MINISTERUL EDUCATIEI $1 INVAJAMiNTULUI

Editura Didoctica ~i Pedagogica,' Bucure~ti, 1988

'
Lei 11,10
 MINISTERUL EDUCAJIEI ~I iNV.AJAMiNTULUI

C. NASTASESCU c. NITA GH. RIZESCU

II
atematica
Manual pentru clasa a IX-a

EDITURA DIDACTICA ~I PEDAGOGICA- BUCURE~TI

 I

-~

CAPITOLUL I
Manualul a fost elaborat tn 1978 pe baza programei ~colare aprobate de Ministerul
ECUATII DE GRADUL TNTTI -$1 DE GRADU~ AL DOILEA
E~ucatiei ~i 1nvi1~i1mtntului cu nr. 39490/1978 ~i revizuit. tn 1980.
(RECAPITULARE)

Referen~i: P~of. univ. dr. 0. STANAl;llLA

Pt;of. l.V. MAFTEI 1 . ECUATil $1 INECUATII DE GRADUL TNTTI

1.1. Forma generala a ecua~iei

de gradul intii este
ax + b = 0, a i' 0 (1}
a, b fiind numere reale.
ObserpaJie. tn practi~ vom considera ~~ ecuatii a cliror rczolvare se reduce Ia rezol-
varea unor ecuatii de gradul lntti.
Ecuatia (1) are radacina

-!...
a
Jnterpretarea geometrica (fig.l.i). Gra.ficul func~iei f: R --. R, f(x) =
= ax+ b, este o dr~apta care intersecteaza axa Ox in punctul de a.bscisa - !..
a

\0 ( _ ~ fiind radacina. ecua~iei ax + b= 0) . In figura 1.1 am construit

graficul pentru cazul : a > 0 ~i b > 0.
Exemplu. Sa se rezolve ecua~ia. in x,
m - x = 1 - m2 x. (2)
Aceasti1 ecuatie devine
(m2 - 1):c = 1 - m.
Daci1 m~- 1 i' 0, adic!i. m i' 1 ~~ m i= -1, atunci
ecuatia (2) este de gradul tntli, avtnd r!i.dlicina
1 - m . 1
- - - , adtcA - - --
m2 - 1 m +1
Daca m = 1, ecuatia (2) devine
0' X = 0

care este .adev!i.ratll. pentru orice numlir real x.

Dacil. m = -1, se obtlne
!II O x = 2,

H.ed arlo1: P l'o f. V IORICA FA'l' U care nu este verilicatll. pentru nici o valoare a
Tehn oredactor : Ar-;A TIMPA.U lui x : Fig. r.t
Coperta: N. SlRBU
 1.2. lnecua~ll le de forma 1.3. Ecua~ll care con~ In necunoscuta in modu l
,;

ax + b > 0, ax + b ~ 0, ax + b < 0 sau ax + b < 0, V aloarea -absoluta a unui numar a, notata prin I a I, se define~te astfel:

I
a daca a> 0,
unde a
tntti.
~i b stnt numere reale date, iar a =1: 0, se numesc inecualii de grad.ul Ia I = o: daca a = 0,
-a, dacii a< 0.
Obser(JaJie. In practiccl vom considera orice inecuatie care se reduce, tolosind pro-
prietlitile inegalitlitilor, Ia o inecuatie de gradul tnUi. . De exemplu.: 19 I = 9, 1- ~ l = :, I- 30 I = 30, I - V21 = V2 etc .
1. Sa consideram inecua~ia de gradul tntti
Valoarea absolutii a numiirului a se mai nume~te modulul numarului d.
ax + b > 0, - a =1: 0. (3) Rezulta ca I xI= max (-x, x) ~i deci : x ~I xl, -x ~ I x I, (max (-x, x)
fiind eel mai mare dintre numerele -x ~i x).'
1o D aca
.- a > 0, at unm. x > - -b , a d'1ca- x E ( --
b , -Sa roen~ioniiro proprieta~ile fundamentale ale modulului.
a a Daca a ~i b sint numere, at unci:
- '
2 Dadi a< 0, atunci x <- ~, adica x E ( -oo, -~J. 1. I a I ~ O;
2. I a I = 0 dacii i numai daca a= 0;
X>- lr Grafic, cele doua situa~ii stnt reprezen- t
3. I ab I = I a I I b I;
~/ I 1 / 1 1 1 I 1-4
, j J )7; ; ; ; )
tate in figura 1.2, respectiv in figu
. ra 1.3, por-
_ _ ~iunile ha~urate marcind roul~iroea solu~iilor. 4. I a + b I ~ I a I + I b I
n
2. Pentru inecua~ia ax +
b ~ 0, avem : Primele trei proprietii~i sint evidente, dupa defini~ia modulului.
Fig. L2 b Sa o demonstram pe ultima. lntr-adevar, dacil a= 0 sau b = 0, atunci
1o Daca a > 0, atunci x ~ - - , adica
este clar ca I a +
b I = Ia I +
lb I . Deci Ea presupunem a of= 0 ~i b of= 0.
a
J Sa consideram cele patru cazuri posibile:

171171771//
i) Daca a + b > 0. Deci I a + b I = I a I + I b 1.
> 0 i b > 0, atunci a
b
b 2o Daca a < 0, atunci x ~ - -. adicii ii) Daca a < 0 ~i b < 0, atunci a + b < 0. In acest caz I a I = -a,
a
1b I=- b, I a + b I = -(a+ b) ~i deci I a+ b I = I a I + I b I
Fig. 1.3 r'
iii) Daca a> 0 ~i b < 0, at unci I a I = a ~i I b I = -b. In aceastii situatie
b
Observiim ca punctul - - face parte din mul~imea solu~iilor.
avem, sau a +
b ~ 0, sau a b < 0. Daca a + b ~ 0, atunci +
a
I a+ b I= a+ b ~a= I a I ~ I a I+ I b I;
Exemple. 1) Sa se rezolve inecua~ia iar daca a + b < 0, atunci
x + 4 > -2x + 3. ,I
I a + b I = -a - b = - a + I b I ~ I b I ~ ! a I + I b 1.
1 iv) Analog, se demonstreaza cazul a < 0 ~i b > 0.
Obtinem succesiv: x + 2x > -4 + 3, sau 3x > -I, de unde x > -- . Deci
In practica este foarte utila urroatoarea proprietate:
3

x e:(-~ +oo). -, 5. Ia I ~ c daca ~i numai daca - c ~ a ~ c.

(In aceste ~ela~ii se poate. lnlocui semnul ~ cu semnul <.)
2) Sa se rezolve inecua~ia
,
De ase:menea, a.vem:
4(6 - x ) ~ 3_(x - i3). 6. II a I - I b II ~ I a - b 1.
Obtinem succesiv : 2~ - ~x >
3x - 39, sau - 4.c - 3x ~ - 39 - 24, de unde Proprieta~ile 5 ~i 6 se demonstreaza u~or pe haza celor precedente.
- 7x ~ -63, adicli x < 9. Deci x e (-oo, 9] . Demonstrarea lor o liisam ca exerci ~iu.

.4
 Exemple. 1) Sa se rezolve ecua~ia
Prin fezolvarea ecua\iei ax 2 bx + +
c = 0 se ln\elege determinnreEt
IX - 31 = 4. (4) tuturor solu~iilor (radiicinilor) acestei ecua~ii.
Dupu d c fi ni ~i a modu lulu i ave rn
Ecaa(ia are riidacini reale dacii # namai daca b2 - 4ac ~ 0. Dacd b2 -
- 4ac < 0, ecaa#a nu are radacini reale.
I X- 3 1=
X - 3 , dadl X - 3
.
> 0, Existenta radacinilor reale ale ecuatiei de gradul al doilea, precum ~i
{ - (x - 3) , dacll x - 3 < 0,
numarullor depind de expresia b2 - 4ac. Aceasta expresie se nume~te discri-
ad icll minantul ecua\iei de gradul al do ilea ~i se noteaza cu a.
x _ 3 { x - 3, daca x ~ 3, . Dacii discriminantul ecua1iei de gfadul al doilea este pozitiv, atunci ecua{ia
1 1
= - X + 3, c.\ar11 X < 3. are douii riidacini reale diferite intre ele
Al;iadar, ecuapa (4 ) devi ne: - b + Vii - b - tiL\
xl = 2a ; Xz = 2a
a ) Dacii X> 3 avem X - 3 = 4, de unde X = 7. Cum 7 > 3, rezulta ~1!. 7 cs le 0
radacina a ecuatiei.
Daca discriminantul ecuatiei de gradul al doilea este egal cu zero, atunci
b) Daca x < 3 avem -x +
3 = 4, de unde x = - 1. Cum - 1 < 3, rezul la eli -1 ecuatia are doua radiicini reale egale
es te o radacina a ecua~i ei. Deci radiicinile ecua~i e i (4) stnl : .r1 = 7, x 2 = - 1. -
b
2) Sa se rezolve ecua~ia xl = Xz = - - .
2a
I 6 - x I = 2x + 3. (5)
Ex~mple: 1) Ecna ~ia 2x2 - x - 3 = 0 are discrirninanlul 6. = (- t") 2 -:- 42
6 - x , daca 6 - x > o, (- 3) = 25 > o. Deci, ecua~ia are doua radacini reate diferile
Avern 16 - x I= {
- 6 + x, daca 6 - x < o.
A~ada r , ecuapa (5) devine: x1 = -
1 +- -1125 - ~ .
-- -
4 2
a ) Daca 6 - x > 0, adica x .;;; 6, a vem 6 - x = 2x + 3, de unde x = J . Cum
1 ~ 6, rezultii. ca 1 es te radacina a ecua p ei. 1 - 11 25
Xs = = - 1.
b ) Daca 6 - x < 0 adica x >. 6, avem - 6 + x = 2 x + 3, de unde x = - 9. Cum 4
- 9 nu verifid l inecuatia x > 6, rezulta ca - 9 nu este radacinil. a ecuatiei (5). Deci ecua -
tia (5) are radacina 1.
2) Ecua pa 2x2 - 4x + 2 = 0 ar e discrirriinantul
6. = ( - 4)2 - , .. 2 2 = 0. Aceasta ebua tie are radiicini reale egale
'
x1 = Xz = -'- = 1.
2. 2

2. ECUATII DE GRADUL Al DOILEA CU 3) Ecuatia 2 x~ + x + 1 = 0 are dis<'riminan tul 6. = 1 - 4 2 = -7 < 0. Deri,

RADACINI REALE ecua ~ianu are rlidacini reale.
Dam acum citeva forme particulare importante ale ecu a~iei de gradul al
doilea, care are discriminant ul A ~ 0.
2.1. R.ezolvarea ecuatlel de gradul al dollea cu radacini reale +
1. Fie ecua~ia ax2 bx + c = 0 ~i sa presupune.m cii b are forrna b =
= 2b1 (d~ exemplu, b = 2, b = 4 V2 etc.).
Fie ecua~ia Radacinile ecua\iei ax 2 + 2b1x + c = 0 stnt
..
ax2 + bx + c = 0, a -:1 0, - b1 + V bt - ac 1- b - V b~ - ac
Xt = ; . x2 = - -=--"----=---
a, b, c, fiind nu.mere reale. a a
0 a.stfel de ecua\ie se nume~te ecuatie de gradul al doilea cu coeficien# Exemplu. Sa se rezolve eouaF a
reali. Se nurne~te solufie sau radiicina reala a. ecua\iei un numiir real oe ~stfel
tnclt sa ave.m 3x2 - 10x +3 = 0.
..
acc 2 + bee + c = 0.
Expresla b* - 4ac se mal nume~te tealizantul ecuA ~ie l.

6
7
 Deoarece coeficientu llui x este -10 = 2 (-5), aplicll.m formulele de mai tnainte Aceste rela~ii poarta numele de relatiile lui Viete.
l?i ob~inem:
Exemplu. Ecua pa 4:r2 - 3x- I = 0 a re discriminantul ~ = 9 + 16 = 25 > 0.
5 J/25--=--9 - 5 4 Deci ecuapa are doull. riJ.dll.cin i rea te dis tincte :r1 !ji x 2 , iar
3 - - 3-
-3
Deci x1 + :r
2 = - - = -3 , x 1 x2 = -
- 1
= - -I .
4 4 4 4
1
x1 = 3: X2 = _ 2. Formarea unei ecuatii de gradul al doilea dnd se cunosc radacinile
Daca x 1 ~i x 2 slnt numere reale, fie x 1 + x 2 = - p ~i x 1x 2 = q. Atunci
3
2. Forma redusa a ecuatiei de gradut al doilea. 0 ecua~ie
de gradu_l a.l doilea x 1 ~i x 2 sint ;adacinile ecua~iei de gradul al doilea x 2 + px + q = 0. -
se nume~te redusa dacii coeficientul lui x2 este ega.l cu 1. Forma generala a lntr-adevar, x~ + px 1 + q = x~ - (x 1 + x 2)x 1 + x1 x 2 = x~ - _ x~ -
ecua~iei red use este: - XzXI + X1Xz = 0. Analog, avem x~ + px2 + q = 0. Deci x 1 ~i x 2 sint rada-
x2 + px + q = 0, (3) cinile ecua~iei x 2 + px + q = 0.
~

unde p ~i q sint numere reale. Exemplu. Fie x1 = -5 !?i x 2 = . 2. A tunci x 1 + x 2 = -3 = -p, x 1 :r2 = -10 = q
Punind in formula generala a riidacinilor ecua~iei de gradul al doilea: l?i deci p = 3 !?i q = -10. Ecunpa care are radacinile x 1 = -5 ~i x 2 = 2 estil

-b Vb 2
- 4ac
.x~ + 3x - 10 = 0.
XJ,z= 2a

a = 1, b = p ~i c = q se o~~ine formula pentru riidarinile ecua~iei de gradul

al doilea sub forma redusa: 2.3. Studiul semnelor radacinilor ecua~iei de gradul al doilea

x1 = - 2
p
+ "lV/ (2p )2 - q; Xz = -
p
2- "l /( p )2 .
V2 - q. Fie ecua~ia de graduJ al doilea
Exemplu. Fie ecuatia x 2
+ 4x- 5 = 0. ax 2 + bx + c = 0, a t= 0 (1)
Atunri
cu Ll = b 4ac ~ 0.
2 -
x 1 , 2 = -2 V4 + r. - - 2 3, . "
Sa notiim cu S ~i P suma, respectiv produsul radiicinilor x 1 , x 2 ale ecua-
de unde tiei (1), adica: ..
x1 = 1; Xz = - 5. /. .
S = x 1+ x2 = - - ;
b
Observatie. Orice ecuape de gradul al doilea ax 2 + b:r + c = 0 (a i= 0) poate sll. a
fie adusll. Ia forma redusll. impll.rtind ambii membri ai sll.i prin a:
b
ax 2 + bx + c = 0 este echivalentil r u a- 2 -1 :r + -c =' 0.
a a
Impiir~ind ambii membri ar ecua~i ei (1) prin a, se ob~ine o ecua~ie echi-
valenta:
b c
2.2. Rela~li intre coeficien~ii ~~ radacintle unel ecua~li de gradul al doilea a;2 +-X+-
a a
= 0
sau
1. Relatiile lui Viete
Da.ca riidaoinile ecua~iei
x2 - Sx +P= 0. (2)
Vom a.rata cum, in raport de semnul lui P ~i S, se poate stabili dacii
ax2 + bx + c = 0 (a t= 0, d = b~ - 4ac ;;;, 0)
radiicinile ecua~iei stnt pozitive sau negative, far a' a le afla efeotiv.
. stnt x 1 ~i x 2, atunci: Sint posihile urmatoarele combina~ii ale semnelor lui P ~i S:
X1 + X 2 = - -ab, 1o P > 0. Deoarece x 1x 2 = P > 0 rez:ultii cii amhele radaoini au acel a~i
semn. Daca S > 0, atunci x1 + x 2 = S > 0 ~i deci am bele riidacini sint pozi-
- .,--
c tive. Dacii S < 0, .atunci x 1 +
x 2 = S < 0 ~i deci ambeJe r!dacini sint
a negative.

8 9
 unde a 1 , b1 , a 2, b2 sint numere reale. Atunci radacinile eoua.tiei ax3 + bx +
2" P < 0. DP.oar'Ht;e .l' 1.t'2 = P < 0, al.urH:i llllfl dint.re riid iil:ini P.:>t.t pozi-
tiva, iar cealalt~ negativa. Daca S > 0, atunci x 1 +
x2 = S > 0 i deci + c = 0 sint reale.
radacina pozitiva este mai mare decit valoarea absoluta a radacinii negative. lntr-adevar, din relatia (1), identificind coeficientii,lui X 2, avem a a 1 a 2
+ Cum a =F 0, rezulta oa a 1 : 0 ~i a 2 : 0. Produsul (a 1x + b1 ) (a2 x + bz)
Daca S < 0, atunci x 1 x 2 = S < 0 i deci valoarea absoluta a
negative este mai mare decit radacina pozitiva ..
radacinii .I este zer~ pentru x = - .!2. sau x =- bz ~i deci ecuatia ax2 + bx+ c = 0 are
. a1 az
Rezultatele obtinute se pot reprezenta in urmatorul tabel:
ra~dva01m
'}e reaJe- .. -bl
~~ - - .
bo
al az
8>0 x1 > 0, > 0
P > O
Xz
I E:cemple. 1) S!l se descompun!l trinomul 6X9
cu coeficienp reali.
- X - 1, tn tactori de gradul tntti.
S<O x . < 0, Xz < 0 I
I '1 . J
S > 0 ri'i.dacin il e an semne diferite: x1 < 0, x 2 > 0, I X1 I < .xz Riidacinile ecua p ei 6x 2 - x - 1 = 0 stnt: x 1 = -2 ~~
'
x2 = - -3 .
P < O Atunri .
S < o radaP.inile au semne direri t e: x1 < o, x 2 > o, I X1 I> Xz

6X
2
- X - 1 =6l X - ~)(X+ f) =(2X - I) (3X + !) .'
Obser"atii: 1. Fie S = 0. Ecuatia are radacini reale numai daca P ~ 0.
In acest caz avem x 1 + x 2 = 0, adica x 1 = - x2. 2) Deoarece discriminantul ecuapei x2 + x + 2 = 0 este t1 = 1 - 8 = - 7 < 0,
.
2. Fie P = 0. Atunci x 1 = 0 ~i x 2 = S. rezulUi c1i tJinomul X 2 + X + 2 nu sc desco'l).plln'e in faclori de gradu l lntii cu coefici-
enti reali.
E xemple. 1) Fie ecua~ia 2x2 - 8x + 7 = 0. Avem t1 = 64 - 56 = 8 > 0. Deci
ecuapa are doua radacini diferite. Cum x 1 x~ = 2 ~i x 1 + x 2 = ~ = 4, adica suma ~i
2 . 2 .
EXERCITII
produs ul radacinilor sint pozitive, r ezulta ca ambele radaci ni sint pozitive.
2) Fie ecua~ia x 2 + 2x - 15 = 0. Avem t1 = 4 + 60 = 64 > 0, deci ecuapa are ..
doua radacini diferite. Deoarece x 1 x 2 = - 15 ~i x 1 + x 2 = - 2, rezuWi ca radacinile au 1. Sa se rezolve ecuapi le IQ. x:
sem_!le ' diferite ~i valoarea absolu ta a radacinii negative estc mai 1'1\are decit radacina
pozitiva. ~ 4x + .1 = ~; b) mx- m 2 = 4 - 2x; @ x = n- m 2 x;
.. \ m x + J ; ) l - nx /:?I
d1l - - = e) m =
+ ; \JY 1 +I xI = m;
x - 2 . x2 - 4 1 nx
2.4. Descompunerea trinomului de gradu l al doilea in produs de gJ ) 17x - 1 I = 21 - 9x; ~ 11 - 3x J = 13- 2x I; (\} 110 +xI = - 10 - x;
pollnoame de grad ul intii
j l) I :r + 1 I + IX - l I+ IX - 3 I .:::; 3 + :r :~ 1 I :r I - 1 I = J 3'

Fie polinomul de gradul a! doilea aX2 + bX + c, a =F 0, in nedetermi- II" .2. Sa se rezolve inecuapil e :
.
nata* X . Un astfel de polinom se nume~te trinom de gradul al doilea . 2 . /"":) ax + b ax - b
1. Sa presupunem ca ecuatia ax2 + bx + c , 0 are radacini reale, fie
a) x - 6 < x+ J2 ; b 0J -3-
-- >
x
0; \.9'
a - b
>
a + b
(a > O,b > O) ;

acestea x 1 ~i x2 . Atunci 1
(d) ax + b > 3 - 2x; e)lt + x - > 0__!_- ax;rfp I x + 3I< 5;
aX 2
+ bX + c = a(X - x1 )-(X - x2 ) a + l a+l
sau ~ I 2x - 1 I < I x - l I; h)) I x - 2 I + I x - I I > 1.
aX 2 + bX + c = (aX - ax1 ) (X - x 2 ).
;(.a. Sa se determine valorile lui x pentnt care exista radicalii urml1tori (tn mul~imea nume
, Aadar, dacit b2 - 4ac ~ 0, atunci trinomul aX2 + bX. + c, a =F 0, se relor reale):
descompune fn produs de factori de gradut fnt!,i czt coeficienti reali. aJ t/8 + ax; bJ VG=X'; cl V2x + 6; dJ tit - .ax+ v;.
2. Reciproc, fie trino.mul aX 2 + bX + c, a =F 0, ~i sa presupunem ca
Y 4. Sa se rezolve er,ua~iile:
acesta se descompune in p'rodus de factori de gradul intij cu coeficienti reali,
adica a) 6x~..,.... :r- '1 ~ 0: b) x~- x +1= 0; c) - x 2 + 8x- 16 = CJ;
(1) d) ~:r - 7 = x ~ 3; e) _ s__ + _ 9 2;
Nedeterminata polinomu lu i s e noteazil, uzual, cu literi!. mare.
... :r + 5 :c + 2 :r +2 2x +3

10 11

- ~ - --
 f ) - 6 - + _ 3_ =_2_ + I ; 7 18. ~a se rewlve ecua pile:
x 2
- 1 X + 1 X - 1
a 1
) ---
+ 2x- 1 0;
5 1 I Ont - h ) x-6
x - 12 5 5x - 5 J2x2 + 12x 5x 8 - 5
g) -- - - - - =2 + m - x2 ' ~- .x - 6 = G b)3x-5_~-5 _ _3x+2 = O.
x+m m-x
x~ - 1 x - x3 x 2 - :n
6. S!l. se determine m, as tfel IncH ecuatia x 2 -t mx + 1 ~ o:
a) s!l. ai ba radli.cini egale; b) s1\ HiM. r H.daci n i rcale di fcrilt; c) sa nu aiM rildlkin\ 19. Sa se rezolve ecuatiile:
real e. a) x 4 + 4x - 1 = 0; b) x'- 4x3 - 1 = 0;
J .
6. Acela!?i enu nt ca Ia problema o,pcntru ecuapa x 2 - 2mx -t- m( 1 + m) = 0. c) (--x1})2 + (- x'1 )2 '= m(m
X+ X- '
- 1).

/ 7. Sa se de ter m ine valorile lu i m, ~Lii nd ca ecuatiile x + x + m = 0 ~i x + x - 2 2

m = 0
' au acc l a~ i numar de r a dacini r ea le.
I n dica J i e. a) Adunlim Ia ambii membr i ~e 2x2 + '1; se obpne ecuatla :~; 9 + 1 .,.
/ s. Sa se formeze ecuapile de gradul a l doilea, car e a u ra dacinile :
= + n ~j x = + !13 ~i =
= V2 I x - 1 1. b ) Se tnlocuie~te x cu ~ ~i se obtine ecuapa
X
de la pun ctul a ). c) Adu
I

- 3 f?i x 2 = 5; b) x 1 = m
p~. 2
x~ ~i
a) x 1 m- n; c) x 1 = 2 x2 2-
t - !If; d) x 1 = V2 + !13
1 9. Fi e x ~i x radiicinile ecua p ei x 2 + px
*i x 2 = !12- !1 3. -
2
n am Ia ambii membri a i ecuatie i
x2 - 1
obtinem ecu apa

1 2
+q= 0. Sa se formeze ecuatiile de gradul al
y2 - y - m(m - 1) = 0, unde y =
2x 2

doil ea in y, a l e diror r a dacini s"l nl: x2 - 1

a) Y1 = -x 1
~~ Yz = -x 2 ; b)
Y1 = X1 + - 1 ~~. Yz = Xz + - I ; c) Y 1 = (X1 + Xz
) .
!?I
20. F ie ecuatia x 2 -I x 1 = mx(x +
J). Sa se determine m (m e R) astfel tnctt aceastli
~ ~ ~ ~ ecuatie sa ajbii trei radacini reale.
I nd i c a 1 i e. Se considera cazur ile : a) x 0, x 2 - x = mx(x >
1); b ) a; < 0, +
r x 2
+
x = m,z(x +
1).
i 10. Fiira a rezolva eeuatiile urmiHoare, sa sc detcrmine semnele ra d11cinilor lor :
21. Sa se r ezolve ecuatiile tn x, m fiind un p arametru real:
a) 3x2 - 5mx- 2m2 = 0; b) x(2x + 5)- m(x + 3) = 3.
a) ,x 2 - x - 6 = 0; b ) 6x 2 - x - 1 = 0; c) -5x2 + x - 7 = o. ~

'(_ 11. S1 se det ermine v<\lorile-l ui m , aslfel i nc!l ra dacinilc ecua~iei x 2 + (1 - m)x - m = 0
I ndica 1 i e. a) 11 = 49 m 2 ~ 0. Dacii m =f 0, atunci x =
5
m I ?m I , de unde
6
sl a ibl :
1
a) acelaf?i semn ; b ) semne diferite. x 1 = - - m ~~. x 2 = 2m . D aca" m = 0, a l . x 1 = xa = 0 .
uncr
3
../ 12. Sa se descompum1 i n faclori de grad nl inll) tr:i noame le: b ) 11 = (m + 7) 2 Daca m = -7, a tunci 11 = o ~i rezultli x 1 = x~ = -3. Dacii
X+ 1 ; c) 2X 2 ?mX + 6m 2
m =I= - 7, atun ci ~ > 0 ~i x = m - r 5 I m + I , de unde ~f
a) 6X2 ?X + 2; b) X 2 7 1
- - -
= m + :;;i
\. 13. Sa se de termin e valorile l ui m, a~tfel i ncl t er.uatiil e
1 ~ 2
x 2 + mx + 1 = 0 ~i x 2 + x + m = 0 sa a ibA o rrtdlcinl comnniL
f - -0 ).._ H. Sli se stu dieze semnul ra dacinilor ecua p e i :
mx2 + 2(m + J)x + I m - 2 I ;, 0, m fiind un paramelru r ea l.
--\""15. F ie ecuatia 'mx2 '+ 4( 1 - 2m)x + 3(m- I) = 0. Sa so det ermi ne val ori le Juj m
\ astfel In cit sa avem :
a) ambelc radiicini sa f ie m a i mici declt l ;
b ) a mbele radacini sa fie m a i ma ri declt J ;
cJ o ra d aci na m a i m ica deci t 1 ~i a! t a m a i m are de ci t l.
/ 16. Sii se determine valor il e, parametrului m, as tfel i ncit urma toarele ec.ua~ii sa a iM dou!l.
r a dacini egalo :
a) 4x2 + mx + 9 = 0 ; b) mx 2 + t.x + 1 = 0:
c) x 2 - 2(1 + 3m} x + 7 (3 + 2m) = 0.
}

'7 11. Descompun tnd membru l s ting In factor i, sa se re zol ve ecuapile :

a) 4x3 + 28x2 - 9x- G3 = 0; b) 6x3 - x 2 - 486x 8 1 = 0; +
c) x 3 +
3x2 - l 6x - 48 = 0.

12
. ~

Nega~ia propozi~iilor. Negatia-propozitiei peste propozifia ,non p'', eare se

noteazii lp # care este adevif.ratii cind p este falsd # falsif. ctnd peste adevdrata"',
Valoarea de adevar a propozi~iei lp este data tn ta.hela. urmatoare:
p jlp

~
1
0 I
CAPITOLUL II De exemplu, consid.eram propozilia p: ,Balena este un mamifer". Nega-
~ia lp este propozi~ia: ,Non" halena este un mamifer sau, in itmbajul obinuit,
ELEMENTE DE LOGICA MATEMATICA, MULTIMI, FUNCTII ,Balena nu este un mamifer". In acest exemplu l:p este o propo21i~ie falsa . .

Conjunctia propozitiilor. Conjunctia propozifiilor p, q este propozilia care
1 ELEMENTE DE LOGICA MATEMATICA se cit~te ,p ~i q" ( notatd p IV. q) care este adevdratd at unci ~i numai atunci clnd
1.1. Elemente de calculul propoZI~IIIor fiecare din propbzifiile p, q este adeparatii. -
Valoarea de adevar a propoziyiei p 1\ q este data h1 tabela urmatoare:
Notiunea de propozitie. Se nume~te propozitie un enunt* d~spre care ~tim
cii. este sau adeviirat sau fals, insa nu ~i una ~i alta simultan. p I q I pAq
Exemple. Consideram enun~urile: 1} In orice triunghi suma unghiurilor t 1 1 1
sale este egala cu 180; 2) ,3 + 2 = 5"; 3},2 > 5"; 4) ,Balena este un mami- 'I .
1 0 0
ter"; 5) ,,Planeta Venus este satelit al Pamtntului". 0 1 0
To ate . aceste enun~uri stnt propozi~ii, deoarece despre fi~care putem sa 0 0 0
~tim daca este adevarata sau falsa . De exemplu 1), 2) i 4) stnt propozi~ii
allievarate, iar 3} ~i 5} sint propozi~ii false. De exemplu, sa consideram propozi~iile p: ,2 + 4. = 6" i q: ,Luna este
ObservaJie. 0 clasa foarte larg!l. de propozitii adevarate o constituie teoremele din
satelit al Pamintului". Propozi~ia p A q este ,2 + 4 = 6 i Luna este satelit
matematica. al Pamintului ". -In acest .e xemplu p A. q este o propozi~ie adevarata, deoarece
Exemple. Consideram enun~urile: 1) ,,x +
2 = 5"; 2} ,,x- 1 < 4"; p, q sint amindoua propozi~ii adevarate. Deseori in loc de p A q se mai .folo-
se~te ~i nota~ia p & q.
3} ,Deschide Ua I"; 4) ,Numarul x divide numarul y"; 5) ,Atomul de aur este
galhen". Disjunctia propozitHlor. Disjunctia propozitiilor p , q este propoz.itia care
Se observa ca 1), 2}, 3), 4} i 5) sint enun~uri pentru care condi~ia de mai se cite~te ,p sau q" (notatii p v q) ~i care este 'adeviiratii atunci ~i numai atunci
sus (de a fi adevarat sau fals) nu este indeplinita. Mai exactenun~urile 1 },2} ~i ctnd este adeviiratii. eel pufin una dintre propozitiile p , q.
4} au cara.cter variahil (vom vedea ca ele stnt predicate}. Enun~ul 3) este o Valoarea de adevar a propozi~iei p v q este data in tabela urmatoare:
poruiJca (ordin} despre care este lipsit de sens sa afirmam ca este adevarat sau p I q I P vq
fals. Enun~ul 5} este absurd, deoarece este lipsit de sens sa vorbim despre
~ I
1 1
culoarea unui atom.
1 1
Valoare de adevii.r. Daca o propozi~ie este adevarata, spunem ca ea are
~ l
0 1
II vatoarea de adeviir ,adevarul" i vom nota valoarea de adevar, in a.cest caz,
0 0
prin semnul ,1" (sau ,a."); cind propozi~ia este falsa spunem ca ea are valoarea
de adevar ,fa.lsul" i vom nota va.loarea de adevar prin semnul ,0" (sau ,f"). De exemplu, sa consideriim propozi~iile p: ,2 > 3" ~i q: ,Balena este un
Observa{ie. ,0" \)i , 1'~ stnt aici simbolul'i fara tn~_!lies numeric. pete". Propozi~ia p V q: ,2 > 3 sau halena este un pete" este o propozi~if?
Vom nota propozi~iile cu literele p, q, r, ... sa.u p 1 , p 2 , p 3 , .. . . Acestea se falsa, deoarece p, q stnt amtndoua propozi~ii false. .
pot compune cu ajutorul a~a-numi~ilor con'ectori logici ,non", ,~i", ,sau" Cu propozi~iile p, q, r, ... am construit propozi~iile : 1p 1 p A q, p v q, ... .
dind propozitii din ce in ce mai complexe. Sa indic'iim, in cele ce. urmeaza, Din acestea ob~inem alte propozi~ii, ca de exemplu : (1p) v q1 (1p} A ('1 q),
modul de ohtinerP. de noi propoziW -::u ajutorul conectorilor logiC! . (lp v q) A r etc. ,
Un enunt este un asamblaj de semne c!l.rora li s-a dat un sens. Negatia propozitiei p se mai not~aza p.

14 15
 Propozi~iile Ci).re se obyin din propoziyiile p, 'q, r, ... (numite propozi1ii Exemyle: pVq, (pVq)f\r, (pVq) -+(p/\q), (pVr) -+p, 1p -+p
simple), aplicind de un numar finit de ori conectorii logici ,1, /\ , v", se vor sint formule ale calculului propozi~ional.
numi propozitii compuse. Calculul propozi!iitor studiaza propuzi~iile compuse Fiind data o formu la ex = ex (p , q, r, ... ) in scrierea careia intra literele p,
din punctul de vedere al adeviirului sau falsului lor in raport cu valorile logice g, r, ... , ori de cite ori inlocuim literele p, q, r, ... cu diverse propozi~ii ob~inem
ale propoziyiilor simple care le compun. o noua propozi~ie (adevarata sau falsa) care se va numi valoarea formulei ex
lmplica~ia propozitiilor. Sa consideram propozi~ia compusa (1p) y q pentru propozi~iile p, q, r, ... date.
a carei valoare de adevar rezulta din tabela urrri'atoare: ObserCJalie. Cititorul poate sa faca imediat legatura cu valoarea unei expresii alge-
P I q lp. (lp} v q brice pentru d iverse valori numerice date lilerelor ce o compun.
_1_1_1_ 0
1 0 formula ex(p, q, r, ... ) Sllr~ are valoarea o propoziyie adevarata indiferent
1 0 0 0 cum sint propozi~iile p, q, r, ... se nume~te formula identic adeCJarata sau tau-
0 1 1 1 Jologie.
0 0 1 1 Doua formule oc ~i ~ in scrierea carora intra Jiterele p, q, r, ... se zic echi-
CJalente dacii ~i numai daca pentru orice tnlocuire a literelor p, q, r, ... cu diCJerse
Observam ca propozi~ia compusa (lp} y q este falsd atunci ~i numai atunci
cind p este adew'iratii ~i q falsa, ln celelalte cazuri fiind adeCJaratd. propozilii, CJalorile celor doua formule stnt propozilii (compuse) care au aceea#
CJaloare de adeCJar.
Propozi~ia compusa (lp) y q se noteaza p -+ q ~i se cite~te , ,dacii p ,
Cind doua formule ex ~i ~ sint echivalente scriem ex= ~-
at mci q" sau ,p implica q". Ea se nume~te implica1ia propozi!iilor p , q (in
aceasta ordine) . ObseNaJie. $i ai ci cititorul poate sii-~ i dea seam a imediat ca echiva len ~a formulelor
i n calcu lu l propoziponal este analoagii n o~ iunii de identi tate a douA expresii algebrice.
In implica~la ,p -+ q" , p se nume~te ipoteza sau antecedental implica~iei,
iar propo zi~ia q se nume~te concluzia sau consecCJentul implica~iei. Pentru a dovedi ca doua formule ale calcu~ului propozi~i onal sint echiva-
De exemplu , sa consideram propozi~iile p: , 2 2 = 5" ~i q: ,Balena este Iente se folosesc tabelele de adeviir.
un mamifer". Propozi~ia p -+ q este ,daca 2 2 = 5, atunci balena este un Exemple. 1). F ie = 1 (pV q) ~i ~ = (1p) 1\ (1q). Din tabela de mai jos rezu!Ui
mamifer", care est.e o propozi~ie adevarata deoarece peste falsa, iar q adeva- ca (1. = ~
rata. _
_P j_ q _ IP V ~~-cx---;-_.,_P_: __,_q-;--~-
Observa1ie. Deseori sc intimplii ca propozij.iile compuse pe care le obpnem sa fie l 1 0 0 0 0
.. bizare" ea ln exemp lul dHL mai s us In implirnt ie. Din piiTH' In l dr vederc Hl logirii mfl fP- J 0 1 0 0 0
nwlit'e, 111 sl ndi nl pmpozi(.ii lor t:omprrse Il l' intr,.esl'azij nrrmai va lo<.ll't!H lol' dP adpv;ir. 0 1 0 1 0 0
d 0 0 J
Echivalenta propozitillor. Cu propozi~iile p, q putem forma propo1i~ia
compusa (p -+ q) 1\ (q -+ p), care se noteaza p ..- q ~i se cite~te ,p daca ~i 2) F ie y = 1(p/\ q) ~i S = (l p)V (1q). Din tabela de mai jos rezu lta ell. y =8:
numai daca q".Din .tabela de mai jos se vede ca propozi~ia p - q este ade- _ P ___q_ l~ f\qj_r_J~I~_s_
CJaratii atunci # numai atunci cind p ~i q sint in acel~i timp adeCJiirate sau false. I J 0 0 0 0
I 0 0 0 1
_ P_ I q p-+ q q-+ p J p-q 0 1 0 t 0 1
1 1 1 1 1. 0 0 0 1
EXERCITII
1 0 0 1 0
0 1 1 0 0 -/- 1. Sa se decida care din enun~urile urmatoare .sint propoziii ~i ce valori
de adevar au: .
0 0 1 1 1
a) 2 3 = 6; b) (2 5) (3 + +
8) = 80; c) I xI > 0 (x numiir real);
d) Oricare ar fi numarul real x avem I xi ~ 0; e) Inchide carteal; f) Exista
Formule echivalente in calculul propozitional
+
u n numar real ;x, astfel in cit x 2 2x - 3 = 0; g) D1eptele d ~i d' s!nt paralele.
A~a oum in olasele mici ou literele a, b, c, ... , x, y, z, ... ~i simbolurile +, 2. Din propozi~i ile p : ,2 = 4" ~i q: ,3 < 5" alcatui~i conjunc~ia,
, - , : putem forma expresiile algeb rice, a~a ~i in calculul propozitional cu disjunc~ia, impl ica~ia ~i ech ivalen~a Cf!lOr doua propozi~ii.
literele p, q, r, ... (sau p 1, p 2 ; p 3, .. . ) ~i ou simbolurile conectorilor logici : V, /\, 3 Folosind t abelele de adevi'ir, sa se verifice:
..... , - putem sa formam diverse expresii numite formule ale calculului pro- fay
p V (9 r) f-. =
(p V q) 1\ (p V r) ; b) ) p 1\ (q V r) = (p 1\ q) V (p 1\ r);
pozilioT!-al. Formulele calculului propozi~ional le notam cu literele ex, ~. y, ~ ... . j p = l(lp) .d~ p '-+ q=lq -+lp ; &~ pVq = qV p ~i p/\q = qf\p.
16 17
2 - Matemallca-a i ~Pb rA. r. t ~ P C-"
 l

Exemple. I) Considerllm predi ratul p (:t) : ,x + 3 ~"" 0", und e ;r. dese mn eaz:1 un
4. Sa se arate ca urmatoarele propozi~ii au va.loarea, de a,devar 111" indl / nnma r l n treg. Propoz i ~ia (3x)(x +
3 = 0) este adevil.rab'i, dso:-uece pe nt.l'll Xo = - 3
ferent de propozi~iile simple ce le compun: propozipa p( -3): , -3 + 3 = 0" estc adevarata.
3) Fi e pred ica tu l p(x): ,x9 t L = 0", unde x desemn ead un numur rPal. PniJ.> vzi!ia
a) p --+ (pVq) ; b) (pl\q) -+p; c) (pf\(p -+q)) -+q; ( ~x) (x 2 + 1 = 0) este fa lsli, deoarece nu existli nici un num'ir rea l x 0 as Ucl tn r;ll. sa avem
d) ((p -~o q) 1\ (q --+ r)) -+ (p -+ r) ; e) (p --+ q) --+ ((q --+ r) --+ (p --+ r)); Xo + I = 0. .

f) p v (1p);' g) .1(p 1\ (lp)). Cu predicatul p(x ) putem forma ~i enun~ul :

,orieare ar fi x din E are loc p( x )",
1.2. Elemente de calculu l predicatelor
care .se noteaza (Vx) p(x). Acest enunt este .o propozitie, care este adelliirata da.ea
'
No~iunea de predicat are o importan~a deosebita in matematica. Fara pentru orice element x 0 din E, p(x0 ) este adBIJCtrata ~i este falsa ln caznl clnd
exista eel putin un x 0 din E pentrn care p(x0 ) este falsa.
a exagera, aproape orice teorema din matematica este un enun~ ce con~ine
' unul sau mai multe predicate. Ex~mple . 1) Fie predica tul p(x): ,x + 3 = 0", unde x d esemn eazll. un numti r !ntreg.
Notiunea de predicat. Sa consideram enun~urile: Propozipa ('v'x)(x + 3 = 0) este fal s_11., deoarece de exe mplu pentru x 0 = 4,' prop ozipa
1) ,x +2 <
3"; 2) ,x divide y".
p(4): ,4 + 3 = 0" es te falsa .
. ~) Consid:ril.m predic;atu l p(x): ,x >-
0" unde x dcscmneazfi un numar tnlreg. Pro -
Sa luam enun~ul ,x +
2 < 3". Se vede ca daca tnlocuim x cu 2, ob~inem p~zrt.la ('v'x) (x ?-- 0) este a devaralil , deoarece penlru Ol'ice numar tntreg x 0 avem
propozi~ia falsa, ,2 +
2 < 3". Daca facem x = 0, ob~inem propozi~ia adeva- xo ~ 0.
rata ,0 +2 < 3" etc. Echillalenta .predicatelor. Doua predicate p(x, y, z, ... ), q( x, y, z, ... ) se zic
Sa consideram enun~ul ,x divide y". Pentru x = 2 ~i y = 6 ob~inem pro-
eehiYalente ~i scriem p(x, y, z, ... ) :>- q(x, y,z, ... ), daca oricum am alege valorile
pozi~ia adevarata ,2 divide 6". Pentru x = 4 ~i y = 6 ob~inem propo zi~ia
variabilelc r x 0 , y 0 , z0 , ... , propozipile p( x 0 , y 0 , z0 , ... ) ~i q(x0 , y 0 , z 0, ... ) au aceea~i
falsa ,4 divide 6" etc. valoare de adeviir. Daca oricum am alege valotile vatiabilelor x Ot y 01 z0> .. .
Un enunt care depinde de una sau mai multe Yariabile $i are proprietatea
pentru care propozi~i a p(x0 , y 0 , z0 , ... ) est e adeviirata rezulta cii ~ i propozi~ia
cd pentru: orice ,Yalori" date IJa~iabilelor corespu:nde o propozitie (adevarata sau
q(xo, Yo, zo, ... ) esLe adevaraLa, vom scrie
falsa) se nume$te predicat (sau propozitie cu Yariabile ). Predicatele sint: unare,
binare, ternare etc., dupa cum depind respectiv de 1, 2, 3;... variabile. Notaro p(x, y, z, ...) = q(x, y, z, ... ).
predicatele cup (x, y, z, ... ), q(x, y, z, ... )... Ori de cite ori definitn un predicat, . Se verle ca p(x, y, z, ... ) :>- q(x, y, z, .. .) atunci ~i llUmHi a l.u11 \'i dnd

~
trebuie sa indicam $i multimile f.n care Yariabilele iau Yalori. p(x, y, z, ... ) ::::. q( x, y , z, ... ) ~i q( x, y, z, ... ) ::::. p(x, y, z, .. . ).

.Cxemple. 1) Enuntul p( x ): , x - I = 7", unde x desemneaza un numil.r lntrcg, es tc I, E xem ple . I) Cons idorilm p1ediea te!e p(x): ,x < 0" ~i q(x ): ,x >-. 0" undo x dcscm-
un predi cat unar. neazi\ un nnmar real. Sl' obser va cil
2) Enuntu l p(x, y ): ,x es le frale cu y", undc x, y desemneaza oameni, este 'un pre- lp(x) ~ q(x) ~i l q(x)- p(x).
dicat binar. 2) Considorilm prcdicatcle p(x, y): ,x = y" ~i q(x, y): ,x :f. y", unde x, y desem-
3) Enun~u l p(x , y , z): ,x = y + z", unde x, y, z desemneaza numer e lntrcgi, este
neaz1i numere r eale. Se observil. ca
un predica t ternar.
4) Oadi avem doua predic:1te P = y{ x, y, z, ... ) ~i Q = q(x, y, z, ... ),care conpn lp (x, y) - q(x, y).
ac~lca~i variabi le, pute m forma cu ajutorul conectorilor Jogici noi predicate: 1P, P 1\ Q, 3) Consideram predicatele p (x): ,x > O" ~i q(x): ,x > 0", unde x desemnea~il. un
P V Q, P --+ Q, P - Q ~.a. ' numar real.
A~a, sp re exempl u, pentru predir;a tul p(x), l p (x) este predicatul carnia pentru fi e- Sc vede ~a- p(x) ~ q(x), d ar nu are lac implicaJia q(x) ~ p(x), deoareee pcnlru xn =
care valoare x = x 0 ii corespu nde prop ozitia l p(x0 ). = - I , propozrtra q( - I): ,( - 1) 3 > 0" este ad evara Ul. po cl nd propoz i~ ia p( - 1): , - 1 >
> 0" es te fal siL '
Cuantifieatorul existentfal (3) $i euan.tifieatorul uniYersal (V). Str1ns legata
de no~iunea de predicat apare no~iunea de cuantificator. Fie predicatul unar Reguli de negaj{e. Fie p(x) un predicat unar, unde x desemneaza un ele-
p( x ), unde x desemneaza un element oarecare din mul~imea E. Putem forma ment ~in mul~imea E. Atunci
enun~ul : . 1) 1((3x) p(x)) = (Vx) 1p(x),
,exista eel putin un x dinE astfel nett p(x)", care se notE!az a (3x) p(x).
Acest enun~ este o propozitie, care esle adellarata dnd exista eel pu{in un ele-
2} 1 ((Vx) p(x)) = (3x) 1 (p(~))
ment x 0 din E, astfel 1ncit propozitia p(x0 ) este adellarata $i este falsa cind nu
(aici semnul, =" desemnea.z a faptul cii cele doua pl'O pozitii a u aoee~~i va-
loat'e de adeval').
existii nici un x 0 din E astfel f.ncU p(x0 ) sa fie adeYaratd.
I \I
18
 Exemple. J) SA consider<lm predicatul p(x): , x - 2 = 3", undo x desemneazli un a. Teorema u~miitoare: ,lntre dona numere J'<t~ionale rlislinclu se gll.ss*le 1111 nurnil1
num'ir lntreg. Ptopozipa (3x) p(x) este adevllratli. deoarece pentru x 0 = 5, propozi~ia ra~ional diferit de aces lea", se scrie sub fnrrna :
p(x0 ): ,5 - 2 = 3" est e adevil.ratiL Atunci propozi~ia 1(3x) p(x) este falsi!. . Pe de altli. p(x , y ) = q(x, y), undc p(:v, yl esle p~dicalul : .. (x-# y\ 1\ (.1: < y )", ia r q(x , y ) rsle
parte, predicatul 1p(x) este echivalent cu predicatul , x - 2 =/: 3". Propozi~ia ('Vx) (x - predicalul: ,(3zl [(x < z) 1\ (z < y)].
- 2 = 3) este falsli., deoarece pentru x 0 = 5, propozi~ia ,5 - 2 =F 3" este falsli.. Deci am
verificat ca
1(3x) {x- 2 = 3) = ('Vx ) ~- 2 = 3).
2) Consideram predicatul p( x): ,x >: 0", unde x desemneazli. tJn numlir introg. 1. Fie, predicatul p( x, y): ,x divide y" . unde x , y desemneazi'i numere
Propozipa ('Vx)(x > O) este falsli., deoarece pentru x 0 = -1 , ,-1 > 0" este o propozi~ie .naturale.
falsa. Atunci, propozitia 1((Vx)(x > 0)) este adevli.rata.
Pede alta parte, 1p(x) este echivalent cu predicatul ,x .;; 0". Propozitia (3x) (x .;; 0)
. a) Sa se determine valorile de adevar pentru propoziyiile : p(2, 6), p(7, 15),
p(20, 100), p(45, 100).
es te adevliralii. Deci am verificat cil.
b) Sa se determine valorile de adevar ale propoziyiilor:
1((Vx) (x > 0)) = (3x ) 1(x > 0).
(Vx) (Vy) p(x, y), (Vx) (3y) p(x, y) , (Vy) (3.r ) p( x, y), (3 :x;) (3y) p(x, y).
Predicate de mai multe CJariabile. Fie p(x, y) un predicat binar. Folosind 2. Fie predicatul p( x ): ,x2 - 2x +
3 = 0" unde x desemneaza un numar
cuantificatorii (3) i (.V), putem forma predicatele unare: (3x) p(x, y) - ~i real. Sa se determ.ine valorile de adevar pentru propozi~iile : (3x) p( x ) ~i
(Vx) p( x, y), unde y este variabila acestor doua pred.i cate (y se zice CJariabila (Vx) p(x). Sa se verifice regulile de nega~ie.
Libera, iar x CJariabila legatii.). Din aceste doua predicate unare putem forma 3. Pentru orice predicat binar p( x, y), sa se veri fi ce ca propozi~ia
propozi ~iile : (3x) (Vy) p( x, y) -+ (Vy) (3 x) p (x, y) este adevaratii.
,(3y) (3x)p(x, y) , (Vy) (3x)p(x, y), (3y) (Vx)p( x, y) ~i (Vy) (Vx)p(x, y)" . 4. Fie predicatul p( x, y): ,x +
y = 2" unde x, y, desemneaza numere
Semnalam urmatoarele proprieta~i de comutativitate ale cuantificato- intregi. Sa se spuna daca propozi~ia (Vy) (3x) (p(x, y) -+ (3x) (Vy) p(x, y))
rului de acela~i fel:
(Vx) (Vy) p(x, y) = (Vy) (Vx) p( x, ,Y)
I este adevara ta sau falsa.
5. Sa se determine valoarea de adevar a propozipilor:
a) (Vx) [(x > 0) V (x < 0) V (x ~ ll)], uncle x desemneaza un numar
(3x) (3y) p(x, y) = (3y) (3x) p (x, y). f real oarecare;
Din regulile de nega~ie pentru predicatele unare ob~inem regulile de b) (3x) (3y) [( x =/: 0) 1\ (y =F 0) _,. (xy = 0)], unde x, y sint numere I
nega~ie pentru predicatele binare.
De exemplu: 1((3x) (3y) p(x, y)) == (Vx) (Vy) 1p(x, y).
Intr-adevar: 1((3x) (3y) p(x, y)) == (Vx) 1((3y) p(x, y)) == (Vx) (Vy) 1p(x, y).
Considerayii anaioage se pot face pentru predicate cu 3, 4 sau mai multe va-.
ri!lbile.
I oarecare.

2.1.. No~iunea de mul ~ime

2. MULTIMI

No~iunile de mulyime ~ide elemental unei mul~imi fac parte din categoria
I
I

Observatii. 1) Dacli. p(x, y, z, ... ) ~;i q(x, y, z, ... ) stnt douli. predicate, atunci p(x, y ,
z, ... ) - q(x, y, z, ... ) dacli. ~;i numai dac!l. este adevli.rata propozi~ia: (Vx) (Vy) (Vz) ... acelor no~iuni matematice care nu pot fi definite, dar sint impuse de numeroasP
[p(x, y, z, ... ) ...,. q(x, y, z, ... )]. De asemenea, p(x, y, z, ... ) =
g(x, y, z, ... ) a tun ci ~;i exemple: 1) mul~imea cuvintelor din limba romana; 2) m ul pmea eiPYilnr
nnmai atunci cl nd es te adev<lratli. propo zipa : dintr-o clasa; 3) multi mea numerelor naturale: 0, 1, 2, 3, ... etc.
(Vx) (Vy) (Vz) ... [p( x, y, z, ... ) -+ qlx, y, z, ... )). A~a cum scria Cantor, creatorul teoriei mul ~imilor, o multime e~ te , o
2) Multe teoreme se scriu sub forma implica1iei colectie de obiecte (numite elementele mulJimii) de natura oarecar~, bine deter-
minate ~i bine distincte".
p(x, y, z, ... ) = q(x, y, z, ... ).
Vom nota cu litere mari mul~imile, cu litere :tnici elementele lor. Daca A.
J Consideram teorema: in or ice triunghi median ole sinl concurente. Aceastli. teo-
rtlma esle de forma p(x, y , z) = g(x, y, z), unde p(x, y, z) es te predicatul t ernar: ,x, y , z
oste o mul~ime ~i x un elem ent al sau, vom scrie xE A ~i vom citi ,x apar-
slnt medianele unui triunghi" iar g(x, y, z) este prodicatul: ,x, y, z slnt concurente". ti~e lui A". Daca x nu se gase~te in A, atunci vom scrie x e A ~i vom citi
2 Fie teorema: dacii ABC este un triung hi dreptunghic, atunci BC 2 = AB + ,x nu aparyine lui A".
2

+ AC3 . Aceastii t eorema este de forma: A~s cum rezult~ din fraza de mai sus, elementele unei mulyimi sint di s
p(x, y, z) = q(x, y, z), tincte, adica un acel a~i element nu se poat-e repeta de mai.multe ori. De aseme -
unde p(x, y, z) es te predicatul: ,x, y, z slnt laturile unui Lriunghi dreptunghic 1\(x < nea, elementele unei mul~imi trebuie sa fie bine determinate. Exista doua
< z) 1\ (y < z)", iar q( x, y, z) este predicatul :,z2 = x 2 y".
\
+ moduri de definire (de -determinare) .a. unei mu]timi:

20 21
 a) Numind individual elementele sale. In acest caz mul~imea se specifica E:cem.ple: 1) {1, 2. :-1. 4, !J} = {4 , :1. 2, ii, 1}.
scriin.d intre acolade elementele sale : {x, y, z, ... }. De exemplu: A= {0, 1, 2, 2) MulPmPil {2} t>s lc ega la r.u mul~imea n ume1elor nll tut(l le pure tnre sh1t prirno.
3, 4, 5} adica mul~imea formata din primele ase numere n aturale; B = {oc, 3} ~1'u l pmil e {:.!, 3, 4} ~ i {2, :J, 7, 10} nn sl nL e 0 a le.
~ ' y, ~ }, adica mul~imea formatii din primele patru litere mici ale alfabetului Rela}ia <le egalitate tntre ruul prn i are urmaLoarele p1o pri eL:lvi :
grec. i) este reflexiv~, adica A = A ;
b) Specificnd o proprietate pe care o au elementele sale ~i nu o au alte ii) este simetrica: daca A = B, atunci B = A ;
elemente. Mai precis, data o proprieta.te, se poate vorbi de inul~imea acelor iii ) este tranzitiva: dacii A = B ~i B = C, atunci A = C.
obiecte pentru care proprietatea respectiva are loc. Mul~imile definite in acest
mod se vor nota prin 2.3 . Rel a~ia de incluzlune
A = {x i P (x)} ,
mul~imea acelor obiecte x, pentru care are Joe P(x). . Se spu ne ca o mul~ime A este incLusii in mul ~imea B daci\ orice elemen L
adiea
al mul~imii A este ~i element al mult im ii B. Se noteazii A c B sau B ::::> A.
Exemple. 1). Consider~m proprietatea : ,este numli.r p r im par". !n acest caz mul- Daca A nu este inolusa in B se scrie A ct. B. Altfel spus, A ct. B 1nseamna
Urnea este {2}.
2) Dacll. consider!l.m proprietatea: ,numli.r natural par" in acest caz A este mul-
cii exista x E A astfel incit x ~ B.
pmea numerelor naturale pare. Cind A este inclusii In B se mai spune cii B contine pe A sau ca A este
o submul{ime (sau parte) a lui B.
0 multime definita dupii primul mod se zice ca este data sinteti~, iar o
Exemple. I) {I , 2, 3}estc inclusa in {l , 2 , 3 , 5, 7}, adieu {J, 2 , 3} c {l , 2, 3, 5, 7}.
multime definitii in al doilea mod se zice ca este data analitic. 2) Mu!pmea numerelot na t uta le pare est e in clusii in mu l pmca numcrcloJ naturalf'.
'0 mul~ime care are un numar finit de elem.ente se zice finita. In caz 3) N cz cQ cR.
contrar se nuine~te infinita. De exemplu : ~ul~imea elevilor dintr-o clasa , 4) Se race con venpa c:t p e nt tu orice mu l pme A, mul pmea vida este in clusil in A,
multimea oamenilor de pe glob, sint mul~imi finite. Multimea numerelor adic!l. 0 cA.
5) Mu l pmca {l , 2, 3} nu es te inclusa in mulPmea {2, 3. fi. 7} deoan!1e I ~ {2. 3.
naturale, multimea numerelor naturale pare, sint multimi infinite.
5, 7}.
In teoria mul~imilor se admite existen~a unei mul~imi care nu are nici
un element; aceasta se nume~te m~l~imea vida ~i se noteazii cu simbolul 0. F ie A o mul~ime ~i o proprietate P(x); niultimea elementelor di n A care
au proprietatea P(x) se noteaza:
Notalii. Cu N vom nota mul(.imea numerelor naturale :
"N = {0, 1, 2, 3, ... }; cu Z mulpmea numerelor intregi ; cu Q mu ltimea numerelor rapo-
B = {x E A I P (x) }:
na le, iar cu R mulpmea numerel or rea le. Dacll. a l?i b s int douii numer e rea l e cu a < b, Exemple. 1) Mulpmca numerclor natura le care ,;e divid c.;~ 5 se n oteazi1 A =
vom nota cu: {x e N I 5 divide x} .
[a, b] = {x 1 x e R, a ~ x ~ b }, numit interval tnchis cu extremitiitile a l?i b ; 2 ) l\Iul pmea numerelo1. intregi x cu proprietat.e a 7x + 8 -=' - 6 se sr:rie A =
ra, b) = { X I X E R, a ~ X < b}, n ll m i l interval fnchis la sttnga ~i deschis la dreapta; {x E z I 7x + 8 = - 6}. Sc vede ca A = {-2 }.
(a, b] = {x 1 x e R, a < x ~ b }, numit interval deschis la sltnga ~i inchis la dreapta. Din defini}ia rela~iei de incluziune rezulta ca aceasta a re urmatoarele
Dadl. a e R , notiim c u : proprieta~i.
[a ,oo ) = {xI x e R, a < x}, (respectiv (a, oo ) = {xI x e R, a < x}), numit interval a) este reflexiva, adica A c A ;
lnchis la sttnga ~i nemdrginit la dreapta (respectiv interval deschis la stlnga ~i nemdrginit
b) cste antisimetrica, adica daca A c B ~i B c A, atunci A = B ;-
la dreapta) .
De asemenea notiim cu: c) es te tranziLiva, adica din A c B ~i B c C rezulta A c C.
(- oo, a) = { x 1 x e R, x ~a} (respectiv (- oo, a) = {x I x e R, x < a}) , numit inter- P ro priet at ea b) se utilizeaza in practica in sensul ca pentru a dovedi
val tnchis la dreapta $i nemiirginit la sttnga (res pecti v interval deschis la dreapta # nemiir- ca A = B se probeaza inc luziunile A c B ~i B cA.
ginit la stfnga). Daca A esLe o mul~ime, atu nci mu l~i mea care are ca elemente toate sub-
Se observli. d1 toate aceste mul tim i stnt definite analitic .
mu l~imile lui A, se nume~te mul~i mea piir}ilor lui .A ~i se noteaza cu rp(A).
A~adar
2.2. Mult imi egale rp(A) = {X I X c A}.
Observam ca mu lpmea vida 0 ~i .mul~imea totalii A slnt elem ente a le
Se spune ca mul~imea A es-te egala cu o mul~ime B daca orice element lui rp(A).
al lui A apartine lui' B ~~ reciproc. Notaro faptul oa mul~imile A ~i B slnt E.1,;emple. F ie A = {1 , 2, 3}. Avent
egale astfel : A = B .
rp(A) = {0, {1}, {2}, {3}, {1, 2}, {1, 3} {2, 3}, {1 , 2, ::l}}.
22
/
 2.3. Opera~ll cu mul~lml Exemple J) F'ie A1 = {I, 2, 3, 4}, Az = {1, 3, 4, 5} ~i A 3 o:= {1 , q, 6J ,
Atunci A 1 n A 2 nA 3 = {1, 4}.
2) Dacii B 1 = {1, 2, 3, 4, 5}, B 2 = {1, 4, 5, 6}, B 9 = {1, ', 5, 7}, H 4 = {4, 5, 6, 8 } ~I
1. Reuniunea multimilor B 5 = {3, 4, 5 }, atunci B 1 n B 2 n B 3 n B 1 n B 5 = {4, 5}.
D e f i n i t i e . Se nume~te reuniunea a douA. mul~imi A ~i B multimea tuturor
elementelor care apartin eel pu~in uneia din multimile A sau B_. 3. Complementara unei submultimi

Noti.i.m reuniunea multimilor A ~i B prin A U B i citim ,A reunit cu B". De fin it i e. Fie E o multime ~i A o submul~ime a lui E . Submul~imea lui
E fol'mata din acele elemente ce nu apar~in lui A se nume~te
Deci A U B = {x I x E A sau x E B}. I
complementara Lui A in raport cu E . Aceasta mul~ime se no-
Exemple. 1) {1 , 2, 3, 4 } U {3, 4, 10, 12, 13} = {1, 2, 3, 4, 10, 12, 13}, teaza CEA (sau mai simplu CA cind nu exista nici un dubiu
2) {a, b, c} U {c, d, e, f} = {a, b, c, d, e, f}.
asupra multimii E).
Grafic, reuniunea a .doui.i. multirni este reprezen- Deci: CEA = {x E E 1 x ~A}.
tata in figura 11.1 pr~n portiunea haurati.i..
Exemple. 1) Daca E = {1 , 2, 3, 4, 5} ~i A= {l, 3, 5}, atunci CEA = {2, 4} .
Obsere>aJie. A;;a cu m am definit reuniunea a dou11. mul- . -2) Daca A este mulpmea numerelor naturale pare,
timi, putem defini reuniunen unui nnm11.r finit de mul~imi. l).lunci CN A este mulpmea nnmerelor naturale impa re:
Fig. II .1 Mai exact, daca A 11 A 2 , : . ,An slnt n multimi~ atunci multi- 3) Da('i\ E = {a, b, c, d} ~i A = {b, d}, atunci
mea elementelor x cu propuie'Latea ,x apartine eel putin CEA = {a, c }.
uncia din muiPmile A 1 sau A 2 sau ... sau An" se numel?te reuniunea multimilor A 11 Az, ... ~) GEE = 0 l?i CE0 = E .
. . . , A n l?i se notllaza A 1 U A 2 U ... U An. Dcci A 1 U A 2 U ... U An= {x I (3i) 1 ~ i ~
Grafic, complementara unei submultimi A in r aport
~ n astfel incit x e AiJ.
Exemple. 1) FieA 1 = {1, 2}, A 2 = {2, 3, 4 } ~i A 3 = {1, 3, 5 }. Attinci A 1 U A 11 U A 3 = j cu multimea E este reprezentata in figura 11.3 prin por-
ti unea ha~uratii.
= {1, 2, 3, 4, 5}.
2) Dacii B 1 = {1}, B 2 = {2, 5}, 8 3 " = {1, 2, 6} l?i B 4 = {2, 5, 7},a tunciB1 U B 2 U Fi!{. 11.3
U B 3 U B 4 = {1, 2, 5, 6, 7}. 4. Diferenta a doua multimi
D e f in i t i & Fie A ~i B doua mul~imi. Muitimea formata din elementele
2. Intersec{ia mul{imilor - lui A care nu sint elements ale lui B se !!Umc~te diferenJa
dintre mul~imea A ~i mul~imea B ~i se noteaza A- B.
D c f i n it i e. Se nume~te intersecJia a doua multinii A ~i B multimea ele-
mentelor care apar~in H lui A ~i lui B. Deci:
lntersectia multimilor A ~i B se noteazii A n B i se cite~te ,A inter- . A - B = { X IX E A ~i X ~ B}.
sectat cu B". Exemple. 1) {1 , 2, 3, 4, 5} - {2, 4, 5, 7} = {1, 3}.
2) {a, b, c} - {d, e, f} = {a, b, c}.
Deci: An B = {xI X E A ~i X E B}. 3) {a, b, c} - {a, c} = {b} .
Multimile A ~i B se numesc disjuncte daca An B = 0, adici.i. dacii nu
Grafic, diferen~a dintre A i B este reprezen-
au in comun nici un element.
tatii in figura 11.4 prin por~iunea haurata. Fig. II.4 .
Exemple. {1 , 2, 3} n {2, 5, 7, 8} = {2};
2) {a, b, c, d, e} n {b, d, f} = {b, d} ; 5. Produs cartezian
3) 11, 2, 3} n {4, 8, 9} = 0.
D e f in i t i e. Se nume~te pereche ordonata ( cuplu) formata din elemcntele
Grafic, intersectia a douii multimi este reprezen- x ~i y o ordine intre elementele x ~i y in sensul ca x este primul
Fig . II.2
tatii in figura 11.2 prin portiun ea ha~uratii. element, iar y este al doil~a element ~i se noteaza cu (x, y).
Obsere>a?ie. Alia cum am definit intersec~ia a doui! mnltimi, putem defini intersecpa
In perechea (x, y) , x se m ai 'nurnete prima componenta, iar y a doua
nnui numar finit de mu lpmi. Ma i exact dac11. A1 , A 2 , .. . ,A,. si nt n mulpmi, a tunci multi-
m<'a ele mentelor x cu propl'i clalea , :r aparpne !;ii lu i A 1 ;;i l11i A 2 ... l;ii l ui An" se numel?te
componenta.
i nt ~rscc pa mul ~i milor A 1 A 2 . . . . , A a ~i se not fla zii A1 n A , n .. . n A 11 Deci A 1 n A2 n An= Douii perechi (x, y) i (x', y') sint egale dacii i numai daca x = x' i
.., ( x I ('v'i)l ~ i ~ n avem .'t E Ad. y = y'.

24 25
 6o Daca A,B slnt submul~imi ale lui E, atunci Cg(A U B) = CEA n CEB
Rezulta ca (x, y) '# (y, x), egalitatea avind Joe numai pentru x = y.
De ai ci rezulta. ca noyiunea de pereche ordon at a est e diferita de cea de m u l-
~~ c g(A n B) = c EA u cEB (formulele lui de Mo rgan).
7o. Daca A est e o submul\-ime a lui E, atunci C~<: ( CsA) = A .
! "ime formata din doua elem ente.
so Dacii A , B s!nt douii mulyimi, atunci A - B = CA(A n B).
E xem ple. 1) Cu numereLe 1 !ji 2 putem forma d oua perechi ordonatc : (1, -2) ~i (2," J)
go Dacii A , B , C sint trei multimi atunci
care sl nt distin cte . ln plus p erechile (1 , 2) !ji (2, 1) stn t diferitc de munimca {1 ' 2 }; ' I

2) Cu numetele I ~i 1 putem forma cuplul (1 , 1) . ~?. A - (B U C) = (A - B) - C; ii) A - (B n C) = (A - B) U (A - C) ;

I
m) (A U B) - C = (.A - C) U (B - C) ; iv ) (An B) - C = An (B - C) =
D e f in it i e. Fie A ~i B doua multimi. Multimea ale carei elemente sint = ~A - C)nB . .
~ toate perechile ordonate (a, b), in care a E A ~i b E B se nu-
10o Dacii A , B , C sint trei multimi atunci
..
me~te produsul cartezian al multimilor A i B (in aeeasta . ' ' '
1 ~!. A X (BUC) = (A X B)U(A X C); ii) A x (Bn C) = (A x B)n(A x C);
!i ordine) i se noteaza A x B.
lll) A X (B- C) = A X B - A X C.
I Der.i: A x B = { (a, b) I a E A ~i b E B}. V?m demonstra, ca model, distributivitatea reuniunii fa~ii de intersectie
I
Cind A = B, se noteazii A X A = A 2 adicii AU(Bn C) = (AUB)n(AUC). . '
E xernplu. Fie A= {1, 4, 5,} ~i B = 0 . 2, 3,}. - Fie x E AU (Bn C). Avem:
Atun ci A x B = {(1,1), (1, 2), (1,3), (4 ,1), (4 ,2), (' ,3 ), (5,1), (5, 2), (5,3)}
I .$i B X 4 = {(1,1). (1,4), (1,5), (2,1}, (2,4), ('2, 5 ), (3,1), (3,4), (3,5 )}. xE A U (En C) ~ x E A sau xE Bn C ~ xEA sau (xc_ B ~i xE C) ~
~ (xEA sau x E B) ~i (x E A sau xEC) ~ x E A U B ~i x E A U C ~ ~-.
!~ ~e observa ca A x B '# B x A deoarece, de exemplu , elementul (1, 2 ) e A x B
~ xE (A U B) n (A U C). Deci A U (JJ n C) c (A U B ) n (A U C).
I~ $i (1 , 2) !i!'; B X, A.
Fie x E (A U B) n (AU C). Avem :
ObservaJii. 1) ln exerci~iil e und~ avem de d 3l ermin a t produsul cartezian a douii
mu!pmi este bine s 5. re~inem faptul ca daca A este o mulpme finita cu m clement e, iar B :.t;E (A U B ) n (A U C) ~ xE A U B ~i xEA U C ~ (x6 A sau x E B) ~i
este o mtlPme finita cu n elementc, atunci A x B ar e m n elemen te. lntr-adevar, cu (-xc.A sau xE C) ~ xE A sau (xE B ~i x E C) ~ x E A sau x E B nC ~
fiecatc element a e A putem cons trui n perechi otdonate de forma (a, y). cu y e B . Cum ~ xc._A ~ (Bn C). Deci (A U B ) n (AU C) c AU (Bn C). Din cele d ou ii
B a 1e m elem ente, numarul total de perechi ordona te es te m n .
2) Fie A !ji B submulpmi ale m ulpmii numerelor rea!e R . Multimea A X B se
m clu zmiu rezultii cii A U (B n C) ' (A U B) n (A U C).
p oa te reprezenta grafic prinb-o mulpme de puncte din plan , tn care s -a fixat un sis tem Observa_(ie. Ca ex.CI'ripu , s1 forma l iz~m i n tcrmeni log ici cilcva d in definipile din
de axe r ect a ngulare xOy, asociind fie(:arui. el ement (x, y) e A x B, punctul P(x, y) de an ::; L paragra f. De exernp lu :
coordona te x $i y. - J) rcla~ia d 3 inclu ziune, Ac: B , s e seri e :
De ex.ernplu: 1 Dadi A = [1 , 2J !ii B = [2, 4), atunci A x B areca reprezentare
A C: B- ('v' x ) (x E A => x e B) ;
tn plan dreptunghiul ha~?urat ABCD (fig . II. 5) unde
A(l , 2}. B(l , 4}, C(2, 4) ~i D(2 , 2).
2) r ela p a A (t B se scrie :
J
2 Dacii A = B = R, atunci R x R~= R 2 are ca A (t B - (3x) ((x e A ) 1\ (x E B)).

:~AID
r eprezentare tot planul. Folos iod legilll de nega p e di n calcl~lul cu p!'edica tc, se poa tr verifi ca u ~m eii p 1o pozi ~ia
6. Proprietati ale operatiilor cu multimi (3x ) ((x e ~l. 0
(x E. B))_es tc eclllValentii cu propozipa 1(( 'v'x) (.c e A => x e B))
3) deftnt\.la r eun1Uni1 A U B , se scrie '
(Exerci"ii.) x E A U B - (x e A ) V (x E /J) ;
1. Dacii A, B , C sint trei mul"i.mi, atunci
4) dcfini~ia in torsccp ei A n B , se scr ie
I I A U (B U C) = (A U B) U C ~i A n (B n C) =
I I X E A n B - (x E A) 1\ (x E B);
= (A n B) n C ( asociativitatea reuniunii ~i a :i) definip a complcmenta rci CEA , se scri e
l I intersectiei).
x E CEA - (x e E) 1\ (x !i!'; A) ;
0 2. Dacii
0 sint mulyimi , _ a~un ci
A, B 6) definipa diferen~ei A - B, se scrie
AUB = BUA ~i AnB= BnA (comutaticn tatea
x e A - B ..,.. ( x e A) 1\ (x !i!'; B) .
reuniunii $i intersectiei).
Ptopun em citilol'ltlui sa formalizeze .i'ji alte definipi lnttlnile.
3o Dacii A este o mulyime, atunci AU A = A ~i A n A = A (idempo-
tent-a reuniunii ~i interseoyiei). EXERCITII
4o Oricare ar fi mul~imea A, AU 0 = A *i An 0 = 0. .D sa se verifi ee egalita~ile:
5o Dacii A, B, C sint trei mul~imi , aLunci A U (B n C) = (A U B) n 'a) {/E N I x2 - 4x +3= 0} = {1, 3};
n (A U C) { distributi"itatea reuniunii fa~ii de intersec1ie) ~i An (B U C) = b) {x e N I x2 +x - 2 ;= 0} = {1};
= (An B) U (An C) (distributi"itatea imersectiei fatd de reuniune).
27
26

1.1 ~.
 -
G) {.c e Z I 2J-2 - :Jx+l = 0} = {J } : 18. Sa se determine m astfel lncit multimea
d) {x E Q I 2x2 - 3x + I = 0} = { i, 1} ; A ={x E R I x 2 - mx +
2 = 0} U {x e R I 2x2 - mx
sii conpna 3 elr m~nle. Poate avea,A., 2 elemenle '?
1 = 0} +

e) {x e Z I I x - . l I = 2} = f - 1. :1 }. 19. Fie r 1 <. r 2 < ... < rn < ... numere naturale . Fie1 de asemenea, a un numar natural.
2 Sa se determine mult.imea: Pentru ol'ice nn miir natura l k notam:
A~t = {a + r~tm I m = 1, 2, ... }.
{x e Z I mx 2 - (m2 + J) x + m = 0} . Oi sr11~i t>.
Doved iti ca nu exis t!!. nici un element comun tuturor mnlPmilor A~t(k ~ I ).
3J Sa se a ra te ci.i oricare din condipil e : A c B , An II = A ~i AU B = B , pentru s ub-
20. Fie A, B d ona m ulpmi. No la m cu A t-..B = (A - B) U (B - A) (Mul!im ea A t-..B ~e
metlPmile A :;;i Bale multimii X, implica celela lte doua .
nume;;te diferenJa simetrica a mulpmilor A :;;i B). Dovediti ca: a) Pentru oriee lrei
4.)care dintre urm'itoarele propozipi stnt adeviira te sa u fa lse:
m'ul~imi A, B, Care Joe egalita t ea (At-..B)t-..C = Af1(Bt-..C); b) At-..0 = Ql fo..A = A:
a) {a, b, c} = {b, a, c); b) {4 , 5, 6} = {6, t,, 5 };
c) /!t-..B = Bfo..A; d) At-..A = 0.
c) {8 +
l , 5} = {5, 9} ; d) 3 e /3}; b ) 3 <i!O {3);
f ) 3c {3}; ' g) {il} = f4 }: ' h ) {3} = {{:-!}} ;
i) 0C (1} ; j) 0 E { I }.
21. Fie a 0 un numar na tural. Definim mulpmea
.
A = {a o, a 1 , a 2 , ,a11 , } unde a 1 = V~ -2- v---
ao + J, ... , a ,l+t = a;. + I , ....
5. S11 se descrie mulpmile: Al'atat i ca mul~imea A - Q -1: 0.
~f~({ l })) ~i -i:!!t:!!({1}))). 22. Daca M este o mulpme finila, vom nota prin n( lld) numa rul elemcnlelor sale. Fi e
( H. Sa se de tcnnine mulpmil& A , B , C trei mu_J pmi. povediti ca :
n(A U B U C) = n(A) + rd B ) + n(C) - [n_(A n B) + n(A n C) + n.(B n C)] + .
a) A = {xe Nix=~.
n+ 2
neN}; + n(A n B n C). .
23. Fie AI> A 2 , , An, n mul~i mi (n:;;;,. 2). Dovedip ca pentru orica1c douii numere n a-
b) B = {x E I
Z x = Gn.
3n
+7
+
. n e Z }; turale i, j (1 ~ i ~ n, 1 ~ j ~ n), avem:
1 (.41 n A . ri ... n Ail n (Ai+t n ... n An) = (A1 n A 2 n ... n Aj) n (Aj+t n .. . n Anl =
t) C = {xe 'N Ix = n n~ +n I 2 2 4
-1-
2
, n eN } .
= A 1 n A 2 n ... ri An
:;;i (A 1 U A 2 U ... U Ai) U (Ai+t U ... U An) ==' (A 1 U A 2 U . . . U Aj) U (Aj+ 1 U ... U Anl -
(9 F ie A = {l , 2, 3, 4 }, B ~ {2, 3, 7, 11} . Sa se determine multimile AU B, An B, De a s':lm3nea, daca i 1 , i~, .. ., in s lnl n u)Tler ele 1, 2, ... , n scrisc lntt-o a l t ii oJd in e, atun ci
A - B. Dadi E =A U B, sa se determine CEA ;;i CEB. A 1 U ... U An = Ai, U ... U A in

8) FieA :: {1 , 3, 5, 7}, B = {3,7,9},C = {3,5, 7, 9}.SasearatecaAUB= AUG. A 1 n ... n An= Ai, n .. . n Ain
9. Dad! A, B , C sln t tJei muq.imi aslfcl lncil A U B = A U C 9i A n .B = An C, atunci 24. Fie A = {1, 2, 3} ~ i B = {1, 3, 4}. Sa se determine mulpmil e
..._ B = C. A x A, A x B, B x A, B x B ~i apoi sa se reprezinte g ra fic lntr-un p lan de cc or-
'r lo.) sa se determine m as lfel i ncil : . donate xOy.
11""'\{x E R I x 2 - -'tx + m = 0} n {:t E R I x 2 - 3x + 2 = 0} -# 0.
25. F ie mul pmea A = [ J , 2] U [3, 4]. Sa se determine A x A ~? i a poi sa se reprez in te gta fi e
lntr-un p l an de coordona te xOy.
\ ll;JS'i se determine m astfel !nett:
26. Fie mul~im ea B = ( 1, 2] U {3, 4}. Sa se determin e mulpmea B x B ~i apoi sa se
~ {x E R I x 2 :.. 3x + m = 0} n {x E R I X~- 5x +4= 0 } = 0.
l'ep1ezi nte gra fi c lntr- un pla n de coord ona te xOy .
12.) S<1 se de termine m aslfel incit:
{x E R I x 2 + mx - 1 = 0} - { - 2, +} = 0.
1:-J. Sf' Sl' ;ua te Ca multimea
3. FUNCTII
{x E R I x 2 mx + 1. = 0} U {x e R+ Ix 2
+ 4:r + 2
m = 0}
Cuvintul , fun c~ie" esLe adesea utilizat in vorbirea curenta. Se spune,
arc doua clemente oricare ar fi m e R.
ue exemplu , ca recoltatul griului se face in functie de starea vremii. Se spune,
14. Sa se a rate ca:
{ xeRjx =
JJ). Fie A = f x e R 1 x 2
a

mx
2
::7 l, + +
m 2 + 1 = 0}. Sa sc cakul cze
a e R} = (-oo, - 3]U(l , -too).
c.t.
de asemenea, cii nota pe care o ob~ine un elev, atunci ctnd este ascultat, este
in func~ie de raspunsurile pe care le da. Ca ~i in viata de toate zilele, conceptul
de functie joaca un roJ imens in toata matematica ~i chiar ln toata ~tiinta.
( l u.pd tel'minap toate s ubmulpmile urmiitoar elor mul~imi : In continuare ne vom ocupa. de studiul conceptului mat ematic de functie.
A = {I, 2, 3}, B =.{a, b, c, d) , C = {x, y_, z, u, vf.
17. Fie a 1111 num.:ir natlll'a l. Vom nola cu D(a) m illPmea 3.1. No~iunea de func~le
D(a) = {x eN I x divide a}.
i) Dovedip ca D(a) are eel pupn dou a cle men te (a > 1). D e f in i t i e. Fie ..4 ~i B dou.a multimi. Prin functie definita pe multimea A,
ii ) Pentru r.Jr e numere na turale a, D(a) are exact doua elemente. cu CJalori Zn multimea B sa intelege or ice lege (p1ocedeu sa n
iii) Pentru care numere naturale a, D(a) are exact p a tru clemente. conventie etc.) f, in baza (~:ireia oricarui element a E A i se
iv) Delerminap mulpmil e: D(B), D(160)~ D(120). asociazl\ un unic element, uotat {fa), din B.

28 29

- -- - - -- - -- -~ -~- ----- ---~ .. ------ - -

 ,

Defini~ia functiei P.resupune de fapt existen~a 11. trei elemente:

a) Funcfii definite sintetic. In multe cazuri o func~ie f : A -+ B poat~ fi
1o 0 mul~ime A, pe care este definita func~ia ~i care ~e numef}te domeniul
definita, num1:nd pentru fiecare element tn parte din A elementu( ce i se asociaza
de definitie al functiei.
din mulfimea B".
2 0 a do1:1a multime B , in care ia valori functia ~i care se nume~te dome-
niul valorilor (unctiei sau codomeniul funcJiei. Exempiu. ,Fie A = {1 , 2, 3, 4 } ~i B = {1, 7, 9}.
3o 0 lege (procedeu, conven~ie etc. ) f. Definim f: A-+ B punind: f{l) = 1 ; f(2) = 7; {(3) = 1 ~ i f(4) = 9.
Pentru a sirnboliza faptul ca aceste trei .e lemente A, B, f sint elementele
,onstituante ale unei func~ii definita pe mul~imea A cu valori in multimea B Legea de. asociere a functiei f: A - B
e scrie simplu: poate. fi r eprezentata grafic printr-o
r diagramii (fig. II.6) sa u printr-un.
f : A -+ B sau A - B tabel (fig. iL7) . (In figura II.6 sage- . .1= =B

~i cite~te ,f' definita pe A cu valori in B".

se ~ile indica legea de definire a func~i'ei
Daca a E A, atunci elementul f(a) EB se nume~te imaginea lui a pnn de Ia rnul~imea A 1a B. In tabelul din
func~ia respectiva, sau valoarea lui f tn a. figura II.? in prima linie sint trecute
0 func~ie f : A -+ B se mai nume~te ~i aplicatie de la A la B . elementele rnul~imii pe care este Fig. I 1. 6
definitii func~ia, iar 1n linia a doua
Observaeii . 1) Delli in definipa nn ei funcpi A~ B apar in mod necesar lre i ele elementele din mul~ime unde functia ia val01i).
mente, lolu~i , uneori pentru simpli{icarea limbajului, se spune ca ,{ este o f'unc{ie",
11 rmind ea celelalte douii' elemente sa rezul te d in con text. X I 1 2 3 4
2) Dac1i A ~i B sint doua mulpmi oarccare, atunci, in genera l , exislil. ma i mullc
func~ii definite pe A cu va lori In B.
f(x) I 1 -7 1 9
3) Doua fun ctii f: A -+ B ~ i g :A' -+ B' se numesc egale daci:i A = A', B = B' Fig. IT .7
~i in p lus, pentm orice element a e A, avcm f(a) = g(a). Daca exis til. eel pupn un element
a e A p Jntru c:~.re f(a) # g(a), atunci fun cp ile f ~i g nu sint egale. Cind functi il e f !li g Pentru orice func~ie definitii sintetic se poate asocia o diagrama ca in
s!nt cgale notil.m f = g; In cazul cind nu slnl ega le notam f #g. figura II.6 sau un tabel (numit tabelul de valori al fun cfiei), cain figura II.?.
4) Fie f : A -+ B o fun c p e. Dad\ x desemneazi\ un element oarecare din A, iar y De multe ori este preferabil ~i suges-
dcsemneazii elemontul f(x), atunci vom scrie: y = f(x). Aceast a egalitate poarta numele tiv sii indicam diagrama sau tabelul de
de dependentii.f'unc{ionala asocia ta funcpei f, iat x se nume~te variabila sau argument. Ol'i valori pentru a defini func~ia respectiva.
f,
de ci te ori ne es te clar cine este domeniul !?i codomcn iul fun cpei pulem sa ind iciim pontru
=--l----t--2 ::8
acoasla funcpe num9.i d e p e nden~a fnncpona la y = f(x). De exemplu , sa cansideram diagrarna d in
E :r:emple. 1) F ie mu l ~im il e A = {a, b, c, d} ~i B = {J , 2, 3, 4, 5}. Definim fun e~i a figura ll.8. 3
f': A -+ B dupi.i , legea": lui a i se asociaza 1 ; lui b i sc asociazu 2; lu i c i se asociaza 2; Fun c pa a so cia l ll. es l e: f :A -+ B unde .
lui d i se a3ociaza 5. Pe.ntru aceasta functie avem: f(a) = I ; f'(b) = 2; f(c) = 2 ~i f(d) = 5.
De asemenea, de Ia A Ia B putem defini funcpa g :A --.. B dupa Iegea: ~ricll.rni {(a)~ - 1; f(b). = - I ; f(c) == 2 ~~ f(d) = 4.
e lement x din A i se asociaia num1lrul I . Sau sa considera m ta belul di n figura 11. 9. Fig. I 1.8
P enlru fnncpa g avem: g(a) = g(b) = g(c) = g(d) = I .
Se vede ca func:pile f ~i g nu sint ega le.
2) Fie A mulpmea tnturor tarilor de pe glob, iar -B multimea tuturor ora~,>elor de pe
x Ia b c d
f(x) 1 7 10 13
glob.
Defi nim fun cti a f : A ~ B dupa legea: une i ta ri i se asociaza eapi tala sa. F ig. II.9
J>c ntru aeeastii 1nncpe avem de exem p lu : f (Romania) = Bu cure~ti , f (Italia) = '
= Roma t' lr. Funcpa asociata este f : {a, b, c, d} -> {1 , 7, 10, 13}, unde f(a ) = I ; ,f(b) = 7;
:1 ) Fi P Z mul p mea numerelor tntregi. Defi nim' fu n c~ia f: Z --+ Z dupa lcgea: lui f (c) = 10 ~?i f(d) 13.=
a e Z i se .asociaza patra tul silu, adi eu f(a) = a 2
b) Functii definite analitic. 0 funcfie f : A -+ B poate. fi definitii. specifi-
ctnd o proprietate ( sau l'elafiile) ce lec.gd un element arbitrar a E A de elemental
3.2. Moduri de a defini o func~le f(a.) din B.
Exemple. 1) Fie . A mul~imea tuturor oameililor din Romania, iar N
Cind definim o functie trebuie sii preciziim ce le trei elemente ce o carae-
mul~ime a numerelor n aturale.
terizeaza: domeniul de defini~ie, domeniul valorilor ~i legea de asociere. Vom
Definirn func~ia: f : A -+ N astfel: ,
distinge doua moduri de a defini o functie.
f(x) est e egala cu vlrsta (in ani) a lui x in momentul de fa~ii.
30
31

- - --------- - - - ~----- - - -
 2) Fie B mul~imea ora~elor din RomAnia iar C mul~imea jude~elor ~arii. TIebuie sa l'emarcam faptul cii, daca functia r:
A - B este clefinitil.
prin mai multe formu le, atunci fiecare din. formule este valabila pentru n
Definim funcyia f : B -t C astfel:
anumita -submulyime a lui A, iar doua din formule nu pot fi folosite pentru
f( x ) = judeyul caruia ti apar~ine ora~ul x.
determinarea imaginii unuia ~i aceluia~i element.
3) Dlndu-se o formula (sau expresie algebrica) E(x), putem sa-i asociem
5) Geometria ne furnizeaza o gama variata de funcvii definite analitic.
o funcyie sau mai multe funcyii. (Intotdeauna aceste funcyii vor avea domeniul
lata citeva exemple:
~i codomeniul, submulyimi ale mulyimii numerelor reale.)
I " Simetria in raporl ctt tut ptutcl. Fie ,11 lilt puncL fixal din plamd J>. ,:\oturn
De exemplu, consideram expresia E(x) = x 2 +
1. Putem defini func~ia f : R _. R s .lf:P -+ P funcpa definitii as lfel:
aslfel fncit f( x) = x 2 + I. SJ:r(Xi - s imetrieullui X fa~[! d(' .U. Funcpa s.u se nume~te simetria fatd de punctul .H .
Aceleia~i expresii E(x) ,;,. x + 1 putem s1!-i asociem ~~ funcpa g : Z .-t R; g(x ) = 2" Simetria in rapor/ cu o dreaptti. Fie (d) o dreapta din planul P. Defini m funcp::l.
= xz -1- 1. Sd : P -> P, astfel : s,1(X) = s im Pll'icullui X i'a~a de dtcapta (d). Funcpa s 11 se nume!;'te
E s te evident clUuncpile f ~i g stn't diferite deoar.ece domeniul de definipe a! lui f simetria ra~a de dreapla (d).
este R, iar a! lui g este Z. 3 Fie 0 un p u nC'l fix In planul P. Vom defini fun cpa d : P ~ R astfcl : d(X) =
= lnngimea scgmentului 0.\.
Reyinem faptul ca unei expresii sau formule i se pot asocia mai multe t. Fie A mit!pmca triunghiul'il or din planul P. \'om drfini fnnc\irl a :A-t It. <Jstfd
functii. a( T ) = aria l rinnghiului T.
De asemenea, cind definim o funcyie cu ajutorul unei expresii algebrice
trebuie sa aCJem tn CJedere daca acea expresie are sens pentru elementele din 3.3. Graficu l unei func~li
domeniul de definiyie. Fie f : A _. B o func~ie. Prin graficul acestei functii in~elegem sub.mul -
De exempl u , sa consideram expresia: timea G( a produsului cartezian A X B formatii din toate petechi le (a, f(a)),
E(x) = x + 1 cu a EA.:
X- 1 Deci :
X -f- 1 Gr = {(a, f(a)) I a E A}.
Aces l ei expresii nu-i putem asocia o fun c~ie h : R -t R, h( ~) = - - , d eoar ece
-.... X - 1
expresia E( x) nu are sens pen tru x = 1.. Exemplu. Sa ('Ortsideri\m luncpa
A
asocia t a urmi:itor~rei diagrame (fig. II.lO):
4) Dindu-se mai multe expresii algebrice putem sa definim o funcyie f(a) = 2, f(b) = 1, f(c) = 2, f(d) = 5.
sau mai multe funcyii. tn aces t caz grafi eu l Gr este mul-
t. im er~:
Sii consideram expresiil e :
Gt = {(a: 2), (b , 1) , (c, 2), (d,5 ) }. Fig. 11.10
X
Definim fun cti a :
f :R -+ R astfel
.
3.4. -Func~ii num erice ~ i reprezentarea geometrica a graficului lor
Se nume~te func~ie numerica o func~ie f : A --+ B, pentru care atit dome-
x + 2, daca x < o, niul de defini~ie A cit ~i domeniul valorilor B sint submulyimi ale multimii

l x 2
, daci1 0 ~ x~ 1, numerelor reale. ..
f( x ) =
I Exemple. U tmttloate]e fu tu ~i i :
- , d aca x > 1. I ) f : R -t R, f(x) = 2x +J,
X
2) g": [0, 2] --+ [0, 4], g(x) = x~ sin! func~i i numerice.
Acelora~i expresii putem s11 le asociem ~~ functia g : R -t R data In felul urmalor: . . .
Graficul unei func~ii numerice are o particularitate deosebita, ca1e consia
x + 2, dacli x < - 1,
in aceea ca el se poa~e reprezenta ca o submul~ime de puncle din plan.
x 2, daca - 1 ~ x ~ 2, Fie f : A --+ B o func~ie numerica ~i Gr graficul sau. Fie xOy un sistem
g(x) =
j -J , d acn" x > 2.
de axe perpendiculare din plan. Daca (a, b) este un element din Gr, atunci
X ii asociem punctul P(a, b) din plan (a este ab_scisa, iar b este ordo~ ata.punc
tului P). Mul~imea de puncte din plan de coordonate x ~i y unde (:c, y)
Se obscrvii imedial di avem {(2) iat g(2 ) = 4, d eci f ~~ g slnt f un ctii d istincte.
= _!._, este un element oarecare din mul~imea Gr se nume~te reprezentarea geometrica
2
intrun mod asemankHor putem defini o functie prin pat.ru, cinci sau chiar un numtir
a graficului func(.iei f. Daca nu este pcricol de confuzie, pentru simplificarea
limbajului, CJom numi, simplu,
.
aceasta reprezentare geometrica
. graficul functiei f.
mai mal'e de formule .

33
32 3 - MatematlcA-algebrA, ct. a IX-a

- - - -- -- -- -------- . --
 f :{- 1 0 1
Exemple, 1) Fie f'un cpa
' ' -2 ' 3
}
-!<
{
=
-
.
v~ 1,_ .2}_ .. . t~
as PC!!l .!'. t.ftb!l!uJuj
3 .5. Func~ll Injective, surjective, bijective

D e f i n 1t i e. Fie f : A -+ B. o functie. Vom spune cA. f este o functie injectiCJa

--x-1-V2 o_l_~
V2
- 1
sau d. este o injectie, daca pentru oricare doua elemente x ~i
y ale lui A, x :F y, avem f(x) -:1: f(y). '
f (x). 1 2 - Faptul ca func~ia f este injectiva se mai ex
prim~ ~i astfel: daca X 'i y
Graficul functiei f este: Gr =
Reprez-entarea geometricil
{ ( - 1,
- V2), (0, 1).
2 '
2J ( 3

r~
- V2)
- 1.
sint elemente oarecare din A cu proprietatea f(x) = f(y), atunci rezulta x = y.
Din defini~ie rezulta ca o funct-ie f : A -+ B nu este injectiCJa daca ex:ista
x
eel puyin doua elemente 'i y din A, x -:1:. y, astfel inctt f(x) = f(y).
(fig. 11.11). a multimil Gr este mu Jt'
rrmea punctelor p
t Pa, Pa, P, Exemple de funcJii injectifJe
1) Func~ia f: A -+ B, asociat1i diagramei din figura 11.14 este o func~ie injectiva.
2) Functia g : N -+ N, definit& prin formula g(x) = x 2, este injectiviL 1ntr-adevil.r
s1i presup~nem ell. g(x) = g(y) unde x, y eN. Atunci x 2 = y 2 de unde (x - y) (x + y) = 0.

F ig. II.11
Fig. II .12
Fig. II.1 4 Fig. IUS
2) p
. Je fun ctia de gradul tnt1i f: R-+
GrafJCul aces tei functii este multimea R, f(x) = mx + n unde ~. n E R ~i m :F 0. Din aceastli egalitate rezullli ca x - y = o sau x + y = 0. Din prima egalitate avem
\
c.?i .x = y. Dadi are loc egalitatea x + y = 0, cum x ~j y stnt numere naturale, ob~inem
{(a, f(a )) I a e R} _ {(
Gr = eli x = y = 0. Oricum, din egalitatea g(x) = g(y) rezult.?i eli. x = y 9i deci c .este o func~ie
- a, ma + rt) I a E R} injectivli.
Reprezentarea ge t 3) Furic~ia h : Z -+ N, h(x) = x2 nu este o func~ie inj'ectivli deoarece h( -2) =
ome rJcii a graficu lui functiei de rad 1t , .
este o dreaptit care t . g u nbr f(x) = mx + n, m :F 0 = h(2) = 4.
~e a xele fn punctele PI (O, n) ~i p ( n ) . ' 4) F unctia lc :A -+ B asociatli diagramei din figura II.1 5 nu es te injectivil., deoa-
2 - ;;; 0 (frg. II.12). rece k(1) = k{4) =c.

3) Fie func~ia modul f : R . R f( ) De fin it i e. 0 functie f: A -+ B este o functie surjectiCJa sau, simplu, este
unde -+ ' x = Ix 1 -o surjectie dacA. pentru orice element bE B exists eel putin
un element aEA, astrel tncit fta) .=b.
x, daca x > o,
Rezulta cii o funcyie f : A -+ B nu este surjectivii. dacii existii eel puyin
I xI = 0, dacil x = 0
{ ' un elemen~ bE.B, astfel incit pentru orice element xEA avem f(x) # . ~
-x, daca x < o.
Exemple de funct ii surjecti~Je
0 Graficul aceste f .. I) Functia f : R-+ R definit.?i prin rela tia
. J unctu es te constituit din d "
sem1drept e d ~i d' (f' I ou.. f(x) = ax, a -:1: O, este s urjectiviL lntr-adevlir,
. Jg. I.1 3) unde d t
Fig. II.13
b1sectoarea unghiul . 0 . es e fie y E R. Atunci X = JL E R ~i avem r(JL) =
unghiului '0 UJ x y, Jar d' este bisectoarea . a . a
X y.
y
Obser~Jafie. Ctnd avem o functie numerica , = a - = y.
a
trasa graficul acestej funcfjj adi >< d I 0 problemlf care Se pune este d 2) Func~ia g : A -+ B asociatli diagramei
tn l ~ , c.. e a vedea ce fi u .?1 ~ a
pan . Acest lucru va fi fiicut p en tr f' g _r geometrica reJ.lrezinta acest grafic din figura ll.l6 este de asemenea surjectivli.
. u Jecare caz tn parte
34 . g(1) = a, g(2) = g(3) = b, g(4) = c, g(S) = a. Fig. II.16

35
 3) F'unctla h : R -+ R definiU1 prin formula h(x) -= x 0 nu este surjectivlL fntr-ade.
. vilr pentru or ice x e; R avcm h(x) = x 9 rf: - J. Deci -1 ,nu cste imaginea nici unui
. ac:
once r-.A De obicei functia
' h astfel defi- t
A
elemPnt, prin h, din domeniul de detin ipe, nita se Jloteaza g o f (sau gf) ~i se. nurne~I e
4) Func~iak: A .... B asociatll. diagramei din figura II.17 nu este surjectivll.. compunerea funcp:ei g cu functw f. ( ~
fntr-adevl!r
din A. se ~de
ca c)emenlul 2 e B nu este imaginea prink a nici unui elem~nt figura I I. 19 este reprezentat modul de defi-
ni re a1 functiei g 0 f-)

E xen.p le . J) Considel'i\m funcpi1e

. 1 Bd'~i
f: ~ _,..
g : B ..... C defi nite rcspectiv prin d tagrame e m
f igur a 11.20. ( )) _
t"n acrsl ~nz flvem (go fl (J) ""'g(f 1_ -;.
= g(3) = I ; (g 0 f) (2) = g(f( 2 )) = g(G) - _: F ig. 1!. 19
(go() (3) = g(f (3)) = g(l) = q ; (go f) (4) = g(f(4))-

= g(~ ) = v.
m f . A -+ c poa te f1. r epre zen t a ta prin diag 1ama din
. ffi g ura 11.2. ,1.
Fig. II.l 7 2) Fie f : R -+
~--1
F un cyla g o . R ~ .~ g : R ,-+ R f unc yll e definite r es pecli

v prm OtJllll 1e 1r ..
.
Fig . ILlS f( x ) = xz - 1 ; g(x) = 1 + x-.
t
D e f i n i i e. 0 functie f : A --. B care este simultan injectiva ~i surjectiva v ~ f .R
,. unc t.a g o
x e R avem .
-+ R are s ens. P entru orJce 2 +2
se nume~te funcfie bijectiCJa sau, simplu, bijectie. (go f) (x) = g(( (x)) = g(x2 - 1)_ = 1 + (x2 - 1)2 = x 4. - 2x .
Exemple de fu~cJii bijectiCJe

"1) Func~ia f : A ..... B asocia t li diagra mci d in figur a 11.18 este bijectivll. :
f(J ) = b, f (2) = c, f (3) =a, f( 4) =d.
2) F ie A = {x e; R I x ~
0} . Defi nim f uncp a g :A ..... A p rin formul a: g (x) = ' x 2
F uncp a g este bijectivll.. lntr-adeviir , t rebuie sa arlit lim eli g es tc injectivli ~i
surjectivii.
F uncp a g este inj ectiCJa. Fie x, y e A astfel tnct t g (x ) = g(y) . A tunci x 2 = y 2 , de
un de (x - y) (x + y) = 0 ~~
<feci _x - y = o sau x + y = o. Daca x - y = 0, a vem
x = y ; daca x + y = o, ave m :c = -y ~~ cum x, y slnt numere r eale >
0 trebuie ca
x = y = 0 . Oricum, din egalita tea g (x ) = g (y) rezulta x = y.
F uncpa.g este surj ectiCJa. Fie ye A . Cum y ~ 0, a tunci a re s ens VY. Cum VY' >. 0, Fig. 11.20 Fig. 11. 21

a tunci Vy eA. Se vede ca g(Vy ) = (Vy)2 = y ~~

deci g es te surjectiviL Dcci fun c(.ia compltsli g o f es le da La de formula:
3) F un ct ia f : R--. R, f (x ) = ax +
b, unde a, b e .R l,li a :F 0 est e bijecti vii.
(g o f) (x) = x4 - 2x" + 2.
1n tr-adeviir, daca f(x1 ) = f(x 2 ), alunci ax1 + b = ax 2 + b, de unde obpn em ax =
= axa. Cum a :F 0, atun ci x 1 = x 2 Deci f este injectivlL Sa ar a ta m cii f es te ~~ s urj ectivii.
1 Se observ1i. eli are sens sa v orbim ~i de compunr rea I u i f cu g . Pe nltu OJ'ice
. x eRavern

F ie y e R. Are sens numiirul r eal x = JL-!!... A tunci f (x ) = a (JL _!!..)+ b = y, (fo g) (x) = f (g(x)) = f (1 + x = 2) ( 1 + x 2)2 - 1 = x4 + 2x2.

ceca ce ara la cii f este ~~ surjectivii.

a a a a Deci ftmctia f ci g : R-+ R es te da ta de formula:

(f og) (x) = x4 + 2x2. .

:< f . A ..... B "i g : C ..... D sint n c~ii ; a re sens sii vorb Jm
B - fuC
ddoua
3.6. Compunerea func~iilor Obser CJa{u.. . 1) D ac Y

de com punerea fun cyleJ . ru nc'ia

,. . g cu t f numa1 a tunc1 c1n .. - f . A -+ A ~~
A sin t douil f u uct11 <11'8 sens g 0 d'
Fie func~iilef: A-+ B ~i g_: B -+C. Observam, ca domeniul de defini~ie
1- B
2-) Dadi f : A-+ B 11 g =_ -:-+
fog : lJ-+ B. A~a cum rezt~ll_a ~~ dm exemp u
. 1 1 2) in gPnrra l go{ -=I fog, . a lea

al func~iei g coincide cu codomeniul functiei f Aceasta situa~ie particulara compuncrea , n u esle comutatwa. .

ne permite sa facem urmatoarele consideraW. Fie aEA ; atunci e1ementul . B --. C si h: C -+ D trei func~ii.
Teo rem a. . f . A
F1e B
-+ ' g tyAtunct
gali
f(a) gasindu-se 1n B putem vorbi de imaginea sa prin g, adica de elementul fiecare din func~iile h o (go f) , (hog ) of are sens ~~ exis a e -
g(f(a)) din C. Observam cii astfe1 putem asocia oricarui element aE A un tatea: h o (go f) = (h 0 g) 0 f. .
es t e mul~imea hC. (Cumf) domemul
element unic din multimea C, anume e1ementu1 g(f(a)). Tn fe1ul acesta am . .gof
definit o functie h a) carei domeniu de defini~ie este eel a1 functiei {, iar co- Demonstratie. Codomeniul func,,Jet Analog
dom.eniul este eel al functiei g. Deci h-: A --. C unde h(a) = g(f(a)) pentru de defini~ie a lui h este tot C, atunct are sens -
compunerea
d 0 g 0
. I lui f fiincl tot B'

domeniul de definj~ie a) func~iei- hog este B, tar co omenm

36
37 .
 are sens compunerea (h o g) o f. Funo iile h o o .
f) ~ (h g) 0 f au aoela~i
1
domeniu de defini~ie (mul~imea A) ~
1
~g 0
Daca f este o func~ie inversabila, atunoi funotia g definita de relatiile (1),
Pentru a arata egalitatea h o : ' ace a~Io codomemu (mu!~imea D).
pentru orice x E A a vern (h 0 (g 0 A1 ( !
~~ = ~~h 0g) 0 ramtne sa dovedim oa care este unica, se nume~te inCJersa functiei f ~i se noteaza 1 r-
Se pune tntrebarea, ctnd este o func~ie inversabiHi? R~spunsul este dat
Intr-adevar (h o (g 0 f)) ( ) _ h 0 g) f) (x).
= (hog) (f(x)) h(g(f(x)))~ -:- ((g f) (x)) h(g(f(x))), iar ((hog) of) (x) =
= = . de urmatoarea toerema.

Comparind, ob~inem egalitatea ceruta. o

T e rem a. 0 lunc~ie f: A -+ B este inversabili daei ~~ numai daci este
. .
bijeetivA.
' Observatie. Proprietatea demonstraUI. tn te
tatea compunerii fanctiilor. orema de mal sus se nume~te asociativi-
Demonstratie. Sa presupunem mai tntii ca. f este inversabilii ~i sa aratam
Aceasta proprietate ne permite sa folosim scrierea ca f este injectiva ~i surjectiva. Din faptul ca f este inversabila rezulta ca
h 0 (g 0 f) = (h 0 g) 0 f = h 0 g 0 f. exista f -1 : B -+ A astfel tncit
(3)
3.7. Func~i a lnversa
Fie xl, Xz din A ~j sa presupunem ca f(xl) = f(xz). Din pri.ma dintr~ rela~iile (3)
obtinem ca X1 = 1A(Xl:) = ({-1 0 f}(X 1) = (-i (f(xl)) = (-1 (f(Xz)) = ({- l 0 f} (X2) =
Fie A 0 multime oarecare. Yom nota 1 . = 1A(xz) = x 2 Deci f este injectiva. Fie YE B. Din a do'u a dintre relatiile (3)
astfel: .1A(a) = a pentru orice a E A cu A A -+ A_ functia definita
timii A. 1A se nume~te fanctw identicd a mul- se obtine: y = 1s(Y) .:,_ (fo r-l) (y) = f(f- 1(y)). Dacii se noteaza X= r- l(y),
atunci y = f(x), ceea ce arata ca f este ~i surjectiva.
p r opoz q i e.
~~epA to multime ~i
lA functia sa identica. Atunci: Reciproc, presupunem oo f este bijectiva. D'efinim functia g : B .,.. A
en ru orice multime B .~i pentru orice f~ctie in modul urmator. Fie y E B. Deoarece f este surjectiva exista xE A astfel
f : A -+ B, av~m fo 1A = f 1ncit f(x) = y. Elementul x este unic determinat c'u aceasta proprietate,
2o Pentru orice multime C ~i p.entru ort'ce tntrucit f este injectiva ~i definim ~(y) = x. ,
fu_nctie Sa dovedim ca go f = 1A ~i fog= 1s. Fie xE A. A'tunci, nottnd y = f(x),
. g: C :-+A, avem 1A og -g.
rezulta .din definitia lui g cii g(y) = x: ~i deci g(f(x)} x sau (go f)(x) = 1A(x).
Demonstratte. Demons tram afirma~ia 1o F .. . .
Rezulta atunci go f = 1A. Sa aratam a:cum ca fog. :- 18 . Fie y E B. Din
domeniu ~i codomeniu a~'~a oa pe t unc~ule f ~~ f 0 1A _au acela~i
y

d d' '1 n ru a arata egabtatea fo 1 f defini~ia lui g, g(y) = x, unde x este elementul din A pentru care f(x) = y.
sa ove lro ca pentru orice a E A, (fo 1A) (a) = a . A =
y y

ramtne
Atunci (fog) (y) = f(g(y)) = f(x) = y = 1~(y), de unde ob~inem ca fog= 1n.
fntr-adev~r (fo 1A) (a) = f(1A(a)) = f(a). f( ). .
Demonstram afirmatia 2o. Func~iile 1 o . . Observatie. Din demonstratia teoremei precedente rezulta ell. daca f : A -+ B este
codomeniu, adica multimile C respectiv A. A g ~~ g au acela~I domeniu ~i o func~ie bijectivll, atunci functia sa inversl!. (-1 : B _...A se define~te dupd urmdtorul pro-
cedeu: dacll b e B, atunci f- 1(b) este unicul element a e A, astfel !nett f(a) = b.
. Pentru a arata egalitatea 1A o g ___.: riimt y y

CEC _avem (1A o g) .(c)= g(c). g ne sa dovedim ca pentru orice Exemple: 1) Fie funcHa f: A-+ B asociata diagramei din figura II.22:
f(1) = c; f(2) = a, f(3) = e, f(lt) = d, f(5) = b.
Intr-adevar (1A o g) (c) = 1A(g(c)) = g(c). Se vede ell. f este o ~unctie bijectivl!.. Atunci exista fun~tia inversl!. f- 1 : B _... A.
Def in q i e. 0 fun. ctie f : A -+ B se numelilte
-r inCJersabild daca exist& Vom avea: (-1(a) = 2; (-1(b) = 5; (-1(c) = 1; (-l(d) = It; (-1(e) = 3. Functia (- 1
runcte g: B -+ A astfel fncit
0
' are diagrama reprezentatll. tn figura 1!.23.
Se observll. ell. diagrama func.~iei {- 1 se obpne din aceea a lui f, inverslnd sensul
g0f = 1A ~j f g=
0 18 (1)
daca ~~s~;~ ;a func~ia ~ defini~ii de rela~iile (1) este unica. Intr-adevar,
s1igetilor.
.I
este 0 alta func~Ie astfel tnctt
g'of=1A ~i fog' = 1n,
at unci obtin~m: (2)
I

g' o (fog)= g' ~ 18 = g'

lf
g = 1~ o g ~ (g' of) o g =
unde s-au utilizat rela~iile (1) (2) . '
tiilor. ~~ precum ~~ asociativitatea compunerii func

Fig. 11.22 Fig. 11.23

. 38
39
/
 . .
2) Fie func~ia f : R-+ R, f(x) = ax +
b unde a b 6 R 1;i a :::f= 0. Aceastll. func~lo 2, Fie ftmctia f: {1 , 2, 3 , 4}-+ {1, 3, 5, 7 } definitll. astfel :
tste.bijectivfl, deci pulem vorbi de invrrsa sa. Fie !I E R.
Atunci r-t(y) = X undc f(:c) = y.
Dec1 dat y e R trebuie sll delerminiim x e R, astfel inclt f(x) = y sau ax b y. + = f(1) = 1. (( 2 ) = 3, {(3) = 5 ~i ((4.) = '
~i fun c~ia g : {I, 2, 3, 4} -+ {1, 3, 5, 7} defini ta astlel: g(x ) = 2.x - 1. S!l se a ra te ct1
Din ax + b = y obtinem ca X = y- b = _!._ y - !!._ ' Dr ci, r - \(y) ;= _!_ y - ! . Polo- f =g.
a a a a n
sind notapa cu x, atunci fun cpa invrrsl1 a lui f rste:
3. 8e poate asocia expresiei E = X o fun ct ie f : R ~ R, astfel hrctt 1(x) =
r-l ; R-+ R unde (-1 (x) = -1 X - -b '
2
X - 1
a a x pentru orice x e R?
Interpretarea geometricii a infJersei unei funclii numerice x2 - 1
4. Folosindu-se diagrama asociat11 unei func1Ji, sa se determine numllrul tuturor functii lor
Fie f: A -+ B o functie numenc3. mver- definite pe mul~imea {1, 2} ~u valori tn multimea {3, 5}.
sabila ~i (-1 : B "-+ A functia in versa a 5. Fie functia f : Z-+ {0, 1, 2, 3, 4, 5} definita dupa legea: f(x) csle r estul tmpiir~irii
' Q - lui f. Fie M(x 0 , y 0 ) un punct al graficului lui x Ia 6. 811 se determine f(-12), f( - 9), f(3), {(9), ((272) .
fu~ctiei f (fig. II.24). Atupci y 0 = f(x 0 )
6. Existaunnumiirtntregmastfelincltsaexisteofunctie(: {1, 2, 3}-+ {1 , 2, 3}defi-
~i deci Xo = r-l(Yo). Rewlta ca punctul nitll. dupll. formula f(x) = x 2 + m?
M'(Yo. Xo) apartine graficului functiei r-l '1. Fie functia f: {1, 2, 3, 4}-+ {~. 4, 6} definitli astfel: ((1) = 4; ft2) = 2; ((3) = 2;
(reprezent~t punQtat in figura II.24) f(4) = 6. Sll. se traseze graficul acestei functii.
--'---
p Dar M si M' sint simetrice fata de
II 8. Folosind faplul ell. graficu l functiei de gradul intti esle o dreaplil. sl1 se traseze grafi-
bisectoare~ unghiului xOy {numita 'prima
/ bisectoare)*. Rezulta ca graficele functii
cele urmatoarelor funcpi:
2x- 1, daca x~ -1,
l'ig. I I.24 lor f ~i r-l sint simetrice fata de prima a) (1 : R-+ R; f1(x) = { d " 1
bisectoare. - 5, ac... x > - ,
ObserpaJie. Ca exerci~iu, sa formalizlim In termeni logici clteva din defini~iile dale 2x - 3, dacli .x ~ 0,
in acest paragraf. b) fz : R-+ R; f2(x) = { 7x, d ac"... x > 0 ;
1) Definitia .functiei injective, f : A -+ B, se scrie:
2, dacll. x ~ 1,
(( inj~ctivll) -=
(\fx) (\fy) [(x =/= y) => (f(x) =1= f(y))], unde li terele x, y desemneazil. c) fa :[-l ,'oo)-+ R; fa(x) = { 3 1 d " 1
elemente dm A. x. - , ac., x > ,
Faptul ca f nu este injectivli se formalizeaza astfel :
- ~ -2x + 3, dacli x~ -1,
(f nu este injectiva) .- (3x ) (3y) [(x =1= y) 11 (f(x) = f(y))l.
5, dacll. - 1 < x < 3,
2) Definitia func~iei surjective, f: A-+ B, se scrie: d) ( 4 : R-+ R; ( 4 (x) =
(f surjectivll) .- (\fy) (3x) [y = f(x)], 7
unde y desemneazll un element oarecare d1'n B , 1ar x desemneaza un element oarecare '
- x - 2, dacll. x
3
:> 3;
din A.
Faptul ell f nu est!) surjectivl1 se formalizeazll. astfel: e) f6 : N-+ N, f 5 (n) = 2n + 1;
(f nu este surjectivll.) .- (3y) (\fx) [y =1= f(x)J, f) { 6 : Z-:+ Z, f 8 (x) = 3x - 2. '
unde Y desemnea.zii un element din B, iar x desemneazll. un element oarecare din A. 9. 81l .notiim cu A multimea oamenilor de pe glob. Definim functia 't :A-+ R dupl\
Propunem cititorului sa forinalizeze ~i alte definitii intilnite. legea ,f(x) = tnll.ltimea lui x". Este f injectivll? Dar surjectiv11?
10. 811 se arate ell. functia din exercitiul 5) este surjectivll., dar nu este injectiv11.
1. Fie functia f : R-+ R definitll astfel 11. Fie multitnea A = {0, 1 }. 8ll. se construiasca toate functiile de la A la A ~i sli se
precizeze care stnt injective, surjective sau bijective.
< - f,

I
3x - 4 dacl1 x
f( x ) = - ,: daca -1 ..;; x < 3. 12. Folosindu-se diagrama asociatll. unei functii sii se determine numll.rul functiilor injec-
tive .de Ia multimea A = {1, 2} In multimea B = {3, 5, 7} . Exista func~ii surjective
- 3x + 2, dac11 x :> 3. de. Ia A Ia B?
811. se determine (( - 2), f( -1 ), f(2), f(4).
13. Care dintre functiile de la exercitiul 8) slnt injective? Dar surjective?
intr-adevlir, cum (OP) =(OQ) ~i (MP) =(M'Q) rezultll. ca 60PM-= 60QM'
14. No lam cu A multimea ora~elor .tll.rii noastre, iar B multimea judetelor t11rii noastre .
deci (OM) = (OM'). Pede alta parte = m(~') ~i deci
m(POM) = ~R). tn MOR Definim func~ia f :A -+ B dupii legea ,f(a) = judetul p e teritoriul cll.reia se afla a"
~MOM' care este isoscel, dreapta OR este bisectoare deci ~i medianli.. Rezultll. ell. MR = ~i funcpa g : B -+ A dupl!. legea ,g(b) = ora~ul .care este re~edinta judetului b ".
= M'R , adica M ~i M' stnt simetrice fatll de dreapta OR.
40 41
 i) Cine este f(Galati)'~i f(Fliglira~)? Cine este g(Teleorman) ~i g(Mehedinti)?
ii) Sli se arate eli f este surjectiv11. ~i g injectivlL
iii) Sll. se arate ell. fog= ln
~i gof <F 1A.

16. Se considera functiile f : R --. R; g : R --. R definite respectiv prin formulele:

f(x) = X
9
+X - 1 ; g(y) = yB - y + 1.
Sa se determine go f ~i fog.

lfl. Considerll.m functiile f : R--+ R; f(x) = { 2

~ - 3, daca x ~ 0
ix, daca x > .o ~APITOLUL llf

~i g: R--+ R; g(x) = { x ,
9
dacll. x ~ -2, NUMERE REALE
2x :- 1, dacll. x > -2.
Sll. se determine go f ~i fog. 1 . REPREZENTAREA NUMERELOR RATIONALE SUB FORMA DE
17. Fie A o multime finitli !?if: A--. A o funcpe. Sli se arate cil.: f bijectiva- f injec- FRACTII Z ECIMALE (PERIODICE)
tivll.- f surjectivli.
18. Considerll.m functiile A ~ B ~C. Sll se arate ell.:
1.1. Notiunl prelimlnarli
i) dacii f ~i g stnt injective, atunci go f este injectivii.
ii) dacil. f ~i g sint surjective, atunci go f este surjectivli.
In practica se folosete, de obicei, reprezentarea (scrierea) numerelor
19. Sli se determine numlirul functiilor bijective de Ia multimea {1, 2, 3} tn multimea rationale sub forma de fractii zecimale.
{1, 2, 3}. I
-Aa cum este cunoscut din aritmetica, cu ajutorul algoritmului de im-
20. Fie f: N--. N functia definitll. astfel: f(O) = 1; dacll. n ~ 1 atunci f(n) ste ultima partire orice numar rational nenegativ : (m ~ 0, n > O).se reprezinta sub
cifrll. a numll.rului in. ' II
i) Calculati {(1), {(2), ... , f(i). forma unei fractii zecimale finite sau infinite (adica, cu o infinitate de zeci-
ii) Sll. se arate ca f(n .f-
~) = f(n) pentru orice n ~ 1. male). Astfel in loc de ~ se scrie 0,25; in loc de ~
8
se scrie 0,625; in loc de .
. 4
!ii) Trasati graticul functiei f.
~ se scrie 0,333 .... Deoarece avem de-a face atit cu fractii zecimale finite, cit i
21. ArMati ca doull. functii f : A --. B ~i g : A --. B stnt egale daca ~i numai dacli gra- 3
---. ficele lor stnt egale. cu fractii zecimale infinite, pentru uniformizare, se pot adauga la dreapta
f.-22. Consideram functiile definite respectiv prin formulele: fractiei zecimale finite o infinitate de zerouri.
i) f : Z --. Z; f(x) = -x + 4; De exemplu: -
1 5
= 0,25000 ... ; - = 0,625000 ....
ii) g : Z --. Z ;. g(x) = x + 1; 4 8
iii) h : Z--. Z; h(x) = xZ; , Astfel putem spune ca toate fractiile zecimale sint infinite.
iv) k : Z --. N; k(x) = x. Nurrierele intregi se reprezinta, evident, ca fractii zecimale cu. o infi-
Sll. se arate ' cll. f, g stnt bijective. Cum stnt h ~i k? nitate de zerouri dupa virgula.
Sll. se determine functiile inverse pentru f ~i g. De exemplu: 5 = s,odo... ; 13 = 13,000....
fi 28. Considerll.m functia f : N--. N, detinitll. astfel : Asadar, orice numar ra~ional nenegativ.!!::
n
, poate fi reprezentat sub
f(n) ={n +- n 1, dacll. n este numll.r par,
1, dacll. n este numll.r impar.
forma unei frac~ii zeqimale infinite:
m
- = ao,alazaa ....
f este o bijectie
Aratati ell. ~i construiti inversa sa. n
)'-24. Fie functia f : R -+ R, Numarul a0 se nume~te partea Zntreagd a lui m , iar
n
f( x ) = { 2x, dacll. x ~ 0, . 0, a-1a 2a 3.. .
3x, dacll. x < 0. partea fractionard a sa. Nurnerele a11 a 2, a 3 , ... sint cuprinse 1ntre 0 ~i 9, adica
I Sll. se arate oll. f este bijectivll. ~i M se determine inversa sa. 0 " a1 < 9, pentru i = 1, 2, 3, ....

42 43

- ----~~ - --
 Observiim acu.m ca i numerele ra~ionale negative au .o astfel de repre simpla. Fractiile zecimale fin_ite, care dupii cum am observat pot fi consi-
zenta.re. Vom nota partes. tntreagii a unui numiir nega.tiv cu semnul minus de~ate ca frac~ii zecimale infinite (prin adaugare de zerouri) stnt periodice.

deasupra.. Astfel numarul - ~ = - 3 + ~2 se poate scrie sub forma. 3 ,5000.... De exemplu, pentru 0,25000 ... avem k = 3, p = 1 ~i an+1 = an= 0, pentru
2 orice n ;;;>- 3; iar pentru 0,625000 ... avem k = 4, p = 1, an+1 = an = 0,
Analog, -0,321 = 1,679000 ... ; pentru orice n ;;;>- 4. Deci 0,25000 ... = 0,25(0), iar 0,625000:.. = 0,625(0).
Aadar acestea s1nt frac~ii zecimale periodice roixte. In sfir~it, frao~ia
-25 -
2
3
=- 25,666 ... = - 26 +-3 = 26,333....
I -

15,723 434 ... este periodicii ~i se sorie, pe scurt, 15,72(34).-

In acest mod, orice numar ra~ional (negativ, pozitiv sau zero) se repre- J\m observat ca reprezentarea unui numar ra~ional sub forma de frao~ie
zinta sub forma unei frac~ii infinite: zecimala se obtine cu ajutorul algoritmului de tmpiir~ire. Sa consideram, de
5 19
(1) exemplu, numerele - ""i - . Avern :
- 33 y 55

unde a 0 este partea intreaga a lui m , iar

I 5 133 19 r- 55
n so --;o---,""'1=5 -.-.. 190- 0,345 ...
'
0, a 1 a2 a3 ... 33 165
170 - 250 '
este partea. fractionara (zecimala) a sa (a 0 este un numar intreg, iar a 1 , a 2 ,
a 3 , ... sint numere cuprinse intre 0 ~i 9).
.I 165 220
Partea frac~ionara 0, a 1 a 2a3 .. . din reprezentarea (1) a oricarui numar. I 5 - 300
275
rational este un numar pozitiv mai mic decit 1. Reprezentarea numerelor
25
"ra~ionale negative sub forma de fractie ze0imala, infinitii , cu partea intreagii
numar negativ (iar partea fractionarii un numiir pozitiy) o vom face cu scopul Exemplul 1. Exemplul 2.
de a uniformiza in continuare~ acestui capitol studiul numerelor reale (pozi- Fiecare numar de dupa virgula se ob~ine printr-o tmpar~ire par~iala .
tive ~i n egative).
'50,33 170 133 190 155 250 ,~ 300 155
Observa(ie. Scrierea numerelor negative sub forma indicata mai inainte sc intllne~te 5; 165 .3 220 4 275 5
in practica Ia calculul cu logaritmi. -33 1 -165- -- -- --
17 5 25 30 25
1.2. Frac~ii zecimal e periodice Exemplul 1. Exemplul 2.
Fiecare deimpartit par~ial se deduce din z:estul precedent prin adiiugarea unui
Sa vedem acum care sint fra c~iile zecimale prin care se reprezintii nume- zero la dreapta sa, adicii roarindu-1 de zece ori. Resturile partiale sint toate
rele ra~ionale. Mai intii, sa definim frac~ia zecimala periodica. mai mici deoit impar~itorul. Dupa un numar finit .de opera~ii par~iale se rega-
D e t i n i ~ i e. 0 frac~ie
zecimala infinita se~te deci, ori deimpartitul ini~ial (exemplul 1), ori un .rest deja tnttlnit
a0 ,a 1a 2a3 ... (exemplul 2). De la acest pas putem. sa nu mai oontinuam impiir~irea, deoarece
se nume~te periodicii, daca. exista numerele naturale k ~i p in citul 1m.piir~irii lui 5 la 33, respectiv in citul impartirh lui 19 la 55, ~?ifrele
astrel incit se vor repeta. De aceea
an+p = an, pentru orice n ;;;., k. 5 19
- = 0,(15); - = 0,3(45).
33 55
0 frac~ie zecimala periodica se noteazii, p e scurt, prin
In general, avem:
ao,ataz .. -~-1 (a h. ah.+! ..ah.+P-1).
Multimea cifrelor scrise (in aceastii ordine) in parantezii se nume~te Teo rem a 1. Orice numar rational se reprer.inta sub forma de tractie zeci
perioada fracliei zecimale. Daca k = 1, adica perioada incepe imediat dupa mala infinita periodica,, care Jtu are perioada. (9).
virgula, avem de-a face cu o fracfie :.ecmala periodicii. simplii; in caz cont1ar Demonstra1ie. Dac~ a este un ~umil.r rational oarecare, at unci a = a 0 + a', unde a 0
. avero de-a face cu o fracfie :.ecimalii perioclica mixtd. este un numll.r lntrcg (p ar tea lntreagll. a l ui a), iar a' este un m1mll.r rational nenegativ
In exemplele numerice de m ai 1nainte frao~iile zecimale sint periodice: mai mic decH 1. Dacll. a' s e reprezintll. sub formll. de fractie zec imalll. periodic&, cate nu are
perioada (9), a tunci ~i a se r eprezintil sub formll. de fra ctie zecilnalll. pcri odica care nn are
Astfel, pentru 0,333 ... avem k = 1, p = 1 ~i 17n+l = an = 3, pentm orice
n ;;;>- 1. Scriem 0,333... = 0,(3), aceRst a fiind o frac\i e zecimal a pel'iodica Tex tele tnsemnate cu o b arll. Ia "narginea paginii s!nt fa~:ulta live

44 45
 perioada (9), tn care partea tntreagli este a0 , iar partea fracponarl!. tl reprezintl!. pe a
A~adar, penlru demonstratia teoremei este suficient sli considerl!.m numai numere ra~io- Num.arul rayional oautat este ~ = 43
m m : m n 99
nale - astfel tncit 0 <- < 1. Fie deci - (m ~ 0, n > 0) un astfel de. numll.r
n n n Verificare. Este suficient sa aplicam algoritmul de tmpar~ire pentru a
ra~ional. tmplir~ire 11. lui m Ia n stnt posibile resturile:
Prin algoritmul de
0, 1, 2, ... , n - 1 . vedea ca num.arul rayional
43
se reprezinta. sub forma fraoyiei ze~imale 0,(43) .
99
Deoarece resturile iau eel mult n valori, rezultl!. eli dupl!. eel mult n pa~i ai algoritmului
se repetli unul din ele. Deci va rezulta o frac~ie zecimalli periodicli . 2) Fie 0,41 (23) o fracyie zecimala periodioa mixt a. Daca exista un numiir
Se aratli clipu este posibil ca frac~ia zecimalli periodidi asociaU\ unui numlir ra~io
nal, sli aibli perioada {9). Sli presupunem, prin absurd, ell. fractia ar avea perioada (9) .
'rJ.tion.al : ~ astfel inctt fracyitl. data sa se obtina din acesta prin algoritmul
Atunci, prin algoritmul de tmpll.r~ire, ajungem Ia un moment dat Ia un rest r astfel
de impartire, atunci: .
tnctt tnmuWndu-1cu 10, ~i tmplir~indu-lla n, sli se ob~inli un ctt ega I cu 9 ~i restul sli fie,
de asemenea, r. Deci dupll. teorema tmplirtirii cu rest, a vern: 4123 est e citulintr~g ~l tmpartirii lui 10 000 m la n, iar 41 este citul intreg
10r = n 9 + r, cu r < n.
De aici se ob~ine 9r = 9n, de under = n, ceea ce este tn contradictie cu ipoteza r < n. .I al impartirii lui 100 m la n.
Mai mu'lt, din motive de periodicitate, cele doua resturi obtinute sint
egale. Deci
Observafie. Fractiile zecimale finite (adicli de perioadll. {0)), se obtin atunci ctnd prin
algoritmul de tmpartire se ob~ine la un moment dat un rest egal cu zero. Dupli aceasta 10 000 m = n 4 123 r +
toate resturile vor fi egale cu zero.
100 m = n 41 + r
Itnpartirile partiale din exemplele precedente se scriu astfel: ~I prm SCadere se Obyine:
9 900 m = n (4 123 - 41 ). <.

Exemplull. 50=331+17; 170 =335+5. Numarul rational cautat este:

frunul~ind cu 10 prima relatie, ~i folosind pe a doua avem, 500 = (33 1 + m 4 123 - 41 4 082
=--.
+ 17) 10 = 33 10 +
170 = 33 10 +
(33 5 + 5) = 33 15 +G. n 9 900 9 900
Deci 100 5- = 33 15 + 5, adica 15 este ottul impartirii lui 100 5la 33. Verificare. Este suficient sa apli.cam algoritmul de tmpartire pentru a
4 082 v su b f orma
ta . f racy1e1
t' ' '
ze01ma }
e
vedea ca numarul rational - - se reprezm
Exemplul 2. 190 =55 3 + 25; 250 '5 5 4 + 30; 300 , 55 5 + 2?. 9 900

lnmu.l tind cu 100 prima relatie ~i folosind pe urmatoarele doua avem 19 000 = 0,41(23).
= (55 . 3 + 25) . 100 = 55 . 300 + 250 . 10 = 55 . 300 + (55 . 4 + 30) . 10 = fn general, a vern:
= 55 . 300 +55 . 40 + 300 = 55 . 340 +
55 . 5 + 25 = 55 . 345 + 25. T e o r e m a 2. Orice. frac~ie zecimala periodica, care are perioada diferita
Deci, 1000 19 = 55 345 25 ~i +
10 19 = 55 3 + 25, adica 345 est e de (9), reprezinta un anumit numar ra~ional, din care se ob~ine
citul impartirii luit1 000 19 la 55, iar 3 este cltul impartirii lui 10 19 la 55. prin algoritmul de impar~ire.
F ie
In oontinuare vom. observa oa reoiprooa te?remei precedente este, de ase-
menea, adevaratii. ao, alaz ... ah-l(ahak+l"'ah+P-1) (1).
o fra.ctie zecimala periodica, care nu are perioada (9). Trebuie sa aratlim eli
Sa dam m.ai intii doua exemple: exista un numar rationai, astfel incit fractia data (1) sa se ohtina din acesta
1) Fie 0,(43) o fraotie zeoimala periodioa simpla. Daca exista un numar prin algoritm.ul de implirtire. Nu vom da o demonstratie a acestei teoreme.
Observam insa eli oele doua exemple de mai inainte ne sugereaza reguli de
rational m , astfel tnoit fractia. data sa se obtina din aoesta prin algoritmul gasire, in general., a numarului rational oautat. Astfel:
n
de tmpartire, atunoi 43 este ottul intreg a.l impartirii lui 100m Ia. n; mai mult, 1. Daca k = 1, adica fractia ~ste periodicii simpla, a vern:
din motive de periodicitate, restul aoestei tmpar~iri este egal ou m. Deoi a1a2 ... ap
a0 , (a1a2 ... ap ) = a0 + 99 ... 9
100 m = n 43 +m pori
de unde
(in partea din dreapta a egalitayii de mai sus a 1a 2... ap reprezinta numarul na-
99 m = n 48. t ural avind cifrele a 1, a 2, ... , ap)
46 4'Z
 zo. Daca k > 1, a.dica fra.c~ia este periodica mixta, avem: lri conduzie, numerele ra~ionale (~i numai ele) se re_prezinta sub forma
de frac~ii zecimale infinite .periodice. Dar existii frac~ii zecimale care nu sint
ao, ataz...all-l(altak+I"'alt+P-1) = periodice? Raspunsul Ia aceasta intrebare este afirmativ. De exemplu, frac~ia
0,101901000100001000001 ...
(dupii primul 1 este un 0, dupii al doilea sint doi de 0 etc.) este o frac~ie zeci-
p ori (k-1) ori malii infinita neperiodica.
Intr-adevar, sa presupunem ca aceasta frac~ie estil periodica, ~i fie p
Formulele 1o ~i 2o dau reguli dupii care se giise~te numarul ra~iona.l care
numiil'ul cifrelor din perioada. Perioada trebuie sa con~inii ~i o u-n.itate. De
se reprezinta sub forma. unei fra.c~ii zecima.le periodice date.
aceea intre orice douii unitii~i consecutive (de dupa yirgulii) nu poL fi mai
3 1 45 5 mult de p - 1 zerouri; contradic~ie. Contradic~ia ob~inuta arata ca frac~ia
Exemple: 1) 0, {3) =9 = 3; 0,{45) = 99
= 11 i este 'neperiodica.
453 - 45 408 34 In paragraful urmi'itor se vor indica probleme concrete care conduc 1a
2 ) 0 45 {3 ) = 900 = 900 = 75 ; frac~ii zecimale infinite neperiodice.

2745- 27 . 2 718 -151

. 3) 0,027{45 ) = 99 000 = - -
99 OQO =- -
5 500.
Observatie. Am definit frac~iile zecimale periodice flirll. a face presupunerea ell. au 2 . NUMERELE REALE CA tRACT II ZECIMALE JNFIN' fE
sau nu perioada {9). Dacll. considerl!.m o frac~ie zecimalll. cu perioada {9), aplictnd tn mod
formal regulile 1 ~i 2 de mai sus, se ob~ine un numl!.r rational. Fie, de exemplu, fractia
In clasele anterioare a fost prezentatii necesitatea largirii rnul~imii Q
zecimall!.. p eriodicll. 0,(9). Dupll. regufa 1, acestei fractii zecimale ri corespunde numl!.rul
a numerelor ra~ionale, ob~inindu-se astfel mul~imea R a numerelor reale.
rational
9 . Iatii douii probleme concrete care conduc la aceasta.
0,{9) = - = 1. 1) Nu exista nici un numiir ra~ional al carui piitrat si'i fie 2.
9
lntr-adevar, sa presupunem, prin absurd cii existii un numiir ra~ional
Pe de alU\. parte numarului 1 ti corespunde prin algoritmlll tmp~rtirii fractia lui zecimaHI.
1,000... = 1,{0). . ~, astfel incit (m) 2
= 2. Putem presupune cii frac~ia m este ireductibilii, adicii
n

r
n n
Sll. considerll.m un alt exemplu 11i anume fractia zecimall!. periodicll. 0,4{9) cu peri-
oada {9). Dupa regula 2, acestei fractii ti corespunde numarul raponal:
49 - 4 45 1
m i n sint numere intre~i pt'ime intre ele. Din(': = 2 rezulta m 2 = 2n2
0,4{9) = ---go- = 90 = 2. Cum 2n2 este numar par, atunci i m 2 este par ~i deci m este par. Fie m =
1 = 2k, k un numar intreg. lnlocuind pe m = 2k in rela~ia precedent~, rezultii.
Pe de alta parte ouml!.rului rational 2 ti corespunde prin algoritmul tmplirtirii frac-
4k2 = 2n2 , de unde 2lc2 = n 2 , adicii n este par. Deci m ~in sint numere intregi
tia zecimalli 0,5000 ... = 0,5{0). pare, ceea ce contrazice ireductibilitatea. fractiei
'
~.
n Prin
urmare presupu-
Din cele- doull. exemple rezultll. eli teorema precedentli {in ultima sa parte) nu mai
este adevaratli pentru fractiile zecimale infinite cu perioada {9). Mai precis, dacll. este
datli o fractie zecimalli infinitll. cu perioada {9), acesteia ti corespun de dupli regula 1 sau nerea noast ra ca~ -;;:(m)2 = 2 este falsii. Acest fapt aratii cii ecua~ia cu coefi-

regula 2" un numlir rational ~ . lnsli acestui numlir rational~ prin algoritmul tm- cien~i intregi x 2 - 2 = 0 nu at'e, ca solu~ii, numere ra~ionale.
n n
2) Fie acum un triunghi dreptunghic isoscel ABC
plirtirii, nu-i mai corespunde fractia zecimalll. dalli, ci o fractie care se obtine din aceasla
(fig. III.1).
c
prin marirea cu o unitate a numll.rului din fata 'Jlrimei perioade ~i tnlaturarea cifrelor urmli
toare. Se poate vedea u:;;or eli aceastli reguHi se refera la toate fractiile zecimale periodice cu Alegind cateta .[AB] ca unitate de masuru(adicii de
perioada (9). Iungime 1), vom arata ca nu ex.sta un numar ra~ional ~
n
De aceea\ ori de cite ori tnttlnim tn calcule o fractie zecimalll. cu perioada (9) conve -
nim sll. o lnlocuim cu fractia zecimalll. cu perioada (0) (finita) obtinuta duplin-egula enun care sa reprezinte lungimea lui BC adicii a n-a parte
tatli mai tnainte. De exemplu: din AB sa se cuprinda de m ori in BC. Intr-adevar,
= 0,2(0) . daca lungimea lui [BC] s-ar exprima prin numii.rul Fig. Il J.t
0,4{9) = 0,5(0); 0,1(9)

48 4 - MatematlcA-algebrA. cl. a IX
 Fie a = a0 , a 1a2 a9 ... ~i b = b0 , b 1b2 b5 ... doua numere reale, unde fra.ct-iile
rational ~-. atunci conform teoremei lui Pitagora rezulta (: / = 2. Dar am
a0 , a 1a2 a3 ... ~i b0 ,b1 b2 b9 ... nu au perioada (9).
ariitat la pet. 1) ca o astfel de relatie nu poate avea loc. Spunem ca oele doua numere stnt egale daoa oricare ar fi i = 0,1 ,2, ...
Dacii BC = a, rezulta ca a este o radacina a ecuatiei x 2 - 2 = 0. avem ai-== bi.
Notaro a= V2, care reprezinta lungimea ipotenuzei. Am vazut ca nu V2 *
De r in i i e. Spunem ca numarul real a== a0 , a 1a2a3 ... este rnai mic decit
este un numar rational, deci el va fi un numar de o natura noua. Un astfe I de
numarul real b = b0 , b 1 b2 b3 ... ~i scriem
numar, care nu este rational il numim ira{ional. ln acela~i mod numerele
V3, V5 ~.a. ~are sint radacini ale ecuatiilor: x 2 - 3 = 0, x 2 - 5 = 0 ~.a. a<b
sint numer~ irationale. (Exista ~i numere irationale care .nu sint riidacini ale dac~ exista un numar nat.ural /c ~ 0, astfel incit a11 < b"- ~i
unor ecuatii , de exemplu numarul1t care este egal cu raportul dintre lungimea bi pentru orice i < k.
ai =
unui cere ~i diametrul sau-) Multimea numerelor rationale i.mpreunii cu .mul-
In acest oaz se mai spune oii b este mai mare deoit a ~i se scrie b >a.
timea numerelor irationale formeaza multimea R a numerelor reale. '
In clasele anterioare, a fost indicat un algoritm de constructie a fractiei Exemple. 1) 3,9014 ... < 4,17.35 ... , deoarece a 0 = 3 < 4 = bo.
zecimale sub care se reprezintii V2: 2) 3,45170 ... < 3,45181 ... , deoarece a0 = b0 = 3, a 1 = b1 = 4, a2 = bz = 5, a3 =
= b3 = 1, a, < be (7 < 8).
V2 = 1,414;21356 .... 3) 20,432 ... < 1,720 ... , deoarece a 0 = -20 < 1 = bo.
Deoarece V2 este numar irational rezultii cii fractia .. zecimalii care-] repre- I
r 4) 3,173 ... > 3,165 ... , deoarece a 0 = . b0 = 3, a1 = b1 = 1 ~i ag > b2 (7 > 6).
zintii este o fractie zecimalii infinitii neperiodica. (Si nu.miirul rt are o repre- 5) 4,232 ... > 4,193 ... , deoarece a0 = b0 = -4, a1 > b1 (2 > 1).
zentare ca fractie zecimaHi infinitii neperiodica ) Dacii a < 0 se spune oii numarul real a este negatil', iar dacii a > 0
Acceptiim cii fiecare fractie zecimala neperiouica infinita reprezinta un atunci a se nume~te pozitiCJ. Este clar ca un numiir real a = ao, a1a2aa ... este
numar real , ffiai precis Un flUffiar irational. I
negativ dacii ~i numai dacl partea sa lntreaga a 0 este numar negativ.
In acest mod orice numiir real a se reprez.inta printr-o fractie zecimala
infinitii (periodicii sau neperiodica) a0 , a1a 2a3... De . exemplu,
Functia ~:.172 ... < 0,000 ... = 0, deoarcce a 0 = - 1 < 0.

a -+ a0 , a1 a2a3 . .. , Obser~Jatie. Pcntl'll numcrcle rat.ionale, definipa inegalil1l~ilor dala mai !naintc csle
tccmai cea pc care o cunoa~tem din 'clasele a nterioare . Astfcl:
de la multimea numerelor reale la mulyimea fracyiilor zecimale infinite, care
nu au per1oada (9), este bijectivii, adicii fieciirui numar real i se as-ociazii o 5t
fracyie zeciroalii, care nu are perioada (9), bine deterroinata, ~i fieca:re astfel 0,5000 ... < 0,51000 ... dacii ~i numai dad \ '2I < 100

de fractie zecimala reprezintii un nuroar real bine deterroinat. 1 334
Teoria riguroasii a numerelor reale ca fracyii zecimale infinite dep a~e~te 0,3000 . . . < 0,334000 . . . dac1l ~i numai dac1l3 <
900

prograroa clasei a IX-a. Introducerea fractiilor zecimale infinite ne permite
sa patrundem mai mult in natura acestor noi numere (irayionale). Este adevarata urmatoarea proprietat.e numita legea de tricotomie :
Obser~JaJie. Pentru simplitate, pe baza bijec~iei precedente, vom identifica tn conti-
Daca a ~i b slnt douii numere reale, atunci este adevarata una ~i numai
nuare num1lrul real cu fracpa zecimal1l prin care se r eprezinl1l, adica una din relayiile:
a = a 0 , a1a 2a 3 .. a > b, a = b, a < b.
ln particular, numerele rationale se identific1l cu fractiile zecimale periodice (de D e f i n i t i c. Se spune ca numarul real a este mai mic sau egal cu numarul
perioad1l diferit1l de (9)) prin care se reprezint1l.
real b, ~i scriem a ~ b daca a < b sau a b.

3. ORDONAREA NUMERELOR REALE Relatia , ~ " are urmatoarele proprietayi:

1) a ~ a, oricare ar fi a din R ( T'eflexiCJit~tea),
Vom defini ordinea pe mult-imea numerelor reale, folosind reprezentarea. 2) daoa a ~ b ~i b ~ a atunci a = b ( antisimetria),
lor zecimala, astfel incit aoeasta sa ooinoida pentru numerele rat.ionale cu 3) dacii a ~ b i b .~ c atunci a ~ c (tranzitiCJitatea).
cea deja introdusa pentru aoeste numere tn olasele anterioare. Aceasta relayie se nume~te relafia de ordine pe mul~imea numerelor reale.

50 51
 Observam ca proprietatea de tranzitivitate o posedii ~i rela~ia , <", fn general, pentru numarul a = a 0 , a 1a 2a 3 ... a, ... apro.rimdrile zecimalP
ad ica daci:i. a < b ~i b < c, at unci a < c. cu o eroare mai mica decft Jo-n , stnt:
Revenim cu alte proprietii.~i ale i~egalitii~ilor in 5. i) prin lipsd: a;, = a 0 ,a 1 a2 a 3 ... an ,
ii) prin adaos: a~ = a 0 ,a1 a 2a 3 ... an + 10- n.
4. APROXIMARI ZECIMALE ALE NUMERELOR REALE Observatii . I) Dad\ numarul a este reprezen ta t de o fracp e p eriodica cu p erioada (0).
atunci tncep!nd cu un anumi t rang, aproximarile zecimale prin lipsa ale sale sint cgale
(
ln practica, aproape niciodata nu se <mnosc valorlle exacte ale mii.rimilor. ru numa1'ul tnsu:;;i. De exemplu , pentru numarul 1,52 = l.ii2000 ... , avcm :
Orice instrument sau aparat nu aratii .cu -exactitate absolutii mii.rimile. Orice 1; 1,5 ; 1,52; 1,520; 1,5200: .. . .
termOPletru indica temperatura cu o oarecare 'eroare, nici un ampermetru De aceea, pentru a cuprinde toate cazurile, in label ul cu aproxima~iile zecimale ale unui
nu poate indica intensitatea exactii a curentului etc. 0 anumitii. eroare se face numar real, inegalitatea din st!nga o scriem .. ~".
chiar la citirea rezultatelor miisuriitorilor pe aparate. De aceea in loc sa 2) Scrierea valorilor aproximative a~ l?i o vom fflrr s ub formil do f1acPt' zr cia;,
operii.m cu valorile exacte ale mii.rimilor, sintem obliga~i sii operii.m cu valorile mala finit1i, f1ir11 a mai adliuga Ia dreapla u infiniLale dr zerouri.
lor aproximative. in general, o mii.rime se reprezintii printr-o frac~ie zecimala Dupa definitie (vezi i) ~i ii)), precuril ~i obser'va~ia precedenta, pet. 1)
infinita, dar un aparat nu poate indica, practic, decit un numii.r finit dintre rezultii ca numarul a este mai mare sau egal cu orice aproxinfare zecimala
zecimale, adicii. o va1oare aproximativii a miirimii. . prin lipsa a sa ~i mai mic rlecit orice aproximare zecimala prin adaos a sa.
Fie a un numii.r real oarecare reprezentat sub forma de frac~ie zecimalii A~adar, unui numar real a i se asociaza aproximiirile sale zecimale :
infinita. Aproximiirile (valoriZe aproximative J zecimale prin lipsii. ale numa-
rului a se definesc ca fiind numerele care se ob~in prin inliiturarea succesivii pr'in lipsa: a~. a; , a2 , a 3 , .. .
a tuturor cifrelor sale care stau dupii virgulii, inceptnd cu prima cifrii, apoi pl'in adaos: a~, (l; , a;, a;,.. .
cu cea de-a doua, dupii aceea cu cea de-a treia ~.a.m. d.
astfel incit
De exemp1u , pentru numiirul a = 2,173256 ... , aproximiirile zecimale prin
I ipsa vor fi: a~ ~ a < a~ (cu o eroare mai mica decit 1)
I
'
2; 2,1; 2,17; 2,1 73; 2,1732; 2,17325; ... a; ~ a< a~
(cu o eroare mai mica decit 0,1)
Dacii Ja ultimul numiir de dupii virgula al fi eciirei aproximiiri zecimale prin a; ~ a_< a; (cu o eroare mai mica decit 0,01)
!ipsa a numiirului a se adauga 1, atunci se ob~in aprox imii.rile (valorile aproxi-
rnative) zecimale p r in adaos ale numarului a. De exemplu, pentru numiirul
0. 0. 0. 0 0 0 0 0. 0 0

2.1 73256 .. . , astfel de apro ximiiri zecimale vor fi : Observatie. Es le fon rle impor!fl nl de semnal a t pentr u r rle cr urmcazil ca aproxnnil.ril c
zel'i male prin li'psil ~i prin adaos a le un ui numar l'ea l a, sl nl int oldPaun a nutnr re ra (i ona le
3; 2,2; 2,18 ; 2;174; "2,1733; 2,17326; ... .
Avlnd in vedere re]a~ia de ordine pe m u l~imea numerelor reale, introdusa
ln 3, primele cmci aproximari zecimale ale lui a se pot i1ustra in urm~torul 5. ADUNAREA .$1 TNMULTIREA NUMEREL OR REALE
tabel

2~a<3
5.1. Vom defini adunarea ~t inmultirea numerelor rPalP, folosind repre-
2,1 ~a < 2,2 zentarea lor zecima la, astfel lncit acest e opera t ii sii coin<.; id a pent ru numerele
2,17 ~ a < 2,18 r11t ionale cu adunarea ~i inmulp rea deja int roduse in clasele a ntrrioare.
2,173 ~ a < 2,174. Fie date douii numere reale a ~i b ~i sa consideram apro ximariiP zecimaiP
2,1732 ~ a< 2.1733 prin !ipsa ~i adaos cu o ero nre' mai mica decit. 10-". 1\tunci pent ru ori<.;e n,
avem :
Cum numa rul a = 2, 173256 ... est e rup ri M intre: a, ~ a< a~,
L) 2 *i 3 ~i 3 - 2 = 1;
2) 2.1 ~i 2,2 ~ i 2,2 - 2,1 = 0,1;
:J) 2, 17 ~i 2.18 ~i 2.18 - 2,17 = 0,0 1 ~.a.m.d. DupR r.um am ohservnt. Ill l';fir'!;litul rara!!r nfnl ll i JH'P('('(] r nl . l)t!lr'l!'t'ClP.
ntestP np roximal'i zecimale s1nt. respP<'ti,, cu 11 f'r'I1Hrll rrtHi inir.ii deeit t: a,, a, IJ~, IJ;, Si n( f'a\ iona (l! ~ I deer, dr. lit adlJJlelJ'P.H CllJ-n'\ t' J"ti CJt' t :t(iOi i itiC', ,liJ
O. J = J0- 1 ; 0,01 = 10 2 ~.aom. ci . -;pns :;umAlr a~ -I- h~ ~i o~ 1 b~, pt>ntru nricP n

52 53
D e f i n i ~ i e. Se nume~te suma numerelor reale a ~i b '!Ill numar real c, care 1o produsul este pozitiv dacii ambii factori a.u acela9i semn 9i at unci :
pentru orice n umar natural n, satisface inegalitatile: ab = I a I I b I; _
a~ + b~ ~ c < a~ + b~. 2o produsul este negativ daca semnele fa.ctorilor stnt diferite ~i at unci:
Se poate demonstra ca un astfel de numiir real c exista ~i , mai mult, est e ab = - I a I l b 1.
unic. Demonstra~ia riguroasa a acestui fapt dep a~e~te programa clasei a IX-a. Exemple. 1) Sli so calculeze patratul nUmlirului
Ea necesita notiunea de limita ~i se va face Ia Analiza matematica in clasa
a = 1,4142 ....
a XI-a.
ln exemplele de mai jos vom arata cum aceasta definitie a sumei ne Avem a~= 1,4142 ~?i a;= 1,U43. Atunci:
permite sa gasim valoarea aproximativa a ei, cu o eroare oricit de mica dorim. a~2 = 1,99996164 ~ a 2 < a~2 = 2,00024449.
E rcemple. 1) Sa gasim primele patru cifrc dupli virgulli pentru suma numerelor Se observii eli plitratul numlirului a este foarte aproape de numllrul 2.
a = i/2 ~i b = i/5. 1
2) Sl!. se gllseascii trei cifie dupli virgulli pentru produsul numorolor a = -
3
Avem:
~i b = v~z:
1~ i/2 < 2 2 ~i/5 < .g Avem a= 0,33333 ... ~i i/2 = 1,41421. ." . Atunci
1,4 ~ i/2 < . 1,5 2,2 ~ V5 < 2,3
O o;;; a <:: 1
1,41 ~ V2 < 1,42 2,23 ~ V5 < 2,24
0,3 ~ a < 0, 4 1, 4 ~ b < 1,5
1,4 14 ~ V2 < 1,4 15 2,2 36 ~ i/5 < 2, 237 0,33 ~ a < 0,34 1,41 ~ b < 1, 42
1,4142 ~ i/"2 < 1,4143 2,2360 ~ v-s < 2,2361 0,333 ~ a < 0,334 1,414 ~ b < 1,415
1,41421 ~ V2 < t,4t 422 2,23606 ~ V5 < 2,23607 0,3333 ~ a < 0, 3334 1,4142 ~ b < 1,4143.

Deci a~ + b~ = 3,65027 ~ i/2 + i/5 < a~ + b~ = 3,G5029 de unde Dcci

0 ~ ab < 2
i/2 + v 5 = 3,6502 . . .. 0,42 ~ qb < 0,6
0,4653 ~ ab < 0,4828
2) Sa gasir,i primele pa tru cifre dupa virguHi pen tru su ma numerelor a = 3,127 l 4 . .. 0, 47062 ~ ab < 0,47261
~i b = 2,42731.. . (celelalte cifre du pa vi rgula care ar ur ma dupa cele scrise nu a u imp or
0,4 7135286 ~ ab < 0,4 '2 152'262.
tan ~il., pentru problema pusa ).
Astle! am obj.inut:
Avem a~+ b~ = 1,55445 ~a + b < a~+ b; = 1,55447. As tfel , putem scric pa lru
cifrc dupa vi rgula pen tru s uma ab = 0,471.. ..

a +b= T,5544 ... = - 0,4456 ....

3) Fie numerele a = 2,2375 1.. . ~i b = 3 ,76248 .... At unci a~ + b~ = 5,99999, iar 5.2. Proprleta~ile adunarll ~I inmul~lril numerelor reale.
a~ + b; = 6,0000 1. Deci, 6,00000 este o valoare aproximativa a sumei a+ b, cu o ero~re Proprleta~ile lnegalita~ilor
mai mica dectt to-&.
Mentionam tn continuare proprieta~ile opera~iilor de adunare ~i inmul-
Analog, se define~te produsul numerelor reale nenegative. ~ire a numerelor reale, precum i 1,mele 'J>roprieta~i ale inegalita~ilor. Pe baza
Observam mai int ij , ca ~i pentru suma, ca deoarece a~, a~, b~, b~ sint defini~iilor opera~iilor de adunare i tnmul~ire date mai tnainte ~i folosind
numere ra~ionale, produsele a~b~ ~i a~b~ au sens ~i sint produse de numere proprieta~ile corespunzatoare ale adunarii ~i Jnmul~irii numerelor ra~ionale,
ra~ionale. verificarea acestora se face fara dificultate. Lasam ca exerci~iu demonstra-
rea lor.
De fin i ~ i e. Se nume~te produsul numerelor reale nenegatiPe a ~i b, un numar
Adunarea pe mul[imea R a numerelor reale are proprieta[ile:
real d, care pentru orice numar natural n, satisface inegalita~ile:
1o este comutatiCJa, adica oricare ar fi a i b din R, avem
a;,b(r ~ d < a;,b~ .
a+ b = b +a.
Se poate demonstra ca un astfe1 de numar real d exist a i este uriic. 2 este asociatiPd, adica oricare ar fi a, b ~i c din R, avem
Daca unul sau ambele numere stnt negative, atunci se inmul~esc valorile
lor ab~>olute ~i apoi se ~ine searoii de ounoscuta regula a semnelor ~i anume : (a + b) + c = a + (b + c).
54 55
 3o numarul 0 este element neutru pentru adunare, adica oricare ar fi 6. INTE::RPRETARfA GEOMEf~ICA A NUMERELOR REALE
a din R , avem ( .
a+ 0 = 0 +a = a. Fie d o drea pti\ oareca re pe care fixam un pu~ct 0 numit origine (fig . 111.21 ~i
4 orice numar real a are un opus, care este - a, adica sensu! pozttiv de la s ttnga Ia dreapta . Originea lmpartc areap,ta .a in doua semidrepte
(O:c :,;i (O:c'; Ox este semiaxa pozuwu, o..t r ux sennaxa negali!Jd. Daca. fix( m o unit11te de
+ (-a) = (-a) + a = 0.
a ma.sura, atunci distanta AB dintre or1ce doua pun cte A ~i B ale dreptei d se exprimll.
Ca de obicei , in Joe de a + (-b) vom scrie a - b. prmtr-un numilr nenega liv
lnmultirea numerelor reale are proprietiitile:
1. este comutatiPa, adica oricare ar fi a ~i b din R , avem x 0 u X

ab = ba; Fig. IIT.2

2. este. asociatiwJ., adici'i oricare ar fi a, b ~i c din R, avem
811 alegem ca unitate de mi:\suril. lungimea segmentului [OU]; at unci OU = 1 .
.(ab)c = a( be); Daca M este un puncta! semiaxei pozitive Ox, sll. noti:lm cu xM= OM, abscisa sa.
3. numiirul 1 este element neutru pentru inmultire, adica oricare ar fi ln acest mod se define:,;te o functie
a din R, avem M-+ XM
a1 = 1a = a; de Ia punctele semidreptei (Ox Ia multimea numerelor reale pozitive.
ln cursu! de Geometrie se afirmll. ca: pentru orice numar real pozitiv (lungime) Xt
4. orice numar real a diferit de zero are un inPers, adici'i existi'i un numar exista un punct bine determinat M pe serniaxa Ox, care sl1 se gl1seasci:\ Ia distanta x de
rea l, notat cu a- 1 , astfel incit punc,tul o,adicll. XM = x . Aceasta ne spune cl1 functia definit.l1 mai lnainte este bijectivll..
aa-1 = a- 1a = 1; Dacll. punctul M apartine semiaxei negative Ox', abscisa sa este numll.rul XM =
-OM. Convenim ca xo = 0 (zero) .
5. este distributiPii fatii de adunare, a~ica oricare ar fi a, b, c din R an Atunci functia
to e egalitatile: M-+xM
a(b +
c) = ab ac, +
a
definitl1 pe toatll. dreapta d cu valori In mul~imea R numerelor reale stabile~te o bijectie
(a + b)c = ac + be. lntre aceste doua multimi. De aceea multimea numerelor feale se numel?te adesea
dreapta numericii sau dreapta reald, sau axa realii, iar elementele (humerele) sale se numesc
Ca de obicei, in loc de ab- 1(b # 0), vom scrie a : b sau a
b punctele dreptei numerice. Bijectia stabilitl1 permite sa folosim, adesea, pentru numere,
Am dat in 3 unele proprieta~i ale inegalitatilor pe multimea num~relor terminologia geometrici:\.
Existll. procedee simple de constructie cu rigla :,;i compasul a unor puncte pe axa
reale. D am mai jos ~i alte proprietati ale lor legate de operatiile de adunare
x'x care corespund unor anumite numere reale (cum ar fi: numerele rationale, precum :,;i
~i lnm1:1l~ire. Astfel:
unele numere irationale ca: v'2, V3, V3 ~.a.).
1 o daca a < b, iar c este un numar real oarecare, atunci In acest sens vom prezenta urmll.torul exemplu:
a + c < b + c,
Exemplu. Sa se contruiasca re dreapta d, cu ajutorul riglci :,;i compa sului,
2c daci'i a < b c > 0, atunci ac < be,
~i
numiirul V2 (fig. III.::J).
3 daca a < b ~i c < 0, atunci ~c > be.
De aici re zulta u~or ca: Se construie~te patratul de Jaturll. [OU]: OU = 1. Conform teoremei lui
Pitagora, OA2 = OU2 + AU2 = 1 + 1 = 2. Deci OA = V2. Cu a jutorul compasului
4 daca a < b l?i c < d atunci a+ c < b.+ d ~i a-d < b - c, se cons truie:,;te OM = OA = V2.
5 daca a, b, c, d stnt numere reale pozitive astfel !~cit a < b .~i c < d,
Pe semiaxa Ux am rcprezentat l?i aproximl1rile zecimalc nrin lip sl1 !1i prin adaos cu
a Lunci ac < bd. In acelea~i condi~ii, avem ~i ~ < .!!.. . o eroare mai midi decit 1; 0,1 respectiv 0,01 ale lui V'f
d c
Si:l vedem sonsul inluiliv al teorcmei amintile ma i in a int e, r.u ajulorul reprezen-
Aoelea~i ptoprietati (1, 2, 3, 4, 5) -s!nt valabile' ~i pentru relatia, ~ ".
larii s ub formi:l de frac~i e zecimall1 a numerelor rcal e. De Ia reprezentarca numerelor
Observa{ir. tn gen,e ra l, clnd se lwcrea zi:\ cu numere rea te nu se recurgc neapl1oat Ia rationa-l e pe d1eapla, ~ lim sa conslruim un puncl M a d'i rui abscisa cslc un numl1r care
rcp1r z<nlarea lor zecimali:\. Rewl tatu I unei problcmc poa tc fi da t s ub forma: V2 + V3. se reprezinlil sub forma de frar~i e r.ecimaHi finita.
l 1t2 Fie
n~(2 + 1/ .';), :i t/ ; . :l

56 57
 2. Pentru fractiile zecimale pericdice urmll.toare, sll. se gll.seascli numll.rul rational pe
care-! reprezintll. ~i sll. se verifice apoi prin algoritmul de tmpll.rtire ell. se obtine. fractia
zecimalll. ini tialll.: - -
a) 1,33(4); b) 0,(7); c) -0,( 14); d ) 2,073(83); e) -0,01(023); f) -2,001(7).
8. Sll. se arate care dintre numerele de mai jos sint raponale :
-1,3; 3,75; 113; 115; 116; 0,34344344434444344444 ... (dupll. primul 3 urmeazli un 4;
dupll. at doilea' 3 urmeazli doi de 4 ~.a .m . d ~) ; 0,1 234567891011 1213 ... (dupll. virgulli se
sc~iu In ordine toate numerele natura.le).

,.,. ~ Sa se~ndice ctteva numere ~aturale n astfel lncit

a) II n este r ational; b) II n nu este rat-ional.

6. Sll. se arate eli nu exis tll. numere ra~ionale -~ astfel lncit~

. n
/v1(2J
2 a) (:r= 2 ; b) c~ r= 3; c) (:r= 6.

~~ care
-'<; 6. Sa se spunA care numere din perechile de numere urmAtoare este mai mare
F ig. 111.3 este mai mic:
a) 3,4347.9 ... ~~ 3,43497 ... ; b) 15,25 ... ~?i ~; c) 5
~?i _0,(5); d) - ~ ~?i - 0,375 ... ;
un numll.r real oarecare ~i 4 9 8
a~, a~, a;, e) -5,4833 ... ~i -5,5829 ... ; f) 0, (6} ~~_!;g) 0 ~~ -0,00011; h) - 1,1 ~~ -1,1(01) .
3
a~, a;, a~,
~i
)
~ i) SA se gAseascil. apro'ximarile zecimale cu o eroare mai micll dectt 0,1, prin !ipsa
aproximll.rile :iecimale prin lipsll. ~i prin adaos ale lui a. Sll. consideram segmen tul adaos, pentru numercle;
t.n = [ M( a~), M( a~)] cu capetele a~ ~i a~ ~i de lungime to-n. Avem
,/- -!.r-5; 11 11 v-7; f) - ,/- 178
l3 -
; h) ,v/11;
61 :::> t.a :::> 63 :::> . . :::> t.n :::> t.n+t :::> ..
a) v 5; b) c)
7 ; d) -
7 ; e) v 7; g)

Se aratll. ell. exis~ll. un singur punct care sll. apartinll. tuturor segmentelor t.n, p entru ii) Sa se gll.seasca apoi pentru acclea~i numere primele trei aproximllri zccimale prin
orice n . Acesta este punctul M(a). \ _ lipsa ~~ adaos.
~- Fie .x = 2)154.... ~~ y
De exemplu, fie a= 1,671 .. . . '= 1,4287 .... Sa se gaseasca primele trei cifre dupll. virgu la
Atun ci ale sumei x + y.
1 ~a< 2
9. Fie x = 2,1468 ... ~?i y = 1,5431.. .. Sa se gaseascil. primele doull. cifr~ dupll. virgulll.
1,6 ~a < 1,7 ale produsului lui x cu y.
1,67 ~ a < 1,68.
10. Sa se giil)easca primele patru cifre dupll. virgula ale sumelor:
Interpretarea geometricll. es te datll. tn figura Ill .4.

ITa}
a) !+ 113; bl V2 + 1/3; cl 115 + 117; dl 11-3 + (- 11'7); e) ( - 113) + 117-
O=M(O} u-Mm Mt2} 11. Si!. se gAseascl!. primele trei cifre dupi!. virgull!. ale produselor:

I \ a)~l/7; e)~
X
b) 1/2117; c) 113115; d) 113(-1/5); 11"2113.
M0,6} M(1,7J
Fig. IIU 12. a) Sa se C'onstruiasc11. cu rigla ~?i compasul segme~tele de lungime: 113, 115, 116, II 10,
~?i ap.oi sa se ligureze pe axil..
EXEP.C ITII . b ) SA se figureze pe axa reall!. punctele care au abscisele:

P
1. s " '"'' <ub form do r,aolio "oima!O infinit, num"''"
15
; c) ~ 1 d) o; e)-~ 2
;if) - - : g) -
29
h) _2.!1 ,
Indica~ie .
f~ 113;
Se folose~to
-;1:,
113; -Vs; ~~~ -1/6; vs;
teorema lui Pitagora.
-111o; 111o.

a) 3; b)
8 .. .. 3 11' 17 18. Sa se arate ell. numerele 1/2 +V3 ~i 112- V3 stnt ira~ionale.

58 59

>
14. Fie a ~i b numere reale astrellncit a + b 91 a - b stl fie numere ra~ion(lle. Slnl nurne.
rele a, b ~i a b rationale?
. . .
16. Fie a ~i b numere rationale. Sa se demonslrez~ cii dacii u + b t/2 * 0, at un ci i
a- bt/2 =f;: 0.
16. Fie a un numar. Este posibil oare ca primele 10 puteri ale numii.ruh1i a
CAP ITO LU L IV
sa fie irat.ionale, iar urmatoarele 10 puleri:
FUNCTIA DE GRf\DUL AL DOILEA
sii fie rationale?
17. Dati example de ecuatii de gradul al doilea cu coeficicnti intrcgi ale caror radacini sa 1 . DEFINITIA FUNCTIEI DE GRADUL AL DOILEA . EXEMPLE
fie irationale.
18. Sii se demonstreze cii ecuatia x 3 - px + 1 = o, pentru p e N, p > 2, nu are radacin i
rationale. Dei in it i e. Fiind date numerele rep,le, a, b, c cu a i= 0, functia.
Jndicatie. Daca ex = !!!._ este o r iidiicina a ecuatiei, atunci se arata ca m ~i n sint f:R--+R
n
+ 1 sau -1; deci 11. este ega! cu 1 sau - 1, da r acesle numere nu sinl, ev ident, riidacini
ale ecua tiei. definita prin formula: f(x) = ax 2 + bx + c, se nume~te funcfie de grad_ul al
doilea cu coef{cientii a ; b, c.
Obser iJa{ii 1) Domeniul !?i codomcniul fun ctiei de gradul al doilea rst e mul!imea nume-
relor r eale. Deci fun ctia de gra dul al doilea este o func~ie numeJ:iCa .
2) Dcoarece domeniul ~ i codomeniul functiei de gradul a l doil ea esle R vom indica
aceasta funct ie as tfel :

f( x) = ax 2 + bx + ~ sa u y = ax 2 + bx + c. .,
3) 0 func:tie de gradul a l doilt'a f : R __,. R , f(x ) = ax~ + bx + c es ll' pe1fect delermi-
nata rind SP cun osc numerele rea le a , b, c (a =f;: 0) .
4) 1'rebui e sii obsPr va m <'a in definitia funcp ei de gradu l a l ddilea ronditia n =f;: 0 l'st e
-rsPn t ialii in sens ul eil ipoleza a = .0 condu ce Ia fun cpa de gradul lnlli , s ludia t11 ln clasa
a VIII -a.
5) Denumirra dr funrtie de gra du l al doi lea provi ne d in rap lul r~ Ps lr dcfinita prm
i'llermediul lri nomului de gradul al doilea aX 2 -r bX +c .
. Exemple de funr(u de gradul nl do ilea
1) ft(x) = ;xz- 9x ~ 10, (a= 7, b = -9. c = 10);
2) {2 (.r) = V2x" + t/ix + I, (a= V2, b = t/-i, c= I ); 1
3) {3 (x) = 0,5 1x 2 - 2:r, (a = 0,5 1, b = -2. c = 0)~
4) f 4 lx) = .c 2 + 0,3 1, (a= 1. b = 0, c - 0,31);
5) r~(x) = -x 2 - 5.r- 0,31. (a= - I, b ~ -.'i, c = -0,31).

Probleme care conclrtc la { ullf'(ia de gradrtl a/ dorlea

Rxistil. numtroasr C'Xt'mp lr concr P\e !'arc :1 11 irnp us stu d il il sis tema lil' :~ 1 fun' \iPi tie
gra d ul a! doilca:
1) 1\ri a A a unui p~ t rat rste fu nl'(ie dl' lungimrH la t urii sa le .r. Mai ptPris, areflsta
dcpl ndt n (a funl'\io uflli\ ts te data r.le rela !ia.
A ~ .r2

til
 2) Aria A a unui cere este fun cpe de lungimea ra7,ci sttlc :~:; aecasta de p enden~ll.
y
hm c ~ionalase ex prima astfel: . I

unde n esto o constantii aproximaliv egaHi. cu 3,14.

3) ln fizidl se arata ca in caderea Iibera a unui corp in v id, sub acpunea for~ei
gravifationale, spa~iul s(t) parcurs de corp In timpul t es te dat de formu la:

s(t) = ..f t1 ,
2
unde g esle o conslanla aproximaliv egaH\ cu ~.8 m/s 2

4. ) Dintr-un turn de lnllltime h0 se arunca o p~atril. pe verticala In sus cu viteza ini-

.iala v 0 lniiltimea h(t) Ia care ea ajunge Ia .momen tul t este datil de formula: x -X x X

h(t) = h0 + v0 t - _f t 2
F ig. IV.l Fig. IV.2
2
5) ln mi~carea uniform accelerat'il. spa~iul s(t) parcurs de un mobil In timpul t esle
dat de formula: ale graficului. Parabola funcyiei f( x ) = x 2 are urmatoarele.proprieta~i impor-
tante :
s(t) = ~ ~~. 1o ea se giise~te deasupra axei x' x; trece prin originea axelor ~i, punctul 0
2
uryde a este accel era~ia mobilului. are cea mai mica ordonatii (egala cu zero) dintre toate punctele de pe para-
bo~a . Punctul 0 se nume~te "lrful parabolei ;
2o axa y'y este axil de simetrie pentru parabola. Intr-adevar, daca P (a., a. 2)
2. GRAFICUL FUNCTIEI DE GRADUL A L DO ILEA este un punct al grafi cului, cum a.2 = ( -a.) 2 , at unci ~i P'( -a., a.2 ) apar~ine
graficului . Dar punctele P_ i P' sint ~imetrice fa~a de y'y.
Ne propunem sa construi~ grafi cul func~iei f(x) = ax2 + bx + c, a =I 0. 1'. Graficul funcliei f( x) = -x2
.,. Aceasta o facem cu scopul de a pune in' eviden~a elemenlcle principale ale gtafi- (Legea de asociere a func~iei f se poate exprima ~i in cuvinte: ,fiecarui
cului funcpei de gtadul al do ilea ~ide a avca posibili lal.ea ea alunei ctnd s 6'tdiem funcpa de numar real i se asociazfl. opusul patratului sau'\)
gradul a l doil ea sa interpretain din punct de vedere geometric proprioUi~ile obpnuto. In figura IV.3 am reprezentat punctat graficul func~iei f1 (x) = x 2
Graficu l func~iei de gradul al doilca tl vo m faee In mai multe .clape. Graficul func~iei f( x ) = -x 2 se poate obyine prin simetria fa~.a de axa x'x,
a graficului funcyiei f 1 (x) = x2
1. G:raficul fu:.nctiei f(x) = x 2 l ntr-adevar daca P (a., a.2 ) este un punct al y
(Legea de asocier~ a acestei func~ii se poate exprima foarte simplu ~i in graficului func~iei {1 (x) = x 2 , atunci simetricul I
I
cuvinte: ,fiecarui numar real i se asociaza piitratul siiu".) siiu-fa~a. de axa x'x este punctul P'(a., - a. 2 ). I
Trasarea graficului f(x) = x2 se face prin ,puncte". Mai preci~ se asociazii Cum {(a.) = -a.2 , atunci P' se gase~te pe gr~
I
I
urmatorul tahel de valori func~iei f(x) = x 2 : ficul func~iei f( x) = -x 2 \
\
Graficul func~iei f(x) = -x se nume~te,de
2 \

l_~~___ 2 _____1______~___o___1_12____1____2____
\
x 3______ 3 __ asemenea, parabola. Ea se gase~te sub axa x' x.
''
f(x) x 2
1 ... 9 4 1 1/4 0 1/4 1 4 9
Axa y'y este axa de simetrie, iar 0 are cea mai X' ' X
~are ordonata dintre to ate punctele graficului
Reprezentam intr-un sistem de axe xOy punctele ale ciiror coordonabe f(x) = -x2 Punctul 0 se nume~te,. de ase-
slnt valorile din tabel. Punctele oh~inute le unim printr-o linie continua ca in menea, r,Jtrful parabolei func~iei f( x ) = -x2
figura IV.1. In practica construc~ia graficului func~iei
(Facem ohserva~ia ca punctele reprezentate nu se unesc cu segmente ca f(x) = - x 2 se face tot prin ,puncte", ca la func-
~ia f 1 (x) = x 2
in. fig. IV.2. )
2. Graficul fu:.nctiei f( x ) = ax2 (a # 0)
Curba oh~inuta se nume~te parabold. Pentru a oh~ine o construc~ie cit Graficul acestei func~ii se construie~te ca Y'
mai exacta a acestei parabola, trebuie sa reprezentarQ cit mai multe puncte ~i 1n cazul funoyiei f 1 (x) = x 2 tot prin ,puncte". Fig. IV.3

62 63

--------- ---
 Curba obtinutii se nume~te, de asernenea,
parabola. Sa vedem care este pozitia graficu- \
1
, y

I
lui functiei f(x) = ax2 in raport cu graficele
functiilor f 1 (x) = x 2 ~i f2 (x) = -x2 (Func-
'\ \ I

tiile f 1(x) = x 2 i f 2(x) = -x2 sint cazuri \

particulare ale functiei f(x) = ax2 , cind \
a= 1 ~i re~pectiv a = -1.) \.,
Cazul a > 0. In figura IV.4 am repre-
zentat punctat giaficul functiei { 1(x) = X 2 X' ' )('
2
1 Fie P(cx, cx ) un punct de pe acest grafic. Y'
Fig. lV.ft
Dacii a > 1, atunci punctul P 1 (cx, acx2 ) apar- 0
yine graficului funcyiei f(x) = ax2 ~i cum
acx2 > ~2_, atunci ramurile parabolei functiei f(x) = ax 2 se giisesc intre j

ramurile parabolei f 1 (x) = x 2

. Dacii 0 < a < 1 atunci punctul P 2 (cx, acx2 ) aparyine graficului funcyiei 0
f( x } = ax 2 ~i cum cx2 > acx 2 , atunci ramurile parabolei functiei f(x) = ax se
2
X' ' a<OJICO x
giisesc sub ramurile paraboiei f 1 (x) = x 2 V(~h I

Cu cit a este mai mare ramurile parabolei f(x) = ax2 se depiirteaza mai
lent de axa y'y care este axa de simetrie. Originea 0 are cea mai mica ordonatii
'\
\
dintre toate punctele graficu]ui funcyiei f(x) = ax2 Acest punct se va numi, de \
asemenea, virful parabolei acestei fu~ctii . \
Cazul a < .0. 6-raficul functiei f(x) = ax este simetricul fata de axa x'x
2
Y' y
.,. al graficului funcyiei f'(x) = -ax2, uride -a > 0. Diversele pozi~i~ ale gra- c; d
ficului funcyiei f(x) = ax2 se obyin din cazul precedent (fig. IV.5 ). Axa y'y
r amine axa de simetrie, iar punctul 0 care are cea mai mare ordonata dintre Fig. I \ ".7
toate punctele graficului functiei f(x) = ax2 se va numi v'irful grS;ficului.
3. Graficul functiei f( x } = ax2 + c(a # -0) Rezultii cii graficul f( x ) = ax 2 + c se obtine din graficul func{iei g(x) =
Vom considera functia g(x ) = ax2. Fie P(x0 , y 0 } un punct al graficului = ax 2 , printr-o translatie de-a lungul axei y'y, en o cantilate ~gala cu c (dacii
functiei f(x) = ax2 + c (fig. IV. 6). Atunci c > 0, translatiasefaceEnsus, iardacci c < U, translatia se faceinjos ).
y 0 = ax~ + c de unde Yo - c = ax~ sau Yo - c = g(xo ) Axa y'y este axii de simetrie a grafi cului functiei f(x) = ax 2 + c. Gra-
2
Deci punctul P'(x0 , y 0 - c) apar.t ine graficului functiei g(x) = ax , repre- ficu l functiei f(x) = ax2 + c se nume~te parabola, iar punctul V(O, c) ~e nu-
zentat punctat ~ figura IV.6. me~te virful parabolei.
ln figura IV. 7 stnt da te diferitele pozitii ale graficului functiei f( x ) =
-/1.
= ax2 + c in raport cu valorile numerelor a i c.
4. GT~aficul functiei f(x) = ax 2 + bx + c (a # 0)
ax2 + bx + c se poate scrie sub forma :
2
- = a (x + ~)
2 2
ax2 + bx + c = a (x + ~)
2a
b -
4a
ltac
2a
+ -4at:.

- uncle am notat cu A = b2 - 4ac (A este discriminantul ecuatiei ax 2

+ c = 0) . Este clar cii pentru orice numiir real x E R avern
+ bx +

I {( x ) = a (x + ~) 2 + - !1 I (1)
Fig. IV.5 Fig. IV.6 j 2a __ _~

64 65
5 - MatPmaticll-a t ~:ebrA . cl. a TX-a

- ~ - ---
 y
Egalitatea (1) se nume~te forma cano-
I
nica a functiei f. I
I
Trecem acum la construirea graficului I
func~iei f(x) = ax2 + bx + c. Consideram \
I
\
func~ia de gradul al doilea g(x) = ax2 + -4a6.. \
\
\
x In figura IV. 8 am reprezentat punctat
graficul functiei g, avind pe y'y ca axii de .... . -
11 X'
'' IC

simetrje ~i cu virful in V' ( 0, ~at.) . Fie y y 0>0 ~Ill 0

P(x0 , y0 ) un punct pe graficul functiei f(x) = 0 b

Fig. lV.S
= ax 2 + bx +c. Din egalitatea (1) se obtine
2
Yo = f(x 0 ) = a (xo + .!!..)
2a
+ -6.
4a
sau Yo = g (xo + ..!!..)
2a
. Rezulta cii punctul

P' ( x 0 + :'a, Yo) apartine graficului functiei g. Se observa ca P se ob~ine y y

din P' fiicind o translatie paralelii cu axa x'x cu o cantitate egala cu .:::.!! I X'
. 2a I
I ....
Deci graficul {unctiei f(x) = ax 2 + bx + c se obtine din graficul functiei I
\ '\\
g(x) = ax2 + -4a6. printr-o translatie paralela cu axa x'x, cu o cantitate egalii \
\ \
\
\
\
cu -- b ( daca -- b > 0, translatia se face spre dreapta, iar daca -
-b
< 0, trans- X'
\
11 \
2a. 2a 2a
\
latia s.e face spre stinga) . I
4u I .
Y' O>O~ill>O Y' o<O~tll<O
Cum y'y este axil de simetrie pentru graficul func(iei g, atunci dreapta
c d
x = -b este axa de simetrie pentru graficul functiei f(x) = ax 2 + bx + c.
2a '
Graficul functiei f(x) = ax2 + bx + c se nume~te parabola, iar punctul
I' ( ;ab. ~a6.) s-e nume~te CJfr(al parab~lei. Gt:aficul functiei f(x) = ax 2 + bx + c
wtersecteaza axa y'y in punctul A(O, f(O)), uncle f(O) =c. y
I
Urmiirind figura IV.9 obtinem diferite pozitii ale graficului functiei
vr-jJ.oJ
f(x) = ax2 + bx + c in raport de valorile lui a ~i .:l. In figura IV.9, punctat,
'
- IC
X' \
\
\
am reprezentat graficul functiei g(x) = ax2
.
+ -6..
4a
\
\
\
\
\ \
\ I
I .
Exemplu. Sii construim graficul func~iei f(x) = Sx + 9.
. . b -8
2x2 -

Cum 6. = b 2 - 4ac = 64 - 72 = -8 iii - = - = -2 rezultii eli forma canonic~ a

I
I
I
'I
I

2a 4 I I
funct.iei este f(x) = 2(x - 2) 2 + 1. I
y o<O~I !PC '
Graficul functiei il construim astfel: y Oo<.O~i!J=O

1) Prin puncte construim graficul functiei g(x) = 2x2, e r

2) Translatlim parabola funcPei g(x) = 2.~:2 de-a lungul axei y'y cu cantitatea 1. l: ig. l V.9
:\ceasta cste graficul functiei h(x) = 2x 2 + 1 (a se vedea figura IV.10).

66
 ' y
3) Facem o translatie paraleHi cu axa x'x, Deci
I cu cantitatea 2, a graficului functiei h(x) = f(x) ;:;. - 6 , oricare ar fi x E R.
I (1)
I I
= 2x~ + 1 ~i obtinem graficul functiei f(+) ::i 4a
\-\ .\\ = 2r - Bx + 9. Vtrful acestui grafic cste .
Cum egalitatea (x + ~) = 0
2
are loc num.ai cind x = - b, atunci pent.ru
\ \ punctul If (2, 1), iar axa sa de simetrie este . 2a 2a
\
\
\
\
\
\
dreapta x = 2 (a se vedea figura IV.10).
X= -b
2a
avem r(-b)' = ~.
2a 4a
Inegalitatea (1) aratii cii r( -b)
2a
= - 6.
4a
este
\ \ Interpretarea geometrica a rezolpiirii
\
\
\
\
'' ecua1iei de gradul al dqilea cea mai ~ica dintre CJalorile funcjiei f Numarul real ~: se nume~te minimul

K'
', Jl
ax 2
+ bx + c = 0, (a .p 0) .
+'unctiei f iar valoarea -b este valoarea argumentului x in care se realizeaza
Din figura IV.9 rezultii urmatoarele: I' r ' 2a
1 Gra~icul func~iei f(x) = ax2 + acest minim.
Fig. IV.10
bx c intersecteazii axa . x'x in doua + + Cazul a < o. Cum ( x + ;ar ;:;. 0 ~i a < 0, rezulta a ( x + 2ba)2 ~ 0,
puncte distincte dacii ~i numai daca tJ.. = b2 - 4ac > 0. Punctele de inter-
sec~ie ale acestui g_rafic cu axa x'x stnt punctele de coordonate B 1 (x1 , 0) ~i de unde prin adunal'ea CRntitatii rons tante .
.- - . obt'inem
-D. ca- a ( x + - b )~ +
Bz(Xz, 0), unde Xt ~~ Xz sint radacinile ecua~iei ax2 bx c = 0. Reamintim + + -6. .
4a ' 2a

ca aceste radacini sint date de formulele + --6.

!ta
~ -
4a
. Deci putem scr1e

.1 - b+ V1Ji -=- 4ac . - b - Vbz - 4ac f(x) ~ ~, oricare ar fi x E R. (2)

1 = 2a ~1 X 2 = 2a I,a

Cum ..c1 + xz = -b , atunci

a
x1 + :r2
2
= - .!._. Rezulta ca axa de simetrie
2a
Am viizut mai inainte ca r(-b)
2a
= -6. care, impretma
4a
C\1 inegalitatea {2),

a graficului functiei f(x) = ax 2 + bx + c trece prin punctul de coordonate arati:i cii t(-b) = - 6. este cea mai mare dintre CJalorile funcliei f. Cantitatea
( ~--:....=!.. oJ . 2a lta
~ se nume~te maximul functiei f, ilu
. 2 .' .
-b este valoarea argumentului x in
2o Graficul func~iei f(x) = ax axa x'x tntr-un 2
+ bx + c intersecteaza t,a . 2a
singur punct (spunem in acest caz ca axa x'x este tangenta la grafic) daca care se realizeaza acest maxim.
~i numai dacii tJ.. = b2 - 4ac = 0. Punctul de intersec~ie al graficului cu axa Concluzii. 1) Dacii. a > funcfia o, f(x) = ax 2 + bx + c are un minim
-6. . . . -b
:r;' x este V(-~: , 0). care e~te ~i virful graficului. Ecua~ia ax 2 + bx + c = 0 egal cu _
, 4a
, mm 1m ce se realizeaza pentru x = a
2
-~
are tn acest caz doua radiicini reale egale: 2) Dacii a < 0, fun~{ia f(x) = ax2 + bx + c are un maxim egal cu !;;"
- b
XI = Xz = ..
maxim ce se realizeazii pentru x =
-b
a
l!a 2
3o Graficul func~iei f(x) = ax2 + bx + c nu intersecteaza axa x'x daca
~i numai daca tJ.. = h2 - 4ac .< 0, ceea ce este echivalent cu faptul ca ecua~ia
nu are nici o riidacina realii. I nterpretarea. geometrica

3 . MAXIMU L SAU. MIN IMUL FUNCTIE I DE GRADUL AL DOILEA In cazul a > 0, parabola fun"~iei f(x) = ax_2 bx c are ramurile + +
indreptate in sus (spre y pozitiv). ln acest caz minimul functiei este egal cu
Consideram func~ia de gradul al doilea f(x) = axz + bx + c, a .p 0. ordonata virfului graficului, iar valoarea lui x in care se realizeaza acest minim
a (x + .!.) + - 6 . este abscisa virfului graficului (fig. IV.11).
2
Am vazut ca pentru orice x E R avem f(x) =
. 2a 4a ln cazul a < 0, parabola are ramurile indreptate in jos (spre y negativ):
Cazul a > 0. Cum {X+ 2bar ;;;, 0, at unci ~i a (X + 2bar ;;;, 0, de uncle ln acest caz maximul func~iei este, de asemenea, egal cu ordonata _virfului
graficului, iar valoarea lui x unde se realizeazii acest maxim este, de asemenea,
prin a.dunarea cantita~ii
.
constante ~ ob~inem
4a
cii
2a
) +~
a(x + .!.' 4a
> ~.
4a
2
egala cu abscisa virfului graficului (fig. IV.12).

69
68
 y y
2o Daca a < 0 functia f este strict crescatoare pe intervalul
(-oo, ;:] ~i ,strict descrescatoare pe intervalul [-ba ,
2
+oo}
( Interva.lele ( - oo, ;:] ~i [ ;: , +oo) se numesc inter"ale

de monotonie ale funcfiei t.)

' Demonstra;ie 1o Vom presupune ca a > 0. Pornim tot de la forma
Jl' 2
Y'
canonicii a functiei f, f(x) = a ( x + 2ba ) + ~
- 1:1
p1e X1, Xz-uOUt~.
..1 x numere r eale
Fig. IV.J 1 Fig. IV. I:?.
care se giisesc in intervalul ( -oo, ;:] , astfel incit xl < Xz. Deci putem scrie
E xample. 1) Fie funcpa f( x ) = x 2 - 4x + 1. Cum a = 1 > 0, accasta func(ie arc
. . I -1:1 16 - 4 - b
un mm1m ega c u -
4a
= - - - 4 - \= -3 . Acest minim se realizeaza pentru x = Xt < Xz ~
2a
- b 4
= - = - = 2.
2a 2 de unde prin adunarea cantitatii : , ob~inem :
2
2) Fie fun cpa f( x) = - 2x2 + 2x + <
0, functia fare un max im
1. Cum a = - 2
- 1:1 4 + 8 12 3 A ~ t - b
= -1 .
ega I cu - + -2ab ~ 0
) '

x1 + -
I
= - - - = - = - . ces. max1m se rea neaza pen ru x = - b
4a -8 8 2 2a 2 2a
< Xz

4. INTERVALE DE MONOTONIE PENTRU FUNCTIA DE GRADUL Prin ridicare la patrat se deduce ca

L fOil r
D e tin i ~ i e. Fle f : A -+ B o funotie numerica (adica A ~i B sint sub-
multimi ale lui R). Spunem ca f este cresciUoarc pe o mul(ime
(xl + 2bar > (xz + ~r
I c A , daca orioa,re a.r fi x 1 , x 2 E I, astfel incit x 1 ~ x 2 , avem Prin tnmul~ire cu numarul pozitiv a, obtinem :
f( xl) ~ f(x2) . .
Functia, f se zice descrescatoare p e nwlt imea I c A, daoa o1icare
..
a (X 1 +:ar > a ( + :ar ' Xz

ar fi x 1, x 2 E I , a,stfel incit x 1 ~ x 2 , avem J'( x 1) ;;:. f( x 2).

Vom spune ca f este strict crescatoare (respectiv strict descrescatoare) pe Adunind cantitatea -- 1:1 ob.
~mem:
4a
mult imea I daca oricare ar fi x 1 , x2 E l , astfel incit x 1 < x2, siirezulte f (x1) <
< f(x2 ) (respectiv oricare ar fi x 1, x2 E I , cu x 1 < x2 , sa rerul'Le f( x 1) > f (x2 ) ).
0 functie numerica f : A -+ B crescatoare sau desctescatoare pe o submultime
a(xl + :ar + ~: >a(xz+ ~r + ~:
I c A se zice monotona pe I.
sau, altfel scris : f(x 1 ) > f(x2), ceea ce ne arat a ca functia f est e strict descres
E xemp lu. Functia de gradui tntii f : R -+ R , f(x ) = m x + n (m :j: 0) este s trict
crescatoare dacii m > 0 ~i strict descrescat oare dacif m < o. lntr-a devar fie x i < x 2 catoare pe intervalul ( -oo, ; :] . Presupunem acum cii numerele x1, Xz se
Daca m > 0, atunci m x i < mx 2 ~i deci ~i mx i + n < m x 2 + n ceea ce inseamna ca f( xi) <
< f(xz ).
+
..
gasesc in mtervalu1 [-ba , +oo), astfe1 tncit x1 < x2 . Deci putem scrie
Daca m < 0, atunci din inegalita tea xi< x 2 obpnem mx i > m x 2 de unde m x i 2
+n> mx 2 + n, ceea ce inscamnii ca f( x 1 ) > f( x 2 ). 1-

Relativ la funotia de gradul al do ilea, vom demonstra:

Teo re m a. Fie functia de gradul al doilea f(x) = ax 2 + bx c, a .;= 0 +
1o Daca a > 0, func~ia f este strict descrescatoare pe inter de unde prin adunarea cantitatii 2~, obtinem:
valul (-oo, -b] ~i strict crescatoare pe intervalul [-b , +oo).
2a 2a Q < X1 + -2ab < Xz + -2ba '
70
71

_____ ,.. ____

..-----
 Prin rirlica.re la patrat oh~inem:
beci, f este strict descrescatoare pe' intervalul [ ;: , +oo) . Este foarte su-
(x~ + :ar <"(xz + 2~r. gestiv a se transpune afirma~iile 1o ~i 2 din teorema de mai sus in urmatoa-
rew tabele;
Prin inmul~ire cu a > 0 ~i a,dunarea C{l,ntita~ii - .1. oh~inem;
Ita
X -oo -b
2a
+oo
a (x1 +-2ab )2 .+--Ita.1.< a ( x + -2ab )2 +~
2
- .1.
Ita
a> 0 - - 1 - - - - -- - - - -
-.1.
f(x) 'x l'
Ita
sa.u f(x 1 ) < f(x2), ceea ce inseamna ca f este strict cresoatoare pe intervalul minim

[;:' +oo). x -oo

- b
+oo
2a
2 Presupunem ca a < 0. Fie x 1 , x 2 numere reale din intervalul a< 0 -- -
-t.
(-oo, ;:] astfel incit x 1 < x 2 f(x)
Ita
'x
Am viizut Ia .pet. 1 ca maxim

( Xl + 2bar > (Xz + ~r In ambele tabele, inclinatia sagetilor indica intervalul pe care functia
este strict descrescatoare sau strict crescatoare.
care, prm inmultirea cu numarul a negativ, ne conduce la inegalitatea

+ :ar <
lnterpretare geometricii.
a(xl a (x2 + 2bar.
.. Cazul a > 0. Parabola functiei f(x) = ax2 bx +
c are ramurile in sus +
Adunind cantitatea - .1. ohtinem: (fig. IV.13). Fie P(x 0 , y 0 ) un punct arbitrar pe parabola avind proiectia pe
4a
..
+ -2ab )2 + --4a/). < a lx + -2ab )2 + --4a.1.
axa x'x in Q. Cind Q se apropie de la stinga la dreapta de punctu l A ( ;:. 0),
a( x1 2
atu nci punctul P coboara. Cind punctul Q se indeparteaza de punctul A
,spre dreapta, punctul P urea pe ramura din dreapta a pa.rabolei.
sau altfel scris: f(x 1 ) < f(x 2 ), ceea ce ne arata cii functia f este strict cres-
y y
catoare pe intervalul ( -oo, ;:].
Presupunem acum ca numerele x 1 , x 2 slnt in intervalul [ ;: , +oo) a~a

in cit xl < x2. Am va.zut la pet. 1 ca avern . '

I
I
)('

(xl+ ~r < (x2 + ~r. Jl..

:vr-;a -rai,
0
1
'
I
I
I

'A I

din care, prin inmul~ire cu numarul negativ a, se ohtin~: }('

0 _.b. x, 0 X
}a
Y' Y'
a( Xt + ~r >a ( Xz + :ar F ig. JV.l3 fi!-(. IV . I4

Adun1nd cant itatea - t. r ezulta:

4a
Cazul a < 0. Parabola funotiei f(x) = ax2 bx +
c are ramurile in jos +
(fig. IV.14). Cind Q ~e apropie de punctul A de la stinga la dreapta, punc-
tul P urea . pe ra.rnura din stinga a parabolei, iar cind Q se indeparteaza
de A spre dreapta, punotul P coboarii pe ramura din drcapt a a parabolei.
72
73
 4) Se indica prin sageyi intervalele de monotonie ale func~i ei.
Exemple. t) Fie runc~iaf(x) = 2x 2 - x + 1. C~m a = 2 ~i -b = 2_, func~ia este strlrt 5) Pentru a obyine o reprezentare cit mai exacta a graficului , in tabel
2a 4 se tree eventual ~i alte valori ale lui x , precum ~i valorile oorespunzatoare f(x).
descrescl!.toare pe intervalul ( -oo, ~] f?i strict crescatoare pe intervalul [: , + oo). E:xemplu . Si1 se reprezin lc grafh;u l functici f(x) = x + 2x - 3
Tabelul de varia tie a l functiei es te:
Tabelul asociat este urml!.torul:
X - oo -3 - 1 0 1 +oo
1
X -oo
4
+oo f(x) = x 2 + 2x - - 3 I 0 ~ - 4 ,l' - 3 /' 0 ,l'
min im
7 }
f{x) = 2x 2 - x + -1 ~
8
?'
Punctul A(O, - 3) este Ia intersectia grafi-
minim cului cu axa y'y.
Punctele B 1 {- 3, 0) ~i B 2 (1, 0} slnt intersec-
-b ~iile graficului. cu ax a x'x, iar V( - I, -4) est e '
2) Fie ~unctia f{x) = -x 2 + 2. Cum a = - 1 < 0 ~i - = 0, funcpa este slri rt
2a virful parabolei. Graficul functiri f(x) = x 2 +
....,.-U.:~T-~t--t='..-........~r
X'
cresclitoare pe intervalul (-oo, 0] ~i strict descresciitoare pe intervalul [0, +oo). + 2x- 3 este redal In figura JV.15.
Tabelul asociat est e urmatorul:

f( x) =
X
-xz + 2
II -oo ?'
0
2
+oo
6. SEMNUL FUNCTIEI DE
maxim GRADUL AL DO IL EA

A studia semnul func~iei de gradul

5. TABELUL DE VARIATIE $1 TRASAREA GRAFICULUI FUNCTIEI _ al doilea f(x) = ax 2 +
bx c, a # 0, + ul

DE GRADUL AL DOILEA inseamnii a determina valor'ile lui x

Fig. J\ . ' ''
pentru care f(x) este un numar pozitiv ~i
Am vazut c~ graficul func~iei f(x) = ax 2 bx c se poate construi + + valorile lui x pentru care f(x) este negativ. In studiul semnului functiei f( x) =
tn mai multe etape pornind de la func\ii -simple al caror grafic il construim = ax2 + bx + c, un rol important il joacii discriminantul b. = b2 - 4ac.
prin ,punct e" ~i apoi se fac una sa~ doua transla~ii. Dar in practica se con- Vom avea urmiitoarele cazuri: .
struie~te graficul prin ,puncte" , adica se reprezinta un nu.mar cit mai mare
1. CazuL !::.. < 0. Folosim forma canonioa a func~iei f; f( x ) = a(~ + ~r +
de puncte ale grafiClillui care apoi se unesc intra ele cu linii continue, iar figuro.
geometrieS. ce se ohtine constituie o reprezentare aproximativa a parabolei
funcyiei f. Pentru a ob~ine o reprezentare cit mai buna a graficului funcyi ei
+ -4at:. Cum (x + 2a~) 2
este patrat perfect atunci (x + ~)
2a
2
~ 0. Daca
~ 0 ~i - t:. > 0 care, adunate, dau
2
date, alegerea punct elor care se reprezinta nu se face la intimplare. Se pro - a > 0, atunci a (x + ~)
2a 4a
cedeaza astfel:
Se face un tabel numit tabelul de Pariatie al functiei fln care se tree urmii- a( x ~)'.! + - t:. > 0.
+ 2a
toarele date: 4a
1) Valoarea x=O ~i valoarea f(O) . Punctul A (O, f(O)) reprezinta inter- Deci, in acest caz, pentru orice x E R , avem f(x) > 0. Daca a < 0, atunci
sectia graficului cu axa y'y.
' 2) Radacinile x1 , x 2 ale ecua~iei ax2 bx + + =
c 0 cind ace~tea exista. a(x + ~)
2a
2
~ 0 ~i - t:. < 0
4a
Punctele B 1(x1 , 0) ~i B 2(x2, 0) reprezinta intersecpa graficului cu axa x'x.
3) Valoarea X= -b
2a
~i valoarea f(-b) = - t:. .
2a 4a
Punctul v (-b,
2a
- t:. )
4a
care , adunate, ne dau:
b t:. 0 )2 -
' . - t:. ( + -+-< .
ax
2a 4a
reprezintta virful graficului. In tabel se :inai specifica daca - cste un minim
4a
Deci, in acest caz, pentru orice x E R, f( x) < 0.
sau un maxim. (La tras.a rea grafi cului se are in vedere ca dreapta x = ~: P utem enunya regula:
Daca !::.. < 0, atunci f(x) are acelai semn ca allui a, oricare ar fi x E R.
este axa de simetrie.)
75
74
 AcesL rezu )tat se lrece inlt'- Un tabel in felul urmat.Or' : 3. Cazul t1 > 0. In acest caz ecuatia ax2 bx + + c = 0 are doua rada-
+co- cini reale x 1 ~i x 2 , distincte. Mai mult, trinomul aX2 + bX + c se descompune
A<O-~~ --oo
- - -- -- - - - ---- -- in factori de gradul tntti:
{(x) t semnul lui a
Grafic tabelul este transpus ln figura IV.16. aX2 + bX + c = a( X - x 1 ) (X - x 2 ) -

y
y Deci, pentru orice x E R, avem f(x) = a(x - x 1) ( x - x 2). Cum x 1 # x 2
putem presupune ca x l < Xz. Daca numarul real X nu apar~ine intervalului
[xl, ;~:2], atunci X < xl sau Xz < X. Presupunem ca X < xl, atunci ~i X < x2.
-------------
0
- ---- X
Deci x- x 1 < 0 ~i x- x 2 < 0 de unde rezulta ca (x- x 1 ) (x- x 2 } > 0.
In situa~ia x 2 < x avern x 1 < x ~i deci x - x 1 > 0 ~i x - x 2 > 0, de
unde rezulta ca (x - x 1 ) (x - x 2 ) > 0.
.
++++++++ +++++++++ Deci, cind x nu apartine intervalului [x 1 , x 2], ob~inem (x - x 1 ) (x -
0 X - x 2 ) > 0 ~i deci semnul lui f(x) este acela~i cu semnul lui a.
~ <O,o>O
Dacii x se gase~te intre radacini, adica x 1 < x < x 2, atunci (x - x 1 ) (x -
- x 2} < 0 ~i deci semnul lui f(x) este contrar semnului lui a.
Fig. IV. 16
Cind x = x 1 sau x = x 2 , f(x) = 0.
Putem enun~a regula:
2. Cazul t1 = 0. Tn acest caz, pentru orice x E R avem f x) =
Dacd t1 > 0, atunci f(x) are semnullui a tn afara riidiicinilor ~i are semn
= a (x + !:)
2a
2
_ Dacii x -:;, .=!!, atunci (x
_ 2a
+ ~)
2a
=I 0 ~i deci (x + ~f > O. contrar lui a n intervalul dintre rddacini, cu exceptia lui x = x 1 f i x = x 2 ,
Rezulta ca pentru orice x =1 - b semnul lui f(x) este acela~i cu al lui a.
unde f ia valoarea zero. (x 1, x 2 sint radacinile ecuatiei ax2 bx c = 0.) + +
2a Acest rezultat se reprezinta in tabelul urmator:
- b
.,
Daca x =- , at unci f(x) = 0. Putem enunta regula:
+oo
> 0 -~/ -oo
2a ~ ~
t1
Daca t1 = 0, atunci f(x) are acela~i semn cu allui a, oric~re ar fi x E R, f(x) 1 semnul lui a 0 semn contrar lui a 0 semnullui a
cu excep(ia lui x = ;: , unde f ia valoarea zero. Acest rezultat se trece in
Gr-n.fic tabelu 1 este transpus in figura IV.18.
t abelul urmator:
y y
- b
X -00
2a
+oo
t1 = 0 - - ----~~-------------------
f( x ) semnul lui a 0 semnul lui a
Grafic tabelul este transpus in figura IV.17.

y y

X
Fig. I V. 18 ,

Exemple. 1) F ie func(.ia f( x ) = x 2 + 2x + 3. Cum t::.. = ' - 12 = -8 < 0, ne

X g1isim In primul caz. Cum a = 1 > 0, tabclul semnului fun cpei este urmatorul :
' -
~=O,a>O l!=O,a<O X -oo + oo
F ig . IV. t 7 f (x) = .x 2
+ 2x +3I + + + + + + + + +
76 77
 /

2) Fie func~ia ((x) = -x - 2

2x- 1. Cum t:. = 4- 4 ,., 0 ~1 a= - 1, tabelul cu
semnul functiei f este urmli.torul: 3) Sli. se rezolve inecuatia x 8 < 2x :_ 3. Aceastli inecua~ie este echivalentli cu ine-
-b . cuatia x 2 - 2x + 3 < 0. Cum A= 4 - 12 = -8 < 0, alunci semnul functiei f(x) =
X -oo -1 = xz - 2x + 3 es te urmiHorul:
2a
((x) = -x 1 - 2x - 1 0 (~) I -_ oo____+--+---+--+--+--+---+--=-+---+----+_oo__
3) Fie functia f(x) = x - 3x + 2. Cum A = 9 - 8 = 1 > 0, atnnci ecuatia x 2 -
2
Din acest tabel, rezullll. eli multimea solu~iilor inecuatiei date este multimea vidli, adicli
- 3x + 2 = 0 are rli.dli.cin,i reale ~i distincte. Acestea stnt x 1 = 1 ~i x 2 = 2. Tabelul sem- nu existl!. nici un numli.r real care sll. verifice inecuatia x 8 < 2x - 3 .
nului func~iei este urmli.torul: .4) Sli se rezolve inecuatia (x ~ 1.) 2 > 2x - 3. Aceastll. inecuatie este echivalentil.
cu inecua~ia x 2 - 2x + 1 > 2x - 3 care este echivalentll. Ia rlndulsll.u cu hiecuatia x 8 -
f (x) = x2
x
- 3x
I -oo
+ 2 ___+_+_+_+--0---_-_- 0_+_+_+_+_+_+
2 +oo - 4x + 4 > 0. Avem A= 16 - 16 = 0. Rlidlicinile ecuatiei x 9 - 4x + 4 = 0, stntx1 =
= x 2 = 2. Tabelul semnului functiei ((x) = x 9 - 4x + 4 este urmll.torul

x I -oo 2 + oo
f(x) + + + 0 + + +
7. APLICATII ALE SEMNuLUI FUNCTIEI r l l RAOUL AL DOILEA Din acest tabel rezulUl. eli. mulpmea solutiilor inecuatiei date este R- {2}.
2. Sisteme de inecuatii de gradul al doilea
1. Inecuatii 4e gradul al doilea Prin sistem de inecuatii de gradul al doilea se in~eleg~ un sistem de inecuatii
lnecua~iile de forma in care eel putin una dintre inecua~ii este de gradul al doilea, iar celelalte ine~
cuatii ce compun sistemul sint de gradul intti sau gradul al doilea.
ax 2
+ bx + c > 0, ax + bx + c ~ 0, ax + bx + c < 0 i
2 2

ax2 + bx + c ~ 0, unde a, b, c sint numere reale date, a 1:- 0, se numesc Observatie. fn practicll. vom considera orice sistem de inecuatii care se reduce, folosind
propriet~tile inegalitli.~ilor, Ia un sistem de inecuatH de gradul al doilea .
inecuatii de gradul al doilea.
Exemple. 1) Sli. se rezolve sistemul de inecuatii
Observa(ie. fn practicli. vom considera orice inecuape care sc reduce, folosind proprie-
inegalitii~ilor, x + 5 ~ 4x + 3,

I
tli.tile Ia o inecuatie de gradul al doil.ea.

Rezolvarea inecua~iilor de gradul al doilea este o conseointa imediata

(S) 2x + 1 > 3x - 1,

a studiului semnului functiei f(x) = ax2 + bx +c. x 2 + 2x- 3 ~ 0.

Sistemul (S) este echivalent cu sistemul de inecua~ii de gradul al doilea
Exemple. 1) S!l. se rezolve inecuatia x 1 - 3x + 2 > 0. So vede eli. A = 9 -
= 1 > 0. Rli.dli.cinile ecua~iei x 2 - 3x
Tabelul semnului functiei ((x) = x 2 - 3x
+
2 = 0, stnt x 1 = 1 -~i x 2 = 2.
+
2 este urmli.torul:
8 =
- + 3x 2 ~ 0,
-X+ > 2 0,

x I -oo_______________________ 2 _____________+
_oo__ ( 1+ x2 2x- 3 ~ o.
((x) . + +++ 0 - - - - 0 ++ ++ ~1ultimea solu tiilor inecua~iei -3x+ 2 ~ 0 este M1 = ( - oo, ~ ]-
Din acest tabel rezultli. eli. mul~imea solutiilor inecuatiei date este ( -oo, 1) U (2, +oo ). Mul~imea solutiilor inecuatiei -x + 2 > 0 este M = (-co, 2).
2

2) Sli. se rezolve inecua~ia 2x 3 + x E; 1. Aceastll. inecuatie este echivalentll. cu Multimea solu~iilor inecuatiei x 2 + 2x- 3 ~ 0 este M 8 = (-oo, -3] U [1, +oo).
inecua~ia 2x2 + x - 1 E; 0: Se vede ell. A = 1 + 8 = 9 > 0 ~i rll.dll.cinile ecuatiei 2x2 +
Alunci mul~imea solu~iilor sistemului (S) este M = M 1 n M 8 n M 3 = (-oo, -3].
3) Sa se rezolve sistemul de inecua~ii
+x - 1 = 0 stnt x 1 = -1 ~i x2 = _!.. Tabelul semnului func~iei ((x) = 2x.2 +x - 1
2 x3 + 2x + 3 > 0,
este urmlitorul:

X -oo -1
2
+oo I
(S) x
2x
2
-

+ 1<
2x - 3 ~ 0,
2 - x.
f'olosind proprietl!.tile inegalit~~ilor sistemul (S) este echivalent cu slstemul de gra
((x) +++ 0 0 + + + ++ dul doi
,xa + 2x + 3 > 0,
Multimea solutiilor

78
inecua~iei date este [ - 1, +].
I
I x2
3x - J
- 2x - 3
< 0.
:.> 0,

79
 Mul~imca solutiilor inecuatiei x 2 + 2x + 3 > 0, este M 1 = R. Facem tabelul
Multimea solutillor inecuatiei x 2 - 2x- 3 >- 0 este M2 = (-oo, - 1] U (3, +oo).
Multimea solutiilor inecuatiei 3x - 1 < 0 'c sle M 3
Alunci, mul~imea solutiilor sistemului (S) esle M = M 1 n M. n M3=
= ( -oo, ~)
(-oo, - l) . 2x2 - 5 1 + + + 0 - - -
- -!-+
.- --+--+- + 0
-
2
-Yf -+-+ :;=- + + +
2 +oo

- --- -- - - - - - -
. . E = a 1 x 2 + b1x + C1 unde a 1, b11 cl, az, bz, Cz sZnt ~ E-_ 4o + + + o - - - - - - - - - - o + +
3. Semnu l expresta a x 2 + bax + ca 1 +++I - - 0 + + + 0 - - - 1++
2

numere reale date. Din acest .tabel rr.zulta ca multimea solutiilor inecuatiei date este (- oo, -2) U
A determina semnul expresiei E, revine la a determina pentru ce valori
reale ale lui x expresia este pozitivii i pentru ce valori reale ale l}li x expresia
este negativa.
U( - y ~ , y{) U (2, +oo).
Se tie ca: 1o o frac~ie este pozitiva daca i numai daca numaratorul i 2) Sa se rezolve inecuatia
numitorul au acelai semn i 2 ea este negativa dacii numaratorul i numitorul x2 - +1 x
~1.
sint de semne contrarii. x 2
+x +1
Rezulta ca pentru a determina semnul expresiei 'E, vom determina sem-

Aceas t a" mecu
t h' l t=< x - x +1- - 2x
nele func~iilor f 1(x) = a 1x 2 + b1x + c1 i f2 (x) = a2 x + b2 x + C2 , care se
t'
2 f'
a~1e es e cc 1va en "' cu mecuay1a I~0- - ~ u.
x2 + x +1 x2 +x +1
tree intr-un tabel. Tinind cont de 1o i 2 se ob~ine semnul expresiei E. - 2x
Determinam semnul expresiei E = 2 Facem tabelul:
. . x- 5x + 6 x x + 1 +
Exemplu. Sa se determine scmnul expres1e1 E = Consideram
X- 1
X - oo 0 + oo
func~iile ( 1 (x) = x 2 - 5x + 6 ~i f 2 (x) = x - 1. Radll.cinile ecuatiei x - 5x + 6 = 0 stnt 2
- - --
x = 2 ~i x = 3, iar radaci na ecua~iei x - 1 esle 1. Facem urmatorul tabel cu semnele -2x + + + + 0 - - - - - -
1 2
functiilor f1 ~i f.: - x 2
+ x + '1 + + + + + + + + + + +
3 +oo E + + + + 0 - - - - - -
X -oo I ~
- - 0 - - - 0 +++++ . (0, +oo).
ft( x ) + + + + + + + Din acest label rezulla ca multimca solutiilor inecuatiei date este
- - + + +
fa(x) - - - - o + + + + + + +
- - 4. lnecuatii cu modul
E - - - - I + + + 0 -- - 0 + + + +
1) Sa se rezolve inecua~ia: lx2 - x - 21~ 1.
Din label rezulla ell. expresia E es te poziliva pentru x e (1, 2) U (3, + oo), negativa pentru
x e (- , 1) U (2, 3) ~i este eg3;l1i cu zero penlru x = 2 ~i x = 3. Expresia E nu are Rezolvarea acestei inecua~ii este echivalenta cu rezolvarea inecua~iei
00
sens pentru x = 1. - 1 ~ x2 - x- 2 ~ 1,
. l l . . . d f
Stud m semnu w expres1e1 e orma
E = alx + blx + Ct ne aJU
t" l
a a re- care la rindul sau este echivalenta cu rezolvarea sistemului de inecua~ii
. a 2 x 2 + b2x + Cz
zolvarea inecua~ijlor de forma E > 0, E ~ 0, E < 0 i E ~ 0. x2 -x-2~ 1

Exemple. 1) Sa se rezolve ine.c uatia

{x 2 - x- 2 ~ --:-1. I
x- '1
- -- >
,x- lt
-1. Mul~imea solu~iilor inecua~iei x 2 - X - 2 ~ 1 este M 1 = [ ~- r 13
,
1
+ ( 13 ] .
1 + 1 > 0*, care estc echi- Mul~imea solu~iilor inecua~iei x2 x- 2 ~ - 1 este
lnecua~ia data es te echivalentll. inecua~ia x
-
cu -
x- 4o 2 M2 = ( - oo, 1-2vs] ~ [1+2Vs_, oo).
. . 2x 5 -
~ 2x
2
5 semnul expres1e1 E = - - - .

valenta cu mecua~1a - > 0 . Vom d e l ermma .. x- 4o
x- lt Mul~imea solu~iilor inecua~iei date este

negativ.
Este gre~it de scris xa - 1 > ~ 1(xa - It), deoarece x
2
- It poate fi pozitiv sau
M = Mt nMz = ll -_rta, 1 - 2V 5 Ju [I +2t(!_ , ~+ rta].
81
80 i - MatematlcA-algebrA, cl. a IX "
 Rezolvlnd acoasla ecuatie gll.s im so l u ~iil e :
2) Sa se rezolve inecua~ia lx2 - 3x + 21 ~ x + 7.
Ecua~ia x2 - 3x + 2 = 0 are radacinile x1 = 1 i x 2 = 2. tl ,2 = V0 V v~ + 2gh0
....::....=...:...._--=~--'"-..::.

. Rezultli ca pentru X E [1 , 2] 'avem . x2 - 3x + 2 ~ 0 ~i pentru X E ~

g
E ( -oo~ 1] U [2, oo) avem x 2 - 3x + 2 ~ 0. I
Deoarece v 0 < V v$ + 2gh a tunci timpul dupa care ajungc pia tia pc plmin t csle
0,
1" Consideram cazul cind x E (-oo, 1] U [2, oo). Ineoua~ia data se scrie egal cu
i1 ace.~1 caz, astfel:
+V + '2gh
2
v vo
x2 - 3x + 2 ~ x + 7 to = - 0 0
_ : _ _::.__c_.,:<.-::c_
g g
care al'e solu~ii , mul~imea M 1 = [ - 1, 5]. Dac1i h0 = 30 m ~i v0 = 20 m/s, atunci hmax ~ 50 m ~i t 0 ~ 5,5 s.

2
Rezulta ca pentru X E [ - 1, 1] u [2, 5] inecua~ia
I x - 3x - 21 ~ x + 7 este verificatiL ,
2o <;::onsideram cazul cind x E (1, ~) . In acest c1:1z inecua~ia data se scrie,
I 2) Din apropierea unui turn avtnd inaltimea 110 este aruncatll o piatra vertical In
sus de Ia suprafat.a pamlntului cu viteza initiala v0
i) Cit Lrebuie sa fie Vo pentru ca piatra sa de pa~easca inal ~i mea lurnu lui?
ii) tn ipoteza ell. p'iatra depa~e~te lnaltimea turnului sa se determine cit timp ramine
astfel:
deasupra lui .
- (x 2 - 3x + 2 ) ~ x + 7. Caz numeric: h 0 = 20 m, v 0 = 25 m/s.
care este echivalenta cu inecua~ia: SoluJ ie. i) La momenlul t, piatra se va gasi Ia tnal ~imea h(t) dala de formula

x2 - 2x +9 ~ 0.
1
h(t) = v 0 t - - gt 2, unde g = 9,8 m/s 2
2 .
Aceasta inecu a~ie are ca soluW mul~imea M 2 = R. Pentru ca piatra sa depll.~easca lnaltimea turnului trebuie ca h(t) > h 0 , pentru un t > 0.
Rezulta ca pmtru X E (1, 2) inecua~ia I x 2 - 3x - 2 I~ X +7 este Avem inecuatia de graduLal doilea In t
verificata. 1
Tn {)Onr!uzie .mul.~imea solu~iilor inecuayiei date este: vot-- gt 2 > h0
2
M = [-1, 1) U [2, 5] U (1, 2) = [- 1, 5]. sau
gt 2 - 2v 0t + 2h0 < 0. (I)

8. APLICATII PRACTICE ALE STUDIULUI rUNCTIEI Cum g cste pozitiv trebuie ca discriminantul D. = ~tv$ - 8gh0 sa fie pozi tiv, adidl
2
DE GRADUL AL DOILEA lJVQ - 8gh0 > 0 de unde v0 > v, / -2gh0 .
Deci ca pialra sa se r idice deasupra Lurnului vileza sa 11 0 lrebuicsa fie mai marc c.a!l2gh 0 .
!
'\
A~a cum am spus ~i in 1, exis tfi numeroaso exemple practice care .au impus stu- ii) Sa presupunem a cum cl:i v 0 > V2gh 0 Rezolvind inecuatia (1) obtinem ell.
diu! func~ici de gradulal doilea. ln continuare vum prczcnla cltova dintrr r le.
J ) 'mn tr-un Lurn de inll.Hime 110 se arunca o pialra pe verlicalii in sus cu 'v i~ez;, _ 0v - V v$ -
~:__~_....::..__--"..,....::.._ 0 + _ _::_
2gho < t < - v "---'__:, v6 _- __::-=-
2gho V
,m~i alti v0 . Sa sc a fie: g g
i) Ia ce lnaltime maxima ajunge piatra;
ii) dupfi cit timp piatra ajunge pe plimtnt . Daca notlim t1 = v0 - V v~ - ;2gho
t2 =
V0 +V v~ - 2gh 0
se observa C<\
Caz numeric : h 0 = 30m, v0 = 20 mfs. g g
Solulie i) lnaltimea h(t) la care ajunge piatia Ia momenlul t este data de formula: t1 > 0 > 0, iar intervalul {tl> t2 ) este intervalul de timp In decursul caruia pial.ra
~i t 2
se gase~tedeasupra turnului.
li(t) = 110 + v 0 t - .!L t 2, unde g = 9,8 m/s 2 " Deci piatra se gase~te deasupra turnului un timp ega! cu
2
Pentru a calcula 1naltimea maximA limax Ia care ajunge piatra determinam maximul 2 V v5- 2gho
funcp ei h(t) care este g
2
vo Caz numeric. Deoarece V2gh0 ~ Vf:'9,8~ ~ 20, atunci v0 > 2o:- -- -
hmax = h0 + 2
g .
Deci piatra, prin a run care, dep1\~e~? le inaltimea turnului.
ii) Pentru a determina dupa cit timp piatra ajunge pe pamtnt trebuie sa deter- 'l'impul cit ea se gase~~e deasupra turnului este egal cu
mina m pr. t astfel !nett h(t) = 0. Deci avem de determinat radacinile ecuatiei:
2 V v5 - 2gh0
=
2 V 625 - 2 9,8 20
h0 + v0t - .!L t 2 = 0. g 9,8
2

83
82
 3) Dintr-o sirma cu lungimca de 10 m so confec~ioneaza un d1cptnnghi. Cum t.re. fn ca zul numeric, minimul di.stant ei, A' B' 1 120 60 - 10080 I - ~ 800 = 8 (km\
buie sa fie acest dreptunghi pentru ca aria sa sa fie maxima? Vso 2 + 60 2 100
SoluJie. Daca x ~?i y sint laturile dreptnnghiului, atunci Aceasta are loc dupa Ull timp egal cu
2x + 2y = to adica x + y = 5. Aria dreptunghiului este 120. 80 + 100 60
t = = -1,5 ore.
S = xy = x(5 - x) = 5x - x 9 802 + 602
. Pentru a determina maximul lui S vom det ermina maximul func~iei de gr~dul al 5) Fie o fereastrli avind forma din figura IV.20, la baza fiind dreptunghiulara iar
do ilea In partea de sus fiind un semicerc. Pentru ce lungime totali1 de toe de fereastra avem
lumina max ima ll ferestrei?
f( x ) = 5x - x 9 ,
Soluiie. Fie 2r lungimea bazei ferestrei care este egalli cu diametrul semicercului ~i h
!naltimea ei (fig. IV.20) . Vom nota cup lungimea totala a tocului de fcreaslra ~ i S aria
cH re este - ~ = ~ ~?i ~
= 2,5. Deci laturile ' dreptunghiului
se realizea11a pcntru x = totala a ferestrei. Avem p = 2r + 211 + nr,
Ita Ia 2
nr 2 n+4
+ -nr2 = -nr~
2
pentru care aria sa este maxima stnt: x = 2,5 m ~?i y = 2,5 m. Deci dreptunghiul .
S = 2rh + r(p - :!r - nr) = - + rp - 2r2 - nr2 = - - - r 2 + rp.
trebuie sa fie un patrat, iar aria sa maxima este 2 2 2
Smax = 6,25 m 2
Maximul lui S este egal cu maximul functiei de gradul al d oilea
4) Din don11 ora~?e A ~?i B situate pe doui1
:;;osc le perpendiculan- pleaca In acelal?i momen L doua ve- f(x)=-~+4 x2+px.
2 .
hirule cu 'vilezele constante v1 ~?i v 2 , In dire c~ia punctului
Acest maxim este deci
0 de inlersectie a celor doua drumuri (fig. IV.19) .
. p2
Distantele ora~elor A ~i B fata de punctul de 0max=---
intersec~ie fiind a, respectiv b, sa se determine dis-
2(n + 4)
tanta cea mai micll. dintre cele doua vehicule. ~i este realizat ctnd x = _ _P__ ,
--F---'""A'"''-----====A Caz numeric: v 1 = 80 km/h, v; = 60 km/h ; a= 120km n+4
~?i b = 100 km .
Fig. IV.'1 9 SoluJie. Presupunem eli dupa timpql t primul vehicul
Deci trcbuie ca r = _ P_ ~?i prin urmare din egalitatea
7t+4 .
..
ajmge tn A' iar al doilea vehicul tn B ' .
A vern AA' = v1 t, BB' v2 t !?i deci OA' = a - v1 t , OB' = h - v2 t. Din teorema
p = 2r + 2h + nr
lui Pitagora avem. obtinem dl. r = h.

A'B' 2 = OA' 2 + OB'2 ,

lri concluzie aria S es te maxima pentru r = It = __!!__ .
7t+4
de unde A' B'2 = (a - v1 t) 2 + (b - Vat) 2(v~ + v~)t 3
= - 2(av1 + bv 2 )i + a2 + b2 iii
ded A'B' = - 2(av1
V(vf + v~)t 2 + bv2 )t + a 2 + b2
ca
distanta dintre ccle doua vehiculc esle minima ctnd expresia de sub
Este .-Jar
radical este minimli. Deci vom determina minimul functiei de gradul a! doilea

Minimul functiei f este h h

4[(av1 + bv2) 2 - (vr + v~) (a2 + b2))

Fig. IV.2 1
F ig . IV.20
4a 4(v~ + v~)
6) Sa se taie dintr-o bucata de metal de forma sfericll. un cilindru avind aria la te-
= (v~ + v~) (a.2 '+ b2 ) - (av1 + bv 2) 2 (ava - - bv1 ) 2
=------
raJa maxima .
Solu}ie. Sa notam cu R raza sferei (care este data) , cu r ~?i h, raza, r esp ectiv tni11timea
v~ + v~ v~ + '~ cilindrului care este t l:l.ia t din sfera de metal (fig. IV.21). Dacli S este aria laterala a
cilindrului, atunci
:;1 .1 es l e tea I'IZa t. pen trut = -avl2- +. abv2-
Vt + V2 S = 2nrh.

Deci minimul distantei est e d a t de A 'B' __ I av2 - bv 1 I ln triunghiul dreptunghir. OAM avem OA = R, OM = !!_ ~i AM = r.
2

85
84
I ~

Din teoremR lui Pitagora obtinem:

OAt = 0M2 + MAD sau R 2

h 2 = 4R 2
= r2
4r2
+ (; r, de unde
E fectu! nd calculele in ecua~ia a doua a sistemului (S') ob~inem in genetal
o ecua~ie de gaduJ al doilea ual'e, rezolvaLii., ne da va}orile lui x. Apoi, tnlocu-
I
-
indu-le in prima ecua~ie din sistemul (S '} ob~inem valorile lui y.
Atunci S 2 = 4rc2r 2 h2 = 4rc 2r 2 (4R2 - 4r 2). Discutie. 1) Daca ecua.~ia a dou a a sist emului (S') are doua radacini rea.le,
Es te clar eli S este maxima daca f?i numai daca S 2 este max ima. atunci sistemul (S} are dou a solu ~ii reale.
Deoarece 4rc8 esle un numar, atunci S 2 este maxima clnd cantitatea r 2 {4R 2 - 4ra~ esle
2) Dacii ecuutia a doua din sistemul (S') are doua radaoini egale, san,
maxima. Notlnd r 2 = x, avem ca r 2{4R 2 - 4r2 } este maxima clnd x(4R 2 - 4x) esle
maxima . Deci totul revine Ia a determina maximul functiei de gradul al doilea in ca~ul cind aceastu este o ecua~ie de gradul intii, atunci sistemul (S) are o
solu~ie reala.
f(f) .= -4x2 + 4R x. 2

Acest maxim este egal en 3) Daca ecua~ia a do ua din sist emul (S') nu are nici o radacina reala,
utunci sist emul (S) nu are solu~ii r eale.
- ~ = R4
Ita
Exemp!e. 1) Sa se rezolve sis lemul
~i se realizeazli pentru x = ..!.. R 2 Deci Smax = 2rcR 2 ~i r2 = ..!.. -R 2 , adica r = V2 R.
2 . 2 2 (S
1
) { 2x +y= 1,
ln concluzie, ca cilindrul taiat din ~fera de metal sa aiM aria laterala max.imil. trebuie y2 = x2 - 3x +3
ca rAza cilindrului sa fie r = V2 R. Cum ecuapa 2x + y = 1 es le <:t:hivalenla cu ucuapa y = 1 - 2x, sislcmul (S1 ) tsle
2 echivalent ctl sis temu l (S~) :
I { y = 1 - 2x,
(Stl {l-2x) 2 =x2 -'3x+3
9. R~ZOLVAREA CTTORVA SISTEME DE ECUAJII
CU COEFIC I ENTI REALI Ecuapa a doua a sistemului (S~) se reduce Ia ecua~ia de gradul al doilca
3x2 - x - 2 = 0,
In acest paragraf avem in vedere citeva tipuri de sistema de ecua~ii cu
coeficienti reali a caror rezolvare se reduce la rezolvarea unei ecua~ii de gradul care are radi\cinile x 1 = 1 ~i x2 ==- -23 .
al doilea. Trebuie sa remarcam ca ori de cite ori rezolvam un sistem de ecua~ii
lr avem in , vedere numai solu~iile reale ale acestui sistem. P en lrn x 1 = I ob ~inP.m 1h = - I , iar p<'nlru Xz = - 32 ob tmem
. Yz = 37
Vom indica tn continuare modul de rezolvare a urmatoarelor tipuri de

II
sist eme de ecuatii: Xz =- f
1. Sisteme formate dintr-o ecuatie de gradul al doilea ~i una de gradul ~nti. Deci { x 1 ~ +l ~i sint solutiile sistemul ui (S1 ) .
Aceste sisteme shit de forma : Yt = - I 7
i {
Yz= 3
'S {ax+ by+ c = 0,
1
) a 1x 2 b1xy ~ Y2
+ + 1 +d1x +ely + ft = 0. 2) Sa se rezolve sistemul

Rezolvarea acestui tip de sisteme se face prin metoda substitutiei. In

X- y- 1 = 0,
I (S2 ) { x2 - xy - y 2 + x - 3 = 0.
prima ecua~ie putem presupune ca, sau a :1: 0 sau b :1: 0 (cazul cind a= b = 0
ne-ar duce la dispari~ia primei ecuaW}. Pr~supuntnd ca b :1: 0, atunci ecua~ia Ecua~ia x -y - 1 = 0 es te echivalenta en ecua~ia y = x - 1. ln locumd tn ecuatia
~
a doua pe y obtinem eli (S 2 ) es lc echiva lent cu
+
I
+ c = 0 est e ech'Ivalenta en ecuayia
+. y = ---~
. ax by - c - ax = ~ -a x - -c .
v

b b b , {y = X - 1,
Daca substituim pe y in cea de-a doua ecua~ie a sistemului (S}, atunci (S} (S2 ) xz - x {x - 1) - (x - 1) 2 -1 .r - 3 = 0.
este echivalent cu sistemul : Ecua pa a doua a sistcmul ui (S; ), du pa efectuarea r.a leulclor, se reduce Ia ecuapa
1 a c de g1adul a! doil ea x 2 - 4x + 4 = 0, care are o radrwinil. dublil. x 1 = x 2 = 2. Din
y=--,;x-z;, y = x - 1 obtinern y 1 = Yz = 1.
Deci perechea {2, 1) este o solutie dublil. a sistemului (S2 ).
(S'} a 1x
2
+ b1x (- : x- ;)+c 1 (-~x- :r+dtx+e~(- :x- ;)+ 3) ::\11 se r ezolve sistemul

lr \ + fi = 0. y - 1 - x = o;
{ y = -x 2 + 14.r - :10 ,
86
R7

. _._ . .
 SisLernul (S3 ) este t>ehivalent cu sistemul Exemp ltt. 811 se J'f'7,olvc sisLemul de ecuatii
2x + y - 4 = 0,
(s;) { y = 1 + x,
1 +x = -x 2 + llix - 50. (S1 ) { y = x 2 - 3x, + 2.
Ecuatia a doua a sistemului (S;) se reduce Ia ecuatia de gradul al do ilea :r:2 - I 3x i Din ecuatia 2x + y - 4 = 0 obtinem y = 4 - 2x. t ulocuind pe y fn ecuatla a doua
+ 51 = 0. Cum 6. = b 2 - 4ac = 169 - 204 = -35 < 0, atunci sistemul (S~) nu aN' ob~inem: 4 - 2x = x 2 - 3x +
2 , sau x 2 - x - 2 = 0. Accast!l. ecuape are r~dil.cini le
nici o solutie real~. x 1 = -1 l?i x 2 = 2. Atunci avem y 1 = 4 - 2x 1 = 4 +
2 = 6 ~i 1/z It - 2x~ =-
4- =
- 4 = 0. Sist emul (S1 ) are solutiile :
lnterpretarea geometrica a rezolvarii sistemul'ui de ecuatii de forma
x 1 = -1 X2 = 2
(S) { _ax + by + c = 0, { Y1 = 6

~I
{
Yz = 0.
y = a1x 2 + b1x + c1 ,
. I nterpretare geo.m etrica. ln figura IV.23 drea pta A ce trece prin punctele de coor-
tinde a, b, c, a 1, b 1 , c1 sint numere reale date cu a 1 =1: 0. donate (0, 4) ~i (2 , O) reprezinta graficul functiei f (x) = 4 - 2x, iar parabola B rep re -
Sa notam cu A mul~imea solu~iilor ecua~iei ax + by + c = 0, iar cu B zinta graficul funcjici g(x) = x 2 ' - 3x + 2. Dreapta A intersect eaza parabola B tn punc-
mul~imea solu~iilor ecua~iei y = a 1x 2 + +
b1 x c1 Mul~imea. A reprezinta tele de coordona te ( - 1, 6) ~i (2, 0), care sint solutiile sistemului (S1 ).
in planul de coordona.te xOy o dreapta. Mai precis, dac& b =1: 0, atunqj A repre- 2) R:l sc r ezolve sist emul de ecua~ii
zinta graficul func~iei de gradul intii : f(x) =- .!!:.. x ~ .!!.... Daca b = 0, (Sa) { x - y - 5 = 0,
b a
y' = x 2 - 3x - 1.
atunci ecua~ia ax+ by+ c = 0 este echivalenta cu ecua~ia _;; = - _:._ . ln
a Din x - y - 5 = 0 obpnem y = x - 5. lnlocuind pe y in cea de-a doua ecuatie a sis-
acest caz A reprezinta dreapta paralela cu axa y'y, care trece prin punctul de temului obt.inem ecuatia ; - 5 = x 2 - 3x - 1, sau x 2 - fox + 4 = 0. Aceast~ ecuatie
are solutia dublii x = 2. Atunci y = x - 5 = 2 - 5 = - 3 . Deci sistemul (Sa) are ca
coordon~te ( - ~ , 0) . solutie dubla perechea (2, -3) .
Interpretare geometricd. tn figura I V.24 dreapta A reprezi nt~ gra ficul functiei f {x) =
Mul~imea B reprezinta in planul xOy graficul functiei g( x ) = a 1:t2 + = x - 5, iar parabola B rcprezinta gra ficul functiei g(a:) = x 2 - 3x - 1. Dreapt31 A
+ b1x+ c1, care este o parabola. inLersecteaza parabola B in p un ctul de coordonate (2, -3) care rcp rczinta ~olutia siste-
Cum mul~imea solutiilor silitemului (S) este egala cu A n B, atunci solu- mului (S2 ) . .

~iile sistemului (S) reprezinta in planul xOy punctele de intersec~ie ale drep- 3) Sa se rezolve -sist emul -de ecuatii
tei A cu parabola B.
Discutie. 1) Sistemul (S) are doua solu~ii distincte daca dreapta A inter- 2x + y + 1 = 0,
(S, ) { .
secteaza parabola B in doua puncte distincte. y = x 2 - 5;e + 4.
-
2) Sistemul (S) are o singura solu~ie daca dreapta A intersecteaza para- Din 2x + y + 1 = 0 obpnem y = -2x - 1. lnlocuind In ecuatia a doua a sistemului
bola B tntr-un singur punct. Trebuie sa observam ca in cazul cind b = 0, (S3 ) ob tinem ecuatia de gra dul al doilea x 2 - 3:r: + 5 = 0. Cum discriminantul acestci
ecuatii este 6. = b2 - foac = - 11 < 0, rezulta ca sistemul (S 0) nu. are nici o solutie real~ .
dreapta A inters_ecteaza tntotdeauna parabola B tntr-un singur punct.
3) Sistemul (S) nu are nid o solu~ie daca dreapta A nu int ersecteaza
parabola B. y
Cele trei situa~ii discutate sint reprezentate in figura IV.22.
y y
y

II
X
X
X

Fig. JV.22 F ig. I V.23 Fig. JV .24

88 89
 Exemple. I) Sli so rozolve sistemul de ecuatii:
I
y /nterpretare geometricii. ln figura IV. 25 dreapta
(Sll { x2 + 3xy +yz = - 2.

\;
A este graficul functiei f(x ) = -2x - 1, iar para-
! bola B cs te graficul functiei g(x) = x 3 - 5x + xy + y2 = 4.

A~~21j
I 4.
Dreapta A nu intersecteazli parabola Bin nici un punct . lnmultind prima ecuatie cu +2 ~i adunind-o pe a doua, obtinem sistemul echivalent
I (S ) { 2x
2
+ ?xy + 3y 3
= 0,
2. Sistem e de ecuatii omogene 1
xy + y = 4.
2

---j\~ '/
--, -1 ...............
Un astfel de sistem este de forma:
S { a 1x 2 + b xy + c y
1 1
2
= d 1,
Prima ecuatie o tmplirtim cu x 2 ~i ohtinem 'ecuatia de gradul al doilea 3 (~ r +7 ~ +
( ) O.zX 2 + bzXY + CzY 2 = dz. +2 = 0, care, r ezolvatli, ne dli rlidlicinile JL = -2 ~i JL = - ..!. . Rezolvarea sis-
x X 3
Sistemul (S) se numete omogen deoarece temului (S1 ) se reduce l a rezolvarea sistemelor : /
polinoamele a 1 X 2 b1 XY + c1 Y2 i a 2X 2+ +-
+
b2 XY + CzY sint omogene in sensul ca

I
Fig. IV.25 2 y =- x,
y = -2x, 31
r~
toate monoamele care apa.r in scrierea lor au { xy +y 2
= 4 I

I a.celai grad. Presupunem mai intii C'ii d 1 =f. 0 i d 2 =f. 0. Exista in acest caz xy + y = 4. 8

! numerele reale a i ~ diferite de zero astfel incit ad 1 + ~d 2 = 0 Din primul sistem obtinem solutiile:

(de exemplu a= 1 i ~ = - ~:). Se inmul~e~te prima ecua~ie cu a ~i cea X = V2' ~

X=- V2.
{
y = -2!12 ~ {
y =~ V2.
de-a doua cu ~ i apoi se aduna. Se ob~ine sistemul echivalent: Cel de-al doilea sistem nu are solutii reale.
(S') { a 1 x
2
+ b xy + c1y = d 1, -
1
2 2) Sli se rezolve sistemul de ecuatii:
(aa 1 + .[3a }x + (ab 1 + ~b 2)xy + (ac 1 + ~c 2 )y
2
2 2
= 0. (Sz) { 2x2 + 3xy + y2 = 0,

Notaro coeficien~ii ecua~iei a doua din , (S') cu a 3 , b3, c3 , atunci

xy + y 2 = 0.
Dacll. x = o, at~;~nci din prima ecuatie, rezulUi y = 0. Presupunom x =f. 0. Atunci tmpll.r-
S' { a 1x 2 + b xy + c1y 2 =
1 d 1, tim prima ecuatie cu .1:2 ~i abtinem ecua~ia de gradul al doilea
( ) a 3x 2 + b xy + c y =
3 3
2 0.
Deoarece d 1 =f. 0 sistemul (S') nu are solu~ia x = 0 ~i y = 0. Putem presupu'ne
( ~f + 3 (~) + 2 = 0, care are radlicinile: ~= -1; ~-= - 2.

i cii x =f. 0. Atunci, in ecua~ia a doua din (S') impar~im cu x2 i ob~inem ecua~ia Dacll. implirtim ecuatia a doua a sistemului cu i 2
ob~inem ecuatia
de gradul a.l do ilea in JL :
X }/_)
( X
2
+ JLX = 0, care are rlidlicinile : Y = 0 ;
X
JL =
W
-1 .

Radlicina .JL = -1 este comunll. ~i deci p erechea (a, -a) unde a e R , este solut ie a sis-
x
care, rezolva ta, ne dii in general douii vahll'i k1 i k2 p entru L, adica : temului (S2l. Deci sistemul are o infinitate de solutii.
X
3) Sil. se rezolve sistemul
-YX -_ 'l~"1 ., -Y-1
- z (Sal {
2x2 + 3xy + y 2
= 0,
xy + y 2 =
X
x2 - 0. .
Acum, rezolv area. sistemului (S) este echivalenta cu rezolvarea urmatoarelor
Dacii x = 0, atunci din prima ecuatie trebuie ca y = 0. Presupunem x =f. 0. lmplirtim
douii sistema formate dintr-o ecua~ie de gradul intii i . o ecua~ie de gradul
I, al doilea: cu x 2 ecuatia a doua ~i obtinem ecuatia tn JL :
. X

(Sl) {
y = k 1x,
a. 1x + b1x y + c111 2 = d 1
2
, (" ) { = k 2x ,
, lz '
y
a 1x 2 + b1 xy + c1 y 2 = d1 . .{r-(
~ ~) + 1 = 0, r.are nu are nici 0 solu\ie reala.

Clnd d 1 = 0 sau d 2 = 0, sistem~l (S) este de forma (S') i rezolvarea se con Rezultli eli sistemul (Sal are ca singurli solut ie perechea (0, Ol
tinuii ca pentru sistemul (S').
91
90

J ..
 3. Sisteme cu ecuatii simetrice 2) Sa se rezolve s istemu l de ecuatii
0 ecua(.ie in doua necunoscute se zice simetricd daca tnlocuind x cu y ~i (S) { x
2
+y 2
= 5
y cu x, ecua~ia nu se schimbii. xy = 2.

Excmple. 1) Ecuatia 2x2 3xy 2y 2 -

- + 10 = 0 es te simetricii. ln tr-adevar, tnlo-
Facind substitutiile x +y = s !?i xy = p obtinem sistemul :
cuind x cu y r;;i y cu x obtinem ecua ~i a 2ya - "dxy + 2x 2 - 10 = 0, care cste identicii
2 5 3 sa= - 1!
cu cea ini~i a l a . (S') = { s - P = care are solutiile: { s1 = ;
{ Fa= 2.
2) Ecuatia x - y + 5 = o nu este s imetricli. p = 2, Pt = 2
!
i Un sistem de ecuatii format din ecua~ii simetrice se numer;;te simetric. Deoarece Pentru s1 = 3 r;;i p 1 = 2 obtinem sistemul de ecuatii :
ecuatii!c unui sistem simetric nu se schimba daca !nlocuim p e x cu y r;;i y cu x, rezuWi
di. dac;l :r = a, y = b este o solupe a sistemului de ecuatii, atunci r;;i x = b, y = a cste
x +y -
- 3 ' care, rezolvat,
ne da solutiile : { x
1 = 2 ., { Xz = 1
{ xy=2, Yt = l Ya=2 . .
so h1 ~ie a ace lui a~ i sistem de ecuapi.
Pentru sa= -3 ~i p 2 = 2 obt inem sistemul de ecuatii:
Rezolvareu sistemelor de ecua~ii simetrice se face astfel: se introduc
necunoscutele auxiliare s ~i p date de relaWle :
x+y--3
-
{ xy = 2, ' care, rezolvat, ne da solutiile:
3 =-2, ,
1
{x {x 4 = -1,
Y3 = - 1 Y4 ==' -2.
x. + y = s ~i xy = p. Deci sistemul (S) are patru solut.i i.
,Pl'in introducerea acestor noi necunoscute s ~i p, in foarte multe cazlll'i.siste-
mul simetric se reduce la un sistem de ecua~i i format dintr-o ecua~ie de gradul
intii ~i o ecua~i.e de gradul al doilea in necunoscutele s ~i p. Pentru a face aceste
substitutii se va ~ine seama de identita~ile:
Furtctia de gradul al doilea
x2 +y = 2
(x + y) 2 - 2xy = s 2p, 2 -
1. Fie f{x) = a 1 x 2 + b1 x + c1 r;;i g(x) = a 2 x 2 + b2 x + c1 doua funcpi de gradul al doilea .
x +y =
3 3
(x + y) 3xy(x + y) = s
3
- 3sp, 3
- Sa se arate ca f .= g - a1 = a 2, b 1 = ba ~i c1 = c2.
x4 + y4 = (x2 + yz)z _ 2xzyz = (sz _ 2p)2 _ 2pz.
l 2. Sa se aduca Ia forrna canonica urm1Hoarele functii de gradul a! do ilea:
a) f(x) = x 2 - x + 11; b) f (x) = -2x2 - 7.x + 1 ;
E:remple. 1) Sa se rezolve sistemul
c) f(x) = 3x - 2x + 1;
2 d) f{ x) = 0,51x2 - 0,1x + 1;
(S) xy + x + y = 4, 1 1 1 2 2
{ xy - 2(x + y) =
2
23. e) f(x) = - x2 - - x + -14 ' f) f( x) = - -
3
x - - x + 1.
2 3 5

I
Sislemul (S) este simetric. F ucind substitupi!c x +y = s r;;i xy = p ob~inc m sis- 3. Sa se construiasca graficul urmatoarelor functii (folosind metoda prin puncte ~i efec-
lemu l : tulnd una sau doua translatii):
(S') { s + p = 4, a) f(x) = -2x2 + 1; b ) f (x) = x 2 - x + 11 ;
- 2sa + 5p = 23 . c) f(x) = - 3x2 + Sx + 3; d) f {x) = 3x2 - 2x + 1;
lnlocuind pe p = 4 - s tn ecua~i a a doua, obp nem ecuatia e) f(x) = x 2 +x - 2; f) f(x) = - x2 + 3x - 2.
' 4. Sa se stabileasca maximul sau minimul urmatoarelor functii:
2sa + 5s +3= 0, care are solupi!e: s 1 = - 1; sa= -~. a)<J(x) = x 2 - 2x + 10 ; b) f (x) = - x 2 + 2x - 12;
2
c) f(x) = x - 5; #d) f (x) = -12x2 + 31x- 1;
Atunci Pt = 4 - s 1 = 5 r;;i p 2 = 4 - Sz = ~
;!
. Deci, r czolvarea sistemului (S) se r educe e) f(x) = -xa - 2x + 1; f) f( x) = 0,5x 2
+ O,?x - 0,3 1.
Ia rezolvarea s istemelor: (5: Sa se stabileascll. intervalclc de monotonic pentru urmlitoarele fun ctii de gradul a!
doilea :
3
a) f(x) = x 2 - 2x - 1; p) f (x) = x 2 - 2x + 1;
X + .y = - t, 2
c) f(x) = o,5x 2 - ?x; -'-d) f (x) = -0,3x 2 + x - 0,5.
{
xy = 5 .
6. Sa se stabileasca semnul urmatoarel or functii:
a) f(x) = x 2 -2x- 3; b ) f (x) = 0,3x 2 - x + O, l ;
care nu au nici o so lutie reala. Rezu!ta dl sis lemul (S) nu are nir,i o solutie. ;) f(x) = 0,5x 2 - ?x; dj f (x) = -2x 2
+x + 1.

92 93
 7. Sli se facli tabelul de varia~ie !}i a poi sli s~ traseze gra ficul la urmlitoarele funcp i :
( 18. Sl1 se rezolve sistemele de inecua p i:
l aJ f( x ) = x2 - 4x + 3; b Uf (x). = -2x2 + 3x - 1;
c) f (x) = x 2 2x - 4; d) f( x) = x2 0, 5x;
- x2 - x <- G,
- -
:z;2 - 3x > - 2,
e) f (x) = x2 - x + 10; f) f(x ) = x 2 - 2x + 1. x 2 +x< 12; 2x 2 - 1
17
<- x;
8. Sli se arate eli orice func~ie de gradul al doilea nu est e n ici injectivli !}i nici surjectivli . 3

\1. Sli se determine func~ia dde gradul al doilea f(x) = ax 2

punctul C(O , - 10). ~.

bx c, a~tfel !nett graficul
acestei func~ii s li treaca prin punctele A (1, - 8), B (- 1, - 10) !}i sli taie axa y ' y In

10. Sa se det ermine fun~tia de gradul a l doilea f( x ) = ax 2 + b x + c astfel !nett graficul

+ +
c) I 2x- 1
X -

x8 -
6 ~
> x - 5,
0,
3X- ; ~ 0 ;
(x -
(x -
x 2
-
1) (x - 3)
2) (x -
3x +
3)
2 ~ 0;
:>- (x -
< (x + 2) (x + 3),
1) (x + 2),

-
acestei functii s li aibil vlrful tn punctul J- (1 , 2) ~i sli. taie axa y'y tn punclul B(O, - 3).
11. Fie fa milia de functii"de gradul a l doilea fm (it: ) = x
est e parametru real.
2 (m - 1)x + m - 2, u nde m

Sli se arate eli vtrfurile parabolelor asoeia te acestor functH se gli.sesc pe o par abola.
2 -
c) I x2
- 3x 2
x2 < 16;
-

-
6x
2x- 7
+5 < 0,
f) { I x2
x2 < 25.
- 4x +3I+x - 2 > 0,

19. Fie familia de functii de gradul al doilea

12. Sli se determine functia de gradul al doilea f (x) = ax 2 + bx + c, ~tiind eli. admite un
minim ega! cu 9 ~i graficul func~iei trece pr in punct ele A (-1 , 13) ~i B (2, 10). fm(x) = mx 2 + 2(m + t )x + m + 2, unde m e R" {0 l. ( 1)
Inecua(ii de gradul al doilea. S isteme de inecua(ii de gradul al doilea
a ) Sl1 se arate eli virfurile parabolelor asociate acestor functii se gli.sesc pe dreapta
18. Sl1 se r ezolve inecuatiile: y = x+ t.
b ) Fie A , B punctelc de intersecpe ale u nei parabolc oarecare cu x'x ~i F proiecpa
a) 2x 2
- 3x +1 > 0; b ) x2 - 3x +4~ 3x + 2; virlulu i Val parabolei pe x'x. Sil se arate ca oricare ar ri m, AB = 2 FV.
1 c) Sa se arate eli toate p a'rabolele definite prin (1) tree printr-un punct f1x .
c) 2x2 - :lx < -
2'
d) -x 2 - 3x +5< x2 - 1;
20. Daca f': A -+B es te o funcpe oarecare, vom numi imaginea ei mul timea nolati\ Im f
~i definitli as trel
e) x 2 +x+7 :!6; 0; f) - x 2 + 2x > x + -14 , Im f= {f(x) I x e A} = {y e B I 3x e A , y = f(x)}.

g) -
x +- .1....._, 2x - 1
; X - 1 Sa se determine Im f pentru urmlitoarele fun ctii :
h) --::----- > 2;
x+ 2 x - 2 x2
- 3x +2 a ) f : R -+ R, f( x ) = I x - 1 I, b ) f : R -+R , f(x) = x 2 + 1, c) f: R -+R, f(x) =

i) I x 2
- 3x + 2 I< Ix + 2 I; I
j ) x2 - 5x +
x2 - 4
41 ~ 1 ; x2 - 3x + 2
x2 +x +1
d) f : R -+ R, f(x ) = x 2 - 4x + 5 '
x2 - 2x +2
!1) f : R" {1} -+ R,f(x) =

=
x2 - Sx

+ 6, f) f : R -+ R ,f(x) = x 2
+ x + 1.
x2
k)
- 6x- 16
> 0; 1) - 1 < xz + 3x + 2 < 2. x2 - 2x + 1
-x 2
+ Sx -12 x 2
- 4x +3
14. Pentru ce valori r ea le a le lui m urmli.toa rea inecuatie es te verificatli pentru orice x e R
(m - 1)x2 - (m + 1)x + (m + 1) > 0. Sisteme de ecuatii. Ap.llcat ll practice
16. Sli se determine valorile lui m a~a !nett inecuatia
mx2 + (m - 1)x - (in - 2) > 0 21. Sll. se rezolve sis temelc de ecua tii:

sl1' nu aiM nici o solut ie. a) {x2- x y - y = 5, b) { x 2 + 3xy. - y 2 + 2x - 5y ~ -64,

16. Sli se det ermine valorile lui m' astfel tnct t ecuatia 2.x - 3y = 3; x-y=-7;
(m - 3)x 2 - 2(3m - 4)x + 7m - 6 = 0
c) { 2x - 3y = 1, d) { x2 - yz - 6y = -~.
sli aiM rlldlicini r eale. x 2 - xy + 5y 2 = 7; 2x +y = 3;

= x~ + + + + 2 x2 xy + 1 , x2 1 +

I
17. Fie fractia E xy

I
(m i )x m Sli se det ermine m astel lnclt fracpa E - -
x 2 +x+ m e)\ x - y = .~. f)
- - --"'"'-- =
X+ y
X - y,
sli aiM sens ~i sli fie pozitivli pentru orice x e R.
2x + 3y ""' 7; X+ 2y = ~.
94 ) 95
I
 33. tntr-un patrulater ABCD care are unghiurile din vtrfurile din A ~i C de 90, se dau
laturile AB = a, BC = b ~i aria egah1 cu k 2 Sli se calculeze celelalte douli laturi ale
22, Sli se r ezolve sistemele omogene :
patrula terului. Discutie.
a) {xa- 5yl = -1. b)
x2 -
{ 3x2
3xy
xy
+ y2 =

+ 3y 2 = 13 ;
- 1, 34. Doua brigazi trebuiau sli execute o lucrare. La ineeput prima brigada a lntrebuin~at
x2 + x y = 6; - pentru luerare o treime din timpul pe care 1-ar fi intrebuintat eealallli brigada pentru
executarea tntregii lucrari ; dupa aceea, a doua brigada a lucrat o treime din timpu l pe
2
c) { 2x2 - 3xy - 1 9y 2 = 25, d) { 2y2 3x =
- -19, care prima brigada 1-ar fi intrebuin~at pentru lntreaga lucrare. Dupa aceasta s-a con-
x 2 - 6y 2 = 250; xy = -6 ; statal ca.s-a executat ~ din intreaga luerare. Sa se afle in ctt limp ..y fi terminal
. 18
7x2 - 6xy + 12y 2 = 108,
2x 2 - 3xy + 2y 2 = 5,
lucrul fi ecare brigadli tn parte, dacl1 tmpreuna aceste brigazi pot si'i-1 execute In
f) 3
e) 5 7 { xz - xy - yz = -2. 3 - ore.
{ x2 - -
6
xy +-3 y 2
= 18; 5
35. Un dreptunghi este tnscris tntr-un cere cu raza de 50 m. Sa se determine laturile sale
28. Sll se rezolve sistemele de ecua~ii simetrice: r;;tiind ea diferenta lor este egala cu 20 m.

a) { x + xy + y = 11 , E) { xy +y +x = 11,
x-xy+y=l; xzy + yzx = 30;

xz + ya = 81,
d) { x3 + y3 = 1,
r ) { _!_ + _.:!:_ = 1; X+ y = 1;
X y

e) { 5x 2 - 6xy .+ 5y 2 = 29, xy + x + y = 7,

7x2 - Bxy + 7y 2 = 43; r) { xy - 3(x + y) = '-9.

24. Fie 0 un cere avlnd diametrul AB = 2a. Pe acest diametru considerlim un punct
variabil M. Construim douli cercuri 0 1 r;;i 0 2 avlnd segmentele [AM] ~i [BM] ca dia-
metre. Sa se determine punctul M astfel inctt aria cuprinsa lntre cele trei cercuri sli fie ..
maximA..
21). Fi t: ABU un triunghi dreplunghk in virl'ul A, avlnd caleleh.' ...1/:J =" :;;i AC::: b.
Se lnserie in aeest triunghi l,!_D dreplunghi MN PQ :wi nd v irl'uriic P ~;i Q pc ipotenuza
lriunghiului, M pe (A.B) r;;i N pe (AC). Sa se determine lalurile uccst.v i dreptunghi
aslfel lnclt aria sa sa fie maxima.
26. Un clillitor merge cu automobilul pe o ~osea rectilinie ABdin orar;;ul A pin a lntr-un puncl
C, de unde pleacli mai departe pe jos peste cimp tntr -un sat D. Se r;;t i.r ca viteza auto
mobilului este v1 km/h, iar pe jos cliHitor~Jl face v 2 kmfh. Cum trebui e ales punctul C
astfel ca tot drumul sli se fa eli In timpul minim?

27. Sa se gaseasca maximul ariei unui drep tunghi lnscris tntr-un cere dat.

28. Sl!. se gaseascA minimul perimetrului unui trapez isoscel circumscris unui cere dat.

29. Sa se calculeze catetele unui triunghi dreptunghic cunoscind ipotenuza a ~i tnlil~imea h.

Discutie.
80. Sli se calculeze Ia turile unui triungbi drrptunghic cunosclnd perimetrul 2p r;;i tnal~imea
h. Discutie.
31. tntr-un semiccre de raza R sa se tnscrie un trapez isoscel de perimetru dat 2p. Discutir.

32. Sa se circuffiscrie u nui cere de raza R un trapez iscscel de arie data 4R 2 Discntic.
'7 ::: Matematlca-algebrA, cl. a IX-a
96
 Intr-adevar: (ab)n = (ab) (ab) ... (ab) = (a a ... a) : (b b ... b) ==< anb"
n or l n ori n ori
(am folosit asociativitatea ~i comutativitatea produsului a doua numere
reale).
De asemenea: ( -
a )n = -a -a -a = -
a a ... a
-- = an
bn
b b b b bb ... b
ObservaJie: ln calcule, deseori,folosim egalita~ile de mai sus sub forma:

CAPITOLUL V
anbn = (ab)n ~j an
bn
= (~)n .
b
36
(~) = (6 ~)
5
= l~)
6 243
PUTERI Sl RADICAL! De exemplu: 65 = =
' 4 2 26 32

3. lnmultirea puterilor care au aGeea~i bazd

. 1 . PUTERI Dacii a este un numdr real ii m, n E Nil< at unci
am , an = am+n.
Pe parcursul ace.stui capitol vom nota cu N* mul~imea numP.relor natu-
rale nenule: N* = {1, 2, 3, ... }. lntr-adeviir am an = (a a ... a) (a a ... a) = a a ... a = aw 1 11
m orl n ori (m+n) orl
1.1. Puteri cu exponent natural nenul Deexemplu : 1} 2 3 24 =27 = 128; 2)(-2) (-2) 4 =(-2) 5 -32.
4. Ridicarea unei puteri la alta putere
Fie a un numiir real ~i n un numiir natural mai mare sau eg!J.l cu 2. Dacd a este un numdr real ~i m, n E N*, atunci
Se nume~te puterea n a numarului a produsul a n numere, fiecare numar (am)n = amn.
fiind ega! cu a. Acest numiir se noteaza cu an.

-------
m+m+ ...

----
Deci : +m
n ori
an= a a ... a. lntr-adeviir . (am)n = am am :.. am =a
n
n ori
nume~te baza puterii , iar n exponentul puterii . (Am folosit proprietatea 3.)

-f rr= ( ~~r = 2~6 ' .

In reprezentarea an , a se
Conc/enim sa punem a 1 a.
De exemplu: (2
3 2
} = 2
3

2
= 2~ = 64; [(
Exemple: 1) (-2) 3 = (-2) (-2) (-2) = - 8 ;
J
2) ( 2
)4 = 21 "21 "21 .2l = 161 = 5. lmpar&irea a doud puteri cu aceea~i bazd.
0,0625. Dacd a este un numar real n enul ~i m, n E N*, astfell.ncU m > n, atunci
1. Semnul puterii cu exponent natural
Puterea unui numiir real poziti!l cu exponent natural nenul este pozi-
ti!iii. Puterea unui numii.r real negati!i cu exponent natural par este poziti!iii, iar Intr-adeviir, folosind proprietatea 3, avem : am~n an = acm-n>+n =am, de
cu exponent natural impar este negatiwl. . . am
unde rezultii cii am- n = -
Intr-adeviir dacii d > 0, . atunci an fiind produsul a n numere pozitive an
este pozitiv. Dacii a<O, atunci din r~gu la semnelor rezultii cii a 2", care este 3~ ~
=
produsul unui numilr par de numere negative, este pozitiv, iar a2m+I, care este
De exemplu : -
as = 31q-s = 32 = 9 ; -
ft3
4&-3 = 42 = 16.

produsul unui numar impar de numere negative, este negativ.

De exemplu (-2) 0 are semnul (-) iar (-2) 12 are semnul (+}.
1. 2. Func~la putere
2. Puterea produsului ~i a dtului a doua numere reate
Fie a, b, cloud numere reale ~i n E N*. Atztnci Fie n E N*. Definim func~ia
/
(ab)n = anbn f :R -+ R, f(x) = X 11

( ~)"
b
=~
bn
(b "' 0). Aceasta funcyie se nurne~te functia putere de gradu.l n.

98 99
., ..

----------- --
r~

OhsPrvaJii: I) Functia pulere este o functie numericll.. Interpretarea. geometrica. Fie f : A -+ B o funcyie numerica unde multi-
. 2) Pe~tru '!- = 1 se obtine functia de gradul tntti f(x) = :r, iar pentrn mea A .este simetrica. Dacii f este o funcyie para, atunci y ' y este axa de si metrie
n 2 se ob~me functta de gradul a l. doilea f(x) = x2. pentru graficul functiei f. lntr-adevar dacii M (x0 , y 0 ) este un punct al grafi-
Teo rem a 1. 1o Daca. n este un numar par, atunci func~ia f(x) . xn cului functiei f, atunci din egalitatea y 0 = f( x 0 ) = f( -xo) r ezulta ca ~i punctul
l este strict descrescatoare pe intervalol ( - oo, 0] ~i strict M'( -x0 , y 0 ) este un punct al graficului . Dar M' este simetricul lui M fata
crescatoare pe intervalul [0, oo). de y'y. Daca f este o functie imparii atunci originea axelor 0 este centru de
2o Daca n este un numar impar atunci func~ia {(x) = xn este siroetrie al graficului functiei f.
strict crescatoare pe R. . Intr-adeviir, daca M(x 0 , y 0 ) este un punct al graficului, din egalitatea Yo =
Demonslrnp'e. Vom ariHa mai intli egalilatea = f( x 0 ) = - f( - x0 ) rezulta ca ~i punctul M' (- x 0 , - y0 ) apar~ine graficului.
an- bn = (a- b) (an-1 + an-zb -1- ... + abn-2 + bn-1). Dar M' este simeLricu l lui M fata de originea axelor.
InLt-adevar , (a - b) (an-I an-zb + ...+ a/J'I-2 +
bn-l) == an +
an-lb + +' ... Graficul fu.ncf iei putere f(;x) = .t" pentru n = 3, 4
... +
a2bn-2 +
abn-1- an-lb _ an-2b2 _ ... _ abn-t _ bn = an _ un.
};ii dcmonslrll.m acum afirmatia t din tcoremu. Presupunem can es lc pat, adiea n = 1. F unctia f(x) = x3 . Trasarea graficului J'unctiei f'(x) = ..c3 se faee pr in
- 2m. Fie xl> Xz E [0, ao) aslfel tncit xl < :l'z. .
,puncte". Mai exact, funr~iei f(x) = x 3 i se asociaza lll'matorul tabel de
Din egalilalea: x;m - x~m = (x 1 _ x 2) (x21m - 1 + x2m-2r + + .rrX22111-2 -1 .r22m-l) , valori:
1 2
('tlffi 0 ~ X I < X2, atunci Xl - Xa < 0 !}i xrm-1 + xrm- 2X2 + ... + X~m-l > 0 de lllldC
.

o bt'.mem x12111 - x2"m < 0, deci f(x1 ) < f( x 2). '

X I -00 -4 -3 -2 - 1 0 1 2 :3 4 +oo
Hezulta ra fun cp a f(x) = x m este stric t cresciHoare pc in tervalul [0, ao). P resupmH'm
2 f(x) = x3 ~----64 ~-27 :::._8 -=10- 1 827 64
H<'lltn ca :rt, X2 e(-ao, 0) as lfel indl :r1 < 2 Cum x 1 < x 2 ~ o, a lunci (-x 1 ) > '
., ( -xal ~ 0 ~i deci ( -xl)2m > (-x2)2m, adica x~m > x~m. Prin urmare f(:r 1) > f(:t2)
Reprezentam int1-un sisLem de a.xe xOy, punclele ale curo cootdonaLe
<tca cP nc arata ca f esle s trict descrescll.toare pe intervalul (- 00 , 0). ' sint valorile din tabel. PuncLele ob~i nute le unim prinlJ-o linie cunt.inuii. ln
2 l'resupunem acum ca n esle impa1, aditi'l n = 2m + l ~i fie x 1 < x 2 figura V .1 este schi~a.t g1afi ~ul funct~i f(:r) = x3 .
Dat:ll. 0 ~ :rl < x2, Ia Cel ca mai sus avem t~i'l x~m+l < :c~m+l. Dara x 1<x2"'o, Graficul acestei funcyii se nume~te parabola cubica.
at unci ( -x1 ) > (-x2 ) ~ 0 ~i deei ( -x 1 )2mrl > ( -x2)2m+\ ad ica -x~m+J > -.1.~m-11 Parabola cub tcfl al'e umatoarele propnetati:
~i P,eC'i .cim+J < ~m+l . ~ 1) trece pn n orig inea axelor, care este un ern ltu de> si IIH' t:rie (rlc>ua r!!('f'
Dac11. x l < 0 ;;i x2 ~ 0, alunci :trm+l <sir un numilt nP~a ti v,, iar x~m+l ~ o ~i dt>c~i in {(.t) = x 3 este fun c~ ie impara);
.<
ar~s L C'az avem x~m+l x~mn. fn co ncl uzic, din x 1 < x 2 se ob(ine xim+l < x~m-1-1,
adtdl f(x1) < ((x2), adica funcpa f(x) = x 2m+ 1 estc s trict crcscatoare p e R.

D e f in i ~ i e. 0 sobmulFme A a lui R se zice simetrica daca. pcntru orice

x E A avem ~i - x EA.
1) Mul~im i le R. R- {0}, [-1 , Jl sint s ime tl'ice.
2) ramura din dreapta a graficului se gaset.e
deasupra axei x' x, i~r ramura diry. stinga se gase~te
sub axa x'x.
Obsmatie. C:ra fi eul fun<'(il'i f(x) = y2tTHt(llt ~ I) x
') - X

(
Exemple.
are o romp ortare ase milnil.toare I'll g ra fi cul funcpei
2) Mul~imile [0. ao), [0, 1], ( -.1, 2] nn stnt simetricf'.
f (x) = x3.
D e f 1n i ~ i e. Fie A o mul~ime simetrica ~i f : A -+ B o fonc~ie nun:.erica
2. Functia f( x ) = x 4 Graficul acestei functii
Fu.nc~ia f se zice para daca pentru orice x E A a vern f(- x) =
= f(x). Functia f se zice impara daca pentru orice x E 11 se traseaza tot prin , puncte". Pimtru aceasta
avern f(- x) = - f(x). functie se asocia.za urmatorul tabel de valori: t F 1 ~. Y. l

Teo rem a 2. Daca n este on numar. par, func~ia potere f(x) = x 11 este
o func~ie para. Daca n este on numar impar, func~ia putere f(;} _
X
x4
I -00
___
-4 ;,_3 -2
2_5_6___
8_1.-16
-1 0 1 2 3 4
1 0 1 16 81 256
+oo

f(x) = xn este impara.

Demonstratie. Daca n =2m, atunci f(-x) = (-x)2m = _x2m = f(x) ~i Punctele ale caror coordonate sint valorile din tabel le reprezentam
deci func~ia f(x) = x 2m este para. Dacii n =2m+ 1, atunci f(-x) = tntr-un sistem rectangular de axe xOy. Punctele ob~inute le unim printr-o
= (-x) 2mtl = - x2m+l = - f(x) ~i deci func~ia f(x) = x 2m+I este impara. linie continua. tn figura V.2 este schiyat graficul functiei f (x ) = x4

. 100 101

I
 Graficu l 1\Cestei runctii a.re urmiHoarele
I 1

(/ prop1ietii~i: Presupunem n < 0. Atunci (ab) 11 = -(ab)-n

- -.

1 Se gase~te deasupra axei x'x 11i trece prin Cum -n > 0, . 1

at unCI-- = - - - -
1
=~1 1
. - = a" b". Deci egalitatea
originea axelor. (ab)-n a-n b-n a-n b- n .
x 0 X . 2 Axa y' y este axa de simetrie pentru graficul (ab) 11 = a11b11 are loc ~i pentru n < 0.
f( x ) = x 4 (deoa.rece f( x) ln acelai fel se verifica egalitatea 2.
func~iei = x 4 este o
fuhc~ie para). Sa verificam egalitatea
. am an= am+n (a :f 0). (1)
y
Observatie. Gra fi cu l fun cpei {(:~:) = x~m(rn > 1) are Deoarece pentru m > 0 i n > 0 egalitatea (1) este adeviirata, ramine de
Fig. V.'l 0 comportare asemanatoare cu graficul func~i ei f (:~:) = :~:4,
aratat pentru urmatoarele trei cazuri:
1.3. Puterea cu ex~onent intreg 1
Cazul m > 0 # n < 0. Atunci am a;; = am -a-n
- = am
a-n
,
:\m demonstrat cii pentru m > n
am : an = am-n (a :f 0). Dar cum -n > 0, am vazut ca ~ = am-(-n) = am+n i d!'Ci am . a11 = am+n.
I
. an
1 1 1
I
Yom ciiuta sii liirgim no~iunea de putere astfel incit formula am : an = Cazul m < < 0. Avem am an
0 i n = -a-m . -a-n = -a-m--- .
a-n
= am-n (a 0) sa aibii loc i pentru cazul cind m ~ n.
1) Exponentul 0. Dacii a :f 0, prin de fini~ie yom pune ao = 1. Cum -m > 0 i-n > 0, atunci a-m a-n= a-<m+n>.
1
Daca m = n, atunci am : an = 1 ~i am- !t = a0 = 1. Rezultii ca formula am : an= Deci am an = - - - = am+n.
a-(m+nl
= am- n are loc i pentru cazul m = n.
I Observafie. Expresia o nu are nici un sens.
Cazul dnd unul dintre m sau n este zero. Presupunem ca n = 0.
Atunci am an= am a0 =am 1 =am si am+n =a m+o =am.
2) Exponent negatiCJ. Dacii n E N* . i a ese un numiir real nenul, prin . '
Deci ~i in a.cest caz avem am an = am+n.
. . . 1
d-e f Inl~I e vom pune a-n = - . Din egalitatea 3o rezulta ~i egalitatea am : an = am-n (a :f 0).
. a'' Sa verificam ega.litatea
(am)n = amn (a # 0). (2)
De exemplu, 2-a = ~3 = ~ = 0 125 3-1 = _.!._ = 0,(3).
2 8 ' ' 3 Deoarece pentru m > 0 i n > 0 egalitatea (2) este adevarata, ramine de
am am aratat in urmatoarele cazuri:
Dacii m, n E N astfel inc!t m < n, atunci am - - -- = - - -
an am+(n-m)
Cazul m < 0 ~i n > 0. Avem (am )n = (-
1
a-m
-)n.= a_(-m)n 1
_,

Cum -m > 0; atunci (a-m)n = a-mn. Deoarece -mn < 0 atunci amn -
Rezulta ca formula am : an = am-n are loc i pentru cazul m < n. = - 1- i deci (am)n = amn.
a-mn
. 3) Ex.fonent ~ntreg. In urma definirii puterilor cu exponent 0 i. nega
I 1
t1v exptes1a an, a E R, n E Z este bine precizata exceptind cazul a = 0. Cazul m > O~i n < 0. Avem (am)n = - -
(am)- n
=- - = amn. Deci
a-mn
(am)n = amn.
Vom ariita ca proprietiiFle puterilor cu exponent natural se piistreaza i 1
pentru exponent intreg: Cazul m < 0 si

n < 0. Avem (am)n = - -
(am)- n
. Din primul ca.z ob~inem ca
1o (a . b)n = an . bn ; 3o am . an = am+n; 5o am : an am-n.
= 1
(amtn = .a-mn i cum mn >0, atunci- -
a-nm
= - 11- == ~mn. Deci (am)n = amn.

I
Cazul dnd unul dintre m sau n este zero. Daoa m = 0, atunci am = 1 i deci
Sii verificam 1 Pentru expnnent n > 0 am demonstrat egalitatea 1.
(am)n= 111 = 1. Dar cum amn = a0 = 1, rezulta (am)n = am n.
Daca n = 0, atunci (a b)0 = 1 ~i a 0 b0 = 1 1= 1. Deci
Daca n = 0, atunci (am)'1 = (am)o = 1 ~i amn = aQ = 1. Deci ~i in aoest caz
(a b)n = a'1 b", are lew ~ i pentru n = 0.
avem (a11l)'1 = a"~m .
102 103

J
1""7
I I
l:xe mple; I) a-o 3~ = 3-6+& = 3i = 9; ln acest ta bel se vede d!. penlru valor i din ce In ce mai mari ale Jul I x 1. f(x)
1 1 se .,apropie" de zero, iar pentru valori din ce in ce mai mici a le lui I x I, f(:r) ia valori din
2) (4 2 2
)- = 4-' =--
4'
.... - .
256. ce tn ce mai mari...(tn valoare ab solutll). Graficul functiei f(x) = x-1 cstP schitat in figura
\'.3. Acest grafic se nume~le liiperbolii. El este constituit din dou!l ramuri slrnctrice fat.il.
3l[(ffJr(-1)-2J3 (32)3 = 3 = = 729. de originea _axel or (deoarece fun cpa f(x) = x- 1 este o ful'!ctie imp;~rli),
Functia f: R- {0}-+ R, f(x) = x- 2
1.4. Func~l a putere de exponent negatlv

~~
Yo m studia functia
f : R- {0}-+ R, f( x) = x-n, n e N.
Vom distinge douli cazuri: 1) n = 2m; 2) n =2m+ 1.

1) f :R 1
- {0}-+ R, f(x) = _ _ , X' Q X
x2m
ln 2 s-a ariltat ca dacil. 0 < x1 < x ., atunci x2m
. 1
< x2m
2 '
1 1
de unde - - > - - 17i deci f este strict descrescatoare pe intervalut- (0, oo).
x~m x~m
1 Fig . V.3 Fig. V.4
Dacli x 1 < x2 < 0, alunci x2m > x2m fii deci - - <- 1 _ ,
1 2 x2m x2m
1 2
Pentru t rasarca graficu lui, acestci funcpi li a,sociem urmiHorul tabel 'de valori:
ceea ce ne a rata eli f es te strict cresciitoare p e inlervalul ( - oo, 0).
J 1 J I 1 1 I
II' Cum :r m = ( -.x) 2m, atunci f( x ) = f( -x) ~i deci f este o functie para .
2 X -oo - l 00 - 10 - 2 - 1 -- - -- - - - - 1 2 10 100 +oo
2 10 J 00 100 10 2
1.
2) f: R - {0}-+ R, f( x) = _l_, 1 1
xzm+l f (x) = x- 2 t. 100 ,1 0 000 10 000 100 4 1 _.!__.!..._I__
10 000 100 4 4 100 10 000
,, 1 1
Dacli 0 < x1 < x 2 , atunci 0 < x2m+I < x2m+I de unde - - - > ~-- ~i deci f es ln D in acest tabel se vede eli p entru va lor i a le lui x din ce in ce mai apropiate de 0 (pozitive
1 2 ' x2m+I x2m+ I sau negative) fun c~i a f ia valori din ce in ce mai mar i. Pentru va lori a le lui 1 x 1 din
1 2
strict descrescatoare pe interpalul (0, oo ). r,e In ce mai mari, fun c ~ia f ia valori din ce In ce mai mici .
f1raficul fun ctiei f (x) = x- 2 este schitat 1n figura V.4 .
Daca x1 < Xz < 0, atunci x~m+l < x~m+l < 0 ~i deci _ 1_ > - 1- , ceea ce a rata Acest grafic este constit uit din douil ramuri s imetri ce fa~ii de axa y'y (deoarece fu ncti11
x~m+I x2m+I f (.rl = x2 esle para) r.i tuate deasupra axei x'x.
2
ca f este strict descresciiloare !Ji pe intervalul (- 00, 0).
EXERCITII
Cum xzm+l = - (-'- x) 21n+\ atunci f(x) = - f( - x) ~i deci f este o funcJie imparii.
Observa1ie. De~i functia f este strict descresclitoare p e inte~valele (- oo, 0) ~i (0, oo)
ea nu es te strict descrescatoare pe mul~imea R - {0}. fntr-adevlir dacli x 1 = -1, x = 1
2

atunci X1 < Xz.

1
Dar f(x 1) = f(-1) = - -- - - 1 !?i f(x 2 ) = {(1) = 1 !?i deci d) (-5)1~~
- - - ., e)
(-5 )1~ 3
( - -10) 6 ( -
17
5J)6 (- -J1)6 f) [
-
2 5 '
6 - 4 (2)~]-2
-
3

( - 1)21n+l
f( xl) < f (x2). 2. ln raport cu valorile lui ,m" sil se determine semnul expresiilor:
Graficul funcJiei pulere f(x) = xn, p entru n = - 1 ~i n = -2. a) (1 - m)1 3 ; b ) (2 - 3m)1 26; c) (4 - 2m)l~z.
FuncJia f : R - {0}-+ R, f(x) = ,x-1,
Trasarea graficului se face prin ,puncte". Pentru aceasta asociem urmatorul tabel de
valori:
3. Sa se calcu leze: a) (x 5y3) 2: (x3y) 3, (x, y '# O); b ) [a3 + b3 + 3ab(a + b)]4 : (az
+ 2ab) 5 , (a + b '# 0); c) (ton - qn) : (5n - 2n).
+ b2 +.
i
4. Sil se arate ca : azn+l + b2n+l = (a+ b) (aan _ azn-lb + a2n-2b2 + .. . _ abzn-l +bzn).
X -oo -100 - 10 -2 - 1 - _!_ _ ...!_- ~ _i_ !.. _!_ 1 2 10 100 +oo aaz _ baa
2 10 100 100 10 2 - - - - (a =i' b).
a-b
f( x) = x- 1 - __!_ - ..!.-..!. - 1 - 2 - 10 - 100 100 10 2 1..!. _!_ _!_ 6. Sa se descompunilln prod us de doi factori
100 10 2 2 10 100
a)xzm + xm+n xm-n+ +
1(m > n); b) xm (xn-1) - xn(xm-l),
104.
105
i

1
 7. Car; dintre urml!.toarele numere este mal mare: Demonstra~ia riguroasa a faptului ca exista o radaoina pozitiva a ecua
tiei (2) depa~e~te programa clasei a IX-a. Ea necesita notiunea de conti-
a) ~~ sau 28 ; b) 27 3 sau 9 8 ; c), 1252 sau 25 3 ; d) ~aoo sau 3coo; e) - _.!_ sau ( -
32
8
.!)
8
nuitate ~i se va face la Analiza matematica In clasa a XI-a. Vom indica totu~i
mai jos pe un exemplu (exemplul 2) cum poate fi gasita o valoare aproxi-
f) (/sroo sau ( ~ roo ; g) s-ea sau s- 88 ; h) ( ~ rs sau s-ss? mativa a radacinii pozitive a unei astfel de ecuatii.
Sa demonstram acum unicitatea. lntr-adevar, sa presupunem prin
8. Sl!. se reprezinte grafic func~iile:
- absurrl, ca ecua~ia (2) ar avea mai multe radacini pozitive diferite. Fie atunci
a) f1 : R -toR, ft(.x) = 2x 3 ; b) fa : R-+ R,f8 (x) = x 3 - 1; x 1 ~i x 2 , x 1 # x 2 doua astfel de radacini, adica
c) fa: R-t- R,f3 (x) = (x- 1) 3 ; d) f,: R -to R,f 4 (x) = (x + 2) 4 ; \
e) f& : R -toR, fs(x) = I X 3 I; f) fa : R -toR, f 0 (x) = I (x - 1)3 1. X~= X~= a. (3)
9. Sl!. se arate eli func~ia putere f: R -toR, f(x) = x 2m nu este nici injectivl!., nici sur- Cum x 1 # x 2 , atunci unul dintre aceste numere este ma~ mic decit celalalt.
jectivl!.. Fie, de ex_emplu, xl < Xz. D_!).r funo1.ia putere fiind strict crescatoare pe
10. Sl!. se arate ell. func~ia putere f : R -toR, f(x) = x2m+1 este injectivl!.. [0, oo) (dupa cum am aratat in 2) rezulta ca x~ < x~, ceea ce contrazice
11. Sl!. se scrie, r.olosind exponentul negativ o
relatia (3). Aceasta oontra.dic~ie arata ca exista singura radacinii .Pozitiva
1 1 3 a ecua.tiei (2).
a) aab4 ; (a+ b)3(a2- b2)2 ; a&b&ca; (a, b, c :1: 0: I a I# I b I); _Cu alte cuvinte, teorema precedenta spune ca pentru orice numar real
b) 0,0002; 0,000003; 0,0015. pozitiCJ a > 0 ~i orice numar natural n ;;?; 2, exista un unic n-umar real poziti{.J
12. 811 se efectueze: a) (a- 2 + 1)(a4 - a- 2 1) (a :f= 0);+ cu proprietatea ca puterea a n-a a sa sa fie a.
2 2
b) (a-2 + 1)2- (a- - 1) , (a :1: 0), c) 2(a + b)-1 + b(a + b)-1, (a + b :f= 0). Atunci putem da urmatoarea defini~ie:
18. Sl!. se reprezinte grafic func~iile: De fin i ~ i e. Daea a > 0, n E N, n ~ 2, se nume~te radical de ordin n din
a) (1 : R- {0} -toR, f1(x) = x-3 + 1; b) fz : R- {0} -toR, {2 (x) = x- 2 - 1; a, numarul pozitiv a carut'putere a na este a.
1 - 1 ~i este unic.
c)f3 :R- {-1)-+R,f3 (x) = --; d)f, :R- {1}-t-R,f4 (x) = --- Conform- teoremei precedente exista un astfel de numiir
x +1 (x -1)2
N otatie: Vom nota radicalul de ordin n din a prin Ira. Pentru f i,
2. RAD ICAL!
de obicei, se omite 2 ~i se scrie, simplu, va.
A~adar, Ira este un numar care verifica rela~iile:
Ira> 0, (IJ"a)n =a (a > 0).
Fie n 2 un numar natural, iar a un numar real. Sa consideram ecua~ia
;;?;
Exemple: 1) V9 = 3; r125 = 5; Vt6 = 2; Va2 = 2; V81 = 3.
xn- a= 0. (1)
2) Sl!. ar1itil.m, acum, cum poale fi gasita o valoare aproximativa a numarului Vf.
In continuare ne punem problema existen~ei ~i a numarului radacinilor Deoarece 1 = i3 < 2 < 23 = 8, rezulta ca 1 < il/2 < 2 ~i deci 1, respectiv 2 slnt valorile
(solu~iilor) reale ale acestei ecua~ii. Amintim ca o rddacind reala a ecua~iei aproximative prin !ipsa, respectiv prin adaos, ale lui il/2. cu o eroare mai micll decit 1.
(1) este un numar real oc, as'tfel incit oc 11 - a = o: Ca sa gasim valorile aproximative cu o eroare mai mica decit 0,1 ale lui IY2, procedam
ht modul urmator. Scriem ~ir ul _de numere
1,0; 1, 1; 1,2; 1,3; 1,4; 1,5; 1,6; 1,7; 1, 8; 1,9; 2,0.
2.1 . R.adicalul urwi numlir pozltlv
Cautam in acest ~ir douli numere consecutive, astfel ipclt cubul primului dintre
ele sa fie mai mic decit 2, iar cubul celui de-al doilea sa fie mai mare decit 2.
1. Fie oa mai sus n ;;?; 2 un numar natural, a >0 un namar real poziti{.J ~i Pentru accasta sa ridicam Ia cub numarul din mijloc.
ecua~ia xn - a = 0. Atunoi avem Obtinem 1,5 3 = 3,375, care este mai mar~ d"e cit 2. Deoarece toate numerele de Ia
dreapta lui 1,5 prin ridicare la cub dau numere mai mari decit 2, perechea de numere cau-
Te ore m a. Ecua~ia tata va fi prinlre numerele
1,1; 1,2; 1,3; 1,4.
xn - a = 0 (n E N, n ;;?; 2; a E R, a > 0) . (2)
Ridicam Ia cub pe J,2 ~i obt.inem 1,728 care esle mai mic decll 2, ~i deci cubullui 1,1 va
are o ridicini realii. pozitivA. ~~ numai una. ti 11i mai mic. Calculam alunci cubul lui 1,3 ~i ob\-inem (1,3) 3 = 2,197 care cste mai

107
l 06
mare dec!t 2. Deci 1,2 < C/2 < 1,3. A~adar 1,2 respecliv 1,3, vor fi valorile aproxlmalive 2. Functia radical, Fie n ~ 2 un numar natural. In paragraful precedent
prin !ipsa, respectiv prin adaos ale lui e;2, cu o eroare mai mica decll 0, I, . definind no{i\.mea de radical de ordin n, fi~carui numar pozitiv (sau nul) a
Dacll vrem sll. gasim valorile aprox imalive cu o eroare mai mica decit 0,01 ale lua
e;2, procedam ca mai lnainte p entru !?irul de numere urmi\tor:
s-a asociat un numar bine determinat, pozitiv (sau nul) Jra.
1,21; 1,22; 1,23 ; 1,24; ... ; 1,29. Astfel am o?~inut o functie
Deoarece (1 ,25)3 = 1,95 3125 esle mai mic dectt 2, o sa lua m tn considerare numai
numerele:
f: [0, oo) -+ [0, oo), f( x) = !Yx.
1,26; 1,27; 1,28; 1,29. Aceasta functie se nume~te func{ie radical. lata olteva proprie~ati ale func~iei
radical:
Cum ( 1,26)3 = 2,003 76 este mai mare decit 2; a vern 1,25 < C/if < I ,26. A~adar . I ,25 1o F unctia rarlical este strict cresciitoare.
respecliv 1,26 vor fi valorile aproximalive prin !ipsa, respecliv prin adaos, al e lui C/2, Intr-ade~ar fie x 1 , x 2 E [0, oo), astfel incit x 1 < x2 Deoarece X1 =
<u o eroare mai micll declt 0,01.
Conlinulnd procedeul pulem gll.si valori aprox imative al~ lui C/2, cu o croar~ oricil
t
= ([Y x 1 )n ~i x 2 = (IY x 2 )n, avem (]1.1 x 1 < (JY x2 )n. Dar fun ctia putere
de mit'i'i dorim . fiind strict crescato.are pe [0, oo) (dupa cum am vazut in 1.2) rezulta ca
fY X1 < IY Xz adica f( x 1 ) < f(xz).
In general, ecuatia x 11 - a = o (a > 0) poate sa aihil. ~i alte radacini 2o Functia radical este bijectiPii.
(care evident trebuie sa fie negative). De exemplu, ecuatia X 2 - 4 = 0 are Deoarece func~ia radical este strict crescatoare (proprietatea 1) rezultii
radacinile x 1 = - 2 < 0 i. x 2 = 2 > 0. In acest sens avem in general: ca ea este injectiva. Intr-adevar, he x~, x2 E [0, oo), astfel inc1t X1 # Xz.
1o Daca n = 2k + 1, atunci ecua~i a x 2h+ 1 - a = 0 (a > 0) nu are ra- Atunci avem x 1 < x2 sau x 1 > x2 ~ Daca presupunem, de exemplu, ca X1 < x2,
dacini negative. rezultii f{.x 1 ) < f( x2 ) ~i deci f(x 1 ) # f(x 2 ). Analog.!.. daca x 1 > x 2 Deci f este
Aceasta afirmatie rezulta u~or observind ca oricare ar fi ex < 0 avem injectiva. Fie, acu m, Y.E[O,oo) atunci f(y")= J;Y !J 11 =!J DPc i PSI e surjecti' a. r
cx211'l.1 < 0 ~i deci cx 2k+ 1 # a (a > 0).
Observa( ii. J) D,eoarrec funt! ia radidli
2 Daca n = 2k atunci ecuatia x 2 h. - a = 0 (a > 0) are o, singura
radiicina nega~iva i anume -
2
Va. r;(0, oo)-+ (0, oo), f(x) =- Vx
21 2
Intr-adevar, avem (- :fa) 2k = (2k(li) h. = a ~i deci - 2 h(a este o . es te bijectiva (propric \a lca 2), aczu lla (vezi leorPma, 3.7, din cap. II ) ell ea csle inver-
radacinii a ecuatiei x 2 't -
a = 0. Un rationament analog celui folosit la de- .. sabilii .
Din relapi lc: iYX" = ~i rry;1 = y (x )> o, y ~ O) rcznllli ca invcrsa sa nu
monstrarea unicitatii in teorema precedenta, ne arata ca -
2
este unica. h.Va rs le alta dedt funt:Pa
.'t

radacina negativa. g: (0, oo)-+ [0, oo); g(x) = x 11

Prin defi ni~ie, avem !YO = 0 (n ~ 2, numar natural). (a nu se confunda func~ia g t:u func~ia putere, ele neavind acela~i domcniu de definipe).
Evident, !YO = 0 este unica radacina a ecuatiei xn = 0. fntr-adeviJ.r, (g 0 {)(x) = g({(x)) = g (vx) = (V'x)" = X, X E (0, oo).
ObservaJie. Avind in ved~re definipa radicalului, mai precis ell. radicalul unni numll.r ({ o g) (y) = f(g(y)) = f{y':) = Vyn = y, y e (0, oo).
pozitiv (sau nul) esle pozitiv (sau nul) es le folos ilor de remarcal urma.'toarea formula impor-
tantll.: 2) Din pel. 1) r ezu iU1 ca g este inversabilll. ~?i
conform teoremei din 3.7, ca p . II, esle deci

I
x,dacax>O; b ijeclivi'i.
V xz = 0, dacli x = 0; '
- x, daca x < o. 3. Graficul functie i radical f( x ) = fYx
pentru n = 2, 3.
Cu alte cuvinte, v ;cz = I X I.
1) Functia f: [0, oo) -+ [0, oo), f(x) =
2 - a, dacii a < 2 ;

l Vx. Din proprieta~ile 1o ~i 2o de m ai_ sus

= X'
Exemple: 1) !1(2. - a) 2 = 12 - a I= 0, dacil a = 2;
a - 2, dacil a > 2, rezulta, in particular, ca func~ia f este
strict crescatoare i bijectiva. Graficul aces-
2) !i(x 2
+ 1) = I x~ + 1 I = x~ + 1,
1
tei functii (construit prin ,puncte") esie
IfI

.
deoarec;e pen tJu orice J:, a vern .r +J> 0, reprezentat in figura V.5. Fig. V.S

106 109
 -
'I
y 2) Func~ia f: [0, oo) --t [0, oo), f(x) =
Din consideratiile anterioare rezulta:
= !Yx. De asemenea, aceasta func~ie este
I ./ strict crescatoare ~i bijectiva. Graficul sau
(construit prin ,puncte") este reprezentat
Daca a< 0, n = 2k + JIZ/- JIZ/-
1, atunci v a=- v -a.
Exemple: 1) Ecuatiile x' + 81 = 0 ~i x 1Q0 + 125 = 0 nu au rlldll.cini reale.

.:
.. ,_ :L_ in fig. V.6 .
Se observa din aceste figuri ca grat'icele
2) Ecuatiile x5 + 32 = o ~i x3 + 125 = o au cite o singurll. rll.dll.cina realll. negativll.

oW: celor doua func~ii radical considerate sint

~i anume :
V - 32 = -2, -respectiv jV -125 = -5.
X' / )( asemanatoare.
ln cele doua figuri am reprezentat p t'1n
linie intrerupta graficul func~iei inverse.
ObserCJalie. p'e ntru un numa1 natural imyar, n = 2k + 1, am definit.radicalul ~e
ordin n din orice numll.r real a ns.ra a pune condiFa ca a~ 0. Astfel se obtme o func~1e

/ Y' Cele doua grafice (al functiei f ~ al inversei

sale g) sint simetrice fata de prima bisec-
f: R-+ R, f(x) = ty~.
Aceasta functie este iMersabiUi, in versa sa fiind functia putere g. : R --t R, g(x) = xn.
I

F ig. V.6 toare (vezi 3.7, cap. II) .

2.3. Proprieta~i l e radicalilor

2.2. Radicalul (de ordir. impar) al unui numar negativ
I

I In cele ce urmeaza vom vedea ca radicalii au o serie de propriet!i~i ase-

Fie n ~ 2 un numiir natural, a < 0 un numar real negati(J ~i ecua1ia xn - manatoare puterilor.
I '
I
- a = 0. Atunci avem: Amintim, la. 1nceput, ca daca x ~i y sint numere reale, iar n un numar
natural nenul, atunci xnyn = (xy)n.
Teo rem a. Fiind data ecuatia: De asemenea, daca x, y ~0 sint numere reale, iar n este un numar natural
X
11
- a= 0 (n E N, n ~ 2; a E R, a < 0) (1) nenul atunci din xn = yn rezulta x = y (vezi, de exemplu, observatia din
' .
avem: 2.1 pet. 2). . .
ln cele ce urmeaza m, n, k vor fi numere naturale nenule, 1ar atunCI
r Daca. n = 2k (k ~ 1), ecuatia (1) nu are rMacini reale. cind ele indica ordinul unui radical, vor fi mai mari sau egale dectt 2.
2 Dac-a n = 2/c + 1 (k ~ 1), ecuatia (1) are o radacina reala 1. Oricare ar fi numerele reale a, b ~ 0, atunci !
negativa i nuinai una. JIZ/- In/- Jllri:
I
v ab = v a v b. (1)
Demonstra1ic. Afirmatia 1 rezulta u~or observinrl ca, OI'icare ar fi ex ER Intr-adevar, fie X= IYab ~i y =Ira !Yb. Atunci X ~ 0, y ~ 0 ~i xn =
avem cx2k = (a 2) 11 > 0 ~i deci x2k=l=a. (a < 0), adicii cx2k- a=/=0.
Sa demonstram acum 2. Fie pentru aceasta y = -x. Cum y2H I = ( -x) 2 ~~ I = = (!Y(ib)n = ab, yn = (Jra IY'bt = (l:Var ( !Ji~t = ab. Deci xn = yn, de

ill
= - x 2k+l, ecuatia devine -y2k+l- a = 0, sau inca y 2k+l- (-a)= 0. unde x = y, ceea ce trebuia demonstrat. I
Cum a < 0 rezulta -a > 0 ~i dupa teorema din 2.1, rezulta ca ecuatia Cerinta a ~ 0 ~i b ~ 0 este esen~iala numai pentru n par. I

tiaca n este impar, formula (1) este valabila pentru orice numere reale
in y are o radacina reala pozitiva unica. Aceasta este tocmai 1Y -a (-a > 0).
a ~i b (inclusiv negative).
Dar, atunci este clar ca ecuatia in x are o radacina negativa unica ~i anume
X = - 1Y -a (-a > 0). Exemple: V25 49-== V25 l/'49 = 5 7 = 35;
A vind in vedere afirmatia 2 a teoremei precedente putem da urmatoarea 1Y=-125. s = iY - 125 vs = - 5 2 = -1o.
definitie:
Re~arcam ca formula (1) ramine adevara.ta pentru orice numar finit de
D e f .in it i e. Daca. a < 0, n EN i n ~ 3 este un nu'mar impar, se numete numere a 1 , a 2 , ... , ah. ~ 0 (k ~ 2), adica I

radical de ordin n din a, numarul negativ a carui putere a JIZ/

V a 1a 2 .. . ah =
IIZ/- JIZ/-
v a1 v a2 ...
JII/-
v a~~. (2)
lji n-a este a.
2. Oricare ar fi numer.ele reale a ~ 0, b > 0, atunci
Un a.stfel de numar exista ~i este unic. Il notam prin Ira. A~adar !Ya(a < 0,
n _. 3, impar) este un numar care verifica rel.a~ii le: Ira< 0, (!Jia)n = a. v:=~~ (3)

110 111
 ~---------------------------.~-----------------------------------~

Intr-a.devar, fie x = ~ fi., y = iY4 .

Vb n
Atunci x ;;:, 0, y ;;:, 0 ~i xn = Intr-adevar' fie X = ~a ~j y = v
At unci X ;.: 0 ~i y ;;:. 0. Du pa
"'Va.
proprieta}ile . 4 ~i 5 avem yn = (rnn~at= nmva" = '{Ia. Cum. x" = a, o/
= ( y{_)n
~ b = f i yn =
(Va
V'; )n =
(Va)n
(~)n = : . Deci xn = yn, de unde x = y, - dupa defini\ia.,..radicalului de ordin n rezu.lta ca y= i/o/.
Deci y = x, ceea ce trebuia demonstrat.
ceea ce trebuia demonstra.t.
Cerin~a a ~ 0 i b > 0 este esen~iala numa.i pentru n numar par. Exemple:
]3/-=
v 2=t/12v- 13 / -
2; v 7 V = 15v', ~7.
Daca n este impar formula (3) este valabiHi pentru orice numar real a
i orice numar real b =f: 0.

Exemple: ~=~=~; \!,=-\(;=-::= 4

3
2.4. Opera~ii cu radlcali

3. Oricare ar fi numarul real a ~ 0, atunci

1. Scoaterea unu .; factor de sub semnul radical ~i introducerea unu~ factor
~=am. (4) sub semnul radical.
I Uneori numarul de sub semnul radical se descompune in factori, pentru
Intr-adevar~
care radicalul este u~or de calculat. 1n aceste cazuri,expresia radicalului devine
trTm = Jr(an)m = tyan ~ ... tyan =a a ... a= am. mai simpla (se simplifica),daca scoatem ace~ti factori de sub semnul radical.
---------~-----
m ori ~
m or1 In efectuarea unPi astfel de operatii, ne bazam pe proprietaple 1 ~i 3 ale
Exemple: Vf;6 =~ == 42 16; V21z' = ~ ==2a 8.
radicalilor.
De exemplu: i/'12 = i/4 . 3 = 114 vi= 2 113;
rt 4. Oricare ar fi numarul real a ~ 0, atunci
I V 125o = V 625 2 = V ~= V 5 V2 = 5 V 2:
4

(5)
V 2a = 12
I a I V 2.
3

lntr-adevar
Uneori este folositor sa introducem factori sub semnul radical. Pentru
efectuarea unei astfel de operatii ne bazam pe aceleo.~i propriet a~i men\io-
m ori m ori nate mai sus.
!
I
D_a ca n este impar, formula (4) este valabila i pentru a < 0. De exemplu: lY'lsi/2 = !Yvw-2= IYJ/2 2 = tYi/2
8 9
=V2i =t/23' =~v2.
Exemple: (V3) 3 = 33 = V27; (f/T6) 3 = V2i2 = 22 = 4; 2. lnmulfirea radicalilor. Proprietatea 1 a radicalilor ne da legea de
(V-2) 5 = r.{ - 2) 5 = ~ -32.
inmult~re a radicalilor de acela~i ordin:

JY a l 1/"a;; ... JY ah = JY a 1 Clz ... ak. (1)

5. Oricare ar fi numarul real a ~ 0, atunci :
tram=n~. (6) Ca sa inmultim radicali de ordine diferite, este necesar sa-1 aducem la
acela~i ordin ~i, apoi, sa-i inmultim dupa formula (1). Fie, de exemplu, !Yli I
lntr-adevar, fie. x = n~ i y = fYam: Atunci x ~ 0, y ~ 0 i xn = ~i o/b. Folosind proprietatea 5 a radicalilor avein:
I =(nit~ amity = n:Y a(nlt)m = am i yn = (!Yam)n = am. Deci xn == yn, de
IYlL = nnvam; y'b =.nrw.
unde x = y, ce!'!a ce trebuia demonstrat.
I
Exemple: 1Y5 = 1V'5a; 2Valo = ~-
De _exemplu: V3 n = V'3i V9z = ?/33. ga = V3. 34 .;""' w = 3v:-3 .
6. Oricare a.r fi numarul real a ~ 0, atunci
Observam ca se poate Jua ca ordin comun al radicalilor !/'"a ~i o/6 1

Ill ~=nva. tocmai eel mai mic muJtipJu COffi UO aJ numere]OI' n ~j m.

:I 113
112 I
8 - Mat ematlca - IUgebtil . <!I. a I X-Ii

I
.
1 ~
I

Dll exernplu:
De excmplu, putem lua ca ord.in comun pent.ru radiC'alii' V2 ~i V32 pe 12, care
+ V3) + V2J
I

C$ le c:el inai: mic mul tiplu coinun. a ) numere lot 4 ~i 6. Atunci a vern: 4 4 [(I _ 4 (I + V3 + 1/2)
1 +V3-V2- .[(t + V3)-V2J[(t +V-3)+V-il (1 +V3)2 - (V2) 2
IY2 . Va2 = 12(23 . 1v21~ = 1Yz13 = 2 1V2.
4 (I+ V3 + V2) _ 4 (I + V3 + t/2) = 2 (.t + V3 + 1/2) =
(4 + 2 v 3) - 2 - v3
3. lmpartirea radicalilor. P ro prietatea 2 a radicalilor ne dii legea de - 2 + 2 V3 I + .
imp ar~ire a radicalilor de acela~i ordin:
2 (I + V3 + V2) ( 1 - V3) - 2 (1 - V3 + V3 - 3 + V2 - V6) -
Va = v~
rrI b
(2) (I + v 3) (I - V3) 1 - 3
= 2- V2 +V6.
Ca sa fmpar~im radicali de ordine diferite, ii aducem mai intii Ja -acela~i ordin
:11 apo1 ii impar~im dupii formula (2). 4o Numitorul este de forma lla JYb sau JYli2 JYab + JYb2.
Avem:
li

I De exemplu:
n
V'2 =
1:/42
\Y 23
=
6v24 \Y--
_ = 2. (lYa + JY'b) (IYa~- tY ab + JYb 2 ) =a + b ~i
I 23
I ([Ya -}Yb ) (tyli2 + !Yab + !Yb2) =a- b
4. Rafioll.al?zarea numitorilor. In~elegem prin ra~ionalizarea numitorilor,
upera~ia de elimin.are (prin transformari) a radicalilor de la numitorul unei acestea fiind perechi de expresii conjugate.
frac~ii. Vom clarifica aceasta prin citeva cazuri speciale, pe care le vom pre-
V3 V3 (V52 + V5-'3 + V33}
__3_3- - -
I
zenta mai jos.
Sa precizam mai int1i notiunea de expresie conjugata. AsYel, o expresie
f:'Jl'rnplu: V5- ~,. 3 - +
W5- V3) <W V5 . 3 + V32)
care con~ine radicali se .nume~te conjugata unei alte expresii care con~ine V3.52+ ~ + V3~ = ~- + V45+ V7s.
radicali, dacii produsul acestor expresii se poate scrie fiira radicali . Atunci = s-=-~ 2
cele douii expresii se numesc conjugate.
Cazul 4o se poate da mai general, astfel:
In cazurile urmatoare, ra~ionalizarea numitorului se realizeaza prin
amplificarea fractiei cu conjugata numitorului . De aceea vo.m pune in evi- S" Numitorul este de forma iYa- [rb sau ~ + lYa 1
-
2
b +
I denta, pentru fiecare ca.z in parte, conjugatele numitorului. ... + [rbn-1.
I
1o Numitorul este un radical. In acest caz radicalul de Ia numitor se A vern ([ra - [r 6) ([ran-! + [r~n- 2b + ... + [rbn-l) =a- b
Iii elimina printr-o amplificare. acestea fiind deci expresii conjugate.
6 Nu~itorul este de forma Va
ill,
De exemplu: 2
= -
2/3 2 1/3
- = - - - ; -5 = -5 V2---:az
--- =--
5 V 1s [rb sau [r an-1 - + ~ + ...
V:! (i/3)2 3 . Vi2 ~ 6 ... _ J;Yabn-2+ Jrbn-I,' unde n = 2k+1, este impar. Avem :
:I 2 NumitoruL este de forma: Va Vb (a, b > 0). (lYa + tyb) (!Y an-1 -JY an-2b + ... _ Vab"-2 + tybn-i ) =a+ b,(n = 2k + 1)
Observam cii ( Va + Vb) ( v:a-
Vb) = a - b. Expresiile Va :+ V'b acestea fiind deci conjugate.
~i Va- Vb sint co~jugate. Pentru a rationaliza numitorul ~plificiim
fractia cu conjugata numitorului.
2.5. Ecua~ii ira~ionale
01' exemptu:
1. Se numesc ecuatii irafionale, ecuatiile cate co n~in neounoscuta ~; ub
a- 2 V6 + 2 =
----'----'~ 5 - 2 V6. sernnul radical. A~a, de exemplu, ecua~iile
3-2
3o Numitorul este de forma Va Vb Vc
(a, b, c > 0). In acest VX-2 = 5 + Vx; V x = i - 2~;
caz, radica.lii de Ia. m.unitor se eli min a succesiv, reducind problema Ia cazul
precedent.
!Y4--x = tYX+io + .5.x;; ~.a.
llS
'114

I .
 Amintim ca radicalii de ordin par stnt definiti numai pentru numere nenega Printr-o noua- ridicare Ia plitrat se obtinc :
tive, acetia fiind de asemenea numere nenegative. S3. consideram, de exem- + 15x -
plu, ecuatiile irationale :
(x - 5) (10 - x) = 4 sau -x2 50 = 4 sau X
2
- 15x + 54 = 0.
Aceasta ccuatic are rlidacinile: x1 = 6, x 2 = 9, deci cupr inse intre 5 ~i 10. Ver i-
1 1o Vx
3 +
V2- x = 3. Cum radicalii de ordinul doi sint definiti fi carea arat a ca attt 6 ctt ~i 9 sint radacini ale ecuatiei date.
numai pentru numere nenegative, rezulta ca solutiile ecuatiei trebuie sa Exemplul 3. Sa se rezolve ecuatia:
verifice sistemul de inecuatii :
X- 3 ~ 0; .2- X ~ 0. (1) Vx+7 + vx=--t = 4. (4)
Din conditiile de existenta a radicalilor rezulta x ~ 1. . . .
De aici rezulta: x ~ 3 i x ~ 2 i deci sistemul (1) evident nu are 8olu sli rezolvam aceastii ecuatie prin tnmultirea ambilor membr1 cu expres1a conJuga Ul.
tii. Aadar, ecuatia data .nu are solutii reale. a membrului sUng, adica cu Vx+7- v;-=--i.
Astfcl obtipem:
Vx + V3- x = -5.
2o Cum Vx i V3- x sint nenegative, avem (V x + 7 + V x - 1) (V'X+-7- vx=-1) = ~ (V'X+2- VX-1), de unde
' Vx + 1/3- x ~ 0 pentru x real. Insa -5 < 0 i deci ecuatia u'u . are
(x+ 7) - (x - l ) ,;, 4 (V x + 7 ., ~ ).
solutii reale.
Obser!Jalie. Cele doua exemple precedente ne arati!. eli este necesar ca tnainte de a De aici, avem V x + 7 - v7=1 = 2. (5)
trece Ia gasirea, prin diferite metode, a solu~iilor unei ecuapi ira~ionale, sa ne asiguram Adunind membru cu membru ecua~iile (4) ~j (5) se obtine 2 tl X + 7 = 6, de unde
daca astfel de solutii pot sa existe.
x +7= 9, adica x = 2. Prin verificare, se obtine eli 2 este o radacina a ecua~iei da te.
2. Metode .de rezol11are a ecuatiilor irationale. Calea ohinuita de rezol11are Obser!Jatie. Prin mctodele de rezolvare a ecuat iilor irat ionale, indicate In exemplele
a ecuatiilor irationale consta in eliminarea radicalilor, prin diferite transfor- de mai sus, ~u se pot pierde radacini ale ecuatiei iraponale date. Dimpotriva, ecua t ia
mari, reductndu-le astfella ecuatii deja studiate (de e.xemplu, de gradul intii (fiira radicali) Ia care se ajunge prin transforrriari ale ecuatiei iratio~~ le date, poale ~v.e a
sau al doilea). Mai jos prezentam citeva exemple de ecuatii irationale a caror ~i alte radacini. Dll aceea remarcam din nou ~e~esitatea d~ ~ . ver.JfJca daca r~dacJ~Ile
ecuatiei ob tinute (prin transformari) sint radi1c1m ale ectfat JeJ .~ratJ~na l.e date . (m fmma
rezolvare se poate efectua prin ridicarea la putere sau inmultire cu expresii ini~iala) accasta elapa facind parte din lnsa~i rczolvarea ecua~ulor 1ra~wnale.
conjugate.
Exemplul 1. Sa se rezolve ecuatia:
2.6. Puterl cu e?{ponent ra~lonal
x = V2 -x. (2)
Pentru ca radicalul sa existe trebuie ca 2 - x ~ 0, de unde x .:;; 2. Drci soluti ile In iwest paragraf vom prezenta o extintlere a no~iunii de putere,. care
ecuatiei trebuie sa verifice aceasta inegalitate. Ridic~m acum ambii membri ai ecuatiei cuprinde in particular, a'ttt notiun~a de putere cu exp~nent intreg, cit ~1 cea
Ia patJat ~i ob~inem: x 2 = 2- x sau x 2 + x - 2 = 0, de unde xi= -2 ~i x 2 = 1. de radical.
Cu toate ca XI .:;; 2 ~i Xz .:;; 2, nu putem trage inca concluzia ca acestea sint radacini
ale ecuatiei (2). 1. Puteri cu exponent rational poziti11
Aceasta pentru ca Ia acela~i rezultat am fi ajuns '(prin ridicare Ia patrat, membru
D e f i n i t i e. Fie a ~ 0 un numiir real nenegativ ~i m un numar rational
cu membru) chiar dacli am fi considerat ecuatia irationala x = - V2 - x , care evident n
es.te diferita de ecuatia data (2). Deci printre radacinile ecuatiei obtinutc prin r idicare Ia pozitiv, a.tunci definim
patrat (membru cu membru) a ecuatiei (2) se gasesc ~i radacinile ecua~iei x = - V2- x,
care pot s~ nu fie radacini ale ecuatiei (2). De aceea, trebuie sa verificam daca, tntr-ade-
var, xi = - 2 ~i x 2 = 1 stnt radacini ale ecuatiei irationale date. Pentru x = -2, mem- f1)
brul sUng al ecuatiei (2) are valoarea -2, iar eel drept V4 = 2. Cum -2 =1= 2, rezulta
ca - 2 nu este radacina a ecuatiei (2). Pentru x = 1, ambii membri ai ecuatiei (2) iau ( c.it~m a Ia puterea :) .
valoarea 1. Deci 1 este radiicinii a ecua~iei irationale date.
Observam ca tn aceasta definitie intervin numerele naturale m i n care
Exf!mplul 2. Sa se rezolve ecuatia:
definesc numarul ra~ional dat.
Vx- 5 + V10-x = 3. (3) Cum numarul rational m > 0 este egal, de exemplu, cu qumiirul ratio-
Din condipile de existenta a radicalilor rezulta eli solutiile e{:uatiei verifidi inegali n .
tatea 5 .:;; x .:;; 10. Prin ridicare Ia patrat se obtine: nal km pentru k numar natural nenu1, se puna in mod firesc problema de a
1
kn
x - 5 + 2 V(x- 5) (10- x) +
10- x = 9, sau

arata ca aceastii definiyie este coreota, adica nu depinde de alegerea repre-

2 V(x- 5) (10- x) = 4, sau V( x - 5) (10- x) = 2
zentanyilor.
116
117
 nt n,'
.
Cu alte cuvmte, b ;-- nt m' n
tre uie aratat ca daca - =-' atunci a = a
n' Lasam ca exerci~iu, verificarea celorlalte proprieta~i.
n n'
Obser!iaJie. Proprietalca J~ este adGvara ta ~i penlru un numar fln it de fae tcri, adica:
lntr-adevar, avem m = m: daca ~i numai dacii mn' = m'n.
n n
Atunci folosind proprietatea 5 a radicalilor, avem
m' m
a7i' = nv -am'= nmv-
. a-
mm =
m'n/- -
v am'm = v am= an.
Jlf/-
..!.
5
_4_
5
_1_
5
+ _i
5
Exemple: 5 :5 =5 =5 1 = 5;
Ob~inem astfel notiunea de putere cu exponent rational pozitiv.
6 5 6 5 71
Dl! exemplu: 7 6 ,-+6 42
a . a = a = a (a :> 0).
5 2
4 Pentru a =F 0, am convenit sa punem a = 1. Expresiei 0 nu i se da 0
9 = V95 = t-'4:9 = 9V9 = 9V3; 8
3
= vsz = rF = 4. nici un sens.
Din no~iunea de putere cu exponent rational pozitiv, particularizata la
2. Puteri cu exponent rational negatiCJ. Aa cum am definit putere~ cu
numerele naturale n, respectiv la numerele rationale pozitive ~- , se obtine exponent intr-eg negativ (vezi 1.3), definim i puterea cu exponent rawmal
n
notiunea de putere cu exponent natural, respectiv: notiunea de radical, pentru negatiCJ.
numerele pozitive. Fie a > 0, un numiir real pozitiv ~i ~ un numar ra~ional pozitiv. Atunci
n
Obser11a{ie. Cerinta a~ o,din definitie, es te esentiala deoarece, in caz contrar,
1
prin defini tie,
4 m
formula (1) ar putea sa nu a iM sens. De exemplu, ( -2) dupa formula ( 1) ar trebui sa n 1
fie radical de ordinu l 4 din -2, care nu are sens. a
m
n
Proprietati ale puterilor cu exponent rational pozitiCJ a

In cele ce urmeaza presupunem ca m ~i .!!. sint numere ra~ionale pozi- De exemplu:

n q 2 5
- 6
tive. Atunci :
8
-3 1
= -2- =
1
-ff-8' = 4.'
1.
27 =
1
i_ =
1
\Y27" = v 1 -
3 16 =
L
v'"'i =
1
91/3
3 6
8 27

m m m Acum tim ce 1nseamna puterea cu exponent ra~ional oaracare a oricarui

numar real pozitiv. Puterile cu exponent rational oarecare a u umiitoarele
m m proprieta~i de baza:

3o(.!:)n =(a ~ o, b > 0);

b ~
_ m E.
1) an a q = an
!..r: + _E_
q (a > 0) i
bn
m

= 11
>
(a~):= a'; :(a~ 0);
2) (ab) n an b (a, b 0);
4o m m

(!:) _!:_~ (a, b > 0) j

m
n ~-E.- n =
5o Daca~ -m > -p , a t unc1. -a - = a n q (a > 0). 3) b ~
n q E. bn
aq

Aceste prowietii~i se demonstreazii u~or folosind proprieta~ile radica-

lilor. Sa demonstram prima proprietate. Avem m
~-E.
mq + np ~+E. 5) - an
= a
n
q (a > 0).
lY a"' V av = nVamq ny anv = "V amq+np = a-,-,CJ- = a" q J!_
a q
118
i19
 Am demonstrat in paragraful precedent a.oeste proprieta~i pentru oazul 3o Daca unul sau ambii exponen~i sint zero ptopriet at ea este evident a
exponentnor ra~ionali pozitivi. Ele se pot demonstra ~i pentru expone.n~i (avem in vedere ca a0 = 1).
ra~ionali oarec;1re.
Lasam ca exerci~iu demonstra.rea celorlalt e pro prieta~i.
Sa demonstram, de exemplu, proprjetatea 1). Fie pentru aceast a ~ Observafie. Daca in cazul puter ilor cu exponent rationa l p ozitiv a m p utut vorbi des-
n
~i p_ pre .proprielatea 5, doar pen tru m > p_, tn acest paragraf (dupa ce am definit puteril e
q numere rat-ionale.
Cazul in care ambele numere sint pozitive a fost dat n q
in paragraful precedent. Ramtn atunci de considerat urmatoarele cazuri : cu ex_ponent ration al nega ti v) ea se poate demonstra ~i pen tru m ~ !!__ (ctnd a> 0).
n q
1o ambii exponen~i sint negativi;
De exemplu;
2 unul dintre exponen~i este n~gativ, iar celalalt pozitiv;
3 /
3 eel pu~in unul dintre exponen~i este zero. ~. -- ::!., _!':.
5
-~- =
11
Sa le analizam pe rind : 16
4
1o Daca m , p_ < 0, atunci m - !!_ > 0. Dupa defini~ie ~i aplicind J6
5
n q n q
proprietatea analoaga a puterilor cu exponent ra~ional pozitiv, avem: . m
3. FuncJia p utere cu exponent rational. F iind dat un num!lr ra~ional n nenul,
m
an p utem defini o fun c~i e
n
m
f : (0 , oo) -+ {0, oc), f (x) = x ,
numita f unc(ie putere cu exp onen t rational.
2 In cazul al doilea fie, de exeiiiP.lu , m > 0 ~i p_
q < 0(adioa - !!_ >0). Deoarece f (x) = (v x )m, rezulUi ca functia putere cu exponen t rational are pro-
n q .
prietati asemanatoa re cu a le fun c~iei puter e. As t fel:
Sa presupunem mai intii cii ~ >- p_ . Atunci, dupa defini~i e ~i proprie-
n q a ) Daca m esle pozi t iv, a tunci fun ctia f este strict crescaloare.
tatea 5o a puterilor cu exponent pozitiv, avem : n
b) Daca m es te negali v, a tunci fun ct ia f_ esle stdct descresciHoare . .
-m -mn
Ill
E. - ~- (- ~) m
~ +~
P
n
II
a
q I a"
-- a" q
.
n q c) Funcpa f este invcrsab il a, inversa sa fii nd
--,
a - a - -
p
= - ~
a m
n
a 'I g : (0, oo} -+ (0 , oo }, g(x) = x .
"
Daca m < - !!__ atunci Sa demons tra m a). F ie x 1 , x 2 e {0, oo} cu x 1 < x 2 Folosind proprielatca analoagii
n q
de m onoton ie a functi il or ra dical ~i p utere deducem ca ~ < ~' de undc (~)m <
1 1 < (V x;yn, adica f(xt l < { (x2l
--= - .- -- Ana log se demons trcaza b).

( :): =
m
-E
fl n
_E.._
q
a a a Sa araU!.m i n sfir~it prop riela lea c) . Daca (0, ex.), at unci g(f(x)) =
X E X x,
Dar - p_ > m = - (- ~) ~i dupa situa~ia precedenta, avem: . ( ;):)':
q n n
iar diH:a y e (0, co}, atunci / (g(y)} = y = Y
1 1 ~+ E.. Deci g o f ~i fog sint egalc cu funct ia identica a l ui
- -- - - - - - - - = a n q
(0, oo,} . N?adar, f este inversabila, g fiind inversa
m
n
_1'_
q
-~-E..
n q
- ( nm+ -.-fJ)
~
fJ
sa.
a a Mai m ult, fii nd inversabila, functia putere cu
a a
m p n
exp onent rational --es te bijectivii (vezi 3.7 din ..
ca p . II ). tn f ig~ra V.7 am rep rezcntat gra fic.ul func
In sfir~i t, da.ca !!!: =
n
- P
q
adica ~
n
+!!..q = 0, at unci. an aq a
= -- = t
_E._
q
a t iei f : {0, oo}-+ {0, co}, (("X) = x- -:i (constr uit prin
!!:+_E_ ,puncte"). Cu linie intr erupta am reprezentat graficul
1 = a0 =an q
f unc~iei inverse g : (0, oo)--. (0, oo}, g(x} = x- 2 Fig, V.7
120
121
..... .-

12. Sd se si mp! if icc expresiile:

EXERCITII
1 !_
i) 3 ti'U a7
I, ~a se gll.seascii. radicalii:
-a- + a
6
ra- 21("-;; - v-;;
-aao
(a > 0);
a) V !~ _:--iP; b) V!x + 5)~; c) V!2x 3 - 3:.r + 1)2 ; d) V(-3x 2 + x -1)2
2. Sa se efectucze suma: 3 3
X_ y :J'z _ yz
V !x- 2) 2 + V!5 - x) 2 . ii) - - - - - (x > 0, y > 0, x of= y).
Vx-Vy x -y
3. Sii sc construiasca graficul fun ctiei f : R-+ R,
f(x) = v(x - 2)2 + vw=- x) 2

13. Sli se rezolve ecuatiile:

4, Sil se gaseasca valorile l ui :c, pentru care stnt definite expresiile: a) VX+l = 2 ; b) v X- 3 =.X- 3; c) v X-1 + 1 = v~ +V X+ 8;
. a)((xl = Vx-2; b) f(x) = Vx ..=-i; c) f(xl = V3x +5x-2; 2
d) V7-Vx-3 = 2; e)l/-4-x+V-s=t="X=3;
v
d) ((x) = ra - ;; + 5x - 5 j e) ((x) = x 2 =-X + 1. v
6. Sa se calculeze: f) V2x+1 =2Vx-Vx -3;.g) V1 +x V x 2 + 24=x+1 ;
a) v1732 - 52 2 ; b) r3732- 252 2; c) v(242, 5)2- (46,5) 2 h) v a +X + v-a=x = V2a ; i) v X- 3- Vx+3 = 2- l/10;
6. Sa se simplifice expresiile:
. ~
j) Vt+ax=x+V1-ax; k)rx + 45- rx -16=1 ;
10 r.:; ~v-- ' 1s/- " 1625
( -5)4; V a 4 ; V ""256';
]6/
(V .7 - 2) 3 ;
V 25;_ V I) Vx - 1 + v X- 2+ v X- 3 + 1 = 0; - m) X+ V6+ vx2 = 0.

!1( 1 - !12) 2
; JY(V3- V5) 8
;
10
((113 - 4 )2; IY (1 - [/2)2 14. Sa se construiascli graficele functiilor:
7. Sa se simplifice expresiile : a) f1 : [1, oo)-+ R, f1(x) = v-x:-1; b) / 2 : R-+ R , ( 2(x) = r x - 2;
8. Fara a calcula radica lii, sli se gaseasca care di!ltre numerele urmatoare cste ma i mare :
. c) fa: R-+ R, f(x) = Vx- 2.

15. Sii se a~e ze In ordine cresclitoare numerele:

a) 2Va sau aV2; b ) sV7.sau sV3; c) art.-sau t.r2. 2 4 1
9 . Sa se simp I if ice expresiile:
a) (~f3; (~t; (~fT
a) V 5r625; b) v 2!Y t.Vs; c) v 2+
2 - v2
~~~ " ~~-~;
V 2 + l/2 e) t;l/2 ; ,Va; V4.

d) Vaa-+ t1_ '\VaJ + l

!!._- 1
16. Sa se demonstreze ident itlitile (formulele radicalilor. compu~i) :

- v- '\vI a + v2a
10. Sa se calculeze: V a+ b=
2 - b
+ v-I a- II
'\
2
a2 - b

.a) l/5o- sVs + V2

c) ( 2113 - 3V2 + l/6) (l/6-
+ Vt2s ; b)V2 + r25o - r6s6- ri6;
V-i - 2V3); d) (lis- 3l/2 +V10) V a- V b = ya + V a2 - ~ -
2
ya - V a2 -
2
b

(v'-2+Vt,6+aVo,t.) . .
u_nde a, o ~i a2 - b slnt numere reale nenegative.
11. Sa se rat.ionalizeze numltorii fractiilor:
17. Folosind formulele radicalilor compu~i sli se transforme expresiile:
a) 1 - V2 ; b) 1 .; c) 12 d) -
15
--
1 + v2 r25 - r2'* 3 + v2 - ~~s ra + V7 a) VS+ii/6; b) V6 - VW; c) V10-2l/21 ; d) v9 - l/45 ;
31 1 1 . e) V x - V xz - y2.
e)
2 + V2 -V6 ; r) v 5 + ~12 ; g) 2 - v2 + v-a - vs; 18. Sli se demonst!'eze eli, pentru 1 ~ x ~ 2,
h) Vva-t/b
V Va+V-,; v X+ 2V X- + v X- 2V X 1 - 1 = :.! .

123

14;
,,
..
penll'll .r = ~: y = 20,
29. Sa se ralculeze:

CAPITOLUL VI

\JUMERE COMPLEXE
dacil. se da d\:

Prin introducerea numere'lor reale se pot exprima rezultatele oricaror

masuratori, dar problema solu~iilor ecua~iilor de orice tip, cu coeficien~i
reali, nu este rezolvata. Ecua~ii simple ca x 2 + + +
1 = 0, x 2 ~ 1 = 0 nu
21. !:ill SC:' arate ca, pentru orice a> 0, b> 0, c > 0 ~i Vabc > 2, are loc ldentilatea
au solu~ii in mul~imea R a numerelor reale. De aceea, se pune in mod necesar
problema extinderii in continuare a no~iunii de numar. Aceastii extindere
-vabc a+ 4 - 4 v~ I
conduce la no~iunea de numiir complex. Vom ariita la sfir~itul acestui capi-
tol cii mul~imea numerelor complexe este suficient de larga, inctt orice ecua~ie
VabC ~ 2 =Va de gr.a dul al doilea cu coeficien~i reali sa aibii solu~ii in aceastii mul~ime.
Numerele complexe nu reprezinta rezultatul unor masuratori ~i de aceea
teoria numerelor complexe are un caracter mai abstract, mai formal decit
teoria numerelor reale. Remarcam ca in pofida acestui grad de abstractizare
a no~iunilor, teoria numerelor complexe, prin implica~iile sale, are multiple
. aplica~i i practice (de exemplu, in: mecanica, electrotehnicii, fizica atomic a
~. a.).

i 1 .. MULTIMEA NUMERELOR COMPLEX~

l 1.1. Definirea numerefor complexe

/

Prezentam acum construc~ia mul~imii numere]or complexe, plecind de

la mul~imea R a numerelor reale.
Fie produsul cartezian
R x R = {(a, b) I a, b E. R },
adica mul~imea perechilor ordonat e de numere reale.
Preciziim ca, douii perechi (a, b) i (a ' , b') sint egale dacii i numai daca
a= a' i lJ = b'. Astfel egalitatea (a, b)= (a', b') este echivalentii cu doua
egalitati de numere reale: a = a' i b = b'.
DeJinim pe mul~imea R X R dou ii opera~ii algebrice: adunarea ~i tnmul-
tirea.

125

:
-~
 \.

Dacii 'z =(a, b) ~i z' =(a', b') apar~in mul~i.mii R .x R, atun ci defi nim: 1.2. Proprleta~lle adunarll numerelor complexe
z + z' = (a + a', b + b'). (1)
1 Aduna rea este comutati"ii, adica oricare ar fi z ~i z' din C, a vern
Elementul (a + a', b +
b') se nume~te suma dintre z i z', iar opera~ia prin
care oriciiror elem~nte z i z' din mul~imea R X R se asociaza suma lor, se z + z' = z' + z.
numete adunare. !nt~-adevi:ir, dacli z = (a, b) ~i z' = (a', b'), atunci avem z + z' = (a , b) + (a' , b' ) =
De asemenea, definim: = (a+ a', b + b'). Analog avem z ' + z = (a' + a, b' + b). Cum tnsl1 adunarea
Iii nume'relor reale este comutativli avem a + a' = a' + a ~i b + b' = b' + b. Deci
zz' = (aa ' - bb', ab' + a'b). (2) (a + fl', b + b') = (a' + a, b' + b), adicli z + z' = z' + z.

Elementul (aa' _:. bb', ab' + a'b) se numete produsul dintre z ~i z', iar ope- 2o Adunarea este asociati"ii, adica oricare a r fi z, z' ~i z" din C, a vem
ra~ia prin care oricaror elemente z i z' din mul~imea R X R se asociazii pro-
dusul lor, se numete inmulfire. (z + z') + z" = z + (z' + z") . .
De exemp lu : lntr-adevlir, dacli z = (a, b), z' = (a', b') ~i z" = (a",, b"), a lun ci avem (z + z' ) +
+ z" =[(a, b ) + (a', b')] + (a", b") = (a+ a', b + b' ) + (a11 , b") = ((a + a') + a", I
(2, - 1) + (-3, 1) = (2- 3, -1 + 1) = (-1, 0), (b + b') + b"). Analog avem z + (z' + z") = (a+ (a'+ a") , b + (b' + b11 )). Cum tnsa
(2, ~1) (-3,1) = (2 . (-3)- (-1) 1,2 . 1 + (-1) (-3)) = (-(? + 1,2 + 3) = adunarea numerelor r eale este asociativli avem (a + a') + a 11 = a + (a' + a") ~i I
(b + b') + b" = b + (b' + b"). Deci (z + z') + z" = z + (z' + z") .
= (-5, 5).
3o Element neutru. Numarul complex _0 = (0 , 0) este element neutru
De fin it i e. Fiecare element al multimii R x R, pe care sint definite cele pentru adunare adica oricare ar fi z din C av em
doua operatii precedente (1) ~i (2), se nume~te numiir complex.
z +0 = 0 +z = z.
Se noteaza cu C multimea numerelor complexe_.
!nLI-ade~ar, dacli z = (a, b), atunci cum 0 es te elemen t neutru penlru adu -
Fie submultimea lui C: narea numerelor rea le, avem
R' = {(a, 0) I a E R}. z +0= (a, b) + (0, 0) = (a + 0, b + 0) = (a, b) = z.

Functia de la R la R' definita prin Dar dupa proprietatea J, avem de asemenea 0 +z = z.

.a -+ (a, 0) 4o Orice numar complex are un opus, adica oricare ar fi z din C exista
un numar complex, notat cu -z, astfel incit
este evident o func~ie bijectiva de Ia multimea R a numerelo r reale in s ub-
multimea R' a lui C. _ z + (-z) = (- z) +z= 0.
. Mai~ mult, operatiile de adunare i inmul~ire a numerelor complexe care lntr-adevlir, dacli z =(a, b), atunci -z =(-a, -b), deoarece
apar~in mul~imii R' se transcriu astfel:
z + (-z) =(a, b) + (.,..a, -b)= (a + (-a), b + (-b)) = {0, 0) = 0.
(a, 0) +(a', 0) =(a + a', 0); Conform proprieta~ii 1 avem, de asemenea, (-z) +z = 0.
De exempl u:
(a, O)(a', 0) = (aa', 0).
daca z1 = (2, 3), atunci -z1 = (-2, -3),
Acest e rela~ii arata ca ad11narea i inmultirea pe R' se fac dupa aceleai dacli z2 = (-1 , 1), atunci - z 2 = (1, -1).
t'eguli oa adunarea i inmultirea numere.lor reale. Din acest motiv rezulta
Observatie. D~ca z ~i z' stnt numere complexe, suma z + (- z' ) se noteazli, simpl u
ca R' are aoeleai' proprietiiti aritmetice ca multimea R a numerelor reale.
prin z - z' ~i se nume~te diferenJa dintre z ~i z' . Operatia prin care oricaror d ouli numere
Aoest fapt, permite sa identificam numarul complex (a, 0) cu numarul real complexe z ~i z' se asociazli diferenta lor se nume:;;te scadere.
a. Praotio, aceasta identificare revine la a inlocui numarul complex (a, 0) Daca z =(a, 'b) ~i z' = (a', b'), alunci avem formula;
c u numarul real a i invers. =
z - z' (a. - a', b - b'), ( 3~
A~adar punem (a, 0) =a. ln particulat, numerele complexe (0, 0) i (1, 0)
sint n u merelP reale 0 ~i 1.
De exemiJlu: dac;1 z = (~. - 5) !?i z' = (-3, 1). atl iO l' i : - z1 = z + (~i) =
= (i, - 5) T L- (-:1, 1)) = (2 , - 5) + (~ . - 1l = (5. - 6),

12f\
t 21

Dcci
1.3. Proprleta~lle inmul~lr ll numerelor complexe
z-1 = ( - - a - ,
a +b1
1o lnmul~irea este comutatiw'i, adica oricare ar fi z ~i z' din C, avem: Obser11a#a 1. fn loc de z-1 (z =F 0), se folos~~te uneori nota~ia _.!_ . Dacl1 z' = (a', b')
z
zz' = z'z.
este un alt numar complex, atunci z'z-1 se noteaza tnca prin ~ ~~ se nume~te citul fm-
z
lntr-adevar, daca z = (a, b) l?i z' =(a', b'), atunci zz' = (a, b) (a', b' ) = (aa'- bb', parfirii lui z' la z (z =F 0).
ab' + a'b). Analog, avem z'z = (a'a - b'b, a'b + ab' ). Cum adunarea ~i lnmul~irea
numerelor reale slnt operatii comutative, avem aa' - bb' = a'a- b'b l?i ab' + a'b = z'
Citul- este definit de formula:
= a'b + ab'. z
Deci zz' = z'z.
~ _ (aa' + bb' ab' - a'b) (4)
2. Inmul~irea este asociatiCJa, adica oricare ar fi z, z' i z'( din C, avem z - a2 + bz ' a2 + ba

(zz')z" = z(z'z"). Exemple:

lntr-adevar, daca z = (a, b), z' = (a', b' ) ~i z" = (a", b"), atunci (zz') z" = [{aa' - 1) daca z = (2, - 1) atunci z-1 = ; = {
4
:
1
,
4
~ 1) = (~ , 1).
- bb', ab' + a' b)] (a", b") = ((aa'- bb')a" - (ab' + a'bW, (aa' - bb')b" + a"(ab' +
+ a'b)) = (aa'a" - bb'a" - ab'b"- a'bb", aa'b"- bb'b + a"ab' + a"a'b). Analog, 2) daca z = (2, - 1) l?i . z' = (1 , -1), atunci
avem z(z'z") = (aa'a" - ab'b" - ba'b" - ba"b', aa' b" + aa"b' + a'a"b - b'b"b).
Avind tn vedere comutativitatea adunarii ~i tnmultirii numerelor r eale, r ezulta ca z'z-1 = ~ = (21 + (-1) (- 1) , 2 (-1) -1( -1)) =
expresiile lui {zz')z" ~i z{z'z") slnt acelea~i; deci {zz')z" = z{z'z"). z 4+1 4+1
3o Element neutru. Numarul complex 1 = (1, 0) este element neutru =(2 : 1 , -\+1)=(: ~1)

p~ntru Jnmul~ire, adica oricare ar fi z din C avem

5. lnmultirea este distributiva fatd de adunare, adica oricare ar fi z, z' ~i
z . 1 = 1. z = z. z" din C, au loc rela.~iilc:
1nlr-adevar, dadl z = U!_, b) atunci cum 1 este element neutru pentru lnmulprea z(z' + z") ..:..... zz' + zz"
numerelor. real e, avem
z 1 = (a, b) {1 , 0) == {a, b) = z .
(z + z')z" .= :.z" + z'z" .
Dupii proprletatea 1 avem, de asemenea, 1 z = z. fntr-adevar, dacli 'z = (a , b) , z' = {a' , b') ~~ z" = (a", b"), alunci z(z' + z")=(a, b)
[(a', b' ) + (a", b")] = (a, b) (a'+ a", b' + b") = (a(a' + a") - b{b' + b"), a(b' +b") +
4 Orice numar complex diferit de 0 are un inCJers, adica oricare ar fi + (a' + a")b) = (aa' + aa" - bb' :- bb", ab' + ab" + a'b + a"b). Pe de alta parte,
~ =F 0 exista un numar complex, notat cu z-1, astfel incit avem zz' + zz" = (a, b) (a', b') + (a, b) (a", b") = (aa' - bb', al/ + a'b) + (aa" - bb", f
ab" + a"b) = (aa' - bb' + aa" - bb", ab' + a'b + ab" + a"b). Avlnd In vedere comu-
zz-1 = z-1z = 1. tativitatea adunlirii numerelor reale,rezuWi ca expresiile lui z(z' + z") ~i zz' + zz"
slnt aceleal?i; deci z{z' + z") = zz' + zz".
Fie z = {a, b) difcrit de {0, 0), adica eel pu~in 1,\.l).a din componentele a sau b este Analog, se demonstreaza cea de a doua relatie pe care o llislim ca exercitiu.
nenulii, a lt fel spus; a2 + b~ =F 0. Daca {x, y) este un numar complex astfel lncit
Obserllafia 2. Sa observlim ca numlirul complex {0, 1) are proprietatea (0, 1) {0, 1) =
(a, b) {x, y) = (1, O), atunci
= {-1, o) = -1. Rezulta deci ca (0,1) este o radacina a ecuatiei x 1 + 1 = o. Al?adar,
(ax - by, bx +
ay) = (1, 0). aceasta ecuatie are solutii In multimea numerelol' complexe, ceea ce nu era posibilln mul-
De aici rezul Ul.: timea numerelor reale.
ax- by = 1,
bx + ay = 0.

Rez.olvlrid sislemul , sc ob(.ine:

2. FORMA ALGEBRICA A NUMERELOR COMPLEXE
a ~b
x=---, y = - --. 2.1. Nota.tia z = (a, b), introdusa pentru num.erele complexe, nu este
a2 + bz a2 + b2
prea com.oda in calculele cu numere complexe. De aceea, de obicei, se folo -
Dupa proprielatea t avetn, de asemenea,
se~te o alta scriere a rtumerelor complexe. Convenim sa notam numarul com-
(x , y) (a, b) = (I , 0) .
129
128 9 - MatematlcA-algebrA , cl. a IX-a
 plex (0, 1) prin i. Atunci, dupa regulile de adunare ~i tnmul~ire a numerelor 2.2. Numere complexe conjugate
complexe, avem:
I

+ (b, 0) (0, 1). Daca z = a + bi este un numar complex, a.tunci numarul a - bi, notat
(a, b) = (a, 0) + (0, b) = (a, 0)
I'
prin !t (adica z barat) sau a + bi se numete conjugatul sau. Evident. conju-
Deoarece (a, 0) ~i (b, 0) se identificii cu a respectiv b, iar (0, 1) s-a notat gatul lui !t este z. De a.ceea, numerele complexe z i z se numesc conjugate.
cu i, atunci aceastii scriere se reprezinta sub forma . Daca a este un numar real oarecara, atunci
(a, b) = a+ bi. a = a + Oi = -a - Oi = ii,

Acea~tii expresie se nume~te forma algebricd a numarului complex (a, b). ~i deci a este egal cu conjugatul sau, Mai mult, daca a + bi este un numar
complex, astfel incit a + bi = a - bi, atunci b = - b, de unde b = 0. Deci
De exemplu: a + bi = a + Oi = a este un numar real.
{2, -1) = 2 + (- - 1)i = 2- i;
Astfel, am aratat cii: dintre toate numerele complexe, numerele reale ($i
(1, 0) = 1 + 0 i = 1; numai ele) snt egale cu conjugatele lor.
{0, -5) = 0 + (-5)i = - 5i. A vem urmatoarele proprieta~i:
1o Suma ~i produsul a doua numere complexe conjugate stnt numere reale.
ln continua~e vom scrie numerele complexe sub forma l9r algebrica.
lntr-adevar, z + z = (a + bi) + (a- bi) _2a ~i
Numiirul complex i se nume~te unitate imaginard. Numerele de forma bi,
cu b numar real, se numesc imaginare. Daca numarul complex z se scrie sub zz = (a + bi) (a - bi) = a2 + b2.
forma z =a + bi, atunci a se nume~te partea reald, iar bi par tea imaginard a
2o Oricare ar fi numerele complexe z i z' avem
numiirului z. Numiirul b se numete coeficientul pdrfii imaginare*. '
z + z' = z + z',
De exernplu. pentru numl!.rul complex 4 + 5i, partea reall!. este 4, iar partea irnagi-
. narli. 5i ; coeficientul partii imaginare este egal cu 5. Pentru nurnli.rul -2i, par tea reall!. zz' = zz'.
este o, cea imaginara -2i, iar coeficientul pl!.rtii irnaginare este -2. P.entru numa-
lntr-adevar, qaca z = a + bi ~i z' = a' + b'i, atunci
rul 3, partea reala este 3, cea irnaginarl!. cste 0 i = 0, iar coeficientul partii imaginare

It
este ega! cu 0. z+Z' = (a + a') +
(b + b')i = (a +a' ) - (b + b')i =
Reluiim mai jos adumirea ~i inmul~ir~a a douii numere complexe repre- = (a - bi) + (a' - b'i) = z + z';
zentate sub forma lor algebricii. Astfel: zz' = (aa' - bb') + (ab' + a 'b)i = (aa' - bb') - (ab' + a'b)i =
(a+ bi) +(a'+ b'i) = (a + a')+ (b + b')i; (1') = (a- bi) (a' - b'i) = zz'.
(a + bi) (a'+ b'i) = (aa' - bb') + (ab' + a'b)i. (2') Formulele (3) ~i (4), aplicate numerelor complexe scrise sub forma alge-
brica, dau rela~iile:
Deci, suma a doud numere complexe este un numdr complex a cdrui parte (a + bi) - (a' + b'i) = (a - a') + (b - b')i (3')
reald, respecti" imaginard, este suma pdrfilor reale, respectifJ imaginare, ale
numerelor date. a' + b'i = aa' + bb' + ab' - a'b i. (4')
Formula (2') care dii inmul~irea a douii numere complexe este mai greu a + bi a 11 +b 11
a2 +b 2

....
de re~inut i chiar de formulat. Observiim insii cii, dacii z = a + bi i z' = Pentru rel a~ia (3' ) se poate da o regula analoaga celei date pentru adu-
= a' + b'i sint numere complexe, atunci. avind in vedere proprieta~ile opera-
nare. Observam, de asemenea, ca (4') rezulta daca amplificiim frac~ia a' + ~'i
~iilor pe C rezulta: a+ b1
p.ri_n conjugatul numitorului, care este a - bi.
(a + b1) (a' + b'i) = aa' + (ab' + a'b)i + bb'i 2

In particular, a~a se poate proceda i pentru aflarea inversului unui numar
Dar, inlocuind i 2 = - 1 in ultima rela~ie, se ob~ine formula (2'). compJex. l ntr-adevar, daca a' + b'i = 1 fji a + bi :F 0, atunci
t a - bi a - bi a b .
Pentru un numl!.r complex z = a + bi se noteaz!i, uneori, a = Re(z), care se cite~te - -- = = 2-- 2 = - -2 - - 2 - 1.
,real de z" ~i b = Im(z), care se cite~te ,imaginar de z". a + bi (a + bi) (a - bi) a +b a +b
2 a + b2

130 131

II'
 Exemple: , De exemplu,
7- i (7. - i) (3 - i) 21 - 7i- 3i- i 20- 10i _ ... j25 = j4.0+1 = (ii)O j = 1j = i,
1 2
) a + i = (3 + i) (3 - i) = 9+1 - 10 - - I, pa = j'H2 = (i')' j2 = 1 (-l ) = -1,
j31 = j4-7+3 = (i')?j3 = 1 ( -i) = -i.
2 ~ 3i = (2 + 3i) (2 - i) ""' (t - 2i + 6i + 3 = ' + (tj = 2 + ~ i;
) 2 +i (2 + i) (2 - i) (t + 1 5 .5 5
i! 3 REPREZ ENTAREA GEOMETRICA A NUMERELOR COMPl F.XE
3) _1_ = 1- i =1- i c:: .!. -..!.. i.
1 +i (1 +
i) {1 - i) 1+ 1 2 2 3.1. Amintim oa numerele reale &.e pot reprezenta prin punctele unei
axe. Mai precis, fie d o axa pe care fixam o origine 0 i o unitate de masuri\.
Daca.' asociem fiecarui punct al dreptei d abscisa sa, se ob~ine o func~ie bijec-
2.3. Modulul unui numar complex
tiva de la punctele acestei drepte in mu1timea numerelor rea1e.
Un numiir complex,z = a + bi, este dete~minat prin doua numere real !:'
Modulul unui nllll}.ar complex z = a + bi se define~te ca fiind numiirul
a i b. De aceea este natural ca sa reprezentiim geometric-numerele complex "
real Va 2 + b2 ~i se noteaza prin I z I = la + bi I prin punctele unui plan.
Modulul unui numar complex z =a+ bi este 1ntotdeauna pozitiv, el
Fie pentru aceasta un pian 1t in care ne fixam un sistem de axe ortogo-
fiind bgal cu zero daca i numai da.ca a = b = 0. nale xOy. Fiecarui nurnar complex z = a + bi, i se asociazii punctul M d e
E:temple: 11+ 3i I = t/1 + 9 = t/1 0, I -1 - i I = t/1 +1= t/2. coordonate (a, b) (fig. Vl.1).
l2i I= I o + 2i I= t/o + 4 = 2,. I 4 I = I4 + oi I= t/i6 + o = 4. Punctul M se numete imaginea geometricd-a numaru1ui complex a + bi ,
iar numarul a + bi se numete afixul punctului M.
Daca z i z' sint doua numere complexe, atunci
Din teorema lui Pitagora, aplicata in triunghiuJ dreptunghic 0 M M ', se
1o .1 zz' I = I z I I z' I;
deducecaOM = V OJ11'2 + MM' 2 = Va 2 + b2 = I z I Aceasta egalitate n e
2 I z' I - I z I ~ I z' + z I ~ I z' I + I z t. aratii cii lungimea segmentului [OM] este modulul numarului complex
Sa demonstram prima rela~ie. Intr-adevar daca z =a+ bi.
z= a + bi i z' = a' + b'i, atunci I zz' I = I (aa' - bb') + (_ab' + a'b)i I = y
V(aa'- bb') 2 + (ab' + a'b)2 = V(t;z2 + b2 ) (a'2 + b'2 ) =
y
=
= Va 2 +b2 Va' 2 +b'2 = lz li z' I
A doua rela~ie o lasam ca exerci~iu. Noi 1nsa o vom demonstra in para-
graful urmator pe cale vectoriala. M
b
~?
- -T:
:
I
(a,b}
J
2 M1
,..,,._L
;M,
I

l
:
I
I 1, I
I M.
2.4. Puteri le numarulul X'
0 a M' 7 X' -1 0 3
::
Conform observa~iei 2 din paragraful 1.3 avem i 2 = - 1. Atunci se
deduce succesiv: D

j3 = j2j = (-1)i = -i.

Fig. Vl.l Fig. Vl.2
j4 = j3j = (.:...i)i = 1.
In general,_fie n un numar natural oarecare. Atunci numiirul n se gasete
Exemple. Numerelor complexe 1 + 3i, -1 + i, 2i = 0 + 2i, 3 = 3 + Oi, Ji se aso-
I cina respectiv punctele M 1 (1, 3), M 2 (-1, 1), M 3 (0, 2), M 4 (3, 0) (fig. VI.2) .
tntr-una (i numai intr-una) din urmatoarele situa~ii: .- Avem OM1 = 11 + 3i I = t/10, OM2 = I- 1 - i I = t/2," OM~ = l 2i I = 2,
!I 1o n = 4k (k, numar natural) i deci in = i 41t = (i4 )1t = 1" = 1; OM4 = 13 I= 3.
It +
2 n = 4l 1 (l, nUIIiar natural) ~i deci in = i 41+I = i 41 i = 1 i = i;
3o n=4p+2 (p, numar natural) i deci in=i4 PH=i 4P i 2 = 1(-1) = -~; Asocierea
4o n = 4q + 3 (q, numar natural) i deci in= i'q+ 3 =i4q i3 = 1 (-i) = -1. z= a + bi __. M(a, b)
j.adar, puterile ou exponent natural ale lui i stnt elementele mul~imii {-1,
este o func~ie bijectiva de la multimea numerelor complexe Ia punctele pla-
1, -i, i}. .
nului 11:. Prin aceasta func~ie, mul~imii numerelor reale ti corespunde axa x'x,
., 132 133
iar multimii numerelor imaginare ii corespunde axa y'y. De aceea axa x'x se
nume~te axa reala, iar axa y'y axa imaginara. Planul ale carui puncte se iden-
ti fica cu numerele complexe prin func~ia bijectivii definita mai inainte se
nume~te planul complex.
-
Observiim, de asemenea, cii opusul numiiruJui a + bi, care
este reprezentat prin vectorul 0 M 11 unde M 1 este simetricul punctului
M(a, b) fa~a de origine (fig. VI.5). Astfel se deduce u~or interpretarea geome-
trica a scaderii a douii numere complexe.
este -a -bi,

Cum z' -z = z' + (-z), avind in vedere interpretarea geometricii

3 .2. lnterpretarea geometrica a adunarli

Numerele complexe au ~i o alta i'nterpretare

. -
~I scaderll numerelor complexe

geometrica. Sa asociem

fiecarui punct M al planului 7t vectorul 0 M, care are originea in 0 ~i .capatul

-
a adunarii numerelor complexe,rezulta ca Dare coordonatele (a'- a, b' - b)
lji vectorul OD corespunde diferen~ei
z ' - z = (a' - a) + (b' - b)i.
in punctul M. Aceasta asociere este evident o functie bijectiva de la mulyimea Avem OM= I z I, OM'= I z' I, OD = I z' - z I ~i OS= I z' +z 1.
numerelor complexe in mul~imea vectorilor care au originea in 0(0, 0). Astfel
.
fiecare numiir complex a +
bi poate fi reprezentat geometric ca vectorul 0 M - Rela~iile dintre laturi in triunghiurile 0 MS ~i 0 M M' dau respectiv:

-
unde Mare coordonatele (a, b). Se spune ca (a, b) sint coordonatele vectorului
O M.
Reprezentarea numerelor complexe cu ajutorul vectorilor ne da o inter-
pretare simpla a adunarii numerelor. complexe:
MS - OM
OM' -
< OS + OM,
~ MS
OM< MM' < OM' + OM.
Dar cum MS = OM' lji MM' = OD, rezulta:
(a + bi) + (a' + b'i) = (a + a') + (b + b')i. I z' I - I z I ~ I z' + z I ~ I z' I + I z I,

-
Este cunoscut ca la adunarea vectorilor coordonatele corespunziitoare

- -
lor se ad una. De aceea dacii vectorul 0 M (fig. Vl.3) are coordonatele (a, b),
iar vectotul OM' are coordonatele (a', b'), atunci CJectorul OS (S fiind al patru-
lea virf al paralelogramului, care are celelalte trei virfuri respectiv M, 0 ~i M')
I z' I - I z I < I z' - z I < I z' I + I z I
Observatie. Definitia produsului numerelor complexe are o interprelare geometri c ~
mai pu~in simpll1 . Aceasta se va face Ia geometrie,cu ajutorul reprezcnt11.rii trigonometrice
a numerelor complexe.

are coordonatele (a+ a', b +

b'). Acest vector corespunde numarului com- ~,

plex (a + a') + +
(b b')i care este suma dintre a bi ~i a' +b'i. +

t
y
yl ... M(a,b)
I
I
I
M'ia;b')

-
I
I
I
5 K X +
I
~
X' 0 I X
I
I
I
I
I I
I
I
-4M~a. b)

-
I
I
x X x +-+----
0 X
Y'l

Fig. VI.5 Fig. V\,6

y!
Fig. Vl.3 Fig. VU
3.3. lnterpretarea geometrica a numerelor complexe conjugate

--
Exemplu. Fie numerele complexe z1 =- 3
pl'in Vtlctorii OM1 9i OM2 unde: M 1 (3, 2)
+ z2 =
~i
+ 2i ~i z 2 = 1
.
M 2 (1, 3) (fig. VI.4).
(3 + 2i) + (1 + 3i) = 4 + 5i este reprezJntatlt In plan
+ 3i, reprezentate In
Atunci suma
.
prm -
Zn

vectorul OM3 unde

plan
= z1 + Daoa M este imaginea. geometrioa a. numiirului complex a bi (fig. Vl.6),
a.tunci simetrioul M' aJ lui M fayii de axa rea.lii este imaginea geometrioa a
+
M 3 este punctu l de coordonate (4, 5). conjugatului sau, a - bi.

134 135
 y
Observam, de asemenea, cii numerele A~adar, daca 6. < 0 radacinile ecua~iei ax 2 bx +
c = 0, a r1: 0 sint+
complexe de modul egal cu r se reprezinta numerr. complexe conjugate.
lo plan prin punctele cercului cu centrul in Relatiile lui Viete sint evident acelea~i ca in cazul cind 6. ~ 0, adica
origine ~i de raza egala cu r.
Xx + x2 = - -ba ,
1/
D e .exemp 1u, numerele: t/2 + V2
21,. V2
-2 -
2 c
xlx2 = - .
_ t/2 i _ V2 + 112 i - (/2_ t/2 i a l Cllror
a
2' 2 2' 2 2' 2. Formarea ecuatiei de gradul al doilea ctnd se cunosc rddacinile.
modul este egal cu 1 se g!isesc pe cercul cu Fie x1 i x2 numere complexe date. Pentru ca ele sa fie radacinile unei
y centrul tn origine l?i de raz!i unitate (punctele ecua~ii de gradul a.l doilea. cu coeficienti rea.li, trebuie ca x 1 ~i x 2 sa fie, conju-
Fig. VI.? M 1 , Mh M 3 , Me) (fig. VI.?). gate. Deci x 1 =a+ bi ~i x 2 =a- bi. Atunci
4. REZOLVAREA ECUATIEI DE GRADUL AL DOILEA CU x1 + x2 = 2a ~i x 1x 2 = a2 +b 2
:

COEFICI ENTI REALI Ecuatia de gra.dul al doilea care are ca radiicini pe x 1 ~i x2 va fi x2 + px +

In capitolul I, am rezolvat ecua~ia de gradul al doilea cu coeficienti 'eali,
+ q = 0, unde -p = x 1 + x 2 = 2a, iar q = x 1 x 2 = a 2 + b2
Deci, ecua~ia x 2 - 2ax + a 2 + b2 = 0 are ca riidacini numerele com-
ln cazul in care discriminantul siiu este pozitiv sau nul. Am ariitat astfel cii plexe: a+ bi ~i a- bi.
riidacinile ecua~iei 3. Descompunerea trinomului de gradul al doilea cu coeficienti reali Zn
axz + bx + c = 0, a '# 0, produs de polino.a me de gradul Znti.
pentru 6. = b2 - 4ac ~ 0, sint date de formulele: Fie trinomul aX 2 + bX + c, a '# 0, cu a, b, c numere reale. Daca x 1 ~i
x 2 sint riidacinile ecuatiei ax2 + bx + c = 0, atunci un rationament analog
-b Vb2 - 4ac
Xx,z = 2a celui fiicut in cap. I, 2.4, pentru cazul b2 - 4ac ~ 0, dii
In acest caz radiicinile ecuatiei sint numere reale. aX2 + bX + c = a(X - x 1 ) (X - x 2 ) = (aX- ax 1 ) (X - X 2).
1. S'a rezolviim acum ecuatia Deci orice trinom de gradul al doilea cu coeficien~i reali se descompune
ax2 + bx + c = 0, a '# 0, in produs de polinoame de gradul intii cu coeficienti complec~i. Din PflP I,
ln cazul in care 6. = b2 - 4ac' < 0. 2.4 rezulta ca in cazul b2 - 4ac ~ 0 ~i numai in acest caz, trinomul de gra-
Stirn cii ecua~ia ax 2 + bx + c = 0 se mai poate scrie i sub forma: dul al doilea se desc~mpune in produs de factori de gradul intii cu coeficienti
reali.
(
X + ~)' - bz - 4ac = 0. Exemple. 1) S!i se rezolve ecuatia:
2a 4a2
x 11 + x + 1= 0.
Cum 6. = b2 - 4ac < 0, atunci- 6. = 4ac- b2 >0. . -t-iV3 .
ln mul~imea numerelor complexe ecua~ia se poate scrw astfel: Avern 6 = 1- 4= - 3 < 0. Alunci x1 = - 1 +iVa l?l Xz =
2 2

(x +:ar-C~~{= o =
2) Sli se g!iseasc!i ecua~ia de gradul al doilea care are r!id!icinile x 1
V3 + i. Avern x 1 +x 1
= V3 -
= 2 V3 l?i x 1 x 2 = 4. Deci ecuatia ciiutat!i este x 2 -
i ~i x 2
2 V3x
=
+
sau +4 = 0.
+ 10.
(x+~ + iV- t!.)(x + ~- lV~) = 0
2a 2a 2a 2a '
3) Sli se descompunii In factori de gradullntii trinomul X 2 - 2X
R!id!icinile ecua t.iei x 2 - 2x +
10 = 0 stn t:
. de unde x 1 = 1 + 3i ~i x 1 = 1 - 3i.

+ b + iV~ = Osau + b iV-t!. = 0

Atnnci X 1 - 2X +
10 = (X- 1 - 3i) (X- 1 3i). +
X 2a 2a X 2a- 2a Aplicatie. Descompunerea trinomului In factori de gradul tntli se fol osc~te Ia simpli
Deducem de aici ca, n acest caz, rddacinile ecuatiei de gradul al do ilea stnt: fica rca frac~iilor. Daci\ printre factorii numaratorului l?i ai numitorului slnt lrinoame de
gradul al doilea, le descompunem tn factori de gradul tntti ca Ia pet. 3 ~i apoi factorii co-
-b + i V4ac- b1 - b - i V4ac- b2 muni Ia numlirl'ltor l?i la numitor se pot simplifica.
X1 = 2a ~i Xz = 2a

137
136
 ~. 7, Si1 se giiseascll. valorile reate ale lu i m astrel tnct t numi1rul 3i 3
2mi 2 + ( 1 - m)i +
Exemple. 1) Sl!. se simplifice frac~ia:
-
xz +2 lOX- 11 + 5 si1 fie: ~) real; b) imaginar; c) nenul.
-5X +?X- 2
~ 8. Sli. se gli.seascli. toate numerele complexe ale cli.ror p!l.t.rate si1 fie :
Descompuntnd In 'factori numll.rii.torul ~i numitorul, obtinem:
X 2 + 10X- "11
(X - 1) (X+ 11) X+ 11 ") a) i; b) ~-t/3
2 2
i; c) -i; d)~+
2
113 i.
2
-5X2 +7X-2= (X-1) (- 5X+2)= -5X+2 .;

D. Sli. se r eprezinte In plan numerele complexe:

2) ::iii se simplifice rractia xa + xz +X + 1
X 3 + (1 - i)X2 - iX a) 3 + 5i; b) 4- i; c) -2 -2i; d) -4i; e) 5i; f) - 5 - 5i.
,,
Avem _ X 3 + X 2 +X+ 1 _ (X+ 1) (X+ i) (X-i) X+i 10. Sli. .se dea interpretarea geometric!l. a formulelor:
=--
X 8 + (1 - i) X 2 - iX- X(X + 1) (X - i) X (1 + 3i) + (1- 3i) = 2;
(3 - 5i) + (-1 + 3i) = 2 - 2i.
r.v!=pi"'ITII 11. Sii se descompun!l. tn factori de gradul lntti trinoamele :

1. Si1 se gll.seascii. numerele reale x ~i y din ecuatiile:

a) xz- 2 X+ 2; b) 4X2 + 4X + 5; c) X 2 - 14X + 74.
12. S!l. se rezolve sistemele:
a) (5x + 3yi) + (2y - xi) = 3 - i;
a) { x + y = 6, 2x- 3y = 1,
b) (x + 3yi) + _!
2 y + 2xi = 4 + Si , xy = 45; xy = 1.
\
13. S!l. se simplifice fractiile:
c) (- 3y + ~ xi)-(- 8x + 5yi) = - 2 + 12i;
a ) 15X 2 8mX + m 2 2
b) 12X - X- 1 c)
X 3 - 2X 2 - X + 2
- .
12X 2 mX - m2 ' aX 2 + 5X - 2 X 3 - 3X2 + 2X '
~+
-
3
d) y - = l - 3i .
1- j 1 + j . x + 1 X 2 - X+ 1
e)---- f)
X2 + 3iX- 2
2. Sli. se calculeze: d) X 2 +X t/ 2 + 1 X'+ X 2 + 1' X2 + iX + 2
a) (2 + i) (3- 2i); b) (- 6 + i) {5 + 2i); c) (t/2 - i) (/3 + 2i); 1~ Sli. se gli.seascli. ecua~iile de gradul al .doilea cu coeficienti reali, astfel !nett una dinlre
riidacini sli. fie:
dl (t/2 + 3i) {3- 112 i); e) (t/3 + t/2i) (t/a - t/2 i).
1 a) {3 - i) {2i - 4); b) 32 - ~; o) t/a + t/b i (a, b fiind nu mere rcale ~i pozitive).
8. Si1 se calculeze: 1-31
a)2+3i b)~. c) l+it/~ ~d) aVb+bt/~i. e) -2-5i _ _6_-_7i. 15. Sa se rezolvc ecua~iile:
1- i , 2- i I 1 - i V3, b va:- at/b i. 4+ i 4- i a) xa = 27; b) x 3 = - 27; c) 3x 3 = 2; d ) x 3 = -5; e) x' = 16; f) x 4 = - 16;
f) a - bi _ ib - ai g) t/T+a + it/t=li _ t/'[::"/i + i t/f+(i. ' g) x 4 =c - 3; h) 3x 4 = 5.

b + ai a + hi
1
t/ 1 + a - qh - a t/ 1 - a - it/ 1 + a' 16. Sa se gaseasca suma tuturor r!l.d!i.cinilot: ecuatiilor:

h) c+ ~ V7r + c-~ V'r . a) x 3 = -4 ; b) x 4 = 4.

17. Sa se gli.seasca produsul tuturor rli.d!icinilor ecuatiilor:
a) x 3 = 6; b) x 4 = -7.
4. Sli. se demonstreze egalitll.tile '
18. Sa se arate eli pli.tratul unui numli.r complex z = a + bi este r eal dacli. ~i numai da..:!i.
a) 6 - i. = 13 + 41i ; b) 2 + i = _13 + 4i ori a = 0, ori 'b = 0.
3 + 41 - 25+25i 3- i 17 - 9i 19. Sii se gaseascli. numerele reale x ~i y astfel tnctt
5. 811. se spunll. care sint conjugatele numerelor complexe : 1 + i, 2 - 3i; 5; 4i; o, 2i - 1 ( a) {xi - y) 2 = 6 - Si + (x + yi) 2 ;
~i sli. se interpreteze geometric.

6. Sll. se calculeze: b) -i +-i + -1 =1- - -1 + -bi (a~~. b run

d numere Ie reaI e cu a ...,...
--+- 0 ) .
X y a X Y y
a) j6 + jlO + jZO + j3o + jto; b) ( -i)a + ( -ipa + (-i)za + ( -i)aa + ( -i)a; 20. Sa se determine perechile (x, y) din plan penlru care:
c) i + i + 2 j3 + i' + ... + jn (n >- 4); d) i iL is. i'- ... p~o; e)...!..
jll
_ ~
iU
+~
j75
__i243 '
1
_. a) lt/x2 +4 + t/y-4il = t/1o; . Y),.4
f) [i(2- i)]2 ; g) [2i{3- 4i)l2 ; h) jn + in+l +
jn+a + in+a, n eN. b) I t/2x + y + t/ x + 211 i I = t/3; 2x + y :> 0, x + 2y ~ 0.
139
138
 21. Sa se rezolve sistemele de ecuatii:

a) {
x + y = 33 ; b) { x + y' = 5 ; ) { x xy = 28
6 6 2 2
-

x +y= 3 xy = 22
c y xy = - 12.
2 -

22. Daca a + bi este un numar complex dat, sll se gllseascll numerele 'complexe z = x +
+ iy, astfel tncit z = a + bi.
2

28. Sa se determine numerele complexe z, care verificll relatia:

z' + 3 - 4i = 0.

24. Sa se arate ell pentru ecuatia de gradul a l doilea CAPITOLUL VII

(XX + ~x + y = 0, cu coeficienti complec~i, rlldacinile sale stnt date de aceea~i for-
2

mulll. ca ~i In cazul ecuatiei de gradul al.doilea cu coeficienti rea li.

PROBLEME RECAPITULATIVE
I . Daca x ~i y satisfac rela}ia ax2 + 2bxy + cy 2 = 0, sa se determine
3._ (y "# 0).
y
2. Daca a, b, c sint laturile unui triunghi oarecare, sa se arate cii ecua~ia
b2x2 +(b2 +
c2 - a2)x +
c2 = 0 nu are radacini reale .
.g 3. Sa se determine valorile parametrului m, astfel incit ecua~ia x 2 - 61 +
+ m = 0 sa aiba. doua radacini reale dintre care una sa fi e dublul celeilalte.
4. Sa se determine doua numere nenule, astfel incit suma, prorlusul ~i
diferen}a patratelor lor sa fie egale.
5. Sa se determine legatura dintre radacinile ecua~iilor: ax 2 + bx +c= 0

I I ~i cx2 bx+ +a = 0.
I
6. Fara a rezolva ecua~ia, sa se gaseasca su:ffia patratelor radacinilor ecua}iei:
II
(x 2 + 2x) 2 - 5(x2 + 2x) + 3 = 0.
Indicatie. Se noteazll y = x 2 + 2x.
7. Sa se determine mul}imile A ~i B ~i numerele reale p ~i q ~tiind ca :
A {X E R I X 2
= + X + p = 0}
B = {x E R I x 2 + qx - 4 =OJ,
AU B = { -2, -1, 1, 4}.
Indicafie. Se folosesc relatiile dintre radacini ~i coeficienti.
8. Sa se determine parametrul real m, astfel incit
{x E R I mx 2 + (m- 1)x + m +2 = 0} n [0, 1] "# 0.

lndicafie. Punem z = ~=--!._, unde 0 ~i 1 slnt capetele intervalului; ob t.i nem ecu.a tia
x-0
in z: (m + 2)z2 - 3(m + 1)z + 3m+ 1 = 0. Fie x 1 , x 2 rlldllcinile ecuatiei In x ~ i zj, z2
radacinile ecuatiei In z. Avem: a) xi e (0, 1) dacll. ~i numai dac11 zi < o, i = 1, 2.
b) xi~ (0, 1) d~;~ca ~i numai daca zi > o, i = t, 2.
Deci problema se reduce Ia studiul semnelor rad11rinilot ecuatiei In z.

141

- - --- - -- - --~ -~ -
 9. Sa se determine param.etrul real m, astfel, !nett 18. Sii se arate ca frao~iile
I
{x E R I mx 2 + (m + 1)x + m + 2 = 0} n [- 1 1 1) ;;a 0 . i) O,a 100a20000a30 ... Oan 0..__.
... Oan+10 ... ,
10. Sa se determine numerele reale a ~i b astfel !nett 2n ori
{x E R I x 2 + 2ax + b = 0}"'- {x E Z I x 8 + 2bx +a= 0} = 0. ii) O,a 1a 2000a30 ... OanOO ... OOOan+lO ...
,;:>'u. Se considera mul~imile -A = { x E Z\ xt:; 3
E Z} ~i B = { x E n(12 ...n)- 1 ori
unde 0 ~ ai ~ 9 ~i oricare ar fi m E N, existS. n > m, astfeltnclt an # 0,
II
E z Ix1~ +
3x 2
2 E z} . re.prezinta numere ira~ionale.
,,I Sa se arate ca A = B. 19. Sa se gaseasca numerele ra~ionale _..!._ ~i _!_, a caror suma este egala cu
_-:-!y 12. Sa se arate ca func~ia
0,(00~992).
X y

' f : R -+ R , f( x ) = ax4 + bx + c, a =F 0
1 1 1
nu este injectiva. 20. Sa se arate ca oricare ar fi numarul intreg n, suma -
n
+ ~- + - -
n+ 1 n + 2
Indicatie. Se observii ca ecua~ia f(x) - c = 0 are douii riidiicini distin ct e.
se reprezinta printr-o frac~ie periodica mixta. La, fel pentru -
.n 2 +--1 -
13. Sa se arate ca daca ecua~iile x 2 + ax + b = 0 i x 2 + ex + d = 0, ' n(n2 - 1)
(a , b, c, d E Z), au o radacina ira~ionala comuna, atunci a = c i b = d. . . I
lndcaJe - + ~+1
- - 1 + 1) 2 - 1
3(n
= --'--'---'---- sa observa c!l. numitoru l
n n + 1 . n + 2 n(n + 1) (n + 2)
/(14. Sa se arate ca numarul V2 + V3 + V5 este ira~ionaL fractiei este multiplu de 3, pe ctnd numruatorul nu este multiplu de 3. Numitorul
fractiei adusa Ia forma ireductibila are factorii 2 ~i 3, de un de rezulta ca frac~ia se
"' 16. Sa se arate ca numerele ra~ionale _..!._ i m , unde m i n sint prime intre reprezinta printr-o fractie periodic!!. mixta.
n n
ele, au acelai numar de cifre in perioadii. ~21. Fie ecua~ia vm + X = vn (m, n E N ). Sa se arate daca:
I
I ndicatie. Fie (n, 10) = t. Daca /r es te eel mai mic exponent pen tru care 1Ok = n l + 1, i) ecua~ia poate avea radacina ira~ionala ;
unde l e N, atunci k este numarul cifrelor din perioada fracFei zecimale sub care se ii) ecua~ia poate avea radacina ra~ionala.
reprezinta numarul _..!._. Din 101< = n l + 1, rezulta m 10k = mnl + m ~i reciproc.
'1 22. Fie a, b, c numere ra-t-ionale. Sa se arate ca a + b ty2 + c lY'4 =
n 0 daca
16. Sa se arate ca orice nwnar prim cu 10, are un multiplu scris numai cu ~i numai daca a= b = c = 0.
cifra 9. 23. Dacii a, b, c sint nll.mere rea.le, sa se arate ca :
:max(a, min(b, c)) = min(max(a, b), max(a, c)),
Indicafie. Fie (n, 10) = 1. Numarul _..!._ se reprezinta sub forma unei fractii zecimale .
n min(a, max(b, c)) = max(min(a, b), min (a, c)).
periodice simple. Notlnd cuP numarul reprezentat de perioada sa a vern_.!_ = _ _!____, --- -> 24. Sa se determine minimul expresiilor I

I
n 99 ... 9
de unde n P = 99 ... 9. Deducem de aici ca daca n este prim ~i cu 9, atunci el admite i) E(a, b)= 2a3 + 2b 2 + 4b- 1;
un multiplu scris numai cu cifra 1. ii) E(a, b) = ab + a 2b2 + 2,
unde a, bE R.
17. Sa se arate ca un numar ra~ional ~ , astfel incit n este prim cu m i cu 9,
n 26. Sa se reprezinte grafic func~iile : /
se reprezinta sub forma unei frac~ii zecimale {!. carei perioadki reprezintii i) ( 1 : R _,. R, ( 1 (x) = I x 2 - 4x + 1 I;
un numar multiplu de 9. ii) {2 : R _,. R, f 2(x) = I -x2 - 4x + 5 I
lndica1ie. Fie ~ , un astfel de numar rational, care se reprezintasub forma unei frac~ii 26. Fie familia de funcW de gradul al doilea
n '
zecimale periodice simple: .!!!:... = _ P __ . Cum n este prim cu 9, rezulta ell P se divide
fm(X) = mx2 + 2(m + 1)x + m- 1.
n 99 . .. 9
i) Sa se arate ca vtrfurile parabolelor asociate acestor func~ii se .gasesc
cu 9. Daca !!!:... se reprezinta ~ub forma de frac~ie zecimala mixta, avem 10n ~ = k + pe dreapta y = x - 2.
n n
ii) Ce por~iune din aceasta dreapta cuprinde virfurile parabolelor cu
+ __P__ , unde k este tntreg, iar n este numarul cifrelor dinaintea perioadei.
ramurile tn sus.
99 ... 9

142 143
27. Fie f : R __. R ~i g : R __. R doua functii .
Definim func~iile h 1 : R __. R i h 2 : R __. R, prin : 33. Se consider& functia f: R ..... R, da.ta prin
h1 (x) = max(f(x), g(x)) i h2 (x) = min(f(x), g(x)). f(x) = { ax, x <1
i) Sa se ara.te ca daca f ~i g sint strict cresca~oa.re (respectiv strict descres- bx, x ~ 1
ciitoare) pe mul~imea ACR, a.tunci h 1 i h2 sint strict crescatoare (respec- a ~i b fiind numere rea.le. Sa se studieze monotonia functiei f', dup a valorilt>
tiv strict descresciitoare) pe aceea~i mul~ime. lui a ~i b.
ii) Sa se reprezinte grafic functiile h 1 ~i h 2 , daca :
34. Se considera func~ia f: R ..... R data prin
a) f(x) = 2x + 1 ~i g(x) = x - 3;
b) f(x) = 12x- 1 I ~i g(x) = I x 3 I; + r(x) = { ax , X
2
<0
c) f(x) = x 2 - 2x .- 3 ~i g(x) = x 3. + bx , x ~ 0
28. Sa se rezolve ecua~iile: a ~i b fiind numere real e. Sa se determ ine a ~i b astfellncit f sa fie bijectiva
~i in acest caz sa se determine inversa.
a) rx:1J=x~1; b) 15x5- 7 =[~6x]
35. Cite solu~ii in numere intregi nenegative ar e ecuat ia
Indicatie. a) Dupli defini~ia plir~ii tntregi a unui numiir avem
x-1 x + 1 x - 1+ 1
Vx + V'Y = V196o-?
-- ~ -- <-- ,
2 3 2 36. Sa se scrie in ord ine crescatoare numerele:
X- 1~ E Z. V3, tys, t-"3o.
/ 2
37. Sa se scrie in ordine descrescatoare numerele :
1
Din inegalitatile de mai sus,rezulta x e (- 1,5]. Cum x - e Z, avem x e {! , 3, 5}.
2 V 6, 1112, tyn.
b) La fel ca mai sus,avem :
38. Sii se rezolve ecua~iile:
15x- 7 5+ 6x 15x- 7 + 1'
~ --- <--
5 8 5

115x =..}_
5
e z.
b) x2 + 6x + V x + 6x = 20;
2

Rezultli x e { ~ , : }.
c) x
2
+ 4 V6 +x-2 + 1 = o; d) ~
2

+ ~~ =to(; _ :)
29. Sa se construiasca de la mul~imea Z a numerelor intregi in ea insai o
func~ie injectiv a care sa nu fie surjectiv a i o func~ie surjectiva care sa nu
fie injectiva.
TndicaJie. a ) Se noteaza y = V x J!x ; b ) Se noteaza VT 2
2
+ 6x = y ; f') Se noteaz1i
, /- - -2 4
30. Fie N* multimea numerelor naturale nenule. Sa se dea exemp1u de dou a
v 6 +x = y ; d) Se notea za y = - -
X
- .
:'! X
functii f ~i g de la N* la N* astfel incit fg = 1N, dar gf # 1N
39. Sii se rezolve ecu'atiile:
31. Sa se determine nl.unerele naturale x, y care verifica relatia
x2 - y 2 = 135. a) Vx + ~x = 12; b ) 16x 4 - 625 = o;
32. Sa se gaseasca radacinile intregi ale ecuatiei c) x(x + 1) (x + 2) (x + 3) = 24; d) 9x 3 - 13 x - 6 = 0;
x 4
+ y 11
+2= 4xy. e) (x + a ) (x + 2a) (x + 3a) (x + 4a) = b 4

lndicatie. Ecuatia devine (x 2 - y 9) 9 + 2(xy - 1) 2

= 0, de unde
I ndicatie. a) Se noteaza y = V'i: c) Avem (x 2 + 3~) (x 2 + 3x + 2) = :.!!. ; puncm
x 2
- y 2
= 0, y = x 2 + 3.x; d) 9x3 - t,.x = 9x t 6, x(3x- 2) (3x + 2) = 3(3.t ..f 2); (3.r -f 2)
{ xy = 1.
(3x 2 + 2x - 3) = 0 et r. ; t> ) Sc noi.Nt zil T t ~ r1 = y.
2
144
145
10 - Matematlcli-alJI8brA , cl. a IX-a
 I
49. Sa se rezolve sistemele de ecuatii:
40. Sa se rezolve ecuatia:
, x2 8(x + 3) V x- 1 + 22x - 7 = 0. a) { x + y + Vxy = 14, h) VX+Y + !Yx=y = 6,
-
x2 + yz + xy = 84; IY<x + y)s (x- y)2 = 8;
lndica!ie x:;;;.. l. Ecuatia devine ( x +3- 4 Vx..::--f) 2 = 0.
x+v y
1S/~ J3/-
41. Sa se rezolve ecuatiile: c) V = 4,
{
x+y=28;
2 2 t
i) (a + x )3 + 4(a- x )3 - 5(a x 2
- 2) 3 = .0;
+_3L_ =a+.!. ,

I
x +y
ii) V~ + v X + i/a - v X= !Yb; e) {
x4 + x2y2 + y4 = 133,
f)
xy x+y a

x2 - xy + y2 = 7;
- xy _ b + 1
+x -
x- y
- -b .
iii) !197- x + !Yx = 5; iv) V (x - 2} 2 + V (x - 4) 2 = 2. xy - y

4/-- 4/~ .
Jndicatie. b) Se noteazli u = Vx + y, v = rx - y; e) Se folose~te relatia
Indicatie. iii) Se noteaza u = v 91 .- x, v = v x ~~ ob~inem sistemul
x' + x2y2 + y' = (x2 + xy + y2) (x2 - xy + y2); f) Se noleazi!i. u = -*-Y
-,
xy
u + v = 5,
x+y
{ u4 + v4 = 97. V= ~.
xy
42. Sa se arate ca 6.0. Sa se rezolve sistemele :
+ y + z) =

I
x(x 20, y- = 7,

I I
xVyz = 4, X+ Z

a) y V xz = 9, b) y(x + y + z) = 30, c) x2 + y2- z2 = 37,

43. Sa se rezolve inecuatiile:
z V xy = 16; z(x + y + z) = 50; xs + ys - za = 1;
a) V2 - x > x; b) V2- x ,;:; x.
+ y -+ z -= a, + v = 2,

I
x u .
44. Sa se arate ca mburile a doua numere complexe conjugate s1nt de ase-
menea conj ugate.
45. Sa se arate ca produsul oric1ror doua radacini ale ecuatiei x 3 - 1 = 0,
d)
I x + ey + e z = b,
X + e2y + = C,
(unde 1 + e + e2 =
2

EZ

0) ;.
e)
ux + vy = 1
ux2 + vy2 = -' 1,
ux3 + vy 3 = - 5.
este de asemenea o radacina a acestei ecuatii.

46. Sa se arate ca modulul numarului complex ....!.._a~ pentru a numar

1 - a1
real, este 1. ~eciproc, sa se arate ca orice numar complex cfe modul 1' poate
fi scris in mod unic sub forma precedenta. Dar daca a este numar complex?
47. Sa se determine x ~i y, numere intregi, astfelincit
y = 48,

I
X-

x ~ 11 - V xy = 18._
.
I
'
~

48. Sa se rezolve sistemul de ecuatii: I

.I

I X - 1 I + I y - 5 I = 1,
{ y = 5 + J X'- 1 I
Indicatie. Se folose~te y ~ 5, dupit cum rezultli din a doua ecuatie.

146 I
I
 '
9. a) Avem Yl + Ya = .:2 + x2 = xi+ X~ == (xl + Xz)2 - 2xlx2 = p2 ......,.2,
x2 x1 x 1x 3 x 1x 2 q

y 1y 2= 1. Ecuatia este _m [ y 2 - ( P: - 2} y + 1] = 0, m fiind un numar real

oarecare, nenul. 11. a) m < 0; b) m >
12. c) (2X- 3m) (X- 2 m)o
0.
13. m = -20 16. Punem z = x - 1 ~i obtinem ecuatia in z: 4mz2 + 4z -
-(m- 1) = 0. Fie x 1 , x 2 radacinile ecuatiei in x ~i z 1 , z2 radacinile ecuatiei
in z. Avem ca: a) x1 , x2 < 1 daca ~i numai daca z 1 , z2 < 0; b) x1 , x2 > 1 da~a
R~PUNSURI ~I INDICATII ~i numai daca z 1 , z2 > 0; c) x 1 < 1 ~i x 2 > 1, daca ~i numai daca z 1 < 0
~i z 2 > 0. Deci problema se reduce Ia studiul semnelor radacinilor ecuayiei
in z. 16. a) Trebuie ea ~ = 0, adica m2 - 144 = 0; de unde m 1 = -12.
m 2 = 12. 17. a) (x + 7) (2x + 3) (2x - 3) = 0;
Capitolul I b) (6x- 1) _(x- 9 (x + 9) = 0; c) (x + 3) (x- 4) (x + 4) = 0.

4 + m2 Capitoinl II
1 a ). - - ; b) D aca m i= - 2, atunc1. x
m - I
=- -- ; pentru m = -2 nu are
4 m+2 '

rn"d nCIDI;
x 0 d) D J.Ca m i= 1 ~~. m i= -3 , atunc1.
0 1 - 2m
x= - - - ; pentru m = 1
0

~i 2. 1\lultimi
4 m-1

m = ! .nu are radacini; e) Daca n = 0 ~i m = 1, atunci x este oarecare; daca

. 4. a) adevarata; b) adevarata; c) adevarata; d) adevarata; e) falsa; f) faJsa;
n = 0 ~i m i= 1, nu are radacini; pentru n i= 0 ~i m = -1 x = ~~ - g) falsa; h) falsa; i) adevarata; j) faJsa. 6. a) A = {0, 2, 3 }; b)B = {1, 7};
' n(m + 1)' c) C = {2, 4}. 7. AU B = {1, 2, 3, 4, 7, 11 }; A n B = {2, 3}; A- B =
pentru n i= 0 ~i m = -1, nu are radaciHi; h) -2, ~ ; i) x E {-oo, -10]; 0

5 3

j) x E [1, 3]; k) -14, 14. 2. c) Daca a > b, atunci x E ( -1, oo);

_ {1, 4}. 10. m = 3, m = 40 11. mER- {-4, 2}. 12. m =
2 . 15. CRA = R.

daca a < b; atunci x E (- oo, - 1). d) Daca a > - 2, atunci 16. Submultimile lui A= {1, 2, 3}) sint: 0, {1}, {2}, {3}, {~, 2} {1, 3},
3-b 3-b {2, 3L {1, 2, 3}. 17. i) 1, a E D(a); ii) a= numar prim; iii) daca a este dP
x > - - - ; daca a< -2, atunci x > - -; daca a = 0
- 2 ~i
a+2 a+2 forma a= p 3 , unde p este numar prim sau de forma pq, unde p i q sint numere
b > 3, atunci x este oarecare; pentru a = -2 ~i b ~ 3, nu are solutii. 0 prime diferite; iv) D(8) = {1, 2, 4, 8}, D(160) = {1, 2, 4, 5, 8, 10, 16, 20, 40,
e) Daca a > -1, atunci x > -- 2
-; dacii a < - 1 atunci x < 2 80, 160}. 18. m = 3. A are 2 elemente cind m = 2 V2. 19. Daca x E A,. ,
(a + 1)2 ' (a + t)Z oricare ar fi k ~ 1, atunci x = a + r 1 m 1 = a + r 2 m 2 = a + r 3 m 3 = Se 000

3. a) Trebuie ca 8 + 3x ~ 0, de unde x ~ - : . d) x E [0, f] 0 4. a) x 1 = obyine m 1 > m 2 > m 3 .. . , contradictie cu faptul ca exista doar un numar finit
de numere naturale mai mici ca m 1
= +; x2 = - ~ ; b) nu are radacini reale; d) x1 = 1; x-2 = f ; f) 2; g) Pentru
m = - f nu are radacini; pentru m i= - f , x = 3 + m. 5. ~ = mz -4. 3. Func!ii

Daca I m I = 2, atunci ~ = 0 ~i in acest caz ecuatia are o radiicina; daca ,, 1. f(-2) = -10; f(-1) = {(2) -7; {(4) = -10, 2. Se verifica faptul ca:
I m I > 2, atunci ~ > 0 ~i in acest caz ecuatia are doua radacini distincte; g(1) = f(1), g(2) = f(2), g(3) = f(3), g(4) = f(4). 3. Nu . .4. Se pot defini patru
daca I m I < 2, nu are radaeini. 6. m :__ 0; m < 0; m > 0. 7. 1 ml ~..!. functii. 5. f(-12) = 0, f(-9) = 3, {(?,) = ?,, f(9) = ?,, {(272) - 20 6, TrPhuiP
~

149
148
 ca numerele 1 + m, 4 + m, 9 + m sa apar~ina mul~imii {1, 2, 3}. Nu exista
nici un numar tntreg m. 9. Func~ia nu este nici injectiva ~i nici surjectiva. 7. i) a.) 2,2 ~ V5 < 2,3; b) -2,3 ~ - V5 < - 2,2; c) 1,5 ~ ~7 < 1,6;
12. Exista 6 functii injective. Nu exista func~ii surjective. 13. f 2, f 5, f6 , stnt
injective; nici una din funcWle date nu este surjectivii. 14. f(Gala~i) =
a> -1,6 ~ 11
< -1,5. ii) a) 2 ~ V5 < 3; 2,2 ~ V5 < 2,3; 2,23 ~ V5 <
7
= Gala~i, f(Fagara~) = Bra~ov, g(Teleorman) = Alexandria, g(Mehedin~i) = 11
< 2,24; c) 1 ~ - < 2; 1,5 ~- < 1,6; 1,57 ~ -11
11
< 1,58. 8. x +y=
= Drobeta Turnu-Severin. 16. (go f) (x) = x 4 + 2x3 - 2xz- 3x + 3; (fog) (.z)-: 7 7 7

"""' x 4 - 2x3 + 4x2 - 3x + 1. 16. Pentru x ~ 0, avem f(x) ~ -2 *i de<i = 0,144 ... . 9. xy = 3,31.. .. 10. ~) 2,0653.. ; ; b) 3, 1462 .... 11. a) 1,322 ... ;
(go f)(x) = g(f(x)) = [f(x)] 2 = (2x- 3) 2 Pentru x > 0, avem f(x) > 0 ~i deci 3,741.. .. 12. a) Alegtnd o unitate de masura de lungime 1, am construit pe
(go f)(x) = g(f(x)) = 2f(x)- 1 = 14x- 1. Pentru x ~ -2, a.vem g(x) = V2 precum ~i orice segment avind lungimea. un numar tntreg. Folosind
= x2 > 0 ~i deci (fo g)(x) = f(g(x)) = 7g(x) = 7 x2 Pentru x E ( -2, f J, teorema lui Pitagora putem construi segmentele de lungimea ceruta. Pen-
tru aceasta observam ca: ( V3)2 = 12 + (V2) 2 ; ( V5) = 12 22 ; ( V6) =
2 2
+
i avem g(x) = 2x- 1 ~ 0 ~i deci (fog)(x) = f(g(x)) = 2g(x) -3 = 2(2x -1)- = 22 + (V2) 2 ; ( V10) 2 = 12 + 3 2. Astfel V3 este ipotenuza. triunghiului
-3 = 4x- 5. Pentru x >f, avem g(x) > 0 ~i deci (fo g)(x) = f(g(x)) = dreptunghic avind ca.tet ele de lungime 1 ~i V2 ~.a.m.d. b) Punctele care a.u
abscisele V'3 ~i - V3 stnt simetric"'e fa~a de origine ~.a.m.d. 13. Dacii
= 7g(x) = 7(2x- 1) = 14x- 7. Deci V2 + V3 a.r fi ra~ional, atunci ~i ( V2 + V3) 2 = 5 + 2 V6 a.r fi ra.~iona.l,
1 7x2, daca x ~ -2, de unde V6 ar fi ra~ional. Dar cum V6 nu este ra\.iona.l (demonstra~ia este
analoagii aceleia pe care am da.t-o pentru V2), avem de-a face cu o con-
(gof)(x) = {(2x- 3)2, da.ca x ~ 0, (fog)(x) = 4x-5, da.ca -2 < x~ _21
ira.~ional,
1
14x -1, daca x > 0 ; tradictie. Cum V2 + V3 este iar V2- V3 = - V 2 + V 3 '
\
14x- 7, daca x >..!_.
2
'

rezulta cii ~~
. v-2 - v-3 este . . -14. ua~wnal. Avern a =
(a + b) + (a -
2
b}

'

19. 6 func~ii bijective. 20. f(1) = 7, ((2) = 9, ((3) = 3, {(4) = 1, {(5) = 7, b= (a + b} - (a - b} , ab = (a + b)2 - a
2
-
2
b Cum a + b ~j a - b sint ra-
((6) = 9, ((7) = 3. In general, f(4k) = 1, f(4k + 1) = 7, f(4k + 2) = 9, 2 2
f(4k + 3) = 3. 22. h ~i k nu stnt nici injective ~i nici surjective j r-1(x) = ~ionale rezulta ca ~i a, b ~i ab s1nt ra.~ionale. 1&. Daca unul din a + b V2
a- b V2 sint egale cu zero, atunci (a + b V2) (a - b V2) =
= -x + 4; C 1(x) = X - 1. 23. Se verifica ca f 0 1 = 1N ~i deci r-1 = f'. r- sau
24. Inversa este
-
= 0 de unde
'
(!:)
b
2
= 2. Cu.m !: este ra~ional aceastii rela~ie nu este posibiHi.
b
:
1
Alta solu~ie poate fi data observind- cii a E Q, iar b V -2 E Q, ~i deci sumn

I
- a;, X ~ 0,
f-1 : R -+ R, f-1(x) = ~ lor nu poa.te fi numar ra~ional. 16. Nu 17. De exeinplu, x 2 - 2x - 1 = 0.
a X, X< 0. x2 - x- 1 = 0.
I

I
Capitolul III
Capitolul v II

1. a) 3,000... ; c) 0,25000 ... ; d) 0,000 ... ; e) 1,75000... ; g) 3,(36). 2. a)~.

900
1. Daca f = g , atunci f(O) = g(O),f(1) = g (1),{( -1) =r= g( -- 1); de unde
7 3 13 -13 - 13 3 375
1 )B
h) 9 - , = - 1o = 1o i ,75 .= ioo Celela.lte numere stnt ira~io rezultiia 1 =a 2 ,b1 =b 2,c1 =C2.2.a) (
43
x-2 + (;; b) - 2 x+4 +
( 7 )2

nale; pentru demonstra.~ie a se vedea. 2. 4. a.) 4; 9; 144; 1 024. b) 2;

~~. 1 2 )2 + -203 ' I )~
3) + 3 + -3ti; .'
(
3; 7; 1001. 6. a) 3,43479... < 3,43497 ... ; e) - 5,4833... > -5,5829 ... . ~S 2 ( 5
e) -2I ( X
+ 1 c) 3 X - i d) 0,51 X - -
51 204 1 - -
3

150 151
I

J
 f)- -I
3
(
x+-53 )2 +-
2R
25
4. a) Ymln = 9; h) Ymax = - 11 i c) Ymfn = -5;
21. a){(3,1);(- 4, -
11
J}; b){(2,9);( -~. 3 )}; c){(2,1);-:;. -::)} 11
3
.I 913 -Ill

(-a2vs. 2~5); ( 3~5

d) Ymax = - ; e) Ymax _: 2; f) Ymin = - - . 5. a) Pentru x E (- oo, 1],

func~ia
48

este strict descresciitoare, iar pentru x E [1, oo) funcFa este strict
200
22. a) {(2, 1); (-2, -1); 2-:s)}; b){(2, 1); I
I

II
cresciitoare. d) Pentru x E ( -oo, : J, func~ia , este strict cresciitoare, iar
(-1, -2); (1, 2); (-2, -1)}; c) {(20, 5); (-20, -5)}; d) {(-3, 2);
(3, ~2)} . 23. a) {(1, 5); (5, 1)}; b) {(1, 5); (5, 1); (2, 3); (3, 2)};
II penti'u x E [: , oo) functia este ~trict descresciitoare. 6. a) xE(-oo, -1] U
c) { (2, 2); (- 1 V3, - 1 V3) }; d) {(0, 1); (1, 0)}; e) {(2, 3);
U [3, oo) => f(x);?; 0; x E (-1, 3) => f(x) < 0; d) x E (-oo)- ~] U (- 2, -3); (1, 2); (-3, -2)}; f) {(3, 1); (1, 3)}. 24. Dacii se noteazii

U [1, ~) => f(x) ~ 0; x E (- ~ , 1) =>. f(x) > 0. ~e folose~te reprezerita- AM = x ~i cu S aria cuprinsii intre cele trei cercuri se obtine S =
rea graficii a functiei. 9. f(x) = x 2 + x - 10. 10. f(x) = -5x 2 + 10x - 3. = ~ ( -x~ + 2ax). Ma:ximul lui S are loc cind x = a. 25. Notam NP =
11. Virful parabolelor, V(x, y), are coordonatele: x = m- 1, y = -mz + 2
= MQ = x ~i cu S aria dreptunghiului. Dacii [AD] este tniiltimea din A
+ 3m- 3. Eliminind pe m se obtine y = -x2 + x - 1. 12. Se rezolvii pe ipotenuzii, atunci din asemanarea triunghiurilor AMN ~i ABC obtinem
sistemul : a - b + c = 13, 4a + 2b + c = 10, 4ac - b2 = 36a. Se obtin
- - = AD - X . Cum AD BC = AB A c, atunCI. A D =
MN ab . d .
~~ eCI
BC AD 8 8
Va + b
func~iile: f(x) =_!_ x 2 - ~ x+ ~ , f(x) = x 2 - 2x + 10. 13. a) xE (-oo, _!_) U
9 9 9 2 MN = BC (AD -
AD
x) = . as ab+ b 2
{ ab _ -
I( a 2+ b2
x). Dar S = MN X = I
U (1, oo); b) xE (-oo, 3- V7J U [3 + V7, oo); d) xE( -:-oo, - 3 ~V 57Ju = a
2
+
ab
b
2
(
Va 2
ab
+b 2
_ x) x. Se obtine o func~ie de gradul al doilea

u(- 3
~V 57 , oo); e) X (i!: R; h) X E (2, ~); i) XE(O, 4); j) XE [o, :Ju in x. 26. Notiim AD = a, AC = x, DC = y. Dacii E este proiectia
lui D pe [AB], vom nota DE =b. Avem X - : Va 2 - b2 - II y 2 - b2
J

U [ ~~ oo ); l) xE( -oo, ~
1
-~)u e rl05,
1
+ oo) 14. Se pun conditiile: Timpul total
I
pe care il face caliitorul este-
v
+ v- =
x
1
y
2
Va2- bs - Vy2-
v 1
v
b2
1
'!I
+112

m - 1 > 0, A < 0 ~i se obtine mE (% , oo} 15. Se pun condiWle: m < 0 TimpuJ este minim dacii cantitatea m = JL- V~ este minima. Elimi-
vz vl
~i A < 0. 16. Se rezoivii inecuatia t1 = b~ - 4ac ;?; 0. 17. Pentru ca fractia E sa nind radicalul obtinem ecuatia de gradul al doilea in y: (v~-v~)y 2 -2vivzmy+
aiba sens pentru orice x real, trebuie ca discriminantul ecuatiei x 2 x+ m = 0 + + (v~m2 + b 2 )v~ = 0. Se pune conditia ca discriminantul acestei ecua~ii sa fie
sa fie negativ,adica 1-4m< 0. Apoi din conditia ca x 2 + (m+1)x+ m + 2 >0, ~~ se ob tine
poz1t1v ca m ~ b V vi - v~ . D ec1 tunpu
l mmtm
a2 - _
es t e ,.;....__ b
2
V +
oricare ar fix real, se obtine cii mE(~ . 1 + 2 V2). 18. a) xE[ -4, 1) U (2, 3]; V1v 2 V1

b) xE(2,3]; f) xE[ -5,

3
-rs Ju ( 5
-(
5
's].t9. a) Xy=- m~1 , Yv=-;, de
+ b 1/ v~-
vlv2
v~ . 27. D acii x ~~ 1 e dr ep t ung h'1u Im. 1ar
y sint l aturi
cercului atunci x 2 + y 2 = 4R2 Dacii S este aria dreptunghiului avem S = xy.
. R raza

1
.unde- mxv = m + 1, sau m = - - -, deci Yv=Xv + 1; b) AB = S este maxim cind S 2 = x 2 y 2 = x 2 ( 4R 2 - x 2 ) este minima. Notind x 2 = z
1 + xv se ohtine o functie de gradul al doilea. 28. Dacii R este raza cercului ~i x, Y
2
= I Xz - X1 I = - , FV=I-_!_1=-1 . Deci AB = 2 FV;
lml m lm I

t;) Punctul fix este (-1, 0). 20. a) Imf= [0, +oo); b) Imf= [1, +oo);
1
c) Imf= [
9- 2V21 9

+ 2V21). e) Imf = [
-s,+oo) f) Imf = [ ~ +oo )
3
3 3

152 153
 semibazele trapezului avem ca perimetrul este 4(x + y). Se ara.ta ca xy = R2 f 2. Radicali
~i deci avem minim pentru perimetru cind x = y = R. 29. Fie x, y pro- 1. a) I x- 1 I ; d) I- 3x 2 + x- 1 I = 3x 2 - x + 1. 2. 7 - 2x pentru
iec~iile catetelor pe ipotenu21a. Avem sistemul de ecuaW x + y =a ~i x E (-oo, 2); 3 pentru x E [2, 5]; 2x- 7 pentru x E (5, oo). 3. Conform
xy = h 2 30. Fie x, y catetele triunghiului. Avern sistemul de ecuatii x + y + problemei precedente, avem f(x) = 7- 2x, xE( -oo , 2); f(x) = 3, xE[2, 5];
+ Vx f(x) = 2x- 7, xE(5, oo). 4. a) xE [2, oo); b) mul~imea. tuturor numerelor
2
+ y = 2p ~i xy = h
2
Vx + y 2 2
31. Se ia. ca. necunoscuta semiba.za.
inferioa.ra. lnaltimea trapezului este VR2 - x 2 La.turile neparalele ale tra- reale; c) x E (-oo, -2) U [f, oo); d) xE[1, oo). 7. a) V lx 2 -1 1 ;
pezului au lungimile egale cu V 2R 2 - 2Rx. Se obtine ecuatia 2x + 2R + b) V x2 - x + 1. V2 > 2 V3; c) 4 tY"2 > 3 IY4. 9. b) 2V'27;
8. a) 3
i + 2 V2R 2 - 2Rx = 2p. 32. Se iau ca necunoscute x, y semibazele trape-
d) ~ 10. c) 4V6- 8V3; d) 8. 11. c) 2(2V2 + ]/10- ]/5- 1);
zului. Se sistemul xy = R 2 , R(x + y) = 2R 2 33. Fie AD = x,
ob~ine

I, DC= Y
. Se ob~ine sistemul ax+ by= 2k2 , x 2 + a 2 = y 2 + b2 34. Dar.a d)~(~ -lYli + ty'49).
2 ~
12. i) va- Ya 2

Vx+vY
5; ii) V'XY . 13. b) 3, 4;
i
x, y reprezinta numarul de ore necesare primei brigazi, respectiv celei de-a doua
brigazi, pentru termina.rea intregii lucrari, ob~inem sistemul _::_ + 3x
JL._= 13 ~) 12; e) 4, -5; f) 4; g) 0, 5; h) -a, a; i) 7. 15. c) 1 < 1/2 = JY4 < 17'3.
X+ 2 vx=-T
I ;
3y 18 17. a)V3 + V2; c) V7- V3. 18. Se scrie sub forma
!! (..!. + ..!.) = 1. Se ob~ine x = 9, y = 6. 35. Laturile dreptunghiului sint x - 1 + 2 V'X='1 + 1 = (V x - 1 + 1) 2
Analog, se procedeaza cu
5 X y .
80 m ~i 60 m. X - 2 v;-=-1. 19. 0,1. 20. ~-.
243

Capitolul V~

I
Cnpitolnl V
1. a) x = - , y
11
7
2
=- - ;
-J 7
b) x = t, y
2
=-
3
(4- t), unde t este un numar I
i
1. Puterl . real oarecare j c) X= - n,
92
y= - n
194
j d) X= 0, y = 7. 2. a) 8- i j

1. a) 16; b) 153 ; c) (~yo; d) - ; 3 2. a) m < 1, este pozitiva; m = 1, este d) 6 V2 + 7i; e) 5. 3. c) i v~- 1 ; d) i; n -1 -i; g) 2a; h) 1. 6. c) o, I
. b) m < -,
zero; m > 1, est e neg at 1va; 2 est e pozi't'Iva; m = -,
v 2 este zero; m > v
-2 , daca n = 4k; i, daca n = 4k + 1; 1- 1, daca n = 4k + 2; -1, daca n =

.
est e negat 1va; c es t e pozi.t.IVa on care a.r
v ) v
3
r1 m '# -1
3

. P entru m = -1 , este zero.

3
=4k+3; d) -1;.f)4i-3. 7. a) m=-2; b)m=-:; c)m-#-2
I
2 2
sau m '# - ~ 8. a)~ + i); b) Vs- i. 11. a)
(1 (X- 1- i) (X-
3. a) xya; h) (a + b)2 ; c) 211 4. se calculeaza membrul drept. 5. Se descompune 2 V2 2 .
in factori a 32 - b32 = (a16 ) 2 - (b 16 ) 2 6. a) (xm+tl + 1) (xm-n+ 1); b) 0. 7. a) 28; - 1 + i); b) (2X + 1- 2i) (2X + 1 + 2i). 12. a) x 1 = 3- 6i, y 1 = 3 +
I
b) 9; c) sint ega.le; d) 4 300 = (4 ) ~ ~i 3 ~ =
3 1 0 40
(34 ) 100, 43 < 3 4, 34qq .este ma.i + 6i; x2 = 3 +
6i, y 2 = 3- 6i. 14. a) m(x 2 + 20x + 200) = 0, mER;

mare; e) (- 3~ r; (ArQ
f) 9. Se foJose~te reprezenta.rea. gra.fi oa. 10. Este
b) m(2x - 14x + 205) = 0. 15. a) Scriem x 3
2

+ 9) = 0 ~i se ob~in radacinile: 3,- ~ (1

2
-

V3 i)..
27 = (x- 3) (x2 + 3x +
Avem x3 + 27 =
strict orescatoa.re. 11; a) a-sb-'; (a+ bt 5(a- bt 2 ; 3a- 5b- 6c- 2 ; b) .2 10-';
+
3 10-6 ; 15 10-4 ; 12. a) a-(1 a 2) (a6 + a 2 - 1); b) 4a-2; c) 1. = (x + 3) (x2 - 3x + 9) = 0; se ob~in radacinile: -3, ~ (1
2
V3i); .I
154 155

 d) -!Y5, ~5 (1 V3i ). e) Scriem x 4 -16 = (x + 2) (x- 2) (x 2 + 4), de BIBLIOGRAFIE

urille rezulta riidacinile: -2, 2, -2i, 2i; f) Avem x' + 16 = (x 2 + 4) 2 -

1. M. Becheanu, V. C~zll.nescu, C. Nll.st~sescu, S. Rudeanu: Logicd matematica $i teoria
- 8x2 = (x2 + 2 V2x + 4) (x + 4) = 0. Riidiicinile ecua~i~i sint:
2
- 2 V2x multimilor (manua l 'pentru anul Illiceu, clase speciale de materna tiel!.), Edittua Didac-
ticll. ~i Pedagogicll., Bucure~ti, 1972.
- V2 + V2i, - V2 - V2i, V2- V2i, V2 + V2i; g) - Vi2~ i). 2. Algebra $i elemente de analiza (manual pentru cl. a IX-a, ~coli medii, din U.R.S.S.,
sub redactia A.N. Kolmogorov), Moscova, 1976.
Vt2(t il
16. a) 0; b) 0. 17. a) x 1x 2x3 = 6; b) x 1x 2 x 3 x 4 = 7. 20. a) Punctele
2 3. Gl\. Dumitrescu, Manual de algebra, pentru cl. a IX-a, Editura Didacticll. ~i Pcdagogica,
Bucure~ti, 1963.
se afla pe parabola y = -x2 + 10; b) Punctele se aflii P.e dreapta Y. =
4. I.S. Gradstein, Teorema directii~i reciprocii, Editura Tchnicli, 1960 (traducerc din lb. rusil.).
= 1- x. 21. b) {(1, 1/2), (1,- V2), (2, 1), (2, -1)}. c) {(7, 3), (-7, -3)}. 5. Ion Ioncscu, Maxime ~i minime geometrice, Editura Tehnicli, Bucurc~li, 1955.

22. Pentru b > 0, x + yi = ( y a+ V ;a + 2

b +i y- a + ~ aa + ba);
G. F. Speranza, Rela{ii ~i structuri, Edilura i;)tlintificli ~i Enciclopedici:l, Bu cure~ U, 19if,
(traducere din lb. iialianli).
'

pentru b < 0, x + yi = ( y a+ ;a
V + ba - i y- + ~as +
a ba). 23. Se
6. I. Stamate ~i I. Stoian, Culegere de probleme de Algebrll (pentru lkee), Editura Didal'
ti~ ~i Pedagogicll., Bucure~ti, 1979.
!

noteaza z2 = y ~i se are in vedere problema precedenta.

1!1
II
li

...!.
 V. Puterl ~~ radicall .. . . . ..... . . . ... . ... . .. . .. .. . .. ... . . 9K
1. Puteri 9!t
Exercilii 105
2 . Radicali . . . . . . . . . ... 0 . . . ..... . . .. 0 0 0 0 ... . . . . . . 106
Exercilii 0 0 . . . . . . . . . . . . . . .. . .. .. .. . .. . . . . . . . 0 0 122
J VI . Numere complexe - ... . . . .. . . .. . .. . . ........ . . . . . . . . . . .. ..... .' . . . . . . . 125
~
1 . Multimea numerelor complexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
2. Forma algebricli a numerelor complexe.. ... .......... ... . .. .. .... .. . 129
3. Reprezentarea geometricli a numerelor complexe... . . . .. . . . ... .. .... . . 133
4 . Rezolvarea ecuatiei de gradul al doilea cu coeficienti reali .... .. . ... . . .. 136

CUPRINS Exercilii ~ -- - ~ : 138

VII. Probleme recapftulatlve ..... . ...... .... . .. .. .... . ~ ~ .. .. . ..... ... ..... . . 141
I. Ecuatll de gradul intil ~I de gradul al dollea (recapltulare) ................. . 3 Rll.spunsuri ~i indit: a~ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . 148
1. Ecuatii l?i inecuatii de gradul inUi .. . . . ............... . .............. . 3 BibliograriP . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
2. Ecuatii de gradul al doilea cu rlidll.cini reale .......... . .. . ........... . 6
Exercilii . .. . ........... ~ .. . .. , _ ll

IT. Elemente de logiciL matematlcli, muiJfmi, lunctll ....... . ................. . g

1. Elemente de Iogicll. matematicll. .... . ........ . .... . .................. . 14

Exercilii .. . . . .... ....... .. . . : 21
2. l\iul}imi . ............................ . . . .... . . . ................. . . 21
Exercilii .......... . ............... . ..... . ..... . .......... . ......... . 27
3. Functii . ........ . ........ . ...... . ..... . ..... . ............ . . . .... . 29 f.
Exercitii .. . ...... . .................... .. . . ... .. . .. ~0

III. Numere reale ..... . ............. . . . .. .. . ......... . . ................ . 43 f

I
1. Reprezentarea numerelor rationale sub formll. de fractii zecimale (perio-
dice) .. ... .. ................ . ... . ...... . ..... . . ~ - . . ... . ........ . 43

i
2. Numere rea te ca fractii zecimale infinite ...... . ..... . . .... . ...... . .. . 49
3. Ordonarea numerelor reale ...... . .. . . . .... . ..... .................... . 50

i
4. Aproximll.ri zecimale ale numerelor reale .. ~ . .. . ... - ~ . ... . . ... . . .... . 52 I

5. Adunarea l?i inmultirea numerelor reale .. . .. . . ... . ... . . . . .. . ........

6. Interpretarea geometricll. a numerelor realc .. . ...... . .. . ....... . .. ... . .
53
57
..
u

~
Exercilii 58
t

IV. Func*la de gradul al dollea ..... . - - .. .... - ............ .. . ... .. .. .... .. 61

1. Definitia functiei de gradul al doilea. Exemple . .... . . . - . . . . .. . . . . 61

2. Graficul functiei de gradul al doilea . .. . . . . . . . ... .. . .. . .. . .. 62 '
a. Maximul ~au minimul functiei de gradul al doilea ... . - - ... . .. 68 '
4. Intervale de monotonic pentru functia de gradul al do ilea- ... . . . . ... 70
5. Tabelul de variaFe l?i trasarea graficului functiei de gradul al doilea .. ... 74
6. Semnul functiei de gradul al doilea ... . .. ~ -~ -- .... ~ ....... . 75
7. Aplicatii ale semnului functiei de gradul al do ilea . - :. _. . -~ ... . ... ... 78
8. Aplicatii practice ale studiului functiei de gradul al doilea . . H 82
9. Rezolvarea citorva sisteme de ecuatii cu coeficienti reali . - . .. ...... 86
Exerci/ii .......... .. . . .. . ..... .. . .. .. . . . . ... . ... . . . . ..... .. 93

158

II
 '
i
[1 1

It

I'

'

'

Coli de tipar : 10
Bun de tipar : 28.XII . l 987
Com. nr. 70 3tiZ, :H 029
Combinatl.J! poligrafic
,CASA SCINTEII "
Bucure~ti - R.S.R. t