ELEMENTE DE FIZICA NUCLEARA

Partea a II-a

G.VLADUCA

BUCURESTI, 1990
 Aceasta lucrare este continuarea primei parti a cursului general de Fizica
Nucleara predat de autor studentilor tehnologi din anul V seral.
Lucrarea trateaza, cat mai fizic posibil, fara ncarcatura cuanto-matematica
specifica domeniului, dezintegrarile radioactive, reactiile nucleare si fisiunea
si fuziunea nucleara.
Lucrarea se adreseaza n primul rand studentilor din anul V, curs seral,
dar si studentilor din anul III, curs de zi, care au n planul de nvatamant
un curs general de Fizica Nucleara. Lucrarea poate fi utila si profesorilor
din nvatamantul liceal ca si tuturor celor ce se initiaza n fizica nucleara.
Continutul lucrarii a fost analizat de colectivul Catedrei de Fizica Atomica
si Nucleara care s-a declarat de acord cu multiplicarea n actuala redactare.
Lucrarea a fost avizata si de Conducerea Universitatii din Bucureti.

1
Cuprins

4 TEORIA ELEMENTARA A DEZINTEGRARILOR RA-

DIOACTIVE 5
4.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
4.2 Dezintegrarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
4.2.1 Legi de conservare n dezintegrarea . Scheme de de-
zintegrare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
4.2.2 Legea Geiger-Nuttall . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
4.2.3 Teoria elementara a dezintegrarii . . . . . . . . . . . 28
4.3 Dezintegrarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
4.3.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
4.3.2 Consideratii energetice. Spectrul continuu si ipoteza
neutrinilor. Scheme de dezintegrare . . . . . . . . . . 56
4.3.3 Teoria elementara a dezintegrarilor . . . . . . . . . . 70
4.3.4 Teoria elementara a capturii electronice . . . . . . . . 115
4.3.5 Neutrinii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
4.3.6 Neconservarea paritatii n interactiile slabe. . . . . . . 141
4.4 Radiatia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
4.4.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
4.4.2 Legi de conservare n dezexcitarea . . . . . . . . . . 162
4.4.3 Clasificarea tranzitiilor . . . . . . . . . . . . . . . . 164
4.4.4 Teoria elementara a tranzitiilor . . . . . . . . . . . . 174
4.5 Conversia interna a electronilor. . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
4.5.1 Procesul de conversie interna . . . . . . . . . . . . . . 204
4.5.2 Teoria elementara a procesului de conversie interna . . 207
4.5.3 Tranzitia 0 0 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213
4.6 Absorbtia nucleara rezonanta si efectul Mossbauer . . . . . . 216
4.6.1 Absorbtia nucleara rezonanta . . . . . . . . . . . . . . 216
4.6.2 Efectul Mossbauer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 226

2
5 REACTII NUCLEARE 239
5.1 Definitia si clasificarea reactiilor nucleare . . . . . . . . . . . 239
5.1.1 Definitia reactiilor nucleare . . . . . . . . . . . . . . . 239
5.1.2 Clasificarea reactiilor nucleare . . . . . . . . . . . . . . 242
5.2 Sectiuni eficace . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250
5.3 Legi de conservare n reactiile nucleare . . . . . . . . . . . . . 262
5.3.1 Legile conservarii energiei totale si impulsului. . . . . 263
5.3.2 Legea conservarii momentului cinetic si paritatii. . . . 286
5.4 Matricea de ciocnire (text suplimentar) . . . . . . . . . . . . 295
5.4.1 Introducere n teoria reactiilor nucleare . . . . . . . . 295
5.4.2 Matricea de ciocnire pentru procesul de mprastiere al
particulelor fara spin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 299
5.5 Mecanisme de reactie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 308
5.5.1 Dinamica reactiilor nucleare . . . . . . . . . . . . . . . 308
5.5.2 Mecanismul interactiei directe . . . . . . . . . . . . . . 316
5.5.3 Mecanismul de nucleu compus . . . . . . . . . . . . . 320
5.5.4 Competitia mecanismelor de interactie . . . . . . . . . 335
5.6 Reactii nucleare rezonante (text suplimentar) . . . . . . . . . 337
5.6.1 Teoria elementara a reactiilor rezonante . . . . . . . . 337
5.6.2 Analiza calitativa a reactiilor rezonante . . . . . . . . 347
5.6.3 Dispersia energetica si rezonantele de nucleu compus . 363
5.7 Reactii nucleare nerezonante. Modele dinamice (text supli-
mentar) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 368
5.7.1 Definirea modelelor dinamice . . . . . . . . . . . . . . 368
5.7.2 Modele dinamice de nucleu compus . . . . . . . . . . . 372
5.7.3 Modele dinamice directe . . . . . . . . . . . . . . . . . 377
5.7.4 Sectiuni eficace teoretice . . . . . . . . . . . . . . . . . 406
5.8 Reactii cu ioni grei (text suplimentar) . . . . . . . . . . . . . 409
5.8.1 Proprietatile reactiilor cu ioni grei . . . . . . . . . . . 409
5.8.2 Analiza calitativa a ciocnirilor cu ioni grei . . . . . . . 425

6 FISIUNEA SI FUZIUNEA NUCLEARA 450

6.1 Fisiunea nucleara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 450
6.1.1 Descoperirea fisiunii nucleare . . . . . . . . . . . . . . 450
6.1.2 Proprietati fundamentale ale procesului de fisiune . . 453
6.1.3 Reactia n lant . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 498
6.1.4 Generalitati privind reactorii nucleari . . . . . . . . . 512
6.1.5 Fisiunea ternara. Emisia de particule usoare ncarcate 518
6.1.6 Notiuni teoretice privind fisiunea nucleara.(text supli-
mentar) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 522

3
 6.1.7 Noi tipuri de dezintegrari radioactive. Fisiune puter-
nic asimetrica. (text suplimentar) . . . . . . . . . . . 559
6.2 Fuziunea nucleara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 580
6.2.1 Reactii de fuziune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 580
6.2.2 Reactii termonucleare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 583
6.2.3 Instalatii de realizare a fuziunii nucleare. . . . . . . . . 593
6.2.4 Fuziunea la rece (text suplimentar) . . . . . . . . . . . 608
6.2.5 Fuziunea nucleara, formarea elementelor chimice si ...
cate ceva despre Univers (text suplimentar) . . . . . . 615
6.3 In loc de concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 631

4
 CUVANT INAINTE

Continutul acestei lucrari este continuarea primei parti asa ncat aces-
tea, desi aparute la momente diferite, constituie un tot unitar. Ca si n
prima parte, materialul prezentat este rezultatul prelucrarii lectiilor predate
studentilor tehnologi din anul V-seral la cursul general de fizica nucleara.
Spre deosebire de prima parte se impun urmatoarele precizari:

a) Toate subiectele tratate n aceasta lucrare au o extindere mai mare decat

a celor predate la curs. Aceasta optiune a fost adoptata pentru a su-
plini lipsa din literatura de specialitate n limba romana a unei lucrari
care sa abordeze tematica specifica fizicii nucleare cat mai fizic posibil,
fara ncarcatura cuanto-matematica tipica domeniului.

b) Au fost incluse si subiecte care nu au fost prevazute, cel putin pana

n prezent, n programa analitica a cursului. Introducerea acestor
subiecte, semnalate n lucrare prin formularea text suplimentar, se
refera la urmatoarele:

- Directii recente de cercetare n fizica nucleara vizand n special noi

tipuri de dezintegrari radioactive dar si probleme mai aparte cum
ar fi fuziunea la rece.
- Probleme de mare actualitate n fizica nucleara care vizeaza, n
primul rand, interactia slaba si reactiile cu ioni grei. Facem
precizarea ca n ultimul deceniu trei Premii Nobel n Fizica au
fost acordate, respectiv, pentru elaborarea teoriei interactiilor
electroslabe (1979), pentru descoperirea bozonilor intermediari
(1983) si pentru producerea fasciculelor de neutrini cu stabilirea
diferentei dintre neutrinii electronici si cei miuonici (1988). De
asemenea reactiile cu ioni grei constituie astazi principalul mij-
loc de obtinere a nucleelor neutronodeficitare, protonodeficitare
sau a nucleelor supragrele; obtinerea acestor nuclee a generat noi
directii de cercetare n fizica nucleara.
- Desi n lucrare nu s-a pus accent pe descrierea experientelor stan-
dard, considerand ca studentii au la dispozitie material adecvat,
totusi experientele speciale privind producerea si detectia neu-
trinilor ca si determinarea unor proprietati ale lor au fost prezen-
tate mai pe larg.
- Pentru subiectele suplimentare, pe masura abordarii lor, s-a in-
dicat si bibliografia corespunzatoare, de regula cele mai recente

5
 articole sau carti n domeniu. Bibliografia de la sfarsitul lucrarii
este generala.
- O parte din textele suplimentare se refera la tratarea cuanto-
matematica a unor probleme mai dificile ale fizicii nucleare. Este
vorba de o ncercare de a prezenta demonstratii accesibile stu-
dentilor, bazate pe informatiile obtinute de acestia la cursurile
generale. Este cazul teoriei elementare a tranzitiilor cat si
teoriei reactiilor nucleare.
- Eliminarea textelor suplimentare, care sumeaza cca. 240 de pagini,
ar duce la un volum de informatii similar cu cel din partea ntai.
c) Pe masura abordarii diferitelor subiecte au fost prezentate unele aplicatii
precum si conexiunea lor cu alte directii de cercetare din fizica. Astfel,
subiecte ca enigma neutrinilor solari sau cele privind rolul reactiilor
de fuziune n formarea elementelor chimice n stele fierbinti etc., re-
flecta deschiderea fizicii nucleare spre cosmologie.
In rest s-a pastrat stilul adoptat n prima parte, n sensul ca s-a ncercat,
fiind vorba de un curs general introductiv, o prezentare cat mai fizica. Pre-
cizam nsa ca oricat de simplificata ar fi reprezentarea unor probleme
dificile ele raman ca atare complicate necesitand un efort de ntelegere din
partea cititorului.
Ca si n partea ntai au fost pastrate unele completari la subiec-
tul abordat vizand precizari sau demonstratii scurte menite sa nlesneasca
ntelegerea subiectului respectiv. Lucrarea este astfel conceputa ncat com-
pletarile ca si textele suplimentare pot fi evitate la o prima citire; proce-
dand astfel cititorul pierde mult dar nu esentialul.
In selectarea si structurarea subiectelor tratate cat si corelarea lor cu
lucrarile de laborator aferente cursului, de mare utilitate au fost discutiile
purtate cu colegii de catedra si de cercetare dar n special cu titularii cursului
similar, tinut la seriile A, B si C (anul III - curs de zi) respectiv, prof.dr.
Calin Besliu, prof.dr. Voicu Grecu si lector dr. Reveica Ion-Mihai, cat si cu
cei care au efectuat laboratorul aferent cursului si anume asist. dr. Anabella
Tudora si cercetator Gh. Cata-Danil. Tuturor le exprim sincere multumiri si
cu acest prilej; colegei dr. A.Tudora i multumesc n plus si pentru ajutorul
deosebit acordat la redactarea acestei lucrari.
Lucrarea, vasta prin tematica abordata, este fara ndoiala susceptibila
perfectionarii si ca urmare observatiile si recomandarile vor fi primite cu
recunostinta.
Autorul

6
Capitolul 4

TEORIA ELEMENTARA A
DEZINTEGRARILOR
RADIOACTIVE

4.1 Introducere
In paragraful 1.9 procesele radioactive au fost studiate din punct de vedere
fenomenologic; n acest capitol vom studia dinamica acestor procese deci
mecanismul prin care se realizeaza acestea. In fizica nucleara se disting trei
tipuri de dezintegrari:

a) Dezintegrari n care nucleul se dezexcita prin emisie de radiatii , conver-

sie interna sau emisie de perechi electron-pozitron datorita interactiei
electromagnetice.

b) Dezintegrari care se realizeaza prin intermediul interactiei slabe.

c) Dezintegrari n care nucleul emite nucleoni, particule ncarcate sau frag-

mente. Acestea se mpart la randul lor n urmatoarele categorii:

c1) Procese n care emisia de particule este conditionata de fortele

nucleare. Aici se ncadreaza emisia de particule din starile puter-
nic excitate ale nucleelor obtinute n reactii nucleare. Timpul de
emisie al diferitelor particule, n functie de mecanismul de reactie,
variaza ntre 1022 1016 secunde.
c2) Procese n care dezintegrarea este conditionata de competitia din-
tre fortele nucleare si cele coulombiene. Este cazul dezintegrarii

7
 si fisiunii spontane. In aceasta categorie intra si dezintegrarile
n care se pot emite spontan atat nuclee cu Z > 2 cat si particule
elementare. Aceste procese, recent descoperite, sunt cunoscute
n literatura de specialitate sub numele de noi tipuri de dezin-
tegrari. Fisiunea din stari izomere ca si emisia de particule din
astfel de stari fac parte tot din aceasta categorie.
c3) Procese n care emisia de nucleoni (n, 2n, 3n, p, 2p), de nuclee (,
3 H) sau de fragmente are loc din stari excitate sau chiar funda-

mentale ale nucleului rezultat n urma dezintegrarilor ale unui

nucleu precursor. Emisia n astfel de procese este controlata
de timpul mediu de viata al nucleului precursor, motiv pentru
care aceste dezintegrari se numesc dezintegrari ntarziate.

Procesele din categoria c1) formeaza domeniul fizicii nucleare numit reactii
nucleare n care este inclusa si fisiunea indusa. Celelalte procese definesc
domeniul dezintegrarilor radioactive. Precizam nsa ca noile tipuri de
dezintegrari sunt tratate n teoriile actuale fie ca procese de fisiune puternic
asimetrica (emisia de nuclee cu Z 2, inclusiv emisia spontana ) fie ca
procese ce nsotesc fisiunea (emisia de particule elementare). Dezintegrarile
ntarziate ca si cele din stari izomere sunt de asemenea intim legate de
procesul de fisiune. Din acest motiv toate aceste dezintegrari vor fi tratate
n cadrul fisiunii nucleare.
In consecinta n acest capitol prin dezintegrari radioactive se nteleg
dezintegrarile traditionale , si .

4.2 Dezintegrarea .
4.2.1 Legi de conservare n dezintegrarea . Scheme de de-
zintegrare.
Investigatiile ce au urmat descoperirii radioactivitatii naturale de catre Bec-
querel au aratat ca multe din substantele natural radioactive sunt ac-
tive (Curie, Rutherford). Ulterior s-a stabilit experimental ca particula
reprezinta nucleul atomului de 42 He si este formata din doi protoni si doi neu-
troni. Descoperirea n 1934 a radioactivitatii artificiale (Irene si F. Joliot
Curie) a permis sintetizarea ulterioara a unui numar mare de nuclee ac-
tive. In particular, seria radioactiva artificiala a neptuniului (care ncepe de
fapt cu izotopul 24596 Cm - reprodusa partial n relatia 1.364), contine nuclee
active ca de exemplu 24195 Am care este folosit des ca sursa de laborator.

8
 Figura 4.1
Valoarea energiei de dezintegrare Q n functie de numarul de
masa A pentru izobarul cel mai stabil

Emisia particulei din nucleul A

Z X are loc conform procesului:

A A4
ZX Z2 Y +42 (4.1)

Din punct de vedere energetic acest proces are loc daca este ndeplinita
conditia:
mX c2 > mY c2 + m c2 (4.2)
n care mc2 reprezinta energia de repaus a nucleelor X, Y si aflate n stare
fundamentala. Ca urmare a excesului de energie al nucleului initial A Z X n
procesul de emisie se elibereaza energia de dezintegrare Q definita astfel:

Q = mX c2 mY c2 m c2 > 0 (4.3)

Folosind relatiile (1.29) si (1.23) energia Q se exprima n functie de energia

de separare S a particulei cat si n functie de energia totala de legatura
a nucleelor X, Y si astfel:

Q = S = W (A 4, Z 2) + W (4, 2) W (A, Z) > 0 (4.4)

Coreland relatiile (4.3) si (4.4) rezulta ca pentru nuclele active energia
de separare S este negativa n acord cu discutia calitativa din paragraful
1.2.2. Folosind pentru energiile totale W(A, Z) relatia semiempirica (1.99)
(sau relatia mai exacta (1.109)) se poate stabili, n acord cu (4.4), ansamblul
nucleelor, existente sau nu n natura, care sunt instabile. In cazul nucleelor
pentru care se cunosc masele experimentale se foloseste, fireste, relatia (4.3)

9
 Figura 4.2
Variatia energiei Q pentru izotopii cu Z=83, 84, 85 si 86 n
functie de numarul de neutroni N ai nucleului parinte X

care permite stabilirea exacta a nucleelor active. Calculul energiei Q

pentru izotopul cel mai stabil (nucleele situate pe curba de stabilitate
din figura 1.1, curba definita teoretic n relatia (1.104)) este redat n figura
4.1 pentru nucleele cu A > 80. Din figura se constata ca energia Q este
pozitiva (S < 0) pentru nucleele stabile cu A 140; aceste nuclee din
punct de vedere energetic pot emite spontan particule .
Maximele si minimele din figura 4.1 sunt corelate cu stabilitatea mai
mare sau mai mica a nucleelor X si Y implicate n procesul de emisie .
Astfel, n acord cu relatia (4.3), energia Q va avea valori mai mici n cazul
nucleelor X magice, deosebit de stabile, si valori mari n cazul n care nucleul
Y este magic. Intr-adevar primul maxim din figura 4.1 (A 148) corespunde
nucleelor Y ce contin 82 de neutroni ir cel de-al doilea maxim (A 212)
corespunde izotopului Y cu 82 de protoni. Efectul stabilitatii nucleelor X
si Y n definirea energiei Q este elocvent ilustrat n figura 4.2. Se constata
valoarea mca pentru energia Q n cazul nucleelor X cu N=126 de neutroni
si valoarea Q deosebit de mare pentru nucleele X cu N=128 care corespund
nucleelor Y cu NY = N 2 = 126 de neutroni, deci magice pentru numarul
de neutroni. De aceea izotopii 211 212 213
83 Bi128 , 84 P o128 si 85 At128 emit cu mare
probabilitate particule . Din acelasi motiv si nucleele cu N=127 sau N=129
vor avea o probabilitate de emisie relativ mare desi mai mica decat n cazul

10
 Figura 4.3
Valoarea energiei Q pentru nucleele active n functie de
numarul de masa A

nucleelor cu N=128. Din motive similare nucleele din zona primului maxim
(A 148) cu N=84 vor emite cu mai mare probabilitate decat nucleele
vecine. Intr-adevar izotopii 148 148 150
64 Gd84 , 65 T b84 si 66 Dy84 prezinta o activitate
relativ mare n pofida faptului ca energia de reactie Q este numai 2 MeV.
Valoarea energiei Q pentru nucleele active cunoscute n prezent (cca.
160 de nuclee) este redata n figura 4.3. Evident zona nucleelor cu A
210 corespunde nucleelor din figura 4.2. Exceptand aceasta zona n care
se manifesta puternic efectul paturii magice neutronice cu N=126, pentru
restul nucleelor se constata ca la izotopii aceluiasi element are loc o scadere
puternica a energiei Q odata cu cresterea numarului de masa A. Deoarece
emisia este cu atat mai probabila cu cat valoarea energiei Q este mai mare
rezulta ca izotopii aceluiasi element devin mai stabili fata de dezintegrarea
pe masura ce creste numarul de neutroni.
Energia de dezintegrare Q eliberata n procesul de emisie este preluata
sub forma de energie cinetica de particula si de nucleul rezultat Y, care
se mai numeste si nucleu fiica. Intr-adevar din legea conservarii energiei

11
 Figura 4.4
a) Diagrama energetica b) Diagrama impulsului

totale pentru procesul (4.1):

mX c2 = mY c2 + TY + m c2 + T (4.5)

rezulta, n acord cu relatia (4.3) pentru Q, expresia:

Q = TY + T = (mX mY m )c2 (4.6)

n care TY si T 1 reprezinta energiile cinetice ale nucleului Y si respectiv par-

ticulei (figura 4.4a). Precizam ca n obtinerea acestei relatii s-a presupus
ca nucleul parinte X se dezintegreaza din repaus si din starea fundamentala.
Energia Q se distribuie sub forma de energie cinetica ntre partenerii Y si
n acord cu legea conservarii impulsului (figura 4.4b)

0 p~Y + p~ (4.7)

In relatiile de mai sus s-a folosit aproximatia nerelativista pentru ca energia

Q, dupa cum rezulta din figura 4.3, este relativ mica. Din acelasi motiv
pentru energiile cinetice se pot folosi tot relatii nerelativiste. In consecinta:

p2Y p2 m
TY = = = T (4.8)
2mY 2m mY
1
In aceasta lucrare energia cinetica se va nota cu T iar energia totala cu E.

12
 Figura 4.5
Schema de dezintegrare pentru procesul

Din relatiile (4.6) si (4.8) rezulta ca energia cinetica T preluata de particula

din energia eliberata Q este data de expresia:
mY A4
T = Q Q (4.9)
mY + m A
n care masele mY si m au fost nlocuite, n final, cu numerele de masa
corespunzatoare, n acord cu relatia (1.16). Deoarece nucleele active sunt
nuclee grele rezulta din relatia de mai sus ca cea mai mare parte din energia
Q este preluata de particula , nucleului Y revenindu-i aproximativ 2% din
Q.
In figura 4.4a) este reprodusa diagrama energetica pentru legea con-
servarii energiei totale din relatia (4.5). In figura starile energetice ale nucle-
ului initial si ale nucleelor rezultate sunt simbolizate printr-o linie orizontala.
Deoarece energia totala a nucleelor implicate n procesul de dezintegrare (de
ordinul 931.5 MeV n acord cu relatiile 1.15 si 1.16) este mare iar n proce-
sul de dezintegrare se elibereaza energia Q mult mai mica (de ordinul 10
MeV n acord cu figura 4.3) din motive de comoditate se poate considera
egala cu zero suma energiilor de repaus ale nucleelor Y si aflate n stare
fundamentala:
mY c2 + m c2 0 (4.10)
In noua scala energetica, definita de relatia (4.10), energia de repaus a nucle-
ului initial este egala cu energia de dezintegrare Q iar diagrama energetica
arata ca n figura 4.5 numita si schema de dezintegrare.
In schema, n partea stanga a nivelului superior se precizeaza valoarea
Q si deasupra nucleul parinte A Z X iar n partea stanga a nivelului inferior se

13
 Figura 4.6
Spectrul energetic al Cm-247. Pe spectru apare si linia
corespunzatoare dezintegrarii Cm-248 pe starea fundamentala a
Pu-244

trece valoarea zero si se precizeaza nucleul Y. Apartenenta la el a particulei

este indicata printr-o sageata care porneste de la nivelul superior spre
stanga jos. Pe sageata este indicata particula si energia T calculata cu
ajutorul relatiei (4.9). Inclinarea spre stanga a sagetii semnifica faptul ca
numarul atomic al nucleului Y este mai mic decat al nucleului X.
In cazul schemei de dezintegrare din figura 4.5 sunt emise particule cu o
singura energie cinetica T bine determinata. Se spune ca spectrul energetic
al particulei este discret si monoenergetic sau, folosind terminologia din
optica, spectrul este format dintr-o singura linie. Experimental se constata
ca multe nuclee active emit particule cu o singura energie. Exista nsa
si nuclee care emit grupuri de particule cu energii diferite, adica spectrul
lor este format din cateva linii.
In figura 4.6 este prezentat spectrul energetic al sursei 247 Cm2 .

Precizam ca teoretic spectrul energetic este probabilitatea de

2
Datorita impuritatii sursei Cm247 cu izotopul Cm248 n figura 4.6 apare si tranzitia
corespunzatoare dezintegrarii Cm248 pe starea fundamentala a P u244 . Spectrul energetic
din figura 4.6 a fost obtinut cu un detector semiconductor cu strat bariera de suprafata
Au-Si

14
 emisie de particule de un anumit fel ( n cazul de fata) n uni-
tatea de timp de un nucleu, functie de energia cinetica sau totala
a particulei respective. Din punct de vedere experimental este co-
mod sa se reprezinte numarul de particule emise n unitatea de
timp, sau ntr-un timp fixat, marime proportionala cu spectrul
energetic, functie de energia cinetica sau totala a particulelor
emise.

Se constata existenta a sapte grupe de particule cu energii cuprinse

ntre 5265 keV si 4818 keV; este deci un spectru discret format din sapte
linii, tranzitia de energie 4868 keV fiind cea mai probabila.
In cazul n care nucleele active prezinta mai multe linii n spectrul
energetic cel mai adesea se observa grupuri de particule cu energii mai mici
(structura fina) si uneori - mai rar - grupuri de particule cu energii
mai mari (particule de parcurs lung) decat energia T corespunzatoare
tranzitiei ntre starile fundamentale ale nucleelor X si Y.
Existenta spectrelor de linii se explica prin aceea ca nucleele X si Y
au stari excitate proprii si - n principiu - tranzitiile pot avea loc ntre
starile excitate. In figura 4.7 este prezentat procesul de dezintegrare din
starea excitata i, de energie totala de repaus miX c2 a nucleului X n starea
excitata f, de energie totala de repaus mfY c2 a nucleului Y.
Pentru aceasta situatie legea conservarii energiei din relatia (4.6), con-
siderand n continuare nucleul X n repaus n starea i, devine:

miX c2 = mfY c2 + TYif + m c2 + Tif (4.11)

n care TYif si Tif sunt energiile cinetice ale nucleelor Y si pentru tranzitia
i f . Energia de dezintegrare pentru aceasta tranzitie va fi:

Qif = miX c2 mfY c2 m c2 = TYif + Tif (4.12)

Energia miX c2 se exprima n functie de energia de repaus mX c2 a nucleului

X aflat n starea fundamentala prin relatia:

miX c2 = mX c2 + EX
i
(4.13)
i este energia de excitatie a starii i a nucleului X fata de starea
n care EX
fundamentala. Folosind o relatie similara pentru mfY c2 expresia (4.12) devine:
i
Qif = Q + EX EYf = TYif + Tif (4.14)

15
 Figura 4.7
Schema de dezintegrare pentru tranzitia din starea excitata i
a nucleului X n starea excitata f a ncleului Y

Marimile implicate n relatiile (4.11)(4.14) sunt redate n figura 4.7 atat

n scara energetica absoluta cat si n scara energetica definita de (4.10) care
este de fapt cea folosita n practica.
Din relatia (4.9) n cazul tranzitiei i f pentru energia Tif se obtine
expresia:

mfY c2 mY c2 + EYf
Tif = Qif = Qif
(mfY + m )c2 mY c2 + EYf + m c2

mY A4
Qif i
(Q + EX EYf ) (4.15)
mY + m A
care este similara cu (4.9); aproximatia a fost permisa de faptul ca EYf
mY c2 .
Relatiile (4.11) (4.15) contin toate situatiile practic posibile daca prin
i si f se ntelege orice stare posibila a nucleului X, respectiv, Y, inclusiv
starile lor fundamentale. In particular pentru i=0 si f=0 are loc tranzitia
ntre starile fundamentale ale nucleelor X si Y; relatia (4.15) este identica
cu (4.9) iar schema de dezintegrare din figura 4.7 corespunde celei din figura
4.5. Cazul i=0 si f=0, 1, 2, 3, ... corespunde dezexcitarii nucleului X aflat
n stare fundamentala pe starea fundamentala si starile excitate, de energie

16
 Figura 4.8
Schema de dezintegrare pentru tranzitia din starea
fundamentala (i=0) a nucleului X pe starea fundamentala si
primele 3 stari excitate ale nucleului Y

de excitatie EY1 , EY2 , EY3 , ... ale nucleului Y (figura 4.8). In cazul din figura
4.8 spectrul energetic este format din patru grupe de particule de energii
Tif = Tf definite de relatia (4.15); aceste energii sunt trecute pe sagetile
ce indica tranzitiile corespunzatoare. Particulele 1 , 2 si 3 au energii
Tf mai mici decat 0 si formeaza structura fina a spectrului . Nucleul Y
aflat ntr-una din starile excitate se dezexcita, de regula, prin emisie ; n
figura 4.8 tranzitiile indicate sunt arbitrare.
Cazul i=0, 1, 2 si f=0, care corespunde dezintegrarii nucleului X din
starea fundamentala si din primele doua stari excitate pe starea fundamen-
tala a nucleului Y este redat n figura 4.9. Particulele 1 si 2 vor avea o
energie mai mare decat particulele 0 si formeaza, dupa cum s-a mai amintit,
particulele de parcurs lung.
In sfarsit, principial, este posibila si dezintegrarea din starea funda-
mentala si starile excitate ale nucleului X pe starile fundamentala si excitate
ale nucleului Y. In figura 4.10 este redata o situatie posibila.
Sa subliniem ca n toate schemele de dezintegrare din figurile 4.8, 4.9 si
4.10 tranzitia dintre starile fundamentale ale nucleelor X si Y este notata
cu 0 , de energie T0 , iar restul tranzitiilor 1 , 2 , etc. sunt numerotate
n ordinea descrescatoare a energiilor cinetice Ti . Desigur n schemele de

17
 Figura 4.9
Schema de dezintegrare a nucleului X din starea fundamentala
si primele doua stari excitate pe starea fundamentala a nucleului
Y

Figura 4.10
Schema posibila de dezintegrare a nucleului X din starea
fundamentala si din prima stare excitata pe starea fundamentala
si primele doua stari excitate ale nucleului Y

18
 Figura 4.11
Schema de dezintegrare din starea initiala de spin Ii si paritate
i pe starea finala de spin If si paritate f

dezintegrare prezentate n figurile mentionate s-a considerat ca tranzitiile

indicate sunt permise de celelalte legi de conservare specifice interactiei
electromagnetice si tari care guverneaza procesul de emisie .
In particular, pe langa legea conservarii energiei totale si a impulsului
total implicate pana n prezent, n dezintegrarea trebuie sa se conserve
atat momentul cinetic total cat si paritatea. Astfel, daca tranzitia se face
in strea i a nucleului X de spin si paritate Iii pe starea f a nucleului Y

de spin si paritate If f legile mentionate implica satisfacerea relatiilor:

I~i = I~f + ~ (4.16)

i = (1) f (4.17)
n care momentul orbital al particulei are valorile:

| I~i I~f | Ii + If (4.18)

In relatiile (4.16) si (4.17) s-a tinut cont de faptul ca spinul particulei este
zero (I = 0) iar paritatea sa este pozitiva ( = +1). Deoarece starile

i si f de spin si paritate Iii , respectiv If f pot fi oricare din starile
cuantice posibile ale nucleelor X si Y, rezulta ca toate tranzitiile ilustrate
n figurile 4.8 4.10 sunt posibile daca legile de conservare (4.16) si (4.17)
sunt ndeplinite. Data fiind importanta acestor legi, n dreptul fiecarei stari
a nucleului X sau Y se precizeaza spinul si paritatea ca n figura 4.11.
Din schemele de dezintegrare prezentate n figurile 4.8 4.10 rezulta
ca orice stare a nucleului X se poate dezintegra n mai multe moduri si
- daca este o stare excitata - se poate dezexcita si . De exemplu starea

19
fundamentala a nucleului X din figura 4.8 se dezintegreaza prin emisia a
patru grupe de particule si starile excitate ale nucleului Y se pot dezexcita
prin mai multe posibilitati. Asadar, n general, o stare nucleara instabila
se poate dezintegra n diferite moduri, fireste n acord cu toate legile de
conservare. Daca se noteaza cu probabilitatea totala de dezintegrare n
unitatea de timp a starii n discutie si cu c probabilitatea de dezintegrare
n unitatea de timp pe calea (modul) c, are loc relatia:
X
= c (4.19)
c

Se defineste factorul de ramificare fc pentru calea c prin expresia:

c
fc = (4.20)

si are semnificatia ponderii relative cu care dezintegrarea se realizeaza pe
calea c. Din relatiile (4.19) si (4.20) rezulta:
X
fc = 1 (4.21)
c

care se mai numeste si conditia de normare. Experimental, factorul de

ramificare se determina din intensitatea c (absoluta sau relativa) a parti-
culelor sau radiatiilor emise n paralel de pe starea analizata:
c
fc = P (4.22)
c c

Precizam ca intensitatea relativa poate fi folosita numai daca tranzitia de

referinta este aceeasi pentru toate radiatiile sau particulele emise n paralel.
Avand n vedere determinarea experimentala definita de relatia (4.22) ade-
sea factorul de remificare se mai numeste si intensitate relativa a tranzitiei
respective pe calea c. Deoarece probabilitatea (ponderea) relativa a unei
dezintegrari oarecare reprezinta una din principalele proprietati ale proce-
sului de dezintegrare, factorul fc , n procente, este de aemenea mentionat
pentru tranzitia respectiva. In sfarsit sa spunem ca pentru nucleul sursa
(parinte) se precizeaza si perioada de njumatatire T1/2 pentru a se cunoaste
posibilitatea utilizarii practice a izotopului respectiv ca sursa , dat fiind
cunoscut (paragraful 1.9.3) ca dupa 8 10 perioade de njumatatire sursa
respectiva este considerata epuizata.
Avand n vedere precizarile de mai sus, rezulta ca schema completa de
dezintegrare din figura 4.8 trebuie sa arate ca n figura 4.12. Desigur, folosind

20
 Figura 4.12
Schema completa de dezintegrare a nucleului X din starea
fundamentala pe starea fundamentala si primele trei stari
excitate ale nucleului Y

acest exemplu este usor de completat si schemele de dezintegrare din figurile

4.9 si 4.10.
In figura 4.13 este prezentata schema de dezintegrare a nucleului 238 P u,
schema de tipul celei din figura 4.12. Se constata ca 238 P u emite cinci grupe
de particule cu energii cinetice destul de apropiate (diferenta dintre energia
mxima si cea minima fiind de numai 0.5 MeV).
Intensitatea relativa (factorul de ramificare) a liniilor scade puter-
nic pe masura ce scade energia grupului de particule emise si creste
diferenta de spin I ntre starile ntre care are loc tranzitia. Din aceste
constatari rezulta ca probabilitatea dezintegrarii depinde foarte puternic
de energia cinetica a particulelor emise si de spinii starilor implicate n
proces. Sa remarcam faptul ca starile excitate ale nucleului rezultat 234 U ,
corespunzatoare numarului cuantic K=0, respecta legea I(I+1) si formeaza
banda de rotatie cu I = 0+ , 2+ , 4+ etc., specifica nucleelor deformate par-
pare (paragraful 3.3.2). Asadar tranzitiile se realizeaza ntre doua nuclee
deformate si ntre stari care apartin benzilor de rotatie K = 0+ . Deoarece
energiile starilor de rotatie sunt relativ mici se explica de ce grupurile
emise de 238 P u au energii cinetice apropiate. Studiile experimentale arata
ca pentru toate nucleele par-pare deformate - active sunt adevarate con-

21
 Figura 4.13
Schema de dezintegrare a 238 P u
94

22
 Figura 4.14
Schema de dezintegrare a nucleului 247 Cm

23
 Figura 4.15
Schema de dezintegrare a nucleului 241 Am

statarile facute pentru 238 P u. Asadar, n cazul acestor nuclee se emit, de

regula, doua pana la cinci grupuri de particule cu energii cinetice apropi-
ate ( ce difera cu cel mult 0.5 MeV) iar probabilitatea tranzitiilor scade
puternic pe masura ce scade energia de tranzitie si creste diferenta de spin
ntre starile ntre care are loc tranzitia. Tranzitiile cele mai probabile se real-
izeaza ntre starile fundamentale care apartin benzilor de rotatie K = 0+ .
Proprietati similare prezinta si nucleele par-impare, impar-pare si impar-
impare care se dezintegreaza n sensul ca si aceste nuclee sunt deformate
si prezinta un spectru de linii cu energii foarte apropiate din acelasi motiv
ca si pentru nucleele par-pare. In cazul acestor nuclee probabilitatea de
tranzitie nu mai prezinta regularitatea ntalnita n cazul nucleelor par-pare.
Intr-adevar, spectrul din figura 4.6 pentru nucleul p-i 247 Cm, arata ca in-
tensitatea relativa si deci probabilitatea de tranzitie, nu mai este corelata
cu energia tranzitiei. Este evident, de exemplu, ca grupul de particule

24
de energie 4868 keV este mai intens decat grupul de particule de energie
5265 keV, desi energia acestora este mai mare. Din schema de dezintegrare
a 247 Cm din figura 4.14 rezulta ca intensitatea relativa a particulelor de
energie 4868 keV este de 71% pe cand a celor de energie 5265 keV este de
numai 13.8%. In mod similar, n cazul nucleului impar-impar 241 Am (figura
4.15) tranzitia 2 este net favorizata n comparatie cu celelalte, avand o
intensitate relativa de 85%. Existenta acestor tranzitii foarte probabile
n nucleele p-i, i-p sau i-i este conditionata, dupa cum s-a aratat n paragra-
ful 3.2.4 (figurile 3.40 si 3.41) de probabilitatea de formare a particulelor
care depinde esential de configuratia nucleonilor pe nivelele uniparticula,
sau mai general, de structura interna a nucleului emitator.
In schemele de dezintegrare din figurile 4.14 si 4.15 pe langa spinii si
paritatile starilor nucleare implicate n tranzitiile s-au precizat si valorile
K pentru a sublinia apartenenta acestor stari diferitelor benzi de rotatie,
benzi specifice nucleelor deformate (paragraful 3.4.2.1). Si n acest caz se
constata ca tranzitiile cele mai probabile se realizeaza ntre starile funda-
mentale ale benzilor de rotatie cu aceleasi valori K ; K = 9/2 n cazul
nucleului 247 Cm si K = 5/2 n cazul nucleului 241 Am. Rezulta ca pentru
tranzitiile cele mai probabile este adevarata urmatoarea regula de selectie:

K = 0 (4.23)

Sa subliniem si faptul ca energiile cinetice ale particulelor calculate

cu relatia (4.15) sunt n acord bun cu energiile experimentale precizate n
schemele de dezintegrare de mai sus, ceea ce se poate costata imediat.
In figura 4.16 este prezentata schema de dezintegrare a nucleului 212 P o
care se obtine, atat n starea fundamentala cat si n stari excitate, prin dezin-
tegrarea a nucleului 213 Bi. Este unul din putinele nuclee cunoscute pana
n prezent n care se emit grupuri de particule cu energii mai mari decat
grupul 0 corespunzator tranzitiei ntre starile fundamentale ale nucleelor
212 P o si 208 P b. In spectrul energetic al nucleului 212 P o apar, dupa cum s-a

amintit, particule de parcurs lung3 . In figura sunt precizati factorii de

ramificare pentru tranzitiile iar pentru tranzitiile de parcurs lung sunt
date intensitatile lor raportate la tranzitia 0 care este considerata 100%.
Se constata ca intensitatea grupului fundamental este de 104 106 ori mai
mare decat a grupului de parcurs lung, desi energia cinetica a acestora
este mai mare. Intensitatea slaba a grupurilor de parcurs lung se explica
prin aceea ca nucleul 212 P o, care le emite, se afla n stari excitate care se
dezexcita fie prin emisie cu probabilitatea fie cu probabilitatea .
3
Conform clasificarii din subcapitolul 4.1 acestea sunt dezintegrari ntarziate

25
 Figura 4.16
Schema de dezintegrare a nucleului 212
84 P o care este obtinut prin
dezintegrarea a nucleului de 213 Bi

26
Raportul factorilor de ramificare f si f pentru o stare excitata oarecare a
nucleului 212 P o este:
f 1014 1016
= 107 109 (4.24)
f 107

In aceasta relatie s-a tinut seama de faptul ca tranzitiile (dipolare sau

cvadrupolare) - care vor fi studiate n subcapitolul 4.3 - au o probabilita-
te mult mai mare decat tranzitiile . Din acest motiv starea respectiva
se dezexcita cu precadere si cu mica probabilitate . Tocmai de aceea
numarul de nuclee - active care emit particule de lung parcurs este
mic. Din motive similare dezintegrarea din starile excitate ale nucleului
X pe starile excitate ale nucleului Y este un proces si mai putin probabil
deoarece n plus si energia particulelor este mai mica. Asa se explica de ce
din punct de vedere experimental nu s-au descoperit nuclee active care sa
aibe o schema de dezintegrare similara cu cea din figura 4.10 desi principial
astfel de nuclee pot exista.
Din exemplele de mai sus rezulta ca probabilitatea de emisie depinde
puternic de energia de tranzitie, de spinii si paritatile starilor ntre care
se realizeaza tranzitia cat si de probabilitatea de formare a particulelor
n interiorul nucleului emitator, n special n cazul nucleelor cu A impar
sau pentru nucleele impar-impare. Tranzitiile de probabilitate maxima
respecta regula de selectie exprimata de relatia (4.23).

4.2.2 Legea Geiger-Nuttall

Din figura 4.3 si tinand cont de relatia (4.15) rezulta un domeniu relativ
limitat de valori posibile pentru energiile cinetice T ale particulelor emise
de nucleele radioactive. Datele experimentale indica nsa o plaja extrem
de mare pentru probabilitatea de emisie sau, ceea ce este acelasi lucru,
pentru timpii de njumatatire. Cu foarte putine exceptii energia T si timpul
de njumatatire T1/2 , pentru toate nucleele radioactive cu Z > 82 sunt
cuprinse ntre limitele:

4 M eV T 9 M eV

1017 s T1/2 107 s (4.25)

Astfel, pentru nucleul 213 P o (figura 4.3) care emite particule cu T
8.33 M eV timpul de njumatatire este T1/2 = 4.2 106 s pe cand pentru nu-
cleul 232 T h care emite particule cu T 3.98 MeV timpul de njumatatire
este de 4.39 1017 s (aproximativ 1.39 1010 ani). In cazul pamanturilor rare,

27
dupa cum se poate vedea si din figura 4.1, energia de dezintegrare (deci si
energia cinetica T ) este mai mica de 2 MeV fiind de asteptat ca nucleele
respective sa aibe timpi lungi de njumatatire. De exemplu nucleul 14460 N d
care emite particule cu T 1.8 MeV are un timp de njumatatire de 1.58
1023 s (aproximativ 5 1015 ani).
Pentru aceste nuclee (cu T 2M eV ) constanta de dezintegrare =
ln 2 / T1/2 este atat de mica ncat practic nu se poate determina. Asa se
explica faptul ca numai nucleele favorizate (Z 84) din zona pamanturilor
rare au o radioactivitate sesizabila experimental.
Exemplele de mai sus arata dependenta deosebit de puternica a perioadei
de njumatatire (sau a probabilitatii de emisie ) de energia cinetica a
particulelor emise. Astfel o crestere cu numai 1% a energiei cinetice
micsoreaza T1/2 de cca. 10 ori iar o crestere a energiei cinetice cu 10%
duce la micsorarea de timpului de njumatatire cu 2 3 ordine de marime.
Aceasta dependenta puternica a constantei de dezintegrare de energia
particulelor a fost observata nca din anul 1911 de Geiger si Nuttall care
au stabilit ca, pentru toate elementele - active ale celor trei serii radioac-
tive (paragraf 1.9.3) cunoscute la acea vreme, exista o relatie liniara ntre
logaritmul zecimal al constantei de dezintegrare si logaritmul zecimal al par-
cursului particulelor n aer la o presiune constanta4 . Deoarece parcursul,
la randul lui, depinde de energia cinetica a particulei , autorii au ajuns la
urmatoarea dependenta ntre si T :

lg = A lg T + B (4.26)

n care A si B sunt constante ce iau valori diferite pentru fiecare serie ra-
dioactiva naturala. Intr-o alta forma, relatia (4.26) se poate scrie si astfel:

(T ) T80 (4.27)

relatie care arata ca o crestere a energiei T de doua ori conduce la o crestere

a probabilitatii de emisie de aproximativ 1024 ori:

(2T ) 1024 (T ) (4.28)

Exprientele ulterioare au aratat ca relatiile (4.26) si (4.27) au un caracter

aproximativ. S-a constatat ca pentru tranzitiile ntre starile fundamentale
4
Initial energia particulelor s-a determinat din masurarea parcursului lor n aer.
De fapt si denumirea de particule de parcurs lung folosita n paragraful precedent
exprima aceasta modalitate istorica de determinare a energiei. Ulterior s-au dezvoltat
spectrografele magnetice si lanturile spectrometrice cu detectori cu semiconductori (a se
vedea lucrarea Spectroscopie nucleara de lect.dr. R.Ion-Mihai si lect.dr.G.Vladuca)

28
ale nucleelor par-pare are loc relactia:
b
lg T1/2 = a + ; T in MeV (4.29)
T
n care a si b sunt constante ce depind de numarul atomic Z iar T1/2 se
exprima n secunde. Valorile lor, determinate experimental pentru diferiti
izotopi, sunt date n tabelul 4.1. Valorile din tabel conduc la urmatoarele
relatii aproximative pentru determinarea parametrilor a si b:

a = 1.56(Z 2)2/3 21.4

(4.30)
b = 1.61(Z 2)
n care (Z-2) este numarul atomic al nucleului fiica Y.

Tabelul 4.1

Z a b

84 -49.923 129.35
86 -52.460 137.46
88 -52.148 139.17
90 -53.264 144.19
92 -53.657 147.49
94 -52.090 146.23
96 -53.683 152.44
98 -52.951 152.86

Din figura 4.17 se constata concordanta buna ntre curbele teoretice ex-
primate de relatiile (4.29) si (4.30) si datele experimentale. In figura timpii
de njumatatire sunt n ani. Curbe analoage se pot obtine si pentru lg T1/2
pentru tranzitiile ntre starile excitate ale nucleelor par-pare sau pentru
tranzitiile ntre starile excitate sau nu ale nucleelor impar-impare, impar-
pare sau par-impare dar concordanta dintre acestea si datele experimentale
respective nu este la fel de buna ca n cazul din figura 4.17.
Sa precizam si faptul ca la aceste tranzitii pentru aceeasi energie T
timpul de njumatatire este mai mare decat pentru nucleele par-pare vecine.
Factorul care arata cu cat este mai mare timpul de njumatatire, pentru
aceeasi energie T la tranzitiile precizate mai sus fata de tranzitiile ntre
starile fundamentale ale nucleelor par-pare se numeste factor de interdictie
(hindrance factor).

29
 Figura 4.17
Legea Geiger-Nuttall comparata cu datele experimentale pentru
izotopii elementelor cu Z=84, 86, 88, 90, 92, 94, 96, 98 si 100.
Perioada de njumatatire este data n ani

Este desigur rolul teoriei de a explica legea Geiger-Nuttall, factorul de

interdictie ca si celelalte regularitati experimentale precizate n subparagra-
ful precedent ca, de exemplu, intensitatile relative de emisie a particulelor
n nucleele par-pare sau n celelalte nuclee.

4.2.3 Teoria elementara a dezintegrarii

4.2.3.1 Modelul uniparticula pentru dezintegrarea
Analiza din paragraful 4.2.1 a relevat faptul ca emisia particulelor este
posibila din punct de vedere energetic ori de cate ori energia starii initiale a
nucleului X este mai mare decat energia starii finale a nucleului fiica Y si a
particulei . Asa cum s-a precizat n paragraful 1.2.2, din punct de vedere
clasic, emisia particulelor ar fi trebuit sa se realizeze instantaneu sau, mai
exact, n timpul R/v n care R este raza nucleului si v este viteza particulei
n interiorul nucleului. Acest timp pentru energiile T precizate n relatia
(4.25) si pentru razele uzuale ale nucleelor grele (paragraf 1.3) este de cca.
1020 1022 s. In realitate, timpul de njumatatire (relatia 4.25) variaza n
limite foarte mari ajungand la miliarde de ani. Este deci evident ca ceva
franeaza emisia particulelor ; este vorba de bariera de potential (figura
1.8) care se interpune ntre starea initiala a nucleului X si starea finala a
partenerilor Y + . Desi din punct de vedere clasic existenta acestei bariere

30
 Figura 4.18
Reprezentarea calitativa a barierei de potential definita de
relatia (4.31)

de potential interzice total emisia de particule , din punct de vedere cuan-

tic particulele pot penetra aceasta bariera cu o probabilitate mai mare
sau mai mica (efect tunel) dupa cum a aratat prima data Gamov (1928)
si, independent, Condor si Gurney (1928). Fireste, pentru a calcula pene-
trabilitatea particulei prin bariera este necesar ca aceasta sa fie definita.
Autorii mentionati au presupus, n primul rand, ca particula exista n
nucleu si este confinata n interiorul nucleului de o energie potentiala care,
calitativ, depinde de r ca n figura 1.8, n care r este distanta dintre centrele
de masa ale particulei si nucleului rezidual Y. Pentru a stabili dependenta
exacta, autorii considera ca pentru r > R0 , n care R0 este distanta maxima
la care nca se mai exercita forte nucleare ntre si Y, energia potentiala
este data de interactia coulombiana ntre nucleul Y si .
Mai complicat se stabileste forma barierei pentru r < R0 , distante la
care fortele nucleare sunt dominante. In scara energetica definita de relatia
(4.10), autorii considera ca bariera de potential este zero. In consecinta
bariera de potential este definita astfel:
1 2ZY e2


40 r r R0
V (r) = cu ZY = Z 2 (4.31)

0 r < R0

si este prezentata calitativ n figura 4.18.

31
 Avand n vedere scara energetica aleasa cat si relatia (4.6), rezulta ca
energia totala de repaus a starii initiale a nucleului X este egala cu energia
de dezintegrare:
mX c2 = Q = T + TY (4.32)
Bariera de potential definita de relatia (4.31) corelata cu ipoteza existentei
particulei n interiorul nucleului definesc modelul uniparticula pentru de-
zintegrarea . Sa precizam si faptul ca n cadrul acestui model prin R0
se ntelege raza nucleului dar denumirea este mai curand conventionala
deoarece R0 defineste de fapt raza de actiune a fortelor nucleare ntre
partenerii si Y, rezultati n urma procesului de dezintegrare .
Desigur, ipotezele care definesc modelul sunt discutabile. Modelul pre-
supune ca energia potentiala are simetrie sferica desi din discutia din sub-
paragraful 4.2.1 a reiesit ca nucleele active sunt deformate. In mod special
atrage atentia ipoteza conform careia particul exista n permanenta
n interiorul nucleului; fireste nucleonii nucleului X pot forma n anumite
conditii si cu o anumita probabilitate particula , n special la suprafata
ncleului (subparagraful 3.2.3.4) dar a presupune ca particula exista n
permanenta este fara ndoiala o ipoteza riscanta. Asadar, pentru r < R0
este greu de vorbit de existenta particulei si a nucleului Y si ca atare nsasi
distnta r dintre centrele lor de masa este lipsita de sens. In consecinta
problema definirii energiei potentiale pentru r < R0 ramane deschisa. Si
totusi, n pofida acestor ipoteze discutabile, modelul uniparticula descrie
satisfacator principalele proprietati ale procesului de dezintegrare , n par-
ticular si legea Geiger-Nuttall, dupa cum vom arata n cele ce urmeaza.

4.2.3.2 Probabilitatea de penetrare a barierei de potential

Pentru a gasi aceasta probabilitate pornim de la faptul ca miscarea mi-
croparticulelor n mecanica cuantica este descrisa de functia de unda (~r) iar
| (~r) |2 reprezinta densitatea de probabilitate de localizare a particulei ntr-
o zona spatiala. Functia (~r) este solutia ecuatiei stationare Schrodinger:

h2
(~r) + V (r)(~r) = E(~r) (4.33)
2

n care E este energia totala, egala cu Q n cazul analizat, V(r) este energia
potentiala definita n cazul de fata de relatia (4.31) iar este masa redusa:
m mY
= (4.34)
m + mY

32
 Figura 4.19
Bariera de potential dreptunghiulara si unidimensionala definita
de relatia (4.37)

Deoarece energia potentiala are simetrie sferica, functia de unda (~r) se

dezvolta dupa functiile proprii Ym ale momentului orbital, care se conserva,
conform relatiei:
X u (r)
(~r) = Ym (, ) (4.35)
m
r
pe care substituind-o n (4.33), n acord cu relatiile (3.10) si (3.11), pentru
functia radiala ul (r) se obtine ecuatia:
h2 ( + 1)
" #
d2 u 2
+ E V (r) u (r) = 0 (4.36)
dr 2 h2 2r 2
Solutiile u (r), pentru orice posibil, se pot gasi fie prin integrarea numerica
a ecuatiei (4.36), fie folosind diferite metode analitice aproximative ca de
exemplu metoda WKB (Wenzel-Kramers-Brillouin). O alternativa mai usor
de asimilat consta din generalizarea solutiei ecuatiei Schrodinger pentru o
groapa de potential dreptunghiulara unidimensionala, ca cea din figura 4.19,
definita dupa cum urmeaza:
(
0 pentru x < 0 si x > d
V (x) = (4.37)
V0 pentru 0xd
Pentru acesta bariera, ecuatia Schrodinger (4.33) devine:
2 (x) 2
+ 2 (E V (x))(x) = 0 (4.38)
x2 h

33
Pentru cele trei regiuni definite de energia potentiala data de (4.37), ecuatia
(4.38) are urmatoarele expresii:
2 2
x2 + h2
E =0 pentru x < 0 si x > d
(4.39)
2 2
x2 h2
(V0 E) = 0 pentru 0 x d

Solutiile acestor ecuatii sunt urmatoarele:

(
A(+) eikx + A() eikx ; x < 0 (regiunea 1)
(x) = (4.40)
C (+) eikx + C () eikx ; x > d (regiune 3)

si
(x) = B (+) ex + B () ex ; 0 x d (regiune 2) (4.41)
cu
2 2
k2 = 2E ; = 2 (V0 E) (4.42)
h h
Din relatiile de mai sus rezulta ca solutiile n regiunile 1 si 3 sunt
combinatii liniare de functii oscilante iar n regiunea 2 solutia este o com-
binatie liniara de functii exponentiale. Solutiile (4.40) si (4.41) sunt solutii
generale din punct de vedere matematic. Din punct de vedre fizic, dat fi-
ind faptul ca se studiaza penetrabilitatea prin bariera dreptunghiulara de
potential, deci trecerea particulelor de energie totala E din regiunea 1 n
regiunea 3, n regiunea 3 nu pot exista decat unde ce se propaga nainte
si ca atare coficientul C () din ecuatia (4.40) trebuie sa fie zero. Cu aceasta
observatie interpretarea fizica a solutiilor este urmatoarea: din functia in-
cidenta de amplitudine A(+) o parte - de amplitudine A() - este reflectata
pe frontiera x=0 a barierei iar restul - de amplitudine B (+) - patrunde n
interiorul barierei de potential; aceasta unda, la randul ei, va fi partial re-
flectata la frontiera x=d a barierei (unda de amplitudine B () ) iar restul,
adica unda de amplitudine C (+) patrunde n regiunea 3 propagandu-se pe
directia pozitiva a axei x. In consecinta undei incidente de amplitudine A(+)
i corespunde o unda emergenta de amplitudine C (+) .
Din aceasta discutie rezulta ca probabilitatea de trecere prin bariera
de potential poate fi caracterizata prin raportul dintre patratul modulului
amplitudinii undei emergente | C (+) |2 (intensitatea emergenta) si patratul
modulului amplitudinii undei incidente | A(+) |2 . Acest raport se numeste
factor de penetrabilitate si se noteaza de regula cu P:

intensitate emergenta | C (+) |2

P = = (4.43)
intensitate incidenta | A(+) |2

34
Uneori, drept masura a penetrabilitatii prin bariera se considera nu rapor-
tul dintre intensitati (sau raportul densitatilor de probabilitate) ci rapor-
tul dintre densitatile fluxurilor de probabilitate. Acest raport se numeste
transparenta barierei, se noteaza de regula cu T si este definit astfel:

flux emergent | C (+) |2 v3

T = = (4.44)
flux incident | A(+) |2 v1

Transparenta T a barierei defineste fractiunea de particule ce trec prin

bariera din regiunea 1 n regiunea 3, vitezele v1 si v3 fiind vitezele particulei
n regiunile respective. Daca v1 = v3 , ceea ce este adevarat n cazul
barierei considerate, rezulta ca cele doua marimi P si T, ce caracterizeaza
trecerea prin bariera, sunt identice:

| C (+) |2
P T = (4.45)
| A(+) |2

Acest raport se determina din conditiile de continuitate impuse functiilor

(x) si derivatelor lor d/dx la frontierele barierei x=0 si x=d:
d1 d2
1 (0) = 2 (0) dx |x=0 = dx |x=0
(4.46)
d2 d3
2 (d) = 3 (d) dx |x=d = dx |x=d

Cu aceste conditii calculul transparentei barierei conduce la expresia:

42 k2
P = (4.47)
(2 + k2 )2 sinh2 d + 42 k2

In particular, pentru o bariera foarte groasa, definita de conditia:

d 1 (4.48)

penetrabilitatea din (4.47) devine:

162 k2 16E(V0 E)
P
= e2d 2 = e2d
( + k )2 2 V02
2

e2d = e h 2(V0 E)d (4.49)
In obtinerea acestei relatii s-a tinut seama de faptul ca valorile foarte mici ale
penetrabilitatii P sunt dictate de factorul e2d si deci factorul: 16E(V0
E)/V0 )2 care are valoarea maxima 4 este nesemnificativ.

35
 Figura 4.20
Imaginea momentana a functiei (x) n cele trei regiuni definite
de bariera dreptunghiulara data de ralatia (4.37)

Acelasi rezultat, adevarat pentru o bariera foarte groasa definita de

(4.48), se poate obtine imediat pe baza urmatorului rationament calitativ.
Functia de unda, care ndeplineste conditiile (4.46), are n regiunile 1 si 3 un
caracter oscilant de o amplitudine mai mica n regiunea 3 decat n regiunea
1, deoarece pentrabilitatea din relatia (4.45) nu poate fi decat subunitara.
Rezulta de aici ca n regiunea 2 functia de unda (x) definita de relatia
(4.41) trebuie sa fie o functie care scade exponential si pentru o bariera
groasa este de forma:
2 (x) B () ex ; 0xd (4.50)
Asadar, functia totala, n cele trei regiuni, arata la un moment dat ca n
figura 4.20.
Deoarece din conditiile de continuitate (4.46) rezulta:
2 (d) = 3 (d) ; 1 (0) = 2 (0) (4.51)
penetrabilitatea definita de relatia (4.45) capata expresia:
| 3 (d) |2 | 2 (d) |2
P = = = e2d (4.52)
| 1 (0) |2 | 2 (0) |2
identica cu relatia (4.49).

36
 Vom demonstra relatia (4.47) tinand cont ca C () din ecuatia
(4.40) este zero. Conditiile (4.46) pentru functiile definite de
relatiile (4.40) si (4.41) devin:

A(+) + A() = B (+) + B ()

ik(A(+) A() ) = (B (+) B () )
(4.53)
B (+) ed + B () ed = C (+) eikd
(B (+) ed B () ed ) = ikC (+) eikd

Din primele doua relatii din (4.53) rezulta:

2ikA(+) = B (+) ( + ik) B () ( ik) (4.54)

iar din urmatoarele doua ecuatii:

+ ik
B (+) = B () e2d (4.55)
ik

Din relatiile (4.54) si (4.55) se obtin pentru B (+) si B () expre-

siile:
2ik(ik)
B () = A(+) e2d (+ik)2 (ik)2

(4.56)
2ik(+ik)
B (+) = A(+) e2d e2d (+ik)2 (ik)2

Din cea de a treia ecuatie (4.53), tinand seama de (4.56), pentru

coeficientul C (+) rezulta relatia:

4iked
C (+) = A(+) eikd (4.57)
e2d ( + ik)2 ( ik)2

Din care, folosind definitia (4.45), rezulta pentru penetrabilitate

urmatoarea expresie, echivalenta cu (4.47):

| C (+) |2 162 k2 e2d

P = = (4.58)
| A(+) |2 (e2d 1)2 (2 + k2 )2 + 162 k2 e2d

Din aceasta demonstratie se poate trage concluzia ca, pentru co-

moditate, amplitudinea A(+) a undei incidente poate fi luata
egala cu unitatea (cum se procedeaza n multe lucrari) fara a
afecta generalitatea rationamentului.

37
 Figura 4.21
Divizarea unei bariere oarecare V(x) ntr-o serie de bariere
dreptunghiulare unidimensionale

Rezultatul obtinut pentru o bariera groasa dreptunghiulara si unidimen-

sionala exprimat de relatia (4.49) se generalizeaza cu usurinta pentru o
bariera arbitrara unidimensionala V(x) (figura 4.21) prin divizarea acesteia
ntr-o serie de bariere dreptunghiulare de largime x si naltime Vi .
In acest caz penetrabilitatea prin bariera V(x) oarecare va fi:
n
2
Pn
Pi = e h i=1 2(Vi E)x
Y
P = (4.59)
i=1

La limita, cand x 0 (n ) penetrabilitatea P devine:

R x2
h2 2(V (x)E)dx
P =e x1
(4.60)
care este penetrabilitatea barierei din figura 4.21 si corespunde solutiilor
ecuatiei Schrodinger (4.38).
Generalizarea n cazul tridimensional se realizeaza imediat observand ca
ecuatia Schrodinger pentru functia radiala din (4.36) este similara cu ecuatia
(4.38) daca prin energia potentiala se ntelege expresia:
h2 ( + 1)
V (r) = V (r) + (4.61)
2r 2
Prin analogie cu (4.60) rezulta ca probabilitatea P de penetrare a bari-
erei de potential din (4.61) este data de relatia:
r  
h 2 (+1)
RR
h2 2 V (r)+ E dr
R0 2r 2
P = e (4.62)

38
 Figura 4.22
Reprezentarea calitativa a termenilor ce definesc probabilitatea
de penetrare a barierei de potential V (r).

Comparand (4.62) cu (4.60) rezulta ca trecerea de la cazul unidimensional la

cel tridimensional consta n aparitia termenului suplimentar h2 (+1)/(2r 2 )
care corespunde energiei potentiale centrifugale si se numeste uzual bariera
centrifugala. Daca prin V(r) se ntelege energia potentiala definita n
ecuatia (4.31) - reprezentata grafic n figura 4.18 - atunci influenta aces-
tui termen este redata n figura 4.22. Sa remarcam ca datorita faptului ca
acest termen scade rapid cu distanta comparativ cu termenul coulombian
definit de V(r) rezulta ca pentru r mari potentialul V (r) este practic identic
cu V(r).

Existenta termenului centrifugal poate fi dedusa din conside-

rente clasice. Intr-adevar sa presupunem ca particula paraseste
nucleul cu viteza ~v orientata ca n figura 4.23. Conservarea mo-
mentului cinetic fata de centrul de masa al nucleului Y (exact
ar trebui fata de centrul de masa al sistemului Y + ) conduce
la relatia:
L = m vt r (4.63)
n care vt este componenta tangentiala a vitezei particulei
(figura 4.23). Energia cinetica a particulei va fi formata dintr-
o parte radiala m vr2 /2 si o parte tangentiala:

1 L2
m vt2 = (4.64)
2 2m r 2

Neglijand reculul nucleului Y5 , rezulta pentru energia totala a

5
este firesc deoarece SCM a fost considerat n centrul de masa al nucleului Y

39
 Figura 4.23
Particula paraseste nucleul Y cu viteza ~v ce se descompune
ntr-o componenta radiala ~vr si una tangentiala ~vt .

particulei relatia:

1 L2
E = m vr2 + V (r) + (4.65)
2 2m r 2
relatie care arata ca la energia potentiala se adauga si termenul
centrifugal. Tinand seama pe de o parte de cuantificarea mo-
mentului cinetic (relatia 1.120) termenul centrifugal devine:

L2 h2 ( + 1)
(4.66)
2m r 2 2m r 2
Pe de alta parte n sistemul centrului de masa al particulei si
nucleului Y, masa m trece n masa redusa ; n consecinta ter-
menul (4.66) reprezinta termenul centrifugal din relatia (4.61).

In legatura cu probabilitatea P definita de relatia (4.62) vom face cateva

observatii generale:
a) Indiferent de forma si valoarea energiei potentiale V (r) probabilitatea
P 0 daca h 0 ceea ce arata imposibilitatea din punct de vedere
clasic ca o particula cu energie cinetica mai mica decat energia potentiala
sa penetreze bariera de potential.

b) Probabilitatea P este cu atat mai mica cu cat masa redusa (si deci si
masa particulei) este mai mare. De aici se deduce ca n cazul clasic al
particulei macroscopice, penetrabilitatea este nula; n cazul particulei
microscopice probabilitatea creste cu micsorarea masei acesteia.

40
c) Probabilitatea P (r) depinde de forma si valoarea energiei potentiale pen-
tru valorile R0 r R1 (figura 4.22) deci pentru valorile r pentru
care V (r) > E = Q.
Din aceasta ultima constatare rezulta ca probabilitatea P nu depinde
de valorile V (r) pentru r < R0 . Iata si motivul pentru care modelul unipar-
ticula pentru dezintegrarea conduce la rezultate compatibile cu cele ex-
perimentale, desi modelul, dupa cum s-a mai precizat, nu defineste energia
potentiala pentru r < R0 . In schimb cunoasterea formei energiei potentiale
pentru r < R0 este foarte importanta n definirea probabilitatii de formare
a particulei n interiorul nucleului, aspect la care modelul uniparticula nu
poate si nici nu da un raspuns.

4.2.3.3 Definirea constantei de dezintegrare

Factorul de penetrabilitate P din relatia (4.62) are semnificatia fizica de
probabilitate ca particula , existenta n nucleu si la suprafata acestuia, sa
penetreze bariera de potential V (r) si sa se gaseasca n afara nucleului. Pen-
tru a defini constanta de dezintegrare , marime masurabila experimental,
care n consecinta constituie testul de validitate al teoriei, trebuie sa se
tina seama si de probabilitatea p de formare a particulei din protonii
si neutronii nucleului X cat si de frecventa de ciocnire a particulei cu
suprafata nucleului (cu peretii ce formeaza frontiera interioara a barierei):
= p P (4.67)
Frecventa poate fi, ntr-o prima aproximatie, proportionala cu inversul
timpului necesar ca particula de viteza vint n interiorul nucleului sa tra-
verseze nucleul de raza R0 :
vint
(4.68)
2R0
Ca urmare, din (4.67) devine:
vint
= p P (4.69)
2R0
Pentru energia cinetica T 6 MeV, vint 107 m/s si considerand pentru
R0 valoarea aproximativa de 1014 m, rezulta pentru frecventa valoarea
de 1021 s1 si deci:
1021 p P (4.70)
Evaluarea probabilitatii p este o problema dificila, care depinde de struc-
tura nucleului. Conform discutiei calitative din paragraful 3.2.4, probabili-
tatea de formare a particulei la suprafata nucleelor par-pare este destul de

41
mare, oricum mai mare decat n cazul nucleelor impar-impare sau a nucleelor
cu A impar. Intr-o aproximatie grosiera probabilitatea p se calculeaza n
ipoteza ca particula se formeaza n cazul n care patru nucleoni (2p+2n)
se gasesc la distante ce nu depasesc raza R a particulei . considerand ca
functiile de unda ale nucleonilor sunt constante n volumul nucleului luat ca
o sfera de raza R0 se obtine pentru p relatia:
9
R

p 64 (4.71)
R0

Considerand R = r0 41/3 si R0 = r0 A1/3 rezulta:

3
4

p 64 (4.72)
A
Pentru un nucleu greu cu A 230 se obtine p 3.3 104 . Acest model nu
face nsa distinctia ntre nucleele par-pare si restul nucleelor. Este de presu-
pus ca relatia (4.71) subestimeaza probabilitatea de formare a particulelor
n nucleele par-pare. Nu intram n amanunte ce depasesc cu mult scopul
acestei lucrari, ne limitam a preciza ca la ora actuala problema centrala a
dezintegrarii consta n determinarea acestei probabilitati, n functie de
structura nucleului si de dinamica nucleonilor n interiorul nucleului.
Modelul uniparticula pentru dezintegrarea postuleaza ca:

p = 1 (4.73)

Asadar, n cadrul acestui model, probabilitatea este definita de:

R1
r  
h2 (+1)
R
h2 2 V (r)+ E dr
vint 2r 2
P 1021 P 1021 e R0
(4.74)
2R0
si depinde esentialmente de probabilitatea P de penetrare a barierei de
potential.
a) Constanta de dezintegrare pentru tranzitiile ntre starile
fundamentale ale nucleelor par-pare sferice (cazul = 0).
In cazul acestor tranzitii (IX = IY = 0) n acord cu legea conservarii mo-
mentului cinetic exprimata de relatia (4.16), momentul orbital al particulei
este zero.
Pentru V(r) din (4.31) probabilitatea din (4.62) devine:
R1
r  
2
1 2ZY e
R
h2 2 40 r
E dr
P0 = e R0
= eG0 (4.75)

42
n care G0 se numeste factorul Gamov. Constanta de dezintegrare ,
pentru aceasta situatie va fi:

1021 eG0 (4.76)

relatie care arata ca trebuie sa calculam factorul Gamov n care limita de

integrare R1 se determina din conditia (figura 4.22):

1 2ZY e2 2ZY
E=Q= ; Q(M eV ) = 1.44 (4.77)
40 R1 R1 (F )

Pentru energia medie Q 6 MeV relatia (4.77) conduce la valoarea:

R1 (F ) = 0.48ZY (4.78)

Pentru nucleele grele cu ZY 90 rezulta:

R1 43.2F (4.79)

In cazul unui nucleu greu cu A 234, considerand pentru r0 1.4 F, se

obtine pentru R0 = r0 A1/3 (limita inferioara de integrare) valoarea:

R0 8.63 F (4.80)

Se constata ca:
R0
0.2 (4.81)
R1
Relatiile (4.77) (4.81) arata n primul rand ca bariera de potential coulom-
biana este groasa, deci justifica aproximatia (4.49) sau (4.75) iar n al
doilea rand faptul ca raportul R0 /R1 este relativ mic.
Cu aceste precizari evaluarea factorului Gamov din (4.75) este imediata:

ZR1 ZR1s
s
2 1 2ZY e2 2 R1
   
G0 = 2 Q dr = 2Q 1 dr =
h 40 r h r
R0 R0

(4.82)
2 2Q
= R1
h
cu: s s s
R0 R0 R0
= arccos 1 (4.83)
R1 R1 R1

43
 Figura 4.25
Dependenta parametrului de raportul R0 /R1 pentru expresia
(4.83) - curba continua - si pentru expresia (4.84) - curba
punctata.

Avand n vedere relatia (4.81) parametrul poate fi aproximat astfel:

s
R0
= 2 (4.84)
2 R1

Concordanta buna a acestei relatii aproximative cu expresia exacta (4.83) a

parametrului este ilustrata n figura 4.25. Pentru R0 /R1 < 0.2 cele doua
expresii sunt practic identice. Folosind pentru relatia aproximativa (4.84)
factorul Gamov din (4.82) devine:

ZY 1/2 p
G0 = B CZY R0 (4.85)
Q
cu: s
1 2 2 p 8 1 2
B= e 2 ; C= e (4.86)
40 h h 40
Constanta de dezintegrare din (4.76) devine:
1/2
 
BZY

21 CZY R0
10 e Q
(4.87)

Tinand seama de legatura dintre si T1/2 (T1/2 = ln 2/ ), aceasta

relatie exprima legea Geiger-Nuttall din (4.29) n care constantele a si b au

44
expresiile:
1/2
a = lg(ln
q 2) 21 (C R0 lg e)ZY
b = B mXm+m Y
Y
ZY (4.88)
b
lg T1/2 = a + T

In obtinerea coeficientilor a si b, care definesc legea Geiger-Nuttall, s-a tinut

cont de relatia (4.9). Coeficientii din (4.88) sunt n acord bun cu valorile
experimentale din tabelul 4.1 sau cu relatiile empirice (4.30) cu precizarea
ca constanta a depinde si de raza R0 (prin factorul R0 ), dependenta ce se
confirma la o analiza mai atenta a datelor experimentale.
Relatia (4.87) (sau 4.88) stabileste legatura dintre constanta de dezinte-
grare pentru tranzitiile ntre starile fundamentale ale nucleelor par-pare
si energia de dezintegrare Q (sau energia cinetica T ), sarcina ZY = Z 2 a
nucleului fiica si raza nucleului R0 . Sa subliniem ideea ca buna concordanta
a relatiei (4.87) cu datele experimentale este o dovada indirecta ca probabi-
litatea de formare a particulei n nucleele par-pare este p 1 sau n orice
caz foarte mare. De asemeni dependenta exponentiala a constantei de dezin-
1/2
tegrare de R0 face posibila determinarea razei R0 din datele experimentale
pentru (sau pentru T1/2 ). Raza astfel determinata are valorile:

R0 = (1.45 1.5)A1/3 (F ) (4.89)

Referitor la aceste valori facem precizarile:

a) aceasta metoda de determinare a razei face parte din metodele initiale

istorice (paragraf 1.3) n cre nucleului i se atribuie o suprafata
geometrica si ca atare din punct de vedere cuantic nu are decat
semnificatie orientativa.

b) valorile R0 din (4.89) sunt mai mari decat cele obtinute prin alte metode
(paragraful 1.3). Acest lucru s-ar putea explica prin faptul ca R0 nu
reprezinta raza nucleului parinte X ci R0 este formata din raza nucleu-
lui fiica Y, raza particulei si raza fortelor de interactie nucleara dintre
si Y. O alta cauza este ca majoritatea nucleelor - active sunt defor-
mate emitand particulele cu probabilitate mai mare prin portiunile
de suprafata nucleara cu curbura mai mare, deci mai departate de
centrul nucleului.

b) Constanta de dezintegrare pentru tranzitiile ntre starile

fundamentale ale nucleelor par-pare deformate (cazul = 0) Nucleele
grele - active sunt nuclee deformate sau chiar foarte deformate. In acest

45
 Figura 4.26
Imaginea unui nucleu cu simetrie de rotatie n jurul axei Oz

caz potentialul coulombian, n acord cu paragraful 1.8, ntr-un punct oare-

care aflat n afara nucleului este definit de momentele electrice ale nucleului.
Deoarece momentul dipolar al unui nucleu aflat n starea fundamentala este
zero iar momentele de ordin superior multipolului cu L 3 contribuie ne-
semnificativ n definirea potentialului, rezulta ca potentialul poate fi definit
conform relatiei (1.227) cu contributia termenului monopolar si cvadrupolar.
Daca n particular, consideram ca nucleul prezinta simetrie azimutala (figura
4.26), potentialul din (1.227) avand n vedere relatiile (1.229) si (1.254) va
fi:
1 eQ
 
(r) = ZY e + 2 (4.90)
40 r 2r
cu:
1
Q = (3 cos2 1)Q0 = P2 (cos )Q0 (4.91)
2
n care Q0 reprezinta momentul cvadrupolar intrinsec.
Pentru forma nucleului din figura 4.26 definita de:

R0 () = R0 (1 + Y20 ) = R0 (1 + a2 P2 (cos )) (4.92)

cu r
5
a2 = (4.93)
4
n care este coeficientul de deformare (subparagraful 3.4.2.3) iar momen-
tul cvadrupolar intrinsec se exprima prin relatia (3.182), neglijand termenul
din paranteza, dependenta lui Q0 de parametrul a2 este de forma:

3ZY R02 6
Q0 = = ZY R02 a2 (4.94)
5 5

46
Cu aceasta relatie, potentialul din (4.90) devine:
!
ZY e 3 R02
(r) = 1+ a2 P2 (cos ) (4.95)
40 r 5 r2

iar energia de interactie a nucleului Y cu particula de sarcina 2e va fi:

!
1 2ZY e2 3 R02
V (r) = 2e(r) = 1+ a2 P2 (cos ) (4.96)
40 r 5 r2

Comparand aceasta expresie cu relatia (4.31) rezulta ca n cazul nucle-

elor deformate apare un termen suplimentar care depinde de polinoamele
Legendre de ordinul doi, deci de unghiul care defineste pozitia vectoru-
lui ~r n punctul n care se calculeaza potentialul. Cu alte cuvinte energia
potentiala depinde de unghiul de emisie a particulei . In figura 4.27 ener-
gia V (r) este reprezentata calitativ pentru unghiurile = 0 si = 90 si
pentru a2 > 0 (forma prolate), n comparatie cu cazul sferic ce corespunde
la a2 = 0 n relatia (4.96). In reprezentarea calitativa din figura (4.27) s-a
tinut seama de definitia polinoamelor Legendre P2 :

3 cos2 1 1
P2 (cos ) = ; P2 (0 ) = 1 ; P2 (90 ) = (4.97)
2 2
In figura limita inferioara a domeniului de definitie pentru functia din
(4.96) se obtine din relatia (4.92) astfel:

pentru = 0 R0 (0 ) = R0 (1 + a2 )
(4.98)
pentru = 90 R0 (90 ) = R0 (1 21 a2 )

Pentru nucleele cu ZY = 90, A 234 si cu = 0.3 (a2 0.19 conform

relatei 4.93) se obtin valorile:

R0 (0 ) = 10.3 F ; R0 (90 ) = 7.81 F (4.99)

comparate cu valoarea R0 de 8.63 F din relatia (4.80).

Limita superioara a domeniului de definitie pentru functia din (4.96) se
obtine din conditia:
V (R1 ) = Q (4.100)
si pentru exemplul de fata rezulta valorile:

R1 (0 ) 43.3 F ; R1 (90 ) 43.1 F (4.101)

47
 Figura 4.27
Reprezentarea calitativa a energiei potentiale coulombiene
pentru nucleele deformate n cazul = 0 si = 90 .Cu linie
punctata este redata dependenta energiei potentiale coulombiene
pentru nucleele sferice

48
 Observam ca valorile (4.101) difera foarte putin de R1 = 43.2 F determi-
nata din conditia (4.77) pentru nucleele cu ZY = 90 si A 234. Rezultatul
era de asteptat deoarece pentru valori r suficient de mari, dat fiind faptul ca
termenul cvadrupolar din (4.96) scade rapid cu patratul distantei, se obtine
relatia aproximativa:

1 2ZY e2
V (r) V (r) = pentru r R0 (4.102)
40 r

In mod similar se obtine valoarea barierei de potential pentru R0 (0 ) si

R0 (90 ). Fara a face calculele din (4.96) se constata imediat ca pentru cazul
= 0 energia de interactie V (r) este mai nalta decat n cazul sferic iar
pentru cazul = 90 este mai putin nalta decat n cazul sferic.
Asadar, atat n exemplul nostru cat si n general, pentru bariera este
mai nalta si mai subtire (cota d din figura 4.27) decat n cazul sferic iar
n cazul = 90 beriera este mai groasa si mai putin nalta.
Deoarece n penetrabilitatea P0 definita de relatia (4.75) grosimea bari-
erei joaca un rol mai important decat naltimea, adica cresterea grosimii
micsoreaza mai mult probabilitatea de penetrare decat o crestere corespun-
zatoare a naltimii, rezulta ca particulele vor fi emise cu mai mare pro-
babilitate n directia = 0 , adica de-a lungul axei de simetrie Oz (figura
4.26).
O estimare cantitativa a efectului deformabilitatii se poate obtine folosind
relatia (4.82) cu din (4.84) n care R1 () este considerat constant si egal
cu R1 (adevar atesta de relatiile 4.101 si 4.102) iar pentru R0 se foloseste
relatia R0 () din (4.92).
Cu aceste precizari G0 din (4.82), pentru nuclee deformate, devine:

 q 
Gdef
0 = h2 2Q R1 2 2 RR0 ()1
=
2 

q
R0

h 2Q R1  2 2q R1 (1 + a2 P2 ) = (4.103)
2

R0 1
h 2Q R1 2 2 R1 (1 + a P
2 2 2 (cos )) =
2

G0 h 2Q R0 R1 a2 P2 (cos ) = G0 + Gdef 0

n care G0 coincide cu factorul Gamov din (4.82) pentru nuclee sferice iar
Gdef0 , dupa cum rezulta din (4.103) are expresia:

Gdef
0 = h2 2QqR0 R1 a2 P2 (cos ) =
2
1/6 Z 1/2 a P (cos )
= h2 2Q (r0 A1/3 ) 2Z Ye
40 Q a2 P2 1.74A Y 2 2
(4.104)

49
 Figura 4.28
Forma unui nucleu turtit (oblate) fata de axa Oz

In obtinerea relatiilor (4.103) si (4.104) s-a considerat ca parametrul

p a2 P2 (cos )
este mic asa ncat se poate face o dezvoltare n serie a termenului 1 + a2 P2 (cos )
si faptul ca pentru r0 = 1.4 F si m avem:
s
2 4r0 e2
1.74 (4.105)
h 40

In consecinta penetrabilitatea P0def () pentru nucleele deformate devine:

def 1/6 Z 1/2 a P (cos )
P0def () = eG0 P0 e1.74A Y 2 2
(4.106)

Rezulta:
P0def (0 ) 3 1/6 Z 1/2
= e 2 a2 1.74A Y (4.107)
P0def (90 )
Aceasta relatie arata ca n cazul nuclelor cu a2 > 0, ca cele din figura
4.26, emisia la unghiul = 0 , deci n lungul axei de simetrie sau n directia
axei mari a elipsoidului este mai probabila. In cazul nucleelor cu a2 < 0, ca
cele din figura 4.28, emisia se face cu mai mare probabilitate n planul ecua-
torial al elipsoidului ( = 90 ) deci tot de-a lungul axei mari a elipsoidului.
Deci indiferent de forma nucleului emisia particulelor se face cu mai mare
probabilitate prin zonele suprafetei nucleului de curbura mai mare, ceea ce
poate constitui o explicatie a valorilor mari obtinute pentru raza nucleelor
- active (relatia (4.89) din studiul dezintegrarii .
Din discutia de mai sus rezulta, n acord cu (4.106), ca probabilitatea
de emisie a particulelor din nucleele deformate este totdeauna mai mare

50
decat n cazul nucleelor sferice, indiferent de tipul de deformare al nucleelor
(emisie la 0 pentru cele cu a2 > 0 si la 90 pentru cele cu a2 < 0). Cresterea
penetrabilitatii pentru nucleele deformate comparativ cu cele sferice se cal-
culeaza imediat din relatia (4.106).
Trebuie mentionat ca relatia (4.106) a fost dedusa aproximativ. Totusi
este destul de apropiata de calculul lui Hill si Wheeler care dau pentru
Gdef
0 tot o expresie aproximativa:
s s
2 2 2r0 e2 1/6 1/2 2 R0 R0
 
Gdef
0 = A ZY 1 2 a2 P2 (cos )
h 40 5 R1 R1
(4.108)
care difera de relatia noastra (4.104) doar prin factorul:
s
2 R0 R0 R0
 
1 2 0.64 pentru = 0.2 (4.109)
5 R1 R1 R1

In realitate problema este mult mai complicata din urmatoarele motive. In-
troducerea interactiei cvadrupolare din (4.95) sau (4.96) care este o interactie
necentrala, tensoriala (paragraful 2.2, cazul fortelor tensoriale) face ca mo-
mentul orbital sa nu se mai conserve. Din punct de vedere fizic aceasta
nseamna ca particulele pot fi emise din nucleu cu momentul orbital 1 si -
ca urmare a actiunii interactiei cvadrupolare - sa se modifice la valoarea 2 .
Prin aceasta modificare nucleul Y trece ntr-o alta stare energetica posibila,
fireste cu conservarea momentului cinetic total si a paritatii; are loc deci un
schimb de energii ntre nucleu si particula . Mai concret pentru tranzitiile
ntre starile fundamentale ale nucleelor par-pare, particulele sunt emise
cu momentul orbital = 0. Ca urmare a interactiei cvadrupolare, nainte
ca particula sa se departeze prea mult de nucleul Y, se poate ntampla
ca nucleul Y sa treaca n prima stare excitata de spin si paritate 2+ , prin
aceasta particula pierde o energie cinetica egala cu energia de excitare a
nucleului Y iar momentul ei orbital devine = 2. In mod similar, din starea
2+ , nucleul Y poate trece, prin intermediul aceleiasi interactii cvadrupolare,
n starea 4+ (succesiunea starilor de excitatie ale unui nucleu par-par de-
format este 0+ , 2+ , 4+ , . . . ) iar particula va avea o energie cinetica si mai
mica si momentul orbital = 4. Fireste si procesul invers este posibil, adica
nucleul Y din starea, sa spunem, 4+ trece n starea 2+ si apoi 0+ cedand
prin aceasta trecere energia de excitatie particulei care n final va avea
si momentul orbital = 0. Din discutia de mai sus rezulta ca interactia
cvadrupolara cupleaza starile nucleului Y si implicit starile de miscare ale
particulei . Se obtine, ceea ce n fizica nucleara se numeste un sistem de

51
ecuatii cuplate care nu poate fi rezolvat decat prin metode numerice. Din
astfel de calcule numerice rezulta ca penetrabilitatea nucleelor deformate
este mai mica decat cea calculata cu formulele (4.106) sau (4.108), fiind nsa
mai mare, de cateva ori, decat penetrabilitatea n cazul unui nucleu sferic.
c) Constanta de dezintegrare pentru cazul 6= 0. Factorul de
interdictie.
Conform relatiei (4.16) care exprima conservarea momentului cinetic to-
tal, momentul orbital diferit de zero corespunde situatiei cand cel putin
unul din spinii starilor ntre care se realizeaza tranzitia este diferit de zero.
Asadar cazul 6= 0 corespunde fie tranzitiilor ntre starile excitate ale nu-
cleelor par-pare fie tranzitiilor ntre starile fundamentale sau excitate ale
nucleelor cu A impar sau ale nucleelor impar-impare. In paragraful 4.2.2 s-a
precizat ideea ca n astfel de situatii probabilitatea tranzitiilor este mai
mica, pentru aceeasi energie cinetica, decat probabilitatea tranzitiilor ntre
starile fundamentale ale nucleelor par-pare vecine. Cu alte cuvinte probabi-
litatea experimentala pentru tranzitiile cu 6= 0 este cu cateva ordine de
marime mai mica decat probabilitatea teoretica exprimata de relatia (4.87).
Raportul care arata de cate ori probabilitatea teoretica este mai mare
decat probabilitatea experimentala ( )exp pentru 6= 0 se numeste factor
de interdictie:
(T1/2 )exp
F = = (4.110)
( )exp T1/2
Experienta arata ca acest factor este n medie egal cu 102 pentru tranzitiile
ntre nuclee cu A impar sau ntre starile excitate ale nucleelor par-pare si
are valoarea de cca 103 n cazul tranzitiilor ntre nuclee impar-impare.
Fireste o cauza posibila a acestei interdictii poate fi faptul ca pentru
6= 0, conform expresiei (4.61), apare o bariera suplimentara centrifugala
care evident micsoreaza penetrabilitatea. Pentru 6= 0, n acord cu relatia
(4.62), factorul Gamov, definit ca si n relatia (4.75), va fi:
v
2
!
R1
u
2 h ( + 1)
Z
P = eG
u
; G = t2 V (r) +
2
Q dr (4.111)
h R0 2r

Introducand factorul:
h2 ( + 1)
= (4.112)
2Q

52
putem considera ca:

h2 ( + 1) 1 2ZY e2 6
V (R1 ) Q V (R1 ) + V (R 1 ) = (4.113)
2R12 40 R1

deoarece pentru R1 , care este destul de mare, termenul centrifugal este mic.
Rezulta pentru factorul Gamov expresia:
s
2p
Z R1 R1
G = 2Q 1 + 2 dr (4.114)
h R0 r r

relatie care seamana cu cea din (4.82) cu exceptia termenului /r 2 . Integrala

din (4.114) se poate calcula analitic; expresia finala este destul de compli-
cata. Tinand seama de faptul ca pentru nucleele - active parametrul
este mic n special pentru valori nu prea mari (valoarea maxima a lui
observata n dezintegrarile este 10), radicalul din (4.114) se poate scrie:
s s
R1 R1
 
1+ 2 = 1 1+ 2 (4.115)
r r r 2r (R1 /r 1)
obtinandu-se pentru factorul G expresia aproximativa:

G = G0 + G (4.116)

n care G0 este factorul Gamov pentru = 0 (relatia (4.82) iar G este de

forma:
s
p
Z R1 dr 1
h( + 1) R0
G = 2Q q =q 1 (4.117)
h r2 R1 1 2 R0 R1
40 ZY e
R0 1
r

Integrala din relatia (4.117) s-a rezolvat folosind substitutia:

R1 R1
= ; dr = d (4.118)
r 2
Deci se obtine:

R1 1
1
dr 1 d 2 1 
Z Z
I= = = =
1
q
R1 R1  R

R1
R0 r2 r 1 R1 /R0
1 /R0

6
Sa facem remarca ca Q din relatia (4.113) este de fapt Qif din (4.14) deoarece
tranzitiile studiate n acest paragraf pot fi ntre oricare din starile cuantice ale nucleelor
X si Y.

53
 s s
2 R1 2 Q 1 R0
= 1 =p 2
1
R1 R0 R0 2ZY e /40 R0 R1
Tinand cont ca R0 = r0 A1/3 , de relatia (4.105) si de faptul ca R0 /R1
0.2, expresia (4.117) capata forma:
1/2
G 2.17( + 1)ZY A1/6 (4.119)

Ca urmare, probabilitatea P din (4.111) devine:

1/2
A1/6
P = P0 e2.17(+1)ZY (4.120)

In tabelul 4.2 este dat raportul P /P0 pentru nucleele cu ZY = 90 si A 234

pentru valorile = 0 5.

Tabelul 4.2

0 1 2 3 4 5

P /P0 1. 0.832 0.633 0.333 0.160 0.064

Se constata ca existenta momentelor orbitale, datorita termenului cen-

trifugal, micsoreaza, dar nu prea mult, probabilitatea de penetrare prin
bariera si ca atare si constanta de dezintegrare . Pentru = 5 proba-
bilitatea (si deci si ) se micsoreaza de 16 ori. Daca si pentru cazul
6= 0 luam n considerare deformarea nucleelor se poate spune ca se ajunge
la o penetrabilitate echivalenta cu a nucleelor sferice pentru = 0, adica ex-
presia (4.82). Din aceasta discutie rezulta ca termenul centrifugal conjugat
cu considerarea deformarii nu pot explica valorile factorului de interdictie
definit n relatia (4.110).
Este evident ca valoarea acestuia este explicata prin probabilitatea de
formare a particulei deoarece din (4.70) se exprima n realitate astfel:

= 1021 p Pdef 1021 p P0 (4.121)

Din valoarea factorului de interdictie rezulta ca p este de 102 pentru

tranzitiile ntre nucleele cu A impar si cu 103 pentru tranzitiile ntre
nucleele impar-impare.
Din nou se ajunge la concluzia ca problema centrala la ora actuala este
determinarea pe baza modelelor de structura a probabilitatii p . Aceasta
problema este abordata n articole ce depasesc scopul propus n aceasta

54
lucrare. Precizam nsa ca n cadrul modelelor unificate s-au obtinut rezultate
ncurajatoare desi teoria este nca departe de a fi satisfacatoare.
In ncheiere mentionam ca folosind relatiile din acest paragraf pentru fac-
torii de ramificare (intensitatile relative) se obtin adesea valori n concordanta
buna cu datele experimentale.
In sfarsit sa precizam si faptul ca dezintegrarea a avut si are un rol
important (n special corelata cu dezexcitarea care urmeaza dezintegrarii
) atat n stabilirea schemelor de nivele ale nucleelor cat si n stabilirea
validitatii modelelor nucleare.
Tratarea dezintegrarii ca un proces de fisiune puternic asimetrica, con-
form unor variante mai moderne, va fi abordata n paragraful 6.1.7.

4.3 Dezintegrarea
4.3.1 Introducere
Procesul de transformare spontana a nucleelor instabile n nuclee izobare ce
se deosebesc de nucleul initial cu Z = 1, ca rezultat al emisiei electronu-
lui ( ), pozitronului ( + ) sau a capturii electronice (CE), este denumit
dezintegrare .
Ca si procesul , dezintegrarea este unul din primele procese nucleare
observate experimental. Inca de la sfarsitul secolului trecut s-a stabilit ca
nucleele unor elemente grele, natural radioactive, emit particule ncarcate
negativ, identificate ca fiind electroni. In 1903 Rutherford si Sody, folosind
metode chimice, au aratat ca prin emisie de electroni sarcina nucleului creste
cu o unitate. Mult mai tarziu, n anul 1934 , s-a aratat, de catre sotii Curie,
ca prin dezintegrare + sarcina nucleului rezultat scade cu o unitate. In
1937 Alvarez descopera procesul de captura electronica, proces prin care,
ca urmare a interactiei electromagnetice dintre nucleu si electronii paturilor
atomice, are loc captura unui astfel de electron de catre nucleu. Locul
vacant (lasat de electronul capturat) este ocupat de electronii de pe paturile
superioare. Prin tranzitiile acestor electroni apar radiatii X sau electroni
Auger, a caror detectie a si condus de fapt la descoperirea capturii electro-
nice. Este firesc sa se presupuna ca acest efect este cu atat mai probabil cu
cat electronii paturilor atomice au o probabilitate mai mare de a se gasi n
imediata vecinatate a nucleului sau chiar n nucleu. Din acest motiv este de
asteptat ca acest efect sa creasca n importanta pentru nuclee grele la care
patura K este mai apropiata de nucleu. De aceea captura electronica se mai
numeste si captura K si se mai noteaza cu eK . In timp s-a stabilit ca
dezintegrarea este cel mai raspandit proces de dezintegrare, cuprinzand

55
toate domeniile de A si Z cunoscute deoarece toate nucleele care nu se gasesc
pe curba de stabilitate din figura 1.1 (definita aproximativ de relatia 1.104)
sunt radioactive.
Emisia de electroni de catre nucleu a condus initial la ideea ca acestia
sunt continuti n nucleu si de aici ipoteza protono-electronica a nucleului
(paragraful 1.1), ipoteza care s-a dovedit n dezacord cu datele experimen-
tale. Lipsa electronilor n nucleu a facut ca initial procesul de dezintegrare
sa fie confundat cu procesul de conversie interna7 . Abia n 1914 Chad-
wick a aratat ca spectrul energetic al electronilor de conversie este discret
pe cand spectrul energetic al electronilor emisi n dezintegrarea este con-
tinuu. Asadar chiar de la nceput dezintegrarea a ridicat probleme delicate
legate de emisia electronilor (pozitronilor) din nucleu desi ei nu exista n nu-
cleu, cat si explicarea spectrului lor continuu care, dupa cum vom vedea, a
constituit, la nceput, o mare surpriza. Studiile ulterioare (1956) au aratat
ca n dezitegrarile guvernate de interactia slaba, nu are loc conservarea
paritatii ceea ce a impus reanalizarea unui concept fundamental al fizicii.
Tot procesul de dezintegrare a impus existenta fortelor slabe, studiul lor
generand introducerea unor concepte noi n fizica moderna, concepte care
au un rol nsemnat n teoriile moderne de unificare a tuturor fortelor din
natura. In consecinta, se poate afirma ca dezintegrarea este unul din
procesele nucleare care a avut si are un rol nsemnat n dezvoltarea fizicii
subatomice.
Rolul interactiei slabe poate fi mai clar evidentiat daca ncercam
sa ne imaginam cum ar arata lumea materiala prezenta n absenta
uneia din interactiile ce se manifesta ntre particulele elementare.
In absenta interactiei tari, lumea particulelor elementare ar
fi formata din fotoni si leptoni, adica din particule ce interacti-
oneaza slab si/sau electromagnetic (paragraf 2.4.3). In aceasta
lume materiala leptonii se vor dezintegra ca si n lumea materiala
prezenta, efectul Compton se va desfasura la fel, etc. Dar vor
lipsi hadronii care constituie majoritatea particulelor elementare
si deci n-ar mai exista nici nucleele. In consecinta, lumea ma-
teriala, n absenta interactiilor tari, ar fi mult mai putin diver-
sificata si, fireste, total diferita de cea prezenta.
In lipsa interactiei electromagnetice hadronii vor ramane dar
ntre ei nu se vor mai exercita si forte electromagnetice. Ca ur-
mare protonul si neutronul vor fi particule absolut identice; la fel
si pionii si 0 ,etc.; adica toti hadronii ce apartin aceluiasi
7
Acest proces va fi studiat n paragraful 4.5

56
multiplet izotopic vor fi identici. Nucleul va continua sa existe,
aproape neschimbat, va fi nsa mai stabil, nu va mai prezenta
dezintegrare spontana si nici nu va mai fisiona spontan. In
schimb atomii, moleculele, cristalele, etc. nu vor mai exista
deoarece n lumea prezenta existenta acestora este conditionata
de interactiile electromagnetice (paragraf 2.4.1). In lumea lipsita
de interactii electromagnetice nu vor mai exista fotonii, singurele
prticule care interactioneaza numai electromagnetic. Asadar,
pentru dimensiuni mai mari decat ale nucleului, aceasta lume
materiala ar fi cu totul alta decat cea prezenta.
Dar ce se ntampla daca lipsesc interactiile slabe? In acest
caz, din toate particulele cunoscute n prezent vor lipsi neutrinii
iar restul vor ramane aproape neschimbate. Nucleele, atomii,
moleculele, cristalele vor continua sa existe. Deci lumea mate-
riala va arata ca cea prezenta? Nu tocmai, deoarece numarul
particulelor si nucleelor stabile ar fi mult mai mare. Particulele
, , k , k0 , k0 , , , , 0 , , ca sa trecem n revista
pe cele mai cunoscute, vor deveni stabile. De asemeni toti izo-
topii ar deveni stabili. Ca urmare n nucleu ar putea exista,
sa spunem, si k+ si k0 pe langa proton si neutron. Deci ar
putea exista nuclee formate numai din k+ si k0 . In mod similar
miuonii negativi ar nlocui partial sau total electronii din atomi;
s-ar forma astfel mezoatomi stabili. Ar deveni stabile sisteme
ca e + , e + , e+ k , etc. Asadar lipsa interactiilor
slabe n-ar schimba ceea ce exista n lumea materiala prezenta
dar ar diversifica-o enorm. Daca ntr-o lume fara interactii
slabe brusc ar aparea astfel de interactii s-ar constata ca o serie
de forme si structuri vor disparea iar altele, cele existente n
lumea prezenta, vor ramane neschimbate. Deci principalul rol al
interactiei slabe consta n a asigura dezintegrarea particulelor.
Sa precizam ca n lumea materiala lipsita de interactii slabe,
mezoatomii stabili vor avea dimensiuni mici n comparatie cu
ale atomilor obisnuiti. Razele acestor mezoatomi, daca avem
n vedere modelele atomice elementare, ar fi de aproximativ 200
de ori mai mici decat ale atomilor obisnuiti n care cifra 200
reprezinta raportul dintre masa mezonului k si masa electronu-
lui. Pentru mezoatomi grei, razele orbitelor ar deveni compa-
rabile cu razele nucleelor. De exemplu pentru Z 40, raza
orbitei K ar fi de circa 6 1015 m. Micsorarea razei orbitelor
n cazul mezoatomilor ar duce la realizarea multor efecte intere-

57
 sante. Astfel formarea de mezomolecule (molecule n care elec-
tronii sunt nlocuiti cu miuoni) de hidrogen, deuteriu sau alte ele-
mente usoare ar conduce la aparitia cu mare probabilitate a fuz-
iunii nucleare. Asadar fuziunea nucleara ar fi un proces uzual
n lumea materiala lipsita de interactii slabe. In lumea reala for-
marea mezomoleculelor este posibila dar timpul de viata este
dat de timpul de viata al miuonilor care este de 2.2 106
s (tabelul 2.2). Daca miuonii ar fi avut un timp de viata mai
mare (infinit n lipsa interactiilor slabe) atunci ei ar fi jucat un
rol esential n catalizarea reactiilor de fuziune. Dar chiar si cu
acest timp de viata, cercetarile recente (ncepand n esenta din
1986) arata ca miuonii pot vea un rol important n catalizarea
reactiilor de fuziune la temperatura camerei.

4.3.2 Consideratii energetice. Spectrul continuu si ipoteza

neutrinilor. Scheme de dezintegrare
Experientele au aratat, dupa cum am amintit mai sus, ca spectrul energetic
al radiatiilor este continuu, adica electronii (pozitronii) sunt emisi cu
toate energiile cinetice mai mici sau egale cu o energie cinetica maxima
(T )max care limiteaza superior spectrul. Distributia particulelor n
functie de energia lor cinetica arata calitativ ca n figura 4.29, n care pe
axa absciselor s-a luat energia cinetica iar pe axa ordonatelor numarul de
particule N () de energie T emise n unitatea de timp, marime ce este
proportionala cu spectrul energetic (paragraful 4.2.1)8 .
Experienta arata ca energia cinetica medie a particulelor emise de nu-
cleele grele este egala aproximativ cu (T )max /3 iar n cazul nuclelor usoare,
pentru care spectrul energetic este aproape simetric, energia cinetica medie
este aproximativ egala cu (T )max /2.
Explicarea spectrului energetic continuu a ridicat, la nceput, mari
probleme. Intr-adevar, daca procesul consta n transformarea:
A
ZX A
Z+1 Y +

(4.122)

atunci ca si n cazul dezintegrarii (paragraful 4.2.1), spectrul electronilor

ar trebui sa fie discret daca are loc conservarea energiei totale si a impul-
sului total. Pentru explicarea spectrului continuu, considerand adevarata
transformarea exprimata de relatia (4.122), s-au facut mai multe ipoteze
dintre care amintim cateva:
8
O definitie cantitativa este data de relatia (4.171)

58
 Figura 4.29
Distributia particulelor n functie de energia lor cinetica

a) Procesul de dezintegrare nu are loc cu conservarea energiei totale.

Aceasta ipoteza9 a fost infirmata de studiu ulterior al proceselor nu-
cleare n general si al proceselor n particular.
b) In procesul initial sunt emisi electroni (pozitroni) monoenergetici nsa,
ulterior, acestia pierd partial energia prin interactia lor cu electronii
nvelisului atomului care a emis initial particulele sau cu nvelisurile
electronice ale atomilor vecini. Pentru verificarea acestei ipoteze -
facuta n anul 1927 - Meitner, Ellis si Weester au efectuat o experienta
calorimetrica pentru determinarea energiei totale a electronilor emisi
n dezintegrarea . Autorii au introdus ntr-un calorimetru de cupru
cu pereti grosi un preparat de 210 83 Bi (RaE n denumirea istorica)
nvelit ntr-un strat de plumb impenetrabil pentru electroni. Preparatul
de 210 Bi a fost ales pentru motivul ca dezintegrarea a acestuia
nu este nsotita practic de radiatii . In aceste conditii ntreaga en-
ergie degajata n nvelisul de plumb, energie masurata calorimetric,
corespunde energiei cinetice a electronilor emisi n dezintegrarea .
Experienta a stabilit ca energia degajata este egala cu produsul dintre
numarul de nuclee dezintegrate si energia cinetica medie a spectrului
si nu cu valoarea maxima (T )max cum ar fi trebuit sa fie n cazul
n care ipoteza lui Meitner ar fi fost corecta.
c) Tranzitiile se realizeaza pe stari excitate posibile ale nucleului fiica
Y; daca numarul acestor stari este foarte mare si starile excitate au,
9
Initial aceasta ipoteza a fost sustinuta de fizicieni de mare prestigiu, printre care chiar
si N.Bohr, dar care a renuntat nsa repede.

59
 ca urmare, energii foarte apropiate, spectrul este practic con-
tinuu. Experientele au aratat nsa ca spectrul cuantelor , ce nsotesc
radiatiile , este discret. In plus, n multe cazuri dezintegrarea nu
este nsotita de emisie (cazul preparatului de 210 Bi de exemplu),
ceea ce arata ca nucleul fiica Y se obtine n starea fundamentala.

Fireste au existat si alte ipoteze, important este sa observam ca transfor-

marea descrisa de relatia (4.122) implica si neconservarea momentului cinetic
total. Intr-adevar, conform acestei relatii ar rezulta ca nucleele formate, sa
spunem, dintr-un numar par de nucleoni si care au spinul ntreg (conform
celor precizate n subcapitolul 1.5, relatia 1.123) ar avea dupa dezintegrarea
spinul semintreg, daca momentul cinetic total se conserva, deoarece
spinul electronului este h/2. Intrucat nucleul Y contine acelasi numar de
nucleoni ca si nucleul X, deci un numar par de nucleoni n discutia noastra,
spinul semintreg pentru Y contrazice toate experientele si ca atare, singura
ipoteza ar fi ca momentul cinetic total nu se conserva.
In consecinta, pentru a explica existenta spectrului energetic continuu
n acord cu legile de conservare a energiei totale, a impulsului total si a
momentului cinetic total, Pauli a facut n 1931 (naintea descoperirii neu-
tronului!) ipoteza ca n procesul se emite din nucleu pe langa particula
si o alta particula, neutra din punct de vedere electric si de spin semintreg
considerat initial egal cu h/2 din motive de simplitate. Deoarece energia
cinetica maxima (T )max este practic egala cu energia de dezintegrare a
procesului 10 rezulta ca masa acestei particule trebuie sa fie foarte mica.
Fiindca n 1932 a fost descoperit neutronul, particula postulata de Pauli a
fost numita de Fermi n 1933 neutrino (adica un neutron mai mic n limba
italiana). Ipoteza lui Pauli, acceptata initial ca o solutie care salva legile de
conservare amintite mai sus, a fost ulterior acceptata fara rezerve ca urmare
a experientelor care au demonstrat existenta reala a neutrinilor11 . Sa mai
precizam ca aceste experiente au aratat ca particulele emise n dezintegrarile
si + sunt totusi diferite desi au o serie de proprietati comune. Pentru
moment, spre a le deosebi vom spune ca particule emisa n dezitegrarea +
este numita neutrino si are simbolul e iar cea emisa n dezintegrarea
se numeste antineutrino cu simbolul e . Indicele e atasat simbolului e
si e arata ca aceste particule sunt emise n dezintegrarile si ca atare se
numesc neutrini sau antineutrini electronici (a se vedea si paragraful 2.4.2).
Conform ipotezei lui Pauli si a precizarilor de mai sus, dezitegrarea se
10
Aceasta marime va fi definita n continare, n esenta ca si n cazul dezintegrarii .
11
Aceste experiente vor fi abordate n paragraful 4.3.5

60
desfasoara astfel:
A A
ZX Z+1 Y + + e (4.123)
A A +
ZX Z1 Y + + e (4.124)

iar captura electronica conform procesului:

A
ZX + e A
Z1 Y + e (4.125)

Aceste procese pot avea loc numai daca energia de dezintegrare Q este
pozitiva. Din legea conservarii energiei totale pentru procesul din (4.123):

mX (A, Z)c2 = mY (A, Z + 1)c2 + TY + m c2 + T + m c2 + T (4.126)

rezulta conform relatiei (4.3), expresia:

Q = mX (A, Z)c2 mY (A, Z + 1)c2 m c2 m c2 =

= (MX (A, Z) MY (A, Z + 1) m )c2 = TY + T + T > 0 (4.127)

In obtinerea acestor relatii s-a presupus ca nucleul X se dezintegreaza din
repaus si din starea fundamentala iar partenerii rezultati se obtin de aseme-
nea n starile lor fundamentale.
In mod similar, pentru procesele + si CE, energiile de dezintegrae se
definesc astfel:

Q + = mX (A, Z)c2 mY (A, Z 1)c2 m c2 m c2 =

= MX (A, Z)c2 MY (A, Z 1)c2 2m c2 m c2 = TY + T + + T > 0

(4.128)
2 2 2 2
QCE = mX (A, Z)c + m c mY (A, Z 1)c m c =
= MX (A, Z)c2 MY (A, Z 1)c2 Bi m c2 = TY + T > 0 (4.129)
In relatiile (4.126) (4.129) prin m(A, Z) s-a notat masa nucleara iar
prin M(A, Z) masa atomului corespunzator, legatura dintre ele fiind data
de relatia (1.12). De asemenea, n aceste expresii, prin m s-a notat atat
masa electronului cat si a pozitronului, care sunt egale, iar prin m masa
neutrinului (antineutrinului), considerata diferita de zero. In cazul capturii
electronice s-a tinut cont ca atomul corespunzator nucleului A Z1 Y se gaseste
n starea excitata de energie Bi , n care Bi este energia de legatura a elec-
tronului capturat pe patura i. In toate aceste relatii s-a neglijat energia de
legatura a electronilor n atomii corespunzatori nucleelor implicate n proces,

61
 Figura 4.30
Legea conservarii impulsului pentru trei situatii. In cazul a)
impulsul electronului este mic n comparatie cu cazul b)

definita de relatia (1.11), deoarece nu este semnificativa pentru procesele pe

care le studiem.
Relatiile de mai sus arata ca energia de dezintegrare Q eliberata n pro-
cesele se distribuie, sub forma de energie cinetica, ntre partenerii finali
Y, si 12 , n acord cu legea conservarii impulsului total:
~0 = p~Y + P~ + p~ (4.130)

Deoarece cele trei impulsuri se pot combina n multiple moduri prin re-
spectarea relatiei (4.130) - trei posibilitati sunt prezentate n figura 4.30 -
rezulta ca oricare din impulsurile p~Y , ~p si p~ poate avea orice valoare, in-
clusiv zero (n figura 4.30 c impulsul electronului este zero). Intrucat energia
cinetica a unei particule este definita de impulsul sau, rezulta ca energiile
cinetice TY , T si T pot avea orice valoare ntre valoarea zero si o valoare
maxima definita de relatiile de conservare (4.126)(4.129). In consecinta
spectrul energetic al fiecarui partener final Y, sau este continuu.
Asadar admitand ca n procesul se emite din nucleu pe langa particula
si neutrinul (sau antineutrinul) se explica imediat existenta spectrului
continuu13 .
12
Pentru simplificarea notatiilor s-a notat generic prin si particulele emise,
subntelegandu-se perechea ( , e ) n czul dezintegrarii si perechea ( + , e ) n
cazul dezintegrarii +
13
Precizam ca si spectrul neutrinilor si al nuclelor Y este continuu. Experimental

62
 Figura 4.31
Diagrama energetica a procesului .

In cazul capturii electronice legea conservarii impulsului total:

~0 = p~Y + p~ (4.131)

corelata cu relatia (4.129), care exprima legea conservarii energiei totale,

arata ca energiile cinetice (sau totale) ale nucleului Y si neutrinului sunt
univoc determinate, adica spectrul lor este monoenergetic.
In studiul proceselor , ca si n dezintegrarea , sunt foarte utile schemele
de dezintegrare care, ntr-un mod grafic sugestiv, sintetizeaza de fapt legile
de conservare si principalele proprietati ale dezintegrarii studiate.
In figura 4.31 este prezentata diagrama energetica pentru procesul
care reprezinta legea de conservare exprimata de relatia (4.127). Inclinarea
sagetii spre dreapta semnifica faptul ca numarul atomic al nucleului Y este
mai mare decat al nucleului initial X.
Din motivele precizate n cazul dezintegrarii (paragraf 4.2.1) este co-
moda scara energetica definita de relatia:

mY c2 + m c2 + m c2 = 0 (4.132)

In aceste conditii diagrama energetica din figura 4.31 trece n schema de

dezintegrare reprezentata n figura 4.32; notatiile din figura fiind analoage
cu cele prezentate pe larg la dezintegrarea .
detectia neutrinilor (dupa cum vom vedea) este dificila si a nucleelor Y imposibila daca
sursa este solida. Deci experimental se detecteaza electronii.

63
 Figura 4.32
Schema de dezintegrare pentru procesul .

Folosind un rationament similar, rezulta pentru procesele + si CE

schemele de dezintegrare din figurile 4.33 si 4.34. In figura 4.33 pentru
schema de dezintegrare a procesului + sunt prezentate ambele variante
ntalnite n literatura de specialitate: varianta cu linie oblica ndreptata
spre stanga si varianta n care initial este trasata o linie verticala pe care se
noteaza 2m c2 , continuata apoi de o sageata nclinata spre stanga. Varianta
a doua simbolizeaza faptul ca procesul + , n acord cu relatia (4.128), este
posibil numai daca energia de repaus a atomului corespunzator nucleului X
depaseste cu 2m c2 energia de repaus a atomului nucleului Y; n aceasta
interpretare se presupune ca masa neutrinului este zero.
Generalizarea acestor relatii si a schemelor de dezintegrare pentru tranzitiile
n care sunt implicate si stari excitate ale nucleelor X si Y, fireste cu re-
spectarea legilor de conservare, este analoaga cu generalizarea descrisa la
dezintegrarea (paragraful 4.2.1). In particular daca nucleul Y se afla n
starea excitata de energie Ef , mY c2 din (4.126) se nlocuieste cu mY c2 + Ef
iar Q(f ) din (4.127) devine:
(f )
Q = Q EYf = TYf + T + T (4.133)

n care TYf este energia cinetica de recul a nucleului Y aflat n starea excitata
f.
Din compararea relatiilor energetice (4.126)(4.129) cat si a schemelor
de dezintegrare corespunzatoare se pot trage urmatoarele concluzii:
1) Daca din punct de vedere energetic procesul + este posibil (Q + > 0)
atunci din punct de vedere energetic este posibil si procesul de captura

64
 Figura 4.33
Schema de dezintegrare pentru procesul +

Figura 4.34
Schema de dezintegrare pentru procesul de captura electronica

65
electronica (QCE > 0) deoarece conditia:

2m c2 > Bi (4.134)

este ndeplinita totdeauna. Intr-adevar 2m c2 1.02 MeV iar energia de

legatura Bi char pentru patura K si pentru atomii elementelor grele este mult
mai mica. Pentru atomii elementelor medii si grele valorile tipice pentru
energiile de legatura pe paturile K, L si M sunt de cca. 100 keV, 20 keV
si 5 keV respectiv. Deci din punct de vedere energetic procesul + este
totdeauna concurat de captura electronica, n special n cazul elementelor
grele pentru care procesul CE devine foarte probabil (figura 4.35 a). Sa
observam ca daca sunt ndeplinte conditiile:

Q + < 0 ; QCE > 0 (4.135)

ceea ce nseamna:

Bi < MX (A, Z)c2 MY (A, Z 1)c2 < 2m c2 (4.136)

singurul proces posibil este captura electronica (figura 4.35 b).

Un caz concret n care este ndeplinita conditia (4.136) este prezentat n
figura 4.36 pentru procesul:
7
4 Be + e 73 Li + e (4.137)

Desi procesul de captura este mai probabil n cazul elementelor grele dat
fiind faptul ca este ndeplinita conditia (4.136), 7 Be, un nucleu foarte usor,
prezinta totusi captura electronica fiind cel mai usor nucleu care prezinta
acest proces. In schema din figura 4.36, procesul de captura are loc atat
pe starea fundamentala cat si pe prima stare excitata a nucleului 73 Li. Pe
sagetile ce indica procesul de captura sunt precizate si valorile factorilor de
ramificare (intensitatile relative) definiti de ralatiile (4.20) sau (4.22)
2) Pentru unele nuclee grele A Z X pot fi satisfacute simultan toate conditiile
energetice exprimate de relatiile (4.126)(4.129). Aceste nuclee vor prezenta
toate cele trei tipuri de transformari . Un exemplu concret este prezentat
n figura 4.37 pentru nucleul 64 Cu.
Acest nucleu n 38% din cazuri se dezintegreaza prin emisie de elec-
troni de energie cinetica maxima 571 keV, n 19% din cazuri prin emisie de
pozitroni de energie cinetica maxima de 657 keV iar n rest prin captura
electronica, n esenta pe starea fundamentala a nucleului de 64 N i.

66
 Figura 4.35
a) Schema de dezintegrare pentru un nucleu la care procesul +
este concurat de procesul de captura electronica
b) Schema de dezintegrare pentru un nucleu la care procesul de
captura electronica este singurul posibil

Figura 4.36
Schema de dezintegrare pentru procesul de captura electronca la
nucleul 74 Be

67
 Figura 4.37
Schema de dezintegrare a nucleului 64 Cu

3) In exemplele de mai sus dezintegrarile s-au realizat prin tranzitii

pe starea fundamentala a nucleului fiica Y. Experienta arata nsa ca n
procesele adesea nucleul final Y se gaseste n stari excitate, care pot avea
energii de excitatie destul de mari, uneori comparabile sau chiar mai mari
decat energia maxima a particulelor emise. Mai mult, sunt situatii cand
probabilitatea de dezintegrare pe starile excitate ale nucleului Y este mai
mare decat probabilitatea de dezintegrare pe starea sa fundamentala. Un
exemplu n acest sens este prezentat n figura 4.38. Se constata ca nucleul
14 O se dezintegreaza + practic n totalitate pe prima stare excitata de spin

si paritate 0+ si de energie de excitare 2310 keV a nucleului fiica 14 N . Acest

exemplu, ca si altele similare, arata ca spre deosebire de dezintegrarea
n dezintegrarile influenta structurii starilor nucleare ntre care se face
tranzitia este mai puternica (sau comparabila) decat dependenta de energia
cinetica a particulelor emise14 .
4) In dezintegrarile se ntalnesc situatii n care succesiunea tranzitiilor:

(A, Z 1) (A, Z) (A, Z + 1) (4.138)

nu este posibila, desi din punct de vedere energetic este ndeplinita conditia:

M (A, Z 1)c2 > M (A, Z + 1)c2 (4.139)

14
Probabilitatea , dupa cum a reiesit din paragraful precedent, depinde foarte pu-
ternic, exponential, de energia particulelor si de aceea tranzitiile pe starile excitate ale
nucleului fiica Y sunt - de regula - mai putin probabile

68
 Figura 4.38
Schema de dezintegrare a nucleului 14 O
8

dupa cum se constata calitativ n figura 4.39 a). In astfel de situatii exista
posibilitatea principiala a procesului de dezintegrare dubla, definit de
transformarea:
2
(A, Z 1) (A, Z + 1) (4.140)
Un exemplu concret este succesiunea: 116 116 116
48 Cd 49 In 50 Sn prezen-
tata n figura 4.39 b). Intr-adevar, experimental, dar cu o probabilitate
foarte mica, se constata transformarea nucleului 116 Cd n 116 Sn.
In mod similar, se pot ntalni situatii n care procesul (4.138) este posibil
din punct de vdere energetic, adica sunt ndeplinite conditiile:

M (A, Z 1)c2 > M (A, Z)c2 > M (A, Z + 1)c2 (4.141)

si totusi tranzitiile ntre aceste nuclee nu sunt posibile (figura 4.40 a).
Aceasta nseamna ca trnzitiile dintre aceste nuclee sunt interzise de cele-
lalte legi de conservare. In particular daca tranzitiile se realizeaza ntre stari
al caror spin difera foarte mult, dupa cum vom vedea n paragraful 4.3.3.4,
tranzitiile sunt foarte putin probabile. Si n astfel de cazuri exista posi-
bilitatea principiala ca nucleul (A, Z-1) sa treaca direct n nucleul (A, Z+1)
conform procesului de dezintegrare dubla, descris de relatia (4.140).
In figura 4.40 b) este prezentat un caz concret pentru succesiunea:
48 Ca 48 Sc 48 T i. Deoarece diferenta dintre spinii starilor fundamentale

69
 Figura 4.39
Reprezentarea energetica calitativa a procesului de dezintegrare
dubla (a) si concreta pentru succesiunea
116 Cd 116 In 116 Sn(b)
48 49 50

Figura 4.40
Ilustrarea calitativa (a) a procesului de dezintegrare dubla
pentru conditia (4.141) si cazul concret (b) pentru
succesiunea:48 Ca 48 Sc 48 T i

70
ale nucleelor 48 Ca si 48 Sc este foarte mare (I = 6) tranzitia ntre aceste
stari este practic interzisa desi energetic ar fi fost posibila. In consecinta
48 Ca poate trece n 48 T i prin procesul de dezintegrarea dubla dar cu o

probabilitate foarte mica (T1/2 pentru 48 Ca este mai mare de 1019 ani).
5) Procesele sunt conditionate de interactiile slabe. Din acest motiv
timpul de njumatatire pentru procesele este foarte mare n comparatie cu
timpul nuclear (1022 1024 s) si variaza aproximativ ntre limitele 103
s pana la cca. 1015 ani sau chiar 1019 ani daca includem si procesele de
dezintegrare dubla. Asadar, procesele sunt procese foarte lente la scara
timpului nuclear. Din acest motiv, daca nucleul parinte X se afla ntr-o stare
excitata15 el se va dezintegra cu mare probabilitate prin emisie de cuante
pana ajunge n starea fundamentala nainte de a suferi dezintegrarea . De
aceea practic, aproape toate nucleele active se dezintegreaza din starea
fundamentala. Este de fapt motivul pentru care n relatia (4.133) s-a con-
siderat situatia cand numai nucleul Y se poate afla ntr-o stare excitata.
6) Analiza atenta, experimentala si teoretica, a dezintegrarilor a con-
dus la ideea ca aceste procese constau de fapt n transformarea unui nucleon
n altul (protonul se transforma n neutron si invers). Aceasta idee rezulta,
de exemplu, din analiza proceselor n lumina modelului paturilor nucle-
are (subparagraful 3.2.3.4). Astfel, n acord cu figura 3.29, procesul de
dezintegrare + a nucleului 17 F n nucleul 17 O are loc prin transformarea
neutronului aflat pe nivelul uniparticula 1d5/2 la protonul corespunzator.
Asadar, s-a ajuns la concluzia - foarte importanta - ca procesele nu im-
plica nucleul n totalitatea sa ci doar nucleonii individuali ai nucleului fiind
un proces localizat n nucleonii nucleului. Rezulta ca procesele descrise
de relatiile (4.123) (4.125) se produc prin dezintegrarea unui nucleon con-
form relatiilor:

n p + + e (4.142)
+
p n + + e (4.143)

p + e n + e (4.144)

O confirmare directa a faptului ca procesele se produc prin transfor-

marea nucleonilor este dezintegrarea libera a neutronului conform relatiei
(4.142). Fireste faptul ca procesele se produc prin transformarea unui nu-
cleon ntr-un alt nucleon nu nseamna ca nucleul este inert deoarece prin
aceste transformari are loc o restructurare a nucleului astfel ncat sa se re-
specte toate legile de conservare specifice interactiilor slabe care guverneaza
15
Nucleul X poate fi obtinut ntr-o stare excitata fie ntr-o reactie nucleara fie ca o
consecinta a unei dezintegrari anterioare ca n cazul exemplului din figura 4.16

71
procesele . De fapt marimile observabile experimental pentru procesele
(inclusiv timpul de njumatatire) depind esential de aceasta restructurare;
cu cat aceasta este mai complicata cu atat probabilitatea procesului este
mai mica si deci T1/2 mai mare. Astfel n cazul exemplului din subparagraful
3.2.3.4 transformarea nucleului 17 F n 17 O prin + nu implica o restructurare
puternica16 si ca atare procesul se face cu mare probabilitate (T1/2 =64.5 s)
pe cand transformarea 123 Sn n 123 Sb prin implica o restructurare mai
mare si ca atare procesul va fi mai putin probabil ceea ce se reflecta n timpul
de njumatatire de 129.2 zile.
Desigur, este rolul teoriei sa explice ansamblul constatarilor exprimen-
tale trecute succint n revista n acest paragraf. Teoria elementara a dezin-
tegrarilor va fi abordata n paragraful urmator.

4.3.3 Teoria elementara a dezintegrarilor

4.3.3.1 Formularea problemei

Procesele implica generarea de doi leptoni (perechea pozitron-neutrino

n procesul + si perechea electron-antineutrino n procesul ) si ca toate
procesele nsotite de generare (si/sau absorbtia) de particule, sunt descrise
corect n cadrul teoriei cuantice a campului17 .
In plus, leptonii emisi se deplaseaza cu viteze mari. Neutrinii (antineu-
trinii) fiind particule fara masa sau cu masa foarte mica, se deplaseaza cu
viteza luminii sau cu viteze foarte apropiate de aceasta. Electronii (pozi-
tronii) au adesea energii cinetice ce depasesc de cateva ori energia lor de
repaus; n astfel de cazuri si acestia au viteze apropiate de cea a luminii.
Deci teoria proceselor trebuie sa fie si relativista. In consecinta rezulta
ca procesele pot fi corect descrise n cadrul teoriei relativiste cuantice a
campului. Aceasta teorie depaseste nsa cu mult scopul propus n aceasta
lucrare, asa ncat n cele ce urmeaza vom prezenta o teorie simplificata care,
n esenta, corespunde teoriei elaborate de Fermi n anii 1933-1934. Aceasta
teorie, desi discutabila din multe puncte de vedere, permite totusi o de-
scriere corecta a principalelor proprietati ale proceselor , proprietati ce au
fost trecute n revista n paragraful precedent.
Fermi a elaborat teoria dezintegrarii prin analogie cu procesul de emisie
16
Din punct de vedere nuclear protonii si neutronii, care au aceleasi numere cuantice,
sunt identici
17
Sa precizam ca ecuatia Schrodinger se foloseste numai pentru sisteme n care numarul
de particule se conserva si ca atare nu poate fi folosita n cazul proceselor n care se
genereaza particule

72
de fotoni de catre atomi sau nuclee n sensul ca leptonii emisi la dezinte-
grarea se formeaza n momentul emisiei lor din nucleu dupa cum si fotonii
- cuantele campului electromagnetic - se formeaza n momentul emisiei lor
din atom sau din nucleu. In sensul acestei analogii se presupune ca nu-
cleonii nucleului sunt sursele unui camp electrono-neutrinic18 ale carui
cuante sunt leptonii emisi. Prin interactia nucleonilor nucleului cu campul
electrono-neutrinic are loc transformarea reciproca a nucleonilor ntre ei,
conform proceselor descrise de relatiile (4.142) (4.144), generandu-se ast-
fel perechea de leptoni corespunzatoare procesului studiat. Prin emisia
leptonilor are loc tranzitia nucleului din starea initiala i care coincide cu
starea cuantica initiala a nucleului X care se dezintegreaza, n starea finala
f a sistemului final care este format din nucleul Y aflat n starea cuantica
posibila Y f si din cei doi leptoni aflati n starile si :

f (~rY , ~r , ~r ) = Y f (~rY ) (~r ) (~r ) (4.145)

Facem remarca ca dupa ce nucleul Y se formeaza ntr-una din starile sale

cuantice posibile Y f (fundamentala sau excitata) se preia energia TYf + EYf ,
n care TYf este energia cinetica de recul iar EYf este energia de excitare -
daca Y se obtine ntr-o stare excitata - restul de energie disponibila (Q
TYf EYf ) se distribuie, n acord cu legea conservarii impulsului (4.130),
figura 4.30, n diferite moduri ntre cei doi leptoni emisi, care mpreuna cu
nucleul Y formeaza sistemul final. Ca urmare numarul de stari finale f
este foarte mare, ele apartinand unui spectru continuu descris cu ajutorul
functiei densitatii de nivele:
dNf
(Ef ) = (4.146)
dEf

n care dNf reprezinta numarul starilor finale care au energia cuprinsa n

intervalul energetic (Ef , Ef + dEf ).
In conditiile precizate mai sus, n mecanica cuantica, folosind teoria
perturbatiilor, se demonstreaza ca probabilitatea de tranzitie n unitatea
de timp wf i din starea initiala n starea finala este data de regula de aur a
lui Fermi:
2
wf i = | Hf i |2 (Ef ) (4.147)
h
18
Mentionam ca este o exprimare generica semnificand faptul ca este vorba de campul
electrono-antineutrinic n cadrul procesului si de campul pozitrono-neutrinic n cazul
procesului + .

73
n care (Ef ) este definita de relatia (4.146) iar:
Z
Hf i = f H i d~r (4.148)

este elementul de matrice al operatorului de perturbatie H n care integrarea

se realizeaza pe toate coordonatele spatiale ale functiilor i si f , functii
care ndeplinesc conditia de normare la unitate:
Z Z
f f d~r =1 ; i i d~r = 1 (4.149)

In teoria elementara a dezintegrarii se considera ca relatia (4.147)

poate fi folosita pentru determinarea probabilitatii de dezintegrare a unui
nucleu n unitatea de timp.
Densitatea de stari (Ef ) se determina conform urmatoarei proceduri. Se
demonstreaza ca pentru cazul a n particule aflate n spatiul fazelor numarul
total de stari posibile Nn este dat de relatia:

V n1
Z Z Z
Nn = d~
p1 d~
p2 . . . d~
pn1 (4.150)
(2h)3n3

n care V este volumul de cuantificare n spatiul fazelor iar impulsurile celor

n particule satisfac conditia:
n
~pi = ~0
X
(4.151)
i=2

Aceasta conditie arata ca numai impulsurile a (n-1) particule sunt indepen-

dente, ceea ce se reflecta n relatia (4.150). Din (4.150) rezulta ca numarul
de stari n care particula i (i=1, 2, ..., n-1) are impulsul cuprins ntre p~i
si p~i + ~
pi este dat de expresia:
n1 n1
V n1 V n1
p2 dpi di
Y Y
dNn = d~
p i = (4.152)
(2h)3(n1) i=1 (2h)3(n1) i=1 i

Numarul acestor stari pe unitatea de interval energetic defineste densitatea

de stari19 : Qn1 2
dNn V n1 i=1 pi dpi di
n (Ef ) = = 3(n1)
(4.153)
dEf (2h) dEf
19
Relatiile (4.147) si (4.153) sunt demonstrate la sfarsitul acestui subparagraf

74
n care Ef este energia totala a celor n particule:
n
X
Ef = Ej (4.154)
j=1

Fireste, folosind pentru fiecare particula j relatiile:

q 1q 2 1
Ej = p2j c2 + m2j c4 ; pj = Ej m2j c4 ; pj dpj = Ej dEj
c c2
(4.155)
se poate defini numarul dNn de stari n care particula j (j=1, 2, ..., n-1)
are energia cuprinsa n intervalul (Ej , Ej + dEj ), cat si densitatea de astfel
de stari pe unitatea de interval energetic.
In cazul dezintegrarii sistemul final este format din trei particule (nu-
cleul Y si cei doi leptoni) ale caror impulsuri, prin relatia (4.130), satisfac
conditia (4.151). In consecinta, densitatea de stari (Ef ) din (4.146) sau
(4.147), n acord cu relatia (4.153), va fi:

dN3 dNf V 2 p2 dp d p dp d
(Ef ) = = = (4.156)
dEf dEf (2h)6 dEf
cu
Ef = E + E + EY = EX = mX c2 (4.157)
relatie ce exprima conservarea energiei totale. Densitatea de stari, n teoria
dezintegrarilor , se numeste si factor statistic.
In (4.157), folosind pentru energia totala a nucleului Y aproximatia ne-
relativista, se obtine:

EY = mY c2 + TY = mY c2 + EYf + TYf (4.158)

dupa cum nucleul Y se afla n starea fundamentala (f=0, EYf = 0) sau n

starea excitata de energie de excitatie EYf (relatia (4.133). Energia cinetica
de recul TY , daca nucleul Y se obtine n starea fundamentala, sau TYf , daca
nucleul se obtine n starea excitata f, este mult mai mica decat energia
cinetica a particulelor sau a neutrinilor, data fiind masa foarte mare a
nucleului Y. Estimarile teoretice arata ca pentru nucleele radioactive cu
A 100, energia maxima (TY )max este de cca 105 ori mai mica decat energia
maxima totala a particulelor emise. Din aceste considerente n teoria
dezintegrarii se considera ca TY sau TYf este neglijabil de mic si deci Ef
din (4.157) devine:

Ef = E +E +mY c2 +TY = mX c2 = E0 +mY c2 +TY E0 +mY c2 (4.159)

75
 E0 = E + E mX c2 mY c2 = Q + m c2 + m c2 (4.160)

In aceasta ultima relatie Q = Q reprezinta energiile de dezintegrare

definite n (4.127) si (4.128).
Din relatiile (4.159) si (4.160) rezulta:

dEf = dE0 = dQ (4.161)

motiv pentru care n literatura de specialitate n expresia (4.156) apare

oricare din aceste trei marimi echivalente. In schimb, pornindu-se de la
neglijarea energiei TY , n unele lucrari se afirma ca Ef sau E0 sunt energii
constante. In realitate E0 (sau Ef ) nu este constanta ci variaza ntre limitele:

Q + m c2 + m c2 (TY )max E0 Q + m c2 + m c2 (4.162)

n acord cu relatia (4.160). In plus, chiar daca se considera ca energia TY este

strict egala cu zero, trebuie sa avem n vedere ca energia de repaus mX c2
nu este constanta apartinand unei stari a nucleului X care se dezintegreaza
si ca atare are o nedeterminare energetica h/ n care este timpul
mediu de viata al starii nucleului X care se dezintegreaza .

Demonstram faptul ca energia cinetica TY este foarte mica.

Intr-adevar valoarea sa este maxima n cazul n care impulsul
nucleului Y este dirijat n sens invers impulsurilor celor doi lep-
toni:
pY )max = (P~ + P~ ) = (~
(~ p )max (4.163)
In aceasta relatie s-s tinut seama de faptul ca p~ + p~ are va-
loarea maxima (~ p )max cand electronul preia maximul de energie
posibila (E )max . Rezulta:

(pY max )2 = (pmax )2 (4.164)

Folosind pentru p relatia (4.155) iar pentru PY relatia nerela-

tivista p2Y = 2mY TY egalitatea (4.164) se transforma astfel:
2
!2
TY max Emax m c2 m Emax m c2
= 2
= =
Emax 2mY c Emax 2mY m c2 Emax
(4.165)
!2 !2
m Emax m c2 3 104 Emax m c2
2

2Amn m c Emax A m c2 Emax

76
 In aceasta relatie masa mY a nucleului Y a fost aproximata
cu Amn n care mn este masa unui nucleon. Pentru energii
Emax 2.5 MeV se o btine:

TY max 1.5 103

(4.166)
Emax A

si deci TY max este de circa 105 ori mai mica decat Emax pentru
nuclee cu numar de masa A 100.

Cu ajutorul relatiei (4.147) si folosind pentru densitatea de stari expresia

(4.156) se obtine pentru probabilitatea de tranzitie:
2 2
2 2 V 2 p dp d p dp d
dwf i (~
p , p~ ) = | Hf i | (4.167)
h (2h)6 dE0

n care wf i a fost notat cu dwf i n dorinta de a sublinia ideea ca reprezinta

probabilitatea de tranzitie n unitatea de timp n stari finale n care particula
are impulsul cuprins ntre p~ si p~ + d~
p iar neutrinul are impulsul cuprins
ntre ~
p si p~ + d~
p . De asemeni, n aceasta relatie, n virtutea echivalentei
exprimata de relatia (4.161), dEf a fost nlocuit cu dE0 .
Prelucrarea n continuare a relatiei (4.167) n scopul determinarii con-
stantei de dezintegrare depinde de forma concreta a elementului de ma-
trice Hf i care, la randul sau depinde de functiile i si f si de expresia
operatorului H care realizeaza tranzitia ntre aceste stari prin crearea n
final a doi leptoni. Operatorul H trebuie astfel definit ncat sa tina cont
de restructurarea (reorganizarea) configuratiei nucleonilor n nucleu ca ur-
mare a tranzitiei, cat si de energia leptonilor emisi, de orientarea reciproca
a spinilor leptonilor, de unghiul dintre impulsurile lor, etc. Daca, n parti-
cular, elementul Hf i nu depinde de unghiul dintre impulsurile leptonilor
emisi sau daca prin | Hf i |2 vom ntelege valoarea mediata pe unghiurile
, atunci dwf i poate fi integrat pe unghiurile solide d d obtinandu-se
expresia:

2 V 2 16 2 p2 dp p2 dp
dwf i (p , p ) = (E0 E E )| Hf i |2 (4.168)
h (2h)6 dE0

care defineste probabilitatea de tranzitie n stari finale n care cei doi leptoni
au impulsul cuprins n (p , p + dp ) si, respectiv, (p , p + dp ) indiferent
de directiile lor de emisie. In aceasta relatie s-a introdus si functia delta
- - pentru a sublinia ideea ca energia leptonilor este E0 (relatia 4.160).

77
Elaborarea n continuare a probabilitatii dwf i (p , p ) depinde de tipul de
experienta ce se efectueaza. Detectia neutrinilor, dupa cum vom constata
n paragraful 4.3.5, este deosebit de dificila, asa ncat practic se detecteaza
particulele care au impulsul cuprins n intervalul (p , p + dp ) indiferent
de directia lor de emisie sau - ceea ce este acelasi lucru - particulele care au
energia cuprinsa n intervalul (E , E +dE ). Pentru a obtine probabilitatea
de tranzitie corespunzatoare acestei situatii, relatia (4.168) trebuie integrata
pe toate valorile posibile p (sau E ) pentru p (sau E ) cu valori fixate.
Rezultatul acestei integrari, tinand cont de functia , care implica nlocuirea
energiei E cu E0 +E si dE = dE0 , cat si de relatiile (4.155) este urmatorul:

v
!2
V2
u
u m c2
dwf i (p ) = 3 7 6 | Hf i |2 (E0 E )2 t1 p2 dp (4.169)
2 h c E0 E

sau
v !2
2
u
V q
2
u m c2
dwf i (E ) = 3 7 6 | Hf i |2 E E2 m2 c4 (E0 E ) t1 dE
2 h c E0 E
(4.170)
Aceste relatii exprima probabilitatea de tranzitie (de dezintegrare) a nucleu-
lui parinte X prin emisia n orice directie de particule cu impulsul cuprins
ntre p si p + dp sau cu energia cuprinsa ntre E si E + dE .
Probabilitatea dwf i (E ) este legata direct de spectrul energetic al par-
ticulelor , deoarece pentru un numar mare N0 de nuclee de tipul X care se
dezintegreaza, numarul de dezintegrari n unitatea de timp, care corepund
emisiei de particule cu energia n (E , E + dE ) va fi:

dN (E ) = N0 dwf i (E ) = N (E )dE (4.171)

n care N (E ), care se identifica usor din compararea relatiilor (4.171) si

(4.170), defineste spectrul energetic al particulelor adica distributia lor n
functie de energia totala E (sau energia cinetica T ). Acest spectru, dupa
cum s-a precizat n paragraful 4.3.2 este continuu si arata calitativ ca n
figura 4.29.
Fireste, folosind relatia (4.160), se poate defini si distributia dupa impuls
a particulelor astfel:

dN (p ) = N0 dwf i (p ) = N (p )dp (4.172)

78
 Constanta de dezintegrare se obtine prin integrarea relatiei (4.170) dupa
toate energiile E posibile:
Z Emax 1
Z Emax 1
Z Emax
= dwf i (E ) = dN (E ) = N (E )dE
m c2 N0 m c2 N0 m c2
(4.173)
sau, prin integrarea relatiei (4.169) dupa toate impulsurile p posibile:
Z pmax 1
Z pmax 1
Z pmax
= dwf i (p ) = dN (p ) = N (p )dp
0 N0 0 N0 0
(4.174)
Compararea spectrului energetic teoretic cat si a constantei de dezinte-
grare , calculata conform relatiilor de mai sus, cu valorile experimentale
corespunzatoare reprezinta testul de validitate al teoriei dezintegrarii .
Calcularea acestor marimi necesita nsa evaluarea elementului de matrice
| Hf i |2 , evaluare ce va fi abordata n paragraful urmator.

Deoarece expresiile (4.147) si (4.153) vor fi folosite n conti-

nuare, vom prezenta demonstrarea lor pentru cititorul nefamili-
arizat cu aceste relatii cuantice.

a) Regula de aur a lui Fermi 20 (Text suplimentar)

Fie hamiltonianul H al unui sistem cu urmatoarea structura:

H = H0 + H (4.175)

n care H0 este un hamiltonian selfconsistent, hermitic si independent de

timp iar H este un hamiltonian de perturbatie care poate depinde de timp.
Ecuatia Schrodinger temporala pentru H0 :

0 (~r, t)
ih = H0 0 (~r, t) (4.176)
t
are solutia:
i
an n (~r)e h En t
X
0 (~r, t) =
n

n care an sunt coeficienti constanti iar n sunt functiile proprii ale lui H0 :

H0 n (~r) = En n (~r) (4.177)

20
A se vedea: V.Florescu Mecanica Cuantica vol. II, Tipografia Universitatii Bu-
curesti, 1979 si A.S.Davadov Kvantovaia Mehanica, Gos.izd. fizico-matematicescoi lite-
ratur, Moscva 1963

79
care ndeplinesc conditia de normare:

< f |n >= f n (4.178)

Solutia ecuatiei Schrodinger temporale pentru H:

ih = H = (H0 + H ) (4.179)
t
se cauta sub forma unei dezvoltari dupa sistemul complet de functii proprii
ale operatorului H0 :
i
an (t)n (~r)e h En t
X
(~r, t) = (4.180)
n

n care an (t) sunt coeficientii dezvoltarii care urmeaza a fi determinati. Sub-

stituind (4.180) n (4.179) se obtine relatia:
X dan i i
n (~r)e h En t = H an (t)n (~r)e h En t
X
ih (4.181)
n dt n

Inmultind aceasta ecuatie cu

f si integrand pe coordonatele spatiale cu
conditia de normare (4.178) se obtine:
daf 1 X
= an (t)Hf n eif n t (4.182)
dt ih n

n care:
Hf n =< f | H | n > (4.183)
Ef En
f n = (4.184)
h
Relatiile (4.182) reprezinta un sistem de ecuatii diferentiale de ordinul
ntai n raport cu timpul pentru o infinitate de necunoscute - coeficientii
af . Sistemul de ecuatii este n ntregime echivalent cu ecuatia Schrodinger
temporala (4.179). Rezolvarea aproximativa a relatiilor (4.182) consta n a
presupune, ca o prima aproximatie, ca coeficientii an (t) din partea dreapta
a relatiilor (4.182) sunt egali cu an . In acest caz coeficientii af se deduc
astfel:
1 X T0
Z
af = an Hf n eif n t dt (4.185)
ih n 0

n care T0 este timpul cat actioneaza perturbatia H (figura 4.41).

Un caz particular deosebit de important este acela n care la momentul
zero, cand perturbatia H nu actioneaza, sistemul cuantic (n cazul nostru

80
 Figura 4.41

nucleul) se gaseste ntr-o stare initiala i (~r) bine definita de conditiile re-
spective. In acest caz:
ai = 1 ; an = 0 pentru n 6= i (4.186)
si af din (4.185) devine:
1
Z T0
af (T0 ) = Hf i eif i t dt (4.187)
ih 0

Probabilitatea pf i de tranzitie n unitatea de timp din starea i n starea

f se determina conform relatiei:
1
pf i = | af (T0 ) |2 (4.188)
T0
Un caz simplu dar des utilizat este acela n care H este constant n timpul
T0 cat actioneaza perturbatia (figura 4.41). In acest caz relatia (4.187)
devine:
Hf i eif i T0 1 2Hf i i f i T0 f i T0
af (T0 ) = = e 2 sin (4.189)
ih if i ihf i 2
si ca urmare pf i va fi:
T0 (E E )T
4 | Hf i |2 sin2 f2i 4 | Hf i |2 sin2 f 2h i 0
pf i = = (4.190)
h2 T0 f2i T0 (Ef Ei )2
Din aceasta relatie rezulta ca daca Ef difera mult de Ei , datorita fac-
torului (Ef Ei )2 probabilitatea pf i devine foarte mica. Pentru Ef = Ei ,
probabilitatea pf i are valoarea maxima egala cu T0 /h2 . Mai general proba-
bilitatea de tranzitie este apreciabila, dupa cum se constata din figura 4.42,
numai daca energia Ef este cuprinsa n intervalul:
2h
Ef = Ei Ei ; Ei = (4.191)
T0

81
 Figura 4.42
Reprezentarea calitativa a probabilitatii pf i

relatie care arata ca cu cat timpul T0 este mai mare cu atat largimea
energetica E este mai mica.
Fireste, n cazul spectrului discret pentru starile finale, pentru a exista
o probabilitate de tranzitie apreciabila, trebuie ca sa existe o stare finala
cuprinsa n intervalul Ei . Daca nsa starile finale formeaza un spectru
continuu (sau aproape continuu) totdeauna se vor gasi stari finale cuprinse
n intervalul energetic (Ei Ei ) -figura 4.43. Intr-adevar, aproape n toate
problemele concrete starile finale (uneori si starile initiale) apartin unui spec-
tru continuu (sau aproape continuu) asa ncat experimental se determina
de fapt probabilitatea totala de tranzitie n stari finale f care au ener-
gia cuprinsa n limitele din (4.191). Aceasta probabilitate, care corespunde
situatiei experimentale, se defineste astfel:

2 (Ef Ei )T0
4 X 2 sin
X
2h
wf i = pf i = | Hf i | (4.192)
f
T0 f (Ef Ei )2

Aceasta relatie se simplifica considerabil daca se considera ca n intervalul

energetic definit de relatia (4.191) elementele de matrice | Hf i |2 indiferent
de f, au aceeasi valoare. Aceasta ipoteza este adevarata daca este ndeplinita

82
conditia21 :
Ei
1 (4.193)
Ei
din care rezulta:
2h 4 1021 [M eV s]
T0 (4.194)
Ei Ei [M eV ]
Daca aceasta conditie este satisfacuta, probabilitatea totala de tranzitie
wf i din (4.192) rezulta imediat daca suma este nlocuita cu integrala:
X Z
dNf (4.195)
f

si devine:
4 + sin2 (E(f )E i )T0
Z
wf i = | Hf i |2 2h
dNf (4.196)
T0 (E(f ) Ei )2
Deoarece functia de sub semnul integralei converge rapid (figura 4.42) n
aceasta relatie limitele de integrare au fost extinse de la la +. Facand
substitutia:

(E(f ) Ei )T0 dN (f ) dN (f ) 2h
X= ; dNf = dE(f ) = dX (4.197)
2h dE(f ) dE(f ) T0

pentru wf i se obtine relatia:

2 dN (f ) + sin2 X 2 dN (f )
Z
wf i = | Hf i |2 2
dX = | Hf i |2 (4.198)
h dE(f ) X h dE(f )

In obtinerea relatiei (4.198) care reprezinta regula de aur a lui Fermi, s-a
folosit faptul ca integrala are valoarea .

In cuantica legea (4.173) este cunoscuta de fapt sub denu-

mirea de legea de aur numarul doi. Legea de aur numarul unu
se foloseste pentru cazurile cand elementul de matrice
< f | H | i >, care stabileste legatura directa ntre starile |i >
si |f >, este zero dar tranzitia se poate face prin intermediul
unor stari accesibile intermediare |n > astfel ncat elementele
de matrice < f |H |n > si < n|H |i > sunt diferite de zero. In
21
Din punct de vedere experimental relatia (4.193) exprima rezolutia experimentala si
T0 , n aceasta situatie este timpul de observatie; n majoritatea experimentelor conditiile
(4.193) si (4.194) sunt ndeplinite

83
 Figura 4.43
Spectrul energetic al starilor finale este aproape continuu (a) sau
continuu (b). Tranzitia din starea discreta Ei se face pe stari
finale care se gasesc n intervalul energetic 2E. In cazul
spectrului continuu energia Ef a fost notata E(f ) tocmai pentru a
sublinia ca indicele f variaza continuu

aceste situatii elementul de matrice < f |H |i > se substituie cu

elementul urmator:
X < f |H |n >< n|H |i >
< f |H |i > (4.199)
n En Ei

Relatia (4.198) cu Hf i din (4.199) se numeste regula de aur

numarul unu si implica o tranzitie n doua trepte spre deose-
bire de regula de aur numarul doi care implica o tranzitie directa,
ntr-o singura treapta.

In relatiile de mai nainte, legea conservarii energiei este mai pregnant

pusa n evidenta daca facem observatia ca pentru valori mari ale lui T0 are
loc relatia:
T0
sin2 f2i hT0
f= (Ef Ei ) ; pentru T0 (4.200)
f2i 2

n care T0 poate fi extins la infinit deoarece functia f converge rapid22 (figura

4.42).
22 1 sin2 x
S-a folosit urmatoarea definitie a functiei delta: lim x2
= (x)

84
 Cu (4.200) probabilitatea pf i din (4.190) devine:

2
pf i = | Hf i |2 (Ef Ei ) (4.201)
h
Acest rezultat arata ca pentru valori mari ale duratei de actiune a perturbatiei,
tranzitia are loc numai n stari Ef cu energie foarte apropiata de Ei deoarece
E din (4.191) tinde la zero. Probabilitatea de tranzitie wf i din (4.192) se
obtine imediat facand substitutia:
dEf
X Z Z
... . . . (Ef )dEf (4.202)
f
< D(Ef ) >

n care < D(Ef ) > este distanta energetica medie dintre starile finale iar
(Ef ) = 1/ < D(Ef ) > este densitatea de stari finale. Cu aceste relatii wf i
devine:
2
Z Z
wf i = pf i (Ef )dEf = | Hf i |2 (Ef )(Ef Ei )dEf = (4.203)
h
2
= | Hf i |2 (Ei ) |Ei =Ef
h
n care Ei Ef .
Relatiile de mai sus se generalizeaza imediat si pentru cazul n care
perturbatia H variaza periodic n timp dupa legea:

H (t) = H eit (4.204)

Coeficientul af (T0 ) din (4.187) ramane practic neschimbat daca prin Hf i

si f i vom ntelege urmatoarle expresii:

Hf i Hfi =< f |H |i >

(4.205)
Ef Ei
f i fi = h

Repetand rationamentul se obtine pentru probabilitatea de tranzitie n

unitatea de timp wf i relatia:

2 2
wfi = |H | (Ef ) (4.206)
h f i
cu:
Ef = Ei h (4.207)

85
Relatia (4.207) exprima conservarea energiei pentru cazul cand perturbatia
este data de relatia (4.204). Relatiile (4.205) (4.207) corespund cazului
cand sistemul cuantic (atomul, nucleul, etc.) emite fotoni de energie h
(cazul cu +) sau absoarbe fotoni de energie h (cazul cu -).

b) Spatiul fazelor(Text suplimentar)

In acest subparagraf ne propunem sa determinam densitatea de nivele
(Ef ). Vom considera initial problema unidimensionala: o particula care se
misca de-a lungul axei x si are impulsul px . Pozitia si impulsul particulei sunt
descrise simultan n spatiul (x px ) numit spatiul fazelor. Reprezentarea
este diferita n mecanica clasica si cea cuantica. In mecanica clasica pozitia
si impulsul pot fi determinate simultan cu o precizie oricat de mare si ca
atare starea particulei poate fi reprezentata printr-un punct (figura 4.44 a).
In mecanica cuantica datorita relatiei de incertitudine:
xpx h (4.208)
pozitia si impulsul nu pot fi determinate simultan cu precizie oricat de mare.
Produsul nedeterminarilor pozitiei si impulsului trebuie sa fie mai mare sau
cel putin egal cu h, ca atare starea particulei va fi reprezentata printr-o
celula de volum23 h = 2h.
Forma celulei poate fi oarecare si depinde de tipul experimentului efec-
tuat (figura 4.4 b). Daca volumul total al sistemului cuantic analizat, n
spatiul fazelor unidimensional, este Lp (figura 4.4 b) atunci numarul total
de celule se determina astfel:
Lp
N= (4.209)
2h
si reprezinta numarul de stari ale particulei n volumul de cuantificare Lp.
In cazul tridimensional,
RR
volumul celulei este h3 = (2h)3 si numarul de
stari (celule) n volumul d~rd~
p n spatiul fazelor 6-dimensional va fi:
1
Z Z
N1 = d~rd~
p (4.210)
(2h)3
Indicele 1 din aceasta relatie arata ca N1 este numarul de stari pentru
o singura particula. Daca particula este confinata n volumul spatial V
(volumul de cuantificare), atunci prin integrare pe d~r se obtine:
V V
Z Z Z
N1 = d~
p= p2 dpdp (4.211)
(2h)3 (2h)3
23
Este o exprimare conventionala, fiind vorba de o celula de suprafata h n cazul
unidimensional.

86
 Figura 4.44
Spatiul fazelor unidimensional n mecanica clasica (a) si n cea
cuantica (b). In mecanica clasica starea unei particule poate fi
descrisa printr-un punct (x, px ). In mecanica cuantica starea unei
particule este descrisa de o celula de volum h.

de unde rezulta:
V
dN1 (p, p ) = p2 dpdp (4.212)
(2h)3
care reprezinta numarul de stari din unghiul solid dp ce au marimea impul-
sului cuprinsa ntre p si p+dp. Numarul de stari corespunzatoare oricarei
directii a impulsului p~ se obtine prin integrarea pe unghiul solid dp :
V
Z
dN1 (p) = dN1 (p, p )dp = 4p2 dp (4.213)
(2h)3
Aceasta relatie rezulta imediat din urmatoarele considerente: n spatiul
fazelor varful vectorului impuls este cuprins ntr-un strat sferic cu volumul
4p2 dp si deci va corespunde volumului V (4p2 )dp n care V este tot volu-
mul disponibil. Deoarece volumul unei celule (stari) este (2h)3 se obtine
relatia (4.213) care reprezinta numarul de stari ce au marimea impulsului
cuprinsa ntre p si p+dp, indiferent de directia impulsului. Marimea:
dN1 (p, p ) V p2 dpdp
1 = = (4.214)
dE (2h)3 dE
defineste numarul de stari ce au impulsul cuprins n intervalul (~ p, p~ + d~
p),
deci numarul de stari pe unitatea de interval de energie n care particula are
impulsul cuprins ntre p si p + dp si este emisa n unghiul solid dp .

87
 Densitatea de stari 2 pentru doua particule 1 si 2 se determina
imediat daca impulsul total al celor doua particule este fixat, n particular
daca:
p~1 + ~p2 = 0 (4.215)
relatie totdeauna adevarata n sistemul centrului de masa, sau n cazuri
particulare si n sistemul laborator. Atunci impulsul unei particule defineste
impulsul celeilalte particule si ca atare nu apar grade de libertate supli-
mentare. In consecinta, numarul total de stari ale celor doua particule este
acelasi ca pentru o particula (N1 din relatia 4.210) n schimb 2 este diferit
de 1 din (4.214) deoarece E este, n acest caz, energia totala a celor doua
particule:
V p21 dp1 dp1
2 = ; E = E1 + E2 (4.216)
(2h)3 dE
Generalizarea n cazul mai multor particule este directa. Astfel, fie cazul
a trei particule pentru care este ndeplinita conditia:

p~1 + p~2 + ~p3 = 0 (4.217)

Din aceasta relatie rezulta ca impulsurile a doua particule pot varia inde-
pendent dar, prin aceasta, impulsul celei de a treia particule este fixat. Ca
urmare, numarul total de stari N3 ale celor trei particule, folosind relatii
similare cu (4.211) sau (4.212) va fi:

V2
Z Z
N3 = d~
p1 d~
p2 (4.218)
(2h)6

si deci:
V2 2
dN3 = p dp1 dp1 p22 dp2 dp2 (4.219)
(2h)6 1
va reprezenta numarul de stari n care particula 1 are impulsul cuprins
ntre p~1 si p~1 + d~
p1 iar particula 2 are impulsul cuprins ntre p~2 si p~2 + d~
p2 .
Densitatea de stari corespunzatoare va fi:

V 2 p21 dp1 dp1 p22 dp2 dp2

3 = ; E = E1 + E2 + E3 (4.220)
(2h)6 dE

Procedand n mod similar, n cazul a n particule se obtin relatiile (4.150)

(4.154).

88
4.3.3.2 Elementul de matrice al operatorului de perturbatie
Elementul de matrice Hf i din relatia (4.148) cu functia f din (4.145)
devine:
Z
Hf i = Y f (~r) (~r ) (~r )H Xi (~r)d~rd~r d~r (4.221)

Conditiile de normare exprimate de relatia (4.149) implica:

Z Z
Xi Xi d~r =1 ; Y f Y f d~r = 1 (4.222)
(nucleu) (nucleu)

pentru functiile starilor nucleului X si Y ntre care se realizeaza tranzitia si

relatiile de normare:
Z Z
(~r ) (~r )d~r =1 ; (~r ) (~r )d~r = 1 (4.223)
(V ) (V )

pentru functiile leptonilor. In relatia (4.222) integrarea se face pe volumul

nucleului, care este acelasi pentru nucleele X si Y, care sunt nuclee izo-
bare, iar n relatia (4.223) integrarea se face pe volumul de cuantificare (de
normalizare) din spatiul fazelor, corespunzator celor doi leptoni emisi.
Ca n orice problema de cuantica, dificultatea esentiala n evaluarea ele-
mentului de matrice Hf i consta n definirea operatorului H care realizeaza
tranzitia si care trebuie sa tina seama de toate particularitatile dezintegrarii
24 . In varianta cea mai simpla se considera ca H este o constanta g care
exprima intensitatea interactiei campului electrono-neutrinic25 cu nucleonii,
conform relatiei:
H = g(~r ~r)(~r ~r) (4.224)
n care functiile exprima ideea ca procesele sunt localizate n interiorul
nucleonului (si nu al nucleului) si deci leptonii sunt emisi din acelasi loc,
definit de pozitia ~r a nucleonului care i emite. Cu H din (4.224) elementul
de matrice din (4.221) devine:
Z
Hf i = g Y f (~r) (~r (~r )Xi (~r)d~r (4.225)
(nucleu)

n care integrarea se face pe volumul nucleului.

24
A se vedea comentariile ce preced relatia (4.167)
25
A se vedea precizarea de subsol 18)

89
 Dupa cum s-a mai precizat, teoria dezintegrarilor poate
fi tratata elegant si complet n teoria relativista a campului. In
cadrul acestei teorii generarea unei particule relativiste este echiva-
lenta cu anihilarea (absorbtia) antiparticulei respective. Conform
acestei afirmatii, rezulta ca procesele din relatiile (4.142) si
(4.143) pot fi scrise n forma echivalenta dar simetrica, astfel:

n+ p+ pentru (4.226)

p + n + pentru + (4.227)
Aceste relatii pot fi interpretate n sensul ca simultan un nucleon
se transforma n celalalt (n
p) si un lepton n celalalt lepton

( ). Asadar, n teoria campului, n loc sa se afirme ca
n procesul are loc transformarea neutronului n proton prin
generarea unui electron si a unui antineutrin, se afirma ca prin
anihilarea unui neutrin de catre un neutron se genereaza un pro-
ton si un electron; n mod similar se interpreteaza si procesul
+ . Sa observam si faptul ca procesul + din (4.227) coincide
cu procesul de captura electronica din (4.144). De fapt tocmai
aceasta similitudine a determinat includerea capturii electronice
n procesele care n esenta nseamna transformarea n am-
bele sensuri a nucleonilor si leptonilor conform schemei:

p +
n+ (4.228)

In teoria campului functiile de unda ale particulelor care se ge-

nereaza se noteaza cu + iar pentru particulele care se absorb
(se anihileaza) se noteaza cu ; aceste functii sunt privite ca
operatori de creare si respectiv de anihilare. Conform acestei
precizari, procesele trebuie sa contina operatorii:
+
+
p n pentru (4.229)
+ +
n p pentru +

Rolul teoriei campului consta, n primul rand, n a stabili

dependenta concreta a operatorului H de operatorii de generare
si anihilare din relatia de mai sus, astfel ncat H sa fie rela-
tivist invariant cat si invariant la operatiile de inversie tempo-
rala, conjugare de sarcina si inversie spatiala, daca se presupune
ca dezintegrarile au loc cu conservarea paritatii. Se ajunge la

90
 concluzia ca H care ndeplineste conditiile precizate se scrie sub
forma unei combinatii liniare de cinci interactii elementare Hi :
5
H = Ci Hi = CS HS + CV HV + CT HT + CA HA

+ CP HP
X

i=1
(4.230)
care au primit denumirile:

S scalara
V vectoriala
T tensoriala (4.231)
A axiala
P pseudoscalara

n functie de comportarea lor la operatiile de invarianta precizate

mai sus ( a se vedea si subcapitolul 1.6). Constantele Ci din
(4.230) arata ponderea relativa a uneia din cele cinci interactii
elementare si se deduc din compararea cu datele experimentale.
Fiecare din cele cinci interactii se exprima n functie de con-
stanta g din (4.224), n functie de operatorii din (4.229) si n
functie de matricile Dirac = {1 , 2 , 3 }, si = i1 2 3 .
Modul n care se construieste Hi din aceste marimi seamana
cu modul n care s-au construit operatorii PB si PH , definiti n
relatiile (2.53) si respectiv (2.54), din matricile Pauli si ,
operatori care conduc la schimbarea variabilelor de spin si, re-
spectiv la transformarea reciproca a neutronului n proton. Cu
titlu de exemplu, interactia elementara scalara HS se exprima
n functie de marimile precizate mai sus prin relatia:
Z  
+
HS =g (+ + +
p n )( ) + (n p )( ) d
(4.232)
n care primul termen descrie procesul iar al doilea procesul
+ n acord cu (4.229); integrarea se face pe toate coordonatele
de care depind functiile .
Forme similare se obtin si pentru celelalte interactii elementare.
Din discutia de mai sus reiese ca, ntr-adevar, definirea o-
peratorului H este o problema dificila si deci relatia (4.224)
reprezinta o varianta simplificata a variantei scalare.

Elementul de matrice din (4.225) se simplifica n continuare daca starile

91
leptonice sunt descrise de functii de unde plane:
i ~
(~r) = 1 e h p~ ~r = 1 eiK ~r
V V (4.233)
i ~
(~r) = 1 e h p~ ~r = 1 eiK ~r
V V

n care factorul 1/ V apare din conditia de normare (4.223). Considerarea
acestor functii este justificata de faptul ca interactia particulelor si mai cu
seama a neutrinilor cu nucleul este foarte slaba. Fireste, n cazul particulelor
, prin considerarea functiei (~r) se neglijeaza interactia lor coulombiana
cu nucleul.
Dezvoltam n serie functia care intervine n elementul de matrice
(4.225):
1 ~ ~ 1 X1
(~r) (~r) = ei(k +k )~r = (i~k~r) (4.234)
V V =0 !
cu
~k = ~k + ~k = i (~
p + p~ ) (4.235)
h
Din analogia relatiei (4.234) cu dezvoltarea de la nota de subsol 2, cap.3,
partea I-a, (numai primii doi termeni) rezulta ca din dezvoltatea (4.234)
reprezinta momentul orbital al miscarii relative al perechii de leptoni emisi.
Substituind (4.234) n (4.225) se obtine urmatoarea dezvoltare dupa a
elementului de matrice al interactiei26 :
| Hf i |2 = | Hf i () |2
X
(4.236)
=0

n care | Hf i () |2 corespunzator momentului orbital este dat de relatia:

2
g2 1
 Z
2
r )(i~k~r) Xi (~r)d~r

|Hf i ()| = 2  ! Y f (~
  (4.237)
V 

g2 (kR)2  2

Z 

Yf (~
r ) P siXi (~
r )d~
r 
V 2 (!)2  
cu:
g2  2
Z 
| Hf i ( = 0) | = 2  Y f (~r)Xi (~r)d~r 
2
(4.238)
V
In relatia (4.237) n estimarea elementului |Hf i ()|2 s-a considerat pentru
~k~r valoarea maxima kR n care R este raza nucleului. Deoarece pentru
dezintegrarile are loc relatia:
1 1
kR (p + p ) (4.239)
h 10
26
In obtinerea relatiei (4.236) s-a tinut seama ca termenii de interferenta sunt nuli

92
rezulta ca elementul |Hf i ()|2 corespunzator momentului orbital este cu
cel putin doua ordine de marime mai mic decat elementul |Hf i ( 1)|2 core-
spunzator momentului ( 1). Din aceste considerente rezulta ca termenul
dominant n dezvoltarea (4.236) corespunde celui cu = 0 definit n relatia
(4.238) care depinde numai de functiile nucleare ale starilor ntre care se
realizeaza tranzitia.
Tranzitiile corespunzatoare momentului orbital = 0 se numesc tran-
zitii permise. Sa observam ca elementul de matrice corespunzator momen-
tului = 0 este echivalent cu elementul Hf i n care functiile leptonice se
calculeaza pentru r=0.
Daca din motive de simetrie a functiilor Y f si Xi elementul matricial
nuclear Mf i definit astfel:

g2
Z
M= Y f (~r)Xi (~r)d~r ; |H( = 0)|2 = |Mf i |2 (4.240)
V2
este zero, atunci n dezvoltarea (4.236) trebuie considerat termenul cu = 1.
Tranzitiile care corespund acestei situatii se numesc tranzitii interzise n
primul ordin. In mod similar, daca termenul cu = 1 este zero, atunci
trebuie considerat termenul cu = 2, care va defini tranzitiile interzise
n cel de al doilea ordin s.a.m.d. Asadar, dezvoltarea din (4.236) permite
clasificarea tranzitiilor n tranzitii permise si tranzitii interzise n
diferite ordine.
Reamintim nsa ca relatiile (4.233) (4.240) sunt obtinute n ipoteza
neglijarii interactiei coulombiene dintre particulele si nucleu. In realitate
campul coulombian al nucleului actioneaza asupra particulelor . In cazul
pozitronilor, ca si n cazul particulelor , apare o bariera coulombiana de
potential pe care acestia trebuie sa o penetreze. In cazul nerelativist pene-
trabilitatea pozitronilor prin bariera se determina la fel ca pentru particulele
cu precizarea ca masa particulei se nlocuieste cu masa pozitronului (care
este mult mai mica decat a particulei ) si sarcina pozitronului este +e.
In particular, pentru = 0, probabilitatea de penetrare este data de
relatia (4.75) cu G0 din (4.85) n care coeficientul C este foarte mic datorita
masei mici a pozitronului. In consecinta se obtine:

2 1 e2 ZY 1 e2 ZY m 1
p + = e ; = = q (4.241)
40 hv 40 h 2 T +

In aceasta relatie 2 nu este altceva decat termenul BZY / Q din relatia
(4.85). In cazul electronilor interactia de atractie coulombiana dintre nucleu

93
si electroni creaza nu o bariera de potential ci o gropa de potential pen-
tru care, repetand rationamentul de la dezintegrarea , trebuie calculata
penetrabilitatea. Din punct de vedere formal aceasta probabilitate se poate
exprima tot prin relatia (4.241) n care parametrul este considerat negativ
pentru a tine cont de faptul ca sarcina electronilor este -e.
O formula mai exacta pentru penetrabilitatea particulelor , dar
totusi nerelativista, este:
2
F (E , ZY ) = (4.242)
1 e2
cu din (4.241):
ZY e2
= (4.243)
40 hv
n care semnul + este folosit pentru electroni si semnul - pentru pozi-
troni.
Functia F (T , ZY ), care se mai numeste si functia Fermi, este prezen-
tata n figura 4.45 n functie de energia cinetica T pentru diferite valori ZY ,
atat n cazul dezintegrarilor + cat si n cazul dezintegrarilor . Pentru
6= 0 sau n caz relativist, expresia acestei functii este complicata si ca atare
nu o reproducem.
Considerarea interactiei coulombiene ntre nucleu si particulele con-
duce la modificarea termenilor din dezvoltarea (4.236) cu functiile F (T , ZY )
corespunzatoare momentului orbital .
In particular, elementul de matrice |Hf i ( = 0)|2 din (4.238) care ar
corespunde unui nucleu cu ZY = 0, se modifica astfel:

g2
|Hf i ( = 0, ZY 6= 0)|2 = |Hf i ( = 0)|2 F (E , ZY ) = |Mf i |2 F (E , ZY )
V2
(4.244)
cu F (E , ZY ) din (4.242).
Aceasta relatie defineste tranzitiile permise care vor fi tratate n
continuare.

4.3.3.3. Tranzitii permise

Conform definitiei din subparagraful precedent, tranzitiile permise core-
spund cazului n care momentul orbital al miscarii relative a perechii de
leptoni emisi este zero. In aceasta situatie elementul de matrice |Hf i |2 este
dat de |H( = 0, ZY 6= 0)|2 definit de relatia (4.244) care nu necesita o
mediere dupa unghiul dintre directiile de miscare ale leptonilor emisi,

94
 Figura 4.45
Dependenta functiei Fermi de energia cinetica T pentru diferite
valori Z ale nucleului fiica Y.

95
 Figura 4.46
Forma calitativa a spectrelor si + atat n reprezentarea N (p )
functie de impulsul particulelor cat si n reprezentarea N (E )
functie de energia totala a particulelor , pentru cazurile
p max = p + max si E max = E + max , atat pentru ZY = 0 cat si
pentru ZY 6= 0.

nedepinzand de acest unghi. Ca atare prin nlocuirea acestui element n

relatiile (4.169) si (4.170) si tinand seama de relatiile (4.171) si (4.172) se
obtin relatiile teoretice pentru spectrul de energii sau de impulsuri:
s
N0 g2 q m c2 2
N (E )dE = 3 7 6 |Mf i |2 F (E , ZY )E E2 m2 c4 (E0 E )2 1 ( ) dE
2 h c E0 E
(4.245)
sau
s
N0 g 2 m c2
N (P )dp = 3 7 6 |Mf i |2 F (E , ZY )(E0 E )2 1 ( )p2 dp
2 h c E0 E
(4.246)
In aceste relatii Mf i este elementul de matrice nuclear, definit n (4.240),
care depinde numai de functiile de unda ale starilor ntre care are loc tranzitia.
Pentru o tranzitie bine precizata Mf i este o constanta asa ca forma spec-
trului (nu si valoarea absoluta) depinde calitativ de impulsul p sau de
energia E ca n figura 4.46.
Forma acestor spectre este data de factorul statistic (Ef ) si de functia
Fermi care tine cont de interactia coulombiana dintre nucleu si particulele .
Pentru ZY = 0 aceasta functie are valoarea 1 si spectrele ar fi identice.
Pentru ZY 6= 0 spectrul difera de spectrul + ca n figura 4.46 si anume:
datorita atractiei coulombiene spectrul este mbogatit n electroni cu
energie (impuls) mai mica decat n cazul ZY = 0 iar n cazul spectrului + ,

96
ca urmare a respingerii coulombiene, spectrul este mbogatit cu pozitroni
de energie (impuls) mai mare fata de cazul ZY = 0.
Determinarea spectrelor n valoare absoluta necesita evaluarea exacta
a elementului de matrice nuclear Mf i . Valoarea acestui element depinde de
asemanarea structurala a functiilor de unda nucleare si poate fi determinat
exact numai n anumite situatii. Pentru a stabili aceste situatii este necesar
sa precizam cazurile n care tranzitiile sunt permise. Aceste tranzitii se
stabilesc practic din conditia de conservare a momentului cinetic total pentru
cazul n care momentul orbital al perechii de leptoni emisi este zero:
~ ~
I~X = I~Y + S
~ ; ~ = S
S ~ = 1 + 1
~ + S (4.247)
2 2
~ este spinul perechii de leptoni emisi si are valorile 0 sau 1.
n care S
In consecinta tranzitiile permise corespund situatiei:

I~ = I~X I~Y ; I = 0, 1 (4.248)

In plus, pentru ca elementul de matrice Mf i din (4.240) sa fie diferit de

zero, este necesar ca functiile Xi si Y f sa aibe aceeasi paritate; asadar
tranzitiile permise se fac fara modificarea paritatii ceea ce va fi indicat prin
cuvantul nu. Deci definitia completa a tranzitiilor permise este:

I = 0, 1 ; nu (4.249)

relatie care arata ca acestea se fac fara schimbarea paritatii ntre stari a
caror diferenta de spin este 0 sau 1.

Faptul ca paritatea nu se modifica n tranzitiile permise se

putea obtine si din legea conservarii paritatii:

X = (1) Y = Y (4.250)

deoarece = 0. Desigur se pune ntrebarea n ce masura se

poate folosi aceasta relatie daca nu are loc conservarea paritatii
(paragraf 4.3.6), ceea ce se si ntampla n dezintegrarile . Pre-
cizam ca neconservarea paritatii se refera la functiile de unda
ale fiecarui lepton emis si nu la perechea de leptoni si cu atat
mai putin la functiile de unda ale nucleelor care au paritate bine
definita. Deci tranzitiile se fac ntre stari nucleare bine defi-
nite iar paritatea perechii de leptoni emisi se determina tot prin
relatia uzuala (1) cu = .

97
 Figura 4.47
Schema de dezintegrare a nucleului 62 He

Tranzitiile permise cu I = 0, n acord cu relatia (4.247) corespund

situatiei cand perechea de leptoni se gaseste n starea singlet (S = 0);
aceste tranzitii se numesc si tranzitii Fermi pe cand tranzitiile n care
leptonii se gasesc n starea triplet (S = 1) se numesc tranzitii Gamow-
Teller. Deci:
I = 0 ; nu tranzitii Fermi
(4.251)
I = 0, 1 ; nu ; exceptie 0 0 tranzitii Gamow-Teller
Din aceste relatii rezulta ca tranzitiile pure Fermi se realizeaza ntre
stari de spin zero si de aceeasi paritate. O astfel de tranzitie este tranzitia
+ din starea 0+ a ncleului 14 + 14
8 O n starea 0 a nucleului 7 N din figura 4.38
care corespunde procesului:
14
8 O 14 +
7 N + + e (4.252)
Tranzitiile pure de tip Gamow-Teller corespund tranzitiilor ntre stari
nucleare de aceeasi paritate dintre care una are spinul 0 iar cealalta spinul
1. O astfel de tranzitie se realizeaza ntre starile fundamentale ale nucleelor
6 He si 7 Li (figura 4.47) conform relatiei:
3 3
6
2 He 73 Li + + e (4.253)
Tranzitiile ale 64 Cu (figura 4.37) sunt de asemenea tranzitii pure Gamow-
Teller.
Daca conditiile de mai sus nu sunt ndeplinite, tranzitiile permise core-
spund unui amestec de tranzitii Fermi si Gamow-Teller.
Astfel procesele:
n p + + e
3T 32 He + + e (4.254)
1
13 N 13 C + + +
7 6 e

98
 Figura 4.48
Reprezentarea calitativa a tranzitiilor din relatia (4.254) n
lumina modelului paturilor nucleare

corespund tranzitiilor ntre stari nucleare de aceeasi paritate si de spin 1/2 si

deci legea (4.247) cu I~X = I~Y = 1/2 ~ este ndeplinita atat pentru starea sin-
glet cat si pentru starea triplet a perechii de leptoni emisi. Aceste tranzitii, n
lumina modelului paturilor nucleare (descris n paragraful 3.2), sunt prezen-
tate n figura 4.48.
Toate aceste tranzitii implica transformarea unui neutron (proton) ntr-
un proton (sau neutron) cu aceleasi numere cuantice. Reamintim faptul ca n
subcapitolul 2.1 (punctele 4 si 5) s-a aratat ca din punct de vedere nuclear
protonul si neutronul se comporta identic daca se gasesc n stari spatiale
si de spin identice; rezulta ca pentru tranzitiile din (4.254) starile Xi si
Y f sunt identice si ca urmare elementul de matrice nuclear are valoare
maxima egala cu unitatea, daca avem n vedere integrarea pe coordonatele
spatiale. Tranzitiile permise care se produc fara modificarea configuratiei
nucleonilor din punct de vedere nuclear, si pentru care elementul de matrice
nuclear are valoarea maxima se numesc tranzitii superpermise.
In schimb tranzitia :
11
4 Be 11
5 B + + e (4.255)
= 1/2 I = 3/2 ) nu este o tranzitie
desi este o tranzitie permisa (IBe B
superpermisa deoarece, n acord cu figura 4.49, neutronul din starea 1p1/2
nu este identic cu protonul din starea 1p3/2 a nucleului 11 B. Pentru un astfel
de proces elementul de matrice Mf i nu mai are valoarea maxima posibila.
Din discutia de mai sus rezulta ca numai pentru tranzitiile superper-
mise se poate calcula Mf i si n consecinta spectrele din relatiile (4.245)

99
 Figura 4.49

Procesul de transformare 11 Be 11 B n lumina modelului
paturilor nucleare

sau (4.246 ) pot fi calculate n valoare absoluta si comparate cu spectrele

experimentale corespunzatoare, daca constanta de interactie g este cunos-
cuta.

In cazul tranzitiilor superpermise |Mf i |2 = 1 pentru inte-

grarea pe coordonatele spatiale. Datorita degenerarii pe proiectiile
spinului si izospinului, proiectii egal probabile, valoarea |Mf i |2 se
multiplica cu un factor ntreg. Acest factor depinde, n primul
rand, de starea singlet sau triplet a perechii de leptoni emisi.
Pentru starea singlet S = 0 factorul de multiplicare este 1
iar pentru starea triplet (S = 1) factorul este 3. Factorul
de multiplicare generat de izospin se calculeaza mai complicat.
Astfel, daca izospinul t este acelasi pentru starile nucleare ale
nucleelor X si Y ntre care se face tranzitia, acest factor se cal-
culeaza conform relatiei:

t(t + 1) tZX tZY (4.256)

Pentru aceste situatii, factorul de multiplicare al elementului

|Mf i |2 = 1 este :

t(t + 1) tZX tZY pentru S = 0

(4.257)
3(t(t + 1) tZX tZY ) pentru S = 1
Sa calculam acest factor pentru primele doua procese din relatia (4.254).
Transformarile ale neutronului si nucleului de tritiu implica urmatoarele

100
valori ale izospinului:
1 1 1 1
   
t = , tZX = t = , tZY = (4.258)
2 2 2 2
si deci n cazul tranzitiilor Fermi (S = 0) factorul de multiplicare este egal
cu 1 iar n cazul tranzitiilor Gamow-Teller are valoarea 3. In consecinta:

|Mf i |2F = 1 si |Mf i |2GT = 3 (4.259)

In cazul tansformarii + a nucleului 14 O din (4.252) izospinul se modifica

astfel:
(t = 1 , tZX = 1) (t = 1 , tZY = 0) (4.260)
si deci valoarea elementului de matrice - tranzitia este de tip Fermi - va fi
|Mf i |2F = 2.
In cazul n care izospinii starilor ntre care se face tranzitia sunt diferiti,
relatia (4.256) se modifica corespunzator. Sa precizam cu acest prilej ca o
analiza atenta arata ca tranzitiile Fermi si Gamow-Teller implica urmatoarele
legi de conservare ale izospinului:

t = 0 tranzitii Fermi
(4.261)
t = 0, 1( exceptie 0 0) tranzitii Gamow-Teller

Aceste reguli de selectie pe izospin sunt similare cu regulile de selectie pe

spin exprimate de relatiile (4.251)
Spectrul teoretic energetic si de impulsuri pentru tranzitia superper-
misa a 64 Cu, a carui schema de dezintegrare este data n figura 4.37, este
comparat cu datele experimentale corespunzatoare n figura 4.5027 . Se con-
stata similitudinea spectrelor din aceasta figura cu cele calitative din figura
4.46.
In figura 4.51 sunt prezentate datele experimentale si evaluarile teoretice
pentru spectrul electronilor emisi n dezintegrarea a neutronilor liberi.
Referitor la concordanta dintre spectrele teoretice si cele experimentale
se impun urmatoarele precizari:
a) In zona energiilor (impulsurilor) mici adesea apare un oarecare deza-
cord (dupa cum se constata si n figurile 4.50 si 4.51) ntre teorie si
experiment, datorat n principal urmatoarelor cauze:

- autoabsorbtia si retromprastierea radiatiilor n materialul surselor

care nu sunt foarte subtiri
27
In calculele teoretice s-a considerat ca masa neutrinului este zero.

101
 Figura 4.50
Spectrul
teoretic (linii continui) comparat cu valorile
experimentale (puncte) pentru dezintegrarea a 64 Cu

- absorbtia partiala a radiatiilor n fereastra detectorului

Folosind surse subtiri si detectori cu fereastra subtire, se obtine o

concordanta buna ntre spectrele teoretice si datele experimentale.
De precizat ca n cazul dezintegrarii a neutronilor liberi apar di-
ficultati suplimentare dat fiind faptul ca nu se poate realiza o sursa
nemiscata de neutroni si deci neutronii se dezintegreaza din miscare,
ceea ce conduce la erori suplimentare fata de cele precizate mai sus.

b) In zona energiilor mari, apropiate de energia maxima a particulelor ,

forma spectrelor este dictata de considerarea masei neutrinilor nula
sau diferita de zero.
In acord cu relatia (4.160) energia maxima totala a electronilor se
obtine cand energia cinetica a neutrinilor este zero:

E max = E0 m c2 (4.262)

102
 Figura 4.51
Spectrul energetic al electronilor emisi n dezintegrarea e
neutronilor liberi

Asadar pentru m = 0, E max = E0 si spectrul are forma a din

figura 4.52, adica tangenta la curba a coincide cu axa energiilor. In
cazul m 6= 0, energia maxima este E0 m c2 si tangenta la spectrul
energetic pentru aceasta energie este perpendiculara pe axa energiilor
(curba b din figura 4.52).
In consecinta forma spectrului n zona energiilor maxime permite,
principial, determinarea masei neutrinilor. In realitate aceasta proce-
dura este foarte dificila deoarece numarul punctelor experimentale n
vecinatatea energiei E max este mic fiind putine particule care au
energii egale sau apropiate de E max .

Avand n vedere precizarile de mai sus, rezulta ca acordul ntre teorie

si experienta n figurile 4.50 si 4.51 este bun, ceea ce arata ca teoria este
n esenta corecta. Sa reamintim nsa ca aceasta comparatie se poate face
numai pentru tranzitiile superpermise pentru care elementul de matrice
|Mf i |2 are valoarea maxima cunoscuta si considerandu-se cunoscuta con-
stanta interactiei slabe g. In plus, chiar si pentru aceste situatii, energia
maxima E max , marime importanta care se precizeaza si n schema de de-
zintegrare a oricarui nucleu, se determina destul de imprecis.
De aceea, atat pentru a mari precizia n determinarea energiei E max cat
si pentru a se evita dependenta de marimile g si Mf i , adesea necunoscute, n
teoria se obisnuieste ca atat spectrele teoretice cat si cele experimentale sa
fie date n reprezentarea Fermi-Kurie n care se prezinta grafic, n functie de

103
 Figura 4.52
Forma spectrului energetic n zona energiilor E maxime pentru
cazul m = 0 (curba a) si pentru cazul m 6= 0 (curba b).

energia E sau n functie de energia cinetica T , marimea y definita astfel:

v s !1/4
N (p ) c2 N (E ) m c2 2
u
u
y=t = = A(E0 E ) 1 ( )
p2 F (E , ZY ) p E F (E , ZY ) E0 E
(4.263)
n care A, comparand aceasta relatie cu (4.245) sau (4.246), are expresia:
s
g2 N0
A = |Mf i | (4.264)
2 3 h7 c3
si este o constanta pentru o tranzitie bine definita. Constanta A defineste
panta dreptei y functie de E .
Daca teoria dezintegrarii este corecta, graficul Fermi-Kurie al unui
spectru simplu, care corespunde unei singure tranzitii permise (ca cel din
figura 4.47), trebuie sa fie o dreapta care intersecteaza axa energiilor n E0
daca m = 0 (figura 4.53 a). Panta acestei drepte (A) permite determinarea
constantei g daca tranzitia este superpermisa, n care caz elementul de ma-
trice Mf i este cunoscut.
 2
1/4
Factorul de corectie 1 ( Em0 E
c

)2 influenteaza graficul Fermi-Kurie
numai pentru valori E apropiate de E max . Pentru m 6= 0 graficul Fermi-
Kurie arata ca n figura 4.53 b n care E max = E0 m c2 si graficul are
tangenta perpendiculara pe axa energiilor la punctul E max .

104
 Figura 4.53
Graficul Fermi-Kurie pentru m = 0 (curba a) si pentru m 6= 0
(curba b)

Se constata ca pentru cazul m = 0 graficul Fermi-Kurie permite deter-

minarea exacta a energiei maxime a spectrului E0 prin intersectia dreptei y
obtinute pentru energii E < E0 cu axa energiilor. In cazul m 6= 0, graficul
Fermi-Kurie permite, n principiu, determinarea masei neutrinilor si deci si
a energiei E max = E0 m c2 .
In figura 4.54 este prezentat graficul Fermi-Kurie pentru procesul:
35
16 S 35
17 Cl + + e (4.265)

pentru surse de 35 S de diferite grosimi28 . Se constata un acord foarte bun

ntre teorie si experiment pentru cazul sursei A. Pe masura ce grosimea sursei
creste, apare dezacord ntre teorie si experiment la energii mici, din motivele
precizate mai nainte (punctul a). De fapt acest exemplu a fost dat n primul
rand pentru a ilustra efectul grosimii sursei asupra graficului Fermi-Kurie
sau, n general, asupra spectrului experimental al particulelor . Efectul
erorilor experimentale pentru energii mici este ilustrat si n figura 4.55 n
care este prezentat spectrul Fermi-Kurie pentru dezintegrarea neutronilor
liberi; spectrul energetic corespunzator fiind n figura 4.51.
In figura 4.56 este prezentat graficul Fermi-Kurie pentru dezintegrare a
tritiului (conform procesului din relatia 4.254). In particular acest proces
este important ntrucat energia maxima a electronilor emisi este mica (18.1
28
In fizica nucleara grosimile surselor se masoara de regula n mg/cm2 sau g/cm2 .

105
 Figura 4.54
Graficul Fermi-Kurie pentru dezintegrarea a 35 S pentru surse
de diferite grosimi

Figura 4.55
Graficul Fermi-Kurie pentru dezintegrarea a neutronului
(spectrul energetic corespunzator este n figura 4.51

106
 Figura 4.56
Graficul Fermi-Kurie teoretic corespunzator maselor neutrinice
de m c2 = 0; 0.25; 0.5; 1.0 keV, comparat cu datele experimentale
pentru dezintegrarea a tritiului.

keV) permitand stabilirea masei neutrinilor, rezolutia energetica experimen-

tala E/E fiind mai buna si influenta factorului coulombian nesemnifica-
tiva. In figura, graficele Fermi-Kurie teoretice, pentru diferite mase ale neu-
trinilor (mc2 = 0 ; 0.25 ; 0.50 si 1.0keV ) sunt ilustrate prin curbe continui,
comparate cu datele experimentale. In acest experiment n limita erorilor
s-a stabilit ca:
0.25keV
m < 5 104 m (4.266)
c2
deci foarte mica, fara a se putea preciza daca este sau nu zero.
Graficele Fermi-Kurie prezentate pana n prezent s-au referit la procesele
simple, care corespund unei singure tranzitii permise. In cazul unui spectru
complex, cu mai multe tranzitii (doua ca cel al 59 F e din figura 4.57), se rea-
lizeaza descompunerea spectrului n componentele sale tot n reprezentarea
Fermi-Kurie. Pentru cazul a doua tranzitii permise se procedeaza astfel: se
reprezinta grafic mai ntai:
s
c2 N1 (E )
y1 = (4.267)
p E F (E , ZY )

n functie de E . Se obtine o dreapta pentru energii mari, care intersecteaza

axa energiilor la valoarea E1 max , care este energia maxima pentru tranzitia
1 (tranzitia pe starea fundamentala de numai 0.3% se neglijeaza). Spre
energii mici liniaritatea dispare, ceea ce constituie de fapt un criteriu ca
spectrul este complex. Se prelungeste dreapta y1 spre energii mici si pen-
tru fiecare valoare E(i) se citeste y1 (i); valorile y1 (i) reprezinta contributia
spectrului 1 la spectrul total Fermi-Kurie. Se calculeaza valorile N1 (Ei ) din

107
 Figura 4.57
Descompunerea unui spectru complex format din doua tranzitii
permise n graficele Fermi-Kurie corespunzatoare

relatia (4.267); aceste valori se scad pentru fiecare energie Ei din numarul
total N (Ei ) si se obtin valorile:

N2 (Ei ) = N (Ei ) N1 (Ei ) (4.268)

Pentru aceste valori se construieste graficul Fermi-Kurie pentru y2 similar

cu y1 din (4.267) dar cu N2 (E ) n loc de N1 (E ). Intersectia acestui grafic
cu axa energiilor defineste E2 max . Aceasta procedura este ilustrata n
figura 4.57 si poate fi extinsa si n cazul mai multor tranzitii. Acordul bun
ntre graficele Fermi-Kurie teoretice si cele experimentale, pentru spectre
simple sau complexe este o dovada ca teoria pentru tranzitiile permise este
corecta.

4.3.3.4. Tranzitii interzise.

Tranzitiile interzise n diferite ordine corespund termenilor cu 6= 0 din
dezvoltarea (4.236). Fireste, aceste tranzitii sunt importante ori de cate ori
termenul cu = 0 din aceasta dezvoltare este nul; adica, avand n vedere
relatia (4.240), atunci cand elementul de matrice Mf i este nul. Acest element
matricial devine zero daca regulile de selectie exprimate de relatia (4.249)
sau (4.251) nu sunt ndeplinite. Cu alte cuvinte, tranzitiile interzise se

108
realizeaza ori de cate ori diferenta de spin ntre IX si IY este mai mare ca 1.
Gradul de interzicere este dat de momentul orbital al miscarii relative a
perechii de leptoni emisi, care se determina din legea conservarii momentului
cinetic total si a paritatii:
I~X = I~Y + S~ + ~
(4.269)
X = (1) Y

Astfel n cazul dezintegrarii a 91 Y (figura 4.58) I = 2 iar = 1

n acord cu relatiile (4.269). Graficul Fermi-Kurie pentru aceasta tranzitie
unica (dezintegrarea pe starea excitata 91 Zr este neglijabila) nu este o
dreapta, dupa cum se constata din figura. Orice ncercare de a descompune
graficul Fermi-Kurie pentru aceasta dezintegrare n mai multe componente
(ca n figura 4.57) presupunand ca spectrul al 91 Y este complex, nu a
dat rezultate. In consecinta pentru tranzitiile interzise n ordinul ntai, cum
este tranzitia pe care o analizam ( = 1), relatia (4.263) n care A este o
constanta nu mai este corecta. Acest lucru nu este surprinzator deoarece
|Hf i ( = 1)|2 din (4.237) se determina conform urmatoarei relatii:

g2  p~ + p~ 2
Z    
|Hf i ( = 1)| = 2  Y f
2
~r Xi d~r (4.270)
V h
element care depinde atat de energiile leptonilor emisi cat si de unghiul de
emisie dintre cei doi leptoni prin relatia:
(~ p )2 = p2 + p2 + 2p p cos
p + ~ (4.271)
In acest caz n probabilitatile de tranzitie din (4.169) sau (4.170) intervine
|Hf i |2 mediat pe unghiul . Fara a intra n amanunte precizam numai
ca prin aceasta mediere termenul care contine cos dispare si se obtine
relatia: 2
g2 1 
Z


2
|Hf i ( = 1)| = 2 S1 (E )  Y f ~r Xi d~r (4.272)
V 3
cu: !
1 2 2 1 2 (E0 E )2
S1 (E ) = (p + p ) = p + (4.273)
h h c2
In aceasta relatie s-a considerat ca masa de repaus a neutrinului este zero.
Ca si n cazul tranzitiilor permise termenul |Hf i ( = 1)|2 trebuie corectat
cu factorul coulombian F (E , ZY ). In consecinta elementul de matrice din
(4.169) |Hf i |2 pentru tranzitiile cu = 1 devine:
g2
|Hf i ( = 1)|2 = S1 (E )F (E , ZY )|Mf i ( = 1)|2 (4.274)
V2

109
 Figura 4.58
Graficul Fermi-Kurie pentru dezintegrarea a 91 Y a carui
schema de dezintegrare este data n figura

cu: 2
1 
Z
|Mf i ( = 1)|2 = Y f (~r) ~r Xi (~r)d~r

(4.275)
3
care reprezinta elementul de matrice nuclear pentru = 1.
Cu aceste relatii N (p ) din (4.172) cu dwf i (p ) din (4.169) devine:

g2
N (p )dp = F (E , ZY )|Mf i ( = 1)|2 S1 (E )(E0 E )2 p2 dp
2 3 h7 c3
(4.276)
n care m = 0. Aceasta expresie seamana cu relatia (4.246) cu diferenta ca
a aparut si factorul de corectie S1 (E ) care depinde de energia E . Este
evident ca graficul Fermi-Kurie, care trebuie sa fie o dreapta, se defineste
prin relatia:
v
N (p )
u
= A (E0 E )
u
y( = 1) = t (4.277)
p2 F (E , ZY )S1 (E )

n care A este o constanta care se identifica imediat din compararea relatiilor

(4.277) cu (4.276). Intr-adevar, graficul Fermi-Kurie, n acord cu relatia
(4.277), pentru dezintegrarea a 91 Y din figura 4.58, este din nou o dreapta
- figura 4.59 - a carei intersectie cu axa energiilor defineste E max iar panta
depinde de constanta g si de elementul de matrice nuclear definit de (4.275).
In continuare discutiile sunt similare cu cazul = 0.

110
 Figura 4.59
Graficul Fermi-Kurie pentru dezintegrarea a 91 Y (din figura
4.58) n acord cu relatia (4.277)

In consecinta, pentru tranzitiile interzise n ordinul , graficul Fermi-

Kurie este tot o dreapta daca se reprezinta marimea:
v
N (p )
u
u
y() = t 2 (4.278)
p F (E , ZY )S (E )

n functie de E . In aceasta relatie S (E ) este factorul de corectie pentru

tranzitiile interzise n ordinul ntai. Pentru = 1 , S=1 este definit de
relatia (4.273). Pentru tranzitiile interzise n ordinul 2 si 3 acesti factori au
urmatoarele expresii:
 
1 10 2 2
S2 = h4
p4 + p4 + 3 p p
1
  (4.279)
S3 = h6
p6 + p6 + 7p2 p2 (p2 + p2 )

relatii care se pot exprima numai n functie de E tinand cont ca p2 =

(E0 E )2 /c2 .
Faptul ca si graficele Fermi-Kurie construite conform relatie (4.278) sunt
n concordanta cu cele experimentale constituie o dovada n plus ca teoria
prezentata, desi simplificata la maximum, este totusi corecta.

111
4.3.3.5 Timpul de njumatatire comparativ cu ft
Constanta de dezintegrare este data de relatiile (4.173) sau (4.174). Ex-
presia (4.173) cu dwf i (E ) din (4.170) cu substitutiile:
E E0
E= ; E0 = ; dE = m c2 dE (4.280)
m c2 m c2
devine:
E0
V 2 m5 c4 Z p
= |Hf i |2 E E 2 1(E0 E)2 dE (4.281)
2 3 h7
1
In obtinerea acestei relatii s-a considerat ca m = 0. In cazul tranzitiilor
permise, elementul |Hf i |2 se nlocuieste cu |Hf i ( = 0, ZY 6= 0)|2 din (4.244)
si constanta de dezintegrare devine:
E0
g2 m5 c4 Z p
= |Mf i |2 F (E, Z)E E 2 1(E E0 )2 dE (4.282)
2 3 h7
1

n care Mf i este elementul matricial nuclear care nu depinde de energie.

Introducand notatiile:
ZE0 p
f (E0 , ZY ) = F (E, Z) E 2 1(E0 E)2 EdE (4.283)
1
2 3 h7 1.77 10120
0 = [s] (4.284)
g2 m5 c4 g2
din (4.282) devine:
|Mf i |2 f (E0 , ZY )
= (4.285)
0
Marimea 0 definita n (4.284) se numeste constanta universala de timp si
depinde de constanta de cuplaj a interactiei slabe g, care este exprimata n
Jm3 (sistemul SI). Functia f (E0 , ZY ) se poate evalua analitic pentru ZY = 0
pentru care F (E, Z) = 1. Pentru ZY 6= 0 aceasta functie se calculeaza
numeric si depinde de energia cinetica maxima T max , pentru diferite valori
ZY , atat pentru + cat si pentru ca n figura 4.60. Pentru energii foarte
mari functia f (E0 , ZY ) variaza aproximativ cu puterea a cincea a energiei.
Intr-adevar, n cazul ultrarelativist n care E 2 1 si efectul coulombian
este nesemnificativ (F (E, Z) 1) relatia (4.283) devine:
E0 E5
Z
f (E0 , ZY = 0) = E 2 (E0 E)2 dE
= 0 (4.286)
1 30

112
 Figura 4.60
Variatia functiei f (E0 , ZY ) n functie de energia T max

Asadar - pentru energii ultrarelativiste - constanta de dezintegrare

variaza cu energia maxima E0 (E0 = E0 m c2 ) dupa relatia:
!5
|Mf i |2 E0
= (4.287)
300 m c2
Aceasta expresie arata ca depinde destul de puternic de energia
maxima disponibila E0 a tranzitiei dar totusi nu exponential ca n cazul
dezintegrarii . De aici si faptul ca depinde puternic si de valoarea ele-
mentului de matrice Mf i si tranzitiile pentru care acest element matricial
este maxim sunt favorizate; de exemplu tranzitiile superpermise, chiar daca
acestea nu corespund tranzitiilor ntre starile fundamentale ale nucleelor X
si Y. Un exemplu tipic n acest sens este dezintegrarea + a nucleului 14 O
(figura 4.38), care se realizeaza practic numai pe o stare excitata 0+ a nu-
cleului de 14 N . Intr-adevar tranzitia ntre starile 0+ 0+ este o tranzitie
superpermisa pura de tipul Fermi pentru care |Mf i |2 = 2 n acord cu relatia
(4.260).

De fapt aceste stari au si acelasi izosin t=1 si mpreuna cu

starea 0+ a nucleului 14 C formeaza un triplet izotopic. Asadar

113
 pentru tranzitia 0+ 0+ este satisfacuta si regula de selectie
pe izospin din relatia (4.261), regula care nu mai este respectata
pentru tranzitia 0+ 1+ , adica pentru tranzitia ntre starile
fundamentale. Din acest motiv si probabilitatea de dezintegrare
a starii fundamentale 0+ a 14 C n starea fundamentala 1+ a
nucleului 14 N este mica ( T1/2 al 14 C este 5730 ani). Sublini-

em faptul ca tranzitia 14 C 14 N este folosita intens n
datarile arheologice.

Din relatia (4.285) pentru timpul de njumatatire T1/2 rezulta relatia:

ln 2 0 ln 2
T1/2 = = (4.288)
|Mf i |2 f (E0 , ZY )
care arata ca T1/2 variaza cu energia n sens invers variatiei cu energia a
functiei f (E0 , ZY ). Din acest motiv este de asteptat ca produsul T1/2 f (E0 , ZY )
sa depinda relativ slab de energia E0 . Acest produs, care se noteaza cu ft
se numeste timp de njumatatire comparativ sau factor Konopinski si se
defineste astfel:
0 ln 2
f t = T1/2 f (E0 , ZY ) = (4.289)
|Mf i |2
depinzand numai de |Mf i |2 si de constanta E 2 prin intermediul factorului 0 .
Deoarece T1/2 se determina experimental iar f (E0 , ZY ) se calculeaza numeric
(figura 4.60), rezulta ca relatia (4.289) permite calculul constantei g pentru
tranzitiile superpermise pentru care |Mf i |2 este cunoscut. Astfel n cazul
tranzitiei + a nucleului 14 O ntre starile 0+ 0+ , |Mf i |2 = 2 iar ft=3103s,
astfel ca pentru constanta g rezulta valoarea:

g 1.4 1062 Jm3 0.9 104 M eV F 3 (4.290)

Considerand aceasta valoare corecta, factorul ft din (4.289) devine:

6200
ft (4.291)
|Mf i |2
Deoarece, dupa cum s-a mai precizat, factorul ft se determina usor pentru
orice tranzitie, relatia de mai sus permite calculul elementului de matrice
nuclear Mf i pentru orice tranzitie. In felul acesta se obtin informatii indi-
recte asupra functiilor de unda ale starilor nucleare ntre care se realizeaza
tranzitia si deci, informatii de structura nucleara.
Deoarece T1/2 variaza ntre limite foarte mari n cazul dezintegrarilor
si timpul de njumatatire comparativ variaza n limite largi, cca 103 1028

114
 Figura 4.61
Histograma numarului de dezintegrari n functie de logaritmul
zecimal al timpului de njumatatire comparativ corespunzator.

s, ceea ce arata si o variatie puternica a valorilor elementului de matrice

|Mf i |2 .
Relatiile (4.282) (4.291) sunt adevarate pentru tranzitiile permise. Cu
toate acestea formula (4.289) sau (4.291) este folosita si pentru tranzitiile
interzise la care T1/2 este mult mai mare decat pentru tranzitiile permise. In
acest sens s-a presupus ca ft pentru tranzitiile interzise va fi mult mai mre
decat pentru cele permise si deci timpul de njumatatire comparativ permite
o clasificare a tranzitiilor . In figura 4.61 este data histograma frecventei
valorilor lg(ft) pentru toti nuclizii radioactivi cunoscuti experimental.
Se constata ca aceasta histograma separa cu claritate numai tranzitiile
pentru care lg(ft) are valori cuprinse ntre 3 si 4, care corespund tranzitiilor
superpermise. Desi aceasta histograma nu distinge cu claritate alte tranzitii,
se obisnuieste sa se faca totusi urmatoarea clasificare n functie de lg(ft):

lg(f t)
tranzitii permise........................... 36
tranzitii interzise n primul ordin ... 6 10 (4.292)
tranzitii interzise n ordinul doi sau
superior acestuia ............................ > 10

O clasificare mai fina a tranzitiilor este data n tabelul 4.3. In acest

tabel cuvantul nu are semnificatia ca tranzitia are loc fara modificarea
paritatii iar da semnifica modificarea acesteia. Regulile de selectie pe spin
si paritate sunt determinate n acord cu relatia (4.269). Reamintim ca n
cazul tranzitiilor permise cu = 0, se face o distinctie ntre tranzitiile Fermi

115
si Gamow-Teller n acord cu relatiile (4.251) si (4.261). In cazul tranzitiilor
cu 6= 0, se disting tranzitiile unice care sunt definite prin regulile de
selectie precizate n tabel.

Tabelul 4.3

Tipul tranzitiei Regulile de selectie lg(ft)

superpermise I = 0, 1 ; nu 3 3.6
permise I = 0, 1 ; nu 4.3 6
- -
interzise n ordinul 1 I = 0, 1 ; da 68
unice n ordinul 1 I = 2 ; da 89
-
interzise n ordinul 2 I = 2 ; nu 10.3 13.3
unice n ordinul 2 I = 3 ; nu 12
-
interzise n ordinul 3 I = 3 ; da 18
unice n ordinul 3 I = 4 ; da 15.6
-
interzise n ordinul 4 I = 4 ; nu 23
unice n ordinul 4 I = 5 ; nu 19

Valorile din tabelul 4.3 au constituit un argument pentru va-

loarea h/2 a spinului neutrinului (antineutrinului). Intr-adevar,
dupa cum s-a mai precizat, valoarea 1/2 (fireste n unitati h )
a fost atribuita din motive de simplitate desi, principial si alte
valori semintregi ar fi putut fi atribuite. Daca, de exemplu,
neutrinului i s-ar fi atribuit spinul 3/2, atunci valorile S din
(4.247) ar fi fost 1 si 2 si ca atare I pentru tranzitiile permise
( = 0) ar fi fost tot 1 sau 2, fara schimbarea paritatii. Din
tabelul 4.3 se constata nsa ca pentru I = 2; nu si lg(f t) =
10.3 13.3, valori care ar fi aratat ca probabilitatea tranzitiilor
permise ar fi fost deosebit de mica, n dezacord cu experienta.
Din aceste argumente a rezultat ca valoarea h/2 pentru spinul
neutrinului (antineutrinului) este corecta.

116
4.3.4 Teoria elementara a capturii electronice
Acest proces consta n captura unui electron din paturile electronice de catre
nucleu ca o consecinta a interactiei directe, electromagnetice, ntre nucleu
si electronul care se afla la un moment dat n volumul nucleului. Fireste,
probabilitatea cea mai mare de a se afla la un moment dat n nucleu o
au electronii din patura K, motiv pentru care procesul se mai numeste si
captura K si se mai noteaza si cu eK pe langa simbolizarea standard CE.
Ca act elementar, captura electronica, conform relatiei (4.144), consta
n captura unui electron de catre proton si transformarea acestuia ntr-un
neutron cu generarea unui neutrino. Prin aceasta, la nivelul nucleului are
loc transformarea descrisa de relatia (4.125).
Teoria acestui proces este similara cu teoria proceselor , n particular cu
procesul + cu care captura electronica este n competitie (paragraf 4.3.2);
de fapt procesul de captura este considerat inversul procesului +29 .
In consecinta se considera ca probabilitatea CE se poate determina tot
cu regula de aur a lui Fermi din relatia (4.147) cu urmatoarle precizari:
a) Spatiul fazelor este definit de doi parteneri: nucleul final Y si neutrinul si
ca urmare - ca si n cazul dezintegrarii - energiile lor sunt discrete. Data
fiind diferenta enorma ntre masa nucleului Y si a neutrinului, se poate
neglija energia cinetica (de recul) a nucleului Y si ca atare energia totala,
bine precizata, a neutrinului este data, conform relatiei (4.129) de:

E = QCE + m c2 = E0 + me c2 ; TY 0 (4.293)

n care:
E0 = mX c2 mY c2 (4.294)
este energia disponibila, definita n relatia (4.160) pentru procesele .
Precizam ca n relatiile de mai sus s-au folosit masele nucleelor si nu ale
atomilor respectivi.
In aceste conditii densitatea de stari finale, corespunzatoare celor doi
parteneri, n acord cu relatia (4.153) va fi:

dN2 dNf V p2 dp d
(Ef ) = = = (4.295)
dEf dEf (2h)3 dEf
cu:
Ef = E + EY = E + mY c2 + TY E + mY c2 (4.296)
29
a se vedea relatiile (4.226) (4.228) si comentariile corespunzatoare acestor relatii.

117
 Neglijand masa de repaus a neutrinului: E = cp si dEf = dE prin
diferentierea relatiei (4.296), se obtine:

V
(Ef ) = E 2 d (4.297)
(2hc)3

care are semnificatia de densitate de stari a neutrinilor de energie E emisi

n elementul de unghi solid d .
In acest caz probabilitatea din (4.147)devine:

2 V
dCE = |Hf i |2 E 2 d (4.298)
h (2hc)3

Prin integrarea acestei relatii pe unghiul solid d se obtine probabili-

tatea totala de emisie a neutrinilor monoenergetici de energie E , indiferent
de directia lor de emisie, ceea ce reprezinta tocmai probabilitatea CE a
procesului de captura electronica.

b) Determinarea probabilitatii CE din (4.298) necesita evaluarea ele-

mentului de matrice Hf i definit de relatia (4.148). Pentru procesul studiat,
sistemul initial este format din nucleul X aflat n starea Xi si electronul ce
urmeaza a fi capturat. Acesta se gaseste ntr-o stare energetica atomica bine
precizata descrisa de functia de unda a paturii atomice respective e (~re ).
Rezulta:
i = Xi (~r)e (~re ) (4.299)
Sistemul final este format din nucleul Y aflat n starea descrisa de functia
Y f si neutrinul liber de functie (~r ):

f = Y f (~r) (~r ) (4.300)

Considerand si aici ca operatorul de perturbatie H se exprima ca n

relatia (4.224), pentru elementul de matrice Hf i din (4.148) se obtine ex-
presia: Z
Hf i = g Y f (~r) (~r)Xi (~r)e (~r)d~r (4.301)

n care integrarea se face pe volumul nucleului.

Teoria se poate dezvolta ca si n cazul proceselor , dar n continuare
ne vom limta la cazul tranzitiilor permise care, evident, sunt cele mai im-
portante. La procesele tranzitiile permise corespund cazului = 0 sau,
ceea ce este acelasi lucru, sunt tranzitiile n care functiile leptonilor implicati

118
n proces sunt calculate pentru valoarea ~r = 0. Folosind aceasta analogie,
rezulta ca Hf i pentru tranzitiile permise (notat |Hf i |2p ) se calculeaza astfel:
Z 2
|H|2p = g2 |e (0)|2 | (0)|2  Y f Xi d~r =
 
(4.302)

= g2 |e (0)|2 | (0)|2 |Mf i |2

n care elementul de matrice nuclear Mf i este identic cu elementul de matrice
nuclear corespunzator proceselor + conform relatiei (4.240).
Functia neutrinului liber, n acord cu relatia (4.233) n ~r = 0 va fi:
1
| (0)|2 = (4.303)
V
Functiile electronilor depind de patura pe care se gasesc acestia. In
particular, pentru electronii aflati pe patura K, pentru care procesul de
captura electronica este cel mai probabil, functia de unda, n aproximatia
nerelativista, are forma:30
s
Z 3 Zr
eK (~r) = e a (4.304)
a3

n care raza orbitei Bohr a, n sistemul international, se exprima prin

relatia:
h2
a= 40 (4.305)
me e2
In consecinta: !3
12 Zme e2
|eK (0)| = (4.306)
40 h2
si: !3
g2 1 Zme e2
|Hf i |2p = |Mf i |2 (4.307)
V 40 h2
Substituind (4.307) n (4.298) dupa integrarea pe unghiul solid d pen-
tru probabilitatea de captura electronica a electronilor K se obtine:

1 2 3
2 2 2(Zme e )
CE K = g |Mfi | E2 = (4.308)
(40 )3 2 h10 c3
30
In relatia (4.304) numarul atomic Z se refera la nucleul initial X.

119
 Z 3 m3e e6
= g2 |Mf i |2 E2
32 5 h10 50 c3
In aceasta relatie factorul 2 a fost introdus ntrucat gradul de ocupare pe
patura K este 2.
Intrucat functia:
!3  2
E 1 Ze2 E
fK ( ) = 4 (4.309)
me c2 40 hc me c2

probabilitatea K se poate exprima n functie de constanta universala de

timp 0 , definita n (4.284), prin relatia:

|Mf i |2
CE K = fK (E /me c2 ) (4.310)
0
Din analogia acestei relatii cu (4.285) rezulta ca functia fK (E /me c2 ) reprezinta
functia coulombiana Fermi pentru procesul de captura K. In mod similar,
timpul de njumatatire comparativ, definit ca n (4.289) va fi:
0 ln 2
(f t)K = T1/2 fK (E /me c2 ) = (4.311)
|Mf i |2
si ca si n cazul tranzitiilor , lg(f t)K are valori ntre 3 si 6, pentru captura
K, ceea ce, o data n plus, arata similitudinea ntre procesele de captura K
si + .

Probabilitatea K din relatiile de mai sus arata ca procesul

este mult mai probabil pentru nucleele grele pentru care Z 3 este
mai mare. Referitor la valoarea Z facem totusi precizarea ca n
realitate trebuie tinut seama de ecranarea sarcinii nucleului Ze31
de catre electronii atomului si ca de fapt n relatiile de mai sus,
pentru captura K, prin Z trebuie nteleasa valoarea ZK definita
de relatia aproximativa:

ZK Z 0.35 (4.312)

Similitudinea, dar nu echivalenta, dintre procesele + si captura K, este

adesea exprimata prin raportul K / + , care tinand cont de + din (4.285)
are expresia:
K fK (E/me c2 )
= (4.313)
+ f (E0 , Z)
31
Efect de care se tine seama si n studiul razelor X.

120
 Figura 4.62
Dependenta raportului lg(K / + ) n functie de energia T max

n care fK depinde de energia E si deci si de E0 la patrat pe cand f (E0 , Z)

depinde mai puternic, n particular E05 pentru energii relativiste. Din
aceste motive, raportul K / + scade cu cresterea energiei E0 , dupa cum se
constata din figura 4.62. Fireste acest raport este infinit pentru cazul cand
conditia (4.136) este ndeplinita, adica procesul de captura este posibil pe
cand procesul + este interzis.

Tabelul 4.4

Nucleul X (K / + )teor. (K / + )exp.

18 F 0.029 0.030 0.002
48 V 0.066 0.068 0.02
52 M n 1.77 1.81 0.07
107 Cd 310.0 320 30.
111 Sn 1.5 2.50 0.25

Relatia (4.313) a fost obtinuta n ipoteza ca elementul de matrice nuclear

|Mf i |2 este acelasi pentru cele doua procese. Faptul ca aceasta relatie se
verifica experimental, asa dupa cum se constata din tabelul 4.4, este o dovada
ca ntr-adevar elementul |Mf i |2 este acelasi si ca n principiu teoria CE, ca
si + , este corecta.
Desigur, o teorie mai completa trebuie sa tina seama de posibilitatea ca

121
si electronii de pe paturile L, M etc., pot fi capturati de nucleu. O estimare
rapida a probabilitatii de captura a acestor electroni rezulta din relatia:
1
e (n) (4.314)
n3/2
n care n=1, 2, 3, ... pentru paturile K, L, M, .... Introducerea dependentei
de n n relatiile de mai sus, arata ca probabilitatea CE scade cu factorul
n3 si deci, ntr-o prima aproximatie, pentru acelasi nucleu, probabilitatea
capturii electronilor de pe patura K este de cca. 8 ori mai mare decat
probabilitatea capturii electronilor de pe patura L.
In final sa spunem ca din punct de vedere experimental studiul proce-
sului de captura electronica este mult mai dificil decat studiul proceselor ,
deoarece neutrinii emisi n CE sunt greu de detectat iar energia de recul a
nucleului final Y este adesea foarte mica si greu de masurat cu precizie. De
aceea, practic, procesul de captura electronica este detectat prin razele X
sau electronii Auger care urmeaza procesului de captura.

Intr-adevar, prin captura unui electron din patura K, locul

sau vacant poate fi ocupat de un electron din patura L, M, N, ...
si prin aceasta se emit raze X caracteristice, de energie respectiv
(BK BL ), (BK BM ), (BK BN ) . . .. Alternativ energia de
excitare a atomului Bi (i = K, L, M, . . .) poate fi nsa transmisa
unui electron aflat pe o patura mai ndepartata de nucleu. De
exemplu, daca a avut loc captura K, atunci energia de excitare
este transmisa unui electron aflat pe patura L care are energia de
legatura BL . Deoarece BK > BL , acest electron va fi expulzat
din atom cu energia cinetica (BK BL ) ; acesta este un electron
Auger.

Daca nucleul Y se obtine ntr-o stare excitata, procesul de captura elec-

tronica poate fi analizat prin studiul fotonilor prin care nucleul Y se dezex-
cita. Uneori, tocmai avand n vedere dificultatile experimentale n studiul
procesului de captura electronica, probabilitatea acestui proces se determina
din raportul k / + daca este cunoscut ( + )exp. ; precizam nsa ca este
folosita si procedura inversa daca este cunoscuta probabilitatea (K )exp..

4.3.5 Neutrinii
4.3.5.1 Vnatoarea neutrinilor
Proprietatile postulate initial de Pauli pentru neutrini (antineutrini): sarcina
electrica zero, masa de repaus zero sau foarte mica, momente electrice si

122
magnetice nule sau foarte mici etc., au sugerat de la nceput dificultatile
deosebite pe care le implica detectia lor experimentala.
In acest context, nu este ntamplator faptul ca primele dovezi de
existenta a neutrinilor au fost indirecte. Neutrinii, dupa cum s-a mai
spus, au fost introdusi initial pentru a salva legile de conservare ale ener-
giei totale, momentului cinetic total si impulsului. Fireste, spectrul continuu
al particulelor (emise n dezintegrarile ) sugerau existenta unor astfel
de particule. Concordanta buna ntre teoria dezvoltata de Fermi pentru
procesele n ipoteza existentei acestor particule si datele experimentale
corespunzatoare a constituit de fapt o prima dovada indirecta a existentei
neutrinilor.
Primele experiente pentru descoperirea efectelor legate de existenta neu-
trinilor au fost efectuate n anii 1936-1937. Esenta acestor experiente consta
n urmatoarele: daca procesele nu sunt nsotite de emisia de neutrini si se
desfasoara conform relatiei (4.122), atunci impulsurile electronului ~p si al
nucleului de recul p~Y trebuie sa satisfaca conditia:

p~ + p~Y = 0 (4.315)

presupunand ca nucleul X se dezintegreaza din repaus. Daca n procesele

este emis neutrinul (antineutrinul), atunci are loc relatia (4.130) din care
rezulta:
|~
p | =
6 |~
pY | (4.316)
Experientele efectuate au urmarit sa determine distributia dupa energie
a nucleelor de recul. Spectrul lor energetic nu este discret ceea ce implica
existenta neutrinilor.
Experiente ceva mai elaborate, n care s-au obtinut si rezultate cantita-
tive, au vizat procesul de captura electronica (paragraful 4.3.4). Aici energia
QCE , conform relatiei (4.129), se distribuie sub forma de energie cinetica a
neutrinului si nucleului Y n acord cu legea conservarii impulsului (4.131).
Din aceste relatii, pentru energia TY rezulta:
p2Y p2 E2 (QCE TY )2 Q2CE
TY = = = = (4.317)
2mY 2mY 2mY c2 2mY c2 2mY c2
In aceasta relatie s-a presupus ca masa neutrinului este zero si deci T = E .
Fireste, cu cat masa nucleului Y este mai mare cu atat energia TY este mai
mica si mai greu de detectat. Experienta are sensibilitate maxima pentru
nucleele Y de masa minima. Este si motivul pentru care 7 Be (cel mai
usor nucleu ce prezinta captura electronica) a fost folosit n acest tip de
experiente. Deoarece pentru procesul de CE al nucleului de 7 Be descris

123
de relatia (4.138), QCE din (4.129) este de 0.864 MeV, pentru energia de
recul TY , n care Y este nucleul 7 Li, din relatia (4.317) se obtine valoarea:
T7 Li = 57.3 eV .
Experientele succesive efectuate n anul 1942 de Davis si Allen au condus
n final la valoarea (56.6 1) eV pentru TLi n acord cu rezultatul de mai
sus. Sa precizam nsa ca rezultatul acestei experiente depinde puternic de
grosimea sursei, de suportul tintei, de puritatea ei, de unele efecte moleculare
etc. In experienta, preparatul de 7 Be era depus ntr-un strat subtire pe o
placa de platina.
O parte din aceste dificultati experimentale au fost evitate de Rodeback
si Allen, care au folosit o tinta gazoasa monoatomica si anume 37 Ar, pentru
care procesul de captura electronica (captura K) este:
37 Ar + e = 37 Cl + e ; QCE = 0.814 M eV
18 17
(4.318)
50.6 zile

Desi energia cinetica a nucleului de recul 37 Cl este mica (9.6 eV), rezultatele
acestei experiente au fost mult mai convingatoare, deoarece procesul (4.318)
nu este concurat de + si nu este nsotit de radiatie , nucleul de 37 Cl
obtinandu-se n starea fundamentala.
Experientele de mai sus, ca si altele similare, nu pot fi nsa considerate ca
o dovada a existentei neutrinului ci ca o dovada ca rezultatul lor este n acord
cu presupunerea existentei unor particule care au proprietatile neutrinilor
(antineutrinilor), motiv pentru care nici nu s-a insistat asupra lor.
Experienta directa care a pus n evidenta interactia neutrinului liber cu
substanta a fost realizata, n mai multe variante, n anii 1953-1954 de Reines
si Cowan care au folosit fasciculul intens de antineutrini obtinut n reactorii
de fisiune. Intr-adevar, n procesul de fisiune se obtin la sciziune nuclee
neutrono-excedentare care tind spre nuclee (fragmente de fisiune) stabile
prin dezintegrari si ca urmare, n acord cu relatia (4.123) la fiecare act
de fisiune se emit n jur de 5 - 6 antineutrini.
In aceasta experienta se studiaza de fapt procesul:

e + p n + + (4.319)

Inainte de a descrie experienta sa stabilim care este sectiunea teoretica32

de realizare a acestui proces. Pentru estimarea acesteia se poate face analo-
gia cu procesul de CE, n sensul ca e si e si-au schimbat locurile, prin
32
Sectiunea de interactie va fi definita n capitolul destinat reactiilor nucleare.

124
aceasta devenind antiparticule33 . In consecinta probabilitatea de realizare
a procesului (4.319), reluand ideile de la teoria capturii electronice, va fi:
2
2 2   dn
Z
= g + (~r)n (~r)p (~r) (~r)d~r (4.320)
h  dEf
cu:
Ef = E + En E + mn c2 ; dEf = dE (4.321)
si:
dn V 4p + E +
= (4.322)
dE (2h)3 c2
n acord cu relatia (4.155).
Pentru tranzitiile permise ale procesului descris de (4.319), devine:
2
2 2  4V p + E +
Z
g | (0)|2 | + (0)|2  n (~r)p (~r)d~r

= (4.323)
h (2h)3 c2

Folosind pentru functiile pozitronilor unda plana (relatia 4.233) si con-

siderand interactia coulombiana prin functia Fermi F (E , ZY ) din (4.242),
densitatea de probabilitate de localizare a pozitronilor emisi devine:
1 1
| + (0)|2 = F (E , ZY = 0) = (4.324)
V V
deoarece - evident din punct de vedere fizic - pozitronul emis n procesul
(4.319) nu interactioneaza cu neutronul (ce joaca rolul nucleului de recul) si
ca atare F (E , ZY = 0) = 1.
Tinand seama ca din punct de vedere nuclear neutronul si protonul sunt
particule identice si deci elementul de matrice este egal cu unitatea, n final
se obtine pentru expresia:

2 2 4p + E +
= g | (0)|2 (4.325)
h (2h)3 c2

Fluxul de antineutrini ce produc reactia (4.319) poate fi exprimat n

functie de densitatea de probabilitate de localizare34 :

= c| (0)|2 (4.326)
33
A se vedea relatiile (4.226)-(4.228) si comentariile corespunzatoare.
34
Din punct de vedere clasic fluxul se exprima prin relatia n0 v n care n0 reprezinta
numarul de particule din unitatea de volum. Din punct de vedere cuantic n0 trece n ||2

125
Pe de alta parte probabilitatea a procesului (4.319), tinand cont de fluxul
de neutrini, este data de relatia:

= (4.327)

n care este sectiunea eficace a reactiei.

Intr-adevar, daca N este numarul de nuclee continute de
tinta, este fluxul si este sectiunea de interactie, atunci numarul
de nuclee dN formate n timpul dt va fi:

dN = N dt (4.328)

Pe de alta parte, din legea dezintegrarii radioactive (1.315) rezulta:

dN = N dt (4.329)
Comparand relatiile (4.328) si (4.329) rezulta (4.327)
Din compararea relatiilor (4.327) cu (4.325) si tinand seama de (4.326)
rezulta pentru sectiunea de interactie expresia:
g2
= p + E + (4.330)
h4 c3
relatie care arata ca sectiunea eficace de interactie depinde de produsul p E
care creste odata cu cresterea energiei antineutrinilor incidenti. Energia E
si deci si impulsul p , se determina din legea conservarii energiei totale
pentru procesul descris de relatia (4.319):

E + mp c2 = mn c2 + Tn + E (4.331)

n care s-a presupus ca protonul tinta se afla n repaus.

In particular, pentru E 1.5 M eV se obtine E = 2me c2 si pe = me c
iar din (4.330) are valoarea:
2 2
2g me
= 4 0.59 1048 m2 = 0.59 1020 b (4.332)
h
In aceasta relatie pentru g s-a folosit valoarea din (4.290). Sectiunea efi-
cace din aceasta relatie este extem de mica. Pentru a realiza acest lucru
sa calculam parcursul mediu al antineutrinului ntr-un mediu a carui
concentratie de nuclee tinta ar fi n0 = 1028 m3 :
1
= 1.7 1017 km (4.333)
n0

126
adica antineutrinii trebuie, n medie, sa strabata o distanta de cca. 1017 km
(de 1013 ori diametrul Pamantului !) pentru a interactiona o data.
In particular, concentratia n0 = 1028 m3 reprezinta aproximativ con-
centratia protonilor n apa. Rezulta de aici ca interactia antineutrinilor cu
protonii dintr-o tinta formata din apa este extrem de putin probabila si de
aici dificultatea detectarii acestei interactii. Desigur, sectiunea eficace de
interactie este mai mare pentru antineutrini incidenti de energie mai mare
deoarece creste corspunzator produsul p E . Din pacate, energia antineu-
trinilor obtinuti n procesul de fisiune este limitata si ca atare, conform
estimarilor teoretice, sectiunea eficace din (4.332) poate creste cel mult cu
un ordin de marime, ceea ce nu nseamna mare lucru.
Din motivele expuse mai sus rezulta ca procesul de interactie al antineu-
trinilor implica un flux incident foarte mare si astfel de experiente au fost
posibile numai o data cu dezvoltarea tehnologiei de realizare a reactorilor
nucleari de fisiune de mare putere, deci dupa anii 1950. De aceea primele
experiente de detectie a antineutrinilor (neutrinilor) nu puteau fi decat
indirecte.
Experienta directa a lui Reines si Cowan a permis demonstrarea e-
xistentei antineutrinilor prin realizarea procesului descris de relatia (4.319).
Autorii au folosit fasciculul de antineutrini produs de reactorul de la Savan-
nah River (Hanford) care, la distanta de 15 m la care se gasea instalatia,
producea un flux 7 1013 e /cm2 s. Au fost folositi trei detectori A, B,
C (figura 4.63), trei vase de dimensiuni mari (1.9 1.3 0.6) m3 umplute
cu lichid scintilator si doua tinte T1 si T2 sub forma a doua vase (de 7 cm
grosime) care contineau aproximativ 200 l de CdCl2 n apa. Fiecare tinta
continea aproximativ 3 1028 protoni iar lichidul scintilator era nconjurat de
110 fotomultiplicatori. Intreaga instalatie era protejata de radioactivitatea
ambianta (raze cosmice, neutroni si proveniti de la reactor, etc.) printr-un
strat gros de parafina si plumb. Din acelasi motiv experienta s-a efectuat la
mare adancime n pamant.
Ideea experientei este urmatoarea: daca antineutrinii obtinuti de la reac-
tor interactioneaza cu protonii din tintele T1 si T2 , conform relatiei (4.319),
atunci au loc urmatoarele procese:
a) Pozitronii + rezultati se ncetinesc rapid si se anihileaza cu electronii
tintei generand cuantele de anihilare de 0.511 MeV fiecare (figura 4.63),
care sunt nregistrate n coincidenta de detectorii cu scintilatie A si B sau
B si C printr-o electronica adecvata. In figura 4.63, pentru simplificare, se
indica nregistrarea n coincidenta a cuantelor de anihilare de catre detec-
torii A si B.
b) Neutronii rezultati n punctul P al tintei se ncetinesc prin ciocniri suc-

127
 Fgura 4.63
Reprezentarea schematica a experientei lui Reines si Cowan . T1
si T2 sunt tintele iar A, B, C sunt vasele ce contin lichid
scintilator. Scintilatia este preluata de fotomultiplicatorii (1) care
printr-o electronica corespunzatoare (2) sunt pusi n coincidenta.
Semnalele sunt transmise unui osciloscop cu doua spoturi.

128
cesive cu protonii din tinta si difuzeaza prin tinta pana ce sunt captati de
nucleele de cadmiu. Timpul de termalizare si difuzie variaza ntre 1s si
25s, n medie fiind de cca. 10s. Nucleele de cadmiu au sectiune mare
pentru procesul de captura radiativa35 si ca atare absorbtia neutronilor este
nsotita de emisia de radiatii prompte a caror energie totala, sumata, este
de cca. 9.1 MeV, nregistrata tot n coincidenta.
c) Procesul de interactie a antineutrinilor cu protonii tintei este pus n
evidenta prin coincidenta radiatiilor de anihilare si aparitia de radiatii
prompte de energie totala 9.1 MeV dupa un timp de cca. 10s (imaginea
de pe osciloscopul dublu spot din figura 4.63).
Desigur au fost efectuate o serie de experiente de control pentru a se
evita eventualele concluzii eronate. Dintre acestea amintim urmatoarele:

1. Cu ajutorul unei surse intense de neutroni, de Am-Be, s-a aratat ca

neutronii de la reactor, care ajungeau eventual la instalatie, nu puteau
genera coincidente false care sa imite procesul generat de interactia
antineutrinilor cu protonii tintei.

2. Instalatia a fost protejata suplimentar mpotriva radiatiilor ambiante;

desi fondul a scazut de cca. 10 ori, efectul a ramas acelasi.

3. CdCl2 a fost dizolvata ntr-un amestec de apa grea cu apa usoara;

precizam ca interactia antineutrinilor cu protonii din apa grea (D2 O)
necesita o energie suplimentara de aproximativ 2.23 MeV (energia de
legatura a deuteronului - paragraful 2.1) pentru ruperea deuteronilor n
protoni si neutroni si ca atare sectiunea a procesului este mai mica.
Intr-adevar efectul a scazut corespunzator cu procentul de amestec
D2 O n H2 O.

In consecinta s-a stabilit ca efectele nregistrate, conform punctelor a),

b) si c) sunt generate de interactia antineutrinilor cu protonii tintei conform
procesului din (4.319). Astfel, dupa 1400 ore de nregistrare si dupa scaderea
fondului, s-a stabilit ca procesul (4.319) genereaza (0.1870.021) evenimente
reale n timp de o ora. In conditiile experientei, tinandu-se seama si de
eficacitatea de detectie, s-a stabilit ca sectiunea de interactie a procesului
din (4.319) are valoarea:

exp = (0.94 0.13) 1047 m2 (4.334)

35
Acest proces va fi descris n pragraful 5.6.2B

129
n buna concordanta cu estimarea teoretica din (4.332). De fapt, sectiunea
teoretica din (4.330) n conditiile exacte ale experientei descrise este de:

teor. = (1.07 0.07) 1047 m2 (4.335)

Asadar, prin acest experiment direct s-a pus n evidenta pentru prima
data existenta antineutrinilor, care au devenit astfel certitudini. Sa pre-
cizam ca sectiunea exp din (4.334) este cea mai mica sectiune masurata
vreodata, motiv pentru care experienta a fost descrisa n detaliu.

4.3.5.2 Neutrinii si antineutrinii electronici

Desigur n continuare s-a pus problema daca antineutrinii si neutrinii sunt
sau nu particule identice. In ipoteza ca aceste particule sunt identice, atunci
pe langa procesul (4.319) are loc si urmatorul proces:

e + n p + daca e e (4.336)

Daca e si e sunt diferiti, atunci procesul (4.336) nu se poate petrece dar

are loc reactia:
e + n p + daca e 6= e (4.337)
care este inversul procesului (4.319). Deoarece nu exista surse terestre
intense de neutrini, Davis si colaboratorii n anii 1955-1957 au testat posi-
bilitatea procesului (4.336) n reactia:

e +37 37
17 Cl 18 Ar +

(4.338)

folosind, ca si n experienta precedenta, fluxul de e generat de reactorul de

la Brookhaven. Rezultatul experientei a fost negativ, n sensul ca s-a stabilit
ca daca procesul din (4.338) se produce, se produce oricum cu o sectiune
eficace mai mica de 0.9 1049 m2 , care este cu doua ordine de marime mai
mica decat sectiunea din (4.334).
O alta posibilitate de a stabili daca e si e sunt sau nu identici, consta
n analiza dezintegrarii duble exprimata de relatia (4.140) si prezentata n
figurile 4.39 si 4.40.
Pentru a ntelege acest lucru sa sistematizam rezultatele de mai sus.
Daca e 6= e pot avea loc procesele:
)
e + p n + +
e 6= e (4.339)
e + n p +

130
 iar daca e este identic cu e atunci, pe langa aceste procese au loc si
urmatoarele reactii:
)
e + p n + +
e e (4.340)
e + n p +
Procesul dezintegrarii duble are loc n mod diferit dupa cum e e
sau e 6= e . Astfel:
a) In ipoteza ca e si e sunt diferiti, procesul se produce conform relatiei:
2n 2p + 2 + 2e ; e 6= e (4.341)
adica consta n dezintegrarea a doi neutroni.
b) In ipoteza ca e si e sunt identici, atunci e care apare n dezintegrarea
primului neutron poate fi captat de un alt neutron, conform schemei din
relatia (4.340) si ca atare procesul dublu se desfasoara astfel:
n p + + e
; e e (4.342)
e + n p +
Rezultatul final al acestui proces va fi:
2n 2p + 2 (4.343)
Deci n cazul (4.341) se emit 4 leptoni. Energia disponibila a procesului
de transformare a nucleului (A, Z-1) n nucleul (A, Z+1) se va distribui
ntre acestia, daca neglijam reculul nucleului. Ca urmare energia sumata a
celor doi electroni va fi continuu distribuita ntre zero si energia maxima
disponibila, ca si n cazul spectrului . In cazul (4.342) n schimb, energia
celor doi electroni va fi discreta. Asadar, prin masurarea energiei celor doi
electroni emisi n dezintegrarea dubla, se poate stabili daca e este sau nu
identic cu e .
In plus si probabilitatea procesului depinde foarte mult de schema care se
realizeaza. In cazul din relatia (4.342) e apare numai n starea intermediara,
virtuala si ca atare poate avea orice energie36 si oricate stari energetice.
Deoarece probabilitatea de tranzitie este proportionala cu numarul de stari,
rezulta ca acesta va fi mai mare n cazul e e decat n cazul e 6= e
(deoarece numarul de stari este mai mare n cazul e e ). Estimarile
teoretice arata urmatoarele:
2 (e e ) T1/2 (e 6= e )
= 104 (4.344)
2 (e 6= e ) T1/2 (e e )
36
Energia nu se conserva n starea virtuala

131
Asadar masurarea timpilor de njumatatire constituie o alta dovada a iden-
titatii sau neidentitatii neutrinilor cu antineutrinii. Trebuie nsa spus ca
masuratorile n cazul dezintegrarii duble sunt foarte dificile data fiind
probabilitatea foarte mica a acestui proces, indiferent de schema de produ-
cere. Astfel, calculele teoretice conduc la urmatoarele valori:

6 e ) (1019 1020 ) ani

T1/2 (e =
(4.345)
T1/2 (e e ) (1015 1016 ) ani

Desi dificile, astfel de masuratori s-au realizat si asa cum rezulta din schemele
prezentate n figurile 4.39 si 4.40, timpii de njumatatire pentru nucleele
respective sunt mai mari de 1019 ani. Aceste rezultate pledeaza pentru
ipoteza ca e 6= e .
Experientele trecute n revista n acest paragraf ca si altele similare au
demonstrat ca e si e sunt particule diferite, cu mentiunea ca acest tip de
experiente nu a putut indica si proprietatile prin care neutrinii se deosebesc
de antineutrini.

4.3.5.3 Enigma neutrinilor solari

(Text suplimentar)

Experientele prezentate n subparagraful precedent au aratat ca neutrinii

nu sunt identici cu antineutrinii dar nu constituie o dovada ca neutrinii
exista cu adevarat. O confirmare directa ar consta n demonstrarea expe-
rimentala a faptului ca desi procesul descris de relatia (4.338) nu este posibil
(sau este foarte putin probabil) n schimb procesul:

e +37 37
17 Cl 18 Ar +

(4.346)

se realizeaza conform estimarilor teoretice. Dificultatea testarii acestui

proces consta n lipsa unei surse intense terestre de neutrini. In lipsa
acesteia, grupul condus de Ray Davis de la laboratorul Brookhaven si-a
propus sa foloseasca drept sursa fluxul de neutrini proveniti de la Soare. Intr-
adevar, Soarele este o sursa puternica de neutrini, producand la suprafata
Pamantului un flux calculat de cca. 6.5 1010 e /cm2 s.
Astazi stim ca energia solara rezulta din conversia hidrogenu-
lui n heliu prin fuziune termonucleara n miezul Soarelui. Efec-
tiv, patru protoni sunt convertiti ntr-un nucleu de heliu, doi
pozitroni si doi neutrini electronici cu o degajare de energie de
aproximativ 26.7 MeV. Determinand energia emisa de Soare si

132
 Figura 4.64
Fluxul de neutrini la suprafata Pamantului, rezultati din reactiile
din tabelul 4.5

stiind ca la fiecare 27 MeV se elibereaza 2e se poate calcula

fluxul de neutrini care ajung la suprafata Pamantului. Trans-
formarea celor patru protoni ntr-un nucleu de He se realizeaza
fie n ciclul carbonului (sau CNO) fie n ciclul pp. Contributia
fiecarei reactii din cadrul acestor cicluri la fluxul de neutrini so-
lari la suprafata Pamantului ca si energia neutrinilor sunt date
n tabelul 4.5. Fluxul de neutrini rezultati n aceste reactii n
functie de energia lor este redat n figura 4.64.
Din tabelul 4.5 se constata ca ciclul CNO are o pondere de
numai 1.38 % iar reactia p+p sau (pe p) o pondere de cca.
92% din fluxul total de neutrini. Ponderea mica a ciclului CNO
este de nteles pentru ca acest ciclu domina n stelele fierbinti
pe cand ciclul pp domina n stelele mai reci cum este si Soarele
care este o stea tanara. Din acelasi motiv sinteza elementelor
mai grele ca He-4 este foarte putin probabila iar ponderea neu-
trinilor proveniti din dezintegrarea B-8 n fluxul total este de
numai 6 107 %.

133
 Tabelul 4.5

Ciclul Reactia Energia Fluxul

neutrinilor de neutrini
(MeV) (e /cm2 s)
12 C + p 13 N +
13 N 13 C + + + 1.20 5 108
e
13 C + p 14 N +

CNO 14 N + p 15 O +
15 O 15 N + + + 1.73 4 108
e
15 N + p 12 C +4 He

total CNO 9 108

p+p d+ +
+ e 0.42
sau 6 1010
p + e + p d + e 1.44

d + p 3 He +

3 He +3 He 4 He +
sau
3 He +4 He 7 Be +

pp 7 Be + e 7 Li + e 0.86 4 109
0.38 4 108
7 Li + p 4 He +4 He
sau
7 Be + p 8 B +
8 B 8 Be + + + 14.06 4 106
e
8 Be 4 He +4 He

total pp 6.44 1010

(CN O + pp) = 6.55 1010 e /cm2 s

Asadar neutrinii solari interactionand cu 37 Cl genereaza nuclee de 37 Ar

conform procesului descris de relatia (4.346). Aceasta reactie desi are pragul
calculat de 0.814 MeV, datorita faptului ca nucleele de 37 Ar se obtin ntr-o
stare excitata, se produce practic numai pentru neutrini incidenti cu E
5M eV (figura 4.64). Deci reactia este generata numai de neutrini solari
proveniti din dezintegrarea + a 8 B, neutrini carora le corespunde un flux

134
 Figura 4.65
Numarul mediu de atomi de Ar-37 detectati pe zi n functie de
perioadele de masurare, precum si numarul de pete solare n
functie de aceleasi perioade.

foarte mic de numai 4 106 e /cm2 s. Din acest motiv, experienta necesita
o cantitate foarte mare de nuclee de 37 Cl. In consecinta, n experienta lui
R.Davis s-a folosit, drept tinta, o cantitate de 615 tone de tetraclorura de
carbon (C2 Cl4 ) lichid aflat ntr-un rezervor dispus la 1500 m sub pamant,
ntr-o fosta mina de aur din Homestake - Dakota de Sud, realizandu-se
astfel protectia necesara fata de radiatiile cosmice si alte surse radioactive.
Atomii de 37 Ar (gaz nobil) realizati n procesul de interactie erau colectati
periodic si identificati prin procesul de captura, T1/2 35 zile (relatia
4.318). In particular, n procesul de captura din (4.318) se obtin electroni
Auger de 2.8 keV. Experienta, initiata n anul 1968, a intrat n functiune
n 1970 lucrand pana n prezent cu o ntrerupere de cca. 2 ani n perioada
1985-1986. Rezultatele obtinute n acest interval de timp sunt prezentate
n figura 4.65 sub forma numarului mediu de atomi de 37 Ar/zi n functie
de perioadele de masurare. In figura este prezentata si activitatea solara
exprimata n functie de petele solare. Se constata o oarecare corelare ntre
numarul de neutrini emisi (deci de atomi de 37 Ar formati) si activitatea
solara, n sensul ca numarul neutrinilor este minim cand activitatea solara
este maxima. Pe zi s-au nregistrat n medie 0.5 atomi de 37 Ar. Conform
fluxului de 6.5 1010 e /cm2 s si sectiunii procesului data n esenta de relatia

135
(4.330) (verificata n multe experiente printre care si Reines-Cowan) era
de asteptat detectarea n medie a 1.5 atomi de 37 Ar pe zi. Faptul ca se
nregistreaza un numar de trei ori mai mic de atomi de 37 Ar pe zi decat cel
estimat reprezinta mobilul enigmei si a generat o serie de ipoteze inclusiv
aceea ca experienta nu este corecta. Aceasta ipoteza a fost nsa nlaturata
deoarece de-a lungul anilor s-au adus o serie de mbunatatiri si rezultatele
au ramas aceleasi.
Ipotezele emise pentru a explica enigma pot fi grupate n doua cate-
gorii:
A. Modelul solar standard este gresit.
B. Ceva se ntampla cu neutrinii de-a lungul traseului Soare-Pamant.
Sa le analizam pe scurt:

A. Datele din tabelul 4.5 rezulta din modelul solar realizat de fizicianul
Bahcall de la institutul din Princeton, astfel ncat sa fie n acord simul-
tan atat cu toate datele experimentale cunoscute cat si cu estimarile teo-
retice de ncredere. In model intra ca parametri sectiunile eficace pentru
diferite reactii termonucleare, compozitia chimica a elementelor din Soare si
distributia lor n volumul solar, campul magnetic al Soarelui, distributia de
temperatura n interiorul Soarelui, etc. Astfel, este considerat ca un fapt cert
ca reactiile termonucleare din tabelul 4.5 se produc n centrul Soarelui unde
exista o temperatura de aproximativ 14 milioane K. Fluxul neutrinilor solari
la suprafata Pamantului rezulta tocmai din considerarea acestei tempera-
turi n miezul Soarelui. Micsorarea acestei temperaturi cu numai (7-10)%
ar conduce la un flux de neutrini de trei ori mai mic ceea ce ar explica n
totalitate experienta grupului lui R.Davis. Facem remarca ca aceasta mod-
ificare a temperaturii ar conduce la micsorarea puternica a numarului de
neutrini de energie mare, lasand practic neschimbat fluxul de neutrini de
energie mica, n particular fluxul neutrinilor rezultati din reactia pp (figura
4.64).
Desi s-ar parea ca modificarea temperaturii solare cu cateva procente
nu este drastica, totusi aceasta ar genera modificari sensibile n structura
Soarelui care ar fi greu de conciliat cu multiplele observatii experimentale.
B. Modificarea modelului solar ar avea consecinte multiple n as-
trofizica ducand chiar la restructurarea unor concepte ceea ce este greu de
acceptat. Mai usor de acceptat (sau mai comod) ar fi ipotezele ca ceva
se ntampla cu neutrinii pe parcursul Soare-Pamant. Vom trece n revista
cateva mai importante:
a) Neutrinii solari sunt instabili. Intr-adevar, daca neutrinii s-ar dezin-

136
tegra dupa legea:
e x + x (4.347)
n care x este alt gen de neutrino iar x este un bozon (Goldstone) fara
masa cu un timp mediu de viata mai mic sau comparabil cu timpul de tranzit
Soare-Pamant - care este de cca. 500 s - atunci s-ar explica de ce la suprafata
Pamantului ajung mai putini neutrini decat era de asteptat. Desi pare greu
sa acceptam ca exista si neutrini x si mai usori decat neutrinii e ipoteza
parea plauzibila pana la 23 februarie 1987 cand a avut loc descoperirea
exploziei supernovei SN 1987 A aflata n Marele Nor Magellan.
Explozia supernovei37 a fost stabilita prin detectia antineutrinilor e care
se produc n reactiile termonucleare dintre elementele grele din centrul su-
pernovei. Dar e au avut de strabatut cca. 150000 ani pana la Pamant si pe
tot acest parcurs s-au dovedit foarte stabili. Deoarece teoria38 arata ca T1/2
pentru particule si antiparticule trebuie sa fie practic acelasi, presupunerea
unui timp mediu de viata scurt pentru e nu este valabila. Ca atare, ipoteza
a fost abandonata n ultima perioada.
b) Neutrinii au moment magnetic. Estimarile teoretice arata ca daca
neutrinii ar avea moment magnetic dipolar cu valoarea:

e (3 10) 1011 B (4.348)

acesta interactioneaza cu campul magnetic toroidal al Soarelui si conform

relatiei (1.183) se poate produce rotirea cu 180 a spinului neutrinilor. In
acest caz neutrinii de helicitate h=-1 se transforma n neutrini de helicitate
h=+1 care n general nu interactioneaza cu substanta sau interactioneaza
foarte slab. Helicitatea va fi tratata n paragraful 4.3.6, acum vom preciza ca
ea da orientarea spinului unei particule fata de directia impulsului; n cazul
e helicitatea este negativa. Asadar, datorita momentului magnetic diferit
de zero, o parte din neutrinii produsi de Soare se vor ndrepta spre Pamant
cu helicitatea pozitiva si nu vor fi nregistrati n experienta lui Davis, ca
atare rezultatul experientei se explica firesc. In mod similar ar sta lucrurile
si daca neutrinii electronici ar avea un moment dipolar, interactia acestuia
cu campurile electrice ar avea n esenta acelasi efect.
Referitor la existenta momentului magnetic facem urmatoarele observatii:

- fiind particule neutre, nseamna ca neutrinii (avand e 6= 0) au struc-

tura asa dupa cum existenta unui moment magnetic diferit de zero la
37
Explozia supernovei a permis obtinerea multor informatii fiind considerata unul din
evenimentele stiintifice cele mai importante din ultimele decenii.
38
Teorema CPT

137
 neutroni a sugerat la vremea respectiva existenta structurii neutronu-
lui (paragraf 1.7.2).

- calculele teoretice arata ca momentul magnetic al particulelor care inte-

ractioneaza slab este dat aproximativ de relatia:

mc2 1019 B (4.349)

adica depinde de energia de repaus (exprimata n eV). De aici ar

rezulta ca energia de repaus a neutrinilor este chiar foarte mare si
deci neutrinii au masa de repaus!?

- procesul de interactie ntre e si campul magnetic solar este maxim cand

activitatea solara este maxima. Asadar n anii n care activitatea so-
lara este maxima numarul de neutrini cu h=+1 va fi maxim si deci
experimental se va nregistra minimum de evenimente. Intr-adevar
din figura 4.65 se observa o oarecare corelare ntre activitatea solara
si numarul de atomi de 37 Ar creati; cand activitatea este maxima
numarul de atomi de 37 Ar este minim si se realizeaza n anii 1979-
1980. Daca totusi rezultatele din acesti ani ar fi gresite si deplasate
mai sus, aceasta corelare ar dispare asa ncat rezultatul nu este edifica-
tor. Mai ramane rezultatul din anul 1987, care se apropie de estimarile
modelului standard si care totusi poate fi corelat cu o activitate so-
lara minima.

c) Neutrinii electronici sunt masivi. Teoriile generale arata ca n a-

numite situatii, daca de la sursa pleaca neutrini electronici cu masa nenula,
pe traseul lor, daca mediul are o anumita densitate, neutrinii electronici
datorita asa numitelor oscilatii neutrinice se regasesc n final sub forma
de e , si (paragraf 2.4.3) uniform distribuiti39 . Daca pe traseul miezul
Soarelui-Pamant se produce acest lucru, atunci la suprafata Pamantului
ajung si neutrini si care nu sunt nregistrati.
Sistematizand observatiile de mai sus, ntrebarea care rezulta este ur-
matoarea: Soarele este mai rece si deci trebuie modificat modelul standard
solar sau neutrinii sunt masivi ?!
Experienta lui Davis poate fi explicata n ambele variante si deci nu
este concludenta. In schimb daca s-ar efectua o experienta n care sa se
nregistreze neutrinii lenti, rezultati n urma reactiilor termonucleare pp,
39
Acest proces este cunoscut sub denumirea de efectul MSW (Mikheyev, Smirnov si
Wolfenstein)

138
aceasta ar clarifica problema modelului solar. Intr-adevar, dupa cum s-a
mai precizat, micsorarea temperaturii solare modifica fluxul de e de energie
mare nregistrati n experienta lui Davis pe cand fluxul de neutrini lenti
ramane practic nemodificat. Asadar, daca experienta ar detecta e proveniti
din pp, fluxul de e care ajunge la Pamant este acelasi indiferent ca modelul
solar este corect sau trebuie modificat. Deci, daca se nregistreaza un numar
corect de neutrini, rezulta ca modelul standard solar trebuie modificat, daca
factorul de 3 se mentine, rezulta ca modelul standard este corect si deci
neutrinii sunt masivi sau orice alta ipoteza cu privire la neutrini este
adevarata. Raspunsul la ntrebarea de mai sus este considerat deosebit
de important pentru astrofizica si pentru domeniul particulelor elementare,
oricare ar fi el, si de aceea n prezent se pregatesc experiente foarte delicate
care sa permita detectia neutrinilor proveniti din reactia pp.
Vom expune ieile principale ale experimentului germano-franco-italian
numit Gallex, care este n curs de realizare si va intra n functiune, proba-
bil, n anul 1990. Denumirea experimentului subliniaza faptul ca n acest
experiment, n locul reactiei (4.346) se va folosi reactia:

e +71 71
31 Ga 32 Ge +

(4.350)

a carei energie de prag este de numai 0.233 MeV si ca atare, conform figurii
4.64, se vor detecta majoritatea neutrinilor generati de reactiile termonucle-
are si ca atare si cantitatea de 71 Ga poate fi mult mai mica decat cantitatea
de 37 Cl din experienta lui Davis. Schema de principiu a experientei este
prezentata n figura 4.66. Ca tinta pentru neutrini sunt folosite 30 de tone
de galiu sub forma de triclorura de galiu (GaCl3 ) lichida aflata ntr-un re-
zervor mare. In conditiile experientei se estimeaza ca se vor forma n medie
un atom de 71 Ge pe zi. La fiecare 15 zile cei aproximativ 15 atomi de 71 Ge
vor fi extrasi din rezervor; extragerea este posibila deoarece tetraclorura de
germaniu care se formeaza este volatila. Ca urmare GeCl4 este antrenata de
un flux puternic de He, concentrata apoi cu un dispozitiv special spre detec-
torul de fond mic care trebuie sa identifice procesul de captura electronica
a nucleelor de 71 Ge caracterizat de T1/2 = 11.8 zile.
Detectorul este protejat de plumb iar ntregul ansamblu de un blindaj de
apa si este amplasat ntr-un laborator subteran (tunelul Gran Sasso langa
Roma) pentru a evita orice contaminare de catre radioactivitatea mediului
ambiant si radiatiile cosmice.
Se estimeaza ca precizia n masurarea fluxului de neutrini va fi de cca.
10% si fondul va fi de aproximativ 0.03 atomi paraziti de 71 Ge pe zi, adica
3% din efectul estimat.

139
 Figura 4.66
Reprezentarea schematica a experientei Gallex

140
 Importanta acestui experiment este relevata de faptul ca se pregatesc
si alte experiente similare. Astfel experienta sovieto-americana Sage va
folosi tot reactia (4.350) (60 tone de GaCl3 ) si va functiona, probabil,
ncepand cu anul 1990 n Baksan (Caucaz). Experiente similare se pregatesc
si n Japonia si n alte tari. Oamenii de stiinta asteapta cu nerabdare rezul-
tatele.

4.3.5.4 Neutrinii electronici si miuonici.

(Text suplimentar)

In anii 1960 o serie de experiente efectuate de Lederman, Schwartz, Stein-

berger, Darby si altii au stabilit diferenta dintre neutrinii electronici si mi-
uonici. In paragraful 2.4.2 s-a aratat deja ca din punct de vedere teoretic
trebuie sa existe atat neutrini electronici cat si miuonici (relatiile 2.179 -
2.183). Existenta acestora a fost pusa n evidenta de grupul amintit n anul
1962 folosind n acest scop sincrotronul de protoni de la Brookhaven.
Prin bombardarea unei tinte de beriliu cu protoni de 15 MeV se obtine
un fascicul de pioni si kaoni care se pot dezintegra conform relatiilor:

+ + +





+
p + Be (4.351)

k+ + +

+

k

Pionii (90%) si kaonii dupa ce strabat o distanta de cca. 21 m patrund

ntr-o protectie de fier-otel de grosime aproximativ 10 m - figura 4.67. In
aceasta protectie, pionii si kaonii se ncetinesc si ca atare se dezintegreaza
n miuoni si neutrini corespunzatori. Miuonii fiind particule ncarcate sunt
stopati n zidul de protectie si ca atare spre detector (camera cu scantei)
ajung neutrinii (antineutrinii) miuonici care sunt neutri din punct de vedere
electric. Acestia interactioneaza cu nucleonii gazului din camera cu scantei
conform relatiilor:

+ n p +
+ p n + + (4.352)

Miuonii rezultati produc ionizari specifice si ca atare genereaza o descarcare

(o scanteie) care certifica realizarea proceselor descrise de relatiile (4.352).
In ipoteza ca neutrinii miuonici sunt identici cu cei electronici, n paralel cu

141
 Figura 4.67

procesele de mai sus, sunt posibile si urmatoarele procese:

e + n p + e
e + p n + e+ (4.353)

si deci n camera cu scantei trebuie sa apara si e . Camera cu scantei40

putea discrimina ntre scanteia produsa de si cea produsa de e Dupa
800 de ore de lucru efectiv, dupa scaderea fondului, s-a stabilit ca au avut
loc 51 de evenimente (n esenta prima reactie din 4.352) si nici un eveniment
care sa duca la generarea particulelor e . S-a ajuns astfel la concluzia ca
procesele (4.353) nu au loc si ca atare neutrinii miuonici sunt diferiti de cei
electronici.
Ulterior, la Geneva (CERN) ntr-o experienta similara ca idee dar cu
mbunatatiri tehnice (focalizarea fsciculului de pioni si kaoni) s-au putut
nregistra 10000 evenimente care au confirmat concluzia de mai sus.
In anii 1970-1980 s-au descoperit si tauonii n reactia:

e+ + e + + (4.354)
40
S-a folosit o camera cu scantei foarte mare pentru acea perioada, formata din 90 placi
de aluminiu, fiecare cu o suprafata de 1.5 m2 si de grosime 2.54 cm. Camera avea 10 t.
Acceleratorul genera, la fiecare 12 secunde, un puls de 3 1011 protoni. La fiecare astfel de
puls, camera se cupla automat nregistrand eventualele evenimente (scantei).

142
iar neutrinii corespunzatori n reactii de dezintegrare ca:

+ +
(4.355)
+ e

Astazi leptonii si antileptonii din relatiile (2.198) si (2.199) sunt cunoscuti.

Se stie ca me c2 = 0.5 M eV, m c2 = 105.6 M eV si m c2 = 1784.2 M eV . Se
considera ca electronul si neutrinii sunt stabili iar si se dezintegreaza.
Cu privire la masele neutrinilor sunt numeroase discutii n literatura de spe-
cialitate dupa cum a rezultat si din acest paragraf. Multi fizicieni considera
ca nu au mase desi o serie de date experimentale si scenarii n special
cosmologice sugereaza mase mici dar nu nule pentru acestia.

Importanta acestor cercetari este reflectata si de faptul ca

L.Lederman, M.Schwartz si J.Steinberger au primit premiul No-
bel pentru fizica pe anul 1988 pentru realizarea fasciculelor de
neutrini si stabilirea neidentitatii neutrinilor electronici cu cei
miuonici. Precizam ca realizarea unui fascicul intens de neutrini
a permis studiul interactiilor slabe care a avut si are o importanta
deosebita n fizica particulelor elementare si n fizica subatomica
n general.

4.3.6 Neconservarea paritatii n interactiile slabe.

4.3.6.1 Formularea problemei.
In paragraful 1.6 s-a aratat ca legea conservarii paritatii nsemna de fapt
ca imaginea n oglinda a unui experiment real corespunde unui experiment
care poate fi de asemeni realizat. Conservarea paritatii face parte din legile
de conservare notabile (ca si legea conservarii energiei si impulsului) a
caror certitudine era, s-ar putea spune, subnteleasa. Si n dezintegrarile
guvernate de interactia slaba s-a postulat conservarea paritatii si teoria a
fost construita n aceasta ipoteza. Aceasta teorie, privind n special spectrul
energetic, a fost n buna concordanta cu experienta si nimeni n-a putut pune
la ndoiala, n fazele initiale, posibilitatea neconservarii paritatii.
Si totusi, n anii 1950, a aparut asa numita problema a mezonilor + +
Experienta a relevat urmatoarele proprietati pentru acesti mezoni:

+ + + 0 ; m = (966 2)me ; = (1.2 0.1) 108

! s; I = 0+
+0.1
+ 2 + + ; m = (966 2)me ; = 1.3 108 s; I = 0
0.2
(4.356)

143
Se constata ca ambele particule au aceleasi proprietati cu exceptia paritatii.
Pentru a explica existenta de particule care au proprietati identice dar pari-
tate diferita s-au facut initial multe ipoteze. Astfel, s-a presupus ca fortele
slabe, care guverneaza procesele de dezintegrare a mezonilor + si + , au
o simetrie speciala care conduce la existenta dubletilor de particule cu
proprietati identice cu exceptia paritatii. Aceasta ipoteza este similara cu
ipoteza simetriei de sarcina conform careia exista particule cu proprietati
identice dar cu sarcina diferita ca: e+ e , + , etc. Dezvoltarea
ideii de mai sus ar fi dus la existenta dubletelor de paritate si pentru
alte particule ceea ce nu s-a observat experimental. Problema a devenit
deosebit de serioasa cand s-a stabilit ca particulele + + sunt de fapt una
si aceeasi particula - mezonul k+ , care, prin intermediul fortelor slabe, se
poate dezintegra prin doua modalitati diferite:

k+ + +
(4.357)
k+ + 0

Asadar aceeasi particula cu paritate bine stabilita se poate dezintegra n

pioni n starea S cu paritate diferita ?! Rezulta de aici ca nu se conserva
paritatea n procesele guvernate de interactia slaba, careia i apartine si
procesul ? Daca aceasta ipoteza este adevarata, cum se explica faptul ca
experientele efectuate n dezintegrarea au fost n concordanta cu teoria,
care a fost elaborata n ipoteza conservarii paritatii? Care sunt purtatorii
simetriei fata de reflexia n oglinda? Oare, ca o concluzie extrema, spatiul
prezinta o astfel de asimetrie?
Lee si Yang (1956), care au facut ipoteza neconservarii paritatii n inte-
ractiile slabe si deci si n dezintegrarea , au elaborat teoria dezintegrarii
fara respectarea acestei legi. Ei au aratat ca noua teorie conduce la aceleasi
concluzii, confirmate experimental, ca si teoria veche, pentru spectrul e-
nergetic al electronilor, corelatia electrono-neutrinica, etc. Cu alte cuvinte ei
au demonstrat ca ipoteza neconservarii paritatii n dezintegrarile nu este
n dezacord cu niciuna din datele experimentale cunoscute la acea vreme
si deci experientele de pana atunci conduceau la acelasi rezultat indiferent
daca se considera sau nu conservarea paritatii. Lee si Yang sunt aceia care au
sugerat si tipul de experiente sensibile la conservarea sau neconservarea
paritatii. Ideea de baza rezida n constatarea neconservarii paritatii din
analiza functiilor de unda (starilor) leptonice care sunt definite de interactia
slaba (functiile de unda ale nucleelor X si Y fiind determinate de interactia
tare care conserva paritatea). Daca un lepton este format ntr-o stare de
paritate mixta, functia de stare poate fi scrisa ca n relatia (1.145) =

144
 Figura 4.68
Reprezentarea conventionala a orientarii spinului

p + i cu P = p i si ca atare:

||2 = |p |2 + |i |2 + 2Re(p i ) (4.358)

pe cand:
|P |2 = |p |2 + |i |2 2Re(p i ) (4.359)
Aceste relatii arata ca starea reala definita de ||2 nu mai coincide cu
imaginea din oglinda definita de |P |2 . Sa pecizam cu acest prilej ca sis-
temele care nu sunt simetrice n oglinda se spune ca au helicitate deoarece
o elice nu este identica cu imaginea sa n oglinda.
Asadar efectul neconservarii paritatii se va revela n acele proprietati
observabile ale leptonilor care contin atat o parte para cat si una impara.
Leptonii sunt caracterizati de momentele ~p , p~ , de spinii lor ~ , ~ cat si de
directia acestor marimi fata de spinul nucleului I~X . Din aceste marimi tre-
buie construiti termeni n hamiltonianul de interactie care sa fie invarianti
fata de celelalte legi de conservare cu exceptia paritatii. In acord cu cele
expuse n subcapitolul 1.6, acest hamiltonian trebuie sa contina un pseu-
doscalar (relatia 1.150) ca de exemplu p~ I~X sau p~ ~ .
Sa analizam pe rand consecintele acestor termeni n hamiltonianul de
interactie si genul de experienta pe care l implica acesti termeni pentru
stabilirea neconservarii paritatii.

a) Experiente pentru determinarea distributiei unghiulare a

electronilor emisi de nucleele polarizate

Aceste experiente presupun existenta termenului p~ I~X n care nucleele

emitatoare sunt orientate (polarizate). Orientarea spinului va fi reprezen-
tata, conventional ca o miscare a particulei n jurul axei sale n planul ecu-
atorial (figura 4.68).

145
 Figura 4.69
Reprezentarea n plan real si n oglinda a orientarii p~ fata de
I~X .
a) nuclee polarizate cu axa de rotatie perpendiculara pe oglinda
b) nuclee polarizate cu axa de rotatie paralela cu oglinda

In figura 4.69 a) s-a considerat ca avem nuclee polarizate cu axa de rotatie

ndreptata spre oglinda si ca atare I~X este invariant la reflexie. In figura 4.69
b) s-a considerat ca nuclele sunt polarizate cu axa paralela cu oglinda, n
acest caz n oglinda particula se roteste n sens invers. Sa presupunem n
continuare ca electronii sunt emisi izotrop (cu aceeasi probabilitate n orice
directie fata de directia fixata a spinului I~X ). In acest caz oricarei orientari
a impulsului p~ fata de directia lui I~X i va corespunde o imagine n oglinda.
Acest lucru este prezentat n figura 4.69 n care sunt date numai cazurile
extreme de emisie a electronilor la unghiurile = 0 si = 180 fata de
orientarea spinului.
Asadar daca distributia unghiulara a electronilor w() fata de orientarea
spinului este izotropa, constanta:

w() = const. (4.360)

atunci imaginea din oglinda coincide cu imaginea din fata oglinzii si paritatea
se conserva.
Daca n schimb electronii sunt emisi cu precadere ntr-o directie (ani-
zotropie) adica distributia unghiulara este spre exemplu de forma:

w() 1 + cos ; 6= 0 (4.361)

146
 Figura 4.70
Reprezentarea schematica a rezultatelor experimentului Wu ce
demonstreaza neconservarea paritatii (n dezintegrarea a
Co-60)

atunci imaginea din oglinda nu va mai coincide cu imaginea din fata oglinzii
si deci paritatea nu se va mai conserva. Astfel daca = 1 n fata oglinzii nu
vor mai exista evenimente de tipul 2 iar n oglinda nu vor fi evenimente de
tipul 1. Cu alte cuvinte n experimentul real sensul de zbor al electronilor
cel mai probabil este n sensul spinului ( = 0) iar n oglinda electronii
zboara cu precadere la 180 , ceea ce corespunde realitatii (figura 4.69).
Asadar stabilirea faptului ca distributia unghiulara experimentala a elec-
tronilor este anizotropa este o dovada a neconservarii paritatii. O astfel de
experienta a fost efectuata n 1957 de echipa doamnei Wu la Universitatea
Columbia. S-a determinat distributia unghiulara a electronilor emisi prin
dezintegrarea a nucleelor de 60 Co (figura 4.70 a) polarizate cu ajutorul
unor campuri magnetice puternice41 .
Rezultatul experientei este prezentat n figura 4.70 b). Dezintegrarea
a nucleului 60 Co este o tranzitie Gamow-Teller deci spinii electronului (),
antineutrinului (e ) si nucleului fiica (60 N i) sunt orientati n sensul spinului
nucleului 60 Co. Experienta a aratat ca electronii sunt emisi cu precadere
n sens opus orientarii spinului 60 Co adica distributia unghiulara este ani-
zotropa (figura 4.70 c); n felul acesta dovedindu-se neconservarea paritatii.
41
De fapt Co-60 a fost ales tocmai pentru faptul ca avand spinul mare, 5+ , se putea
polariza mai usor; astazi un astfel de experiment poate fi facilitat prin utilizarea de campuri
magnetice supraconductoare.

147
 Figura 4.71

b) Experiente de determinare a polarizarii longitudinale a par-

ticulelor

Aceste experiente presupun existenta termenului ~ p~ n hamiltonianul

de interactie si constau n determinarea numarului de particule al caror
spin 21 ~ este paralel (n ) sau antiparalel (n ) cu impulsul ~p . Polarizarea
se defineste astfel:
n n
P = (4.362)
n + n
Repetand rationamentul de mai nainte rezulta ca daca P=0 are loc conser-
varea paritatii (un caz particular este ilustrat n figura 4.71), iar P 6= 0 im-
plica neconservarea paritatii. Experientele de acest gen au aratat ca P < 0,
adica n > n , cu alte cuvinte ~ si p~ sunt antiparaleli, rezultat intuit si n
experimentul Wu (figura 4.70 c). Se spune deci ca electronii au o polarizare
longitudinala negativa.
Precizam ca neconservarea paritatii poate fi evidentiata si prin deter-
minarea experimentala a corelatiei unghiulare a radiatiei polarizata
circular deoarece n acest caz se poate forma pseudoscalarul ~ p~ n care ~
este spinul fotonilor. Aceste trei tipuri de experiente, toate propuse de Lee
si Yang, au dovedit neconservarea paritatii n dezintegrarile .

4.3.6.2 Helicitatea neutrinilor

(Text suplimentar)

Helicitatea unei particule exprima gradul de polarizare longitudinala a

spinului al particulei respective fata de directia sa de miscare (definita de

148
p~) si este, cantitativ, exprimata prin relatia:
p~~
H= (4.363)
p
Experientele precedente au aratat ca electronii au o polarizare longitudinala
negativa, deci au helicitate negativa dar nu -1. Din experienta lui Wu, din
considerente de conservare a impulsului, se poate deduce direct ca helicitatea
antineutrinilor trebuie sa fie pozitiva.
O experienta de determinare directa a helicitatii neutrinilor a fost efec-
tuata n 1958 de Goldhaber, Grodzins si Sunyar. Ei au folosit o sursa de
152 Eu obtinuta prin bombardarea unei tinte de 10 mg de Eu O la reactorul
2 3
de la Brookhaven. Se obtine si 152 Eu n stare izomera (152 Eum ) al carui
timp de viata este 9.3 ore. Schema de dezintegrare a 152 Eu este prezentata
n figura 4.72 a). In experienta pe care o descriem intereseaza secventa de
spin:
0 1 0+ (4.364)
prezentata n figura 4.72 b) si care se obtine astfel: starea 1 a 152 Sm se
obtine prin CE:
152 m 152
63 Eu + e 62 Sm + e (4.365)
Starea 1 a 152 Sm se dezexcita (E1) cu radiatia de 961 keV pe starea
fundamentala 0+ a 152 Sm. Conservarea momentului cinetic pentru procesul
(4.365) n cazul e = 0 (patura K) implica relatia:
152 Eum +e 152 +
63 62 Sm e
(4.366)
1
0 +2 1 21

iar conservarea impulsului, considerand 152 Eum n repaus:

p
~Sm + ~p = 0 (4.367)

Din relatiile (4.366) si (4.367) rezulta ca 152 Sm si neutrinii au aceeasi po-

larizare longitudinala fie negativa (figura 4.73 a) fie pozitiva (figura 4.73 b).

Dezexcitarea a 152 Sm conform secventei din figura 4.72 b) implica

legea conservarii momentului cinetic:
152 Sm 152 Sm +
(4.368)
1 0 +1

Este evident din aceasta relatie ca daca radiatia de 961 keV se va deplasa
n sensul nucleului 152 Sm atunci va avea aceeasi polarizare longitudinala

149
 Figura 4.72
Schema de dezintegrare a Eu-152 (a) si secventa 0 1 0+
care intereseaza n experimentul Goldhaber, Grodzins, Sunyar
(b)

Figura 4.73
Nucleele 152 Sm si neutrinii au aceeasi polarizare longitudinala
a) negativa, b) pozitiva

150
 Figura 4.74
Schema simplificata a instalatiei folosite n determinarea
polarizarii radiatiilor care sunt emise n directia deplasarii
nuceului de 152 Sm .

ca a Sm-152 si deci identica cu a neutrinilor. Asadar experienta consta n

a determina polarizarea radiatiilor care se deplaseaza n sensul deplasarii
nucleului 152 Sm n urma capturii electronice (figura 4.73). Ideea esentiala
a constat n a selecta radiatiile emise n sensul nucleului de recul 152 Sm
si deci n sens invers neutrinilor. In acest scop autorii au folosit fenomenul
de absorbtie nucleara rezonanta (paragraf 4.6.1). In mod normal radiatiile
de 961 keV, datorita energiei de recul de 6.5 eV nu pot produce excitarea
nucleelor de 152 Sm din starea fundamentala 0+ n starea excitata 1 . Daca
emisia acestor cuante se face nsa de catre nucleele de 152 Sm n miscare
si sunt emise n directia de miscare, atunci ca urmare a efectului Doppler, e-
nergia de recul de 6.5 eV poate fi compensata si are loc absorbtia rezonanta.
Dat fiind faptul ca starea 1 a 152 Sm are timpul de viata de aproximativ
3.5 1014 secunde, care este mai mic decat timpul de stopare al Sm n sursa,
majoritatea cuantelor sunt emise de nucleele de Sm aflate n miscare dar
numai acelea emise n sensul de miscare vor genera absorbtia rezonanta ntr-
o tinta de Sm aflat n starea fundamentala (materialul tintei este Sm2 O3 ).
Detectia acestor radiatii este o dovada ca neutrinii corespunzatori s-au
deplasat n sens opus; helicitatea acestor cuante va fi identica cu a neu-
trinilor.

151
 In figura 4.74 este prezentata schema simplificata a instalatiei folosite.
Sunt selectate cuantele mprastiate de tinta (Sm2 O3 ) care produc absorbtia
nucleara rezonanta. Acestea sunt detectate cu cristal scintilator NaI(Tl).
Dovada absorbtiei rezonante este data de graficul numarului de pulsuri
functie de amplitudinea lor. Marea majoritate a pulsurilor nregistrate core-
spund mprastierii Compton a cuantelor provenite din radiatia de franare
a radiatiilor de 1880 keV (73%). Curba punctata din figura 4.75 a)
este obtinuta cu un mprastietor care nu contine Sm-152 iar curba plina
reprezinta spectrul obtinut cu mprastietorul de Sm2 O3 . Picurile de 837
keV si 961 keV arata ca a avut loc absorbtia rezonanta a liniei 961 keV
urmata de dezexcitarea atat a radiatiilor de 961 keV cat si a celor de 837
keV ( a se vedea insertia din figura 4.75 a).
Asadar acestea erau cuante care aveau aceeasi helicitate cu a neu-
trinilor. Determinarea helicitatii acestor radiatii s-a facut prin introduce-
rea unui absorbant de fier magnetizat (magnetul analizor din figura 4.74) pe
traseul rdiatiilor . Se stie ca coeficientul de absorbtie n fierul magnetizat42
este mai mare pentru polarizarea pozitiva (surub drept) decat pentru cea
negativa a radiatiilor care se misca n directia magnetizarii. Deci sunt
lasate sa treaca n special radiatiile polarizate negativ.
Autorii au masurat viteza de numarare n zona B a spectrului din figura
4.75 a) cu ambele orientari ale magnetizarii. S-a stabilit ca viteza de numa-
rare a fost mai mare cu campul ndreptat n jos (deci n sensul de miscare al
radiatiilor ) decat cu campul orientat n sus ceea ce a indicat ca radiatiile
au polarizare negativa. S-a stabilit astfel ca si neutrinii au helicitate ne-
gativa. Imaginea corespunzatoare acestei situatii este schitata n figura 4.75
b). Efectul masuratorilor a fost n acord cu teoria care arata ca polarizarea
neutrinilor este completa, adica H din (4.363) are valoarea -1. Astazi se stie
ca toti leptonii, ca si cuarcii de fapt, au helicitate negativa iar antiparticulele
respective au helicitate pozitiva.

Faptul ca helicitatea este -1 pentru e (polarizare completa)

este interpretat ca o dovada ca masa acestora este nula, asa dupa
cum au observat n 1957 independent Lee si Yang, Landau si
Salam. Intr-adevar sa presupunem ca pentru o particula spinul
este dirijat exact n sensul impulsului. Daca masa de repaus a
acestei particule nu este nula nseamna ca viteza ei este mai mica
decat viteza luminii. Aceasta nseamna ca n sistemul de coordo-
nate care se deplaseaza cu o viteza mai mare decat a particulei,
42
Este o sursa conventionala de electroni aliniati si este astfel magnetizat ncat electronii
sunt dirijati n sensul sau invers sensului de miscare al fotonilor.

152
 Figura 4.75 a)
Graficul numarului de pulsuri n functie de amplitudinea lor, ce
constituie dovada absorbtiei rezonante a cuantelor de 961 keV
n Sm-152

Figura 4.75 b)
e + 152 Eum 152 Sm +e 152 Sm +e +
1
2+ 0 1 21 0 21 +1

153
 impulsul si schimba sensul si ca atare helicitatea se schimba
deoarece spinul ramane invariant. Ca atare pentru o astfel de
particula, de spin 1/2 si masa diferita de zero, trebuie sa existe
doua stari de polarizare longitudinala. Numai daca masa este
zero, helicitatea este un invariant fata de orice sistem de coordo-
nate deoarece aceasta particula se deplaseaza cu viteza luminii.
Asadar, este sau nu masa neutrinilor egala cu zero? Expe-
rientele sunt suficient de precise? Este astfel salvat modelul
solar? Sunt ntrebari care n pofida aparentelor (care pledeaza
pentru masa de repaus nula a neutrinilor) nu si-au gasit nca un
raspuns definitiv.

4.3.6.3 Neconservarea paritatii si a conjugarii de sarcina n interactiile

slabe
(Text suplimentar)

Asa dupa cum s-a mai precizat, vreme nelungata legea conservarii pa-
ritatii a fost considerata la fel de universala ca si legea conservarii en-
ergiei totale, impulsului total, etc. Neconservarea paritatii a generat o se-
rie de ntrebari si ipoteze, inclusiv ideea ca nsusi spatiul este asimetric.
Aceasta ipoteza nu este nsa necesara, ntrucat asa cum au observat multi
fizicieni, asimetria stanga - dreapta este proprie tuturor particulelor ele-
mentare deoarece sarcina pozitiva privita n oglinda se transforma n sarcina
negativa si invers. Din acest punct de vedere un om nu se vede pe el nsusi
n oglinda ci un el format din antimaterie (antiparticule - antiprotoni, an-
tineutroni etc.). Aceasta reprezinta conjugarea de sarcina C (schimbarea
particulei n antiparticula). Este usor de vazut ca n cazul interactiilor slabe
nu are loc conservarea conjugarii de sarcina. Intr-adevar, leptonii43 cu he-
licitate negativa se transforma n antileptoni cu helicitate negativa - dar
acestia nu exista n realitate. Sa consideram, pentru ilustrare, dezintegrarea
din repaus (sau din sistemul centrului de masa) a pionilor + conform pro-
cesului:
+ + + (4.369)
Inversia spatiala (figura 4.76 a)conduce la o stare inexistenta deoarece
cu helicitate pozitiva nu exista. Prin operatia de conjugare de sarcina
(figura 4.76 b) se obtin antineutrini cu helicitate negativa care nu exista n
realitate si deci interactiile slabe nu sunt invariante la aceasta operatie. In
43
Este vorba de leptonii cu masa zero

154
 Figura 4.76
In procesul (4.369) actiunea operatorului de inversie spatiala P
(caz a) sau a operatorului de conjugare de sarcina C (caz b)
conduce la stari fizice neexistente n natura, pe cand actiunea
succesiva a operatorilor C si P conduce la o stare fizica posibila

schimb prin actiunea succesiva a celor doua transformari (figura 4.76 c) se

obtin stari fizice posibile, existente n realitate.
Precizam ca n obtinerea imaginilor din figura 4.76 s-a tinut cont de legea
conservarii impulsului si momentului cinetic avandu-se n vedere faptul ca
spinul pionilor + este zero.
Din discutia de mai sus rezulta ca n interactiile slabe are loc invarianta
CP. Aceasta invarianta salveaza simetria spatiului, asimetria fiind genera-
ta de existenta sarcinilor electrice pozitive si negative. Din punct de vedere
cuanto-matematic, invarianta CP rezulta din teorema CPT demonstrata
n teoria relativista a campului de Luders si Pauli. Conform acestei teoreme,
legile naturii sunt invariante fata de produsul celor trei transformari discrete:
P (inversia spatiala), C (conjugarea de sarcina) si T (inversia temporala).
Din aceasta teorema rezulta imediat invarianta CP daca invarianta fata de
inversia temporala are loc. In cazul exemplului din (4.369) transformarea T
este prezentata n figura 4.77. Se constata ca se obtine o imagine identica
de fapt cu cea initiala, ceea ce arata invarianta interactiilor slabe fata de
operatia de inversie temporala (T) si deci si fata de operatia CP. Fireste,
daca nu are loc invarianta T, aceasta atrage de la sine si lipsa invariantei
CP.

Dupa cum s-a mai precizat, initial teoria proceselor a fost

elaborata n ipoteza ca legea conservarii paritatii este satisfacuta
n interactiile slabe. In teoria relativista, operatorul H se scrie
sub forma unei combinatii liniare de cinci interactii elementare,

155
 Figura 4.77
Invarianta la operatia de inversie temporala (T) n cazul
procesului din (4.369)

conform relatiei (4.230). Considerand neconservarea paritatii,

operatorul H din (4.230) trebuie scris sub forma:
5
H = (Ci Hi + Ci Hi )
X
(4.370)
i=1

Ci Hi este identic cu cel din (4.230) si este

P
n care termenul
P
invariant la operatia P, pe cand termenul Ci Hi si schimba
semnul la aceasta operatie.
Deoarece coeficientii Ci si Ci sunt complecsi, rezulta ca hamil-
tonianul H depinde de 20 de parametri reali. Determinarea aces-
tor coeficienti de cuplaj se face atat din considerente teoretice cat
si din compararea teoriei cu datele experimentale.
Astfel, daca se admite ca interactia slaba este invarianta fata
de inversia temporala T (sau fata de operatia CP) se ajunge
la concluzia ca acesti coeficienti sunt reali. Din informatiile
obtinute din experientele de helicitate a leptonilor, rezulta Ci =
Ci si deci numarul de parametri reali se reduce la 5. Din regulile
de selectie pentru tranzitiile permise rezulta ca CP = 0 si deci
raman 4 coeficienti reali.
Studiul corelatiilor unghiulare ntre leptonii emisi si nucleul
de recul este sistematizat grafic n figura 4.78 n cazul proce-
sului . Pentru varianta scalara unghiul dintre directiile de
zbor ale celor doi leptoni este mare si n consecinta nucleul Y
primeste un recul mic, leptonii au aceeasi helicitate. O situatie
similara se petrece si n cazul variantei axiale dar leptonii au he-
licitati diferite. Varianta vectoriala si cea tensoriala favorizeaza
unghiurile mici ntre leptonii emisi si deci recul mare pentru nu-
cleu. In varianta vectoriala leptonii au helicitati diferite pe cand
n varianta tensoriala leptonii au aceeasi helicitate. Deoarece n
exemplul de fata se emite o particula ( ) si o antiparticula (e ),

156
 Figura 4.78
Corelatia unghiulara ntre si e pentru interactiile
elementare: a) scalara, b) axiala, c) vectoriala, d) tensoriala

helicitatile lor trebuie sa fie neaparat opuse. Rezulta de aici ca

se selecteaza varianta vectoriala si cea axiala. In particular n
dezintegrarea a Co-60 din figura 4.70, care este o tanzitie
de tip Gamow-Teller, comparand figura 4.78 cu figura 4.70 c),
rezulta ca se realizeaza varianta axiala. In mod similar se de-
duce ca n tranzitiile permise de tip Fermi se realizeaza varianta
vectoriala.
Asadar experientele de pana acum pot fi explicate toate n
cadrul variantei vectorial-axiale desi, trebuie spus ca experientele
nu exclud complet amestecul altor variante.
Dupa cum s-a mai precizat, Fermi a realizat teoria proce-
selor prin analogie cu teoria cuantica a radiatiei care era deja
cunoscuta n anul 1933. Aceasta teorie cuantica a avut ulte-
rior un succes deosebit dovedindu-se o teorie de camp selfcon-
sistenta, renormabila si fara contradictii interne. Acordul dintre
aceasta teorie si datele experimentale este excelent, neexistand
practic discrepante. Mai mult, aceasta prima teorie de camp a
permis elucidarea unor efecte inexplicabile n cadrul mecanicii
cuantice cat si la descoperirea unor efecte noi. Succesul de-
osebit al acestei teorii a interactiei electromagnetice a determinat

157
ncercarile sistematice, de-a lungul timpului, de a explica cele-
lalte interactii (slaba, nucleara sau tare si chiar gravitationala)
prin analogie cu electrodinamica cuantica. Teoria mezonica a
fortelor nucleare (subcapitolul 2.3) constituie o prima ncercare
de a explica interactiile nucleare prin analogie cu electrodinamica
cuantica; cromodinamica cuantica (subcapitolul 2.5) reprezinta
o ncercare moderna, mai elaborata, de a explica interactiile tari
dintre cuarci prin analogie cu electrodinamica cuantica n sensul
ca interactiile dintre cuarci sunt mediate de 8 gluoni dupa cum
interactiile electromagnetice sunt mediate de fotoni.
Teoria dezvoltata de Fermi reprezinta prima ncercare de a
construi teoria n analogie cu electrodinamica cuantica. Sa
precizam ca n teoria electrodinamica cuantica totdeauna n starea
initiala exista doua particule care prin interactie electromagnetica
dispar (se distrug) generand, dupa interactie, tot doua particule.
Aceasta conditie este evident nendeplinita n interactiile n
care un nucleon initial se transforma n final n celalalt nucleon
si doi leptoni, deci o particula se transforma n alte trei par-
ticule. Pentru a face analogia cu electrodinamica cuantica este
clar ca o astfel de reprezentare (figura 4.79) nu este convenabila.
Este comod ca nainte de interactie ca si dupa interactie sa avem
doua particule. In acest sens reamintim ca n paragraful 2.4.3
s-a aratat ca n imaginea introdusa de Stueckelberg si Feynman,
o antiparticula trebuie privita ca o particula care se deplaseaza
invers n timp. Folosind aceasta imagine este comod ca antipar-
ticulele emise n procesele (n figura 4.79 acestea sunt notate
cu linii punctate) sa fie nlocuite cu particulele respective care se
deplaseaza invers n timp ca n figura 4.80. Se ajunge astfel
la o reprezentare echivalenta si simetrica a proceselor , care
pot fi acum descrise prin relatia (4.228) care se poate realiza n
ambele sensuri. Sa subliniem ideea ca modulele elementelor de
matrice pentru procesele din figura 4.80 sunt identice cu modulele
elementelor de matrice pentru procesele din figura 4.79. Proba-
bilitatile de realizare a proceselor din cele doua figuri sunt totusi
diferite deoarece spatiul fazelor difera n cele doua situatii.
Se remarca analogia proceselor din figura 4.80 cu procesul
de mprastiere elastica a electronilor pe electroni din figura 4.81.
Din punct de vedere al electrodinamicii cuantice n care interactia
este mediata de fotoni, care sunt cuantele campului electromag-
netic, procesul din figura 4.81 a) poate fi reprezentat prin dia-

158
 Figura 4.79
Reprezentarea schematica a proceselor de dezintegrare a
neutronului a) si protonului b). In figura, conform lui
Stueckelberg si Feynman (paragraf (2.4.3) antiparticulele e si
+ cu sageata ndreptata spre zona de interactie nseamna ca
antiparticulele respective se ndeparteaza de zona de interactie n
acord cu imaginea din figura 2.15

Figura 4.80
Reprezentarea schematica a proceselor de dezintegrare
,respectiv + a neutronului a) si protonului b), n forma
simetrica exprimata de relatia: n + e
p +

159
 Figura 4.81
Reprezentarea schematica a procesului de mprastiere elastica a
electronilor pe electroni a) si diagrama Feynman a procesului n
cadrul teoriei electrodinamice cuantice n care interactia dintre
cei doi electroni de realizeaza prin schimbul unei cuante
virtuale.

grama simpla (dar nu unica posibila) din figura 4.81 b).

Rezulta ca pentru a face analogia proceselor cu electrodi-
namica cuantica este necesar sa se presupuna ca interactia slaba
este la randul ei mediata de cuante ale campului slab, care,
conform celor precizate n subcapitolele 2.4 si 2.5 trebuie sa fie
bozoni (ca si fotonii).
Intr-adevar, daca interactia slaba este mediata de bozonii
(vectoriali) intermediari W , procesele de dezintegrare din figura
4.80 pot fi reprezentate prin diagramele din figura 4.82. Se con-
stata analogia acestor diagrame cu procesul din figura 4.81 b).
Mai simplu, este ca si cum procesul al neutronului, re-
spectiv protonului, se realizeaza n acord cu relatiile:

n p+ W p n+ W +
(4.371)

+ e + + e

Fara a intra n detalii sa spunem ca fiecarei perechi de leptoni

din (2.198) i se asociaza cuanta de camp W iar fiecarei perechi
de antileptoni din (2.199) i se asociaza cuanta de camp W + dupa

160
 Figura 4.82
Diagramele Feynman pentru dezintegrarea neutronului si
protonului prin intermediul bozonilor W

urmatorul model:

W + e
e

e e W 
, W 
, W
W +

cu
W +

(4.372)

e+ W + + e
e e+ W + 
, + W + 
, + W +
+ W + +

cu
+ W + +

De asemenea fiecarui lepton (sau antilepton) i se asociaza

si bozonul (vectorial) intermediar neutru Z pentru a permite
procese de tipul:

e e + Z , e+ e+ + Z etc. (4.373)

Procesele n care participa bozonii Z se numesc n literatura de

specialitate procese slabe cu curenti neutri.
Asadar, teoria interactiilor slabe, n varianta moderna, s-a
dezvoltat prin analogie cu electrodinamica cuantica. Interactiile
slabe sunt deci mediate de bozonii (vectoriali) intermediari W
si Z . Descoperirea, n acest deceniu, la CERN-Geneva a aces-
tor particule cu masele prezise de teorie (mW c2 = 81.8GeV ;
mZ c2 = 92.6GeV ) a reprezentat si o stralucita confirmare a
teoriei Glashow-Weinberg-Salam, care este o teorie ce unifica
teoria fortelor electromagnetice cu a fortelor slabe (mica unifi-
care cum a fost numita n paragraful 2.5.3) - teoria electroslaba.

161
 Teoria electroslaba mai presupune existenta unei particule
(scalara) numita Higgs, care nu a fost nca descoperita.
In vederea marii unificari si teoria fortelor tari se dezvolta
dupa scheme similare, adica familiilor de cuarci {u, d}, { c,
s}, {t, b} din tabelul 2.4 li se asociaza bozonii W si respec-
tiv Z pentru un cuarc oarecare q (q q + Z ) etc. Se spera
n felul acesta ca se va ajunge la realizarea marii unificari -
speranta de totdeauna a omenirii. Precizam ca la ora actuala,
particulele considerate fundamentale (caramizile elementare)
sunt leptonii, cuarcii, particula Higgs, fotonul, bozonii W si Z
cat si cei 8 gluoni care mediaza interactia tare.
In toate aceste directii moderne ale stiintei, din sumara tre-
cere n revista de mai sus, se vede importanta pe care a avut-o si
o are interactia slaba. Acest lucru este cel mai elocvent exprimat
de faptul ca n ultimii noua ani au fost acordate trei premii Nobel
pentru Fizica cercetarilor din acest domeniu si anume: Glashow-
Weinberg-Salam n 1979 pentru teoria electroslaba; Carlo Rubbia
n 1983 pentru descoperirea bozonului Z si - dupa cum s-a mai
spus n subparagraful 4.3.5.4 - Lederman-Schwartz-Steinberger n
anul 1988 pentru producerea de fascicule de neutrini si stabilirea
diferentei dintre neutrinii electronici si cei miuonici.

4.4 Radiatia .
4.4.1 Introducere
Radiatia este radiatia electromagnetica emisa de nuclee aflate n stari
excitate. Prin emisia de cuante nucleul se dezexcita44 adica trece dintr-o
stare excitata ntr-o alta stare, excitata sau fundamentala, cu energie mai
mica.
Dezexcitarea nucleului poate fi simpla (figura 4.8) sau n cascada (figura
4.83 b). In primul caz prin emisia cuantei nucleul trece n starea funda-
mentala, n al doilea caz se emit succesiv mai multe cuante (doua n cazul
din figura 4.83 b).
Modul de dezexcitare al unui nucleu depinde foarte mult de energia starii
excitate. Daca aceasta energie este mai mare decat energia de separare a
unei particule oarecare (particula poate fi si un nucleon) atunci emisia aces-
44
Procesul de dezexcitare a nucleului, ntr-o denumire generala, proprie titlului acestui
capitol, s-ar putea numi si dezintegrarea a nucleului.

162
 Figura 4.83

tei particule este foarte probabila din punct de vedere energetic. Emisia
radiatiei este posibila numai daca emisia particulei este interzisa de cele-
lalte legi de conservare. De mentionat ca asemenea stari excitate se obtin
n urma reactiilor nucleare (care vor fi tratate n capitolul urmator).
Daca nucleul se afla ntr-o stare excitata a carei energie este mai mica
decat energia de separare a oricarei particule, emisia reprezinta principalul
proces de dezexcitare a nucleului. Astfel de stari excitate se obtin fie prin
reactii nucleare fie prin dezintegrari prealabile , , .
Dupa dezintegrarea se emit de regula cuante de energie nu prea mare
(E < 0.5M eV ) ntrucat probabilitatea depinde puternic, exponential,
de energia particulelor emise si ca atare este foarte putin probabila obtinerea
nucleului fiica n stari excitate cu energie 0.5M eV .
Energia cuantelor emise de nucleul rezultat la dezintegrarea poate
fi mai mare ajungand la 2. 2.5 MeV deoarece probabilitatea depinde
mai slab de energia maxima a particulelor (si anume Emax 5 n caz
relativist).
In general, dezexcitarea nucleelor, cu stari excitate mai joase ca energia
de separare a oricarei particule, se face prin emisia de cuante cu energii
cuprinse ntre cca. 10 keV si 5 MeV.
In cazul starilor excitate cu energie mica tranzitia este puternic con-
curata de fenomenul de conversie interna. In acest din urma proces, energia
de excitatie a nucleului (disponibila) este transferata direct, ca urmare a
interactiei electromagnetice, electronilor din nvelisul atomic. Se emit astfel
electroni de conversie cu spectru energetic discret.

Se poate face astfel analogia ntre dezexcitarea unei stari nu-

cleare prin emisie n competitie cu conversia interna si proce-
sul atomic de dezexcitare prin emisie de radiatii electromagnetice
(de ordinul eV-lor) n competitie cu electronii Auger.

In cazul starilor nucleare excitate de energii mai mari de 2me c2 = 1.02

163
 Figura 4.84
Diagrama energetica pentru tranzitiile ntre starile excitate de
energii de excitare Ei , Ef si avand spinii si paritatile Iii si

respectiv If f

MeV, emisia este concurata de procesul de conversie interna cu generarea

de perechi (e+ , e ).
In concluzie, o stare excitata se poate dezexcita prin emisie , conversie
interna sau formare de perechi. De mentionat ca probabilitatea acestor trei
procese nu depinde de modul n care s-a format starea excitata ci numai
de caracteristicile starilor ntre care se realizeaza tranzitia (energie, spin,
paritate, etc.). Toate aceste procese au loc n acord cu legile de conservare
specifice interactiei electromagnetice care le guverneaza (paragraful 2.4.2).

4.4.2 Legi de conservare n dezexcitarea

Conform figurii 4.84 si considerand ca nucleul n starea initiala se afla n
repaus n momentul emisiei radiatiei , legile de conservare ale energiei totale
si impulsului sunt:
mi c2 = mf c2 + TN + E (4.374)
~0 = p~N + p~ (4.375)
Radiatiile sunt fotoni fara masa de repaus de energie totala E = h
egala cu energia cinetica si de impuls:
1 h h
p = E = = (4.376)
c c c
Din relatiile de mai sus rezulta ca energia cinetica de recul a nucleului
poate fi exprimata astfel:
p2N p2 E2
TN = = = (4.377)
2mf 2mf 2mf c2

164
Energia cinetica de recul este mica (cca. 10 eV pentru E =1 MeV si nuclee
cu A 50) si n majoritatea cazurilor practice se poate neglija45 ; ca urmare
energia E din (4.374) devine:

E = mi c2 mf c2 = Ei Ef (4.378)

n care:
mi c2 = m0 c2 + Ei
(4.379)
mf c2 = m0 c2 + Ef
cu m0 masa de repaus a nucleului n starea fundamentala.
Tranzitia se realizeaza ntre stari nucleare cu spini si paritati bine
definite. Conservarea momentului cinetic total si a paritatii implica relatiile:

I~i = I~f + L
~ (4.380)
i = f (4.381)

n care L si reprezinta momentul cinetic total si respectiv paritatea fo-

tonului .
Se pune problema definirii momentului cinetic total n cazul fotonilor
care nu au masa de repaus. In cazul particulelor cu masa de repaus nenula,
momentul cinetic total (n acord cu definitiile din subcapitolul 1.5) reprezinta
suma vectoriala a momentului cinetic orbital si a momentului propriu de spin
(definit ca moment cinetic fata de SCM al particulei). In cazul fotonilor, ce
nu au masa de repaus, aceasta definitie este neadecvata; pentru particulele cu
masa de repaus zero, spinul se defineste ca valoarea minima a momentului
cinetic total. Pentru un sistem care emite sau absoarbe fotoni, experienta
arata ca modificarea minima a momentului cinetic total este egala cu 1 (n
~ = ~1 si ca atare momentul cinetic total al fotonului
unitati h), rezulta S
este:
~ = ~ + ~1
L (4.382)
n care ~
este momentul cinetic orbital al fotonului. Din (4.382) rezulta
valorile proprii:
L = + 1, , 1 ; L 1 (4.383)
Ca urmare functiile proprii ale momentului orbital ~2 si de spin S
~2 sunt:

2 Y m (, ) = ( + 1)h2 Y m (, )
(4.384)
S2 Y1 (, ) = 2h2 Y1 (, )
45
Nu si n cazul absorbtiei rezonante (a se vedea efectul Mossbauer, paragraful 4.6.2)

165
Functiile proprii corespunzatoare momentului cinetic total L, ~ numite si
functii sferice vectoriale, sunt combinatii liniare de produse de functii
Y m Y1 si se definesc astfel:
X
YLM (, ) = < 1m|LM > Y m Y1 (4.385)
m,

n care < 1m|LM > reprezinta coeficientii Clebsch-Gordan. Acestia sunt

diferiti de zero numai daca L ia valorile din (4.383) si proiectiile M, m,
ndeplinesc conditia m+=M. Aplicand operatorul P al inversiei spatiale
functiilor YLM si tinand cont de relatiile din subcapitolul 1.6 se obtine:

P YLM = (1) +1 YLM (4.386)

Deci paritatea fotonilor este:

= (1) +1 (4.387)

si avand n vedere relatia (4.383) rezulta:

L = L 1
(1)
pentru
= (4.388)
(1)L+1

pentru = L

4.4.3 Clasificarea tranzitiilor

Procesul de emisie , spre deosebire de procesul , are un analog clasic. In
electrodinamica clasica se arata ca orice sistem de sarcini si curenti aflat
n miscare oscilatorie emite radiatii electromagnetice. In principiu se pro-
cedeaza astfel: sistemul de sarcini si curenti stationari se descompune n
momente stationare electrice si magnetice care se clasifica dupa ordinul L
al multipolului. Cand sarcinile oscileaza, fiecare moment multipolar (cu
exceptia momentului cu L=0) emite un camp electric si magnetic specific.
Campurile emise sunt clasificate n primul rand dupa ordinul de multipol si
n al doilea rand dupa proprietatile lor la operatia de inversie spatiala. De
exemplu prin oscilatia unui dipol electric (L=1) se emite un camp electric
E~ care si schimba semnul la operatia de inversie spatiala (figura 4.85 a).
Campul electric creat de un dipol magnetic (L=1, bucla de curent variabil
n timp) si de un cuadrupol electric (L=2), la operatia de inversie spatiala
nu-si schimba semnul (figura 4.85 b si c).
Radiatiile emise de dipolul si cuadrupolul electric se numesc radiatii
electrice de multipol L=1 si, respectiv, L=2 si se noteaza cu E1 si, respectiv

166
 Figura 4.85
Efectul operatiei de inversie spatiala din punct de vedere clasic
pentru campul electric E ~ dat de: a) dipol electric; b) dipol
magnetic; c) cuadrupol electric

E2. Similar, radiatiile electromagnetice emise de dipolul magnetic se numesc

radiatii magnetice de multipol L=1 si se noteaza cu M1.
Generalizand, radiatiile electromagnetice de multipol L se clasifica n
functie de comportarea lor la inversia spatiala n electrice si magnetice,
simbolizandu-se EL si respectiv ML. Precizam ca aceasta clasificare este
conventionala neexistand legatura directa ntre componentele E ~ si B~ ale
radiatiilor electromagnetice si campurile electrice si magnetice create de mo-
mentele multipolare stationare.
Din punct de vedere cuantic, clasificarea dupa multipol este echivalenta
cu clasificarea dupa momentul cinetic total al fotonului emis (L). Prin analo-
gie, radiatiile se numesc dipolare pentru L=1, cvadrupolare pentru
L=2, octupolare pentru L=3, etc.
Pentru acelasi multipol L, clasificarea tranzitiilor n electrice si mag-
netice se face n functie de paritatea din relatia (4.388). Din aceasta
relatie si din figura 4.85 rezulta ca tranzitiile electrice corespund cazului
= L 1 iar cele magnetice cazului = L. Deci tranzitiile ntre starile
nucleare de paritati i si f se clasifica astfel:
(
(1)L pentru tranzitiile EL
i f = (4.389)
(1)L+1 pentru tranzitiile M L

167
 Figura 4.86
Exemple de tranzitii care ilustreaza regulile de selectie (4.389)
si (4.391)

Rezulta ca n functie de paritatile i si f se realizeaza tranzitiile:

M 1 + E2 + M 3 + E4 + . . . pentru i f = +1
(4.390)
E1 + M 2 + E3 + M 4 + . . . pentru i f = 1

Aceste tranzitii electrice si magnetice sunt selectate n continuare de valorile

posibile pentru momentul cinetic total, care conform relatiei (4.380) sunt:

|I~i I~f | L Ii + If (4.391)

Din totalitatea tranzitiilor din (4.390) cu ajutorul relatiei (4.391) se se-

lecteaza cele posibile pentru un caz concret. Relatiile (4.389) si (4.391)
constituie regulile de selectie pentru tranzitiile .
In figura 4.86 sunt date cateva exemple. Se constata ca daca una dintre
starile ntre care se realizeaza tranzitia este de spin zero, atunci tranzitia
este pura electrica sau magnetica. Dat fiind faptul ca momentul cinetic
total al radiatiei este L 1, tranzitia ntre stari nucleare de spin zero este
interzisa:
0i 0f interzisa (4.392)

168
 In cazul general cu Ii si If diferiti de zero, tranzitia este o suprapunere
de tranzitii electrice si magnetice cu valorile lui L selectate de (4.391).
De exemplu tranzitia 5/2 7/2+ consta dintr-o suprapunere de 3
tranzitii electrice impare si trei magnetice pare cu multipolul L variind
de la 1 la 6. In practica nsa pentru acest caz se observa doar E1 ca si n cazul
tranzitiei 3/2+ 1/2 , pe cand la tranzitia 3/2+ 1/2+ experimental se
observa amestecul M1 + E2. In cazul 9/2+ 1/2 se observa amestecul
M4 + E5 ambele nsa cu foarte mica probabilitate, pe cand la tranzitia
1/2 13/2+ amestecul M6+E7 practic nu se observa experimental.
Sistematizand rezultatele si observatiile de mai sus si notand:

Lm = |I~f I~i | (4.393)

valoarea minima a momentului cinetic total din (4.391), rezulta ca n prac-

tica cel mai frecvent apare amestecul M Lm +E(Lm +1) n care componentele
au n general ponderi apropiate si amestecul ELm + M (Lm + 1) n care pon-
derea componentei magnetice este de regula cu mult mai mica decat a celei
electrice. Nu au fost observate experimental tranzitii electrice si magnetice
cu Lm 6.
Din aceasta trecere n revista a unor constatari experimentale se deduc
urmatoarele:

a) Probabilitatea tranzitiei scade rapid cu cresterea multipolului.

b) Pentru acelasi multipol, tranzitia magnetica este mai putin probabila

decat cea electrica46 .
Procedura descrisa calitativ mai sus se numeste dezvoltare n multipoli
a probabilitatii totale de tranzitie. Aceasta dezvoltare are sens fizic daca se-
ria este convergenta adica daca probabilitatea de emisie de multipol scade
cu cresterea ordinului L al multipolului, ceea ce se confirma experimental.
Ca si n cazul tranzitiilor convergenta dezvoltarii n multipoli pentru
radiatia este asigurata de faptul ca lungimea de unda X a radiatiei este
mult mare decat raza nucleului. Intr-adevar:
hc 197
X
[F ] = = (4.394)
E E [M eV ]

si deci:
R r0 [F ]A1/3
X
= E [M eV ] (4.395)
197
46
Aceste constatari experimentale sunt explicate teoretic (text suplimentar 4.4.4)

169
n care raza redusa r0 se exprima n F si energia n MeV.
Acest raport este mult mai mic decat unitatea, n medie fiind 101 102
pentru valori uzuale ale energiilor E si ale razei reduse.
Deoarece este de presupus ca probabilitatea de emisie pentru mul-
tipolul L difera de cea corespunzatoare multipolului (L-1) cu (R/X )2
102 104 , se deduce ca are loc o scadere rapida a probabilitatii de tranzitie
cu cresterea multipolului.
In particular n cazul tranzitiilor uniprotonice se demonstreaza (para-
graful 4.4.4 - text suplimentar) ca:
 2L+1
1 8 L+1
(EL) = Bf i (EL) (4.396)
40 ((2L + 1)!!)2 hL c
cu 2
X Z
 OM (EL)N i d~

Bf i (EL) =  Nf r 
 (4.397)
M
si
OM (EL) = er L YLM

(, ) (4.398)
In aceste relatii N f (~r) si N i (~r) sunt functiile starilor uniparticula ntre
care are loc tranzitia iar suma se efectueaza pe toate valorile posibile M
ale proiectiei lui L.
Similar pentru tranzitiile uniparticula magnetice de multipol L, se demon-
streaza relatia:
 2L+1
1 8 L+1
(M L) = 2
Bf i (M L) (4.399)
40 ((2L + 1)!!) hL c
cu 2
X Z
 OM (M L)N i d~

Bf i (M L) =  Nf r 
 (4.400)
M
si operatorul OM (M L) dat de relatia:
N 2
 
OM (M L) = ~+
gs S g ~ (r L YLM ) (4.401)
hc L+1
n care N este magnetonul nuclear, gs reprezinta fatorul giromagnetic pen-
tru nucleonul ce efectueaza tranzitia, S spinul particulei si g factorul giro-
magnetic corespunzator miscarii orbitale.
In particular n cazul cand momentul orbital pentru starea uniparticula
finala este f = 0 (adica If = 1/2) probabilitatile de tranzitie de multipol
L, conform estimarii lui Weisskopf (paragraf 4.4.4) devin:
2 2L+1
3 L+1 r02L E
 
2
21
(EL) = 4.36 10 A 3 L (4.402)
L+3 L ((2L + 1)!!)2 197

170
 2 2(L1) 2L+1
3 L + 1 r0 E
 
2
21
(M L) = 1.92 10 A 3 (L1)
L+3 L ((2L + 1)!!)2 197
(4.403)
n care r0 se exprima n F si energia E n MeV.
Folosind aceste relatii se poate determina probabilitatea sau timpul
mediu de viata = 1/ ca de altfel si largimea = h/ = h . In
particular pentru tranzitiile de multipol L=1, 2, 3 probabilitatile devin:

(E1) 7.218 1013 r02 E3 A2/3

(E2) 3.527 107 r04 E5 A4/3
(E3) 1.145 10 r06 E7 A2
(4.404)
(M 1) 3.136 1013 E3
(M 2) 1.552 107 r02 E5 A2/3
(M 3) 5.037 r04 E7 A4/3

Din aceste expresii se constata ca pentru acelasi multipol L si aceeasi energie

E , tranzitiile electrice si magnetice sunt mai probabile pentru nuceele grele
n comparatie cu cele usoare, sau ceea ce este acelasi lucru, timpul mediu
de viata este mai mic pentru nucleele mai grele. Acest lucru ca si scaderea
puternica a probabilitatii cu cresterea multipolului L este ilustrat n
figura 4.87 pentru tranzitiile E1, E2, E3 n functie de energia E la nucleele
cu A=220, 130, 50 si 20 si r0 = 1.4F .
Din relatiile (4.404) se mai poate constata ca pentru acelasi multipol L
tranzitiile electrice sunt mai probabile decat cele magnetice (adica (M L) >
(EL)), asa cum rezulta si din figura 4.88 ce prezinta variatia lui (M L)
si (EL) cu energia E pentru nucleul cu A=50.
Din relatiile de mai sus ca si din figurile 4.87 si 4.88 se constata ca cu
cat multipolul tranzitiei este mai mare, energia E mai mica si nucleul mai
usor, cu atat probabilitatea este mai mica si deci timpul mediu de emisie
este mai mare.
In particular cand depaseste valoarea conventionala de 101 s 47 starea
respectiva se numeste stare izomera (subparagraf 3.2.3.3).
Precizam ca expresiile (4.404) au fost obtinute n baza unor ipoteze sim-
plificatoare si ca atare permit numai o estimare a probabilitatii de tranzitie
si respectiv a timpului mediu de viata.
Calitatea acordului ntre aceste relatii si valorile experimentale core-
spunzatoare poate fi exprimat - ca si n cazul dezintegrarii - de factorul
de interdictie definit ca raportul (exp /teor. ) 48 .
47
la pagina 284, paragraful 3.2.3.3 n loc de 1010 s se va citi 101 s.
48
exp este corectat la CI (conversie interna)

171
 Figura 4.87
Dependenta timpului (EL) de energia E pentru tranzitiile de
multiplet L=1, 2, 3 pentru nuclee cu A=20, 50, 130, 220 si
r0 = 1.4 F

In figura 4.89 este prezentat exp /teor. n functie de E pentru tranzitiile

electrice dipolare. Se constata ca exp depaseste cu cateva ordine de marime
teor. , adica pentru cazul E1 relatia (4.402) reprezinta limita superioara a
probabilitatii . Se spune ca tranzitiile E1 experimentale sunt ncetinite
fata de cele teoretice.
Concluzii similare se deduc si pentru celelalte tranzitii; n particular n
figura 4.90 este ilustrata dependenta n scara logaritmica a factorului de
interdictie n functie de E pentru tranzitiile M1.
Adesea calitatea acordului ntre valorile experimentale si relatiile teore-
tice este redata ntr-o reprezentare n care se elimina dependenta de masa
nucleului. Din relatiile (4.402) si (4.403) rezulta ca:

A2/3L (EL)
(4.405)
A2/3(L1) (M L)

depind doar de energia tranzitiilor . In figura 4.91 a) si b) este ilustrata

dependenta n scara logaritmica a marimilor din (4.405), experimentale si
teoretice n functie de energia E pentru tranzitiile E2, E3 si M4.
Figurile 4.89, 4.90 si 4.91 conduc la urmatoarele concluzii:

172
 Figura 4.88
Dependenta (EL) si (M L) de E pentru nucleul cu A=50

Figura 4.89
Dependenta raportului exp /teor. de energia E pentru
tranzitiile electrice dipolare

173
 Figura 4.90
Dependenta n scara logaritmica a factorului de interdictie n
functie de E pentru tranzitiile M1

Figura 4.91
Compararea ntre datele experimentale si teorie n reprezentarea
definita de relatiile (4.405) n functie de energia de tranzitie E

174
 - Acordul ntre teorie si experiment devine mai bun pe masura ce creste
multipolul L. In particular pentru tranzitiile M4 concordanta este sa-
tisfacatoare.
- Cu exceptia tranzitiei E2, toate celelalte tranzitii sunt ncetinite din
punct de vedere experimental fata de cele teoretice. In cazul E2 desi
exista si tranzitii ncetinite majoritatea sunt nsa accelerate.
Dezacordul dintre datele experimentale si evaluarile teoretice se datoreste
faptului ca expresiile (4.402) si (4.403) au fost obtinute n ipoteza ca tranzitia
se efectueaza ntre stari uniparticula (uniprotonice)49 , considerandu-se ca
nucleul este bine descris de modelul uniparticula n care protonul impar
defineste toate proprietatile nucleului, model adecvat numai pentru cazul
nucleelor cu un nucleon (proton) extrapatura majora. O analiza atenta a
datelor experimentale din figurile 4.89, 4.90, 4.91 arata ca exista ntr-adevar
acord satisfacator ntre teorie si experiment pentru nucleele cu un proton
(sau o gaura) extrapatura majora, n special pentru cazul tranzitiilor M4 (la
nucleele ce formeaza insule de izomerie, subparagraful 3.2.3.3).
Cu cat tranzitia se realizeaza la nuclee cu numar mai mare de nucleoni
extrapaturi complete cu atat creste dezacordul dintre teorie si experiment.
Pentru aceste nuclee efectele colective devin importante si trebuie luate n
considerare.
In particular tranzitiile accelerate E2 din figura 4.91 a) (simbolizate prin
cruciulite) s-au identificat ca fiind tranzitii ntre starile colective de rotatie
ale nucleelor puternic deformate ca 64 Gd, 66 Dy, 68 Er etc.
In concluzie, n modelul de mai sus s-a presupus ca starile ntre care se
realizeaza tranzitia sunt uniprotonice. In realitate, starile nucleare sunt
amestec de stari colective si uniparticula n care ponderea starilor colective
este de regula esentiala. De aceea trecerea fie si a unui singur proton dintr-o
stare n alta este un efect colectiv implicand restructurarea unui numar
mare de nucleoni. De precizat ca atat protonii cat si neutronii au si momente
magnetice proprii (de spin) asa ncat o restructurare a nucleonilor nseamna
atat o redistribuire a sarcinilor electrice (curentilor) cat si a momentelor
magnetice proprii.
In acest context sa subliniem ideea ca si tranzitia unui neutron ntre
doua stari nucleare unineutronice este nsotita de emisia de radiatii electro-
magnetice din urmatoarele motive:
- Trecerea neutronului ntre starile nucleare implica atat restructurarea
neutronilor cat si a protonilor astfel ncat centrul de masa al nucle-
49
A se vedea paragrafele 4.4.4.2 4.4.4.4 din textul suplimentar 4.4.4

175
 ului sa ramana neschimbat deoarece nu exista forte externe care sa-l
deplaseze. Miscarea protonilor n campul electromagnetic conduce la
emisia electromagnetica.

- Neutronul are moment magnetic dipolar care prin interactia cu campul

magnetic variabil emite radiatii. Reamintim ca din punct de vedere
clasic o particula cu un dipol magnetic , variabil n timp, radiaza n
unitatea de timp energia:
dE 1 2
= ||2 (4.406)
dt 40 3c5

Ca o concluzie la discutia de mai sus sa precizam ca relatiile (4.396)

si (4.399) trebuie generalizate pentru cazul n care toti nucleonii nucleului
participa n mod colectiv la emisia radiatiilor electromagnetice.

Din cele mentionate pana acum rezulta ca datorita cuplajului

puternic ntre nucleoni, trecerea unui singur nucleon fara pertur-
barea celorlalti este putin probabila. In cazul atomului nsa, da-
torita interactiei slabe ntre electroni, trecerea unui electron ntre
stari unielectronice este foarte probabila si ca atare relatiile de
mai sus, adevarate pentru tranzitiile uniparticula, sunt adecvate
la atom. In plus n cazul atomului spinii starilor energetice difera
de la o stare la alta de regula I = 1 si ca atare tranzitiile dipo-
lare sunt permise. Ca urmare n spectroscopia atomica tranzitiile
uzuale sunt cele dipolare iar celelalte, cu L 2 sunt, de regula,
considerate interzise. Referitor la acest ultim aspect sa precizam
ca succesiunea spinilor n cazul nucleului poate fi oricare. De
exemplu n cazul unei benzi de rotatie a unui nucleu deformat
spinii difera cu I = 2 si paritatea este aceeasi. Intre aceste
stari sunt posibile tranzitiile cvadrupolare E2 dar tranzitiile dipo-
lare sunt interzise de regulile de selectie.
Tratarea teoretica, succinta si eleganta, a dezexcitarii nece-
sita cunostinte cuanto-mecanice ce depasesc cu mult pregatirea
studentilor ce urmeaza cursul general de Fizica Nucleara. Este
motivul pentru care n paragraful urmator se va prezenta o vari-
anta mai laborioasa dar accesibila.

4.4.4 Teoria elementara a tranzitiilor

(Text suplimentar)

176
 Teoria tranzitiilor radiative se face corect n cadrul electrodinamicii cuan-
tice.
Avand n vedere scopul lucrarii de fata, n continuare vom prezenta o
teorie elementara nerelativista n care - ca si n cazul proceselor - se va
considera ca regula de aur a lui Fermi (dedusa n cazul perturbatilor de-
pendente de timp) poate defini probabilitatea de tranzitie . Acest lucru
este permis deoarece constanta de cuplaj a interactiei electromagnetice (con-
stanta de structura fina) E data de relatia (2.112) este mult mai mica decat
unitatea, asa ncat se poate folosi teoria perturbatiilor.

4.4.4.1 Probabilitatea de tranzitie .

In calcularea probabilitatii de tranzitie cu regula de aur, se pune problema
definirii operatorului de perturbatie H care realizeaza trecerea de la starea
initiala de energie Ei a nucleului:
i
N i (~r, t) = N i (~r)e h Ei t (4.407)

la starea finala de energie Ef :

i
N f (~r, t) = N f (~r)e h Ef t (4.408)

generandu-se un foton de energie:

h = Ei Ef (4.409)

Functiile de stare ale nucleului sunt un amestec de stari colective si

uniparticula, n care ponderea starilor colective este de regula nsemnata. Ca
atare trecerea nucleului dintr-o stare n alta este n esenta un efect colectiv
implicand o restructurare puternica a nucleonilor asa ncat functiile de unda
N i (~r) si N f (~r) nu sunt ortogonale.
Un caz particular este acela n care starile N i (~r) si N f (~r) sunt stari
uniparticula n care nucleonul impar ce realizeaza tranzitia este protonul
(stari uniprotonice). In continuare vom defini H pentru aceasta situatie -
care desi mult simplificata - permite stabilirea principalelor relatii ce descriu
procesul de emisie .
In timpul scurt al tranzitiei protonului (ntre starile N i si N f ) are loc
o redistribuire a sarcinilor electrice si a momentelor magnetice asa ncat n
timpul tranzitiei se creaza un camp electromagnetic variabil n timp care
interactionand cu protonul produce o miscare neuniforma a acestuia (de e-
xemplu oscilatorie). In acest caz din punct de vedere clasic protonul emite

177
continuu energie iar din punct de vedere cuantic emite fotoni de energie h.
Vom presupune ca protonul este singura sursa de fotoni si ca acestia nu sunt
absorbiti de alti nucleoni ai nucleului adica interactia fotonilor cu nucleul
este considerata foarte mica. In aceste conditii numarul fotonilor se con-
serva50 iar campul electromagnetic creat n timpul tranzitiei este asimilat
cu campul electromagnetic liber care, prin definitie, este campul electromag-
netic n vid, n absenta distributiilor de sarcini si curenti.
Cu precizarile facute rezulta ca H este interactia protonului cu campul
electromagnetic liber si se poate afla prin generalizarea hamiltonianului unei
particule libere punctiforme de masa m si impuls ~ p n caz nerelativist.
p2liber
Hliber = (4.410)
2m
~ n etalonarea coulombiana:
Folosind potentialele electrodinamice si A

= 0
~= 0 (4.411)
div A

si procedura Larmor de transformare51 :

Hliber H e
~ (4.412)
p~liber p~ eA

se obtine hamiltonianul H pentru miscarea particulei de sarcina e dar

~ si
fara spin, n prezenta campului electromagnetic descris de potentialele A
( = 0)

1 2 2
H= ~ 2 = Hliber e (~
p eA)
(~ pA ~ p) + e A = Hliber + Hint (4.413)
~ + A~
2m 2m 2m
n care Hint reprezinta interactia dintre particula punctiforma de sarcina
~ adica tocmai
e si campul electromagnetic descris de potentialul vector A
operatorul de perturbatie H.
Deoarece n majoritatea cazurilor practice e2 A2 /2m 152 , rezulta ur-
matoarea expresie pentru operatorul de perturbatie:
e ~
H = p~A (4.414)
m
50
In acest caz operatorul numar de fotoni comuta cu hamiltonianul sistemului. Este
modalitatea semiclasica prin care se evita cuantificarea a doua.
51
Relatiile sunt date n SI, n sistemul c.g.s: ~ ~
~ ec A
pliber p
52
Din punct de vedere fizic corespunde emisiei simultane a doi fotoni ceea ce este
foarte putin probabil.

178
 ~ descrie fotonul emis, (1/m)~
n care potentialul vector A p caracterizeaza par-
ticula iar e reprezinta taria interactiei.
In etalonarea coulombiana ecuatiile Maxwell conduc la urmatoarea ecuatie
a undelor pentru potentialul vector A:

1 2A~
~
A =0 (4.415)
2
c t 2

a carei solutie este unda plana armonica:

~ r, t) = ~u A0 cos(~k~r t) = 1 ~u A0 ei~k~r eit + ei~k~r eit

 
A(~ (4.416)
2
n care A0 este amplitudinea undei plane, ~k este vectorul de unda care
determina directia si sensul de propagare al undei iar este pulsatia undei
definita de relatia:
= ck (4.417)
Campurile electric si magnetic se exprima n functie de potentialul vector
~
A:
~ = A~
E t
(4.418)
~ = rotA
B ~
si pentru solutia (4.416) devin:
~ = A0 ~u sin(~k~r t)
E
~ = (~k ~u )A0 sin(~k~r t) (4.419)
B

din care rezulta ca versorul ~u defineste directia campului electric adica

polarizarea radiatiei emise. A doua conditie de etalonare (4.411) conduce
la:
~k~u = 0 (4.420)
Deci E ~ au aceeasi directie iar vectorii ~k, E
~ si A ~ (sau ~u ) si B
~ sunt la orice
moment de timp reciproc perpendiculari, motiv pentru care a doua ecuatie
(4.411) este numita conditia de transversalitate.
Pentru o directie de propagare ~k exista doua solutii liniar independente
de tipul (4.416) definite de directiile posibile ale versorului ~u n planul
perpendicular pe directia lui ~k. Fiecarui vector ~k i corespund doi versori ~u1
si ~u2 , perpendiculari ntre ei si perpendiculari pe directia lui ~k, deci:
~k~u1 = ~k~u2 = 0
~k/k ~u2 = ~u1 (4.421)

179
 Figura 4.92
Sistemul de coordonate folosit pentru evaluarea probabilitatii de
emisie pe directia ~k de catre o particula punctiforma cu pozitia
definita de ~r.

Perechea de versori ~u1 si ~u2 nu este univoc determinata de

proprietatile prezentate anterior ci poate fi nlocuita cu orice
pereche de versori care se obtine din cea initiala prin rotatie n
jurul vectorului de propagare astfel ncat, de exemplu, ~u1 , ~u2 si ~k/k
sa formeze un triedru drept

In continuare vom adopta definitia (4.421) si sistemul de coordonate din

figura 4.92 n care versorul de polarizare ~u1 este perpendicular pe vectorul
~k de propagare si este continut n planul format de ~k cu axa Oz; iar ~u2 este
perpendicular pe acest plan. In coordonate sferice vectorii ~r, ~k, ~u1 , si ~u2 au
componentele:

~r : (r sin cos , r sin sin , r cos )

~k : (k sin cos , k sin sin , k cos )
(4.422)
~u1 : (cos cos , cos sin , sin )
~u2 : (sin , cos , 0)

Cuantificarea potentialului vector A ~ consta n urmatoarele: se con-

sidera ca A descrie un foton de energie h, impuls h~k aflat n volumul de
~
cunatificare V. In aceste conditii amplitudinea A0 a potentialului vector A ~
se determina din conditia ca energia cuantica h/V sa fie egala, din punct

180
de vedere clasic, cu energia medie n unitatea de volum a campului electric
din (4.419)53 :

h ~ 2 >= 0 A20 2 < sin2 (~k~r t) >= 1 0 A20 2

= 0 < E (4.423)
V 2
n care < . . . > reprezinta media n timp a marimii respective.
Folosind amplitudinea A0 din (4.423) potentialul vector A ~ din (4.416)
capata expresia:
1/2
h

~ ~
 
~=
A ~u eik~r eit eik~r eit (4.424)
20 V

Cu potentialul vector astfel definit, hamiltonianul de perturbatie din (4.414)

devine:

H (t) = H 0 eit H 0 eit (4.425)
n care: 1/2
e h

~
H0 = (~u p~)eik~r (4.426)
m 20 V
Comparand relatiile (4.425), (4.407), (4.408) cu (4.204) rezulta ca ele-
mentul de matrice Hf i din (4.205), ce defineste probabilitatea de tranzitie,
va fi:
1/2 Z
e h

~
Hf i = N f (~r)eik~r (~u p~)N i (~r)d~r (4.427)
m 20 V

Deoarece starea initiala a sistemului i din relatia (4.205) corespunde starii

initiale a nucleului N i iar starea finala a sistemului consta din nucleu n
starea N f si foton n starea f oton adica:

f = N f (~r)f oton (~r) (4.428)

relatia (4.427) poate fi interpretata astfel: operatorul (e/m)~ p trece nucleul

din starea N i (~r) n starea N f (~r) prin generarea unui foton de energie h
care se propaga pe directia ~k cu polaritatea ~u avand functia de unda:
1/2
h 1

~ ~
f oton (~r) = ~u eik~r eik~r ~u (4.429)
20 V V
Se constata asemanarea functiei de unda (4.429) cu cea din (4.233).
53 ~ 2 > trece n
In sistemul cgs 0 < E 1 ~2 >
<E
4

181
 Elementul de matrice Hf i se poate obtine pornind de la ex-
presia clasica a energiei de interactie a campului electromagnetic
~ cu un sistem de sarcini (n cazul de fata
(de potential vector A)
nucleul) cu densitatea de curent ~j 54 :
Z
Eint = ~ r )~j(~r)d~r
A(~ (4.430)

cu:
~j(~r) = e p~n(~r) (4.431)
m
n care n(~r) reprezinta numarul de particule n unitatea de volum
(densitatea de particule).
Pentru un sistem static (neradiativ) de sarcini electrice n(~r)
din punct de vedere cuantic devine densitatea de probabilitate de
localizare a unei particule n unitatea de volum:

n(~r) |N i (~r)|2 = N i (~r)N i (~r) (4.432)

iar n cazul sistemului radiativ nucleu ce emite foton:

n(~r) N f (~r)N i (~r) (4.433)

Inclocuind n(~r) cu (4.433) n expresia energiei de interactie (4.430)

se obtine Hf i din (4.427).

Pentru determinarea probabilitatii de emisie cu regula de aur este

necesara definirea densitatii de stari ale sistemului final (format din nucleu
si foton). Energia totala E0 a sistemului final este:

E0 = mf c2 + TN f + e (4.434)

Intrucat energia de recul a nucleului TN f este foarte mica, poate fi neglijata,

si ca atare dE0 = dE iar densitatea de stari finale, conform relatiei (4.153)
va fi:
dn V p dp d V 2 d
= = (4.435)
dE (2h)3 dE (2h)3 h
Substituind aceasta relatie precum si Hf i din (4.427) n expresia proba-
bilitatii de tranzitie data de regula de aur, definita de relatia (4.147), se
obtine:
2
1 e  2
 
Z 
i~k~
r
d = Nf e (~
u p
~ ) N i d~
r  d (4.436)
40 m 2hc3  

54 ~~jd~r
R
In sistemul c.g.s: Eint = 1c A

182
care reprezinta probabilitatea de emisie n unitatea de timp a unui foton de
energie h n unghiul solid d .
Evaluarea acestei probabilitati constituie scopul teoriei elementare a
tranzitiei .
Procedura standard consta (ca si n cazul dezintegrarii ) n dezvoltarea
~
functiei eik~r dupa polinoamele Legendre55 :
~
eik~r = (i) (2 + 1)j (~k~r)P (cos )
X
(4.437)
l

unde este momentul orbital al fotonului emis iar este unghiul format
de ~k si ~r.
Avand n vedere relatiile (4.394) si (4.395) si cum valoarea maxima pen-
tru r este raza nucleului R, rezulta:

kr < kP 1 (4.438)

In acest caz functiile Bessel sferice au expresia aproximativa:

(kr)
j (kr) ; kr 1 (4.439)
(2 + 1)!!

astfel ncat n aceste conditii dezvoltarea (4.437) devine:

2
~ (kr) 1
eik~r = (i) P (cos ) = = 1ikrP1 (cos ) (kr)2 P2 (cos ). . .
X

=0
(2 1)!! 3
(4.440)
pe care substituind-o n expresia (4.436) se obtine:
 2
2
1 e X (i)
  Z 


d =  N f (~u ~p)(kr) P (cos )N i d~r d
40 m 2hc3  (2 1)!!


(4.441)
adica56 : X
d = d ( ) (4.442)

In care d ( ) reprezinta probabilitatea de emisie n unitatea de timp n

elementul de unghi solid d a unui foton de moment orbital . Datorita
55
Dezvoltarea a mai fost prezentata n subsolul 2, capitolul 3, partea 1
56
S-a anticipat ca la integrarea dupa termenii de interferenta sunt nuli asa ncat
modulul patrat al sumei este egal cu suma modulelor patrate.

183
convergentei seriei (relatia (4.438)), probabilitatea d ( ) scade pe masura
ce creste si ca atare termenii dominanti corespund la = 0 si = 1,
fireste cu conditia ca acestia sa fie permisi de regulile de selectie.
In cele ce urmeaza vom evalua termenii cu = 0 si = 1 ca si genera-
lizarea pentru orice .

4.4.4.2 Tranizitia dipolar electrica.

Termenul cu = 0, daca este permis de toate legile de conservare, este
cel mai important n dezvoltarea n multipoli din (4.442) datorita faptului
ca lungimea de unda a radiatiei este mult mai mare decat dimensiunile
nucleului, n acord cu relatia (4.438). Aceasta tranzitie se mai numeste si
aproximatia lungimilor de unda mari si corespunde radiatiei dipolar
electrice.
Pentru = 0, conform dezvoltarii (4.440), elementul de matrice din
expresia (4.436) pe care-l vom nota df i devine:
Z
df i = ~u N f (~r) p~ N i (~r)d~r = ~u < f |~
p|i > (4.443)

Operatorul impuls p~ se poate exprima n functie de comutatorul operatorilor

de pozitie (~r) si hamiltonianul (H0 ):
i
p~ = m[H0 , ~r] (4.444)
h
cu:
p2
+ V (r)
H0 = (4.445)
2m
Ca atare elementul de matrice din (4.443) capata forma:
i i
df i = m~u < f |H0~r ~rH0 |i >= m~u (< f |H0~r|i > < f |~rH0 |i >) =
h h
im m
= (Ef Ei )~u < f |~r|i >= i ~u < f |e~r|i > (4.446)
h e
Relatia (4.443) poate fi dedusa si din considerente clasice.
Tinand seama de expresia densitatii de curent (4.431) cu densi-
tatea de particule n(~r) din (4.433), atunci df i , pana la factorul
e/m, reprezinta expresia cuantica a lui ~j(~r).
Din electrodinamica clasica se stie ca daca densitatea de curent
si densitatea de sarcina variaza n timp conform relatiilor:
~j(~r, t) = ~j(~r)eit
(4.447)
(~r, t) = (~r)eit

184
 atunci folosind ecuatia de continuitate:

+ div~j = 0 (4.448)
t
se demonstreaza relatia:
Z Z
~j(~r)d~r = i (~r)~rd~r (4.449)

Intrucat (~r) = en(~r) (cu n(~r) din (4.433)), relatia (4.449) se

scrie:
Z Z
N f (~r) ~
p N i (~r)d~r = im N f ~r N i d~r (4.450)

adica tocmai relatia (4.446).

Pentru evaluarea elementului de matrice din relatia (4.446) corespunzator

operatorului dipol electric se foloseste sistemul de coordonate din figura 4.92.
Tinand seama de relatiile (4.422) pentru produsul scalar ~u~r ( = 1, 2) se
obtine:
~u1~r = x cos cos + y cos sin z sin
(4.451)
~u2~r = x sin y cos

Ca atare, pentru cele doua polarizari, elementul de matrice df i din (4.446)

devine:
df i (~u1 ) = im (< f |x|i > cos cos + < f |y|i > cos sin
< f |z|i > sin )
df i (~u2 ) = im (< f |x|i > sin < f |y|i > cos )
(4.452)
Pentru cele doua polarizari, probabilitatea de tranzitie din (4.436) este:
(1) 1 e
2
d = 40 m u1 )|2 d
2hc3 |df i (~
(4.453)
(2) 1 e
2
d = 40 m u2 )|2 d
2hc3 |df i (~

Daca experimental nu se constata polarizare, probabilitatea de emisie n

elementul de unghi solid d se obtine prin sumarea probabilitatilor pentru
cele doua stari de polarizare:

2
1 e 
 
2 2
d (E1 ) = |df i (~
u 1 )| + |df i (~
u 2 )| d (4.454)
40 m 2hc3

185
 Figura 4.93
Sistemul de coordonate cu axa Oz pe directia dipolului. Versorul
de polarizare ~u1 este n planul format de ~k cu axa Oz.

care reprezinta distributia unghiulara a radiatiei dipolar electrice.

Probabilitatea tranzitiei dipolar electrice se obtine prin integrarea pe
unghiul solid d a expresiei (4.454):
 3 
1 4e2 
(E1) = | < f |x|i > |2 + | < f |y|i > |2 + | < f |z|i > |2
40 3h c
(4.455)
In multe cazuri intereseaza numai distributia unghiulara a radiatiei
n functie de unghiul dintre vectorii ~k si ~r. De aceea este comoda alegerea
sistemului de coordonate cu axa pe directia dipolului ca n figura 4.93.
Folosind relatiile (4.422) n aceasta situatie ( = = 0) se obtine pentru
produsul scalar ~u~r din (4.446):

~u1~r = r sin
(4.456)
~u2~r = 0

iar probabilitatea totala a tranzitiei dipolar electrice devine:

 3
1 4
(E1) = |df i (z)|2 (4.457)
40 3h c
cu: Z
df i (z) =< f |ez|i >= N f (~r) ez N i (~r)d~r (4.458)

elementul matricei de tranzitie corespunzatoare operatorului dipol electric

orientat pe Oz.

186
 Relatia (4.457) se obtine imediat din (4.455) pentru vectorul ~r de coor-
donate (0,0,z).
Calculul concret al acestui element de matrice ca si al elementelor de ma-
trice din expresia (4.455) este conditionat de cunoasterea functiilor starilor
ntre care se face tranzitia. Unele proprietati ale elementelor matriciale pot
fi deduse nsa si fara cunoasterea acestor functii. Si anume:
- Elementul de matrice df i este invariant la operatia de inversie spatiala
numai daca functiile de sub semnul integralelor sunt pare. Intrucat x, y, z
sunt functii impare, rezulta ca paritatea functiilor N f si N i ale starilor
ntre care se face tranzitia trebuie sa ndeplineasca conditia:

i f = 1 pentru E1 (4.459)

- Daca functiile N f , N i si x, y, z se descompun dupa functiile sferice

si se folosesc proprietatile acestora se demonstreaza ca elementul de matrice
df i este nenul daca se ndeplineste conditia:

I~i = I~f + ~1 ; If = Ii 1, Ii , Ii + 1 (4.460)

n care Ii si If sunt spinii starilor nucleare ntre care se face tranzitia.

Rezulta clar (comparand relatiile (4.460) cu (4.380)) ca momentul cinetic
total al fotonului este egal cu unitatea (n unitati h) de aceea aceasta
tranzitie se noteaza E1 si se numeste dipolar electrica.
Relatiile (4.459) si (4.460) reprezinta regulile de selectie pentru tranzitia
E1. Daca aceste reguli sunt satisfacute, tranzitia E1 este posibila si se
realizeaza cu o probabilitate mare; n caz contrar, n dezvoltarea (4.442)
trebuie considerat termenul cu = 1.

Vom demonstra relatia (4.460) pentru elementul de matrice

< f |z|i >. Sa presupunem ca functiile starilor initiala si finala
corespund unui camp cu simetrie sferica. In acest caz:

|i >= Ri (r)Yi mi (, )
(4.461)
|f >= Rf (r)Yf mf (, )

n care si m reprezinta numarul cuantic orbital si respectiv

proiectia sa pentru starea initiala si finala. Deoarece:
r
4
z = r cos = rP1 (cos ) = r Y10 (, ) (4.462)
3

187
rezulta ca elementul de matrice analizat va fi:
r
4
Z Z
< f |z|i >= Ri (r)Rf (r)r 3 dr Yf mf Y10 Yi mi d
3
()
(4.463)
In continuare folosim urmatoarea proprietate a functiilor sferice:

Y1 m1 Y2 m2 =
s
X (21 + 1)(22 + 1)
= Ym < 1 2 m1 m2 |m >< 1 2 00|0 >
m
4(2 + 1)
(4.464)
cu:
~ = ~1 + ~2 ; m = m1 + m2 (4.465)
In aceasta relatie < 1 2 m1 m2 |m > reprezinta coeficientul Clebsch-
Gordan.
Pentru functiile Y10 Yi mi relatia (4.464) devine:
s
X 3(2i + 1)
Y10 Yi mi = Ymi < 1i 0mi |mi >< 1i 00|0 > =

4(2 + 1)
(4.466)
= AYi +1mi + BYi 1mi
In aceasta relatie A si B reprezinta coeficientii Clebsch-Gordan
corespunzatori valorilor posibile = i 1. In continuare folosind
proprietatile de ortonormare a functiilor sferice:
Z
1 m1 2 m2 d = 1 2 m1 m2 (4.467)

rezulta ca integrala unghiulara din (4.463) devine:

Z Z
Yf mf (Y10 Yi mi )d = Yf mf (AYi +1mi + BYi 1mi )d
(4.468)
care este diferita de zero daca sunt ndeplinite conditiile:

f = i 1 ; mf = mi (4.469)

Spinii starilor uniparticula sunt definiti de relatiile:

~
I~i = ~i + 1/2 ; ~
I~f = ~f + 1/2 (4.470)

188
 din care rezulta: i = Ii 1/2 ; f = If 1/2 care introduse n
(4.469) definesc regula de selectie din relatia (4.460).
Relatia cuantica (4.455) poate fi comparata cu cea clasica
corespunzatoare tranzitiilor electrice dipolare.
In electrodinamica clasica energia radiata n unitatea de timp
de o particula de sarcina e ce se misca cu acceleratia a are
expresia57 :
dE 1 2 e2 |a|2
= (4.471)
dt 40 3 c3
In cazul de fata particula care radiaza este protonul care n campul
electromagnetic variabil n timp (creat n timpul tranzitiei) capata
o miscare care presupunem ca este oscilatorie armonica, definita
de relatiile:

x = x0 cos t ; y = y0 cos t ; z = z0 cos t (4.472)

Este rezonabil sa alegem amplitudinile de oscilatie astfel ncat :

x20 + y02 + z02 = R2 (4.473)

n care R este raza nucleului. In aceste conditii acceleratia pro-

tonului este:
|a| = R 2 cos t (4.474)
Energia radiata de proton n unitatea de timp, din relatia (4.471),
mediata pe timp, devine:

dE 1 2 e2 R2 4 1 e2 R2 4
 
2
= < cos t >=
dt 40 3 c3 40 3c3
(4.475)
Aceasta relatie clasica se cuantifica astfel: se considera ca ra-
diatia electromagnetica este formata din fotoni si ca fiecare foton
de energtie h este emis n timpul mediu = 1/ . In aceasta
ipoteza h/ = h reprezinta, din punct de vedere cuantic,
energia medie emisa n unitatea de timp si deci este egala cu
energia clasica din relatia (4.475):
dE
 
= h (E1) (4.476)
dt
57 2 e2 |a|2
Uzual aceasta relatie n SI se scrie: dE
dt
= 0 6c . S-a preferat scrierea echivalenta
din (4.471) folosind c2 = (0 0 )1 pentru a sublinia ca trecerea de la sistemul c.g.s. la SI
se realizeaza prin factorul 1/40 .

189
 Din (4.475) si (4.476) rezulta pentru probabilitatea :
 3
1 e2
(E1) = R2 (4.477)
40 3h c

Comparand aceasta relatie cu (4.455) se constata ca probabili-

tatea (E1) se poate obtine din cuantificarea expresiei clasice
(4.477) prin:
 
R2 4 | < f |x|i > |2 + | < f |y|i > |2 + | < f |z|i > |2
(4.478)
adica efectele cuantice constau n esenta n transformarea marimilor
x2 , y 2 , z 2 n | < f |x|i > |2 , | < f |y|i > |2 , | < f |z|i > |2 .

4.4.4.3. Tranzitiile dipolar magnetica si cvadrupolar electrica.

~
Aceste tranzitii corespund cazului = 1 n dezvoltarea lui eik~r din (4.440),
ca atare elementul de matrice din expresia (4.436) devine:
Z
Mf i ( = 1) = i~u N f (~r) p~(~k~r) N i (~r)d~r (4.479)

Tratarea standard a acestui termen este urmatoarea. Se pleaca de la

proprietatea dublului produs vectorial58 :

~ ~
~k (~v ~r) = ~v (~k~r) ~r(~k~v ) = k (4.480)
m
din care rezulta succesiv relatiile:
~k ~
~v (~k~r) = + ~r(~k~v )
m
~k ~
2~v (~k~r) = + ~r(~k~v ) + ~v (~k~r) (4.481)
m
~k~ 1 ~ 
~v (~k~r) = + ~r(k~v ) + ~v (~k~r) =
2m 2
~k ~ 1 d  
= + (~k~r)~r (4.482)
2m 2 dt
58
reprezinta momentul cinetic orbital al protonului care emite ~
= ~r m~v = ~r p
~

190
  
Pentru a explicita n continuare termenul dt d
(~k~r)~r folosim faptul ca
n mecanica cuantica derivata n raport cu timpul a valorii medii a unei
observabile se exprima, conform relatiilor (2.144)(2.147), astfel:

dA A 1
= + [A, H] (4.483)
dt t ih
cu A operatorul asociat observabilei si [A, H] este comutatorul operatorilor
A si hamiltonian:
[A, H] = AH HA (4.484)
Daca operatorul A nu depinde explicit de timp si poate fi scris ca produs a
doi operatori B si C, relatia (4.483) devine:
dA d 1 1
= (BC) = [BC, H] = (BCH HBC) = (4.485)
dt dt ih ih
1
(BCH + BHC BHC HBC) =
ih

1 1
= (B(CH HC) + (BH HB)C) = (B[C, H] + [B, H]C)
ih ih
Aplicand aceasta relatie pentru B (~k~r) si C ~r se obtine:
d ~  1 ~  1
(k~r)~r = (k~r)[~r, H] + [~k~r, H]~r = (~k~r)[~r, H] (4.486)
dt ih ih
Cu aceasta relatie si tinand seama de (4.482) se obtine pentru operatorul
p~(~k~r) urmatoarea expresie:
1 m ~
p(~k~r) = (~k ~) +
~ (k~r)[~r, H] (4.487)
2 2ih
Elementul de matrice din (4.479) devine:
i m
Z Z
Mf i ( = 1) = ~u N f (~k ~) N i d~r ~u N f (~k~r)[~r, H]N i d~r
2 2h
(4.488)
n care primul termen corespunde tranzitiei dipolar magnetice iar cel de-al
doilea termen tranzitiei cvadrupolar electrice, dupa cum se va arata n
continuare.
a) Tranzitia dipolar magnetica.
Vom arata n cele ce urmeaza ca primul termen din (4.488) corespunde
tranzitiei dipolar magnetice.

191
 Deoarece:
~u (~k ~) = ~(~u~k) (4.489)
iar n sistemul de coordonate din figura 4.92 sunt adevarate relatiile:

~u1 ~k = k~u2
(4.490)
~u2 ~k = k~u1

pentru produsul scalar din (4.489) se obtine:

~(~u1 ~k) = k~~u2
~(~u2 ~k) = k~~u1 (4.491)

Inlocuind aceste relatii n primul termen al elementului de matrice din

(4.488) se obtin probabilitatile tranzitiilor M1 pentru cele doua stari posi-
bile de polarizare:
k2
d (~u1 ) = 1
40
e 2
(m )
2hc3 4 | < f |~~u1 |i > |2
k2 (4.492)
d (~u2 ) = 1
40
e 2
(m)
2hc3 4 | < f |~~u2 |i > |2

In cazul cand experimental se constata ca nu este polarizare, probabilitatea

totala a tranzitiei dipolar magnetice n elementul de unghi solid d se
obtine la fel ca si n cazul tranzitiei E1 (relatia (4.454)) si anume:

1 e k2  
~~u1 |i > |2 + | < f |~~u2 |i > |2 d
d (M 1) = ( )2 | < f |
40 m 2hc3 4
(4.493)
Folosind pentru versorii de polarizare relatiile (4.422) si efectuand integrarea
pe unghiul solid d se obtine probabilitatea totala a tranzitiei dipolar
magnetice:
1 4 3 1  
(M 1) = ( ) 2 | < f |x |i > |2 + | < f |y |i > |2 + | < f |z |i > |2
40 3h c c
(4.494)
n care:
ei
i = cu i = x, y, z (4.495)
2m
reprezinta proiectiile momentului magnetic dipolar pe axele de coordonate
carteziene, moment magnetic ce se datoreaza miscarii orbitale a particulei
ncarcate (protonul) care a fost considerat fara moment propriu de spin.
Notand:
1  2 2 2

bf i (M 1) = | < f | x |i > | + | < f | y |i > | + | < f | z |i > | (4.496)
c2

192
 se constata asemanarea relatiei cu (4.455) n care operatorul dipol electric
e~r este nlocuit cu dipolul magnetic ~i c.
In cazul sistemului de coordonate din figura 4.93, n care nsa momentul
~ si deci si dipolul magnetic este dirijat pe directia axei Oz, expresia lui
bf i (M 1) se simplifica considerabil:

1
Z
bf i (M 1) = ~ r
N f (~r) z N i (R)d~ (4.497)
c
Ca si n cazul trazitiei dipolar electrice, tranzitia M1 se realizeaza numai
daca elementul de matrice bf i (M 1) este nenul; invarianta la inversia spatiala
implica conditia:
i f = +1 (4.498)
deoarece i (i = x, y, z) este o functie para (ntrucat ~ este vector axial).
De asemenea se poate demonstra ca bf i (M 1) este nenul daca este satisfacuta
conditia:
I~i = I~f + ~1 (4.499)
care comparata cu (4.380) arata ca momentul cinetic total al radiatiei
emise este L~ = ~1 (n unitati h).
Relatiile (4.498) si (4.499) constituie regulile de selectie pentru tranzitia
dipolar magnetica.

Se poate din nou remarca asemanarea expresiei lui (M 1)

cu relatia clasica rezultata din ecuatiile Maxwell.
Energia radiata n unitatea de timp de un dipol magnetic n
caz stationar este:
dE 1 2
= ||2 (4.500)
dt 40 3c5
Considerand ca momentul magnetic variaza n timp dupa o lege
armonica:
= 0 cos t (4.501)
si repetand acelasi rationament ca si n cazul dipolului electric
clasic se obtine pentru (M 1):
 3  2
1 1  0 
(M 1) = (4.502)
40 3h c  c 

193
 Din nou se ajunge la concluzia ca trecerea de la relatia clasica
(4.502) la cea cuantica se face prin:
 
|0 |2 4 | < f |x |i > |2 + | < f |y |i > |2 + | < f |z |i > |2
(4.503)
transformare asemanatoare cu cea din (4.478).

b) Tranzitia cvadrupolar electrica.

Al doilea termen al elementului de matrice din (4.488) pe care-l vom
nota Qf i ( = 1) corespunde tranzitiei electrice cvadrupolare.
Daca tinem seama ca N f si N i sunt functii proprii ale operatorului H
atunci Qf i poate fi adus la forma urmatoare:
m
Z
Qf i ( = 1) = (Ei Ef )~u N f (~k~r)~r N i d~r =
2h
m
Z
= ~u N f (~k~r)~r N i d~r (4.504)
2
Vectorul (~k~r)~r are pe cele trei axe componentele:

Ox : kx x2 + ky xy + kz xz
Oy : kx yx + ky y 2 + kz yz (4.505)
Oz : kx zx + ky zy + kz z 2

Introducem tensorul de ordinul doi Q definit astfel:

x2 xy xz
Q = yx y 2 yz (4.506)

zx zy z 2

care reprezinta momentul de cvadrupol al nucleului (conform definitiei din

relatia (1.250)59 ). Ca atare:

(~k~r)~r = ~kQ (4.507)

Iar:
~u (~k~r)~r = ux (~kQ)x + uy (~kQ)y + uz (~kQ)z (4.508)
Este si motivul pentru care elementul de matrice Qf i ( = 1) n care se
substituie relatia (4.508) corespunde tranzitiei electrice cvadrupolare.
59
In relatia (1.250) Q este diagonalizat.

194
 Elementul de matrice Qf i se simplifica n mod deosebit daca se alege un
sistem de coordonate cu axa Oz astfel ncat nucleul sa prezinte simetrie de
rotatie fata de aceasta axa. Aceasta alegere este echivalenta cu conditia ca
densitatea de sarcina (~r) sa fie independenta de unghiul azimutal (relatia
1.236)60 .
Ca atare tensorul Q din (4.506) devine diagonal:

x2 0 0
Q0 = 0 y 2 0 (4.509)

0 0 z2

Intr-adevar, de exemplu termenul corespunzator componentei

xy din (4.506) introdus n (4.504) contine integrala:
Z
N f (r, ) N i (r, ) r 2 sin d dr d =

Z Z Z2
= N f (r, ) 4 3
r sin N i (r, ) dr d sin cos d = 0
0 0 0
(4.510)
n obtinerea acestei relatii s-au folosit pentru x si y valorile din
(4.422). Asadar Q din (4.506) devine Q0 din relatia (4.509).

Iar produsul ~kQ din (4.507) capata forma:

x2 0 0
~kQ = (k sin cos k sin sin k cos ) 0 y 2 0 = (4.511)

0 0 z2

kx2 sin cos
= ky 2 sin sin

kz 2 cos
Pentru cele doua stari posibile de polarizare, folosind pentru versorii ~u1
si ~u2 relatiile (4.422), expresia (4.508), tinand cont de (4.511), devine61 :

~u1 (~kQ0 ) = k sin cos (x2 cos2 + y 2 sin2 z 2 ) =

!
x2 + y 2 r 2 3z 2
= k sin cos z2 = k sin cos = (4.512)
2 2
60
In paragraful 1.8 vectorul ~r(r, , ) este notat ~r (r , , )
61
datorita simetriei azimutale componentele x2 si y 2 sunt identice

195
 = kr 2 sin cos P2 (cos )
~u2 (~kQ0 ) = kx2 sin sin cos ky 2 sin sin cos = 0 (4.513)
Substituind (4.512) n expresia (4.504) se obtine:
m
Z
Qf i ( = 1) = k sin cos N f r 2 2P2 (cos ) N i d~r (4.514)
4
n care: Z
0
Q = N f (~r) r 2 2P2 (cos )N i (~r) d~r (4.515)

reprezinta momentul cvadrupolar intrinsec al nucleului, relatie identica cu

definitia (1.255) daca se are n vedere ca densitatea de sarcina nucleara (~r)
n cazul momentelor tranzitorii n timp se cuantifica prin transformarea:

(~r) eN f (~r)N i (~r) (4.516)

Substituind (4.514) n relatia (4.436) se obtine probabilitatea de tranzitie

electrica cvadrupolara n elementul de unghi solid d :
 5
1 e2
d (E2) = |Q0 |2 sin2 cos2 d (4.517)
40 32h c
care integrata pe unghiul solid conduce la probabilitatea totala de tranzitie
E2 n unitatea de timp:
 5
1 e2
(E2) = |Q0 |2 (4.518)
40 60h c
Regulile de selectie pentru tranzitia electrica cvadrupolara E2 se obtin
din conditia ca |Q0 |2 6= 0 si ntrucat P2 (cos ) este o functie para, rezulta
imediat ca paritatea functiilor N f si N i ndeplineste conditia:

i f = +1 (4.519)

Se demonstreaza de asemenea ca:

I~i = I~f + ~2 ; If = |Ii 2|, |Ii 1|, Ii , Ii + 1, Ii + 2 (4.520)

adica momentul cinetic total al fotonului emis este L ~ = ~2.

Fireste probabilitatea (E2) se poate obtine si pentru cazul n care Q
este dat de relatia (4.506).

196
4.4.4.4 Tranzitiile multipolare electrice si magnetice
a) Tranzitiile mutipolare electrice (EL)
Pentru obtinerea probabilitatii de tranzitie (EL) pentru orice multipol
L, o modalitate elementara consta n generalizarea - prin recurenta - a
probabilitatilor (E1) si (E2).
Pornim de la expresia lui (E1) pentru cazul general data de relatia
(4.455) si pe care o transcriem astfel:
 3 
1 4 
(E1) = | < f |ex|i > |2 + | < f |ey|i > |2 + | < f |ez|i > |2
40 3h c
(4.521)
Folosim relatiile care leaga functiile sferice Y1M (, ) de coordonatele
carteziene (sistemul sferic complex):
q
1 3z
Y10 = 2 r

q
Y11 = 21 3 xiy (4.522)
2 r

= (1)M Y
YLM LM

probabilitatea (E1) devine:

 3
1 4 4
|i > |2
X
(E1) = | < f |erY1M (4.523)
40 3h c 3 M =1,0,1

punandu-se n evidenta operatorul:

OM (E1) = erY1M ; M = 1, 0, 1 (4.524)

In continuare transcriem probabilitatea (E1) astfel:

 3
1 8 2
(E1) = Bf i (E1) (4.525)
40 (3!!)2 h c
cu: 2
X Z


Bf i (E1) =  N f O(E1)N i d~
r  (4.526)

M
Urmand acelasi rationament, probabilitatea pentru tranzitiile electrice cvadrupo-
lare din (4.518) se poate scrie sub forma echivalenta:
 5
1 8 3
(E2) = Bf i (E2) (4.527)
40 (5!!)2 2h c

197
n care: 2
X Z


Bf i (E2) =  N f O(E2)N i d~
r  (4.528)

M

iar operatorul OM (E2) este de forma:

OM (E2) = er 2 Y2M

; M = 2, 1, 0, 1, 2 (4.529)

Generalizand relatiile (4.527) (4.529) rezulta ca probabilitatea tranzitiei

electrica de multipol L oarecare are expresia:
 2L+1
1 8 L+1
(EL) = 2
Bf i (EL) (4.530)
40 ((2L + 1)!!) hL c

n care:  2
X Z


Bf i (EL) =  N f OM (EL) N i d~
r  (4.531)

M

OM (EL) = er L YLM

(, ) (4.532)

In relatiile de mai nainte functiile sferice YLM sunt scrise

n sistemul sferic complex. In acest sistem n locul versorilor
~ex , ~ey , ~ez se folosesc versorii:

~e0 = ~ez (4.533)

1 1
~e1 = (~ex + i~ey ) ; ~e1 = (~ex i~ey )
2 2
Ca n orice sistem si n acesta, componentele A ale unui
vector A ~ se exprima prin relatia:

~
A = ~e A ; = 1, 0, 1 (4.534)

si sunt de forma:

A0 = Az
(4.535)
A1 = 12 (Ax iAy )

In particular, componentele r se exprima astfel:

r = ~e~r (4.536)

198
 Pe de alta parte, folosind relatiile (4.522) si (4.535), componen-
tele r se exprima n functie de Y1 n felul urmator:
r
4
r = r Y1 (4.537)
3
Coreland ultimele doua relatii rezulta:
r r
3 3
rY1 = r = ~e~r (4.538)
4 4
si de asemenea : r
3
(rY1 ) = ~e (4.539)
4
Invarianta la inversia spatiala a elementului de matrice continut n ex-
presia (4.531) implica conditia:
i f = (1)L (4.540)
De asemenea daca functiile N i si N f se dezvolta n unde sferice si se
folosesc proprietatile acestora, rezulta ca elementul de matrice din expresia
lui Bf i (EL) este diferit de zero daca se ndeplineste conditia:

I~i = I~f + L
~ (4.541)
In cazul studiat tranzitiile multipolar electrice EL au loc ntre starile
uniparticula protonice N i si N f , spinii lor fiind definiti de relatiile:
~
I~i = ~i + 1/2
~ (4.542)
I~f = ~f + 1/2

n care ~i si ~f reprezinta momentele orbitale ale protonului n starile initiala

si respectiv finala62 .
Elementul de matrice (4.531) poate fi estimat rapid n cazul cand f = 0,
adica If = 1/2. Deci:
i = (1)i
(4.543)
f = +1
si din relatia (4.540) rezulta L = i . In acest caz particular functiile de stare
ale nucleului, dezvoltate n unde sferice, devin:
N i (~r) ci ui (r)YLmi (, )(1/2)
(4.544)
N f (~r) cf uf (r)Y00 (, )(1/2)
62
A se vedea paragraful 3.2.3

199
n care ui (r) si uf (r) sunt functii radiale de r, (1/2) functiile de spin
ortonormate iar ci si cf sunt constante care tin cont de cuplajul dintre
momentul orbital si de spin.
Introducand dezvoltarile (4.544) n (4.531) se obtine:
 2
R 
e2
X Z Z
L+2

Bf i (EL) = r ci ui (r) cf uf (r) YLM (, ) YLmi (, )dr d

4 M 


0 ( 
(4.545)
si folosind proprietatea:
Z

YLM (, )YLmi (, ) d = mi M (4.546)
()

rezulta: R 2
e2
Z 
 r L+2 ci ui (r) cf uf (r)dr 
 
Bf i (EL) = (4.547)
4 



0
Cea mai simpla estimare a acestui element de matrice consta n a presupune
ca functiile radiale cf uf si ci ui n starea finala si initiala sunt egale cu aceeasi
constanta a, care se determina din conditia de normare:
ZR r
2 2 3
a r dr = 1 ; a = (4.548)
R3
0

Asadar Bf i (EL) devine:

2
ZR
 !2
e2  3 e2 3RL
 
L+2 

Bf i (EL) = 
 R3 r dr = (4.549)
4 

 4 L+3
0

Substituind aceasta relatie n (4.530) se obtine pentru (EL) n varianta

uniparticula pentru tranzitia n starea finala S ( = 0) expresia:
2  2L+1
1 2(L + 1) 3 c

(EL) = R2L (4.550)
40 L((2L + 1)!!)2 L+3 h c
2 2L+1
L+1 1 3 E
 
2
4.36 1021 r02L A3L
L ((2L + 1)!!)2 L+3 197
adica tocmai relatia (4.402), n care raza redusa r0 este exprimata n F si
energia E n MeV. Se constata din aceasta relatie ca probabilitatea (EL)

200
scade puternic cu cresterea multipolului L si micsorarea energiei E .

b) Tranzitiile multipolare magnetice (ML)

Proiectiile x , y , z ale momentului magnetic dipolar (relatia 4.495) se
pot exprima n sistemul sferic complex conform relatiilor (4.534) si (4.539):
r
e 4 ~
M = (rY1M ) cu M = 1, 0, 1 (4.551)
2m 3
Reamintim ca n modelul analizat momentul magnetic s-a datorat numai
curentilor generati de miscarea orbitala a protonului. In realitate, n nucleu,
prin tranzitia protonului ntre stari uniparticula se emit radiatii electromag-
netice si datorita momentului propriu de spin al protonului, care conform
cu (1.176) este:
e ~

~S = gS S (4.552)
2m
Tinand seama si de contributia momentului de spin, componenta M din
(4.551) devine:
r
e 4  ~ 
M = gS S + gl ~ (rY1M ); M = 1, 0, 1 (4.553)
2m 3
Referitor la aceasta relatie sa facem precizarea ca si n cazul tranzitiei unui
neutron ntre stari uniparticula se pot produce radiatii electromagnetice
datorate momentului magnetic propriu. De aceea n expresia (4.553) prin gS
si g se nteleg valorile din relatia (1.216) dupa cum tranzitia este efectuata
de un proton sau de un neutron.
Folosind pentru M expresia (4.553) elementul de matrice bf i (M 1) din
relatia (4.496) devine:
2
4 X  N

~
~ + g )(rY1M )|i > =

bf i (M 1) = < f| (gS S (4.554)
3 M  hc 

4
= Bf i (M 1)
3
cu:
|< f |O(M 1)|i >|2
X
Bf i (M 1) = (4.555)
M

n care operatorul magnetic OM (M 1) este definit astfel:

N ~ + g ~) (rY1M )
OM (M 1) = (gS S (4.556)
hc

201
si N este magnetonul nuclear definit de relatia (1.179).
Ca si n cazul tranzitiei E1, probabilitatea (M 1) din (4.494) se poate
scrie acum sub forma echivalenta:
 3
1 8 2
(M 1) = Bf i (M 1) (4.557)
40 (3!!)2 h c

Generalizarea acestei expresii este similara cu cea efectuata n cazul tranziti-

ilor electrice daca vom exprima operatorul magnetic OM (M 1) pentru orice
multipol L. Intrucat momentul de spin 2m e ~ nu depinde de momentul
gS S
magnetic datorat miscarii orbitale, generalizarea se rasfrange numai asupra
termenului orbital al operatorului OM si consta n multiplicarea acestuia cu
factorul 2/(L+1). Ca atare OM (M 1) din (4.556) pentru orice multipol L
devine:
N ~ + 2 g ~ (r L YLM )
 
OM (M L) = gS S (4.558)
hc L+1
Cu aceste precizari, probabilitatea tranzitiei multipolar magnetice capata
expresia:
 2L+1
1 8 L+1
(M L) = Bf i (M L) (4.559)
40 ((2L + 1)!!)2 hL c

n care:
| < f |OM (M L)|i > |2
X
Bf i (M L) = (4.560)
M

cu operatorul OM (M L) dat de relatia (4.558).

Pentru tranzitia unui proton ntre starile (4.544) repetand acelasi ra-
tionament ca si n cazul tranzitiilor multipolar electrice, se obtine pentru
(M L) expresia:
2
h 0.44 2

(M L) 10 (EL) = A 3 (EL) (4.561)
mN cR r02

care cu (EL) din (4.550) da expresia:

2 2L+1
L+1 1 3 E
 
2(L1) 2(L1)
(M L) 1.92 1021 r0 A 3
L ((2L + 1)!!)2 L+3 197
(4.562)
adica se obtine relatia (4.403).

202
4.4.4.5 Tranzitiile EL si ML n cadrul modelului unificat
Expresiile (4.530) si respectiv (4.559), pentru probabilitatile de emisie de
multipol L, au fost obtinute considerandu-se ca un singur nucleon executa
tranzitia adica starile N f si N i sunt de tip uniparticula; dezacordul din-
tre datele experimentale si evaluarile teoretice pe baza relatiilor (4.530) si
(4.559) este explicabil (figurile 4.89 - 4.91).
In realitatea, dupa cum s-a mai precizat, starile nucleului sunt un amestec
de stari colective si uniparticula, n care ponderea celor colective nu este de-
loc neglijabila si ca urmare trecerea chiar si a unui singur nucleon dintr-o
stare n alta implica restructurarea unui numar mare de nucleoni. De aceea
n evaluarea probabilitatilor (EL) si (M L) trebuie tinut seama pe de
o parte de contributia fiecarui nucleon la emisia si pe de alta parte de
efectele colective. Se impune deci tratarea n cadrul modelului unificat al
nucleului.
In cazul cand mai multi nucleoni contribuie la emisia de radiatii , o-
peratorii electric si magnetic din relatiile (4.532) si respectiv (4.558) pot fi
exprimati astfel:
Z
rjL YLM

X
OM (EL) = e (j , j )
j=1
A 
N X 2

(j) ~ (j) ~
OM (M L) = gS S j + g j (rjL YLM (j , j )) (4.563)
hc j=1 L+1
(j) (j)
unde ~rj (rj , j , j ) reprezinta coordonatele nucleonului j iar gS si g
sunt factorii giromagnetici de spin si respectiv orbital pentru nucleonul j
care poate fi un proton sau un neutron.
Cu operatorii astfel definiti, probabilitatea procesului devine:
 2L+1
1 8(L + 1)
(L) = Bf i (L) (4.564)
40 hL((2L + 1)!!)2 c
cu: 2
X Z


Bf i (L) =  N f OM (L) N i d~
r  (4.565)

M
unde tranzitiile electrice si magnetice au fost simbolizate global prin (
E sau M dupa caz).
In literatura de specialitate Bf i (L) se numeste probabilitate redusa.
Valoarea sa depinde n mod esential de functiile starilor ntre care se reali-
zeaza tranzitia, fiind un test foarte sensibil al corectitudinii acestora adica
al modelelor nucleare de structura folosite.

203
 Deoarece n cele mai multe cazuri tranzitiile se petrec ntre stari nepo-
larizate, probabilitatea redusa - spre a putea fi comparata cu experienta -
se calculeaza prin sumarea pe toate proiectiile Mi si Mf ale spinilor starilor
initiala si finala si se mediaza pe toate starile initiale de spin. Astfel:
2
1
Z
N f (If , Mf ) OM (L) N i (Ii , Mi ) d~r
X  
Bf i (L) = 
2Ii + 1 M , M , M 
i f
(4.566)
In cadrul modelului unificat tratarea standard a operatorilor OM (EL)
si OM (M L) se face n felul urmator.
Se considera miezul par-par care are miscari colective si unul sau mai
multi nucleoni extramiez63 pentru care operatorii OM (L) sunt exprimati
ca n relatia (4.563) n care suma pe j se extinde asupra acestor nucleoni
extramiez.
Miezul par-par este tratat colectiv si ca atare operatorul electric din
(4.563) se exprima astfel:
Z
col
OM (EL) = r L YLM

(, ) (~r) d~r (4.567)

trecandu-se de la distributia discreta de sarcina la distributia continua prin

functia densitatii de sarcina (~r).
Daca distributia de sarcina are simetrie azimutala (~r) = (r, ) ca n
(1.236), componentele cu M 6= 0 din (4.567) se anuleaza si aceasta relatie
devine: s
2L + 1
Z
col
O0 (EL) = r L PL (cos ) (~r)d~r (4.568)
4
p
care reprezinta - pana la factorul 2L + 1/4 - momentele electrice ale
nucleului (relatia 1.228 din subcapitolul 1.8) pentru cazul (~r) = (r, ).
Deci expresia (4.567) reprezinta momentele distributiei de sarcina (~r)
n cazul general (fara simetrie sferica).
Tratarea colectiva a operatorului magnetic consta n urmatoarele: se
considera ca pentru energii de excitatie nu prea mari ( 2M eV ) n cazul
miezului par-par are loc fenomenul de mperechere, spinii perechilor de
nucleoni sunt zero si ca atare nu dau contributie colectiva. Contributia
colectiva va fi data numai de miscarea orbitala si deci operatorul magnetic
OM (M L) devine:
2N
Z
col
OM (M L) = gR (~r)(r L YLM (, ))d~r (4.569)
hc(L + 1)
63
De exemplu un nucleon n cazul nucleelor cu A impar si doi nucleoni, un proton si un
neutron, n cazul nucleelor impar-impare.

204
n care (~r) reprezinta densitatea momentului orbital pentru miscarea colec-
tiva: Z
~
(~r)d~r = R (4.570)

~ momentul miscarii colective (subcapitolul 3.3) si gR factorul giromag-

cu R
netic pentru miscarea colectiva (subparagraf 3.4.2.2).
Cu cele mentionate, operatorii electrici si magnetici, n cazul general al
tratarii unificate a nucleului se exprima astfel:

rpL YLM
col
X
OM (EL) = e (p , p ) + OM (EL) (4.571)
p

N X (p) ~ 2
 
(p)
OM (M L) = gS Sp + g ~p (rpL YLM (p , p ))+OM
col
(M L)
hc p L+1
unde sumarea se face pe nucleonii extramiez care genereaza stari unipar-
ticula pe care se construiesc stari colective (de rotatie sau de vibratie).
Acesti operatori permit calcularea probabilitatii reduse din (4.563) si deci
probabilitatile de tranzitie , (L) din (4.564).
Spre exemplificare ilustram efectul colectiv n cazul tranzitiilor cvadrupo-
lar electrice. Particularizam relatia (4.568) pentru E2:
r r
5 5 e
Z
O0col (E2) = 2
r P2 (cos ) (~r) d~r = Q0 (4.572)
4 4 2
n care Q0 este momentul cvadrupolar al nucleului definit n relatia (1.231).
Probabilitatea redusa din (4.565) devine:

2
2
5e2 2 
Z  Z
Bfcol N f O0col (E2) N i d~r  = N f N i d~r 
 
i (E2) =  Q
16 0 


(4.573)
care se poate calcula daca se cunosc functiile starilor ntre care are loc
tranzitia. Pentru tranzitii E2 ntre stari care apartin aceleiasi benzi de
rotatie este de presupus ca functiile N f si N i sunt foarte asemanatoare,
ca atare elementul de matrice este aproximativ egal cu 1. Deci:

5e2 2
Bfcol.rot.
i (E2) Q pentru nuclee par-pare (4.574)
16 0
Daca este vorba de nuclee impar-impare sau cu A impar, la expresia
(4.574) se adauga si termenii ce exprima contributia nucleonilor extramiez
(conform (4.571), respectiv (4.565) pentru R=0). Concordanta dintre teorie
si experiment este buna pentru tranzitiile ntre stari care apartin aceleiasi

205
benzi de rotatie. Astfel n particular, tranzitiile E2 accelerate din figura
4.91 a) (simbolizate prin cruciulite) au fost identificate ca fiind tranzitii ntre
starile aceleiasi benzi de rotatie ale izotopilor nucleelor puternic deformate:
62 Sm, 64 Gd, 66 Dy, 68 Er.
De regula prin determinarea experimentala a probabilitatilor reduse se
obtin informatii asupra functiilor starilor implicate n tranzitie si deci asupra
modelelor nucleare de structura.

4.5 Conversia interna a electronilor.

4.5.1 Procesul de conversie interna
Prin conversie interna se ntelege procesul n care un nucleu aflat ntr-o stare
excitata trece ntr-o stare inferioara printr-un transfer direct al energiei de
tranzitie unui electron din paturile atomice interne. Electronul este expulzat
din atom cu o energie cinetica Te egala cu diferenta dintre energia de tranzitie
E0 si energia de legatura Bj a electronului pe patura j:

Te = E0 Bj (4.575)

Rezulta deci ca n acest proces vor fi eliberati electroni monoenergetici de

pe paturile atomice K, L, M, etc. Acestia vor fi nsotiti de emisie de radiatii
X si de electroni Auger. Masurarea energiei Te permite determinarea energiei
de tranzitie nucleara E0 daca se cunoaste Bj .
Mentionam ca terminologia de conversie interna este neinspirata si re-
flecta conceptia initiala conform careia procesul era considerat ca un efect
fotonuclear intern n care nucleul, aflat ntr-o stare excitata, trece ntr-o
stare nucleara de energie mai mica prin emisia unei cuante iar aceasta,
prin fotoefect intern, scoate un electron dintr-o patura atomica interna. Din
punct de vedere practic aceasta ipoteza nu este corecta din urmatoarele mo-
tive:
a) Electronii de conversie apar si n tranzitia nucleara 0 0 n care emisia
de cuante este total interzisa (deoarece momentul cinetic minim al radiatiei
este L ~ = ~1)
b) Electronii de conversie apar cu mai mare probabilitate cand probabili-
tatea este mica. Din aceasta observatie rezulta ca probabilitatea proce-
sului de conversie interna este cu atat mai mare cu cat energia de tranzitie
este mai mica64 si diferenta dintre spinii starilor nucleare ntre care are loc
tranzitia este mai mare.
64
Dar, fireste, mai mare ca Bj

206
 Din punct de vedere principial procesul de emisie este cauzat de campuri
electrice si magnetice transversale, pe cand procesul de conversie interna este
determinat de un camp coulombian radial65 .
In consecinta electronii de conversie pot fi observati atat n absenta
radiatie (cazul tranzitiilor 0 0) cat si n prezenta acesteia. Concurenta
celor doua fenomene prin care se poate dezexcita o stare nucleara este ca-
racterizata de coeficientul de conversie interna definit astfel:
e
= (4.576)

n care prin s-a notat probabilitatea pentru cele doua procese concurente.

Uneori coeficientul de conversie se defineste prin relatia:

e
= (4.577)
e +

Aceasta definitie este mai comoda pentru cazurile n care procesul

de conversie interna nu este nsotit de emisia . Pentru cazurile
e , cele mai frecvente, cele doua definitii coincid.

Daca notam cu eK , eL , eM etc., probabilitatile de emisie a unui elec-

tron de conversie interna, respectiv, din patura K, L, M etc., coeficientul de
conversie din (4.576) se poate scrie sub forma sumei coeficientilor partiali
de conversie interna:
eK + eL + eM + . . . eK eL eM
= = + + + . . . = K + L + M + . . .

(4.578)
Din cele precizate mai sus rezulta ca procesul de conversie are loc cu
cea mai mare probabilitate pentru electronii K si deci K este mai mare
decat L , M etc. De regula electronii de conversie nsotesc procesele .
Intr-adevar dezintegarile ale nucleelor, atunci cand au loc pe starile exci-
tate ale nucleului fiica sunt de regula urmate de tranzitii electromagnetice
cu emisie sau/si cu emisie de electroni de conversie interna, daca proba-
bilitatea este mica. Daca procesul de conversie are probabilitate mare
de realizare, atunci spectrul electronilor emisi apare ca o suma de spectre
continui si spectre de linii (discrete) ale electronilor de conversie. In functie
de energia maxima a spectrului si energia de tranzitie E0 , liniile de con-
versie interna se plaseaza n diferite zone ale spectrului continuu, dupa cum
65
Se va arata n paragraful 4.5.2

207
 Figura 4.94
Spectrul electronilor si al celor de conversie interna n cazul
schemelor de dezintegrare prezentate pe figura: a) cazul
E0 < Emax b) cazul E0 > Emax

rezulta calitativ din figura 4.94. Pentru schemele de dezintegrare din figura
4.94 prelucrarea spectrelor cu scopul determinarii coeficientilor partiali de
conversie este simpla. Se determina Emax (subparagraf 4.3.3.3) si aria A
a spectrului . In mod similar se determina ariile AK , AL , AM etc. ale
liniilor de conversie K, L, M, etc. Arile A si AK , AL , AM reprezinta
numarul de electroni si respectiv de electroni K, L, M emisi de sursa n
acelasi interval de timp si detectati cu acelasi detector (deci cu aceeasi efi-
cacitate de detectie). Deoarece probabilitatile , e sunt proportionale cu
ariile corespunzatoare, rezulta ca numarul N de fotoni emisi n competitie
cu electronii de conversie nregistrati n spectru va fi:
N = A (Ak + AL + AM ) (4.579)

Coeficientii partiali de conversie, n acord cu relatia (4.578) vor fi:

Ai
i = i = K, L, M (4.580)
A (AK + AL + AM )
Procedura de mai sus poate fi extinsa si n cazul unor scheme de dezintegrare
mai complicate n scopul determinarii coeficientilor de conversie.
In cazul procesului de captura electronica, n spectrul experimental (figura
4.95) apar numai liniile corespunzatoare electronilor de conversie. Pentru

208
 Figura 4.95
Spectrul electronilor de conversie care nsotesc procesul de
captura electronica

studiul electronilor de conversie sunt necesare spectrometre cu rezolutie e-

nergetica buna.
Din discutia de pana acum rezulta ca probabilitatea totala de dezex-
citare a unei stari excitate este:

= + e = (1 + ) (4.581)

si ca urmare:
1 1
= = = (4.582)
(1 + ) 1+
relatie care arata ca timpul mediu de viata al unei stari excitate va fi cu
atat mai mic cu cat este mai mare.

4.5.2 Teoria elementara a procesului de conversie interna

In teoria elementara a procesului de conversie interna (simbolizat CI) se
considera ca e se poate calcula folosind regula de aur a lui Fermi exprimata
de relatia (4.147). In cazul procesului studiat, starea initiala i este formata
din nucleul aflat n starea N i si din electronul aflat pe una din paturile
atomice, de functie ex iar starea finala f este formata din nucleul aflat
n starea finala N f si electronul expulzat de functie ef :

i = N i (~rN )ex (~r) f = N f (~rN )ef (~r) (4.583)

Ca si n cazul capturii electronice (paragraf 4.3.4), vom studia procesul CI

pentru electronii K. In acest caz, ex (~r) este functia de unda a paturii

209
K care, n aproximatia nerelativista, este data de relatia (4.304). Pentru
functia ef (~r) vom considera, ca o prima aproximatie, functia definita de
relatia (4.233). Asadar:
s
Z 3 Zr h2
eK (~r) = e a ; a = 40 (4.584)
a3 me e2
1 ~
ef (~r) = eike~r (4.585)
V
relatii ce sunt adevarate n aproximatia nerelativista. In plus, pentru ef (~r)
se neglijeaza interactia coulombiana ntre nucleu si electronul expulzat. In
fapt, aceste conditii nseamna:

BK E0 me c2 (4.586)

Pentru potentialul perturbativ H, care defineste elementul de matrice

Hf i din (4.148), se considera interactia electrostatica dintre electron si pro-
tonii nucleului, adica:
Z
1 X e2
H = (4.587)
40 j=1 |~r ~rj |

n care ~r este coordonata electronului iar ~rj reprezinta vectorul de pozitie

(fata de centrul de masa al nucleului) al protonului j.
In consecinta elementul de matrice Hf i din (4.148) va fi:
s
Z Z Z
e2 Z3 X ~ 1 Zr
Hf i = 3
N f eike~r N i e a d~rN d~r (4.588)
40 a V j=1 |~r ~rj |

Deoarece nucleul poate fi considerat punctual n comparatie cu extin-

derea spatiala a electronilor atomici, rezulta ~r ~rj . In acest caz, folosind
relatiile (1.223) si (1.226) rezulta:
L
1 1X rj

= PL (cos ) (4.589)
|~r ~rj | r L=0 r

n care defineste unghiul dintre vectorii ~r de coordonate (r, e , e ) si ~rj

de coordoante (rj , j , j ). In continuare vom folosi relatia:
s
L
4 4
Y (j , j )YLM (e , e )
X
PL (cos ) = YL0 (, ) =
2L + 1 2L + 1 M =L LM
(4.590)

210
cunoscuta n mecanica cuantica pentru functiile sferice.
Substituind (4.589) si (4.590) n (4.588) pentru Hf i se obtine expresia:
s
L
e Z3 X 4
B M (EL)ILM
X
Hf i = (4.591)
40 a3 V L=0 M =L 2L + 1 f i

cu:
Z Z
BfMi (EL) = N f (~rN )(erjL YLM

X
(j , j ))N i (~rN )d~rN (4.592)
j=1

care reprezinta probabilitatea redusa din (4.531) si:

~
eike~r
Z
Zr
ILM = e a YLM (e , e )d~r (4.593)
r L+1
Din (4.575) si (4.586) rezulta:
Zr
Te = E0 BK E0 ; E0 BK ; ar ; e a 1 (4.594)

si:

i~ke~
r
(i)L (2L + 1) jL (~ke~r)PL (cos k r) =
X
e =
L=0
L
X
= (1) 4 jL (ke r)YLM (e , e )YLM (k , k ) (4.595)
L,M

n care s-a folosit din nou relatia (4.590) n care kr este unghiul dintre ~k si
~r.
Cu aceste relatii ILM din (4.593) devine:
Z
jL (ke r) 2
Z
L
X
ILM = 4 (1) YLM (k k ) r dr YLM YLM de =
LM
r L+1
0 ()

Z
X
L jL (ke r) X
L keL2
= 4 (1) YLM (k k ) dr 4 (1) YLM (k k )
LM
r L1 LM
(2L 1)!!
0
(4.596)
In obtinerea acestei relatii s-a folosit faptul ca:
Z
jL (ke r) keL2
dr (4.597)
r L1 (2L 1)!!
0

211
 Demonstram relatia (4.597). Folosim relatia de recurenta
pentru functiile Bessel sferice:
d jL1 (x)
 
L1
jL (x) = x cu x = ke r (4.598)
dx xL1
Z Z Z
jL (ke r) jL (x) d jL1 (x)
 
dr = keL2 dx = keL2 =
r L1 xL1 dx xL1
0 0 0

jL1 (x) xL1 keL2 1

= keL2 = keL2 =
xL10 (2L 1)!! xL1 (2L 1)!!
(4.599)
In aceasta relatie s-au folosit pentru jL (x) expresiile:
xL



(2L+1)!! pentru x 1
jL (x) = (4.600)
sin(x 21 )



x pentru x 1
si deci pentru x ; jL (x) 0

Cu (4.596) elementul de matrice Hf i din (4.591) devine:

s
(4)2 e Z3 X L keL2
Hf i = (i) B M (EL)YLM (k , k ) (4.601)
40 a3 Z LM (2L + 1)!! f i

Pentru folosirea relatiei (4.147) trebuie sa evaluam si (Ef ). In acest

caz sistemul final este format din electron si nucleu si deci Ef n acord cu
(4.154) va fi:
Ef = EN + Ee = EN + Te + me c2 (4.602)
Neglijand reculul nucleului dEf = dTe si deci:
dne V p2e dpe de V
(Ef ) = = = me pe de (4.603)
dTe (2h)3 dTe (2h)3
Rezulta:
2 V
deK =|Hf i |2 me pe de (4.604)
h (2h)3
n care eK reprezinta probabilitatea ca electronii de conversie K sa fie emisi
n unghiul solid de cu impulsul ~pe = h~ke . Cu Hf i din (4.601) pentru eK ,
prin integrare pe unghiul solid, se obtine:
1 e2 m2e Z 3 X ke2L3
eK = 128 BfMi (EL) =
(40 )2 a3 h3 LM ((2L + 1)!!)2

212
 !4
Z 3 128 e2 me X ke2L3
= Bf i (EL) (4.605)
40 h3 40 L
((2L + 1)!!)2
n care Bf i (EL) este probabilitatea redusa definita de relatia (4.397).
Coeficientul de CI K pentru multipolul L, avand n vedere (4.605) si
(4.397), va fi:
4
eK (EL) L 1 2 ke2L3

K (EL) = = 16Z 3 8 e m (4.606)
(L) h (L + 1) 40 k2L+1

Legatura dintre ke si k se deduce din relatiile:

p2e h2 ke2
E E0 = hck ; E0 = = (4.607)
2me 2me
din care rezulta: r s
2me c 2me
ke = k = E (4.608)
h h2
Substituind aceasta relatie n (4.606) pentru k (EL) se obtine expresia:
!4 !L+5/2
LZ 3 1 e2 2me c2
k (EL) = (4.609)
L+1 40 hc E

1 2
e
n care 4 0 hc
= 1/137 este constanta de structura fina care caracterizeaza
intensitatea interactiei electromagnetice, conform relatiei (2.112).
Expresia (4.609) arata ca K (EL) devine important pentru energii de
tranzitie E E0 mici pentru care nsa expresia nu mai este corecta datorita
conditiei (4.586). Desigur s-au obtinut formule mai exacte dar n esenta
dependenta de energie si de multipol este aceeasi ca cea data de relatia
(4.609).
Coeficientii partiali de CI pentru celelalte paturi se obtin n mod similar
nlocuind functia eK (~r) din (4.584) cu functia corespunzatoare paturii res-
pective. Aceste calcule sunt nsa dificile deoarece trebuie sa se tina seama
atat de ecranarea electronilor din patura K cat si de actiunea electroni-
lor din paturile superioare. Precizam ca n esenta, deoarece functia unei
3/2
paturi oarecare X depinde de numarul cuantic principal ca nX , repetand
rationamentul rezulta:
!L+5/2
3 2me c2 1
X (EL) Z (4.610)
E n3X

213
 Figura 4.96
Dependenta coeficientului de CI K (L) cu E, M n functie
de energia de tranzitie E0
= E pentru nucleul 40 Zr

Relatii similare se obtin pentru coeficientii de CI pentru multipolii magnetici:

!L+3/2
3 2me c2 1
X (M L) Z (4.611)
E n3X

Din aceste ultime doua relatii rezulta urmatoarele legitati referitoare la

coeficientii de conversie interna:
- cresc cu Z 3

- scad cu cresterea multipolului tranzitiei

- cresc cu cresterea numarului cuantic principal nX

si deci: K > L > M > . . .
Coeficientii de CI calculati conform relatiilor de mai sus (cu unele corectii)
sunt tabelati sau/si reprezentati grafic. Un grafic care ilustreaza valorile
tipice pentru K de diferite multipolaritati este prezentat n figura 4.96.
Determinarea experimentala a coeficientilor de CI permite, prin comparare
cu cei teoretici, aflarea ordinului de multipol L si tipul electric sau magnetic
al tranzitiei si, indirect, spinii si paritatile starilor nucleare ntre care are loc
tranzitia.

214
 Studiul electronilor de conversie interna, dupa cum s-a mai precizat,
folosind relatia (4.575), permite determinarea exacta a energiei de tranzitie
E0 . Este foarte important acest studiu n cazul nucleelor cu densitate mare
de nivele n care abunda tranzitiile de joasa energie, puternic convertite
(deoarece probabilitatea de tranzitie este mica).
In aceste cazuri studiul de nivele se bazeaza n special pe studiul elec-
tronilor de conversie interna.

4.5.3 Tranzitia 0 0
In paragraful 4.4.3 s-a aratat ca tranzitia ntre doua stari nucleare de spin
0 este interzisa deoarece momentul cinetic minim al radiatiei este egal cu
unitatea. In cazul acestor tranzitii atat starea initiala cat si starea finala a
nucleului au simetrie sferica. Imaginea clasica a acestei tranzitii este a unei
sfere a carei sarcina electrica pulseaza n timp dar campul n exteriorul sferei
ramane pur coulombian si constant si ca urmare nu poate genera emisia de
radiatii electromagnetice. S-ar putea produce o tranzitie dar nu prin emisia
unui foton ci a doi fotoni corelati, cu o probabilitate foarte mica. In astfel de
cazuri dezexcitarea nucleului se face prin emiterea electronilor de CI. Intr-
adevar daca un electron din paturile atomice se afla la un moment dat n
interiorul nucleului, el este supus unui camp coulombian fluctuant n timp
prin intermediul caruia nucleul transfera energia de tranzitie electronului.
Fireste, procesul este cu atat mai probabil cu cat electronul respectiv se afla
un timp mai ndelungat n interiorul nucleului; un astfel de electron este
electronul S ( = 0).
Probabilitatea tranzitiilor 0 0 se obtine din teoria precedenta cu re-
marca ca vectorul de pozitie al electronului ~r este mai mic n medie ca
vectorul de pozitie ~rj al protonului j si ca atare relatia (4.589) devine:
!L
1 1 X r 1
= PL (cos ) (4.612)
|~r ~rj | rj L rj rj

deoarece trebuie considerat multipolul cu L=0 (monopolul electric).

In consecinta hamiltonianul de perturbatie H va fi:

1 X e2
H = (4.613)
40 j rj

In plus, deoarece lungimea de unda de Broglie a electronului este cu mult

mai mare decat dimensiunile nucleului, functiile din (4.584) si (4.585) pot

215
fi calculate n punctul r=0. Ca urmare elementul de matrice din (4.588)
devine:
s
Z Z Z
e2 Z3 X 1
Hf i = 3
N f (~rN ) N i (~rN )d~rN d~r (4.614)
40 a V j=1 rj

Deoarece integrarea dupa coordonatele electronului se face n ipoteza r rj

rezulta:
Z Zrj
4 3
Z
d~r = r 2 drde = r (4.615)
3 j
(e ) 0

si ca urmare:
s
Z Z
e2 4 Z3 X
Hf i = N f (~rN ) rj2 N i (~rN )d~rN (4.616)
40 3 a3 V j=1

n care d~rN nseamna ca integrarea se face pe coordonatele nucleonilor. In

acord cu (1.34), integrala din aceasta relatie reprezinta raza patratica medie,
care pentru densitatea de sarcina constanta are valoarea 3/5R2 , conform
relatiei (1.35):

2
XZ 3 3
< r >= N f rj2 N i d~rN = R2 = ro2 A2/3 (4.617)
j
5 5

si deci: s
e2 4 Z3
Hf i = r 2 A2/3 (4.618)
40 5 a3 V 0
Cu aceasta valoare si dn/dEf din (4.503), pentru probabilitatea e (0
0) se obtine expresia:
5
1 16Z 3 e10 m4e pe 4 2/3

e (0 0) = r0 A (4.619)
40 25h10
Desigur, aceasta probabilitate este o aproximatie, valoarea exacta de-
pinde de valoarea elementului de matrice din (4.616) care la randul sau
depinde de functia de unda. Este evident nsa ca acest element de matrice
este diferit de zero numai daca paritatile functiilor starilor ntre care are loc
tranzitia sunt identice si deci pot avea loc tranzitiile electrice monopolare
E0:
0+ 0+ sau 0 0 (4.620)

216
 Figura 4.97
Tranzitia 0+ 0+ n cazul 72 Ge are loc prin CI, n cazul 16 O are
loc prin conversie n perechi

Daca nsa paritatea functiilor de unda difera, Hf i din (4.616) este zero
si ca atare nucleul nu-si poate pierde energia prin emisia de electroni de
CI si nici prin emisie . In acest caz, pentru energii de tranzitie mai mici
de 2me c2 , singura posibilitate de dezexcitare a nucleului consta n emisia
corelata de doi fotoni66 . In cazul unei asemenea transformari, n care n final
sistemul este format din nucleu si doi fotoni, spectrul radiatiei trebuie sa
fie continuu.
In cazul tranzitiei 0 0, procesul de formare de perechi (e , e+ ) domina
asupra conversiei interne. daca energia de tranzitie depaseste 2me c2 .
Procesul se mai numeste si conversie n perechi si precizam ca acest
proces nu are nimic comun cu electronii atomici. Procesul poate avea loc
si n cazul nucleelor pure, adica fara paturi electronice. In mod similar
procesul acesta poate fi descris prin coeficientul de conversie n perechi:
p
p = (4.621)

Valoarea acestuia creste cu E0 (fireste E0 > 2me c2 ), scade cu cresterea

ordinului L al multipolului si este nsemnat pentru Z mici; deci invers decat
n cazul coeficientului de CI.
66
Acest proces este definit de termenul e2 A2 /2me din relatia (4.413) care n teoria
prezentata n paragraful 4.4.4.1 a fost neglijat fiind foarte mic

217
 Figura 4.98
Reprezentarea schematica a procesului de absorbtie nucleara
rezonanta.

In figura 4.97 este prezentata tranzitia 0+ 0+ n nucleul 72 Ge, tranzitie

care are loc prin conversie interna, pe cand tranzitia 0+ 0+ n nucleul
16 O se face numai prin conversie n perechi.

4.6 Absorbtia nucleara rezonanta si efectul Mossbauer

4.6.1 Absorbtia nucleara rezonanta
Procesul de absorbtie nucleara rezonanta a radiatiei consta n excitarea
unor nuclee n starea de energie E0 de catre cuantele emise de acelasi tip
de nuclee n tranzitia inversa, din starea excitata de energie E0 n starea
fundamentala (figura (4.98)
Acest proces este uzual n fizica atomica67 , n sensul ca un atom absoarbe
cu mare probabilitate fotonii emisi de un atom identic. Se parea ca procesele
de rezonanta atomica si nucleara sunt similare si deci procesul de absorbtie
nucleara rezonanta trebuie sa se produca de asemenea cu mare probabilitate,
deoarece n ambele cazuri sunt emise sau absorbite cuante ale campului
electromagnetic. Cu toate acestea ncercarile de a obtine absorbtia nucleara
rezonanta nu au dat rezultate. Sa analiza cauza acestor insuccese.
Fie un nucleu (atom) liber, de masa mN aflat n repaus si n stare excitata
de energie E0 . Prin emisia de cuante o parte din energia E0 este preluata de
nucleu (atom) sub forma de energie cinetica de recul TN . Aceasta energie
se calculeaza folosind legile de conservare ale energiei totale si impulsului
date de relatiile (4.374) si (4.375) care, pentru situatia din figura 4.98, se
67
In 1904 Wood a demonstrat rezonanta n sistemele atomice utilizand lumina galbena
a atomilor de sodiu.

218
exprima astfel:

E0 = Ee + TN (4.622)
~0 = p~e + p~N (4.623)

Din aceste relatii pentru energia cinetica de recul TN rezulta:

p2N p2e 2
Ee
TN = = = (4.624)
2mN 2mN 2mN c2
Energia de recul TN este cu atat mai mare cu cat energia radiatiei emise
Ee , care poate fi aproximata cu energia de tranzitie E0 (Ee E0 ), este
mai mare. Daca pentru masa nucleului (atomului) se foloseste relatia apro-
ximativa (1.16), pentru TN (n MeV) se obtine expresia:

E02 E02 [M eV ]
TN [M eV ] (4.625)
2A[uc2 ] 1863 A

n care A este numarul de masa; n obtinerea relatiei s-a folosit si (1.15).

Prin urmare:
Ee = E0 TN (4.626)
Relatia (4.626) arata ca energia Ee a cuantei emise este mai mica decat
eergia de tranzitie E0 cu valoarea energiei de recul TN care este diferita
de zero, pentru orice valoare a energiei E0 . De aici rezulta imposibilitatea
ca aceasta radiatie sa excite un nucleu (atom) similar aflat initial n starea
fundamentala, n starea de energie E0 . Radiatia cu energia Ee ar putea
produce excitarea nucleului (atomului) n starea de energie E , daca o astfel
de stare exista (figura 4.99 a), determinata de relatia:

E = Ee YN = E0 2TN (4.627)

Din expresiile de mai sus rezulta ca pentru excitarea nucleelor n discutie

n starea de energie E0 (figura 4.99 b) sunt necesare radiatii de energie:

Ea = E0 + TN (4.628)

Asadar, datorita energiei de recul TN , energia Ee a radiatiei emise de un

nucleu (atom) emitator (sursa) difera de energia Ea necesara nucleului (ato-
mului) absorbant pentru producerea absorbtiei rezonante.
In consecinta, conform relatiilor de mai sus, procesul de absorbtie rezo-
nanta ar fi imposibil pentru un nucleu (atom) liber pentru care energia TN

219
 Figura 4.99
Reprezentarea schematica a legilor conservarii energiei totale si
impulsului pentru procesul de emisie a) si pentru procesul de
absorbtie b)

este diferita de zero. In realitate (paragraf 1.9.4) starea excitata a nucleului

(atomului) emitator nu poate fi caracterizata printr-o energie bine definita
E0 ci printr-o distributie de tip Breit-Wigner centrata pe E0 (relatia 1.419)
caracterizata de largimea naturala . Aceasta depinde de timpul mediu de
viata al starii nucleare excitate prin relatia (1.420) care conduce la relatia
de calcul (1.421) pentru n eV si n secunde:

0.66 1015
[eV ] = (4.628 )
[s]

Tinand cont de aceasta distributie, rezulta ca atat energia cuantelor

emise Ee cat si a celor absorbite Ea vor fi distribuite cu largimea naturala
n jurul energiilor (E0 TN ) si respectiv (E0 + TN ) (figura 4.100).
Daca liniile de emisie si absorbtie nu se suprapun (figura 4.101 a), pro-
cesul de rezonanta nu poate avea loc; rezonanta se poate realiza numai daca
cele doua linii, mai exact, numai pentru portiunea de suprapunere a liniilor
de emisie si de absorbtie (zona hasurata din figura 4.101 b).
Probabilitatea procesului de absorbtie rezonanta este cu atat mai mare
cu cat zona de suprapunere este mai mare, adica daca este ndeplinita
conditia:
2TN (4.629)
Folosind relatiile (4.625) si (4.628) expresia (4.629) implica pentru timpul

220
 Figura 4.100
Reprezentarea schematica a imaginilor din figura 4.99 tinandu-se
cont de distributia Breit-Wigner a energiei starii excitate E0 si a
radiatiilor emise Ee si absorbite Ea

Figura 4.101
Liniile de emisie si absorbtie nu se suprapun n cazul a) si se
suprapun n cazul b)

221
mediu de viata (exprimat n secunde) conditia:

A
[s] 6.15 1019 (4.630)
E02 [M eV ]

conditie care este totdeauna ndeplinita n cazul atomilor. Intr-adevar, pen-

tru un atom cu A=100 si E0 = 1eV , energia tipica tranzitiilor atomice
pentru electronii valentiali, pentru din relatia de mai sus rezulta conditia:

at. 6.15 105 s (4.631)

care este ndeplinita pentru atomi ai caror timpi de viata sunt de ordinul
a 108 s. Din punct de vedere fizic, conditia (4.631) arata ca n cazul
tranzitiilor atomice de ordinul eV-ilor, energia de recul a atomilor este mult
mai mica decat largimea naturala . Intr-adevar n cazul exemplului de fata
TN pentru atom este aproximativ 5.4 1012 eV iar , pentru 108 s,
este de aproximativ 6.6 108 eV si deci pentru atomi are loc relatia:

atom (TN )atom (4.632)

In cazul nucleelor, energiile de tranzitie sunt de ordinul MeV-ilor si ca

atare conditia (4.630) nu este ndeplinita. Intr-adevar pentru A=100 si
E0 = 1 M eV , din (4.630) se obtine:

6.15 1017 s (4.633)

Starile nucleare excitate cu timp mediu de viata mai mic de 1017 s,

se obtin, dupa cum s-a mai precizat la nceputul acestui capitol, n reactii
nucleare; aceste stari nu apartin izotopilor radioactivi. Din punct de vedere
practic se pot folosi drept nuclee emitatoare (sursa) nuclee care au stari cu
timpi medii de viata > 1017 s, carora le corespund largimi < 6 104 eV .
Deoarece TN pentru un nucleu cu A=100 si E0 = 1M eV este de aproximativ
5.4 eV, rezulta ca n cazul nucleelor are loc relatia:

nucl. (TN )nucl. (4.634)

Relatiile de mai nainte arata deci ca procesul de absorbtie rezonanta n

atom este realizabil pe cand n nucleu este imposibil. Esenta fizica consta
n aceea ca energia cuantelor emise de nucleu este mult mai mare com-
parativ cu energia fotonilor emisi de atom si ca urmare energia de recul
TN n cazul nucleelor are valori apreciabile devenind mult mai mare decat
largimea naturala a starilor implicate n procesul de absorbtie rezonanta.

222
Ca atare procesul nu se poate realiza. Asadar n atom se realizeaza cazul
din figura 4.101 b) n care zona de suprapunere este foarte mare iar la nucleu
se realizeaza cazul din figura 4.101 a).
Din discutia de pana acum ar rezulta ca procesul de absorbtie nucleara
rezonanta este imposibil. Totusi aceasta concluzie nu este adevarata deoarece
largimea reala a liniei de emisie (ca si a liniei de absorbtie) nu este determi-
nata de largimea naturala a liniei ci de largimea Doppler. Aceasta apare
ca o consecinta a faptului ca nucleele emitatoare (ca si cele absorbante) se
gasesc n miscare termica; ca atare emit (absorb) radiatia din miscare, n
diferite directii fata de directia lor de miscare. Datorita acestui proces se
produce o largire suplimentara a liniilor de emisie si de absorbtie, numita
largime Doppler. O estimare a acestei largimi se poate obtine din legile
de conservare ale energiei totale si implulsului (4.622) si (4.623) considerand
nsa ca nucleul aflat n starea de energie E0 are si impulsul p~T generat de
agitatia termica kB T 68 . In acest caz relatiile (4.622) si (4.623) devin:
p2T
E0 + = Ee + TN (4.635)
2mN
p~T = p~e + p~N (4.636)
Din aceste relatii pentru Ee rezulta:
p2T pT p~e )2
(~
Ee = E0 + = E0 TN + D cos(~
pe , ~pT ) (4.637)
2mN 2mN
cu largimea Doppler:
|~
pT | |~
pe |
= 2 ET TN = 2 ((kB T )TN )1/2
p
D= (4.638)
mN
In fizica nucleara pentru energia termica se adopta expresia
kB T care corespunde n distributia Maxwell-Boltzmann vitezei
celei mai probabile: vP2 = (2kB T )/mN
Energia kB T este de 0.025 eV pentru temperatura T=293.15
K. Sa precizam cu acest prilej si faptul ca relatia (4.638) se
putea obtine imediat daca se foloseau relatiile specifice efectului
Doppler nerelativist. Intr-adevar, conform acestui efect, variatia
maxima a energiei emisa de un nucleu, care se deplaseaza cu
viteza vP , pe directia lui de miscare, este data de:
1/2
vP 2kB T
 q
D = E = E = 2 (kB T )TN (4.639)
c mN c2
68
In continuare se va considera energia termica ET = kB T cu kB = 8.62 105 eV/K
constanta lui Boltzmann.

223
 Figura 4.102
Forma liniei de emisie datorita efectului termic

In care s-a folosit E din (4.624). In sfarsit sa precizam ca

n unele lucrari pentru viteza nucleului se adopta viteza termica:
vT2 = (3kB T )/mN ; n acest caz largimea Doppler devine:
1/2
vT 3kB T
 q
D = E = E = 6(kB T )TN (4.640)
c mN c2
Deoarece nucleele care formeaza sursa emitatoare au viteze distribuite n
directie si marime, rezulta ca radiatia emisa nu va fi monocromatica ci se va
prezenta sub forma unui spectru (distributie) cu energia centrata pe valoarea
(E0 TN ) si de energii maxima si minima egale respectiv cu (E0 TN D)
(figura 4.102). In general pentru sursele uzuale, largimile Doppler sunt de
ordinul zecilor de eV si ca atare:

D (4.641)

Astfel pentru nucleul cu A=100 si E0 = 1M eV , largimea Doppler pentru

kB T = 0.025 eV si TN = 5.4 eV este egala cu aproximativ 0.7 eV, care este
mult mai mare decat .
Deoarece aceleasi considerente sunt adevarate si pentru linia de absorbtie
rezulta ca imaginea din figura 4.101 a) devine cea din figura 4.103 iar conditia
de rezonanta (4.629) se transcrie astfel:

D 2TN (4.642)

Tinand cont de relatiile (4.625) si (4.638) aceasta conditie devine:

E02 [M eV ]
kB T [eV ] 537 (4.643)
A
relatie n care energia termica kB T se exprima n eV iar E E0 n MeV.
Relatia (4.643) stabileste conditia necesara pentru a exista suprapunere ntre

224
 Figura 4.103
Reprezentarea calitativa a suprapunerii liniilor de emisie si de
absorbtie datorita largimii Doppler

linia de emisie si cea de absorbtie (figura 4.103) si deci sa aibe loc fenomenul
de absorbtie nucleara rezonanta. Astfel, la temperatura camerei, nucleele cu
A=100 si cu stari de energie E0 < 70 keV prezinta fenomenul de absorbtie
nucleara rezonanta 69 . Asadar largimea Doppler are un rol important n
ndeplinirea conditiei de rezonanta si permite, n principiu, observarea aces-
tui efect.
Desigur, probabilitatea procesului de absorbtie nucleara rezonanta este
cu atat mai mare cu cat suprapunerea liniilor de emisie si absorbtie (zona
hasurata din figura 4.103) este mai mare. De regula aceasta suprapunere
este mica si ca atare s-au ncercat diferite metode de crestere a acesteia.
O modalitate de marire a domeniului de suprapunere consta n ncalzirea
sursei si/sau absorbantului, ceea ce duce la cresterea largimii Doppler. O
metoda mai eficienta consta n deplasarea Doppler a liniei de emisie. Aceasta
idee a fost folosita n 1953 de Moon si Storast care au plasat sursa de 198 80 Hg
(figura 4.104) pe rotorul unei centrifuge (figura 4.105 a). De fapt este vorba
de sursa de 198 Au care, n acord cu schema din figura 4.104, se dezintegreaza
practic pe nivelul de energie E0 = 411.7 keV al nucleului 198 Hg, care la
randul sau emite radiatii (E2) de energie E = E0 . Energia acestor cuante
emise n directia absorbantului cu viteza v se modifica cu:
v v
E = E = E0 (4.644)
c c
Aceasta energie trebuie sa compenseze energia de recul 2TN . Cu TN din
(4.625) conditia E = 2TN implica pentru viteza v valoarea:

E [M eV ]
v[m/s] = c (4.645)
931A
69
Sa observam ca n cazul nucleelor cu A=100, conditia E0 < 70 keV semnifica o energie
foarte mica la scara nucleara si deci putine nuclee ndeplinesc aceasta conditie.

225
 Figura 4.104
Schema de dezintegrare a izotopului 198 Au

Figura 4.105
a) Reprezentarea schematica a experientei lui Moon si Storast n
care S este sursa, A este absorbantul, D este detectorul iar Pb
reprezinta protectia de plumb.
b) Variatia intensitatii nregistrate de detector n functie de
viteza v a centrifugei, deci a sursei. La viteza de rezonanta
vr , intensitatea scade brusc.

226
 Figura 4.106
Reprezentarea schematica a procesului de emisie de catre
nucleul A aflat n miscare

Din aceasta relatie rezulta v 670 m/s pentru sursa de 198 Hg, valoare
ce coincide cu viteza vr 700 m/s, pentru care n experienta lui Moon si
Storast s-a observat procesul de absorbtie rezonanta. Experimental acest
proces se constata astfel: atat timp cat nu are loc procesul de absorbtie
rezonanta, detectorul D (figura 4.105 a) nregistreaza o intensitate I aproape
constanta care corespunde valorii I = I0 ed pentru un fascicul colimat
si un absorbant de grosime d. La rezonanta, nucleele de 198 Hg absorb
rezonant radiatia de energie 411.7 keV pe care o reemit, cu timpul =
2.2 1011 s, caracteristic starii excitate, n toate directiile; n consecinta
la rezonanta, intensitatea nregistrata de detector scade spectaculos. In
experienta lui Moon si Storast dependenta intensitatii nregistrate n functie
de viteza v a sursei arata ca n figura 4.105 b) cu vr 700 m/s. O alta
metoda de compensare a energiei de recul consta n a folosi un nucleu aflat
n miscare n momentul cand emite . Un astfel de nucleu se poate obtine fie
ntr-un proces de dezintegrare ce precede emisia cuantei fie ntr-o reactie
nucleara. Prima situatie a fost folosita n experienta lui Goldhaber, Grodzins
si Sunyar descrisa n subparagraful 4.3.6.2 iar a doua n experienta lui Swann

227
 Figura 4.107
a) Schema bloc a experientei lui Mossbauer b)schema de
dezintegrare a izotopului 191 Os

si Metzger. Esenta acestei metode este schitata n figura 4.106. Nucleul A

format ntr-o stare excitata ntr-o reactie nucleara sau ntr-o dezintegrare
oarecare, se afla n miscare n momentul cand emite spre nucleul B, identic
cu nucleul A, aflat initial n repaus si n stare fundamentala (figura 4.106 a).
Aceste cuante , cu energii mai mari cu E (din relatia 4.644) decat
energia E a cuantelor ce le-ar fi emis nucleul A din repaus, sunt absorbite
rezonant de nucleul B (figura 4.106 b). Ulterior, nucleul B emite, eventual
tot din miscare, cuante (figura 4.106 c).

4.6.2 Efectul Mossbauer

Acest efect a fost pus n evidenta n anul 1958 de catre fizicianul german
R.Mossbauer n timpul unor experiente n care acesta urmarea elucidarea
procesului de absorbtie rezonanta n conditiile suprapunerii partiale a liniilor
de emisie si absorbtie datorita largimii Doppler. In experienta a fost folosit
izotopul 191
76 Os (a carui schema de dezintegrare este prezentata n figura
4.107 b) urmarindu-se absorbtia rezonanta a cuantelor de 129 keV emise
de 191
77 Ir (prin tranzitia electrica cvadrupolara E2).

228
 Figura 4.108
Dependenta sectiunii de absorbtie rezonanta (ce este
proportionala cu domeniul de suprapunere al liniilor de emisie si
absorbtie) de temperatura sursei (absorbantul se afla la
temperatura de 88 K - aer lichid)

In acord cu relatiile (4.625) si (4.638) pentru acest caz se obtine 2TN =

0.094 eV si D=0.068 eV avand deci loc o suprapunere partiala a liniilor de
emisie si absorbtie. Domeniul de suprapunere - dupa cum s-a mai precizat
- creste prin ridicarea temperaturii sursei si/sau absorbantului (se mareste
largimea Doppler termica D).
Racind sursa si/sau absorbantul, R.Mossbauer se astepta la o micsorare a
sectiunii de absorbtie nucleara rezonanta. Rezultatul experientei a fost nsa
surprinzator, obtinandu-se o crestere spectaculoasa a sectiunii de absorbtie
rezonanta odata cu scaderea temperaturii sursei (figura 4.108).
Pentru a explica acest rezultat Mossbauer ajunge la concluzia ca efectul
se datoreaza faptului ca sursa si absorbantul sunt solide (cristaline). Im-
pulsul si energia de recul nu sunt preluate de nuclee individuale ci rolul
hotarator l joaca reteaua cristalina.
Impulsul de recul este preluat de cristal n totalitatea sa (datorita masei
foarte mari a acestuia comparativ cu masa unui nucleu centrul de masa al
cristalului nu se misca semnificativ).
Energia de recul este preluata direct de ansamblul de oscilatori ai retelei
(fara a avea loc transfer de impuls corespunzator catre oscilatori). Datorita
spectrului discret de energii al sistemului de oscilatori, energia de recul este
preluata numai daca este suficient de mare pentru ca reteua sa treaca dintr-

229
o stare n alta. Daca energia de recul nu modifica starea de vibratie a
retelei este ca si cum aceasta energie nu s-ar fi transmis; are loc un eveni-
ment Mossbauer. In acest caz termenul Doppler dispare datorita rigidizarii
nucleului n reteaua cristalina.
Ulterior, folosind pentru reteaua cristalina a sursei (absorbantului) mo-
delul Debye, s-a demonstrat ca probabilitatea de emisie fara recul f este
data de relatia:  
3TN 2
2k 1+ 23 ( T )2
B D
f =e D
(4.646)
valabila la temperaturi joase, adica T /D 1, n care D este temperatura
Debye a cristalului.

Desi emisia si absorbtia fara recul este un fenomen strict

cuantic, analogia cu difuzia razelor X conduce la o interpretare
a efectului Mossbauer n termenii electrodinamicii clasice, obti-
nandu-se probabilitatea de emisie si absorbtie fara recul (factorul
Debye-Waller):
2 2
f = ek <u > (4.647)
n care ~k este vectorul de unda al cuantelor iar < u2 >
reprezinta abaterea patratica medie a deplasarii nucleului din
pozitia de echilibru.
Din aceasta expresie se pot trage urmatoarele concluzii:
- pentru a avea o probabilitate mare de emisie siabsorbtie fara
recul trebuie ca exponentul k2 < u2 > 1 adica < u2 > sa fie
mai mica decat lungimea de unda . Daca perioada de oscilatie
a atomului n reteaua cristalina este scurta comparativ cu timpul
asociat emisiei si amplitudinea de vibratie este comparabila cu
lungimea de unda , faza undei este modulata de miscarea
atomului emitator, nemaifiind deci monocromatica si ca atare
nucleul absorbant nu se excita.
Dependenta exponentiala de k2 impune o limita superioara de
150 keV pentru energiile E de interes pentru efectul Mossbauer.
- daca < u2 > nu este limitat atunci factorul f se poate anula.
Ca atare < u2 > trebuie sa fie marginit n timp adica nucleul
trebuie sa fie legat. Ca urmare nu se obtine efect Mossbauer n
lichide70 si n gaze unde nucleul difuzeaza n timp.
70
Cu toate acestea la congresul din 1985 de la Alma-Ata s-a comunicat obtinerea de
efect Mossbauer masurabil n lichide folosind capilare foarte fine si presiune mare, n acest
fel < u2 > fiind limitat de capilar.

230
 - relatia (4.647) nu implica cu necesitate existenta unei struc-
turi cristaline pentru a avea loc emisia fara recul. Se obtine
experimental efect Mossbauer si n substante amorfe ca sticle,
polimeri.
- n cazul solidelor n care fortele de legatura sunt anizotrope,
< u2 > va fi mai mare pe directia n care legatura este mai slaba.
Ca atare efectul Mossbauer pune n evidenta anizotropia.
Alte concluzii se pot obtine din dependenta de temperatura
a factorului Debye-Waller. Pentru a gasi expresii ale acestei
dependente este nevoie sa se faca ipoteze suplimentare asupra
modelului de solid (proprietatile de vibratie ale retelei) pentru
calculul amplitudinii < u2 > din relatia (4.647).
In cazul celui mai simplu model - modelul Einstein - n care
se considera ca toti oscilatorii au aceeasi frecventa, se obtine
pentru fractiunea Mossbauer fara recul expresia71 :
TN E)
k cth( 2T
f =e B E (4.648)

Unul din modelele de solid des folosite este modelul Debye n

care spectrul fononic este continuu. In acest caz se obtine pentru
factorul Debye-Waller expresia72 :
 
6TN 1
k +( T )2 D(x)
f =e B D 4 D (4.649)

unde:
D
ZT
x dx
D(x) = (4.650)
ex 1
0

este functia Debye (de regula tabelata) de argument x = h/kB T .

O aproximatie buna a relatiei (4.649) se obtine n cazul tem-
peraturilor joase T /D 1; n acest caz limita superioara a
integralei n (4.650) se extinde la infinit si:
Z
x dx 2
= (4.651)
ex 1 6
0
71
In aceasta expresie E reprezinta temperatura Einstein definita de: hE = kB E n
care E este frecventa oscilatorilor n modelul Einstein.
72
D este temperatura Debye definita de: hD = kB D n care D este frecventa maxima
a oscilatorilor n modelul Debye

231
 Astfel ncat se ajunge la expresia factorului Debye-Waller data
de (4.646).
Mai mult, pentru temperaturi apropiate de 0 K expresia (4.646)
devine: 3TN

f e 2kB D (4.652)
Analizand relatia (4.646) se pot desprinde concluziile:
- fractiunea fara recul creste cu scaderea temperaturii, aceasta
dependenta fiind n concordanta cu experientele lui R.Mossbauer.
- cu cat la un solid temperatura Debye D este mai mare si
energia de recul TN mai mica cu atat este mai mare fractiunea
Mossbauer.
Schema experientei lui Mossbauer este prezentata n figura 4.107 a).
Atat sursa cat si absorbantul A (ambele continand nuclee de 191 Ir n retele
cristaline identice) au fost introduse n criostatele C1 si C2 n care se mentine
temperatura de 88 K. Cuantele sunt nregistrate cu ajutorul detectorului
D. Criostatul C2 , ce contine sursa, se poate roti n ambele sensuri. La rotirea
ntr-un sens sursa se apropie de absorbant cu viteza v iar la rotirea n
sens invers se departeaza de absorbant cu aceeasi viteza. Astfel ca energia
cuantelor emise se modifica cu valoarea:
v
E = E (4.653)
c
Ca urmare, n experientele de acest fel se poate masura absorbtia cuan-
telor , E (v), pentru diferite viteze v ale sursei. Intrucat linia de emisie,
de tip lorentzian cu largimea naturala (figura 4.109 a), se deplaseaza cu e-
nergia E data de (4.653) iar linia de absorbtie este tot de tip Breit-Wigner
(figura 4.109 b), suprapunerea lor este tot lorentziana dar cu largimea 2. In
consecinta variatia lui E (v) cu viteza v arata ca n figura 4.109 c) din care
se poate determina 2 si deci largimea . Evident, pentru ca experienta
sa permita determinarea largimii , modificarea energiei E trebuie sa
ndeplineasca conditia:
E (4.654)
de unde rezulta pentru viteza relativa sursa-absorbant:

vc (4.655)
E
n care raportul /E0 defineste sensibilitatea masuratorilor Mossbauer si
se numeste putere de rezolutie:

S= (4.656)
E0

232
 Figura 4.109
Suprapunerea dintre linia de emisie deplasata cu:E = vc E si
linia de absorbtie centrata pe energia E0 defineste functia de
transmisie E (v)

In cazul experimentului efectuat de Mossbauer S 3.6 1011 iar v 1 cm/s.

Intr-adevar, modificand viteza sursei cu valori de ordinul mm/s, Mossbauer
a observat un spectru ca n figura 4.109 c) din care a dedus pentru nivelul
+0.2
E0 = 129 keV largimea = (4.6 0.6) eV adica = (1.4 ) 1010 s,
0.1
valoare n acord cu datele experimentale.
In experienta descrisa s-a reusit pentru prima data masurarea largimii
naturale a unei stari nucleare verificandu-se direct valabilitatea principiului
lui Heisenberg E t h, principiu fundamental n fizica subatomica.
Masurarea largimii naturale atesta precizia deosebita obtinuta cu efect
Mossbauer ce conduce la aplicatii n studiul efectelor extrem de fine cum
vom avea ocazia sa aratam n continuare.
Instalatiile care permit obtinerea de spectre ca n figura 4.109 c) au
primit denumirea de spectrometre Mossbauer.

Exista doua aranjamente posibile de observare experimentala

a efectului Mossbauer; tehnica absorbtiei de rezonanta si cea a
mprastierii de rezonanta. In tehnica absorbtiei de rezonanta
se observa transmisia cuantelor printr-un absorbant, viteza
relativa sursa-absorbant fiind variata ntr-un domeniu potrivit
(conditia D TN ) pentru obtinerea efectului sub forma

233
 Figura 4.110
Aranjamentul experimental de transmisie si mprastiere

absorbtiei de rezonanta.
Analog, mprastierea de rezonanta (reemisie) poate fi obser-
vata la diferite unghiuri de mprastiere asa cum se vede n figura
4.110.

In alegerea substantelor ce se folosesc n diferite aplicatii ale efectului

Mossbauer, parametrii esentiali ce se evalueaza sunt: fractiunea Mossbauer
fara recul (f), puterea de rezolutie (S) si temperatura de lucru (T).
Probabilitatea f de emisie si de absorbtie fara recul se determina de
regula din expresiile (4.649) sau (4.646) (modelul de solid Debye fiind des
utilizat). Pentru multe solide nsa temperatura Debye este n jur de 200
K astfel ncat sunt necesare temperaturi de lucru scazute pentru ca f sa
aibe valori apreciabile. Desigur din punct de vedere practic este convenabil
sa se lucreze la temperatura camerei ( 300 k). Acest deziderat se poate
realiza numai pentru substantele cu temperatura Debye ridicata si valori
mici ale energiei de recul TN adica pentru energii E0 de tranzitie deosebit
de mici. Aceste conditii sunt ndeplinite de izotopul 57 F e (care rezulta
din CE a 57 Co - figura 1.49) care are D 500 K si energia de tranzitie
E0 = 14.4 keV ceea ce conduce la o valoare a energiei de recul TN
1.95 103 eV . Pentru izotopul F e57 fractiunea Mossbauer fara recul este
de aproximativ 0.80 la temperatura camerei. Timpul de viata al nivelului
de 14.4 keV fiind 1.4 107 s rezulta largimea naturala 4.67 109 eV
si conform relatiei (4.656) o putere de rezolutie S = 33 1013 . Datorita
tuturor acestor proprietati sursa 57 Co 57 F e este cel mai mult utilizata n
aplicatiile efectului Mossbauer.

234
 Alte substante care pot fi folosite la temperatura camerei sunt 119 Sm si
181 T a(73 cu urmatorii parametri:
119 Sn : E0 = 23.8 keV ; = 2.6 108 ; 2.54 108 eV ; S 1012
181 T a : E0 = 6.2 keV ; = 9.8 106 ; 6.73 1011 eV ; S 1014
(4.657)
Posibilitati unice n ceea ce priveste puterea de rezolutie prezinta izotopul
67 Zn cu E = 93 keV, 1.36 105 s, 4.87 1011 eV si de aici o
0
putere de rezolutie de exceptie S = 5.2 1016 . Cu toate acestea temperatura
Debye mica face ca abia la temperatura heliului lichid ( 4 K) fractiunea
Mossbauer sa ajunga la numai 0.3%.
Se constata ca cu cat puterea de rezolutie este mai buna (valori mai
mici) cu atat viteza relativa sursa-absorbant trebuie sa fie mai mica (con-
form relatiei 4.647). In particular n cazul izotopului 67 Zn spectrometrul
Mossbauer trebuie sa realizeze viteze v 1.5 105 cm/s ceea ce necesita
dispozitive speciale.
Aplicatiile efectului Mossbauer pot fi ntelese apeland la notiunile ex-
puse n paragrafele 1.7 si 1.8 n care s-a aratat ca prin interactia mo-
mentelor electrice si magnetice ale nucleelor cu campurile electrice si mag-
netice nconjuratoare are loc deplasarea si despicarea starilor nucleare n
(sub)stari. Numarul si pozitia energetica ale acestor (sub)stari depind de
interactiile dintre momentele nucleului si campurile externe si de spinul
starii nucleare studiate. Interactiile dintre nucleu si campurile externe sunt:
interactia electrica monopolara pentru un nucleu de raza finita (relatia
1.291), interactia cvadrupolara definita de relatia (1.304) si interactia mag-
netica definita de relatia (1.307) daca campul magnetic extern este omogen.
Influenta acestor interactii asupra unei stari nucleare de spin 3/2 n acord
cu relatiile din paragraful 1.8 este prezentata n figura 1.48.
Intrucat orice stare nucleara este supusa acestor interactii rezulta ca
tranzitiile electromagnetice ntr-un nucleu real - nconjurat de campuri elec-
trice si magnetice - se realizeaza ntre (sub)stari nucleare n acord cu regulile
de selectie. Asa cum se vede din figura 1.48 tranzitia 3/2 1/2 pentru
un nucleu punctiform si izolat va corespunde la sase tranzitii ntr-un nucleu
real aflat n campuri electrice si magnetice externe.
Deoarece despicarile energetice ale (sub)starilor sunt de ordinul a 106
10 eV iar energia de tranzitie ntre (sub)stari este de 104 106 eV , rezulta
7

ca punerea n evidenta a acestor tranzitii necesita rezolutii de ordinul a

73
Fireste numarul izotopilor Mossbauer este mult mai mare. Mai se utilizeaza si
61
N i, 125 T e, 197 Au, 151 Eu, 195 P t, 121 Sb, unele avand inconveniente ca timpul scurt
de viata sau temperaturi scazute.

235
 Figura 4.111
Reprezentarea calitativa a unui spectru Mossbauer pentru sursa
standard Fe-57 si diferiti absorbanti

1010 1013 ce pot fi atinse numai cu spectrometre Mossbauer.

Studiul acestor tranzitii prin efect Mossbauer implica o masurare de
absorbtie nucleara rezonanta n care sursa si absorbantul contin nuclee de
acelasi fel. Deci deplasarile si despicarile starilor nucleare n (sub)stari se
realizeaza atat pentru nucleele sursei cat si ale absorbantului. Ca urmare,
fiecarei linii de emisie i va corespunde un anumit numar de linii de absorbtie
si ca atare imaginea dependentei absorbtiei nucleare rezonante de viteza re-
lativa sursa-absorbant este foarte complicata si greu de interpretat. De aceea
nucleele sursei se introduc n retele cristaline standard n care campurile
electrice si magnetice sunt nule astfel ncat sa se evite despicarea liniilor
de la nucleele sursa, acestea doar se deplaseaza datorita interactiei elec-
trice monopolare pentru un nucleu finit (deplasare izomera). In consecinta
numarul rezonantelor obtinute n spectrometria Mossbauer va coincide cu
numarul tranzitiilor n nucleele absorbantului. De exemplu pentru sursa cel
mai des folosita n masuratori Mossbauer 57 Co 57 F e (figura 1.49) reteaua
cristalina standard este de otel inoxidabil sau platina (retea de tip c.f.c)
si n acest caz spectrul Mossbauer va contine rezonantele corespunzatoare
tranzitiilor nucleelor de 57 F e care apartin absorbantului, numarul si pozitia
acestor linii depinde de reteaua cristalina a absorbantului.
Daca de exemplu reteaua cristalina a absorbantului, care contine nu-

236
clee de 57 F e, este identica cu a sursei (otel inoxidabil sau platina) spectrul
Mossbauer prezinta o singura linie corespunzatoare vitezei zero (figura 4.111
a)74 .
In cazul absorbantului F eCO3 pentru care campurile magnetice sunt
nule, spectrul Mossbauer contine doua rezonante ce corespund despicarii
starii 3/2 n doua (sub)stari (figura 1.47) datorita interactiei electrice
cvadrupolare (figura 4.111 b).
Spectrul Mossbauer din figura 4.111 c) corespunde absorbantului F e2 CO3
n care caz campurile electrice si magnetice sunt diferite de zero. Cele sase
linii din figura 4.111 c) corespund celor sase tranzitii (numerotate n aceeasi
ordine) din figura 1.48.
Un spectru Mossbauer mai complicat este prezentat n figura 4.111 d),
acesta corespunde absorbantului F e3 O4 (care ntr-o prima aproximatie poate
fi considerat ca o combinatie de retele de F e2 O3 si FeO). Acest spectru - n
prima aproximatie - poate fi privit ca o suprapunere de spectre Mossbauer
de F e2 O3 s FeO.
Aplicatiile efectului Mossbauer rezulta din analiza spectrelor. Pentru
fixarea ideilor presupunem ca absorbantul este F e2 O3 , spectrul Mossbauer
fiind cel din figura 4.111 c). Din spectru se determina vitezele vi (i = 1 6)
corespunzatoare minimelor si deci deplasarile energetice Ei = (vi /c)E0
conform relatiei (4.653). In acord cu figura 1.48, deplasarile energetice Ei
corespund diferentei (Ei E0 ) n care Ei sunt energiile corespunzatoare
tranzitiilor ntre (sub)starile cu m = 0, 1. In particular E6 va fi:
!
v6 3 e 2
E6 = E0 = + gI=3/2 N B + QI=3/2 (4.658)
c 2 4 z 2 0

n care este deplasarea izomera definita de relatia (1.294) sau (1.297).

In mod similar se definesc si celelalte deplasari energetice Ei cu i=1, 2,
3, 4, 5. Se obtine astfel un sistem de sase ecuatii care permite determinarea a
sase necunoscute care pot fi: factorii giromagnetici gI=3/2 si gI=1/2 , momen-
tul cvadrupolar QI n starea excitata cu I=3/2, densitatea de probabilitate
de localizare a electronilor S n volumul nucleelor absorbantului, raza nucle-
ului n starea excitata, gradientul de camp la nucleu ( 2 /z 2 )0 .
Din analiza expresiilor (1.294), (1.304), (1.307) ce caracterizeaza struc-
tura hiperfina, se constata ca n toate intervine un produs de doi factori:
unul de natura nucleara, celalalt de natura atomica (solid), ceea ce con-
duce imediat la ideea aplicatiilor efectului Mossbauer atat n fizica nucleara
74
In cazul nucleelor de Fe-57 puterea de rezolutie este S = 3.3 1013 si n acord cu
relatia (4.655) vitezele relative sursa-absorbant trebuie sa fie de ordinul mm/s.

237
cat mai ales n fizica solidului. De exemplu n unele aplicatii de solid se
considera cunoscuta raza nucleului (calculata cu modele de nucleara) si din
deplasarea izomera se determina densitatea de probabilitate de localizare a
electronilor S n volumul nucleului. In aplicatiile de nucleara se calculeaza
teoretic din solid gradientul de camp la nucleu si din deplasarea cvadrupolara
se determina momentul cvadrupolar al nucleului s.a.m.d.
Astfel n fizica nucleara efectul Mossbauer serveste la determinarea tim-
pului mediu de viata al starilor nucleare excitate, a momentelor magneti-
ce nucleare pentru starile fundamentala si excitata, a momentelor electrice
cvadrupolare, la determinarea variatiei relative a razei nucleare n starea
excitata fata de cea fundamentala.
Cele mai multe aplicatii le are efectul Mossbauer n fizica solidului;
printre acestea precizam: determinarea campului magnetic hiperfin la nu-
cleu, determinarea gradientului de camp electric dat de electronii atomului si
de vecinatatea sa, studiul proprietatilor magnetice ale metalelor, compusilor
intermetalici, aliajelor, feritelor, impuritatilor atomice n cristale, determi-
narea densitatii de sarcina electronica la nucleu, studiul tranzitiilor de faza,
studiul dinamicii retelelor cristaline, a fenomenelor de relaxare, a defectelor
de iradiere n solide.
Spectroscopia Mossbauer si-a gasit aplicatii si n biofizica, chimie, bi-
ologie ca: determinarea legaturilor chimice, a starii de valenta a unor ioni,
studiul polimerilor, sticlelor si altor amorfi, studiul cineticii reactiilor chimice
si al consecintelor chimice ale transformarilor nucleare, unele analize chimi-
ce, studiul hemoglobinei, enzimelor, acizilor nucleici, al proteinelor etc.
Efectul Mossbauer are aplicatii si n tehnica la masuratori precise de
viteze, deplasari, acceleratii, presiuni nalte, temperaturi joase.
Precizia relativa cu totul deosebita a efectului Mossbauer a permis ve-
rificarea unor principii fundamentale ale fizicii. Verificarea principiului lui
Heisenberg, prin determinarea largimii naturale , constituie un exemplu n
acest sens.
Un alt exemplu edificator consta n masurarea deplasarii spre rosu n
conditii de laborator. Conform teoriei generale a relativitatii, cuantele
de energie E trebuie sa se comporte n camp gravitational ca particule cu
masa gravifica m = E /c2 . Propagandu-se de-a lungul liniilor de forta ale
campului gravitational, cuantele trebuie sa-si mareasca energia cu E =
m gH = (E /c2 )gH. Ca atare frecventa radiatiei creste cu:
E E
= = 2 gH (4.659)
h hc
avand deci loc deplasarea spre albastru.

238
 Figura 4.112
Reprezentarea schematica a experientei lui Pound si Rebka

La deplasarea n sens opus campului gravitational, cuantele pierd ener-

gia E si frecventa se va micsora cu valoarea data de relatia (4.659),
are loc deplasarea spre rosu. Variatia relativa a energiei este definita de
relatia:
E g
= 2 H = 1016 H (4.660)
E c
Pentru valori H de ordinul a zeci de metri, valoarea E /E este la limita
de detectie e efectului Mossbauer. O astfel de experienta a fost efectuata n
1959 de Pound si Rebka n turnul universitatii din Harward cu o naltime
H=22.6 m pentru care E /E = 2.46 1015 . S-a folosit suresa 57 Co57 F e
pentru care puterea de rezolutie este cu doua ordine de marime peste precizia
necesara n aceasta experienta. Pentru a realiza precizia necesara sursa si
absorbantul de Fe au fost introduse ntr-o teava umpluta cu He lichid. De
asemeni, pentru compensarea deplasarii energetice E, a fost necesar sa se
realizeze viteze de ordinul a 107 cm/s, n acord cu relatia (4.655) n care
/E0 = E /E = 2.5 1015 , de aici necesitatea unui dispozitiv special.
Reprezentatrea schematica a experientei este data n figura 4.112.
Pentru realizarea absorbtiei rezonante sursa S (figura 4.112) s-a deplasat
cu astfel de viteze mici n sus. Pentru evitarea erorilor sistematice, sursa
S si absorbantul A au fost permutate. In acest caz, absorbantul (care era
n pozitia sursei din figura 4.112) era deplasat usor n jos cu viteza v
107 cm/s. Luni de zile de masura si control au indicat pentru E /E
valoarea (2.34 0.10) 1015 care, n limitele de eroare, coincide cu valoarea

239
dedusa pe baza teoriei lui Einstein.
Precizia deosebita obtinuta n acest experiment este o dovada suplimen-
tara a posibilitatilor experimentale ale efectului Mossbauer.
Pentru descoperirea acestui efect, cu multiple aplicatii, fizicianului
R.Mossbauer i-a fost atribuit premiul Nobel pentru fizica n anul 1961.

240
Capitolul 5

REACTII NUCLEARE

5.1 Definitia si clasificarea reactiilor nucleare

5.1.1 Definitia reactiilor nucleare
In capitolul anterior s-a aratat ca dezintegrarile radioactive ale nucleelor
permit obtinerea unor informatii asupra acestora. Informatiile acestea se
limiteaza nsa la un numar mic de nuclee - cele radioactive - si numai la
anumite proprietati ale acestora. Precizam ca numarul de nuclee natural
radioactive este mic si se limiteaza, cu cateva exceptii, la nucleele ce fac
parte din cele trei familii natural radioactive (paragraf 1.9.3); numarul nu-
cleelor radioactive realizate artificial, n reactii nucleare, este nsa mult mai
mare. Rezulta deci ca marea majoritate a informatiilor obtinute n dezin-
tegrarile radioactive sunt pentru nuclele artificial radioactive rezultate n
reactiile nucleare. In prezent este cunoscut faptul ca reactiile nucleare con-
stituie principala sursa de informatii referitoare la proprietatile nucleelor:
dimensiunile, distributia de sarcina si de masa, momentele cinetice, electrice
si magnetice pentru starea fundamentala si starile excitate, probabilitati de
tranzitie, etc. Aceste informatii stau la baza elaborarii modelelor de struc-
tura (capitolul 3), la cunoasterea cat mai exacta a fortelor nucleare si n final
la cunoasterea legilor de baza ale materiei deoarece practic ntreaga materie
a universului este concentrata n nucleele atomilor. Dar ce sunt reactiile
nucleare?
In sensul cel mai general reactiile nucleare definesc ansamblul proceselor
generate de ciocnirea a doua particule care pot fi nuclee, nucleoni sau parti-
cule elementare. Conform acestei definitii ciocnirea nucleon-nucleu, nulceon-
nucleon, pion-nucleon, etc., sunt reactii nucleare. De regula nsa ciocnirea
dintre doua particule cu generarea de particule elementare ca si ciocnirea

241
dintre nucleoni si particule elementare formeaza domeniul distinct al par-
ticulelor elementare (subcapitolul 2.4). De aceea, ntr-un sens mai restrans,
prin reactii nucleare se nteleg procesele care duc la modificarea sau trans-
formarea nucleelor prin bombardarea acestora cu diferite particule dar fara
generare de particule. Astfel interactia electromagnetica a radiatiilor sau
a electronilor si ionilor grei cu nucleele, care duc, respectiv, la transformarea
nucleului (efect fotonuclear) sau la excitarea lui (excitare coulombiana) sunt
de asemeni reactii nucleare.
In sensul cel mai utilizat n literatura de specialitate, reactiile nucle-
are definesc nsa ansamblul proceselor generate prin bombardarea nucleelor
cu diferite particule nerelativiste cu care nucleul interactioneaza prin inter-
mediul fortelor tari (nucleare). Astfel de particule pot fi protoni, neutroni,
, ioni grei, etc. In aceste capitol reactiile nucleare vor fi abordate n sensul
acestei ultime definitii.
O reactie nucleara se produce deci prin bombardarea nucleelor unei
substante numita tinta cu un fascicul colimat de particule numite par-
ticule proiectil.
Particulele proiectil, pe care le vom nota cu a, trebuie sa se apropie
la distante nucleare de nucleele tinta, pe care le consideram n repaus1 si
le notam cu A, astfel ncat fortele nucleare sa intervina eficient. Rezulta
ca daca particulele proiectil sunt particule cu sarcina electrica, acestea tre-
buie sa aiba o energie cinetica suficient de mare pentru a nvinge bariera
coulombiana proiectil-nucleu tinta sau pentru a tunela aceasta bariera cu o
probabilitate sesizabila experimental; reactiile cu neutroni pot avea loc si
la energii foarte mici deoarece n acest caz nu exista bariera coulombiana.
De aceea n mod uzual fasciculul incident de particule ncarcate proiectil se
obtin prin accelerarea acestora n diverse acceleratoare. Ca fascicul incident
pot fi folosite si particulele provenite de la o sursa radioactiva, de la un
reactor nuclear sau particulele (inclusiv neutronii) provenite din alte reactii
nucleare.
Ca urmare, o reactie nucleara dintre proiectilele a si nucleele tinta
A conduce la nucleele B, numite nuclee emergente si la un fascicul de
particule b, numite particule emergente2 . Se realizeaza astfel o reactie
1
Se neglijeaza agitatia termica.
2
Din punct de vedere istoric, particulele proiectil ca si particulele emergente erau nu-
cleoni sau nuclee usoare comparativ cu nucleele tinta sau nucleele emergente, aspect ce se
reflecta si n simbolurile adoptate a, b si respectiv A si B. In ultimele decenii s-au dezvoltat
reactiile cu ioni grei n care proiectilul si nucleul tinta ca si particula emergenta - nucleul
emergent pot fi comparabile ca masa sau chiar identice. Este evident ca pentru aceste
reactii terminologia folosita nu mai este n totalitate adecvata.

242
binara care se simbolizeaza n felul urmator:

a+Ab+B (5.1)

sau:
A(a, b)B (5.2)
Uneori cand natura nucleelor tinta si emergente nu intereseaza n reactia
studiata, aceasta se poate simboliza astfel:

(a, b) (5.3)

precizandu-se numai particulele proiectil si cele emergente.

Fireste ntr-o reactie nucleara, n functie de natura si energia particulelor
proiectil ca si de natura nucleelor tinta pot rezulta mai multi produsi de
reactie ca n exemplul urmator:

a+A D+b+d (5.4)

De cele mai multe ori o astfel de reactie poate fi privita ca o succesiune

rapida a urmatoarelor procese:

a+Ab+ B
(5.5)
B D+d

n care nucleul B rezultat n prima secventa se dezintegreaza n sensul

terminologiei din capitolul precedent, n partenerii D si d. Fireste s-ar putea
ca si nucleul D sa fie instabil si sa se dezintegreze la randul sau conform
procesului:
D E+e (5.6)
Intr-o astfel de situatie, interactia dintre a si A conduce n final la urmatorul
proces:
a+A E+b+d+e (5.7)
Desigur exemplele pot continua, important este faptul ca de cele mai
multe ori o reactie care are ca rezultat mai multi produsi poate fi interpretata
ca o reactie binara urmata de o succesiune de procese de dezintegrare. Din
acest motiv cat si pentru faptul ca reactiile binare sunt cele mai probabile,
tratarea reactiilor nucleare se refera, atat timp cat nu se fac alte precizari,
la cazul reactiilor binare.

243
5.1.2 Clasificarea reactiilor nucleare
Numarul mare al reactiilor nucleare realizate pana n prezent a impus clasi-
ficarea (sistematizarea) acestora dupa mai multe criterii:

1. Un prim criteriu de clasificare se refera la starile cuantice ale parte-

nerilor de interactie din starea initiala si finala. Conform acestui criteriu,
reactiile nucleare se clasifica n:

1a) Imprastiere elastica. In acest proces partenerii rezultati, identici

cu cei initiali, nu-si schimba starea interna - cuantica - ci doar energia lor
cinetica. Reactia se simbolizeaza astfel:

a+A A+a ; A(a, a)A (5.8)

1b) Imprastiere inelastica. In acest proces n starea finala se regasesc

partenerii de interactie din starea initiala dar, cel putin pentru unul dintre
parteneri, starea cuantica s-a modificat.
Reactia se simbolizeaza n felul urmator:

a + A a + A ; A(a, a )A (5.9)

1c) Transmutatia nucleara3 se realizeaza prin transfer de nucleoni

ntre partenerii de interactie a si A; partenerii finali b si B sunt total diferiti
de cei initiali. Acest tip de reactie se simbolizeaza ca n (5.1) si (5.2).
Daca partenerii finali au mase comparabile, procesul se numeste fisiune
nucleara. Daca a si A sunt nuclee usoare, B este un nucleu stabil si b o
particula usoara, are loc procesul de fuziune nucleara. Reactiile de fisiune si
fuziune sunt procese ce conduc la eliberarea unei mari cantitati de energie,
fiind reactiile ce stau la baza energeticii nucleare4 . Daca b reprezinta
cuanta , procesul se numeste reactie de captura; aceasta reactie are un
rol deosebit n functionarea reactorilor nucleari si n obtinerea de radioizotopi
artificiali.
3
In unele lucrari mai vechi prin reactii nucleare se nteleg numai procesele de
transmutatie nucleara.
4
Aceste reactii vor fi abordate n subcapitolul 6.1.

244
 Asadar prin interactia a + A pot avea loc multiple procese:

A+a
A + a






B1 + b 1
a+A (5.10)



B2 + b 2



...........
Bn + bn

n care (Bi + bi ) semnifica orice pereche de parteneri finali compatibila cu

legile de conservare specifice interactiei tari (paragraf 2.4.2).

Astfel n interactia protonilor cu ucleele de 14 N au loc urmatoarele

procese:
14 N + p


7 mprastiere elastica

14 N + p mprastiere inelastica

7
p +14
7 N
11 C +
6 reactie (p,) (5.11)

14 O + n reactie (p,n)
8


15 O +

reactie de captura (p,)

8

Evident se pot imagina si alte procese, compatibile cu legile de

conservare din interactia p + 14 N . Vom preciza numai ca o
data cu cresterea energiei protonilor incidenti, care reprezinta
proiectilele n exemplul de fata, numarul reactiilor posibile creste.
Deci n scrierea generica din (5.1) prin B + b se ntelege orice
proces posibil, inclusiv mprastierea elastica si inelastica.

2. Reactiile nucleare se pot clasifica si n functie de natura proiectilului.

Conform acestui criteriu distingem urmatoarele reactii:

2a) Reactii produse de particule ncarcate usoare ca: p, d, , etc.

Prima reactie nucleara, n care a fost descoperit protonul, a fost realizata n
1919 de Rutherford si a constat n bombardarea nucleelor tinta de 14 N cu
particule de 7.7 MeV emise de preparatul 214 Bi(RaC):
14 17
7 N (, p)8 O (5.12)

Reamintim ca prin realizarea acestei reactii s-a demonstrat pentru prima

data ca n componenta tuturor nucleelor intra protonii. Precizam de aseme-
nea ca la nceput reactiile (, p), n care particulele erau emise de surse

245
naturale radioactive, au reprezentat singurul tip de reactie nucleara studiat.
Aceasta situatie a durat pana n 1932 cand n reactia:
9 12
4 Be(, n)6 C (5.13)

a fost descoperit neutronul5 . Aceasta reactie se foloseste si n prezent la

obtinerea de neutroni.

Sursele de neutroni, pe baza acestei reactii, constau dintr-un

amestec de Be natural (100% 9 Be) si o substanta -emitatoare
ca Ra, Po, Pu. Se obtin astfel sursele Ra-Be, Po-Be, Pu-Be care
emit neutroni cu un spectru energetic larg, de la energii cinetice
foarte mici pana la cca. 10-11 MeV. Sursa Ra-Be se distinge
printr-un flux mare de neutroni (aproximativ 2 107 neutroni pe
secunda pentru 1g de Ra) dar n acelasi timp emite si radiatii
care pot deranja n unele experimente. In schimb sursa de Po-Be
nu emite deoarece dezintegrarea a Po nu este nsotita practic
de emisie .

Reactiile (, n) spre deosebire de reactiile (, p) care conduc la nuclee

emergente (finale) stabile, s-au folosit si se folosesc pentru obtinerea izo-
topilor radioactivi. Intr-adevar, n 1934, Irene si Frederic Joliot-Curie au
constatat ca izotopul 30 P 6 obinut n reactia:
27 30
13 Al(, n)15 P (5.14)

se dezintegreaza la randul sau + conform procesului:

30
15 P 30 +
14 Si + + e (5.15)

S-a constatat ca desi emisia de neutroni n reactia (5.14) nceta dupa

ndepartarea sursei , pozitronii continuau sa fie emisi, emisia realizandu-se
conform legii de dezintegrare (subcapitolul 4.3). In acest fel s-a ajuns la
concluzia ca n reactia (5.14) s-a obtinut un izotop artificial al fosforului
pe care l-au numit izotop radioactiv sau radioizotop. Fenomenul de
producere artificiala a radioizotopilor a primit denumirea de radioactivitate
artificiala.
O data cu construirea primelor acceleratoare de particule ncarcate s-
au putut realiza reactii nucleare si cu alte particule n afara de emise
5
Pentru descoperirea neutronului J.Chadwick a obtinut premiul Nobel pentru fizica n
anul 1935.
6
Izotopul natural al fosforului este 31 P .

246
de surse natural radioactive. Astfel primele reactii cu protoni au putut fi
obtinute cand s-a reusit accelerarea protonilor pana la energii de sute de
keV n acceleratorul construit de Cockroft si Walton. Cu astfel de protoni
de energii mici s-au realizat reactii pe nuclee usoare ca Li, B, F etc. pentru
care bariera coulombiana este mica. Prima reactie de acest fel obtinuta a
fost:
7 4
3 Li(p, )2 He (5.16)
In acceleratoarele construite ulterior s-au putut obtine fascicule de protoni
cu energii cinetice din ce n ce mai mari, ceea ce a permis realizarea de reactii
prin bombardarea cu protoni a unor nuclee tinta cu orice numar de masa si
n acelasi timp obtinerea unui numar mare de radioizotopi. Astfel aproape
toti izotopii technetiului7 se pot obtine prin bombardarea unei tinte metalice
de molibden natural, care contine 7 izotopi naturali 92,94,95,96,97,98,100 M o cu
un fascicul de protoni de energie cinetica 22 M eV n reactii de tipul (p,n),
(p,2n), (p,) etc. Astfel izotopii 100 T c si 101 T c, ambii radioactivi, se pot
obtine n reactiile protonilor cu izotopul 100 M o, a carui pondere izotopica
n molibdenului natural este 9.6%:
100 100 100 101
42 M o(p, n)43 T c ; 42 M o(p, )43 T c (5.17)

Desigur, n acceleratoarele de particule construite ulterior s-a reusit accele-

rarea si de deuteroni , tritoni, particule , ceea ce a facut ca gama reactiilor
realizate cu particule ncarcate sa creasca impresionant.

2b) Reactii produse cu ioni grei ca ionii de carbon, azot, oxigen,

neon, argon etc8 .
Reactiile cu ioni grei s-au realizat cu precadere m ultimele decenii odata
cu aparitia acceleratoarelor moderne capabile sa accelereze ioni grei. Desi
sunt tot reactii cu particule ncarcate totusi reactiile cu ioni grei, pentru
care bariera coulombiana este mult mai mare, au o serie de particularitati
prin care se deosebesc de reactiile cu particule ncarcate usoare.
In cazul acestor reactii proiectilul poate fi asemanator sau similar cu
nucleul tinta ca n exemplele:
28 M g(16 O, 14 C)28 Si
12 8 6 14
(5.18)
12 C(12 C, 12 C)12 C
6 6 6 6
7
Sunt cunoscuti 21 izotopi ai Tc cu A=90 110
8
Desi nu exista o delimitare stricta, prin ioni grei se nteleg nuclee cu numarul atomic
Z mai mare decat al particulei .

247
In ultimul exemplu avem de a face cu mprastierea elastica a nucleelor (io-
nilor) de 12 C pe nuclee tinta de 12 C.
Reactiile cu ioni grei au permis producerea unei game largi de nuclee,
de regula exotice, foarte ndepartate de zona de stabilitate (figura 1.1) cu
numar atomic foarte mare. Astfel trei din cei 15 izotopi ai nucleului Fermiu
cu Z=100, au fost obtinuti n reactiile:
208 P b(40 Ar, 4n)244 F m
82 18 100

208 P b(40 Ar, 2n)246 F m (5.19)

82 18 100

238 U (16 O, 4n)250 F m

92 8 100

Desigur exemplele sunt nenumarate, important este sa subliniem ideea

ca n reactiile cu ioni grei se pot forma nuclee n stari excitate cu momente
cinetice mari n care pot coexista forte nucleare, coulombiene si centrifugale
foarte intense, fiind astfel posibile fenomene deosebite ca: obtinerea de stari
de densitate foarte mare (nuclee superdense), stari cvasiatomice cu Z foarte
mare, nuclee puternic neutrono-excedentare, nuclee care prezinta noi tipuri
de dezintegrari (dezintegrarile exotice). Intr-un limbaj plastic, reactiile cu
ioni grei constituie un poligon de ncercare n care se pot creea si testa
nuclee noi n stari extreme mult diferite de cele uzuale, ceea ce deschide
posibilitatea descoperirii de noi fenomene n fizica.

2c) Reactii produse de neutroni. Spre deosebire de particulele

ncarcate care trebuie sa fie accelerate pentru a nvinge bariera coulombiana,
neutronii fiind particule fara sarcina, pot interactiona tare cu nucleele tinta
si la energii foarte mici. La energii cinetice foarte mici de pana la 500 keV
una din reactiile cele mai probabile si deosebit de importanta n realizarea de
radioizotopi ca si n functionarea reactorilor nucleari, este reactia de captura
radiativa a neutronului (n, ). De exemplu , cunoscuta sursa de laborator
60 Co se poate obtine n reactia de captura:

59 60
27 Co(n, )27 Co (5.20)

Deosebit de mare este sectiunea de captura a neutronilor de rezonanta9

cu nuclee tinta cu A=100 200 care au un numar impar de neutroni. Un
exemplu tipic l constituie reactia:
113 114
48 Cd(n, )48 Cd (5.21)
9
Notiunea va fi explicata n subcapitolul 5.6

248
care pentru energia de rezonanta de 0.18 eV are o sectiune eficace10 de
63600 b. Aceasta valoare mare a sectiunii de captura a izotopului 113 Cd
(cu abundenta izotopica 12.26% ) explica de ce cadmiul natural (ce contine
opt izotopi) este folosit n sistemele de protectie fata de neutroni (termici si
de rezonanta). Si pentru alte nuclee ca 157 Gd, 135 Xe, 149 Sm sectiunile de
captura (n, ) pentru neutronii termici sunt deosebit de mari.

De valoarea enorma a sectiunii de captura a neutronilor ter-

mici de catre xenon se leaga asa numita otravire cu xenon
a reactorilor nucleari. Intr-adevar, printre produsii de fisiune
se formeaza n timpul functionarii reactorilor si izotopul Xe-135
care, datorita sectiunii mari de captura, absoarbe puternic neu-
tronii termici si poate contribui la stingerea reactiei n lant n
reactor si deci la oprirea acestuia.

Interactia neutronilor de energii mici cu nuclee fisile cu A > 230 genereaza

reactia de fisiune, reactie care sta la baza functionarii reactorilor de fisi-
une. Importanta acestor reactii n energetica nucleara este evidenta.
Desigur o data cu cresterea energiei cinetice a neutronilor incidenti sunt
posibile o serie de reactii de tipul (n, n), (n, p), (n, ), (n, 2n) etc.

3. In functie de numarul de masa A al nucleului tinta reactiile nucleare

se pot clasifica astfel:11
- reactii pe nuclee foarte usoare cu A < 5

- reactii pe nuclee usoare cu 5 A 20

- reactii pe nuclee medii cu 20 < A 100

- reactii pe nuclee grele cu 100 < A 210

- reactii pe nuclee foarte grele cu A > 210

4. Clasificarea reactiilor nucleare se poate face n functie de energia
cinetica a proiectilului sau - ceea ce este acelasi lucru - n functie de lungimea
de unda de Broglie (X ) asociata proiectilului.
In aceasta clasificare se face distinctie pentru cazul X > R si X < R
n care R este raza nucleului. In cazul X > R (energie mica), proiectilul
10
Sectiunea eficace este introdusa n subcapitolul 5.2
11
Desigur valorile numarului de masa A sunt orientative. Uneori prin nuclee usoare se
nteleg cele cu A 40, nucleele medii sunt cele cu 40 < A < 150 iar nucleele grele sunt
considerate cele cu A 150.

249
este insensibil la detaliile de structura ale nucleului tinta care va actiona
ca un tot coerent asupra proiectilului. O data cu cresterea energiei, adica
pentru X < R devine posibila interactia proiectilului cu un grup (cluster)
de nucleoni iar cand X devine comparabila cu dimensiunile nucleonilor este
posibila interactia directa a proiectilului cu un nucleon al tintei.
In particular, n functie de energia cinetica a neutronilor, reactiile pro-
duse de neutroni se pot deseori clasifica astfel:

- reactii cu neutroni termici cu T 1/40 eV = 0.025 eV

- reactii cu neutroni intermediari cu 1/40 < T 100 keV

- reactii cu neutroni rapizi cu T > 100 keV

Precizam ca o clasificare similara are loc si pentru reactorii de fisiune.

Daca majoritatea actelor de fisiune sunt produse de neutroni termici, re-
actorii se numesc termici. Daca energia medie a neutronilor corespunde
celor intermediari se discuta despre reactori intermediari. In sfarsit n reac-
torii rapizi, neutronii care asigura perpetuarea reactiei n lant sunt neutroni
rapizi.

5. Mecanisme de reactie.
Fireste, pot fi folosite si alte criterii de clasificare. Observam nsa ca cri-
teriile sunt interdependente. In fond, un proces de mprastiere elastica, de
exemplu, poate fi generat de o particula ncarcata usoara sau un ion greu sau
un neutron n interactie fie cu un nucleu usor fie cu un nucleu foarte greu.
De aici rezulta ca aceste clasificari sunt numai orientative avand totusi meri-
tul de a face o sistematizare a numarului imens de reactii nucleare realizate.
Mai facem remarca ca aceste criterii, exceptand partial criteriul de clasifi-
care dupa X , nu spun nimic despre modul n care se desfasoara reactia
respectiva. Ipotezele care s-au facut cu privire la dinamica reactiilor nu-
cleare, deci la modul de desfasurare al acestora, au condus la modelele
de interactie care sunt cunoscute sub numele de mecanisme de reactie.
Clasificarea actuala, de fond, a reactiilor nucleare se face n functie de me-
canismul de reactie.
Primul model (mecanism) de reactie a fost modelul nucleului compus
(NC) emis de N.Bohr n 1936. Conform acestui model orice reactie nucleara
se desfasoara n doua etape independente. In prima etapa particula proiectil,
interactionand puternic cu nucleul tinta, cedeaza ntreaga sa energie nucle-
onilor tintei. Se formeaza astfel nucleul compus, care este de fapt un nucleu
format din nucleonii proiectilului si tintei, ce se afla ntr-o stare excitata.

250
Prin aceasta, energia medie a fiecarui nucleon este mai mica decat energia
de separare a oricarui nucleon din NC astfel format. Formarea NC pre-
supune deci tacit ipoteza ca nucleonii proiectilului interactioneaza puternic
cu nucleonii tintei. Etapa a doua, dezexcitatrea NC prin emisia particulei
b, care poate fi un nucleon sau o grupare de nucleoni (n particular si
particula proiectil a - mprastiere), depinde numai de proprietatile starii
excitate (energie, spin, paritate, etc.) si nu de calea particulara prin care s-a
format NC. Din acest motiv dezintegrarea NC poate fi privita ca un proces
independent de formarea NC. Fireste dezexcitarea NC are loc numai daca
prin fluctuatii statistice are loc o reconcentrare a energiei nucleului compus
asupra particulei b astfel ncat aceasta sa aiba o energie mai mare decat
energia de separare a acesteia n NC format. Se considera ca trece un timp
destul de lung, de cca. 1016 secunde pana are loc reconcentrarea energiei
asupra particulei b asa ncat NC traieste atat de mult la scara nucleara12
ncat uita modul de formare; este un argument n plus ca dezintegrarea
NC este independenta de formarea sa. Timpul mare de viata al NC arata
ca probabilitatea de reconcentrare a energiei pe particula b este mica.
In consecinta, n modelul NC, reactia (5.1) se desfasoara astfel:

a + A C b + B (5.22)

iar independenta celor doua etape se transcrie matematic prin relatia:

X X
(a, b) = Ca Pb ; Pb = 1 ; Ca = (a, b) (5.23)
b b

n care sectiunea (a, b) a reactiei (5.22) este data de produsul dintre sectiunea
de formare a NC, Ca , si probabilitatea relativa Pb de dezexcitare a acestuia
prin emisia particulei b.

Procesul de dezintegrare a nucleului compus seamana cu pro-

cesul de evaporare de molecule dintr-o picatura de lichid ce
se afla la o temperatura mai mica decat temperatura de fier-
bere. Procesul de formare a NC poate fi privit - avand n vedere
analogia nucleului cu o picatura de lichid - ca ncalzirea picaturii
nucleare. Evaporarea are loc cand pe o molecula se concentreaza
o energie mai mare decat energia generata de fortele de tensi-
une superficiala; prin evaporare de molecule picatura de lichid
(analog nucleul) se raceste.
12
Timpul de trecere al proiectilului prin nucleu este de 1021 1022 secunde

251
 Sa observam ca pentru formarea NC nu este absolut necesar ca energia
proiectilului sa se distribuie pe toti nucleonii nucleului. Este posibil ca e-
nergia sa se distribuie pe un numar limitat de nucleoni, de exemplu numai pe
nucleonii aflati n afara unei paturi majore; se formeaza un nucleu compus n
echilibru partial. Un caz extrem ar fi acela n care nucleul tinta este format
dintr-un miez dublu magic plus un nucleon, n acest caz energia proiectilului
se distribuie ntre acest nucleon extra miez dublu magic si nucleonii proiec-
tilului. Remarcam ca timpul mediu de viata al nucleului compus aflat n
echilibru partial este mult mai mic decat al NC ( 1020 s) si poate de-
veni comparabil cu timpul de traversare al nucleului de catre proiectil. In
situatiile descrise mai sus se spune ca avem de a face cu modelul (meca-
nismul) intermediar. Facem precizarea ca descrierea reactiilor ce se produc
prin formarea NC sau a NC aflat n echilibru partial, presupun cunoasterea
parametrilor atat pentru starea initiala si finala a partenerilor de interactie
cat si parametrii starii intermediare de NC.
Formarea NC n echilibru total sau partial constituie numai o posibili-
tate de realizare a unei reactii nucleare. Se poate ntampla ca proiectilul sa
interactioneze direct cu un nucleon (sau o grupare de nucleoni) al tintei,
acesta va parasi tinta, locul lui fiind ocupat de proiectil. In acest caz are loc
o reactie directa pentru descrierea careia sunt necesari doar parametrii
starii initiale si finale. Avem deci de a face cu modelul (mecanismul) di-
rect al reactiilor nucleare, model initiat abia n 1954 de Feshbach, Porter si
Weisskopf.
Modelele (mecanismele) de reactie nu apar ntr-o forma pura ntr-o
reactie oarecare. Se poate ca n functie de energia si natura proiectilului cat
si de natura tintei unul din cele trei mecanisme (NC, intermediar, direct) sa
fie dominant astfel ncat celelalte sa poata fi neglijate. In realitate aceste
mecanisme constituie cazuri limita ale mecanismului real n care cele trei
mecanisme coexista simultan. Tratarea unitara a acestor mecanisme, n
lumina conceptelor actuale, va fi facuta n subcapitolul 5.5.

5.2 Sectiuni eficace

Probabilitatea de realizare a unei anumite reactii prin interactia dintre par-
ticulele proiectil si nucleele tinta este exprimata prin sectiunea eficace
corespunzatoare reactiei analizate. Conceptul de sectiune eficace a fost deja
folosit n aceasta lucrare de mai multe ori n speranta ca cititorul realizeaza,
ntr-o prima aproximatie, o ntelegere intuitiva, clasica, a conceptului desi,
n sensul folosit n aceasta lucrare, conceptul este strict cuantic. Acest con-

252
cept este generat de modul practic, experimental, de realizare a unei reactii
nucleare care, dupa cum s-a mai precizat, consta n aceea ca un fascicul
colimat de particule proiectil bombardeaza nucleele unei tinte considerate
n repaus deoarece se neglijeaza agitatia termica.
Intrucat particulele proiectil interactioneaza cu nucleele individuale ale
tintei -fiecare nucleu actionand ca un centru difuzant independent - este
uzual si comod ca probabilitatea de realizare a unei reactii sa fie raportata
la un singur nucleu tinta; este ca si cum n drumul fasciculului incident se
afla o particula imobila - nucleul tinta. Daca n continuare se considera ca
fiecare particula proiectil interactioneaza independent cu un nucleu tinta se
ajunge la problema clasica de ciocnire (interactie) a doua bile, dintre care
una A este n repaus iar cealalta a este n miscare. Din punct de vedere
clasic, ciocnirea dintre aceste bile este descrisa de parametrul de ciocnire
D care se defineste prin perpendiculara coborata din centrul bilei A pe
directia initiala de miscare a proiectilului a (figura 5.1 a). Este evident ca
numai daca D < (Ra + RA ), n care Ra si RA sunt razele bilelor, cele doua
bile se vor ciocni (figura 5.1 b). Problema se simplifica daca bilei A, aflata
n repaus, i se asociaza un disc imaginar de raza:

R = R a + RA (5.24)

orientat perpendicular pe directia de miscare a particulei a, considerata n

continuare punctiforma. Din punct de vedere clasic, aria discului g = R2
are semnificatia unei sectiuni (arii) efective a procesului de ciocnire (figura
5.1 c). Considerand conceptul clasic adecvat si procesului de interactie
proiectil-tinta si avand n vedere ca raza R este de cca. 1014 m, rezulta ca
aria este g 1028 m2 . Ca urmare, ca unitate pentru sectiunea eficace se
considera barnul definit deja n relatia (1.251).
Un calcul simplu arata ca sectiunea eficace geometrica g pentru diferite
combinatii proiectil-tinta variaza de la zecimi de barn la zeci de barni.
Sectiunile eficace determinate experimental pentru diferite reactii nucleare
acopera nsa o gama foarte larga de valori cuprinse ntre cca. 106 b - cum
este cazul sectiunii de captura pentru 135 Xe - si aproximativ 1019 b n cazul
interactiei neutrinilor (paragraf 4.3.5.1).
Rezulta ca sectiunea geometrica clasica nu este adecvata pentru carac-
terizarea proceselor de reactie. Ca urmare se ataseaza fiecarui nucleu tinta
o arie efectiva totala , diferita de cea geometrica g , perpendiculara pe
directia fasciculului incident (figura 5.1 c) astfel ncat aceasta, n functie
de partenerii de interactie a si A, cat si de energia lor cinetica relativa, sa
varieze n limitele precizate mai sus.

253
 Figura 5.1
a) parametrul de ciocnire D se defineste ca fiind distanta
minima la care s-ar fi apropiat particulele a si A daca se misca
rectiliniu
b) daca D < (Ra + RA ) particulele se ciocnesc
c) Bilei A i se asociaza o sectiune efectiva geometrica g a
procesului de ciocnire cat si o sectiune totala de interactie.

Valorile mari ale sectiunii n comparatie cu valorile sectiunii

geometrice g pot fi explicate calitativ astfel. In mecanica cuan-
tica, cuantificarea momentului cantitatii de miscare I~ implica si
cuantificarea parametrului de ciocnire D n acord cu relatia:
q
vL D = h ( + 1) h (5.25)

n care este masa redusa a partenerilor a si A:

ma mA
= (5.26)
ma + mA
iar vL este viteza lor relativa, egala cu va daca nucleul tinta A
se afla n repaus. Din relatia (5.25) rezulta pentru parametrul
de ciocnire:
h
D= = X (5.27)
vL
n care X este lungimea de unda de Broglie redusa atasata par-
ticulei de masa :

X 2 h2 h2 (mA + ma )2
= 2 = (5.28)
2 vaL 2m2A ma TaL

254
 Figura 5.2
Fasciculul incident este separat n zone cilindrice. Particulele cu
numar cuantic orbital dat cad, n medie, n zona inelara
corespunzatoare.

In aceasta relatie s-a considerat ca vL = vaL iar TaL 13 este

energia cinetica a proiectilului. Daca n aceasta relatie masele
partenerilor de interactie se exprima n unitati u si energia
cinetica n MeV, pentru X 2 exprimata n F 2 (relatia 1.7) se
obtine expresia:

X 2 (ma + mA )2
[F 2 ] 20.75 2 (5.29)
mA ma TaL [M eV ]

Consecintele relatiei (5.27) sunt urmatoarele: In primul rand

din conditia clasica D < R, necesara pentru a avea interactie,
rezulta valoarea maxima max a numarului cuantic orbital:
R
max X
(5.30)

In al doilea rand relatia (5.27) conduce la separarea fasciculului

incident n zone cilindrice (figura 5.2), fiecare caracterizata de o
valoare bine definita.
Zona interioara cu = 0 contine particule cu parametrul de
ciocnire D < X , urmatoarea zona contine particule cu X D
2X , etc. Suprafata (sectiunea) efectiva a tintei n care vor
interactiona particulele cu numarul cuantic orbital va fi aria
inelara determinata de parametrul de ciocnire cuprins ntre X
13
In continuare indicele L semnifica faptul ca marime respectiva este n sistemul labo-
ratorului (SL), lipsa indicelui L nsemnand referirea la sistemul centrului de masa(SCM).

255
 si ( + 1)X si va avea valoarea:

= ( + 1)2X 2 (X )2 = (2 + 1)X 2 (5.31)

Sectiunea efectiva pentru toate particulele cu 0 max va fi:

X
max
= = (R + X )2 (5.32)
=0

In obtinerea acestei relatii pentru max s-a folosit (5.30). Expre-

sia (5.32) arata ca pentru energii foarte mari pentru care X R
sectiunea eficace devine egala cu cea geometrica, pe cand pentru
energii foarte mici, pentru care X R, sectiunea devine:

(mA + ma )2 2
X 2 65.2 [F ] (5.33)
m2A ma TaL

(mA + ma )2
652 [mb]
m2A ma TaL
In aceasta relatie sectiunea este exprimata n mb daca
masele se exprima n unitati u iar energia cinetica n MeV.
Relatia arata ca pentru energii foarte mici sectiunea poate lua
valori foarte mari. Astfel pentru interactia neutronilor (ma
1u) de energie cinetica 0.2 eV = 2 107 M eV cu nuclee tinta
cu A 100 (mA 100 u) se obtine pentru sectiunea valoarea
enorma de 3.3 106 b.
Din discutia de mai sus rezulta ca valorile mari ale sectiunii
se datoresc faptului ca la energii mici, pentru care X R,
proprietatile individuale, inclusiv cele geometrice, ale parteneri-
lor de interactie nu au o importanta deosebita; n aceste conditii
prevaleaza caracterul ondulatoriu al procesului de ciocnire si sec-
tiunea depinde de X 2 si nu de R2 .
Valorile foarte mici ale sectiunii de interactie (de pana la
10 19 b) n comparatie cu sectiunea geometrica arata ca pentru
anumiti parteneri de interactie nucleul tinta prezinta o transpa-
renta deosebita dupa cum si anumite medii optice sunt transpa-
rente pentru radiatii de o anumita frecventa si opace pentru alte
frecvente.

In continuare vom defini conceptul de sectiune efectiva (eficace) . In

acord cu situatia experimentala sa presupunem ca un fascicul monoenergetic

256
de forma cilindrica si de arie S, ce contine N0 particule n unitatea de timp,
cade perpendicular pe o tinta de forma unei foite de grosime x (figura
5.3). Tinta se considera atat de subtire ncat nucleele ei, fiecare de arie
efectiva , nu se acopera unul pe altul. In acest caz tinta actioneaza asupra
fasciculului incident cu o arie efectiva totala (nS x) n care n este numarul
de nuclee tinta din unitatea de volum iar nSx este numarul total de nuclee
tinta aflate n volumul Sx. Fireste raportul dintre suprafata (nSx) si
S defineste numarul total de acte de interactie ce revin unui proiectil din
fasciculul incident. Ca urmare cele N0 proiectile din unitatea de timp vor
genera, n unitatea de timp, N acte de interactie:
(nSx)
N = N0 = N0 nx (5.34)
S
Aceasta relatie permite determinarea numarului de acte de interactie (de
reactie) n unitatea de timp corespunzator unui nucleu tinta daca sectiunea
eficace totala este cunoscuta sau permite definirea sectiunii daca aceasta
este necunoscuta. Intr-adevar din aceasta relatie pentru rezulta urmatoarea
definitie:
N
nSx
= N0
= (5.35)
S
numar de acte de interactie n unitatea de timp per nucleu tinta
=
numar particule proiectil n unitatea de timp pe unitatea de suprafata
In fizica nucleara raportul N0 /S, adica numar de particule n unitatea
de timp si pe unitatea de suprafata, defineste fluxul de particule, notat de
regula cu si dat de relatia:
N0
= = vaL na (5.36)
S
n care na reprezinta numarul de particule proiectil din unitatea de volum iar
vaL este viteza relativa dintre proiectilul a si nucleul tinta A, viteza egala cu
cea a proiectilului daca nucleul tinta este considerat n repaus. Mai precizam
ca n calculele teoretice grosimea tintei x se alege astfel ncat nSx = 1 si
= 1 asa ncat sectiunea defineste numarul actelor de interactie ce revin
unui nucleu tinta pentru un flux incident egal cu unitatea.
Este evident ca sectiunea introdusa prin relatiile de mai sus este o secti-
une efectiva totala definind probabilitatea ansamblului de reactii generate
de interactia dintre partenerii a si A. Desi o caracteristica importanta aceasta
sectiune nu spune nimic despre un proces particular b + B n care partenerii
de interactie din starea finala (b, B) pot fi oricare, n particular si (a, A)

257
 Figura 5.3
Fasciculul monoenergetic cilindric de arie S loveste tinta de
grosime x. Fiecarui nucleu al tintei i se asociaza o arie efectiva
. S este aria tintei vazuta de fascicul.

pentru un proces elastic. Daca definim prin Ni numarul actelor de interactie

n unitatea de timp pentru producerea unei reactii bine precizate i=(b,
B), n acord cu relatia (5.35), rezulta pentru sectiunea efectiva partiala i
a procesului i relatia:
Ni
nSx
i = N0
= (5.37)
S
nr. acte de int. tip i n unitatea de timp si per nucleu tinta
=
nr. particule proiectil n unitatea de timp si pe unitatea de suprafata
Deoarece: X
N= Ni (5.38)
i

rezulta relatia de legatura ntre sectiunea totala si sectiunile partiale core-

spunzatoare proceselor i: X
= i (5.39)
i

n care suma dupa i parcurge toate procesele particulare (Bi + bi ) posibile.

Relatiile de mai sus au fost obtinute n ipoteza unei tinte subtiri. In
cazul unei tinte groase, efectul de mascare al nucleelor tintei de arie efec-
tiva totala poate fi considerabil. Rationamentul de mai sus ramane nsa
adevarat pentru un strat extrem de subtire fixat prin coordonatele x si x+dx
(figura 5.4). Fie N(x) numarul de particule proiectil din unitatea de timp
ce ating stratul de coordonata x; evident N (x) < N0 . In acord cu relatia
(5.34), numarul actelor de interactie produse n stratul de grosime dx va fi

258
 Figura 5.4
Procesul de interactie pentru o tinta groasa.

N (x)ndx si ca urmare numarul de particule N (x + dx) care vor ajunge la

stratul x+dx va fi:
N (x + dx) = N (x) N (x)ndx (5.40)
Din aceasta relatie rezulta ca numarul de particule dN(x) care au suferit
acte de interactie n stratul dx va fi:
N (x) N (x + dx) = dN (x) = N (x)ndx (5.41)
Numarul de particule Nd care au trecut fara interactie prin tinta de
grosime d se obtine prin integrarea ecuatiei (5.41) cu conditia ca la suprafata
x=0 numarul de particule sa fie N0 :
ZNd Zd
dN
= ndx (5.42)
N
N0 0

259
Rezulta pentru Nd relatia:
Nd = N0 end (5.43)
din care se obtine pentru sectiunea totala urmatoarea expresie:
1 N0
= ln (5.44)
nd Nd
relatie care arata ca se determina usor printr-o experienta de transmisie n
care se determina numarul Nd de particule transmise prin tinta n unitatea
de timp si, fireste, se cunoaste N0 .
Din relatia (5.43) rezulta ca numarul de particule care au suferit acte de
interactie este:
N = N0 Nd = N0 (1 end ) (5.45)
Subliniem ideea ca n obtinerea relatiei (5.43) si deci si (5.45) s-a pre-
supus tacit ca sectiunea efectiva totala este independenta de distanta
x ceea ce este echivalent cu a presupune independenta sectiunii eficace
de energia E iar energia este independenta de x. In cazul n care de-
pinde de x si deci de E, relatia (5.43) ramane n continuare adevarata daca
fiecare particula proiectil interactioneaza numai o singura data cu nucleul
tintei, probabilitatea unor acte de interactie ulterioare fiind nula sau foarte
mica. Astfel de situatii au loc fie n cazul n care n urma primului act de
interactie are loc o transmutatie nucleara (n care partenerii rezultati b si
B difera de partenerii initiali a si A) fie n cazul n care drumul liber mediu
ntre doua acte succesive de interactie este comparabil sau chiar mai mare
decat grosimea tintei. Aceasta ultima situatie se realizeaza n cazul n care
particulele proiectil sunt fotoni sau neutroni. Conditiile de mai sus sunt
nsa greu de ndeplinit pentru particule proiectil ncarcate cu sarcina elec-
trica deoarece acestea, prin interactii succesive, fie si numai prin interactii
coulombiene, si pierd repede energia prin trecerea printr-o tinta groasa.
Pentru aceste particule relatiile (5.43) si (5.45) nu mai sunt adevarate; este
si motivul pentru care majoritatea experimentelor cu particule ncarcate se
fac cu tinte subtiri. Este momentul sa clarificam nsa semnificatia notiunii
de tinta subtire si tinta groasa. In acest scop observam ca impunand
conditia:
nd 1 (5.46)
relatia (5.45) devine identica cu (5.34) n care x d, adevarata pen-
tru o tinta subtire. Rezulta ca aceasta conditie defineste tinta subtire.
Semnificatia fizica a conditiei (5.46) rezulta daca transcriem relatia astfel:
NT NT
nd = d = 1 (5.47)
Sd S

260
n care NT reprezinta numarul total de nuclee ale tintei. Conditia (5.47)
arata ca tinta este subtire daca aceasta intervine n procesul de interactie cu
o arie efectiva NT mult mai mica decat suprafata geometrica S delimitata
de fasciculul incident pe tinta (a se vedea figura 5.3 b).
Din cele prezentate pana acum rezulta ca grosimea unei tinte nu tre-
buie interpretata n sens geometric; o tinta de grosime d apreciabila din
punct de vedere geometric este, totusi, subtire daca conditia (5.46) sau
(5.47) este ndeplinita (este cazul tintelor gazoase). In caz contrar tinta este
groasa indiferent de dimensiunile sale geometrice.
Relatiile de mai sus arata ca efectul de atenuare a fasciculului incident la
trecerea printr-o tinta, indiferent daca aceasta este groasa sau subtire,
este definit de marimea n care reprezinta sectiunea efectiva a tuturor nu-
cleelor tinta din unitatea de volum. Aceasta marime se numeste sectiune
eficace macroscopica si, pentru un fascicul de particule proiectil, se noteaza
cu :
= n (5.48)
masurandu-se n m1 .
In atenuarea unui fascicul incident de fotoni , marimea n se noteaza
cu si se numeste coeficient liniar de atenuare. Pentru o tinta monoizo-
topica, marimea (sau ), n acord cu definitia (5.48) se determina astfel:

= NA (5.49)
A
n care este densitatea materialului tintei, A este numarul de masa al
nucleelor tintei iar NA reprezinta numarul lui Avogadro. In cazul unei tinte
formate din mai multi izotopi, marimea n se defineste astfel:
X
= n1 t1 + n2 t2 + . . . = nj tj (5.50)
j

n care nj reprezinta numarul de nuclee din unitatea de volum ale izotopului

j a carui sectiune totala este tj ; suma se extinde pe toti izotopii din
care este formata tinta. Daca notam cu pj abundenta izotopica a izotopului
j din tinta, relatia (5.50) se scrie n functie de numarul de masa Aj al
izotopului j, densitatea a materialului tintei si NA n felul urmator:
P
pj tj
j
= NA P (5.51)
pk Ak
k

relatie echivalenta cu (5.49) pentru o tinta formata din mai multi izotopi.

261
 Precizam ca abundenta izotopica este raportul dintre numarul
de atomi NT j ai unui anumit izotop dintr-un element si numarul
total NT de atomi ai tuturor izotopilor continuti n substanta res-
pectiva ( n cazul de fata substanta tintei):

NT j
pj = (5.52)
NT
Abundenta izotopica pj nu trebuie confundata cu concentratia
masica cj data de raportul:
mj
cj = (5.53)
m
n care mj este masa izotopului j n proba de masa m.
Din relatiile:
mj m
N A = NT j ; N A = NT (5.54)
Aj A

rezulta legatura dintre pj si cj :

mj A A
pj = = cj (5.55)
m Aj Aj

Numarul mediu de masa A al substantei (tintei) se determina

din conditia: X X
pj Aj = Acj = A (5.56)
j j

Ca urmare, numarul de nuclee de tip j din unitatea de volum

este:
NT j NT m NA pj pj
nj = = pj = pj = NA = NA P
V V V A A pk Ak
k
(5.57)
Substituind aceasta relatie n (5.50) rezulta (5.51)

Metoda transmisiei permite determinarea imediata a sectiunii totale

sau a sectiunii macroscopice totale dar nu si a unei sectiuni partiale i
(relatia 5.37) pentru un proces bi + Bi bine precizat. Pentru determinarea
acesteia sunt necesare masuratori concrete asupra fasciculului emergent,
masuratori care trebuie sa permita identificarea reactiei particulare studiate
(bi + Bi ). Experimental acest lucru se realizeaza cu ajutorul unui detector

262
 Figura 5.5
Detectorul D nregistreaza particulele emergente de interes bi
emise n unghiul solid dL definit de unghiul L

care nregistreaza particulele de interes bi emise n unghiul solid dL definit

de unghiul L (figura 5.5).
Numarul acestor particule dNi emise n unghiul solid dL , n acord cu
relatia (5.34) (sau 5.45) va fi:
dNi nSx di
= N0 (5.58)
dL S dL
n care di /dL numita sectiune eficace diferentiala corespunzatoare pro-
cesului i se defineste astfel:
dNi /dL
di nSx
= N0
= (5.59)
dL S

numar de acte de interactie de tip i n unitatea de timp

si unitatea de unghi solid corespunzator unui nucleu tinta
=
numar de particule proiectil n unitatea de timp
si pe unitatea de suprafata
Sectiunea eficace i definita n (5.37) se obtine prin integrarea sectiunii
diferentiale pe unghiul solid:
di di
Z Z
i = dL = sin L dL dL (5.60)
dL dL
Datorita acestei definitii, sectiunea i se mai numeste adesea si sectiune
partiala integrata. Dependenta sectiunii i de energie se numeste functie
de excitatie.

263
 Daca sectiunea diferentiala nu depinde de unghiul (simetrie azimutala)
integrarea dupa L n (5.60) conduce la relatia:
d(L )
Z Z
i = 2 sin L dL = 2 (L ) sin L dL (5.61)
dL
n care:
d(L )
(L ) = (5.62)
dL
se numeste distributie unghiulara si defineste dependenta sectiunii eficace
diferentiale de unghiul de reactie L .
Masuratori speciale de corelatie unghiulara si polarizare impun si intro-
ducerea unor sectiuni eficace suplimentare corespunzatoare acestor pro-
cese pe care nu le prezentam nsa dat fiind scopul lucrarii de fata.
Facem precizarea ca cunoasterea tuturor sectiunilor partiale, diferentiale
sau integrate, ca si dependenta lor de energie, permite descrierea probabilis-
tica a ansamblului de procese generate de interactia proiectilelor a cu
nucleele tinta A. Compararea acestor marimi experimentale cu preziceri-
le teoretice corespunzatoare permite determinarea mecanismului de reactie
si a proprietatilor cuantice ale partenerilor rezultati din reactie.

5.3 Legi de conservare n reactiile nucleare

In fizica reactiilor nucleare se conserva legile specifice interactiilor tari, tre-
cute n revista n paragraful 2.4.2. Ca si n cazul dezintegrarilor radioactive o
serie de aspecte legate de reactiile nucleare sunt independente de mecanismul
particular de realizare a acestora si rezulta numai din legile de conservare.
Reamintim ca legile de conservare sunt consecinte ale diferitelor proprietati
de simetrie pe care le au sistemele n interactie cat si interactiunile dintre
acestea.
Ansamblul relatiilor cuanto-matematice care rezulta din legile de conser-
vare formeaza cinematica reactiilor nucleare. In continuare vom analiza
consecintele legilor de conservare pentru reactiile ce se desfasoara la energii
mici, nerelativiste si deci fara generare de particule elementare. Pentru ast-
fel de reactii importante sunt legile de conservare ce decurg din proprietatile
de simetrie ale spatiului si timpului; acestea vor fi analizate n continuare.
Facem precizarea ca n scrierea diferitelor reactii din subcapitolul 5.1 deja
s-a presupus ca au loc legile de conservare a sarcinilor si anume legea con-
servarii sarcinii totale si legea conservarii sarcinii barionice, lege care, la
energiile pentru care crearea de perechi nucleon-antinucleon nu este posi-
bila, nseamna pur si simplu legea conservarii numarului de nucleoni.

264
5.3.1 Legile conservarii energiei totale si impulsului.
Aceste legi rezulta din invarianta la translatia n timp si spatiu ca consecinta
a omogenitatii timpului si spatiului.
Legea conservarii energiei totale n reactia binara descrisa de relatia (5.1)
pentru cazul nerelativist si situatia n care nucleul tinta se afla n repaus iar
partenerii finali b si B se obtin n starea fundamentala, se scrie astfel:

ma c2 + TaL + mA c2 = mb c2 + TbL + mB c2 + TBL (5.63)

In aceasta relatie mi si TiL (i=a, b, A, B) reprezinta masele de repaus si

energiile cinetice - n sistemul laborator - pentru nucleele implicate n proces.
Variatia energiei cinetice: TBL +TbL TaL defineste, n acord cu relatia (4.6),
energia de reactie Q0 :

Q0 = TBL + TbL TaL = (ma + mA )c2 (mb + mB )c2 (5.64)

In aceasta relatie indicele 0 adaugat la Q semnifica faptul ca energia de

reactie se refera la cazul n care partenerii rezultati, b si B, se obtin n stare
fundamentala.
Reactiile cu Q0 > 0 se produc cu eliberare de energie si se numesc reactii
exoenergetice. Daca Q0 este negativ, reactia este endoenergetica si
pentru a se realiza este necesara o energie minima a particulelor proiec-
til (TaL )min numita energie de prag. Procesele cu Q0 = 0 corespund
mprastierii elastice.
Energia de reactie este o marime importanta n fizica reactiilor nucle-
are. Este evident ca din punct de vedere energetic o reactie se produce cu
o probabilitate cu atat mai mare cu cat valoarea energiei Q0 - pozitiva -
este mai mare. Din relatia (5.64) se constata ca un mod de a determina Q0
este cunoasterea maselor nucleelor implicate n procesul de interactie. Este
evident ca o reactie oarecare este exoenergetica daca masa de repaus a nu-
cleelor (partenerilor) ce intra n reactie este mai mare decat masa de repaus
a partenerilor ce rezulta din reactie sau, cu alte cuvinte, daca partenerii
rezultati reprezinta nuclee mai stabile, mai legate, decat cele ce intra n
reactie. In particular, daca nucleul emergent B va fi un nucleu magic sau -
si mai bine - dublu magic, este foarte probabil ca reactia respectiva sa fie
puternic exoenergetica.
O alta modalitate de a determina Q0 consta, dupa cum reiese din relatia
(5.64), din masurarea energiilor cinetice ale proiectilului si partenerilor re-
zultati. De cele mai multe ori o reactie nucleara se realizeaza cu o tinta
solida din care nucleul emergent, generic notat cu B, nu poate iesi. Ca

265
 Figura 5.6
Ilustrarea calitativa a procesului de interactie a) nainte de
interactie, b) dupa interactie, c) conservarea impulsului.

urmare masuratorile de energie sa fac asupra fasciculului incident si asupra

fasciculului emergent, format din particulele (nucleele) emergente b, mai
usoare decat B, ncat parasesc tinta. Determinarea n acest caz a energiei
TBL se face n functie de energiile TaL si TbL folosind n acest scop si legea
conservarii impulsului total (figura 5.6)
Din relatia vectoriala:

p~aL = p~bL + p~BL (5.65)

care exprima conservarea impulsului total, rezulta scriind scalar:

paL = pbL cos L + pBL cos L

(5.66)
0 = pbL sin L pBL sin L

n care L este unghiul de reactie sau de mprastiere al particulelor emer-

gente b iar L este unghiul de recul al nucleelor reziduale B, unghiuri
definite n SL. Din aceasta relatie rezulta:

p2BL = p2aL + p2bL 2paL pbL cos L (5.67)

si deci energia cinetica a nucleelor B, n aproximatia nerelativista, va fi:

p2BL
TBL = (5.68)
2mB

Introducand aceasta relatie n (5.64), pentru energia de reactie rezulta ex-

presia:
mb ma 2 p
   
Q0 = TbL 1+ TaL 1 ma mb TaL TbL cos L (5.69)
mB mB mB

266
care se mai numeste si ecuatia Q si arata ca Q0 poate fi determinata n
functie de energiile cinetice TaL si TbL , de unghiul de reactie L si masele
ma , mb si mB ; cu observatia ca Q0 nu depinde de masa nucleului tinta, mA .
Daca energia Q0 este cunoscuta atunci relatia (5.69) este folosita pentru
identificarea particulelor b, prin energia TbL , n scopul stabilirii mecanis-
mului de reactie sau a unor proprietati de interes ale nucleelor rezultate. In
acest caz (5.69) este privita ca o ecuatie de gradul doi n (TbL )1/2 :
! 
ma mb TaL mB ma mB
p 
TbL TbL 2 cos L TaL + Q0 =0
mB + mb mB + mb mB + mb
(5.70)
cu urmatoarele solutii:

s
p ma mb p (mB + mb )(mB ma ) mB (mB + mb ) Q0
TbL = TaL cos L cos2 L + +
mB + mb ma mb ma mb TaL
(5.71)
Evident, pentru ca aceste solutii sa fie reale trebuie ndeplinita conditia:
(mB + mb )(mB ma ) mB (mB + mb ) Q0
cos2 L + + 0 (5.72)
ma mb ma mb TaL
Pentru a stabili si situatiile n care solutiile din (5.71) sunt si pozitive,
formam suma S si produsul P al celor doua solutii ale ecuatiei (5.70):

S > 0 pentru L < 2

2 ma mb TaL
S= cos L S = 0 pentru L = 2 (5.73)
mB + mb

S < 0 pentru L > 2

P > 0 pentru TaL < mmBBm

Q0
a

TaL (mB ma ) + mB Q0
P = P = 0 pentru TaL = mmBBm
Q0
mB + mb a

TaL > mmBBm

P < 0 pentru Q0
a
(5.74)
Discutia solutiilor ecuatiei (5.70) se face separat pentru reactiile exoenerge-
tice si pentru cele endoenergetice.
a) Cazul reactiilor exoenergetice (Q0 > 0). In acest caz, pentru
mB > ma , situatie ntalnita n marea majoritate a reactiilor14 , conditia
14
exceptie fac unele reactii cu ioni grei.

267
(5.72) este totdeauna ndeplinita iar produsul P estemereu negativ. Ca ur-
mare ecuatia (5.70) admite doua solutii reale pentru TbL , o solutie pozitiva
si una negativa. Fireste solutia pozitiva, deci cea cu semnul + n (5.71),
este solutia fizica acceptata.
b) Cazul reactiilor endoenergetice (Q0 < 0). In acest caz, n care
vom presupune ca mB > ma , conditia (5.72) necesara pentru ca solutiile sa
fie reale, este satisfacuta daca energia cinetica TaL ndeplineste inegalitatea:

Q0 mB (mB + mb )
TaL (5.75)
ma mb cos2 L + (mB + mb )(mB ma )

In functie de unghiul de mprastiere L valorile extreme ale energiei cinetice

TaL vor fi:

(TaL )min = (TaL )L =0 = Q0 mBm+m

B +mb
b ma
(5.76)
(TaL )max = (TaL )L =90 = Q0 mBmm
B
a

Se constata ca pentru energii incidente care satisfac conditia:

(TaL )L =0 TaL (TaL )L =90 (5.77)

produsul P din (5.74) este negativ. Coreland acest rezultat cu valoarea

sumei S din (5.73), rezulta ca pentru L < /2 ecuatia (5.70) admite doua
solutii distincte reale si pozitive. Asadar, pentru o energie TaL care satisface
conditia (5.77), n directia unghiului L , care rezulta din relatia (5.72), vor fi
emise particule emergente cu ambele energii rezultate din (5.71). Particulele
emergente vor fi emise ntr-un con centrat pe unghiul zero cu deschiderea
2L ; precizam ca de regula acest unghi este foarte mic.
Pentru energii incidente care satisfac conditia:

TaL > (TaL )=90 (5.78)

produsul P din (5.74) devine negativ si ca urmare ecuatia (5.70) admite

numai solutia cu + din (5.71).
Din discutia de mai sus a rezultat ca energia cinetica minima necesara
pentru ca ecuatia (5.70) sa admita solutii reale si pozitive (deci solutii fi-
zice care sa permita producerea unei reactii endoenergetice) este data de
(TaL )min din (5.76). Aceasta energie se numeste energie de prag si deci:
mB + mb
(TaL )prag = (TaL )min = Q0 (5.79)
mB + mb ma

268
 Deoarece la energii nerelativiste energia Q0 din (5.64) are valori mici,
adesea n formulele care contin raportul marimilor (ma + mA ) si (mb + mB )
se considera relatia:
ma + mA mb + mB (5.80)
In aceste conditii energia de prag devine:
ma + mA ma + mA
(TaL )prag = Q0 = |Q0 | (5.81)
mA mA
expresie folosita n calculele curente. Fireste aceasta relatie este un caz
particular al expresiei mai generale (2.116) prin folosirea relatiei (5.80) si
adaptarea notatiilor15 .
Pentru energii TaL egale cu energia de prag, particulele emergente b vor
fi emise n directia nainte, adica la unghiul L = 0 si n acord cu relatia
(5.71) vor avea energia cinetica:
ma mb
TbL = (TaL )prag (5.82)
(mB + mb )2

Pana acum s-a presupus ca reactia binara se desfasoara direct conform

procesului din (5.1). In subcapitolul 5.1 s-a precizat ca o astfel de reactie
se poate produce si prin formarea unei stari intermediare de nucleu compus
C , conform relatiei (5.22). In acest caz, daca notam cu mC c2 energia de
repaus a NC aflat n starea fundamentala, relatia (5.64) pentru Q0 poate fi
scrisa si astfel:

Q0 = (ma +mA )c2 (mb +mB )c2 = (ma +mA mC )c2 (mb +mB mC )c2 =

= S a S b = WB + Wb WA Wa (5.83)
In aceasta relatie prin Sa si Sb s-au notat - n acord cu relatia (1.22) -
energiile de separare ale particulelor a si b din nucleul compus C iar prin
Wi s-a notat energia totala de legatura a particulei i definita n acord cu
relatia (1.18).
Avand n vedere discutia din paragraful 1.2.2, rezulta ca se poate estima
apriori caracterul exo sau endo (energetic) al unei reactii nucleare
n functie de energia de separare a proiectilului a si particulei emergente
b. Astfel n paragraful 1.2.2 s-a aratat ca pentru nucleele cu A > 50 (dar
adesea si pentru celelalte) are loc inegalitatea:

Sd > Sn > Sp > S (5.84)

15
In subcapitolul 2.4 energia cinetica a fost notata cu E iar energia totala cu Et

269
relatie care, din punct de vedere fizic, arata ca cu cat un nucleu este mai
legat cu atat poate fi mai usor separat dintr-un nucleu care-l contine. Din
aceasta inegalitate, tinand cont de (5.83), rezulta, de exemplu, ca reactiile
generate de protoni, de tip (p, n), (p, d), (p, ), au urmatorul caracter:
(p, n) : Q0 (p, n) = Sp Sn < 0

(p, d) : Q0 (p, d) = Sp Sd < 0 (5.85)

(p, ) : Q0 (p, ) = Sp S > 0

In mod similar se constata ca reactiile de tip (d, p), (d, n), (d, ) sunt
prin excelenta reactii exoenergetice. In particular, daca reactiile generate de
deuteroni au ca nucleu emergent un nucleu magic sau dublu magic, reactiile
respective vor fi puternic exoenergetice adica vor avea un Q0 mare. Ma-
joritatea reactiilor de fuziune (subcapitolul 6.2) folosite pentru obtinerea de
energie sunt de acest tip. In particular, reactiile (d, n) sunt folosite ca surse
de neutroni.

Pentru ca o reactie (d, n) sa fie puternic exoenergetica

este necesar ca nucleul emergent sa fie dublu magic. Daca ne
limitam la nuclee usoare, un astfel de nucleu este He. Pentru
a se produce reactia (d, n)4 He, rezulta din conservarea sarcinii
totale si a numarului de nucleoni ca nucleele tinta trebuie sa fie
tritonii 3 T . Asadar reactia:
3 4
1 T (d, n)2 He (5.86)
trebuie sa fie o reactie puternic exoenergetica, ceea ce se con-
firma practic ntrucat o astfel de reactie are Q0 17.6 M eV .
Studiul experimental al acestei reactii arata ca sectiunea eficace
a acesteia are un maxim pentru energii incidente ale deuteronilor
de cca. 0.1 MeV. In consecinta o sursa de neutroni bazata pe
reactia (5.86) se construieste n felul urmator: deuteriul gazos
este ionizat si sub aceasta forma (deci nuclee ale atomului de
deuteriu) este dirijat electrostatic n instalatia de accelerare, care
poate fi un ciclotron, un accelerator liniar sau o instalatie stan-
dard de raze X, daca dorim accelerari n jur de 0.1 MeV. De-
uteronii astfel accelerati bombardeaza o tinta de tritoni (nucle-
ele atomilor de tritiu) ce poate fi gazoasa sau solida. Se obtin
cca. 5 108 neutroni pentru un fascicul initial de deuteroni core-
spunzator unui curent de aproximativ 1C. Neutronii obtinuti

270
 au o energie de aproximativ 14 MeV, reactia (5.86) fiind deci o
sursa de neutroni de 14 MeV.
Accelerarea deuteronilor n instalatii simple, de tipul celor de
raze X, face ca aceasta sursa sa fie foarte raspandita. Prima
sursa de acest tip a fost pusa la punct n laboratorul Los Alamos
- SUA n anii 1948 1949.

In ipoteza ca reactia se desfasoara prin formarea NC, atunci pentru

secventa:
a + A C (5.87)
legea conservarii energiei totale si impulsului se scriu astfel:

(ma + mA )c2 + TaL = mC c2 + TCL = mC c2 + EC + TCL (5.88)

paL = ma~vaL =
~ mC ~vCL mC ~vCL = p~CL (5.89)

In aceste relatii energia mC c2 a nucleului C aflat n starea excitata a fost

aproximata cu mC c2 + EC n care EC este energia interna de excitare. Din
(5.88) si (5.89), pentru energia cinetica TCL rezulta:

p2CL p2 ma TaL ma
TCL = = aL = TaL (5.90)
2mC 2mC mC ma + mA
n care s-a considerat ca mC ma + mA .
Din (5.88) si (5.90) pentru energia de excitare EC rezulta relatia:
mA mA
EC = (ma + mA mC )c2 + TaL = Sa + TaL (5.91)
mA + ma mA + ma
care permite determinarea energiei EC pentru orice pereche a+A care prin
interactie formeaza un nucleu compus.
Ca si n cazul dezintegrarilor radioactive, este comod ca legea conservarii
energiei sa fie prezentata prin diagrame energetice. Astfel de diagrame,
pentru reactii cu Q0 > 0, Q0 < 0 si Q0 = 0, mpreuna cu majoritatea
notiunilor introduse n acest paragraf, sunt prezentate n figura 5.7.

Relatia (5.91) corelata cu relatia (5.23) permite verificarea

ipotezei lui Bohr de formare a nucleului compus. Intr-adevar,
conform acestei ipoteze, daca NC se formeaza ntr-o stare bine
precizata, dezintegrarea acesteia depinde numai de proprietatile
acestei stari si nu de modul ei de formare. Aceasta nseamna ca
daca se aleg diferiti parteneri de reactie (a+A) astfel ncat sa se

271
 Figura 5.7
Diagrame energetice pentru o reactie a) exoenergetica b)
endoenergetica c) mprastiere elastica

formeze aceeasi stare de NC, dezexcitarea acesteia este identica,

adica au loc reactiile:

a1 + A1 C b1 + B1 ; a1 b1 = Ca1 P (b1 )
(5.92)
a2 + A2 C b1 + B1 ; a2 b1 = Ca2 P (b1 )

din care rezulta:

a1 b1 Ca1
= (5.93)
a2 b1 Ca2
In mod similar, daca starea de NC se dezexcita si prin for-
marea n final a perechii (b2 + B2 ), au loc relatiile:

a1 + A1 C b2 + B2 ; a1 b2 = Ca1 P (b2 )
(5.94)
a2 + A2 C b2 + B2 ; a2 b2 = Ca2 P (b2 )

272
 a1 b2 Ca1
= (5.95)
a2 b2 Ca2
Coreland relatiile (5.93) si (5.95) rezulta:
a1 b1 a b
= 12 (5.96)
a2 b1 a2 b2
Daca aceasta relatie este adevarata este, fara ndoiala, o
dovada ca ipoteza lui Bohr este adevarata. Partenerii de interac-
tie (a1 + A1 ) si (a2 + A2 ) se aleg astfel ncat, folosind legea con-
servarii sarcinii si a numarului de nucleoni, sa conduca la for-
marea nucleului C iar energia proiectilului se alege astfel ncat,
n acord cu relatia (5.91), sa fie satisfacuta relatia:
m A1 m A2
EC = Sa1 + Ta L = Sa2 + Ta L (5.97)
mA1 + ma1 1 mA2 + ma2 2
Desigur, relatiile (5.96) si (5.97) se pot generaliza pentru
cazul n care starea excitata EC se poate dezexcita prin emisia
perechii (bi + Bi ) n care i=1, 2, ... n.
Aceste idei au fost folosite n 1950 n experientele efectuate
de Ghoshal (S.N.Ghoshal Phys.Rev. 80, 939, (1950)) n care s-
a masurat dependenta sectiunilor eficace de energie (functii de
excitatie) a trei perechi de reactii care se desfasoara prin aceeasi
stare a nucleului compus 64 Zn (figura 5.8) si anume:

60 64 63
+28 N i 30 Zn n +30 Zn
(, n)

p +63 Cu 64 Zn n +63 Zn

(p, n)
29 30 30

60 64 62
+28 N i 30 Zn 30 Zn + 2n
(, 2n)
(5.98)
p +63 Cu 64 Zn 62 Zn + 2n

(p, 2n)
29 30 30

60 64 62
+28 N i 30 Zn 29 Cu + p + n
(, pn)

p +63 Cu 64 Zn 62 Cu + p + n

(p, pn)
29 30 29

Din datele experimentale reproduse n figura 5.8 (n care este

redata si corespondenta dintre energia cinetica TaL pentru p si

273
 Figura 5.8
Functiile de excitatie pentru cele trei perechi de reactii ce se
desfasoara prin aceeasi stare de nucleu compus (64 Zn )si
anume:(, n), (p, n) (, 2n), (p, 2n) (, pn), (p, pn)

n SL) rezulta ca relatia:

(, n) (, 2n) (, pn)
= = (5.99)
(p, n) (p, 2n) (p, pn)
este satisfacuta, n acord cu (5.96). Aceste experiente, ca si
altele ulterioare, au aratat ca formarea nucleului compus este o
certitudine, confirmand astfel ipoteza lui Bohr.

Asa dupa cum s-a mai precizat, legea conservarii energiei totale expri-
mata de (5.63) si reprezentata n diagramele din figura 5.7, este adevarata
n ipoteza ca produsii de reactie b si B se obtin n starea fundamentala. In
realitate acestia se pot obtine atat n starea fundamentala cat si n stari
excitate. In reactiile nucleare uzuale, particulele emergente b sunt particule
usoare ca p, n, d, etc. Pentru astfel de reactii si energii incidente modera-
te ale proectilului, numai nucleele reziduale se obtin n stari excitate. Daca
(i)
nuclele B se obtin n starea cuantica i de energie de excitatie EB , legea
conservarii energiei totale din (5.63) se scrie astfel:
(i) (i) (i)
ma c2 + TaL + mA c2 = mb c2 + TbL + mB c2 + TBL + EB (5.100)

274
n care indicele i de la energiile cinetice T (i) arata ca acestea corespund
situatiei n care nucleul B se afla n starea i care, n particular, poate fi si
(i=0)
starea fundamentala; evident pentru i=0, EB = 0. Energia de reactie Q(i)
(i) (i)
definita (ca n relatia (5.64)) ca diferenta a energiilor cinetice TBL +TbL TaL
este:
(i) (i) (i) (i)
Q(i) = TBL + TbL TaL = (ma + mA )c2 (mb + mB )c2 EB = Q0 EB
(5.101)
In mod similar, legea conservarii impulsului total este:
(i) (i)
p~aL = ~pbL + p~BL (5.102)
cu:
(i) (i)
(i) (pBL )2 (p )2
TBL = (i)
BL (5.103)
2mB 2mB
(i)
n care mB este masa nucleului emergent B aflat n starea excitata (i),
aproximata cu masa mB a aceluiasi nucleu aflat n starea fundamentala. Cu
aceasta aproximatie, relatiile (5.69) si (5.71) devin:
mb ma 2
    q
(i) (i) (i)
Q = TbL 1+ TaL 1 ma mb TaL TbL cos L
mB mB mB
(5.104)
ma mb p
q
(i)
TbL = TaL (5.105)
mB + mb
s
(mB + mb )(mB ma ) mB (mB + mb ) Q(i)
cos L cos2 L + +
ma mb ma mb TaL
(i)
Discutia solutiilor fizice pentru TbL se reduce la discutia anterioara daca
prin Q0 vom ntelege acum Q(i) . Se disting urmatoarele situatii:
a) Pentru Q0 > 0:
a1) daca Q(i) > 0 adica:
(i) (i)
Q0 EB > 0 ; Q 0 > EB (5.106)
reactia se comporta ca exoenergetica
a2) daca Q(i) < 0 adica:
(i)
Q 0 < EB (5.107)
reactia este endoenergetica. Pentru astfel de reactie, energia de prag, nece-
sara excitarii starii i a nucleului B, prin generalizarea relatiei (5.81) devine:
(i) ma + mA  (i)  ma + mA

(TaL )(i)
prag = (Q0 EB ) = Q0 EB  (5.108)
mA mA

275
 Figura 5.9
Diagrama energetica pentru Q0 > 0, bf pentru a) Q(i) > 0 bf si b)
Q(i) < 0

Diagrama energetica pentru o reactie cu Q(i) pozitiv, respectiv negativ, este

redata n figura 5.9.
Remarcam faptul ca desi pentru obtinerea nucleului B n stare funda-
mentala reactia este exoenergetica pentru obtinerea lui ntr-o stare excitata
i oarecare, reactia poate fi endoenergetica (figura 5.9 b).
b) Pentru Q0 < 0. In acest caz pentru orice stare i reactia se com-
porta ca endoenergetica cu:
(i) (i)
Q(i) = Q0 EB = (|Q0 | + EB ) (5.109)
Si energia de prag necesara excitarii starii i va fi:
(i) ma + mA
(TaL )(i)
prag = (|Q0 | + EB ) (5.110)
mA
Diagrama energetica pentru aceasta situatie este prezentata n figura
5.10
Deoarece starile cuantice i ale nucleului B sunt discrete rezulta ca va-
(i)
lorile lui Q(i) din (5.101) vor fi discrete si discrete vor fi si energiile TbL dupa
cum rezulta din (5.105). Asadar, pentru procesul de mprastiere inelastica
cu excitarea primelor 4 stari ale nucleului A (figura 5.11), spectrul energetic
al particulelor emergente b, la un unghi L oarecare, poate arata calitativ ca
n figura 5.11 b). Fireste, numarul de pulsuri din spectrul din figura 5.11 b)
defineste pana la eficacitatea intrinseca a detectorului, numarul de particule
emergente (n acest caz identice cu cele incidente) care au intrat n detector
si au fost nregistrate. Ca urmare din suprafata picurilor (numarul total de

276
 Figura 5.10
Diagrama energetica pentru excitarea starii i pentru o reactie
cu Q0 < 0.

pulsuri din fiecare pic) se poate determina numarul de particule emergente

emise n directia unghiului solid dL definit de unghiul L si de geometria
instalatiei (n esenta de distanta tinta-detector si de dimensiunile geometrice
ale detectorului).
De exemplu numarul de pulsuri N3 (L ) corespunzator picului identifi-
(3)
cat cu TaL n figura 5.11 b), (suprafata hasurata), reprezinta, pentru un
detector cu eficacitatea intrinseca egala cu unitatea pentru particulele ce se
nregistreaza, numarul de particule mprastiate inelastic pe cea de a treia
stare excitata a nucleului tinta A si emise n unghiul solid dL . Acest
numar N3 (L )16 reprezinta deci dN3 /dL si trebuie determinat pentru toate
unghiurile L . Marimile, astfel obtinute, introduse n relatiile (5.58) si
(5.62) permit determinarea distributiei unghiulare, a sectiunii diferentiale
si a sectiunii integrate 3 pentru procesul prezentat, adica mprastierea ine-
lastica a particulelor proiectil pe a treia stare excitata a nucleului tinta. Cu
acest prilej subliniem ca n acest context trebuie nteleasa sectiunea eficace
partiala i din subcapitolul 5.2, deci pentru particule b de un anumit tip si
o anumita energie.
(i)
Pe de alta parte prin determinarea experimentala a energiilor TaL ale
particulelor emergente a (n acest caz b a) din relatia (5.104) se obtin
energiile de reactie Q(i) pentru starile excitate si n final schema de nivele
16
S-a presupus ca a fost extras fondul

277
 Figura 5.11
a) Diagrama energetica pentru un proces de mprastiere
inelastica (cu excitarea primelor 4 stari ale nucleului tinta A) si
pentru un proces elastic
b) spectru energetic calitativ al particulelor emergente

(i)
a nucleului A (figura 5.11 a) deoarece n acest caz EA = |Q(i) |. De fapt,
din punct de vedere experimental picurile din spectrul energetic se identifica
prin marimile Q(i) care sunt precizate n dreptul picurilor respective.
Am prezentat astfel o aplicatie importanta a acestor relatii cinemati-
ce rezultate din legea conservarii energiei totale si impulsului n obtinerea
diferitelor sectiuni eficace cat si a schemelor de nivele.
In mod similar se procedeaza si n cazul unei reactii oarecare n care
partenerii rezultati difera de cei initiali. Astfel n figura 5.12 este prezentata
diagrama energetica a procesului a + A b + B cu Q0 > 0 n care are loc
excitarea primelor trei stari ale nucleului B.
(i)
Si n acest caz prin determinarea experimentala a energiilor TbL cu i=0,
(i)
1, 2, 3, se determina energiile de reactie Q si apoi se construieste schema
de nivele conform figurii 5.13.
De asemenea, din spectrul energetic, prin procedura descrisa mai sus, se
pot determina diferitele sectiuni pentru procesele din figura 5.12.
In figurile 5.11 si 5.12 au fost prezentate fie numai procesul de mprastiere
elastica si inelastica fie numai un proces de transmutatie nucleara. In reali-
tate, prin interactia a + A pot avea loc simultan aceste procese, cu precizarea

278
 Figura 5.12
Diagrama energetica pentru un proces b+B cu Q0 > 0 si
excitarea primelor 3 stari ale nucleului B

Figura 5.13
Schema de nivele a nucleului B rezultat din reactia a carei
diagrama energetica este data n figura 5.12

279
ca procesele de transmutatie devin din ce n ce mai probabile cu cresterea
energiei incidente. Spectrul energetic, nregistrat la un unghi L oarecare
devine foarte bogat n picuri si prelucrarea lui devine dificila. Din punct
de vedere experimental lucrurile se complica si datorita faptului ca tinta nu
este de regula izotopica si ca atare pe langa ansamblul proceselor generate
de interactia a + A, apar si procese datorate interactiei proiectilelor a cu
nucleele impuritatilor. Desigur analiza acestor reactii presupune o instalatie
experimentala cu o rezolutie foarte buna ncat picurile din spectrul e-
nergetic corespunzatoare diferitelor procese sa fie cat mai bine conturate.
In prelucrarea experimentala a acestor spectre, indiferent de performantele
de rezolutie ale aparaturii si indiferent de scopul urmarit (scheme de nivele,
diferite sectiuni, determinarea unor proprietati cuantice - spin, paritate, mo-
mente electrice, magnetice etc. - ale starilor excitate) relatiile cinematice
de mai sus au un rol deosebit de important.
Relatiile de pana acum au fost obtinute n cazul nucleului tinta aflat n
repaus, situatie ce corespunde sistemului de referinta numit sistemul labo-
ratorului (SL). Din cele prezentate mai sus a rezultat ca diferitele sectiuni
diferentiale experimentale ca si marimile cu care se opereaza adesea, viteza,
impuls, energie cinetica etc. sunt masurate n acest sistem de referinta. In-
terpretarea teoretica a reactiilor nucleare se face nsa n sistemul de referinta
n care centrul de masa al partenerilor de interactie este n repaus17 sistem
numit sistemul centrului de masa (SCM). Asadar, de exemplu, o sectiune
diferentiala se determina din punct de vedere experimental n SL iar din
punct de vedere teoretic n SCM. Este evident ca pentru a compara sectiunea
diferentiala teoretica cu cea experimentala este necesar sa se cunoasca relatia
de transformare a sectiunii diferentiale ntre cele doua sisteme; la fel stau
lucrurile si pentru celelalte marimi ce caracterizeaza reactiile nucleare.
Viteza ~vCM a centrului de masa al partenerilor de interactie a si A,
conform relatiei de definitie, va fi:
P
mi~viL
i ma~vaL
~vCM = P = (5.111)
mi ma + mA
i

n care s-a tinut seama ca particula proiectil de viteza ~vaL (n SL) ciocneste
nucleul tinta A aflat n repaus (~vAL = 0) - figura 5.14 a) - nainte de
17
Deoarece ntr-o reactie binara A(a,b)B masa partenerilor de interactie se modifica de
la mA , ma la mB , mb , centrul de masa nu este identic pentru partenerii initiali si finali.
Aceasta diferenta poate fi nsa neglijata n cazul reactiilor ce se desfasoara la energii
nerelativiste. In cazul relativist aceasta diferenta poate fi semnificativa si ca atare este
mai bine sa se lucreze n sistemul centrului impulsurilor partenerilor de interactie.

280
 Figura 5.14
Procesul de interactie A(a,b)B n SL (a) si n SCM (b).
Corespondenta vitezelor n cele doua sisteme dupa interactie este
redata n (c)

interactie. Daca viteza ~vCM este scazuta din viteza partenerilor a si A

(figura 5.14 b) nainte de interactie) este evident ca centrul de masa al sis-
temului (a,A) se va afla n repaus. Vitezele partenerilor a si A n SCM vor
fi:
mA ma
~va = ~vaL ~vCM = ~vaL ; ~vA = ~vCM = ~vaL
ma + mA ma + mA
(5.112)
iar impulsurile devin:

p~a = ma~va = ~vaL ; ~pA = mA~vA = ~vaL (5.113)

Din aceasta relatie rezulta:

p~a + p~A = 0 (5.114)
relatie ce arata ca impulsul total al sistemului (a,A) n SCM este nul, relatie
ce se foloseste n definirea sistemului centrului de masa. In (5.113) este
masa redusa:
ma mA
= (5.115)
ma + mA

Facem remarca, ca n SCM studiul celor doua particule n

interactie se reduce la studiul unei singure particule de masa

281
 redusa . Deoarece, evident, studiul unei singure particule e
mai comod din punct de vedere matematic decat studiul a doua
particule, este de nteles de ce teoretic este preferabila tratarea
reactiilor nucleare n SCM si nu n SL.

Energia cinetica a partenerilor de reactie a si A n SCM va fi:

p2a p2 mA
T = Ta + TA = + A = TaL (5.116)
2ma 2mA mA + ma
Legea conservarii impulsului total impune conditia ca si dupa interactie
impulsul total al partenerilor b si B sa fie de asemenea nul:

p~b + ~
pB = 0 ; mb~vb + mB ~vB = 0 (5.117)

relatie ce arata ca partenerii rezultati vor pleca pe aceeasi directie definita

de unghiul dar n sensuri diferite (figura 5.14 b) - dupa interactie).
In SCM legea conservarii energiei totale din (5.63) se va scrie astfel:

ma c2 + Ta + mA c2 + TA = mb c2 + Tb + mB c2 + TB (5.118)

din care rezulta:

Q0 + T = Tb + TB (5.119)
cu T din (5.116). Deoarece:

p2 p2 p2 1 1 mb vb2
 
Tb + TB = b + B = b + = (mb + mB ) (5.120)
2mb 2mB 2 mb mB 2mB
coreland aceasta relatie cu cea precedenta rezulta pentru modulul vitezei vb
relatia: s
m B Q0 + T
vb = 2 (5.121)
mb mb + mB
Desigur pentru ca vb (si deci Tb ) sa fie pozitiva este necesara conditia:

Q0 + T 0 (5.122)

care este totdeauna satisfacuta n cazul reactiilor exoenergetice (Q0 > 0).
Pentru o reactie endoenergetica energia minima necesara ndeplinirii
conditiei (5.122) este energia de prag:

(T )min = Q0 (5.123)

282
 Figura 5.15
Diagrama energetica n SCM pentru a) reactie exoenergetica b)
reactie endoenergetica

Desigur aceasta conditie se poate obtine si din relatia (5.119) tinand

seama ca pentru o reactie endoenergetica energia minima Tmin se obtine
cand partenerii b + B sunt produsi fara energie cinetica, adica Tb +TB = 018
In SCM, legea conservarii energiei totale pentru procesul a + A C
din relatia (5.87) se scrie astfel:

ma c2 + mA c2 + T = mC c2 + EC (5.124)

In obtinerea acestei relatii s-a tinut cont de faptul ca centrul de masa este
n repaus n SCM. De aici rezulta pentru energia de excitare EC expresia:

EC = Sa + T (5.125)

expresie identica cu cea din (5.91). Echivalentul diagramelor energetice din

figura 5.7 pentru SCM este redat n figura 5.15.
Generalizarea relatiilor prezentate pentru cazul n care nucleul emergent
B se afla ntr-o stare excitata i urmeaza aceeasi cale ca si n cazul SL.
18
Observam ca aceasta conditie nu poate fi pusa n SL ntrucat n acest caz impulsul
final ar fi zero, pe cand cel initial ar fi fost diferit de zero, cu alte cuvinte n SL nu ar avea
loc conservarea impulsului total.

283
 Din SCM se poate reveni la SL prin operatia inversa de adunare a vitezei
~vCM la vitezele din SCM (figura 5.14 c). Din figura rezulta relatia vectoriala:

~vbL = ~vb + ~vCM (5.126)

sau relatiile scalare:

vbL cos L = vb cos + vCM

(5.127)
vbL sin L = vb sin

pe care mpartindu-le:
vb sin sin
tan L = = (5.128)
vb cos + vCM cos +
cu: s
vCM ma mb mB + mb T
= = (5.129)
vb m A m B m A + m a Q0 + T
In obtinerea acestei relatii pentru vCM si vb s-au folosit, respectiv, relatiile
(5.111) si (5.121). De regula expresia (5.129) se scrie ntr-o forma mai simpla
considerandu-se adevarata relatia (5.80):
s
ma mb T
= (5.130)
m A m B Q0 + T

Din (5.128) pentru parametrul rezulta si o alta expresie:

sin( L )
= (5.131)
sin L
Din aceasta relatie se deduce legatura dintre unghiurile de reactie n cele
doua sisteme de referinta:

= L + arcsin( sin L ) (5.132)

relatie care permite stabilirea legaturii dintre sectiunile diferentiale definite

n cele doua sisteme de referinta. In acest scop se pune conditia de conservare
a fluxului de particule emise n elementul de unghi solid dL n SL cu cele
emise n elementul de unghi solid d n SCM, adica:

L (L )dL = ()d (5.133)

Rezulta:
dL sin L dL
() = L (L ) = L (L ) (5.134)
d sin d

284
 In obtinerea acestei relatii s-a presupus ca reactia studiata prezinta sime-
trie azimutala n ambele sisteme de referinta. Deoarece din (5.132) rezulta:
p
dL cos( L ) 1 2 sin2 L
= = p = (5.135)
d cos L + cos( L ) cos L + 1 2 sin2 L
sin L
= cos( L )
sin
distributia unghiulara () devine:
p
1 2 sin2 L
() = L (L ) p (5.136)
( cos L + 1 2 sin2 L )2

Aceasta relatie permite transformarea sectiunii eficace diferentiala L (L )

din SL n SCM iar relatia (5.132) stabileste legatura dintre unghiurile core-
spunzatoare celor doua sisteme.

Observam ca prin integrarea relatiei (5.133), conform (5.61),

se obtine sectiunea integrata a procesului studiat:
Z Z
= ()d = L (L )dL (5.137)

relatie adevarata apriori deoarece numarul actelor de interactie

de un anumit tip nu trebuie sa depinda de sistemul de referinta.

Fireste este posibila si trecerea inversa a sectiunii () din SCM n L (L )

n SL. Intr-adevar, din relatiile (5.127) si (5.129) rezulta:
2
vbL = vb2 + vCM
2
+ 2vb vCM cos = vb2 (1 + 2 + 2 cos ) (5.138)

Din aceasta relatie cat si din prima relatie scalara din (5.127), corelata cu
(5.129) rezulta:
+ cos
cos L = (5.139)
1 + 2 + 2 cos
sau:
1 + cos
sin L dL = sin d (5.140)
(1 + 2 + 2 cos )3/2
Folosind aceasta relatie si expresia (5.134) pentru transformarea sectiunii
deferentiale din SCM n SL rezulta:

(1 + 2 + 2 cos )3/2
L (L ) = () (5.141)
1 + cos

285
 Facem cu acest prilej remarca ca pentru 1, sectiunile diferentiale, ca
de altfel si alte marimi, sunt practic identice n cele doua sisteme de referinta.
Din punct de vedere fizic, aceasta conditie, conform relatiei (5.129) arata ca
vCM este foarte mica si deci tinde catre zero. Aceasta situatie se realizeaza
practic n cazul interactiilor dintre proiectile usoare, de exemplu neutroni,
cu nuclee foarte grele cu A > 230.
In continuare vom particulariza relatiile prezentate pentru procesul de
mprastiere elastica, proces n care partenerii rezultati sunt identici cu cei
initiali si se gasesc n aceleasi stari cuantice. Vom introduce urmatoarele
notatii:
ma mb m ; mA mB M (5.142)
Particulele emergente, ca si marimile lor caracteristice, care sunt n acest caz
identice cu cele incidente, vor fi simbolizate cu indicele (de exemplu

TaL semnifica energia cinetica a particulelor a dupa mprastiere, similar

va este viteza acestor particule n SCM, etc.).
Deoarece pentru procesul de mprastiere elastica Q0 = 0, pentru parametrul
din (5.130) rezulta relatia:
m
= (5.143)
M
iar pentru viteza particulelor dupa mprastiere n SCM rezulta, conform
relatiei (5.129), expresia:

vCM M
va = = vaL (5.144)
M +m

Cu aceasta relatie si cu (5.138) pentru viteza vaL a particulelor a dupa
mprastiere, n SL, se obtine expresia:

M 2 + m2 + 2mM cos
(vaL )2 = vaL
2
(5.145)
(m + M )2

din care rezulta imediat:

M 2 + m2 + 2mM cos
TaL = TaL (5.146)
(m + M )2
n
relatie ce stabileste legatura ntre energia cinetica dupa mprastiere TaL
functie de energia incidenta TaL n SL si arata ca energia cinetica a particu-
lelor mprastiate elastic variaza ntre limitele:
2
M m


TaL TaL TaL (5.147)
M +m

286
 Fireste, energia cinetica (de recul) primita de nucleul tinta va fi:

4mM
TAL = TaL TaL = TaL sin2 (5.148)
(M + m)2 2
si variaza ntre limitele:

4mM
0 TAL TaL (5.149)
(M + m)2
Aceasta ultima relatie arata ca energia preluata de nucleul tinta n mprasti-
erea elastica este maxima cand masa m a proiectilului este egala cu masa M
a tintei. In acest caz, nucleul tinta ntr-o ciocnire frontala si centrala poate
prelua toata energia proiectilului.

Este si motivul pentru care n procesul moderarii neutronilor

se folosesc substante hidrogenoide deoarece nucleele atomului de
hidrogen - protonii - au practic aceeasi masa cu a neutronilor asa
ncat procesul de mprastiere a neutronilor pe protoni poate (si
este) privit ca un proces elastic. Acest proces sta la baza detectiei
neutronilor rapizi cu scintilatori organici (nregistrandu-se pro-
tonii de recul).

In obtinerea relatiilor (5.147) si (5.149) s-a presupus ca unghiul n SCM

variaza ntre valorile 0 si , lucru adevarat indiferent de valorile maselor m
si M si deci si ale parametrului din (5.143). In schimb valorile unghiului L
din SL depind de raportul maselor dupa cum se constata din figura 5.16 care
este o reprezentare grafica, pentru mprastierea elastica, a relatiei (5.132).
Din figura se constata urmatoarele:
- pentru < 1 unghiul L creste monoton de la 0 la cand creste de la 0
la
- pentru = 1 unghiul L creste de la 0 la /2 cand creste de la 0 la
( = 2L )
- pentru > 1 unghiul L creste monoton de la valoarea 0 la valoarea
maxima (dar mai mica de /2) data de relatia:
va 1 M
sin(L )max = = = (5.150)
vCM m
dupa care L scade din nou la zero pentru variatia unghiului de la 0 la .
In sfarsit, relatia (5.141) devine:

(M 2 + m2 + 2mM cos )3/2

L (L ) = () (5.151)
M 2 (M + m cos )

287
 Figura 5.16
Dependenta dintre unghiurile si L pentru diferite valori ale
parametrului

In particular, pentru = 1(M = m) aceasta capata forma:

L (L ) = ()23/2 1 + cos (5.152)
Deoarece L = /2 (figura 5.16 b) relatia (5.152) se scrie n functie de L n
felul urmator:
L (L ) = 4() cos L (5.153)
Aceasta expresie arata ca daca n particular sectiunea () este izotropa
n SCM, n SL sectiunea variaza precum cos L , fiind maxima pentru L =
0 si minima pentru L = /2. Aceste exemplu ilustreaza importanta si
necesitatea transformarii marimilor de interes ntre cele doua sisteme de
referinta. Aceste transformari nu sunt necesare decat n cazul 1.

5.3.2 Legea conservarii momentului cinetic si paritatii.

O reactie nucleara implica tranzita, cu o anumita probabilitate, de la starea
initiala a partenerilor a si A la starea finala a partenerilor rezultati b si B.
Specificarea starilor, initiala si finala, se stabileste n felul urmator.
Starile cuantice ale proiectilului a si nucleului tinta A sunt caracterizate
prin momentele cinetice19 ale proiectilului si tintei (I~a , I~A ) si paritatile lor
intrinseci (a , A ) precum si setul de numere cuantice ce precizeaza alte ca-
racteristici importante ale acestor stari (ca de exemplu energia de excitatie,
izospin, etc.) simbolizate global prin (a , A ).
19
In mod uzual pentru I~a si I~A se foloseste termenul de spin desi aceasta denumire
nu este prea fericita (subcapitolul 1.5)

288
 Specificitatea starii initiale a sistemului a + A implica pe langa cele de
mai sus si precizarea miscarii lor relative. Aceasta este convenabil descrisa
- pentru reactiile ce se petrec la energii nerelativiste - de momentul cinetic
orbital ~ aA al partenerilor a si A fata de centrul de masa20 .
Deci starea initiala este descrisa de setul de numere cuantice
{a , A , Ia , IA , a , A , aA } si similar starea finala a partenerilor b si B
de {b , B , Ib , IB , b , B , bB }. Acest set de numere cuantice formeaza
un canal de reactie. Reactia nucleara implica tranzitii ntre aceste stari,
adica ntre canalele de intrare si cele de iesire:

{a , A , Ia , IA , a , A , aA } {b , B , Ib , IB , b , B , bB } (5.154)

tranzitii ce au loc cu respectarea legilor de conservare specifice imteractiei

tari (nucleare).
Considerandu-se invarianta interactiei nucleare la rotatie si inversie spa-
tiala - consecinta a izotropiei spatiului - rezulta ca sunt posibile n (5.154)
numai acele tranzitii n care se conserva momentul cinetic total J~ si paritatea
n acord cu relatiile21 :

I~a + I~A + ~aA = J~ = I~b + I~B + ~bB (5.155)

aA bB
(1) a A = = (1) b B (5.156)

Daca reactia se petrece prin intermediul unei stari de nucleu compus

(relatia 5.22) J si reprezinta spinul si paritatea starii de NC.
In acord cu legile de conservare (5.155) si (5.156), rezulta ca n setul
de numere cuantice ce definesc un canal de reactie trebuie sa fie incluse si
momentul cinetic total J si paritatea . Totusi pentru ca o stare sa fie bine
definita este necesar sa se precizeze modul n care se cupleaza (se compun)
vectorii din (5.155). Astfel cuplajul definit de relatiile:

I~a + I~A = S
~aA a A = aA
~aA + aA = J~ (5.157)
S (1)aA aA =

~aA se numeste spinul de

poarta numele de cuplajul spinului de canal si S
canal. Ca urmare n acest cuplaj un canal se defineste prin setul de numere
cuantice: {a , A , SaA , aA , J, }. Adesea, acest set de numere cuantice
20
Clasic momentul unghiular pentru sistemul format din doua particule, fata de centrul
lor de masa, este definit de relatia ~v ~r n care este masa redusa, ~v viteza relativa a
celor doua particule si ~r este vectorul de pozitie al unei particule fata de cealalta.
21
A se vedea relatia 1.170)

289
se noteaza cu {c}, deci:

{c} {a , A , SaA , aA , J, } ; {c } {b , B , SbB , bB , J, }

(5.158)
Se poate folosi si cuplajul j-j definit de relatiile:

I~a + ~aA = ~jaA ; ~jaA + I~A = J~ (5.159)

In acest caz un canal de intrare va fi definit de setul de numere cuantice:

{a , A , jaA , IA , J, } si similar un canal emergent (de iesire).
Legile de conservare pentru momentul cinetic total si pentru paritate
duc la reguli de selectie care restrang numarul reactiilor posibile, cu alte
cuvinte selecteaza din toate reactiile ce decurg din conservarea energiei si
impulsului numai pe acelea ce conserva momentul cinetic total J si paritatea
.
Un exemplu imediat rezulta din legea conservarii paritatii pentru pro-
cesul de mprastiere elastica. In acest caz (b a, B A, bB aA ) din
(5.156) rezulta urmatoarea regula de selectie:

aA aA = 2n n = 0, 1, 2, . . . (5.160)

relatie care arata ca n acest proces numarul cuantic orbital poate sa varieze
numai cu un numar par de unitati. Daca n plus n proces Ia = IA = 0, din
relatia (5.155) rezulta ~ aA = ~aA . Acest lucru este firesc deoarece partenerii
de interactie au spinii egali cu zero, momentul cinetic total J~ este tocmai
~aA , care trebuie sa se conserve.
Deosebit de pregnant se manifesta aceste legi n cazul starilor initiale
sau/si finale ale sistemelor formate din doi parteneri de interactie identici.
Fie un sistem format din doua particule identice x + x. Legile din (5.155)
si (5.156) pentru acest sistem se scriu astfel:

I~2x = I~x + I~x + ~xx (5.161)

xx xx
2x = (1) x x = (1) (5.162)

Functia totala de unda a sistemului va depinde de coordonatele spatiale,

de spin si de izospinul celor doua particule. Daca cele doua particule nu sunt
n interactie, functia totala a sistemului poate fi scrisa ca produsul functiilor
spatiale ~r , de spin S~ si de izospin T~ :

2x = ~r S~ T~ (5.163)

cu:
~ = I~x + I~x
S ; T~ = T~x + T~x (5.164)

290
n care T~x este izospinul particulei x (subcapitolul 2.1). Functia 2x trebuie
sa fie antisimetrica daca cele doua particule sunt fermioni si simetrica daca
particulele sunt bozoni. Simetria sau antisimetria functiei spatiale ~r este
data de valoarea P = (1)xx iar a functiilor S~ si T~ de valorile marimilor
S si T.
Astfel pentru sistemul format din doua particule identice de spin 1/2
(fermioni) sunt adevarate urmatoarele relatii:
( (
S = 1 simetrica T = 1 simetrica
S~ T~ (5.165)
S = 0 antisimetica T = 0 antisimetrica

Rezulta ca functia 2x pentru doi nucleoni va fi total antisimetrica daca

xx va ndeplini urmatoarele conditii:
( (
S = 1 xx impar S = 1 xx par
T =1 T =0
S = 0 xx par S = 0 xx impar
(5.166)
In cazul a doi nucleoni identici, pentru care T=1, xx poate lua numai
valori pare pentru starea singlet si numai valori impare pentru starea triplet.
Deci:
I~2x = ~xx 2x = (1)xx = +1 pentru S = 0 ; xx par
I~2x = ~1 + ~xx ; 2x = (1)xx = 1 pentru S = 1 ; xx impar
(5.167)
In cazul a doua particule identice de spin si izospin zero, functia de unda
2x trebuie sa fie simetrica. Avand n vedere relatiile (5.165) rezulta ca xx
poate lua numai valori pare. Acest exemplu corespunde sistemului format
din doua particule pentru care deci sunt adevarate relatiile:

I~2x = ~xx , 2x = (1)xx = +1 pt. ca xx = par ; I2x 2x

= 0+ , 2+ , 4+ , . . .
(5.168)
deci sistemul de doua particule are stari de spin si paritate 0+ , 2+ , 4+ , . . .
Din punct de vedere fizic aceasta nseamna ca n cazul a doua particule
identice de spin si izospin zero, operatia de permutare a celor doua particule
este echivalenta cu operatia de oglindire spatiala; acest sistem va avea cu
necesitate paritate pozitiva.
Vom ilustra aplicarea relatiilor (5.161) n cazul a doua reactii nucleare:
1) Reactia:
+ d n + n (5.169)
folosita pentru determinarea paritatii mezonilor . In aceasta reactie
mezonii cad pe o placuta groasa care contine deuteriu, n care mezonii

291
 se ncetinesc rapid ncat reactia lor cu deuteronii are loc pentru undele
partiale S( d = 0). In consecinta, momentul cinetic J~ d si paritatea d
vor fi:

J d = I~d + I~ + ~ d = ~1 ; d = d (1) d = (5.170)

In aceste relatii s-a tinut seama ca I~d = ~1 si I~ = 0. Conservarea

momentului cinetic din (5.155) impune conditia ca momentul cinetic total
al celor doi neutroni sa fie egal cu J~ d adica:

~1 = I~n + I~n + ~nn = S

~nn + ~nn (5.171)

Din aceasta relatie rezulta pentru nn urmatoarele valori posibile:

nn = 1 pentru Snn = 0 (starea singlet)

(5.172)
nn = 0, 1, 2 pentru Snn = 1 (starea triplet)

Coreland aceste rezultate cu cele din (5.167) rezulta ca, din conditia ca
functia totala a celor doi neutroni sa fie antisimetrica, se selecteaza urma-
toarele valori:
nn = 1 ; Snn = 1 (5.173)
relatie care arata ca momentul orbital relativ al perechii (n,n) are valoarea
nn = 1 (stare P) si neutronii formeaza o stare triplet. Legea conservarii
paritatii conduce la relatia:

= n n (1)nn = 1 (5.174)

In consecinta paritatea intrinseca a pionilor este negativa.

2) Vom studia reactiile generate prin bombardarea unei tinte de 7 Li cu
protoni. Pot fi posibile urmatoarele reactii:

p +73 Li


mprastiere elastica
+ reactie (p, )



p +73 Li 84 Be n +7 Be
4 reactie (p, n) (5.175)

d + 6 Li reactie (p, d)
3


8

+4 Be captura (p, )

Avand n vedere inegalitatile din (5.84) si relatiile din (5.85) este de

asteptat ca reactiile (p, n) si (p, d) sa fie endoenergetice iar reactia (p,
) sa fie o reactie puternic exoenergetica dat fiind faptul ca n final se
obtin doua particule deci doua nuclee dublu magice. Intr-adevar, folosind

292
pentru masele nucleelor implicate n reactiile de mai sus urmatoarele valori
(n unitati u):

mp = 1.007825 u m6 Li = 6.015126 u
mn = 1.008665 u m7 Li = 7.016005 u
(5.176)
md = 2.014102 u m7 Be = 7.016930 u
m = 4.002603 u m8 Be = 8.005305 u

rezulta pentru energiile de reactie Q valorile:

Q0 (p, ) 17.35 M eV
Q0 (p, n) 1.64 M eV (5.177)
Q0 (p, d) 5.03 M EV

si:
Sp = (mp + m7 Li m8 Be )c2 = 17.256 M eV (5.178)
In obtinerea acestor valori s-a folosit relatia (1.15) adica 1uc2 = 931.5 M eV .
Diagrama energetica pentru aceste reactii la o energie cinetica TpL arbitrara
este prezentata n figura 5.17. Facem precizarea ca pentru a se produce
reactia (p, d) este necesar ca energia protonilor n SL sa depaseasca energia
de prag a reactiei (p, d) care n acord cu relatia (5.81) are valoarea:
mp + mLi7
(TpL )prag (p,d) = |Q0 (p, d)| 5.75 M eV (5.179)
mLi7

In mod similar, energia de prag pentru reactia (p, n) va fi:

mp + mLi7
(TpL )prag (p,n) = |Q0 (p, n)| 1.88 M eV (5.180)
mLi7
Este evident ca daca energia cinetica a protonilor incidenti este mai mica
decat valoarea de 1.88 MeV, reactiile (p, n) si (p, d) nu sunt posibile. In
aceasta situatie raman n competitie procesele (p, ) si (p, ).
Dar indiferent de energia incidenta, caracterul puternic exoenergetic al
reactiei (p, ) conduce la ideea ca aceasta reactie se produce cu cea mai
mare probabilitate. Aceasta idee este sustinuta si de faptul ca nsusi nucleul
8 Be aflat n starea fundamentala este instabil fata de emisia a doua particule

deoarece:
(m8 Be 2m )c2 = 0.092 M eV (5.181)
Are loc deci procesul de dezintegrare (figura 5.17):
8
4 Be + + 0.092 M eV (5.182)

293
 Figura 5.17
Diagrama energetica pentru reactiile din relatia (5.175)

cu un timp de njumatatire T1/2 = 1016 s. Asadar daca starea funda-

mentala este instabila fata de emisia cu atat mai mult o stare excitata
a 84 Be este -activa. In particular pentru energii TpL 1 M eV , reactia
(p, ) este n competitie numai cu procesul elastic si cu procesul (p, ).
Procesul elastic prin intermediul NC este putin probabil deoarece bariera
coulombiana (pentru r0 = 1.3 F ) este cu aproximativ 1.14 MeV mai mare
decat energia protonilor emergenti. De asemenea procesul de emisie , dupa
cum s-a mai precizat n paragraful 4.4.1 este foarte putin probabil n cazul
n care energia starii respective este mai mare decat energia de separare a
oricarei particule. Asadar pentru energii TpL < 1 M eV , din punct de vedere
energetic ar trebui ca reactia (p, ) prin intermediul starii excitate a 84 Be
sa fie practic singura posibila. Si totusi experimental se constata o situatie
aparent paradoxala n sensul ca n domeniul de energii precizate reactia (p,
) este foarte probabila (mai mult sectiunea are o rezonanta n jurul ener-
giei de 440 keV), cu mult mai probabila decat reactia (p, ). Folosind legea
conservarii momentului cinetic si paritatii acest paradox se explica ime-
diat. In acest sens sa observam mai ntai ca pentru energii TpL 1 MeV,
lungimea de unda X din (5.27) are valoarea de aproximativ 5.19 F iar raza
R = Rp + RLi = 3.79 F pentru r0 = 1.3 F . In consecinta, n acord cu (5.30)
avand n vedere ca R < X n procesul de interactie p+7 Li participa numai

294
undele partiale S (pLi = 0). Deoarece spinul si paritatea 7 Li sunt 3/2(22 ;
rezulta din conservarea momentului cinetic si paritatii relatiile:
~3 ~1
J~Be = I~7 Li + I~p + ~pLi = + ; JBe = 1, 2 (5.183)
2 2
care arata ca nucleul 8 Be se poate forma n starile excitate de spin si pa-
ritate 1 , 2 . Aceste stari, conform relatiei (5.168), nu se pot dezexcita
prin emisie deoarece sistemului de doua particule care se formeaza i
corespund stari de spin si paritate 0+ , 2+ , . . .. Asadar, daca pentru ener-
gii TpL < 1 M eV s-ar fi observat experimental reactia (p, ) ar fi fost o
dovada ca n acest proces nu s-ar fi conservat momentul cinetic si paritatea.
Rezulta ca starile 1 si 2 se pot dezexcita numai . Deoarece energia de
excitare a nucleului 8 Be , conform cu (5.91) este de 17.64 MeV pentru ener-
gia de rezonanta a protonilor de 0.44 MeV, rezulta ca experimental trebuie
sa se nregistreze radiatii de aceasta energie; si ntr-adevar experimen-
tal se detecteaza radiatii B1 corespunzatoare acestei energii. Rezulta ca n
reactia studiata se formeaza starea 1 (figura 5.18). Deoarece experimental
se nregistreaza si radiatii dipolar electrice de energie 14.7 M eV , ur-
mata de o tranzitie cvadrupolara de 2.9 MeV, rezulta ca nucleul de 8 Be are,
printre alte stari, si o stare 2+ de energie cca. 2.9 MeV. S-a ilustrat n acest
fel si faptul ca din reactiile nucleare se obtin informatii asupra structurii
nucleelor implicate n proces, aplicand n acest sens legile de conservare.
Facem precizarea ca aceasta reactie, ca si alte cateva, este folosita si ca
sursa monoenergetica de radiatii (de mare energie) si anume 17.6 MeV si
14.7 MeV23 .
Referitor la reactia studiata precizam ca pentru energii incidente mai
mari de 1.9 M eV , dupa cum rezulta din (5.30), n procesul de interactie
ncep sa participe si undele P (pLi = 1). Din legile de conservare rezulta:
~3 ~1
J~Be = I~Li + I~p + ~
pLi = + + ~1 ; JBe = 0, 1, 2, 3 (5.184)
2 2
Be = Li p (1)pLi = +1
Asadar n acest caz se pot excita n 8 Be stari: 0+ , 1+ , 2+ , 3+ ; starile
0+ si 2+ se vor dezexcita cu mare probabilitate prin emisie , fapt confirmat
experimental.
22
Aceste valori se pot obtine folosind modelul paturilor n varianta uniparticula (para-
graful 3.2.3)
23
De regula energia cuantelor emise n reactii nucleare este limitata la cativa MeV-i.
Radiatii de energie mare se obtin n procesul de franare (radiatii de franare) a electronilor
accelerati n diferite acceleratoare. Spectrul n aceasta situatie este continuu

295
 Figura 5.18
Dezexcitarea a starii 1 a 8 Be

Ca o concluzie generala a acestui paragraf se poate spune ca orice reactie

nucleara implica tranzitii ntre canalele (starile) initiale si finale, tranzitii n
care se conserva energia totala, impulsul total, mometul cinetic total, pari-
tatea, sarcina totala si numarul total de nucleoni. Aceste legi sunt general
valabile fiind o consecinta a proprietatilor de simetrie ale spatiului, timpului
si interactiei nucleare. Ansamblul tuturor relatiilor ce rezulta din aceste legi
definesc cinematica reactiilor nucleare. Orice teorie a reactiilor nucleare
trebuie sa ncorporeze, ntr-o forma sau alta, aceste legi de conservare.
De-a lungul timpului au existat mai multe teorii formale asupra reactiilor
nucleare. Dintre acestea s-a impus tratarea reactiilor nucleare pe baza ma-
tricei de ciocnire (care de cele mai multe ori se noteaza cu S). Legile de
conservare se reflecta n formalismul matricei de ciocnire printre altele prin
faptul ca aceasta este unitara (consecinta a conservarii fluxului de parti-
cule), simetrica (consecinta a invariantei la inversia spatiala si temporala)
si analitica (consecinta a principiului cauzalitatii).
Practic, tratarea reactiilor nucleare cu ajutorul matricei S nseamna sta-
bilirea unor relatii general valabile, ce exprima diferite sectiuni eficace n
functie de elementele matricei de ciocnire. In stabilirea acestor relatii nu se
face nicio referire asupra unei reactii concrete; se apeleaza numai la legile de
simetrie si la relatii cuanto-matematice general valabile.
Desigur, determinarea concreta a unor sectiuni de interes pentru o reactie
bine precizata implica explicitarea matricei S pentru procesul studiat.
Aceasta explicitare este legata de dinamica concreta a reactiei studiate deci

296
de mecanismul de reactie.
Asadar teoria reactiilor nucleare are de fapt doua aspecte: partea cine-
matica luata n considerare prin matricea S si partea dinamica care conduce
la explicitarea matricei de ciocnire. In paragrafele urmatoare vom ilustra
aceste aspecte.

5.4 Matricea de ciocnire (text suplimentar)

5.4.1 Introducere n teoria reactiilor nucleare
Din punct de vedere cuantic hamiltonianul HaA de interactie dintre proiec-
tilul a si tinta A se defineste astfel:
IA
HaA = HA (qA )+HaIa (qa )+TaA (~raA )+VaA (~raA , qa , qA , Ia , IA ) = (5.185)
0
= HaA + VaA (~raA , qa , qA , Ia , IA )
IA
In aceasta relatie HA (qA ) descrie starea interna a nucleului tinta A de
IA A
functie A (qA ) unde {qA } = {~r1 , ~r2 , . . . , ~rA } reprezinta coordonatele
interne, ~ri fiind vectorul de pozitie al nucleonului i fata de centrul de
masa al nucleului A. In mod similar HaIa (qa ) este hamiltonianul proiectilului
si descrie starile interne Iaa a (qa ) ale acestuia. TaA (~raA ) reprezinta ope-
ratorul energiei cinetice si descrie miscarea relativa a proiectilului fata de
nucleul tinta n SCM iar VaA (~raA , qa , qA , Ia , IA ) reprezinta potentialul
de interactie proiectil-tinta. Operatorul HaA 0 descrie sistemul proiectil-tinta

cand acestea sunt suficient de departe una de alta ncat nu interactioneaza

ntre ele, miscarea lor fiind considerata libera.
Fie aA functia proprie a hamiltonianului HaA 0 care verifica ecuatia
Schrodinger:
0
HaA aA = EaA (5.186)
n care E este energia totala a sistemului a + A. Avand n vedere semnificatia
hamiltonianului HaA 0 , rezulta ca , pentru ~
kaA~raA 1, se defineste astfel:
aA

~ ~
IA A Ia a eikaA~raA Ia IA a A eikaA~raA
aA = A (qA )a (qa ) aA (q) (5.187)
vaA vaA
cu:
2 2aA T
kaA = (5.188)
h2
n care este masa redusa a sistemului a,A iar T este energia cinetica n
SCM definita de relatia (5.116). In relatia (5.187) functia exp(i~kaA ~raA ) este

297
 1/2
functia proprie a operatorului energiei cinetice TaA . Factorul vaA depen-
dent de viteza relativa proiectil-tinta, este introdus pentru a norma fluxul
incident (relatia 5.36) la unitate. Daca functia exp(i~kaA ~raA ) se dezvolta
dupa undele partiale aA (~kaA , ~raA )24 corespunzatoare unei valori bine de-
finite a momentului orbital ~aA , functia aA se scrie ca o suprapunere de
astfel de unde:
1 X
aA = IAA A (qA )Iaa a (qa ) aA (~kaA , ~raA ) = (5.189)
vaA
aA

IA A Ia a aA
(q, ~kaA , ~raA )
X
= aA
aA

Cand proiectilul a se apropie de tinta A, are loc interactia dintre ele

prin intermediul potentialului VaA care conduce la distorsionarea puternica
a functiei aA si, n final, la realizarea diferitilor produsi de reactie, generic
notati B+b. Hamiltonianul sistemului b,B, prin analogie cu cel al sistemului
a,A, va fi:
IB
HbB = HB (qB ) + HbIb (qb ) + TbB (~rbB ) + VbB (~rbB , qb , qB , Ib , IB ) = (5.190)
0
= HbB + VbB (~rbB , qb , qB , Ib , IB )
Fireste n acord cu legea conservarii energiei totale, are loc relatia:

HaA = HbB (5.191)

0 sunt:
In mod similar, functiile proprii ale hamiltonianului HbB

bB = IBB B (qB )bIb b (qb )bB (~kbB , ~rbB ) = (5.192)

IB B Ib b bB
(q, ~kbB , ~rbB )
X
= bB
bB

In aceasta relatie bB (~kbB , ~rbB ) este functia proprie a operatorului TbB

care, pana la o faza sau o amplitudine, este tot o functie de tip exp(i~kbB ~rbB ).
Mai precizam ca n cele de mai sus s-a considerat:

{q} {qA , qa } {qB , qb } (5.193)

relatie adevarata n ipoteza ca se conserva numarul de nucleoni.

Pentru simplificarea notatiilor, n teoria reactiilor nucleare perechea a,A
se noteaza cu {} = {a , A }, formand partitia initiala iar perechea b,B
24
Dezvoltarea n unde sferice

298
se noteaza cu { } = {b , B } formand partitia finala. Cu aceste notatii
aA din relatia (5.187) si (5.189) se scrie:
~
eik ~r
= IA A Ia a (q) IA A Ia a (q, ~k , ~r )
X
= (5.194)
v

Similar, functia bB din (5.192) devine:

I B Ib b
(q, ~k , ~r )
X
= B (5.195)

Daca, n partitia proiectilul a este o particula elementara fara struc-

tura25 , atunci prin functia IA A Ia a (q), n acord cu relatia (5.187), se
ntelege expresia:
IA A
IA A Ia a (q) = A (qA )Iaa a (5.196)
adica coordonatele interne q ale sistemului coincid cu coordonatele interne
ale tintei iar functia Iaa a este functia de spin pentru particula a. Daca,
n plus, particula a nu are nici spin, atunci Iaa a 1, ca urmare:
IA A
IA A Ia a (q) = A (qA ) (5.197)

adica functia IA A Ia a (q) descrie spectrul energetic al nucleului A. In mod

similar se pune problema si n cazul n care n partitia una din particule
este elementara si fara spin.
Facem precizarea ca, n acord cu relatiile (5.157) si (5.158) se poate trece
~ este spinul de
de la functiile IA A Ia a la functiile ,S , ,J, n care S
canal notat cu S ~aA n relatia (5.157) iar J si reprezinta momentul cinetic
si paritatea totala, Rezulta ca:

c = {, S , , J, } (5.198)

numerele cuantice ce definesc cuplajul spinului de canal, functia ,S , ,J,

se scrie prescurtat c . In mod similar functia corespunzatoare cuplajului
spinului de canal n partitia finala c va fi definita de numerele cuantice :
(
~ = I~b + I~B
S

c = { , S , , J, } cu ~ + ~ = J~ ; ~ ~bB (5.199)
S

Din relatiile de mai sus rezulta n primul rand ca pentru descrierea con-
creta a unei reactii este necesara cunoasterea hamiltonienilor de structura a
25
In reactiile nucleare la energii nerelativiste nucleonii sunt considerati particule fara
structura, deci particule elementare.

299
partenerilor de interactie din starea initiala si finala. Subliniem n acest sens
legatura stransa dintre modelele de structura si cele de interactie; de aici fap-
tul ca reactiile nucleare constituie principalul instrument de investigare a
proprietatilor nucleelor.
In al doilea rand, analiza unei reactii oarecare implica concretizarea
potentialelor VaA si VbB pentru reactia studiata. Deoarece numarul pro-
ceselor generate de interactia a+A este foarte mare, rezulta o gama extrem
de larga pentru potentialele VaA si n special VbB . Precizam nsa ca ori-
care ar fi aceste potentiale, acestea trebuie astfel definite ncat sa respecte
toate legile de conservare specifice reactiilor nucleare26 . In plus, oricare ar
fi aceste potentiale concret definite, n final particula b se departeaza
suficient de nucleul B asa ncat ntre ele nu mai exista interactie. Asadar
exista o similitudine ntre faza initiala a sistemului a+A descrisa de functia
aA si faza finala bB . Trecerea de la starea aA la starea bB se face
cu respectarea tuturor legilor de conservare. Determinarea probabilitatii de
tranzitie ntre aceste stari constituie scopul teoriei reactiilor nucleare. Ea se
IA A Ia a aA
exprima prin probabilitatile partiale de tranzitie ntre starile aA si
IB B Ib b bB
bB dupa cum s-a precizat deja n relatia (5.154) sau ceea ce este
acelasi lucru, ntre starile c si c n care {c} si {c } sunt canalele incident si
respectiv emergent ce au fost deja definite. Probabilitatile de tranzitie ntre
aceste stari sunt luate n considerare prin elementele matricei de ciocnire
care se noteaza de regula cu S. Astfel patratul modulului elementului de
matrice |Sc c|2 determina probabilitatea de tranzitie din starea c n starea
c . Fireste, probabilitatea de tranzitie din starea c n oricare din starile
posibile c , inclusiv starea c (c c) este egala cu unitatea:
|Sc c |2 = 1
X
(5.200)
c

deoarece reactia trebuie sa se produca pe unul din canalele finale (inclusiv

pe cel elastic cand starea initiala este identica cu cea finala).
Relatia (5.200) exprima unitaritatea matricei S si matematic rezulta
din conservarea fluxului de particule. Considerand ca n reactiile nucleare
are loc invarianta la inversia spatiala si temporala se deduce matematic - si
se intuieste fizic - ca matricea S trebuie sa fie simetrica, adica:
Sc c = Scc (5.201)
Exprimarea diferitelor sectiuni eficace pentru procesul a + A b + B n
functie de elementele matricei S reprezinta scopul teoriei reactiilor nucleare
bazata pe formalismul matricei de ciocnire.
26
A se vedea subcapitolul 5.3

300
5.4.2 Matricea de ciocnire pentru procesul de mprastiere al
particulelor fara spin
Vom ilustra afirmatiile de mai sus pentru procesul de mprastiere elastica
si inelastica a particulelor fara spin. Aceasta situatie poate corespunde
mprastierii elastice a particulelor pe un nucleu par-par cat si mprastierii
lor inelastice pe starile excitate ale nucleului tinta de spin IA = 0. Pen-
tru simplificare, n continuare vom neglija sarcina proiectilului27 care va fi
presupus fara structura.
In aceste conditii functia din (5.194) devine:
~
eik ~r
= (q) (5.202)
v

n care (q) n acord cu relatia (5.197) defineste functia de unda a starii

fundamentale a nucleului tinta A; functiile (q) definesc starile excitate
ale nucleului A n procesul de mprastiere inelastica. In acest caz, n acord
cu (5.157) si (5.159) conservarea momentului cinetic total presupune relatia:

~ = J~ = ~ = ~ (5.203)

care arata ca momentul cinetic orbital se conserva. Elementul de matrice

Sc c devine:
Sc c S , (5.204)
si are semnificatia ca s-a realizat tranzitia din starea initiala n care nucleul
A se afla n starea n starea finala n care nucleul se afla n starea .
Daca procesul este de mprastiere elastica, n cazul 6= are
loc mprastierea inelastica. Diagrama energetica a procesului studiat poate
fi, de exemplu, cea din figura 5.11, la care ( 6= ) corespunde primelor
patru stari excitate ale nucleului A.
Tinand seama de relatia de dezvoltare a functiei exp(i~k~r) n unde sferice
~
eik~r = i (2 + 1)j (~k~r)P (cos) cat si de expresia functiei Bessel sferice
P

pentru ~k~r 128 , functia din relatia (5.202) devine:

1 X
r

 
= (q) i+1 2 + 1Y0 () ei(k r 2 ) e+i(k r 2 )
v k r =0
(5.205)
27
Acest proces poate fi folosit la studiul mprastierii elastice si inelastice a neutronilor
pe orice nucleu tinta prin neglijarea dependentei de spin a fortelor nucleare.
28 sin(k r )
j (k r) k r
2
pentru k r 1

301
 Ca rezultat al interactie se va modifica unda sferica emergenta (proportionala
cu exp(i~k~r)/r prin elementul S , n care poate fi oricare. Rezulta ca
dupa interactie (~k ~r 1) functia (~r, q) este de forma:

1 X
r

(~r, q) = (q) i+1 2 + 1Y0 () ei(k r 2 )
v k r =0

X +1 (q) +i(k r )
i 2 + 1Y0 () S , e 2 = (5.206)
k r ,=0 v

X +1 (q)
ei(k r 2 ) S , ei(k r 2 )
X
= + i 2 + 1Y0 (1 S, )
k r =0 v 6=
v

Exprimand acum functia (~r, q) sub forma:

~ ~
eik ~r X eik ~r
(~r, q) = (q) + A () (q) (5.207)
v
r v

din compararea relatiilor (5.206) si (5.207), pentru marimile A () numite

amplitudini de mprastiere rezulta expresia:

i X

A () = 2 + 1 S , Y0 () (5.208)
k =0

Functia (~r, q) defineste toate procesele de mprastiere elastica si ine-

lastica. Pentru a defini functia de mprastiere corespunzatoare tranzitiei din
starea (q) n starea (q), nmultim (~r, q) cu (q) si integram pe
toate coordonatele interne q, tinand cont de ortonormarea functiilor (q)
obtinandu-se:

X +1 Y0
(~r) =< (q)| (~r, q) >= i 2 + 1
k r v

h i
ei(k r 2 ) S , ei(k r 2 ) = (5.209)
~
eik ~r eik r
= + A () ; k r 1
v r v
Functia (~r) pentru 6= descrie miscarea relativa a produsilor de
reactie (a + A ) pentru cazul n care nucleul final ramane n starea excitata

302
 . In particular, pentru procesul elastic aceasta functie de mprastiere este
de forma urmatoare29 :
!
1 i~k~
r eik r
(~r) = e + A () (5.210)
v r

Se demonstreaza de asemenea ca sectiunea diferentiala pentru procesul elas-

tic este data de modulul patrat al amplitudinii de mprastiere.
Mai general, sectiunea diferentiala d /d , n acord cu (5.59) se
defineste ca raportul dintre numarul de particule mprastiate inelastic pe
starea n unitatea de timp si n elementul de unghi solid d si fluxul

incident (care a fost deja normat la unitate prin considerarea factorului v
n relatia 5.187). Numarul de particule mprastiate care trec n unitatea de
timp prin elementul de suprafata r 2 d , este Jr r 2 d n care densitatea
radiala a fluxului se calculeaza astfel:
h
Jr = ( ) (5.211)
2 i

n care este functia dupa mprastiere, care n acord cu (5.209) va fi:

eik r
= A () (5.212)
r v

Substituind (5.212) n (5.211) se obtine:

1
Jr = |A ()|2 (5.213)
r2
si:
d () = Jr r 2 d = |A ()|2 d (5.214)
adica:
 2
d () X P () 
= |A ()|2 = 2 (2 + 1)( S , )  = (5.215)

d k 2 



1 X
Bk ( , ) Pk ()
4k2 k
29
Aceasta functie este data n orice carte de mecanica cuantica cu precizarea ca ampli-
tudinea A () se noteaza de obicei cu f ().

303
n care:

Bk ( , ) = (21 + 1)(22 + 1)( S 1 ,1 )( S 2 ,2 ) < 1 2 00|k0 >2

X

1 ,2
(5.216)
Intrucat distributia unghiulara este o marime reala rezulta ca n calcule se
considera partea reala a coeficientilor Bk ( ).

In obtinerea acestei expresii s-au folosit urmatoarele relatii:

s
2 + 1
< 1 2 00|k0 >2 Pk
X
Y0 = P () ; P1 P2 =
4 k
(5.217)
n care coeficientii Clebsch-Gordan < 1 2 00|k0 > sunt diferiti
de zero daca:
1 + 2 k = par (5.218)

Remarcam faptul ca sectiunea diferentiala se dezvolta dupa polinoamele

Legendre Pk () 30 . In particular daca undele partiale 1 , 2 sunt numai pare
sau impare, atunci are loc relatia:
d 1 X
= 2 Bk ( , )Pk () (5.219)
d 4k k par

care arata ca sectiunea diferentiala este simetrica fata de 90 n SCM.

Sectiunea eficace integrata ( ), n acord cu (5.60) va fi:

d X
Z Z
= d = |A ()|2 d =
(2 + 1)| S , |2
d k2
(5.220)
n obtinerea acestei relatii s-a folosit ortonormarea functiilor sferice Ym
definita de relatia (4.467)(din textul suplimentar).
Asadar sectiunea elastica ( ) va fi:
X
= (2 + 1)|1 S, |2 = (5.221)
k2

X
= (2 + 1)(1 2ReS, + |S, |2 )
k2
30
Se pesupune ca exista simetrie azimutala.

304
iar sectiunea inelastica cu 6= va fi:
X
= (2 + 1)|S , |2 (5.222)
k2

Sectiunea tuturor proceselor non-elastice se numeste sectiune de reactie,

se noteaza cu r si reprezinta suma pe toate procesele posibile cu
exceptia celui elastic ( ):
X
r = |S , |2
X X
= (2 + 1) (5.223)
( 6=)
k2 ( 6=)

Deoarece, pentru cazul studiat, unitaritatea matricei S din (5.200) se scrie

astfel:

|S , |2 = 1 |S , |2 = 1 |S, |2
X X
(5.224)
( 6=)

pentru sectiunea de reactie din (5.223) rezulta expresia:

X  
r = (2 + 1) 1 |S , |2
(5.225)
k2

Fireste suma dintre si r reprezinta sectiunea tuturor proceselor

generate de interactia a + A si se numeste sectiune totala corespunzatoare
partitiei :
2 X
t = + r = (2 + 1) (1 Re S, ) (5.226)
k2

Din relatiile prezentate rezulta ca sectiunea eleastica , de reactie r

si totala t se exprima numai prin elementele diagonale ale matricei S.
Elementele nediagonale S , sunt necesare numai pentru definirea unui
proces de tranzitie bine precizat.
Coreland expresia (5.226) cu expresia amplitudinii de mprastiere elastica
A () pentru unghiul = 0, data de (5.208), rezulta imediat relatia:
4
Im A (0) = t (5.227)
k
cunoscuta sub numele de teorema optica, relatie care leaga sectiunea to-
tala de partea imaginara a amplitudinii de mprastiere pentru unghiul = 0.

305
 Facem si remarca, ca data fiind simetria matricei S, adica S , =
S, , din relatia (5.222) rezulta imediat relatia dintre sectiunea (
) si sectiunea procesului invers ( ):
k2 = k2 (5.228)
relatie care exprima teorema echilibrului detaliat.
Din relatiile de mai sus rezulta pentru sectiunile elastica si de reactie
expresiile:
4
= (2 + 1) ; r = 0 = r =
P P
2
k 2
k
(2 + 1)
(5.229)
pentru S, = 1 si orice pentru S = 0 si orice
Asadar pentru S, = 1, ca urmare a interferentei ntre unda initiala
si undele reflectate, procesul elastic este singurul posibil; S, = 1 actio-
neaza ca un coeficient de reflexie pentru fiecare unda partiala si a primit
si aceasta denumire prin analogie cu optica.
Cand S, = 0, reflexia se anuleaza, undele (particulele) patrund n
nucleu producandu-se astfel procese non-elastice dar si elastice, astfel ncat
= r . Procesele non-elastice sunt deci mereu nsotite de cele elastice.
Dependenta sectiunii elastice de sectiunea de reactie, ambele exprimate n
unitati k2 (2 + 1) este data n figura 5.19.
P


Facem cu acest prilej remarca, ca sectiunea din relatia (5.31) core-
spunde sectiunii maxime a tuturor proceselor non-elastice (r ())max . Rezul-
tatele de mai sus sunt firesti ntrucat S, = 1 deci |S, |2 = 131 si
conform unitaritatii matricei S din (5.224) rezulta ca toate elementele nedi-
agonale S , sunt nule. Pentru ca procesele non-elastice sa existe trebuie
ca |S, |2 < 1. Conditia |S, |2 = 1 este satisfacuta daca elementele
matricei S se exprima prin relatia:
S, = e2i (5.230)
n care sunt marimi reale numite faze de mprastiere. Asadar ori de
cate ori elementele matricei S sunt scrise ca n relatia de mai sus, singurul
proces posibil este cel elastic. Pentru aceasta situatie sectiunea diferentiala
din (5.215) devine:
d 1 X
= 2 (21 + 1)(22 + 1) sin 1 sin 2 cos(1 2 ) < 1 2 00|k0 >2 Pk ()
d 4k k
1 2
(5.231)
31
Cazul S, = 1 corespunde generarii de particule identice cu particulele proiectil,
ceea ce se pate realiza numai pentru energii relativiste

306
 Figura 5.19
Reprezentarea schematica a legaturii dintre sectiunea elastica si
sectiunea de reactie

iar sectiunea elastica din (5.221) care este identica cu sectiunea totala t va
fi:
4 X
t = 2 (2 + 1) sin2 (5.232)
k
Relatiile (5.231) si (5.232) reprezinta relatiile de baza n analiza de faza
a procesului de mprastiere elastica. Aceasta analiza consta n aceea ca daca
numarul undelor partiale ce participa la proces este mic32 atunci prin com-
pararea acestor sectiuni teoretice cu sectiunile corespunzatoare experimen-
tale se pot determina, pe baza unui program de fit, fazele pentru undele
partiale = 0, 1, . . . , max . Cunoasterea acestor faze permite obtinerea
de informatii utile cu privire la potentialul V(r) de mprastiere. Se poate
demonstra ca n aproximatia Born, relatia este urmatoarea:

2 k
Z R
k sin = V (r) r 2 j (k r) dr (5.233)
h2 0

In particular se vede ca daca > 0 potentialul este atractiv pe cand pentru

< 0 potentialul este repulsiv.
Relatiile prezentate raman n esenta adevarate pentru orice proces de
interactie prin considerarea spinilor partenerilor de interactie. In acest caz
32
Valoarea maxima a undelor partiale se determina semiclasic (aproximativ) conform
relatiei (5.30)

307
elementele de matrice S , se nlocuiesc cu elementele Sc c care n acord
cu relatiile (5.198) si (5.199) se expliciteaza astfel:

Sc c SJ
s ,s (5.234)

Cu aceste notatii sectiunile integrate se exprima prin relatiile:

!
X JX J
X
J 2
= 2 g 1 Re Ss,s + |Ss ,s | (5.235)
k J s s

gJ |SJ 2
X
= s ,s | (5.236)
k2 J ss
2 X J X  
t = J
X
= g 1 Re S s,s (5.237)

k2 J s

Exista deci o similitudine totala ntre aceste relatii si cele echivalente

pentru cazul cand spinii nu au fost luati n considerare, n care factorul
(2 + 1) a fost nlocuit cu factorul statistic de spin gJ definit astfel:

2J + 1
gJ = (5.238)
(2Ia + 1)(2IA + 1)

In scrierea relatiilor (5.235) (5.237) s-a tinut cont ca se conserva J si ;

deci n general au loc tranzitii ntre canalele {, s, , J, } si { , s , , J, }.
Facem remarca ca n cazul procesului elastic dupa mprastiere poate fi
diferit de nainte de mprastiere, la fel si pentru spinul de canal s 6= s
chiar daca s si apartin partitiei fiind mprastiere elastica. Cu alte
cuvinte, procesul elastic implica n cazul general tranzitii ntre canalele
{, s, , J, } { , s , , J, }.
Pentru cuplajul jj (I~a + ~ = ~j ; ~j + I~A = J),
~ relatiile de mai sus se scriu la
fel numai ca {s} se nlocuieste cu {j} adica n expresii apare elementul
de matrice SJ j ,j .

In mod similar relatia (5.228) devine:

k2 (2Ia + 1)(2IA + 1) = k2 (2Ib + 1)(2IB + 1)

(5.239)
( ) ( )

Fireste expresii similare se scriu si pentru sectiunile diferentiale.

Relatia (5.239) permite determinarea sectiunii daca este cunos-
cuta teoretic sau experimental.

308
 Facem remarca ca relatia (5.239) este adevarata daca partenerii
de interactie nu sunt identici. Daca de exemplu n starea initiala
partenerii a + A sunt identici si de spin 1/2 atunci membrul
stang al relatiei (5.239) se mparte la 2, aceasta devenind:

2k2 = k2 (2Ib + 1)(2IB + 1) (5.240)

Sa aplicam aceasta relatie pentru sectiunile diferentiale la proce-

sul:
p+p + + d (5.241)
reactie folosita pentru determinarea spinului mezonilor + . Relatia
(5.240) pentru distributiile unghiulare devine:
d d
2kp2 (p + ) = 3k2 (2I + 1) ( + p) (5.242)
d d
n care s-a tinut cont ca Id = 1. Masurandu-se sectiunile
d/d(p + ) si sectiunea procesului invers
d/d( + p) s-a determinat I+ = 0.
Sa facem precizarea ca principiul echilibrului detaliat trebuie
aplicat pentru tranzitii ntre aceleasi stari ale partenerilor de
interactie. Astfel reactia:

b + B a + A (5.243)

nu constituie reactia inversa a procesului:

a + A b + B (5.244)

ntrucat starile partenerilor b, B difera n cele doua situatii.

Asadar n cazul reactiilor nucleare, dat fiind faptul ca nucleul
tinta este n starea fundamentala, principiul echilibrului detaliat
se aplica numai pentru procesele n care partenerii de interactie
sunt n stari fundamentale atat n starea initiala cat si n cea
finala. Deci are o utilizare restransa. In schimb principiul este
foarte folosit n interactia particulelor elementare deoarece aces-
tea se obtin n stari fundamentale.

Fireste sectiunea diferentiala din (5.215) se poate transcrie n functie de

elementele matricei SJ
s ,s . Coeficientul Bk ( , ) din (5.216) are o expre-
33
sie complicata pe care nu o reproducem . Semnalam numai faptul ca si n
33
Teoria reactiilor nucleare este tratata n lucrarea Reactii nucleare neutronice n re-
actor - A.Berinde si G.Vladuca, Ed.Teh.Bucuresti (1978)

309
cazul general, sectiunea diferentiala se poate descompune dupa polinoamele
Legendre si ca n plus sectiunea diferentiala ramane simetrica fata de 90
daca conditia (5.218) este ndeplinita.
Relatiile (5.234)(5.239) sunt general valabile, indiferent de reactia stu-
diata. Concretizarea acestor sectiuni pentru o anumita reactie sau un tip
de reactie, nseamna explicitarea matricei S pentru situatia respectiva. In
acest scop trebuie sa se tina seama de dinamica procesului studiat si deci
de mecanismele (modelele) de interactie succint trecute n revista n sub-
capitolul 5.1. In urmatorul subcapitol vom analiza mai n detaliu aceste
mecanisme n scopul explicitarii matricei S.

5.5 Mecanisme de reactie

5.5.1 Dinamica reactiilor nucleare
Mecanismele de reactie (modelele de reactie) fac diferite ipoteze asupra di-
namicii reactiilor nucleare. Modelul de nucleu compus porneste de la ipoteza
unei interactii puternice ntre nucleonii proiectilului si ai tintei. Aceasta este
si ipoteza ce sta la baza modelelor colective (subcapitol 3.1 si 3.3), datorita
careia miscarea unui nucleon genereaza o miscare cooperativa (colectiva)
a tuturor nucleonilor; n consecinta miscarea unui nucleon nu poate fi in-
dividualizata aceasta disipandu-se n miscarea colectiva. Din acest motiv
modelul nucleului compus este o extindere la energii pozitive a modelelor
colective.
Modelul interactiei directe, ca si cel intermediar, presupun o interactie
mai slaba ntre nucleonii proiectilului si ai tintei astfel ncat nucleonii proiec-
tilului, desi patrund n nucleu, se pot misca n interiorul acestuia fara for-
marea NC; ia nastere un sistem compus sau un sistem n interactie n
care miscarea nucleonilor proiectilului poate fi individualizata. Interactia
mai slaba dintre nucleonii proiectilului si ai tintei poate fi nteleasa daca
admitem ca nucleul tinta este descris corect de modelul paturilor nucleare
(subcapitol 3.2), ceea ce nseamna ca nucleonii tintei sunt pozitionati pe
nivele uniparticula n acord cu principiul lui Pauli. Intr-o asemenea situatie
sunt posibile numai acele interactii dintre nucleonii proiectilului si ai tintei
care conduc la ocuparea nivelelor uniparticula libere. In acest sens este
putin probabil ca nucleonii proiectilului sa interactioneze cu nucleonii tintei
aflati pe nivele uniparticula adanci, de joasa energie, deoarece ar trebui sa
le transfere acestora o cantitate prea mare de energie; de aici rezulta ca
actele de interactie se produc cu mare probabilitate la suprafata nucleului
si nu n volumul acestuia. Deoarece numarul acestor acte este relativ limi-

310
 Figura 5.20
Etapele de desfasurare a unei reactii nucleare conform imaginii
lui Weisskopf-Feshbach

tat, rezulta ca si sectiunea eficace de interactie a nucleonilor proiectilului

cu ai tintei este mai mica34 . Rezulta ca modelul interactiei directe este o
extindere a modelului paturilor nucleare n domeniul energiilor pozitive.
Din discutia de mai sus rezulta ca modelele de interactie reflecta ipotezele
extreme care stau la baza modelelor de structura cat si interdependenta
dintre modelele de structura si cele de reactie. Este deci evident ca dez-
voltarea modelelor de structura a dus la dezvoltarea modelelor de interactie.
In particular, unificarea modelelor de structura a condus si la unificarea
modelelor de reactie, deci la o tratare unitara a oricarei reactii nucleare.
Aceasta unificare apartine n esenta lui Weisskopf (1957) si Feshbach (1958)
care fac ipoteza ca orice reactie nucleara se poate desfasura n mai multe
etape, prezentate schematic n figura 5.20 si explicate n cele ce urmeaza.
In etapa initiala proiectilul se apropie de nucleul tinta care poate actiona
asupra proiectilului ca o sfera dura, cand acesta l loveste. Are loc o m-
prastiere elastica pe o sfera dura35 . Aceasta etapa este numita etapa
particulelor independente deoarece pana la ciocnirea lor proiectilul si tinta
nu au interactionat nuclear.
Desigur se poate ca proiectilul sa fie absorbit de nucleul tinta, este
34
De aici rezulta (a se vedea subcapitolul 3.1) ca exista diferenta ntre sectiunea de
interactie dintre doi nucleoni liberi si doi nucleoni aflati n interiorul nucleului
35
Aceste proces este cunoscut n literatura de specialitate sub numele de shape elastic
scattering

311
etapa de formare a sistemului compus36 . In continuare se face ipoteza
ca interactia dintre proiectil si tinta se realizeaza prin ciocniri succesive de
doua particule (corpuri). Cu alte cuvinte daca proiectilul este un nucleon,
acesta va interactiona (ciocni) cu un singur nucleon al tintei. Daca nucleonul
incident sau nucleonul tintei sau chiar ambele parasesc nucleul are loc un
proces direct (ID). In caz contrar, nucleonul incident cat si cel lovit se pot
ciocni cu alti nucleoni ai tintei si procesul poate continua. Daca n urma
unui numar mic de astfel de ciocniri, o grupare de nucleoni (sau un nucleon)
este scoasa din nucleu (particula b) are loc un proces intermediar, simbolizat
prin ciocniri multiple n figura 5.20. In cazul n care numarul de astfel de
interactii (ciocniri) este foarte mare proiectilul incident si distribuie statis-
tic energia initiala pe nucleonii tintei, formandu-se nucleul compus. Dat
fiind faptul ca NC ia nastere printr-un numar mare de ciocniri, ne conduce
la ideea ca acesta uita etapa initiala de formare, ceea ce conduce la relatia
(5.23). Ulterior prin redistribuirea energiei pe un nucleon sau o grupare de
nucleoni, pot avea loc diferite procese de mprastiere elastica, inelastica sau
de tranzitie dar prin intermediul NC (figura 5.20).
Pentru a ntelege mai bine schema de desfasurare a reactiilor nucleare din
figura 5.20, care sta la baza teoriei dinamice actuale, unificate, a reactiilor
nucleare, facem ipoteza ca nucleele implicate n reactia a + A C b + B
sunt corect descrise de modelul paturilor si ca proiectilul a este un nu-
cleon, n particular un neutron, pentru a evita efectul barierei coulombi-
ene. Discutia ramane valabila si pentru un proton prin neglijarea interactiei
coulombiene.
Reamintim, cu acest prilej, rezumativ, cateva din ideile de baza ale mo-
delului n paturi (subcapitolul 3.2). In acest model se considera ca fiecare
nucleon se misca, ntr-o prima aproximatie, ntr-un potential selfconsistent
cat mai judicios ales. In acest potential miscarea nucleonilor se face cuan-
tificat, fiind posibile numai anumite stari (nivele) uniparticula de energie.
Fie potentialul selfconsistent din figura 5.21 n care prin liniile orizontale
sunt prezentate calitativ nivelele uniparticula. Starea fundamentala a unui
nucleu oarecare corespunde umplerii succesive a nivelelor uniparticula cu
nucleoni, fireste cu respectarea principiului lui Pauli pentru nucleoni identici.
Nivelele completate cu nucleoni37 se afla n zona hasurata din figura.
36
In limbaj cuantic am spune ca n momentul n care proiectilul ajunge la granita de
actiune a potentialului nuclear, unda asociata proiectilului este partial reflectata si partial
absorbita. Reamintim ca orice potential are un coeficient de reflexie nenul pentru o unda
incidenta indiferent de sensul ei de propagare spre potential sau din interiorul potentialului
spre exterior
37
Ultimul nivel uniparticula poate fi partial ocupat

312
 Figura 5.21

Deoarece pentru scoaterea unui nucleon (nu se face distinctie ntre neu-
tron si proton) este necesara energia de separare Sn , definita de relatia (1.25),
rezulta ca potentialul selfconsistent trebuie sa aiba o adancime finita, astfel
aleasa ncat distanta energetica de la ultimul nivel ocupat pana la limita
superioara a potentialului sa fie egala tocmai cu Sn 38 . Prin scoaterea aces-
tui nucleon (neutron) se obtine nucleonul si un nucleu care are un nucleon
(neutron sau proton) mai putin. Energia sistemului format din acest nucleu
si nucleonul scos, aflate n repaus, se considera zero39 . In aceasta scara e-
nergetica, nivelele uniparticula din groapa de potential au energii negative,
n particular ultimul nivel ocupat va avea energia Sn . Nivele ocupate sau
nu din groapa de potential sunt nivele discrete.
In orice potential cu adancime finita exista pe langa nivelele discrete
de energie negativa si nivele cu energie pozitiva numite nivele virtuale.
Existenta acestor nivele virtuale se explica prin aceea ca functia de unda a
unui nucleon, a carui energie totala depaseste potentialul oriunde n spatiu,
este reflectata partial si partial transmisa la extremitatea potentialului.
Daca n plus, jumatate din lungimea de unda de Broglie asociata nucleonului
se cuprinde de un numar de ori n raza nucleului, adica se pune conditia40 :
X
nucl.
n = R = r0 A1/3 (5.245)
2
de formare a undelor stationare, amplitudinea acestor unde n interiorul
potentialului (nucleului) poate fi mare.
38
Se neglijeaza energia de mperechere dintre nucleoni
39
Aceasta conditie este echivalenta cu conditia (4.10)
40
Relatia este valabila pentru un nucleu anumit cu numarul de masa A dat

313
 Figura 5.22

Din mecanica cuantica se stie ca unda de Broglie asociata

unei particule este partial reflectata de orice discontinuitate a
potentialului si partial patrunde dincolo de aceasta discontinui-
tate. Aceasta afirmatie este adevarata si pentru cazul n care e-
nergia totala E este mai mare decat naltimea barierei de potential
ca n figura 5.22.
Reflexia si absorbtia au loc indiferent de sensul de propagare
al particulei (undei) de energie E fata de discontinuitatea din
r=R.

Referitor la nivelele uniparticula facem si urmatoarele precizari. Daca un

nucleon este excitat de pe un nivel ocupat pe unul liber, acesta poate trece
pe un alt nivel neocupat de energie mai mica prin emisie . Deci un nivel
liber are o largime finita (pentru emisia de radiatii ), cu alte cuvinte
prezinta o nedeterminare n energie spre deosebire de nivelele ocupate ce au
energia bine determinata41 .
Daca nucleonul se afla pe un nivel virtual, data fiind faptul ca aceste
nivele au energie mai mare decat energia de separare a nucleonului, acest
nucleon va fi emis cu mare probabilitate (cu conditia ca emisia lui sa nu
fie interzisa de alte legi). Evident este posibila si emisia prin revenirea
nucleonului pe nivelele libere discrete pana ajunge la un nivel ocupat.
Asadar, nivelele virtuale prezinta o largime ntrucat contin si emisia
de particule.
Sa concretizam ideile de mai sus pentru interactia unui neutron cu un nu-
cleu tinta de configuratie par-para. Daca prin interactie se formeaza nucleul
compus C acesta va avea configuratia par-impara. Fie configuratia nucle-
onilor pe starea fundamentala a nucleului compus C cea din figura 5.23 a).
In aceasta figura s-au reprezentat calitativ numai nucleonii de pe ultimele
nivele ocupate.
41
A se vedea paragraf 1.9.4

314
 Figura 5.23
Reprezentarea calitativa a interactiei unui neutron cu un nucleul
tinta cu configuratie par-para

Daca nucleului compus C i se transmite energia Sn atunci neutronul

impar este scos din nucleu (figura 5.23 b); se obtine sistemul n + A n care
atat neutronul cat si nucleul sunt n repaus. Proceselor din figura 5.23 a) si
b) le corespunde diagrama energetica din figura 5.23 c). Daca energia totala
de repaus (mn + mA )c2 este considerata zero, se obtine scara energetica n
care starea fundamentala a nucleului compus C se afla la energia Sn . In
figura 5.24 sunt prezentate cateva din starile excitate posibile ale nucleului
C presupunand ca acestea se obtin prin excitarea nucleonilor din figura 5.23
a) pe nivelele neocupate.
Starea de energie de excitatie E1 (fata de starea fundamentala) si de
functie de unda 1 se obtine prin excitarea nucleonului impar pe primul nivel
uniparticula liber (figura 5.24 a); este o stare obtinuta prin excitarea unei
particule (nucleon) si se noteaza 1p; starea 2 se obtine prin excitarea nucle-
onului impar si a unui nucleon de pe urmatorul nivel ocupat care contine un
numar par de nucleoni. In acest caz starea este descrisa de cei doi nucleoni
aflati pe nivelele neocupate cat si de nucleonul impar de pe nivelul initial
ocupat de 6 nucleoni, sau, ceea ce este acelasi lucru, de gaura ramasa pe
acest nivel (paragraful 3.2.3.2). Este o stare obtinuta prin excitarea a doua
particule si a unei gauri (2p-1h). Starea 3 este de tip tot 1p dar de energie
de excitatie E3 evident mai mare decat a starii 1 si sa presupunem mai
mare si ca E2 . In figura 5.24 d) este prezentata o stare de tip 3p-2h. Asadar
starile excitate sunt de tip np-(n-1)h n care n poate fi oricare; pentru starea

315
 Figura 5.24
Reprezentarea calitativa a catorva stari excitate posibile ale NC
obtinute prin excitarea nucleonilor din figura 5.23 pe nivelele
libere. In aceasta figura nivelele virtuale au fost omise

4 avem n=3. Spectrul energetic42 al starilor din figura 5.24 a) d) este

prezentat n figura 5.24 e) n care s-a presupus ca energiile E3 si E4 sunt
mai mari ca Sn . Aceasta nseamna ca starile 3 si 4 pot emite din punct
de vedere energetic nucleoni, pe cand starile 1 si 2 pot emite numai .
Asadar energia starilor i cu i=1, 2, 3, 4 din figura 5.24 nu corespunde unor
valori bine determinate ci unei distributii Breit-Wigner (paragraf 1.9.4) ca-
racterizata de largimile pentru starile 1 si 2 si largimea = n +
pentru starile 3 si 4 .
Facem observatia ca din punct de vedere structural starile din figura 5.24
e) sunt similare n sensul ca n toate nucleonii nucleului compus se gasesc
pe nivele uniparticula legate. Faptul ca totusi starile 3 si 4 pot emite si
neutroni (n cazul exemplului nostru, mai general s-ar spune particule) se
considera ca pentru procesul de interactie n + A aceste stari se gasesc n
continuum, motiv pentru care se numesc BSEC adica stari legate implantate
n continuum43 .
Sa analizam ce se petrece daca unul sau mai multi nucleoni sunt excitati
pe nivele virtuale ca n figura 5.25.
In acest caz se obtine neutronul aflat pe un nivel virtual si nucleul A n
42
Starile nucleului n cadrul modelului n paturi, reamintim, nseamna o configuratie a
nucleonilor pe nivele uniparticula
43
Bound states embedded in the continuum

316
 Figura 5.25

starea fundamenatala (figura 5.25 a) sau n stare excitata (figura 5.25 b). Se
formeaza sistemul compus n care neutronul de pe starea virtuala se indivi-
dualizeaza de ceilalti nucleoni care se afla pe stari legate. Fireste nucleonul
aflat pe nivelele virtuale poate parasi cu usurinta aceste stari, deci cu o
probabilitate foarte mare, altfel spus, energia acestor stari, care este evident
mai mare ca Sn , este distribuita n acord cu legea Breit-Wigner cu largimea
foarte mare, de ordinul MeV-ilor. Tocmai datorita probabilitatii foarte
mari de emisie a neutronului aceste stari se numesc SPR44 adica o particula
(neutronul n cazul nostru) se afla ntr-o stare rezonanta uniparticula.
Tinand cont de spectrul energetic din figurile 5.24 si 5.25, diagrama
energetica din figura 5.23 c) devine cea din figura 5.26.
In aceasta figura s-a facut distinctie, n acord cu figura 5.20, ntre sis-
temul compus si nucleul compus. Pozitionarea energiilor starilor SPR defi-
nite de functiile si a starilor BSEC (definite de 3 si 4 ) a fost arbitrara.
Din aceasta figura se constata ca n procesul n + A pot fi excitate numai
starile SPR si BSEC. Sa analizam modul de producere al unei reactii prin
intermediul unuia din aceste stari pentru a clarifica dinamica reactiilor nu-
cleare.
44
Single particle resonance

317
 Figura 5.26
Reprezentarea calitativa a unor stari de t ip BSEC si SPR
obtinute n interactia n + A

5.5.2 Mecanismul interactiei directe

Sa analizam modul de producere al unei reactii nucleare prin intermediul
unei stari SPR; fie 2 aceasta stare. Conform diagramei energetice din figura
5.26, daca energia cinetica a neutronului este T2 , atunci se excita starea 2
din figura 5.25 b); aceasta stare este reprodusa si n prima parte a figurii
5.27. In aceasta stare neutronul incident este captat cu mare probabilitate
pe nivelul virtual corespunzator iar nucleul tinta se afla n starea fundamen-
tala; a luat nastere sistemul compus a carui evolutie ulterioara depinde de
interactiile nucleon-nucleon ce vor urma. Se pot petrece urmatoarele procese
(reactii) reprezentate schematic n figura 5.27:
a) In procesul de interactie atat proiectilul cat si nucleul tinta si schimba
doar pozitia fara sa-si modifice starea cuantica interna; este un proces de
mprastiere elastica.
b) Neutronul proiectil transfera n procesul de interactie o parte din
energia sa unui nucleon al tintei. Dupa proces neutronul paraseste campul
de interactie cu o energie cinetica mai mica iar nucleul tinta ramane ntr-o
stare excitata de tip 1p-1h. Este un proces de mprastiere inelastica.
c) Neutronul proiectil transfera unui nucleon din tinta o energie suficient
de mare ncat acesta este expulzat; nucleonul incident se va gasi absorbit pe

318
un nivel uniparticula discret. Este o reactie de schimb sau de knock-out.
d) Daca n procesul de la punctul precedent atat nucleonul expulzat din
tinta cat si cel initial raman n continuare formand o particula (n exemplul
nostru constituita din doi nucleoni - exemplu un deuteron) atunci are loc o
reactie de mbracare sau de pick-up.
Facem cu acest prilej precizarea ca daca proiectilul ar fi fost o particula
compusa din doi sau mai multi nucleoni, n urma interactiei s-ar fi putut
ntampla ca un nucleon (sau o grupare de nucleoni) din proiectil sa fie captat
n nucleul tinta iar restul nucleonilor formeaza particula emergenta. Aceasta
este o reactie inversa celei de mbracare si poarta numele de reactie de
dezgolire (de rupere) sau de stipping. De exemplu (d, n), (d, p) sunt
reactii de stripping si studiul acestor reactii n anii 1950 a condus prima
data la ideea existentei proceselor directe.
e) Neutronul incident transfera o parte din energia sa miscarii colective
a nucleului tinta, ridicandu-l pe acesta pe o stare excitata colectiva (este
vorba de stari de vibratie sau de rotatie construite pe starea fundamentala)
n care configuratia nucleonilor pe nivelele uniparticula ramane neschimbata.
Este tot un proces de mprastiere inelastica. Evident, considerand aceasta
posibilitate am presupus ca tinta este un nucleu real n care concureaza
miscarile colective cu cele individuale (capitolul III). Asadar din dorinta
de generalizare, am renuntat pentru moment la ideea ca nucleul tinta este
descris strict de modelul n paturi.
In toate reactiile prezentate mai sus dupa o singura interactie (ciocnire)
nucleon-nucleon, un nucleon - fie cel incident fie un nucleon al tintei - se afla
n continuum. Aceste reactii se numesc reactii directe, asa ncat, trecand
n revista reactiile din figura 5.27 trebuie adaugat si termenul direct adica
mprastiere elastica directa, inelastica directa, etc.
Din imaginile prezentate se pot face urmatoarele remarci cu privire la
reactiile directe:
1. Reactiile directe se produc cu mai mare probabilitate la energii cine-
tice relativ mari. Intr-adevar, daca energia cinetica de excitare a unei stari
SPR ar fi mica, de exemplu T1 n figura 5.28 a), atunci printr-un act de
interactie este foarte probabil sa se produca starea din figura 5.28 b) de tip
2p-1h.
Chiar daca prin urmatoarea interactie (anihilare particula-gaura) energia
se redistribuie pe neutronul incident (figura 5.28 c) acest proces elastic nu
mai este direct deoarece pe langa faptul ca au avut loc doua ciocniri n
plus - si acest lucru este mai important - n starea intermediara 2p-1h toti
nucleonii s-au aflat pe nivele discrete. Starea 2p-1h poate evolua si spre
stari mai complicate (ca n figura 5.28 d) n care s-a format o stare 4p-

319
 Figura 5.27
Reprezentarea calitativa a proceselor directe: a) mprastiere
elastica b) mprastiere inelastica c) reactie de knock-out d)
reactie de pick-up si de stripping e) mprastiere inelastica n
care nucleul final se afla ntr-o stare excitata colectiva.

320
 Figura 5.28

3h) n care energia proiectilului se distribuie pe multi nucleoni ai tintei, prin

ciocniri succesive de acest fel, producandu-se o stare de NC. Asadar o reactie
directa presupune evitarea formarii de stari n care toti nucleonii se afla
pe nivele uniparticula discrete. Este evident ca cu cat energia neutronului
incident este mai mare cu atat procesul din figura 5.28 b) este mai putin
probabil. Deci reactiile directe sunt mai probabile la energii cinetice mai
mari. Daca ne limitam la reactiile nucleonilor cu nuclee medii, interactiile
directe devin dominante pentru energii cinetice mai mari de cca. 10 MeV.
2. Deoarece reactiile directe se realizeaza printr-o singura ciocnire,
rezulta ca timpul n care se petrec este foarte mic de aproximativ 1021
1022 s. In acord cu relatia (1.421) rezulta pentru distributia Breit-Wigner
o largime energetica SP R a unei stari SPR de:
SP R (0.66 6.6) M eV (5.246)
Datorita acestei largimi mari, rezulta ca realizarea sistemului compus are loc
si pentru energii mult diferite de energia de formare a unei stari SPR. Asadar
o reactie directa se poate realiza practic pentru orice energie din domeniul
energiilor SPR. Daca n particular energia proiectilului este identica cu a
unei stari SPR, procesul se produce cu mai mare probabilitate. Deci si
pentru energii diferite de cele ale SPR reactiile directe se produc tot conform
imaginilor din figura 5.27 cu singura diferenta ca formarea sistemului compus
(si deci a unei stari SPR) este mai putin probabila.

321
 Figura 5.29

3. Imaginile din figura 5.27 sugereaza ideea ca proiectilul interactioneaza

de preferinta cu nucleonii aflati pe ultimele nivele uniparticula ocupate, deci
cu nucleonii de la suprafata nucleului. Acest lucru arata ca reactiile directe
sunt reactii de suprafata. Este evident ca pentru ca nucleonul incident
sa interactioneze cu un nucleon aflat pe un nivel adanc este necesar sa i se
transfere acestuia o energie mare (figura 5.29). Asadar reactiile directe pot
fi si reactii de volum dar numai la energii incidente mari, mai mari de 100
MeV daca avem n vedere interactia nucleonilor cu nuclee medii.
4. Faptul ca reactiile directe se realizeaza la energii mari si printr-un
singur act de interactie sugereaza ideea ca particula emergenta este emisa
cu mai mare probabilitate la unghiuri mici. Cu alte cuvinte distributia
unghiulara a reactiilor directe va fi asimetrica fata de 90 si cu valori mari
la unghiurile mici.
In finalul acestui paragraf precizam ca generalizarea ideilor de mai sus
pentru cazul cand proiectilul este format din mai multi nucleoni este ime-
diata. Rezulta deci ca la energii suficient de mari reactiile dintre orice proiec-
til si nucleu tinta, inclusiv reactiile cu ioni grei, se petrec prin interactie
directa.

5.5.3 Mecanismul de nucleu compus

De aceasta data vom analiza desfasurarea unei reactii nucleare prin inter-
mediul unei stari BSEC din figura 5.26, fie aceasta stare 4 , care din punct
de vedere al modelului n paturi este redata n figura 5.24 d). Din figura 5.26
se constata ca aceasta stare se obtine cand energia cinetica a neutronului in-
cident este egala cu T4 . In lumina ipotezei Weisskopf-Feshbach aceasta stare

322
se poate forma conform succesiunii proceselor de ciocnire nucleon-nucleon
din figura 5.30.
In figura 5.24 a) nucleonul patrunde n campul de interactie al tintei
formandu-se sistemul compus. Prin ciocnirea nucleonului proiectil cu un
nucleon al tintei se formeaza starea de tip 2p-1h din figura 5.30 b) n care
toti nucleonii se afla pe nivele uniparticula discrete. Prin ciocniri ulterioare
aceasta stare poate evolua n diferite moduri. Astfel daca prin urmatoarea
ciocnire are loc anihilarea nucleonului excitat din tinta cu gaura sa se pro-
duce procesul elastic din figura 5.30 c). Daca prin urmatoarea ciocnire se
excita nca un nucleon din tinta se formeaza chiar starea BSEC descrisa de
functia 4 (figura 5.30 d). Si aceasta stare prin procesul invers poate evolua
spre un proces elastic sau spre procesul inelastic conform figurii 5.30 e).
Starea 4 poate evolua si spre configuratii mai complicate ca cea din figura
5.30 f) de tip 4p-3h care la randul ei poate evolua spre stari mai simple sau
stari mai complicate de tip 5p-4h si asa mai departe. Fireste toate aceste
configuratii de nucleoni au aceeasi energie de excitatie (E4 din figura 5.26).
Evident ca cu cat configuratia este mai complicata (de tip np-(n-1)h cu n cat
mai mare) cu atat energia neutronului incident se distribuie pe mai multi
nucleoni ai tintei, se formeaza deci o stare de nucleu compus. Observam ca
atat n figura 5.30 cat si n figura 5.28 b) calea de formare a nucleului
compus trece cu necesitate prin starea 2p-1h.
Tocmai din acest motiv starea 2p-1h care constituie o cale necesara
pentru formarea NC se numeste stare poarta (doorway state).
Referitor la mecanismul de NC vom face urmatoarele precizari:
1. In primul rand remarcam ca starea de NC 4 s-ar putea forma si
prin succesiunea de procese din figura 5.31. In acest caz n urma primei
ciocniri neutronul incident ramane n continuum (figura 5.31 b). Din aceasta
stare cu mare probabilitate neutronul paraseste nucleul producandu-se un
proces direct de mprastiere inelastica. Daca totusi neutronul din continuum
interactioneaza cu un nucleon al tintei, se poate forma starea 4 (figura 5.31
c). Aceasta varianta este mult mai putin probabila; formarea starii 4 fiind
mult mai probabila daca n urma primei ciocniri se formeaza o stare poarta,
adica dupa prima ciocnire neutronul incident sa se afle pe unul din nivelele
uniparticula libere.
Acest lucru este favorizat la energii cinetice mici ale neutronului incident
(adica T4 trebuie sa aiba valori relativ mici). Rezulta ca mecanismul de NC
este favorizat la energii incidente mai mici ale neutronului n particular pana
la energii de 56 MeV n cazul interactiei neutronilor cu nuclee tinta de masa
medie (A100).
2. In imaginea din figura 5.30 s-a presupus ca energia neutronului este

323
 Figura 5.30
Reprezentarea calitativa a proceselor posibile pentru energia
incidenta T4 (corespunzatoare starii BSEC 4 din figura 5.26): a)
se formeaza sistemul compus, b) starea 2p-1h, c) mprastiere
elastica, d) starea 3p-2h (NC), (BSEC-ul din figura 5.24 d), e)
proces inelastic, f ) stare mai complicata 4p-3h (NC)

Figura 5.31
Formarea starii de NC de tip 3p-2h nu mai trece prin starea
poarta b) mprastiere inelastica c) nucleu compus

324
 Figura 5.32
Diagrama energetica a proceselor din figura 5.30 care trec prin
starea 4 adica (n,n) si (n,n)

egala cu T4 , astfel aleasa ncat sa se excite strea 4 (figura 5.26). In realitate

starea 4 este o stare instabila asa ncat energia acesteia este distribuita n
acord cu legea Breit-Wigner din relatia (1.419):
4 1
P (E) = 24
(5.247)
2 (E E )2 +
4 4

n care 4 este largimea totala a starii 4 . Aceasta probabilitate poate

fi scrisa functie de energia cinetica a proiectilului tinand seama de relatia
(5.125):
4 1
PnC (T ) = (5.248)
2 (T T )2 + 24
4 4
Aceasta relatie arata ca formarea starii 4 este maxima pentru T = T4
dar excitarea starii 4 se poate face nca foarte probabil si pentru energii:
T = T4 4 /2. Pentru astfel de energii n dependenta sectiunii procesului de
interactie (n + A) cu energia se va profila o rezonanta de nucleu compus
cu atat mai ngusta cu cat 4 este mai mica asa cum se poate vedea n figura
5.32 n care este reprodusa diagrama energetica a proceselor din figura 5.30
care trec prin starea de NC 4 adica procesul elastic (n + A) si inelastic
(n+A ).
Remarcam similitudinea acestei diagrame cu cea din figura 4.12 pentru
dezintegrarea . In fond emisia de neutroni, elastic (n,n) sau inelastic

325
(n,n) este similara procesului de dezintegrare . Tocmai din acest motiv,
folosind notatiile din figura 4.12, pe sagetile din figura 5.32 s-a indicat par-
ticula emisa, energia ei cinetica si factorul de ramificare f (care reamintim
este ponderea relativa de dezintegrare a unei stari pe o cale particulara).
In cazul de fata considerand ca starea C4 se dezintegreaza numai prin
procesele din figura 5.32 rezulta ca notand cu 4 probabilitatea totala de
dezintegrare n unitatea de timp a starii C4 si cu 4n si 4n probabilitatile
(partiale) de emisie a neutronilor elastici si a celor inelastici, factorii de
ramificare se definesc, n acord cu relatia (4.20) astfel:

4n 4n 4n 4n
f4 = = ; f4 = = (5.249)
4 4 4 4

In obtinerea relatiei (5.249) s-a folosit relatia de legatura (1.409) dintre

largimea si probabilitatea . Largimile 4n si 4n sunt largimile partiale
ale starii C4 pentru emisia de neutroni elastici si inelastici. Din cele de mai
sus rezulta ca factorii de ramificare f4 si f4 reprezinta tocmai probabilitatile
Pb din relatia (5.23) care pentru situatia de fata devin:

4n 4n
Pn = ; Pn = ; 4 = 4n + 4n (5.250)
4 4
Coreland relatiile (5.250) cu (5.248) rezulta ca probabilitatea de realizare a
procesului (n,n) prin intermediul starii C4 de NC va fi:

4 1 4n
Pn n 24
(5.251)
2 (T T )2 + 4
4 4

Aceasta relatie arata ca sectiunea procesului (n,n) are un caracter rezo-

nant dependent de 4 pentru energii incidente ale neutronului apropiate de
T4 . Cu alte cuvinte, atat sectiunea totala a procesului (n+A) cat si sectiunea
partiala (inelastica) a procesului A(n,n)A vor avea maxime pronuntate la
energii ale neutronului T = T4 . Desigur acelasi rationament poate fi facut
si pentru energia T = T3 corespunzatoare starii 3 de NC din figura 5.26.
Asadar principala caracteristica a reactiilor ce se petrec prin stari de
NC izolate este caracterul lor rezonant, adica sectiunea prezinta maxime
pronuntate ori de cate ori energia proiectilului este egala - n limita largimii
- cu energia necesara excitarii starilor respective. Acest lucru este ilu-
strat pentru sectiunea totala a procesului (n+A) n figura 5.33 n care au
fost prezentate calitativ 4 stari (rezonante) de NC cu largimile ( =
1, 2, 3, 4) la energiile de excitatie E = Sn + T .

326
 Figura 5.33
Reprezentarea calitativa a sectiunii totale a procesului (n+A);
au fost figurate =4 rezonante de NC cu largimile si
pozitionate la energiile de excitatie: E = Sn + T

3. Formarea NC, conform celor precizate n subcapitolul 5.1, nseamna

ca energia neutronului incident se distribuie statistic pe toti nucleonii tintei.
Din punct de vedere al imaginilor Weisskopf-Feshbach aceasta nseamna ca
prin interactii (ciocniri) succesive nucleon-nucleon se formeaza o stare de NC
de tip np-(n-1)h n care numarul nucleonilor perturbati este foarte mare; la
limita n ar putea fi egal cu numarul de nucleoni ai NC. Cu toate acestea
starea C4 din figura 5.30, desi este o stare de tip 3p-2h (deci n=3) a fost
totusi considerata o stare de NC, desi conform afirmatiilor din subcapi-
tolul 5.1, ar fi mai curand o stare ce caracterizeaza mecanismul intermediar
deoarece neutronul a interactionat cu un numar limitat de nucleoni ai tintei.
Se pune firesc problema stabilirii criteriului dupa care o stare corespunde
NC sau este o stare intermediara prin care se realizeaza mecanismul in-
termediar.
Drept criteriu - discutabil totusi - se considera ca starile intermediare
sunt stari de configuratie 2p-1h, deci starile poarta (figura 5.30 b). Conform
acestui criteriu mecanismul intermediar (figura 5.30 b) figura 5.30 c)) se
realizeaza prin intermediul a doua interactii nucleon-nucleon (o ciocnire ur-
mata de anihilarea unei particule cu gaura) si deci se realizeaza ntr-un timp

327
scurt de ordinul 1020 1019 secunde, ceva mai mare decat timpul reactiilor
directe. Conform relatiei (1.421) procesele intermediare se realizeaza prin
stari caracterizate de largimi energetice care au valorile:

intermed. (6.6 66) keV (5.252)

In acest context, procesele de NC se realizeaza n timpi ce variaza de

la 1018 s pentru stari de configuratie 3p-2h, pana la cca. 1015 1014 s
pentru stari de tip np-(n-1)h cu n foarte mare, deci stari de mare complexi-
tate. Rezonantele de NC vor avea largimi energetice care pot varia ntre
valorile:
0.066 eV 0.66 eV 0.6 keV (5.253)
Problema complexitatii starilor (deci a numarului de ciocniri) n proce-
sul de interactie n + A C depinde foarte mult de numarul de masa al
nucleului tinta si deci de numarul de masa al NC. In cazul unui nucleu tinta
usor (A < 20) numarul nivelelor uniparticula libere (figura 5.21) este rela-
tiv mic si diferenta dintre energiile lor este mare. Ca urmare n interactia
n+A(usor) sansa de formare a unei stari de complexitate mare prin multe
ciocniri succesive este mica. In consecinta starile de NC n acest caz vor avea
configuratie relativ simpla de tip 3p-2h, 4p-3h etc. iar intervalul energetic
dintre ele va fi mare, de ordinul MeV-ilor (adica de ordinul intervalului ener-
getic dintre nivelele uniparticula care este mare la nucleele usoare). Asadar
procesul n+A(usor) va fi caracterizat de rezonante cu largimi de ordinul
zecilor de keV distantate ntre ele la sute de keV sau chiar MeV-i. Din cele
de mai sus rezulta ca n cazul interactiei neutronilor cu nuclee tinta usoare
mecanismul de NC se confunda practic cu cel intermediar.
Cu totul alta este situatia n cazul interactiei neutronilor cu nuclee tinta
grele sau foarte grele. In acest caz numarul nivelelor uniparticula libere
creste foarte mult si intervalul energetic dintre ele este mic. Posibilitatea de
formare a unei stari complexe prin multe ciocniri succesive este mare. Daca
astfel de stari s-au format, ele se vor manifesta n procesul de interactie
n+A(greu) prin rezonante nguste de ordinul zecilor de eV, distantate la
ordinul eV-ilor sau zecilor de eV.
Daca totusi procesul de interactie decurge prin stari 2p-1h (sau chiar
mai complexe) acestea se vor manifesta prin largimi de ordinul a zeci de
keV care se vor detasa clar de rezonantele de NC. Pentru astfel de situatii
starile intermediare, de configuratie 3p-2h sunt interpetate adesea tot ca
stari intermediare. Descoperirea experimentala a unor rezonante inter-
mediare, n competitie cu cele de NC, a constituit o confirmare stralucita a
imaginilor Weisskopf-Feshbach.

328
 Figura 5.34
Forme posibile ale sectiunii diferentiale simetrica fata de 90 ;n
cazul b) participa doar undele S deci este si izotropa

Din discutia de pana acum rezulta ambiguitatea delimitarii ntre meca-

nismul intermediar si cel de NC, n special n cazul interactiei neutronilor
cu nuclee tinta usoare. Oricum ramane adecvat criteriul de ierarhizare n
sensul ca cu cat o stare are o configuratie mai complexa (n - mare) cu atat
este mai evidenta formarea NC n sensul definitiei din subcapitolul 5.1.
4. NC se formeaza ntr-o stare - C - de configuratie mai simpla sau
mai complicata, de moment cinetic J si paritate bine definite. Ca urmare
a legii conservarii paritatii (1.136), patratul modulului functiei de unda C
satisface relatia:
|C (~r)|2 = |C (~r)|2 (5.254)
sau folosind coordonatele sferice din (1.148):

|C (r, , )|2 = |C (r, , + )|2 (5.255)

Aceasta relatie arata ca probabilitatea de emisie a particulelor din starea

C la unghiurile si este aceeasi de unde rezulta ca sectiunea
diferentiala este simetrica fata de 90 si poate avea una din formele prezen-
tate calitativ n figura 5.34. In particular distributia unghiulara din figura
5.34 b) este si izotropa. Aceasta situatie apare cand n procesul de formare
si de dezexcitare a starii C participa numai undele partiale S ( = 0).
Desigur simetria distributiei unghiulare sau a sectiunii diferentiale (relatia
5.62) rezulta matematic si din relatia (5.216). Intr-adevar, pentru procesul
a + A C , legea de conservare (5.156):

a A (1)aA = (5.256)

329
arata ca n functie de paritatile a , A si n proces se selecteaza fie nu-
mai unde partiale cu aA par fie cu aA impar. Ca urmare, conform relatiei
(5.218), n dezvoltarea sectiunii diferentiale din (5.215) participa numai poli-
noamele Legendre pare (relatia 5.219) si deci sectiunea diferentiala este si-
metrica fata de 90 .
Simetria distributiei unghiulare fata de 90 corelata cu caracterul rezo-
nant al functiei de excitatie, pentru diferitele procese generate de interactia
proiectil-tinta, reprezinta dovezi convingatoare de realizare a mecanismului
de NC.
5. Structura rezonanta a functiilor de excitatie pentru procesele ce se
petrec prin mecanismul de NC se mentine atat timp cat rezonantele de NC
sunt izolate adica largimea medie a acestor stari < > este mai mica
decat distanta medie < D > dintre ele:

< > < D > (5.257)

Distanta medie < D > pentru un nucleu dat se defineste prin relatia:

1
< D >= (5.258)
(E )

n care (E ) reprezinta densitatea de nivele45 a nucleului pentru energia

de excitatie E . Functia (E ) creste puternic, exponential, cu energia de
excitatie si deci distanta medie dintre starile nucleului scade puternic. Pe
de alta parte largimea oricarei stari excitate creste cu cresterea energiei
de excitatie deoarece creste posibilitatea de emisie a mai multor particule.
Rezulta ca pentru orice nucleu46 (fie acesta nucleul din figura 5.35 simbolizat

C) se ajunge la o energie de excitatie Econt. la care
< (E ) >< D (E ) >. Evident pentru E > Econt.
largimile < >
depasesc distantele < D > si ca urmare se suprapun. Pentru aceste energii
starile de NC si pierd individualitatea formand un continuum.
Experienta arata ca indiferent de numarul de masa al nucleului analizat
(nucleul C din figura 5.35), la energii de excitatie ce depasesc cu putin
energia de separare a neutronului (E Sn ) starile nucleului ndeplinesc
conditia (5.257) si deci sunt izolate. Asadar n interactia n + A C exista
totdeauna o plaja a energiilor cinetice 0 < T Tcont (figura 5.35) pentru
care nucleul compus C se formeaza n stari (rezonante) izolate. Desigur
45
Corect ar fi sa se spuna densitatea de stari deoarece notiunea de nivel este principi-
al folosita pentru nivelele uniparticula. Traditional nsa se foloseste termenul de densitate
de nivele. Functia (E ) exprima numarul de nivele (stari) pe unitatea de energie
46
Exceptie fac nucleele cu numar de nucleoni A < 3

330
 Figura 5.35
Reprezentarea calitativa a starilor excitate ale nucleului compus
C format prin interactia n + A; pentru energii de excitatie ce

depasesc Econt. starile formeaza un continuum; pentru energii de
excitatie cuprinse Ecr. E E
cont. starile de NC nu actioneaza
independent (rezonantele se acopera)

valoarea energiei de excitare Econt
si deci si a energiei Tcont (Econt = T + Sn )
depinde de numarul de masa AA al nucleului tinta A. Experienta arata ca
n cazul interactiei neutronilor cu nucleele tinta usoare cu AA < 20 energia
Tcont este de ordinul zecilor de MeV-i, devine de ordinul MeV-ilor pentru
nucleele cu A 100 si are valori de numai zeci de keV-i pentru nucleele
foarte grele cu AA > 200.

Desigur valorile medii precizate pentru Tcont sunt numai ori-

entative deoarece functia densitatii de nivele pentru nucleele cu
acelasi numar de masa A depinde de configuratia par-impara a
protonilor si neutronilor (paragraf 3.4.2). Astfel densitatea unui
nucleu cu numar par de nucleoni dar impar atat de protoni cat
si pentru neutroni este, la aceeasi energie de excitatie, de cca.
10 12 ori mai mare decat a unui nucleu cu acelasi numar de
nucleoni dar par-par.

Fireste pentru energii de excitatie E Econt

starile de NC sunt nca

izolate dar - n special pentru E apropiat de Econt - sunt suficient de apropi-
ate energetic una de alta ncat prin coada distributiei Breit-Wigner sa

331
se influenteze reciproc. Ca urmare, aceste stari vor contribui mpreuna la
definirea sectiunii de interactie n + A pentru energii cinetice T Tcont .
Pentru ca o stare (rezonanta) de NC sa actioneze independent, strict izolat,
trebuie ca NC sa fie excitat n stari pentru care largimile < > sa fie
mult mai mici decat distanta medie < D > dintre ele. Practic se considera
conditia:
< >
103 (5.259)
< D >
Procedand ca mai sus se poate stabili energia Ecr (figura 5.35) pen-

tru care este ndeplinita conditia (5.259) si deci si valoarea corespunzatoare

Tcr (Tcr + Sn ) = Ecr necesara excitarii acestei energii n interactia n +

A. Ca valori orientative vom da Tcr de ordinul MeV-ilor pentru interactia

neutronilor cu nucleele tinta cu AA < 20, valori de ordinul a sute de keV-i
sau chiar MeV-i pentru nuclee cu AA 100 si de ordinul keV-ilor pentru
nuclee foarte grele. De exemplu Tcr este aproximativ 4 MeV n interactia n
+ 12 C, de numai 2 keV n procesul n +238 U .
Din discutia de mai sus rezulta ca pentru interactia n + A, n functie de
energia cinetica a neutronilor (n SCM) se pot distinge urmatoarele situatii:

0 < T < Tcr ; < > < D > rezonante izolate

Tcr T < Tcont ; < > < D > rezonante separate dar
independente
T Tcont ; < > < D > rezonante suprapuse
(5.260)
In consecinta interactia neutronilor cu T < Tcont n special pentru cazul
T < Tcr , cu nuclee tinta A va avea un caracter puternic rezonant. Aceste
rezonante sunt destul de rare, distantate la sute de keV-i sau chiar MeV-i
si vor avea largimi < > de zeci de keV-i daca tinta A este un nucleu
usor (AA <; 20) dar vor deveni din ce n ce mai multe pe masura ce creste
numarul de masa al nucleului tinta. Astfel pentru interactia neutronilor
cu 238 U pana la energii cinetice de aproximativ 2 keV se manifesta 110
rezonante cu largimi < > de aproximativ 2 MeV si cu < D > 20 eV .
Din punct de vedere practic se constata ca n majoritatea cazurilor (unele
exceptii sunt n zona nucleelor tinta cu A 90 sau pentru nucleele usoare)
rezonantele de NC sunt nca separate daca la interactia neutron-nucleu tinta
participa numai undele partiale S ( = 0). Folosind relatia (5.30) rezulta ca
undele S implica conditia:
R
X
< 1 (5.261)

332
 Cu X din (5.29) pentru interactia n + A rezulta pentru energia neutro-
nilor n SCM (relatia 5.116) valoarea:
mA mA + mn 1
(Tn )=0 = (TnL )=0 20.75 = (5.262)
mA + mn mA mn (Rn + RA )2
AA + 1
= 20.75 1/3
AA r02 (1 + AA )2
In aceasta relatie (TnL )=0 este energia neutronilor n SL pentru undele
partiale S, (Rn +RA ) este raza de interactie (n + A) n care Rn si RA au fost
asimilate cu r0 A1/3 iar masele, exprimate n unitati atomice de masa, au fost
nlocuite cu numerele de masa. Din aceasta relatie, considerand r0 1.2 F ,
se obtin valorile:
(Tn )=0 1.10 M eV pentru AA 20
(Tn )=0 0.46 M eV pentru AA 100 (5.263)
(Tn )=0 0.27 M eV pentru AA 240
Adesea, valorile (Tn )=0 care rezulta din (5.262) si exemplificate pentru
cateva situatii n (5.263) pot fi asimilate cu Tcont pentru nucleele tinta grele.
Pentru nucleele usoare AA 20, rezonantele izolate pot fi excitate si cu
unde partiale cu 6= 0 asa ncat Tcont si Tcr au valori mai mari ca (Tn )=0 .
Facem precizarea ca n cazul interactiei neutronilor de unda S cu diferite
nuclee tinta nu exista nici bariera coulombiana nici bariera centrifugala. Este
motivul pentru care neutronii de unda S interactioneaza puternic cu nucleele
tinta chiar si la energii cinetice foarte mici, termice, formand cu mare pro-
babilitate NC n stari (rezonante) izolate. Asadar principala caracteristica a
interactiei neutronilor de unda S ( = 0) cu nucleele este caracterul rezonant
al acestei interactii.
6. In discutia de pana acum mecanismul de NC a fost ilustrat pentru
cazul cand neutronul este proiectilul. Aceasta optiune a fost aleasa atat
pentru faptul ca neutronul este un proiectil fara structura cat mai ales pen-
tru a neglija efectul barierei coulombiene dintre proiectil-nucleu tinta daca
proiectilul ar fi avut sarcina electrica. Generalizarea mecanismului de NC
pentru un proiectil cu structura si cu sarcina n lumina imaginilor Weisskopf-
Feshbach este evidenta; cu rezerva ca trebuie sa se tina seama de bariera
coulombiana dintre partenerii a si A care, ca si n cazul dezintegrarii , se
defineste prin relatia (4.31):
1 Za ZA e2 1/3
VCoul (r) = pentru r R = Ra + RA = r0 (A1/3
a + AA )
40 r
(5.264)

333
si cu naltimea maxima:

1 Za ZA e2 Za ZA
VCoul (R) BCoul = 1.44 1/3 1/3
(5.265)
40 R r0 (AA + Aa )

In aceasta relatie BCoul se obtine n MeV daca raza redusa se exprima n F.

Este evident ca daca energia cinetica Ta a proiectilului este foarte mica
comparativ cu BCoul (Ta BCoul ) atunci are loc mprastierea Rutherford.
Pe masura ce Ta creste ramanand nsa mai mica ca BCoul (Ta BCoul )
proiectilul poate patrunde n nucleul A, prin efect tunel, devenind posibila
formarea NC. Interactia nucleara si deci producerea de reactii nucleare are
loc pentru energii Ta BCoul . Pentru astfel de situatii fortele nucleare sunt
nca n competitie cu cele coulombiene, acestea din urma devin neglijabile
abia n cazul n care Ta BCoul .
Reluand rationamentul de la dezintegrarea (paragraf 4.2.3), probabi-
litatea de penetrare prin efect tunel (Ta BCoul ) este data de relatia (4.75)
n care energia de dezintegrare Q, conform definitiei (4.6), este n cazul
de fata T = Ta + TA (n SCM) si anume:
R1
r  
R Za ZA e2
h2 2aA 1
40 r
T dr
PCoul (a, A) e R (5.266)

depinzand de energia proiectilului ca n figura 5.36.

1 Za ZA e 2
In aceasta relatie R1 este raza pentru care 4 0 R1 = T iar R =
Ra + R A .
Din discutia de mai sus rezulta ca abia pentru energii Ta BCoul ,
reactiile nucleare sunt posibile. Pentru astfel de energii nucleul compus
C se formeaza la energia de excitatie:

1 Za ZA e2
EC = Sa + (5.267)
40 R
care depinde n primul rand de naltimea barierei coulombiene dar si de
valoarea energiei de legatura a proiectilului Sa . Valorile naltimii barierei
coulombiene n interactia protonilor si a particulelor cu nuclee tinta usoare
(A 20), medii (A 100) si grele (A 240) sunt date n tabelul 5.1. Este
evident ca cu cat proiectilul interactioneaza cu nuclee tinta mai grele cu atat
BCoul este mai mare si ca atare pentru a avea reactii nucleare sunt necesare
energii Ta BCoul relativ mari.

334
Tabelul 5.1

AA ZA (BCoul )p (BCoul )
(MeV) (MeV)
20 10 3.23 5.58
100 45 9.57 17.34
240 94 15.64 28.92

Avand n vedere discutia de la punctul precedent si valorile din tabelul

5.1, este clar ca n interactia particulelor ncarcate cu nuclee tinta grele
energia de excitatie din (5.267) este foarte mare si ca atare nucleul com-
pus se formeaza la energii de excitatie E > Econt. (figura 5.36 b). In
cazul interactiei particulelor ncarcate, n special cele usoare, cu nuclee tinta
usoare, este posibila formarea NC n stari de energie E < Econt. (figura
5.36 a), n acest caz interactia a + A va avea un caracter rezonant. Din
aceasta discutie rezulta ca reactiile cu ioni grei (Za > 3) nu prezinta un
caracter rezonant.
Desigur, pentru ca discutia sa fie completa este necesar sa se tina cont
de energia de separare Sn a proiectilului n nucleul compus C. In figura
5.37 este redata diagrama energetica pentru diferiti parteneri de interactie
(a,A) care conduc la formarea aceluiasi nucleu compus C. In figura s-a
tinut seama de relatia (5.84) adica Sd > Sn > Sp > S . Din figura se
vede ca desi BCoul n interactia + A este mai mare decat cea n interactia
p + A se poate ntampla ca NC sa se formeze la energii de excitatie mai
mici decat pentru p + A. Acest lucru are loc daca este satisfacuta relatia
(ca rezultat din 5.267):

S + BCoul () < Sp + BCoul (p) (5.268)

sau:
Sp S > BCoul () BCoul (p) (5.269)
relatie care este ndeplinita adesea.
In schimb n interactia d + A (figura 5.37) chiar daca nucleul tinta A este
usor, nucleul compus se formeaza adesea la energii de excitare E > Econt .

In concluzie rezulta ca formarea NC n stari de energie E < Econt este
favorizata pentru bariere BCoul cat mai mici si pentru particule proiectil cat
mai legate, asa cum este particula . Asadar n interactia particulelor
si protonilor cu nuclee usoare pentru energii Ta BCoul sectiunile de
interactie au un pronuntat caracter rezonant. In rest, n interactia particula
ncarcata -nucleu tinta, n special greu, nucleul compus se formeaza la E >

335
 Figura 5.36
Dependenta probabilitatii de tunelare de energia proiectilului

Figura 5.37
Nucleele tinta sunt astfel alese ncat n interactiile: n+A, p+A,
+A, d+A conduc la formarea aceluiasi nucleu compus C

336

Econt si starile de NC se vor manifesta ca un continuum generand variatii
lente, fluctuante cu energia proiectilului.
Desigur aceleasi argumente sunt valabile si n procesul de dezintegrare
a NC: C B + b. Este evident ca emisia particulelor ncarcate b este
de asemenea franata de bariera de potential dintre B si b. In particular
penetrabilitatea prin bariera va fi:
R1 r  
R Zb ZB e2
h2 2 1
40 r
(Tb +TB ) dr
PCoul (b, B) e R (5.270)
2
n care R=Rb +RB , R se determina din conditia (1/40 ) Zb Z Be
R1 = Tb +TB ,
este masa redusa a perechii b,B. Energia Tb + TB (n SCM), n acord cu
relatia (4.39), se poate scrie n functie de energia Ta a proiectilului:

Tb + TB = Q0 (ab) + Ta = Sa Sb + Ta (5.271)

relatie care arata ca PCoul (b, B) pentru o energie Ta data este cu atat mai
mare cu cat reactia este mai exoenergetica adica are o valoare Qab =
Sa Sb cat mai mare. In particular emisia particulelor pentru care Qa
este de regula pozitiva, este un proces favorizat pentru nucleele B usoare.
In cazul n care B este un nucleu greu emisia particulelor ncarcate, pentru
energii Ta de rezonanta este un proces foarte putin probabil. In astfel
de situatii este posibila numai emisia neutronilor n competitie cu emisia ,
eventual cu fisiunea.

5.5.4 Competitia mecanismelor de interactie

In lumina imaginilor Weisskopf-Feshbach complexitatea starilor care se pot
forma n interactia a + A prin ciocniri succesive nucleon-nucleon, separa
procesele directe de cele de NC, ntre acestea fiind situate procesele inter-
mediare. Complexitatea starilor si deci si a numarului de grade de libertate
implicate n proces, creste de la mecanismul direct catre cel de NC. In prin-
cipiu mecanismele de reactie nu apar ntr-o forma pura pentru o reactie
oarecare. Insa n functie de energia si natura proiectilului cat si de natura
nucleului tinta se poate ca unul din mecanisme sa fie dominant, asa ncat
celelalte pot fi neglijate. Astfel pentru energii Ta < Tcont care conduc
la formarea NC n stari (rezonante) separate domina mecanismul de NC.
Pentru astfel de energii singurul proces direct este mprastierea elastica pe
sfera dura (figura 5.20). Procesele ce se produc rezonant prin intermediul
NC sunt de asemenea limitate. De regula procesele rezonante posibile se

337
reduc la mprastierea elastica, captura radiativa si un numar limitat de
transmutatii sau de mprastieri inelastice n cazul cand un proiectil usor
interactioneaza cu un nucleu tinta usor. De exemplu, n zona energiilor de
rezonanta, interactia n + A poate conduce la urmatoarele procese:


A+n mprastiere elastica
C+ captura - pentru nuclee tinta cu AA > 100






A1 + A2 fisiune - pentru nuclee tinta cu AA > 230
n+A C



B+p reactie (n,p) numai pentru



D+ ractie (n, ) nuclee tinta
A + n mprastiere inelastica
usoare

(5.272)
In interactia particulelor ncarcate procesele rezonante de NC se limiteaza
la interactia proiectilelor cu nuclee tinta usoare (AA < 30). De exmplu n
interactia p + A (cu AA < 20 40) sunt posibile procesele:


A+p mprastiere elatica
C + captura




p + A C A + p mprastiere inelastica numai pentru
D+ reactie (p, ) nuclee tinta cu





B+n reactie (p, n) AA < 20 40

(5.273)
Pe masura ce creste energia proiectilului, caracterul rezonant al interactiei
a+A se atenueaza deoarece NC se formeaza (daca n general se formeaza)
la energii de excitatie E > Econt
, pentru care rezonantele de NC se supra-

pun formand un continuum. Efectul lor comun n functiile de excitatie se

manifesta printr-o dependenta lenta de energia proiectilului. Pentru ast-
fel de energii (Ta > Tcont ) intra n competitie si mecanismul direct a
carui caracteristica fundamentala consta tot ntr-o dependenta lenta cu e-
nergia. Pe masura ce energia proiectilului creste n aceeasi masura mecanis-
mul interactiei directe devine dominant. Fireste, numarul proceselor posibile
creste spectaculos. Astfel, indiferent de numarul de masa al nucleului tinta,
la interactia n + A sunt posibile, direct sau prin NC, o serie de procese ca:


A+n mprastiere elastica
A + n




mprastiere inelastica
C + captura (n, )




A+nC A1 + A2

fisiune (n,f)
(5.274)

F + 2n reactie (n,2n)
D + p




reactie (n,p)
E + reactie (n, )






etc.

338
 Competitia mecanismelor de reactie din punct de vedere cuanto-matematic,
ntr-o varianta accesibila, va fi prezentata n subcapitolele 5.6 si 5.7.

5.6 Reactii nucleare rezonante (text suplimentar)

Reactiile nucleare care se produc prin intermediul starilor (rezonantelor) de
NC separate (< > < D >) formeaza domeniul reactiilor nucleare
rezonante. Aceste reactii se produc pentru energii ale proiectilului Ta <
Tcont asa ncat se formeaza stari de NC cu energii de excitatie mai mici
. Teoria generala a reactiilor rezonante, ca de fapt a reactiilor
decat Econt
nucleare n general, depaseste cu mult scopul acestei lucrari. Vom ncerca
nsa sa obtinem relatiile cuanto-matematice strict necesare pe baza unor
considerente calitative.

5.6.1 Teoria elementara a reactiilor rezonante

5.6.1.1. Matricea de ciocnire pentru reactiile rezonante
Scopul acestei teorii consta n esenta n a defini matricea de ciocnire core-
spunzatoare acestor procese. In ceea ce ne priveste vom cauta sa intuim
forma matricei de ciocnire prin generalizarea relatiei (5.251). In aceasta
relatie simbolul n semnifica de fapt formarea perechii finale n + A ;
mai general se poate spune ca se formeaza perechea b + B care, conform
terminologiei din subcapitolul 5.4, este notata cu . Daca tinem seama de
miscarea relativa a partenerilor finali, de spinul si paritatea lor ca si de spinul
J si paritatea a starii de NC din care au luat nastere, rezulta ca indicele n
din relatia (5.251) trebuie nlocuit cu simbolul {c } = { , S , , J, }.
Cu aceste precizari 4n devine c , n care numeroteaza starile de NC iar
c reprezinta largimea partiala si exprima probabilitatea de dezexcitare a
starii pe canalul c. In mod similar simbolul n trece n simbolul c. Cu
aceste precizari relatia (5.251) se generalizeaza astfel:

1 c
Pc c 2
(5.275)
2 (T T )2 +
4

n care reprezinta largimea totala a rezonantei , care conform relatiei

(5.250), se exprima cu ajutorul largimilor partiale prin expresia:
X
= c (5.276)
c

339
Din punct de vedere al reactiilor nucleare probabilitatea de tranzitie ntre
starile c si c (paragraf 5.4.1) este data de patratul modulului matricei
Sc c :
 N C 2
  1 c
Sc c  = Pc c 2 (5.277)
2 (T T )2 +
4
Deoarece matricea Sc c este simetrica rezulta:

 N C 2
  1 c
Scc  = Pcc 2
(5.278)
2 (T T )2 +
4

care din punct de vedere fizic exprima probabilitatea de dezexcitare a starii

de NC pe canalul incident c corespunzator partitiei a,A. Relatia |Sc c |2 =
|Scc |2 este satisfacuta simultan daca |Sc c |2 este definit de expresia:

 N C 2
  c c
 Sc c  = 2
(5.279)
(T T )2 + 4

Conform relatiei (5.236) elementul |Sc c |2 defineste sectiunea eficace

pentru orice proces pentru care 6= . In schimb pentru a defini procesul
elastic avem nevoie de Scc si nu de modulul acestuia. Pentru obtinerea
elementului Scc trebuie avut n vedere ca n competitie cu procesul elastic
prin intermediul NC are loc si procesul elastic direct de mprastiere pe o sfera
dura47 (figura 5.20). Daca energia proiectilului T este egala cu T /2
starea de NC c se formeaza cu mare probabilitate. In caz contrar nucleul
tinta se comporta ca o sfera dura si elementele matricei Scc pentru acest
proces, prin generalizarea relatiei (5.230) vor fi:
ID
Scc = e2ic (5.280)

n care c sunt faze de mprastiere dependente lent de energia cinetica.

2
Elementele ScN cC trebuie astfel definite ncat ScN cC  pentru c=c sa core-


spunda relatiei (5.279). Avand n vedere relatia (1.414) care a condus la

probabilitatea P(E) din (1.419) cat si relatia (5.279) de legatura a acesteia
cu elementele |Sc c |2 se poate alege pentru elementele Sc c expresia:
p
c c
ScN cc i (5.281)
T T + 2i
47
Starile SPR nu apar la energiile de rezonanta ale proiectilului ci pentru energii T >
Tcont pentru care mecanismul direct intra n competitie cu cel de NC

340
 Observam ca nmultirea elementelor ScN cC cu o faza eiA cu A pozitiv nu
modifica modulul acestui element. Deoarece formarea NC implica ca prima
faza formarea sistemului compus printr-un act direct elastic48 rezulta ca este
rezonabil ca consideram pentru elementele ScN cC urmatoarea expresie:
p
c c
ScN cC = ie i(c +c )
(5.282)
T T + 2i
Cu aceste precizari calitative rezulta ca elementele matricei S care tin seama
atat de mprastierea elastica directa cat si de procesele de NC sunt de forma:
p !
i(c +c ) c c
Sc c = e c c i (5.283)
T T + 2i
Matricea S astfel definita este adevarata n cazul n care energia T < Tcr
adica rezonantele de NC sunt izolate (5.260) si de aceea se numeste matricea
de ciocnire n aproximatia uninivel. In cazul n care Tcr < T < Tcont
(relatia 5.260) trebuie sa se tina cont ca mai multe rezonante contribuie la
definirea matricei S (si deci a diferitelor sectiuni) pentru energia T. In acest
caz elementele matricei S se definesc astfel:
p !
i(c +c )
X c c
Scc = e c c i (5.284)
T T + si 2
Matricea S din aceasta expresie este cunoscuta sub denumirea de ma-
tricea de ciocnire n aproximatia multinivel. Suma pe se face pe rezonantele
cu acelasi J si .
Relatiile (5.283) si (5.284) n teoriile moderne se obtin prin demonstratii
sofisticate si riguroase49 . In dorinta de a gasi si o justificare matematica a
relatiilor prezentate, vom determina matricea S pentru mprastierea elastica
a neutronilor unda S ( = 0) pe nuclee par-pare cu IA = 0; spinul neutronului
va fi de asemenea neglijat.
Deoarece energia corespunzatoare undelor S este mica, lungimea de unda
de Broglie X asociata neutronului este mare comparativ cu raza de interactie
R = Ra + RA si ca atare neutronul proiectil nu simte forma concreta a
potentialului de interactie motiv pentru care acesta poate fi ales ca o groapa
dreptunghiulara definita astfel:
(
V0 pentru rR
V (r) = (5.285)
0 pentru r>R
48
A se vedea paragraful 5.7.3 privitor la modelul optic
49
In limba romana teoria reactiilor nucleare este tratata n lucrarea Reactii nucleare
neutronice n reactor - A.Berinde si G.Vladuca, Ed.Teh. Buc. (1978)

341
 Trebuie rezolvata ecuatia Schrodinger:
!
h2
+ V (r) (~r) = E(~r) (5.286)
2

n care este masa redusa a sistemului a + A, iar E este energia totala.

In scara energetica n care energia de repaus a sistemului a + A este zero,
energia totala E coincide cu energia cinetica T a neutronului n SCM. In
plus, neglijarea spinilor partenerilor de interactie conduce la faptul ca mo-
mentul cinetic total al sistemului coincide cu momentul orbital al miscarii
relative aA . Pentru simplificarea notatiilor l vom nota si vom nota
m. In consecinta functia (~r) se dezvolta dupa functiile proprii Ym ale
momentului orbital care n acest caz se conserva:
X (r)
(~r) = Ym (, ) (5.287)
m
r

Substituind aceasta functie n (5.286) cu E T , pentru functia radiala se

obtine ecuatia50 :

h2 ( + 1)
!
d2 2m
+ 2 T V (r) (r) = 0 (5.288)
dr 2 h 2mr 2

Pentru = 0 si V(r) din (5.285) pentru r R ecuatia devine:

d2 int 2m
+ 2 int (r) = 0 cu 2 = (T + V0 ) (5.289)
dr 2 h2
si are solutia fizica:
int (r) = D sin r (5.290)
n care D este o constanta. Simbolul int arata ca functia este definita
pentru zona interna de interactie ntre neutron si nucleul tinta.
Pentru zona externa r > R, n care nu mai exista interactie, functia
ext. este definita de matricea S si n acord cu relatia (5.209) are forma:

ext i  ikr  2mT
(r) = e S, eikr cu k2 = (5.291)
k v h2

Facem pentru nceput remarca ca n cazul studiat matricea S este formata

dintr-un singur element S, = S care corespunde undelor partiale = 0.
50
Aceasta ecuatie a mai fost obtinuta si n alte paragrafe ale lucrarii de fata

342
Acest element se obtine din conditia de continuitate a derivatei logaritmice
a functiei radiale la suprafata r=R:
 
1 dint  1 dext 
= ext (5.292)
int dr r=R dr r=R
 

Rezulta pentru S = S expresia:

2ik
 
S = e2ikR 1 + (5.293)
ctgR ik
Interpretarea fizica a celor doi termeni este imediata. Astfel daca consideram
nucleul ca o sfera rigida de raza R rezulta ca functia externa asociata neu-
tronului proiectil se anuleaza pentru r=R (neutronul nu poate patrunde n
nucleu si se reflecta), adica ext (r = R) = 0. Din (5.291) rezulta:

S ID = e2ikR (5.294)

adica este de forma celui din (5.280) si descrie procesul de mprastiere elas-
tica pe o sfera dura.
Semnificatia fizica a celui de-al doilea termen rezulta prin evaluarea mo-
dulului:
 N C 2
  4k2 4
S  = 2 =
2 (5.295)
ctg2 R + k2 ctgR + 1
k

Se constata ca |S N C |2
are valori maxime pentru ctgR = 0 sau - ceea ce
este echivalent - daca R ndeplineste conditia:
2m
R = 2 (T + V0 )R = (2 + 1) 2 ; = 1, 2, 3, 4, . . . (5.296)
h
Pentru o groapa de potential cu parametrii V0 si R fixati, conditia este
realizata pentru anumite valori discrete ale energiei cinetice incidente; fie
T1 , T2 , T3 . . . {T } aceste valori, pentru care derivata logaritmica a
functiei interne (ctgR) se anuleaza la r=R si deci are valori maxime pe
suprafata r=R. Data fiind conditia de continuitate exprimata de (5.292)
rezulta ca si functia externa va fi maxima pentru r=R (figura 5.38). Cu alte
cuvinte functia externa patrunde cu amplitudine maxima n nucleu pentru
energiile cinetice T = {T } ( = 1, 2, 3, . . .) adica probabilitatea de a gasi
neutronul oriunde n interiorul nucleului pentru aceste energii este mare.
Asadar pentru aceste energii neutronul proiectil patrunde rezonant n in-
teriorul nucleului. Aceasta afirmatie poate fi mai bine conturata daca vom

343
 Figura 5.38

transcrie elementul rezonant din (5.293) ntr-o forma convenabila. In acest

scop notam cu f(T) derivata logaritmica a functiei interne pentru r=R:

1 dint 
f (T ) = int = ctgR (5.297)
dr r=R


cu:
f (T ) = 0 ; = 1, 2, 3, . . . (5.298)
Pentru energii cinetice T foarte apropiate de una din energiile T , functia
f(T) se poate dezvolta n serie:

f   f 
  
f (T ) = f (T ) + (T T ) + . . . = (T T )   (5.299)
T T
 T T

In aceasta relatie s-a tinut seama ca f /T < 0 dupa cum rezulta din
(5.297) cu R din (5.296). Substituind aceasta relatie n (5.293) pentru
matricea S se obtine expresia:
!
2i
S = S = e 1i (5.300)
T T + 2i

n care s-au folosit urmatoarele notatii:

= kR (5.301)
2
= 2P (5.302)
P = k R (5.303)
2 1
=  f  (5.304)
R  T 
T

344
 Este evident ca relatia (5.300) reprezinta particularizarea relatiei (5.283)
pentru cazul mprastierii elastice a particulelor fara spin si de unda S ntrucat
numerele cuantice {c} = {, S , , J, } se reduc la {}. Asadar repre-
zinta faza mprastierii elastice pe o sfera dura iar largimea partiala
pentru procesul elastic51 . Din relatia (5.302) se constata ca largimea
se exprima n functie de P care se numeste factor de penetrabilitate si
de marime cunoscuta sub numele de largime redusa. Factorul de pe-
netrabilitate depinde de energia particulei pe cand largimea redusa depinde
n exclusivitate de structura nucleului52 . In cazul n care n proces s-ar fi
considerat si undele partiale cu 6= 0, factorul P s-ar fi nlocuit cu P care
ar fi depins de energia cinetica T (T T ) sau de vectorul de unda ~k
conform relatiei:
2 +1
P k2 +1 T 2
(5.305)
In cazul n care se considera si interactia coulombiana ntre partenerii de
interactie, n definirea largimii trebuie sa se tina cont si de penetrabi-
litatea coulombiana definita de (5.266). Asadar, n cazul general largimile
(T ) se exprima prin relatia:
2
(T ) = 2P (T )PCoul. (T )
(5.306)

Evident o relatie similara este adevarata si pentru cazul partitei formata

de perechea b + B. In cazul procesului de captura :

A + a C C + (5.307)

P din (5.305) se exprima astfel:

P E2 +1 (5.308)

n care este multipolul tranzitiei (paragraf 4.4.3). Pentru procesul

(5.307) energia coincide practic53 cu energia de excitare a NC:

E = E Sa + Ta (5.309)
51
In cazul studiat largimea totala se confunda cu largimea partiala deoarece este
posibil un singur proces caracterizat de un singur canal
52
Sa observam ca n aceasta teorie ntreaga complexitate a procesului de interactie ca
si structura nucleului este considerata prin conditia f(T)=0 pentru T = T la suprafata
nucleului. Intr-o teorie evoluata trebuie sa se tina cont concret de structura nucleului si
de dinamica reactiei studiate
53
Se neglijeaza reculul nucleului compus

345
Deoarece pentru cazurile n care procesul (a,) este observabil practic ener-
gia Ta Sa rezulta ca E = Sa . Ca urmare largimile sunt practic
independente de energia proiectilului:
const. (5.310)
Intr-adevar datele experimentale arata ca largimile sunt aproximativ
egale cu 0.1 eV.
Relatia (5.305) se poate estima rapid folosind regula de aur
pentru dezintegrarea C B + b. Fie c (q) functia nucleului
C si:
~
eik ~r (q) (5.311)
functia sistemului B + b dupa interactie (relatia 5.192). In
acest caz, probabilitatea de tranzitie, adica , se exprima
prin relatia:
2 p2 dp
~


< eik~r (q)|Vc (q)|c (q) > (5.312)

dT
Deoarece:
p2 dp
v k (5.313)
dT
si pentru ~k ~r ~k R
~ 1 are loc relatia:
~
eik~r (k R)
X
(5.314)

rezulta:
2 +1
|< (q)|Vc (q)| (q) >|2 R2 k
X
(5.315)

sau:
2 +1
k |< (q)|Vc (q)| (q) >|2 (5.316)
n care patratul modulului elementului de matrice de struc-
tura reprezinta pana la o constanta largimea redusa. In relatiile
de mai sus s-a considerat ca potentialul care genereaza tranzitia
este independent de energie. Considerand si efectul coulombian
se obtine relatia (5.306) pentru partitia .
Prin demonstrarea relatiei (5.300) consideram ca s-a justificat matematic
relatia (5.283) ca si (5.284) pe care le vom utiliza n continuare.

346
5.6.1.2. Sectiuni eficace pentru reactiile rezonante
Substituind elementele matricei Sc c din (5.284) n relatiile (5.235) (5.237)
se obtin sectiunile eficace , si t pentru reactiile rezonante n apro-
ximatia uninivel adica pentru cazul n care rezonantele de NC sunt izolate.
Deoarece n majoritatea cazurilor rezonantele se manifesta n cazul undelor
partiale S( = 0) (paragraf 5.5.3 punctul 5) vom particulariza sectiunile
amintite pentru undele S. In cazul = 0, spinul de canal S se confunda cu
momentul cinetic total J si ca atare setul de numere cuantice {c} va fi definit
de partitia si de momentul cinetic total J si paritatea a rezonantelor
care se excita n procesul respectiv.
Ca urmare sectiunea pentru rezonanta 54 , care poate fi oricare
( = 1, 2, 3 . . .) se exprima astfel:

= X 2 2J+1
(2Ia +1)(2IA +1) 2

(T T )2 + 4
(5.317)
( 6= )
cu: X
= (5.318)

In acord cu relatia (5.23) sectiunea de formare a NC n starea (

este identica cu ca din 5.23) va fi:

2J + 1
= X 2
X
= 2
(5.319)

(2Ia + 1)(2IA + 1) (T T )2 +
4

In consecinta:

= P = (5.320)

relatie care exprima ipoteza lui Bohr privind independenta modului de de-
zintegrare fata de formarea NC.
Daca largimile partiale si totale sunt considerate independente de ener-
gie, sectiunea va avea n apropierea fiecarei energii T de rezonanta o
dependenta tipica Breit-Wigner. In realitate largimile partiale corespunza-

toare canalelor de particule au o dependenta energetica de tipul T (relatia
5.302 sau 5.303 pentru = 0), dependenta ce conduce la abateri de la forma
Breit-Wigner numai pentru energii T foarte mici, situatie ce va fi analizata
n paragraful 5.6.2.
54
Spinul J si paritatea sunt continute n

347
 Figura 5.39

In mod similar, sectiunea elastica din (5.235) devine:

sin2 (T T ) sin 2
= 4X 2 gJ sin2 + 2X 2 gJ 2
+
(T T )2 + 4
(5.321)
2
+X 2 gJ 2
(T T )2 + 4

n care gJ este factorul statistic de spin definit n (5.238).

In aceasta relatie ultimul termen este identic cu cel din (5.317) pentru

si deci corespunde mprastierii elastice prin intermediul starii de
NC. Primul termen, n acord cu (5.232), corespunde mprastierii elastice pe
o sfera dura. Ca urmare termenul intermediar din relatia de mai sus core-
spunde interferentei dintre amplitudinea proceselor directe si amplitudinea
celor de NC. Datorita acestui termen sectiunea elastica nu are o dependenta
tipica Breit-Wigner pentru energii cinetice apropiate de energia T care duce
la excitarea rezonantei . In functie de valoarea fazei de mprastiere
sectiunea elastica pentru energii apropiate de T poate arata ca n figura
5.39. Asadar sectiunea de mprastiere se va prezenta ca o succesiune de
imagini ca cele din figura 5.39.
Pentru energii departate de T domina mprastierea directa pe sfera dura
cunoscuta sub denumirea de mprastiere potentiala.
Sectiunea totala t care este definita de relatia: t = este simi-
P

lara cu sectiunea elastica.
Facem precizarea ca sectiunile diferentiale n cazul undelor S sunt izotrope,
motiv pentru care nu au fost abordate efectiv n acest paragraf.

348
 Figura 5.40
Reprezentarea calitativa a cvazirezonantelor (rezultat al
interferentei a doua rezonante de NC apropiate

In cazul n care energia proiectilului conduce la excitarea starilor de

NC separate energetic dar totusi apropiate (rezonante care se acopera), n
definirea sectiunilor de mai sus se foloseste matricea Sc c n aproximatia
multinivel, definita de (5.284). In aceasta situatie n sectiunile respective
apare si interferenta dintre rezonante care poate conduce la o dependenta
relativ ciudata cu energia. In particular, interferenta dintre doua rezo-
nante suficient de apropiate ar putea conduce la o dependenta de energie
a sectiunii ca cea dinfigura 5.40 a) care ar semana cu efectul unei singure
rezonante dar cu largimea mai mare, sau ca n figura 5.40 b) care ar fi ca o
rezonanta, foarte ngusta.
Aceasta rezonanta falsa nu corespunde unei stari de NC ci este rezul-
tatul interferentei motiv pentru care se numeste cvazirezonanta. Rezulta
deci ca n cazul n care rezonantele de NC sunt suficient de apropiate dar
nca separate, sectiunile pentru diferitele procese de interactie vor contine
n principiu un amestec de rezonante reale si de cvazirezonante. Analiza
teoretica a sectiunilor experimentale n astfel de situatii este evident dificila.
Pe masura ce energia incidenta creste apropiindu-se de Tcont (relatia
5.260) care corespunde suprapunerii rezonantelor de NC, caracterul rezonant
se atenueaza urmand ca pentru T > Tcont sa prezinte o dependenta lenta
cu energia.

5.6.2 Analiza calitativa a reactiilor rezonante

In acest paragraf vom particulariza relatiile din subparagraful 5.6.1.2 pentru
principalele reactii rezonante trecute n revista n paragraful 5.5.3 (punctul
5 si 6).

349
5.6.2.1. Reactii rezonante generate de neutroni
Neutronii fiind particule neutre, patrund foarte probabil n interiorul nucle-
ului tinta, formand cu mare probabilitate NC n stari (rezonante) izolate.
De aceea principala caracteristica a functiilor de excitatie, pentru diferitele
procese generate de interactia neutronilor unda S ( = 0) si chiar a neutro-
nilor de unda P ( = 1) - n cazul nucleelor cu A 90 - este caracterul lor
rezonant. Principalele procese de interactie n + A, prin intermediul NC,
sunt prezentate n relatia (5.272). In functie de numarul de masa al tintei
aceste procese pot fi sistematizate astfel:55

(n, n); (n, p); (n, ); (n, n ) pentru AA 30 40

(n, n) pentru 40 AA 100
(5.322)
(n, n); (n, ) pentru 100 < AA 230
(n, n); (n, ); (n, f ) pentru AA > 230

La aceste procese (ce se realizeaza prin intermediul NC) se adauga fireste

procesele de mprastiere elastica directa n care nucleul tinta se comporta ca
o sfera dura; acest proces are loc indiferent de numarul de masa al nucleului
tinta.
A. Imprastierea elastica (n,n)
Acest proces are loc oricare ar fi nucleul tinta. Sectiunea acestui proces
este data de relatia (5.321) n care este largimea partiala neutronica iar
este largimea totala formata (relatia 5.318) din suma largimilor partiale
pentru toate procesele posibile. In particular pentru nuclee tinta cu A 100,
largimea totala este identica cu n deoarece procesul (n,n) prin NC
este, practic, singurul posibil. Indiferent nsa de valoarea largimii totale
sectiunea eficace pentru procesul elastic nn va prezenta n functie de
energia neutronilor Tn o succesiune de imagini ca cele din figura 5.39. In
figura 5.41 este ilustrata sectiunea totala (identica practic cu cea elastica)
pentru procesul n +12 C. Facem precizarea ca pentru Tn 4 M eV singurul
proces este (n,n) cu alte cuvinte sectiunea totala este egala cu cea elastica.
In interactia neutronilor cu nuclee cu 100 < AA < 230 sunt n competitie
procesul elastic si cel de captura radiativa (a se vedea relatia 5.272) proce-
sul de captura dominand n cazul nucleelor tinta care contin numar impar
de neutroni. Acelasi lucru este adevarat si pentru interactia neutronilor
de joasa energie cu nuclee tinta fertile56 cu AA > 230. Sectiunea totala
pentru interactia n +238 U este prezentata n figura 5.42; aceasta sectiune
55
Ca n orice clasificare, valorile AA din (5.322) trebuie privite ca valori orientative
56
Sunt nucleele care contin numar par de neutroni si fisioneaza sub actiunea neutronilor
cu energie mai mare decat o valoare de prag (a se vedea subparagraful 6.1.2.6)

350
 Figura 5.41
Sectiunea totala (identica cu cea elastica) pentru procesul n +12 C

este data de competitia dintre procesele (n,n) si (n, ) n care domina (n, )
adica n . Rezonantele corespunzatoare procesului 238 U (n, )239 U
sunt precizate n figura. Datorita acestor rezonante sectiunea totala are
la rezonanta valori foarte mari de aproximativ 5000 b. Sectiunea dintre
rezonante este data de mprastierea elastica potentiala indicata de asemenea
n figura. Asimetria rezonantelor (similara cu cea din figura 5.39) este gene-
rata de interferenta dintre mprastierea elastica rezonanta si cea potentiala.
B. Captura radiativa (n, )
In cazul interactiei neutronilor, n special de energii foarte mici, cu nu-
clee tinta cu 100 AA 230 cat si pentru nuclee tinta cu AA > 230 ce
contin numar par de neutroni, captura (n, ) este principalul proces ce se
desfasoara prin intermediul NC. Captura radiativa (n, ) pentru nucleele
precizate este deosebit de importanta n stabilirea bilantului de neutroni
n reactorii nucleari de fisiune. De asemenea materialele cu sectiuni mari
de captura, ca de exemplu Cd, se utilizeaza n controlul reactorilor sau se
folosesc ca materiale de protectie. Din punct de vedere teoretic sectiunea
procesului de captura este data de relatia (5.317) pe care o transcriem astfel:

2J + 1 n
n (Tn ) = 2 2
(5.323)
kn 2(2IA + 1) (Tn T )2 +
4

Tinand seama de dependenta cu energia cinetica a largimii n data de

relatia (5.302) sau (5.305) pentru = 0 cat si de faptul ca largimea nu
depinde de Tn (relatia 5.310), n (Tn ) se poate transcrie astfel:
s
2J + 1 T n (T )
n (Tn ) = 2 = 1, 2, 3, . . . (5.324)
k 2(2IA + 1) Tn (Tn T )2 + 2
4

351
 Figura 5.42
Sectiunea totala pentru procesul: n +238 U

In obtinerea acestei relatii s-a tinut cont de expresiile:

s
T T 2
kn2 Tn ; n (T ) T ; n (T ) = n (T ) ; kn2 = k
T T
(5.325)
In relatia (5.324) n (T ) reprezinta valoarea largimii partiale neutronice
pentru energia T = T si este deci o constanta; n mod similar stau lucrurile
cu k2 .
Pentru fiecare rezonanta = 1, 2, 3, . . ., sectiunea (n, ) din (5.324) are
n esenta o dependenta de energia Tn de tip Breit-Wigner daca energiile T
au valori relativ mari. Abateri de la forma Breit-Wigner apar nsa pentru
cazul energiilor foarte mici ale neutronilor (Tn 0). Sectiunea (n, ) pentru
Tn 0 depinde foarte mult de pozitia energetica a primei rezonante de NC
fata de energia de saparare Sn . Astfel, n cazul interactiei neutronilor cu un
nucleu tinta par-par (figura 5.43 a) se formeaza un NC cu configuratie par-
impara pentru care energia de legatura, fiind vorba de nuclee cu AA > 100,
este n medie de 6 MeV. La aceasta energie de excitatie starile de NC au o
distanta medie < D > de ordinul a cativa eV sau chiar zeci de eV.
In astfel de situatii este foarte probabil ca prima rezonanta de NC de
energie de excitatie E1 sa fie situata la cativa eV de energia Sn si deci
energia T1 = E1 Sn va fi evident de ordinul eV-ilor deci mult mai mare
decat largimea totala 1 a primei rezonante (T1 1 ). In acest caz n din

352
 Figura 5.43
Pozitia primelor rezonante de NC fata de Sn la reactia (n,)
pentru nuclee
a) p-p deci NC este p-i
b) p-i deci NC este p-p

(5.324) pentru Tn 0 devine:

q
2J+1 1n (T1 )1 T1
n k12 2(2IA +1) T12 Tn ; T1 1
(5.326)
Tn 0

Aceasta relatie arata ca pentru

energii cinetice forte mici sectiunea de
captura variaza dupa legea 1/ Tn vn1 si arata calitativ ca n figura 5.44.
Pentru energii Tn mai mari sectiunea (n, ) prezinta rezonante de tip Breit-
Wigner (figura 5.44); legea 1/v este confirmata experimental. Un exemplu
n acest sens l constituie sectiunea din figura 5.42 n care prima rezonanta
n procesul n + 238 U este situata la T1 = 6.8 eV .
Cu totul alta este situatia n cazul interactiei neutronilor cu un nucleu
tinta par-impar (figura 5.43 b). In acest caz se formeaza NC de configuratie
par-para pentru care energia de separare este - comparativ cu un nucleu
par-impar - mai mare ca energia de mperechere (relatia 1.29). Ca urmare
n astfel de situatii Sn 7.5M eV iar distanta medie dintre starile de NC la
aceasta energie este de ordinul zecilor de eV. Este evident ca n asemenea
cazuri sansa ca o stare de NC sa se gaseasca la o energie foarte apropiata
de Sn este foarte mare. In aceasta situatie nsasi energia T1 va fi foarte

353
 Figura 5.44
Reprezentarea calitativa a sectiunii de captura (n, ); la energii
mici respecta legea 1/v, la energii mari are caracter rezonant de
tip Breit-Wigner

apropiata de valoarea zero si deci T1 1 . In aceste conditii sectiunea

(n,) din (5.324) pentru Tn 0 devine:
q
2J+1 41n (T1 )1 T1
n (Tn ) k12 2(2IA +1) 21 Tn ; T1 1
(5.327)
Tn 0

n care si T1 este foarte mic. In particular pentru Tn T1 0 se obtine:

2J + 1 41n (T1 )1
n (T1 ) = (5.328)
k12 2(2IA + 1) 21

unde:
1 = 1n + 1 (5.329)
Substituind n (5.317) relatia (5.33) si considerand ca pentru nuclee cu
numar de masa AA > 100, factorul (mA + mn )2 /m2A mn 1, sectiunea
n din (5.327) exprimata n barn-i devine:
s
2.6 106 J 1n (T1 )1 T1
n [b] = g (5.330)
T1 21 Tn

n care energiile cinetice sunt date n eV.

Relatiile (5.327) si (5.328) arata ca sectiunea de captura are valori cu
atat mai mari cu cat prima rezonanta este pozitionata la energii cinetice T1
mai mici. Dependenta calitativa a sectiunii (n, ) cu energia este aratata n
figura 5.45 (linia plina) mpreuna cu contributia legii 1/v (specifica cazului
Tn 0) si contributia sectiunii de tip Breit-Wigner pentru rezonanta situata

354
 Figura 5.45
Aspectul calitativ al sectiunii (n, ); se constata ca coada
rezonantei la energii mici altereaza legea 1/v

la energia T1 . Facem remarca, ca datorita energiei T1 mici, contributia

acestei rezonante pentru energii foarte mici (coada rezonantei) altereaza
puternic legea 1/v care nu mai este adevarata n aceasta situatie.
Nucleele tinta de configuratie par-impara care ndeplinesc conditia de
mai sus vor avea deci sectiuni de captura foarte mari. Un exemplu tipic n
acest sens l constituie nucleul de 113 Cd, nucleu ce contine 48 protoni si 65
neutroni, deci configuratie p-i. Pentru valorile exprimentale:
1
IA = I113 Cd = 2 ; J =1
(5.331)
T1 = 0.176 eV ; 1 = 0.11 eV ; 1n = 0.6 103 eV

sectiunea (n, ) la rezonanta (Tn = T1 ) conform relatiei (5.330) are valoarea

n (T1 ) 6. 104 b. Tocmai datorita acestei valori foarte mari sectiunea Cd
natural57 , pentru energia de rezonanta, este de cca. 7400 b, adica aproxima-
tiv 12.3% din valoarea sectiunii corespunzatoare izotopului 113 Cd. Deoarece
ponderea izotopica a 113 Cd n Cd natural este tot de 12.3 %, rezulta de aici
ca practic toata sectiunea de captura a Cd natural58 provine din sectiunea de
captura a izotopului 113 Cd. In regiunea energiilor termice (Tn 0.025 eV )
Cd natural (n esenta tot 113 Cd) are sectiunea de cca. 2500 b. In figura
5.46 este redata sectiunea totala pentru procesul n + 48 Cd. Dupa cum s-a
precizat mai sus, se constata ca sectiunea elastica nn , redata de asemenea
n figura, este mica (1n 1 ) asa ncat sectiunea totala a acestui pro-
ces, cel putin n zona energiilor prezentate n figura, este practic data de
57
Cd natral contine un amestec de opt izotopi cu A=106, 108, 110, 111, 112, 113, 114
si 116
58
Mai exact 99.8 % din sectiunea Cd natural apartine izotopului 113 Cd

355
 Figura 5.46
Sectiunea totala a procesului n + 48 Cd

sectiunea de captura. Din figura se vede ca pentru Tn > 10 eV , rezonantele

au o structura de tip Breit-Wigner.
Un alt exemplu relevant este oferit de sectiunea de captura a produsului
de fisiune 135-Xe. Pentru valorile:

IXe135 = 3/2 ; J = 2
(5.332)
T1 = 0.084 eV ; 1 0.0907 eV ; 1n 0.0257 eV

acesta are o sectiune la rezonanta de cca. 3.3 106 b, cea mai mare sectiune
cunoscuta pana n prezent. Dependenta de energie a sectiunii totale a proce-
sului n + 135 Xe, care este practic sectiunea (n, ), este prezentata n figura
5.47. Datorita acestei sectiuni imense, 135 Xe contribuie la otravirea (stin-
gerea reactiei n lant) reactorului.
Similitudinea imaginilor din figurile 5.46 si 5.47 cu cea calitativa din
figura 5.45 este evidenta. Din aceste doua exemple se constata ca valoa-
rea sectiunii de captura depinde atat de valorile largimilor partiale 1
si 1n cat mai ales de valoarea energiei de rezonanta T1 . Asa se explica
valoarea enorma a sectiunii de captura a 135 Xe care are prima rezonanta
pozitionata la 0.084 eV mai sus decat energia de separare a neutronu-
lui din 136 Xe pe cand 113 Cd are aceasta energie pozitionata la 0.176 eV.
Din motive similare, nucleele lantanide 157 Gd (T1 = 0.044 eV, n (T1 ) =
1.9 105 b) ; 149 Sm (T1 = 0.094 eV, n (T1 ) = 1.2 105 b) ca si nucleul mai
usor 115 In (T1 = 1.457 eV, n (T1 ) = 3.8 104 b) au de asemenea sectiuni
de captura foarte mari.

356
 Figura 5.47
Sectiunea totala (practic captura) a procesului n + 135 Xe

In toate exemplele de mai sus nucleele tinta au fost de configuratie par-

impara ceea ce arata importanta acestui efect n procesul de captura59 . In
esenta toate nucleele cu 100 AA 230 de configuratie p-i au sectiuni de
captura mari. Desigur si nucleele cu AA > 230 de configuratie p-i au sectiuni
de captura apreciabile numai ca n acest caz procesul (n, ) este puternic
concurat de procesul de fisiune (care este mult mai probabil).
C. Imprastierea inelastica (n,n)
In cazul interactiei neutronilor cu nuclee tinta usoare cu AA < 30 40,
chiar pentru energii cinetice incidente de ordinul MeV-ilor, NC se formeaza
n stari (rezonante) izolate. In astfel de cazuri se poate ntampla ca ener-
gia incidenta sa fie suficienta pentru producerea mprastierii inelastice pe
primele stari excitate ale nucleului tinta. In figura 5.48 este prezentata
situatia n care pentru Tn > EA (n SCM) are loc procesul n + A n + A
n care nucleul tinta A se afla n prima stare excitata. Din punct de vedere
teoretic sectiunea acestui proces, particularizand relatia (5.317) va fi:
2J + 1 n n
n n = X 2n 2
(5.333)
2(2IA + 1) (T T )2 +
4

n care este largimea totala formata din suma largimilor partiale core-
spunzatoare tuturor proceselor posibile adica (n,n), (n,n), (n,p) si (n,)
conform celor precizate n (5.322).
In acord cu relatia (5.302) largimea partiala n (pentru = 0) depinde
de energie dupa legea (Tn )1/2 si deci:
q
n Tn EA (5.334)
59
Acest efect are de asemenea importanta mare n procesul de fisiune

357
 Figura 5.48
Sectiunea (n,n) prezinta maxime ori de cate ori energia
incidenta excita o rezonanta de NC

Din aceasta relatie rezulta ca imediat ce Tn (energia de prag) depaseste

valoarea EA sectiunea va creste cu energia dupa legea (5.334), avand maxime
pronuntate ori de cate ori energia incidenta excita cate o rezonanta de NC.
Aceasta discutie calitativa este ilustrata n figura 5.48. Un exemplu concret,
care confirma pe deplin aceasta discutie, este prezentat n figura 5.49 pentru
procesul de mprastiere pe prima stare excitata a 28 Si, stare de spin si
paritate 2+ si de energie de excitatie 1.7 MeV.
D. Reactii (n, particula ncarcata)
Datorita barierei coulombiene din partitia finala b + B, reactii neutro-
nice rezonante cu emisie de particule ncarcate sunt posibile numai n cazul
interactiei neutronilor cu nuclee tinta usoare cu AA < 30 40. Desigur sunt
favorizate acele partitii finale care duc la o bariera coulombiana cat mai mica
si la reactii exoenergetice dupa cum a rezultat din paragraful 5.5.3 (punctul
6). In figura 5.50 este prezentata calitativ diagrama energetica pentru emisia
particulei ncarcate b ntr-o reactie exoenergetica. Ca urmare cele mai
probabile sunt reactia (n,), care prin excelenta este o reactie exoenergetica
(Sn > S ), si reactia (n,p) care uzual - desi este o reactie endoenergetica60
- are o energie de reactie Qpn mica n valoare absoluta (1 2 MeV) si n
60
Se poate ntampla ca (n,p) sa fie exoenergetica dar cu Qpn de valoare mica

358
 Figura 5.49
Sectiunea de mprastiere inelastica pe prima stare excitaa 2+ a
Si-28

plus bariera coulombiana dintre proton si nucleul emergent este mica (a se

vedea tabelul 5.1).
In acord cu relatia (5.317) sectiunea (n,b) cu emisia particulei ncarcate
b (figura 5.50) va fi:

2J + 1 n b b
nb = X 2n 2
= n (5.335)
2(2IA + 1) (T T )2 +
4

n care n este sectiunea de formare a NC n starea definita de (5.319).

In acest caz n acord cu definitia din (5.306) pentru = 0, largimea

b depinde atat de (Tb )1/2 cat si de bariera coulombiana definita n (5.270).
Dependenta calitativa a largimii b de energia incidenta este data n figura
5.51 a). Sectiunea de formare a NC, n , prezinta maxime ori de cate ori e-
nergia Tn este egala cu energiile T (figura 5.51 b), maxime ce sunt modulate
de functia X 2n care scade lent cu energia. Produsul tuturor acestor marimi
conduce, n acord cu relatia (5.335), la sectiune nb a carei dependenta
calitativa de energie este data n figura 5.51 b). Aceste discutii calitative
sunt confirmate de exemplele concrete din figura 5.52 pentru reactiile (n,p)
si (n,) pe 32 S. Asa cum era de asteptat aceste reactii sunt aproape egal
probabile cu o usoara favorizare a reactiei (n,).

5.6.2.2. Reactii rezonante generate de particule ncarcate

Dupa cum s-a precizat n paragraful 5.5.4 (punctul 6) datorita barierei
coulombiene reactii rezonante cu particule ncarcate sunt posibile numai n
interactia particulelor ncarcate usoare cu nuclee tinta usoare cu A 2040,

359
 Figura 5.50
Diagrama energetica pentru emisia particulei ncarcate b
ntr-o reactie exoenergetica (n,b)

Figura 5.51

360
 Figura 5.52
Dependenta de energia incidenta a sectiunii pentru procesele
(n,) si (n,p) pe 32 S

n particular reactiile generate de protoni si de particule . Reactiile genera-

te de protoni, dupa cum reiese din (5.273), sunt (p,p), (p, ), (p,n) si uneori
(p,p). In mod similar procesele generate de particule sunt (, ), (,p)
si (,n).
Reactiile (particula ncarcata,neutron) sunt inversul reactiilor (neutron-
particula ncarcata) studiate n subparagraful 5.6.2.1 D. si deci sectiunea
acestor reactii trebuie sa depinda de energia proiectilului ca n figura 5.51.
Acest adevar este confirmat de reactia 59 Co(p, n)59 N i (figura 5.53).
Pentru reactiile (a,b) n care atat a cat si b sunt particule ncarcate,
sectiunea procesului, conform relatiei (5.317) va fi:

2J + 1 a b
ab = X 2a 2
(5.336)
(2Ia + 1)(2IA + 1) (T T )2 +
4

In acest caz trebuie sa se tina cont de efectul de penetrabilitate prin bariera

coulombiana atat pentru partenerii initiali a,A cat si pentru cei finali b,B
adica:
a b PCoul (a, A)PCoul (b, B) (5.337)
cu PCoul (a, A) si PCoul (b, B) exprimate de relatiile (5.266) si respectiv (5.270)
si prezentate calitativ n figura 5.54.
Reluand discutia privind figura 5.51, rezulta ca sectiunea unui proces
(a,b) va fi, calitativ, cea din figura 5.51 nmultita nsa cu a Pcoul (a, A).

361
 Figura 5.53
Dependenta de energie a sectiunii procesului (p,n) pe 59 Co

Figura 5.54
Diagrama energetica calitativa a efectului penetrabilitatii prin
bariera coulombiana pentru partenerii initiali si finali

362
 Figra 5.55
Functiile de excitatie pentru procesele:
27 Al(p, p)27 Al ; 27 Al(p, )24 M g ; 24 M g(, p)27 Al ; 24 M g(, )24 M g

Aceasta operatie va conduce la o sectiune ab ca cea din figura 5.51 b) dar

modulata cu a , adica sectiuni rezonante cu valori absolute mai mici decat
n cazul reactiilor neutron-particula ncarcata.
Un exemplu n acest sens este prezentat n figura 5.55 pentru procesele
(p,p) si (p,) pe 27 Al si (,p) si (, ) pe 24 M g.
Diagrama energetica pentru procese care se produc prin intermediul NC
de Si este prezentata, calitativ, n figura 5.56 si explica pe deplin com-
28

portarea sectiunilor din figura 5.5561 . In cazul proceselor elastice (p,p) si

(, ) se constata efectul interferentei dintre mprastierea rezonanta si cea
potentiala, adica aceste sectiuni prezinta o succesiune de imagini ca cele din
figura 5.39. Este cazul sa remarcam similitudinea reactiilor 27 Al(p, )24 M g
si 24 M g(, p)27 Al. Desigur aceasta asemanare nu este ntamplatoare deoarece
reactiile acestea sunt una inversa celeilalte si ca atare sectiunile lor sunt core-
late conform principiului echilibrului detaliat exprimat de relatia (5.239).
Fireste problema se poate pune si invers, n sensul ca similitudinea
sectiunilor pentru reactiile amintite este o confirmare a principiului echili-
brului detaliat si deci a invariantei proceselor nucleare fata de inversia tem-
porala.
61
Sectiunile proceselor respective sunt proportionale cu numarul de pulsuri

363
 Figura 5.56
Diagrama energetica calitativa a proceselor (,p) si (p, ) pe Mg,
respectiv Al, procese ce au loc prin intermediul NC de Si-28

In sfarsit un caracter puternic rezonant l prezinta reactiile de captura

(a,) cu a particula ncarcata. Dat fiind faptul ca asupra fotonilor nu
actioneaza bariera coulombiana aceste reactii se produc imediat ce particula
proiectil penetreaza bariera coulombiana. Un exemplu este dat n figura 5.57
pentru captura (p,) pentru 22 N e.
In esenta numai procesele prezentate mai sus se produc prin intermediul
rezonantelor izolate sau nca separate de NC. Reactiile cu deuteroni, datorita
energiei mari de separare a deuteronului (consecinta a faptului ca deuteronul
este o particula slab legata) (figura 5.37) sunt putin probabile. Reactiile
cu ioni grei (cu Za > 3) datorita barierei coulombiene formeaza NC n
stari (rezonante) suprapuse si ca atare nu genereaza structuri rezonante n
sectiunile de interactie.
Facem precizarea ca din compararea sectiunilor teoretice cu cele expe-
rimentale corespunzatoare se determina parametrii rezonantelor adica lar-
gimea totala , largimile partiale pentru toate partitiile posibile,
energiile de excitatie E = Sa + Ta ale starilor de NC, spinul J si paritatea
a acestor stari, parametri deosebit de importanti n elaborarea modelelor
de structura cat si n ntelegerea mai adanca a fortelor nucleare.

364
 Figura 5.57
Dependenta de energie a sectiunii procesului (p,) pentru 22 N e

5.6.3 Dispersia energetica si rezonantele de nucleu compus

In analiza de pana acum a reactiilor rezonante s-a presupus ca energia ci-
netica a proiectilului este bine precizata si aceeasi pentru toate particulele
proiectil, adica s-a facut ipoteza ca fasciculul incident este monoenergetic,
de energie cinetica T. In realitate este nsa imposibil sa se obtina un fas-
cicul monoenergetic, totdeauna sunt n fascicul si particule care au energii
cinetice T diferite de T, distribuite dupa o anumita lege de distributie
fata de energia T, care poate fi considerata ca o energie medie. Cu cat
dispersia energetica T a legii de distributie caracteristica fasciculului in-
cident este mai mica cu atat fasciculul se apropie mai mult de ceea ce se
numeste fascicul monoenergetic. In cazul particulelor ncarcate, cu mij-
loacele tehnice actuale, se pot obtine fascicule cu dispersie T foarte mica.
In cazul neutronilor obtinerea unui fascicul cu dispersie energetica mica este
o problema dificila deoarece pentru energii de rezonanta fasciculele de neu-
troni monocromatice se obtin fie prin separarea neutronilor din spectrul
continuu 62 fie ca fascicul de particule emergente dintr-o reactie (particula
62
Aceasta separare poate fi spatiala, cand ntr-o directie data zboara neutroni de o
anumita energie (metoda monocromatorului mecanic, difractia neutronilor pe cristale) sau
poate fi temporala, cand ntr-o directie data zboara simultan neutroni cu toate energiile
dar ajung la un punct dat al spatiului la momente diferite n functie de energiile lor

365
ncarcata-neutron). Asadar, n special n cazul neutronilor, se pot realiza
numai fascicule cu dispersie energetica T destul de mare, adesea compa-
rabila sau mai mare decat distanta medie < D > dintre rezonantele de
NC. Intuitiv este clar ca daca T < D >, desi rezonantele de NC sunt
izolate (< >< D >) ele vor fi mediate de dispersia fasciculului inci-
dent, mediere ce poate sterge caracterul rezonant al functiilor de excitatie
pentru procesele rezonante.
Vom analiza pe scurt efectul dispersiei energetice asupra rezonantelor
de NC. Fie f(T,T)dT probabilitatea ca particulele din fasciculul incident
de energie medie T sa aiba energia cinetica cuprinsa ntre T si T+dT.
Aceasta probabilitate trebuie astfel definita ncat sa fie ndeplinita conditia
de normare:
+
Z
f (T, T )dT = 1 (5.338)

In general, media unei marimi oarecare F(T) se defineste n felul urmator:

+
Z
< F (T ) >= f (T, T )F (T )dT (5.339)

n care functia de pondere f(T,T) se alege astfel ncat sa fie practic negli-
jabila n afara intervalului energetic T . De cele mai multe ori se folosesc
functii de pondere de forma dreptunghiulara:

1 T

T pentru |T T | < 2

f (T, T ) = (5.340)
T
0 pentru |T T |

2

sau de forma Breit-Wigner:

T 1
f (T, T ) = (5.341)
2 (T T ) + (T )2
2

Functia de pondere din (5.341) reflecta mai bine situatia practica pe

cand functia din (5.340) permite obtinerea rapida a unor relatii analitice,
motiv pentru care se foloseste n demonstratiile teoretice. Din acelasi motiv
si noi vom folosi functia de pondere dreptunghiulara ntrucat rezultatele
fizice nu trebuie sa depinda de forma functiei de pondere si deci orice forma
(metoda timpului de zbor)

366
a acesteia trebuie sa conduca la rezultate identice sau aproape identice.
Folosim relatia (5.339) pentru sectiunea din (5.317) si se obtine:

T + T
2
0 dT
Z Z
< (T ) >= f (T, T ) (T )dT =
T 2(T T )2 2
 
T T +1
2
(5.342)
In aceasta relatie prin 0 s-a notat valoarea maxima a sectiunii pentru
T = T :
4
0 = (T ) = X 2 gJ (5.343)
2
la obtinerea relatiei (5.342) s-a neglijat dependenta de energie a largimilor
partiale.
2(T T )
Facand, de exemplu, schimbarea de variabila x = din (5.342)
se deduce imediat:
! !!
0 2(T T ) T 2(T T ) T
< (T ) >= arctg + arctg
2T
(5.344)
relatie ce defineste dependenta de energia T a sectiunii mediate < (T ) >.
Sa analizam aceasta dependenta de energie. Maximul sectiunii se obtine
la T = T :
arctg
< (T ) >= 0 (5.345)

cu:
T
= (5.346)

Se constata ca maximul sectiunii mediate se micsoreaza, n comparatie
cu 0 , n raportul (arctg )/ a carui dependenta de este prezentata n
figura 5.58.
Largimea experimentala ( )exp. se obtine din conditia, obisnuita pentru
o functie de tip lorentzian:
1 1
< (T + ( )exp ) >= < (T ) > (5.347)
2 2
din care rezulta: q
( )exp = 2 + (T )2 (5.348)
Asadar, datorita dispersiei energetice T rezonanta de tip Breit-Wigner
din sectiunea < > se aplatizeaza si se largeste n comparatie cu cea

367
 Figura 5.58
arctg
Dependenta de a raportului cu dat de (5.346)

din , dupa cum se constata si din figura 5.59. Este evident ca cu cat
dispersia T este mai mare decat largimea cu atat aplatizarea este mai
pronuntata.
In particular, pentru o dispersie T foarte mare (T / 1) struc-
tura rezonanta a sectiunii (T ) (curba punctata din figura 5.60) ar putea
prezenta o variatie lenta cu energia ilustrata de curba continua din figura
5.60 si ar fi definita analitic de expresia:
2 2 X 2 J 1
< (T ) >= 0 = g (5.349)
2 T T T
Aceasta relatie se obtine fie din (5.344) pentru T fie din (5.342) prin
extinderea limitelor la infinit si folosirea relatiei:
+
dT 2
Z
2
= (5.350)
(T T )2 +
4

Facem remarca ca pentru T foarte mare, extinderea limitelor de in-

tegrare la infinit este rezonabila deoarece functia de tip lorentzian de sub
semnul integralei scade rapid la zero pentru valori T mult diferite de T .
Din discutia de mai sus reiese importanta dispersiei energetice a fas-
ciculului incident. Este clar ca expresiile prin care s-au analizat reactiile
rezonante din acest subcapitol raman adevarate numai daca dispersia T
este mica comparativ cu largimea totala a rezonantei analizate, adica pen-
tru T . Practic daca T < /2 63 formulele raman nemodificate.
63 T 1 arctg
Pentru
== 2
functia
are valoarea de aproximativ 0.23

368
 Figura 5.59
Aplatizarea si largirea rezonantei prin considerarea efectului
dispersiei energetice a fasciculului incident

Figura 5.60
Dependenta de energie a sectiunii (linia punctata) si a
sectiunii mediate < > n cazul T foarte mare (linia plina);
se constata stergerea efectului rezonant deci o dependenta
lenta de energie.

369
In caz contrar, cu datele experimentale trebuie comparate sectiunile medi-
ate. Facem precizarea ca din punct de vedere experimental dispersia T
(experimentala) este definita, pe langa dispersia fasciculului incident, si de
dispersia introdusa de grosimea finita a tintei precum si de dispersia da-
torata aparaturii de detectie. Asadar, practic prin T se ntelege dispersia
n energie a ntregului ansamblu experimental folosit pentru studiul unei
reactii rezonante oarecare.
Facem si remarca, ca influenta dispersiei experimentale devine evidenta
n special n domeniul energetic pentru care se excita rezonantele de nu-
cleu compus care se acopera, adica zona energetica n care se aplica analiza
multinivel.

5.7 Reactii nucleare nerezonante. Modele dinami-

ce (text suplimentar)
5.7.1 Definirea modelelor dinamice
Daca energia proiectilului incident creste astfel ncat T > Tcont (relatia
5.260) NC se formeaza n stari excitate de energie E > Econt , adica n stari

(rezonante) de NC care se suprapun; se formeaza un continuum n care

starile de NC si pierd individualitatea manifestandu-se n procesul de inte-
ractie n comun generand n functiile de excitatie o dependenta fluctuanta
cu energia, care, n medie, are o variatie lenta cu energia, dependenta tipica
reactiilor directe.
Asadar, din punct de vedere al mecanismelor de reactie, dependenta
de energie a diferitelor sectiuni eficace de interactie s-ar interpreta astfel:
partea medie, lent variabila cu energia, corespunde mecanismului direct iar
fluctuatiile fata de medie corespund mecanismului de NC. Desi aceasta inter-
pretare nu corespunde mecanismelor de reactie definite n subcapitolul 5.5
conform imaginilor Weisskopf-Feshbach, ea este necesara deoarece din punct
de vedere practic, experimental, este imposibil de precizat daca variatia lenta
cu energia a sectiunilor experimentale corespunde reactiilor directe (n sensul
definitiei din subcapitolul 5.5) sau este efectul mediat al starilor suprapuse
de NC. Aceasta interpretare este cu atat mai necesara cu cat pentru dome-
niul de energii incidente T > T cont reactiile de NC sunt puternic concurate
de reactiile directe. In consecinta pentru acest domeniu de energii se intro-
duc modelele dinamice de interactie si anume modelele dinamice directe si
cele de NC (sau modelele statice). Se numesc modele deoarece n modelele
directe se includ pe langa reactiile directe propriu-zise si efectul mediat al

370
starilor de NC iar modelele de NC contin numai o parte din reactiile ce trec
prin stadiul de NC.
Din punct de vedere teoretic modelele dinamice de definesc astfel.
Se scrie mai ntai matricea de ciocnire sub forma:

Sc c =< Sc c > +Scfl.c (5.351)

n care < Sc c > reprezinta elementele matricei S mediate energetic si de-

finesc modelele directe iar Scfl.c descrie fluctuatia elementelor Sc c fata de
elementele mediate si definesc modelele de NC. Elementele (5.351) se in-
troduc n relatiile (5.235)(5.237); sectiunile , , t se vor exprima
n functie de elementele < Sc c > si Scfl.c . Acea parte a sectiunilor care
se exprima prin elementele < Sc c > defineste modelele dinamice directe,
sectiunile exprimate prin diverse combinatii de elemente Scfl.c definesc mo-
delele dinamice de NC.
Ilustram aceasta procedura pentru cazul particular n care n procesul de
interactie se neglijeaza spinii partenerilor de inetractie. In aceasta situatie
canalul {c} = {, , S , J, } va fi definit prin {, } iar canalul {c } devine
{ , } deoarece se conserva momentul obital. Substituind (5.351) n relatiile
(5.221) (5.226) si mediind energetic conform relatiilor din paragraful 5.6.3,
se obtin expresiile:

< >= X 2 (2 + 1) < |1 S, |2 > =

X

f l.
= X 2 |2 > =
X
(2 + 1) < |1 < S, > S, (5.352)

f l.
= X 2 (2 + 1)|1 < S, > |2 + X 2 (2 + 1) < |S, |2 > =
P P

ID
= + NC

< >= X 2 (2 + 1) < |S , |2 > =

X

X 2 (2 + 1) < | < S , > +Sf l., |2 > =

X
= (5.353)

= X 2 (2 + 1)| < S , > |2 + X 2 (2 + 1) < |Sf l., |2 > =

P P

ID
= + NC

< r >= X 2 (2 + 1) < (1 |S, |2 >) =

X

371
 f l.
= X 2 |2 ) > =
X
(2 + 1) < (1 | < S, > +S, (5.354)

f l.
= X 2 (2 + 1)(1 | < S, > |2 ) X 2 (2 + 1) < |S, |2 > =
P P

ID
= NC

< t >= 2X 2 (2 + 1) (1 Re < S, >) =< > + < r >

X

(5.355)
In obtinerea acestor relatii s-a folosit conditia:

< Sf l., >= 0 (5.356)

dupa cum rezulta din relatia (5.351). De asemenea s-a considerat ca X 2 ca

si elementele mediate < S , > sau | < S , > |2 variza lent cu energia
ncat < X 2 > X 2 < | < S , > |2 > | < S , > |2(64 .
In relatiile de mai nainte sectiunile indexate cu ID sunt definite de
modelele dinamice directe iar cele indexate cu NC sunt definite de mode-
lele de NC.
Se defineste si sectiunea de absorbtie abs ca sectiunea tuturor proceselor
cu exceptia procesului elastic direct:

abs =< t >

ID
rID = X 2 (2 + 1)(1 | < S, > |2 ) =
X

(5.357)
= X 2
X
(2 + 1)T

n care coeficientii T definiti conform relatiei:

T = 1 | < S, > |2 (5.358)

se numesc coeficienti de transmisie si au semnificatia ca partenerii de

interactie a + A, care formeaza partitia , patrund unul n celalalt cu pro-
babilitatea T , pentru fiecare unda partiala , formand sistemul compus
(figura 5.20). Avand n vedere atat semnificatia lor fizica de penetrabilitati
cat si definitia (5.358) n care | < S, > |2 < 1, rezulta ca o dependenta
64
Sectiunile exprimate prin | < S , > |2 variaza lent cu energia deci ar putea fi
interpretate ca provenind dintr-o rezonanta de largime de ordinul MeV-ilor. Deoarece
dispersia T n cele mai nefericite cazuri este de ordinul zecilor si sutelor de keV-i, este
ndeplinita conditia T / 1. In acest caz conform relatiilor din paragraful 5.6.3 cu
1, dispersia experimentala nu modifica rezonanta

372
 Figura 5.61
Reprezentarea calitativa a unei dependente posibile cu energia a
coeficientilor de transmisie

posibila a lor de energie este cea din figura 5.61. Dependenta lor de energie
este data de penetrabilitatea atat prin bariera coulombiana (daca proiectilul
este particula ncarcata) cat si prin bariera centrifugala care creste pe masura
ce creste numarul cuantic orbital.
Ansamblul corelatiilor dintre sectiunile definite n relatiile de mai nainte
este redat sugestiv n figura 5.62. Se remarca ideea ca numai mpreuna
modelele dinamice ID si NC pot defini anumite sectiuni < >
Substituind elementele matricei Sc c = S , din relatia (5.351) n
(5.215) si (5.216), pentru sectiunea diferentiala mediata energetic se obtine
expresia:
d d ID d N C
 

= + (5.359)
d d d
cu:
dID
1 X
 
= 2 (21 +1) (22 +1) < S 1 ,1 > < S 2 ,2 >
d 4k , ,k
1 2
(5.360)
< 1 2 00|k0 >2 Pk ()
dN C 1 X

= 2 (21 + 1) (22 + 1) < Sf l1 ,1 Sf l2 ,2 > < 1 2 00|k0 >2 Pk ()
d 4k , ,k
1 2
(5.361)
Relatia (5.359) arata, ca si n cazul sectiunilor integrate, ca sectiunea dife-
rentiala < d /d > este data de suma sectiunilor diferentiale definite
de modelele dinamice ID si NC. Facem remarca, ca datorita relatiei (5.356)
nu exista interferenta ntre modelele dinamice directe si cele de NC.

373
 Figura 5.62
Reprezentarea sugestiva a corelatiilor dintre sectiunile definite
de relatiile (5.352) (5.357)

Precizam ca pentru energiile la care sunt folosite modelele dinamice par-

ticipa undele partiale cu 6= 0. Pe masura ce creste energia participa n
proces tot mai multe unde partiale si ca atare sectiunile diferentiale nu nu-
mai ca nu sunt izotrope dar prezinta asimetrie fata de 90 . De asemenea
numarul proceselor generate de interactia a + A creste pe masura ce creste
energia. Astfel n interactia a + A sunt posibile procesele precizate n relatia
(5.274) si de fapt orice alt proces ce poate fi imaginat n concordanta cu legile
de conservare.

5.7.2 Modele dinamice de nucleu compus

Aceste modele - numite si modele statistice - si propun evaluarea ele-
fl
mentelor < |S, |2 >, < Sf l1 ,1 Sf l2 ,2 > n cazul neglijarii spinilor
partenerilor de reactie sau n cazul general evaluarea elementelor de tipul
< |Scflc |2 > sau < Scflc1 Scflc2 >.
1 2
De la nceput trebuie subliniat ca n cadrul acestor modele se introduce
ipoteza statistica conform careia se presupune ca numarul de stari de
NC excitate de proiectilul incident este atat de mare ncat prin mediere
energetica se anuleaza orice interferenta ntre fazele acestor stari ca si ntre
undele partiale ce contribuie la formarea sau dezintegrarea nucleului compus.
Cu alte cuvinte:

< Sf l1 ,1 Sf l2 ,2 >= 0 daca 1 6= 2 (5.362)

In consecinta trebuie calculate numai marimi de tipul < |Sf l, |2 > In

374
aceste conditii sectiunea diferentiala din (5.361) devine:

dN C 1 X

= 2 (2 + 1)2 < |Sf l, |2 >< 00|k0 >2 Pk () (5.363)
d 4k ,k par

Deoarece coeficientul Clebsch-Gordan < 00|k0 > conform relatiei (5.218)

este diferit de zero numai daca k ia valori pare, rezulta ca sectiunea diferentiala
de NC este simetrica fata de 90 si poate arata ca n figura 5.34 curbele
a) si c). Din punct de vedere fizic acest lucru se poate explica prin lipsa
inteferentei dintre undele partiale care este ca si cum s-ar exercita indepen-
dent o multime de stari de NC; sectiunea de NC va fi suma necoerenta a
sectiunilor fiecarei stari de NC. Deoarece fiecare stare de NC genereaza o
sectiune diferentiala simetrica fata de 90 , datorita paritatii bine definite a
fiecarei stari (paragraf 5.5.3 pct.4) rezulta ca sectiunea de NC care este o
suma de sectiuni diferentiale simetrice fata de 90 va fi o sectiune simetrica.
Pentru determinarea marimii < |Sf l, |2 > sau mai general a marimii
< |Scflc |2 > trebuie definite elementele de matrice Scflc . In mod uzual pentru
definirea acestora se porneste de la definirea elementelor de matrice Sc c n
aproximatia multinivel din (5.284) pe care le transcriem astfel:

Sc c = ScID r
c + Sc c (5.364)

cu:
ScID
c = e
i(c +c )
cc

(5.365)
c c
Scr c = iei(c +c )
P
i
T T + 2

Fireste folosind aceasta relatie se tine seama de faptul ca rezonantele de

NC se suprapun asa ncat suma pe trebuie nlocuita, cand este necesar,
cu:
1
X Z
. . . dT (5.366)
< D >

n care < D > reprezinta distanta medie dintre rezonantele de NC65 .

Deoarece ScID
c variaza lent cu energia, rezulta pentru elementele Sc c din

(5.364) mediate energetic expresia:

< Sc c >= ScID r

c + < Sc c > (5.367)
65
Desigur pentru rezonantele suprapuse este dificil de definit < D >. Practic se folosesc
valorile < D > obtinute din analiza rezonantelor separate.

375
Din aceasta relatie corelata cu (5.364) rezulta pentru elementul Scflc expresia:

Scflc = Sc c < Sc c >= Scr c < Scr c > (5.368)

si deci:
< |Scflc |2 >=< |Scr c |2 > | < Scr c > |2 (5.369)
Vom efectua medierea energetica conform relatiei (5.339) folosind pentru
Scr c aproximatia multinivel si pentru functia de pondere relatia (5.340)66 .
Astfel:
+
i
R i( + ) P c c (T T 2i )
< Scr c >= T e c c 2
dT =

(T T )2 + 4

+
i i(c +c ) Pp R (T T )dT
= T e c c 2


(T T )2 + 4

!
+
dT
2i
P p R
c c 2
=

(T T )2 + 4

i(c + )
= e c 1
c c = <D > ei(c +c ) T
Pp Rp
T c c dT =

= ei(c +c ) <D > <

p
c c >
(5.370)
In obtinerea acestei relatii s-au folosit (5.356) si (5.350).
In mod similar67 :
+ c c P c c
1 2
< |Scr c |2 >=
R P
T 2
dT = T =

(T T )2 + 4

(5.371)
c c
D
c c
E
2 2 T T
= Pc Tc Wc c
R
= <D > dT = <D > c
c

n care s-au folosit notatiile:

< c >
Tc = 2 (5.372)
< D >
66
Limitele de integrare vor fi considerate deoarece T este mare (a se vedea para-
graful 5.6.3)
67
P 2
a a . Asadar n relatia (5.371) s-a folosit ideea ca
P
In mod normal | a | =

a |2 = |a |2
P P
interferenta dintre rezonante este nula; n acest caz: |

376
 * +
c c < c >< c >
Wc c = / (5.373)
< >
In relatia (5.372) coeficientii Tc sunt aceiasi cu coeficientii de transmisie
din (5.358) n care {} se nlocuieste cu {c}. Intr-adevar, din (5.367) si
(5.370) rezulta pentru < Scc > relatia:
!
2ic
< Scc >= e 1 < c > (5.374)
< D >

si deci Tc din (5.358) va fi:

!2
< c > < c > < c >
Tc = 1| < Scc > |2 = 2 2 2 (5.375)
< D > < D > < D >

deoarece:
< c >
1 (5.376)
< D >
Din punct de vedere matematic din relatia (5.375) si din faptul ca Tc 1
1
rezulta evident ca < c > / < D > < 2 . Din punct de vedere fizic relatia
(5.376) se justifica astfel: numarul de canale pentru domeniul energiilor
studiate este foarte mare si deci largimea totala este formata dintr-un
numar foarte mare de largimi partiale c ( = c ) asa ncat largimile
P
c
partiale sunt mici. Asadar, desi < >< D >, < c > este mai mic
sau mult mai mic decat < D >. Din aceleasi considerente are loc si relatia:
p
< c c >
1 (5.377)
< D >

ceea ce implica ideea ca si | < Scr c > |2 1. In consecinta relatia (5.369)

devine:
Tc Tc
< |Scflc |2 >=< |Scr c |2 > | < Scr c > |2 < |Scr c |2 >= P Wc c (5.378)
Tc
c

Aceasta relatie pentru cazul Wc c = 1 defineste modelul statistic n vari-

anta traditionala (initiala) cunoscuta sub numele Hauser-Feshbach. In cazul
cand Wc c 6= 1 se obtine modelul statistic n varianta Moldauer.
Tinand seama de expresia (5.373) pentru factorul de corectie Wc c rezulta
ca varianta Hauser-Feshbach are semnificatia ca largimile partiale c pen-
tru orice stare de NC sunt independente de energie. In realitate largimile

377
partiale corespunzatoare partitiilor de particule depind de energia proiec-
tilului (relatia 5.306) si deci de pozitia starii (rezonantei ) rezultand ca
Wc c 6= 1. Acest factor de corectie cunoscut sub numele de corectie datorata
fluctuatiilor largimilor de nivele (sau corectia Moldauer) se calculeaza n
functie de distributia largimilor partiale. Fara a intra n amanunte precizam
ca factorul de corectie Moldauer variaza ntre limitele:
(
13 pentru c = c
Wc c = (5.379)
0.5 1 pentru c 6= c
Valorile minime din aceasta relatie se obtin pentru un numar mic de canale
implicate n proces (adica pentru energii T care depasesc cu putin Tcont
necesara pentru suprapunerea starilor de NC) iar valorile maxime se obtin
pentru un numar foarte mare de canale adica T Tcont .
Acest factor de corectie favorizeaza canalele elastice de formare a NC cu
alte cuvinte NC nu uita modul de formare pe care-l favorizeaza la iesire.
Precizam ca n relatiile explicite factorul de corectie Wc c se exprima tot
n functie de coeficientii de transmisie care la randul lor, conform definitiei
(5.358), depind de elementele | < Scc > |2 date de modelele directe. Rezulta
de aici importanta modelelor de interactie directa care definesc atat procesele
ID cat si cele de NC.
Subliniem ca relatia (5.378) contine tacit ipoteza ca singurul proces di-
rect este cel elastic adica < Scc >= c c < Sc c >. Cu alte cuvinte orice
reactie se produce totusi prin intermediul NC fara a fi concurata de reactiile
directe. In ciuda acestei ipoteze modelul statistic n varianta din (5.378) se
aplica cu succes si n cazul competitiei dintre reactiile directe si de NC.
Relatia (5.378) n cazul neglijarii spinilor partenerilor de interactie capata
forma:
T T
< |Sf l, |2 >= P W , (5.380)
T

Substituind aceasta relatie n expresia (5.353) se obtine pentru N C
de
model statistic expresia urmatoare:

T T
N C X 2
X
= (2 + 1) P W , (5.381)

T

De asemenea, avand n vedere relatia (5.363) rezulta pentru sectiunea
diferentiala de NC expresia:
dN C 1 X T T

= 2 (2 + 1)2 P W , < 00|k0 >2 Pk () (5.382)
d 4k ,k T

378
 Figura 5.63
Reprezentarea calitativa a dependentei de energie a sectiunii
elastice si non-elastice de model statistic n varianta H.F si M.

Generalizarea relatiilor (5.381) si (5.382) pentru cazul considerarii spinilor

partenerilor de interactie este imediata.
Dependenta calitativa de energie a sectiunii elastice si non-elastice de
model statistic pentru cele doua variante Hauser-Feschbach (H.F.) - W=1 -
si Moldauer (M) - W 6= 1 - este prezentata n figura 5.63 n care s-a tinut
seama ca odata cu cresterea energiei creste numarul de canale si deci Wcc
creste iar Wc c devine aproape 1.
In mod similar sectiunile diferentiale posibile sunt prezentate n figura
5.64. Desi calitativ sectiunile diferentiale pentru procesul elastic si un proces
oarecare non-elastic sunt asemanatoare, n realitate ele difera prin valoarea
d
absoluta ( d
d > d ) cat si prin faptul ca factorul corectiv Moldauer

actioneaza n sensuri diferite pentru sectiunile elastice si non-elastice.

5.7.3 Modele dinamice directe

5.7.3.1. Ecuatia Schrodinger pentru modelele dinamice directe
Modelele dinamice directe exprima sectiunile reactiilor directe n functie de
elementele mediate energetic < Sc c > ale matricei de ciocnire. Pornind de
la matricea S n aproximatia multinivel, aceste elemente, n acord cu relatiile
(5.364) si (5.370) se definesc astfel:
p !
i(c +c ) c c
< Sc c >= e c c (5.383)
< D >

379
 Figura 5.64
Reprezentarea calitativa a sectiunilor diferentiale de model
statistic pentru procesul elastic si un proces oarecare non-elastic
n variantele H.F. si M.

S-ar parea deci ca problema este rezolvata. In realitate marimile care

intervin n aceasta relatie se pot determina experimental numai n cazul
unor procese particulare. Largimile partiale, spre exemplu, se determina
din analiza rezonantelor izolate, adica n cazul undelor partiale S ( = 0) si
uneori si n cazul undelor P ( = 1). Dar pentru energiile de aplicabilitate a
modelelor dinamice pot participa unde partiale cu mult mai mare; n plus
pot avea loc extrem de multe procese care p
nu sunt posibile pentru undele
cu = 0 si 1. In consecinta marimile < < c c > / < D > (numite
si functii de forta) nu sunt definite si ca atare se impune o alta procedura
pentru determinarea elementelor < Sc c >.
Tratarea teoretica a reactiilor directe este sugerata de modul lor de re-
alizare, descris calitativ n paragraful 5.5.2. Orice proces direct presupune n
prima faza formarea sistemului compus (figura 5.20) n care proiectilul se afla
n campul nucleului tinta dar n continuum, pastrandu-si individualitatea.
In prima aproximatie nucleul actioneaza asupra proiectilului ca o groapa
reala de potential care sumeaza si mediaza totalitatea interactiilor dintre
nucleonul incident (sau nucleonii incidenti, daca proiectilul este un nucleu)
si nucleonii tintei. Daca acesta ar fi potentialul de interactie proiectil-tinta
atunci singurul proces posibil ar fi mprastierea elastica directa, proces de-
scris calitativ n figura 5.27 a). In realitate, prin interactii succesive ntre
proiectil si nucleonii tintei starea initiala poate evolua fie spre formarea NC

380
fie spre realizarea de reactii directe. Pentru a tine seama de evenimetele re-
lativ rare prin care sistemul compus poate trece n NC (figura 5.28 b) d)),
la partea reala a potentialului se adauga o mica parte imaginara. In acest
fel nucleul este considerat ca un mediu semitransparent pentru nucleonii
incidenti, adica nucleul mprastie dar si absoarbe nucleoni. Analogia acestui
proces cu transmisia si absorbtia luminii de catre un mediu cu indice de
refractie complex a generat denumirea potentialului complex de potential
optic. Deci n acest caz interactiile dintre nucleonul (nucleonii) incident
si cei ai tintei se sumeaza ntr-un potential complex, potentialul optic, care
poate depinde de modulul vectorului de pozitie al proiectilului fata de nu-
cleul tinta (n SCM), de spinii partenerilor de interactie, de miscarea lor
relativa cat si de alte caracteristici ca izospin, numar de protoni, respectiv
de neutroni etc., adica:

V opt = V opt (r, , Ia , IA , . . .) (5.384)

Daca potentialul optic ar descrie n totalitate si cu fidelitate ntreaga interac-

tie proiectil-tinta, atunci singurele procese posibile ar fi mprastierea elastica
directa si procesele de formare a NC n competitie cu procesele intermediare
(figura 5.28 b) c)), nefiind posibile alte procese directe (figura 5.27 b) -
e)). In realitate V opt nu poate descrie cu fidelitate ntreaga complexitate a
interactiei proiectil-tinta; interactia suplimentara neluata n considerare n
V opt reprezinta interactia reziduala datorita careia se produc si procesele
directe non-elastice68 . Potentialul rezidual depinde cu necesitate de coordo-
natele interne {q} ale proiectilului69 si tintei deoarece numai astfel se pot
produce procese directe non-elastice. Fireste V rez poate depinde n plus de
aceleasi caracteristici ca si potentialul optic. Asadar:

V rez = V rez (~r, {q}, , Ia , IA , . . .) (5.385)

In consecinta potentialul de interactie proiectil-tinta, pentru partitia =

{a, A} va fi:

V (~r, {q}, , Ia , IA , . . .) = V opt (r, , Ia , IA , . . .) + V rez (~r, {q}, , Ia , IA , . . .)

(5.386)
Precizam faptul ca potentialul rezidual introdus calitativ mai sus nu
este (asa cum se considera de regula un potential rezidual) mic n valoare
absoluta desi este mai mic decat V opt . Termenul de potential rezidual
are aici n primul rand semnificatia ca pentru definirea lui sunt necesare
68
In mod similar s-a construit si potentialul de interactie n cazul modelului n paturi
69
In cazul n care proiectilul este un nucleu

381
putine grade de libertate si anume numai gradele de libertate ale nucleonilor
implicate n interactia directa. Desigur sunt situatii cand V rez este atat
de mic ncat poate fi considerat ca perturbativ si deci reactiile nucleare
directe pot fi tratate cu metode specifice teoriei perturbatiilor. In principiu
nsa, subliniem nca o data ca terminologia de potental rezidual are n
vedere putine grade de libertate prin perturbarea carora au loc procesele
directe non-elastice. Precizam ca V rez nu contribuie la procesul elastic direct
si deci este un potential nediagonal. Deoarece V opt este un potential
selfconsistent global complex iar V rez depinde de putine grade de libertate
rezulta ca procesele directe pot fi descrise de ecuatia Schrodinger n care
hamiltonianul de interactie HaA H similar cu cel din (5.185) este:

H = H ({q}) + T (~r) + V (~r, {q}, , Ia , IA , . . .) (5.387)

n care:
H ({q}) = HA ({qA }) + Ha ({qa }) (5.388)
In continuare, pentru a concretiza afirmatiile de pana acum, vom conside-
ra cazul mprastierii elastice si inelastice a neutronilor70 . In aceasta situatie
H este identic cu HA iar functiile proprii (q) care verifica ecuatia:

H (q) (q) = E (q) (5.389)

sunt functii proprii ale hamiltonianului HA si ele descriu starile nucleului

tinta de energii E . In particular corespunde starii fundamentale de en-
ergie totala E ; daca E = 0, atunci E reprezinta energiile starilor excitate
de functii de unda (q).
Cu aceste precizari, ecuatia Schrodinger pentru descrierea ansamblului
proceselor directe este:

H (q, ~r) = E (q, ~r) (5.390)

n care E este energia totala a sistemului; n particular daca se considera

scara energetica n care energia de repaus a partenerilor de interactie este
nula, energia totala E este chiar energia cinetica a partenerilor de interactie
n SCM.
In continuare se pune problema definirii functiei (q, ~r). Deoarece neu-
tronul proiectil si pastreaza individualitatea chiar si cand s-a format sis-
temul compus, rezulta ca n orice zona spatiala se pot separa coordonatele
70
Se neglijeaza spinul

382
neutronului, adica ~r, de coordonatele {q} ale nucleului tinta si deci functia
(q, ~r) se poate dezvolta dupa functiile proprii ale nucleului tinta:

(q) (~r)
X
(q, ~r) = (5.391)

n care indicele parcurge toate starile tintei care pot fi excitate n pro-
cesul studiat iar indicele adaugat la functiile si arata ca procesele
au fost generate prin interactia partenerilor ce formeaza partitia . Aceasta
relatie arata ca daca nucleul tinta se afla dupa interactie n starea (q)
atunci neutronul emergent, mprastiat inelastic pe starea se afla n starea
de miscare descrisa de functia (~r) care pentru valori mari ale lui r, ce
depasesc zona de interactie, este identica cu functia (~r) din (5.209). Sub-
stituind (5.391) si (5.388) n (5.390), ecuatia Scrodinger devine:

(q) (~r) = 0
X
(E H (q) T (~r) V (~r, {q}, . . .)) (5.392)

Functia de mprastiere (~r) corespunzatoare tranzitiei se obtine

prin proiectarea functiei (q, ~r) pe starea (q) adica prin nmultirea relatiei
(5.392) cu si integrarea pe toate coordonatele interne, adica:

(E E T < |V (~r, {q}, . . .)| >) (~r) = < |V (~r, {q}, . . .)| >
X

6=
(5.393)
Avand n vedere relatia (5.386) n care V rez este nediagonal, rezulta ca ter-
menul < |V (~r, {q}, . . .)| > defineste potentialul optic pentru partitia
(care poate fi si ); deci:

V opt (r, , . . .) =< |V (~r, {q}, . . .)| >= (5.394)

Z
= | (~r1 , ~r2 , . . . , ~rA )|2 V (~r1 , ~r2 , . . . , ~rA ) d~r1 d~r2 . . . d~rA

n care coordonatele interne {q} s-au explicitat prin vectorii de pozitie

{~r1 , ~r2 , . . . , ~rA } ai celor A nucleoni ai tintei.
In partea dreapta a ecuatiei (5.393) este evident ca V care produce
tranzitia ntre stari nediagonale nu poate fi decat potentialul V rez n acord
cu (5.386) si deci ecuatia (5.393) se poate transcrie astfel:
 
E E T V opt (r, , . . .) (~r) = (5.395)

< |V (~r, {q}, . . .) V opt (r, . . .)| > (~r)

X
=

383
 Relatiile (5.393) si (5.395) sunt identice avand n vedere ca:
< |V opt | >= 0 pentru 6=
(5.396)
< |V (~r, {q}, . . .) V opt (r, . . .)| >= 0
Relatia (5.395) arata ca tranzitia este ntr-adevar generata de
potentialul rezidual:
V rez = V (~r, {q}, . . .) V opt (r, . . .) (5.397)
care depinde deci de partitia a partenerilor finali de interactie.
Descrierea cuanto-matematica a reactiilor directe nseamna rezolvarea
sistemului de ecuatii cuplate (5.395). Modul de rezolvare a acestui sistem
pentru cateva situatii va fi ilustrat n continuare.

5.7.3.2 Imprastierea elastica directa. Modelul optic.

Modelul optic descrie procesul de mprastiere elstica directa n prezenta
tuturor celorlalte procese, considerate absorbtie si luate n considerare prin
partea imaginara a potentialului optic. Rezulta de aici ca n acest caz functia
din (5.391) se aproximeaza astfel:
(q, ~r) (q) u (~r) (5.398)
Repetand rationamentul exprimat prin relatiile (5.392) - (5.394), pentru
functia radiala u (~r) se obtine ecuatia Schrodinger71 :
 
E E T V opt (r, , Ia , IA , . . .) u (~r) = 0 (5.399)

cu V opt , n acord cu (5.394), definit astfel:

Z
V opt = | (~r1 , ~r2 , . . . , ~rA )|2 V (~r, ~r1 , ~r2 , ..., ~rA , , Ia , . . .)d~r1 d~r2 . . . d~rA
(5.400)
Pentru a defini V opt este necesar sa precizam potentialul de interactie
V (~r, ~r1 , ~r2 , ..., ~rA , IA , Ia , . . .). Considerand ca acesta provine din interactia
neutronului proiectil72 cu fiecare nucleon al tintei definit de vectorul de
pozitie ~rj (j = 1, 2, . . . A) conform relatiei urmatoare si ilustrat n figura
5.65:
A
X
V (~r, ~r1 , ~r2 , . . . , ~rA , . . .) = V(|~r ~rj |, . . .) (5.401)
j=1
71
Ecuatia (5.399) se obtine imediat din (5.394) pentru cazul
72
Reamintim ca n acest subcapitol particularizarile se fac pentru cazul n care proiectilul
este neutronul

384
 Figura 5.65

potentialul optic devine:

A Z
V opt (r, , IA , . . .) = | (~r1 , ~r2 , . . . , ~rA )|2 V(|~r ~rj |, . . .)d~r1 d~r2 . . . d~rA
X

j=1
(5.402)
Repetand rationamentul din subcapitolul 1.8, mai exact adoptand relatiile
(1.239)(1.242) la cazul studiat se ajunge imediat la relatia:
A
1X
Z
opt
V (r, , Ia , . . .) = (~rj )V(|~r ~rj |, . . .)d~rj (5.403)
e j=1

n care (~rj ) din punct de vedere cuantic reprezinta probabilitatea de a gasi

nucleonul j al tintei n pozitia definita de ~rj si conform relatiei (1.210) se
exprima astfel:
Z
(~rj ) = | (~r1 , ~r2 , . . . , ~rA )|2 d~r1 d~r2 . . . d~rj1 , d~rj+1 , . . . d~rA (5.404)

n care integrala se face pe toate valorile ~ri (i = 1, 2, . . . , j 1, j + 1, . . . , A)

cu exceptia lui ~rj , ceea ce exprima faptul ca orice nucleon al tintei poate fi
oriunde n interiorul nucleului cu exceptia nucleonului j care este localizat
de vectorul ~rj . Cu alte cuvinte (~rj ) exprima functia de distributie a materiei
nucleare.
Pornind de la potentialul binucleonic V(|~r ~rj |, . . .) definit n subcapi-
tolul 2.2 (relatia 2.77) si folosind pentru (~r1 , . . . , ~rA ) functiile generate de
un model de structura, se poate defini teoretic modelul optic. Practic,
fenomenologic, ca si n cazul determinarii potentialului selfconsistent pentru
modelul n paturi, (relatiile 3.17 3.19), se pleaca de la ideea ca potentialul
binucleonic, indiferent de forma lui concreta, este de scurta distanta si ca
atare V opt din relatia (5.403) urmeaza n esenta forma functiei densitatii ma-
teriei nucleare (~rj ) a carei dependenta radiala este definita de factorul de

385
forma Woods-Saxon din (1.79) la care se adauga considerente fizice legate
de ipotezele referitoare la localizarea actelor de absorbtie si cele privind
dependenta fortelor nucleare de spinii partenerilor de interactie, de izospinii
lor, de configuratia de nucleoni, de sfericitate sau deformare, etc.
Pentru nucleele sferice, partea reala a potentialului optic se exprima
printr-o relatie similara cu cea din (3.46) pentru potentialul paturilor:

h 2 1 d
Re V opt = V0 f (r, r0 , a) + I~a ~ ( ) Vso f (r, rs0 , as0 ) (5.405)
m c r dr
n care f (r, r0 , a) este factorul de forma Woods-Saxon definit de (3.47):
1
f (r, r0 , a) = rr0 A1/3
(5.406)
1+e a

iar (h/m c)2 este patratul lungimii de unda Compton a mezonilot si este
introdus pentru ca Vso sa se exprime n MeV ca si V0 . Introducerea marimii
(h/m c)2 reflecta ideea initiala a caracterului mezonic al fortelor nucleare
(subcapitol 2.3).
In cazul n care particula proiectil este cu sarcina electrica, la potentialul
real se mai adauga si potentialul de interactie coulombiana care prin analogie
cu (3.48) va fi:

Za ZA e 2
 
r2


2Rc 3 R2c
pentru r < Rc = rc A1/3
VCoul (r) = (5.407)
Za ZA e 2

pentru r Rc = rc A1/3


r

Facem remarca, ca n modelul optic nu se considera interactia spin-spin

(I~a I~A ) si deci se presupune tacit ca nucleul tinta este par-par sau, ceea
ce este acelasi lucru, ca interactia aceasta este mica la energiile la care se
foloseste modelul.
Definirea partii imaginare depinde de ipotezele ce se fac privind actele
de absorbtie. Daca interactia nucleonului incident are loc cu precadere cu
nucleonii periferici ai tintei atunci absorbtia are loc la suprafata nucle-
ului, ceea ce este de presupus conform imaginilor Weisskopf- Feshbach73 .
Totusi cu cresterea energiei actele de absorbtie pot avea loc si n profunzime
deci n volumul nucleului. De aceea partea centrala a partii imaginare a
73
Conform subcapitolului 5.5 reactiile directe sunt reactii de suprafata; la energii mari
se pot produce si n volumul nucleului.

386
potentialului optic se considera atat de suprafata (s) cat si de volum (v). In
consecinta partea imaginara se alege astfel:
2
d 1 d h
  
ImV opt
= i Wv 4a Ws
f (r, r0 , a )+iI~a ~ f (r, rso , aso ) Wso
dr r dr m c
(5.408)
In aceasta relatie pentru partea imaginara a interactiei spin-orbita (I~a ~ )
s-a considerat o dependenta similara cu cea pentru partea reala iar partea
imaginara centrala de absorbtie de suprafata a fost considerata prin derivata
factorului Woods-Saxon.
Introducand notatiile:
d
Vc = V0 f (r, r0 , a) i(Wv 4a Ws )f (r, r0 , a ) + VCoul (5.409)
dr
care reprezinta partea centrala a potentialului optic si:
2 
h 1 d 1 d
 

Vso = Vso f (r, rso , aso ) + iWso f (r, rso , aso ) (5.410)
m c r dr r dr
ecuatia Schrodinger din (5.399) pentru functia radiala u (~r) devine:

h2
!
T + Vc (r) I~a ~ Vso

(r) u (~r) = 0 (5.411)
2

In obtinerea acestei relatii operatorul energiei cinetice a fost nlocuit cu

h2
expresia 2
n care este masa redusa. De asemenea s-a considerat
scara energetica n care energia totala este energia cinetica a partenerilor de
interactie n SCM (adica se considera nula energia de repaus)74 .
Ca de obicei rezolvarea ecuatiei Schrodinger nseamna determinarea partii
radiale a functiei u (~r), ceea ce implica dezvoltarea acestei functii dupa
functiile proprii ale momentului cinetic care se conserva n interactia con-
siderata. Apoi, din racordul functiilor radiale cu functiile asimptotice se
determina matricea < S >. Pentru a exemplifica aceasta procedura vom
neglija (cum de fapt s-a procedat n tot acest capitol) spinii partenerilor de
interactie (adica Ia = 0) si interactia coulombiana. In aceasta situatie mo-
mentul orbital se conserva ( = ) si ca urmare functia u (~r) se dezvolta
dupa functiile sferice Ym :
X uint
(r)
u (~r) = Y m (5.412)

r

74 2
h
A nu se confunda valoarea proprie T cu operatorul energiei cinetice T = 2

387
Introducand aceasta relatie n (5.411), pentru functia radiala se obtine ecuatia:
" !#
d2 2 T 2 h2 ( + 1)
+ 2 Vc (r) + uint
(r) = 0 (5.413)
dr 2 h2 h 2 r 2

n care Vc (r) este partea centrala a potentialului optic definita de (5.409).

Aceasta ecuatie se integreaza numeric, cu programe de calcul adecvate,
pana la valori r = rm suficient de mari pentru ca interactia nucleara sa
devina nula. Experienta arata ca pentru rm = 3R = 3r0 A1/3 aceasta
conditie este satisfacuta. Pentru valori r rm functia u (~r) este identica
cu functia (~r) din (5.209) a carei parte radiala este definita astfel:


uext
(r) = ei(k r )
< S, > ei(k r )
(5.414)
 2 2
rrm

Din conditia racordului ntre functiile u pentru r rm cu functiile ex-

terne, conditie exprimata de egalitatea derivatelor logaritmice pentru r =
rm :  
1 d int  1 d ext 
u (r) = u (r) (5.415)
 
int ext
u dr u dr
 
 
r=r m r=r m

se deduc numeric elementele < S, > pentru fiecare unda partiala.

In cazul n care potentialul spin-orbita nu se neglijeaza (ecuatia

5.411) momentul cinetic total este:
~j = I~a + ~ (5.416)

ale carui functii proprii sunt:

X
|j M >= < Ia m ma |j M > Ia ma Y m (5.417)
m ,ma

Reamintim ca aceste functii proprii sunt functii proprii ale ope-

ratorilor j2 , jz , 2 si Ia2 . In acest caz, dezvoltand functia u (~r)
dupa functiile |j M >:
X u j (r)

u (~r) = |j M > (5.418)
j
r

pentru partea radiala se obtine ecuatia:

d2 2 T 2 h2 ( + 1)
+ (V c + ) (5.419)
dr 2 h2 h2 2 r 2

388
 Figura 5.66
Aspectul calitativ al dependentei de energie a sectiunii elastice
directe

2

< j M |I~a ~ |j M > Vso

u j = 0
h2
cu:
1
I~a ~
= (j2 2 Ia2 ) (5.420)
2
Ecuatia (5.449) devine:
"
d2 2 T 2 h2 ( + 1)
+ (V c + (5.421)
dr 2 h2 h2 2 r 2

Vso

(j (j + 1) ( + 1) Ia (Ia + 1)) u j (r) = 0
2
n care, pentru fiecare unda partiala , j ia valorile:

j = | Ia |, | Ia | + 1, . . . , Ia + (5.422)

Prin rezolvarea numerica a acestei ecuatii pentru fiecare pereche

( j ) si din racordul acestei functii cu functiile externe se de-
termina elementele: < S j , j >

Determinarea numerica a elementelor < S, > permite calculul sectiunilor

ID , t si abs din relatiile (5.352), (5.355) si (5.357) si al coeficientilor de

transmisie T din (5.358) precum si al sectiunii difrentiale d ID /d din

relatia (5.360).
Dependenta calitativa cu energia proiectilului (fireste pentru energii T
Tcont , domeniu n care se aplica modelele dinamice) a sectiunii elastice di-
recte ID si a sectiunii < t > este redata n figura 5.66 si respectiv 5.67.

Pe masura ce creste energia proiectilului sectiunea elastica ID scade

deoarece creste probabilitatea proceselor non-elastice si fluxul trebuie sa se

389
 Figura 5.67
Reprezentarea calitativa a sectiunii totale n functie de energia
proiectilului

Figura 5.68
Reprezentarea calitativa a distributiei unghiulare ID; este relevat
caracterul difractional care se accentueaza cu cresterea energiei
proiectilului

conserve. De asemenea sectiunea totala scade lent cu energia fapt ce arata

ca nucleul devine mai transparent la energii mari.
Distributia unghiulara75 (figura 5.68) are caracter de difractie care se
accentueaza cu cresterea energiei proiectilului, acest lucru este ilustrat cali-
tativ n figura 5.68 pentru energiile T1 si T2 , energia T2 este mai mare ca T1 .
Caracterul difractional se accentueaza si cu cresterea numarului de masa al
proiectilului si/sau al nucleului tinta.
Dintre sectiunile furnizate de modelul optic numai sectiunea < t >
poate fi direct comparata cu datele experimentale corespunzatoare. De-
terminarea sectiunilor elastice < > si diferentiale < d d > conform

relatiilor (5.352) si respectiv (5.359) necesita cunoasterea sectiunilor de NC:

75
In subparagraful 5.7.3.3 se va arata ca distributiile unghiulare ale proceselor directe
au caracter difractional

390
 Figura 5.69
Reprezentarea calitativa a sectiunii elastice totale ID+NC n
functie de energia proiectilului

NC
N C si d . Acestea se calculeaza cu relatiile (5.381) si (5.382)76 n care
d
coeficientii de transmisie sunt furnizati de modelul optic. Asadar modelul
optic permite - sa spunem indirect - si calculul sectiunilor de NC. Din fi-
gurile 5.63 si 5.66 rezulta pentru sectiunea < > dependenta calitativa
din figura 5.69. Procesul elastic direct, dupa cum s-a mai spus, este singu-
rul posibil la orice energie si indiferent de natura partenerilor de interactie;
este un proces dominant si acest lucru se reflecta si n figura 5.69 deoarece
ID > N C .

Competitia mecanismelor NC si ID este puternica n zona energiilor T
Tcont . Pe masura ce creste energia, mecanismul ID devine dominant asa
ncat pentru energii T > TID (figura 5.69) n care TID depinde de natura
partenerilor de interactie, mecanismul de NC poate fi neglijat. Pentru energii
ID
mai mari ca TID , < > ID si < d > d si deci sectiunile
d d
furnizate de modelul optic pot fi direct comparate cu datele experimentale.
In particular distributiile unghiulare pentru T > TID vor fi practic definite
de modelul optic si pot arata ca cea din figura 5.68 pentru energia T2 daca
T2 > TID .
Pentru energii Tcont T TID sectiunea < d d > este data de

NC ID
sectiunea d d
d care este simetrica fata de 90 si sectiunea d care are

caracter difractional (distributia unghiulara corespunzatoare energiei T2 din

figura 5.68) asa dupa cum se vede n figura 5.70. Facem precizarea ca si
pentru energii T Tcont procesul elastic direct este mai mare ca cel de NC
ceea ce face ca sectiunea diferentiala < dd > sa fie totdeauna asimetrica

fata de 90 .
76
Sau formulele care rezulta prin generalizarea relatiilor (5.381) si (5.382)

391
 Figura 5.70

Facem remarca, ca sectiunile < t > ca si < > si < d d >,

prezentate calitativ n figurile de mai sus se determina - direct sau indirect

- prin furnizarea cu ajutorul modelului optic a coeficientilor de transmisie
necesari calculelor de model statistic.
Din compararea acestor sectiuni de model optic cu sectiunile experimen-
tale se deduc parametrii de care depinde potentialul optic definit de relatiile
(5.405)(5.408). Astfel, pentru mprastierea elastica a protonilor si neu-
tronilor n domeniul de energii incidente 9 22 MeV, parametrii dedusi de
Perey n 1963 sunt:
N Z Z

53.3 0.55T + 27 A + 0.4 A1/3 (M eV )
pentru protoni
V0 =
53.3 0.55T 27 N Z (M eV )

pentru neutroni
Z

Wv = 0
Ws = 3A1/3 (M eV )
(5.423)

392
 Figura 5.71
Variatia cu energia incidenta Tp a parametrilor V, Ws si Wv de
model optic

7.5 M eV
pentru T < 17 M eV
Vso =
8.5 M eV pentru 17 T 22 M eV

= 1.25 F
r0 = r0 = rso = rso ; a = aso = aso = 0.65 F ; a = 0.47 F
Acesta este numai un exemplu deoarece exista multe alte seturi de parametri
care descriu bine mprastierea elastica a protonilor si neutronilor.
Din analiza acestor seturi de parametri rezulta ca razele reduse r0 , r0 , rso ,
, ca si difuzivitatile a, a , a , a nu depind de energia la care are loc
rso so so
mprastierea elastica. In schimb adancimea gropilor de potential depinde de
energia incidenta T. O analiza de acest gen pentru nuclee medii cu A 70
arata ca V, Wv si Ws variaza cu energia incidenta ca n figura 5.71.
Scaderea adancimii gropii de potential cu energia arata ca nucleul devine
mai transparent cu cresterea energiei, ceea ce duce la micsorarea sectiunii
de absorbtie abs . Dependenta adancimilor Ws si Wv cu energia arata ca
procesele de suprafata sunt favorizate la energii mici iar cele de volum la
energii mai mari. Variatia cu energia a marimilor V, Ws si Wv arata ca
potentialul optic depinde de energia incidenta. Aceasta dependenta de e-
nergie exprima caracterul nelocal al potentialului optic complex. Funda-
mental nelocalitatea potentialului optic exprima faptul ca potentialul ce
actioneaza asupra proiectilului aflat n pozitia ~r, depinde nu numai de ~r ci

393
 Figura 5.72
Distributiile unghiulare pentru mprastierea elastica a protonilor
pe S-32 n domeniul energetic (5.05 14) M eV

si de valoarea functiei de unda a proiectilului n orice punct din spatiu.

Calitatea acestor parametri de model optic se reflecta n acordul secti-
unilor teoretice cu cele experimentale corespunzatoare. In figura 5.72 sunt
prezentate distributiile unghiulare experimentale pentru mprastierea elas-
tica a protonilor pe 32 S n domeniul energetic 5.05 14 M eV . Se con-
stata cresterea caracterului difractional al sectiunii diferentiale elastice cu
cresterea energiei protonilor incidenti.
In figura 5.73 sectiunile experimentale corespunzatoare energiilor inci-
dente de 5.64 MeV si respectiv 14 MeV sunt analizate din punct de vedere al
modelelor dinamice ID si NC (statistic). Contributia fiecarui mecanism este
aratata n figura. Se constata ca la energia de 14 MeV sectiunea diferentiala
elastica este data practic de ID ceea ce nseamna ca energia de 14 MeV n
acest caz corespunde valorii TID din figura 5.68 (cazul T2 ).

394
 Figura 5.73
Distributiile unghiulare elastice pentru procesul p +32 S la
energiile incidente de 5.64 MeV si 14 MeV; pe figuri sunt date
punctele experimentale precum si evaluarile pe baza modelelor
dinamice direct (ID) si statistic (NC)

In figura 5.74 datele experimentale pentru sectiunile diferentiale elastice

n procesul n +93 N b sunt comparate cu calculele teoretice. In figuri nu
mai sunt separate contributiile modelului optic (ID) si statistic (NC). Se
vede nsa ca pentru energii mici sectiunea diferentiala are un slab carac-
ter difactional, ca atare la aceste energii contributia mecanismului NC este
puternica, devenind nsa nesemnificativa pentru energii de 7. 7.5 MeV (la
aceste energii caracterul difractional este pronuntat).
In figura 5.75 este prezentata dependenta de energie a sectiunii totale
(datele experimentale si evaluarile cu model optic) n procesul de interactie
a neutronilor cu nucleele tinta precizate pe figura.
Precizam ca seturi de parametri de model optic ca cei din (5.423) sunt
deduse si pentru alte proiectile ca deuteroni, particule , tritoni si chiar ioni
grei. Ca un exemplu, n figura 5.76 este prezentat procesul de mprastiere
elastica 12 C +12 C la energia de 126 MeV; la aceasta energie datele au fost
interpretate numai cu model optic.
Din exemplele prezentate a rezultat importanta modelului optic n defi-
N C dar
nirea atat a sectiunilor directe cat si a sectiunilor de model statistic
N C
si cu 6= care se determina n esenta tot cu ajutorul coeficientilor
de transmisie furnizati de modelul optic. Sectiunile directe non-elastice nu

395
 Figura 5.74
Datele experimentale si evaluarile teoretice pentru sectiunea
diferentiala elastica pentru procesul n + 93 N b

Figurra 5.75
Comparatia ntre sectiunile neutronice totale calculate cu model
optic si cele experimentale pentru o serie de nuclee precizate n
figura

396
 Figura 5.76
Sectiunea diferentiala elastica pentru procesul 12 C +12 C la
energia incidenta de 126 MeV. (datele experimentale si evaluarea
teoretica cu model optic)

pot fi nsa calculate cu modelul optic.

5.7.3.3. Procese non-elastice directe

Procesele non-elastice directe necesita rezolvarea sistemului de ecuatii cu-
plate (5.395). Principial procedura are o oarecare similitudine cu cea folosita
n cadrul modelului optic n sensul ca initial functiile (~r) se dezvolta dupa
functiile proprii ale momentului cinetic orbital. Se obtine astfel un sis-
tem de ecuatii cuplate pentru partile radiale ale functiilor de unda, n care
fiecare functie corespunde unui canal de reactie. Rezulta deci ca procesele
ID din diferite canale nu decurg independent ci se influenteaza reciproc;
apar corelatii ntre canale. Rezolvand numeric sistemul de ecuatii cuplate
pentru fiecare functie radiala si din racordul ei cu functia externa descrisa
de elementele < Sc c > se determina aceste elemente. Procedura aceasta
principial este posibila dar din punct de vedere practic necesita un timp
de calcul imens chiar si la calculatoarele de mare performanta. De aceea
se folosesc diferite aproximatii, fireste daca sunt justificate atat fizic cat si
matematic ncat sa nu altereze rezultatele finale.
Daca potentialul rezidual V rez din (5.397) este mic, perturbativ, si n
plus functiile si ( 6= ) sunt diferite structural, adica au acoperire
mica, se poate considera ca toate elementele nediagonale din (5.395) sunt
neglijabil de mici:

< |V V opt | >= 0 pentru 6= (5.424)

Se retine totusi elementul nediagonal < |V V opt | > deoarece se

397
studiaza tranzitia . Ecuatia (5.395) devine:

(E E T V opt ) (~r)
=< |V rez | > (~r) (5.425)

In aceste conditii, folosind teoria perturbatiilor, se poate demonstra ca am-

plitudinea de reactie directa AID
(din 5.208) dar n care elementele S ,
se nlocuiesc cu < S , > se defineste prin relatia:
 
AID
= < u (~r)| < |V rez | > |u (~r) > (5.426)
DW BA 2h2
Fireste, cunoasterea acestei amplitudini permite definirea sectiunilor dife-
rentiale si integrate conform relatiilor din subcapitolul 5.4. Relatia (5.426)
defineste aproximatia numita DWBA (Distorted wave Born approximation),
adica aproximatia Born cu unde distorsionate, n sensul ca n locul aproxi-
matiei undelor plane PWBA (Plane wave Born approximation) cunoscuta n
mecanica cuantica, se folosesc functiile de model optic u (~r) si u (~r) (solutii
ale ecuatiei (5.399) pentru si ) care sunt unde plane, distorsionate de
potentialul optic. Intuitiv, elementul de matrice din (5.426) era de presupus
caci interactiile directe, conform imaginilor din paragrafele 5.5.1 si 5.5.2 (n
particular figurile 5.25 si 5.27), semnifica tranzitii ntre starile ca
~
n figura 5.77 n care functia eik ~r prin distorsiunea cu V opt trece n u (~r) iar
~
u (~r) trece n eik ~r . Asadar tranzitia prin intermediul interactiei
reziduale, semnifica implicarea elementului:

< |V rez | >< u (~r) (q)|V rez | (q)u (~r) > (5.427)

care este de fapt elementul din (5.426).

Deci n aproximatia DWBA se subliniaza rolul dominant al procesului
de mprastiere elastica directa deoarece elementul de matrice (5.426) contine
tranzitia ntre stari de mprastiere optica prin intermediul potentialului
efectiv V ef definit astfel:

V ef =< (q)|V rez | (q) >=< b B |VbB

rez
|a A > (5.428)

Potentialul efectiv depinde de functiile de unda ale partenerilor de interactie

si de V rez care depinde de tipul de interactie directa (mprastiere inelas-
tica, stripping, pick-up, etc.). Asadar V ef contine ntreaga informatie asupra
structurii partenerilor implicati n interactie, asupra regulilor de selectie si
asupra tipului reactiei ce se studiaza.

Ilustram aceste afirmatii pentru sectiunile diferentiale obtinute

n aproximatia DWBA. Aceste sectiuni, ca de altfel orice sectiune

398
 Figura 5.77
Ilustrarea calitativa a tranzitiei prin distorsiunea cu V opt

diferentiala corespunzatoare proceselor directe, au un caracter

difractional.
Caracterul de difractie al sectiunilor diferentiale pentru pro-
cesele directe, elastice sau inelastice, se poate deduce din urma-
toarele considerente calitative. Sa presupunem ca reactia directa
se produce la suprafata nucleului, afirmatie corecta pentru energii
nu foarte mari ale proiectilului. In acest caz, conform imaginii
din figura 5.78 nucleului i se transfera impulsul ~ p definit astfel:
p = h~k h~k = hQ
~ ~ (5.429)
n care Q() este o functie crescatoare de unghiul . Interactia
fiind de suprafata, parametrul de ciocnire D (subcapitolul 5.2)
este aproximativ egal cu R = Ra + RA . Ca urmare momentul
maxim ~ transferat nucleului este:
= hQR (5.430)
p
Daca notam h ( + 1) h relatia (5.430) devine:
RQ() (5.431)
n care este numarul cuantic orbital al momentului orbital ~
transferat nucleului. Valorile lui permise se deduc din legea con-
servarii momentului cinetic total:
I~A + I~a + ~ = I~B + I~b + ~ (5.432)

399
 Figura 5.78

cu:
~ = ~ ~
= I~B + I~b I~A I~a (5.433)
de unde rezulta:

|I~B + I~b I~A I~a |min I~B + I~b + I~A + I~a (5.434)

Legea conservarii impune restrictii suplimentare deoarece:

(1) a A = (1) b B (1) = (1) = 1

(5.435)
Aceasta relatie arata ca ia valori ntregi pare daca reactia
are loc fara schimbare de paritate ( = ) sau valori im-
pare daca reactia se petrece cu schimbare de paritate. Asadar
n reactia directa ca o consecinta a ultimelor doua relatii, se se-
lecteaza cateva valori permise pentru . Deci relatia (5.431) are
loc numai pentru anumite valori ale unghiului . Daca admitem
ca 1 , 2 si 3 sunt valorile permise pentru (cu 1 < 2 < 3 ),
acestora le-ar corespunde unghiurile 1 , 2 si 3 cu 1 < 2 < 3 .
Daca consideram ca reactia este strict de suprafata n care R
este o raza bine definita, rezolutia aparaturii este ideala si nu
luam n considerare decat efectul barierei centrifugale, sectiunea
diferentiala ar arata ca n figura 5.79 a).
Deoarece nsasi notiunea de suprafata a nucleului trebuie n-
teleasa n sensul definitiilor din subcapitolul 1.3, cat si faptul
ca reactia de suprafata poate nsemna un parametru de ciocnire
D = R + R, rezulta ca sectiunea diferentiala poate arata ca n

400
Figura 5.79

401
 figura 5.79 b) - linia plina. Daca consideram si dispersia finita a
aparaturii de masura distributia unghiulara va arata ca n figura
5.79 b) - linia punctata.
In continuare trebuie tinut seama de tipul reactiei directe.
Este evident ca o reactie de stripping, de exemplu (d, p), va
emite cu mai mare probabilitate nucleonii n directia unghiurilor
mici (figura 5.79 c) pe cand ntr-o reactie inelastica directa,
desi unghiurile mici sunt n continuare favorizate este posibila
si emisia la unghiuri mari (curba punctata din figura 5.79 c).
Sectiunea diferentiala implica produsul probabilitatilor din fi-
gurile 5.79 b) si c); se obtin sectiunile din figura 5.79 d) pentru
o reactie de stripping si o mprastiere inelastica directa. Pen-
tru reactia de stripping maximele si minimele sunt mult mai
pronuntate.
Similar stau lucrurile si pentru procesul elastic.
Observam ca pozitia maximelor permite determinarea numa-
rului cuantic si ca urmare, din (5.433) se poate determina Ia
daca acesta este necunoscut. Am ilustrat astfel o aplicatie ime-
diata de spectroscopie nucleara numai pe baza unor considerente
calitative.

Se pune firesc ntrebarea n ce conditii aproximatia DWBA se poate

aplica. Sau cu alte cuvinte cand relatia (5.424) este adevarata, adica, cand
functiile si (cu 6= ) sunt diferite structural. Conform modelelor de
structura o stare a unui nucleu, n modelul n paturi, constituie o configuratie
a nucleonilor pe nivele uniparticula. Pe fiecare stare de model n paturi se
construieste spectrul starilor colective de vibratie sau de rotatie. Din punct
de vedere structural toate starile colective construite pe o stare uniparticula
sunt identice. Rezulta deci ca starile si pot fi structural diferite daca
sunt stari ce apartin modelului paturilor. Astfel de stari au o pondere mare
n cazul nucleelor sferice pentru care sunt posibile numai stari colective de
vibratie dar de energii de excitatie mari. Ca urmare, pentru astfel de nu-
clee aproximatia DWBA este logica. In cazul nucleelor puternic deformate,
starile de rotatie corespunzatoare aceleiasi benzi sunt structural identice.
Rezulta ca n cazul tranzitiei din starea fundamentala pe o stare
care apartine benzii de rotatie construita pe starea elementele din (5.424)
n nici un caz nu pot fi neglijate. Asadar n cazul nucleelor permanent defor-
mate, suma pe din relatia (5.395) trebuie sa parcurga cel putin toate starile
colective de rotatie care apartin benzii de rotatie fundamentala. In astfel
de situatii, rezolvarea sistemului de ecuatii cuplate pentru starile de rotatie

402
 Figura 5.80

ale starii fundamentale este inevitabila. Se obtine aproximatia canalelor

cuplate CC (coupled channels)77 . Facem precizarea ca n aproximatia CC
toate canalele ce apartin starilor considerate n sistemul de ecuatii cuplate
din (5.395) sunt tratate pe picior de egalitate pe cand n metoda DWBA
canalele elastice sunt dominante.
Desigur nu intram n detalii de calcul, precizam numai ca metoda CC
trebuie aplicata ori de cate ori are loc procesul de interactie a unui proiectil
cu un nucleu puternic deformat atat pentru a defini procesele elastice di-
recte cat si pentru orice proces direct non-elastic. Deoarece factorul de forma
Woods-Saxon din (5.406) pentru un nucleu deformat implica nlocuirea razei
R = r0 A1/3 cu raza nucleului deformat, nseamna ca acest factor va de-
pinde de deformabilitatea nucleului. In particular, daca raza nucleului
este definita de relatia (3.89) factorul de forma, conform cu (3.90), devine:
 1
rR()
f (r, R(), a) = 1 + e a = (5.436)

d
= f (r, r0 , a) r0 A1/3 Y20
f (r, r0 , a)
dr
Se deduce ca rezultatele metodei CC trebuie sa coincida cu cele ale
aproximatiei DWBA pentru 0 asa cum rezulta din figura (5.80); din
figura se constata necesitatea folosirii metodei CC pentru nucleele defor-
mate.
77
Uneori n literatura de specialitate notiunea de CC se foloseste numai la procesele
elastice si inelastice, adica la stari ce apartin aceleiasi partitii . Cand au loc procese cu
rearanjare de nucleoni apar stari ce apartin mai multor partitii (atat starile sistemului a,A
cat si ale sistemului b,B diferit de a,A). In acest caz se foloseste terminologia CRC (coupled
reaction channels). Precizam ca n lucrarea de fata prin am nteles orice partitie finala.

403
 Figura 5.81

Figura 5.82

Dependenta calitativa de energie a unei sectiuni oarecare este re-

data n figura 5.81; se arata cresterea ponderii interactiei directe odata cu
cresterea energiei proiectilului.
Coreland aceasta figura cu 5.63, rezulta pentru sectiunea < >
dependenta calitativa din figura 5.82 (linia plina). Se constata ca pentru
energii ale proiectilului ce depasesc cu putin Tcont procesul este
dominat de mecanismul de NC; cu cresterea energiei ponderea mecanismu-
lui direct creste.
Aceasta situatie este ilustrata concret n figura 5.83 pentru mprastierea
inelastica a protonilor pe starea E1 = 1.04 M eV a 66 Zn. Se vede ca abia la
energii de 8 MeV cele doua mecanisme sunt comparabile, ulterior dominand
mecanismul direct.
Un alt exemplu este prezentat n figura 5.84 pentru mprastierea inelas-
tica a neutronilor pe starile precizate n figura ale N b93 .
Coreland aceste imagini cu cea din figura 5.82 se deduce ca aceste sectiuni

404
 Figura 5.83
Sectiunea de mprastiere inelastica a protonilor pe prima stare
excitata Q=-1.04 MeV a Zn-66

Figura 5.84
Sectiunea de mprastierea inelastica a neutronilor pe starile
precizate n figura ale Nb-93

405
 Figura 5.85
Sectiuni diferentiale inelastice neutronice pe Nb-93 la energia
Tn = 3.02 M eV

sunt date practic de mecanismul de NC. Acest lucru este reflectat si de

sectiunile diferentiale (figura 5.85) care sunt practic simetrice fata de 90 .
Referitor la figura 5.84 facem remarca, ca sectiunile inelastice sunt sectiuni
care necesita o energie de prag. Numai daca Tn > Ei = |Qi | (n SCM) are
loc procesul inelastic.
In particular sectiunea inelastica pe mai multe stari care nu sunt re-
zolvate experimental este rezultatul sumei ca n figura 5.86, reprezentare
calitativa care explica imaginile din figura 5.84.
Sectiunea inelastica totala rezultata prin sumarea tuturor sectiunilor i-
nelastice arata ca n figura 5.87 a) calitativ si 5.87 b) concret.
Sectiunile diferentiale non-elastice prezinta asimetrie puternica si carac-
ter difractional numai daca energia proiectilului este astfel ncat procesele
directe devin competitive sau dominante. De exemplu n figura 5.88 este
prezentata competitia mecanismelor NC si ID pentru procesul de mprastiere
inelastica a protonilor pe prima stare excitata a 32 S. Este evident ca pen-

406
 Figura 5.86
Reprezentarea calitativa a sectiunii inelastice rezultata prin
sumarea a doua sectiuni inelastice pe stari nerezolvate
experimental

Figura 5.87
Ilustrarea calitativa a sectiunii totale rezultata prin sumarea
tuturor sectiunilor inelastice (a), si n cazuri concrete (b)

407
 Figura 5.88
Competitia mecanismelor NC si ID n cazul sectiunii inelastice a
protonilor pe prima stare excitata a S-32

tru energii mai mici de cca. 10 MeV domina mecanismul NC si sectiunea

diferentiala va fi aproape simetrica pe cand pentru 14 MeV, cand cele doua
mecanisme sunt n competitie, sectiunile diferentiale vor fi comparabile,
dupa cum se constata n figura 5.89. Pentru energii foarte mari este evi-
dent ca va domina mecanismul direct.
De asemenea sectiunile diferentiale pentru reactii cu ioni grei prezinta
caracter difractional si se interpreteaza cu modelele dinamice. Ca un e-
xemplu n figura 5.90 este data sectiunea diferentiala pentru mprastierea
inelastica a 12 C de energie 126 MeV pe prima stare excitata de 4.43 MeV
a tintei de 12 C. La aceasta energie este evident ca domina mecanismul
direct si ca atare curba continua din figura 5.90, care reproduce bine datele
experimentale, este calculata cu DWBA.

5.7.4 Sectiuni eficace teoretice

Sintetizand rezultatele din subcapitolele 5.5 5.7 rezulta ca n interactia
unui proiectil cu un nucleu tinta, n functie de energia proiectilului se disting
n dependenta energetica a diferitelor sectiuni urmatoarele domenii de ener-
gii ale proiectilului n acord cu relatia 5.260:
a) T < Tcr - n sectiuni se vor manifesta rezonante izolate bine contu-
rate daca proiectilul este neutron, interpetarea cantitativa se face folosind
matricea S n aproximatia uninivel. In cazul n care proiectilul este o par-
ticula ncarcata, datorita barierei coulombiene, diferitele sectiuni, cu unele
exceptii (este vorba de reactii particula ncarcata - ), sunt practic zero n

408
 Figura 5.89
Sectiunile diferentiale inelastice (NC si ID) pe 32 S pentru
energiile protonice incidente de 8 MeV si respectiv 14 MeV

Figura 5.90

409
 Figura 5.91
Reprezentarea schematica a unor sectiuni neutronice

acest domeniu de energii incidente.

b) Tcr < T < Tcont - rezonantele sectiunilor sunt nca separate dar
suficient de apropiate energetic ncat caracterul rezonant se aplatizeaza. In
interpretarea teoretica se foloseste matricea S n aproximatia multinivel.
c) T > Tcont - sectiunile depind lent cu energia (n principiu scad).
Interpretarea teoretica se face n functie de modelele dinamice.
Valorile Tcr si Tcont depind de natura partenerilor de interactie.
In figurile 5.91 si 5.92 sunt prezentate calitativ diferite sectiuni de interactie
ale neutronilor si respectiv ale protonilor cu diferite nuclee tinta.
In cazul nucleelor tinta usoare Tcr este de ordinul MeV-ilor si Tcont este
de zeci de MeV; pentru nuclee tinta cu A 100, Tcr este de zeci de keV si
Tcont de ordinul a sute de keV sau chiar cativa MeV; pentru nuclee foarte
grele (A > 200), Tcr este de ordinul keV-ilor si Tcont este de zeci sau sute de
keV.

410
 Figura 5.92
Reprezentarea schematica a unor sectiuni protonice

5.8 Reactii cu ioni grei (text suplimentar)

5.8.1 Proprietatile reactiilor cu ioni grei
Reactiile cu ioni grei sunt acele reactii n care particulele proiectil sunt
ionii nuclelor cu Z 3. Realizarea n ultimele decenii de surse tot mai
perfectionate de ioni grei n tot diapazonul de mase de la litiu la uraniu
si accelerarea acestora n acceleratoarele moderne78 a permis obtinerea de
fascicule de ioni grei cu intensitati rezonabile de 1012 1014 ioni/secunda
si ntr-o gama larga de energii facand astfel posibila realizarea si studiul
reactiilor cu ioni grei.
Desigur, principial reactiile cu ioni grei se studiaza n cadrul teoriei gene-
rale a reactiilor nucleare. Reactiile cu ioni grei au nsa o serie de proprietati
care le particularizeaza n contextul general al reactiilor nucleare. Trecerea
lor succint n revista constituie scopul acestui paragraf.
1. Principala caracteristica a reactiilor cu ioni grei consta n aceea ca
n interactia ion greu-nucleu tinta intervine o bariera coulombiana care, n
functie de natura partenerilor de interactie, poate fi foarte mare. Inaltimea
acestei bariere, conform relatiei (5.265), n cazul ionilor grei se exprima
78
Asemenea acceleratoare exista la Berkeley, Dubna, Manchester, Orsay, Berlin, Daras-
bury, Darmstadt, Oak Ridge, etc.

411
astfel79 :
Za ZA
VCB [M eV ] = 1.44 (5.437)
Rc [F ]
cu:
1/3
Rc [F ] = 0.5 + 1.36(A1/3
a + AA ) (5.438)
Valorile acestei bariere pentru interactia diferitelor proiectile cu nucleul tinta
200 Hg sunt prezentate n tabelul 5.2. Evident pentru ca fortele nucleare sa
80
intervina eficient este necesara accelerarea ionilor grei la energii cinetice
T (n SCM) mari, care sa fie egale sau sa depaseasca naltimea barierei
coulombiene. Pentru energii cinetice mai mici de VCB interactia nucleara se
realizeaza prin efectul de tunelare al ionului greu prin bariera coulombiana,
probabilitatea acestui efect fiind cu atat mai mica cu cat energia cinetica este
mai mica decat VCB . In particular, pentru T TCB procesul de tunelare
este foarte putin probabil si ca atare interactia ion greu-nucleu tinta este
strict coulombiana. In astfel de situatii mprastierea elastica este de tip
Rutherford si este descrisa de relatia (1.1) pe care o transcriem astfel:
2 !2
d 1 Za ZA e2 1

=
(5.439)
d 40 4T sin4 2

Concordanta foarte buna a acestei relatii cu datele experimentale pentru

mprastierea elastica a ionilor de 16 O de energie T=27 MeV pe nuclee tinta
de 197 Au(80 este prezentata n figura 5.93.
Tabelul 5.2

Aa , Za AA , ZA T = VCB
(MeV)
1,1 200, 80 13 4
40, 20 200, 80 170 120
200, 80 200, 80 550 450
79
Prin Za se ntelege sarcina ionului care depinde de gradul de ionizare al fasciculului
de ioni proiectil. De expemplu ionii de 136 54 Xe au de regula gradul de ionizare +30 adica
Za = 30 si nu 54. In cazul ionilor usori gradul de ionizare este maxim adica se accelereaza
de fapt nucleul (fara electroni atomici). De exemplu pentru 6 C, 7 N etc., Za coincide
cu sarcina (numarul de protoni) nucleului. In astfel de cazuri se poate spune ca are loc
interactia nucleu-nucleu. Adesea n text se va folosi aceasta terminologie ntelegand nsa
orice interactie ion-nucleu.
80
Reamintim ca experienta clasica a lui Rutherford consta n mprastierea coulombiana
a particulelor pe nuclee de Au

412
 Figura 5.93
Sectiunea diferentiala de mprastiere elastica a ionilor de O-16 de
energii de 27 MeV pe nuclee de 197 Au

Relatia (5.439) este dedusa din punct de vedere clasic n ipoteza ca

interactia proiectil tinta este strict coulombiana iar particulele n interactie
sunt punctiforme si fara spin.
In teoria clasica a mprastierii, sectiunea diferentiala se exprima prin
relatia:
d 2D()  dD() 
 
= (5.440)
d 2 sin  d 
n care parametrul de ciocnire se exprima n functie de unghiul (figura
5.94) astfel:
1 Za ZA e2
D() = ctg (5.441)
40 2T 2
Distanta minima de apropiere rmin (figura 5.94) se calculeaza conform
relatiei: !
1
rmin () = ac 1 + (5.442)
sin 2
n care ac numita lungime caracteristica a mprastierii coulombiene este
data de:
1 Za ZA e2
ac = (5.443)
40 2T
Pentru ciocniri centrale (D=0, = 180 ) distanta minima de apropiere
dmin devine:
dmin = rmin ( = ) = 2ac (5.444)

413
 Figura 5.94

Deoarece n interactia particulelor fara spin, momentul cinetic orbital se

conserva, el poate fi determinat din situatia initiala cand proiectilul se afla
la distanta infinita de nucleul mprastietor:

1 Za ZA e2
() = vD() = ctg (5.445)
40 v 2

Coreland aceasta relatie cu (5.442) pentru momentul orbital se poate

obtine si urmatoarea expresie:
q
() = rmin () 2(T Vcoul (rmin )) (5.446)

cu:
1 Za ZA e2
Vcoul (r) = (5.447)
40 r
Din (5.445) si (5.446), pentru parametrul de ciocnire rezulta de asemenea
relatia:
s
() () Vcoul (rmin )
D() = = = rmin () 1 (5.448)
v 2T T

Din punct de vedere cuantic relatiile clasice prezentate sunt adevarate

daca extensia pachetului de unda al particulelor de masa , caracterizata
de lungimea de unda X definita de relatia:
h
X
= (5.449)
2T

414
este mica comparativ cu lungimea caracteristica ac . Aceasta conditie din
punct de vedere fizic reflecta ideea ca particulele sunt localizate spatial si
deci pot fi tratate clasic. Sa introducem parametrul dat de expresia:
ac 1 Za ZA e2
= X
= (5.450)
40 hv
si cunoscut sub numele de parametru Sommerfeld. Criteriul clasicitatii
va fi deci:
>1 (5.451)
Acest criteriu exprima de fapt ideea ca cu cat este mai mare cu atat e-
nergia cinetica este mai mica n comparatie cu naltimea barierei de potential
si deci cu atat mai mult procesul de interactiei va fi dominat de interactia
coulombiana; n aceste conditii se poate considera ca particulele de masa
se misca pe traiectorii clasice ca cea din figura 5.94. Din tabelul 5.2 se
constata ca parametrul are valori mai mari ca unitatea si pentru energii
cinetice T egale cu naltimea barierei coulombiene si nu este greu de sta-
bilit ca, cel putin pentru interactia ionilor cu Aa mari cu nuclee tinta grele,
parametrul ramane mai mare ca 1 si pentru energii cinetice mai mari (sau
chiar mult mai mari) decat VCB . In consecinta, pentru o gama larga a valo-
rilor energiei cinetice T, n interactia ion-nucleu se pot aplica considerente
clasice n sensul ca se pot folosi relatiile de mai sus si ionului i se poate aso-
cia o traiectorie. De aceea n reactiile cu ioni grei pe langa teoriile cuantice
specifice domeniului reactiilor nucleare exista o serie de teorii semiclasice
care descriu, ntr-un limbaj matematic relativ simplu, n mod convenabil, o
serie de date experimentale referitoare la reactiile cu ioni grei.
2. Interactiile cu ioni grei implica participarea unui numar mare de
unde partiale n comparatie cu interactiile n care proiectilul este o particula
usoara, neutron sau particule ncarcate cu Z < 3. Din punct de vedere clasic
aceasta afirmatie este evidenta din relatia (5.445) sau (5.446) deoarece atat
masa redusa cat si produsul Za ZA au valori mari n cazul interactiilor cu
ioni grei. Ca urmare n reactiile cu ioni grei se pot popula si studia stari
de moment cinetic J foarte mare, numite stari de spin nalt datorate n
esenta momentului miscarii orbitale deoarece J, n acord cu legea conservarii
momentului cinetic exprimata de relatia (5.155), va fi:

J~ = I~a + I~A + ~aA ~aA ~ (5.452)

In aceste stari coexista pe langa fortele nucleare si cele coulombiene si forte

centrifugale deosebit de puternice care pot conduce la fenomene nentalnite
n reactiile obisnuite.

415
 3. In cazul reactiilor cu ioni grei definirea energiei potentiale - proble-
ma centrala a oricarui proces de interactie - este delicata ntrucat inter-
vin multe grade de libertate ce reflecta multiplele interactii dintre nucleonii
ionului proiectil si nucleonii tintei. Din punct de vedere teoretic deduce-
rea acestui potential urmeaza o cale similara cu cea exprimata de relatiile
(5.400) (5.404) de determinare a potentialului optic cu precizarea ca tre-
buie sa se ia n considerare densitatea de sarcina a materiei nucleare atat
pentru nucleul tinta cat si pentru ionul proiectil. Oricare ar fi nsa procedura
folosita, potentialul ce rezulta trebuie sa exprime tendintele conflictuale
dintre fortele nucleare atractive, care devin din ce n ce mai eficiente cand
distanta dintre centrele de masa ale celor doi ioni n interactie se micsoreaza
si fortele coulombiene repulsive si cele centrifugale repulsive care se opun fu-
ziunii ionilor. Ca o prima aproximatie se poate considera ca potentialul de
interactie este functie numai de distanta r dintre centrele ionilor; n acest
fel se considera nghetate toate gradele de libertate cu exceptia gradelor de
libertate corespunzatoare miscarii relative. In aceasta aproximatie se con-
sidera ca structura fiecarui ion se conserva n timpul contactului dintre ei,
motiv pentru care aceasta aproximatie se numeste aproximatia densitatii
nghetate (frozen density approximation) sau aproximatia instantanee
(sudden approximation) deoarece exprima ideea ca interactia se realizeaza
ntr-un timp atat de scurt ncat nucleonii ionilor nu au timp sa se rearanjeze.
Fireste, cand distanta r devine suficient de mica, ncat are loc o suprapunere
puternica a celor doua nuclee, formarea nucleului compus fiind foarte proba-
bila trebuie dezghetate alte grade de libertate care sa permita atingerea
unui echilibru termodinamic, caracteristic formarii NC. In aceasta situatie
distanta r si pierde semnificatia.
In aceasta aproximatie, pentru situatiile n care r are nca semnificatie
(deci suprapunerea este relativ mica), potentialul de interactie, pentru un
moment orbital fixat, este dat de suma dintre potentialul nuclear VN (r)
atractiv, potentialul coulombian repulsiv Vcoul (r) si potentialul centrifugal
Vcentr (r) (egal cu 2 /2r 2 din punct de vedere clasic si h2 ( + 1)/2r 2 din
punct de vedere cuantic). Deci:

V (r) = VN (r) + Vcoul (r) + Vcentr. (r) (5.453)

cu:
V
VN (r) = rRN (5.454)
1+e a

1 Za ZA e2
Vcoul (r) = (5.455)
40 r

416
 Figura 5.95
Dependenta calitativa de r a potentialului V (r) pentru diferite
valori ale lui

h2 ( + 1)
Vcentr (r) = (5.456)
2r 2
1/3
RN = r0 (A1/3
a + AA ) (5.457)

Desigur pentru r < RN relatiile pentru Vcoul (r) si Vcentr (r) sunt discutabile
si adesea se nlocuiesc cu formule mai elaborate. Indiferent nsa de relatiile
folosite, calitativ potentialul V (r), pentru diferite valori ale lui , arata ca
n figura 5.95.
Sa analizam calitativ, semiclasic, procesele posibile n functie de energia
cinetica a proiectilului, pentru potentialul V (r) corespunzator undei partiale
cu un dat. Vom analiza la nceput cazul < cr , pentru care (dupa cum
se constata din figura) potentialul V (r) este caracterizat printr-un minim

417
 Figura 5.96

(groapa de potential) de forma unui buzunar.

Daca energia cinetica T este mai mica decat naltimea barierei V (R)
ionul este reflectat de bariera de potential (curba 1 din figura 5.96) si deci
are loc un proces de mprastiere elastica n care contributia fortelor nucleare
si a celor coulombiene depinde de raza Rc (figura 5.96). Cu cat aceasta
raza este mai mare n comparatie cu raza fortelor nucleare RN (figura 5.96)
cu atat procesul elastic este dominat de fortele coulombiene. Pentru o unda
partiala cu dat mprastierea coulombiana este cu atat mai puternica cu cat
energia T este mai mica n comparatie cu V (R). Daca energia T depaseste
naltimea barierei V (R) ionul proiectil se poate apropia de nucleul tinta
la distanta RN = Ra + RA . La aceasta distanta viteza lor relativa ~v se
descompune ntr-o componenta radiala vr si una tangentiala vt (figura 5.97).
Existenta componentei radiale a vitezei relative conduce la penetrarea
nucleelor unul n celalalt, penetrare ce este caracterizata de energia cinetica
radiala:
v 2
Tr = r (5.458)
2
Dar energia cinetica radiala este micsorata datorita frecarii (vascozitatii)
materiei nucleare. Daca vascozitatea nucleara ar fi fost nula ionul incident
s-ar fi reflectat de frontiera potentialului V (r) n punctul A din figura 5.96;
pentru frecari radiale mici reflexia are loc n punctul B (figura 5.96). In am-
bele situatii are loc un proces clasic de mprastiere elastica dar cu formarea
unui sistem intermediar n care cele doua nuclee care si pastreaza nca in-

418
 Figura 5.97

dividualitatea81 sunt partial ntrepatrunse deoarece RA si RB sunt mai mici

ca RN (figura 5.96). Daca frecarea radiala este mare, ionul incident pierde
multa energie cinetica si prin reflexia n punctul C, traiectoria proiectilului
poate fi astfel ncat prin reflexii succesive pe peretii interiori ai gropii de
potential, ionul incident poate fi captat pe una din starile posibile ale gropii
de potential (traiectorie identificata cu 4 n figura 5.96). Se formeaza ast-
fel NC puternic excitat deoarece energia cinetica radiala se transforma n
energie interna de excitatie.
Facem precizarea ca o situatie similara s-ar produce chiar n cazul unei
frecari radiale mici dar pentru energii cinetice care depasesc cu putin bariera
V (R). Acest caz este ilustrat n figura 5.96 prin traiectoria indexata cu 5
care corespunde energiei cinetice T5 .
Discutia de mai sus este adevarata n cazul n care nu exista frecare
nucleara tangentiala sau daca ciocnirea celor doua nuclee este strict centrala.
In cazul frecarii tangentiale, datorita componentei vt cele doua nuclee se pun
n miscare de rotatie caracterizata, n punctul r = RN , de momentul orbital
(de rotatie):
L = vt RN (5.459)
si de energia tangentiala (de rotatie):
vt2 L2 h2 ( + 1)
Tt = = 2 2 (5.460)
2 2RN 2RN
n care s-a folosit relatia de cuantificare L2 h2 ( + 1). Ca urmare a
frecarii tangentiale, pe masura ce are loc ntrepatrunderea celor doua nu-
clee datorita componentei radiale vr are loc si o pierdere de moment L
care duce la micsorarea potentialului de interactie deoarece se trece de la
potentialul Vi (r) la potentialul Vf (r) n care f < i (figura 5.98).
81
In aproximatia densitatii nghetate cele doua nuclee care formeaza un sistem interme-
diar excitat si pastreaza individualitatea, acest sistem se mai numeste si sistem dublu
nuclear

419
 Figura 5.98

Figura 5.98 a) ilustreaza prin curba cu linie punctata situatia formarii

NC n groapa de potential Vi (r) datorita numai frecarii radiale. Cuplarea
frecarii tangentiale (si reducerea corespunzatoare a frecarii radiale astfel
ncat traiectoria initiala sa fie aceeasi) ar putea duce la reflexia ionului pe
potentialul Vf (r) si deci la un proces elastic.
Fireste este posibila si formarea NC ca n figura 5.98 b) chiar daca n
cazul n care ar fi existat numai frecare radiala formarea NC n-ar fi fost
posibila. Asadar existenta frecarii radiale si tangentiale poate conduce la
formarea NC dar si la reflexia undelor partiale, ceea ce din punct de vedere
clasic este echivalent cu un proces de mprastiere elastica. In realitate nsa
daca proiectilul se apropie la distanta r < Rc deja ncep sa actioneze fortele
nucleare ceea ce poate conduce la perturbarea nucleonilor tintei si ai proiec-
tilului sau la un schimb de nucleoni ntre proiectil si tinta. In aceste cazuri
daca reflexia are loc la distante RN < r < Rc (figura 5.99) ionul re-
flectat difera de cel incident fie ca stare cuantica interna sau ca energie
cinetica (mprastiere inelastica) fie ca numar de nucleoni (reactii de transfer
de unul-doi nucleoni); desigur este posibil si procesul de mprastiere elastica.
Ansamblul acestor procese a primit denumirea de ciocniri periferice (graz-
ing collisions), sugerand ideea ca procesele de interactie au loc la periferia
partenerilor de interactie. Din punct de vedere al mecanismelor de interactie
aceste procese (ciocniri) sunt procese directe deoarece descrierea lor im-
plica putine grade de libertate si anume gradele de libertate ale nucleonului
(sau nucleonilor) perturbat care conduc la procesele precizate mai sus.
Momentele orbitale care duc la aceste procese sunt cuprinse n dome-
niul:
N gr (5.461)

420
 Figura 5.99

n care N si gr corespund razelor RN si respectiv Rc si - conform relatiei

(5.446) - se determina astfel:
p
gr = Rc 2(T VCB )
p (5.462)
N = RN 2(T Vcoul (RN ))

Daca reflexia undelor partiale are loc la distante r < RN (traiectoriile

2 si 3 din figura 5.96) mprastierea clasica elastica devine n realitate
un proces foarte complicat. Intr-adevar pentru r < RN , datorita componen-
tei radiale a vitezei relative, are loc o patrundere puternica a proiectilului
n nucleul tinta. In plus, datorita componentei tangentiale a vitezei si a
frecarii nucleare, proiectilul si nucleul tinta se rotesc unul fata de celalalt
pana ce vitezele lor periferice se egaleaza; din acest moment sistemul rezultat
se roteste ca un tot. Se obtine astfel sistemul dublu nuclear care seamana
cu un nucleu foarte deformat cu doua centre bine conturate (figura 5.100).
In timpul miscarii de ntrepatrundere, datorita fortelor nucleare, poate avea
loc transferul unui numar mare de nucleoni ntre proiectil si tinta asa ncat
cele doua nuclee (fragmente) care se contureaza n sistemul dublu nuclear
(figura 5.100) pot diferi substantial de partenerii initiali de interactie. Ca
urmare, prin fragmentarea acestui sistem, se pot obtine n final nuclee (frag-
mente) mult diferite de cele initiale. Aceste procese au primit denumirea de
ciocniri profund inelastice (deep inelastic collisions).
Din punct de vedere al mecanismelor de reactie aceste procese sunt pro-
cese intermediare, deoarece pentru descrierea lor este necesara considerarea
gradelor de libertate ale tuturor nucleonilor perturbati sau transferati si
numarul acestora poate fi foarte mare.
In imaginea de mai sus rezulta ca orice traiectorie clasica (figura 5.96)
implica pentru r < RN formarea sistemului dublu nuclear (inclusiv traiec-

421
 Figura 5.100

toriile indexate cu cifrele 4 si 5 din figura 5.96). Rezulta asadar ca

formarea sistemului dublu nuclear reprezinta calea necesara formarii NC.
Evolutia n continuare a sistemului dublu nuclear depinde de raportul din-
tre fortele nucleare atractive si fortele repulsive coulombiene si centrifugale.
In cazul n care fortele atractive domina este posibila formarea NC, n caz
contrar se produc reactiile profund inelastice. Competitia acestor forte se re-
flecta n final n dependenta de r a potentialului de interactie V (r). Desigur
n cazul n care acest potential prezinta un minim pronuntat (potentialul
corespunzator undei partiale 1 din figura 5.101) formarea NC este mult
mai probabila decat n cazul unui potential fara minim sau cu minim slab
conturat (V2 (r) din figura 5.101).
Analizand figura 5.95 rezulta ca formarea NC este mai probabila pentru
undele partiale corespunzatoare momentelor orbitale mici deoarece n astfel
de cazuri fortele centrifugale sunt nesemnificative, n particular potentialul
corespunzator undei partiale = 0 are minimul cel mai pronuntat. Fireste
prntru ca formarea NC sa fie posibila este necesar ca energia cinetica a
proiectilului sa fie mai mare ca VCB = V0 (Rm ) - figura 5.102. Rezulta
de aici importanta deosebita a barierei VCB , motiv pentru care se cauta o
relatie simpla pentru calculul ei. De aceea, cat si din dorinta de a folosi
relatia clasica (5.446), bariera VCB se determina din expresia:

1 Za ZA e2
VCB = (5.463)
40 Rc
n care, dupa cum se constata din figura 5.102, raza Rc este mai mare ca
raza nucleara RN si ca atare se poate scrie sub forma:
1/3
Rc = d + RN = d + r0 (Aa1/3 + AA ) (5.464)

Constantele d si r0 din (5.464) se determina din compararea relatiei

(5.463) cu datele experimentale; n acest fel pentru raza Rc a rezultat relatia

422
Figura 5.101

Figura 5.102

423
(5.438) n care d=0.5 F si r0 = 1.36 F . Avand n vedere relatia (5.463) raza
Rc se numeste raza coulombiana iar VCB se numeste naltimea barierei
coulombiene.
Din discutia de mai sus rezulta ca pentru energii T VCB undele partiale
cu momentele orbitale mici pot duce la formarea NC. Pe masura ce momen-
tul orbital creste, cresc si fortele centrifugale si scade probabilitatea de for-
mare a NC. In particular, pentru undele partiale pentru care potentialul
V (r) nu mai prezinta minim (de exemplu V2 (r) din figura 5.101) au loc
procese profund inelastice sau periferice daca V (r) arata ca n figura 5.99.
Problema delicata consta n a stabili valoarea critica a momentului
orbital pentru care dispare minimul potentialului V (r). O modalitate de
a determina valoarea crt consta n a folosi conceptele procesului de fisi-
une nucleara82 pentru sistemul dublu nuclear. Ideea este urmatoarea: daca
sistemul dublu nuclear nu are bariera de fisiune atunci acesta se frag-
menteaza foarte rapid generand procese profund inelastice83 . In caz contrar
este probabila formarea NC.
Fir Bf ( = 0) bariera de fisiune a sistemului dublu nuclear aflat n repaus;
miscarea de rotatie a sistemului dublu nuclear duce la micsorarea acestei
bariere cu energia corespunzatoare miscarii de rotatie si deci:

h2 ( + 1)
Bf ( 6= 0) = Bf ( = 0) (5.465)
2J
n care J este momentul de inertie al sistemului dublu nuclear. Valoarea
crt se determina din conditia ca Bf (crt ) sa fie zero, adica:

h2 fcrt (fcrt + 1)
Bf ( = 0) = (5.466)
2J
Din aceasta relatie se obtine crt daca se cunosc Bf ( = 0) si J . Bariera
Bf ( = 0) se calculeaza cu metodele specifice procesului de fisiune si dupa
cum se constata n capitolul urmator, bariera Bf ( = 0) este cu atat mai
mica cu cat sistemul dublu nuclear (nucleul) este mai greu. Mai delicata
este problema determinarii momentului de inertie J (subparagraful 3.4.2.4).
Oricare ar fi nsa metoda folosita pentru calculul lui J din relatia (5.466)
se constata ca crt are o valoare cu atat mai mica cu cat sistemul dublu
nuclear este mai greu. Rezulta de aici ca n reactiile n care ionul proiectil si
nucleul tinta sunt grele formarea NC este mai putin probabila; pentru astfel
82
Acest proces va fi tratat n capitolul urmator
83
Este si motivul pentru care ciocnirile profund inelastice se mai numesc si procese de
cvasifisiune

424
de reactii procesele profund inelastice sunt dominante84 . Invers, formarea
NC este mai probabila pentru reactiile care duc la formarea sistemelor dublu
nucleare relativ usoare. Pentru astfel de nuclee bariera Bf ( = 0) este mai
mare decat energia de separare a nucleonilor Sn si ca atare se defineste si
Scrt
n
din conditia:

h2 Scrn (Scrn + 1)
Bf (Scrn ) = Sn = Bf ( = 0) ; Scrn < fcr (5.467)
2J

Semnificatia momentelor fcr si Scrn este urmatoarea: pentru undele partiale

cu < fcr formarea NC este posibila deoarece exista o bariera de potential
pentru procesul de fisiune. Aceasta bariera este mai mica decat Sn pentru
Scrn fcr si ca atare NC format se dezintegreaza cu mare probabilitate
prin fisiune. Pentru < Scrn nucleul compus se dezexcita cu mare proba-
bilitate prin evaporare de nucleoni si eventual de particule , evaporari
ce se continua cu dezexcitari . Pentru undele partiale cu fcr < < N au
loc procese profund inelastice, pentru cele cu N < < gr sunt posibile
ciocnirile periferice iar pentru > gr au loc ciocniri la distanta dominate
de interactia coulombiana.
Folosind relatia (5.48) si (5.462), valorilor momentelor orbitale definite
mai sus le corespund parametrii de ciocnire D definiti conform relatiilor:
q
gr (T ) VCB
Dgr =
2T
= Rc 1 T

q
N (T ) Vcoul (RN )
DN = = RN 1 T
(5.468)
2T

f Sn
f =
Dcr cr ; Sn =
Dcr cr
2T 2T

Sintetizand, rezulta urmatoarea clasificare semiclasica a ciocnirilor cu

84
De fapt n astfel de reactii s-au descoperit procesele profund inelastice (a se vedea
subparagraful 5.8.2.3)

425
 Figura 5.103 Reprezentarea proceselor din (5.469) n diagrama
(D 2 ,T)

ioni grei:

D > Dgr ; > gr ciocniri la distanta (CD)

DN < D Dgr ; n < gr ciocniri periferice (CP)

f <D D ;
Dcr fcr < N ciocniri profund inelastice (CPI)
N

Sn D D f ; Sn f ciocniri care duc la

Dcr cr cr cr
formarea NC care fisioneaza

Sn ;
D < Dcr < Scrn ciocniri care duc la formarea NC care
se dezexcita prin evaporare de nucleoni,
particule usoare si
(5.469)
2
In figura 5.103 sunt prezentate, n diagrama (D , T), procesele posibile
conform clasificarii din (5.469).
Proprietatile esentiale ale proceselor din (5.469), n ordinea clasificarii,
vor constitui scopul paragrafului urmator.

426
5.8.2 Analiza calitativa a ciocnirilor cu ioni grei
85 )

5.8.2.1 Ciocniri la distanta. Excitarea coulombiana

Pentru energii cinetice mai mici decat bariera VCB sau pentru undele partiale
> gr apropierea minima dintre ionul proiectil si nucleul tinta depaseste cu
mult raza de actiune a fortelor nucleare si ca atare partenerii interactioneaza
numai prin intermediul campului electromagnetic. In esenta are loc un pro-
ces de mprastiere elastica coulombiana, de tip Rutherford, asa cum se con-
stata si n figura 5.93. Daca totusi parametrul Sommerfeld definit de
(5.450) este foarte mare ( 1), ceea ce nseamna o interactie coulom-
biana foarte puternica, se poate produce si excitarea nucleului tinta (adica
schimbarea starii sale interne) datorita campului electromagnetic al proiec-
tilului. Acest mod de excitare se numeste excitare coulombiana.
Analizand tabelul 5.2 se constata ca parametrul este cu atat mai mare
cu cat ionul proiectil si nucleul tinta sunt mai grele. Pentru astfel de situatii
procesul de excitare este foarte probabil. Facem de la nceput precizarea
ca cu cat ionul proiectil este mai greu cu atat probabilitatea ca si el sa fie
excitat datorita campului electromagnetic al nucleului tinta creste. Asadar
n ciocnirile cu ioni grei are loc excitarea coulombiana atat a proiectilului
cat si a nucleului tinta86 .
Pentru 1 n procesul de ciocnire se pot aplica considerente clasice.
In miscarea sa pe o traiectorie clasica, ionul proiectil creaza un camp elec-
tromagnetic dependent de timp n zona de localizare a nucleului. Frecventa
caracteristica a acestuia este data de raportul v/ac n care v este viteza
initiala (la distanta infinita a ionului) iar ac este lungimea caracteristica a
interactiei definita de relatia (5.443). Pentru ca acest camp de energie hv/ac
sa excite nucleul tinta din starea i de energie Ei n starea f de energie
Ef este necesar ca:
hv
Ef Ei = h = E (5.470)
ac
Aceasta conditie este exprimata prin coeficientul numit coeficientul adi-
85
A se vedea: W.Norenberg, H.A.Weidenmuller Introduction to the Theory of Heavy-
Ion Collisions, Sp.Verlag, Berlin-Heidelberg, New-York, 1976 si P.E.Hodgson Nuclear
Heavy-Ion Reaction, Clarendon Press, Oxford, 1978.
86
Experientele initiale de excitare coulombiana s-au facut cu protoni, deuteroni si par-
ticule a caror excitare este imposibila n campul coulombian al tintei. De aici uzual n
acest proces se considera ca numai tinta se poate excita.

427
abatic definit de relatia:
ac ac E E
= = = 1 (5.471)
v hv 2T
Ca si n cazul dezexcitarii (subcapitol 4.4) interactia campului electromag-
netic dependent de timp al ionului cu sistemul de sarcini al nucleului tinta
se descompune n multipoli electrici EL si magnetici ML n care momentul
cinetic L ~ trebuie sa satisfaca legea conservarii momentului cinetic:

I~i + L
~ = I~f (5.472)

si a paritatii:
L
(1)
pentru EL
i f = (5.473)
(1)L+1

pentru M L

In aceste relatii Iii reprezinta spinul si paritatea starii initiale si If f
spinul si paritatea starii finale. Exista deci o stransa analogie ntre procesul
de excitare coulombiana si procesul de dezexcitare . Reamintim ca pro-
babilitatea tranzitiilor de multipol L este n esenta data de (k R)2L+1 =
(R/c)2L+1 ; analogia consta n aceea ca n procesul de excitare coulombiana
raza R este nlocuita cu lungimea caracteristica ac . In consecinta, proba-
bilitatea excitarii coulombiene de multipol L va fi caracterizata de marimea:
2L+1 2L+1
ac v
 
= 1 (5.474)
c c
Aceasta relatie arata ca aceasta probabilitate scade odata cu cresterea mul-
tipolului L deoarece marimea (v/c) este evident subunitara.
Dezvoltand o teorie similara cu cea a dezexcitarii se poate demonstra ca
sectiunile eficace de excitare coulombiana a unei stari oarecare a nucleului
datorita multipolului electric EL si a celui magnetic ML se exprima prin
relatiile:
2
Za e

EL = ac2L+2 B(EL) fEL (, ) (5.475)
hv
2
Za e vf 2L+2

M L = a B(M L)fM L (, ) (5.476)
hc v c

n care vf este viteza finala a ionului dupa excitare, B(EL) si B(ML) sunt
probabilitatile reduse definite de relatiile (4.397) si (4.400) iar fEL si fM L

428
sunt functii adimensionale dependente de parametrii si . Ca si n cazul
tranzitiilor se constata ca excitarea coulombiana datorita campului mag-
netic pentru conditii identice, este de aproximativ (vvf /c2 ) ori mai mica
decat cea datorata excitarii campului coulombian. De aceea pentru un mul-
tipol L rolul dominant revine excitarii electrice EL. Oricum sectiunea totala
a excitarii coulombiene, tinand seama de (5.472) va fi:
Ii +If
X
= (EL + M L ) (5.477)
L=|I~f I~i |

n care rolul esential l au excitarile ELmin daca Lmin = |I~i I~f | corespunde
unei tranzitii electrice (relatia 5.473) sau M Lmin + E(Lmin + 1) daca Lmin
corespunde unei tranzitii magnetice. Relatiile de mai sus confirma stransa
analogie dintre excitatia coulombiana si dezexcitarea .
Sectiunile EL si M L care definesc , conform relatiilor (5.475) si (5.476),
depind si de functiile fEL (, ) si fM L (, ). Aceste functii depind slab de
parametrul daca 1, conditie necesara pentru a avea loc excitarea
coulombiana. De aceea aceste functii se calculeaza pentru , ceea
ce de fapt nseamna definirea acestora n cazul clasic. Dependenta acestor
functii de (pentru ) este data n figura 5.104 din care se vede ca
aceste functii cresc exponential pe masura ce parametrul scade. Fireste
pentru ca sectiunile EL si M L sa fie cat mai mari trebuie ca functiile fEL
si fM L sa fie cat mai mari si deci cat mai mic ( 1).
Avand n vedere relatia (5.471), n care trebuie sa fie foarte mare pentru
a avea excitatie coulombiana, rezulta ca 1 daca energia de excitatie E
este foarte mica.
Din capitolul III se stie ca starile de energii de excitare minime sunt
starile de rotatie ce apartin nucleelor puternic deformate (subparagraf 3.4.2.1).
Rezulta de aici ca procesul de excitare coulombiana se observa cel mai usor
n cazul nucleelor deformate, lucru confirmat experimental. Calitativ, ex-
citarea unui nucleu deformat poate fi nteleasa conform imaginii din figura
5.105 n care este prezentat procesul de interactie al unui ion greu mprastiat
la un unghi > 90 de catre un nucleu deformat. In figura sunt ilustrate
fortele coulombiene F~c1 si F ~c2 corespunzatoare apropierii limita dmin = 2ac .
Componentele lor tangentiale Ft1 si Ft2 produc rotirea nucleului. Din punct
de vedere cuantic miscarea de rotatie clasica este echivalenta cu excitarea
starilor de rotatie. Din aceasta imagine clasica se pot deduce urmatoarele
caracteristici ale procesului de excitare coulombiana:
a) fortele coulombiene si deci si componentele lor tangentiale sunt cu atat
mai mari cu cat distanta minima 2ac este mai mica adica energia cinetica

429
 Figura 5.104
Dependenta de a functiilor fEL si fM L pentru diversi multipoli L

mai mare, dar fireste mai mica decat naltimea barierei coulombiene. Deci,
pentru T mai mari miscarea de rotatie este mai mare si ca urmare creste
probabilitatea excitarii coulombiene.
b) fortele coulombiene cresc odata cu cresterea sarcinii ionului proiectil
si deci probabilitatea de excitare este mai mare.
c) miscarea de rotatie este cu atat mai mare cu cat deformarea este mai
mare.
Deoarece starile de rotatie din banda de rotatie a starii fundamentale
a unui nucleu deformat au spinii si paritatile n succesiunea 0+ , 2+ , 4+ . . .

Figura 5.105

430
 Figura 5.106

(figura 5.106), rezulta ca excitarea acestor stari se poate face prin multipolii
E2, E4, E6,...Dat fiind faptul ca sectiunile E4 , E6 , . . . sunt mici, rezulta
ca cu cea mai mare probabilitate se excita starea 2+ (figura 5.106) prin
E2. Observam nsa ca daca este foarte mare exista posibilitatea excitarii
starilor 4+ , 6+ , 8+ , . . . nu direct ci prin excitare coulombiana multipla
adica prin intermediul unor succesiuni de excitatii electrice cvadrupolare:
E2 E2 E2 E2
0+ 2+ 4+ 6+ . . . (5.478)

De exemplu, prin acest proces, specific interactiei ionilor grei, n reactia

40 Ar +238 U s-au excitat stari pana la J = 12+ .

Intr-o prima aproximatie, probabilitatea excitarii coulombiene multiple

este data de produsul probabilitatilor intermediare; de exemplu sectiunea
de excitare a starii 4+ prin doua excitari E2 va fi:

0+ 4+ B(E2, 0+ 2+ ) B(E2, 2+ 4+ ) (5.479)

Fireste starile obtinute prin excitare simpla sau multipla se dezexcita

apoi . Probabilitatile excitarii coulombiene sunt legate de cele pentru
tranzitiile ntre aceleasi stari conform principiului echilibrului detaliat
(5.239) care se transcrie astfel:

(2If + 1)B(L, If Ii ) = (2Ii + 1)B(L, Ii If ) (5.480)

Din aceasta relatie rezulta ca daca se determina experimental sectiunea de

excitare coulombiana, deci B(L, Ii If ), se poate apoi determina B(L, If
Ii ) corespunzatoare tranzitiei care este folosita pentru determinarea pro-

babilitatii a starii de spin si paritate If f (si deci timpul mediu de viata),
pentru determinarea momentului cvadrupolar, pentru verificarea functiilor
de model (ntrucat probabilitatea redusa este foarte sensibila la aceste

431
 Figura 5.107
Raportul dintre sectiunea diferentiala elastica (n cazul
DN < D Dgr ) si sectiunea Rutherford n functie de

functii), etc. Am amintit astfel cateva aplicatii ale procesului de excitare

coulombiana. Facem si precizarea ca masurarea distributiei unghiulare a fo-
tonilor emisi din starea If obtinuta prin excitare coulombiana, genereaza
informatii similare sau chiar mai multe decat experientele de corelatie un-
ghiulara sau particula - ca de exemplu spinul si paritatea starii care
se dezexcita, factorul giromagnetic (deci momentul magnetic dipolar) etc.
Deoarece experientele de excitare coulombiana sunt mult mai usor de rea-
lizat decat cele de corelatii unghiulare, rezulta un alt avantaj al procesului
de excitare coulombiana.

5.8.2.2 Ciocniri periferice

Pentru energii cinetice T mai mari ca naltimea barierei coulombiene VCB
care corespunde unui parametru de ciocnire DN < D Dgr n procesul
de interactie ncep sa intervina si fortele nucleare care influenteaza procesul
de mprastiere elastica si, n plus, genereaza mprastierea inelastica directa
si reactii directe de transfer al unui numar mic de nucleoni, de regula un
nucleon.
Ca urmare a competitiei dintre fortele nucleare si cele coulombiene, nca
dominante, sectiunea de mprastiere elastica raportata la cea coulombiana
(Rutherford) arata ca n figura 5.107. Sectiunea diferentiala mai mica la
unghiurile mari decat sectiunea Rutherford, sugereaza ideea ca sunt excluse
traiectoriile clasice corespunzatoare unghiurilor mari (de exemplu traiec-
toriile 4 si 5 din figura 5.108), care ar corespunde unui parametru de
ciocnire foarte mic.
Observam ca mergand pe aceasta idee trebuie excluse si traiectoriile

432
 Figura 5.108

corespunzatoare unghiurilor mici care au un parametru de ciocnire mare (de

exemplu traiectoria 1 din figura 5.108). Pornind de la aceste considerente
semiclasice s-au realizat o serie de modele semiclasice pentru descrierea
procesului de mprastiere elastica. In particular, n modelul lui Blair sau
variante ale acestuia, se considera ca toate undele partiale cu mai mic
decat gr sunt absorbite de nucleul tinta si deci nu contribuie la sectiunea
elastica.
Din punct de vedere cuanto-matematic, aceasta conditie se transcrie pen-
tru matricea de ciocnire S, prin relatiile:
(
0 pentru gr
S= (5.481)
e2i pentru > gr

Introducand aceste elemente n (5.215) se obtine sectiunea diferentiala

elastica. In fond toate aceste aproximatii tind sa simplifice calculele pentru
a evita folosirea unui potential optic. In esenta nsa acest proces poate fi
corect descris de modelul optic (subparagraf 5.7.3.2) cu parametri adecvati.
In figura 5.109 este prezentata analiza procesului de mprastiere elastica a
ionilor 16 O, de energie incidenta 164.1 MeV, pe nuclee de 197 Au atat cu
model optic (curba continua) cat si modelul lui Blair, exprimat de relatiile
(5.481) cu gr = 89.
Se constata concordanta buna a modelului optic cu datele experimen-
tale. Un alt exemplu a fost deja prezentat n figura 5.76 care arata din nou
calitatile modelului optic.
Asadar, dincolo de modelele semiclasice procesul elastic poate fi descris
bine de modelul optic, problema consta n a stabili valori adecvate pentru
parametrii optici; n acest sens s-au facut progrese deosebite n ultimul timp.

433
 Figura 5.109
1/3 1/3
V=41.8 MeV , W=16.4 MeV, Ws = 0, R = 1.26(Aa + AA ),
a=0.49 F

Ciocnirile periferice datorita fortelor nucleare pot conduce la reactii di-

recte de transfer de nucleoni ntre partenerii de interactie, deci reactii de
stripping (transfer de la proiectil la nucleul tinta), de pick-up (transfer de
la nucleul tinta la proiectil) sau si una si cealalta. Aceste reactii de transfer
se simbolizeaza astfel:

A(ion greu, ion greu xn yp)B (5.482)

n care x si y reprezinta numarul de neutroni si respectiv de protoni transferati.

Conform considerentelor clasice de mai sus este de asteptat ca distributiile
unghiulare ale acestor reactii sa aiba valori nenule ntre un unghi minim si
unul maxim, astfel ncat parametrul de ciocnire sa corespunda cu aproximatie
parametrului Dgr (figura 5.108) cu maxim la unghiul pentru care rmin din
(5.442) corespunde lui gr (relatia 5.446). Acest adevar este ilustrat n
figura 5.110 pentru reactia de transfer a unui neutron al proiectilului nucleu-
lui tinta:197 Au(14 N,13 N )198 Au. Pentru aceasta reactie bariera coulombiana
este VCB 68M eV .
Se constata ca cu cat energia cinetica T este mai mare decat VCB cu atat
distributia unghiulara are un domeniu al unghiurilor mai limitat si maximul
se deplaseaza spre unghiuri mai mici. Aceasta comportare este de nteles n
lumina discutiei referitoare la figura 5.108 cat si din figura 5.111, deoarece

434
 Figura 5.110

Figura 5.111

pentru acelasi parametru de ciocnire, unghiul de mprastiere este cu atat

mai mic cu cat energia cinetica este mai mare.
Reactiile periferice, numite uneori si procese cvasielastice pot fi tratate
n cadrul diferitelor modele semiclasice, modele ce se dovedesc adecvate n
cazul interactiilor dintre proiectile grele si nuclee tinta grele si pentru energii
cinetice mari. Pentru majoritatea cazurilor nsa, interpretarea acestor reactii
se poate face cu modelele standard cuantice, specifice interactiilor directe
- DWBA si canale cuplate (subparagraf 5.7.3.3).
In figura 5.112 datele experimentale pentru sectiunea diferentiala pentru
reactia 120 Sn(18 O,16 O)122 Sn n care 122 Sn se obtine n starea fundamentala
0+ si n prima stare excitata 2+ , la energiile incidente (n SL) de 72 MeV
si 73.9 MeV, sunt comparate cu evaluarile cu metoda DWBA. Concordanta
dintre teorie si experiment este buna. Si aici problema de baza consta n a
stabili parametrii optici adecvati diferitelor procese.

435
 Figura 5.112

5.8.2.3. Ciocniri profund inelastice

In anii 70 la Berkley, Dubna si Orsay se efectuau experiente intensive n
scopul producerii de elemente supragrele (cu Z 114) prin bombardarea
nucleelor grele cu ioni grei ca Ar, Kr, Xe, Ge, etc. Elementele supragrele
nu s-au obtinut n schimb aceste experiente au dus la descoperirea unui
nou tip de reactii nucleare neasteptate, care prezentau caracteristici atat ale
reactiilor cu formare de NC cat si ale reactiilor directe. Aceste reactii, n
care se stabileste ca are loc un transfer de multi nucleoni, au primit numele
de reactii profund inelastice.
Multiplele experiente au stabilit urmatoarele proprietati ale acestor reactii:
1. Reactiile profund inelastice sunt mult mai probabile daca ionul proiec-
til si nucleul tinta sunt relativ grele.
2. Sectiunea eficace pentru aceste reactii devine sesizabila din punct de
vedere experimental daca energia cinetica a ionilor proiectil Ta este suficient
de mare ncat fiecarui nucleon al proiectilului sa i revina cel putin (1 2 )
MeV peste energia barierei coulombiene VCB :
T VCB
(1 2) M eV (5.483)
Aa
Sectiunea eficace creste cu cresterea energiei cinetice si/sau cresterea numarului
de masa al ionului proiectil si al nucleului tinta.
3. Energia cinetica a fragmentelor finale (nuclele rezultate din reactie)
este mai mica sau chiar mult mai mica decat energia cinetica a proiectilului.
Spectrul energiei cinetice a fragmentelor finale usoare prezinta urmatoarele
proprietati:

436
 Figura 5.113

- n cazul unui transfer mic de nucleoni spectrul de energie cinetica pentru

orice unghi de emisie, dar n special la unghiuri mari, contine doua
componente: o componenta de energie cinetica mare si una de energie
cinetica mica.

- pe masura ce se transfera un numar mai mare de nucleoni, componenta

de energie mare se atenueaza asa ncat n cazul unui transfer mare de
nucleoni, spectrul de energie cinetica contine numai componenta de
energie mica. Maximul componentei de energie mica este apropiat de
naltimea barierei coulombiene VCB dintre partenerii finali; rezulta de
aici ca fragmentele finale usoare pot avea si energii cinetice mai mici
decat energia barierei coulombiene finale.
Aceste constatari experimentale privind spectrul de energie cinetica sunt
ilustrate n figura 5.113 pentru fragmentele finale usoare apartinand izotopi-
lor clorului (17 Cl cazul unui transfer mic de nucleoni) si pentru izotopii
oxigenului (8 O - cazul unui transfer mare de nucleoni) rezultati n reactia
profund inelastica 40 Ar +232 T h la energia cinetica a ionilor de Ar de 388
MeV (n SL).
Cu acest prilej facem precizarea ca aceasta reactie duce la obtinerea unor
fragmente usoare apartinand elementelor cu 8 Z 20.
4. Masa fragmentelor finale rezultate n reactiile profund inelastice difera
de masa partenerilor initiali si, ca si n cazul spectrului de energie, depinde

437
de unghiul de emisie. Fragmentele finale, atat cele usoare cat si cele grele,
au o distributie de masa care prezinta, n esenta, urmatoarele proprietati:

- masa cea mai probabila a fragmentelor finale usoare este mai mica decat
masa proiectilului iar a fragmentelor finale grele (nucleele reziduale)
este mai mare decat masa nucleului tinta n cazul n care proiectilul
este relativ usor (Aa 40) n comparatie cu nucleul tinta. Masa medie
a fragmentelor finale usoare este cu atat mai mica cu cat proiectilul
este mai usor comparativ cu nucleul tinta.

- masa cea mai probabila a fragmentelor finale usoare este mai mare decat
a proiectilului iar a fragmentelor grele mai mica decat a nucleului tinta,
daca ionul proiectil este relativ greu (Aa > 40).

Intr-adevar, n reactia amintita, 40 Ar +232 T h, s-a precizat ca se obtin

izotopi cu 8 Z 20. Un alt exemplu este ilustrat n figura 5.114 n
care este data sectiunea diferentiala dL /d n mb/sr la unghiul L = 40
pentru producerea izotopilor cu 2 Z 17 n functie de numarul de pro-
toni (Z) si de neutroni (N) ai izotopilor rezultati. Din figura se constata
ca sectiunea este mare pentru obtinerea de izotopi neutronoexcedentari ca
17,18,19 O, 17 N, 14 C, 12 B, 10,11 Be etc.

5. Fragmentele finale se obtin n stari puternic excitate si ca atare se pot

dezexcita prin evaporare de neutroni sau chiar particule ncarcate usoare
eventual sa fisioneze daca sunt suficient de grele. Dezexcitarea totala a
fragmentelor se face prin emisie . Din studiul dezexcitarii rezulta ca
fragmentele finale au valori mari ale spinului ceea ce nseamna ca n procesul
de interactie a avut loc pe langa transferul de nucleoni (transfer colectiv de
masa) si un transfer al momentelor orbitale initiale n momente cinetice de
spin ale fragmentelor.
6. Distributia unghiulara a fragmentelor finale este asimetrica fata de

90 , fiind similara cu distributiile unghiulare pentru reactiile directe. Aceste
distributii indica un timp de interactie de ordinul a 1021 secunde pentru
aceste reactii.
Proprietatile experimentale ale reactiilor profund inelastice pot fi ex-
plicate pe baza unor considerente semiclasice, admitand ca reactiile se
produc prin intermediul sistemului dublu nuclear87 .
Proprietatile 1 si 2 rezulta din considerentul ca aceste reactii se produc
daca parametrul de ciocnire D ndeplineste conditia (5.469) sau, ceea ce este
echivalent, pentru undele partiale cu moment orbital cuprins n fereastra
87
A se vedea paragraful precedent

438
 Figura 5.114

(fcr , N ). Aceasta fereastra de valori posibile este cu atat mai mare

cu cat proiectilul si nucleul tinta sunt mai grele si energia cinetica mai mare
(relatia 5.446).
Restul de proprietati se explica natural daca admitem ca mecanism
al acestor reactii formarea sistemului dublu nuclear.
Existenta celor doua componente n spectrul de energie se explica prin
faptul ca transferul de nucleoni are loc n doua procese diferite: proces
cvasielastic (punctul 5.8.1.2 din acest subcapitol) si proces profund inelas-
tic. In primul caz interactia ion proiectil-nucleu tinta este dominata nca
de campul coulombian si ca atare emisia are loc la unghiuri pozitive +
(traiectoria 1 n figura 5.115 a); n aceste procese energia cinetica aproape
se conserva ceea ce explica componenta de energie mare n spectrul ener-
getic. In cazul proceselor profund inelastice interactia este dominata de
fortele nucleare si ca atare emisia are loc la unghiul negativ (figura 5.115
a, traiectoria 2). In aceste situatii este evident ca pentru unghiuri nega-
tive, din ce n ce mai mari n valoare absoluta, (figura 5.115 b) timpul mediu
de viata al sistemului dublu nuclear creste si ca atare creste probabilitatea
disiparii energiei cinetice n energie interna a sistemului cat si a transferului
de nucleoni ntre fragmentele sistemului dublu nuclear. Rezulta de aici ca
la unghiuri negative vor fi emise fragmente din ce n ce mai diferite de ionul
proiectil si de energie cinetica din ce n ce mai mica pe masura ce unghiul
creste n valoare absoluta. Se poate deci stabili o relatie de corespondenta

439
 Figura 5.115

ntre unghiul de emisie si timpul mediu de viata al sistemului dublu nuclear

care, dupa cum s-a precizat n paragraful precedent, este un sistem puternic
excitat aflat n miscare de rotatie.
Daca timpul mediu de viata al sistemului este relativ mare, sistemul
reuseste n acest timp sa se roteasca suficient ncat trecand prin unghiul
= 0 sa emita fragmentul final. Este evident ca n astfel de cazuri energia ci-
netica initiala se regaseste n buna parte n energie de excitare a fragmentelor
si ca atare energia cinetica a fragmentului emis corespunde n esenta respin-
gerii coulombiene dintre partenerii finali n care se fragmenteaza88 sistemul
dublu nuclear. Deoarece n timpul imediat premergator fragmentarii este
de presupus ca sistemul dublu nuclear este puternic deformat89 ceea ce duce
la micsorarea naltimii barierei coulombiene a produsilor finali; acest aspect
explica calitativ de ce fragmentele finale usoare pot avea energie cinetica mai
mica decat energia barierei coulombiene a partenerilor finali (dupa separare)
deoarece acestea sunt de regula nuclee sferice si / sau slab deformate.
Din cele de mai sus rezulta ca fragmentele finale emise n special la
unghiuri negative mari n valoare absoluta, difera ca numar de masa de ionul
proiectil. Faptul ca fragmentul final usor este mai usor sau mai greu decat
ionul proiectil depinde de modul n care are loc transferul de nucleoni ntre
88
Din acest motiv (dupa cum s-a mai precizat) aceste reactii au fost numite si reactii
de cvasifisiune; deoarece sistemul dublu nuclear reprezinta o cale spre formarea NC
reactiile s-au numit si reactii de fisiune incompleta
89
Cele doua fragmente preformate se gasesc la o distanta mai mare decat suma razelor
Rb + RB a fragmentelor dupa separare

440
proiectil si nucleul tinta n momentul n care acestea formeaza sistemul dublu
nuclear. Deoarece sistemul dublu nuclear nu este un sistem n echilibru, el
va tinde spre o configuratie de energie minima ceea ce nseamna ca tinde
spre o forma optima90 . In particular este necesara minimalizarea energiei
coulombiene care n faza initiala este proportionala cu Za ZA /(Ra + RA ). In
cazul reactiilor puternic asimetrice (Aa AA si Aa 40) minimalizarea se
obtine prin asimetrizarea si mai mare a produsului Za ZA ceea ce nseamna
trecerea protonilor de la proiectil spre nucleul tinta (Zb ZB < Za ZA ). Si-
multan are loc si trecerea neutronilor de la tinta spre proiectil deoarece
nucleul tinta contine un numar mare de neutroni la suprafata sa91 . Se
obtin astfel cu mare probabilitate fragmente finale usoare neutronoexce-
dentare, dupa cum se constata n figura 5.114. In cazul reactiilor rela-
tiv simetrice (Aa < AA si Aa > 40) minimalizarea energiei coulombiene
se realizeaza n primul rand prin cresterea sumei razelor produsilor finali
(Rb + RB > Ra + RA ) ceea ce conduce la tendinta de simetrizare a
produsilor finali.
Faptul ca energia cinetica se regaseste practic n energia de excitare
a sistemului dublu nuclear (adesea mai mare ca 100 MeV) rezulta ca si
fragmentele finale rezultate vor fi puternic excitate ncat dezexcitarea lor
prin evaporare de nucleoni (si n primul rand de neutroni) sau de particule
usoare ncarcate92 urmata de emisia este un proces firesc. In particular,
daca fragmentele rezultate sunt relativ grele si puternic excitate, ar putea
avea loc si fragmentarea (fisiunea) lor n doua fragmente. In figura 5.116
este ilustrata posibilitatea fisiunii binare a fragmentului usor rezultat ntr-o
stare puternic excitata.
Faptul ca distributia unghiulara indica un timp scurt de interactie (
10 21 s) sugereaza ideea ca fortele de frecare (vascozitate) sunt atat de mari
ncat chiar si n acest timp scurt, conduc la disiparea puternica a energiei
cinetice n energie interna.
Asadar, calitativ proprietatile precizate mai sus au putut fi explicate prin
mecanismul de formare a sistemului dublu nuclear. Facem precizarea ca n
ultimii ani s-a constatat experimental (si se studiaza intens atat experimen-
tal cat si teoretic) si alte procese care din punct de vedere al energiei (si
deci al momentelor orbitale) trebuie incluse n reactii profund inelastice
desi explicarea lor prin mecanismul sistemului dublu nuclear este dificila.
Un astfel de proces este prezentat n figura 5.117 a) n care este ilustrata
90
A se vedea si procesul de fisiune din capitolul urmator
91
Reamintim ca sistemul dublu nuclear nseamna suprapunerea suprafetelor proiectilului
si nucleului tinta
92
A se vedea si punctul 5.8.2.4 din acest paragraf

441
 Figura 5.116

traiectoria proiectilului n cazul absentei fortelor nucleare (coulomb) cat si

traiectoria n prezenta fortelor nucleare (coulomb. + nuclear.). Daca nsa
o parte din fortele nucleare se folosesc pentru ruperea proiectilului este
ca si cum atractia nucleara scade si traiectoria fragmentelor obtinute este
intermediara fata de cele precizate initial. In figura 5.117 b) este ilustrata
posibilitatea distorsionarii proiectilului n campul nuclear nsa cu refacerea
lui n final. Traiectoria finala a proiectilului corespunde unei atractii nucle-
are mai slabe deoarece o parte din fortele nucleare s-a folosit la distorsio-
narea si reformarea proiectilului. Aceste procese sunt mai probabile pentru
proiectile formate din clustere de nuclee93 . Studiul acestor reactii ar putea
contribui la elucidarea problemei clusterizarii si deci la dezvoltarea mode-
lelor de structura.
Din succinta trecere n revista de pana acum, rezulta ca studiul reactiilor
profund inelastice contribuie esential la clarificarea dinamicii reactiilor cu
ioni grei, n special a proceselor94 care implica un transfer colectiv de masa,
de moment cinetic si de transformare a energiei cinetice n energie interna.
Prin masurarea energiei cinetice, a masei si a spinilor fragmentelor finale
se poate reconstitui ntreaga istorie a procesului de interactie95 , ceea ce
explica interesul experimental si teoretic pentru reactiile profund inelas-
tice. Aceste reactii, desi se produc ntr-un timp foarte scurt ncat sistemul
dublu nuclear nu are vreme sa se transforme ntr-un sistem (compus) n
echilibru, ele implica totusi excitari puternice ale sistemului intermediar, de
93
De exemplu 12 C ar putea fi format din trei nuclee de 4 He (trei particule )
94
Un astfel de proces este fisiunea nucleara
95
Facem precizarea ca reactiile de formare de NC sunt mai sarace n informatii privind
dinamica procesului dat fiind faptul ca nucleul compus uita modul de formare

442
 Figura 5.117

peste 100 MeV. La astfel de energii de excitare, densitatea de nivele este

atat de mare ncat numai tratarea statistica a tuturor gradelor de libertate
implicate n proces pare a fi plauzibila. Ca de obicei n astfel de tratari,
multitudinea (nenumarabila) gradelor de libertate este considerata global,
statistic, printr-un numar oarecare (de preferinta cat mai mic) de parametri
macroscopici cat mai judicios alesi ncat sa descrie cat mai fidel procesul
de interactie. In modelele semiclasice tratarea reactiilor profund inelastice
se face cuantificand corespunzator conceptul de frecare nucleara, care,
n acord cu precizarile din paragraful precedent (n particular figurile 5.96-
5.98), poate conduce la formarea sistemului dublu nuclear.
In variantele cuantice se exploateaza faptul ca reactiile profund inela-
stice sunt intermediare proceselor directe si a celor de NC si deci, n acord
cu cele din subcapitolul 5.5, pot fi privite ca ciocniri succesive ntre nucle-
onii proiectilului si nucleonii nucleului tinta. Prin aceste ciocniri succesive96
se poate forma sistemul intermediar dublu nuclear care poate evolua, n
96
Adesea n tratarea acestor reactii ca procese de ciocniri multiple (procese multi-step)
fiecare proces de ciocnire este tratat cu metoda DWBA; totalitatea elementelor de matrice
DWBA corespunzatoare multor ciocniri succesive, dar care nu conduc la formarea NC, este
apoi tratata statistic

443
fiecare moment, fie spre stari mai simple97 , cu emisie de fragmente finale
usoare asemanatoare cu proiectilul incident, fie spre stari mai complicate
care corespund, n final, emisiei de fragmente mult diferite comparativ cu
proiectilul initial.
Aceste teorii, care sunt n curs de elaborare, au contribuit esential la
ntelegerea proceselor intermediare si la generarea unor modele (de pre-
compound) pentru reactiile intermediare obisnuite, n care proiectilele sunt
nucleoni sau particule ncarcate usoare.
Din punct de vedere practic aceste reactii se folosesc intens pentru pro-
ducerea si studierea izotopilor (de regula usori) neutronoexcedentari. In
acest sens un exemplu este oferit de produsii rezultati din reactia 40 Ar + Ag
(figura 5.114). Observam ca n aceasta reactie se folosesc drept proiectil nu-
clee de 40 Ar care sunt stabile98 . Pentru obtinerea izotopilor neutronoexce-
dentari este de preferat sa se foloseasca n calitate de proiectil deja izotopi
neutronoexcedentari ca 13 C, 15 N, 18 O, 22 N e etc., accelerati la energii ci-
netice cat mai mari, iar ca nuclee tinta nuclee cat mai grele ca Th, U etc.,
n acest fel se largeste plaja valorilor momentelor orbitale care apartin
domeniului (fcr , N ) si deci creste sectiunea procesului de formare a izotopi-
lor neutronoexcedentari. Astfel n reactia 22 N e +232 T h la 174 MeV (n SL)
s-au obtinut o multime de izotopi neutronoexcedentari printre care citam:
15 B, 18,20 C, 20,21 N, 22,23,24 O etc.

Reactiile profund inelastice reprezinta astazi metoda cea mai eficienta

de obtinere a izotopilor neutronoexcedentari.

La prima vedere, metoda cea mai eficienta de obtinere a izo-

topilor neutronoexcedentari ar consta n absorbtia succesiva de
neutroni conform schemei:
(A, Z) + n (A + 1, Z) + n (A + 2, Z) + n . . . (5.484)
Aceste reactii se obtin prin iradiere ndelungata, n fluxul puter-
nic de neutroni de la un reactor nuclear, a unei probe ce contine
nucleele (A,Z). Facem nsa precizarea ca toate nucleele neutro-
noexcedentare sunt radioactive si timpul de njumatatire pen-
tru acest proces devine tot mai mic pe masura ce excedentul de
neutroni creste. De aceea trebuie ca nucleul (A+k,Z), format
la un moment dat prin absorbtia de k neutroni, sa reuseasca
sa absoarba un neutron nainte ca acesta sa se dezintegreze
pentru ca sa se formeze nucleul (A+k+1,Z).
97
Prin ciocnire de anihilare
98
Nucleele 40
18 Ar se gasesc n natura cu ponderea izotopica 99.6%

444
 In caz contrar, pentru formarea nucleului (A+k+1,Z) si, even-
tual, a urmatoarelor nuclee (A+k+2,Z) etc., este necesara cre-
sterea fluxului de neutroni. Asadar pentru un flux dat, prin
reactia (5.484), se poate forma numai nucleul (A+k,Z). In acest
tip de reactii:
239
P u + n 240 P u + n . . .245 P u + n 246 P u (5.485)

s-a obtinut izotopul neutronoexcedentar 246 P u.

In consecinta gama nucleelor neutronoexcedentare ce se pot
obtine prin reactia (5.484) este limitata de fluxurile de neutroni
ce se pot obtine astazi n reactoarele de fisiune moderne.
Principial metoda permite nsa obtinerea de izotopi cu un
exces de neutroni oricat de mare daca vom realiza fluxuri de
neutroni din ce n ce mai mari. In particular un flux mare de
neutroni se realizeaza n exploziile nucleare. In astfel de explozii
s-a identificat formarea izotopului 255 U care contine 17 neutroni
excedentari.

5.8.2.4. Ciocniri cu formarea nucleului compus

Ciocnirile care corespund unui parametru de ciocnire mai mic ca Dcr f (relatia

5.469) sau ceea ce este acelasi lucru < fcr , conduc cu mare probabilitate
la formarea NC.
Din punct de vedere energetic formarea NC are loc pentru energii ce
depasesc cu putin bariera VCB . Pentru ciocnirile ion greu-nucleu tinta care
duc la formarea NC se foloseste termenul fuziune. In aceste ciocniri se
populeaza stari de NC care au un diapazon larg atat al energiilor de excitare
cat si al valorilor spinului. In particular, datorita momentului orbital mare
al miscarii relative (relatia 5.452) se pot excita stari de NC ce au valori foarte
mari ale spinului (stari de spin nalt). In general cu cat proiectilul este mai
greu cu atat este mai probabila excitarea starilor de spin nalt dupa cum
rezulta din figura 5.118. Facem nsa precizarea ca cresterea masei si/sau
a energiei cinetice a ionului proiectil nu poate conduce la valori oricat de
mari ale spinului J deoarece atat experimental cat si teoretic se constata ca
pentru o energie de excitare a oricarui nucleu, densitatea de stari (numarul
de stari pe unitatea de interval energetic) scade rapid cu cresterea spinului.
Cu alte cuvinte se constata ca nu exista stari cu o valoare J fixata a caror
energie de excitare sa fie mai mica decat Ey . Limita care uneste ansamblul
punctelor (Ey , J) n planul (E , J) formeaza ceea ce se numeste linia yrast
(linia continua din figura 5.119). Calculul liniei yrast implica folosirea unor

445
 Figura 5.118
Probabilitatea relativa de excitare a starilor de diferite valori ale
spinului n nucleul 161 Ho populate n reactiile generate de
diferite proiectile si nuclee tinta

metode de structura cat mai exacte; n acest scop, de-a lungul timpului s-
au folosit modelul picaturii, modelul particulelor independente n care s-a
introdus interactia de mperechere, modelul de gaz Fermi, modele statistice,
etc.
Toate aceste calcule converg, n esenta, spre relatia:

h2
Ey = J(J + 1) (5.486)
2J
n care J este momentul de inertie (subparagraf 3.4.2.4.) care variaza, n
diferite variante, de la valoarea 1/2Jrigid pana la valoarea Jrigid . Din cele
de mai sus rezulta ca NC se poate forma numai n stari situate deasupra
liniei yrast si deci, pentru o energie de excitare E , momentul J, indiferent
de valoarea momentului orbital adus de proiectil, nu poate depasi valoarea
momentului yrast definit de linia yrast. Pe de alta parte avand n vedere
conditia < fcr ca si relatia (5.452) rezulta ca n reactiile cu ioni grei nu pot
fi populate stari de NC cu J Jcr f (J f f ). In consecinta starile de NC
cr cr
ce pot fi populate n reactiile cu ioni grei sunt starile ce se gasesc deasupra
liniei yrast si limitate de verticala J = Jcr f (figura 5.119).

Daca, n plus, aceste stari se gasesc n domeniul Jcr Sn J J f (figura

cr
5.119) atunci dezexcitarea lor se face cu mare probabilitate prin fisiune iar
cele cu J < Jcr Sn prin emisie (evaporare) de particule usoare, n principal

neutroni dar si protoni sau particule . In cazul nucleelor grele bariera de

fisiune este mica si, n acord cu relatia (5.467), fcr = Jcr f va avea valori

446
 Figura 5.119
Diferite limitari ale valorilor momentului cinetic J

mici, energia de separare a particulelor va fi mai mare ca Bf ( = 0) si

ca atare emisia de fragmente de fisiune va fi un proces dominant. Din
punct de vedere experimental este adesea greu de stabilit daca fragmentele
obtinute n final provin din fisiunea indusa a starilor de NC sau corespund
ciocnirilor profund inelastice (punctul 5.8.2.3 din acest paragraf). Ca urmare
formarea NC n reactiile dintre ion proiectil greu si nucleu tinta greu care
duc (daca acest lucru se realizeaza) la nuclee compuse grele este o problema
deschisa; datele experimentale par a conduce spre ideea ca odata cu cresterea
masei proiectilului si a nucleului tinta ciocnirile profund inelastice devin
mai probabile. In schimb n reactiile cu ioni grei cu A1 + A2 = A 150
si Z1 + Z2 < 60, formarea NC urmata de evaporarea de particule este un
proces foarte probabil, confirmat de multiplele experiente efectuate pana n
prezent. Reactiile cu formare de NC urmata de evaporare de particule se
simbolizeaza astfel:
A(iongreu, xn, yp, z) (5.487)
n care x, y si z reprezinta respectiv numarul de neutroni, de protoni si
de particule evaporate. Din punct de vedere teoretic aceste reactii sunt
tratate cu modelele statistice specifice reactiilor nucleare (paragraf 5.7.2)
adaptate pentru absorbtia tare.
In astfel de reactii dezexcitarea starilor puternic excitate de NC, populate
initial n reactia studiata, se realizeaza n urmatoarele etape (figura 5.120):

1. Are loc evaporarea rapida (cca 1016 s) de particule usoare, n principal

447
 neutroni, pana ce sunt populate stari ale nucleului rezidual situate la
energii de excitare diferentiate fata de linia yrast corespunzatoare cu
energii mai mici decat energia de separare a oricarei particule.

2. Dezexcitarea n continuare are loc prin emisie . Deoarece, n aceasta

zona de energii de excitare, densitatea de stari ale nucleului rezidual
este nca foarte mare, radiatiile emise sunt statistic distribuite, motiv
pentru care aceasta cascada de cuante emise se numeste cascada
statistica, fiind dominata de tranzitii dipolare. Dezexcitarea se
continua (timp de ordinul picosecundelor) pana ce sunt populate starile
din imediata vecinatate a liniei yrast.

3. In continuare are loc dezexcitarea ntre stari situate de-a lungul li-
niei yrast, mult mai putine la numar, pana la popularea starilor din
banda starii fundamentale sau chiar benzi superioare. Se estimeaza
ca timpul necesar nucleului sa atinga starile acestor benzi este de or-
dinul nanosecundelor. Dezexcitarea ntre starile discrete ale benzii
fundamentale (sau alteia superioare) genereaza tranzitii discrete n
spectrul , conturate pe fondul continuu generat de tranzitiile din
cascada statistica sau din tranzitiile ce au precedat cascada yrast.
Cu cat aceste tranzitii discrete sunt mai bine conturate cu atat deter-
minarea experimentala a proprietatilor starilor ntre care se realizeaza
aceste tranzitii este mai usoara iar reactia este mai selectiva. Este
evident ca o reactie este mai selectiva daca numarul de stari de
NC populate initial este mai mic fiind situate n imediata vecinatate a
zonei yrast (starile delimitate de curba A si linia yrast n figura 5.121).
Din punct de vedere teoretic, folosind modelul statistic n varianta
Hauser-Feshbach99 (paragraf 5.7.2) se pot stabili apriori reactiile se-
lective. Aceste reactii permit deci obtinerea de informatii referitoare la
starile nca puternic excitate ale nucleului rezidual cat si a starilor de
NC populate initial n reactia respectiva. Asadar n astfel de reactii,
n pofida interpretarii lor statistice 100 se pot obtine informatii spec-
troscopice care nu pot fi obtinute prin alte procese.

Datorita relatiei (5.452), momentul cinetic J al starilor de

NC populate initial n reactiile cu ioni grei, este aliniat pe
99
Se poate folosi si modelul statistic n varianta Hofman-Richert-Tepel-Weidenmuller
(HRTW) care spre deosebire de modelul Hauser-Feshbach, tine seama si de absorbtia tare
n diferite canale, adica coeficientii de transmisie pot avea valori foarte apropiate de 1.
100
Tratarea statistica presupune de regula obtinerea unor valori medii si nu individuale

448
Figura 5.120

Figura 5.121

449
 directia momentului orbital , adica se afla ntr-un plan perpen-
dicular pe axa fasciculului. Particulele evaporate duc cu ele un
moment relativ mic ca si radiatiile , n esenta dipolare, din
cascada statistica. In consecinta starile finale rezultate dupa
evaporarea de particule si dezexcitari sunt nca puternic aliniate,
deci polarizate. Ca atare distributia unghiulara a radiatiilor
emise din starile finale care apartin cascadei yrast, vor fi puter-
nic anizotrope; din aceste distributii se pot obtine valorile spinilor
si informatii asupra paritatii starilor ce se dezexcita. De aseme-
nea din masurarea multiplicitatilor (numar mediu de radiatii
necesare pentru dezexcitarea NC) se pot obtine informatii privind
valorile initiale ale momentelor cinetice J ale starilor de NC po-
pulate initial n reactiile respective.
In final facem precizarea ca reactiile cu ioni grei cu formarea de NC
constituie metoda cea mai eficienta de realizare si de studiu al nucleelor
(izotopilor) neutronodeficitare. Intr-adevar, NC rezultat prin fuziunea a
doua nuclee aflate pe curba de stabilitate (sau n imediata ei vecinatate)
este prin excelenta neutronodeficitar. Prin evaporarea ulterioara de parti-
cule, n esenta neutroni, acest deficit creste. Ca o exemplificare prezentam
reactia n care pentru prima data s-a obtinut izotopul 116 Cs care prezinta
emisie protonica ntarziata cu timpul de njumatatire de 3.5 secunde:
 116
91 32
40 Zr 16 S, p6n
55
Cs (5.488)

Nucleul compus 123 Ba format n aceasta reactie este un nucleul neutrono-

deficitar deoarece primul izotop stabil al Ba, avand o pondere izotopica de
0.106 % este 130 Ba. Prin emisia suplimentara a unui proton si sase neutroni
se obtine 116 Cs care are un deficit de 17 neutroni fata de nucleul stabil 133 Cs
(pondere izotopica 100%). Tocmai datorita acestui deficit de neutroni sau -
ceea ce este echivalent cu a spune - excedent de protoni, acest nucleu poate
emite protoni.
Asadar reactiile cu ioni grei cu formare de nucleu compus (n special
pentru zona nucleelor compuse cu A 100 pentru care sectiunea eficace de
formare a NC este mare) reprezinta metoda cea mai eficienta de realizare si
de studiere a nucleelor neutronodeficitare. In astfel de reactii s-au obtinut
marea majoritate a nucleelor (izotopilor) neutronodeficitari ale elementelor
supragrele.
In figura 5.122 sunt sintetizate toate procesele generate de ciocnirile
dintre ionii grei. Sunt prezentate intuitiv si traiectoriile clasice core-
spunzatoare diferitelor procese.

450
 Figura 5.122
Ilustrarea calitativa a proceselor posibile n ciocnirile cu ioni grei

451
Capitolul 6

FISIUNEA SI FUZIUNEA
NUCLEARA

6.1 Fisiunea nucleara

6.1.1 Descoperirea fisiunii nucleare
In anul 1934 Fermi si colaboratorii sai au initiat experiente sistematice cu
privire la reactiile produse prin bombardarea nucleelor grele cu neutroni1 . In
particular, prin bombardarea uraniului cu neutroni s-a constatat ca se obtin
nuclee active care au fost interpretate ca fiind nuclee transuraniene for-
mate prin captura succesiva de neutroni conform procesului descris de relatia
(5.484). Ulterior (1939) prin separari chimice O.Hahn si F.Strassman iden-
tifica printre produsii de reactie bariul si kriptonul. Ei emit pentru prima
data ipoteza ca la bombardarea nucleelor de uraniu cu neutroni lenti aces-
tea se fragmenteaza n nuclee mai usoare avand loc un proces de fisiune.
Termenul de fisiune, preluat din biologie2 , a fost introdus de L.Meitner si
O.Frisch care au dat si prima interpretare calitativa a procesului de fisiune
asimiland nucleu cu o picatura de lichid nuclear. In lumina acestui model
energia primita de nucleu de la neutronul absorbit genereaza o miscare a
acestuia similara cu oscilatiile picaturii de lichid sub influenta tensiunii su-
perficiale. Ca urmare nucleul compus, format prin absorbtia neutronului
proiectil, ncepe sa vibreze n jurul formei sferice de echilibru (subcapitolul
3.3); daca amplitudinea acestor oscilatii este suficient de mare, revenirea
1
A se vedea R.Vendenbosch si J.H.Huizenga - Nuclear Fission, Ac.Press New-York,
London, 1973
2
Fisiunea n mai multe fragmente este mai putin probabila (va fi analizata n paragraful
6.1.5). In acest paragraf vom considera numai fisiunea binara.

452
la forma sferica nu mai este posibila. Se produce o gatuire care este ac-
centuata si de repulsia coulombiana a protonilor din nucleu si n final se
produce fisiunea nucleului. Date fiind considerentele de mai sus, fisiunea
este rezultatul competitiei dintre fortele coulombiene repulsive si cele nucle-
are atractive, incluse n tensiunea superficiala a picaturii nucleare.
Intr-o serie de experiente efectuate imediat dupa descoperirea fisiunii
nucleare s-a stabilit ca acest proces este nsotit de eliberarea unei energii
mari (de aproximativ 200 MeV pe act de fisiune3 ), de neutroni prompti
(circa doi, trei neutroni pe act de fisiune) si de radiatii prompte cat si de
o intensa radioactivitate nsotita de emisie de radiatii ntarziate si,
uneori, de neutroni ntarziati.
Ca urmare, la sfarsitul anului 1939 se stia ca procesul de fisiune este o
sursa de energie si de neutroni si s-a prevazut deja posibilitatea proce-
sului de multiplicare a neutronilor, adica realizarea unei reactii n lant
autontretinute. Intr-adevar, aparitia neutronilor permite utilizarea lor
pentru fisiunea altor nuclee vecine prin eliberarea de noi cantitati de energie
si de noi neutroni care, la randul lor vor produce fisiunea altor nuclee, etc.
Datorita vitezei foarte mari a acestor procese n lant, numarul nucleelor
ce fisioneaza ntr-un timp foarte scurt poate ajunge la valori colosale si ca
urmare, n acest timp, va fi eliberata o energie enorma care, n mod uzual,
se numeste energie atomica4 .
La sfarsitul anului 1939 a fost elaborata atat teoria fisiunii nucleare n
lumina modelului picaturii de catre Bohr si Wheeler cat si bazele teoriei
reactiei n lant, subliniindu-se cu acest prilej necesitatea cunoasterii cat mai
exacte a numarului de neutroni emisi la fiecare act de fisiune, spectrul lor
energetic si dependenta de energia neutronilor a sectiunii eficace de fisiune.
In 1940 s-a descoperit si fisiunea spontana.
In consecinta experientele efectuate imediat dupa descoperirea fenomenu-
lui de fisiune nucleara, au stabilit o serie de proprietati importante ale pro-
cesului de fisiune, a caror ntelegere a necesitat nsa eforturi ulterioare de-
osebite, atat teoretic cat si experimental.
Intr-adevar, n 1939, F.Joliot-Curie si colaboratorii au stabilit experi-
mental ca n urma exploziei nucleului de uraniu se produc 23 neutroni
dar experientele respective n-au spus nimic despre mecanismul lor de pro-
ducere. Se putea face ipoteza ca neutronii sunt emisi de nucleul care fi-
3
In fisiunea spontana nucleul (A0 , Z0 ) aflat n stare fundamentala scizioneaza de la
sine: (A0 , Z0 ) (A1 , Z1 ) + (A2 , Z2 ) . Distributia w(Z, N) pentru fisiunea spontana este
similara, calitativ, cu fisiunea indusa cu neutroni termici.
4
Este desigur vorba de energie nucleara asa ncat termenul folosit curent nu este prea
fericit

453
sioneaza chiar n momentul fragmentarii (sciziunii) cat si ipoteza ca neu-
tronii sunt emisi dupa sciziune de nucleele (fragmente prompte) rezultate.
In primul caz era de presupus ca neutronii sunt emisi cu mai mare probabili-
tate n directia perpendiculara pe directia de miscare a celor doua fragmente
rezultate la sciziune deoarece cel mai probabil loc de emisie al neutronilor
este la gatuirea nucleului ce fisioneaza (figura 6.1 a)5 . In cel de-al doilea
caz neutronii zboara preferential pe directia de miscare a fragmentelor ce-i
emit (figura 6.1 b)6 . Stabilirea uneia din cele doua ipoteze si deci mecan-
ismul de emisie a neutronilor se poate face prin experiente de corelatie
ntre directia se emisie a neutronilor si directia de zbor a fragmentelor.
Abia n anul 19477 s-au efectuat primele experiente de acest fel, numite
experiente de corelatie unghiulara, care au stabilit faptul ca neutronii
sunt emisi cu mai mare probabilitate de fragmentele prompte obtinute la
sciziune. Experientele ulterioare, din ce n ce mai sensibile, au confirmat
acest lucru si n plus au stabilit faptul ca ambele fragmente emit neutroni
prompti8 cat si numarul mediu de neutroni emisi de fiecare fragment. Facem
nsa precizarea ca aceste experiente n-au exclus posibilitatea ca neutronii sa
fie emisi, ce-i drept cu probabilitate mult mai mica, de nucleul ce fisioneaza
chiar n momentul (sau putin nainte) de sciziune conform mecanismului ex-
primat calitativ de figura 6.1 a). Experientele efectuate n anii 62 65 au
pus n evidenta si astfel de neutroni9 .
Alte expereinte, din ce n ce mai precise, au confirmat intensa radioacti-
vitate a fragmentelor de fisiune obtinute dupa emisia de neutroni prompti
si de radiatii prompte. S-a constatat si posibilitatea ca procesele sa fie
nsotite, n unele cazuri, pe langa emisia de cuante ntarziate si de emisia
de neutroni ntarziati; s-a stabilit si numarul acestor neutroni ntarziati pe
act de fisiune, timpul lor de emisie, energia lor cinetica (spectrul energetic)
cat si identificarea fragmentelor ce-i emit. In acest sens este instructiv de
precizat ca initial identificarea fragmentelor emitatoare s-a facut prin
metode radiochimice si prin spectrometrie de masa. Aceste masuratori se
efectuau asupra produsilor finali -stabili, rezultati prin dezintegrari suc-
cesive . Ulterior (anii 65) identificarea acestor fragmente, prin masa lor,
s-a realizat prin masurarea energiei si vitezei lor. Extinderea acestei metode
5
Neutronii emisi n directia fragmentelor ce s-au preformat ar fi absorbiti de acestea
6
Se face ipoteza ca neutronii sunt emisi de fragmentele aflate n miscare, adica timpul
lor de emisie este mai mic decat timpul de stopare al fragmentelor.
7
Este adevarat ca ntre 1941-1946 nu au fost publicate articole privind fisiunea
8
Trebuia elucidat daca ambele fragmente (n fisiunea binara) sau numai unul emite
neutroni
9
A se vedea paragraful 6.1.5

454
 Figura 6.1
Ilustrarea calitativa a emisie de neutroni la sciziune (a) sau de
fragmentele 1 si 2 rezultate la sciziune (b)

(anul 1969) prin masurarea n coincidenta10 a energiei si vitezei perechilor

de fragmente emise la sciziune a permis determinarea distributiei de masa
chiar a fragmentelor prompte.
Asadar din scurta trecere n revista de mai sus a rezultat ca ntelegerea
procesului de fisiune a nsemnat si nseamna numeroase experiente si studii
teoretice datorita carora cunostintele asupra fisiunii s-au acumulat ntr-un
ritm lent.
Cateva din proprietatile fundamentale ale procesului de fisiune, n lumina
cunostintelor actuale, vor fi trecute n revista n urmatorul paragraf.

6.1.2 Proprietati fundamentale ale procesului de fisiune

11 )

6.1.2.1 Distributia de masa si de sarcina a fragmentelor prompte

de fisiune
In fisiunea indusa cu neutroni termici, neutronul incident este absorbit de
nucleul tinta (AT , ZT ); se formeaza nucleul compus (A0 , Z0 ) ntr-o stare
excitata. Conform modelului picaturii, NC, datorita energiei de excitare,
ncepe sa vibreze puternic ncat este posibila ruperea sa (sciziunea) n doua
sau mai multe 12 fragmente prompte (A1 , Z1 ) si (A2 , Z2 ) aflate n stari
10
Dubla coincidenta
11
Fisiunea n mai multe fragmente este mai putin probabila (va fi analizata n paragraful
6.1.5). In acest paragraf vom considera numai fisiunea binara
12
In fisiunea spontana nucleul (A0 , Z0 ) aflat n starea fundamentala scizioneaza de la
sine: (A0 , Z0 ) (A1 , Z1 ) + (A2 , Z2 ) . Distributia w(Z, N) pentru fisiunea spontana este

455
excitate, avand loc procesul:

n + (AT , ZT ) (A0 , Z0 ) (A1 , Z1 ) + (A2 , Z2 ) (6.1)

cu:
Z1 + Z2 = Z0 = ZT ; A1 + A2 = A0 = AT + 1 (6.2)
O problema centrala a procesului de fisiune o constituie succesiunea
formelor prin care NC trece de la forma initiala la fragmentele formate la
sciziune, prin transfer colectiv de masa si de sarcina. In definirea acestor
forme succesive un rol important l are stabilirea distributiei de masa si de
sarcina a fragmentelor prompte obtinute la sciziune cat si energia lor de
excitare si cinetica.
Pe baza unor experiente directe sau indirecte, corelate cu unele ipoteze
teoretice, s-a ajuns la concluzia ca distributia w(A, Z) w(Z, N ) a frag-
mentelor prompte n functie de numarul lor de protoni Z si de neutroni N
arata calitativ ca n figura 6.2 a); localizarea acesteia n planul (Z, N) este
prezentata n figura 6.2 b).
In figura 6.2 a), linia punctata corespunde fragmentelor (nucleelor) cu
N=Z iar linia continua, notata cu stabile corespunde nucleelor sta-
bile13 . Orice perpendiculara pe dreapta N=Z corespunde nucleelor izobare
cu A dat. Pentru un numar de masa A dat, se obtine distributia de sarcina;
aceasta este o gaussiana14 si este notata cu Z n figura 6.2 a). Proiectia
distributiei w(Z, N) n planul format de axa w(Z, N) si de dreapta N=Z
defineste distributia de masa a fragmentelor prompte; aceasta distributie
este notata cu A n figura 6.2 a). Se constata ca distributia de masa este o
curba cu doua maxime corespunzatoare respectiv fragmentului prompt usor
cel mai probabil A1p = Z1p + N1p si fragmentului greu cel mai probabil
A2p = Z2p + N2p . Din figura 6.2 b) se constata ca dreapta ce trece prin
originea sistemului si prin punctul (Z0 , N0 ) corespunzator NC ce fisioneaza,
trece si prin zona de localizare a fragmentelor prompte n general si - n
particular - trece prin fragmentele prompte cele mai probabile; ca urmare
are loc relatia:
N1p N2p N0
= = (6.3)
Z1p Z2p Z0
similara, calitativ, cu fisiunea indusa de ioni termici
13
Curba nucleelor stabile este definita de relatia (1.106)
14
Din punct de vedere experimental determinarea distributiei de sarcina a fragmentelor
este foarte dificila. Este si motivul pentru care experimentele efectuate n unele cazuri par-
ticulare arata ca distributia de sarcina este bine aproximata de o gausiana iar n celelalte
cazuri - majoritatea - prin extrapolare, se face ipoteza ca distributia este tot gaussiana.

456
 Figura 6.2

Aceasta relatie arata ca fragmentele prompte pastreaza acelasi raport N0 /Z0

ca si al nucleului care fisioneaza. Deoarece nucleele grele care fisioneaza au
raportul N0 /Z0 mult mai mare decat al nucleelor stabile cu A mediu,
rezulta ca fragmentele prompte vor fi nuclee neutronoexcedentare.
Acest lucru se constata clar din figura 6.2 b) n care este aratata lo-
calizarea fragmentelor fata de nucleele stabile. Rezulta de aici ca frag-
mentele au o energie medie de separare a neutronilor Sn relativ mica, cu
atat mai mica cu cat fragmentele vor fi mai departate de curba de stabili-
tate . Ca urmare, daca fragmentele se obtin n stari cu energie de excitare
mai mare ca Sn acestea vor emite cu mare probabilitate neutroni iar daca se
obtin n stare fundamentala vor fi radioactive15 . Faptul ca fragmentele
prompte emit foarte rapid (n aproximativ 1017 secunde dupa sciziune)
neutroni prompti constituie o dovada ca fragmentele prompte sunt nuclee
neutronoexcedentare aflate n stari excitate.

6.1.2.2. Numarul mediu de neutroni prompti emisi pe act de fisi-

une; spectrul lor energetic
Fireste cu cat fragmentele rezultate la sciziune se afla n stari cu energie de
excitare mai mare cu atat vor emite mai multi neutroni prompti. Gradul
de excitare al fragmentelor se caracterizeaza prin temperatura nucleara
15
Emisia de neutroni din starea fundamentala ar fi posibila numai daca fragmentele ar
avea un excedent de neutroni atat de mare ncat ar fi ndeplinita conditia Sn < 0 (figura
1.1)

457
 care depinde de numarul mediu p de neutroni prompti emisi pe act de
fisiune prin relatia:
q
(M eV ) = 0.50 + 0.43 1 + p (6.4)

Distributia energetica a neutronilor prompti emisi (evaporati) de frag-

mente este de tip maxwellian si se exprima n functie de temperatura prin
relatia:
2 T T
n(T ) = n0 S(T ) ; S(T ) = 3/2
e (6.5)

n care T este energia cinetica a neutronilor emisi, n0 este densitatea totala
a neutronilor de fisiune iar S(T) este o functie normata la unitate. Energia
cinetica medie a neutronilor de fisiune este data de expresia:
Z
3
T = T S(T )dT = (6.6)
2
0

Din relatiile de mai sus rezulta ca atat spectrul energetic al neutroni-

lor cat si energia lor cinetica medie depind de temperatura si deci, prin
relatia (6.4), de numarul mediu p de neutroni prompti emisi pe act de
fisiune. Numarul mediu p depinde de energia de excitare a fragmentelor
care la randul ei depinde de energia de excitare a nucleului care fisioneaza.
In particular numarul mediu p de neutroni prompti emisi de fragmentele
rezultate n fisiunea indusa de neutroni termici n procesele 233,235 U (n, f )
si 239 P u(n, f ) este dat n figura 6.3 n functie de numarul de masa A al
fragmentelor.
In figura este redat si numarul mediu de neutroni prompti rezultati n
fisiunea spontana a 252 Cf ; se constata similitudinea dintre fisiunea indusa
cu neutroni termici si fisiunea spontana.
In cazul fisiunii induse cu neutroni termici energia cinetica T a neu-
tronilor incidenti este practic zero si NC se formeaza n starea de energie
de excitare egala cu Sn . Pentru energii T 6= 0, NC se formeaza n stari de
energie (Sn + T ) si va emite un numar cu atat mai mare de neutroni prompti
cu cat T este mai mare. Pentru procesul 235 U (n, f ) dependenta numarului
mediu de neutroni prompti de energia cinetica T a neutronilor incidenti este
bine aproximata de relatiile:

0.1099 T + 2.426
pentru 103 < T < 2.48
p = 0.1673 T + 2.283 pentru 2.48 T < 7.5 (6.7)
0.1358 T + 2.522 pentru 7.5 T < 15.

458
 Figura 6.3
Numarul mediu de neutroni emisi de fragmentele de fisiune

n care energia T este data n MeV. In particular, pentru T=0 se obtine

p = 2.426 2.43, deci n fisiunea indusa cu neutroni termici 235 U (n, f )
se vor emite n medie 2.43 neutroni prompti. Desigur acest rezultat se
obtine si din figura 6.3 mediind pe toate perechile de fragmente rezultate
din fisiunea 236 U rezultat n interactia n+235 U . In mod similar se obtine p
si pentru fisiunea indusa cu neutroni termici pentru procesele 233 U (n, f ) si
239 P u(n, f ). In tabelul 6.1 sunt prezentate aceste valori cat si temperatura

si energia medie T calculate cu relatiile (6.4) si (6.6) respectiv.

Tabelul 6.1

Procesul p T
233 U (n, f ) 2.49 1.303 1.955
235 U (n, f ) 2.43 1.296 1.944
239 P u(n, f ) 2.87 1.346 2.019

Cu datele din tabelul 6.1 se poate stabili spectrul energetic S(T) al neu-
tronilor prompti rezultati n fisiunea indusa cu neutroni termici. In par-
ticular pentru procesul 235 U (n, f ) se obtin n medie 2.43 neutroni prompti,
fiecare de energie medie 1.94 MeV ( 2M eV ) si distribuiti energetic ca n
figura 6.4. Spectre energetice similare se pot obtine si pentru celelalte pro-
cese din tabelul 6.1. De asemenea, folosind relatia (6.7), se poate obtine

459
 Figura 6.4

spectrul energetic pentru fisiunea indusa a 235 U cu neutroni cu energia in-

cidenta T. Folosind relatii similare cu (6.7) se pot determina si spectrele
energetice n fisiunea indusa cu neutroni cu energia T a diferitelor nuclee
tinta.
Din cele de pana acum rezulta ca fragmentele excitate (A1 , Z1 ) si (A2 , Z2 )
emit n medie numarul p de neutroni prompti dupa care energia de excitare
a fiecarui fragment devine mai mica decat energia de separare a neutronului
n fragmentul respectiv. Procesul de dezexcitare a fragmentelor este con-
tinuat de emisia de cuante prompte care sunt emise n aproximativ 1014
secunde dupa sciziune. Emisia de neutroni prompti si de cuante prompte
are loc conform procesului:

(A1 , Z1 ) + (A2 , Z2 ) (A1 , Z1 ) + (A2 , Z2 ) + p n + (6.8)

cu:
A1 + A2 + p = A1 + A2 (6.9)
Fragmentele (A1 , Z1 ) si (A2 , Z2 ) rezultate dupa emisia de neutroni prompti
si cuante prompte de catre fragmentele prompte se numesc produsi initiali
de fisiune.

6.1.2.3. Energia de excitare si energia cinetica a fragmentelor de

fisiune
Dupa cum s-a mai precizat numarul de neutroni prompti emisi de frag-
mentele de fisiune exprima gradul de excitare al fragmentelor. Rezulta de
aici importanta stabilirii energiei de excitare Ef a fragmentelor datorita

460
careia are loc emisia de neutroni. Din punct de vedere teoretic aceasta
este o problema delicata care depinde atat de proprietatile nucleului care
fisioneaza si de deformarea fragmentelor obtinute la sciziune cat si de di-
namica procesului de fisiune16 . Unele estimari se pot face nsa din bilantul
energetic al proceselor descrise de relatiile (6.1), (6.2) si (6.8), (6.9). Con-
servarea energiei totale pentru procesul de sciziune descris de relatia (6.1)
va fi:

T + mn c2 + m(AT , ZT )c2 = m (A1 , Z1 )c2 + m (A2 , Z2 )c2 + Tf 1 + Tf 2 (6.10)

n care T este energia neutronilor incidenti iar Tf 1 si Tf 2 sunt enegiile cinetice

ale fragmentelor obtinute la sciziune. Conform definitiei generale (5.101)
energia eliberata la sciziune Qsciz este egala cu diferenta dintre energiile
cinetice finale si energia cinetica initiala:

Qsciz = Tf 1 + Tf 2 T = (mn + m(AT , ZT ) m (A1 , Z1 ) m (A2 , Z2 )) c2 =

(6.11)
= (mn + m(AT , ZT ) m(A1 , Z1 ) m(A2 , Z2 )) c2 Ef1 Ef2 = Q0 Ef
In obtinerea acestei relatii s-a considerat ca:

m (Ai , Zi )c2 = m(Ai , Zi )c2 + Efi cu i = 1, 2 (6.12)

advarata n cazul nerelativist.

Referitor la energia cinetica Tf = Tf 1 + Tf 2 a fragmentelor de sciziune
facem urmatoarele precizari: o parte, relativ mica, din energia cinetica totala
se obtine si nainte de sciziune deoarece n calea sa spre sciziune nucleul
care fisioneaza capata si o energie cinetica, care este cu atat mai mare cu
cat nucleul care fisioneaza este mai greu. Marea parte a energiei cinetice a
fragmentelor este obtinuta nsa la sciziune, practic instantaneu (la cca. 1020
secunde dupa sciziune) datorita respingerii coulombiene. Pana la emisia
neutronilor (la cca. 1017 secunde dupa sciziune) fragmentele prompte se
departeaza la distante de aproximativ 1010 m, distanta foarte mare la scara
nucleara, la care si interactia coulombiana devine nesemnificativa. Deoarece
practic ntreaga energie cinetica a fragmentelor este obtinuta pana la emisia
neutronilor rezulta ca energia cinetica a produsilor initiali de fisiune (A1 , Z1 )
si (A2 , Z2 ) (relatia 6.8) va fi egala cu a fragmentelor17 . In consecinta energia
Qn eliberata n procesul descris de relatia (6.8) se regaseste n energia
16
A se vedea paragraful 6.1.6.3
17
Se neglijeaza energia de recul obtinuta de produsii de fisiune n momentul emisiei
neutronilor de catre fragmente

461
cinetica totala Tp n a neutronilor prompti emisi si n energia E a radiatiilor
prompte:

Qn = m (A1 , Z1 ) + m (A2 , Z2 ) m(A1 , Z1 ) m(A2 , Z2 ) c2 = (6.13)

= m(A1 , Z1 ) + m(A2 , Z2 ) m(A1 , Z1 ) m(A2 , Z2 ) p mn c2 + Ef =

= Tp n + E
Din aceasta relatie rezulta pentru energia de excitare Ef a fragmentelor
urmatoarea expresie:

Ef = p Sn (p ) + Tp n + E = p Sn (p ) + Qn (6.14)

n care marimea Sn (p ) definita prin relatia:

1
m(A1 , Z1 ) + m(A2 , Z2 ) + p mn m(A1 , Z1 ) m(A 2, Z2 )


Sn (p ) =
p
(6.15)
are semnificatia de energie medie de separare a neutronilor din fragmentele ce
emit cei p neutroni. Intr-adevar daca admitem ca fiecare fragment prompt
emite cate un neutron relatia (6.8) devine:

A1 1 = A1
(A1 , Z1 ) +(A2 , Z2 ) (A1 1, Z1 )+(A2 1, Z2 )+2n+ cu
A2 1 = A2
(6.16)
iar Sn (p ) din (6.15) va avea expresia:

Sn (p ) =

1 
= (m(A1 1, Z1 ) + mn m(A1 , Z1 ))c2 + (m(A2 1, Z2 ) + mn m(A2 , Z2 ))c2 =
2
(6.17)
1
= (Sn (A1 , Z1 ) + Sn (A2 , Z2 ))
2
In aceasta relatie Sn (A1 , Z1 ) si Sn (A2 , Z2 ) reprezinta, n acord cu relatia
(1.22), energia de separare a neutronilor din fragmentele (A1 , Z1 ) si respectiv
(A2 , Z2 ). Aceasta relatie justifica semnificatia marimii Sn (p ) din (6.15).
Ansamblul relatiilor (6.10) (6.15) este prezentat n diagrama ener-
getica din figura 6.5.
Relatia (6.14) arata ca cu cat energia de excitare Ef a fragmentelor este
mai mare cu atat vor fi emisi mai multi neutroni. Acest adevar este ilu-
strat n figura 6.6 pentru cazul n care fragmentul i (i=1, 2), n functie de

462
 Figura 6.5

energia sa de excitare Efi , poate emite energetic un singur neutron (figura

6.6 a) sau doi neutroni (figura 6.6 b). Cu aceste precizari rezulta ca relatia
(6.14) permite calculul energiei de excitare deoarece energiile de separare a
neutronilor pot fi determinate din masele nucleelor (fragmentelor) implicate
n proces; energia cinetica totala a neutronilor si energia E pot fi masurate.
Energia medie de excitare se poate determina din valorile rezultate din cal-
cule sau din masuratori.
Astfel, considerand pentru energia medie de separare valoarea18 Sn =
(6.0 0.5) MeV si cunoscand numarul mediu de neutroni p si energia medie
T (tabelul 6.1) se pot determina marimile p Sn si Tp n = p T . Energia medie
E rezulta din masuratori. In particular pentru fisiunea 235 U (n, f ), folosind
datele din tabelul 6.1 si faptul ca E = (7 1) MeV rezulta pentru energia
medie de excitare valoarea Ef = (26.31.5) MeV care este n acord cu datele
experimentale.
Din relatia (6.11) ca si din diagrama energetica din figura 6.5 rezulta ca
cu cat energia de excitare a fragmentelor este mai mare, pentru o anumita
18
Reamintim ca fragmentele obtinute la sciziune sunt nuclee neutronoexcedentare si ca
atare au o energie de separare mai mica decat a nucleelor stabile cu acelasi numar de
masa.

463
Fgura 6.6

464
 Figura 6.7

fragmentare, cu atat ele vor emite mai multi neutroni dar vor avea o energie
cinetica mai mica deoarece Qsciz este practic egala cu energia cinetica a
fragmentelor pentru fisiunea indusa cu neutroni termici (T 0):

Q0 = Qsciz + Ef = Tf 1 + Tf 2 + Ef = Tf + Ef (6.18)

In acest sens sa observam ca o analiza atenta a figurii 6.3 arata o variatie

puternica a numarului mediu de neutroni prompti n functie de numarul
de masa al fragmentului ce-i emite. Numarul de neutroni emisi este minim
ori de cate ori numarul de protoni si/sau de neutroni este egal cu unul
din numerele magice. In particular fragmentul greu dublu magic cu A=132
(N2 = 82 si Z2 = 50) emite cel mai mic numar de neutroni prompti. Rezulta
de aici ca acest fragment va avea o energie cinetica Tf 2 maxima. Ener-
gia cinetica a perechilor de fragmente rezultate la sciziune, obtinuta prin
masuratori, este data n figura 6.7 b) pentru fisiunea indusa cu neutroni
termici a 235 U . In figura 6.7 a) este data valoarea Q0 pentru diferite frag-
mentari posibile; se constata, dupa cum era de asteptat, valori mai mari
pentru Q0 n cazul n care fragmentele prompte sunt par-pare fata de cazul
fragmentelor impar-impare19 .
Din figura 6.7 rezulta ca perechea de fragmente A1 = 104 si A2 = 132
are energie cinetica maxima si energie de excitare minima. In schimb frag-
mentarile simetrice A1 A2 ca si cele puternic asimetrice (A1 = 86, A2 =
150) corespund unor energii de excitare maxime si energie cinetica minima.
19
Fragmentele p-p sunt mai stabile decat fragmentele i-i vecine

465
 Figura 6.8

Rezultatul din figura 6.7 este tipic pentru fisiunea cu neutroni termici a
tuturor nucleelor actinide. De fapt n figura 6.8 sunt prezentate numerele
de masa A1 si A2 ale perechilor de fragmente pentru care se obtin maximul
energiei cinetice n functie de numarul de masa A0 al nucleului ce fisioneaza.
Este evident din figura 6.8 ca energia cinetica maxima se obtine ori de cate
ori fragmentul greu are numar de masa egal cu 132. Figurile 6.7 si 6.8
reflecta, fara ndoiala, importanta efectelor de paturi n procesul de fisiune20 .
Mediind energia cinetica Tf si energia de excitare Ef = Q0 Tf din
figura 6.7, pe toate fragmentarile posibile, se obtine energia cinetica medie
Tf = (168.3 1.7) MeV si energia de excitare medie Ef = 25M eV pentru
fisiunea indusa cu neutroni termici a 235 U .
Procedand n mod similar si pentru fisiunea indusa cu neutroni a altor
nuclee se obtine dependenta din figura 6.9 a energiei Ef si Tf de numarul
Z0 al nucleului care fisioneaza.
Dincolo de importanta acestor rezultate pentru dinamica procesului de
fisiune, din figura 6.9 se constata ca nucleele ca Ra si mai usoare nu pot fi
folosite pentru obtinerea de energie nucleara deoarece fragmentele obtinute
la fisiunea lor indusa nu au energie de excitare si ca atare nu emit neutroni.

6.1.2.4. Distributia de masa a produsilor de fisiune

Se numesc produsi initiali de fisiune nucleele rezultate dupa emisia neutro-
nilor prompti si a radiatiilor prompte. Produsii de fisiune sunt n con-
tinuare nuclee neutronoexcedentare aflate n stare fundamentala si ca atare
sunt nuclee radioactive care, prin dezintegrari succesive tind spre
curba de stabilitate , dupa care, de regula, sunt detectate. Se obtine astfel
20
Stabilitatea mare a nucleelor p-p si n special a nucleelor magice este datorata efectelor
de paturi (subcapitol 3.2)

466
 Figura 6.9

distributia de masa a produsilor finali de fisiune. Deoarece procesele nu

schimba numarul de masa ci numai apartenenta produsului de fisiune la un
element chimic21 , rezulta ca distributia de masa a produsilor finali de fisiune,
nuclee -stabile, este aceeasi cu a produsilor initiali de fisiune. Cunoscand
distributia de masa a produsilor de fisiune22 si numarul de neutroni prompti
emisi pe act de fisiune (figura 6.3) se poate reproduce distributia de masa a
fragmentelor prompte de fisiune. Pentru fisiunea indusa cu neutroni termici
a 235 U distributia de masa a fragmentelor de fisiune si a produsilor de fisiune
este aratata n figura 6.10.
In figura este dat si numarul mediu de neutroni prompti emisi de frag-
mentele de fisiune n functie de numarul lor de masa. In figura 6.11 este
reprodusa, n scara logaritmica, distributia de masa a produsilor de fisi-
une rezultati din fisiunea indusa cu neutroni termici a nucleelor 233,235 U si
239 P u23 . Din aceasta figura se constata ca fisiunea asimetrica este net fa-

vorizata fata de fisiunea simetrica. De exemplu fisiunea asimetrica a 235 U n

produsul usor Au = 95 si produsul greu Ag = 139 are o probabilitate de cca.
6.2% pe cand fisiunea simetrica corespunde probabilitatii de 102 %, adica
este de aproximativ 600 ori mai putin probabila decat fisiunea asimetrica.
Din figura 6.11 rezulta si faptul ca pe masura ce numarul de masa A0 al
nucleului ce fisioneaza creste, masa medie a produsilor grei ramane practic
constanta si egala cu (139 1), n timp ce masa medie a produsilor usori
variaza practic liniar cu A0 . Aceasta regularitate este ilustrata convingator
21
Se modifica deci componenta atomica a produsilor de fisiune
22
Conform precizarii facute cu privire la distributia de masa, nu mai este necesara speci-
ficarea produsilor initiali sau finali. Pentru distributia de sarcina aceste specificari
sunt necesare deoarece sarcina produsilor finali difera de cea a produsilor initiali.
23
In distributia de masa conditia de normare se ia astfel ncat suma ponderii tuturor
produsilor usori ca si a produsilor grei sa fie 100%; cu alte cuvinte suma tuturor produsilor
grei si usori la un act de fisiune, n procente, este de 200%

467
 Figura 6.10

n figura 6.12. Este de presupus ca masa relativ stabila a produsilor grei este
cauzata de numerele magice Z=50 si N=82 care formeaza osatura dublu
magica, foarte stabila, a fragmentelor grele dupa cum se poate constata
din figura 6.2 b).
Rezulta deci ca procesul de fisiune favorizeaza formarea de fragmente, si
deci si de produsi de fisiune, cat mai stabili. De fapt acest lucru reiese si din
structura fina a distributiei de masa din figura 6.11 care arata ca fisiunea n
produsi par-pari este favorizata n comparatie cu fisiunea n produsi impar-
impari. Aceste constatari reflecta din nou efectul de paturi n procesul de
fisiune. Tocmai datorita acestor efecte fisiunea asimetrica este favorizata la
toti izotopii nucleelor cu 90 Z 100 pentru fisiunea indusa cu neutroni
(sau cu particule24 ) de energie cinetica relativ mica. Facem nsa precizarea
ca odata cu cresterea energiei cinetice a neutronilor proiectil si deci a energiei
de excitare a nucleului compus format prin absorbtia neutronului, fisiunea
simetrica devine tot mai probabila dupa cum se constata din figura 6.13
pentru fisiunea indusa cu neutroni termici si cu neutroni de 14 MeV a 235 U .
La energii incidente si mai mari distributia de masa se simetrizeaza total.
Precizam faptul ca simetrizarea fisiunii se realizeaza la energii cinetice
incidente ale neutronului (sau a altui proiectil incident) din ce n ce mai
mici pe masura ce nucelul care fisioneaza (A0 , Z0 ) este mai greu. Astfel,
distributia de masa a fragmentelor prompte rezultate n fisiunea spontana a
24
Fisiunea poate fi provocata si de particule ncarcate ca p, d, sau n reactiile cu ioni
grei

468
Figura 6.11

Figura 6.12

469
 Figura 6.13
Distributia de masa a produsilor de fisiune rezultati n fisiunea
indusa a 235 U cu neutroni termici () si cu neutroni de 14 MeV()

izotopului 257 F m este slab asimetrica si devine deja simetrica n fisiunea

indusa cu neutroni termici (figura 6.14).
Din exemplele si discutia de mai sus se poate trage concluzia ca efectele
de paturi devin din ce n ce mai putin importante pe masura ce creste ener-
gia cinetica a proiectilului si deci si energia de excitare a NC ce fisioneaza.
Este interesant de mentionat tendinta de simetrizare a fisiunii si n
cazul nucleelor cu 84 Z0 90, dupa cum se constata din figura 6.15
pentru procesul de fisiune al 226 Ra indusa cu neutroni.
Mai ntai remarcam ca pentru nucleele cu 84 Z0 90, distributia de
masa a produsilor de fisiune este atat simetrica cat si asimetrica. Fisiunea
simetrica devine dominanta pe masura ce creste energia proiectilului si deci
si energia de excitare a NC, egala cu 14.5 MeV si respectiv 21.5 MeV n
figura 6.15.
Se pune ntrebarea cum se explica fisiunea atat simetrica cat si asime-
trica a nucleelor cu 84 Z0 90. Oare efectele de paturi sunt mai putin
importante pentru aceste nuclee, cu atat mai mult cu cat distributia de
masa a nucleelor cu Z0 < 80, dupa cum rezulta din datele experimentale,
este simetrica si arata ca n figura 6.16?
Sunt ntrebari care au generat diferite ipoteze privind dinamica proce-
sului de fisiune. Unele din aceste ipoteze vor fi analizate n paragraful 6.1.6.

470
Figura 6.14

Figura 6.15

Figura 6.16

471
 (6.19)

6.1.2.5 Radioactivitatea a produsilor de fisiune. Neutronii

ntarziati si radioactivitatea nucleonica
Dupa cum s-a mai precizat, produsii initiali de fisiune sunt nuclee neutro-
noexcedentare. Prin dezintegrari succesive acestia se transforma n alte
nuclee pana se obtin produsii finali care sunt nuclee -stabile. Numarul de
izotopi rezultati n aceste dezintegrari este, fireste, mai mare decat numarul
izotopilor initiali. Astfel, din studiul fisiunii 235 U cu neutroni termici au
rezultat aproximativ 90 de produsi initiali de fisiune, cu numar de masa
cuprins ntre 72 si 161 si aproximativ 300 de produsi finali (ca urmare a
dezintegrarilor ale produsilor initiali). Rezulta de aici ca n medie, prin
34 dezintegrari succesive se ajunge la un nucleu - stabil25 . Dam n
continuare doua exemple de transformari succesive relativ lungi (lanturi
):
In aceste relatii A
ZX
m arata ca nucleul A X se obtine (cu probabilitatea
Z
indicata pe sageata) n stari izomere de unde, prin emisie se dezexcita pe
starea fundamentala (a se vedea figura 6.18 b).

Remarcam faptul ca prin dezintegrarea 135 T e se obtine si pro-

dusul de fisiune 135 Xe care, dupa cum s-a precizat n paragaful
5.6.2, are o sectiune de captura radiativa (n, ) enorma. 135 T e
conform figurii 6.11 are un randament mare de producere la un
25
Acest numar este n medie de 3.2 n cazul fisiunii 235 U si de 4.2 n cazul fisiunii Pu-239.
Aceste valori medii stabilesc de fapt localizarea fragmentelor de fisiune fata de valoarea
numarului Z corespunzator liniei de stabilitate (figura 6.2)

472
 act de fisiune (y=6.3 %). In plus 135 Xe se poate obtine direct n
procesul de fisiune al U-235 cu neutroni termici cu un randament
de circa 0.3%:

f isiune 135 135 135

54 Xe 55 Cs 56 Ba

In consecinta 135 Xe se produce cu un randament mare de

6.6%. Avand n vedere sectiunea lui mare de absorbtie si pe-
rioadele de njumatatire de formare (6.6 h) si de dezintegrare
(9.09 h) de ordinul orelor, Xe-135 afecteaza bilantul neutronilor.
Se spune ca are loc o contaminare sau otravire a reactorului
(a coeficientului de criticitate). Otravirea reactorului provine si
de la alti produsi de fisiune cu sectiune mare de absorbtie. A-
proximativ 10% din absorbtia de neutroni ntr-un reactor termic
de putere medie se datoreaza produsilor de fisiune. Acest procent
creste n reactorii de putere mare deoarece gradul de otravire
creste cu fluxul de neutroni. Cu alte cuvinte produsii de fisi-
une influenteaza cinetica reactorului pe intervale de timp mai
scurte sau mai lungi; de exemplu Xe-135 afecteaza reactorul pe
un timp de ordinul orelor si zecilor de ore. Pentru compen-
sarea otravirii, reactorul trebuie sa aiba un exces de criticitate.

Aceste exemple ilustreaza faptul ca prin dezintegrarile sarcina elec-

trica a produsului initial se modifica cu 34 unitati. Cunoscand acest lucru
cat si faptul ca n fisiunea binara se formeaza doua fragmente, se poate
evalua numarul mediu de electroni si de antineutrini emisi la un act de fisi-
une. Se constata ca acest numar este aproximativ 626 . Energia degajata n
dezintegrarile se distribuie statistic, practic ntre electroni si antineutrini;
n medie pe act de fisiune electronilor revenindu-le 8 MeV si antineutrinilor
cca. 12 MeV.
In dezintegrarile adesea se populeaza si stari excitate ale nucleului
fiica rezultat (Z, N) - figura 6.17. Daca aceste stari au o energie de excitare
E mai mica decat energia de separare a neutronului, ele se vor dezexcita .
In cazul n care E > Sn aceste stari pot emite neutroni n competitie cu .
Fireste conditia necesara, dar nu si suficienta, pentru aceasta situatie este:

Q > S n (6.20)

26
Este si motivul pentru care un reactor nuclear este si o sursa intensa de antineutrini.
Acest aspect a fost amintit n paragraful 4.3.5

473
 Figura 6.17

Desigur aceasta conditie poate fi ndeplinita si totusi prin dezintegrari

sa se populeze stari excitate cu E < Sn . Pentru ca sa se excite stari cu
E > Sn pe langa (6.20) este necesara si satisfacerea urmatoarelor conditii:
a) Tranzitiile n starile de energie mica de excitare (inclusiv pe starea fun-
damentala) sa fie putin probabile, adica sa fie tranzitii interzise n diferite
ordine (subparagraf 4.3.3.4).
b) Energia de separare a neutronilor n nucleul fiica ((Z,N) n figura 6.17)
sa fie cat mai mica. Cu cat un nucleu are un excedent mai mare de neutroni
fata de nucleele cu acelasi Z dar -stabile cu atat este mai mica energia de
separare a neutronului. Aceasta situatie apare n cazul produsilor de fisiune
care sunt neutronoexcedentare. Daca n plus, printre nucleele neutronoexce-
dentare sunt si nuclee cu un (sau cativa) neutron mai mult decat numerele
magice 50 sau 82, atunci energia de separare Sn n aceste nuclee este destul
de mica.
Daca conditia (6.20) ca si conditiile a) si b) sunt ndeplinite atunci po-
pularea starilor cu E > Sn este probabila si ca atare aceste stari se vor
dezintegra prin emisie de neutroni n competitie cu dezexcitarea . Emisia
de neutroni din aceste stari se face practic instantaneu ( 1017 secunde )
nsa formarea starilor excitate este conditionata de timpul de njumatatire

474
T1/2 al nucleului parinte notat (Z-1, N+1) n figura 6.17. Deoarece procesele
sunt procese relativ lente, rezulta ca T1/2 poate fi foarte mare la scara
nucleara, chiar de ordinul secundelor sau mai mult. In consecinta timpul de
emisie al neutronilor este determinat de timpul de formare al starii excitate
E (cu E > Sn ) care la randul sau este dat de timpul de njumatatire al
tranzitiei precursoare care a populat starea excitata; din acest motiv
neutronii astfel emisi se numesc neutroni ntarziati27 . Din motive similare
radiatiile emise din starile cu energie de excitare E > / < Sn se numesc,
la randul lor, radiatii ntarziate.
Facem observatia ca daca prin x (%) ntelegem factorul total de rami-
ficare pentru toate tranzitile care duc la popularea starilor cu E > Sn ,
probabilitatea relativa de emisie a neutronilor sn va fi mai mica ca x (%)
deoarece dezexcitarea starilor peste energia de separare a neutronului se
poate face si prin emisie de cuante . Neutronii emisi au o energie cinetica
medie definita de relatia:
si (Ei Sn )
X
Tn = (6.21)
i

n care (Ei Sn ) este energia cinetica a neutronilor emisi din starea Ei iar
si este factorul de schema al starii i excitate28 .
Starile cu E < Sn se vor dezexcita numai prin emisie de radiatii
ntarziate29 . Toate marimile de mai sus sunt ilustrate n figura 6.17.
In dezintegrarile succesive ale produsilor de fisiune se constata ca se
obtin atat radiatii ntarziate (care realizeaza o energie totala de aproxi-
mativ 6 MeV) cat si neutroni ntarziati cu diferite energii cinetice medii,
ceea ce confirma faptul ca situatiile sunt de tipul celor din figura 6.17. Doua
exemple tipice de lanturi , care provin din fisiunea cu neutroni termici a
235 U , n care are loc emisia de neutroni ntarziati, sunt prezentate n figura

6.18, n care sunt date principalele marimi n acord cu figura 6 .17.

Din figura 6.18 a) se constata ca n 8.58 % din cazuri, dezintegrarile
ale 87 Br se fac pe starile excitate ale 87 Kr cu E > Sn = 5.515 MeV30 care
la randul lor n 27% din cazuri se dezintegreaza prin emisie de neutroni
(pentru care rezulta factorul de schema sn = 2.3%) cu energia medie de
0.25 MeV si T1/2 = 55.7a31 .
27
Este vorba de o radioactivitate neutronica ntarziata n terminologia folosita n
subcapitolul 4.1
28
In relatia (6.21) s-a neglijat energia cinetica de recul a nucleului fiica
29
Se neglijeaza competitia cu procesul de conversie interna
30
Observam ca izotopul Kr-87 are 51 de neutroni, adica un neutron mai mult decat
numarul magic 50
31
Dupa alte masuratori aceasta energie medie este de 0.3 MeV

475
 In cazul din figura 6.18 b) (137 Xe are un neutron extrapatura neutronica
formata din 82 de neutroni) se obtin neutroni cu energia medie de aproxima-
tiv 0.56 MeV (T1/2 = 24.5 s) si sn = 6%. Spectrul energetic al neutronilor
emisi de 137 Xe, masurat cu rezolutie energetica buna, este prezentat n figura
6.1932 .
Asadar n aceste doua lanturi se obtin neutroni ntarziati cu energii ci-
netice precizate si timpul de njumatatire masurabil experimental. Pon-
derea lor pe act de fisiune se determina din produsul dintre randamentul de
obtinere a nucleului precursor y(%) (care se poate aproxima din figura
6.11) si din factorul de schema sn .
Avand n vedere ca randametul de producere a 87 Br este de 2.53 % si
sn = 2.3% rezulta ca la un act de fisiune izotopul 87 Kr va emite aproximativ
0.0006 neutroni cu energia medie de 0.25 MeV si cu timpul de njumatatire
de 56 secunde. In mod similar, dat fiind faptul ca y=6.18 % pentru pro-
ducerea 137 I rezulta ca 137 Xe va emite 0.0037 neutroni pe act de fisiune, de
energie medie 0.56 MeV si cu T1/2 = 25 s. Tinand cont si de celelalte situatii
n care se emit neutroni ntarziati, se obtin, pentru fisiunea cu neutroni ter-
mici a 235 U , datele din tabelul 6.2, din care rezulta ca vor fi emisi n medie
= 0.0161 neutroni ntarziati cu timpul mediu de viata de aproximativ
13 secunde.

Tabelul 6.2

Grupul T1/2 (s) i Tni

1 5456 0.0006 0.25
2 2425 0.0037 0.56
3 56 0.0031 0.43
4 1.9 2.3 0.0062 0.62
5 0.5 0.6 0.0018 0.42
6 0.17 0.27 0.0007 -
= 0.0161

Tinand seama si de tabelul 6.1 rezulta ca n cazul 235 U + n se emit

2.4464 2.5 neutroni din care ponderea celor ntarziati este de 0.66 % dupa
cum se constata din tabelul 6.3 n care sunt date aceste marimi si pentru
fisiunea cu neutroni a nuclelor 233 U si 239 P u.

32
Spectrul furnizeaza informatii asupra energiei starilor situate deasupra energiei de
separare a neutronului la izotopul Xe-137

476
Figura 6.18

477
 Figura 6.19

Tabelul 6.3

Nucleul p = p + /
233 U 2.49 0.0066 2.4966 0.0026 18.4
235 U 2.43 0.0161 2.4461 0.0066 13.
239 P u 2.87 0.0061 2.8761 0.0021 15.4

Desi ponderea neutronilor ntarziati este mica acestia au un rol important

n controlul reactiei n lant n reactorii nucleari de fisiune (paragraf 6.1.4).
Remarcam faptul ca ponderea neutronilor ntarziati n cazul 239 P u este de
numai 0.21 % ceea ce implica conditii mai dificile pentru controlul reactorilor
de fisiune ce folosesc acest combustibil.
Din discutia de pana acum a rezultat ca, pe langa electroni si antineu-
trini, se emit ntarziat si radiatii (care nsotesc dezintegrarile ).
Timpii de njumatatire ai diferitilor produsi de fisiune difera enorm dupa
cum se constata din relatia (6.19) si figura 6.18. De aceea eliberarea ener-
giei radiatiilor ( 6M eV ) si a electronilor ( 8 M eV )33 se realizeaza n
timp dupa legi complicate care, n buna aproximatie, pot fi exprimate prin
urmatoarele formule empirice:

T (t) = 1.26 t1.2 [M eV /s]

(6.22)
T (t) = 140 t1.2 [M eV /s]

n care T (t) si T (t) reprezinta energia datorata radiatiilor si respectiv,

eliberata pe act de fisiune ntr-o secunda dupa t secunde de la formarea
produsilor de fisiune si pentru perioade de dezintegrare cuprinse ntre 10 s
si 107 s.
33
Energia antineutrinilor de cca. 12 MeV nu se transforma n energie utila (caldura)
deoarece antineutrinii parasesc practic fara interactie reactorul

478
 Figura 6.20

Asadar eliberarea energiei n dezintegrarile si ale produsilor de fi-

siune, care se transforma n caldura, se realizeaza n timp. In cazul unui
reactor nuclear de fisiune aceasta energie conduce la existenta unei puteri
remanente a reactorului dupa oprirea acestuia. Ca urmare barele de com-
bustibil iradiat sunt fierbinti atat la propriu cat si la figurat datorita
radioactivitatii lor ridicate. Puterea degajata de produsii de fisiune depinde
de durata functionarii reactorului si de timpul scurs de la oprirea acestuia.
In consecinta produsii de fisiune produc efecte de care trebuie tinut seama n
timpul functionarii reactorului atat prin micsorarea reactivitatii cat si prin
puterea remanenta.

In figura 6.17 este reprezentata calitativ schema energetica

de emisie a neutronilor ntarziati; este vorba de radioactivitatea
neutronica ntarziata n terminologia adoptata n paragraful 4.1.
In mod similar poate avea loc emisia de protoni (figura 6.20) daca
prin dezintegrari + sau CE ale nucleului (Z+1, N-1) se popu-
leaza stari n nucleul (Z, N) cu energii de excitare E mai mari
ca energia de separare a protonului n nucleul (Z, N). Facem re-
marca, ca emisia protonului din nucleul (Z,N) este conditionata
de bariera coulombiana Bcoul .
Daca E Sp < Bcoul emisia protonilor se face prin efect
tunel si procesul poate fi puternic concurat de dezexcitarea .
Emisia protonilor se face cu mare probabilitate si practic cu
timpul T1/2 al nucleului (Z+1, N-1) numai daca E Sp

479
 Figura 6.21

Bcoul . Desigur emisia de protoni este favorizata n cazul nucle-

elor protonoexcedentare (sau neutronodeficitare) care dupa cum
s-a precizat n subparagraful 5.8.2.4 se obtin n reactiile cu ioni
grei cu formare de NC.
In prezent se cunosc peste 25 nuclee emitatoare de protoni
ntarziati cu T1/2 cuprins ntre 0.0089 s pentru 13 O pana la 65
s pentru 117 Xe.
Facem precizarea ca daca emisia protonilor se face din nu-
clee (Z,N) usoare, a caror densitate de stari este mica, energiile
protonilor emisi vor fi discrete si egale cu Ei Sp n care Ei
(i=1,2,...) reprezinta energiile de excitare, discrete, ale starilor
excitate cu E > Sp .
In cazul nucleelor (Z,N) grele, starile cu Ei > Sp formeaza un
continuum si ca atare spectrul protonilor va fi continuu. Aceste
aspecte sunt ilustrate n figura 6.21 pentru emisia de protoni din
13 O si respectiv 115 Xe. Asadar din studiul spectrului energetic al

protonilor ntarziati (ca si al neutronilor) se pot obtine informatii

spectroscopice privind starile de energie de excitare mai mari
decat energia de separare a protonilor (neutronilor).

6.1.2.6 Desfasurarea n timp a procesului de fisiune. Bilant ener-

getic final.
Sintetizand rezultatele prezentate n subparagrafele precedente rezulta ca
fisiunea indusa cu neutroni se desfasoara conform schemei din figura 6.22.
Neutronul interactioneaza cu nucleul tinta (AT , ZT ) formand nucleul

480
compus (A0 , Z0 ) ntr-o stare excitata. Datorita energiei de excitare, NC
asimilat cu o picatura de lichid nuclear ncepe sa oscileze puternic de-
formandu-se din ce n ce mai mult ncat este posibila ruperea lui (sciziune)34
n doua (sau mai multe) fragmente prompte (A1 , Z1 ) si (A2 , Z2 ) aflate n
stari excitate.
Fragmentele excitate rezultate la sciziune se resping puternic coulombian
si ca atare dupa cca. 1017 secunde de la sciziune obtin practic toata ener-
gia lor cinetica, departandu-se n acest timp la o distanta de aproximativ
1010 m (35 . Deoarece energia cinetica a fragmentelor este foarte mare (circa
170 MeV pentru 235 U ) se poate spune ca o buna parte din energia maxima
Q0 (relatia 6.11) de la sciziune se regaseste sub forma de energie cinetica
Tf a fragmentelor. Restul energiei (Q0 Tf = Ef ) se regaseste n energie
interna de excitare si de deformare a fragmentelor prompte. Acestea fiind
nuclee neutronoexcedentare excitate vor emite dupa circa 1017 secunde un
numar p de neutroni prompti, fiecare de energie cinetica medie T . Emisia
neutronilor are loc pana ce energia de excitare a fiecarui fragment este mai
mica decat energia de separare a neutronului din fragmentul respectiv. Frag-
mentele (A1 , Z1 ) si (A2 , Z2 ) rezultate dupa emisia de cuante prompte se
numesc produsi initiali de fisiune, gasindu-se deja la o distanta de circa
107 m. In acord cu imaginea din figura 6.22 si n conformitate cu relatiile
(6.1) si (6.8) procesul de fisiune se desfasoara conform schemei:

n + (AT , ZT ) (A0 , Z0 ) (A1 , Z1 ) + (A2 , Z2 ) (6.23)

(A1 , Z1 ) + (A2 , Z2 ) + p n +
In acest proces se elibereaza energia Qf definita astfel:

Qf = (mn + m(AT , ZT ) m(A1 , Z1 ) m(A2 , Z2 ) p mn )c2 = (6.24)

= Qsciz + Qn = Tf 1 + Tf 2 + Tp n + E
n care Qsciz si Qn sunt definite n relatia (6.11) si respectiv (6.13).
In continuare, produsii de fisiune, care sunt nca nuclee neutronoexce-
dentare, tind prin dezintegrari succesive, spre nuclee stabile; procesele
sunt nsotite de emisia de cuante ntarziate si de neutroni ntarziati.
34
Timpul scurs de la formarea NC pana la sciziune depinde de A0 si Z0 ale nucleului
care fisioneaza. Determinarea acestui timp este o problema a dinamicii fisiunii.
35
Valorile numerice se refera la fisiunea indusa cu neutroni termici a 235 U . Aceste valori
nu difera nsa semnificativ pentru fisiunea indusa cu neutroni termici a nucleelor actinide
apropiate de uraniu

481
 Figura 6.22
Reprezentarea schematica a desfasurarii n timp a procesului de
fisiune indusa cu neutroni

482
 Nucleele finale -stabile, notate (A1 , Z1 ) si (A2 , Z2 ) obtinute conform
schemei:

(A1 , Z1 ) + (A2 , Z2 ) (A1 , Z1 ) + (A2 , Z2 ) + + + (6.25)

cu:
Z1 + Z2 > Z1 + Z2 (6.26)
se numesc produsi finali de fisiune. Precizam ca n relatia (6.25) s-a
neglijat emisia de neutroni ntarziati, numarul lor fiind foarte mic pe act de
fisiune (subparagraf 6.1.2.5).
Energia Q eliberata n procesul (6.25) se regaseste n energia cinetica a
electronilor T , a antineutrinilor T si a radiatiilor ntarziate E .

Q = m(A1 , Z1 ) + m(A2 , Z2 ) m(A1 , Z1 ) m(A2 , Z2 ) c2 = T + T + E

 

(6.27)
Bilantul final al procesului de fisiune, n acord cu relatiile (6.23) si (6.25)
va fi:

n+(AT , ZT ) (A0 , Z0 ) (A1 , Z1 )+(A2 , Z2 )+p n++ ++ (6.28)

In acest proces se elibereaza energia totala Q definita astfel:

Q = Qf + Q = Tf 1 + Tf 2 + Tp n + E + T + T + E (6.29)

Diagrama energetica finala pentru fisiunea indusa cu neutroni termici

este redata n figura 6.23 n care se regasesc toate cele precizate n relatiile
de mai sus.
In figura 6.24 este prezentata diagrama energetica pentru urmatorul ex-
emplu concret:

n +235 U 236 U 100 136 99 135

40 Zr +52 T e 40 Zr +52 T e + 2n + (6.30)

99 135
44 Ru +56 Ba + 2n + + + +

In acest exemplu 100 Zr si 136 T e reprezinta fragmentele prompte, care

se transforma n produsii initiali de fisiune 99 Zr si 135 T e prin emisia de
catre fiecare fragment a unui neutron. Produsii initiali, conform relatiei
(6.19) prin dezintegrari se transforma n produsii finali -stabili 99 Ru si
135 Ba.

In obtinerea valorilor din figura 6.24 pentru masele nucleelor (aflate n

stari fundamentale) implicate n procesul de fisiune, s-au folosit tabelele de
masa ale lui Wapstra si Audi (1985). Energia cinetica a fragmentelor a fost

483
Figura 6.23

484
 Figura 6.24

estimata din figura 6.7. Energia cinetica este relativ mare pentru acest pro-
ces deoarece fragmentul greu este apropiat de A 132 (subparagraf 6.1.2.3).
In estimarea energiei T2n s-a folosit faptul ca energia cinetica medie a unui
neutron este de 2 MeV. Pentru acest exemplu concret rezulta ca n proce-
sul de fisiune se elibereaza 208.3 MeV. Facand media pe toate fragmentele
posibile pentru fisiunea indusa a 235 U cu neutroni termici se obtine pentru
Q valoarea medie de (205.3 8.7) MeV care se regaseste n energia cinetica
medie a fragmentelor de fisiune (Tf ), a neutronilor (Tp n ), a electronilor
(T ), a antineutrinilor (T ) cat si n energia cuantelor prompte (E ) si
ntarziate (E ) cu valorile precizate n tabelul 6.4.

Tabelul 6.4
Energia medie eliberata n fisiunea indusa cu neutroni termici
a 235 U

485
 Tipul de energie (MeV)

Tf 168.3 1.7
Tn 5.
E 6. 1.
T 8. 2.
T 12. 3.
E 6. 1.
Q 205.3 8.7

Din bilantul energetic din tabelul 6.4 rezulta ca ntr-adevar la fiecare act
de fisiune se elibereaza o energie mare ceea ce justifica afirmatia ca fisiunea
nucleara este o sursa importanta de energie folosita n reactorii nucleari
de fisiune, pentru obtinerea de energie nucleara. In reactorii nucleari de
fisiune energia eliberata n procesele de fisiune n lant se regaseste sub
forma de energie termica care este apoi convertita, prin mijloace clasice,
ntr-o centrala nuclearo-electrica, n energie electrica. Dat fiind faptul ca
antineutrinii interactioneaza foarte slab (paragraf 4.3.5) ei parasesc mediul
n care are loc procesul de fisiune si ca atare energia lor cinetica nu se
transforma n energie utila, termica. Ca urmare avand n vedere valorile din
tabelul 6.4 rezulta ca energia utila pe act de fisiune este de (193.3 5.7)
MeV. In realitate nsa neutronii rapizi, de energie medie 2 MeV, rezultati
la fisiune, se termalizeaza n moderatorul unui reactor termic, dupa care
cu mare probabilitate sunt absorbiti de nucleele de combustibil nuclear sau
de nucleele altor materiale ce intra n componenta reactorului. Pe langa
procesul de fisiune (n,f) are loc cu mare probabilitate procesul de captura
(n, ) (subparagraf 5.6.2.1). Cuantele emise n acest proces totalizeaza o
energie de circa 8 MeV ntr-un reactor de putere medie. Energia acestor
cuante este de asemenea trasformata n energie termica. Tinand seama
de energia acestor cuante cat si de energia pierduta a antineutrinilor,
rezulta ca energia utila pe act de fisiune este de aproximativ (201 6)
MeV. Este si motivul pentru care, n mod uzual, se afirma ca n procesul
de fisiune se elibereaza circa 200 MeV pe act de fisune. Importanta acestei
energii este relevata de faptul ca prin fisionarea (arderea) completa a unui
gram de 235 U se obtine energia imensa de:
5 1023 M eV = 8.1 1010 j = 22.5 M wh 1M wzi (6.31)
care este echivalenta cu energia obtinuta prin arderea completa a circa 3.5
t de carbune conventional.

486
 Observam ca asa cum rezulta din exemplul din figura 6.24 cat si din
figura 6.9, energia Q0 este de asemenea egala n medie cu 200 MeV. De aceea,
n special n calculele teoretice, energia Q0 , care reprezinta energia maxima
posibila obtinuta la sciziune, este considerata energia eliberata la fisiune.
Justificarea teoretica consta n aceea ca energia de excitare a fragmentelor
Ef se regaseste n energia cinetica a neutronilor prompti, Tp n , n energia
cuantelor prompte E , cat si n energia Q obtinuta n dezintegrarile ale
produsilor de fisiune.

6.1.2.7 Fisiunea indusa si fisiunea spontana. Bariera de fisiune

Din rezultatele expuse pana acum a rezultat ca nucleele compuse formate n
interactia neutronilor termici cu nucleele tinta 233,235 U si 239 P u fisioneaza
cu mare probabilitate. In particular 236 U format n starea excitata E =
Sn = 6.545 MeV (figura 6.24) n interactia n +235 U cu neutroni termici,
fisioneaza pe cand 236 U aflat n starea fundamentala fisioneaza spontan
cu o probabilitate foarte mica, corespunzatoare unui timp de njumatatire
de aproximativ 2 1016 ani desi energia eliberata n procesul:
236
U (A1 , Z1 ) + (A2 , Z2 ) (6.32)

dupa cum se poate estima din figura 6.24, este de asemenea de ordinul a 200
MeV. Rezulta de aici ca ntre starea fundamentala a 236 U si starea finala
corespunzatoare fragmentelor de fisiune aflate n repaus, la o distanta in-
finita, se interpune o bariera de potential. Ca si n cazul emisie 36 aceasta
bariera poate fi usor nteleasa daca se analizeaza procesul invers, adica
reactia dintre ionii grei (A1 , Z1 ) + (A2 , Z2 ) care se realizeaza prin formarea
nucleului compus. Pe masura ce nucleul proiectil (sa zicem (A1 , Z1 )) se
apropie de nucleul tinta (A2 , Z2 ) creste energia potentiala datorata fortelor
de respingere coulombiana. Cand proiectilul ajunge la distanta r = R1 +R2 ,
n care R1 si R2 sunt aproximativ razele nucleelor n interactie, intervin
fortele nucleare, mai intense decat cele coulombiene, care duc la micsorarea
energiei potentiale si la formarea NC (n exemplul de fata 236 U ).
Variatia energiei potentiale n functie de distanta r dintre centrele celor
doua nuclee este prezentata calitativ n figura 6.25; apare deci o bariera de
potential37 .
In consecinta 236 U aflat n stare fundamentala fisioneaza spontan numai
prin tunelarea acestei bariere cu o probabilitate cu atat mai mica cu cat
36
A se vedea si figura 1.8 din paragraful 1.2.2 si comentariile legate de aceasta figura
37
Detalii privind calculul barierei de potential pentru procesul de fisiune sunt date n
paragraful 6.1.6

487
 Figura 6.25

grosimea si naltimea Vf ale barierei38 (figura 6.25) sunt mai mari. Faptul
ca n procesul de interactie cu neutroni termici n +235 U , 236 U format la
energia de excitare egala cu Sn fisioneaza cu mare probabilitate ne sugereaza
ideea ca Vf Sn = 6.545 MeV (figura 6.26). Datorita acestei bariere, 236 U
fisioneaza spontan cu o probabilitate foarte mica, care corespunde unui timp
de njumatatire T1/2 (f s) = 2 1016 ani. In tabelul 6.6 sunt date perioadele de
njumatatire pentru fisiunea spontana a catorva nuclee. Este interesant de
observat ca pentru izotopii aceluiasi element T1/2 (f s) are valori diferite ceea
ce nseamna ca bariera de potential, n special naltimea acesteia, depinde
atat de Z cat si de A (efecte par-impare).

Tabelul 6.6

38
Inatimea Vf se mai numeste uneori energie de activare a procesului de fisiune

488
 Figura 6.26

Nucleul T1/2 (fs) (ani)

230 T h 1.5 1017
232 T h 1. 1021
232 U 7.9 1013
234 U 2. 1016
235 U 1.8 1017
236 U 2. 1016
238 U 7.9 1015
249 Cf 1.5 109
252 Cf 77.6
257 F m 120
258 F m 380 s

De asemenea este evident ca bariera de potential este din ce n ce mai

mica pe masura ce creste Z al nucleului care fisioneaza deoarece numai astfel
se explica valoarea de numai 380 s pentru T1/2 (f s) al izotopului 258 F m.
Caracteristicile fisiunii spontane sunt foarte apropiate de caracteristicile
fisiunii induse daca aceasta se realizeaza la energii de excitare mici. Astfel,
de exemplu, ambele tipuri de fisiune au o distributie de masa a produsilor
de fisiune cu doua maxime, n ambele cazuri sunt emisi neutroni prompti de
fisiune cu spectru energetic asemanator, cuante prompte etc. In particular,
din figura 6.3 reiese similitudinea ntre emisia de neutroni prompti n fisiunea
indusa cu neutroni termici a 233,235 U si 239 P u si n fisiunea spontana a 252 Cf .
Numarul mediu de neutroni emisi de 252 Cf este de 3.764 neutroni pe act de
fisiune.

489
 Sa facem cu acest prilej remarca, ca datorita timpului de
njumatatire T1/2 (f s) convenabil de 77.6 ani, 252 Cf este folosit
uzual n laboratoare ca sursa de neutroni39 . Intr-adevar, la fiecare
act de fisiune se emit n medie p = 3.764 neutroni prompti. Ac-
tivitatea Cf-252 fata de procesul de fisiune, deci numarul de acte
de fisiune pe secunda, conform relatiei (1.320) va fi:
m
f = f NA (6.33)
A
n care m este masa de Cf-252 iar NA este numarul lui Avogadro.
Numarul de neutroni emisi pe secunda va fi:
ln2 m
n= NA p (6.34)
T1/2 (f s) A

Rezulta ca un gram de Cf-252 va emite circa 2.5 1012 neutroni

pe secunda. Izotopul Cf-252 se obtine prin absorbtia succesiva
de neutroni ncepand cu Pu-239, conform procesului din relatia
(5.484).

6.1.2.8 Sectiuni eficace de fisiune

In figurile 6.27 si 6.28 este prezentata dependenta de energia cinetica a neu-
tronilor incidenti a sectiunilor eficace de fisiune nf (rezultate din masuratori
experimentale), ntr-un domeniu energetic foarte larg, pentru cateva nuclee
foarte grele (Z > 90). Se constata modul diferit n care interactioneaza
neutronii cu nucleele de tipul 235 U, 239 P u si respectiv 232 T h, 238 U .
In primul caz nucleele de 235 U si 239 P u fisioneaza cu neutroni de orice
energie, inclusiv cu neutroni termici; la fel stand lucrurile si pentru nuclee ca
233 U, 241 P u etc. Toate aceste nuclee grele au un numar impar de neutroni
92 94
si poarta numele de nuclee fisile.
In al doilea caz se constata ca nucleele de 232 238
90 T h si 92 U fisioneaza numai
40
cu neutroni relativ rapizi , care depasesc o anumita energie de prag, aceeasi
situatie constatandu-se experimental si la nuclee ca 231 234 236 240
91 P a, 92 U, 92 U, 94 P u
etc.
Nucleele acestea poarta numele de nuclee fertile (pentru motive ce vor
fi explicate n subparagraful 6.1.3.3) si contin numar par de neutroni.
39
Timpul de njumatatire efectiv al 252 Cf , adica 1/T1/2 = 1/T1/2 (f s) + 1/T1/2 () este
de 2.65 ani
40
Se neglijeaza rezonantele sub-barierice care apar la energii mai mici ca energia de
prag, acestea avand valori foarte mici.

490
Figura 6.27

Figura 6.28

491
 Figura 6.29

A. Nuclee fisile
Asa cum se observa si n figura 6.27 a) si b) sectiunile de fisiune au un
caracter rezonant n domeniul de energii (0.1 eV - 1 keV); odata cu cresterea
energiei acest caracter se estompeaza ajungandu-se la o dependenta lenta
cu energia pentru energii incidente mai mari de 100 keV.
Este evidenta similitudinea dependentei nf cu energia, cel putin pentru
zona energiilor de rezonanta, cu sectiunile reactiilor neutronice din figura
5.91 ceea ce constituie o dovada ca ntr-adevar reactia de fisiune se realizeaza
prin intermediul starilor de nucleu compus41 . Acest aspect este pe deplin
confirmat de sectiunile nf , n si nt din figurile 6.29 si 6.30.

Tabelul 6.7

Nucleul nf n nn nt
235 U 590 108 17.6 716
239 P u 729 300 8.5 1038

Din analiza acestor figuri rezulta urmatoarele:

a) Rezonantele n sectiunea nf se realizeaza la aceleasi energii ca si pentru
sectiunile n si nt , sunt deci generate de starile nucleului compus 236 U
situate la energii E > Sn .
b) Sectiunea totala este practic determinata de competitia dintre procesul
41
Faptul ca fisiunea se realizeaza prin intermediul NC a fost initial o ipoteza care trebuia
confirmata experimental

492
Figura 6.30

493
de fisiune si cel de captura, dupa cum se poate constata din tabelul 6.7 n
care sunt date valorile sectiunilor de interes la energia termica de 0.025 eV;
sectiunea nn este practic data de mprastierea pe sfera dura.
c) Este evidenta asemanarea dintre sectiunile nf si n (paragraf 5.6.1.2).
Rezulta de aici ca n zona rezonantelor izolate sectiunea de fisiune se inter-
preteaza teoretic ca si sectiunea de captura adica prin relatia (5.324) n care
se nlocuieste cu f obtinandu-se:
s
2J + 1 T n (T )f
nf (Tn ) = 2 = 1, 2, . . . (6.35)
kn 2(2IA + 1) Tn (Tn T )2 + 2
4

n care numeroteaza rezonantele de NC si:

= f + + n f +

In particular, pentru prima rezonanta a (n+235 U ) situata la 0.29 eV (si

care corespunde starii 236 U situata la E = Sn + 0.29 eV), largimile partiale
au valorile:

1f = 0.10 eV ; 1 = 0.035 eV ; 1n = 0.004 eV

care confirma precizarile de la punctul b). Faptul ca prima rezonanta este

pozitionata la energie mica (0.29 eV) determina, ca si n cazul sectiunii
de captura, alterarea legii 1/v si valorile mari ale sectiunii de fisiune pen-
tru energii foarte mici (termice). De fapt este evidenta similitudinea ntre
sectiunile de fisiune si de captura la 235 U si sectiunea de captura a 113 Cd
data n figura 5.46.
Sectiunea (n,f) pentru zona rezonanta este definita total de relatia (6.35)
n care trebuie precizate valorile T ( = 1, 2, . . .) si f ( = 1, 2, . . .).
Pentru zona energetica de pana la 10 eV aceste valori sunt prezentate n
tabelul 6.8. Cu aceste valori sectiunea nf din figura 6.30 ca si sectiunea
totala nt nf + n sunt calculabile deoarece este constant cu energia
si: s
T
n = 1n = 2, 3, . . .
T1
Facem remarca, ca deosebirea - de altfel importanta - ntre nf si n
consta n aceea ca este constanta cu pe cand f , dupa cum reiese din
tabelul 6.8, depinde de energia neutronilor si deci de pozitia rezonantei. Din
cele de mai sus rezulta ca n zona rezonantelor izolate Tn < Tcr 0.1 eV
1.0 keV interpretarea teoretica se face cu ajutorul matricei S n aproximatia

494
uninivel. In zona energetica (1100) keV rezonantele se suprapun si tratarea
diferitelor sectiuni, inclusiv sectiunea de fisiune, se face cu matricea S n
aproximatia multinivel iar n zona de continuu se foloseste modelul statistic.

Tabelul 6.8

T f (eV)

1 0.280 0.10
2 1.135 0.115
3 2.040 0.010
4 2.840 0.16
5 3.150 0.090
6 3.610 0.045
7 4.845 0.04
8 5.460 0.023
9 6.170 0.04
10 6.390 0.09
11 7.080 0.027
12 8.790 0.08
13 9.290 0.115
14 10.200 0.046

Facem precizarea (relatia 5.274) ca odata cu cresterea energiei cinetice

a neutronilor incidenti, devin posibile si alte procese ca (n,2n), (n,3n) etc.,
a caror interpretare se face n lumina modelelor dinamice.
Dependenta de energie a diferitelor sectiuni n domeniul energetic 103
107 eV pentru interactia neutronilor cu un nucleu fisil este data calitativ n
figura 6.31.
Pentru energii mai mici de 103 eV, singurele procese posibile sunt fisiunea
si captura radiativa42 , care depind de energia neutronilor ca si sectiunea de
fisiune din figura 6.27.

In fizica reactorilor nucleari, neutronii se clasifica dupa ener-

gie n neutroni termici, intermediari (sau epitermici) si rapizi,
pentru a se sublinia domeniul energetic al neutronilor care produc
cea mai mare parte a actelor de fisiune.
42
Procesul elastic este putin probabil

495
 Figura 6.31

Astfel, daca majoritatea actelor de fisiune sunt produse de

neutroni cu energia cuprinsa n intervalul 0 0.2 eV, neutronii
se numesc termici iar reactorii respectivi se numesc reactori ter-
mici. Cand energia neutronilor este cuprinsa ntre aproximativ
0.2 eV si 100 keV, neutronii (ca si reactorii corespunzatori) se
numesc intermediari (epitermici sau de rezonanta). Daca reactia
n lant este asigurata de neutroni ce depasesc energia de 100
keV, neutronii si respectiv reactorii, se numesc rapizi.

B. Nuclee fertile

Deoarece fisiunea se desfasoara prin intermediul NC ar fi fost de asteptat

ca si sectiunea de interactie a neutronilor cu nucleele fertile sa fie similara
cu cea a nucleelor fisile, adica sa aiba un caracter rezonant pentru neutronii
intermediari. Aceasta cu atat mai mult cu cat sectiunea totala a procesului
n +238 U prezinta rezonante de NC bine conturate (figura 5.42).
In realitate, dupa cum se constata din figura 6.28, sectiunea de fisiune
prezinta un efect tipic de tunelare printr-o bariera de aproximativ 1 1.2
MeV naltime. Aceasta constatare experimentala conduce la ideea ca bari-
era de fisiune a NC format n interactia neutron-nucleu tinta fertil este mai

496
 Figura 6.32

mare decat energia de separare Sn (figura 6.32) si deci Vf este egala cu suma
dintre Sn si energia de prag.
De exemplu, n cazul n +238 U , energia de separare a neutronului din
nucleul compus 236 U este de 4.86 MeV, ceea ce conduce la o valoare Vf 9 6
MeV pentru naltimea barierei de fisiune (figura 6.32). Datorita acestei
bariere prin interactia neutronilor termici cu 238 U se formeaza 239 U n stari
discrete situate la energii de excitare E9 egale practic cu energia de sepa-
rare a neutronului. Ca urmare din aceste stari nucleul 239 U fisioneaza prin
tunelarea unei bariere egala cu energia de prag, adica de (1 1.2) MeV.
Cand energia incidenta a neutronilor este astfel ncat T + Sn Vf 9 , nucleul
de 239 U va fisiona cu mare probabilitate, ceea ce explica cresterea brusca a
sectiunii de fisiune pentru procesul n +238 U la energii cinetice incidente de
peste (1 1.2) MeV.
Deoarece starile excitate E = T +Sn > Vf 9 formeaza deja un continuum,
variatia sectiunii de fisiune cu energia va fi lenta43 .
Din figura 6.33 se constata ca pentru energii incidente T (1.2 6)
MeV sectiunea de fisiune are un prim palier, dupa care creste din nou (un
nou efect de tunelare) atingand un alt palier si asa mai departe. Explicarea
acestor paliere este urmatoarea:
In zona energetica a primului palier, sectiunea de fisiune se exprima prin
43
Desigur problema se poate pune si invers, n sensul ca variatia lenta a sectiunii nf
cu energia atesta faptul ca starile cu energia de excitare E > Tprag + Sn formeaza un
continuum

497
relatia:

< f > N C (T )
nf = N C (T ) = <comp >
(6.36)
< f > + < comp > 1 + < >
f

Existenta palierului se explica numai daca admitem ca are loc relatia:

< comp > / < f >= const. (6.37)

n care < f > este largimea medie partiala pentru fisiune44 iar comp este
largimea medie partiala pentru toate procesele care sunt n competitie cu
fisiunea. Aceste procese sunt: mprastierea elastica < nn >, mprastierea
inelastica < nn > si cu pondere foarte mica captura radiativa < n >.
Ca urmare:
< comp >=< nn > + < nn >=< n > (6.38)
Coreland aceasta relatie cu precedenta rezulta ca largimile < f > si <
n > depind de energia neutronilor incidenti n acelasi fel. Deoarece largimea
< n > este proportionala cu densitatea de stari a 238 U rezulta ca si
largimea < f > trebuie sa fie proportionala cu o densitate de stari si-
milara. Stabilirea acestor stari care controleaza procesul de fisiune a fost
facuta de A.Bohr n 1956 si a constituit un moment important n dezvoltarea
teoriei fisiunii nucleare. Aceasta problema va fi abordata n paragraful 6.1.6,
aici ne rezumam la a preciza ca existenta primului palier este - n esenta -
generata de faptul ca largimile < f > si < n > variaza la fel cu energia
incidenta a neutronilor.
Existenta urmatoarelor paliere n sectiunea de fisiune din figura 6.33 se
explica, calitativ astfel.
Pentru energii incidente ale neutronilor mai mari de 6 MeV nucleul com-
pus 239 U se formeaza n stari excitate cu energia E9 > (Sn + 6) M eV -figura
6.34. Din aceste stari, n competitie, 239 U fie fisioneaza fie emite neutroni.
In primul caz are loc procesul:

n +238 U 239 U fisiune (6.39)

Contributia acestui proces n sectiunea de fisiune este data de curba

a n figura 6.33. In cazul n care starile E9 se dezexcita prin emisia de
neutroni, se populeaza stari ale nucleului 238 U . Daca aceste stari au energia
de excitare E8 comparabila sau mai mare ca naltimea barierei de fisiune
44
Ne aflam n zona de continuum, statistica, n care largimile, ca si alte marimi
masurabile, se exprima prin valorile lor medii

498
Figura 6.33

Figura 6.34

499
Vf 8 (figura 6.34), atunci, din aceste stari, nucleul 238 U poate de asemenea
fisiona; are loc procesul:
238
U (n, n )238 U fisiune (6.40)

Contributia acestui proces de fisiune n sectiunea de fisiune este data

de curba b din figura 6.33. Ca urmare a celor de mai sus, rezulta ca n
domeniul energetic Tn = (6 12) M eV , corespunzator celui de-al doilea
palier, n sectiunea de fisiune participa atat procesul (6.39) cat si procesul
(6.40) - curba a+b.
Exitenta urmatorului palier se explica prin aceea ca n procesul de fisiune,
pe langa (6.39) si (6.40), are loc si fisiunea nucleului 237 U , rezultat prin
emisia de neutroni din starile puternic excitate ale 238 U , conform procesului:
238
U (n, 2n )237 U fisiune (6.41)

Asadar cresterea sectiunii de fisiune la 6 MeV, 12 MeV etc., se explica

prin deschiderea pragului reactiilor (n,nf), (n,2nf) etc. Existenta palierelor
se explica prin aceea ca pentru fiecare din procesele (6.39)(6.41) are loc
relatia < n > / < f >=constant. Dependenta sectiunii nf cu energia
din figura 6.33 este tipica pentru interactia neutronilor cu nuclee actinide
fertile. Cu cresterea energiei incidente si n interactia neutronilor cu nu-
clee fertile devin posibile procese ca (n,n), (n,2n), (n,3n) etc. Dependenta
sectiunii acestor procese cu energia este similara cu cea din figura 6.31.
Dependenta de energie a sectiunilor de fisiune si valoarea acestora joaca
un rol important n fizica reactorilor nucleari de fisiune.

6.1.3 Reactia n lant

6.1.3.1 Coeficientul de criticitate
Numarul mediu de neutroni emisi pe act de fisiune, spectrul lor energetic
ca si dependenta de energia neutronilor a sectiunilor de fisiune sunt marimi
esentiale n realizarea reactiei n lant.
Faptul ca la un act de fisiune se produc mai multi neutroni sugereaza
ideea ca n principiu este posibila reactia de fisiune n lant, proces n care are
loc multiplicarea neutronilor si eliberarea unei cantitati mari de energie.
Este evident ca pentru a avea loc reactia n lant este necesar ca cel putin
unul din neutronii emisi la un act de fisiune sa dea nastere, n generatia
urmatoare, unui nou act de fisiune. De aceea se defineste coeficientul de
multiplicare sau de criticitate - k - astfel:

500
 numarul de neutroni ce produc fisiune ntr-o genarate
k= (6.42)
numarul de neutroni ce produc fisiune n generatia precedenta
Reactia n lant se produce daca:

k1 (6.43)

Daca k=1 reactia n lant are loc controlat la o putere constanta iar
sistemul de multiplicare este un sistem critic; pentru k > 1 puterea
reactiei n lant creste (sistem supracritic) iar pentru k < 1 puterea reactiei
n lant scade, reactia se stinge (sistem subcritic).
In realizarea unui sistem de multiplicare cu k 1 este evidenta im-
portanta numarului mediu de neutroni emisi pe act de fisiune . Fireste
daca este mai mic ca 1 nu se poate autontretine reactia n lant. Dar
nici pentru putin mai mare ca unitatea reactia n lant nu poate continua
deoarece pierderea de neutroni este inevitabila n orice sistem multiplicativ.
In general doua cauze duc la pierderea de neutroni si anume: absorbtia neu-
tronilor n nucleele materialelor sistemului de multiplicare, absorbtii ce nu
sunt nsotite de fisiune, si scurgerile prin suprafetele exterioare ale sistemului
multiplicativ.
De aceea problema determinarii unui factor k 1 se reduce la problema
determinarii unui factor k pentru un sistem de multiplicare fara scurgeri
(deci un sistem infinit) si la determinarea probabilitatii de evitare a scurge-
rilor pentru cazul sistemului de multiplicare finit. Coeficientul de criticitate
se defineste n functie de acesti factori astfel:

k = k (6.44)

n care evident:
k < k (6.45)
Probabilitatea de evitare a scurgerilor depinde de dimensiunile si geome-
tria sistemului de multiplicare iar k depinde n primul rand de raportul
dintre cantitatea de material fisil si celelalte componente ale sistemului de
multiplicare.
Clarificam semnificatia factorilor k si considerand, pentru moment,
ca sistemul de multiplicare este format dintr-un bloc de combustibil fisil45
de 235 U . La fiecare act de fisiune se produc neutroni rapizi de energie medie
2 MeV. Acestia initiaza la randul lor noi acte de fisiune; fiecare neutron de
45
Pentru nceput se considera un bloc de combustibil fisil de mari dimensiuni

501
2 MeV absorbit de un nucleu 235 U va produce n urma fisiunii r neutroni
rapizi, cu r definit astfel:
f 5 f 5
r5 = = (6.46)
a5 f 5 + 5

n care a5 reprezinta sectiunea de absorbtie a neutronilor de energie medie

2 MeV n 235 U , formata din sectiunea de fisiune f 5 si de captura radiativa
5 ; raportul f 5 /a5 defineste probabilitatea procesului de absorbtie nsotit
de fisiune. Deoarece sistemul de multiplicare contine numai nuclee de 235 U ,
rezulta ca factorul r reprezinta pentru acest sistem tocmai coeficientul de
criticitate:
k = r5 = 2.55 (6.47)

Tabelul 6.9

Sectiuni eficace(b) 235 U 238 U

nf 1.32 0.57
n 0.05 0.03
nn 1.8 2.3
nn 4.2 4.3
........ ......... .........
nt 7.37 7.2

In obtinerea acestei valori s-au folosit datele din tabelul 6.9 iar pentru
valoarea de 2.65 care rezulta din relatia (6.7) pentru Tn = 2 M eV . Desi
valoarea k este foarte mare, pentru un bloc mic de 235 U s-ar putea totusi
ca reactia n lant sa nu se produca datorita scurgerilor de neutroni prin
suprafata blocului de uraniu. Rolul dimensiunilor si al formei blocului poate
fi relevat astfel: numarul de neutroni ce parasesc blocul de combustibil este
proportional cu suprafata blocului iar numarul de neutroni ce se formeaza
este proportional cu volumul blocului deoarece 235 U este distribuit omogen.
Rezulta ca pentru un bloc de 235 U de forma sferica (de raza R), respectiv
cubica (de latura R), pierderile de neutroni prin scurgeri vor fi proportionale
cu raportul:
4R2

3
4R3
= R pentru forma sferica
numarul de n scursi prin suprafata


3
=
numarul de n produsi n volum
6R2 6

= pentru forma cubica

R3 R
(6.48)

502
 Figura 6.35
Prin unirea sistemelor A si B nu se mai pierd neutronii ce se
scurgeau prin suprafetele transversale

Din aceasta relatie rezulta n primul rand ca scurgerile sunt mai mari
pentru forma cubica comparativ cu cea sferica, fiind deci de preferat forma
sferica; n al doilea rand scurgerile se reduc pe masura ce dimensiunile cresc,
n particular pentru un bloc infinit scurgerile devin zero. Rezulta de aici ca
pentru o forma data exista un volum minim numit critic necesar pentru ca
pierderile sa nu depaseasca 1.55 neutroni si deci k = r sa fie mai mare
sau egal cu 1. Masa de combustibil (235 U n cazul de fata) corespunzatoare
acestui volum critic se numeste masa critica. Pentru forma sferica masa
critica este de 48 de kg pentru 235 U si de aproximativ 17 kg pentru un sistem
multiplicativ format din 239 P u. Ilustrarea calitativa a faptului ca scurgerile
de neutroni sunt mai mici odata cu scaderea suprafetei este data n figura
6.35.
Asadar realizarea reactiei n lant autontretinute ntr-un sistem multi-
plicativ format numai din combustibil fisil este posibila daca se depaseste
masa critica. Folosirea nsa a unui sistem multiplicativ numai din 235 U (sau
din uraniu natural puternic mbogatit) este o solutie extrem de costisitoare,
inacceptabila din punct de vedere practic. Convenabila este realizarea unei
reactii n lant ntr-un sistem multiplicativ format din uraniu natural care
are urmatoarea compozitie izotopica:
238 U . . . 99.28%
235 U . . . 0.714% (6.49)
234 U . . . 0.006%

adica din aproximativ 140 nuclee de uraniu unul este de 235 U .

In acest caz combustibilul nuclear este format practic din amestecul izo-

503
topilor 235 U si 238 U pentru care se defineste astfel:
N8
5 (N5 f 5 ) + 8 (N8 f 8 ) 5 f 5 + 8 f 8 N
nat = = 5
N8
=
N5 (f 5 + 5 ) + N8 (f 8 + 8 ) f 5 + 5 + (f 8 + 8 ) N 5
(6.50)
= 5nat + 8nat
cu:
5 f 5
5nat = (6.51)
f 5 + 5 + (f 8 + 8 ) N
N5
8

8 f 8 N8 /N5
8nat =
f 5 + 5 + (f 8 + 8 ) N
N5
8

Pentru energia medie de 2 MeV a neutronilor, folosind valorile din tabelul

6.9 precum si 5 (2 M eV ) = 2.65 si 8 (2 M eV ) = 2.5, se obtin valorile:

5nat = 0.04 ; 8nat = 2.375 ; nat = 5nat + 8nat = 2.415 (6.52)

S-ar parea deci ca reactia n lant se poate realiza usor ntr-un sistem
multiplicativ format din uraniu natural. Energia de 2 MeV este nsa energia
medie a neutronilor rezultati din fisiune, n realitate acesti neutroni sunt
distribuiti energetic conform spectrului din figura 6.4. Din aceasta figura
rezulta ca numai u=50 % din acestia au energia cinetica mai mare de 2
MeV si deci ar putea eventual sa produca fisiunea 238 U . Dar nici acest
lucru nu este adevarat deoarece marea majoritate a neutronilor cu energia
Tn 2 M eV sufera mai curand procese de mprastiere inelastica si elastica
decat fisiune, dat fiind faptul ca sectiunile nn si nn sunt mai mari ca
sectiunea nf dupa cum rezulta din tabelul 6.9. Daca neutronul sufera
mprastieri elastice dar n special inelastice46 energia lui cinetica devine mai
mica decat energia de prag pentru fisiunea 238 U (subparagraf 6.1.2.8, figura
6.28). Ca urmare coeficientul 8nat din (6.51) trebuie de fapt calculat n felul
urmator:
f 8
8nat 8nat u 8 0.24 (6.53)
nn + f 5
rezultat care arata ca reactia n lant nu poate avea loc ntr-un bloc de
uraniu natural cu neutroni rapizi rezultati n procesul de fisiune. Facem
precizarea ca 8nat ar putea fi si mai mic decat valoarea 0.24 deoarece n
46
Intr-un proces de mprastiere elastica a neutronilor pe U-238 pierderea de energie
cinetica este mica, pe cand ntr-un proces inelastic pierderea de energie poate fi destul de
mare si depinde de starea excitata n care ramane nucleul de U-238

504
relatia (6.53) s-a tinut seama numai de mprastierea inelastica n competitie
cu procesul de fisiune.
Reactia n lant cu neutroni rapizi rezultati la fisiune s-ar putea reali-
za numai daca se foloseste uraniu puternic mbogatit. Astfel daca punem
conditia ca 5nat 47 din (6.51) sa fie mai mare ca 2 rezulta:

N5 2(f 8 + 8 )
c= (6.54)
N5 + N8 2(f 8 + 8 f 5 5 ) + 5 f 5

Tinand seama si de procesele de mprastiere elastica si inelastica se

ajunge la concluzia ca energia neutronilor ntr-un bloc de uraniu mbogatit
corespunde domeniului energetic (0.12.) MeV. Pentru acest domeniu ener-
getic sectiunea f 8 = 0 iar valorile medii pentru celelalte sectiuni implicate
n (6.54) pot fi considerate 5 = 8 = 0.1 b, f 5 = 1.5 b si 5 = 2.6.
Pentru aceste valori se obtine:

c 22% (6.55)

Asadar, ntr-un mediu multiplicativ format din uraniu mbogatit peste 22%,
reactia n lant se poate realiza cu neutronii rapizi rezultati n fisiune48 .
Remarcam nsa faptul ca pentru energiile termice de 0.025 eV folosind
valorile din tabelul 6.7 si f 8 = 0, 8 = 2.73 b se obtine pentru 5nat din
(6.51) valoarea:
nat
5T = 1.33 (6.56)
adica prin absorbtia unui neutron termic n uraniu natural se obtin 5T nat =

1.33 neutroni rapizi. Acest rezultat arata ca n principiu reactia n lant

se poate autontretine n uraniu natural daca neutronii rezultati prin fisi-
une sunt ncetiniti pana la energii termice. Realizarea reactiei n lant
presupune deci o ncetinire eficienta si fara pierderi a neutronilor deoarece
nat este destul de mic; s-ar parea ca ncetinirea s-ar putea reali-
coeficientul 5T
za chiar ntr-un bloc de uraniu natural suficient de mare (volum mare) ncat
scurgerile sa fie cat mai mici. Incetinirea n acest caz se realizeaza n esenta
prin mprastierea elastica si inelastica a neutronilor pe nuclee de uraniu.
Deoarece masa neutronului este foarte mica comparativ cu cea a nucleelor
de uraniu, rezulta ca la fiecare ciocnire neutronul pierde o mica parte din
energia sa cinetica. Deci ncetinirea se face prin multe ciocniri succesive si n
pasi energetici mici. Aceasta nseamna ca se va ajunge n zona energetica
1. 500 eV n care procesul de captura radiativa a neutronilor este foarte
47 nat
8 din relatia (6.51) ramane subunitar oricare ar fi mbogatirea uraniului
48
Reactorii corespunzatori se numesc reactori rapizi

505
mare ( sectiunea de captura a 238 U este aratata partial n figura 5.42). Este
evident ca absorbtia rezonanta a neutronilor duce la scaderea numarului de
neutroni si deci la imposibilitatea realizarii reactiei n lant. Rezulta de aici
ca ncetinirea neutronilor trebuie facuta n portii energetice suficient de
mari pentru a se sari peste zona de rezonanta a uraniului. Apare deci
necesitatea folosirii unui moderator eficient care prin putine ciocniri sa duca
la termalizarea neutronilor evident fara a-i absorbi. Mediul moderator tre-
buie sa fie altul decat uraniul si trebuie separat spatial de acesta pentru
a evita la maximum absorbtia rezonanta. Se obtine astfel un sistem de mul-
tiplicare eterogen49 n care combustibilul nuclear - uraniu natural - este
separat de moderator care trebuie sa ncetineasca eficient, ntr-un volum
cat mai mic si fara absorbtii, neutronii. Rezulta de aici ca moderatorul
trebuie sa fie ntr-o stare concentrata (deci stare solida sau lichida) si sa
contina nuclee cat mai usoare care sa nu absoarba neutroni. Aceste conditii
sunt ndeplinite n primul rand de apa grea (D2 O) si - n ordine - de grafit,
daca acesta este bine purificat n special de bor50 , care este frecvent ntalnit
n grafit. Din punct de vedere practic se poate deci realiza reactia n lant
autontretinuta ntr-un sistem de multiplicare eterogen format din uraniu
natural n calitate de combustibil si apa grea sau grafit ca moderator. Se
foloseste deci o retea ce consta din moderator si blocuri de combustibil dis-
puse periodic. Distanta dintre blocuri este suficient de mare ncat neutronii
ajung de la un bloc la altul numai dupa ce au fost suficient moderati ncat
sa sara peste zona de rezonanta.
In cazul uaniului slab mbogatit (2.5 5%) reactia n lant se poate
autontretine si daca este folosit ca moderator apa usoara.
Sistemele multiplicative pot fi si omogene (combustibilul este dispersat
intim n moderator) daca combustibilul este uraniu mbogatit.
Desigur, n astfel de sisteme multiplicative cu neutroni termici (adica
cu moderator) omogene sau eterogene, coeficientul de criticitate k nu mai
coincide cu .
Pentru a stabili k se presupune ca sistemul multiplicativ eterogen si
infinit este cel din figura 6.36. Procesele din aceasta figura pornesc de la un
act de fisiune n urma caruia se produc neutroni rapizi. Unii din acestia
pot produce fisiunea nucleelor de 238 U (n majoritate) sau chiar a 235 U ,
nainte de a se ncetini si astfel creste numarul de neutroni rapizi de ori, n
care se numeste factor de multiplicare cu neutroni rapizi si este suprau-
49
In mod similar reactorii cu un astfel de sistem de multiplicare se numesc reactori
eterogeni
50
Borul are o sectiune de cca. 760 b de absorbtie a neutronilor termici prin reactia
10
B(n, )

506
 Figura 6.36
Viata neutronilor ntr-un reactor cu uraniu natural

nitar. Asadar nainte de moderare n sistem exista neutroni rapizi. In

procesul de ncetinire o parte din acesti neutroni pot fi absorbiti cand trec
prin energiile de rezonanta ale 238 U (sau ale altor nuclee ale sistemului mul-
tiplicativ). Asadar numai o parte p din numarul initial de neutroni
ajung termici si anume acei neutroni care au reusit sa evite absorbtia de
rezonanta, de aceea p reprezinta probabilitatea de evitare a absorbtiei de
rezonanta. O parte din neutronii care au ajuns termici sunt absorbiti de
nucleele moderatorului si ale altor materiale ce intra n componenta sistemu-
lui multiplicativ. Numai fractiunea f numita factor de utilizare termica,
din numarul de neutroni este absorbita n combustibilul nuclear51 .
Fiecare din cei pf neutroni absorbiti n combustibil produc n urma
fisiunii neutroni rapizi. Conform definitiei din (6.42) rezulta:
f
k = pf ; = (6.57)
t
Daca sistemul de multiplicare este finit trebuie sa se tina seama si de
neutronii ce parasesc acest sistem. Daca r si T sunt probabilitatile de
evitare a scurgerilor de neutroni rapizi si respectiv termici, coeficientul de
51
Adesea prin combustibil nuclear se ntelege numai izotopul fisil. In acest caz prin
f se considera numai neutronii absorbiti n U-235 iar se va calcula cu relatia (6.46).
Daca prin combustibil se ntelege amestecul celor doi izotopi, atunci prin f se vor ntelege
neutronii absorbiti atat n U-235 cat si n U-238 iar se va calcula conform relatiei (6.50)
nat
cu f 8 = 0, adica va fi 5T din (6.56)

507
criticitate k se defineste astfel:

k = k r T = pf r T (6.58)

Calculul factorilor care intervin n aceasta formula constituie unul din

obiectivele de baza ale fizicii reactorilor nucleari,

6.1.3.2 Evolutia n timp a reactiei n lant

Pentru utilizarea practica a reactiei n lant aceasta trebuie controlata adica
mentinuta la o putere constanta dorita, adica sa se realizeze k=1.
Variatiile k ale coeficientului de criticitate n jurul valorii k=1 duc la
modificarea echilibrului neutronic si deci la variatia puterii. De aceea carac-
teristica importanta a reactiei n lant este viteza ei de desfasurare determi-
nata de valoarea coeficientului k si de valoarea timpului mediu (varsta) de
viata al unei generatii de neutroni, adica timpul mediu care se scurge ntre
doua acte succesive de fisiune.
Daca n este numarul de neutroni dintr-o generatie, atunci n generatia
urmatoare acest numar va fi nk. Rezulta ca n timpul are loc modificarea
numarului de neutroni cu dn=n(k-1); rezulta de aici ca viteza de variatie a
numarului de neutroni va fi:
dn k1
=n (6.59)
dt
Prin integrare rezulta:
k1
t
n(t) = n0 e (6.60)
n care n0 este numarul de neutroni la momentul zero. Exte evident ca
evolutia n timp a numarului de neutroni depinde de k si . Timpul
depinde de compozitia si structura sistemului multiplicativ. In cazul n care
reactia n lant se desfasoara cu neutroni termici si nu se iau n considerare
neutronii ntarziati, timpul mediu p al neutronilor prompti este cuprins
ntre 103 si 105 s iar n cazul reactiilor cu neutroni rapizi52 acest timp
este mai mic variind ntre 105 108 s. Pentru un sistem multiplicativ
format din material strict fisil reactia n lant are loc cu neutroni rapizi si
p 108 s. Daca admitem ca k=1.1 rezulta ca n va creste n timp dupa
legea:
7
n(t) = n0 e10 t (6.61)
Asadar un neutron initial (n0 = 1) ar produce numai n 6 s aproximativ
1026 neutroni ceea ce ar fi echivalent cu fisiunea a 40 kg de 235 U ; practic
52
Este echivalent cu a spune reactori termci si respectiv rapizi

508
instantaneu se elibereaza o cantitate enorma de energie53 - are loc o explozie
nucleara. Este evident ca o asemenea reactie nu poate fi controlata. Pentru
realizarea unei reactii controlate este necesar un sistem multiplicativ cu o
valoare cat mai mare, deci un sistem multiplicativ care sa nu fie format
numai din combustibil fisil si n care reactia n lant sa se realizeze eventual
cu neutroni termici. Dar chiar n acest caz pentru valoarea limita = 103
s, cresterea n timp a numarului de neutroni este mare. Astfel chiar pentru
k=1.01 ntr-o secunda numarul de neutroni creste de cca. 22000 ori. Asadar
chiar un exces de criticitate de k=0.01 este inacceptabil pentru realizarea
unei reactii n lant controlate, cu atat mai mult cu cat si = 103 s este
un timp maxim limita. Situatia este nsa salvata de existenta neutronilor
ntarziati care modifica foarte mult timpul . Intr-adevar n acest caz k este
format din coeficientul de criticitate datorat neutronilor prompti kp si din
cel datorat neutronilor ntarziati k astfel ncat:

k = kp + k ; kp = (1 )k ; k = k (6.62)

n care reprezinta fractiunea de neutroni ntarziati (tabelul 6.3).

In cazul unui sistem multiplicativ n care k are valorile:

1<k <1+ (6.63)

timpul mediu de viata este bine aroximat de relatia:

= (1 )p + p (6.64)

n care p este timpul mediu al neutronilor prompti iar este timpul mediu
al neutronilor ntarziati. Conform valorilor din tabelul 6.2 si tabelul 6.3
se constata ca timpul = 0.084 s este, ntr-adevar mult mai mare ca
(1 )p p = (103 108 ) s.
In cazul fisiunii 235 U deoarece = 0.0066 (tabelul 6.3) rezulta pentru k
valorile:
1 < k < 1.0066 (6.65)
Pentru o valoare k cuprinsa n acest interval si viteza de crestere
a reactiei n lant este mica. Astfel pentru k=1.005 si = 0.0845, ecuatia
(6.60) devine:
n(t) = n0 e0.077t (6.66)
relatie care arata ca ntr-o secunda numarul de neutroni creste cu numai 8%
ceea ce face posibil controlul reactiei n lant.
53
Energia rezultata prin fisiunea unui kg de U-235 este echivalenta cu energia eliberata
prin explozia a 20000 t de trinitrotoluen (TNT)

509
 Subliniem faptul ca relatia (6.64) este adevarata numai daca este n-
deplinita conditia (6.63) care, din punct de vedere fizic, arata ca sistemul
multiplicativ este subcritic daca se considera numai neutronii prompti (kp <
1). Daca sistemul multiplicativ ar fi critic numai pe baza neutronilor prompti
(kp 1) atunci (6.64) nu este adevarata si timpul devine practic egal cu p ,
ceea ce, conform celor prezentate mai sus, duce la imposibilitatea controlului
reactiei n lant. Rezulta de aici importanta neutronilor ntarziati n controlul
reactiei n lant si deci la realizarea unui reactor de fisiune.

6.1.3.3 Conversia si reproducerea combustibilului nuclear

Absorbtia neutronilor n nucleele fertile, nensotita de fisiune, contribuie
la pierderea de neutroni. Pe de alta parte nsa, prin acest proces, conform
figurii 6.37, se produc combustibili nucleari fisili artificiali 239 P u si, respectiv,
233 U . Procesul n sine poarta denumirea de conversie sau de reproducere

a combustibilului nuclear dupa cum izotopul fisil nou produs este diferit sau
acelasi cu nucleul fisil initial folosit n sistemul multiplicativ. Astfel, n cazul
unui sistem multiplicativ cu uraniu natural avem de a face cu un proces de
conversie iar n cazul unui sistem format din 233 U si 232 T h are loc un proces
de reproducere.
In aceste procese se defineste factorul de conversie sau de reproducere
B, definit astfel:
numar de nuclee fisile nou formate n unitatea de timp
B= (6.67)
numar de nuclee fisile initiale arse n unitatea de timp
Posibilitatea conversiei, respectiv, reproducerii, se bazeaza pe faptul ca
numarul mediu de neutroni eliberati la absorbtia unui neutron n materialul
fisil (factorul ) este mai mare ca doi. Daca nu ar exista si alte procese
de pierdere a neutronilor decat absorbtia acestora n materialul fisil si fer-
til, factorul B ar fi egal cu - 1. Dependenta factorului de energia Tn ,
pentru Tn 10 keV pentru 235 U si 239 P u este data n figura 6.38. In
zona rezonantelor factorul depinde complicat de energie; n figura 6.38
sunt prezentate si valorile factorului pentru energia neutronilor termici
de 0.025 eV. Din figura se constata ca pentru energii Tn 100 keV este
posibila realizarea conversiei ntr-un mediu multiplicativ ce contine 239 P u
n care cantitatea de combustibil nuclear fisil nou produs poate fi egala sau
mai mare decat cea a combustibilului fisil consumat54 . In reactorii termici
54
Reactorii nucleari ce functioneaza cu neutroni cu energii mai mari de 100 keV se
numesc reactori rapizi. Daca ntr-un astfel de reactor factorul B este supraunitar acesta
se mai numeste si rata de supragenerare si se noteaza, de obicei, cu FR

510
Figura 6.37

511
 Figura 6.38

conversia se poate realiza atat cu 235 U cat si cu 239 P u dar conversia este
mica caci factorul este mic.
O formula ceva mai realista pentru B este urmatoarea:

B = 1 L (6.68)

n care L reprezinta pierderile de neutroni prin scurgeri si absorbtii parazite

altele decat cele n materiale fisile si fertile. Avand n vedere subparagraful
6.1.3.1. rezulta ca n reactorii termici cu uraniu natural B < 0.8 iar n
reactorii cu uraniu mbogatit rata B = 0.5 0.6.
In reactorii rapizi, pentru ca reactia n lant sa se autontretina este nece-
sara o mbogatire de peste 22 %, dupa cum rezulta din relatia (6.54). In acest
gen de reactori factorul , dupa cum rezulta din figura 6.38, este destul de
mare daca se foloseste combustibil fisil 239 P u. Deoarece dimensiunile reac-
torilor rapizi sunt relativ mici, n comparatie cu ale celor termici, scurgerile
neutronilor pot fi destul de mari. Daca nsa se foloseste un reflector format
din material fertil (232 T h, 238 U ) de grosime cat mai mare, care nconjoara
zona activa a reactorului rapid, atunci se poate obtine un factor L relativ
mic si ca atare B poate avea valori mari, apropiate de 2. Reactorii (rapizi) n
care rata B este supraunitara se numesc reactori reproducatori sau supra-
generatori. Avantajul acestor reactori fata de cei clasici, termici, consta
n faptul ca pe langa producerea de energie termica - si n final - energie
electrica, se obtine (se reproduce) si combustibil fisil, n cantitati mai mari
decat combustibilul fisil consumat. Are loc deci renoirea combustibilului
nuclear. Asadar, spre deosebire de combustibilii fosili traditionali, com-
bustibilul nuclear are capacitatea de regenerare; aceasta regenerare este
cu atat mai eficienta cu cat factorul de supragenerare B este mai mare.

512
 Figura 6.39

Este interesant de semnalat faptul ca gradul de utilizare al combustibilu-

lui nuclear depinde esential de factorul B. Astfel, sa admitem ca avem un
reactor cu uraniu n care concentratia de 235 U este c% si masa combustibilu-
lui (238 U si 235 U ) este m. Presupunand ca prin functionarea acestui reactor
tot combustibilul fisil, adica mc% se consuma si ca toata cantitatea de 239 P u
produsa se recupereaza, rezulta ca dupa un ciclu se obtine mBc% de 239 P u
si energia electrica corespunzatoare combustibilului fisil consumat. Daca
cantitatea recuperata mBc% de 239 P u se rencarca n reactorul considerat
si este folosita ntr-un nou ciclu se va obtine din nou energie electrica cat si
cantitatea mB 2 c% de 239 P u. Continuand astfel, rezulta ca dupa n cicluri
se va obtine mB n c% de combustibil fisil 239 P u iar masa totala M de uraniu
folosita n aceste cicluri va fi:

M = mc% + Bmc% + B 2 mc% + . . . + B n mc% (6.69)

Pentru reactorii termici B < 1 si deci dupa foarte multe cicluri (n )

rezulta pentru masa M relatia:
1
M = mc% (6.70)
1B
In particular, pentru un reactor cu uraniu natural cu B=0.8 si c%=0.71
% se obtine M=3.5m%, adica numai 3.5% din cantitatea initiala de uraniu
este folosita. Astfel, daca ncarcatura initiala a reactorului era de 100 t
numai 3.5 t s-au folosit pentru obtinerea de energie n multiplele cicluri

513
ale reactorului respectiv, adica gradul de utilizare al uraniului este destul
de mic. Fireste cu totul alta ar fi situatia pentru B 1. In cazul B=1
si considerand ca nu sunt pierderi, n cazul unui ciclu s-ar reproduce n
totalitate combustibilul fisil consumat si, ca urmare, ntr-un numar finit
de cicluri s-ar putea folosi toata cantitatea initiala de uraniu. In realitate
lucrurile nu stau chiar asa. Pe de o parte n orice reactor nu poate avea loc
arderea completa a combustibilului fisil55 ; n alta ordine, nici 239 P u rezultat
nu poate fi recuperat 100%. Tinand cont de aceste aspecte se constata ca
gradul de utilizare al uraniului depinde de factorul B ca n figura 6.39.
Din aceasta figura rezulta ca gradul de utilizare este de numai 1% pentru
B=0.8 si nu de cca. 3.5% dupa cum a rezultat n cazul ideal prezentat mai
sus. Din figura rezulta ca pentru B = 1.4 1.5 gradul de utilizare are valori
n jur de 70 80%. Aceasta ar nsemna ca daca uraniu ar fi utilizat ntr-un
astfel de reactor s-ar obtine energie de cca. 70 80 ori mai multa decat daca
aceeasi cantitate de uraniu s-ar fi utilizat ntr-un reactor termic cu B < 1. In
particular un gram de uraniu consumat n reactorul reproducator precizat
ar produce aceeasi energie cu cea produsa prin arderea a cca. (2.5 2.8) t
de carbune sau cca. 1.9 t de petrol.
In concluzie reactorii rapizi reproducatori realizeaza un deziderat vital;
acela de renoire a combustibilului nuclear. Folosirea rezervelor de com-
bustibil nuclear cunoscute n prezent (de uraniu si de toriu) numai n reac-
torii reproducatori ar permite satisfacerea cerintelor de energie ale omenirii
pe o perioada de cca. 2000 3000 de ani realizand astfel o rezerva de timp
necesara altor surse de energie, n particular folosirea la scara industriala a
fuziunii nucleare.

6.1.4 Generalitati privind reactorii nucleari

56 )

Reactorul nuclear este un sistem n care se realizeaza eliberarea contro-

lata a energiei nucleare pe baza reactiei n lant. Energia eliberata n reactor
datorita proceselor de fisiune (subparagraful 6.1.2.6) se regaseste n energie
termica care este apoi transformata prin mijloace clasice n energie electrica
n centralele nuclear-electrice.
In general, un reactor nuclear este alcatuit din zona activa, protectia
biologica, schimbatorul de caldura, sistemul de reglaj si control.
55
Daca concentratia de 235 U n combustibilul de uraniu folosit ntr-un reactor scade sub
0.2% combustibilul respectiv este considerat epuizat
56
A se vedea cartea Elemente de fizica si calculul reactorilor nucleari de A.Berinde,
aparuta n Ed.Teh.Bucuresti, 1977

514
 Zona activa este partea principala a reactorului care contine sistemul
multiplicativ n care are loc reactia n lant controlata. Sistemul multiplica-
tiv este format din combustibilul nuclear, moderator (daca este vorba de un
reactor termic), bare de reglaj, dispozitive de control, materiale structurale
apartinand sistemului de distribuire a materialului fisionabil si moderatoru-
lui (daca este un reactor cu moderator), dispozitive de preluare a caldurii
degajate (conductele si agentul de racire), etc. De la caz la caz zona activa
poate fi nconjurata de un material reflector special sau acesta este chiar
vasul care contine toate cele enumerate mai sus.

Combustibilul nuclear de uraniu natural sau mbogatit poate fi

sub forma metalica sau de compusi: oxizi, carburi, etc. In acest
ultim caz combustibilul se mai numeste si combustibil ceramic.
Combustbilul metalic nu duce la pierderi mari de neutroni ceea
ce implica economie de spatiu cat si cresterea puterii reactorului
pe unitatea de volum. Unele proprietati fizico-chimice ale aces-
tui combustibil, cum ar fi temperatura de topire relativ scazuta
(uraniu are temperatura de topire de 1132.3 C iar plutoniul de
641 C) sau modificarile de structura ce au loc la temperaturi mai
mari ca 450 C, fac ca folosirea combustibililor metalici sa duca
la limitarea temperaturii de functionare a reactorului si deci la un
randament termic scazut. Combustibilii ceramici, desi inferiori
celor metalici din punct de vedere al bilantului de neutroni, caci
oxizii si carburile absorb puternic neutronii, datorita stabilitatii
lor chimice, fizice si radiochimice, permit marirea temperaturii
de lucru a reactorului si deci cresterea gradului de ardere. Din
acest motiv marea majoritate a reactorilor din lume functioneaza
cu combustibili ceramici.
In timpul functionarii reactorului, combustibilul se ncalzeste
la temperaturi ce variaza de regula ntre 400 C si 1000 C. In
acelasi timp combustibilul se gaseste n contact cu agentul de
racire; daca combustibilul nuclear, metalic sau ceramic, nu ar
fi protejat, n scurt timp s-ar deteriora prin coroziune si erozi-
une, ceea ce ar duce la imposibilitatea functionarii reactorului si
infectarea sa radioactiva. Ca urmare combustibilul nuclear este
protejat prin nchiderea lui n teci formate din aliaje rezis-
tente atat fizic cat si chimic cat si slab absorbante de neutroni;
cel mai cunoscut este aliajul numit zircaloy care pe langa zir-
coniu, dupa caz, poate avea n componenta si aluminiu, beriliu,
magneziu, fierul, etc.

515
 Ansamblul combustibil-teaca formeaza un element combusti-
bil. Aceste elemente se asambleaza n reactor, respectandu-se o
geometrie specifica reactorului respectiv n fascicule de combu-
stibil. Asamblarea fasciculelor se realizeaza astfel ncat fiecare
fascicul sa poata fi usor evacuat; la unele reactoare evacuarea
poate avea loc chiar n timpul functionarii reactorilor. Evacua-
rea fasciculului este necesara fie datorita consumarii materialului
fisil (sub 0.2% n cazul unui combustibil de 235 U ) fie datorita
fisurarii tecilor.
Sa precizam cu acest prilej si faptul ca cel mai grav acci-
dent nuclear se numeste LOCA (Loss of Coolant Accident) si
consta n pierderea brusca a agentului de racire. In acest caz
reactorul s-ar topi eliberandu-se substante radioactive n mediul
nconjurator iar zona activa - topita - ar putea sa-si croiasca
drum n fundatia reactorului. Accidentul LOCA se produce nu-
mai daca toate sistemele de securitate si control s-ar defecta si-
multan.

Protectia biologica reprezinta ansamblul mijloacelor utilizate pentru

reducerea pana la un nivel nepericulos a radiatiilor emise n zona activa
de combustibilul nuclear, de materialele structurale si de agentul de racire
care devin radioactive datorita iradierii la care sunt supuse n zona ac-
tiva. Protectia biologica trebuie sa asigure protectia directa a personalului,
protectia mpotriva infectarii atmosferei si a terenurilor nconjuratoare cu
substante radioactive (atat la functionarea normala cat si n caz de avarie)
cat si protectia fata de radioactivitatea deseurilor radioactive prin tratarea
si depozitarea acestora. Protectia se realizeaza prin nconjurarea zonei ac-
tive cu un perete gros de beton sau beton greu57 si otel sau fonta, care au
menirea de a absorbi radiatiile , , si neutronii ce parasesc zona ac-
tiva. Pe de alta parte prin instalatii de aer conditionat, filtre si sisteme
de retinere a aerosolilor se evita eliminarea reziduurilor radioactive n at-
mosfera. Deseurile acumulate se depoziteaza n locuri speciale. De cele
mai multe ori, pentru protejarea mediului ambiant n caz de avarie, ntreg
reactorul este amplasat ntr-o cladire din beton si otel (anvelopa) astfel
proiectata ncat, oricare ar fi accidentul nuclear, substantele radioactive sa
ramana conteinerizate n interiorul cladirii; de asemenea trebuie sa reziste n
cazul unor calamitati naturale (cutremure, inundatii, etc.) sau unor even-
tuale actiuni teroriste.
57
Betonul care contine si elemente grele ca de exemplu plumb, fier, etc.

516
 Schimbatorul de caldura realizeaza preluarea caldurii degajate n
zona activa si transferarea ei n exteriorul reactorului unde, n functie de
destinatia reactorului, este transformata n energie electrica si/sau serveste
altor scopuri de ncalzire, desalinizarea apei, etc. Pentru preluarea caldurii
n zona activa este vehiculat, de obicei sub presiune, un fluid (agent) de
racire care transporta caldura n exteriorul reactorului. Agentul de racire
trebuie sa aiba capacitate calorica ridicata - pentru a realiza un transfer de
caldura eficient - vascozitate mica (pentru a fi vehiculat usor), stabilitate
chimica (pentru a nu se degrada la temperaturile ridicate din zona activa),
sa aiba o sectiune mica de captura a neutronilor (pentru a nu deteriora
bilantul neutronilor), sa nu fie coroziv (pentru a nu distruge circuitele de
preluare a caldurii), sa aiba o sectiune mica de activare (pentru a nu infecta
circuitele de preluare a caldurii), etc.
De regula ca agent de racire se foloseste aerul, CO2 , heliu, lichide orga-
nice, metale lichide, etc.
Sistemul de reglare si control trebuie, n primul rand, sa asigure
pornirea si oprirea reactorului adica sa declanseze si, respectiv, sa opreasca
reactia n lant. In al doilea rand acest sistem are rolul de a masura n
permanenta nivelul reactiei n lant si mentinerea acesteia n limitele admise
cat si oprirea acesteia, si deci a reactorului, n caz de avarie. Sa facem
precizarea ca prin avarie nu trebuie sa se nteleaga n niciun caz trecerea
reactorului n regim supracritic urmata de declansarea unei explozii nucleare.
Din motive fizice un astfel de accident este imposibil. Astfel, daca admitem
ca n urma unui complex de mprejurari reactia n lant s-ar desfasura n
regim supracritic, atunci temperatura zonei active ar creste puternic ceea ce
ar avea urmatoarle consecinte:

- In cazul reactorilor termici moderatorul se evapora iar zona activa se de-

terioreaza, adica se distruge geometria zonei active, geometrie strict
necesara pentru ntretinerea reactiei n lant; n consecinta reactia n
lant se stinge.

- In cazul reactorilor rapizi se modifica geometria zonei active, a reflec-

torului, a elementelor combustibile si are loc cresterea absorbtiei neu-
tronilor n materialele structurale si de ntecuire; toate acestea duc de
asemenea la stingerea reactiei n lant58 .
58
Cresterea temperaturii duce la cresterea efectului Doppler care contribuie la cresterea
sectiunii de absorbtie a neutronilor. In anul 1971 a avut loc un experiment n apropiere
de Fayettville (statul Arkansas -S.U.A.), numit SEFOR (Southwest Experimental Fast
Oxide Reactor) prin care un reactor rapid a fost adus intentionat n regim supracritic.

517
 Controlul reactiei n lant ntr-un reactor nuclear se realizeaza cu ajutorul
barelor de control care sunt realizate din materiale cu sectiuni de captura
foarte mari (subparagraful 5.6.2.1B) ca borul, cadmiu sau aliaje din grupa
pamanturilor rare ca samariu, europiu, gadoliniu, etc. Barele de control
pot fi introduse partial sau total n zona sistemului de multiplicare al zonei
active. Sistemul multiplicativ (zona activa) este astfel calculat ncat prin
introducerea totala a barelor se obtine un regim subcritic (k < 1). Prin
ridicarea treptata a barelor, coeficientul de multiplicare k creste si, pen-
tru o anumita pozitie a lor, coeficientul k devine egal cu unitatea (regim
critic) si reactorul ncepe sa functioneze. In timpul functionarii reactorului
k se micsoreaza n primul rand datorita produsilor de fisiune (subparagraful
6.1.2.4) care otravesc zona activa dar si datorita consumarii combustibilu-
lui fisil. Scaderea coeficientului k se compenseaza prin ridicarea n continu-
are a barelor de control. Pentru ca reactorul sa functioneze un timp cat
mai ndelungat fara schimbarea combustibilului el este prevazut cu un exces
de reactivitate = (k 1)/k. Excesul de reactivitate corespunde cazului
n care barele de control sunt total scoase din zona activa. Daca totusi,
din diferite motive (accidente) coeficientul k creste brusc atunci intervin
barele suplimentare de avarie care introduse n zona activa produc stingerea
reactiei n lant. Dar daca aceste bare nu pot fi introduse n zona activa dat
fiind faptul ca zona activa a fost distorsionata din diferite motive (ncalzire
excesiva, cutremure, etc.)? In astfel de situatii multi reactori sunt prevazuti
cu sisteme de control suplimentare. Astfel, exista posibilitatea ca mici
sfere, puternic absorbante de neutroni, sa poata fi varsate n zona activa.
In reactorii cu moderator lichid se pot introduce rapid si automat saruri de
bor n moderator. Unii reactori au si posibilitatea eliminarii rapide a mode-
ratorului. Sa precizam si faptul ca toate sistemele de control au circuitele
automate dublate sau chiar triplate, complet independente. In sfarsit, orice
defectiune n functionarea unui reactor este nsotita de semnale de avertizare
sonora si vizuala.

Clasificarea reactorilor

Pentru clasificarea reactorilor se folosesc mai multe criterii dupa cum

urmeaza:

a). Dupa energia neutronilor ce produc majoritatea actelor de fisiune

reactorii se clasifica n termici daca neutronii au energii termice de
S-a constatat ca reactia n lant s-a stins, n special datorita cresterii absorbtei de neutroni
datorata efectului Doppler, conform previziunilor teoretice

518
 0.0253 eV , n intermediari daca energia neutronilor este cuprinsa
ntre energia termica si cca. 100 keV si n reactori rapizi daca per-
petuarea reactiei n lant este asigurata de neutroni cu energia cinetica
mai mare de 100 keV.

b). Dupa structura zonei active (sistemul multiplicativ) adica dupa

modul de distribuire a combustibilului nuclear si a moderatorului, re-
actorii termici si intermediari pot fi omogeni (combustibilul nuclear
este amestecat intim cu moderatorul) sau eterogeni (combustibilul nu-
clear este separat de moderator formand o retea geometrica). Majori-
tatea reactorilor n functiune sunt reactori eterogeni.

c). Dupa combustibilul nuclear deosebim reactori n care combustibilul

fisil este 233 U (rezultat conform procesului din figura 6.37b), 239 P u
(rezultat conform procesului din figura 6.37a) sau 235 U . Dintre acestia
numai 235 U se gaseste n natura (relatia 6.49). Dupa gradul de m-
bogatire n 235 U reactorii pot fi cu uraniu natural (concentratia de
235 U n uraniu natural este de cca. 0.71 %), cu uraniu slab mbogatit

(c = 1 2%), cu uraniu mbogatit (c = 5 20%) si cu uraniu puternic

mbogatit (c 50%).

d). Dupa moderator avem reactori cu H2 O, D2 O, Be sau BeO, grafit

sau compusi organici.

e). Dupa putere distingem reactori de putere zero (1w 1kw), de putere
medie (1 50kw) si de mare putere ( 100M w). Reactorii de putere
zero nu necesita sisteme de racire deoarece degajarea de caldura este
neglijabila.

f ). Dupa destinatie distingem reactorii de cercetare si pe cei energetici.

Dupa cum s-a mai spus reactorul nuclear este o sursa puternica de
neutroni care pot fi utilizati n cercetarea stiintifica, n investigatiile de
modificare a proprietatilor materialelor prin iradiere (n primul rand a
celor destinate constructiei de reactori), a combustibilului nuclear cat
si la producerea izotopilor radioactivi artificiali. Reactorii energetici
sunt destinati producerii de energie electrica n centralele nuclearo-
electrice.

g). Dupa agentul de racire si moderator reactorii termici energetici se

clasifica astfel:

g1 ). moderator H2 O

519
 PWR (Pressurized Water Reactor) - reactor racit cu apa sub
presiune si combustibil uraniu mbogatit;

BWR (Boiling Water Reactor) - reactor racit cu apa la fier-

bere si combustibil mbogatit;
g2 ). moderator D2 O
PHWR (Pressurized Heavy Water Reactor) - reactor racit cu
apa grea si combustibil uraniu natural;

BHWR (Boiling Heavy Water Reactor) - reactor racit cu apa

grea la fierbere si combustibil uraniu natural;

HWLWR (Heavy Water - Light Water Reactor) - reactor

racit cu apa si combustibil uraniu mbogatit;
g3 ). moderator grafit
GCR (Gas Cooled Reactor) - reactor racit cu gaz (CO2 ) si
combustibil uraniu natural;

AGR (Advanced Gas Cooled Reactor) - reactor avansat racit

cu gaz (CO2 ) si combustibil uraniu slab mbogatit;

HTGR (High Temperature Gas Cooled Reactor) - reactor

racit cu gaz (heliu) la temperatura nalta, cu combustibil
uraniu mbogatit.

6.1.5 Fisiunea ternara. Emisia de particule usoare ncarcate

Intr-un anumit sens orice act de fisiune este acompaniat de emisia de par-
ticule usoare daca includem n aceasta categorie si neutronii evaporati de
fragmentele excitate. Aici este vorba de emisia de particule usoare (inclusiv
de neutroni) chiar n momentul sciziunii conform mecanismului ilustrat n
figura 6.1.a. Aceste particule se emit cu precadere la unghiuri de cca. 90
fata de directia de zbor a fragmentelor. Prin masuratori de corelatie par-
ticula - fragment (paragraful 6.1.1) s-a stabilit ca se emit particule cu o
probabilitate relativ mare - o particula la cca. 300 500 acte de fisiune.
Experiente de acest fel arata ca emisia de particule este cel putin cu un or-
din de marime mai mare decat a altor particule ncarcate (t, 3 He, Be, etc.).
Sunt oare emise aceste particule la sciziune sau sunt emise de fragmentele
de fisiune aflate n stari (puternic) excitate?

520
 Figura 6.40

Desigur experientele de corelatie unghiulara constituie un test al meca-

nismului de emisie la sciziune care nu exclude totusi emisia de particule
si dupa sciziune ce-i drept cu probabilitate mai mica. De aceea teste supli-
mentare se impun. Un astfel de test rezulta din urmatoarele considerente:
energia cinetica a fragmentelor depinde slab de energia de excitare a nu-
cleului compus care fisioneaza; ca urmare, odata cu cresterea energiei de
excitare a nucleului compus creste energia de excitare a fragmentelor si ca
atare creste si numarul particulelor ncarcate daca acestea sunt emise cu
adevarat din fragmentele excitate. Rezultatele experimentale nu arata o
crestere concludenta a numarului de particule emise odata cu cresterea e-
nergiei de excitare a nucleului compus dupa cum rezulta din figura 6.40.
Ba mai mult se constata ca emisia din starea fundamentala (energie de ex-
citare zero) este mai probabila ca emisia de particule din stari cu energii de
excitare de cca. 7 MeV si 15 MeV (figura 6.40).
O alta dovada a emisiei la sciziune o constituie corelatia care exista ntre
numarul total de particule emise si energia ER necesara formarii particulei
n zona gatuirii si separarea ei din unul din fragmentele preformate la
sciziune (figura 6.41). Calculele duc la urmatoarea formula:

e2 Z(Zi ) (Z Zi ) (Z Zi )(Zi ) Zi (Z Zi )
 
ER (i) = Si + + +
40 D/2 D/2 D D
(6.71)
n care Si este energia de separare a particulei i din unul din fragmente,
energie definita uzual conform relatiei (1.22). Termenul Zi (Z Zi )

521
 Figura 6.41

Figura 6.42

reprezinta energia coulombiana dintre fragmentele de sarcina Zi si (Z

Zi ) iar restul termenilor reprezinta energia de interactie coulombiana core-
spunzatoare configuratiei din figura 6.42 n care particula emisa, de sarcina
Ze, se gaseste la jumatatea distantei dintre cele doua fragmente.
Din figura 6.41 se constata ca probabilitatea de emisie este mult mai
mare decat probabilitatea de emisie de alte particule ncarcate. Probabili-
tatea mica de emisie este conditionata si de faptul ca energia de emisie ER
este 20 M eV adica destul de mare ncat numai n cazuri rare poate avea
loc o fluctuatie a energiei de excitare care sa depaseasca aceasta energie.
Din figura se remarca si numarul mare de neutroni emisi la sciziune.
Aceste experiente tind sa conduca spre ideea ca emisia de particule are loc

522
 Figura 6.43

la sciziune desi mecanismul de emisie este discutabil59 .

O problema si mai dificila din punct de vedere experimental (si teoretic)
consta n a stabili daca exista fisiune ternara n fragmente comparabile ca
masa.
Problema greu de stabilit experimental consta n a stabili daca fisiunea
ternara este ntr-adevar ternara, adica se desfasoara conform imaginii
din figura 6.43 a) sau se desfasoara conform mecanismului din figura 6.43 b)
care este de fapt o fisiune binara n care unul din fragmente are o energie de
excitare suficient de mare ncat la randul lui fisioneaza.
Mecanismul din figura 6.43 b) este cunoscut n literatura de specialitate
drept mecanismul cascada.
Experientele arata ca odata cu cresterea energiei de excitare a nucleu-
lui care fisioneaza creste raportul dintre probabilitatea fisiunii ternare si
cea binara. Teoretic nsa rezulta ca odata cu cresterea energiei de excitare
creste probabilitatea mecanismului din figura 6.43 b) si deci nu este vorba de
o fisiune binara n sensul strict al cuvantului. Oricum, experimentele efec-
tuate n special dupa anii 1965 au aratat ca fisiunea ternara, daca exista, se
realizeaza cu o probabilitate foarte mica; un eveniment ternar la 105 106
evenimente binare.
Desigur, sensibilitatea metodelor experimentale actuale va contribui la
clarificarea acestei probleme importante pentru mecanismul fisiunii si pentru
dezvoltarea fizicii nucleare n general.
59
Alte amanunte pot fi gasite n paragraful 6.1.7

523
6.1.6 Notiuni teoretice privind fisiunea nucleara.(text supli-
mentar)
6.1.6.1 Modelul picatura de lichid
Prima interpretare teoretica a procesului de fisiune a fost facuta n lumina
modelului picatura de Bohr si Wheeler n 1939 n articolul ntitulat Meca-
nismul fisiunii nucleare. Aceasta lucrare a constituit punctul de plecare al
tuturor teoriilor asupra fisiunii nucleare. In continuare vom analiza succint
n lumina acestui model procesul de fisiune spontana (FS) caci analiza aces-
tui proces este relevanta si pentru procesul de fisiune indusa60 dupa cum se
va constata.
In fisiunea spontana binara, mult mai probabila n comparatie cu fi-
siunea n mai multe fragmente (paragraful 6.1.5), nucleul (A0 , Z0 ) aflat n
starea fundamentala se rupe n doua fragmente aflate n stari excitate. Aces-
tea se dezexcita prin emisie de neutroni prompti si cuante prompte dupa
care produsii initiali se dezintegreaza pana ce ating curba de stabilitate
. Energia Q eliberata n acest proces este echivalenta cu energia maxima
eliberata la sciziune Q0 din relatia (6.18) corespunzatoare cazului cand frag-
mentele prompte se obtin n stari fundamentale 61 ; are loc procesul:

(A0 , Z0 ) (A1 , Z1 ) + (A2 , Z2 ) ; A1 + A2 = A0 ; Z1 + Z2 = Z0 (6.72)

si:
Q Q0 = (m(A0 , Z0 ) m(A1 , Z1 ) m(A2 , Z2 ))c2 = (6.73)
= W (A1 , Z1 ) + W (A2 , Z2 ) W (A0 , Z0 )
n care W(A,Z) reprezinta energia totala a nucleului (A,Z) care, n modelul
picatura, se determina conform relatiei (1.99); folosind aceste relatii si relatia
(6.3) energia Q devine:
!
2/3 Z02 2/3 2/3 Z12 Z22
Q= as A0 + ac 1/3 as (A1 + A2 ) ac 1/3
+ 1/3
(6.74)
A0 A1 A2
cu:
as = a2 = 18.33 M eV ; Es = as A2/3
(6.75)
ac = a3 = 0.714 M eV ; Ec = ac Z 2 /A1/3
60
De fapt, dupa cum s-a subliniat n paragrafele precedente fisiunea indusa cu neutroni
termici, sau de mica energie, este similara cu fisiunea spontana.
61
Acest proces corespunde de fapt fisiunii reci, proces descoperit n anii 80 si care este
cu cca. 4 5 ordine de marime mai putin probabil ca fisiunea obisnuita pentru nucleele
cu 90 < Z 99. In schimb pentru unii izotopi ai elementelor cu Z 100 fisiunea rece are
probabilitate comparabila cu fisiunea obisnuita.

524
conform valorilor din (1.105).
In obtinerea acestei relatii n expresia W(A,Z) din (1.99) s-a neglijat
ultimul termen, care tine cont de stabilitatea deosebita a nucleelor par-
pare n comparatie cu cele impar-impare; acest termen este foarte mic. In
relatiile de mai sus Es si Ec reprezinta, respectiv, energia de suprafata si
cea coulombiana a nucleului sferic (A,Z). Relatia (6.74) arata ca energia Q
este data de diferenta dintre energia EL = Es + Ec din starea initiala EL (i)
si din starea finala EL (f ) = EL1 (f ) + EL2 (f ):

Q = EL (i) EL (f ) ; EL = Es + Ec (6.76)

In particular, pentru fisiunea simetrica, deci fisiunea n doua fragmente

egale (Z1 = Z2 = Z0 /2 ; A1 = A2 = A0 /2) energia Q din (6.74) devine:

Z02 2/3
Qsim = 0.37 ac 1/3
0.26 as A0 (6.77)
A0

Din punct de vedere energetic acest proces este posibil daca este ndeplinita
conditia:
Z2 0.26 as as
Qsim > 0 0 > 0.7 = 18 (6.78)
A0 0.37 ac ac
Aceasta ecuatie este ndelinita pentru toate nucleele ncepand cu argintul.
Experimental nsa se constata ca abia nucleele grele, ncepand cu thoriul, fi-
sioneaza spontan cu o probabilitate detectabila (tabelul 6.6). Pentru aceste
nuclee energia Q este de ordinul a 200 MeV dupa cum rezulta din figura
6.962 . Asadar, chiar si pentru aceste nuclee probabilitatea pentru fisiunea
spontana (f s) este foarte mica desi valoarea energiei Q este mare. Rezulta
de aici ca ntre starea initiala a nucleului ce fisioneaza si starea finala a frag-
mentelor rezultate se interpune o bariera de fisiune, aspect precizat deja
n subparagraful 6.1.2.7. Determinarea acestei bariere n lumina modelului
picaturii consta n a determina variatia energiei EL din (6.76), pe care o
vom numi energia modelului picatura de lichid, n functie de formele
prin care trece nucleul de la forma initiala, sferica, la deformari din ce n
ce mai mari pana se produce gatuirea sa si deci sciziunea n doua (sau
mai multe) fragmente. Asadar trebuie tinut cont de dinamica procesului,
adica de succesiunea formelor posibile pe care le poate avea nucleul n tim-
pul procesului de fisiune; aceasta succesiune de forme constituie o cale de
fisiune. Fireste, pentru a defini o cale de fisiune este necesar sa se sta-
bileasca parametrizari cat mai intuitive fizic si cat mai simple matematic,
62
Energia Q este practic egala cu Q0 din figura 6.9

525
care sa genereze abateri cat mai variate de la forma sferica, adecvate pro-
cesului de fisiune atat n fazele initiale cat si n fazele finale care corespund
unei deformari foarte mari. Pentru o parametrizare data se defineste setul
de n parametri colectivi (i (t), i = 1, 2, . . . , n) care descriu formele nucle-
ului n diferite stari de deformare . De-a lungul timpului n teoria fisiunii
s-au introdus mai multe parametrizari; n continuare vom preciza cateva.
O parametrizare des folosita este data de relatia:
 X 
R(, , t) = R0 1 + (t) Y (, ) (6.79)

n care (t) cu 2 si sunt parametrii ce descriu formele nu-

cleului pentru diferite deformari (paragraful 3.3.1). Aceasta parametrizare
este adecvata pentru deformari ce caracterizeaza procesul de fisiune n fazele
initiale de deformare dar nu si pentru fazele finale ale procesului de fisiune
la/si dupa sciziune. In fisiunea binara o trecere continua de la nucleul initial
sferic (sau deformat) la doua fragmente este parametrizarea lui Nix n care
se unesc neted doi sferoizi cu o a treia suprafata de revolutie, care poate
fi tot sferoid sau hiperboloid cu una sau doua panze (figura 6.44). Fiecare
din cele trei suprafete este specificata prin pozitiile centrelor lor de masa i
(i=1, 2, 3) care definesc si pozitia centrului de masa al sistemului CM , prin
semiaxele transversale ai (i=1, 2, 3) si semiaxele de simetrie ci (i=1, 2, 3)63 ;
n total 9 parametri. Punand conditia de continuitate a celor trei suprafete
n planele definite de z1 si z2 si conditia de conservare a volumului, numarul
parametrilor independenti se reduce la 6. Aceasta parametrizare descrie
o varietate mare de forme64 prin care nucleul trece de la forma initiala la
forma specifica sciziunii inclusiv forme corespunzatoare fragmentelor sepa-
rate la distanta infinit de mare.
Desigur, exemplele pot continua; important este ca pentru o parametrizare
data (parametrii {i (t), i = 1, 2, . . . n} fixati) se construieste harta de-
pendentei energiei picaturii de lichid EL = Es + Ec n functie de valorile
parametrilor {i }. In cazul existentei unei bariere de fisiune aceasta harta
reprezinta o hipersuprafata n spatiul n dimensional si are aspectul unui relief
complicat cu crater n originea sistemului de coordonate (care corespunde
nucleului sferic) si cu margini inegale. Deformarea (forma) la care naltimea
marginilor este minima se numeste punct de sa data fiind asemanarea
reliefului n jurul acestui punct cu o sa dupa cum se constata n figura 6.45.
Succesiunea formelor care duc la deformarea (forma) specifica punctului de
63
Semiaxa c3 este imaginara si ca atare nu poate fi reprezentata n figura 6.44
64
Aceasta parametrizare nu permite descrierea procesului de fisiune n mai mult de doua
fragmente

526
 Figura 6.44

sa defineste calea de fisiune. Punctul de sa este un punct de echilibru

instabil; pornind din el energia EL (i ) scade pe directia caii de fisiune care
duce spre sciziune si creste pe o directie perpendiculara (figura 6.45). Asadar
calea de fisiune stabileste o traiectorie pe hipersuprafata energiei EL . In
spatiu multidimensional (1 , 2 , . . . , n ) formele corespunzatoare caii de
fisiune pot fi descrise printr-o noua coordonata q prin conditia:

1 = 1 (q) ; 2 = 2 (q) . . . ; n = n (q) (6.80)

iar energia picaturii de lichid EL corespunzatoare acestor forme va fi, de

asemenea functie de coordonata q:

EL (1 , 2 , . . . n ) = EL (q) (6.81)

In consecinta pentru calea de fisiune problema multidimensionala este

redusa la o singura dimensiune q prin modificarea careia se stabileste
traiectoria (formele) optima pentru realizarea procesului de fisiune. Din
punct de vedere matematic calea de fisiune se determina prin minimizarea
energiei EL . Din punct de vedere calitativ dependenta energiei EL de coor-
donata q poate fi intuita din urmatoarele considerente: abaterile din ce n
ce mai mari de la forma sferica, cu conservarea volumului, duc la cresterea
suprafetei nucleului si deci la cresterea energiei de suprafata Es (q), simultan
cu o micsorare a energiei coulombiene Ec (q) (figura 6.46 b). Suma acestora:

EL (q) = Es (q) + Ec (q) (6.82)

arata calitativ ca n figura 6.46 a. Formele corespunzatoare caii de fisi-

une, definite de coordonata q, sunt aratate, tot calitativ. n figura 6.46 c.
Sa facem precizatea ca n figura 6.46 valoarea q are semnificatia ca

527
 Figura 6.45

fragmentele obtinute la sciziune s-au departat la o distanta foarte mare unul

de altul65 .
Energia Q din relatia (6.76) pentru calea de fisiune se defineste astfel:

Q = EL (0) EL () ; EL (q) = Es (q) + Ec (q) (6.83)

si este precizata n figura 6.46 a. Aceasta figura arata ca exista o bariera

de potential a carei naltime Vf este data de relatia:

Vf = VL (q ) ; VL (q) = EL (q) EL (0) (6.84)

n care q reprezinta coordonata care defineste forma nucleului care fi-

sioneaza n punctul de sa. Datorita barierei de potential nucleul fisioneaza
prin tunelarea barierei cu o probabilitate care depinde de grosimea si naltimea
Vf (q ) a barierei. Daca dependenta energiei EL de coordonata q arata ca n
figura 6.47 este evident ca procesul de fisiune se desfasoara fara bariera. In
aceasta situatie din punct de vedere energetic sunt avantajate deformarile
65
Pentru fragmentele separate q defineste atat distanta dintre centrele celor doua
fragmente cat si deformarea lor. Daca fragmentele ce se departeaza la infinit si pastreaza
forma de la sciziune atunci q defineste numai distanta dintre fragmente si Es (q) pentru
orice valoare q este constanta dupa sciziune

528
Figura 6.46

Figura 6.47

529
 Figura 6.48

din ce n ce mai mari si ca atare nucleul se deformeaza continuu, de la

sine, pana ce fisioneaza. Este evident din figura 6.46 ca lipsa barierei
de potential se realizeaza ori de cate ori pentru deformarile mici definite
de coordonata q scaderea energiei coulombiene, n valoarea absoluta, este
mai mare decat cresterea energiei de suprafata (figura 6.48), adica are loc
conditia:
|Ec (q)| > Es (q) sau Ec (0) Ec (q) > Es (q) Es (0) (6.85)
In caz contrar n procesul de fisiune apare o bariera de potential. Dorim sa
subliniem ideea ca pentru deformari mici conditia de mai sus este atat nece-
sara cat si suficienta pentru a stabili lipsa barierei de potential n procesul
de fisiune; pentru deformari mari, apropiate punctului de sciziune, conditia
(6.85) este oricum ndeplinita indiferent ca exista (figura 6.46 a) sau nu
(figura 6.47) o bariera de potential pentru procesul de fisiune.
Sa concretizam conditia (6.85) considerand ca pentru deformari mici
nucleul de forma sferica trece ntr-un nucleu de forma unui elipsoid de rotatie
descris de relatia:
R() = R0 (1 + P2 (cos )) (6.86)
care reprezinta o particularizare a relatiei (6.79) pentru = 2 si = 0. In
acest caz setul de parametri {i } se reduce la parametrul care defineste
coordonata q. Pentru aceasta situatie, dependenta energiei de suprafata si
a energiei coulombiene de parametrul ( q) conform relatiilor (1.108)
va fi:
Es () = Es (0) (1 + 52 2 )
(6.87)
Ec () = Ec (0) (1 15 2 )
Conditia (6.85) devine:
Ec (0) > 2 Es (0) (6.88)

530
 Figura 6.49

sau, tinand cont de relatiile (6.75):

Z02 2/3 Z02 as

ac 1/3
> 2as A0 >2 (6.89)
A0 A0 ac

Asadar daca aceasta conditie este ndeplinita procesul de fisiune se desfasoara

fara bariera de potential. Bariera VL (q) din (6.84) se exprima n functie de
parametrul x definit astfel:

Z02 /A Z 2 /A
x= 0 (6.90)
2as /ac 50

prin relatia:
2
VL (q) = 2 Es (0)(1 x) (6.91)
5
care este ilustrata, calitativ, pentru valori (deformari) mici, n figura 6.49.
Desigur pentru deformari mari este necesar sa se introduca, pe langa
parametrul q si alti parametri care definesc formele specifice caii de
fisiune conform relatiei (6.80). Determinarea concreta a barierei VL (q)
pentru o parametrizare fixata se face conform procedurii schitate mai sus.
Din punct de vedere calitativ nsa este clar ca aceasta bariera, coreland
figurile 6.46, 6.47 si 6.49, arata ca n figura 6.50 n functie de coordonata
q si pentru diferite valori x. Din aceasta figura, ca si din discutiile de mai
sus, rezulta importanta deosebita a parametrului x n teoria fisiunii nucleare
motiv pentru care se numeste parametru de fisiune si defineste fisionabi-
litatea unui nucleu cu numere Z si A finite. Desigur s-ar putea considera
ca parametrul x din (6.90) s-a obtinut n cazul particular al parametrizarii
definita de relatia (6.86). Reamintim nsa ca existenta sau nu a barierei de
potential, dupa cum rezulta din figura 6.48, se stabileste pentru deformari

531
 Figura 6.50

mici. Dat fiind faptul ca abaterile mici de la forma sferica duc cu foarte
mare probabilitate la forma elipsoidului de rotatie definit de relatia (6.86),
indiferent de formele ulterioare, rezulta ca parametrul x este independent
de parametrizare si ca atare relatia (6.90) este generala.
In consecinta rezulta ca ori de cate ori parametrul x din relatia (6.90)
este mai mic ca unitatea, fisiunea nucleului se face prin efect de tunelare.
In particular pentru elementele beta stabile, parametrul x ia valoarea 0.4
pentru nucleele din zona argintului, valoarea 0.6 pentru nucleele din zona
pamanturilor rare, x 0.8 pentru nucleele actinide si x 1.0 pentru nucleele
supragrele cu Z 114; asadar numai pentru aceste ultime nuclee procesul
de fisiune se realizeaza foarte rapid caci nu exista bariera de potential.
Este cazul sa facem precizarea ca pentru un nucleu fixat (parametrul x
fixat) indiferent de parametrizare trebuie ca proprietatile fundamentale ale
barierei de potential sa fie aceleasi, deci independente de parametrizare.
Dintre aceste proprietati cele mai importante sunt naltimea barierei de
potential Vf si formele specifice acestei naltimi, adica formele din punctul
de sa. Desi independenta de diferite parametrizari a formelor ce caracterizea-
za bariera de potential nu este total realizata s-a ajuns totusi la concluzia ca
formele specifice punctului de sa pentru diferite nuclee, deci pentru diferite
valori x, sunt cele din figura 6.51. In mod similar pentru naltimea Vf s-au
stabilit urmatoarele relatii, aproximative, de calcul:
2/3 1
Vf = 6.97 A0 (0.75 x) pentru 3 < x < 32
2/3 2
(6.92)
Vf = 15.21 A0 (1 x)3 pentru 3 <x<1
Referitor la naltimea Vf este cazul sa facem urmatoarea precizare. In
modelul picaturii (sau n modelele colective ce deriva din modelul picaturii)

532
 Figura 6.51

Figura 6.52

nucleul, care este asimilat cu o picatura nucleara, se afla permanent n

miscare de vibratie chiar si n starea fundamentala n care are, din punct
de vedere cuantic, o energie minima egala cu h/2 si numita energie de
zero. Ca atare naltimea Vf trebuie determinata tinandu-se cont de aceasta
energie, dupa cum rezulta din figura 6.52. Aceasta energie de zero este n
jur de 1 MeV pentru majoritatea nucleelor actinide; adesea nsa valoarea
acestei energii este considerata ca un parametru liber care se determina
pentru fiecare nucleu astfel ncat naltimea Vf calculata cu modelul picaturii
sa fie n acord cu valorile experimentale corespunzatoare.
Acordul dintre valorile Vf calculate cu modelul picaturii si cele experi-
mentale este nsa numai aproximativ dupa cum se constata din figura 6.53
desi energia de zero este considerata un parametru liber. Aceasta situatie
releveaza limitarile modelului picatura care furnizeaza doar valori globa-
le pentru Vf fara a reusi reproducerea diferentelor de la un nucleu la altul
chiar si pentru nucleele izobare dar de configuratii p-p, p-i, i-p sau i-i. Acest
aspect se reflecta desigur si n determinarea probabilitatii de fisiune spon-
tana (f s) sau a timpului de njumatatire T1/2 (f s), care, fireste, depinde de
naltimea barierei si de grosimea acesteia, dupa cum se constata din figura
6.54 n care este data dependenta T1/2 (f s) de Z 2 /A pentru izotopii par-pari

533
 Figura 6.53

ai nucleelor actinide. In figura, linia ntrerupta este rezultatul calculului teo-

retic si reflecta tendinta generala de scadere a perioadei T1/2 (f s) cu Z02 /A0
(sau de x) ceea ce confirma faptul ca x exprima fisionabilitatea nucleului.
Pentru izotopii aceluiasi element se constata o variatie puternica a perioadei
T1/2 (f s) (cu ordine de marime), variatie de care modelul picaturii nu tine
cont.

In teoria fisiunii probabilitatea de fisiune (f s) este data de

relatia:
(f s) = P (6.93)
n care P este probabilitatea prin bariera de fisiune si reprezinta
numarul de asalturi pe secunda (frecventa) asupra barierei. A-
ceasta formula este similara cu cea pentru probabilitatea de emisie
din relatia (4.67) cu exceptia faptului ca nu este considerata si
probabilitatea de preformare a fragmentului care urmeaza a fi
emis. Exista deci o diferenta de principiu ntre fisiune si proce-
sul de emisie a particulelor descris n paragraful 4.2.3. In pro-
cesul de fisiune vibratiile spontane, sau induse, corespunzatoare
unui anumit mod de vibratie colectiv (a se vedea subcapitolul 3.3,
n particular figura 3.45, cat si paragraful 3.4.1, n particular
figurile 3.66 si 3.67) pot avea amplitudini atat de mari ncat
conduc la ruperea nucleului. Asadar fragmentele se formeaza,
daca se poate spune astfel, - dinamic - n timpul vibratiilor colec-
tive; de acea din relatia de mai sus este de fapt frecventa

534
 Figura 6.54

caracteristica a modului colectiv care duce la fisiune dar prin

analogie cu procesul de dezintegrare este numita numar de
asalturi pe secunda asupra barierei.
Timpul de njumatatire T1/2 (f s), n secunde, n acord cu
relatia (6.93), se calculeaza cu relatia:

ln2 2ln2 2hln2 1.433 1021 1

T1/2 (f s) = = = (6.94)
(f s) P hP Evib [M eV ] P
n care energia Evib = h este energia modului de vibratie care
duce la fisiune iar penetrabilitatea P se determina conform relatiei:
2
P = e h S (6.95)

n care integrala de actiune S este calculata de-a lungul traiec-

toriei definita de coordonata q din (6.80) pe hipersuprafata ener-
giei de deformare EL :
Zq2 q
S= 2Bq |V (q) Q| dq (6.96)
q1

Precizam cu acest prilej ca traiectoria definita de q este ast-

fel dedusa ncat actiunea S sa fie minima de-a lungul acestei

535
 traiectorii. In aceasta relatie Bq este parametrul de inertie; daca
parametrizarea folosita ar contine un singur parametru, de e-
xemplu distanta r dintre centrele fragmentelor, atunci Bq ar fi
masa redusa a fragmentelor iar relatia de mai sus nu este altceva
decat probabilitatea exprimata de factorul Gamov din (4.62).

In anul 1955 Swiatecki a semnalat corelatia existenta ntre abaterile pe-

rioadei de njumatatire T1/2 (f s) calculate (linia ntrerupta n figura 6.54)
fata de valorile experimentale corespunzatoare T (punctele din figura 6.54)
si deviatiile M ale maselor experimentale mexp (A0 , Z0 ) fata de masele
mL (A0 , Z0 ) calculate cu modelul picaturii:

= log Tf logTexp (f s) = kM (6.97)

cu:
M = mexp (A0 , Z0 ) mL (A0 , Z0 ) (6.98)
Intr-adevar dependenta de M pentru nucleele din figura 6.54 arata ca-
litativ ca n figura 6.55, care arata ca pentru izotopii aceluiasi element se
obtin drepte; panta acestor drepte pentru izotopii diferitelor nuclee este:

k = 5 cu = Z02 /A0 37.5 (6.99)

Aceasta corelatie sugereaza ideea ca diferenta ntre Tf si Texp (f s) este de-

terminata de efectele de paturi ale nucleelor care fisioneaza n starea fun-
damentala; ideea este ilustrata n figurile 6.56 si 6.57. Astfel n figura 6.56
este prezentata calitativ dependenta de numarul de masa A a maselor cal-
culate cu modelul picatura si a maselor experimentale. Dat fiind faptul ca
modelul picatura mediaza, pentru majoritatea nucleelor exista diferente
ntre mexp si mL . De exemplu pentru nucleul cu numarul de masa A1 din
figura 6.56, masa mL supraestimeaza masa reala cu M1 (pozitiv), adica
nucleul A1 este mai stabil decat prezicerile modelului picatura. Pe de alta
parte n acest model naltimea Vf a barierei este calculata fata de starea
fundamentala mL c2 (figura 6.57). Corectia energiei nucleului cu M1 c2 con-
duce la modificarea (cresterea n cazul exemplului analizat) naltimii Vf . Sa
facem precizarea ca modificarea masei cu o miliunitate atomica de masa are
ca rezultat modificarea naltimii barierei Vf cu cca. 0.93 MeV66 ceea ce duce
la modificarea timpului de njumatatire T1/2 (f s) de cca. 105 ori. Asadar ori
de cate ori un nucleu este mai stabil n realitate n comparatie cu preziceri-
le modelului picatura se obtine o crestere a naltimii Vf si deci o crestere a
66
1uc2 = 931.5 MeV conform relatiei (1.15)

536
 Figura 6.55

Figura 6.56

perioadei T1/2 (f s); evident si afirmatia inversa este adevarata. Discutia cali-
tativa de mai sus explica deci corelatia stabilita prin relatia (6.97). Sa facem
precizarea ca mL tine cont numai de efectele colective din nucleu (capitolul
3) pe cand mexp contine toate efectele, adica atat cele colective cat si cele
individuale, luate n considerare de modelele de paturi. De aceea corectia
M din relatia (6.98) exprima de fapt corectia de paturi. In consecinta
corectia lui Swiatecki tine cont de corectia de paturi n starea fundamentala
dar nu si pentru celelalte deformari specifice procesului de fisiune; de exem-
plu considerarea acestui efect pentru punctul de sa. Acest mod de abordare
a problemei reflecta o idee care a dominat mult timp fizica nucleara conform
careia la deformari mari efectele de paturi dispar, se disipa n miscarea
colectiva.
Ca o concluzie generala a celor prezentate mai sus rezulta ca princi-
pala deficienta a modelului picatura (sau a modelelor gen picatura de
lichid) consta n neglijarea efectelor de paturi; considerarea acestora pentru
toate deformarile specifice procesului de fisiune va fi facuta n subparagraful
urmator.

537
Figura 6.57

Figura 6.58

538
 Sa facem precizarea ca Swiatecki a dedus si o formula de
calcul pentru T1/2 (f s). Astfel, corectand fiecare valoare experi-
mentala log Texp (f s) cu kM :

= log Texp (f s) + kM (6.100)

a fitat apoi functia cu un polinom de (care depinde de

Z02 /A0 conform relatiei 6.99) obtinand urmatorul rezultat:

18.5
pentru p p
2 3
= 7.8 + 0.35 + 0.073 + 24.8 pentru A impar
29.7 pentru i i

(6.101)
Calitatea acestui fit este aratata n figura 6.58. Timpul de njumatatire
T1/2 (f s) se calculeaza cu relatia:

log T1/2 (f s) = kM = (5 )M (6.102)

cu din (6.101) iar M se determina n miliunitati atomice de

masa. Timpul de njumatatire T1/2 (f s) astfel calculat este n
acord bun cu datele experimentale.

6.1.6.2. Efectele de paturi n procesul de fisiune.

Desi existenta paturilor nucleare si influenta lor asupra fenomenelor nucleare
era cunoscuta de multa vreme, n cazul fisiunii aceste efecte au fost initial
neglijate, pornind de la ideea ca la deformari mari paturile si pierd indi-
vidualitatea si deci miscarea uniparticula se disipa n cea colectiva. Aceasta
ipoteza a fost generata de distributia relativ haotica a nivelelor din schema
lui Nilssen pentru deformatii medii. Intr-adevar din figura 3.39 se con-
stata ca pentru deformari 0.3 nivelele sunt aproape uniform distribuite.
Remarcam faptul ca n cazul nivelelor uniform distribuite la trecerea de
la un nucleu la altul prin adaugarea succesiva de nucleoni, proprietatile
nucleelor se modifica continuu. Din contra existenta paturilor implica
modificari n salturi ale proprietatilor nucleelor prin adaugarea de nu-
cleoni, n special cand se trece prin numerele magice (paragraful 3.2.1).
Disparitia numerelor magice implica modificari continue ale proprietatilor
nucleelor, specifice modelelor colective. Este motivul pentru care prin uni-
formizarea nivelelor miscarea individuala se disipa n cea colectiva; tocmai
de aceea Swiatecki a introdus corectia de paturi numai pentru starea fun-
damentala a nucleelor care fisioneaza.

539
 Figura 6.59

In realitate, dupa cum s-a aratat n paragraful 3.2.4.B - figura 3.36 -

se constata regrupari ale nivelelor uniparticula pentru diferite deformari.
Aceste regrupari sunt mai bine conturate n figura 6.59 care arata dependenta
energiei nivelelor uniparticula de parametrul de deformare definit n figura.
Pentru generarea acestor nivele s-a folosit un potential de oscilator armonic
corespunzator unor nuclee de forma elipsoidala. Se constata ca nivelele uni-
particula grupate pentru = 0 se uniformizeaza cu cresterea lui astfel ncat
pentru = 0.2 paturile dispar. Prin cresterea n continuare a deformarii se
constata noi regrupari de nivele cea mai puternica avand loc pentru = 0.6;
pentru aceasta valoare ca si pentru = 0 n figura 6.59 sunt indicate si
numerele de umplere cu nucleoni.
Din figura 6.59 se mai constata ca la o energie data variatia densitatii
de nivele cu deformarea are un caracter oscilant. Stabilitatea nucleului este
influentata de densitatea de nivele din vecinatatea energiei Fermi (figura
6.60; energia Fermi este data de energia ultimului nivel ocupat, total sau

540
 Figura 6.60

partial cu nucleoni). Cand numarul de nivele uniparticula disponibile n

vecinatatea energiei Fermi este mic, nucleonii vor ocupa nivele cu energie
inferioara limitei Fermi si ca atare vor conferi o stabilitate mare nucleului
respectiv (figura 6.60 a); invers la densitati mari de nivele n regiunea Fermi
nucleul este mai putin stabil (figura 6.60 b). Asadar starea fundamentala a
nucleului ca si alte stari relativ stabile trebuie sa corespunda unei densitati
minime de nivele uniparticula n vecinatatea energiei Fermi. De aici rezulta
o definitie mai generala a nucleelor magice; acestea sunt nuclee cu o den-
sitate minima de nivele uniparticula n vecinatatea energiei Fermi. Aceasta
definitie largeste notiunea de magicitate, care este asociata nu numai cu
numarul de nucleoni ci si cu o deformare caracteristica. In acest sens nucle-
ele cu deformarea = 0.6 din figura 6.59 si cu numarul de protoni sau de
neutroni egal cu unul din numerele de umplere indicate n figura sunt nuclee
magice. Considerentele de mai sus desi rezultate pentru cazul particular al
formei din figura 6.59 se dovedesc a fi adevarate pentru orice forma si pen-
tru orice potential asociat formei respective67 . S-a stabilit astfel necesitatea
considerarii efectelor de paturi pentru toate deformarile specifice procesului
de fisiune.
Considerand ca nucleul care fisioneaza, pentru toate deformarile specifice
procesului de fisiune, este corect descris de modelele de paturi, problema
determinarii barierei de fisiune urmeaza o cale similara cu cazul tratarii
fisiunii n cadrul modelului picatura de lichid sau al modelelor colective
gen picatura de lichid, si, n rezumat, implica urmatoarele etape:
67
Spectrul uniparticula depinde de forma nucleului. De exemplu, pentru un nucleu sferic
succesiunea nivelelor uniparticula este cea din figura 3.21 iar pentru un nucleu de forma
unui elipsoid de rotatie succesiunea nivelelor este cea din figura 3.39

541
 1. Specificarea formelor nucleare posibile, folosind o parametrizare cat
mai adecvata definita de setul de parametri {i }.

2. Stabilirea potentialului uniparticula corespunzator formelor specificate

de setul de parametri {i }.

3. Determinarea energiei nivelelor uniparticula prin rezolvarea ecuatiei

Schrodinger cu potentialul stabilit la punctul precedent.

4. Definirea barierei de potential prin calculul energiei totale Ep a nucle-

ului pentru formele definite de setul de parametri {i } care definesc
calea de fisiune.

5. Calculul naltimii barierei de fisiune Vf cu relatia:

Vf = Ep (q ) Ep (qmin ) (6.103)

n care q defineste forma corespunzatoare punctului de sa iar qmin de-

fineste forma corespunzatoare starii fundamentale. Referitor la forma
starii fundamentale facem precizarea ca n cadrul modelului picatura
de lichid nucleele sunt sferice n starea fundamentala desi nucleele ac-
tinide care fisioneaza spontan sunt deformate n starea fundamentala.
Energia totala Ep (q) pentru o forma oarecare definita de coordonata
q se determina conform relatiei:
X
Ep (q) = n n (q) (6.104)
n

n care n (q) reprezinta energiile nivelelor uniparticula rezultate la

punctul 3. pentru forma definita de q iar n reprezinta numarul de
ocupare, cu protoni sau neutroni, a nivelelor de energie n . Evident
suma tuturor numerelor de ocupare este egala cu numarul de nucleoni
A ai nucleului analizat: X
n = A (6.105)
n

In particular Ep (qmin ) trebuie sa corespunda energiei nucleului n starea

fundamentala (mc2 ). Deoarece n astfel de calcule, de cele mai multe ori, se
considera ca miscarea nucleonilor este independenta (paragraful 3.2.2.) sau,
oricum se introduc o serie de ipoteze simplificatoare fizice si/sau matematice,
aceste calcule conduc la valori Ep (qmin ) care difera mult de valoarea expe-
rimentala, n special pentru nucleele care fisioneaza, puternic deformate n
starea fundamentala; este evident ca acest dezacord este si mai mare pentru

542
 Figura 6.61

deformari si mai mari specifice procesului de fisiune. Sa facem precizarea ca

energia E(qmin ) se calculeaza mult mai exact cu ajutorul modelelor colective
de tip picatura. Este si motivul pentru care se renunta la calculul valorii
absolute Ep (q) n schimbul evaluarii numai a corectiei datorate efectelor
specifice aranjarii nucleonilor n paturi S(q) urmand ca energia totala sa fie
calculata din suma dintre EL (q), data de modelul picaturii, si de corectia
de paturi S(q). Se impune deci stabilirea metodei de calcul a corectiei
S(q).
In anii 67 Strutinsky presupune n acest scop urmatoarea procedura:
din energia Ep (q) calculata cu relatia (6.104) se scade energia E(q) core-
spunzatoare stergerii efectelor cauzate de dispunerea nucleonilor n paturi.
Deoarece o succesiune uniforma de nivele uniparticula este echivalenta cu
pierderea caracteristicilor individuale ale nucleonilor din nucleu aceasta ster-
gere se realizeaza prin echidistantarea energetica a nivelelor uniparticula;
ilustrarea calitativa a acestei metode este aratata n figura 6.61. Asadar
metoda consta n a calcula marimea:
X
S(q) = n n (q) E(q) (6.106)
n

numita corectia de paturi.

Esenta metodei consta n urmatoarele. Relatia (6.104) se poate scrie n
urmatoarea forma echivalenta:
X ZF
Ep (q) = n ( n (q))d (6.107)
n 0

543
care arata ca energiile uniparticula n (q) au o distributie de tip delta-functie,
adica au energii bine definite. Echidistantarea nivelelor uniparticula se reali-
zeaza prin nlocuirea functiei delta cu o functie G(n ) astfel definita ncat
sa duca la distributia lor energetica uniforma, ca cea din partea dreapta a
figurii 6.61. Rezulta ca energia E(q) se defineste astfel:

X ZF
E(q) = n G( n )d (6.108)
n 0

Desigur esenta si n acelasi timp dificultatea metodei consta n definirea

acestei functii astfel ncat energia E(q) sa duca la stergerea tuturor efectelor
de paturi. Strutinsky propune pentru G o functie de tip Gauss cu o largime
comparabila cu distanta energetica dintre paturile nucleare (paragraful 3.2.2.);
folosirea acestei functii, dupa cum au aratat calculele ulterioare, permite de-
terminarea corectiei S(q) cu o precizie destul de buna de 0.5 MeV.
Dincolo de orice calcul concret este evidenta corelatia corectiei S(q), prin
P
termenul n n cu densitatea de nivele uniparticula n jurul energiei Fermi
n
F . O densitate mare de nivele n aceasta zona conduce la o corectie S(q)
pozitiva si invers. Este evident din figura 6.59 ca S(q) este o functie oscilanta
de coordonata q care defineste formele specifice caii de fisiune. Energia
totala:
E(q) = EL (q) + S(q) (6.109)
ca si bariera de potential:

V (q) = EL (q) + S(q) EL (0) = VL (q) + S(q) (6.110)

vor fi deci modulate de oscilatiile corectiei S(q)68 . Bariera de fisiune pen-

tru nucleele actinide, rezultata prin modularea barierei VL (q) din figura
6.50 cu functia oscilanta S(q), arata ca n figura 6.52 (curba continua);
curba ntrerupta reprezinta dependenta de q a barierei VL (q). Se obtine
deci o bariera dubla de potential care sugereaza urmatoarele. Densitatea
nivelelor uniparticula este mare la sfericitate (q=0) ceea ce a dus la o corectie
S(0) pozitiva; aceasta corectie devine negativa pentru deformarile definite
de q1 , apoi pozitiva pentru q2 , etc. Ca urmare starea de energie minima, deci
starea fundamentala a nucleelor actinide, corespunde deformarii definita de
q1 . Precizam ca prin folosirea corectiei Strutinsky s-a demonstrat pentru
68
Precizam ca n relatia (6.110) s-au neglijat efectele de mperechere P(q) care npreuna
cu S(q) moduleaza bariera VL (q). Efectele de mperechere sunt mai putin importante
decat efectele de paturi.

544
 Figura 6.62

Figura 6.63

prima data69 faptul ca nucleele grele sunt deformate n starea fundamentala

si n plus s-a si calculat aceasta deformare care, s-a constatat, ca este n acord
cu rezultatele experimentale corespunzatoare. Desigur aspectul precizat mai
sus a constituit primul succes al corectiei lui Strutinsky dar nu unicul. Intr-
adevar, existenta celui de al doilea minim al barierei de potential, core-
spunzator deformarii definite de q3 , a permis explicarea convingatoare, atat
calitativ cat si cantitativ, a doua procese cunoscute deja din anii 62:fisiunea
izomera si fisiunea subbarierica.
Fisiunea izomera se explica, calitativ, simplu n lumina barierei duble
de potential. Astfel, daca nucleul care fisioneaza se afla n starea fundamen-
69
Pana la astfel de calcule s-au facut numai ipoteze privind existenta deformarii statice
a nucleelor ( paragraful 3.3.2)

545
tala, adica pe starea de energie minima din prima groapa de potential, acesta
poate fisiona spontan (figura 6.63). Daca nucleului i se comunica o energie
egala sau mai mare decat naltimea celei mai mari dintre barierele VA si VB
(figura 6.63) are loc fisiunea indusa n competitie cu alte procese posibile.
Daca nucleul primeste o energie mai mica decat VA nucleul se va gasi ntr-o
stare excitata din care fie se dezexcita prin emisie de cuante gamma sau de
particule (daca energia de excitare este mai mare ca energia de separare a
particulelor emise) fie trece prin efect tunel pe una din starile din groapa a
doua de potential. Din starile excitate ale celei de a doua gropi de potential
nucleul fie fisioneaza prin tunelarea barierei de a doua fie, prin dezexcitari
gamma ajunge pe starea fundamentala a celei de a doua gropi de potential.
Nucleul aflat n aceasta stare, n functie de naltimile VA si VB fie revine n
prima groapa de potential (VA VB ) fie fisioneaza. Sa facem precizarea ca
starile din cea de a doua groapa de potential corespund unei deformari mari
si ca atare sunt structural diferite de starile corespunzatoare primei gropi
de potential. Ca urmare, tranzitiile gamma ntre starile celor doua gropi de
potential sunt putin probabile motiv pentru care starile celei de a doua gropi
de potential se numesc stari izomere; acestea sunt deci stari care corespund
unor deformari mari. Un nucleu aflat pe starea izomera fundamentala poate
fisiona spontan ca si cum ar tunela o bariera de naltime Vf.izom (figura
6.63). Din acest motiv acest proces se numeste fisiune izomera. Daca
VB VA fisiunea se produce practic instantaneu. Daca nsa VA VB
atunci are loc fisiunea izomera. Descoperirea unui numar de peste 30 de
izomeri de fisiune, cuprinsi ntre U si Bk, cu timpi de njumatatire ntre 2
ns pentru 245 Bk si 14 ns pentru 242 Am a constituit o confirmare a faptului
ca VA VB pentru nucleele actinide cat si a existentei barierei duble de
potential.
Fisiunea subbarierica se explica n felul urmator n lumina barierei
duble de potential. Sa admitem ca are loc interactia neutronilor termici cu
un nucleu fertil. In acest caz nucleul compus (NC) se formeaza n stari cu
energie de excitare mai mica decat naltimea barierei de fisiune VA (figura
6.64). Prin tunelarea barierei A, nucleul se va gasi n starile din cea de a
doua groapa de potential. Probabilitatea acestui efect de tunelare este mai
mare pentru starile excitate din prima groapa de potential care se cupleaza
puternic cu starile din cea de a doua groapa de potential; acestea vor fi
starile excitate care vor avea energia de excitare aproximativ egala cu ener-
gia starilor din cea de a doua groapa de potential (figura 6.64). Procesul
de fisiune continua prin tunelarea barierei B. Deoarece starile din a doua
groapa de potential sunt stari de configuratie simpla (stari de tip poarta)
ele se vor manifesta n sectiunea de fisiune (n,f) ca rezonante cu largimi

546
 Figura 6.64

Figura 6.65

relativ mari (a se vedea subcapitolul 5.5). Sectiunea (n,f), pentru interactia

neutronilor cu nuclee fertile, pentru energii Tn mai mici decat energia de
prag de 1 1.2 MeV, specifica nucleelor fertile, va arata calitativ ca n figura
6.65. In aceasta figura pozitia rezonantelor largi reflecta pozitiile energetice
ale starilor din groapa a doua de potential iar structura lor fina pozitiile
energiilor starilor din prima groapa de potential. Din cele de mai sus rezulta
ca rezonantele subbarierice apar pentru energii Tn < VA Sn , n care Sn este
energia de separare a neutronului din nucleul compus format n interactia
studiata. Pentru energii mai mari sectiunea de fisiune arata ca n figura 6.33.
Asadar sectiunea de fisiune pentru Tn < VA Sn este data de rezonantele
subbarierice; sectiunea acestora este foarte mica motiv pentru care pentru
astfel de energii sectiunea de fisiune se considera practic zero (subparagraful
6.1.2.8 B).

547
 Figura 6.66

6.1.6.3. Formele nucleelor la punctul de sa si distributia de masa

a fragmentelor de fisiune. Notiuni teoretice privind calcule dina-
mice.
Considerarea efectelor paturilor nucleare a permis explicarea distributiei de
masa a fragmentelor de fisiune si deci si a produsilor de fisiune (subparagraful
6.1.2.4). Intr-adevar, calculele teoretice arata ca nucleele actinide (90 Z
103) sunt axial asimetrice dar simetrice la reflexie n primul punct de sa si
asimetrice la reflexie dar simetrice la rotatie (axial simetrice) n cel de al
doilea punct de sa, ca n figura 6.66. Precizam nsa ca pentru nuclee cu
Z < 90, dupa cum rezulta din calculele teoretice, nucleele sunt asimetrice
atat la rotatie cat si la reflexie n ambele puncte de sa.
La acest rezultat s-a ajuns n primul rand din compararea calculelor
teoretice privind valorile naltimilor barierelor de potential VA si VB si va-
lorile experimentale prezentate n figura 6.67. Din aceasta figura rezulta
ca naltimea VA este practic constanta (n limitele 5.8 0.7 MeV) pentru
toate nucleele actinide pe cand naltimea VB scade pe masura ce creste
numarul atomic Z. Pentru izotopii protactiniului (Z=91) cele doua naltimi
sunt practic egale (VA VB ). In figura 6.68 sunt prezentate rezultatele
calculelor teoretice pentru VA considerand forme simetrice (linia ntrerupta)
si, respectiv, cu asimetrie axiala (linia continua) n primul punct de sa.
Din figura se constata clar ca formele cu asimetrie axiala mentin valorile
VA aproape constante si n concordanta buna (n limitele a 0.5 MeV) cu
datele experimentale din figura 6.67. In mod similar scaderea valorilor VB
cu cresterea numarului de masa A se poate obtine numai daca n cel de al
doilea punct de sa nucleele au forme asimetrice la reflexie dar simetrice la

548
 Figura 6.67

rotatie. Pentru nucleele cu Z < 90 se constata o concordanta buna ntre

teorie si experiment pentru forme cu maxima simetrie, atat la rotatie cat si
la reflexie, n ambele puncte de sa.
Facand ipoteza ca trecerea de la cel de al doilea punct de sa la sciziune
se realizeaza extrem de rapid, ipoteza introdusa de A.Bohr n anul 1956,
atunci este de presupus ca la sciziune nucleul va pastra caracteristicile formei
din punctul de sa B. Corelatia dintre aceste forme si distributia de masa
a fragmentelor este aratata, calitativ, n figura 6.69. Faptul ca nucleele
actinide au o distributie asimetrica de masa este corelat cu forma asimetrica
la reflexie n cel de al doilea punct de sa. Cu cresterea numarului atomic
Z (Z 100), n acord cu figura 6.67, bariera VB devine foarte mica n
comparatie cu VA (figura 6.69 d) si ca atare nucleul pornind spre sciziune
din primul punct de sa, cu simetrie la reflexie, nu simte mica bariera externa
B si ca atare va fisiona simetric n acord cu rezultatele experimentale. Din
acelasi motiv nucleele cu Z < 84 (figura 6.69 a), avand forma simetrica n
punctul de sa B (de fapt si n punctul de sa A) vor fisiona tot simetric;
n realitate aceste nuclee prezinta atat fisiune simetrica cat si asimetrica
dupa cum rezulta din figura 6.69 b sau 6.15. Fisiunea acestor nuclee ar
putea fi explicata daca se face o ipoteza contrara celei de mai sus si anume
presupunand ca trecerea de la punctul de sa la sciziune se face foarte lent
conform ipotezei introduse de R.Hass si P.Feng n anul 1956. Intr-adevar,
n acest caz desi nucleul pleaca din punctul de sa cu o forma simetrica la

549
 Figura 6.68

reflexie are timp suficient sa simta influenta structurii de paturi cu Z=50

si N=82 (a se vedea figura 6.2 si comentariile legate de aceasta figura) si sa
duca la fisiunea asimetrica, n competitie cu fisiunea simetrica.

Sa exemplificam aceasta ultima ipoteza pentru nucleul 226

88 Ra
2
cu x = Z /A/50 0.685. Acest nucleu are 138 de neutroni
suficienti pentru a forma doua paturi neutronice cu N=50 si
N=82. Vom presupune ca restul neutronilor (138-50-82=6) se
mparte egal ntre cele doua fragmente; se obtin fragmentele cu
N1 = 53 si N2 = 85 de neutroni. Avand n vedere relatia (6.3),
care arata ca fragmentele pastreaza raportul Z/N al nucleului
care fisioneaza rezulta ca numarul de protoni pentru cele doua
fragmente va fi:
Z0 Z0
Z1 = N1 = 34 ; Z2 = N2 = 54 (6.111)
N0 N0
Se obtin deci fragmentele cu A1 = 87 si A2 = 139 n acord cu
datele experimentale pentru fragmentul cel mai probabil, usor si
greu al nucleului 226 Ra

In consecinta trecerea lenta de la punctul de sa la sciziune explica fisi-

unea simetrica si asimetrica a nucleelor cu 84 < Z < 90. In cazul nucleelor
actinide, acestea au deja forma asimetrica la reflexie n cel de al doilea punct
de sa, asimetrie ce este accentuata de efectele de paturi daca trecerea de la
punctul de sa la sciziune se face lent, motiv pentru care fisiunea asimet-
rica este dominanta la nucleele actinide. Aceasta ipoteza pare nsa a fi n

550
Figura 6.69

551
 Figura 6.70

contradictie cu fisiunea simetrica a nuceelor cu Z < 84 si Z > 100. In real-

itate analizand figura 6.70 se constata ca cu cat parametrul x este mai mic
nucleul, dupa cum rezulta din figura 6.51, este mai deformat n punctul de sa
si deci mai repede ajunge la sciziune (figura 6.70). Cu alte cuvinte nucleele
cu Z < 84 scizioneaza atat de repede ncat n-au timp sa simta efectele de
paturi; nucleele cu parametrul x din ce n ce mai mare scizioneaza mult mai
lent ncat efectele de paturi devin din ce n ce mai puternice si deci fisiunea
asimetrica devine dominanta. In acest context nucleele cu Z > 100 ar trebui
sa fisioneze asimetric. Asadar, n ipoteza trecerii rapide de la punctul de sa
la sciziune este dificil de explicat fisiunea simetrica si asimetrica a nucleelor
cu 84 < Z < 90 pe cand n ipoteza trecerii lente nu poate fi explicata fisi-
unea simetrica a nucleelor cu Z > 100 daca admitem ca rezultatele ilustrate
n figura 6.70 sunt corecte.
Raspunsul la ntrebarea cum este trecerea de la punctul de sa la sciziu-
ne? necesita calcule privind dinamica procesului de fisiune. In fond, pana
n prezent ne-am concentrat atentia asupra energiei de deformare E(q) si a
barierei de potential V(q). In realitate rezolvarea corecta a fisiunii presupune
definirea hamiltonianului total al sistemului care este definit atat de energia
potentiala V(q) cat si de energia cinetica T definita prin relatia:
1X
T = {B(q)}m,n qm qn (6.112)
2 m,n
n care B(q) este tensorul de inertie definit pentru calea de fisiune. Re-
zolvarea (semiclasica) a dinamicii procesului de fisiune cu H=V+T (sau

552
folosind functia Lagrange L=T-V) este o problema extrem de delicata si re-
alizata numai pentru cateva situatii particulare n care s-au introdus ipoteze
suplimentare. Un astfel de calcul, n care se neglijeaza efectul paturilor nu-
cleare si n care se considera ca miscarea colectiva este lenta n comparatie
cu miscarea individuala a nucleonilor (aproximatia adiabatica), este de fapt
redat n figura 6.70. Problema calculelor dinamice cat mai exacte este pro-
blema centrala a teoriei fisiunii nucleare la ora actuala; rezolvarea acesteia
nseamna a stabili timpul necesar trecerii de la punctul de sa la sciziune
de unde rezulta determinarea distributiei de masa a fragmentelor, repartitia
energiei la sciziune n energie cinetica si energie de excitare a fragmentelor,
dependenta barierelor de fisiune de dinamica procesului70 , etc.

6.1.6.4 Stabilitatea nucleelor supragrele.

Exista n jur de 300 de izotopi naturali apartinand nucleelor cu Z=1 - 92
si alti circa 2300 izotopi creati artificial (figura 6.51). Izotopii 265
108 X(T1/2 =
266
1.8 ms) si 109 X(T1/2 = 3.5 ms) sunt cei mai grei izotopi artificiali cunoscuti.
Numarul limitat al elementelor grele se datoreste n primul rand cresterii
parametrului de fisiune x corelata cu micsorarea barierei de fisiune ceea ce
are ca efect cresterea probabilitatii pentru procesul de fisiune spontana. De-
zintegrarea devine de asemenea un proces foarte probabil. Efectele de
paturi ar putea schimba nsa situatia. In subparagraful 6.1.6.2 s-a stabilit
ca o nchidere de paturi protonice sau/si neutronice are ca efect o corectie
S(q) negativa care suprapusa peste VL (q) poate crea un minim si deci poate
genera o bariera de potential cu naltime apreciabila. Acest efect ar putea
fi important pentru nucleul 298 114 X184 care, conform calculelor de nivele uni-
71
particula , este un nucleu dublu magic. Intr-adevar calcule teoretice, ca
cele schitate n acest paragraf, conduc la o bariera de potential ca cea din
figura 6.72 n care naltimea VA , n functie de diferitele aproximatii adoptate,
variaza de la valoarea de 9 MeV pana la 13 MeV. Rezulta de aici ca acest
nucleu ca si cele nvecinate (zona nucleelor limitate de rombul din figura
6.71) au o mare stabilitate fata de fisiune.
Reamintim ca bariera de potential pentru nucleele din zona uraniului are
VA = (5.8 0.7) M eV (figura 6.67). Extrapolarea liniei de stabilitate beta
70
Determinarea statica a barierelor de fisiune s-ar putea sa difere de cea rezultata din
calcule dinamice.
71
A se vedea figura 3.21 si comentariile de la pagina 271 (partea I). Sa facem precizarea
ca urmatoarele numere magice protonice sunt 126, 164, 204, ... iar cele neutronice au
valorile: 228, 308, 406, etc. In consecinta nucleele cu A egal cu 354 (Z=126), 472(Z=164),
610 (Z=204), etc. sunt posibile nuclee dublu magice.

553
Figura 6.71

Figura 6.72

554
din figura 6.71 pare sa treaca chiar prin centrul insulei de stabilitate de-
limitata de rombul din figura 6.71 de unde rezulta ca aceste nuclee sunt beta
stabile. Oricum, luand n considerare toate procesele posibile de dezintegrare
, si fisiune ( = + + f , T 1 = T1 + T1 + Tf1 ) se constata ca
toate nucleele din zona rombului au timpul total de njumatatire T cuprins
ntre valorile 1 an < T < 109.4 ani. In particular, timpul de njumatatire
T 109.4 ani corespunde nucleului 294 110 care este magic pentru numarul de
neutroni (N=184). Asadar calculele teoretice conduc la ideea ca se creeaza
o insula de stabilitate a elementelor supragrele cu Z n jur de 114 si N cu
valori n jur de 184. O parte din nucleele acestei insule de stabilitate sunt,
daca calculele sunt corecte, mai stabile decat izotopii naturali ce apartin ele-
mentelor naturale aflate la sfarsitul tabelului periodic. Ca urmare astfel de
nuclee ar putea fi sintetizate prin reactii nucleare si de asemenea ar trebui sa
existe n natura. Descoperirea lor n natura sau sintetizarea lor n laborator
ar avea consecinte deosebite atat din punct de vedere practic cat si teoetic.
Din punct de vedere practic importanta sintetizarii acestor nuclee rezulta
n primul rand din faptul ca prin fisiunea acestor nuclee se elibereaza o ener-
gie de cca. 317 MeV si cca. 10 neutroni la fiecare act de fisiune, dupa cum
rezulta din calculele teoretice. Este evident ca n aceste conditii realizarea
reactiei n lant este o problema extrem de simpla, masa critica fiind pentru
aceste nuclee foarte mica. Rezulta de aici posibilitatea realizarii unor surse
de energie de puteri mari, compacte si portabile.
Din punct de vedere teoretic existenta acestor nuclee supragrele ar con-
stitui o stralucita confirmare a corectitudinii calculelor care au dus la pre-
zicerea acestor nuclee. Sa facem precizarea ca aceste calcule sintetizeaza de
fapt conceptiile pe care le avem asupra fortelor nucleare si a celor coulom-
biene si ca atare existenta acestor nuclee ar constitui un test al fizicii
nucleare si al electrodinamicii clasice si cuantice72 . De asemenea existenta
acestor nuclee ar confirma o serie de modele cosmologice si de fizica atomica.

In stelele neutronice (paragraful 6.2.5) datorita fortelor de

atractie imense, paturile electronice sunt distruse; se formeaza
un fel de retea cristalina alcatuita din nuclee imense (cu A=7840
si Z=445) nconjurate de un gaz de electroni si, eventual, de neu-
troni. In cazul unor explozii stelare aceste nuclee gigant pot
fi aruncate n spatiu unde, scapand de presiunea enorma la care
erau supuse n interiorul stelelor neutronice, ncep sa emita sur-
72
Campurile electromagnetice create n nucleele supragrele sunt enorme; astfel de
campuri n-au fost nca realizate practic. In consecinta s-ar verifica faptul ca relatiile
din electrodinamica sunt adevarate si n cazul unor campuri foarte intense

555
 plusul de neutroni si de protoni pana ajung n zona de stabilitate
a nuclelor grele delimitata de rombul din figura 6.71. Daca tim-
pul de viata al acestor nuclee este comparabil (sau mai mare)
cu timpul necesar acestor nuclee sa strabata distanta stea neu-
trica-sistemul solar atunci astfel de nuclee ar trebui sa existe n
radiatia cosmica

In consecinta, deoarece impactul descoperirii nucleelor supragrele se ex-

tinde cu mult n afara fizicii nucleare (surse de energie compacte, astrofizica
si cosmologie, fizica atomica si electrodinamica) de mai bine de doua decenii
s-au demarat programe ample de cercetare care implica atat cautarea lor n
natura cat si sintetizarea lor n reactiile cu ioni grei.
In identificarea acestor nuclee se porneste de la proprietatile lor chimice
si fizice deduse din structura lor electronica rezultata din calcul. Astfel, s-a
ajuns la concluzia ca elementul cu Z=114 are proprietatile fizico-chimice ale
plumbului motiv pentru care, prin analogie cu denumirea pe care o dadea
Mendeleev unui element nca necunoscut, a fost denumit eka-Pb; n mod
similar elementul cu Z=110 este eka-Pt, 113 este eka-Tl, 115 este eka-Bi,
etc. S-a stabilit astfel ca elementele supragrele sunt foarte volatile (punctul
de topire si de fierbere al eka-Pb (Z=114) este de 67 C si, respectiv, 147 C)
iar energia razelor K pentru linia K1 este de ordinul a 174 keV, substantial
mai mare decat pentru nucleele actinide.
In consecinta, n cazul n care T1/2 este cu adevarat de ordinul a 109 ani 73
are sens cautarea nucleelor supragrele n scoarta terestra (n special n mine
de Pt, Pb, etc., n apa de geizere si oceane, sticle de Pb vechi din biserici
sau muzee), n roci lunare si meteoritice74 precum si n razele cosmice75 .
73
Timpul de njumatatire al acestor nuclee supragrele trebuie sa fie comparabil cu timpul
de formare al sistemului solar.
74
Studiul meteoritilor cazuti pe pamant pare a fi o metoda eficienta din cel putin doua
motive. In primul rand de la formarea lor si pana la distrugerea lor ei vagabondeaza prin
spatiu timp de 10 100 milioane de ani, timp n care sunt supusi bombardamentului
razelor cosmice. Deoarece majoritatea meteoritilor contin minerale silicate ei actioneaza
ca detectori naturali n care radiatia cosmica si, n special nucleele supragrele, si lasa
amprenta. Dar meteoriti cad rar pe pamant. In plus, intrand n atmosfera terestra,
datorita ncalzirii lor puternice, amprenta nucleelor supragrele se pierde. De aici necesi-
tatea studierii lor n spatiu, n afara atmosferei terestre; de aici si studiul unor roci lunare.
Daca totusi meteoritii ajung pe pamant fara a-si pierde amprenta, atunci numarul lor este
extrem de mic. Cei utili care ajung n special la polii magnetici, ar corespunde la un
nucleu pe 1 m2 ntr-un an. Deci pe ntreg pamantul ar fi cca. 1mg de nuclee supragrele
ntr-un an de zile.
75
In anii 1967-1973 au fost plasate n spatiu, la cca. 40 km, placi fotografice cu emulsie
speciala, si de suprafete de cca. 10m2 n vederea identificarii nucleelor supragrele.

556
 Nu s-au descoperit pana-n prezent nuclee supragrele nici n natura si
nici n reactiile cu ioni grei. Multiplele ncercari infructuoase au condus n
ultimul timp la o scadere a entuziasmului desi a ne mpaca cu lipsa lor prin-
cipiala nseamna a considera ca multe concepte de baza ale fizicii actuale
si ale fizicii nucleare n particular nu sunt corecte pentru campuri electrice
foarte intense. In aceasta situatie de ngrijorare iata ca n ultimul timp,
considerandu-se si dezintegrarea pionica (paragraful 6.1.7) s-a ajuns la con-
cluzia ca insula de stabilitate corespunde nucleelor cu Z 119. A aparut
o raza de lumina, sperantele au renascut si experientele de cautare a insulei
de stabilitate au fost reluate.

6.1.6.5 Notiuni privind calculul sectiunilor de fisiune

In interactia neutronilor cu nucleele fisile, rezonantele ce apar n sectiunea
de fisiune sunt calculate cu relatia (6.35). In acord cu tabelul 6.8 se constata
ca largimile partiale de fisiune f depind de energia initiala a neutronilor,
adica difera de la nivel la nivel. O comportare similara au si largimile neu-
tronice motiv pentru care n relatia (6.35) s-a folosit dependenta n Tn
(relatia 5.325) cu energia a largimilor neutronice. Exista deci o asemanare
ntre largimile neutronice si cele de fisiune; acestea se deosebesc de largimile
partiale pentru emisia gamma care, n acord cu relatia (5.310) sunt
practic constante, independente de energia nivelelor. Din punct de vedere
fizic, relatiile (5.309) si (5.310) care au dus la concluzia ca = constant,
reflecta ideea ca prin formarea nucleului compus n stari excitate de energie
E Sn , numarul posibilitatilor de dezintegrare este imens. Intr-adevar,
o estimare sumara, care nu tine cont de regulile de selectie, arata ca acest
numar este CN 2 n care N este numarul total al starilor de nucleu compus cu

energia de excitare E Sn . Cum numarul acestor stari, pentru nuclee cu

A > 100 este foarte mare rezulta ca numarul posibilitatilor de dezexcitare
este imens. Avand n vedere ca un canal de reactie este definit prin setul de
numere cuantice (, s, J, ) si ca fiecare stare de nucleu compus are un spin J
si o paritate bine precizate rezulta ca numarul canalelor este si mai mare
adica practic infinit. Asadar constanta largimilor poate fi asociata cu
numarul foarte mare de canale de reactie. Pornind de la aceste constatari,
care au un caracter mult mai general76 , se poate spune ca variatia largimilor
76
Se poate demonstra ca functia de distributie a unor largimi oarecare depinde de
numarul de canale de reactie. Daca acest numar este foarte mare functia de distributie pen-
tru este delta functie, adica largimile sunt constante. Cu cat numarul canalelor
este mai mic cu atat dependenta largimilor de pozitia energetica a nivelului este
mai pronuntata.

557
 Figura 6.73

partiale neutronice si de fisiune cu energia nivelului este asociata cu un

numar mic de canale pentru procesul de emisie de neutroni si, respectiv, de
fisiune. Constatarea este desigur surprinzatoare pentru procesul de fisiune.
Intr-adevar, avand n vedere numarul perechilor de fragmente ce apar la
fisiune cat si numarul starilor asociate diferitelor fragmentari se ajunge la
concluzia ca numarul canalelor de fisiune, n sensul uzual, este de ordinul
miliardelor. Ar rezulta de aici ca largimile partiale de fisiune, ca si largimile
partiale gamma, trebuie sa fie constante. Fluctuatia largimilor de fisiune
f , ca si alte dovezi experimentale, au condus la ideea ca procesul de fisi-
une trebuie caracterizat printr-un numar redus de canale de fisiune. In anul
1956 A.Bohr a sugerat ideea ca starile cuantice caracteristice punctului de
sa sunt acelea care determina numarul canalelor de fisiune. Prin aceasta se
postuleaza ca trecerea de la punctul de sa la sciziune este atat de rapida
ncat proprietatile procesului de fisiune sunt determinate n mod decisiv de
proprietatile punctului de sa. In particular formele nucleului din punctele
de sa explica distributia de masa a fragmentelor de fisiune (subparagraful
6.1.6.3). Cu alte cuvinte procesul de fisiune este controlat de starile cuan-
tice ale nucleului care fisioneaza n cele doua puncte de sa. Conform acestei
ipoteze, numerele cuantice ale acestor stari, numite stari de tranzitie, de-
termina numarul canalelor de fisiune. Deoarece numarul acestor stari este
relativ mic, caci este similar cu spectrul energetic de joasa energie al unui
nucleu deformat (subcapitolul 3.4, figura 3.68), dat fiind faptul ca nucleul
ce fisioneaza este rece n punctele de sa, rezulta ca si numarul canalelor
de fisiune este mic.
Aceasta ipoteza este justificata de faptul ca n interactia a + A C ,
cea mai mare parte a energiei de excitare comunicata nucleului compus de
proiectil este folosita pentru deformarea nucleului.
In particular, pentru o bariera simpla de potential, ntreaga energie de

558
 Figura 6.74

excitare a nucleului compus E1 = T1 + Sn se transforma n energie de de-

formare a nucleului daca E1 Vf ; n aceasta situatie nucleul compus se afla
n starea fundamentala pentru deformarea corespunzatoare punctului de sa.
Pentru energii de excitare E2 = T2 + Sn Vf nucleul compus n punctul
de sa va avea energia de excitare de numai E2 Vf si ca atare va avea un
spectru energetic de joasa energie de excitare (figura 6.73).
Prezenta palierelor n sectiunile de fisiune pentru interactia neutronilor
cu nuclee fisile (figura 6.28 si 6.33) implica ipoteza < n > / < f >= const
conform relatiei (6.37). Deoarece < n > este proportionala cu densi-
tatea A a starilor excitate ale nucleului tinta iar largimea < f > este
proportionala cu densitatea starilor de tranzitie f corespunzatoare nucleu-
lui compus aflat la punctul de sa, rezulta ca aceste densitati cresc n acelasi
ritm cu energia. Rezulta ca energia de excitare a nucleului compus aflat n
punctul de sa este similara cu energia de excitare a nucleului tinta; aceasta
constatare confirma ipoteza lui A.Bohr conform careia nucleul compus este
relativ rece n punctul de sa.
Pe masura ce energia proiectilului (n particular, neutronul) creste, re-
zonantele de nucleu compus si pierd individualitatea datorita suprapunerii;
numarul rezonantelor de nucleu compus ca si al canalelor de fisiune creste. In
aceasta situatie interpetarea sectiunilor de fisiune se face n lumina modelului
statistic, relatia (5.381), n care coeficientii de transmisie pentru canalele
emergente trebuie definiti pentru canalele de fisiune. In cazul n care
bariera de fisiune se aproximeaza cu o parabola inversata (figura 6.74)
acesti coeficienti se calculeaza cu relatia:
1
Tf (Ji , i ) = 2 (6.113)
(Vi (Ji ,i )E )
1+e hi (Ji ,i )

pentru starea de tranzitie de spin si paritate Jii , caracterizata de bariera de

559
 Figura 6.75

potential de naltime Vi (Ji , i ) si de grosime definita de pulsatia hi (Ji , i ).

In relatia de mai sus E = T + Sn este energia de excitare a nucleului
compus. Coeficientul de transmisie total pentru o stare a nucleului compus
de energie de excitare E si de spin si paritate (J, ) este dat de suma
coeficientilor de transmisie din (6.113) pentru toate starile de tranzitie cu
aceleasi valori (J, ). Daca numarul acestor stari ar fi trei, ca n figura 6.75,
coeficientul total de transmisie va fi definit astfel:
3
X 1
Tf (J, ) = 2 (6.114)
(Vi (J)E )
1+e
i=1 hi (J )

Sa facem precizarea ca daca starile de tranzitie formeaza un continuum

atunci n relatia de mai sus starile de tranzitie cu aceleasi valori (J, ) sunt
luate n considerare cu ajutorul densitatii de nivele.
Coeficientul de transmisie Tf (j, ) corespunde unei bariere simple de
potential pentru procesul de fisiune pe cand bariera reala este o bariera
dubla de potential. Se demonstreaza ca n cazul barierei duble de potential
si pentru cazul n care energia de excitare E a nucleului compus este mai
mare ca oricare din naltimile VA si VB ale barierei coeficientul de transmisie
se calculeaza cu relatia:

TfA (J) TfB (J)

Tf (j, ) = (6.115)
TfA (J) + TfB (J)

n care TfA (J) si TfB (J) sunt definiti ca n relatia (6.114) pentru starile de
tranzitie corespunzatoare celor doua bariere de potential. Introducand acesti
coeficienti n relatia (5.381) pentru sectiunea de fisiune nf corespunzatoare

560
interactiei neutronilor cu nuclee fertile sau fisile se obtine relatia:

X 2 X Tnj (J)Tf (J)

nf = (6.116)
2(2IA + 1) Jj Tcomp (J) + Tf (J)

n care coeficientul de la numitor Tcomp (J) tine cont de toate procesele

competitive cu procesul de fisiune, adica emisia de protoni, de particule
ncarcate si de dezexcitare . Acordul calculelor teoretice, realizate cu mo-
delul statistic, cu sectiunile experimentale pentru procesul de fisiune, este
bun realizandu-se o precizie de (5 15)%.

6.1.7 Noi tipuri de dezintegrari radioactive. Fisiune puternic

asimetrica. (text suplimentar)
Din punct de vedere energetic emisia spontana a oricarei particule (A2 , Z2 )
din nucleul (A, Z) este posibila daca energia ei de saparare este negativa
(paragraful 1.2.2) sau, altfel spus, daca energia de dezintegrare Q este pozi-
tiva:
Q = (m(A, Z) m1 (A1 , Z1 ) m2 (A2 , Z2 )) c2 > 0 (6.117)
Desigur, pentru ca emisia particulei (nucleului) (A2 , Z2 ) sa aiba loc este
necesara respectarea tuturor legilor de conservare specifice procesului de
dezintegrare studiat.
Adesea nsa, ndeplinirea conditiei energetice, exprimata de relatia (6.117)
nu constituie o garantie a realizarii procesului de dezintegrare studiat (sub-
capitolul 4.2). Din acest motiv studiul emisiei oricarei particule ncepe prin a
calcula energia de dezintegrare Q. Rezultatul unui studiu sistematic privind
valorile Q pentru diferite fragmentari posibile:

(A, Z) (A1 , Z1 ) + (A2 , Z2 ) (6.118)

cu A2 > 4 si Z2 > 2 cat si pentru particule (Q ) este prezentat n figura

6.76. Din aceasta figura rezulta ca din punct de vedere energetic emisia
de nuclee cu A2 > 4 si Z2 > 2 este un proces mult mai raspandit decat
emisia de particule . Printre nucleele (A,Z) cele mai usoare pentru care
nca energia Q este pozitiva sunt izotopii seleniului. Astfel, n cazul 67
34 Se,

561
 Figura 6.76
Stabilirea nucleelor pentru care emisia de nuclee cu Z2 > 2 si
A2 > 4 este posibila din punct de vedere energetic (Q > 0) ca si a
nucleelor care pot emite particule (Q > 0)

energia Q este pozitiva pentru urmatoarele fragmentari:

27 Si +40


14 20 Ca ; Q = 0.37 M eV




28 Si +39
20 Ca ; Q = 1.91 M eV



14
67
34 Se (6.119)
32 S +35
18 Ar ; Q = 2.20 M eV


16







31 S +36
18 Ar ; Q = 2.42 M eV


16

Figura 6.76 arata ca din punct de vedere energetic toate nucleele cunos-
cute n prezent cu Z > 40 pot emite spontan nuclee (A2 , Z2 ). Chiar si nucleul
dublu magic 20882 P b, considerat un nucleu deosebit de stabil are sansa de
a emite urmatoarle fragmente:

74 Zn +134

30 52 T e ; Q = 133.4 M eV
208
82 P b (6.120)
80 Ge +128
50 Sn ; Q = 138.2 M eV


32

Desigur aceasta constatare surprinzatoare privind posibilitatea emisiei

de nuclee (A2 , Z2 ) de catre nuclee stabile impune clarificarea notiunii de
stabilitate. Aceasta notiune este corelata cu posibilitatea experimentala

562
de a detecta instabilitatea (radioactivitatea) nucleului (A,Z) fata de emisia
nucleului (A2 , Z2 ). Cu metodele experimentale actuale timpul maxim de
njumatatire T1/2 detectat pentru fisiunea spontana a unor nuclee actinide
este de cca. 1030 s. In acest context nucleele care au T1/2 > 1030 s pentru
procesul de emisie de nuclee (A2 , Z2 ) sunt considerate stabile. Asadar,
teoretic vorbind, toate nucleele cu Z > 40 pot emite nuclee (A2 , Z2 ) dar
numai n unele cazuri (T1/2 1030 s) aceasta emisie poate fi detectata
experimental.

In paragraful 2.4.1 s-a amintit ca din punct de vedere al teori-

ilor moderne privind unificarea tuturor fortelor din natura, pro-
tonul este o particula instabila cu T 1032 ani 1040 s. Faptul
ca se preconizeaza experiente care sa permita determinarea aces-
tui timp arata ca exista deja posibilitatea de a determina timpi
de njumatatire mult mai mari ca 1030 s.

Emisia spontana de catre nucleul (A,Z) a oricarei particule (nucleu) cu

A2 > 4 si Z2 > 2, cu o probabilitate detectabila experimental constituie
un nou tip de dezintegrare radioactiva. Stabilirea nucleelor (A2 , Z2 ) ce
pot fi emise spontan din nucleul (A,Z) si a probabilitatii acestui proces con-
stituie scopul principal al teoriei aferente acestui nou tip de dezintegrare77 .
Desigur teoria procesului s-ar putea dezvolta prin analogie cu teoria de-
zintegrarii folosind pentru probabilitatea de dezintegrare relatia (4.69)
n care prin p se va ntelege probabilitatea de preformare a nucleului
(A2 , Z2 ) din nucleonii nucleului (A,Z). Calculul acestei probabilitati este di-
ficil chiar si pentru procesul (subparagraful 4.2.3.3.c) si deci cu atat mai
delicat n cazul emisiei de nuclee (A2 , Z2 ), nuclee ce pot fi mult mai grele
decat particulele . Problema determinarii probabilitatii de dezintegrare
sau, ceea ce este acelasi lucru, a timpului de njumatatire fata de emisia
nucleelor (A2 , Z2 ), se rezolva mult mai elegant daca se considera acest pro-
ces de emisie ca un proces de fisiune (puternic) asimetrica. Ca urmare
n tratarea procesului se folosesc metodele specifice procesului de fisiune;
77
In initierea si dezvoltarea acestu nou capitol al dezintegrarilor radioactive fizicienii
romani (n ordine alfabetica) dr.M.Ivascu, dr.D.Poenaru si dr.A.Sandulescu de la I.F.A., n
colaborare cu dr.W.Greiner de la Universitatea din Frankfurt, au o prioritate recunoscuta.
Doresc sa le multumesc pentru discutiile avute pe aceasta tema cat si pentru permisiunea
de a reproduce n aceasta carte figuri din lucrarile originale ale fizicienilor mentionati.
Detalii privind acest subiect pot fi gasite n cartea Particle Emission from Nuclei de
D.Poenaru si M.Ivascu, aparuta, n trei volume, n anul 1989 n CRC Press, Inc., Boca
Raton Press, 1989, Florida. A se vedea si articolul New Radioactivities de W.Greiner
si A.Sandulescu aparut n Scientifc American, March 1990

563
n particular T1/2 se calculeaza conform relatiei (6.94). Fireste, adoptand
aceasta optiune nseamna de fapt a recunoaste similitudinea celor doua pro-
cese: fisiunea si emisia de nuclee (A2 , Z2 ), inclusiv emisia de particule .
Ca urmare imaginea traditionala a preformarii particulei sau a altui
nucleu (A2 , Z2 ) urmata de tunelare prin bariera este nlocuita cu imaginea
unor oscilatii mari ale suprafetei nucleare care pot duce la fisiune (puternic)
asimetrica a nucleului initial. In felul acesta doua fenomene -dezintegrarea
si fisiunea - care au fost multe decenii considerate distincte, pot fi unifi-
cate. Sa facem si precizarea ca avand n vedere simetria proceselor nucleare
la operatia de inversie temporala se poate presupune ca si procesul de fu-
ziune a fragmentelor (nucleelor) n reactiile cu ioni grei ar putea fi tratat
ca un proces invers fisiunii. Se intuieste deci posibilitatea unificarii tu-
turor acestor procese. Aspectul unificator al tuturor acestor procese consta
n primul rand n aceea ca n toate aceste procese are loc transfer colectiv
de masa.
Asimiland procesul de emisie a particulelor si a nucleelor cu Z2 > 2
cu un proces de fisiune (puternic) asimetrica problema se reduce n fond la
determinarea energiei potentiale n functie de formele optime care con-
duc la fragmentarea studiata. Se impune stabilirea parametrizarii care sa
genereze aceste forme. Cea mai simpla parametrizare consta n a considera
ca atat nucleul emitator cat si nucleele rezultate sunt sferice. In plus se
considera ca raza nucleului initial (A,Z) cat si a nucleului (A2 , Z2 ) emis -
R2 - sunt fixate pe cand raza nucleului fiica (A1 , Z1 ) este variabila si se
determina din conditia de conservare a volumului (figura 6.77 a). In aceasta
parametrizare succesiunea formelor este data de distanta r dintre centrele
celor doua nuclee finale, distanta care poate varia ntre limitele:

Ri R 0 R 2 r R 1 + R 2 R t (6.121)

In parametrizarea n care se tine cont de deformarea nucleului initial si

final se porneste de la un sferoid cu semiaxele (a0 , c0 ) ajungandu-se n final
la sferoidul cu semiaxele (a1 , c1 ) si sfera de raza R2 constanta (figura 6.77
b); n acest caz distanta r variaza ntre limitele:

Ri c0 R2 r c1 + R2 Rt (6.122)

Sa facem precizarea ca aceste parametrizari (figura 6.77) sunt cazuri par-

ticulare, extreme, ale parametrizarii lui Nix din figura 6.44. In parametrizarile
din figura 6.77 distanta r constituie coordonata q care defineste calea
de fisiune (subparagraful 6.1.6.1) si ca atare bariera de potential VL (q)

564
 Figura 6.77

din (6.84) devine VL (r). Continuand analogia cu procesul de fisiune la e-

nergia VL (r) trebuie adaugata energia corespunzatoare corectiei de paturi
S(r) S(q) care se calculeaza cu metoda Strutinski n teoria fisiunii. Sa
facem nsa precizarea ca aceasta metoda nu este adecvata pentru fisiunea
puternic asimetrica motiv pentru care s-au cautat alte modalitati de calcul
al corectiei, eventual analitice pentru a usura calculele. In fond termenul
S(Z,N) din formula de masa (1.109) a lui Myers-Swiatecki este un exemplu
n acest sens pentru nucleele slab deformate. O posibilitate consta n ex-
tinderea acestei formule pentru deformari mari corespunzatoare procesului
studiat. In particular pentru parametrizarea din figura 6.77 a) corectia S(r)
se poate calcula analitic cu formula:

2R1 (R1 + zc ) 2R2 (r zc + R2 )

S(r) = S(Z1 , N1 ) 2 + S(Z2 , N2 ) (6.123)
4R1 4R22

n care pentru r = R1 + R2 parametrul zc este egal cu R1 si S(r) =

S(Z1 , N1 ) + S(Z2 , N2 ), adica este egala cu suma corectiilor de paturi pentru
cele doua nuclee rezultate.
Testul corectitudinii acestei formule, sau a altora similare, consta n
definirea energiilor de repaus (masele) pentru nucleele implicate n procesul
studiat si deci, n final, n calculul energiei Q din relatia (6.117). Procedand
astfel se constata o diferenta relativ mare ntre valoarea Q astfel calculata si
Qexp. determinat conform relatiei (6.117) pe baza maselor experimentale78 .
78
Acestea sunt tabelate de Wapstra si Audi (1985)

565
Este si motivul pentru care n locul unor astfel de calcule se introduce o
corectie fenomenologica Vcor. (r) prin relatia:

r Ri
 
Vcor. (r) = (Qexp. Q) 1 (6.124)
Rt R i

care contine toate efectele neluate n seama n VL (r), adica corectia de

paturi, de mperechere, de deformare, etc. Sa observam ca adoptand aceasta
corectie se considera ca efectele de paturi sunt importante n starea funda-
mentala a nucleului initial pentru care r = R1 ; pentru r = Rt corectia
devine zero ceea ce nseamna ca aceasta nu afecteaza naltimile barierelor79 .
Cu aceste precizari energia potentiala de interactie pentru diferite forme
definite de parametrul r capata forma:

V (r) = VL (r) + Vcor. (r) (6.125)

iar T1/2 din relatiile (6.94 - 6.96) va fi:

2
R
Rb
2(V (r)Q ) dr
1.4333 1021 h
T1/2 = e Ra
(6.126)
Evib
cu:
Q = Qexp. + Evib. (6.127)
Sa facem precizarea ca daca nucleul parinte (A,Z) se gaseste n starea
excitata de energie E prin Q se ntelege relatia:

Q = Qexp + Evib + E (6.128)

Procedand astfel corectia si deci - modelul - poate fi folosit si pentru

procesele de emisie din stari excitate ale nucleului initial, obtinute n diferite
procese precursoare cum ar fi dezintegrarea , etc. Relatiile (6.127)
si (6.128) arata ca naltimea barierei este determinata fata de energia de
vibratie Evib (figura 6.52) de unde rezulta ca energia Q este energia de
excitare initiala.
Sa facem si precizarea ca masa redusa este masa redusa a fragmentelor
iar razele Ra si Rb se deduc din relatiile:

V (Ra ) = V (Rb ) = Q (6.129)

79
Reamintim ca Swiatecki (relatiile 6.97 - 6.102) a facut o presupunere similara.

566
 Deoarece pentru ri (Ri , Rt ) energia potentiala V(r) se calculeaza nu-
meric, limita inferioara Ra (Ri < Ra < Rt ) se obtine numeric; limita supe-
rioara Rb (Rb > Rt ) este data aproximativ de relatia:
1 Z1 Z2 e2
Rb = (6.130)
40 Q
deoarece, pentru aceste distante, interactia de natura nucleara ca si cea
centrifugala sunt practic nule. In aceste calcule energia Evib este considerata
un parametru liber.
Modelul a fost testat pentru timpii de njumatatire ai nucleelor -active.
Acordul bun cu valorile experimentale pentru un domeniu al timpului de
njumatatire de 24 ordine de marime cat si rezultatele bune pe care le da o
noua formula semiempirica pentru T1/2 pentru dezintegrarea , rezultata din
astfel de calcule, constituie argumente n favoarea interpretarii dezintegrarii
, si deci si dezintegrarea de nuclee cu Z2 > 2, ca proces de fisiune puternic
asimetrica.

Timpul T1/2 pentru dezintegrarea se determina conform

urmatoarelor relatii:
log T1/2 = 0.43429k 20.446 (6.131)
k = ks (6.132)
s
A1
 q 
ks = 2.52956Z1 Qexp arccos x x(1 x) (6.133)
A
1 1/3
x= 0.423 Qexp (1.5847 + A1 ) (6.134)
Z1
= B1 + B2 y + B3 z + B4 y 2 + B5 yz + B6 z 2 (6.135)
(6.136)
N Ni
cu: y= Ni+1 Ni ;

Ni < N Ni+1 ; Ni = . . . , 29, 51, 83, 127, 185(6.137)

Z Zi
z= ; Zi < Z Zi+1 ; Zi = 29, 51, 83, 115, . . .(6.138)
Zi+1 Zi
Parametrii Bi (i = 1, 2, . . . , 6) sunt dati n tabelul 6.10. In
obtinerea parametrilor Bi au fost selectate tranzitiile ntre starile
fundamentale ntre nucleele par-pare cat si cele mai probabile
tranzitii ntre celelalte nuclee. In total s-au folosit valorile Qexp
si T1/2 pentru 376 de nuclee -emitatoare, multe dintre acestea
fiind obtinute n ultimul timp n reactiile cu ioni grei sau n

567
 Tabelul 6.10

Tipul de B1 B2 B3 B4 B5 B6
nuclee
p-p 0.985911 0.02284 0.0216 0.0233 -0.0007 -0.02256
i-p 1.000560 0.01078 0.0507 0.0139 0.0436 -0.07999
p-i 1.017560 -0.1131 0.0191 0.1473 0.2303 -0.10152
i-i 1.007740 -0.18441 0.2603 0.2319 0.3260 -0.40728

reactii cu protoni de foarte mare energie. Formulele de mai sus

reproduc corect T1/2 chiar si pentru nucleele care au numarul de
protoni si/sau de neutroni egale sau apropiate de numerele mag-
ice. Formula (6.131) permite prezicerea perioadei T1/2 si pentru
emisia de particule din stari izomere.
Relatia (6.131) reprezinta generalizarea legii Geiger-Nuttal
din relatia (4.29).

Folosirea modelului numeric succint prezentat mai sus n vederea inves-

tigarii sistematice a tuturor combinatiilor binare posibile cu Q > 0 n care
se pot fragmenta nucleele cu Z > 40 este practic imposibila caci numarul
acestor combinatii este enorm. De exemplu acest numar este de cca. 105
numai pentru emisia de nuclee cu 2 < Z2 28 si 4 < A 70. Din acest
motiv s-a elaborat o varianta analitica a modelului, mult mai rapida si
care reproduce cat mai fidel modelul numeric de mai sus. Varianta analitica
porneste de la faptul ca pentru r (Ri , Rt ) calculele numerice conduc la o
variatie a energiei potentiale ca cea din figura 6.78 care poate fi aproximata
cu o parabola care este definita prin conditiile:

V (Ri ) = Q; V (Rt ) = Vi (6.139)

Pentru r Rt energia V(r) este definita de energia coulombiana si cea
centrifugala. In consecinta bariera V(r) este definita astfel:

rRi 2
 
Q + (Vi Q) Rt Ri ; r Rt


V (r) = (6.140)
Z1 Z2 e 2 h2 (+1)

1

40 r + 2r 2 ; r Rt

n care valorile momentului cuantic orbital rezulta din legea conservarii

momentului cinetic si a paritatii:

I~ = I~1 + I~2 + ~ ; = 1 2 (1) (6.141)

568
 Figura 6.78

n care I este spinul si paritatea nucleului (A,Z) iar I11 si I22 sunt, re-
spectiv, spinii si paritatile fragmentelor rezultate. Pentru V(r) din (6.140),
folosind relatiile (6.127) si (6.129) pentru razele Ra si Rb , se obtin relatii
analitice; relatii analitice se obtin si pentru T1/2 din relatia (6.126). Com-
parand relatiile analitice T1/2 cu valorile experimentale corespunzatoare, n
esenta pentru nucleele emitatoare dar si pentru cele cateva cazuri de nu-
clee cu Z2 > 2 pentru care se cunosc valorile experimentale T1/2 (de exemplu
emisia nucleelor de 14 C din nucleele de 223 Ra), s-a constatat ca parametrul
Evib poate fi calculat cu relatia:
4A2
Evib = Q(0.056 + 0.039 e 2.5 ); Q > 0; A2 4 (6.142)

O analiza mai atenta arata ca o relatie de calcul mai adecvata se obtine

daca se tine cont de efectele de mperechere ale nucleului emitator; n aceste

conditii pentru Evib se obtine relatia80 :


1.105 pentru pp
pi

0.947
pentru
Evib = Evib (6.143)



1.000 pentru ip

0.789 pentru ii

Modelul analitic prezentat mai sus a fost testat prin comparatie cu rezul-
tatele numerice obtinute pentru cateva cazuri particulare. S-a constatat ca
rezultatele modelului analitic sunt comparabile cu cele ale modelului nu-
meric n special pentru cazurile n care nucleul fiica are numarul de neu-
80
Recent s-a propus o relatie care tine cont mai realist de efectele de paturi cat si de
cele de mperechere.

569
troni egal sau apropiat de numerele magice; pentru celelalte nuclee mode-
lul analitic supraestimeaza usor probabilitatea de emisie n comparatie cu
modelul numeric. S-a ajuns astfel la concluzia ca modelul analitic poate
fi folosit pentru o naliza sistematica a tuturor fragmentelor binare posibile
n care se pot divide nucleele parinte n cazurile n care Q > 0. Astfel de
calcule au condus la valorile T1/2 egale cu 1056.6 si 1052.7 s pentru proce-
sele definite n relatia (6.120), motiv pentru care nucleul 208 P b este con-
siderat un nucleu foarte stabil. Analiza sistematica realizata cu modelul
analitic a condus la constatarea ca numai ntr-un numar limitat de nuclee
fragmentarea binara se realizeaza cu T1/2 < 1030 s, valoare masurabila ex-
perimental. Aceste cazuri corespund situatiilor n care fragmentul greu (nu-
cleul fiica rezultat) are numarul de neutroni sau/si numarul de protoni egal
cu unul din numerele magice81 . In particular efectul este puternic cand
nucleul fiica este nucleul dublu magic 208 82 P b. In figura 6.79 sunt prezen-
tate valorile energiei Q pentru emisia din nucleele parinte (A,Z) a nucle-
elor cu (A2 , Z2 ) precizate n figura. Timpii de njumatatire cu T1/2 < 1030
s, calculati cu modelul analitic, pentru cazurile de dezintegrare din figura
6.79, sunt prezentati n figura 6.80. Emisia tuturor izotopilor din figura
6.80 reprezinta noi tipuri de dezintegrare radioactiva. Se constata ca
numai pentru Z2 24 exista cca. 140 de astfel de moduri de dezinte-
grare; desigur alte posibilitati exista pentru nucleele cu Z2 > 24. Din
figura 6.80 rezulta ca emisia cea mai probabila este a urmatorilor izotopi:
8 Be, 11 B, 12,14 C, 15 N, 16 O, 21 F, 22,24 N e, 25 N a, 26,28 M g, 29 Al, 32 Si,
35 P, 36 S, 37 Cl, 46 Ar, 47 K, 48 Ca, 49 Sc, 52 T i, 53,54 V, 54,55 Cr. Asadar este

de asteptat ca nucleul 222 14

88 Ra sa emita cu mare probabilitate 6 C, nucleul de
234 T h va emite 16 O, nucleul 230 U va emite 22 N e, etc.
90 8 92 10
Informatia simultana atat pentru valorile T1/2 cat si pentru Q poate fi re-
alizata ca n figura 6.81 n care este prezentata dependenta log T1/2 functie de
Q pentru emisia nucleelor de 14 C de nucleele (izotopii) 94 P u, 92 U, 90 T h, 88 Ra
si 86 Rn. Este semnificativa asemanarea acestei figuri cu figura 4.17 pentru
dezintegrarea . Din figura se constata, de exemplu, ca emisia de 14 C este
foarte probabila din nucleele 232 P u, 226 U, 224 T h, etc. Fireste imagini ca
cele din figura 6.81 pot fi realizate prin emisia diferitelor nuclee (A2 , Z2 ).
Coreland figurile de mai sus se poate preciza T1/2 pentru toate fragmentarile
posibile ale unui nucleu (A,Z), cu alte cuvinte se obtine spectrul nucleelor
(A2 , Z2 ) ce pot fi emise de un nucleu fixat, deci de o sursa radioactiva.
Astfel de spectre, pentru sursele 223 231 232
88 Ra, 91 P a si 92 U sunt prezentate n
81
In astfel de cazuri energia de reactie Q este mai mare caci fragmentul greu este foarte
stabil

570
Figura 6.79

Figura 6.80

571
 Figura 6.81

figura 6.82. Din figura rezulta ca 223 Ra emite cu mare probabilitate 14 C

iar nucleele 231 P a si 232 U emit cu cea mai mare probabilitate 24 N e. De-
zintegrarile precizate mai sus sunt deja confirmate experimental si acordul
dintre teorie si experiment este bun dupa cum se constata din figura 6.83.
In aceasta figura sunt prezentate toate datele experimentale cunoscute pana
n prezent privind emisia diferitelor nuclee cu Z2 > 2 de izotopii Ra, Th,
Pa, U si Pu. Calculele teoretice (curba continua) reproduc bine datele ex-
perimentale. Acordul bun dintre teorie si experiment constituie o validare a
modelului prezentat mai sus si o speranta ca si celelalte previziuni teoretice
ale modelului vor fi confirmate experimental82 .
In spiritul acelorasi idei n ultimii ani a fost prezisa si studiata emisia
spontana de particule elementare (miuoni, mezoni, barioni) de nuclee (A,Z)
aflate n starea fundamentala 83 . Din punct de vedere al respectarii tuturor
legilor de conservare se constata ca emisia de particule este posibila n pro-
cese cu trei (sau mai multe) corpuri n starea finala 84 si anume particula
82
Desigur modelul trebui mbunatatit cel putin n ceea ce priveste considerarea unei
parametrizari care sa permita o trecere continua de la nucleul initial la fragmentele finale
(parametrizarile din figura 6.77 genereaza discontinuitati la sciziune) cat si considerarea
efectelor de paturi n toate fazele de deformare si nu numai n starea fundamentala
83
Aceasta radioactivitate a fost prezisa si studiata de fizicienii romani dr.R. Ion-Mihai
(Facultatea de Fizica-Bucuresti) si dr.D.B. Ion si dr. M.Ivascu de la I.F.A.- Bucuresti,
ncepand cu anul 1985. Multumesc autorilor pentru discutiile purtate pe aceasta tema
cat si pentru permisiunea de a reproduce n aceasta carte figuri din lucrarile originale.
Literatura privind acest subiect poate fi gasita n Preprint IPNE,FT-352-1989
84
In procesul (A, Z) nucleu + particula elementara, energia Q este negativa.

572
Figura 6.82

573
Figura 6.83

574
emisa (Ai , Zi )85 si doua fragmente nucleare (A1 , Z1 ) si (A2 , Z2 ). Procesul
de emisie are loc conform schemei:

(A, Z) (A1 , Z1 ) + (A2 , Z2 ) + (Ai , Zi ) (6.144)

n care se respecta legea de conservare a sarcinii electrice si barionice:

A = A1 + A2 + Ai ; Z = Z1 + Z2 + Zi (6.145)

Procesul descris de relatia (6.144) este posibil din punct de vedere ener-
getic numai daca energia de dezintegrare este pozitiva adica este ndeplinita
conditia:

Qi = [m(A, Z) m1 (A1 , Z1 ) m2 (A2 , Z2 ) mi (Ai , Zi )] c2 = Q2f mi (Ai , Zi )c2 > 0

(6.146)
sau:
Q2f > mi (Ai , Zi )c2 (6.147)
In aceste relatii Q2f reprezinta energia eliberata prin fragmentarea nu-
cleului (A,Z) n fragmentele (A1 , Z1 ) + (A2 , Z2 ) aflate n starea lor funda-
mentala. In particular relatia (6.147) arata ca daca n procesul de frag-
mentare energia Q2f este mai mare decat energia de repaus a particulei i
aceasta poate fi emisa spontan de nucleul (A,Z); cu alte cuvinte procesul
de fragmentare (fisiune) poate fi nsotit de emisia particulei i. De aici
rezulta deja un posibil mecanism de emisie86 n doua etape a particulei
elementare (figura 6.84). Prima etapa este un proces de fisiune binara n
care unul din fragmente (de exemplu A2 ) se gaseste ntr-o stare excitata de
energie EA 2 = (mA2 mA2 )c2 . In aceasta etapa energia Q2f se regaseste
n energia de dezintegrare pentru procesul A A1 + A2 si n energia EA 2
care, daca este mai mare decat mi c2 (EA 2 > mi c2 ) permite procesul de
dezinterare A2 A2 + Ai (figura 6.84). Intre probabilitatile de dezintegrare
corespunzatoare celor doua etape si probabilitatea totala (A A1 A2 Ai ),
n aproximatia descrisa n figura 6.84 exista relatia:
(A2 A2 + Ai )
(A A1 A2 Ai ) = (A A1 + A2 ) (6.148)
(A2 total)
n care (A2 total) reprezinta probabilitatea ca nucleul A2 sa se dezinte-
n n
greze prin emisia a n particule (A A2 + Ai ) daca EA 2 > mi c2 ,
P P
i=1 i=1
85
Marimile Ai si Zi reprezinta sarcina barionica si electrica (tabelul 2.2). In paragraful
2.4.2 sarcina barionica a fost notata cu B
86
Autorii au analizat si alte mecanisme de emisie.

575
 Figura 6.84

n
sau, ceea ce este echivalent cu conditia Q2f > mi c2 .
P
Daca energia
i=1
Q2f este mai mare decat energia de repaus a unei singure particule sau,
emisia unei anumite particule este foarte probabila n comparatie cu a al-
tora, permise din punct de vedere energetic, atunci se poate considera ca
(A2 A2 + Ai ) (A2 total) si ca atare relatia (6.148) devine:

(A A1 A2 Ai ) (A A1 + A2 ) (6.149)

Aceasta relatie arata ca procesul de emisie al particulei Ai poate fi privit

ca un proces de tip fisiune si n consecinta poate fi tratat prin analogie
cu procesul de fisiune. Acest aspect unifica acest tip de dezintegrare cu
emisia de particule cu Z2 2 tratata mai sus ca un proces de fisiune puternic
asimetrica.
In continuare vom exemplifica aceasta procedura pentru emisia de pioni
neutri . In acest caz, conform tabelului 2.2, energia de repaus a pionilor
va fi m c2 = 135 M eV si Ai = Zi = 0; ca urmare energia Q2f din relatiile
de mai sus devine identica cu energia Q definita n relatia (6.117) si conditia
(6.147) se transcrie astfel:

Q2f = Q > m c2 (6.150)

In particular energia Q eliberata n fisiunea binara a nucleului 208 P b n

cel de al doilea proces din relatia (6.120) este mai mare ca m c2 si ca atare,
din punct de vedere energetic, este posibil procesul:
208
82 P b 80 128 2
32 Ge +50 Sn + ; Q = Q m c 3.2 M eV (6.151)

Analiza sistematica pentru toate modurile posibile de fragmentare (A1 , Z1 )+

(A2 , Z2 ) a fiecarui nucleu (A,Z) a condus la concluzia ca pentru toate nu-
cleele cu Z 80 este ndeplinita conditia (6.150) de emisie a pionilor sau

576
 Figura 6.85

Q = Q m c2 > 0. In particular n figura 6.85 sunt prezentate valo-

rile Q pentru izotopii pari ai elementelor cu Z 80 si pentru situatia
Z1 = Z2 = Z/2. In figura liniile verticale unesc, pentru un izotop dat, va-
lorile Qminim si Qmaxim care rezulta pentru diferitele fragmentari A1 si A2
cu conditia A1 + A2 = A. Sa facem precizarea ca Qmaxim pentru un nucleu
(A,Z) dat se obtine pentru A1 = A2 = A/2. Din figura se constata ca valo-
rile Q > 0 cresc, pana la valori de cca. 150 MeV87 , cand numarul Z creste
de la 80 la 106. Valorile mari ale energiei Q pentru nucleele cu Z 100
sunt desigur conditionate si de faptul ca fragmentele obtinute pot contine
un numar magic de protoni sau/si de neutroni. In particular fragmentele
obtinute din izotopul 100 F m au Z1 = Z2 = 50.
Tratarea emisiei pionilor neutri ca un proces de fisiune se face prin
modificarea adecvata a parametrilor specifici procesului de fisiune. Ast-
fel, parametrul de fisilitate X, definit n relatia (6.90), se redefineste pentru
procesul studiat tinandu-se cont de energia interna necesara pentru crearea
pionului. Daca se presupune ca energia necesara pionului este luata atat din
energia coulombiana cat si cea de suprafata a nucleului initial cu ponderea
87
Pentru aceste nuclee, din punct de vedere energetic, este posibila emisia de doi .

577
 Figura 6.86

p, respectiv (1-p) din m c2 , parametrul de fisilitate devine:

Ec (F ) Ec pm c2
XF = = (6.152)
2Es (F ) 2(Es (1 p)m c2 )

In particular, daca energia necesara pionului este preluata numai din energia
coulombiana (p=1), parametrul de fisilitate pionica XF devine:
! !
E m c2 m c2 ac Z2 m c2 Z2ac
XF= c
= X
= =
2Es 2Es 2as A ac A2/3 2as
A F
(6.153)
In obtinerea acestei relatii pentru energia de suprafata si coulombiana s-
a folosit relatia (6.75). Relatia de mai sus arata ca procesul de fisiune
spontana pionica poate fi tratat ca un proces de fisiune n care se fac
nlocuirile:
!
m c2 Z2 Z2 Z2 m c2
X XF =X ; = (6.154)
2as A2/3 A A F
A ac A2/3

Astfel, ca si n cazul fisiunii, nuclele pentru care XF > 1 nu au bariera

pentru emisia de protoni iar cele cu XF < 1 emit spontan pioni prin
tunelarea barierei de potential. In figura 6.86, folosind pentru masa nu-

578
cleelor m(A,Z) o formula semiempirica - ca cea din relatia (1.103) 88 , sunt
indicate nucleele pentru care Q > 0 si XF < 1 (semnul +) sau XF > 1
(nucleele simbolizate cu cerculete).
In mod similar, pentru determinarea perioadei de njumatatire T1/2 pen-
tru fisiunea pionica spontana se pot folosi relatiile (6.100)-(6.102). Sa facem
nsa precizarea ca autorii acestei radioactivitati au reanalizat formulele a-
mintite n sensul ca au recalculat parametrii dezvoltarii dupa (relatia
6.101) astfel ncat sa se tina cont de valorile experimentale T exp (f s) cunos-
cute n prezent89 . S-a obtinut relatia de calcul:

log T (f s) = a0 + a1 (5 )M (6.155)

cu:
Z2
= 37.5; a0 = 19.7; a1 = 6.13 (6.156)
A
In relatia (6.155), care este echivalentul actual al relatiei (6.102),
marimea M s-a determinat din diferenta dintre masa experimentala tabelata
de Wapstra si Audi (1985) si masa calculata cu formula semiempirica de
masa a lui Green (1954). Substituind n parametrul din (6.156) Z 2 /A cu
(Z 2 /A)F din (6.154) se obtine:

m c2
F = (6.157)
ac A2/3

care, la randul lui, nlocuit n relatia (6.155) permite determinarea timpului

de njumatatire TF conform relatiei:

m c2
log TF = a0 +a1 F (5F )M = log T (f s) (a1 +M ) (6.158)
ac A2/3
sau:
T (f s) F m c2
log = log = (a1 + M ) = (6.159)
TF (f s) ac A2/3
m c2 a0 + a1 log T (f s)
 
= a1 +
ac A2/3 5
88
Pentru nucleele supergrele nu se cunosc valorile experimentale pentru masele lor si ca
atare se impune folosirea unei formule semiempirice. In figura 6.86 masa nucleelor este
calculata cu formula lui Green, obtinuta n anul 1954, care este similara cu formula (1.103)
dar cu coeficientii a1 a5 putin diferiti de valorile din relatia (1.105)
89
Reamintim ca Swiatecki a folosit pentru T exp (f s) valorile experimentale cunoscute n
anul 1955

579
 Figura 6.87

n care pentru M s-a folosit valoarea din relatia (6.155). In felul acesta
log (T (f s)/TF ) depinde numai de parametrii de fit a0 si a1 ca si de valorile
experimentale T(fs). Dependenta log(F /(f s) n functie de Z 2 /A pen-
tru izotopii pari ai nucleelor cu Z = 90 104 este prezentata n figura 6.87;
se constata ca raportul F /(f s) variaza ntre limitele 101 1015 . Cei
mai buni emitatori sunt nucleele 258 F m si 244 F m pentru care raportul
F /(f s) este de 7.4 101 si, respectiv, 8.9 104 . Pentru izotopul 252 Cf
acest raport este de 1.3 1014 (90 .
Calcule similare au fost facute si pentru emisia altor particule elementare
ca e si (radioactivitatea leptonica), , , K, etc. (radioactivitatea
mezonica) si p, n, , , , etc. (radioactivitatea barionica). In par-
ticular astfel de calcule au fost extinse pentru emisia spontana de pioni din
nucleele supragrele. S-a ajuns la concluzia ca nucleele din zona insulei de
stabilitate (subparagraful 6.1.6.4) sunt instabile n raport cu radioactivi-
tatea pionica. Acest aspect ar explica de ce pana-n prezent nu s-a reusit
nici sintetizarea elementelor din jurul nucleului 298114 si nici descoperirea lor n
90
A se vedea relatiile (6.33) si (6.34) si comentariile aferente

580
 Figura 6.88

cosmos. Considerandu-se si radioactivitatea pionica s-a ajuns la concluzia

ca insula de stabilitate - inclusiv pionica - este localizata n zona nu-
cleelor cu A 304 si Z 120. Daca aceste estimari sunt corecte atunci
sintetizarea elementelor din aceasta noua insula de stabilitate ar fi probabila,
motiv pentru care au fost reluate experiente n acest sens.
Gradul de credibilitate al calculelor succint prezentate mai sus a fost
testat prin extinderea procedurii pentru emisia oricarei particule p, , d, t,
etc. (paragraful 6.1.5) ca particule ce nsotesc procesul de fisiune. In acest
scop n relatia (6.159) energia de repaus a pionului este nlocuita cu ener-
gia medie ER necesara separarii particulei respective; aceasta energie este
definita n relatia (6.71). In figura 6.88 este prezentata dependenta marimii
teoretice log(X /(f s)) n functie de energia ER . Valorile teoretice (sim-
bolizate cu cerculete) sunt n acord bun cu datele experimentale (simbolizate
cu cerculete nnegrite) 91 . Acordul bun ntre teorie si experiment confera
credibilitate calculelor privind acest nou mod de dezintegrare radioactiva.
O serie de laboratoare ca IFIN-Bucuresti, Saclay-Franta, ORNL-SUA,
91
Figura 6.88 este de fapt o completare a figurii 6.41

581
LANL-SUA, etc. au initiat experiente pentru detectarea particulelor emise
n aceste procese; s-a ncercat n primul rand detectia de pioni (cu tele-
scoape (E, E) care permit identificarea particulelor ncarcate sau cu emul-
sii speciale) sau a pionilor (prin detectia cuantelor de energie de cca. 70
MeV rezultate n procesul de dezintegrare 2, conform relatiei (2.92))
din 252 Cf . Rezultatele experimentale obtinute pana-n prezent desi nu con-
trazic prezicerile teoretice nu pot fi considerate nca concludente n ceea ce
priveste dezintegrarea pionica. Este evident ca noi experiente, mai sensi-
bile, se impun n aceasta directie. Desigur se impun si noi eforturi teoretice
n vederea elucidarii mecanismului de emisie a particulelor care nsotesc
procesul de fisiune.
In finalul acestui paragraf doresc sa subliniez ideea ca desi noile moduri
de dezintegrare sunt abia n perioada de nastere, acestea au generat noi
directii de cercetare atat din punct de vedere teoretic cat si experimental,
care vor contribui la dezvoltarea fizicii nucleare.

6.2 Fuziunea nucleara

6.2.1 Reactii de fuziune
Pe langa procesul de fisiune a nucleelor grele o alta modalitate de eliberare
a energiei nucleare o constituie sinteza (fuziunea) nucleelor usoare n nuclee
mai grele, mai stabile. Intr-adevar, asa cum s-a precizat la paragraful 1.2.10
si dupa cum rezulta din figura 1.6, energia medie de legatura pe nucleon
creste cu cresterea numarului de masa. De aceea procesul de sinteza a nu-
cleelor usoare este energetic avantajos si se produce, daca este permis si de
celelalte legi de conservare, cu eliberare de energie. Natura energiei Soare-
lui si a celorlalte stele (subparagraful 4.3.5.3) atesta posibilitatea realizarii
practice a reactiilor de sinteza (fuziune).
Reactia de fuziune A(a,b)B, ca orice reactie nucleara, are loc numai
daca ntre partenerii initiali de interactie a si A se exercita forte nucleare
(hadronice) atractive adica daca partenerii de interactie se apropie unul de
altul la distante mai mici decat raza de actiune a fortelor nucleare. Deoarece
nucleele care genereaza reactiile de fuziune sunt nuclee cu sarcina electrica
pozitiva Za e si, respectiv, ZA e, pentru ca ele sa interactioneze nuclear este
necesar ca energia lor cinetica relativa T sa fie suficient de mare pentru
a strabate bariera coulombiana rezultata din respingerea lor electrostatica.
Conform relatiilor din paragraful 4.2.3 aceasta bariera este data de relatia:
Za ZA
V (r) = 1.44 (M eV ) (6.160)
r(F )

582
 Figura 6.88

n care r este distanta dintre cele doua nuclee initiale. In aceasta relatie
daca distanta r se exprima n fermi (F) energia V(r) se obtine n MeV.
Inaltimea barierei coulombiene se calculeaza pentru r = RA + Ra cu relatia:
Za ZA Za ZA
VCB 1.44 = 1.44 1/3 1/3
(6.161)
Ra + RA r0 (Aa + AA )

n care Ra si RA sunt razele partenerilor de interactie iar r0 este raza

redusa (subcapitolul 1.3).
Pentru energii cinetice relative T mai mici ca naltimea barierei de poten-
tial VCB reactia de fuziune se desfasoara prin tunelarea barierei coulombiene.
Penetrabilitatea prin bariera92 este cu atat mai mica cu cat energia cinetica
relativa T este mai mica. Ca urmare sectiunea eficace a unei reactii de
fuziune creste rapid cu cresterea energiei cinetice T si, de regula, pentru
energii T VCB devine maxima dupa care ncepe sa scada caci alte reactii
competitive devin probabile93 . Dependenta calitativa a sectiunii eficace
n functie de energia T este prezentata n figura 6.88.
Desigur, cu cat maximul sectiunii este mai mare si cu cat energia
cinetica la care se obtine acest maxim este mai mica cu atat reactia respec-
tiva se realizeaza mai usor. Ca urmare reactiile de fuziune convenabile din
punct de vedere practic sunt reactiile n care energia de reactie Q este cat
mai mare, naltimea VCB cat mai mica si sectiunea eficace mare. Valorile
Q, VCB si valoarea maxima a sectiunii eficace , pentru energii T 1 M eV ,
sunt date, pentru 15 reactii de fuziune, n tabelul 6.11.

92
Penetrabilitatea prin bariera coulombiana se calculeaza conform relatiilor din para-
graful 4.2.3., n particular relatia (4.75), considerand ca o reactie de fuziune este un proces
invers procesului de dezintegrare.
93
Ca o consecinta a conservarii fluxului.

583
 Tabelul 6.11

Numarul Reactia Q(MeV) VCB (MeV)

curent
1. p + p d + + + e 2.20 0.50 1023
2. p + d 3 He + 5.50 0.44 106
3. p+t+ 19.70 0.41 106
4. d+d t+p 4.03 0.40 0.16
(pentru 2 MeV)
5. d + d 3 He + n 3.27 0.40 0.09
6. d+t +n 17.58 0.37 5.0
7. d +3 He + p 18.34 0.74 0.75
8. t + t + 2n 11.30 0.10 0.35
9. p +6 Li +3 He 4.00 1.03 104
10. d +6 Li 2 22.40 0.97 0.026
11. d +6 Li 7 Li + p 5.00 0.97 0.01
12. p +9 Be 2 + d 0.56 1.30 0.33
13. p +9 Be 6 Li + 2.10 1.30 0.35
14. p +11 Be 3 8.70 1.55 0.60
15. p +15 N 12 C + 5.0 2.02 0.63
(pentru 1.2 MeV)

Din tabel se constata ca, candidatii naturali pentru realizarea reactiilor

de fuziune sunt izotopii hidrogenului dat fiind faptul ca pentru acestia natimea
barierei VCB din relatia (6.161) este minima (Za ZA = 1). Sa remarca nsa
faptul ca reactia 1. din tabelul 6.11 se exclude deoarece aceasta reactie este
guvernata de interactia slaba, motiv pentru care reactia este lenta si are
o sectiune eficace foarte mica ( = 1023 b). In mod similar reactiile dintre
p si ceilalti izotopi ai hidrogenului au sectiuni foarte mici (cca. 106 b) si ca
atare de asemenea se exclud. Rezulta ca din punct de vedere al conditiilor
de mai sus cele mai promitatoare sunt reactiile de fuziune dintre izotopii
grei ai hidrogenului, adica reactiile 4.-8. din tabelul 6.11. Dat fiind faptul
ca tritiul94 nu se gaseste n natura, rezulta ca din punct de vedere practic
raman n discutie reactiile 4.7.:

d + d t (1.01 M eV ) + p (3.02 M eV ); Q = 4.03 M eV (6.162)

94
Nucleul atomului de tritiu care, reamintim se numeste triton, este radioactiv
(subcapitolul 4.3) avand T1/2 = 12.33 ani. Reamintim si faptul ca nucleul atomului de
deuteriu se numeste deuteron si se simbolizeaza cu d.

584
 Figura 6.89

d + d 3 He (0.82 M eV ) + n (2.45 M eV ); Q = 3.27 M eV (6.163)

d + t (3.52 M eV ) + n (14.06 M eV ); Q = 17.58 M eV (6.164)
3
d + He (3.67 M eV ) + p (14.67 M eV ); Q = 18.34 M eV (6.165)

In relatiile de mai sus n paranteza sunt precizate energiile cinetice ale

produsilor rezultati n reactiile respective. Dependenta sectiunii experimen-
tale n functie de energia cinetica T, pentru domeniul energetic (1 1000)
keV pentru reactiile de mai sus este prezentata n figura 6.89. Din aceasta
figura, ca si din valorile Q precizate n relatiile (6.162 (6.165), rezulta clar
ca reactia d+t se detaseaza de celelalte fiind deci reactia de fuziune cea mai
promitatoare pentru realizarea practica de reactii de fuziune si deci pentru
obtinerea de energie nucleara de fuziune.

6.2.2 Reactii termonucleare

S-ar parea ca realizarea practica a reactiilor de fuziune precizate n relatiile
(6.162)(6.165) este o problema simpla caci implica bombardarea unor tinte
de deuteriu, tritiu sau de 3 He cu deuteroni accelerati la energii cinetice mo-
deste de (0.2 1.0) MeV, usor de obtinut n orice accelerator actual. In
realitate lucrurile sunt mai complicate dupa cum va rezulta din consideren-
tele ce urmeaza.

585
 a). Sa presupunem ca un fascicul de deuteroni cu energie de (0.2 1.0)
MeV bombardeaza o tinta gazoasa de atomi de deuteriu. In acest caz ener-
gia cinetica a fasciculului incident se va consuma pentru ionizarea atomilor
de deuteriu si ca atare reactiile de fuziune d+d nu vor avea loc.
b). Sa facem ipoteza ca tinta gazoasa de deuteriu este deja ionizata, adica
contine atomi de deuteriu ionizati si este deci formata din deuteroni si elec-
troni. Prin bombardarea acestei tinte cu un fascicul de deuteroni cu cea mai
mare probabilitate va avea loc procesul de mpastiere elastica a deuteronilor
proiectil atat cu deuteronii tinta cat si cu electronii tintei95 .
Prin ciocniri elastice succesive deuteronii proiectil si pierd energia ci-
netica si ca urmare nu pot genera reactiile de fuziune precizate mai sus.
Din cele de mai sus rezulta ca prin acest procedeu clasic nu se pot
realiza reactii de fuziune d+d. Deoarece pentru orice energie a deuteronilor
proiectil procesul de mprastiere elastica este mult mai probabil decat orice
proces de reactie rezulta ca trebuie realizat un astfel de sistem n care
prin ciocniri elastice nucleele proiectil de deuteroni sa castige, n medie,
tot atata energie cat pierd prin ciocniri elastice. Cu un astfel de sistem
suntem deja familiarizati caci este problema tipica a moderarii neutronilor
ntr-un sistem (mediu) cu sectiune mica de absorbtie pentru neutroni dar
cu sectiune mare de mpastiere. In acest sistem are loc moderarea neu-
tronilor adica acestia ajung la echilibru termic cu atomii mediului; n
acest caz energia cinetica a neutronilor este k n care k este constanta
Boltzmann iar este temperatura absoluta a mediului moderator. Cu cat
este mai mare temperatura cu atat este mai mare energia agitatiei termice
a mediului si deci, cu atat va fi mai mare energia cinetica medie a neutroni-
lor subtermici. Un proces similar trebuie sa aiba loc si n gazul (sistemul)
de deuteriu. Rezulta de aici ca gazul de deuteriu trebuie sa aiba o astfel
de temperatura care sa corespunda energiei de (0.2 1.0) MeV necesara
producerii reactiilor de fuziune. Deoarece constanta k are valoarea:

k = 8.62 105 eV /K (6.166)

rezulta ca pentru obtinerea energiilor (0.01 1.0) MeV sunt necesare tem-
peraturi care au, respectiv, valorile:

= (1.16 108 1.16 1010 ) K (6.167)

La aceste temperaturi atomii de deuteriu sunt total ionizati formand o

plasma, deci un amestec de deuteroni si electroni.
95
Reamintim (subcapitolul 5.5; n particular figura 5.20) ca procesul de mprastiere
elastica este totdeauna mai probabil ca orice proces de reactie.

586
 Este evident ca daca realizam o plasma de deuteriu aflata la tempera-
turile absolute precizate mai sus nu mai este necesar sa injectam (sa bom-
bardam) aceasta tinta de plasma cu deuteroni accelerati caci oricum deuteronii
plasmei, n urma multiplelor ciocniri elastice, vor avea energia cinetica medie
egala cu k. In acest caz prin interactii multiple ntre deuteronii plasmei, n
care domina procesele elastice, vor avea loc si reactii de fuziune. Deoarece
aceste reactii se produc ntr-o plasma mentinuta la temperaturi foarte mari,
aceste reactii de fuziune poarta denumirea de reactii termonucleare.
Numarul de reactii RaA ce au loc ntre partenerii de interactie a+A (d+d
n cazul exemplului de mai sus) n unitatea de volum si n unitatea de timp
(rata reactiilor de fuziune) depinde de numarul de particule na si nA din
unitatea de volum si de probabilitatea lor de interactie waA (T )96 :

RaA = na nA waA (T ) (6.168)

Pentru o energie cinetica bine precizata T, probabilitatea waA este egala

cu produsul dintre sectiunea eficace de interactie si viteza relativa v a
partenerilor de interactie. Pentru un numar mare de parteneri de interactie
(colectiv statistic) produsul v trebuie mediat pe functia de distributie a
vitezelor v; ca urmare probabilitatea waA (T ) se defineste astfel:

waA (T ) =< (T ) v(T ) > (6.169)

Considerand o distributie maxwelliana pentru viteza relativa a partenerilor

de reactie si valorile sectiunii din figura 6.89 pentru reactiile din relatiile
(6.162) (6.165) dependenta waA (T ) n functie de energia cinetica T este
cea din figura 6.90.
Daca rata waA se nmulteste cu energia utila Qu eliberata la fiecare
act de fuziune se obtine energia eliberata n unitatea de timp si n unitatea
de volum (densitatea de putere) a reactiilor nucleare p definita astfel:

p = RaA Qu = na nA waA (T )Qu (6.170)

Sa facem precizarea ca prin energia utila Qu se ntelege energia cinetica

a particulelor ncarcate rezultate n reactia de fuziune studiata deoarece
acestea, prin interactie cu particulele plasmei si pierd repede energia lor
cinetica contribuind astfel la ncalzirea plasmei; desigur se face presupunerea
ca parcursul particulelor ncarcate este mai mic decat dimensiunile plasmei
96
Pentru o reactie elstica n care particula proiectil a, de energie cinetica bine pre-
cizata, bombardeaza nuclee tinta A de concentratie nA , rata RaA este proportionala cu
nA , cu fluxul incident a = na va si cu sectiunea de reactie ; rezulta RaA = na nA (va ).

587
 Figura 6.90

respective. Asadar Qu este chiar energia Q pentru reactiile (6.162) si (6.165)

si este egala cu 0.82 MeV si, respectiv, 3.52 MeV pentru reactiile (6.163) si
(6.164).
In particular pentru o plasma a carei densitate totala este n (inclusiv a
electronilor):
n
na = nA = (6.171)
4
densitatea de putere devine:

n2
p= waA (T )Qu (6.172)
16
Pentru reactia d+t din (6.164) cu Qu de 3.52 MeV si pentru o plasma cu
n = 1015 cm3 , pentru densitatea de putere p rezulta valoarea:

p 1.4 1017 waA (T ) (6.173)

Cu valorile waA (T ) din figura 6.90 pentru diferite energii cinetice T, se

poate calcula densitatea de putere p. Astfel:

pentru T = 10 keV ; wdt (10) 1.1 1016 cm3 s1 ; p = 16.88 w/cm3

pentru T = 100 keV ; wdt (100) 8 1016 cm3 s1 ; p = 112.5 w/cm3

588
 Figura 6.91

Calculand densitatea de putere pentru orice energie T se obtine dependenta

din figura 6.91, atat pentru reactia d+t cat si pentru d+d (n=1015 cm3 ).
Sa precizam si faptul ca marimea:

E = p = na nA waA (T )Qu (6.174)

defineste densitatea de energie, adica energia eliberata n unitatea de

volum si n timpul .

Demonstram relatia (6.169) pentru waA (T ). In acest scop

trebuie sa stabilim formula de calcul pentru sectiunea de reactie
. Sa facem mai ntai precizarea ca pentru energii cinetice re-
lative T VCB n procesul de interactie participa numai unde
partiale cu = 0. In aceste conditii sectiunea de reactie, asi-
milata cu sectiunea data de modelul optic din relatia (5.223) va
fi:

= 2 gJ Tf ( = 0) (6.175)
k
Determinarea coeficientului de transmisie, deci a transparentei
prin bariera coulombiana, se poate face folosind relatiile din sub-
paragraful 4.2.3.2. privind procesul de fuziune ca un proces in-
vers procesului de dezintegrare . Considerand formulele (4.49),
(4.75) si (4.85) n care sarcina 2e a particulei se nlocuieste cu
Ze iar energia de dezintegrare Q se nlocuieste cu T, pentru
coeficientul de transmisie al reactiei de fuziune se obtine relatia:
r
G0 1 2
Tf = C1 e ; G0 = Za ZA e2 = (6.176)
40 h T T

589
cu
2 Za ZA e2 v 2
= ; T =
40 h 2
n care v este viteza relativa a partenerilor de interactie, este
masa lor redusa iar C1 este considerata, ca o prima aproximatie,
o constanta independenta de energie. Substituind acest coeficient
n (6.175) pentru sectiunea de reactie se obtine:
1
(T ) = e T (6.177)
v T
n care este o alta constanta care, pentru o energie cinetica Ts
definita, se determina din valoarea experimentala a sectiunii de
reactie conform relatiei:

Ts e/ Ts
p
= vs (Ts ) (6.178)

In continuare, considerand pentru viteza partenerilor de in-

teractie o distributie maxwelliana:
v 2
N (v) v 2 e 2k (6.179)

probabilitatea waA (T ) din (6.169) devine:

T
e k dT
R
e T

waA (T ) = 0
R
(6.180)
T
T e k dT
0

Aceasta integrala se evalueaza numeric. Analitic, dar aproxima-

tiv, aceasta integrala poate fi evaluata astfel: se vede ca functia
de sub semnul integralei de la numarator are valoarea maxima
pentru energia cinetica definita astfel:
2/3
k

Tmax = (6.181)
2
care rezulta din conditia:
d T
 
=0 (6.182)
dT T k Tmax

Valoarea integralei de la numaratorul relatiei (6.180), avand n

vedere exponentul functiei de sub semnul integralei, este n esenta

590
determinata de valorile energiei cinetice T distribuite n jurul
valorii maxime Tmax . Considerand energiile T distribuite gaus-
sian n jurul valorii Tmax ,expresia functiei de la numitor poate
fi scrisa astfel:
(T Tmax )2
Tmax T
e k e max e 2 (6.183)

n care constanta se determina

din conditia de racord a
functiilor exp{(T /k +/ T )} si exp{(T Tmax )2 /2 } adica
din egalarea derivatelor lor de ordinul doi caci egalitatea derivatelor
de ordinul ntai este deja realizata prin conditia (6.182). Se
obtine:
5/2
8 Tmax
2 = (6.184)
3
Cu aceste precizari si avand n vedere relatiile:
Z
(T Tmax )2

e 2 dT = (6.185)
2
0
Z
T
T e k dT = (k)3/2 (6.186)
2
0

probabilitatea waA (T )devine:

r 5/4
8 Tmax 1 Tmax T
waA (T ) = e k e max = (6.187)
3 (k)3/2
!2/3  1/3
2
4 2 3 4k
= e
3 4k
In aceasta ultima relatie Tmax s-a nlocuit cu valoarea din
(6.181).
Relatia de mai sus aproximeaza bine relatia exacta din (6.180).
Astfel, ca un exemplu, sa consideram reactia de fuziune d + t
+ n pentru care parametrul din (6.176) are valoarea:

1.13 103 (eV )1/2 (6.188)

Cunoscand aceasta valoare sa calculam wdt pentru energia

cinetica T=17 keV ( 2 108 K). Pentru aceasta energie

591
 sectiunea de reactie, n acord cu figura 6.89, este de cca 0.25
b iar viteza relativa de 1.6 108 m/s. Cu aceste valori , din
(6.178), se calculeaza si pentru wdt din (6.187) rezulta valoarea
3 1016 cm3 s1 ; aceasta valoare este n acord cu valoarea din
figura 6.90 pentru energia de 17 keV. Pentru aceasta valoare si
nd = nt = 1015 cm3 densitatea de putere, n acord cu relatia
(6.170), are valoarea de 0.83 103 w/cm3 = 830 M w/m3 . Acest
rezultat arata ca ntr-un volum de 1m3 se degaja, n unitatea de
timp, energia de cca. 103 M w.

Relatia (6.174) arata ca densitatea de energie pentru o reactie de fuziune

oarecare depinde de concentratia nucleelor reactante din plasma respectiva
na si nA cat si de timpul de viata al plasmei, , necesar amorsarii si
ntretinerii reactiei de fuziune. Fireste, trebuie sa existe o relatie canti-
tativa ntre aceste marimi care sa conditioneze amorsarea reactiei n lant.
Aceasta relatie a fost dedusa n 1956 de J.D.Lawson care a calculat bilantul
energetic al unui reactor ipotetic de fuziune, adica al unui sistem format
dintr-o plasma n care reactiile de fuziune se produc controlat. Lawson a
pus conditia de stationaritate, adica conditia ca energia eliberata n timpul
de reactiile de fuziune sa compenseze pierderile de energie prin conductie
si radiatie. Mai exact Lawson a tinut cont doar de pierderile de energie
prin radiatia de franare a electronilor n campul coulombian al particulelor
ncarcate din plasma respectiva (bremsstrahlung); plasma este practic trans-
parenta fata de aceasta radiatie care, parasind sistemul reactant, produce
racirea plasmei. Energia radiata n unitatea de volum si n unitatea de timp
este redata n figura 6.91 pentru reactiile de fuziune d+t si d+d n care
conditia (6.171) este ndeplinita si n = 1015 cm3 . Din figura se constata ca
energia (sau temperatura) critica la care energia eliberata de reactiile de
fuziune egaleaza pierderile prin radiatii este de cca. 4 keV ( = 4.6 107 K)
pentru reactia d+t si de cca. 36 keV ( = 3.5 108 K) pentru reactia d+d.
Sa facem precizarea ca dat fiind faptul ca atat energia eliberata n reactiile
de fuziune cat si cea rezultata n radiatia de franare corespund unor pro-
cese binare rezulta ca energia critica (sau temperatura critica) pentru
o anumita reactie de fuziune este independenta de concentratia particulelor
reactante asa ncat valorile critice precizate mai sus pentru reactiile d+t
si d+d sunt general valabile, independente de concentratia reactantilor.
Valorile critice precizate mai sus pentru reactiile de fuziune d+t si d+d
sunt valori ipotetice la care reactiile de fuziune se autontretin. In rea-
litate trebuie sa se tina cont si de alte procese prin care se pierde energie
ca cele prin conductie (care depind de geometria sistemului, de distributia

592
 Figura 6.92

de temperatura a plasmei, de materialul din care se realizeaza peretii incin-

tei ce contine plasma, etc.), de procesele de recombinare a electronilor cu
ionii impuritatilor din plasma, care duc de asemenea la pierderi nsemnate
de radiatie, de tranzitiile radiative care se produc ca urmare a ciocnirilor
inelastice ale electronilor liberi cu ionii plasmei (asa numita radiatie de
linii spectrale), etc. Considerarea cat mai exacta a tuturor acestor pro-
cese, punand conditia de stationaritate pentru na = nA = n/4, conduce la
urmatoarea conditie:
n = f () (6.189)
cunoscuta sub denumirea de criteriul Lawson. Pentru ca o reactie de
fuziune sa se autontretina cu castig net de energie este necesara conditia:

n > f () (6.190)

Dependenta functiei f () de temperatura absoluta pentru reactiile d+t

si d+d este redata n figura 6.92. Din figura rezulta urmatoarele conditii
necesare satisfacerii criteriului Lawson:

14 3 16 3
n = 10 s/cm
n = 10 s/cm

d+t = 2 102 K ; d+d = 109 K (6.191)
T = 17.2 keV
T = 86.2 keV

Pentru valori mai mari ca cele precizate n aceasta relatie, reactiile d+t
si d+d se produc cu castig net de energie.

Desigur pierderile de energie radianta, de orice natura, sunt

cu atat mai mici cu cat sistemul reactant are un volum mai mare.

593
Rezulta ca cu cresterea volumului sistemului reactant valorile din
(6.191) necesare realizarii criteriului Lawson sunt mai mici si ca
atare reactiile de fuziune autontretinute se realizeaza mai usor.
Facand o analogie cu reactorii de fisiune s-ar putea vorbi si n
cazul reactorilor de fuziune de un volum critic minim, nece-
sar amorsarii reactiilor de fuziune pe baza energiei generate de
reactiile de fuziune deci, fara injectare de energie din exterior.
Estimarile arata ca acest volum critic este foarte mare si core-
spunde unei raze de cca. 106 m pentru un sistem reactant de
forma unei sfere care ar functiona pe baza reactiei d+t. Este
evident ca un astfel de sistem nu poate fi realizat n conditii te-
restre; este nsa solutia adoptata n stelele fierbinti inclusiv
n Soare. Intr-adevar Soarele reprezinta o incinta imensa cu
raza de cca. 7 108 m n care reactiile de fuziune ce au loc n
centrul Soarelui, se desfasoara la numai 1.3 107 K. Energia
Soarelui se obtine n reactiile de fuziune prin care patru nucleoni
se sintetizeaza ntr-un nucleu de heliu n esenta prin intermediul
ciclului proton-proton si, partial, prin intermediul ciclului car-
bonului. Reactiile corespunzatoare acestor cicluri sunt date n
tabelul 4.5 si comentate n subparagraful 4.3.5.3; alte detalii pot
fi gasite n paragraful 6.2.5. Este de remarcat faptul ca reactiile
de fuziune corespunzatoare acestor doua cicluri au sectiuni mici
de interactie. In particular, reactia de start a ciclului proton-
proton este prima reactie din tabelul 6.11 a carei sectiune eficace
este de numai 1023 b. Sectiunea este atat de mica pentru ca
reactia de fuziune p+p este conditionata de fortele slabe; din
acest motiv aceasta reactie este si foarte lenta. Din cele de
mai sus rezulta ca densitatea de putere, deci energia eliberata n
unitatea de timp si n unitatea de volum, este extrem de mica.
Cu toate acestea energia eliberata n unitatea de timp este imensa
(de cca. 3.8 1026 J/s) datorita volumului foarte mare al Soare-
lui. Din cele de mai sus rezulta ca solutia adoptata n Soare este
total inacceptabila pe Pamant; reactiile de fuziune din Soare, de
sectiuni foarte mici si foarte lente, par total nerentabile. Privind
nsa aceste reactii la scara timpului cosmologic solutia este
nsa ingenioasa caci numai astfel Soarele poate sa straluceasca
miliarde de miliarde de ani (temperatura la suprafata Soarelui
este de cca. 6000 K). Intr-adevar desi n Soare ard n fiecare
secunda cca. 500 milioane de tone de hidrogen, se apreciaza ca
rezervele de hidrogen din Soare (combustibilul nuclear al Soare-

594
 lui) ajung pentru nca cca. 5 miliarde de ani. Daca nu s-ar fi ales
solutia unor reactii lente, reactiile de fuziune s-ar fi desfasurat
foarte rapid cu degajare imensa de energie n unitatea de timp
dar si cu epuizare rapida a combustibilului termonuclear. Soarele
ar fi devenit rapid o stea n agonie si dezvoltarea civilizatiei
umane ar fi fost imposibila.

6.2.3 Instalatii de realizare a fuziunii nucleare.

Criteriul Lawson, concretizat de relatia (6.189) si particularizat n relatia
(6.191) pentru reactiile de fuziune d+t si d+d, stabileste conditiile nece-
sare pentru a se realiza un sistem (reactor) n care reactiile de fuziune se
autontretin; daca conditia (6.190) este ndeplinita exista si un castig net
de energie. Se poate imagina urmatorul ciclu: gazul (plasma) este ncalzit,
printr-un procedeu oarecare si cu consum de energie, pana la temperaturi
egale sau mai mari ca cele rezultate din criteriul Lawson pentru reactia re-
spectiva; plasma astfel obtinuta este mentinuta n aceasta stare timpul
dupa care plasma este nlocuita cu alta noua si ciclul se repeta. In fiecare
ciclu energia rezultata din reactiile termonucleare de fuziune, folosita partial
si pentru ncalzirea plasmei, este transformata n energie utila. Fireste, e-
nergia rezultata trebuie sa fie mai mare decat energia folosita initial pentru
ncalzirea plasmei; se obtine un reactor de fuziune.
Din relatia (6.191) rezulta ca cel mai usor se realizeaza reactia de fuziune
d+t; plasma de d+t trebuie ncalzita la temperaturi absolute 2 108 K
iar produsul n trebuie sa fie egal sau sa depaseasca valoarea de 1014 s cm3 .
Rezulta ca pentru plasma d+t trebuiesc realizate situatii de tipul urmator:

n = 1014 cm3 ; = 1 s
n = 1014 s/cm3
n = 1020 cm3 ; = 106 s (6.192)
= 2 108 K
n = 1023 cm3 ; = 109 s

Asadar pentru o densitate mica de 1014 particule ntr-un volum de 1 cm3

(1020 particule ntr-un m3 ) plasma de d+t trebuie sa-si pastreze temperatura
de 2 108 K timp de o secunda pe cand pentru o densitate de 1023 cm3
plasma trebuie sa fie mentinuta la aceeasi temperatura doar o nanosecunda.
In general, pentru realizarea unui reactor cu plasma de d+t (sau oricare
alta varianta ca d+d, d+3 He, etc.) se iau n considerare variantele extreme
adica fie densitati mici (n = 1014 cm3 ) fie densitati cat mai mari (n
1023 cm3 ).
In prima varianta se pune problema mentinerii plasmei, ntr-un volum
finit, timp de peste o secunda la temperatura ceruta de criteriul Lawson.

595
 Figura 6.93
1. peretii incintei; 2. cordonul de plasma prin care circula
curentul de intensitate I.

Plasma aflata la temperaturi asa de mari se comporta ca un gaz si ca atare

intra n contact cu peretii incintei n care se afla cedandu-le caldura; ca
urmare plasma se raceste iar peretii incintei se topesc. Rezulta de aici
ca plasma trebuie izolata de peretii incintei; aceasta izolare se realizeaza
cu ajutorul campurilor magnetice97 . Instalatiile n care se creaza campuri
magnetice n configuratii din ce n ce mai complicate, n care se realizeaza
retele de linii magnetice cat mai adecvate pentru a retine, a confina,
plasma pe timpul cerut de criteriul Lawson sunt cunoscute sub denumirea
de instalatii de confinare magnetica. In cealalta varianta, a densitatilor
foarte mari se studiaza posibilitatea ncalzirii ultrarapide a plasmei, timp n
care plasma nu are timp sa se destrame adica se mentine n volumul initial
datorita inertiei; n acest caz se vorbeste de confinare inertiala.

6.2.3.1 Confinarea magnetica.

Una din ideile de baza ale confinarii magnetice se bazeaza pe efectul pinch
liniar adica strangerea plasmei pe axa instalatiei datorita campului mag-
netic propriu generat de curentul de descarcare ce se scurge n lungul cor-
donului de plasma. Principiul efectului pinch liniar este prezentat n figura
6.93. Prin trecerea prin plasma a unui curent de intensitate mare I (de sute
de mii sau milioane de amperi) se creaza n jurul plasmei un camp magnetic
inelar de inductie B care strange plasma radial spre axa sistemului. Plasma
se izoleaza de peretii incintei si, n acelasi timp se ncalzeste pe baza energiei
ce se obtine prin contractie cat si prin efect Joule98 . Strangerea spre centrul
97
Principial izolarea plasmei se poate realiza si cu ajutorul campurilor electrice.
98
Proces similar cu ncalzirea conductorilor parcursi de curent electric

596
incintei a plasmei se face sub actiunea presiunii magnetice pB definita de
relatia:
B2
pB = (6.193)
20
n care inductia B se determina n functie de intensitatea curentului I prin
relatia:
I
B = 0 (6.194)
2R
n care R este raza cordonului de plasma. Ca n orice gaz si n plasma
exista o presiune cinetica nk determinata de miscarea termica a particu-
lelor din plasma. Considerand procesul de contractie al plasmei ca fiind
cvasistationar, presiunea magnetica echilibreaza presiunea cinetica:
B2
= nk (6.195)
20
Pentru plasma de d+t cu parametrii = 2 108 K si n = 1014 cm3 , pentru
inductia B rezulta valoarea de cca. 0.7T = 0.7 104 gauss. Considerand
ca plasma are o raza de 0.2 m, din relatia (6.194) rezulta ca este necesar
un curent cu intensitatea de 7 105 A. Deoarece valoarea n = 1014 cm3
este o valoare minima, rezulta ca intensitatea I precizata mai sus constituie
o valoare minima; de regula n astfel de instalatii intensitatea curentului
I este de ordinul milioanelor de amperi (A) iar inductia B este de ordinul
unitatilor tesla (T) 99 .
Folosind formulele de mai sus ca si cele din paragraful prece-
dent se poate face o estimare a produsului n care defineste cri-
teriul Lawson dupa cum urmeaza. Din relatia (6.195) rezulta
pentru concentratia totala a plasmei:
B2
n= (6.196)
20 k
Substituind aceasta valoare n (6.170), pentru na = nA = n/4 si
cu waA din (6.187) pentru densitatea de putere p rezulta:
!2/3  1/3
2
B4 Qu 2 3 4k
p= 2 e (6.197)
8 30 (k)2 4k
99
Curentul de intensitate I se obtine prin descarcarea electrica ntre doi electrozi. Dupa
stabilirea legaturii la sursa de nalta tensiune curentul de intensitate I creste rapid con-
centrandu-se ntr-o pelicula subtire la suprafata plasmei; este ceea ce se numeste efect
pelicular. Sa facem precizarea ca relatiile de mai sus, ca de fapt toate din aceasta lucrare,
sunt scrise n sistemul international

597
 Valoarea de maxim pentru densitatea de putere p implica conditia:
!
2
3 =8 (6.198)
4k max

din care rezulta:

(k)max 1.3 102 2 (6.199)
Pentru stabilirea criteriului Lawson punem conditia minimala
ca energia E din (6.174) eliberata de reactiile termonucleare n
unitatea de volum si n timpul sa fie folosita numai pentru
ncalzirea particulelor n din unitatea de volum a plasmei aflate
la temperatura max rezultata din relatia (6.199):

n2 3
waA Qu = nkmax (6.200)
16 2
Din aceasta relatie pentru produsul n rezulta:
24 kmax
n = (6.201)
waA Qu kmax
care reprezinta criteriul lui Lawson. In particular pentru plasma
de d+t, parametrul are valoarea din (6.188) care, introdusa n
(6.199), conduce la valoarea kmax 17 keV sau, la valoarea de
cca. 2 108 K pentru temperatura absoluta. De asemenea, dat
fiind faptul ca waA la 17 keV, conform estimarilor rezultate pe
baza relatiei (6.187), are valoarea de 3 1016 cm3 s1 , rezulta
pentru produsul n valoarea 3.8 1014 s cm3 ; aceasta valoare este
n acord cu valorile precizate n relatia (6.191).

Incercarile de a realiza reactii termonucleare de fuziune autontretinute

prin acest procedeu s-au lovit de o alta problema foarte neplacuta si anume
aceea ca plasma de pinch este foarte insatabila n sensul ca cea mai mica
perturbatie a coloanei cilindrice a plasmei tinde sa se amplifice. O insta-
bilitate frecventa consta n gatuirea coloanei de plasma (figura 6.94 b);
aceasta apare n urma unor fluctuatii accidentale ale razei cilindrului (cor-
donului) plasmei. In locurile n care apare o micsorare a razei, campul
magnetic de inductie B, conform relatiei (6.194), creste ceea ce are ca efect
cresterea locala a presiunii magnetice care nu mai poate fi echilibrata de
presiunea cinetica a particulelor care se deplaseaza spre regiunile alaturate,
de presiune mai mica, care devin mai largi. O alta instabilitate este prezen-
tata n figura 6.94 c). In acest caz campul de inductie B este mai mic pe

598
 Figura 6.94
a). coloana de plasma stabila; b). instabilitate de gatuire;
c). instabilitate de rasucire

partea exterioara a ncovoierii decat pe cea interioara; cu alte cuvinte pre-

siunea magnetica este mai mare n interiorul serpuirii decat n exteriorul
ei. Ca urmare rezulta o forta care accentueaza deformarea pana ce plasma
atinge peretii incintei. Desigur exista si alte instabilitati, important este sa
subliniem ideea ca problema stabilitatii plasmei este una din cele mai deli-
cate de rezolvarea careia depinde de fapt realizarea reactiilor termonucleare
autontretinute prin efect pinch liniar. In general n instalatiile de acest gen
se ncearca o comprimare si o ncalzire suficient de rapida a plasmei ncat
instabilitatea plasmei sa nu aiba timp sa se dezvolte, adica plasma sa atin-
ga pragul de producere a reactiilor de fuziune autontretinute nainte de
aparitia instabilitatilor care apar la timpi de (104 106 ) s. Asadar n
aceste instalatii ar trebui ca ntr-un timp de ordinul microsecundelor sa se
elibereze suficienta energie pentru ca reactiile termonucleare sa se ntretina;
acest deziderat este greu de realizat caci concentratia de particule de cca.
1014 cm3 este insuficienta. Nu au dus la rezultate scontate nici ncercarile
de obtinere a reactiilor termonucleare n instalatiile bazate pe efectul nu-
mit teta-pinch. In aceste instalatii sursa de nalta tensiune (care poate
fi un sistem de condensatori) este conectata la o bobina cu o singura spira
nfasurata n jurul cilindrului care contine gazul de lucru. Curentul crescator
de intensitate I din spira produce un camp magnetic de inductie B axial
crescator (figura 6.95), care la randul lui, va induce un camp electric azimu-
tal datorita caruia se produce ncalzirea si ionizarea gazului din incinta. Desi

599
 Figura 6.95

n astfel de instalatii s-au obtinut temperaturi mai mari ca n cele bazate pe

efectul pinch-liniar, nu s-a reusit nca amorsarea reactiilor termonucleare, n
esenta tot datorita instabilitatilor din plasma.
In paragraful precedent s-a amintit printre altele ca procesele de recom-
binare a electronilor cu ionii de impuritati din plasma conduc la pierderi
radiative nsemnate care au ca efect racirea plasmei si de aici dificultatea
atingerii temperaturii necesare autontretinerii reactiilor termonucleare. In
instalatiile de tip pinch-liniar sau teta-pinch prezenta electrozilor, necesari
producerii curentului de intensitate I, constituie o sursa de generare de im-
puritati n incinta. Intr-adevar prin bombardarea electrozilor cu electroni
si ioni energetici din plasma are loc o pulverizare partiala a electrozilor
care duce la impurificarea plasmei. In special atomii cu numar atomic
mare, proveniti din electrozi, produc o racire mare a plasmei. Se impune
deci eliminarea electrozilor, situatie n care curentul de intensitate I, nece-
sar ncalzirii si ionizarii plasmei, trebuie indus. Se obtine sistemul pinch
toroidal prezentat schematic n figura 6.96.
In sistemul de pinch-toroidal incinta, de forma unui toroid, reprezinta se-
cundarul (format dintr-o singura spira) unui transformator n care primarul
este alimentat de la o sursa de nalta tensiune care lucreaza n pulsuri de
ordinul milisecundelor si care se repeta la intervale de ordinul secundelor.
In plasma, considerata ca o spira conductoare, apar curenti de inductie
asa cum apar n secundarul oricarui transformator. Curentul indus, ca si n
cazul efectului pinch, produce ncalzirea si confinarea plasmei. Aceste efecte
sunt cu atat mai mari cu cat curentul indus are o intensitate mai mare.

600
 Figura 6.96
1. Camera toroidala interioara. 2. Camera toroidala exterioara.
3. Bobina generatoare a campului magnetic longitudinal.
4. Primarul transformatorului. 5. Miezul transformatorului.
6. Cordonul de plasma

Figura 6.97

601
Valoarea curentului indus, ca la orice transformator, este cu atat mai mare
cu cat cuplajul electric ntre primar si secundar este mai bun. In acest
sens o geometrie compacta, cu primarul si secundarul pe acelasi miez (figura
6.96) are o eficienta maxima. Pentru cresterea cuplajului camera toroidala
interioara este nconjurata cu un strat metalic subtire (de regula din cupru)
care formeaza camera toroidala exterioara. De asemenea pentru a asigura o
stabilitate mai mare a cordonului de plasma fata de instabilitatile plasmei
(figura 6.94), camera exterioara este nconjurata de o bobina care, datorita
curentilor care o strabat, creaza un camp magnetic axial (longitudinal).
Daca valoarea acestui camp de stabilizare este mica sau comparabila cu
valoarea campului magnetic generat de curentul din plasma se spune ca
avem de a face cu o instalatie de pinch toroidal cu camp longitudinal slab.
In cazul n care campul longitudinal este mai mare n comparatie cu cel
creat de curentul din plasma, se spune ca avem de a face cu instalatii cu
camp longitudinal intens; aceste instalatii sunt cunoscute sub numele de
tokamak. Aceste instalatii au devenit preferate n special dupa anul 1970
cand rezultatele obtinute pe instalatiile sovietice de tip tokamak au redat
speranta realizarii de reactori energetici de fuziune. Parametrii definiti de
criteriul lui Lawson n si atinsi la sfarsitul anului 1979 de cele mai avansate
instalatii de tip tokamak din lume ALCATOR si PLT din SUA, T-10 din
URSS, TFR din Franta sunt dati n figura 6.97. In figura, pentru comparatie,
sunt dati si parametrii obtinuti n instalatiile de tip teta-pinch si n cele de
tip laseri despre care se va vorbi n subparagraful ce urmeaza.
Sa facem precizarea ca actualmente sunt n probe sau n constructie
instalatii de tip tokamak perfectionate ca TFTR (Tokamak Fusion Test Re-
actor - SUA), T-20 (Tokamak 20 - URSS), JT-60 (Japan Tokamak 60 -
Japonia), CIT (Compact Ignition Tokamak - SUA), ITER (International
Thermonuclear Experimental Reactor - EURATON - URSS - Japonia -
SUA), etc.

6.2.3.2. Confinare inertiala.

In instalatiile trecute n revista mai sus problema centrala consta n a confina
plasma fierbinte timp suficient pentru a permite producerea unui numar
suficient de mare de reactii termonucleare. O cale de a evita confinarea plas-
mei ntr-un timp relativ mare, problema delicata dupa cum s-a constatat,
consta n a reusi amorsarea reactiilor termonucleare nainte ca plasma sa
se disperseze de la sine. Este evident ca n acest caz nu mai sunt nece-
sare campuri magnetice de confinare si deci nici echipamentele complicate
de producere a acestor campuri ca si sistemele de racire a lor; n astfel de

602
cazuri plasma ramane confinata un timp tconf datorita inertiei motiv pen-
tru care, dupa cum deja s-a mai precizat, aceste instalatii sunt denumite de
confinare inertiala.
Pentru orice concentratie n a plasmei se poate determina dimensiunea
R a plasmei, considerata de forma unei sfere, pentru care confinarea are loc
inertial. Timpul de confinare inertiala tconf poate fi estimat asimilandu-l
cu timpul de destramare al plasmei libere care este dat de raportul R/v
n care v este viteza ionilor n plasma respectiva:
R
tconf (6.202)
v
Considerand pentru reactia termonucleara studiata valoarea produsului n
data de criteriul lui Lawson egala cu AL :

n = AL (6.203)

si:
R
tconf (6.204)
v
rezulta pentru raza R conditia:
vAL
R (6.205)
n
Realizand o incinta de forma sferica cu raza R ce ndeplineste aceasta
conditie, problema consta acum n posibilitatea injectarii energiei nece-
sare amorsarii reactiilor termonucleare ntr-un timp foarte scurt definit de
relatia (6.204). Energia necesara ncalzirii plasmei la temperatura absoluta
poate fi estimata astfel: enegia 32 nk reprezinta energia necesara ncalzirii
particulelor plasmei din unitatea de volum la temperatura iar 32 nV k
este energia necesara ncalzirii tuturor particulelor din plasma de volum V.
Considerand ca nu exista pierderi, rezulta ca energia de injectie necesara
amorsarii reactiilor termonucleare va fi:

4 3 3 v 3 A3
Einj. = R nk = 2 2 L k (6.206)
3 2 n
In particular pentru reactiile termonucleare d+t la temperatura absoluta de
2 108 K, valoarea AL din (6.191) este de 1014 s cm3 , viteza v are valoarea
de cca. 108 cm/s si ca atare pentru raza R se obtine relatia:

1022
R (6.207)
n

603
iar energia de injectie se calculeaza cu relatia:
1.7 1052
Einj. (6.208)
n2
Din relatiile de mai sus rezulta ca cu cat concentratia totala a plas-
mei este mai mare cu atat raza volumului plasmei este mai mica si energia
de injectie mai mica. In particular pentru plasma d+t nghetata, adica
plasma de d+t aflata la 4K, densitatea totala a particulelor din unitatea de
volum, n, este de cca. 4.5 1022 cm3 , rezulta urmatoarele conditii:
R 0.22 cm; 2.2 109 s; < Einj. = 8.4 106 J
Desigur, la prima vedere energia necesara injectarii nu este prea mare
numai ca aceasta energie trebuie injectata ntr-un timp foarte scurt de cca.
109 s; rezulta de aici necesitatea unor generatori de puteri imense de cca.
1016 w. Daca avem n vedere ca n relatiile de mai sus s-au neglijat pierderile
de energie rezulta ca aceste puteri sunt minime. Puterea de cca. 1016 w
s-a obtinut pentru n = 4.5 1022 cm3 ; este evident ca puterea necesara
amorsarii reactiilor termonucleare de fuziune este cu atat mai mica cu cat
concentratia n este mai mare. Cum aceste valori sunt totusi limitate superior
este evident ca pentru realizarea reactiilor termonucleare prin confinare
inertiala sunt necesare dispozitive care sa realizeze o mare concentrare de
energie n unitatea de timp; acestea ar putea fi laserii si fasciculele relativiste
de electroni sau de ioni grei.
In primele instalatii bazate pe confinare inertiala s-au folosit laseri. In
astfel de instalatii dificultatea consta, n primul rand, n folosirea si deci,
realizarea, unor laseri de puteri suficiente, de ordinul 1016 w, pentru plasma
d+t. Laserii actuali au puteri mult mai mici (de cel mult 1014 w) decat cele
necesare si ca atare s-ar parea ca amorsarea reactiilor nucleare cu ajutorul
lor este imposibila.
In realitate studiile teoretice arata ca amorsarea reactiilor termonucle-
are se poate realiza si cu laseri de puteri mai mici, datorita considerentelor
ce urmeaza. Sa admitem ca are loc ncalzirea cu un fascicul laser a unei
pastile ce contine d+t; prin ncalzire, atomii aflati ntr-un strat foarte subtire
de la suprafata pastilei100 , sunt rapid ncalziti la temperaturi foarte nalte
si transformati n plasma formand un hallow de plasma care nconjoara
restul combustibilului din pastila. Prin ncalzirea ulterioara acest hallow
are tendinta rapida de expansiune. Ca o consecinta a conservarii impul-
sului total se formeaza unde sferice care converg spre centrul pastilei pro-
ducand astfel o comprimare puternica a combustibilului termonuclear ramas
100
Combustibilul solid de d+t este compactat ntr-o pastila de plastic sau de sticla.

604
n pastila; aceasta comprimare poate duce, dupa cum rezulta din estimarile
teoretice, la cresterea concentratiei n a plasmei de 103 104 ori mai mult
decat concentratia initiala. Ca o consecinta a acestei cresteri puternice,
n acord cu relatia (6.206), energia necesara ncalzirii plasmei devine de
106 108 ori mai mica. In consecinta n momentul comprimarii, daca aceasta
are loc, chiar daca energia injectata n plasma este mai mica decat rezulta
din relatia (6.206), se pot amorsa reactiile termonucleare.
Referitor la amorsarea si autontretinerea reactiilor termonucleare sa
facem si urmatoarele precizari. Energia eliberata n reactiile termonucleare
se regaseste n energia cinetica a produsilor rezultati n reactia respectiva.
De exemplu n reactia d+t aceasta energie se regaseste n energia cinetica
a neutronilor care este de cca. 14 MeV si n energia cinetica a particulelor
care este de 3.5 MeV. Aceste particule rezultate au un parcurs mult mai
mare decat raza R de cca. 2 cm a pastilei de d+t daca concentratia n
este de 1022 cm3 ; daca nsa concentratia creste de cca. 103 , datorita
comprimarii precizate mai sus, parcursul particulelor n plasma de d+t
de concentratie n = 1025 cm3 este de numai 0.1 mm si ca atare acestea
pierd toata energia lor cinetica n plasma respectiva. Ca urmare, daca com-
primarea are loc, la ncazirea plasmei participa si particulele rezultate;
neutronii rezultati se pierd n continuare caci parcursul lor este mult mai
mare decat dimensiunile plasmei. Este adevarat nsa ca odata cu ncalzirea
plasmei apar si electroni de energie cinetica mare (supratermici) care de
asemenea parasesc plasma contribuind astfel la racirea plasmei. Sa precizam
si faptul ca nu toata energia fasciculului laser este folosita pentru ncalzirea
plasmei; o parte din energia fasciculului se pierde n procesele de interactie
fascicul laser-plasma. In concluzie, tinand cont de toate efectele posibile -
dintre care unele au fost precizate mai sus - s-a stabilit ca daca au loc com-
primarile precizate mai sus amorsarea si ntretinerea reactiilor termonucleare
se poate realiza cu laseri de puteri de cca. 1015 w.
Folosirea pana n anul 1985 de laseri cu puteri de ordinul (1012 1013 ) w,
ceea ce corespunde unor energii de injectie de (1 10)KJ pentru durate de o
nanosecunda, nu a condus la amorsarea reactiilor termonucleare. S-a estimat
ca efectul de comprimare a fost de numai 100 de ori. Nici instalatiile n care
pastila a fost bombardata simultan de 10 20 de fascicule laseri, aranjate
simetric n jurul pastilei101 nu au dat rezultatele scontate. In sistemele
NOVA de la LLNL (Lawrence Livermore National Laboratory) s-au folosit
10 laseri concentrici fiecare de putere 104 w102 ; testele instalatiei au nceput
101
Prin acest procedeu se mareste atat energia injectata cat si comprimarea pastilei
102
Acestia sunt laserii cu cea mai mare putere realizati pana n prezent.

605
n anul 1984. Dupa stiinta autorului nu s-au obtinut nca rezultatele scontate
dar sperante exista.
O alta cale de obtinere a reactiilor termonucleare prin confinare inertiala
se bazeaza pe ncalzirea pastilei cu fascicule de electroni relativisti. Desigur
astazi pot fi obtinute fascicule de electroni de energii suficient de mari pentru
amorsarea reactiilor termonucleare dar focalizaea lor, si deci a energiei, pe
volumul mic al pastilei este o problema mai delicata decat s-ar parea la
prima vedere. O focalizare mult mai buna se poate realiza cu fascicule de
ioni grei relativisti. Este si motivul pentru care n ultimul timp se discuta
tot mai mult posibilitatea ncalzirii plasmei cu fascicule de ioni de uraniu
accelerati la energii relativiste.
Din cele de mai sus au rezultat multiplele variante folosite n scopul
amorsarii reactiilor termonucleare. Este dificil de pronosticat care din vari-
antele discutate (tokamak, teta-pinch, fascicule laseri sau de ioni relativisti,
etc.) vor realiza primele conditiile cerute de criteriul Lawson pentru re-
alizarea reactiilor termonucleare eventual cu castig net de energie. Dupa
parerea multor specialisti realizarea practica a unui reactor demonstrativ
de fuziune, n care energia rezultata sa fie cel putin egala cu cea injectata
initial, va fi posibila la sfarsitul acestui secol.

6.2.3.3. Reactori de fuziune.

Increderea n realizarea conditiilor cerute de criteriul Lawson, ntr-un viitor
mai apropiat sau mai ndepartat, a dus deja la realizarea unor proiecte
privind construirea de centrale electrice n care energia termica realizata ntr-
un reactor de fuziune este convertita n energie electrica. Majoritatea acestor
proiecte se bazeaza pe reactia d+t pentru care conditiile cerute de criteriul
Lawson, conform relatiei (6.191), sunt mai usor de realizat. In realizarea
unui reactor bazat pe reactia de fuziune d+t apare problema fabricarii
tritiului care se gaseste n natura n cantitati si concentratii atat de mici
ncat nu poate fi folosit. O solutie ingenioasa pentru fabricarea tritiului
chiar n reactorul de fuziune consta n utilizarea neutronilor de cca. 14 MeV
rezultati n reactia d+t pentru generarea reactiei:

n +63 Li + t ; Q = 4.78 M eV (6.209)

Pentru realizarea acestei reactii reactorul este nconjurat cu o manta

de litiu lichid care are si rol de moderator al neutronilor. O sectiune transver-
sala prin peretele unui reactor de fuziune, bazat pe unul din sistemele de
confinare magnetica si pe generarea tritiului conform procesului de mai sus,

606
 Figura 6.98
1). plasma de d+t; 2). vid; 3). peretele incintei de vid;
4). sistemul de preluare a caldurii;
5). moderator si regenerator de tritiu;
6). ecranare (protectie) magnetica; 7). bobina magnetica.

607
este redata n figura 6.98. Plasma de d+t (1) este mentinuta departe de
peretii incintei prin campuri magnetice foarte intense si de configuratii adec-
vate create de bobinele (7). Energia rezultata din reactiile termonucleare se
transforma n caldura n peretele incintei. Caldura rezultata este preluata
de un sistem de racire (4) realizat sub forma unor canale prin care circula
agentul de racire care poate fi un metal lichid, o sare lichida sau gaz la
presiune nalta. Agentul de racire transporta caldura la sistemele clasice
de conversie a energiei termice n energie electrica. Neutronii rezultati n
reactia d+t, desi pierd o parte din energia lor cinetica n peretii incintei si
ai sistemului de racire, trec totusi prin acestea si ajung n mantaua de litiu
lichid (5) care are rol atat de fabricare a tritiului conform relatiei (6.209)
cat si de moderator al neutronilor. Neutronii moderati ca si radiatiile ,
rezultate n diferitele reactii posibile, sunt absorbiti n stratul de protectie
(6); acest strat protejeaza bobinele magnetice de activare si degradare. Tri-
tiul rezultat n mantaua de litiu lichid (5) este recuperat si reintrodus n zona
centrala (1) a reactorului n paralel cu deuteriul; se obtine un nou amestec
deuteriu-tritiu. Ca urmare a procedeului folosit se poate spune ca n acest
gen de reactori combustibilul este de deuteriu-litiu si nu duteriu-tritiu.
Imaginea de principiu a unui reactor de fuziune bazat pe confinare iner-
tiala realizata cu ajutorul laserilor este prezentata n figura 6.99. Si n acest
caz mantaua de litiu este folosita pentru fabricarea tritiului. Asadar n
reactorii prezentati mai sus deuteriul si litiul sunt combustibili termonu-
cleari.
Deuteriul exista n cantitati mari n natura caci la fiecare 6000 de molecule
de apa de mare exista o molecula de apa grea (D2 O). In schimb concentratia
de 6 Li n litiul natural este de numai 7.5%, restul apartinand izotopu-
lui 7 Li. Abundenta naturala a litiului n scoarta terestra este mica, de
0.003% 0.005% iar extragerea lui este dificila. Rezulta deci ca rezervele
de litiu sunt limitate si cu atat mai mult ale izotopului 6 Li103 . De aceea
prezinta interes realizarea unor reactori de fuziune n care reproducerea
tritiului sa se faca n reactia:

n +73 Li + t + n (6.210)

Aceasta reactie n care reproducerea tritiului se face pe baza izotopului

7 Li are si avantajul ca se realizeaza fara pierdere de neutroni. Sa facem
103
Se estimeaza ca rezervele de 6 Li cunoscute n prezent daca ar fi folosite ntr-un reactor
de fuziune bazat pe reactia d+t ar constitui echivalentul n energie al combustibililor
fosili. Sa facem si precizarea ca litiul natural se gaseste si n apa marilor (0.17 g/m3 ) dar
tehnologia de extragere nu este pusa la punct

608
 Figura 6.99

nsa precizarea ca aceasta reactie se realizeaza numai daca energia cinetica

a neutronilor depaseste 5 MeV; este deci o reactie cu prag a carei realizare
ciclica ntr-un reactor de fuziune este dificila datorita moderarii neutro-
nilor de energie cinetica de 14 MeV rezultati n reactia d+t la energii mai
mici decat 5 MeV.
Desigur din punct de vedere al rezervelor de combustibil termonuclear
realizarea unui reactor care sa functioneze pe baza reactiei de fuziune d+d
ar fi o solutie ideala. In acest caz 1 m3 de apa ar constitui echivalentul n
energie a 300 tone de carbune sau a cca. 1300 barili de petrol. Rezervele
de energie ar deveni atat de mari104 ncat problema energiei ar fi practic
rezolvata. Sa facem si precizarea ca realizarea reactorilor de fuziune pe langa
faptul ca ar rezolva problema energiei ar rezolva n parte si problemele legate
de poluarea radioactiva.
Problemele de poluare n reactorii de fuziune sunt legate de folosirea tri-
tiului (n reactorii bazati pe reactia d+t) cat si de producerea de neutroni
de energii cinetice de ordinul MeV-ilor. Tritiul este radioactiv avand un
timp de njumatatire de 12.33 ani; ca urmare poate fi stocat fara a prezenta
pericol. Neutronii energetici rezultati n reactiile de fuziune pot nsa induce
radioactivitatea elementelor componente ale reactorului respectiv. Activi-
tatea astfel rezultata poate fi nsemnata, motiv pentru care n proiectele ce
104
De cca. 500000 ori mai mari ca cele ale combustibililor fosili

609
se fac pentru reactorii de fuziune se acorda o grija deosebita materialelor
componente ale reactorului. Estimarile arata ca radioactivitatea reacto-
rilor de fuziune este cu trei ordine de marime mai mica n comparatie cu
radioactivitatea reactorilor de fisiune de aceeasi putere.
Este interesant de facut un paralelism ntre reactorii de fisiune si cei
de fuziune. In reactorii de fisiune reactia n lant este ntretinuta pe baza
neutronilor rezultati n procesul de fisiune; energia rezultata prin fisiune
nu este necesara ntretinerii reactiei n lant. In reactorii de fuziune pentru
ntretinerea reactiilor de fuziune se foloseste o mare parte din energia rezul-
tata din reactiile termonucleare. In schimb, neutronii rezultati n reactiile de
fuziune nu sunt necesari pentru ntretinerea reactiilor termonucleare. Plas-
tic, s-ar putea spune ca reactorii de fisiune au deficit de neutroni si surplus
de energie pe cand reactorii de fuziune prezinta deficit de energie si surplus
de neutroni.
Complementaritatea reactorilor de fisiune si de fuziune a condus, n mod
natural, la ideea combinarii acestor reactori adica la realizarea unui reactor
hibrid. Astfel, daca un reactor de fuziune va fi nconjurat de o manta
de combustibil fertil atunci n aceasta manta va avea loc fertilizarea com-
bustibilului nuclear de fisiune. Combustibilul fisil astfel obtinut poate fi
folosit ntr-un reactor de fisiune iar energia rezultata n mantaua reactorului
poate fi folosita pentru mentinerea reactiilor termonucleare. Se estimeaza
ca datorita acestei energii se poate obtine pentru produsul n o valoare cu
doua ordine de marime mai mare decat cea ceruta de criteriul Lawson. Ca
urmare, un astfel de reactor de fuziune ar functiona cu un castig mare
de energie. Datorita avantajelor precizate mai sus majoritatea specialistilor
cred ca reactorul hibrid are sansa cea mai mare de a fi realizat practic n
viitorul apropiat.

6.2.4 Fuziunea la rece (text suplimentar)

Din paragrafele precedente a rezultat ca de mai bine de patru decenii n
marile laboratoare de cercetare din lume se fac cercetari intense, care anual
nseamna investitii de ordinul miliardelor de dolari105 , pentru realizarea n
diferite instalatii a criteriului Lawson n scopul final de a construi un re-
actor de fuziune. In acest context, de cautari anevoioase n care deceptiile
au alternat cu sperantele, o stire face nconjurul lumii surprinzand lumea
stiintifica (si nu numai); realizarea, n conditii simple de laborator - folosind
105
Ca un exemplu, precizam ca proiectul initial al instalatiei CIT era estimat la 426
milioane de dolari si a ajuns la 900 milioane de dolari n prezent dupa cum se afirma n
revista Fusion Technology din septembrie 1989

610
metode electrochimice - a fuziunii nucleare d+d la temperatura camerei de
catre chimistii Martin Fleischmann, profesor la Universitatea Southhampton
(Marea Britanie) si Stanley Pops, profesor la Universitatea Utah (SUA)106 .
Realizarea fuziunii la temperatura camerei a generat termenul de fuziune
la rece (Cold Nuclear Fusion) pentru a o deosebi de fuziunea termonucleara
care necesita temperaturi de zeci si sute de milioane Kelvin.
In esenta experienta Fleischmann - Pons (FP) este o simpla electroliza
ntr-o solutie 0.1 - M - LiOD n 99.5% D2 O + 0.5%H2 O n care anodul
de platina de forma unei foite, nconjura catodul de paladiu, de diferite
dimensiuni si forme. Electrodul de paladiu are afinitate foarte mare pentru
H si D, proprietate cunoscuta de fapt de foarte mult timp. Ca urmare, n
timpul electrolizei nucleele de deuteriu sunt comprimate n electrodul de
paladiu atat de mult ncat o parte din aceste nuclee pot fuziona. Autorii
au considerat ca n experienta lor s-a realizat o reactie de fuziune nucleara
si nu o reactie chimica conventionala deoarece n experienta s-a degajat o
cantitate mare de caldura, corespunzatoare - n unele cazuri - la o densitate
de putere de cca. 10 w/cm3 (107 si s-au nregistrat neutroni de cca. 2.5 MeV
si nuclee de tritiu de energie cinetica de cca. 1 MeV proveniti din reactia
d + d t + p (relatia 6.162) cat si din reactia d + d 3 He + n (relatia
6.163). Masuratori suplimentare au pus n evidenta si obtinerea unui pic
de radiatii de energie de cca. 2.4 MeV rezultati din reactia:
p + n(2.45 M eV ) d + ( 2.4 M eV ) (6.211)
Inregistrarea radiatiilor rezultate n reactia de mai sus a fost con-
siderata o dovada suplimentara ca n procesul de electroliza s-au obtinut
neutroni cu energia cinetica de 2.45 MeV din reactia prezentata n relatia
(6.163). Masuratorile directe efectuate asupra neutronilor, cat si cele indi-
recte rezultate din intensitatea radiatiilor detectate, au condus la ideea ca
s-au produs cca. 4000 neutroni/cm3 s ceea ce defineste rata Rdd din relatia
(6.168).
La putin timp dupa anuntarea realizarii fuziunii la rece de catre Fleis-
chmann si Pons, Jones si colaboratorii108 de la Brigham Young University,
106
Articolul initial ntitulat Electrochemically Induced Nuclear Fusion of Deuterium
a fost trimis spre publicare la Journal of Electroanalytical Chemistry la 11 martie 1989
(modificat n forma finala la 20 martie); a aparut n volumul 261(1989), pagina 301. Pana
la aparitia articolului rezultatele au fost expuse la o conferinta de presa organizata la Salt
Lake City si au fost de asemenea facute cunoscute ntr-un articol aparut la 23 martie n
Financial Times
107
Mai exact 9.61 w pentru fiecare cm3 de paladiu n cazul unui electrod de forma unei
baghete si a unui curent de 512 mA/cm2 .
108
S.E.Jones, E.P.Palmer, J.B.Czirr, D.L.Decker, J.M.Thorns, S.E.Taylor and J.Rafelski:

611
tot din statul Utah (SUA) au comunicat de asemenea realizarea fuziunii la
rece ntr-o experienta similara dar cu anod de aur si catod de paladiu sau
de titan si cu o solutie electrolitica formata din 160 g de D2 O si 0.2 g de
diferite saruri ca F eSO4 .7H2 O, N iCl2 .6H2 O, CaCO3 , etc. Aceasta echipa
a stabilit o rata de numai 0.7 neutroni/cm3 s fara degajare de caldura.
Exista deci o discrepanta ntre cele doua experiente paralele. Sa re-
marcam si faptul ca exista o contradictie interna n experienta Fleischmann
si Pons; ntr-adevar, densitatea de putere p = 10 w/cm3 corespunde, n
acord cu relatia (6.170) si pentru Qu = 3.27 M eV , unei rate Rdd egala cu
valoarea:
p
Rdd = u = 1.8 1013 reactii/cm3 s (6.212)
Q
care este n dezacord cu rata de 4000 reactii/cm3 s amintita mai sus. Este
adevarat ca si autorii au sesizat aceasta discrepanta sugerand ideea ca proba-
bil alte reactii sunt raspunzatoare pentru surplusul de caldura nregistrat.
Oare ce alte reactii de fuziune (a se vedea tabelul 6.11) ar putea genera un
exces atat de mare de caldura (energie)? Iata o ntrebare care s-a pus ime-
diat de catre fizicieni n general si de cei nuclearisti n particular, n paralel
cu ntrebarea de fond: este principial posibila fuziunea la rece?
Pentru a formula un raspuns la aceste ntrebari sa trecem n revista
cateva consideratii teoretice.
In conditiile fuziunii la rece cu ajutorul electrolizei, numarul de reactii
de fuziune n unitatea de timp si n unitatea de volum, n acord cu relatiile
(6.168) si (6.169), se calculeaza conform relatiei:

Rdd = (nd vd )ndc dd (T ) (6.213)

n care nd vd reprezinta fluxul de nuclee de deuteriu din solutia electrolitica

(numarul de nuclee pe unitatea de suprafata si pe unitatea de timp), ndc
este concentratia, considerata omogena, de nuclee de deuteriu din catodul de
paladiu, titan sau alte substante ce absorb puternic deuteriu109 iar dd este
sectiunea eficace de interactie d+d care depinde de energia cinetica relativa
T conform relatiei (6.177):
11.2 31.39

dd (T ) e T (6.214)
T
n care daca energia T se exprima n keV sectiunea eficace se obtine n
barni (b). In obtinerea acestei relatii s-a considerat parametrul din relatia
Nature, 338(1989)737
109
Ca de exemplu rheniul, tantalul, nichelul, etc.

612

(6.176) = 2 e2 /40 h cu masa redusa = md /2 n care md = 2.014u
este masa nucleelor de deuteriu exprimata n unitati atomice de masa u.
Factorul 11.2 keV s-a obtinut din conditia de normare a sectiunii dd la
valoarea aproximativa de 5 104 b pentru energia T=20 keV, dupa cum
rezulta din figura 6.89110 .

Sa facem precizarea ca daca se considera interactia dintre

nucleele libere de deuteriu, antrenate de curentul generat n
solutia electrolitica, si nucleele de deuteriu legate n reteaua
catodului, masa redusa devine egala cu masa md si relatia
(6.214) devine:
205 44.40

dd = e T (6.215)
T
Considerand relatiile:
Is
nd vd = ; ndc = NA (6.216)
e A
n care Is este densitatea de curent (Is = I/suprafata), este densitatea
catodului cu numarul de masa A, NA este numarul lui Avogadro si e este
sarcina elementara, relatia (6.213) devine:

A (g/cm3 ) 31.39
 
3 19
Rdd (reactii/cm s) 4.214 10 Is e T (6.217)
cm2 AT
n care daca energia T se exprima n keV, densitatea de curent Is n A/cm2
si densitatea n g/cm3 atunci rata Rdd defineste numarul de reactii de
fuziune n unitatea de timp si pe unitatea de volum de 1cm3 al catodului.
Densitatea de putere p n acord cu relatia (6.170) si pentru Qu = 3.27 MeV
devine:
A (g/cm3 ) 31.39
 

p(ww/cm3 ) 2.2 107 Is e T (6.218)
cm2 AT
Sa observam ca la temperatura camerei, care corespunde energiei cinetice
T=0.025 eV=2.5 105 keV , exponentul de mai sus are valoarea:

e6277 102726 (6.219)

Aceasta valoare arata imposibilitatea practica de realizare a fuziunii la rece

prin interactia dintre nucleele libere de deuteriu aflate la temperatura camerei.
110
Desigur factorul de normare depinde de energia T la care se face normarea. Pentru
estimarile ce urmeaza aceasta dependenta nu este importanta.

613
Pentru a obtine valorile Rdd si p specifice experientei lui Fleischmann si
Pons (relatia 6.212) pentru Is = 0.5 A/cm2 , = 12.03g/cm3 si A=206
sunt necesare valori T de ordinul keV-ilor dupa cum se constata din tabelul
6.12. In acest tabel n ultima coloana este data distanta minima la care se
pot apropia doua nuclee libere de deuteriu daca energia lor relativa este T;
distanta minima rmin se determina din conditia ca energia T sa se transforme
integral n energie electrostatica de respingere (relatia 6.160):
1.44
rmin (F ) (6.220)
T (keV )
Tabelul 6.12

T(keV) Rdd p rmin

(reactii/cm3 s) (w/cm3 ) (F)
1 5.57 104 2.98 108 1440
5 3.83 1011 0.2 288
10 1.17 1013 6.1 144
15 4.81 1013 25.2 96
20 1.07 1014 56.0 72

Din tabelul 6.12 se constata ca pentru Rdd 1013 reactii/cm3 s este nece-
sara energia de cca. 10 keV. Este evident ca o astfel de energie nu se poate
realiza n experienta lui Fleischmann - Pons sau a lui Jones si colaboratorii
sai. Sa observam nsa ca exista o interpretare alternativa n sensul urmator:
energia de 10 keV este necesara ca doua nuclee sa se apropie la distanta de
cca. 144 F. Avand n vedere proprietatile paladiului, titanului, etc., de a
absorbi puternic nucleele de deuteriu, oare nu este posibila, sub influenta
curentului electric din solutia electrolitica, o concentrare atat de mare de
nuclee de deuteriu n reteaua lor, ncat distanta medie dintre doua nuclee de
deuteriu legate n retea sa fie de ordinul sutelor sau chiar zecilor de fermi?
Desigur, greu de crezut ca din diferite motive reteaua catodului ab-
sorbant ar putea produce o atat de mare comprimare a nucleelor de deu-
teriu motiv pentru care lumea stiintifica a primit cu rezerva vestea realizarii
fuziunii la rece.
Vestea era nsa mult prea importanta si cu consecinte imense n ipoteza
ca era adevarata si ca atare toate laboratoarele de cercetare nucleara din
lume (si nu numai nucleara) au nceput imediat cercetari teoretice si expe-
rimentale privind fuziunea la rece.
Cercetarile teoretice au fost directionate, n esenta, spre stabilirea con-
ditiilor necesare comprimarii nucleelor de deuteriu n reteaua catodului ab-

614
sorbant. S-au emis fel de fel de ipoteze si s-au efectuat si calcule con-
crete privind n special determinarea masei efective sau/si a sarcinii efec-
tive a electronilor din reteaua catodului, necesare comprimarii puternice
a nucleelor de deuteriu. S-a emis si ipoteza existentei unor cvasiparticule
care sa nlesneasca apropierea nucleelor de deuteriu la distanta care sa le
permita fuziunea111 . Trebuie spus ca majoritatea acestor calcule, pornind
de la ipoteze rezonabile din punct de vedere fizic, nu au dus la rezultate
ncurajatoare privind posibilitatea fuziunii la rece.

Sa facem precizarea ca daca din diferite motive nucleele de

deuteriu s-ar apropia la distante mici, sa zicem de 144 F, aceasta
situatie ar corespunde unui gaz de deuteriu cu o concentratie de
cca. 3.3 1038 nuclee /m3 . Daca acest gaz s-ar afla la temperatu-
ra absoluta de 1.1 108 K (care corespunde energiei cinetice medii
de 10 keV) presiunea gazului, determinata cu relatia p = nk ,
ar fi egala cu 5 1026 N/m2 . Asadar efectul catodului absorbant
ar fi acelasi ca efectul obtinut prin comprimarea unui gaz de
deuteriu supus la presiunea enorma de 1027 N/m2 .

Cercetarile experimentale au avut drept scop atat reproducerea exacta a

experientelor lui Fleischmann - Pons si Jones cat si realizarea unor experiente
alternative, optimizate ca detectie sau/si n ceea ce priveste cresterea pro-
babilitatii de comprimare a nucleelor de deuteriu n reteaua catodului.
Experientele privind mbunatatirea detectiei au avut n vedere atat detectia
neutronilor si a cuantelor cu detectori si aparatura de mare performanta
(astfel de experiente s-au efectuat n laboratoarele de la Los Alamos si
Brookhawen din SUA, la Grenoble - Franta , IFTAR (IFA - Bucuresti)
etc.) cat si detectia de particule ncarcate ca p, t, 3 He, etc. cu detectori
semiconductori cu strat bariera de suprafata. Facem precizarea ca detectia
si identificarea particulelor ncarcate este mult mai precisa si se realizeaza
cu un fond de radiatii mult mai mic decat n cazul detectiei neutronilor si
a radiatiilor . In plus eficacitatea de detectie a particulelor ncarcate cu
detectori cu semiconductori este practic de suta la suta n comparatie cu
eficacitatea de numai 10%, sau mai mica, realizata n detectia neutronilor
sau a radiatiilor . Astfel de experiente au fost efectuate de exemplu la
laboratoarele din Darmstadt (Germania), I.B.M. Watson Research Center
Yorktown (SUA), Universitatea din California (SUA), Frejus (Franta), etc.
111
Reamintim (paragraful 4.3.1) ca n mezomoleculele de deuteriu distanta dintre nucleele
de deuteriu este de cca. 250 F ceea ce permite fuzionarea lor. Este vorba de fuziunea la
rece catalizata de miuoni (muon catalyzed fusion) - S.E.Jones; Nature 321 (1986) 127

615
Sa facem precizarea ca astfel de experiente s-au efectuat, chiar de la nceput
si la I.F.I.N. (IFA - Bucuresti) cat si la Catedra de Fizica Atomica si Nu-
cleara a Facultatii de Fizica a Universitatii din Bucuresti.
Experientele de optimizare a comprimarii nucleelor de deuteriu sunt de
fapt experiente de dopare a paladiului, titanului, etc. In unele experiente
de acest gen doparea se realizeaza prin introducerea paladiului, titanului,
etc. ntr-un vas care contine gaz de deuteriu aflat la presiuni si tempera-
turi controlate; doparea se realizeaza prin difuzia deuteriului n substanta
absorbanta folosita (de cele mai multe ori s-a folosit paladiu). In unele
experiente de acest gen se realizeaza descarcari electrice n gazul de deu-
teriu, n care drept electrod negativ se foloseste paladiu; n acest caz se
realizeaza o plasma de deuteriu care favorizeaza patrunderea deuteriului
n paladiu. In alte experiente doparea s-a realizat prin metode tipice de
impantare ionica, adica prin bombardarea unei tinte de paladiu cu fascicule
de deuteroni de energie cinetica de cca. 1 keV. Experiente de tipul celor
precizate mai sus, corelate cu o detectie corespunzatoare s-au efectuat la
Frascati (Italia), Universitatea din Mississippi, din Missouri si din Illinois
(SUA), Universitatea din Nagoya (Japonia), etc.
La ce concluzie au condus aceste experiente? La nceput o serie de
laboratoare (Universitatea din Moscova, Frascati - Italia, etc.) au confirmat
posibilitatea realizarii la rece a fuziunii nucleare. Pe masura ce timpul a
trecut si experientele s-au desfasurat mai atent tot mai multe laboratoare au
infirmat posibilitatea realizarii fuziunii la rece sau, mai exact, au stabilit ca
aceasta se realizeaza cu o rata de (0.0050.074) reactii /cm3 s; aceasta rata
este atat de mica ncat procesul nu prezinta interes din punctul de vedere al
aplicarii practice a fuziunii la rece n scopul obtinerii de energie de fuziune.
Sa facem totusi precizarea ca o serie de laboratoare au continuat sa confirme
posibilitatea fuziunii la rece112 . Oare totusi, ntr-un mod cu totul aleatoriu,
fuziunea la rece are loc? Greu de afirmat desi majoritatea experientelor
converg spre ideea imposibilitatii realizarii fuziunii la rece; nici cercetarile
teoretice n-au fost ncurajatoare n acest sens. Oricum aceste cercetari,
teoretice si experimentale, ar putea duce la alte aplicatii interesante ale
substantelor care au mare afinitate pentru hidrogen si deuteriu.
112
N.Wada si K.Nishizawa (Japanese Journal of Applied Physics, 28(1989)2017 din luna
noiembrie) de la Universitatea din Nagoya - Japonia comunica ca au obtinut un flux de
neutroni de 2 104 ori mai mare decat fondul. Autorii au activat initial paladiu, care a
fost supus - n vid - la un curent alternativ de 12 KV si 60 Hz, dupa care n vasul n care
se gasea paladiu a fost introdus gaz de deuteriu la presiune de 1 atm.

616
6.2.5 Fuziunea nucleara, formarea elementelor chimice si ...
cate ceva despre Univers (text suplimentar)
Sintetizarea elementelor chimice prin reactii de fuziune constituie o problema
intim legata de nasterea si evolutia Universului. De aceea n continuare
vom trece succint n revista o posibila istorie a Universului pornind de
la teoria Big-Bang (Marea Explozie) care este teoria nasterii explozive a
Universului.
Conform acestei teorii Universul s-a nascut acum cca. 2 1010 ani printr-o
explozie ce a avut loc simultan, peste tot, n materia supradensa confinata
ntr-o regiune spatiala. Istoria noastra ncepe nu chiar de la momentul zero
ci de la o farama de timp dupa acest moment, adica dupa 1043 s, timp
numit n literatura de specialitate timpul Planck. La ntrebarea perfect
justificata, ce a fost nainte de 1043 s ?, fizica contemporana nu poate da
raspuns113 . Dupa acest timp nsa, calculele teoretice arata ca dependenta
temperaturii absolute si a densitatii a materiei rezultate prin explozie,
n functie de timpul t (exprimat n secunde), contabilizat de la momentul
zero al exploziei, sunt date de relatiile:

1.5 1010 4.5 108

(K) ; (kg/m3 ) (6.221)
t t2

Din aceste relatii rezulta ca n momentele imediat urmatoare timpului

Planck materia dislocata de explozie era atat de fierbinte si atat de densa
ncat niciuna din componentele materiei obisnuite - molecule, atomi, nu-
clee - nu putea exista. In locul lor materia era formata din particule ele-
mentare si antiparticulele lor. Din punct de vedere energetic generarea de
particule si antiparticule a fost posibila pana la timpul t 106 s, motiv
pentru care perioada 1043 s t 106 s poate fi numita era particu-
lelor elementare. Deoarece cu cat o particula elementara este mai usoara
cu atat pentru crearea ei este necesara o energie mai mica (subcapitolul
2.4), este de presupus ca cele mai abundente particule erau neutrinii si an-
tineutrinii, electronii si pozitronii si multi, foarte multi fotoni; ca urmare
Universul era plin de lumina. Dintre barioni (tabelul 2.2) protonii si neu-
tronii (reprezentantii cei mai de seama ai barionilor) ca si antiparticulele
lor erau probabil cei mai raspanditi dar numarul lor era mic n comparatie
cu al leptonilor. In aceasta era particulele elementare si antiparticulele lor
erau create n permanenta (energie exista din belsug) dar si anihilate prin
113
Inaintea timpului Planck ntelegerea spatiului si timpului n unitatea lor relevata de
teoria lui Einstein nu mai este valabila

617
interactia particula-antiparticula. Numarul particulelor si antiparticulelor
era deci fixat de bilantul dintre procesele de generare si anihilare.
Dar timpul trece, Universul se dilata, densitatea ca si temperatura ma-
teriei formate din particule si antiparticule scad mereu. La timpul t =
106 s, conform relatiei (6.221), densitatea si temperatura au ajuns de nu-
mai 4.51020 kg/m3 si, respectiv, 1.5 1013 K 114 . Sa observam ca aceasta
temperatura corespunde energiei termice k 1300M eV asa ncat pen-
tru t > 106 s este evident ca generarea barionilor devine imposibila. In
consecinta procesele de anihilare barion-antibarion devin dominante; aceste
procese care definesc era hadronica se desfasoara pana la timpul t 1 s
cand temperatura devine de 1.5 1010 K, temperatura ce corespunde energiei
termice de cca. 1.3 MeV. Este evident ca pentru urmatoarea perioada de
timp (t > 1 s) temperatura Universului devine atat de mica ncat ncep
sa devina dominante procesele de anihilare electron-pozitron; este era lep-
tonica. Este drept ca datorita numarului mare de electroni si de pozitro-
ni, energia emisa prin anihilare ncetineste temporal ritmul racirii uni-
versului dar totusi temperatura lui scade n continuare n mod implaca-
bil si ajunge la sfarsitul primelor trei minute115 la o temperatura de cca.
1.1 109 K(k 0.1 M eV ) si la o densitate de cca. 1.4 104 kg/m3 . In
aceste conditii protonii si neutronii116 ramasi din era hadronica pot genera
urmatoarele reactii de fuziune:
p+n( d+
3 He + n
d+d 2
p+t (6.222)
3 He + n t + p
2
t + d 42 He + n
Deoarece neutronii liberi se dezintegreaza n final, n urma aces-
tor reactii rezulta nuclee de 4 He, protoni si electroni. Avand n vedere si
114
A se compara aceasta densitate cu densitatea materiei nucleare care este de
7.5 1017 kg/m3 .
115
Primele trei minute ale Universului este si titlul cartii lui S.Weinberg aparuta
n Ed.Politica, Bucuresti, 1984. Reamintim ca S.Weinberg, mpreuna cu A.Salam si
G.Glashow au primit Premiul Nobel pentru Fizica pe anul 1979 pentru elaborarea teoriei
unificate a interactiilor electromagnetice si slabe.
116
Printre legile de conservare n fizica particulelor elementare (paragraful 2.4.2.) este
si legea conservarii numarului barionic. Conform acestei legi generarea de particule si
anihilarea lor n era hadronica ar fi trebuit sa fie procese echivalente. Cu alte cuvinte
dupa era hadronica n-ar fi trebuit sa mai ramana nici hadroni nici antihadroni. Si totusi,
conform scenariului propus, raman protoni si neutroni, ceea ce implica preponderenta
materiei (a barionilor) asupra antimateriei (a antibarionilor). Iata o problema delicata.
Oare n acea perioada a avut loc o rupere spontana a simetriei materie-antimaterie?

618
procesele de anihilare din era leptonica rezulta ca la sfarsitul primelor trei
minute Universul era alcatuit mai ales din lumina (fotoni), neutrini si an-
tineutrini117 si n proportie mult mai mica din electroni si din nuclee, din
care cca. 90% nuclee de hidrogen si 10% nuclee de heliu. Aceasta materie
a continuat sa se mprastie devenind din ce n ce mai rece si mai putin densa.

Tabelul 6.13

Timpul Era Procesul (kg/m3 ) (K)

cosmic dominant

0 Singularitate*) Marea Explozie

1043 s Era particulelor Crearea de 4.51094 4.7 1031
elementare particule si
antiparticule
106 s ............ .................. 4.5 1020 1.5 1013
Era hadronica Anihilarea barion
antibarion
1s ............. ............... 4.5 108 1.5 1010
Era leptonica Anihilare e e +

3m ............. .............. 1.4 104 1.1 109

Era reactiilor Sinteza nucleelor
de sinteza de deuteriu
si de heliu
7 105 ani ................ ....................... 9.2 1019 3000
Era substantei. Incepe formarea Universului

*)Starea corespunzatoare unei temperaturi 1032 K se numeste singula-

ritate sugerand ideea unui salt pentru si cand t 0
Mult mai tarziu, dupa cca. 7 105 ani, materia a devenit atat de rece
( 3000 K) ncat electronii se asociaza cu nucleele existente formand
atomi de hidrogen si de heliu. Din acest moment, datorita unor fluctuatii
locale, n anumite zone ale Universului sunt posibile concentrari ale fortelor
gravitationale atractive, alti atomi sunt clusterizati n regiunea respec-
tiva si procesul continua. Fortele gravitationale devin tot mai intense pro-
ducand confinarea materiei concentrate n zona spatiala respectiva n paralel
cu cresterea temperaturii acesteia. Incepe nasterea Universului, adica a
117
Pentru neutrini si antineutrini procesele de creare si anihilare s-au desfasurat n con-
tinuare caci energia necesara acestor procese este foarte mica.

619
stelelor si a galaxiilor din Universul actual. Este cazul sa remarcam faptul
ca materialul cu care stelele si-au nceput viata a fost cel preparat n
primele trei minute. Principalele etape care au dus la formarea Universului,
n contextul celor precizate mai sus, sunt sintetizate n tabelul 6.13.

Desigur, pe drept cuvant se poate pune ntrebarea: de ce

fluctuatiile materiei urmate de concentrarea si confinarea aces-
teia sunt posibile numai dupa ce s-a format materia alcatuita din
atomi?
Explicatia consta n aceea ca pentru ca gravitatia sa produca
aglomerarea materiei ntr-un sistem legat este necesar ca pre-
siunea gravitationala sa nvinga presiunea interna a materiei
si a radiatiei asociate. Presiunea gravitationala creste cu di-
mensiunile sistemului n timp ce presiunea interna nu depinde
de dimensiunile sistemului. Rezulta ca exista o masa minima
care este susceptibila sa provoace o aglomerare gravitationala.
Aceasta masa, cunoscuta sub denumirea de masa Jeans este
proportionala cu p3/2 n care p este presiunea materiei si a radiatiei
asociate. Inainte de formarea atomilor presiunea radiatiei era
enorma n esenta datorita interactiei fotonilor cu electronii liberi.
Aceasta presiune este proportionala cu numarul de interactii n
unitatea de volum si n unitatea de timp si ca atare era foarte
mare nainte de formarea atomilor; masa Jeans (se calculeaza)
era de cca. 1011 mase solare adica cat masa unui milion de
galaxii mari de unde rezulta imposibilitatea realizarii, prin fluc-
tuatii, a unei aglomerari asa de mari. In schimb dupa formarea
atomilor, deci odata cu disparitia electronilor liberi, Universul
devine transparent la radiatie (la fotoni); datorita acestui fapt
presiunea radiatiei devine ineficienta ceea ce duce la scaderea
presiunii efective cu un factor de cca. 109 ori si ca atare masa
Jeans scade de cca. 1013.5 ori ( p3/2 )

In continuare sa urmarim, mai n amanunt, nasterea unei stele. Pe

masura ce confinarea materiei concentrate n zona spatiala creste, creste si
temperatura miezului. Cand temperatura ajunge la cca. 105 K, atomii
din miezul stelei sunt total ionizati formandu-se astfel o plasma de protoni,
de particule si de electroni. Incep sa fie posibile reactiile de fuziune din
ciclul proton-proton (subparagraful 4.3.5.3) n care are loc sinteza a patru
protoni ntr-un nucleu de heliu cu eliberarea unei energii de 26.7 MeV pentru
fiecare ciclu. Datorita energiei eliberate atat la comprimarea stelei cat si

620
 Figura 6.100

datorita reactiilor de fuziune din ciclul proton-proton plasma se ncalzeste

n continuare si ca urmare si presiunea din interiorul stelei respective va
creste. Evolutia n continuare a stelei depinde foarte mult de masa acesteia.
Daca masa acesteia este mica (mai mica decat 0.7 mase solare, dupa cum
rezulta din calcule) presiunea gravitationala este compensata de presiunea
interna a plasmei pentru temperaturi relativ mici (106 107 ). In acest caz
are loc o ardere lenta a protonilor n ciclul proton-proton pana ce are loc
epuizarea combustibilului dupa care steaua intra n agonie devenind, n
final, o stea moarta asa cum este Pamantul. Daca masa stelei n discutie
ndeplineste conditia118 :

0.7 mS < m < 1.4 mS (6.223)

n care mS este masa Soarelui, presiunea gravitationala este mai mare decat
presiunea plasmei si ca atare steaua se contracta n continuare. Datorita
energiei imense degajata n acest proces cat si datorita energiei eliberate n
reactiile de fuziune are loc cresterea n continuare a temperaturii plasmei;
devin posibile si reactiile de fuziune din ciclul carbonului (subparagraful
4.3.5.3) cat si reactii de ardere (fuziune) a nucleelor de heliu:

3 12
6 C ; Q = 7.65 M eV (6.224)

118
Limitele din relatia (6.223) rezulta din calcule teoretice pe baza unor ipoteze dis-
cutabile; este si motivul pentru care aceste limite sunt diferite n alte lucrari

621
 Reactia de mai sus este foarte probabila la temperatura plasmei de cca.
1.3 108 K. In particular n Soare, temperatura la care se stabileste echilibrul
ntre presiunea plasmei si presiunea gravitationala este de cca. 1.3 107 K; la
aceasta temperatura, dupa cum se constata din figura 6.100, domina ciclul
proton-proton iar reactiile de sinteza a trei particule ntr-un nucleu de 12 C
(relatia de mai sus) sunt foarte probabile. Pentru stele cu masa mai mare
ca a Soarelui, dar mai mici ca 1.4 mS temperaturile de echilibru devin mai
mari ca 108 K asa ncat reactiile de sinteza din relatia de mai sus devin
posibile ca si reactiile urmatoare:
12 C + 16
6 8 O+
(6.225)
16 O + 20
8 10 N e +

si altele similare.
In stelele cu m > (1.4 2) mS contractia, ca si reactiile de fuziune, ridica
temperatura plasmei la valori de cca. 109 K ncat devin posibile reactii de
fuziune de tipul:
20 N e + 24 M g +
10 12
(6.226)
24 M g + 28 Si +
12 14

cat si reactii de sinteza ntre nuclee mai grele:

20 N e


10 +




12 C +12 24 M g
6 6 C 12 +
(6.227)




23 N a

+p

11

16 O +12 24
8 6 C +12 M g

etc.
Asadar prin reactii de sinteza succesive, ca cele de mai sus, se formeaza
elemente din ce n ce mai grele pana se ajunge la nucleele stabile din zona
numarului de masa A 60 care, n acord cu figura 1.6, au energia medie pe
nucleon maxima. Este evident ca toate aceste reactii de fuziune s-au realizat
cu eliberare de energie. Asadar, atat timp cat au avut loc astfel de reactii
ncalzirea miezului stelei (a plasmei) a avut loc atat datorita contractiei
gravitationale cat si datorita energiei eliberate n reactiile de fuziune.
Nucleele cu A > 60 au energia de legatura pe nucleon din ce n ce mai
mica; n consecinta formarea nucleelor cu A > 60 prin reactii de sinteza

622
ca cele de mai sus se poate face numai prin consum de energie si nu
eliberare de energie. Energia necesara acestor reactii s-ar putea obtine daca
steaua respectiva se contracta n continuare ceea ce s-ar ntampla numai
daca masa stelei este foarte mare, mai mare ca 3 mS dupa cum rezulta
din majoritatea calculelor teoretice. In aceste stele formarea elementelor
cu A > 60 este foarte probabila din punct de vedere energetic. Pe de alta
parte nsa n aceste stele presiunea gravitationala este atat de mare ncat
are loc colapsul stelei respective; se formeaza o gaura neagra. Campul
gravitational al unei gauri negre este atat de mare ncat oricare ar fi energia
unei particule, sau a unui corp oarecare, aceasta nu se poate smulge din
campul atractiv al gaurii negre. Reamintim ca n acord cu teoria lui Einstein,
cu cat energia unei particule este mai mare cu atat masa ei este mai mare si
ca atare mai mare va fi forta de atractie exercitata de gaura neagra asupra
particulei respective. Asadar nicio particula, inclusiv fotonii (lumina), nu
poate parasi gaura neagra care este deci invizibila de unde provine si
denumirea acesteia. Prezenta unei gauri negre poate fi evidentiata nu numai
prin imensa intensitate a campului ei gravitational ci si prin radiatia de
franare a particulelor ncarcate ce cad n gaura neagra. Din cele de mai
sus rezulta ca desi formarea elementelor cu A > 60 este foarte probabi-
la n timpul formarii gaurilor negre, stabilirea concreta, sa zicem - prin
metode spectroscopice - a acestui adevar este practic imposibila caci nimic
nu paraseste gaura neagra.

Gaurile negre, provenite din colapsul stelelor de masa egala

cu (3 50) mS au raze de (60 1000) Km si densitati enorme.
Calculele teoretice arata ca daca densitatea gaurii negre ar fi de
(2030) ori mai mare decat densitatea materiei nucleare, aceasta
stare supradensa ar putea sa formeze o materie de cuarci.
Energia imensa degajata la formarea (colapsul) gaurilor negre
ar putea duce la explozia acesteia cu eliberarea n spatiu a ma-
teriei stelare, deci a cuarcilor119 . Este de fapt unul din motivele
pentru care n radiatia cosmica se cauta cuarci ( paragraful 2.5.1)
sau ceva echivalent acestora. Sa facem cu acest prilej si pre-
cizarea ca dupa unele opinii, nucleul galaxiilor este o gaura
neagra.

Din cele de mai sus rezulta ca mecanismul sintetizarii elementelor cu

119
Asadar, chiar daca se formeaza la un moment dat nuclee cu A > 60, prin contractarea
n continuare materia nucleara se transforma n materie de cuarci. Deci, daca ipoteza este
corecta n radiatia cosmica se vor gasi mai curand cuarci decat nuclee cu A > 60 n cazul
exploziei gaurilor negre.

623
A > 60 n stelele care evolueaza spre gauri negre nu prezinta interes practic.
Din fericire exista nsa un alt proces de formare a nucleelor cu A > 60 care
de asemenea nu necesita consum de energie ci, dimpotriva se realizeaza cu
eliberare de energie; este vorba de procesul de captura succesiva de neutroni
care se desfasoara conform relatiei(5.484):

(A, Z) + n (A + 1, Z) + n (A + 2, Z) + n . . . (6.228)

In fiecare proces de captura se elibereaza o energie egala cu energia de

legatura a neutronului n nucleul compus format n procesul respectiv de
captura. Tocmai datorita acestui proces n stelele cu masa m definita de
conditia:
1.4 mS < m < 3 mS (6.229)
este posibila formarea nucleelor cu A > 60.
Se obsnuieste sa se faca distinctie ntre procesul lent (slow) de captura
numit si procesul s si procesul rapid numit procesul r. Formarea e-
lementelor cu 60 < A 209 (209 83 Bi) se realizeaza prin procesul s care
necesita un flux de neutroni relativ mic caci nucleele formate prin acest pro-
ces sunt active si au un timp de njumatatire realtiv mare caci procesele
sunt procese relativ lente fiind guvernate de interactia slaba. Problema
producerii de elemente cu A > 209 este mai delicata caci aceste elemente
devin si active si, pentru A > 230, instabile si fata de procesul de fisiune.
De aceea formarea acestor elemente prin captura succesiva de neutroni nece-
sita un flux mare de neutroni astfel ncat timpul mediu ntre doua capturi
succesive sa fie mai mic decat timpul mediu de viata al nucleelor formate;
de fapt aceasta este si semnificatia fizica a procesului r.
Existenta elementelor cu A > 60 (inclusiv a elementelor cu A > 209) n
diferite stele este un fapt stabilit experimental ceea ce atesta faptul ca for-
marea acestora prin procesele de captura s sau r are loc. S-au facut si
calcule teoretice de determinare a abundentei acestor elemente tinandu-se
cont de sectiunea de captura120 care sunt n acord bun cu datele experimen-
tale corespunzatoare. Astfel de calcule conduc si la concluzia ca pentru ca
procesul r sa aiba loc sunt necesari cca. 1020 neutroni n fiecare secunda.
Avand n vedere acest numar mare de neutroni pe drept cuvant se pune
ntrebarea: de unde provin acesti neutroni? Intrebarea este pe deplin justi-
ficata caci nasterea stelelor are loc cu deficit de neutroni liberi si n plus,
acestia, atunci cand se formeaza, se dezintegreaza . La ora actuala se
120
Se stabileste relatia N = constant, n care este sectiunea de captura iar N reprezinta
abundenta izotopica a elementului format prin captura.

624
considera ca sursele potentiale de neutroni ar fi reactiile (,n) pe 12 C si
21 N e121 :

13
6 C + 16
8 O+n ; 21
10 N e + 24
12 M g + n (6.230)

cat si reactiile:
12
6 C +12 23 16 16 31
6 C 12 M g + n ;8 O +8 O 16 S + n (6.231)

Nu este nca clar daca reactiile de mai sus, sau altele similare, sunt totusi
suficiente pentru a genera fluxul de neutroni necesari realizarii procesului
r. De aceea sunt investigate si alte posibilitati de obtinere de neutroni.
Conform scenariului de mai sus a rezultat ca elementele chimice s-ar
putea forma n miezul fierbinte al diferitelor stele fie prin intermediul reactiilor
de fuziune (pentru A 60) fie al celor de captura (pentru A > 60) avand ca
materie prima n esenta - hidrogenul. O serie de argumente experimentale
sustin acest punct de vedere; iata cateva:

a). Abundenta deosebita a hidrogenului si a heliului n compozitia stelelor

se poate explica usor tinand cont de abundenta lor primara (n primele
trei minute ale Universului) cat si de reactiile de formare a nucleelor de
heliu n ciclul proton-proton si n ciclul carbonului. Faptul ca o mica
cantitate de hidrogen a ars pana n prezent , de numai 4% n galaxia
noastra, atesta faptul ca Universul este la nceputul evolutiei, adica
majoritatea stelelor sunt nca tinere si au temperaturi aproximativ
egale cu 108 K.

b). Abundenta relativ mare n comparatie cu cea a nucleelor vecine (dar

mult mai mica decat abundenta hidrogenului si heliului) o au nucle-
ele de 12 C si 16 O. Abundenta lor se explica prin reactiile exprimate
de relatiile (6.224) si (6.225) cat si prin faptul ca sunt nuclee cu o
stabilitate mare fiind nuclee dublu magice.

c). Abundenta relativ mare a nucleelor cu A 60, n particular a 56 F e

(figura 3.1) se explica prin reactiile de sinteza care duc la formarea
nucleelor stabile din regiunea A 60.

d). Acordul bun ntre teorie si rezultatele experimentale privind abundenta

nucleelor cu A > 60 conform ipotezei formarii acestor nuclee prin
procese de captura succesiva.
121
Reamintim ca n stelele cu masa m, din relatia (6.229), domina reactiile cu formarea
izotopilor carbonului, oxigenului si neonului.

625
e). Descoperirea n atmosfera unor stele a unor izotopi cu A > 60 si cu
timp de njumatatire mic la scara timpului Universului este o dovada
ca acesti izotopi se formeaza permanent n stelele respective. Este
cazul izotopului 98 6
43 T c care are T1/2 de numai 4.2 10 ani.

Argumentele prezentate, ca si altele, dovedesc ca formarea elementelor

n miezul fierbinte al stelelor are loc fara ndoiala. Desigur acest lucru nu
nseamna ca mecanismul de formare prezentat mai sus nu prezinta nca
fisuri ce vor fi rezolvate n viitor.
Admitand ca formarea elementelor are loc n interiorul stelelor, atunci
ne putem ntreba care este mecanismul prin care acestea ajung n radiatia
cosmica. Este evident ca trebuie sa admitem ca expulzarea lor n spatiul
cosmic se realizeaza daca, din anumite motive, are loc explozia anumitor
stele. Pentru a stabili posibilitatea unor astfel de explozii cat si pentru a
desavarsi scenariul propus este cazul sa facem cateva precizari privind
evolutia stelelor n fazele n care combustibilul de fuziune din miezul
fierbinte al stelelor ncepe sa se epuizeze. In acest caz presiunea interna scade
si steaua n cauza ncepe sa se comprime. In cazul stelelor cu m > 3 mS ,
dupa cum s-a mai precizat, stelele colapseaza n gauri negre. Mai complicata
este evolutia stelelor a caror masa satisface conditia (6.229). Daca compri-
marea acestor stele este suficient de rapida apar unde elastice care pornesc
din centrul stelei spre exterior. Datorita acestor unde mantaua exterioara a
stelei ar putea fi expulzata122 . Materia expulzata se transforma ntr-un gaz
fierbinte, foarte luminos, care circula n spatiu cu viteze foarte mari. Dupa
expulzarea mantalei, masa stelei poate deveni destul de mica (< mS /2) ncat
presiunea gravitationala poate fi compensata de presiunea interna generata
de reactiile de fuziune ce nca au loc n combustibilul de fuziune ramas. Se
formeaza o stea mai mica cu o temperatura mult mai mare la suprafata
acesteia si deci mult mai luminoasa, motiv pentru care o astfel de stea se
numeste pitica alba. Ulterior, prin consumarea treptata a combustibilu-
lui de fuziune, pitica alba moare ncet transormandu-se n final ntr-o
stea rece cu dimensiuni comparabile cu cele ale Pamantului. Aceasta este
soarta celor mai multe stele, fapt stabilit prin multiple observatii.
Daca nsa, dupa expulzarea paturii exterioare, masa stelei rezultate este
nca foarte mare (> mS /2) atunci procesul de comprimare al stelei continua.
Dimensiunile stelei devin din ce n ce mai mici iar presiunea gravitationala
devine tot mai mare ncat protonii si electronii se unesc formand neutroni.
Se formeaza o stea neutronica a carei raza va fi de numai cativa zeci de
122
Acest proces este favorizat de o eventuala miscare de rotatie a stelei n jurul propriei
axe.

626
kilometri, (10 30) Km, si de densitate (1014 1018 ) Kg/m3 si temperaturi
de (106 107 ) K. Datorita acestei temperaturi radiatiile emise se gasesc n
domeniul razelor X.

Emisia razelor X ar putea constitui testul de identificare al

stelelor neutronice. Cu toate acestea stelele neutronice au fost
descoperite n anii 1967-1968 prin emisia acestora n domeniu
radio si nu al razelor X. Istoria acestei descoperiri este instruc-
tiva pentru fixarea unor idei din acest paragraf motiv pentru care
o redam succint.
Inca din anul 1934 astronomii K.Baade si W.Zwicky 123 au
avansat ideea ca exploziile supernovelor, cunoscute nca din vechi
timpuri, se produc n procesul nasterii stelelor neutronice. Pre-
cizam ca o supernova este o stea extrem de stralucitoare care
explodeaza brusc. In cateva luni o supernova emite tot atata
lumina cat o galaxie ntreaga. Dupa intensitatea si durata
radiatiei s-a stabilit ca energia totala emisa la o astfel de ex-
plozie reprezinta cca. (1043 1045 ) J 124 .
Desigur ipoteza trebuia verificata. Abia n anii 1967-1968 un
grup de astronomi de la Cambridge a descoperit o stea cu radiatia
emisa n pulsuri, de unde si denumirea de pulsar. Ulterior,
datorita dezvoltarii radioastronomiei, care a permis observarea
de obiecte cosmice cu luminozitatea de 1010 ori mai mica decat
a stelelor vizibile cu telescoape optice, s-au descoperit zeci de
alti pulsari. S-a stabilit ca pulsarii sunt stele care emit strict
periodic impulsuri radio cu perioada de (10 30) s, cat si cu
perioade de (102 1)s. Sa amintim si faptul ca periodicitatea
extrem de stricta a impulsurilor emise de pulsari ca si forma lor
i-a determinat pe astronomii care au descoperit primul pulsar
sa le interpreteze ca semnale ale unei civilizatii extraterestre.
Descoperirea ulterioara a zeci de alti pulsari, n diferite zone ale
Universului, a condus la infirmarea acestei ipoteze caci era greu
de presupus ca toate civilizatiile extraterestre au acelasi grad de
dezvoltare ncat dau de stire n acelasi fel. In plus, aparitia vietii
este un eveniment cu foarte mica probabilitate si deci Universul
nu putea fi atat de dens populat.
Revenind la ideea pe care o urmarim, sa precizam ca cercetarile
au aratat ca perioada pulsarilor corespunde perioadei de rotatie
123
La numai doi ani de la descoperireea neutronului (!).
124
Statistic, s-a constatat ca explozia unei supernove are loc la fiecare 50 100 de ani.

627
a stelelor respective n jurul propriei axe. Prin urmare pulsarul
este o stea care se roteste cu o viteza foarte mare; milioane de
rotatii ntr-o zi terestra. Pentru ca la o rotatie atat de rapida ma-
teria stelei sa nu se mprastie este necesar ca forta gravitationala
a stelei sa depaseasca forta centrifuga. Din conditia de echilibru
a acestor forte rezulta ca densitatea pulsarilor trebuie sa fie de
ordinul (1014 1017 ) Kg/m3 n functie de perioada pulsarilor.
Rezulta deci densitati tipice stelelor neutronice. Rezulta deci
ca pulsarii sunt stele neutronice care se rotesc cu perioade bine
precizate. Daca aceasta concluzie este corecta rezulta ca pul-
sarii, adica stelele neutronice, se gasesc n acele zone ale Uni-
versului n care au loc explozii de supernove. Unii pulsari se
gasesc situati ntr-adevar n astfel de zone, cum ar fi pulsarul
PSR-0532 din nebuloasa Crabului; n majoritatea cazurilor nsa
o astfel de corelatie nu exista. Ar rezulta de aici fie ca nu toate
stelele neutronice se rotesc, si deci nu se transforma n pulsari,
fie ca pulsarii nu sunt stele neutronice. Este riscanta aceasta
ultima afirmatie cu atat mai mult cu cat ulterior s-au descoperit
si pulsari care emit raze X ca pulsarii Cen X-3 (Centaurus), Her
X-1 (Hercules), etc.
Din cele de mai sus, n rezumat, s-ar putea deduce ca nu toate
exploziile de supernove duc la nasterea de stele neutronice cu
radiatie de pulsar si ca deci pulsarii se identifica cu stelele neu-
tronice care se rotesc cu perioada pulsarilor. Sa observam ca ar
putea sa existe si interpretarea alternativa conform careia stelele
neutronice nu se nasc n urma exploziilor supernovelor. In acest
caz se pune ntrebarea: ce este o supernova? S-a gasit raspuns
si la aceasta ntrebare facandu-se ipoteza, argumentata fireste,
ca o supernova este rezultatul exploziei unei stele neutronice.
Intr-adevar masa unei stele neutronice poate creste n timp da-
torita captarii unor corpuri ceresti prin atractie gravitationala.
Datorita acestui proces densitatea din miezul stelei creste ncat
se poate ajunge la o stare supradensa. Intr-o astfel de stare se
degaja o cantitate imensa de energie iar steaua explodeaza. Sta-
bilirea adevarului privind exploziile supernovelor, a stelelor neu-
tronice si legatura lor cu pulsarii este o problema deschisa care
si asteapta rezolvarea. Cert este faptul ca la ora actuala este
bine sa facem nca distinctie ntre stelele neutronice si pulsari
cel putin n sensul ca nu orice stea neutronica este un pulsar.
Oricum, descoperirea pulsarilor este o dovada ca stelele neu-

628
 tronice (sau ceva similar acestora) exista si ca deci estimarile
teoretice privind evolutia stelelor sunt, n general, corecte.

Scenariul de mai sus stabileste o posibila istorie a Universului pana n

prezent. Dar oare asa s-a ntamplat n realitate? Cosmologii, n marea lor
majoritate accepta acest scenariu caci cel putin doua dovezi experimentale
tind sa-l confirme.
O prima dovada consta n aceea ca observatiile astronomice au relevat ca
galaxiile se departeaza de noi cu viteze proportionale cu distanta. Aceasta
miscare s-a stabilit prin deplasarea spre rosu, adica spre lungimi de unda
mai mari (efect Doppler) a liniilor spectrale provenite de la diferite galaxii.
Departarea de noi a galaxiilor este dovada ca Universul se afla n plin
proces de dilatare.

Sa facem precizarea ca folosirea cuvintelor se departeaza de

noi nu trebuiesc ntelese n sensul ca Pamantul s-ar afla ntr-o
pozitie favorizata n mod special n spatiu, o pozitie centrala
conform conceptiei Aristotelice, ci n sensul ca doua galaxii, ori-
care ar fi ele, se departeaza una de alta. Aceasta afirmatie este o
consecinta a principiului cosmologic conform caruia Univer-
sul este omogen si izotrop125 . Prin omogen se ntelege ca
Universul arata la fel pentru orice observator antrenat n expan-
siunea generala a Universului oriunde ar fi acesta situat. Prin
izotrop se ntelege ca Universul arata la fel n orice directie ar fi
privit de un observator oriunde s-ar afla acesta126 .

O alta dovada consta n stabilirea experimentala a faptului ca Universul

este plin cu un fond universal de radiatie cosmica din domeniul microundelor,
aflata acum la temperatura de 3 K. Existenta acestei radiatii este o dovada
ferma ca initial Universul a fost opac fata de radiatie, adica radiatia si
substanta au fost n schilibru termic. Acest lucru s-a ntamplat pana la cca.
7 105 ani (tabelul 6.13) cand temperatura era de cca. 3000 K dupa care,
125
Exista si ipoteza ca cel putin n fazele initiale Universul ar fi putut sa fie si neomogen
si neizotrop dar s-a netezit ulterior datorita fortelor de frecare exercitate de actiunea -
una asupra alteia - a diverselor parti ale Unversului.
126
Daca Universul se dilata nseamna ca este finit dar n acelasi timp fara limite si
fara centru daca este omogen si izotrop. Iata cateva afirmatii, aparent contradictorii,
care pot soca cititorul obisnuit sa gandeasca n limitele geometriei Euclidiene. Frazele
de mai sus pot fi acceptate numai daca se renunta la aceasta gandire izvorata din realitatile
spatiului n care traim. Iata deci ca si la scara Universului, ca si la scara fizicii subatomice,
actioneaza legi a caror acceptare si ntelegere ne solicita un efort deosebit.

629
radiatia s-a decuplat, adica Universul a devenit transparent la radiatie. Intre
timp Universul s-a dilatat de cca. 1000 ori si s-a racit la 3 K. Ca urmare
radiatia fosila de 3 K este de departe cel mai vechi semnal receptionat
de astronomi fiind emis nainte ca stelele si galaxiile sa fi fost formate, deci
un semnal emis cu mult naintea luminii pe care o receptionam astazi ca
provenind de la cele mai departate galaxii. Gradul nalt de izotropie al
acestui fond de radiatie cosmica este, totodata, o dovada a izotropiei si
omogenitatii Universului cel putin de cand radiatia a iesit din starea de
echilibru cu materia.

Inainte de formarea atomilor, interactia dintre constituentii

materiei, adica fotoni, electroni si nuclee127 , era foarte mare
ncat timpul lor liber mijlociu adica timpul dintre doua interactii
succesive, era deosebit de mic. Ca urmare particulele constituente
au avut timp suficient pentru a suferi multe interactii asa ncat
s-a ajuns la o stare de echilibru termic general, inclusiv ntre
radiatie (fotoni) si substanta. In aceste conditii energia campului
de radiatii, pentru diferite lungimi de unda, era data de formula
lui Planck 128 pentru radiatia corpului negru. Pentru o temper-
atura distributia Planck are maxim pentru o lungime de unda
invers proportionala cu temperatura absoluta. Acest echilibru
termic a avut loc pana la atingerea temperaturii de cca. 3000
K cand are loc formarea atomilor. Disparitia electronilor a dus
la scaderea brusca a interactiei dintre fotoni si substanta avand
loc decuplarea radiatiei de substanta. Din acest moment Univer-
sul a devenit transparent pentru fotoni adica lungimea de unda a
fotonilor creste direct proportional cu dimensiunile Universului.
Datorita acestui lucru se constata ca radiatia care umple Univer-
sul va continua, pe masura ce Universul se dilata, sa fie descrisa
- cu precizie - tot de formula lui Planck desi radiatia nu mai
este n echilibru termic cu substanta. Cu alte cuvinte lungimea
de unda, care genereaza maximul distributiei Planck, ramane n
continuare invers proportionala cu temperatura Universului.
Daca admitem ca dimensiunile Universului s-au modificat cu
f, lungimea de unda devine = f iar temperatura , n
127
Neutrinii si antineutrinii, existenti de asemenea, au sectiuni mici de interactie ncat
nu participa la stabilirea echilibrului termic.
128
Formula lui Planck descrie ditributia energiei radiatiei corpului negru pe unitatea de
volum, ntr-un interval ngust de lungimi de unda de la la + d

630
 acord cu relatia:
const
= (6.232)

va fi:
const
=
= (6.233)
f
Factorul f se poate determina din conditia de conservare a
masei:
4 3
R (t)(t) = const. (6.234)
3
n care R(t) si (t) reprezinta raza, respectiv, densitatea Univer-
sului la momentul t. Avand n vedere ca decuplarea radiatiei
s-a realizat la t = 7.5 105 ani si ca actualmente Universul are
varsta de cca. 2 1010 ani, rezulta ca f 1000; deoarece la
momentul decuplarii temperatura absoluta era de 3000 K rezulta
pentru temperatura actuala valoarea de cca. 3 K. Desigur, proble-
ma se poate pune si invers n sensul ca stabilirea experimentala a
temperaturii de 3 K constituie o dovada ca Universul si-a marit
dimensiunea de cca. 1000 ori.

Argumentele de mai sus pledeaza n favoarea scenariului prezentat mai

sus privind evolutia de pana acum a Universului. Admitand ca scenariu este
corect pe drept cuvant se pune ntrebarea privind viitorul acestuia. Prog-
noza privind acest viitor depinde decisiv de stabilirea densitatii materiei
din Univers, adica de stabilirea valorii acesteia fata de densitatea critica c
estimata ca avand valoarea:

c 4.5 1030 g/cm3 (6.235)

Daca densitatea este mai mica ca c atunci se stabileste ca Universul este

un sistem deschis adica actuala expansiune va continua la nesfarsit. In
aceasta situatie tendinta generala va fi de epuizare treptata a combustibilu-
lui de fuziune din stele si Universul va deveni tot mai rece, mai gol si mai
lipsit de viata. Si elementele chimice existente n spatiu vor disparea, u-
nele mai repede, datorita timpului de viata scurt, altele mai lent caci toate
au un timp finit de viata (paragraful 6.1.7). Asadar, probabil, dupa un timp
foarte ndelungat Universul va fi format din acele particule stabile n sen-
sul strict al cuvantului ca fotonii, leptonii, cuarcii, etc., particule ce se vor
afla la temperaturi extrem de scazute.
Daca nsa densitatea cosmica este mai mare decat valoarea critica c ,
atunci Universul este finit si expansiunea sa se va sfarsi n cele din urma

631
facand loc contactiei sale care nu este altceva decat expansiunea derulata
invers. Daca, de exemplu, densitatea cosmica ar fi dublul densitatii critice,
atunci calculele arata ca Universul ar fi n momentul dilatarii sale maxime de
doua ori mai mare decat n prezent asa ncat, n acel moment temperatura
absoluta a fondului de microunde va fi la cca. 1.5 K. Dupa aceasta ncepe
contractia si temperatura Universului creste treptat ca si densitatea lui.
Asadar viitorul Universului depinde de densitatea cosmica care, la
randul ei, depinde de masa neutrinilor si antineutrinilor din Univers. Daca
masa neutrinilor si antineutrinilor este zero densitatea cosmica, detectata
experimental, este de cca. 1031 g/cm3 si Universul ar fi condamnat la o
expansiune vesnica. Daca neutrinii ar avea masa diferita de zero, aceasta
masa n-ar putea fi mai mare de 200 eV129 caci n caz contrar neutrinii, care
sunt foarte numerosi, umpland tot Universul ar face ca densitatea Univer-
sului sa fie mult mai mare ca densitatea critica ceea ce ar duce la franarea
puternica a expansiunii Universului, mult mai puternica decat cea constatata
pana-n prezent. Masa neutrinilor nu poate fi nici mai mica decat 20 eV caci
atunci densitatea cosmica ar fi mai mica decat cea critica si Universul ar fi
condamnat dilatarii vesnice130 .
Desigur, majoritatea cosmologilor sunt atrasi, cel putin din punct de
vedere filozofic, de varianta unui Univers nchis131 caci n aceasta varianta
problema Genezei Universului este, cel putin principial, rezolvata. Intr-
adevar ca urmare a contractiei Universului are loc o reconcentrare a materiei
si a energiei spre acea stare initiala care a declansat Marea Explozie (Big-
Bang). Asadar aceasta stare nu ar fi altceva decat rezultatul prabusirii
asupra lui nsusi a unui Univers anterior nchis. In aceasta viziune n prezent
traim doar un ciclu al unei pulsatii gigantice a unui Univers etern oscilant.
Dar oare fiecare ciclu s-ar repeta la fel? Estimarile teoretice arata ca cu
fiecare ciclu raportul dintre numarul de fotoni si cel al celorlalte particule
creste datorita unei franari globale care are loc n timp ce Universul se
dilata sau se contracta. Daca acest raport creste mereu atunci ce nseamna
un numar infinit de cicluri si cat de diferite vor fi acestea? Iata deci alte
ntrebari care, desigur, la timpul corespunzator vor avea raspuns, raspuns
ce va genera la randul lui alte ntrebari care vor genera alte raspunsuri
129
Reamintim ca n fizica particulelor elementare masa particulelor exprima de fapt
energia de repaus a particulei respective.
130
Desigur valorile precizate pentru masa neutrinilor sunt corecte daca numarul de neu-
trini (antineutrini) din unitatea de volum a Universului este corect estimat.
131
Aceasta varianta presupune deci ca neutrinii au masa. Iata deci ca problema masei
neutrinilor este cruciala n ceea ce priveste soarta Universului. Reamintim ca problema
masei neutrinilor a fost abordata si n subparagrafele 4.3.3.3. si 4.3.5.3.

632
ntretinand astfel mereu flacara sperantei si ncrederea n puterea oamenilor.

6.3 In loc de concluzii

Dezvoltarea civilizatiei umane a fost, este si va fi conditionata de descoperirea
de noi surse de energie, mai intense si mai eficiente, pe Pamant si n adancurile
lui, n apa si n vazduh. In acest efort continuu Omenirea a ajuns sa
nteleaga, abia n zilele noastre, ca de fapt singura sursa de energie a Univer-
sului este energia continuta n masa de repaus a acestuia132 si ca de modul
cum va sti sa transforme aceasta energie n forme de energie utila depinde
viitorul ei energetic.
Anul 1942, cand la Chicago, Fermi si colaboratorii au pus n functiune
primul reactor de fisiune, poate fi considerat simbolic nceputul epocii n
care Omenirea a reusit, la scara industriala, sa obtina pe Pamant conversia
masei de repaus n caldura prin procese nucleare. Este adevarat ca n proce-
sul de fisiune din cei cca. 930 MeV, care corespund energiei masei de repaus
a unui nucleon, se transforma n energie utila numai aproximativ 0.9 MeV;
rezulta un randament energetic de transformare de numai 1 la mie. Desi
energia eliberata n procesul de fisiune reprezinta numai o parte modesta din
energia de repaus a nucleelor, totusi utilizarea ei controlata, n reactorii
termici de fisiune si, n special, n reactorii rapizi reproducatori, va asigura
viitorul energetic al Omenirii pentru o perioada de sute sau chiar mii de ani.
Reactorii de fisiune creaza ragazul necesar pentru ca energia eliberata
controlat n reactorii de fuziune sa devina o realitate practica. Cand re-
actorii de fuziune vor fi realizati Omenirea va nvata sa transforme energia
de repaus a nucleonilor n energie utila cu un randament ceva mai bun,
de cca. 3.5 la mie si va rezolva necesarul de energie pentru o perioada
foarte ndelungata. Descoperirea fuziunii nucleare a oferit Omenirii nu nu-
mai posibilitatea unei surse imense de energie dar si ntelegerea modului n
care elementele chimice se sintetizeaza continuu n miezul fierbinte al stelelor
si, mai presus de orice, modul - credibil - n care s-a nascut Universul.
Desigur, prin lungi cautari, framantari, ndoieli, dar mereu cu speranta
si ncredere n puterea stiintei, se parcurge drumul greu de la intuitie la
adevarul stiintific, de la ndoiala la ceritutdine, de la o colectie de date la
teorii profunde, unificatoare care sa mpleteasca toate fenomenele disparate
ntr-unul singur - acela al unitatii naturii. Si fara ndoiala ca datorita acestui
proces continuu de cunoastere, n care fizica subatomica va avea un rol
132
In nucleu se concentreaza peste 99% din masa atomului; n consecinta masa de repaus
a Universului este de fapt masa nucleelor constituente

633
important, vom nvata ntr-o zi sa transformam imensa energie stocata n
masa de repaus a Universului n ntregime n energie utila Omenirii.

634
Bibliografie

[1] A.S.Davadov, Teoria Atomnovo Iadra, Moscva, Fizmatiz., 1958

[2] V.V.Malearov, Bazele Teoriei Nucleului Atomic, Ed. Tehnica Bu-

curesti, 1961; traducere din limba rusa

[3] M.A.Preston, Physics of the Nucleus, Addison-Wesley Publishing

Co., Inc., Reading Mass., Palo-Alto-London, 1961

[4] W.E.Meyerhof, Elements of Nuclear Physics, McGraw-Hill Book

Company, 1967

[5] H.A.Enge, Introduction to Nuclear Physics, Addison-Wesley Publish-

ing Company, 1969

[6] P.Marmier, E.Sheldon, Physics of Nuclei and Particles, vol. I si II,

Academic Press, New-York and London, 1969

[7] I.V.Rakobolscaia, Iadernaia Fizica, Izdatelstvo Moscovscovo Univer-

siteta, 1971

[8] M.G.Bowler, Nuclear Physics, Pergamon Press, 1973

[9] H.Frauenfelder, E.Henley, Subatomic Physics, Prentice-hall, Inc.,

Englwood Cliff, New Jersey, 1974

[10] A.Berinde, G.Vladuca,Reactii nucleare neutronice n reactor Ed.

Tehnica, Bucuresti, 1978

[11] G.Vladuca, Reactii nucleare - probleme Tipografia Universitatii din

Bucuresti, 1979

[12] I.M.Sirokov, N.P.Iudin, Iadernaia Fizica, Moscva, Fiz-Mat Liter-

atur, 1980

635
[13] K.N.Muhin, Fizica Nucleara Experimentala, vol. I si II, Ed.Tehnica,
Bucuresti, 1981; traducere din limba rusa

[14] G.Vladuca,Reactii nucleare si fisiunea nucleara, Tipografia Univer-

sitatii din Bucuresti, 1981

[15] Luc Valentin, Physique subatomique, noyaux et particules, Herman,

1982

[16] R.Ion-Mohai, G.Vladuca, Spectroscopie Nucleara, Ed. Universitatii

din Bucuresti, 1984

[17] N.Ghiordanescu, Introducere n Utilizarea Izotopilor Radioactivi, Ed.

Universitatii din Bucuresti, 1986

[18] C.Besliu, Complemente de Fizica si Structura Nucleului, partea I, In-

stitutul Central de Fizica, 1988

636