CURS DE ANALIZ

A MATEMATIC

A
CALCUL INTEGRAL
ALEXANDRU MIHAI BICA
UNIVERSITATEA din ORADEA
Proiectul "Didatec", cod: POSDRU/ 87/1.3/S/60891
2012
2
Cuprins
Introducere 5
1 Extinderi ale integralei Riemann pe axa reala 7
1.1 Integrala Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.2 Formule de cuadratura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
1.3 Integrale improprii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.4 Integrale cu parametri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.5 Integralele lui Euler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2 Integrale curbilinii 23
2.1 Notiunea de curba . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.2 Integrala curbilinie de speta intai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.3 Integrala curbilinie de speta a doua . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.4 Independenta de drum . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
3 Integrale multiple 25
3.1 Integrale duble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
3.2 Schimbarea de variabile in integrala dubla . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
3.3 Formula lui Green-Riemann . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
3.4 Integrale triple . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
3.5 Schimbarea de variabile in integrala tripla . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
4 Integrale de suprafata 27
4.1 Aria unei suprafete . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
4.2 Integrale de suprafata de speta intai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
4.3 Integrale de suprafata de speta a doua . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
5 Campuri vectoriale 29
5.1 Operatori diferentiali . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
5.1.1 Campuri scalare. Gradient . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
5.1.2 Campuri vectoriale. Rotor si divergenta . . . . . . . . . . . . . . . . 29
5.2 Formula lui Stokes . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
5.3 Formula lui Gauss-Ostrogradski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
5.4 Formule integrale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
Bibliograe 31
3
4 CUPRINS
Introducere
Prezentul curs de analiza matematica este destinat studentilor de la facultatile cu prol
ingineresc, ind un suport pentru intelegerea notiunilor, metodelor si rezultatelor de calcul
integral predate in primul an de studiu. Pentru o trecere cat mai facila de la cunostintele
de liceu la cele de nivel universitar, primul capitol incepe cu reamintirea unor rezultate
asupra integralei Riemann si continua cu prezentarea metodelor de integrare numerica
privite ca o alternativa la formula Leibniz-Newton de calcul al integralelor denite in
cazul in care primitiva functiei de sub integrala nu se poate determina in mod nit.
Toate celelalte tipuri de integrale sunt privite ca extinderi ale integralei Riemann. In
acest context, integralele improprii sunt privite ca integrale Riemann din functii nemargi-
nite si ca integrale Riemann pe intervale nemarginite. Integralele cu parametri sunt privite
ca integrale Riemann la care in expresia functiei de sub integrala apar unul sau mai multi
parametri, precum si ca integrale Riemann pe intervale compacte cu capete variabile.
Integralele curbilinii generalizeaza integrala Riemann in sensul modicarii intervalului de
calcul prin ridicarea si torsionarea acestui interval in plan sau in spatiu, rezultand o curba
plana sau o curba in spatiu. Asa cum la integrala Riemann variabila parcurgea punct cu
punct intervalul de denitie, la integralele curbilinii multimea de denitie este curba par-
cursa punctual de la un capat la altul. Acest fapt este conrmat si de formula de reducere
a calculului integralelor curbilinii la integrale Riemann. Intrucat unei curbe netede i se
asociaza doua marimi: una cantitativa, lungimea, si alta calitativa, tangenta punctuala
la curba, integralele curbilinii vor de doua tipuri: in raport lungimea curbei (integrala
de speta intai) si in raport cu tangenta la curba (integrala de speta a doua).
Integralele multiple sunt privite ca generalizari ale integralei Riemann prin trecerea de
la un interval compact la un dreptunghi (in cazul integralelor duble), sau la un paralelip-
iped (in cazul integralelor triple). Integralele duble si triple pe multimi compacte din plan,
respectiv spatiu, sunt privite a denite pe multimi obtinute prin deformarea frontierei
dreptunghiului, respectiv paralelipipedului. Formula lui Green-Riemann este privita ca
o legatura intre integrala dubla pe o multime compacta cu contur orientat si integrala
curbilinie de speta a doua pe frontiera (curba inchisa orientata) a acestei multimi. Teo-
rema lui Fubini asigura reducerea calculului integralelor duble si triple la o succesiune de
integrale Riemann.
Integralele de suprafata pot privite ca generalizari ale integralelor duble obtinute prin
deformarea domeniului plan spre o suprafata in spatiu. Acest fapt poate observat si
din formula de reducere a calculului integralei de suprafata la o integrala dubla. Deoarece
unei suprafete netede i se asociaza doua marimi: una cantitativa (aria) si alta calitativa
(vectorul normal la planul tangent in ecare punct de pe suprafata), analog cu cazul
integralelor curbilinii, si aici vom intalni integrale de suprafata in raport cu aria (integrale
5
de speta intai) si integrale de suprafata in raport cu vectorul normal orientat (integrale
de speta a doua).
Ultimul capitol este dedicat aplicatiilor integralelor curbilinii, triple si de suprafata
la teoria campurilor vectoriale. In acest context apar notiunile de circulatie de-a lungul
unui contur si ux prin suprafata, ale unui camp vectorial. Formula integrala a lui Stokes
este privita ca o legatura dintre integrala de suprafata si integrala curbilinie de speta a
doua pe conturul orientat al acestei suprafete, iar formula lui Gauss-Ostrogradski (nu-
mita si formula ux-divergenta) reprezinta o legatura dintre integrala tripla pe o multime
compacta si integrala de suprafata de speta a doua pe suprafata ce delimiteaza aceasta
multime.
Cea mai mare parte a rezultatelor si teoremelor prezentate in cadrul acestui curs sunt
demonstrate, iar la altele se realizeaza trimiterea precisa la bibliograe pentru consultarea
si intelegerea demonstratiei. La prezentarea ecarui tip de integrala, s-a inclus si cate un
exemplu rezolvat pentru a se asigura o cat mai buna intelegere. Consideram ca in invatarea
si intelegerea analizei matematice este indispensabila exersarea cunostintelor si metodelor
pe cat mai multe exemple, motiv pentru care am inclus si recomandat in lista bibliograca
patru culegeri de probleme (trei in limba romana, [4], [7] si [8], si unul in limbile engleza
si franceza, [5], [6]).
Capitolul 1
Extinderi ale integralei Riemann pe
axa reala
1.1 Integrala Riemann
Notiunea de integrala a fost introdusa independent de catre I. Newton si G.W. Leibniz
pornind de la problema calculului ariei delimitate de gracul unei functii continue pozitive
pe un interval compact. Insa o denitie riguroasa a integrabilitatii a fost stabilita mult
mai tarziu de catre B. Riemann.
Isaac Newton (1642-1727): matematician, zician si lozof englez, profesor la Trin-
ity College of Cambridge si membru in Camera Lorzilor din Parlamentul Britanic. Alaturi
de Leibniz este fondatorul calculului diferential si integral, numit pe atunci calcul innitez-
imal si al uxiunilor. Are contributii importante in optica, mecanica, astronomie, analiza
matematica, algebra.
Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716): matematician si lozof german. I se
datoreaza notatiile actuale pentru integrala
_
si derivata "d". A fost membru fondator
si presedinte a Academiei de Stiinte din Berlin. A conceput un sistem lozoc original,
"monadismul" si are contributii importante in analiza matematica si astronomie. Lui i
se atribuie armatia lozoco-teologica: "traim in cea mai buna dintre lumile posibile".
Bernhard Riemann (1826-1866): matematician german, profesor al Universitatii
din Gttingen. Pe langa contributiile la descrierea riguroasa a notiunilor si rezultatelor
de calcul integral, a obtinut rezultate in teoria functiilor de o variabila complexa, in teoria
numerelor si in geometria diferentiala. Este creatorul geometriilor neeuclidiene realizabile
pe suprafete, ind un precursor al teoriei relativitatii. A dat primul exemplu de geometrie
neeuclidiana in care nu exista drepte paralele, aratand ca aceasta se realizeaza pe sfera din
spatiul euclidian. A introdus notiunea de varietate riemaniana si metrica riemaniana, si
a creat geometriile riemaniene care azi formeaza cadrul de descriere al teoriei relativitatii.
Pentru a intelege notiunea de integrala Riemann sa consideram o functie , : [c. /]
R. marginita si cu valori pozitive si ne propunem sa calculam aria portiunii din plan
delimitata de axa Ox, dreptele verticale prin c si /, si gracul functiei ,. Aceasta multime

f
= (r. ) : r [c. /]. 0 _ _ , (r)
7
8 CAPITOLUL 1. EXTINDERI ALE INTEGRALEI RIEMANN PE AXA REALA
a carei arii dorim sa o calculam, se numeste subgracul functiei ,. Vom considera o mul-
time de puncte r
0
. r
1
. .... r
n1
. r
n
. situate in intervalul [c. /]. formand o diviziune acestui
interval

n
: c = r
0
< r
1
< ... < r
n1
< r
n
= /
si in ecare subinterval [r
i1
. r
i
]. i = 1. :. vom alege un punct intermediar
n
i
[r
i1
. r
i
].
Fie pe axa Ox punctele
i
(r
i
. 0) . i = 1. :. Observam ca aria(
f
) poate aproximata
prin suma ariilor dreptunghiurilor de baze
i1

i
. i = 1. : si inaltimi , (
n
i
) . i = 1. :,
adica prin
o (,.
n
.
n
) =
n

i=1
, (
n
i
) (r
i
r
i1
) .
Acum, daca crestem numarul de puncte r
i
vom creste numarul de subintervale, iar latimea
lor va deveni din ce in ce mai mica. Astfel, aria subgracului se va aproxima prin suma
unui numar cat mai mare de dreptunghiuri, obtinand o aproximare cat mai na. La limita,
prin cresterea numarului de dreptunghiuri, suma ariilor acestora aproape va coincide cu
aria(
f
) . aceste dreptunghiuri suprapunandu-se peste subgrac. Prin urmare, va exista
un numar 1 R. astfel incat lim
n!1
o (,.
n
.
n
) = 1 = aria(
f
) .
Analog, putem considera problema determinarii masei unei bare materiale rectilinii,
neomogene asezata pe axa Ox. Fie c si / abscisele capetelor barei. Deoarece bara este
neomogena, densitatea sa va varia punctual ind descrisa de catre o functie , : [c. /] R
continua. Daca bara ar omogena, atunci densitatea sa ar constanta, , (r) = j. \r
[c. /]. iar masa barei ar produsul dintre densitate si lungime, adica j (/ c) . Intrucat
densitatea nu este constanta, vom proceda in modul urmator. Vom considera o diviziune

n
a intervalului [c. /] realizata de catre punctele r
0
. r
1
. .... r
n1
. r
n
. si presupunem ca intr-
o prima aproximatie, densitatea este constanta in ecare subinterval [r
i1
. r
i
]. i = 1. :.
putand alege un punct
n
i
[r
i1
. r
i
] astfel incat valoare densitatii in acest subinterval
este , (
n
i
) . Atunci masa portiunii de bara corespunzatoare intervalului [r
i1
. r
i
] este
aproximativ , (
n
i
) (r
i
r
i1
), iar masa inregii bare se va aproxima prin o (,.
n
.
n
) =
n

i=1
, (
n
i
) (r
i
r
i1
) . Crescand numarul de puncte ale diviziunii si micsorand astfel
ecare subinterval, densitatea barei in ecare subinterval se va aproxima cat mai bine
prin valoarea , (
n
i
) . obtinand o cat mai buna aproximatie pentru masa intregii bare.
Astfel, daca va exista un numar 1 R. astfel incat lim
n!1
o (,.
n
.
n
) = 1. atunci acest
numar va reprezenta masa intregii bare.
Ambele probleme prezentate anterior au condus la limite de forma lim
n!1
o (,.
n
.
n
) .
Daca pentru o functie , o asemenea limita exista si este nita, atunci spunem ca functia
este integrabila Riemann si valoarea acestei limite se numeste integrala Riemann a functiei
, pe intervalul [c. /] si se noteaza prin
b
_
a
, (r) dr. Ajungem astfel, la urmatoarea denitie.
Denitia 1.1.1 (din [9], pag. 379): Spunem ca functia , este integrabila in sensul
lui Riemann pe intervalul [c. /] daca pentru orice sir de diviziuni (
n
)
n2N
cu norma
i (
n
) = max
i=1;n
(r
i
r
i1
) tinzand catre zero (adica lim
n!1
i (
n
) = 0) si pentru orice alegere
1.1. INTEGRALA RIEMANN 9
a punctelor intermediare
n
i
, sirurile corespunzatoare de sume integrale o (,.
n
.
n
) au
o limita nita comuna 1 R. Numarul 1 se numeste integrala Riemann a functiei , pe
intervalul [c. /] (sau integrala denita) si se noteaza prin
b
_
a
, (r) dr.
Observatia 1.1.2 Ca si pentru limite de siruri si limite de functii, se poate da si pentru
integrabilitatea Riemann o denitie in limbajul cu si o. astfel: Functia , este integrabila
in sensul lui Riemann pe intervalul [c. /] daca si numai daca exista un numar nit 1 cu
proprietatea ca, pentru orice 0 exista o () 0. astfel incat oricare ar diviziunea
cu i () < o (), si oricare ar alegerea punctelor intermediare in diviziunea , sa avem
[o (,. . ) 1[ < . In acest caz, 1 =
b
_
a
, (r) dr (a se vedea [9], pag. 383).
Conditia ca functia , sa e marginita este esentiala pentru a putea deni integrabili-
tatea Riemann, deoarece, conform cu [9], pag. 384, orice functie integrabila este marginita.
Clasa functiilor integrabile este destul de larga astfel ca pe un interval compact, orice
functie continua este integrabila si orice functie monotona este integrabila (a se vedea
[9], pag. 390). Mai mult, orice functie marginita pe un interval compact si cu o multime
innita numarabila de puncte de discontinuitate de speta intai, este integrabila (a se vedea
[12], pag. 322). De asemenea, daca c. , R si ,. q : [c. /] R sunt integrabile, atunci
c, + ,q. , q. ,
g
sunt integrabile si
b
_
a
[c, (r) + ,q (r)]dr = c
b
_
a
, (r) dr + ,
b
_
a
q (r) dr
iar daca
1
f
este marginita pe [c. /] atunci
1
f
este integrabila (a se vedea [9], pag. 394-397).
Se poate arata ca daca ,. q : [c. /] R sunt integrabile si , _ q, atunci
b
_
a
, (r) dr _
b
_
a
q (r) dr. iar daca : _ , (r) _ `. q (r) _ 0. \r [c. /]. atunci :
b
_
a
q (r) dr _
b
_
a
, (r)
q (r) dr _ `
b
_
a
q (r) dr si :(/ c) _
b
_
a
, (r) dr _ ` (/ c) (conform cu [9], pag. 398).
De asemenea, daca , este integrabila pe [c. /] atunci functia [,[ este integrabila pe [c. /]
si

b
_
a
, (r) dr

_
b
_
a
[, (r)[ dr (a se vedea [9], pag. 399).
Pentru a putea realiza integrarea pe o reuniune de intervale, integrala Riemann are
proprietatea de aditivitate: daca , : [c. /] R este integrabila pe [c. /] atunci , este
10 CAPITOLUL 1. EXTINDERI ALE INTEGRALEI RIEMANN PE AXA REALA
integrabila pe orice subinterval [c
0
. /
0
] [c. /] si pentru orice c (c. /) .
b
_
a
, (r) dr =
c
_
a
, (r) dr+
b
_
c
, (r) dr (a se vedea [9], pag. 403).
In general,
b
_
a
, (r) q (r) dr ,=
_
_
b
_
a
, (r) dr
_
_

_
_
b
_
a
q (r) dr
_
_
. dar are loc proprietatea
de medie:
Teorema 1.1.3 Daca , : [c. /] R este continua, q : [c. /] R este integrabila, si
q (r) _ 0. \r [c. /]. atunci exista (c. /) astfel incat
b
_
a
, (r) q (r) dr = , ()
b
_
a
q (r) dr.
Demonstratie: Presupunem ca
b
_
a
q (r) dr 0. Cazul
b
_
a
q (r) dr = 0 este trivial
deoarece din q (r) _ 0. \r [c. /] si
b
_
a
q (r) dr = 0 deducem q (r) = 0. \r [c. /].
Intrucat , este continua, va marginita si vor exista r
1
. r
2
[c. /]. :. ` R astfel
incat , (r
1
) = : _ , (r) _ ` = , (r
2
) . \r [c. /]. Din q (r) _ 0. \r [c. /] obtinem
: q (r) _ , (r) q (r) _ ` q (r) . \r [c. /] si :
b
_
a
q (r) dr _
b
_
a
, (r) q (r) dr _
`
b
_
a
q (r) dr. Atunci
: _
b
_
a
, (r) q (r) dr
b
_
a
q (r) dr
= j _ `
adica : = , (r
1
) _ j _ , (r
2
) = `. Functia , ind continua, are proprietatea lui
Darboux a valorii intermediare. Deci exista (c. /) astfel incat , (r
1
) _ j = , () _
, (r
2
) . Astfel, : _ , () _ ` si
b
_
a
, (r) q (r) dr = j
b
_
a
q (r) dr = , ()
b
_
a
q (r) dr.
O notiune aata in conexiune cu integrabilitatea este cea de primitiva.
1.1. INTEGRALA RIEMANN 11
Denitia 1.1.4 (din [9], pag. 413): Spunem ca functia , are primitive pe intervalul 1
daca exista o functie 1 derivabila pe 1 astfel incat 1
0
(r) = , (r) . \r 1.
Diferenta dintre oricare doua primitive este o constanta si multimea tuturor prim-
itivelor unei functii , este 1 + C : C R. Aceasta multime se numeste integrala
nedenita a functiei ,. Orice functie continua are primitive (a se vedea [9], pag. 411-413).
Teorema 1.1.5 Daca , : [c. /] R este integrabila pe intervalul [c. /] si daca are primi-
tive pe acest interval atunci
b
_
a
, (r) dr = 1 (/) 1 (c)
pentru orice primitiva 1 a lui , (formula lui Leibniz-Newton).
Demonstratie: Fie 1 o primitiva arbitrara a functiei , pe [c. /]. Atunci, 1 este
derivabila pe [c. /] si 1
0
(r) = , (r) . \r [c. /]. Consideram o diviziune a intervalului
[c. /]
: c = r
0
< r
1
< ... < r
n1
< r
n
= /
si observam ca pe ecare subinterval [r
i1
. r
i
]. i = 1. : functia 1 este continua pe [r
i1
. r
i
]
si derivabila pe (r
i1
. r
i
) . Aplicand in acest context teorema cresterilor nite a lui La-
grange, obtinem existenta cate unui punct intermediar
i
(r
i1
. r
i
) pentru care
1 (r
i
) 1 (r
i1
) = 1
0
(
i
) (r
i
r
i1
) = , (
i
) (r
i
r
i1
) . \i = 1. :.
Atunci,
1 (/) 1 (c) =
n

i=1
[1 (r
i
) 1 (r
i1
)] =
n

i=1
, (
i
) (r
i
r
i1
) = o (,. . )
adica 1 (/) 1 (c) coincide cu valoarea sumei integrale asociate acestei diviziuni si sis-
temului de puncte intermediare obtinut anterior. Considerand acum un sir arbitrar de
diviziuni (
n
)
n2N
cu lim
n!1
i (
n
) = 0 si alegand un sistem de puncte intermediare ca mai
sus, obtinemun sir constant de sume integrale o (,.
n
.
n
) = 1 (/)1 (c) . Deoarece func-
tia , este integrabila va rezulta ca acest sir de sume integrale are ca si limita
b
_
a
, (r) dr.
Din unicitatea limitei deducem
b
_
a
, (r) dr = lim
n!1
o (,.
n
.
n
) = lim
n!1
[1 (/) 1 (c)] = 1 (/) 1 (c) .
Consecinta: Daca , : [c. /] R este continua atunci
b
_
a
, (r) dr = 1 (/) 1 (c)
12 CAPITOLUL 1. EXTINDERI ALE INTEGRALEI RIEMANN PE AXA REALA
pentru orice primitiva 1 a lui ,.
Rezulta din Teorema 1.1.5 si din faptul ca orice functie continua pe un interval compact
este integrabila si admite primitive pe acel interval.
Conform formulei lui Leibniz-Newton, calculul integralelor Riemann se reduce la de-
terminarea unei primitive si la aplicarea acestei formule pentru primitiva determinata. Se
foloseste notatia
b
_
a
, (r) dr = 1 (/) 1 (c) = 1 (r) [
b
a
.
Exista doua metode generale de calcul al integralelor Riemann: integrarea prin parti
si integrarea prin schimbarea variabilei.
Teorema 1.1.6 Daca ,. q : [c. /] R sunt derivabile cu derivatele ,
0
si q
0
continue pe
[c. /] atunci
b
_
a
,
0
(r) q (r) dr = , (r) q (r) [
b
a

b
_
a
, (r) q
0
(r) dr.
Demonstratie: Intrucat , si q sunt derivabile, (,q)
0
= ,
0
q+,q
0
si ,q este o primitiva
pentru (,q)
0
. Aplicand formula lui Leibniz-Newton,
, (r) q (r) [
b
a
=
b
_
a
(, (r) q (r))
0
dr =
b
_
a
[,
0
(r) q (r) + , (r) q
0
(r)] dr =
=
b
_
a
,
0
(r) q (r) dr +
b
_
a
, (r) q
0
(r) dr
si obtinem formula de integrare prin parti
b
_
a
,
0
(r) q (r) dr = , (r) q (r) [
b
a

b
_
a
, (r) q
0
(r) dr.
Aplicand in mod inductiv formula de integrare prin parti pentru functii derivabile de
ordinul : se obtine, in [9], pag. 447, formula generalizata de integrare prin parti:
Daca ,. q : [c. /] 1 sunt derivabile de : ori cu derivatele ,
(n)
si q
(n)
continue pe
[c. /] atunci pentru : _ 2.
b
_
a
, (r)q
(n)
(r) dr = , (r)q
(n1)
(r) [
b
a
+(1)
1
,
0
(r)q
(n2)
(r) [
b
a
+(1)
2
,
00
(r)q
(n3)
(r) [
b
a
+
+... +(1)
n2
,
(n2)
(r) q
0
(r) [
b
a
+(1)
n1
,
(n1)
(r) q (r) [
b
a
+(1)
n
b
_
a
,
(n)
(r) q (r) dr.
1.1. INTEGRALA RIEMANN 13
O interesanta consecinta a acestei formule generalizate de integrare prin parti este
formula lui Taylor cu restul sub forma integrala:
Daca , este denita pe un interval 1. derivabila de : + 1 ori cu derivata de ordinul
: + 1 continua pe 1 si daca c 1. atunci pentru orice r 1 :
, (r) = , (c) + (r c) ,
0
(c) +
(r c)
2
2!
,
00
(c) + ... +
(r c)
n
:!
,
(n)
(c) +
+
x
_
a
(r t)
n
:!
,
(n+1)
(t) dt.
Se obtine aplicand formula generalizata de integrare prin parti de ordinul : perechii de
functii 1 (t) =
(xt)
n
n!
si G(t) = ,
0
(t) . denite pentru t 1 si cu r 1 xat (pentru
detalii se poate consulta [9], pag. 449).
Teorema 1.1.7 (formula de schimbare a variabilei): Fie 1 si J doua intervale ale axei
reale. Daca n : 1 J este derivabila cu derivata intai continua pe 1 si , : J R este
continua pe J. iar c si / sunt doua puncte din 1, atunci:
b
_
a
, (n(r)) n
0
(r) dr =
u(b)
_
u(a)
, (t) dt.
Demonstratie: Deoarece functiile , (n(r)) n
0
(r) si , (t) sunt continue, deducem ca
ele admit primitive. Fie 1 o primitiva a functiei , pe intervalul J. adica 1
0
(t) = , (t) . \t
J. Atunci functia compusa H (r) = 1 (n(r)) este derivabila pe 1 si H
0
(r) = 1
0
(n(r))
n
0
(r) = , (n(r)) n
0
(r) . \r 1. adica H este o primitiva a functiei , (n(r)) n
0
(r) .
Aplicand formula lui Leibniz-Newton obtinem
b
_
a
, (n(r)) n
0
(r) dr = H (/) H (c) = 1 (n(/)) 1 (n(c)) =
u(b)
_
u(a)
, (t) dt.
Aplicatii ale integralei Riemann in geometrie si zica
1) Aria unei multimi plane marginite: Daca , : [c. /] R este continua si , (r) _ 0.
\r [c. /], atunci
c:ic (
f
) =
b
_
a
, (r) dr.
2) Lungimea gracului unei functii netede pe un interval compact: Daca , : [c. /] R
este derivabila cu derivata intai continua pe [c. /] atunci gracul functiei ,
G
f
= (r. ) : r [c. /]. = , (r)
este o multime unidimensionala marginita in plan si are lugime nita calculata dupa
formula:
| (G
f
) =
b
_
a
_
1 + [,
0
(r)]
2
dr.
14 CAPITOLUL 1. EXTINDERI ALE INTEGRALEI RIEMANN PE AXA REALA
3) Volumele corpurilor de rotatie: Daca , : [c. /] R este continua atunci corpul 1
obtinut prin rotirea gracului functiei , in jurul axei Ox are volum nit si
o| (1) = :
b
_
a
[, (r)]
2
dr.
4) Ariile laterale ale suprafetelor de rotatie: Daca , : [c. /] R este derivabila cu
derivata intai continua pe [c. /] atunci suprafata o obtinuta prin rotirea gracului functiei
, in jurul axei Ox are arie laterala nita si
c:ic (o) = 2:
b
_
a
, (r)
_
1 + [,
0
(r)]
2
dr.
5) Centrul de greutate al unei placi plane reprezentate de subgracul unei functii
continue pozitive: Daca , : [c. /] R este continua si , (r) _ 0. \r [c. /], atunci
coordonatele centrului de greutare G(r
G
.
G
) al multimii
f
sunt date de formulele:
r
G
=
b
_
a
r, (r) dr
b
_
a
, (r) dr
.
G
=
1
2
b
_
a
[, (r)]
2
dr
b
_
a
, (r) dr
.
6) Lucrul mecanic: Consideram un punct material deplasandu-se de-a lungul unui
interval [c. /] al axei Ox, de la capatul c la capatul /. Presupunem ca deplasarea se
realizeaza sub actiunea unei forte dirijate de-a lungul axei Ox si reprezentata printr-
o functie continua 1 : [c. /] R. Atunci lucrul mecanic efectuat de forta 1 asupra
punctului material este
1 =
b
_
a
1 (r) dr.
Pentru detalii asupra acestor aplicatii se pot consulta [9], pag. 511-533 si [12], pag.
366-377.
1.2 Formule de cuadratura
Motivatia formulelor de cuadratura
Cu toate ca formula lui Leibniz-Newton ne furnizeza o metoda de calcul al integralelor
denite, exista functii continue pentru care, desi au primitive, nu se poate calcula primitiva
in mod nit si deci, pentru integrala denita corespunzatoare nu se poate calcula valoarea
exacta. In aceasta situatie singura alternativa ramane determinarea aproximativa a valorii
integralei. Aceasta se poate realiza cu ajutorul formulelor de cuadratura.
1.2. FORMULE DE CUADRATURA 15
In sprijinul necesitatii formulelor de cuadratura prezentam doua exemple de integrale
denite care nu se pot calcula exact.
1. In calculul probabilitatilor apare functia
, : R R, ,(r) =
1
_
2:
c

x
2
2
ce conduce la functia integrala a lui Laplace,
(r) =
x
_
0
, (t) dt =
1
_
2:
x
_
0
c

t
2
2
dt. pentru r 0
in care integrala se poate calcula doar aproximativ desi functia de sub integrala este
derivabila ori de cate ori. Valorile functiei lui Laplace pentru r [0. 4] sunt aproximate
in 401 noduri echidistante din intervalul [0. 4] si se gasesc tabelate in tratatele de calculul
probabilitatilor. Este interesant de observat ca
b
_
0
c
t
2
dt se poate calcula exact doar pentru
/ = si
1
_
0
c
t
2
dt =
p

2
.
2. Acum, consideram elipsa de ecuatie implicita
(1) :
r
2
c
2
+

2
/
2
1 = 0. c. / 0. c /
cu excentricitatea c =
p
a
2
b
2
a
. Ecuatiile parametrice ale elipsei sunt
(1) :
_
r = c cos t
= / sin t
. t [0. 2:].
Incercand sa calculam lungimea arcului de elipsa cuprins in cadranul I putem folosi atat
ecuatiile parametrice la calculul integralei
|
_
1
4
_
=

2
_
0
_
[r
0
(t)]
2
+ [
0
(t)]
2
dt
cat si ecuatia explicita =
b
a
_
c
2
r
2
. r [0. c]. la calculul integralei
|
_
1
4
_
=
a
_
0
_
1 + [
0
(r)]
2
dr.
Ambele integrale conduc la integrala eliptica
|
_
1
4
_
= c

2
_
0
_
1 c
2
sin
2
tdt.
16 CAPITOLUL 1. EXTINDERI ALE INTEGRALEI RIEMANN PE AXA REALA
Spre exemplu,
|
_
1
4
_
=
a
_
0
_
1 + [
0
(r)]
2
dr =
1
c
a
_
0
_
c
4
+ (/
2
c
2
)r
2
c
2
r
2
dr.
si cu substitutia r = c sin t. t [0.

2
] se obtine
|
_
1
4
_
=
1
c

2
_
0
_
c
2
+ (/
2
c
2
) sin
2
t
cos
2
t
c cos tdt =
=

2
_
0
_
c
2
+ (/
2
c
2
) sin
2
tdt =

2
_
0
c
_
1
(c
2
/
2
)
c
2
sin
2
tdt =
= c

2
_
0
_
1 c
2
sin
2
tdt.
Integralele eliptice de genul I, II si III in sensul lui Legendre sunt respectiv,
1(/. ,) =
'
_
0
dt
_
1 /
2
sin
2
t
1(/. ,) =
'
_
0
_
1 /
2
sin
2
tdt
'
_
0
dt
_
1 + /sin
2
t
_
_
1 /
2
sin
2
t
.
pentru / (0. 1). / R si , 0 constante.
In secolul al XIX-lea J. Liouville a aratat ca pentru nici o integrala eliptica in sen-
sul lui Legendre, primitiva nu se poate obtine sub forma nita (este suma unei serii de
puteri). Deci, integralele eliptice nu se pot calcula exact. Spre exemplu, lungimea orbitei
Pamantului in jurul Soarelui se determina prin calculul aproximativ al integralei
|(1) = 4c1(c.
:
2
) = 4c

2
_
0
_
1 c
2
sin
2
tdt.
unde c = 0. 016729 (excentricitatea orbitei Pamantului) si c = 149. 610
6
km. Se obtine
aproximativ |(1) 940 10
6
km.
Pierre-Simon Laplace (1749-1827): matematician si astronom francez, membru
al Academiei Franceze de Stiinte. A avut contributii importante in analiza matematica,
1.2. FORMULE DE CUADRATURA 17
calculul probabilitatilor, astronomie si mecanica cereasca, ecuatiile zicii matematice si
electricitate.
Adrien-Marie Legendre (1752-1833): matematician francez. A avut contributii in
calculul integral, mecanica, astronomie, ecuatiile zicii matematice si in geometrie. Ca
geometru s-a preocupat printre primii de axioma paralelelor, ind aproape de descoperirea
geometriilor neeuclidiene.
Joseph Liouville (1809-1882): matematician francez, profesor la College de France.
Are contributii in calculul integral, analiza complexa, geometria diferentiala si topologie.
A fost ales membru extern al Academiei Regale de Stiinte a Suediei.
Formula de cuadratura a trapezului
Vom porni de la interpolarea liniara. Astfel, daca dorim sa aproximam o functie
continua , : [c. /] R printr-o functie polinomiala 1 : [c. /] R de gradul intai care
sa o interpoleze, adica 1 (c) = , (c) si 1 (/) = , (/) . atunci suntem condusi la sistemul
liniar
_
cc + , = , (c)
c/ + , = , (/)
unde c si , sunt astfel incat 1 (r) = cr + ,. Solutia acestui sistem este
c =
, (/) , (c)
/ c
. , =
/, (c) c, (/)
/ c
si functia polinomiala se poate scrie sub forma
1 (r) =
r c
/ c
, (/) +
/ r
/ c
, (c) .
Formula de interpolare liniara este atunci
, (r) = 1 (r) + 1(r) . \r [c. /].
Teorema 1.2.1 Daca , C
2
[c. /] atunci
[1(r)[ _
(/ c)
2
8
|,
00
| . \r [c. /]
unde |,
00
| = max[,
00
(r)[ : r [c. /].
Demonstratie: Pentru r [c. /] xat arbitrar denim functia , : [c. /] R sub
forma de determinant prin
,(t) =

n(r) n(t)
1(r) 1(t)

unde n(t) = (t c) (t /) . Deoarece , C

2
[c. /] deducem ca functia 1(t) = , (t)1 (t)
este derivabila de doua ori cu derivata secunda continua si atunci , C
2
[c. /]. Observam
ca ,(c) = ,(r) = ,(/) = 0 si aplicand teorema lui Rolle pe intervalele [c. r] si [r. /]
rezulta ca exista n (c. r) si (r. /) astfel incat ,
0
(n) = 0 si ,
0
() = 0. Aplicand
din nou teorema lui Rolle pe intervalul [n. ] deducem ca exista (n. ) astfel incat
18 CAPITOLUL 1. EXTINDERI ALE INTEGRALEI RIEMANN PE AXA REALA
,
00
() = 0. Dar n
00
(t) = 2 si 1
00
(t) = 0. \t [c. /]. si atunci 1
00
(t) = ,
00
(t) . \t [c. /].
Deci,
0 = ,
00
() = n(r) ,
00
() 21(r)
si
1(r) =
n(r)
2
,
00
() . [1(r)[ _
[n(r)[
2
[,
00
()[ . \r [c. /].
Deoarece maximul functiei [n(r)[ = (r c) (/ r) se atinge pentru r =
a+b
2
. deducem ca
[n(r)[ _
(ba)
2
4
. \r [c. /] si atunci [1(r)[ _
(ba)
2
8
[,
00
()[ . \r [c. /].
Integrand pe intervalul [c. /] egalitatea
, (r) = 1 (r) + 1(r) . \r [c. /].
se obtine
b
_
a
, (r) dr =
b
_
a
1 (r) dr +
b
_
a
1(r) dr =
(/ c)
2
[, (/) + , (c)] + 1(,)
si daca , C
2
[c. /] atunci
[1(,)[ =

b
_
a
1(r) dr

_
b
_
a
[1(r)[ dr _
b
_
a
(r c) (/ r)
2
[,
00
()[ dr =
=
[,
00
()[
2
b
_
a
(r c) (/ r) dr =
[,
00
()[
2

(/ c)
3
6
_
(/ c)
3
12
|,
00
| .
Egalitatea
b
_
a
, (r) dr =
(ba)
2
[, (/) + , (c)] + 1(,) impreuna cu estimarea erorii
[1(,)[ _
(ba)
3
12
|,
00
| reprezinta formula de cuadratura a trapezului. In virtutea acestei
formule integrala
b
_
a
, (r) dr se aproximeaza prin
(ba)
2
[, (/) + , (c)], ceea ce din punct
de vedere geometric reprezinta aria trapezului dreptunghic de varfuri (c. , (c)) . (c. 0) .
(/. 0) . (/. , (/)) . Astfel c:ic (
f
) se aproximeaza prin aria acestui trapez.
Intrucat pe intervale [c. /] de lungime mare estimarea [1(,)[ _
(ba)
3
12
|,
00
| este
nefolositoare, la aproximarea integralelor denite prin formula de cuadratura a trapezului
se considera o diviziune echidistanta a intervalului [c. /]
: c = r
0
< r
1
< ... < r
n1
< r
n
= /
pentru care r
i
= c +
i(ba)
n
. i = 0. :. si se aplica formula de cuadratura a trapezului pe
ecare subinterval [r
i1
. r
i
]. i = 1. :. Se obtine astfel:
1.2. FORMULE DE CUADRATURA 19
Teorema 1.2.2 (formula de cuadratura a trapezelor): Daca , C
2
[c. /] atunci
b
_
a
, (r) dr =
(/ c)
2:
[, (c) + 2
n1

i=1
, (r
i
) + , (/)] + 1
n
(,) (1.1)
si
[1
n
(,)[ _
(/ c)
3
12:
2
|,
00
| .
Demonstratie: Aplicand pe ecare interval [r
i1
. r
i
]. i = 1. :. formula de cuadratura
a trapezului obtinem
x
i
_
x
i1
, (r) dr =
(r
i
r
i1
)
2
[, (r
i1
) + , (r
i
)] + 1
i
(,)
si
[1
i
(,)[ _
(r
i
r
i1
)
3
12
|,
00
| =
(/ c)
3
12:
3
|,
00
| .
Atunci,
b
_
a
, (r) dr =
n

i=1
x
i
_
x
i1
, (r) dr =
n

i=1
(r
i
r
i1
)
2
[, (r
i1
) + , (r
i
)] +
n

i=1
1
i
(,) =
=
n

i=1
(/ c)
2:
[, (r
i1
) + , (r
i
)] +
n

i=1
1
i
(,) =
(/ c)
2:
[, (c) +2
n1

i=1
, (r
i
) +, (/)] +1
n
(,)
unde 1
n
(,)
notatie
=
n

i=1
1
i
(,) . si
[1
n
(,)[ _
n

i=1
[1
i
(,)[ _
n

i=1
(/ c)
3
12:
3
|,
00
| =
(/ c)
3
12:
3
|,
00
|
n

i=1
1 =
(/ c)
3
12:
2
|,
00
| .
Interpretatea geometrica a formulei (1.1) este urmatoarea: gracul functiei , este
aproximat de linia poligonala ce uneste prin segmente punctele (r
i
. , (r
i
)) . i = 0. :, iar
c:ic (
f
) este aproximata de suma ariilor trapezelor dreptunghice de varfuri (r
i1
. , (r
i1
)) .
(r
i1
. 0) . (r
i
. 0) . (r
i
. , (r
i
)) . i = 1. :.
Recent, s-au obtinut estimari ale erorii din formula de cuadratura a trapezului si pentru
cazul in care functia , este mai putin neteda. Astfel,

b
_
a
, (r) dr
(/ c)
2
[, (/) + , (c)]

_
_

_
(ba)
2
4
1. daca , 1ij
L
[c. /]
(ba)
2
4
|,
0
| . daca , C
1
[c. /]
(ba)
3
12
1
0
. daca ,
0
1ij
L
0 [c. /]
20 CAPITOLUL 1. EXTINDERI ALE INTEGRALEI RIEMANN PE AXA REALA
unde 1ij
L
[c. /] = , : [c. /] R: exista 1 _ 0 astfel incat [, (r) , ()[ _ 1[r [ .
\r. [c. /]. Primele doua estimari s-au obtinut in [3], iar a treia estimare in [2].
Formula de cuadratura a lui Simpson
Daca functia , : [c. /] R poseda derivate continue pana la ordinul 4, adica ,
C
4
[c. /] atunci se poate construi o metoda de integrare numerica mai rapida folosind
formula de cuadratura a lui Simpson:
b
_
a
, (r) dr =
(/ c)
6:
[, (c) + 2
n1

i=1
, (r
i
) + 4
n

i=1
,
_
r
i1
+ r
i
2
_
+ , (/)] + 1
n
(,)
si
[1
n
(,)[ _
(/ c)
5
2880:
4

_
_
,
IV
_
_
unde
_
_
,
IV
_
_
= max

,
IV
(r)

: r [c. /].
Pentru detalii asupra formulei de cuadratura a lui Simpson se poate consulta [9], pag.
507-511, [1], pag. 250-253, [11], pag. 333, si [12], pag. 495-498.
O alta metoda de integrare numerica ce functioneaza tot in ipoteza , C
4
[c. /] este
bazata pe formula de cuadratura a lui Newton:
b
_
a
, (r) dr =
(/ c)
8:
[, (c) + 2
n1

i=1
, (r
i
) +
+3
n

i=1
,
_
2r
i1
+ r
i
3
_
+ 3
n

i=1
,
_
r
i1
+ 2r
i
3
_
+ , (/)] + 1
n
(,)
si
[1
n
(,)[ _
(/ c)
5
6480:
4

_
_
,
IV
_
_
.
Thomas Simpson (1710-1761): matematician si astronom englez, profesor la Royal
Military Academy. A avut contributii in calculul integral, trigonometrie sferica si as-
tronomie. A fost ales membru extern in Academia Regala de Stiinte a Suediei.
Exemplul 1.2.3 La calculul functiei integrale a lui Laplace
(r) =
1
_
2:
x
_
0
c

t
2
2
dt
pentru r = 1.5 se gaseste in tabele (situate ca anexe in tratate de calculul probabilitatilor)
valoarea (1.5) 0.43319. Aplicand comparativ formula de cuadratura a trapezului si
formula lui Simpson pentru : = 10. : = 100. : = 1000 se obtin valorile din tabelul de mai
jos. Se conrma faptul ca formula lui Simpson este mai rapida decat formula trapezu-
lui. De asemenea, s-a obtinut o precizie mai buna decat (1.5) 0.43319, ajungand la
(1.5) 0.43319279873.
: (1.5). trapez (1.5). Simpson
10 0.4328284282 0.4331928242875
100 0.4331891560 0.4331927987337
1000 0.4331927623 0.4331927987311
1.3. INTEGRALE IMPROPRII 21
1.3 Integrale improprii
1.4 Integrale cu parametri
1.5 Integralele lui Euler
22 CAPITOLUL 1. EXTINDERI ALE INTEGRALEI RIEMANN PE AXA REALA
Capitolul 2
Integrale curbilinii
2.1 Notiunea de curba
2.2 Integrala curbilinie de speta intai
2.3 Integrala curbilinie de speta a doua
2.4 Independenta de drum a integralei curbilinii de
speta a doua
23
24 CAPITOLUL 2. INTEGRALE CURBILINII
Capitolul 3
Integrale multiple
3.1 Integrale duble
3.2 Schimbarea de variabile in integrala dubla
3.3 Formula lui Green-Riemann
3.4 Integrale triple
3.5 Schimbarea de variabile in integrala tripla
25
26 CAPITOLUL 3. INTEGRALE MULTIPLE
Capitolul 4
Integrale de suprafata
4.1 Aria unei suprafete
4.2 Integrale de suprafata de speta intai
4.3 Integrale de suprafata de speta a doua
27
28 CAPITOLUL 4. INTEGRALE DE SUPRAFATA
Capitolul 5
Campuri vectoriale
5.1 Operatori diferentiali
5.1.1 Campuri scalare. Gradient
5.1.2 Campuri vectoriale. Rotor si divergenta
5.2 Formula lui Stokes
5.3 Formula lui Gauss-Ostrogradski
5.4 Formule integrale pentru rotor si gradient
29
30 CAPITOLUL 5. CAMPURI VECTORIALE
Bibliograe
[1] Lascu Bal, Analiza matematica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1971.
[2] A. Bica, The error estimation in terms of the rst derivative in a numerical method for
the solution of a delay integral equation from biomathematics, Revue Anal. Numer.
Theor. Approx. 34 (1) (2005) 23-36.
[3] P. Cerone, S.S. Dragomir, Trapezoidal-type rules from an inequalities point of view:
in "Handbook of analytic computational method in applied mathematics", (G.A.
Anastassiou ed.), Chapman & Hall/ CRC Press Boca Raton, London, New York,
Washington DC, 2000, pp. 65-134.
[4] Stan Chirit a, Probleme de matematici superioare, Ed. Didactica si Pedagogica, Bu-
curesti 1989.
[5] B. Demidovitch (coord.): Problems in mathematical analysis, Mir Publishers,
Moscow, 1989.
[6] B. Demidovitch (coord.): Recueil dexercices et de problemes danalyse mathema-
tique, Editions Mir, Moscou, 1972.
[7] S. G ain a, E. Cmpu, Gh. Bucur, Culegere de probleme de calcul diferential si integral,
vol. II, Ed. Tehnica, Bucuresti 1966.
[8] S. G ain a, E. Cmpu, Gh. Bucur, Culegere de probleme de calcul diferential si integral,
vol. III, Ed. Tehnica, Bucuresti 1966.
[9] M. Nicolescu (acad.), N. Dinculeanu, S. Marcus, Analiza matematica, vol. I, editia a
doua, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1971.
[10] M. Nicolescu (acad.), N. Dinculeanu, S. Marcus, Analiza matematica, vol. II, editia
a doua, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1971.
[11] M.N. Rosculet, Analiza matematica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1979.
[12] Gh. Siretchi, Calcul diferential si integral, vol. I, Ed. Stiintica si Enciclopedica,
Bucuresti 1985.
[13] O. St an asil a, Analiza matematica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1981.
31