EUGEN-MIH

AI T

A CIOROIANU
SILVIU-CONSTANTIN S

ARARU
INTRODUCERE N
TEORIA GRAVITA TIEI
Editura Universitaria
Craiova, 2008
Cuprins
1 Cuvant inainte 2
2 Varietati netede. Varietati Riemanniene 3
2.1 Varietati netede . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
2.1.1 Categoria Man . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
2.1.2 Tensori pe varietati netede . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
2.1.3 Campuri de tensori pe varietati netede . . . . . . . . . . . . . . 17
2.2 Varietati Riemanniene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.2.1 Denitie. Exemple. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.2.2 Transport paralel pe varietati Riemanniene. Derivata covarianta 26
2.2.3 Campuri tensoriale remarcabile pe varietati Riemanniene . . . 36
2.2.4 Izometrii. Tensori Killing . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.2.5 Spatiul Minkowski . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.2.6 Universul spatio-temporal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
3 Ecuatii de miscare intr-un camp gravitational 48
3.1 Geodezice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
3.2 Principiul variational pentru geodezice . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
3.3 Limita Newtoniana . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
4 Ecuatiile Einstein 55
4.1 Ecuatiile de camp . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56
4.2 Limita Newtoniana a ecuatiilor Einstein . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
5 Formulari Lagrangiene ale campului gravitational 60
5.1 Formularea HilbertEinstein . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
5.2 Formularea Palatini . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
5.3 Formalismul de ordinul I in derivate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
6 Solutiile cu simetrie sferica ale ecuatiilor Einstein 71
6.1 Campuri gravitationale statice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
6.2 Metrici cu simetrie sferica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72
6.3 Solutia Schwarzschild. Cazul A = 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
6.4 Solutia Schwarzschild. Cazul A ,= 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
6.5 Geodezice in spatiul Schwarzschild . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
6.5.1 Geodezice de tip temporal. Avansul periheliului unei planete. . 83
6.5.2 Geodezice nule. Curbarea razei de lumina. . . . . . . . . . . . . 88
7 Dezvoltari perturbative 90
1
1 Cuvant inainte
Baza acestei lucrari, care se adreseaza studentilor, masteranzilor, doctoranzilor si
tinerilor cercetatori interesati de studiul celei mai slabe dintre interactiile funda-
mentele si anume interactia gravitationala, o constituie cursurile Introducere in teoria
gravitatiei de la ciclul de studii universitare de licenta Fizica si Introducere in teoria
relativitatii generale de la ciclul de studii universitare de masterat Fizica Teoretica,
ambele predate de autori la Facultatea de Fizica a Universitatii din Craiova, precum
si o serie de seminarii stiintice pentru doctoranzii in domeniul Fizica de la aceeasi
facultate. Materialul de fata isi propune sa ofere cunostintele matematice de baza
necesare in studiul gravitatiei si al teoriilor de camp pe spatii curbate si sa asigure
un punct de start celor care doresc sa-si dezvolte cunostintele despre aceasta parte a
zicii teoretice (formularea geometrica a interactiei gravitationale).
Subordonat primului obiectiv al acestui manual, si anume acela de o oferi cunos-
tintele matematice de baza, in prima parte sunt introduse elemente de geometrie
diferentiala locala si globala. Astfel, sunt introduse o serie de notiuni asociate catego-
riei varietatilor netede (Man) si subcategoriei varietatilor Riemanniene (Riem). Acest
capitol ofera o multitudine de exemple si propune spre rezolvare o serie de exercitii
care impreuna asigura dezvoltarea capacitatii studentilor si doctoranzilor de a opera
cu notiunile abstracte de matematica si de a le aplica in situatii date.
Celelalte capitole ale lucrarii se subordoneaza celui de-al doilea obiectiv. In capi-
tolul trei al lucrarii utilizand cunostintele matematice introduse anterior sunt deduse si
analizate ecuatiile de miscare ale unei particule test aata intr-un camp gravitational
(ca ecuatii ale geodezicei pe un spatiu curbat) si este investigata limita Newtoniana a
acestora. In cel de-al patrulea capitol sunt deduse din consideratii geometrice ecuatiile
de evolutie ale campului gravitational (ecuatiile Einstein) si studiata limita Newtoni-
ana a acestora. In urmatorul capitol sunt prezentate diferite formulari Lagrangiene
ale campului gravitational camp dinamic (formularile HilbertEinstein, Palatini si
de ordinul unu in derivate) si este demonstrata echivalenta acestor formulari. Capi-
tolul sase este dedicat rezolvarii ecuatiilor Einstein (cu si fara constanta cosmologica)
in absenta surselor pentru campuri gravitationale cu simetrie sferica. De asemenea,
in acest capitol este demonstrata teorema Birkho care asigura faptul ca solutiile
cu simetrie sferica ale ecuatiilor Einstein (cu si fara constanta cosmologica) descriu
campuri gravitationale statice. Ultimul capitol prezinta dezvoltari perturbative ale
gravitatiei HilbertEinstein in jurul metricii Minkowski.
Dorim sa multumim in mod deosebit prof. dr. C. Bizdadea si prof. dr. S.O. Saliu
pentru comentariile si suportul acordate in cursul elaborarii acestui material.
In nal, autorii multumesc apriori tuturor celor care prin observatii si sugestii vor
ajuta la imbunatatirea acestui material in vederea unei noi editii.
Cheltuielile de editare si tiparire pentru acest material au fost acoperite integral
din suma alocata grantului de tip A, cod CNCSIS 581, tema nr. 3, din cadrul con-
tractului de cercetare nr. 65GR/11.06.2008, incheiat intre Universitatea din Craiova
si CNCSIS-MEdC.
Craiova, 15 Septembrie, 2008
Autorii
2
2 Varietati netede. Varietati Riemanniene
Acest capitol isi propune sa furnizeze cunostintele matematice necesare abordarii ri-
guroase a teoriilor de camp ce incorporeaza gravitatia. Varietatile netede apar in
zica inca din studiul fenomenelor mecanice. Mai precis, in formularea Lagrange
a mecanicii clasice pentru un sistem se introduc asa-numitele coordonate generali-
zate, care impreuna cu derivatele de ordinul unu in raport cu timpul, caracterizeaza
complet starea mecanica a sistemului. Matematic, coordonatele generalizate nu sunt
altceva decat functiile de coordonate asociate unei harti locale pe o varietate neteda
numita varietatea de conguratie a sistemului. In acest capitol vom introduce catego-
ria varietatilor netede Man, subcategoria celor Riemanniene Riem precum si obiectele
geometrice specice acestora. In nalul capitolului se evidentiaza structurile neteda
a spatiului Minkowski si Riemanniana a universului spatio-temporal.
2.1 Varietati netede
2.1.1 Categoria Man
Din punct de vedere intuitiv, o varietate neteda este o multime care local arata ca
un spatiu euclidian R
n
. Exemple de astfel de multimi sunt curbele si suprafetele din
spatiul an euclidian c
3
. In cele ce urmeaza vom introduce notiunile de harta locala
si atlas neted [colectie de harti locale].
Denitia 1 Fie (', T ) un spatiu topologic Hausdor [1] care verica a doua axioma
de numarabilitate [2]. Un dublet (l, c), unde l T si c : l c(l) R
n
este un
homeomorsm [2], se numeste harta locala pe multimea '.
Expresia pe componente a aplicatiei c este c(j) =
_
r
1
(j), r
2
(j), . . . , r
n
(j)
_
. Nu-
merele reale r

(j), j = 1, : se numesc coordonatele locale ale punctului j l _ '

in harta locala (l, c).
Din denitia anterioara observam ca prin intermediul unei harti locale, elementele
unei submultimi deschise a unui spatiu topologic pot parametrizate in mod unic
[relativ la harta locala aleasa] prin seturi de :-upluri reale.
Denitia 2 Fie (', T ) un spatiu topologic Hausdor si (l
I
, c
I
)
I=1,2
doua harti
locale. Spunem ca cele doua harti locale sunt neted compatibile daca:
i) l
1
l
2
= ?,
sau
ii) l
1
l
2
,= ? si aplicatiile c
1

c
2
: c
2
(l
1
l
2
) c
1
(l
1
l
2
) si c
2

c
1
: c
1
(l
1
l
2
)
c
2
(l
1
l
2
) sunt functii netede.
In denitia anterioara prin

c s-a notat inversa aplicatiei c, iar pentru compunerea
de aplicatii s-a omis simbolul traditional "", c = c .
3
Concret, daca notam cu (r

(j))
o=1,n
si (r
0
(j))
o=1,n
coordonatele locale ale
punctului j l
1
l
2
in hartile locale (l
1
, c
1
) si respectiv (l
2
, c
2
), atunci aplicatiile
netede invocate in denitia anterioara sunt
_

_
r
1
= r
1
_
r
01
, . . . , r
0n
_
.
.
.
r
n
= r
n
_
r
01
, . . . , r
0n
_
si
_

_
r
01
= r
01
_
r
1
, . . . , r
n
_
.
.
.
r
0n
= r
0n
_
r
1
, . . . , r
n
_
(1)
Exemplul 1 Un spatiu an real :-dimensional este tripletul (A
n
, ,, \
n
), unde A
n
este o multime de puncte, \
n
este un spatiu vectorial real :-dimensional si , este
aplicatia , : A
n
A
n
\
n
cu urmatoarele proprietati
a
1
) oricare ar v \
n
si oricare ar A
n
, exista si este unic 1 A
n
astfel
incat ,(, 1) = v;
a
2
) ,(, 1) ,(1, C) = ,(, C), pentru orice , 1, C A
n
.
Introducem pe A
n
o colectie de harti locale care au ca domenii de denitie chiar
A
n
si sunt asociate reperelor pe spatiul A
n
. Fie =
_
O, (e

)
=1,n
_
un reper pe
A
n
. Construim harta locala (A
n
, c
R
) unde aplicatia c
R
asociaza punctului 1 A
n
,
:-uplul de numere reale reprezentat de coordonatele punctului 1 in reperul ales
A
n
1 c
R
(1) = x(1) =
_
r
1
(1) , . . . , r
n
(1)
_
R
n
, (2)
unde
,(O, 1) = r

(1) e

. (3)
Evident, pe baza proprietatii a
1
) aplicatia c
R
este inversabila. Intr-adevar, a
1
) ex-
prima bijectivitatea aplicatiei
,
O
: A
n
\
n
, ,
O
(1)
def
= ,(O, 1) , (4)
ceea ce implica invertibilitatea functiei c
R
, cu inversa de forma

c
R
: R
n
A
n
,

c
R
= ,
O
t
R
. (5)
In (5) t
R
este izomorsmul
R
n
x t
R
(x) = r

\
n
. (6)
Vom demonstra ca oricare doua harti locale (A
n
, c
R
) si (A
n
, c
R
0 ) asociate reperelor
=
_
O, (e

)
=1,n
_
si =
_
O
0
,
_
e
0

_
=1,n
_
sunt neted compatibile. Deoarece
(e

)
=1,n
si
_
e
0

_
=1,n
sunt baze in acelasi spatiu vectorial real, exista matricile pa-
tratice reale a = (a

i
)
,i=1,n
si

a = ( a

i
)
,i=1,n
[una inversa celeilalte] astfel
incat
e
0

= a
o

e
o
, e

= a
o

e
0
o
. (7)
4
Utilizand notatia c
R
(O
0
) = x
0
obtinem ca
x x
0
= x
0
(x) = c
R
0

c
R
(x) , (8)
sau, pe componente
r
0
(x) = a

o
(r
o
r
o
0
) . (9)
In aceeasi maniera determinam aplicatia compusa c
R

c
R
0
x
0
x = x(x
0
) = c
R

c
R
0 (x
0
) , (10)
cu expresia pe componente
r

(x
0
) = a

o
r
o
r

0
. (11)
Pe A
n
se poate introduce o topologie care verica a doua axioma de numarabilitate
si este separata Hausdor. Topologia mentionata este chiar transportul prin c
R
a celei
naturale din R
n
. In raport cu topologia indusa, toate aplicatiile asociate reperelor
sunt homeomorsme.
Exemplul 2 Sa consideram multimea punctelor din plan aate la distanta egala cu
unitatea de un punct x numit centru [cercul], o
1
. Alegerea unui reper cartezian
[cu originea in centrul cercului] in plan caracterizeaza elementele lui o
1
prin dublete
(r, j) R
2
care satisfac
r
2
j
2
= 1. (12)
Topologia distantei pe R
2
induce natural pe o
1
o topologie Hausdor care verica a
doua axioma de numarabilitate. Fie punctul

1 =

1 (0, 1) o
1
. Denim home-
omorsmele c : o
1

1 (0, ) si : o
1

1 R in maniera urmatoare.
Aplicatia c asociaza ecarui punct j o
1

1 unghiul dintre dreapta determinata de

j

1 si paralela prin

1 la axa Or. Aplicatia asociaza aceluiasi punct valoarea ab-
scisei punctului obtinut prin intersectia dreptei j

1 si axa Or. Matematic, expresiile

aplicatiilor construite anterior sunt
c(j) = aiccos
_
_
r

_
r
2

(j

1)
2
_
_
, (j) =
r

1 j

. (13)
Se verica simplu ca (13) sunt homeomorsme, iar inversele acesora au expresiile

c(0) = (sin20, cos 20) , (t) =

_
2t
1 t
2
,
1 t
2
1 t
2
_
. (14)
Din (13) si (14) construim aplicatiile compuse c si

c. Expresiile concrete ale

acestora sunt
c (t) = aiccos
_
t
_
1 t
2
_
,

c(0) =
sin20
1 cos 20
, (15)
care evident sunt aplicatii netede [chiar analitice].
5
Hartile locale conduc in mod natural la notiunea de atlas neted.
Denitia 3 Fie (', T ) un spatiu topologic Hausdor conex care verica a doua axi-
oma de numarabilitate. O colectie / = (l
o
, c
o
)
o2.
[unde este o multime de
indici] de harti locale se numeste atlas neted daca sunt satisfacute cerintele:
i) Pentru orice a, / , hartile locale (l
o
, c
o
) si (l
b
, c
b
) sunt neted compatibile;
ii) Are loc egalitatea de multimi
' =
_
o2.
l
o
. (16)
Problema 1 Sa se construiasca pentru sfera o
2
[inzestrata cu topologia indusa de
cea a distantei din R
3
] un atlas neted.
Indicatii 1 Alegem un reper cartezian cu originea in centrul sferei si construim
dubletele (l

, c

) si (l
S
, c
S
), unde l

= o
2
si l
S
= o
2
o [ = (0, 0, 1)
si o = o (0, 0, 1)], iar c

asociaza ecarui punct 1 din l

punctul din planul Orj

obtinut din intersectia dreptei 1 cu planul Orj in timp ce c
S
asociaza ecarui punct
1
0
din l
S
punctul din planul Orj obtinut din intersectia dreptei 1
0
o cu planul Orj.
Problema 2 Sa se construiasca pentru sfera o
n
[inzestrata cu topologia indusa de
cea a distantei din R
n+1
] un atlas neted.
Problema 3 Fie 1
n
(R) multimea factor obtinuta prin factorizarea lui R
n+1

=
R
n+1
0 la relatia de echivalenta ~ denita prin
r ~ j =` R a.i. r = `j. (17)
Sa se construiasca pentru 1
n
(R) un atlas neted.
Spunem ca doua atlase netede pe acelasi spatiu topologic /
1
si /
2
sunt neted
compatibile daca si numai daca /
1
' /
2
este atlas neted. Multimea atlaselor netede
pe un spatiu topologic (', T ) este inzestrata natural cu o relatie de ordine partiala
reprezentata de incluziunea de multimi. Conform lemei Zorn [3] exista elemente ma-
ximale relativ la relatia de ordine mentionata. Un astfel de atlas neted maximal
/
max
pe un spatiu topologic Hausdor care verica a doua axioma de numarabilitate
(', T ) poarta numele de structura neteda.
Denitia 4 Un triplet (', T , /
max
), unde (', T ) un spatiu topologic Hausdor
conex care verica a doua axioma de numarabilitate si /
max
este un atlas neted ma-
ximal pe (', T ) se numeste varietate neteda.
Remarca 1 Pe baza lemei lui Zorn, este sucient sa identicam un atlas neted / pe
(', T ) pentru a construi o structura nededa si implicit pentru a construi o varietate
neteda care sa aiba ca spatiu geometric '.
6
Remarca 2 In tripletul care caracterizeaza varietatea neteda, putem sa renuntam la
evidentierea topologiei T deoarece aceasta este complet caracterizata de homeomors-
mele corespunzatoare hartilor locale din structura neteda.
Exemplul 3 Spatiul an (A
n
, ,, \
n
) poate inzestrat cu structura neteda
/
n
=
_
(A
n
, c
R
)

=
_
O, (e

)
=1,n
_
iopoi in A
n
_
Vom nota varietatea neteda corespunzatoare A
n
= (A
n
, /
n
).
Spatiul R
n
in care isi au codomeniile aplicatiile corespunzatoare hartilor locale
dintr-o structura neteda se numeste spatiu de modelare, iar numarul natural : se
numeste dimensiunea varietatii netede.
Functiile compuse c
b

c
o
si c
o

c
b
construite din homeomorsmele a doua harti lo-
cale (l
o
, c
o
) si (l
b
, c
b
) neted compatibile sunt una inversa celeilalte si se numesc
functii de tranzitie. Daca notam aplicatiile anterioare
R
n
c
o
(l
o
l
b
) x

|

o
x
0
= x
0
(x) c
b
(l
o
l
b
) R
n
(18)
si
R
n
c
b
(l
o
l
b
) x
0

o

|
x = x(x
0
) c
o
(l
o
l
b
) R
n
, (19)
invertibilitatea reciproca se exprima prin identitatile
r
0
= r
0
(x(x
0
)) , \j = 1, : (20)
si
r

= r

(x
0
(x)) , \j = 1, :. (21)
Din (20) si (21) prin derivare partiala in raport cu r
0i
si respectiv r
i
obtinem
0r
0
0r
o
(x(x
0
))
0r
o
0r
0i
(x
0
) = c

i
, (22)
0r

0r
0o
(x
0
(x))
0r
0o
0r
i
(x) = c

i
. (23)
Un alt concept legat de varietatile netede este cel de aplicatie neteda intre varietati,
denit mai jos.
Denitia 5 Fie (', /
1
) si (, /

) doua varietati netede. O functie 1 : '

se numeste aplicatie neteda intre varietatile (', /
1
) si (, /

) daca pentru orice

doua harti locale (l
o
, c
o
) /
1
si (\
t
,
t
) /

cu 1 (l
o
) _ \
t
, aplicatia compusa

1
t,o
=
t
1

c
o
: c
o
(l) R
n
, (24)
este functie neteda. Functia compusa (24) este cunoscuta sub numele de expresia locala
a aplicatiei 1 in hartile locale (l
o
, c
o
) si (\
t
,
t
).
7
Daca notam cu x = (r

)
=1,n
si y =
_
j
I
_
I=1,n
coordonatele in hartile locale
(l
o
, c
o
) si (\
t
,
t
) pe varietatile ' si , atunci expresia locala

1
t,o
a aplicatiei 1
devine
y =

1
t,o
(x) , (25)
sau pe componente
_

_
j
1
=
_

1
t,o
_
1 _
r
1
, r
2
, . . . r
n
_
.
.
.
j
n
=
_

1
t,o
_
n _
r
1
, r
2
, . . . r
n
_
(26)
Vom nota in continuare cu T (', ) multimea aplicatiilor netede intre varietatile
(', /
1
) si (, /

) cu T (') = T (', = R). Multimea T (') este chiar multi-

mea campurilor scalare netede pe '.
Anterior am denit ingredientele categoriei Man, categorie ale carei obiecte sunt
chiar varietatile netede si ale carei morsme sunt functiile netede intre varietati netede
[4].
Un caz particular de aplicatie neteda intre varietati netede este difeomorsmul
neted.
Denitia 6 Fie (', /
1
) si (, /

) doua varietati netede. O aplicatie inversabila

1 : ' se numeste difeomorsm neted intre varietatile (', /
1
) si (, /

)
daca atat 1 cat si

1 : ' sunt aplicatii netede.
Doua varietati netede intre care exista un difeomorsm neted se numesc difeomorfe.
Din denitia anterioara, observam ca varietatile difeomorfe au aceeasi dimensiune. Cu
toate acestea, exista varietati netede care au aceeasi dimensiune dar nu sunt difeo-
morfe. Mai mult, exista varietati netede care au acelasi spatiu geometric dar nu sunt
difeomorfe. Exemple de asemenea varietati sunt cele care au drept spatiu geometric
sfera o
7
si R
4
.
Varietatile netede pot privite ca suprafete regulate in spatii euclidiene, conform
urmatoarei teoreme [Whitney].
Teorema 1 Pentru orice varietate neteda (', /
1
) :-dimensionala exista N
[ :] astfel incat ' se poate scufunda regulat in R

.
Cu alte cuvinte, orice varietate neteda (', /
1
) este difeomorfa cu o suprafata
din spatiul euclidian R

.
2.1.2 Tensori pe varietati netede
Denitia 7 Fie (', /
1
) o varietate neteda. O aplicatie neteda : R ' ce
satisface (0) = j
0
se numeste curba neteda pe varietatea ' ce trece prin punctul j
0
.
In denitia anterioara nu este neaparat nevoie ca aplicatia sa e denita pe
intreaga multime a numerelor reale, ci este sucient ca aceasta sa e denita pe un
interval deschis ce contine originea. Aceasta relaxare se bazeaza pe faptul ca R este
8
difeomorfa cu orice interval deschis 1 = (c, ,) R [4]. Notam cu ( (') curbele
netede pe '.
Fie (l
o
, c
o
) /
1
(j
0
) o harta locala astfel incat j
0
l si e o curba neteda pe
' ce trece prin j
0
. Folosind denitia aplicatiilor netede intre varietati netede [pentru
simplitate, fara a afecta generalitatea problemei, am presupus ca intrega imagine a
aplicatiei se aa in domeniul hartii locale, (R) l], aplicatia c
o
: R c(l)
R
n
este neteda. Relativ la harta locala mentionata denim vectorul tangent la curba
in punctul j
0
prin
o
0
(c
o
) (1) , (27)
unde o
0
(c
o
) este diferentiala aplicatiei R ` c
o
(`) R
n
in punctul ` = 0.
Daca notam cu x = (r

)
=1,n
coordonatele locale pe ' asociate hartii (l
o
, c
o
) si
r(`) = c
o
(`), atunci expresia concreta a vectorului evidentiat in (27) este
o
0
(c
o
) (1) =
_
dr
1
(`)
d`

X=0
, . . . ,
dr
n
(`)
d`

X=0
_
R
n
. (28)
Sa consideram o alta harta locala pe ', (l
b
, c
b
) /
1
(j
0
), si sa identicam
relatia dintre expresiile in cele doua harti locale ale vectorului tangent in j
0
la curba
. Notand cu x
0
= (r
0
)
=1,n
coordonatele in harta locala (l
b
, c
b
) si folosind regula
de diferentiere a functiilor compuse obtinem
o
0
(c
b
) (1) = o
x0
_
c
b

c
o
_
(o
0
(c
o
) (1)) , (29)
unde am notat prin x
0
= c
o
(j
0
). Pe componente, (29) se scrie ca
dr
0
(`)
d`

X=0
=
0r
0
0r
o
(r
0
)
dr
o
(`)
d`

X=0
, j = 1, :. (30)
In (30) am folosit conventia Einstein de sumare care presupune sumarea dupa indicele
care se repeta intr-o expresie.
Avand ca model vectorii tangenti la curbe deniti anterior, introducem notiunea
de vector tangent intr-un punct dat j
0
la varietatea (', /
1
). Notam /
1
(j
0
) =
(l
o
, c
o
) /
1
[ j
0
l si in multimea /
1
(j
0
) R
n
denim relatia de echivalenta
0
~ prin
((l
b
, c
b
) , v)
0
~ ((l
o
, c
o
) , u) ==v = o
r0
_
c
b

c
o
_
(u) , (31)
sau, pe componente
((l
b
, c
b
) , v)
0
~ ((l
o
, c
o
) , u) ==

=
0r
0
0r
o
(r
0
) n
o
, j = 1, :. (32)
Problema 4 Sa se demonstreze ca intr-adevar relatia binara
0
~ denita prin (31)
este una de echivalenta [reexiva, simetrica si tranzitiva].
Denitia 8 Vectorii tangenti in punctul j
0
la varietatea ' sunt elemente ale multi-
mii factor /
1
(j
0
) R
n

0
~ adica elementele [((l
o
, c
o
) , u)[
0
, unde
[((l
o
, c
o
) , u)[
0
=
_
((l
b
, c
b
) , v)

((l
b
, c
b
) , v)
0
~ ((l
o
, c
o
) , u)
_
. (33)
9
Multimea vectorilor tangenti la ' in punctul j
0
se noteaza cu T
0
' si se numeste
spatiul tangent in punctul j
0
la varietatea neteda '.
Pragmatic, un vector tangent in j
0
la ' este un obiect X
0
care se exprima intr-
o harta locala (l
o
, c
o
) [c
o
(j
0
) = x
0
] printr-un set de : numere reale X
0
(x
0
) =
(A

0
(x
0
))
=1,n
si care la schimbari de harti locale (l
o
, c
o
) (l
b
, c
b
) [r

r
0
=
r
0
(x) = r
0
_
r
1
, . . . , r
n
_
, j = 1, :] se transforma dupa legea
A

0
(x
0
) A
0
0
(x
0
0
) =
0r
0
0r
o
(x
0
) A
o
0
(x
0
) , j = 1, :. (34)
Exemplul 4 Fie varietatea neteda A
n
si j
0
A
n
si e vectorul X
0
T
0
A
n
.
Conform denitiei anterioare, intr-o harta locala (A
n
, c
R
) acesta se exprima prin
X
0
(x
0
) = (A

0
(x
0
))
=1,n
, care la schimbari de harti locale [echivalent in acest caz la
schimbari de repere] se transforma ca in (34). Consideram schimbarea de harti locale
(A
n
, c
R
) (A
n
, c
R
0 ) analizata in (2)(11). Corespunzator acesteia, componen-
tele :-uplului (A

0
(x
0
))
=1,n
se transforma [in acord cu (34)] ca
A

0
(x
0
) A
0
0
(x
0
0
) = a

o
A
o
0
(x
0
) , j = 1, :. (35)
Din (35) observam ca vectorii tangenti X
0
T
0
A
n
pot identicati cu vectorii din
\
n
X
0
= A

0
(x
0
) e

. (36)
Se poate arata ca spatiul tangent T
0
' este unul vectorial real :-dimensional [5].
Pentru a demonstra acest lucru, este sucient sa construim aplicatia bijectiva
t
o,0
: R
n
T
0
', (37)
asociata unei harti locale (l
o
, c
o
) /
1
(j
0
), aplicatie denita prin
t
o,0
(u) = [((l
o
, c
o
) , u)[
0
. (38)
Bijectivitatea aplicatiei (37) permite structurarea ca spatiu vectorial real :-dimen-
sional a spatiului tangent T
0
', prin
\ ` R si \ X
0
T
0
', `X
0
= t
o,0
(`

t
o,0
(X
0
)) , (39)
\ X
0
, Y
0
T
0
', X
0
Y
0
= t
o,0
(

t
o,0
(X
0
)

t
o,0
(Y
0
)) . (40)
Se arata simplu ca denitiile (39) si (40) sunt independente de alegerea hartii locale
(l
o
, c
o
) /
1
(j
0
). Acest lucru se bazeaza pe faptul ca pentru orice doua harti locale
(l
o
, c
o
) si (l
b
, c
b
) /
1
(j
0
), aplicatia compusa

t
b,0
t
o,0
este izomorsm al spatiului
R
n
. Daca notam cu e

=1,n
baza naturala in R
n
, atunci
R
n
u = n

t
b,0
t
o,0
(u) =
_
0r
0
0r
o
(x
0
) n
o
_
e

R
n
. (41)
Denitia vectorului tangent X
0
= [((l
o
, c
o
) , u)[
0
T
0
' permite constructia
unei aplicatii

A
0
: T (') R denita prin

A
0
) = d
x0
_
)

c
o
_
(u) = n

0
_
)

c
o
_
0r

(x
0
) . (42)
10
Problema 5 Sa se arate, folosind (33), ca denitia aplicatiei (42) este corecta [nu
depinde de alegerea hartii locale]. Sa se demonstreze ca aplicatia (42) are urmatoarele
proprietati:
i) pentru orice c, , R si orice ), q T (') au loc

A
0
(c) ,q) = c

A
0
) ,

A
0
q; (43)

A
0
()q) = ) (j
0
)

A
0
q q (j
0
)

A
0
); (44)
ii) pentru orice camp scalar ) T (') care se anuleaza pe o vecinatate a lui j
0
[exista \ T
1
, j
0
\ astfel incat ) (j) = 0, \ j \] avem

A
0
) = 0. (45)
Indicatii 2 Proprietatile (43) si (44) sunt consecinte imediate ale proprietatilor de-
rivatelor partiale ale functiilor reale de mai multe variabile reale. Proprietatea (45)
se demonstreaza pe baza denitiilor derivatelor partiale si (42).
Mai mult, se poate demonstra ca orice aplicatie

A
0
: T (') R care satisface
(43)(45) deneste in mod unic un vector tangent X
0
T
0
' [5].
Bazat pe existenta aplicatiei, notam imaginile vectorilor din baza naturala a
spatiului R
n
prin aplicatiile t
o,0
cu
t
o,0
(e

) =
_
0
0r

_
x0
, j = 1, :. (46)
Folosind (41) si (46) identicam relatiile dintre bazele pe T
0
' induse de baza natu-
rala a spatiului R
n
_
0
0r

_
x0
=
_
0r
0o
0r

(x
0
)
__
0
0r
0o
_
x
0
0
, (47)
unde
_
0
0r
0o
_
x
0
0
= t
b,0
(e
o
) . (48)
In concluzie, un vector tangent arbitrar X
0
T
0
' se exprima in harta locala
(l
o
, c
o
) /
1
(j
0
) prin
X
0
= A

0
(x
0
)
_
0
0r

_
x0
. (49)
Denitia 9 Denim in continuare spatiul cotangent la ' in punctul j
0
, T

0
', ca
ind dualul algebric [3] al spatiului tangent in j
0
la ', T
0
', adica
T

0
'
def
= (T
0
')

. (50)
11
Prin urmare, elementele spatiului T

0
' sunt aplicatiile liniare denite pe T
0
'
cu valori in multimea numerelor reale. Acestea se numesc 1-forme sau covectori in
punctul j
0
la '. Fie ! T

0
' si X
0
T
0
'. Alegem harta locala (l
o
, c
o
)
/
1
(j
0
) si conform denitiei anterioare avem
!(X
0
) = A

0
(x
0
) !
_
_
0
0r

_
x0
_
= A

0
(x
0
) .

(x
0
) R, (51)
unde am utilizat notatiile
!
_
_
0
0r

_
x0
_
= .

(x
0
) . (52)
Numerele reale (52) se numesc coecientii 1-formei . relativ la harta locala (l
o
, c
o
)
/
1
(j
0
) si acestia sunt chiar coordonalele covectorului ! in baza din T

0
' care este
duala bazei naturale
_
_
J
Jr
,
_
x0
_
=1,n
T
0
' relativ la harta locala (l
o
, c
o
)
/
1
(j
0
). Notam cu
_
(or

)
x0
_
=1,n
baza duala mentionata, aceasta ind denita
prin
(or

)
x0
_
_
0
0r
i
_
x0
_
= c

i
. (53)
Folosind (47) si (53) se deduce imediat legatura dintre bazele
_
(or

)
x0
_
=1,n
si
_
(or
0
)
x
0
0
_
=1,n
asociate hartilor locale (l
o
, c
o
) si respectiv (l
b
, c
b
)
(or
0
)
x
0
0
=
_
0r
0
0r
o
(x
0
)
_
(or
o
)
x0
. (54a)
In cele ce urmeaza, determinam legea de transformare a coordonatelor covecto-
rilor intr-un punct dat j
0
la ' la schimbari de harti locale. Fie (l
o
, c
o
) si (l
b
, c
b
)
/
1
(j
0
) doua harti locale pe ' si .

(x
0
)
=1,n
si respectiv
_
.
0

(x
0
0
)
_
=1,n
coordo-
natele covectorului in cele doua harti locale. Folosind (47), (52) precum si liniaritatea
aplicatiei . obtinem succesiv
.

(x
0
) = .
_
_
0
0r

_
x0
_
= .
_
_
0r
0o
0r

(x
0
)
__
0
0r
0o
_
x
0
0
_
=
_
0r
0o
0r

(x
0
)
_
.
_
_
0
0r
0o
_
x
0
0
_
=
_
0r
0o
0r

(x
0
)
_
.
0
o
(x
0
0
) . (55)
Corespunzator acestui rezultat, un vector cotangent in j
0
la ' este un obiect .
care se exprima intr-o harta locala (l
o
, c
o
) [c
o
(j
0
) = x
0
] printr-un set de : numere
reale !(x
0
) = (.

(x
0
))
=1,n
si care la schimbari de harti locale (l
o
, c
o
) (l
b
, c
b
)
[r

r
0
= r
0
(x) = r
0
_
r
1
, . . . , r
n
_
, j = 1, :] se transforma dupa legea
.

(x
0
) .
0

(x
0
0
) =
0r
o
0r
0
(x
0
0
) .
o
(x
0
) , j = 1, :. (56)
12
Notatia utilizata pentru baza
_
(or

)
x0
_
=1,n
din T

0
' asociata hartii locale
(l
o
, c
o
) /
1
(j
0
) se justica dupa cum urmeaza. Fie o functie neteda reala )
T ('). Pe baza aplicatiei (42), aceasta deneste o aplicatie liniara reala pe T
0
'
prin
(o))
0
(X
0
) = A

0
(x
0
)
0
_
)

c
o
_
0r

(x
0
) , (57)
numita diferentiala aplicatiei ) in j
0
'. Daca alegem ) a chiar proiectia pe co-
ordonata j a aplicatia de coordonate

c
o
[extinsa evident prin (
1
-diferentiabilitate
la intreaga varietate '], atunci
(o(

c
o
))
0
(X
0
) = A

0
(x
0
) = (or

)
x0
(X
0
) . (58)
In (58) am utilizat notatia

pentru aplicatia liniara

: R
n
R,

(x) = r

. (59)
Sa generalizam notiunile de covector si vector tangent intr-un punct dat j
0
'
introduse anterior.
Denitia 10 Un tensor de tip (r, :) in j
0
', unde r se numeste indice de con-
travarianta si : se numeste indice de covarianta, este o aplicatie multiliniara
T : T

0
' T

0
'
. .
T
0
' T
0
'
. .
R. (60)
r ori : ori
Multimea tensorilor de tip (r, :) in j
0
' o notam cu T
:
s
(T
0
'). In general,
spatiul tensorilor de tip (r, :) se poate construi pentru orice spatiu vectorial. Pentru
mai multe detalii, cititorul poate consulta [5] si [6]. Numim tensorii de tip (r, : = 0)
complet contravarianti iar cei de tip (r = 0, :) complet covarianti.
Sa analizam denitia anterioara a tensorilor de tip (r, :). Pentru aceasta alegem o
harta locala (l
o
, c
o
) /
1
(j
0
). Relativ la harta locala aleasa, avem bazele naturale:
in T

0
' baza
_
(or

)
x0
_
=1,n
si in T
0
' baza
_
_
J
Jr
,
_
x0
_
=1,n
. Utilizand notatia
T
_
(or

1
)
x0
, . . . , (or

r
)
x0
,
_
0
0r
i1
_
x0
, . . . ,
_
0
0r
is
_
x0
_
= T

r
i1is
(x
0
) , (61)
obiectele T

r
i1is
(x
0
) se numesc coordonatele (sau componentele) tensorului T
T
:
s
(T
0
') in harta locala (l
o
, c
o
) /
1
(j
0
).
Problema 6 Folosind denitia tensorului de tip (r, :) in j
0
' sa se determine
valoarea acestuia pentru un set arbitrar arbitrar de covectori
_
!

_
=1,:
T

0
'
si unul de vectori X
I

I=1,s
T
0
', cunoscand expresiile acestora in harta locala
(l
o
, c
o
) /
1
(j
0
)
!

= .

(x
0
) (or

)
x0
si iospocliv X
I
= A
i
I
(x
0
)
_
0
0r
i
_
x0
. (62)
13
Avand in vedere denitia tensorilor de tip (r, :) in j
0
', precum si bazele
naturale ale spatiilor T

0
' si T
0
' asociate unei harti locale (l
o
, c
o
) /
1
(j
0
), o
baza in multimea T
:
s
(T
0
') este
_
_
0
0r
o1
_
x0

_
0
0r
or
_
x0

_
or
o
1
_
x0

_
or
o
s
_
x0
_
o1,o

=1,n
. (63)
Folosind notatia (61), precum si relatiile (47) si (54a), putem spune ca un tensor
de tip (r, :) in j
0
' este un obiect T care se exprima intr-o harta locala (l
o
, c
o
)
[c
o
(j
0
) = x
0
] printr-un set de :
:+s
numere reale T(x
0
) =
_
T

r
i1is
(x
0
)
_

1
,i=1,n
si care la schimbari de harti locale (l
o
, c
o
) (l
b
, c
b
) [r

r
0
= r
0
(x) =
r
0
_
r
1
, . . . , r
n
_
, j = 1, :] se transforma dupa legea
T

r
i1is
(x
0
) T
0

r
i1is
(x
0
0
) =
0r
0
1
0r
o1
(x
0
)
0r
0
r
0r
or
(x
0
)

0r
o
1
0r
0i1
(x
0
0
)
0r
o
s
0r
0is
(x
0
0
) T
o1or
o
1
o
s
(x
0
) . (64)
Notatia (63) nu este intamplatoare, sursa acesteia ind produsul tensorial. Pro-
dusul tensorial este exprimat prin aplicatia biliniara
T
:
s
(T
0
') T
:
0
s
0 (T
0
') (T, T
0
) TT
0
T
:+:
0
s+s
0 (T
0
') , (65)
denita prin
TT
0
_
.
1
, . . . , .
:+:
0
, A
1
, . . . A
s+s
0
_
=
= T
_
.
1
, . . . , .
:
, A
1
, . . . A
s
_
T
0
_
.
:+1
, . . . , .
:+:
0
, A
s+1
, . . . A
s+s
0
_
. (66)
In harta locala (l
o
, c
o
) /
1
(j
0
), componentele tensorului TT
0
, (T T
0
)

r+r
0
i1i
s+s
0
(x
0
)
sunt
(T T
0
)

r+r
0
i1i
s+s
0
(x
0
) = T

r
i1is
(x
0
) T
0
r+1

r+r
0
is+1i
s+s
0
(x
0
) . (67)
Fie T T
:
s
(T
0
') un tensor in j
0
'. Denim contractia acestuia dupa indicii
i 1, r si , 1, : ca ind aplicatia liniara
(
I

: T
:
s
(T
0
') T
:1
s1
(T
0
') , (68)
a carei actiune se exprima prin
(
I

T
_
!
1
, . . . , !
:1
, X
1
, . . . , X
s1
_
=
= T
_
!
1
, . . . , !
I1
, (or

)
x0
, . . . , !
:1
, X
1
, . . . , X
1
,
_
0
0r

_
x0
, . . . , X
s1
_
. (69)
14
Problema 7 Sa se demonstreze ca daca T T
:
s
(T
0
') [ in harta locala (l
o
, c
o
),
c
o
(j
0
) = x
0
, coordonatele acestuia sunt
_
T

r
i1is
(x
0
)
_

1
,i=1,n
] atunci
\

r1
i1is1
(x
0
) = T

11

1+1

r1
i1i1i+1is
(x
0
) (70)
reprezinta componentele [in harta locala (l
o
, c
o
), c
o
(j
0
) = x
0
] ale unui tensor din
T
:1
s1
(T
0
').
Pe baza spatiilor tensoriale T
:
s
(T
0
') se construieste prin suma directa spatiul
tensorilor in j
0
' ca
T (T
0
') =

:,s2N
T
:
s
(T
0
') , (71)
unde am facut identicarea
T
0
0
(T
0
') = R. (72)
Un element al spatiului vectorial T (T
0
') este o suma formala
T = T
0
0
T
1
0
T
0
1
T
1
1
T
2
0
T
0
2
, (73)
unde
T
:
s
T
:
s
(T
0
') , \r, : N, (74)
in care aproape toti termenii din suma sunt triviali [toti cu exceptia unui numar
nit]. Multimea T (T
0
') poate structurata ca algebra reala [innit-dimensionala]
numita algebra tensoriala in j
0
'. Legile de compozitie pe T (T
0
') sunt suma
tensorilor
T (T
0
') T (T
0
') (T, T
0
) TT
0
T (T
0
') , (75)
denita prin
TT
0
=
_
T
0
0
T
00
0
_

_
T
1
0
T
01
0
_

_
T
0
1
T
00
1
_
, (76)
inmultirea cu scalari
R T (T
0
') (c, T) cT T (T
0
') , (77)
denita prin
cT = cT
0
0
cT
1
0
cT
0
1
cT
1
1
cT
2
0
cT
0
2
= Tc, (78)
precum si produsul tensorial
T (T
0
') T (T
0
') (T, T
0
) TT
0
T (T
0
') (79)
denit prin
TT
0
=
_
T
0
0
T
00
0
_

_
T
0
0
T
01
0
T
1
0
T
00
0
_

_
T
0
0
T
00
1
T
0
1
T
00
0
_
15

_
T
0
0
T
02
0
T
2
0
T
00
0
T
1
0
T
01
0
_
. (80)
In continuare, vom investiga consecintele existentei unei aplicatii netede intre
doua varietati netede. Pentru aceasta, presupunem ca avem doua varietati netede
(', T
1
, /
1
) si (, T

, /

) de dimensiuni : si respectiv : si o aplicatie neteda

1 T (', ). Existenta unei astfel de functii asigura, prin intermediul compunerii
de aplicatii, o corespondenta intre curbele netede pe ' (( (')) si cele pe (( ()),
dar si o corespondenta intre campurile scalare pe (T ()) si cele pe ' (T (')),
corespondente date prin
( (') 1 ( () , (81)
T () , ,1 T (') . (82)
Functiile denite prin (81) si (82) permit constructia unor aplicatii liniare intre spatiile
tangente si intre cele cotangente in punctele j
0
' si
0
= 1 (j
0
) , dupa cum
vom vedea in cele ce urmeaza.
Denitia 11 Denim aplicatia tangenta
1
,0
: T
0
' T
j0
(83)
[cunoscuta si sub numele de "push forward"] ca ind functia ce asociaza vectorului
tangent la curba ( (') in punctul j
0
vectorul tangent la curba 1 ( () in
punctul
0
.
Utilizand doua harti locale pe ' si respectiv , putem construi expresia aplicatiei
(83) relativ la acestea. Fie (l
o
, c
o
) /
1
si (\
t
,
t
) /

astfel incat 1 (l
o
) _ \
t
.
Construim ca in (24) expresia lui 1 in hartile locale alese

1
t,o
. Fie X T
0
',
X = A

(x
0
)
_
J
Jr
,
_
x0
. Atunci,
1
,0
(X) =
0j
I
0r

(x
0
) A

(x
0
)
_
0
0j
I
_
y0
, (84)
unde am notat prin y
0
=
t
(
0
). Din (84) se observa ca 1
,0
este intr-adevar aplicatie
liniara. Liniaritatea mentionata permite constructia dualei algebrice a lui 1
,0
1

,0
: T
j0
T
0
', (85)
[cunoscuta si sub numele de "pull back"] denita prin
_
1

,0
()
_
(X) = (1
,0
(X)) . (86)
Concret, pentru orice 1-forma T

j0
, = \
I
(y
0
)
_
oj
I
_
y0
avem
1

,0
() = \
I
(y
0
)
0j
I
0r

(x
0
) (or

)
x0
. (87)
Aplicatiile (83) pot extinse la orice tensor complet contravariant iar (85) la orice
tensor complet covariant.
Problema 8 Sa se determine actiunile aplicatiei 1
,0
pe un tensor T T
:
(T
0
')
si cea a aplicatiei 1

,0
pe un tensor Y T
s
(T
j0
).
16
2.1.3 Campuri de tensori pe varietati netede
Anterior am denit vectorii, covectorii si tensorii in puncte date ale unei varietati
netede (', /
1
). Construim multimile
T' =
_
21
T

' (88)
si
T

' =
_
21
T

', (89)
acestea se numesc spatiul total al bratului tangent si respectiv cel al bratului cotan-
gent. Ambele multimi pot organizate ca varietati netede reale 2:-dimensionale.
Vom demonstra aceasta armatie numai pentru multimea T'.
Fie (l
o
, c
o
) /
1
. Construim dubletul
_

l
o
, 1
o
_
, ai carui factori sunt

l
o
=
_
T

'[j l
o
(90)
si unde 1
o
este o aplicatie bijectiva 1
o
:

l
o
c
o
(l
o
) R
n
R
2n
, denita prin
1
o
(X

) = (c
o
(j) ,

t
o,
(X

)) . (91)
Bijectivitatea aplicatiei 1
o
implica existenta inversei acesteia

1
o
: c
o
(l
o
) R
n

l
o
exprimata prin

1
o
(x, X) = t
o,

o
(x)
(X) . (92)
Se verica simplu ca
__

l
o
, 1
o
_
[(l
o
, c
o
) /
1
_
este un atlas neted pe T' caruia ii
corespunde o structura neteda pe T' ce inzestreaza spatiul T' ca varietate neteda.
Intr-adevar, e
_

l
o
, 1
o
_
si
_

l
b
, 1
b
_
doua harti locale pe T' atfel incat

l
o

l
b
,= ?
[ceea ce este echivalent cu l
o
l
b
,= ?]. Expresia aplicatiei compuse
1
b

1
o
: c
o
(l
o
l
b
) R
n
c
b
(l
o
l
b
) R
n
(93)
este
1
b

1
o
(x, X) = (x
0
, X
0
) , (94)
unde pe componente avem
r
0
= r
0
(x) =
_
c
b

c
o
_

(x) , (95)
A
0o
=
0r
0o
0r

=
0
_
c
b

c
o
_
o
(x)
0r

. (96)
Problema 9 Demonstrati ca spatiul T

' poate organizat ca varietate neteda reala

2:-dimensionala.
17
Am demonstrat anterior ca spatiul T' poate inzestrat natural cu o structura
de varietate neteda 2:-dimensionala. Denim aplicatia
: T' ', (X

)
def
= j, (97)
numita proiectia canonica. Avand in vedere structurile netede pe ' si T', se verica
simplu ca este aplicatie neteda. Intr-adevar, relativ la hartile locale
_

l
o
, 1
o
_
si
(l
o
, c
o
), expresia aplicatiei , = c
o

1
o
se reduce la
(x, X) = x. (98)
Tripletul
(') = (T', , ') (99)
se numeste bratul tangent al varietatii netede (', /
1
) si este un caz particular de
brat vectorial. Pentru mai multe detalii a se vedea [7].
Denitia 12 Numim camp vectorial neted pe varietatea neteda (', /
1
), o aplicatie
neteda X : ' T' care satisface
X = 1
1
. (100)
In (100) am notat prin 1
1
aplicatia identica de la ' la '.
Din punct de vedere intuitiv, un camp vectorial este aplicatia care asociaza ecarui
punct j de pe varietatea ' un vector tangent in j la ', asocierea facandu-se in mod
neted. Practic, un camp vectorial neted X se exprima intr-o harta locala (l
o
, c
o
)
/
1
prin
X = A

(x)
0
0r

, (101)
unde A

(x) sunt functii netede reale denite pe c

o
(l
o
) R
n
. La schimbari de harti
locale (l
o
, c
o
) (l
b
, c
b
) [r

r
0
= r
0
(x)], functiile A

(x) se transforma dupa

legea
A

(x) A
0
(x
0
) =
0r
0
0r
o
A
o
(x) . (102)
Expresia locala (101) a campului vectorial neted permite denirea [in maniera similara
denitiei (42)] unei derivari in algebra T ('). Se poate arata si reciproca acestei
armatii, adica unei derivari in algebra T (') i se asociaza in mod unic un camp
vectorial neted pe ' [6]. Notam multimea campurilor vectoriale netede pe ' prin
I( (')) si aceasta are o structura naturala de T (')-modul de tip nit [are un
numar nit de generatori] [8].
Remarca 3 Campurile vectoriale netede pe varietati netede genereaza difeomorsme
netede ale acestora. Intr-adevar, e X I( (')) cu expresia (101) in harta locala
(l
o
, c
o
) /
1
. Denim difeomorsmul innitesimal pe ' generat de (101), A
:
[- R, [-[ << 1], cu expresia in harta locala (l
o
, c
o
) /
1
r

= r

-A

(x) . (103)
18
Intr-o maniera similara se procedeaza pentru introducerea campurilor netede de
covectori [1-forme]. Mai precis, daca notam cu
0
: T

' ',
0
(!

)
def
= j, un
camp neted de covectori este o aplicatie neteda : ' T

' ce satisface

0
= 1
1
. (104)
Din punct de vedere intuitiv, un camp de 1-forme este aplicatia care asociaza ecarui
punct j de pe varietatea ' un covector in j la ', asocierea facandu-se in mod neted.
Practic, un camp neted de covectori se exprima intr-o harta locala (l
o
, c
o
) /
1
prin
= \

(x) or

, (105)
unde \

(x) sunt functii netede reale denite pe c

o
(l
o
) R
n
. La schimbari de harti
locale (l
o
, c
o
) (l
b
, c
b
) [r

r
0
= r
0
(x)], functiile \

(x) se transforma dupa

legea
\

(x) \
0

(x
0
) =
0r
o
0r
0
\
o
(x) . (106)
Notam cu

0
(') = (T

', , ') , (107)

si cu I
_

0
(')
_
multimea 1-formelor netede pe ' [cunoscuta in matematica drept
T (')-modulul sectiunilor in bratul cotangent
0
]. Se poate demonstra ca T (')-
modulul I
_

0
(')
_
este dualul algebric al T (')-modulului I( (')) [5]. Cu alte
cuvinte, campurile netede de 1-forme pe ' sunt aplicatiile T (')-liniare denite pe
I( (')) si cu valori in T (').
Generalizarea spatiilor (88) si (89) se face in mod natural pe baza notiunii de
tensor de tip (r, :) in j
0
'. Denim multimea
T
:
s
' =
_
21
T
:
s
(T

') , (108)
cunoscuta sub numele de spatiul total al bratului tensorial de tip (r, :) pe varietatea
(', /
1
). Ca si in cazul spatiului total al bratului vectorial, multimea T
:
s
' poate
inzestrata cu o structura de varietate neteda reala (::
:+s
)-dimensionala. Denim,
ca si in cazurile anterioare, proiectia canonica
(:,s)
: T
:
s
' ',
(:,s)
(T

)
def
= j si
identicam bratul tensorial de tip (r, :) ca ind tripletul

(:,s)
(') =
_
T
:
s
',
(:,s)
, '
_
. (109)
Denitia 13 Numim camp neted tensorial de tip (r, :) pe varietatea neteda (', /
1
),
o aplicatie neteda T : ' T
:
s
' care satisface

(:,s)
T = 1
1
. (110)
Din punct de vedere intuitiv, un camp neted tensorial de tip (r, :) este aplicatia
care asociaza ecarui punct j de pe varietatea ' un tensor de tip (r, :) in j la ',
19
asocierea facandu-se in mod neted. Practic, un camp tensorial neted T se exprima
intr-o harta locala (l
o
, c
o
) /
1
prin
T = T

r
i1is
(x)
0
0r

1

0
0r

r
or
i1
or
is
, (111)
unde T

r
i1is
(x) sunt functii netede reale denite pe c
o
(l
o
) R
n
. La schimbari
de harti locale (l
o
, c
o
) (l
b
, c
b
) [r

r
0
= r
0
(x)], functiile T

r
i1is
(x) se
transforma dupa legea
T

r
i1is
(x) T
0
1

r
i1is
(x
0
) =
0r
0
1
0r
o1

0r
0
r
0r
or
0r
o
1
0r
0i1

0r
o
s
0r
0is
T
o1or
o
1
o
s
(x) . (112)
Notam cu I
_

(:,s)
(')
_
multimea campurilor netede tensoriale de tip (r, :) pe va-
rietatea neteda (', /
1
) [cunoscuta in matematica drept T (')-modulul sectiunilor
in bratul tensorial de tip (r, :),
(:,s)
].
Notiunea de produs tensorial se extinde natural la cazul campurilor netede de
tensori
I
_

(:,s)
(')
_
I
_

(:
0
,s
0
)
(')
_
(T, T
0
) TT
0
I
_

(:+:
0
,s+s
0
)
(')
_
, (113)
componentele campului tensorial produs in harta locala (l
o
, c
o
) /
1
ind
(T T
0
)

r+r
0
i1i
s+s
0
(x) = T

r
i1is
(x) T
0
r+1

r+r
0
is+1i
s+s
0
(x) . (114)
In acest caz, produsul tensorial este T (')-liniar in ecare dintre factorii acestuia.
De asemenea, contractiile campurilor tensoriale netede se denesc in maniera di-
recta. Fie T I
_

(:,s)
(')
_
camp tensorial neted. Denim contractia acestuia dupa
indicii i 1, r si , 1, : ca ind aplicatia T (')-liniara
(
I

: I
_

(:,s)
(')
_
I
_

(:1,s1)
(')
_
, (115)
a carei actiune se exprima prin
(
I

T
_
!
1
, . . . , !
:1
, X
1
, . . . , X
s1
_
=
= T
_
!
1
, . . . , !
I1
, or

, . . . , !
:1
, X
1
, . . . , X
1
,
0
0r

, . . . , X
s1
_
. (116)
Campurile tensoriale de tip (r, :) pot manifesta anumite simetrii relativ la per-
mutarea indicilor coordonatelor acestora, simetrii independente de harta locala aleasa.
Spre exemplu, despre campul tensorial (111) spunem ca este complet simetric in in-
dicii de covarianta daca pentru orice permutare o o
s
[o
s
sunt permutarile multimii
1, . . . , :] avem egalitatea
T

r
i1is
(x) = T

r
i
o(1)
i
o(s)
(x) (117)
in orice harta locala (l
o
, c
o
) /
1
.
20
In nalul acestei sectiuni vom discuta despre constructia unor campuri netede
de tensori prin intermediul aplicatiilor netede. Mai precis vom globaliza denitiile
aplicatiilor (83) si (85).
Fie (', /
1
) si (, /

) doua varietati netede si 1 : ' o functie neteda.

Aplicatiile (83) si (85) permit:
in cazul in care 1 este difeomorsm neted, transportul campurilor din I
_

(:,0)
(')
_
in campuri din I
_

(:,0)
()
_
si respectiv
transportul campurilor din I
_

(0,s)
()
_
in campuri din I
_

(0,s)
(')
_
.
Intr-adevar, e hartile locale (l
o
, c
o
) /
1
si (\
t
,
t
) /

astfel incat 1 (l
o
) _
\
t
.
i) Fie campul tensorial V I
_

(:,0)
(')
_
cu expresia [in harta locala (l
o
, c
o
)
/
1
]
V = \

r
(x)
0
0r

1

0
0r

r
. (118)
Campul transportat pe se noteaza cu 1

V si are expresia in harta locala

(\
t
,
t
) /

V =\

r
(x(y))
0j
I1
0r

1
(x(y))
0j
Ir
0r

r
(x(y))
0
0j
I1

0
0j
Ir
, (119)
unde y x(y) este expresia locala a aplicatiei netede

1.
ii) Fie campul tensorial T I
_

(0,s)
()
_
cu expresia [in harta locala (\
t
,
t
)
/

]
T = T
I1Is
(y) oj
I1
oj
Is
.
Campul transportat pe ' se noteaza cu 1

T si are expresia in harta locala

(l
o
, c
o
) /
1
1

T = T
I1Is
(y (x))
0j
I1
0r

1

0j
Is
0r

s
or

1
or

s
. (120)
Aplicatia (120) este un caz particular de 1-comorsm intre bratele
(0,s)
(') si

(0,s)
(), numit morsmul pull-back.
Difeomorsmele innitesimale (103) generate de campuri netede de vectori impre-
una cu aplicatiile (119) si (120) permit constructia unor derivari in algebra tensoriala
a unei varietati netede (', /
1
), numite derivate Lie in raport cu campurile din
I( (')).
Pentru a construi derivarile mentionate, vom considera initial cazul unui camp
scalar , T (') si apoi vom generaliza rezultatul obtinut pentru un camp tenso-
rial neted T I
_

(:,s)
(')
_
. Fie X un camp de vectori exprimat in harta locala
21
(l
o
, c
o
) /
1
prin (101). Difeomorsmul innitesimal A
:
[- R, [-[ << 1] gen-
erat de (101) are in harta locala (l
o
, c
o
) /
1
expresia (103). Acesta transporta
punctul j l
o
in punctul j
0
= A
:
(j) l
o
, unde
c
o
(j) = x, c
o
(j
0
) = y, (121)
iar componentele vectorului y R
n
sunt cele date de relatiile (103).
Denim campul scalar $
X
, prin
$
X
, = lim
:!0
,(A
:
(j)) ,(j)
-
. (122)
In harta locala (l
o
, c
o
) /
1
expresia campului $
X
, este
$
X
,(x) = A

(x) 0

,(x) , (123)
ceea ce conrma faptul ca obiectul denit anterior este un camp scalar neted $
X
,
T (').
Extindem denitia anterioara la un camp neted T I
_

(:,0)
(')
_
[exprimat local
prin (111) pentru : = 0] prin relatia
$
X
T = lim
:!0
T
z()
(A
:
)
,
T
-
. (124)
Local, pe baza expresiei (103) termenii care apar in membrul drept al denitiei (124)
sunt
T
z()
= T

r
(y)
0
0j

1

0
0j

r
, (125)
(A
:
)
,
T = T
o1or
(x)
0j

1
0r
o1
(x)
0j

r
0r
or
(x)
0
0j

1

0
0j

r
. (126)
Introducand (125) si (126) in (124) se obtin expresiile locale ale componentelor cam-
pului tensorial $
X
T
($
X
T)

r
(x) =A

(x) 0

r
(x)
:

I=1
T

11

11

r
(x) 0

1
(x) .
(127)
Notand cu

A
:
aplicatia inversa a difeomorsmului innitesimal (103), denim
derivata Lie a unui camp tensorial neted I
_

(0,s)
(')
_
prin
$
X
= lim
:!0

z()

_

A
:
_

,
0

-
. (128)
Pe baza denitiei (128) identicam componentele locale ale campului tensorial $
X

de forma
($
X
)

s
(x) =A

(x) 0

s
(x)
s

I=1
\

11

11

s
(x) 0

1
A

(x) .
(129)
22
Problema 10 Sa se demonstreze ca daca T I
_

(:,s)
(')
_
este un camp tensorial
neted cu expresia locala (111), atunci functiile netede denite prin
($
X
T)

r
i1is
(x) = A

(x) 0

r
i1is
(x)
:

I=1
T

11

11

r
i1is
(x) 0

1
(x)

=1
T

r
i1i1ii+1is
(x) 0
i
A
i
(x) (130)
se transforma la schimbari de harti locale ca si componentele unui camp tensorial
neted de tip (r, :).
Relatiile anterioare denesc actiunea derivatei Lie $
X
pe campul tensorial neted
T I
_

(:,s)
(')
_
.
2.2 Varietati Riemanniene
In aceasta subsectiune vom aborda varietatile Riemanniene. Mai intai vom deni
si exemplica notiunea de varietate Riemanniana si apoi, folosind teorema Whitney
[referitoare la scufundarea regulata a varietatilor Riemanniene in spatii euclidiene],
vom introduce transportul paralel. In nal vom construi campurile tensoriale specice
varietatilor analizate [tensorul Riemann si contractiile acestuia].
2.2.1 Denitie. Exemple.
Denitia 14 Un triplet (', /
1
, g), unde (', /
1
) este varietate neteda si g este
un camp tensorial de tip (0, 2) [g I
_

(0,2)
(')
_
] simetric si nedegenerat [numit
tensor metric], se numeste varietate Riemanniana.
Spunem ca tensorul g I
_

(0,2)
(')
_
este nedegenerat daca pentru orice harta
locala (l
o
, c
o
) /
1
ool (q
i
(x)) ,= 0, (131)
unde q
i
(x) sunt coordonatele lui g relativ la harta locala aleasa
g = q
i
(x) or

or
i
. (132)
Nedegenerarea campului tensorial g conduce la faptul ca in ecare punct al vari-
etatii j
0
' pentru ecare harta locala (l
o
, c
o
) /
1
(j
0
), matricea q
i
(x
0
) poate
adusa la forma diagonala
(q
i
(x
0
))
,i=1,n
= oiag(, ,
. .
, , ,
. .
) = (o
ob
)
o,b=1,n
. (133)
:

oii :
+
oii
Pentru orice varietate Riemanniana (', /
1
, g) se poate demonstra ca exista :
campuri de 1-forme e
o

o=1,n
[numite vielbein] astfel incat
g = o
ob
e
o
e
b
, (134)
23
sau, intr-o harta locala (l
o
, c
o
) /
1
,
q
i
(x) = o
ob
c
o

(x) c
b
i
(x) , (135)
unde
e
o
= c
o

(x) or

. (136)
Un caz particular de varietati Riemanniene sunt cele at (plate) in care pentru
ecare punct j
0
' exista o harta locala (l
o
, c
o
) /
1
(j
0
) astfel incat functiile
q
i
(x) sunt constante
q
i
(x) = o
i
, \x c
o
(l
o
) . (137)
Exemplul 5 Consideram multimea o
2
. Alegand un reper cartezian cu originea in
centrul sferei, inzestram multimea o
2
cu structura neteda subordonata atlasului neted
/ = (l

, c

) , (l
S
, c
S
) construit in continuare. Domeniile hartilor locale sunt
l

= o
2
= (0, 0, 1) si l
S
= o
2
o = o (0, 0, 1), iar aplicatiile de coordo-
nate sunt
c

(j) =
_
r

1 .

,
j

1 .

_
=
_
r
1
(j) , r
2
(j)
_
, (138)
c
S
(j) =
_
r

1 .

,
j

1 .

_
=
_
r
01
(j) , r
02
(j)
_
, (139)
unde j este punctul de pe sfera din domeniul corespunzator al hartii locale si este
caracterizat in reperul cartezian ales prin j = j (r

, j

, .

). Construim incluziunea
naturala a lui o
2
in R
3
[relativ la reperul cartezian ales] i : o
2
R
3
, i (j) =
(r

, j

, .

) care este aplicatie neteda. Expresia acesteia in harta locala (l

, c

) este
_
r
1
, r
2
_

_
r =
2r
1
1+(r
1
)
2
+(r
2
)
2
j =
2r
2
1+(r
1
)
2
+(r
2
)
2
. =
(r
1
)
2
+(r
2
)
2
1
1+(r
1
)
2
+(r
2
)
2
, (140)
iar in harta locala (l
S
, c
S
) este
_
r
01
, r
02
_

_
r =
2r
01
1+(r
01
)
2
+(r
02
)
2
j =
2r
02
1+(r
01
)
2
+(r
02
)
2
. =
1(r
01
)
2
+(r
02
)
2
1+(r
01
)
2
+(r
02
)
2
. (141)
Spatiul R
3
este dotat cu metrica euclidiana,
= or or oj oj o. o., (142)
aceasta inducand prin intermediul aplicatiei i

tensorul nedegenerat g I
_

(0,2)
_
o
2
_
_
avand expresia in harta locala (l

, c

)
g =
4
_
1 (r
1
)
2
(r
2
)
2
_
2
_
or
1
or
1
or
2
or
2
_
, (143)
24
iar in harta locala (l
S
, c
S
)
g =
4
_
1 (r
01
)
2
(r
02
)
2
_
2
_
or
01
or
01
or
02
or
02
_
. (144)
Fie (', /
1
, g) o varietate Riemanniana. Expresia locala [relativ la harta (l
o
, c
o
)
/
1
] a metricii (132) este inlocuita adesea prin obiectul
d:
2
= q
i
(x) dr

dr
i
, (145)
numit element innitesimal de lungime si reprezinta distanta dintre punctele
innit mic vecine j ' [c
o
(j) = x] si j
0
' [c
o
(j
0
) = xdx]. Pentru exemplul
anterior elementul innitesimal de lungime in harta locala (l

, c

) este
d:
2
=
4
_
1 (r
1
)
2
(r
2
)
2
_
2
_
_
dr
1
_
2

_
dr
2
_
2
_
. (146)
Acesta este egal cu patratul distantei dintre punctele innit mic vecine j (r

, j

, .

)
si j
0
(r

0 , j

0 , .

0 )
r

=
2r
1
1 (r
1
)
2
(r
2
)
2
, r

0 =
2
_
r
1
dr
1
_
1 (r
1
dr
1
)
2
(r
2
dr
2
)
2
, (147)
j

=
2r
2
1 (r
1
)
2
(r
2
)
2
, j

0 =
2
_
r
2
dr
2
_
1 (r
1
dr
1
)
2
(r
2
dr
2
)
2
, (148)
.

=
_
r
1
_
2

_
r
2
_
2
1
1 (r
1
)
2
(r
2
)
2
, .

0 =
_
r
1
dr
1
_
2

_
r
2
_
2
1
1 (r
1
dr
1
)
2
(r
2
dr
2
)
2
(149)
de pe sfera o
2
. Neglijand termenii de ordinul trei in marimile innitesimale dr
1
si
dr
2
obtinem ca
d:
2
= (r

0 )
2
(j

0 )
2
(.

0 )
2
. (150)
Tensorul nedegenerat g al unei varietati Riemanniene (', /
1
, g) conduce la
existenta unui T (')-izomorsm canonic intre T (')-modulul I
_

0
(')
_
si T (')-
modulul I( (')). Intr-adevar, daca privim campurile de 1-forme ca si aplicatii
T (')-liniare de la I( (')) la T ('), atunci g stabileste T (')-izomorsmul
I( (')) X g (, X) I
_

0
(')
_
. (151)
Cu alte cuvinte, campului vectorial neted X ii asociem campul de 1-forme !
X
ce
actioneaza pe I( (')) astfel
I( (')) Y !
X
(Y)
def
= g (Y, X) T (') . (152)
Intr-o harta locala (l
o
, c
o
) /
1
aplicatia (152) se scrie sub forma
I( (')) X = A

(x)
0
0r

!
X
= q
i
(x) A
i
(x) or

I
_

0
(')
_
. (153)
25
Notatia consacrata pentru componentele campului !
X
este
A

(x) = q
i
(x) A
i
(x) . (154)
Deoarece g este nedegenerata, conditia (131) implica invertibilitatea matricii q
i
(x).
Invertibilitatea mentionata este echivalenta cu existenta functiilor netede q
i
(x) care
satisfac
q
i
(x) q
i
(x) = c

, \x c
o
(l
o
) . (155)
Aceste functii denesc campul tensorial neted simetric si nedegenerat de tip (2, 0),
notat prin g, care are expresia
g = q
i
(x)
0
0r

0
0r
i
(156)
in harta locala (l
o
, c
o
) /
1
. Campul tensorial (156) permite demonstrarea faptului
ca (152) este aplicatie inversabila. Intr-adevar, in harta locala (l
o
, c
o
) /
1
inversa
aplicatiei (152) este
I
_

0
(')
_
! = .

(x) or

0
0r

X
!
= q
i
(x) .
i
(x)
0
0r

I( (')) . (157)
Notatia consacrata pentru componentele campului vectorial X
!
este
.

(x) = q
i
(x) .
i
(x) . (158)
Aplicatiile (153) si (157) pot extinse la campuri netede de tensori arbitrare.
Aceasta extindere implica existenta unui izomorsm canonic intre T (')-modulele
I
_

(:,s)
(')
_
si I
_

(:
0
,s
0
)
(')
_
pentru orice r
0
si :
0
N care satisfac conditia
r : = r
0
:
0
. (159)
Problema 11 Fie (', /
1
, g) varietate Riemanniana si T I
_

(2,2)
(')
_
. Sa se
construiasca prin intermediul tensorului metric g si al tensorului g campurile tenso-
riale din I
_

(4,0)
(')
_
, I
_

(3,1)
(')
_
, I
_

(1,3)
(')
_
si I
_

(0,4)
(')
_
asociate lui
T.
2.2.2 Transport paralel pe varietati Riemanniene. Derivata covarianta
Existenta campului metricii pe o varietate Riemanniana (', /
1
, g) permite denirea
notiunii de paralelism intre vectorii tangenti in puncte date ale varietatii '. Fie j
0
un punct pe varietatea ' si harta locala (l
o
, c
o
) /
1
(j
0
). Relativ la harta locala
aleasa, vectorii din T
0
' au expresiile date prin (49). Denim patratul lungimii
vectorului X T
0
' prin
X
2
= q (X) q
i
(x
0
) A

(x
0
) A
i
(x
0
) , (160)
unde
q (X) = sign (q
i
(x
0
) A

(x
0
) A
i
(x
0
)) . (161)
26
Problema 12 Sa se demonstreze ca marimea (160) este obiect geometric [nu depinde
de harta locala aleasa].
Deoarece metrica g este in general indenita (133), exista vectori netriviali X
T
0
' [diferiti de vectorul nul al spatiului T
0
'] pentru care marimea (160) este nula.
Acest tip de vectori se numesc vectori nuli.
Marimea (160) permite denirea unghiului dintre doi vectori nenuli X, Y T
0
'
de masura 0 [0, [ prin relatia
cos 0
def
=
q
i
(x
0
) A

(x
0
) 1
i
(x
0
)
_
X
2
_
Y
2
. (162)
Astfel, notiunea de paralelism devine transparenta. Spunem ca doi vectori nenuli X,
Y T
0
' sunt paraleli daca masura unghiului dintre acestia este 0 sau . Spunem
ca cei doi vectori mentionati sunt ortogonali daca masura unghiului dintre acestia este
,2.
Mai multe informatii referitoare la implicatiile notiunii de unghi dintre doi vectori
nenuli, deduse intr-o maniera foarte accesibila, pot gasite in [9].
Denitia lungimii unui vector X T
0
' conduce natural la denitia lungimii
unei portiuni a unei curbe regulate pe varietatea Riemanniana (', /
1
, g). O curba
neteda pe ', : R ' se numeste regulata daca este aplicatie injectiva si pentru
orice ` R avem
g ( (`))
_

,X
(1) ,
,X
(1)
_
,= 0. (163)
Intr-o harta locala (l
o
, c
o
) /
1
conditia (163) devine
q
i
(x(`))
dr

(`)
d`
dr
i
(`)
d`
,= 0, (164)
unde x(`) = c
o
(`). Continuitatea functiilor care apar in (164) asigura faptul ca
marimea din membrul stang are semn constant. Denim lungimea curbei pe
portiunea j
1
j
2
[ (`
1
) = j
1
, (`
2
) = j
2
] prin relatia
|
12
() =
X2
_
X1
o`
_
qq
i
(x(`))
dr

(`)
d`
dr
i
(`)
d`
, (165)
unde q este signatura marimii (164).
Problema 13 Sa se demonstreze ca marimea (165) este obiect geometric.
Notiunea de paralelism a fost introdusa anterior pentru vectori nenuli tangenti
intr-un punct dat j
0
'. Daca ne gandim la varietatea Riemanniana o
2
[suprafata
in spatiul euclidian R
3
], constatam ca nu putem deni paralelismul a doi vectori
nenuli tangenti in puncte diferite ale varietatii (', /
1
, g). Avand in minte imaginea
aceleiasi varietati Riemanniene invocate anterior, observam ca transportul paralel
intre puncte innit mic vecine este totusi posibil. Intre punctele innit mic vecine
j
0
, j ' [in harta locala (l
o
, c
o
) /
1
(j
0
) c
o
(j
0
) = x
0
si c
o
(j) = x
0
dx unde
27
[dr

[ << 1] putem sa transportam paralel vectorul X T

0
' in T

' construind in
T

' vectorul X
k
care are aceeasi lungime cu X si care face cu vectorul deplasare
dx acelasi unghi ca si vectorul X. Folosind transportul paralel innitesimal descris
anterior din aproape in aproape, putem transporta paralel de-a lungul unei curbe
regulate vectorii tangenti in puncte diferite ale varietatii Riemanniene (', /
1
, g).
Observam astfel ca nu exista o semnicatie absoluta a transportului paralel intre
punctele j
1
, j
2
', deoarece transportatul paralel depinde de curba ce trece prin
j
1
si j
2
si in lungul careia se face transportul paralel. Mai multe aspecte intuitive
referitoare la transportul paralel se pot gasi in [10] si [11].
Avand ca model sfera bidimensionala o
2
, vom presupune [fara a afecta generali-
tatea rezultatelor pe care le vom obtine] ca (', /
1
, g) poate scufundata regulat in
varietatea neteda A

asociata spatiul an real -dimensional (A

, ,, \

) inzestrat
cu forma patratica
d:
2
= o
.1
d.
.
d.
1
, (166)
unde z =
_
.
.
_
.=1,
sunt coordonatele punctelor din A

in raport cu un reper ales

=
_
O, (e
.
)
.=1,
_
. Mai mult, putem presupune ca
g = i

, (167)
unde i este scufundarea regulata i : ' A

, iar este exprimat prin

= o
.1
d.
.
d.
1
I
_

(0,2)
(A

)
_
. (168)
Expresia aplicatiei i in harta locala (l
o
, c
o
) /
1
este data de
c
o
(l
o
) x z = z (x) R

. (169)
In harta locala aleasa, componentele tensorului metric g sunt date de relatiile
q
i
(x) = o
.1
0.
.
(x)
0r

0.
1
(x)
0r
i
= o
.1
.
.
,
(x) .
1
,i
(x) . (170)
Consideram doua puncte innit mic vecine j
0
, j ' [in harta locala (l
o
, c
o
)
/
1
, c
o
(j
0
) = x
0
si c
o
(j) = x
0
cx, unde [cr

[ << 1]. Ne propunem sa transportam

paralel pe X T
0
', exprimat local prin
X = A

(x
0
)
_
0
0r

_
x0
, (171)
in T

'. Pentru aceasta notam cu z

0
= i (j
0
) si z = i (j). Folosind expresia (169) a
aplicatiei i in harta locala (l
o
, c
o
), obtinem ca
z = z
0
cz, (172)
unde
c.
.
= .
.
,
(x
0
) cr

. (173)
28
Construim imaginea prin i
,0
a vectorului (171)
i
,0
X = A

(x
0
) .
.
,
(x
0
) e
.
. (174)
Apoi, denim in i (j) vectorul tangent la A

Y(z) = A

(x
0
) .
.
,
(x
0
) e
.
(175)
si il descompunem sub forma
Y(z) = Y
k
(z) Y
?
(z) , (176)
unde Y
k
(z) este imaginea prin i
,
a unui vector T

', iar Y
?
(z) este ortogonal
[relativ la (168)] pe toti vectorii din i
,
(T

'). Notam cu X
k
T

' vectorul care

satisface
i
,
X
k
= Y
k
(z) . (177)
Prin denitie, acest vector este transportatul paralel al vectorului X T
0
'. Vec-
torul X
k
este unic deoarece descompunerea (176) este unica, iar aplicatia i
,
este
injectiva. Daca notam
X
k
= A

k
(x)
_
0
0r

_
x
, (178)
obtinem pentru vectorul i
,
X
k
expresia
Y
k
(z) = A

k
(x) .
.
,
(x) e
.
. (179)
Deoarece Y
?
(z) este perpendicular pe toti vectorii din i
,
(T

') obtinem ca

_
Y
?
(z) , .
1
,i
(x) e
1
_
= 0, \ i = 1, :. (180)
Folosind (176)(180), prin calcul direct gasim ca

_
Y(z) , .
1
,i
(x) e
1
_
=
_
Y
k
(z) , .
1
,i
(x) e
1
_
(181)
relatii echivalente cu
A

k
(x) .
.
,
(x) .
1
,i
(x) o
.1
= A

(x
0
) .
.
,
(x
0
) .
1
,i
(x) o
.1
. (182)
Introducand (170) in (182) identicam componentele 1-formei in j care este duala
transportatului paralel de forma
A
ki
(x) = A

(x
0
) .
.
,
(x
0
) .
1
,i
(x) o
.1
. (183)
In continuare, vom prelucra membrul drept al egalitatii (183). Dezvoltand functiile
.
1
,i
(x) in jurul lui x
0
tinand cont ca [cr

[ << 1 si utilizand teorema Schwarz

)
,i
= )
,i
, (184)
de unde obtinem
.
1
,i
(x) = .
1
,i
(x
0
) .
1
,i
(x
0
) cr

. (185)
29
In ecuatiile de mai sus am folosit notatia
)
,i
=
0
2
)
0r

0r
i
. (186)
Introducem (185) in membrul drept al egalitatii (183) si folosind (170) identicam
A
ki
(x) = A
i
(x
0
) A

(x
0
) .
.
,
(x
0
) .
1
,i
(x
0
) cr

o
.1
. (187)
Marimile
I
i
(x
0
) = .
.
,
(x
0
) .
1
,i
(x
0
) o
.1
, (188)
se numesc simbolurile Christoel de speta I. Acestea pot denite pe intreg spatiul
', sunt simetrice in ultimii doi indici
I
i
(x
0
) = I
i
(x
0
) (189)
si pentru ecare set j, i, j 1, : functiile I
i
sunt netede. In termenii denitiei
(188), relatia (187) devine
A
ki
(x) = A
i
(x
0
) I
i
(x
0
) A

(x
0
) cr

. (190)
La prima vedere, functiile I
i
par a depinde de spatiul de scufundare A

precum
si de aplicatia i : ' A

. Vom demonstra insa ca obiectele I

i
depind numai
de metrica pe varietatea Riemanniana (', /
1
, g). In acest sens, derivand (170) in
raport cu r

q
i,
= o
.1
.
.
,
.
1
,i
o
.1
.
.
,
.
1
,i
(191)
si luand permutarile circulare in indicii (j, i, j) ale egalitatii (191) obtinem
q
i,
= o
.1
.
.
,i
.
1
,
o
.1
.
.
,i
.
1
,
, (192)
q
,i
= o
.1
.
.
,i
.
1
,
o
.1
.
.
,
.
1
,i
. (193)
Folosind teorema Schwarz, simetria metricii pe spatiul an o
.1
= o
1.
si egalitatile
(191)(193) obtinem expresiile functiilor (188) in termenii derivatelor metricii pe va-
rietatea Riemanniana (', /
1
, g)
I
i
(x) =
1
2
[q
i,
(x) q
,i
(x) q
i,
(x)[ . (194)
Din (194) putem exprima derivatele metricii in functie de simbolurile Christoel de
speta I ca in ecuatiile
q
i,
(x) = I
i
(x) I
i
(x) . (195)
Desi indicii functiilor I
i
(x) sunt de acelasi tip cu indicii coordonatelor locale
pe (', /
1
, g), acestea nu reprezinta componentele unui camp tensorial de tip (0, 8)
intr-o harta locala (l
o
, c
o
) /
1
Problema 14 Demonstrati ca la schimbari de harti locale (l
o
, c
o
) (l
b
, c
b
) [r

r
0
= r
0
(x)] functiile I
i
(x) se transforma dupa legea
I
i
(x) I
0
i
(x
0
) =
0r
o
0r
0
0r
o
0r
0i
0r
~
0r
0
I
oo~
(x)
0r
o
0r
0
0
2
r
o
0r
0i
0r
0
q
oo
(x) . (196)
30
Indicatii 3 Folositi (194) precum si faptul ca la schimbari de harti locale (l
o
, c
o
)
(l
b
, c
b
) [r

r
0
= r
0
(x)] coecientii metricii se transforma dupa legea
q
i
(x) q
0
i
(x
0
) =
0r
o
0r
0
0r
o
0r
0i
q
oo
(x) . (197)
Notam cu dA

variatia covectorului A

(x) la transportul paralel din j '

in j
0
' [in harta locala (l
o
, c
o
) /
1
, c
o
(j) = x si c
o
(j
0
) = x cx, unde
[cr

[ << 1]
dA

= A
k
(x cx) A

(x) = I
i
A
i
cr

. (198)
In cele ce urmeaza vom demonstra ca lungimile vectorilor se conserva la deplasari
paralele innitesimale
q
i
(x cx) A
k
(x cx) A
ki
(x cx) q
i
(x) A

(x) A
i
(x) = 0. (199)
Pe baza faptului ca deplasarea este innitesimala [[cr

[ << 1 si termenii cel putin

patratice in cr

pot neglijati] se arata membrul stang al egalitatii (199) poate

adus la forma
d [q
i
(x) A

(x) A
i
(x)[ = q
i
((dA

) A
i
A

dA
i
) q
i
,
A

A
i
cr

. (200)
Folosind (155), exprimam derivatele q
i
,
in termenii derivatelor metricii sub forma
q
i
,
= q
o
q
io
q
oo,
. (201)
Introducem (198) si (201) in (200) si obtinem succesiv
d [q
i
(x) A

(x) A
i
(x)[ = [q
i
(I
o
A
o
A
i
I
oi
A
o
A

)
q
o
q
io
q
oo,
A

A
i

cr

=
_
(q
ic
q
o
q
c
q
io
) I
oc
q
o
q
io
q
oo,

A
i
cr

=
_
q
c
q
io
(I
oc
I
co
) q
o
q
io
q
oo,

A
i
cr

= 0. (202)
Problema 15 Procedand in maniera similara, sa se demonstreze ca prin transport
paralel innitesimal unghiul dintre doi vectori nu se modica.
Indicatii 4 Este sucient sa se demonstreze [folosind acelasi algoritm ca si in de-
ducerea egalitatii (202)] ca
d [q
i
(x) A

(x) 1
i
(x)[ = 0, (203)
pentru doi vectori arbitrari X, Y T

'.
Denim simbolurile Christoel de speta a II-a prin relatiile
I

i
(x) = q
X
(x) I
Xi
(x) . (204)
Utililizand simetria simbolurilor Christoel de speta I (189), se obtine imediat ca
simbolurile Christoel de speta a II-a sunt simetrice in indicii inferiori
I

i
(x) = I

i
(x) . (205)
31
In termenii simbolurilor Christoel de speta a II-a relatiile (198) devin
dA

= I
i

A
i
cr

(206)
Deoarece functiile I
i
(x) nu reprezinta coordonatele locale ale unui camp tensorial
de tip (0, 8), rezulta ca nici I

i
(x) denite in (204) nu sunt componetele unui camp
tensorial de tip (1, 2) in harta locala (l
o
, c
o
) /
1
.
Problema 16 Demonstrati ca la schimbari de harti locale (l
o
, c
o
) (l
b
, c
b
) [r

r
0
= r
0
(x)] functiile I

i
(x) se transforma dupa legea
I

i
(x) I
0
i
(x
0
) =
0r
0
0r
o
0r
o
0r
0i
0r
~
0r
0
I
o
o~
(x)
0r
0
0r
c
0
2
r
c
0r
0i
0r
0
. (207)
Indicatii 5 Folositi (196), denitia (204) si faptul ca la schimbari de harti locale
(l
o
, c
o
) (l
b
, c
b
) [r

r
0
= r
0
(x)] coecientii inversei metricii se transforma
dupa legea
q
i
(x) q
0i
(x
0
) =
0r
0
0r
o
0r
0i
0r
o
q
oo
(x) . (208)
Notam cu dA

variatia vectorului A

(x) la transportul paralel din j ' in

j
0
' [in harta locala (l
o
, c
o
) /
1
, c
o
(j) = x si c
o
(j
0
) = xcx, unde [cr

[ << 1]
dA

def
= A

k
(x cx) A

(x) . (209)
Folosind (198) si (203) obtinem ca
dA

= I

i
A
i
cr

. (210)
Intr-adevar, (203) se scrie sub forma
d [A

(x) 1

(x)[ = 0 =(dA

) 1

d1

= 0,
ceea ce implica
_
(dA

) I

i
A
i
cr

= 0. (211)
In virtutea arbitrarietatii vectorului Y T

' din (211) rezulta (210).

Fie X I( (')) un camp vectorial neted si e j, j
0
' [in harta locala
(l
o
, c
o
) /
1
, c
o
(j) = x si c
o
(j
0
) = x cx, unde [cr

[ << 1]. Atunci,

X(x cx) = A

(x cx)
_
0
0r

_
x+ox
, (212)
si
X
k
(x cx) = A

k
(x cx)
_
0
0r

_
x+ox
(213)
sunt vectori tangenti in j
0
'. Deoarece X(x cx) si X
k
(x cx) sunt vectori
tangenti in acelasi punct al lui ', rezulta ca si diferenta lor
A

(x cx) A

k
(x cx) =
_
A

,
(x) I

i
(x) A
i
(x)

cr

(214)
32
este tot vector tangent in acelasi punct al varietatii. Termenii dintre parantezele
drepte din membrul drept al egalitatii (214) le notam cu
A

;
(x) = A

,
(x) I

i
(x) A
i
(x) (215)
si se numesc derivatele covariante in raport cu campurile de vectori 0,0r

. Acesti
termeni reprezinta componentele unui camp tensorial neted de tip (1, 1) pe varietatea
'.
Teorema 2 Marimile A

;
(x) de forma (215) se transforma la schimbari de harti
locale (l
o
, c
o
) (l
b
, c
b
) [r

r
0
= r
0
(x)] ca si componentele unui camp
tensorial neted de tip (1, 1) pe '.
Demonstratie. La schimbarea de harti locale mentionata in enuntul teoremei A

(x)
se transforma dupa legea (102), iar simbolurile Cristoel I

i
(x) in acord cu (207).
Pe baza acestor remarci si a denitiilor (215) obtinem succesiv
A
0
;
(x
0
) =
0A
0
(x
0
)
0r
0
I
0
i
(x
0
) A
0i
(x
0
) =
0
0r
0
_
0r
0
0r
o
A
o
(x)
_

_
0r
0
0r
o
0r
o
0r
0i
0r
~
0r
0
I
o
o~
(x)
0r
0
0r
c
0
2
r
c
0r
0i
0r
0
_
0r
0i
0r
o
A
o
(x)
=
0
2
r
0
0r
o
0r
o
0r
o
0r
0
A
o
(x)
0r
0
0r
o
0r
o
0r
0
A
o
,o
(x)

_
0r
0
0r
o
0r
o
0r
0i
0r
~
0r
0
I
o
o~
(x)
0r
0
0r
c
0
2
r
c
0r
0i
0r
0
_
0r
0i
0r
o
A
o
(x) . (216)
Derivand (22) in raport cu r
0
obtinem relatiile
0r
0
0r
o
0
2
r
o
0r
0
0r
0i
=
0
2
r
0
0r
o
0r
o
0r
o
0r
0
0r
o
0r
0i
. (217)
Pe baza relatiilor anterioare si a ecuatiilor (23) formula (216) devine
A
0
;
(x
0
) =
0r
0
0r
o
0r
o
0r
0
_
A
o
,o
(x) I
o
~o
(x) A
~
(x)
_
=
0r
0
0r
o
0r
o
0r
0
A
o
;o
(x) . (218)
Relatiile (218) demonstreaza caracterul tensorial al marimilor (215).
Fie I
_

0
(')
_
un camp neted de 1-forme si e j, j
0
' [ in harta locala
(l
o
, c
o
) /
1
, c
o
(j) = x si c
o
(j
0
) = x cx, unde [cr

[ << 1]. Atunci

(x cx) = .

(x cx) (or

)
x+ox
(219)
si

k
(x cx) = .
k
(x cx) (or

)
x+ox
(220)
33
sunt covectori in j
0
'. Se poate arata si in aceasta situatie ca diferenta celor doi
covectori este tot covector in acelasi punct al varietatii
.

(x cx) .
k
(x cx) =
_
.
,
(x) I
i

(x) .
i
(x)

cr

. (221)
Termenii din parantezele drepte din membrul drept al egalitatii (221) se noteaza cu
.
;
(x) = .
,
(x) I
i

(x) .
i
(x) (222)
si se numesc derivatele covariante in raport cu campurile de vectori 0,0r

. Acesti
termeni reprezinta componentele unui camp tensorial neted de tip (0, 2) pe '.
Problema 17 Procedand intr-o maniera similara cu cea utilizata anterior sa se de-
monstreze ca (222) se transforma la schimbari de harti locale (l
o
, c
o
) (l
b
, c
b
)
[r

r
0
= r
0
(x)] ca si componentele unui camp tensorial neted de tip (0, 2) pe
'.
Extindem (215) si (222) ca derivari in algebra campurilor tensoriale netede
(T T
0
)

r+r
0
i1i
s+s
0 ;
(x) = T

r
i1is;
(x) T
0
r+1

r+r
0
is+1i
s+s
0
(x)
T

r
i1is
(x) T
0
r+1

r+r
0
is+1i
s+s
0 ;
(x) , (223)
care comuta cu contractiile. Pentru X I( (')) si I
_

0
(')
_
exprimate in
harta locala (l
o
, c
o
) /
1
prin relatiile
X = A

(x)
0
0r

, = .

(x) or

, (224)
avem ca
(A

(x) .

(x))
;
= A

;
(x) .

(x) A

(x) .
;
(x) . (225)
Introducand (215) si (222) in (225), obtinem ca derivatele covariante ale campurilor
de scalari in raport cu campurile 0,0r

se reduc la derivatele partiale in raport cu

coordonatele locale
(A

(x) .

(x))
;
= (A

(x) .

(x))
,
. (226)
Pentru a determina actiunile derivatelor covariante in raport cu campurile vecto-
riale 0,0r

vom folosi (215), (222), precum si faptul ca orice camp tensorial neted de
tip (r, :) poate scris [cel putin local] ca produsul tensorial de r campuri vectoriale
netede si : campuri netede de 1-forme. Pentru T I
_

(:,s)
(')
_
si (l
o
, c
o
) /
1
exista (X
I
)
I=1,:
I( (')) si
_
!

_
=1,s
I
_

0
(')
_
astfel incat
T = X
1
X
:
!
1
!
s
. (227)
In harta locala (l
o
, c
o
) /
1
(227) se scrie sub forma
T

r
i1is
(x) =
_
:

I=1
A

1
I
(x)
_
_
_
s

=1
.

i
(x)
_
_
, (228)
34
unde
X
I
= A

I
(x)
0
0r

, !

= .

i
(x) or
i
. (229)
Aplicand regula (223) pentru calculul derivatei covariante in raport cu 0,0r

a cam-
pului tensorial (228) obtinem
T

r
i1is;
(x) =
:

|=1
A

!
|;
(x)
_
_
_
:

I=1
I6=|
A

1
I
(x)
_
_
_
_
_
s

=1
.

i
(x)
_
_

_
:

I=1
A

1
I
(x)
_
s

l=1
_
_
_
_
s

=1
6=l
.

i
(x)
_
_
_
_
.
l
i

;
(x)
=
_
_
_
:

I=1
A

1
I
(x)
_
_
_
s

=1
.

i
(x)
_
_
_
_
,

|=1
I

!
o
!

(x) A
o
!
|
(x)
_
_
_
:

I=1
I6=|
A

1
I
(x)
_
_
_
_
_
s

=1
.

i
(x)
_
_

_
:

I=1
A

1
I
(x)
_
s

l=1
_
_
_
_
s

=1
6=l
.

i
(x)
_
_
_
_
I
o

(x) .
l
o

(x) . (230)
Introducand (228) in membrul drept al egalitatii (230) putem scrie derivata covarianta
sub forma
T

r
i1is;
(x) = T

r
i1is,
(x)
:

|=1
I

!
o
!

(x) T

!1
o
!

!+1

r
i1is
(x)

l=1
I
o

(x) T

r
i1i
1
o

i
+1
is
(x) . (231)
Derivatele covariante ale tensorul metric se obtin din relatiile (231) particularizate
pentru un camp tensorial de tip (0, 2)
q
i;
(x) = q
i,
(x) I
o

(x) q
oi
(x) I
o
i
(x) q
o
(x)
= q
i,
(x) I
(i)
(x) . (232)
Pe baza relatiilor (195) obtinem ca derivatele covariante ale tensorului metric (232)
se anuleaza
q
i;
(x) = 0. (233)
Ecuatiile (233) implica pe baza relatiilor (155) si (223) ca derivatele covariante ale
inversei tensorului metric se anuleaza
q
i
;
(x) = 0. (234)
35
Problema 18 Sa se calculeze simbolurile Christoel pentru metrica indusa pe o
2
,
exprimata local prin (143) si (144).
2.2.3 Campuri tensoriale remarcabile pe varietati Riemanniene
Am armat anterior ca transportatul paralel al unui vector X T
1
' in T
2
' de-
pinde esential de curba ce uneste punctele j
1
si j
2
si in lungul careia se face transportul
paralel. Vom demonstra acest rezultat folosind transportul paralel innitesimal. Fie
j
1
, j
2
, j
3
si j
4
puncte pe ' innit mic vecine. Exista (l
o
, c
o
) /
1
astfel incat j
1
,
j
2
, j
3
, j
4
l
o
si
c
o
(j
1
) = x, c
o
(j
2
) = x dx, c
o
(j
3
) = x cx, c
o
(j
4
) = x dx cx, (235)
unde [dr

[ << 1 si [cr

[ << 1.
In continuare, ne propunem sa construim transportatul paralel al vectorului X
T
1
' in T
4
' pe rutele j
1
j
2
j
4
si j
1
j
3
j
4
.
Pe ruta j
1
j
2
j
4
transportam paralel mai intai X T
1
' in T
2
'
si vectorul astfel obtinut il transportam paralel in T
4
'. La primul pas construim
vectorul din T
2
' cu coordonatele
A

k
(x dx) = A

(x) I

i
(x) A
i
(x) dr

. (236)
Transportatul paralel al vectorul cu coordonatele (236) din T
2
' in T
4
' are coor-
donatele
A

k
(x dx cx) = A

k
(x dx) I

iX
(x dx) A
i
k
(x dx) cr
X
. (237)
Introducem (236) in (237), folosim dezvoltarea in jurul lui x a functiilor de argument
x dx si neglijam termenii cel putin patratici in dr

[[dr

[ << 1], de unde obtinem

A

k
(x dx cx) = A

(x) I

i
(x) A
i
(x)
_
dr

dr
X
_

_
I

oX,
(x) I

cX
(x) I
c
o
(x)
_
A
o
(x) dr

cr
X
. (238)
Procedand intr-o maniera similara gasim pentru coordonatele transportatului pa-
ralel al vectorului X T
1
' pe ruta j
1
j
3
j
4
urmatoarea forma

k
(x dx cx) = A

(x) I

i
(x) A
i
(x)
_
dr

dr
X
_

_
I

o,X
(x) I

c
(x) I
c
oX
(x)
_
A
o
(x) dr

cr
X
. (239)
Prin calculul diferentei dintre A

k
(x dx cx) si

A

k
(x dx cx) obtinem
A

k
(x dx cx)

A

k
(x dx cx) = 1

oX
(x) A
o
(x) dr

cr
X
, (240)
unde am utilizat notatia
1

oX
(x) = I

o[,X]
(x) I
c
o[
(x) I

X]c
(x) . (241)
36
In (241) am utilizat conventia de antisimetrie

[i]
=
i

i
. (242)
Marimile 1

oX
(x) exprimate in (241) sunt componentele unui camp tensorial
neted de tip (1, 8) in harta locala (l
o
, c
o
). Campul tensorial neted mentionat este
cunoscut in literatura de specialitate ca tensorul Riemann.
Problema 19 Sa se calculeze componentele tensorului Riemann asociat metricii in-
duse pe o
2
exprimata local prin (143) si (144).
Din (240) observam ca transportul paralel al unui vector este independent de
curba in lungul careia se efectueaza transportul daca si numai daca tensorul Riemann
este trivial. Netrivialitatea tensorului Riemann este echivalenta cu necomutativitatea
derivatelor covariante [spre deosebire de derivatele partiale in raport cu coordonatele
unei harti locale]. Vom demonstra ultima armatie pentru un camp vectorial neted
X I( (')) exprimat in harta locala (l
o
, c
o
) /
1
prin
X = A

(x)
0
0r

. (243)
Pe baza denitiei (215), a simetriei simbolurilor Christoel de speta a II-a in indicii
inferiori si a notatiei (241), avem ca
A

;i;
(x) A

;;i
(x) =
_
A

;i
_
;
(x)
_
A

;
_
;i
(x)
=
_
A

;i
_
,
(x) I

o
(x) A
o
;i
(x) I
o
i
(x) A

;o
(x)

_
A

;
_
,i
(x) I

oi
(x) A
o
;
(x) I
o
i
(x) A

;o
(x)
= 1

oi
(x) A
o
(x) . (244)
Problema 20 Folosind aceleasi argumente ca si in deducerea relatiei (244) sa se
arate ca pentru orice camp neted de 1-forme I
_

0
(')
_
, cu expresia =
.

(x) or

in harta locala (l
o
, c
o
) /
1
, are loc
.
;i;
(x) .
;;i
(x) = 1
o
i
(x) .
o
(x) . (245)
Relatiile (244) si (245) pot generalizate pentru un camp tensorial neted arbitrar
T I
_

(:,s)
(')
_
. Pentru un astfel de camp tensorial cu expresia in harta locala
(l
o
, c
o
) /
1
data prin
T = T

r
i1is
(x)
0
0r

1

0
0r

r
or
i1
or
is
, (246)
avem
T

r
i1is;i;
(x) T

r
i1is;;i
(x) =
:

|=1
1

!
o
!
i
(x) T

!1
o
!

!+1

r
i1is
(x)
37

l=1
1
o

i
(x) T

r
i1i
1
o

i
+1
is
(x) . (247)
Semnicatia geometrica a tensorului Riemann este continuta in urmatoarea teo-
rema.
Teorema 3 O varietate Riemanniana (', /
1
, g) este plata daca si numai daca ten-
sorul Riemann este trivial.
Demonstratie. Fie (', /
1
, g) o varietate Riemanniana plata. Pentru o astfel de
varietate tensorul metric este local constant (137). Aceasta implica, pe baza relatiilor
(194) si a denitiilor (204), trivialitatea simbolurilor Christoel de spetele I si a II-a.
Trivialitatea simbolurilor Christoel de speta a II-a conduce, pe baza denitiei (241),
la trivialitatea tensorului Riemann.
Reciproc, presupunem ca tensorul Riemann este trivial
1

oi
(x) = 0, \x c
o
(l
o
) , (248)
in ecare punct j
0
' si in orice harta locala (l
o
, c
o
) /
1
(j
0
). Din (240) si
trivialitatea tensorului Riemann rezulta ca transportul paralel pe ' nu depinde de
curba aleasa. O consecinta a independentei transportului paralel de curba in lungul
careia se efectueaza transportul este ca dintr-un vector tangent X
0
T
0
' putem
construi prin transport paralel un camp vectorial neted X I( (')) care satisface
A

;i
(x) = 0, \x c
o
(l
o
) . (249)
Folosind T (')-izomorsmul canonic (151) intre T (')-modulul I
_

0
(')
_
si T (')-
modulul I( (')), ecuatiile (233) si relatiile anterioare, obtinem
A
;i
(x) = A
,i
(x) I
o
i
(x) A
o
(x) = 0, \x c
o
(l
o
) . (250)
Simetria simbolurilor Christoel de speta a II-a in indicii inferiori si relatiile (250)
conduc la egalitatile
A
,i
(x) = A
i,
(x) , \x c
o
(l
o
) , (251)
numite conditii de integrabilitate. Aceste conditii asigura existenta unui camp scalar
o T (') astfel incat
A

(x) = o
,
(x) , \x c
o
(l
o
) . (252)
Alegem pe ' o harta locala (l
b
, c
b
) /
1
(j
0
) ale carei functii de coordonate
joaca rolul campului scalar din (252), adica
r
0o
,i
= I

i
(x) r
0o
,
. (253)
Vom arata ca in harta locala (l
b
, c
b
) /
1
(j
0
) coecientii metricii g se reduc la
niste constante. La schimbarea de harti locale (l
b
, c
b
) (l
o
, c
o
) [r
0
r

=
r

(x
0
)] componentele metricii se transforma dupa legea
q
0
i
(x
0
) q
i
(x) =
0r
0o
0r

0r
0o
0r
i
q
0
oo
(x
0
) . (254)
38
Derivand (254) in raport cu r

si utilizand relatiile (253) obtinem

q
i,
(x) = I
c

(x)
0r
0o
0r
c
0r
0o
0r
i
q
0
oo
(x
0
)
I
c
i
(x)
0r
0o
0r

0r
0o
0r
c
q
0
oo
(x
0
)
0r
0o
0r

0r
0o
0r
i
0r
0~
0r

0q
0
oo
0r
0~
(x
0
)
= I
c

(x) q
ci
(x) I
c
i
(x) q
c
(x)
0r
0o
0r

0r
0o
0r
i
0r
0~
0r

0q
0
oo
0r
0~
(x
0
)
= I
(i)
(x)
0r
0o
0r

0r
0o
0r
i
0r
0~
0r

0q
0
oo
0r
0~
(x
0
) . (255)
Comparand (195) cu (255) obtinem ecuatiile
0r
0o
0r

0r
0o
0r
i
0r
0~
0r

0q
0
oo
0r
0~
(x
0
) = 0. (256)
Din (256) rezulta imediat anularea derivatelor coecientilor metricii in harta locala
(l
b
, c
b
)
0q
0
oo
0r
0~
(x
0
) = 0, (257)
ceea ce este echivalent cu faptul ca in harta locala mentionata componentele metricii
sunt constante.
In continuare vom evidentia cateva proprietati ale tensorului Riemann. Denim
tensorul lui Riemann complet covariant prin
1
ijX
= q
c
1
c
iX
, (258)
fara a mai evidentia coordonatele asociate hartii locale alese. Din (241) si (258)
observam ca tensorul lui Riemann complet covariant este antisimetric in ultimii doi
indici
1
ijX
= 1
ijX
. (259)
Pe baza relatiilor (241) si (258) exprimam tensorul Riemann complet covariant in
functie de simbolurile Christoel si derivatele acestora sub forma
1
ijX
= q
c
I
c
i[,X]
q
c
I
o
i[
I
c
X]o
= I
i,X
I
iX,
q
c,X
I
c
i
q
c,
I
c
iX
I
o
i
I
Xo
I
o
iX
I
co
. (260)
Folosind expresiile derivatelor metricii in termenii simbolurilor Christoel de speta I
(195), relatiile (260) devin
1
ijX
= I
i[,X]
I
o[
I
o
X]i
. (261)
Pe baza legaturii dintre simbolurile Christoel de speta I si derivatele de ordinul I ale
coecientilor metricii (194), tensorul Riemann complet covariant poate exprimat
sub forma
1
ijX
=
1
2
0
[
q
i][,X]
I
o[
I
o
X]i
. (262)
39
Simetria coecientilor metricii impreuna cu cea a simbolurilor Christoel de speta
a II-a conduc la proprietatile de simetrie ale tensorului Riemann complet covariant
1
ijX
= 1
Xji
= 1
ijX
= 1
ijX
. (263)
Utilizand simetriile obiectelor invocate anterior si expresia (262) a tensorului Rie-
mann, obtinem ca au loc relatiile
1
[ijX]
= 1
ijX
1
jXi
1
Xji
= 0, (264)
cunoscute in literatura de specialitate ca identitatile Bianchi de speta I. Proprietatile
(263) si (264) implica faptul ca nu toate componentele tensorului Riemann complet
covariant sunt algebric independente. Ne propunem sa numaram componentele al-
gebric independente ale tensorului Riemann complet covariant asociat metricii unei
varietati Riemanniene (', /
1
, g) de dimensiune :. Pentru a realiza numaratoarea
propusa vom exploata mai intai proprietatile de simetrie (263). Notam dubletele ji
si j` cu si respectiv 1. In termenii acestor notatii componentele independente ale
tensorului Riemann complet covariant se scriu ca
1
ijX
= 1
.1
, (265)
unde
, 1 12, 18, 14, . . . , (:1) : . (266)
Multimea in care indicii si 1 iau valori are
n(n1)
2
elemente. Prima egalitate din
(263) este echivalenta cu simetria obiectului 1
.1
in indicii si 1, ceea ce implica
un numar de
1 2
:(:1)
2
=
:(:1)
_
:
2
: 2
_
8
(267)
componente independente. Identitatile Bianchi de speta I stabilesc relatii algebrice
intre componentele (265). Numarul de identitati Bianchi de speta I independente care
nu evidentiaza antisimetria in ecare dintre cele doua perechi de indici [(ji) si (j`)]
este
_
:
4
_
=
:(:1) (:2) (:8)
24
. (268)
Diferenta dintre (267) si (268) ne conduce la numarul de componente algebric
independente ale tensorului Riemann complet covariant asociat metricii unei varietati
Riemanniene (', /
1
, g) de dimensiune :
A
indep
=
:
2
_
:
2
1
_
12
. (269)
Tensorul Riemann complet covariant mai satisface si un set de identitati diferen-
tiale numite identitatile Bianchi de speta a II-a. Acestea sunt o consecinta a faptului
ca tensorul Riemann masoara abaterea de la comutativitate a derivatelor covari-
ante.
40
Fie un camp neted de 1-forme I
_

0
(')
_
cu expresia = .

(x) or

in
harta locala (l
o
, c
o
) /
1
. Conform discutiilor anterioare, D = .
;i
(x) or

or
i
este expresia locala a unui camp tensorial neted de tip (0, 2). Pe baza relatiilor (247)
obtinem ca
.
;i;;X
.
;i;X;
= 1
o
X
.
o;i
1
o
iX
.
;o
. (270)
Scriem egalitatile (270) obtinute prin permutarile circulare in indicii (i, j, `)
.
;;X;i
.
;;i;X
= 1
o
Xi
.
o;
1
o
Xi
.
;o
, (271)
.
;X;i;
.
;X;;i
= 1
o
i
.
o;X
1
o
Xi
.
;o
. (272)
Sumand membru cu membru relatiile (270)(272) si folosind (264) obtinem
.
;[i;];X
.
;[;X];i
.
;[X;i];
= 1
o
X
.
o;i
1
o
Xi
.
o;
1
o
i
.
o;X
(273)
Prelucrand membrul stang al egalitatii (273) pe baza relatiilor (247) derivam relatiile
_
1
o
i
.
o
_
;X

_
1
o
X
.
o
_
;i

_
1
o
Xi
.
o
_
;
= 1
o
X
.
o;i
1
o
Xi
.
o;
1
o
i
.
o;X
. (274)
Folosind proprietatea (223) a derivatei covariante si relatiile (274) obtinem relatiile
1
o
[i;X]
.
o
= 0, (275)
care pe baza arbitrarietatii campului neted de 1-forme I
_

0
(')
_
ne conduc la
identitatile
1
o
[i;X]
= 0, (276)
numite identitatile Bianchi de speta a II-a. Folosind rezultatul (233), denitia ten-
sorului Riemann complet covariant (258), proprietatea (223) a derivatei covariante
si (276) determinam identitatile Bianchi de speta a II-a corespunzatoare tensorului
Riemann complet covariant
1
ij[X;c]
= 0. (277)
Problema 21 Sa se demonstreze ca marimile exprimate local prin
H
iX
= q
[
q
X]i
,
reprezinta componentele unui camp tensorial neted de tip (0, 4) care are proprietatile
de simetrie ale tensorului Riemann si verica identitatile Bianchi de speta a II-a.
Prin contractia simpla (dubla) cu inversul tensorului metric a tensorului Riemann
complet covariant obtinem un camp tensorial neted de tip (0, 2) (camp scalar neted)
cunoscut sub numele de tensorul lui Ricci (curbura scalara)
1
i
= q
oo
1
ojio
, (1 = q
i
1
i
) . (278)
Folosind proprietatile de simetrie (263) si identitatile Bianchi de speta a II-a (277)
ale tensorului Riemann complet covariant vom determina diferite proprietati ale ten-
sorul Ricci si curburii scalare. Proprietatile de simetrie ale tensorului Riemann im-
preuna cu simetria inversului tensorului metric conduc la simetria tensorului Ricci
1
i
= 1
i
. (279)
41
Efectuand contractia dubla a identitatilor (277) cu inversa metricii obtinem re-
latiile
q

q
iX
1
ij[X;c]
= q

q
iX
_
1
ijX;c
1
ijXc;
1
ijc;X
_
= 0. (280)
Pe baza ecuatiilor (234), a proprietatilor de simetrie (263) si a denitiilor (278) relatiile
de mai sus pot exprimate sub forma
1
;c
2q

1
c;
= q

_
1
c

1
2
q
c
1
_
;c
= 0. (281)
Termenii
G
i
= 1
i

1
2
q
i
1, (282)
pe care actioneaza derivatele covariante in (281) constituie componentele unui camp
tensorial neted de tip (0, 2) care se numeste tensorul lui Einstein. Relatiile (281) pot
exprimate compact sub forma
G
i
;i
= 0. (283)
Simetria tensorului Ricci (279) si relatia de denitie (282) conduc la proprietatea de
simetrie a tensorului Einstein.
Un alt camp tensorial neted construit pe baza tensorului Riemann complet co-
variant este tensorul lui Weyl. Acest camp tensorial se construieste ca o combinatie
liniara a tensorilor Riemann, Ricci si curbura scalara. Combinatia liniara pastreaza
proprietatile de simetrie (263)(264) ale tensorului Riemann iar contractiile tensorului
Weyl cu inversul tensorului metric sunt nule. Construim campul tensorial mentionat
sub forma
\
ijX
= 1
ijX
a
_
q
[
1
X]i
q
i[
1
X]
_
/q
[
q
X]i
1. (284)
Constantele reale a si / de determina din conditia ca urma tensolului Weyl sa e nula
q
iX
\
ijX
= 0. (285)
Problema 22 Sa se arate ca valorile constantelor a si / determinate din conditia
(285) sunt
a =
1
:2
, / =
1
(:1) (:2)
, (286)
unde : este dimensiunea varietatii Riemanniene (', /
1
, g)
Inlocuim constantele a si / obtinute anterior in (284) si identicam expresiile
concrete ale componentelor tensorului Weyl
\
ijX
= 1
ijX

q
[
1
X]i
q
i[
1
X]
:2

q
[
q
X]i
1
(:1) (:2)
. (287)
Tensorul lui Weyl este obiectul de baza in constructia formularii Weyl a gravitatiei
conforme.
42
2.2.4 Izometrii. Tensori Killing
Existenta unei metrici pe o varietate Riemanniana (', /
1
, g) conduce natural la
problema determinarii difeomorsmelor netede care conserva metrica respectiva.
Denitia 15 Un difeomorsm 1 al varietatii Riemanniene (', /
1
, g) se numeste
izometrie a acesteia daca
1

g = g, (288)
sau intr-o harta locala (l
o
, c
o
) /
1
[1 (l
o
) l
o
iar expresia difeomorsmului 1
este c
o
(l
o
) x y = y (x) c
o
(l
o
)]
q
i
(y (x))
0j

0r
o
(x)
0j
i
0r
o
(x) = q
oo
(x) , c, , = 1, :. (289)
Un caz particular de izometrii sunt cele innitesimale generate de campuri vecto-
riale netede ca in (103). In aceasta situatie denitiile (128) si cea anterioara conduc la
faptul ca un camp vectorial neted X I( (')) genereaza [prin intermediul aplicatiei
(103)] o izometrie innitesimala daca si numai daca
A

(x) 0

q
oo
(x) q
o
(x) 0
o
A

(x) q
o
(x) 0
o
A

(x) = 0. (290)
Conditiile anterioare sunt echivalente pe baza relatiilor (233) cu
A
(;i)
= 0, j, i = 1, :. (291)
Un camp vectorial X I( (')) care satisface (291) se numeste camp vectorial
Killing [in literatura de specialitate se utilizeaza denumirea de vector Killing]. Exis-
tenta unui vector Killing este o consecinta a unei proprietati de simetrie a spatiului
(', /
1
, g) [17].
Generalizarea notiunii de vector Killing se face pe baza relatiilor (291). Un camp
tensorial neted I
_

(0,s)
(')
_
complet simetric se numeste tensor Killing daca
satisface conditiile
\
(
1

s
;
s+1
)
= 0, j
1
, . . . , j
s+1
= 1, :. (292)
Exemplul 6 Metrica pe varietatea Riemanniana (', /
1
, g) este tensor Killing de
rang doi.
Tensorii Killing ai unei varietati Riemanniene sunt importanti deoarece genereaza
marimi conservative pentru o particula care evolueaza in camp gravitational [12].
2.2.5 Spatiul Minkowski
In aceasta sectiune, pe baza principiilor relativitatii restranse, vom organiza multimea
evenimentelor ca o varietate Riemanniana plata numita spatiul Minkowski. Numim
eveniment un fapt zic care se petrece intr-un punct din spatiu si la un moment de
timp [13]. Desi apeleaza la un observator, evenimentele se constituie ca o multime de
puncte [nu pot exista doua fapte zice care sa se petreaca la acelasi moment de timp
43
si in acelasi loc] independenta de acesta. Notam cu M
4
multimea evenimentelor si o
vom inzestra, pe baza principiilor relativitatii restranse, cu o structura de varietate
Riemanniana plata.
Enunturile principiilor relativitatii restranse sunt:
Axioma 1 Legile naturii sunt aceleasi in orice sistem de referinta inertial.
Axioma 2 Viteza luminii in vid are aceeasi valoare in toate sistemele de referinta
inertiale.
Notam cu O
1
multimea observatorilor inertiali. Pentru ecare observator inertial
o O
1
denim aplicatia c
o
: M
4
R
4
care asociaza in mod unic ecarui eveniment
j M
4
un cvadruplu de numere reale x(j) =
_
r
0
(j) , r
1
(j) , r
2
(j) , r
3
(j)
_
unde
r
0
(j) = ct (j) [c-viteza luminii in vid si t (j)-momentul de timp la care se petrece
evenimentul j] iar
_
r
1
(j) , r
2
(j) , r
3
(j)
_
sunt coordonatele carteziene ale punctului
din spatiu in care se petrece evenimentul relativ la reperul cartezian asociat observa-
torului inertial o. Maniera de denitie a aplicatiei c
o
implica bijectivitatea acesteia.
Fie j
1
si j
2
doua evanimente. Denim marimea
^:
2
o
(j
1
, j
2
) =
_
r
0
(j
1
) r
0
(j
2
)

I=1
_
r
I
(j
1
) r
I
(j
2
)

2
. (293)
Aceasta marime se numeste interval cvadridimensional determinat de evenimentele j
1
si j
2
si masurat de observatorul inertial o O
1
. Se poate demonstra [13] ca principiul
II al relativitatii restranse implica independenta intervalului cvadridimensional de
observatorul inertial ales. Cu alte cuvinte, pentru oricare doi observatori inertiali o,
o
0
O
1
avem
^:
2
o
(j
1
, j
2
) = ^:
2
o
0 (j
1
, j
2
) . (294)
Egalitatea anterioara ofera intervalului cvadridimensional un caracter absolut si jus-
tica notatia
^:
2
(j
1
, j
2
) . (295)
Intervalul cvadridimensional poate exprimat compact sub forma
^:
2
o
(j
1
, j
2
) = o
i
[r

(j
1
) r

(j
2
)[ [r
i
(j
1
) r
i
(j
2
)[ , (296)
unde am utilizat notatia
(o
i
)
,i=0,3
= oiag (, , , ) . (297)
Consideram doua evenimente arbitrare j
1
si j
2
foarte apropiate
r

(j
2
) = r

(j
1
) cr

, \j = 0, 8 (298)
relativ la observatorul o O
1
. Coordonatele masurate de observatorul o
0
O
1
pentru
aceleasi evenimente vor satisface niste relatii similare cu (298)
r
0
(j
2
) = r
0
(j
1
) cr
0
, \j = 0, 8. (299)
44
Introducand (298) si (299) in (294) obtinem
o
i
cr
0
cr
0i
= o
oo
cr
o
cr
o
. (300)
Din egalitatea (300) vom determina legatura dintre coordonatele masurate de ob-
servatorii o si o
0
O
1
pentru acelasi eveniment j
1
M
4
folosind asumptia rezonabila
conform careia coordonatele masurate de observatorul o depind neted de cele masurate
de o
0
pentru acelasi eveniment
r
0
(j) = r
0
(x(j)) , (301)
unde functiile x x
0
(x) sunt netede. Aplicatiile
R
4
x x
0
= x
0
(x) R
4
, (302)
R
4
x
0
x = x(x
0
) R
4
, (303)
sunt chiar functiile compuse c
o
0

c
o
si respectiv c
o

c
o
0 .
Pe baza asumptiei enuntate anterior, putem exprima cr
0
in termenii marimilor
cr

cr
0
= r
0
(j
2
) r
0
(j
1
) = r
0
(x(j
2
)) r
0
(x(j
1
))
= r
0
(x(j
1
) cx) r
0
(x(j
1
))
=
0r
0
0r
o
(x(j
1
)) cr
o

0
2
r
0
0r
o
0r
o
(x(j
1
)) cr
o
cr
o
. (304)
Introducand dezvoltarea (304) in (300) si neglijand termenii cel putin cubici in cr
o
[omitere justicata de alegerea evenimentelor j
1
si j
2
ca ind foarte apropiate] iden-
ticam
o
i
0r
0
0r
o
(x(j
1
))
0r
0i
0r
o
(x(j
1
)) cr
o
cr
o
= o
oo
cr
o
cr
o
. (305)
Data ind arbitrarietatea evenimentului j
1
M
4
, relatia (305) poate rescrisa sub
forma
o
i
0r
0
0r
o
0r
0i
0r
o
cr
o
cr
o
= o
oo
cr
o
cr
o
, (306)
sau, echivalent,
o
i
0r
0
0r
o
0r
0i
0r
o
= o
oo
, \c, , = 0, 8. (307)
Derivam (307) in raport cu r
~
si obtinem
o
i
_
0
2
r
0
0r
~
0r
o
0r
0i
0r
o

0r
0
0r
o
0
2
r
0i
0r
~
0r
o
_
= 0, \c, ,, = 0, 8. (308)
Efectuam permutarile circulare in indicii c, ,, in egalitatile (308)
o
i
_
0
2
r
0
0r
o
0r
o
0r
0i
0r
~

0r
0
0r
o
0
2
r
0i
0r
o
0r
~
_
= 0, \c, ,, = 0, 8, (309)
o
i
_
0
2
r
0
0r
o
0r
~
0r
0i
0r
o

0r
0
0r
~
0
2
r
0i
0r
o
0r
o
_
= 0, \c, ,, = 0, 8. (310)
45
Realizam o combinatie liniara a egalitatilor (308)(310) astfel: egalitatea (308) intra
cu factorul 1 iar celelalte doua cu factorul 1. Folosind simetria matricii o
i
[o
i
=
o
i
] si teorema Schwarz privitoare la derivatele partiale ale functiilor netede reale de
mai multe variabile reale deducem
2o
i
0
2
r
0
0r
o
0r
o
0r
0i
0r
~
= 0, \c, ,, = 0, 8. (311)
Utilizand invertibilitatea matricii cu elementele
Jr
0:
Jr

(23) si nesingularitatea matricii

(297), din relatiile (311) deducem
0
2
r
0
0r
o
0r
o
= 0, \c, ,, j = 0, 8. (312)
Integrand (312) obtinem expresia concreta a aplicatiei compuse c
o
0

c
o
r

r
0
= A

o
r
o
a

, j = 0, 8, (313)
unde A

o
sunt elementele unei matrici patratice A = (A

o
)
,o=0,3
care satisfac [pe
baza relatiilor (307)]
o
i
A

o
A
i
o
= o
oo
, \c, , = 0, 8, (314)
iar a

sunt niste numere reale care exprima coordonatele observatorului o masurate

de observatorul o
0
.
Inversand (313) determinam expresia aplicatiei cumpuse c
o

c
o
0 [ca inversa functiei
c
o
0

c
o
] ca ind
r
0
r

=

A

o
(r
0o
a
o
) , j = 0, 8, (315)
unde

A

o
sunt elementele inversei matricii A.
Prin urmare, am introdus pe multimea M
4
o structura de varietate neteda /
M4
=
(M
4
, c
o
) [o O
1
. Schimbarile de harti locale se realizeaza prin functii de tranzitie
(313). Varietatea (M
4
, /
M4
) se inzestreaza natural cu un camp tensorial de tip (0, 2)
simetric si nedegenerat exprimat in harta locala (M
4
, c
o
) prin
= o
i
or

or
i
. (316)
Varietatea Riemanniana plata (M
4
, /
M4
, ) se numeste spatiul Minkowski.
Problema 23 Demonstrati ca expresia (316) a tensorului metric nu depinde de harta
aleasa.
Observam ca metrica (316) este indenita, ceea ce conduce la clasicarea inter-
valelor cvadridimensionale (295) in:
i) interval de tip temporal daca ^:
2
< 0;
ii) interval de tip spatial daca ^:
2
0;
iii) interval nul daca ^:
2
= 0.
46
2.2.6 Universul spatio-temporal
Formularea gravitatiei ca teorie relativista de camp a fost realizata de Einstein in
1911 [14] prin suplimentarea principiilor relativitatii restranse cu un nou principiu,
numit principiul echivalentei, al carui enunt [15] este dat mai jos.
Axioma 3 Pentru ecare eveniment j M
4
, in prezenta unui camp gravitational
arbitrar este posibila alegerea unui sistem de coordonate local inertial astfel incat
intr-o vecinatate sucient de mica a evenimentului ales, legile naturii au aceeasi forma
ca intr-un sistem de referinta inertial in absenta gravitatiei.
Acest nou postulat permite organizarea spatiului M
4
ca varietate neteda in raport
cu structura neteda

/
M4
= (l
o
, c
o
) [o O. Anterior, prin O am notat multimea
observatorilor [inertiali si neinertiali], iar l
o
reprezinta domeniul de evenimente pe
care il poate parametriza observatorul o O. Remarcam ca in acest caz schimbarea
de observatori nu mai beneciaza de aplicatii compuse c
o
0

c
o
si c
o

c
o
0 liniare ca in
(313) si (315), ci au forma generala (1). Campul gravitational inzestreaza spatiul
evenimentelor M
4
cu un camp tensorial de tip (0, 2) simetric si nedegenerat g, care
local este exprimat prin (132), coordonatele acestuia ind chiar potentialele campului
gravitational.
Prin urmare, in relativitatea generala spatiul evenimentelor M
4
este inzestrat
natural ca o varietate Riemanniana 4-dimensionala
_
M
4
,

/
M4
, g
_
. Pentru ecare
eveniment j M
4
exista o harta locala [asociata unui observator o O] (l
o
, c
o
)
astfel incat j l
o
[c
o
(j) = x
0
] si
q
i
(x
0
) = o
i
, q
i,
(x
0
) = 0, \j, i, j = 0, 8. (317)
Coordonatele asociate hartii locale (l
o
, c
o
) evidentiate mai sus se numesc coordonate
normale pe varietatea
_
M
4
,

/
M4
, g
_
in punctul j l
o
. Coordonatele normale vor
face transparent principiul echivalentei atunci cand vom introduce notiunea de geo-
dezica, notiune care este direct corelata cu traiectoria unei particule test aata in
campul gravitational ale carui potentiale sunt componentele locale ale metricii g.
47
3 Ecuatii de miscare intr-un camp gravitational
In acest capitol mai intai introducem notiunea de geodezica [prin intermediul trans-
portului paralel] si apoi analizam miscarea unei particule test intr-un camp gra-
vitational dat, neglijand modicarea campului gravitational datorata prezentei par-
ticulei considerate. Conform celor discutate in nalul capitolului anterior, prezenta
campului gravitational inzestreaza spatiul evenimentelor M
4
cu o structura de va-
rietate Riemanniana 4-dimensionala
_
M
4
,

/
M4
, g
_
. Ecuatiile de miscare sunt ob-
tinute din principiul variational bazat pe o functionala caracterizata de metrica pe
varietatea Riemanniana
_
M
4
,

/
M4
, g
_
. Ecuatiile de miscare ale particulei test in
campul gravitational dat sunt chiar ecuatiile geodezicelor pe varietatea Riemanniana
_
M
4
,

/
M4
, g
_
. In nalul capitolului analizam limita Newtoniana a ecuatiilor de mis-
care ale unei particule test intr-un camp gravitostatic pentru a determina legatura
dintre potentialul campului si componentele metricii.
3.1 Geodezice
Numim geodezica pe spatiul M
4
[
_
M
4
,

/
M4
, g
_
varietate Riemanniana] o curba :
1 R M
4
ai carei vectori tangenti se transporta paralel in lungul acesteia. In
cele ce urmeaza vom analiza din punct de vedere matematic notiunea de geodezica.
Alegem o harta locala (l
o
, c
o
) pe M
4
care contine in domeniul de denitie al acesteia
toata geodezica (1) l
o
. Atunci, expresia locala a curbei respective devine
t x(t) c
o
(l
o
) R
4
. (318)
Vectorul tangent in

c
o
(x
0
) la curba are expresia
X(x
0
) =
dr
o
dt
(t
0
)
_
0
0r
o
_
x0
, (319)
unde x
0
= x(t
0
).
Transportatul paralel al vectorului (319) in punctul x
0
0
= x(t
0
c) = x
0
cx
[unde c R, [c[ << 1] aat pe curba , conform relatiilor (209) si (210), este exprimat
prin
X(x
0
0
) =
_
dr
o
dt
(t
0
) I
o
i
(x
0
)
dr

dt
(t
0
) cr
i
__
0
0r
o
_
x
0
0
. (320)
Vectorul anterior coincide cu cel tangent in

c
o
(x
0
0
) la curba
X(x
0
0
) =
dr
o
dt
(t
0
c)
_
0
0r
o
_
x
0
0
. (321)
Din relatiile (320) si (321) deducem
dr
o
dt
(t
0
) I
o
i
(x
0
)
dr

dt
(t
0
) cr
i
=
dr
o
dt
(t
0
c) , \c = 0, 8. (322)
48
Utilizand faptul ca deplasarea pe curba [[c[ << 1] este innitesimala, termenii
din egalitatile (322) se aduc la forma
cr
i
def
= r
i
(t
0
c) r
i
(t
0
c) =
dr
i
dt
(t
0
) c, (323)
dr
o
dt
(t
0
c)
dr
o
dt
(t
0
) =
d
2
r
o
dt
2
(t
0
) c. (324)
Introducem (323) si (324) in (322) si obtinem
_
d
2
r
o
dt
2
(t
0
) I
o
i
(x
0
)
dr

dt
(t
0
)
dr
i
dt
(t
0
)
_
c = 0. (325)
Data ind arbitrarietatea valorii parametrului curbei t
0
1 si a deplasarii inni-
tesimale pe aceasta [c R, [c[ << 1], din (325) deducem ecuatiile geodezicei intr-o
parametrizare ana
d
2
r
o
dt
2
(t) I
o
i
(x(t))
dr

dt
(t)
dr
i
dt
(t) = 0, \c = 0, 8. (326)
Observam ca denitia geodezicei asigura faptul ca vectorii tangenti la aceasta au
aceeasi lungime
q
i
(x(t))
dr

dt
(t)
dr
i
dt
(t) = /. (327)
Aceasta observatie permite clasicarea [similara celei pentru intervalul cvadridimen-
sional] geodezicelor in:
i) geodezice de tip temporal daca / < 0;
ii) geodezice de tip spatial daca / 0;
iii) geodezice nule daca / = 0.
Pe baza principiului de echivalenta, ecuatiile de miscare ale unei particule test in
camp gravitational sunt chiar ecuatiile geodezicei evidentiate mai sus (326).
Ne propunem in continuare sa determinam ecuatiile (326) ale geodezicei intr-o
parametrizare arbitrara. Consideram functia reala neteda monoton strict crescatoare
/ : J R 1, ` t = t (`) ,
dt
d`
0. (328)
In aceasta parametrizare, expresia locala a geodezicei / [care are acelasi suport ca
si ] este
` x(`) = x(t (`)) . (329)
Derivatele de ordinul I si II ale coordonatelor curbei in parametrizarile ` si t
sunt corelate prin relatiile
dr
o
d`
=
dt
d`
dr
o
dt
, (330)
49
d
2
r
o
d`
2
=
d
2
t
d`
2
dr
o
dt

_
dt
d`
_
2
d
2
r
o
dt
2
. (331)
Pe baza ecuatiilor geodezicei (326) in parametrizarea ana t si a relatiilor (330),
egalitatile (331) devin
d
2
r
o
d`
2
I
o
i
(x(`))
dr

d`
dr
i
d`
=
d`
dt
d
2
t
d`
2
dr
o
d`
. (332)
Notand
) (`) =
d`
dt
d
2
t
d`
2
, (333)
ecuatiile (332) devin
d
2
r
o
d`
2
I
o
i
(x(`))
dr

d`
dr
i
d`
= ) (`)
dr
o
d`
. (334)
Ecuatiile anterioare reprezinta ecuatiile geodezicei intr-o parametrizare arbitrara a
acesteia.
Vom demonstra ca daca avem o curba : J R care satisface local (334), atunci
exista o alta parametrizare a acesteia j : J
0
R J [j ` = `(j)] astfel incat
j satisface ecuatiile geodezicei (326) in harta locala (l
o
, c
o
). Folosind derivatele
functiilor compuse
d
d`
=
dj
d`
d
dj
,
d
2
d`
2
=
_
dj
d`
_
2
d
2
dj
2

d
2
j
d`
2
d
dj
, (335)
rescriem (334) in parametrizarea j
_
dj
d`
_
2
_
d
2
r
o
dj
2
I
o
i
(x(j))
dr

dj
dr
i
dj
_

d
2
j
d`
2
dr
o
dj
= ) (`)
dj
d`
dr
o
dj
. (336)
Cautam j = j (`) astfel incat ultimul termen din membrul stang al egalitatii (336)
sa e acelasi cu membrul drept
d
2
j
d`
2
= ) (`)
dj
d`
. (337)
Rezolvam ecuatia diferentiala ordinara (337) a carei functie necunoscuta este `
j = j (`) [inversa parametrizarii j cautate]. Utilizand notatia
1(`) =
dj
d`
(338)
ecuatia (337) conduce la o ecuatie cu variabile separabile
d1
d`
= ) (`) 1. (339)
50
Solutia generala a ecuatiei anterioare este
1(`) = C
2
oxp1 (`) , (340)
unde 1 (`) este o primitiva a functiei ) (`). Introducand (340) in (338) obtinem
ecuatia
dj
d`
= C
2
oxp1 (`) , (341)
a carei solutie generala este de forma
j (`) = C
1
C
2
_
d`oxp1 (`) . (342)
Alegand constanta de integrare C
2
0, functia (342) este monoton strict crescatoare
[deci injectiva] si prin micsorarea [eventuala] a codomeniului acesteia [la intervalul J
0
]
devine surjectiva si deci inversabila. Inversa aplicatiei (342) este chiar parametrizarea
cautata j : J
0
R J.
Ecuatiile geodezicei (326) pot exprimate intr-o forma care ulterior ne va per-
mite identicarea unor integrale prime importante in evolutia particulelor in campuri
gravitationale statice. Notand cu
n
o
(t) =
dr
o
dt
(t) (343)
avem ca
n
o
(t) = q
oo
(x(t))
dr
o
dt
(t) . (344)
Contractand ecuatiile (326) cu q
oo
(x(t)) obtinem
q
oo
(x(t))
dn
o
dt
(t) I
oi
n

(t) n
i
(t) = 0, \, = 0, 8. (345)
Pe baza denitiilor (344) si a relatiilor (195), ecuatiile (345) pot aduse la forma
dn
o
dt
(t)
1
2
q
i,o
(x(t)) n

(t) n
i
(t) = 0, \, = 0, 8. (346)
Problema 24 Pe baza argumentelor invocate anterior sa se obtina (346).
3.2 Principiul variational pentru geodezice
Ecuatiile geodezicei (326) [sau echivalent (334)] pot deduse din principiul varia-
tional bazat pe functionala lungime a curbei (165). Ne propunem sa determinam
extremalele functionalei
o [r

[ =
_
X2
X1
o`
_
qq
i
(x(`)) r
0
(`) r
0i
(`) (347)
in multimea curbelor cu suportul in domeniul l
o
al hartii locale (l
o
, c
o
) care satisfac
conditiile bilocale
(`
1
) = j
1
, (`
2
) = j
2
, (348)
51
si au signatura constanta q [conditie ce asigura denitia corecta a integrandului lui
(347)]. In (347) am utilizat notatia r
0
(`) =
Jr
,
JX
. Pe baza principiului variational,
extremalele actiunii (347) sunt solutiile ecuatilor EulerLagrange
01
0r

d
d`
_
01
0r
0
_
= 0, j = 0, 8, (349)
unde 1 este integrandul functionalei (347).
Omitand evidentierea parametrului ` si folosind simetria coecientilor campului
metric obtinem
01
0r

=
qq
oo,
r
0o
r
0o
2
_
qq
oo
r
0o
r
0o
, (350)
01
0r
0
=
qq
i
r
0i
_
qq
oo
r
0o
r
0o
. (351)
Deoarece curbele au signatura constanta q putem alege pentru solutia sistemului
de ecuatii diferentiale ordinare (349) parametrizarea t, care satisface conditia
dt
d`
=
_
qq
i
(x(`)) r
0
(`) r
0i
(`). (352)
Utilizand
` r

=
dr

dt
=
d`
dt
dr

d`
=
r
0
_
qq
oo
r
0o
r
0o
, (353)
derivatele (350) si (351) devin
01
0r

=
qq
oo,
2
_
qq
oo
r
0o
r
0o
` r
o
` r
o
, (354)
01
0r
0
= qq
i
` r
i
. (355)
Introducem (354) si (355) in (349) si identicam
qq
oo,
2
` r
o
` r
o

d
dt
( qq
i
` r
i
) = 0. (356)
Derivand efectiv cel de-al doilea termen din membrul stang al egalitatilor (356),
obtinem ca acestea sunt echivalente cu
q
i
r
i

1
2
(q
o,o
q
o,o
q
oo,
) ` r
o
` r
o
= 0. (357)
Multiplicand (357) cu inversul tensorului metric q

si utilizand denitiile (204),

ecuatiile (357) devin
r

oo
` r
o
` r
o
= 0. (358)
Acestea sunt chiar ecuatiile geodezicei intr-o parametrizare ana (326).
Problema 25 Pe baza relatiilor (350) si (351) sa se arate ca (349) sunt ecuatiile
geodezicei in prametrizarea ` [coincid cu (334)].
52
In cele ce urmeaza revenim la spatiul Minkowski (M
4
, /
M4
, ). Fie (M
4
, c) o
harta locala [c(j) = (j)]. In harta locala aleasa geodezicele satisfac ecuatiile
d
2

o
dt
2
= 0, (359)
deoarece simbolurile Christoel sunt identic nule [spatiul Minkowski este un spatiu
plat]. Din (359) observam ca geodezicele spatiului Minkowski sunt dreptele [sau seg-
mentele de dreapta]. Astfel, geodezicele de tip temporal ale spatiului Minkowski coin-
cid cu traiectoriile particulelor libere. Aceasta remarca face pertinenta interpretarea
geodezicelor de tip temporal pe varietatea Riemanniena
_
M
4
,

/
M4
, g
_
ca traiectorii
ale particulelor test in campul gravitational cu potentialele coecientii metricii uni-
versului spatio-temporal.
Generalizarea enuntata anterior impreuna cu un rezultat matematic general referi-
tor la existenta coordonatelor normale demonstreaza principiul de echivalenta in cazul
miscarii particulelor test in camp gravitational. Rezultatul matematic invocat este
continut in urmatoarea teorema.
Teorema 4 Fie (', /
1
, g) o varietate Riemanniana si : 1 R ' o geodezica
a acesteia. Atunci, pentru ecare punct j
0
(1) exista o harta locala (l
o
, c
o
)
/(j
0
) [l
o
j c
o
(j) = (j)] astfel incat expresia aplicatiei relativ la aceasta
este
t

(t) = a

t, \t

(l
o
) . (360)
Demonstratie. Vezi [16].
In teorema anterioar am notat prin

(l
o
) contraimaginea multimii l
o
prin
aplicatia .
Coordonatele locale furnizate de teorema anterioara se numesc coordonate nor-
male.
3.3 Limita Newtoniana
In aceasta sectiune vom justica interpretarea privitoare la traiectoriile particulelor
aate in camp gravitational facuta anterior. In acest sens, vom analiza ecuatiile de
miscare ale particulei test (326) intr-un camp gravitational stationar slab
q
i,0
= 0 si q
i
= o
i
/
i
, [/
i
[ << 1 (361)
si vom presupune ca vitezele cu care evolueaza particula sunt mici in raport cu viteza
luminii in vid

dr
I
dt

<<

dr
0
dt

, \i = 1, 8. (362)
Pe baza relatiilor (362), ecuatiile (326) devin
d
2
r

dt
2
I

00
dr
0
dt
dr
0
dt
= 0. (363)
53
Utilizand intensitatea slaba a campului gravitational [[/
i
[ << 1], coecientii
inversului tensorului metric sunt
q
i
= o
i
/
i
, (364)
unde am utilizat notatiile
/
i
= o
o
o
io
/
oo
. (365)
Denitiile simbolurilor Christoel (204) impreuna cu faptul ca am considerat un
camp gravitational slab si stationar (361) conduc la
I
0
00
= 0, I
I
00
=
1
2
o
I
/
00,
. (366)
Introducand (366) in (363), identicam ecuatiile geodezicei in aproximatia consi-
derata
d
2
r
I
dt
2

1
2
o
I
/
00,
_
dr
0
dt
_
2
= 0, (367)
d
2
r
0
dt
2
= 0. (368)
In urma integrarii ecuatiei diferentiale (368) obtinem
dr
0
d`
= /, (369)
unde / este o constanta reala nenula, pe care o putem alege a chiar viteza luminii in
vid c [printr-o selectare adecvata a observatorului]. Pe baza egalitatii r
0
= ct obtinem
dr
0
dt
= c,
dt
dt
= 1. (370)
Introducand (370) in ecuatiile (367), acestea devin
d
2
r
I
dt
2
=
c
2
2
o
I
/
00,
(371)
sau, scrise sub forma vectoriala,
d
2
r
dt
2
=
c
2
2
\/
00
. (372)
Comparand (372) cu ecuatia lui Newton corespunzatoare aceleiasi situatii
d
2
r
dt
2
= \,, (373)
unde , este potentialul campului gravitostatic [pentru un corp sferic de masa M
omogen potentialul gravitostatic este , = GM,r], determinam
/
00
=
2,
c
2
(374)
si componenta corespunzatoare a metricii
q
00
=
_
1
2,
c
2
_
. (375)
54
4 Ecuatiile Einstein
In acesta parte ne propunem sa investigam constructia unei teorii relativiste de camp
care descrie gravitatia. Constructia se bazeaza pe argumente geometrice si pe cerinta
ca in limita nerelativista sa regasim gravitatia Newtoniana.
Pentru aceasta, vom porni de la teoria Newtoniana a campului gravitostatic, dat
ind faptul ca aceasta a reprezentat un succes in descrierea miscarii planetelor.
Proprietatile caracteristice ale teoriei Newtoniene a campului gravitostatic sunt:
i) Este o teorie scalara de camp [campul gravitostatic ind descris printr-un camp
scalar real ,];
ii) Sursele campului gravitational sunt corpurile cu masa nenula;
iii) Ecuatia de camp este una cu derivate partiale, liniara si de ordinul II
^, = 4Gj. (376)
In (376) ^ este operatorul Laplace [^ =
J
2
Jr
2

J
2
J
2

J
2
J:
2
], G este constanta
gravitationala [cea care intra in legea atractiei gravitationale 1 =
cm0M
:
2
], iar j este
densitatea volumica de masa.
Teoria relativista de camp care descrie gravitatia o vom construi pe baza a doua
cerinte fundamentale [17]:
I. In aproximatia campurilor gravitationale slabe si independente de timp si a
vitezelor mici, teoria relativista sa reproduca teoria Newtoniana a gravitatiei;
II. Teoria relativista sa ofere predictii care sa e vericate experimental.
Cea mai simpla teorie relativista pentru gravitatie ar o teorie care sa descrie
campul gravitational printr-un potential scalar. Pentru o astfel de teorie sursa cam-
pului gravitational trebuie sa e o marime scalara, expresia relativista a masei. In
relativitatea speciala materia este caracterizata prin tensorul de materie [cunoscut
drept cvadritensorul energie-impuls] care este un camp tensorial de tip (2, 0) simetric,
notat traditional cu
T
i
. (377)
Conservarea energiei si impulsului este descrisa local prin ecuatiile
T
i
,i
= 0, j = 0, 8. (378)
Exemplul 7 In electrodinamica clasica sistemul constituit dintr-un camp si sursele
sale [materie purtatoare de sarcina electrica] este caracterizat de cvadritensorul
T
i
= T
i
mat
T
i
em
, (379)
unde T
i
mat
caracterizeaza sursele campului electromagnetic iar T
i
em
campul electromag-
netic. In cazul in care materia purtatoare de sarcina electrica consta intr-o colectie
de sarcini electrice punctiforme, primul termen din membrul drept al lui (379) este
T
i
mat
=

o
_
ot:
o
dr

dt
dr
i
dt
c
4
(x x
o
(t)) , (380)
55
iar al doilea termen [care caracterizeaza campul electromagnetic] este
T
i
em
= c
0
c
2
_
o
oo
1
o
1
io

o
i
4
1
oo
1
oo
_
. (381)
In varianta scalara a campului gravitational obiectul scalar construit din T
i
care
joaca rol de sursa a campului gravitational este chiar
T = o
i
T
i
. (382)
O teorie avand ca sursa a campului gravitational urma tensorului de materie (382)
a fost propusa de Nordstm cativa ani inaintea formularii relativitatii generale. Teoria
propusa de Nordstm satisface cerinta I, insa predictiile oferite de aceasta sunt in
contradictie cu datele experimentale [nu satisface cerinta II].
O teorie vectoriala care sa descrie relativist campul gravitational [potentialele
acestuia sa constituie componentele unui camp vectorial] nu este posibila deoarece in
patru dimensiuni spatio-temporale nu se poate construi in maniera directa din (377)
un camp vectorial care sa constituie sursele campului gravitational.
Urmatoarea posibilitate este sa consideram o teorie tensoriala a campului gravita-
tional, in care toate cele zece componente independente ale tensorului energie-impuls
sa constituie surse ale campului gravitational. Corespunzator acestei situatii, poten-
tialele campului gravitational constituie componentele unui camp tensorial de tip (0, 2)
simetric. Cea mai simpla idee de a formula o astfel de teorie ar o teorie de camp
in spatiul Minkowski. Constructii de astfel de teorii au fost si sunt inca realizate
deoarece din punct de vedere matematic sunt teorii mai simple decat relativitatea
generala. Cu toate acestea, teoriile care descriu gravitatia prin campuri tensoriale pe
spatiul Minkowski intampina dicultati conceptuale majore. Un alt impediment in
considerarea teoriilor mentionate consta in alegerea uneia dintre acestea in descrierea
gravitatiei. In relativitatea generala ecuatiile de camp pentru campul gravitational
sunt unic determinate, dupa cum vom constata ulterior.
Relativitatea generala este teoria gravitatiei care considera ca surse ale campului
gravitational toate componentele tensorului energie-impuls si care are drept potentiale
componentele metricii din universul spatio-temporal
_
M
4
,

/
M4
, g
_
.
Corespunzator descrierii formulate anterior a campului gravitational, legea locala
de conservare a energiei si impulsului (378) devine
T
i
;i
= 0, j = 0, 8. (383)
4.1 Ecuatiile de camp
Ecuatiile de camp pentru campul gravitational creat de sursele (377) pot scrise
generic sub forma
1
i
= T
i
, j, i = 0, 8. (384)
In membrul stang al sistemului (384) sunt componentele locale ale unui camp tensorial
de tip (0, 2) construit din metrica si derivatele cel mult de ordinul II ale acesteia.
Deoarece in aproximatia Newtoniana (384) trebuie sa se reduca la (376), coordonatele
56
locale 1
i
trebuie sa e liniare in derivatele de ordinul II ale componentelor metricii.
Referitor la astfel de campuri tensoriale pe varietati Riemanniene exista rezultatul
continut in urmatoarea teorema.
Teorema 5 Singurele campuri tensoriale netede pe o varietate Riemanniana (', /
1
, g),
construite din metrica si derivatele de ordinul unu si doi ale acesteia in raport cu co-
ordonatele si care sunt patratice in derivatele de ordinul unu si liniare in derivatele
de ordinul doi ale metricii, sunt tensorul lui Riemann si contractiile acestuia.
Demonstratie. Vezi [15].
Pe baza teoremei enuntate mai sus, ecuatiile (384) se scriu generic sub forma
c1
i
,q
i
1 q
i
= T
i
, j, i = 0, 8, (385)
unde c, , si sunt numere reale si in plus c ,= 0 [pentru a asigura cerinta I]. Ecuatiile
(385) sunt echivalente cu
1
i


,q
i
1 q
i
= iT
i
j, i = 0, 8, (386)
unde am utilizat notatiile

, =
,
c
, =

c
,
1
c
= i. (387)
Pe de alta parte, tensorul energie-impuls T
i
trebuie sa satisfaca (383) pe solutiile
ecuatiilor de camp (386), ceea ce conduce la
_
1
i

,q
i
1 q
i
_
;i
=
_
1
i

,q
i
1
_
;i
= 0, j = 0, 8. (388)
Comparand egalitatile (388) cu (281) identicam

, =
1
2
. (389)
Introducand (389) in (386) si folosind notatia = A [constanta cosmologica],
deducem ecuatiile Einstein pentru campul gravitational sub forma
1
i

1
2
q
i
1 Aq
i
= iT
i
, j, i = 0, 8. (390)
Scrise in termenii tensorului Einstein (282), ecuatiile anterioare au expresia
G
i
Aq
i
= iT
i
, j, i = 0, 8. (391)
Constanta i care apare in ecuatiile Einstein (391) este cunoscuta in literatura de
specialitate drept constanta gravitationala relativista.
Din (391) observam ca daca A ,= 0 si campul gravitational nu are surse [T
i
=
0, \j, i = 0, 8], atunci metrica Minkowski nu este solutie a ecuatiilor Einstein.
Initial, Einstein a scris ecuatiile (391) fara termenul cosmologic [A = 0]. Interpretarea
cosmologica in acest caz a solutiilor ecuatiilor cu derivate partiale corespunzatoare a
57
condus [in functie de conditiile la limita alese] la un Univers e in contractie, e
in expansiune. Adaugarea termenului cosmologic permite identicarea de solutii ale
ecuatiilor (391) care descriu un Univers static.
Deoarece nu avem in vedere abordarea problemei cosmologice, vom considera ecu-
atiile Einstein fara constanta cosmologica
G
i
= iT
i
, j, i = 0, 8. (392)
Ecuatiile pentru vid
G
i
= 0, j, i = 0, 8 (393)
admit ca solutie metrica Minkowski. Prin calcul direct se obtine simplu ca in cazul
vidului ecuatiile (394) sunt echivalente cu
1
i
= 0, j, i = 0, 8. (394)
Din punct de vedere dinamic, potentialele campului gravitational sunt campuri
gauge [asemenea potentialelor campului electromagnetic (

)
=0,3
] si pentru a rezolva
(393) trebuie sa xam etalonarea [ecuatiile (393) nu sunt independente (283)]. Fixarea
etalonarii se face prin alegerea unor harti locale preferentiale din

/
M4
in care metrica
satisface conditiile
I

= q
oo
I

oo
= 0, j = 0, 8. (395)
Coordonatele preferentiale in care componentele metricii satisfac conditiile (395) se
numesc coordonate armonice. Demonstratia existentei coordonatelor armonice poate
gasita in [15].
4.2 Limita Newtoniana a ecuatiilor Einstein
In aceasta sectiune vom analiza limita Newtoniana a ecuatiilor Einstein (392) pentru
a determina legatura dintre constanta atractiei universale [constanta G care apare in
ecuatia satisfacuta de potentialul campului gravitostatic ,] si factorul i care apare in
ecuatiile Einstein. In limita Newtoniana potentialele campului gravitational satisfac
(361), iar sursa campului gravitational consta intr-o distributie de materie aata in
repaus. In aceasta situatie cvadritensorul energie-impuls are o singura componenta
nenula
T
00
= jc
2
. (396)
Contractand (392) cu q
i
si folosind expresia cvadritensorului energie-impuls in
acest caz [singura componenta nenula a acestuia ind (396)], obtinem
1 = iT
i
q
i
, (397)
sau echivalent
1 = ijc
2
_
1 /
00
_
. (398)
Introducem (398) in membrul stang al ecuatiilor (392) si pentru j = i = 0 deter-
minam
1
00
=
i
2
jc
2
. (399)
58
In aproximatia considerata
1
00
= q
i
1
00i
= q
I
1
0I0
= 0
I
I
I
00
= 0
I
_

1
2
q
00,I
_
. (400)
Anterior obtinusem pentru componenta q
00
a metricii forma (375). Inlocuind (375)
in (400) obtinem imediat ca
1
00
=
1
c
2
^,. (401)
Introducand (401) in (399) si comparand rezultatul obtinut cu (376), determinam
legatura dintre constantele G si i de forma
i =
8G
c
4
. (402)
Din (402) constatam ca valoarea constantei gravitationale relativiste responsa-
bila pentru interactia gravitationala este foarte mica [i ~ 10
47
] si nu este adimen-
sionala. Valoarea foarte mica a constantei gravitationale relativiste implica faptul ca
interactia gravitationala este foarte slaba. Existenta dimensiunii constantei de cu-
plaj i induce nerenormabilitatea teoriei cuantice de camp cu limita clasica data de
formularea HilbertEinstein.
59
5 Formulari Lagrangiene ale campului gravitational
In acest capitol vom prezenta cateva formulari echivalente ale campului gravitational
privit drept camp dinamic. Mai precis, vom enunta formularile HilbertEinstein,
Palatini si formalismul de ordinul I in derivate ale campului gravitational. In cadrul
formularilor mentionate vom calcula ecuatiile de evolutie [care deriva din principiul
variational bazat pe o actiune Lagrangiana] si vom evidentia transformarile gauge.
De asemenea, vom demonstra ca formularile Palatini si cea de ordinul I in derivate
sunt echivalente cu formularea HilbertEinstein.
Acest capitol se adreseaza in special studentilor doctoranzi care au in planul indi-
vidual de pregatire avansata disciplina "Relativitate generala".
5.1 Formularea HilbertEinstein
In cadrul acestei formulari potentialele campului gravitational sunt reprezentate de
componentele locale q
i
ale metricii pe o varietate Riemanniana
_
M
4
,

/
M4
, g
_
. Cam-
pul gravitational este unul dinamic.
La nivel Lagrangian acesta este descris prin actiunea
o
HE
[q
i
[ =
2
i
2
_
o
4
rc1, (403)
unde am utilizat notatia
c =
_
q, q = ool (q
i
) . (404)
In continuare vom obtine ecuatiile Einstein (393) din principiul variational bazat
pe actiunea (403). Din (403) identicam densitatea de Lagrangian
/
HE
=
2
i
2
c1. (405)
Deorece in densitatea de Lagrangian (405) apar metrica nederivata si derivatele de
ordinul I si II ale metricii, ecuatiile EulerLagrange corespunzatoare sunt
0/
HE
0q
i
0

0/
HE
0 (0

q
i
)
0

0
X
0/
HE
0 (0

0
X
q
i
)
= 0, j, i = 0, 8. (406)
Analizam ecare termen din membrul stang al ecuatiilor (406).
Utilizand densitatea de Lagrangian (405) primul termen din membrul stang al
ecuatiei (406) este
i
2
2
0/
HE
0q
i
=
0
0q
i
_
cq
oo
q
~o
1
o~joo
_
=
0c
0q
i
q
oo
q
~o
1
o~joo
2c
0q
oo
0q
i
q
~o
1
o~joo
cq
oo
q
~o
01
o~joo
0q
i
. (407)
60
Pe baza denitiei determinantului unei matrici
q =

c2S(4)
()
c
q
0c(0)
q
1c(1)
q
2c(2)
q
3c(3)
, (408)
si a metodei de constructie a inversei unei matrici obtinem ca
0q
0q
i
= qq
oo
0q
oo
0q
i
= qq
i
, (409)
ceea ce conduce la
0c
0q
i
=
1
2
cq
i
. (410)
Pentru a calcula
J
,:
J
c{
derivam (155) in raport cu q
oo
si determinam
0q
i
0q
oo
=
1
2
q
o(
q
i)o
. (411)
Utilizand (278) si (411) gasim ca
01
o~joo
0q
i
=
1
2
q
r(
q
i)t
(I
roo
I
t~o
I
roo
I
t~o
) . (412)
Inlocuind (410), (411) si (412) in (407), de unde obtinem pentru primul termen din
membrul stang al sistemului (406) expresia
i
2
2
0/
HE
0q
i
=
1
2
cq
i
1 2c1
i
cq
r
q
it
q
oo
q
~o
(I
roo
I
t~o
I
roo
I
t~o
) . (413)
Contributia celui de-al doilea termen din membrul stang al sistemului (406) se da-
toreaza prezentei in tensorul Riemann a produselor de simboluri Christoel de speta
I
i
2
2
0

0/
HE
0 (0

q
i
)
= 0

_
cq
oo
q
~o
0
0 (0

q
i
)
(I
roo
I
t~o
I
roo
I
t~o
)
_
= 0

_
2cq
oo
q
~o
_
I
roo
0I
t~o
0 (0

q
i
)
I
roo
0I
t~o
0 (0

q
i
)
__
= 0

_
c
_
I
roo
_
q
o
q
o
q
ri
q
oi
q
o
q
r
q
oi
q
o
q
r
_
I
roo
_
q
oo
q

q
ri
q
oo
q
i
q
r
q
oo
q
i
q
r
__
. (414)
Contributia celui de-al treilea termen din mebrul stang al sistemului (406) se datoreaza
prezentei in tensorul Riemann a derivatelor de ordinul II ale metricii
i
2
2
0

0
X
0/
HE
0 (0

0
X
q
i
)
= 0

0
X
_
cq
oo
q
~o
0
0 (0

0
X
q
i
)
_
1
2
0
o
0
o
q
~o
61

1
2
0
o
0
o
q
~o

1
2
0
o
0
~
q
oo

1
2
0
o
0
~
q
oo
__
= 0

0
X
_
c
_
q

q
Xi
q
X
q
i
_
= 0

_
(0
X
c)
_
q

q
Xi
q
X
q
i
_
c
_
q
Xi
0
X
q

0
X
q
Xi
q
i
0
X
q
X
q
X
0
X
q
i
_
. (415)
Utilizand aceleasi argumente ca in cazul derivarii relatiilor (411), se obtine simplu ca
0
X
q

= q
r
(0
X
q
rt
) q
t
. (416)
De asemenea, folosind acelasi algoritm ca cel utilizat in stabilirea relatiilor (409),
determinam
0
X
q=qq
rt
0
X
q
rt
, (417)
ceea ce conduce, pe baza regulii de derivare a functiilor compuse, la
0
X
c=
1
2
cq
rt
0
X
q
rt
. (418)
Inlocuind (416) si (418) in (415) obtinem pentru 0

0
X
JL
HE
J(J,J

,:)
urmatoarea forma
i
2
2
0

0
X
0/
HE
0 (0

0
X
q
i
)
= 0

_
1
2
c (q

q
oi
q
rt
(0
o
q
rt
20
r
q
to
)
q
r
q
t
q
oi
(20
o
q
rt
20
r
q
to
)
q
r
q
ot
q
i
(0
r
q
ot
20
o
q
rt
))[ . (419)
Pe baza relatiilor (413), (414) si (419), expresia efectiva a membrului stang al sis-
temului (406) devine
0/
HE
0q
i
0

0/
HE
0 (0

q
i
)
0

0
X
0/
HE
0 (0

0
X
q
i
)
=
2
i
2
c
_
1
2
q
i
1 1
i
_
. (420)
Datorita nedegenerarii metricii [q ,= 0] si a identitatilor (420), ecuatiile (406) sunt
echivalente cu
1
i

1
2
q
i
1 = 0, j, i = 0, 8. (421)
Ecuatiile (421) sunt chiar ecuatiile Einstein pentru campul gravitational in absenta
surselor [materiei] (393).
In continuare investigam transformarile gauge ale actiunii (403). Am determinat
anterior derivatele variationale ale densitatii de Lagrangian (405) [identitatile (420)]
sub forma
c/
HE
cq
i
=
2
i
2
cG
i
. (422)
Calculam divergenta
_
c/
HE
cq
i
_
;i
=
2
i
2
_
c
;i
G
i
cG
i
;i
_
. (423)
62
Folosind identitatile (283), membrul drept al relatiilor (423) devine
_
c/
HE
cq
i
_
;i
=
2
i
2
G
i
c
;i
. (424)
Vom demonstra ca derivatele covariante ale marimii c in raport cu coordonatele
asociate unei harti locale sunt nule. Deoarece marimea mentionata anterior este un
camp neted de pseudoscalari [17], derivatele covariante ale acesteia sunt exprimate
prin
c
;
= c
,
I
o
o
c. (425)
Folosind denitiile (204) ale simbolurilor Christoel de speta a II-a, obtinem
I
o
o
=
1
2
q
oo
q
oo,
=
1
2q
q
,
=
c
q
0

c. (426)
Inlocuind (426) in membrul drept al egalitatilor (425), pe baza denitiilor (404) avem
ca
c
;
= 0. (427)
Introducem (427) in (424) si determinam identitatile
_
c/
HE
cq
i
_
;i
= 0, (428)
numite identitati Noether ale actiunii HilbertEinstein (403). Aceste identitati sunt
expresia invariantei actiunii (403) la transformarile gauge innitesimale
c
t
q
i
= c
;i
c
i;
, (429)
unde (c

)
=0,3
sunt coordonatele locale ale unui camp tensorial innitesimal arbitrar
de tip (0, 1).
Ecuatiile Einstein cu constanta cosmologica si in absenta surselor [ecuatiile (390)
in care punem T
i
= 0] pot obtinute din principiul variational bazat pe actiunea

o
HE
[q
i
[ =
2
i
2
_
o
4
rc (1 2A) . (430)
Problema 26 Sa se calculeze ecuatiile de camp pentru teoria descrisa la nivel La-
grangian prin (430) si sa se demonstreze invarianta acesteia la transformarile gauge
(429).
5.2 Formularea Palatini
In cadrul acestei formulari potentialele campului gravitational sunt componentele lo-
cale (q
i
)
,i=0,3
ale metricii pe o varietate Riemanniana
_
M
4
,

/
M4
, g
_
si un sistem
de functii
_

koo
_
,o,o=0,3
fara caracter tensorial care sunt simetrice in ultimii doi
indici

koo
=
koo
, \j, c, , = 0, 8. (431)
63
Si in acest caz campul gravitational este unul dinamic.
La nivel Lagrangian acesta este descris prin actiunea
o
P
_
q
i
,
koo

=
2
i
2
_
o
4
r
_
q
X
_
(cq
i
)
,i

kX
(cq
i
)
,

Xki
_
cq
i
q
X
q
cq
_

Xkc

qki

ki

ckXq
__
. (432)
Problema 27 Sa se verice ca
o
P
_
q
i
,
koo
= I
oo

= o
HE
[q
i
[ . (433)
Ne propunem sa obtinem ecuatiile de camp ale teoriei descrise la nivel Lagrangian
prin (432) si apoi sa eliminam campurile
koo
pe ecuatiile lor de camp.
Deoarece densitatea de Lagrangian depinde de campurile q
i
,
koo
si derivatele
de ordinul I ale campurilor q
i
, ecuatiile de camp pentru (432) sunt
c/
P
cq
i
=
0/
P
0q
i
0

0/
P
0 (0

q
i
)
= 0, (434)
c/
P
c
~koo
=
0/
P
0
~koo
= 0. (435)
Pe baza relatiilor (410) si (411) se obtine ca
i
2
2
c/
P
cq
i
=
c
2
_
q
i
q
oo
q
o(
q
i)o
_
_
0
o
_
q
X

kXo
_
0

_
q
X

Xkoo
_

1
2
(0

c)
_
q
(

i)

(ki)
_

c
2
q
oo
(0
o
q
o
)
(ki)

c
2
_
0

q
oo
_
q
(
q
i)X

Xkoo

c
2
q
i
_

oko~

ok~o
q
oo

oko
_

c
2
_

oko(
q
i)~

oko~
2q
~(

i)koo

oko~
q
oo

oko(

i)
q
oo
_
2
ki

oko

koo

(ki)
__
(436)
si
i
2
2
c/
P
c
~koo
= c
_
1
4
q
X
q
i(o
q
o)~
q
X,i

1
2
q
i,
_
q
i
q
oo
q
~
q
~(o
q
o)
q
i
q
(o
q
o)i
q
~
_

(oko)~

1
2
q
~(o

o)
q
oo
q
~
q
i

ik
_
. (437)
In (436) si (437) am utilizat notatiile

oko~
= q
o
q
oi
q
~

ki
, (438)

o
= q
o
q
i

ki
. (439)
Introducand (436) si (437) in (434) si in (435), determinam ecuatiile de camp in
formularea considerata. Se observa ca variabilele
~koo
sunt auxiliare in sensul ca
64
pot explicitate algebric din ecuatiile lor de camp. Intr-adevar, pe baza expresiilor
(437), obtinem ca ecuatiile (435) conduc la

(oko)~

1
2
q
~(o

o)
q
oo
q
~
q
i

ik
=
1
4
q
X
q
i(o
q
o)~
q
X,i

1
2
q
~(o
q
o)
q
i
q
i,

1
2
_
q
i
q
oo
q
(o
q
o)i
_
q
~
q
i,
. (440)
In cele ce urmeaza rezolvam (440) in raport cu campurile
~koo
. Pentru aceasta
contractam (440) cu q
o~
si obtinem

o
=
1
2
q
i
q
o
q
i,
q
o
q
i
q
i,
. (441)
Contractam (440) cu q
oo
2q
~
q
i

ik

~
=
1
2
q
X
q
i~
q
X,i
2q
i
q
~
q
i,
q
~
q
i
q
i,
q
i
q
~
q
i,
. (442)
Introducem (441) in (442) si avem ca
q
~
q
i

ik
=
1
2
q
~
q
i
q
i,
. (443)
Pe baza relatiilor (441) si (443), din (440) putem explicita
(oko)~
sub forma

(oko)~
= q
o
q
io
q
~
q
i,
, (444)
ceea ce conduce la

(oko)~
= q
oo,~
. (445)
Efectuand permutarile circulare in indicii c, , si in egalitatile (445), obtinem pentru
campurile
oko~
urmatoarele expresii

oko~
=
1
2
_

(oko)~

(ok~)o

(ok~)o
_
=
1
2
(q
oo,~
q
o~,o
q
o~,o
) = I
oo~
. (446)
Problema 28 Demonstrati ca solutiile (446) ecuatiilor (435) sunt independente de
dimensiunea varietatii Riemanniene pe care sunt denite campurile
oko~
.
Problema 29 Sa se arate ca daca in (436) alegem
oko~
= I
oo~
, atunci ecuatiile
de camp corespunzatoare (434) se reduc la ecuatiile (421).
Se poate demonstra ca actiunea (432) este invarianta la setul de transformari gauge
innitesimale constituit din (430) si din
c
t

ki
=
_

ki,c
q
X,c
q
Xo

oki
_
c
c
65

kc
c
c
,i

kic
c
c
,
q
X
q
co

oki
c
o
,c
q
X
c
X
,i
q
Xo

oki
c
(;X)
, (447)
unde (c
c
)
c=0,3
sunt componentele campului de vectori asociat [in maniera (157)] cam-
pului de covectori cu coordonatele (c
c
)
c=0,3
.
Observam ca in cadrul acestei formulari campurile
ki
sunt pur auxiliare in
sensul ca acestea pot eliminate algebric pe ecuatiile lor de camp. De asemenea,
actiunile (403) si (432) au acelasi numar de parametri gauge independenti, cele doua
teorii avand acelasi numar de grade zice de libertate.
5.3 Formalismul de ordinul I in derivate
In cadrul acestui formalism campul gravitational este descris local prin setul
_
(c

o
)
o,=0,3
,
_
.
job
_
,o,b=0,3
_
,
unde (c

o
)
o,=0,3
sunt componentele campurilor de vectori duale campurilor de 1-
forme vielbein pe o varietate Riemanniana
_
M
4
,

/
M4
, g
_
, iar
_
.
job
_
,o,b=0,3
repre-
zinta componentele unei colectii de 1-forme pe aceeasi varietate, care satisfac propri-
etatea de antisimetrie
.
job
= .
jbo
. (448)
Practic, campurile vectoriale (e
o
)
o=0,3
cu expresia locala
e
o
= c

o
0
0r

diagonalizeaza metrica pe varietatea Riemanniana

_
M
4
,

/
M4
, g
_
g (e
o
, e
b
) = o
ob
, a, / = 0, 8 (449)
sau, echivalent,
c

o
c
i
b
q
i
= o
ob
, a, / = 0, 8. (450)
Denitia inversei unei matrici conduce pe baza relatiilor (450) la relatiile
c

o
c
i
b
o
ob
= q
i
, j, i = 0, 8. (451)
In continuare analizam cateva proprietati ale campurilor (c

o
)
o,=0,3
. Faptul ca
acestea sunt dualele campurilor vielbein
_
c
o

_
o,=0,3
conduce la
e
o
(e
b
) = c
o

c

b
= c
o
b
, , a, / = 0, 8. (452)
Daca interpretam c
o

ca si componentele unei matrici reale 4 4 [cu liniile indiciate

de a si coloanele de j], pe care o notam cu c, iar c

b
componentele unei matrici
reale cu acelasi numar de linii si coloane [dar in care j indiciaza liniile iar / coloanele],
notata cu

1, relatiile (452) se scriu compact sub forma
c

1 = 1
4
, (453)
66
unde 1
4
este matricea unitate din /
4
(R). Relatia (453) arata ca matricile c si

1
sunt una inversa celeilalte, ceea ce implica
c

o
c
o
i
= c

i
, , j, i = 0, 8. (454)
Folosind denitia (404) si (450) obtinem relatia
c = (ool (c

o
))
1
. (455)
Actiunea Lagrangiana pentru campul gravitational in formularea considerata este
o
I
_
c

o
, .
job

=
2
i
2
_
o
4
r
_
(cc

o
c
i
b
)
,
.
ob
ij
(cc

o
c
i
b
)
,i
.
ob
j
cc

o
c
i
b
_
.
on
j
.
bn
ij
.
on
ij
.
bn
j
_
o
nn
_
, (456)
unde am utilizat notatiile
.
ob
j
= o
on
o
bn
.
jnn
, a, / = 0, 8. (457)
In continuare vom calcula mai intai ecuatiile de camp pentru teoria descrisa la
nivel Lagrangian prin (456) si apoi vom eliminam campurile .
job
pe ecuatiile lor de
camp.
Deoarece densitatea de Lagrangian a teoriei (456) depinde de campurile c

o
,
.
job
si derivatele de ordinul I ale campurilor c

o
, ecuatiile de camp pentru (456)
sunt
c/
I
cc

o
=
0/
I
0c

o
0

0/
I
0 (0

c

o
)
= 0, (458)
c/
I
c.
job
=
0/
I
0.
job
= 0. (459)
Utilizand (448) putem exprima densitatea de Lagrangian a actiunii (456) sub
forma
i
2
2
/
I
= 20

(cc

o
c
i
b
) .
ob
ij
cc

o
c
i
b
_
.
on
j
.
bn
ij
.
on
ij
.
bn
j
_
o
nn
, (460)
sau, mai mult,
i
2
2
/
I
= 2c
_
c
n

(0

c

n
) c

o
c
i
b
0

(c

o
c
i
b
)

.
ob
ij
cc

o
c
i
b
_
.
on
j
.
bn
ij
.
on
ij
.
bn
j
_
o
nn
. (461)
In derivarea expresiei (461) din (460) am utilizat egalitatea
0

c = cc
n

(0

c

n
) . (462)
67
Problema 30 Sa se demonstreze (462).
Indicatii 6 Utilizati denitia determinantului unei matrici patratice si relatiile (452)
si (455).
Pentru a determina expresiile ecuatiilor de camp (458) trebuie mai intai sa calcu-
lam derivatele obiectelor c si c
n

[privite ca functii de campurile independente c

o
primul denit prin (455) iar cel de-al doilea exprimat implicit prin relatiile (452)
sau (454)] in raport cu campurile c

o
.
Problema 31 Sa se demonstreze egalitatile
0c
0c

n
= cc
n

, (463)
0c
b
o
0c

n
= c
n
o
c
b

. (464)
Indicatii 7 Folositi denitia determinantului unei matrici patratice si relatiile (452),
(454) si (455).
Folosind relatiile (462)(464), obtinem ca
i
2
2
c/
I
cc

o
= c
_
c
o

c

n
c
X
n
_
0
[
.
nn
X]j

_
.
n
j
.
nj
Xj
.
n
j
.
nj
Xj
_
o
j
_
2c
i
n
_
0
[
.
on
i]j

_
.
n
ij
.
oj
j
.
o
ij
.
nj
j
_
o
j
__
(465)
si
i
2
2
c/
I
c.
job
= c
_
(c
n
i
(0

c
i
n
) 0

)
_
c
o
c
b
c
o
c
b
_
c
i
n
_
c
o
.
nb
j
c
b
.
no
j
_
c

n
_
c
o
.
nb
j
c
b
.
no
j
__
. (466)
In identitatile (466) s-au utilizat notatiile
c
o
= o
on
c

n
, a, j = 0, 8. (467)
Introducand (465) si (466) in (458) si in (459) determinam expresiile ecuatiilor
de camp in formularea considerata. Constatam ca si in aceasta formulare campurile
.
job
sunt auxiliare in sensul ca pot explicitate algebric din ecuatiile lor de camp.
Intr-adevar, ecuatiile (459) sunt echivalente [pe baza identitatilor (466)] cu
.
[ojb]c
o
c[o
.
o]
= c
n
i
(0

c
i
n
) o
c[o
c
b]X
o
c[o
0
X
c
b]X

_
c
oX
_
0
X
c
b
_
c
bX
(0
X
c
o
)

c
c

, (468)
in care am utilizat notatiile
.
ojbc
= c
o
.
bc
j
, .
o
= o
nn
.
njno
. (469)
68
Evident, antisimetria (448), denitiile (457) si notatiile (469) conduc la
.
ojbc
= .
ojcb
, a, /, c = 0, 8. (470)
Pentru a realiza scopul propus vom rezolva mai intai ecuatiile (468) [in raport
cu .
ojbc
] si apoi, pe baza denitiilor (457) si (469), vom identica solutia sistemului
algebric (459) [cu necunoscutele .
job
].
Contractam (468) cu o
oc
si obtinem
.
b
= 0
X
c
bX
c
bX
c
n
i
(0

c
i
n
) . (471)
Introducem (471) in membrul stang al egalitatilor (468) si identicam
\
objc
= .
ojcb
.
bjco
= c
c

_
c
oX
0
X
c
b
c
bX
0
X
c
o
_
. (472)
Problema 32 Demonstrati ca solutiile (472) ale ecuatiilor (468) sunt independente
de dimensiunea varietatii pe care sunt denite campurile
_
(c

o
)
o,=0,3
,
_
.
job
_
,o,b=0,3
_
.
Din (472) explicitam campurile .
ojbc
.
ojbc
=
1
2
_
\
bcjo
\
objc
\
cojb
_
=
1
2
_
c
o

_
c
bX
0
X
c
c
c
cX
0
X
c
b
_
c
c

_
c
oX
0
X
c
b
c
bX
0
X
c
o
_
c
b

_
c
cX
0
X
c
o
c
oX
0
X
c
c
_
, (473)
si, pe baza acestora, obtinem solutia sistemului algebric (459) de forma
.
jbc
=
1
2
_
c

[b
c
X
c]
0

(c
n
X
c
n
)
_
0

c

[b
_
c
c]
_
. (474)
Actiunea (456) este invarianta la transformarile gauge
c
t
c

o
= c

c

o
c

o
0

c
ob
c
b
, (475)
c
t
.
job
= c

.
job
.
job
0

c
ob
.
jn[o
c
b]n
o
nn
, (476)
unde (c

)
=0,3
sunt componentele [intr-o harta locala] unui camp vectorial innitesi-
mal arbitrar pe varietatea
_
M
4
,

/
M4
, g
_
, iar (c
ob
)
o,b=0,3
sunt niste campuri scalare
innitesimale arbitrare pe aceeasi varietate neteda, care satisfac proprietatea de anti-
simetrie
c
ob
= c
bo
, a, / = 0, 8. (477)
Problema 33 Sa se arate ca actiunea (456) este invarianta la transformarile gauge
(475) si (476).
Indicatii 8 Folosind (462), (465) si (466) aratati ca au loc identitatile
c/
I
cc

o
c
t
c

o

c/
I
c.
job
c
t
.
job
= 0
c
,
c
, (478)
69
unde
,
c
= c
_
c
c

c

n
c
X
n
_
0
[
.
nn
Xj

_
.
n
j
.
nj
Xj
.
n
j
.
nj
Xj
_
o
j
_
2c

n
c
c
n
_
0
[
.
nn
j

_
.
n
j
.
nj
j
.
n
j
.
nj
j
_
o
j
_

2
c
.
nn
j
0
X
_
cc
X
n
c
c
n
_
2c

n
c
c
n
_
.
n
j
.
nj
j
.
n
j
.
nj
j
_
o
j
_
c

2
_
0
X
_
cc
oX
c
bc
_
c
_
c

n
c
oc
.
nb
j
c
c
n
c
o
.
nb
j
__
c
ob
. (479)
In nal, vom analiza echivalenta dintre formularea de ordinul I in derivate si
formularea HilbertEinstein pentru campul gravitational. Observam ca cele doua
formulari invocate contin atat un numar diferit de campuri algebric independente,
cat si un numar diferit de parametri gauge algebric independenti. Mai precis, in
formularea HilbertEinstein campul gravitational are
A
HE
pot
= 10 (480)
potentiale algebric independente [deoarece q
i
= q
i
], invariante la un set de trans-
formari locale cu
A
HE
gauge
= 4 (481)
parametri gauge independenti.
In formularea de ordinul I in derivate campul gravitational are
A
I
pot
= 40 (482)
potentiale algebric independente [deoarece .
job
= .
jbo
], invariante la un set de
transformari locale cu
A
I
gauge
= 10 (483)
parametri gauge independenti.
Echivalenta mentionata anterior este transparenta daca eliminam campurile auxi-
liare [in numar de 24] pe ecuatiile lor de camp [ca in (473)] si impunem niste conditii
gauge corespunzatoare care sa permita explicitarea parametrilor gauge c
ob
in termenii
celor c

. Un exemplu de astfel de conditii gauge este dat de etalonarea Lorentz [18]

o
[o
c

b]
= 0, a, / = 0, 8, (484)
unde o
o
este matricea diagonala
o
o
= oiag (, , , ) . (485)
Alegerea unor conditii de tipul (484) este pertinenta deoarece o metrica data nu
xeaza campurile vielbein [adica nu exista o corespondenta biunivoca intre congu-
ratiile metricii si conguratiile setului de campuri vielbein].
70
6 Solutiile cu simetrie sferica ale ecuatiilor Einstein
In acest capitol vom identica solutiile cu simetrie sferica ale ecuatiilor Einstein in
absenta surselor fara constanta cosmologica si cu constanta cosmologica. Clasa de
solutii investigata este interesanta deoarece ofera potentialele campului gravitational
in exteriorul sursei produs de un corp sferic omogen [cum ar o stea sferica de masa
m
0
].
Mai intai, vom introduce notiunea de camp gravitational static, apoi vom de-
duce cea mai generala expresie a metricii cu simetrie sferica, vom rezolva ecuatiile
Einstein pentru metrica mentionata, vom demonstra ca solutiile cu simetrie sferica
ale ecuatiilor Einstein [solutia Schwarzschild] descriu un camp gravitational static,
vom analiza geodezicele pe spatiul Schwarzschild si in nal vom evidentia doua dintre
testele clasice ale Teoriei Relativitatii Generale.
Toate rezultatele continute in acest capitol sunt date in formularea HilbertEinstein
a campului gravitational [potentialele acestuia sunt componentele locale ale metricii
universului spatio-temporal
_
M
4
,

/
M4
, g
_
].
6.1 Campuri gravitationale statice
Vom deni campul gravitational stationar [19] necesar introducerii notiunii de camp
gravitational static.
Denitia 16 Un camp gravitational se numeste stationar daca exista un sistem de
coordonate [harta locala] in care metrica este invarianta la translatiile temporale
q
i
_
r
0
a, r
_
= q
i
_
r
0
, r
_
, j, i = 0, 8, (486)
iar a este un parametru real arbitrar.
Denitia anterioara evidentiaza existenta unei harti locale in care metrica se ex-
prima prin
g = q
i
(r) or

or
i
. (487)
Se poate demonstra [17] ca un camp gravitational stationar este echivalent cu
existenta unui vector Killing de tip temporal X [cu expresia intr-o harta locala X =
A

(r) 0,0r

], ceea ce este echivalent cu faptul ca vectorul X satisface conditia

q
i
(x) A

(x) A
i
(x) < 0, (488)
precum si ecuatiile (290).
Denitia 17 Campul gravitational stationar pentru care metrica este invarianta la
inversia temporala
_
r
0
, r
_
= x x =
_
r
0
, r
_
(489)
se numeste camp gravitational static.
71
O consecinta imediata a denitiei campului gravitational static este existenta unui
sistem de coordonate [o harta locala (l
o
, c
o
)

/
M4
] in care metrica are expresia
locala
g = q
00
(r) or
0
or
0
q
I
(r) or
I
or

. (490)
Sistemul de coordonate evidentiat in (490) nu este unic [19].
6.2 Metrici cu simetrie sferica
In aceasta sectiune vom determina expresia generala a unei metrici g pe varietatea
_
M
4
,

/
M4
, g
_
care are simetrie sferica in jurul punctului j
0
M
4
. Pentru aceasta,
vom alege o harta locala (l
o
, c
o
)

/
M4
(j
0
) astfel incat
c
o
(j
0
) = 0 R
4
. (491)
Simetria sferica in jurul lui j
0
M
4
este echivalenta cu simetria metricii la rotatia
in jurul oricareia dintre axele de coordonate din R
3
. Cu alte cuvinte [17] campurile
vectoriale innitesimale de forma

:
=
_
_
3

=1
-
I
r

_
_
0
0r
I
, (492)
sunt vectori Killing (290), unde
-
I
= -
I
,

-
I

<< 1 (493)
sunt parametri arbitrari innitesimali.
Problema 34 Aratati ca difeomorsmele innitesimale generate de (492) sunt ro-
tatiile innitesimale cunoscute ale spatiului R
3
.
In continuare, vom exploata ecuatiile Killing (290) corespunzatoare campurilor
vectoriale (492).
Alegand in ecuatiile (290) c = , = 0 obtinem
q
00,I
(x)
3

=1
-
I
r

= 0. (494)
Deaoarece parametrii antisimetrici (493) sunt arbitrari, din (494) deducem ecu-
atiile satisfacute de componenta temporala a metricii q
00
q
00,I
r

q
00,
r
I
= 0, i, , = 1, 8. (495)
Solutia generala a acestor ecuatii este
q
00
(x) = q
00
_
r
0
, r
_
, (496)
72
unde am utilizat notatia
r = [r[ =
_
c
I
r
I
r

. (497)
Notand r
I
= r
I
si alegand c = 0 si , = / in ecuatiile (290), obtinem relatiile
-
I
_
q
0|,[I
r
]
q
0[I
c
]|
_
= 0. (498)
Pe baza arbitrarietatii parametrilor innitesimali -
I
, solutia generala a ecuatiilor
(498) este
q
0|
(x) = r
|
)
_
r
0
, r
_
, (499)
unde )
_
r
0
, r
_
este o functie neteda reala.
Alegand in nal in ecuatiile (290) c = / si , = | unde / si | iau valorile 1, 2, 8,
identicam relatiile
-
nn
_
q
|l,[n
r
n]
q
l[n
c
n]|
q
|[n
c
n]l
_
= 0, (500)
care conduc [pe baza acelorasi argumente ca si in alegerile anterioare] la ecuatiile
q
|l,[n
r
n]
q
l[n
c
n]|
q
|[n
c
n]l
= 0, /, |, :, : = 1, 8. (501)
Solutia generala a sistemului (501) se exprima in termenii a doua functii netede
arbitrare reale

)
_
r
0
, r
_
si

)
_
r
0
, r
_
prin
q
|l
(x) = r
|
r
l

)
_
r
0
, r
_
c
|l

)
_
r
0
, r
_
. (502)
Punand impreuna rezultatele (496), (499) si (502), identicam expresia generala a
metricii cu simetrie sferica. Elementul innitesimal de lungime (145) corespunzator
acesteia este
d:
2
= q
00
_
r
0
, r
_ _
dr
0
_
2
2)
_
r
0
, r
_
3

|=1
r
|
dr
|
dr
0

|,l=1
_
r
|
r
l

)
_
r
0
, r
_
c
|l

)
_
r
0
, r
_
_
dr
|
dr
l
. (503)
O deducere mai directa a expresiei elementului innitesimal de lungime (503)
corespunzator unei metrici cu simetrie sferica g se poate face pe baza rezultatului
conform caruia singurele expresii diferentiale invariante la rotatii care depind de r
sunt
c
1
= c
|l
dr
|
dr
l
, (504)
c
2
= c
|l
r
|
dr
l
. (505)
Presupunand ca metrica are simetrie sferica relativ la j
0
M
4
, este mai comod sa
lucram cu parametrizarea sferica a partii spatiale a domeniului c
o
(l
o
) din R
4
, ceea
73
ce este echivalent cu a trece la o noua harta locala (l
b
, c
b
)

/
M4
(j
0
). Notand cu x
coordonatele in harta locala (l
b
, c
b
), aplicatia compusa c
o

c
b
are expresia
x
_

_
r
0
= r
0
,
r
1
= r
1
sin r
2
cos r
3
,
r
2
= r
1
cos r
2
cos r
3
,
r
3
= r
1
sin r
3
.
(506)
Din (506) observam identicarile intre coordonatele sferice (r, 0, ,) in raport cu reperul
cartezian Or
1
r
2
r
3
si
_
r
1
, r
2
, r
3
_
(r, 0, ,) =
_
r
1
, r
2
, r
3
_
. (507)
Problema 35 Pe baza relatiilor (506) si a identicarilor (507), sa se arate ca expre-
siile in coordonate sferice ale invariantilor (504) si (505) sunt
c
1
= dr
2
r
2
_
d0
2
sin
2
0d,
2
_
, (508)
c
2
= rdr. (509)
Utilizand expresiile (508) si (509) in coordonate sferice ale invariantilor (504) si
(505), precum si forma generala a elementului innitesimal de lungime (503) asociat
unei metrici cu simetrie sferica, determinam expresia acestuia in coordonate sferice
d:
2
= c
_
r
0
, r
_
dr
2
,
_
r
0
, r
_ _
d0
2
sin
2
0d,
2
_

_
r
0
, r
_ _
dr
0
_
2
c
_
r
0
, r
_
drdr
0
.
(510)
Problema 36 Sa se arate ca functiile netede c
_
r
0
, r
_
, ,
_
r
0
, r
_
,
_
r
0
, r
_
si c
_
r
0
, r
_
din (510) pot exprimate in termenii aplicatiilor q
00
_
r
0
, r
_
, )
_
r
0
, r
_
,

)
_
r
0
, r
_
si

)
_
r
0
, r
_
care apar in (503) prin
c
_
r
0
, r
_
=

)
_
r
0
, r
_
r
2

)
_
r
0
, r
_
, (511)
,
_
r
0
, r
_
= r
2

)
_
r
0
, r
_
, (512)

_
r
0
, r
_
= q
00
_
r
0
, r
_
, (513)
c
_
r
0
, r
_
= 2r)
_
r
0
, r
_
. (514)
Se poate arata [17] ca exista o clasa de harti locale in care (510) are o expresie mai
simpla. Mai precis, folosind schimbari de harti locale (l
b
, c
b
) (l
c
, c
c
) [(l
c
, c
c
)

/
M4
(j
0
), c
c
(j) = ~ x] pentru care functiile de tranzitie c
b

c
c
au forma generica
~ x
_

_
r
0
= r
0
_
r
0
, r
1
_
,
r
1
= r
1
_
r
0
, r
1
_
,
r
2
= r
2
,
r
3
= r
3
,
(515)
precum si cerinta ca la distante foarte mari de sursa [r ] metrica varietatii
_
M
4
,

/
M4
, g
_
sa se reduca la cea a spatiului Minkowski, se arata ca (510) poate
adusa la forma
d:
2
= c

_
dr
0
_
2
c
i
dr
2
r
2
_
d0
2
sin
2
0d,
2
_
, (516)
74
unde j si i sunt functii netede reale
j = j
_
r
0
, r
_
, i = i
_
r
0
, r
_
. (517)
6.3 Solutia Schwarzschild. Cazul = 0
In aceasta sectiune vom rezolva ecuatiile Einstein in absenta surselor (394) pentru un
camp gravitational cu simetrie sferica. Alegand harta locala (l
c
, c
c
) in care elemen-
tul innitesimal de lungime se reduce la (516), coecientii metricii in harta locala
mentionata sunt
(q
i
) = oiag
_
c

, c
i
, r
2
, r
2
sin
2
0
_
. (518)
Din (518) deducem coecientii inversei metricii
(q
i
) = oiag
_
c

, c
i
, r
2
, r
2
sin
2
0
_
. (519)
Folosind expresiile simbolurilor Christoel de speta I (194) in termenii derivatelor
coecientilor metricii si relatia (518), deducem ca singurele simboluri Christoel de
speta I netriviale sunt
I
000
=
1
2
` jc

, I
001
=
1
2
j
0
c

, I
011
=
1
2
` ic
i
, (520)
I
100
=
1
2
j
0
c

, I
110
=
1
2
` ic
i
, I
111
=
1
2
i
0
c
i
, (521)
I
122
= r, I
133
= r sin
2
0, I
233
= r
2
sin0 cos 0, (522)
I
221
= r, I
331
= r sin
2
0, I
332
= r
2
sin0 cos 0, (523)
unde am utilizat notatiile
`
` =
0`
0r
0
, `
0
=
0`
0r
(524)
pentru o functie neteda reala ` = `
_
r
0
, r
_
.
Denitiile simbolurilor Christoel de speta a II-a in termenii celor de speta I
(204), expresiile coecientilor inversei metricii (519) si relatiile (520)(523) conduc la
simbolurile Christoel de speta a II-a netriviale
I
0
00
=
1
2
` j, I
0
01
=
1
2
j
0
, I
0
11
=
1
2
` ic
i
, (525)
I
1
00
=
1
2
j
0
c
i
, I
1
10
=
1
2
` i, I
1
11
=
1
2
i
0
, (526)
I
1
22
= rc
i
, I
1
33
= rc
i
sin
2
0, I
2
33
= sin0 cos 0, (527)
I
2
21
=
1
r
, I
3
31
=
1
r
, I
3
32
=
cos 0
sin0
. (528)
Relatia de denitie a tensorului Ricci impreuna cu expresiile simbolurile Christoel
de speta a II-a netriviale (525)(528) evidentiaza pentru tensorul Ricci urmatoarele
componente
1
00
= I
c
0c,0
I
c
00,c
I
c
0
I

0c
I
c
00
I

c
75
=
_
I
0
00,0
I
1
01,0
_
I
0
00,0
I
1
00,1
I
0
00
I
0
00
2I
1
00
I
0
01
I
1
01
I
1
01
I
0
00
_
I
0
00
I
1
10
_
=
1
2
_
i
1
2
` i ( ` i ` j)
_

c
i
2
_
j
00

1
2
j
0
(j
0
i
0
)
2j
0
r
_
, (529)
1
01
= I
c
0c,1
I
c
01,c
I
c
0
I

1c
I
c
01
I

c
=
_
I
0
00,1
I
1
01,1
_
I
0
01,0
I
1
01,1
I
0
00
I
0
10
I
1
00
I
0
11
I
1
01
I
1
11
I
0
01
_
I
0
00
I
1
10
_
I
1
01
_
I
0
01
I
1
11
I
2
21
I
3
31
_
=
` i
r
, (530)
1
11
= I
c
1c,1
I
c
11,c
I
c
1
I

1c
I
c
11
I

c
=
_
I
0
01,1
I
1
11,1
_
I
0
11,0
I
1
11,1
I
1
11
I
1
11
2I
1
10
I
0
11
I
0
10
I
0
10
I
2
12
I
2
12
I
3
13
I
3
13
I
0
11
_
I
0
00
I
1
10
_
I
1
11
_
I
0
01
I
1
11
I
2
21
I
3
31
_
=
c
i
2
_
i
1
2
` i ( ` i ` j)
_

1
2
_
j
00

1
2
j
0
(j
0
i
0
)
2i
0
r
_
, (531)
1
22
= I
c
2c,2
I
c
22,c
I
c
2
I

2c
I
c
22
I

c
= I
3
23,2
I
1
22,1
2I
1
22
I
2
21
I
1
22
_
I
0
01
I
1
11
I
2
21
I
3
31
_
= c
i
_
c
i
1
r
2
(i
0
j
0
)
_
, (532)
1
33
= I
c
3c,3
I
c
33,c
I
c
3
I

3c
I
c
33
I

c
= I
1
33,1
I
2
33,2
2
_
I
1
33
I
3
31
I
2
33
I
3
32
_
I
1
33
_
I
0
01
I
1
11
I
2
21
I
3
31
_
I
2
33
I
3
32
= c
i
_
c
i
1
r
2
(i
0
j
0
)
_
sin
2
0. (533)
Problema 37 Folosind aceleasi argumente ca si in cazul derivarii componentelor
netriviale (529)(533) ale tensorului Ricci, sa se arate ca restul componentelor ten-
sorului Ricci sunt triviale.
Pe baza celor deduse anterior, ecuatiile Einstein in absenta surselor (394) sunt

1
2
_
i
1
2
` i ( ` i ` j)
_

c
i
2
_
j
00

1
2
j
0
(j
0
i
0
)
2j
0
r
_
= 0, (534)
` i
r
= 0, (535)
c
i
2
_
i
1
2
` i ( ` i ` j)
_

1
2
_
j
00

1
2
j
0
(j
0
i
0
)
2i
0
r
_
= 0, (536)
76
c
i
1
r
2
(i
0
j
0
) = 0. (537)
In continuare, vom rezolva sistemul de ecuatii (534)(537) cu functiile necunoscute
j = j
_
r
0
, r
_
si i = i
_
r
0
, r
_
. Deoarece tensorul lui Ricci satisface identitatile (283),
rezulta ca ecuatiile (534)(537) nu sunt independente.
Ecuatia (535) restrictioneaza functia neteda i sa depinda numai de variabila r
i = i (r) . (538)
Pe baza dependentei (538), ecuatiile (534), (536) si (537) devin
j
00

1
2
j
0
(j
0
i
0
)
2j
0
r
= 0, (539)
j
00

1
2
j
0
(j
0
i
0
)
2i
0
r
= 0, (540)
c
i
1
r
2
(i
0
j
0
) = 0, (541)
sau echivalent [inlocuind (539) cu diferenta intre (539) si (540)]
j
0
i
0
= 0, (542)
j
00

1
2
j
0
(j
0
i
0
)
2i
0
r
= 0, (543)
c
i
1
r
2
(i
0
j
0
) = 0. (544)
Din (538) si (542) exprimam functia j in termenii aplicatiei i
j
_
r
0
, r
_
= i (r) `
_
r
0
_
, (545)
unde `
_
r
0
_
este o functie neteda reala arbitrara. Introducand (545) in ecuatiile (543)
si (544) obtinem
i
00
(i
0
)
2

2i
0
r
= 0, (546)
c
i
1 ri
0
= 0. (547)
Ecuatiile (546) si (547) nu sunt independente. Mai precis, (546) este o consecinta
imediata a ecuatiei (547). Intr-adevar, derivand (547) avem
i
0
c
i
i
0
ri
00
= 0. (548)
Explicitand exponentiala din (547) si introducand-o in membrul stang al ecuatiei
(548), determinam
i
0
(1 ri
0
) i
0
ri
00
= 0, (549)
ecuatie care prin inmultire cu r
1
produce (546).
Pentru a rezolva ecuatia (547), o inmultim cu c
i
si aceasta devine
_
rc
i
_
0
= 1, (550)
77
a carei solutie generala este
rc
i
= r 2m, (551)
unde m este constanta de integrare.
Din (551) si (545) explicitam functiile necunoscute care apar in (516)
c

= c
X(r
0
)
_
1
2m
r
_
, c
i
=
_
1
2m
r
_
1
. (552)
Pe baza acestora identicam elementul innitesimal de lungime asociat unei metrici
cu simetrie sferica care este solutie a ecuatiilor Einstein fara surse si fara constanta
cosmologica
d:
2
= c
X(r
0
)
_
1
2m
r
_
_
dr
0
_
2

_
1
2m
r
_
1
dr
2
r
2
_
d0
2
sin
2
0d,
2
_
. (553)
In acest moment putem sa formulam si sa demonstram teorema Birkho pentru
cazul in care constanta cosmologica este nula.
Teorema 6 Solutiile cu simetrie sferica ale ecuatiilor Einstein fara surse si fara
constanta cosmologica descriu un camp gravitational static.
Demonstratie. In harta locala (l
b
, c
b
)

/
M4
(j
0
), conform relatiei (553), metrica
pe varietatea Riemanniana
_
M
4
,

/
M4
, g
_
este
g = c
X(r
0
)
_
1
2m
r
_
or
0
or
0

_
1
2m
r
_
1
or or
r
2
_
o0 o0 sin
2
0o, o,
_
. (554)
Facem schimbarea de harta locala (l
b
, c
b
) (l
c
, c
c
)

/
M4
(j
0
) [c
c
(j) =
_
r
0
(j) , r (j) ,

0 (j) , ,(j)
_
] pentru care functiile de tranzitie c
c

c
b
au forma
r
0
=
_
or
0
c
X(r
0
)
, r = r,

0 = 0, , = ,. (555)
In harta locala (l
c
, c
c
) metrica se scrie ca
g =
_
1
2m
r
_
o r
0
o r
0

_
1
2m
r
_
1
o r o r
r
2
_
o

0 o

0 sin
2

0o , o ,
_
, (556)
ceea ce demonstreaza teorema.
Elementul innitesimal de lungime corespunzator metricii statice cu simetrie
sferica solutia ecuatiilor Einstein fara surse si fara constanta cosmologica, se scrie
sub forma
d:
2
=
_
1
2m
r
_
_
d r
0
_
2

_
1
2m
r
_
1
d r
2
r
2
_
d

0
2
sin
2

0d ,
2
_
. (557)
Elementul innitesimal de lungime (557) poseda urmatoarele caracteristici.
78
i) Daca m = 0 sau r , elementul innitesimal de lungime se reduce la
intervalul cvadridimensional innitesimal [exprimat in coordonate sferice] din
spatiul Minkowski
d:
2

_
d:
2
_
Mink
=
_
d r
0
_
2
d r
2
r
2
_
d

0
2
sin
2

0d ,
2
_
. (558)
ii) In limita Newtoniana, comparatia componentei q
00
furnizata de (557) cu (375)
evidentiaza legatura dintre constanta de integrare m si masa M a corpului sferic
omogen care genereaza campul gravitostatic
m =
GM
c
2
, (559)
ceea ce conduce la faptul ca m are dimensiune de lungime, cunoscuta in gravi-
tatie drept raza gravitationala.
iii) Aproximatia de ordinul I in parametrul adimensional m, r a obiectului (557) se
reduce la
d:
2
=
_
1
2m
r
_
_
d r
0
_
2

_
1
2m
r
_
d r
2
r
2
_
d

0
2
sin
2

0d ,
2
_
. (560)
Aproximatia (560) este utila in studiul cantitativ al traiectoriilor unei particule
test aata la mare distanta de un corp masiv sferic omogen cu raza gravitationala
mica.
iv) Se observa ca marimea (557) este singulara in punctul r = 2m deoarece pentru
aceasta valoare q
00
se anuleaza iar q
11
devine innita. Singularitatea observata
este expresia faptului ca harta locala aleasa este necorespunzatoare pentru a
parametriza o vecinatate a punctului r = 2m.
Problema 38 Determinati expresia marimii (560) in harta locala (l
J
, c
J
)

/
M4
(j
0
)
[c
J
(j) =
_
r
0
(j) , r (j) ,

0 (j) , ,(j)
_
], stiind ca functiile de tranzitie c
J

c
c
au forma
r = r
0
, r = r
_
1
m
2 r
_
2
,

0 =

0, , = ,. (561)
6.4 Solutia Schwarzschild. Cazul ,= 0
In aceasta sectiune vom rezolva ecuatiile Einstein fara surse si cu constanta cosmo-
logica
G
i
Aq
i
= 0, j, i = 0, 8. (562)
Aducem sistemul (562) la o forma mai simpla. Pentru aceasta, contractam (562)
cu q
i
si folosim denitia tensorului Einstein (282), de unde obtinem
1 = 4A. (563)
79
Introducem (563) in (562) si, pe baza denitiei tensorului Einstein (282), ajungem
la o expresie mai usor de rezolvat a ecuatiilor Einstein pentru vid in cazul constantei
cosmologice netriviale
1
i
= Aq
i
, j, i = 0, 8. (564)
Rezolvam in continuare sistemul de ecuatii (564) pentru cazul metricii cu simetrie
sferica (518). Introducem (518) si (529)(533) in (564) si ultimul devine

1
2
_
i
1
2
` i ( ` i ` j)
_

c
i
2
_
j
00

1
2
j
0
(j
0
i
0
)
2j
0
r
_
= Ac

, (565)
` i
r
= 0, (566)
c
i
2
_
i
1
2
` i ( ` i ` j)
_

1
2
_
j
00

1
2
j
0
(j
0
i
0
)
2i
0
r
_
= Ac
i
, (567)
c
i
_
c
i
1
r
2
(i
0
j
0
)
_
= Ar
2
. (568)
Ca si in cazul constantei cosmologice nule, folosind identitatile (283) satisfacute
de tensorul Riemann, constatam ca ecuatiile (565)(568) nu sunt independente.
Ecuatia (566) restrictioneaza functia neteda i sa depinda numai de variabila r,
adica solutia ecuatiei (566) este cea data in (538).
Pe baza remarcii anterioare, introducand solutia (538) in ecuatiile (565), (567) si
(568), setul de ecuatii mentionat devine
j
00

1
2
j
0
(j
0
i
0
)
2j
0
r
= 2Ac
i
, (569)
j
00

1
2
j
0
(j
0
i
0
)
2i
0
r
= 2Ac
i
, (570)
c
i
1
r
2
(i
0
j
0
) = Ar
2
c
i
. (571)
In cele ce urmeaza vom aduce sistemul (569)(571) la o forma mai simpla, substituind
prima ecuatie cu diferenta dintre primele doua si pastrand celelalte doua ecuatii
j
0
i
0
= 0, (572)
j
00

1
2
j
0
(j
0
i
0
)
2i
0
r
= 2Ac
i
, (573)
c
i
1
r
2
(i
0
j
0
) = Ar
2
c
i
. (574)
Ecuatia (572) impreuna cu expresia generica (538) a functiei necunoscute i conduc
la forma (545) a aplicatiei netede j. Cu acest rezultat, ecuatiile (573) si (574) se
exprima sub forma
i
00
(i
0
)
2

2i
0
r
= 2Ac
i
, (575)
c
i
1 ri
0
= Ar
2
c
i
, (576)
in termenii functiei necunoscute i = i (r).
80
Ecuatiile (575) si (576) nu sunt independente. Mai precis, orice solutie a lui (576)
verica si ecuatia (575). Intr-adevar, multiplicam (576) c
i
si rezultatul obtinut il
derivam in raport cu variabila r
i
0
c
i

_
i
0
c
i
ri
00
c
i
r (i
0
)
2
c
i
_
= 2Ar. (577)
Inmultind ecuatia anterioara cu r
1
c
i
obtinem chiar ecuatia (575). Prin urmare,
ramane de rezolvat ecuatia (576). Multiplicam ecuatia (576) cu c
i
si obtinem
_
rc
i
_
0
= 1 Ar
2
. (578)
Solutia generala a ecuatiei de mai sus este
rc
i
= r
Ar
3
8
2m, (579)
unde m este constanta de integrare.
Din (579) si (545) explicitam functiile necunoscute care apar in (516)
c

= c
X(r
0
)
_
1
2m
r

A
8
r
2
_
, c
i
=
_
1
2m
r

A
8
r
2
_
1
. (580)
Determinam elementul innitesimal de lungime asociat unei metrici cu simetrie
sferica care este solutie a ecuatiilor Einstein fara surse si cu constanta cosmologica in
termenii functiilor exprimate in (580)
d:
2
= c
X(r
0
)
_
1
2m
r

A
8
r
2
_
_
dr
0
_
2

_
1
2m
r

A
8
r
2
_
1
dr
2
r
2
_
d0
2
sin
2
0d,
2
_
. (581)
Problema 39 Sa se demonstreze teorema Birkho corespunzatoare ecuatiilor Ein-
stein fara surse si cu constanta cosmologica.
Mai multe aspecte cu privire la solutiile ecuatiilor Einstein in vid si cu constanta
cosmologica se pot gasi in [20].
6.5 Geodezice in spatiul Schwarzschild
Punctul de start in abordarea acestei problematici il constituie metrica Schwarzschild
(556) [care descrie un camp gravitational static cu simetrie sferica] in care vom renota
coordonatele statice prin r
0
, r, 0 si respectiv ,. Ne propunem sa investigam geodezi-
cele spatiului mentionat, adica acele curbe pe varietatea Riemanniana
_
M
4
,

/
M4
, g
_
care satisfac ecuatiile (326). Studiul acestora este util deoarece geodezicele de tip
temporal sunt traiectoriile particulelor test in campul gravitational generat de corpul
sferic omogen de masa M.
81
Problema 40 Pe baza denitiilor (204) sa se arate ca simbolurile Christoel de speta
a II-a netriviale corespunzatoare metricii Schwarzschild statice (556) sunt
I
0
01
=
1
2
i
0
, I
1
00
=
1
2
i
0
c
2i
, I
1
11
=
1
2
i
0
, (582)
I
1
22
= rc
i
, I
1
33
= rc
i
sin
2
0, I
2
33
= sin0 cos 0, (583)
I
2
21
=
1
r
, I
3
31
=
1
r
, I
3
32
=
cos 0
sin0
, (584)
unde functia c
i
este data in cea de-a doua formula din (552).
Introducem (582)(584) in (326) si derivam ecuatiile geodezicei intr-o parame-
trizare ana t corespunzatoare metricii Schwarzschild statice (556)
r
0
i
0
` r
0
` r = 0, (585)
r
1
2
i
0
c
2i
_
` r
0
_
2

1
2
i
0
` r
2
rc
i
_
`
0
2
` ,
2
sin
2
0
_
= 0, (586)

0
2
r
` r
`
0 ` ,
2
sin0 cos 0 = 0, (587)
,
2
r
` r ` , 2
cos 0
sin0
`
0 ` , = 0, (588)
unde prin "

" am notat derivarea in raport cu parametrul t.

In continuare vom investiga integralele prime [constantele de miscare] ale sistemu-
lui de ecuatii diferentiale ordinare (585)(588).
O prima integrala prima deriva din semnicatia sistemului de ecuatii diferentiale
ordinare (585)(588). Denitia geodezicelor implica relatia (327), care in situatia data
asigura ca pe solutiile ecuatiilor (585)(588) are loc identitatea
c
i(r)
_
` r
0
(t)
_
2
c
i(r)
( ` r (t))
2
(r (t))
2
_
_
`
0 (t)
_
2
( ` ,(t))
2
sin
2
0 (t)
_
= /, (589)
unde / este o constanta reala ce depinde de solutia aleasa.
Exprimarea sub forma (346) a ecuatiilor geodezicei impreuna cu caracterul static
al metricii furnizeaza o noua integrala prima a sistemului de ecuatii (585)(588)
n
0
(t) = c
i(r)
` r
0
(t) = /, (590)
unde / este constanta reala. Integrala prima (590) este proportionala cu energia
unei particule test aata in campul gravitational descris prin solutia Schwarzschild.
Semnicatia integralei prime (590) se obtine pe baza teoremei Noether, din invarianta
actiunii (347) [in care coecientii metricii q
i
sunt cei ai metricii Schwarzschild] la
transformarea rigida uniparametrica
_
r
0
, r, 0, ,
_

_
r
0
c, r, 0, ,
_
, (591)
unde c este un parametru real innitesimal arbitrar. Caracterul de constanta de
miscare al marimii (590) se poate verica si in mod direct astfel: multiplicam ecuatia
(585) cu aplicatia c
i(r)
si rezultatul se poate scrie ca derivata functiei n
0
(t).
82
Utilizand expresiile (346) ale ecuatiilor geodezicei si independenta metricii de co-
ordonata ,, identicam constanta de miscare
n
3
(t) = (r (t))
2
` ,(t) sin
2
0 (t) = a, (592)
unde a este un numar real ce depinde de solutia sistemului de ecuatii diferentiale
ordinare (585)(588). Constanta de miscare (592) se poate deriva si pe baza teoremei
Noether, folosind invarianta actiunii (347) [in care coecientii metricii q
i
sunt cei ai
metricii Schwarzschild] la transformarea rigida uniparametrica
_
r
0
, r, 0, ,
_

_
r
0
, r, 0, , c
_
, (593)
cu c parametrul transformarii.
Integrala prima (592) derivata pe baza teoremei Noether reprezinta proiectia mo-
mentului cinetic pe axa Or
3
. Se poate arata ca si proiectiile momentului cinetic pe
axele Or
1
si Or
2
sunt integrale prime ale sistemului de ecuatii diferentiale (585)
(588). Caracterul conservativ al proiectiei momentului cinetic pe axa Or
1
este o
consecinta a invariantei actiunii (347) [in care coecientii metricii q
i
sunt cei ai
metricii Schwarzschild] la transformarile de simetrie rigida innitesimala
_
r
0
, r, 0, ,
_

_
r
0
, r, 0 c sin,, , c
cos 0
sin0
cos ,
_
, (594)
iar consevarea proiectiei momentului cinetic pe axa Or
2
se datoreaza invariantei
aceleiasi actiuni la transformarile de simetrie rigida innitesimala
_
r
0
, r, 0, ,
_

_
r
0
, r, 0 c cos ,, , c
cos 0
sin0
sin,
_
. (595)
Problema 41 Sa se demonstreze ca (591), (593), (594) si (595) sunt transformari de
simetrie rigida ale actiunii (347) [in care coecientii metricii q
i
sunt cei ai metricii
Schwarzschild].
Problema 42 Folosind teorema Noether sa arate ca integralele prime asociate simetri-
ilor rigide uniparametrice (591), (593), (594) si (595) sunt (590), (592),
(r (t))
2
_
`
0 (t) sin,(t) ` ,(t) sin0 (t) cos 0 (t) cos ,(t)
_
(596)
si
(r (t))
2
_
`
0 (t) cos ,(t) ` ,(t) sin0 (t) cos 0 (t) sin,(t)
_
. (597)
6.5.1 Geodezice de tip temporal. Avansul periheliului unei planete.
Folosind metoda de determinare a solutiilor unui sistem de ecuatii diferentiale ordinare
bazata pe determinarea integralelor prime si rezolvarea acestora [aplicata in mecanica
clasica la rezolvarea miscarii in camp central] ne propunem sa determinam ecuatia
traiectoriei pentru o particula test care evolueaza in campul gravitational descris
de solutia Schwarzschild a ecuatiilor Einstein fara surse si constanta cosmologica. In
83
aceasta situatie evolutia particulei este data de o geodezica de tip temporal a spatiului
Schwarzschild [/ < 0]. Alegand / = 1 ecuatia (589) devine
c
i
_
` r
0
_
2
c
i
` r
2
r
2
_
`
0
2
` ,
2
sin
2
0
_
= 1. (598)
Conservarea momentului cinetic [integralele prime (592), (596) si (597)] conduce
la faptul ca traiectoria particulei este plana. Alegem planul Or
1
r
2
ca ind planul
miscarii particulei. Selectarea mentionata a planului de evolutie a particulei este
echivalenta cu
0 (t) =

2
, \t. (599)
Alegerea (599) nu modica integrala prima proportionala cu energia particulei test
aata in campul gravitational dat de solutia Schwarzschild deoarece integrala prima
(590) nu depinde de functia 0 (t)
c
i
` r
0
= /. (600)
Fixarea functiei 0 (t) (599) modica forma integralei prime (592)
r
2
` , = a (601)
si pe cea a constantei de miscare (598) o aduce la forma
c
i
_
` r
0
_
2
c
i
` r
2
r
2
` ,
2
= 1. (602)
Fixarea planului de evolutie al particulei prin intermediul relatiei (599) aduce
sistemul de ecuatii diferentiale ordinare (585)(588) la expresia
r
0
i
0
` r
0
` r = 0, (603)
,
2
r
` r ` , = 0, (604)
r
1
2
i
0
c
2i
_
` r
0
_
2

1
2
i
0
` r
2
rc
i
` ,
2
= 0. (605)
In continuare vom demonstra o teorema care stabileste legatura dintre sistemul de
ecuatii diferentiale ordinare (603)(605) si constantele de miscare ale acestuia (601)
(602).
Teorema 7 Sistemele de ecuatii diferentiale ordinare (603)(605) si (601)(602) au
aceeasi clasa de solutii care satisface
` r (t) ,= 0, \t. (606)
Demonstratie. Remarcam ca prin derivarea ecuatiei (600) se obtine relatia (603)
[modulo multiplicarea ultimei cu factorul nenul c
i
], iar prin derivarea ecuatiei (601)
se obtine relatia (604) [modulo multiplicarea celui din urma cu factorul nenul r
2
].
Derivand (602) in raport cu parametrul t obtinem
i
0
c
i
_
` r
0
_
2
` r 2c
i
` r
0
r
0
i
0
c
i
` r
3
2c
i
` r r 2r
2
` , , 2r ` r ` ,
2
= 0. (607)
84
Din derivatele de ordinul I ale ecuatiilor (600) si (601) exprimam derivatele de ordinul
II r
0
si ,. Introducand derivatele de ordinul II mentionate in (607) identicam
2 ` rc
i
_
r
1
2
i
0
c
2i
_
` r
0
_
2

1
2
i
0
` r
2
rc
i
` ,
2
_
= 0. (608)
Conditia (606), remarca anterioara, neanularea functiei exponentiale si relatia
(608) asigura echivalenta sistemelor de ecuatii diferentiale ordinare (603)(605) si
(601)(602).
Vom determina ecuatia traiectoriei particulei test [in planul (r, ,)] utilizand sis-
temul de ecuatii diferentiale ordinare (601)(602). Pentru a rezolva problema propusa,
folosim egalitatea
` r =
dr
d,
` ,, (609)
care impreuna cu integrala prima (601) conduce la relatiile
` , =
a
r
2
, (610)
` r =
a
r
2
dr
d,
. (611)
Din expresia constantei de miscare (600) exprimam ` r
0
prin formula
` r
0
= /c
i
. (612)
Introducand derivatele (610)(612) si expresia functiei c
i
[exprimata prin cea de-a
doua formula din (552)] in (602) obtinem
/
2

a
2
r
4
_
dr
d,
_
2

a
2
r
2
_
1
2m
r
_
=
_
1
2m
r
_
. (613)
Folosind regula de derivare a functiilor compuse, ecuatia (613) poate adusa la
forma
_
dn
d,
_
2
n
2
=
/
2
1
a
2
2m
_
n
a
2
n
3
_
, (614)
unde am folosit notatia
n(,) =
1
r (,)
. (615)
In cele ce urmeaza identicam corectiile pe care le aduce ecuatia traiectoriei (614)
la ecuatia newtoniana a traiectoriei particule test
d
2
n
d,
2
n =
GM
a
2
c
2
. (616)
Pentru a realiza comparatia mentionata, derivam relatia (614) si obtinem
2
dn
d,
_
d
2
n
d,
2
n m
_
1
a
2
8n
2
__
= 0 (617)
85
sau, echivalent,
d
2
n
d,
2
n = m
_
1
a
2
8n
2
_
. (618)
Deoarece raza gravitationala are expresia (559), constatam ca (618) aduce corectii
legii traiectoriei Newtoniene (616) de ordinul
GM
a
2
r
2
, (619)
corectii foarte mici daca evaluam (619) pentru planetele din sistemul nostru solar.
Exemplul 8 Pentru planeta Mercur [cea mai apropiata de Soare], corectia (619) este
de ordinul 10
7
.
In continuare ne propunem sa analizam perturbativ ecuatia diferentiala ordinara
de ordinul II neliniara si neomogena (618). In acest sens, construim ecuatia diferen-
tiala ordinara
d
2
n
d,
2
n =
m
a
2
8cmn
2
, (620)
unde c este un parametru real innitesimal, cu [c[ << 1. Cautam solutia ecuatiei
diferentiale ordinare de ordinul II neliniare si neomogene (620) de forma
n(,) =
1

|=0
c
|
n
|
(,) . (621)
Introducand dezvoltarea (621) in ecuatia (620) si proiectand pe diverse puteri ale
parametrului c, obtinem sirul echivalent de ecuatii satisfacute de termenii seriei (621)
d
2
n
0
d,
2
n
0
=
m
a
2
, (622)
d
2
n
1
d,
2
n
1
= 8mn
2
0
, (623)
d
2
n
2
d,
2
n
2
= 6mn
0
n
1
, (624)
.
.
.
Setul de ecuatii (622), (623), (624), etc. consta intr-un sistem de ecuatii diferen-
tiale ordinare liniare cu coecienti constanti si neomogene, care se rezolva recursiv
[solutia ecuatiei (622) se introduce in (623) si se rezolva ultima, etc.].
Solutia generala a ecuatiei (622) este
n
0
(,) =
m
a
2
[1 - cos (, ,
0
)[ , (625)
unde - si ,
0
sunt constantele de integrare. Solutia (625) reprezinta ecuatia unei conice
in coordonate polare. Alegand niste conditii initiale adecvate, putem presupune ca
,
0
= 0 in solutia (625).
86
Introducem (625) in (623) si identicam ecuatia
d
2
n
1
d,
2
n
1
=
8m
3
a
4
(1 - cos ,)
2
(626)
sau, echivalent,
d
2
n
1
d,
2
n
1
=
8m
3
a
4
_
1
-
2
2
2- cos ,
-
2
2
cos 2,
_
. (627)
Problema 43 Sa se arate ca
n
1
(,) =
8m
3
a
4
_
1
-
2
2
-,sin,
-
2
6
cos 2,
_
(628)
este o solutie particulara a ecuatiei diferentiale ordinare de ordinul II liniara si neo-
mogena (627).
Intr-o maniera similara se rezolva si celelalte ecuatii diferentiale din sistemul (622),
(623), (624), etc. Introducand solutiile obtinute in (621), identicam solutia ecuatiei
(620). Setand c = 1 in solutia determinata anterior obtinem solutia ecuatiei traiecto-
riei (618).
Sa consideram cazul particular al miscarii planetei Mercur in campul gravitational
al Soarelui. Limita Newtoniana a ecuatiei traiectoriei este exprimata prin (625) cu
,
0
= 0 si - << 1 [excentricitatea elipsei]. Cu aceste alegeri, ecuatia corectiei de
ordinul I (627) devine
d
2
n
1
d,
2
n
1
=
8m
3
a
4
(1 2- cos ,) , (629)
a carei solutie particulara este
n
1
(,) =
8m
3
a
4
(1 -,sin,) . (630)
Introducem (625) si (630) in dezvoltarea (621) si identicam aproximatia de or-
dinul I a ecuatiei traiectoriei planetei Mercur in campul gravitational al Soarelui
n(,)
m
a
2
_
1 - cos ,
8m
2
a
2
(1 -,sin,)
_

m
a
2
_
1 - cos
_
,
8m
2
a
2
,
__
. (631)
Din (631) constatam ca traiectoria planetei nu mai este eliptica. Totusi, miscarea este
periodica, periaoada ind
T =
2
1
3m
2
o
2
2
_
1
8m
2
a
2
_
. (632)
87
Periheliul planetei [distanta cea mai apropiata de Soare] se obtine din conditia
cos
_
,
8m
2
a
2
,
_
= 1. (633)
Solutiile ecuatiei trigonometrice (633) sunt
,
0
= 0, ,
1
=
2
1
3m
2
o
2
2, ,
|
= /,
1
, (634)
unde / numar natural strict pozitiv. Avansul Periheliului este dat prin
c, = ,
1
2
6m
2
a
2
, (635)
iar in cazul planetei considerate acesta este de 0, 1" de arc pe revolutie sau 0, 48" de
arc pe secol. Aceste date care ofera predictia evolutiei Periheliului planetei Mercur
au fost conrmate experimental si constituie unul dintre testele Teoriei Generale a
Relativitatii.
6.5.2 Geodezice nule. Curbarea razei de lumina.
In aceasta sectiune vom determina ecuatia traiectoriei asociata unei geodezice nule a
spatiului Schwarzschild. Vom utiliza aceeasi metoda ca in cazul anterior. Importanta
geodezicelor nule consta in faptul ca acestea furnizeaza traiectoriile razelor luminoase
in campul gravitational cu potentialele date de solutia Schwarzschild a ecuatiilor Ein-
stein fara surse si constanta cosmologica.
Geodezicele nule au ca integrale prime: (589) [pentru / = 0], (590), (592), (596) si
(597). O consecinta a acestor integrale prime este ca si in cazul anterior planeitatea
traiectoriei particulei care evolueaza dupa o astfel de geodezica si astfel alegerea (599)
este justicata. Urmand acelasi algoritm ca si in cazul anterior obtinem ca ecuatia
traiectoriei pentru o particula care evolueaza dupa o geodezica nula este
d
2
n
d,
2
n = 8mn
2
. (636)
Ecuatia (636) se rezolva in aceeasi maniera ca si (618).
Problema 44 Sa se arate ca aproximatia de ordinul zero a solutiei ecuatiei (636)
este
n
0
(,) =
1
d
sin(, ,
0
) . (637)
Aproximatia de ordinul zero (637) a solutiei ecuatiei (636) este o dreapta [expri-
mata in coordonate polare], care reprezinta traiectoria razei de lumina in absenta
campului gravitational. Solutia ecuatiei (636) ne furnizeaza o curba in coordonate
polare care descrie deviatia razei de lumina intr-un camp gravitational puternic.
Consideram ,
0
= 0 in (637) si contributia neta a ordinului unu la solutia ecuatiei
(636) satisface
d
2
n
1
d,
2
n
1
=
8m
d
2
sin
2
,. (638)
88
Solutia particulara a ecuatiei neomogene (638) se determina simplu pe baza identitatii
sin
2
, =
1 cos 2,
2
. (639)
Introducem (639) in (638) si identicam solutia particulara de forma
n
1
(,) =
m
2d
2
(8 cos 2,) =
m
d
2
_
1 cos
2
,
_
. (640)
Folosind contributiile nete de ordinele zero (637) [cu alegerea ,
0
= 0] si unu
(640) deducem pe baza dezvoltarii (621) [in care setam c = 1] expresia aproximatiei
de ordinul unu a ecuatiei traiectoriei unei raze luminoase in prezenta unui camp
gravitational
n(,)
1
d
_
sin,
m
d
_
1 cos
2
,
_
_
, (641)
care difera dramatic de ecuatia unei drepte in coordonate polare (637).
Deviatia predictionata a unei raze de lumina care trece prin vecinatatea Soarelui
este de 1, 7" de arc, predictie conrmata experimental. Prima vericare experimen-
tala a deviatei razelor de lumina in campul gravitational al Soarelui a avut loc in anul
1919 in timpul unei expeditii britanice conduse de Sir Arthur Eddington.
Fenomenul de deviatie a razelor luminoase in campuri gravitationale puternice
permite intelegerea efectului de lentila gravitationala produs de un camp gravitational
intens.
89
7 Dezvoltari perturbative
Un camp gravitational descris de o metrica q
oo
ale carei componente difera de compo-
nentele corespunzatoare ale metricii Minkowski prin termeni foarte mici se numeste
camp gravitational slab. De exemplu, in cazul Soarelui campul gravitational din
exteriorul acestuia este descris de o metrica pentru care diferenta fata de metrica
Minkowski este exprimata de termenul 2m,r al metricii Schwarzschild, acesta ind
de ordinul 10
5
la suprafata Soarelui [raza Soarelui este r
S
- 7 10
8
:, iar raza
gravitationala a Soarelui este m
S
- 1, 10
3
:, in consecinta componentele metricii
q
oo
difera de componentele corespunzatoare ale metricii Minkowski prin termeni de
ordinul 2m
S
,r
S
- 10
5
). In interiorul Soarelui aceasta diferenta este mai mare,
aproximativ de ordinul 10
4
. In acord cu cele mentionate mai sus, campul gravitatio-
nal al Sorelui este un camp slab, aceasta intamplandu-se pentru majoritatea stelelor.
In cazul piticelor albe, care pot avea raza de 100 de ori mai mica decat raza Soare-
lui, diferenta dintre metrica ce descrie campul gravitationala al acestora si metrica
Minkowski este de ordinul 10
2
in centrul lor. Doar in cazul stelelor neutronice (pul-
sarii), a caror raza este de ordinul 2m, campul gravitational nu este slab. Din cele
prezentate rezulta atentia de care se bucura campurile gravitationale slabe. In cele
ce urmeaza vom dezvolta o metoda de aproximatie care se poate aplica campului
gravitational slab.
In acest moment denitia campului este simpla: campul gravitational descris de
o metrica q
oo
este slab daca
[q
oo
o
oo
[ 1. (642)
Metoda de aproximare pentru campurile gravitationale slabe se bazeaza pe parametrul
i care apare in actiunea Lagrangiana (403). Presupunem ca metrica q
oo
este o
dezvoltare in serie de forma
q
oo
= o
oo
i
(1)
q
oo
i
2
(2)
q
oo
. (643)
In cele ce urmeaza vom considera numai aproximatia de ordinul I a metricii
q
oo
= o
oo
i
(1)
q
oo
= o
oo
i/
oo
, (644)
unde
(1)
q
oo
= /
oo
este chiar campul de spin 2 care apare in actiunea PauliFierz, dupa
cum vom vedea in acest capitol.
Vom determina mai intai diferite contributii nete la diverse aproximatii ale inver-
sei metricii q
oo
in teoria perturbatiilor. Dezvoltam perturbativ coecientii inversei
metricii q
oo
in diferite ordine ale constantei i
q
oo
=
(0)
q
oo
i
(1)
q
oo
i
2
(2)
q
oo
i
3
(3)
q
oo
. (645)
Pentru a determina contributiile nete in diferite ordine in parametrul i ale inversei
metricii q
oo
folosind abordarea perturbativa, introducem dezvoltarile (644) si (645)
in relatia (155) si obtinem
(o
o~
i/
o~
)
_
(0)
q
~o
i
(1)
q
~o
i
2
(2)
q
~o
i
3
(3)
q
~o

_
= c
o
o
. (646)
90
Proiectand ecuatia anterioara pe diversele ordine ale constantei i derivam sirul de
ecuatii echivalent
i
0
: o
o~
(0)
q
~o
= c
o
o
, (647)
i
1
: o
o~
(1)
q
~o
/
o~
(0)
q
~o
= 0, (648)
i
2
: o
o~
(2)
q
~o
/
o~
(1)
q
~o
= 0, (649)
i
3
: o
o~
(3)
q
~o
/
o~
(2)
q
~o
= 0, (650)
.
.
..
In continuare vom rezolva sirul anterior de ecuatii. Utilizand faptul ca o
o~
este de
forma (297), gasim imediat ca solutia primei ecuatii este
(0)
q
~o
= o
~o
. (651)
Pentru a rezolva cea de-a doua ecuatie, inlocuim mai intai contributia neta in ordinul
zero in parametrul i a inversei metricii
(0)
q
~o
determinata anterior in ecuatia (648)
o
o~
(1)
q
~o
/
o~
o
~o
= 0. (652)
Din ecuatia anterioara obtinem pentru contributia neta in ordinul unu in parametrul
i a inversei metricii
(1)
q
~o
urmatoarea forma
(1)
q
~o
= /
~o
, (653)
unde /
~o
este cel denit in (365). Contributia neta in ordinul doi in parametrul i a
inversei metricii
(2)
q
~o
se obtine din ecuatia (649). Inlocuind (653) in (649) ajungem la
ecuatia
o
o~
(2)
q
~o
/
o~
/
~o
= 0. (654)
Solutia ecuatiei anterioare este
(2)
q
~o
= /
~
o
/
oo
, (655)
unde /
~
o
= o
~o
/
oo
. Contributia neta in ordinul trei in parametrul i a inversei metricii
(3)
q
~o
se obtine din ecuatia (650)
(3)
q
~o
= /
~
o
/
o
o
/
oo
. (656)
91
Inlocuind (651), (653), (655) si (656) in gasim ca
q
oo
= o
oo
i/
oo
i
2
/
o
~
/
~o
i
3
/
o
~
/
~
o
/
oo
. (657)
Contributiile nete de ordine superioare in parametrul i ale inversei metricii se obtin
intr-un mod asemanator.
Problema 45 Sa se determine contributiile nete de ordine patru si cinci in para-
metrul i ale inversei metricii in teoria perturbatiilor.
In cele ce urmeaza vom determina contributiile nete in diferite ordine in parametrul
i ale tensorului Riemann. Pentru aceasta avem nevoie si de contributiile nete la
diverse aproximatii ale simbolurilor Christofell de speta I I
o
in teoria perturbatiilor.
Utilizand descompunerea metricii (644) in (446), obtinem
I
o
=
1
2
i(/
o,
/
,o
/
o,
) = i
(1)
I
o
. (658)
Astfel, am gasit ca numai contributia neta de ordinul unu in parametrul i a simbolu-
lui Cristofell de speta I in teoria perturbatiilor este nenula. Dezvoltam perturbativ
tensorul Riemann 1
ijoo
in diferite ordine ale constantei i
1
ijoo
=
(0)
1
ijoo
i
(1)
1
ijoo
i
2
(2)
1
ijoo
i
3
(3)
1
ijoo
, (659)
unde
(0)
1
ijoo
=
1
2
_
0

(0)
q
i[o,o]
0
i
(0)
q
[o,o]
_

(0)
q
X
(0)
I
o
(0)
I
Xio

(0)
q
X
(0)
I
o
(0)
I
Xio
, (660)
(1)
1
ijoo
=
1
2
_
0

(1)
q
i[o,o]
0
i
(1)
q
[o,o]
_

(0)
q
X
_
(1)
I
o
(0)
I
Xio

(0)
I
o
(1)
I
Xio
_

(1)
q
X
(0)
I
o
(0)
I
Xio

(0)
q
X
_
(1)
I
o
(0)
I
Xio

(0)
I
o
(1)
I
Xio
_

(1)
q
X
(0)
I
o
(0)
I
Xio
, (661)
(2)
1
ijoo
=
1
2
_
0

(2)
q
i[o,o]
0
i
(2)
q
[o,o]
_

(0)
q
X
_
(1)
I
o
(1)
I
Xio

(2)
I
o
(0)
I
Xio

(0)
I
o
(2)
I
Xio
_

(1)
q
X
_
(1)
I
o
(0)
I
Xio

(0)
I
o
(1)
I
Xio
_

(2)
q
X
(0)
I
o
(0)
I
Xio
92

(0)
q
X
_
(1)
I
o
(1)
I
Xio

(2)
I
o
(0)
I
Xio

(0)
I
o
(2)
I
Xio
_

(1)
q
X
_
(1)
I
o
(0)
I
Xio

(0)
I
o
(1)
I
Xio
_

(2)
q
X
(0)
I
o
(0)
I
Xio
, (662)
(3)
1
ijoo
=
1
2
_
0

(3)
q
i[o,o]
0
i
(3)
q
[o,o]
_

(0)
q
X
_
(2)
I
o
(1)
I
Xio

(1)
I
o
(2)
I
Xio

(3)
I
o
(0)
I
Xio

(0)
I
o
(3)
I
Xio
_

(1)
q
X
_
(1)
I
o
(1)
I
Xio

(2)
I
o
(0)
I
Xio

(0)
I
o
(2)
I
Xio
_

(2)
q
X
_
(1)
I
o
(0)
I
Xio

(0)
I
o
(1)
I
Xio
_

(3)
q
X
(0)
I
o
(0)
I
Xio

(0)
q
X
_
(2)
I
o
(1)
I
Xio

(1)
I
o
(2)
I
Xio

(3)
I
o
(0)
I
Xio

(0)
I
o
(3)
I
Xio
_

(1)
q
X
_
(1)
I
o
(1)
I
Xio

(2)
I
o
(0)
I
Xio

(0)
I
o
(2)
I
Xio
_

(2)
q
X
_
(1)
I
o
(0)
I
Xio

(0)
I
o
(1)
I
Xio
_

(3)
q
X
(0)
I
o
(0)
I
Xio
. (663)
Pe baza relatiilor (644), (657) si (658) avem ca
(0)
1
ijoo
= 0, (664)
(1)
1
ijoo
=
1
2
_
0

/
i[o,o]
0
i
/
[o,o]
_
(665)
(2)
1
ijoo
= o
X
_
(1)
I
o
(1)
I
Xio

(1)
I
o
(1)
I
Xio
_
, (666)
(3)
1
ijoo
= /
X
_
(1)
I
o
(1)
I
Xio

(1)
I
o
(1)
I
Xio
_
. (667)
Problema 46 Sa se obtina contributia neta in ordinele patru si cinci in parametrul
i a tensorului Riemann,
(4)
1
ijoo
si
(5)
1
ijoo
in teoria perturbatiilor.
In cele ce urmeaza vom determina contributiile nete in diferite ordine in parametrul
i ale tensorului Ricci in teoria perturbatiilor. Dezvoltam perturbativ tensorul Ricci
93
1
i
in diferite ordine ale constantei i
1
i
=
(0)
1
i
i
(1)
1
i
i
2
(2)
1
i
i
3
(3)
1
i
. (668)
Introducand dezvoltarile perturbative ale inversei metricii (645) si ale tensorului Rie-
mann (659) in relatia de denitie a tensorului Ricci (278), obtinem
1
i
=
(0)
q
oo
(0)
1
ojio
i
_
(0)
q
oo
(1)
1
ojio

(1)
q
oo
(0)
1
ojio
_
i
2
_
(0)
q
oo
(2)
1
ojio

(1)
q
oo
(1)
1
ojio

(2)
q
oo
(0)
1
ojio
_
i
3
_
(0)
q
oo
(3)
1
ojio

(1)
q
oo
(2)
1
ojio

(2)
q
oo
(1)
1
ojio

(3)
q
oo
(0)
1
ojio
_
. (669)
Utilizand contributiile nete in diferite ordine in parametrul i ale inversei metricii si ale
tensorului Riemann determinate anterior, obtinem pentru tensorul Ricci urmatoarele
contributii nete in diferite ordine in parametrul i
(0)
1
i
= 0, (670)
(1)
1
i
=
1
2
o
oo
_
0

/
o[i,o]
0
o
/
[i,o]
_
, (671)
(2)
1
i
= o
oo
o
X
_
(1)
I
o
(1)
I
Xoi

(1)
I
i
(1)
I
Xoo
_

1
2
/
oo
_
0

/
o[i,o]
0
o
/
[i,o]
_
, (672)
(3)
1
i
= o
oo
/
X
_
(1)
I
o
(1)
I
Xoi

(1)
I
i
(1)
I
Xoo
_
/
oo
o
X
_
(1)
I
o
(1)
I
Xoi

(1)
I
i
(1)
I
Xoo
_

1
2
/
o
~
/
~o
_
0

/
o[i,o]
0
o
/
[i,o]
_
. (673)
Problema 47 Sa se obtina contributia neta in ordinele patru si cinci in parametrul
i a tensorului Ricci,
(4)
1
i
si
(5)
1
i
in teoria perturbatiilor.
94
Observam ca pentru a dezvolta perturbativ actiunea HilbertEinstein avem nevoie
de contributiile nete in diferite ordine in parametrul i ale curburii scalare 1 si ale
marimii c in teoria perturbatiilor. Dezvoltam perturbativ curbura scalara 1 in diferite
ordine ale constantei i
1 =
(0)
1 i
(1)
1 i
2
(2)
1 i
3
(3)
1 . (674)
Introducand dezvoltarile perturbative ale inversei metricii (645) si ale tensorului Ricci
(668) in relatia de denitie a curburii scalare obtinem
1 =
(0)
q
i
(0)
1
i
i
_
(0)
q
i
(1)
1
i

(1)
q
i
(0)
1
i
_
i
2
_
(0)
q
i
(2)
1
i

(1)
q
i
(1)
1
i

(2)
q
i
(0)
1
i
_
i
3
_
(0)
q
i
(3)
1
i

(1)
q
i
(2)
1
i

(2)
q
i
(1)
1
i

(3)
q
i
(0)
1
i
_
. (675)
Inlocuind in (675) contributiile nete in diferite ordine in parametrul i ale inversei
metricii si ale tensorului Ricci determinate anterior, calculam contributiile nete in
diferite ordine in parametrul i ale curburii scalare
(0)
1 = 0, (676)
(1)
1 = 0
o
0
o
/ 0
o
0
o
/
oo
, (677)
(2)
1 = o
i
o
oo
o
X
_
(1)
I
o
(1)
I
Xoi

(1)
I
i
(1)
I
Xoo
_
/
i
o
oo
_
0

/
o[i,o]
0
o
/
[i,o]
_
, (678)
(3)
1 = o
i
o
oo
/
X
_
(1)
I
o
(1)
I
Xoi

(1)
I
i
(1)
I
Xoo
_
2o
i
/
oo
o
X
_
(1)
I
o
(1)
I
Xoi

(1)
I
i
(1)
I
Xoo
_
o
i
/
o
~
/
~o
_
0

/
o[i,o]
0
o
/
[i,o]
_

1
2
/
i
/
oo
_
0

/
o[i,o]
0
o
/
[i,o]
_
. (679)
Problema 48 Sa se obtina contributia neta in ordinele patru si cinci in parametrul
i a curbutii scalare
(4)
1 si
(5)
1 in teoria perturbatiilor.
95
Prin calcul direct se poate arata ca
(1)
1 este o divergenta totala
(1)
1 = 0
o
_
0
o
/ 0
o
0
o
/
oo
_
, (680)
iar
(2)
1 se poate scrie sub forma
(2)
1 =
1
4
_
0
o
/
io
_
(0
o
/
io
)
1
2
(0
o
/
oo
)
_
0
i
/
io
_

1
4
(0
o
/) (0
o
/)
0
o
_

1
2
/
io
0
i
/
oo

1
2
/
oi
0
o
/
io
/
io
0
o
/
io
/
oi
0
i
/ 2/
oi
0
o
/
oi
_
. (681)
Dezvoltam perturbativ c in diferite ordine ale constantei i
c =
(0)
c i
(1)
c i
2
(2)
c i
3
(3)
c . (682)
Pe baza formulelor (404) si (644) obtinem
c = [ool (o
i
i/
i
)[
1
2
= [ool (o

(c

i
i/

i
))[
1
2
. (683)
Utilizand faptul ca ool (AB) = ool Aool B si ool o

= 1 relatia (683) devine

c = [ool (c

i
i/

i
)[
1
2
=
_
ool
_
1 i
^
h
__1
2
. (684)
Folosind identitatea
ool A = oxplnool A =oxp1i lnA, (685)
din (684) obtinem
c = oxp
1
2
1i ln
_
1 i
^
h
_
. (686)
Dezvoltam in serie Taylor ln
_
1 i
^
h
_
in jurul metricii at
ln
_
1 i
^
h
_
=
1

=1
()
+1
,
i

^
h

. (687)
Inlocuind (687) in (686) determinam
c = oxp
1
2
1i
1

=1
()
+1
,
i

Tr
^
h

= 1
1
2
i/
1
8
i
2
_
/
2
2/
i
/
i
_

1
48
i
3
_
/
3
6//
i
/
i
8/
i
/
i
X
/
X
_
. (688)
96
Comparand (682) cu (688) obtinem contributiile nete in diferite ordine in parametrul
i ale marimii c in teoria perturbatiilor
(0)
c = 1, (689)
(1)
c = /, (690)
(2)
c =
1
8
_
/
2
2/
i
/
i
_
, (691)
(3)
c =
1
48
_
/
3
6//
i
/
i
8/
i
/
i
X
/
X
_
. (692)
Problema 49 Sa se obtina contributiile nete in ordinele patru si cinci in parametrul
i ale marimii c in teoria perturbatiilor.
In acest moment avem toate obiectele necesare dezvoltarii perturbative a actiunii
HilbertEinstein
o [/
i
[ =
1
i
2
(2)
o
1
i
(1)
o
(0)
o i
(1)
o , (693)
unde
(2)
o = 2
_
o
4
r
(0)
c
(0)
1, (694)
(1)
o = 2
_
o
4
r
_
(0)
c
(1)
1
(1)
c
(0)
1
_
, (695)
(0)
o = 2
_
o
4
r
_
(0)
c
(2)
1
(1)
c
(1)
1
(2)
c
(0)
1
_
, (696)
(1)
o = 2
_
o
4
r
_
(0)
c
(3)
1
(1)
c
(2)
1
(2)
c
(1)
1
(2)
c
(1)
1
(3)
c
(0)
1
_
. (697)
Pe baza relatiilor (676) si (689) gasim ca
(2)
o = 0. (698)
Utilizand (676), (680), (689) si (690) avem pentru
(1)
o urmatoarea forma
(1)
o =
_
o
4
r0
o
_
20
o
/ 20
o
0
o
/
oo
_
, (699)
care este zero pe baza conditiilor de anulare a campurilor /
i
pe suprafata de la
innit. Contributia neta in ordinul zero in parametrul i a actiunii HilbertEinstein
se obtine din (696) in care utilizam (676), (680), (681), (689), (690) si (691)
(0)
o =
_
o
4
r
_

1
2
_
0
o
/
io
_
(0
o
/
io
) (0
o
/
oo
)
_
0
i
/
io
_
97

1
2
(0
o
/) (0
o
/) (0
o
/)
_
0
o
/
oo
_
_
. (700)
Relatia (700) este chiar actiunea PauliFierz.
Contributia neta in ordinul unu in parametrul i a actiunii HilbertEinstein se
obtine din (697) in care utilizam (680), (681), (679), (689)(692)
(1)
o =
_
o
4
r
_
1
4
/0

/0

/ 0

/0

/
oo
/
oo

1
4
0

/
oo
0

/
oo
/
0

/
oo
0

/
o
~
/
~o
0
i
/
oo
/
i
/
oo

1
2
0

/
oo
0
i
/
oo
/
i

1
2
0
i
//
i
/
1
2
/0
o
/
o~
0
o
/
~o

1
2
0
i
//
o
i
/
o
0

//
i
0
o
/
io
0

/
o
0
i
/
io
/
oo
/
o
/
io
0
i
/
oo

. (701)
Problema 50 Utilizand dezvoltarile marimii c si ale curburii scalare sa se arate ca
(697) conduce la (701).
In continuare vom dezvolta perturbativ tansformarile gauge ale campului /
i
.
Introducem (644) in (429) si avem
1
i
c
t
(o
i
i/
i
) = c
;i
c
i;
. (702)
Tinand cont de faptul ca c
t
o
i
= 0 si utilizand forma derivatei covariante a para-
metrului c

c
;i
= c
,i
q
oo
I
oi
c
o
, (703)
relatia anterioara devine
c
t
/
i
= c
,i
c
i,
2q
oo
I
oi
c
o
. (704)
Dezvoltam perturbativ c
t
/
i
c
t
/
i
=
(0)
c
t
/
i

(1)
c
t
/
i

(2)
c
t
/
i
, (705)
unde
(0)
c
t
/
i
= c
,i
c
i,
2
(0)
q
oo
(0)
I
oi
c
o
, (706)
(1)
c
t
/
i
= 2
_
(0)
q
oo
(1)
I
oi

(1)
q
oo
(0)
I
oi
_
c
o
, (707)
(2)
c
t
/
i
= 2
_
(0)
q
oo
(2)
I
oi

(1)
q
oo
(1)
I
oi

(2)
q
oo
(0)
I
oi
_
c
o
. (708)
Pe baza contributiilor nete in diferite ordine in parametrul i in teoria perturbatiilor
ale inversei metricii q
oo
si simbolurilor Christofell de speta I I
oi
, relatiile anterioare
devin
(0)
c
t
/
i
= c
,i
c
i,
, (709)
98
(1)
c
t
/
i
=
_
0

/
o
i
0
i
/
o

0
o
/
i
_
c
o
, (710)
(2)
c
t
/
i
= /
oo
(0

/
oi
0
i
/
o
0
o
/
i
) c
o
. (711)
Relatia (709) reprezinta chiar transformarile gauge ale actiunii PauliFierz.
Ecuatiile Einstein ale campului gravitational sunt ecuatii cu derivate partiale de
ordinul II neliniare si hiperbolice. Datorita neliniaritatii ecuatiilor mentionate, rezul-
tatele cantitative in gravitatie sunt dicil de obtinut. Abordarea perturbativa permite
rezolvarea problemei mentionate anterior.
99
Bibliograe
[1] F. De Felice, C. J. S. Clarke, Relativity on Curved Manifolds, Cambridge Uni-
versity Press, 1992
[2] N. Bourbaki, Topologie gnrale, Hermann, Paris, 1961
[3] N. Bourbaki, Thorie des ensembles, Springer-Verlag, Berlin, 2006
[4] M. M. Postnikov, Smooth manifolds, Mir Publishers, Moscow, 1989
[5] Gh. Gheorghiev, V. Oproiu, Geometrie diferentiala, Editura Didactica si Peda-
gogica, Bucuresti, 1977
[6] M. Popescu, P. Popescu, Geometrie diferentiala, Fundatia Scrisul Romnesc,
Craiova, 1999
[7] R. Miron, M. Anastasiei, The Geometry of Lagrange Spaces: Theory and Appli-
cations, Kluwer Academic Publishers,1994
[8] W. Greub, S. Halperin, R. Vanstone, Connections, Curvature, and Cohomology.
Vol. I: De Rham Cohomology of Manifolds and Vector Bundles, Academic Press,
New York, 1972
[9] L. P. Eisenhart, An introduction to dierential geometry with use of the tensor
calculus, Princeton University Press, Princeton, 1940
[10] P. A. M. Dirac, General theory of relativity, John Wiley&Sons, New York, 1975
[11] C. Misner, K. Thorne, J. A. Wheeler, Gravitation, W. H. Freeman and Company,
San Francisco, 1973
[12] J. W. van Holten, R. H. Rietdijk, J. Geom. Phys. 11, 559, 1993
[13] S. Codreanu, L. Tataru, Teoria relativitatii si electrodinamica, Casa Cartii de
Stiinta, Cluj, 1994
[14] A. Einstein, Annalen der Phys. 35, 898908, 1911
[15] S. Weinberg, Gravitation and cosmology: Principles and applications of the gen-
eral theory of relativity, John Wiley&Sons, New York, 1972
[16] S. Kobayashi, K. Nomizu, Foundation of dierential geometry, Interscience Pub-
lishers, New York, 1963
[17] A. Papapetrou, Lectures on general relativity, D. Reidel Publishing Company,
Dordrecht, 1974
[18] W. Siegel, Fields, hep-th/9912205
[19] C. Schomblond, G. Barnich, Introduction la Relativit Gnrale, Notes de cours,
Bruxelles
[20] I. Bakas, Energy-momentum/Cotton tensor duality for AdS(4) black holes, hep-
th/0809.4852
100