Curs Analiza Matematica

CURS DE ANALIZ
A MATEMATIC
A
CALCUL INTEGRAL
ALEXANDRU MIHAI BICA
UNIVERSITATEA din ORADEA
Proiectul "Didatec", cod: POSDRU/ 87/1.3/S/60891
2012
2
Cuprins
Introducere 5
1 Extinderi ale integralei Riemann pe axa reala 7
1.1 Integrala Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Formule de cuadratura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.3 Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.4 Integrale cu parametri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32
1.5 Integralele lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
2 Integrale curbilinii 47
2.1 Integrala Stieltjes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.2 Notiunea de curba neteda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
2.3 Integrala curbilinie de speta intai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
2.4 Integrala curbilinie de speta a doua . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
2.5 Independenta de drum a integralei curbilinii de speta a doua . . . . . . . . 63
3 Integrale duble si triple 69
3.1 Integrale duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
3.2 Formula lui Green-Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
3.3 Schimbarea de variabile in integrala dubla . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
3.4 Integrale triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
3.5 Schimbarea de variabile in integrala tripla . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
4 Integrale de suprafata 99
4.1 Aria unei suprafete netede . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
4.2 Integrale de suprafata de speta intai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103
4.3 Integrale de suprafata de speta a doua . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
5 Campuri vectoriale 111
5.1 Operatori diferentiali. Gradientul unui camp scalar . . . . . . . . . . . . . 111
5.2 Campuri vectoriale. Rotor si divergenta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
5.3 Formula lui Gauss-Ostrogradski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
5.4 Formule integrale pentru rotor si gradient . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
5.5 Formula lui Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
Bibliograe 129
3
4 CUPRINS
Introducere
Prezentul curs de analiza matematica este destinat studentilor de la specializarile
calculatoare, informatica si inginerie electrica, ind un suport pentru intelegerea notiu-
nilor, metodelor si rezultatelor de calcul integral predate in primul an de studiu. Pentru o
trecere cat mai facila de la cunostintele de liceu la cele de nivel universitar, primul capitol
incepe cu reamintirea unor rezultate asupra integralei Riemann si continua cu prezentarea
metodelor de integrare numerica privite ca o alternativa la formula Leibniz-Newton de
calcul al integralelor denite in cazul in care primitiva functiei de sub integrala nu se
poate determina in mod nit.
Toate celelalte tipuri de integrale sunt privite ca extinderi ale integralei Riemann. In
acest context, integralele improprii sunt privite ca integrale Riemann din functii nemargi-
nite si ca integrale Riemann pe intervale nemarginite. Integralele cu parametri sunt privite
ca integrale Riemann la care in expresia functiei de sub integrala apar unul sau mai multi
parametri, precum si ca integrale Riemann pe intervale compacte cu capete variabile.
Integralele curbilinii generalizeaza integrala Riemann in sensul modicarii intervalului de
calcul prin ridicarea si torsionarea acestui interval in plan sau in spatiu, rezultand o curba
plana sau o curba in spatiu. Asa cum la integrala Riemann variabila parcurgea punct cu
punct intervalul de denitie, la integralele curbilinii multimea de denitie este curba par-
cursa punctual de la un capat la altul. Acest fapt este conrmat si de formula de reducere
a calculului integralelor curbilinii la integrale Riemann. Intrucat unei curbe netede i se
asociaza doua marimi: una cantitativa, lungimea, si alta calitativa, tangenta punctuala
la curba, integralele curbilinii vor de doua tipuri: in raport lungimea curbei (integrala
de speta intai) si in raport cu tangenta la curba (integrala de speta a doua).
Integralele multiple sunt privite ca generalizari ale integralei Riemann prin trecerea de
la un interval compact la un dreptunghi (in cazul integralelor duble), sau la un paralelip-
iped (in cazul integralelor triple). Integralele duble si triple pe multimi compacte din plan,
respectiv spatiu, sunt privite a denite pe multimi obtinute prin deformarea frontierei
dreptunghiului, respectiv paralelipipedului. Formula lui Green-Riemann este privita ca
o legatura intre integrala dubla pe o multime compacta cu contur orientat si integrala
curbilinie de speta a doua pe frontiera (curba inchisa orientata) a acestei multimi. Teo-
rema lui Fubini asigura reducerea calculului integralelor duble si triple la o succesiune de
integrale Riemann.
Integralele de suprafata pot privite ca generalizari ale integralelor duble obtinute prin
deformarea domeniului plan spre o suprafata in spatiu. Acest fapt poate observat si
din formula de reducere a calculului integralei de suprafata la o integrala dubla. Deoarece
unei suprafete netede i se asociaza doua marimi: una cantitativa (aria) si alta calitativa
(vectorul normal la planul tangent in ecare punct de pe suprafata), analog cu cazul
5
integralelor curbilinii, si aici vom intalni integrale de suprafata in raport cu aria (integrale
de speta intai) si integrale de suprafata in raport cu vectorul normal orientat (integrale
de speta a doua).
Ultimul capitol este dedicat aplicatiilor integralelor curbilinii, triple si de suprafata
la teoria campurilor vectoriale. In acest context apar notiunile de circulatie de-a lungul
unui contur si ux prin suprafata, ale unui camp vectorial. Formula integrala a lui Stokes
este privita ca o legatura dintre integrala de suprafata si integrala curbilinie de speta a
doua pe conturul orientat al acestei suprafete, iar formula lui Gauss-Ostrogradski (nu-
mita si formula ux-divergenta) reprezinta o legatura dintre integrala tripla pe o multime
compacta si integrala de suprafata de speta a doua pe suprafata ce delimiteaza aceasta
multime.
Cea mai mare parte a rezultatelor si teoremelor prezentate in cadrul acestui curs sunt
demonstrate, iar la altele se realizeaza trimiterea precisa la bibliograe pentru consultarea
si intelegerea demonstratiei. La prezentarea ecarui tip de integrala, s-a inclus si cate
un exemplu rezolvat pentru a se asigura o cat mai buna intelegere. Consideram ca in
invatarea si intelegerea analizei matematice este indispensabila exersarea cunostintelor si
metodelor pe cat mai multe exemple, motiv pentru care am inclus si recomandat in lista
bibliograca cinci culegeri de probleme (trei in limba romana, [4], [7] si [8], si cate unul
in limbile engleza si franceza, [5] si [6]).
Capitolul 1
Extinderi ale integralei Riemann pe
axa reala
1.1 Integrala Riemann
Notiunea de integrala a fost introdusa independent de catre I. Newton si G.W. Leibniz
pornind de la problema calculului ariei delimitate de gracul unei functii continue pozitive
pe un interval compact. Insa o denitie riguroasa a integrabilitatii a fost stabilita mult
mai tarziu de catre B. Riemann.
Isaac Newton (1642-1727): matematician, zician si lozof englez, profesor la Trin-
ity College of Cambridge si membru in Camera Lorzilor din Parlamentul Britanic. Alaturi
de Leibniz este fondatorul calculului diferential si integral, numit pe atunci calcul innitez-
imal si al uxiunilor. Are contributii importante in optica, mecanica, astronomie, analiza
matematica, algebra. A stabilit in 1666 legea atractiei gravitationale si expresia fortei ca
produs dintre masa si acceleratie.
Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716): matematician si lozof german. I se
datoreaza notatiile actuale pentru integrala "
_
" si derivata "d". A fost membru fondator
si presedinte a Academiei de Stiinte din Berlin. A conceput un sistem lozoc original,
"monadismul" si are contributii importante in analiza matematica si astronomie. Lui i
se atribuie armatia lozoco-teologica: "traim in cea mai buna dintre lumile posibile",
ca expresie a increderii in intelepciunea Divina.
Bernhard Riemann (1826-1866): matematician german, profesor al Universitatii
din Gttingen. Pe langa contributiile la descrierea riguroasa a notiunilor si rezultatelor
de calcul integral, a obtinut rezultate in teoria functiilor de o variabila complexa, in teoria
numerelor si in geometria diferentiala. Este creatorul geometriilor neeuclidiene realizabile
pe suprafete, ind un precursor al teoriei relativitatii. A dat primul exemplu de geometrie
neeuclidiana in care nu exista drepte paralele, aratand ca aceasta se realizeaza pe sfera din
spatiul euclidian. A introdus notiunea de varietate riemaniana si metrica riemaniana, si
a creat geometriile riemaniene care azi formeaza cadrul de descriere al teoriei relativitatii.
Pentru a intelege notiunea de integrala Riemann sa consideram o functie , : [c. /]
R. marginita si cu valori pozitive si ne propunem sa calculam aria portiunii din plan
7
8 CAPITOLUL 1. EXTINDERI ALE INTEGRALEI RIEMANN PE AXA REALA
delimitata de axa Ox, dreptele verticale prin c si /, si gracul functiei ,. Aceasta multime
)
= (r. ) : r [c. /]. 0 _ _ , (r)
a carei arii dorim sa o calculam, se numeste subgracul functiei ,. Vom considera o mul-
time de puncte r
0
. r
1
. .... r
a1
. r
a
. situate in intervalul [c. /]. formand o diviziune acestui
interval
a
: c = r
0
< r
1
< ... < r
a1
< r
a
= /
si in ecare subinterval [r
i1
. r
i
]. i = 1. :. vom alege un punct intermediar
a
i
[r
i1
. r
i
].
Fie pe axa Ox punctele
i
(r
i
. 0) . i = 1. :. Observam ca aria(
)
) poate aproximata
prin suma ariilor dreptunghiurilor de baze
i1
i
. i = 1. : si inaltimi , (
a
i
) . i = 1. :,
adica prin
o (,.
a
.
a
) =
a
i=1
, (
a
i
) (r
i
r
i1
) .
Acum, daca crestem numarul de puncte r
i
vom creste numarul de subintervale, iar latimea
lor va deveni din ce in ce mai mica. Astfel, aria subgracului se va aproxima prin suma
unui numar cat mai mare de dreptunghiuri, obtinand o aproximare cat mai na. La limita,
prin cresterea numarului de dreptunghiuri, suma ariilor acestora aproape va coincide cu
aria(
)
) . aceste dreptunghiuri suprapunandu-se peste subgrac. Prin urmare, va exista
un numar 1 R. astfel incat lim
ao
o (,.
a
.
a
) = 1 = aria(
)
) .
Analog, putem considera problema determinarii masei unei bare materiale rectilinii,
neomogene asezata pe axa Ox. Fie c si / abscisele capetelor barei. Deoarece bara este
neomogena, densitatea sa va varia punctual ind descrisa de catre o functie , : [c. /] R
continua. Daca bara ar omogena, atunci densitatea sa ar constanta, , (r) = j. \r
[c. /]. iar masa barei ar produsul dintre densitate si lungime, adica j (/ c) . Intrucat
densitatea nu este constanta, vom proceda in modul urmator. Vom considera o diviziune
a
a intervalului [c. /] realizata de catre punctele r
0
. r
1
. .... r
a1
. r
a
. si presupunem ca intr-
o prima aproximatie, densitatea este constanta in ecare subinterval [r
i1
. r
i
]. i = 1. :.
putand alege un punct
a
i
[r
i1
. r
i
] astfel incat valoare densitatii in acest subinterval
este , (
a
i
) . Atunci masa portiunii de bara corespunzatoare intervalului [r
i1
. r
i
] este
aproximativ , (
a
i
) (r
i
r
i1
), iar masa inregii bare se va aproxima prin o (,.
a
.
a
) =
a
i=1
, (
a
i
) (r
i
r
i1
) . Crescand numarul de puncte ale diviziunii si micsorand astfel
ecare subinterval, densitatea barei in ecare subinterval se va aproxima cat mai bine
prin valoarea , (
a
i
) . obtinand o cat mai buna aproximatie pentru masa intregii bare.
Astfel, daca va exista un numar 1 R. astfel incat lim
ao
o (,.
a
.
a
) = 1. atunci acest
numar va reprezenta masa intregii bare.
Ambele probleme prezentate anterior au condus la limite de forma lim
ao
o (,.
a
.
a
) .
Daca pentru o functie , o asemenea limita exista si este nita, atunci spunem ca functia
este integrabila Riemann si valoarea acestei limite se numeste integrala Riemann a functiei
, pe intervalul [c. /] si se noteaza prin
b
_
o
, (r) dr. Ajungem astfel, la urmatoarea denitie.
1.1. INTEGRALA RIEMANN 9
Denitia 1.1.1 (din [9], pag. 379): Spunem ca functia , este integrabila in sensul
lui Riemann pe intervalul [c. /] daca pentru orice sir de diviziuni (
a
)
aN
cu norma
i (
a
) = max
i=1,a
(r
i
r
i1
) tinzand catre zero (adica lim
ao
i (
a
) = 0) si pentru orice alegere
a punctelor intermediare
a
i
, sirurile corespunzatoare de sume integrale o (,.
a
.
a
) au
o limita nita comuna 1 R. Numarul 1 se numeste integrala Riemann a functiei , pe
intervalul [c. /] (sau integrala denita) si se noteaza prin
b
_
o
, (r) dr.
Observatia 1.1.2 Ca si pentru limite de siruri si limite de functii, se poate da si pentru
integrabilitatea Riemann o denitie in limbajul cu si o. astfel: Functia , este integrabila
in sensul lui Riemann pe intervalul [c. /] daca si numai daca exista un numar nit 1 cu
proprietatea ca, pentru orice 0 exista o () 0. astfel incat oricare ar diviziunea
cu i () < o (), si oricare ar alegerea punctelor intermediare in diviziunea , sa avem
[o (,. . ) 1[ < . In acest caz, 1 =
b
_
o
, (r) dr (a se vedea [9], pag. 383).
Conditia ca functia , sa e marginita este esentiala pentru a putea deni integrabili-
tatea Riemann, deoarece, conform cu [9], pag. 384, orice functie integrabila este marginita.
Clasa functiilor integrabile este destul de larga astfel ca pe un interval compact, orice
functie continua este integrabila si orice functie monotona este integrabila (a se vedea
[9], pag. 390). Mai mult, orice functie marginita pe un interval compact si cu o multime
innita numarabila de puncte de discontinuitate de speta intai, este integrabila (a se vedea
[13], pag. 322). De asemenea, daca c. , R si ,. q : [c. /] R sunt integrabile, atunci
c, + ,q. , q. ,
j
sunt integrabile si
b
_
o
[c, (r) + ,q (r)]dr = c
b
_
o
, (r) dr + ,
b
_
o
q (r) dr
iar daca
1
)
este marginita pe [c. /] atunci
1
)
este integrabila (a se vedea [9], pag. 394-397).
Se poate arata ca daca ,. q : [c. /] R sunt integrabile si , _ q, atunci
b
_
o
, (r) dr _
b
_
o
q (r) dr. iar daca : _ , (r) _ `. q (r) _ 0. \r [c. /]. atunci :
b
_
o
q (r) dr _
b
_
o
, (r)
q (r) dr _ `
b
_
o
q (r) dr si :(/ c) _
b
_
o
, (r) dr _ ` (/ c) (conform cu [9], pag. 398).
De asemenea, daca , este integrabila pe [c. /] atunci functia [,[ este integrabila pe [c. /]
si
b
_
o
, (r) dr
_
b
_
o
[, (r)[ dr (a se vedea [9], pag. 399).
Pentru a putea realiza integrarea pe o reuniune de intervale, integrala Riemann are
proprietatea de aditivitate: daca , : [c. /] R este integrabila pe [c. /] atunci , este
integrabila pe orice subinterval [c
t
. /
t
] [c. /] si pentru orice c (c. /) .
b
_
o
, (r) dr =
c
_
o
, (r) dr+
b
_
c
, (r) dr (a se vedea [9], pag. 403).
In general,
b
_
o
, (r) q (r) dr ,=
_
_
b
_
o
, (r) dr
_
_
_
_
b
_
o
q (r) dr
_
_
. dar are loc proprietatea
de medie:
Teorema 1.1.3 (de medie): Daca , : [c. /] R este continua, q : [c. /] R este
integrabila, si q (r) _ 0. \r [c. /]. atunci exista (c. /) astfel incat
b
_
o
, (r) q (r) dr = , ()
b
_
o
q (r) dr.
Demonstratie: Presupunem ca
b
_
o
q (r) dr 0. Cazul
b
_
o
q (r) dr = 0 este trivial
deoarece din q (r) _ 0. \r [c. /] si
b
_
o
q (r) dr = 0 deducem q (r) = 0. \r [c. /].
Intrucat , este continua, va marginita si vor exista r
1
. r
2
[c. /]. :. ` R astfel
incat , (r
1
) = : _ , (r) _ ` = , (r
2
) . \r [c. /]. Din q (r) _ 0. \r [c. /] obtinem
: q (r) _ , (r) q (r) _ ` q (r) . \r [c. /] si :
b
_
o
q (r) dr _
b
_
o
, (r) q (r) dr _
`
b
_
o
q (r) dr. Atunci
: _
b
_
o
, (r) q (r) dr
b
_
o
q (r) dr
= j _ `
adica : = , (r
1
) _ j _ , (r
2
) = `. Functia , ind continua, are proprietatea lui
Darboux a valorii intermediare. Deci exista (c. /) astfel incat , (r
1
) _ j = , () _
, (r
2
) . Astfel, : _ , () _ ` si
b
_
o
, (r) q (r) dr = j
b
_
o
q (r) dr = , ()
b
_
o
q (r) dr.
O notiune aata in conexiune cu integrabilitatea este cea de primitiva.
Denitia 1.1.4 (din [9], pag. 413): Spunem ca functia , are primitive pe intervalul 1
daca exista o functie 1 derivabila pe 1 astfel incat 1
t
(r) = , (r) . \r 1.
Diferenta dintre oricare doua primitive este o constanta si multimea tuturor prim-
itivelor unei functii , este 1 + C : C R. Aceasta multime se numeste integrala
nedenita a functiei ,. Orice functie continua are primitive (a se vedea [9], pag. 411-413).
Teorema 1.1.5 Daca , : [c. /] R este integrabila pe intervalul [c. /] si daca are primi-
tive pe acest interval atunci
b
_
o
, (r) dr = 1 (/) 1 (c)
pentru orice primitiva 1 a lui , (formula lui Leibniz-Newton).
Demonstratie: Fie 1 o primitiva arbitrara a functiei , pe [c. /]. Atunci, 1 este
derivabila pe [c. /] si 1
t
(r) = , (r) . \r [c. /]. Consideram o diviziune a intervalului
[c. /]
: c = r
0
< r
1
< ... < r
a1
< r
a
= /
si observam ca pe ecare subinterval [r
i1
. r
i
]. i = 1. : functia 1 este continua pe [r
i1
. r
i
]
si derivabila pe (r
i1
. r
i
) . Aplicand in acest context teorema cresterilor nite a lui La-
grange, obtinem existenta cate unui punct intermediar
i
(r
i1
. r
i
) pentru care
1 (r
i
) 1 (r
i1
) = 1
t
(
i
) (r
i
r
i1
) = , (
i
) (r
i
r
i1
) . \i = 1. :.
Atunci,
1 (/) 1 (c) =
a
i=1
[1 (r
i
) 1 (r
i1
)] =
a
i=1
, (
i
) (r
i
r
i1
) = o (,. . )
adica 1 (/) 1 (c) coincide cu valoarea sumei integrale asociate acestei diviziuni si sis-
temului de puncte intermediare obtinut anterior. Considerand acum un sir arbitrar de
diviziuni (
a
)
aN
cu lim
ao
i (
a
) = 0 si alegand un sistem de puncte intermediare ca mai
sus, obtinemun sir constant de sume integrale o (,.
a
.
a
) = 1 (/)1 (c) . Deoarece func-
tia , este integrabila va rezulta ca acest sir de sume integrale are ca si limita
b
_
o
, (r) dr.
Din unicitatea limitei deducem
b
_
o
, (r) dr = lim
ao
o (,.
a
.
a
) = lim
ao
[1 (/) 1 (c)] = 1 (/) 1 (c) .
Consecinta: Daca , : [c. /] R este continua atunci
b
_
o
, (r) dr = 1 (/) 1 (c)
pentru orice primitiva 1 a lui ,.
Rezulta din Teorema 1.1.5 si din faptul ca orice functie continua pe un interval compact
este integrabila si admite primitive pe acel interval.
Conform formulei lui Leibniz-Newton, calculul integralelor Riemann se reduce la de-
terminarea unei primitive si la aplicarea acestei formule pentru primitiva determinata. Se
foloseste notatia
b
_
o
, (r) dr = 1 (/) 1 (c) = 1 (r) [
b
o
.
Exista doua metode generale de calcul al integralelor Riemann: integrarea prin parti
si integrarea prin schimbarea variabilei.
Teorema 1.1.6 Daca ,. q : [c. /] R sunt derivabile cu derivatele ,
t
si q
t
continue pe
[c. /] atunci
b
_
o
,
t
(r) q (r) dr = , (r) q (r) [
b
o

b
_
o
, (r) q
t
(r) dr.
Demonstratie: Intrucat , si q sunt derivabile, (,q)
t
= ,
t
q+,q
t
si ,q este o primitiva
pentru (,q) . Aplicand formula lui Leibniz-Newton,
, (r) q (r) [
b
o
=
b
_
o
(, (r) q (r))
t
dr =
b
_
o
[,
t
(r) q (r) + , (r) q
t
(r)] dr =
=
b
_
o
,
t
(r) q (r) dr +
b
_
o
, (r) q
t
(r) dr
si obtinem formula de integrare prin parti
b
_
o
,
t
(r) q (r) dr = , (r) q (r) [
b
o

b
_
o
, (r) q
t
(r) dr.
Aplicand in mod inductiv formula de integrare prin parti pentru functii derivabile de
ordinul : se obtine, in [9], pag. 447, formula generalizata de integrare prin parti:
Daca ,. q : [c. /] 1 sunt derivabile de : ori cu derivatele ,
(a)
si q
(a)
continue pe
[c. /] atunci pentru : _ 2.
b
_
o
, (r)q
(a)
(r) dr = , (r)q
(a1)
(r) [
b
o
+(1)
1
,
t
(r)q
(a2)
(r) [
b
o
+(1)
2
,
tt
(r)q
(aS)
(r) [
b
o
+
+... +(1)
a2
,
(a2)
(r) q
t
(r) [
b
o
+(1)
a1
,
(a1)
(r) q (r) [
b
o
+(1)
a
b
_
o
,
(a)
(r) q (r) dr.
O interesanta consecinta a acestei formule generalizate de integrare prin parti este
formula lui Taylor cu restul sub forma integrala:
Daca , este denita pe un interval 1. derivabila de : + 1 ori cu derivata de ordinul
: + 1 continua pe 1 si daca c 1. atunci pentru orice r 1 :
, (r) = , (c) + (r c) ,
t
(c) +
(r c)
2
2!
,
tt
(c) + ... +
(r c)
a
:!
,
(a)
(c) +
+
a
_
o
(r t)
a
:!
,
(a1)
(t) dt.
Se obtine aplicand formula generalizata de integrare prin parti de ordinul : perechii de
functii 1 (t) =
(at)
n
a!
si G(t) = ,
t
(t) . denite pentru t 1 si cu r 1 xat (pentru
detalii se poate consulta [9], pag. 449).
Teorema 1.1.7 (formula de schimbare a variabilei): Fie 1 si J doua intervale ale axei
reale. Daca n : 1 J este derivabila cu derivata intai continua pe 1 si , : J R este
continua pe J. iar c si / sunt doua puncte din 1, atunci:
b
_
o
, (n(r)) n
t
(r) dr =
&(b)
_
&(o)
, (t) dt.
Demonstratie: Deoarece functiile , (n(r)) n
t
(r) si , (t) sunt continue, deducem ca
ele admit primitive. Fie 1 o primitiva a functiei , pe intervalul J. adica 1
t
(t) = , (t) . \t
J. Atunci functia compusa H (r) = 1 (n(r)) este derivabila pe 1 si H
t
(r) = 1
t
(n(r))
n
t
(r) = , (n(r)) n
t
(r) . \r 1. adica H este o primitiva a functiei , (n(r)) n
t
(r) .
Aplicand formula lui Leibniz-Newton obtinem
b
_
o
, (n(r)) n
t
(r) dr = H (/) H (c) = 1 (n(/)) 1 (n(c)) =
&(b)
_
&(o)
, (t) dt.
Aplicatii ale integralei Riemann in geometrie si zica
1) Aria unei multimi plane marginite: Daca , : [c. /] R este continua si , (r) _ 0.
\r [c. /], atunci
c:ic (
)
) =
b
_
o
, (r) dr.
2) Lungimea gracului unei functii netede pe un interval compact: Daca , : [c. /] R
este derivabila cu derivata intai continua pe [c. /] atunci gracul functiei ,
G
)
= (r. ) : r [c. /]. = , (r)
este o multime unidimensionala marginita in plan si are lugime nita calculata dupa
formula:
| (G
)
) =
b
_
o
_
1 + [,
t
(r)]
2
dr.
3) Volumele corpurilor de rotatie: Daca , : [c. /] R este continua atunci corpul 1
obtinut prin rotirea gracului functiei , in jurul axei Ox are volum nit si
o| (1) = :
b
_
o
[, (r)]
2
dr.
4) Ariile laterale ale suprafetelor de rotatie: Daca , : [c. /] R este derivabila cu
derivata intai continua pe [c. /] atunci suprafata o obtinuta prin rotirea gracului functiei
, in jurul axei Ox are arie laterala nita si
c:ic (o) = 2:
b
_
o
, (r)
_
1 + [,
t
(r)]
2
dr.
5) Centrul de greutate al unei placi plane reprezentate de subgracul unei functii
continue pozitive: Daca , : [c. /] R este continua si , (r) _ 0. \r [c. /], atunci
coordonatele centrului de greutare G(r
G
.
G
) al multimii
)
sunt date de formulele:
r
G
=
b
_
o
r, (r) dr
b
_
o
, (r) dr
.
G
=
1
2
b
_
o
[, (r)]
2
dr
b
_
o
, (r) dr
.
6) Lucrul mecanic: Consideram un punct material deplasandu-se de-a lungul unui
interval [c. /] al axei Ox, de la capatul c la capatul /. Presupunem ca deplasarea se
realizeaza sub actiunea unei forte dirijate de-a lungul axei Ox si reprezentata printr-
o functie continua 1 : [c. /] R. Atunci lucrul mecanic efectuat de forta 1 asupra
punctului material este
1 =
b
_
o
1 (r) dr.
Pentru detalii asupra acestor aplicatii se pot consulta [9], pag. 511-533 si [13], pag.
366-377.
Mentiune bibliograca: Demonstratiile teoremelor din acest paragraf sunt adaptate
din [9].
1.2. FORMULE DE CUADRATURA 15
1.2 Formule de cuadratura
Motivatia formulelor de cuadratura
Cu toate ca formula lui Leibniz-Newton ne furnizeza o metoda de calcul al integralelor
denite, exista functii continue pentru care, desi au primitive, nu se poate calcula primitiva
in mod nit si deci, pentru integrala denita corespunzatoare nu se poate calcula valoarea
exacta. In aceasta situatie singura alternativa ramane determinarea aproximativa a valorii
integralei. Aceasta se poate realiza cu ajutorul formulelor de cuadratura.
In sprijinul necesitatii formulelor de cuadratura prezentam doua exemple de integrale
denite care nu se pot calcula exact.
1. In calculul probabilitatilor apare functia
, : R R, ,(r) =
1
_
2:
c
x
2
2
ce conduce la functia integrala a lui Laplace,
(r) =
a
_
0
, (t) dt =
1
_
2:
a
_
0
c
t
2
2
dt. pentru r 0
in care integrala se poate calcula doar aproximativ desi functia de sub integrala este
derivabila ori de cate ori. Valorile functiei lui Laplace pentru r [0. 4] sunt aproximate
in 401 noduri echidistante din intervalul [0. 4] si se gasesc tabelate in tratatele de calculul
probabilitatilor. Este interesant de observat ca
b
_
0
c
t
2
dt se poate calcula exact doar pentru
/ = si
o
_
0
c
t
2
dt =
_
2
.
2. Acum, consideram elipsa de ecuatie implicita
(1) :
r
2
c
2
+

2
/
2
1 = 0. c. / 0. c /
cu excentricitatea c =
_
o
2
b
2
o
. Ecuatiile parametrice ale elipsei sunt
(1) :
_
r = c cos t
= / sin t
. t [0. 2:].
Incercand sa calculam lungimea arcului de elipsa cuprins in cadranul I putem folosi atat
ecuatiile parametrice la calculul integralei
|
_
1
4
_
=
2
_
0
_
[r
t
(t)]
2
+ [
t
(t)]
2
dt
cat si ecuatia explicita =
b
o
_
c
2
r
2
. r [0. c]. la calculul integralei
|
_
1
4
_
=
o
_
0
_
1 + [
t
(r)]
2
dr.
Ambele integrale conduc la integrala eliptica de al doilea tip
|
_
1
4
_
= c
2
_
0
_
1 c
2
sin
2
tdt.
Spre exemplu,
|
_
1
4
_
=
o
_
0
_
1 + [
t
(r)]
2
dr =
1
c
o
_
0
_
c
1
+ (/
2
c
2
)r
2
c
2
r
2
dr.
si cu substitutia r = c sin t. t [0.

2
] se obtine
|
_
1
4
_
=
1
c
2
_
0
_
c
2
+ (/
2
c
2
) sin
2
t
cos
2
t
c cos tdt =
=
2
_
0
_
c
2
+ (/
2
c
2
) sin
2
tdt =
2
_
0
c
_
1
(c
2
/
2
)
c
2
sin
2
tdt =
= c
2
_
0
_
1 c
2
sin
2
tdt.
Integralele eliptice de tipul I, II si III in sensul lui Legendre sunt respectiv,
1(/. ,) =
,
_
0
dt
_
1 /
2
sin
2
t
1(/. ,) =
,
_
0
_
1 /
2
sin
2
tdt
1 (/. /. ,) =
,
_
0
dt
_
1 + /sin
2
t
_
_
1 /
2
sin
2
t
.
pentru / (0. 1). / R si , 0 constante.
In secolul al XIX-lea J. Liouville a aratat ca pentru nici o integrala eliptica in sen-
sul lui Legendre, primitiva nu se poate obtine sub forma nita (este suma unei serii de
puteri). Deci, integralele eliptice nu se pot calcula exact. Spre exemplu, lungimea orbitei
Pamantului in jurul Soarelui se determina prin calculul aproximativ al integralei
|(1) = 4c1(c.
:
2
) = 4c
2
_
0
_
1 c
2
sin
2
tdt.
unde c = 0. 016729 (excentricitatea orbitei Pamantului) si c = 149. 610
6
km. Se obtine
aproximativ |(1) 940 10
6
km.
Pierre-Simon Laplace (1749-1827): matematician si astronom francez, membru
al Academiei Franceze de Stiinte. A avut contributii importante in analiza matematica,
calculul probabilitatilor, astronomie si mecanica cereasca, ecuatiile zicii matematice si
electricitate.
Adrien-Marie Legendre (1752-1833): matematician francez. A avut contributii in
calculul integral, mecanica, astronomie, ecuatiile zicii matematice si in geometrie. Ca
geometru s-a preocupat printre primii de axioma paralelelor, ind aproape de descoperirea
geometriilor neeuclidiene.
Joseph Liouville (1809-1882): matematician francez, profesor la College de France.
Are contributii in calculul integral, analiza complexa, geometria diferentiala si topologie.
A fost ales membru extern al Academiei Regale de Stiinte a Suediei.
Formula de cuadratura a trapezului
Vom porni de la interpolarea liniara. Astfel, daca dorim sa aproximam o functie
continua , : [c. /] R printr-o functie polinomiala 1 : [c. /] R de gradul intai care
sa o interpoleze, adica 1 (c) = , (c) si 1 (/) = , (/) . atunci suntem condusi la sistemul
liniar
_
cc + , = , (c)
c/ + , = , (/)
unde c si , sunt astfel incat 1 (r) = cr + ,. Solutia acestui sistem este
c =
, (/) , (c)
/ c
. , =
/, (c) c, (/)
/ c
si functia polinomiala se poate scrie sub forma
1 (r) =
r c
/ c
, (/) +
/ r
/ c
, (c) .
Formula de interpolare liniara este atunci
, (r) = 1 (r) + 1(r) . \r [c. /].
Teorema 1.2.1 Daca , C
2
[c. /] atunci
[1(r)[ _
(/ c)
2
8
|,
tt
| . \r [c. /]
unde |,
tt
| = max[,
tt
(r)[ : r [c. /].
Demonstratie: Pentru r [c. /] xat arbitrar denim functia , : [c. /] R sub
forma de determinant prin
,(t) =
n(r) n(t)
1(r) 1(t)
unde n(t) = (t c) (t /) . Deoarece , C

2
[c. /] deducem ca functia 1(t) = , (t)1 (t)
este derivabila de doua ori cu derivata secunda continua si atunci , C
2
[c. /]. Observam
ca ,(c) = ,(r) = ,(/) = 0 si aplicand teorema lui Rolle pe intervalele [c. r] si [r. /]
rezulta ca exista n (c. r) si (r. /) astfel incat ,
t
(n) = 0 si ,
t
() = 0. Aplicand
din nou teorema lui Rolle pe intervalul [n. ] deducem ca exista (n. ) astfel incat
,
tt
() = 0. Dar n
tt
(t) = 2 si 1
tt
(t) = 0. \t [c. /]. si atunci 1
tt
(t) = ,
tt
(t) . \t [c. /].
Deci,
0 = ,
tt
() = n(r) ,
tt
() 21(r)
si
1(r) =
n(r)
2
,
tt
() . [1(r)[ _
[n(r)[
2
[,
tt
()[ . \r [c. /].
Deoarece maximul functiei [n(r)[ = (r c) (/ r) se atinge pentru r =
ob
2
. deducem ca
[n(r)[ _
(bo)
2
1
. \r [c. /] si atunci [1(r)[ _
(bo)
2
S
[,
tt
()[ . \r [c. /].
Integrand pe intervalul [c. /] egalitatea
, (r) = 1 (r) + 1(r) . \r [c. /].
se obtine
b
_
o
, (r) dr =
b
_
o
1 (r) dr +
b
_
o
1(r) dr =
(/ c)
2
[, (/) + , (c)] + 1(,)
si daca , C
2
[c. /] atunci
[1(,)[ =
b
_
o
1(r) dr
_
b
_
o
[1(r)[ dr _
b
_
o
(r c) (/ r)
2
[,
tt
()[ dr =
=
[,
tt
()[
2
b
_
o
(r c) (/ r) dr =
[,
tt
()[
2

(/ c)
S
6
_
(/ c)
S
12
|,
tt
| .
Egalitatea
b
_
o
, (r) dr =
(bo)
2
[, (/) + , (c)] + 1(,) impreuna cu estimarea erorii
[1(,)[ _
(bo)
3
12
|,
tt
| reprezinta formula de cuadratura a trapezului. In virtutea acestei
formule integrala
b
_
o
, (r) dr se aproximeaza prin
(bo)
2
[, (/) + , (c)], ceea ce din punct
de vedere geometric reprezinta aria trapezului dreptunghic de varfuri (c. , (c)) . (c. 0) .
(/. 0) . (/. , (/)) . Astfel c:ic (
)
) se aproximeaza prin aria acestui trapez.
Intrucat pe intervale [c. /] de lungime mare estimarea [1(,)[ _
(bo)
3
12
|,
tt
| este
nefolositoare, la aproximarea integralelor denite prin formula de cuadratura a trapezului
se considera o diviziune echidistanta a intervalului [c. /]
: c = r
0
< r
1
< ... < r
a1
< r
a
= /
pentru care r
i
= c +
i(bo)
a
. i = 0. :. si se aplica formula de cuadratura a trapezului pe
ecare subinterval [r
i1
. r
i
]. i = 1. :. Se obtine astfel:
Teorema 1.2.2 (formula de cuadratura a trapezelor): Daca , C
2
[c. /] atunci
b
_
o
, (r) dr =
(/ c)
2:
[, (c) + 2
a1
i=1
, (r
i
) + , (/)] + 1
a
(,) (1.1)
si
[1
a
(,)[ _
(/ c)
S
12:
2
|,
tt
| .
Demonstratie: Aplicand pe ecare interval [r
i1
. r
i
]. i = 1. :. formula de cuadratura
a trapezului obtinem
a
i
_
a
i1
, (r) dr =
(r
i
r
i1
)
2
[, (r
i1
) + , (r
i
)] + 1
i
(,)
si
[1
i
(,)[ _
(r
i
r
i1
)
S
12
|,
tt
| =
(/ c)
S
12:
S
|,
tt
| .
Atunci,
b
_
o
, (r) dr =
a
i=1
a
i
_
a
i1
, (r) dr =
a
i=1
(r
i
r
i1
)
2
[, (r
i1
) + , (r
i
)] +
a
i=1
1
i
(,) =
=
a
i=1
(/ c)
2:
[, (r
i1
) + , (r
i
)] +
a
i=1
1
i
(,) =
(/ c)
2:
[, (c) +2
a1
i=1
, (r
i
) +, (/)] +1
a
(,)
unde 1
a
(,)
actotic
=
a
i=1
1
i
(,) . si
[1
a
(,)[ _
a
i=1
[1
i
(,)[ _
a
i=1
(/ c)
S
12:
S
|,
tt
| =
(/ c)
S
12:
S
|,
tt
|
a
i=1
1 =
(/ c)
S
12:
2
|,
tt
| .
Interpretatea geometrica a formulei (1.1) este urmatoarea: gracul functiei , este
aproximat de linia poligonala ce uneste prin segmente punctele (r
i
. , (r
i
)) . i = 0. :, iar
c:ic (
)
) este aproximata de suma ariilor trapezelor dreptunghice de varfuri (r
i1
. , (r
i1
)) .
(r
i1
. 0) . (r
i
. 0) . (r
i
. , (r
i
)) . i = 1. :.
Recent, s-au obtinut estimari ale erorii din formula de cuadratura a trapezului si pentru
cazul in care functia , este mai putin neteda. Astfel,
b
_
o
, (r) dr
(/ c)
2
[, (/) + , (c)]
_
_
_
(bo)
2
1
1. daca , 1ij
1
[c. /]
(bo)
2
1
|,
t
| . daca , C
1
[c. /]
(bo)
3
12
1
t
. daca ,
t
1ij
1
0 [c. /]
unde 1ij
1
[c. /] = , : [c. /] R: exista 1 _ 0 astfel incat [, (r) , ()[ _ 1[r [ .
\r. [c. /]. Primele doua estimari s-au obtinut in [3], iar a treia estimare in [2].
Formula de cuadratura a lui Simpson
Daca functia , : [c. /] R poseda derivate continue pana la ordinul 4, adica ,
C
1
[c. /] atunci se poate construi o metoda de integrare numerica mai rapida folosind
formula de cuadratura a lui Simpson:
b
_
o
, (r) dr =
(/ c)
6:
[, (c) + 2
a1
i=1
, (r
i
) + 4
a
i=1
,
_
r
i1
+ r
i
2
_
+ , (/)] + 1
a
(,)
si
[1
a
(,)[ _
(/ c)
2880:
1

_
_
,
1\
_
_
unde
_
_
,
1\
_
_
= max
,
1\
(r)
: r [c. /].
Pentru detalii asupra formulei de cuadratura a lui Simpson se poate consulta [9], pag.
507-511, [1], pag. 250-253, [12], pag. 333, si [13], pag. 495-498.
O alta metoda de integrare numerica ce functioneaza tot in ipoteza , C
1
[c. /] este
bazata pe formula de cuadratura a lui Newton:
b
_
o
, (r) dr =
(/ c)
8:
[, (c) + 2
a1
i=1
, (r
i
) +
+3
a
i=1
,
_
2r
i1
+ r
i
3
_
+ 3
a
i=1
,
_
r
i1
+ 2r
i
3
_
+ , (/)] + 1
a
(,)
si
[1
a
(,)[ _
(/ c)
6480:
1

_
_
,
1\
_
_
.
Thomas Simpson (1710-1761): matematician si astronom englez, profesor la Royal
Military Academy. A avut contributii in calculul integral, trigonometrie sferica si as-
tronomie. A fost ales membru extern in Academia Regala de Stiinte a Suediei.
Exemplul 1.2.3 La calculul functiei integrale a lui Laplace
(r) =
1
_
2:
a
_
0
c
t
2
2
dt
1.3. INTEGRALE IMPROPRII 21
pentru r = 1.5 se gaseste in tabele (situate ca anexe in tratate de calculul probabilitatilor)
valoarea (1.5) 0.43319. Aplicand comparativ formula de cuadratura a trapezului si
formula lui Simpson pentru : = 10. : = 100. : = 1000 se obtin valorile din tabelul de mai
jos. Se conrma faptul ca formula lui Simpson este mai rapida decat formula trapezu-
lui. De asemenea, s-a obtinut o precizie mai buna decat (1.5) 0.43319, ajungand la
(1.5) 0.43319279873.
: (1.5). trapez (1.5). Simpson
10 0.4328284282 0.4331928242875
100 0.4331891560 0.4331927987337
1000 0.4331927623 0.4331927987311
1.3 Integrale improprii
Pentru a intelege mai bine notiunea de integrala improprie vom incepe cu doua exemple
pornind de la calculul ariei subgracului unei functii continue pozitive. Fie , : [c. /] R
continua si 0 _ , (r) . \r [c. /]. Considerand multimea
)
= (r. ) : r [c. /]. 0 _ _ , (r)
reamintim ca c:ic (
)
) =
b
_
o
, (r) dr. Ne propunem sa vedem ce se intampla cu c:ic (
)
)
cand / si pentru o mai buna intelegere a problemei vom considera urmatorul exem-
plu.
Exemplul 1.3.1 Fie , : [0. ) R data prin , (r) =
1
1a
2
. Deoarece lim
ao
, (r) =
lim
ao
1
1a
2
=

2
putem sa ne gandim ce ar insemna
)
= (r. ) : r [0. ). 0 _ _
1
1a
2
si c:ic (
)
) . Cum domeniul de denitie este nemarginit, vom considera pentru orice n 0
multimea
),&
= (r. ) : r [0. n]. 0 _ _
1
1a
2
si vom calcula
c:ic (
),&
) =
&
_
0
1
1 + r
2
dr = arctan r [
&
0
= arctan n.
Deoarece lim
&o
arctan n =

2
, adica lim
&o
c:ic (
),&
) =

2
, putem spune ca c:ic (
)
) =
lim
&o
c:ic (
),&
) =

2
. Dar c:ic (
)
) =
o
_
0
1
1a
2
dr si atunci
o
_
0
1
1a
2
dr = lim
&o
&
_
0
1
1a
2
dr =

2
.
Am obtinut astfel aria unei multimi aparent nemarginite si valoarea unei integrale denite
pe un interval nemarginit. O asemenea integrala se numeste integrala improprie, iar in
virtutea faptului ca are o valoare nita vom spune ca integrala improprie este convergenta.
Exemplul 1.3.2 Consideram acum o functie denita pe un interval marginit, dar ne-
marginita la unul dintre capetele intervalului, , : [0. 1) R data prin , (r) =
1
_
1a
2
.
Desigur,
lim
a1,a<1
1
_
1 r
2
=
si atunci multimea
)
= (r. ) : r [0. 1). 0 _ _
1
_
1a
2
pare a nemarginita. Totusi,
pentru
),&
= (r. ) : r [0. n]. 0 _ _
1
_
1a
2
avem
lim
&1,&<1
&
_
0
1
_
1 r
2
dr = lim
&1,&<1
arcsin r [
&
0
= lim
&1,&<1
arcsin n =
:
2
si atunci
c:ic (
)
) =
1
_
0
1
_
1 r
2
dr = lim
&1,&<1
&
_
0
1
_
1 r
2
dr =
:
2
.
Am obtinut din nou o valoare nita pentru integrala unei functii nemarginite si pentru
aria subgracului acestei functii nemarginite. Vom spune ca integrala
1
_
0
1
_
1a
2
dr este o
integrala improprie convergenta.
Ghidati de aceste exemple putem da urmatoarele denitii.
Denitia 1.3.3 Fie , : [c. ) R integrabila Riemann pe [c. n] pentru orice n
(c. ) . Daca limita lim
&o
&
_
o
, (r) dr exista si este nita spunem ca functia , este integra-
bila impropriu pe [c. ). adica integrala improprie
o
_
o
, (r) dr este convergenta avand ca
valoare aceasta limita. Daca limita aceasta nu exista sau daca este innita atunci spunem
ca integrala improprie
o
_
o
, (r) dr este divergenta.
Astfel,
o
_
o
, (r) dr = lim
&o
&
_
o
, (r) dr, si obtinem modul de calcul al integralelor impro-
prii folosind denitia. Analog, pentru , : (. c] R, avem
o
_
o
, (r) dr = lim
&o
o
_
&
, (r) dr
si pentru , : (. ) R, se scrie
o
_
o
, (r) dr = lim
&o,&
0
o
&
0
_
&
, (r) dr.
Denitia 1.3.4 Fie , : [c. /) R integrabila Riemann pe [c. n] pentru orice n (c. /) .
Daca limita lim
&b,&<b
&
_
o
, (r) dr exista si este nita spunem ca functia , este integrabila
impropriu pe [c. /). adica integrala improprie
b0
_
o
, (r) dr este convergenta avand ca valoare
aceasta limita. Daca limita aceasta nu exista sau daca este innita atunci spunem ca
integrala improprie
b0
_
o
Deci,
b0
_
o
, (r) dr = lim
&b,&<b
&
_
o
, (r) dr daca limita exista si este nita. Analog, pentru
, : (c. /] R, avem
b
_
o0
, (r) dr = lim
&o,&o
b
_
&
, (r) dr, iar pentru q : (c. /) R,
b0
_
o0
q (r) dr = lim
u!a;u>a
&
0
b,&
0
<b
&
0
_
&
q (r) dr.
Observatie: Pentru o integrala improprie se pune intai problema convergentei, iar
apoi daca este convergenta se cauta determinarea valorii sale. Pentru stabilirea conver-
gentei se utilizeaza criteriile de convergenta (ce vor expuse in continuare) si pentru
calculul integralelor improprii se utilizeaza denitia ca mai sus sau se adapteaza metodele
de calcul cunoscute de la integrala Riemann.
Fie , : [c. /) R cu / nit sau innit. Notam 1 (r) =
a
_
o
, (t) dt. \r [c. /). Se
observa ca functia 1 : [c. n] R, 1 (r) =
a
_
o
, (t) dt. \r [c. n] este o primitiva a functiei
, pe [c. n], \n (c. /) .
Criterii de convergenta
In [10], pagina 54, se demonstreaza urmatorul criteriu al lui Cauchy-Bolzano: Fie
1 : [c. /) R cu / nit sau innit. Limita lim
ab,a<b
1 (r) exista si este nita daca si numai
daca \ 0. o
.
cu c < o
.
< / astfel incat pentru orice r
t
r
tt
[c. /) cu o
.
< r
t
< r
tt
< /
sa rezulte [1 (r
t
) 1 (r
tt
)[ < .
Teorema 1.3.5 (criteriul general de convergenta al lui Cauchy): Fie , : [c. /) R
cu / nit sau innit si integrabila Riemann pe [c. n] pentru orice n (c. /) . Atunci
lim
ao,ab
1 (r) exista si este nita daca si numai daca \ 0. o
.
cu c < o
.
< / astfel
incat pentru orice r
t
r
tt
[c. /) cu o
.
< r
t
< r
tt
< / sa rezulte
a
00
_
a
0
, (t) dt
< .
Demonstratie: Fie 1 (r) =
a
_
o
, (t) dt. Integrala
b0
_
o
, (r) dr este convergenta daca
si numai daca lim
ao,ab
1 (r) exista si este nita, iar conform criteriului Cauchy-Bolzano
aceasta are loc daca si numai daca \ 0. o
.
cu c < o
.
< / astfel incat pentru orice
r
t
r
tt
[c. /) cu o
.
< r
t
< r
tt
< / sa rezulte [1 (r
t
) 1 (r
tt
)[ < . adica
a
00
_
a
0
, (t) dt
< .
Denitia 1.3.6 Pentru , : [c. /) R integrabila pe [c. n] pentru orice n (c. /), spunem
b0
_
o
, (r) dr converge absolut daca integrala
b0
_
o
[, (r)[ dr este con-
vergenta.
Teorema 1.3.7 Daca integrala improprie
b0
_
o
, (r) dr este absolut convergenta atunci este
convergenta.
Demonstratie: Intrucat
b0
_
o
, (r) dr este absolut convergenta deducem ca integrala
b0
_
o
[, (r)[ dr este convergenta si atunci, in baza teoremei 1.3.5 rezulta ca \ 0. o
.
cu c < o
.
< / astfel incat pentru orice r
t
r
tt
[c. /) cu o
.
< r
t
< r
tt
< / sa avem
a
00
_
a
0
[, (t)[ dt
< . Deoarece
a
00
_
a
0
, (t) dt
_
a
00
_
a
0
[, (t)[ dt =
a
00
_
a
0
[, (t)[ dt
< . obtinem ca
integrala
b0
_
o
, (r) dr este convergenta.
Observatie: Reciproca nu este in general adevarata. Ca exemplu putem considera
integrala
o
_
0
a
p
sin a
1a
q
dr cu j =
1
S
si =
1
S
. Se arata in [7], paginile 237-239, ca pentru aceste
valori ale parametrilor j si integrala este convergenta fara a absolut convergenta.
Denitia 1.3.8 Fie , : [c. /) R integrabila pe [c. n] pentru orice n (c. /) . Spunem
b0
_
o
, (r) dr este semiconvergenta daca este convergenta fara a si
absolut convergenta.
Teorema 1.3.9 (primul criteriu de comparatie): Fie ,. q : [c. /) R cu / nit sau
innit, si integrabile Riemann pe [c. n] pentru orice n (c. /) . Presupunem ca 0 _ , (r) _
q (r) . \r [c. /). Daca
b0
_
o
q (r) dr este convergenta atunci
b0
_
o
Demonstratie: Fie n (c. /) si 1 (n) =
&
_
o
, (r) dr. Deoarece 1 (c) = 0 si 0 _
, (r) _ q (r) . \r [c. /). pentru orice n (c. /) se obtine
1 (n) =
&
_
o
, (t) dt _
&
_
o
q (t) dt <
b0
_
o
q (r) dr = lim
&b,&<b
&
_
o
q (r) dr <
intrucat q este functie pozitiva si integrala
b0
_
o
q (r) dr este convergenta. Deci functia 1
este marginita, si deoarece 0 _ , (r) . \r [c. /), deducem ca pentru n
1
_ n
2
va rezulta
1 (n
1
) _ 1 (n
2
) . Asadar, functia 1 este si crescatoare si atunci exista si este nita limita
lim
&b,&<b
1 (n) = lim
&b,&<b
&
_
o
, (r) dr. Deci integrala
b0
_
o
Consecinta: Fie ,. q : [c. /) R cu / nit sau innit, si integrabile Riemann pe [c. n]
pentru orice n (c. /) . Daca 0 _ , (r) _ q (r) . \r [c. /) si daca integrala
b0
_
o
, (r) dr
este divergenta, atunci si integrala
b0
_
o
q (r) dr este divergenta.
Demonstratia se realizeaza prin reducere la absurd si este lasata pe seama cititorului.
Teorema 1.3.10 (al doilea criteriu de comparatie): Fie ,. q : [c. /) R cu / nit sau
innit, si integrabile Riemann pe [c. n] pentru orice n (c. /) astfel incat , (r) _ 0.
q (r) _ 0. \r [c. /). Daca limita 1 = lim
ab,a<b
)(a)
j(a)
exista, este nita si 1 ,= 0 atunci
integralele
b0
_
o
, (r) dr si
b0
_
o
q (r) dr sunt ambele convergente sau ambele divergente.
Demonstratie: Deoarece 1 = lim
ab,a<b
)(a)
j(a)
deducem ca exista 1 cu c < 1 < / astfel
incat pentru orice r [1. /) are loc inegalitatea
1
2
<
)(a)
j(a)
<
S1
2
. Atunci 0 _ , (r) _
S1
2
q (r)
si 0 _ q (r) _
2
1
, (r) . \r [1. /). In continuare se aplica teorema 1.3.9.
Observatie: La aplicarea criteriilor de comparatie pentru a stabili convergenta sau
divergenta unei integrale improprii date se cauta o modalitate de alegere a unei alte
integrale improprii cu care sa putem compara integrala data in contextul criteriului de
comparatie ales. Despre aceasta integrala aleasa trebuie sa stim daca este convergenta
sau nu sau sa putem realiza mai usor stabilirea convergentei. Cele trei propozitii care
urmeaza ne vor furniza, alaturi de exemplele 1.3.1 si 1.3.2, anumite tipuri de integrale
improprii convergente sau divergente.
Exemplul 1.3.11 Sa se studieze convergenta integralelor improprii
o
_
0
c
a
2
dr si
o
_
0
1
a
2
a1
dr.
Prima integrala alegem sa o comparam cu integrala improprie
o
_
0
c
a
dr. Deoarece
o
_
0
c
a
2
dr =
1
_
0
c
a
2
dr +
o
_
1
c
a
2
dr si integrala
1
_
0
c
a
2
dr este o integrala Riemann obisnuita, deducem
ca decizia asupra convergentei integralei
o
_
0
c
a
2
dr este echivalenta cu cea asupra integralei
o
_
1
c
a
2
dr. Pe de alta parte, din r _ r
2
. \r [1. ) deducem c
a
2
_ c
a
. \r [1. ). De
asemenea,
o
_
1
c
a
dr = lim
&o
&
_
1
c
a
dr = lim
&o
_
c lim
&o
c
&
_
= c si atunci integrala
o
_
1
c
a
dr
este convergenta. Aplicand primul criteriu de comparatie deducem ca integrala
o
_
1
c
a
2
dr
este convergenta. Atunci si integrala
o
_
0
c
a
2
dr este convergenta.
Pentru a doua integrala alegem compararea cu integrala improprie
o
_
0
1
1a
2
dr. despre care
stim ca este convergenta, in virtutea exemplului 1.3.1. Intrucat 1 = lim
ao
a
2
1
a
2
a1
= 1
(0. ), in baza celui de al doilea criteriu de comparatie deducem ca integrala
o
_
0
1
a
2
a1
dr
este convergenta.
Propozitia 1.3.12 Fie c 0. Integrala
o
_
o
oa
a
este convergenta pentru c 1 si divergenta

pentru c _ 1.
Demonstratie: Pentru n _ c e
1 (n. c) =
&
_
o
dr
r
c
=
_
ln n ln c. daca c = 1
&
1
o
1
1c
. daca c ,= 1.
Observam ca lim
&o
1 (n. 1) = lim
ao
(ln n ln c) = si pentru c < 1. lim
&o
n
1c
= , de
unde rezulta lim
&o
1 (n. c) = . Deci in cazul c _ 1 integrala este divergenta. Daca
c 1. artunci 1 c < 0 si lim
&o
n
1c
= 0. adica lim
&o
1 (n. c) =
o
1
c1
< . Deci in cazul
c 1 integrala este convergenta.
Propozitia 1.3.13 Fie / 0 si c 0. Integrala
b
_
0
oa
a
este convergenta pentru 0 < c < 1

si divergenta pentru c _ 1.
Demonstratie: Fie
1 (n. c) =
b
_
&
dr
r
c
=
_
ln / ln n. daca c = 1
b
1
&
1
1c
. daca c ,= 1.
Observam ca lim
&0,&0
1 (n. 1) = lim
&0,&0
(ln / ln n) = +. iar daca c 1.
lim
&0,&0
1 (n. c) = lim
&0,&0
/
1c
n
1c
1 c
=
/
1c
1 c

1
1 c
lim
&0,&0
n
1c
= +.
Daca 0 < c < 1 atunci lim
&0,&0
n
1c
= 0 si lim
&0,&0
1 (n. c) =
b
1
1c
.
Observatie: Deducem analog cu propozitia 1.3.13 ca pentru c < / si c 0. integrala
b
_
o0
oa
(ao)
este convergenta daca si numai daca 0 < c < 1.
Propozitia 1.3.14 Fie c < /. Integrala
b0
_
o
oa
(ba)
este convergenta daca si numai daca
0 < c < 1.
Se demonstreaza analog propozitiei 1.3.13.
Observatie: Daca 1. Q : [c. ) R sunt functii polinomiale astfel incat Q(r) ,= 0.
\r [c. ) atunci integrala
o
_
o
1(a)
Q(a)
dr este convergenta daca si numai daca grad Q
grad 1 _ 2. Pentru demonstrarea acestui fapt se aplica teorema 1.3.10 si propozitia 1.3.12.
Teorema 1.3.15 Fie c 0 si , : [c. ) R integrabila pe [c. n] pentru orice n (c. )
si , (r) _ 0. \r [c. ), iar pentru un numar c R exista si este nita limita 1 =
lim
ao
r
c
, (r) . Daca c 1 atunci integrala
o
_
o
, (r) dr este convergenta, iar daca c _ 1 si
1 ,= 0 atunci
o
_
o
Demonstratie: Daca c 1 si 1 = lim
ao
r
c
, (r) atunci exista o c astfel incat
r
c
, (r) < 1 + 1. \r [o. ). adica , (r) <
11
a
. Deoarece pentru c 1 integrala

o
_
c
11
a
dr este convergenta, conform teoremei 1.3.9 rezulta ca

o
_
c
Presupunem acum ca c _ 1 si 1 ,= 0. adica 1 0. Atunci exista 0 astfel incat
1 0 si exista o c astfel incat r
c
, (r) 1 . \r [o. ). adica , (r)
1.
a
.
Intrucat, in virtutea propozitiei 1.3.12, pentru c _ 1 integrala
o
_
c
1.
a
dr este divergenta,
deducem folosind primul criteriu de comparatie ca integrala
o
_
c
Atunci si integrala
o
_
o
Teorema 1.3.16 (i) Fie c 0 si , : [c. /) R integrabila pe [c. n] pentru orice n (c. /)
si , (r) _ 0. \r [c. /). iar pentru un numar strict pozitiv c R exista si este nita
limita 1 = lim
ab,a<b
(/ r)
c
, (r) . Daca c < 1 atunci integrala
b0
_
o
, (r) dr este conver-
genta, iar daca c _ 1 atunci integrala
b0
_
o
(ii) Fie , : (c. /] R integrabila pe [c. n] pentru orice n (c. /) si , (r) _ 0. \r (c. /].
iar pentru un numar strict pozitiv c R exista si este nita limita 1 = lim
ao,ao
(r c)
c
, (r) .
Daca c < 1 atunci integrala
b
_
o0
, (r) dr este convergenta, iar daca c _ 1 atunci integrala
b
_
o0
Demonstratie: (i) Fie q : [c. /) R, q (r) =
1
(ba)
. Se observa ca q (r) _ 0. \r
[c. /). Atunci 1 = lim
ab,a<b
(/ r)
c
, (r) = lim
ab,a<b
)(a)
j(a)
si aplicand teorema 1.3.10 deducem
ca integralele
b0
_
o
, (r) dr si
b0
_
o
q (r) dr sunt ambele convergente sau ambele divergente.
Dar, integrala
b0
_
o
q (r) dr =
b0
_
o
1
(ba)
dr este convergenta daca si numai daca 0 < c < 1.
in virtutea propozitiei 1.3.14. Deci, integrala
b0
_
o
, (r) dr este convergenta daca si numai
daca 0 < c < 1.
(ii) Se demonstreaza analog.
Observatie: Exista situatii in care procesul de integrare este impiedicat de puncte
din interiorul intervalului. De exemplu, pentru c < c < /. functia , (r) =
1
ac
denita pe
[c. c) ' (c. /] nu poate prelungita prin continuitate in punctul r = c. In general, daca
, : [c. /] c R este integrabila pe orice interval compact din [c. c) ' (c. /] atunci
b
_
o
, (r) dr este convergenta daca sunt convergente amandoua integralele
c0
_
o
, (r) dr si
b
_
c0
, (r) dr. Din propozitia 1.3.13 rezulta ca integrala
b
_
c0
1
ac
dr este divergenta. Vom
introduce un nou concept de integrabilitate improprie care sa poata acoperi si astfel de
situatii.
Denitia 1.3.17 Fie c < c < / si , integrabila pe orice interval compact din [c. /]
necontinand punctul c. Spunem ca , este integrabila pe [c. /] in sensul valorii principale
daca lim
&0,&0
_
_
c&
_
o
, (r) dr +
b
_
c&
, (r) dr
_
_
exista si este nita. Valoarea acestei limite se
noteaza cu .j.
b
_
o
, (r) dr si se numeste integrala in sensul valorii principalea functiei ,
pe [c. /].
Observatie: Convergenta unei integrale improprii implica integrabilitatea in sensul
valorii principale, dar nu si reciproc.
Exemplu: Reluand exemplul de mai sus,
c&
_
o
1
r c
dr+
b
_
c&
1
r c
dr = ln [c n c[ln [c c[+ln [/ c[ln [c + n c[ = ln
_
/ c
c c
_
si atunci
lim
&0,&0
_
_
c&
_
o
1
r c
dr +
b
_
c&
1
r c
dr
_
_
= ln
_
/ c
c c
_
<
si rezulta integrabilitatea in sensul valorii principale a functiei , (r) =
1
ac
si
.j.
b
_
o
1
r c
dr = ln
_
/ c
c c
_
.
Dupa cum am vazut mai sus, aceasta functie nu este integrabila impropriu in mod obisnuit.
Calculul integralelor improprii
Metodele de integrare prin parti si prin schimbarea variabilei cunoscute de la integrala
Riemann pot extinse si pentru integralele improprii.
Teorema 1.3.18 (integrarea prin parti): Fie ,. q : [c. /) R, ,. q C
1
[c. /) si pre-
supunem ca exista si este nita limita lim
ab,a<b
, (r) q (r) . Daca una dintre integralele
b0
_
o
,
t
(r) q (r) dr.
b0
_
o
, (r) q
t
(r) dr este convergenta atunci si cealalta este convergenta si
b0
_
o
, (r) q
t
(r) dr = lim
ab,a<b
, (r) q (r) , (c) q (c)
b0
_
o
,
t
(r) q (r) dr. (1.2)
Demonstratie: Fie /
t
astfel incat c < /
t
< /. Intrucat ,. q C
1
[c. /
t
] putem aplica
formula de integrare prin parti de la integrala Riemann pe [c./
t
] si obtinem
b
0
_
o
, (r) q
t
(r) dr = , (/
t
) q (/
t
) , (c) q (c)
b
0
_
o
,
t
(r) q (r) dr.
Presupunand convergenta integralei
b0
_
o
,
t
(r) q (r) dr si trecand la limita in egalitatea de
mai sus pentru /
t
/. in virtutea existentei si nitudinii limitei lim
ab,a<b
, (r) q (r) . de-
ducem convergenta integralei
b
0
_
o
, (r) q
t
(r) dr si egalitatea (1.2). Scriind acum egalitatea
de mai sus sub forma
b
0
_
o
,
t
(r) q (r) dr = , (/
t
) q (/
t
) , (c) q (c)
b
0
_
o
, (r) q
t
(r) dr
si procedand analog, din convergenta integralei
b0
_
o
, (r) q
t
(r) dr va rezulta convergenta si
a integralei
b0
_
o
,
t
(r) q (r) dr.
Teorema 1.3.19 (metoda de schimbare a variabilei in integrala improprie): Fie , :
[c. /) R continua si , : [c. ,) [c. /) strict crescatoare, , C
1
[c. ,). ,(c) = c
si lim
to,t<o
,(t) = /. Daca una dintre integralele
b0
_
o
, (r) dr.
o0
_
c
, (,(t)) ,
t
(t) dt este con-
vergenta atunci si cealalta este convergenta si
b0
_
o
, (r) dr =
o0
_
c
, (,(t)) ,
t
(t) dt. (1.3)
Demonstratie: Functia , ind strict crescatoare si continua, va bijectiva, deci
inversabila si cu inversa ,
1
continua pe [c. /). Fie /
t
astfel incat c < /
t
< / si e ,
t
=
,
1
(/
t
) . In virtutea monotoniei functiei , deducem c < ,
t
< ,. Prin urmare putem
aplica formula de integrare prin schimbarea variabilei de la integrala Riemann pe [c./
t
] si
obtinem
b
0
_
o
, (r) dr =
o
0
_
c
, (,(t)) ,
t
(t) dt. (1.4)
Sa presupunem ca integrala din membrul stang al egalitatii (1.3) este convergenta. Atunci
integrala din primul membru al egalitatii (1.4) are limita nita pentru /
t
/ si deoarece
lim
to,t<o
,(t) = / deducem ca integrala din membrul stang al egalitatii (1.4) are limita
nita pentru ,
t
,. Deci integrala
o0
_
c
, (,(t)) ,
t
(t) dt este convergenta si are loc
(1.3). Sa presupunem acum ca integrala din membrul drept al egalitatii (1.3) este con-
vergenta. Atunci al doilea membru al egalitatii (1.4) are limita nita pentru ,
t
,. Din
lim
to,t<o
,(t) = /, folosind continuitatea functiilor , si ,
1
obtinem lim
ab,a<b
,
1
(r) = , si
astfel mambrul stang al (1.4) are limita nita pentru /
t
/. Deducem ca si integrala
b0
_
o
Exemplul 1.3.20 Ne propunem sa calculam integrala improprie
10
_
0
ln (1 r) dr. Uti-
lizand schimbarea de variabila 1 r = c
t
. adica r = 1 c
t
. vom obtine dr = c
t
dt, iar
corespondenta dintre capete este r = 0 t = 0. r = 1 t := . Atunci
10
_
0
ln (1 r) dr =
o
_
0
t
_
c
t
_
dt =
0
_
o
tc
t
dt
si deocamdata despre niciuna dintre integralele
10
_
0
ln (1 r) dr si
0
_
o
tc
t
dt inca nu putem
decide convergenta. Dar, aplicand in continuare integrarea prin parti obtinem
0
_
o
tc
t
dt = lim
to
tc
t
0
_
o
c
t
dt = lim
&o
0
_
&
c
t
dt = lim
&o
(1 c
&
) = 1.
si atunci atat integrala
0
_
o
c
t
dt cat si integrala
0
_
o
tc
t
dt sunt convergente. Deci, integrala
10
_
0
ln (1 r) dr este convergenta si
10
_
0
ln (1 r) dr = 1.
Exemplul 1.3.21 La calculul integralei improprii
o
_
o
1
a
_
a
2
1
dr. cu c 0. vom folosi doar
metoda de schimbare a variabilei, alegand r =
1
t
. Atunci dr =
1
t
2
dt. iar corespondenta
dintre capete este r = c t =
1
o
. r := t = 0. Astfel, integrala din membrul drept al
egalitatii de mai jos este integrala Riemann obisnuita (adica este convergenta) si
o
_
o
1
r
_
r
2
+ 1
dr =
0
_
1
a
1
t
2
dt
1
t
_
1
t
2
+ 1
=
1
a
_
0
dt
_
1 + t
2
= ln
_
1 +
_
1 + c
2
c
_
.
Deci, si integrala
o
_
o
1
a
_
a
2
1
dr este convergenta si
o
_
o
1
a
_
a
2
1
dr = ln
_
1
_
1o
2
o
_
.
din [10] si [14].
1.4 Integrale cu parametri
Fie J R si 1 = [c. /]. , : 1 J R. Daca pentru orice t J functia ,
t
: 1 R,
,
t
(r) = , (r. t) este integrabila pe 1 atunci se poate deni 1 : J R
1 (t) =
b
_
o
, (r. t) dr. t J. (1.5)
In continuare vom stabili ce calitati ale functiei , se transmit si functiei 1.
Teorema 1.4.1 (de continuitate): Fie , : 1 J R continua pe 1 J. cu J R
interval compact. Atunci 1 : J R denita in (1.5) este continua pe J.
1.4. INTEGRALE CU PARAMETRI 33
Demonstratie: Fie t
0
J arbitrar. Deoarece intervalele 1 si J sunt compacte
deducem ca multimea 1 J este compacta, si in virtutea continuitatii functiei , pe
1 J rezulta ca , este uniform compacta. Atunci, \ 0. exista o () 0 ast-
fel incat \(r
t
. t
t
) . (r
tt
. t
tt
) 1 J cu [r
t
r
tt
[ < o () si [t
t
t
tt
[ < o () sa rezulte
[, (r
t
. t
t
) , (r
tt
. t
tt
)[ <
.
bo
. Fie r
t
= r
tt
= r si t
t
= t
0
. t
tt
= t. Deci, pentru orice
r [c. /] = 1 si pentru orice t J cu [t t
0
[ < o () va rezulta [, (r. t) , (r. t
0
)[ <
.
bo
.
Asadar,
[1 (t) 1 (t
0
)[ =
b
_
o
, (r. t) dr
b
_
o
, (r. t
0
) dr
_
_
b
_
o
[, (r. t) , (r. t
0
)[ dr <
b
_
o
/ c
dr =

/ c
(/ c) =
si astfel 1 este continua in t
0
.
Teorema 1.4.2 (de derivabilitate): Fie , : 1 J R continua pe 1 J. cu J R
interval compact si
0)
0t
continua pe 1 J. Atunci 1 : J R denita in (1.5) este
derivabila pe J cu 1
t
continua pe J si
1
t
(t) =
b
_
o
J,
Jt
(r. t) dr. t J. (1.6)
Demonstratie: Fie t
0
J arbitrar. Denim , : 1 J R prin
,(r. t) =
_
)(a,t))(a,t
0
)
tt
0
. daca t ,= t
0
0)
0t
(r. t
0
) . daca t = t
0
.
Deoarece , si
0)
0t
sunt continue pe 1 J si lim
tt
0
)(a,t))(a,t
0
)
tt
0
=
0)
0t
(r. t
0
), deducem ca ,
este continua pe 1 J. Din teorema 1.4.1 rezulta ca functia G : J R denita prin
G(t) =
b
_
o
,(r. t) dr. t J este continua pe J. Atunci G(t
0
) = lim
tt
0
b
_
o
,(r. t) dr =
b
_
o
,(r. t
0
) dr =
b
_
o
0)
0t
(r. t
0
) dr. Deoarece pentru t ,= t
0
G(t) =
b
_
o
,(r. t) dr =
b
_
o
, (r. t) , (r. t
0
)
t t
0
dr =
=
1
t t
0

_
_
b
_
o
, (r. t) dr
b
_
o
, (r. t
0
) dr
_
_
=
1 (t) 1 (t
0
)
t t
0
deducem ca exista si este nita limita
lim
tt
0
1 (t) 1 (t
0
)
t t
0
= lim
tt
0
G(t) = G(t
0
) =
b
_
o
J,
Jt
(r. t
0
) .
Dar de aici rezulta ca 1 este derivabila in t
0
si
1
t
(t
0
) = lim
tt
0
1 (t) 1 (t
0
)
t t
0
=
b
_
o
J,
Jt
(r. t
0
) .
Astfel, obtinem ca 1 este derivabila pe J si 1
t
(t) =
b
_
o
0)
0t
(r. t) dr. \t J. Intrucat
0)
0t
este continua pe 1 J. deducem in baza teoremei 1.4.1 ca 1
t
este continua pe J.
Exemplul 1.4.3 Ca aplicatie a teoremei precedente ne propunem sa determinam o relatie
de recurenta pentru calculul integralelor de forma
1
a
(c) =
1
_
0
1
(r
2
+ c
2
)
a
dr. c 1 R 0. cu 1 orice interval compact, : N
Functia , (r. c) =
1
(a
2
o
2
)
n este continua pe [0. 1] 1 si
0)
0o
exista si este continua pe
[0. 1] 1. Intrucat
J,
Jc
(r. c) =
2:c
(r
2
+ c
2
)
a1
aplicand teorema precedenta obtinem
1
t
a
(c) =
1
_
0
J,
Jc
(r. c) dr =
1
_
0
2:c
(r
2
+ c
2
)
a1
dr = 2:c
1
_
0
1
(r
2
+ c
2
)
a1
dr = 2:c1
a1
(c)
si atunci 1
a1
(c) =
1
2ao
1
t
a
(c) . Pentru a aplica aceasta formula de recurenta calculam
1
0
(c) = 1.
1
1
(c) =
1
_
0
1
r
2
+ c
2
dr =
1
c
arctan
_
1
c
_
si astfel, de exemplu, pentru calculul integralei 1
2
(c) =
1
_
0
1
(a
2
o
2
)
2
dr avem
1
2
(c) =
1
2c
1
t
1
(c) =
1
2c
_
1
c
arctan
_
1
c
__
t
=
1
2c
1
c
2
arctan
_
1
c
_
1
c

1
1 + c
2
_
.
si apoi
1
S
(c) =
1
_
0
1
(r
2
+ c
2
)
S
dr =
1
4c
1
t
2
(c) =
1
8c
(1 + c
2
)
_
3c + 3 arctan
1
c
+ 6c
2
arctan
1
c
+ 3c
1
arctan
1
c
+ 5c
S
_
fara a integra, ci doar prin derivari succesive.
Teorema 1.4.4 (permutabilitatea integralei): Fie 1 = [c. /]. J = [c. d] si , : 1 J R
continua pe 1 J. Atunci
b
_
o
_
_
o
_
c
, (r. ) d
_
_
dr =
o
_
c
_
_
b
_
o
, (r. ) dr
_
_
d.
Demonstratie: Fie functiile , : [c. /] R, : [c. d] R denite prin
,(r) =
o
_
c
, (r. ) d. () =
b
_
o
, (r. ) dr.
Deoarece , este continua pe 1 J. in baza teoremei 1.4.1 rezulta ca , si sunt con-
tinue. Atunci exista integralele
b
_
o
,(r) dr =
b
_
o
_
_
o
_
c
, (r. ) d
_
_
dr si
b
_
o
() d =
o
_
c
_
_
b
_
o
, (r. ) dr
_
_
d. Vomarata ca aceste doua integrale sunt egale. Fie functia 1 (r. ) =
j
_
c
, (r. t) dt. Deoarece 1 (r. c) = 0. deducem ca
j
_
c
, (r. t) dt = 1 (r. ) 1 (r. c) . ad-
ica 1 (r. ) este o primitiva a functiei , (r. ) . conform formulei lui Leibniz-Newton. De
aici deducem ca
01
0j
(r. ) = , (r. ) . \r [c. /]. \ [c. d], iar 1 si
01
0j
sunt con-
tinue. Notand q () =
b
_
o
1 (r. ) dr. \ [c. d], prin aplicarea teoremei 1.4.2 rezulta
q
t
() =
b
_
o
01
0j
(r. ) dr ==
b
_
o
, (r. ) dr = () . Vom calcula diferenta q (d) q (c) in
doua moduri. Pe de o parte,
q (d) q (c) =
b
_
o
[1 (r. d) = 1 (r. c)] dr =
=
b
_
o
_
_
o
_
c
, (r. t) dt
c
_
c
, (r. t) dt
_
_
dr =
b
_
o
_
_
o
_
c
, (r. ) d
_
_
dr =
b
_
o
,(r) dr.
iar pe de alta parte,
q (d) q (c) =
o
_
c
q
t
() d =
o
_
c
() d.
Deci,
b
_
o
,(r) dr =
o
_
c
() d. adica,
b
_
o
_
_
o
_
c
, (r. ) d
_
_
dr =
o
_
c
_
_
b
_
o
, (r. ) dr
_
_
d.
Exemplul 1.4.5 Ne propunem sa calculam integrala
1
_
0
r
b
r
o
ln r
dr. 0 < c < /.
Observam ca expresia
1
ln a
r
b
1
ln a
r
o
se scrie sub forma
1
ln a
r
t
[
b
o
=
b
_
o
r
t
dt si atunci
1
_
0
r
b
r
o
ln r
dr =
1
_
0
_
_
b
_
o
r
t
dt
_
_
dr.
Functia , : [0. 1] [c. /] R data prin , (r. t) = r
t
este continua si atunci aplicand
teorema 1.4.4 obtinem
1
_
0
r
b
r
o
ln r
dr =
1
_
0
_
_
b
_
o
r
t
dt
_
_
dr =
b
_
o
_
_
1
_
0
r
t
dr
_
_
dt =
b
_
o
r
t1
t + 1
[
1
0
dt =
b
_
o
1
t + 1
dt = ln
_
/ + 1
c + 1
_
.
Consideram acum cazul in care parametrul apare si la capetele de integrare. Fie
1 = [c. /]. J = [c. d] si , : 1 J R. Presupunem ca pentru orice [c. d]. , (. ) este
integrabila in raport cu r pe [c. /].
Fie c. , : J 1 astfel incat c(t) _ , (t) . \t J. Atunci, c _ c(t) _ , (t) _ /.
\t J = [c. d] si are sens integrala
1 (t) =
o(t)
_
c(t)
, (r. t) dr. \t J. (1.7)
Se observa ca pentru orice t
0
. t J se poate scrie
c(t)
_
c(t
0
)
, (r. t) dr +
o(t)
_
c(t)
, (r. t) dr =
o(t
0
)
_
c(t
0
)
, (r. t) dr +
o(t)
_
o(t
0
)
, (r. t) dr ==
==
o(t)
_
c(t)
, (r. t) dr =
o(t
0
)
_
c(t
0
)
, (r. t) dr +
o(t)
_
o(t
0
)
, (r. t) dr
c(t)
_
c(t
0
)
, (r. t) dr. (1.8)
Teorema 1.4.6 (continuitate): Fie 1 = [c. /]. J = [c. d] si , : 1 J R continua pe
1 J. iar c. , : J 1 continue pe J astfel incat c(t) _ , (t) . \t J. Atunci functia
1 : J R denita prin 1 (t) =
o(t)
_
c(t)
, (r. t) dr este continua pe J.
Demonstratie: Fie t
0
J arbitrar. Din continuitatea functiei , rezulta lim
tt
0
o(t
0
)
_
c(t
0
)
, (r. t) dr =
1 (t
0
) . Din teorema de medie a integralei Riemann rezulta ca exista j
t
[, (t
0
) . , (t)]
astfel incat
o(t)
_
o(t
0
)
, (r. t) dr = [, (t) , (t
0
)] , (j
t
. t) . Deoarece / este continua in t
0
rezulta
lim
tt
0
, (t) = , (t
0
) si atunci lim
tt
0
o(t)
_
o(t
0
)
, (r. t) dr = 0. Analog, exista
t
[c(t
0
) . c(t)]
astfel incat
c(t)
_
c(t
0
)
, (r. t) dr = [c(t) c(t
0
)] , (
t
. t) si din nou lim
tt
0
c(t) = c(t
0
) im-
plica lim
tt
0
c(t)
_
c(t
0
)
, (r. t) dr = 0. Deci,
o(t)
_
c(t)
, (r. t) dr =
o(t
0
)
_
c(t
0
)
, (r. t) dr si atunci lim
tt
0
1 (t) =
lim
tt
0
o(t)
_
c(t)
, (r. t) dr = lim
tt
0
o(t
0
)
_
c(t
0
)
, (r. t) dr = 1 (t
0
) . Deci, 1 este continua in t
0
.
Teorema 1.4.7 (formula lui Leibniz): Fie 1 = [c. /]. J = [c. d] si , : 1 J R continua
pe 1 J. iar c. , : J 1 derivabile pe J. Daca
0)
0t
exista si este continua pe 1 J. atunci
1 : J R denita prin 1 (t) =
o(t)
_
c(t)
, (r. t) dr este derivabila pe J cu derivata continua si
1
t
(t) =
o(t)
_
c(t)
J,
Jt
(r. t) dr + ,
t
(t) , (, (t) . t) c
t
(t) , (c(t) . t) . \t J. (1.9)
Demonstratie: Fie t
0
J arbitrar. Deoarece
c(t
0
)
_
c(t
0
)
, (r. t
0
) dr =
o(t
0
)
_
o(t
0
)
, (r. t
0
) dr = 0.
din (1.8) obtinem
1 (t) 1 (t
0
)
t t
0
=
o(t
0
)
_
c(t
0
)
, (r. t) , (r. t
0
)
t t
0
dr +
o(t)
_
o(t
0
)
, (r. t)
t t
0
dr
c(t)
_
c(t
0
)
, (r. t)
t t
0
dr. (1.10)
Notand H (t) =
o(t
0
)
_
c(t
0
)
, (r. t) dr. datorita faptului ca in aceasta integrala capetele sunt xe
putem aplica teorema 1.4.2, si atunci in baza continuitatii (teorema 1.4.1) obtinem
H
t
(t
0
) =
o(t
0
)
_
c(t
0
)
J,
Jt
(r. t
0
) dr =
o(t
0
)
_
c(t
0
)
lim
tt
0
, (r. t) , (r. t
0
)
t t
0
dr = lim
tt
0
o(t
0
)
_
c(t
0
)
, (r. t) , (r. t
0
)
t t
0
dr.
(1.11)
Aplicand teorema de medie celei de a doua integrale din (1.10) exista j
t
[, (t
0
) . , (t)]
astfel incat
1
t t
0

o(t)
_
o(t
0
)
, (r. t) dr =
, (t) , (t
0
)
t t
0
, (j
t
. t)
si deoarece , este continua iar , este derivabila in t
0
. obtinem
lim
tt
0
1
t t
0

o(t)
_
o(t
0
)
, (r. t) dr = ,
t
(t
0
) , (, (t
0
) . t
0
) . (1.12)
Analog, exista
t
[c(t
0
) . c(t)] astfel incat
1
t t
0

c(t)
_
c(t
0
)
, (r. t) dr =
c(t) c(t
0
)
t t
0
, (
t
. t) .
Din continuitatea functiei , si din derivabilitatea functiei c in in t
0
. obtinem
lim
tt
0
1
t t
0

c(t)
_
c(t
0
)
, (r. t) dr = c
t
(t
0
) , (c(t
0
) . t
0
) . (1.13)
Trecand la limita pentru t t
0
in (1.10) si utilizand (1.11), (1.12) si (1.13), deducem ca
exista si este nita lim
tt
0
1(t)1(t
0
)
tt
0
. adica
1
t
(t
0
) =
o(t
0
)
_
c(t
0
)
J,
Jt
(r. t
0
) dr + ,
t
(t
0
) , (, (t
0
) . t
0
) c
t
(t
0
) , (c(t
0
) . t
0
) .
Observatie: Se pot deni si integrale improprii cu parametri luand 1 = [c. /) cu /
nit sau innit si J = [c. d] compact. Pentru orice t J denim
1 (t) =
b0
_
o
, (r. t) dr. t J. (1.14)
Denitia 1.4.8 Spunem ca integrala (1.14) este convergenta pentru t J daca \ 0.
\t J. o (. t) cu c < o (. t) < / astfel incat \r
t
(c. /) cu o (. t) < r
t
< / sa rezulte
1 (t)
a
0
_
o
, (r. t) dr
< .
Denitia 1.4.9 Spunem ca integrala (1.14) converge uniform pentru t J daca \ 0.
o () cu c < o () < / astfel incat \r
t
(c. /) cu o () < r
t
< / si pentru orice t J, sa
rezulte
1 (t)
a
0
_
o
, (r. t) dr
< .
Observatie: Indeplinirea conditiilor dintr-una din cele doua denitii precedente asigura
existenta si nitudinea integralei (1.14), ceea ce permite denirea functiei 1 : J R prin
1 (t) =
b0
_
o
, (r. t) dr. \t J. Proprietatile de continuitate si derivabilitate, din teoremele
1.4.1, 1.4.2, 1.4.4, se pot extinde si asupra acestei functii. Astfel:
a) Daca , : 1 J R continua pe 1 J si integrala (1.14) converge uniform pentru
t J, atunci 1 este continua pe J.
b) Daca , si
0)
0t
sunt continue pe 1 J si integralele
b0
_
o
, (r. t) dr si
b0
_
o
0)
0t
(r. t) dr
converg uniform pentru t J, atunci 1 este derivabila pe J, cu 1
t
continua pe J si
1
t
(t) =
b0
_
o
J,
Jt
(r. t) dr. \t J.
c) Daca , este continua pe 1 J si integrala (1.14) converge uniform pentru t J,
atunci integrala
b0
_
o
_
_
o
_
c
, (r. t) dt
_
_
dr este convergenta si
b0
_
o
_
_
o
_
c
, (r. t) dt
_
_
dr =
o
_
c
_
_
b0
_
o
o
_
c
, (r. t) dr
_
_
dt.
Observatie: Prin analogie cu criteriile de convergenta de la integralele improprii se
pot demonstra urmatoarele criterii de convergenta a integralelor improprii cu parametri:
a) Fie , : 1 J R astfel incat integrala
b
0
_
o
, (r. t) dr exista pentru orice /
t
(c. /) si
pentru orice t J. Integrala
b0
_
o
, (r. t) dr converge uniform in raport cu t J == \ 0.
o () cu c < o () < / astfel incat \r
t
. r
tt
(c. /) cu o () < r
t
< r
tt
< / sa rezulte
a
00
_
a
0
, (r. t) dr
< . \t J; (criteriul general al lui Cauchy).

b) Fie , : 1 J R astfel incat integrala
b
0
_
o
, (r. t) dr exista pentru orice /
t

(c. /) si pentru orice t J. Presupunem ca exista o functie , : [c. /) R astfel incat
[, (r. t)[ _ ,(r) . \r [c. /). \t J si integrala improprie (fara parametri)
b0
_
o
,(r) dr
este convergenta. Atunci integrala
b0
_
o
, (r. t) dr converge uniform pe [c. /) in raport cu
t J; (criteriul lui Weierstrass).
din [10].
1.5 Integralele lui Euler
Teorema 1.5.1 Integrala improprie cu doi parametri reali 1(j. ) =
1
_
0
r
j1
(1 r)
q1
dr
exista si este convergenta pentru orice j 0 si 0. Integrala improprie cu un parametru
real (c) =
o
_
0
r
c1
c
a
dr exista si este convergenta pentru orice c 0.
Demonstratie: Se poate scrie
1(j. ) =
1
2
_
0
r
j1
(1 r)
q1
dr +
1
_
1
2
r
j1
(1 r)
q1
dr =
=
1
2
_
0
(1 r)
q1
r
1j
dr +
1
_
1
2
r
j1
(1 r)
1q
dr.
1.5. INTEGRALELE LUI EULER 41
Prima integrala converge pentru 1 j < 1. adica j 0. iar a doua integrala converge
pentru 1 < 1. adica 0. Deci 1(j. ) este convergenta pentru orice j 0 si 0.
Fie , (r) = r
c1
c
a
pentru r 0. Pentru r (0. 1] avem 0 < , (r) _ r
c1
(caci c
a
< 1.
\r 0). Deoarece integrala
1
_
0
r
c1
dr =
1
_
0
1
a
1
dr este convergenta pentru 1 c < 1.
adica c 0. din primul criteriu de comparatie rezulta ca
1
_
0
r
c1
c
a
dr este convergenta
pentru orice c 0. Pentru r [1. ) se observa ca prin aplicarea succesiva a regulii lui
lHopital se obtine
lim
ao
r
2
, (r) = lim
ao
r
c1
c
a
_ lim
ao
r
[c[2
c
a
= lim
ao
r
a2
c
a
=
|
0
1cjito|
... =
= (: + 2) (: + 1) : ... 2 1 lim
ao
1
c
a
= (: + 2)! 0 = 0
unde [c] = : este partea intreaga. Deci, lim
ao
r
2
, (r) = 0 pentru orice c 0 si atunci
integrala
o
_
1
r
c1
c
a
dr este convergenta pentru orice c 0. Deci (c) este convergenta
pentru orice c 0.
Denitia 1.5.2 Functiile 1 : (0. +) (0. +) R, : (0. +) R denite in
teorema precedenta se numesc, respectiv functia beta si functia gama ale lui Euler.
Proprietatile acestor functii sunt sintetizate in urmatoarea teorema.
Teorema 1.5.3 a) (1) = 1 si pentru orice c 0 si : N. avem (c + 1) = c(c) .
(: + 1) = :!.
b) 1(j. ) = 1(. j) . \j. 0 si 1(j. ) =
q1
jq1
1(j. 1) . 1(j. 1) =
1
j
. \j 0.
1.
c) (c) 0. \c 0 si 1(j. ) 0. \j. 0.
d) 1(j. ) =
(j)(q)
(jq)
. \j. 0.
Demonstratie: a) (1) =
o
_
0
c
a
dr = lim
&o
(c
a
) [
&
0
= lim
&o
c
&
+ 1 = 1 si
(c + 1) =
o
_
0
r
c
c
a
dr =
o
_
0
r
c
_
c
a
_
t
dr = r
c
c
a
[
o
0
+c
o
_
0
r
c1
c
a
dr = c(c)
deoarece lim
ao
r
c
c
a
= 0. Daca c N. atunci exista : N astfel incat c = : si
(: + 1) = :(:) = :(: 1) (: 1) = ... = :(: 1) ... 2 1 (1) = :!.
b) Folosind schimbarea de variabila r = 1 t se obtine
1(j. ) =
1
_
0
r
j1
(1 r)
q1
dr
a=1t
=
0
_
1
(1 t)
j1
(1 (1 t))
q1
(dt) =
=
1
_
0
t
q1
(1 t)
j1
dt = 1(. j) . \j. 0.
Se observa ca
r
j
= r
j1
r
j1
+ r
j
= r
j1
r
j1
(1 r)
si atunci
1(j. ) =
1
_
0
(1 r)
q1
r
j1
dr =
1
_
0
(1 r)
q1
_
r
j
j
_
t
dr =
r
j
j
(1 r)
q1
[
1
0

1
j
1
_
0
r
j
( 1) (1 r)
q2
(1 r)
t
dr =
1
j

1
_
0
r
j
(1 r)
q2
dr =
=
1
j

1
_
0
r
j1
(1 r)
q2
dr
1
j

1
_
0
r
j1
(1 r)
q1
dr =
1
j
1(j. 1)
1
j
1(j. ) . \j 0. 1 == 1(j. ) =
1
j + 1
1(j. 1) . \j 0. 1.
De asemenea,
1(j. 1) =
1
_
0
r
j1
dr =
r
j
j
[
1
0
=
1
j
. \j 0.
c) Deoarece r
c1
c
a
0. \r (0. +) . \c 0. deducem ca (c) =
o
_
0
r
c1
c
a
dr 0.
\c 0. Intrucat r
j1
(1 r)
q1
0. \r (0. 1) . \j 0. 0 rezulta 1(j. ) 0.
\j. 0.
d) La calculul integralei (j) =
o
_
0
r
j1
c
a
dr se face schimbarea de variabila r = t cu
t 0 si dr = td. obtinand
(j) =
o
_
0
t
j
j1
c
tj
d ==
(j)
t
j
=
o
_
0
j1
c
tj
d. \j 0.
Pentru 0 punem in egalitatea precedenta j := j + si t := t + 1 si rezulta
(j + )
(t + 1)
j
=
o
_
0
jq1
c
(t1)j
d.
Inmultind egalitatea precedenta cu t
j=1
si integrand-o in raport cu t pe intervalul [0. )
se obtine
(j + )
o
_
0
t
j=1
(t + 1)
jq
dt =
o
_
0
t
j=1
_
_
o
_
0
jq1
c
(t1)j
d
_
_
dt. (1.15)
Focalizand atentia asupra membrului stang, vom utiliza schimbarea de variabila prin
substitutia
t
t1
= r si atunci t =
a
1a
. 1 r =
1
t1
. dt =
1
(1a)
2
dr, iar corespondenta
capetelor de integrare este t = 0 r = 0. t := r = 1. Obtinem
o
_
0
t
j=1
(t + 1)
jq
dt =
o
_
0
_
t
t + 1
_
j1
1
(t + 1)
q1
dt =
=
1
_
0
r
j1
(1 r)
q1
1
(1 r)
2
dr =
1
_
0
r
j1
(1 r)
q1
dr = 1(j. )
si astfel membrul drept al egalitatii (1.15) este (j + ) 1(j. ) .
Permutand ordinea de integrare in membrul drept se obtine
o
_
0
t
j=1
_
_
o
_
0
jq1
c
(t1)j
d
_
_
dt =
o
_
0
jq1
c
j
_
_
o
_
0
t
j=1
c
tj
dt
_
_
d =
=
o
_
0
jq1
c
j
(j)
j
d =
o
_
0
q1
c
j
(j) d = (j)
o
_
0
q1
c
j
d = (j) () .
Deci, (j + ) 1(j. ) = (j) () si atunci 1(j. ) =
(j)(q)
(jq)
. \j. 0.
Observatie: Din 1(j. ) =
q1
jq1
1(j. 1) si 1(j. 1) = 1( 1. j) =
j1
jq2

1( 1. j 1) obtinem
1(j. ) =
(j 1) ( 1)
(j + 1) (j + 2)
1(j 1. 1) . \j 1. \ 1.
De asemenea, pentru :. : N
+
obtinem
1(:. :) =
(:) (:)
(: + :)
=
(:1)! (: 1)!
(: + : 1)!
.
S-a aratat in exemplul 1.3.11 ca integrala improprie
o
_
0
c
a
2
dr este convergenta. In
cele ce urmeaza vom calcula valoarea acestei integrale.
Corolar 1.5.4
_
1
2
_
=
_
: si
o
_
o
c
a
2
dr =
_
:.
Demonstratie: Punand j = =
1
2
in relatia 1(j. ) =
(j)(q)
(jq)
se obtine 1
_
1
2
.
1
2
_
=
(
(
1
2
))
2
(1)
. Atunci,
_
_
1
2
__
2
= 1
_
1
2
.
1
2
_
(1) = 1
_
1
2
.
1
2
_
=
1
_
0
dr
_
r (1 r)
si utilizand schimbarea de variabila r = sin
2
t cu t [0.

2
], obtinem
1
_
1
2
.
1
2
_
=
1
_
0
dr
_
r (1 r)
=
2
_
0
2 sin t cos t
sin t cos t
dt = 2
2
_
0
dt = :.
Astfel,
_
1
2
_
=
_
:. Pe de alta parte,
_
1
2
_
=
o
_
0
r
1
2
c
a
dr =
_
: si facand schimbarea de
variabila r = t
2
se obtine
_
1
2
_
=
_
: =
o
_
0
1
t
2tc
t
2
dt = 2
o
_
0
c
t
2
dt ==
o
_
0
c
t
2
dt =
_
:
2
.
Deoarece functia , : R R, , (t) = c
t
2
este para, deducem ca
o
_
o
c
a
2
dr = 2
o
_
0
c
a
2
dr =
_
:. Putem mentiona faptul ca aceasta functie este utilizata in calculul probabilitatilor.
Observatie: Folosind proprietatea 1(j. ) =
(j1)(q1)
(jq1)(jq2)
1(j 1. 1) . \j
1. \ 1. din 1
_
1
2
.
1
2
_
= : se obtine
1
_
3
2
.
3
2
_
=
1
_
0
_
r (1 r)dr =
1
2

1
2
2
1
_
1
2
.
1
2
_
=
:
8
.
De asemenea, calculul integralelor de forma
b
_
o
(r c)
n
1
2
(/ r)
a
1
2
dr. cu :. : Z.
:. : _ 1. prin substitutia t =
ao
bo
. se reduce la
1
_
0
t
n
1
2
(1 t)
a
1
2
dt = 1
_
: +
S
2
. : +
S
2
_
.
Exemplu: Sa se calculeze
o
_
0
r
2
c
a
2
dr. Integrand prin parti se obtine
_
:
2
=
o
_
0
c
a
2
dr =
o
_
0
c
a
2
(r)
t
dr = lim
ao
rc
a
2
o
_
0
r
_
2rc
a
2
_
dr = 2
o
_
0
r
2
c
a
2
dr
si atunci
o
_
0
r
2
c
a
2
dr =
_
1
.
Sa se calculeze
1
_
0
r
2
_
r (1 r)dr. Observam ca
1
_
0
r
2
_
r (1 r)dr = 1
_
7
2
.
3
2
_
=

2
4
1
_
5
2
.
3
2
_
=
5
8

S
2
3
1
_
3
2
.
3
2
_
=
5:
128
.
Mentiune bibliograca: Demonstratiile teoremelor din acest paragraf sunt preluate
din [14].
Capitolul 2
Integrale curbilinii
2.1 Integrala Stieltjes
O generalizare a integrabilitatii Riemann a fost introdusa de matematicianul olandez
Thomas Joannes Stieltjes, pornind de la problema calcularii momentului de inertie al
unei bare rectilinii aata in rotatie in jurul unei axe perpendiculare pe axa barei (a se
vedea [10], paginile 23-25).
Thomas Joannes Stieltjes (1856-1894): matematician olandez cu contributii in
astronomie, calcul diferential si integral.
Fie ,. q : [c. /] R. cu , functie marginita si q functie monotona. Consideram o
diviziune
a
: c = r
0
< r
1
< ... < r
a1
< r
a
= /
si in ecare subinterval [r
i1
. r
i
]. i = 1. :. vom alege un punct intermediar
a
i
[r
i1
. r
i
].
Suma Stieltjes a functiei , in raport cu functia q si asociata diviziunii
a
si sistemului de
puncte intermediare
a
= (
a
1
. ....
a
a
) este
o (,. q.
a
. ) =
a
i=1
, (
a
i
) [q (r
i
) q (r
i1
)].
Denitia 2.1.1 Spunem ca , este integrabila Stieltjes in raport cu q pe intervalul [c. /]
daca exista un numar real 1 cu proprietatea ca pentru orice 0 exista j 0 astfel incat
pentru orice diviziune
a
cu i (
a
) < j si pentru orice alegere a sistemului de puncte
intermediare (
a
1
. ....
a
a
) sa avem [o (,. q.
a
. ) 1[ < . Numarul 1 se numeste integrala
Stieltjes a functiei , in raport cu functia q si se noteaza prin 1 = (o)
b
_
o
, (r) dq (r) (sau
simplu,
b
_
o
, (r) dq (r)).
Teorema 2.1.2 Daca , : [c. /] R este continua si q : [c. /] R este crescatoare atunci
, este integrabila Stieltjes in raport cu q pe intervalul [c. /].
47
48 CAPITOLUL 2. INTEGRALE CURBILINII
Demonstratia se gaseste in [10], pagina 27. Proprietatile integralei Stieltjes si criterii
de integrabilitate Stieltjes se gasesc in [10], paginile 26-33. Pentru calculul integralei
Stieltjes are loc urmatoarea teorema de reducere la integrala Riemann:
Teorema 2.1.3 Daca , : [c. /] R este continua si q : [c. /] R este cu derivata
continua pe [c. /], atunci , este integrabila Stieltjes in raport cu q pe intervalul [c. /] si
(o)
b
_
o
, (r) dq (r) =
b
_
o
, (r) q
t
(r) dr.
Demonstratia se gaseste in [10], pagina 30.
Integrala Stieltjes va aparea in continuare in cadrul integralelor curbilinii si de suprafata,
sub forma
_
1d|.
_
d:, respectiv,
__
Y
1do.
__
Y
i do. Spre exemplu, metoda de

calcul a integralei curbilinii de speta intai ca o integrala Stieltjes este prezentata in [10],
pagina 152.
2.2 Notiunea de curba neteda
Desi suportul intuitiv al notiunii de curba este destul de bine conturat, totusi pentru a
putea caracteriza din punct de vedere analitic o curba plana sau din spatiu se impune re-
alizarea unei reprezentari parametrice a acesteia. Astfel, vom introduce mai intai notiunea
de matematica de drum parametrizat.
Denitia 2.2.1 Fie c. / R, c < /. Se numeste drum parametrizat in planul euclidian
R
2
(sau drum plan) o functie continua d = (,. q) : [c. /] R
2
avand reprezentarea
parametrica
d :
_
r = , (t)
= q (t)
. t [c. /]. (2.1)
Se numeste imaginea drumului d multimea notata prin (d) .
(d) = (, (t) . q (t)) R
2
: t [c. /].
Denitia 2.2.2 Un drum d = (,. q) : [c. /] R
2
se numeste inchis daca d (c) = d (/) .
adica , (c) = , (/) si q (c) = q (/) . Drumul d = (,. q) : [c. /] R
2
se numeste simplu
daca ambele functii d = (,. q) : [c. /) R
2
si d = (,. q) : (c. /] R
2
sunt injective.
Observatie: Deoarece capetele unui drumplan sunt punctele (, (c) . q (c)) si (, (/) . q (/)),
pentru un drum inchis aceste capete coincid. Din punct de vedere intuitiv, un drum este
simplu daca imaginea sa nu se autointersecteaza sau nu este parcursa de mai multe ori
nici macar partial.
Exemple: Drumul de reprezentare parametrica
d
1
:
_
r = cos t
= sin t
. t [0. :]
2.2. NOTIUNEA DE CURBA NETEDA 49
are ca imagine semicercul superior (situat deasupra axei Cr) al cercului cu centrul in
origine si de raza 1 (cercul unitate). Este un drum simplu dar nu este inchis. Dar drumul
d
2
:
_
r = cos t
= sin t
. t [0. 2:]
avand ca imagine cercul unitate este simplu si inchis. Putem obtine de aici un drum inchis
care nu este simplu, considerand
d
S
:
_
r = [cos t[
= [sin t[
. t [0. 2:].
Intra-adevar, din r (0) = r (:) = r (2:) si (0) = (:) = (2:) deducem neinjectivitatea
drumurilor d
S
: [0. 2:) R
2
si d
S
: (0. 2:] R
2
. Un alt exemplu de drum inchis si
nesimplu este
d
1
:
_
r = cos
_
t +

S
_
= sin 2t
. t [0.
3:
2
]
deoarece r
_
6
_
= r
_
7
6
_
= 0.
_
6
_
=
_
7
6
_
=
_
S
2
si r (0) = r
_
S
2
_
=
1
2
. (0) =
_
S
2
_
=
0. Pentru drumul
d
:
_
r = 1 [1 t[
= 1 [1 [t[[
. t [2. 3]
se observa ca r
_
1
2
_
= r
_
S
2
_
=
1
2
.
_
1
2
_
=
_
S
2
_
=
1
2
si r (2) = 2. r(3) = 1. (2) = 0.
(3) = 1 si atunci acest drum nu este nici inchis nici simplu.
Denitia 2.2.3 Drumul d = (,. q) : [c. /] R
2
se numeste cu tangenta continua daca
,. q C
1
[c. /]. Un drum cu tangenta continua se numeste neted daca nu exista nici un
punct t
0
[c. /] pentru care ,
t
(t
0
) = q
t
(t
0
) = 0.
Exemple: Drumurile d
1
. d
2
. si d
S
de mai sus sunt netede, iar drumurile d
S
si d
nu
sunt cu tangenta continua. Un exemplu de drum cu tangenta continua fara a neted este
d :
_
r = , (t) = cos
S
t
= q (t) = sin
S
t
. t [0.
:
2
]
intrucat ,
t
(0) = q
t
(0) = ,
t
_
2
_
= q
t
_
2
_
= 0.
Denitia 2.2.4 Drumul opus al drumului d = (,. q) : [c. /] R
2
este d =
_
,. q
_
:
[c. /] R
2
dat prin , (t) = , (c + / t) si q (t) = q (c + / t) . \t [c. /].
Observatie:
_
d
_
= (d) . dar
_
d
_
este parcurs in sens contrar sensului de parcurgere
de pe (d) .
Denitia 2.2.5 Drumurile
d
1
:
_
r = ,
1
(t)
= q
1
(t)
. t [c. /] si d
2
:
_
r = ,
2
(t)
= q
2
(t)
. t [/. c]
se numesc juxtapozabile daca ,
1
(/) = ,
2
(/) si q
1
(/) = q
2
(/) . In acest caz reuniunea lor,
notata d = d
1
' d
2
este drumul
d :
_
r = , (t)
= q (t)
. t [c. c]
unde
, (t) =
_
,
1
(t) . t [c. /]
,
2
(t) . t [/. c]
si q (t) =
_
q
1
(t) . t [c. /]
q
2
(t) . t [/. c]
.
Observatie: (d) = (d
1
) ' (d
2
) .
Comentariu: Conform intuitiei noastre ar de asteptat ca pentru orice drum para-
metrizat sa putem pune problema determinarii lungimii sale. Insa o asemenea intuitie
a fost contrazisa pentru prima data de matematicianul italian Giuseppe Peano care a
construit primul exemplu de drum parametrizat care umple un patrat. Ulterior, au fost
date si alte exemple de drumuri parametrizate care umplu un patrat, unul dintre acestea
ind prezentat in [10], paginile 146-147. Prin urmare, notiunea de lungime nu se poate
asocia oricarui drum parametrizat. Drumurile pentru care notiunea de lungime are sens
se vor numi recticabile.
Fie d drumul dat de (2.1) si 1i[c. /].
: c = t
0
< t
1
< ... < t
a1
< t
a
= /
o diviziune oarecare a intervalului [c. /]. Punctele 1
i
(, (t
i
) . q (t
i
)) . i = 0. : sunt situate
pe imaginea (d) a acestui drum si determina o linie poligonala inscrisa in (d) . Lungimea
acestei linii poligonale este
| () =
a
i=1
_
(, (t
i
) , (t
i1
))
2
+ (q (t
i
) q (t
i1
))
2
.
Denitia 2.2.6 Drumul d se numeste recticabil daca multimea | () : 1i[c. /]
este marginita superior. Lungimea drumului d este numarul real sup| () : 1i[c. /] <
si se noteaza prin | (d) .
Giuseppe Peano (1858-1932): matematician italian, profesor al Universitatii din
Torino si membru al Academiei dei Lincei din Roma (numele consacrat al Academiei de
Stiinte a Italiei), cunoscut pentru axiomatizarea numerelor naturale si pentru contributii
in fundamentarea logicii matematice si a teoriei multimilor. I se datoreaza principiul
inductiei matematice si metoda de demonstratie prin inductie.
Pentru a obtine metoda de calcula lungimii unui drum recticabil prezentam intai:
Lema 2.2.7 Pentru orice patru numere reale c. /. c. d are loc inegalitatea:
_
c
2
+ /
2
_
c
2
+ d
2
_ [c c[ +[/ d[ .
Demonstratie: Prin amplicare cu conjugata obtinem
_
c
2
+ /
2
_
c
2
+ d
2
=
[c
2
+ /
2
c
2
d
2
[
_
c
2
+ /
2
+
_
c
2
+ d
2
=
[c
2
c
2
+ /
2
d
2
[
_
c
2
+ /
2
+
_
c
2
+ d
2
_
_
[c c[ [c + c[ +[/ d[ [/ + d[
_
c
2
+ /
2
+
_
c
2
+ d
2
_
[c c[ ([c[ +[c[) +[/ d[ ([/[ +[d[)
_
c
2
+ /
2
+
_
c
2
+ d
2
.
Deoarece [c[ +[c[ _
_
c
2
+ /
2
+
_
c
2
+ d
2
si [/[ +[d[ _
_
c
2
+ /
2
+
_
c
2
+ d
2
. deducem
_
c
2
+ /
2
_
c
2
+ d
2
_
([c c[ +[/ d[)
__
c
2
+ /
2
+
_
c
2
+ d
2
_
_
c
2
+ /
2
+
_
c
2
+ d
2
_
_ [c c[ +[/ d[ .
Observatie: Aceata inegalitate se poate generaliza prin inductie obtinand
_
a
i=1
c
2
i

_
a
i=1
/
2
i
_
a
i=1
[c
i
/
i
[ . \c
i
. /
i
R. i = 1. :. (2.2)
Teorema 2.2.8 Fie drumul parametrizat d = (,. q) : [c. /] R
2
prin
d :
_
r = , (t)
= q (t)
. t [c. /].
Daca d este cu tangenta continua atunci el este recticabil si lungimea sa este
| (d) =
b
_
o
_
(,
t
(t))
2
+ (q
t
(t))
2
dt. (2.3)
Demonstratie: Fie
: c = t
0
< t
1
< ... < t
a1
< t
a
= /
o diviziune oarecare a intervalului [c. /] si | () =
a1
i=0
_
(, (t
i1
) , (t
i
))
2
+ (q (t
i1
) q (t
i
))
2
lungimea liniei poligonale inscrisa in (d) . Deoarece ,. q C
1
[c. /]. din teorema lui La-
grange a cresterilor nite rezulta ca exista c
i
. ,
i
(t
i1
. t
i
) . i = 1. : astfel incat
| () =
a1
i=0
_
(,
t
(c
i
))
2
+ (q
t
(,
i
))
2
(t
i
t
i1
) .
Functia / : [c. /] R, denita prin /(t) =
_
(,
t
(t))
2
+ (q
t
(t))
2
este continua si deci
integrabila. Considerand suma Riemann
o (/. c) =
a1
i=0
_
(,
t
(c
i
))
2
+ (q
t
(c
i
))
2
(t
i
t
i1
) .
in virtutea integrabilitatii rezulta ca \ 0. o
t
.
0 astfel incat pentru orice diviziune
1i[c. /] cu i () < o
t
.
si pentru orice puncte intermediare c = (c
i
)
i=1,a
are loc
inegalitatea

o (/. c)
b
_
o
/(t) dt
< . (2.4)
Atunci folosind inegalitatea (2.2) se obtine
[| () o (/. c)[ =
=
a1
i=0
_
(,
t
(c
i
))
2
+ (q
t
(,
i
))
2
(t
i
t
i1
)
a1
i=0
_
(,
t
(c
i
))
2
+ (q
t
(c
i
))
2
(t
i
t
i1
)
_
_
a1
i=0
[(q
t
(,
i
)) (q
t
(c
i
))[ (t
i
t
i1
)
si in virtutea continuitatii functiei q
t
rezulta uniform continuitatea acesteia. Deci, pentru
0 exista o
tt
.
0 astfel incat \t
t
. t
tt
[c. /] cu [t
t
t
tt
[ < o
tt
.
sa rezulte [q
t
(t
t
) q
t
(t
tt
)[ <
.
bo
. Alegand diviziunea 1i[c. /] astfel incat i () < min (o
t
.
. o
tt
.
) va rezulta [c
i
,
i
[ _
[t
i
t
i1
[ < o
tt
.
. \i = 1. : si atunci
[| () o (/. c)[ _
a1
i=0
[(q
t
(,
i
)) (q
t
(c
i
))[ (t
i
t
i1
) <
a1
i=0
/ c
= . (2.5)
Deoarece functia / este marginita, deducem ca o (/. c) este marginita si astfel din [| ()[ =
[| () o (/. c) + o (/. c)[ _ [| () o (/. c)[ + [o (/. c)[ se obtine marginirea pentru
| () . Deci, multimea | () : 1i[c. /] este marginita superior si atunci drumul d
este recticabil. Fie | (d) = sup| () : 1i[c. /]. Din denitia notiunii de supremum
rezulta ca exista o diviziune
t
a
1i[c. /] astfel incat i (
t
a
) <
1
a
si
| (d)
1
:
< | (
t
a
) _ | (d) . (2.6)
Consideram acum o diviziune
a
1i[c. /] astfel incat i (
a
) < min
_
o
t
.
. o
tt
.
.
1
a
_
. Atunci
din (2.4), (2.5) si (2.6) rezulta
| (d)
b
_
o
/(t) dt
_ [| (d) | (
a
)[ +[| (
a
) o
.
n
(/. c)[ +
o
.
n
(/. c)
b
_
o
/(t) dt
<
<
1
:
+ + .
inegalitate care are loc pentru orice 0 si : N
+
. Deci,
| (d) =
b
_
o
/(t) dt =
b
_
o
_
(,
t
(t))
2
+ (q
t
(t))
2
dt.
Aceasta teorema ofera conditii suciente de recticabilitate usor de vericat, precum
si o metoda de calcul a lungimii unui drum.
Observatie: Unei functii , : [c. /] R. , C
1
[c. /], i se poate asocia drumul neted
d (t) = (t. , (t)) . t [c. /] a carei imagine este gracul functiei. Astfel, lungimea acestui
grac este | (d) =
b
_
o
_
1 + (,
t
(t))
2
dt.
Observatia 2.2.9 Drumurile netede d : [0. :] R
2
. d (t) = (cos t. sin t) si d
t
: [1. 1]
R
2
. d
t
(t) =
_
t.
_
1 t
2
_
au aceeasi imagine, semicercul superior alcercului unitate, par-
cursa in acelasi sens. Desi din punct de vedere analitic aceste drumuri difera, totusi din
punct de vedere geometric ele sunt identice. Din acest motiv vom spune ca cele doua
drumuri sunt echivalente. Suntem condusi astfel la urmatoarea notiune.
Denitia 2.2.10 Drumurile d : [c. /] R
2
si d
t
: [c. ,] R
2
se numesc echivalente, si
se noteaza d ~ d
t
. daca exista o functie , : [c. /] [c. ,] continua si strict crescatoare
astfel incat ,(c) = c. ,(/) = , si d (t) = o (,(t)) . \t [c. /]. Se numeste curba plana o
clasa de drumuri plane echivalente.
Observatie: Relatia denita intre drumuri in denitia precedenta este o relatie de
echivalenta impartind multimea drumurilor in clase de echivalenta disjuncte. Se arata in
[10], paginile 142-143 ca doua drumuri echivalente au aceeasi imagine, putand vorbi astfel
despre imaginea unei curbe ce poate avea parametrizari diferite dar echivalente intre ele.
Astfel, drumurile prezentate in observatia 2.2.9 sunt echivalente deoarece exista functia
, : [0. :] [1. 1]. ,(t) = cos t. \t [0. :] continua si strict crescatoare astfel incat
d
t
(,(t)) = ((cos t) .
_
1 cos
2
t) = (cos t. sin t) = d (t) . \t [0. :].
Se arata in [10], paginile 143-145, ca: un drum echivalent cu un drum inchis este
inchis, un drum echivalent cu un drum simplu este simplu, un drum echivalent cu un
drum recticabil este recticabil, iar lungimile a doua drumuri recticabile echivalente
sunt egale. Deci, urmatoarele caracteristici si notiuni sunt invariante fata de echivalenta
drumurilor: imaginea drumului, drum simplu, drum inchis, drum recticabil, lungimea
unui drum recticabil. Din acest motiv vom putea vorbi despre imaginea unei curbe,
lungimea unei curbe, precum si despre curbe simple, curbe inchise, curbe recticabile,
ca ind curbe ce contin un drum cu o asemenea calitate. Insa, un drum echivalent cu
un drum cu tangenta continua nu este intotdeauna cu tangenta continua, dupa cum se
poate vedea in exemplul 283 din [8], de la pagina 142. Din acest motiv vom numi curba
cu tangenta continua, respectiv curba neteda, o curba ce contine cel putin un drum
cu aceasta proprietate. De asemenea, exista drumuri avand aceeasi imagine fara a
echivalente (a se vedea exemplele 281 si 282 din din [8], de la paginile 141-142. Deci
implicatia d ~ d
t
== (d) = (d
t
) are loc doar in acest sens.
Observatia 2.2.11 Toate consideratiile precedente (denitii, teoreme, observatii) se pot
transpune in mod analog si la drumuri si curbe in spatiul euclidian R
S
. Astfel ecuatiile
parametrice ale unui drum d = (,. q. /) : [c. /] R
S
sunt
d :
_
_
_
r = , (t)
= q (t)
. = /(t)
. t [c. /].
iar drumul d = (,. q. /) se numeste neted daca ,. q. / C
1
[c. /] si nu exista nici un
punct t
0
[c. /] pentru care ,
t
(t
0
) = q
t
(t
0
) = /
t
(t
0
) = 0. Lungimea acestui drum este
| (d) =
b
_
o
_
(,
t
(t))
2
+ (q
t
(t))
2
+ (/
t
(t))
2
dt.
Exemple:1) Lungimea cercului
Cercul C = C ((r
0
.
0
) . 1) cu centrul in punctul (r
0
.
0
) si de raza 1 are ecuatia
carteziana implicita (r r
0
)
2
+ (
0
)
2
1
2
= 0 si reprezentarea parametrica
C :
_
r = r
0
+ 1cos t
=
0
+ 1sin t
. t [0. 2:].
Lungimea sa este
| (C) =
2
_
0
_
(r
t
(t))
2
+ (
t
(t))
2
dt =
2
_
0
_
1
2
sin
2
t + 1
2
cos
2
tdt = 1
2
_
0
dt = 2:1.
2) Lungimea arcului de elipsa nu se poate calcula exact asa cum s-a aratat in para-
graful 1.2, pagina 16. Se poate determina folosind doar metodele aproximative oferite de
formulele de cuadratura.
3) Lungimea arcului de elice cilindrica
d :
_
_
_
r = : cos t
= : sin t
. = /t
. t [0. 1]. : 0. / 0
cu pasul / este
| (d) =
T
_
0
_
:
2
sin
2
t + :
2
cos
2
t + /
2
dt =
T
_
0
_
:
2
+ /
2
dt = 1
_
:
2
+ /
2
.
Pentru 1 = 2:. lungimea unei spire de elice este 2:
_
:
2
+ /
2
.
2.3 Integrala curbilinie de speta intai
Exista notiuni din zica decrise prin integrale curbilinii: lucrul mecanic, circulatia unui
camp vectorial, energia unui sistem termic, masa unui r material de grosime neglijabila cu
densitate punctuala variabila. Integrala curbilinie este o extindere a notiunii de integrala
2.3. INTEGRALA CURBILINIE DE SPETA INTAI 55
Riemann obtinuta prin inlocuirea intervalului [c. /] de integrare cu imaginea unui drum
parametrizat (o curba) din R
2
sau R
S
si prin inlocuirea formei diferentiale dr cu forma
diferentiala d| =
_
(r
t
(t))
2
+ (
t
(t))
2
dt (in cazul integralei curbilinii de speta intai in
plan) sau cu forma diferentiala vectoriala

d: (in cazul integralei curbilinii de speta a doua
in spatiu),

d: = (dr. d. d.) = (r
t
(t) dt.
t
(t) dt. .
t
(t) dt) . Integralele curbilinii au fost
introduse de catre A. C. Clairaut.
Alexis Claude Clairaut (1713-1765): matematician, astronom si geozician francez,
membru al Academiei Franceze de Stiinte si al Academiilor de Stiinte din Berlin si Sankt
Petersburg. A avut contributii in mecanica cereasca, calcul integral si ecuatii diferentiale.
In urma unei expeditii organizate in Laponia si a masuratorilor efectuate cu acesta ocazie
a demonstrat pentru prima oara, din punct de vedere teoretic, turtirea Pamantului la poli.
Fie R
S
o curba neteda cu reprezentarea parametrica
:
_
_
_
r = , (t)
= q (t)
. = /(t)
. t [c. /]
si 1 R
S
o multime deschisa si conexa astfel incat 1. Fie 1 : 1 R o functie
continua.
Denitia 2.3.1 Se numeste integrala curbilinie de speta intai (sau integrala curbilinie in
raport cu lungimea) a functiei 1 de-a lungul curbei , numarul real
_
1 (r. . .) d| =
b
_
o
1 (, (t) . q (t) . /(t))
_
(,
t
(t))
2
+ (q
t
(t))
2
+ (/
t
(t))
2
dt. (2.7)
Observatie: In cazul unei curbe plane netede R
2
si pentru o functie continua
1 : 1 R cu 1 R
2
. integrala curbilinie de speta intai este
_
1 (r. ) d| =
b
_
o
1 (, (t) . q (t))
_
(,
t
(t))
2
+ (q
t
(t))
2
dt. (2.8)
Exemplul 1.: Sa se calculeze integrala 1 =
_
_
(2 )d|, unde curba R
2
este
data prin ecuatiile parametrice
:
_
r = t sin t
= 1 cos t
. t [0.
:
2
].
iar 1 : 1 = (r. ) R
2
: 0 _ _ 2 R este 1 (r. ) =
_
(2 ). Deoarece
0 _ cos t _ 1. \t [0.

2
]. deducem ca 0 _ 1 cos t _ 2. \t [0.

2
]. adica 1. Pentru
calculul integralei vom aplica formula (2.8) cu , (t) = t sin t si q (t) = 1cos t. realizand
in
_
(2 ) inlocuirea = 1 cos t. Astfel,
d| =
_
(,
t
(t))
2
+ (q
t
(t))
2
dt =
_
(1 cos t)
2
+ sin
2
tdt
si
1 =
2
_
0
_
(1 cos t) (1 + cos t)
_
(1 cos t)
2
+ sin
2
tdt =
=
2
_
0
_
sin
2
t
_
1 2 cos t + cos
2
t + sin
2
tdt =
2
_
0
sin t
_
2 2 cos tdt =
=
2
_
0
2 sin
t
2
cos
t
2
_
4 sin
2
t
2
dt =
8
3
2
_
0
3 sin
2
t
2
cos
t
2
dt
2
=
8
3
sin
S
t
2
[
2
0
=
2
_
2
3
.
_
. (r
2
+
2
) d|. unde curba R
S
este
:
_
_
_
r = , (t) = t cos t
= q (t) = t sin t
. = /(t) = t
. t [0. 1].
ar 1 : R
S
R este 1 (r. . .) = . (r
2
+
2
) . Pentru calculul integralei aplicam formula
(2.7), punand
d| =
_
(,
t
(t))
2
+ (q
t
(t))
2
+ (/
t
(t))
2
dt =
_
(cos t t sin t)
2
+ (sin t + t cos t)
2
+ 1dt
si
1 =
1
_
0
t
S
_
cos
2
t + sin
2
t
_
_
(cos t t sin t)
2
+ (sin t + t cos t)
2
+ 1dt =
=
1
_
0
t
S
_
cos
2
t + sin
2
t 2t sin t cos t + 2t sin t cos t + t
2
sin
2
t + t
2
cos
2
t + 1dt =
=
1
_
0
t
S
_
t
2
+ 2dt =
1
_
0
t
2
_
t
2
+ 2tdt
si utilizand substitutia t
2
+ 2 = n
2
. deducem d (t
2
+ 2) = d (n
2
) . adica tdt = ndn. iar
corespondenta capetelor de integrare este t = 0 n =
_
2. t = 1 n =
_
3. Atunci
integrala devine
1 =
_
S
_
_
2
_
n
2
2
_
n ndn =
_
S
_
_
2
_
n
1
2n
2
_
dn =
_
n
5

2n
S
3
_
[
_
S
_
2
=
8
_
2
15

_
3
5
.
Proprietatile integralei curbilinii de speta intai:
2.3. INTEGRALA CURBILINIE DE SPETA INTAI 57
1) liniaritate:
_
(c 1 (r. . .) +, G(r. . .))d| = c

_
1 (r. . .) d| +,
_
G(r. . .) d|.
\1. G : 1 R functii continue, \c. , R.
2) monotonie: 1 (r. . .) _ G(r. . .) . \(r. . .) 1 implica
_
1 (r. . .) d| _
_
G(r. . .) d|.
Aceste prime doua proprietati rezulta imediat din proprietatile de liniaritate si de
monotonie ale integralei Riemann.
3) aditivitate:
_
1
'
2
1 (r. . .) d| =
_
1
1 (r. . .) d| +
_
2
1 (r. . .) d|.
Demonstratie:
_
1
'
2
1 (r. . .) d| =
c
_
o
1 (, (t) . q (t) . /(t))
_
(,
t
(t))
2
+ (q
t
(t))
2
+ (/
t
(t))
2
dt =
=
b
_
o
1 (, (t) . q (t) . /(t))
_
(,
t
(t))
2
+ (q
t
(t))
2
+ (/
t
(t))
2
dt+
+
c
_
b
1 (, (t) . q (t) . /(t))
_
(,
t
(t))
2
+ (q
t
(t))
2
+ (/
t
(t))
2
dt =
_
1
1 (r. . .) d|+
_
2
1 (r. . .) d|.
4) proprietatea de medie: Daca 1 : 1 R este o functie continua, atunci exista un
punct C astfel incat
_
1 (r. . .) d| = 1 (C) | () .
Demonstratie:
_
1 (r. . .) d| =
b
_
o
1 (, (t) . q (t) . /(t))
_
(,
t
(t))
2
+ (q
t
(t))
2
+ (/
t
(t))
2
dt
si aplicand teorema de medie rezulta ca exista t
0
[c. /] astfel incat
b
_
o
1 (, (t) . q (t) . /(t))
_
(,
t
(t))
2
+ (q
t
(t))
2
+ (/
t
(t))
2
dt = 1 (, (t
0
) . q (t
0
) . /(t
0
))
b
_
o
_
(,
t
(t))
2
+ (q
t
(t))
2
+ (/
t
(t))
2
dt = 1 (C) | ()
unde C = (, (t
0
) . q (t
0
) . /(t
0
)) si | () =
b
_
o
_
(,
t
(t))
2
+ (q
t
(t))
2
+ (/
t
(t))
2
dt.
5) comportarea fata de modul:
1 (r. . .) d|
_
_
[1 (r. . .)[ d|. \1 : 1 R

continua.
Demonstratie:
1 (r. . .) d|
b
_
o
1 (, (t) . q (t) . /(t))
_
(,
t
(t))
2
+ (q
t
(t))
2
+ (/
t
(t))
2
dt
_
_
b
_
o
1 (, (t) . q (t) . /(t))

_
(,
t
(t))
2
+ (q
t
(t))
2
+ (/
t
(t))
2
dt =
=
b
_
o
[1 (, (t) . q (t) . /(t))[
_
(,
t
(t))
2
+ (q
t
(t))
2
+ (/
t
(t))
2
dt =
_
[1 (r. . .)[ d|.

6) independenta fata de sensul de parcurs: Pentru o curba neteda : [c. /] R
S
data
prin ecuatiile parametrice
:
_
_
_
r = , (t)
= q (t)
. = /(t)
. t [c. /]
se deneste curba opusa : [c. /] R
S
:
_
_
_
r = , (c + / t)
= q (c + / t)
. = /(c + / t)
. t [c. /]
care are aceeasi imagine geometrica, aceleasi extremitati, dar sens invers de parcurs.
Evident, este de asemenea curba neteda. Atunci,
_
1 (r. . .) d| =
_
1 (r. . .) d|.
Demonstratie: Utilizand schimbarea de variabila n = c + / t, se obtine
_
1 (r. . .) d| =
b
_
o
1 (, (c + / t) . q (c + / t) . /(c + / t))
_
(,
t
(c + / t))
2
+ (q
t
(c + / t))
2
+ (/
t
(c + / t))
2
d (c + / t) =
=
o
_
b
1 (, (n) . q (n) . /(n))
_
(,
t
(n))
2
+ (q
t
(n))
2
+ (/
t
(n))
2
(dn) =
=
b
_
o
1 (, (n) . q (n) . /(n))
_
(,
t
(n))
2
+ (q
t
(n))
2
+ (/
t
(n))
2
dn =
_
1 (r. . .) d|.
2.4. INTEGRALA CURBILINIE DE SPETA A DOUA 59
Aplicatii ale integralei curbilinii de speta intai in geometrie si mecanica
Consideram un r material de grosime neglijabila reprezentat geometric prin imaginea
unei curbe netede R
S
. si avand densitate punctuala variabila descrisa prin functia
j : R continua. Masa rului si coordonatele centrului sau de greutate G(r
G
.
G
. .
G
)
se calculeaza dupa formulele:
` =
_
j (r. . .) d|
r
G
=
1
`

_
rj (r. . .) d|.
G
=
1
`

_
j (r. . .) d|. .
G
=
1
`

_
.j (r. . .) d|.
Momentele de inertie ale rului fata de axele de coordonate sunt:
fata de axa Cr : 1
a
=
_
(
2
+ .
2
) j (r. . .) d|
fata de axa C : 1
j
=
_
(r
2
+ .
2
) j (r. . .) d|
fata de axa C. : 1
:
=
_
(r
2
+
2
) j (r. . .) d|.
Observatie: Insasi notiunea de integrala curbilinie de speta intai provine de la incer-
carea de a deni riguros masa unui r material de grosime neglijabila si cu densitate de
material variabila de-a lungul rului (a se vedea [10], paginile 148-150).
2.4 Integrala curbilinie de speta a doua
Fie 1 R
S
o multime deschisa, : [c. /] R
S
o curba neteda repredentata prin ecuatiile
parametrice
:
_
_
_
r = , (t)
= q (t)
. = /(t)
. t [c. /]
cu ,. q. / C
1
[c. /] astfel incat (,
t
(t))
2
+(q
t
(t))
2
+(/
t
(t))
2
0. \t [c. /] si () 1. Intr-
un punct arbitrar situat pe curba (, (t) . q (t) . /(t)) () . consideram vectorul tangent la
curba
:
t
(t) = (,
t
(t) . q
t
(t) . /
t
(t)) avand lungimea
_
_
_
:
t
(t)
_
_
_ =
_
(,
t
(t))
2
+ (q
t
(t))
2
+ (/
t
(t))
2
si versorul

t (t) =
1
v
0
(t)
:
t
(t). si vom nota

d: =

:
t
(t)dt = (,
t
(t) dt. q
t
(t) dt. /
t
(t) dt) =
(dr. d. d.) . Fie

1 = (1. Q. 1) : 1 R
S
o functie vectoriala continua.
Denitia 2.4.1 Se numeste integrala curbilinie de speta a doua (sau integrala curbilinie
in raport cu vectorul tangent la curba) numarul real
_
d: =
_
1 (r. . .) dr + Q(r. . .) d + 1(r. . .) d. =

=
b
_
o
[1 (, (t) . q (t) . /(t)),
t
(t)+Q(, (t) . q (t) . /(t))q
t
(t)+1(, (t) . q (t) . /(t))/
t
(t)]dt.
Observatie: In cazul unei curbe plane netede R
2
si pentru o functie continua
1 = (1. Q) : 1 R
2
cu 1 R
2
. integrala curbilinie de speta a doua este
_
d: =
_
1 (r. ) dr + Q(r. ) d =
=
b
_
o
[1 (, (t) . q (t)) ,
t
(t) + Q(, (t) . q (t)) q
t
(t)]dt. (2.9)
Remarca: Integrala curbilinie de speta a doua introdusa de A. C. Clairaut isi are
originea in problema calcularii lucrului mecanic efectuat asupra unui punct material, de
catre o forta ce isi deplaseaza punctul de aplicatie de-a lungul unei curbe netede (a se
vedea [10], pagina 153).
Observatie: Se poate observa ca exista o legatura intre integrala curbilinie de speta
a doua si cea de speta intai:
_
d: =
_
:
t
(t)dt =
_
1
1
_
_
_
:
t
(t)
_
_
_
:
t
(t)
_
_
_
:
t
(t)
_
_
_dt =
_
t (t)
_
_
_
:
t
(t)
_
_
_dt =
=
_
t (t)
_
(,
t
(t))
2
+ (q
t
(t))
2
+ (/
t
(t))
2
dt =
_
t (t)d|.
adica,
_
1 (r. . .) dr + Q(r. . .) d + 1(r. . .) d. =

_
t (t)d|.
_
.
_
c
2
r
2
dr + r.d + (r
2
+
2
) d..
unde curba R
S
este data prin ecuatiile parametrice
:
_
_
_
r = c cos t
= c sin t
. = /t
. t [0.
:
2
]. c. / 0. (2.10)
Observam ca 1 : [c. c] R
2
R. Q. 1 : R
S
R. 1 (r. . .) = .
_
c
2
r
2
. Q(r. . .) =
r.. 1(r. . .) = r
2
+
2
, si atunci

1 = (1. Q. 1) : 1 R
S
cu 1 = (r. . .) R
S
:
c _ r _ c. Deoarece c _ c cos t _ c. \t [0.

2
]. deducem ca are loc ()
1. Pentru calculul integralei, inlocuim in expresiile functiilor 1 (r. . .) = .
_
c
2
r
2
.
2.4. INTEGRALA CURBILINIE DE SPETA A DOUA 61
Q(r. . .) = r.. 1(r. . .) = r
2
+
2
pe r. . . cu expresiile lor parametrice date in (2.10),
iar dr = r
t
(t) dt. d =
t
(t) dt. d. = .
t
(t) dt. obtinand
1 =
2
_
0
[/t
_
c
2
c
2
cos
2
t (c sin t) + c/t cos t c cos t + c
2
/]dt =
=
2
_
0
_
c
2
/t sin
2
t + c
2
/t cos
2
t + c
2
/
_
dt =
2
_
0
c
2
/ (t cos 2t + 1) dt =
=
c
2
/:
2
+
c
2
/
2
2
_
0
t (sin 2t)
t
dt =
c
2
/:
2
+
c
2
/
2
[t sin 2t [
2
0

c
2
/
2
2
_
0
sin 2tdt =
=
c
2
/:
2
+
c
2
/
4
cos 2t [
2
0
=
c
2
/:
2

c
2
/
2
=
c
2
/ (: 1)
2
.
_
2
dr r
2
d. unde curba R
2
este
:
_
r = cos t
= sin t
. t [0.
:
2
].
Pentru calculul integralei se aplica formula de reducere la o integrala Riemann (2.9)
punand
2
= sin
2
t. r
2
= cos
2
t. si inlocuind dr = r
t
(t) dt. d =
t
(t) dt. Atunci,
1 =
2
_
0
_
sin
2
t (sin t) cos
2
t cos t
_
dt =
2
_
0
_
sin
S
t + cos
S
t
_
dt =
=
2
_
0
(sin t + cos t)
_
sin
2
t sin t cos t + cos
2
t
_
dt =
=
2
_
0
(sin t + cos t) (1 sin t cos t) dt =
2
_
0
(sin t) dt
2
_
0
cos tdt+
+
2
_
0
sin
2
t cos tdt
2
_
0
cos
2
t (sin t) dt = cos t [
2
0
sin t [
2
0
+
+
1
3
2
_
0
3 sin
2
t cos tdt
1
3
2
_
0
3 cos
2
t (sin t) dt = 2 +
sin
S
t
3
[
2
0

cos
S
t
3
[
2
0
= 2 +
2
3
=
4
3
.
Proprietatile integralei curbilinii de speta a doua
1) liniaritate:
_
_
c
1 + ,
G
_
d: = c
_
d: + ,
_
d:. \1. G : 1 R
S
functii
continue, \c. , R.
Aceasta proprietate rezulta imediat din proprietatile de liniaritate a integralei Rie-
mann.
2) aditivitate:
_
1
'
2
d: =
_
d: +
_
d:.
Aceasta proprietate rezulta analog cu demonstratia proprietatii de aditivitate de la
integrala curbilinie de speta intai (a se vedea [10], paginile 162-164).
3) comportarea integralei fata de curba opusa:
_
d: =
_
d:.
Demonstratie: Utilizand schimbarea de variabila n = c + / t, se obtine
_
d: =
b
_
o
[1 (, (c + / t) . q (c + / t) . /(c + / t)) ,
t
(c + / t) +
+Q(, (c + / t) . q (c + / t) . /(c + / t)) q
t
(c + / t) +
+1(, (c + / t) . q (c + / t) . /(c + / t)) /
t
(c + / t)]dt =
=
o
_
b
[1 (, (n) . q (n) . /(n)) ,
t
(n) (1) + Q(, (n) . q (n) . /(n)) q
t
(n) (1) +
+1(, (n) . q (n) . /(n)) /
t
(n) (1)] (dn) =
b
_
o
[1 (, (n) . q (n) . /(n)) ,
t
(n) +
+Q(, (n) . q (n) . /(n)) q
t
(n) + 1(, (n) . q (n) . /(n)) /
t
(n)]dn =
_
d:.
Denitia 2.4.2 Se numeste camp vectorial o functie vectoriala continua

1 = (1. Q. 1) :
1 R
S
R
S
. Fie : [c. /] R
S
o curba neteda cu () 1 si

1 = (1. Q. 1) : 1
R
S
R
S
un camp vectorial. Se numeste circulatia campului vectorial

1 de-a lungul
curbei integrala
_
d:. Daca campul vectorial este un camp de forte atunci circulatia

acestuia se numeste lucrul mecanic efectuat de forta

1 asupra unei particule ce urmeaza
traiectoria descrisa de curba .
Cand este curba inchisa circulatia se noteaza prin
_
d:.
2.5. INDEPENDENTADEDRUMAINTEGRALEI CURBILINII DESPETAADOUA63
2.5 Independenta de drum a integralei curbilinii de
speta a doua
Denitia 2.5.1 O multime 1 R
a
se numeste conexa daca nu exista doua multimi
deschise . 1 R
a
cu 1 = ?. 1 ,= ?. 1 1 ,= ?. si ' 1 = 1 (adica o
multime formata dintr-o "singura bucata"). O multime 1 R
a
se numeste convexa daca
\. 1 R
a
. ,= 1. rezulta [. 1] = c + (1 c) 1 : c [0. 1] (adica odata cu
doua puncte distincte contine si intregul segment ce uneste aceste puncte).
Observatie: Orice multime convexa este conexa.
Denitia 2.5.2 Fie 1 R
S
o multime conexa, deschisa, iar R
S
o curba neteda, cu
() 1. Pentru

1 = (1. Q. 1) : 1 R
S
R
S
functie continua spunem ca integrala
_
d: nu depinde de drum in 1. daca \. 1 1. ,= 1. si pentru orice curbe netede

pe portiuni
1
.
2
R
S
. cu (
1
) 1. (
2
) 1. si cu aceleasi extremitati si 1, are loc
proprietatea
_
d: =
_
d:.
Denitia 2.5.3 Fie 1 R
S
o multime conexa, deschisa si 1. Q. 1 : 1 R
S
R functii
continue pe 1. Expresia 1dr + Qd + 1d. este o diferentiala totala exacta daca exista
1 : 1 R, 1 C
1
(1) astfel incat
01
0a
(r. . .) = 1 (r. . .) .
01
0j
(r. . .) = Q(r. . .) .
01
0:
(r. . .) = 1(r. . .) . \(r. . .) 1. adica d1 (r. . .) = 1 (r. . .) dr+Q(r. . .) d+
1(r. . .) d.. \(r. . .) 1.
Observatie: Se poate demonstra ca pentru 1. Q. 1 : 1 R
S
R functii continue
pe o multime deschisa conexa (domeniu) 1 R
S
are loc proprietatea: pentru orice doua
curbe netede pe portiuni
1
.
2
1 cu aceleasi extremitati avem
_
1
1dr +Qd +1d. =
_
2
1dr + Qd + 1d. (adica integrala nu depinde de drum) daca si numai daca expresia
1dr + Qd + 1d. este o diferentiala totala exacta. In cazul in care domeniul 1 este un
interval bidimensional (adica 1 R
2
este un dreptunghi cu laturile paralele cu axele de
coordonate carteziene) aceasta proprietate este demonstrata in teoremele 1 si 2 din [10],
paginile 164-166 (demonstratie ce poate extinsa si la cazul multimilor deschise conexe).
Teorema 2.5.4 Fie R
2
o multime convexa si 1. Q : R, 1. Q C
1
() .
Expresia 1dr + Qd este o diferentiala totala exacta daca si numai daca
0Q
0a
(r. ) =
01
0j
(r. ) . \(r. ) .
Demonstratie: Presupunem ca exista 1 C
1
() astfel incat
01
0a
(r. ) = 1 (r. ) .
01
0j
(r. ) = Q(r. ) . \(r. ) . Deoarece 1. Q C
1
() deducem ca
01
0a
,
01
0j
C
1
() .
adica 1 C
2
() si folosind teorema lui Schwarz referitoare la derivatele partiale mixte
rezulta ca
0
2
1
0a0j
(r. ) =
0
2
1
0j0a
(r. ) . \(r. ) . Deci,
0
0j
_
01
0a
_
(r. ) =
0
0a
_
01
0j
_
(r. ) .
\(r. ) . adica
01
0j
(r. ) =
0Q
0a
(r. ) . \(r. ) .
Acum, presupunem ca
01
0j
(r. ) =
0Q
0a
(r. ) . \(r. ) . Fie (r
0
.
0
) un punct xat
arbitrar si denim 1 : R,
1 (r. ) =
a
_
a
0
1 (t.
0
) dt +
j
_
j
0
Q(r. t) dt. \(r. ) .
Deoarece 1. Q C
1
() . deducem ca putem deriva in raport cu parametrii r si in cele
doua integrale si atunci cu ajutorul formulei lui Leibniz rezulta
01
0j
(r. ) = Q(r. ) si
J1
Jr
(r. ) = 1 (r.
0
) +
j
_
j
0
JQ
Jr
(r. t) dt.
Deoarece 1. Q C
1
() . deducem ca
01
0a
.
01
0j
C () si atunci 1 C
1
() . Intrucat
01
0j
(r. ) =
0Q
0a
(r. ) . \(r. ) , se obtine
J1
Jr
(r. ) = 1 (r.
0
) +
j
_
j
0
J1
Jt
(r. t) dt = 1 (r.
0
) + 1 (r. ) 1 (r.
0
) = 1 (r. ) .
Deci, exista 1 C
1
() astfel incat
01
0a
(r. ) = 1 (r. ) .
01
0j
(r. ) = Q(r. ) . \(r. )
si atunci expresia 1dr+Qd+1d. este o diferentiala totala exacta. Observam ca ipoteza
ca domeniul sa e convex este esentiala deoarece din faptul ca (r
0
.
0
) . (r.
0
) . (r. )
va rezulta ca si cele doua seqmente ce unesc punctele (r
0
.
0
) si (r.
0
) . respectiv (r.
0
)
si (r. ) sunt continute in si atunci integralele
a
_
a
0
1 (t.
0
) dt si
j
_
j
0
Q(r. t) dt calculate
de-a lungul acestor segmente pot denite.
Teorema 2.5.5 Fie R
S
o multime convexa si 1. Q. 1 : R, 1. Q. 1 C
1
() .
Expresia 1dr+Qd+1d. este o diferentiala totala exacta daca si numai daca
0Q
0a
(r. . .) =
01
0j
(r. . .) .
0Q
0:
(r. . .) =
01
0j
(r. . .) .
01
0:
(r. . .) =
01
0a
(r. . .) . \(r. . .) .
Demonstratie: Presupunem ca expresia 1dr +Qd +1d. este o diferentiala totala
exacta pe . Atunci exista 1 C
1
() astfel incat
01
0a
(r. . .) = 1 (r. . .) .
01
0j
(r. . .) =
Q(r. . .) .
01
0:
(r. . .) = 1(r. . .) . \(r. . .) . Intrucat 1. Q. 1 C
1
(), de-
ducem
01
0a
.
01
0j
.
01
0:
C
1
() adica 1 C
2
() si folosind teorema lui Schwarz rezulta
0
2
1
0a0j
(r. . .) =
0
2
1
0j0a
(r. . .) .
0
2
1
0a0:
(r. . .) =
0
2
1
0:0a
(r. . .) .
0
2
1
0j0:
(r. . .) =
0
2
1
0:0j
(r. . .) .
\(r. . .) . adica
0
0j
_
01
0a
_
(r. . .) =
0
0a
_
01
0j
_
(r. . .) .
0
0a
_
01
0:
_
(r. . .) =
0
0:
_
01
0a
_
(r. . .) .
0
0:
_
01
0j
_
(r. . .) =
0
0j
_
01
0:
_
(r. . .) . \(r. . .) . De aici rezulta
0Q
0a
(r. . .) =
01
0j
(r. . .) .
0Q
0:
(r. . .) =
01
0j
(r. . .) .
01
0:
(r. . .) =
01
0a
(r. . .) . \(r. . .) .
Presupunem acum ca
0Q
0a
(r. . .) =
01
0j
(r. . .) .
0Q
0:
(r. . .) =
01
0j
(r. . .) .
01
0:
(r. . .) =
01
0a
(r. . .) . \(r. . .) . Fie (r
0
.
0
. .
0
) un punct xat arbitrar si denim 1 :
R,
1 (r. . .) =
a
_
a
0
1 (t.
0
. .
0
) dt +
j
_
j
0
Q(r. t. .
0
) dt +
:
_
:
0
1(r. . t) dt. \(r. . .) . (2.11)
Deoarece 1. Q. 1 C
1
() deducem ca se poate deriva in raport cu parametrii r. . . in
cele trei integrale si folosind formula lui Leibniz rezulta
J1
Jr
(r. . .) = 1 (r.
0
. .
0
) +
j
_
j
0
JQ
Jr
(r. t. .
0
) dt +
:
_
:
0
J1
Jr
(r. . t) dt.
Intrucat
0Q
0a
(r. . .) =
01
0j
(r. . .) .
01
0:
(r. . .) =
01
0a
(r. . .) . \(r. . .) . va rezulta
J1
Jr
(r. . .) = 1 (r.
0
. .
0
) +
j
_
j
0
J1
Jt
(r. t. .
0
) dt +
:
_
:
0
J1
Jt
(r. . t) dt =
= 1 (r.
0
. .
0
)+1 (r. . .
0
)1 (r.
0
. .
0
)+1 (r. . .)1 (r. . .
0
) = 1 (r. . .) . \(r. . .) .
Pe de alta parte, prin derivare in raport cu parametrul . in (2.11) rezulta
01
0:
(r. . .) =
1(r. . .) . \(r. . .) . iar prin derivare in raport cu se obtine
J1
J
(r. . .) = Q(r. . .
0
) +
:
_
:
0
J1
J
(r. . t) dt
si din
0Q
0:
(r. . .) =
01
0j
(r. . .) . \(r. . .) va rezulta
J1
J
(r. . .) = Q(r. . .
0
) +
:
_
:
0
JQ
Jt
(r. . t) dt = Q(r. . .
0
) +
+Q(r. . .) Q(r. . .
0
) = Q(r. . .) . \(r. . .) .
Deci, d1 (r. . .) =
01
0a
(r. . .) dr +
01
0j
(r. . .) d +
01
0:
(r. . .) d. = 1 (r. . .) dr +
Q(r. . .) d + 1(r. . .) d.. \(r. . .) si expresia 1dr + Qd + 1d. este o difer-
entiala totala exacta. Observam ca ipoteza ca domeniul sa e convex este esentiala,
ceea ce poate dovedit intr-o maniera analoaga cu cea din teorema precedenta.
Denitia 2.5.6 Functia 1 C
1
() denita in (2.11) se numeste primitiva a expresiei
1dr + Qd + 1d.. Formula (2.11) ne da si modul de obtinere a functiei potential.
Observatie: Cumuland (pe domenii convexe) cele doua teoreme precedente cu faptul
ca expresia 1dr+Qd+1d. este o diferentiala totala exacta daca si numai daca integrala
_
1dr+Qd+1d. nu depinde de drumul de integrare, deducem ca independenta de drum

a integralei curbilinii de speta a doua are loc daca si numai daca
0Q
0a
(r. . .) =
01
0j
(r. . .) .
0Q
0:
(r. . .) =
01
0j
(r. . .) .
01
0:
(r. . .) =
01
0a
(r. . .) . \(r. . .) R
S
(respectiv,
0Q
0a
(r. ) =
01
0j
(r. ) . \(r. ) R
2
, in cazul integralei curbilinii din plan). De aici,
din independenta de drum, rezulta posibilitatea obtinerii unei formule de tip Leibniz-
Newton pentru integrala curbilinie de speta a doua,
_
_
1
1dr + Qd + 1d. =
_
_
1
d1 =
1
_
d1 = 1 (1)1 () folosind functia potential (adica primitiva) determinata in formula

(2.11).
Denitia 2.5.7 Pe un domeniu convex R
S
. un camp de forte

\ = (1. Q. 1) :
R
S
se numeste conservativ daca in expresia 1dr+Qd +1d. este o diferentiala totala
exacta.
Un exemplu de camp de forte conservativ este campul gravitational reprezentat prin
forta de atractie dintre doua corpuri de mase :
1
. :
2
0. cu centrele de greutate aate
in punctele de coordonate (r. . .), respectiv (r
0
.
0
. .
0
) .
\ (r. . .) =
/:
1
:
2
:
|
: |
S
=
/:
1
:
2
(r r
0
)
_
_
(r r
0
)
2
+ (
0
)
2
+ (. .
0
)
_
S

i +
+
/:
1
:
2
(
0
)
_
_
(r r
0
)
2
+ (
0
)
2
+ (. .
0
)
_
S

, +
/:
1
:
2
(. .
0
)
_
_
(r r
0
)
2
+ (
0
)
2
+ (. .
0
)
_
S

/
unde / 0 este constanta atractiei gravitationale si

: = (r r
0
)
i + (
0
)
, +
(. .
0
)

/ este vectorul de pozitie al punctului (r. . .) fata de reperul din punctul
(r
0
.
0
. .
0
) .
Observatie: Pentru orice camp de forte conservativ

\ = (1. Q. 1) exista o functie
1 C
1
() (numita functie potential) pentru care
01
0a
(r. . .) = 1 (r. . .) .
01
0j
(r. . .) =
Q(r. . .) .
01
0:
(r. . .) = 1(r. . .) . \(r. . .) . care se determina cu ajutorul for-
mulei (2.11). De asemenea, un camp de forte

\ = (1. Q. 1) este conservativ daca si nu-
mai daca
0Q
0a
(r. . .) =
01
0j
(r. . .) .
0Q
0:
(r. . .) =
01
0j
(r. . .) .
01
0:
(r. . .) =
01
0a
(r. . .) .
\(r. . .) si lucrul mecanic al unei forte conservative nu depinde de drum, ci numai
de extremitatile acestuia si astfel, de exemplu, lucrul mecanic efectuat de campul gravi-
tational se calculeaza de-a lungul segmentului ce uneste punctele (r. . .) si (r
0
.
0
. .
0
) .
Potentialul campului gravitational este
1 (r. . .) =
/:
1
:
2
_
(r r
0
)
2
+ (
0
)
2
+ (. .
0
)
.
Observatie: Considerand o curba inchisa C si doua puncte arbitrare distincte . 1
C. putem deni =

1 si =

1 si atunci C =

1 '

1 = ' . Daca R
S
este
o multime convexa deschisa astfel incat C si

\ = (1. Q. 1) : R
S
este un camp
vectorial de forte conservative cu 1. Q. 1 C
1
() . atunci
_
C
1dr + Qd + 1d. =
_
1dr + Qd + 1d. +
_
1dr + Qd + 1d. =
=
_
1dr + Qd + 1d.
_
1dr + Qd + 1d. = 0.
Deci lucrul mecanic al unui camp de forte conservativ de-a lungul unei curbe netede inchise
este zero. Pentru un camp de forte conservativ, functia potential 1 reprezinta energia
mecanica totala in ecare punct si atunci
_
C
1dr + Qd + 1d. = 1 (1) 1 () = 0.
\. 1 C. reprezinta legea de conservare a energiei mecanice totale (proprietate care da
denumirea de camp conservativ) si faptul ca lucrul mecanic este diferenta dintre energia
cinetica si cea potentiala.
Capitolul 3
Integrale duble si triple
3.1 Integrale duble
Integrala dubla este generalizarea integralei Riemann de la cazul integrarii unei functii de
o variabila reala pe un interval compact al axei reale, la cazul integrarii unei functii de
doua variabile reale pe un dreptunghi si mai general, pe un domeniu compact din plan.
Un dreptunghi din plan se reprezinta ca un produs cartezian de doua intervale compacte,
ind astfel o generalizare reasca a unui interval compact. Datorita acestor considerente
vom introduce integrabilitatea Riemann cu ajutorul sumelor Riemann intr-un mod analog
cu cazul unidimensional. Astfel, e = [c. /][c. d] un interval bidimensional (dreptunghi
cu laturile paralele cu axele de coordonate carteziene) si consideram cate o diviziune a
intervalelor [c. /] si [c. d]
t
: c = r
0
< r
1
< ... < r
a1
< r
a
= /
tt
: c =
0
<
1
< ... <
n1
<
n
= d
si e = (
t
.
tt
) o diviziune a dreptunghiului ce realizeaza o partitie a acestui
dreptunghi prin subdreptunghiuletele 1
i)
= [r
i1
. r
i
] [
)1
.
)
]. i = 1. :. , = 1. : cu
c:ic (1
i)
) = (r
i
r
i1
) (
)

)1
) . Fie 1
i)
= (
i
. j
)
) 1
i)
. i = 1. :. , = 1. : cu
i
[r
i1
. r
i
]. j
)
[
)1
.
)
] un sistem de puncte intermediare. Notand ` = : :
putem rescrie diviziunea dreptunghiului . = (1
1
. .... 1
I
. .... 1
.
) si sistemul de puncte
intermediare 1 = (1
1
. .... 1
I
. .... 1
.
) si norma diviziunii este
i () = maxc:ic (1
I
) : / = 1. `.
Suma Riemann asociata unei functii marginite , : R. diviziunii si sistemului de
puncte intermediare 1 este
o (,. . 1) =
.
I=1
, (1
I
) c:ic (1
I
) .
Denitia 3.1.1 Spunem ca functia , : R este integrabila Riemann pe daca exista
un numar real 1 cu proprietatea: \ 0. o 0 astfel incat pentru orice diviziune a
dreptunghiului cu i () < o si pentru orice sistem 1 de puncte intermediare are loc
[o (,. . 1) 1[ < .
69
70 CAPITOLUL 3. INTEGRALE DUBLE SI TRIPLE
Numarul real 1 din aceasta denitie este unic determinat, se noteaza prin
1 =
__
, (r. ) drd
si se numeste integrala dubla a functiei , pe dreptunghiul .
Teorema lui Fubini: Daca , : = [c. /] [c. d] R este continua, atunci este
integrabila si
__
, (r. ) drd =
b
_
o
_
_
o
_
c
, (r. ) d
_
_
dr =
o
_
c
_
_
b
_
o
, (r. ) dr
_
_
d.
Demonstratia se gaseste in [14], paginile 342-344. Pe de alta parte, aceasta teorema este
si o consecinta directa a teoremei de permutabilitate a integralei cu parametri. Se observa
ca integrala dubla pe dreptunghi se calculeaza ca o succesiune de doua integrale Riemann
si datorita continuitatii functiei , nu conteaza ordinea de integrare.
Exemplul 1. Sa se calculeze integrala
1 =
__
r
_
drd. = [1. 2] [4. 9].
Utilizand formula de mai sus de descompunere in doua integrale iterate, se obtine
1 =
2
_
1
_
_
9
_
1
r
_
d
_
_
dr =
2
_
1
r
_
_
9
_
1
_
d
_
_
dr =
2
_
1
r
_
2
3
_
[
9
1
_
dr =
=
2
_
1
38r
3
dr =
38
3

r
2
2
[
2
1
= 19.
Integrala dubla pe un domeniu compact din plan se introduce astfel:
Fie ` R
2
o multime compacta si , : ` R o functie continua. Denim un
dreptunghi 1 cu ` 1 si cu laturile paralele cu axele si tangente la frontiera multimii
` si functia ,
1
: 1 R prin
,
1
(r. ) =
_
, (r. ) . (r. ) `
0. (r. ) 1 `.
Spunem ca , este integrabila pe ` daca ,
1
este integrabila pe 1 si notam
1 =
__
A
, (r. ) drd
oc)iaitic
=
__
1
,
1
(r. ) drd.
Observatie: Integrabilitatea functiei , pe ` si valoarea integralei
__
A
, (r. ) drd
nu depind de alegerea dreptunghiului 1.
3.1. INTEGRALE DUBLE 71
Integrarea pe domenii simple in raport cu axele de coordonate
a) Domeniu simplu in raport cu C (sau proiectabil pe Cr):
Fie q
1
. q
2
: [c. /] R doua functii continue astfel incat q
1
(r) _ q
2
(r) . \r [c. /]. O
multime compacta si conexa 1 R
2
se numeste domeniu simplu in raport cu C (sau
proiectabil pe Cr) daca
1 = (r. ) R
2
: r [c. /]. q
1
(r) _ _ q
2
(r).
Se observa ca orice paralela la axa C e intersecteaza frontiera lui 1 dupa o parte a
acestei frontiere, e intersecteaza aceasta frontiera in cel mult doua puncte (proprietate
ce justica "simplitatea" in raport cu C). De asemenea, proiectia multimii 1 pe axa Cr
este intervalul [c. /].
b) Domeniu simplu in raport cu Cr (sau proiectabil pe C):
Fie /
1
. /
2
: [c. d] R doua functii continue astfel incat /
1
() _ /
2
() . \ [c. d]. O
multime compacta si conexa 1 R
2
se numeste domeniu simplu in raport cu Cr (sau
proiectabil pe C) daca
1 = (r. ) R
2
: [c. d]. /
1
() _ r _ /
2
().
Se observa ca orice paralela la axa Cr e intersecteaza frontiera lui 1 dupa o parte a
acestei frontiere, e intersecteaza aceasta frontiera in cel mult doua puncte (proprietate
ce justica "simplitatea" in raport cu Cr). De asemenea, proiectia multimii 1 pe axa C
este intervalul [c. d].
Aceste domenii generalizeaza notiunea de interval bidimensional (dreptunghi din plan
cu laturile paralele cu axele de coordonate) ind obtinute prin deformarea a doua dintre
laturile unui asemenea interval dela forma unui segment la cea a unui grac de functie.
Laturile care se deformeaza se aleg astfel incat sa e paralele intre ele. Din acest motiv,
teorema lui Fubini de reducere a calculului unei integrale duble la o succesiune de doua
integrale Riemann. Singura deosebire fata de integrala pe dreptunghi va faptul ca
integrala "dinauntru[" are capetele variabile. Astfel e , : ` R
2
R o functie
continua. Atunci este integrabila pe ` si daca ` R
2
este domeniu simplu in raport
cu C atunci
__
A
, (r. ) drd =
b
_
o
_
_
_
j
2
(a)
_
j
1
(a)
, (r. ) d
_
_
_
dr.
iar daca daca ` R
2
este domeniu simplu in raport cu Cr atunci
__
A
, (r. ) drd =
o
_
c
_
_
_
I
2
(j)
_
I
1
(j)
, (r. ) dr
_
_
_
d.
Exemplul 2. Considerand multimea ` = (r. ) R
2
: [0. 2].
j
2
2
_ r _ 4
sa se calculeze
1 =
__
A
(r + ) drd.
Dupa modul in care este descrisa multimea ` deducem ca este un domeniu simplu in
raport cu axa Cr si atunci integrala devine
1 =
2
_
0
_
_
_
_
1j
_
y
2
2
(r + ) dr
_
_
_
_
d =
2
_
0
_
_
_
_
1j
_
y
2
2
rdr +
1j
_
y
2
2
dr
_
_
_
_
d =
=
2
_
0
_
r
2
2
[
1j
y
2
2
+
_
4

2
2
__
d =
2
_
0
_
(4 )
2
2

1
2

1
4
+ 4
2

S
2
_
d =
=
1
8

2
_
0
_
64 4
2
4
S
1
_
d =
178
15
.
Pe de alta parte, se observa ca multimea ` poate scrisa ca o reuniune de doua multimi
simple in raport cu axa C, ` = `
1
'`
2
unde frontierele celor doua multimi `
1
si `
2
se determina pornind de la punctul de intersectie al curbelor r =
j
2
2
si r = 4 (pentru
_ 0), adica 1(2. 2) si de la punctele de intersectie ale acestor curbe cu axa Cr, adica
C(0. 0) si (4. 0) . Astfel, multimea ` este situata in primul cadran si este delimitata
la stanga de semi-parabola
2
= 2r. _ 0 si la dreapta de segmentul r + = 4 situat
in primul cadran, astfel incat parabola si segmentul de intersecteaza in punctul 1(2. 2).
Deducem ca
`
1
= (r. ) R
2
: r [0. 2]. 0 _ _
_
2r
si
`
2
= (r. ) R
2
: r [2. 4]. 0 _ _ 4 r.
Atunci, conform proprietatii de aditivitate de mai jos,
1 =
__
A
(r + ) drd =
__
A
1
(r + ) drd +
__
A
2
(r + ) drd =
=
2
_
0
_
_
_
_
2a
_
0
(r + ) d
_
_
_
dr +
1
_
2
_
_
1a
_
0
(r + ) d
_
_
dr =
=
2
_
0
_
r +

2
2
_
[
_
2a
0
dr +
1
_
2
_
r +

2
2
_
[
1a
0
dr =
=
2
_
0
_
r
_
2r + r
_
dr +
1
_
2
[r (4 r) +
(4 r)
2
2
]dr =
178
15
obtinand acelasi rezultat ca si la cealalta abordare.
Proprietatile integralei duble:
1. Liniaritate:
__
A
(c , (r. ) + , q (r. )) drd = c
__
A
, (r. ) drd+,
__
A
q (r. ) drd.
pentru orice functii continue ,. q : ` R si \c. , R.
Aceasta proprietate rezulta din liniaritatea sumelor Riemann si apoi prin trecere la
limita dupa sirul de diviziuni cu norma tinzand la zero.
2. Aditivitate: Fie 1
1
. 1
2
R
2
doua domenii compacte ce au in comun o curba ce
este parte comuna a frontierei lor si 1 = 1
1
' 1
2
, iar , : 1 R o functie continua.
Atunci
__
1
, (r. ) drd =
__
1
1
, (r. ) drd +
__
1
2
, (r. ) drd.
proprietate ce rezulta din descompunerea sumelor Riemann si apoi prin trecere la limita
dupa sirul de diviziuni cu norma tinzand la zero.
3. Pozitivitate: Daca pentru , : ` R o functie continua, avem , (r. ) _ 0.
\(r. ) `, atunci
__
A
, (r. ) drd _ 0.
Rezulta din proprietatea de pozitivitate a sumelor Riemann din functii cu valori poz-
itive tinand seama de faptul ca c:ic (1
I
) _ 0. \/ = 1. `.
4. Monotonie: Daca pentru functiile continue ,. q : ` R avem , (r. ) _ q (r. ) .
\(r. ) `, atunci
__
A
, (r. ) drd _
__
A
q (r. ) drd.
proprietate ce rezulta din monotonia sumelor Riemann.
5. Aplicatie la calculul ariei unei multimi: Fie ` R
2
o multime compacta conexa.
Atunci aceasta multime se poate descompune in reuniunea unui numar nit de domenii
simple in raport cu axele prin trasarea unor paralele corespunzatoare la axele de coordo-
nate, iar aria multimii ` va suma ariilor acestor domenii. Are loc proprietatea,
c:ic (`) =
__
A
drd.
Demonstratie: In virtutea descompunerii mentionate mai sus este sucient sa demon-
stram proprietatea pentru multimi simple in raport cu Cr sau cu C. Astfel, daca ` R
2
este domeniu simplu in raport cu C atunci
__
A
drd =
b
_
o
_
_
_
j
2
(a)
_
j
1
(a)
d
_
_
_
dr =
b
_
o
(q
2
(r) q
1
(r)) dr = c:ic (`)
in baza interpretarii ariei dintre doua subgrace ca valoare a integralei Riemann a difer-
entei dintre cele doua functii corespunzatoare. Daca ` R
2
este domeniu simplu in
raport cu Cr atunci
__
A
drd =
o
_
c
_
_
_
I
2
(j)
_
I
1
(j)
dr
_
_
_
d =
o
_
c
(/
2
() /
1
()) d = c:ic (`) .
6. Marginire: Fie 1 R
2
o multime compacta si , : 1 R o functie continua.
Atunci exista :. ` R astfel incat : _ , (r. ) _ `. \(r. ) 1 si
: c:ic (1) _
__
1
, (r. ) drd _ ` c:ic (1) .
Demonstratie: Din faptul ca multimea D este compacta si functia f este continua rezulta
existenta numerelor :. ` R astfel incat : _ (r. ) _ `. \(r. ) 1 In virtutea
proprietatii 4 (de monotonie), obtinem
__
1
:drd _
__
1
, (r. ) drd _
__
1
`drd
si atunci
:
__
1
drd _
__
1
, (r. ) drd _ `
__
1
drd.
Deoarece
__
1
drd = c:ic (1), rezulta : c:ic (1)
__
1
drd _
__
1
, (r. ) drd _ `
c:ic (1) .
7. Comportarea integralei duble fata de modul: Fie 1 R
2
o multime compacta si
, : 1 R o functie continua. Atunci,
__
1
, (r. ) drd
_
__
1
[, (r. )[ drd.
Demonstratie: Se observa ca
[, (r. )[ _ , (r. ) _ [, (r. )[ . \(r. ) 1
si aplicand proprietatea de monotonie se obtine
__
1
[, (r. )[ drd _
__
1
, (r. ) drd _
__
1
[, (r. )[ drd.
adica,
__
1
, (r. ) drd
_
__
1
[, (r. )[ drd.
8. Teorema (proprietatea, formula) de medie: Fie 1 R
2
o multime compacta,
conexa si , : 1 R o functie continua. Atunci exista (j. o) 1 astfel incat
__
1
, (r. ) drd = , (j. o) c:ic (1) .
Demonstratie: Deoarece 1 este multime compacta, iar , este continua pe 1, deducem
ca exista :. ` R si (r
1
.
1
) 1. (r
2
.
2
) 1 astfel incat
, (r
1
.
1
) = : _ , (r. ) _ ` = , (r
2
.
2
) . \(r. ) 1.
Pe de alta parte, din proprietatea 6 rezulta
: c:ic (1) _
__
1
, (r. ) drd _ ` c:ic (1)
adica,
: _
__
1
, (r. ) drd
c:ic (1)
_ `.
Notam
j =
__
1
, (r. ) drd
c:ic (1)
R
si atunci : _ j _ `. Consideram un drum plan ce uneste punctele (r
1
.
1
) si (r
2
.
2
),
: [c. /] R
2
cu () 1. dat prin ecuatiile parametrice
:
_
r = ,(t)
= (t)
. t [c. /]
astfel incat ,(c) = r
1
. ,(/) = r
2
. (c) =
1
. (/) =
2
. (adica (r
1
.
1
) si (r
2
.
2
) sunt
capetele drumului). Deoarece multimea 1 este conexa, un asemenea drum exista. Denim
functia / : [c. /] R data prin /(t) = , (,(t) . (t)) . Deoarece ,. ,. sunt continue,
rezulta ca / este continua pe [c. /] si se observa ca /(c) = , (,(c) . (c)) = , (r
1
.
1
) = :.
/(/) = , (,(/) . (/)) = , (r
2
.
2
) = `. Intrucat : _ j _ `. adica /(c) _ j _ /(/),
iar functia / este continua, deci cu proprietatea lui Darboux pe [c. /], deducem ca exista
t
0
[c. /] astfel incat /(t
0
) = j. adica , (,(t
0
) . (t
0
)) = j. Fie j = ,(t
0
) . o = (t
0
) .
Atunci , (j. o) = j si (j. o) () 1. adica
__
1
, (r. ) drd
c:ic (1)
= , (j. o)
si deci,
__
1
, (r. ) drd = , (j. o) c:ic (1) .
Interpretari geometrice si zice ale integralei duble
Interpretarea geometrica
Fie 1 R
2
o multime compacta, conexa si , : 1 R o functie continua astfel incat
, (r. ) _ 0. \(r. ) 1. Se numeste cilindroid marginit de planul rC si gracul functiei
,, multimea
` = (r. . r) R
S
: (r. ) 1. 0 _ . _ , (r. ).
Descompunem domeniul 1 intr-o partitie (diviziune) de dreptunghiuri, 1
a
_
)=1
1
)
si
alegem (r
)
.
)
) 1
)
. , = 1. :. Construim paralelipipedele \
)
de baze 1
)
si inaltimi
, (r
)
.
)
) . , = 1. :. Atunci suma volumelor acestor paralelipipede va aproxima volu-
mul multimii `, adica o| (`)
~
=
a
)=1
o| (\
)
) =
a
)=1
c:ic (1
)
) , (r
)
.
)
) . adica tocmai
suma Riemann asociata acestei partitii si functiei ,. Trecand la limita dupa : si
c:ic (1
)
) 0, deducem
o| (`) =
__
1
, (r. ) drd.
Interpretarea zica
Consideram o placa plana de grosime neglijabila reprezentata prin 1 R
2
o mul-
time compacta, conexa si e j : 1 R densitatea punctuala, j = j (r. ) . de material,
variabila cu punctul (r. ) 1. Presupunem ca j este functie continua. Descompunem
domeniul 1 intr-o partitie (diviziune) numeroasa de dreptunghiuri, 1
a
_
)=1
1
)
astfel
incat putem presupune ca pe ecare dreptunghi 1
)
, , = 1. :. densitatea este constanta
concentrata in punctul (r
)
.
)
) 1
)
. , = 1. :. Atunci masa ecarei portiuni dreptunghi-
ulare din placa este c:ic (1
)
) j (r
)
.
)
) . , = 1. : si masa intregii placi va aproximata
prin
a
)=1
c:ic (1
)
) , (r
)
.
)
), si trecand la limita dupa : si c:ic (1
)
) 0, deducem
:c:c (1) = :(1) =
__
1
j (r. ) drd.
Tocmai pornind de la problema calcularii masei unei placi plane cu densitate variabila s-a
introdus notiunea de integrala dubla.
Aplicatii mecanice ale integralei duble
1. Coordonatele centrului de greutate G(r
G
.
G
) ale unei placi plane cu densitate
variabila j : 1 R sunt:
r
G
=
1
:(1)

__
1
rj (r. ) drd.
G
=
1
:(1)

__
1
j (r. ) drd.
2. Momentele statice ale unei placi plane cu densitate variabila j : 1 R, in raport
cu axele de coordonate sunt:
in raport cu Cr: o
a
=
__
1
j (r. ) drd
in raport cu C: o
j
=
__
1
rj (r. ) drd.
3. Momentele de inertie ale unei placi plane cu densitate variabila j : 1 R, in
raport cu axele de coordonate sunt:
in raport cu Cr: 1
a
=
__
1
2
j (r. ) drd
3.2. FORMULA LUI GREEN-RIEMANN 77
in raport cu C: 1
j
=
__
1
r
2
j (r. ) drd.
4. Momentul de inertie al unei placi plane cu densitate variabila j : 1 R, in raport
cu originea axelor este:
1
O
=
__
1
_
r
2
+
2
_
j (r. ) drd.
3.2 Formula lui Green-Riemann
George Green (1793-1841): matematician si zician englez, cu contributii importante
in electromagnetism. A studiat la Universitatea din Cambridge si a locuit la Nottingham,
avand 7 copii dintr-o casatorie neocializata. Mostenind o impresionanta avere, s-a putut
dedica fara griji cercetarilor matematice. Desi, a introdus concepte importante precum
notiunea de functie potential si cea de functie Green ce se utilizeaza la rezolvarea prob-
lemelor la limita pentru ecuatii diferentiale si cu derivate partiale, totusi activitatea sa a
fost foarte putin cunoscuta de lumea academica in timpul vietii sale. Rezultatele sale au
fost popularizate la 4 ani dupa moartea sa, de catre William Thomson (cunoscut si sub
numele de lord Kelvin).
O curba plana neteda poate reprezentata prin ecuatii parametrice sau prin cate o
ecuatie carteziana implicita , (r. ) = 0 sau explicita = ,(r) . Astfel, intr-un reper
cartezian in planul rC cu orientarea data de reperul ortogonal de versori
_
i .
,
_
. o
curba neteda reprezentata prin ecuatie implicita este multimea
C = (r. ) R
2
: , (r. ) = 0
unde R
2
este o multime deschisa, iar , : R este astfel incat , C
1
() .
Denitia 3.2.1 1. Un punct (r
0
.
0
) C se numeste singular daca
0)
0a
(r
0
.
0
) = 0 si
0)
0j
(r
0
.
0
) = 0. O curba neteda se numeste nesingulara daca nu contine puncte singulare.
Observatie: Intr-un punct nesingular 1 (r
0
.
0
) = (, (t
0
) . q (t
0
)) C al unei curbe
netede data prin ecuatiile parametrice
C :
_
r = , (t)
= q (t)
. t [c. /].
exista vectorul tangent la curba

t
1
(t
0
) = ,
t
(t
0
)
i + q
t
(t
0
)
, si vectorul normal la
curba

i
1
(t
0
) =

i
)
0
(t
0
)
j
0
(t
0
)

, . Pentru o curba neteda, simpla, inchisa data prin ecuatie

carteziana implicita , (r. ) = 0 vectorul normal la curba in punctul 1 (r
0
.
0
) si orientat
spre interiorul curbei este reprezentat prin
i
1
((r
0
.
0
)) =
0)
0a
(r
0
.
0
)
i
0)
0j
(r
0
.
0
)

, .
Curba C se numeste orientata pozitiv daca reperul mobil de pe curba (
t
1
.
i
1
) este la
fel orientat ca si reperul
_
i .
,
_
. In acest mod se deneste sensul pozitiv de parcurgere
pe curba.
Denitia 3.2.2 2. O multime ` R
2
se numeste compact bordat daca este multime
compacta si conexa iar frontiera sa 1:` este reuniunea unui numar nit de curbe plane
netede, simple, inchise, nesingulare si orientate pozitiv. Un compact bordat se numeste
elementar daca se descompune in reuniune nita de domenii simple in raport cu una
dintre axe.
Orice multime simpla in raport cu una dintre axe este un compact bordat avand ca
frontiera reuniunea a patru curbe: doua segmente paralele (care pot si degenera intr-un
punct ambele sau numai unul dintre segmente) cu o aceeasi axa si gracele a doua functii
continue denite pe acelasi interval al axei reale.
Teorema 3.2.3 (formula lui Green-Riemann): Fie ` R
2
un compact bordat elementar
si R
2
o multime deschisa cu ` si 1. Q : R este astfel incat 1. Q C
1
() .
Atunci
_
1vA
1 (r. ) dr + Q(r. ) d =
__
A
_
JQ
Jr
(r. )
J1
J
(r. )
_
drd.
Demonstratie: Intrucat orice compact bordat elementar se descompune in reuniune
nita de domenii simple in raport cu una dintre axe si un asemenea domeniu simplu se
poate descompune in reuniune nita de domenii simple in raport cu ambele axe, este su-
cient sa demonstram formula pentru domenii simple in raport cu ambele axe. Presupunem
deci, ca ` R
2
este un astfel de domeniu. Fiind simplu in raport cu C, frontiera sa
este reuniunea a patru curbe: doua segmente paralele (care pot si degenera intr-un punct
ambele sau numai unul dintre segmente) cu axa C si gracele a doua functii continue
q
1
. q
2
: [c. /] R astfel incat 1:` =
1
'
2
'
S
'
1
, cu
1
:
_
r = t
= q
1
(t)
. t [c. /].
S
:
_
r = t
= q
2
(t)
. t [c. /]
2
:
_
r = /
= t
. t [q
1
(/) . q
2
(/)].
1
:
_
r = c
= t
. t [q
1
(c) . q
2
(c)].
Atunci,
__
A
J1
J
(r. ) drd =
b
_
o
_
_
_
j
2
(a)
_
j
1
(a)
J1
J
(r. ) d
_
_
_
dr =
=
b
_
o
[1 (r. q
2
(r)) 1 (r. q
1
(r))]dr
iar
_
1vA
1 (r. ) dr =
_
1
1 (r. ) dr +
_
2
1 (r. ) dr +
_
3
1 (r. ) dr +
_
4
1 (r. ) dr =
=
_
1
1 (r. ) dr
_
3
1 (r. ) dr =
b
_
o
1 (t. q
1
(t)) dt
b
_
o
1 (t. q
2
(t)) dt =
3.2. FORMULA LUI GREEN-RIEMANN 79
=
b
_
o
[1 (r. q
2
(r)) 1 (r. q
1
(r))]dr
deoarece de-a lungul segmentelor
2
si
1
avemdr = 0 si atunci
_
2
1 (r. ) dr =
_
4
1 (r. ) dr =
0. Deci,
_
1vA
1 (r. ) dr =
__
A
J1
J
(r. ) drd. (3.1)
Acum, deoarece ` R
2
este simplu si in raport cu Cr, frontiera sa este reuniunea a
patru curbe: doua segmente paralele (care pot si degenera intr-un punct ambele sau numai
unul dintre segmente) cu axa Cr si gracele a doua functii continue /
1
. /
2
: [c. d] R
astfel incat 1:` =
1
'
2
'
S
'
1
, cu
1
:
_
r = /
1
(t)
= t
. t [c. d].
S
:
_
r = /
2
(t)
= t
. t [c. d]
2
:
_
r = t
= c
. t [/
1
(c) . /
2
(c)].
1
:
_
r = t
= d
. t [/
1
(d) . /
2
(d)].
Atunci,
__
A
JQ
Jr
(r. ) drd =
o
_
c
_
_
_
I
2
(j)
_
I
1
(j)
JQ
Jr
(r. ) dr
_
_
_
d =
=
o
_
c
[Q(/
2
() . ) Q(/
1
() . )]d
iar
_
1vA
Q(r. ) d =
_
1
Q(r. ) d +
_
2
Q(r. ) d +
_
3
Q(r. ) d +
_
4
Q(r. ) d =
=
_
1
Q(r. ) d +
_
3
Q(r. ) d =
o
_
c
Q(/
2
(t) . t) dt
o
_
c
Q(/
1
(t) . t) dt =
=
o
_
c
[Q(/
2
() . ) Q(/
1
() . )]d
deoarece de-a lungul segmentelor
2
si
1
avemdr = 0 si atunci
_
2
Q(r. ) d =
_
4
Q(r. ) d =
0. Deci,
_
1vA
Q(r. ) d =
__
A
JQ
Jr
(r. ) drd. (3.2)
Din egalitatile (3.1) si (3.2) deducem prin adunare,
_
1vA
1 (r. ) dr + Q(r. ) d =
__
A
_
JQ
Jr
(r. )
J1
J
(r. )
_
drd.
Observatie: Formula lui Green-Riemann realizeaza o legatura intre circulatia unui
camp vectorial neted

\ (integrala curbilinie de speta a doua) de-a lungul unei curbe
netede inchise orientate pozitiv si integrala dubla a expresiei :
_
\
_
pe domeniul cuprins
in interiorul curbei, unde
:
_
\
_
=
0
0a
0
0j
1 (r. ) Q(r. )
=
JQ
Jr
(r. )
J1
J
(r. ) .
Corolar 3.2.4 1. In conditiile teoremei precedente, daca

\ = (1. Q) : R este un
camp vectorial cu 1. Q C
1
(), atunci pentru circulatia acestui camp de-a lungul curbei
inchise 1:` avem
_
1vA
d: =
__
A
_
JQ
Jr
(r. )
J1
J
(r. )
_
drd.
Daca

\ este un camp conservativ, adica
0Q
0a
(r. ) =
01
0j
(r. ) . \(r. ) . atunci
_
1vA
d: = 0.
Corolar 3.2.5 2. In conditiile teoremei precedente,
c:ic (`) =
__
A
drd =
1
2
_
1vA
rd dr.
Demonstratie: Se ia 1 (r. ) =
j
2
si Q(r. ) =
a
2
si se aplica formula lui Green-
Riemann.
Exemplu: Sa se calculeze aria elipsei
a
2
o
2
+
j
2
b
2
1 = 0. eventual folosind integrala
curbilinie de speta a doua. Pentru calculul ariei multimii
1 = (r. ) R
2
:
r
2
c
2
+

2
/
2
1 _ 0 =
= (r. ) R
2
: r [c. c].
/
c
_
c
2
r
2
_ _
/
c
_
c
2
r
2
descrisa ca un domeniu simplu in raport cu C suntem condusi la integrala dubla

c:ic (1) =
__
1
drd =
o
_
o
_
_
_
b
a
_
o
2
a
2
_
b
a
_
o
2
a
2
d
_
_
_
dr =
o
_
o
2/
c
_
c
2
r
2
dr
3.3. SCHIMBAREA DE VARIABILE IN INTEGRALA DUBLA 81
care se calculeaza prin parti sau prin schimbarea de variabila r = c cos t. dar oricum,
calculele nu sunt imediate. Ca o alternativa, putem calcula mai simplu aria elipsei folosind
integrala curbilinie de speta a doua obtinuta prin aplicarea formulei lui Green-Riemann.
Atunci,
c:ic (1) =
1
2
_
1v1
rd dr
unde
1:1 :
_
r = c cos t
= / sin t
. t [0. 2:]
si astfel,
c:ic (1) =
1
2
2
_
0
(c cos t / cos t / sin t (c sin t)) dt =
=
1
2
2
_
0
c/
_
sin
2
t + cos
2
t
_
dt =
c/
2
2
_
0
dt = :c/.
3.3 Schimbarea de variabile in integrala dubla
Fie R
2
un domeniu situat in planul nC si 1 R
2
un domeniu situat in planul rC,
iar 1 : 1 o functie data prin
1 :
_
r = ,(n. )
= (n. )
. (n. )
cu proprietatile: 1 este bijectiva pe interiorul multimii , ,. C
1
() . 1
1
: 1
are componentele cu derivate partiale de ordinul intai continue pe 1 si
1(.. )
1(n. )
(n. ) =
0,
0&
(1)
0,
0
(1)
0
0&
(1)
0
0
(1)
,= 0. \(n. ) 1:t () .
Functia 1 cu aceste proprietati se numeste transformare regulata de coordonate, de clasa
C
1
. Daca ,. C
2
() si 1
1
: 1 are componentele cu derivate partiale de ordinul
doi continue pe 1 atunci 1 se numeste transformare regulata de clasa C
2
. Conform unei
teoreme demonstrata de matematicianul francez Camile Jordan (a se vedea [10], paginile
214-223), printr-o transformare regulata interioarele domeniilor plane de se corespund,
adica 1 (1:t ()) = 1:t (1) si in plus, 1 (1:) = 1:1. 1
_
R
2

_
= R
2
1. De aseme-
nea, Prin transformari regulate curbele inchise se transforma in curbe inchise, multimile
compacte se transforma in multimi compacte, multimile conexe se transforma in multimi
conexe si multimile deschise se transforma in multimi deschise.
Asa cum am vazut la integrala Riemann utilizarea formulei de schimbare a variabilei
poate conduce la simplicarea calculului integralelor denite. In acel context, pentru o
functie continua , : [c. /] R si pentru functia care schimba variabila, , : [c. ,] [c. /].
cu proprietatile: ,([c. ,]) = [c. /]. , C
1
[c. ,] cu ,
t
(t) ,= 0. \t (c. ,), are loc formula
o
_
c
, (,(t)) ,
t
(t) dt =
,(o)
_
,(c)
, (r) dr
unde ,(c) = c. ,(,) = / daca , este crescatoare si ,(c) = /. ,(,) = c daca , este
descrescatoare. Se observa ca proprietatea ,
t
(t) ,= 0. \t (c. ,) este similara proprietatii
1(.,)
1(&,)
(1) ,= 0. \1 1:t (), si implica faptul ca functia , este strict monotona, deci
bijectiva cu inversa derivabila cu derivata continua. Deci, , este o transformare regulata
intre intervalele [c. ,] si [c. /]. De asemenea, observam ca formula de schimbare a variabilei
se poate scrie sub forma
o
_
c
, (,(t)) ,
t
(t) dt =
_
[c,o[
, (,(t)) ,
t
(t) dt =
_
[o,b[
, (r) dr =
=
_
_
b
_
o
, (r) dr. daca , este strict crescatoare
o
_
b
, (r) dr. daca , este strict descrescatoare
.
Metoda se schimbare a variabilelor se extinde si la integrale duble, obtinandu-se:
Teorema de schimbare a variabilelor in integrala dubla:
Daca 1 : 1 este o transformare regulata de clasa C
2
si , : 1 R este continua,
atunci , 1 : R este continua si
__
1
, (r. ) drd =
__
.
, (,(n. ) . (n. ))
1(.. )
1(n. )
(n. )
dnd.
Demonstratia se gaseste in [10], paginile 227-232.
Observatie: In aceasta formula s-a luat in modul

1(.,)
1(&,)
(n. )
. deoarece in cazul
, (r. ) = 1 se obtine
__
1
drd = c:ic (1) =
__
.
1(.. )
1(n. )
(n. )
dnd =
1(.. )
1(n. )
(n
0
.
0
)
c:ic ()
unde (n
0
.
0
) 1:t () este un punct obtinut in contextul proprietatii de medie a inte-
gralei duble, si valorile ariilor sunt numere pozitive. In cazul integralei Riemann nu este
nevoie de modul la ,
t
(t) deoarece avand doar alternativele , strict crescatoare si , strict
descrescatoare, in ecare din aceste doua situatii se obtine tot egalitatea a doua numere
pozitive. Astfel,
o
_
c
,
t
(t) dt = ,(,) ,(c) =
,(o)
_
,(c)
dr = / c.
3.3. SCHIMBAREA DE VARIABILE IN INTEGRALA DUBLA 83
Exemplu de schimbare a variabilelor: utilizarea coordonatelor polare
Consideram in planul rC un punct ` (r. ) pentru care notam prin j lungimea
segmentului C`, adica j = |C`| si prin o notam masura unghiului pe care il face
segmentul C` cu sensul pozitiv al axei Cr, masurat in sens trigonometric incepand de
pe Cr. Atunci, r = j cos o si = j sin o, astfel ca se poate considera transformarea
1 = (,. ) : = (j. o) [0. ) [0. 2:] R
2
data prin
1 :
_
r = ,(j. o) = j cos o
= (j. o) = j sin o
. j _ 0. o [0. 2:].
Pe 1:t () = (0. ) (0. 2:) functia 1 este bijectiva si
1(.. )
1(j. o)
=
cos o j sin o
sin o j cos o
= j 0. \(j. o) 1:t ()
iar functiile ,. au derivate partiale continue de orice ordin. Deci 1 = (,(j. o) . (j. o))
este transformare regulata de clasa C
o
si are loc formula de schimbare a variabilelor in
integrala dubla folosind coordonatele polare
__
T(.)
, (r. ) drd =
__
.
, (j cos o. j sin o) jdjdo.
Se poate observa ca daca j [0. 1]. cu 1 0. atunci = [0. 1] [0. 2:] si 1 = 1 ()
este caracterizat de inegalitatea j
2
_ 1
2
. adica r
2
+
2
_ 1
2
. ceea ce reprezinta discul cu
centrul in origine si de raza 1. Astfel, prin utilizarea coordonatelor polare, acest disc se
transforma in dreptunghiul = [0. 1] [0. 2:], domeniu pe care integrala se calculeaza
mai usor ca o succesiune de doua integrale Riemann. Din acest motiv, schimbarea de
variabile prin utilizarea coordonatelor polare se recomanda la calculul integralelor duble
pe domenii de forma circulara, obtinand atat simplicarea domeniului cat si a expresiei
de sub integrala (si implicit se simplica si calculul efectiv al integralei).
__
1
_
1 r
2
2
drd, unde domeniul 1
este caracterizat de inegalitatile
1 : r
2
+
2
_ 1. _ 0.
Daca incercam sa calculam aceasta integrala pe un domeniu considerat simplu in raport
cu C, atunci 1 = (r. ) R
2
: r [1. 1]. 0 _ _
_
1 r
2
si
1 =
1
_
1
_
_
_
_
1a
2
_
0
_
1 r
2
2
d
_
_
_
dr
cu un calcul deosebit de dicil al integralei. Domeniul 1 este semidiscul superior al
discului unitate si prin utilizarea coordonatelor polare se transforma in dreptunghiul =
[0. 1] [0. :], deoarece
1 :
_
r = ,(j. o) = j cos o
= (j. o) = j sin o
. j [0. 1]. o [0. :].
Atunci,
1 =
__
.
_
1 j
2
jdjdo =
_
1
2
_

_
0
_
_
1
_
0
_
1 j
2
(2j) dj
_
_
do =
=
_
1
2
_

_
0
_
_
1
_
0
_
1 j
2
_1
2
_
1 j
2
_
t
dj
_
_
do =
=
_
1
2
_

_
0
_
2
3

_
1 j
2
_3
2
_
[
1
0
do =
1
3
_
0
do =
:
3
.
Exemplul 2.: Sa se calculeze cu ajutorul formulei lui Green Riemann integrala cur-
bilinie
1 =
_
C
2
dr + r
2
d. C = ' [1]
cu segmentul [1] dat de ecuatiile parametrice
[1] :
_
r = t
= 0
. t [1. 1].
iar curba este caracterizata de r
2
+
2
= 1. _ 0. adica semicercul superior al cercului
unitate, cu ecuatiile parametrice
:
_
r = cos t
= sin t
. t [0. :].
Domeniul cuprins in interiorul curbei C este semidiscul superior 1 al cercului unitate, cu
frontiera 1:1 = ' [1] parcursa in sens trigonometric. Acest domeniu poate privit
ca simplu in raport cu C,
1 = (r. ) R
2
: r [1. 1]. 0 _ _
_
1 r
2
.
Daca intentionam sa calculam direct integrala curbilinie, atunci
1 =
_
2
dr + r
2
d +
_
[1[
2
dr + r
2
d =
_
0
[sin
2
t (sin t) +
+cos
S
t]dt +
1
_
1
0 dt =
_
0
_
cos
S
t sin
S
t
_
dt
si se ajunge la calcule destul de laborioase. Din acest motiv vom calcula integrala
cu ajutorul formulei lui Green-Riemann transformand-o intr-o integrala dubla. Astfel,
3.4. INTEGRALE TRIPLE 85
deoarece in interiorul integralei curbilinii avem 1 (r. ) =
2
. Q(r. ) = r
2
. vom deduce
0Q
0a
(r. ) = 2r.
01
0j
(r. ) = 2 si
1 =
__
1
_
JQ
Jr
(r. )
J1
J
(r. )
_
drd =
__
1
(2r 2) drd.
Intrucat domeniul 1 este o portiune de domeniu circular caracterizat de inegalitatile,
1 : r
2
+
2
_ 1. _ 0, se impune utilizarea coordonatelor polare:
_
r = j cos o
= j sin o
. j [0. 1]. o [0. :]
si integrala devine
1 =
1
_
0
_
_

_
0
(2j cos o 2j sin o) jdo
_
_
dj = 2
1
_
0
j
2
_
_

_
0
(cos o sin o) do
_
_
dj =
= 2
1
_
0
j
2
(sin o [
0
+cos o [
0
) dj = 4
1
_
0
j
2
dj =
4j
S
3
[
1
0
=
4
3
.
3.4 Integrale triple
Corespondentul tridimensional al dreptunghiurilor cu laturile paralele cu axele de coor-
donate este paralelipipedul cu fetele paralele cu planele de coordonate, motiv pentru care
se mai numeste interval tridimensional. Integrala tripla este o integrala Riemann dintr-
o functie continua denita pe o multime din spatiul tridimensional, si cea mai simpla
multime de acest tipeste paralelipipedul. Un astfel de paralelipiped se scrie ca produs
cartezian de 3 intervale, : = [c
1
. /
1
] [c
2
. /
2
] [c
S
. /
S
]. iar sumele Riemann si integrabil-
itatea Riemann pe paralelipiped se obtine analog cu cazulintegralelor duble considerand
cate o diviziune a intervalelor [c
1
. /
1
]. [c
2
. /
2
]. [c
S
. /
S
], ceea ce revine la a realiza taieturi
prin paralelipiped paralele cu ecare dintre cele 3 plane de coordonate, impartind astfel
paralelipipedul in mai multe subparalelipipede, :
i
. i = 1. ` cu : =
.
_
i=1
:
i
. Notam norma
acestei diviziuni astfel obtinute, prin i () = mino| (:
i
) : i = 1. ` si consideram
pentru o functie marginita , : : R suma Riemann asociata acestei diviziuni si punctelor
intermediare n
+
j
. j = 1. `. n
+
j
=
_
r
j
i
.
j
)
. .
j
I
_
:
j
, i = 0. :. , = 0. :. / = 1. . ` = : : .
o (,. . n
+
) =
.
j=1
,
_
n
+
j
_
o| (:
j
) .
Denitia 3.4.1 Spunem ca functia , : : R este integrabila Riemann pe : daca exista
1 R cu proprietatea: \ 0. o 0 astfel incat pentru orice diviziune a paralelipipedului
: cu i () < o si pentru orice sistem de puncte intermediare n
+
= (n
+
1
. .... n
+
.
) . sa rezulte
[o (,. . n
+
) 1[ < .
Numarul este unic, 1 se numeste integrala tripla a functiei , pe : si se noteaza prin
___
, (r. . .) drdd.. Calculul unei asemenea integrale se realizeaza ca o succesiune de

3 integrale Riemann conform teoremei lui Fubini, in mod analog integralei duble:
Daca , : : R este continua pe : atunci este integrabila Riemann pe : si
___
, (r. . .) drdd. =
b
1
_
o
1
_
_
b
2
_
o
2
_
_
b
3
_
o
3
, (r. . .) d.
_
_
d
_
_
dr =
=
b
3
_
o
3
_
_
b
1
_
o
1
_
_
b
2
_
o2
, (r. . .) d
_
_
dr
_
_
d. =
b
3
_
o
3
_
_
b
2
_
o
2
_
_
b
1
_
o
1
, (r. . .) dr
_
_
d
_
_
d..
Exemplul 1. Sa se calculeze integrala 1 =
___
(r + .) drdd.. unde : = [1. 2]

[0. 3] [1. 1]. Recurgand la o succesiune de trei integrale Riemann se obtine
1 =
2
_
1
_
_
S
_
0
_
_
1
_
1
(r + .) d.
_
_
d
_
_
dr =
2
_
1
_
_
S
_
0
_
_
1
_
1
rd. +
1
_
1
.d.
_
_
d
_
_
dr =
=
2
_
1
_
_
S
_
0
_
r. [
1
1
+
.
2
2
[
1
1
_
d
_
_
dr =
2
_
1
_
_
S
_
0
2rd
_
_
dr =
=
2
_
1
_
_
r
S
_
0
2d
_
_
dr =
2
_
1
9rdr =
27
2
.
Integrabilitatea Riemann pe multimi compacte ` R
S
se extinde analog cazului
bidimensional construind un paralelipiped : astfel incat ` : si cu fetele paralele cu
planele de coordonate si tangente la frontiera multimii `. Astfel, functia , : ` R este
integrabila Riemann pe ` daca functia ,
: : R este integrabila Riemann pe :, unde

,
(r. . .) =
_
, (r. . .) . daca (r. . .) `
0. daca (r. . .) : `.
Orice multime compacta conexa ` R
S
se descompune in reuniunea nita de multimi
proiectabile pe unul dintre planele de coordonate, prin sectionarea corespunzatoare a
multimii ` prin plane paralele cu planele de coordonate. Astfel, calculul integralelor
triple pe multimi compacte se reduce la calculul integralelor triple pe multimi proiectabile
pe planele de coordonate.
Multimi proiectabile pe planul rC
Fie 1 R
2
multime compacta si q
1
. q
2
: 1 R functii continue astfel incat q
1
(r. ) _
q
2
(r. ) . \(r. ) 1. Se numeste multime proiectabila pe planul rC o multime de forma
` = (r. . .) R
S
: (r. ) 1. q
1
(r. ) _ . _ q
2
(r. ).
Daca , : ` R este o functie continua, atunci , eszte integrabila Riemann pe ` si
___
A
, (r. . .) drdd. =
__
1
_
_
_
j
2
(a,j)
_
j
1
(a,j)
, (r. . .) d.
_
_
_
drd.
adica integrala tripla pe un domeniu proiectabil pe planul rC se reduce la o succesiune
dintre o integrala Riemann cu capete variabile si o integrala dubla.
Multimi proiectabile pe planul rC.
Fie 1 R
2
multime compacta si /
1
. /
2
: 1 R functii continue astfel incat
/
1
(r. .) _ /
2
(r. .) . \(r. .) 1. Se numeste multime proiectabila pe planul rC. o
multime de forma
` = (r. . .) R
S
: (r. .) 1. /
1
(r. .) _ _ /
2
(r. .).
___
A
, (r. . .) drdd. =
__
1
_
_
_
I
2
(a,:)
_
I
1
(a,:)
, (r. . .) d
_
_
_
drd..
Multimi proiectabile pe planul C.
Fie 1 R
2
multime compacta si `
1
. `
2
: 1 R functii continue astfel incat
`
1
(. .) _ `
2
(. .) . \(. .) 1. Se numeste multime proiectabila pe planul C. o
multime de forma
` = (r. . .) R
S
: (. .) 1. `
1
(. .) _ r _ `
2
(. .).
___
A
, (r. . .) drdd. =
__
1
_
_
_
A
2
(j,:)
_
A
1
(j,:)
, (r. . .) dr
_
_
_
dd..
1 =
___
A
(r + + .)
2
drdd.
unde ` este partea comuna interiorului sferei r
2
+
2
+.
2
_ 3c
2
si paraboloidului r
2
+
2
=
2c.. c 0. Intrucat centrul sferei este in originea axelor si varful paraboloidului este tot in
origine, iar intregul paraboloid este situat deasupra planului rC, deducem ca multimea
` este cuprinsa in emisfera "nordica" a sferei si in interiorul paraboloidului. Astfel
multimea ` este delimitata inferior de suprafata paraboloidului si superior de suprafata
sferei, cele doua suprafete intersectandu-se dupa cercul cu centrul pe axa C. si de ecuatii
carteziene implicite:
_
r
2
+
2
+ .
2
= 3c
2
r
2
+
2
= 2c..
Ca sa ne facem o imagine intuitiva asupra multimii ` ne putem inchipui "un pahar de
inghetata de forma unui paraboloid de rotatie umplut cu varf, iar multimea ` este tocmai
continutul inghetatei. Cercul de intersectie a celor doua suprafete mentionat mai sus este
tocmai buza paharului." Din cele prezentate pana acum deducem ca multimea ` este
proiectabila pe planul rC,
` = (r. . .) R
S
: (r. ) 1.
r
2
+
2
2c
_ . _
_
3c
2
r
2
iar 1 R
2
ind domeniul din interiorul proiectiei pe planul rC a cercului de intersectie
dintre sfera si paraboloid. Pentru a determina multimea 1 rezolvam sistemul
_
r
2
+
2
+ .
2
= 3c
2
r
2
+
2
= 2c.
obtinand ecuatia .
2
+ 2c. 3c
2
= 0 pentru care cautam doar solutia pozitiva, aceasta
ind . = c. Deci centrul cercului de intersectie dintre sfera si paraboloid este (0. 0. c) .
iar raza cercului este obtinuta din r
2
+
2
= 2c. = :
2
= 2c
2
. adica : = c
_
2. Proiectand
acest cerc pe planul rC obtinem cercul cu centrul in C(0. 0) si de raza : = c
_
2. Astfel
domeniul 1 este caracterizat de inegalitatea r
2
+
2
_ 2c
2
. ind discul delimitat de acest
cerc. In concluzie, pentru calculul integralei obtinem
1 =
__
1
_
_
_
_
_
So
2
a
2
j
2
_
x
2
+y
2
2a
(r + + .)
2
d.
_
_
_
_
drd =
=
__
1
_
_
_
_
_
So
2
a
2
j
2
_
x
2
+y
2
2a
[(r + )
2
+ 2 (r + ) . + .
2
]d.
_
_
_
_
drd =
=
__
1
_
_
_
_
_
So
2
a
2
j
2
_
x
2
+y
2
2a
(r + )
2
d. + (r + )
_
So
2
a
2
j
2
_
x
2
+y
2
2a
2.d. +
_
So
2
a
2
j
2
_
x
2
+y
2
2a
.
2
d.
_
_
_
_
drd =
=
__
1
(r + )
2
_
_
3c
2
r
2
r
2
+
2
2c
_
drd+
__
1
(r + )[3c
2
r
2
_
r
2
+
2
2c
_
2
]drd+
+
__
1
_
(3c
2
r
2
2
)
_
3c
2
r
2
2
3

1
3

_
r
2
+
2
2c
_
S
_
drd = 1
1
+ 1
2
+ 1
S
.
Calculul integralei s-a redus la cel al trei integrale duble. Din cauza faptului ca domeniul
1 este circular si datorita aparitiei frecvente a expresiei r
2
+
2
, se impune utilizarea
coordonatelor polare la calculul acestor trei integrale duble. Schimbarea de variabile este
_
r = j cos o
= j sin o
. j [0. c
_
2]. o [0. 2:]
si
1
1
=
o
_
2
_
0
_
_
2
_
0
(j cos o + j sin o)
2
_
_
3c
2
j
2
j
2
2c
_
jdo
_
_
dj =
=
o
_
2
_
0
_
_
3c
2
j
2
j
2
2c
_
j
_
_
2
_
0
_
j
2
+ 2j
2
sin o cos o
_
do
_
_
dj =
=
o
_
2
_
0
j
S
_
_
3c
2
j
2
j
2
2c
_
_
_
2
_
0
[1 + 2 sin o (sin o)
t
]do
_
_
dj =
= 2:
o
_
2
_
0
j
S
_
_
3c
2
j
2
j
2
2c
_
dj +
o
_
2
_
0
j
S
_
_
3c
2
j
2
j
2
2c
_
sin
2
o [
2
0
dj =
= :
o
_
2
_
0
_
3c
2
+ 3c
2
j
2
_
_
3c
2
j
2
(2j) dj :
o
_
2
_
0
j
c
dj =
= 3:c
2
o
_
2
_
0
_
3c
2
j
2
_1
2
_
3c
2
j
2
_
t
dj + :
o
_
2
_
0
_
3c
2
j
2
_3
2
_
3c
2
j
2
_
t
dj
:
6c
j
6
[
o
_
2
0
=
_
3:c
2
_
2
3
_
3c
2
j
2
_3
2
[
o
_
2
0
+
2:
5

_
3c
2
j
2
_5
2
[
o
_
2
0

4:c
3
= 2:c
+ 6
_
3:c
+
2:c
5

18
_
3:c
5

4:c
3
=
_
36
_
3 44
_
:c
15
iar
1
2
=
o
_
2
_
0
_
_
2
_
0
(j cos o + j sin o)
_
3c
2
j
2
j
1
4c
2
_
jdo
_
_
dj =
=
o
_
2
_
0
j
2
_
3c
2
j
2
j
1
4c
2
_
_
_
2
_
0
(cos o + sin o) do
_
_
dj = 0
deoarece
2
_
0
(cos o + sin o) do = sin o [
2
0
cos o [
2
0
= 0.
In nal,
1
S
=
o
_
2
_
0
_
_
2
_
0
_
(3c
2
j
2
)
_
3c
2
j
2
3

j
6
24c
S
_
jdo
_
_
dj =
=
o
_
2
_
0
_
(3c
2
j
2
)
_
3c
2
j
2
3

j
6
24c
S
_
j
_
_
2
_
0
do
_
_
dj =
=
:
3
o
_
2
_
0
_
3c
2
j
2
_3
2
(2j) dj 2:
1
24c
S
o
_
2
_
0
j
7
dj =
=
:
3
o
_
2
_
0
_
3c
2
j
2
_3
2
_
3c
2
j
2
_
t
dj
:c
6
=
=
:
3

2
5
c
+ 3
_
3:c
:c
6
=
_
9
_
3 1
_
:c
3
.
Deci,
1 = 1
1
+ 1
2
+ 1
S
=
_
36
_
3 44
_
:c
15
+
_
9
_
3 1
_
:c
3
=
_
81
_
3 49
_
:c
15
.
1 =
___
A
2rdrdd.
unde
` = (r. . .) R
S
: r
2
+
2
+ .
2
_ 1. _ 0.
Se observa ca domeniul ` este emisfera vestica a sferei unitate cu centrul in origine si
din acest motiv este o multime proiectabila pe planul rC.. ind reprezentata prin
` = (r. . .) R
S
: (r. .) 1. 0 _ _
_
1 r
2
.
2
unde 1 este cercul unitate din planul rC., adica 1 : r

2
+ .
2
_ 1. Atunci,
1 =
__
1
_
_
_
_
1a
2
:
2
_
0
2rd
_
_
_
drd. =
__
1
r
_
_
_
_
1a
2
:
2
_
0
2d
_
_
_
drd. =
=
__
1
r
2
[
_
1a
2
:
2
0
drd. =
__
1
r
_
1 r
2
.
2
_
drd.
si utilizand coordonatele polare
_
r = j cos o
. = j sin o
. j [0. 1]. o [0. 2:]
obtinem
1 =
1
_
0
_
_
2
_
0
j cos o
_
1 j
2
_
jdo
_
_
dj =
1
_
0
j
2
_
1 j
2
_
_
_
2
_
0
cos odo
_
_
dj =
=
1
_
0
j
2
_
1 j
2
_
sin o [
2
0
dj = 0.
Proprietatile integralei triple
1. Liniaritate:
___
A
(c , (r. . .) + , q (r. . .)) drdd. = c
___
A
, (r. . .) drdd.+
,
___
A
q (r. . .) drdd.. pentru orice functii continue ,. q : ` R si \c. , R.
Aceasta proprietate rezulta din liniaritatea sumelor Riemann.
2. Aditivitate: Fie 1
1
. 1
2
R
S
doua domenii compacte ce au in comun o suprafata
ce este parte comuna a frontierei lor si 1 = 1
1
' 1
2
, iar , : 1 R o functie continua.
Atunci
___
1
, (r. . .) drdd. =
___
1
1
, (r. . .) drdd. +
___
1
2
, (r. . .) drdd..
proprietate ce rezulta din descompunerea sumelor Riemann si apoi prin trecere la limita
dupa sirul de diviziuni cu norma tinzand la zero.
3. Pozitivitate: Daca pentru , : ` R o functie continua, avem , (r. . .) _ 0.
\(r. . .) `, atunci
___
A
, (r. . .) drdd. _ 0.
Rezulta din proprietatea de pozitivitate a sumelor Riemann din functii cu valori poz-
itive.
4. Monotonie: Daca pentru functiile continue ,. q : ` R avem , (r. . .) _
q (r. . .) . \(r. . .) `, atunci
___
A
, (r. . .) drdd. _
___
A
q (r. . .) drdd..
proprietate ce rezulta din monotonia sumelor Riemann.
5. Aplicatie la calculul volumului unei multimi: Fie ` R
S
o multime compacta
conexa. Are loc proprietatea:
o| (`) =
___
A
drdd..
6. Marginire: Fie 1 R
S
o multime compacta si , : 1 R o functie continua.
Atunci exista :. ` R astfel incat : _ , (r. . .) _ `. \(r. . .) 1 si
: o| (1) _
___
A
, (r. . .) drdd. _ ` o| (1) .
7. Comportarea integralei duble fata de modul: Fie 1 R
S
o multime compacta si
, : 1 R o functie continua. Atunci,
___
1
, (r. . .) drdd.
_
___
1
[, (r. . .)[ drdd..
Demonstratie: Se observa ca
[, (r. . .)[ _ , (r. . .) _ [, (r. . .)[ . \(r. . .) 1
si aplicand proprietatea de monotonie se obtine
___
1
[, (r. )[ drd _
___
1
, (r. ) drd _
___
1
[, (r. )[ drd.
adica,
___
1
, (r. . .) drdd.
_
___
1
[, (r. . .)[ drdd..
8. Teorema (proprietatea, formula) de medie: Fie 1 R
S
o multime compacta,
conexa si , : 1 R o functie continua. Atunci exista (j. o. ) 1 astfel incat
___
1
, (r. . .) drdd. = , (j. o. ) o| (1) .
Se demonstreaza analog cu cazul integralei duble.
Aplicatii zice ale integralei triple
1. Masa unui corp 1 R
S
cu densitate punctuala variabila j : 1 R
S
R (unde j
este functie continua pe 1) este:
:(1) =
___
1
j (r. . .) drdd..
G
.
G
. .
G
) ale unui corp 1 R
S
cu densitate
punctuala variabila j : 1 R
S
R sunt:
r
G
=
1
:(1)

___
1
rj (r. . .) drdd..
G
=
1
:(1)

___
1
j (r. . .) drdd..
.
G
=
1
:(1)

___
1
.j (r. . .) drdd..
3. Momentele de inertie ale unui corp cu densitate variabila j : 1 R, in raport cu
axele de coordonate sunt:
in raport cu Cr: 1
a
=
___
1
_
2
+ .
2
_
j (r. . .) drdd.
in raport cu C: 1
j
=
___
1
_
r
2
+ .
2
_
j (r. . .) drdd.
in raport cu C.: 1
:
=
___
1
_
r
2
+
2
_
j (r. ) drdd..
3.5. SCHIMBAREA DE VARIABILE IN INTEGRALA TRIPLA 93
4. Momentele de inertie ale unui corp cu densitate variabila j : 1 R, in raport cu
planele de coordonate sunt:
in raport cu rC: 1
aj
=
___
1
.
2
j (r. . .) drdd.
in raport cu rC.: 1
a:
=
___
1
2
j (r. . .) drdd.
in raport cu C.: 1
j:
=
___
1
r
2
j (r. ) drdd..
5. Momentul de inertie al unui corp cu densitate variabila j : 1 R, in raport cu
originea axelor este:
1
O
=
___
1
_
r
2
+
2
+ .
2
_
j (r. . .) drdd..
3.5 Schimbarea de variabile in integrala tripla
Denitia 1. Fie 1 R
S
un domeniu si 1 : 1 R, 1 C
1
(1) . Se numeste suprafata
denita implicit multimea
= (r. . .) R
S
: 1 (r. . .) = 0.
Exemplu: ecuatia r
2
+
2
+ .
2
1 = 0 reprezinta sfera cu centrul in originea axelor
C(0. 0. 0) si raza 1.
Denitia 2. Fie 1 R
2
un domeniu si , : 1 R, , C
1
(1) . Se numeste suprafata
denita explicit multimea
= (r. . .) R
S
: . = , (r. ).
Exemplu: ecuatia . = r
2
+
2
reprezinta un paraboloid eliptic de rotatie cu varful in
originea axelor C(0. 0. 0) si avand ca axa de simetrie (de rotatie), axa C..
Fie suprafata denita implicit de ecuatia 1 (r. . .) = 0. Daca pentru orice `
0
(r
0
.
0
. .
0
)
1 avem
_
J1
Jr
(r
0
.
0
. .
0
)
_
2
+
_
J1
J
(r
0
.
0
. .
0
)
_
2
+
_
J1
J.
(r
0
.
0
. .
0
)
_
2
0
atunci spunem ca suprafata este cu plan tangent continuu, sau suprafata neteda.
Ecuatia planului tangent la suprafata in punctul `
0
(r
0
.
0
. .
0
) este
J1
Jr
(r
0
.
0
. .
0
) (r r
0
) +
J1
J
(r
0
.
0
. .
0
) (
0
) +
J1
J.
(r
0
.
0
. .
0
) (. .
0
) = 0.
Observatie: Orice suprafata denita explicit are ecuatia implicita , (r. ) . = 0. O
astfel de suprafata este neteda cand \`
0
(r
0
.
0
. , (r
0
.
0
)) avem
_
J,
Jr
(r
0
.
0
)
_
2
+
_
J,
J
(r
0
.
0
)
_
2
+ 1 0
iar ecuatia planului tangent la suprafata in punctul `
0
(r
0
.
0
. , (r
0
.
0
)) este
J,
Jr
(r
0
.
0
) (r r
0
) +
J,
J
(r
0
.
0
) (
0
) (. .
0
) = 0.
Denitia 3. O suprafata neteda de ecuatie implicita 1 (r. . .) = 0 se numeste simpla
si inchisa daca multimile
1:t (1) = (r. . .) R
S
: 1 (r. . .) < 0
si
1rt (1) = (r. . .) R
S
: 1 (r. . .) 0
sunt conexe, iar multimea (r. . .) R
S
: 1 (r. . .) < 0 este marginita.
Observatie: Frontiera unei multimi compacte conexe 1 R
S
descrisa ca ind o
multime de forma (r. . .) R
S
: 1 (r. . .) _ 0, este o suprafata inchisa, neteda,
simpla, de ecuatie implicita 1 (r. . .) = 0.
Fie R
S
un domeniu compact din spatiul raportat la coordonatele (n. . n) avand
ca frontiera o suprafata neteda, inchisa, simpla, si e 1 R
S
un domeniu din spatiul
coordonatelor (r. . .), iar 1 : 1 o functie bijectiva data prin
1 :
_
_
_
r = j(n. . n)
= (n. . n)
. = /(n. . n)
. (n. . n)
cu j. . / C
1
() astfel incat
1(j. . /)
1(n. . n)
(1) =
0j
0&
(1)
0j
0
(1)
0j
0&
(1)
0
0&
(1)
0
0
(1)
0
0&
(1)
0I
0&
(1)
0I
0
(1)
0I
0&
(1)
,= 0. \1 (n. . n) 1:t () .
unde 1:t () este interiorul multimii obtinut prin 1:. Atunci 1 este un difeo-
morsm de clasa C
1
si pentru 1
1
: 1 . 1
1
C
1
(1) . Notand prin
0
frontiera
multimii deducem ca = 1 (
0
) este tot o suprafata neteda, simpla, inchisa, ind
frontiera multimii 1. Deci multimea 1 este compacta (ca imagine continua de multime
compacta) si 1 (1:t ()) = 1:t (1) .
Teorema (de schimbare a variabilelor in integrala tripla): Daca , : 1 R este
continua pe 1 si 1 : 1 este un difeomorsm de clasa C
2
atunci , 1 : R este
continua pe si
___
1
, (r. . .) drdd. =
___
.
, (j(n. . n) . (n. . n) . /(n. . n))
1(j. . /)
1(n. . n)
dnddn.
Demonstratia se gaseste in [14], paginile 352-356.
Exemple:
1. Utilizarea coordonatelor sferice
In sistemul cartezian de coordonate Cr. consideramun punct `
0
(r
0
.
0
. .
0
) . Proiectand
acest punct pe planul rC obtinem punctul `
t
(r
0
.
0
. 0) si notand prin j lungimea seg-
mentului C`. prin o masura unghiului format de segmentul C` cu axa C. masurat
incepand de pe axa C. spre segmentul C`, iar prin , masura unghiului din planul rC
dintre segmentul C`
t
si axa Cr masurat in sens trigonometric pornind de pe axa Cr,
atunci
_
_
_
r
0
= C`
t
cos , = j sin o cos ,
0
= C`
t
sin , = j sin o sin ,
.
0
= j cos o.
Obtinem astfel formulele de trecere de la coordonate carteziene la coordonate sferice:
_
_
_
r = j(j. o. ,) = j sin o cos ,
= (j. o. ,) = j sin o sin ,
. = /(j. o. ,) = j cos o
. j _ 0. o [0. :]. , [0. 2:]
reprezentata prin difeomorsmul 1 : [0. ) [0. :] [0. 2:] R
S
.
1 (j. o. ,) = (j(j. o. ,) . (j. o. ,) . /(j. o. ,)) .
Se observa ca este un difeomorsm de clasa C
2
si
1(j. . /)
1(j. o. ,)
=
sin o cos , j cos o cos , j cos o sin ,

sin o sin , j cos o sin , j sin o cos ,
cos o j sin o 0
= j
2
sin o 0. \o (0. :) .
Se observa ca daca 1 = (r. . .) R
S
: r
2
+
2
+.
2
_ 1
2
, adica sfera de centru C(0. 0. 0)
cu raza 1 si interiorul sau, atunci din r
2
+
2
+ .
2
= j
2
_ 1
2
deducem ca j [0. 1] si
astfel = [0. 1] [0. :] [0. 2:] este un paralelipiped cu un varf in originea C(0. 0. 0) si
cu trei muchii pe axele de coordonate. Astfel, prin utilizarea coordonatelor sferice, o sfera
se transforma in paralelipiped (chiar daca centrul sferei este un punct arbitrar aceasta
proprietate se mentine, avand de efectuat doar o translatie atat asupra sferei cat si asupra
paralelipipedului), obtinand o simplicare a domeniului de integrare. De multe ori se
obtine si o simplicare a expresiei de sub integrala. Rezulta ca utilizarea coordonatelor
sferice se impune atunci cand domeniul de integrare este o parte de multime sferica.
2. Utilizarea coordonatelor cilindrice este descrisa prin schimbarea de variabile de
ecuatii
_
_
_
r = j(j. ,. .) = j cos ,
= (j. ,. .) = j sin ,
. = /(j. ,. .) = .
. j _ 0. , [0. 2:]
si transforma un cilindru in paralelipiped. Are loc,
1(j. . /)
1(j. ,. .)
=
cos , j sin , 0
sin , cos , 0
0 0 1
= j.
3. Coordonatele sferice generalizate sunt:
_
_
_
r = j(j. o. ,) = cj sin o cos ,
= (j. o. ,) = ,j sin o sin ,
. = /(j. o. ,) = j cos o
. j _ 0. o [0. :]. , [0. 2:]
cu c. ,. R constante.
Exemplul 1. Sa se calculeze volumul sferei 1 = (r. . .) R
S
: r
2
+
2
+.
2
_ 1
2
.
1 0. Se stie ca o| (1) =
___
1
drdd. si utilizand coordonatele sferice
_
_
_
r = j sin o cos ,
= j sin o sin ,
. = j cos o
. j [0. 1]. o [0. :]. , [0. 2:]
se obtine = [0. 1] [0. :] [0. 2:] si
o| (1) =
___
.
j
2
sin odjdod, =
2
_
0
_
_

_
0
_
_
1
_
0
j
2
sin odj
_
_
do
_
_
d, =
=
2
_
0
_
_

_
0
_
_
1
_
0
j
2
dj
_
_
sin odo
_
_
d, =
2
_
0
_
_

_
0
1
S
3
sin odo
_
_
d, =
=
1
S
3
2
_
0
(cos o) [
0
d, =
2:1
S
3
2
_
0
d, =
4:1
S
3
.
1 =
___
A
rdrdd.
unde ` = (r. . .) R
S
: . _ 0. . _ 1 r
2

2
. Se observa ca ` rC este
discul 1 : r
2
+
2
_ 1 si frontiera multimii ` este un paraboloid eliptic cu varful pe axa
C. in punctul 1 (0. 0. 1) . Multimea ` este deci, un domeniu proiectabil pe planul rC,
marginit de acest plan si de paraboloidul de ecuatie explicita . = 1 r
2
2
. Asadar,
1 =
__
1
_
_
_
1a
2
j
2
_
0
rd.
_
_
_
drd =
__
1
r
_
1 r
2
2
_
drd
si intrucat domeniul 1 este unul circular, se impune utilizarea coordonatelor polare obti-
nand
1 =
2
_
0
_
_
1
_
0
j
2
_
1 j
2
_
sin o cos o jdj
_
_
do =
2
_
0
sin o cos o
_
_
1
_
0
j
S
_
1 j
2
_
dj
_
_
do =
=
2
_
0
sin o cos o
_
j
1
4

j
6
6
_
[
1
0
do =
1
12
2
_
0
sin o cos odo =
=
1
12
2
_
0
sin o (sin o)
t
do =
1
12

sin
2
o
2
[
2
0
= 0.
Daca s-ar utilizat coordonatele cilindrice atunci 0 _ . _ 1 r
2
2
= 1 j
2
.
_
_
_
r = j cos o
= j sin o
. = .
. j [0. 1]. o [0. 2:]. . [0. 1 j
2
]
si integrala devine
1 =
2
_
0
_
_
_
1
_
0
_
_
_
1j
2
_
0
j
2
sin o cos o jd.
_
_
_
dj
_
_
_
do =
=
2
_
0
sin o cos o
_
_
1
_
0
j
S
. [
1j
2
0
dj
_
_
do =
2
_
0
sin o cos o
_
_
1
_
0
j
S
_
1 j
2
_
dj
_
_
do
obtinand aceeasi integrala ca mai sus.
Capitolul 4
Integrale de suprafata
4.1 Aria unei suprafete netede
S-a vazut anterior ca o suprafata poate denita atat printr-o ecuatie implicita, cat si
(uneori, atunci cand in baza teoremei functiilor implicite, se poate explicita din ecuatia
1 (r. . .) = 0, pe . ca functie , (r. )) printr-o ecuatie explicita. Insa, intotdeauna o
suprafata R
S
poate descrisa prin trei ecuatii parametrice:
:
_
_
_
r = , (n. )
= q (n. )
. = /(n. )
. (n. ) R
2
(4.1)
cu ,. q. / C
1
() .
Fie
1(r. )
1(n. )
=
0)
0&
0)
0
0j
0&
0j
0
.
1(. .)
1(n. )
=
0j
0&
0j
0
0I
0&
0I
0
.
1(.. r)
1(n. )
=
0I
0&
0I
0
0)
0&
0)
0
.
Denitia 1. Spunem ca suprafata R
S
data prin ecuatiile parametrice (4.1) este
neteda daca ,. q. / C
1
(' 1:) si
_
1(r. )
1(n. )
_
2
+
_
1(. .)
1(n. )
_
2
+
_
1(.. r)
1(n. )
_
2
0. \(n. ) 1:t () . (4.2)
Daca xam un punct (n
0
.
0
) si in ecuatiile (4.1) punem n = n
0
, astfel incat
(n
0
. ) , atunci ecuatiile
_
_
_
r = , (n
0
. )
= q (n
0
. )
. = /(n
0
. )
. R astfel incat (n
0
. )
reprezinta o curba neteda
asezata pe suprafata . Daca acum punem =

0
in ecuatiile
(4.1), astfel incat (n.
0
) . atunci ecuatiile
_
_
_
r = , (n.
0
)
= q (n.
0
)
. = /(n.
0
)
. n R astfel incat (n.
0
)
99
100 CAPITOLUL 4. INTEGRALE DE SUPRAFATA
reprezinta o curba neteda
&
asezata pe suprafata . Curbele
&
si
se numesc curbe
de coordonate pe si ele se intersecteaza in punctul (n
0
.
0
) . Se observa ca pentru orice
punct xat 1
0
(n
0
.
0
) exista in mod unic curbele de coordonate
&
si
astfel incat
&

= 1
0
. Pe de alta parte, aceste curbe ind netede, exista in punctul 1
0
cate in
vector tangent la ecare dintre curbele
&
si
. Fie

t
&
vectorul tangent la
&
in 1
0
si

t
vectorul tangent la
in 1
0
. Atunci
t
&
=
_
J,
Jn
(n
0
.
0
) .
Jq
Jn
(n
0
.
0
) .
J/
Jn
(n
0
.
0
)
_
si
=
_
J,
J
(n
0
.
0
) .
Jq
J
(n
0
.
0
) .
J/
J
(n
0
.
0
)
_
si in plus, produsul vectorial al acestor vectori tangenti este
t
&

i

,

/
0)
0&
(n
0
.
0
)
0j
0&
(n
0
.
0
)
0I
0&
(n
0
.
0
)
0)
0
(n
0
.
0
)
0j
0
(n
0
.
0
)
0I
0
(n
0
.
0
)
=
=
1(. .)
1(n. )
(n
0
.
0
)
i +
1(.. r)
1(n. )
(n
0
.
0
)
, +
1(r. )
1(n. )
(n
0
.
0
)
/ .
Deoarece suprafata este neteda, in baza inegalitatii (4.2) deducem
|
t
&

| =
_
_
1(. .)
1(n. )
(n
0
.
0
)
_
2
+
_
1(.. r)
1(n. )
(n
0
.
0
)
_
2
+
_
1(r. )
1(n. )
(n
0
.
0
)
_
2
0
adica,

t
&

,= 0, si atunci vectorii

t
&
si

t
sunt necoliniari. Deci, exista un plan unic

ce contine acesti vectori si care trece prin punctul 1
0
(n
0
.
0
) . numit planul tangent la
suprafata in punctul 1
0
(n
0
.
0
) . Asadar, in orice punct al unei suprafete netede exista
un plan : (1
0
) tangent la suprafata. Acest plan este determinat de vectorii

t
&
si

t
si
intrucat vectorul

t
&

,= 0 este perpendicular pe planul vectorilor

t
&
si

t
, adica pe
planul : (1
0
), acest vector se numeste vectorul normal la suprafata in punctul 1
0
(n
0
.
0
)
si versorul acestuia se noteaza prin
i =

t
&

t
&

|
.
Mai putem observa ca vectorii necoliniari
t
&
si
determina in ecare punct 1

0
(n
0
.
0
) un
paralelogram situat in planul tangent : (1
0
) . iar aria acestui paralelogram este |
t
&

| .
Local, in vecinatatea punctului 1
0
(n
0
.
0
), suprafata este aproximata prin acest paralel-
ogram si aria portiunii mici de suprafata situata sub acest paralelogram este aproximata
prin aria acestui paralelogram, adica prin |
t
&

|. Considerand o multime de astfel

de puncte 1
0
(n
0
.
0
) pe suprafata pentru (n
0
.
0
) 1:t () si o familie de vecinatati
"mici" a acestor puncte (n
0
.
0
) 1:t () astfel incat reuniunea acestor vecinatati sa
acopere multimea . va rezulta o acoperire a suprafetei prin portiuni aproximate de
catre paralelogramele de arii |
t
&

| . astfel incat aceste paralelograme se vor aseza

4.1. ARIA UNEI SUPRAFETE NETEDE 101
peste suprafata ca niste "solzi". Este resc atunci ca aria suprafetei sa e aproximata
prin suma ariilor acestor paralelograme, iar elementul de arie pe suprafata sa e denit
prin do = |
t
&

| dnd.
Denitia 2. Aria unei suprafete netede descrisa de ecuatiile parametrice (4.1) este
egala cu valoarea integralei
c:ic () =
__
Y
do =
__
.
|
t
&

| dnd.
Vom da acum o noua forma pentru aria unei suprafete netede, mult mai utila pentru
calculul efectiv al acestei arii pornind de la calculul expresiei |
t
&

| . Astfel, putem
observa ca
|
t
&

| = |
t
&
| |
| sin
_
\
t
&
.
_
si produsul scalar este
t
&
.
= |
t
&
| |
| cos
_
\
t
&
.
_
.
de unde rezulta
|
t
&

|
2
+
t
&
.
2
= |
t
&
|
2
|

t
|
2
_
sin
2
_
\
t
&
.
_
+ cos
2
_
\
t
&
.
__
= |
t
&
|
2
|
|
2
si atunci
|
t
&

|
2
= |
t
&
|
2
|
|
2
t
&
.
2
=
_
_
J,
Jn
_
2
+
_
Jq
Jn
_
2
+
_
J/
Jn
_
2
_
_
_
J,
J
_
2
+
_
Jq
J
_
2
+
_
J/
J
_
2
_
_
J,
Jn

J,
J
+
Jq
Jn

Jq
J
+
J/
Jn

J/
J
_
2
= 1 G1
2
unde
1 =
_
J,
Jn
_
2
+
_
Jq
Jn
_
2
+
_
J/
Jn
_
2
= r
2
&
+
2
&
+ .
2
&
= |
t
&
|
2
G =
_
J,
J
_
2
+
_
Jq
J
_
2
+
_
J/
J
_
2
= r
2
+
2
+ .
2
= |
|
2
1 =
J,
Jn

J,
J
+
Jq
Jn

Jq
J
+
J/
Jn

J/
J
= r
&
r
+
&

+ .
&
.
t
&
.
.
Atunci, |
t
&

| =
_
1 G1
2
si
c:ic () =
__
Y
do =
__
.
_
1 G1
2
dnd.
aria suprafetei calculandu-se cu ajutorul unei integrale duble.
Exemplul 1. Sa se calculeze aria octantului pozitiv de sfera
: r
2
+
2
+ .
2
= 1
2
. r 0. 0. . 0.
Folosind coordonatele sferice cu j = 1 xat, obtinem ecuatiile parametrice ale acestui
octant de sfera:
:
_
_
_
r = 1sin ncos
= 1sin nsin
. = 1cos n
. (n. ) [0.
:
2
] [0.
:
2
] = .
Calculand derivatele partiale,
r
&
= 1cos ncos .
&
= 1cos nsin . .
&
= 1sin n
r
= 1sin nsin .
= 1sin ncos . .
= 0
si atunci
1 = r
2
&
+
2
&
+ .
2
&
= 1
2
cos
2
ncos
2
+ 1
2
cos
2
nsin
2
+ 1
2
sin
2
n =
= 1
2
cos
2
n
_
cos
2
+ sin
2
_
+ 1
2
sin
2
n = 1
2
_
cos
2
n + sin
2
n
_
= 1
2
.
G = r
2
+
2
+.
2
= 1
2
sin
2
nsin
2
+1
2
sin
2
ncos
2
= 1
2
sin
2
n
_
cos
2
+ sin
2
_
= 1
2
sin
2
n.
1 = r
&
r
+
&

+ .
&
.
= 1
2
sin nsin cos ncos + 1
2
sin ncos cos nsin = 0.
Deci, 1 G1
2
= 1
1
sin
2
n si
c:ic () =
__
.
_
1 G1
2
dnd =
2
_
0
_
_
_
2
_
0
_
1 G1
2
dn
_
_
_
d =
=
2
_
0
_
_
_
2
_
0
1
2
sin ndn
_
_
_
d = 1
2
2
_
0
_
cos n [
2
0
_
d = 1
2
2
_
0
d =
:1
2
2
.
Datorita simetriei, aria intregii sfere este 8 c:ic () = 4:1
2
.
Observatie: Daca suprafata este denita printr-o ecuatie explicita . = , (r. ) .
(r. ) 1 R
2
, atunci se pot considera ecuatiile parametrice
:
_
_
_
r = n
=
. = , (n. )
. (n. ) 1
si
1 = 1 +
_
J,
Jn
_
2
. G = 1 +
_
J,
J
_
2
. 1 =
J,
Jn

J,
J
.
Atunci
_
1 G1
2
=
_
_
1 +
_
J,
Jn
_
2
_
_
1 +
_
J,
J
_
2
_
_
J,
Jn
_
2
_
J,
J
_
2
=
4.2. INTEGRALE DE SUPRAFATA DE SPETA INTAI 103
=
_
1 +
_
J,
Jn
_
2
+
_
J,
J
_
2
=
_
1 +
_
J,
Jr
_
2
+
_
J,
J
_
2
si aria suprafetei este
c:ic () =
__
1
_
1 +
_
J,
Jr
_
2
+
_
J,
J
_
2
drd.
Exemplul 2. Sa se calculeze aria portiunii din paraboloidul eliptic 1 de ecuatie
2. = r
2
+
2
. cuprinsa intre planul rC si planul perpendicular pe axa C., de ecuatie
. = /, cu / 0. Asadar, 1 : . =
1
2
(r
2
+
2
) . . _ / si atunci proiectia 1 acestei portiuni
de paraboloid pe planul rC se obtine din
1
2
(r
2
+
2
) = . _ /. adica r
2
+
2
_ 2/. ind
discul cu centrul in originea axelor C(0. 0) si de raza /
_
2. Deci, aria acestei portiuni de
paraboloid este
c:ic (1) =
__
1
_
1 +
_
J,
Jr
_
2
+
_
J,
J
_
2
drd =
__
1
_
1 + r
2
+
2
drd.
La calculul acestei integrale duble folosim coordonatele polare
_
r = j cos o
= j sin o
. j [0. /
_
2]. o [0. 2:]
si atunci
c:ic (1) =
I
_
2
_
0
_
_
2
_
0
_
1 + j
2
jdo
_
_
dj =
I
_
2
_
0
j
_
1 + j
2
_
_
2
_
0
do
_
_
dj =
= 2:
I
_
2
_
0
j
_
1 + j
2
dj = :
I
_
2
_
0
_
1 + j
2
_1
2
2jdj = :
I
_
2
_
0
_
1 + j
2
_1
2
_
1 + j
2
_
t
dj =
=
2:
3
_
1 + j
2
_3
2
[
I
_
2
0
=
2:
3

_
_
2/
2
+ 1
_ _
2/
2
+ 1 1
_
.
4.2 Integrale de suprafata de speta intai
Fie 1 R
S
un domeniu, si 1 o suprafata neteda reprezentata prin ecuatiile para-
metrice
:
_
_
_
r = , (n. )
= q (n. )
. = /(n. )
. (n. ) R
2
cu ,. q. / C
1
() . iar 1 : 1 R o functie continua.
Denitie. Se numeste integrala de suprafata de speta intai (sau integrala de suprafata
in raport cu aria) a functiei 1 pe suprafata . numarul real
1 =
__
Y
1 (r. . .) do =
__
.
1 (, (n. ) . q (n. ) . /(n. ))
_
1 G1
2
dnd.
Calculul unei integrale de suprafata de speta intai se reduce la calculul unei integrale
duble.
Exemplu: Sa se calculeze integrala
1 =
__
Y
(r + + .) do
unde este emisfera nordica a sferei de ecuatie implicita r
2
+
2
+ .
2
= c
2
. adica,
: r
2
+
2
+ .
2
= c
2
. . _ 0. Ecuatiile parametrice ale acestei suprafete sunt:
:
_
_
_
r = c cos nsin
= c sin nsin
. = c cos
. (n. ) [0. 2:] [0.
:
2
] =
si
1 = r
2
&
+
2
&
+ .
2
&
= c
2
sin
2
nsin
2
+ c
2
cos
2
nsin
2
= c
2
sin
2
G = r
2
+
2
+ .
2
= c
2
cos
2
ncos
2
+ c
2
sin
2
ncos
2
+ c
2
sin
2
= c
2
1 = r
&
r
+
&

+ .
&
.
= c
2
sin nsin cos ncos + c
2
sin ncos cos nsin = 0.
Deci,
1 =
__
.
(c cos nsin + c sin nsin + c cos )
_
1 G1
2
dnd =
=
__
.
(c cos nsin + c sin nsin + c cos ) c
2
sin dnd =
= c
S
2
_
0
_
_
_
2
_
0
_
cos nsin
2
+ sin nsin
2
+ cos sin
_
d
_
_
_
dn =
= c
S
2
_
0
cos n
_
_
_
2
_
0
sin
2
d
_
_
_
dn +c
S
2
_
0
sin n
_
_
_
2
_
0
sin
2
d
_
_
_
dn +c
S
2
_
0
_
_
_
2
_
0
sin cos d
_
_
_
dn
si intrucat
2
_
0
sin
2
d =
2
_
0
1 cos 2
2
d =
:
4

1
4
2
_
0
2 cos 2d =
4.2. INTEGRALE DE SUPRAFATA DE SPETA INTAI 105
=
:
4

1
4
2
_
0
(sin 2)
t
d =
:
4

1
4
sin 2 [
2
0
=
:
4
obtinem
1 =
:c
S
4
2
_
0
cos ndn +
:c
S
4
2
_
0
sin ndn + c
S
2
_
0
_
_
_
2
_
0
sin (sin )
t
d
_
_
_
dn =
=
:c
S
4
sin n [
2
0
+
:c
S
4
(cos n) [
2
0
+c
S
2
_
0
sin
2
2
[
2
0
dn =
c
S
2
2
_
0
dn = :c
S
.
Observatie: Daca suprafata este denita printr-o ecuatie explicita . = , (r. ) .
(r. ) 1 R
2
, atunci considerand ecuatiile sale parametrice
:
_
_
_
r = n
=
. = , (n. )
. (n. ) 1
calculul integralei de suprafata de speta intai se va calcula dupa formula
1 =
__
Y
1 (r. . .) do =
__
1
1 (r. . , (r. ))
_
1 +
_
J,
Jr
_
2
+
_
J,
J
_
2
drd.
Aplicatii zice ale integralei de suprafata de speta intai
1. Masa unei suprafete materiale R
S
cu densitatea punctuala j : R (cu j
functie continua) este
` =
__
Y
j (r. . .) do.
G
.
G
. .
G
) al unei suprafete materiale
R
S
cu densitatea punctuala j sunt:
r
G
=
1
`
__
Y
rj (r. . .) do.
G
=
1
`
__
Y
j (r. . .) do.
.
G
=
1
`
__
Y
.j (r. . .) do.
3. Momentele de inertie ale unei suprafete materiale R
S
cu densitatea punctuala
j in raport cu axele de coordonate sunt:
in raport cu Cr: 1
a
=
__
Y
_
2
+ .
2
_
j (r. . .) do
in raport cu C: 1
j
=
__
Y
_
r
2
+ .
2
_
j (r. . .) do
in raport cu C.: 1
:
=
__
Y
_
r
2
+
2
_
j (r. ) do.
4. Momentul de inertie in raport cu originea C(0. 0. 0) este
1
O
=
__
Y
_
r
2
+
2
+ .
2
_
j (r. ) do.
4.3 Integrale de suprafata de speta a doua
Analog cu cazul integralelor curbilinii unde integrala de speta intai era considerata in
raport cu o masura, lungimea curbei, iar integrala de speta a doua era considerata in
raport cu un vector asociat curbei, vectorul tangent, si la integralele de suprafata, inte-
grala de speta intai este considerata in raport cu o masura asociata suprafetei, anume
aria suprafetei, iar integrala de speta a doua va considerata in raport cu un vector
asociat suprafetei. Un asemenea vector, din considerente de natura geometrica, este per-
pendicular pe planul tangent la suprafata, adica este normal suprafetei. Asadar, integrala
de suprafata de speta a doua este denita in raport cu vectorul normal la suprafata.
Deoarece pe perpendiculara pe planul tangent intr-un punct la o suprafata neteda se
pot considera doua sensuri de parcurs, vor puse astfel in evidenta cele doua fete ale
unei suprafete, ecare ind determinata de alegerea unui sens pentru vectorul normal la
suprafata. Ajungem astfel la alegerea unei orientari pentru o suprafata.
Denitia 1. O suprafata R
S
este orientabila (sau cu doua fete) daca si numai
daca versorul normal la suprafata

i =

t
u
t
v
|
t
u
t
v|
exista in orice punct de pe suprafata si
este o functie continua (de n si ), adica versorul normal la suprafata variaza continuu pe
suprafata.
Intrucat pe versorul normal se pot alege doua sensuri, vom scrie acest versor prin
i .
La alegerea unui sens pe versorul normal corespunde alegerea orientarii pe suprafata, ad-
ica alegerea uneia dintre cele doua fete ale suprafetei. Astfel, daca suprafata este inchisa,
ind frontiera unei multimi compacte conexe 1 R
S
, atunci putem alege orientarea ver-
sorului normal la suprafata spre interiorul sau spre exteriorul multimii 1. Versorul astfel
obtinut se va numi versorul normalei interioare, respectiv versorul normalei exterioare, la
suprafata.
Ocaracterizare intuitiva a orientabilitatii unei suprafete poate data astfel: o suprafata
este orientabila daca orice curba inchisa trasata pe suprafata ramane in intregime pe
aceeasi fata a suprafetei. In acest punct de vedere, sfera, elipsoidul, planul, cilindrul,
paraboliozii, hiperboloizii si conul sunt suprafete orientabile. Un exemplu de suprafata
neorientabila este banda lui Mbius obtinuta prin rasucirea unui dreptunghi si identi-
carea dupa rasucure (prin lipire) a doua muchii opuse (a de vedea [14]).
Denitia 2. Se numeste suprafata orientata perechea (.
i ) formata de o suprafata
orientabila si un versor normal pe care s-a stabilit orientarea.
4.3. INTEGRALE DE SUPRAFATA DE SPETA A DOUA 107
Cele doua fete ale unei suprafete orientate se vor nota prin
= (.
i ) si
=
(.
i ) .
Consideram asadar, o suprafata neteda R
S
descrisa de ecuatiile parametrice
:
_
_
_
r = , (n. )
= q (n. )
. = /(n. )
. (n. ) R
2
cu ,. q. / C
1
() . si punem in evidenta vectorul

` =

t
&

t
normal la suprafata
intr-un punct 1
0
(n
0
.
0
) de pe suprafata. Deoarece
t
&

=
1(. .)
1(n. )
(n
0
.
0
)

i +
1(.. r)
1(n. )
(n
0
.
0
)
, +
1(r. )
1(n. )
(n
0
.
0
)
/
considerand

` = (`
1
. `
2
. `
S
) . putem nota
`
1
=
1(. .)
1(n. )
. `
2
=
1(.. r)
1(n. )
. `
S
=
1(r. )
1(n. )
si
`
1
dnd =
1(. .)
1(n. )
dnd
actotic
= dd.
`
2
dnd =
1(.. r)
1(n. )
dnd
actotic
= d.dr
`
S
dnd =
1(r. )
1(n. )
dnd
actotic
= drd.
Cosinusii directori ai versorului normal

i =
1
|
t
u
t
v|
` = (cos c. cos ,. cos ) sunt

cos c =
`
1
_
`
2
1
+ `
2
2
+ `
2
S
. cos , =
`
2
_
`
2
1
+ `
2
2
+ `
2
S
. cos =
`
S
_
`
2
1
+ `
2
2
+ `
2
S
.
cu
_
`
2
1
+ `
2
2
+ `
2
S
= |
t
&

| . alegerea semnului facandu-se in functie de alegerea

orientarii normalei la suprafata. Fie 1 R
S
un domeniu astfel incat 1 si e
\ = (1. Q. 1) : 1 R
S
o functie vectoriala continua pe 1.
Denitia 3. Se numeste integrala de suprafata de speta a doua (sau integrala de
suprafata in raport cu versorul normal) a functiei vectoriale

\ pe fata
a suprafetei
orientate (.
i ), numarul real
__
Y
+
1 (r. . .) dd.+Q(r. . .) d.dr+1(r. . .) drd =
__
.
[1 (, (n. ) . q (n. ) . /(n. )) `
1
+
+Q(, (n. ) . q (n. ) . /(n. )) `
2
+ 1(, (n. ) . q (n. ) . /(n. )) `
S
]dnd.
Daca alegem fata
a suprafetei, atunci integrala de suprafata de speta a doua core-

spunzatoare este
__
Y
1 (r. . .) dd.+Q(r. . .) d.dr+1(r. . .) drd =

__
.
[1 (, (n. ) . q (n. ) . /(n. )) `
1
+
+Q(, (n. ) . q (n. ) . /(n. )) `
2
+ 1(, (n. ) . q (n. ) . /(n. )) `
S
]dnd.
adica
__
Y
1 (r. . .) dd. + Q(r. . .) d.dr + 1(r. . .) drd =

=
__
Y
+
1 (r. . .) dd. + Q(r. . .) d.dr + 1(r. . .) drd.
Observatia 1. In baza formulei de mai sus, integrala de suprafata de speta a doua
se reduce la o integrala dubla, dar se poate scrie si sub forma unei integrale de suprafata
de speta intai, obtinand astfel legatura dintre cele doua tipuri de integrale de suprafata.
Astfel,
__
Y
+
1 (r. . .) dd.+Q(r. . .) d.dr+1(r. . .) drd =
__
.
[1 (, (n. ) . q (n. ) . /(n. )) `
1
+
+Q(, (n. ) . q (n. ) . /(n. )) `
2
+ 1(, (n. ) . q (n. ) . /(n. )) `
S
]dnd =
=
__
.
[1 (, (n. ) . q (n. ) . /(n. ))
`
1
|
t
&

|
+Q(, (n. ) . q (n. ) . /(n. ))
`
2
|
t
&

|
+
+1(, (n. ) . q (n. ) . /(n. ))
`
S
|
t
&

|
] |
t
&

| dnd =
=
__
.
[1 (, (n. ) . q (n. ) . /(n. )) cos c + Q(, (n. ) . q (n. ) . /(n. )) cos ,+
+1(, (n. ) . q (n. ) . /(n. )) cos ] |
t
&

| dnd =
=
__
Y
(1 (r. . .) cos c + Q(r. . .) cos , + 1(r. . .) cos ) do =
__
Y
i do.
Observatia 2. Integrala de suprafata de speta a doua are si o interpretare zica,
deoarece aceasta integrala reprezinta uxul campului de vectori

\ prin fata
(respec-
tiv, fata
) a suprafetei . Mai precis, presupunand ca

\ este campul vitezelor partic-
ulelor unui uid in curgere stationara (adica viteza nu depinde de timp,ci doar de pozitia
particulei), numarul real
__
Y
+
i do reprezinta volumul uidului care trece in unitatea

de timp prin suprafata in directia versorului

i , ce deneste fata
a suprafetei .
4.3. INTEGRALE DE SUPRAFATA DE SPETA A DOUA 109
Observatia 3. Daca suprafata este denita printr-o ecuatie explicita . = , (r. ) .
(r. ) 1 R
2
, atunci considerand ecuatiile sale parametrice
:
_
_
_
r = n
=
. = , (n. )
. (n. ) 1
vectorul normal

` =

t
&

= (`
1
. `
2
. `
S
) are coordonatele
`
1
=
0 1
0)
0a
0)
0j
=
J,
Jr
. `
2
=
0)
0a
0)
0j
1 0
=
J,
J
. `
S
=
1 0
0 1
= 1
si atunci pentru calculul integralei de suprafata de speta a doua se obtine:
__
Y
i do =
__
Y
\

`
|
t
&

|
do =
__
.
\
(`
1
. `
2
. `
S
)
|
t
&

|
|
t
&

| dnd =
=
__
.
[1 (r. . , (r. ))
J,
Jr
Q(r. . , (r. ))
J,
J
+ 1(r. . , (r. ))]drd.
Exemplu: Sa se calculeze
1 =
__
Y
+
rdd. + d.dr + .drd
unde
este fata exterioara a sferei r

2
+
2
+ .
2
= 1
2
. Ecuatiile parametrice ale sferei
sunt
:
_
_
_
r = 1sin ncos
= 1sin nsin
. = 1cos n
. (n. ) [0. :] [0. 2:] =
si
`
1
=
1cos nsin 1sin ncos

1sin n 0
= 1
2
sin
2
ncos
`
2
=
1sin n 0
1cos ncos 1sin nsin
= 1
2
sin
2
nsin
`
S
=
1cos ncos 1sin nsin

1cos nsin 1sin ncos
= 1
2
sin ncos ncos
2
+ 1
2
sin ncos nsin
2
=
= 1
2
sin ncos n
_
sin
2
+ cos
2
_
= 1
2
sin ncos n.
Atunci,
1 =
__
.
[1sin ncos 1
2
sin
2
ncos + 1sin nsin 1
2
sin
2
nsin + 1cos n
1
2
sin ncos n]dnd =
_
0
_
_
2
_
0
1
S
sin
S
n
_
sin
2
+ cos
2
_
+ 1
S
cos
2
nsin nd
_
_
dn
=
_
0
_
_
2
_
0
1
S
sin n
_
sin
2
n + cos
2
n
_
d
_
_
dn =
_
0
1
S
sin n
_
_
2
_
0
d
_
_
dn =
= 2:1
S
_
0
sin ndn = 2:1
S
(cos n [
0
) = 4:1
S
.
Capitolul 5
Campuri vectoriale
5.1 Operatori diferentiali. Gradientul unui camp scalar
Fie 1 R
S
un domeniu si , : 1 R o functie continua.
Denitia 1. Se numeste camp scalar in spatiu (sau spatial) perechea (1. ,) . Daca
, C
I
(1) . campul scalar se numeste de clasa C
I
.
Daca 1 R
2
atunci perechea (1. ,) se numeste camp scalar plan.
Denitia 2. Pentru c R si un camp scalar plan (1. ,) se deneste curba de nivel
constant c, ca ind multimea
(r. ) R
2
: , (r. ) = c.
Pentru c R si un camp scalar spatial (1. ,) se deneste suprafata de nivel constant c,
ca ind multimea
(r. . .) R
S
: , (r. . .) = c.
Un exemplu de camp scalar plan este campul temperaturilor la suprafata pamantului,
iar curbele de nivel constant se numesc in acest caz curbe izoterme, utilizate in meteo-
rologie. Un alt exemplu provine de la hartile militare unde campul scalar este campul
cotelor, iar pe asemenea harti sunt puse in evidenta curbele de nivel constant care sunt
liniile de nivel descriind cotele "dealurilor" si "inaltimilor" de pe teren. Tot un exemplu
de camp scalar care poate plan sau in spatiu este campul presiunilor, unde curbele si
suprafetele de nivel constant se numesc izobare.
Denitia 3. Fie (1. ,) un camp scalar de clasa C
1
. Pentru orice c = (c
1
. c
2
. c
S
) se
deneste grad , : 1 R
S
data prin
grad , (c) =
J,
Jr
(c)
i +
J,
J
(c)
, +
J,
J.
(c)
/
si se numeste functia gradient asociata campului scalar, observand ca grad , C (1. R
S
) .
Se mai utilizeaza notatia grad , (c)
actotic
=

\, (c). punand in evidenta operatorul \ :
C
1
(1) C (1. R
S
) . ,

\,. \, C
1
(1) . numit operatorul nabla \ =
_
0
0a
.
0
0j
.
0
0:
_
.
Proprietatile gradientului
1. \(, + q) = \, +\q. \,. q C
1
(1)
111
112 CAPITOLUL 5. CAMPURI VECTORIALE
2. \(, q) = , \q + q \,. \,. q C
1
(1)
3. \(c ,) = c \,. \, C
1
(1) . \c R
4. \(, ,) = ,
t
(,) \,. \, C
1
(1) . \, C
1
(Im,. R)
5. \
_
)
j
_
=
1
j
2
(q \, , \q) . \,. q C
1
(1) cu q ,= 0
6. \(,
a
) = :,
a1
\,. \, C
1
(1) .
Demonstratie: 1. Folosind regulile de derivare partiala se obtine
\(, + q) =
J (, + q)
Jr

i +
J (, + q)
J

, +
J (, + q)
J.

/ =
_
J,
Jr
+
Jq
Jr
_
i +
+
_
J,
J
+
Jq
J
_
, +
_
J,
J.
+
Jq
J.
_
/ =
J,
Jr

i +
J,
J

, +
J,
J.

/ +
+
Jq
Jr

i +
Jq
J

, +
Jq
J.

/ = \, +\q.
2.
\(, q) =
J (, q)
Jr

i +
J (, q)
J

, +
J (, q)
J.

/ =
=
_
,
Jq
Jr
+ q
J,
Jr
_
i +
_
,
Jq
J
+ q
J,
J
_
, +
_
,
Jq
J.
+ q
J,
J.
_
/ =
= ,
_
Jq
Jr

i +
Jq
J

, +
Jq
J.

/
_
+q
_
J,
Jr

i +
J,
J

, +
J,
J.

/
_
= , \q +q \,.
3.
\(c ,) = c \, + , \c = c \,
deoarece \c = 0.
4.
\(, ,) =
J (, ,)
Jr

i +
J (, ,)
J

, +
J (, ,)
J.

/ = ,
t
(,)
J,
Jr

i +
+,
t
(,)
J,
J

, +,
t
(,)
J,
J.

/ = ,
t
(,)
_
J,
Jr

i +
J,
J

, +
J,
J.

/
_
= ,
t
(,) \,.
5.
\
_
,
q
_
=
J
_
)
j
_
Jr

i +
J
_
)
j
_
J

, +
J
_
)
j
_
J.

/ =
=
q
0)
0a
,
0j
0a
q
2

i +
q
0)
0j
,
0j
0j
q
2

, +
q
0)
0:
,
0j
0:
q
2

/ =
=
1
q
2

_
q
_
J,
Jr

i +
J,
J

, +
J,
J.

/
_
,
_
Jq
Jr

i +
Jq
J

, +
Jq
J.

/
__
=
=
1
q
2
(q \, , \q) .
6. Este un caz particular al proprietatii 4, cu , (r) = r
a
.
5.2. CAMPURI VECTORIALE. ROTOR SI DIVERGENTA 113
Observatie: Pentru un camp scalar de clasa C
1
, (1. ,) si o suprafata de nivel
constant de ecuatie implicita , (r. . .) = , (c) . cu c = (c
1
. c
2
. c
S
) 1. planul tangent la
suprafata in punctul corespunzator de pe suprafata are ecuatia
J,
Jr
(c
1
. c
2
. c
S
) (r c
1
) +
J,
J
(c
1
. c
2
. c
S
) ( c
2
) +
J,
J.
(c
1
. c
2
. c
S
) (. c
S
) = 0
de unde rezulta ca vectorii
J,
Jr
(c
1
. c
2
. c
S
)
i +
J,
J
(c
1
. c
2
. c
S
)
, +
J,
J.
(c
1
. c
2
. c
S
)
/ =
J,
Jr
(c)
i +
J,
J
(c)
, +
J,
J.
(c)
/
si (r c
1
. c
2
. . c
S
) =

: c sunt perpendiculari. Adica,

\, (c) l

: c. si intrucat
vectorul

: c =

:
c ind diferenta dintre vectorul de pozitie al unui punct curent

arbitrar din acest plan si vectorul de pozitie al punctului

c , este situat in plan, deducem
ca
\, (c) este un vector perpendicular pe orice vector din plan cu o extremitate in punctul
de tangenta dintre suprafata de nivel si planul tangent. Deci,

\, (c) are directia normalei
la suprafata de nivel in punctul c.
Denitia 4. Fie (1. ,) un camp scalar de clasa C
1
si

: = (:
1
. :
2
. :
S
) R
S
un versor,
|
: | = 1. operatorul de derivare dupa directia versorului

: este
0
0c
: C
1
(1) C (1)
dat prin produsul scalar
J,
J:
(c) =

:
\, (c). \c 1.
Asadar, derivata dupa directia unui versor se calculeaza dupa formula
J,
J:
(c) = :
1
J,
Jr
(c) + :
2
J,
J
(c) + :
S
J,
J.
(c) . \c 1.
5.2 Campuri vectoriale. Rotor si divergenta
Fie 1 R
S
un domeniu si

\ = (1. Q. 1) : 1 R
S
o functie continua.
Denitia 1. Se numeste camp vectorial perechea
_
1.
\
_
. Daca

\ C
I
(1. R
S
)
atunci campul vectorial se numeste de clasa C
I
.
Denitia 2. Un camp vectorial
_
1.
\
_
se numeste camp de gradienti (sau camp
potential) pe 1 daca exista un camp scalar (1. ,) cu , C
1
(1) astfel incat

\ =
(1. Q. 1) =

\,. adica 1 =
0,
0a
. Q =
0,
0j
si 1 =
0,
0:
in orice punct al domeniului 1.
Campul scalar , se numeste potentialul campului

\ .
In baza rezultatelor prezentate cu ocazia independentei de drum a integralei curbilinii
de speta a doua, un camp vectorial

\ = (1. Q. 1) este camp de gradienti daca si numai
daca expresia 1dr +Qd +1d. este o diferentiala totala exacta. Cand

\ C
1
(1. R
S
) .
campul vectorial

\ = (1. Q. 1) este un camp de gradienti daca si numai daca in orice
punct (r. . .) 1 au loc egalitatile:
JQ
Jr
(r. . .) =
J1
J
(r. . .) .
JQ
J.
(r. . .) =
J1
J
(r. . .) .
J1
J.
(r. . .) =
J1
Jr
(r. . .) .
Denitia 3. Fie
_
1.
\
_
un camp vectorial cu

\ C
1
(1. R
S
) . Se numeste diver-
genta campului

\ = (1. Q. 1) functia div
\ : 1 R data prin
div
\ (c) =
J1
Jr
(c) +
JQ
J
(c) +
J1
J.
(c) . \c 1.
Se pune astfel in evidenta un operator diferential, divergenta, div : C
1
(1. R
S
) C (1) .
\ div
\ .
Observatie: Legatura dintre operatorul "nabla" si operatorul "divergenta" este:
div (\,) = ,. \, C
2
(1) . unde : C
2
(1) C (1) este operatorul lui Laplace
dat prin
,(c) =
J
2
,
Jr
2
(c) +
J
2
,
J
2
(c) +
J
2
,
J.
2
(c) . \c 1.
Intr-adevar,
div (\,) = div
_
J,
Jr
.
J,
J
.
J,
J.
_
=
J
Jr
_
J,
Jr
_
+
J
J
_
J,
J
_
+
J
J.
_
J,
J.
_
=
=
J
2
,
Jr
2
+
J
2
,
J
2
+
J
2
,
J.
2
= ,.
Denitia 4. Fie
_
1.
\
_
un camp vectorial cu

\ C
1
(1. R
S
) . Se numeste rotorul
campului

\ = (1. Q. 1) functia vectoriala :ot
\ : 1 R
S
data prin
:ot
\ (c) =
_
J1
J
(c)
JQ
J.
(c)
_
i +
_
J1
J.
(c)
J1
Jr
(c)
_
, +
_
JQ
Jr
(c)
J1
J
(c)
_
/
pentru orice c 1. Se pune astfel in evidenta un operator diferential, rotor, :ot :
C
1
(1. R
S
) C (1. R
S
) .

\ :ot

\ .
Observatie: Expresia rotorului poate retinuta mai usor cu ajutorul urmatoarei
reguli de calcul:
:ot
\ =
i

,

/
0
0a
0
0j
0
0:
1 Q 1
in care determinantul se calculeaza prin dezvoltare dupa prima linie.

Denitia 5. Un camp vectorial
_
1.
\
_
se numeste solenoidal daca div
\ = 0 pe 1.
Un camp vectorial
_
1.
\
_
se numeste irotational daca :ot
\ = 0 pe 1.
Observam ca
:ot
\ = 0 ==
_
J1
J

JQ
J.
_
i +
_
J1
J.

J1
Jr
_
, +
_
JQ
Jr

J1
J
_
/ = 0 ==
==
J1
J

JQ
J.
= 0.
J1
J.

J1
Jr
= 0, si
JQ
Jr

J1
J
= 0 pe 1 ==
5.2. CAMPURI VECTORIALE. ROTOR SI DIVERGENTA 115
== expresia 1dr + Qd + 1d. este o diferentiala totala exacta pe 1 ==
== exista , C
1
(1) astfel incat
J,
Jr
= 1.
J,
J
= Q.
J,
J.
= 1 pe 1 ==

\ = \,
adica un camp vectorial este irotational daca si numai daca este camp de gradienti.
Proprietatile divergentei si ale rotorului
1. div
_
\ +
\
_
= div
\ + div
\. \
\ .
\ C
1
(1. R
S
)
2. div
_
c
\
_
= c div
\ . \
\ C
1
(1. R
S
) . \c R
3. div
_
,
\
_
= , div
\ +
\ \,. \
\ C
1
(1. R
S
) . \, C
1
(1)
4. :ot
_
\ +
\
_
= :ot
\ + :ot
\. \
\ .
\ C
1
(1. R
S
)
5. :ot
_
c
\
_
= c :ot
\ . \
\ C
1
(1. R
S
) . \c R
6. :ot
_
,
\
_
= , :ot
\ +\,
\ . \
\ C
1
(1. R
S
) . \, C
1
(1)
7. div
_
\
_
=

\ :ot
\ :ot
\. \
\ .
\ C
1
(1. R
S
)
8. div
_
:ot
\
_
= 0 si :ot (\,) = 0. \
\ C
1
(1. R
S
) . \, C
1
(1)
9. :ot
_
:ot
\
_
= \
_
div
\
_
\ . \
\ C
2
(1. R
S
) .
Demonstratie: Pentru 1.-3.,
div
_
\ +
\
_
=
J\
1
Jr
+
J\
2
J
+
J\
S
J.
+
J\
1
Jr
+
J\
2
J
+
J\
S
J.
= div
\ + div
\.
div
_
c
\
_
=
Jc \
1
Jr
+
Jc \
2
J
+
Jc \
S
J.
= c
J\
1
Jr
+ c
J\
2
J
+ c
J\
S
J.
=
= c
_
J\
1
Jr
+
J\
2
J
+
J\
S
J.
_
= c div
\ .
div
_
,
\
_
=
J (, \
1
)
Jr
+
J (, \
2
)
J
+
J (, \
S
)
J.
=
= ,
J\
1
Jr
+ \
1
J,
Jr
+ ,
J\
2
J
+ \
2
J,
J
+ ,
J\
S
J.
+ \
S
J,
J.
=
= ,
_
J\
1
Jr
+
J\
2
J
+
J\
S
J.
_
+
\
_
J,
Jr
.
J,
J
.
J,
J.
_
= , div
\ +
\ \,
Apoi 4.-6.,
:ot
_
\ +
\
_
=
i

,

/
0
0a
0
0j
0
0:
\
1
+ \
1
\
2
+ \
2
\
S
+ \
S
i

,

/
0
0a
0
0j
0
0:
\
1
\
2
\
S
+
+
i

,

/
0
0a
0
0j
0
0:
\
1
\
2
\
S
= :ot
\ + :ot
\
:ot
_
c
\
_
=
i

,

/
0
0a
0
0j
0
0:
c \
1
c \
2
c \
S
= c
i

,

/
0
0a
0
0j
0
0:
\
1
\
2
\
S
= c :ot
\
:ot
_
,
\
_
=
_
J (, 1)
J

J (, Q)
J.
_
i +
_
J (, 1)
J.

J (, 1)
Jr
_
, +
+
_
J (, Q)
Jr

J (, 1)
J
_
/ = ,
_
J1
J

JQ
J.
_
i +
_
1
J,
J
Q
J,
J.
_
i +
+,
_
J1
J.

J1
Jr
_
, +
_
1
J,
J.
1
J,
Jr
_
, +,
_
JQ
Jr

J1
J
_
/ +
_
Q
J,
Jr
1
J,
J
_
/ =
= ,
__
J1
J

JQ
J.
_
i +
_
J1
J.

J1
Jr
_
, +
_
JQ
Jr

J1
J
_
/
_
+
i

,

/
0,
0a
0,
0j
0,
0:
1 Q 1
=
= , :ot
\ +\,
\ .
Pentru 7.,
\ = (1. Q. 1) (1
t
. Q
t
. 1
t
) =
i

,

/
1 Q 1
1
t
Q
t
1
t
=
= (Q1
t
Q
t
1)
i + (11
t
11
t
)
, + (1Q
t
1
t
Q)
/
si
div
_
\
_
=
J (Q1
t
Q
t
1)
Jr
+
J (11
t
11
t
)
J
+
J (1Q
t
1
t
Q)
J.
=
= 1
t
JQ
Jr
+ Q
J1
t
Jr
Q
t
J1
Jr
1
JQ
t
Jr
+ 1
J1
t
J
+ 1
t
J1
J
1
J1
t
J
1
t
J1
J
+
+1
JQ
t
J.
+ Q
t
J1
J.
1
t
JQ
J.
Q
J1
t
J.
= 1
t
_
J1
J

JQ
J.
_
+ Q
t
_
J1
J.

J1
Jr
_
+
+1
t
_
JQ
Jr

J1
J
_
_
1
_
JQ
t
J.

J1
t
J
_
+ Q
_
J1
t
J.

J1
t
Jr
_
+ 1
_
JQ
t
Jr

J1
t
J
__
=
= (1
t
. Q
t
. 1)
i

,

/
0
0a
0
0j
0
0:
1 Q 1
(1. Q. 1)
i

,

/
0
0a
0
0j
0
0:
1
t
Q
t
1
t
=

\ :ot
\ :ot
\.
Pentru 8.,
div
_
:ot
\
_
= div
__
J1
J

JQ
J.
_
i +
_
J1
J.

J1
Jr
_
, +
_
JQ
Jr

J1
J
_
/
_
=
=
J
Jr
_
J1
J

JQ
J.
_
+
J
J
_
J1
J.

J1
Jr
_
+
J
J.
_
JQ
Jr

J1
J
_
= 0
5.3. FORMULA LUI GAUSS-OSTROGRADSKI 117
si
:ot (\,) =
i

,

/
0
0a
0
0j
0
0:
0,
0a
0,
0j
0,
0:
=
_
J
2
,
JJ.

J
2
,
JJ.
_
i
_
J
2
,
JrJ.

J
2
,
JrJ.
_
, +
+
_
J
2
,
JrJ

J
2
,
JrJ
_
/ = 0.
Pentru 9., e

\ = (\
a
. \
j
. \
:
) si calculam componentele vectorului :ot
_
:ot
\
_
. Intrucat,
:ot
\ =
_
J\
:
J

J\
j
J.
_
i +
_
J\
a
J.

J\
:
Jr
_
, +
_
J\
j
Jr

J\
a
J
_
/ .
:ot
_
:ot
\
_
=
i

,

/
0
0a
0
0j
0
0:
0\
z
0j

0\
y
0:
0\
x
0:

0\
z
0a
0\
y
0a

0\
x
0j
si dezvoltand determinantul, componentele lui :ot

_
:ot
\
_
vor
_
:ot
_
:ot

\
__
a
=
J
Jr
_
div
\
_
\
a
_
:ot
_
:ot
\
__
j
=
J
J
_
div
\
_
\
j
_
:ot
_
:ot
\
__
:
=
J
J.
_
div
\
_
\
:
si atunci
:ot
_
:ot
\
_
= \
_
div
\
_
\ .
Pentru alte proprietati ale gradientului, divergentei si rotorului se poate consulta [11],
paginile 231-267.
5.3 Formula lui Gauss-Ostrogradski
Carl Friedrich Gauss (1777-1855): matematician, zician si astronom german cu im-
portante contributii in toate domeniile matematicii. Este considerat cel mai mare matem-
atician al tuturor timpurilor (este numit Princeps Mathematicorum) si s-a remarcat de
timpuriu ca avand un deosebit talent matematic. In timpul scolii primare a demonstrat
formula sumei primelor 100 numere naturale, 1+2+...+100=50101. A studiat la Uni-
versitatea din Gttingen si a lucrat la Observatorul astronomic din Gttingen. A ramas
vaduv de doua ori, avand patru copii, unul din prima casatorie si trei din a doua casato-
rie. A pus bazele teoriei moderne a numerelor si ale geometriei diferentiale a curbelor si
suprafetelor, a avut contributii importante in teoria probabilitatilor, statistica si calculul
binomial, precum si in analiza matematica: serii numerice, serii de functii. A elabo-
rat o metoda optimala de aproximare a integralelor denite si a inventat metoda celor
mai mici patrate (in 1795). Are contributii importante in studiul ecuatiilor algebrice si
a construit o geometrie neeuclidiana, rezultatele in acest domeniu ramanand nepublicate
de teama criticilor matamaticienilor contemporani. In zica are contributii in domeniul
opticii, electricitatii (cadru in care a descoperit formula prezentata in acest paragraf ),
magnetismului terestru, teoria potentialului electric, telegrae si a pus la punct in geo-
dezie sistemul actual de cartograe in alcatuirea hartilor prin proiectie stereograca. Ca
astronom a calculat traiectoria orbitei asteroidului Ceres.
Mikhail Vasilievici Ostrogradski (1801-1862): matematician rus de origine ucraineana.
A studiat la universitatile din Harkov si Sorbona si la College de France in Paris. A fost
ales membru al Academiei de Stiinte a Rusiei din Sankt Petersburg si a predat la Adacemia
Militara din Sankt Petersburg. Are contributii in calculul variational, teoria numerelor,
teoria probabilitatilor, ecuatiile zicii matematice, mecanica clasica.
Fie 1 R
S
un domeniu, (.
i ) o suprafata neteda orientata cu 1 si ecuatiile

parametrice
:
_
_
_
r = , (n. )
= q (n. )
. = /(n. )
. (n. ) R
2
cu ,. q. / C
1
(), iar

\ = (1. Q. 1) un camp vectorial cu

\ C (1. R
S
) .
Denitia 1. Se numeste uxul campului

\ prin suprafata , integrala de suprafata
Y
_
\
_
=
__
Y
i do.
Observatia 1. Intrucat

i =

t
u
t
v
|
t
u
t
v|
si do = |
t
&

| dnd, obtinem
Y
_
\
_
=
__
Y
i do =
__
.
\

t
&

t
&

|
|
t
&

| dnd =
=
__
.
t
&

dnd =
__
.
_
\ .
t
&
.
_
dnd
unde
_
\ .
t
&
.
_
este produsul mixt al celor trei vectori ce poate calculat sub forma
de determinant
_
\ .

t
&
.
_
=
1 Q 1
r
&

&
.
&
r
.
Observatia 2. Daca suprafata este proiectabila pe planul rC si are ecuatia
carteziana explicita . = , (r. ) . cu , C
1
() . R
2
. atunci
:
_
_
_
r = n
=
. = , (n. )
. (n. ) R
2
si
_
\ .
t
&
.
_
=
1 Q 1
1 0
0)
0a
0 1
0)
0j
= 1
J,
Jr
Q
J,
J
+ 1.
iar
Y
_
\
_
=
=
__
.
_
1 (r. . , (r. ))
J, (r. )
Jr
Q(r. . , (r. ))
J, (r. )
J
+ 1(r. . , (r. ))
_
drd.
Denitia 2. O multime compacta R
S
se numeste compact elementar daca are
ca si frontiera o suprafata neteda, simpla, inchisa si orientata (.
i ), si se descompune
in reuniune nita de intergrace proiectabile pe oricare dintre planele rC. rC.. C..
(avand doua cate doua in comun cel mult puncte ale frontierei comune). Frontiera unui
compact bordat elementar se considera a orientata dupa directia normalei exterioare la
suprafata.
Teorema lui Gauss-Ostrogradski: Fie R
S
un domeniu compact bordat ele-
mentar cu frontiera (.
i ), o suprafata neteda, inchisa, orientata dupa normala exterioara

si l R
S
o multime deschisa cu ' l. Daca

\ = (1. Q. 1) : l R
S
este un camp
vectorial cu

\ C
1
(l. R
S
) . atunci uxul campului

\ prin suprafata dupa directia
normalei exterioare este:
__
Y
\

i do =
___
U
div
\ drdd..
Demonstratie: Deoarece un compact elementar se descompune in reuniune nita de
intergrace proiectabile pe planul rC putem presupune intai ca este un intergrac
proiectabil pe planul rC, adica o multime de forma
= (r. . .) R
S
: (r. ) `. ,
1
(r. ) _ . _ ,
2
(r. )
unde ` R
2
, ` rC este proiectia pe planul rC a multimii , iar ,
1
. ,
2
: ` R
sunt functii continue. Vom demonstra intai relatia
___
U
J1
J.
drdd. =
__
Y
1
i do
si pentru aceasta vom nota cele doua intergrace ("capacele" intergracului) prin
1
:
. = ,
1
(r. ) si
2
: . = ,
2
(r. ) . Atunci =
1
'
2
' o, unde o este un cilindru cu
generatoarele paralele cu axa C.,
o = (r. . .) R
S
: (r. ) 1:`. ,
1
(r. ) _ . _ ,
2
(r. ).
1
= (r. . .) R
S
: (r. ) `. . = ,
1
(r. ).
2
= (r. . .) R
S
: (r. ) `. . = ,
2
(r. ).
Prin urmare normala exterioara la o este perpendiculara pe axa C. si normalele exterioare
suprafetelor
1
si
2
sunt respectiv,
:
1
=
j
1
i +
1
/
_
j
2
1
+
2
1
+ 1
.

:
2
=
j
2
i +
2
, +
/
_
j
2
2
+
2
2
+ 1
deoarece

:
1
este orientata in sensul descresterii variabilei ., iar

:
2
este orientata in sensul
cresterii variabilei .. Aici,
j
1
=
J,
1
Jr
.
1
=
J,
1
J
. j
2
=
J,
2
Jr
.
2
=
J,
2
J
.
Astfel,
___
U
J1
J.
drdd. =
__
A
_
_
_
)
2
(a,j)
_
)
1
(a,j)
J1
J.
d.
_
_
_
drd =
__
A
[1(r. . ,
2
(r. )) 1(r. . ,
1
(r. ))] drd
si
__
Y
1
i do =
__
Y
1
1
i do +
__
Y
2
1
i do +
__
S
1
i do.
unde pe
1
.
i =

/
:
1
=
1
_
j
2
1
+
2
1
+ 1
.
pe
2
.
i =

/
:
2
=
1
_
j
2
2
+
2
2
+ 1
si pe o.

/
i = 0. Pe de alta parte, pe
1
avem
do =
_
j
2
1
+
2
1
+ 1drd
iar pe
2
.
do =
_
j
2
2
+
2
2
+ 1drd.
Atunci,
__
Y
1(r. . .)
i do =
__
Y
1
1(r. . .)
i do +
__
Y
2
1(r. . .)
i do =
=
__
A
1(r. . ,
1
(r. ))
_
1
_
j
2
1
+
2
1
+ 1
_
_
j
2
1
+
2
1
+ 1drd+
+
__
A
1(r. . ,
2
(r. ))
1
_
j
2
2
+
2
2
+ 1

_
j
2
2
+
2
2
+ 1drd =
=
__
A
[1(r. . ,
2
(r. )) 1(r. . ,
1
(r. ))] drd
si deducem ca
___
U
J1(r. . .)
J.
drdd. =
__
Y
1(r. . .)
i do.
Datorita descompunerii oricarui compact elementar in reuniune nita de intergrace
proiectabile pe planul rC. deducem ca aceasta egalitate este valabila nu numai cand
este un intergrac proiectabil pe planul rC. ci cand este un compact elementar
oarecare. Analog, se obtine egalitatea
___
U
JQ(r. . .)
J
drdd. =
__
Y
Q(r. . .)
i do
considerand intai ca este un intergrac proiectabil pe planul rC. si apoi ca este un
compact elementar oarecare. De asemenea, tot in acelasi mod se obtine egalitatea
___
U
J1 (r. . .)
Jr
drdd. =
__
Y
1 (r. . .)
i do
considerand intai ca este un intergrac proiectabil pe planul C. si apoi ca este un
compact elementar oarecare. Adunand cele trei egalitati obtinem:
___
U
div
\ (r. . .) drdd. =
___
U
J1 (r. . .)
Jr
drdd. +
___
U
JQ(r. . .)
J
drdd.+
+
___
U
J1(r. . .)
J.
drdd. =
__
Y
1 (r. . .)
i do +
__
Y
Q(r. . .)
i do+
+
__
Y
1(r. . .)
i do =
__
Y
_
_
1 (r. . .)
i + Q(r. . .)
, +
__
Y
1(r. . .)
/
_
_
i do =
__
Y
i do.
Formula lui Gauss-Ostrogradski se mai numeste si formula ux-divergenta realizand o
legatura intre uxul unui camp vectorial printr-o suprafata inchisa neteda (adica integrala
de suprafata) si divergenta acestui camp in interiorul multimii invelite de aceasta suprafata
(adica integrala tripla pe domeniul din interiorul suprafatei), deci realizeaza o legatura
intre integrala tripla pe un domeniu compact si integrala de suprafata pe frontiera acestui
domeniu.
Observatie: Exprimand versorul normalei exterioare prin

i = (cos c. cos ,. cos )
formula ux-divergenta devine
__
Y
(1 cos c + Q cos , + 1 cos ) do =
___
U
_
J1
Jr
+
JQ
J
+
J1
J.
_
drdd..
Exemplu: Sa se calculeze uxul campului vectorial

\ = (1. Q. 1) : R
S
R
S
cu
1 (r. . .) = r
2
. Q(r. . .) =
2
. 1(r. . .) = .
2
prin fata exterioara a sferei de ecuatie
implicita r
2
+
2
+ .
2
= c
2
. Suprafata este orientata dupa directia normalei exterioare
si este frontiera corpului sferic
= (r. . .) R
S
: r
2
+
2
+ .
2
_ 1
2
.
iar uxul campului

\ prin este
Y
_
\
_
=
__
Y
i do si folosind formula lui Gauss-

Ostrogradski se obtine
Y
_
\
_
=
__
Y
i do =
___
U
div
\ drdd. = 2
___
U
(r + + r) drdd..
Folosind coordonatele sferice
_
_
_
r = j sin o cos ,
= j sin o sin ,
. = j cos o
. j [0. c]. o [0. :]. , [0. 2:]
si notand = [0. c] [0. :] [0. 2:] integrala devine
Y
_
\
_
= 2
___
U
(r + + r) drdd. =
= 2
___
.
(j sin o (sin , + cos ,) + j cos o) j
2
sin odjdod, =
= 2
o
_
0
_
_

_
0
_
_
2
_
0
(j sin o (sin , + cos ,) + j cos o) j
2
sin od,
_
_
do
_
_
dj =
= 2
o
_
0
_
_

_
0
_
_
j
S
sin
2
o
2
_
0
(sin , + cos ,) d, + j
S
sin o cos o
2
_
0
d,
_
_
do
_
_
dj =
= 2
o
_
0
_
_

_
0
_
j
S
sin
2
o (sin , cos ,) [
2
0
_
do
_
_
dj + 4:
o
_
0
j
S
_
_

_
0
sin o cos odo
_
_
dj =
= 4:
o
_
0
j
S
_
_

_
0
sin o (sin o)
t
do
_
_
dj = 4:
o
_
0
j
S
sin
2
o
2
[
0
dj = 0.
5.4. FORMULE INTEGRALE PENTRU ROTOR SI GRADIENT 123
5.4 Formule integrale pentru rotor si gradient
Formula ux-divergenta a lui Gauss-Ostrogradski conduce la obtinerea altor doua formule
integrale in forma vectoriala referitoare la gradient si rotor.
Formula gradientului
Fie R
S
un compact bordat elementar cu frontiera (.
i ), o suprafata inchisa,
neteda, orientata spre exterior, si e l R
S
un domeniu astfel incat ' l. Pentru
un camp scalar , C
1
(l) are loc formula:
__
Y
,
i do =
___
U
\,(r. . .) drdd..
Demonstratie: Vom demonstra ca proiectiile celor doua integrale din formula pe orice
versor arbitrar

c R
S
sunt egale. Fie

c R
S
un versor arbitrar constant. Proiectia
integralei din membrul stang pe acest versor este produsul scalar
c
__
Y
,
i do =
__
Y
(,
c )
i do =
___
U
div (,
c ) drdd. =
=
___
U
_
, div
c +
\,
_
drdd. =
___
U
\,drdd. =

c
___
U
\,(r. . .) drdd.
unde dupa al doilea semn "=" s-a folosit formula ux-divergenta si apoi proprietatea 3 a
divergentei. Intrucat proiectiile integralelor din enunt pe versorul

c sunt egale, deducem
__
Y
,
i do =
___
U
\,(r. . .) drdd..
Observatie: Are loc urmatoarea forma de comutativitate in produsul mixt a trei
vectori:
c
_
c
_
= (
c )
/ .
Aceasta proprietate se obtine scriind produsul mixt sub forma de determinant si realizand
doua permutari de linii: a treia in locul celei de a doua si apoi intre primele doua linii
obtinute dupa intaia permutare. Astfel, dupa cele doua operatii semnul determinantului
ramane acelasi ca la inceput. Se tine seama de asemenea, de comutativitatea produsului
scalar.
Formula rotorului
Fie R
S
un compact bordat elementar cu frontiera (.
i ), o suprafata inchisa,
neteda, orientata, si e l R
S
un domeniu astfel incat ' l. Pentru un camp
vectorial

\ C
1
(l. R
S
) are loc formula:
__
Y
\ do =
___
U
:ot
\ drdd..
Demonstratie: Vom demonstra ca proiectiile celor doua integrale din formula pe orice
versor arbitrar

c R
S
sunt egale. Fie

c R
S
un versor arbitrar constant. Proiectia
integralei din membrul stang pe acest versor este produsul scalar
c
__
Y
\ do =
__
Y
c
_
\
_
do =
__
Y
_
c
_
i do =
dupa aplicarea formulei ux-divergenta,
=
___
U
div
_
c
_
drdd. =
___
U
_
c :ot
\ :ot
c
_
drdd. =
=
___
U
c :ot
\ drdd. =

c
___
U
:ot
\ drdd..
S-a aplicat proprietatea 7 a divergentei si rotorului si s-a observat ca :ot
c = 0 deoarece
c este un versor constant. Intrucat proiectiile pe vectorul arbitrar
c sunt egale,deducem
__
Y
i

\ do =
___
U
:ot
\ drdd..
5.5 Formula lui Stokes
George Gabriel Stokes (1819-1903): matematician, zician, politician si teolog britanic
de origine irlandeza. A studiat si predat la University of Cambridge, indu-i atribuit
titlul nobiliar de "Sir", cu rang de baron. Are contributii in dinamica uidelor, optica,
rezistenta materialelor, ecuatiile zicii matematice si teoria campului.
Fie R
S
o suprafata neteda, simpla denita de ecuatia carteziana explicita . =
, (r. ) . (r. ) 1 R
2
astfel incat 1 este un compact bordat elementar si , C
2
(1).
Atuncui multimea
C = (r. . .) R
S
: (r. ) 1:1. . = , (r. )
este o curba inchisa in spatiu ce margineste suprafata ca un contur. Aceasta curba se
numeste bordul suprafetei si sunt puse in evidenta ecuatiile parametrice:
:
_
_
_
r = n
=
. = , (n. )
. (n. ) 1 R
2
si considerand o orientare pe 1:1. aceasta va induce o orientare pe C, motiv pentru
care curba C se numeste bordul orientat al suprafetei . Orientarea pe curba C este
obtinuta in modul urmator: considerand un punct 1 C si in acest punct, care este
situat si pe suprafata , ducem planul tangent la si normala

i exterioara la suprafata.
De asemenea, in acest plan tangent este continut vectorul

t tangent in 1 la curba C
si normala exterioara la curba

: (adica

: l

t .

: l

i si

: este orientata spre
5.5. FORMULA LUI STOKES 125
exteriorul curbei inchise C), si in plus,

i =

:
t . Prin urmare, orientarea pe curba

C este stabilita de deplasarea triedrului (
t .
: .
i ) de-a lungul acestei curbe. Din acest

motiv, se va numi suprafata elementara de clasa C
2
.
Teorema lui Stokes: Fie R
S
o suprafata elementara de clasa C
2
si C bordul
orientat inchis al suprafetei . Fie l R
S
o multime deschisa astfel incat ' C l
si

\ = (1. Q. 1) : l R
S
un camp vectorial de clasa C
1
. Atunci, circulatia campului
\ de-a lungul curbei C este egala cu uxul rotorului campului

\ prin fata exterioara a
suprafetei , adica
_
C
d: =
__
Y
:ot
i do.
Aceasta formula se numeste formula lui Stokes, sau formula ux-circulatie.
In [12], paginile 465-466, formula lui Stokes este abordata pentru suprafete netede,
simple, orientate descrise prin ecuatii parametrice.
Demonstratie: Deoarece pentru (r. . .) C are loc . = , (r. ) si atunci d. =
0)
0a
dr +
0)
0j
d si
_
C
d: =
_
C
1dr + Qd + 1d. =
_
C
1dr + Qd + 1
_
J,
Jr
dr +
J,
J
d
_
=
=
_
C
(1 + 1j) dr + (Q+ 1) d
unde
j =
J,
Jr
si =
J,
J
.
Deoarece pentru conturul C se pot stabili ecuatiile parametrice
C :
_
_
_
r = ,(t)
= (t)
. = (t)
. t [c. ,]
atunci pentru 1:1 ecuatiile parametrice sunt
1:1 :
_
_
_
r = ,(t)
= (t)
. = 0
. t [c. ,]
si
_
C
(1 + 1j) dr + (Q+ 1) d =
_
1v1
(1 + 1j) dr + (Q+ 1) d.
iar pentru aceasta integrala putem aplica formula lui Green-Riemann obtinand,
_
C
(1 + 1j) dr + (Q+ 1) d =
__
1
_
J
Jr
(Q+ 1)
J
J
(1 + 1j)
_
drd.
Notand

= j
, +
/ vom arata ca
J
Jr
(Q+ 1)
J
J
(1 + 1j) =

:ot
\ .
Pentru aceasta,
J
Jr
(Q+ 1)
J
J
(1 + 1j) =
_
JQ
Jr
+
JQ
J.
j +
_
J1
Jr
+
J1
J.
j
_
+ 1
J
Jr
_
_
J1
J
+
J1
J.
+ j
_
J1
J
+
J1
J.

_
+ 1
Jj
J
_
si deoarece in baza faptului ca , C
2
(1) .
Jj
J
=
J
J
_
J,
Jr
_
=
J
2
,
JrJ
=
J
2
,
JJr
=
J
Jr
_
J,
J
_
=
J
Jr
deducem
J
Jr
(Q+ 1)
J
J
(1 + 1j) =
JQ
Jr

J1
J

_
J1
J.

J1
Jr
_
j
_
J1
J

JQ
J.
_
=
_
j
, +
/
_
__
J1
J

JQ
J.
_
i
_
J1
Jr

J1
J.
_
, +
_
JQ
Jr

J1
J
_
/
_
=

:ot
\ .
Atunci,
_
C
(1 + 1j) dr + (Q+ 1) d =
__
1
:ot
\ drd
si observand ca
i =
j
, +
/
_
j
2
+
2
+ 1
=

_
j
2
+
2
+ 1
si do =
_
j
2
+
2
+ 1drd. va rezulta:
__
Y
:ot
i do =
__
1
:ot
_
j
2
+
2
+ 1

_
j
2
+
2
+ 1drd =
=
__
1
:ot
drd =
__
1
_
J
Jr
(Q+ 1)
J
J
(1 + 1j)
_
drd =
=
_
C
(1 + 1j) dr + (Q+ 1) d =
_
C
1dr + Qd + 1d. =
_
C
d:.
Observatie: Formula ux-circulatie stabileste o legatura intre integrala de suprafata
de speta a doua si integrala curbilinie de speta a doua pe bordul (conturul) inchis al
suprafetei.
5.5. FORMULA LUI STOKES 127
Exemplu: Sa se calculeze circulatia campului gravitational newtonian

\ =
1
v
3

:
de-a lungul conturului octantului din sfera r
2
+
2
+ .
2
= 1
2
situat in multimea: r _ 0.
_ 0. . _ 0. Ecuatiile parametrice ale acestui octant de sfera sunt
:
_
_
_
r = 1sin ncos
= 1sin nsin
. = 1cos n
. (n. ) [0.
:
2
] [0.
:
2
] = .
iar conturul C al octantului este reuniunea a trei sferturi de cerc. Observam ca

: =
r
i +
, + .
/ si
\ =
1
:
S

: =
1
_
(r
2
+
2
+ .
2
)
S

_
r
i +
, + .
/
_
.
iar
:ot
\ = :ot
_
_
1
_
(r
2
+
2
+ .
2
)
S

:
_
_
=
1
_
(r
2
+
2
+ .
2
)
S
:ot (
: ) +
+\
_
_
1
_
(r
2
+
2
+ .
2
)
S
_
_
: = 0
deoarece, :ot (
: ) = 0
i + 0
, + 0
/ = 0.
\
_
_
1
_
(r
2
+
2
+ .
2
)
S
_
_
=
3
_
(r
2
+
2
+ .
2
)

_
r
i +
, + .
/
_
.
si
\
_
_
1
_
(r
2
+
2
+ .
2
)
S
_
_
: =
3
_
(r
2
+
2
+ .
2
)
_
r
i +
, + .
/
_
_
r
i +
, + .
/
_
= 0.
Folosind formula lui Stokes, circulatia campului

\ =
1
v
3

: este
_
C
\

d: =
__
Y
:ot
i do = 0.
Deducem ca campul gravitational newtonian este irotational (deci este camp de gradienti),
circulatia sa este nula de-a lungul oricarui contur inchis si potentialul sau este
l (r. . .) =
1
_
r
2
+
2
+ .
2
. (r. . .) R
S
r(0. 0. 0).
Bibliograe
[1] Lascu Bal, Analiza matematica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1971.
[2] A. Bica, The error estimation in terms of the rst derivative in a numerical method for
the solution of a delay integral equation from biomathematics, Revue Anal. Numer.
Theor. Approx. 34 (1) (2005) 23-36.
[3] P. Cerone, S.S. Dragomir, Trapezoidal-type rules from an inequalities point of view:
in "Handbook of analytic computational method in applied mathematics", (G.A.
Anastassiou ed.), Chapman & Hall/ CRC Press Boca Raton, London, New York,
Washington DC, 2000, pp. 65-134.
[4] Stan Chirit a, Probleme de matematici superioare, Ed. Didactica si Pedagogica, Bu-
curesti 1989.
[5] B. Demidovitch (coord.): Problems in mathematical analysis, Mir Publishers,
Moscow, 1989.
[6] B. Demidovitch (coord.): Recueil dexercices et de problemes danalyse mathema-
tique, Editions Mir, Moscou, 1972.
[7] S. G ain a, E. Cmpu, Gh. Bucur, Culegere de probleme de calcul diferential si integral,
vol. II, Ed. Tehnica, Bucuresti 1966.
[8] S. G ain a, E. Cmpu, Gh. Bucur, Culegere de probleme de calcul diferential si integral,
vol. III, Ed. Tehnica, Bucuresti 1966.
[9] M. Nicolescu (acad.), N. Dinculeanu, S. Marcus, Analiza matematica, vol. I, editia a
doua, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1980.
[10] M. Nicolescu (acad.), N. Dinculeanu, S. Marcus, Analiza matematica, vol. II, editia
a doua, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1980.
[11] I.L. Popescu, G.G. Vrnceanu, C. Tudor, Probleme de matematici superioare, Ed.
Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1964.
[12] M.N. Rosculet, Analiza matematica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1979.
[13] Gh. Siretchi, Calcul diferential si integral, vol. I, Ed. Stiintica si Enciclopedica,
Bucuresti 1985.
[14] O. St an asil a, Analiza matematica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1981.
129

Curs Analiza Matematica

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Analiza Matematica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURS DE ANALIZ

unde n(t) = (t c) (t /) . Deoarece , C

este convergenta pentru c 1 si divergenta

este convergenta pentru 0 < c < 1

. Deoarece pentru c 1 integrala

dr este convergenta, conform teoremei 1.3.9 rezulta ca

< . \t J; (criteriul general al lui Cauchy).

i do. Spre exemplu, metoda de

(c 1 (r. . .) +, G(r. . .))d| = c

[1 (r. . .)[ d|. \1 : 1 R

1 (, (t) . q (t) . /(t))

[1 (r. . .)[ d|.

1 (r. . .) dr + Q(r. . .) d + 1(r. . .) d. =

1 (r. . .) dr + Q(r. . .) d + 1(r. . .) d. =

d:. Daca campul vectorial este un camp de forte atunci circulatia

d: nu depinde de drum in 1. daca \. 1 1. ,= 1. si pentru orice curbe netede

1dr+Qd+1d. nu depinde de drumul de integrare, deducem ca independenta de drum

d1 = 1 (1)1 () folosind functia potential (adica primitiva) determinata in formula

, . Pentru o curba neteda, simpla, inchisa data prin ecuatie

descrisa ca un domeniu simplu in raport cu C suntem condusi la integrala dubla

, (r. . .) drdd.. Calculul unei asemenea integrale se realizeaza ca o succesiune de

(r + .) drdd.. unde : = [1. 2]

: : R este integrabila Riemann pe :, unde

unde 1 este cercul unitate din planul rC., adica 1 : r

sin o cos , j cos o cos , j cos o sin ,

asezata pe suprafata . Daca acum punem =

sunt necoliniari. Deci, exista un plan unic

,= 0 este perpendicular pe planul vectorilor

determina in ecare punct 1

|. Considerand o multime de astfel

| . astfel incat aceste paralelograme se vor aseza

` = (cos c. cos ,. cos ) sunt

| . alegerea semnului facandu-se in functie de alegerea

a suprafetei, atunci integrala de suprafata de speta a doua core-

1 (r. . .) dd.+Q(r. . .) d.dr+1(r. . .) drd =

1 (r. . .) dd. + Q(r. . .) d.dr + 1(r. . .) drd =

) a suprafetei . Mai precis, presupunand ca

i do reprezinta volumul uidului care trece in unitatea

este fata exterioara a sferei r

1cos nsin 1sin ncos

1cos ncos 1sin nsin

c ind diferenta dintre vectorul de pozitie al unui punct curent

: | = 1. operatorul de derivare dupa directia versorului

in care determinantul se calculeaza prin dezvoltare dupa prima linie.

si dezvoltand determinantul, componentele lui :ot

i ) o suprafata neteda orientata cu 1 si ecuatiile

i ), o suprafata neteda, inchisa, orientata dupa normala exterioara

i do si folosind formula lui Gauss-

c este un versor constant. Intrucat proiectiile pe vectorul arbitrar

t . Prin urmare, orientarea pe curba

i ) de-a lungul acestei curbe. Din acest

\ de-a lungul curbei C este egala cu uxul rotorului campului

S-ar putea să vă placă și