Lectii Teoria Relativitatii

Lectii de
II
TEORIA RELATIVITAT
Gheorghe Munteanu, Vladimir Balan

2000
2
Cuprins
PREFAT
A 7
I Elemente de teoria relativit

atii restr
anse 9
1 Universul spatio-temporal Minkowski 11
1.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.1.1 De la mecanica newtoniana la relativitatea
restrnsa. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.1.2 Cateva notiuni fundamentale. . . . . . . . . . . . . . 18
1.2 Spatiul Minkowski. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
1.2.1 Metrica Minkowski. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
1.2.2 Transformari Lorentz speciale . . . . . . . . . . . . . . 29
1.2.3 Consecinte cinematice ale transformarilor Lorentz. . . . 33
1.2.4 Imaginea euclidiana a transformarilor Lorentz. . . . . . 35
1.2.5 Hipercon luminos. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
1.2.6 Linii de univers. Timp propriu. . . . . . . . . . . . . . 39
1.2.7 Marimi tensoriale n spatiul Minkowski. . . . . . . . . . 40
2 Elemente de dinamic a relativist a 43

2.1 Cvadiviteza si cvadriacceleratie. . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.1.1 Principiul minimei actiuni. . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.1.2 Principiul minimei actiuni pentru particula libera. . . . 44
2.2 Dinamica particulei relativiste. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46
2.2.1 Cvadrivectorul energie-impuls. . . . . . . . . . . . . . . 46
2.2.2 Cvadriforta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
2.3 Relativitatea campului electromagnetic . . . . . . . . . . . . . 49
2.3.1 Tensorul campului electromagnetic. . . . . . . . . . . . 49
3
4
2.3.2 Lagrangianul campului electromagnetic . . . . . . . . . 52
II Relativitate General
a 55
3 Elemente de geometria varietatilor diferentiabile 63
3.1 Varietate diferentiabila. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
3.2 Derivata covarianta. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
3.3 Vatietati riemanniene. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
4 Teoria gravitatiei. 87
4.1 Universului spatio-temporal Einsteinian. . . . . . . . . . . . . 87
4.2 Particula libera n camp gravitational. . . . . . . . . . . . . . 91
4.2.1 Ecuatiile de miscare ale particulei libere . . . . . . . . 91
4.2.2 Aproximarea newtoniana a campului
gravitational. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
4.2.3 Principiul de covarianta. . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
4.3 Ecuatii Einstein. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
4.4 Solutii ale ecuatiilor Einstein pentru campul gravitational slab.101
4.5 Metrica Schwarzschild cu simetrie sferica. . . . . . . . . . . . . 105
4.5.1 Geodezicele metricii Schwarzschild. . . . . . . . . . . . 109
4.5.2 Metrici cu simetrie sferica generalizata. . . . . . . . . . 119
4.6 Spatii Einstein. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 123
4.7 Elemente de cosmologie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
III Further developments of Einsteins theory 131

5 The extended theories of gravity 133
5.1 Conformal metrics. The Palatini approach . . . . . . . . . . . 133
5.1.1 Ehlers-Pirani-Schild extended theory of gravitation . . 133
5.2 The Kerr-Newman metric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
5.3 Kaluza-Klein theory . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133
6 Teorii gravitationale dependente de directie 135

6.1 A (1+3) threading of spacetime with respect to an arbitrary
timelike vector field . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
6.2 Geometria fibratului tangent T M. . . . . . . . . . . . . . . . . 137
6.3 Ecuatii Einstein pe T M. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
5
6.4 Spatii Finsler. Spatii Lagrange. . . . . . . . . . . . . . . . . . 147

6.5 Teoria gravitationala si campul elecromagnetic pe T M. . . . . 150
6.6 Modele relativiste n spatii Lagrange si Finsler. . . . . . . . . 152
6.6.1 Metrica Beil. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
6.6.2 Metrica Miron-Tavakol. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
6.6.3 Modele n optica relativista. . . . . . . . . . . . . . . . 156
6.7 Deviatii ale geodezicelor n spatiul Finsler al universului spatio-
temporal. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
6.8 Ecuatii Einstein pe T M pentru campul gravitational slab. . . 162
6.9 Ecuatii Einstein pe fibratul olomorf T 0 M. . . . . . . . . . . . . 165
6.9.1 Geometria fibratului T 0 M. . . . . . . . . . . . . . . . . 165
6.9.2 Spatii Lagrange si Finsler complex. . . . . . . . . . . . 168
Bibliografie 173
6
PREFAT
A
Cand ne-am propus sa scriem o carte de teoria relativitatii, am fost deseori

ntampinati cu observatia ca aceasta este treaba fizicienilor.
Intr-adevar, teoria relativitatii este o teorie a spatiului, a timpului si a
gravitatiei - deci utilizeaza concepte fundamentale ale fizicii. Intelegerea
acestor idei, n special cele ale gravitatiei - relativitatea generala, presupune
o pregatire matematica consistenta n domenii cum ar fi mecanica, geometria
afina, dar, mai ales, geometria varietatilor diferentiale.
Din punctul nostru de vedere am putea spune ca teoria relativitatii este
un capitol aplicativ de geometrie diferentiala. Parcurgerea unui curs de ge-
ometria varietatilor diferentiale (care la nivelulul actual este destul de axi-
omatizat si formalizat) da senzatia unei teorii matematice pure, aplicatiile
fiind adesea tot cu tenta teoretica. Abia parcurgand un astfel de curs de
teoria relativitatii generale poti sa-ti lamuresti importanta unui spatiu curb
si sa intelegi ce modele importante ofera geometria pentru fizicieni.
Prezentul curs se adreseaza studentilor matematicieni din anii terminali
si noi consideram ca este indispensabil pregatirii lor, n special pentru cei ce
au optat pentru o pregatire geometrica mai consistenta. Ei pot gasi aici baza
cunostintelor atat matematice cat si fizice necesare ntelegerii lui. Credem,
din acest motiv, ca el poate fi folosit n egala masura si de studentii fizicieni
care prin pregatirea lor nu au ntodeauna cunostintele matematice necesare
parcurgerii capitolelor de relativitate generala. Desigur, cursul poate fi utili-
zat si de alte persoane dornice sa nteleaga aceasta teorie teribila a secolului
XX, ne gandim n primul rand la cei ce abordeaza aspecte filozofice ale rela-
tivitatii, fara sa aiba pregatirea matematica necesara.
Cartea este conceputa n doua parti:
elemente de teoria relativitatii restranse (speciale), n care cititorul se

familiarizeaza cu universul spatio-temporal al lui Minkowski si trans-
formarile Lorentz ce l guverneaza.
7
8 PREFAT
A
Sunt abordate principalele interpretari cinematice si dinamice din re-

lativitatea restansa. Se face si o scurta incursiune n teoria relativista
a electromagnetismului.
n partea a doua, intitulata Relativitate generala, dupa o scurta

pregatire matematica, se studiaza teoria gravitatiei.
Sunt studiate solutii pentu ecuatiile Einstein, n cazul solutiilor Schwar-
zschild, facandu-se referinte si la teoria gaurilor negre.
Ultimul capitol din aceasta parte, intitulat Teorii gravitationale de-
pendente de directie, face trimiteri la o teorie moderna n care scoala
romaneasca de geometrie are contributii remarcabile. El ar putea oferi
deschideri pentru cercetari ulterioare.
Credem ca prezentul curs va fi primit corespunzator dorintelor noastre

atat de matematicieni cat si de fizicieni, el venind n completarea unor carti
excelente cum sunt cele ale lui Gh.Vranceanu, N.Mihaileanu [86] (ce se adre-
seaza n special matematicienilor) sau C.Vrejoiu [89] (ce se adreseaza in spe-
cial fizicienilor).
Gheorghe Munteanu Vladimir Balan

Universitatea Transilania Universitatea Politehnica
Brasov Bucuresti
Partea I
Elemente de teoria relativit

atii
restr
anse
9
Capitolul 1
Universul spatio-temporal
Minkowski
1.1 Introducere
1.1.1 De la mecanica newtonian
a la relativitatea
restrns
a.
Pentru a ntelege sensul formularii teoriei relativitatii este necesar sa dam
unele precizari privind notiunile implicate si sa facem o scurta incursiune n
problematica fizicii ce a condus la elaborarea teoriei relativitatii.
In fizica clasica se opereaza cu notiuni, concepte aflate in miscare sau
repaus raportat la un anumit loc (spatiu) si timp. Aceste notiuni au un ca-
racter relativ, deoarece se raporteaza la repere constand din obiecte materiale
si respectiv, un ceas.
De regula, spatiul este descris prin marcarea pozitiilor unui obiect in
raport cu un reper spatial tridimensional real, iar timpul printr-o singura
coordonata reala. Descrierea unui fenomen n timp - adica a unui eveni-
ment, trebuie sa se faca deci ntr-un anumit loc si moment ntr-un reper
4-dimensional, numit sistem de referinta (SR) spatio-temporal. Orice proces
fizic devine o succesiune de evenimente spatio-temporale.
Avand n vedere ca pozitionarea spatiala trebuie sa se faca si din punct de
vedere metric, n mecanica clasica este unanim acceptata structura euclidiana
a spatiului tridimensional, pozitionarea matematica n reperul spatial fiind
cea vectoriala.
11
12 Capitolul 1.
Ca orice stiinta, fizica trebuie sa cuprinda legi general acceptate ce nu

depind de SR spatio-temporal.
Aspectul relativ al teoriilor este legat de raportarea la diverse SR , de
pozitionarea SR, de directiile axelor de coordonate, precum si de fixarea unui
timp 0. Intr-un sistem R = {O, ~ei } fixat, un punct va fi deci caracterizat de
coordonatele spatiale (x1 , x2 , x3 ), sau vectorial de ~r = xi~ei . Peste tot vom
presupune conventia lui Einstein de sumare a indicilor. Descrierea evenimen-
tului este facuta de elementul (t, x1 , x2 , x3 ), t fiind variabila temporala.
Miscarea, raportata la un SR, este perceputa prin schimbarea n timp a
coordonatelor spatiale, marimea specifica ce descrie miscarea fiind viteza,
adica variatia coordonatelor spatiale in raport cu timpul, ~v = d~ r
dt
. Daca
~v =constant, miscarea este uniforma. Variatia vitezei n raport cu timpul
este accleratia,
d~v
~a = .
dt
La baza mecanicii newtoniene stau urmatoarele legi (principii):
P1.(Principiul inertiei, Galilei). In absenta interactiilor cu alte corpuri,
un corp se afla n stare de repaus sau de miscare rectilinie si uniforma.
Sa observam de la nceput ca miscarea (repausul) este raportata la un
SR dat, ceea ce nseamna ca miscare ntr-un SR poate nsemna repaus n
altul SR. Este binecunoscut exemplul cu obiectele dintr-un vagon de tren
n deplasare, care se afla n repaus n raport cu un reper fixat din interiorul
vagonului si n miscare n raport cu o gara.
Totalitatea SR pentru care se aplica principiul inertiei se numesc sisteme
inertiale, (SRI). In aceasta parte le vom lua n considerare numai pe acestea.
P2.(Principiul fundamental al dinamicii). Forta ce actioneaza asupra unui
corp este proportionala cu acceleratia impusa lui, F~ = m ~a; m =masa cor-
pului.
P3.(Principiul interactiunii).Actiunile reciproce a doua corpuri sunt egale
n marime si de semne opuse: F~1 = F~2 .
P4.(Principiul lui Galilei). Actiunile reciproce a mai multor corpuri este
rezultanta vectoriala a interactiilor lor.
Actiunea unei forte asupra unui corp nu spune nimic daca nu este privita
n timp,
F~ t = m~a t = m ~v = m~v m~v0 ,
vectorul p~ = m~v numindu-se inpuls.
Introducere 13
Efectul total al unei forte este direct proportional cu distanta pe care

actioneaza, si este dat de lucrul mecanic
mv 2 mv02
L = F s = ,
2 2
2
unde cantitatea E = mv2 este energia cinetica imprimata corpului.
Considerand doua SRI diferite suntem nevoiti sa acceptam cateva ipoteze
valabile n mecanica newtoniana:
intervalele de timp sunt aceleasi n cele doua SRI.
distantele spatiale
s2 = (x1 )2 + (x2 )2 + (x3 )2
se pastreaza daca ambele repere sunt ortonormate, fapt justificat geo-

metric prin
s2 = s02 = (x01 )2 + (x02 )2 + (x03 )2
la transformarile ortogonale.
masa este o notiune invarianta.
fortele de interacttiune dintre doua corpuri nu depind decat de pozitiile

corpurilor, de vitezele lor si de timp.
Pentru a exprima reguli obiective ale fizicii, este necesar sa avem relatii
matematice ce exprima transformarile de coordonate n cele doua SRI, adica
T
(t, x1 , x2 , x3 ) (t0 , x01 , x02 , x03 )
cu T inversabila. In plus, o lege sau o ecuatie, este de luat n seama daca ea

si pastreaza caracterul de adevarat sau fals prin trecerea cu transformarea
T de la un reper la altul. Acesta este un principiu esential n fizica, numit
proprietatea de invarianta.
Transformarile ce satisfac ipotezele de mai sus se exprima simplu sub
forma transformarilor lui Galilei:
14 Capitolul 1.
Figura 1.1: Transformarea lui Galilei
Presupunem ca t00 = t0 si ca sistemul SRI0 se deplaseaza prin translatie

fata de SRI cu viteza constanta ~v .
Avem:
0
OM = OO + O0 M ,
adica, pe componente:
x0i = xi v i t, i = 1, 2, 3 (1.1)
Legile ce satisfac pricipiul de invarianta la transformarile lui Galilei se
spune ca verifica principiul relativist al lui Galilei.
Daca un punct M se deplaseaza n SRI dupa o anumita regula
xi = xi (t), (i = 1, 2, 3),
atunci, derivand n transformarile lui Galilei n raport cu t, obtinem ca viteza
de deplasare
d~r
~u =
dt
a lui M in SRI se leaga de viteza n SRI0 prin
u0i = ui v i ; i = 1, 2, 3 (1.2)
Introducere 15
Derivand nca o data, obtinem ca transfornarile lui Galilei pastreaza ex-

presia fortei.
Lumea ar fi simpla (si monotona) daca ea ar fi numai de natura materiala.
Evolutia fizicii de la Newton pana astazi a scos la iveala o seama de fenomene
ce au pus la ndoiala valabilitatea invariantei lui Galilei.
Primul semn de ntrebare a fost legat de viteza luminii si natura undei
luminoase. Incercari de a determina viteza luminii sunt mai vechi, ncepand
cu observatiile danezului O.Romer (1644-1710) si ale englezului J.Brandley
(1693-1762) ce au stabilit o valuare de 302000 Km/s pentru viteza lu-
minii. Experientele tereste au constatat n secolele urmatoare (A.Fizeau,
J.Foucault, A.Michelson, etc.) o valoare apropiata de c=300000Km/s ac-
ceptata astazi. Daca am presupune ca doua SRI se deplaseaza cu o viteza
v mare, conform cu (1.2) ar nsemna o diferenta considerabila ntre c si c0 ,
vitezele lumini in cele doua sisteme. Chiar mai mult, am deduce ca putem
considera SRI n care viteza luminii sa fie oricat de mare. Acesta a fost un
prim semn de ntrebare.
In ceea ce priveste natura luminii, lucrurule stau si mai complicat. Nu
dorim aici sa evidentiem elemente ce stau la baza fizicii de astazi. Ele se pot
gasi pe nteles n lucrari de popularizare a stiintei, una excelenta si accesibila
tuturor fiind [57].
Amintim doar ca Newton considera, n 1675, ca lumina are o natura
materiala, corpusculara, ce se reflecta diferit pe obiecte. Odata cu aparitia
teoriei ondulatorii, la numai trei ani diferenta, n 1678, fizicianul C.Huygens
emite ipoteza naturii ondulatorii a luminii. Experientele ulterioare facute de
Th.Young (1817), J.A.Fresnel (1819) au aratat ca teoria optica ondulatorie
a lui Huygens complica mult lucrurile, ducand la introducerea unei notiuni
cu caracter semiabstract: eterul.
Fizica intra ntr-un nou impas odata cu studiul ca mpului electromagnetic.
Ecuatiile lui Maxwell (1864) realizeaza o descriere unitara a fenomenelor
electrice si magnetice.In lumea fizicii secolului trecut apare ideea ca toate
fenomenele fizice ar trebui sa-si gaseasca explicatii prin aplicarea legilor lui
Galilei la un mediu suport, eterul, dar de natura electomagnetica. Eterul este
considerat pretutindeni iar campul electromagnetic o stare a sa. Dificultatea
ce apare este ca legile lui Maxwell nu raman invariante la transformarile de
tip Galilei. Ca urmare, la sfarsitul secolului trecut se dezvolta doua teorii
prerelativiste:
ipoteza lui Hertz (1888), ce considera ca la randul sau eterul este total
16 Capitolul 1.
antrenat ntr-o miscare ce face ca viteza luminii sa ramana o constanta.

Ideea este curand infirmata de experiente.
ipoteza olandezului H.A. Lorentz (1853-1928), ce separa invarianta de

tip Galilei pentru lumea materiala, iar pentru celelalte fenomene se
accepta existenta unui SR preferential, supus legilor electromagnetis-
mului.
Experientele facute au condus la concluzia ca nu se poate pune n evidenta

miscarea Pamantului fata de eter si nici dovedi dependenta vitezei luminii
fata de sistemul de referinta.
Iata impasul n care se gasea fizica la sfarsitul secolului trecut.
Renuntand la ipoteza eterului, Albert Einstein (1879-1956) formuleaza n
lucrarea Asupra electrodinamicii corpurilor n miscare(1905) urmatoarele
postulate:
Postulatul I. Principiul relativitatii se aplica tuturor proceselor natu-
rale; legile fizicii si rezultatele tuturor experientelor, formulate ntr-un sistem
de referinta dat, sunt independente de miscarea rectilinie si uniforma a sis-
temului. (Formularea nu se refera neaparat la SRI)
Postulatul II. Valoarea vitezei de propagare a luminii n vid este aceeasi
n toate sistemele de referinta inertiale.
Desigur, formularea celor doua Postulate, dincolo de interpretarea lor filo-
sofica, presupune iesirea din cadrul strict al mecanicii newtoniene. Consecinta
a fost evidentierea caracterului relativ al timpului si al spatiului. Timpul si
lungimile pentru Einstein nu mai au o semnificatie absoluta n orice SRI.
Teoria relativitatii, expusa n 1905 de A.Einstein, are, asa cum se vede,
un caracter axiomatic si este cunoscuta sub denumirea de teoria relativitatii
restranse, sau speciale.
In cei 105 de ce au urmat teoria a fost perfectionata (n buna parte chiar de
Einstein) si n acelasi timp supusa si unor critici. Cu toate acestea, rezultatele
sale, confirmate si de practica, nu pot fi contestate.
Some chronological order for Special Relativity:
1619: Johannes Kepler (1571 1630) is best known for his laws of planetary
motion, based on his works Astronomia Nova in which states the Three laws
of planet motion.
1632: Galileo Galilei (1564 -1642) introduced his Galilean relativity which
Introducere 17
states that the fundamental laws of physics are the same in all inertial fra-
mes.
1687: Sir Isaac Newton (1642 - 1727), the originator of the Newtons Laws
of Motion which were published in the Philosophiae Naturalis Principia Ma-
thematica in which is laid the foundations for classical mechanics. Newton
made seminal contributions to optics and nature of the light.
1781: J. Michell issuing idea the possibility of existence of the region from
which the light cannot escape. In 1795 P. S. Laplace studied condition for
the region from which the light cannot escape.
1785: Charles-Augustin de Coulomb (1785 - 1789) published a series of pa-
pers on his observations of electrodynamics, the first and second of which
laid out what is now known as Coulombs Law.
1804: Thomas Young (1773 - 1829) performed thedouble-slit experiment, de-
monstrating the wavelike nature of light. An excellent article on accurately
reproducing the experiment can be found.
1851: Hippolyte Fizeau (1819 - 1896), experimentaly measured the relative
speeds of light in moving water.
1861: James Clerk Maxwell (1831 - 1879), predict the existence of a fixed
speed of light, independent of the speed of the observer - that paved the way
for Einsteins special theory of relativity. With the publication of A Dyna-
mical Theory of the Electromagnetic Field in 1865, Maxwell demonstrated
that electric and magnetic fields travel through space as waves moving at the
speed of light. Maxwells equations for electromagnetism have been called
the second great unification in physics after the first one realised by Isaac
Newton.
1887: Albert Michelson (1852 - 1931) and Edward Morley (1838 - 1923) make
known Michelson-Morley Experiment by which is proved that the ether is not
a physical existing entity enabling Einstein later to postulate that there is
no a natural rest or relative frame in the universe and that any measurement
of the speed of light in any inertial frame will always give 300 000 Km per
second.
1889: George FitzGerald (1851 - 1901), suggested the contraction of the len-
gth detected by an observer of objects that travel at any non-zero velocity is
relative to that observer.
1895: Hendrik Antoon Lorentz (1853 - 1928), derived the transformation equ-
ations subsequently used by Albert Einstein to describe space and time in
18 Capitolul 1.
Special Theory of Relativity. In 1902 Lorentz shared the Nobel Prize in Phy-
sics with Pieter Zeeman for the discovery and theoretical explanation of the
Zeeman effect. In 1892 and 1895 Lorentz worked on describing electromag-
netic phenomena in reference frames that move relative to the luminiferous
aether. He discovered that the transition from one to another reference frame
could be simplified by using a new time variable which he called local time.
In 1899 and again in 1904, Lorentz added time dilation to his transformations
and published what Poincar in 1905 named Lorentz transformations.
1905: Jules Henri Poincare (1854 - 1912), was the first who present the Lo-
rentz transformations in their modern form.
1905: Albert Einstein (1879 - 1955), published his theory of special relati-
vity stating that all uniform motion is relative and that there is no absolute
state of rest. Einstein theory is based on two postulates. The consequence
of special relativity reformulate the classical Newtons dynamics and states
the equivalence of matter and energy, E = mc2 . This part of relativity ela-
borated in 1905 by Einstein is known as Special Relativity Theory.
1907: Hermann Minkowski (1864 - 1909), introdued the Minkowski space-
time as a four dimensional space including time. Minkowki proved that the
special Relativity of his former student A. Einstein, based on the previous
work of Lorentz and Poincar, could be understood geometrically as a theory
of four-dimensional spacetime, since known as the Minkowski space-time.
Einstein himself at first viewed Minkowskis treatment as a mere mathema-
tical trick, before eventually realizing that a geometrical view of spacetime
would be necessary in order to complete his own later work in general rela-
tivity (1915).
1907: Begin the era of General Relativity. Apeare the initial paper on Ge-
neral Relativity, in which he introduced the Correspondence Principle, the
bending of light paths by gravity, and the extension of the equivalence of mass
and energy to include gravitational mass as well as inertial mass. In 1915
Albert Einstein expanded his Special Theory of Relativity into the General
Theory of Relativity as a theory of Gravitation.
1.1.2 C
ateva notiuni fundamentale.
Presupunem ca cititorul a parcurs pana n prezent un curs de geometrie
afina si euclidiana, fiind familiarizat cu notatii tensoriale. Pentru unitatea
expunerii, vom trece aici n revista cateva notiuni de baza pentru cele ce
Introducere 19
urmeaza. Peste tot vom folosi conventia lui Einstein de sumare.

Sa consideram V = (Rn , +, R) spatiul vectorial numeric real ndimensio-
nal. Intr-o baza B = {ei }i=1,n un punct x se scrie
x = xi ei ,
iar (x1 , .., xn ) Rn se numesc componentele lui x n baza B.

0 0 i

Daca B = {ei }i=1,n este alta baza n V si S = sj (indicele de sus indice
de linie, cel de jos de coloana) este matricea de trecere de la baza B la
B 0 , adica e0j = sij ei , j = 1, n, atunci componentele lui x n baza B 0 sunt
(x01 , . . . , x0n ) date de:

x0i =sij xj (1.3)

unde sij = S 1 este matricea inversa a lui S. Matricial scriem:
X 0 = S 1 X.
Notam cu V spatiul dual al lui V, adica spatiul 1- formelor liniare
f : V R.
Relativ la baza B din V , obtinem baza duala B = {f i }i=1,n n V , unde f i

sunt 1- formele definite unic de f i (ej ) = ji (simbolii lui Kronecker) si deci
f i (x) = xi . Orice 1 - forma f se va exprima dupa baza B ca fiind f = ai f i .

Legatura ntre bazele duale B si B 0 este data de f 0i =sij f j , deci se face cu
matricea inversa, iar exprimarea 1 - formei n baza B 0 este
a0i = sji aj (1.4)

si evident ca aj =sij a0i .
Pentru doua 1 - forme f si g putem defini produsul lor tensorial
f g : V V R, (f g)(x, y) = f (x)g(y).
Sa consideram acum spatiul formelor pliniare Lp (V, R). O baza corespunza-

toare lui B n Lp (V, R) este Bp = {f i1 ...ip = f i1 . . . f ip }, iar exprimarea
unei pforme h este
h = ai1 ...ip f i1 .... f ip .
20 Capitolul 1.
La schimbarea bazei cantitatile ai1 ...ip se schimba dupa regula:

j
a0i1 ...ip = sji11 sipp aj1 ...jp (1.5)
Spatiul dual al lui Lp (V, R) este izomorf cu V p , iar baza duala a lui Bp

este notata cu Bp = ei1 ... eip .
Suntem acum n masura sa definim notiunea de tensor (afin) de tip (p, q)
ca fiind o (p + q)forma liniara t : V p V q R. Referitor la baza B si
duala sa B , un (p, q)tensor se va descompune astfel:
j ....j
t = ti11....iqp ej1 ... ejp f i1 .... f iq (1.6)
iar la schimbarile de baze B B 0 cu matricea S, componentele tensorului

se vor schimba dupa regula:

0h ....h i h j ....j
tk11....kqp = sik11 . . . skqq shj11 . . . sjpp ti11....iqp (1.7)
Evident, vectorii sunt tensori de tip (1, 0), 1-formele fiind de tip (0, 1),
iar pformele de tip (0, p).
Din punct de vedere algebric se poate pune n evidenta o structura de
algebra T (V ) peste multimea tuturor tensorilor, produsul a doi tensori a si
b de tip (p, q) si respectiv (r, s) fiind tensorul de tipul (p + q, r + s) dat de
aplicatia(p + q + r + s) - liniara de componente tensoriale:
j ....j v ...v j ....j
ti11....iqpu11...urs = ai11....iqp bvu11....v
....us .
r
O pforma se numeste simetrica n indicii h si k daca
f (x1 , .., xk , .., xh , .., xp ) = f (x1 , .., xh , .., xk , .., xp )
si complet simetrica daca este simetrica in toti indicii. Daca pentru h 6= k

avem
f (x1 , .., xk , .., xh , .., xp ) = f (x1 , .., xh , .., xk , .., xp )
forma se numeste alternata.
Pe spatiul formelor alternate de orice ordin A(V ), se poate defini produsul
exterior a unei pforme f cu o qforma g, obtinandu-se o (p + q) forma
alternata notata cu:
1 X
(f g)(x1 ..xp , xp+1 , ...xp+q ) = f (x(1) , .., x(p) )g(x(p+1) , .., x(p+q) )
p!q!
p+q
Introducere 21
A(V ) capata structura de algebra numita algebra exterioara a formelor al-

ternate pe spatiul vectorial V.
In particular, = f 1 ... f p se numeste forma de volum in Lp (V, R)
relativ la baza B . Daca X = (X1 , ...., Xn ), = 1, n, atunci
(X1 , ..., Xn ) = det(Xi ).
Prin produs scalar pe V ntelegem o 2forma liniara (o forma biliniara)
g : V V R,
simetrica si pozitiv definita pe V, adica:
g(x, y) 0 x, y V si g(x, x) = 0 x = 0.
Perechea (V, g) se numeste spatiu euclidian.
Renuntand la conditia de pozitiva definire se obtin spatiile pseudoeucli-
diene, unul din ele sta la baza teoriei ce o vom studia.
Intr-o baza B din V , produsul scalar se scrie
g(x, y) = gij xi y j , x = xi ei , y = y j ej V
cu det(gij ) 6= 0 si, evident, forma patratica asociata h = gij xi xj pozitiv
definita (adica se reduce, eventual ntr-o alta baza, la o suma de patrate).
Baza B se numeste ortonormata daca g(ei , ej ) = gij = ij .
La schimbari de baze (0, 2)tensorul gij , numit tensorul metric, se schimba
dupa regula (1.5), sau matricial scris G0 = S t G S. Produsul scalar
X
g(x, y) = xi y i
se numeste uzual (canonic), G = I, si se noteaza, de obicei, prin g(x, y) =

hx, yi. La schimbari de baze la fel orientate, forma de volum se transforma

dupa regula 0 = g, unde g = det(gij ). Tensorul metric permite ridicarea
sau coborarea indicilor unui tensor, de exemplu xi = gij xj , e.t.c.
Sa introducem acum si putina geometrie diferentiala n Rn .
Fie n Rn o curba (C) : xi (), variind ntr-un interval din R,
si f (xi ()) o functie realadepinzand de curba (C). Presupunand conditiile
df f dxi
de diferentiabilitate ndeplinite, avem d = xi d
si aceasta independent de
functia f. Astfel, suntem condusi sa consideram operatorul
d dxi
= .
d d xi
22 Capitolul 1.
Fie P (x1 , .., xn ) un punct al curbei (C) si notam cu

dxi
vi = .
d
Vectorul v = (v 1 , ..., v n ) se numeste campul viteza al curbei (C) si este un
camp de vectori tangenti la curba n P , deci v = v i ei unde am notat:

ei = ; i = 1, n (1.8)
xi
Spatiul generat de v se numeste spatiul tangent la curba n P. Considerand
alte curbe prin
P , vectorii lor tangenti se vor exprima functie tot de ei = x i
si deci B = ei = x i i=1,n constituie o baza a vectorilor tangenti la curbele

prin P , numit spatiul tangent n P la Rn . Reunind aceste spatii se obtine

spatiul total al fibratului tangent la Rn .
Sa consideram acum o schimbare de coordonate xi x0i n P ( eventual
dictata de o schimbare de baze n Rn ) si e0i = x0i noua baza a vectorilor
xj
tangenti. Deoarece x0i = x 0i xj , rezult
a ca :
xj
e0i = ej , (1.9)
x0 i
j 0i
deci, matricea schimbarii de baze este S = x x
0i , cu inversa S 1 = x
xj
.
Schimbarea componentelor vectorilor tangenti se face dupa regula v 0i =
x0j j
xj
v , data de (1.3).
f i
Acum, pentru curba (C) , sa consideram diferentiala df = x i dx . Con-
siderand toate curbele ce trec prin P, diferentiala lui f pe aceste curbe se

descompune dupa {dxi }i=1,n . In particular, daca
f (x1 (), ..., xn ()) = xi (),

obtinem ca dxi ( x j ) = ji , adica {f i = dxi }i=1,n este baza duala bazei B
n spatiul diferentialelor functiilor depinzand de curbele ce trec prin P. Un
element a = ai dxi se va numi 1-forma. Un exemplu sugestiv de 1-forma este
gradientul unei functii scalare (aici vectorul gradient se identifica cu 1 - forma
gradient grad f= (gradf )i dxi .)
Sa remarcam ca la schimbari de coordonate, functiile f i = dxi se schimba
dupa regula
x0i j
f 0i = f (1.10)
xj
Introducere 23
n
Spatiul 1-formelor se nume
sjte
spatiul cotangent nP 0ilaR .
Folosind matricea S = x x
0i si inversa sa S 1 = x xj
, putem extinde
notiunea de (p, q) - tensor. In particular, tensorul metric gij va trebui sa
k h
satisfaca regula de transformare gij0 = x
x x
0i x0j gkh . Astfel c
a forma patratica
i j
se va scrie g = gij dx dx , din care se deduce ca g( xi , xj ) = gij . Tensorul
metric are urmatoarea semnificatie:
Fie d~r = dxi x i un vector tangent la curba (C) si ~r = xj x j vectorul
tangent la curba (C 0 ) ce se intersecteaza cu (C) n P. Atunci

g(d~r, ~r) = dxi xj , g( i
, j ) = gij dxi xj .
x x
In particular, norma k d~r k2 , notata ds2 , va fi tocmai
ds2 = gij dxi dxj (1.11)
si se numeste forma fundamentala pe Rn a metricii g n raport cu baza B,

iar
p
ds = gij dxi dxj
este lungimea elementului de arc de curba (C).

Unghiul celor doua curbe este
g(d~r, ~r0)
cos = .
k d~r k k ~r k

Relativ la baza B , forma de volum este d = gdx1 ....dxn .
In continuare vom ncerca sa particularizam la spatiul Rn conceptul de
derivata Lie.
Fie P (x) un punct si W un obiect geometric
i definit intr-o vecinatate a
lui P. Sa consideram o curba (C) si v = dx d
vectorul tangent la curba. O
variatie infinitesimala pe curba n directia ~v se scrie:
x0i = xi + dxi (1.12)
cu dxi = v i d = i .
24 Capitolul 1.
Figura 1.2: Derivata Lie
Corespunzator vom avea variatia de primul ordin a lui W,

W j
W (x0 ) = W (x) +
xj
Pe de alta parte, x0i define
ste o schimbare de coordonate si deci fie W 0 (x0 )
expresia lui W n reperul x0i din x0 . Diferenta
L W = W (x0 ) W 0 (x0 ) (1.13)
se numeste variatia Lie a obiectului geometric W.
Sa facem urmatoarele particularizari:
1. Daca W (x0 ) = W (x) este o functie scalara ce nu se schimba la trans-
formarile infinitesimale, atunci
W i W i
L W = W (x0 ) + i
W (x0 ) =
x xi
2. Daca W (x) = W i x i este un camp vectorial, atunci:

x0i j (xi + i )
W 0i (x0 ) = j
W (x) = j
W (x) = W j (x) + |ji W j (x),
x x
Introducere 25
i W i j
unde am folosit notatia |ji = xj
. Rezulta ca L W i = xj
|ji W j
3. Daca W = Wi dxi este o 1- forma, atunci
xj
W 0 (x0 ) = 0i
Wj (x) = Wi (x) |ij Wj (x)
x
si deci
Wi j
L Wi = + |ij Wj .
xj
Analog se gaseste
Wik j
L Wik = j
+ |ij Wjk + |kj Wij
x
sau
Wki j
L Wki = |ji Wkj + |kj Wjj
xj
si altele.
In ncheierea acestei sectiuni vom repeta un principiu fundamental al meca-

nicii analitice,principiul minimei actiuni.
Sa presupunem ca evolutia unui sistem fizic este caracterizata la un mo-
ment dat n functie de coordonatele generalizate xi () si de derivatele lor
x i (). Deplasarea sistemului mecanic ntre doua stari corespunzatoare valori-
lor 1 si 2 se face n lipsa unor forte de interactie (adica sistemul este izolat),
astfel ca integrala actiunii
Z 2
A= L(xi (), x i (), )d (1.14)
1
sa se minimizeze, unde L(xi (), x i ()) este functia lui Lagrange.

Sa consideram o variatie infinitesimala x+dx si L(x+dx, x+d
x,
) starea
Larangianului n punctul corespunzator. Vom obtine o variatie a actiuni
A + A =A.
26 Capitolul 1.
Extremul actiuni se obtine anuland prima variatie A, adica

Z2 Z2
A = )d
L(x + dx, x + dx, L(x, x,
)d
1 1
Z2
L dxi L dx i

= L(x, x,
) + i + i L(x, x, ) d
x d x d
1
Z 2
L dxi dxi d L

d L i
= + ( dx ) ( ) d
1 xi d d xi d d x i
Z
L i 2 L d L
= dx |1 + ( i ) dxi = 0,
xi A1 A2 x i d x
unde A1 , A2 sunt punctele corespunzatoare starilor 1 , 2 .
Presupunand ca n punctele A1 si A2 variatiile sunt nule,
dxi (1 ) = dxi (2 ) = 0
si n rest arbitrare, rezulta ca A = 0 daca si numai daca functia lui Lagrange
satisface:
L d L
i
( ) = 0 ; i = 1, n (1.15)
x d x i
numite ecuatiile lui Euler-Lagrange.
Acest principiu variational al minimei actiuni determina drumurile cele
mai scurte (optime) de deplasare a sistemului din punctul A1n punctul A2 .
Problema se poate generaliza la cazul cand sistemul depinde de mai multi
parametri (1 , ..., p ). In acest caz trebuie ca integrala actiunii
Z
A= Ld
A1 A2
sa se minimizeze si sa nu depinda de parametri. Pentru aceasta se considera

d = gd0 , unde d0 = d1 ....dp este forma elementara de volum. Scala-

rul L = L g se numeste densitate de Lagrangian. Calcule asemanatoare ca
mai sus privind anularea primei variatii ne conduc[65] la urmatoarele ecuatii
Euler-Lagrange
!
L L
xi
= 0 ; i = 1, n ; = 1, p (1.16)
xi
Spatiul Minkowski. 27
1.2 Spatiul Minkowski.

1.2.1 Metrica Minkowski.
Am vazut ca ntr-un sistem de referita inertial, SRI, un eveniment este ca-
racterizat de coordonatele spatiale (x1 , x2 , x3 ) si momentul t la care se refera
masuratorile.
Viteza de propagare rectilinie a unui semnal luminos n vid ar trebui sa
satisfaca conform mecanicii clasice legea xk = ck t. Admitand Postulatul
2 al lui Einstein , ck = c este o constanta. Trecand la norma euclidiana din
R3 , vom avea:
(x1 )2 + (x2 )2 + (x3 )2 = c2 (t)2 (1.17)
conditie ce ar trebui sa aiba un caracter relativist invariant n raport cu doua
evenimente din SRI.
Apare astfel natural (acum !) sa consideram elementele din R4 de forma
x0 = ct, x1 , x2 , x3

iar doua evenimente sa fie separate printr-o conditie de forma :
s2 = (x0 )2 (x1 )2 (x2 )2 (x3 )2
numit interval spatio-temporal. Sub forma diferentiala avem:
ds2 = (dx0 )2 (dx1 )2 (dx2 )2 (dx3 )2 (1.18)
Intervalul spatio-temporal se poate scrie tensorial sub forma metricii

spatio-temporale, sau mai exact metrica Minkowski:
ds2 = ij dxi dxj ; i, j = 0, 1, 2, 3 (1.19)
unde 00 = 1, 11 = 1, 22 = 1, 33 = 1 si n rest 0.
Obtinem astfel matricea
= diag (1, 1, 1, 1) = (ij )44 M4 (R), cu det = 1.
In cele ce urmeaza, peste tot indicii i, j, k . . . vor lua valorile 0, 1, 2, 3 , iar

indicii , , . . .(spatiali) vor lua valorile 1, 2, 3.
Putem introduce coordonatele covariante xi = ij xj , unde x0 = x0 si
x = x , si deci ds2 = ij dxi dxj = dxi dxi .
28 Capitolul 1.
f
Asa cum am afirmat, la schimbari de repere inertiale SRISRI0 ecuatia
s = 0 trebuie sa ramana un invariant relativist, adica si s02 = 0.
2
f
Fie {xi } {x0i } aceasta schimbare ce trebuie sa fie inversabila, si deci
0i
det xxj
6= 0.
Dezvoltand n serie Taylor, obtinem:
x0i 1 2 x0i
x0i = x j
+ xj xk + . . .
xj 2 xj xk
Variatiile spatiale si temporale trebuiesc sa fie invariate la translatii spatia-
0i
le si temporale ale reperelor, fapt ce se exprima prin x xj
= aij = const., iar
derivatele de ordin superior sunt nule. Obtinem ca dx0i = aij dxj si prin
integrare rezulta:
x0i = aij xj + ai (1.20)

cu ai constante si det aij 6= 0.
Sub forma matriciala aceasta conditie se scrie X 0 = A X + A0 , detA 6= 0,
ce ne aminteste de transformarile afine n R4
In SRI0 , metrica Minkowski se scrie
ds02 = ij dx0i dx0j = ij aik ajl dxk dxl .
Conditia de invarianta ne conduce la :
kl = ij aik ajl (1.21)
sau matricial : = At A.
Transformarile (1.20) cu conditile (1.21) se numesc transformari Lorentz
generale.
Cateva proprietati imediate ale lor se pot desprinde:
1. Trecand la determinanti n = At A, obtinem ca det A = 1.
2. Calculam din (1.21) pe
00 = 1 = ij ai0 aj0 = (a00 )2 (a10 )2 (a20 )2 (a30 )2 (1.22)
Astfel ca:
3
X
(a00 )2 = 1 + (a0 )2 1
=1

1
3. Matricea A = aij are ca elemente aij = jl ik alk . De aici rezulta ca

a00 = a00 , si a0 = a0 ; a0 = a0
4. Suntem acum n masura sa desprindem cateva proprietati grupale.

In primul rand , multimea T a transformarilor Lorentz generale formeaza
grup n raport cu compunerea lor, numit grupul Poincaire.
In T consideram urmatoarele submultimi :
- transformarile proprii T+ , pentru care det A = 1, cu subclasele :
-transformari proprii octocrone T+ , pentru care a00 1,
-transformari proprii anticrone T+ , pentru care a00 1,
- transformarile improprii T , pentru care det A = 1, cu subclasele:
-transformari improprii octocrone T , pentru care a00 1,
-transformari improprii anticrone T , pentru care a00 1.
Daca A0 = (ai0 ) = 0, transformarea Lorentz (1.2.1.4) se numeste omogena.
Cateva din subclasele de mai sus sunt subgrupuri n (T ,) :
Subgrupul transformarilor Loretz omogene, L
Subgrupurile T+ si L+ ale transformarilor proprii octocrone neomogene,
respecriv omogene.
Subgrupul translatiilor spatiale-temporale X 0 = X+ A0.
0 0
Subgrupul rotatiilor spatiale , pentru care = , unde
0 O33
O33 grupului spatial ortogonal.
Cazul transformarilor propii octoctone omogene L+ ne va preocupa n
mod deosebit.
5. In spatiul R4 putem considera g(x, y) = ij xi y j ce ne defineste un pse-
udoprodus scalar , (R4 , g) = M 4,1 , fiind numit spatiul Minkowski. Conditia
g(x, x) = 0 nu implica ntodeauna x = 0.
1.2.2 Transform
ari Lorentz speciale
Transformarile Lorentz speciale se refera la cazul transformarilor propii or-
tocrone omogene L+ .
Sa consideram S si S 0 doua SRI ce se deplaseaza unul fata de celalalt
cu viteza ~v respectiv v~0 = ~v . Notam cu (x0 = ct, x1 , x2 , x3 ) si respectiv
(x00 = ct0 , x01 , x02 , x03 ) coordonatele spatio-temporale ale unui punct material
P n cele doua sisteme.
30 Capitolul 1.
0
Daca P este fixat spatial n S 0 atunci dxdt = 0, = 1, 2, 3. Rezulta ca n
raport cu sistemul S, punctul P se va deplasa cu viteza:

dx dx
v = =c (1.23)
dt x0 =const. dx0 x0 =const.
Si analog, fixand P n reperul S vom avea n S 0 :
0
0 dx
v =c
dx00 x =const.
Fie x0i = aij xj o transformare Lorentz speciala (det aij = 1, a00 1) si

xi
=aij 0j
x inversa sa , aij ajk = ki . Presupunem coordonatele x0 sunt fixate n
S 0 , rezulta ca

dx =a0 dx00 + 0 si dx0 =a00 dx00 + 0,
astfel ca formula (1.23) se scrie:

dx a0 a0
v =c = c = c 0 .
dx0 dx0 =0 a0
a00
Analog rezulta viteza cand fixam punctul n S:
0
0 dx a0
v =c = c
dx00 dx =0 a00
Din aceste relatii obtinem ca:
1 1
a0 = a00 v ; a0 = a00 v 0 (1.24)
c c
Pe de alta parte din (1.22) rezulta ca :

0 2
1 01 2 02 2 03 2

a0 1 2 (v ) + (v ) + (v ) =1
c
2
2
si deci : (a00 ) = 1 02 , unde v 02 = v~0 = k~v k2 = v 2 , iar diferenta este

v
1 2
c
data doar de sensul vectorului v = v 0 . Cum a00 1, utilizand si (1.24)
obtinem ca:

1 v
a00 =q ; a0 = a0 =q c ; = 1, 2, 3 (1.25)
v2 v2
1 c2
1 c2
v
Vom folosi urmatoarele notatii consacrate a00 = si c
= .
Pentru componentele spatiale (a ) , sa remarcam din (1.21) ca acestea
formeaza coeficientii unei matrice ortogonale de ordin 3. Deci, forma generala
a transformarilor Lorentz speciale este data de matricele:
- c ~v

A= (1.26)
- c ~v a
n care a , , = 1, 2, 3, verifica urmatoarele conditii de ortogonalitate:
v a = v
2
a a
= 2v v
c
2

a a = 2 v v
c
unde convenim ca v = v .
In [89] se justifica urmatoarea proprietate:
Orice transformare Lorentz speciala scrisa sub forma (1.26) poate fi re-
prezentata ca un produs ntre o transformare Lorentz, ce lasa neschimbate
componentele vectorilor de pozitie n planul perpendicular pe ~v , si o transfor-
mare ortogonala n acest plan.
Fara sa intram n aceste calcule, se arata ca n urma acestor transformari
avem:
1
a = + v v (1.27)
v2
In cazul particular, cand S 0 se deplaseaza printr-o translatie paralela cu

Ox2 si Ox3 , avem reprezentarea:
32 Capitolul 1.
Figura 1.3: Transformarile Lorentz restranse
atunci transformarea Lorentz este de matrice

- 0 0
- 0 0
A=
0

0 1 0
0 0 0 1
Deci, au loc schimbarile de coordonate:
00

x = x0 x1
x01

= x0 + x1

x02 = x2

03
x = x3
sau asa cum sunt cunoscute din manualele de liceu:

1 v 1
t0 = q (t x) (1.28)
1 v2 c2
c2
1
x01 = q (vt + x1 )
v2
1 c2
x02 = x2
x03 = x3
numite transformari Lorentz speciale (sau restranse).

In acest caz, pe care o sa-l tratam n continuare, daca notam cu = ch,
atunci din relatia (a00 )2 (a10 )2 = 1 rezulta ca sh = . Deci transformarile
Lorentz restranse se pot scrie sub forma echivalenta :
00

x = x0 ch + x1 sh
x01 = x0 sh + x1 ch

(1.29)

x02 = x2

03
x = x3 ,
cu transformarea inversa:
= x00 ch x01 sh
0

x
x1 = x00 sh + x01 ch

(1.30)

x2 = x02

= x03 .
3
x
1.2.3 Consecinte cinematice ale transform

arilor Lorentz.
Din analiza transformarilor Lorentz restranse vom desprinde cateva implicatii
privind notiunle de simultaneitate, distanta, durata si viteza.
1. Relativitatea notiunii de simultaneitate.

Sa consideram n cele doua SRI, S si S 0 , doua evenimente care presu-
punem ca se realizeaza simultan n S, t1 = t2 . Din prima relatie (1.28)
obtinem ca

t0 = t02 t01 = 2 vx1 ,
c
34 Capitolul 1.
adica daca x1 6= 0 evenimentele nu sunt percepute simultan n S 0 . Deci

notiunea de simultaneitate are caracter relativ, neputandu-se vorbi, ca
n cazul newtonian, de un timp absolut.
2. Dilatarea timpului.
Sa consideram un ceas ce se afla n repaus n punctul fixat spatial
A(x1 , 0, 0) din reperul S . Facem doua masuratori la momentele t1 si
t2 . Fie t = t2 t1 durata dintre cele doua evenimente din sistemul S,
caracterizate de coordonatele (t1 , x1 , 0, 0) si (t2 , x1 , 0, 0) . Corespunzator
n sistemul S 0 obtinem din (1.28) (sau direct din (1.29)) ca:
t0 = t02 t01 = t ch,
adica t0 = t. Cum > 1, rezulta ca n S 0 vom avea o dilatare

a intervalului de timp comparativ cu cel din S n care punctul A este
fixat.
La modul general, fixand un sistem n care doua evenimente se petrec
n acelasi loc, dar separate printr-un inteval de timp, notat diferential
d si numit timp propriu, n orice alt sistem diferenta de timp va fi
dt = d , adica r
v2
d = 1 2 dt (1.31)
c
3. Contractia lungimilor.
In sistemul de referinta S sa cosideram o bara rigida de lungime l cu
capetele fixate n punctele A1 (x11 , 0, 0) si A2 (x12 , 0, 0),vazute n acelasi
moment t1 = t2 . Dat fiind faptul ca lungimea barei este finita, n siste-
mul S 0 se pot face masuratori asupra capetelor barei la acelasi moment
t01 = t02 . Din a doua transformare (1.30) obtinem ca:
l = x12 x11 = x01 01 0

2 x1 ch = l ch,
q
v2
adica l0 = l 1 c2
si deci l0 < l.
Considerand sistemul S fixat, atunci n orice alt sistem S 0 va avea loc
o contractie a lungimilor segmentelor.
4. Legea compunerii vitezelor.

Sa consideram un punct material ce se deplaseaza raportat la sistemul

1
S cu viteza u, a carei prima componenta este ux1 = dx
dt
. T
inand cont
de (1.30), prin diferentiere, obtinem ca

dt = dt0 ch 1 dx01 sh
c
dx = dx01 ch cdt0 sh.
1
sh
Scotand factor pe ch dt0 , si cum ch
= vc = , rezulta :
u0x1 + v
ux1 = (1.32)
1 + cv2 u0x1
formula ce exprima legatura ntre componenta pe Ox1 a vitezei de

deplasare a punctului material n sistemul S si componenta pe O0 x01 a
vitezei de deplasare a punctului material n sistemul S 0 .
In particular, daca v c, adica cele doua sisteme se deplaseaza unul
n raport cu celalalt cu viteza relativ mica (cazul newtonian), regasim
formula lui Galilei pe axa Ox1 .
Componenta pe axa Ox2 a vitezei aceluiasi punct va fi:
dx2 dx02 dt0 u0x2

ux2 = = = (1.33)
dt0 dt
q
dt 1 v2
c2
Analog se ntampla pe Ox3 .
1.2.4 Imaginea euclidian

a a transform
arilor Lorentz.
3
Sa consideram n spatiul euclidian E = (R4 , h, i), unde hx, yi = xi y i este
P
i=0
produsul scalar uzual, un reper ortonormat R = {O, Ei }i=0,3 .
Spatiul R4 poate fi nzestrat si cu pseudoprodusul scalar g(x, y) = ij xi xj ,
obtinandu-se, asa cum am spus, spatiul M 4,1 al lui Minkowski.
Pentru un SRI dat S, fixat n O, sa asociem geometric versorilor {ei }i=0,3
ai lui S vectorii ortonormati n raport cu produsul scalar uzual {Ei }i=0,3
adica, ei Ei . Obtinem o imagine geometrica 4-dimensionala euclidiana a
sistemului S, ce asociaza unui eveniment un punct din reperul R euclidian.
36 Capitolul 1.
Fie S 0 alt SRI cu versorii {e0i }i=0,3 . Sa consideram o transformare Lorentz

ce leaga cele doua sisteme. Atunci e0i =aji ej si corespunzator vom avea

imaginea euclidiana Ei0 =aji Ej .
In spatiul Minkowski, transformarile Lorentz pastreaza metrica g , adica
= At A,nsa n spatiul euclidian E, aceasta nu se mai ntampla, deoarece
A nu este neaparat o matrice ortogonala.
Exemplificam geometric acest lucru, n continuare, n cazul transformarilor
Lorentz restranse, pentru care vom reprezenta doar axele Ox0 si Ox1 :
Figura 1.4: Imaginea euclidiana
Avem:

E00 = a00 E0 + a10 E1 = E0 + E1

E10 = a01 E0 + a11 E1 = E0 + E1
Extremitatile vectorilor E00 si E10 sunt punctele A00 (, ) si respectiv A01 (, ).

Ele verifica hiperbolele echilatere de ecuatii (x00 )2 (x01 )2 = 1 pentru A00 , res-
pectiv (x00 )2 (x01 )2 = 1 pentru A01 .
Unghiul dintre E1 si E10 este:

= arctg,
iar cand v c atunci 1 si deci prima, respectiv a doua bisectoare a
sistemului sunt asimptotele hiperbolelor.
Pe aceasta imagine putem da o interpretare geometrica a simultaneitatii
evenimentelor:
Figura 1.5: Simultaneitatea evenimentelor
Fie A(t, a) si B(t, b) doua evenimente simultane, deci t = 0. Atunci

v
t0 = t0B t0A = 2 (b a) 6= 0.
c
Interpretari asemanatoare se pot da altor consecinte.
1.2.5 Hipercon luminos.

Am vazut ca s2 este un invariant la transformarile Lorentz. Sa exprimam
aceasta cantitate pentru doua evenimente din sistemul S. Pentru a pune n
evidenta cele doua evenimente, vom nota distanta spatio-temporala cu
s212 = c2 (t1 t2 )2 (x11 x12 )2 (x21 x22 )2 (x31 x32 )2 = c2 t212 d212 .
38 Capitolul 1.
In alt sistem S 0 , vom avea s02 = s2 . Putem analiza aici cateva situatii
12 12
particulare:
a) Evenimentele se produc la timpi diferiti dar n acelasi loc.

Atunci
s212 = s02 2 2
12 = c t12 > 0.
Un astfel de interval s12 se numeste de tip temporal si este un numar real.

Fie t = t12 = t1 t2 > 0. Avem
~v ~x
t012 = t01 t02 = (t12 ) = t12 > 0.
c2
Aceasta ne spune ca ordinea evenimentelor nu se schimba n S 0 , notiunea

de ordine a evenimentelor avand un caracter absolut. O alta consecinta
imediata este ca n orice alt sistem S 0 evenimentele nu mai sunt simultane.
b) Evenimentele se produc simultan n locuri diferite.

Atunci
t12 = 0 si s212 = d212 < 0,
deci intervalul s12 , numit de tip spatial, este imaginar. Din invarianta
s212 = s02 a ca n orice alt sistem de referinta S 0 , d012 6= 0, si deci,
12 rezult
notiunea de separare spatiala are caracter absolut. Sa observam ca ordi-
nea evenimentelor separate spatial poate sa difere.
c) Evenimentele se produc simultan n acelasi loc.

Atunci
s212 = s02
12 = 0.
Evident, aceasta nu nseamna ca n S 0 evenimentele sunt neaparat simul-

tane si n acelasi loc. Intervalul s12 se numeste de tip izotrop.
Sa analizam ce ar nsemna ca n sistemul S metrica s212 = 0. Vom da o

imagine euclidiana acestui fapt.
Asa cum stim, o ecuatie de forma (x0 )2 (x1 )2 (x2 )2 (x3 )2 = 0
reprezinta un hipercon n E4 , numit hipercon luminos.
Figura 1.6: Hipercon luminos
Distingem astfel urmatoarele situatii:
Cazul a) al intervalelor temporale, s212 > 0,este reprezentat de puncte inte-

rioare hiperconului. Daca, n plus , x0 > 0 se numeste timp absolut in
viitor T+ , iar daca x0 < 0 se numeste timp absolut in trecut T .
Cazul b) al intervalelor spatiale, s212 < 0, este reprezentat de evenimente

din afara hiperconului .
Cazul c) al intervalelor izotrope este descris de evenimente aflate pe hiper-

conul luminos.
1.2.6 Linii de univers. Timp propriu.

Miscarea unei particule fata de sistemul S poate fi descrisa de o lege t
x (t), cu = 1, 2, 3. Aplicatia
: t (t, x1 (t), x2 (t), x3 (t))
determina o curba n spatiul Minkowski, numita linie de univers a particulei.

Parametrizarea cu t nu este ntodeauna avantajoasa, coordonatele neavand
40 Capitolul 1.
ntodeauna aceeasi tratare. Ar fi util un parametru care sa fie invariant la

schimbarile de SRI.
Sa observam ca pe o linie de univers , intervalul
ds2 = c2 dt2 (dx1 )2 (dx2 )2 (dx3 )2 = (c2 v 2 )dt2 > 0
este temporal, deci linia de univers este interioara hiperconului luminos.

Definim marimea :
r
1 v2 1
q
d = ds2 = 1 2 dt = dt < dt (1.34)
c c
T
inand seama de (1.31), d are semnificatia unui interval temporal masurat
ntr-un SRI propriu particulei, deci care se deplaseaza fata de S cu viteza
particulei la momentul t respectiv.
Prin integrarea lui (1.34) cu
(0) = 0,
obtinem urmatorul parametru (t), care este un invariant relativist, numit

timp propriu:
Z tr
v2
(t) = 1 + 2 dt (1.35)
0 c
Timpul indicat de parametrul (t) este indicat de un ceasornic legat de
particula respectiva, numit ceasornic standard.
1.2.7 M
arimi tensoriale n spatiul Minkowski.
Conform principiului invariantei, legile fizici si ecuatiile ei trebuiesc sa-si
pastreze valabilitatea la schimbarile de SRI, deci la transformarile Lorentz.
Fizica clasica a scos n evidenta ca marimile ce raman invariante la schimbari
de coordonate se pot exprima sub forma tensoriala.
Astfel, se impune ideea de a studia acele marimi n spatiul Minkowski ce
au legi de schimbare la transformarile Lorentz ca si marimile tensoriale din
spatiul euclidian, numite cvadritensori.

Sa consideram o transformare Lorentz x0i = aij xj , cu inversa xi =aij x0j .
Fie (O, ei )i=0,3 versorii fixati n O ai SRI-S.
Prima marime pe care o putem introduce este invariantul scalar , ce

trebuie sa satisfaca (x) = 0 (x0 ).
Consideram un alt SRI-S 0 . Atunci transformarea Lorentz poate fi in-
terpretata ca o schimbare a bazelor reperului, adica: ei = aji e0j , si invers

e0j =aij ei .
Un cvadrivector se va scrie X = X i ei n S si X = X 0i e0i n S 0 , din
care rezulta clar ca X 0i = aij X j . Cel mai simplu exemplu de cvadrivector
i
este cel tangent la o linie de univers X i = dx d
. Considerand toti cvadivecto-
rii tangenti la liniile de univers ce trec printr-un punct P , obtinem spatiul
tangent la spatiul Minkowski n P, reuniunea acestor spatii ne da fibratul
tangent. Observam ca
x0j j
= = a i ,
xi xi x0j
si deci x i i=0,3 este o baza n spatiul tangent n P la liniile de univers.

Sa consideram metrica
ds2 = ij dxi dxj .
Cu ajutorul ei, construim i = ij X j , unde X j sunt componentele unui

cvadrivector. Avem:

i0 = ij X 0j = ij ajk X k = ij ajk kh h =ahi h
si deci i sunt componentele unei 1-cvadriforme = i f i . Cel mai simplu

i
exemplu de 1-cvadriforma este gradientul unei functii scalare d = x if .
O baza n spatiul cotangent la liniile de univers al 1- cvadriformelor este

{dxi }i=0,3 .
Acum, notiunea de (p, q)cvadritensor se defineste ca fiind acea marime
j1...jp
ti1 ..iq ce satisface regula de tipul cunoscut (1.7) cu

x0j xj
sji = aji =
s i s j
i = a j
i = .
xi x0i
Cu ajutorul lui ij putem sa ridicam sau sa coboram indicii.
Produsul scalar n spatiul Minkowski este definit de (0,2)-cvadritensorul
ij prin
g(X, Y ) = ij X i Y j .
Distingem urmatoarele trei cazuri
42 Capitolul 1.
Cazul g (X, Y)<0 cand X se numeste de tip temporal ;
Cazul g (X, Y)>0 cand X se numeste de tip spatial ;
Cazul g (X, Y)=0 cand X se numeste de tip izotrop.
Un (0,4) - cvadivector important este cel al lui Levi-Civita :

+1 , daca(ijkl) este o permutare para a indicilor 0,1,2,3.
ijkl = 1 , daca este impara
0 , n rest.

Alte exemple de cvadrivectori (cvadriviteza, cvadriacceleratie, tensori elec-

tromagnetici) vor fi tratate n setiunile urmatoare.
Derivata unui (p,q)-cvadritensor este un (p,q+1)-cvadrivector, de exem-
plu
tij i
= Tjk .
xk
In general, atunci cand nu exista posibilitatea de confuzie vom spune pe
scurt tensori n loc de cvadritensori.
Capitolul 2
Elemente de dinamic
a
relativist
a
2.1 Cvadivitez
a si cvadriacceleratie.
2.1.1 Principiul minimei actiuni.
Am vazut n Cap.1 ca n mecanica newtoniana miscarea unui particule ntre
doua puncte se face pe acele curbe : xi (), pe care se realizeaza
minimul integralei actiunii:
Z 2
A= Ld,
1
unde L(x, x) este functia lui Lagrange.

Spre exemplu, n cazul particulei aflate n ca mpul potential F~ = grad U,
functia lui Lagrange este
mv 2
LP = +U
2
adica energia cinetica plus cea potentiala.
Sa consideram acum cazul relativist. In esenta, principiul trebuie sa
ramana neschimbat, dar referitor la o linie de univers
: xi (), i = 0, 1, 2, 3.
Refacand calculele din Cap.1 pentru variatii infinitesimale pe linie de univers,

obtinem ecuatiile Euler-Lagrange (E-L) :
43
44 Capitolul 2.
L d L
i
( ) = 0 ; i = 0, 1, 2, 3. (2.1)
x d x i
acestea fiind scrise relativ la un SRI-S pentru functia lui Lagrange
L() = L(x(), x()).

Aici, problema principala este invarianta relativista a ecuatiilor E-L. Fie

S 0 un alt SRI n care 0 este parametru si L(0 ) = L(x0 (0 ), x 0 (0 )) este scrierea
Lagrangianului n acest SRI. Cum era un parametru arbitrar, putem alege
n particular 0 = . Sa consideram transformarea Lorentz x0i = aij xj de la
S la S 0 . Pe linia de univers avem:

x 0i () = aij x j (), i
= aji 0j , i
= aji 0j .
x x x x
Din (2.1) deducem ca problema invariantei relativiste se reduce doar la
invarianta functiei L. Daca L este o functie scalara relativist invarianta,
atunci obtinem ca ecuatia E-L este invarianta. O analiza mai atenta, n
care tinem seama ca n ecuatia E-L functia L este determinata pana la o
diferentiala totala (nefiind unica deci), ne arata ca aceasta conditie ca L sa fie
functie scalar invarianta este conditie necesara si suficienta pentru invarianta
relativista a ecuatiilor E-L.
2.1.2 Principiul minimei actiuni pentru particula li-

ber
a.
Daca particula este libera (nesupusa interactiunilor), atunci traiectoria va
trebui sa fie rectilinie, s = a + b, deci o dreapta n univesul spatio-temporal.
Luand a = k un scalar si parametrul ca fiind timpul propriu (t)
unui SRI, principiul minimei actiuni ne conduce la urmatoarea integrala a
actiunii:
Z Z t2 r
v2 k
Z
AA1 A2 = k d = k 1 2 dt = ds2 (2.2)
A1 A2 t1 c c A1 A2
Pe de alta parte, considerand ds2 = ij dxi dxj pe o linie de univers cu

parametrul oarecare (nu neaparat ), obtinem ca
dxi dxj 2
ds2 = ij d = ij x i ()x j ()d2 = x i ()x i ()d2
d d
Cvadiviteza si cvadriacceleratie. 45
Rezulta ca integrala actiunii este

Z 2
k
q
AA1 A2 = ij x i ()x j ()d,
c 1
din care obtinem Lagrangianul particulei libere pentru parametrul

k
q
L0 = ij x i ()x j () (2.3)
c
Sa observam ca actiunea AA1 A2 nu depinde de alegerea parametrului si
ca L0 este un scalar invariant relativist deoarece se obtine din ds2 .
O alta particularitate este ca L0 (x, x) = L0 (x, x), deci L0 este o functie
pozitiv omogena de grad 1 n x, > 0, fapt ce ne aminteste de spatiile
Finsler([44])
Considerand cazul nerelativist v c si = t, dezvoltand n serie Taylor
r
v2 1 v2
L0 (t) = k 1 2 = k(1 2 + ....),
c 2c
m0 v 2
putem compara pe acesta cu LP = + U. Obtinem: k = m0 c2 si deci
2
r
v2
L0 (t) = m0 c2 1 2 ,
c
unde m0 masa particulei, privita ca un scalar invariant relativist.
Deoarece L0 depinde numai de x i , ecuatia E-L devine:
d ij x j d x i
(p )=0 ( i ) = 0, i = 0, 1, 2, 3 (2.4)
d i
ij x x j d x x i
Daca = (t) este timpul propriu, atunci
r
p dx i dxj ds2 d
ij x i x j = ij = =c = c.
d d d d
Astfel, ca (2.4) ne conduce la ddx i = 0 adica xi ( ) = 0, din care deducem ca
xi ( ) = 0.
Sa consideram urmatoarele marimi ce se dovedesc a fi cvadrivectori:
dxi
u = ui ei unde ui = = x i ( )
d (2.5)
d 2 xi
w = wi ei unde wi = 2
= xi ( )
d
46 Capitolul 2.
numiti cvadriviteza, respectiv cvadriacceleratie.

Ecuatiile E-L ne confirma faptul ca, pentru particula libera, cvadriaccelera-
tia este nula.
Sa calculam componentele acestor cvadrivectori pentru o particula oare-
care .
Pentru cvadriviteza u, componentele sunt:
dx0 dx0 dt

u0 =
= = c
d dt d (2.6)

u = dx = dx dt = v ; = 1, 2, 3.

d dt d
De remarcat ca u este un vector tangent la curbele de univers, jucand
rolul parametrului natural din geometria euclidiana.
Pentru cvadriacceleratia w, mai ntai prin calcul direct, gasim ca
d 1
= 2 3~v ~a
dt c
dx d 2 x
deci, produsul scalar din R3 , unde v = dt
si a = dt2
, astfel ca:
d d 4

w0 = c
= c = ~v ~a
d dt c (2.7)

w = du du dt d(v ) dv d
= 2 + v

= =
d dt d dt dt dt
Calculul normelor ne arata ca kuk > 0, deci u este de tip temporal, si
kwk < 0, deci w este de tip spatial. O alta remarca este ca g(u, w) = 0, adica
cei doi cvadivectori sunt ortogonali.
2.2 Dinamica particulei relativiste.

2.2.1 Cvadrivectorul energie-impuls.
Principiul variational pentru particula libera ne da generalizari naturale ale
vitezei si acceleratiei, obtinandu-se cei doi cvadrivectori viteza si acceleratie.
Modificari mai putin naturale apar n introducerea impulsului si energiei
cinetice.
Sa alegem parametrul = t si
Dinamica particulei relativiste. 47
2
q
L0 (t) = m0 c 1 v 2 0c2 = m0 c ij x i (t)x j (t).
Impulsul cinetic p~ al particulei este, prin definitie, de componente spatiale

L0 2 2 vc2 m0 v
p = = m0 c q =q ; = 1, 2, 3.
x 2 1 v2
1 vc2
2
c2
sau, echivalent,
p = m0 v = m0 u ; = 1, 2, 3 (2.8)
Energia cinetica a particulei relativiste este, prin definitie :
3
X
W = p x L0 = p~ ~v L0 .
=1
Inlocuind, obtinem:
m 0 c2
W =q = m0 c2 = m0 cu0 . (2.9)
v2
1 c2
Combinand cele doua notiuni obtinem cvadivectorul energie-impuls

1
T = W e0 + p e
c
de componente:
T 0 = m0 u0 ; T 1 = m0 u1 ; T 2 = m0 u2 ; T 3 = m0 u3 (2.10)
In calcule, m0 are semnificatie nerelativista, numita masa de repaus, sau
masa proprie.
Facem observatia ca pentru particula libera derivatele n raport cu ale
lui T se anuleaza, acceleratia fiind zero.
Urmarind acum expresiile impulsului si energiei suntem condusi, natural,
sa introducem notiunea de masa relativista a particulei
m0
m(v) = m0 = q , (2.11)
v2
1 c2
48 Capitolul 2.
masa ce caracterizeaza proprietatile inertiale ale particulei n miscare cu vi-

teza v.
Energia cinetica capata binecunoscuta expresie a lui Einstein:
W = mc2 . (2.12)
Energia W0 = m0 c2 este cunoscuta sub denumirea de energie de repaus, prin
energie de miscare intelegem diferenta
Wcin = W W0 = m0 c2 ( 1).
Cvadrivectorul energie-impuls se scrie n functie de masa relativista
T = (mc, mv 1 , mv 2 , mv 3 ).
Formula masei relativiste poate fi legata de legea conservarii impulsului
din mecanica newtoniana , m0 u0 = mu. Scriind pe Ox2 acest lucru, folo-
sind (1.33) u0x2 = ux2 si luand m0 = m0 , obtinem tocmai formula masei
relativiste.
Numim densitatea masei m a particulei de volum cantitatea
dm
= . (2.13)
d
Daca m0 este masa de repaus si 0 este volumul n acelasi sistem propriu,
atunci = 0 2 .
2.2.2 Cvadrifort
a
Daca particula libera intra n interactiune cu alt sistem fizic (asupra ei se
exercita o forta K), traiectoria nu va mai fi rectilinie pe o linie de univers,
deci are loc o curbare a liniei.
Admitem ca aceasta forta K este proportionala cu cvadriacceleratia ,
K = m0 w, (2.14)
relatie numita legea fundamentala a mecanicii relativiste.
Se observa caracterul invariant al acestei cvadriforte si faptul ca are com-
ponentele spatiale aceleasi ca pentru o forta F~ din mecanica newtoniana. In
plus, (2.14) se transcrie cu ajutorul tensorului energie-impuls:
dT
=K (2.15)
d
Relativitatea campului electromagnetic 49
Forta K este ortogonala n spatiul Minkowski pe u, astfel ca
cK 0 2~v F~ = 0,
si de aici putem scoate componenta K 0 = 1c ~v F~ .

Pentru componentele spatiale se obtine
dW
= ~v F~ ,
dt
relatie ce justifica n mecanica newtoniana formula lucrului mecanic.
Nu ne putem permite aici sa abordam problema sistemelor de particule
sau cea a particulelor n camp de forte [89]
Folosind variatia Lie a integralei actiunii, n [65] se obtin ecuatii de
miscare pentru fluide ce se deplaseaza n camp de forte al caror potential
este determinat de un (0,2)-tensor simetric , nedegenerat Gij . Aici intervine
un tensor specific Tij = ui uj numit tensorul energie-impuls al fluidului.
Dupa calcule ceva mai complicate se gasesc urmatoarele ecuatii de miscare:
d2 xm 1 lm Glj Gil Gij i j
+ G ( i + )u u = 0
d 2 2 x xj xl
ecuatii ce pot fi puse sub forma
d 2 xm
+ m ij
ij T = 0,
d 2
unde m
ij sunt simboli lui Christoffel ai lui Gij .
Evident, pentru Gij = const., se regasesc ecuatiile particulei libere.
2.3 Relativitatea c
ampului electromagnetic
2.3.1 Tensorul c
ampului electromagnetic.
Secolul al IX-lea a adus pentru fizica teoretica descoperirea legilor electro-
magnetismului: ecuatiile lui Maxwell si Legea lui Lorentz. Odata cu desco-
peripea lor fizica intra ntr-un nou impas, deoarece legile clasice ale lui Galilei
nu respecta conditii de invarianta pentru aceste ecuatii.
Solutia este data de electrodinamica relativista care, n esenta, este teoria
campului electromagnetic bazata pe ecuatiile Maxwell invariante la trans-
formarile Lorentz, mpreuna cu cinematica si dinamica relativista.
50 Capitolul 2.
Vom ncerca sa introducem principalele concepte pentru legile campului

electromagnetic n vid.
Fie q sarcina electrica a unei particule de volum . Numim densitate de
dq
sarcina electrica marimea = d .T
inand cont de modificarile de volum la
transformarile Lorentz, scriem = 0 , unde 0 este densitatea de repaus.
Se numeste curent cvadivectorul
v1 v2 v3
J = (J 0 = , J 1 = , J 2 = , J 3 = ).
c c c
Presupunem ca miscarea particulei de masa m se face ntr-un camp elec-
tromagnetic cu componenta electrica
~ = (E 1 , E 2 , E 3 )
E
si cea magnetica
~ = (B 1 , B 2 , B 3 ),
B
descompuse dupa axele (Ox1 , Ox2 , Ox3 ).
Plecam de la legea lui Lorentz (1889, adesea atribuita lui O. Heaviside),
care spune ca miscarea particulei electrice se face sub actiunea fortei:

d(m~ v ) 1
F~ = =q E ~ + ~v B ~ , (2.16)
dt c
~v fiind viteza de deplasare a particulei.

Aceasta lege poate fi reformulata relativist invariant astfel:
Pe componente prima ecuatie din (2.16) este
d(mv 1 )

1 1 2 3 3 2

= E + v B v B ,
dt c
din care rezulta:
cd(mv 1 ) = q(E 1 dx0 + B 3 dx2 B 2 dx3 )
Analog obtinem celelalte doua componente din (2.16):
cd(mv 2 ) = q(E 2 dx0 B 3 dx1 + B 1 dx3 )

cd(mv 3 ) = q(E 3 dx0 + B 2 dx1 B 1 dx2 )
Pe de alta parte, variatia energiei este dW = F~ d~x, si, cum d~x este
coliniar cu ~v , din(2.16) rezulta ca:
dW = q(E 1 dx1 + E 2 dx2 + E 3 dx3 ).
Aceste patru ecuatii pot fi reunite sub forma ecuatiilor 4-dimensionale

q
dT i = Fji dxj , i = 0, 1, 2, 3 (2.17)
c
unde T i sunt componentele cvadrivectorului energie-impuls si

0 E1 E2 E3
E1 0 B3 B 2
Fji =
E 2 B 3 0
(2.18)
B1
E3 B2 B 1 0
este numit tensorul electromagnetic.

Sa remarcam din (2.17) caracterul tensorial relativist al lui Fji . Pentru a
ridica sau cobor indicii folosim tensorul metric ij , astfel obtinem urmatorii
tensori Fij = ik Fjk si F ij = ik Fkj dati de:

0 E1 E2 E3 0 E 1 E 2 E 3
E 1 0 B 3 B 2 ij
E1 0 B 3 B 2
Fij = E 2 B 3
, F =
0 B 1 E2 B3 0 B 1
E 3 B 2 B 1 0 E 3 B 2 B 1 0
(2.19)
Folosind acesti tensori si formulele (1.29) ale lui Lorentz se pot gasi cu
usurinta regulile de transformare a componentelor lui E ~ si B
~ la transformarile
Lorentz. De notat ca tensorii (2.19) sunt antisimetrici.
Introducerea acestor cvadritensori da o formulare noua legilor lui Maxwel
deduse n 1864 (reformulate de O. Heaviside in 1884):
~ B~ = 0 ~ E
~ = 4 (2.20)
~ ~
~ 1 E = 4 J~
~ B ~ + 1 B = 0
~ E

c t c t
unde J~ = (J 1 , J 2 , J 3 ) este curentul tridimensional.
Prima ecuatie,
B 1 B 2 B 3
+ + =0
x1 x2 x3
52 Capitolul 2.
se scrie cu ajutorul tensorului elecromagnetic sub forma echivalenta:
F23 F31 F12

+ + =0
x1 x2 x3
si, cu totul analog, se traduce ecuatia
~
~ + 1 B = 0
~ E

c t
cu ajutorul derivatelor tensorului electromagnetic.
Obtinem urmatoarea scriere echivalenta cu cele doua ecuatii vectoriale :
Fjk Fki Fij

ijk [i Fjk] + + = 0 i, j, k = 0, 1, 2, 3. (2.21)
xi xj xk
~ E~ = 4 si
~ B
~ ~
Ecuatiile 1 E
c t
= 4 J~ se expliciteaza cu totul
asemanator sub forma :
F ij
fi = 4J i ; i = 0, 1, 2, 3 (2.22)
xj
Astfel ca ecuatiile Maxwel se traduc prin doua tipuri de ecuatii care sunt
invariant relativiste datorita caracterului tensorial al lui Fij , F ij si J i , x k .
2.3.2 Lagrangianul c
ampului electromagnetic
Miscarea sarcinei punctiforme nt-un camp extern este descrisa de legea lui
Lorentz (2.16). Pe de alta parte, aceeasi miscare trebuie sa se obtina din
problema variationala.
Un calcul direct pentru actiunea Lagrangianului :
r
2 v2 1~
Lq (t) = m0 c 1 2 q A ~v
c c (2.23)
q .

= L0 x0 (t) A x (t)
c
ne conduce la concluzia ca ecuatiile E-L corespunzatoare lui Lq (t) sunt echi-
~
valente cu legea lui Lorentz, unde (x) este un potential scalar si A(x) este
un camp 3-dimensional.
Problema principala aici este invarianta relativista a ecuatiilor E-L. Scris

ntr-un parametru oarecare , Lagrangianul are forma:
q
q
Lq () = m0 c ij x i ()x j () [x 0 () A x ()] (2.24)
c
~ = (A1 , A2 , A3 ).
cu A
Deci, este suma Lagrangianului
q
L0 () = m0 c ij x i ()x j ()
al particulei elementare, care este invariant relativist, cu un camp scalar

q
q
. .
U () = ij xi () xj (),
c
ce se impune sa pastreze caracterul invariant relativist.
Introducem urmatorul ansamblu, numit cvadripotential:
A = (Ai )i=0,3 = , A1 , A2 , A3

(2.25)
Atunci U () se scrie:
q
U () = Ai ()x i ().
c
Cum x i sunt componentele unui cvadrivector si este arbitrar, este necesar
ca A sa fie o cvadriforma. Obtinem astfel o conditie necesara si suficienta
pentru invarianta relativista a ntregului Lagrangian:
q
q
Lq () = m0 c ij x i ()x j () Ai ()x i () (2.26)
c
Din calcule, rezulta ca:
2 .. 2
EL = EL + U xj U xj U ,
L = L0 U (x(), x())
xj xi xj xi
0
xi
cu
2U
= 0.
xj xi
Luand parametrul ca fiind timpul propriu (t) , ecuatiile E-L ne conduc
la urmatoarea scriere tensoriala [89], pag.247:

dTi q Aj Ai j
= j u ( ) (2.27)
d c xi x
54 Capitolul 2.
unde Ti = ij T j sunt componentele covariante ale tensorului energie-impuls

Amplificand acum cu d si ridicand indicii cu ij , obtinem exact (2.17).
Prin urmare, n (2.27) avem componentele covariante ale tensorului electro-
magnetic:
Aj Ai
Fij = i
j (2.28)
x x
cu exprimarea (2.19)
Fara a intra n detalii, trebuie spus ca cvadrivectorul energie-impuls T nu
este n masura sa caracterizeze complet energia si miscarea unei particule.
Este necesar sa se ia n calcul si alte elemente cum ar fi: densitatea mediului,
natura mediului, fortele ce actioneaza etc. In acest scop, a fost introdus un
tensor simetric de tip (2,0), definit de relatia vectoriala
1
T = F J,
c
unde F = (Fij ) este tensorul electromagnetic.
Folosind ecuatiile lui Maxwell tensoriale se gaseste [[89],pag.256], ca ten-
sorul energie-impuls T = (Tij ) al campului electromagnetic are exprimarea
:
1 kh 1
Tij = F Fkh ij F ik F jh kh (2.29)
40 0
sau
X Fkl
T ij = ij jl Fkl si = 0.
xh
Proprietatea importanta a acestui tensor este ca :
Tij
= 0, i, j = 0, 1, 2, 3
xi
adica divergenta sa este nula, proprietate cunoscuta sub denumirea de legea
conservarii energiei.
Scopul acestei sectiuni a fost sa puna n evidenta cateva marimi tensori-
ale relativiste specifice electromagnetismului. Probleme precum: sisteme de
particule n camp gravitational,comportarea n diverse medii, etc.sunt mai
putin necesare noua.
Partea II
Relativitate General
a
55
57
Teoria relativitatii restranse formulata n 1905 de catre A.Einsein este o

teorie simplificata a spatiului si timpului. Ea are cel putin doua neajunsuri
fundamentale. In primul rand, n aceasta teorie se iau n considerare numai
sisteme de referinta inertiale, apoi nu se include descrierea proceselor fizice
n prezenta campului gravitational ce influenteaza fundamental comportarea
lor.
Teoria dezvoltata ulterior de A.Einstein elimina aceste neajunsuri, fiind
cunoscuta sub denumirea de teoria relativitatii generale, formulata complet
n 1917. Germenii acestei teorii se gasesc in principiul echivalentei formulat
de catre Einstein n 1908.
Se obisnueste sa se dea doua formulari acestui principiu: slaba si tare.
Principiul echivalentei slabe este cunoscut din mecanica newtoniana prin
care se face o egalitate ntre masa inertiala mi a unui corp si masa sa
gravitationala mg .
Masa inertiala a corpului este constanta ce exprima proportionalitatea
ntre forta si acceleratia imprimata corpului
F~ = mi ~a
si se refera la rezistenta ce o opune un corp atunci cand ncerci sa-l mpingi.

Masa gravitationala este cea din legea gravitatiei a lui Newton,
mg
Fg = G ,
r2
sau exprimata vectorial
F~g = mg
~
unde este potentialul gravitational. Cele doua mase au un caracter diferit,

eglitatea lor atragand conditia
~
~a = .
Pe baza acestei egalitati se justifica urmatoarea proprietate fundamentala

a campului gravitational : n prezenta unui camp gravitational extern toate
corpurile de proba se misca n acelasi mod. Proprietatea este simtita la modul
popular n urma unei experiente simple. Sa ne imaginam un lift (o cutie
nchisa) n cadere libera sub influenta fortei gravitationale. Corpurile aflate
n lift se misca n acelasi mod pentru conditii initiale identice, nepercepand
de fapt gravitatia decat daca ar avea posibilitatea de a privi n afara liftului,
58
adica de a se raporta la sisteme de referinta exterioare liftului. Aceasta se

explica prin anularea fortei gravitationale de catre forta de inertie.
Corpurile aflate n interiorul liftului se pot raporta la un sistem de referinta
inertial local (SRIL) pentru durate relativ mici ale masuratorilor, campul
gravitational nefiind omogen n timp si spatiu.
Aceeasi particula din lift, raportata la un sistem de referinta fixat pe
Pamant, are o miscare accelerata determinata de caderea liftului. Deci acest
sistem de referinta fixat pe Pamant este neinertial, SRN.
Suntem condusi la a doua formulare, cea tare, a principiului echivalentei:
legile de miscare ale corpurilor sunt aceleasi cu cele dintr-un SRIL n absenta
campului gravitational. In cazul campului gravitational static si omogen
putem alege SRIL n care forta de inertie compenseaza pe cea gravitationala.
Din punct de vedere matematic lucrurile se pot gandi astfel. Consideram
un SRN fixat ( de Pamant, spre exemplu) n raport cu care un punct P are
coordonatele spatio-temporale
P (x0 = ct, x1 , x2 , x3 )
si un SRIL fixat intr-o vecinatate a punctului P n care campul gravitational

este static si omogen (interiorul cutiei liftului) si raportat la el punctul P are
coordonatele
P ( 0 = c, 1 , 2 , 3 ).
Pentru punctele din aceasta vecinatate putem aplica teoria relativitatii restranse
cu transformarile Lorentz relativ la SRIL. Problema este cum traducem re-
zultatele obtinute n raport cu SRN. Ar trebui sa avem relatii bijective
f
care sa exprime legatura (xi ) ( i ) si care sa poata fi exprimate glo-
bal, la ntreg spatiu. In plus, aceste conditii ar trebui sa satisfaca conditii
de diferentiabilitate. In SRIL avem o metrica, cea Minkowski ds2 . Exista
o metrica n SRN corespunzatoare care, evident, va depinde de campul
gravitational ?.
Acestea sunt problemele matematice ce trebuiesc analizate n teoria re-
lativitatii generale. Asa cum vom vedea, si este de intuit din ce am spus
mai sus, avem nevoie de mai multa geometrie n special legat de varietatile
diferentiabile, lucru pe care l facem n capitolul de nceput al acestei parti.
It would be interesting to see how they evolved ideas of the Theory of
Gravity.
Some chronological data on General Relativity

59
1634: Galileo Galilei (1564 - 1642), understanding of the motions on an

inclined plane and falling bodies paved the way for Newtons theory of gravity.
1687: Sir Isaac Newton (1642 - 1727), states Newtons law of universal gravi-
tation published in the Principia, by which gravity is the result of an attrac-
tive force between massive objects but although even Newton was bothered
by the unknown nature of this force.
1798: Henry Cavendish (1731 - 1810), British: measured the Earths density
and the result was later used to calculate gravitational constant (G).
1854: Bernhard Riemann (1826 - 1866), founded Riemannian geometry ena-

bling the later development of general relativity by Einstein.
1885: Lorand Eotvos (1848 - 1919), make an experiment that measured the
correlation between inertial mass and gravitational mass, demonstrating that
the two were one and the same (equivalence principle).
1905: Albert Einstein (1879 - 1955) elaborated the theory of special relativity,
expanding Newtons low speed laws of motion to high speed. In other words,
at this stage Einstein restricted his theory to non-gravitational motion.
1907: Begin the era of General Relativity. A. Einstein published the ini-
tial paper on General Relativity, in which he introduced the Correspondence
Principle, the bending of light paths by gravity, and the extension of the equi-
valence of mass and energy to include gravitational mass as well as inertial
mass.
1912: A. Einstein begins to realize that the relativistic theory of gravity he

is developing cannot allow time to warp while keeping space flat.
1913: A. Einstein enlisted the help of his old ETH friend Marcel Grossmann
to incorporate Riemannian geometry into his nascent theory of General Re-
lativity.
1914: A. Einstein presented the Hole Argument to explain why he felt it

would be impossible to construct gravitational field equations in his theory
60
which satisfy general covariance.
1915: A. Einstein presented four iterations of his General Theory of Relati-

vity to the Prussian Academy of Science with an explanation for the preces-
sion of the perihelion of Mercury, and the last containing the final form of
his field equations - The Einstein Equations.
1916: A. Einstein published the final form of his paper on the General Theory
of Relativity. A. Einstein, Die Grundlage der allgemeinen Relativittstheo-
rie (The Foundation of the General Theory of Relativity), Annalen der
Physik, Vol. 354, Issue 7, pp. 769-822 (1916).
1915: David Hilbert (1862 - 1943), submitted an article containing the correct
field equations for general relativity five days before Einstein. Hilbert never
claimed priority for this theory (the matter is disputed).
1915: Karl Schwarzschild (1873 - 1916), provided the first exact solution
to the Einstein field equations of general relativity for the limited case of a
single spherical non-rotating mass (Schwarzschild solution). It describes spa-
cetime in the vicinity of a non-rotating massive spherically-symmetric object.
Schwarzschild accomplished this triumph while serving in the German army
during World War I. He died at May 11 1916 from the autoimmune disease
pemphigus, which he developed while at the Russian front.
1915-1917: Tullio Levi-Civita (1873 1941), a pupil of Gregorio Ricci-Curbastro

- the inventor of tensor calculus, correspondence with Einstein. The cor-
respondence was initiated by Levi-Civita, as he found mathematical errors
in Einsteins use of tensor calculus to explain the theory of relativity. Its
evident from these letters that, after numerous letters, the contribution of
Levi-Civita to the modern mathematical formulation of General Relativity.
In one of the letters, regarding Levi-Civitas new work, Einstein wrote I
admire the elegance of your method of computation; it must be nice to ride
through these fields upon the horse of true mathematics while the like of us
have to make our way laboriously on foot.
1917: A. Einstein determines the Cosmological constant.
1917: Hermann Weyl (1885 1955), was one of the first to conceive of com-
61
bining general relativity with the laws of electromagnetism in Weyl model.

In 1918, he introduced the notion of gauge, and gave the first example of
what is now known as a gauge theory. Weyls gauge theory was an unsuc-
cessful attempt to model the electromagnetic field and the gravitational field
as geometrical properties of spacetime.
1918: A. Einstein predicted the gravitational waves.
1919: Arthur Eddington (1882 - 1944), confirmed general relativitys predic-

tion for the deflection of starlight by the Sun during a total solar eclipse.
This is the beginning of the glory of A. Einstein.
1921: Theodor Kaluza (1885 - 1954) gave an introduction of Kaluza-Klein

theory, an early attempt to unify gravitation with electromagnetism. Ka-
luzas theory was a purely classical extension of general relativity to five
dimensions. In 1926, Oskar Klein gave Kaluzas classical 5-dimensional the-
ory a quantum interpretation.
1922: Alexander Friedman (1888 - 1925), derived from Einsteins general

relativity field equations that the universe is expanding.
1923: George David Birkhoff (1884 - 1944), in general relativity, Birkhoffs

theorem states that any spherically symmetric solution of the vacuum fi-
eld equations must be static and asymptotically flat. This means that the
exterior solution must be given by the Schwarzschild metric.
1929: Edwin Hubble (1889 - 1953), found evidence for the Friedmans idea
that the universe is expanding and this evidence is consistent with the solu-
tions of Einsteins equations of General Relativity.
1936: Howard Robertson (1903 - 1961) and Arthur Walker (1909 - 2001),
gave an exact solution of Einsteins cosmological equations. It describes
a homogeneous, isotropic expanding or contracting universe that may be
simply connected or multiply connected. Friedmann-Robertson-Walker or
Robertson-Walker (RW) or Friedmann-Lematre model is sometimes called
the Standard Model of modern cosmology. It was developed independently
by the named authors in the 1920s and 1930s.
62
1965: Roy Kerr (1934 - -) and Ezra Newman (1929 - -) found a solution of the
Einstein-Maxwell equations in general relativity that describes the spacetime
geometry in the region surrounding a charged, rotating mass.
Capitolul 3
Elemente de geometria
varietatilor diferentiabile
3.1 Varietate diferentiabil

a.
Presupunem ca cititorul a parcurs deja un curs de geometria varietatilor
diferentiabile ([31],[34],[62]..). Cateva elemente pe care le repetam aici au
rolul de a fixa cadrul de lucru.
Notiunea de varietate diferentiabila este fundamentala atat n matema-
tica, cat si n fizica. Vom discuta cazul varietatilor ndimensionale reale,
ce cuprind, n mare, ideea de spatiu cu structura topologica diferentiala, ce
seamana local cu Rn . Evident, cazul care ne intereseaza este n = 4.
O harta locala pe varietatea C k - diferentiabila M este formata din pe-
rechea (U, ), unde : U Rn este un omeomorfism al deschisului U M
pe un deschis din Rn . Consideram proiectia pe componenta i,
i : Rn R
atunci
xi (x) = i (x), x U
ne defineste un sistem de coordonate n harta locala (U, ) n punctul x U ,
iar punctele
(x1 (x), . . . xn (x)) Rn
se numesc coordonate locale ale punctului x.
63
64 Capitolul 3
Figura 3.1: Harta locala
Doua harti locale (U, ), (V, ) se numesc C k compatibile daca aplicatia
1 : (U V ) (U V )
este diferentiabila de clasa C k , cu inversa diferentiabila de aceeasi clasa

(C k difeomorfism).
Figura 3.2: Harta locala
Aplicatia 1 se numeste schimbare de harti locale si determina schimbarile

Varietate diferentiabila. 65
de coordonate
x0i

0i 0i
x = x (x), rang = n,
xj
care sunt C k difeomorfisme.
Se numeste atlas de clasa C k o colectie indexata de harti locale
{(U , )}I
astfel ca U = M si pentru U U 6= , 6= , hartile (U , ) si (U , )

sunt C k compatibile.
Doua atlase se numesc echivalente daca reuniunea lor este un atlas de
aceeasi clasa.
Se numeste varietate diferentiabila de clasa C k ndimensionala o clasa
de atlase echivalente.
De regula, vom discuta de varietati C diferentiabile, fara a mai preciza
acest lucru.
Exemplele cele mai cunoscute de varietati diferentiabile sunt: Rn , sfera,
torul, etc.
Fiind date doua varietati diferentiabile, dimM1 = m1 , dimM2 = m2 , o
aplicatie : M1 M2 se numeste C k - diferentiabila n x M1 daca exista
(U, ) harta locala n x si (V, ) harta locala n (x) astfel ca aplicatia
1 : (U ) (V )
sa fie C k diferentiabila.
Definitia aceasta nu depinde de hartile locale respective, deci are caracter
geometric. Local ea se exprima sub forma y i = i (x), i = 1, n.
Aplicatia se numeste imersie daca n toate punctele x M1 avem
rang()x = m1 , si se numeste submersie daca rang()x = m2 .
Notiunea de vector tangent la o varietate se poate da n mod natu-
ral cu ajutorul curbelor de pe varietate, sau axiomatic, ca fiind o clasa
de echivalenta a tripletelor Xx = (U, , (X i )), cu (X i ) Rn , astfel ca la
schimbari de harti locale sa avem
x0i j
X 0i = X .
xj
Multimea tuturor vectorilor tangenti n x M are o structura naturala de
spatiu vectorial Tx M numit spatiul tangent la varietate n x, izomorf cu Rn .
66 Capitolul 3

Baza corespunzatoare bazei canonice din Rn n Tx M se noteaza cu xi i=1,n
si deci orice vector tangent n x M se scrie

Xx = X i .
xi
O aplicatie diferentiabila : M1 M2 induce pe spatiile tangente o
aplicatie liniara
,x : Tx M1 T(x) M2 ,
numita aplicatia tangenta, care local actioneaza asupra bazei vectorilor tangenti
astfel:
k

,x = .
xi xi y k
Dualul spatiului tangent Tx M se noteaza cu Tx M si se numeste spatiul
cotangent. Elementele sale sunt 1-formele liniare x : Tx M R.
Daca f : M R este o functie diferentiabila, definim dx f Tx M ca
fiind 1-forma data de
f
dx f (Xx ) = X i i .
x
In particular, functiilor de coordonate le putem asocia 1-formele {dx xi }
i=1,n ,
definite de relatia

(dx xi )( j ) = ji ,
x
ce
formeaz
a o baza n spatiul cotangent Tx M , numita baza duala bazei
xi i=1,n
. De regula, vom omite pentru vectori si 1-forme sa specificam
punctul de lucru, acesta subntelegandu-se.
O alta notiune fundamentala este cea de fibrat vectorial, notiune ce gene-
ralizeaza ideea de produs direct dintre o varietate ndimensionala M si Rm .
Vom prezenta pentru nceput o notiune mai generala, cea de spatiu fibrat.
Un grup (G, ) nzestrat cu structura topologica de varietate diferentiabila
astfel ncat aplicatia (x, y) x y 1 sa fie diferentiabila se numeste grup
Lie. Exemple imediate de grupuri Lie sunt: (Rn , +), Gl(n, R), SU (1), SU (2),
etc.([31]). Pe un grup Lie sde pot defini difeomorfismele urmatoare:
translatia la dreapta Ra : G G, x x a;
translatia la stanga La : G G, x a x.
Un camp vectorial X pe G se numeste stang invariant daca aplicatia

tangenta La, : Tx G Tax G satisface conditia La, (Xx ) = Xax .
Multimea campurilor stang invariante pe G formeaza o algebra Lie. Con-

siderand o baza n aceasta algebra {X }=1,n , atunci [X , X ] = C X ,

unde C se numesc coeficientii de structura Maurer-Cartan ai lui G.
Un alt exemplu de grup Lie G, dimG = n, este cel al transformarilor
infinitesimale pe o varietate ndimensionala M, adica transformari de forma:
xi = f i (x, a) unde x = (x1 , ...xn ) (3.1)
xi = f i (x, 0) a = (a1 , ...am )
care formeaza un grup n raport cu compunerea.
Pentru o transformare infinitesimala a lui G, sa facem urmatoarea apro-
ximare n dezvoltarea n serie Taylor:
xi
xi = xi + i unde i (x) =
|a =0 ; = a (3.2)
a
Se obtin atunci urmatoarele variatii:
xi = xi xi = i (3.3)
Aceste variatii xi determina variatii ale unei functii scalare (x) (functia
de unda, spre exemplu):
= xi = i = X () ,
= (3.4)
xi xi
unde X = i x i se numesc generatorii grupului Lie de transformari si sunt

o baza n algebra campurilor stang invariante, [X , X ] = C X .
Acest grup Lie joaca un rol nsemnat n teoriile gauge clasice ce sunt
legate de dezvoltari ulterioare ale teoriei relativitatii.
Sa consideram M si F doua varietati, dim M = n, dim F = m si G un
grup Lie ce actioneaza diferentiabil pe F.
Fie E o multime oarecare si : E M o surjectie, numita proiectia
canonica.
Numim harta vectoriala pe E tripletul (U, U , F ), unde U M este un
deschis, iar U : 1 (U ) U F este o bijectie astfel ncat urmatoarea
diagrama este comutativa:
u
1 (U ) U F
& p1
U
68 Capitolul 3
Doua harti vectoriale (U, U , F ), (U 0 , 0U 0 , F ) n x U U 0 se numesc

compatibile daca
0U 0 ,x 1
U,x = gU U 0 (x) G, (3.5)
unde U,x este restrictia aplicatiei U la x , adica
U,x : 1 (x) {x} F.
O colectie {(Ui , Ui , F )}iI de harti fibrate compatibile doua cate doua

pe intersectia lor nevida, x Ui = M, se numeste atlas fibrat. Doua atlase
fibrate sunt echivalente daca reuniunea lor este tot un atlas fibrat.
Numim spatiu fibrat, notat = (E, , M, F, G) o colectie de atlase echi-
valente. Varietatea M se numeste baza, F este fibra tip, G grupul structural
si
gU U 0 : U U 0 G
se numesc functii structurale, iar Ex = 1 (x) este fibra locala.
Un caz particular de spatiu fibrat este fibratul vectorial n care F este
spatiu vectorial, pe care l putem lua chiar Rm n acest caz finit dimensional.
Notam cu = (E, , M ) un fibrat vectorial.
Orice spatiu fibrat are structura de varietate (n + m)dimensionala,
hartile locale de pe obtinandu-se cu ajutorul hartilor locale de pe M si
de pe F ([31],[44]). Daca x = (x1 , ..., xn ) sunt coordonatele locale n (U, )
de pe M si y = (y 1 , ..., y m ) sunt coordonate locale n (V, ) de pe F , un
punct de pe varietatea este u = (x, y) iar schimbarile de coordonate sunt
de forma .
x0k = x0k (x1 , .., xn ) (3.6)

y 0a = a (gU U 0 (x1 , .., xn ), y 1 , ...y m )
In cazul particular al fibratelor vectoriale, (3.6) devine:
x0k = x0k (x1 , .., xn ) (3.7)

y 0a = Mba (x)y b
unde (Mba (x)) GL(m, R).

Exemplul natural de fibrat vectorial este fibratul tangent la o varietate M
T M = (xM Tx M, , M ),
unde : T xM x. Pe T M schimbarile de harti vectoriale sunt date de

x0i
gUi Uj (x) = xj si deci schimbarile de coordonate pe varietaeta T M sunt
de forma:
x0k = x0k (x1 , . . . , xn ), (3.8)

x0k j
y 0k = y ,
xj
0k
unde rang x xj
= n.
Un alt caz particular de spatiu fibrat ce constituie suportul multor teorii
fizice moderne este fibratul principal.
Un fibrat principal este un spatiu fibrat n care F G si actiunea lui
G pe G este data de translatia la stanga LgU U 0 a = gU U 0 a. Pentru fibrate
principale, se utilizeaza notatia (P, , M, G). Exemple remarcabile de fibrate
principale sunt:
1. (M G, 1 , M, G), fibratul principal produs direct.
2. Fibratul principal al reperelor. In spatiul Tx M am vazut ca x i este

o baza naturala a vectorilor tangenti. Considerand n Tx M alta baza

Zx = {X1,x , .....Xn,x } , cu Xi,x = Xij x j , atunci Zx se numeste reper
n x M. Notam cu Px M multimea tuturor reperelor n x M, si
reuniunea lor P (M ) = xM Px M, iar : Zx x. Atunci P (M ) are o
structura de fibrat principal, numit fibratul principal al reperelor.
Ne oprim aici cu teoria generala a spatiilor fibarate, pentru detalii se pot
consulta monografiile:[31],[44].
Utilizand notiunea de grup uniparametric al unui camp vectorial X, se
defineste derivata Lie ce generalizeaza pe cea de variatie Lie. Aici amintim
doar regulile de calcul ale derivatei Lie n raport cu un camp X (M ).
derivata unei functii f : M R este
LX f = X(f )
derivata campului Y (M ) este crosetul lor,
LX Y = [X, Y ] ,
j

i X j
unde [X, Y ]x = X i Y
xi
Y xi x j
70 Capitolul 3
dervata unei 1-forme,
(LX )(Y ) = X(Y ) ([X, Y ])
derivata unei p-forme liniare L(T M, R) este
X
(LX )(Y1 , ...Yp ) = X(Y1 , ...., Yp ) (Y1 , .., [X, Yi ] , ....Yp )
Un exemplu remarcabil de fibrat vectorial este cel al aplicatiilor p-liniare al-

ternante, Ap (T M, R), pentru care se poate se poate defini produsul exterior :
daca Ap (T M, R) si Aq (T M, R) atunci
Ap+q (T M, R)
este data de
1 X
( )(Y1 , ..., Yp , Yp+1 , ..., Yp+q ) = (Y(1) , .., Y(p) )
p!q!
p+q
(Y(p+1) , ..., Y(p+q) )

In particular, produsul exterior a p forme liniare este pforma diferentiala:
( 1 .... p )(Y1 , ..., Yp ) = det( i (Yj )) (3.9)
Alta operatie n Ap (T M, R) este produsul interior al unei forme diferentiale

Ap (T M, R) cu X (M ) si se obtine iX Ap1 (T M, R) definita de
(iX )(X1 , .....Xp1 ) = (X, X1 , ..., Xp1 ) (3.10)
Diferentiala exterioara a unei pforme Ap (T M, R) este aplicatia
d : Ap (T M, R) Ap+1 (T M, R)
data de relatia implicita LX = diX +iX d. Expresia diferentialei exterioare

este:
p
X
(d)(X0 , X1 , ...., Xp ) = i , .., Xp ) +
(1)i Xi (X0 , ..., X (3.11)
i=0
X
+ i , .., X
(1)i+j ([Xi , Xj ] , X0 , .., X j , .., Xp )
i<j
Derivata covarianta. 71
unde X i nseamna omiterea acelui camp.

Presupunem, n continuare, cunoscut procedeul de obtinere a fibratului
tensorilor de tip (p, q) si operatiile cu tensori. Amintim ca la schimbarile de
harti locale pe M un tensor t Tqp (M ) se schimba dupa regula:
0j ...j x0j1 x0jp xh1 xhq k1 .....kq

ti11...iqp = . . . . . . . t (3.12)
xk1 xkp1 x0i1 x0iq h1 ...hq
Exemple particulare de tensori fiind vectorii, 1-formele, p-formele liniare.
3.2 Derivata covariant

a.
Derivata covarianta generalizeaza notiunea de derivare a unui vector dupa
directia altuia.
Pentru nceput, prezentam derivarea covarianta n fibrate vectoriale, ca-
zul particular al fibratului tangent fiind cel ce a generat acest concept la
nceputul secolului al-XX-lea. Derivata partiala a componentelor unui vec-
tor nu mai pastreaza caracterul tensorial al sau, fapt ce a dus la introducerea
asa-numitilor coeficienti de conexiune kij , astfel ca
Y k

j
i Y = i
+ kij Y j
x x x xk
sa fie un vector. Desigur, acest nou operator este necesar sa se reduca la

operatorul de derivare partiala n cazul spatiului plat Rn , spatiile pentru care
nu se ntampla asa ceva fiind numite, n special de fizicieni, spatii curbate.
Introducerea acestui nou concept ar trebui sa se rasfranga asupra ntregi
geometrii a spatiului, dar si asupra proceselor fizice din el, caracterizate n
special de tensorul energie-impuls, ce are divegenta nula.
Astazi, notiunea de derivata covarianta se prefera sa se introduca axio-
matic dupa cum urmeaza.
Fie = (E, , M ) un fibrat vectorial. Numim sectiune n o aplicatie
diferentiabila s : U E, unde U este un deschis din M, astfel ca s = idM .
Multimea sectiunilor formeaza un modul notat SectE. In cazul particular
al fibratului tangent T M , sectiunile sunt campurile vectoriale pe M , iar
modulul lor se noteaza cu (M ).
72 Capitolul 3
Numim lege de derivare pe E o aplicatie D : (M ) SectE SectE,

adica D : (X, s) DX s cu proprietatile:
DX+Y s = DX s + DY s;
DX (s1 + s2 ) = DX s1 + DX s2
(3.13)
Df X s = f DX s;
DX (f s) = (Xf )s + f DX s
unde X (M ), s SectE, f F(M ) este o functie reala pe M.
DX s se numeste derivata covarianta a sectiunii s n raport cu vectorul X
Exemplul uzual de lege de derivare este n fibratul = (E = M R, , M )
si este DX f = Xf, deoarece SectE = F(M ).
Diferenta a doua legi de derivare, D D0 = h, este o aplicatie liniara pe
(M ).
Existenta unei legi de derivare pe E permite extinderea acestei notiuni
la alte fibrate legate de . Spre exemplu n fibratul aplicatiilor pliniare
Lp (T M, ) putem defini urmatoarea lege de derivare:
p
X
(DX )(X1 , ..., Xp ) = DX ((X1 , ..., Xp ) (X1 , ...., DX Xi , ...., Xp )
i=0
(3.14)
Alta extindere se refera la pformele diferentiale cu valori ntr-un fi-
brat vectorial, Ap (T M, ) , pentru care putem generaliza derivata Lie si
diferentiala exterioara dupa cum urmeaza :
p
X
(LX )(X1 , . . . , Xp ) = DX ((X1 , ..., Xp ) (X1 , ..., [X, Xi ] , ..., Xp )
i=0
(3.15)
si respectiv :
p+1
X
(d)(X1 , . . . , Xp+1 ) = i , . . . , Xp ) +
(1)i+1 DXi ((X1 , . . . , X (3.16)
i=0
X
i, . . . , X
(1)i+j ([Xi , Xj ] , . . . , X j . . . , Xp+1 )
i<j
Prin curbura unei legi de derivare D pe E ntelegem operatorul 2-liniar

real R Ap (T M, L(, )) dat de:
R(X, Y )s = DX (DY s) DY (DX s) D[X,Y ] s X, Y (M ) si s SectE.
(3.17)
Intre LX , d si R exista anumite legaturi cunoscute din cursurile de ge-

ometrie, legaturi care ne intereseaza mai putin aici, eventual de retinut ca
dR = 0.
Rezultate mai deosebite se obtin n cazul particular al fibratului tangent
T M, caz n care legea de derivare D se va numi conexiune liniara si pentru a
o distinge o vom nota cu : (M ) (M ) (M ), si va trebui sa satisfaca
conditii de tipul (3.13):
X1 +X2 s = X1 s + X2 s
X (s1 + s2 ) = X s1 + X s2
(3.18)
f X s = f X s
X (f s) = (Xf )s + f X s
Curbura conexiuni liniare va fi data de operatorul R :
R(X, Y )Z = X (Y Z) Y (X Z) [X,Y ] Z (3.19)

In plus, acum putem discuta de urmatoarea 2-forma diferentiala numita
torsiunea conexiunii liniare, T = dI, adica:
T (X, Y ) = X Y Y X [X, Y ] (3.20)
Legatura ntre curbura si torsiune este dT = R I, I fiind identitatea.

Luand n considerare (3.14) putem defini derivata (X )(X1 , ..., Xp ). In
particular, luand ca fiind R sau T , dupa calcule se obtin urmatoarele
identitati Bianchi :
X X
(X R)(Y, Z) = R(T (X, Y ), Z)
(X,Y,Z) (X,Y,Z)
X X X (3.21)
(X T )(Y, Z) = R(X, Y )Z T (T (X, Y ), Z),
(X,Y,Z) (X,Y,Z) (X,Y,Z)
sumarea fiind ciclica.

Aceste identitati se simplifica considerabil n cazul particular cand T = 0,
conexiunea liniara numindu-se simetrica :
X X
(X R)(Y, Z) = 0 ; R(X, Y )Z = 0 (3.22)
(X,Y,Z) (X,Y,Z)
Pentru calcule, sunt utile exprimari n harti locale ale notiunilor introduse.
74 Capitolul 3
Fie X = X i x i si Y = Y j x j doua campuri n harta locala (U, ). Folosind

(3.18) obtinem ca
j
i Y j
X Y = X + Y i j
xi xj x x
Deci, conexiunea este cunoscuta n aceasta harta locala, daca se cunosc

campurile vectoriale i x j = kij x k , functiile kij se numesc coeficientii
x
conexiunii liniare. Prin urmare vom avea:
k
i Y k j
X Y = X + ij Y (3.23)
xi xk
Schimband harta locala (U, ) (U 0 , 0 ), bazele campurilor vectoriale n

xj
x U U 0 sunt legate prin x0i = x 0i xj , din care, dup
a calcul, se deduce
regula de schimbare a coeficientilor de conexiune:
x0i xm xn h x0i 2 xh
0ijk = mn + (3.24)
xh x0j x0k xh x0j x0k
Daca luam n seama liniaritatea curburii si a torsiunii, ne este suficient
sa cunoastem

h
R j
, k i
= Rijk h ; T i
, j = Tijk k (3.25)
x x x x x x x
Folosind (3.19) si (3.20), calculul lor ne conduce la :
h hik hij
Rijk = + lik hjl lij hkl (3.26)
xj xk
Tijk = kij kji (3.27)

Derivata covarianta a unui camp tensorial t de tip (p, q) se face dupa
formula (3.14), si obtinem tensorul :
k ...k p q
k ...k tj11l...jpq X k ...l...k
X k ...k
i tj11...jqp = + kilh tj11...jq p p
tj11...l...j lijh (3.28)
xi h=1 h=1
q
k ...k
unde prin i t ntelegem derivarea t si care se mai noteaza tj11...jqp|i .
xi
Identitatile lui Bianchi local se scriu:

X
h h
Tijr = 0

i Rljk + Rlrk (3.29)
(i,j,k)
X
h h
+ Tlkh Tijl = 0

i Tjk Rkij (3.30)
(i,j,k)
In cazul T = 0 al conexiunilor liniare simetrice, aceste identitati Bianchi

devin:
h h h
i Rljk + j Rlki + k Rlij =0 (3.31)
h h h
Rijk + Rjki + Rkij =0 (3.32)
Putem discuta de conexiuni liniare care au atat torsiunea cat si curbura
nula, T = R = 0. Acestea se numesc conexiuni local afine. Existenta unei
conexiuni local afine implica faptul ca schimbarile de harti locale se fac liniar,
cu ajutorul transformarilor afine, spatiul prezentandu-se local ca un spatiu
afin.
Diferenta esentiala dintre un spatiu plat, pentru care curbura si torsiunea
sunt nule n orice punct, si unul curbat este ca, daca dorim sa transportam
un vector dintr-un punct n altul ramanand paralel cu el nsusi, acest lucru
nu este posibil pe orice drum ce leaga cele doua puncte din spatiul respectiv.
Sa ne imaginam sfera S 2 .
Figura 3.3: Geodezice

76 Capitolul 3
Un vector perpendicular pe ecuator si tangent la sfera se va transporta

paralel cu el pe ntreg ecuatorul . Daca un vector va face un unghi 6= 2
cu tangenta la ecuator, atunci el nu mai ramane paralel cu el nsusi, dar
unghiul ramane acelasi indiferent de punctul de pe ecuator. Nu acelasi
lucru se poate spune despre alte curbe de pe sfera ce nu sunt cercuri. Desigur,
unghiul dintre cei doi vectori se calculeaza de fiecare data n planul tangent
la sfera n punctul respectiv. Vom spune ca un vector dat, tangent la sfera,
este transportat prin paralelism pe o curba de pe sfera daca n alte puncte
de pe curba el are aceeasi pozitie (acelasi unghi fata de tangenta la curba) si
aceeasi marime cu vectorul dat.
Deci este necesar sa generalizam aceasta idee de a tine vectorul constant
n sensul spus mai sus.
Fie o conexiune liniara si : t xi (t) o curba de pe varietatea M.
Vom spune ca un vector Y se transporta prin paralelism n lungul lui
daca derivata sa covarianta n raport cu vectorul tangent la curba x i (t) se
anuleaza, x i (t) Y = 0.
Daca Y este si el un camp vectorial n lungul curbei , atunci compo-
nentele sale se vor exprima functie de parametrul t, Y (t) = Y i (t) x i x(t) si

conditia de transport paralel n lungul lui se traduce prin:
dxi Y k dY k dxi j

k j k
(t) + ij (x(t))Y (t) = + ij (x(t)) Y (t) = 0
dt xi dt dt
Curbele pentru care n particular vectorul tangent x(t) se transporta

prin paralelism n lungul ei se numesc curbe autoparalele, sau geodezice ale
k
spatiului respectiv. Deoarece n acest caz Y k (t) = x k (t) = dx
dt
, rezulta ca
ecuatiile unei geodezice sunt:
d 2 xk k dxi dxj
+ ij (x(t)) =0 (3.33)
dt2 dt dt
Revenind la exemplul cu sfera, curba geodezica va fi aceea pentru care vec-
torul sau tangent transportat n lungul curbei face acelasi unghi cu tangenta
la curba, singurele geodezice de pe sfera fiind doar cercurile mari. Rezulta ca
o conexiune liniara, de fapt, masoara abatera de la paralelism a unui camp
vectorial.
Legat de geodezice, sunt cunoscute multe alte rezultate. In cazul va-
rietatilor dotate cu metrici aceste rezultate capata o semnificatie geometrica
mai substantiala.
Vatietati riemanniene. 77
3.3 Vatiet
ati riemanniene.
Dupa cum stim, un spatiu vectorial real se geometrizeaza atunci cand este
dotat cu un produs scalar, adica atunci cand el este euclidian.
Considerand M o varietate diferentiabila, n fiecare punct putem lua
spatiile tangente Tx M, care sunt spatii vectoriale, n care putem lua un pro-
dus scalar gx . Presupunem ca aplicatia x gx este diferentiabila, atunci
obtinem o sectiune g L2 (T M, R), perechea (M, g) numindu-se varietate ri-
emanniana. Mai exact, numim varietate riemanniana perechea (M, g), unde
g este o sectiune n fibratul aplicatiilor reale biliniare ce satisface conditiile:
a) g(X, Y ) = g(Y, X) , X, Y (M )
b) g(X, X) 0 si g(X, X) = 0 X = 0 , X (M )
g se numeste metrica riemanniana.

Sa consideram (U, ) o harta locala n x U si X = X i x i , Y = Y j xj ,
doua campuri vectoriale. T inand seama de biliniaritatea lui g, rezulta ca,
n x U , metrica reimanniana va fi dereminata de urmatoarele n2 functii
diferentiabile

gij = g , ,
xi xj
iar
g(X, Y ) = gij X i Y j (3.34)
Din conditiile a) si respectiv b) rezulta ca gij = gji si ca forma patratica
h = gij X i X j
este pozitiv definita. In plus, la schimbari de harti locale, gij se transforma

astfel:
x0k x0h 0

gij = g , = g ,
xi xj xi xj kh
deci, este un tensor de tip (0, 2). Trecand la deteminanti obtinem ca
2
x0k

det g = det det g 0 (3.35)
xi
Conditia b) de pozitiva definire ne asigura de existenta matricei inverse

(g ) a lui (gij ) , g ik gkj = ji , tensorul g ij fiind de tip (2, 0).
ij
78 Capitolul 3
Considerand baza duala {dxi }i=1,n , cum dxi (X) = X i , din (3.34) rezulta
ca
g = gij dxi dxj (3.36)
adica este o forma patratica diferentiala.
Aplicatia X gX , unde gX este 1-forma gX : Y g(X, Y ), detemina n
fiecare punct un izomorfism al spatiilor tangente si cotangente.
Fiind data o functie f F(M ), prin gradientul sau ntelegeem vectorul
grad f, definit de g(grad f ) = df. Intr-o harta locala el este dat de
f
grad f = g ij (3.37)
xi xj
0
Cum 0kdet g > 0,din (3.35) rezulta ca det g si det g se transform a 0kcu

x x
| det xi | . Varietatile pe care exista un atlas pentru care det xi
este pozitiv
se numesc varietat
i orientabile. Pe o varietate orientabila avem
d = det gdx1 ... dxn = det g 0 dx01 ... dx0n si deci d se conserva
la schimbarile de harti locale. Ea se numeste forma de volum a varietatii
riemanniene .
Divergenta unui camp vectorial X se defineste prin (div X) d = d(iX ).
De remarcat ca slabirea conditiei b) de metrica riemanniana duce la unele
ncurcaturi. Asa cum stim din prima parte a cursului metrica ds2 = ij dxi dxj
este pseudoriemaniana, det(ij ) = 1. Unele din proprietatile de pe va-
rietatile riemanniene se pastreaza si pe astfel de varietati pseudorieemaniene,
altele nu. Deci, va trebui sa fim cu mare atent ie asupra lor. Spre exemplu,
pentru metrica ds forma de volum va fi d = det gdx1 ... dxn .
2
Revenind la varietatile riemanniene, este bine cunoscut urmatorul rezultat

([31],[?],[34]..):
0
Pe orice varietate riemanniana exista o unica conexiune liniara , metrica
0
si simetrica, adica g = 0, T = 0, numita conexiunea Levi-Civita, sau
conexiunea riemaniana a spatiului:
0
2g (X Y, Z) = Xg(Y, Z) + Y g(Z, X) Zg(X, Y ) + (3.38)
g([X, Y ], Z) + g([Z, X], Y ) g([Y, Z], X)
Luand X = x i , Y = x j si Z = x k n (3.38) obtinem urmatoarea
exprimare locala a coeficientilor conexiunii Levi-Civita:

k hk ghj gih gij
ij = g + h (3.39)
xi xj x
numiti simbolii lui Christoffel.

Doua observatii se cuvin facute aici:
1. Existenta conexiunii Levi-Civita pe un spatiu pseudoriemannian se do-

vedeste la fel cu conditia ca metrica sa nu fie degenerata, det g 6= 0.
g
2. Anularea simbolilor lui Christoffel, kij = 0, atrage xijh = 0 si deci
coeficientii metricii sunt constanti indiferent de harta, adica g = cij dxi dxj
si din pozitiva definire a lui g deducem ca varietatea M se comporta
local ca un spatiu euclidian.
Considerand (M, g) si (M 0 , g 0 ) doua varietati riemanniene, se numeste izo-

metrie o aplicatie h : M M 0 ,cu proprietatea ca n fiecare x M avem:
0
gx (Xx , Yx ) = gh(x) (h,x Xx , h,x Yx )
unde Xx , Yx Tx M si h,x este aplicatia tangenta.

In particular, una din varietati poate fi subvarietate n cealalta. Un exem-
plu util n acest sens este urmatorul.
Fie M o sfera S 2 n varietatea M 0 = R3 cu metrica
ds02 = dx2 + dy 2 + dz 2
n raport cu coodonatele carteziene u = (x, y, z). Pe S 2 putem considera

coordonatele sferice v = (, ) legate de cele din R3 prin aplicatia
h(, ) = (R sin cos , R sin sin , R cos )
unde R este raza sferei S 2 .

In raport cu aceste coordonate ds02 induce metrica
ds2 = R2 (d2 + sin2 d2 )
pe S 2 , aplicatia tangenta h fiind data de matricea Jacobi a transformarii,

adica: i
u cos cos cos sin sin
=R
v sin sin sin cos 0

1 ui uj 0 2 1 0
Astfel ca (h ) = v v gij = R , adica tocmai metrica
0 sin2
g a lui ds2 . Deci h este o izometrie.
80 Capitolul 3
Se stie ca un camp vectorial X pe o varietaete determina un grup uni-

parametric de transformari t . Considerand cazul particular cand cele doua
varietati coincid, atunci t ar putea fi o izometrie. Aceste campuri vectoriale
X pentru care t este izometrie, adica
g(t Y, t Z)t (x) = g(Y, Z)x , Y, Z Tx M
se numesc campuri Killing. Echivalent, avem ca t g = g. Calculul derivatei
Lie a lui g n raport cu un vector Killing X ne arata ca LX g = 0([31]).
Vectorii Killing pe o varietate orientata pastreaza forma de volum.
Un spatiu se numeste cu simetrie sferica daca admite un numar maximal
de vectori Killing.
In cazul lui Rn putem determina acest numar maximal tinand cont ca
orice izometrie n Rn nseamna translatie (n numar de n fata de fiecare axa),
rotatii n numar de n(n 1)/2 (deoarece pentru fiecare coordonata putem
lua n 1 directii de rotit) si compuneri ale lor. In total sunt n + n(n 1)/2 =
n(n + 1)/2 vectori Killing independenti.
Pe sfera S 2 cu metrica ds2 vom avea trei vectori Killing independenti
X1 , X2 , X3 ce corespund celor trei versori ai axelor de coordonate (avem
rotatii si simetrii n raport cu cele trei axe ) din R3 . Rezolvand ecuatia
Killing si apoi calculand crosetele lor se gaseste ca [X1 , X2 ] = X3 , [X2 , X3 ] =
X1si [X3 , X1 ] = X2 . In teoria grupurilor Lie se arata ca astfel de vectori
definesc generatorii grupului rotatiilor SO(3).
0
Sa revenim acum asupra conexiunii Levi-Civita a metricii g.
0
Curbura conexiuni permite introducerea unor noi tensori, n primul
rand tensorul lui Riemann:
R(X, Y ; Z, V ) = g(R(Z, V )Y, X) (3.40)
cu proprietatile:
R(X, Y ; Z, V ) = R(Y, X; Z, V ) ; R(X, Y ; Z, V ) = R(Z, V ; X, Y ) ;
X
R(X, Y ; Z, V ) = 0,
(Y,Z,V )
ultima ca o consecinta a identitatilor Bianchi cu T = 0.

Intr-o harta locala, tensorul lui Riemann este bine determinat de :
R( x i , x j ; x k , x l ) = Rijkl . Din definitia (3.40) rezulta ca :
h
Rijkl = gih Rjkl (3.41)
h
n care Rjkl este dat de (3.26), cu kij simbolii lui Christoffel (3.39).
T
inand seama de proprietatile tensorului lui Riemann enumerate mai sus,
1 2
se arata ca doar 12 n (n2 1) dintre componentele sale sunt independente.
Deci, pentru cazul n = 4 vor fi 20 componente independente ale tensorului
lui Riemann.
Se numeste curbura sectionala n 2planul () determinat de vectorii X
si Y din Tx M, expresia:
R(X, Y ; X, Y )
K(x, ) = (3.42)
g(X, X)g(Y, Y ) g(X, Y )g(X, Y )
Curbura sectionala depinde de planul () si de x M. Daca K depinde

numai de x si () spatiul se numeste cu curbura constanta. Este cunoscut
urmatorul rezultat datorat lui F.Schur : Pe o varietate riemaniana conexa
de dimensiune 3, daca curbura K nu depinde de planul () atunci spatiul
este cu curbura constanta.
Pe un spatiu cu curbura constanta tensorul de curbura este R(X, Y )Z =
K[g(Z, Y )X g(Z, X)Y ].
Un alt tensor legat de cel de curbura este tensorul lui Ricci:
S(X, Y ) = trace (V R(V, X)Y ) (3.43)
Tensorul lui Ricci se poate exprima n functie de o baza ortonormata

{ei }i=1,n din Tx M sub forma
n
X
S(X, Y ) = R(eh , X; eh , Y )
h=1
si este independent de aceasta baza. Se observa ca tensorul lui Ricci este

simetric, S(X, Y ) = S(Y, X).
Local, tensorul lui Ricci are exprimarea
n n
X
l
X
Sij = S( i , j ) = Rilj = g hk Rihjk (3.44)
x x l=1 h=1
Se numeste curbura scalara Ricci (sau scalarul de curbura Ricci) functia

scalara:
= g ij Sij (3.45)
82 Capitolul 3
Se numeste spatiu Einstein un spatiu riemannian pentru care tensorul

Ricci este proportional cu metrica, S(X, Y ) = g(X, Y ). Spatiile cu curbura
constanta sunt spatii Einstein.
Din punct de vedere intuitiv, am vazut ca tensorul de curbura masoara
abaterea varietatii de la un spatiu local euclidian. Aceeasi semnificatie revine
tensorului lui Riemann. Curbura sectionala constanta egala cu zero nseamna
varietate local euclidiana, pozitiva nseamna local izometrica cu o sfera (suma
unghiurilor unui triunghi de pe varietate este > ), negativa nseamna ca
varietatea este local izometrica cu un spatiu hiperbolic (suma unghiurilor
unui triunghi este < )
Tensorul lui Ricci masoara abaterea de la un spatiu local euclidian ntre
doua directii tangente la varietate.
Curbura scalara Ricci e o medie pe varietate a tensorilor lui Ricci si apare
n expresia volumelor unor sfere mici centrate n fiecare punct de pe varietate.
Alte semnificatii ale acestor obiecte geometrice sunt discutate n [19] .
Tensorul lui Ricci verifica o proprietate geometrica interesanta. Sa plecam
de la identitatea (3.31) lui Bianchi pentru conexiunea Levi-Civita cu T = 0 :
0 0 0
h h h
i Rljk + j Rlki + k Rlij =0
n care facem contractia indicilor j si h (egalarea lor si sumare):
0 0 0
j
i Slk + j Rlki k Sli = 0
0 0 0
Din faptul ca g = 0 rezulta ca (gS) = g S, si dec,i ridicand
indicii n ecuatia precedenta cu tensorul g lm , obtinem derivata covarianta a
tensorului lui Ricci de tip (1,1), Skm = g lm Slk :
0 0 0
j
i Skm + j g lm Rlki k Sim = 0
n care contractand din nou indicii m si k, obtinem ca:
j
g lk Rlki = g lk g jh Rhlki = g lk g jh Rhlik = g jh Shi = Sij ,
si deci :
0 0 0 0 0
i j Sij k Sik = 0, adic
a i = 2 j Sij (3.46)
Introducem acum tensorul lui Einstein:
1
Eij = Sij gij (3.47)
2
sau contractat cu g mj :
1
Eim = Sim im (3.48)
2
0
Derivam (3.48) n rapor cu m si, tinand cont de (3.46), obtinem:
0 0 1 0
m Eim =m Sim im m = 0 (3.49)
2
Deci divergenta tensorului Eim a lui Einstein este nula, operatorul de
derivare partiala fiind nlocuit cu derivarea covarianta.
Tensorul lui Ricci si scalarul Ricci sunt legati de urma tensorului lui
Riemann, n consecinta si tensorul lui Einstein este legat de el.
Un alt tensor ce se leaga de tensorul lui Riemann este tensorul lui Weyl:
2 2
Cijkl = Rijkl gi[k Sl]j gj[k Sl]i + gi[k gl]j (3.50)
n2 (n 1)(n 2)
unde [, ] nseamna comutarea indicilor respectivi.
O proprietate importanta a tensorului lui Weyl este ca el ramane invariant
la transformarile conforme ale metricei g , adica metrici de forma (x)g.
Asa cum spuneam gij se numeste tensorul metric al varietatii riemanniene.
El aduce precizari asupra lungimii arcelor de curba pe varietate. Fie : t
xi (t) o curba pe M . Atunci functia
Z tr
dxi dxj
s(t) = gij dt (3.51)
t0 dt dt
nu depinde deqhartile locale si se numeste parametrul natural al curbei. Can-

i j
titatea ds = gij dx dx
dt dt
dt este elementul de arc de curba pe .
Notiunea capata semnificatie geometrica importanta n studiul geodezi-
0
celor conexiunii riemanniene .
Am dedus n (3.23) ecuatiile unei geodezice pentru o conexiune oarecare.
Sa luam aceasta conexiune sa fie cea riemanniana cu kij simbolii lui Chris-
toffel. Atunci geodezica este data de sistemul de ecuatii diferantiale de ordin
2 k i dxj
doi : ddtx2 + kij dx
dt dt
= 0.
Sa consideram functia lui Lagrange
r
dxi dxj
L = ds = gij
dt dt
84 Capitolul 3
pe curba .
Scriind problema variationala pentru Lagrangianul L, se gaseste([40],[?])
ca ecuatiile Euler-Lagrange sunt echivalente cu ecuatiile urmatoarei geode-
zice:
d2 xk i
k dx dx
j
+ ij = 0,
ds2 ds ds
scrisa n parametrul natural ds. Rezulta ca o curba pe o varietate riemanniana
este geodezica daca si numai daca extremizeaza (minimizeaza) lungimea ar-
cului de curba. Deci geodezicele sunt curbe de lungime minima ce unesc doua
puncte de pe varietatea riemanianna.
Asa cum am mai afirmat, rationamentele ce vizeaza proprietati tensoriale
(conexiune, curbura, torsiune..) sunt identice ca exprimare ntr-un spatiu
pseudoriemannian n care metrica satisface doar conditia de nedegenerare,
det g 6= 0, fara a fi pozitiv definita. In schimb probleme ce vizeaza forma de
volum, lungimea arcului de curba trebuiesc analizate separat.
Considerand universul spatio-temporal cu metrica ds2 = ij dxi dxj , am
vazut ca cel mai convenabil parametru pe o linie de univers este timpul
propriu . Mergand pe ideea de mai sus pentru calculul lungimii arcului
de curba ds, aici lucrurile se complica deoarece ds poate fi o cantitate reala
pozitiva (interval de tip temporal), imaginara (interval spatial) sau chiar 0
(interval izotrop).
In situatia intervalelor de tip temporal, cu parametru, lucrurile se petrec
ca n cazul riemannian si deci caracterul extremal al geodezicei se refera la
lungimea sa n raport cu timpul propriu. Sa remarcam ca ecuatiile geodezicei
raman neschimbate la transformari afine ale timpului propriu, = a + b, cu
a si b constante reale.
In cazul intervalelor de tip spatial nu mai putem lua ca parametru. In
schimb este un parametru convenabil, ecuatiile geodezicei raman neschim-
bate ca forma, dar interpretarea este alta. Pentru cazul izotrop parametrul
trebuie schimbat n totalitate, putand exista geodezice de lungime nula ce
unesc doua punte diferite.
De remarcat ca la aceste schimbari de parametru caracterul geodezicei
de a fi de tip temporal, spatial sau izotrop nu se schimba deoarece unghiul
vectorilor se pastreaza prin transport paralel si aceasta se reflecta la produsul
0
scalar g ce satisface g = 0.
Lungime extrema a curbei nu nseamna neaparat minima. Spre exemplu,
lungimea unei geodezice temporala este maxima deoarece putem aproxima
curba temporala cu o curba care pe bucati are lungimea nula (de tip izotrop)
si curba rezultata este de lungime maxima. Situatia poate fi comparata cu
urmatoarea : Pe sfera S 2 doua puncte pot fi unite printr-o geodezica care
este cercul mare de pe sfera ce le uneste n doua moduri, pe arcul de cerc mai
scurt, sau pe cel mai lung. In cazul geodezicelor temporale o luam pe drumul
mai lung. Aceasta situatie seamana cu cea a unui astronaut ce nainteaza n
varsta datorita dilatarii timpului. In cazul geodezicelor spatiale este vorba
de minimul lungimi distantei.
Figura 3.4: Lungimea geodezicelor n M 4,1

86 Capitolul 3
Capitolul 4
Teoria gravitatiei.
4.1 Universului spatio-temporal Einsteinian.

Sa revenim la experimentul descris la nceputul celei de-a doua parti a acestei
lucrari.
Unui observator aflat ntr-un lift n cadere libera i-am asociat un sistem de
referinta inertial local, SRIL, n raport cu care forta gravitationala este com-
pensata de cea de inertie. Am formulat pe aceasta cale pricipiul echivalentei
masei inerte cu cea gravitationala.
Caracterul local al SRIL se refera la o zona n care campul gravitational
este omogen ca densitate si stationar n timp.
Pe de alta parte, aceluiasi observator putem sa-i asociem un sistem de
referinta neinertial SRN, fixat ntr-un punct de pe Pamant, n raport cu
care se observa caderea liftului. Caracterul neinertial rezulta din caderea
accelerata a liftului.
Presupunem ca n SRIL un punct P are coordonatele P ( 0 = c, 1 , 2 , 3 ),
fiind timpul propriu.
In SRN, acelasi punct are coordonatele P (x0 = ct, x1 , x2 , x3 ). Constructia
spatio-temporala facuta n prima parte, privind teoria relativitatii restranse,
se poate aplica la SRIL situate ntr-o vecinatate a lui P , relativ la metrica
ds2 = ij d i d j , (4.1)
metrica ce ramane invarianta relativ la SRIL dintr-o vecinatate a lui P (x),

adica puncte Q(x + dx). Daca ar exista o transformare bijectiva (x) ()
ntre cele doua sisteme de coordonate la care se raporteaza punctul P, pro-
87
88 Capitolul 4
blema studiului n SRN ar fi rezolvata. Avem:

i j k h
ds2 = ij dx dx
xk xh
si introducand urmatorii coeficienti :
i j
gkh = ij (4.2)
xk xh
obtinem ca ds2 n SRN se scrie:
ds2 = gkh dxk dxh (4.3)

i
Cantitatile formale eik := xk sunt cunoscute n literatura de spacialitate sub
denumirea de veilbeins.
Sa analizam proprietatile lui gkh .
In primul rand, gkh (x) sunt componentele unui (0, 2) tensor 4 dimensional,
simetric, deoarece la schimbarile de SRN avem:
0 i j i j xm xn xm xn
gkh = ij = ij = gmn .
x0k x0h xm xn x0k x0h x0k x0h
Acest tensor este nedegenerat:
2
i

det (gkh ) = det < 0.
xm
Notam cu g = det (gkh ) .

O alta proprietate se refera la schimbarile de SRIL. Sa consideram o
transformare Lorentz generala de sisteme locale i = aik k + ai .
Atunci di = aik d k si deci:
i j m
i j
n
m n
gkh = ij = ij a m a n = mn = gkh .
xk xh xk xh xk xh
A rezultat o proprietate remarcabila a lui gkh (x), aceea ca nu depinde de
schimbarile de SRIL.
Spatiul (R4 , g) se numeste spatiul pseudoriemanian sau universul spatio-
temporal Einsteinian, local fiind reductibil la universul spatio-temporal al lui
Minkowski M 4,1 .
k xh
Notam cu g kh (x) = x i j
ij inversul lui gkh , adica g ki gih = hk .
Universului spatio-temporal Einsteinian. 89
Faptul ca gij (x) nu depinde de SRIL ne permite sa particularizam sistemul

local ntr-o vecinatate a punctului P. Spre exemplu, pe o linie de univers
depinzand de parametrul t = x0 /c,
: t (x0 , x1 (x0 ), x2 (x0 ), x3 (x0 )),
sa consideram SRIL n raport cu care = const, = 1, 2, 3, adica punctul

P este spatial fixat. Pentru aceste SRIL avem (ds2 ) = c2 d 2 , unde este
timpul propriu masurat cu un ceas legat de SRIL, insensibil la acceleratia
gravitationala, numit timp standard. Astfel de sisteme locale sunt preferabile
pentru a exprima legatura cu pseudometrica gij (x). Pentru a le distinge vom
nota coordonatele cu indice 0, 0 = const.
Sa presupunem acum ca n SRN avem un punct A fixat spatial, dx =
0, = 1, 2, 3. Un astfel de punct se numeste punct de referinta. Dintr-un
punct de referinta, doua evenimente vecine P (x) si Q(x + dx) vor depinde
pe o linie de univers doar de t, masurat cu un ceasornic numit de referinta.
Intervalul P Q va fi: 2
ds2 = g00 (x) dx0 = c2 d 2 (4.4)
Deducem ca g00 > 0 si ca, ntr-un punct de referinta, intervalele de tip
standard si cele de referinta se leaga prin

d = g00 dt , cu dx = 0, = 1, 2, 3 (4.5)
este timpul propriu specific SRIL(spre exemplu un ceas al unui astronaut)
si t este timpul real, care permite o comparare obiectiva a lucrurilor.
Pentru doua puncte de referinta vecine A(x) si B(x + dx) n SRN definim
distanta spatiala standard, data de
2 0 0 i j
dl = d d = i j dx dx . (4.6)
x x
0
Din (4.5) rezulta ca x00 = g00 , iar x00 = 0, 0 fiind constant. Astfel ca,
2 0 0
dl = dx dx .
x x
00
Sa calculam si x
. Plecam de la :
00 0j 00 00 00
g0 = ij = 00 = g00 ,
x0 x x0 x x
90 Capitolul 4
0
adica : x0 = g100 g0 .
Inlocuind si grupand termenii n (4.6), obtinem:
2 0i 0j 00 00
dl = ij dx dx + 00 dx dx
x x x x
1
= g dx dx + g0 g0 dx dx
g00
1
= (g + g0 g0 )dx dx .
g00
Folosim notatiile :
1
= g0 ; = g (4.7)
g00
Atunci dl2 devine:

dl2 = dx dx (4.8)
deci este o metrica spatiala , care nu este neaparat pozitiv definita.
Legatura ntre ds2 si dl2 este:
ds2 = g00 (dx0 )2 + 2g0 dx0 dx + g dx dx

= g00 (dx0 )2 + 2g0 dx0 dx + ( )dx dx ,
adica:

ds2 = (c g00 dt + dx )2 dl2 (4.9)
O prima remarca ce rezulta de aici este ca daca P si Q sunt doua puncte
pentru care dx0 = g00
dx , atunci ds2 = dl2 , deci o simultaneitate a eve-
nimentelor n SRIL si SRN.
O alta remarca se refera la asanumita problema a celor doua ceasornice.
Sa consideram timpul standard al unei particule materiale n SRIL si
v =p dx /dt componentele vitezei de deplasare a particulei raportata la SRN,
v = v v marimea acestei viteze. Din (4.9) se obtine:
2
dx

2 2
c d = c g00 + (dt)2 dl2 ,
dt
adica: " # 12
2
v v2
d = c g00 + 2 dt (4.10)
c c
Particula libera n camp gravitational. 91
Pe baza acestei formule putem compara indicatiile ale ceasornicului

standard situat sub actiunea campului gravitational n raport cu cele ale
unui alt ceasornic, n particular acesta ar putea fi de referinta.
Cum g00 este strans legat de campul gravitational, rezulta ca ceasornicul
standard merge mai ncet acolo unde campul gravitational este slab.
O alta experienta legata de aceeasi formula (4.9) se refera la modificarea
frecventei unui semnal luminos n camp gravitational. Pe atomul de hidrogen
se constata o scadere a frecventei atunci cand unda vine dintr-un loc n care
potentialul gravitational este mai mic fata de locul receptiei. Se spune ca are
loc o deplasare spre rosu a spectrului luminos.
4.2 Particula liber

a n c
amp gravitational.
4.2.1 Ecuatiile de miscare ale particulei libere
Presupunem ca asupra unei particule actioneaza doar forta gravitationala pe
o linie de univers . In raport cu un SRIL de pe curba particula se comporta
potrivit relativitatii restranse, adica cvadriacceleratia sa este nula:
d2 i
= 0 ; i = 0, 1, 2, 3 (4.11)
d 2
Sa trecem aceste ecuatii n raport cu un SRN arbitrar:
d2 i d i dxj 2 i dxj dxk i d2 xj

= ( ) = + = 0.
d 2 d xj d xj xk d d xj d 2
Din care deducem ca:
d 2 xh j
h dx dx
k
+ jk =0 (4.12)
d 2 d d
h 2 i
unde hjk = x i xj xk
.
Se observa imediat ca hjk sunt independente de SRIL si prin calcul direct
se verifica faptul ca la schimbari de SRN hjk se transforma ca si coeficienti
unei conexiuni liniare (3.24). Deci (4.12) reprezinta ecuatiile unei geodezice
n raport cu o conexiune liniara pe care am dori sa o precizam. Pentru aceasta
vom da o alta forma coeficientilor hjk .
92 Capitolul 4
Sa consideram Lagrangianul particulei libere

r r
d i d j dxi dxj
L0 = m0 c ij = m0 c gij (x)
d d d d
dxi
Notam cu x i = d
si scriem ecuatiile E-L pentru L0 , adica

L0 d L0
= 0.
xk d x k
T
inand cont ca n L0 doar gij depind de x, obtinem:
" #
d gkj x j 1 x i x j gij
p p =0
d gij x i x j 2 gij x i x j xk
q
i d j
Daca luam = atunci gij x i x j = ij d
p
d d
= c si deci ecuatiile E-L
devin:
d 1 gij i j
gkj x j x x = 0
d 2 xk
Urmeaza sa calculam termenul
d gkj i j
gkj x j = gkj xj +

x x ,
d xi
astfel ca, nlocuind mai sus, obtinem:
gkj i j 1 gij i j
gkj xj + x x x x = 0.
xi 2 xk
T
inand seama de simetria lui gkj , rezulta:
d2 xj 1 gkj gki gij dxi dxj

gkj 2 + + k = 0. (4.13)
d 2 xi xj x d d
Obtinem de aici aceeasi ecuatie (4.12) a geodezicei n care se vede clar ca
hjk sunt chiar simbolii lui Christoffel ai conexiunii riemanniene n raport cu
metrica gij .
Metrica gij (x) a spatiului pseudoriemannian depinde n mod necesar de
gravitatie, motiv pentru care functiile gij (x) se mai numesc potentiale gravita-
tionale. Deci ntreg spatiul (R4 , g) este o exprimare a actiunii gravitatiei.
Problema principala ramane de a gasi acele legi bijective de transformare
(x) () si de aici potentialele gravitationale gij (x).
4.2.2 Aproximarea newtonian

a a c
ampului
gravitational.
Miscarea pe o geodezica a particulei libere n camp gravitational este un
argument pentru ideea ca geometria sa descrie gravitatia. Este acesta un
argument si suficient? Pentru a putea raspunde la aceasta ntrebare ar trebui
cel putin ca rezultatele din mecanica newtoniana sa se ncadreze n acest
tablou. Limitele mecanicii newtoniene se refera la viteze mici si la campuri
gravitationale slabe, stabile n timp.
Deci, sa consideram o particula libera ntr-un camp gravitational n urma-
toarele conditii:
a) Viteza particulei este mica comparativ cu viteza luminii, | dx /dx0 | 1

dx dx dx0 dx dx0
Ca o consecinta a acesteia , din d
= dx0 d
rezulta ca | d
|| d
|.
b) Campul gravitational este static, adica gij nu depind de x0 = ct.
c) Campul gravitational este slab: gij = ij + hij unde | hij | 1.
In aceste conditii, ecuatiile (4.12) sau (4.13) ale geodezicei de miscare a par-
ticulei libere pot fi aproximate doar la :
2
d 2 xk dx0

+ k00 =0 (4.14)
d 2 d
gij
Si cum x0
= 0, rezulta ca simbolii lui Christoffel sunt:
1 g00 1 h00 1 h00 1 h00

k00 = g k ( k hk ) k =
2 x 2 x 2 x 2 xk
unde hij = ik jl hkl .
Astfel ca (4.14) se scrie:
2
d 2 xk dx0

1 h00
= . (4.15)
d 2 2 xk d
Pentru k = 0, deoarece gij nu depind de x0 , rezulta ca nici h00 nu depind

2 0 0
de x0 si deci ddx2 = 0, adica dx
d
= const.
94 Capitolul 4
Pentru k 6= 0, calculam intai

2
d2 x d dx d2 x dx0

= =
d 2 d d (dx0 )2 d
si atunci (4.15) se scrie
d2 x 1 h00
0 2
= ,
(dx ) 2 x
adica:
d 2 x c2 h00
= , = 1, 2, 3. (4.16)
dt2 2 x
2
Semnificatia newtoniana a lui ddtx2 este cea a componentelor acceleratiei
~
determinata de forta de inertie. Potrivit principiului echivalentei ~a = ,
GM
unde = r este potentialul gravitational.
2
Din (4.16) obtinem ca (x) = c2 h00 si deci g00 = 00 + h00 este:
2
g00 = 1 + . (4.17)
c2
Deducem ca miscarea particulei libere n conditiile mecanicii newtoniene
se face dupa formulele (4.16) ce includ potentialul gravitational . Pentru
a descrie geometria spatiului n care (4.16) este geodezica este suficient sa
cunoastem g00 dat de (4.17). Acest g00 variaza ca marime, spre exemplu c12
este 109 la suprafata Pamantului si 106 la suprafata Soarelui, ceea ce ne
arata masura n care geometria acestui spatiu se abate de la cea euclidiana.
4.2.3 Principiul de covariant

a.
Formularea oricarei legi a fizici trebuie sa fie independenta de sistemul de
coordonate. Mai mult n aceasta teorie a gravitatiei am acceptat principiul
de echivalenta
Teoria relativitatii restranse, valabila aici n SRIL, contine reguli ce se
refera la derivate partiale clasice. Trecand n SRN, geometria spatiului este
pseudoriemaniana, aici derivarea partiala nu mai pastreaza caracterul tenso-
rial al marimilor, locul deivatei partiale va fi luat de derivata covarianta.
Principiul covariantei, care este o consecinta a acestor idei, afirma ca:
atunci cand trecem de la marimi tensoriale, cunoscute n relativitatea restran-
sa, la corespondentele lor din relativitatea generala, este necesar sa pastram
caracterul tensorial al lor.
Cateva cazuri prezinta interes deosebit si vom arata aici cum se transcriu.
Spre exemplu, particula libera, n baza acestui principiu al covariantei,
are traiectoria o geodezica, scrisa cu ajutorul derivatei covariante si exprima
ecuatii tensoriale invariante. Sa vedem alte situatii.
Am spus n prima parte ca specific mediului respectiv (electromagnetic,
0
fluid, etc.) este un tensor, numit tensorul energie-impuls Tij (), care n
0
ij
spatiul plat Minkowski verifica legea conservarii energiei Ti() = 0 (aici i
sunt coordonatele n SRIL si am notat cu indice 0 componentele n raport cu
acest sistem local).
In spatiul curbat pseudoriemannian aceasta lege a conservarii energiei va
trebui sa se traduca prin:
ij xi xj 0kh
ij
i T = 0 unde T = k h T , (4.18)

ecuatie ce exprima conservarea energiei n prezenta campului gravitational,

fiind conexiunea Levi-Civita a metricii gij (x) (am omis indicele 0 pentru
conexiunea riemanniana pentru a nu crea confuzie).
0 0
Fie F ij () tensorul elecromagnetic ntr-un SRIL si J i () curentul 4-
dimensional. Aceste marimi ne conduc la tensorii corespunzatori din spatiul
0 0
xi xj xi
curbat (R4 , g), F ij (x) = k h
F kh si respectiv J i (x) = k
Jk .
0 0
F ij si J i verificau ecuatiile ecuatiile tensoriale ale lui Maxwell:
0 0 0 0 0 0 0
i ij i
ijk [i Fjk] = 0 ; f j F = 4 J
Pentru a pastra caracterul tensorial, va trebui sa nlocuim derivatele

0
partiale i = i cu derivatele covariante i . Astfel, legile lui Maxwell capata
urmatorul aspect tensorial:
[i Fjk] = 0, j F ij = 4J i (4.19)
In notatia cu bara pentru derivarea covariata a unui tensor, aceste ecuatii se

scriu: X X ij
Fjk|i = 0, F|j = 4J i
cicl(i,j.k) j
96 Capitolul 4
Din nesimetria tensorului energie-impuls se poate trage concluzia existentei

potentialului electromagnetic Ai astfel ca:
Fij = i Aj j Ai (4.20)
sau, n forma diferentiala echivalenta, F = dA.
Ecuatia (4.20) se poate obtine traducand cu principil de covarianta ecuatia
0
corespunzatoare din SRIL pentru un camp potential Aj .
Analog, se poate aplica principiul de covarianta pentru alte medii: fluid
n camp gravitational, etc.
4.3 Ecuatii Einstein.

Cu pregatirea geometrica de pana acum ntr-un spatiu curbat, dar si cu
rezultatele ce trebuie sa aproximeze teoria newtoniana, suntem n masura
sa introducem ecuatiile Einstein, ecuatii ce descriu legatura dintre metrica
pseudoriemanniana si tensorul energie-impuls.
Exista cel putin doua cai de a le introduce:
I Cea intuitiva, bazata pe argumentele de pana acum, metoda ce a scos
n evidenta genialitatea lui Einstein
II Cea care porneste de la principiul variational al miscarii, metoda gandita
de D.Hilbert.
Argumentele lui Einstein sunt urmatoarele :
Ecuatia de tip Poison a potentialului gravitational n mecanica new-
toniana este = 4G, unde G/c2 = 7, 425.1029 . Am vazut ca g00
1 + c22 , iar tensorul energie-impuls, n cazul unui fluid simplu, are compo-
nenta T00 = c2 . De aici deducem ca g00 T00 , unde = 8G. Deci,
ecuatiile ce trebuie gasite vor satisface (n particular) neaparat o astfel de
conditie de proportionalitate a derivatelor de ordin doi ale tensorului metric
n raport cu tensorul energie-impuls.
Apoi, tensorul energie-impuls satisface legea de conservare (4.18), adica
divergenta sa este nula i Tij = 0 , sau echivalent i Tij = 0 , fiind cone-
xiunea Levi-Civita a metricei gij (x). Un tensor proportional cu el ar trebui
sa satisfaca o conditie asemanatoare. Un asemenea tensor l-am ntalnit n
partea pregatitoare a acestei teorii, el fiind tensorul lui Einstein (3.47):
1
Eij = Sij gij (4.21)
2
Ecuatii Einstein. 97
ce satisface (3.49), adica i Eji = 0.

Apare natural pentru Einstein sa lege geometria de mecanica prin urmatoarele
ecuatii:
1
Sij gij = Tij (4.22)
2
numite ecuatiile lui Einstein, se numste constanta universala.
Aceste ecuatii raspund cerintelor formulate mai nainte .
Ulterior elaborarii acestei teorii, Huble a demonstrat ca n problema cos-
mologiei are loc o dilatare a Universului. Einstein constata ca ecuatiile sale
nu raspund acestor idei cosmologice, fapt ce l determina sa adauge un factor.
Care ar putea fi acest facor? Un alt tensor simetric si cu derivata covarianta
nula nu este altul decat tensorul metric gij . Astfel ca :
1
Sij gij + gij = Tij (4.23)
2
sunt cunoscute ca fiind ecuatiile Enstein cosmologice, este constanta cos-
mologica.
In acest capitol ne vom referi numai la ecuatiile Einstein (4.22).
In cazul campului gravitational slab
gij = ij + hij
cu
| hij | 1,
avem:
1
kij mk {i hmj + j him m hij }
2
iar
h 1
Sij = Rihj m m m m m m
ij j im (i m hj + j m hi i j hm hij ).
2
Din aproximarea newtoniana avem | T || T00 |, iar din calculul lui
Sij rezulta ca | Eij || E00 | si prin urmare S 12 g .Calculul scalarului
de curbura este: = ij Sij S00 + 32 si deci S00 21 . In consecinta,
pentru aproximarea newtoniana a campului gravitational ecuatiile Einstein
se verifica.
Sa facem o scurta analiza a ecuatiilor Einstein.
98 Capitolul 4
Membrul stang contine aspectele geometrice ale spatiului , n timp ce

membrul drept este legat de aspectele mecanice ale spatiului .
Este un sistem de zece ecuatii (datorita simetriei tensorilor) cu derivate

partiale de ordinul al doilea, necunoscute fiind componentele tensorului
metric gij n nunar de 10. Daca tinem seama ca aceste ecuatii verifica n
fiecare membru legea conservarii energiei, i Tij = 0, apar 4 dependente
funtionale, deci din cele 10 ecuatii doar 6 sunt independente, numarul
necunoscutelor ramanand acelasi. Drept urmare celor 10 ecuatii li se
pot impune patru conditii suplementare, convenabile, pentru a elimina
arbitrarietatea. De exemplu, se poate cere sa avem : k = g ij kij = 0,
numite conditii de armonicitate.
Sistemul de ecuatii ramane oricum foarte complicat, solutii pentru el se
cunosc pana n prezent doar pentru cazuri particulare. In alte situatii
sau ncercat metode numerice. Chiar n cazul vidului cand Tij = 0, si
deci ecuatiile Einstein se reduc la Eij = 0, problema este tot complicata.
Vom analiza n sectiunile urmatoare cateva metode de lucru n aceasta
situatie.
Ca pentru orice sistem de ecuatii diferentiale unicitatea solutiilor de-

pinde de conditiile initiale impuse (problema lui Cauchy). Pentru sim-
plitate putem lua de la nceput ca variabile potentialele gravitationale
gij . Conditiile initiale pentru un sistem de ecuatii de ordinul al doi-
lea vor trebui sa se refere atat la valorile lui gij pe o hipersuprafata
: t xi (t) cat si pentru valorile lui t gij | .
In general, sistemul are un grad de arbitrarietate datorat celor patru
dependente functionale. Pentru a rezolva problema conditiilor initiale,
fizicienii au propus un model, numit orizontul Cauchy, n care se con-
sidera un domeniu conex S . Cu D+ (S) se noteaza domeniul de
dependenta n viitor ca fiind multimea tuturor punctelor P pentru care
orice miscare n trecut pe o curba temporala, de lungime nula sau in-
finita, intersecteaza S. Frontiera lui D+ (S) se noteaza cu H + (S) si se
numeste orizont Cauchy n viitor. Cu totul analog pentru miscarile n
viitor se defineste D (S) si H (S). Privita pe imaginea euclidiana a
spatiului Minkowski, este n interiorul hiperconului luminos, deoarece
se refera la curbe temporale.
Ecuatiile Einstein pot fi scrise ntr-o forma echivalenta facand urmatoarele

Ecuatii Einstein. 99
calcule. Ridicam indicii cu g jm si obtinem: Sim 12 im = Tm

i . Apoi
1 i
facand m = i rezulta: 2 4 = T , unde T = Ti . Obtinem ca
= T, care nlocuit n (4.22) ne conduce la urmatoarea forma echi-
valenta a ecuatiiloe Einstein:
1
Sij = (Tij T gij ) (4.24)
2
Observam ca n cazul vidului, ecatiile Einstein se reduc la anularea tensorului
lui Ricci.
Pentru a ntari ncrederea n ipoteza facuta privind forma ecuatiilor Ein-
stein, vom arata pe scurt cum pot fi ele obtinute pe o cale mai matematizata
din principiul variational al actiunii, metoda descisa de Hilbert.
Hilbert observa ca, o functie scalara care sa contina derivatele partiale de
ordinul al doilea este scalarul lui Ricci, si n consecinta considera urmatoarea
densitate de Lagrangian (pentru a avea independenta de sistemul de coordo-
nate):
LH = g (4.25)
R
g = det (gij ) < 0. Actiunea sa va fi AH = LH d, unde
d = dx0 dx1 dx2 dx3 .
Cum = g ij Sij , variatia actiuni ne da:

Z
g g ij Sij + g Sij g ij + ( g) d

AH = (4.26)
= A1 + A2 + A3
Variatia A2 are o exprimare clara. Sa explicitam celelalte variatii.
h
Sa ne amintim ca Sij = Rihj , deci variatiile Sij vor fi legate de variatiile
kij 0k k k
ij = ij + ij .
Cum diferenta a doua conexiuni este un tensor, rezulta ca kij este un tensor
si deci derivarea sa h (kij ) se va face ca a unui tensor. Inlocuind n variatia
h
curburii se obtine ca Rijk = j (hki ) k (hji ). Astfel ca variatia A1 va
fi:

Z
g g ij h (hji ) j (hhi ) d

A1 =

Z
g m g im (hhi ) g ih (m

= ij ) d
100 Capitolul 4

Calculul lui ( g) ne conduce la
1 1
((g) 2 ) = [(g 1 ) 2 ]
1 3
= (g 1 ) 2 (g)1
2
1
= g g g 1
2
1
= g gij g ij .
2
Inlocuind toate acestea n (4.26) si grupand termenii se obtine ntreaga
variatie:

Z
1
AH = g Sij gij g ij d (4.27)
2
Pentru variatii arbitrare ale metricii g ij aceasta variatie a actiunii va fi
nula daca si numai daca tensorul lui Einstein se anuleaza, Eij = 0, adica
tocmai ecuatiile Einstein pentru vid.
Pentru a obtine ecuatiile n alt mediu este necesar sa luam n calcul si
actiunea mediului respectiv AM , rezultanta actiunii va fi o suma de forma
1
A= AH + AM (4.28)
8G
Refacand calculul pentru variatia actiunii A, se obtine ca aceasta se
anuleaza daca si numai daca
1 1 AM
Eij + =0 (4.29)
8G g g ij
Acestea sunt tocmai ecuatiile Einstein cu = 8G, unde G este constanta
gravitationala a lui Newton si
1 AM
Tij = (4.30)
g g ij
este tensorul energie-impuls.
Aceasta exprimare ne da de fapt cea mai buna cale de a scriie tensorul
energie-impuls, acesta fiind o functie de actiunea mediului.
In acest context legea conservarii energiei nu este altceva decat teorema de
invarianta a ecuatiilor E-L, cunoscuta sub denumirea de teorema lui Noether.
Nu intram n detalii n acest sens ([90],[41]..).
Solutii ale ecuatiilor Einstein pentru campul gravitational slab. 101
R
Cu totul analog, considerand actiunea AH = g( 2)d se pot
obtin ecuatiile Einstein pentru cosmologie.
Metoda aceasta a lui Hilbert permite sa obtinem alte generalizari ale
ecuatiilor Einstein. Am putea considera, spre exemplu, actiuni de forma

Z
AH = g( + 2 + Sij S ij + ...)d
unde n paranteza pastram functii sclare.

O alta generalizare a ecuatiilor Einstein se refera la cazul cand n locul
conexiunii Levi-Civita a metricii gij se ia o conexiune metrica dar cu tor-
siune. In aceasta situatie scrierea formala a ecuatiilor Einstein are sens dar
va trebui sa fie insotite de conditii ce rezulta din invarianta Noether, adica
legea conservarii energiei. O astfel de discutie o vom ntalni n capitolul final.
4.4 Solutii ale ecuatiilor Einstein pentru c

am-
pul gravitational slab.
In aproximarea newtoniana a campului gravitational am presupus trei conditii
care erau impuse de limitele teoriei newtoniene.
In aceasta sectiune vom cauta solutii pentru ecuatiile Einstein relativ la
un camp gravitational slab, fara a mai impune conditiile ca acesta sa fie static
si miscarea particulei sa se faca cu viteze mici. Drept aplicatii vom obtine
modele pentru radiatia gravitationala (ce variaza n timp) si pentru deflexia
luminii(ce implica viteze mari de deplasare).
Sa presupunem ca ne aflam n prezenta unui camp gravitational slab:
gij (x) = ij + hij (x), hij 1 (4.31)
Metrica gij apare ca o deviatie a metricii Minkowski ij cu ajutorul unor

perturbatii mici hij .
Vom face o aproximare pentru calculul inversei lui gij . Faptul ca hij este
suficient de mic ne permite sa ignoram termenii de ordin superior n dezvol-
tarea sa n serie si dupa un calcul asemanator cu cel facut la obtinerea trans-

0k
formarilor Lorentz sa presupunem ca h0ij =aki alj hkl , unde aki = x
xi
. Atunci
ij ik jh
inversa matricei hij se obtine prin ridicarea indicilor, h = hkh . Din
(4.31) obtinem ca :
g ij = ij hij (4.32)
102 Capitolul 4
Dorim sa examinam ecuatiile Einstein pentru metrica (4.31). Incepem

cu calculul simbolilor lui Christoffel kij . Inlocuind gij din (4.31) si (4.32),
facand apoi aproximarile cunoscute, gasim ca :

k 1 lk hlj hil hij
ij = + (4.33)
2 xi xj xl
Un calcul direct ne permite acum sa obtinem tensorul lui Riemann
Rijkl = im (k m m
jl l jk )
1 (4.34)
= {j k hil + i l hjk j l hik i k hjl }
2
si tensorul lui Ricci:
1
j k hki + i k hkj i j h hij

Sij = (4.35)
2
unde hji = jk hik si este operatorul lui DAlambert,
2
= ct x21 x22 x23 .
Scalarul lui Ricci este:
= i j hij h (4.36)
unde h = ik hik .
Tensorul lui Einstein capata exprimarea liniarizata :
1
j k hki + i k hkj i j h hij ij k l hkl + ij h

Eij = (4.37)
2
Acest tensor poate fi obtinut si din problema variationala pentru un La-
grangian liniarizat (4.25).
Ecuatiile Einstein liniarizate, Eij = Tij , se pot scrie daca se cunosc
componentele tensorului energie-impuls. Putem presupune ca acestea sunt
mici, adica Tij trebue sa fie de aceeasi magnitudine ca si perturbatia, si care
sa verifice legea de conservare k Tki = 0. In cazul vidului, ecuatiile Einstein
se reduc la anularea tensorului lui Ricci, Sij = 0.
Inainte de a pune n discutie rezolvarea acestor ecuatii, se ridica o pro-
blema: cea a caracterului geometric al scrierii metricii gij = ij + hij . La
schimbari de SRN perturbatiile hij se vor schimba ntr-un mod necunoscut
Solutii ale ecuatiilor Einstein pentru campul gravitational slab. 103
si deci pentru a pastra caracterul geometric al scrierii este necesara modifi-

carea lor astfel ncat gij sa aiba caracter tensorial. Aceste marimi hij au si
un caracter infinitesimal fapt ce ne duce cu gandul la transformarile gauge.
Sa consideram spatiul Minkowski ca varietate baza Mb , si universul Ein-
steinian (R4 , g) ca spatiu fizic Mf . Problema caracterului tensorial al lui gij
se reduce deci la a defini perturbatiile hij astfel ca metrica ij de pe Mb sa
se transforme ntr-o metrica gij de pe Mf . Sa presupunem ca avem un difeo-
morfism : Mb Mf (existenta sa n cazul de fata o vom discuta). Acesta
va duce tensorii de pe Mb n tensori de pe Mf , n particular tensorul metric
ij va fi dus ntr-o metrica pe care o notam cu gij . Aplicatia sa cotangenta
va duce invers, tensorul metric gij de pe Mf n metrica ( g)ij de pe Mb .
Figura 4.1: Camp slab gravitational
Definim atunci pe Mb urmatoarele perturbatii determinate de difeomor-

fismul :
hij = ( g)ij ij (4.38)
Daca pe Mf campul gravitational este slab, va trebui sa ne alegem acele
difeomorhisme pentru care | hij | 1. Faptul ca gij verifica ecuatiile Ein-
stein pe Mf impune ca hij sa satisfaca ecuatiile Einstein liniarizate de pe Mb ,
deoarece ele pot fi privite ca fiind imaginea prin a ecuatiilor Einstein de
pe Mf .
Existenta unui astfel de difeomorfism pentru care perturbatiile sunt mici
este legata de transformari gauge. Cum se poate obtine el?. O metoda ar fi
104 Capitolul 4
urmatoarea : Sa fixam un camp vectorial X pe Mb si fie grupul sau uni-

parametric, un difeomorfism oarecare. Atunci este un difeomorfism
ce ndeplineste cerinta ca perturbatiile sale sunt mici.
Alegerea lui X, si deci a lui , depinde de situatia fizica ce se studiaza.
Spre exemplu, daca (xi ) sunt coordonatele n SRN si ( i ) sunt coordonatele
n SRIL, atunci grupul uniparametric poate fi gandit ca o transformare de
forma : xi i .
O transformare gauge convenabila din punctul de vedere al invariantei
ecuatiilor Einstein este cea armonica pe care noi am anticipat-o([?],[92],[22]):
g ij kij = 0 (4.39)
Sa vedem care sunt perturbatiile n acest caz.

Conditiile de armonicitate se scriu echivalent:
1
i hij j h = 0 (4.40)
2
relatie numita si transformare gauge Lorentz sau, de catre altii, Einstein.
In raport cu aceasta transformare ecuatiile Einstein cu Eij din (4.37) se
simplifica considerabil:
1
hij ij h = 2Tij (4.41)
2
Pentru cazul vidului ecuatiile liniarizate ale lui Einstein Sij = 0 cu aceasta
transformare gauge armonica devin:
hij = 0 (4.42)
numite ecuatiile relativiste ale undelor, si care descriu distributia campului

graviatational n vid.
O alta forma a acestor ecuatii si a metricii perturbatoare se obtine con-
siderand urmatoarele noi perturbatii sugerate de (4.41):
ij = hij 1 ij h
h (4.43)
2
ce umaresc ca transformarea gauge Lorentz-Einstein (4.40) sa devina:
i = 0
i h (4.44)
j
Metrica Schwarzschild cu simetrie sferica. 105
Drept consecinta (4.42) se scrie:
ij = 0
h (4.45)
In cadrul restrans al aproximarii newtoniene am gasit ca h00 = 22 , lucru

c
care trebuie sa se verifice si aici.
Mai facem o aproximare, presupunem ca h h 00 . Rezulta : h
00 =
4 ij 4
2h00 = c2 si atunci h = hij h00 = c2 . Pe de alta parte h = h.
Ramane de calculat : h0 = h 0 1 0 h
= 0, si calculul componentelor
2
h = h h
1 = 2 . De aici obtinem forma metricii gij = ij + hij .
2
2 c
In concluzie ds2 = gij dxi dxj se scrie:
2 2
ds2 = (1 + )(dx0 )2 (1 2 ) (dx1 )2 + (dx2 )2 + (dx3 )2

2
(4.46)
c c
ce reprezinta solutie pentru ecuatiile Einstein ale unui camp gravitational

slab.
Aplicatiile acestei metrici se refera la radiatiile gravitationale(distributia
campului gravitational) si la deflexia luminii. Nu dorim sa aprofundam aici
aceste probleme ce ar necesita mai multe cunostinte de fizica. Precizam doar
faptul ca ecuatiile de unda (4.45) admit solutii de forma h jk = Cjk eiKm xm ,
unde i este unitatea imaginara, Km sunt componentele unui covector constant
si Cjk este un tensor constant. Pentru detalii se pot consulta: [?],[22].
4.5 Metrica Schwarzschild cu simetrie sferic

a.
Sa parasim cazul particular al capmului gravitational slab si sa studiem alte
solutii pentru ecuattiile Einstein neliniare.
Cea mai interesanta solutie a fost data de Schwarzschild imediat dupa
formularea ecuatiilor Einstein. Aceasta solutie priveste cazul spatiului cu
simetrie sferica statica, si sunt formulate pentru vid, Sij = 0. Simetria sferica
nseamna ca spatiul are aceleasi simetrii ca si ale sferei S 2 .
Deci problema este cea a determinarii unei metrici cu o astfel de simetrie.
Stim deja ca simetria lui S 2 este caracterizata de exitenta a trei campuri
Killing independente ce satisfac conditiile: [X1 , X2 ] = X3 , [X2 , X3 ] = X1 ,
[X3 , X1 ] = X2 .
106 Capitolul 4
Sa consideram n spatiul R3 coordonatele sferice:
x1 = r sin cos (4.47)

x2 = r sin sin
x3 = r cos
n raport cu care metrica euclidiana din R3 se scrie:
dl2 = (dx1 )2 + (dx2 )2 + (dx3 )2 = dr2 + r2 (d2 + sin2 d2 )
Fixand o valoare a lui r si lasand [0, ], [0, 2] variabile se obtin

punctele unei sfere S 2 din R3 . Astfel ca R3 poate fi acoperit, sau matematic
spus foliat, cu aceste sfere cu centrul n origine : R3 R S 2 .
Metrica dl2 va ramane invarianta la rotatii daca pentru r constant ea nu
si schimba scrierea n si , adica:
dl2 = g(r)dr2 + f (r)(d2 + sin2 d2 )
Prin darea n factor a unui termen putem presupune ca f (r) = r2 , si deci:
dl2 = A(r)dr2 + r2 (d2 + sin2 d2 )
Aceasta problema poate fi ncadrata ntr-o teorie mai ampla cu privire

la varietatile foliate: Daca avem o varietate n dimensonala , xi coordonate
locale, foliata de o subvarietate m dimensionala, u , = 1, m, coordonate
locale si v a , a = 1, n m, coordonate ntr-o varietate suplementara, atunci
ntodeauna se poate alege coordonatele u pe subvarietatea maximala astfel
ncat :
gij dxi dxj = gab (v)dv a dv b + f (v) (u)du du , unde (u) este metrica
subvarietatii([92])
Sa revenim, metrica universului Einsteinian ds2 = gij dxi dxj se poate
scie dezvoltat : ds2 = g00 (dx0 )2 + 2g0 dx0 dx + g dx dx , unde g dx dx
depinde numai de coordonatele spatiale.
In continuate sa presupunem o conditie suplimentara: metrica cu simetrie
sferica sa fie statica , adica gij nu depind de timp. In acest caz se poate alege
un al patrulea vector Killing 0 ortogonal familiei de suprafete t = const.
Reducem forma patratica ds2 la expresie canonica prin metoda lui Gauss,
adica efectuand o translatie. Cum dl2 este invarianta la translatii obtinem,
analog ca n (4.9), urmatoarea expresie canonica : ds2 = g00 (r)(dx0 )2 dl2 ,

adica :
ds2 = g00 (r)(dx0 )2 A(r)dr2 r2 (d2 + sin2 d2 ) (4.48)
Aceasta este deocamdata cea mai buna exprimare pentru metrica Schwar-
zschild statica, cu simetrie spatiala.
Pentru simplitatea scrierii vom nota pe scurt g00 (r) = B, astfel ca metrica
(4.48) are n raport cu coordonatele (x0 = ct, r, , ) (n aceasta ordine)
urmatorii coeficienti nenuli:
g00 = B, g11 = A, g22 = r2 , g33 = r2 sin2
Componentele matricei inverse lui (gij ) sunt: g ii = g1ii si g ij = 0 pentru

i 6= j.
Prin calcul direct obtinem urmatorii coeficienti nenuli ai lui Christoffel:
B0 A0 B0
001 = 010 = , 111 = , 100 = , (4.49)
2B 2A 2A
1 r r sin2
212 = 221 = , 122 = , 133 =
r A A
1
313 = 331 = , 233 = sin cos 332 = 323 = ctg
r
unde A0 = dA
dr
, B 0 = dB
dr
.
Tensorul lui Ricci Sij = k kij j kik + llk kij ljk kil are urmatoarele
componente nenule:
B 00 B 0 A0 B 0 1 B0
S00 = ( + )+ (4.50)
2A 4A A B rA
B 00 B 0 A0 B 0 1 A0
S11 = + ( + )+
2B 4B A B rA
1 r A0 B 0
S22 = 1 + ( )
A 2A A B
2
S33 = S22 sin
Astfel ca ecuatiile Einstein pentru vid , Sij = 0, ne conduc doar la S00 =

S11 = S22 = 0.
Din (4.50) se obtine ca
1 1 1 A0 B 0
S11 + S00 = ( + ) = 0,
A B Ar A B
108 Capitolul 4
din care deducem : (A B)0 = 0 si deci, A B = const.

Atunci cand r va trebui ca gij ij si deci metrica (4.48) ar trebui
sa fie o aproximare a metricii Minkowski, adica
lim A(r) = lim B(r) = 1

r r
iar din A B = const.,rezulta ca A(r) = 1/B(r). Inlocuim aceasta n S11 =

S22 = 0 si obtinem:
1
S11 = (rB 00 + 2B 0 ) = 0 ; S22 = 1 B rB 0 = 0
2rB
1 dS22
Se observa ca S11 = 2rB dr
si deci este suficient (lucru de asteptat avand
n vedere identitatile Bianchi) de rezolvat ecuatia S22 = 0,adica : rB 0 +B = 1,
d
care se mai scrie: dr (rB) = 1. Astfel ca B = 1 + const r
.
Pentru determinarea acestei constante, facem ipoteza naturala ca pentru
r suficient de mare campul este de tip newtonian cu potentialul = M G/r.
Pe de alta parte B = g00 1 + c22 (r) = 1 2GM c2 r
si deci:
1 rg
B(r) = =1 (4.51)
A(r) r
unde rg = 2GM c2
se numeste raza gravitationala.
In final, obtinem urmatoarea forma a metricii Schwarzschild, statica cu
simetrie sferica:
2
rg 0 2
rg 1 2
ds = 1 (dx ) 1 dr r2 (d2 + sin2 d2 ) (4.52)
r r
Asa cum vom vedea ntr-un alt paragraf, aceasta solutie comporta unele
discutii dar este singura pentru cazul simetriei sferice statice n vid, unicitatea
fiind cunoscuta sub denumirea de Th. Birkhoff.
Pentru r = 0 sau r = rg se obtin singularitati ale metricii, problema care
ne va conduce la o teorie interesanta.
Pentru r metrica Schwarzschild coincide cu metrica Minkowski.
Putem presupune ca pentru un r = r0 suficient de mare lucrurile se pe-
trec astfel: n interiorul sferei de raza r0 se aplica relativitatea generala, n
exteriorul sau facem docamdta ipoteza ca spatiul este plat (nu actioneaza
gravitatia) si se aplica relativitatea restransa.
4.5.1 Geodezicele metricii Schwarzschild.

Pentru a putea scrie ecuatiile de miscare ale particulei libere va trebui sa
scriem ecuatiile geodezicelor metricii Schwarzschild.
Problema revine la a calcula simboli lui Christoffel din (4.49) cu
1 rg
B= =1
A r
si apoi sa nlocuim n ecuatiile geodezicelor. Se obtin ecuatii diferentiale a
caror rezolvare deocamdata nu este prea usoara.
Sa analizam un caz particular important. Consideram planul x1 Ox2 ,
adica = 2 . In acest plan daca A si B sunt doua puncte fixate, atunci fie
o geodezica ce le uneste. Deoarece n (4.52), cu sin2 = 1, prin nlocuirea
metrica nu-si scimba forma, nseamna ca geodezica nu iese din
planul = 2 , deoarece n caz contrar simetrica sa fata de plan ar fi tot o
geodezica ce trece prin cele doua puncte, fapt ce contrazice unicitatea ei.
In concluzie este n planul = .
2
Pentru = 2 metrica (4.52) se reduce la :
2
rg 0 2
rg 1 2
ds = 1 (dx ) 1 dr r2 d2 (4.53)
r r
Folosim urmatoarea notatie simplificatoare: 1 rrg = e(r) , fapt justificabil
n exteriorul sferei de raza rg < r.
Ecuatiile geodezicelor se reduc la urmatorul sistem de trei ecuatii diferentiale:
d 2 x0 0
0 dx dr
+ =0
d 2 d d
2 2 2
d2 r 0 2 dx0 0 dr

d (4.54)
+ e re =0
d 2 2 d 2 d d
d2 2 d dr
+ =0
d 2 r d d
Prima si ultima ecuatie se rescriu:
0

d dx d 2 d
e = 0, r = 0,
d d d d
0
din care deducem ca e dx
d
= si r2 d
d
= sunt doua constante.
110 Capitolul 4
In locul celei de-a doua ecuatii scriem o conditie mult mai convenabila.
i
Vectorul tangent dx d
este costant n lungul geodezicei , (x0 = ct, x1 = r, x2 =
i dxj
2
, x3 = ), si deci gij dx
d d
= = const pe geodezica. Adica,
0 2 2
dr 2
e dx e d r2 d

d d
= .
Din care, nlocuid si , deducem
2
dr 2
= 2 e ( + 2 ).
d r
2 2
Luand n considerare si faptul ca d

d
= r 2 si mpartind, rezulta:
2
2

1 dr 1 2
= 2 e + 2 , (4.55)
r4 d r
ecuatie ce reprezinta geodezicele metricii Schwarzschild n coordonatele po-
lare r, din planul = 2 .
Aceasta ecuatie se poate tansforma succesiv tinand seama ca e = 1 rrg .
Intai sa facem notatia = 1 . Din faptul ca d = d dr = 12 dr ecuatia
r d dr d r d
(4.55) devine
2
2

d 1 2
= 2 e + 2 .
d r
2
Folosim acum notatiile 1 = 2
si 1 = 2 , ecuatia se rescrie:
2
d
= 1 + (1 rg ) 1 2

(4.56)
d
sau prin derivare n raport cu , n final obtinem ([86]):
d2 rg 3
2
= 1 + rg 2 . (4.57)
d 2 2
Aceasta forma a ecuatiei geodezicelor n coordonatele polare , din pla-
nul = 2 permite sa dam cateva interpretari si solutii unor probleme aparute
n astonomie si fizica. Ele sunt cunoscute sub denumirea de probleme test si
au ntarit ncrederea n teoria elaborata.
Iata pe scurt care sunt acestea.
a) Rotatia planetelor n plan ecuatorial.

Pentru a obtine notatii uzale din astronomie sa consideram n (4.57)
2 3
rg 1 = si rg = q.
p 2
- Deoarece n cazul planetelor = 1r 1, atunci 2 1 si ntr-o prima

aproximare vom neglija termenul 2 . Astfel ca ecuatia geodezicelor este :
00 = p1 , unde este evident functie de . Integrand aceasta ecuatie
diferentiala se obtin urmatoarele solutii:
1 1
= c1 cos + c2 sin + = L cos( ) +
p p
p
unde L = c21 + c22 si tg = c2 /c1 . Acum, efectuand eventual o translatie,
putem considera = 0 si notand e = Lp obtinem
1 p
r= = ,
1 + e cos
ecuatia de miscare a planetei. Deci ntr-o prima aproximare miscarea planetei
se face pe o conica(elipsa).
- n a doua aproximare, cautam solutii pentru ecuatia 00 = p1 + q2
de forma = 0 + 1 n care 0 este solutia din prima aproximare si pe
1 l presupunem suficient de mic. Inlocuim n ecuatie si rezulta: 001 =
1 + q(0 + 1 )2 . Cum 1 l-am presupus mic, neglijand pe 1 din paranteza
cu patratul, obtinem :
q
001 = 1 + q20 = 1 + (1 + e cos )2
p2
qe
ecuatie liniara neomogena n 1 (). Integrand obtinem ca 1 = p2
sin o
solutie, si deci solutia = 0 + 1 n a doua aproximare este :
1 e q
= + (cos + sin ) (4.58)
p p p
care nu mai este periodica datorita termenului sin .
Aproximand totusi pq sin pq (deoarece q p), ecuatia (4.58) devine:
p1 + pe cos(1 pq ). Perioada lui fiind acum 1 2
q 2(1 +
q
p
). Deci
p
planeta se roteste n planul ecuatorial cu unghiul = 2q

p
= 3 rpg . Are loc
112 Capitolul 4
Figura 4.2: Abaterea de la elipsa
o abatere de la elipsa, fapt sesizat n special pentru planetele grele, de

exemplu pentru Mercur = 4200 9 pe secol.
Aceasta abatera de la elipsa este cunoscuta sub denumirea de precesia
periheliului planetei, elipsele ne mai fiind curbe nchise.
b) Curbarea razelor de lumin a n c
amp gravitational.
Razele de lumina au traiectorii aproximativ rectilinii, deci geodezicele vor
i
avea vectorii tangenti ( dx
d
) nuli. In consecinta = 1 = 0. Ecuatia geodezicei
00 2
devine: = + q .
- ntr-o prima aproximare neglijam 2 . Pentru ecuatia 00 = obtinem
ca mai nainte solutiile:
0 () = L cos( ),
si deci raza vectoare este r0 = cos()l

, cu l = L1 = r0 (0), adica tocmai
ecuatia dreptei n coordonatele polare (r0 , ).
-n a doua aproximare, facem mai ntai translatia si deci
presupunem ca : 0 = L cos . Apoi cautam solutii de forma = 0 + 1 cu
1 1. Rezulta:
cos2
001 = 1 + q20 = 1 + q 2 ,
l
q
care prin integrare ne da: 1 = 3l2
(1 + sin2 ). Astfel ca solutiile celei de-a
doua aproximari sunt:
cos q
= + 2 (1 + sin2 ) (4.59)
l 3l
Deci are loc o abatere de la dreapta a traiectoriei razei luminoase. Mai
exact n vecinatatea lui = 2 + cu mic, facand aproximarile sin 1 si
rg
cos se obtine ca 2q3l
= r(0) adica 100 74, valoare ce coincide cu cea
obervata experimental n 1919 pentru raza luminoasa n campul gravitational
al Pamantului.
c) Deplasrea spre rosu a razelor spectrului luminos.
Fie S un punct fixa t - Soarele, si P un punct mobil - Pamantul, de masa
neglijabila n raport cu S.
O sursa luminoasa are frecventa S si lungimea de unda S raportat la un
sistem cu originea n S. Fata de un sistem cu originea n P raza luminoasa
va avea frecventa si respectiv lungimea de unda P si P .
Presupunem ca raza are o directie fixata, adica si sunt constante.
Pe conul izotrop ds2 = 0 al metricii Schwarzschild r devine funtie de t,
astfel ca din (4.52) obtinem o viteza, numita radiala , la distanta r a razei
luminoase.:
dr rg
=c 1 (4.60)
dt r
si
dr rg 1
d = g00 dt = c(1 ) 2
d r
Aceasta viteza nu depinde de timp ci numai de r si rg , si deci doua
impulsuri luminoase lansate la un interval tS de pe S vor ajunge pe Pamant
la acelasi interval de timp raportat la S.
Lungimea unui arc parcurs de raza luminoasa ntr-un interval tS va fi
l = r si l obtinem din (4.60):
1
rg 2
l = r = c 1 S
rS
n care presupunem ca raza pleaca din S.
Dar lungimea de unda este distanta parcursa n unitatea de timp, astfel
ca 1
rg 2
l = S = c 1 S .
rP
114 Capitolul 4
1
Pentru observatorul din P , P = c(1 rrg ) 2 S , si calculand raportul lor
obtinem :
1 rrPg rg ( r1S r1P )
2
P
= =1+
S 1 rrSg 1 rrSg
P
Dupa o aproximare a dezvoltarii n serie Taylor a lui S
se obtine:
P rg
1+ .
S 2rS
Considerand P = S + S se obtine ca: S
S
2rrgS 2, 12 106 , ce
justifica o deplasare spre rosu a spectrului luminos.
Observatie:
Aceste trei mari probleme au fost propuse ca teste clasice pentru teoria
relativitatii generale. Am preferat aici o tratare directa, clasica, a lor pe baza
teoriei geodezicelor metricii Schwarzschild .
Se cunosc solutii ce utilizeaza ceva multa geometrie n problema geodezi-
celor metricii Schwarzschild ([92],[74],[22]..)
Iata cateva idei ce stau la baza acestor teorii. Simetria sferica statica am
vazut ca este caracterizata de patru vectori Killing : unul pentru translatiile
temporale si trei pentru simetria sferica. Fiecare din ei lasa constant produsul
scalar cu vectorii tangenti la geodezica, adica daca (K i ) sunt componentele
i
unuia K din ei,atunci K i dx d
= const.( parametru pe geodezica). Mai mult,
i dxj
vectorii tangenti sunt constanti pe geodezica, gij dx d d
= = const. Daca
alegem = atunci ia doar una din valorile: = 1 pentru particulele
grele(masice), = 0 pentru particulele usoare (fara masa), = 1 pe geode-
zice de tip spatial.
Invarianta fata de translatiile temporale duc la conservarea energiei, iar
invarianta la rotatii spatiale duc la pastrarea celor trei momente unghiulare.
Momentele unghiulare au urmaoarele trei componente: una fiind magnitu-
dinea si doua sunt directiile. Conservarea directiei momentului unghiular
nseamna ca particula se misca ntr-un plan. Astfel ca doi vectori Killing
K1 , K2 ce pastreaza directia momentul unghiular vor fi caracterizati spre
exemplu de = 2 . Al treilea vector Killing va trebui sa pastreze magnitudi-
nea momentului unghiular L = , adica K3 = (0, 0, 0, r2 sin2 ). Evident
al patrulea vector Killing este cel temporal, K4 = (1 rrg , 0, 0, 0).
Deoarece sin = 1, cele doua cantitati ce se pastreaza sunt enegia
rg dx0
E = 1
r d
si magnitudinea momentului L = r2 d
d
. In cazul metricii Schwarzschild
dxi dxj
gij = = const.,
d d
se traduce prin :
2 2
dx0

rg rg 1 dr 2 d
1 1 r = ,
r d r d d
care se poate scrie sub forma echivalenta:
2
L2

2 dr rg

E 1 + =0 (4.61)
d r r2
sau 2
1 dr 1
+ V (r) = E 2 (4.62)
2 d 2
unde
1 rg L2 rg2
V (r) = 1 + 2 3
2 r 2r r
joaca rolul unui potential, ecuatia (4.62) fiind asemanatoare cu cea clasica,
atunci cand se cunoaste energia 21 E 2 si potentialul V (r).
Pe baza acestei ecuatii, n deducerea careia s-a ocolit problema obtinerii
geodezicelor, n [92],[22] se justifica cele trei probleme propuse de Einstein.
Consideram ca ele au fost clarificate prin abordarea clasica.
Exista alte probleme ulterioare celor trei formulate de Einstein si care
si gasesc interpretare cu metrica Schwarzschild: problema celor doua stele
pulsatoare, problema ncetiniri timpului n camp gravitational (descoperita de
Shapiro), teoria gaurilor negre-teorie asupra careia vom insista n continuare,
etc.
d) Solutii Schwarzschild pentru g aurile negre.
Pana acum am considerat rg < r, cazul rg = r constituind o singularitate,
iar n rest am aproximat spatiul cu unul Minkowski. Situatia aceasta rg r
va fi analizata n continuare, si se va numi gaura neagra (black hole), denumire
ce o vom justifica n continuare si care corespunde corpurilor de masa foarte
mare, M = rg c2 /2G. Nu ne propunem aici sa facem o teorie a gaurilor negre,
ci doar sa dam o solutie cu metrica Schwarzschild pentru ele. Pentru mai
multe detalii se pot consulta [22],[37][64].
116 Capitolul 4
Sa consideram o raza pe conul luminos ds2 de directie fixata, , con-

stante. Atunci, din metrica Schwarzschild obtinem ca:
rg 2 rg 1 2
1 dx0 = 1 dr ,
r r
adica :
dt 1 rg 1
= 1 (4.63)
dr c r
Privit n planul variabilelor t si r atunci cand r rg = 2M c2

G
rezulta ca
dt
dr
si deci conul luminos se restrage devenind directie asimptotica.
Aceasta situatie se datoreaza alegerii sistemului de coordonate a metricii
Schwarzschild, fiind o iluzie.
Un observator ce ar emite un semnal din zona gauri negre se aude din
ce n ce mai slab fata de unul exterior ei , acest lucru justificandu-se dupa
aceleasi formule de calcul al frecventelor din deplasarea spre rosu a sectrului
luminos.
Pentru a putea depasi singularitatea respectiva este nevoie de o schimbare
de coordonate. Directia asimptotica se traduce prin faptul ca atunci cand
r rg timpul t creste foarte rapid. Vom nlocui ntr-o prima etapa r cu r
n lungul geodezicei nule:

r 1
r = rg ln 1 + r dr = dr (4.64)
rg 1 rrg
valabila pentru r > rg , egalitatea fiind situatie limita.

Metrica Schwartzschild devine:
rg 0 2
ds2 = 1 (dx ) dr2 r2 d2
r
unde peste tot de acum ncolo vom folosi notatia evidenta:
d2 = d2 + sin2 d2
In continuare introducem coodonatele Eddington-Finkelstein:
u = x0 + r ; v = x0 r (4.65)
si deci metrica se va scrie:

rg
ds2 = 1 d v r2 d2
ud (4.66)
r
Acum putem introduce asa-numita coordonata broasca,
x0 = r + r + const,
ce se modifica ncet n lungul unei geodezice nule. Inlocuind mai sus d v n

functie de dr si d
u obtinem metrica Schwatzschild n coodonate Eddington-
Finkelstein:
rg
ds2 = (1 )d u2 (dudr + drdu) r2 d2 (4.67)
r
Privita n coordonatele (u, r, , ) metrica (4.67) este nedegenerata,
det (gij ) = r4 sin2 ,
chiar si n cazul singular r = rg al gaurilor negre. Astfel ca putem discuta de

(g ij ) , inversa metricii. Conditia de geodezica nula , ds2 = 0, ne da:
(
d
u 0, n interiorul gaurii negre ,
= rg 1
dr 2(1 r ) , n afara gaurii negre.
Analiza acestei situatii ne arata ca, n sistemul acesta de coordonate,
conul luminos este bine definit si pentru r = rg , mai exact avem urmatorul
desen:
Suprafata r = rg se numeste orizontul evenimentelor, un eveniment din
r < rg nu poate influenta unul pentru r > rg . Odata trecut de orizontul
118 Capitolul 4
evenimentelor este imposibil de vazut ce se ntampla n interiorul sau. De

aici si termenul de gaura neagra.
Exista si alta cale de a aborda aceasta problema n afara introducerii
coordonatelor broasca.
Facem n (4.66) schimbarea :
u

2ru
u0 = e 2rg ; v0 = e g (4.68)
n urma careia metrica (4.66) devine :
2rg3 rr
2
ds = e g (du0 dv 0 + dv 0 du0 ) r2 d2 (4.69)
r
In aceasta forma, coeficientii metricii sunt bine definiti si pe orizontul
evenimentelor. Mai deperte procedam ca mai sus, notam
1 1
u = (u0 v 0 ), v = (u0 + v 0 ),
2 2
variabile ce se pot scrie cu ajutorul sh(r/rg ) si ch(r/rg ). Metrica devine:
4rg3 rr
ds2 = e g dv 2 + du2 r2 d2 ,

(4.70)
r
unde u, v sunt functii de r si x0 .

Sistemul de coordonate (v, u, , ) se numesc coordonate Kruskal.
Aceste coordonate prezinta proprietati interesante, n planul v, u avand
loc asa-numita diagrama Kruskal.
Figura 4.5: Diagrama Kruskal
4.5.2 Metrici cu simetrie sferic

a generalizat
a.
Am vazut n obtinerea metricii Schwarzschild ca termenul
d2 = d2 + sin2 d2
constituie conditia de simetrie sferica a metricii ds2 , iar conditia ca ea sa

fie statica simplifica calculele, coeficientii metricii fiind n acest caz functii
numai de r. In continuare vom analiza mai n detaliu aceasta metrica cu
simetrie sferica (invarianta la transformarile ortogonale spatiale) fara a mai
120 Capitolul 4
cere ca ea sa nu depinda si de timp, adica:
ds2 = gab (x0 , x1 )dxa dxb g(x0 , x1 )d2 (4.71)
unde x0 = ct, x1 = r ; a, b = 0, 1.
Reducand la expresie canonica forma patratica gab (x0 , x1 )dxa dxb putem
presupune ca ds2 se scrie:
ds2 = B 2 (dx0 )2 A2 (dx1 )2 C 2 d2 (4.72)
unde A, B, C sunt functii de x0 , x1 .

Solutia acestei probleme generalizate se poate gasi n [86]. Facem o schim-
bare a coordonatelor de forma:
x00 = f (x0 , x1 ), x01 = C(x0 , x1 ), x02 = , x03 = .
Jacobianul acestei transformari va trebui sa fie nenul,
J = f0 C1 f1 C0 6= 0 (4.73)
unde:
f f C C
f0 = 0
, f1 = 1
, C0 = 0
, C1 = .
x x x x1
Conditia de invarianta a metricii (4.72) ne conduce la :
B 02 (dx00 )2 A02 (dx01 )2 = B 2 (dx0 )2 A2 (dx1 )2
si cum dx00 = f0 dx0 + f1 dx1 si dx01 = C0 dx0 + C1 dx1 , facand nlocuirile mai
sus obtinem urmatorul sistem de ecuatii cu derivate partiale:
B 02 f12 A02 C12 = A2
B 02 f0 f1 A02 C0 C1 = 0 (4.74)
B 02 f02 A02 C02 = B 2 ,
pe care l vom interpreta ca un sistem liniar n B 02 si A02 .

Determinantul = C12 f02 C02 f12 va fi principal daca pe lnga conditia
(4.73) se verifica si conditia:
f0 C1 + f1 C0 6= 0. (4.75)
Pentru compatibilitatea sistemului determinantul caracteristic va trebui

atunci sa fie nul,

A2 f12 C12

0 f0 f1 C0 C1 =0

B2 f02 C02
adica:
(f0 C1 f1 C0 )(C1 f1 B 2 C0 f0 A2 ) = 0,
din care deducem ca :
f0 f1
C1 f1 B 2 = C0 f0 A 2 = (4.76)
C1 B 2 C0 A2
Inlocuind n (4.73), (4.75) deducem ca transformarea coordonatelor este
posibila daca si numai daca:
A2 C02 C12 B 2 6= 0 (4.77)
Cazul simetriei statice este evdent cuprins aici.

Sa presupunem n continuare ndeplinita aceasta conditie esentiala. Atunci
metrica (4.71) capata o cunoscuta exprimare ([92], [64],..):
ds2 = gab (x0 , x1 )dxa dxb r2 d2 ; a, b = 0, 1 (4.78)
(de obicei se ntalneste cu +r2 d2 , fapt ce rezulta din alegerea semnelor

metricii Minkowschi).
Astfel ds2 apare ca o combinatie de doua metrici : una n (x0 = ct, x1 = r)t,
si cealalta n (, ) .
Sa consideram conexiunea Levi-Civita a metricii gab dxa dxb ,
a coeficientii
bc
sai de conexiune, si vom nota cu X;a = a X derivarea covarianta n raport
cu aceasta conexiune. ( In raport cu ntreaga metrica s-a notat cu i X sau,
asa cum am mai spus, cu X|i ).
Urmeaza calculul direct al coeficientilor conexiunii pentru metrica
(4.78), coordonatele fiind (x0 = ct, x1 = r, x2 = , x3 = ) :
abc ,
abc = 323 = ctg, 233 = sin cos
a r r r sin2
2a2 = 3a3 = , a22 a
= a , 33 =
r r ar
adica = g ab ;ab ,
Fie operatorul lui dAlambert n raport cu ,
un camp scalar.
122 Capitolul 4
Calculul tensorului lui Ricci ne conduce la ([51],[64]):

2r;ab
Sab = Sab (4.79)
r
S22 = 1 (rr) a r a r
S33 = S22 sin2
iar scalarul lui Ricci este :

2[1 2(rr) a r a r]
= +
r2
Tensorul luin Einstein se descompune usor dupa cele trei componente :
2[2rr;ab + gab (1 2(rr) a r a r)]
Eab = (4.80)
r2
1
E22 = rr r2
2
2
E33 = E22 sin
Ecuatiile Einstein se descompun si ele dupa cele trei componente, iar n

cazul vidului se obtin direct prin anularea componentelor tensorului lui Ricci.
Sa facem cateva observatii privind metrica cu simetrie sferica generalizata.
In primul rand, trebuie ndeplinita conditia (4.77). Apoi, daca
rg
gab dxa dxb = (1 )d
ud
v
r
se obtine metrica (4.66).
Daca gab dxa dxb = e2(r,t) dt2 e2(r,t) dr2 se obtine o metrica utilizata de
Misner, Thorne si Wheeler([?]) n modele pentru cosmologie, metrica stu-
diata n monografia lor din 1973. O alta metrica cu simetrie sferica genera-
lizata este metrica Reissner-Nordstrom([64]):
ds2 = f dt2 f 1 dr2 r2 d2 (4.81)
unde f = 12m(v)/r+e2 /r2 , ce reprezinta solutie a ecuatiilor Einsten n vid.

Conditia de a verifica ecuatiile de camp determina ca masa m = m0 = const.
si f = f0 (r)
Utilizand coordonatele Eddinton-Finkelstein:
Z
dr
u = t + r , v = t r , r =
f0 (r)
Spatii Einstein. 123
ce actioneaza n interiorul gaurilor negre, metrica (4.81) petru m = m0 se

pune sub forma:
ds2 = f0 d
udv r2 d2 (4.82)
In mod analog, trecand la coordonatele Kruskal
f00 (rg )
u0 = euK0 , v 0 = evK0 , K0 =
2
se poate obtine aceasta metrica sub forma (4.69)
Metrica Reissner-Nordstrom ofera solutii si pentru ecuatiile Einstein-
Maxwell. Daca masa este mai mare decat suma dintre sarcina electrica si
cea magnetica, forma metricii Reissner-Nordstrom este ([13],[24]):
4 |r r+ | |r r |
ds2 = dudv r2 d2 (4.83)
2 r2 sin 2u sin 2v
unde r+ , r sunt constante.
O alta solutie pentru ecuatiile Einstein cu tensorul energie-impuls
Tij = li lj ,
1 dm
unde = 4r2 dv
si ei = i v, este solutia Vaidya ([64]):
ds2 = (f dv 2dr)dv r2 d2 (4.84)
cu f = 1 2m(v)/r + e2 /r2 unde m(v) = m0 v 1p .
Metrica Vaidya este folosita de asemenea pentru a obtine solutii n teoria
gaurilor negre.
4.6 Spatii Einstein.

Sa consideram la modul general (M, g) o varietate diferentiabila reala cu
metrica g.
Varietatea M se numeste spatiu Einstein daca tensorul lui Ricci este
proportional cu metrica:
S(X, Y ) = g(x, Y ) ; R (4.85)
In [40],vol.II, se arata ca daca exista f F(M ) pe o varietate de dimen-
siune 3, astfel ncat
S(X, Y ) = f g(X, Y ), X, Y (M )
124 Capitolul 4
atunci f este constanta.

Spatiile Einstein au o serie de proprietati interesante pe care le enumeram
aici ([?],[34]):
Orice spatiu de curbura saclara Ricci constanta este spatiu Einstin.
Orice spatiu Einstein de dimensiune 3 este spatiu cu curbura scalara
Ricci constanta.
In [86] se determina spatiile Einstein cu simetrie sferica generalizata. Vom
parcurge pe scurt aceste idei.
Fie
ds2 = B 2 (dx0 )2 A2 (dx1 )2 r2 d2
metrica (4.72) cu simetrie sferica generalizata. Din conditia de spatiu Ein-
stein (4.85) deducem ca Sij = 0 pentru i 6= j. Aceste conditii sunt automat
verificate exceptand S01 = 2A Ar
0 A
, unde A0 = x0 . Anularea lui S01 ne conduce
la faptul ca A nu depinde de x , deci este functie numai de r, A(r). In rest

0
celelalte conditii Sij = gij se scriu:

B11 2B A1 B1
2
+ 2 2
= B 2 (4.86)
A Ar A
B11 2A1 A1 B1
+ + = A2
B Ar AB
1 A1r B1 r
1 2 + 3 = r2 ,
A A BA2
unde A1 , B1 , B11 reprezinta derivatele n raport cu r. Cum S33 = S22 sin2
este suficient sa analizam doua din aceste relatii. Eliminam din ele si
obtinem:
A1 B1
+ =0 (4.87)
A B

A1 B1 B11
r 2 + 1 A2 = 0 (4.88)
A B B
c(r)
Din (4.87) deducem ca B = A
si din (4.88) rezulta:
1 A2 A1 A1
2
= ( )1 + 2( )2
r A A
(derivarea facandu-se n raport cu r). Facem substitutia A2 = 1 , care prin
derivare ne da AA1 = 12 1 ,si obtinem ca 11 = 2 +1
r2
, ce reprezinta o ecuatie
Elemente de cosmologie. 125
diferentiala liniara neomogena. Aceasta ecuatie se mai poate simplifica daca

notam = 1 + yr , ea devenind yy111 = 2r ,si se integreaza direct , solutiile fiind
de forma y = r2 + , , R. Revenind la A si B gasim ca :
1
B 2 = c2 (r)(1 + + r2 ), = 1 + + r2 , (4.89)
r A2 r
metrica (4.86) obtinuta astfel fiind asemanatoare cu (4.81).

Discutii privind aceasta metrica se gasesc n [86].
4.7 Elemente de cosmologie.

Modelele cosmologice actuale au la baza ideea ca Universul este cam la fel
oriunde, idee continuta n asa-numitul principiu al lui Copernic (Principiu
Cosmologic).
Formulat matematic Principiul lui Copernic prsupune ca varietatea sa-
tisface doua conditii: izotropie si omogeneitate.
Conditia de izotropie presupune ca spatiul este la fel pe orice directie si se
traduce prin faptul ca n fiecare spatiu tangent Tx M orice doi vectori X, Y se
pot obtine unul din celalalt printr-o izometrie, abstractie facand de lungimile
lor.
Conditia de omogeneitate se refera la faptul ca spatiul este la fel n orice
punct, metrica spatiului este asemanatoare de la un punct la altul, mai precis
orice doua puncte din M se pot obtine unul din clalalt printr-o izometrie.
Nu esista o relatie de dependenta ntre cele doua conditii. O varietate
poate fi omogena fara sa fie izotropa (ex. RS 2 ) si invers (ex. pentru puncte
din jurul varfului unui con).
De fapt aceste conditii trebuiesc privite cu rezerva ca Universul cu distantele
sale galactice nu este static, el se transforma n timp. Deci conditiile de izo-
tropie si omogenitate se refera doar la spatiu nu si la timp. Pentru fiecare
moment se obtine o anumita stare galactica izotropa si omogena. Deci este
vorba de o foliatie de tip spatio-temporal, R , unde R reprezinta directia
temporala, si o varietate 3-dimensionala izotropa si omogena, adica un
spatiu maximal simetric (deci admite un numar maxim de vectori Killing).
Metrica unui asemenea spatiu, potrivit lui Weyl, se ia sub forma :
ds2 = (dx0 )2 a2 (t) du du , , = 1, 2, 3, (4.90)

126 Capitolul 4
fiind metrica spatiului si a(t) un factor temporal, numit factor

scala .
Conditia ca (, ) sa fie varitate maximal simetrica implica faptul ca
spatiul sa fie sa fie de curbura constanta (prima ipoteza Einstein):

R (X, Y )Z = K [(Z, Y )X (Z, X)Y ]

si deci este un spatiu Einstein : S (X, Y ) = 2K(X, Y ).
Pe de alta parte, am caracterizat simetria sferica la metrica Schwarzschild
prin invarianta la transformarile ortogonale spatiale. Prin urmare
d 2 = du du
trebuie sa fie de forma:
d 2 = e2(r) dr2 + r2 (d2 + sin2 d2 ) (4.91)
Tensorul lui Ricci pentru metrica spatiala d 2 se poate calcula cu formu-

lele (4.86) punand A = e2(r) si B = 0,
2
S11 = 0 , S22 = 1 + e2 (r 0 1), S33 =S22 sin2 (4.92)
r
Prima conditie de spatiu Einstein implica 2r 0 = 2Ke2 , adica 0 e2 =
Kr si deci e2 = Kr2 + C, care nlocuita n a doua conditie ne da:
1
(r) = ln(1 Kr2 ).
2
Inlocuind n (4.91) obtinem ca ds2 din (4.90) este:

2 0 2 2 1 2 2 2 2 2
ds = (dx ) a (t) dr + r (d + sin d ) (4.93)
1 Kr2
numita metrica Robertson-Walker.

O observatie legat
p a de aceast a metrica este ca, daca facem nlocuirile
K a
K |K| , r r |K| si a |K| ea ramane la fel, valorile pe care le poate
K
lua |K| fiind doar 1 si 0. Pentru K = 0 spatiul va fi plat, pentru K = 1
spatiul este cu curbura pozitiva si se va numi suprafata nchisa, iar pentru
K = 1 spatiul este de curbura negativa si spatiul se va numi deschis.
Mai exact, n cazul K = 0, avem:
d 2 = dr2 + r2 d2 = (dx1 )2 + (dx2 )2 + (dx3 )2 ,
adica este metrica uzala, spatiul fiind local euclidian.

Pentru K = 1, eventual notand r = sin se obtine metrica sferei S 2 .
Pentru K = 1, d 2 este de curbura negativa , izometric spre exemplu
cu pseudosfera (titirezul).
Calculul simbolilor lui Christoffel si apoi a tensorului lui Ricci pentru
metrica R-W (4.93) ne da:
a
a + 2a 2 + 2K
a
S00 = 3 , S11 =
a 1 Kr2
S22 = r2 (a
a + 2a 2 + 2K), S33 = S22 sin2 (4.94)
6
= 2 (a a + a 2 + 1).
a
unde a = da/dx0 , a = d2 a/(dx0 )2 .
Deoarece Universul nu este gol, nu ne intereseaza solutii Einstein n vid.
Tensorul energie-impuls pentru Univers se accepta a fi analog cu cel al unui
fluid perfect, adica de forma (a doua ipoteza Einstein):
Tij = ( p)Ui Uj + pgij (4.95)
unde este densitatea de energie a fluidului, p presiunea ,si Ui cvadivectorul

viteza al fluidului perfect, raportat la un reper. Pentru simplitate, se poate
schimba reperul astfel ncat Ui = (1, 0, 0, 0), gij ij , si deci :

0 0 0
0
Tij = 0
. (4.96)
pg
0
Ridicand indicii, obtinem ca
Tji = diag(, p, p, p) si T = Tii = 3p.
Acum trebuie verificata legea conservarii energiei
k Tki = 0.
128 Capitolul 4
Un calcul direct ne arata ca aceasta nu se verifica ntodeauna, spre exemplu

pentru i = 0. Apare necesitatea de a impune conditii asupra lui p si q ce
determina starea fluidului. O conditie convenabila este atunci cand cele doua
marimi sunt proportionale, p = w , numita ecuatie de stare.
Daca w = 0 se obtin asa-numitele zone materiale ale Universului, pre-
siunea fiind neglijabila n raport cu densitatea.
Alt caz important este atunci cand w = 31 , pentru care se obtin zonele
de radiatie. Se arata ca, n acest caz, (4.95) ne conduce la tensorul energie
impuls al electromagnetismului.
Exista si alte situatii n care legea conservarii energiei se verifica. Pentru
aceste solutii ecuatiile cosmologice ale lui Einstein (4.23) sunt:
Eij + gij = 8GTij (4.97)
Aceste ecuatii pot fi interpretate si ca ecuatii necosmologice cu tensorul

energie-impuls
vid
Tij = gij .
8G

Din (4.95) observam ca acest caz este tocmai p = q = 8G , si deci cores-
punde starii w = 1, pentru p si q constante.
In acest caz, se zice ca Universul este dominat de vid.
Ecuatiile cosmologice ale lui Einstein pot fi srise si sub urmatoarea forma
echivalenta:
1
Sij = 8G(Tij Tgij ) (4.98)
2
Pentru i = j = 0, din (4.94) si (4.98) obtinem aproximand gij = ij +hij
ij ,
3 a
= 4G( + 3p),
a
iar pentru i = j = 1, 2, se obtine:
a
a K
+ 2( )2 + 2 2 = 4G( p).
a a a
a

Eliminand a
din acestea , rezulta urmatoarele ecuatii :
2
a
4G a 8G K2
= ( + 3p), = 2 (4.99)
a 3 a 3 a
numite ecuatiile lui Friedmann. Solutiile acestor ecuatii introduse n (4.93)

ne da Universul Friedmann-Robertson-Walker (FRW).
In asrofizica este cuoscuta ideia lui Huble privind expansiunea Universu-
lui. Am precizat ca a este o functie de timp. Huble leaga aceasta expansiune
de parametrul H = aa , numit parametrul Huble. Asupra valorii acestui pa-
rametru la momentul actual este o problema destul de controversata. Alt
parametru important, parametrul de decelare, este q = a a
a 2
.
3H 2
Pentru = 8G n a doua ecuatie Friedmann se obtine asa-numita den-
sitate critica, crt. . Notam cu = 8G
3H 2
si din ecuatiile Friedmenn obtinem
ca
K
1 = 2 2.
H a
Daca < crt. , atunci < 1, deci K = 1, Univers descis,
Daca > crt. , atunci > 1, deci K = 1, Univers nscis,
Daca = crt. , atunci = 0, deci K = 0, Univers plat.
Exista un caz singular al ecuatiilor Friedmann, a = 0, numit Big Bang.
Acesta este interpretat ca punct de creare a Universului dintr-o stare sin-
gulara si nicidecum, ceea ce ar putea interpreta cineva, ca fiind explozia
Universului. Densitatea Universului devine arbitrara atunci cand a 0,
teoria FRW ne fiind aplicabila.
Se pune problema integrarii ecuatiilor Friedmann. Vom discuta acest
lucru n urmatoarele situatii particulare:
1. Universul este masic(p = 0) si c = 8G 3

a3 = const. Faptul ca p = 0
presupune ca fluidul este perfect, numit si praf cosmic. Din (4.99) se
obtin solutii de forma:
c
a = (ch 1)
pentru K = 1, 2 cu R parametru,
t = c (sh )
2
1 2
pentru K = 0, a = 9c

4
3
t3
c
a = (1 cos )
pentru K = 1, 2
t = c ( sin )
2
2. In cazul zonei de radiatie, = 3p, si c = 8G
3
a4 = const se obtin
solutiile
130 Capitolul 4
12

2
x0
pentru K = 1, a= c 1+
c
1 ;
1 1
c) 4 (x0 ) 2 ;
pentru K = 0, a = (4

2 12
x0
pentru K = 1, a = c 1 1
c
;
3. Pentru Universuri ce nu depind explicit de , deci p si q sunt constante,

se obtin solutiile:
q q
3
pentru K = 1, < 0, a =
sin x0 3
;
q q
pentru K = 1, > 0, a = 3 sh x0 3 ;
0

pentru K = 0, > 0, a = ex 3 ;
q q
pentru K = 1, > 0, a = ch x0 3 ;
3
Cazurile > 0 determina asa-numitul spatiu de Sitter, iar cazul < 0 se

numeste spatiu anti-de Sitter.
Asupra interpretari fizico-filozofice a ipotezelor Cosmologiei relativiste se
poate consulta [27]
Cazul spatiului de Sitter a fost intuit de Einstein, cazul anti-de Sitter s-a
analizat dupa ani 50 si reclama prezenta unor densitati de energie negative.
Exista mai multe concepte despre acest caz, printre acestea fiind si cel de vid
degenerat care implica luarea n calcul a unor Lagrangieni si Hamiltonieni
complexi ce descriu ecuatiile de miscare (aplictii vom vedea n finalul acestei
lucrari).
Partea III
Further developments of
Einsteins theory
131
Capitolul 5
The extended theories of

gravity
5.1 Conformal metrics. The Palatini approach

5.1.1 Ehlers-Pirani-Schild extended theory of gravita-
tion
5.2 The Kerr-Newman metric

5.3 Kaluza-Klein theory
133
134 Capitolul 5.
Capitolul 6
Teorii gravitationale
dependente de directie
6.1 A (1+3) threading of spacetime with res-

pect to an arbitrary timelike vector field
Scopul acestui capitol este de a prezenta o extensie interesanta a ecuatiilor
lui Einstein la spatiimai generale decat varietatea spatio-temporala.
Este vorba de spatiile Finsler sau Lagrange modelate pe fibratul tangent
la o varietate si dotate cu metrici ce depind nu numai de punct ci si de
directie (viteza), spatii intens studiate de geometri n special n a doua parte
a secolului. In acest domeniu scoala romaneasca de geometrie are rezultate
remarcabile ([44],[45],etc.), noi facem aici doar o initiere n aceste teorii.
Inainte de a face aceasta initiere n teoria Finsleriana a spatiului si timpu-
lui, am dori sa prezentam un exemplu ce ilustreaza destul de bine necesitatea
unor astfel de teorii.
In spatilul Minkowski acceleratia proprie a unei particule (cvadriaceleratia)
era data de
d 2 xi dui
wi = = , i = 0, 1, 2, 3,
d 2 d
si deci marimea sa este
w2 = ij wi wj .
In spatiul curb al lui Einstein, ds2 = gij dxi dxj , acceleratia prorie a particulei
135
136 Capitolul 6
se va calcula potrivit principiului de covarianta (Cap.II, 2.3) dupa formula
2 ui uj
w = gij (6.1)
ds ds
dxi ui
unde ui = ds
este viteza relativista a particulei iar ds
este derivata sa
covarianta:
ui dui
= + ijk uj uk (6.2)
ds ds
Am vazut ca deplasarea n camp gravitational a particulei libere(deci n
absenta altor forte decat cea gravitationala) se face pe geodezica, acceleratia
proprie fiind nula. In prezenta altor forte aceasta nu se mai ntampla , teoria
generala a relativitatii poate preciza doar ceva legat de valoarea maxima a
acestei acceleratii, ea fiind limitata la([20]):
r
c7
a0 = 2 (6.3)
}G
unde } este constanta lui Planck, G constanta gravitationala si < 1 este o
marime ce depinde de densitatea externa si radiatie (ea apare n special n
noile teorii string).
Avem, deci, w2 a0 , conditie ce se traduce tinand seama de expresia lui
w prin faptul ca urmatoarea forma patratica este pozitiv definita[20]:
d 2 = gij dxi dxj + 20 dui + ikh uk dxh duj + jlm ul dxm 0

(6.4)
2
unde 0 = ac 0 .
Privita altfel, aceasta metrica (numita metrica Brandt) este, de fapt,
metrica unui spatiu cu opt dimensiuni, un punct fiind caracterizat de coo-
rodnatele (xi , ui ) , i = 0, 1, 2, 3, unde ui = dxi /ds sunt componentele vitezei
proprii, tangenta la varietatea spatio-temporala. Prin urmare, metrica d 2
este definita pe spatiul tangent la varietatea spatio-temporala,
d 2 = Gab (xi , ui )dz a dz b ,
unde z a ia valorile xi si ui .
Studiul geometriei fibratului tangent la o varietate comporta unele di-
ficultati, de aceea n paragraful urmator vom face o prezentare pe scurt a
acestei geometrii. Ea este un caz particular al geometriei unui fibrat vecto-
rial. Pentru detalii se pot consulta excelentele monografii [44][45]
Geometria fibratului tangent T M. 137
6.2 Geometria fibratului tangent T M.

Sa consideram M o varietate diferentiabila, reala, ndimensionala, (U, ) o
harta locala n punctul x = (xi ) , i = 1, n.
Un vector tangent Xx la varietate se descompune dupa baza naturala
Xx = y i x i . Daca (x01 , x02 , . . . , x0n ) sunt coordonatele lui x n alta harta
locala, x0i = x0i (x), atunci baza naturala a lui Tx M se schimba cu matricea
Jacobi a transformari, adica
x0j
= .
xi xi x0j
Reuniunea spatiilor tangente T M = x Tx M determina o structura de fibrat
vectorial : T M M, numit fibratul tangent la varietatea M.
Orice fibrat vectorial poate fi dotat cu o structura de varietate diferentiabila
2ndimensionala, un punct de pe varietatea T M fiind caracterizat ntr-o
hata locala de coordonatele sale u = (xi , y i ) , unde (y i )sunt componentele
unui vector din spatiul tangent Tx M.
Geometria pe care dorim sa o dezvoltam este geometria varietatii T M.
Schimbarile de harti locale pe M vor determina urmatoarele schimbari de
coordonate pe T M :
0i 0i
x = x (x)
x0i j
0i
x (6.5)
y 0i = y ; i = 1, n; rang = n.
xj xj
Vectorii tangenti n u = (x,ny) dinospatiul tangent Tu (T M ) se vor des-

compune dupa baza naturala xi , y i , iar schimbarile acesteia se fac cu
matricea Jacobi a transformarii (6.5), adica:
x0k 2 x0k j
= + y (6.6)
xi xi x0k xi xj y 0k
x0k
=
y i xi y 0k
Asa cum observam din (6.6), aceste schimbari au un caracter neliniar, vec-
torii x i schimbandu-se cu derivatele de ordinul al doilea, fapt ce ngreuneaza
considerabil calculele. Solutii pentru rezolvarea acestei dificultati sunt de mai
multa vreme, dar abia n ultimi 30 de ani a aparut clara ideia de conexiune
138 Capitolul 6
neliniara, care nlocuieste vectorii x i cu altii ce se schimba simplu ca si y i ,

obtinandu-se o asa numita baza adaptata conexiuni neliniare pe T M.
Pe scurt, aceasta ideie consta n urmatoarele. Fie V (T M ) = Ker
fibratul vertical,nadic
oa fibratul ce reuneste distributiile verticale Vu (T M ) ge-

nerate local de yi .
i=1,n
O conexiune neliniara este determinata de un subfibrat suplementar lui
V (T M ) n T (T M ), numit subfibrat orizontal, si deci
T (T M ) = H(T M ) V (T M ).
In fiecare subspatiu Hu (T M ) al distributiei orizontale, sa consideram o baza
notata x i i=1,n care, evident, se va descompune dupa /xi si /y i , adica:

i
= i
Nij j , i = 1, n (6.7)
x x y
unde Nij (x, y) sunt functii, numite coeficientii conexiunii neliniare.

In continuare sa cerem ca aceasta baza /xi , pe care o vom numi adap-
tata conexiuni neliniare, sa verifice urmatoarea regula de transformare:
x0j
= (6.8)
xi xi x0j
Aceasta impune ca functiile Nji sa verifice urmatoarele reguli de schimbare
ce rezulta usor tinand cont de (6.6):
x0j 0k x0k j 2 x0k j

Nj = N i y (6.9)
xi xj xi xj
In baza adaptata i , i din Tu (T M ) lucrurile se simplifica considera-

x x
bil, semanand cu cele binecunoscute din spatiul Tx M.
Desigur, problema principala ramane gasirea unei conexiuni neliniare
(adica de fapt coeficientii sai Nji ) care sa fie direct legata de geometria
spatiului respectiv. In unele cazuri particulare (spatiile Finsler, spatiile La-
grange) aceasta este posibil. La modul general, daca pe varietatea M este
data o conexiune liniara cu coeficientii de conexiune ijk (x), atunci putem
verifica usor ca :
Nji (x, y) = ikj (x)y k (6.10)
satisfac (6.9), si deci determina o conexiune neliniara.
In geometria varietatilor diferentiabile lucram cu niste obiecte mai gene-

rale decat vectorii, numite tensori. In cazul varietati T M nu toate obiectele
geometrice vor avea acea regula liniara de transformare (1.7). Totusi cele
ce se transforma ca si tensorii de pe varietatea M o sa le numim dtensori
(sau tensori distinsi, n terminologia lui R.Miron).
Pentru astfel de obiecte geometrice, dtensorii, este important sa intro-
ducem derivarea lor covarianta si rezultatul sa fie tot un dtensor. Aceasta
a condus la notiunea de dconexiune liniara, ea definindu-se ca fiind o con-
exiune liniara de varietatea T M ,
D : (T M ) (T M ) (T M )
ce pastreaza distributiile determinate de o conexiune neliniara data, adica

vDX (hY ) = hDX (vY ) = 0, unde v si h sunt proiectori pe cele doua distributii:
verticala si orizontala.
Exista mai multe caracterizari pentru o dconexiune liniara ([44]).
O dconexiune liniara va fi cunoscuta local daca se da actiunea sa asupra
bazei adaptate:

1 2
i i
D
= L jk , D =Ljk
x x
k j x i x y
k j y i
1 2
(6.11)
i i
D k j = Cjk i , D k j =Cjk

y x x y y y i
2 1
Nki
Daca Lijk = j
i
si Cjk = 0, conexiunea se spune ca este de tip Berwald.
y
h
Conexiunea D determina o derivare orizontala DX Y = DhX Y si una
1 2
v
verticala DX Y = DvX Y, iar functiile Lijk si Lijk sunt coeficienti derivari ori-
1 2
i i
zontale iar Cjk si Cjk sunt coeficienti derivari verticale.
In continuare, vom mai utiliza abrevierile k = k si k =
, notatia
x y k
k ramanand pentru x k .
1
Din punctul de vedere al obiectelor ce le reprezinta, putem spune ca Lijk si
2
Lijk au aceeasi regula de schimbare la tarnsformarile (6.6), nefiind dtensori,
1 2
i i
n timp ce Cjk si Cjk sunt exemple de dtensori de tip (1,2). Prin urmare se
140 Capitolul 6
ridica ntrebarea fireasca n ce conditii aceste perechi de obiecte ar coincide:

1 2 1 2
Lijk =Lijk = Lijk , i
Cjk i
=Cjk i
= Cjk .
Si aici raspunsul poate fi dat n diverse variante, dconexiunea liniara numindu-

se n acest caz N conexiune liniara (sau conexiune normala ).
Daca vom considera structurile aproape tangente reciproce una alteia F
si F , F 2 = F 2 = 0, date local (dar global definite) de:
F (k ) = k , F (k ) = 0, F (k ) = 0, F (k ) = k ,
atunci D este N conexiune liniara daca si numai daca DF = DF = 0,

([54]). In continuare este de preferat sa lucram cu N conexiuni liniare
caracterizate doar de coeficienti Lijk , Cjk i
pentru o conexiune neliniara Nji
fixata.
...i...
Derivarea unui dtensor W...j... n raport cu o N conesiune liniara de-
...i...
termina o derivare orizontala si una verticala, notate respectiv cu W...j...|k si
...i...
W...j...kk dupa cum urmeaza:
...i....
...i....
W...j.... X
i ...h....
X
W...j....|k = + L W
hk ...j.... Lhjk W...h....
...i....
xk
...i....
...i....k
W...j.... X
i ...h....
X
h ...i....
W...j....kk = k
+ C hk W...j.... Cjk W...h....
y
Calculul crosetelor bazei adaptate ne conduce la :
h i
i
[j , k ] = Rjk i , j , k = 0, (6.12)
h i
j , k = k (Nji )i , unde Rjk i
= j (Nki ) k (Nji ).
Astfel ca torsiunea T a unei d-conexiuni liniare D,
T (X, Y ) = DX Y DY X [X, Y ]
va avea urmatoarele 5 componente nenule, descompuse dupa X siY orizontali

sau verticali:
i i
hT (k , j ) = Tjk i , vT (k , j ) = Rjk i (6.13)
hT (k , j ) = Cjki
i , vT (k , j ) = P i i
jk
vT (k , j ) = S i ijk
unde
1 1 2 2 2
i
Tjk =Lijk Likj , i
Pjk = k (Nji ) Likj , i
Sjk i
=Cjk i
Ckj .
i i
Tensorii distinsi ale caror componente sunt Tjk si Sjk se numesc h(hh)-
torsiune, respectiv v(vv)- torsiune.
Cu totul analog se scriu componentele curburii unei dconexiuni liniare
R(X, Y )Z = DX DY Z DY DX Z D[X,Y ] Z,
singurele componente nenule fiind:

1 2
i
R(k , j )l = Rljk i , R(k , j )l =Rljk
i
i (6.14)
1 2
R(k , j )l = Pljk
i
i , R(k , j )l =Pljk
i
i
1 2
R(k , j )l = Sljk
i
i , R(k , j )l =Sljk
i
i
unde:

i
Rjkl = l Lijk k Lijl + Lhjk Lihl Lhjl Lihk + Cjh
i h
Rkl ;

i
Pjkl = l Lijk Cjl|k
i i
+ Cjh Pklh ; = 1, 2

i
Sjkl = l Cjk
i
k Lijl + h
Cjk i
Chl Cjlh Chk
i
.
Identitatile lui Ricci si Bianchi se scriu n baza adaptata separand partile

orizontale si verticale.
In cazul particular al N conexiunilor liniare, curburile vor fi n numar
de trei distincte, torsiunile ramanand tot cinci.
Pentru a ajunge la ceea ce ne intereseaza -ecuatii Einstein, este nevoie
de existenta unei structuri metrice pe T M exprimata relativ la o conexiune
neliniara fixata.
Sa consideram G un camp tensorial de tip (0, 2) pe T M, simetric, nede-
generat si de signatura constanta, aceasta referindu-se la forma patratica
G(u) : Tu (T M ) Tu (T M ) R.
Perechea (T M, G) se va numi structura metrica pe T M.

142 Capitolul 6
n o
In raport cu baza naturala
, , G va admite matricea 2ndimensionala
xi y i
simetrica si inversabila:
ij

Gij G
G= ij
G Hij
unde

Gij =G , ;
xi xj

ij
G =G ;
xi y j

Hij =G , .
y i y j
Asa cum se arata n [44], daca (Hij ) este matrice inversabila cu invesa
(H ), atunci exista o conexiune neliniara Nij pentru care
ij
G(hX, V Y ) = 0, X, Y (T M ),
De coeficienti:
ik H jk
Nij = G (6.15)
Structura metrica se descompune atunci:
G(X, Y ) = hG(hX, hY ) + vG(vX; vY )

n o
adica local, n raport cu baza duala bazei adaptate k , k , notata
k k
dx , y = dy k + Njk dxj ,

metrica G se scrie:
G = gij (x, y)dxi dxj + hij (x, y)y i y j (6.16)
Componentele orizontale, respectiv verticale gij si hij sunt dtensori si

n general nu sunt egale.
Reciproc, fixand o conexiune neliniara Nji si doi dtensori de tip (0, 2), si-
metrici si nedegenerati gij (x, y) si hij (x, y) pe T M atunci (6.16) ne furnizeaza
o structura metrica pe T M n raport cu care distributiile sunt ortononale.
O dconexiune liniara D se numeste d-conexiune liniara metrica daca
(DX G)(Y, Z) = XG(Y, Z) G(DX Y, Z) G(Y, DX Z) = 0,

adica, n coordonate, gij|k = hij|k = gijkk = hijkk = 0

Sa facem urmatoarele notatii:
c

i 1 im gmk gjm gjk
Ljk = g + m , (6.17)
2 xj xk x
c

i 1 im hmk hjm hjk
Cjk = h + m .
2 y j y k y
0 01 02 01 02
Conform cu [44], daca D= (Lijk , Lijk , Cjk
i i
, Cjk ) este o dconexiune liniara
0 0 0
fixata si |, k derivarile orizontale, respectiv verticale n raport cu D, atunci:
1 c 2 02
1
Lijk = Lijk ; Lijk =Lijk + hil h 0 (6.18)
2 jl |k
2 c 1 01
i i i i 1
Cjk = Cjk ; Cjk =Cjk + g il g 0
2 jlkk
este o dconexiune metrica n raport cu G, ce satisface relatiile:
hT (hX, hY ) = vT (vX, vY ) = 0.
0
Desigur D poate fi chiar si o conexiune de tip Berwald, particularizarea
constand n faptul ca n (6.18) avem
02 01
Nki
Lijk = ,
s i C i
jk = 0.
y j
In [44] sunt precizate si alte tehnici de a obtine dconexiuni liniare me-

trice, eventual pentru care torsiunile sa aiba o forma prescrisa, lucru impor-
tant n teoria relativitatii.
Cazuri particulare de structuri metrice pot fi urmatoarele:
1) hriemanniana, pentru care gij (x, y) = gij (x);
2) vriemanniana, pentru care hij (x, y) = hij (x);
3) (h, v) riemanniana;
4) vlocal Minkowski, pentru care hij (x, y) = hij (y).

144 Capitolul 5
Pentru cazurile 1), 2), 3), se poate obtine o conexiune neliniara functie numai
de metrica, folosind (6.10), unde ijk (x) sunt simboli lui Christoffel ai metricii
h, vriemanniene. In cazul local Minkowski, se pot alege harti locale n care
Nji = 0 si deci baza adaptata k coincide cu cea naturala /xk .
Un alt aspect important ar fi caracterizarea acelor structuri metrice pe
T M pentru care gij = hij . Un raspuns este urmatorul([54]): Structura me-
trica G data de (6.16) are gij = hij daca si numai daca (T M, G, F ) este o
structura metrica apoape tangenta, adica
G(vX, hY ) = 0, G(F X, F Y ) = G(hX, hY ),
unde F este structura tangenta naturala definita n baza adaptata ca mai

sus.
Am vazut ca putem caracteriza N -conexiunile liniare cu ajutorul lui F
0
si F . Fie conexiunea Levi-Civita a metricii G pe T M, Nji o conexiune
neliniara n raport cu care distributiile sunt ortogonale si
G = gij (x, y)dxi dxj + gij (x, y)y i y j
exprimarea locala a structuri metrice (numita liftul Sasaki al lui gij ). Atunci
o N conexiune liniara metrica n raport cu G este:
c 0 0 0

DX Y =X Y + v( v)Y + F (X F )Y
c c
ce are drept coeficienti de conexiune tocmai pe (Lijk , Cjk
i
).
6.3 Ecuatii Einstein pe T M.

Sa consideram T M dotat cu o structura metrica G si o conexiune neliniara
Nji n raport cu care distributiile sunt ortogonale, G scriindu-se ca n (6.16).
Fixam o dconexiune liniara D n raport cu G, eventual una cu h(h, h)
si v(v, v)torsiuni prescrise.
In raport cu D putem efectua derivarile orizontale si verticale, sa scriem
tensorii de curbura, tensorii lui Ricci,nscalrul olui Ricci, toate n reperele
adaptate conexiuni neliniare {X } = x i , y i , = 1, 2n. Pentru a face

distinctie asupra lui X vom nota cu Xi daca este xi
i = 1, n si cu Xa daca
este y a , a = 1, n.
Ecuatii Einstein pe T M. 145

Din (6.12) deducem cu usurinta componentele w ale crosetului

[X , X ] = w X

a doua campuri adaptate, iar din (6.13) componentele T ale torsiuni

T (X , X ) = T X .

Analog (6.14) ne da componentele R ale curburii

R(X , X )Z = R X .
Tensorul lui Ricci n reperele adaptate {X } are componentele:

1 1
k k
Sij = Rikj = Rij ; Sia =Pika =Pia (6.19)
2 2 2
b c
Saj = Pajb ; Sab =Sacb =Sab
Calculul scalarului de curbura = G S ne da = 1 +2 , unde 1 = g ij Rij

si 2 = hab Sab .
Cu aceasta pregatire putem scrie formal ecuatiile lui Einstein pe T M
pentru dconexiunea liniara D :
1
S G = T (6.20)
2
unde T sunt componentele tensorului energie-impuls.
In reperele adaptate, ecuatiile (6.20)se traduc prin ecuatiile:
1

Rij gij = Tij

2
1

Sab hab = Tab

2 (6.21)
1
Pia = Tia

21

Pai = Tai .
Cateva observatii se cuvin facute asupra acestui sistem de ecuatii Einstein

pe T M.
146 Capitolul 5
1. Deoarece dconexiunea liniara D nu este fara torsiuni, cu toate ca este

metrica (deci nu este conesiunea riemanniana), tensorul lui Einstein
1
E = S G
2
nu are neaparat divergenta nula ,asa cum se ntampla pentru conexiu-
nea riemanniana. Pentru ca legea conservarii energiei
DX E = 0
sa fie verificata va trebui sa impunem:

1
DX S = 0 (6.22)
2
conditie ce se traduce n reperele adaptate prin:

i 1 i 2
a

R j j P jka = 0

2 |i
1
(6.23)
a 1 a i
Sb b + Pb|i = 0

2 ka
1 1 2 2
unde Rji = g ia Rkj , Sba = hac Scb , Pbi = g ij Pjb , Pja = hab Pbj .
Tot legea conservarii cnergiei presupune ca divergenta tensorului energie-
impuls sa se anuleze, DX T = 0, din care rezulta ca:
Tij|i + Tajka = 0 ; Tia|i + Tabka = 0 (6.24)
2. Sistemul (1) contine (2n)2 ecuatii cu simetriile respective, iar necunos-

cute sunt : Nji , gij , hij si, eventual, torsiunile Tjk
i a
, Sbc care pot fi nule
daca se considera D data de (6.18). Deci necunoscute sunt n numar
de
n2 + n(n + 1) + n2 (n 1),
deci mai mare decat cel al ecuatiilor, fapt ce da un grad mai mare de
libertate n alegerea solutiilorecuatiilor Einstein.
Spatii Finsler. Spatii Lagrange. 147
3. Se pot considera modele relativiste pe T M n care metrica G sa aiba as-

pecte particulare, spre exemplu cel propus de R.Miron ([44] )- modelul
Riemann-local Minkowski n care se considera gij (x) si hij (y). Ecuatiile
Einstein se reduc doar la primele doua seturi de ecuatii din (6.21), n
care Rij = rij este tocmai tensorul lui Ricci al conexiuni riemanniene
a metricii gij (x) pe varietatea M. Se scriu cu usurinta n acest caz
conditiile (1) si (6.24) ale legii conservarii energiei.
Ca si n cazul clasic al varietati spatio-temporale, se pune problema rezolvari
sistemului de ecuatii (6.21). Se cunosc pentru moment putine realizari n
acest sens . Aceste idei pornesc de la faptul ca metrica G provine din geome-
tria unui anumit spatiu, spre exemplu spatiu Finsler, Lagrange sau Lagrange
generalizat. Acest lucru l prezentam pe scurt n paragraful urmator.
6.4 Spatii Finsler. Spatii Lagrange.

Sa consideram : T M M fibratul tangent al unei varietati reale, ndimensionale,
C diferentiabile. Fie u = (x, y) un punct din T M.
Se numeste spatiu Finsler perechea (M, F ), unde F : T M R este o
functie cu urmatoarele proprietati:
1. F (x, y) > 0, y 6= 0
2. F este C diferentiabil[ pentru y 6= 0
3. F (x, y) =| | F (x, y), R
4. Forma patratica (numita tensor fundamental al spatiului Finsler )
1 2F 2
gij (x, y) =
2 y i y j
este nedegenerata si pozitiv definita.
Functia fundamentala F (x, y) a unui spatiu Finsler ne permite sa calculam
lungimea pe un arc de curba c : t [0, 1] x(t) M
Z1
dx(t)
s= F (x(t), ))dt.
dt
0
Exemple particulare de spatii Finsler sunt:

148 Capitolul 5
a) Spatiile Riemann, (M, gij (x)), unde

q
F (x, y) = gij (x)y i y j .
b) Spatiile Randers, n care (M, aij (x)) este un spatiu Riemann si bi (x) este
un camp de 1-forme pe M. Atunci
q
F (x, y) = aij (x)y i y j + bi (x)y i .
c) Spatiile Kropina, n care:

F (x, y) = aij (x)y i y j /bk y k
d) Spatiile cu (, ) metrici, n care L(x, y) sunt functii omogene de

q
(x, y) = aij (x)y i y j si (x, y) = bi (x)y i .
Geometria spatiilor Finsler cunoaste o larga bibliografie, pentru detalii vezi

[44],[25]..
2F 2
Considerand tensorul metric pe T M de componente gij (x, y) = 12 y i y j ,
conditia 3) de pozitiva omogeneitate a lui F determina o conexiune neliniara

direct legata de metrica gij , numita conexiunea neliniara Cartan, ai carei
coeficienti sunt:
c i
1 00
Nji = (6.25)
2 y j
i i j k
unde am notat 00 = jk y y si

i 1 ghk gjh gjk
jk = g ih + .
2 xj xk xh
c
Mai mult, fixand Nji exista o singura N conexiune liniara metrica , gij|k =
c c c c
gijkk = 0, numita conexiunea Miron canonica, D= (Nji , Lijk , Cjk
i
) cu hT (h, h)
si vT (v, v) torsiuni nule:
c

i 1 ih ghk gjh gjk
Ljk = g + k h (6.26)
2 xj x x
c

i 1 ih ghk gjh gjk
Cjk = g +
2 y j y k y h
Spatii Finsler. Spatii Lagrange. 149
Cu ajutorul acestei conexiuni canonice se pot construi alte N conexiuni

liniare interesante. Nu dorim sa facem aici o teorie a acestor spatii.
Se numeste spatiu Lagrange perechea (M, L) unde L : T M R este
o functie C diferentiabila cu proprietatea ca dcampul tensorial gij =
2
1 L
2 y i y j
este nedegenerat.
Observam ca orice spatiu Finsler este spatiu Lagrange cu L = F 2 .
Renuntand la conditia de pozitiva omogeneitate a functiei din cazul Fin-
sler, desigur ca geometria spatiului devine ceva mai dificila. Totusi si n acest
caz un rezultat remarcabil determina o conexiune neliniara pe T M functie
numai de L ([38],[44]):
Daca (M, L) este un spatiu Lagrange atunci
c
Gi 2L k

1 L
Nji = j
, unde Gi = g ih h k
y h (6.27)
y 4 y x x
sunt coeficienti unei conexiuni neliniare pe T M.

c c c c
O N conexiune liniara metrica va fi data de (6.26), D= (Nji , Lijk , Cjk
i
).
Cu ajutorul ei se pot construi alte conexiuni metrice cu torsiuni prescrise.
R.Miron introduce notiunea de spatiu Lagrange generalizat, (M, gij (x, y)),
n care gij (x, y) este un dtensor simetric si nedegenerat pe T M ce nu pro-
vine neaparat dintr-un Lagrangian. Aici problema este mult mai compli-
cata, determinarea unei conexiuni neliniare functie numai de gij nu mai este
ntodeauna posibila. Putem preciza cateva cazuri n care este posibila:
merica gij (x, y) este slab regulata, pentru care perechea (M, E) este
spatiu Lagrange, unde E = gij (x, y)y i y j este energia spatiului.
metrica gij depinde local doar de y, gij (y), numite spatii local Minkow-
ski.
In continuare, problema noastra este sa facem legatura cu ecuatiile Einstein.
Sa consideram Nji (x, y) o conexiune neliniara legata numai de metrica
n o
spatiului Lagrange (sau Finsler) si k , k baza sa adaptata, dxk , y k

baza duala. Fie F si F structurile tangente, F 2 = F 2 = 0, asociate si,

eventual, structura complexa
J(k ) = k ; J(k ) = k .
150 Capitolul 5
Am vazut ca darea unui dcamp tensorial gij (x, y) pe T M determina

structura metrica aproape tangenta (6.16):
G = gij (x, y)dxi dxj + gij (x, y)y i y j (6.28)
numita N liftul Sasaki al metricii gij . Mai mult, (T M, G, J) este o vari-

etate aproape hermitiana, numita modelul aproape hermitian al spatiului
Lagrange, geometria spatiului depinzand numai de functia lui Lagrange.
c
Pentru metrica G si conexiunea canonica D (sau alta cu torsiuni prescrise
obtinuta din ea) putem scrie ecuatiile Einstein ca n paragraful precedent.
6.5 Teoria gravitational

a si c
ampul elecromag-
netic pe T M.
Am vazut ca teoria relativitatii da solutie invariantei ecuatiilor lui Maxwel
la transformarile Lorentz. In cazul gravitational aceasta se realizeaza po-
trivit principiului de covarianta, derivata partiala fiind nlocuita de derivata
covarianta (2.3,Cap.)
Vom ncerca sa prezentam extensia pe T M a teoriei campului electro-
magnetic pentru cazul spatiilor Lagrange.
c c c c c
i
Sa consideram D= (Nji , Lijk , Cjk ), N conexiunea metrica canonica a
spatiului Lagrange (M, L).
Introducem urmatori dtensori, numiti h si respectiv vtensori de de-
flexie: c c
i i
Dk = y|k =Lijk y j Nki ;
(6.29)
D = g Dk ;
ij ik j
c
dik = i
ykk = ki + i
Cjk yj ;

d = g dk .
ij ik j
Formula (2.28) dadea legatura ntre potentialul electomagnetic Ai si ten-

sorul electromagnetic Fij . Aici vom defini direct h si v tensori electro-
magnetici ai spatiului Lagrange ([45])ca fiind:
1 1
Fij = (Dij Dji ) ; fij = (dij dji ) (6.30)
2 2
Teoria gravitationala si campul elecromagnetic pe T M. 151
c
In raport cu conexiunea canonica D , din simetria lui dij se verifica faptul
ca dij = 0 si ca forma primelor ecuatiilor Maxwell este:
X
h
Fij|k + Fjk|i + Fki|j =
Rjk Cioh
(i,j,k)

F
ijkk + Fjkki + Fkikj = 0
3
unde Cioh = 14 yiyFj yh y j
La randul lor, tot din principiul de covarianta , tensori electromagnetici
determina urmatoari h si v curenti:
hJ i = F|jij ; vJ i = Fkj
ij
(6.31)
ce satisfac alte doua ecuatii Maxwell:

1 ij ij h
hJ|ii = [F (Rij Rji ) + Fkh Rij ] (6.32)
2
i
vJki = 0
In particular, daca distributia orizontala este integrabila, Rij = 0, atunci

si hJ|ii = 0.
crisa si n termanii mecanicii Lagrangiene. Generalizarea propusa de
R.Miron pentru Lagrangianului electrodinamicii este:
2e
L(x, y) = mcij (x)y i y j + Ai (x)y i (6.33)
m
unde ij (x) este metrica spatio-temporala si Ai (x) un covector ce exprima
potentialul electromagnetic.
Spatiul (M, L) este Lagrange cu gij (x, y) = mcij (x), din care rezulta ca
1 ij
g ij =
mc
si din (6.27) se obtine conexiunea neliniara caconica cu

i 1 i e ij Aj Ak
G = 00 + yk .
2 2m2 c xk xj
In acest caz, tensorul electromagnetic Fij are componentele:

152 Capitolul 5
Ai Aj
Fij = , Fji = g ik Fkj . (6.34)
xj xi
Curbele autoparalele ale conexiuni canonice sunt solutii ale ecuatiilor lui
Lorentz. c
Coeficienti conexiuni canonice sunt Lijk = jk
i
(simboli lui Christofell) si
c
i
Cjk = 0, fapt ce determina ca ecuatiile lui Einstein sa se reduca la cele cla-
i
sice ale metricii jk (x) spatio-temporale. Tensorul electomagnetic Fij dat de
e
(6.34) coincide (pana la un factor de proportionalitate 2m ) cu h tensoru-
lelectromagnetic (6.30), deci ecuatiile Maxwell (6.31),(6.32) coincid cu cele
i
clasice ale metricii jk (x).
6.6 Modele relativiste n spatii Lagrange si

Finsler.
Am ntalnit deja cateva modele relativiste:
un spatiu Lagrange utilizat n electromagnetism;
un spatiu metric dotat cu metrica Brandt, ce determina o structura
Finsleriana a universului spatio-temporal.
In continuare, vom trece n revista nca cateva modele relativiste destul de
interesante.
6.6.1 Metrica Beil.

Aceasta metrica este legata tot de teoria electrodinamicii.
In spatiul Minkowski sa consideram o particula a carei pozitie n functie
de timpul propriu este data de coordonatele xi ( ), i = 0, 1, 2, 3. Avem
c2 d 2 = ij dxi dxj .
In prezenta doar a unui camp electomagnetic de potential Ai (x) ecuatiile
de miscare sunt date de legea lui Lorentz:
e ij
wi = Fjk uk (6.35)
mc
unde ui = dxi /d este viteza, wi = d2 xi /d 2 este acceleratia si Fij este
tensorul electromagnetic(6.34).
Modele relativiste n spatii Lagrange si Finsler. 153
Aceste ecuatii de miscare nu coincid cu geodezicele spatiului Minkowski.

Problema propusa de R.Beil([14][15]) este sa modificam metrica spatiului
R , notand-o cu gij , astfel ca (6.35) sa determine o geodezica n (R4 , gij ) .
4
Vom pastra aceleasi coordonate ale spatiului Minkowski.

Daca notam cu timpul propriu n noul spatiu (o noua scala a timpului),
atunci c2 d
2 = gij dxi dxj . Viteza si acceleratia n noul spatiu vor fi:
dxi ui
d db
ui = = bui ; w
i = = w i b2 + u i
d
d
d

unde b = d
d

.
Beil cauta aceasta noua metrica sub forma:
gij = ij + kBi Bj (6.36)
n care Bi este un potential electric ce trebuie legat de Ai si k = const.

Pentru nceput sa observam ca poate exista inversa lui gij si anume:
gij = ij k(1 + kB 2 )1 B i B j ,
unde B i = ij Bj si B = B i Bi .
Inlocuind (6.36) n expresia metricii relativiste obtinem
c2 d
2 = gij dxi dxj = gij ui uj d 2 = [c2 + k(Bi ui )2 ]d 2
de unde rezulta ca:

1
b = [1 + kc2 (Bi ui )2 ] 2 (6.37)
Scriind acum geodezicele metricii (6.36) si comparand cu ecuatia lui Lo-
rentz (6.35), prin calcul direct se arata ca potentialul Bi trebuie sa fie de
e
forma: Bi = Ai + x si ca trebuie sa ndeplineasca conditia k(Bi ui ) = mc
i .
Sa notam ca b din (6.37) depinde punct si de viteza si deci, Bi va depinde
si ei de punct si de viteza. In concluzie metrica gij va depinde x si de viteza u.
Pentru a fi n notatiile din paragrafele precedente vom nota ui = y i . Suntem
condusi la a considera metrica
gij (x, y) = ij + kBi (x, y)B i (x, y).
Aceasta este o metrica Lagrange generalizata. Problema care o ridica Beil

este de a gasi conditii n care ea sa se reduca la una Finsler. Pentru aceasta
154 Capitolul 5
este necesar ca ea sa fie 0omogena n , adica Bi (x, y) = Bi (x, y). Fo-

losind Th. Euler pentru functii omogene aceasta conditie se traduce prin
(Bi 0y j )y j = 0.
In aceasta situatie functia Finsler este:
1
F (x, y) = (ij + kBi Bj )y i y j 2

(6.38)
In particular daca Bi este functie numai de x se obtine cazul riemannian.

In(??) sunt analizate si alte cateva cazuri ce satisfac conditia de omogeneitate
si prezinta interes pentru electrodinamica, cum ar fi:
1
Bi = (uj uj ) 2 ui sau Bi = (sj (x)uj )1 ui ,
etc. Aceste modele fiind spatii Finsler, de acum geometria acestora urmeaza
calea cunoscuta: determinarea conexiuni neliniare Cartan, N conexiuni li-
niare, curburi, ecuatii Einstein.
Aceasta metrica Beil are implicatii n teorii de unificare a capurilor fizice,
fiind comparabila cu metrica Kaluza-Klein:
ds2 = (ij + 2 Ai Aj )dxi dxj 2iAk dxk dx5 (dx5 )2
6.6.2 Metrica Miron-Tavakol.

Incercand sa raspunda ipotezelor axiomatice ale teoriei relativitatii generale
formulate de Ehlers, Pirani si Schild (EPS) ([28]), Tavakol si Van der Berg
([80]) propune un model Finslerian bazat pe o metrica conforma cu cea a
unui spatiu Finsler.
Aceasta metrica a fost generalizata de R.Miron si R.Tavakol sub forma:
gij (x, y) = e2(x,y) ij (x, y) (6.39)
unde ij (x, y) este metrica unui spatiu Finsler, iar (x, y) este o functie
diferentiabila pe T M.
Metrica (6.39) defineste un spatiu Lagrange generalizat si nu ntodeauna
este posibil de obtinut o conexiune neliniara depinzand numai de ea. Cateva
subcazuri le vom analiza aici n continuare.
I. Presupunem ca ij (x) este metrica universului spatio-temporal si deci :
gij (x, y) = e2(x,y) ij (x) (6.40)

A doua ipoteza se refera la conexiunea neliniara pe care o presupunem

determinata numai de metrica rimanniana ij (x), adica
Nij (x, y) = jk
i
(x)y i y j ,
i
unde jk sunt simboli lui Chrisoffel ai metricii ij .
In ([45],[48]) se arata ca aceste doua presupuneri sunt echivalente cu
conditiile relativiste EPS.
Pentru aceasta alegere a bazei adaptate, conexiunea metrica canonica
(6.26) are coeficientii:
c
Li = i
jk + ijk ; ijk = ji k + ki j gjk i
jk
(6.41)
ci i i i i i i
Cjk = j k + jk ; jk = j k + k j gjk
unde am notat
k = |k , k g kj j , k = 0y k , k = g kj j .
Calcule directe ([45]) ne dau tensorii de torsiune, de curbura, tensorii

lui Ricci. Se scriu tensorii electromagnetici si ecuatiile Maxwell. Prima
ecuatie Einstein se reduce la cea a metricii riemanniene ij (x), iar cele-
lalte trei grupe se scriu dupa formulele (6.21). In cazul particular cand
k = 0 atunci ecuatiile Einstein se reduc doar la cele ale metricii ij .
Subcazuri ale metricii (6.40) sunt:
I.1 Metrica coform riemanniana gij = e2(x) ij (x),.
c
i
Avem k = 0 si de aici Cjk = 0. Ecuatiile Einstein si ecuatiile
Maxwell se reduc la cele clasice ale metricii ij . Asupra acestui caz
vom mai reveni.
k
I.2 Metrica gij = e2Ak (x)y ij (x), unde Ak (x) poate fi privit ca un potential
electromagnetic.
In acest caz, i = 0 si i = i Ak + i Aj jk ih Ah .
jk jk j k
k h
I.3 Metrica gij = e2kh (x)y y ij (x). Se verifica imediat ca k = 0 si
k = ik y i , iar ijk = 0 si
c
i
Cjk = (ji kh + ki jh hi jk )y h .
156 Capitolul 5
1 2 1 2
Ecuatiile Einstein au Pia =Pai = 0 si deci Tia =Tai = 0, iar ecuatiile
Maxwell sunt caracterizate de Fij = 0, fij = 0.
II. O alta clasa mare este cea a metricilor conforme cu o metrica local
Minkowski ij (y):
gij = e2(x,y) ij (y) (6.42)
Pentru ij (y) putem alege harti locale n care coeficienti conexiunii ne-
0
liniare sunt nuli, Nji = 0, si deci derivarea orizontala coincide cu cea
partiala /xk .
Spatiul (M, gij ) n general nu este reductibil la unul Lagrange (spre
exemplu, n cazul k 6= 0.)
0
Pentru alegerea Nji = 0, conexiunea canonica se scrie
c c
Lijk = ijk , i
Cjk = ih Cjhk + ijk
Apoi se scriu ecuatiile Einstein si Maxwell dupa formulele cunoscute.

Un caz particular, ce ofera modele utile n ecologie, este metrica Anto-
nelli :
gij = e2(x) ij (y) (6.43)
unde (x) = i xi , i R+ ,iar ij (y) este metrica spatiului Finsler
0 0 1
(M, F ), unde F (y) = ((y 1 )m + ... + (y n )m ) m .
6.6.3 Modele n optica relativist

a.
Sa consideram spatiul Lagrange generalizat (M, gij (x, y)) n care tensorul
metric este:
1
gij (x, y) = ij (x) + (1 2 )yi yj (6.44)
n (x, y)
cu ij (x) metrica spatio-temporala si yi = ij (x)y j , iar n(x, y) o functie reala
numita indice de refractie.
Metrica(6.44) este o generalizare a metricii Synge([?]) din optica relati-
vista.
O tratare profunda a acestui spatiu este facuta de R.Miron si T.Kawaguchi

([47],[45]).
Intai sa observam ca gij este nedegenerata, cu inversa

ij ij 1 1
g = (x) 1 2 yiyj ,
a(x, y) n (x, y)
unde am notat a(x, y) = 1 + (1 n2 ) k y k2 , cu k y k2 = ij y i y j .

Tripletul M = (M, V i (x), n(x, V (x)), n care V i (x) este viteza particulei,
se numeste mediu dispersiv.
Restrictionand la sectiunile SV : M T M, xi = xi ; y i = V i (x), se
obtine o teorie geometrica a mediului dispersiv. Metrica (6.44) cu y i = V i (x)
a fost introdusa de J.L.Synge.
Daca n(x, y)/y i = 0, atunci mediul se numeste mediu nedispersiv.
O alta remarca se refera la cazul cand n este functie numai de x, caz n
care vom utiliza notatia

1
(x) = 1 2 .
2 n (x)
Atunci metrica riemanniana Miron-Tavakol cazul I.1), cu (x) notatia de

acum, dezvoltata n serie Taylor ne da:

2(x) 1
e = 1 + 2(x) + .... = 1 + 1 2 9 + . . .
n (x)
Aproximam aceasta cantitate si obtinem metrica

1
gij (x) = 1 + 1 2 ij (x),
n (x)
adica o estimare post-newtoniana comparabila cu cea a unui mediu nedis-

persiv. Acest lucru ne conduce la ideia de a lua n calcul o metrica de forma
1
gij (x, y) = ij (x)+(1 n2 (x,y) )yi yj , unde este o constanta pozitiva, metrica
de tip Miron-Tavakol.
Consideram c : [0, 1] M o curba (linie de univers pe varietatea spatio-
temporala) si definim lungimea sa ca fiind
Z 1 q
l(c) = gij (x, y)dt.
0
158 Capitolul 5
Curba devine geodezica a metricii gij daca este solutie a ecuatiei E-L , La-
grangianul miscarii fiind cel clasic
12
1
q
i j 2 2
L(x, y) = m0 c gij (x, y)y y = m0 c k y k [1 1 2 k y k ]
n
cu y = x.
O estimare post-newtoniana se obtine dezvoltand indicele de refractie sub
forma
2 v2 v2 2 v4
n = 1 + U + 2 + U 2 + U + 2 ,
c c c
unde U este potentialul gravitational si , , , , sunt parametri. Inlocuind
n n Lagrangianul de mai sus, se pot determina conditii asupra parametrilor
facand aproximare cu cazul newtonian ([45]) .
Sa ne oprim putin asupra geometriei mediului dispersiv.
Spatiul Lagrange generalizat (M, gij ) cu gij data de (6.44) nu este re-
ductibil la unul Lagrange, deci conexiunea neliniara va trebui postulata:
0
i k
Nji = jk i
y , unde jk (x) sunt simboli lui Christoffel ai metriciiij . Alegerea
acestei conexiuni neliniare este convenabila din cel putin urmatoarele motive:
1. Satisface conditia EPS n urmatorul sens: curbele autoparalele ale con-

i
exiunii neliniare sunt geodezicele conexiunii jk
2. Extremalele actiuni energiei E = gij (x, y)y i y j cu proprietatea ca
dxi dxj
gij =0
dt dt
i
coincid cu geodezicele conexiuni jk
3. Energia E si indicele de refractie n(x, y) sunt constante pe autoparale-

lele conexiunii neliniare.
1
Pentru simplitatea scrierii, n continuare vom face notatia u(x, y) = n(x,y)
In raport cu baza adaptata acestei conexiuni neliniare, conexiunea cano-
nica (6.26) capata forma:
c c 0
Lijk = jk
i
+ ijk , i
Cjk i
=Cjk +ijk (6.45)
Deviatii ale geodezicelor n spatiul Finsler al universului spatio-temporal.159
cu ijk = g ih jhk si ijk = g ih jhk , unde:
0
1 u2 ik yj

Cijk =

u u u
ijk = u yi yj k + yj yk i yk yi j
x x x

u u u
ijk = u yi yj k + yj yk i yk yi j
y y y
Acum se pot scrie torsiunile, curburile, tensori lui Ricci si electromagne-

tici.
Ecuatiile Einstein si Maxwell se traduc corespunzator dupa formulele cu-
noscute. Simplificari ale acestora se obtin pentru cazul mediului nedispersiv
cand n = 0, obtinandu-se h si v ecuatii Einstein clasice.
6.7 Deviatii ale geodezicelor n spatiul Fin-

sler al universului spatio-temporal.
In cele ce urmeza, vom considera un spatiu - timp Finslererian cvadridimen-
sional (M, F ), cu tensorul fundamental gij . Miscarea unei particule libere n
acest spatiu descrie o traiectorie data de principiul variational:
Z
ds = 0, (6.46)
unde elementul de suprafata este: ds = gij (x, y)dxdy.

Variatia (6.46) produce ecuatiile geodezicelor n M,
x00i + hk
i
(x, y)x0h x0k = 0, (6.47)
unde am notat viteza si, respectiv, acceleratia particulei prin:
dxj dx0j
x0j = si x00j = ,
ds ds
iar simbolii Christoffel prin:

i 1 ghk ghj gij
hk = g is j
+ k
h . (6.48)
2 x x x
160 Capitolul 5
Not a. Dintr-un punct de vedere mai general (contextul fibrat), geometria

unui spatiu Finsler este determinata de obiecte geometrice ale spatiului tan-
gent T M , iar o particula n acest spatiu (xi (t), y i (t)), poate descrie, dupa
caz, traiectorii speciale, cum ar fi cele geodezice, de h- sau de v- drumuri.
In acest context fibrat, folosind notatiile pentru baza adaptata asociata
unei conexiuni neliniare Nji (x, y) pe T M , introducand elementul de arie ge-
neralizat:
d 2 = gij (x, y)dxi dxj + gij (x, y)y i y j , (6.49)
se obtin geodezicele spatiului T M , date de principiul variational (6.46) cu
ecuatiile asociate:
d 2 xi i
j
0 dx dx
k
i
j 2 k
0 dx d x
+ Fjk (x, x ) + Cjk (x, x ) = 0, (6.50)
d 2 d d d d 2
Deviatiile unor asemenea curbe sunt studiate n [2], si, ntr-un cadru mai
larg, n [8].
In spatiul Finsler (M, F ), deviatile geodezicelor sunt intim legate de cel
de-al treilea tensor de curbura, tensorul Kji hk dat de:

Kji hk (x, y) = [kFji ] + l Fji [h ] G0 + Fm[kF
i
m
jh ]
(6.51)
h k
unde
1 i
Gi (x, y) = hk (x, y)y h y k , (6.52)
2
am notat [k...h] = k...h i
h...k , iar (Nji , Fjk i
, Cjk ) este conexiunea Cartan a
spatiului,
Gh Gh

i is
Fjk = g ksj Cjsh k Cksh k + Ckjh Gh ,
y y y s
(6.53)
i is 1 2
Cjk = g Cisk , Cisk = i s k F .
2
Interpretarea geometrica a deviatiei geodezicelor a doua particule-test vecine
ce se deplaseaza n campul gravitational Finslerian este data de acceleratiile
acestora si de tensorul de curbura (6.51), si este descrisa n cele ce urmeaza:
Fie xi (s, t) o familie de geodezice n M , unde s este elementul de arc, iar
t este parametru care baleiaza geodezicele familiei. Atunci, notand prin V
campul vectorial al deviatiei,
xi xi
Vi = , Wi = , (6.54)
s t
Ecuatii Einstein pe T M pentru campul gravitational slab. 161
campul W, care masoara viteza relativa ntre doua particule vecine, satisface
ecuatia deviatiei geodezicelor,
2W i
+ Kjhk (x, V)V i W h V k = 0, (6.55)
s2
unde am notat
W i i
= W|h V h = (W i + Fhi kW k )V h . (6.56)
s
Se observa ca neanularea vectorului 2 W/s2 conduce la faptul ca spatiul
i
are curbura Kjhk nenula. Interoretarea fizica a acestui vector este data de
fortele tide (de legatura) din campul gravitational al spatiului Finsler F .
i
Informatia Kjhk 6= 0 conduce la relatia :
U = (R g R)| , (6.57)
unde campul vectorial U actioneaza ca o groapa de potential (sau ca o

densitate de forta a tensorului energie-impuls T ), si este dat de curbura
mixta si torsiunea orizontala a lui Cartan,
1
U = g i (Pik Rk + Pik k R + Pik R k ), (6.58)
2
si unde s-a considerat satisfacuta relatia de conservare a tensorului energie-
impuls,
1
T| = U (6.59)
k
Se observa ca anularea fortelor tide dintre geodezice (deci, daca acceleratia
relativa dintre particulele-test este nula), are loc si anularea curburii Kji kl .
De asemenea, daca acceleratia relativa din vecinatatea unui punct de pe o
geodezica creste la infinit, apare o singularitate fizica a punctului, iar curbura
creste, de asemenea, la infinit.
Se constata ca ntr-un spatiu cvadridimensional (prin urmare, de dimen-
siune mai mare decat 2) vectorul deviatie de-a lungul liniei geodezice fun-
damentale este vertical relativ la traiectorie, rotindu-se n jurul acesteia.
Un studiu detaliat al deviatiei geodezicelor verticale n spatiul-timp al
fibratului tangent (T M, , M ) al unui spatiu Finsler a fost dezvoltat n [76].
Extinderi ale ecuatiilor geodezicelor pot fi consultate n [47], [48], iar ale
ecuatiilor geodezicelor si ale deviatiilor acestora n spatiul osculator de ordin
superior, n [8], [9].
162 Capitolul 5
6.8 Ecuatii Einstein pe T M pentru c

ampul
gravitational slab.
Conceptul de unde gravitationale n spatii Finsler a fost introdus recent n
lucrarea [75], ca o extensie a notiunii omonine din spatiile Riemann.
Considera m o varietate cvadridimensionala M , dotata cu o metrica pseu-
doriemanniana gij . Conditia de camp garvitational slab revine la descompu-
nerea locala a pseudometricii saptiului Lorentz si o perturbatie infinitezimala,
(1)
ij = nij + ij (x), (6.60)
(1)
unde nij = diag(1, 1, 1, 1), iar ij reprezinta un camp tensorial simetric,
(1)
cu |ij (x)| << 1. In cadrul abordarii liniarizate, indicii se vor ridica/cobor
cu anutorul metricii nij (spre exemplu, rs = nri nsj ij ) si vom nota pe scurt,
(1)
ij = ij . Metrica pseudoriemanniana ij nzestreaza implicit spatiul tangent
T M cu o conexiune liniara
Ni (x, y) = jb
b
y, (6.61)
i
unde jk sunt simbolii lui Christoffel ai metricii, si am notat prin (xi , y )
coordonatele locale ntr-o harta locala U T M . In cele ce urmeaza, indicii
i, j, k, . . . , a, b, c, . . . vor lua valorile 0, 3, iar indicii , , , . . . , n 0, 7.
Conexiunii neliniare i asociem n mod canonic baza locala adaptata n

X (U ),
{i = i Nib b , a }i,a=0,3 {z }=0,7 , (6.62)
cu i =
xi
si a =
y a
, precum si cea duala
{di = dxi , a = dy a + Nja dxj }i,a=0,3 {dz}=0,7 . (6.63)
In abordarea liniarizata, simbolii lui Christoffel ai metricii slabe ij au ex-

presia liniarizata
1
ijk = nis ({js k} sj k ) jk
i
, (6.64)
2
unde am notat {ij} = ij + ji . Conexiunea neliniara se va aproxima prin
aib Nia , (6.65)

Ecuatii Einstein pe T M pentru campul gravitational slab. 163
Deformarea slaba a campului metric pseudo-riemaniann se realizeaza adau-

(2)
gand o perturbare Finsleriana slaba ij (x, y), ce satisface
(2)
|ij (x, y)| << 1,
ceea ce produce, n conditii de nedegenerare si conservare a indexului o noua
pseudometrica Finsler pe M ,
(2)
fij (x, y) = ij (x) + ij (x, y). (6.66)
Respectand conditia de 0-omogenitate n raport cu y, tensorul
(1) (2)
ij (x, y) = ij (x) + ij (x, y) (6.67)
produce, n fapt, o pertubare Finsleriana slaba a metricii Minkowski nij .
Se observa ca ij (x, y) se anuleaza identic n cazul cand metrica ij este
plata.
Din punct de vedere fizic, un camp gravitational Finslerian slab apare ca
o perturbare a unui camp gravitational pseudo-Riemannian (sau extern) al
relativitatii generale conventionale.
(2)
Termenul perturbator ij (x, y) poate fi furnizat de contextul geometric
dezvoltat de R.G.Beil, de teoria Kaluza-Klein, sau de teoria Yang-Mills de
tip Randers. Mai exact, perturbarea Finsleriana a campului gravitational
Riemannian slab poate avea la origini campul electromagnetic, sau o exten-
sie gauge sau spinoriala a acestuia. In fiecare din aceste modele, contextul
originar pseudo-Riemannian apara ca un caz limita.
Se observa ca metrica fij (x, y) este de tip Finslerian si nzestreaza varie-
tatea T M cu o structura de spatiu Lagrange generalizat GLn = (M, fij ) n
sensul teoriei lui R.Miron. Atunci, modelul aproape hermitian al lui GLn ,
dat de N-liftul Sasaki G al lui fij la T M si de structura canonica complexa
definita local de
J(i ) = i , J(i ) = i , i = 0, 3
produce o structura aproape Kahler. In cazul cand
(1) (2) (2)
ib = const. si ij (x, y) = ij (y)
Pe de alta parte, cele doua componente = n + (1) si (2) ale metricii

Finsleriene slabe (6.66) produc pe T M o (h, v)metrica
(1) (2)
G = (nij + ij (x))dxi dxj + ab (x, y)yc y b (6.68)
164 Capitolul 5
Se observa ca, atucni cand (2) depinde doar de y, se obtine o (h, v) -

metricapseudo-Riemanniana-local Minkowski.
Considerand d-conexiunea liniara metrica h si v simetrica a spatiului
Lagrange generalizat, tensorii Ricci ai acesteia
1
Rij Rik jk rik jk = (ij ij2 + js
2
s)
2 j
k
Pjb Pj kb = 0
P P d = ( C a d C a )
bk b kd k ba bk da
Sab Sad bd = e
Ca[dC d ]e] ,
b
unde = nij ij , iar este dAlembertianul.

2 2 2 2
= +00 11 22 33 tt2 xx
2 2
yy 2
zz ,
curbura slaba liniarizata
rji kl
2
= [lj sk ]
2
+ [ksj l]
). (6.69)
si scalarii de curbura
R = r = ij2 ij , e
S = C[dC d
c ]e
(2)bc
,
se obtin ecuatiile Einstein ale modelului linearizat Finslerian slab
1 1
Rij (R + S)nij (ij ij2 + {js 2
i } ) nij (R + S) = kTij
2 2 s
1 e 1 (2)
Sab (R + S)nab Ca[dC d ]e (R + S) = kTab
2 b 2 ab
Pjb 0 = kTjb ,
a
Pbk (k Cba dbk Cda
a
) = kTbk ,
unde Tij , Tab , Tjb , Tbk sunt tensorii energie-impuls, iar k este o constanta.
In lucrarea [9] s-au obtinut ecuatiile Eisntein asociate liftului Sasaki al
unei deformari de tip conform a metricii pseudoriemanniene slabe ij , metrica
de tip Lagrange generalizat
fij (x, y) = e2(x,y) ij (x), (6.70)
unde : R T M este o functie C cu exceptia imaginii sectiunii nule, iar
ij este metrica slaba (6.60). Acest model bazat pe (h, v)-metrica
G = fij (x, y)dxi dxj + fab (x, y)y a y b
are avantajul de a satisface conditiile relativiste Ehlers-Pirani-Schild []6 , [51],
[52].
Ecuatii Einstein pe fibratul olomorf T 0 M. 165
6.9 Ecuatii Einstein pe fibratul olomorf T 0M.

Cercetarile din fizica teoretica din ultimele decenii au impus domenii noi cum
ar fi : cuantica relativista, fizica particulelor elementare, teorii de unificare a
campurilor fizice, etc.
In multe din aceste teorii ecuatiile de miscare sunt descrise de actiunea
unor Lagrangieni ce nu depind de variabile reale. Acesta este un motiv pentru
care geometria ar trbui sa creieze modele matematice corespunzatoare, asa
cum a procedat n cazul real.
Din motive mai putin legate de fizica relativista, cu mai bine de 20 de
ani n urma, au fost introduse n studiu spatiile Finsler complex. Cercetarile
noastre din ultimi ani au extins aceste teorii la spatiile Lagrange complex
([55],[56]..). Suportul geometric al acestor teorii este fibratul olomorf al unei
varietati complexe.
Vom face aici o introducere n aceasta teorie si vom vedea cum se extind
ecuatiile Einstein.
6.9.1 Geometria fibratului T 0 M.

Fie M o varietate ndimensionala complexa, (z k = xk + ixn+k ) coordonate
complexe ntr-o harta locala. Pe M exista o structura complexa naturala
R
J 2 = I, data de
R R
J( ) = ; J( ) = .
xk xn+k xn+k xk
R
Valorile proprii ale lui J sunt i, fapt ce ne determina sa luam n studiu com-
R
plexificatul TC M al fibratului tangent real. Structura complexa J se extinde
prin liniaritate la TC M , notand-o simplu cu J. Prin reunirea subspatiilor
proprii corespunzatoare lui i se obtine fibratul olomorf T 0 M al vectorilor de
tip (1, 0), iar subspatiile proprii corespunzatoare lui i ne da fibratul T 00 M
al vectorilor de tip (0,1); avem ([31]):
T 00 M = T 0 M si TC M = T 0 M T 00 M.
Fibratul T : T 0 M M este olomorf si ca varietate complexa este su-

portul geometriei pe care dorim sa o dezvoltam.
166 Capitolul 5
Sa notam cu u = (z k , k ), k = 1, n, coordonatele complexe pe varietatea

2ndimensionala T 0 M, cu transformarile lor la schimbari de harti locale date
de:

0k 0k
z = z (z)

z 0k j
0k
0k z (6.71)
=
; rang = n
z j z j
z 0k = z 0k (z) satisfacand conditii de olomorfie.
Din aceleasi motive ca mai sus, de data aceasta pentru varietatea T 0 M,
suntem obligati sa luam n studiu complexificatul
TC (T 0 M ) = T 0 (T 0 M ) T 00 (T 0 M ).
n o
O baza locala pe T 0 (T 0 M ) este zk , k , schimbarile acesteia sunt date
de matricea Jacobi a transformarii(6.71).
Fie V (T 0 M ) = Ker T subfibratulnvertical 0 0
o n T (T M ), o baza locala
n distributia verticala Vu (T 0 M ) fiind k . Sa consideram H(T 0 M ) un
subfibrat suplementar lui V (T 0 M ),
T 0 (T 0 M ) = H(T 0 M ) V (T 0 M ).
Acesta detrmina o aplicatie N : u = (z, ) Hu (T 0 M ), numita conexiune
neliniara complexa (pe scurt (c.n.c.)). In distributia orizontala Hu (T 0 M ) o
baza locala se considera de forma

k
= k Nkj j (6.72)
z z
Asupra bazei zk vom impune sa satisfaca regula simpla de transfor-

mare, asemanatoare cu cea pentru k :
z 0j
= (6.73)
z k z k z 0j
fapt ce implica ca functiile Nkj (z, ), coeficientii (c.n.c.), sa satisfaca o regula
o regula de
n transformare
o analoaga cu ([?]) din cazul real.
Baza zk , k astfel obtinuta o vom numi adaptata (c.n.c.) pe T 0 M.

n o
Prin conjugare obtinem o baza adaptata zk , k pe T 00 (T 0 M ) ce se schimba
0j
cu matricea conjugata zzk .
Se obtine n totalitate urmatoarea descompunere:
TC (T 0 M ) = H(T 0 M ) V (T 0 M ) H(T 0 M ) V (T 0 M ) (6.74)

In distributiile locale adaptate (c.n.c.) vom nota pe scurt aceste baze cu
n o
k , k , k , k .
Pe TC (T 0 M ) actioneaza global urmatoarele structuri:

structura complexa naturala
J(k ) = ik ; J(k ) = ik si J(X) = J(X)

structurile aproape tangente F si F adaptate (c.n.c.) :

(
F (k ) = k ; J(k ) = 0
si J(X) = J(X)
(6.75)
F (k ) = 0; F (k ) = k
si J(X) = J(X)
In continuare, suntem interesati sa studiem acele obiecte geometrice numite

0j
dtensori complecsi ce se transforma numai cu matrcea z z k
, inversa sa si
conjugatele lor.
Pentru astfel de obiecte geometrice vom defini derivarea covarianta, re-
zultatul fiind tot un dtensor.
Numim dconexiune liniara complexa, (d (c.l.c.)), o lege de derivare D
pe T 0 M ce pastreaza distributiile n (6.74).
O analiza a exprimarii locale a lui D arata ca o parte din coeficientii
de conexiune sunt conjugatii altora, DX Y = DX Y si ca perechi din ei au
reguli de transformare similare([55]). Aceasta ne-a condus la studiul unui
caz particular de lege de derivare , numita N (c.l.c.) , pentru care
DJ = DF = DF = 0,
si care local este caracterizat doar de coeficientii:
Dk j = Lijk i ; Dk j = Cjk i
i (6.76)
i
Dk j = Lijk i ; Dk j = Cjk i

Daca Lijk = Cjk
i
= 0 legea se numeste de tip (1, 0).
168 Capitolul 5
Exprimarea locala a componentelor torsiunii si curburii unei N (c.l.c.)

se face prin separarea partilor verticale, orizontale si a conjugatelor lor([55]),
lucru pe care nu-l mai reproducem aici.
Diferenta semnificativa n calcule fata de cazul real este ca pe TC (T 0 M ))
vom lua n studiu structurile metrice hermitiene, adica acele metrici G pe
T 0 M cu proprietatea G(X, Y ) = G(Y, X),nedegenerate,
ce sunt compatibile

cu structurile (J, F, F ). Astfel de structuri metrice sunt de forma :
G = gij dz i d
z j + gij i j (6.77)
unde gij (z, ) este un dtensorc omplex, nedegenerat si hermitian, gij = gji .
O N (c.l.c.)D se va numi metrica daca DG = 0 fapt ce implica ca
derivarile orizontale si verticale ale lui gij sa se anuleze, gij|k = gijkk = gij|k =
gijkk = 0.
O N (c.l.c.) metrica deosebita, numita canonica, este:
c c
i 1 li gjl gkl i 1 li gjl gkl
Ljk = g ( k + j ), Cjk = g ( k + )

2 z z 2 j
i c (6.78)
c 1 g g 1 glj gkj
Ljk = gil ( lj kj ), i
= g il ( k

k
Cjk )
2 z z l 2 l
ce are torsiunile hT (h, h) si vT (v, v) nule si conjugatele lor.

Din aceasta se pot obtine conexiuni metrice complexe cu torsiuni prescrise([56]).
6.9.2 Spatii Lagrange si Finsler complex.

Numim spatiu Lagrange complex generalizat perechea (M, gij ), unde gij este
un dtensor complex, nedegenerat si hermitian.
Fixand o (c.n.c.) atunci gij determina structura metrica (6.77) pe TC (T 0 M ).
Desigur ca ne intereseaza ca aceasta structura metrica sa fie legata direct de
gij , adica (c.n.c.) sa depinda numai de metrica. Problema este complicata ca
si n cazul real, dar cazuri particulare importante sunt.
Numim spatiu Lagrange complex perechea (M, L), unde L : T 0 M R
este o functie diferentiabila cu proprietatea ca tensorul metric
gij = 2 L0 i j
este nedegenerat.
Un caz particular de spatiu Lagrange complex este spatiu Finsler complex

n care Lagrangianul L este absolut omogen n , adica
L(z, ) =| |2 L(z, ) , C.
Aceasta conditie de omogeneitate ntr-un spatiu Finsler complex implica
conditii suplimentare asupra lui L :
L i L
= L, gij i = , (6.79)
i j
gkj i gij i
gij i j = L, = = 0.
i k
Pentru spatiile Lagrange complexe, n particular Finsler complex, a fost
rezolvata problema determinarii (c.n.c.) functie numai de L.
Din problema variationala n ([55]) se arata ca pe un spatiu Lagrange
complex (M, L) urmatoarele functii:
c
H j 1 mj 2L k
Nij = , cu H j
= g
(6.80)
i 2 z k m
sunt coeficientii unei (c.n.c.). Recent, folosind transformarile Legendre n
spatii Hamilton, am aratat ca esista o (c.n.c) mult mai convenabila pe un
spatiu Lagrange complex, n sensul ca [k , j ] = 0, ea fiind:
K
2L
Nij = g mj

(6.81)
z i m
numita conexiune de tip Chern complex.
Legatura dintre cele doua (c.n.c) este data de
K
c
1 N0j K K
Nij = unde t N0
j
=N j i
i .
2 i
In cazul particular al spatiilor Finsler complex , cele doua (c.n.c.) se reduc
astfel:
prima la (c.n.c.) de tip Cartan :
c j
1 00
Nij = (6.82)
2 i
ghm gkm
= 21 g mi
i i j k i

unde 00 = jk si jk z k
+ z h

,
170 Capitolul 5
a doua la cunoscuta (c.n.c.) Chern-Finsler:

K
glm l
Nij = g mj

(6.83)
z i
Folosind una din (c.n.c.) (6.80) sau (6.81),ce sunt legate numai de metrica
spatiului Lagrange complex, construim structura metrica hermitiana (6.77)G
pe complexificatul lui T 0 M si apoi fixand o N (c.l.c.), spre exemplu cea
c
canonica D data de (6.78) sau una cu torsiuni prescrise obtinuta din ea, se
trece la scrierea curburilor (n numar de 14, vezi[55]), la calculul tensorilor
lui Ricci pe T 0 M :
( k
Rij = Rikj ; Rij = Rji = Rikjk ; k
Pij = Pikj ,
k
Sij = Sikj ; ij = ji = kijk ; ij = kikj ,
unde
R(h , k )j = Pjkh i ; R(h , k )j = Sjkh i ;

( i i i
R(h , k )j = Rjkh i ;
R(h , k )j = ijkh i ; R(h , k )j = ij kh
i .
(6.84)
si conjugate ale lor.
Apoi scalarii lui Ricci sunt: = r + s , unde

r = g ij Rji si s = g ij Sji .
c c
In reperele adaptate N (c.l.c.) D ecuatiile lui Einstein se pot scrie formal
ca n cazul real:
1
S G = T (6.85)
2
unde , pot fi si indici conjugati.
Pe componente (6.85) se transcrie :

1 hh hh h
v
R i
j g = T j;
i Rij = Tij ; ij = Tij
2 ij

1 v
v vv vh
S
ij g
ij = T j;
i Sij = Tij ; ij = Tij

2
hv

Pij = Tij ;

hh
unde n dreapta Tij ,etc., sunt componentele dupa orizontal, vertical si con-
jugatele lor ale tensorului energie-impuls al spatiului complex.
Legea conservari energiei este
c 1
DX (S ) = 0
2
si se traduce asemanator pe componente.
Urmand ideile din cazul real, putem formal sa introducem urmatorii ten-
sori de deflexie complex:
c c c

Dki = |k
i
=Li0k Nki ; Dki = |ik =Li0k ; Dki = |k
i
= Dki
c c

dik = i
kk i
=C0k +ki ; dik = ki k =C0i k ; dik = kk
i
= dik
si cei covarianti:

Dij = gik Djk , Dij = gik Djk = Dji

dij = gik dkj , dij = gik dkj = dji
Propunem aici urmatorii tensori electromagnetici n complex:
1 1
Fij = (Dij Dij ) ; fij = (dij dij ) (6.86)
2 2
1 1
Fij = (Dij Dij ) ; fij = (dij dij )
2 2
pentru care se pot scrie ecuatiile Maxwell complexe calculand derivatele lor
orizontale, verticale si sumand ciclic. Preferam sa nu mai dezvoltam acest
calcul direct aici.
In ncheierea acestei sectiuni, prezentam cateva exemple de spatii La-
grange complex.
1) Modelul complex al electrodinamicii:
e
L(z, ) = mcij (z) i j + (Ak (z) k + Ak (z)
k ) (6.87)
m
unde ij (z) este o metrica hermitiana pe M, Ak (z) este un covector complex
si Ak (z) = Ak (z).
172 Capitolul 5
Conexiunea neliniara canonica (6.80) are exprimarea :

c i
1 00 e Ak
Nij = + kj
2 i 4m2 c z i
n o
km j m
i
unde 00 i j k
= jk i
si jk = 12 mi

z j

+
z k
c
Coeficientii N conexiunii liniare canonice sunt:
c c c c
i i i 1 im mj kj i i
Ljk = jk ; Ljk = k
m , Cjk =Cjk =0
2 z z
Se calculeaza torsiunile si curburile si apoi se scriu ecuatiile Einstein n

care Rij = rij este tensorul lui Ricci al conexiunii Levi-Civita asociata me-
tricii ij (z) si au loc:
Sij = Rij = Sij = Pij = ij = ij = 0.
Tensorii electromagnetici se reduc doar la :
e Aj Ai
Fij = ( i j)
2m z z
ceilalti find nuli.
2) Consideram functia pe T 0 M :

L(z, ) = ji (z) i j + m20 (6.88)

Lagrangianul campului scalar liber, introdus prin ani 60 pentru a ilustra
conceptul de vid degenerat ([27]).
Presupunand ij (z) o metrica hermitiana n universul Einsteinian, sa ob-
servam ca gij = 2 L/ i j n general nu satisface conditia de a determina
o matrice inversabila. Totusi pentru anumite alegeri ale functiei de unda
este posibil ca gij sa fie nedegenerat. Spre exemplu pentru:
= Ak (z) k ei ; = Ak (z)
k ei ,
R si Ak (z) covector complex ce satisface det(Ak Aj ) 6= 0, determina
tensorul metric nedegenerat:
gij = m20 Ai Aj
Implicatiile fizice ale acestui Lagrangian sunt legate de cuantica rela-
tivista, n special de teorii gauge contemporane de unificare a campurilor
fizice( fenomenul ruperi spontane de simetrii - symmetry breaking).
Bibliografie
[1] Asanov, G.S., Finsler Geometry, Relativity and Gauge Theories, FTPH
12, D.Riedel and Kluwer Acacdemic Publishers, Dordrecht, 1985.
[2] Asanov, G.S., Stavrinos P.C., Finslerian Deviations of geodezics over
tangent bundle, Rep. Math. Phys., 30 (1991), 63-69.
[3] Asanov, G.S., Ponomarenko S.F., Finsler Bundles and Space-Time. As-
sociated Gauge Fields and Connections, Nauka Eds., Chishinew, 1989,
(in Russian).
[4] Atanasiu Gh., Munteanu Gh.,Postolache M.,Algebra liniara geometrie
analitica, diferentiala si ecuatii diferentiale, Ed.All, 1994.
[5] Balan V., Deviations of geodesics in vector bundles, Proc. of the Nat.
Conf. of Geometry and Topology, sept. 1993, Cluj-Napoca, 6-13.
[6] Balan V., Generalized Einstein-Yang Mills equations for the space
GLn = (M, gij (x, y) = e2(x,y) ij (x)), Tensor N.S., v.52 (1993), 199-203.
[7] Balan V., Stavrinos P.C., Deviations of geodesics in the fibered Fin-
slerian approach, in Lagrange and Finsler Geometry - editors:
P.L.Antonelli and R.Miron, Kluwer Acad. Publishers, FTPH no.76, 65-
74.
[8] Balan V., Stavrinos P.C., Stationary curves and their deviations in hi-
gher order geometry, An.St.Univ Al.I.Cuza, Iasi, v.XLIII, s.I.a Mathe-
matics, 1997, f2, 235-248.
[9] Balan V., Stavrinos P.C., Weak gravitational fields in generalized metric
spaces, Proceedings of the Conference on Geometry ant its Applications
in Technology, Workshop on Differential Geometry, Global Analysis and
Lie Algebras, June 23-37, 1999, Theesaloniki, Greece, to appear.
173
174 Capitolul 5
[10] Balan V., Stavrinos P.C., Trencevski K., Weak gravitational models ba-
sed on Beil metrics, Proceedings of the Conference of Applied Defferen-
tial Geometry-General Relativity, August 27- September 2, 2000, Thee-
saloniki, Greece, to appear.
[11] Balan V., TreacevskimK., Deviations of stationary curves in the exten-

ded fibered Finslerian approach. Characterization and analytical solu-
tions for E.D.G., Rep. Math. Phys., v.36 (1995), n.1, 53-61.
[12] Bao D., Chern S.-S., Shern Z., Introduction to Riemann-Finsler Geome-
try, Springer-Verlag, N.Y., 2000.
[13] Beigel A., Buchner K,. d-spaces,singularities, and the origin of change,
Proc. 4-th Workshop, Brasov, 1999, 46-55.
[14] Beil R.G., Electrodynamics from a metric, Int.J. of Theor.Physics,

Vol.26, n.2, 1987, 189-197.
[15] Beil R.G., New class of Finsler metrics, Int. J. of Theor.Physics, Vol 28
(1989), n.6, 659-667.
[16] Beil R.G.,Finsler Geometry and a unified field theory in Finsler geo-
metry, Contemporary Mathematics, Vol. 196, American Mathematical
Society, 1996.
[17] Bejancu A., Finsler Geometry and Applications, Ellie Harwood, 1990.
[18] Beju I., Soos E., Teoderescu P.P., Tehnici de calcul spinorial si tensorial
neecuclidian cu aplicatii, Ed. Tehnica, 1979.
[19] Berger M.,Encounter with a Geometer, 2, Notices of AMS, vol47, 3,

2000, 327-340
[20] Brandt H., Finslerian Spacetime, Contemporanz Math., vol. 196, 1996,
273-287.
[21] Beju I., Soos E., Teodorescu P.P., Tehnici de calcul spinorial si tensorial
neeuclidian cu aplicatii, Ed. Tehnica, 1979
[22] Carroll S., Lecture notes on General Relativity,Univ. of California

,1997,itp.ucab.edu/carroll/notes
[23] Cartan E., Les Espaces de Finsler, Hermann, Paris, 1934.

[24] Chandrasekhar S.,The mathematical theory of Black Holes, Oxford Univ.
Press.,1998
[25] Chern S.S, Bao D.,Shen Z., An introduction to Riemannian-Finsler ge-
ometry , Graduate Texts in Math, Vol. 200.
[26] Codreanu S.,Tataru L.,Teoria relativitatii si electrodinamica, Ed. Casa
cartii de stiinta,Cluj,1994
[27] Dariescu C., Dariescu M., Gravitatie si campuri n universul Einstei-
nian, Ed. Vesper, 1997
[28] Ehlers J., Pirani F., Schild A., General relativity: An Einstein centenary
survey , Cambridge , 1979
[29] Einstein A.,Teoria relativitatii, Ed. Tehnica ,Bucuresti,1957
[30] Fock V.A.,Teoria spatiului, timpului si gravitatiei, Ed. Academiei, Bu-
curesti, 1962
[31] Ghoerghiev Gh.,Oproiu V., Varietati diferentiabile finit si infinit dimen-
sionale ,Ed. Academiei ,Vol 1, 1976, Vol 2 , 1979
[32] Gockeler M., Schucker T., Differential Geometry, Gauge Theories and
Gravity, Cambridge Monographs on Mathematical Physics, Cambridge
University Press, 1987.
[33] Hirica I. E., Nicolescu L., Pripoae G., Geometrie diferentiala. Probleme.
Aplicatii., Ed. Fundatei Romania de Maine, Bucuresti, 1999.
[34] Ianus S., Geometrie diferentiala cu aplicatii n teoria relativitatii, Ed.
Academiei, Bucuresti, 1983
[35] Ikeda S., Advanced Studies in Applied Geometry, Seizansha, Sagamihara,
Japan, 1995.
[36] Ingarden R.S., Differential geometry and physics, Tensor N.S., 30(1976),
201-209.
[37] Israel W., The internal geometry of black holes, Contemp. Math.,vol.
170, 1994
176 Capitolul 5
[38] Kern J., Lagrange geometry, Arch. Math., 25 ,1974, 438-443
[39] Kawaguchi T.,Miron R.,A Lagrangian model for gravitation and electro-
magnetism ,Tensor N.S, 48, 1989, 153-168
[40] Kobayashi S., Nomizu K.,Fundation of Diff. Geom. Interscience Publ.,

1963, 1969.
[41] Landau L.,Lifchitz E., Teorie du champ , Ed.de la Pais ,1984
[42] Matsumoto M., Foundations of Finsler Geometry and Special Finsler

Spaces, Kaisheisha Press, Otsu, 1986.
[43] Milnor J., Morse Theory, Princeton Univ. Press, Princeton, 1963.
[44] Miron R., Anastasiei M., Fibrate vectoriale. Spatii Lagrange. Aplicatii
n teoria relativitatii, Ed. Academiei, Bucuresti, 1987
[45] Miron R., Anastasiei M., The geometry of Lagrange spaces. Theory and
appl., Kluwer Acad. Publ., 1994
[46] Miron R., A Lagrangian theory of relativity , An.St.Univ.Al.I.Cuza, Iasi,

s1.a, Mat., 32, 1986, 37-62
[47] Miron R., Kawaguchi T., Relativistic geometrical optics,

Int.J.Theor.Phys., 30/11, 1991, 1521-1543
[48] Miron R.,Tavakol R., Balan V.,Rosburg I., Geometry of space-time and
generalized Lagrange Gauge theory , Publ.Math.Debrecen, 42/3-4, 1993,
215-224
[49] Miron R., Balan V., Stavrinos P.C., Tsagas Gr., Deviations of stationary
curves in the bundle Osc(2) (M ), Proceedings of the 1-st Conference of
the Balkan Society of Geometers 1996, Bucharest, Romania, Balkan
Journal of Differential Geometry ant Its Applications, Bucharest, v.2,
n.1, 1997, 51-60.
[50] Miron S., Wanatabe S., Ikeda S., Some connections on tangent handle
and their applications to the General Relativity, Tensor N.S., 46 (1087)
8-22.
[51] Misner W., Thorne K.S., Wheeler J.A., Gravitation, Freeman, San
Francisco, ,1973.
[52] Miron R., Anastasiei M.,The Geometry of Vector Bundles. Theory and
Applications, Kluwer Acad. Publishers, FTPH, no.59, 1994.
[53] Munteanu Gh., Metrical almost tangent structures, An.St.Univ.

Al.I.Cuza, Iasi, XXXIII, f2, 1987, 151-158.
[54] Munteanu Gh., On normal d-connection, Proc. of the fifth Nat. Sem. on
Finsler and Lagrange spaces, Brasov, 1988
[55] Munteanu Gh., Complex Lagrange spaces, Balkan J. of Geom. Vol 2,1,
1998, 61-73
[56] Munteanu Gh., Generalized complex Lagrange spaces , Kluwer

Acad.Publ. Vol. 109, 1999, 209-221
[57] Negrescu H., De la mecanica clasica la teoria relativitati, Ed.Albatros
[58] Nicolescu L., Pripoae G., Zara C., Teoreme si probleme de grupuri Lie,
Editura Universitatii Bucuresti, 1996.
[59] Ohanian H.C., Gravitation and Space-Time, Norton & Co., N.Y., 1963.
[60] ONeill B., Semi-Riemannian Geometry with Applications to Relativity,

Academic Press, 1983.
[61] Papuc D., Geometrie differentiala, Ed. Did. Ped., 1982.
[62] Pitis Gh. Curs de geometrie diferentiala, Univ. Brasov, 1992
[63] Penrose R., General Relativity: An Einstein Centenary survey, Cam-

brige, 1979
[64] Poisson E., Israel W., Internal structure of black holes, Physical Review
D, Vol 46, 6, 1990
[65] Raigorodski L.D., Stavrinos P.C., Balan V., Introduction to the physical
principles of dif.geom. Univ. of Athenes, 2000
[66] Rudn H., The Differential Geometry of Finsler Spaces, Springer-Verlag,

Berlin, 1959.
178 Capitolul 5
[67] Sabbata V. de, Gasperini M., Introduction to Gravitation, World Scien-

ticific, 1985.
[68] Sachs R., Wu H., General Relativity for Mathematiciens, Springer-

Verlag, 1977
[69] Sardaanashvili G., Zacharov O., Gauge gravitation theory, World Scien-
tific, 1992.
[70] Schouten J., Struik D., On same properties of general manifolds relating
to Einsteins theory of gravitation, Amer. J. Math., 43(1921), 213-216.
[71] Spivak M., Diffential Geometry, val. I-IV, Publish of Perish, 1970-1975.
[72] Stavrinos P.C., Deviations of geodesics and garvitational waves in Fin-

sler spaces, Bulletin of Calcutta Mathematical Society, 1999.
[73] Stavrinos P.C., Kawaguchi H., Deviations of geodesics in the gravitatio-

nal field of Finslerian Space-Time, Memoirs of Shonan Inst. of Techno-
logy, 27, I(1993), 35-40.
[74] Schutz B.F., A first course in General relativity, Cambridge, 1985
[75] Sofonea L. Geometrii reprezentative si teorii fizice, Ed.Dacia, Cluj-

Napoca, 1984
[76] Sterian P., Mecanica relativista si notiuni de teoria gravitatiei,

Ed.Tehnica, 1979
[77] Straumann N., General Relativity and Relativistic astrophysics,

Springer-Verlag, 1984
[78] Synge J.L., Relativity: General Theory, North-Holland ,1966
[79] Takano Y., On the theory of fields of Finsler spaces, Proc. Int. Symp.
REl. Un. Field Theory 1975-1976, 17-26.
[80] Tavakol R.K., Van der Bergh N., Viability criteria for the theories of
gravity and Finsler Spaces, GRG. 18, 1986, 849-859
[81] Teleman K., Metode si rezultate in geometria dif. moderna, Ed. St. si
Enciclopedica, Bucuresti, 1979.
[82] Tonellat M. A., Les theories de electromagnetisme et de la gravitation,

Gauthier-Villars, Paris, 1965.
[83] Trautman D., Diffierential Geometry for Physicists, Bibliopolis Eds.,

Naples, 1984.
[84] Udriste C., Convexity and completness of Finsler manifolds, in: Con-
vex Functions and Optimization Methods on Riemannian Manifolds,
MAIA, 297, Kluwer Acad. Publishers 1994.
[85] Utiyama R., Invariant theorethical interpretation of interaction, Phys.

Rev. 101, 1956, 1597-1607.
[86] Vranceanu Gh., Mihaileanu N., Introducere in teoria relativitatii, Ed.

Tehnica, Bucuresti ,1980
[87] Vranceanu Gh., Geometrie ananlitica, proiectiva si diferentiala, Ed.

Did.Ped., 1974.
[88] Vranceanu Gh., Lectii de geometrie diferentiala, Ed. Did.Ped., 1976.
[89] Vrejoiu C. , Electrodinamica si Teoria Relativitatii, Ed. Didactica si

Ped., Bucuresti, 1993
[90] Wald R., General Relativity, Chicago Press, 1984
[91] Warner R., Foundations of Diffential Manifolds and Lie Groups, Scott-
Foresman Eds., 1971.
[92] Weinberg S., Gravitation and Cosmology, Wiley, New-York, 1972
[93] Yano K., Ishihara S., Tangent and Cotangent Bundlers, Marcel Dekker,
N.Y., 1973.
[94] Zet Gh., Lagrangian geometrical models in physics, Pergamon Press,

Vol. 20, 3-4, 1994, 83-91

Lectii Teoria Relativitatii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lectii Teoria Relativitatii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lectii de

Gheorghe Munteanu, Vladimir Balan

I Elemente de teoria relativit

2 Elemente de dinamic a relativist a 43

2.3.2 Lagrangianul campului electromagnetic . . . . . . . . . 52

III Further developments of Einsteins theory 131

6 Teorii gravitationale dependente de directie 135

6.4 Spatii Finsler. Spatii Lagrange. . . . . . . . . . . . . . . . . . 147

Cand ne-am propus sa scriem o carte de teoria relativitatii, am fost deseori

elemente de teoria relativitatii restranse (speciale), n care cititorul se

Sunt abordate principalele interpretari cinematice si dinamice din re-

n partea a doua, intitulata Relativitate generala, dupa o scurta

Credem ca prezentul curs va fi primit corespunzator dorintelor noastre

Gheorghe Munteanu Vladimir Balan

Elemente de teoria relativit

Ca orice stiinta, fizica trebuie sa cuprinda legi general acceptate ce nu

Efectul total al unei forte este direct proportional cu distanta pe care

intervalele de timp sunt aceleasi n cele doua SRI.

s2 = (x1 )2 + (x2 )2 + (x3 )2

se pastreaza daca ambele repere sunt ortonormate, fapt justificat geo-

s2 = s02 = (x01 )2 + (x02 )2 + (x03 )2

masa este o notiune invarianta.

fortele de interacttiune dintre doua corpuri nu depind decat de pozitiile

cu T inversabila. In plus, o lege sau o ecuatie, este de luat n seama daca ea

Figura 1.1: Transformarea lui Galilei

Presupunem ca t00 = t0 si ca sistemul SRI0 se deplaseaza prin translatie

Derivand nca o data, obtinem ca transfornarile lui Galilei pastreaza ex-

antrenat ntr-o miscare ce face ca viteza luminii sa ramana o constanta.

ipoteza olandezului H.A. Lorentz (1853-1928), ce separa invarianta de

Experientele facute au condus la concluzia ca nu se poate pune n evidenta

Some chronological order for Special Relativity:

urmeaza. Peste tot vom folosi conventia lui Einstein de sumare.

iar (x1 , .., xn ) Rn se numesc componentele lui x n baza B.

Notam cu V spatiul dual al lui V, adica spatiul 1- formelor liniare

Relativ la baza B din V , obtinem baza duala B = {f i }i=1,n n V , unde f i

a0i = sji aj (1.4)

Sa consideram acum spatiul formelor pliniare Lp (V, R). O baza corespunza-

La schimbarea bazei cantitatile ai1 ...ip se schimba dupa regula:

iar la schimbarile de baze B B 0 cu matricea S, componentele tensorului

O pforma se numeste simetrica n indicii h si k daca

f (x1 , .., xk , .., xh , .., xp ) = f (x1 , .., xh , .., xk , .., xp )

si complet simetrica daca este simetrica in toti indicii. Daca pentru h 6= k

A(V ) capata structura de algebra numita algebra exterioara a formelor al-

se numeste uzual (canonic), G = I, si se noteaza, de obicei, prin g(x, y) =

Fie P (x1 , .., xn ) un punct al curbei (C) si notam cu

prin P , numit spatiul tangent n P la Rn . Reunind aceste spatii se obtine

siderand toate curbele ce trec prin P, diferentiala lui f pe aceste curbe se

f (x1 (), ..., xn ()) = xi (),

In particular, norma k d~r k2 , notata ds2 , va fi tocmai

ds2 = gij dxi dxj (1.11)

si se numeste forma fundamentala pe Rn a metricii g n raport cu baza B,

este lungimea elementului de arc de curba (C).

x0i = xi + dxi (1.12)

Figura 1.2: Derivata Lie

Corespunzator vom avea variatia de primul ordin a lui W,

2. Daca W (x) = W i x i este un camp vectorial, atunci:

3. Daca W = Wi dxi este o 1- forma, atunci

In ncheierea acestei sectiuni vom repeta un principiu fundamental al meca-

sa se minimizeze, unde L(xi (), x i ()) este functia lui Lagrange.

Extremul actiuni se obtine anuland prima variatie A, adica

sa se minimizeze si sa nu depinda de parametri. Pentru aceasta se considera

1.2 Spatiul Minkowski.

iar doua evenimente sa fie separate printr-o conditie de forma :