 - 2) 2 - m2
n n
6.4. Fie f: R --+ R, ((x) = E a.ibi clorivabil/1. pe R şi f(O) = E lli· Prin ,enunţ f(x) > f(O),
1~1 •~1
fV)x e R adică x =
O e::;t.1:1 un punr.t de minim pentru f. Conform °'teoremei lui Ffll'mat obţinem
n
f'(O}J= O. Dar f'[x) = !'·.
aibi ln bt, (V)x e R de unde rezulLll f'(O) =
f:=f
n
-= ')"" O.i ln b;
t:;1
= ln nn
i-=-1
bti = O-
n
fl
i.=1
h';i = 1.
6.6. Înt.r-adev,ir, f'(.rl = g'(x) = .!. , deci ar rezult.a că f- g este constantă. Dar f(x) -
:i-
- g(x) = {
-1
' X< fl· . Deci f - g nu este . constantă pe R"'. Aceasta se
' '
datoreşte faptului
1, :r > O
că· f şi g an ckrlvat.P.le ,~gale nn pe nn interval, ci pe o reuniune do două intervale: (-co, O) U
U iO, oo). În gPnflral, dw·.ă dou.1 funcţ.ii f şi g au derivatele egale pe o mulţime care nu est.e
inl<'rYal mi rez,1ltit rit difornn(Fl lor 1isle const.ant:-1 pe uceaslă mulţime. (Teorema lui Lagrange
mi se poate apli"a fun,~tiilor ul eiil'or domeniu dfl definiţie nu este un interval).
6.6. Fir f 1~onvl'lxă :;-i fi<' a. ·< b, donă pnnr:te. arbitrare din /. Rezultă c:1 tangent.a la graficul
lui f tn pu11c:.1• l A(n, {(oi) sr RfL", rnh /:,'1°afic ~i deci f(a) + f'(a) (b - a)~ f(b). Analog flh) + f'(b) (a-'-
- b) <f(a). Adm1lnd ac;eslo rd;.qii obţinem: (f'(a) - f'(b)) (b - a)~ O adică f'(a) f'(b) deci f' <
el'\te crescătoare pe 1 şi deci ;;ii. _o. r
178
_/,,,, lk,ciproo 1l presupunem E> O. Atunci „ r
este rNSCătoare pe I. Fie a, ba I, (a< b) şi
s·e [O, t]. Orice punct x e; I so poate reprezenta ,sub forma: :i =ta+ (1 - t)b. Din !teorema lui
Lagrange rezultă că există. c1 e (a, x) şi c2 e (x, b) pentru care avem: f(x) - f(a) = f'(c1 ) (x_ - a:)
şi f(b) - f(x) - f'(c 1 ) (b - deci f(x) - f(a) ~ f(b) - f(x) • lnlocuind
z). Dar f'(c1 ) < f'(cz) şi
x-:a x-b
•·-ta+ (1 - t)b obţinem: ((ta+ (1 - t)b) ~ tf(a) + (1 - t) + f(b) ad.ici -funcţia este convexA.;
b) Analog, aeoarece f convexa. .. - f. concavă.
8,7. Fie f(x) = :,;11, :,; e R~. Deoarece f' > O rezultă. oii.feste oonvexă, deci r!yr..,.
- f ( ~ 4'
x + y) f(x) + f(y)
- .
:,;n + yn , (V) :,:, y e R+.
•
2 2
b) Fie f(x) =z ln . ,:, x e R~ . Atunci f"(x) - ..!, t> O,

.31
(V) x E R~ , deci f este convexi
. . z+y x+y
ş1 prm urmare avem --;-- In ~ < 2x In 2x +2y In
. 11
2 •
6,8, Fie a.> - 1. dat. Considerăm funcţia f(x) = ln (x + 2), x e [ -1, 01:] continuă pe
[-;, 01:) şi derivabilă pe (-1, a.) deci (ii) ce (-1, ot) astfel, încît f(a.) - f(:-t) = f'(c) -
- a.-(-1)
_ ln (01: + 2) ___!__, Deoarece -1 <:i c < « rezultă - 1- <
= 1 = 1. Deci 1 O rezultă inegalitatea.
ex+ ·1
t.9. Ţintnd seama că 50• - S1t şi 45" - 2:. şi aplictnd formula Ini .Lagrange se obţine:
- '18 '•
sin ~ - sin 11:, - ( 5r. - ~} cos t, unda t e ( r. , ~ ·J , Cum O < cos t< 1 .,. sin ~ <a
18 4. 18 t. . • 18 t.
• 511:
~sin- • 7t
<sm- +-, 'lt
18 4 36
6,10, Se aplică funcţiei f :(O, ;)-+ R, f(:r.)= x tg x teorema lui L1gra11get11 intervalul [x1 , x 2].
6,ll. Fie f(x) = (1 + x) ln (1. + x) şj g(x) = arctg x, funcţii continue şi derivabile pe [O, x],
1x > O). Aplicînd formula lui Cau.cliy pe. (O, x] => (3) e e (O, x) cu f"(x) - f(O) == f'(e\ _
, ;;(.r) - g(O) g'(e)
- ix+ 1) ln (1
arctg x
+ x) 1 l_n (1 -~e) +
---'-"----'--=(1+e 2 )(1+ln{l.+e))>1şideci
__·1 _
1 + e:2
(x-L1)ln(1'
'
x)
• · ;>
arctg x
> l care impl 1că

. x 1n (1 + x ) > - arctg x
.
1 -t X
8.12. Se c,,nsideră funcţia f(x) = ctg2 !!!._, x e (O, r.) .•I\ vem f8(x) > o, {V) x e (O, 1t) deci f
2
r,onvexă şi putem aplica inegalitatea lui Jen~en pnnînd qi = _!_, Xf = At, ie {1, 2, ... , n}, ob-
n
.
~mem • s -1 ( A,
r..g .1- ..•
_1 + An ) ~- -1 t··c t.g 2 -Ai , •.• -+- c t g.2 An)
.J..
- • Ţ.mtn d cont cli A1 + ...
n ~ 11 , 2 2
... + A = 11 (n - 2),-: rP.z11ltă ineq-amatea.
1'17
8.11. Se aplic!l inegalitatea lui Je'flMia funcţiei conca..e f(ill) • siii z, ai e (O, tt} Megtnd
. 1
ft == - şi xi = At., (V) ie {1, 2, ••• , n}.
n
6.U. şi 8.16.; Se aplică i11.egalitatea lui Jensen funcţiei convexe f(x) = :,:I aleglnd ft -
-
lli + ... + "!-1 - ai + Cli;fl + ·.. + an _
..,:.....;..__.;..._...,.~--=-...;._-:.:.o....;...;.__;._..;.; , Zi -
ai · · ' ;.. e {1 t 2 ' ••• , n} •
ai+a1 + •.• +an a1 +aa+ ... +an
6.16. Se aplîc!l inegalitatea lui Jensen funcţiei concave f(x) = ln x, x e (O, 1r) alegînd q1 -
'b+x- a a+c-b a+b-c
= . 1
• 'li q, = - , x1 = -""'---- , x1 = - - - - x8 = .
3 2p
• ebtru un poligon
2p 2p
p· .....
. . . n pn(n _ 2)n
cu n laturi dacă 2p este perimetrul relaţia este n· (p -
f="'t.
ad 4'
nn
. •
6.17. Es te eVt"dent
„
că max f0(x) = max fn(x ) = 1 - g(O)g{n)
-"-"--="-'-.
F"1e ,. e {1 , 2, ••• , n - 1 1,
1 xe[O,tJ . xe[O,tJ g(n)
atunci f,(i) = ni · xi-1 (1 - x)n-i-1 (i':_ nz). Prin urmare ft (x) =O,.. x 1 = O, Xt = t,
il(n - 1)1
ir, = .!.. • şi deoarece ft(OJ = fi(1) = _o, (V) i e {1, 2, ••• , n - 1} rezultă că singurul punct staţionar
n
care ar putea fi un maxim este i.
n
~ - Avem Bn ( h, : ) I I= I~ fi(: J I~t j C)1 I (!) Işi dacă ţine~

h (;) ti h seama
că max fi(-11:) =
:te[0,1]
fi (j_J,
n
remul tă: l Bn (h, !!..) j< fk (!!..J f, lh (i) I= g(k)g(n -
. n n n c(n) i-o
k) t \ {..!..)I
i-0
h
n
şi problema este rezolvată~
8.J.8. Se aplică funoţi.,li f: (O,.oo)-+ R, f(:x:) = ln x teorema lui Lagrange pe intervalul
. 1 . 1 1 1
[n, n + 1J deCJ (3) « e {n, n +1) astfel incît ln (n + 1) - ln n = -. Deoarece - - < - < -
« n+1 ,a; n
rezultă - 1- <l ln (n + 1) - ln n < .!.. adică .!.. < ln 2 - ln 1 < .!.. , .!.. < ln 3 -"- ln 2 <I
n.+1 n 2 1 3
1 1 · 1
< - , ... , - - < ln {n + 1) - ln n < - . Însumîn_d relaţiile obţinem an+1 < ln (n + 1) +
· 2 n+1 n
+ 1 < a• adică lim a fl-+OD
71 = + oo.
UO. Se aplică funcţiei f(x) =- ~ x e R~, teorema lui Lagrange pe intervalul[n, n+t]
X • . .
şi obţinem:~ = ln (n + 1) = __!_ (ln ot - 1),. n < ot < +

1. :i\tunci ~(ln n -
n
. n n +1 ot2 n
- ln {n +1)) = ~ (ln « - i) < ~ (ln (n + 1) -1) < .!.. (ln (n + 1) - 1) < ln ·(n + 1) -+ o;
n +1 cit8 n1 n n
Deci limita este zero.
6.21 - 6.23. l = o.
8.24. sa. considecăm funcţiile cp, 'I" : /-+ B,
f(a) - f(z) , f(b} -f(x)
a: e (a,b)
cp(:x:) = { a - :,; Şi 'l"(z) = { b - X •
lJt
('(al.
·-· f'(b),
Evident q'i, 1f stnt continua şi 'F'(aJ - i;i(bl = f(a) = ~(b) • beoaHce tp' esf9 ~fflcit ffl.6ilOtonl,
a.....:.
spre exemplu strict. crr.sciU011re, Htunri '?in: = f'(ai < r:c, < {'ib, = 'l,.(bl. Dac/I, 1) 't)(b) ~ f'(il),
-. ~ ~ . , , . .~ . . ,, . . /'{a:, ~ f(:ro~
atlltic1 q,(a.) < f'(c/ < lf)(b) deci ex1st.ă x 0 e la, b\ cn 't)(x0 , =f ,c• ad1r.f\. . = f , (c).
.
Dacă,
. a--:- x 0
2) q:i(h) < f'(c), atunci 'Y(rî) = ~(b1 < f'(c\ < 'f"(b°I deci există x, e (li, 6) cu '½"ieo) = f'(f) aaiel
ff!rJ.= .fl:i..'o). = f'(c).
p- _Xo
fl.2&. Api ictnd teorema °lui l.,agra.n.ge funcţiei f pe interva!Ple [a, b] c (O, o:,); [c; d] G: (O, oo ).
obt.in"fil ((b) -- {(a)= ('(e1) (b -· ai, (a< e: 1 <; b), (ti, f(d) - f(r) = f'fe:2i (d - c), (c < e 1 < dj,
(2J. Cum b < r.,, rezultă e:1 < e!. Dar f"(x) > O, ('f'1 .x e (O, co); def'i f f'ste strict erescătoare pp.
acest interval, prin urmare r;,1 < ea. implică f'1e:1 ) < f'(e: 2 ), \3). Din ipoteză aVfim a+ a = b c, +
de unde b - a= d - c, (4). Ţinînd seama de rP.laţiile (3) şi (4) rezultă din (1) şi (2) . că:
f(b) - f(a) < f(d) - {Ic) *f(b) + f(c) <fla)+ f(d).
iU8. f' fiind mârgii:iită (li) M e R.~ ~st.fel încît. i f'(x) i ~ M, (V) x e 1. Deci diii teorema
h1i Lagrange deducem: I /rx.1) - fixa) I< Af I X1 - Xg i, (V) X1, x, Ei.
6.27. Deoarece f' ~ste mărginită (~)·ME R~i- astfP.I incit I f',x) I< M, (V) re e J. Fie it, z 0 e/
cu x 0 fixat. Conform teoremei lui La.grang,' i•x.i;;tă c s (x, x 0 ) ast.i'Pl ineît. {\x) - f(Xo) = (x -
-'- x0 ) f'(c). Deci I f(x). - f(xo)· 1= Ix - xo 11 f'(r.) I~ i x - .:i'0 ! 1H şî dPci ! f(xi l..;; ! f(x) -f(tt0 ) I+
+ I f(x0 ) I , I x - x0 ! M + I f(x0) I, ilf l_ungimea lui I -1- I f(:.,;0; . Cum x a -fost ales arbitrar în J
ş.i termenul din dreapta nu depinde de x, dedurem c/1 f est.,. mârignită.
6.28. Din teorema lui .Lagra:nge exist.ă ~ e (a, b), 71 e (b, r,i rm f(a) - f(hl == (a.-'- b)f'I t) şi
f(b) _ f(c) = (b _ c) f'(tJ). lrtsi1. f(r.r '.'-:: f(aJ == {ic) -::-:. {(b\ p °'.'""' .b + fib) ::-- f(<ţ) b ~- a = ,._f'(~) +
· · l'-a. c-b c-a. b-n c-:-a. .
+ (1 - ),)f;( ~) unde X= _c - b e (O, 1). C1im ')..f'( ~) +, (1 ..:;;. )..) f'( ~). adfoă · l'(c,)._~.f(a) ;,
c-a c-a·
este un număr cuprins între f' ( t) şi f' ( 'ij) far f' are pi'oprieifltea lui Darbou:t, există 0( ;, ti)
clt f'(8) • Numerele ~; 8 astfel ·oblfaute satisfar. condiţiiie din enunţ.
= .f.(!J). -J..(q:)
c-a ·
6,29. Fie e:. > o. în conciiţ.iile date rezuiM r.A existA un niÎfulir real h, o < h < b "'- a, itStM
încît (V.) I E Id, li + h) :!,. Â ""- t < f'(t) < A -,. ~. (V) X E i11, a + h.) conform teoi'emf:'i r,reşterilor
· · · -·· · · · · - · · , . fi.~:) -- fia) ,, .... , .
finit.a există un punct. te (a, x) C (a, a.+ h) pentru caro · ··· · ·· · = f \t\. Dem ').. """" s <1.
:r' ·- a
< .f([)_-. f(q}. < ?. 4 e:, (V) :c e (a; li + hj, adicd f'(a) ,!;;;; "'· Reciproca nu este .rntaWeauiln
.t-li .
ade:va..•rată. Pent:ri.l aceasf,â fie f(x) ={

a:a shi. ..1,
x
x :::f=..o-
•
n,,., I ~Iii=> f'(O)
1-·-·:-··
. =
.
o (funcţiă
.
X I
0, X= 0
este derivabiiă în punctul x == O). CalclilAih d~rivăta funcţiei f şi obţinem f'(x) = 2fi: sin l .... ces 1.,
X X
:c =I= O. Dar este evident că nu există lim f'(x).
. :H'-
6JJO. Dacit .x = Xi, 1~ i <n afirmţtţia este evidentă, fie deci a:0 e 1'. {x1,, •• , xn} fixat.
Fie ?t = f(xo) rJ
f=" Xo -
·1
Xi
şi qi(x) = f(x) - A fi
t:"l.
(x - Xf), (V) x e I.' Evident q> este de n,ori deri-
vabilă pc I şi qi'(Xi) = ·o, (V).· O i < <
n. Deci 9' are n zerouri, i;iu Rre n - 1 zerouri, •.• , 9 cni are
un zerou pe care să-l notăm cu c, cp(n) (x) = f<n> (x) - )..n :, (V) :c e J şi rleci o == ipfnl (c) .,;.
·t
.
= fin) (c) ...;.. m I admă 1
":""' f(n) (c)
.
= f(:co) fln ·· . ..··. sau f(:&o) = 7"
1
fin) (c)
"I
fl (x, ...,.. Xj),
ni , f.'\ Xo - ~ ni f-61
1'19
8,31. Teorema lui Rolle se deduce din teorema lui Fermat care este adevărată dacă tnlocuim
condiţia de deriva:bilitate în punctul de extrem local x 0 e (a, b) prin condiţia: f'(:1: 0 ) există,
finită sau infinită.
6.32, Evident g'(x) = : (t(:1:) - ;. f(:c)), x e (O, 00). Fie x e (O, 00) fixat; conform
teoremei lui Lagrange există c e (O, x) astfel înctt f(x) - f(O) = (x - O)f'(c). Cum f' este monoton
crescătoare şi f{O), = O deducem.!.. f(x) - f'(c)•
X ,
~ f'(x) deci g'(x):;;;,, Oadică g.este monoton crescătoare,
6.3.'J. Fie h > O şi x, x +h e (x, [3). Avem g (x +
h) - g(x) = hf'(x li) x (f'(x h) - + + +
- f'(x)) - (f(x + ~) - f(x)) conform teoremef creşterilor finite există un punct c e 1x, x h) +
pentru care g(x + h) - g(x) = h (f'(x + h) - f'(c)) + x (f'(x + h) - f'(x)) ;> O. Deci funcţia f
este strict crescătoare.
..
6.34. Fie h : J-+ R, h(x) = f(x) ea<x> Deci, h este derivabilă pe J iar rădllcinile ecuaţiilor·
/z(x) = O şi f{.7.!) = O coinr.id. Avem: h'(x) = f'(x) eg(x) + f(x)g'(x) ea(x) = e,<x) lf'(x) + f(x)g'(x)).
Conform teoremei lui Rolle, între două rădăcini ale lui h(x) = O există cel puţin un punct
ex e I astfol încît. h'{cx) == O. Deci între două rădăcini reale ale ecuaţiei f(x) = o, există o rădăcinii
a !!cuaţiei f(x) + f{x)g'(x) = O, · -
6.So. Ecuaţia poate fi scrisă sub forma: n f(x)f"(x) - f'(x)• + ( f'(x~ ) = O. Descompuilînd
1
f(x) 9 f(x) . ·
membrul întîi în funcţii simple, obţinem: (f- ~)a= n

t:'1 X - Xk
"E ,
k.-1 \X -
1
Xk)
al pentru valori reale
aie lui x şi x11 această egalitate este în contradicţie cu inegalitatea lui Cauchy.
6.36. Se aplică .teorema lui RoUe funcţiei g : R-. R g(:c) =e • f(x).

6.37. Se pune x = et şi se aplică teorema l11i Rolle; se obţine o ecuaţie care nu conţine
pe an. Se divide prin ei.(n-1Jt şi se aplică încă odată teorema lui Rolle etc.
6.88, Se observă că x = 1 şi:,;= o sînt soluţii ale ecuaţiei date. Avem: 6m - 511: =- &•..:.. a=r.
Aplicăm funcţiei f : R-+ R, f(t) = tZI teorema lui Lagrange, pe intervalul [5, 6] şi respectiv . pe
[3, li,], 611: - 511: = xcf-1, (5 < c1 < 6) şi ti,m - azi= xc;-1, (3 < c2 < ti,J. Înlocuind, obţinem: :i:ct"\ =
= xc~-t - x(cf-1 - ci-1) = O. Cum c1 > c8 rezultă că (V) x ::f: O, x =I= 1 => cf-1 4: ci.:..1, Deci
ecu;:iţ,i.a admite singurile soluţii x = O şi :c = 1.
6.39, x = o est.e soluţie iar ecuaţia se mai scrie: (am - 2ziJ + 511: - ti,m = ~ - 7s, Aplicll,m
t.em•ema lui Lagrange funcţiei f(t) = im pe interYalole: [2, 3]; [7, 8] şi obţ.inem:.3:i: - 211: = xci- 1 ,
2 < e1 < 3, 5"' - t,a: = .rc;-1 , '1 < c9 < 5, sx - 7"' = ax·;-1 , 7 < c3 < 8. fnlocui.nd obţinem:
xef- 1 + xe;-1 = xei-1 ~ cr
1 = cr-t - cî- 1. Aplicăm încă odată teorema lui. Lagrange funqţ.iei
. . 11:-1
f(x) = i:r. pe ·mterva l 11 l [ c9, c8] şt· · :i:-t = ( x - 1'1c,.:i:-9 , c1
obi-·~mem: c1 < c1 < c1 a d'1c,ă x=-î
ci =
:c-1
= cf-2 •· Se reprezintă grafic funoţiile f(x) = xc1_ 1 şi g(xi = c:-i.
fUO. Fie g: [a, b] ~ R, g(x) =

ln f(:c). Teorema h1i Lagrange aplicată lui g pe [a, b] arată
f'b) f"c)
că (3) c e (a, b) astfel încît g(b) - g(a) = (b - a) g'(c) - In - 1 - = (b - a)_\- = m (b - a) •
f(a) · f'(c)
=> f(b) ~ em(b-n).
f(a)
iul. Împărţim intervalul [a., b] în n intervale egalfl prin punctele n = a~ < a1. < as.< ....
... < an-'!< an = b. Aplicînd teorema lui Lagrange funcţiei g : [a, b] _. R, c(z) = ln f(:c) pe f.iecara
180
Interval [ac, Clffil, i e {O, 1, •.. , n - 1}, obţinem: g(ai) - g(ac-1) = ln f("t) - la fiat.t,) -
, ( ( f(ai) f'(xi) , ) • { } f(ai)
..., g (xd ai - ai-il cu Xi e ai-1, ai) - 1n -'-'--"'-- == - - · \ai - llă-i,, e 1, 2, ••• , n - - - -
f(ai-1). f(xi). f(8f..t.)
~ . f'(xi) n . b-a :Î; f'(xt)
- I 1I
'
f (Xd I Î & {1, 2, ... , n} de Unde
·
obţinem n
,- 1 f(a~i)
f(°'i) = e n i-1 f(Xi) - ~ -
f(lij
!.::! :Î; r(xd
- e n t-t f(xi}, (1). Aplictnd teorema lui Lagrange funcţiei g pe [a, b] .rezultă el existl ~e
, (b-a) f' (x.)
e (a, b) astfel tnctt ln !f(b) - ln f(a) = f (xo) (b - a) - f(b) = e f(x,> , (2). Din (1) şi, (2)
f(x,) f(a)
rezultă ~ f'(xi) = n f'(xo) ,
(:'{ f (x,) f(x.)
8.42. Vom face demonstraţia prin inducţie după ne N*.
n = 1. Deoarece feste bijectivă rezultă că (3) c1, di e [a, b] astfel încît b = f(c1 ) şi i. ...
= f(d1) adică f(c1 ) - f(d1 ) = b - a, (1). Conform teoremei lui Lagrange există x1 între c1 şi d1 astfel
încît f(c1 ) - f(d1 ) = (c1 - di) f'(x 1 ), (2); Din (1) şi (2) deducem: b - a= (c1 - d 1 )f'(x1 ) cu
x 1, ci, d1 e [a, b] adică enunţul este adevărat pontru n = t.
Presupunem că pentru n ,i;;;:- k enunţul este adevărat, şi să demonstrăm că şi pentru n =
= k + 1 enunţul este adevărat, adică există x1 , x1, ••• , x,,, X1t+1 , c11+1, dk+1 e [a, b] astfel înctt:
li- -- a = (~m - d1r+1l n
k+t
f'(Xil, (3). Deoarece f este bijecţie rezultă că există CJt+1, d1t+1 E [a, b]
astfel tncît Cil = f(cq1), d11. = f(dk+il, şi ţintnd seama de presupunere (enunţul. adevărat pentru
n c,;;; k) avem: b - a= (f(c1i+1 ) - f(db.+ili nf'(xi),

k
i=f
(~). Conform teoremei lui Lagrange există:
~k•i între Că• şi dui astfel în.cit f(ck+il - f(dk+ 1 ) = (c1+1 - dk+1 ) f'!Xk+il şi atunci relaţia (i}
k+t
devine: b - a= (c1t•i - dk+il fl f'(xi) adică (3) este adevărată. Conform principiului inducţiei
t= 1
complete rezultă că enunţul este adevărat.
8.43. Deoarece E = R* atunci E este o reuniune de două intervale disjuncte şi deci nu
putem.aplica teorema lui Lagrange (teoremă care este adevrmită numai _pe un interval).
6,44, Dacă f(c) = O, atunci fiind ÎT)deplinite condiţiile teoremei lui ·Lagrange pe intervalele
[a, c].şi [c, b] rezultă că (3) !I\ e (a, c) şi (3) x 2 e (c, b) astfel tnc1t: f(a) = (a - c)f'(x1 ), f'(b) =
= (b - c)f'(x9 ) de unde rezultă enuni;ul (f(a)f(bi =/:=O=> f'(x 1 ) =I= O, f'(x 2 ) =t O). Dacă f(c) =t O
şi mai ţinem seama că f(a) =I= O, f(l,) =I= O vom presupune mai întîi că f(a) > O, f(b) > O, f(c) > O,
Deci, n sin (a - b) + p sin (a - c) > o, m sin (b - a) + p sin (li - c) > O, m sin (c ....:.. a) +
+ n sin (c - b) > O, (*j. lnmulţind prima inegalitate cu m > O şi pe a doua cu n > O, prin
adunare obţinem: m sin (c - a) + n sin (c - b) < O ceea ce contrazice (*). Analog arătăm că
nu putem avea simultan f(a) < O, f(b) < O, f(c) < O. Deci în ·donă din punctele a, b, c funcţia ia
valori de semne contrare, şi deci (3) x 0 e (a, b) cu f(a:0 ) = O. Repetînd raţionamentul din cazul
f(c) = O, rezultă că (:l),,x1 , x 8 e (a, b), x 1 =I= x8 astfel încît enunţ.ul este satisfăcut.
8.4o, Teorema lui Lagrange se scrie In a...:.. ln b = (a - b) !. cu a <1 c ,ci 6, deci e -
C
b- a . . ,/...,.. b- a
ln -
1
== ~ 1-n-b---1-n~a- ŞI .trebme arătat că V ab < --b- < 2 (a - b.) -
. vba < a
!. -
ln -
b
t
1 (
<.i 2 1 +
a •
+:. -•b) ,. p·r1n ..
\l.l'Jllare '5te suf1C1ent sA. arUăm el v- < -t-1- < _:..1 ·(1 +
i t), (V) t 11> i, (1). SA
hi I I
1&1
ari......
. . . . . . . . .11 .
inegalitl,.ue (t„ t 1-t t-t t ,.., E-'d. I
ln • - t; (2), - - < - la t, , ... ) t > t. n ent. n r <
t l +1 2
t-t P-1 I
< --, (V) t > t - (3), 2 ln t < - - , (V) t > t. Pentru a arăta (3) să punem q,!t) =
t 2
t• - t . ,
-= 2 ln t - - - , (V) t
t
> 1. Atunci cp (t) = -2 -
t
1 - -
1
t3
(t - 1)
= - -'-----'-
2
<
t
1
O, (V) t > 1
cleci cp este strict crescăto.are pe [1, 00) şi cu'm cp(1) = O conchidem că cp(t) < O, (V) t > 1 adică 2 ln
t1 - 1
, 1. AnalOg se arată şi (2).
t
6.(6. Arâtăm că f' : I-+ R este injectivă. într-adevăr să ·presupunem că f' nu este injectivă,
atunci (:I) y 1, y 1 e E, y 1 ::f::. Ya cu f'(y 1) = f'(y 8 ), · Fie F = {x} cu proprietatea că li : F-+ I, g(x) =
= y1 , h : F-+ I, h(x) = Ya• Avem că f' o g =;, f' oh şi g =I= h ceea ce contrazice enunţul. Ded f'
este iajectivâ şi· deoarece există f" atunci f' este continuă. f' fiind injectivă şi continuă esie··
strict monotonă pe I. Deoarece f' este strict monotonă pe J atunci f"(x) =f:. o, (V) x e 1. Deci f"
nu poate avea puacte de inflexiune.
6.47. Caz particular al problemei 6.49. 6.48. Caz ~articular al problemei 6.49.
6.49. Fie zt, ie {1, 2, ••• , n + 2} abscisele celor n + 2 puncte cu xi< Xj dacă i < j. Fie
P n = a. X" + a1X + ... + a 11 poliaomul care defineşte funcţia polinomială pe al, cărei grafic se
află cele n + 2 puncte. Considerăm g: (a, b)-+ R, g(x) = f(x) -· Pn(x). Este evident că gi(.1·1 ) =
·= O, (V) i e {1, 2, ... , n + 2) şi atunci conform teoremei lui Rolle există ui e (xi; xi+ii, i e
e {1, 2, ••• , n + i} astfel Incit g'(ui) = O, (V) ie {1, 2, ... , n + 1}. Apliclnd din nou teorema lui
RoUe pe fieeare din intervalele [ut, ut+J, ie {1, 2, ... , n} rezultă că există. vi e (ui, Ui+ii
astfel Incit g'(vi) = 0, (V) ie {1, 2, ~ .. , n} şi aşa mai departe rezultă că există ce (a, b) astfel
tnclt g(n+tJ (c) = O şi cum g(n+i) (x) = f(n+t) ·(x) rezulti că f(n+h (c) == O.
6.60. Din ipoteall avem x 8 - xs = :c, - :c1 şi f(x.a) - f(x8 ) = f(x8 ) - f(x1 ), (*). Din teorema
lui Lagrange rezultă că există Y1 e (:c1 , :ca) şi Ys e (x9 , x 8 ) astfel încît y 1 =I= Y2 , f(x8 ) - f(x1 ) =
= (x11 - x1) f'(y 1) şi f(xa) - f(x2) = (xa - Xz) f'(Yil, (**). Din (*) şi {**) avem f'(Y1) = f'(Ys),
deci din teorema lui Rolle aplicată Cuncµ~i f' rezultă că există c e (y1 , y 2 ) astfel incit {" (c) =· O.
. 6.ol. Considerăm funcţia g(x) = e>-z f(x), :c e-1 şi fie x 1 , x 2 e I doua zerouri ale lui f.
Evident g este cont.iD.uă pe [xv .xa], d.erivabilă pe (x1 , x 2 ) şi g(x1 ) = g(x8 ) = O. Există deci ce (a:11 z 1 )
astfel tncit g'(c) = O. Însă g'(x) = e~ f'(x) + ,.,e>-z f(x), (V) :c e I, deci O = g'(c) = e).c (f'(cj +
+ A{(c)) şi deci f'(c) + 11f{c) = O.
6Ji2. Fie g: [a, b]-+ R, g(x) f(a) - f(x) + f(b) • Deoarece g satisface condiţiile teoremei
0
=
a,-x+b
.• . - f'.(x) (a - x + b) + f(a) -f(x) +f(b11
lui Rolle, (:I) c e (a, b) astfel Incit g'(c) = O. Deoarece g'(x) = · ·
. (a - X+ b) 8
atUD.Ci g'(c) =0 'implică - f'(c) (a - C + b) + f(a) - f(c) + {(b) = 0 adică enunţu}.
6Ji3. Se .consideră funcţia h = Lg care îndeplineşte condiţiile teoremei lui Rolie deci (3) c ~
e (a, b) astrei lncît h'(c) = O. Însă h'(x) = f'(x)g(x) - f(x)g'(x) , (V) x e (a, b) deci deducem că
(g(x))I
f'(c)g(c) - f(c) g'(c) = O.
6Ji4. Se consideră funcţia g = ·L, g : [a, b]-+ R care satisface condiţiile teoremei lui Rolle
f'
f'2(x) - f(x)f"' x)
pe [a, b] deci, (:I) c1 e (a, b) cu g'(c1) = O. Dar g'(x) = · ' · ; g'(c1) = O~ f' 8(c1) =
. f'2(;'r:) .
== f(c1)f"(c1). .(*), Se construieşte şi funcţi.a h = f' , h : [a, b]-+ R care satisface condiţiile teQremei
f .·
lui Rollt p• (a, b] d~t, (ii) ci a (ca, 6) ou h'(c1 ) - e. Dar h'(e) .., /(e)rt~· ·· /'9\~) , ll'lott - I •
{ 1\X)
• f' 2 (c2 ) = f(c2 )f"'(c2 ), (**). Prin adunarea relaţ.iilor · (*) şi (**) se o.bţine f(c1 )f'Hci~ + f(c.)f'(c1 ) -
= f'l(<)i) + f'S(c9) > 0. !
6.lio. Fie x1 , x 2 e I fixat.i cn x1 < :r.2 ai-tfl'll încît f(x1 ) = f(x2 1 = o. Dacă g(x1 ) == O atunci
f'(a-1./g(x1 ) - f(x 1 )g'(x1 j = O cei'rn ce este absurd, rleci g(x1 ) =I= O şi alia.log g(::r2 ) ':ip O. S/1. prefflfflitiein
că g(xi =I= O, (V) x e (xi, .x2 ) şi să considerăm funcţ.iR: ip(a:) .,,, f(x) • (V) :i: e (X,.; x 2]. Evident q, sa.
g(x)
tisface condiţiile teoremei lui. Rolle, deci există c e [:i:i, x2] astfel încît qi'(c) = C. fnsă cp'(:z:) =
..., f'(x)g(x) - f(:t)g'(x) , (Y) :x e [xi, a:9] şi deci f'(c)g(c) ..;.. f(c)g'(i,) =
o li.bsutd. Prlil utmbre ~st~
(g(x)J2 .
cel puţin un a,3 e (Xi, :t2 ) astfel încît g(x9 ) = o adică între două zerouri ale lui f e~stă cel_ puţin
un zerou al lui g. Cum f şi g sînt simetrice una faţ.ă de alta putem inversa rolul iui cu g, f
8.08. Deoarece f' este strict monotonă, spre exemplu f' este stJ-ict crescătoare şi deoareee
f' (c) = o avem f '( x ) = {· < O, x. e [a, • . pentru f ŞJ. dec1• f(c1)
( c) dect. c este un ~un . f(;,i,i
i; '< ~,,
>.O; xe c, b}
(V) x e l'\,.{c}. Dacă, 1), f(a) < f(b) considerăm funcţia g(x) = f(x) - f(a), x e I. E\rfdent M' este
continuă pe (c, b) $i g(c)g(b) = (f(c) - f(a)) (f(b) - f(a)) < Odeci există x 0 e (c, b) astfel încţt g(c) =
=- o adică f(x0 ) = f(a). bacă 2), f(a) > f(b) coiisiciei·ăni funcţia g(xl = f(x) ;... f(bi, i e I deci
există 1z:o e (a; c) astfel tnoît g(:r0 ) = O adică f(x0) == f(b). ·
' . .
8J;7. Funcţili. qi(x) = f'(:i:)g(x) + f{:t)g'(1t) 1 x e I satisface condiţiile teoremei lui Rolle, deci
(:I) c e (a, b) B.!ittel tncît cp'(c) = O, Cum (!)'(x) = f"(x)g(x) +
2f'(:i:) g'(x) - g'(:i:)f(x), ('fJ iii ei: I se
d1.1duce condiţia din enunţ.
8.68. Fie g : A - R, g(x) = (z - ii) (x - b)efC:i:). Funcţia g satisface condiţiile tel)reinei
lui Rolle pe A, deci (:I) c e A astfel încît g'(c) = O, Dar g'(x) = (2x - a - b) ef(:t) +
+ (x - a)(x - b)ef(:,:)f'(x), (V) x e A. Deci g'(c) = (2c - a - b + (c - a) _(c - b)f,'(c)) efC0l = O
de unde obţinem enuntul.
8.69. Fie i;i : / - 11, q>(:t) = e-ÂZ f(it). Teoremlt lui RoUe aplicată lui g p0 fa, b] ara.tă c!i
(:I) ce (a, b) astfel tncît cp'(;) = O adică e-).e f~(c) - 1.â..;.o f(c) == o _f'(c) .z= "·
. . f(c)
8.60. Deoarece f, g sfilt contintui pe [ii, b], a.tunel ele au proprieiatea lui Darbou:c,- Deci
(:I) x1 , x 2 e (a, b) astfel încît f(x1 ) = Xi, g(;r2 ) = x 1 • Dacă x1 == :i:2 atunci egalitatea din enunţ se
verifică (V) x8 e(a, b). Dacă x 1 =I= xll aplictnd teorema de ntedle a lui Caucky rezultă că (3):i:a între
Z'1 Şi X2 astfel incit (f(x1) - f(Xs)) g'(Xş)== (g(x1)- g(zs))f'(.:ta),.,;. (X1 - f{:i:a))g'iza) = (g(:r:1) -:r:1)f'(:r:a) 0
·e.61. Deoarece f estl3 continuă rezultă că (3) a:1 e ( -

2
E..,
2
*)
astfel încît f(.xi) = .:z:i. Dacă
x1 = O atunci egalitatea din enunţ se verifică. Dacă x1 =/= O prin teorema de ritedie a lui Caucky
rezultă că (3) x 8 lntre O şi x1 astfel tndt (f(.x1 ) - f(O)) cos .ta """ (sin x1 - sin O) f'(:r:.) -
- (:r:1 f(OJ) cos x 8 = f'(x9) sin Xi·
· 6.62. Se aplică teorema lui Caucky funcţiiltl' g(lt) == f(:r:) + (b - x)f'(.x) .şi h(x) = (/, --- :t)i.
8.88. Se apHcă. tohnula lui Cauchy funcţiilor g(z) == f(t)
·
+ (p'. -
11
w) r(?&) + (b •~-!l Im)• f•(i) ti
k(.xj == (b "- x)•.
0.64, Gohfortn e:terciţiiilili precedent. avem f(x0 + h.) = f(:t1 ) + f'(li:o) h + f'(fto) h1 +.f"'(eJ •
11 2f
• h: • Ci e (a:., ~ + k). f(z. - h) .;;;, f(:e.) - rrro-l A+ r;~i,) ii,• ..... f"'(ei) /~ ' ea Ei (~...:. j, ie).
Aduntnd cele dooA relaţii obţinem: f('1 + A) + f(z0 - h) '"" 2f(xn) + f"(:x. 8 )h•
,,.
+ -3
.
(f•(c 1) -- f•(c 9 )).
.
deci. f"'(xo) __ f(:ro h) + f(x., - h) - 2f(x
i
----------
h2 .
+ -hi 0)
1/"' h) - /"'(-., 1 )). Rela!ia din otau.ut se <fbt,i11e
I
prin trece1·e la limi1,a. peatru h·- O,
6.flo, Se_ aplică funcţijler F(x) = f(z) sin x şi G(:r.) = -.-1- lP-orema lui Ca.u1Jhy.
SIO X
8.66. Considertnd I :
·
[o, ~1- 2
li, g(x) = sin ., - llll cos ·:_
1/3
şi h : (o,. ~]
2
. . . R, hi ,r.) = si,,
"'
:r
se deJDODStreazl ca. g(O) < g(x) şi h(x) <! 1, (V) x ~ (o, _:: J t1cii,:ă ,;os , ;_ < 'sin x ~ 1, '!'tl ·,; e
(o, 2~1 , . 2 V 3 a,
e (*), pec,arece f(b) - f(a.) = (b - a)f'(c) atunci rezultă că cos o=-;-

sin o. cos b- +-a, o.=
2
- b ~ae (o, :] , (..). Dacă ar mai exista d e (o., h) astfel tnclt f(b) - ((a) =- (b - a) f'(d)
atunci vom avea cose= cosd cuc, de (a, b)c[~· ;J. Deoarece funcţiacos:[o, ; ]-(O, 1]
este strict monotonă atunci este injectivă şi deci din cos I)= cos d ·rezultă c = d, Uin relaţiile (*)
. . b-a a+b a+b {a+b b.-a)
şi (**) ebţmem: cos - - - - cos - - < cos c < cos - - - ~ cos - - +
· 21/ 3 · 2 · 2 2
,/- < cos c <.'
2v 3
< cos a ! b şi ţinlnd seama de monotonia funcţiei cos: [ o, f] - (O, 1) rezultă că: o <! c -
a+b b-a
- ~ · < ·---=-.
2 2 t/ 3
6.67. f(x)-;;;:,. U rezultă că f'(x) = f(x) (~ + _!?__) = f(x) a - (a+ b)x; f'(x) =O= x =
x x - 1 x(1- x)
= _a_. Alcătuim tabloul de variaţie ·al funcţiei:

a+b
a
X o 1
n+b
f'(x) ++ + o
aa.bb
(a+ b)a.+b =M
f(x) /I
aa. •bb
Deci (V) x e (O, 1) avem .:z:0.(1 - x)b ~ - - - - - .
(a+ b)a.+b
Explicităm expresia funcţiei date, prin intervale cu capete întregi: Fie k :;';!,_ O, t, e Z.
6.68.
. · k-x . x+k+:1
Atunci pentru x e [k, k + 1), f1 (x) = - - - - 111r pentru x e [ -k -1, -k), f 2 (x) = · .
k+x+1 x+k
S-ar putea face reprezentarea cu pr...1:edeele cunoscut.e (asimptoie, derivate, ş.a.rn.d.). ~il (lbsel'văm
că pe intervalele respective :ţrat'ilml repre:iintă aro:f" dfl hiperbolă (într-ndevi!r aducînd la f,riP-la:,i
numitor ecuaţia: y S"' obţ.inH " tir.11;iţie dH ;zra<111I 111 <tnilH;.i rlflr.i " rmnil:ă. E11 are,
= _h_~,
k+x+1
vizibil o simptotă, deri f!ste o hiperbolă). rent.ru f1(x) obţinem as.impţo\,a verţicaJă ID - - 111-1,
184
','~x :-I< ţv
,. k.::L
l
I
·, ',t=, k+X+; i
I
•, ·- -r--
I • V:]"-.,_
l--- - - -
f
I
I
I
I
x::-k-1 I
Fig. 6.68
asimptota oriz~ntală y = -1 şi completăm imaginea graficului acestei hiperbole echilaterale prin

găsirea punctelor
I
de intersecţie cu axele: {/;, O); (o, _'k !+.__}.
. 1
La fel pentru x cs;; O obţinem
•
arce
<l.e hiperbole de ecuaţie: f~(x) =-~ 1' + --

1- . cu asimptota vci·ticală x = -I.· şi asimptota orizon-
. x+ k ·
I.ală y == '1. l:h·aficul funcţ.iei date este fo1·mat din reunfrea arcelor de hiperbolă respective
(fig. 6.68). F'u11cţia t:ste di:;continu~ în toate punctele de abscisă intreagă avînd puncte de dis-
<:oQti'-witate J,: 8peţa luilia îu x }=. k, k ~ O, /re Z şi de speţii a doiJa în x = -k - 1. Unele
vrecizl'u·i ale graficului fw:cţi•Ji ne sint date dacă Hvaluăm şi pantele :seruitangentelor în punctele
1.1,) uiscontiuuilate. Avem: / 1 (x)

,
= · - k -- - •1 1
şi
,
lirn / 1 \x) = -'.!/,· - 1 •
Jim fi (x) =-
(/. + X -j- "iJ." X"\,h (2/r + 1)"' X,"ii-1-1
-'2k - 1 , 1
- - - - . Tutodală; 1~ (,r) - - - - - - şi Jim - - - = -1. Va.Joai·ea constantă
't(/c 7 '1)" {X -i- /,/ a,',,-k-1 (;i' T k) 2
a 1,1anL11i semitaugtmtd la cudJă in punctele <l.e absdsă îutreagi:i negatfră nu este 1nLimplăloare.
'l\•a !.e arcele th hipu1·bolă de pe semiaxa negativă. re1,1rezintă i:tcela.şi urc t1·anslutat sp1-e stîngu cu
eHe o unilat.J.
:,-J-l
O.Oli, I " ' 7 - , J ,
;;
6.70. L =· ll v·] , l = V;;~
H
..,.\,i•ia maximu ll 3 •
8.71. Se altJge ca ,·ariubilă ,jumătate din !al.ura SlifJeriuară. Se gftsuşte x = -R . Cel~ trei
:!
laturi vor fi egal•.• cu R, deci trupezll'l e.u al"ia maximă esto o jurnăt.al•' de hexagon regulat. Aria
.,,/-;; p2
111axin1ă este .., V "' t
t,
8,'i:!, Generatoarea ei!:adrului este

V.1~;; - 1 1, __
• ~ u,861 R. \oiLunul nia:x.im este
13, VTii +. 351 n;RI :t: 1,01 rr.R•.

81
111
M
A.-----------.--- B
\ MM': 10 km M'N': 9 km
NN' = 5 km
Fig. 6.73 Fig. 6.74
8.71. Se noteaz!!. ~
.
= -
IIAB ''
2
L şi atunci $ = Ş:ţ VR 1 - x• - <tzl,
.
Smu
.
-·
= (2V5.,.,. 2)R1 pentru
. . . :e =R -Vrr :::.:·V's
... Hl ..•
8.7ţ~ ~ uqtli~74, M"f "'=" :ţ. Dei:.i, ..ţ, "'"1' ţOO V

;pi+ 1/25 + + (9 ·.;,.. .t)•. ~ 00ţin Qeuă rădă
ceiţ bună este a::= 6. Lma:x
cini ,din care 1,,5 km, = '
E
8.?o. t) Conform cu legea l~i Ohm, scriem: J '""'· ----- Putere(!. di11ipată tn ll ,e11te
R·+ J4.
P...,RJ,~f(R)=~• (R. :1l,)•·
4~m cţe st~~t ţuncţia P: (O, o.o)-[O, +o.o), Notînd H = x avem:

P(z) = E~ X
· deci P'(x) = E 8 _ _R·- X
i_- -
(:i; + Ri) 1 (Ri + x)'
P'(O) = O• z = Ri • P'(3:) = 2E•(x - ~Ri) ; P'(x) ':"' O - x = 2Ri.
(Ri + :c)4
Tabloul de variaţie al puterii este:
+qo
}/~
+ + + o·- 9Rf -
P" -o+++++
o o
fi eurba reprezentativi respectiva •t• l'MAoltA ta fie, Ul.

1„
P(w)
ohm
Fitr- 6.75
8.78. NotAm dimensiunile dreptunghiului cu 2.z şi y, iar cu P pe,imetrril dat. Avem: 2.z +
I
+ 2y + rc:1 - P- (= + 2} a,+ 2y = P, (1). Aria secţiunii. estei A(z) = i(P-(=
. + 2).z) + ~.
2
Derivata lui A se
. . anulează pentru a,
(t+ff şi cAruia ti eorespunlie y
= _!__ = ~
(t+ff . Ţintad seaina
dit variaţia se~mui derivat.ei, rezultă că secţiunea este maximă atunci ctnd z = y = ~: =.
8.77. Vasul care ·trece dintl-ua canal ln~-altul poate avea cel mult lungimea miaimii ţ
segm.e~telor care pot fi duse prin cotul I (fig. 6.77). Să notăm cu z unghiul pe care-l face un
s9.gm.ent oarecare MN cu peret.ele OM al canalului de lărgime b; segmentele IM şi IN din
triunghiurile dreptunghice 1AM şi NIB slnt respectiv egale cu IM=-/!- şi N I = ~ .
, · sm z cos z
b
Rel14~ el lungimea '
y= Mf!. este egalii cu y = - - + -:--• to
(I
acest caz avem: cos :e -
COS a, SlD a,
t
~ ~ = a1,.(a1111 + b111) ½+-
------ t şi sin:e=-----iar 1
valoarea minimă. a lui y este: Yml'n
(a•II + b•Jl)2 +
(a•.11. b118J2
t
+ 1,1!1 (a1/I + b1fl) 2 = (a11" + b111)1 11, care este cea mai mare lungime pe care o poate avea remor-
cherul pentru a putea trece liintr-un canal ln celălalt.
Fig. i.77
1.78. t) Suprara1.a de material este minimi e datl! r,u minimul lungimii laturii A.B (fig. 6.71).
Avem: AB1 = AA' 2 + BA.' 2 , {!). Din asemănarea trinnghiurilor AEF şi ABC avern: AH =-
. · - AH+ 2a
- -a- , de unde AH = -20.2 •
ş1
AA' = -2a (a+ x). Ţinind seama că BA'=a+ x, prima relaţi•
a+x x x
. a +x ,/
devme: A.B= - - - v 4a 1 + x 2 , (21 a
. . .
cărei derivată este ·
x3 - 4a3 ,
• Anuhnd derivata,
• •
obţmem:
· x ' :.r2 Vtoa 2 -r ,c~
tc=aiYî, valoare care corespunde minimului lui A.B. ln acest eaz obţinem: All = a {/(1 + jY4)8 •
A
/ i
/t\
/ I
I
H
Fig. 6.78 Fig. 6,79
8.79. Cablul (fig. 6. 79) urmează sli. parcurgă o parte aeriană MI, alta pe un sttlp de tnlil·
ţime k şi alfa pe sub rtu LY. Notînd llfi= x, atunci: nv = V(a - x) 1 + d~. iar costul total al
cablului va fi: y = b:i: + c V (a - x) 8 + da+ kb. Avem y minim pentru valoarea lui x, care,
anuI eaz ă d er1va
· 1.
.a: y , = b - -:-;-:;===;:;==:=.-·
c(a - x) .
Valor1lc pentru care y , = O s înt: z = =r= bd __ _
V(a-a;)D+d• Vca-,bt
P en tru x = a - 1 _bd costu l este ..
mmim.
I c:2 - b2
!
8.80. Domeni!,!-1 de defmi-ţie este R, lim y --O şi Jim y = lirn i-e=e:r = +co, y' -
:t-~-00 ;\)-+-i-a, X-++oo
:.:+ x.!. Ix + 2)(x -- 1) .:r+ .!
= e x+· .!x -r, x ( 1· -
"~ )
xz c = ___ :,;___ e x, y' =o pentru, f = -2 şi ~ ... t.
Graficul este redat în fig. 6_.80.
=---ţ-~-0.6-'__ ___...
~
m,
!I
Fig. 6..it
e.11. Tabloul de \·ariaţie este:
'II 1
z--2.I 7t - -r:
t,
arctg -L3 -2 "
!
--1----------
y' / (I
+ o
i i t
- ff o 8 -arctg f - "ff
y e2 -e e "'
'll JI 5 'll
min max
Curba are forma din fig. 6.81.
Al
I
I
,.
\. " .
··---~:c
I l~
2
Fig. 6.81
8.82. Tabloul de variaţie este:
!. v-~ o +oa
::c ,.· -co _ _
-_-_
"2.h
-
y' i --!- + _L 0
i -.--
-·-.1-----~
1/p
____+_ __ 0 fi
I'o
h !t h
y o
JI --
t/7[1)
7'-..='>i.
. V 7t' v·.,.,1
--- -.
iar graficul in fi~. 6.82. 6.88. li'ig. ti.81!.
Yt ·,
9A(~M ·,,
I , '·...
IH(O, ~11
~)
Fig. 6.81 Fig. 6.D
181
.y
---,----o'Q--t-O---··-·-----+,x
((Ol
Fig. 6.~~
j
1-1~
I „ -7a!~
1 •
I
~
Fig. 6.85
,K
Fig. 6,86 Fig. 6.87
8.84. Fig. 6.8~. 6.86. Fig. 6.85. 8.86. Fig. 6.86. 8.87. Fig. 6.87.
6.88. Fie g : [a, b] - ~. g(x) = f(x) sin 8 (a - x) sin 2 (b - x). Este evident cli g(o:) = g(b) = O
şi ţă g este derivabilă pe (a, b). · ·
Jim g(x) = Jim f(x) lini sin 2 (x - a) sin• (x - b) = O lim f(x) = O = g(a). Analog rezultă
O
~-+a ~-+a ~-a =-+a

lim g(x) = O = g(b). Deci g eiste t;Ontinuă pe [a; b]. Deoarece g satisface condiţiile din ipoteza
:ic-+b
teoremei lui Rolle rezultă că există c e (a, b) astfel incît g'(c) = O. Derivtnd funcţia g şi
înlocuind x cuc obţinem f'(c) sin~ (c - a) sin 2 (c - b) + 2 f(c) sirt (c - a) cos (c - a) sin1 (c - b) +
+ 2f(c) sin: 1.c-a)sin (c - b) cus (~ - b) = O de unde prin împărţire cu g(c)eR* rezultă enu·nţul.
6,89. Vom m~iita că funoţiu produs fgle : [ a, b]- R* satisfae,-e condiţiile do aplicare a teoremei
lui Rolle. într-adevăr, deoarecu f t:lste mărginită pe [a, l,] rezuită că există M e R~ astfel încît
lf(x) l<M, (V) xe[a, h]. Deci Jim I f(x) g(x) (h(x) I< .tl lim j·g(x) ! liro I li(:c) l=M I g(a) I• I h(a) I=
.»+a ~-+a ~
= O şi analog lim I f(x)g(x) h(x) I = O. Deoarece (fgh) (a) = (fgh) (b} =O rezultă că fgh este
. :i,.+b
continuă pe [a, b]. Avţnd i11 v.edure că fgh este derivabilă po (a, b) rezultă că există ce (a, b)
astfel h1cit (fghj'(c) = O de u11de dacă ţinem seama că (fgh) (c) e R* prin împărţire cu (fgh) (c)
rezultă enunţul.
6,00. Vom arăta că funcţia (/gJ$2 ••• gn) : [a, b] - U satisface condiţiile diI1. ipoteza teoremei
lui Rolle. Într-adevăr, /"g]$.~ •.• g,, = h este derivabilft ve (a, b ). Deoarece f este mărginită pe i[a, b]
rezultă că (3) ,W 1= U,j_ :.istfel îuclt i f(x) I < J.1,1, iV) ,c e [a, b] ş( prin urmare I h(xi I < Ml i,(a:) I
unde k = gu52 ... /fo, rv: a: e [a, b] şi deci lim Jh(x:i : < ll-'J lim I k(x) I de unde dacă ţinem seama
· ;>.'-?u. ~a
cu, k e;:sta contiIJui"1 ,ii 11ulti. în a vht.iJJern c:1 h llst.,.• c1ou linu fi i;;i nulii in ci, J\nalog rezultă ..:A /J
este continuă şi nulu iJJ b. Tled, (3) ce (a, b) Hslfel îndt h'ic) = O. 'finind suama de formula
de. derivare a unui pr!)dus şi de faptul că h(c) e B* rezultă fără dificultate enllllţul.
1911
Capitolul '1
INTEGBABllITATEA F~CŢilLOR REALE

, DE O V..uu.ABILĂ. REALĂ.. INTEGRALE.
APLIC.A.Ţll
7.1. Primitive
, 1,1.1. Fie f, g : 8-+ 8, f(x} = 1 dac!l x e Q, f(x} = O dacll x e R - Q şi g(x) = t - f(x),
Este evident că aceste funcţii nu admit primitive pe R deoarece nu a11 proprietatea lui Da,rboux.
Deoarece (f + g) (x) = 1, (V) x e R - f + g = lB şi (fg)(x) = O, (V) x e R rezultă că f + g şifg
admit primitive pe R.
7.1.2. Funcţiile din exerciţiul precedent au proprietatea pă foc = 1:a şi deci f o g admite
primitive pe R.
7.1.8. Deoarece f' este o derivată rezult!l că ea are proprietatea lui Dwboux şi prin urmare
J = f(I)
este interval. Dacă J c Q sau J c R - Q sau J este o mulţime finită atunci evident J se
reduce Ia un punct şi deci f' este constantă pe I. ln concluzie, f(x) = ax. + b, unde b e :a, iar
a e Q, în primul caz, a e R - Q în al doilea caz şi a e A în cazul al treilea. Primitivele unei
astfel
. de functii
r sînt F : J-+ R, F(x) ·= a 2 =-·+a
bx + c unde c e R.
7.1.4. O primitivll a lui feste F : R-+ R cu F(x) = x• sin ..!.. dacii. x e R• şi F(O) = Q
. ' X
iar funcţia g admite primitivii. fiind continui!.. Funcţia h admite primitivă fiind diferenţa a doull.
fun_cţii
- ..
care admit primitive pe. R. Observăm că h 1(x) = cos1 _!_
X
dacă· x e R* şi h 1 (0)
.
=O ceea ce
ne arată cll. h1 nu admite primitive pe R.
~.],.6. Fie funcţia F : R-+ R, F(x) = xi sin !:.. dacii. x e R* şi F(O) = O, unde _a e ~··
· · a a
Derivita acestei funcţii este F' : R- R cu F'(x) = ..:. x sin..!. - cos~ dacii. x e R•;' F'(O) = o.
a X X
Rezult!l că fa : R-+ R cu fa(x) =cos~ dacii. x e R*, fa(O) = O admite primitive fiind diferenţa
- X
a d<i'uă funcţii care. admit primitive. ln acelaşi mod se arat!l · cil funcţia ga : R -+ R c.u ca(x) =
= sin ~ dacă x e R*, ca(O)
X '
=O admite primitive. Prin urmare funcţia h : R-+ R, h(x) =
... _!_ (1 - f 8 (x)) adică h(O) = ..!_ şi h(x) = sin8 ..!_ dacă x e R* admite primitive. Rezultă că
2 2 X
funcţiile f= h - g1 şi g = h + g1 admit primitive pe R. Produsul acestor două funcţii este funcţia
ft : R-+ R cu (fg}(O) = ..!_ şi (fg)(x) = - ..!_ sin• ..:. , x e R* care,nu are pro,rietatea lui Darbou:e
. • • ' :le
şi deci fg nu admite primitive pe R.
7.t.6. Să presupunem că există f cu proprieUtţile din enunţ. Deoarece f admite primitive
pe J rezultă că f. are proprietatea lui Darboux. Se arată după aceea că f este injectivă şi deci
avind şi proprietatea lui Darboux rezultă că feste.strict monotonă. Deoarece compunerea a două
funcţii stric_t monotone este o funcţie strict crescătoare rezultă că nu este posibil ca f of= - t.1.
Deci nu uistl f cu pl!Oprietlµle dia uunţ.
J.81
7.1.7. Fie a < b<c rădăcinile reale distincte ale lui P. Conform teoremei lui Rolle există
u e (a, b), v e (b, c) astfel încît P'(u) ,= P'(o) = o. Deom·ece (P' o /')(x) = O, (V) x e / şi deoai·ece
P' are rădăcinile reale şi distincte rewltă că f(:..:) e {u, 1;), (V) x e /. Din faptul eă feste necon-
stanti!. rezultă că există x 1 , x 2 e J aslfel încît f(x1 ) = u şi f(x2) = v. Putom presupune x 1 < x~.
Dacă f ar admite primitive pe I atunci ea ar avea proprietatea· a lui Darboua: şi deci f([a:1 , x 8])
ar fi un interval ceea ce cont.raziee faptul cil. f(J) = {u, v }.
7.1.8. Se procedează ca şi la problema 7.1.6 po care aceasta o generalizează.
7.1.9. Se observ1i. că gn : R~ -+ R, en(a:) = xn sin x-1 este o primitivă pe ~ a Iul f„
iar h.,,, : R+ -+ R, hn(x) = a:1 cos x-1 este o primitivă a lui fn pe Ri. Funcţia F.,,. : R-+ lt cu
Fn(O) = O, Fn(x) = gn(x) pe R~ şi Fn(x) = lin(a:) pe U~ va fi o primitivă a lui fn pe R pentru
orice ne N•. ce va fi determinat mai jos. Avem: ·
• (O) . Fn(x) - Fn(O) . xnsin x-1 . {O dacă ne N* - {1}
F ,.. = 11m --'-'-'---"'-'--'- = 11m ---- = 1Im .
xn--1 Sin X-1 = • .
a:-+O :c ~o :c :l'l-+0 nu există dacă n = 1
a::<O :ic<O a::<O.
I:,a fel rezultă cil F;,,,(o) = lim F-n(a:) - Fn(O) = lim x' cos a;-l = lim z cos r~ = O. Prin
oc-+O Z ~O :,; a::-+O
a::>O a::>O a::>O
urmare, dacA ne N• - {1} atunci F~(O) = fn(O) şi deci Fn = fn iar dacll. n = 1 atunci (1 au
admite primitive pe R deoarece P 1 nu este derivabilă în x0 = O:
7,1,10. Fie u, v : R-+ R, u(x) =--= x 1 , v(x) = 2x. Atunci ecuaţia u(.x) = v(x) - a:1 = ~ admite
trei rădăcini reale şi distincte: x 1 e (-1, O), x! = ~. x 3 = tl şi se observă cA pentru orice x > 4
avem v(a:) > u(x). Să mai observăm că f([G, 7] n Q) = (36, 49] n Q pe ctnd f((G, 7)- Q) c [28, 27] =
= [64, 128] ceea ce ne aratA că f nu are proprietatea lui Darboux şi prin ·urmare f nu are pri-
mitive pe B. .
7.1.11. Fie A = {x e R I g(x) = a}. Din faptul că (g o h)(x) e A, (V) x e I rezultă
g(h(x)) = a, (V) :,; e J => h(x) e A, (V) .x e J şi prin· urmare h este neconstantă şi ia Talori
discrete pe I adicll nu are proprietatea lui .Darboux. Aceasta dovedeşte că h nu admite pri-
mitive pe I.
7.1.12. Din enunţ rezultA că ·mulţimea A = ·fx e R I P(x) = O} are cel puţin două elemente
distincte şi deoarece P este un polinom rezultA că A are un {numi"ll' finit de elemente. Din
(P of) (x) = O, (V) a: e J rezultă că f(x) e A, (V) x e I şi deoarece f este neconstantă rezultă
că există c, d e J, c < d astfel tncît fie), f(d) e A, f(c) =f= f(d). Dacă f ar admite primitive ar
rezulta că ea a:re proprietatea lui Darboua: şi deci f([c, d]) ar fi un interval inclus în A care este
o mulţime finită. Deci f nu admite primitive.
'i.1.13. Să presupunem că e:xistă g cu proprietatea din enunţ. Deo:uece g admite primitiw:
pe I rezultă că g este o derivată pe / şi deci ea are proprietatea lui Darboux. Funcţia g este
injectivă. Într-adevăr, dacă a, b e J, g(a) = g(b) atunci ((a) = (gog) (a) = g(g(a)) = g(g(b)) =
= (gog) (b) = f(b). Deoarece feste strict descrescătoare rezultă ci:'i f este injectivă şi deci f(o) =
= f(b) =>a= b. Aceasta ne demonstrează că g este injectivă. Funcţia g este strict monot1Jnă.
Într-adevăr, fie u, v, w e I, u < v < w. Deoarece g are proprietatea lui Darbowx, rezultă. că
A = g([u, v]) şi B = g([v, w]) sînt intervale. Din faptul că g este injectivă şi [u, v] n [v, w] = {v}
rezultă că A n B = {g(p) }. Ded g(u) < g(v) < g(w) sau g(n) > g(v) > g(w) adică g este strict.
monotonă. Datorită faptului că g t-:;te strict monotonă pc I rezultă că gog este strict" crescătoare
pe J iar aceasta cont.rnzice gog""' f. Prin urmare nu există g cu proprietatea din enunţ.
7.1.14, şi 7.1.lo. Cazuri particulare ale problemei 8.66.
7.1.16.----~+ C;
a= b11 '1l
m lna'+ nlnb
7J..17 I=~ ef(a::J dx + ~ xf'(x) ef(x/ d:c = x ef'(X) - ~ xf'(x) ef!XJ d;i; + ~ rf'(a:j dx = :,;eft~ + C;
192
'l.t.tl. I =z ~ eGW: t1a: dx ;- ~ x~ ;~- J e111'C to x dx. Se inte1,'1'Cază a doua integrală pl"În pArt,i.
i -= :,,ea.re tg ~+ e;
7.1.19. Se face schimbarea de variabilă tg x = = _.1- l n I sin (x -+- a)
sin 2a
t. I
I, sin (x - a)
I+e.
1.1.20. Dacă tg a =o atunci I = ~ ctg~ x dx = - x - ctg x + C. Dacă tg a =I= o atunci
J =- 1 ( ~- - dx- - - ~ - - dx- -) . ·i nsa- 1. - = c o sa a c l g (x - a) - sm

--- · a co;; a,
2 tg a tg x - tg a lg x + tg a tg x - tg a
deci \ dx ~= cos~a \ ctg (x - a) d(x - a) -sin a cos a\ dx = cos 2 a ln I sin (x - a) l
J tg;z; - tga J J
- x sin a cos a + C1• Luînd C1 = -cos~ a ln I cos a I + Ca şi ţi'.nînd seama că 1 ..
1 + tg3 a
= cosa a, vom obţine
1
\ dx - - - - - (ln I tg x - tg a I + ln I cos a I - x tg a) + C1 • .Analog obţinem
Jtgx-tga 1 +_tg3 a
~_ - - - -1- ( l n I tg x + tg a I+ ln I cos a I + x tg u)··+ C3• Rezultă că

dx
__
tgx+tga 1+tg3 a
, dx = __!__ '.l (in 1 tg ,c -- t.g a I _2x tg xJ + e =
Jtg~ x - tg 3 a 2 tg a 1 + tg:1 a I tg x + tg a .
= 1
1+tg2 a
{--1-ln
2tga
!
i
tg x - ~ a:_
tgx-i-tga
·1- x) + C.
,,, •1...01• So cons1'dera„ I = ~· - -sin
-- ax - - d x ş1. J = ~ - -cos
-- bx - - d x. Se . deduce că
· sin bx + cos ax sin bx + cos ax
bJ - al= lu I sin bx + cos ax!, (*), abstracţie făcind tlo o constantă aditivă. Să calculăm
. 7t
bx + .': . . ax+ bx, .-
f; - ax -
. 2
~
2
sin ax +-sin bx} 2 sin
2
cos
2
l+J~~
dx = dx=
sin bx + sin ( ; - ax} bx - ax+ 2:.. ax+ bx - .'..:..
<) • 2 2
-sm cos
2 2
~"~ '" ( f- a, - ~+f ) dx - ~ _cos~bx~---a:.-~_+_~_; dx -
b~=+~ b-=~~
· 2 ' 2
sin------ sin------
2 2
~ ) ---=---.
bx - ax+¾
(
~ b~ a d sin . - -;,
= ln
sinbx -
..
ax+ 2:...
2
[
b-a 2 •
bx - ax...;- -
2
sin------
·;!
193'
ln cazul 1n care
cos ( a:ll + b:e -

2
f )=I= O. Deci J +J =- I
2 - ln sin bz - az_ ~-;
b-a . :l
j,
abstracţie fAGlnd de O constantă aditivă. Dfn {"'} fi {"*l 88 ~Bel
I =-
a+b
1- ( ~ In sin iz - .aa:
b .... a 2
+ f 1- ln I sin b:& + cos a:e I ) .
7,1.22, f(x)= z• - 2:i, dacă x < 1 şi f(x) = -1 dâcă a;> I. 'Prim1ti~a lui f este funcţia
1
F :R-+R cu F{x) = -:r:8- x• +e dacă x <1 şi F(z) = -x + e+ -1 dael ii: ::,-t unde
3 8
e esţe 1t1i.llţimea funcţiilor f: 1t -+ B, ; cl>listaritll..
7.1,23, Explicittnd funcţia f rezultă că f(x) = zi- x + 1 dacă z< .!.. şi f(i) = -P +
2
+ :e - 3 dacă x > : . Se observă că f{R) = {-oo, - :J 1 U [: , +dl)) ş{ dooi f -nu .are
proprietatea , oi lYar"boUM, deci nu atim.it:e t>ritnitiVe pe B.
7.2. Integrale defb)ite
b3 - a•
7.2,1, 1) 'b
~ af(x) dx == --- 3- ; 2)
I
~b
a f(x) dx. = b'· -·lj- a' ·
f
3) ~: f{x) dx --.' e• - ea;
4) Pentru orice di.viziune A= (O= x0 < zt <! ... < Xn = : }a int&rvalului [ o, : ] şi orice
"fl" -
sistem ; = {;1 , ~ , ... , tn) de puncte intermediare avem · aA (f, !) = ~ ff ~ (xi ,_ xi-1) =
f;::{
n n n
= L
i=I
(tg ;i) (xi - x,_1) - )'
f;;f
[!n cos Xi - ln cos Xi-il - E (tg ci) (xi ~ xi-d -
i=1
aA (f, ;) -
- (in cos O - ln cos

.
4 i=t
n
2:.} = E ·cos1 e,_ (xi - 2
xH)(;i - cj} -1 aA {f, t) - { - ln .~ )
v i
1,
<, 2(b - a) li l!,.11-1 al!. lf, ~l -1-' ¼tn 2 I< 2 (b - a) [I!!,. li, l}t)ci peîlt!'ll orice e e R+ dacă luăm
3e e It~ astfel incit O < 8s < e atunci din inegalitatea precedentă, rezultă că pentru orice
2(b - a)
A cu li A li< 8 8 şi orice sistem ~ cJ.e puncte intermmliare avem.1 t11t:i. (f, ~) - (....:.. ~ ln 2) I< e-
- ( 4 tg z dx == - .!. Io !2;
Jo 2
194
t ' t
5) ~ 1~ n t ell f.,... fdmftm. 11'~ - 2 arct« f:ij/l + fl + i" arctg l:x: V1 ~ t).
Peiitru Ol'ice 1livi~1Jne A, in~~hdlri [-1, tt şi o~ sistem de pµncte in."8rmettiare ~ avem.
,,,1 (t, ti =
,
"
>'
t=(
,t ~tl ,Zi - st-ii = 2:·
n
,-t t( ts) tzt - Zi-1l +E
"
~, '-"a:J - P'<-..Jl - -~
"
.. 1.
(Jl'(q} -
n a,
-F(xi_1)) = Et(~il (xi - x,_1) + F(1) -F{-1' -EF'(Ci} (11:j- ~ unde anJ aplicat formula
~i ~t
creşterilor finite funcţiei F pe fiet1aare intemd fei-i, a,]. l>rin UN!Hll'II: oA{f.~)-(Jl'{tJ-11'{-1))=
n n
=E (f( ~il - F'(c,)) (Xi - 3tt) = E
(f( ~ - f~)) (xi - xi,,-i). Aplicăm li.euro formula cr~terilor
i=1 i=i .
finite funcţiei f pe fiecare intll!'val [min {~i• ci), max ( ~i, ci)] = ['¼o i,iJ şi rezultă f( tiJ - f(ci) =
= f'( 0i) ( ~i - ci), unde 6i e (lli, vil şi atmnoi I a4 (f, ~) - (.F(1t - F(-1))1 ~~-li.li. ms.oc . l f'(~ i •
xe[-1, i]
• (b - aj •I lfA (f, t) -V"2(arctg (V'"i + 1) + ar~(t/2 - t)) I~ UAtt. fflll'X 1r{zj 1• (b - ~.
~[-rf, t]
Deci, dacă pentru orice e e R+ lttăm 39 e R+ ast.fet tneit O< 3,, <
(b - a) -max I f'(x) I ··
. e. .. g.tunci
xe{-t, i]
din inegalitatea preoeden\11 rezultli. că pentru orite A eu fl ll tt < 3s fi orice 'Sistem ~
de ·puncte intermediare avem 1a4 {f, ~l - V-1 C arctg CV2 1) arctg C 1)) < t .... + + V1 - 1
,... ( 1 x + 1 dx
2
= t/2 (ar•tg {V2 + d + arctg (V"i- 1)); ,
J-t x' +1 ,
6) Procedăm ca la 5) şi rezulti {~ "{(x) da:=

Jo
~ al'etg ("' / i
v1 - a• V 1 *'"
- 4 • tg t}t
?) ,n-f(x) dz""' .:! - vs ; .
Jo a 2
8) Funcţia F : [ o, ; ] _. R, .Ff x) = -arctg cos x e'Ste o primîlivă a iui f pe intervalul
Procedăm şi o:qţi~m " f ( ~i) "

[ o, !:._].
2
ca la 5) a4 (f, ~) = '\""'
f.it (xi - xi'-1)
f.:tf ( ~) (x,- Xt-1)' +
.= "
n n
+E (P(xi) - F(xi-1H - E (F{:ti}-" F(x1-1))-<1A (f, ţj - F {~) + Ft6) :s:
i-=1 i=t ~
n
=E f'( OiJ ( ~i - ci) (xi - x~1) -=- taA {f, ~I ~ !:._ t~ li il U• (b - a) • max I f'{:tl 1de trmie rezultă
i=t · 4 xe [o , -"'2 ] -
.,.
-2 sin x d 11:
~0
ţ + cos x if = -·
4 '
2
P
~ )J/(a:)dx=
2- 2v2 - 1 -
fln((/2-1); f.O)
c1
JoxV1+±da:= 4
ev-; 5 + 1> ;
11) jo¾cos xdx = 1; 12) Jto -f/x 5 dx = -.
2
7
7.2.2. Fie ll = (a= Xo < xi< ... Xn = b) o diviziune a intervalului [a, b] şi sistemul de
<
n
puncte intermediare ~ = ( ; 1, ~a, ... , ;n), Avem a4 (f, ;) = B
f'( ~) (xi - xi-.1). Dacă ~ e Q
i-=-t
195
atunci a4 if, ~) = 2(b - a) deoarece f(~) == 2 oricare ar fi diviziunea !:. şi deci Um a4 (f, I;)=
no+co
= 2 (b - a). Dacii l;i e R - Q atunci f( l;i)' = -2, iar o4 (f, ~)' 2 (a - b) oricare ar fi divizi. =
unea ..:l, deci lim a,1(/, !;) = 2:(a - b). Deoarece limita sumelor integrale depinde de alegerea
-"'
punctelor intermediare rezultă. că f nu este integrabilă. pe [a, b]. La fel se arată că funcţia lui
Diricluet, f : R-+ R cu f(x) = 1 dacii x e Q şi f(x) = O dacă o; e R - Q nu este integrabilă pe
[a; b], ·oricnl'8' ar fi intervalul [a, b] cB. '·
7.2.3. Fie f, g :[a, b]-+R, f('a:) = 1 dacă.:ne Qi,şj f(x) = O dacă x e B- Q. c(x) = 1 - f(x).
Este evident că aceste funcţii nu sînt·integrabile dar s = f + g este integrabilă deoarece s(x) =
= 1, (V) x e [a, b] şi ~: s(x) dx =b- a. Totodată funcţia p = fg este integrabilă po [a, b] deo~ece
p(x) = O, (V) x e [a, b] şi ~: p(x) dx = O.
7.2.4. Considerăm funcţia f : [a, bJ -+ R, cu f(x} = 1 dacă. x e Q şif (x) = -1 dacă x e R - Q,
Este evident că f nu este integrabilă dar I f I este integrabilă deoarece I f I (x) = 1, (V) x e [a 1 bj
(b
şi deci )a I f I (x) dx = b - a,
7.2.o. a) Răspunsul este afirmativ. într-adevăr, fiu f: (O, 1]-+ R cu f(x} = 1 dacă x e R* ~i,
f(x)= O dacă x = o, caro este o funcţie integrabilă. Să mai considerăm funcţia g :.[O, 1] -+ R
cu g(x) = O dacă x e R - Q* şi g(x) = rr1 dacă x = peri cu P<r1 fracţie ireductibilă. So .poa~
arăta că şi g este integrabilă pe [O, 1]. Funcţia h : (O, 1]-t- R, ·1t = f o g are proprietatea că h(ii =
= O dacă ~ e R - Q* şi lt{x) = 1 dacă x e Q şi deci nu este integrabilă pe [O, 1].
b) Fie f funcţia lui Diricltlet, caro nu este integrabilă pe [a, b] :.oricare ar fi [a, b] c R.
Deoarece (f o f)(x) = 1, (V) x e R şi ~: (f o f)(x) dx = b- a rezultă că f of esţe integrabilă pe
orice interval [a, b] c R. Dealtfel putem considera în rolul funcţiei f funcţia lui Dirichlet iar în
rolul funcţiei g o funcţie g : R-. R cu g(x) = 1 dacă x e Q şi g(x) = -1 dacii-. :z: e R ..:.. Q.
Aceste funcţii nu sînt integrabile pe [a, b] oricare ar fi [a, b] c R dar f o g precum· şi gof sînt
integrabile pe [a, b]. .
7.l!.6. Funcţia sgn :·R·-+ {-'1, O, ·1} nu admite primitfre po intervalul {-1, 1] deoarectl nu
are .proprietatea lui Darboux. Totuşi ea este integrabilă pe intervalul [-1, 1] şi (1 sgn :z: dx = O.
J-1
7.2.'l. Funcţia f: [O, 1]-+ R, f(;1;) ·= 2x sin r-2 - 2a.-i. cos .x-2 · dacă x e ·(O, 1] şi f(O) = O
admite primitiva F : [O, 1]-+ R cu P(x) = x 3 sin r-2 dacă x e (O, 1] şi F(O) = O dar nu este
integrabilă, deoarece esto nemărginită în origine. De exemplu dacă se ia = 1
- Xn
v~nr. atunci
Jim f(xn) = - co.
n-+co
7.2.8. Deoarece f, g 5int integru-bile" rezultă că uricu1·e ar fi i;;irul de diviziuni An=
= ( x~, xf, ... , :1~'.11) , n e: X* ale intervalului [a, bJ cu Jim :: j 11 ;J = O şi oricare ar fi sistemul
n~.:o
de puncte intermediaro ~i = ( ~1, 'f,~, ... , 'f.kn~• x~'.... 1 < 'f.? < x?, Mie {1, 2, ••• , kn}, n E N*
atunci şirul sumelor lliemann (a~ (f,

n
'f."'i) nelli•. couvcrgo lu (b
)a
f(:b) dx iar (a.6n (g, tnJ).ne.,,.,.
converge la~~ g(x) dx. Deci JJentru uricu diviziune An alegem 'f,n şi 71n cu t1, "IJi e (Xi-u xi)
astfe.l incit f('f,~') = g{71?) :;;i atunci a.l

n
({, l;nJ = a.,1
n
(g, 'lln) => lim
a-+oo
aAn (f, tn) =
= lim
n-+oo
aAn (g, 'lln) - ~
b
a
f(x} dx =. ~ba g(x) dx.
196_
g t
7~1.t. 5 ln 2; 7.2.10. In-......; + arctg-;
3 7
., ., 11 1 J 1 s9 s V1.. t V 14 . '">.:t·~ 1 r. 1 r.
,.... • = 51.. ' , :f n 25 - -W arc g 31 ' • .... .,. = - :l"" n 2 - 1;
16 I7
"'
~2 cos 5x -ţ.. cos "J.T. · • •
'l.2.13. Se .calculează
..l..
' == · dx, care prin transformări trigono-
2 o 1+cosx
. sa aduce la forma: / +I,= 2 ~2 -2 -cos

"'
metrwe - -6.:z:cos
- - dxx . Dar, cos 6.:z: cos x = tos 6:a:•(1 +
o 2(1 + cos :.c)
6
· ·
"'
(;r
+ cos :e) - cos 6:e şi atunci se obţine relaţia de recurenţă 16 + 21 + 1, = 2 J; cos
8 6.:z: d:i:. fn
n ff
med analog se obţin re.laţiile '1 + 21 + 1 = 2 ţ: cos

1 8 8 2.:z: d.:z:; 1: + 213 + I, = 2 ~:· cos 3:e dx;
7t ,: 7t
/ 8 + 2i, + 11 = 2 ţ:cos bdx; 14 + 2/ + 18 = 2 ~:cos 6 5x dx şi / + 21 + 1

6 8 7 = 2 )>os 6x tlx.
"'
..-en tru a caIcuIa pe l , treb me
.... . s..." eunoaş tem · pe J1 -ş1. I s• 11 = ţi cos' X..;..· 1 - 1 ·d x = -r. -i
o 1-t-,cos:,; 2
1
·- 2 ~ o~
• dX
cos 2 (x/2) = -;-
r. ~!;.
,. d U
o cos 2 u ==
r.
2 -
tg ·•
'u o
I:;.
=
r.
2 -
f. J
' 2 =
• - ')·s·
~~-1 ~ lll•
+
o 1 -cos x
•X d
x =
":': 1:
jo
·== ."i ____
dx -
1 + cos :x
~9 ~-z 4 sin
O
2
. ·(x/2) .cos {x/2) dx
2 2
2 ·cos 8 (x/2)
= 3. - _.
,.,. Ţinînd seama că ~"-
••• cos 2x,d.:z:
0
=
1E' ·:: ~ :?
= (icos 4x dx = (2 cos 6:i: dx = O, ( 2 cos 3:.c dx = - ..!.. , ( 2 cos 5x dx = ~ rezultă

Jo · Jo )o 3 )o <>
I . __ Sr. - '.LO l. ___ -6r. + '19 I ·- 15r.: - 46 I ___ lJ.7 - 15.. -334 + 105r.
3 - .2 . t ' - - -3- - • 6 - - -6- - t 8 - - -5- - ' I7 = - - -30- - -
7.2.14. Facem schimbarea de ,·ariabilă x = tg t şi obţinem
,. "' "
Ţ
~'f sin~ t ~T et
~ o -cost
,. a:2 earctg x · et
I = ~ -===- dx =. - - etdt = 11 --,. / 2 undo 11 == -- dt şi 12 = - dt; Pe de
o V1 + x~ o cos 8 t o cos t
3
altă parte, ayem:

r. " "
I= - I1 + ~ Ţ 1 + sin
. 2 t
etdt = -11 + ~4o et d (cos
sin t ) sin t .,Ţ
- - = - / 1 + o. - - _._
o cos 3 t t cos t o
2 2
:: "ff 1: ff'
-
Ţ sin t
~- - et dt = -11
sin t
et - - -
-1 )
+
· e-t d -·-·- = -/1 + et. - - - - -
1·r
sin t - cos t rŢ
+ J2 = ~:r (
o cos 2 t cos 2 t Io o cos t cos 2 t o
+
= / 1 + 11 ţ. (am aplicat de două ori integrarea prin părţi). Avem deci relaţiile: I= 11 - 12 ;
I= -11 + .!2 + 1 de unde rezultă valoarea căutată: I=~.
r ~
- 2
3
1.2.lo. Avem [;2:J = n, uride n <; x < n + 1, ne .N. Rezultă că I= d.i: +2 dx +
2
1075
+ ... + t9,(t ~ 1974 d.1: = t9'fi • 987.
11T
7.9.J.8. Se face substituţia • ... • eas , ,p ,. - tg t.;
7.9.N. Prin schimbarea de variabilă 1 - cos x == u1 obţinem:
ft
1a = ~2 -7====--
(sin 1 x)n sin x dx = (1-(1 - u 1 ) 8 )n 2u d u
~1 -'----'---..:....:...-- = 2
~l (2u8 - u') n d u =
o V1-cos:i: o u o
,.,o 2n+l 1 2n n 2
- c;n--- - Cn -· + ... + (-1}n Cn---.
2n +1 2n +3 t.n +1
'i.11.1& Se face schimbarea de variabilă a: .., a +b- t şi se obţine
I = Cb f(b - t) dt deci 21 = (b dx - l = !!..::::..!!. •
~~-tj+ro-~ ]a 2
7.2.18. -a = t.
V.2.Jll. (CI f(x} dx = (O f(x) dx +
J-a J-a
ca f(x) dx = 11 + 1..
]9
Pentru li facem schimbarea de
variabilă z = -t şi deci 11 = - ~: f(-t) dt = ~: f(-t) dt = ~: f(t) dt = ~: f(x) dx = 12•

7.2.22. Funcţia f fiind continuă admite ;primitive. Fie F o primitivă'. a lui f. Funcţia F
este derivabilă pe R şi F'(x) = f(x). Deci (V) x e R, avem
}~/(t} dt = c-F(x}-F(-x} = c-f(x) +f(-x) = o-f(x} = -f(-x). Dacă funcţia feste
ţmpară, adicăf(-x)=-f(x), (V) xeR. Atunci ca:
)-x
f(t) dt = (x fit)
Jo
dt - c~x f(t) dt =O== cohstanl.
Jo
Ultima egalitate rezultă din ~~x f(t} dt = ~:,(--t)d(-t) = ~: f(l) dl.
7.2.23. Este suficient a arăta că f(x) = in -1- ,T este o foncţie impară.

1+x
'l.!8.24. Integrantul este o funcţie impară.
'l .2.26. Se face schimbarea de variabilă x = a+b- t.
'l .2.27. Se face schimbarea de variabilă X= - -

.
2
t;
· (" ) I ('1 ) 1/'J )I
i = 2:..~ = _'.:_. = 2:.,
.I
7.2.28. I -n ·.-m · l
1 2n (n 1):1 ' 2 22n+:1m (n !)2(ml) 2 ' 3 2n
O, m - n = 2k +1
I,:!!:= O, 16 = 1t
-2n-1 c::-n, m- n = 2k.
7.2.29. a) Se observă că funcţia q, : [ - O, 8] ..:.+ R dată de relaţia cp{x) = -X- este im-
cos ·-X
pară deoarece. I x I ~ I e I < -n . D ec1. ~o -x dx

- = O.
2 -o cos :c
b) Făcînd în a doua integra![t schimbarea de variabilă x - 6 = y, vom avea
C20 ;z; dx =( 8 Y + e dy. Deoarece I y I~ I 8 I < 2:. urmează că '!I e ( - _:t_, _::_)
)o I cos (x - 8) I J-e cos y li 2 2
188
şi deci cos y > O. Ţintnd seama de aceasta, ca şi de cel,e .stabilite la punctul a) rezultă că
c2a X dx = co ,_Jf_ dy + 6 c8 _!__ dy = 6 \8 _1_ dy =

Jo I cos -(x - 6) I J-o cos y J-o cos y J-o cos y
-= 6 ln tg l (!. + ~) j1
2 4·
8
l-e'
= 8 \n tg ( {
o 1t)
t (
+ f) = 6ln (1 + s~n
1-sm 6
0) .
g2-~
7.2.80. a - a:= t. Integrala ~: f(x)go(~ - x) dx reprezintă produsul de convoluţie al -func-
ţiilor f şi g, notat f • g. Proprietatea din enunţ, arată că produsul de convoluţie este comutativ.
Produsul de convoluţie are multiple aplicaţii de exemplu în teoria probabilităţilor.
7.2.31. Se face schimbarea de variabilă z =a+ t(~ - a).
7.2.82. Să presupunem că funcţia feste periodică d,e perroadă T, dec\ pentru orice z e R
avem f(x + T) = f{x) şi fie F : R-+ K, F(x) = Cx+T f(t) dt - \a: f(t)-dt. Deoarece f este con-
Jo .o
tinuă, rezultă că F este derivabilă şi avem F'(x) = f(a: + T) - f (x) = O deci F(x) = constant.
cz+T
Reciproc, să presupunem că avem )a: f (t) dt' = constant. Derivînd, obţinem f(x + T) -
- f(x) = O deci funcţia f este periodică de perioadă T.
7.2.34. Se face schimbarea de variabilă x nT = t. +
7.2.85. 11 = 2 ~: f (x) cos zdx, 12 = O. '1.2.36. 1 1 = O, 1 1 = 2 ~: f(x) sin nx dx.
7.2.37. Se foloseşte paritatea fimeţiei cos.

7.2.38. Se face schimbarea de variabilă 11: = n - t.
1 = _ co sin (2/m - 2kt) dt = cn
sin 2k1t eos 2kt - coi;; 2lt7t sin 2kt dt =
)n sin (1t - t) Jo sin t
- - (" (- 1 )•ksin 2kt dt = -1 dooi l = -1 adică 21 = O.
Jo sin t
7.2.39. ~: 11 f(x) dx = a.
7.2.40. În egalitatea dată, integr!l.tn tn ambii membri, Intre limitele --a şi a şi obţinem
(•), a. ca f{IE) dJE +-~ca)-a f(-x) dx = 2ay,
J-a În integrala' a doua faeem Schimbarea de Variabilă
-a,· .... 11 şi obţinem C11 f(-:,:) d1i = - (-• f(u) du=:= (• f(u) du. Atunci, din egalitatea (•)
J-s J. J-a
deducem a. ca
J~
f(z) dz + ~ ca
J-
f(u) du = -Ilar şi deearece a:+ ~ =I= o, rezultă ra
J-
f(x) dx =
--·-.
ar;+~
2ay
7.2.41. Integrhld pe}aţia din enuD4 tntre -a şi a avem !~a f (a - a:) dx + ~~a f (a + .x) dz =-
... 4ab, (•). Dacă ln pr-ima integM.lă faee-m schimbarea de V8l'iabilă t = a - x, iar în a doua
integrală u = a+ z, atunci obţmem - C0 ft;ţ) dt + C211 f(u}du = 4ab, '(••) sau ( 211 f~) dt +
J2. Jo / Jo
+ ~: flu) du - 6ab, {•••). ~laţia {..~ ooincida ou eea cerută în eniq-ul problemei.
199
';'.2.42. Avem J = fT xf'(~! dx + (27 xf'(xl dx, (•). Să notăm,
Jo 1 + f"lx) JT 1 + f (x) 2
11 = (T 1 ~1;.~) ) dx, (**) şi 12 = ( 2T xf'(x) dx, (•••). tn relaţia (•••) făcînd schimbarea
Jo , • x )T + f (x)
1 2
o (2T - t)f'(2T - t)
de variabilă x = 2T- t obţinem (****), / = - 2 ~T - - ~ - - - - - d t . Ţinînd seama că f'
1 +f 2 (2T-1) .
, · d"ic·ă ş1
esle per10 · · pura• re1a~1a
1· (
**** ) •
se mai scrie / 2 ·
= 2:T iT f'(t)
· .dt - ~T tf'!t)
·· dt =
T
0 'l -i- ( 2(t) 0 1 +f 2 (t)
= 21~arclg f(t) I0 - / 1 , de unde rezultă că J = 1 1 + 1 2 = 2T arctg f(T).
;J 43 a.l J n·( x )
7..... = - -1 "· 1 d [( a.-_
~x t-n- • ta )a/2J = -·-1. x9n--l(a2 _ .a;!) 3/2 + __
2n - 1 ~x (as_
3 () . j :; o
- t 2) Vâ 2 - l 2 t2n-2 dt. Dar, (2,i + 2)/n(x) = _x9n-1(a2 - x 2)312 + (2n - 1)a2I 11--1(x).
b) 'L"
r aCI!l,
' d sch"1mb area de va1•1a
· b"I
1ă t · U·
= a sm ·
obţmem J 0(a.) ,a2 J 1(a) = -r.a• ..
=·-·-,
4 16
?.2.:t4. aj Se integrează prin părţi:
I = (a:• Va 2 - x dx = xVa
2 2 - x ix•+ (x, x' dx
2 deci / = x0 Va 2 - x~ + J.
Jo Io Jo 1/a x 2 - 1
De asemenea, integrînd prin părţi ,pe J so obţine
J .= ţx• --_-:...-_-____
a;2 +· a2 - a2 dx =- ~x. Va-2 -
- x2 dx + a2 ~x• - <lx
- = deci J =-I+ a~arcsin Xo,
O V az - x2 O o Va2 - a;2 a
b) I= -VaJ
X0
2
- -.--
.x9 +- a2
2
• :r:
arcsm -2 , J
a
=- x
-2
2
Va- - -2
2 - x +- a2
2
• x
arcsm -2.
a
';'.2.4i. Av11m J(a9 ) - J/a1 ) = \1 ( 1 - 1 · ) dx =

· Jo _x2 + 2x tg a2 + 1 x 2 + 2x tg a:i.. + 1
= (1 2x(tg a 1 - tg a2 ) dx.
)o + 2xtg a2 + 1) (x2 + 2x tga1 + 1)
(x2
. '·
Cu,m x 2 + 2x tg a2 + 1 > O şi x 2 + 2x tg a 1 + 1 > ll, rezultă '·că sgn ({l(a 2 ) - I(ai)) =
= - sgn (tg as - tg a 1) = -sgn (as - a 1 ). Din această relaţie rezultă că J(a) este o funcţie mono-
ton descrescătoare de a. ,
b) Avem !(a)= ( 1
Jo (x + tg a) + 1 -
2
1
tg 2 a
dx == .
V1 -
1·
tg 2 a
arctg x
1 -
+ tg a
tg 2 a
loi =
'.l _:.. tg a tg a ) 1 y1 - t.., a
= Vt i , (
-;===== arctg
- tg a 2
·
1 - tg 2 a
. - - arctg ,
1:..... tg 2 a
= Vt======
- tg
arctg " •
1 + t~a 2~
D ec1. 1·m1 /(a) = -·I. . De asemenea avem

&-+ ~ 2 , •
I('")
-
4
~o x:::::1
1
-----
2
'1
+ 2x + 1
1 - - d x -=
dx = ~1 · -
o (x + 1) 1
-
' 4
- - 1
x+1o
-1
1 == .!. . Deci
2
funcţia,· este continuă pentru a = 2:..
4
?.2.46. Fie 9 : [a, b] ~ R, q;(x) = (x - a) (x - b) i: f (t) de. Funcţia cp este, evident, ded-
vabilă pe [a, b], iar deriva~a sa este c;/(,c) ·=· (:lx - a - b) ~: f(t) dt + (x - a) (x - b) f(x). Pe de
altă parte, ip(a) = ip(b) = O. Aplicînd teorema lui Rolle, rei.ultă că există c &: (a, b) astfel ltncit
201
(2c - • - 6) ). f (t) dt + (c - c} (c - b)f (c) ..... D. Din relaţia ie mai sus rezultA egalitat.ea de
demonstrat atunci şi numai atunci cind c ::f:: a -!- b ceE'.a ce este echivalent cu faptul că
2
r(a!b)~L
'
7.2.47. Facem schimbarea de variabilă :i;tn =t şi atunci
t _x'n-1f(~) d.i:
~o
= -1 ~· x2nf(.i:?)2n~n-1 d.i: = -1 ~1 tf(t) dt.
2n o 2n o
7,2,48, (Jl fi(x))' = f~(x) ,i fi(a:) + fi(x)f;(x) Jl fi(x} + ••• + f~(x) îi fi(x) = n.
Prin integrare pe intervalul [a, b] obţinem
cb (ii fi(x))' dx = (b n dx- JÎ fi(b) - JÎ fi(a) = n(b - a).

Jii i=1 Ja 1=1 i=i
7.2,49, Deoarece feste derivabilă pe [a, b] rezultă căf este contini.1ă pe [a, b] deci feste
integrabilă pe [a, b] şi aplicînd formula obţinem ~:r(x) dx = f(x1) (b·- a), Xie{a, b), (*l·
de medie
Deoarece f: [a,.b]-+ [a, b] este surjectivă rezultă .că există x x, e [a, b] astf~l încît a = f(x,) şi
3,
b = /(x3). Ţinînd seama de (•) obţinem ~: f(x) dx = f(x1) (f{x2) - /(x,)), (•*)· Cum f este, deri-
va.bilă pe [a, b] rezultă că feste derivabilă pe intervalul determinat de punctele x3 , xi e [a, b]
astfel incit îi putem aplica teorema creşterilor finite. Rezultă. că există x 2 e (x3 , x 4 i astfel incit
f{a:a) - f(x,) = f'(x2) {xa - .x,), (••*l· Din (**) şi (•**) rezultă că ~: ((x) dx = f{x1 )f'(x2 ) (x3 - x,),
7,IUO. \a . f(x) dx = (a. f(x) dx + (O f(x) da: = (a f (x) dx + (a f/-x) dx =

J-a ek:c + ·1 Jo ek:c + 1 · J-a. ekx + 1 Jo er~ + 1 Jo e-1'~ +1
= ~ao f (x) ( - 1- + - - 1 -) dx = ~a ftx)
',
ekx+1 e-k:1:+1 o dx.
','.2.ol. (b f{x) dx = (b f(x) dx + (O f(x) dx = (l> f(.T) d.x + (b f(-x) dx =
J-1, ak:c + 1 Jo ahx 'l + J-b ahx + 1 Jo ak.t -:- 1 Jo +1
a;-hx
= ~bo f(x) { ---+

1
a~ + 1
·
- 1
- ). dx = ţbo f(x) dx.
a-Jz,c + 1
7,2.r;2, (b f(x) dx = (b f (x) dx + (O f(~) dx = (b f{x) dx + (b f(::;;:x) dx =-

J-b afl(X) + 1 Jo ag(x) +i J-1> aYi'XJ 1+ Jo aglxJ ·i· 1 Jo q,Y(-x)+ 1
= (b
Jo f {re) ( aO(x: -t-, i + a-g·;
· +1
)dx -= Jo(b f{x) dx.
l 1
0
7,2,li3, Fie h : [O, r.] ~ R, h(x) = f(xj - cos x. Deci h este continuă po [O, r.] şi deci inte.
cr. cr. cr. ,r.
grabiH't. Atunci Jo h(x) dx = Jo f (x) dx - Jo cos a: dx = Jo f(~ dx = O. Conform teoremei de medie,
există a e (O, r.) astfel încît O = (1t h(x) dx = r.h(a) = r.(f (a) -
Jo . a) - f (a)
cos =. cos a.
201
7.!.64. Fie B :[a, 6]--. R, -gfa:) = ('• f(t) dt (• f(t)dt. Funcţia g tndeplineşre condiţiile teo,..
, )a )a:
remei lui Rolle pe Ja, b] deci există ce (a, b) astfel încît g'(c) = O. Dar g'(x) = f(x) ( ~: f(x) dt -
- ~: f (t) dt) şi deci g'(c.} = O,.. f(c) (~: f(t) dt - ~: f (i) dt) == O de us.Cile enunţul.
0
7.2.56. Fief [a, ·b] _., R,/..,,)
: = ~: v(t) dt • ~: u(t) dţ şi f,;e g(t) = ~ v(t)dt, h('t) =) u(t) dt". Avem
f(x) = (g(x) - g(a)) (h(b) - h(zl) şi deci f'(x) = v(x) (h(b) - h(-x)) - u(.x) (g(xj - g(a)) =
= v(x)
(b
)x u(t) dt -
ex
'4x) )a v(t) dt. Deoarece f(a,) = f (b) = O atunci conform teoremei lui RoU.
există c e (a, b) astfel încît f '(c) = O şi enunţul este dem®strat.
7.2;66. Fie g : [a, b] _., R, g{:t) - {a: - a} ~: f (t) dt + (b - x) t f(t) tlt. Deoa,,eoe g lnliepliaeşte
condiţiile teoremei lui Bolle atunci există ce (ti, b) astfel tnctt g'(x) =. O. Dar g'(a:) = ~: f(x) dt -
- ~: f(t) dt
unde rezultă enunţul.
+ (2z - a ţ b)f{x) şi obţinem s'tci = t f(t) dt - }: f~t) d.t
1
+ {2c - a - b'f{c) = O de
7.2.67. Notăm r-11x) = y - X = f(y) şi atunei y(c) = a, = f'(y). Deci

y{d) ·= b, x'
(I> f(x).dx + (d f-1 (y) d.-y = (b f(x) dx + (Y(d> yf 1(y) dy = (b f(x)"dx + (I> xr(.x.) dx = \b (tef'(.l>) +
Jo )c Ja J11(0) )a Ja ,:a
+ f(x)) dx == ~: (a:fl:i;))' dx = .xf(x) C= lif (b) - af(a.) = bd - ac.
7.2.68. Se face schimbarea de variabilă t = rel.

-x+b
.
7.J!.60. Se notează a: + 1J = t şi atunci g(x)
.
=~
Xff
fţt) dt şi se obţine g'(x) = ffx + b) -
-f(x + a).
7.2.61. Se notează h(x) = (f(x) - Â g(a:)) 1, i.eR şi atunci ~: h(x) d;, ;;;,= O, (V)') e,R adică
1 8 ~ b g8(a:) dx - 2i. ~b f(x)g(x) dx
a a
+ ~ba f 2 (x) da::> O. Am obţinut un trinom de• gradul 2 în ;,,,
'
pozitiv (V) Â e R. deci Â ~ O.
7.2.66. Avem .F'(x) = (x - ,ct) (x - 13), .F'(x) =O,.. x1 = ex, x 2 = 13. F"(x) = (x - 13) + (x - ex);
F 6 (cx) = ex - 13 < O, deci în x - ex funcţia are un punct d!'l maxim. F',13) = 13 - ex > O, deci în
x = 13 funcţia are un punct de minim.
r~ ~:, ~> r ~:,

7.2.66. Din inegalitatea
(~:,(x)g(~) dx 2(X) dx • 1(X) dx Obţinem (~: f (z) Sin ,X dx ~ 1(x) dz ~: Sin 2 X dx;
(~: f (x) COS r ): (

X dx ~ 2(x) dx • ~: COS 2 X dx. Adm1.înd obţinem (~: f (x) sin X dxr +
I~:+ /(:c) cos X dxr ~ ~:, (x) dx (~: sia
2 2 X dx + i: cos 2 X dx) •
Dar ~: sin 2 x dx + ~: cos 2 z dx = ~: (sin 8 x + cos 8 z) dx = ~: dx = b - a de unde rezultă inega-

litatea cerută.
202
7.!Ml7. Fa:cem schimbarea de varlabiIA z == f(y) şi avem
I= ~
b
f..,1 (f(y)) df(y) =
~r-l(b)
yd(y) = yf
,,'(b)
-
j'-1(1,) f'(y) dy =
a ,•(a) 1'(a) r-•(a)
1 - aria FBDO - aria Ji'BAE - aria EAC(!.
f 1111l -- :B
f:.---~------
I:" \'#.\ I ,
'js>' I
,.., Col E__ - _A . :
I
I I
I
I
I
•c ..........- _ _-'-b"'"----....11
-::ciot----...-.Jo..,._
Fig. ?.2.67 •
7.2.68. Fie Q(.x) primitiva funcţiei f(.x) = P(.x) deci Q'(x) = P(x). Din condiţiile date
rezultA atunci că Q(.xi+l) - Q(Xi) = O, 'i == 1, 2, ••• , n. Rezultă deci că Q(.x) = a(x --:- x1) (.x -
n
- z.) ... (:c - x11) +k şi deci P(x) = E a(x - .x1) ... (x - x,_1 ) (.x - xi+1 ) ... (x - Xn+il·
i-1
1.tM9. l1 .tkP(x)d.x = l1 a:clW4dx + (1 bxk+1dx + l 1 cxkdx =_a_+ _b_ + _c_ = a1r.

Jo Jo Jo Jo k+3 k+2 k +1
. temul : -a
A.vem .s1s + -b +. -c = a 1; -a + -b + - = a a + b"+ c -= a 8 de unde rezultva a, b şic.
C
8; -
. - -
4 · s 2 · 5 , a s 5 4
7Jl~'10. Avem f(x) ~ f(x) 4' f{x) şi g(x) ~ g(x) ~ g(x) , (V) x e [O, 1]
P(n) 1 +P(n) +x P(n) Q(n) + 1 Q(n} + .x Q(n)
şi deci ( 1 f(x) dx ~ l 1 . f(x) dx ~ ( 1 f(x) dx şi ( 1 ·. g(x) dx <; (1 g(x) l
d.x ~ 1 g(x) dx.
Jo P(n) +t Jo P(~}+a: Jo P(n) Jo Q(n) + 1 Jo Q(n) +x Jo Q(n)
RezultA că fi f(x) dx ~ ( 1 g(x! dx de unde obţinem că: ( 1 f(x)dx ~ P(n) + 1 ( 1 g(x) dx.
Jo P(n) + 1 Jo Q(n) Jo Q(n) Jo
Deci, Jim l 1 f (x)dx ~ lim P(n) + 1 l 1 ·g(x)dx = O de unde rezultă că (1 f(x)dx ~ O. Deoarece
n-'>-ai Jo n->-ai Q(n) )o )o
f(x) ;.i. O, (V) x e [O, 1] rezultă, ţinînd cont de contin~tatea funcţiei f, că f(x) = O, (V) xe[O, 1].
7.2.71. Se foloseşte interpretarea geometrică a integralei definite.
7.2.72. Folosind teorema de medie referitoare la integralele definite avem; m(b - a) <
< (b f(.x)dx < M(b - a); m, M fiind marginea inferioarA respectiv superioară a funcţiei f pe
)a •
intervalul [a, b]. Pentru a determina marginea inferioarA şi superioară ale funcţiei f pe inter-
valul [5, 8], f(x) = 2x - 9 studiem monotonia funcţiei f pe acest interval. f'(xl = 28 > o,
2x +5 / (2x + 5) 2
(V) x e R - {- : } . Deci funcţia f este crescătoare pe toată mulţ.imea ei de definiţie.

m = f (5) = _!_ , M ,... f(B) .., ..!,_, • • 5, b = 8, 6 - • ... 8.
15 a
203
7.1~78. NotA:m integrala cu I. Integrtnd succel'liv prin părţi de n ori, avem: z, = :z:,
u = (1 - xP)n,. I= 1w j 1
O
I + n:p ~1
O
a:P(i - xP)n-1dx = np ~1
O
xP(·l - ,TP)n-ldx; -i•' = .,,P: :.,
a;P+l
= --,-. ,
p .... 1
u=('i-xP)n-1; u'= -p(n-1).xP-1(-I- xJ')n-~. Der.i l=np ((zw) 11 + (n,- i)p (1 x Pi1 -xPJn- dx) = 2 2
· !o p + 1 ,o
n(n - 1)p2-1 ~
= -'----'-"-- x2P(1 - xP1n-2dx. tn final obţinem I= . nlpn
· .•
p +1 (p + 1) (2p + 1) ... (np + 1)_
7.2.74. Pentru determinarea coordonatelor lui A 1 şi A 2 se rezolvă ecuaţia sin x = t care în
intervalul [O, 2r.] are soluţiile x1 ""' arc!'lin t şi x 9 = r. - arcsin t. Deci avem A 1 (arcsin t, t)
şi
.A 9 (r. - arcsin t, t). Distanţa dintre puncte va fi dată dE' relaţia :! A- A 1 9 :J = V----=---,---
(r. - 2 arcsin t) 8 =
= r. - 2 arcsin t, (.. :;;;, 2 arcsin t). Calculînd integrala, obţinem I = ~: (.. - 2 arcsin t) dt =
=r.t '!' -
0
2 ( 1 arcsin t dt =·r.- 2
Jo
(t arcsin t '1
1 - (1
o Jo V 1 -
t _
t9
d:J = r. - 2 arcsin 1 - 2 VT=""ii 111 = 2.
o
7,2.75. Este cunoscută următoarea proprietate a funcţiilor continue: ,,dacă f(x0 ) =I= O unde
f: [a, b]~ R, continuă şi x0 e [a, b] atunci pe o întreagă vecinătate V a lui x 0 avem f(x) =I= O
pentru x e F". Astfel pentru x e V',,_ {x0 } avem (:t f(t)dt = (x - x 0 ) f('f.) unde 'f. e (x0 , x) c V,
Jx,
deoi ~e V. Deoarece x - x 0 =f:: O şi f( ~) :fo.O ~ (x f(t)dt =f::. O.
Jx,
1.0.76. a) F ,[-2, •J - R, ,Fix) - 1: fl<idl, f(r) ~ '[; ]- I -j -3, :x E [-2, O)

-1, xe[0,2)
1, :CE [2, 4)
8, :c = (a
(=
Jo -3dt = -8:c, :x e [. .,....2, Ol
F(x) =
(X .-dt = -:x, x e (O, 2)
Jo
~
2
O
-dt + ţ=2 dt= -2 + :t· - 2 = tt - 4,
·
.r.,: e [2, 4]
4
X
Fig. 7.2.76
deci. graficul arată ca mai sus.
b) Dacă q e (O, 4] => /t'(t) < O deci ~; F(t)llt < O şi condiţia impusă nu se realu:ează. Dacă
q e [-2, O) atunci:
(
4
F(t)dt = (O F(tjdt + (4 F(t)dt = (O -3tdt + (2 - tdt + .(i (t - ')dt = 2.. q2 - ţ. = o.
Jq Jq Jo Jq Jo J2 2
Ecuaţia are o singură soluţie în interYalul (-2, O) şi anume q

. = _ _2·~
v_
u •
3
204
7.2.7'1., al Se integrează prin părţ.i şi se obţine ln =,x ln(1 + xn) 1: -n ~: 1_~n:i" dx =
, + xn) I!1
= x lnll -nx
!1
+n
}1 1
dx = ln 2 - ·n, n
, ~1 dx
+ xn + xn
'i·
,o O . O 1 O 1
Prnt.ru n = = 2 ln 2 - ·I.
1 so obţine 11
Peritru n = 2 se obţine / 9 = ln 2 + .::. - 2,

2
Pentru n = 3 se obţine / = 21~ 2 + n~a - 3 3.
b) In+t. - In =
1 1 + a;n+l
ln - - - - dx. Dar· pentru x subunitar avflm xn+1 < xn, de unde
~
o 1 + xn
.rflzultă că In+t - In < O, deci şirul este descrescător şi In '¾ 1 1 pentru orice număr natural. Cum
ln (1 + xn) > O pentru x e [O, 1] înseamnă că In este pozitiv. Conchi<l,:,m r.i"t ln este mărginit.
7.2.78. Folosind Morema mediei obţinem că există t1 şi· t 2 între --~- si !_ astfel incit
n-1-i · n
In = (arctg' nt1) (.!.n - -n-t-1 1- ) , "Jn = (arcsin nt9 ) (.!..n - -n-!-1

1-'-). Dar funcţiile arcsin şi arctg
sînt monoton cr0scătoare, deci
_n_·)--
( arctg
+ + ·1)
< In' < (arctg !!..)
n 1 n(n
1- -
n n(n
1
+ 1)
,
. +n1.)----<
(arcsm-·- + n
< arcsm- n) n(n
1
1)
J'·
n ( .
n n(n
1
+ 1)
...
Trecînd la limită în stînga şi în dreapta şi folosind criteriul „cleftelzd" obţinem lim 111 = ..:. ,
n~,., 4
. Jn
I1m =- 1t • 1.
iar raportuI -In t·m de spre -
n-+o:> 2 Jn 2
'i'.2.79. Fie m e N şi fie m~ :z: <l m + 1; atunci avem [x] = m. Vom avea de asemenea
(m+i dx = lim (m+1-& dx = lim (m+i..:..s d:z: ==
Jm [x]8 + [:z:]' -o
E>O
Jm+s [x] + [xJ s>O Jm+• 2
,
E-+0 m2 +m
= .
I lffi --- X
1 lm+t-e =. 1·l f f(m + 1 - e - m - e)
i---"------.:.
1
-o
E>O
m2 +m m+e :-+O
e>O
m2 + m m2 +m•
Atunci, (n _d_x_ =
'
Jt [x] + ·[x] 2
n-1
E
i =1
.
r2+1·
Ji-r- [x] [x] 9
dx .
n-1
= -~ _!_ =
iaa.==:l i~ ..;- i
n-1
E _1_
i. =i (i _t„1) i ~
n-1
>---. (.!i __i -!- ·_1 )
1
=
-= 1- .!.. . Prin urmare lim J1 [x]

n . n-+:o
(n __c!.::_ = lim (1
2 -!- [x] n-+:o
- .!_) = 1.
n
7.2.80. f continuă=> f 9 cotinuă ca f 2(x)dx exiRtă (~) a~ 0. f~(x) ~ 0 ~ la f 2(x)dx:,;:i, 0=>

deci
Jo · Jo
=>Va~: { 2(:r:)dx există. f continuă=> f + :.. continuu 9-er.i inteirabili"t (V)). R. (f(x) + :i.1 2:,;:i,o => e
=> ~: ({ (x) + i.) dx > O.
9
205
ţ: (ft-;) + ).}ldz = }o (f'(~ + 2Â f(x) + i>.1)d.z = ţ: f'(x)da, + n !: f(a:)da, + '-1 !: da, -
-= i,.1 a + 2i.. ~: f(x)dx + ~: f (x)dx > O, 2 (V) Â e R. Arest trinom de gradul 2 în Â are un semn
constant (V) i,. e R deci 6. < O- (~: f (x)dx r-a f: f 2{x)dx < O de unde· enunţul. Pent:u
aplicaţie fie f(z) = V'x.sin X şi a= 1t deci ~: v-;; sin X da;~ -V 'lt }: X sin 2 xdx = 'lt~?t. Deoarece
V~ sin x > O, {V) x e [O, 1t] rezultă inegalitatea.
7.2.81. tn integrala ~: u-1 (t)dt facem schimbarea u-1 (t) = q, - t = u(qi),t' = u'(q,) şi avem
}: u-l(t)dt = ~: q,u'(q,)dq, = q,u(q,) 1: - ~: u{q,-)dq, de unde rezlilltă ~: u(qi)dq, + }: u-1 (t)d~ = ab.
Pentru aplicaţie se consideră u(x) = arctg (sin x).
7.:!.82. Dacă n= o sau n =1 1 egalitatea este adevărată. tn adevăr cu notaţia Ik = ~: cosit x da;.
/ 0 = ~: dz = x ,: = b - a, 11 = ): cos x dx = siµ x 1: = sin b - sin a prin urma~e 1011 =

= (a-b)(,sin a-sin b). Pentru a calcula 1 2, folosim relaţia cunoscută Ik = k - 1 111-2, keN*'\. {1 }, (*).
k
Rezultâ. că 18 = ~ 10 = + (b - a) de~i 11 12 = ~ (a - b) (sin a - sin b). Dacă ne N*'\., {1}
atunci înmulţind membru cu membru egalităţile pe care le obţinem din (*), pentru k = 2, 3, ..• ,
n+1 găsim 1,nln+i =- 1- (a - b) (sin a - sin b).

n+1
ff ff ,.
7.2.83. a) Avem ln= )~ cosn-•t(1- sin 2t)dt = )~ cosn-lltdt - ~: (cos•-atsin t)sin tdt=l11-2-l.
,r ,r
Calculăm pe I integrînd prin părţi: J = - --1- (sin t cosn-11) 12 + - 1- l 2 cosntdt = - 1-In.

n- 1 o n - 1 Jo n- 1
,r
Deci. In = 1n-,, - -
· 1- In de unde In = n-
- - ·1 In-a, n = 2, 3, •.• Pe de altă parte I.,= }2 dt =
n-1 . n o
,r ,r ,r
... (t) I~= ; , 11 = ~~ cos tdt = sin" t I~ = 1 deci 1.z = : 10 = : . ; , J~ = : ]~= : ,
3
I,= - 12
1•3
=- - . -1t , 16 = -4 1 8 = -·--.
2•4
Deduoem că / 8p = 1•3
··· (2p - 11· •..::.
- ,
4 2•4 2 5 3•5 2 • 4. •• (2p) 2
J2P+1 = 2 • 4 ... (2p) • Pentru p = 1, ambele relaţii sînt adevărate. :Presupunîndu-le adevărate
3 • 5 ... (2p + 1) - .
pentru p şi folosind relaţia de recureaţă obţinută, rezultă imediat că ele sînt 1adevărate şi
pentru p + 1.
>
b) Deoarece pentru xe[-1, 1], 1 - x 2 O atunci graficul funcţiei feste deaBUpra axei Ox,
r•
deci A = Jo f(x)dx =
P (1 -
J, , / - .
e 1}' v 1 - o:1 dai. Efestuind schimbarea de variabilă z = sin t
,
206
ff --,........,,. ff
obţinem A = ~0 (1 - sin 2t)'3
2
V ~1 .,.... SÎîl 2t cos ţdt ===
~2
0
1 .• 3 • 5 • 7 7t
cos' tqt = / 8 = -----. -
2•4•6 2
37'1:
= --.
256
Volumul este V
14 ! ! 2 048
= "~: f2(x)dx = 'Jt ~: (1 - x2 ) 7dx = 7t i: ,,,
(1 - sin8 t) 7 cos t qt =
,,,
'lt ~ : cos15 tdt =
=n:115--'lt
1,511
=---.
6435
7t
7,2,84:. Presttpunem că~: f < O şi ~: f > O. Di11 conqiţia ~: f < O rezultă i,mediat că existl
. (d
Xo e (a, b) cu f(x0 ) < O. Analog din t:ondiţia Jc f> O rezultă că există Yo e (c, d) cu f(y 0 ) > O.
Presupunem Xo < Yo şi considerăn, fu.ncţiila F(a) = ca, fdx, X e R şi G(a;) = (~· fdx, X E R.
Ja:, )x
Distinb,em cazurile: a) (Y• fdx > O; b) (Yo fdx < O şi c) (li• fdx = O.
Jx. Ja,., }a,.
a) Dacă P'•
Jx. f < O, at~1nci F(11 0 ) > O. Deoarece f(x0 ) < O există x1 e {Xo, y 0 ) cu f(x) < O,
(V) x e [a:-0 , x1], decl F(Xi) = ~: fdx < O. Cum F este continuă, ea are proprietatea lui Darboux
deci din F(x1 ) < O şi F(y 0 ) > O dedµcem că există y 1 e (a:1 , x0 ) cu F(y 1 ) = O deci (Y, fdx = O.
Jx,
b) Dacă ~= fdx < O, atunoi ~(a:0 ) < O. Deoarece /(y0 ) > O există y 1 e (Xo, y 0 ) cu f(x) .~ O,
(V) x e (y 1 , y 0 ) deci (li• fda: > O. Cum G este continuă şi G(x0 ) < O, G(y 1} > O, există xi e (x0 , y 1)
Jv,
cu Gfx1 ) = O deci (li• fdx = O. Prin urmare există «, ~ e R, or;< ~ astfel tRctt ( 13 fdx = O;
J~ J~
7,9.86 1 Avem f(x) =o h(x) - j_ (X h(t)dt, {V) x e (O, a]. Prin derivare Sţl obţine f'(x) === h'(a:)-
)o
r
x
){~l-r " 4(t)4ţ •

- 0 · • Deoarece f este continuă pe (O, a], g este derivabilă şi g'(x) = f(x) . ..,.
x2 X
• ..,,., h(x) + 1~ (x h(t)dţ, dedl!,c,em că f'(x) = h'(x) + g'(x\ =(f{x)-g(x) - h(x))' = O, (V) xe(O, a].
IE X Jo
:peci fix) - g(x) - h(x) = C, (Ce R, constantă), (V) x e (O, a]. Făcind x = a se obţine
C = f(a) -:- h(a) - g(a) = j_ (a lt(t)dt .., j_ (a h(t)dt = h(x) - f(x) + g(x), (V) :r- e (O, a].
a Jo alo
7~.86. ExpUciţtnd fl\J).CHa f reJultli că f(x) = .-i:8 pen.tru x e R._ şi f(x) = :x2 pentru a: e R+.
O primitivă a lui f este funcţia F: R-+ R cu F(x) ;:;:= ~ pentru a; e IL şi.F(x)-. x2 pentru
4 . 3
Capitolul 8
-PROBLEME DE SINTEZl
•. • x · =
81
'
- -12 , :c = C)
~ pune te. d o m1mm,
. . :c = -12 pune t d e maxim.
..
8.2. Domeniul de este E = R - {x1 , xa}, unde Xi, x 9 sînt rădăcinile (reale) ale
definiţie
-2 (2xa - 2mx -i. m 2 _;_ m
numitorului. Avem f'(x) = . ' , 1)
. Deoarece numărăţorul are rădăcini +
(2x2 + 2x _,;.· 1 - n 9 )a
complex.o (V) m e R rezuJtă dl. f'(z) < O, (V) x e R,, deci f' nu se poate anula şi f nu are
puncte .de extrem.
I
8.3. a) Funcţia feste continuă po R şi derivabilă po R- {-1, 2}. b) Deri:vata funcţiei în
2x - 2, xe (-ro, -1)
punr.tolo în care există ffite f'(x) = -~x + 2, x e (-1, 2) · •
1 , xe(2,co).-
Tubloul de variaţie este:
a: -oo -'1 1 2 +oo
{'(x) + o +
x (m) (.lf) (m) Jf
f(x)
o
Jf
4
"' 3
Re1.i1Iti\ că x == -1, x = 2 sînt puncte de minim iar x =1 est.o punct do maxim.

a x "°'a.:.. an
8.4. f(x) "" {
a + 1,' x =f= a +' an , n = ·1, 2, ... undo a E R.
8.r.. Dacă în
,
identitatea: P(x) = t.
i=O
P(il(a:) (x ~ a:)i înlocuim
ii
x cu t şi a: cu t - 1 obţinem:
n n
P(t)
·
= E Piil(t -
·,=O
1) ~. Do aici
i.
obţinem P(k) .,... P(l, - 1) = E J>(il(k- 1) ~ii
i=l
de unde
~
tţ''i
(P(k)-i(lc- 1)} _=
. i=I ii e=O
t
_ţ.(B1 P(i)(s))- P(n) - Pi O) = t ~ \f:'6
t=i
Î°f'
ii
1
P(i)(s)) = 0-P(n) = P(O)
şi enunţul este demonstrat.
8.6. a) Vom considera două cazuri: n = 2k şi n = 21~ + 1. tn cazul n = 2k avem ~ x- 1.
Din x e (1, oo) => x 3 - 1 > o, ... , xn - 1 > o, ded domeniul maxim al f.uJlcţiilor este (1, co).
tn caznl n = '21,, avem: x E R'-.{-1, 1}.
1 o o ••. o
1 f1(x) o ... o
b) f(x) = 1 o fa(x) ... O = 1f1(x)f:i(z) ••• fn(z)
·
= r-1
x-'l
1
v'.:i;a-1
1
···r xn--1
.•. o
1 ·o o ••• fn(x)
1 1
= (x - 1)
v' (x + 1) (xll + x + 1) ••• (xn-1 + xn- + ... + :c + 3 1)
• c) ~/- •
v ni
208
=
8.'i. 1) Fie xa = f(x1), Atunci I x/-- :ti I I f(z*) - f(x1) I~ ct I x* - x1) I= ct Ix• - f(st•) I
adicli. s-a verificat primul pas al procedeului de ţ~ducţie. Presupunem adevărat fap.tul că:
I x,i-,, - x,i I ~ ct1H! x* - f (x*) !, Atunci I x11. - Xk+i I = ! f(Xk-1! - f{x1J I <s:; ct I x11-1 - x11 i ~
<E;;' cmA-l Ix* - f(x*) I =-= u.h Ix* .,,_' f(x*) I c.c.t.d. - ·
2) Avem: I Xn - Xn+p I = I Xn - Xn+i + Xn+i - Xn+a +... + Xn+P-1 - Xn+p I~! Xn-Xn+il +
+ I Xn+i. - Xn+2l +···+I Xn+P-1- Xn+PI ~ (u.n + ,,_n+i + .. ,+u. +P- )I x*-f(x*); < ~lx*-f(.z*)!,
71 1
1-ct
Faptul că membrul drept tinde către zero, rînd n.-+ oo este în fond suficient pentru a afirma că
şirul este fundament.::ţl san şir Ca11chy. Gn şir (.r.nJ SC\ numeşte fundamental dacă {V) s > o,
(:I) n(e:) astfel încît pentru n ~ n(e) şi (V) pe N să avem I Xn -- xn+p l < e:. Dacă notăm
I x* -f(x*) I . lu e - ln
C = '--~-- ş1 lunm e: = Ca.71 , rezultă n = · - - - . Alegem n(e) =
[ln e - ln
- - - + 1.
C C]
1 - "- ln a. , ln ct '
Dacă nu şir de numere reale este fundamental atunci este convergent, adică are o limită unicii
şi finit.A.
3) Fie z. = lim Xn• Avem Zn+1 = f(xn) şi trecînd la limitli . lim Xn+i =n-i,.oo
Jim f(x71 ) - x, =
n-+a:> n~oo ·
... .f (Jim x71} = f(x,,), c.c.t.d. Faptul că lim f(x71 ) =f (lim Xnl rezultă din r.ontinuitatea f1mcţiei
n~co n~co n~oo
asigurată de relaţia (*).
I.I. 1) Fie x, e (O, oo). Şirul numeric de termen general Un = Vx0 + V;r0 + ... + Vx.
este convergent (fiind monoton, crescător şi mărginit) elitre l = 1 + V!.+ rtxo • Pentru :r.1 = O
I
şirul se reduce la O; O; O; ••• avînd ca limită pe -O. Deci limita este dată d-e funcţia
o daclc=O
f{•) = t+V~ daci•~ O·

2
2) t_+ Vi'Ţ'i'i
2
== E.-1 +V1+,x= 2P -v1-'-4x= 2"-q-1 + b= 4r- 4;q+q' -
q q ' q q
- 4:r, = 4P'-: 4pq-:r, == p• - pq-x =pi __ !!... Rezultă că f(x) are o valoare raţională cînd z
, qs q~ qa q
este ~gal c11 diferenţa dintre pătratul acestui număr raţ.ional -şi el însuşi. Fiindcă x > O rez1Jltă
că : dacă ~ pozitiv trebuie s1\ fie supraunitar, ollţ.inem x e {~ ( : - 1) Ip>q,' peN, q e N•}.
3.) Funcţia f este disconti_nuă în origine. Schiţa graficului său este un arc) de parabolă
·
pe (O, ao) completat cu originea.
.. - · ·
Ecuaţia y =---=
1 -L.
'
v1+ --
ftx ·
, reprezintă un arc al parabolei
2
x = y1 - y, Această discontinuitate face ra f pe [O, c,o) i,ă n11 aibă proprietatea lui Darboux;
pe (O, oo) fiind continu/1 are proprietatr.a lui Darboux.
8.9~ g nu e continuă în .x = O, g nu este derivabilă în x = +·l, x = O şi x =2 asimptote

verticale, y = 1 asimptotă orizontală ~i y """' x + 7 asimptotă ohlictl,
8.10. Negaţia propoziţiei din enunţ este „Exist4 o funcţie f : R-+ R, strict crescătoare pe
(-ao, Oi şi strict crescătoare pP. [O, oo), carp. mL ~te strict crescătoare pP. R:". KAgaţia este adevărată.
209
,..-~.~-, f UQcţia
I......._.,..1a..x. . -n
f : .... .,..., R, f(:ţ) = { :,:,
_ 2 (-,co, ) O) este, ev1'd1mt s tr··wt· crr.sc~_oare
:,: E
_ (O ><t pi;·
X , XE ., 00
f-.oo,O) şi ~triot crescătoare pe [O, oo). Dacă x1 = -1 şi x 2 = O, atunci f(x 1 ) = -1 şi f(x 2 ) =;: -,.2.
Cum :i:1 < x8 şi f{x1 ) > f{x2), rezultă că funcţia, f nu este strict crescătoare pe R. Negaţia
pqJozj,ijl!i dln eJiuntu! proţilew.ei fiind adevăra,tă! vropo;iţia d<\tă este fa.lşii.
. .
8.J.1• A '9elQ. uk ==
--
U11+1 - f(k + ou". , de un de np -i_1'- uk+t ..... ,r1r + 1)lT,,
" == Dl? ------~---,
. . U1t7' "l;I,,. - f(k)U1i""'l. li=\ U11.,..i .=l U4 - f(k)U11..,ţ
n (l+f{p + ~)) ;,- n..,..ţu-. ~,

U lJ f{ )U . U n..;.,t 11
ŞA~ 4 a 1>+1__ -. +1
p . P a<lică ·l + f(p + 1) ;= ~+! şţ apoi
Uo Ui - fi1lUo Dp t=fi l=tJ Vp
~ol: Vn - ('(1 + f(t)~1 + f(S)) ••• (1 + f(n)).

8.Ul. I z(t) I> O, (V) te [a, b] ~ I ,Ţfl) I > O, (V) t e [a, b] şi z continuă pe (q, bl
. · 1 + i x(t) I
bnplioA. . I _:ţ f . contin,-gă pe [a, b], deci integrabilă pe [a, b]. ReiuH~ dcr.i că f(x) =
1 + Iz I
= (" ! ai{t) I dt > O, (V) x e X. Prin urmare f(x) = O- Ix ! = O - x = O. Pentru
)4 1 + I z(t) I 1 + I :r: I
•
Clfl(le
D.
.u, v e.,... avem u ~
n-
v - -- ~
v -
--.--. Şl
. \\ec1
,1 • •
o.r10are f'
iir „1 m, ~
R
e .. avem:
l--1-u i+v
lm+11f ,< lml+lnl == !ml + lirtl ~ Im[ + [Al •

1+lm-+nl 1+1ml+!nl 1-t-lm(+lnl 1-!-[ml+lnl '!+Im! 1+lnl
Prin urmare oricare ar fi x, y e X avem:
I (.-r + 11l/t) ! ~ I x(t) I + I y(t) I ~ f(~ + y) < f(x) + f(yJ.

1+1(.x+y)(t)I 1+1xtt)I 1+iy(t)I
~~- tl AV(lffi: f'(*l =Ş;r + 5>0, (V) ;re.~. R!lZIJlt.ă l:tecţ c{\ ţuncţia y = .P(z}, cgl}tinuă,
este strict crescătoarepe domeniul R de definiţie şi c·nm P 0 (.x) = 6x estt1 poziti_vă pe /O, oo) şi
11,~tivă J.i (.,....IX?,, O) rezultă, că funcţin este conva:11;ă pe (O, cc) şi o~moavă, pe (=!N., O), P~ngtul
~, inflexiune esţe 4,(0, -1) şi tabloul de variaţ.ie corespunzător este
y
• '""'_. • + +•
.P'(s) + + + +
-----,.
P(s). -cc, ~ ~ + +oo

~
P'(:,;J o + + + +
Fi.J. !\.1\l
la figura 8.18 avem graficul corespunzător.
110
') ea. l10) - ... t, P(t) - 5 la, .fti., "'!!' i, ne o •lngur& ,Adlcl~ nall ('9\ (tl.'lt.ficul),
rezultă că rădăcina reală se găseşte în intervalul (O, tl). Dar1 P (.!.)6 - - .,:!!.
lf.G
..._ O, P (.!.)i ,_
= - 1- > o, deci rădăcina se află ln intervalul (1/6, 1/5). Aplicarea o singură datl a metodelor
125
coardei sau tangentei pentru intervalul de "mai sus conduce la 0,19 <:'I~ <i O, 2; ·fi fiind rădlcina
rea.lă respectivă, deci z 1 , calculată cu două zecimale exacte, este 0,19.
c) Dat fiind că singura rădăcină reală z 1 este situată ln intervalul (O, ţ), nu avem zi lntreg.
Să admitem că z 1 este raţional, adică există p, q e N* astfel lncît z 1 = p/q (putem presupune
că p şi q sînt prime între ele, to caz contrar simplificăm cu c.m.m.d.c. al lor). Re:zultă:
3 5 \ "
!!_
~
+ .l!..
q
- t =- o • p' + 5pq1 = <t • p(p1 + 5p 1) = q•. Rezultă p I q8, deci p şi f
.
au divizori
comuni, contrar ipotezei. Rezultă că rr:i nu poate fi ~u,măr raţional.
d) Conform punctului precedent, singura rădăcină reală nu este raţională, deci timpul C8l'llt
este infinit, sorierea ei zecimală neadmiţînd perioade,
8.14. t•. Deoareee r( O) = &-1, formula creşterilor finit.e de-rine (6 - a.)-liln 6 - ln a) == &-1.
Faptul ci Oe (Vcib, ~ (a+ b)J va fi demonstrat dacA. reuşl~ sl stabilim Îll'&8litilţile:
2(6 - a)(a + 6)-t<! ln 6 - ln 11 <! (6 - a) v'ab, (1) sau nottnd t == 6 r- revine la a d&IQC)Ntra că
t
2(t - 1)(t +· t)-1, < ln t < (t - t) ,- 2 cu te [1, oo). Pentru aceasta considerăm funcţiile-
1
( 1, 1 :f [t, 00)-+ B cu / 1(t) - 2(t - t}(t + 1)-,, - ln t şi f 1(t) - In t - (t - t) ,- r.
I
(, / - ) I
,
A-vem f1(t)
.
(t - 1)
= - _.__--<'.O,
.t(t + 1)1
1 •
/a{t)
V t - 1
= - -----
21 V,
<'. O, te @1, +oo), cazurile dtt wtate
.
avtnd loc dacă şi numai dacă t,= 1. Deoarece fj(t) = o, j - i, 2, ·rezulti valabiUtatea inega-
lităţilor f;(t) ~ O, t e [1, oo), j = 1, 2, egalitatea avînd loc numai pentru t = 1. Prin urmare
fi(t) < o, (V) , e (1, +ao), j = 1,2. Dar a.ceste b1.e.galiţăţt stnt echivalente cu inegalităţile (1)
care implică Oe (Viib, a ~ b)•
t- 1 3(t - 1) 2(t - 1)
2° Deoarece pentru te [1, i), - - - ~ -'----, din {1) deducem (2), - - - < ln t <!
Vt i+2 t+1
< a(t ..- t),
'
(V) te (1, iJ. Fie t = 1 + .! , uQde n este un număr l\atural arbitrar. Din (2)
t +2 "
t t
avem 2n < ln ( 1 + -1)71 < 3n , sau e-271-
+ 1 < -1 ( 1 + ..,.1 )TI < , -~,H.
-
2n +1 n 3n+ 1 e n
8.llS. Să _notăm M = {se[a, b] Iz <E;; f(z)}. Bvident a<: f(<;i) deci

d,eci M :p fi). Fie 1q;;; .Jt.1 şi
c = sup M. Cum c :> z, (V) z e M şi f monoton crescătoare deducem {V) :i; e M, f(c) :> f(z) :> z,
d.eci f(c) o.şte un maj(U'ant al mulţimii M. Deoarec:e c este cel mai mic majorant al mulţqnii M
rezultă că c ~ f(c). Pentru a arăta inegalitatea inversă din c ~ f(c) aveJil f(c) <: f(f(c)l 48ci
t'(c) a M şi deci f(cJ < sup M ... c. Prin urmare f(c) = c şi deci f are cel puţia un punct fix.
211
8,ţ8, Avem_:_ a) f(x) .= { _V - ;1- 2: : ; =: deci I=&.
b) Funcţia estR. continuă pe R.
c) f'(x) = 1- V 2:
O
~ :! '
,
x <
:r-;;;,
-:! ,
-2
f de.rivabilq po R.
d) F.ie g: (-co, -2]--. (O, +ooi, g(x) = V -2:c - :l. Evidfmt. g'(x) < O, funcţia este strict
descrescătoare, deci admite inversă .. g-1 : (O, +co)--. (-oo, -2), g-1 (xi = 2 +x 2
,
-2
8,17, a) Impunem. condiţiile: sin x > O, sin 2x > o, .~., sin 2nx > O şi obţinem
ln =(2kr., ; + 2kr.), n E Z.
b) Funcţ.ia esto conttnuă po intf\rw1lul In.
· ăm f orma 1 expresia
c ) D er1v 1
. gix) =c~ --=,,... . bţ"mem: g'( x ) = - ----===-•
ş1 o
2kcos 2kx.
· · · Vsin 2kx 2,sin 2kxVsin 2kx
Se observă. că (V)~k = 1, 2, •.• , n., g'(x) are sens pentru :c E 1".,i. Deci pe ,fomeniul de definiţie
\
n cos 21:.x
funcţia este derivabilă şi derivat.a este: f'(x) = ~
=1
21i-i -----=-·
sin 2kx-Vsin 211x
(V2}n 1
d) Jim VXf(x) =1+ - ,
:c=o - cv2rcv2 -1>
' Din
S,18. condiţiile: 1- x > O, 1 - x 8 >O, ... , 1 - x!n-1 >O.,. a: e (-co; 1) iar din
condiţiile 1 ~ 1, •. ;, 1 ~ 1 => x e (-00, O). Deci I= (-oo, O].
V1-:-x 2V1-x!n-1
h) Funcţia este continuă pe I.
c) Funcţia este derivabilâ pe 1•.
d) Avemi
1/ 1
f (X ) - 'li: arcsin 'li: arecos · · · .
n -2 71 2k / ,. 2 n • 2k/ 1 _ xn" •
"" . 'l-r"-1 li ~ V .,._
lim - - - - - = ~ hm - - - - ' - - - - - - - = - . · hm · =
~o X k=f :I:"+() X .=l ~o X
=_ t 1
Jim (--ar..,.c-co__s_21i_V_i_-__xJa_k-_i_ sin ( arccos 2 1V1 ~ ,x2k-i) ) ,_ .! •
·= 1 re-),o sin (arccos
2v 1
1 - x!k-1
) lll 2
8,19. Se procer.tează ca la 8.20,
8.20. a) 1 +x> O, 1 - x > O şi I ln (1 - x):-1 I. - I In (1 + a:)~ IE> O• I= (O, t).

b) f: (O, 1) __. R+, f(x) = V- ln (1 - x 2 ) este continuă pe I.
c) Derfrăm formal funcţia f şi obţinem: f'(x) = V x • Se observâ cil

. (1 - x 2) - ln (1 - x•)
pe intervalul / funcţia feste derivabilă.
212
fi) ae· observă c/1 f' <! o, deci f este strict descmcătoare. 1n aceste condiţli fuli'cţia a@lite
inversă, r-1 : (O,+ co)-+ (O, 1), r-1 (x) = V1 -e-:c•.
e) lim f(x) = + co.
~>O xa
Ul„ Din condiţiiles
. lare.sin (- ln x),
e ) ş1 f(x) =
arc.sin (ln x),
I,) Funcţia este continuă pe I.
-I Studiem deriva 11tatea î n pune t u l
· b'l' x = 1 ş1· avem: 1"'•'i (1) =,
- 11·m ~f(x)
=-+i
- ' - --- "f(t)
----
::c...:. 1
=
x>t
•_ Jim arcsin (- ln x) == lim arcsin (-· ln x) - ln x ___ 1 şi ,;· (l) = lim f(x) - f(1) ...,.,
.a:-+1. X - 1 X-+1 - ln X X - 1 ;c-,.t X - 1
x>·I
-
I.:1 rarcsin {!n x)
o-----..:.=
. arcsin (ln x)
1!ID 1
-~=,
ln x
Deci mulţimea în care funcţia · este
x-+1 X - 1 :c-,.t ln X X·- 1
d.erivabilă: este. [ !• 1) U (1, e].
d) nu există lim f(x) ,

X-+1 X - 1
SJ!ir a) X e (2/rr. + %• (2/c+ 1) 'lt) U (2/rr. - ~ , 2/rr.),
arccos 1 +47xY;x;) + 3 , x [o, ~]

e
~) g-1 (x) ={
arccos
1 - x V 4x 2
4 (xa. i)+ +3 • x e
( 1
2 , 00
)
•
8:23. a) Ir E ( - CO, -1) U (3, 00);

b) f derivabilă pe J.
8.1?"4.a) I= (e
1 - e
+ 1, -1);
b) Funcţ.ia este continuă pe inf.('rrnlul I;
c) Avem f'(x) =- 1 . , funcţia este derivabilă pe I;

(x2 - ·1) V1 - Jna: ~ !
d) f'(x) < O şi deci feste strict descrrscătoare pe/, deei admite Inversă, f-l{x)
psln ~ + 1_
('!Slll X _ i
8.26. a) I = (2kn-, 2kr. + ; ); h) derivabilă pe I.
8.26. Se procedează ca la 8.27.

·s,27. a) l=R.; b) (continuă.pe R; c) Fmtcţia nu et1te derivabilă în punctele :i:= -1 şi
z = 1; d) ayem evident cazul ..2.. Pentru a calcula limita vom transcrie în mod ~onvenabil
o
213
._ . -• ._ . ~ t - ...
e:lllpJl!Siat
llftldll·
1 +zi
•
.. 2
INCOS
1 + x•
:,; -
sin ( arccos t -
sin ( arccos 1-x]

-
1+ X9
arcoos....--
.
1 +x11
fi;
1 +x2
f(:&)
'fredad· la lialill ipi ţintnd- seama cil. lim sin «(:r:) = t, obţinem tn final lim - - - - -2- ...--.
af~)-tot oc(x) .,..
•
f(z) - .!.
-
2 fad
Jim -------- · Pelm'll cazul e :> O, lim - - -
2
=- 2.
IH-0 x(f + :i:1) -.O X
ML aJ lmpmiea oor;.diţiile: s > o, t - I ~ -- l&9 I ="' O fi ol»ţlAem z

xln x
- - - - - - , . ., e (O, ()
fli$+ (t - s)
. :t ln :r:
rc-t- - - - - - - - - , . . . (1, 2]
ms+ (x-1)
mx+
V ln x
1+2x-:i:1
, :e & (2, '1 + V2).
:b, '*· Facţia este oollflnull. şi derivabilă pe mulţimea I = (O, 1) U (1, t + r/1).
4) Pe intervalul (1, 2) derivata funcţiei este f'(x) = (m + i):r - ln x_ - 1 • Dreapta y „
((m + i)x - '1) 2
... x - 1 este tangentă graficului funcţiei g : (O,+ OG) - R 1 g(:i:) = ln :r: în ptu1ctul a:0 = t.
Pe intervalul (1, 2] graficul €'Ste situat sub t;mgentă. Deci x - 1 > ln x şi m > O atunci mx +
+x - 1 > Io a:, adică f'(x) > o şi deci . funcţia h : (1, 2]-+ R, h(.x) = x ln x , este
(m+ t)x - t
strict crescătoare şi admite inve~să.
8.29. a). Din condiţ;ile: x > O, 1· + [/'; > O, 1 - v-x *O=> x e [O, 1) = I.
1 -v-;
. .
b} F 10 x 1 , x 2 e [O, 1). Atunci dm f(x1 ) = f(x2 ) rezul!ă ln . 1 + i1 xl
_ __._ ln 1 + v:;:;
---'-''---=- -
. 1 - V .rl 1- VXg
-
- v- = --'---
1+
-- 1 + v;:;
Xi
~
v +1- v
1 _,..
----'-=----'------ =
Xi X1 1.
-I.. irx; + v-;;;
1-
---'---''--'-----'-.C,. => - - .
2
= -2- =0o
1 -vx;: 'l - 11 .(2 1 v;; - 1 + v
--1-- X1 1 ...... v;; - 1 + v;;; 2 v~ 2 v X3
,. x 1 = Xt· Deci funcţia ef!te injectivă. Fie y e [O, + co) şi sl arătăm că îi corespunde x e (0,1)
a.î. J=f(x). Avem y = + -Vx

ln -1 ~ 1 ....... 1/x
=> · · =ev- V~x = -
eu - 1
- - .. x = ( -
~11 - 1 )2
-- •
· 1 - Vx 1 _ Vx e11 -1;- 1 ev +1
Evident ( 011 - 1) 2 e (O, 1). Funct.ia este surJ·octivă. Deci este bijectivă.
eY+ 1 ' .
c) Funcţia fiind bijectivă admite inversă şi inversă este f-1 : [O,+ co)-·[O, 1), f-1 (x) =
= (ez-
ea:+
1)2. 1
8.30. Fie x e R, x0 e Z* arbitrar. Dacă a) x e Z atunci x + x0 e Z şi f(x) = f(x xo) = +
• i9a6; b) x e Q'-Z atunci x + Xo e Q'-.Z deci f(x) = f(x x0 ) = 197?, c) x e R'-Q atunci +
x +x 0 e R'-Q deci f(x.)
;
= f(x + x = 41. 0)
2H
Lll. IMn :ea [o, -•-] rezuttl ci o<__!_ {:e}11, • < (-11- .)' < .....!-. Iar daci
a+b a+b a+b a+b
a: e (-a-,
a+b
1]- O, 1 - x< 1- _,,,_
a.+b
= _b_atunci O,-·_a_ (1 - x) < _.
a-f-b a-f-b
_a_._. ,---1......
a+b a+b
<
<........!.--o, _a_ {x }11 , 11 <

a+b a+b
_a_.
a+b
Rezultă deci că (f of) (z) = (f(a:)) = r(..--!!:-
tt+b
{x }a, ri) """
=..._L{_a_
a+b a+b
{.21}11, ri} a,i,,= (a+b 1
~ ) {a:}11,••
Să presupunem oă pentru un ne N* - {1} a'V'em (fo f o ... of) (x) = ( a a b)n {x}a, 11 atunci
nort • +
---,i,--·...;;
(fo fo ... o. f) (x}
·-
= f((f Of O ... Of) (x)) = r( (- -)n {.:t}a, ") .. (a+b
d-f-b
4 - n+t {x}•• ._ 4- . )
(n+ 1) ori nori

Conform principiului inducţiei complete rezultă că: (fo fo ... of) (x) =( a }n {x} 0, 11
a+ b
nori
(V) ne:N*şi xe[O, i]. Pnin urmal'e lim (fo fo ..• of) (s1 = lim ( ~ ) " {x}11,r, = O, (V)x a[0;1).
. - n 01. . - •+"
8.32. Caz partiGUlar al problemei ce urmeazA.
8.83. (V) x e R+ [z 1) :;= [xJ=> + 1 =o, { x +

1} =- 111 1 - [a:+ 1] + + == :t + 1 - [:Di - .1 "":'
... x·- [x] = {x} ceea ce ne arată că / este perigdică de perioadă t =·1 pe î4.
1) Deoarece feste periodică de perioadă t = 1 este suficient să trasăm graficul funcţiei f
pe intwvalul [O, 1]. Dupi valorile lui a> e EO, 1) vom deosebi patru cazuri:
•=O
1- Q - --
o
•
a_1
-z
........
b
..
'2) ((V) xe Bi=> O <f(x) <max (a., 1 - a)< 1) => ('t'):,; e R+ • O< f~) =1(.2:) <: : ) •
=>(O<:limg(x) <lim .!. = o)-lim g(x) = o.

X-+00 X-+OO X X-+ 00
I) Deoarece funcţia h : R+-+ R+, h(x) = ! este continuă pe R+ şi feste periodică d.e·
X
perioad(t t = 1 pe R+ este suficient si't studiem continuitatea lui I pe intervalul [O, 1]. Vom
deosebi trei cazuri după valorile lui a e [O, 1).
a= O. g(O) = 1, lim g(x) = lim 1- {x} = lim 1 - x = ŢCIO deci·· g e discontinuă de speţa
X->0 ·X-+0 X X-+0 X
x>O x>O x>o
a doua în ,c = O. g(1) = O, lim g(x) = lim 1 - {x} = lim i.=..:.. = o, lim g(x) = lim 1 - {x} ...,·
x-+0 X-+0 X !\"-+ 1 X X-+1 :c-+i X
:1.-<0 x<O x<l :i:>1 x>l
= lim 1 - (x - [x]) = lim 2..=.::. = 1 der.i g este disr.ontinuă de spe.ţ.a întîia în x = 1. Prin
:i:-+1 X X-+1 X
x>1 x>1
urmare în acest caz g este continuă pe R+ - N.
ci e (0,1) -
,
{_!_}
2
•g(O) = 1, Jim p(x) = Jim
X-),0 :r-:,,0
{x} = lini
X :IH-QX
=.. = 1' = g(O) deci g este
,
continuă
x>U x>O x>O
în :i: = O. g(1) = O, lim g(x) = lim 1 - x = O, lim g(x) = lim {x} = lim .::.::..!. = O deci g este
X-+i X-),1 X :c-+1 X-+1 X X-)-1 X
xi x>i · x>i
continuă în s = 1. g(a) = ~ = 1, lini g(x) = lim {x} = lim =.. = 1, lim g(x) = lim 1 -{x} --
a X-+a x-,.a X X-+a X .r-+a :c-+a X
x<a x<a x<a x>a x>a
. -
= I un 1--
:.i:
- 1--
- , 1 ) - { -1 } a t unea. -
a • D eoarece a, e to, 1-- ..L. 1 . d .
a -,.. •~ d" t· "
ş1 ec1 g esw 1Scon: inu..
x-+a :I: IZ 2 IZ
x>a
în z =a de speţa tntîia. în concluzie: dacă a = O atunci g este continuă pe R• - N, daci
• e (O, 1) - { ~} atunci g este continuă pe li+, - U

keN
{k + a} iar dacă a==.!.
. 2
atunci
g (.!) -= 1~ Jim g(x) = 1, lim g(z) =- 1 deci g este

2 1 1
continui pe B.
:X:.+2 X-+·z
IC<·½ IC> f
6) Deoarece funcţia h : R~ - ·R~, h(z) = ..!. este derivabilă pe B+ şi f este periodicii de
:.i:
,erioadA. t = 1, vom studia deviabilitatea funcţiei g pe [O, 1]. 'Deosebim trei cazuri:
~-t
•;,:=O• Bd (O) = Jim g(x) - g(O) = lim x _ _ _ - Jim 1 - 2:11.
__ _ +-.
- X-+0 x ic-+O :;o :i:-+O fi:I
:x:>o :ir>O x>O
,; (1) == Jim g(x)- g( 1l
»+i • - 1
•<l
= Jim
:i:<1
a,-+,f :Z
t-
I.I: -
:c
1)
- -1, 1,(1) = Jim
_,1
x>t
g(x) - g(1) - lim 2 - x . ==
IZ - 1 -1 z(:,; - 1)
c>t
+cio..
Deci u.cl a - O atunci I este derivabilll. pe R+ ..! N.

a e (O, 1) - {-1·}
2
• . t-1 ,: .
, 111 (O) ... hm - - = O, gi{i) = hm
X-+0 X,
·(--•
,
x__..1 X\X - 1)
---4.
--- - - - - - - - - " x>O x<1
- . ,'l:-1 •.) . R'(x)-g(a\ 1. l--1 . g(x)-g1_a)
0, {Id· ,\a) = 11m
,~!1) = h m - - - - = 1, II• (a = 11m _ ' · =. 11n - - = ----=-
.x-+1 x{x -1) x-+a x- a x-+a x-a x-;.a x - a
x>i · x<a x<a x>a.
t-x_ 1
= lim
.x-+a
--
X --=Jim---
x - a
2:e-
x->o x(x - a)
1- = +oo dacă a e ( O, 1)
2
-
şi ..-00 dar.ă ae ('1 1). Deci
., ,
.,.
in
x>a x>a
acest caz g este derivabilă pe R+- - (N* U ( U {k + a})),

kEN
1
a= - • gtJ, (O) = lim 1_- _1- = o, II•, ( ...:....1 ') = o, = 1 -- -
lim - - 1- = 11,
2 . x-;,.OX 2 1 1
x>O X-+y X - ~
J
a:<-,
1- ,t
---1
«d(~) = }illli X •l = lim
1 - 2x
-----
.
= 11m -2
- - == -4, II• (1)
. ,
== lim
1- 1·
., = -1,
X-+·{ X- -
2
f
X-+-f X X -
(
21) a:-+2
f z - .x-+1
x<l
x(x - 1)
1 1
:ic>2 :ic>2
B'd(-1) = ~! x;x-=-\) = 1. Deci şi !n acest caz g es~ derivabilă pe Rt; - ( N* U (h~{k + ~ })).•
x>i
8.84:. Generalizare a problemei precedente.
8.86. Verificare directă.
1.36. (i ={ : :
)-1
Pm(x)Pn(x) d.x
m = ,a •
2n +1
8.87. Vom face. demonstraţia prin metoda inducţiei complete. T! = ~(asin (ocx +n ;) +
+ b cos ( + n CI\X ; ) dx = - : cos ( ocx + n ; ) +~ sin ( ocx + n : ) + P 0 (x) =

=-(1.)1Cl\-1 T 11+1 (x)+P 0 (x). Presupunem că T;:'(xj = (-·I)1n(rm '.l'n+m{x) + Pm_1 (x). Să
demonstrăm că r,:i,+ 1 (x) = (-1)m+1 oc-in- 1 Tn+m+ 1 {x) + Pm (x). Într-adevăr, ~+1 (x) =
=ir: (x) dx;= ~ ((-1)m oc-m Tn+m (x) + Pm- 1 (x)) dx = {-1)m+1 ix-m-1 T~+m+i (x) + Pm(x).
8,38, a) Funcţia f fiind continuă şi funcţia' f (x) este conlinuă, de unde rezultă că funcţia
1 -i- x:
:1:0 fit\ - d· t ei;L•J d· er1nt
----· . b"l-
· 1 a. lJ ec1. furn.:\ia f {x) = A (1 + z:) (-1 + (·\: f'(t).. dt) este derivabilă
~
I+ t2 )o ·1 + t·
la orice punct :,; e B.
., Relaţia din enunţ ie mal scrie:
i + x• = ;., (1 +- Jo
f'tre) (2 ni,
1 + ,a
dt)
' f1'.
Not!lm g(x) = r~
Jo 1 + t
f(t)
8
dt. Avem g'(-x) =
1
f(x)
+ x8
Relaţia (1) devine1 ,'(·re)- !>..(t +
+ g(x)) ~ g'(x) = /~1n 11 + g(x) I= i. x + c => g(x) = e:1.«+c - 1 s>g'(x) =- 'Ai'·...,__
1 +g(x)
„ f(x) -= ;. e:I. x+c => f(x) = (1 + x•) ;. e:1. x+o. Pentru verificare introducem aceastA soluţie
1 +x 8
ln (1) şi obţinem: e:1.z+c = 1 + i. ~: c:I. t+c dt =1+ i. (: e). t+c !:} = e:1.~+c + (1 - e0 ). RezultA
t - ec = O ~ c = O. Deci siagura funcpe care satisface relaţia din enUD.ţ este f(z) = :>..(1 v- x )eh.
8
8.89. Dacă .a = b avem _li_ = _!__ şi atunci, din modul cum au fost definite rezultă că
a+ b 2 ,
funcţiile f, g sînt continue pe [O, + oo) şi deci pe [n, n + 1], (V) n e N. Dacă a* b,_ atunci -
pe orice interval de forma [n, n + 1] punctul n + _ i _ i- este un punot de discon\inuitate (de

a+b
speţa tntîiaJ, atlt pentru f ctt şi pentru g. ln t(
adevăr, n +_a_) == _!!:_ =
a+b ' a+b
lim
a
f(z},
av'a+ G'+6
deci f este continuă la stînga în n +_a_; Jim f(x) = liro (1 - {x })=1 - _a_ -
a+b a a s+b
x"l,n+ a+b -n+ a. +b
= _b_ =F t(n +_a_)=~. Remită că pentru calculul integralelor In = (n+I g{z) cb

a+b a+b a+b Jn
vom deosebi două caZ-Ul'i:
Cazul I, a = b. 18 = (1 ;(z)dx = (ft2 g(x")d:c + (' g(x)dx = P12 dx + (1 1- ;ţ. dx = lnl,,

· Jo Jo J112 Jo )112 :c ··
~! ~!
ln = (n+1 g(x)dx = (
Jn Jn
2 !!:....=.!!:. dx + (n+1 n + 1
a; J11+2
. t x
- x dx =(
Jn
2 dx - n ln x 1'* ! +
11
2
+. (n+ 1)ln x ln+t - x

c+1 .
= l n22n+1nn(n
----~-,
+ 1)n.+1 (V) ne N*.
+t t · (2n + 1)8 n+l
n i' n+ 1
li
Cazul. u; a::/= b. tn acest caz avem: 1. = (' g(x)dx =

Jo
ca +b g(x)dx + s-40
Jo
Iim (f
Ja
_g(x)d.1i =
a+b+•
...
O
li
ţ a+ b dx + hm ~t
-O
.
a + x
1~ dx =
-4'1
---a
a+b
+ .
hm(In
MO
z - x) I' a
= -a- +hm
a+b s-+O
\
. ( ln - a-+-b - -
a+(a+b)e:
*
a+b • a+b +s
- I + _a_ + a:) = a- b + ln a +I,•

a+b a+b 11
118
Pentru orice n e N• avemr
+ a n+ a
. = ţn_ â+i g(x)dx + hm
. = ~n+t g(a:)dz
Z. , ~ta+t . = ţ
1(.1:)4:il ffi i, - ~
........._.. dili- +
n n .+O+a+ .n •
n i+i •
I • ~n+I
+1m
...+O a
n + 1_ -
X
a; d x=x In+..!...
n
a+b I
-n.nx I
n+....!..
ii
11,+b 1·
-1mz
-O
L+t
Yi+ a _....
+
~~b~ ~~
+ (n + 1) lim ln x ln+t _, - 11- - n ln (a+ b_ln + a - n - 1 + n.+

.+I) .
n+ a+b +c
11 d +b ii(ti b) +
#I
4--· + (n + 1)l'fi, (ci + b)· (ii· -+· ·1) _, +ln, , (ii··· +
11--' b
_. _ · b)Sn+l(n + 1)n+J.n9·
-· · ··-·· - ···-•li
a +b n(a + b) + a a +b· (n(a + b) + a)1n+1
8.40. Caz parţicuiar al problemei 8.42.
8,41, Fie d: o= x0<:x1 < ... <xn+1 = 1 o diviziune a hitervaltihH [b, 11 şt tle ~¾ie[~. lilffil t\Q,
ie {O, 11 ... , n} şi 'lli e [xi, xi+il n (R'-.Q), ie {O, 1, 2, ... , n} puncte interfil.ediare ar'blttll~.
rt+i n+t
Avem: "ll(f)
ti
== Y' P(~t) (lti-= xi--4)1 a:S(f) == r; Q('ia)
,... t
(xt = z1~), Deoarece a,s{f) este sumă
intejţrâlA tiotes1>tmzătoare ftmoţiei g : [O, 1j ~ B, g(~) = P(:t) atunci lim ad(f)

, . n,ao
C'
= )d .Pf:c)da: =
m
=~ ··-···\ai " ~-. Totodâ.tA âJ(f) este sumă integrală corespunzătoare fwieţiei k : [O, 1}-+ U.
f=6 m- i+ 1
li(x) = Q(x) şi atunci lim crd(f)

n-+cx>
= (I
Jo
Q(:t)dx = E.
J=O p - J
b~
+1
, bitt E
i'*"O m.;..
~j
t +1
'=I= .j,.. ·
f=f,p-1+ 1
~J
rezultă cil Hm d'd(f)-:# lim t:tct(f) deci funflţiâ f rttt -estl! integrafliill..
n-+oo n..;,oo ,
8,411. Fie d: 11.= x0<x1<x2... < Xn =b & diviziune a inter\ralului [a, b] şi fie ~ e{zt, ~] n q,
"li e [xi, xi+il n (R'-.Q), ie {O, 1, ... , n} puncte intermediare arbitrare.
Avem:
n+t n+i
""' E h('llil (xi -
i=t
Zkl = E
,-t
g('llil (xi ~ 4-J.
Deoarece ad(h) este suttHl iritegraiă pentru tuncţia ; reztîlU. cil -iirit o,t(k) == (11 f(s)d~; 'l'Otodat4
n-+cx> Ja
a~ (h) !!sta sumă integrală corespunzătoare futtcţiei g şi deci lim ad (h) = (b f(x)d:e =I= (b g(m)da
... ...
te1ultii lin'l tri1(h) + lim lfie{/i) fi deci h au este int.e~bilă pe [a, b].
n-+oo
.
Ja ]a
~19
8.48. Fie d : O= tr, <! ă;i, ... ,<! %n =t o diviziune a intervalului (O, 1) µ norma diviziunii tl
n+1
şi fie ~ie [xi, x,+1.J-puncte intermediare arbitrare. Avem ad(f) =E f(f,i) (xi - ~). Un punct
i =1
al intervalului [O, 1] nu poate fi luat decit cel mult de două ori ca punct intermediar pentru o
diviziune ci (şi anume el poate fi luat de două ori doal' cînd este punct al diviziunii. Avem:
n+1
(9 4' aa,(f) ~ (L ~ f lC,i) ~ 2(.L (.!_ + .2:. + ... + - 1- ) < 2JL,
f=o 2 2a lJ]
Pentru µ - O avem tra,(f)- o, deci funcţia este integrabilă pe LO, 1J şi~: f(t)dt = o.
8.44. Avem: e= f(x) = 1 + ~: ex-t tp(.x - t)dt sau f(:r) = 1+ ~: f(:r - t)dt cu notaţia f(:r) -
= e:i: tp{x). Dar ~: f(x - t) dt =· ~: f(u) du unde am notat u = x - t. Deci: f(x) = 1 + ~: f (u) du.
Derivînd această relaţie obţinem, f'(:r) = f(x) deci f(x) = k e:1:. Dar f(O) = 1, şi rezultă căf(x) = es
şj: deci ip(x) = 1, (V) x e R.
8.48. Să efectuăm împărţirea (1 + x)n + (1 -

)A(x) + px + q unde A(x) este
x)n = (1 +x 2
un polinom cu coeţicienţi raţionali şi p, q e

Q. Să determinăm pe p, q. Pentru x-= i găsim
(1 + i)n + (1 - i)n =pi + q. Pentru x = - i găsim (1 - i)n + (1 + i)n = - pi + q de unde
găsim soluţia p = O şi q = (1 + i)n + (1 - i)n. Dar (1 + i)n + (1 - i)n = (V2 (cos 45• +
+ i sin 45°)) + (t/2 (cos 45° - i sin 45°})n = (V"2)'1 (cos 45. n + i sin 45° n) + (1/2)11 ·(cos 45• n -
11 0
_. i·sin 45° n) = (V'2r 2 cos 45° n. Deci putem scrie q = 2 (V2) cos 45 n. Rezultă că 11 9
(1 ( 1 " (v2r cos 45° n (i

1 = )o A(x) dx + )o ~ 1+x da:. Deoarece Jo A(x)dx e Q, să calculăm cea de-a doua
2
integrală care este 1t ((/2)n cos 45 9 n. Pentru ca acest număr să fie ra_ţional trebuie ca cos 45° n
să fie zero ceea ce se obţine pentru n = 2 + 4k, ke N. Rezultă deci că pentru n = 4k + 2,

k e N integrala I e Q.
8.48. 1) Se aplică teorema lui Lagrange în intervalul [O, x]. Adică există c: e {O, x) astfel,
încît. f{x) - f{O) = xf'(cx), Dar f(O) = O, deci f(x) = xf'(cx) adică f(x) = f'{cx), Însă, f'(cx) fiind
X
monotonă (din ipoteză pentru că f"(x) > o), lim f'{cx) există. Deci f(x) arc limită în O.
x->-0 · ::C
x<O
2) Dar .Pentru că f'(z) >- O urmează că f' este o funcţie crescătoare. Şi pentru că c::c < x
rezultă că f'(c1JC) < f'(z) deci f(z) <1 f'(:1:).

at
8) F(t) = (t f(x) dx. De unde F'(t) = !J!l şi Fu(t) = tf'(t) - f(t) sau Ji'..(t} = f'(t) - fit) •
)t X t t2 t t2
Dar teste pozitiv şi pentru z pozitiv de la punctul 2) se ştie că f'{x) - f(x) > O. tmpărţind
X
1.4:7-. Fie .F(x)-= ~: f(t)dt ~: g(t)dt. Funcţia Feste ·derivabilă şi F(a..) = F(b) -.o. Coaform
există = o. ca:
teoremei l~i .Rollt, ce(a, b), astfel încît F'(c)
. = f(x) (X
])ar 'J,"(.xi
J~ g(t)dt-i-g(x)
)a
f(t)dt,
Iar' Jl"(c) """ O adicl f(c) ~: _g(x)dz + g(c) ~: f(x)dx = o, (1).
Cum g(x) !> O, avem şi ţ: g(x)dx < O, deci putem împărţi relaţia (1) cu g(c) ~: g(xjdx şi
obţinem relaţia din enunţ.
1.4:8. Din F(x1) = F(x1) rezultă imediat (a. f(t)d_t = O. Presupunem că funcţia f nu ia valori.
).z,
de semn• contrare ln intervalul (x1 , x2 ); atunci f va avea semn constant pe (f1 , a:3). }'ie de
enmplu f(t) ~ o, t e (z,,, .x2). Funcţia f nu este identic nulă pe {x1 , x 3 ) de.ci există .x0 e. (x1 , x 2)
aşa tnclt f(x1 ) r:p O, şi deci f(.x0 ) > O. Funcţia f fiind c:ontinuă, există a:> O, aşa încît (x0 - a:, x 0 +
+ s)· 5 (Xi, z.) şi f(t} ;;, f(~o) pent,u t e (.x1 - c,. :r0 + s). Dar atunci, (.z• f(t)dt = \,..-e f(t)dt +
2 J~ J~
+ (.:i:.+• f(t)dt + (z. f{t)dt ~ ef(:r1 ) > O, contradicţie. Analog so arată că nu putem avea nîci
l.:i:.-• J.:i:.+s
cazul f(t) <" O, t e (xi, .x8 ). Rezultă că presupunerea făcută este falsă, deci există- a, b e (:x1 , x 2 )
tn care funcţia fia valori de semne contrare,
8.49~ Fie f-+i = max {f, O}, f- = min {f, O}. Deoarece f este continuă rezultă că, f- esţe
continuă, deci conform ipotezei există 6 e (a, b) astfel încît ~: f(x)f-(x)dx = r-( 8) ~: f(x)dx< o.
Dar f(x) f-(x) (f-(x)) 1 :>- O, (V) x e [a, b]; .deci O< ~b (f-(x)) 2dx < O şi deci ~b (f-(x))ldx =
=
a 1 a
= O, (1). Funcţia (f-) 2 fiind continuă şi nonegativă. din (1) deducem că (f-) 2 = O deci f- = o
şi prin urmare f = f + ~ O; + r-
8.60. f: (O, oo] _., R, f(x) = l - .r. , M = 1.
(1 + x) 3
8.61. a) Funcţia de sub integrală este pesţo tot definită în interiorul domei1iului de inte-
grare.într-adevăr, dacă -1 < x ~ O, cum x ~ t <· O, re'wltă x - 1 < t < Oşi deci -1 < t 3 ..;;: o
în acest caz, dar or. > 1 =;. r,.3 > 1 =;. r,.3 + t 3 > O în acest caz. Dacă x > O, atunci o< t <, x şi
deci t3 :;;;i. o. Cum .cx3 > 1, rezultă cil. r,.3 + t3> 1. P1·in' urmare, atît într-un caz cit şi îu celălalt,
r,.8 + t3 =p O. 111, este derivabilă pe (-1, 00) şi 1~ (x) = 1 . Cum .i:3 > ..:_1 şi or.3 > 1 rezultă
~ r,.3+ ;el
că I~ (x) O, (V) x e (-1, +00), deci 111, estu crescătoare po (-1, 00). Pe de altă parte se vede
>
că ecuaţia l~(x) = O admite rădăcina x1 = o. 8îi presupunem, prin absurd, că .ea mai admite
o rădăcină .x2 , x2 =p x1 • Atunci, deoarece / 01 (x1 ) = I 01 (x2 ) = o, conform teoremei lui Rollc, există
~ e:·(~in (x1 , .x2 ), max (.x1 , x 2 )) astfel încîtJ~ ( !;) = O. Absurd.
• • -3x2
lr,.este derivabilă pe (-1, oo) şi 111. ( x i = - - - < O deci I,., este concavă pe (-:l, oo).
(r,.3 + xa)2 . . ·•
Să considerăm acum intervalul [-e, fii] unde e e (O, 1). Evident, acesta este o vecinătate a rădă
cuaik'il®aţie.iJs(x) ''!'= .O. Să rep.reZtintăm grafic funcţia 1•.. în· acest interval. Mai înţîi vom ob~rva
221
că, dvpă cum a111, arătat la început că -.- · - > O. Folosind proprietatea de monotonie inte-
oc.a + t,1
. .
nW, 61,ţmw lo(f) = Jo
rs «8
dt
+ t' :> o, , •• ....,,)""'
' r-·
)o
dt re
oe.•+ P. = - l-s oe.•+,. ţ> O. Rlt~JK
dt
pentru I_f!., următorul tabel de variaţiei
~"(( )ţ . - I
-e: o I
X ·e: I
1; (x) + + + + + + + +
li
I,Ax) I«(-e) <o ~ o ~ la:(e) > O
1; (u:) \.. Fig. 8.51
tn figura 8.lil este reprezentată grafic variaţia funcţiei f 1n intervalul f-s, 11),
X
b) f;lQj:rţd, 1cbiwi11rQa cw variabillt I 1rr;:; CG u, YOlJl avea: J111(z) ,;;o.!..(~ ~u . • Pr1Ja ~

• oc.8 Jo 1 + u8 ·
funcţia / 4 este- legată de funcţia / 1 prin relaţia: Ia:(x) = .!.11 (~).

oc.8 cit
8.H. Avem1 m(II- «} ~ ~: f(.x)dz< M(fi- «), (t}.
No.tind F(x) ;,;;: -2- avem mi = inf F(3:) = 1 = .!. - m,. = ..!. •
f(x) ~[a:, ŞJ sup f(x) M M
xe[«, 131
·1 1 1
M1.= sup F(x) = - - - - = - - M1 = -, prin urmare există 'dubla :iaegalitate:
X!=[u, 13] inf f(x) m m
xE[a:,13]
.m1(13 - ex) < ~13 F(x)dx < M 1 ([3 - ex) - -1 ([3 - cit)
dx < -1 1([3 -
< ~'3cz -- ex), (2).
cz M f(x) m
Dtloarece ra f(x)d,i: >

J«
O i;i ( 13
Jtl,
!::_ > o, 68 tmnulţesc relaţiile (1) şi
i,xv (2) şi rezultă enunţul.
8 ,.,„3 , F;1e F( x ) -~ ~,i: f(t)=

u•, x e [ a, b]. ŞI
. y _- -'-1F{x1) + ,-aF(~) + ... + ÂnF(a:,i) F est e
=-~"---"---"'-------'--'-'-'-'-.
a '·1+'-z+ ... +An
o funcţie continuă, deci J = F(.[a, b]) este un interval. Cum F(xi) e J, i = 1,n şi avem
mht F(xil <; y ~ max F(~il, rezultă că y a J deci există x0 a [a, bJ astfel încît F(:z:0 ) -= 'Y·
h;;:i<;;:n 1<;;:i<E.n
Atunci avem:
A1(F(x1) - F(x0)) + At!F(xj!) -' F(x0 )) + ... + ln(F(xnf- F(Xt,)) = O.
'-1+ '-s+•••+ Î',n
222
8.6f. Di~ f" f / = O, re~ultă f(x) = a cos z + b sin x. J>unl11d cop.4iţţile f(O) = O, ftO) -= f,
găsim a= ·o, b= 1, adică f(z) == sin x. De· aceea V = 1t (n: x sin x dx (se utilizează foripula de
lo •
integrare prin părţi), V= rc:(sin x - x cos x) 111:
. o
= re:'. ·,
8.56. Cons«,t.erll.fll t\ii'i.cţla / : [ ci, : ) _. R tiată de f(:,;) = tg x. Aceaslâ. fllff.pţie este strict
,,
crescătoare pe [ ?· ; ). Considerăm două puncte a, b .e [ O, ; ) cu proprietatea a < b. Aplictnd
formula dreptunghiului pentru funcţia/ pe [a, b] avem (b - a) tg a< \b

~a
tg x dx <. (b - a) tg b.
Dar: ~
b
tg x dx = Jb .-.-,.
sin x '(jx = - ~b {nos
·· x)' dx = -ln cos x ~b• = ln cos 11....., ln COII b. Deci•
11 a COS X a .COS ti: a
(b-a) tga < ln cos a-ln cos b < (b-a) t~PJ, care·se mai.poate seric tg a< lnco:s ti-Jq.cosb <tgb.
b-a
8.56. a) !)entru xe(-1, 1) avem: f(x)= (• v:.L dr.= ex ·--~--- . dt - (:.: ~ ~dt =
Jo 1- Jo V 1 --
t~ 12 Jo Vi - t8
= ex 1 __ cti- cxv1-12 dt=((arcsint-.!_V1-1 -_!_ arcsini) t = ~-(arcsinc- 2
Jo V 1 - 12 Jo 2 2 o 2 1
- t~ t= ~ (a.rcsin X - xvr:.:1 2) . Se observă că feste derivabilă. Pe de altă parte,

pentru. o, - --1 şi ir; = 1, avem:
lim f(x) = Jim ..!.. (aresta iii~ -v~ ... ..!!. .. f{th şi deei 'este Cfttitw.ă ta li~le tn......
- ·
z<t ic-+t 2
:<t 4
lului. Derivata f' a funcţiei f tn intervalul (-1, 1) est.i: f'(x) = 11 __: 2

.••• , xe (-1, 1). Rezultă
1- X"
prin bfmare că: lim f'(x) = lim V ..:~2 = +o:,, şi deci f nu este derivabilă în punctele -1 şi 1.
,:-+:;l:l _,H 1 - x
b) Evident, si11gurul punct fo care graficul tuncl,iel Gf ţale axe1~ esM 6r1gl'ftffll. Tatmul
de varit.µe:
• ,...f o +i 2t
f'(z) +oo + o + +G!) ·1 X
_t.
/(:,;) -z/'6 ~ o ~ 7r;/ft 4
Fig. 8.56.
·~
c) 1'in cauza imparităţii funcţiei f, urmează că aria căutată {ha:;nirată in figură) va fi: •
A= 2 (1 f(:r} dx = 2 (i 2. (arcsin x - :eV~) dx = (i arcsin x dx - (I xV1 - xa dx =
Jo Jo 2 Jo Jo
= hm
. ~f-a arcsm
E-+00
, x dx + -t
2o
i1 (1 -
l
x 9) 2· (1 - x 2 )'dx = lim (x arcsiu x) ,t-;. ==

e-+0 O
•>O e>O
- hm
. ~1-.. :r
· d.i:
,
+ -(1 I .;.; 11 =
- x~)" lim (1 - e) arc5in (1 - e) +
e-;.Q. O ,/1 -
V x•" u" O e-~o
e>O e>O
1
+ -2'1 e-+0
Iim
e>o
~t-e
O
(1 - :i:2)
-··· 1
2 d(t - xll) - ..:_
:J
= r;
2
, .
- -.- Jim ( (1 - x·)
e-~o
e>u
.. ·2·
I
1 i-e )
o ·
r:
= ~:.: = -6
1
+
I
+lim C2e -e
E·+O
2 )-~ - 1) = ;-:2 - 1 =4-
n 4
3 , care reprezintă aria mărginită de graficul func-
e>o
ţiei f şi axa Ox.
8.07, a) Funcţia f se anulează în intervalul (O, r:) pentru x1 = -7: ş1~ x 2 = -!!1t rădăcm1
. .
3 n
ale ecuaţiei sin 3x = O, sin x ::f=. O. Funcţia are ijsimptote verticale date de x = o şi x = n
d . sin3x . 3sinx-4sin 3 x . ( 3 . ) .. sin3x
eoarece 11m - - = 11m - - - - - - - hm -.- - 4 sm x = oo; ş1 hm -.-.- =
x-+O+ sin x
9 x-+O+ sin x
9 x-+O+ sm x x-Mr- sm 2 x
= Jim ( -3- - 4 sin

- . - sin x •
x) = oo. f'(x) = cos x ('.! cos 2
sin 2 x
x- 51 • Studiind semnul derivatei f'
rezultă că f'(x) < o pep.tru ~ e (o, ; ) şi f'(x) > O pentru x e {; , n )·
Tabloul de variă.ţie:
X o s/3 r:/2 2rt/3 •

f'(x) o +
f(x) +00 'li o . -:t ;c o I' +oo o
I
Jl
Fig, 8,57.
b) Notăm A
~
I I .
sin 3x
= ~31:H -:--:--'
fil~X
dx, ţmînd seama ca~ f(x) ~ O pen tru a; e [,...
-;::- •
O
-2rt]
3
·ŞJ-. de
ff
n/2
sin 3x d 2 ~·f -
sin 3x d
simetria faţă de :e = avem A= 2 ~ - ~- - 3'.
n/3 sin~ .:z: n sin~ .:z:
â
224
,._
- C88:. - f -~ 4
..
= 2 ~Vm ---'------·
3 - 4(1 - tl) dt
- 2 ~t12 ---'----
3 - 4(1 - ct) d
t-=
/ 1/2 1 - t2 0 f - t1
. .- -s (V2i2 dt - 6 (Y212 _i:._ + s (112 dt + 6_ (112 ~ =-

)112 )112 t! - 1 )o )o t2 - 1 '
.- - St (Ym
)112
+ St 11/2 - ~ ln j!..=..! 1v 2/2
O t +1 1/2
I
+ 6 ln t - 1 2i2
t + 1 1/2
\Y = 4 v:r + 4 + 4 =
- 6 In t/f - 1 + 6ln .!.. = 8 - 4i/2 - 6 ln(3 - 2 r/2) + 6 ln ~ = 8 - 4 t/2 +
t/2+1 3 9
· 1 ,/- 3+2(/2
+6~----=8-4v2+6~-~~-~-
9(3- 2t/2) 9
8.08. 1) Fie bn = f(n)(b) şi cn = g(n)(b); şirurile {bn}neN şi {cn}neN sînt mărginite, toţi termenii
lor aparţinînd intervalului [a, b]. În plus, din condiţia c) rezult~ că, pentru orice. număr natural
n, avem: bn+i = f(f(n)(b)) < f(n)(b) = bn, şi, în mod analog, Cn+1 < cn şi deci şirurile sint monoton
descrescătoare. Dar din condiţiile b) şi c) obţinem: b2 = f(f(b)) f(g(b)) g(g(b)) = c2 şi, prin < <
inducţie, rezultă că bn <
cn pentru orice n e N. Pentru a demonstra 1) este deci suficient să
arătăm călim Cn = a. Şirul {cn}neN fiind convergent, să notăm cu c limita sa. Şirul {cn}n eN fiind
n~oo ·
descrescător, condiţia a) atrage după Sine egalităţile: C = lim Cn+t = lira g(cn) = g (lira CnJ =
n~ao n~oo n-+co
= g(c). Dar pentru orice x e (a, b] avem g(x) < x şi deci c = a. neapărat
2) Funcţia feste integrabilă, fiind monotonă; pentru orice n e N funcţia f(n) este de ase-
menea monotonă şi deci integrabilă. Demonstraţia de la punctul 1) rămîne valabilă şi pentru
şirul {ffnl (x0 )}neN oricare ar fi x 0 e (a, b]; cum f(nJ(a) = a pentru orice ne N, rezultă că
~: ( ~ f(n) (xl) dx = ~: adx = a (b - a). Pe de altă parte, din monotonia funcţiei f(nJ şi din pro-
prietăţile integralei, obţinem inegalităţile: a(b - a) = f(nJ(a) (b - a)< (b f(nJ(x)dx < f(nJ(b) (b - a).
' )a
Din aceste inegalităţi, ţinînd seama de primul punct al problemei, avem lim (b f(nl(x) dx =
n~co )a
= a (b - a) şi punctul 2) este demonstrat.
8,69, Evident, pentru ·orice n E N, au loc inegalităţile: O< f n(x) < 1, (V)n e N şi
1C
(V)x e [o, "]. Aplicînd proprietatea de monotonie a integralei, rezultă: O< )o(
2
2 fn(x) dx ~~
2
•
Urmează că an e ·[o, ~]
2
şi deci şirul este mărginit. Pe de~ altă parte, avem: f n+1 ixJ =
I
= (cos x)2X+2(n+l)TC = fn(x) (cos x) 2-' < fn(x), (V)x E [o, ; J. Folosind aeeeaf;,i proprietate de rno-
<
nutonie, urmează că an+t an :;;i deci :;;irul (an)neN este monoton descrescător·. Fiind şi mărgi
nit, conchidem că este convergent.
8 , 60 , N O tă ID Cll
. F( X·) _- ~2x -
t ~ +
1 dt • F''Ie, F'( X·) -__ - - -1 - -x-+-1= -6x
2x-:- 4 - ·7x~-!- 2x .
-~-----'-
t3 2 X + 8x 3 + 2 ;i,-3 - , ·1 (8x3 2) /x3 _J_ ~i +
Observăm că F'(x) < O pentru x > U de,:i J,' e::;te strict descrescii.toare. Deci an,~ Pin! este uu
.
ŞlI' descrescător. Deoarece u < a11 = \ 'ln
-.t -·-,. . ~ ~ 1n t-_:__·- 1 dt =
~- 1 dt ~2n -t dt + ~ :,n J dt
- =
w n t• + .. n ta n t2 .n ;a
= - -1t ,n·12n - -1 12-n

21 2 n
=
1 1
--+---
2n n
1
3n
+-1
2n~
= -+-.
!
2n
3 .
8n 2 2
.
Prm urmare, U<ah<
.
-+-,
1
2 8
;i
(VJn e N. Rezultă că l<Ln) este un şir monoton descrescător şi m~ginit şi deci flste comergenL
225
Deoarece 6 <( lim (Iii L±,J dt lim (1.. + -~-)=o rezoltA cll lif& tn = o.
<· •&-+co NtttH ·bu G(z) =
n-+c:o 3 )n t +2 2n 8n n-+co
9
= (=+! t + J dt, G'(x) = X + ~ X+ 1 = - 2~ - Gx• - 4x + 1. . P4ili.tru z >O,

Ja: t3 +2 (z + 1)3 + 2 xa +2 (x3 + 3:i:9 + 3z + 3) (x + 2) 8
G'(x) < O deci .G este atriot descrescătoare. Rezultă' oă bn = G(n) este u şir desoresoltof. Deoarece
l) < bn == (n+1 . t
Jn t3
+1
+1
dt ~ cn+t t + 1 dt = cn+t .!. dt + cn+t !. dt = -
)n t3 }n t•
.1.
)n t8
!..1"+1
t n
- 2t1
ln.+t
11
=
= - ~ + !. - ţ + .1. = 1 + 22n + 1 9 . Prin urmare O < bn < .!. +

n +1 n 2(n + f)ll 2'n n(n + 1)
9 2n (n + 1) 2
+: = t, (V)n. e N. Rezultă oă (bnl este un şir monoton descrescător şi mărginit şi deci con.-
f"+I t + 1
+ + 2n (nn ++ 1) ) = O, rezultă că
vel'gent. Deoarece O<; lim dt <i lim { 1· 2 1
&+m )n t3 +2 -co n(n 1) 1 9
\im bn = O.
6~- 7x8+2x
an (sx• + 2) (xi + 2)
,.....co bn
F(x)
~ G(.:a,}
F'(x)
b). lim _._ = lim ..,,,.-- =' Hm - - ..,. Iun
z+ic, G'(~) · '»+co -2x3 - 6zÎ _:. iaz+ 1)
----------....,.--.= +00.
(x' + 8ml + 8111 + 3)
$.G:f_. fn. relaţia f(IP)
.
+ f111). ;::;; t( t+~J
+ y l, X (1) ff.CEIM pe :& "!" 11 '!O'! 0 fi . , ~ f(fl) +
+ f (O) = f (O) şi deci f(O) -= O. 811. derivim relaţia (1) tn raport eu z. _Obţinem f'(x) ""
= f'( x + y ) t - 11• , (VI.a:, '!I· Pentru a,---o gAsim f'(O)-= f'(y) • (1 - y•)'. Notll.m ('(&) = c.
1 + :cy (1 + a:y)• ·
Deci f'(y) = _!:._ de- uad.e·-l'8ZU.ltă i:11. f(y) ~ . ( _!_dy + C.!:.. - 1- dy-= !:-(In(1 + y) -
1 - y1 2 1 - y J J2 1 + 1/ 2
- ln (1 - y)) + Ci• Deoarece f{O) =-9ffmltld-e1..;. 0, 4*Î .f(,s) - ~
2·
(ln ·(1 + ~)· .... 111 (1 ..;.. ~)}.
Notăm cu k =~ şi deei f (ai) ..,. k (ln (1 + $)- ln (1 - .2:)) este funcţia clutatll.. Deoarece
2
1 +-
- ·- x > u· pen•-·
..... u x e ( - 1, 1) · f uncµ· a sub forma:· f(~)
pu tem scrie - --· lt ln 1 +
rwn tru ca
x .· nA.-
l-~ 1-x
funcţia să fie bijectivi ea trebuie sil fie injectivă şi surjecti~ă.
1-1-x t'x 1':z:
a) Să PfPSţ1pu11•P1 că ti&J.=/U:9, dar f(teil = f(.2:9) • ltln ~ = kln ....2.,......!.., . ' . 1 :;;=
1 - x1 1- X2 1• - z1 ..
== ~ =:. t + tl&J. - s1 - :t,.~11 = t +x 9 - x1 - x 1.x 2 • 23:i = 2x 2 =,>o x1 = X2, eontradie~.
l - X2
Rezultă deci f (x1 ) =p f (z9 ) şi deci funcţia f este injectivă,

că
hi Să dem.onstrll.pi ci funcţia. f e11te surjectivii.. F.ie y e R. Ecuaţia kln i + .<t = y devim

. · 1- X
U 11 li li
,,
.:.
t .... x
-·- =
x· .· x .
e. .,. 1 + ~ '* e (1 - ~, • z(1 - e
;; r
) =e -
e"' -,
1 => .x = - - - =
:i
1 - -- . Avem
1- J'. !/ y
,X+ I e'* + 1
Ca f-i, i), Oeei l'f\t, 9 ,lf,; /il,2; 8 i-1, tl '5tfe) Că (1:t) =<= y. deci fui'l<iţiit <'tt,t;.. ~j SUl'ioc-.h'Oii
8.6!. a) Fie ~1 , x 9 e [1, +pc,) ou x 1 <
x 2 • Rezulta. di. x 1 - 1 x 2 - 1 şi, deoarece te [fi, -1), <
avem inegalitatea: e-t t:c,-i >
e-t iX,-f :;;;i. O. Ţinînd seama de proprietatea de monotonie u
inleg!'alei şi integrînd cei do1 membri ai ine~alit~ţii de mai sus pe intf:wvalul [O, 1J obţinem
{(x1 ) ~ f"(x 2 ), ceea ce arată că funcţia feste descrescătoare şi pozitivă.
b) Integrind prin părţi, vom avea:
f(x + 1) = (1 e-ft=dt = -t-te-t 11 + x f1 e-t~idt =·:cf(x) - .l.

Jo o Jo e
c) tn relftţill stilhilită la punctul b), fii.oind a:= ·l găsim:
f(2) = f'(1) - 2:.. = (1 e-t dt _ 2:_ = -e-t 11 - 2:.. = 1 - ~ = 1 - 2-(AA +A½)= 11 - _!_ ~ Af.
e Jo e u e e P e ~
Presupuninţi a<;um că: f(1i) = (n - 1) I - ~ E A!L şi folosind din nou relaţia de la puuetul IJ!,
·J p.-,1
e k=O
1
i
.
rezultii:
I ,
f(n + 1) = nf(n) - .l =
e
n ((n - 1) ! - 2._ E 6, ,/ţ
1
e k=O ·· n-t
_ _!_ =
e
ni - et ( n. E
h=
AL1 + 1) =
0
= nI- -1. (4-1

~ Altn + Ao)
n = n.1 - - I ~
> :\''n.·
e k-t e t:'o
Urmeaz!i, conform principiului inducţiei matematice, că f(n ..1.. I) este dat de relaţia. din enunţ.
d) Observăm că an= f(n + 1). Cum f esto desei·oscătoal'tt, rezulUi l:i't şiru• (an)neN este
monoton descrescătol'. Pe de altă parte, ţinînd seama c.71 fun()ţ.ia feste pozitivă rezultă că O<
io). - . •
~ an~ a 1 = f(2) = 1- _:_ . ceea ce demonstrează şi mărginirea sa. Conchidem că (an)11EN este
e '
conver~nt.
8.83. Penttu x > O. putem scrie f(.z) = (x + 2i Vx, f(O) = O şi lin,. f(.z)
:r-++ao
= + co.
Monotonia. f'(.z) =
3x +2 care pe mulţimea de definiţie este strict pozitilrâ şi lim f'(x)=
2 ,;; :i:-+O
x>O
2
< O, z<
s
f"{:,:) .... = Q. a:= -.:!..,
.,
l> G,.:z: >
:J
deci 1( 2
3'• ...,.,
a) Funcţia a doua este definită astfel: f(x) = I c1 Va•+ x1
c1
c1 i/a 2
Va 2 + :x2
+ c2(b -
,
+ c2\b -
b',
.z).
x),
z
x
<J
=b
> b.
6
Să o studiem tntîi pe intervalul (- oo, b); f(x) este strict pozitivă şi lim f(x) = +oo.
I ~-CID
C X
illonotonia. f'(x) = V' 1 c2 • Pentru x < O evident f'iz) < O, iar pentru x e (O, b;
· a•+ x 2
distingem: două cazuri, după cum c1 < c2 sau c1 > c2 •
·cazul c1 < c2 , atunci pentru x e (O, b), V x _ < -t şi- deci ...:!!:._ < c1 < c2 şi
a2 .,- a:• V a2 + a:2
f'(x) < O. Prin urmare in acest caz pe toată mulţimea ( - co, b). f este strict descrescătoare.
lim f'(x) = c1.b - c2 > O, astfel că în punctul A (b, c 1 Va 2 + b2 ) are semitangentă sprP
x->-b
x !J Şi deci fix) este pozitivă şi strict crescă-
· Va• -'-· x 2
toa:re. Cum Jim f'(x) = ~=c=ib==- -1- c2 O. Tut aşa se eonstată că _şi pe. rnter-
(a" + x2) Va2·.t- x2
valul (b, + 00) feste convexă. Din datele de mai su:;, :;e poate a_l.;ătui tabloul de vari_atil:i al
funcţiei f:
-oo o h +oei
f'(x)
f(x) I f•I.Ji 71
t•(x) 1---+-----'--+--'--.-l----~---~---
Cazul c1 > c2 • Pentru :,; < O, f'(x) < O. Penb~u .x e (0, b'i, nu putem afiţma că f'" păst~ează acelaşi
semn, deoarece se p~ate să existe Yalori pentru x, care anulează derivata. În adevăr putem scrie:
CiX - (.\~ t/ a·!. -1- ~l'e _cT:.r~ -·-. c~(a~ ~- .l~::}

.f'(x) -··----- = -
V~;::-! Vu" + x:Î (c 1 x +. c~ V a 2 + x2
-( V ci - c~x -r ac2 ( V cf -- r~x - ac2)

== Va 2 + x'(eix + c2 Va 2 + x=) '·
care se anulează pentru.
ac 2
<
ac 2 ace
x =----~---_-_....,..:;-•Pentru ,x
l/ c12 - c:j„ v2 c-i - c22
, f'(x)<:O, iar pentru x:>-:--;::::;:::::::::::;-• f'(x)>O.
Vc21-c211
Astfel ră pentru această valoare a lui x avem minim, dacă --:_-ac::;=2=::.~- < b. 1n caz contrar
V cf- ci
nu avem minim. Cît priveşte variaţia pe (b, + 00) e&te aceeaşi, ca ,şi tn ·cazul precedenţ .
. - ···-- -----·-·- ..--·- - ____,
228
b) Asimptote. Desigur nu ront(I fi vorba dectt de asimptote oblice. Coeficientul unghiular
al asimptotei cînd :r '7 - oo este dat de m = Jim fix) ·= lim ci V a• + :r' + cs(b """ x) =
--'Xl :r ·--'Xl X
= lim (c 1
x-...-ro
'
V/<:,~:i
-1- I .:- c~ (ţ - 1)) =- c
_ _ _ :i. •
1 - c~, inr r, = lim (c1 Va. 2
""--ro
+ x + c (b -
1 9 x)- (c1 -
- c9 )x) = Jim (c1 V a 2 + x 2 :.i_ bc9 - ('1 :r.) = + oo. C.eea ce înseamnă că nu avem asimpt.oUi.
:ll-+-00
oblicii la ramura sprP - oo. Asimptota la ramura spre. oo exist11 şi are m = c1 + c2 , n = - bc1
deci est.e dreapta• de ecuaţ.ie y = (c1 + c 2x) - bc9 •
8.84. Avflm: B + d = c ~: dx = c(b ~ a) şi B - D = ~: (f(x) - g(x)) dx = d de unde
re.znită B = 2-1 (c(b - a)+ d) şi J.J = 2-1 (c(b - a) - d). t
8.M~ Deoarece feste integrabilă pe [a, b] rezultră că f este mărginit/I. pe [a, b] adică exi11tă
iii e R~ astrei încîL ! f(a,) ! <. 111. (V) x·e [a, b]. Fie, u: [a., b]-+ R, u(.x) = (fgh)(.r), (V) x e
e [a, b].1,\vem u(a) = 1.1,(b) = I), n· est) derivabilă pc· (a, b) şi nenulă pe (a, b). Se mai observă
Cil U(X) j < ]lf i g(a;\ 1 hi.r\ : , ";y) X E [a., b] de
J • unde rezultă Că Jim U(X) = Jim !t(X) = 0.
:ll-+a x-wi
Prin nrmare este continml pe !_11, '1] ?i deci 1, satisface condiţ.iile din ipoteza teoremei lui Rollc.
ii
Există deci ce (a,b) astfclîncît u'(c1 =.O. Derivînd pe uşi ţintnd seama c11 u(c) e R* rezultă
fliră dificultate enunţul.
8.66. Deoarece f(kl este continu11 pe R oricare ar fi k ;,, O, n +1 re;mltA c11 e-<Df(k) admite
primitive pe R. Pentru orice k = o,n vom ~ota Hk(x) = ~ e-a:f(kl(x) dx. Conform formulei da
! (
integrare prin părţi, a~em B11(x) = -e-f(II.J(x) +J e-<tf(k+1l(.:s) d:i: = -e-a:ffkl(x) + B1r+1 (x).
Rezultă deci că:
n n n n
) ' B1t(X)
t='o
= -e-E k =O
ftkl(x) ..J- E B1i+1(x.) + e-
ll=O
B,\x) - Bn+1(X)
·
= -e-a: )'
~
f{k)(x) + e.
' n
Prin urmare, (Y e--xff(x) - f(n+l)(x/) d:i:
)a
= (B0fx) - Bn~(x)) 111
a
== -e-"E
11=0
f(k)(y) +
+ e-o t
k-O
f(kl(a) de unde rezultă lim (1'
v-+oo )a
e-(f(x) - f7l+1 (:r.i) dx = e--a f-_
~
f(kl(a) ,-
n n n
- lim ) ' e - f(kJ(y) = e-o· ) ' ffkJ(a) - >' bi,
v-+<» r=o t='o .t:'o
Dacă'r1x) = e= atunci lim e.-«'f{k)(x) == Ş,i deci lim (~ a-(e~ -
Cazuri partict1lare. a;
11, lt
-oo uk
lf"t>G:'Ja I
- un~ieuxi dx = e-q ~ uk - E; uk =l (u - 1.j-1 (un*1 -i) (r-1) cu u =I= 1.

t='iJ .k=O
b; f(t;r;J == l\W~J unde P 11 e B!jX] şi are grad.ul n.
229
Atunci ~.,a-~ P!lrl (xl = O şi deci~~: e-or Pn<x) d • - ,-0 'to Pflt (li'), q> ft•) - .-n •,
atunci- ~ ): e-ll: ( sin s - sin ( x - n : 1 11: )) dx = .e-a i; sin {a - k ; } • Q.) f(:e/ ""' cos :zi,
1,ţm:wj Om P' e-« .(cqş

llo+• la
iii - c9s {:; - "· ~. 1
-
11:}) dx = f'-a t
1i..;.o
cqs {~ - t : }.
„
S.67. DeoareCfl f est.a contjnuă pe [O, 1] rezultă ,~ă funcţifl. g : [O, 1]-+ R, g{:.c) = f(x) -
- sin 11:x este continuă pe [O, 11 deci integrabilă Riemann şi i: g(x) dx = ~:. f(xj dx -
- ~O·1sm
. 1tx d:i:
2
= .- + -1
7: 7:
cos r.x 11 = -!
o 7r
+ -1 1t
(cos r. -- cos O) = o. Conform teoremei de
~ie, e~tă _~, e (O, 1) t!,Şţt,J hJ.cit ~: g(f) 9/l' ':"' Jlftl'- O ""' f(.:ft) =. f({E1) - si11. ~x, ':" O-
-f(x,) = 'sin t:z,.
8~. Pac~ ?r exişţa, I' e :Q. [X] astM ţncJţ e1p~ = l.' aţqffci ş.r feill~J~ că e:~:j,ş~â ti e N, r,. ~
> grad P 11.sţfel tncît iexp~ x)(nl = O, (V) x e ]J. ceea ce este absurd.
~.89. _sjµ, esw ·o fq,wţje ~gmită şJ J!,llcp~f@qţâ- p~ ctmJ o,W@ fu~cţi.e P!?lffl9mial4 ~s~ ~g-
sta.ntă sau nemărginită.
8.70. cos e.ste 11.econsl@DtA şi m~ită. r clDd 9rice funcţie poJiDorajală este ~u 09nsbultă
1a.u nemărginită. ·
8.71. Daci .se e zZ + .!. 1r atunci lim tg • :a.u existll pe cind lim P(s) - P(-.J.
2 ~ -~
8.'i'i. Dacă .x1 e r.Z atunci lim ctg x nu există pe cînd lim P(;c) = P(s.).
8.73. Daci s~ ar fi polinomială ar rezulta cii. există ne .N, n > grad P ,sifel înclt tsli.)!nJ(~) =
= O, (V/ X e 3 ceea ce este ~urd.
8.74. Dacă c~ ar fi polinomială atunci există n e N, n > grad P ast,el lnctt; (ch~)(n>tz) =
= d, IV) x e :g' ceea ce !!St!! 1t,t)surd.
8.7.o. Dacă există o soluţie definită pe (<1, b) cu y(x.) e R* rezultă că există nn inteJ"Yai
(c. d) c .(a. Q) ln car~ y(a:)1:B*, i;ieci îll a ~ grvi~ esţe i;l.-1,tfiP.ţ~IU,1,1cU~ ?/'. Dacă F.q.eµi seama
y
că pe (c, d) funcţia y' este d.erivata t)mcţiei ln I y I şi av~m 41 vedere că orice funcţie derivată
y '
are proprietatea lui Dar11ou.x rezultă că ·u, ,, are proprietatea •ui Dt,irbou:x:. pe (:C, ct). Din ecuaţia
diferenţială dată rezultă că pe (c, d) a\111, J((z) = -- t(x). Acea»ta este însă e,. .. egalitate care
Y\:J.') I
m1 este adevărată degarece fuacţia -f ilu are prgprietatea lui ~(Ubpux. Dacă mai observllm
R-+ R,, n(.7:l = o, (V) x e R, este soluţia ec\laţi11i, rezultă eă UDic.a aelu~ a pr~
.--.,"t fuurţia '.'/ :
IJIP.mei ,3ste ac.ea~tii fun~ţie.
230
8.78. Este evident căi/: R-+ R. y1x) =a= u. (V);i· e R este o soluţ.ie a ecuaţiei din e~unţ. 8ă
presupunem că ecuaţia ar mai avea o Sllluţie dife~ită de aceasta. Atunci pe R* avem: t': +
+ -dx
. - J''
·
= o- ln IX?/!= ln
.
c- 1xi IYI = C cu Ce IJ,ţ - ;?/.! = CI !xi. Dt>narfwe aceasta este
o soluţie defin~tă pe n. trebuie s/i fie deriva)lilă pe fl şi deci estP continuă în fiecare punc:t
din R. Din 'y: I = C/1 X 'obţinem Hm 111(x) I = C lin1 ...!... ... + 00, ,~eea cie ne arată eă y nu
~o x-+0 !xi
~te fi coµtinnă ln zerp. Deci nu pot exista soluţii ale ecuaţiei date diferite de 11(x) = O, (YJ XE R.
8.77. Este evident că y : R-+ R, y(x) = O, (V) x e R este o soluţ.ie a ecuaţiei diferent.ialt>
din enunţ. Să a.rătăm că unica soluţ.iP. a acestei ecuaţii E!Ste aceasta. într-adevăr, dacă ar ex.ista
o soluţie y: R-+ R cu proprietatea că există x0 e R astfel înctt y(x0) e R* din fa_ptul că y estr.
derivabilă pe R rezultă că tiste continuă pe R şi deci există o vecinătate (a, b) a punctului x 1
• 11'
astfel încit ?1(.x) e R*, (V) x e (a, bî. Pe; · acest interval are sens raport.ul :_ . Se obs!lrvă
·Y
că !(. este derivata funcţiei ln IYI pe intervalul (a, b). Deoareie y' esi.e o funcţie derivată rezultă
y y
că ea are proprietatea lui Darb(!_u:z: pe· intervalul (a, ·b). Din ecuaţia <lată rezijJtA că pe intervalul
(a, b) avem Y_'(~)
· ?/(X}
= -b(.x) şi deoar~ce y' ire proprietatea lui Darbou,:,; p~· (a,b)
]/ . .•
re~ultă c~ şi
funcţia b are proprietatea lui Darbou:,; pe (a, b), Aceasta este însă în contradicţie cu definiţia
funcţ.iei b. · Contradicţia 8: rezultat din presupunerea absurdă că ecuaţia dată ar mai avea o altă
soluţie diferită de soluţia y : R-+ R, y(.x) = O, (V) :,; e R. Cu aceasta am demonstrat unicitatea
·soluţiei ecuaţiei din enunţ. ·
8.78. Este evident că funcţia b :'8-+ R nu arţi proprietatea lui Darbou:,; pe orice interval real.
Ca.şi tn prqbl~ma 8.77 se demonstrează că unica soluţie pe Ba ecuaţiei diferenţiale date este
funcţia y.: B-+ B, y(z) = o,' (V) s ei= B. . '. . .
8.79. Dacă notăm z(x) =yln-:-1)(.:a:) atunci ecuaţia diferenţială devine •' f(.:a:)• = O cu • :B -+:B. +
La fel ca la S.76 se arată că• unica soluţje a ecuaţiei z' + f(.x) z = O este funcţia • : B-+ R,
z(.:a:) = O. (V) .x e R. Rezultă deci că y(7&-1)(x) e O_, y(x) = Pn-z(x). Reciproc, dacă y este
un polinom P._ de gradul cel mult n - 2 atunci y(n-1)(x) a O ş• deci se verifică ecuaţia din
enunţ. ·
8.80. Fie (z., Me) e R 1 ; dacă Ye O atunci funcţia y : R-+ R, y(x) = O, (V) .x e R satisface
=
ecuaţia diferenţială şi condiţia iniţială y(x8 ) = O. Dacă Ye. e R+ atunci funcţia f : B-+ R, f(x) =
""". y 8 + .x - x 0 satisface ecuaţia diferenţială pentru x > .x• - Ye şi f(x.) = Ye· Dacă Ye e R~,
atunci funcţia f : R-+ R, f(x) = Ye - x + .x• satisface ecuaţia diferenţială pe~tru x > x 0 + y,
şia f(z.) = Ye,
Rezultă că pentru orice interval (x., Ye) există un interval care conţine pe x. şi o funcţie f
definită pe acest interval care satisface ecuaţia diferenţială şi condiţia f(x,) = y.. '-
Ecuaţia considerată are şi proprietatea de unicitate dacă Ye e B*.
Fie (.x,, Ye), Y0,e R+ şi fie f o soluţie a ecuaţiei cu f(.:i:.) = y 0 • Deoarece y 0 e B+ rezultă
ci există o.. vecinătate· a lui x 0 astfel incît f (x} e R+, oricare ar fi :,; din această vecinătate,
deci f'.(:r:) = 1 pe a,ceastă vecinătate şi. deci f(.x) - f(xo) = .x -'-- x. - f(:,;) = 'J/e + :,; - x. şi f
coincide cu soluţia considerată mai sus într-o vecinătate a lui :,;0 • Analog, dacă y. e B!. rezultă
f(.:a:) e R~ într-o vecinătate a lui .x,, deci f'(:i;) = -1 pe această vecinătate şi deci f(:,;) -f(z.) ....
... -~.-+ .:a:.-f(s)-= r, - :,; + ....
231
Pentru y, = O putem considera soluţiile unilaterale ( 0 (x) = O, (V) x_e R, f1 (x) = z; - c,
pentru x >- :1·0 , ( 2 (x) = -x + z, dac~ x < x,. Rezultă atunci că funcţia f: R-. R (cu
f(x) = l
f1 (x)
O
fi(x)
dacă
dacă
dacă
x
x
x
< x,
= x,
> z.
este unica funcţie care saUsface problema lui Ca.11-chy.
s.s1. f(x + t.J = V2 f(x + 3J - fix·+ 2J = v2 (V2 f(x + 2J - ffx + 1)) - f(x + 2J ....
= :1.f(x + 2, - v2 f(x + 1) - f(x + 2J = f(x + 2) - V2 f(x + 1) = V2 f(x + 1J - f(xl -
- :; 2 f(x + 1) = - f(x), (V) ,,:: E R ~ f(x -.1- 8) = - f{:r. + t.) = f(x), (V) x e R, ceea ce arată
c[i f estf' periodică de perioadă 1' ~-' 8. Deom·eco oriee funcţie poriodfoă are proprietattia ci.I. dacă
există x0 e R astff!l incit f(x 0 ) = y e R atunci f(x 0 -!- n1') = f(x 0 ) = Y, (V) n e Z şi deoare~
o funcţie polinomială ia o valoare· dată de mr număr finit de ori rezultă că f im poate fi
polinomiali'\.
S.82. Conform problemei precedente rezultă că P este de gradul zero. Deci P(x) = c,
(V) x e R şi deoarece P satisfacP condiţia din enunţ. obţ.inPm c = o. Ecuaţia diferenţială devine
y' = sin x 1~11 soluţia y = -- cos x + e.
INDEX DE AUTORI
Alexe Ştefan: 7.2J,9,

Ambrosius Iulius: 2.5.18,
Anca Dorinei: 7.2.79,
Andreescn Titu: 2.7.15, 7.2.53, 8.47,
.Andrica Dorin: 2.5.40,
Avram Ana: 7.2Jl1,
Banea Horia: 2.5.23, 6.3,
Bătineţu .M. D.: 1.2.27, 1.2.28, 1.3.25, 1.3.26, 1.3.33, 1.3.35, 2.4.31, 2.5.24, 2.5.29, 2.5.30. 2.5.Şi,
2.5.32, 2.5.33, 2.5.35, 2.5.44, 2.5.45, 2.5.46, 2.6.21, 2.6.26, 2.6.27, 2.6.30, 2.6.31, 2.6.32, 2.6.33,
2.6.34, 2.6.35, 2.6.36, 2.6.39, 2.6.40, 2.6.41, 2.6.42, 2.6.43, 2.6.45, 2.6.46, 2.7.13, 2.7.14, 2.7.16,
:3.61, 8.64, 3.68, 3.103, 3.104, .3.106, 3.107, 3.11:Z, 3.113, 3.114, 3.115, 3.116, 3.120, 3.127, 3.129,
3.130, 4.17, 4.31, 4.32, 4.36, 4.37, 4.38, 4.41, 4.49, 5.89, 5.110, 5.111, 5.113, '5.114, 5.125, 5.13"0,
5.131, 5.151, 5.153, 6.17, 6.18, 6.48, 6.~9, 6.61, ţi.65, 6.89, 6.90, 7.1.7, 7.1.8., 7.1.9., ,.1.10: 7.1.11,
7.1.12, 7.1.13, 7.1.22, 7.1.23, 7.2.8, 7.2.51, 7.2.52, 7.2.86, 8.30, 8.31, 8.33, 8.34, 8.37, 8.41, 8.42,
8.64, 8.65, 8.66, 8.67, 8.68, 8.69, 8.70, 8~1. 8.72, 8.73, 8.J4, ,8.77, 8.78, 8.79, '9.1, 9.2, 9.3, 9.4,
9.5, 9.6, 9.7,
Bitea Ioan: 7.2.83,
Bebea N.: 7.2.15, 8.6,
Boboc Nicu: 5.150,
Burghină I.: 5.109,
Butolescu I.: 2.5.19,
Buţu P.: 7.2.74,
Chiriţă .:ttarcel: 2.5.14, 3.3, 3.14, 4.19, 4.28, 4.29, 6.47, 7.1.18, 7.1.19, 7.:1.·20, 7.2.17, 7.2.66, ·7:2.68,
8.44, 8.60, 8.61,
Ciobanu Gh.: 1.2.26,
Constantinescu Ilie: 3.63,
Constantinescu Laura: 8.57,
tonstantinescu 1\1.: 8.48,
Dăncili I.: 3.21,
Dimca Alexandru: 5.127,
Doboşan Aurel: 4.11,
Gal Gheorghe Sorin: 8.55,
GiUnă Stelian: 3.124,
Giurgiu Maria: 1.3.32, 1.3.34, 2.ft.48, 2.6.4!, 3.117, 4.20, 5.90, 5.152, 6 88, 7.1.6. 8.39, 8.74, 8.76.
8,8'1, 8.82,
Gologan Radu: 7.2.iO,
Grigorescu Şerban: 8.58,
Gussi Gh.: 3.77, 3.78,
BadircA Iacob: 3.111,
Hahn Radu: 2.5.16,
Iliescu llh•: 7.2.47,
Ionescu B. Bucur: 2.6.37,
233
Lalneu Traian: 2.7.11,
Lupaş Alexandm: 7.2.18, 8.14, 8.49,
Mafiei V. I.: 2.4.11, 2.4.12, 2.4.14, 2.1,.20, 2.4.2::l. :?.t„25, 2.li.27. 2.4.28, 2.4.29, 2.4.3?, 2/,.3fl.
2.4.40, 2.5.15, 2.5.17, 2.5.2!'l, 2.6„2, ::L7.7~ 2.7.8. :1.~ 1,. :1.:111.3.3~1, :1.:10. :3.tt:t ~Lr)o. ~~.s~. ~1.;,;'1.
3.67, a.,o, 3.72, a.73, 3.8·1, 3.83, :1.s:i. :·L9o. :i.92_ :~.ii.;. :L99, :uoo. 3.119, ,i.s, :i.9. ,).'!o. :i'.'12t..,
6.12, 6.13, 6.14, 6.15, 6.16, 6.20. fi.21, 6.22, 6.2;J, fUl9. 7.2.16. 8.4. 8 Iii. 8.17. 8.18. 8.19. 8.20,
8.21, 8.22, 8.23, 8.24, 8.25, 8.27, 8.28, 8.29, 8.38, 9.1,
Matrosenco Valentin: 2.6.4,
Miheţ Dorel: 3.125,
Musta Ştefan: 2.5.20,
Negoescu N.: 7.2.82.
Oboroceanu G.: 7.2.42,
Panaitopol Laurenţiu: 2.5.38, 2.5.39, 4.12, 7.2.78,
Panaitopoi ~laria };hma: 2.6.24,
Pantazi N.: 3.7/i,
l'arai.can l.: ? .2. 73,
Pijtraşcu Y.: 8.5;!,
fîrş~n LiVil!,; 2.5.~2, 3,60, /:i.25, 7,2.13,
figli Traian; 2,IJ,22,
Popeseµ J.: 7.2.72,
Popqvilli M.: 7.2.!12,
U11d11 Dan: 7.2.2!1. ?.2.32, 8.51, 8.56. R.59. 8.6i
Rădulesl'U Mariuis: 1.3.36, 6.38.
RM•!fo,;mt Sorin, Ul.86, 6,i,UJ, •
ltif'd;,rer Anton: 7.2.40.
H,oanirheşf I.: 2.td9,
Săvul.eseu Benone: 2.t,.32.
Schuster Dietwald: 2.5.U.
Schwarz Dan: 8.',3,
Simon r.: a.5~,
Sireţllhi Gb.: 2.6.38. 2.7.10, 3.11, 3.48, ,,.18, 4.27, 4.42. ,,..,,;,_ ,. 97, 5.·100, 5.101. 5.10'1, ,?.'!16, 5.ţi~.
Slanrm-Mi.nasian 1.: 1.3.4~, 2.6.22, 2.6.30,

Sifillli~~, ftli.: B.108,
~folomu I.: 2.td.':".
1'eodorm;cu N. X.: 2.t,.18, 8.11.
'foma Pamfil: 7.2.77,
Tomescu Ioan: :u26, ?.2.80.
'rroi Mircea: 2.6.28, 3.121,
'fena )farcel: 2.5.2'1.
Ţifni V.: 7.1.21,
Vlada :\I.: ti.30. ?.2.75. 8.52,
Vofoulesou J)an: 4.Wi.
Zaharia Oh.: 2.6.25.
BIBLIOGRAFIE
;1J .Acu J). Calcularea 1mor integrale definite 1 în Q.M. nr.8/1!lfl0 pp. /.W!}-8~8.
r21 Andreescu Titµ,, ,'\.Ddrţc~ Dorin, A1$~tprq. lt'!l-.Or cla.~1 de ideritiw.ţi, în Q.J\J, nr. 11/~W18, PD., .,~-
~75.
f3] Arami Lia, Morozan T. Cu.leg(!T"P d(' probleme de calrul diferenţial şi i.ntegral vo~. I, Jill!iţyr~
Teb.11ică, Bucureşti, :19'.:8. ·
f4:] Bătineţu M. D., Aplicaţii ale calculul,1ti diferenţial i,,. ealculrtl 1mor s,a11,6, îP. G,:M,:, 6/491$9,
pp. ~81-~84.
[li] Bătlneţu M. D,, f'rpblerne pentru treapta a 11-a d,e ţieeu, ..~ " • Eqţtuţl). Afp~tf98, 4~79,
[$] Jl#,tbJew. )I~ D!, 4.s~pra reciprocei teoreme,: ~ro-Stolz, ÎJI Revjsta de :ina~tică a ~l~U,9r
din B1icureşti. nr. :1/1979, pp. 19. -
[7] Bitineţu J[. D., Cîteva. aplicaţii ale funcţiilor convexe, în (}.M. 11r. 8/1-!70, pp, 4.49~454.
fS] Bătineţu M. O., O generalizare a problemei 9127 dată la 0.1.M., 1068. în 0.M. l,l\l'. !)/f?S'4.
pp. 84-88.
[9] Bătlneţu ~I. D., O proprietate a unor polinoame, în G.M. nr. 7/1971., pp. 401-,,.{102.
r10 Bătineţu lU. D., O problemă cu... probl.eme, în Revista M,1:1.tematie(I. a e~or d~~ ·Tf1niş~rtJ,
nr. 1/1980, pp. 81-,-36. ·
rnJ Bătineţu li. D., Proprietăţi ale unor polinoame, în G.M. nr. 9/1968, pp. 524-525.
1:12] Bătineţu li. D., Calculul unor limite de funcJ#, în G.M. nr. 11/1969, pp. 651-6M.
[13] BjtJp.eţq )[. ))~, Ene p. P., Curs i!,e M.atttm,a,ti_ci superioo,re. Culegere de probleme. Centrul de
multipiicare al lnstitutul~i Agronomic ,,N.icola.e BIJle,esc,J\ BUOIJft!Şti, 10,2.
f14) JMţineţJI 11, D., l[altei V. I., A$upra unor recl#'f1nfe d.e ordinul fntti, în Revista <ie ~teID.$t,i~
· a elevilor rlln Bucureşti,. nr. 1/1979, -PP· 20-22.
["lo] Bătineţu M. D., Stancu-Minasian 1\1. I., Program pe,itrit cakulul radica.til.or de diverse oJldin.-,
în Gazeta .Matematicţ1, seria A m·. 12/t973, pp. 443-446.
i 161 Demidoviei P. B., Culegere de prohleme şi e:eerciţii de analiză mat,ematică, Editura Tehnică,
Bucmre<;ti. 1.956.
i t 7] Dieudonne ,1 •., Calcul inf"ini"tesimal, Hermann, Paris, Collectioo Methodes, 1968.
: 1sJ Diemlonn6 J., Element.s d'analyse, 'l'ome I, Gauthier,Villars, Paris, 1969.
:Hi] Dunkel Ott.o• •Hemorial Problem Book, Âm.(3rican Matkem<itical Monthl'!}, New York, 1957,
: :!OJ Helba1im n.. Olm~ted J. }I. H., Counte.r exemples in analysis, Holden-Day, San Francisco.
London, .Amst.t1rclam, 196(t.
I2(J HnFJi;ii HJt., ltinerar in anali:zo, matematică, Editura Albatros, Bucureşti, 1970.
122·1 Giinfor 31 •.N., (Juzmin O. R., CuJegerti de probleme de matematici superi<;Hll'e, vol. I,. II şi 111,
Mdit.m·n 'l'rhnfoă, Bucureşti 1.953.
/ 231 laglom ,\.• Jll ., Ja(l:lom I. A., Probleme neelflmentare 11'~ ~ntar, Editura TehDică, Bucu•
rr.şti, 1%2.
124:_J Knopp Ji •.• Infinite Sequences and Series, .New York, Dover Pubpcatioos, lnc. 49~.
!2i>l Lefort. H,, 4lgebre et Analy~, Exerc_ices, Dunod, P!U'is, t96~.
[261 Liaşco l. I •• Boiareiue K. A., Gal }'. Ia., GoloY&~l P. &., A-.îsi ~ IA ._.p1e 1i
probleme, Un limba rusă), Klev,' t97(t.
i·2,, }larl'nt 'iolnmeu, Gcz,tc 'Jll--..tit:ti. şi Fi:âcă. !-Pl'ill A. 1962, nl. XIV, IU!. 2. pp. 99-lt,
(18] !Mar9n A. I,, Cakul difel'Anţial şi bitegral 1,, e.xemplt> şi probi~, (fn limb& rusA), Moscova,
1973.
[29) Meghea c.• Baze.le a.nalize.i ma.t.em.atice, Edit.ura şt.iinţifif'ă şi Pnciclopedică, Bucureşti, 1977 .
[30] 1\litrlnovii.\ S, D•• Zbornic Mate.mat.icl.'ih .Problema, (în limba strhă). vol. I. Be.lgrad. 1962.
[31) 1\litrinovit! 8, D,, Analytic lnequazi:11:,w, 8pringer-Verlag, 1970.
(32] Nicolescu l\liron, A~aliză Matematicu., voi. I, II şi lll, Editura Tehnică, Bucureşti, 1957.
[83] Nicolescu l\liron şi colectiv, :fl'la.nuf1.l de analizd matematica, voi. I şi .II, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1971.
[34:] Polya G., Szeg6 G., Problems and theorem..~ in Analysis. vol. I. Springer-Verlag, Berlin, 1972.,
[36] Popa C,, Biriş Viorel, 1\legan llihail, ./ n.troducere in analiza matematică prin ~xerciţii şi probleme
Editura Facla, Timişoara, 1976.
(36] Rivaud J., E:rşrcices d'analyse, Tome I, 1.973, Tome 11. 1971, Vuibert, Paris.
[87] Rivkiml [. Ia,, Probleme de analizd matematică, (în limba rusă), Minsc, 1.973.
f:J8] Rudin Walter. Principles of Mat.h-Pmntiral A.nalysi,q. 7\lr Graw-Hill. Book Company. New York.
1964.
f38J Sireţchi Gh., Analiză Matematimi.• \"'Ol. I, 11 şi III. Centrul de multiplicare al Universitaţ.i.i
din· Bucureşti, 1. 978.
1"40] Vulih z. B,, Cu:r,q scltl't de teoria. f'uncţiilor de o val'iabild. reală, (în limba rusă/, Moscova, 1965.
[41] Zamansky Mare, .lntroduction 11 l'a.lgebre P.t. l'a,n.aly.~e modernes, Dunod, Paris, 1963.
[421 Weston J.D .., and Godwin H. ,J •• 8ome Exercices i"n Pure Mathemati,es, Cambridge, At the
University Pres~, 1968.
(43]- Gazeta Matematică 1895.~198u.
f:44)-Matematica v şcole iîn limb.-1 ru$il).
;Jo]- Kvant (în limba rusă'
[48]-Revista Matematică a elevilor din Timişoara.
: 47] - American Mathematic1d ]fonthl y.
*
• •
Gussi Gh., Stănl\şilil, O., St.ofoa T., 13lemente de anali1h mntematic.t'.1, .\fanunl pentru clasa a XI-a.
ediţia 1981.
Boboc Nicu, CoJ.ojoară Ion, Elemente de analiză matematică, Manual pentru dasa a XII-a,
ediţ.ia 1981.
CUPRINS
•
PA.RTEA I. E1HJNŢlJ"'RILE PROBLEMELOR .......................................... ,. 3
•.Cap. l. Inegalităţi. Funcţii. .. : ........ .' ............................................. , 3
1.1. 1negalităţi fernarcabilt ........................................ · · .. · .. , . . . . . . . . . 3
1.2. cu inegalităţi .............................................. ·. . . . . . . . . .
Exerciţii 4
1.3. Exerctţi.i privind fnncţ.iile şi inegalităţile. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . G
l.. !1. Dete1·minarea tlomeuiilor Je Jefiuiţie ale funcţiilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • • 9
Cap. t. i;lruri de numere r~ale ............................. : ...................... ·,. HI

:!.-1. l;iiruri convergente. Cl'itei•ii Je uonvergenţu.................................... 10
:!.:!. :,iruri cu limita ;-x, sau ·- .x,. l'ropo.âţii . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . lf
:?;:J. Limite utilizate mai frecveul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . H
:!.·'<. Calculart!a limitelor dt, ::,iruri date prin .termenul general.. .................. _. . . . . . -la
:Li. Hezolvarea u11or probleme d,i :;iruri numerice.................................. l5
rt:i. Şiruri date prin relaţii de recurenţă ................ - . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . rn
:!.7. Şiruri care 1:;1: studiază cu ajutorul teuremelo1· Cesaro-Stalz şi Cauchy-D' Alembert. . . . . . 2.;
Caµ . .:;. Limite 11le funcţiilor reule de o variabilă reali ........ , .................... _... 2v
Caµ . .J. Continuftateu runcţliJor reale li~ o ,·ariubilă reală . ...................... , ..... , . .- 34
Caµ. 5. Derim,,Uit"tea ruucţiilor ·reale tic o rnl'iubilii rm11ă. Derhute. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
Cap. !:i. Aplicaţii ale deritatei în i;tudlul funetiilur l'llttle tic o vurilibila reala.............. -tei
.
Cap. 7. lntegrabilitateu funcţiilor rl!ale tle o ,arhtbil1\ 1·eah\. Jntegr111e. ;~1,Ucaţli............ ,'i4
7.1. P1·i111itiw ;:,~
:. :!. I utegrulc~ defiuilt:
Cap. !:i l'ro,lleme de i;intl!iii.

Cap. 9, 'l'eme de analiza m11tematfoă pentru uercurite de elevi ....
9.L Asupra uno1· recur1:mţe de ,urdiuul intîi, . "":•·1
li)
9.2. Apiicaţii alu calculului -diferenţial ~i integral în calcularea unor 1:;ume ....... _..... . iS
~J.::I. Două probleme eu u lt,~ 1irobleu11.:• ........ . 83
9./i. Determinarea uHur liri1il.t:J lu cure i11l.,.·1·viue pa1•teu lntl'eai;ă a unui număr real. \H
9.5. 1'e1Jre111a ·tui Toeµtitl. Teorenw Ce~u.ru-Stulz Gonsecmţe. Ap!icaţÎ! 94
9.6. Citeva aplicaţii a!e flmcţi.llur •.;onvexe HO
9,7. O genercJ!i.zare a furwţii!o1· par"' !impe1.re) ~i unele pwprbtăţi ale întreg1-ale!or definib
din aceste funcţiL . _. " . . . . " t .. ., .. " .. " _ ... " .. , _ , , ............ ,. .• US
23-7
PARTEA A II-A. SOLUŢII. INDIOAŢII. KĂSPtffi"SURI . ......... , ........... , . . . . . . . 124
Cap. 1. Inegalităţi. Funcţii,...................................... .. ... .............. 1:!4
Cap. 2. Şiruri de numere reale. . . • • . • . . . . • • . . . • . • • . • • • • • . • . . . . . . . . . . • . • . • • • • • • . . . . 131
Ca.p. 3. Limite ale funcţiilor reale de o variabilă reală..... . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . • . • • . . 139
Cap. 4. Continuitatea funcţiilor realo de o variabilă reală.............................. 1M
Cap. 5. Derivabilitatea funcţiilor reale de o variabilă reală. Derivate.................... 162
Cap. 6. Aplicaţii ale derivatei în studiul funcţiilor reale de o variabilă reafa............ 176
Cap. 7. Integrabilitatea fuoopilor reale de o variabilă reală. Integrale. Aplicaţii........ 191
Cap. 8. Probleme de sinteză.. . . . . . • ••. . . . . . •. . . • . . •. . . . . • . . •. . . . . . . . . . . . . . . • . . . •. . . 208
}Nt)EX DE AUTORI ................................................. ;..................... :!38
BffitIOGRAFm .... - ..... -~ •~ ... ; .... -~ ............... ·-· .............. -· •· .. ~. . .. . .... . . . .. . 235
Nr. colilor de tipar : 15
Bun de tipar: 12.11.1981
Com. nr. 10 03916474

Combinatul poligrafi.c
.,CASA SC!NTEII~
Bucureşti - R.S.R.

Batinetu 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Batinetu 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

D. M. BĂTINEŢU I. V. l\IAFTEI I. M. STANCU-M.

~DITURA DIDACTICĂ ŞI PimAGOGICĂ, BUCUREŞTI - 1981

Rt-idacţor:Prof. Valentin Rq,Ju

1.1.2. Inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwari. (V)n Ei. J• ,i (V}oj, bi e· B

-1.J.3. Inegalitatea Cauchy-Holder. (V)n E N•, (V)at, bi E! li+ ti (V).J, f E lt+ ou

1.1.4. Inegalitatea Minkovski. (V)n E N*, (V)a0 bi E RH i == T,n şi (V) p ER+

1.1.o. Inegalitatea Mac Laurin. (V)n, r, s E N*, n ~ s, n >r şi (V)x" E B,

1.1.6. Inegalitatea Bernoulli. (V)n E N* şi (V)xi E [-1, oo) cu XiX3 E BH

( n- 1 E a, (n- E bk) < E akb1

eu egalitate pentru a,.= a2 = ... =an sau b1 = b2 = ... = bn.

cu egalitate pentru a,. == a2 = ... = an sau b1 = b = ... = ba.

1.2. Exercijii eu inegalit.ă~

1.2.1. ·.!.I~ ai I< v!.. E

1.2.2. (V)tli, bi E R, i -:- 1, n şi (V)n E ·N• atunci . lt aibi, ~ Vt ţii + V~ bf.

i~:~n I ai I < !Vta, < i~~xn I ai I•

1.2.5.*(V)n E N*, (V)at E R~·, mi E N* - {1}, i

1.2.6. (V)n E N*, (V)ai E R, i = °1, n atunci Vt aii=!

b) (V)n E N*, (V)ai, bi E R, i = 1, n atunci

1 Problemele cu steluţă sînt recomandate pentru cer~urile de eJevi şi pregătirea conctll'l:lurilor.

... -1- - - - 1- - ~ -1 - + - -1. , -, ... + ---<----..

1.2.18. (2- :)(2- !) ... (2- 2n;: 1 ) ;i. : n EN•. 1,

1.2.20.• Dacă O < Zi ,s; ~2 ,s; ••• ·~ Zn să se demonstreze că: .r1

1.3. Exerciţii privind funcţiile şi inegalităţile

1.3.1. Să se determine funcţia f :R -> R astfel incit (V)x E R* să avem

1.3.2. Să se detern1ine ftirteţia: f: lt* -> R astfel incit r( ~-) = x + vr+ :t 2•

1.3.9. Fie funcţia f : R "- {O, 1} -+ R, f(x) = - 1-. Să se arate că (f of o f)(x) =

1.3.10. Fie funcţiile: f, lj,: R -+ R definite astfel: f(x) = {o, Ix! ~ 1 fi

1.3.13. Se consideră funcţia f : R R de forma f(x) == az + b, (a -!: O, a, b E R)

1.3.17. Fie funcţia f: B -+ {O, 1} dată de relaţia f(x) ={0,1' xE

1.3.28. Fie f : R -+ R o funcţie periodică. şi monotonă. Atunci f este constantă.

1.3.33. Să se arate că mulţimea M = {(a, b) E R2 J a 5 +b 0 < 1 <a+ b} este

1.3.35. Să se demonstreze că oricare ai· fi n E N*, avem:

tV n2 - i2 < 0,79 n2 - [; n] şi ~ V 4n2 - (2i + 1)il < 1,57n 2•

1.3.36. * Orice funcţie f : R-+ R se poate reprezenta ca suma (respectiv produsul)

{I '. XI°' Slll - ,

.1.4. Determinarea domeniilor de definiţie ale funcţiilor

Să se determine domeniile de definiţie· E ale funcţiilor:

"' 1.4.1. f: E-+ R, f(x) = v--1-;

-• 1.4.3. f: E -+ B-, f(x) = V9 - x2 + lg --1..1

ymax (1, >~)·x• _,

,1.4.13. f: E.,.. R+, f(x) = "'\ /lo~ :c2 - 5x + 61

1.4.18. f : E - R, f(x) = lg sin(x - 3) + V 16 - #;

1.4.21. f; E - R+, f(~) = 1 . '

1.4.22. f: E ...+ R, f(x) = flog~ V3x • log3 z.

ŞIRURI DE NUMERE REALR

, 2.1. Şiruri convergente. Criterii de convergenţi

2.1.1. Propoziţie. (Criteriul majorării). Fie şirurile (xn)neN, («n)n&N şi x 0 E R.

2.1.3. Propoziţie. (Criteriul cleştelui), (minor!ll'e şi maJo.~are). Fie trei şiruri de

2.1.5. Propozitie, (Criteriul Cauchy-D'Alembert). Dacă (xn)neN este un şir cu

2,2. Şiruri eu limita +co sau -co. Propoziţii

2.2.1. Propoziţie. Dacă Xn ~ Yn, (V) nEN şi Yn -+ +co, atunci Xn -+ +co.

aceast a est e egalwa cu x.

2.3. Limite utilizate mai frecvent

2.3.13. Dacă Xn - O, (xn > O, (V) nEN) atunci lim (1

2.3.14. Dacă Xn - o, (Xn < o, (V) n E N) atunci Jim (1

2.3.19. Dacă (Yn)neN este un şir de numere naturale cu proprietatea lim Yn

2.4.20. an= nP n . ,unde pER.

2.4.21. ·a.~ ti (v + :g _ 1 1). 2.4.22. 07i = Vt 1

2.4.33. ll 71= --- · - . --=------- · - ,j - - , număru]

B.4.34. a,. , 2• • ~2 ~ V ' + ·· >- V.'_ , numărul radicalilor fiind n.

n. 4 46 ___ [a]+ [2a] + ... + [na]

2.5.2. * Fie (an)neN un şir de numere reale.

2.o.4. * Să se arate că oricare ar fi « E R, există două şiruri (an)neN, (bn)neN,

1.2.5.(V)n E N, (V)at E R~·, mi E N* - {1}, i