Biozic a

Petrescu Emil
8 octombrie 2013
2
Cuprins
1 Introducere 9
2 Biomecanica 11
2.1 Biostatica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2.1.1 Forte si momente . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2.2 Pozitia capului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
2.2.1 Prghii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
2.3 Biodinamic a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2.3.1 Locomotie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.4 Biozic a muschilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
3 Bioreologie 25
3.1 Corpuri elastice, plastice si vscoelasticitatea . . . . . . . 25
3.1.1 Legea lui Hooke . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
3.2 Curgerea uidelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29
3.2.1 Coecientul de vscozitate . . . . . . . . . . . . . 30
3.2.2 Ecuatia de continuitate . . . . . . . . . . . . . . . 33
3.2.3 Curgerea uidelor vscoase prin conducte . . . . . 34
3.2.4 Legea lui Bernoulli . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
3.2.5 Curgere turbulent a . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
3.3 Aplicatii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
3.3.1 Hemodinamic a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
3.3.2 Presiunea sngelui . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
3.3.3 Reglarea uxului sanguin . . . . . . . . . . . . . . 42
4 Elementele de termodinamic a 45
4.1 Notiuni fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
4.2 Energia intern a si forme ale schimbului de energie . . . . 47
3
4
4.3 Temperatura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
4.4 Principiul zero. Ecuatii de stare . . . . . . . . . . . . . . 51
4.5 Principiul I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
4.6 Surse de energie n biosfer a . . . . . . . . . . . . . . . . . 54
5 Principiul II al termodinamicii 59
5.1 Denirea entropiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
5.1.1 Variatia entropiei n cazul proceselor ireversibile . 61
5.1.2 Sisteme deschise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 64
5.2 Functii caracteristice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
5.2.1 Energia liber a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
5.2.2 Entalpia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
5.2.3 Entalpia libera sau potential Gibbs . . . . . . . . 67
5.3 Fluxuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
6 Structura apei si propriet atile apei 71
6.1 Propriet ati generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
6.2 Apa grea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
6.3 Structura spatial a a apei si momentul de dipol . . . . . . 75
6.4 Solubilitatea molecular a n ap a . . . . . . . . . . . . . . 80
6.5 Solutii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
6.5.1 Solutii diluate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85
6.6 Disocierea apei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
7 Difuzia 89
7.1 Miscarea Brownian a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
7.2 Legile difuziei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
7.2.1 Prima lege a difuziei (Legea lui Fick) . . . . . . . 93
7.2.2 Legea a II -a a difuziei . . . . . . . . . . . . . . . 94
7.3 Difuzia prin membrane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
7.3.1 Dializa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
8 Osmoza 99
8.1 Legea Vant Ho . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
8.2 Ultraltrare si reabsorbtia . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
8.3 Forta de interactie dintre macromolecule datorit a fenomenu-
lui de s ar acire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
5
9 Membrane 109
9.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
9.2 Autoasamblarea amlelor . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
9.3 Autoasamblarea fosfolipidelor n membrane biologice . . 114
9.4 Membrana celular a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
9.4.1 Modelul dinamic al membranei celulare . . . . . . 118
9.5 Transportul de substante prin membrane . . . . . . . . . 120
9.5.1 Transportul pasiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
9.5.2 Transportul activ . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125
10 Bioelectrogeneza 127
10.1 Natura zico-chimic a a potentialului membranar. . . . . 127
10.2 Potentialul Nernst . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128
10.3 Excitarea nervilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 131
10.3.1 Caracterizarea unei portiuni de membrana din punct
de vedere electric . . . . . . . . . . . . . . . . . . 132
10.4 Potential de actiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
11 Fizica vederii 139
11.1 Natura luminii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 139
11.2 Polarizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141
11.2.1 Birefringenta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
11.2.2 Polarizarea rotatorie . . . . . . . . . . . . . . . . 144
11.3 Natura corpuscular a a luminii . . . . . . . . . . . . . . . 146
11.4 Optic a geometric a. Ochiul . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
11.4.1 Ipotezele opticii geometrice . . . . . . . . . . . . 147
11.4.2 Refractia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
11.4.3 Dioptrul sferic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151
11.4.4 Lentile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
11.4.5 Focarele lentilelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 153
11.4.6 Constructii de imagini n lentile subtiri . . . . . . 155
11.4.7 Formula lentilelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
11.4.8 Aberatii sferice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
11.4.9 Aberatii cromatice . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
11.5 INSTRUMENTE OPTICE . . . . . . . . . . . . . . . . . 158
11.5.1 Microscopul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
11.5.2 OCHIUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
11.5.3 Acomodarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163
6
11.5.4 Defectele de convergent a ale ochiului . . . . . . . 163
11.6 Retina si fotoreceptori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
11.6.1 Fotochimia celulelor receptoare . . . . . . . . . . 166
11.6.2 Sensibilitatea ochiului functie de intensitate . . . 166
11.6.3 Sensibilitate spectral a . . . . . . . . . . . . . . . 167
11.6.4 Puterea de rezolutie a ochilor . . . . . . . . . . . 167
12 Sunete. Fizica auzului 171
12.1 Viteza sunetelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
12.2 Intensitatea sunetelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 173
12.3 Caracteristici ziologice ale sunetului . . . . . . . . . . . 177
12.3.1 T aria sunetului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 177
12.3.2 n altimea sunetului . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
12.3.3 Timpul sunetului . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
12.4 Urechea uman a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179
12.5 Ultrasunetele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
13 Interactia radiatiilor cu sistemele biologice 183
13.1 Radioactivitatea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
13.2 Natura si propriet atile radiatiilor . . . . . . . . . . . . . 185
13.3 M arimi n dozimetria radiatiilor . . . . . . . . . . . . . . 186
13.3.1 Doza absorbit a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
13.3.2 Doz a echivalent a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187
13.3.3 Doz a efectiv a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
13.4 Interactia radiatiilor cu substanta . . . . . . . . . . . . . 189
13.4.1 Interactia particulelor alfa cu substanta . . . . . . 190
13.4.2 Interactia radiatiilor beta cu substanta . . . . . . 190
13.4.3 Interactia radiatiilor X si gama cu substanta . . . 191
13.4.4 Interactia neutronilor cu substanta . . . . . . . . 192
13.4.5 Interactia ionilor grei cu materia . . . . . . . . . . 193
13.5 Efecte chimice si biologice ale radiatiilor . . . . . . . . . 195
13.5.1 Protectia zic a la radiatii . . . . . . . . . . . . . 201
14 Elemente de imagistic a medical a 203
14.1 Raze X si tomograe computerizat a . . . . . . . . . . . . 203
14.1.1 Tubul de raze X . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 204
14.1.2 Atenuarea radiatiilor X . . . . . . . . . . . . . . . 206
14.1.3 Detectia radiatiilor X . . . . . . . . . . . . . . . . 207
7
14.1.4 Fluoroscopie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208
14.1.5 Angiograe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209
14.1.6 Tomograe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209
14.2 Tomograe computerizat a RMN (rezonanta magnetic a de
spin) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 210
14.3 Ecograa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
14.4 Ultrasonograa Doppler . . . . . . . . . . . . . . . . . . 217
8
Capitolul 1
Introducere
Biozica este stiinta care studiaz a modul n care principiile zice sunt
aplicate sistemelor vii.
Biozica este o stiint a interdisciplinar a care se situeaz a ntre biologie
si zic a, dar care este legat a si de alte discipline: matematic a, chimie,
chimie zic a si biochimie.
Termenul de "biozic a" a fost utilizat prima dat a de Karl Pearson n
1892 n cartea sa "Grammar of science"
Biozica poate considerat a ca si genetica, biochimia, ziologia un
sub domeniu al biologiei. n acelasi timp biozica poate considerat a ca
o parte specializat a a zicii.
Chimia biozic a si bioelectrochimia pot considerate subdomenii ale
biozicii.
Fizica medical a este o stiint a interdisciplinar a care si are r ad acinile
n biozic a, dar care are ramicatii chiar n ingineria medical a.
Problematica biozicii se poate diferentia n 3 directii:
a) aspecte zice ale structurilor si fenomenelor biologice;
b) tehnicile zice utilizate n explorarea biosistemelor;
c) mecanismele de interactie si efectele biologice ale factorilor zicii
din mediul ambiant;
Abordarea biozic a a fenomenelor biologice poate f acut a n dou a
moduri:
a) experimental prin evaluarea dinamicii de ansamblu a sistemului
la nivel macroscopic
9
10
b) teoretic cnd se urm areste stabilirea unor noi legit ati cantitative
si calitative pentru modelarea proceselor nebiologice.
Capitolul 2
Biomecanica
Biomecanica studiaz a aspectele mecanice din structurile biologice,
precum si efectele fortelor mecanice. Misc arile animalelor, n special
a vertebratelor si a oamenilor este realizat a de un sistem complex de
muschi, tendoane si oase. Ele sunt legate n asa fe nct miscarea unei
p arti implic a si misc arile altora.
Biomecanica are dou a domenii: biostatica si biodinamica.
2.1 Biostatica
Obiectivul biostaticii este studiul fortelor responsabile de echilibrul
mecanic al sistemelor vii privite ca un ntreg.
2.1.1 Forte si momente
Un sistem mecanic r amne n echilibru dac a:
a) rezultanta fortelor care actioneaz a asupra sistemului este nul a.
b) momentul rezultant al fortelor este nul.
Pentru aceasta se deneste momentul unei forte fat a de un punct si
fat a de o axa. n Fig. 2.1 este prezentat momentul unei forte fat a de o
un punct.
Momentul fortei

` este o m arime vectorial a si se deneste ca ind
produsul vectorial dintre vectorul : de la punctul considerat la punctul de
aplicatie al fortei si forta

1. Directia momentului este una perpendicular a
pe planul format de directia vectorului : si a fortei

1. Sensul este dat de
11
12
Figura 2.1: Momentul fortei fat a de un punct
regula burghiului si anume directia este dat a de sensul n care s-ar deplasa
un burghiu cnd vectorul : ar rotit peste forta

1 (dac a punctele de
aplicatie ale celor doi vectori ar coincide). Trebuie remarcat c a momentul
fortei m asoar a "tendinta de rotatie a unui corp"

` = :

1 (2.1)
Modulul sau m arimea momentului fortei este dat de relatia
` = :1 sin c = 1d (2.2)
unde c este unghiul dintre cei doi vectori iar
d = : sin c este bratul fortei.
n Fig. 2.2 este prezentat momentul fortei fat a de o ax a de rotatie.
Vectorul : este perpendicular pe axa de rotatie. M arimea momentului
fat a de ax a se calculeaz a tot cu relatia 2.2.
2.2 Pozitia capului
Greutatea capului este echilibrat a de forta exercitat a de prima ver-
tebr a cervical a. Pentru a mentine capul n pozitie vertical a, forta ex-
ercitat a de muschiul extensor determin a un moment n sens invers celui
determinat de greutatea capului (Fig. 2.3).
Conditiile de echilibru sunt:
13
Figura 2.2: Momentul unei forte fat a de o ax a.
Figura 2.3: Fortele care actioneaz a asupra capului uman
14
Echilibrul fortelor n acest caz este:
G + 1 = 1 (2.3)
unde G este greutatea capului
1 este forta exercitat a de muschiul extensor iar
1 este reactiunea determinat a de prima vertebr a cervical a.
Echilibrul momentelor fortelor fat a de punctul de sprijin este:
G|
1
= 1|
2
(2.4)
Pentru evaluarea fortei 1 exercitat a de muschiul extensor se consider a
masa capului : = 4 kg, q = 10 m/s
2
. Atunci:
1 =
G|
1
|
2
=
:q|
1
|
2
=
4 10 4 10
2
5 10
2
= 32 N
Forta de rezistent a pe care o suport a vertebra cervical a care sustine
capul este de
1 = 1 + G = 1 + :q = 32 + 4 10 = 72 N
1Newton = 1kg m/s
2
.
Dac a se presupune c a prima vertebr a cervical a c a este n form a de
disc cu aria de o = 4 cm
2
si c a forta este uniform distribuit a (fapt ce nu
este n totalitate adev arat), presiunea exercitat a pe vertebr a este:
j =
1
o
=
72 N
4 10
4
m
2
= 1. 8 10
5
N/m
Se observ a c a presiunea exercitat a pe vertebra cervical a este 1. 810
5
N/m este mai mare dect presiunea atmosferic a care are valoarea j
0
= 1
atm = 1. 013 10
5
N/m
2
.
2.2.1 Prghii
Prghiile sunt masinile cele mai simple. O prghie este orice corp
rigid, mobil n jurul unei axe asupra c aruia actioneaz a urm atoarele forte:
forta activ a 1, forta de rezistent a care trebuie nvins a si forta de
reactiune care actioneaz a n punctul de sprijin. O prghie este carac-
terizat a de trei puncte principale:
15
Figura 2.4: Tipuri de prghii: a) de tip unu, b) de tip doi, c) de tip trei.
- punctul de aplicatie al fortei 1
- punctul de aplicatie al fortei de rezistent a 1
- punctul de sprijin
Conditia ca o prghie s a realizeze echilibrul este ca momentele fortei
1 si al fortei de rezistent a 1 s a e egale.
Prghiile sunt de trei tipuri: de tip unu (Fig. 2.4a), de tip doi
(Fig.2.4b), de tip trei (Fig.2.4c)
Conditia de echilibru a momentelor fat a de punctul de sprijin n toate
cazurile este
1|
1
= 1|
2
(2.5)
De exemplu o prghie de tip unu este n cazul sustinerii capului, caz
discutat mai sus Fig. 2.3. O prghie de grad doi este n cazul piciorului
care se sprijin a pe p amnt (Fig. 2.5)
O prghie de ordin trei este n cazul bratului (Fig. 2.6).
16
Figura 2.5: Prghie de ordin doi
Figura 2.6: Prghie de tip trei.
17
2.3 Biodinamic a
Biodinamica r aspunde sau ncearc a s a r aspund a la ntreb arile: cum se
misc a animalele (omul), cum zboar a p as arile si cum noat a pesti. Cnd
miscarea are loc pe p amnt, n aer sau ap a, dinamica corpului implic a
studiul fortelor ce determin a miscarea si evolutia parametrilor acesteia
precum viteza si acceleratia.
Spre deosebire de dinamica punctului material si al corpului rigid,
dinamica sistemelor vii este prea complex a pentru a studiat a ntr-o
manier a exact a.
Legile utilizate n biodinamic a sunt legile generale ale mecanicii:
Legea inertiei
Experimental s-a constat c a dac a asupra unui corp aat n stare de
repaus sau miscare uniform a nu se exercit a actiunea altor corpuri, aceast a
stare se mentine un timp nedeterminat. Generaliznd
Orice corp liber si pastreaza starea de repaus sau de mi scare rectilinie
uniforma (un corp liber este un corp asupra caruia nu se exercita nici
for te nici momente).
Legea a II -a (legea fundamental a a mecanicii)
n mecanic a se consider a dou a feluri de interactiuni dintre corpuri:
a) Interactiuni n urma c arora viteza unuia din corpuri se modic a n
directie sau m arime, adic a corpul este accelerat.
b) Interactiuni n urma c arora corpurile se deformeaz a.
Experimental s-a constatat c a acceleratia c ap atat a de un corp asupra
c aruia actioneaz a o fort a este proportional a cu forta care actioneaz a
asupra lui. Astfel legea a doua se formuleaz a astfel:
Accelera tia c pe care o capata un corp datorita ac tiunii unei for te

1
este direct propor tionala cu marimea acelei for te si colineara cu ea.
c =

1
:
(2.6)
n relatia de mai sus : este un parametru ce caracterizeaz a corpul
respectiv si poart a numele de mas a, interpretat ca ind cantitatea de
substant a continut a n acel corp.
Legea a III - a (principiul actiunii si reactiunii)
Daca un corp ac tioneaza asupra altui corp cu o for ta

1
12
, al doilea
corp ac tioneaza asupra primului cu o for ta

1
21
egala n marime si de sens
18
Figura 2.7: Planele care mpart corpul omenesc
contrar cu prima for ta.

1
21
=

1
12
(2.7)
Forta

1
12
poart a numele de actiune, iar

1
21
poart a numele de reacti-
une. Trebuie observat c a cele dou a forte actioneaz a asupra unor corpuri
diferite.
Misc ari ale diverselor p arti ale corpului
Pentru aceasta se consider a trei plane (Fig.2.7) care mpart corpul
omenesc: planul sagital (median), planul orizontal si planul coronar.
Exemple de misc ari ale corpului omenesc:
- exia: apropierea a dou a segmente unite ntre ele prin articulatii
(apropierea antrebatului de brat)
- extensia: ndep artarea a dou a segmente unite ntre ele prin artic-
ulatii
- abductia: dep artarea de planul sagital a unei extremit ati a corpului
sau a unui segment (ridicare unei mini)
- aductia: apropierea de planul sagital a unei extrenit ati a corpului
19
sau a unui segment
2.3.1 Locomotie
Miscarea corpului este rezultanta unor factori
a) interni: impulsul nervos, contractia muscular a si activitatea sis-
temului de prghii a organismului datorat sistemului osos
b) externi:
- greutatea G care este o caracteristic a a oric arui corp aat n cmpul
gravitational al p amntului. Ea este forta cu care cmpul gravitational
actioneaz a asupra oric arui corp si se exprim a ca
G = :q (2.8)
unde : este masa corpului iar q = 9. 8 m/s
2
este acceleratia gravitation-
al a. Acceleratia gravitational a este mai mare la ecuator si mai mic a la
polii P amntului.
- presiunea atmosferic a are valoarea normal a j
0
= 1. 01310
5
N/m
2
.
Ea scade cu altitudinea, iar la n altimea de 5000 m devine egal a cu
j = j
0
,2.
- rezistenta 1 la naintare n aer pentru viteze ceva mai mari este
de forma:
1 = /o
2
(2.9)
unde o este sectiunea corpului (0,035 - 0,14 m
2
), viteza de deplasare
si / este un coecient de rezistent a. La o vitez a de 42 km/h valoarea
coecientului / n aer este 0,079 Ns
2
/m
4
si n ap a 73 Ns
2
/m
4
deoarece
deplasarea n ap a se face mult mai greu.
- forta de frecare
1 = j` (2.10)
unde j este coecientul de frecare la alunecare, iar ` este forta de
reactiune a planului pe care se a a corpul. Frecarea este important a n
timpul deplas arii deoarece n lipsa ei am aluneca.
2.4 Biozic a muschilor
Muschii trebuie priviti ca masini care fac conversia energiei chimice
n energia mecanic a.
20
Figura 2.8: Structura unei bre musculare.
Muschii sunt de dou a feluri depinznd de modul n care apar la nivel
microscopic: muschi netezi si striati. Muschii care sunt inserati pe schelet
si care determin a misc arile mecanice sunt muschii striati.
Muschii striati reprezint a cam 40 % din masa corpului uman. Un
astfel de muschi const a din milioane de componente numite bre. Fiecare
br a are o lungime de ordinul cm (4 cm) si diametrul de la 10 micrometri
la 100 micrometri. O br a const a din 1000 de elemente numite miobrile
care au diametrul de 1 micrometru (1 micrometru = 10
3
milimetri =
10
6
metri). Fiecare miobril a const a din lamente cu diametru de 150
(1 = 10
10
metri) care sunt formate din molecule de actin a sau
miozin a. Aceste bre formeaz a o retea extrem de regulat a (Fig. 2.8).
Cnd muschii se contract a sau se alungesc lamentele actinice si l-
amentele miozinicie alunec a unele peste altele, astfel c a brele muscu-
lare si modic a pozitia Fig. 2.9. Filamentele de actin a sunt cuplate
prin puntile z. Contractia muschilor are loc n dou a feluri. Dac a forta
(sarcina) care actioneaz a asupra muschiului r amne constant a n tim-
21
Figura 2.9: Contractia brei musculare.
pul contractiei, contractie este una izotonic a. n alte cazuri capetele
muschilor r amn xe si lungimea muschiului nu se modic a. n acest caz
contractia poart a numele de contractie izometric a.
Mecanica muschilor a fost studiat a de A. V. Hill (1886-1977). Pen-
tru studiile efectuate a primit premiul Nobel pentru medicin a n anul
1922. El a observat c a sub actiunea unui stimul extern aplicat unui
muschi, acesta r aspunde dup a o scurt a perioad a de timp numit a pe-
rioad a latent a. Dup a perioada latent a, muschiul ncepe s a se contracte
si rata contractiei descreste gradual. Exist a o distant a minim a r
m
la
care muschiul se contract a. Dac a la un moment dat r este lungimea
muschiului, el poate micsorat cu r r
m:
. Experimental s-a constatat
c a rata contractiei (viteza cu care lungimea muschiului se modic a )
este proportional a cu lungimea cu care muschiul se mai poate contracta
=
dr
dt
= / (r r
m
) (2.11)
Rezult a c a viteza de contractie este mai mare cnd contractia ncepe.
Viteza de contractie tinde la zero cnd contractia atinge valoarea maxim a
(r r
m
). Mai mult trebuie remarcat c a valoarea constantei / este invers
proportional a cu sarcina (forta) extern a 1. Aceasta nseamn a c a dac a
22
Figura 2.10: Evolutia n timp a lungimii unei bre musculare.
sarcina (forta) este mare, muschiul se contract a lent, n timp ce dac a
sarcina este mic a, contractie are loc rapid.
r = r
m
+ (r
0
r
m
) c
kt
(2.12)
unde r
0
este lungimea initial a a brei musculare.
Reprezentarea relatiei 2.12 este ar atat a n Fig. 2.10.
Muschiul poate tratat ca ind format dintr-un element contractil
(EC) n paralel cu un element elastic (EE) care este n serie cu o alt
element elastic (Fig. 2.11).
Muschii furnizeaz a energie n procesul de contractie. O parte din
energia furnizat a de muschi se utilizat a pentru a efectua lucru mecanic
asupra sarcinii (greut atii). O alt a parte se transform a n c aldur a. n
primul caz are loc o deplasare a sarcinii (greut atii) mpotriva gravitatiei.
Al doilea mod n care energia este cheltuit a implic a o dinamic a la nivel
molecular si poate determinat a doar n mod experimental.
Cum este de asteptat c aldura disipat a n muschi este proportional a
cu contractia r.
Cnd se aplic a sarcina, lamentele ncep s a se deplaseze unele fat a de
altele pn a ce tensiunea din muschi devine egal a cu greutatea sarcinii
ridicate. n continuare componentele elastice se micsoreaz a si ridic a
greutatea. ntre momentele A si B contractia este izometric a -lungime
constant a- iar ntre momentele Bsi C este izotonic a -fort a constant a (Fig.
23
Figura 2.11: Reprezentarea mecanic a a unui muschi.
2.12).
C aldura Q care este dezvoltat a n muschi este:
Q = r (2.13)
unde este o constant a empiric a.
Pe de alt a parte lucrul mecanic efectuat asupra masei ` este
1 = Gr = `qr (2.14)
Astfel energia furnizat a de muschi este:
1 = Q+ 1 = ( + `q) r (2.15)
Puterea furnizat a de muschi n unitatea de timp este:
1 =
1
t
= ( + `q)
r
t
= ( + `q) (2.16)
unde t este timpul n care se realizeaz a contractia, este viteza de
contractie.
Hill a observat c a puterea dezvoltat a este proportional a cu diferenta
dintre sarcina maxim a pe care o poate sustine muschiul (`
0
q) si sarcina
care actioneaz a asupra sa (`q).
1 = 1(`
0
`) q (2.17)
24
Figura 2.12: Contractia unei bre musculare
iar 1 este o constant a.
Din relatiile 2.16 si 2.17 rezult a:
( + `q) = 1(`
0
`) q (2.18)
( + `q) ( + 1) = ( + `
0
q) 1 (2.19)
Ecuatia poart a numele de ecuatia fundamental a a contractiei:
( + `q) ( + 1) = ct. (2.20)
Aceasta nseamn a c a cu ct masa ridicat a este mai mare cu att viteza
cu care se ridic a este mai mic a si invers.
Capitolul 3
Bioreologie
Reologia este ramura mecanicii care studiaz a deformarea si curg-
erea unor materiale sub actiunea fortelor aplicate asupra lor, curgerea
lichidelor si deformarea corpurilor plastice.
3.1 Corpuri elastice, plastice si vscoelas-
ticitatea
Elasticitatea este tendinta unui corp de a reveni la forma initial a
cnd forta deformatoare care actioneaz a asupra corpului este anulat a.
Structurile cristaline, sau corpurile solide, precum oasele, au un
grad mic de elasticitate datorit a structurii interne care permite doar
alunecarea unul peste altul a planelor cristaline.
Spre deosebire de corpurile cu structuri cristaline, corpurile care au o
structur a polimeric a, piele, tendoane, cartilaje, muschi, vase sanguine,
sunt formate din lanturi lungi de molecule. Aplicarea unor forte asupra
unor astfel de corpuri determin a o alungire sau comprimare aprecia-
bil a a moleculelor din care sunt formate. Astfel aceste corpuri se alungesc
sau comprima cu usurint a. Cnd forta este eliminat a, moleculele ajung
la lungimea initial a, astfel c a si corpul ajunge la valoarea initial a.
3.1.1 Legea lui Hooke
Alungirea (comprimarea) unui corp sub actiunea unei forte este pro-
portional a cu m arimea fortei si lungimea initial a si invers proportional a
25
26
Figura 3.1: Alungirea unui corp sub actiunea unei forte externe.
cu sectiunea lui (Fig. 3.1).
| =
1
1
1|
0
o
(3.1)
unde:
1 este forta care actioneaz a asupra corpului exprimat a n Newtoni
(N),
|
0
este lungimea corpului nedeformat exprimat a n metri (m),
o este sectiunea corpului exprimat a n metri p atrati (m
2
),
| este alungirea sau comprimarea exprimat a n metri (m)
1 este o constant a de material numit a modulul de elasticitate Young
exprimat a n N/m
2
.
O alt a form a a legii lui Hooke este
o = 1 (3.2)
unde:
o = 1,o poart a numele de efort unitar exprimat n N/m
2
.
= |,|
0
este alungirea (comprimarea) relativ a, care este o
m arime adimensional a.
Un mod mai simplu de a exprima acest lucru este
1 = / | (3.3)
unde / este constant a de elasticitate exprimat a n N/m.
Foarte multe corpuri urmeaz a aceast a comportare doar pentru val-
ori mici ale fortei deformatoare. Punctul P (Fig. 3.2) pn a la care
deformarea este proportional a cu forta, poart a numele de limit a de
proportionalitate. n continuare deformarea nu mai este direct pro-
portional a cu forta dar ea r amne una elastic a (dac a se elimin a forta
deformatoare) se revine la momentul initial.
27
Figura 3.2: Deformarea unui corp sub actiunea unei forte externe. P - limita
de proportionalitate, E - limita de deformare elastic a, C- punct de curgere si
R - punct de rupere.
Plasticitatea este tendinta unui material s a sufere o deformare per-
manent a. Aceasta se petrece atunci cnd este atins a limita de deformare
elastic a - punctul E (Fig. 3.2). Dincolo de aceast a limit a materialul
r amne permanent deformat. Doar cteva materiale ndeplinesc aceast a
conditie. Cele mai multe au o mic a revenire spre forma initial a. Acest lu-
cru se petrece pn a la limita de curgere - punctul C (Fig. 3.2), dup a care
deformarea necesit a forte mai mici pn a la punctul de rupere - punctul
R (Fig. 3.2).
Corpurile vscoelastice sunt corpuri cu elasticitate ntrziat a. Vs-
coelasticitatea este tendinta corpurilor de a se deforma n timp. Ea
este o proprietate relevant a n cazul materialelor organice din copurile
vii. Exist a si materiale articiale care posed a o astfel de proprietate ca
de exemplu cele utilizate pentru saltele ortopedice. Pe o astfel de saltea
senzatia initial a este c a se st a pe un corp rigid. Apoi materialul ia forma
corpului. Astfel de solide poart a numele de solide Kelvin a c aror de-
formare depinde de efortul unitar si timp. De exemplu peretele vaselor
sanguine pot considerate solide Kelvin. Acestea sunt formate din bre
de elastin a si colagen.
Cercet ari recente (Rheology of Human Blood Plasma: Viscoelastic
Versus Newtonian Behavior de M. Brust, C. Schaefer, R. Doerr, L. Pan,
M. Garcia, P. E. Arratia, and C. Wagner publicat n Phys. Rev. Lett.
110, 078305 n num arul din 15 februarie din 2013) au ar atat c a plasm a
28
sanguin a este usor elastic a, spre deosebire de ap a care nu are astfel de
propriet ati. Pn a n momentul actual s-a considerat c a plasma era un
lichid obisnuit. Proprietatea de elasticitate ar putea important a pentru
modelarea uxul de snge n vasele sanguine mici si pentru dezvoltarea de
nlocuitori ai plasmei care s a se potriveasc a exact propriet atilor sngelui.
Fie un lichid vscos ntre dou a discuri orizontale, discul de jos ind
x iar cel de sus rotit cu o vitez a constant a. Cnd se elimin a fortele care
tin discul de sus n miscare, dac a acesta se roteste putin napoi, pe cont
propriu, atunci lichidul prezint a elasticitate. Pentru a pune n evident a
efectul de elasticitate autorii au folosit un aparat care a permis s a se
dep arteze dou a pl aci ntre care s-a introdus o mic a cantitate de plasm a
(o pic atur a mic a). n aceast a conguratie, un uid vscoelastic produce
ntre cele dou a pl aci un lament subtire (Fig. 3.3). Apa pur a nu produce
astfel de lamente. Ca exemplu de astfel de lichid se poate da saliva.
Dac a se pune o pic atur a de saliv a ntre degete si acestea se dep arteaz a se
observ a formarea unui lament. Echipa de cercet atori a obtinut lamente
nu numai n plasma sanguin a dar si n cazul unei plasme sintetice care a
fost realizat a prin ad augarea de polimeri n ap a. Ei au nregistrarea video
fenomenul pentru a m asura diametrul lamentului si modul n care acesta
se schimb a functie de timp. Echipa a observat, de asemenea, mici m argele
care apar de-a lungul lamentului, cum este de asteptat ntr-un uid
elastic. Elasticitatea apare probabil din cauza proteinelor plasmatice care
au tendinta de a reveni la forma lor initial a dup a ce sunt ntinse n cursul
curgerii lichidului. n plus, membrii echipei conduse de Paulo Arratia de
la Universitatea din Pennsylvania din Philadelphia au pus n evident a
elasticitatea plasmei cnd aceasta a fost fortat a s a curg a prin tuburi
cu diametrul de 50 de microni. Desi modul de curgere al sngelui este
determinat ntr-o mare m asur a de c atre celulele rosii, o descriere complet a
trebuie s a includ a n continuare si propriet atile plasmei. De exemplu,
ntr-un uid obisnuit ca apa, apar vrtejuri n aval de un obstacol, cum ar
o piatr a ntr-un pru care curge rapid. Dar ntr-un lichid vscoelastic
pot apare vrtejuri n amonte de obstacol, care, n vasele de snge ar
putea o constrictie. Astfel de vrtejuri actioneaz a mpotriva form arii
de cheaguri n apropierea de locuri unde exist a o constrictie.
29
Figura 3.3: Evolutia n timp a unui lichid care prezint a propiet ati elastice
atunci cnd pl acile ntre care se a a se dep arteaz a una de alta.
3.2 Curgerea uidelor
Un uid este caracterizat de faptul c a dac a se aplic a o fort a tan-
gential a la suprafata sa acesta ncepe s a se miste. Aceast a proprietate
caracterizeaz a att lichidele ct si gazele. Mai mult s-a observat c a dac a
o parte a uidului si m areste viteza de deplasare o alt a parte se
opune acestei tendinte. Frecarea intern a pe care o posed a lichidele sau
uidele n general actioneaz a ntre diversele p arti ale uidului si deter-
min a un transfer de impuls de la portiunile din uid cu viteze mai mari
spre portiunile din uid care au viteze mai mici. Starea uidului n care
p arti diferite ale sale au diferite viteze nu este o stare de echilibru. Propri-
etatea uidelor de a transfera impuls de la portiunile cu viteze mai mari
spre portiunile care au viteze mai mici poart a denumirea de vscozitate.
n particular, cnd un uid care curge este n contact cu un perete solid,
stratul supercial aat n contact cu peretele se a a n repaus datorit a
fortelor de adeziune molecular a dintre uid si solid. Astfel, cnd un uid
curge printr-o conduct a, viteza straturilor de uid creste cu ct acestea
sunt mai dep artate de perete. Viteza maxim a se atinge pe axa cilin-
drului. Datorit a vscozit atii exista un transfer de impuls din interiorul
uidului c atre perete. Impulsul transferat n unitatea de timp pe uni-
tatea de suprafat a determin a presiunea pe care uidul o exercit a asupra
30
conductei.
Elementele de mecanica uidelor sunt necesare pentru a explica n
sistemele biologice curgerea sngelui la om, animale si a apei prin tuburile
capilare ale plantelor.
n general, dinamica curgerii uidelor este un subiect complex si multe
aspecte ale misc arii uidelor sunt nc a neinvestigate. Cu toate acestea
analiza curgerii laminare a unui uid incompresibil este simpl a. Un uid
este incompresibil dac a densitatea lui r amne constant a n timpul cur-
gerii. Desi nici un uid nu este practic incompresibil, presupunem c a
sunt incompresibile acele uide a c aror variatie de densitate este mic a si
poate neglijat a.
Spunem c a avem o curgere stationar a dac a viteza uidului n orice
punct din spatiu r amne constant a n timp, desi ea poate varia de la
punct la punct.
Cnd miscarea uidului poate vizualizat a prin straturi care se de-
plaseaz a paralel unele cu altele spunem c a aceasta curgere este lam-
inar a. Curgerea laminar a este o curgere lin a, n interiorul uidului
neap arnd vrtejuri.
3.2.1 Coecientul de vscozitate
Se consider a o curgere laminar a pe o suprafat a solid a plan a. Stratul
de uid n contact cu suprafata aderent a r amne n repaus. Datorit a
vscozit atii sau frec arii interne, stratul de uid tinde s a micsoreze viteza
stratului aat deasupra sa. Din acest motiv straturile se vor misca cu
viteze diferite si va exista un gradient al vitezei n uid. n general
vscozitatea va stopa dup a un timp curgerea uidului. Pentru a nu se
petrece acest lucru trebuie actionat cu o fort a la suprafata uidului care
s a determine miscarea stratului respectiv cu viteza constant a. Situatia
este reprezentat a n Fig. 3.4.
Se presupune c a viteza curgere a uidului se modic a de-a lungul axei
Ox, adic a viteza uidului este dependent a doar de coordonata x.
Experimental s-a constatat c a forta de frecare dintre straturi este
1(r) = jo

r
(3.4)
unde:
o este suprafata exprimat a n m
2
,
31
Figura 3.4: Curgerea vscoas a a unui uid.
Figura 3.5: Gradientul vitezei unui lichid
32
este variatia de vitez a n jurul punctului de coordonat a r expri-
mat a n m/s,
r este distanta pe care are loc variatia de vitez a exprimat a n metri.
Raportul
v
x
reprezint a gradientul vitezei de coordonata r (Fig. 3.5).
Constanta j poart a numele de coecient de vscozitate. Cu ct acesta
este mai mare cu att forta necesar a curgerii uidului este mai mare. n
sistemul de unit ati S.I. unitatea de m asur a a vscozit atii este
[j] =
[1][r]
[o][]
=
N m s
m
2
m
=
Ns
m
2
= daP (decapoise)
Ecuatia 3.4 se scrie n mod exact
1 = jo
d
dr
(3.5)
n Tabelul 1 sunt prezentati ctiva coecienti de vscozitate la 37

C.
Tabelul 1
Coecienti de vscozitate
Substant a j (daP)
Hidrogen 0. 91 10
5
Aer 1. 90 10
5
Oxigen 1. 92 10
5
Vapori de ap a 1. 66 10
5
Ap a 0. 69 10
3
Glicerin a 0. 35
Snge 3 4 10
3
Plasm a v 1. 4 10
3
Vscozitatea lichidelor descreste n general cu cresterea temperaturii.
Aceasta se petrece deoarece la temperaturi mai mari moleculele se misc a
mai usor. Pentru lichidele cu coecienti de vscozitate mici, precum apa,
sc aderea acestuia este nesemnicativ a. ns a pentru lichidele organice
coecientul de vscozitate variaz a aproximativ conform relatiei:
j (1) = +
1
1
(3.6)
unde
33
1 este temperatura absolut a exprimat a n grade Kelvin
si 1 sunt constante care se determin a empiric.
Astfel la cresterea temperaturii uidele curg mult mai usor (de exem-
plu mierea).
Spre deosebire de lichide, vscozitatea gazelor descreste cu sc aderea
temperaturii. Acest lucru se explic a prin faptul c a la temperaturi nalte
ciocnirile dintre molecule sunt mult mai frecvente si deci frecarea intern a
este mai mare.
Pentru gaze coecientul de vscozitate variaz a dup a relatia:
j =
_
311
j
s
_
1 (3.7)
unde
1 = 8. 14 J/mol K ,
1 este temperatura n grade Kelvin si
j este masa molar a a gazului n grame.
Fluidele al c aror coecient de vscozitate depinde doar de temper-
atur a si care poate considerat constant n timpul unei curgeri laminare
stationare poart a numele de uide newtoniene.
Pentru uidele nenewtoniene coecientul de vscozitate depinde si
de viteza de curgere. De exemplu sngele nu este un uid newtonian. Un
alt exemplu de lichid nenewtonian este lichidul sinoval care se a a n
articulatiile oaselor. El are rol de a micsora fortele de frecare dintre oase.
Acest uid devine lubriant. Vscozitatea lichidului sinoval scade o dat a
cu cresterea presiunii (lichid nenewtonian pseudoplastic) astfel c a mobil-
itatea articulatiei creste. Aceast a proprietate este datorat a moleculelor
de lubricin a si acid hialuronic care se aliniaz a cu usurint a cnd creste
presiunea n cavitatea articular a si care n plus sunt exibile.
3.2.2 Ecuatia de continuitate
Se consider a curgerea unui uid printr-un tub. Cnd curgerea are loc
se presupune implicit c a nu exist a pierderi si nici surse suplimentare de
uid. Aceasta nseamn a c a volumul de uid care intr a n tub este egal cu
volumul de uid care iese prin tub n unitatea de timp. n cazul uidelor
incompresibile viteza uidului este functie de aria sectiunii tubului. Dac a
34
Figura 3.6: Ecuatia de continuitate.
se consider a situatia din Fig. 3.6. n care uidul este incompresibil, atunci
volumul o
1

1
t trebuie s a e egal cu volumul o
2

2
t.
o
1

1
t = o
2

2
t (3.8)
Debitul volumic Q reprezint a volumul de lichid care trece prin secti-
unea conductei n unitatea de timp. Rezult a:
Q =
o
1

1
t
t
=
o
2

2
t
t
adic a
Q = o
1

1
= o
2

2
(3.9)
Ecuatia poart a numele de ecuatia de continuitate. Debitul volumic
al unui uid incompresibil printr-o conduct a cu sectiunea variabil a este
constant.
3.2.3 Curgerea uidelor vscoase prin conducte
n continuare se consider a curgerea unui uid printr-un cilindru. Ream-
intim c a viteza straturilor de uid depinde de distanta de la centrul con-
ductei. Cu ct straturile sunt mai dep artate de centru cu att viteza
acestora este mai mic a. La limit a, stratul de lng a suprafata tubului,
35
Figura 3.7: Curgerea lichidului printr-o conduct a.
Figura 3.8: Prolul vitezei ntr-o conduct a an care circul a un uid vscos.
are vitez a nul a. Prolul vitezei uidului n interiorul conductei este unul
parabolic. Se consider a o conduct a cu sectiunea o, lungimea 1, raza 1,
la capetele c aruia exist a o diferent a de presiune j = j
1
j
2
(Fig. 3.7)
Se obtine c a prolul uidului n interiorul conductei este unul par-
abolic (Fig. 3.8)
(:) =
(1
2
:
2
) j
41j
(3.10)
unde j este coecientul de vscozitate.
Debitul volumic Q este volumul de uid ce curge prin conduct a n
unitatea de timp. Pentru calcularea debitului volumic se porneste de la
expresia debitului volumic elementar de lichid ce curge prin portiunea
cuprins a ntre : si : + d:.
dQ = (:) do =
(1
2
:
2
) j
41j
2::d:
36
unde do = 2::d: este aria coroanei circulare. Pentru a calcula debitul
volumic trebuie nsumate debitele de volum elementare
Q =
_
R
0
(1
2
:
2
) j
41j
2::d: =
:j
21j
_
1
2
_
R
0
:d:
_
R
0
:
3
d:
_
Q =
:j
21j
_
1
2
1
2
2

1
4
4
_
=
:1
4
8j1
j (3.11)
Aceasta este relatia Poisseuille. Ea poate exprimat a prin analogie
cu legea lui Ohm din electricitate: Rezistenta unei portiuni de circuit 1
este raportul dintre tensiunea l si intensitatea 1.
1 =
l
1
Astfel se poate deni rezistenta datorat a fortelor de frecare intern a
=
Q
j
(3.12)
Relatia Poisseuille ar at a c a o reducere mic a a diametrului tubului
duce la o sc adere important a a debitului.
Raza Debit Presiune care mentine debitul constant
1
0
Q
0
120 mm coloan a de Hg
0. 91
0
0. 65Q
0
184 mm coloan a de Hg
0. 81
0
0. 41Q
0
292 mm coloan a de Hg
0. 71
0
0. 24Q
0
500 mm coloan a de Hg
Presiunea de 1mm coloan a de mercur este egal a cu presiunea creat a
de o coloan a de mercur cu n altime de 1 mm. Pentru a observa care
este valoarea presiunea exprimat a n N/m
2
se consider a o coloan a de
mercur de n altime / si sectiune o. Cunoscnd densitatea mercurului
j = 13400 kg/m
3
si acceleratia gravitational a q = 9. 8 m/s
2
, greutatea
acestei coloane de mercur este
G = `q = \ jq = o/jq
Atunci presiunea este
j =
G
o
= jq/
37
Pentru / = 1mm = 10
3
m rezult a ca presiunea unei coloane de
mercur de 1 mm este
j = 13600 9. 8 10
3
= 133. 3 N/m
2
Astfel se introduce o nou a unitate de m asur a pentru presiune care
poart a numele de torr. Astfel 1 torr = 133. 3 N/m
2
. Trebuie remarcat
c a presiunea normal a care este presiunea atmosferic a standard 1 atm
(atmosfer a) = 1. 013 10
5
N/m
2
= 760 torri.
3.2.4 Legea lui Bernoulli
Suma dintre presiunea static a, dinamic a si hidrostatic a n acelasi
punct n orice punct al unei conducte este constant a.
- presiunea static a j este presiunea datorat a unor actiuni exterioare
care actioneaz a asupra uidului.
- presiunea dinamic a este presiunea datorit a misc arii uidului si
are formula
j
din
= j

2
2
unde este viteza uidului n punctul considerat iar j este densitatea
uidului.
- presiunea hidrostatic a este presiunea datorat a situ arii uidului
n cmpului gravitational
j
hid
= jq/
unde q este acceleratia gravitational a si / este n altimea.
Legea lui Bernoulli rezult a din legea de conservarea energiei. Matem-
atic legea lui Bernoulli se scrie ca
j + j

2
2
+ jq/ = ct. (3.13)
Formula este valabil a pentru uidele ideale (uide incompresibile cu
coecient de vscozitate nul)
3.2.5 Curgere turbulent a
Curgerea ordonat a a unui uid n straturi paralele este o curgere
laminar a. Acest lucru este valabil pentru viteze mici. La viteze mari,
38
Figura 3.9: Pic atur a colorat a de ulei ntr-un vas cilindric cu acelasi ulei, care
se roteste n jurul axului vasului.
curgerea devine dezordonat a si particulele descriu traiectorii neregulate
si aleatorii. n acest caz curgerea poart a numele de curgere turbulent a.
Viteza de curgere la care curgerea devine turbulent a depinde de:
- coecientul de vscozitate j
- aria sectiunii conductei o
- densitatea uidului j.
Pentru ntelegere se consider a urm atorul experiment: Se introduce o
pic atur a de ulei colorat a ntr-un vas plin cu ulei transparent, n centrul
c aruia exist a un cilindru care se roteste cu vitez a variabil a (Fig. 3.9).
Cnd viteza de rotatie e mai mare pic atura se alungeste. Cnd mis-
carea de rotatie nceteaz a, pic atura se reface. Aceasta nseamn a c a, n
interiorul vasului curgerea uleiului este una laminar a.
n cazul apei, acest lucru nu este posibil, deoarece curgerea devine
rapid turbulent a si difuzia este puternic a. Aceasta nseamn a c a lichidele
vscoase se amestec a foarte greu.
Reynolds a efectuat o serie de experimente cu privire la curgerea
uidelor prin conducte. El a introdus o m arime adimensional a care s a
caracterizeze modul n care are loc curgerea. Aceast a m arime a fost apoi
numit a num arul lui Reynolds .
Cnd num arul lui este mic, predominante sunt efectele datorate
frec arii. Cnd un astfel de lichid este pus n miscare, apare o curg-
ere laminar a care nceteaz a cnd nceteaz a si actiunea exterioar a. Cnd
39
num arul lui Reynold este mare curgerea va turbulent a.
n cursul experimentelor f acute n 1880, Reynolds a g asit c a trecerea
de la curgerea laminar a la una turbulent a se face cnd = 1700. n
cazul curgerii lichidului printr-o conduct a num arul lui Reynolds este:
=
21j
j
(3.14)
unde
1 este raza conductei exprimat a n metri,
j densitatea uidului exprimat a n kg/m
3
.
viteza de curgere a uidului exprimat a n m/s
j este coecientul de vscozitate exprimat n daP (decapoise).
n acest caz, trecerea de la curgerea laminar a la curgerea turbulent a
are loc atunci cnd = 1700.
3.3 Aplicatii
3.3.1 Hemodinamic a
Studiul curgerii sngelui prin sistemul arterial si venos formeaz a subiec-
tul hemodinamicii. Sngele este un lichid vscos compus din celule (albe
si rosii) si plasm a. El este de 34 ori mai vscos dect apa. Coecientul
de vscozitate al plasmei din snge este de 1,8 ori mai mare dect al apei.
Valoarea mare a vscozit atii sngelui este dat a de existenta celulelor, n
particular a celulelor rosii, care cresc frecarea si deci si vscozitatea sn-
gelui. Procentul de celule este de 42% si restul de 58 % este plasm a.
Vscozitatea plasmei scade cu cresterea temperaturii astfel c a la temper-
atura de 38

C, vscozitatea ajunge la 1 mdaP. n Fig. 3.10 este ar atat a
variatia coecientului de vscozitate al sngelui n functie de procentajul
de celule.
Este de remarcat c a atunci cnd sngele curge prin vase mai nguste,
vscozitatea sa este mai mic a dect atunci cnd curge prin vase mai largi.
Vscozitatea descreste cu diametrul capilarului, iar cnd acesta este mai
mic de 1 mm vscozitatea sngelui tinde c atre valoarea vscozit atii plas-
mei. Acest efect cunoscut sub numele de efect Fahraeus Lindgvist si
este determinat probabil de alinierea celulelor rosii n vasele nguste; aces-
tea n loc s a se deplaseze aleatoriu, ajung s a se deplaseze n mod ordonat
n vasele de snge.
40
Figura 3.10: Cresterea coecientului de vscozitate a sngelui functie de
procentajul de celule din acesta.
Curgerea sngelui prin arterele si venele din corpului uman este una
laminar a, ceea ce nseamn a c a viteza este maxim a de-a lungul axei vasului
si scade spre zero la perete. Celulele rosii tind s a se acumuleze n centru,
deoarece viteza sngelui este maxim a. Acesta face ca vscozitatea s a
devin a maxim a n centru si s a descreasc a nspre peretii vasului. Lng a
peretii vasului sngele este s ar acit mult n celule rosii si curge cu viteze
mult mai mari dect cele ar rezulta din formula lui Poisseuille. Din
motivul de mai sus, cnd sngele intr a ntr-un vas secundar, densitatea
de celule rosii n acesta este mai mic a dect cea din vasul principal (Fig.
3.11).
Aplica tie 1: Viteza medie de curgere a sngelui prin aort a.
Cunoscnd c a debitul volumic al sngelui prin aort a este 5,65 l/min
s a se determine viteza medie cu care sngele curge. Se cunoaste c a raza
aortei este 1 cm.
Se porneste de la relatia care leag a debitul volumic de viteza de curg-
ere
Q = o = ::
2
Rezult a
=
Q
::
2
=
5. 66 10
3
60 3. 14 10
4
= 0. 3 m/s = 30 cm/s
41
Figura 3.11: P atrunderea sngelui dintr-un vas principal ntr-un vas secundar.
Aplica tie 2: Num arul lui Reynolds pentru snge
S a se estimeze num arul lui Reynolds pentru curgerea sngelui prin
aort a. Se cunoaste densitatea j = 1050 kg/m
3
. : = 1 cm, = 30 cm/s si
j = 4 10
3
daP (decapoise).
Folosind formula 3.14 rezult a
=
21j
j
=
2 10
2
0. 3 1050
4 10
3
= 1575
Curgerea sngelui este una laminar a si este destul de apropiat a de
una turbulent a.
Aplica tie 3: Viteza sngelui prin capilare
Sngele din aort a ajunge n nal n reteaua capilarelor. Se cunoaste
c a raza aortei este :
a
= 1 cm, num arul de capilare din corpul uman este
aproximativ ` = 4 10
9
si c a raza medie a acestora este :
c
= 4 10
4
cm.
Pentru aceasta se consider a c a sngele este un uid incompresibil si
se aplic a ecuatia de continuitate

a
o
a
= `
c
o
c
unde
a
= 30 cm/s, este viteza sngelui prin aort a, o
a
este aria sectiunea
aortei,
c
viteza sngelui prin capilare si o
v
este aria sectiunii capilarului.
Atunci

a
::
2
a
= `
c
::
2
c
42
Rezult a

c
=

a
:
2
a
`:
2
c
=
30 10
2
1
4 10
9
(4 10
4
)
2
= 0. 5 10
3
m/s

c
= 0. 5 mm/s
n relatia de mai sus raza aortei si a capilarelor este exprimat a n mm.
Experimental s-a constatat c a valoarea cu care curge sngele prin
capilare este 1 mm/s.
3.3.2 Presiunea sngelui
Contractiei si relaxarea inimii, determin a o curgere oscilant a prin
corpul uman. Presiunea sngelui trebuie m asurat a att n momentul
contractiei inimii (sistol a) ct si n momentul relax arii (diastol a) . Pre-
siunea sngelui este presiunea pe care aceast a o exercit a asupra peretilor
vaselor de snge. Se poate vorbi de presiune arterial a, venoas a , intra-
pulmonar a. Cel mai des se determin a presiunea arterial a , respectiv
presiunea n artera brahial a - n brat, deoarece presiunea n celelalte vase
sanguine este mai mic a dect presiunea arterial a. M arimile caracteristice
sunt presiunea arterial a sistolic a care este valoarea maxim a a presiunii
n cursul unui ciclu cardiac, corespunznd sistolei ventriculare. Valoarea
normal a a acesteia este 100-140 mm coloan a de mercur. Ea depinde de
forta de contractie a ventriculului stng. Presiunea arterial a distolic a
este valoarea minim a n cadrul unui ciclu cardiac si corespunde sfrsit-
ului diastolei ventriculare. Ea depinde de rezistenta periferic a opus a de
sistemul arterial. Valoarea normal a este situat a n intervalul 60-90 mm
coloan a de mercur.
3.3.3 Reglarea uxului sanguin
Atunci cnd presiunea arterial a este n repaus j
0
= 120 torr si debitul
de snge este de Q
0
= 5 l/min. n cazul efortului zic acesta creste la
Q = 15 l/min iar presiunea de j = 180 torr. Atunci din relatia 3.11 se
scrie:
Q
0
=
:1
4
0
8j1
j
0
Q = 3Q
0
=
:1
4
8j1
j =
:1
4
8j1
j
43
Rezult a 1 = 1.181
0
.Aceasta nseamn a c a raza arterei creste. Rezult a
c a prin modicarea razei vaselor de snge din sistemul arterial debitul
de snge este controlat si cresterea debitului de snge se face f ar a ca
presiunea din vasele de snge s a creasca foarte mult. Practic sistemul de
arteriole controleaz a n mare parte debitul sanguin. Prin vasoconstrictie
se poate reduce uxul de snge n anumite p arti ale organismului n timp
prin vasodilatare creste uxul de snge.
Aceste fenomene pot avea loc datorit a modului n care sunt construite
vasele de snge. Ele contin:
- bre de elastin a care se g asesc n tunica medie. Ele sunt usor ex-
tensibile si au modul lui Young 1 = 3 10
5
N/m
2
.
- bre de colagen care sunt mai rezistente la ntinderi si care confer a
vaselor de snge rezistenta la presiuni mari. Acestea se g asesc n principal
n tunica medie si extern a si au modul lui Young 1 = 10
5
N/m
2
.
44
Capitolul 4
Elementele de termodinamic a
4.1 Notiuni fundamentale
1.Sistemul termodinamic reprezint a o portiune din univers care
cuprinde corpuri si cmpuri si care este delimitat a de restul universului
printr-o barier a zic a sau imaginar a. Restul universului poart a numele
de mediu extern.
Interactia dintre sistemul termodinamic si mediul extern se realizeaz a
prin schimb de energie si schimb de mas a.
Pornind de la aceasta sistemele se pot clasica n
- sisteme deschise care pot schimba mas a si energie cu mediul extern
si
- sisteme nchise care nu schimb a mas a cu mediul extern.
Sistemele nchise pot
- sisteme izolate care nu pot schimba energie cu mediul extern si
- sisteme neizolate care pot schimba energie cu mediu extern.
Sisteme - deschise
- nchise -izolate
-neizolate
Toate sistemele vii sunt sisteme deschise.
2. Parametri de stare sunt m arimi ce caracterizeaz a starea sis-
temului. Relatiile dintre parametri de stare poart a numele de ecuatii
de stare. Parametrii de stare pot clasicati n mai multe moduri.
45
46
A) Deoarece parametrii de stare sunt legati prin ecuatii de stare ei se
pot clasica n parametrii independenti si parametrii dependenti
care sunt exprimati n functie de parametrii independenti.
B) Functie de extinderea spatial a parametrii sunt:
Parametri intensivi sunt cei care nu depind de extinderea spatial a
a sistemului. Ei caracterizeaz a propriet atile locale ale sistemului. Ca
exemple sunt presiunea si temperatura.
Parametri extensivi depind de extinderea spatial a a sistemului. Ca
exemple sunt volumul si masa, num ar de molecule sau moli.
C) Functie de modul n care poate exprimat lucrul mecanic
Parametri de fort a si parametri de pozitie. Ei apar din modul
n care poate exprimat lucrul mecanic: 1 = c unde c este parametru
de pozitie iar este parametru de fort a corespunz ator parametrului de
pozitie.
3. St ari ale unui sistem termodinamic
St arile de neechilibru sunt st ari n care parametrii de stare variaz a
n timp si spatiu.
St ari stationare sunt st ari n care parametrii sunt constanti n timp,
iar sistemul poate schimba mas a si energie cu mediul extern.
St arile de echilibru sunt st arile stationare n care nu exist a schimb
de mas a sau energie cu mediul extern.
4. Principul fundamental al termodinamicii
Un sistem izolat ajunge ntotdeauna dupa un timp ntr-o stare de
echilibru termodinamic si nu poate ie si de la sine din aceasta stare.
5 Transform ari de stare
Transformarea de stare (proces) reprezint a trecerea unui sistem
termodinamic dintr-o stare de echilibru n alt a stare de echilibru. Aceasta
se realizeaz a cu variatia mai multor parametri de stare.
Exist a dou a clasic ari a transform arilor de stare
A) Dup a natura st arilor intermediare
- transform ari cvasistatice: sunt transform arile ale c aror st arile
intermediare sunt st ari de echilibru. Ele sunt transform ari lente.
- transform ari necvasistatice: sunt transform ari ale c aror st arile
intermediare nu sunt st ari de echilibru.
B) Dup a posibilitatea de a se realiza procesul
- transform ari reversibile: sunt transform arile pentru care proce-
sul invers poate realizat prin aceleasi st ari intermediare de echilibru ca
47
si procesul direct.
- transform ari ireversibile: sunt transform arile pentru care proce-
sul invers nu poate realizat prin aceleasi st ari intermediare de echilibru
ca si procesul direct.
Din modul n care sunt denite transform arile de stare trebuie re-
marcat c a orice transformare reversibil a este una cvasistatic a, iar trans-
form arile necvasistatice sunt transform ari ireversibile. Exist a si trans-
form ari cvasistatice care sunt ireversibile (procese n care exist a forte de
frecare, ruginire)
4.2 Energia intern a si forme ale schimbului
de energie
Energia intern a a unui sistem termodinamic reprezint a, suma en-
ergiilor cinetice ale particulelor constituente ale sistemului, suma energi-
ilor potentiale de interactie dintre particulele sistemului si suma energiilor
potentiale ale particulelor n cmpuri externe.
Energia intern a este o m arime de stare. Ea este o m arime extensiv a
deoarece energia intern a depinde de cantitatea de substant a din interiorul
sistemului.
Formele schimbului de energie cu mediul sunt lucrul mecanic si c al-
dura.
1. Lucrul mecanic
a) Cazul unei for te 1 care ac tioneaza asupra unui corp
1 = 1d (4.1)
unde d reprezint a deplasarea. Relatia de mai sus este valabil a n cazul n
care forta este constant a iar deplasarea este n sensul fortei. Se consider a
conventia n care lucrul mecanic este considerat pozitiv dac a este efectuat
de sistem asupra mediului iar fortele sunt cele cu care sistemul actioneaz a
asupra mediului extern.
b) Lucrul mecanic efectuat de for tele de presiune
Se consider a situatia prezentat a n Fig. 4.1 n care sub actiunea fortei
de presiune un piston mobil se deplaseaz a cvasistatic pe distanta d.
Pornind de la denitia lucrului mecanic se obtine
1 = 1d = jod = j\ (4.2)
48
Figura 4.1: Lucrul mecanic efectuat de fortele de presiune.
Relatia 4.2 este valabil a dac a presiunea din interiorul sistemului este
mic a sau dac a variatia volumului este foarte mic a astfel nct n timpul
procesului presiunea s a r amn a aproximativ constant a. n cazul de mai
sus presiunea este parametrul de fort a iar volumul este parametrul de
pozitie.
Lucrul mecanic caracterizeaz a schimbul de energie a sistemului ter-
modinamic cu mediul extern atunci cnd exist a misc ari ordonate si au
loc cu variatii ale parametrilor de pozitie.
Transform arile n care schimbul de energie cu mediul extern este da-
torat numai lucrului mecanic poart a numele de transform ari adiabat-
ice.
2 C aldura
C aldura este un mod al schimbului de energie cu mediul care nu
depinde de variatia parametrilor de pozitie. Ea este legat a de misc arile
microscopice ale constituentilor (atomi si molecule).
ntr-un proces adiabatic sistemul nu schimb a c aldura cu mediul ex-
tern.
4.3 Temperatura
n mod practic asociem temperatura cu senzatiile de cald sau rece.
Totusi pentru a ntelege conceptul de temperatur a trebuie introduse con-
ceptele de contact termic si echilibru termic.
Modul n care este privit contactul termic este acela n care cele dou a
sisteme sunt plasate ntr-un container care le izoleaz a de mediul extern
(Fig. 4.2). ntre sisteme exist a un perete x care permite doar schimbul
49
Figura 4.2: Contact termic
Figura 4.3: Tranzitivitatea echilibrului termic.
de c aldur a ntre ele (perete diaterm).
Dou a sisteme aate n contact termic ajung la echilibru termic dac a
ntre ele nceteaz a orice schimb de c aldur a.
Proprietatea cea mai important a este aceea de tranzitivitate a echili-
brului termic. Astfel, dac a sistemele o
1
si o
2
sunt separat n echilibru
termic cu o
3
, atunci o
1
si o
2
sunt n echilibru termic unul cu cel alalt
(Fig. 4.3).
Aceast a proprietate permite mp artirea sistemelor termodinamice n
clase de echivalent a.
O clas a de echivalent a este o multime de obiecte care au o propri-
50
etate comun a. Sistemele dintr-o clas a de echivalent a pot n echilibru
unele cu altele dar nu pot n echilibru cu sistemele din alt a clas a de
echivalent a.
Rezult a c a al aturi de parametri de pozitie (coordonate generalizate)
este nevoie de o alt a m arime pentru a caracteriza starea sistemului.
Aceast a m arime este temperatura empiric a. Ea caracterizeaz a sis-
temele din punct de vedere al echilibrului termic. Astfel, dou a sisteme
aate la aceeasi temperatur a sunt n echilibru termic.
Oscar a de temperatur a comun a este scara Celsius n care 0
o
Ccores-
punde punctului de topire al ghetii la presiune normal a si 100
o
C cores-
punde temperaturii de erbere a apei la presiune normal a (1 atm). Cele
mai utilizate termometre n domeniile obisnuite de temperatur a sunt:
termometrul cu mercur, (care nu poate utilizat sub 30
o
C deoarece la
aceast a temperatur a mercurul ngheat a) si termometrul cu alcool care nu
poate utilizat peste 85
o
C deoarece la 85
o
C alcoolul ncepe s a arb a.
O alt a scar a de temperatur a utilizat a curent n SUA este scara de
temperatur a Fahrenheit. n aceast a scar a punctul de topire al ghetii
corespunde la 32
o
F, iar punctul de erbere al apei la 22
o
F. Atunci:
o
o
C =
5
9
(t 32)
o
F (4.3)
O alt a scar a de temperatur a este scara temperaturilor absolute.
n aceast a scar a de temperatur a zero absolut corespunde temperaturii
273,15
o
C n scara Celsius. Se noteaz a cu 1
0
= 273. 15 K (unde K este
abrevierea unit atii noii scale care poart a numele de Kelvin) si atunci tem-
peratura n grade Celsius se exprim a n functie de temperatura absolut a
astfel:
t
o
C = 1 273. 15 (4.4)
Deoarece punctele de topire si erbere al apei sunt greu de reprodus
ca puncte de referint a s-a ales ca punct de referint a, punctul triplu
al apei (punct n care cele trei faze lichid a, solid a si gazoas a sunt n
echilibru). Acesta se petrece la 0,01
o
C si o presiune de 4,58 mm coloan a
de mercur. Rezult a c a punctul triplu al apei se a a la
1 = 273. 16 K
Un termometru medical utilizeaz a ca substant a de lucru mercurul.
Ele sunt gradate ntre 34

C si 43

C. Pentru a se observa lungimea
51
coloanei de mercur, capilarului i se d a forma de lentil a cilindric a con-
vergent a. Acest termometru este un termometru de maxim deoarece
mercurul se opreste la temperatura maxim a. Tubul capilar are o stricti-
une (strngere) deasupra rezervorului. Prin nc alzirea mercurul dep aseste
strictiunea trecnd n capilar la r acire, mercurul din rezervor se contract a
si se rupe de mercurul din capilar datorit a strictiunii. Mercurul din capi-
lar se contract a foarte putin astfel c a nivelul mercurului din capilar nu
se modic a indiferent de temperatura maxim a m asurat a.
Temperatura corpului uman se situeaz a n jur de 37
o
C. Ea variaz a
cu vrsta astfel la nastere temperatura corpului uman este 38,3
o
C si n
prima zi scade la 36,6
o
C si apoi creste pn a la 37,6
o
C care se mentine
cteva zile. Mai mult temperatura corpului uman variaz a n cursul unei
zile cu amplitudinea de 1
o
C. Mentinerea temperaturii corpului poart a
numele de termoreglare. n medii cu temperatur a sc azut a, pierderile
de c aldur a se compenseaz a prin vasoconstrictie, irigare mai slab a a pielii
si cresterea arderilor din organism. n medii cu temperaturi ridicate are
loc o vasodilatare si se intensic a pierderile de c aldur a prin evaporare.
4.4 Principiul zero. Ecuatii de stare
Temperatura este functie de starea de echilibru a sistemului.
Parametrii de fort a ai sistemului sunt functii de parametrii de pozitie
(coordonate generalizate) si temperatur a.
Matematic principiul zero se scrie astfel:

i
=
i
(c
1
. c
2;
....c
n
. 1) i = 1. .... : (4.5)
unde cu
i
s-au notat parametrii de fort a, cu c
i
s-au notat parametrii de
pozitie iar cu 1 temperatura absolut a.
Acestea sunt ecuatiile termice de stare.
Deoarece starea sistemului este determinat a de parametrii de pozitie
c
i
si temperatura 1 , atunci si energia intern a poate denit a n functie
de acesti parametrii.
l = l(c
1
. c
2
. ...c
n
) (4.6)
O astfel de ecuatie poart a numele de ecuatie caloric a de stare.
Ca exemplu se consider a cazul unui uid
= j si c = \ (4.7)
52
unde j este presiunea si \ este volumul.
Atunci
j = j(\. 1) este ecuatia termic a de stare (4.8)
l = l(\. 1) este ecuatia caloric a de stare (4.9)
Ecuatiile termice si calorice de stare se obtin e experimental e cu
ajutorul zicii statistice.
Astfel, pentru gazul ideal ecuatia termic a de stare este
j\ = i11 (4.10)
1 = 8314 J/KmolK este constanta universal a a gazelor si i este num arul
de kmoli
i =
`
j
=
`
`
A
(4.11)
unde ` este masa de substant a, j este masa molar a, ` este num arul de
particule din sistem iar `
A
= 6. 023 10
26
molecule/kmol este num arul
lui Avogadro.
Ecuatia caloric a de stare este:
l = iC
V
1 (4.12)
unde C
V
reprezint a c aldura molar a la volum constant, iar 1 este tem-
peratura n grade Kelvin.
Pornind de la ecuatia de stare se pot determina ecuatiile de trans-
formare a gazului ideal.
- transformarea izoterm a (1 = ct.)
j\ = ct. (4.13)
- transformare izobar a (j = ct.)
\
1
= ct. (4.14)
- transformare izocor a (\ = ct.)
j
1
= ct. (4.15)
Aplica tie
53
Un scafandru si umple pl amnii cu aer la ntreaga capacitate (\
i
=
5. 5 litri) cnd se a a la adncime de 12 m. Care este volumul la care
ajunge pl amnul dac a scafandru se ridic a brusc la suprafat a. Temper-
atura se consider a constant a.
Presiunea la adncimea de 12 m este egal a cu presiunea atmosferic a
la care se adaug a presiunea hidrostatic a
j
i
= j
0
+ jq/
unde j
0
= 1. 013 10
5
Pa (N/m
2
) este presiunea atmosferic a, j = 1000
kg/m
3
este densitatea apei, q = 9. 8 m/s
2
este acceleratia gravitational a.
j
i
= 1. 013 10
5
+ 10
3
9. 8 12 = 2. 13 10
5
N/m
2
Transformarea suferit a de aer este una izoterm a si atunci
j
i
\
i
= j
0
\
deoarece la suprafat a presiunea este cea atmosferic a j
0
. Atunci volumul
la care ajunge pl amnul
\ =
j
i
\
i
j
0
=
2. 13 10
5
5. 5
1. 013 10
5
= 12 litri
Aceast a situatie ar duce la ruperea pl amnului. Din acest motiv nu
este indicat a o ridicare brusc a la suprafat a.
4.5 Principiul I
Principiu I al termodinamicii reprezint a legea de conservare a
energiei pentru sistemele nchise. Ea leag a variatia energiei interne a
sistemului de lucrul mecanic si c aldura schimbate de acesta cu mediul
extern.
Formularea matematic a a principiului I este
l = Q1 (4.16)
unde
- l este variatia energiei interne a sistemului
54
- Q este c aldura schimbat a de sistem cu mediul extern
- 1 este lucrul mecanic schimbat de sistem cu mediul extern
Aceast a formulare a primului principiu al termodinamicii este valabil a
n conventia: cantitatea de c aldur a este considerat a pozitiv a dac a este
primit a de sistem iar lucrul mecanic este pozitiv dac a este efectuat de
mediul extern asupra sistemului.
n cazul unui sistem izolat Q = 1 = 0. Atunci l = 0 si l
i
= l
f
.
Energia intern a a unui sistem izolat r amne constant a.
n cazul unui proces ciclic n care starea nal a coincide cu starea
initial a si l = 0 si Q = 1.
C aldura Q poate exprimat a n diverse moduri care sunt legate de
variatia temperaturii. Exprimarea cantit atii de c aldur a Q se face cu
ajutorul coecientilor calorici.
Q = C1 (4.17)
unde C poart a numele de capacitate caloric a a corpului. n general
capacitatea caloric a a corpului depinde de modul n care este variat a
temperatura corpului. Astfel, se denesc capacit ati calorice la volum
constant, la presiune constant a si n alte conditii. Dac a se consider a un
mol din substanta respectiv a, C poart a numele de c aldur a molar a C

si
Q = iC

1 (4.18)
n acelasi mod se poate introduce si c aldura specic a c, care reprez-
int a c aldura necesar a pentru a schimba temperatura cu 1
o
C a unui kilo-
gram din substanta respectiv a.
Q = :c1 (4.19)
C aldura molar a si c aldura specic a sunt m arimi care depind de natura
substantei din care este realizat sistemul termodinamic.
4.6 Surse de energie n biosfer a
Soarele este sursa de energiei ce ajunge n biosfer a. n Soare au loc
reactii de fuziune ntre atomii de deuteriu
2
1
H obtinndu-se astfel un izo-
top al heliului si un neutron.
2
1
H +
2
1
H
3
2
He +
1
0
n + 1
55
Energia care rezult a dintr-o astfel de reactie este 1 = 26. 2 MeV
(1 MeV = 10
6
eV si 1 eV = 1. 6 10
19
J) n soare exist a 460 10
9
tone de hidrogen si se produce o energie 3. 8 10
26
J/s. La suprafat a
p amntului ajunge n medie 1366 jouli pe secund a pe metru p atrat. 1
joule pe secund a reprezint a 1 Watt care este unitatea de putere. M arimea
denit a mai sus se noteaz a cu o
o = 1366 W/m
2
si poart a numele de constant a solar a. 99,95 % din aceasta energie este
sub forma de radiatie termic a (infrarosu) si lumin a.
Organismele autotrofe sunt organisme care-si produc singure sub-
stantele organice. Acestea sunt:
a) Organisme autotrofe fotosintetice
Din energia radiatiei solare care ajunge la suprafat a p amntului 0,05
% este energia undelor electromagnetice cu lungimea de und a cuprins a
ntre 400 - 700 nm (1 nanometru = 10
9
m). Aceast a energie este captat a
de bacterii fotosintetice si plante verzi si este transformat a n energie
chimic a a moleculelor de interes biologic precum ATP (adenozin trifosfat)
si NADP (Nicotinamid a adenin dinucleotid fosfat).
Fotosinteza care se desf asoar a n plantele verzi este transformat a n
energie chimic a cu ajutorul c areia se sintetizeaz a glucoza - (HCOH)
6
,
din substante simple precum apa si dioxidul de carbon. Fotosinteza este
singurul proces natural n care se produce oxigen.
Reactia global a este
6H
2
O +6CO
2
+ lumin a
enzim a
(HCOH)
6
+6O
2
Realizarea reactiei se face n dou a faze Fig. 4.4
1. Faza luminoas a
- captarea energiei luminoase si descompunerea apei
2H
2
O + 4clorol a
+
O
2
+4H
+
+4clorol a
- reducerea NADP
+
(Nicotinamid a adenin dinucleotid fosfat) la NADPH
(Hidrur a de nicotinamid a adenin dinucleotid fosfat)
NADP
+
+2e

+H
+
NADPH
56
Figura 4.4: Reactia de fotosintez a
- fosforizarea ADP (adenozin difosfat) la ATP (adenozin trifosfat)
ADP+P
i
ATP
n relatia de mai sus s-a notat cu P
i
un grup fosfat organic care intr a
n componenta ATP - ului.
2. Faza la ntuneric
- reactia de sintetizare a glucozei din dioxid de carbon si ap a, n
prezenta unor enzime
CO
2
+2NADPH+3ATP+2H
2
O
CH
2
O+2NADP
+
+3ADP+3P
i
+H
+
- polimerizarea aldehidei formice prin care se obtine glucoza
6CH
2
O (HCOH)
6
Fotosinteza poate xa CO
2
dac a concentratia n atmosfer a este mai
mare de 0,008%. n prezent concentratia de CO
2
n atmosfer a este 0,03%.
Astfel aproape 710
14
kg de CO
2
este xat a anual si aproape o cantitate
egal a de O
2
este eliberat a n atmosfer a.
57
b) Organismele autotrofe chimiosintetice. Organismele autotrofe
utilizeaz a pentru activit atile lor energia elibereaz a prin oxidarea diferitelor
substantelor. Exist a mai multe tipuri de astfel de organisme (bacterii):
- bacterii nitricate (transform a prin oxidarea amoniacului n acid
azos si azotic)
- bacterii ferice (oxideaz a carbonatii ferosi la hidroxid feric)
- bacterii sulfuroase (transform a hidrogenul sulfuros n sulf, acid sul-
furos sau acid sulfuric).
58
Capitolul 5
Principiul II al
termodinamicii
Primul principiu al termodinamicii (l = Q1) introduce o functie
de stare numit a energie intern a (l). Principiul I nu face o deosebire
calitativ a ntre formele schimbului de energie, c aldura si lucrul mecanic.
Dac a se consider a un proces ciclic l = 0 rezult a c a Q = 1. Din
punct de vedere practic intereseaz a ca sistemul s a efectueze lucru mecanic,
adic a:
1 0 (5.1)
sau mai precis s a transforme o cantitate de c aldur a n lucru mecanic util
ntr-un proces ciclic. Problema care s-a pus a fost aceea s a se transforme
ntreaga cantitate de c aldur a n lucru mecanic. Pentru aceasta procesul
ciclic ar trebui s a e unul monoterm, adic a sistemul s a e n contact cu
o singur a surs a de c aldur a de la care s a preia c aldura si s a o transforme
n lucru mecanic.
Carnot a ajuns la concluzia c a un astfel de proces nu poate avea loc.
O formulare care descrie ntr-un mod general acest rezultat este aceea
dat a de Thomson care spune c a:
ntr-o transformare ciclica monoterma sistemul nu poate ceda lu-
cru mecanic n exterior. Daca transformarea este si reversibila sistemul
prime ste lucru mecanic din exterior.
O formulare echivalent a este cea a lui Clausius:
Este imposibil de realizat o transformare al carui unic rezultat sa e
transferul caldurii de la o sursa cu temperatura data la o sursa cu tem-
59
60
Figura 5.1: Ciclul Carnot reversibil (transform arile 1-2 si 3-4 sunt izoterme si
transform arile 2-3 si 4 -1 sunt transform ari adiabatice.
peratura mai mare.
5.1 Denirea entropiei
Pentru aceasta se consider a un ciclu Carnot reversibil format din dou a
izoterme si dou a adiabate (transform ari n care sistemul nu schimb a c al-
dur a cu mediul extern). n Fig. 5.1 este prezentat ciclul Carnot efectuat
de un gaz ideal.
Se demonstreaz a c a randamentul unui astfel de ciclul este:
j = 1
[Q
2
[
Q
1
= 1 +
Q
2
Q
1
= 1
1
2
1
1
(5.2)
unde Q
1
este c aldura primit a de la sursa cu temperatura 1
1
si Q
2
este
c aldura cedat a sursei cu temperatura 1
2
. Trebuie remarcat c a randa-
mentul ciclului Carnot depinde doar de temperaturile izvorului cald si a
celui rece. Armatia r amne adev arat a si n cazul c a se modic a sub-
stanta de lucru. Astfel randamentul ciclului Carnot depinde numai de
temperaturile surselor reci si calde.
Q
1
0, Q
2
< 0 si 1
1
1
2
De aici rezult a:
Q
1
1
1
+
Q
2
1
2
= 0 (5.3)
Fie un sistem care sufer a o transformare ciclic a reversibil a n cur-
sul c aruia primeste de la : termostate de temperaturi 1
i
(i = 1. .... :)
61
cantit atile de c aldur a Q
i
(i = 1. .... :). Un termostat este un sistem foarte
mare care nu-si schimb a temperatura cnd primeste sau cedeaz a c aldur a.
Se poate demonstra ca si n cazul ciclului Carnot c a:
n

i=1
Q
i
1
i
= 0 (5.4)
Se deneste m arimea numit a entropie (o)
o =
Q
1
unde Q este cantitatea de c aldur a schimbat a ntr-un proces reversibil cu
un termostat aat la temperatura 1.
Astfel se poate exprima cantitativ principiul al doilea al termodinam-
icii.
Exista o func tie de stare S numita entropie a carei varia tie o (do)
ntr-un proces reversibil este:
o =
oQ
1
_
do =
oQ
1
_
(5.5)
unde oQ este caldura schimbata ntr-un proces reversibil cu un termostat
aat la temperatura absoluta T.
Unitatea de m asur a pentru entropie este J/K. Ca si energia intern a
entropia este o m arime extensiv a.
5.1.1 Variatia entropiei n cazul proceselor ireversibile
Pentru a se observa modul n care entropia variaz a n procesele ire-
versibile, se consider a cazul n care schimbul de c aldur a cu mediul extern
este nul.
Pentru aceasta se consider a destinderea adiabatic a n vid (Fig. 5.2).
Gazul ideal se a a n volumul \
1
la temperatura 1
1
. Volumul \
2
este
vidat, iar nvelisul izoleaz a adiabatic cele dou a compartimente. Se de-
schide robinetul R si gazul p atrunde n compartimentul al doilea. Proce-
sul este ireversibil. C aldura schimbat a cu mediul estern este nul a Q = 0
deoarece vasul este izolat adiabatic. Lucrul mecanic este nul 1 = 0
deoarece trecerea gazului n cel de-al doilea compartiment se face numai
62
Figura 5.2: Destindere adiabatic a n vid.
datorit a agitatiei termice. Atunci l = 0. Cum l = iC
V
1 este energia
intern a a gazului ideal, rezult a 1 = 0.
Deoarece entropia este functie de stare, nu are important a modul n
care se ajunge la starea nal a. Din acest motiv se consider a o transfor-
mare izoterm a de la volumul \
1
la volumul \
1
+ \
2
. C aldura schimbat a
de sistem cu mediul este egal a cu lucrul mecanic (Q = 1) deoarece vari-
atia energiei interne ntr-un proces izoterm pentru un gaz ideal este nul a
(l = Q1 = 0).Lucrul mecanic se poate calcula pornind de la expresia
lucrului mecanic elementar o1
o1 = jd\ =
i11
\
d\
Atunci
Q = 1 =
_
V
1
+V
2
V
1
i11
d\
\
= i11 ln
\
1
+ \
2
\
1
(5.6)
o =
Q
1
= i1ln
\
1
+ \
2
\
1
0 (5.7)
Rezult a c a variatia entropiei este pozitiv a. Astfel ntr-o transformare
ireversibil a entropia sistemului creste (n lipsa schimbului de c aldur a).
Astfel se poate exprima principiul II al termodinamicii pentru procese
ireversibile:
Entropia totala a unui sistem izolat care sufera o transformare nu
poate scadea.
Mai mult daca procesul este ireversibil, entropia totala a sistemului
izolat cre ste. Daca procesul este reversibil entropia totala a sistemului
ramne constanta.
63
Aceasta nseamn a c a un sistem izolat ajunge n starea de echilibru
cnd entropia este maxim a.
Dac a sistemul nu este izolat variatia de entropie este datorat a si
schimbului de c aldur a cu mediul extern.
o
(e)
=
Q
1
(5.8)
unde 1 este temperatura mediului sau a termostatului cu care sistemul
este n contact. Astfel se poate scrie variatia total a de entropie a sis-
temului:
o = o
(i)
+ o
(e)
= o
(i)
+
Q
1
(5.9)
unde o
(i)
este partea din variatia de entropie datorat a ireversibilit atii
procesului si o
(e)
este partea din variatia de entropie datorat a schim-
bului de c aldur a.
Cum o
(i)
0, ntr-un proces ireversibil n care sistemul schimb a
c aldur a cu mediul extern
o
Q
1
(5.10)
Se consider a dou a cazuri particulare
a) sistem izolat adiabatic Q = 0 si proces reversibil o
(i)
= 0. Atunci
variatia total a a entropiei sistemului este nul a
o = 0
b) sistem izolat adiabatic Q = 0 si proces ireversibil o
(i)
0. Atunci
variatia total a de entropie este egal a cu variatia de entropie datorat a
ireversibilit atii procesului si
o 0
O observatie extrem de important a este c a entropia este o m arime
legat a de ordinea din interiorul sistemului. n exemplul dat anterior si
anume al destinderii adiabatice n vid, n starea initial a sistemul este mai
ordonat dect n starea nal a, deoarece gazul ocup a un volum mai mic
dect cel ocupat n starea nal a. Astfel o entropie mai mare corespunde
unei dezordini mai mari a sistemului.
n continuare se consider a un exemplu care pune n evident a modul
n care c aldura poate transformat a n lucru mecanic si faptul c a pen-
tru aceasta dezordinea sistemului creste. Fie o band a de cauciuc care
64
Figura 5.3: Contractia unei benzi de cauciuc de care este legat a o mas a atunci
cnd este nc alzit a. n partea de jos stnga sunt reprezentate macromolecule
de cauciuc cnd banda nu este ntins a, iar n partea din dreapta atunci cnd
banda este supus a ntinderii.
este atrnat a la un cap at de un suport iar de cap atul cel alalt este legat
un corp de masa :. Datorit a fortei de greutate banda de cauciuc se
alungeste. Dac a banda de cauciuc este nc alzit a aceasta se contract a.
Deoarece masa : este ridicat a n cmpul gravitational ea efectueaz a un
lucru mecanic. Deoarece banda este nc alzit a rezult a c a o parte din c al-
dur a este transformat a n lucru mecanic. Explicatia fenomenului const a
n faptul c a banda de cauciuc este format a din lanturi polimerice care
sunt aranjate ntr-un mod dezordonat. Atunci cnd banda de cauciuc
este ntins a moleculele din aceasta ajung ntr-o stare mai ordonat a iar
entropia sistemului este mai mic a. Cnd se furnizeaz a o cantitate de
c aldur a acesteia, gradul de agitatie termic a a moleculelor creste si ele au
tendinta s a ajung a n starea initial a, n care dezordinea si entropia erau
mai mari. Astfel banda se scurteaz a si masa : este ridicat a (Fig. 5.3).
5.1.2 Sisteme deschise
Sistemele biologice din punct de vedere termodinamic sunt sisteme
deschise. n plus sistemele biologice sunt sisteme care mentin o ordine
ridicat a si care organizeaz a materia pe care o preiau din mediul extern.
Rezult a c a pentru procesele efectuate de sistemele biologice o < 0. Mai
65
mult procesele biologice sunt procese ireversibile si pare c a principiul II
nu este valabil, n sensul c a starea de echilibru se atinge atunci cnd
entropia este minim a. Formularea principiului II al termodinamicii este
valabil a doar pentru sisteme izolate. Rezult a c a pentru a aplica principiul
II al termodinamicii este nevoie s a se considere sistemul viu plus mediul
extern ca un ntreg. Atunci se aplic a principiul II al termodinamicii
ansamblului sistem biologic si mediu extern.
o
total
= o
bio
+ o
med
0 (5.11)
Cum o
bio
< 0.rezult a c a o
med
0. adic a o sc adere a entropiei
sistemului duce la o crestere de entropie (de dezordine) n mediul extern.
n termodinamica proceselor ireversibile relatia 5.11 se aplic a nu nu-
mai sistemului privit ca un ntreg,dar si oric arei p arti a sistemului. Gen-
eraliznd se poate spune c a un proces consumator de entropie (n care se
produce ordine) nu poate avea loc dect pe baza unui proces produc a-
tor de entropie (un proces produc ator de dezordine), astfel nct variatia
total a de entropie s a e pozitiv a o 0.
n cazul unui sistem deschis starea de echilibru nu poate atins a,
datorat a schimbului permanent de substant a cu mediul nconjur ator sau
datorit a constrngerilor la care este supus sistemul respectiv. Evolutia
sistemului n acest caz are loc c atre o stare stationar a de neechilibru
n care o = 0. Pentru aceasta trebuie s a existe un ux continuu de
entropie nenul spre exterior care s a compenseze productia de entropie din
sistem. Mai mult productia de entropie trebuie s a e minim a (teorema
fundamental a a minimului productiei de entropie).
5.2 Functii caracteristice
Functiile caracteristice sunt functii de stare ce permit obtinerea tu-
turor informatiilor referitoare la sistemul considerat.
5.2.1 Energia liber a
Energia liber a 1 este o functie de volum si temperatura
1 (\. 1) = l 1o (5.12)
66
Ea este legat a de lucrul mecanic maxim pe care-l poate efectua un
sistem termodinamic care este n contact cu un termostat (temperatura
este constant a). Astfel lucrul mecanic maxim n aceste conditii este cel
mult egal cu minus variatia energiei libere
1
max
_ 1 (5.13)
Un sistem aat la temperatur a constant a si volum constant ajunge la
echilibru atunci cnd valoarea energiei libere este minim a.
5.2.2 Entalpia
Se consider a o transformare a unui sistem la presiune constant a. Din
formularea Principiului I al termodinamicii rezult a
Q = l + 1
unde 1 = j\. Atunci
Q = l + j\ = l
2
l
1
+ j (\
2
\
1
)
unde cu 1 se indexeaz a starea initial a si cu 2 se indexeaz a starea nal a.
Rezult a
Q = (l
2
+ j\
2
) (l
1
+ j\
1
) (5.14)
Se poate astfel deni m arimea numit a entalpie (H)
H = l + j\ (5.15)
a c arei variatie reprezint a c aldura schimbat a cu mediul extern de c atre
un sistem aat la presiune constant a. Ea este o functie de stare deoarece
energia intern a, presiunea si volumul sunt functii de stare. Aceasta
nseamn a c a variatia ei este aceiasi indiferent cum se produce transfor-
marea din starea initial a n cea nal a. Este util s a se lucreze cu aceast a
functie de stare, deoarece procesele din lumea vie se desf asoar a la presiune
atmosferic a care pe intervale de timp nu prea mari, poate considerat a
o constant a.
67
De la denitia de mai sus a entalpiei se poate ar ata c a variatia ei la
presiune constant a este egal a cu c aldura.
H = (l + j\ ) = l + (j\ )
Pentru variatii mici a st arii sistemului
H = Qj\ + j\ + \ j = Q+ \ j (5.16)
Atunci cnd presiunea este constant a j = 0 si H = Q.
Un proces n care variatia de entalpie este negativ a H < 0 poart a
numele de proces exotermsi o cantitate de c aldur a este furnizat a medi-
ului nconjur ator. Dac a H 0 procesul poart a numele de proces en-
dotermsi pentru realizarea lui este nevoie de o cantitate de c aldur a care
trebuie luat a din exteriorul sistemului.
Variatia entalpiei si a altor functii termodinamice sunt date n anu-
mite conditii. Astfel, n tabelele cu date termodinamice, variatiile en-
talpiei si a altor functii termodinamice sunt prezentate la temperatura
1 = 298. 15 K (25

C ) si presiunea j = 10
5
N/m
2
= 1 bar (0,986932
atm).
5.2.3 Entalpia libera sau potential Gibbs
Se consider a cazul unui sistemaat la temperatur a constant a. Conditi-
ile izoterme sunt importante deoarece organismele si mentin n general
o temperatur a constant a. Organismul uman ca si alte organisme nu
pot suporta schimb ari de temperatur a mai mari dect cteva grade. Se
presupune c a celulele corpului sufer a o transformare reversibil a la tem-
peratur a si presiune constante, care determin a un transfer de c aldur a
(Q < 0) n mediul extern
o
med
=
Q
1
(5.17)
unde 1 este temperatura mediului care se consider a foarte apropiat a
de cea a corpului. Deoarece 1 = 0 si j = ct. rezult a H = Q. Se
substituie relatia 5.17 n relatia 5.11 si rezult a:
o
bio

H
1
0
68
de unde
H 1o
bio
0 (5.18)
Se deneste o nou a functie de stare numit a entalpia liber a sau
energia liber a Gibbs
G(1. j) = H 1o = l + j\ 1o (5.19)
a c arei variatie la presiune si temperatur a constant a este:
G = H 1o
bio
(5.20)
n relatia H m asoar a schimbul de c aldur a cu mediul extern. Can-
titatea 1o
bio
poate privit a ca o energie nedisponibil a n conditii
izoterme. Transferul acestei cantit ati de energie n afara sistemului ar
determina sc aderea temperaturii, lucru care este imposibil deoarece s-a
considerat temperatura constant a. Variatia entalpiei arat a sensul n care
se poate produce o reactie chimic a la temperatur a si presiune constant a.
Pentru aceasta se studiaz a transformarea apei din stare lichid a n stare
solid a la n trei cazuri: 10

C, 0

C, +10

C la presiunea de 1 atm. n
Tabelul 4.1 sunt prezentate variatiile functiilor n acest caz.
Tabelul 4.1
Variatii ale functiilor de stare l, H, o, 1o, G exprimate n
Jmol
1
K
1
la transformarea apei din stare lichid a n stare solid a
10

C 0

C 10

C
l 5619 6008 6397
H 5619 6008 6397
o 21 22 23
1o 5406 6008 6623
G 213 0 226
Trebuie remarcat c a la +10

C (G 0) transformarea nu este
favorabil a din punct de vedere energetic, la 0

C (G = 0) si cele dou a
st ari sunt n echilibru iar la 10

C (G < 0) transformarea se petrece
spontan.
Astfel pentru a vedea sensul n care se poate produce o reactie trebuie
calculat a variatia entalpiei libere G.
69
Dac a G 0 reactia din punct de vedere energetic nu se poate
produce spontan. Dac a variatia entalpiei este negativ a G < 0 reactia
se poate produce spontan iar dac a G = 0 sistemul este n echilibru si
nu are loc nici o schimbare.
Se demonstreaz a c a un sistem aat la temperatur a constant a si pre-
siunea constant a ajunge la echilibru atunci cnd valoarea entalpiei libere
este minim a.
n cazul sistemelor deschise se introduce o nou a m arime j numit a
potential chimic care pentru o substant a pur a este egal cu entalpia
liber a a unui mol. n acest caz variatia entalpiei libere este:
G = o1 + \ j + ji
Dac a dou a sisteme sunt n contact si pot schimba substant a, ele ajung
la echilibru dac a
j
1
= j
2
reprezint a conditia pentru ca sistemele s a e n echilibrul mecanic
1
1
= 1
2
reprezint a conditia ca sistemele s a e n echilibrul termic
j
1
= j
2
reprezint a conditia ca cele dou a sisteme s a e n echilibrul chimic.
Echilibrul chimic este echilibrul ce caracterizeaz a schimbul de sub-
stant a dintre dou a sisteme.
5.3 Fluxuri
Un ux este cantitatea dintr-o m arime (substant a, c aldur a) care trece
printr-o suprafat a pe o directie perpendicular a n unitatea de timp. Den-
sitatea uxului reprezint a uxul care trece prin unitatea de suprafat a.
Atunci cnd este vorba de un ux de substant a unitatea de m asur a a
densit atii uxului poate kg/m
2
s, mol/m
2
s sau num ar de molecule/m
2
s.
S a consider am deplasarea unor particule cu concentratia egal a cu :
particule n unitatea de volum care se deplaseaz a de-a lungul unei directii
cu viteza medie care poart a denumirea de vitez a de drift. Pentru a
calcula densitatea uxului de particule se consider a situatia din Fig. 5.4.
70
Figura 5.4: Flux de substant a neutr a
Astfel n intervalul de timp t prin sectiunea o vor trece toate par-
ticulele aate n cilindrul de sectiune o si lungime t. Rezult a c a n
intervalul de timp t prin suprafata o vor trece ` particule
` = :\ = :ot
Densitatea uxului de particule , este
, =
`
ot
= :
Dac a ecare particul a are masa : atunci n intervalul de timp t prin
suprafata o va trece masa de substant a ` = `:. Densitatea uxului
masic de substant a se poate astfel deni ca
,
masic
=
`
ot
=
`:
ot
= ::
Dac a particulele sunt nc arcate cu sarcina atunci prin sectiunea o
va trece sarcina
Q = `
Intensitatea curentului care trece prin suprafata o este prin denitie
1 =
Q
t
= :o
iar densitatea curentului este de fapt densitatea uxului de sarcin a
electric a
, =
Q
ot
=
1
o
= :
Capitolul 6
Structura apei si propriet atile
apei
6.1 Propriet ati generale
Apa de pe p amnt se a a n principal n oceane si m ari (96%). Prin-
cipal a rezerv a de ap a dulce (4%) este continut a n gheturile artice si
ghetari. Rennoirea apei pe p amnt (ruri, atmosfer a si apei subterane)
prezint a un debit de 3. 5 10
8
m
3
/an. Apa reprezint a ntre 70-90 %
din greutatea celor mai multe biosisteme si constituie o substant a put-
ernic reactiv a care umple toate spatiile goale din interiorul organismelor
vii (Tabelul 6.1, Tabelul 6.2). Propriet atile zico-chimice ale apei sunt
diferite de acelea ale componentilor similari, ca de exemplu H
2
Te, H
2
Se,
H
2
S. Aceste propriet ati sunt prezentate n Tabelul 6.3
71
72
Tabelul 6.1
Cantitate de ap a din diverse organisme
Organism Cantitate de ap a
meduze 95%
om adult 70%
embrion 90%
vrstnic < 60%
Tabelul 6.2
Apa din tesuturi
Tesut Cantitate ap a Tesut Cantitate ap a
nervos 84% adipos 30%
pl amn 81% p ar 4%
rinichi 80% dentin a 9%
inim a 77%
cat 74%
Tabelul 6.3
Propriet ati zice ale compusilor similari apei
Substanta Temperatur a Temperatur a
de topire de erbere
H
2
S 82

C 60

C
H
2
Se 65. 73

C 41. 25

C
H
2
Te 49

C 2. 2

C
H
2
O 0

C +100

C
Dac a se extrapoleaz a propriet atile acestor substante n cazul apei ar
rezulta c a punctul de topire s-ar aa la 100

C si punctul de erbere la
30

C. Astfel apa ar trebui s a e un gaz n conditii normale. Diferente
ntre valorile prezise si cele reale exist a si pentru alte m arimi precum
c aldura latent a de evaporare (c aldura necesar a pentru a evapora un kilo-
gram de substant a), c aldura specic a (c aldura necesar a pentru a creste
temperatura unit atii de mas a cu un grad), coecientul de tensiune su-
percial a.
O alt a proprietate important a este anomalia dilat arii apei care are o
mare important a n mentinerea vietii. Aceast a anomalie este prezentat a
n Fig. 6.1. Apa are volum maxim la temperatura de 4

C. n plus
prin nghetare volumul apei creste. Din acest motiv, spre deosebire de
73
Figura 6.1: Densitatea apei n functie de temperatur a.
alte substante, gheata pluteste la suprafata apei, iar temperatura apei la
fundul lacurilor nu scade sub valoarea de 4

C atunci cnd temperatura
atmosferei este sub 0

C. Acest lucru este posibil deoarece densitatea
apei la 4

C este maxim a si apa cu aceast a temperatur a coboar a la fund.
Pe m asur a ce ne apropiem de suprafata apei temperatura straturilor
scade ajungnd la 0

C la suprafat a. Acesta este motivul pentru care
apa ncepe s a nghete de la suprafat a.
C aldura specic a a apei este c = 4185 J/kg, o valoare foarte mare
fapt ce face ca apa s a e important a n procesul de termoreglare. Mai
mult c aldura latent a de evaporare (c aldur a necesar a pentru evaporarea
unit atii de mas a) este foarte mare fapt ce face ca prin eliminarea unui
gram de ap a s a e cedat a n exterior o cantitate de c aldur a egal a cu
125kJ.
Tensiunea supercial a a apei este 7310
3
N/m. Dizolvarea de s aruri
n apa determin a cresterea tensiunii superciale a acesteia. De exem-
plu pentru o solutie de sare (NaCl) de 10% tensiunea supercial a este
77 10
3
N/m, iar dac a concentratia creste la 25% tensiunea supercial a
devine 84 10
3
N/m. n cazul n care apa contine substante organice
apa are o tensiune supercial a mai mic a. Astfel o solutie de acid acetic
74
cu concentratia 20% are tensiunea supercial a 46 10
3
N/m.
6.2 Apa grea
Apa grea a fost descoperit a de Urey n anul 1932, moment care co-
incide si cu descoperirea neutronului. Exist a dou a forma de ap a grea
D
2
O si DOH unde cu D este deuteriu. Deuteriu este un izotop stabil
al hidrogenului al c arui nucleu contine un proton si un neutron. Apa
grea contine cantit ati mari de D
2
O. n instalatiile care produc apa grea
se obtine si apa usoar a care contine o cantitate mult mai mic a de deu-
teriu dect apa obisnuit a. Proportia de deuteriu fat a de hidrogen n apa
obisnuit a este156 ppm (p arti pe milion). n Tabelul 6.4 sunt prezentate
comparativ parametrii caracteristici pentru ap a obisnuit a si ap a grea.
Tabelul 6.4
Comparatie ntre propriet atile apei grele si apei obisnuite
Parametri H
2
O D
2
O
j 18 20
j
_
g/cm
3
_
0,997075 1,10446
j
max
_
g/cm
3
_
1,00000 1,10597
t
s
(

C) 0 3,802
t
f
(

C) 100 101,43
o (N/m) 0,07275 0,0673

r
81,5 80,7
: 1,333207 1,3283
j (daP) 0,001009 0,00126
n Tabelul 6.4 j este masa molar a, j este densitatea, j
max
este densi-
tatea maxim a, t
s
este temperatura de solidicare, t
f
este temperatura de
erbere, o este coecientul de tensiune supercial a,
r
este permitivitatea
relativ a, : este indicele de refractie iar j este coecientul de vscozitate
la 20

C.
Exist a dou a cauze pentru aceste propriet ati ale apei: momentul de
dipol al moleculei de ap a si disponibilitatea acesteia de a crea leg aturi de
hidrogen.
75
6.3 Structura spatial a a apei si momentul
de dipol
Atunci cnd doi atomi interactioneaz a dou a m arimi sunt importante
energia de ionizare care reprezint a energia minim a necesar a pentru a
ndep arta un electron neutru si anitatea electronic a care este energia
cstigat a cnd un atom neutru accept a un electron n plus.
Desi capacitatea unei specii atomice de a cstiga sau pierde elec-
troni este determinat a de doi factori, energia de ionizare si anitatea
electronic a, o m arime adecvat a pentru a m asura aceste lucruri este
electronegativitatea. Practic electronegativitatea poate denit a ca
o m asur a a atractiei exercitate de un atom asupra electronilor aati n
stratul de valent a, proprii si proveniti din alti atomi. n aceast a scar a
a electronegativit atii, gazele nobile au electronegativitatea egal a cu zero
n timp ce uorul care prezint a cea mai mare atractie pentru electroni,
are electronegativitatea egal a cu 4. n Tabelul 6.5 sunt prezentate elec-
tronegativit atile mai multor atomi.
Tabelul 6.5
Valori ale electronegativit atii pentru diversi atomi
Atom Electronegativitate
oxigen 3,5
clor 3
brom 2,8
carbon, iod 2,5
hidrogen 2,1
sodiu 0,9
litiu 1
potasiu 0.8
calciu 0,6
Dac a diferenta electronegativit atilor dintre doi atomi este mare, cnd
cei doi atomi sunt adusi n apropiere unul de altul, cel cu electronega-
tivitate mai mic a are tendinta s a piard a un electron n favoarea celui cu
electronegativitate mai mare.
76
Figura 6.2: Moment de dipol si momentul de dipol al apei.
Din acest motiv se constat a c a leg atura O-H este una puternic po-
larizat a. Electronul este atras puternic de oxigen care devine nc arcat
negativ, iar hidrogenul se ncarc a pozitiv. Acest lucru trebuie nteles
n sensul c a probabilitatea de a g asi electronul n apropierea atomului
de oxigen este mult mai mare dect abilitatea de a g asi electronul n
apropierea hidrogenului.
Din acest motiv sarcinile pozitive a celor doi atomi de hidrogen se
resping, astfel c a unghiul dintre cele dou a leg aturi va mai mare de 90

grade si anume 104

28
0
(Fig. 6.2). Astfel molecula de ap a const a din doi
dipoli care se compun si rezult a dipolul rezultant. Un dipol const a din
dou a sarcini egale dar de semne contrare aate la distanta |. Unui dipol
i se asociaz a o m arime numit a dipol electric care se deneste ca ind
j =

|
unde

| este vectorul de pozitie al sarcinii pozitive fat a de sarcina neg-

ativ a. Momentul dipolar al apei este j = 6. 2 10
30
Cm.
Faptul c a moleculele de ap a posed a un moment dipolar, nseamn a c a
acestea au o tendint a de aliniere ntr-un cmp electric. Acest fenomen
contrabalanseaz a tendinta de distribuire aleatorie a momentelor de dipol,
datorit a misc arii de agitatie termic a. Aceast a proprietate este utilizat a n
cuptoarele cu microunde. Aplicnd un cmp electric oscilant moleculele
de ap a intr a ntr-o miscare de oscilatie. Datorit a fortelor de frecare (vs-
cozitate) energia transferat a de cmpul electromagnetic moleculelor de
ap a se transform a n c aldur a.
b) Legatura de hidrogen
Faptul c a electronii stau n majoritatea timpului n apropierea atomu-
77
Figura 6.3: Structura tetragonal a a ghetii.
lui de oxigen face ca atomul de hidrogen s a se comporte ca un proton. n
acest caz atomii de hidrogen determin a n apropierea lor un cmp electric
foarte puternic. Orice alt ion pozitiv monovalent are sarcina distribuit a
ntr-o regiune mult mai mare n spatiu si cmpul electric este mult mai
mic. Cmpul electrostatic al protonului poate interactiona cu cap atul
negativ al altor molecule polare.
Astfel hidrogenul dintr-o molecul a de ap a va interactiona cu un atom
de oxigen dintr-o alt a molecul a de ap a. Aceste interactii sunt cunoscute
ca leg aturi de hidrogen. n acest caz distanta dintre atomii de oxigen si
hidrogen este de 0,276 nm. Ea este mai mare dect distanta dintre un
atom de hidrogen si oxigen legati printr-o leg atur a covalent a care este
0,099nm.
Polarizarea leg aturii HO n molecula de ap a are consecinte nu nu-
mai pentru comportarea sa electrostatic a, dar si pentru disponibilitatea
moleculei de a realiza leg aturi de hidrogen. Aceste leg aturi pot reali-
zate cu alte molecule de ap a sau alte tipuri de molecule. Structura ghetii
necesit a o oarecare atentie. Asa cum este ar atat n Fig. 6.3 gheata prez-
int a o structur a tetragonal a n care atomii de oxigen sunt legati prin
intermediul unor leg aturi de hidrogen cu doi atomi de hidrogen ai unor
molecule vecine. O astfel de structur a construit a n spatiul tridimensional
78
Figura 6.4: Structura tetragonal a a ghetii.
constituie structura cristalin a a ghetii. M asur atorile termodinamice ca
si investigatiile cu ajutorul spectroscopiei n infrarosu indic a faptul c a
aceste structuri nu vor distruse n totalitate cnd gheata se topeste. Se
formeaz a asa numiti clusteri n care moleculele de ap a sunt legate ca cele
din gheat a. Dimensiunea acestor clusteri se micsoreaz a odat a cu cresterea
temperaturii. n vecin atatea punctului de topire n jur de 90 650 de
molecule formeaz a un cluster n timp ce n apropierea punctului de
erbere numai 25 75 molecule sunt conectate n cluster. Acesta este
motivul pentru care vscozitatea apei scade cu cresterea temperaturii.
Aceast a proprietate a moleculelor de ap a este inclus a n modelul propus
de Nemethy si Scheraga (Fig. 6.4).
n clusteri apar structuri netetraedrice, iar cele tetraedrice sunt puter-
nic perturbate de miscarea de agitatie termic a. Aceste structuri se a a
ntr-o continu a miscare. O leg atur a de hidrogen oscileaz a cu o frecvent a
de 0. 5 10
13
Hz. Timpul mediu de viat a al unui cluster este de aproxi-
mativ 10
10
10
11
s. Rezult a c a, n timpul oscilatiilor ecare atom de
hidrogen va forma de 100 1000 de ori leg atura de hidrogen cu acelasi
atom de oxigen nainte de a se conecta cu alt atom de oxigen.
n structurile biologice, structura apei este inuentat a de interactiile
apei cu ionii si moleculele organice. O parte din acestea sunt de natur a
79
electrostatic a iar altele sunt datorate leg aturilor de hidrogen.
Cmpul electrostatic din jurul unui ion va determina o orientare mai
slab a sau mai puternic a a moleculelor de ap a deoarece momentul de dipol
al acestora tinde s a se orienteze paralel cu cmpul electric. mpotriva
acestor orient ari actioneaz a inuenta celorlalte molecule de ap a si mis-
carea de agitatie termic a. Asa cum se stie, intensitatea cmpului electric
descreste cu distanta de la centrul ionului. De aceea trebuie considerate
dou a regiuni n jurul ionului. n vecin atatea ionului exist a o regiune de
hidratie primar a unde se a a un mic num ar de molecule de ap a care
sunt puternic orientate n cmpul electric al ionului. A doua regiune,
mai ndep artat a de ion, poart a numele de regiune de hidratie secun-
dar a. La aceast a distant a cmpul electric este prea slab pentru a orienta
moleculele de ap a, dar sucient de puternic pentru a perturba structura
normal a a apei.
Efectele de hidratie care nu sunt cauzate direct de interactiile elec-
trostatice directe poart a numele de hidratie de ordin doi. n acest caz
leg aturile de hidrogen dintre moleculele de ap a si moleculele organice
determin a structura stratului de ap a din vecin atatea acestora.
Hidratarea de ordin doi joac a un rol predominant n formarea confor-
matiei macromoleculelor. n cursul acestui proces se modic a entropia
macromoleculei si mediului opus din jurul acestora.
Se consider a urm atorul exemplu: e o macromolecul a n jurul c areia
moleculele de ap a se orienteaz a perpendicular pe aceasta. Din acest mo-
tiv entropia unit atii de volum a apei de lng a macromolecule este mai
mic a dect entropia unit atii de volum a apei care se a a la distant a mare
de macromolecule. Acest lucru este datorat faptului c a lng a macromole-
cule, moleculele de ap a sunt ordonate. Este posibil ca macromolecula s a
se strng a ntr-o structur a elicoidal a. Din acest motiv entropia macro-
moleculelor scade.
ns a datorit a acestei structuri suprafata macromoleculei n contact
direct cu apa scade, astfel c a mai putine molecule de ap a se orienteaz a
ordonat. Din acest motiv entropia apei creste. Pentru ca acest proces
s a e posibil este necesar ca entropia total a a sistemului (SM + SA)
s a creasc a. Procesul este prezentat n Fig.6.5. Conform principiului al
doilea, astfel de procese pot avea loc n mod spontan.
Trebuie remarcat c a, volumul molar al apei este dependent de gradul
de organizare molecular de ap a. Cu ct mai multe molecule de ap a sunt
ordonate, cu att volumul molar de ap a este mai mic. Revenind la exem-
80
Figura 6.5: Orientarea moleculelor de ap a lng a o macromolecul a este
reprezentat a sub form a de bare. n contrast cu sc aderea entropiei la for-
marea elicei (S
1M
> S
2M
) entropia apei creste (S
1a
< S
2a
) . Aceasta duce la
cresterea entropiei ntregului sistem (S
1T
< S
2T
).
plul anterior volumul sistemului este mai mic n starea n care molecula
este desf asurat a deoarece n acest caz mult mai multe molecule sunt or-
donate la suprafata macromoleculelor. Cresterea presiunii ntr-un sistem
duce la micsorarea volumului acestuia. n cazul c a sistemul este format
dintr-o solutie de macromolecule structurate n ap a, cresterea presiunii
duce la destructurarea macromoleculelor si sistemelor macromoleculare.
Prin destructurare creste suprafata pe care moleculele de ap a se pot or-
dona. Pentru ca acest fenomen s a aib a loc sunt necesare presiuni de
10-100 MPa. n aceste conditii membranele si alte structuri supramole-
culare sunt distruse. n acest context trebuie amintit c a la adncime de
10 km de suprafata oceanului, presiunea hidrostatic a ajunge la valori de
100 MPa.
6.4 Solubilitatea molecular a n ap a
Reteaua leg aturilor de hidrogen afecteaz a solubilitatea moleculelor
mici n ap a. Astfel, unele substante se amestec a n mod liber n ap a (de
81
Figura 6.6: Reteaua leg aturilor de hidrogen care nconjoar a moleculele nepo-
lare.
exemplu peroxidul), alte substante se dizolv a usor n ap a (zah arul), iar
altele se dizolv a greu (uleiul)
a) Substan tele care se amesteca liber
Ca exemplu se poate da moleculele de peroxid H
2
O
2
. Atomii de hidro-
gen pot crea leg aturi de hidrogen cu atomii de oxigen din moleculele de
ap a. Astfel introducerea de H
2
O
2
perturb a putin reteaua leg aturilor de
hidrogen din ap a.
b) Substan tele care dizolva greu n apa
Moleculele de ulei care constau din lanturi de molecule nepolare nu
permit moleculelor de hidrogen s a realizeze leg aturi de hidrogen. n acest
caz, moleculele de ap a creaz a o retea de leg aturi (Fig. 6.6) care nglobeaz a
moleculele nepolare.
Din acest motiv, num arul de leg aturi de hidrogen mediu pe molecul a
nu scade foarte mult. Forma retelei care se formeaz a n jurul moleculei
face ca ordonarea moleculelor de ap a s a creasc a foarte mult si entropia
sistemului s a scad a. Din acest motiv, valoarea energiei libere 1 = l1o
creste. Moleculele de ap a nu pot forma leg aturi de hidrogen cu obiectele
nepolare. Moleculele de ap a pot sacrica anumite leg aturi de hidrogen
cu cresterea corespunz atoare a energiei de interactie, sau cu micsorarea
entropiei. n ambele cazuri energia liber a creste. Modicarea structurii
apei prin introducerea unor molecule nepolare este complex a si nu se
82
Figura 6.7: Solubilitatea unor molecule mici nepolare n ap a ca functie de
temperatur a. Solubilitatea reprezint a procentul de solutului n ap a.
poate realiza un calcul explicit. Nu se poate explica apriori care situatie
mentionat a mai sus va aleas a de ap a.
n anumite cazuri se poate porni de la faptul c a unele molecule mici
nepolare devin mai putin solubile n ap a atunci cnd temperatura creste
(Fig. 6.7).
Acest fapt este datorat faptului c a la temperaturi mari este mai greu
s a se creeze reteaua moleculelor nepolare.
M asur atori detaliate conrm a c a la temperatura camerei termenul
entropic este predominat n variatia energiei libere 1 = l 1o.
De exemplu cnd propanul (C
3
H
8
) se dizolv a n ap a, variatia energiei
libere total a pe molecul a este 1 = 6. 4/
B
1. Variatia
1o = 9. 6/
B
1 si l = 3. 2/
B
1. Distanta mic a de actiune a leg a-
turilor de hidrogen conduce la concluzia c a reteaua leg aturilor de hidro-
gen va perturbat a numai n stratul molecular din apropierea moleculelor
nepolare. Cresterea energiei libere va proportional a cu suprafata mole-
culelor nepolare. De exemplu, solubilitatea lanturilor de hidrocarbon
descreste cu cresterea lungimii lanturilor de hidrocarbon. Considernd
cresterea n energia liber a prin introducerea unei singure molecule de
propan n ap a si mp artind aceast a crestere prin suprafata aproximativ a
a unei molecule (2 nm
2
) se g aseste cresterea energie libere pe unitatea de
suprafat a 3/
B
1,nm
2
.
c) Dizolvarea moleculelor nepolare mici
83
Ca si hidrocarburile aceste molecule nu pot forma leg aturi de hidro-
gen cu apa. Totusi aceste molecule pot interactiona din punct de vedere
electrostatic cu apa rezultnd o micsorare a energiei potentiale electrosta-
tice fapt ce poate compensa pierderea de entropie. Astfel, solubilitatea
acestor molecule este situat ntre tipurile de molecule studiate anterior.
d) Solvatare - hidratare. Solubilitatea se explic a n acest caz prin
formarea unor leg aturi slabe dintre moleculele de solvit (substanta dizol-
vat a) si solvent. Termenul de hidratare se utilizeaz a cnd solventul este
apa. n cazul c a solvitul este format din ioni, interactiile sunt de tipul
ion-dipol. Astfel de ecare ion de solvit se leag a cu mai multe molecule
de ap a (Tabelul 6.6).
Tabelul 6.6
Num ar de molecule de ap a care se leag a de diversi ioni
Ion Nr. molecule de ap a
Li
+
13
Na
+
8
K
+
4
NH
+
4
4
Ca
2+
10
6.5 Solutii
n materia biologic a exist a sisteme zice multicomponent constituite
din particule de natur a chimic a diferit a. Sistemele multicomponent se
stabilesc n urma unor procese diferite precum: dizolvarea, difuzia,
sinterizarea amestecurilor. Ansamblul astfel format se restructureaz a
n functie de modul n care interactioneaz a particulele constituente n
noile conditii. Particulele se redistribuie la nivel molecular omogen sau
se constituie n domenii. n primul caz, se obtin solutii iar n cel de-al
doilea caz se formeaz a amestecuri de faze.
Se numeste solutie, o faz a omogen a din punct de vedere chimic,
avnd n constitutia sa dou a sau mai multe substante chimice diferite
numite constituenti. Procesul prin care o substant a gazoas a, lichid a sau
solid a se disperseaz a se numeste dizolvare. Substantele participante au
roluri diferite. Dizolvantul sau solventul permite dizolvarea iar sub-
stanta care se dizolv a sau solvitul se disperseaz a n solvent constituind
84
solutia. Fenomenul de dizolvare n urma c aruia substanta se descom-
pune n ioni se numeste disociere. Dac a n urma dizolv arii ntre mole-
culele sau ionii solvitului si moleculele solventului se stabilesc leg aturi
noi se obtine un anumit compus chimic. Fenomenul poart a denumirea de
solvatare iar substanta obtinut a se numeste solvat. Dac a se stabilesc
leg aturi ntre particulele solvitului si moleculele de ap a fenomenul poart a
numele de hidratare. Trebuie remarcat c a starea unei particule de sol-
vat sau hidrat este instabil a. Leg aturile respective se refac si se desfac n
continuu.
n anumite conditii se formeaz a sisteme disperse care sunt formate din
dou a sau mai multe substante, dintre care cel putin una este dispersat a
n particule mici sau agregate moleculare continnd un mare num ar de
molecule. Substanta divizat a n particule mici se numeste faz a dispers a
iar substanta care permite dispersia se numeste faz a dispersiv a. Astfel
de sisteme sunt mai degrab a amestecuri deoarece nu sunt omogene.
n functie de m arimea agregatelor moleculare, sistemele zice astfel
formate au denumiri si propriet ati zice distincte. Cnd dimensiunea
agregatelor moleculare este de 10
4
10
6
m se obtine o suspensie dac a
sistemul dispers soliduid n care faza solid a disperseaz a este n echilibru
sau are o vitez a de depunere neglijabil a. Dac a amestecul dispers este
format din dou a lichide nemiscibile ntre ele se obtine o emulsie.
Dac a dimensiunile particulelor sunt 10
7
10
9
m sistemul este o
solutie coloidal a. Solutiile coloidale n aer se numesc aerosoli (fum,
ceat a) iar solutiile coloidale n ap a se numesc hidrosoli (substante com-
ponente ale organismelor vegetale si animale).
Ca o observatie, trebuie remarcat c a o solutie reprezint a o faz a omoge-
n a. Prin omogenitate chimic a se ntelege faptul c a proportiile n care
sunt continuti componentii sunt aceleasi n ecare element de volum.
Spre deosebire de solutii, amestecul nu este omogen din punct de vedere
chimic. n limbajul comun nu se tine seama ntotdeauna de distinctia
precedent a. Astfel se spune c a aerul este un amestec de azot si oxigen
desi conform denitiilor precedente este vorba de o solutie.
Dac a solutia este format a din : componenti se noteaz a cu
i
1
. i
2
. i
3
....i
n
(6.1)
numerele de moli ale acestor componenti si cu i num arul total de moli
85
din care este alc atuit a solutia:
i = i
1
+ i
2
+ ... + i
n
(6.2)
Pentru a caracteriza compozitia unei solutii se vor utiliza m arimile
intensive:
r
i
=
i
i
i
i = 1. 2....: (6.3)
numite e fractii molare e concentratii molare.
6.5.1 Solutii diluate
O solutie, indiferent de starea de agregare, se numeste diluat a dac a
num arul de moli al unuia din componenti este mult mai mare dect suma
numerelor de moli ai tuturor celorlalti componenti. Componentul acesta
se numeste solvent.
Pentru simplicare se va considera o solutie cu o singur a substant a
dizolvat a. Notnd cu i
0
num arul de moli de solvent si cu i num arul de
moli ai substantei dizolvate:
i
0
i (6.4)
Concentratiile molare sunt:
r
0
=
i
0
i
0
+ i
si r =
i
i
0
+ i
(6.5)
Pentru o substant a dizolvat a potentialul chimic se scrie ca:
j = j
(0)
+ 11 ln r (6.6)
unde j
(0)
poate interpretat ca un potential chimic ntr-o stare de refe-
rint a. Pentru solvent potentialul chimic de referint a este cel al substantei
solventului pur.
n cazul solutiilor reale, concentratia r trebuie nlocuit a cu o nou a
m arime numit a activitate c. Activitatea se exprim a n functie de con-
centratia molar a prin relatia:
c = ,r (6.7)
unde , este coecientul de activitate si reprezint a fractia din sub-
stanta respectiv a care contribuie la fenomenele specice solutiei. Atunci
relatia care exprim a potentialul unui component din solutie se scrie:
j = j
(0)
+ 11 ln c (6.8)
86
6.6 Disocierea apei
Un fapt extrem de important este acela al disocierii apei n ioni de
hidrogen si ionul de hidroxil OH

. Rata de disociere a fost g asit a ca

ind 2. 5 10
5
s
1
, ceea ce nseamn a c a n medie o molecul a disociaz a
odat a n 11 ore. La un moment dat exist a 2. 5 10
16
ioni de hidrogen
si un num ar egal de ioni de hidroxil. Num arul de molecule de ap a dintr-
un litru este aproximativ de 3 10
25
, astfel c a ionii de hidrogen sunt
sucient de dep artati ntre ei. Astfel ntre doi ioni de hidrogen sau ntre
doi ioni de hidroniu exist a n medie 800 de molecule de ap a. ntre un
ion de hidrogen si unul de hidroxil exist a aproximativ 400 de molecule de
ap a. Aceasta nseamna c a ionii respectivi interactioneaz a n primul rnd
cu apa si cu o probabilitate foarte mic a ntre ei. Din acest motiv ambele
tipuri de ioni se pot asocia cu moleculele neutre de ap a. Astfel, ionul de
H
+
se poate asocia cu molecule de ap a si formeaz a ionul de hidronium
H
3
O
+
.
H
2
O H
+
+ OH

Un ion de H
+
st a asociat cu o molecul a de apa o picosecund a nainte
de a o p ar asi. O molecul a de ap a se va asocia cu ioni de hidrogen la
ecare 0. 5 ms. Trebuie remarcat c a mobilitatea ionilor de H
+
si OH

este mult mai mare dect a ionilor de Na

+
si K
+
deoarece ultimii atrag n
jurul lor multe molecule de ap a si deci n timpul misc arii, acestia trebuie
s a deplaseze acest ntreg ansamblul format. Disocierea unei molecule
implic a un consum de energie. n procesele considerate, sursa de energie
este miscarea termic a. Rata unor astfel de procese creste cu temperatura
deoarece creste agitatia termic a si implicit energia termic a.
Pornind de denirea constantei de reactie s-a demonstrat c a para-
metrul
1
e
= c
H
+c
OH
(6.9)
este constant. Valoarea acestui parametru este de 10
14
(moli/l)
2
la 25

C. Astfel n conditii neutre concentratia ec arui ion este 10

7
moli/litru.
ntr-o solutie pot si alte surse de ioni de hidrogensi hidroxil. Astfel dac a
concentratia de H
+
se ridic a la 10
2
moli/litru concentratia de OH

scade
la 10
12
moli/litru. Un mod conventional pentru a nota concentratia
87
ionilor de H
+
a fost sugerat de Soren Sorensen n anul 1909 si utilizeaz a
simbolul pH:
pH = lg c
H
+ (6.10)
Apa pur a are deci pH= 7. Astfel, pH = 1 corespunde unei concentrati
de 10
1
moli/litru n timp ce o concentratie de 10
14
corespunde un pH
= 14.
Prezenta unui acid creste concentratia de ioni de hidrogen si micsore-
az a pH-ul. Invers o baz a creste valoarea pH-ului.
Tabel 6.7 Valori ale pH-ului pentru diverse substante
Nr. Substant a pH
1 Acid baterie 0,5
2 Suc gastric 1
3 Suc l amie 2,4
4 Cola 2,5
5 Suc portocale 3,5
6 Bere 4,5
7 Cafea 5
8 Ceai 5,5
9 Urin a 6
10 Lapte 6,5
11 Saliv a 6,5-7,4
12 Snge 7,35-7,45
13 Ap a de mare 8
14 Secretie de pancreas 8,1
15 S apun 9-10
16 Sod a caustic a 13,8
n 1922 Nicolaus Bronsted si Thomas Lawry, n mod independent, au
constatat c a orice compus care poate pierde un proton este un acid iar
orice compus care poate accepta un proton este o baz a. Vom considera
n mod asem an ator descrierea unui acid. Acidul produs pornind de la
baza care accept a un proton este acidul conjugat bazei. Un exemplu de
pereche acidbaz a este acidul acetic si baza sa ionul de cetat. Aceast a
pereche are o proprietate important a si anume rezist a schimb arilor pH-
lui din solutie, adic a actioneaz a ca o substant a tampon. pH-ul acidului
88
acetic este 4,8 dar schimbarea de 2 ori n raportul acidbaza duce numai
la o modicare de 0,5 n pH. O clas a important a de substante tampon n
sistemele biologice sunt substantele care contin att grup ari bazice ct
si acide care sunt numite amfoliti. Ca un prim exemplu de anfoliti se
pot mentiona aminoacizii. Valoarea pH-ului substantelor amfolite este
puternic inuentat de structura apei nconjur atoare. Ele sunt capabile
s a lege protoni sau s a elibereze protoni n asa fel nct pH-ul solutiei s a
e stabilizat.
Capitolul 7
Difuzia
7.1 Miscarea Brownian a
n anul 1828 botanistul Rober-Brown a observat c a particulele de
polen aate n ap a prezint a o miscare dezordonat a vizibil a la micro-
scop. Particulele de dimensiuni de 1 j:, asa cum sunt cele de polen
sunt enorme fat a de dimensiunile moleculelor. Vom numi generic aceste
obiecte ca particule coloidale. Experimental s-a constat c a:
miscarea particulelor de polen nu se opreste niciodat a
miscarea este mai intens a la temperaturi mai mari
n jurul anului 1860 s-a presupus ca miscarea brownian a este determi-
nat a de ciocnirile suferite de particulele de polen din partea moleculelor
mediului care se a a ntr-o continu a agitatie termic a. Totusi aceast a ex-
plicatie nu rezolv a problema deoarece moleculele de ap a sunt mult mai
mici dect cele de polen, chiar dac a rata ciocnirilor este de 10
12
cioc-
niri/secund a. Practic cele mai multe deplas ari ale particulelor de polen
datorate acestor ciocniri sunt extrem de mici si deci nu vor vizibile.
Totusi este posibil ca particulele de polen s a sufere o deplasare mult mai
mare, atunci cnd dintr-o parte sunt ciocnite de mult mai multe mole-
cule dect din cealalt a parte. Astfel, Einstein a considerat c a ceea ce se
observ a la microscop sunt deplas arile aleatorii, mari si rare.
Studiind aceste deplas ari mari si rare nu se conrm a numai dac a pre-
supunerea este corect a, ci se poate ajunge si la o caracterizare a misc arii
moleculare invizibile.
Pentru simplicare se consider a o miscare aleatorie ntr-o dimensiune.
89
90
Figura 7.1: Posibilit atile unei misc ari aleatorii adimensionale format a din trei
pasi.
Astfel se consider a c a ntr-un interval de timp t o particul a se poate
deplasa pe distanta 1. Probabilit atile ca ea sa se deplaseze la dreapta si
la stnga le presupunem egale cu
1
2
.
n Fig. 7.1 este prezentat a situatia unei misc ari aleatorii din trei pasi.
Exist a 8 posibilit ati:
Astfel la nalul misc arii particula este posibil s a ajung a la coordo-
natele 31, 1, 1 si 31 de pa axa Ox.
Dac a se calculeaz a media coordonatei la care ajunge particula rezult a:
r
3
=
31 + 1 + 1 1 + 1 1 1 31
8
= 0 (7.1)
La aproximativ acelasi rezultat se ajunge dac a se consider a un num ar
foarte mare de particule care se deplaseaz a aleatoriu de-a lungul axei Cr.
Totusi probabilitatea ca miscarea s a se termine n origine este mic a (n
acest caz este chiar nul a).
Din acest motiv mai degrab a este bine s a se calculeze media p atratelor
deplas arilor r
2
. n acest caz:
r
2
=
91
2
+ 1
2
+ 1
2
+ 1
2
+ 1
2
+ 1
2
+ 1
2
+ 91
2
8
= 31
2
(7.2)
Astfel, se poate deni o "deplasare medie" ca ind
d
m
=
_
r
2
=
_
31.
91
Problema care se pune este aceea de a calcula la ce distant a ajunge
o particul a care execut a o miscare aleatorie, fat a de pozitia sa initial a,
pasul misc arii ind 1. Se noteaz a deplasarea cu /
j
1, unde /
j
= 1.
Aceasta nseamn a c a particula se poate deplasa la dreapta sau la stnga
cu aceeasi probabilitate (0,5). Se consider a pozitia initial a a particulei
n originea axei Cr. Cu r
j
se noteaz a coordonata particulei dup a , pasi.
Atunci se poate scrie c a:
r
2
j
= (r
j1
+ /
j
1)
2
= r
2
j1
+ 2r
j1
/
j
1 + /
2
j
1
2

r
2
j
= r
2
j1
+ 21r
j1
/
j
+ 1
2
deoarece r
2
j
= 1. Termenul din centru este nul deoarece:
r
j1
/
j
= r
j1
(+1) 0. 5 +r
j1
(1) 0. 5 = 0
Rezult a:
r
2
j
= r
2
j1
+ 1
2
Astfel dup a ` pasi:
r
2
N
= r
2
N1
+ 1
2
= ... = `1
2
(7.3)
Dac a se noteaz a cu t intervalul de timp n care se produce saltul
egal cu 1, se deneste constanta de difuzie:
1 =
1
2
2t
(7.4)
Cum timpul n care se efectueaz a ` pasi este:
t = `t (7.5)
rezult a:

r
2
N
_
= 21t (7.6)
Acest rezultat permite determinarea experimental a a constantei de
difuzie 1. Pentru aceasta se noteaz a pozitia initial a si nal a a unei par-
ticule, durata misc arii ind t. Se calculeaz a r
2
,2t. Se repet a experimentul
de mai multe ori si apoi se calculeaz a media, considernd c a timpul t nu
se schimb a n cursul experimentelor. Rezult a:
1 =
r
2
2t
=
r
2

2t
92
Se pot extinde consideratiile f acute anterior la cazul bidimensional.
mp artim planul n p atrate de latur a 1. n acest caz considera c a pa-
sul mediu al misc arii este reprezentat de diagonala p atratului care are
m arimea 1
_
2.
Pozitia determinat a de un vector este:
:
N
= r
N
c
x
+
N
c
y
unde c
x
si c
y
sunt vectorii unitate ai axelor Ox si Oy.
:
2
N
= (r
N
c
x
+
N
c
y
)
2
= r
2
N
+
2
N
+ 2r
N

N
c
x
c
y

:
2
N
= r
2
N
+
2
N

Astfel
:
2
N
= 21t + 21t = 41t (7.7)
n cazul tridimensional spatiul va mp artit n cuburi de latur a 1.
Pasul mediu al misc arii se consider a c a este reprezentat de diagonala
cubului 1
_
3. n acest caz:
:
2
N
= 61t (7.8)
Modelul poate considerat si pentru miscarea moleculelor. Se pot
determina valorile lui 1 prin introducerea unor pic aturi de cerneal a n
ap a si se m asoar a :
2
N
. Cunoscnd timpul t n care se fac m asur atorile
din experiment rezult a 1 = 10
9
m
2
s
1
.
Cu aceast a valoare a coecientului de difuzie se poate calcula timpul
n care o microparticul a aat a n centrul unei celule poate ajunge la
marginea ei. Considernd c a raza celulei este 1, timpul mediu n care
molecula parcurge spatiul respectiv este:
t = 1
2
61 (7.9)
Astfel, dac a 1 = 1 jm rezult a t
1
= 0. 2 10
3
s, iar dac a 1 = 10 jm
rezult a t
2
= 20 ms = 100t
1
.
Din acest exemplu rezult a c a difuzia determin a un transport rapid de
substante pe distante mici. Pe distante mari difuzia determin a un trans-
port lent de substant a. Astfel, n cazul nervului spinal a c arui lungime
este de 1 m difuzia nu este mecanismul prin care anumite proteine pot
s a se deplaseze de-a lungul nervului. Pentru aceasta organismul a creat
motoarele moleculare care s a sustin a transportul respectiv.
93
7.2 Legile difuziei
Difuzia este fenomenul care descrie aparitia unui ux de particule
cnd exist a concentratii diferite ale acestora n regiuni diferite. Se con-
statat a c a uxul are loc dinspre regiunile cu concentratie mare spre regiu-
nile n care concentratia este mic a.
Din acest motiv este necesar c a s a se priveasc a concentratia ca o
m arime local a care variaz a de la punct la punct. Pentru a deni concen-
tratia ca o m arime local a se consider a ntr-un sistem de axe tridimen-
sional un punct de coordonate (r. . .) n jurul c aruia se alege volumul
\ foarte mic, dar sucient de mare pentru a contine un num ar ` de
particule. Atunci concentratia de molecule n jurul punctului considerat
este raportul dintre num arul ` de particule si volumul \
:(r. . .) =
`
\
(7.10)
n continuare se va folosi notiunea de concentratie care va denit a ca
raportul dintre masa substantei considerate ` din volumul \ si acest
volum
c (r. . .) =
`
\
(7.11)
Dac a se consider a variatia concentratiei doar de-a lungul axei Ox
c = c (r) atunci uxul datorat difuziei este unul unidimesional adic a are
loc de-a lungul axei Ox. Reamintim c a densitatea uxului de substant a
este
, =
`
ot
(7.12)
7.2.1 Prima lege a difuziei (Legea lui Fick)
Densitatea uxului de substant a datorit a difuziei este proportional a
cu gradientul de concentatie (din jurul punctului considerat).
Gradientul de concentratie este egal cu raportul dintre diferenta de
concentratie c si distanta dintre cele dou a puncte r dintre dou a
puncte, adic a c,r. Astfel (Fig. 7.2) legea lui Fick se exprim a matem-
atic astfel:
, (r) = 1
c
r
(7.13)
94
Figura 7.2: Prima lege a difuziei.
sau mai exact
, (r) = 1
dc
dr
(7.14)
Dac a c
2
< c
1
atunci c < 0 si , (r) 0, adic a uxul de particule
este n sensul axei Ox. Dac a c
2
< c
1
atunci c 0 si , (r) < 0, adic a
uxul de particule este n sens contrar axei Ox.
7.2.2 Legea a II -a a difuziei
Aceast a lege leag a variatia concentratiei n timp de variatia concen-
tratiei n spatiu. Astfel dac a se consider a cazul unidimesional, concen-
tratia va depinde doar de coordonata r si timp t.
Jc (r. t)
Jt
= 1
J
2
c (r. t)
Jr
2
n relatia de mai sus semnul J nseamn a derivare partial a. Derivata
partial a a unei functii de mai multe variabile, fat a de o variabil a nseamn a
derivarea acesteia considernd celelalte variabile ca ind constante.
Se vor considera 3 cazuri particulare:
a) concentratia constant a : = ct. Atunci
@n
@t
= 0 si , = 0. n acest
caz nu exist a un ux net de particule n orice directie.
b) concentratia variaz a liniar cu distanta (Fig 7.3a) si este stationar a
n timp.
95
Figura 7.3: Cazuri particulare ale variatiei concentratiei: a) variatie liniar a,
b) variatie sub form a de clopot.
n acest caz
@n
@x
= ct. si
, = 1
J:
Jr
= ct.
adic a uxul r amne acelasi n timp.
c) concentratia la un moment dat este sub form a de clopot (Fig 7.3b).
La momentul initial curba concentratiei este cea continu a. Punctele A
si B sunt puncte de inexiune ale curbei : = :(r), adic a puncte n care
@
2
n
@x
2
= 0.
ntre punctele A si B
@
2
n
@x
2
< 0 si atunci
@n
@t
< 0 n aceast a regiune
concentratia de particule scade n timp. n afara regiunii
@
2
n
@x
2
0 si
@n
@t
0, adic a concentratia creste n timp. n acest mod concentratia
tinde s a se uniformizeze n spatiu.
7.3 Difuzia prin membrane
Membranele articiale (celofanul, colodiul si anumite mase plastice) si
cele biologice sunt total impermeabile. n general membranelor biologice
exist a pori care le traverseaz a, f acnd leg atura dintre mediul intra si
extracelular.
n functie de diametrul porilor membranele pot clasicate astfel
(aproximativ)
- diametrul porilor este mai mic de 10 : prin membran a poate trece
doar solventul (membrane semipermeabile)
96
- diametrul porilor este situat ntre 20 - 50 : porul permite trecerea
solventului si a moleculelor mici de solvit dar nu si a macromoleculelor.
Aceasta este cazul membranelor utilizate n dializ a.
- diametrul porilor este mai mare de 100 : porii permit trecerea si a
solventului si a solvitului - acestea sunt membrane poroase sau permeabile
Difuzia printr-o membran a a substantelor poate avea loc sub actiunea
- un gradient de presiune hidrostatic a (care caracterizeaz a fenomenul
de ltrare) - n cazul solventului
- un gradient de concentratie caracterizat de fenomenul de difuzie -
n cazul moleculelor dizolvate
a) Densitatea debitului volumic al solventului sub actiunea presiunii
Conform formulei lui Poisseuille debitul volumic printr-un por este
Q
p
=
:1
4
8j1
j (7.15)
unde 1 este raza porului, 1 este lungimea porului si j este coecientul
de vscozitate al apei si j este diferenta de presiune de cap atul porului.
Densitatea uxului volumic printr-un por este:
,
p
=
Q
:1
2
=
1
2
8j1
j (7.16)
Dac a exist a : pori pe unitatea de suprafat a atunci debitul volumic
este chiar densitatea debitului volumic:
, = :Q
p
= :
:1
4
8j1
j (7.17)
Se noteaz a cu c = ::1
2
reprezint a fractia din suprafat a ocupat a de
pori si
, = c
1
2
8j1
j = c,
p
(7.18)
Se deneste permeabilitatea hidrostatic a sau coecientul de l-
trare al membranei
1 = c
1
2
8j1
(7.19)
Atunci:
, = 1j (7.20)
97
b) Fluxul de solvit sub actiunea gradientului de concentratie
Se consider a c a densitatea uxului de substant a printr-un por este
,
p
= 1
c
r
= 1
c
1
(7.21)
unde 1 este lungimea porului.
Dac a c este fractia din suprafat a ocupati de pori atunci densitatea
uxului de substant a prin membran a este
, = c,
p
=
c1
1
c (7.22)
Se deneste permeabilitatea membranei 1
1 =
c1
1
(7.23)
Unitatea de m asur a a permeabilit atii este
[1] =
m
2
s
1
m
= ms
1
Astfel pentru membran a prima legea a difuziei se scrie ca:
, = 1c (7.24)
Astfel masa care trece prin suprafata membranei o si timpul t este:
` = ,ot = 1oct (7.25)
Modelul prezentat anterior este unul simplicat. Exist a si alte fenome-
ne care contribuie la permeabilitatea membranei celulei. Astfel, anumite
molecule se pot dizolva n membran a si pot p ar asi membrana pe cealalt a
parte. Acest proces se poate studia cu ajutorul membranelor articiale
care nu posed a pori prin suprafata lor. Pentru aceasta se introduce co-
ecientul de partitie 1. Pentru a ntelege ce reprezint a acest coecient
se consider a urm atorul exemplu. Fie un vas n care se a a ap a si ulei.
Dac a n vas se introduce si zah ar se constat a c a o parte din acesta se
dizolv a n ap a si o parte n ulei. Raportul concentratiilor de zah ar n ulei
si ap a reprezint a coecientul de partitie. Acest parametru caracterizeaz a
gradul n care moleculele de zah ar prefer a un anumit mediu.
98
Figura 7.4: Factor de partitie.
Se presupune o membran a care separ a doua compartimente n care
exist a solutii de zah ar n ap a cu concentratiile c
1
si c
2
.
Astfel pe o fat a a membranei concentratia de zah ar n membran a este
1c
1
, iar pe cealalt a fat a concentratia de zah ar n membran a este 1c
2
. n
acest caz rezult a c a permeabilitatea membranei (f ar a pori) este (7.4):
1 =
11
1
(7.26)
Trebuie remarcat c a pentru glucoz a coecientul de permeabilitate
printr-o membran a articial a 1 t 10
3
jms
1
este cu trei patru or-
dine de m arime mai mic dect n cazul unei membrane biologice care are
pori.
7.3.1 Dializa
Membranele dializante sunt membrane cu diametrul porilor de 20-
50 , care nu permit trecerea macromeleculelor, dar permit trecerea
moleculelor mici.
Se nchide amestecul molecular care trebuie separat ntr-un sac for-
mat dintr-o astfel de membran a. Aceasta se introduce ntr-un recipient
continnd o mare cantitate de ap a pur a.
Moleculele mici vor difuza n apa din exteriorul sacului si n plus acest
lichid numit lichid de dializ a este renoit pentru a mentine gradientii de
concentratii mari. O aplicatie a acestui fenomen este rinichiul articial
sau hemodializa.
Capitolul 8
Osmoza
Fenomenul de osmoz a este foarte important pentru ntelegerea unui
mare num ar de fenomene ziologice. El poate pus n evident a cu aju-
torul unei celule Pfeer (Fig. 8.1).
Aceasta const a dintr-un clopot de sticl a prev azut cu un tub vertical la
un cap at. Gura clopotului este nchis a cu o membran a semipermeabil a.
Clopotul este umplut cu o solutie de sare n ap a si apoi este introdus
ntr-un vas n care se a a ap a pur a. Membrana permite trecerea apei
dar nu si a moleculelor substantei care a fost dizolvat a. n acest exper-
iment se constant a c a apa penetreaz a membrana, astfel c a nivelul apei
din tub se ridic a pn a la un anumit nivel. n esent a este vorba de un
efect de difuzie: n solvent num arul de molecule din care este format
solventul din unitatea de volum este mai mare dect n solutie. Astfel
are loc o trecere a solventului pur prin membran a pentru a se egaliza
Figura 8.1: Celula Pfeer. n interiorul clopotului se a a o solutie iar n
exteriorul lui solventul pur.
99
100
concentratia. Existenta uxului de solvent indic a o stare de neechilibru
ntre cele dou a sisteme. Se ajunge la echilibru cnd presiunea hidrosta-
tic a creat a de coloana de lichid din tub este echilibrat a de asa numita
presiune osmotic a.
Presiunea osmotic a : a solutiei reprezint a presiunea care trebuie
exercitat a asupra solutiei (sau mai bine zis asupra membranei din inte-
riorul solutiei) pentru a mpiedica solventul pur s a traverseze membrana
care separ a cele dou a sisteme(faze). n cazul anterior presiunea osmotic a
este egal a cu
: = jq/ (8.1)
unde j este densitatea lichidului, q = 9. 8 m/s
2
este acceleratia gravi-
tational a si / este n altimea colanei de lichid.
Ea este determinat a de tendinta de trecere a moleculelor de ap a n
clopot pentru a micsora concentratia moleculelor substantei dizolvate.
Cnd presiunea hidrostatic a este sucient de mare moleculele de ap a
nu mai pot intra n clopot.
8.1 Legea Vant Ho
Legea a fost obtinut a n anul 1877 de Vant Ho pornind de la analogia
cu ecuatia de stare a gazului ideal. El a pornit de la faptul c a 1 mol de gaz
ideal aat ntr-un volum de 1 dm
3
la temperatura de 273,15 K exercit a o
presiune de 2. 27 MPa. El a presupus c a moleculele substantei dizolvate
cu concentratia 1 mol/litru se comport a la fel ca moleculele unui gaz.
Presiunea determinat a de acestea este presiunea osmotic a. Pentru gazul
ideal:
: =
i
\
11 (8.2)
Ecuatia 8.2 poate transcris a pentru a se obtine presiunea osmotic a
n forma:
: = c11 (8.3)
unde c este concentratia molar a (num ar de moli dintr-un litru), 1 =
8. 314 J/mol K este constanta universal a a gazelor, iar 1 este temperatura
n grade Kelvin.
Exemplu: Estimarea presiunii osmotice n cazul celulelor.
101
Se consider a o celul a aat a n ap a pur a cu raza 1
0
= 10 jm (1 jm =
10
6
m)care contine proteine globulare cu raza de : = 10 nm (1nm
= 10
9
m). Proteinele ocup a o fractie , = 0. 3 din volumul celulei. S a
se determine presiunea osmotic a.
Volumul unei proteine este = 4 3. 14 :
3
,3 astfel c a num arul
de proteine din volumul \ este ` = ,\,. Atunci num arul de moli
de proteine este i = `,`
A
. unde `
A
= 6. 023 10
23
este num arul lui
Avogadro. Rezult a concentratia
c =
i
\
=
3,
4 3. 14 :
3
`
A
= 0. 115 moli/litru
Cu aceast a valoare se poate calcula presiunea osmotic a cu formula
8.3 se obtine : - 300 Pa.
O astfel de presiune nu poate suportat a de membrana celulei care
se poate rupe. Astfel presiunea osmotic a este o m arime extrem de im-
portant a deoarece n general concentratia unei anumite substante nu este
aceiasi n interiorul si exteriorul celulei. Din acest motiv celula trebuie
s a aib a mecanisme pentru reglarea presiunii osmotice.
Expresia presiunii osmotice este valabil a pentru solutii ideale, sau,
cu o anumit a aproximatie, pentru solutii foarte diluate. Aceste restrictii
pot surmontate cu ajutorul unui factor de corectie q numit coecient
osmotic. Coecientii osmotici pentru NaCl, KCl si zaharoz a functie de
concentratie sunt prezentati n Fig. 8.2. Astfel relatia presiunii osmotice
8.3 devine:
: = qc11 (8.4)
Se poate introduce astfel notiunea de osmolaritate a solutiei ca ind
. = qc.
Cu ct concentratia creste cu att factorul q se abate de la valoarea
unitate. n plus, n cazul solutiilor neideale presiunea osmotic a exerci-
tat a de substantele care disociaz a este egal a cu suma presiunilor osmo-
tice ale ionilor rezultati prin disociere. Dac a o sare, format a din ioni
monovalenti, precum NaCl disociaz a complet n ionii de Na
+
si Cl

.
concentratia osmotic a activ a este de 2 ori mai mare dect concentratia
s arii. Trebuie f acut a o distinctie dintre osmolaritatea si molaritatea
solutiei. Osmolaritatea unei solutii 0. 1 moli/litru de NaCl (la 25
0
C)
este . = 2 0. 1 q = 2 0. 1 0. 932 = 0. 1864 osmolar.
102
Figura 8.2: Coecienti osmotici g functie de concentratia molar a n solutie
apoas a.
S a consider am situatia n care substanta dizolvat a are un factor de
disociere c. Factorul de disociere reprezint a raportul dintre num arul
de moli care disociaz a si num arul total de moli.
c =
i
care disociaz a
i
total
S a presupunem c a prin disociere apar ioni. Dac a n solutie exist a
i moli de substant a dizolvat a atunci disociaz a ci moli si cum ecare
molecul a disociat a determin a aparitia a ioni rezult a c a n sistem apar
ci moli.
i ci (disociere) ci
Al aturi de acestia trebuie considerati si (1 c) i moli nedisociati din
substanta initial a.
Rezult a astfel, num arul total de moli din solutie:
i
T
= ci + (1 c) i
i
T
= [1 + c( 1)]i (8.5)
103
n acest caz, osmolaritate solutiei . devine:
. = [1 + c( 1)]cq (8.6)
Relatia 8.6 se va scrie:
: = .11 (8.7)
n ziologia celulei presiunea hidrostatic a care apare datorit a pre-
siunii osmotice prezint a un interes special. Numai n cazul echilibrului
termodinamic al apei n sistem si numai dac a membrana este cu ade-
v arat semipermeabil a n raport cu toti componentii solutiei, diferenta de
presiune osmotic a este egal a cu presiunea hidrostatic a. Pentru soluti-
ile cu mai multi componenti, cu propriet ati de permeabilitate diferite,
putem utiliza urm atoarea relatie ntre diferentele de presiune osmotic a si
diferenta de presiune hidrostatic a:
j = j
i
j
e
=
n

i=1
o
i
:
i
(8.8)
Aceast a ecuatie ia n consideratie c a ntr-un sistem cu : substante
ecare determin a o diferent a n presiunea osmotic a:
:
i
= :
i(interior)
:
e(exterior)
(8.9)
n Fig. 8.3 este prezentat a leg atura dintre presiunea hidrostatic a si
presiunea osmotic a n cazul unei celule.
Ecacitatea producerii diferentei de presiune hidrostatic a este carac-
terizat a cu ajutorul factorului o cunoscut ca factorul de reexie Staver-
mann. Dac a i moli de substant a activ a ating membrana, oi se reect a n
timp ce (1 o) i o pot penetra. Dac a o = 0 membrana este neselectiv a
si permite trecerea prin ea att a solventului ct si a substantei dizol-
vate. Dac a o = 1 atunci membrana permite doar trecerea solventului.
n Tabelul 6.1 sunt ar atati diferiti coecienti de reexie a unor substante
neelectrolitice n cazul eritrocitelor umane.
Tabelul 6.1
Valori tipice pentru coecientii de reexie ai substantelor neelectrolitice
pentru eritrocitele umane
104
Figura 8.3: Relatia dintre diferenta de presiune osmotic a si diferenta de pre-
siune hidrostatic a.
Substant a o
Uree 0,79
Etilen glicol 0.36
Glicol 0,88
Acetamid a 0,80
Propiamid a 0.84
Malonamid a 0,91
Spre deosebire de aproximatia clasic a, acest model ia n consideratie
c a membrana nu este semipermeabil a, ci doar permiselectiv a. Acest fapt
nseamn a c a toate componentele solutiei pot penetra mai mult sau mai
putin membrana. n general coecientul de reexie pentru dizaharide,
zaharoz a si pentru moleculele mai mari este aproape egal cu 1. Moleculele
mai mici, n special acelea care pot penetra direct prin stratul lipidic din
membranele biologice, au valori mai mici dect 1 ale factorului de reexie.
n plante, diferentele de presiuni osmotice genereaz a presiuni care pot
de sute de kPa. Ele forteaz a membrana celular a mpotriva peretelui
stabilizator al celulei care este usor penetrabil de ioni si neelectroliti.
Spre deosebire de celulele plantelor, celulele animalelor nu pot rezista unei
presiuni interne hidrostatice. n anumite limite schimb arile n presiunea
osmotic a a mediului pot compensate prin modicarea volumului celulei
f ar a modicarea suprafetei membranei. O m arire a suprafetei membranei
nu poate avea loc f ar a ad augare de noi molecule. O diferent a de numai
1 mosmol (10
3
osmol) poate genera o presiune intern a de maxim 2. 27
105
Figura 8.4: Dispozitiv pentru punerea n evident a a osmozei si a ultraltr arii
kPa. M asur atorile f acute pe membrana eritrocitelor umane a ar atat c a
presiunea maxim a suportat a de acestea este 0. 1 kPa. Din acest motiv,
aceste celule au un mecanism complicat pentru osmoreglare, incluznd
un num ar de receptori cuplati si sisteme de transport.
8.2 Ultraltrare si reabsorbtia
Se consider a cazul prezentat n Fig. 8.4. Dispozitivul contine un
cilindru nchis la ambele capete de dou a pistoane mobile si desp artit
n dou a p arti de o membran a semipermeabil a (membrana permite doar
trecerea moleculelor de ap a). Unul din compartimente contine doar ap a
iar cel alalt compartiment o solutie de ap a cu zah ar.
De pistonul care este n contact cu apa pur a este legat a o greutate.
Atunci cnd sistemul este l asat liber pot ap area unul din cele dou a cazuri
a) Cnd greutatea masei : este mic a datorit a fenomenului de osmoz a
lichidul tinde s a treac a n compartimentul din dreapta. Astfel masa :
este ridicat a si solutia din compartimentul din dreapta se dilueaz a. Sis-
temul efectueaz a un lucru mecanic deoarece masa : este ridicat a n cm-
pul gravitational. Energia necesar a pentru a efectua acest lucru mecanic
este preluat a din mediul extern. Astfel se transform a energia termic a n
energie mecanic a.
b) Dac a masa este mare atunci masa : coboar a si apa pur a trece din
106
Figura 8.5: Fenomenul Starling
compartimentul din stnga n dreapta. Solutia din compartimentul din
stnga devine mai concentrat a n timp ce n compartimentul din dreapta
se strnge mai mult a ap a pur a. Acesta este fenomenul de ultraltrare si
aceasta este o modalitate de a se obtine ap a pur a. ns a pentru aceasta
este necesar s a se efectueze lucru mecanic. n cazul de fat a lucrul mecanic
este efectuat de cmpul gravitational.
La nivelul vaselor capilare are loc asa numitul fenomen Starling (Fig.
8.5). n partea arterial a a capilarului presiunea hidrostatic a este mai
mare si atunci apa mpreun a cu moleculele mici pot iesi din capilar, pe
cnd n partea venoas a, deoarece presiunea hidrostatic a este mic a are loc
fenomenul de osmoz a care duce la trecerea apei din exteriorul vasului
capilar n interiorul acestuia (reabsorbtia).
8.3 Forta de interactie dintre macromole-
cule datorit a fenomenului de s ar acire
Se consider a dou a obiecte mari ntr-un vas n care exist a o suspensie
de obiecte mici cu concentratia : ntr-un mediu apos. Experimental se
observ a c a obiectele mari se apropie unele de altele. Explicatia acestui
fenomen porneste de la ideea c a obiectele mari sunt nconjurate de o zon a
de s ar acire a c arei grosime este egal a cu raza 1 a obiectelor mici. Acesta
nseamn a c a centrele particulelor mici nu pot intra n zona respectiv a.
Cnd cele dou a suprafete se apropie, zonele lor de s ar acire se unesc
(Fig. 8.6).
Se poate interpreta fenomenul n termeni de presiune osmotic a. n
Fig. 8.6 este ar atat a o particul a care ncearc a s a intre n spatiul dintre
107
Figura 8.6: Fenomenul de apropiere al unor obiecte mari ntr-un mediu n care
se a a si obiecte mici.
cele dou a suprafete, dar nu reuseste.
Fenomenul este echivalent cu cel care se petrece n cazul unei mem-
brane semipermeabile care permite trecerea moleculelor de ap a dar nu
si a particulelor. Presiunea osmotic a care apare de-a lungul membranei
virtuale forteaz a cele dou a particule mari s a se apropie una de cealalt a.
Apa are tendinta s a ias a din zona de s ar acire. Apare o presiune exterior
care face ca cele dou a obiecte mari s a se apropie.
Rearanjarea structurile din jurul particulelor pare a nu important a,
dar efectul total al interactiei datorit a fenomenului de s ar acire este im-
portant. Astfel Dismore A. D., Wong D.T. si Yodh A. G. au prezentat
un experiment interesant n articolul Hard sferes vesicle: curvature -
induced forces and partiale - induced curvature Phys. Rev. Lett, 80,
409-412. Autorii au preparat un vezicul continnd o particul a cu raza
de aproximativ 0. 25 jm si o suspensie de particule mici cu raza de 0. 04
jm. S-a realizat si un experiment n care particulele mici sunt absente.
S-a observat c a cu ct exist a mai multe particule mici, particula mare
este fortat a s a petreac a mai mult timp n apropierea peretilor veziculului.
Dac a nlocuim particula mare cu macromolecule mari si particulele mici
cu polimeri cu form a elicoidal a sau proteine globulare mici, se observ a
c a obiectele mici ajut a macromoleculele mari s a se g aseasc a una pe alta.
De exemplu introducerea n solutie a unei proteine BSA (bovin serum
albumin) sau polietilenglicolului (PEG - un polimer) reduce solubilitatea
108
dezoxihemoglobinei si ale altor proteine mari ajutndu-le s a stea mpre-
un a. Efectul const a n miscarea solubilit atii de 10 ori. Astfel PEG-ul
poate stabiliza anumite complexe moleculare mpotriva misc arii de agi-
tatie termic a. Ad augarea de PEG ntr-o solutie care contine proteine,
mbun at ateste asocierea complexelor de proteine cu un ordin de m arime
si chiar mai mult.
Prezenta unor astfel de tipuri de molecule pot creste rata diferitelor
reactii de: asamblare a lamentelor actinice, si m areste ecienta actiunii
diferitelor enzime.
Pare paradoxal c a o crestere a dezordini poate asambla anumite obiecte
mari. Trebuie observat c a num arul particulelor mici este mult mai mare
dect al particulelor mari. Astfel dac a se asambleaz a cteva molecule
mari se elibereaz a un spatiu mare pentru molecule mici. Astfel, de-
zordinea acestor molecule mici creste. Aceasta duce la cresterea total a a
entropiei.
Capitolul 9
Membrane
9.1 Introducere
n 1855 Carl Ngeli a observat c a exist a viteze diferite de penetrare
a pigmentilor n celule de plante integre din punct de vedere zic si n
celule care au suferit leziuni. Aceasta l-a dus la concluzia c a n exteriorul
celulei trebuie s a existe un strat cu propriet ati bine determinate. n 1897
Wilhelm Pfeer a demonstrat c a acest strat numit membran a, este o bari-
er a universal a la trecerea apei si a solvitilor. Putin dup a aceasta Charles
Overton a ar atat c a acest punct de vedere trebuie s a sufere anumite mod-
ic ari. Desi moleculele polare trec cu dicultate prin membrane, grup arile
nepolare trec usor prin acestea. Overton a concluzionat c a membrana ex-
ercit a un control selectiv, prin permeabilit ati diferite si c a este compus a
din molecule lipidice care se organizeaz a asem an ator cristalelor lichide
formnd o faz a mezogen a.
O caracteristic a important a a structurii membranare a fost semnalat a
de Irving Langmuir n 1917, care a demonstrat c a pe suprafata apei
lipidele formeaz a un strat monomolecular. Opt ani mai trziu, Evert
Gorter si F. Grendel au m asurat suprafata unei eritrocite cunoscut a ca
celula rosie din snge si apoi aria lmului obtinut pe suprafata apei din
lipidele extrase din membrana acestei celule. Raportul a fost de 1/2 si ei
au concluzionat c a grosimea membranei este egal a cu dublul lungimii unei
molecule lipidice. Rezult a c a lipidele sunt puse cap la cap n membrana
celulei. n anul 1930 James Danielli, Hugh Davson si E. Newton Harvey
au m asurat cu acuratete tensiunea supercial a a membranei si au g asit
109
110
c a ea este mai mic a dect pentru cele mai multe lipide. Este cunoscut c a
adausul de proteine n ulei determin a o sc adere a tensiunii superciale a
acestuia. Astfel ei au presupus c a bistratul lipidic este localizat n centrul
membranei, n timp ce la interfata lipide - ap a exist a un strat subtire de
proteine.
Davson si Danielli n 1954 au modicat acest model. Partea hidrofob a
a lipidelor cade n interiorul bistratului, n timp ce p artile hidrole sunt
ndreptate spre exterior. Conrmarea existentei bistratului lipidic a fost
f acut a n anul 1950 de I. D. Robertson prin observarea direct a cu ajutorul
unui microscop electronic a unei membrane. El a reusit s a observe dou a
linii paralele, corespunz atoare celor 2 straturi de molecule. Nu a fost
pus a n evident a nici o diferent a ntre proteine si lipide. Proteinele au si
ele o parte hidrofob a si una hidrol a. Structura globular a a proteinelor
este n parte atribuit a faptului c a aranjamentul sferic cu p artile hidrofobe
n interior este unul favorabil din punct de vedere energetic.
n anul 1966 Jonathan-Singer si Donald Wallach au postulat n mod
independent o alt a arhitectur a pentru aranjamentul proteinelor si lipi-
delor. Ei au vizualizat proteine globulare mpr astiate n jurul suprafetei
lipidice penetrnd partial n aceasta si uneori penetrnd ntreaga grosime
de 6 nm a bistratului lipidic. Continutul n proteine este mai mare n
cazul membranelor cu o activitate metabolic a complex a (75% n mem-
brana mitrocondriilor, 50% n membrana plasmatic a si doar 25 % n
membrana de mielin a care nconjoar a celulele nervoase. Deoarece au
o mas a molecular a mai mic a, moleculele lipidice sunt majoritare (la o
molecul a proteic a corespund 50 de molecule lipidice).
Cele mai multe lipide din membrana biologic a sunt fosfolipidele, al a-
turi de acestea ntlnindu-se glicolipide si colesterolul. Fosfolipidele au ca
baz a anumiti esteri ai alcoolului trihidric, precum glicerolul. Un cap at
al moleculei fosfolipidice este nc arcat electric si este deci hidrol, iar
cap atul unde sunt legati cei doi acizi grasi este hidrofob. n membran a
moleculele se aseaz a n asa numitul bistrat. Cap atul hidrol este asezat
spre exterior, n timp ce capul hidrofob este asezat nspre interiorul mem-
branei. Deoarece ecare molecul a lipidic a are lungimea de 3 nm rezult a
o grosime a membranei de 6 nm. Depinznd de temperatur a si de com-
pozitia chimic a a mediulului apos, moleculele din ambele straturi sunt
e ordonate e dezordonat aranjate. n aceast a stare moleculele lipidice
pot migra usor n interiorul stratului.
Miscarea lateral a a moleculelor n interiorul membranei a fost de-
111
tectat a de David Frye si Michael Edidin n 1970. Ei au studiat fuzi-
unea celul acelul a indus a de virusul Sendai si au probat faptul c a mole-
culele dintr-o membran a celular a dup a unire ajung n membrana celeilalte
celule. Ei au g asit c a procesul are loc la temperatura camerei. Deoarece
migrarea are loc n lipsa oric arei surse de energie, rezult a c a ea se datore-
az a difuziei laterale. Harden McCornnel si Phillippe Devaux au stabilit
mai trziu, c a lipidele se deplaseaz a cu o rat a mai mare dect proteinele.
Acest rezultat se datoreaz a faptului c a moleculele lipidice sunt mai mici
dect proteinele. S-a g asit de asemenea c a migrarea unei molecule lipidice
dintr-un strat lipidic n alt strat lipidic este un eveniment rar. Acest lu-
cru este legat de faptul c a multe membrane sunt asimetrice. Fluiditatea
membranei este inuentat a de continutul de colesterol. Rolul acestei sub-
stante este acela de a determina o sc adere a temperaturii de tranzitie de
la starea ordonat a la o stare dezordonat a n aranjamentul lipidelor din
membrane.
Functia ziologic a a membranelor este datorat a proteinelor. O parte
din acestea sunt depuse pe o fat a a membranei, dar multe din acestea
p atrund n interiorul acesteia. Cum este de asteptat mobilitatea pro-
teinelor n planul membranei este mult mai mic a, dect cea a lipidelor n
stare ordonat a si mult mai mare dect a lipidelor aate ntr-o stare de-
zordonat a. Deoarece functiile ziologice n anumite cazuri depind de mo-
bilitatea proteinelor, este important pentru functia organului ca gradul
de ordonare al lipidelor s a e n limite corespunz atoare. Un exemplu
este acela al pestilor care-si ajusteaz a compozitia membranei n functie
de temperatura apei.
Bazndu-se si pe studiile altor cercet atori S. Jonathan Singer si Garth
Nicholson ntr-un articol publicat n anul 1972 n revista "Science" aduc
argumente oincontestabile n sprijinul a ceea ce se va numi de aici nainte
modelul "mozaicului uid lipido-proteic" al structurii membranei. "Moza-
icul" este uid, adic a constituentii lipidici si proteici nu sunt csi, deoarece
interactiile lipidelipide, lipide proteine nu sunt covalente. Principala
caracteristic a a acestui model este aceea c a fosfolipidele servesc si ca
solvent pentru proteine si ca un regulator de permeabilitate; interactia
lipideproteine este esential a pentru functia proteinelor; proteinele din
membran a sunt libere s a migreze n interiorul bistratului.
Modelul Singer - Nicholson a fost mbun at atit n 1977 de I. N. Is-
raelachivili, care a observat c a lipidele si proteinele se aranjeaz a unele pe
altele. De asemenea Erich - Sackmann a ar atat importanta unei struc-
112
Figura 9.1: Stuctura dodecil sulfat de sodiu (SDS).
turi, cunoscut a ca glicocalix atasat a pe suprafata exterioar a a membranei
si a citoscheletonului atasat pe fata intern a a membranei.
9.2 Autoasamblarea amlelor
Se constat a c a prin amestecarea apei si uleiului (de exemplu cnd
se prepar a salata) apa r amne separat a de ulei. Interfata apaulei rupe
reteaua leg aturile de hidrogen astfel c a apa se strnge n pic aturi. Totusi
atunci cnd se prepar a o maionez a apa si uleiul nu se separ a.
Diferenta dintre cele dou a situatii apare din faptul c a maioneza contine
ou. Oul este un sistem complex care cuprinde o multime de molecule
mari si mici. O anumit a component a a oului stabilizeaz a suspensia mi-
cilor pic aturi de ulei n ap a. O substant a care poate stabiliza un amestec
de ulei si ap a poart a numele de surfactant. Amestecul astfel obtinut
poart a numele de emulsie.
n particular o clas a important a de surfactanti sunt detergentii care
sunt formati din molecule simple. O alt a clas a de surfactanti este cea
format a din fosfolipide, molecule care se g asesc n membrana celular a
si care au o structur a mai complex a. Arhitectura molecular a a surfac-
tantilor pune n evident a modul n care ei pot stabiliza un amestec de
tip ap a ulei. n Fig. 9.1 este prezentat a structura surfactantului dodecil
sulfat de sodiu, un detergent puternic.
Aceasta este format dintr-o portiune lung a nepolar a care este hidro-
fob a (nu poate realiza leg aturi cu apa) legat a la o portiune polar a (atunci
113
Figura 9.2: Structura general a a unei fosfolipide.
Figura 9.3: Strat monomolecular de surfactant ntre ap a si ulei.
cnd substanta este introdus a n ap a) care este hidrol a (poate realiza
leg aturi cu apa). O structur a asem an atoare o au fosfolipidele (Fig. 9.2).
Substantele care au o parte hidrofob a si una hidrol a poart a numele
de amle. Cnd o astfel de substant a este ad augat a unui amestec ulei-
ap a, moleculele de surfactant migreaz a n asa fel nct partea hidrofob a
este ndreptat a nspre ulei n timp ce partea hidrol a se pozitioneaz a
nspre ap a. Stratul care se creeaz a este monomolecular (Fig. 9.3).
Un amestec format din ap a si mici pic aturi de ulei n ap a stabilizate
cu un surfactant, nu poate considerat ca o structur a autoasamblat a. Se
pot realiza structuri autoasamblate doar prin introducerea moleculelor de
surfactant n ap a. Aceste molecule se pot asambla n micelii. Ele sunt
114
Figura 9.4: Micelii
mici sfere create din mai multe molecule de surfactant (Fig. 9.4).
Existenta miceliilor a fost pus a n evident a de McBrain ( McBrain J.
W. 1944, Solution of soaps and detergents as colloidal electrolytes. In
Alexander J. (Ed.) Colloid chemistry : Pure and applied, Vol 5. New
York: Reinhald.)
El a dedus c a aparitia miceliilor are loc atunci cnd concentratia mole-
culelor de surfactant dep aseste o anumit a concentratie critic a. M asurnd
presiunea osmotic a a solutiei se poate determina num arul de mici obiecte
(molecule sau ansambluri) din sistem (Fig. 9.5).
Atunci cnd n ap a exist a un num ar mic de molecule de surfactant,
presiunea osmotic a are aceeasi valoare ca si n cazul dizolv arii unei s ari
ordinare. Cnd concentratia moleculelor de surfactant (detergent sau
s apun) n ap a dep aseste valoarea critic a, presiunea osmotic a scade brusc.
Acest lucru se explic a prin faptul c a moleculele de surfactant se strng
n micelii.
9.3 Autoasamblarea fosfolipidelor n mem-
brane biologice
Autoasamblarea amlelor sub form a de micelii are loc cnd sectiunea
p artii hidrofobe este mai mare dect sectiunea p artii hidrole. Mai precis,
pentru a se forma micelii forma amlelor trebuie s a e una conic a.
Aceast a autoasamblare nu mai este posibil a n cazul n care sectiunile
celor dou a p arti ale moleculelor sunt aproximativ egale. O alt a moda-
115
Figura 9.5: Presiunea osmotic a functie de concentratia de oleat de potasiu
ntr-o solutie de ap a. (mM - milimoli pe litru)
Figura 9.6: Membran a bistrat format a din molecule fosfolipidice.
litate de autoasamblare este aceea n bistrat. Moleculele se asociaz a n
asa fel nct p artile hidrofobe sunt ndreptate una spre alta, astfel nct,
acestea nu mai ajung n contact cu apa. Bistratul astfel format este
extrem de stabil (Fig. 9.6). Membranele formate din fosfolipide pot
forma vezicule a c aror dimensiune poate ajunge la 10 jm .
Fosfolipidele nu sunt molecule foarte complexe; ele pot usor sinte-
tizate de celule. Ele pot apare si n procese abiotice si acest lucru poate
privit ca unul din pasii c atre aparitia vietii.
Geometria fosfolipidelor limiteaz a grosimea membranelor. Grosimea
acestora dicteaz a permeabilitatea, capacitatea electric a si determin a pro-
116
priet atile mecanice ale membranei. De exemplu permeabilitatea ionilor
este mic a deoarece coecientul de partitie a acestora n ulei este foarte
mic.
Membranele sunt uide n sensul c a fosfolipidele si pot modica foarte
usor pozitia lor n interiorul stratului. Aceasta este posibil deoarece ntre
fosfolipidele nu exist a leg aturi zice. Fluiditatea membranelor permite
ca celulele s a-si modice usor forma lor.
Datorit a naturii nespecice a interactiilor hidrofobe membranele pot
ncorpora anumite obiecte, care n cazul membranelor biologice sunt pro-
teinele.
9.4 Membrana celular a
Unitatea de baz a a organismelor vii este celula. Desi structura si
forma celulelor din diferite p arti ale organismelor si din diverse specii
difer a, ecare celul a este nconjurat a de o membran a care separ a contin-
utul intern al celulei de mediul extern.
Celula actioneaz a ca un sistem deschis, ind tot timpul ntr-o stare de
neechilibru datorit a transportului continuu de materie din interior nspre
exterior si din exterior c atre interior. Aceste schimburi se realizeaz a prin
membrana celular a si sunt reglate de acestea.
Nu numai celula posed a membran a celular a ci si diversele organite din
interiorul ei sunt nconjurate de membrane proprii. Ca exemplu se pot
da: membrana nucleului, membrana mitocondriilor si membrana cloro-
plastelor. Aceste membrane regleaz a transportul moleculelor si ionilor
spre interiorul si spre exteriorul organitelor respective.
Membranele nu au numai functia de a regla uxurile de substante
care intr a si ies din celul a.
O functie vital a a membranelor este aceea de conversie a energiei.
Astfel fotosinteza, prin care energia luminoas a este transformat a n ener-
gie chimic a. Procesul de oxidare prin care se formeaz a molecula de ATP
(adenozin trifosfat) are loc n membrana interioar a a mitocondirilor.
Membrana citoplasmatic a si celelalte membrane a organitelor din in-
teriorul celulei au aceiasi structur a. Grosimea acestor membrane este de
aproximativ 6 10 jm si const a din fosfolipide si proteine. n timp ce
stratul dublu fosfolipidic reprezint a elementul structural al membranei
proteinele determin a propriet atile functionale ale membranei (Fig. 9.7).
117
Figura 9.7: Structura membranei celulare
Anumite membrane au n component a mai multe fosfolipide n timp ce al-
tele au o compozitie invers a. Cele mai multe membrane au ntre 2575%
proteine, 75 25% fosfolipide si o mic a cantitate de carbohidrati (mai
putin de 10%).
Componenta diferit a a membranelor determin a functiile specice a
membranei. Mielina este o membran a izolatoare din punct de vedere
electric pentru anumite bre nervoase. Din acest motiv ea contine o mare
cantitate de fosfolipide care sunt impenetrabile la ioni si deci formeaz a
un strat izolator bun.
Pe de o parte, cu ct continutul n proteine este mai mare cu att
membrana este mai activ a. De exemplu, membrana eritrocitelor umane
contine 49% proteine si 43% fosfolipide, membrana mitocondriilor contine
76% proteine n timp ce mielina are numai 18% proteine.
Spre deosebire de fosfolipide care sunt aranjate n mod ordonat ntr-
un strat dublu, proteinele nu sunt aranjate n acest fel n membrane.
Fiecare membran a contine diferite proteine. Functiunile specice rea-
lizate de diferitele membrane sunt determinate de num arul, natura si
diferitele proteine continute de acestea. Mai mult, diferite regiuni ale
aceleiasi membrane realizeaz a diferite functii si contin complexele cores-
punz atoare enzimo-proteice.
Din punct de vedere al aranjamentului n membrane, proteinele pot
claricate n dou a categorii: proteine de suprafat a si proteine in-
terne.
118
Proteinele de suprafat a sunt localizate la suprafata membranei (in-
tern a sau extern a). Ele se extind de-a lungul suprafetei membranei si nu
p atrund sau p atrund extrem de putin n membran a. Ele sunt mentinute
la suprafat a prin interactii electrostatice si leg aturi de hidrogen. De ex-
emplu proteine implicate n sinteza ATP -ului n mitocondrii se a a pe
suprafata intern a a membranei.
Proteinele interne sunt capabile s a penetreze membrana; ele p atrund
partial sau total n interiorul unui strat. Exist a proteine interne care trec
dintr-o parte n cealalt a parte a membranei si au p arti expuse pe ambele
fete ale membranei. Este de asteptat c a astfel de proteine s a e amle
adic a s a aib a p arti hidrole si hidrofobe. De exemplu, glicoforina din
eritrocite, const a din trei p arti:
a) o parte terminal a amino care contine toate unit atile carbohidrate,
care este localizat a la suprafata extern a a membranei
b) o regiune central a hidrofob a care const a din 25 p arti care contin
numai aminoacizi hidrofobi si neutri din punct de vedere electric. Aceast a
regiune a proteinei formeaz a o elice c. Fiecare parte contribuie cu 0. 15
nm la lungimea elicei; ntreaga elice are o lungime de 3. 75 nm, sucient a
pentru a sparge bistratul fosfolipidic.
c) o parte terminal a carboxilic a care p atrunde n citoplasm a.
Experimental s-a observat c a exist a pori minusculi (sau canele), care
traverseaz a membrana. Structura acestor pori nu este cunoscut a. Porii
au un diametru n jur de 0. 5 0. 8 nm si sunt mpr astiati pe ntreaga
suprafat a a membranei.
9.4.1 Modelul dinamic al membranei celulare
Membrana celular a nu este o structur a static a. Ambele componente
principale fosfolipidele si proteinele sunt mobile, gradul de mobilitate
depinznd de temperatur a. Astfel la 37

C proteinele si fosfolipidele
difuzeaz a de-a lungul suprafetei membranei. Miscarea lipidelor si pro-
teinelor este necesar a pentru a regla activitatea biologic a a membranei.
Observatiile spectroscopice arat a c a fosfolipidele nu sufer a numai trans-
latii n stratul membranei, dar pot trece de pe o parte a membranei pe
cealalt a fat a. Acest proces poart a numele de proces ip-op. Procesul
numit difuzie transversal a este unul putin intens.
Posibilitatea lipidelor de a se deplasa n planul membranei poart a
numele difuzie lateral a. O molecul a fosfolipidic a difuzeaz a n medie
119
pe o distant a de 2 nm ntr-o secund a. Aceasta nseamn a c a valoarea
coecientului de difuzie este de ordinul 10
8
cm
2
/s.
Asa cum am precizat, procesul ip-op este mult mai putin intens. n
mod normal pentru a se realiza translatia ip-op pe o distant a de 5 nm,
timpul necesar este de 10
9
mai mare dect n cazul n care fosfolipidele
se deplaseaz a lateral pe aceeasi distant a.
Mobilitatea lipidelor este m asurat a cu ajutorul rezonantei electro-
magnetice de spin (RES). Pentru aceasta o fosfolipid a sintetic a care
contine un grup nitroxid este injectat a ntr-o membran a fosfolipidic a
normal a. Cnd sistemul este introdus ntr-un cmp magnetic extern,
electronul nemperecheat al grup arii nitroxid prezint a un spectru de ab-
sorbtie RES. Energia absorbit a depinde de vscozitatea membranei. M a-
sur atoarea timpului de relaxare este utilizat a pentru a m asura mobi-
litatea moleculei marcate. Colesterolul s-a observat c a este componen-
tul principal care determin a uiditatea membranei. El p atrunde printre
moleculele fosfolipidice si previne legarea lanturile hidrocarbonice. Astfel
colesterolul creste uiditatea membranei.
n medie membrana este mult mai ordonat a de-a lungul suprafetei ex-
terioare. Mijlocul bistratului este dezordonat deoarece p artile hidrofobe
se ndoie si realizeaz a n continuu misc ari de translatie. Cnd tempe-
ratura scade, mobilitatea fosfolipidelor scade. Sub o anumit a tempe-
ratur a, numit a temperatura critic a, dublul strat este nghetat si mem-
brana trece ntr-o faz a solid a cristalin a sau gel. Activitatea biologic a n
aceast a stare nceteaz a.
Acizii grasii saturati interactioneaz a puternic unii cu altii deoarece ei
au lanturi de hidrocarbon drepte. n plus lanturile lungi sunt legate mai
puternic ntre ele dect cele scurte. Rezult a c a tranzitia la o stare ordo-
nat a se petrece la temperaturi mai joase n cazul acizilor grasi nesaturati
si a acizilor cu lanturi mai scurte. Bistratul fosfolipidic are uiditatea
necesar a pentru transportul diverselor molecule prin el. Din studiile de
difuzie s-a g asit c a bistratul se comport a ca un lichid vscos, al c arui
coecient de vscozitate este de 2-3 ori mai mare dect a apei.
Proteinele pot si ele suferi deplas ari de-a lungul suprafetei membranei.
Datorit a dimensiunilor lor mai mari, proteinele difuzeaz a mult mai lent
dect fosfolipidele. Coecientul de difuzie al proteinelor n membrana
celular a poate varia de la valoarea 510
9
cm
2
/s pentru rodospin a la mai
putin de 10
12
cm
2
/s pentru bronectin a. Pentru comparatie, proteinele
solubile n ap a au coecienti de difuzie de 100 pn a la 10000 mai mari; de
120
exemplu, coecientul de difuzie al hemoglobinei n ap a este aproximativ
7 10
5
cm
2
/s.
9.5 Transportul de substante prin mem-
brane
Transportul selectiv al substantelor este unul din principalele carac-
teristici ale membranelor biologice. Pentru a realiza o teorie a difuziei
prin membrane biologice trebuie cunoscut a interactia moleculelor ce di-
fuzeaz a cu mediul si cu membrana. Din punct de vedere termodinamic
transportul prin membrane este de dou a feluri.
a) transportul pasiv, care este determinat de continutul celulei si a
mediului extracelular. Aceasta se desf asoar a f ar a consum energetic din
partea celulei;
b) transportul activ, care se realizeaz a cu consum energetic furnizat
de metabolismul celular.
9.5.1 Transportul pasiv
Transportul pasiv se refer a la procesele de difuzie a moleculelor si
ionilor prin membrana semipermeabil a din regiunile cu concentratie mare
n regiunile cu concentratie mic a.
Gradientul de concentratie reprezint a forta termodinamic a care de-
termin a difuzia substantei. Cnd dou a solutii ale aceleiasi substante
cu concentratii diferite sunt separate de o membran a semipermeabil a la
moleculele de solut, acesta difuzeaz a de la concentratii mari la concen-
tratii mici. Aceste molecule pot trece prin membran a si prin antrenarea
lor de c atre moleculele de solvent. Dac a membrana este permeabil a doar
la solvent si nu la solut, moleculele de solvent vor trece prin membran a n
sensul egaliz arii concentratiilor. Fenomenul poart a numele de osmoz a.
n cazul electrolitilor care disociaz a n solutie, difuzia ionilor prin
membran a determin a o diferent a de potential ntre cele dou a fete ale
membranei celulare. Aceast a diferent a de potential afecteaz a la rndul
ei difuzia ionilor prin membran a.
121
Difuzie simpl a
Cnd moleculele (sau ionii) difuzeaz a sub inuenta diferentei de con-
centratie (gradientul de concentratie), procesul poart a numele de difuzie
simpl a. Aceste particule n interiorul si exteriorul celulei se a a n solutie
apoas a. Ele difuzeaz a prin membran a n dou a moduri:
a) dac a sunt solubile n faza fosfolipidic a a membranei ele se dizolv a
n membran a si difuzeaz a prin aceasta;
b) dac a ele nu sunt solubile n membran a ele pot difuza prin pori
(canale) sau pot ajutate de anumiti purt atori s a penetreze membrana.
Substante precum O
2
, CO
2
, alcoolii, acizii sunt solubile att n lipide
ct si n ap a. Cele care sunt mai solubile n lipide (O
2
) difuzeaz a mai
rapid prin membran a.
Deoarece apa este insolubil a ntr-un mediu lipidic ea difuzeaz a doar
prin pori. Difuzia prin pori depinde de natura si m arimea moleculelor.
Apa, ureea, ionii de clor (Cl

) avnd un diametru (0,3 0,4 nm) mai

mic dect al porilor (0,5 0,8 nm) difuzeaz a usor prin pori. Deoarece
diametrul ionilor de Na
+
n solutie apoas a (0,51 nm) este mai mare cu
30% dect diametrul ionilor de K
+
(0,39 nm), ionii de K
+
difuzeaz a prin
pori mult mai rapid dect ionii de Na
+
. Deoarece suprafata intern a a
porilor este nc arcat a pozitiv, ionii de Cl

difuzeaz a mult mai rapid dect

de ionii de Na
+
.
Exist a substante, precum moleculele de zah ar, care nu sunt solubile n
lipide si au dimensiunea moleculei apropiat a de diametrul porilor (glucoza
0,86 nm, sucroza 1,04 nm). Ele difuzeaz a prin formarea unor complexe
cu alte substante numite purt atori.
Difuzia neelectroli tilor
Legea dup a care se face difuzia este legea lui Fick
, = 1
c
r
(9.1)
unde
, este densitatea uxului de substanta (num arul de moli ce trec n
unitatea de timp prin unitatea de suprafat a)
1 este coecientul de difuzie,
c este gradientul de concentratie
r este grosimea celulei
Aceast a relatie este valabil a cnd:
122
- membrana este presupus a omogen a
- concentratia se modic a uniform de-a lungul membranei
- coecientul de difuzie 1 este independent de concentratie, presiune
si temperatur a. Asa cum s-a discutat anterior
, = 1c (9.2)
unde 1 este permeabilitatea membranei si care se exprim a astfel:
1 =
,1
r
(9.3)
iar , este coecient de partitie.
Difuzia electroli tilor / (Na
+
.K
+
, Cl

)
n cazul particulelor nc arcate (ionii), transportul prin membrane este
determinat de gradientul de concentratie si gradientul de potential elec-
tric .
Densitatea uxului de ioni datorit a gradientului de concentratie este:
,
c
= 1
c
r
(9.4)
Densitatea uxului de ioni datorat gradientului de tensiune:
,

= 1c
.1
11

r
(9.5)
unde c este concentratia medie, . este num arul de sarcini cu care este
nc arcat ionul respectiv, 1 = 8. 314 J/kmol K constanta universal a a
gazelor, 1 este temperatura, este potentialul si 1 = 95600 C/mol - con-
stanta Faraday. Dac a variaz a liniar de-a lungul membranei m arimea
,r reprezint a cmpul electric n interiorul membranei. Atunci:
, = ,
c
+ ,

=
1c
11
_
11
c
c
r
+ .1

r
_
(9.6)
Aceast a ecuatie poart a numele de ecuatia Nernst-Planck
Difuzia facilitat a
Legea lui Fick arat a c a n cazul difuziei densitatea uxului este pro-
portional a cu gradientul de concentratie. S-a observat c a pentru anumite
123
substante uxul de difuzie dep aseste o anumit a valoare. Cnd diferenta
de concentratie dep aseste o anumit a valoare uxul de difuzie atinge o
valoare de saturatie. Acest lucru se petrece n cazul zah arului. n plus
s-a observat c a prezente anumitor substante cresc sau inhib a difuzia an-
umitor molecule prin membrane.
Comportarea asem an atoare o au mai multi ionii metalici. De exem-
plul, s-a observat c a densitatea uxului de difuzie a ionilor de K
+
prin
membranele biologice este de cteva ori mai mare dect prin membrane
articiale. Dac a ns a n cazul membranelor articiale n care se a a ionii
de K
+
se introduce antibioticul valinomicin a, mobilitatea ionilor creste la
acelasi nivel ca si n cazul membranelor naturale. Toate aceste observatii
pun n evident a faptul c a difuzia acestor substante prin membrane nu
este o difuzie simpl a.
O explicatie pentru acest fenomen este aceea c a difuzia este medi-
at a de molecule specice numite molecule transportoare. Din acest
motiv acest tip de difuzie poart a numele de difuzie facilitat a. Ea este
determinat a n principal de a) pori si b) purt atori.
a) Porii sunt formatiuni care ncorporate ntr-un strat dublu lipidic
cresc enorm permeabilitatea pentru moleculele si ionii care difuzeaz a.
Aceste molecule str apung membran a dintr-o parte n alta si determin a
aparitia unui por prin care particulele pot s a difuzeze. De exemplu,
gramicidina-A cnd este ncorporat a ntr-o membran a lipidic a articial a
produce pori cu diametrul de 0,4 nm. Prin aceste canale pot trece ionii
metalelor alcaline. Moleculele de dimensiuni mari precum zah arul nu pot
trece prin aceste canale. Glucoza din celulele umane este transportat a de
proteine speciale care sunt implantate n membrana celular a. Proteina
const a dintr-o serie de segmente hidrole si hidrofobe aranjate n form a
de spiral a nct se formeaz a un por cilindric prin membran a. P artile
proteinei care se a a n afara ambelor fete ale membranei contin aminoa-
cizi care pot forma leg aturi de hidrogen cu glucoza. Astfel, la cele dou a
capete ale proteinelor exist a "buzunare". Proteina oscileaz a ntre dou a
st ari conformationale. n starea 1 unul din buzunare se deschide si leag a
molecula de glucoz a n timp cel al doilea "buzunar" r amne nchis. Apoi
molecula care se potriveste n interiorul porului l traverseaz a. n starea
2 primul buzunar se nchide, al doilea "buzunar" se deschide si molecula
este eliberat a pe cealalt a suprafat a a membranei. Frecventa de oscilatie
a proteinei ntre cele dou a st ari conformationale se modic a n functie
de concentratia de glucoz a. Totusi ea nu dep aseste o anumit a valoare.
124
Astfel, densitatea uxului de difuzie a glucozei se satureaz a.
Un alt exemplu este acela al moleculei acvaporin care creaz a un por
pentru ap a. Acavaporinul este o protein a transmembranar a format a din
6 lanturi c de aminoacizi care formeaz a canalul pentru ap a. Structura
si mecanismul acestei molecule a fost descoperit a de Peter-Agre n 1990
(premiul Nobel pentru chimie n 2003). Forma canalelor este aceea a
dou a conuri vrf n vrf, cu vrfurile orientate spre interior. Capetele de
la exterior au o deschidere de 2 nm si de 0,2 nm n interior, fapt ce nu
permite moleculelor mai mari s a treac a dintr-o parte n alta. Aminoacizii
din care este creat a molecula au o mare specicitate cu privire la ap a si
aceasta ajut a moleculele de ap a s a treac a prin aceste canale. Aceasta se
realizeaz a prin orientarea dipolului apei astfel nct atomul de oxigen s a
e ndreptat tot timpul c atre centrul porului.
Un alt exemplu este acela al canalului pentru ionii de Na
+
si K
+
din membranele celulelor nervoase. Structura canalelor pentru ionii de
K
+
seam an a cu un furnal cu o cavitate central a pentru ap a si un tunel
ngust placat cu ionii de oxigen. Tunelul este plasat de-a lungul suprafetei
interioare a canalului. Ionii de oxigen sunt astfel aranjati ca ionii de K
+
s a treac a usor prin acel canal. Prin aceste canale nu pot trece ionii de
Na
+
care ind mai mici dect ionii de K
+
, pot r amne legati n interiorul
tunelului.
b) Purtatorii. n anii 60 s-a descoperit c a anumite antibiotice de-
termin a o crestere sau o inhibare a transportului prin membranele mi-
tocondriilor. ntre timp au fost descoperite nenum arate molecule care
favorizeaz a transportul ionic prin membrane. Deoarece aceste molecule
nu pot str apunge membrana, ele nconjoar a ionii cu un strat hidrofob.
Astfel de molecule poart a numele de ionofori. Ionoforii au n centru o
cavitate hidrol a unde se pot cupla ionii care trebuie transportati. Exte-
riorul ionoforilor ind hidrofob, acestia pot difuza prin membran a. Ast-
fel, pentru K
+
acest purt ator este valinomicina cu diametru de 1,5 nm.
Diferenta dintre purt atori si canale este aceea c a purt atorii leag a ionii pe
o fat a a membranei si-i las a liberi pe cealalt a fat a, n timp ce canalele
sunt accesibile simultan din ambele fete ale membranei. Viteza de trans-
port a put atorilor scade mult cu sc aderea temperaturii. Ea depinde si de
concentratia moleculelor purt atoare. Densitatea uxului atinge valoarea
maxim a cnd toate moleculele purt atoare sunt implicate n transportul
ionic.
125
9.5.2 Transportul activ
Transportul activ se refer a la transportul de substante prin membrane
n absenta oric arei diferente de concentratie sau de potential. Mem-
branele biologice sunt capabile s a transporte molecule sau ionii nu numai
ntre medii identice ci si mpotriva gradientilor de concentratie. Un astfel
de transport necesit a ns a un consum de energie metabolic a. Din acest
motiv acest tip de transport este o actiune deliberat a; membrana mentine
un gradient constant de concentratie pentru mai multe tipuri de ioni. De
exemplu, n cazul vertebratelor diferentele de concentratie a Na
+
, K
+
,
Ca
+
, Cl

au valori bine determinate n conditii stationare. n timp ce

uxul pasiv determin a transportul de ioni din regiunea cu concentratie
mare, gradientul de concentratie este mentinut prin pomparea ionilor din
regiunile cu concentratie mic a, spre regiunile cu concentratie mare.
Deoarece pentru a se realiza acest transport este necesar a o cantitate
de energie, transportul activ cere ca o reactie chimic a exoenergetic a s a e
cuplat a cu mecanismul de transport. n cel putin trei tipuri de transport
activ hidroliza ATP -ului determin a n mod direct transportul. Primul
sistem de transport activ este Na
+
/K
+
n care ionul de Na
+
este scos n
afara celulei iar ionii de K
+
sunt introdusi n celul a.
Al doilea sistem de transport activ este acela care scoate ionii de Ca
++
din celul a.
Al treilea sistem este cel care activeaz a transportul protonilor prin
membrana intern a a mitocondriilor si a cloroplastelor.
Analiza termodinamic a a transportului activ nu este posibil a n cazul
unei membrane simetrice. Asimetria membranei este o conditie necesar a
pentru existenta sistemul activ.
Transportul activ Na
+
/K
+
Un mare num ar de experimente cu celule din piele de broasc a, axoni
si eritrocite umane au ar atat c a ntr-o stare normal a exist a o concentratie
mic a de Na
+
si o concentratie mare de K
+
n interiorul celulei (Tabelul
9.1)
Tabelul 9.1
126
Figura 9.8: Pompa Na
+
=K
+
Concentratii mMol/l
Ioni Interior Exterior
Na
+
15 140
K
+
135 4
Cl

4 120
Datorit a diferentelor de concentratie exist a un ux de difuzie de
Na
+
c atre interiorul celulei si un ux de K
+
spre exteriorul celulei. Pentru
mentinerea concentratiilor membrana pompeaz a constant ionii de Na
+
n
exterior si ionii de K
+
n interior.
Transportul activ de Na
+
si K
+
este unul cuplat. Pompa transportat a
ionii de Na
+
din interiorul celulei numai dac a exist a ionii de K
+
n exte-
riorul celulei.
ntr-un ciclu pompa duce 2 ioni de K
+
n interior si 3 ioni de Na
+
n exterior. Rolul ATP -ului este pus n evident a n mod experimental
cnd eritrocitele cu continut mic de ATP sunt introduse ntr-o solutie cu
concentratie mare de Na
+
si concentratia mic a de K
+
. n aceast a situatie
este observat dect transportul de Na
+
spre interior si K
+
spre exteriorul
celulei (adic a are loc un transport pasiv).
Capitolul 10
Bioelectrogeneza
n cele mai multe organisme, exist a dou a sisteme regulatoare: sis-
temul nervos si sistemul endrochin. Sistemul endocrin controleaz a si co-
ordoneaz a activit atile prin secretarea de hormoni n sistemul circulator.
Acest proces este lent si implic a semnale chimice. Modalitatea lui de
actiune nu face obiectul biozicii. Sistemul nervos coordoneaz a diversele
actiuni prin generarea si transmiterea unor semnale electrice.
10.1 Natura zico-chimic a a potentialului
membranar.
A fost observat c a ntre fata exterioar a a membranei unei celule si fata
interioar a exist a o diferent a de potential. Fata intern a a membranei este
la un potential negativ fat a de fata exterioar a a membranei considerat a
la un potential pozitiv. n particular, aceast a diferenta de potential
pentru celulele nervoase si celule muschiulare are valori de 70-80 mV,
pentru celulele neexcitate. Acesta diferent a de potential poart a numele
de potential de repaus.
Celule nervoase sunt extrem de mici astfel c a este extrem de di-
cil pentru a obtine informatii exacte asupra potentialului membranar.
Primele experimente au fost f acute asupra unui axon gigant al unui cal-
mar al c arui diametru interior este 1 mm. Mai trziu cu ajutorul unor
microelectrozi cu diametre mai mici de 0,5jm, a devenit posibil a s a se
determine potentialul membranar. M asur atorile care utilizeaz a micro-
electrozi sunt grefate de erori datorit a potentialelor de contact electrod-
127
128
uid. Datele sunt vericate prin observarea concentratiilor ionice de o
parte si de alta a membranei utiliznd spectroscopia optic a de absorbtie.
Potentialul membranar este cauzat de straturile de sarcini pozitive si
negative formate pe suprafata exterioar a si intern a a membranei. Desi
solutiile de ecare parte a membranei sunt neutre din punct de vedere
electric, diferitii ioni sunt prezenti cu concentratii diferite de o parte si
de alta a membranei. Se presupune c a acesti ioni determin a concentratii
de sarcin a de parte si de alta, care produc cmpul electric n interiorul
membranei.
O teorie fenomenologic a a potentialului de repaus este aceea care ia n
consideratie a uxului de ioni datorit a diferentei de potential si diferentei
de concentratie.
10.2 Potentialul Nernst
Potentialul de difuzie Nernst este datorat trecerii unui tip de ioni prin
membrana celular a dac a concentratia acestuia este diferit a de o parte si
de alta a membranei. Trecerea ionilor dintr-o parte a alta a membranei
face ca s a apar a o diferent a de potential ntre cele dou a fete. Atunci
pe lng a curentul de difuzie apare un curent n sens contrar datorat
diferentei de potential. ntr-o stare stationar a, acest curent echilibreaz a
curentul datorat diferentei de concentratie. Diferenta de potential dintre
fetele membranei (potentialul fetei interne minus potentialul fetei
externe) la echilibru poart a numele de potential Nernst si are expresia
=
11
.1
ln
c
e
c
i
(10.1)
unde c
e
este concentratia ionilor n exteriorul celulei si c
i
este concen-
tratia ionilor n interiorul celulei, 1 = 8. 14 J/mol K este constanta
universal a a gazelor, 1 este temperatura n grade Kelvin, 1 = 96000
C/mol (Coulomb pe mol) si . este sarcina ionului exprimat a n sarcini el-
ementare. Astfel pentru Na
+
. = +1, iar pentru Cl

. = 1. n Tabelul
10.1 sunt prezentate potentialele Nernst pentru diferite tipuri de ioni care
se g asesc n interiorul si exteriorul celulei
Tabelul 10.1: Potentiale Nernst pentru diversi ioni care se g asesc n
interiorul si exteriorul celulei
129
Ion c
i
mMol/l c
e
mMol/l (mV)
Na
+
15 140 +58
K
+
135 4 -92
Cl

4 120 -89
HCO

3
10 24 -23
Dar pentru o membran a potentialul de repaus este aproximativ de
80 mV (interiorul este negativ f ar a de exterior).
Diferentele de concentratii pentru diversi ioni nu pot mentinute cu
ajutorul potentialului de repaus. Totusi potentialul de membran a pare
a un efect cumulativ a diferitelor distribuitii de ioni.
Potetialul Hodgkin-Kalz-Goldman
Starea de echilibru a membranei este de fapt o stare stationar a (de
neechilibru). Aceast a stare implic a c a diferitii curentii ionici sunt inde-
pendenti, iar curentul total este nul. Astfel dac a ionii de K
+
, Na
+
, Cl

sunt principali curenti ionici, conditia de neutralitate (suma densit atilor

de curentii care trec prin membran a este nul a) se scrie:
,
k
+ ,
Na
,
Cl
= 0 (10.2)
n plus consider amc a ecare curent ionic este determinat de gradientii
de concentratie si de potentialul de repaus (care reprezint a de fapt o
diferent a de potential). Expresia acestor curenti se determin a cu ajutorul
ecuatiei Nernst-Planck. Pentru ionul "i" aceasta are forma
,
i
= 1
i
_
c
i
r
+
.
i
1
11
c
i

r
_
(10.3)
unde este variatia potentialului pe distanta r si c
i
este variatia
concentratiei ionului "i" pe distanta r. Dac a not am cu c
i
i
concentratia
ionului "i" n interiorul celulei si c
e
i
concentratia ionului "i" n exteriorul
celulei
c
i
=
c
e
i
+ c
i
i
2
(10.4)
reprezint a concetratia medie a ionului respectiv.
Dac a se consider a permeabilitatea ionilor
1
i
=
1
i
r
(10.5)
130
unde 1
i
este coecientul de difuzie al ionului "i", s-a ajuns la urm atoarea
formul a pentru potentialul de repaus membranar:

r
=
11
1
ln
1
K
c
e
k
+ 1
Na
c
e
Na
+ 1
Cl
c
e
Cl
1
K
c
i
k
+ 1
Na
c
i
Na
+ 1
Cl
c
i
Cl
Constantele de permeabilitate pentru membranele plasmatice a celor
mai multe celule animale sunt obtinute prin estimarea permeabilit atii
celulelor la ioni trasori radioactivi. Rapoartele tipice sunt:
1
k
: 1
Na
: 1
Cl
= 1 : 0. 01 : 0. 5 (10.6)
Cu aceste valori si considernd 1 = 293 K rezult a valoarea estimat a
a potentialului membranar de repaus.

r
= 84 V (10.7)
Deoarece permeabilitatea Na
+
este mult mai mic a dect a K
+
si Cl

atunci potentialul membranar de repaus devine

r
= 59 lg
1
K
c
e
k
+ 1
Cl
c
e
Cl
1
K
c
i
k
+ 1
Cl
c
i
Cl
(mV) (10.8)
De exemplu pentru axonul unui calmar 1
K
1
Cl
si atunci potasiul
este cel determin a n principal potential de repaus. Totusi rezultatele
obtinute nu iau n consideratie existenta anionilor nedifuzati care sunt
xati pe partea interioar a a celulei. Prezenta acestor ioni determin a un
potential numit potentialul Donnan.
Aplicatie:
Presupunem c a permeabilitatea sodiului creste brusc de 50 de ori
astfel c a 1
K
: 1
Na
= 1 : 5. Neglijnd permeabilitatea ionului de Cl

s a
se determine potentialul membranar.

m
= 59 lg
1
k
c
e
k
+ 1
Na
c
e
Na
1
k
c
i
k
+ 1
Na
c
i
Na
(10.9)

m
= 59 lg
4 + 5 140
135 + 5 15
= 30 mV (10.10)
131
Figura 10.1: Evolutia potentialului membranar - depolarizare.
10.3 Excitarea nervilor
Depolarizarea
Cnd un stimul atinge o celul a nervoas a (cap atul unei dendritte)
acesta induce un curent n corpul celulei. Acest curent poart a numele
de curent post-sinaptic (PSC). Curgerea curentului determin a cresterea
potentialului n interiorul membranei, potentialul de pe fata membranei
devine mai putin negativ fat a de pe fata exterioar a. Schimbarea potentialu-
lui poart a numele de depolarizare.
Depolarizarea apare deoarece stimulul creste conductanta membranei
celulare pentru ionii de Na;astfel c a ionii de Na
+
intr a n celul a. M arimea
depolariz arii depinde de doi factori:
- m arimea stimulului
- concentratia de Na
+
din exteriorul celulei. Ipoteza inuxului de
sodiu care determin a fenomenul de depolarizare este cunoscut a ca ipoteza
sodiului si ea fost conrmat a de Hodgkin si Huxley n 1952.
Evolutia n timp a potentialului membranar atunci cnd este aplicat
un stimul este prezentat a n Fig. 10.1
Pentru a ntelege mai bine aceste fenomene vom considera modul n
care Hodgkin si Huxley a modelat o portiune dintr-o membran a: aceasta
132
Figura 10.2: Schema echivalent a a unei membrane.
din punct de vedere electric este o combinatie dintre un condensator C
m
si mai multi rezistori a c aror rezistent a echivalent a este legat a n paralel
cu condensatorul.
10.3.1 Caracterizarea unei portiuni de membrana
din punct de vedere electric
1. Constant a dielectric a medie. n Fig. 10.2 este prezentat a o porti-
une dintr-o membran a, astfel c a aceasta este echivalent a cu trei conden-
satori legati n serie
Capacitatea echivalent a a celor trei condensatori legati n serie se
calculeaz a cu relatia
1
C
e
=
1
C
1
+
2
C
2
(10.11)
Deoarece expresia capacit atii unui condensator plan este
C =
r

0
o
d
unde
0
= 8. 854 10
12
F/m (Farazi pe metru) este permitivitatea ab-
solut a a vidului,
r
este permitivitatea mediului dintre arm aturile con-
densatorului, o este suprafata arm aturilor si d distanta dintre ele relatia
10.11 devine:
d

0
o
=
d
1

r1

0
o
+
2d
2

r2

0
o
(10.12)
Deoarece d
1
= 2 nm,
r1
= 2, si d
2
= 2. 5 nm,
r2
= 50. Rezult a

r
= 6. 4 - 7.
133
2. Capacitatea unit atii de suprafat a
C =

r

0
o
d
=
7 (8. 85 10
12
) 1
7 10
9
- 1 jF/m
2
(10.13)
3. Cmpul electric mediu din interiorul membranei
1 =

d
=
80 mV
7 nm
=
80 10
3
7 10
9
= 1. 2 10
7
V/m (10.14)
4 Densitatea de sarcin a. Deoarece 1 = o,
0
unde o este densitatea
de sarcin a la suprafata celulei.
o = 1
0
= 1. 2 10
7
8. 854 10
12
= 10
4
C/cm
2
(10.15)
5. Rezistenta
Observatii experimentale au dus la concluzia c a rezistivitatea j
m
a
membranei celulare este de aproximativ 10
7
. Atunci rezistenta unit atii
de arie a unei membrane cu grosimea de d = 7 mm = 7 10
9
nm este
1
m
= j
m
d
o
= 10
7
7 10
9
= 7 10
2
,m
2
- 0. 1 ,m
2
(10.16)
6 Constanta de timp
Cnd diferenta de potential dintre fetele membranei (sau mai pe
scurt potentialul membranar) se modic a, se modic a si sarcina de pe
suprafata membranei (adic a de pe condensatorul cu capacitatea C
m
) ast-
fel c a prin rezistorul 1
m
trece un curent .
Acest curent este egal cu variatia n timp a sarcinii electrice de pe
suprafata membranei. Deoarece se consider a sarcina de pe unitatea de
suprafat a, capacitatea si rezistenta unit atii de suprafat a n locul inten-
sit atii curentului vom considera densitatea de curent (curentul ce trece
prin unitatea de suprafat a). Atunci
, =
dQ
dt
=
d (C
m
)
dt
= C
m
d
dt
(10.17)
Dar conform legii lui Ohm (1 = l,1)
, =

1
m
(10.18)
134
Atunci

1
m
= C
m
d
dt
(10.19)
Prin integrare
_

(0)
d

=
1
1
m
C
m
_
t
0
dt (10.20)
ln ln (0) =
t
1
m
C
m
unde (0) este potentialul membranar la momentul initial.
ln

(0)
=
t
1
m
C
m

(0)
= exp
_

t
1
m
C
m
_
Rezult a:
(t) = (0) exp (t,t) (10.21)
unde
t = 1
m
C
m
=
j
m
d
o

r

0
o
d
= j
m

0
(10.22)
poat a numele de constant a de timp si are valoarea.
t = 10
7
6. 4 8. 85 10
12
= 56 10
3
s = 56 ms (10.23)
Astfel constanta de timp este de ordinul a o milisecund a. Trebuie
remarcat c a dup a un timp t sarcina de pe membran a devine:
= C
m
= C
m
(0) exp (t,t) =
Q(0)
c
(10.24)
unde c = 2. 73 este baza logaritmilor naturali.
Astfel
= 0. 37Q(0) (10.25)
adic a sarcina a sc azut cu 64% fat a de valoarea maxim a.
Constanta de timp obtinut a n ipoteza simplicatoare de mai sus
arat a ordinul de m arime al proceselor de depolarizare si polarizare care
au loc la nivelul mebranei celulare.
Din punct de vedere electric depolarizarea, ca ind determinat a de
un curent ce trece prin 1
m
si modic a sarcina de pe capacitatea C
m
si
implicit potentialul membranar , dup a relatia:
=
m
[1 exp (t,C
m
1
m
)] (10.26)
135
Figura 10.3: M asurarea potentialului membranei la diverse distante de punctul
n care s-a aplicat stimulul.
10.4 Potential de actiune
n Fig. 10.3 este prezentat n mod schematic un experiment de propa-
gare a impulsurilor nervoase. Dispozitivele de m asur a determin a modi-
carea potentialului membranei fat a de potentialul de repaus. Stimulul
poate aplicat n mod articial sau poate proveni de la sinapsa unui alt
neuron. Sursa injecteaz a sarcini pozitive (sau absoarbe sarcini negative)
n interiorul axonului. Acest stimul duce la depolarizarea membranei.
n continuare se prezint a modul n care perturbatia care apare n
potentialul membranei se propag a de-a lungul acestea. Se consider a dou a
situatii:
a) cazul unui stimul mic.
- schimb arile de potential a membranei au loc n apropierea punctului
n care a fost produs a
- variatia potentialului se face cu att mai trziu cu ct punctul con-
siderat este mai dep artat de punctul n care a fost aplicat stimulul initial.
Rezult a c a exist a o vitez a de propagare a stimulului. Fenomenul poart a
numele de mpr astiere pasiv a depolariz arii. n Fig. 10.4 este prezentat
fenomenul de mpr astiere pasiv a. ` reprezint a o constant a care are di-
mensiune de lungime si este de ordinul 10-20 jm. Amplitudinea pulsului
de depolarizare scade exponential cu distanta.
(r) =
0
exp
_

`
r
_
(10.27)
b) Dac a n stimulul aplicat initial, dep aseste o anumit a valoare =
136
Figura 10.4: mpr astierea pasiv a a potentialului membranar.

r
= 10 mV apare o depolarizare a c arei valoare nu mai de-
pinde de intensitatea stimulului initial. n aceast a situatie permeabili-
tatea membranei pentru ionii de Na
+
creste foarte mult iar potentialul
membranei (diferenta dintre potentialul interior si potentialul exterior
membranei) ajunge la 30 mV. Valoarea de prag critic a pentru care apare
acest fenomen poart a numele de potential generator.
n Fig. 10.5 este ar atat r aspunsul unui axon atunci cnd n interiorul
lui este injectat un curent de diverse valori timp de 15 ms. n acest caz
"depolarizarea masiv a" care poart a numele de potential de actiune se
deplaseaz a de-a lungul axonului f ar a ca amplitudinea lui s a scad a (Fig.
10.6). Acesta poate numit impuls nervos.
Caracteristicile potentialului de actiune:
- este un r aspuns de tipul totul de nimic (apare numai atunci cnd
valoarea stimului dep aseste o anumit a valoare)
- el se deplaseaz a de-a lungul axonului cu o vitez a cuprins a
(0. 1 120 m/s). Astfel la om viteza n brele mielinizate este de 50
m/s n timp ce n cele nemielinizate 1 m/s.
- potentialul de actiune si p astreaz a forma si amplitudinea la diverse
distante de punctul n care a fost aplicat.
137
Figura 10.5: R aspunsul unui axon la stimuli de diverse intensit ati. Valoarea
arbitrar a a stimulului prag este considerat a 1.
Figura 10.6: Propagarea potentialului de actiune.
138
Figura 10.7: Mecanismul prin care potentialul de actiune se propag a.
- dup a trecerea potentialului de actiune, potentialul membranar scade
sub nivelul potentialului de repaus. Apare o hiperpolarizare. Pentru
o anumit a perioad a numit a perioad a refractar a nu mai este posibil ca
axonul s a mai transmit a un impuls.
Propagarea potentialului de actiune
Asa cum a discutat potentialul de actiune se propag a de-a lungul
axonului. Axonul este un tub subtire, n cazul omului, cu diametrul
de 0,1 jm si 10 jm. Fluidul din interiorul axonului poart a numele de
axoplasm a. Axoplasma este nconjurat a de de membrana axonului cu
grosimea de 7 nm. Neuronii conectati cu sistemul central nervos sunt
nconjurati de un strat izolator din mielin a. Mielina este spart a la in-
tervale de 100 - 500 jm, portiunile respective purtnd numele de noduri
Ranvier. n regiunile nodurilor membrana axonului este n contact cu
mediului extracelular.
Cnd potentialul de actiune este generat ntr-o regiune a nervului,
aceasta ajunge la un potential de 30 mV n interiorul membranei fat a
de exteriorul acesteia. Regiunile al aturate sunt ns a la un potential de
70 mV. Astfel exist a diferente de tensiune ntre regiunea n care apare
potentialul de actiune si regiunile nvecinate. Acest fapt duce la aparitia
unor curenti n interiorul si exteriorul membranei. Acesti curenti vor
depolariza regiunile adiacente si vor face ca regiunea initial a s a se re-
polarizeze (Fig. 10.7). Procesul se repet a si potentialul de actiune se
propag a de-a lungul axonului.
Capitolul 11
Fizica vederii
11.1 Natura luminii
Se numesc unde, perturbatiile care se propag a din aproape n aproape
printr-un mediu. De exemplu scoaterea din pozitia de echilibru a unei
particule care este situat a ntr-un mediu elastic determin a iesirea din
pozitia de echilibru si a particulelor mediului datorit a fortelor elastice ce
se exercit a ntre particulele mediului. n acest mod miscarea se propag a
din aproape n aproape.
Dup a modul n care are loc perturbatiile n raport cu directia de
propagare undele pot :
- transversale cnd oscilatiile sau deplas arile se efectueaz a n plane
perpendiculare pe directia de propagare a undelor (valurile, vibratiile
unei coarde).
- longitudinale cnd oscilatiile sau deplas arile se efectueaz a pe directia
de propagare a undei (sunetul).
Mai multe fenomene optice au pus n evident a faptul c a lumina este
o und a. Ca si alte unde ea ocoleste anumite obstacole (difractie) si se
poate combina cu unde de acelasi fel rezultnd fenomenul de interferent a.
Unda este caracterizat a de frecventa i si de lungimea de und a `.
Viteza luminii n vid este
c = 3 10
8
m/s
Lungimea de und a a luminii reprezint a distanta pe care aceasta se
139
140
Figura 11.1: Descompunerea luminii albe n radiatiile componente cu ajutorul
prismei.
propag a n cursul unei perioade 1.
` = c1 =
c
i
(11.1)
unde i este o m arime invers a perioadei, poart a numele de frecvent a si se
m asoar a n Hz (Herti).
1 Hz = 1 s
1
Intensitatea luminii ntr-un punct este denit a ca densitatea ux-
ului de energie, adic a de cantitatea de energie ce cade pe unitatea de
suprafat a perpendicular pe aceasta de timp. Sensibilitatea ochiului de-
pinde att de lungimea de und a ct si de intensitatea luminii Lumina are
lungimile de und a cuprinse n intervalul 0, 45 jm si 0,70 jm sau (450
nm si 700 nm).
1jm (micrometru) = 10
6
m
1 nm (nanometru) = 10
9
m
Lumina poate descompus a n componentele ei prin trecerea ei printr-
o prism a. Fenomenul poart a numele de dispersie (Fig. 11.1 ). Fenomenul
de dispersie cel mai cunoscut si usor de urm arit este curcubeul. Acesta
const a n descompunerea luminii albe de c atre pic aturile minuscule de
ap a r amase n atmosfer a dup a ploaie, n cele sapte culori (violet, indigo,
albastru, verde, galben, orange si rosu) ale spectrului vizibil.
141
Figura 11.2: Und a electromagnetic a (luminoas a)
~
E - intensitatea cmpului
electric,
~
B - inductie cmp magnetic,
~
k - vector de und a si caracterizeaz a
directia de propagare a luminii.
11.2 Polarizare
Lumina este o und a electromagnetic a, transversal a. Ea are dou a com-
ponente - intensitatea cmpului electric

1 si inductia cmpului magnetic

1. Acesti doi vectori oscileaz a pe directii perpendiculare si perpendic-

ular pe directia de propagare. n Fig. 11.2 este ar atat modul n care
oscileaz a vectorii

1 si

1 n cazul unei unde armonice.
Lumina n general este format a dintr-o multitudine de unde armonice
plane cu lungimi de und a diferite si n care vectorul intensitate cmp elec-
tric

1 oscileaz a pe diverse directii perpendiculare pe directia de propa-
gare. O astfel de und a, este o und a nepolarizat a (Fig. 11.3). Dac a undele
oscileaz a dup a toate directiile dar exist a o directie preferential a dup a care

1 are amplitudinea maxim a, lumina poart a numele de lumin a partial

polarizat a (Fig. 11.4b)
Dac a vectorul

1 oscileaz a dup a o directie bine determinat a lumina
este liniar polarizat a sau total polarizat a (Fig. 11.4a). Planul perpen-
dicular pe directia de vibratie a cmpului electric poart a numele de plan
de polarizare.
Dac a n cursul propag arii luminii modulul (m arimea) vectorului

1
r amne constant ca modul dar se roteste n jurul directiei de propagare
lumina este circular polarizat a.
142
Figura 11.3: Lumin a nepolarizat a
Figura 11.4: a) Lumina total polarizat a; b) Lumin a partial polarizat a. Di-
rectia de propagare a luminii este perpendicular a pe planul hrtiei.
143
Figura 11.5: Efectul de birefringent a n cristalul de spat de Islanda: 1. raza
ordinar a; 2. raza extraordinar a
11.2.1 Birefringenta
Trecerea luminii prin cristale, medii din punct de vedere optic trans-
parente si omogene a pus n evident a fenomenul de dedublare a razei de
lumin a - fenomen numit birefringent a. Aceasta arat a c a astfel de cristale
nu sunt izotrope din punct de vedere optic. Ele sunt anizotrope din punct
de vedere optic, adic a au propriet ati diferite pe diferite directii.
Dac a un cristal de spat de Islanda este traversat de o raz a de lumin a
nepolarizat a, la iesirea din acesta se observ a dou a raze pe care Huygens
le-a numit: raza ordinar a si raza extraordinar a. Se constat a c a indicele
de refractie :
e
al razei extraordinare depinde de directia razei n cristal,
n timp ce indicele de refractie al razei ordinare :
o
nu depinde de unghiul
de incident a (Fig. 11.5)
Pentru cristalul de spat de Islanda :
o
= 1. 658 si :
e
(1. 486; 1. 658)
n cazul luminii cu lungimea de und a ` = 589. 3 nm. n toate cristalele ex-
ist a o directie n lungul c areia nu exist a birefringent a (:
e
= :
o
). Aceast a
directie poart a numele de ax a optic a a cristalului. Exist a cristale care
au o singur a ax a principal a (spatul de Islanda, cuartul). Ele poart a de-
numirea de cristale uniaxe. Exist a si cristale care au dou a axe optice
si care poart a numele de cristale biaxe. Planul determinat de directia
axului optic si directia razei incidente poart a numele de planul sectiu-
nii principale. Se constat a c a raza extrsordinar a se g aseste n n planul
sectiunii principale.
n cazul spatului de Islanda axa optic a principal a uneste dou a unghi-
uri obtuze ale cristalului. Razele care apar prin fenomenul de birefrin-
gent a sunt total polarizate pe directii perpendiculare. Astfel vectorul
electric

1 al razei ordinare vibreaz a perpendicular pe sectiunea princi-
pal a iar vectorul

1 al razei extraordinare vibreaz a n planul sectiunii
principale.
144
Figura 11.6: Montajul pentru a punerea n evident a a polariz arii rotatorii
Un caz extrem de interesant este acela n care propagarea luminii are
loc de-a lungul unei directii perpendiculare pe axa optic a. Desi cele dou a
raze nu se observ a separat ele exist a, iar diferenta indicilor de refractie
[:
e
:
o
[ este maxim a. Dac a se trimite pe o astfel de directie o raz a
de lumin a liniar polarizat a al c arei vector

1 s a nu vibreze n planul
principal si nici ntr-un plan perpendicular pe acesta se obtin dou a unde
care se propag a de-a lungul acestei directii cu viteze diferite:
1
= c,:
o
si

2
= c,:
e
. Undele sunt polarizate pe directii perpendiculare. n functie
de grosimea lamei, la iesirea din aceasta ntre cele dou a raze exist a o
diferent a de faz a ,. Dac a , = ::, unde : este un num ar ntreg
unda rezultat a prin compunerea celor dou a unde polarizate pe directii
perpendiculare este liniar polarizat a. Dac a , ,= :: unda care rezult a
este eliptic polarizat a. Pe acest principiu functioneaz a lama sfert de und a
care este utilizat a pentru a transforma lumina liniar polarizat a n lumin a
circular polarizat a. Grosimea unei astfel de lame se calculeaz a tinnd
cont c a defazajul este legat de diferenta de drum a celor dou a raze prin
relatia:
, =
2:o
`
(11.2)
11.2.2 Polarizarea rotatorie
Polarizarea rotatorie este proprietatea unei anumite substante (uide
sau solide) de a induce o rotatie a planului de polarizare pentru lumina
liniar polarizat a ce traverseaz a substanta respectiv a.
145
Pe un ecran (Fig. 11.6) se formeaz a imaginea unei diafragme circu-
lare cu ajutorul unei lentile convergente. Un condensator permite ilu-
minarea convenabil a a diafragmei. Cu ajutorul unui ltru plasat dup a
obiect se transform a lumina ntr-una cvasimonocromatic a. Utiliznd po-
larizorul obtinem o lumin a polarizat a rectiliniu. Un nou polarizor joac a
rolul analizorului care permite studierea vibratiilor luminoase la nivelul
ecranului de observatie. Dac a polarizorul si analizorul sunt ncrucisati
atunci exist a o extinctie a fascicolului. Dac a ntre polarizor si analizorul
ncrucisati se pune o cuv a cu o solutie de zah ar n ap a, lumina reapare.
Pentru a obtine extinctia, analizorul trebuie rotit cu un unghi c. n
consecint a substanta nu modic a starea de polarizare dar roteste planul
de polarizare. F acnd experienta cu o cuv a a c arei l atime este dubl a
(lumina str abate o distant a dubl a prin substant a) constat am c a unghiul
de rotatie al planului de polarizare se dubleaz a. Se obtine un fenomen
asem an ator pentru un cristal de cuart t aiat perpendicular pe axa optic a.
Legile polariz arii rotatorii
Legea I-a Anumite corpuri izotrope transparente n lumin a monocro-
matic a polarizat a rectiliniu, rotesc planul de polarizare n jurul directiei
de propagare a luminii. Acelasi lucru este produs de anumite medii ani-
zotrope uniaxe, a c aror ax a optic a este paralel a cu directia fascicolului
incident.
Legea a II-a Exist a dou a tipuri de substante active: substante le-
vogire, care rotesc planul de polarizare c atre stnga unui observator ce
primeste lumin a si substante dextrogire care rotesc planul de polarizare
spre dreapta.
Legea a III-a Unghiul de rotatie al planului de polarizare este pro-
portional cu grosimea substantei str ab atut a de lumin a.
Se poate deni pentru un lichid puterea rotatorie j:
j =
c
|
(11.3)
unde | este lungimea str ab atut a de lumin a prin substant a. Pentru o
solutie de concentratie c puterea rotatorie este dat a de:
j
c
=
c
|c
(11.4)
Unitatea de m asur a pentru j
c
este m
2
kg
1
.
146
Legea a IV-a Unghiul de rotatie c depinde de lungimea de und a dup a
legea:
c =

`
2
(11.5)
Legea a V-a Sensul de rotatie a planului de polarizare nu depinde de
sensul de propagare a luminii n mediul respectiv
Puterea rotatorie j pentru diverse substante pentru ` = 589 nm
Substant a Putere rotatorie
Cuart 2170
0
/m
HgS 3250
0
/m
NaClO
3
3140
0
/m
Metanol lichid -497
0
/m
Solutie de zah ar 64510
3 0
m
2
kg
1
11.3 Natura corpuscular a a luminii
n alte cazuri lumina se comport a ca un ux de particule numite
fotoni. Notiunea de foton a fost introdus a de Einstein pentru a explica
efectul fotoelectric.
Fiecare foton este caracterizat de frecvent a (sau lungimea de und a).
Energia unui foton este
1 = /i =
/c
`
(11.6)
unde / = 6. 6319
34
Js este o constant a care poart a numele de constanta
lui Planck.
Trebuie remarcat c a absorbtia si emisia luminii este descris a prin
emisia sau absorbtia fotonilor individuali de c atre atomi si molecule.
Cnd un foton de o anumit a energie cade pe o celul a fotoreceptiv a, el
excit a un anumit fotopigment. Acesta initiaz a reactii ntr-un lant de
molecule care fac ca un semnal electric s a e transmis n creier.
11.4 Optic a geometric a. Ochiul
Optica geometric a studiaz a lumina utiliznd notiunea de raz a de lu-
min a. O raz a de lumin a este linia dup a care are loc propagarea luminii.
147
Figura 11.7: Tipuri de fascicole de lumin a
Atunci cnd se lucreaz a cu notiunea de raz a de lumin a nu intereseaz a
natura luminii, iar fenomenele precum difractia sau interferenta nu se
iau n considerare.
11.4.1 Ipotezele opticii geometrice
Optica geometric a se ocup a cu studiul propag arii luminii n medii
diferite si la suprafata de separatie a acestora. n cadrul acestui capitol
se utilizeaz a notiunea de raz a de lumin a - care reprezint a directia de
propagare a luminii. Principalele legi ale opticii geometrice sunt:
1. Legea propagarii rectilinii a luminii.
ntr-un mediu transparent omogen si izotop lumina se propag a n linie
dreapt a.
Un grup de raze de lumin a formeaz a un fascicol de lumin a.
Dac a razele unui fascicol sunt concurente ntr-un punct, fascicolul se
numeste homocentric sau conic. Un astfel de fascicol este convergent
dac a razele se ndreapt a spre vrful conului sau divergent dac a razele
pleac a din vrful conului. Fascicolul este paralel sau cilindric dac a razele
sale sunt paralele (Fig. 11.7)
2. Legea independen tei razelor de lumina.
Efectul unei raze de lumin a este indiferent la existenta altor raze de
lumin a.
3. Legea reversibilita tii drumului razelor de lumina.
Un drum parcurs de o raz a de lumin a ntr-un sens poate parcurs
de acestea si n sens contrar. La suprafata de separatie a dou a medii are
148
loc reexia si refractia razelor de lumin a, fenomene ce au fost discutate
anterior.
Conform celor discutate anterior orice punct luminos al unui izvor l
putem considera ca centrul unui fascicol divergent. Dac a dup a reexii
sau refractii un astfel de fascicol converge c atre un punct atunci acel
punct constituie imaginea punctului luminos respectiv. Spunem despre
o astfel de imagine c a este punctual a sau stigmatica. Sistemele n care se
poate face ca unui punct obiect s a-i corespund a ca imagine tot un punct
se numesc sisteme stigmatice. n practic a nu se pot realiza sisteme care
s a dea un stigmatism riguros. Trebuie remarcat c a nu este necesar s a se
realizeze un stigmatism riguros deoarece pentru principali receptori de
lumin a cum sunt ochiul, placa fotograc a sau receptorul fotoelectric, o
imagine va putea considerat a nc a punctiform a att timp ct dimensi-
unile sale r amn sub o dimensiune impus a de structura receptorului.
Rezult a c a este sucient s a se realizeze un stigmatism aproximativ,
determinat de posibilit atile limitate ale receptoarelor de a distinge am a-
nuntele.
Tinnd seama de principiul reversibilit atilor razelor de lumin a, imag-
inea poate privit a ca izvor iar izvorul ca imagine. Cele dou a puncte
(Fig. 11.4.1) se numesc puncte conjugate.
Puncte conjugate
Imaginea unui punct obtinut a cu ajutorul unui sistem optic se nu-
meste real a atunci cnd ea se obtine din intersectia razelor de lumin a; ea
se numeste virtual a dac a se obtine la prelungirile acestor raze.
149
n sistemele optice stigmatismul aproximativ se poate realiza dac a
se lucreaz a cu fascicole nguste, nvecinate cu axul optic (care coincide
de obicei cu axul de simetrie al sistemului), foarte putin nclinate fat a
de acest ax sau paralel cu el. Aceste fascicole se numesc paraxiale iar
aproximatia respectiv a se numeste aproximatia Gaussian a.
11.4.2 Refractia
Cnd lumina se propag a ntr-un mediu viteza ei este mai mic a dect
n vid. Raportul dintre viteza luminii c n vid si viteza luminii n mediul
transparent poart a numele de indice de refractie.
: =
c

(11.7)
Atunci cnd o raz a de lumin a atinge suprafata de separatie dintre
dou a medii o parte a luminii se ntoarce din mediul din care vine raza
(reectie) si o parte trece n cel alalt mediu (refractie).
Notnd cu i unghiul de incident a (unghiul dintre normala si raza
incident a) si cu : unghiul de refractie (unghiul dintre normal a si raza
refractat a) legea refractiei se scrie astfel:
sin i
sin :
=
:
2
:
1
(11.8)
unde :
21
poart a numele de indice de refractie relativ al mediului 2 fat a
de mediul 1(Fig. 11.8).
n cazul c a lumina vine dintr-un mediu cu indice de refractie mai
mic (:
2
:
1
) atunci unghiul de refractie este mai mic dect unghiul de
incident a (: < i). Un exemplu este cazul n care lumina vine din aer
(:
1
= 1) si cade pe sticl a (:
2
= 1. 5). Dac a ns a lumina vine dintr-un
mediu cu indice de refractie mai mare :
1
:
2
atunci : i. Pentru o
anumit a valoare a unghiului de incident a numit unghi critic o
c
raza re-
fractat a devine paralel a cu suprafata de separatie dintre cele dou a medii.
n acest punct : = :,2 si sin i = sin o
c
= :
2
,:
1
. Cnd i o
c
lumina
provenit a din mediul cu indice de refactie mai mare nu mai p atrunde
n mediul cu indice de refractie mai mic. Fenomenul poart a numele de
reectie total a. n cazul c a lumina vine din sticl a si cade pe suprafata de
separatie sticl a aer rezult a c a o
c
= 42

. Situatia este prezentat a n g.

11.9
150
Figura 11.8: Refractia
Figura 11.9: Reexia total a
151
Figura 11.10: Dioptrul sferic
n cele ce urmeaz a toate consideratiile pe care le vom face sunt n
cadrul acestei aproximatii.
11.4.3 Dioptrul sferic
Fie dou a medii transparente si omogene cu indicii de refractie :
1
si
:
2
. Ansamblul format din cele dou a medii si suprafata care le separ a se
numeste dioptru. Atunci cnd suprafata de separatie este sferic a dioptrul
se numeste dioptru sferic. Dioptrul sferic este caracterizat prin elementele
(g. 11.10).
- vrful \ al dioptrului (polul calotei sferice).
- centrul de curbur a, adic a C al suprafetei din care face parte suprafata
dioptrului sferic.
- axa optic a principal a, dreapta \ C.
Prima relatie a dioptrului sferic.
n consideratiile pe care le vom face n continuare vom lucra cu un
sistem de referint a unidimensional. Acesta este axul optic principal, orig-
inea acestuia ind (atentie) n vrful \ al dioptrului sferic.
Relatiile pe care le vom obtine pornesc de la premiza c a lumina vine
din partea stng a.
Vom nota cu 1 raza dioptrului. Raza dioptrului este pozitiv a (1 0)
dac a centrul de curbur a al dioptrului este situat n regiunea pozitiv a a
axei \ r si este negativ a (1 < 0) dac a centrul de curbur a al dioptrului este
situat n regiunea negativ a a axei. Putem considera deci c a 1 reprezint a
coordonata centrului de curbur a al dioptrului.
152
Figura 11.11: Lentile convergente: a) lentil a biconvex a, b) lentil a plan convex a.
c) menisc convergent, d) reprezentarea unei lentile convergente.
Coordonata punctului 1
1
obiect, o not am cu r
1
(indicele 1 - ar atnd
c a este vorba de punctul obiect). Coordonata punctului 1
2
imagine o
not am cu r
2
(indicele 2 - precizeaz a faptul c a este vorba de un punct
imagine). Se demonstreaz a c a ntre coordonatele celor dou a puncte exist a
relatia
:
2
r
2

:
1
r
1
=
:
2
:
1
1
care se numeste prima relatie fundamental a a dioptrului sferic. n cazul
prezentat anterior r
1
< 0, iatr r
2
0.
Denim puterea de refractie a dioptrului ca ind m arimea
1 =
:
2
:
1
1
c
(11.9)
Puterea de refractie este pozitiv a pentru dioptrii convergenti (care
adun a razele de lumin a ntr-un punct) si negativ a pentru dioptrii diver-
genti.
11.4.4 Lentile
O lentil a este un mediu transparent limitat de dou a calote sferice
(dioptrii) sau de o calot a sferic a si un plan. Lentilele sunt de dou a feluri:
1. Lentile convergente care transform a un fascicol de lumin a paralel
ntr-un fascicol convergent. Ele sunt mai groase la la centru si mai subtiri
la margini. Lentile convergente sunt reprezentate n Fig. 11.11
153
Figura 11.12: Lentile divergente: a) lentil a biconcav a, b) lentil a plan concav a,
c) menisc divergent, d) reprezentarea unei lentile divergente.
2. Lentile divergente sunt lentile care transform a un fascicol de lumin a
paralel ntr-un fascicol divergent. Lentilele divergente sunt mai groase
la margini si mai subtiri la centru. Tipurile de lentile divergente sunt
reprezentate n Fig. 11.12
La o lentil a se disting (Fig. ??):
- centrele de curbur a C
1
si C
2
a celor dou a calote. n cazul unei fete
plane centrul de curbur a este situat la innit
- axa optic a principal a este dreapta care uneste centrele de curbur a
si n cazul lentilelor care au o fat a plan a, dreapta ce trece prin centrul de
curbur a al fetei sferice si este perpendicular pe fat a plan a.
- centrul optic este punctul C de pe axa optic a principal a care are
proprietatea c a orice raz a de lumin a ce trece prin centrul optic nu este
deviat a (orice dreapt a care trece prin centrul optic poart a numele de
ax a optic a secundar a) Punctul O se consider a origine unui sistem de
coordonate Ox.
- razele de curbur a 1
1
si 1
2
. Semnele lor depind de locul unde cad
centrele de curbur a. Dac a centrul de curbura corespunz ator unei raze
de curbur a cade n regiunea pozitiv a a axei raza este pozitiv a, iar dac a
centrul cade n regiunea negativ a a axei raza este negativ a.
11.4.5 Focarele lentilelor
Se art a experimental c a dac a un fascicol de lumin a paralel cu axa
optic a principal a cade pe o lentil a convergent a, razele emergente converg
ntr-un punct 1
i
numit focar imagine. Deoarece lumina trece prin acel
154
Figura 11.13: Elementele unei lentile
Figura 11.14: Focarele unei lentile convergente
punct acesta este un focar real. Simetric cu 1
i
fat a de centrul optic se
a a punctul 1
o
numit focar imagine (Fig. 11.14). Dac a n acest punct se
pune o surs a de lumin a punctiform a, razele emergente care pornesc de la
lentil a formeaz a un fascicol de lumin a paralel cu axa optic a principal a.
Ca si lentilele convergente, lentilele divergente au dou a focare dar n
acest caz focare sunt virtuale. Ele se formeaz a la prelungirea razelor de
lumin a (Fig. 11.15).
Distanta de la focarul imagine al lentilei la centrul optic al lentilei
se noteaz a cu , si poart a numele de distant a focal a. Trebuie remarcat
c a pentru lentile coordonata focarului imagine este , 0 iar pentru
lentilele divergente aceast a coordonat a este , < 0.
155
Figura 11.15: Focarele unei lentile divergente
11.4.6 Constructii de imagini n lentile subtiri
Pentru a construi imaginea unui punct, va sucient s a folosim dou a
din urm atoarele trei raze: una paralel a cu axul optic care va trece prin
focarul imagini dup a refractie prin lentil a, una care trece prin centrul
optic al lentilei (cea nedeviat a) si una care trece prin focarul 1o (care
se va reecta paralel cu axul optic). Astfel pentru a construi imaginea
unui obiect AB perpendicular pe axa optic a dac a se determin a imaginea
ec arei extremit ati a obiectului. Oricum dac a se construieste imaginea
punctului A, A atunci se duce perpendiculara AB pe axa optic a. n
Fig. 11.16 este prezentat modul cum se realizeaz a imaginile obiectelor
reale n lentile convergente si divergente. Dac a imaginea se realizeaz a
la intersectia unor raze de lumin a, imaginea este real a, iar dac a este
obtinut a la intersectia prelungirii unor raze de lumin a atunci imaginea
este una virtual a. Pentru a vedea o imagine real a este necesar un ecran.
Imaginele virtuale pot v azute direct cu ochiul, deoarece razele de lu-
min a par a proveni de la ele ca n cazul obiectelor reale. Raportul dintre
m arimea imaginii si m arimea obiectului poart a numele de m arire. Se
observ a c a dac a un obiect este situat ntre focarul obiect si lentila con-
vergent a corespunz atoare atunci imaginea virtual a este mai mare dect
obiectul. Aceasta este situatia obiectelor v azute printr-o lup a.
156
Figura 11.16: Imagini prin lentile: a), b), c) imagini prin lentile convergente,
d) imagine printr-o lentil a divergent a.
11.4.7 Formula lentilelor
Dac a notam cu r
1
coordonata obiectului si r
2
coordonata imaginii
ntr-un sistem cu centrul n O atunci relatia dintre cele coordonate dou a
este
1
r
2

1
r
1
=
1
,
(11.10)
M arirea care se noteaz a cu , si exprim a raportul dintre dimensiunea
imaginii si cea a obiectului este
, =

0
1
0
1
=
r
2
r
1
(11.11)
Se observ a c a pentru o imagine real a m arirea este negativ a. Aceasta
nseamn a c a imaginea obiectului este una r asturnat a. Dac a imaginea
este virtual a m arirea este pozitiv a si imaginea este dreapt a (adic a este
de aceeasi parte cu obiectul fat a de axa optic a)
Pentru lentile se deneste m arimea numit a convergent a. Ea este egal a
157
cu inversul distantei focale , si se m asoar a n dioptrii.
C =
1
,
(11.12)
Astfel dac a un om poart a ochelari ai c aror lentile au convergenta
C = +2o (dou a dioptrii), atunci lentile sunt convergente cu distanta
focal a , = 0. 5 m = 50 cm. Dac a ns a convergenta lentilei este C = 2
o atunci lentila este una divergent a si au distanta focal a , = 50 cm.
Convergenta unei lentile aate n aer se calculeaz a n functie de razele
de curbur a a celor dou a fete si de indicele de refractie al mediului din
care este realizat a lentila.
C =
1
,
= (: 1)
_
1
1
1

1
1
2
_
(11.13)
Daca una din fetele lentilei este plan a atunci faza respectiva tinde la
innit si rezult a pentru convergent a formula
C =
1
,
=
(: 1)
1
(11.14)
unde 1 este raza de curbura a fetei curbate.
11.4.8 Aberatii sferice
Razele incidente pe lentil a la diverse distante de axa optic a sunt focal-
izate n diverse puncte de pe axa optic a (Fig. 11.17). Acest fenomen este
cunoscut sub numele de aberatii sferice. O caracteristic a a lentilelor
cu gradient al indicelor de refractie este c a elimin a aparitia aberatiilor
sferice.
11.4.9 Aberatii cromatice
Indicele de refractie al unui mediu depinde n general de lungimea
de und a. Astfel lumina cu diverse lungimi de und a se deplaseaz a cu
diverse viteze. n general pentru toate mediile transparente indicele de
refractie descreste cu cresterea lungimii de und a n concordant a cu relatia
lui Cauchy
: = +
1
`
2
+
C
`
4
(11.15)
158
Figura 11.17: Aberatie sferic a
Figura 11.18: Aberatii cromatice
unde , 1. C sunt constante empirice determinate pentru ecare mediu
n parte. Din acest motiv undele luminoase corespunz atoare la diverse
culori se focalizeaz a n puncte diferite (Fig. 11.18). Aceast a aberatie
poart a numele de aberatie cromatic a.
11.5 INSTRUMENTE OPTICE
Numim instrument optic un ansamblu de lentile, oglinzi si diafragme
care servesc la obtinerea diferitelor obiecte si mbun at atirea conditiilor
de observare ale acestora. Ele dau imagini ale obiectelor n care se pot
distinge am anunte care nu pot observate cu ochiul liber. Din punct de
vedere al naturii imaginilor instrumentele se clasic a n:
A) instrumente care dau imagini reale, cum sunt ochiul si sistemele
de proiectie n general ( obiectivul fotograc)
B) instrumente care dau imagini virtuale ca: lupa, microscopul, luneta
159
si telescopul.
Instrumentele optic sunt caracterizate de dou a m arimi:
Puterea
1 =
tgc
2

1
(11.16)
unde c
2
este unghiul sub care se vede imaginea obiectului prin instrument
iar
1
este dimensiunea obiectului.
Grosismentul G este raportul dintre tangentele unghiurilor sub care
este v azut a imaginea, respectiv obiectul
G =
tgc
2
tgc
1
(11.17)
unde c
2
- are aceeasi semnicatie ca n cazul puterii iar c
1
reprezint a
unghiul sub care se vede obiectul cu ochiul liber de la o = 0. 25 m care
este distanta minim a de vedere clar a (n cazul microscopului) sau unghiul
sub care se v ad obiectele cu ochiul liber n cazul c a acestea se a a la o
distant a foarte mare. Obiectele care nu sunt vizibile sunt v azute sub
unghiuri foarte mici. Aceasta este cazul a dou a situatii: cnd obiectele
sunt foarte mici si privite de la 25 cm nu pot v azute si cazul obiectelor
foarte dep artate. Un instrument optic face ca imaginea acestora s a e
vizualizat a sub unghiuri mari astfel c a s a se poat a distinge clar imaginea
respectiv a.
11.5.1 Microscopul
Pentru observarea obiectului, ale c aror dimensiuni sunt sub cele care
pot observate cu ajutorul lupei, se foloseste microscopul. El este format
cu ajutorul a dou a lentile convergente, una numit a obiectiv, ndreptat a
c atre obiect, care d a imagini reale si una numit a ocular, partea ndreptat a
c atre ochi care d a o imagine virtual a si m arit a a imaginii reale. Distanta
focal a a obiectivului este mai mic a dect distanta focal a a ocularului.
Mersul razelor de lumin a ntr-un microscop este redat n g. 11.19
Obiectivul formeaz a imaginea real a si m arit a
0
1
0
a obiectului 1
asezat naintea focarului obiect al obiectivului, n timp ce ocularul formeaz a
imaginea virtual a si m arit a
00
1
00
a lui
0
1
0
. Aceasta este imaginea -
nal a dat a de microscop. Imaginea
0
1
0
se formeaz a foarte aproape de
focarul obiect al ocularului, astfel c a imaginea
00
1
00
se formeaz a practic
la .
160
Figura 11.19: Microscopul
Puterea optic a a microscopului este
1 =
c
,
ob
,
oc
(11.18)
Grosismentul este
G =
tgc
2
tgc
= o
c
,
ob
,
oc
= 1o =
1
4
(11.19)
deoarece o = 0. 25 m. n relatiile 11.18 si 11.19 ,
ob
este distanta focal a a
obiectivului (lentila care este ndreptat a spre obiect) si ,
oc
este distanta
focal a a ocularului (lentila prin care priveste observatorul)
De obicei un microscop dispune de mai multe obiective si oculare, ce
pot asezate pe rnd n diferite combinatii la capetele tubului micro-
scopului, realizndu-se astfel diverse puteri optice.
11.5.2 OCHIUL
Lumina intr a n ochi prin pupil a care este o deschidere circular a aat a
n centrul irisului. Diametrul pupilei variaz a de la 1,5 mm la 8 mm. Di-
ametrul pupilei se modic a n functie de intensitatea luminoas a. Astfel n
conditiile n care intensitatea luminoas a este puternic a, diametrul irisu-
lui se micsoreaz a si n conditii n care intensitatea luminoas a este mic a
diametrul irisului se m areste.
161
Figura 11.20: Ochiul
n Fig. 11.20 este prezentat a o sectiune ntr-un ochi. Lumina care
p atrunde n ochi trecre printr-o serie de medii optice:
- corneea (C) care este un strat transparent si este m arginit a de dou a
suprafete sferice (ambele fete avnd razele de curbur a egale cu 7,8 mm)
- camera anterioar a care contine umoarea apoas a (UA)
- cristalinul (CR) sub forma de lentil a biconvex a cu razele 10 mm
(fata anterioar a) si 6 mm (fata posterioar a)
- camera posterioar a ce contine umoarea sticloas a (US)
n Tabelul 9.1 sunt prezentati indicii de refractie ai diferitelor p arti
ale ochiului.
Tabelul V
Indici de refractie ai diferitilor p arti ale ochiului
Parte Indice de refractie Raz a de curbur a
C :
c
= 1. 37 1
1
= +7. 8 mm (Aer - C)
UA :
ua
= 1. 33 1
2
= +7. 8 mm (C - UA)
CR :
cr
= 1. 40 1
3
= +10 mm (UA - CR)
US :
us
= 1. 33 1
4
= 6 mm (CR - US)
Ca o observatie indicele de refractie al cristalinului nu este acelasi
peste tot. Indicele este maxim n centru si anume 1,41, mai mic la ecu-
162
ator 1,38 si putin mai mare la poli 1,386. Convergenta cristalinului este
mentinut a prin brele musculare, acest fenomen purtnd numele de aco-
modare. Astfel de lentile sunt lentile cu gradient al indicelui de refractie.
n ochiul uman exist a patru dioptrii: aer - cornee, cornee - umoare
apoas a, umoare apoas a - cristalin, cristalin - umoare sticloas a. Puterile
de refractie a celor patru dioptri sunt:
- Puterea de refractie pentru dioptrul aer - cornee
1
1
=
:
c
:
aer
1
1
=
1. 37 1
7. 8 10
3
= 47 m
1
= 47 o (11.20)
- Puterea de refractie pentru dioptrul cornee - umoare apoas a
1
2
=
:
ua
:
c
1
2
=
1. 33 1. 37
7. 8 10
3
= 5 m
1
= 5 o (11.21)
- Puterea de refractie pentru dioptrul umoare apoas a - cristalin
1
3
=
:
cr
:
ua
1
3
=
1. 40 1. 33
10 10
3
= 7 m
1
= 7 o (11.22)
- Puterea de refractie pentru dioptrul cristalin - umoare sticloas a
1
4
=
:
us
:
cr
1
4
=
1. 33 1. 40
6 10
3
= 11 m
1
= 11 o (11.23)
Puterea de refractie total a a ochiului este aproximativ egal a cu suma
puterilor de refractie al celor 4 dioptrii
1 = 1
1
+ 1
2
+ 1
3
+ 1
4
= 60 o (11.24)
Un model al ochiului este acela n care toti dioptri sunt nlocuiti
cu singur dioptru cu puterea 1 = 60 o (dioptrii), mediul din interiorul
ochiului avnd un indice de refractie egal cu :
2
= 1. 37. Consider am c a
pe ochii cade un fascicol de lumin a paralel cu axa optic a din aer :
1
= 1.
Atunci
:
2
,
+
1
+
= 1 (11.25)
Rezult a , = 22. 5 mm, aceast a m arime ind practic egal a cu dimen-
siunea ochiului (Fig. 11.21).
Se poate calcula raza dioptrului aer - ochi
1 =
:
2
:
1
1
=
1. 34 1
60
= 0. 0057 m = 5. 7 mm (11.26)
163
Figura 11.21: Ochiul redus
11.5.3 Acomodarea
Puterea refractiv a a dioptrilor ce compun ochiul este ajustabil a. Ast-
fel cristalinul este controlat de muschii cilari. Cnd muschi sunt relaxati,
razele de curbur a sunt mari iar puterea de refractie este mic a. Ochiul
poate s a perceap a doar obiectele aate la distant a mare. Distanta de la
care ochiul poate privi obiectele f ar a s a e nevoit s a se acomodeze poart a
numele de punct remotum. El se a a la 6 m fat a de ochi.
Un ochi normal poate s a si creasc a puterea de refractie de la 12
dioptri pn a la maxim 72 dioptri. Acomodarea ochiului se poate face
pn a la o distant a minim a care poart a numele de punctul proxim si care
se a a la distanta de 25 cm.
11.5.4 Defectele de convergent a ale ochiului
Ochiul miop este mai alungit dect cel normal, astfel c a focarul s au
se a a n fata retinei. Cu alte cuvinte imaginile obiectelor independente
nu se formeaz a pe retin a ci n fata ei. Obiectul trebuie apropiat pentru
ca imaginea (ctiva metri - n functie de gradul de miopie) pentru ca
imaginea s a se formeze pe retin a. Apropiind mai mult obiectul, ochiul
poate p astra, prin acomodare, imaginea pe retin a, pn a la o distant a
minim a de circa 5 cm. Defectul se corecteaz a cu ochelari din lentile
divergente (Fig. 11.22).
164
Figura 11.22: Ochiul miop
Figura 11.23: Ochiul hipermetrop
Ochiul hipermetrop este mai turti dect ochiul normal, astfel fo-
carul s au se a a nb saptele retinei. Cu alte cuvinte, n starea relaxat a a
ochiului hipermetrop, imaginile obiectelor de la innit nu se formeaz a pe
retin a ci n spatele ei. Nici acest ochi nu vede clar obiectele de la innit,
n stare relaxat a. Spre deosebire de ochiul miop prin acomodare el poate
prin acomodare s a aduc a imaginea pe retin a. Distanta minim a pn a la
care vede ochiul (acomodat) este mai mare dect ochiul normal.
Asadar, hipermetropul poate vedea clar obiectele ndep artate numai cu
efect de acomodare, iar obiectele apropiate nu pot distinse clar. Folosind
lentile convergente, imaginea obiectelor apropiate poate adus a pe retin a
(Fig. 11.23).
Ochiul previzibil este ochiul oamenilor n vrst a si se datoreaz a sl abiri
cu timpul a capacit atii de bombare a cristalinului. Un astfel de ochi poate
avea punctul proxim mai dep artat dect cel la ochiul normal. Pentru
vizualizarea obiectelor apropiate se folosesc ca si n cazul hipermetropiei
se folosesc lentile convergente.
165
11.6 Retina si fotoreceptori
Retina este partea sensibil a a ochiului. Ea acoper a jum atate din
spatele ochiului. Ea contine celule specializate fotosensibile (fotorecep-
tori) care absorb semnalului luminos (fotoni) si le convertesc n semnale
electrice. Semnalele electrice sunt transmise prin nervul optic c atre creier.
Celulele fotoreceptoare r aspund numai la stimuli luminosi corespunz atori.
Fotoreceptorii contin molecule cu fotopigmentti. Fotonii excit a aceste
molecule si initiaz a un lant de reactii chimice. Aceste reactii amplic a
semnalele de la intrare. Energia care este eliberat a n nal poate de
milioane mai mare dect energia incident a. Astfel celulele fotosensibile
actioneaz a ca amplicatori biologici. Abilitatea de a amplica semnale
mici ajut a omul si animalele s a vad a obiectele aate la distant a mare.
Pentru a excita moleculele cu fotopigmenti, este nevoie de o energie
minim a. n ochiul uman numai fotonii cu energia n intervalul 2. 83
10
19
J (` = 700 nm) si 4. 96 10
19
J (` = 450 nm - violet) pot
stimula fotoreceptorii. Astfel fotonii cu lungimi de und a mai mari (n
infrarosii) nu sunt percepute de ochiul uman. Pe de alt a parte fotonii
c arora le corespund lungimi de und a mici (ultraviolet) sunt absorbite
pn a s a ating a retina.
Exist a dou a celule fotosensibile: conuri si bastonase. Conurile sunt
celule ce recepteaz a lumina zilei (vederea diurn a) si sunt responsabile
pentru discernerea culorilor. Bastonasele sunt sensibile la nivelele joase
a ilumin arii si sunt responsabile pentru vederea nocturn a (scotopic a).
Vederea nocturn a este acromatic a, adic a bastonasele nu sunt capabile
s a realizeze diferenta ntre lungimile de und a. Bastonasele si conurile
nu sunt distribuite uniform pe ntreaga suprafata a retinei. Ele sunt
acoperite cu un tesut cu grosimea de 300 jm, cu exceptia unei mici
suprafete 1 mm
2
aat a n centrul retinei, numit a macul a.
Partea central a a maculei poart a numele de foveea. n aceast a
regiune lumina atinge direct fotoreceptorii. Foveea este centrul ochiu-
lui si prin ea trece axa optic a a ochiului. Desi cele mai multe conuri le
g asim n fovee, conurile sensibile la culoarea albastr a lipsesc din fovee.
Acestea sunt concentrate n regiunile din jurul foveei.
Bastonasele sunt localizate simetric n jurul axului optic si sunt uti-
lizate pentru vederea periferic a.
166
11.6.1 Fotochimia celulelor receptoare
Pigmentul sensibil la lumin a din bastonase este rodospina care for-
mat dintr-o protein a numit a opsin a si grupare prostetic a retinal (aldehida
vitaminei A) care se a a ntr-o form a 11-cis. Absorbtia unui foton deter-
min a o transformare izomeric a a retinalului n forma trans: Rodospin a
- opsin a + retinal (trans)
n conuri mecanismul este similar ca n bastonase cu exceptia c a aces-
tea contin proteine diferite.
11.6.2 Sensibilitatea ochiului functie de intensitate
Desi fotochimia bastonaselor si conurilor este similar a, bastonasele
sunt mult mai sensibile la intensitatea luminii dect conurile. Trebuie
astfel s a se disting a ntre cele dou a feluri de vedere, vedere scotopic a
(nocturn a) si vedere fotopic a (diurn a).
Vederea scotopic a d a senzatia de ntuneric si lumin a. Chiar la inten-
sit ati mici ochiul poate stimulat dar nu percepe culorile. Acest tip de
vedere este datorat a excit arii bastonaselor. Intensitatea minim a pentru
a excita un bastonas corespunde unui foton cu ` = 600 nm. Un singur
foton actioneaz a asupra unei molecule de rodospin a si activeaz a celula.
Exist a 120 de milioane de bastonase si aproximativ de 10
17
molecule
de rodospin a. Pentru comparare un bec de 100 W emite n jur de 10
20
fotoni pe secund a. Initial rodospsina s ng albeneste, apoi cap at a culoarea
alb a. n consecint a pe m asur a ce intensitatea luminoas a creste din ce n
ce mai multe molecule de rodopsin a sunt nc alzite. Chiar la ilumin ari
moderate, procesul de descompunere are loc cu o vitez a mai mare dect
viteza de regenerare care este un proces ntrziat. La un moment dat
ng albenirea este aproape total a si bastonasele devin nefunctionale.
Atunci vederea este preluat a de conuri. Cnd intensitatea este mai
mare de 1 Cd/m
2
ochiul poate distinge imaginile si culorile, vederea
ind fotopic a. Acest proces se petrece prin activarea conurilor Activarea
fotoreceptorilor nu este determinat a numai de frecventa ci de num arul lor.
Conurile sunt mult mai putine dect bastonasele. Ele sunt repartizate
n centrul retinei num arul lor ind de 6,5 milioane. R aspunsul ochiului
la lumin a variaz a cu iluminarea. Ochiul se poate adopta la o modicare
n iluminarea cu un factor de 10
9
. Functia de r aspuns este liniar a la
intensit ati mici este liniar a (1 ~ 1), apoi devine logaritmic a la intensit ati
167
moderate (1 ~ lg 1). Relatia 1 = c lg 1 poart a numele de relatia Weber-
Fecher; ea este valabil a ntr-un domeniu foarte larg. La intensit ati foarte
mari apare o saturatie a r aspunsului.
11.6.3 Sensibilitate spectral a
Pigmentul sensibil la lumin a n bastonase este rodospina care este
sensibil a la lungimi de und a ntre 380 si 650 nm. Maximul sensibilit atii
este la la 505 nm. Conurile nu au aceiasi sensibilitate la toate lungimile
de und a. Exist a trei tipuri de conuri care contin trei pigmenti diferiti.
Acestia sunt prezentati n Tabelul 9.2
Cnd ochiul este adaptat la lumin a diurn a el are sensibilitatea max-
im a la 550 nm.
Se deneste sensibilitatea spectral a ca ind raportul dintre uxul ener-
getic al luminii cu lungimea de und a ` = 550nm (verde) si uxul energetic
al radiatiei cu lungimea de und a ` care determin a aceiasi de senzatie de
luminozitate.
Tabelul 9.2
Pigmentii din conuri
Pigment Domeniul spectral Maxim spectral
critolab 430 - 720 nm 570 nm (rosu)
clorolab 400 - 630 nm 535 nm (verde)
cianolab 380 - 530 nm 445 nm (albastru)
Vederea n culori este datorat a stimul arii diferite a celor trei tipuri
de conuri. Fiecare din aceste conuri sunt sensibile la toate lungimile a
luminii albe dar sunt mult mai sensibile n jurul lungimii de und a la care
sensibilitatea lor este maxim a. Experimental s-a constat c a activarea
celor trei tipuri de conuri n diverse proportii si combin arii impulsurilor
lor determin a senzatia de culoare.
11.6.4 Puterea de rezolutie a ochilor
Puterea de rezolutie se refer a la posibilitatea de a distinge dou a
obiecte a c aror separare unghiular a este mic a. Exist a doi factori im-
portanti care determin a puterea de rezolutie a ochiului. Primul este
distributia spatial a a receptorilor si diametrul lor relativ. Fotoreceptorii
168
adiacenti sunt optic izolati unii fat a de altii. Oricum, ochiul poate re-
zolva dou a obiective separate dac a imaginea lor se formeaz a de c atre
receptori diferiti. Al doilea factor este difractia cauzat a de sistemul optic
al ochiului, n principal difractie cauzat a de pupil a.
Difractia este fenomenul de ocolire a obstacolelor sau p atrunderea
luminii n regiunea de umbr a geometric a. Fenomenul este legat de natura
ondulatorie a luminii. Undele difractate determin a pe retin a o gur a de
difractie care const a dintr-o pat a central a luminoas a nconjurat a de o
serie de inele luminoase si ntunecoase. Cnd maximele centrale care
provin de la dou a obiecte distincte se formeaz a n regiuni diferite pe
retin a obiectele pot percepute distinct. Astfel la limit a maximul central
determinat de un obiect trebui sa cad a n regiunea n care se formeaz a
primul minim de cel alalt obiect.
Teoria difractiei arat a c a dac a 1 diametrul deschiderii aperturii, primul
minim se formeaz a sub un unghi
o = 1. 22
`
1:
(11.27)
L argimea unghiular a a maximului central este 2o. Dac a , este dis-
tanta focal a a ochiului diametrul discului luminos central
2o =
|
,
(11.28)
Astfel
| = 2,o = 2. 44
`,
1:
(11.29)
n cazul ochiului uman , = 22. 5 mm, : = 1. 34, 1 = 4 mm si
` = 550nm. Atunci:
| = 5. 7 jm
n Fig. 11.24 este prezentat a intensitatea luminoas a n cazul unei
difractiei. ntre primele dou a minime distanta este aproximativ 6 mi-
crometri.
Diametrul bastonaselor si conurile n regiunea foveei este de ordinul
1-2 jm. Astfel n cazul petei centrale sunt mai multi receptori care sunt
simultan expusi.
169
6 4 2 2 4 6
0. 2
0. 4
0. 6
0. 8
1. 0
Figura 11.24: Figura de difractie. Distanta dintre dou a minime este 6 mi-
crometri.
170
Capitolul 12
Sunete. Fizica auzului
Sunetele sunt unde mecanice longitudinale care se propag a n lichide
n aer, lichide si solide. Deoarece oscilatiile particulelor produc variatii
n presiunea din interiorul mediului ele poart a numele si de unde de
presiune. Astfel presiunea devine mai mare n regiunea n care particulele
se apropie unele de altele si mai mic a n regiunea n care particulele se
dep arteaz a (rareere). Variatia presiuni n lungul directiei de propagare
n cazul unei variatii armonice este reprezentat a de ecuatia
oj = j
m
sin 2:
_
it
r
`
_
(12.1)
unde oj este variatia presiunii, j
m
este presiunea maxim a (amplitudinea
presiunii), i- frecventa (care reprezint a num arul de oscilatii pe secund a
si care este inversul perioadei 1), `- lungimea de und a (distanta pe care
se propag a lumina n timp de o perioad a)
` = 1 =

c
(12.2)
Sunetele sunt undele elastice a c aror frecvent a este cuprins a n inter-
valul 20 20000 Hz. Undele elastice a c aror frecvent a este mai mare de
20000 de Hz poart a numele de ultrasunete, iar cele a c aror frecvent a este
mai mic a de 20 Hz poart a numele de infrasunete. Ultrasunetele desi nu
pot detectate de om pot detectate de unele animale. De exemplu
cinii pot percepe frecvente pn a la 40000 Hz, delnii pn a la 100000 Hz
iar liliecii pn a la 200000 Hz.
171
172
12.1 Viteza sunetelor
Viteza sunetului este determinat a de propriet atile mediului prin care
aceasta se propag a. Astfel:
a) n solide sunetele se propag a cu viteza
c =
_
1
j
(12.3)
unde 1 este modulul lui Young iar j este densitatea mediului. Ca ex-
emplu vom considera viteza sunetului n er pentru care 1 = 206 10
9
N/m si j = 7. 8 10
3
kg/m
3
. Rezult a c a viteza sunetului n er este:
c =
_
206 10
9
7. 8 10
3
= 5140 m/s
b) n uide viteza sunetelor este dat a de formula
c =
_
1
ad
j
(12.4)
unde 1
ad
este modulul de compresie adiabatic a
1
ad
=
1
\
j
\
(12.5)
Semnul minus este introdus pentru a face ca valoarea coecientului
s a e pozitiv a, deoarece dac a creste presiunea ce actioneaz a asupra unui
sistem (j 0), volumul scade (\ < 0)
Cum pentru ap a 1
ad
= 2. 0410
9
N/m, j = 10
3
kg/m
3
rezult a viteza
sunetului n ap a:
c
s
=
_
2. 04 10
9
10
3
= 1407 m/s (12.6)
c) n gaze viteza sunetelor este:
c
s
=
_
j
0
j
0
=
_
11
0
j
unde = C
p
,C
V
este exponentul adiabatic (C
p
este c aldur a molar a la
presiune constant a, C
V
este c aldura molar a la volumul constant), j
0
este
173
presiunea, 1
0
este temperatura si j este masa molar a. n cazul aerului
j
0
= 1. 013 10
5
kg/m
3
este presiunea normal a, j
0
= 1. 29 kg/m
3
este
densitatea aerului la presiunea j
0
si temperatura 1
0
= 273. 15 K, 1 =
8. 14 J/mol K este constanta universal a a gazelor si j = 28. 9 g/mol este
masa molar a (medie) a aerului. Rezult a c a viteza sunetului n aer este:
c
s
= 332 m/s
La temperatura de 22

C viteza sunetului este 343 m/s.
Din exemplele de mai sus viteza sunetelor este mai mare n lichide
dect n gaze si mai mare n solide dect n lichide. n Tabelul 10.1 sunt
prezentate diverse valori ale vitezei sunetului n diverse tesuturi.
Tabelul 10.1 Viteza sunetului n tesuturi
tesut viteza (m/s)
1 oase 3360
2 muschi 1570
3 grosime 1440
4 tesuturi 1490
5 pl amni 630
12.2 Intensitatea sunetelor
Energia total a a unei unde este suma dintre energia cinetic a si potential a
1 = 1
c
+ 1
p
(12.7)
Aceste m arimi sunt m arimi extensive deoarece sunt proportionale cu
volumul mediului ocupat de und a. Din acest motiv este mai potrivit s a
se lucreze cu densitatea de energie, care reprezint a energia din unitatea
de volum. n uide densit atile de energie cinetic a (n
c
) si potential a (n
p
)
sunt:
n
c
= n
p
=
j
2
2
(12.8)
unde este viteza de oscilatie a mediului si j este densitatea mediului.
Rezult a c a:
174
n = n
c
+ n
p
= jn
2
(12.9)
n uide densitatea de energie poate exprimat a n functie de variatia
de presiune
n =
(j)
2
jc
2
s
(12.10)
unde c
s
este viteza sunetului.
Dac a se consider a c a variatia de presiune variaz a sinusoidal
j = j
m
cos (2:it) (12.11)
atunci densitatea de energie medie este
n =
(j)
2

jc
2
s
(12.12)
dar

(j)
2
_
= j
m

cos
2
(2:it)
_
=
j
2
m
2
(12.13)
deoarece j
m
amplitudinea variatiei de presiune este constant a. Atunci:
n =
j
2
m
2jc
2
s
(12.14)
n acelasi mod se poate exprima densitatea de energie medie functie
de viteza maxim a. Dac a se consider a viteza de miscare a particulelor
=
m
cos (2:it) rezult a
n = j

2
_
=
j
2
m
2
(12.15)
Intensitatea undei se deneste ca ind energia ce traverseaz a n di-
rectie pependicular a unitatea de suprafat a n unitatea de timp (Fig. 12.1)
1 =
\
ot
=
n oc
s
t
ot
= n c
s
(12.16)
Astfel:
1 =
j
2
m
2jc
s
=
j
2
m
c
s
2
(12.17)
175
Figura 12.1: Energia undei sonore din cilindrul considerat trece n intervalul
de timp t prin suprafata S din stnga.
Urechea uman a detecteaz a sunete cu intensitatea minim a 1 = 10
12
W/m
2
= 10
12
J/sm
2
(Wattul este unitatea de m asur a a puterii 1W=1J/1s).
Amplitudinea variatiei de presiune este
j
m
=
_
21jc
s
=
_
2 10
12
1. 29 343
j
m
= 3 10
5
N/m
2
Tinnd cont c a

m
= 2:i (12.18)
unde este amplitudinea misc arii oscilatorii. Rezult a:
=

m
2:i
=
j
m
2:ijc
s
Dac a consider am un sunet cu frecventa i = 1000 Hz atunci:
=
3 10
5
2 3. 14 1. 29 332 10
3
= 10
11
m
Rezult a c a deplasarea produs a de sunet este de ordinul a 1/10 din
dimensiunea atomului de hidrogen. Dac a se consider a un sunet cu inten-
sitatea 1 = 1 W/m
2
atunci
j
m
= 30 N/s
= 0. 01 mm
176
Figura 12.2: Sfere concentrice pe care se distribuie aceeasi cantitate de energie.
O persoan a care vorbeste tare, emite sunete cu intensitatea 1 = 10
2
W/m
2
Intensitatea sunetelor descresc cu distanta fat a de surs a (considerat a
pentru simplicare punctiform a) din dou a motive
a) Intensitatea sunetului descreste cu distanta invers proportional cu
p atratul distantei, deoarece energia se propag a prin suprafete din ce n
ce mai mari.
Se consider a dou a sfere concentrice (Fig. 12.2) prin care trece energia
emis a de sursa aat a n centrul comun a celor dou a sfere. Dac a ntre cele
dou a sfere energia nu este absorbit a, energia ce trece n unitatea de timp
prin cele dou a sfere este aceiasi
1
1
4::
2
1
= 1
2
4::
2
2
Atunci:
1 =
ct.
:
2
(12.19)
b) Intensitatea sunetului scade datorit a absorbtiei sunetelor n mediu
1 = 1
0
c
x
(12.20)
unde c poart a numele de coecient de absorbtie al mediului. De exemplu
pentru i = 10
6
Hz valorile lui c pentru muschi, gr asime si oasele craniului
sunt 0,26 0,1 si respectiv 3 cm
1
.
177
12.3 Caracteristici ziologice ale sunetului
Atunci cnd se ascult a un sunet acesta poate caracterizat prin:
a) T aria sunetului care este o m arime ce corespunde intensit atii (en-
ergetice)
b) n altimea sunetului este o m arime ce corespunde frecventei
c) Timbrul sunetului este o m arime ce caracterizat a sunetul din punct
de vedere al continuului n armonici.
12.3.1 T aria sunetului
Urechea uman a poate percepe sunetele (pentru frecventa de 1000 Hz)
n intervalul 1
0
= 10
12
W/m
2
si 1
m
= 1 W/m
2
. Rezult a c a urechea
omeneasc a percepe sunete pe un intervalul extrem de ntins: - 12 ordine
de m arime
Dac a se tine cont c a suprafata timpanului este mai mic a de (1 cm
2
),
energia minim a incident a pe secund a care este detectat a este de 10
16
J.
T aria sunetului perceput a de ureche nu este proportional a cu intensitatea
sunetului. Ea este aproape proportional a cu logaritmul intensit atii. Ast-
fel s-a introdus m arimea numit a intensitatea sonor a exprimat a prin
relatia
, = 10 lg
1
1
0
(12.21)
unde 1
0
= 10
12
W/m
2
este intensitatea de referint a care se consider a la
1000 Hz. Se utilizeaz a frecventa de 1000 de Hz deoarece sensibilitatea
urechii este maxim a. Intensitatea sonor a se m asoar a n decibeli (dB).
Trebuie remarcat c a intensitatea senzatiei auditive depinde nu numai
de intensitatea sonor a, ci si de frecvent a. Din acest motiv se introduce
o nou a m arime numit a - intensitatea auditiv a (t aria sunetului). Uni-
tatea pentru aceast a m arime este fonul
o (1. i) = 10 lg
1 (i)
1
0
(i)
(12.22)
unde 1
0
(i) este pragul de audibilitate inferior la frecventa i.
Pragul dureros la frecventa de 1000 Hz se a a la 13 dB. n Tabelul
10.2 sunt date intensit atile unor sunete
178
Tabelul 10.2
Intensitatea unor sunete
Sunet Intensitate (dB)
fosnet frunze 10
conversatie 65
motor auto 60-80
club 100
motor avion 110-130
Expunerea pentru un timp ndelunga la sunete de peste 60 dB poate
cauza afectiuni. Nivelul zgomotului periculos este de 80 dB pentru
frecvente joase si 90 dB pentru frecvente nalt a.
12.3.2 n altimea sunetului
n altimea sunetului reprezint a calitatea senzatiei auditive determi-
nate de frecvent a. Datorit a n altimii dou a sau mai multe sunete de in-
tensit ati egale pot diferentiate si ordonate pe o scar a subiectiv a de la
sunete joase sau grave la sunete nalte sau acute. n general pentru a
percepe frecventele joase cer intensit ati mai mari pentru a auzite. In-
tensitatea minim a pentru care o frecvent a este auzit a poart a numele de
prag de audibilitate.
12.3.3 Timpul sunetului
n general greu de explicat deoarece aceast a m arime nu este corelat a
cu o m arime zic a obiectiv a, eventual m asurabil a. Un sunet simplu de-
terminat de o singur a frecvent a sinusoidal a poart a numele de ton. ns a n
general un sunet este format dintr-o serie de sunete de frecvente diferite.
Sunetul muzical este compus dintr-un num ar nit si mic de tonuri
pure. Timbrul unei armonici (frecvente) este determinat de intensitate,
num arul si frecventa armonicelor care o nsotesc. Deoarece practic aces-
tea se pot schimba ntr-o innitate de moduri atunci si nuantele perceptiei
sunetului fundamental pot innit de variate.
Zgomotul este limita unui sunet compus cnd componentele sale
sunt foarte numeroase, iar diferentele sunt sub limita de rezolutie a ure-
chii umane.
179
Figura 12.3: Sectiune prin urechea uman a
12.4 Urechea uman a
Urechea uman a este organul care converteste sunetele n semnale elec-
trice transmise prin nervul auditiv. Urechea este format a din trei p arti:
a) Ureche extern a care const a din canalul auditiv care este deschis
la un cap at si se termin a printr-o membran a numit a timpan. Grosimea
acestuia este de ordinul de 0,1 mm si are aria n jur de 65 mm
2
. Canalul
auditiv extern are o lungime de 2,5 cm si un diametru de 5-6 mm.
Frecventa fundamental a asociat a acestuia este
i =
c
s
41
=
330
0. 1
= 3300 Hz (12.23)
Astfel sensibilitatea maxim a a urechii se a a n jurul acestei frecvente.
La aceast a frecvent a amplitudinea misc arii timpanului are valoarea de
10
8
mm. La cea mai joas a frecvent a care urechea mai poate percepe
sunete i = 20 Hz, miscarea timpanului are amplitudinea de 1 mm, La
intensit ati de 160 dB poate avea loc ruperea timpanului.
b) Ureche intern a format a din 3 oscioare: ciocan, nicoval a si sc arit a.
180
Figura 12.4: Reprezentarea schematic a a misc arilor care au loc n interiorul
urechii medii.
Cele trei oscioare lucreaz a ca o prghie ce transmit miscarea tim-
panului (Fig. 12.4). Deplasarea sc aritei reprezint a 0,7 din deplasarea
cioc anelului. Conform teoremei conserv arii energiei, lucrul mecanic efec-
tuat de cioc anel trebuie s a e egal cu cel al sc aritei. Dac a se noteaz a cu
1
e
forta ce actioneaz a asupra timpanului, forta care transferat a ferestrei
ovale 1
0
rezult a din relatia
1
c
1 = 1
0
0. 7
1
0
= 1. 41
c
Rezult a c a forta este amplicat a cu un factor de 1,4. Cresterea n
presiune este mult mai mare
j
o
=
1
o

o
=
1. 41
c

c
,15
= 20
1
c

c
= 20j
e
unde s-a tinut cont c a aria ferestrei ovale este 1/15 din aria timpanului.
Astfel presiunea j
0
pe fereastra oval a este de 20 de ori mai mare dect
presiunea pe timpan. Aceast a amplicare este necesar a deoarece o parte
din energia sonor a este reectat a.
181
n cazul sunetelor puternice muschiul din ureche mijlocie actioneaz a
asupra celor trei oscioare si le frneaz a miscarea, reducnd astfel energia
ce ajunge la urechea intern a. Acest mecanism de protectie apare n 15
ms (milisecunde) si poate atenua intensitatea cu 15 dB.
c) Urechea intern a este o mic a cavitatea spiralat a umplut a cu lichid,
numit a cohleea. Cohleea const a din trei canele (canalul vestibular la
care ajunge semnalul prin intermediul ferestrei ovale. Al doilea canal,
numit canalul mediu este separat de primul canal de membrana Ress-
ner. Oscilatiile se propag a nemodicate prin aceste medii si ating mem-
brana bazilar a care separ a canalul median de canalul temporar. Oscilati-
ile uidului din cele trei canale, determin a deplasarea membranei bazi-
lar a. Fiecare frecvent a stimuleaz a diverse regiuni ale membranei bazilare.
Aceste vibratii determin a o variatie a potentialului de repaus si genereaz a
un potential de actiune al terminatiilor membranei auditive.
12.5 Ultrasunetele
Ultrasunetele sunt unde sonore a c aror frecvent a este situat a ntre
10 kHz si 10
6
Hz. Din punct de vedere tehnic ultrasunete sunt generate
de sisteme electro-acustice sau de pastile piezoelectice. Efectul piezoelec-
tric const a din polarizarea unor materiale cnd sunt supuse unor solic-
it ari mecanice. Materialele mentionate prezint a un efect invers; n urma
supunerii lor la un cmp electric prin aplicarea unei diferente de potential
ntre dou a puncte ale materialului, acesta este deformat. Prin aplicarea
unei tensiuni alternative materialul vibreaz a emitnd unde. Datorit a
lungimilor de und a foarte mici ultrasunetele pot focalizate cu reec-
tori. Viteza de propagare a ultrasunetelor n ap a de 1500 m/s n solide
4000 m/s, iar n tesuturi care contin o mare cantitate de ap a este n
jur de 1479 m/s. Ultrasunetele cu i = 10 MHz au lungimea de und a
` = 0. 15 mm.
Aceast a lumin a de und a permite realizarea unei rezolutii bune n cazul
obtinerii imaginilor sonograce (ecograe). Dac a se ncearc a s a se creasc a
frecventa, puterea de penetrare a ultrasunetelor se micsoreaz a rapid.
Din acest motiv pentru observatie prenatale si mamograce se uti-
lizeaz a frecvente de 1-5 MHz. n oftalmologie, frecventele utilizate sunt
de 10-50 MHz deoarece n aceste cazuri sunt cerute rezolutii mari.
n oftalmologie frecventele utilizate sunt 10-50 MHz deoarece n aceste
182
cazuri sunt cerute rezolutii mai mari. Pentru aplicatiile terapeutice se
utilizeaz a ultrasunete cu densitate de energie mare pentru frecvente de
0,2-2 MHz. Inuenta ultrasunetelor asupra celulelor si tesutului const a
n aparitia unor presiuni si acceleratii locale care determin a comprimarea
sau destinderea acestora. ntruct organismul uman contine 70 % ap a,
fenomenele care apar sub actiunea ultrasunetelor pot ntelese dac a se
examineaz a separat actiunea ultrasunetelor asupra lichidelor. Lichidele
omogene au o rezistent a considerabil a la efectele de rupere. Astfel pentru
ca n lichide s a apar a dou a straturi paralele dep artate unul de altul este
necesar a o diferent a de presiune de 1500 MPa.
Pentru formarea cavit atilor sferice n interior lichidului sunt nece-
sare presiuni mai mari de 150 MPa. Efectul poart a numele de cavitatie.
n solutiile reale sunt necesare presiuni mult mai mici, dependent de
concentratia nucleelor de cavitatie. Pentru pulsuri scurte de ultrasunete
fenomenul de cavitatie n tesuturi se observ a pentru presiuni mai mari de
10 MPa. Aceasta determin a limita intensit atii ultrasunetelor n aplicati-
ile terapeutice. Aceste cavitatii cu viat a scurt a sunt umplute cu gazul
dizolvat n lichid si de vaporii lichidului ns asi. Cu cresterea presiunii
acestea se micsoreaz a si dispar sau r amn ca centre microscopice pentru
urm atoarea cavitate. Diametrul acestor cavit ati depinde de intensitatea
si frecventa ultrasunetelor aplicate. Pentru 20 kHz diametrul cavit atilor
este 0,15 mm. Intensitatea ultrasunetelor care produce cavitatie creste
cu vscozitatea lichidului si descreste cu cantitatea de gaz dizolvat.
n sistemele biologice fenomenul de cavitatie distruge structurile supramole-
culare si organitele celulare. Mai mult, diverse procese ziologice sunt
inuentate. n cazul unor intensit atii mari, pot apare chiar radicalii apei,
determinnd efecte similare cu cele datorate radiatiilor ionizante. Pen-
tru aplicatiile terapeutice cel mai important efect este acela de nc alzire
a tesuturilor. Pentru a preveni riscul actiunii ultrasunetelor, cresterea
de temperatur a n tesuturi datorat a actiunii acestora nu trebuie s a de-
p aseasc a 1,5

C si cresterea presiunii nu trebuie s a dep aseasc a 8 MPa.
Valorile utilizate n metodele de diagnostic sunt sub aceast a limit a. Este
recomandat a o limit a a intensit atii medii egal a cu 3 10
4
Wm
2
.
Capitolul 13
Interactia radiatiilor cu
sistemele biologice
Studiile efectelor radiatiilor ionizante au devenit necesare dup a in-
troducerea radiatiilor X n terapia si diagnosticul medical la nceputul
secolului XX si au c ap atat o relevant a mare n era nuclear a. Astfel al a-
turi de aparatele de raze X care permit efectuarea de radiograi ale di-
verselor organe ale corpului, s-au pus la punct noi tehnici precum tomo-
graa cu emisie de pozitroni si hadronoterapia. Prin notiunea de radiatie
ntelegem n conceptia actual a un fascicol de particule n miscare. Ter-
menul de particule este folosit n sensul cel mai general si cuprinde att
particulele cu mas a de repaus diferit a de zero ct si particulele cu mas a
de repaus zero. De exemplu n prima categorie intr a radiatiile alfa, beta
iar n a doua categorie intr a radiatiile X si gama.
Radiatiile ionizante din mediu sunt datorate surselor extraterestre si
dezintegr arilor spontane ale anumitor nuclee, precumsi ale celor produse
de diferite dispozitive tehnice. Chiar dac a expunerea la radiatii a oa-
menilor este inuentat a de sursele articiale, exist a o expunere natural a
a tuturor organismelor care reprezint a practic o parte a conditiilor de
mediu n care acestea se dezvolt a.
13.1 Radioactivitatea
Radioactivitatea este proprietatea unor nuclee de a emite radiatii n
mod spontan. Se spune c a nucleul se dezintegreaz a. Dou a m arimi carac-
183
184
terizeaz a n principal un nucleu radioactiv.
1. Activitatea care reprezint a num arul de dezintegr ari suferite de o
surs a (cantitate de material radioactiv) n unitatea de timp. Unitatea de
m asur a a activit atii este Bequerellul (Bq) care reprezint a o dezintegrare
pe secund a.
1 Bq = 1 des/s (13.1)
Numele unit atii de m asur a provine de la Bequerell care a descoperit
fenomenul de radiactivitate n anul 1896. O alt a unitate (tolerat a) este
Curiul (dup a numele sotilor Marie si Joliot Curie care la nceputul sec-
olului XX au efectuat numeroase studii asupra radioactivit atii)
1 Ci = 3. 7 10
10
Bq (13.2)
El reprezint a activitatea unui gram de radiu 226, substant a studiat a de
sotii Curie.
2. Timpul de njum at atire reprezint a timpul dup a care activitatea
unei surse scade la jum atate. El intervine n legea dezintegra arii radioac-
tive
=
0
exp
_

t ln 2
1
1=2
_
(13.3)
n relatia de mai sus reprezint a activitatea sursei la momentul
de timp t,
0
reprezint a activitatea sursei la momentul initial (t = 0)
iar 1
1=2
reprezint a timpul de njum at atire. Evolutia n timp a activit atii
relative a sursei ,
0
functie de raportul t,1
1=2
este prezentat a n Fig.
13.1
Se observ a c a cu ct acest timp este mai mic activitatea sursei scade
mai repede. n Tabelul 1 de mai jos sunt prezentati timpi de njum at atire
ai ctorva radioizotopi utilizati n medicin a
Tabelul I
Timpi de njum at atire pentru diversi radioizotopi
Izotop Notatie 1
1=2
Utilizare
Carbon 11 C 11 10,32 trasor
Cesiu 137 Ce 137 30 ani radioterapie
Cobalt 60 Co 60 5,27 ani radioterapie
Astantin 211 At 211 7,21 ore iradiere din interior
Sodiu 24 Na 24 15 ore trasor
Iod 123 I 123 13,2 ore trasor
Bariu 140 Ba 140 12,74 zile trasor
185
Figura 13.1: Variatia activit atii relative A=A
0
functie de raportul t=T
1=2
:
n radioterapie tesuturile canceroase sunt iradiate cu radiatiile gama
produse de izotopi care emit aceste radiatii cu energie foarte mare, pre-
cum cesiul si cobaltul. Trasorii sunt radioizotopi care sunt atasati de
proteine, acizi nucleici si alte componente din celule. Prin m asurarea
radiatiilor emise se poate urm arii deplasarea acestora n organism. n
cazul iradierii din interior anumiti nuclizi emit atori alfa sunt introdusi
n celule bolnave pe care le iradiaz a si le distrug. Astfel iodul 131 este
transportat chiar de organism n tiroid a pe care o iradiaz a cu ecient a
foarte mare. Alti izotopi folositi pentru acest scop sunt cei care emit
particule alfa precum astantinul care este transportat la celule bolnave
cu ajutorul anticorpilor.
13.2 Natura si propriet atile radiatiilor
Radia tiile alfa sunt nuclee de heliu. Ele au mas a de repaus mare
care le permite s a se deplaseze rectiliniu. Din acest motiv parcursul lor
este mic. Energiile particulelor alfa sunt cuprinse ntre 2 si 9 MeV. Ele
provoac a o puternic a ionizare specic a (o particul a alfa cu energie de 2
MeV produce n jur de 60.000 perechi de ioni/cm). n cmp magnetic ele
sunt deviate n fascicol ngust ceea ce nseamn a c a aceste particule sunt
emise cu energii bine determinate.
186
Radia tii cu ioni grei Aceste radiatii constau din atomi ionizati precum
Ne, Ar, Xe. Astfel de radiatii sunt produse n mod articial
Radia tiile beta sunt formate din electroni sau pozitroni. n cmp
magnetic sunt deviate n fascicol larg ceea ce nseamn a c a aceste particule
sunt emise cu energii diferite. Energia medie a unui spectru de radiatii
beta reprezint a 40% din valoarea maxim a a acestora (0,01-15 MeV). Din
cauza spectrului energetic continuu, radiatiile beta au un parcurs care
variaz a n limite foarte largi. Totusi pentru energii egale cu cele ale
radiatiilor alfa ionizarea radiatiilor beta este mult mai mic a. Astfel o
particul a , cu energia de 2 MeV determin a doar 60 perechi de ioni/cm.
Radia tiile X si gama sunt radiatii de natur a electromagnetic a. Aceste
radiatii se caracterizeaz a printr-un parcurs foarte mare si o ionizare speci-
c a mic a (o cuant a cu energia 2 MeV produce n aer o singur a pereche
de ioni/cm). n aer, n functie de energie ele pot str abate chiar sute de
metri. Radiatiile X sunt generate de nvelisul electronic n timp ce radi-
atiile gama sunt generate de nucleul atomic. Domeniul energiilor cu care
sunt emise radiatiile gama este cuprins ntre 0,2 MeV si 7 MeV. Spectrul
energetic al acestor radiatii este unul discret.
Neutronii sunt particule lipsite de sarcin a electric a cu mas a de repaus
egal a cu a protonilor (nuclee de hidrogen), mult mai mare dect a par-
ticulelor beta. Deoarece nu au sarcin a electric a acestia au un parcurs
mare n aer. Datorit a interactiilor cu nucleele, neutronii au un parcurs
care este str ab atut n zig zag. Neutronii sunt caracterizati de o ionizare
specic a mare datorit a nucleelor de recul create la str abaterea materialu-
lui. Ei sunt ncetiniti de materiale usoare (paran a, grat, ap a, ap a grea,
beriliu) si sunt absorbiti de bor si cadmiu. Materialele grele ncetinesc
mai putin neutronii.
13.3 M arimi n dozimetria radiatiilor
13.3.1 Doza absorbit a
Doza absorbit a este o m arime fundamental a n biologia radiatiilor,
radiologia clinic a si protectia radiologic a. Ea este utilizat a pentru toate
tipurile de radiatii si orice geometrie de iradiere. Ea este denit a astfel
1 =

:
(13.4)
187
unde este energia medie transmis a de radiatia ionizant a materiei de
mas a :. Doza absorbit a reprezint a cantitatea de energie pe care radi-
atia o cedeaz a n unitatea de mas a. Ea se m asoar a n J/kg n Sistemul
International de Unit ati. Aceast a unitate are o denumire specic a si
anume Gray (Gy).
1Gy = 1J/kg
Doza absorbit a este o m arime m asurabil a si exist a standarde primare
pentru determinarea ei. Atunci cnd se utilizeaz a n aplicatii practice
de protectie dozele sunt mediate pe volumele tesuturilor. Acest lucru
este necesar deoarece valoarea medie a dozei absorbite pe un organ sau
tesut specic poate corelat a cu detrimentul datorat pentru efectele
stocastice. Calculul dozei mediate depinde de omogenitatea expunerii si
tipul radiatiilor. Pentru radiatiile cu penetrare mic a (fotoni de energie
mic a, particule nc arcate) si pentru tesuturile si organele distribuite pe o
suprafat a mare, distributia dozei va heterogen a.
O m arime de interes este si rata (viteza) dozei absorbit a. Rata dozei
este exprimat a n Gy/s, mGy/s, mGh/h.
13.3.2 Doz a echivalent a
Introducerea notiunii de doz a echivalent a este necesar a deoarece diferitele
radiatii produc distrugeri diferite n tesuturi (modic ari) pentru aceiasi
cantitate de energie cedat a n tesuturi. Doza echivalent a este notat a cu
H
T
(pentru un tesut sau organ). n NSR-01 - Norme fundamentale de
securitate radiologic a 01, echivalentul doz a se deneste ca produsul dintre
doza absorbit a 1 si un factor de ponderare n
R
n cazul unei radiatii:
H
T
= n
R
1
TR
(13.5)
unde 1
TR
este doz a absorbit a mediat a pe tesutul sau organul 1 datorat a
radiatiei 1. n cazul c a se consider a totalitatea radiatiilor care ajung la
tesutul respectiv
H
T
=

R
n
R
1
TR
(13.6)
Factorii de ponderare tin cont de diferentele n efectul stocastic da-
torat diferitelor tipuri de radiatii.
Tabel II
188
Factorii de ponderare ai diverselor tipuri de radiatii din Normele de
Securitate Radiologic a NSR-01
Tipul radiatiei....................................................................... n
R
Fotoni - toate energiile............................................................ 1
Electroni si mioni (toate energiile)....................................... 1
Neutroni cu energia < 10 keV................................................. 5
Neutroni cu energia cuprins a ntre 10 keV si 100 keV............ 10
Neutroni cu energia cuprins a ntre 100 keV si 2 MeV............ 20
Neutroni cu energia cuprins a ntre 2 MeV si 20 MeV............. 10
Neutroni cu energia mai mare de 20 MeV.............................. 5
Protoni, alti dect cei de recul cu energii mai mari de 2 MeV. 5
Particule alfa, fragmente de siune, nuclee grele..................... 20
Referitor la protoni, trebuie luate n considerare doar sursele de ra-
diatii externe. n ultimii ani acestei radiatii i s-a acordat o mai mare
atentie pentru evaluarea dozei de expunere a echipajelor din avioane si
nave spatiale. Expunerea se datoreaz a radiatiei solare si cosmice. n
aceasta predomin a protonii cu energie mare iar protonii cu energii de
cteva MeV sunt nesemnicativi. Parcursul acestor protoni este mic n
tesuturi (protonii cu energia de 4 MeV au un parcurs n tesut de 0,25 mm
iar cei de 10 MeV au parcursul de 1,2 mm) si vor absorbiti n tesuturi.
CIPR a apreciat c a este sucient s a se adopte o singur a valoare pentru
n
R
deoarece numai protonii de energie mare sunt relevanti n cmpurile
de radiatie cosmic a.
Unitatea de m asur a n Sistemul International a dozei echivalente este
Sievertul (Sv)
1Sv = 1 J/kg
13.3.3 Doz a efectiv a
Doza echivalent a asa cum a fost descris a mai sus se utilizeaz a pentru
a decela actiunea diferitelor tipuri de radiatii. Doza echivalent a ia n
considerare sensibilitatea ec arui tesut care este iradiat. Pentru a lua
n considerare riscul asociat cu iradierea unui anumit organ se introduce
m arimea numit a doz a efectiv a denit a prin:
1
T
= n
T
H
T
(13.7)
189
unde n
T
este factorul de pondere al tesutului sau organului 1 .
Doza efectiv a 1- se m asoar a tot n sievert. Dac a la radiatii sunt
expuse mai multe organe doza efectiv a se calculeaz a dup a formula:
1 =
T
n
T
H
T
(13.8)
Unitatea de m asur a este tot Sievert.
Tabel III:
Factori de pondere tisular a n
T
conform Normelor de Securitate
Radiologic a NSR 01
Tesut.................................... n
T
Gonade................................. 0,20
M aduv a osoas a 0,12
Colon.................................... 0,12
Pl amni................................ 0,12
Stomac................................. 0,05
Vezica urinar a...................... 0,05
Sni...................................... 0,05
Ficat..................................... 0,05
Esofag................................... 0,05
Tiroid a.................................. 0,05
Piele..................................... 0,01
Suprafata osoas a................... 0,01
Restul organelor/tesuturilor 0,05
13.4 Interactia radiatiilor cu substanta
Pentru a caracteriza un fascicol de particule putem deni uxul de
particule printr-o suprafat a o ca ind num arul de particule ce trece
n unitatea de timp prin acea suprafat a. Densitatea uxului de particule
reprezint a uxul de particule ce trece prin unitatea de suprafat a n uni-
tatea de timp. Consider am c a avem o surs a care determin a o densitate
de ux de particule 1
0
. Dac a n calea acestor particule se interpune un
ecran se constat a c a nu toate radiatiile str abat ecranul, densitatea ux-
ului de particule la iesirea din acesta ind 1 < 1
0
. Astfel o parte din
radiatii sunt absorbite, iar altele sunt deviate (mpr astiate) sub diverse
190
unghiuri (de la 0

la 180

) si numai o parte trec nedeviate. Fenomenul

de reducere a densit atii uxului de particule din fascicol poart a numele
de atenuare.
Ca urmare a interactiei dintre radiatiile incidente si substanta prin
care acestea trec se produce o modicare a st arii initiale a radiatiei (radi-
atia pierde energie, ind absorbit a si mpr astiat a) si se produc modic ari
n starea atomilor cu care interactioneaz a particulele.
Dup a modul n care radiatia interactioneaz a cu mediul, ciocnirile par-
ticulelor acesteia cu atomii mediului sunt considerate a elastice si inelas-
tice. n cazul ciocnirilor elastice are loc un transfer de energie cinetic a de
la radiatie la atomii mediului. n cazul ciocnirilor inelastice se modic a
n plus si starea energetic a intern a a atomilor.
13.4.1 Interactia particulelor alfa cu substanta
La trecerea lor prin substant a, radiatiile alfa sufer a trei tipuri de in-
teractii: ciocnire (cea mai probabil a), frnare n cmp electric si captura
de c atre nuclee. n urma ciocnirii unei particule alfa cu un atom se poate
produce excitarea acestuia ca urmare a trecerii unui electron pe un nivel
de energie superior sau ionizarea atomului prin smulgerea unor electroni
din acesta. n cazul fenomenului de ionizare se produce o pereche de
ioni: un ion pozitiv si un ion negativ sau un ion pozitiv si un electron.
Fenomenul de ionizare este nsotit de mai multe excit ari.
Prin interactii succesive cu atomii mediului particulele alfa si pierd
energia pn a ce nu mai sunt capabile s a produc a ioniz ari. Atunci o
particul a alfa capteaz a doi electroni si se transform a ntr-un atom de
heliu.
13.4.2 Interactia radiatiilor beta cu substanta
Radiatiile beta excit a si ionizeaz a atomii substantelor prin care trec.
Mecanismul este asem an ator cu cel ntlnit n cazul radiatiilor alfa, ns a
fortele care actioneaz a asupra electronilor din atomi sunt de respingere.
Pierderea de energie ntr-o interactie este mic a. (De exemplu o particul a
cu energia de 1 MeV si pierde complet energia dup a aproximativ 10
4
interactiuni). Dac a este smuls un electron din straturile inferioare, prin
dezexcit ari succesive atomul emite un spectru de radiatii X caracteristic
ec arui element.
191
Ionizarea specic a produs a de particulele beta scade pe m asur a ce
creste energia lor cinetic a, ajungnd la un minim pentru energia de 1
MeV, dup a care creste lent pentru energii mai mari. Unii din electronii
smulsi au o energie foarte mare nct la rndul lor pot provoca ioniz ari
secundare.
13.4.3 Interactia radiatiilor X si gama cu substanta
n procesul de propagare aceste radiatii se comport a ondulatoriu, n
timp ce n procesele de interactie cu substanta aceste radiatii se comport a
corpuscular. Exist a trei tipuri principale de interactie a radiatiilor gama
cu substanta: efect fotoelectric, efect Compton si formarea de perechi.
Efect fotoelectric
Efectul fotoelectric se produce atunci cnd radiatiile gama ciocnesc
electronii puternic legati n atomii substantei prin care trec. n urma
acestui proces electronul este scos din atom, iar fotonul este complet
absorbit si dispare. Dac a energia de leg atur a a electronul n atom este
\
k
, iar \
c
este energia cinetic a care i se imprim a electronului, denumit
fotoelectron, atunci se poate scrie:
\ = \
k
+ \
c
= /i (13.9)
Procesul nu poate avea loc dect dac a energia radiatiilor este mai
mare dect energia de leg atur a a electronului ciocnit. Deoarece energiile
de leg atur a ale electronilor sunt mai mici n raport cu energia radiatiilor
X si gama, efectul fotoelectric se poate produce chiar cu fotoni de energii
mici. Nu trebuie confundat acest fenomen cu efectul fotoelectric extern
prin care radiatia luminoas a scoate electroni din metale.
Pentru valori ale energiei fotonului incident egale cu energia de leg a-
tur a a electronului ciocnit, probabilitatea de interactie creste brusc. Prob-
abilitatea ca efectul fotoelectric s a aib a loc cu electroni de pe nivelele K,
L, M scade simtitor de la nivelul K spre nivelele superioare. Dac a fo-
tonii incidenti au energii mai mari de 0. 01 MeV efectul poate avea loc
ndeosebi cu electroni de pe nivelele K ale atomilor cu 2 _ 30. Cnd
energia dep aseste 0. 02 MeV atunci efectul se produce n proportie de
80 % cu electronii K si 20% cu electronii L ai acestor atomi. Pentru
elementele grele, cum este plumbul efectul fotoelectric se petrece si cnd
192
radiatiile au energii peste 0,5 MeV. Probabilitatea de aparitie a efectului
este proportional a cu 2
4
al atomilor materialului si invers proportional a
cu energia radiatiilor incidente.
Efect Compton
Efectul Compton are loc la interactia radiatiilor electromagnetice cu
electronii liberi sau slab legati n atomi. n procesul de interactie prin
efect Compton radiatia cedeaz a partial energia electronului ciocnit. n
urma acestui proces, att radiatia incident a ct si electronul Compton
(de recul) sunt deviate de la traiectoriile lor initiale. Electronul ciocnit
va produce ionizarea atomilor mediului (ionizare secundar a).
Probabilitatea producerii unei interactiuni de tip Compton creste
pentru aceiasi energie a fotonului incident cu num arul de electroni din
nvelisurile electronice periferice (adic a cu 2). n cazul unor radiatii
incidente cu energii sub 0. 1 MeV acestea sufer a o mpr astiere aproape
uniform a ca si electronii de recul. Electronii de recul au o energie egal a
cu o fractie destul de mic a din energia radiatiilor incidente. Cnd ra-
diatiile incidente au energii ridicate fotonii mpr astiati sunt grupati n
majoritatea lor ntr-un con a c arui deschidere scade pe m asura cresterii
energiei. Pentru elemente usoare si energii medii ale radiatiilor incidente
efectul Compton este predominant.
Formare de perechi
Fenomenul apare ca urmare a interactiei dintre radiatiile gama cu en-
ergii mai mari de 1. 022 MeVsi cmpul nucleului. Radiatia incident a dis-
pare rezultnd un electron si un pozitron. Pentru formarea unei perechi
electron-pozitron este nevoie de o energie de 1. 022 MeV, restul de en-
ergie transmitndu-se n mod egal electronului si pozitronului. Electronul
produce ioniz ari secundare n mediu ca si o particul a beta n timp ce poz-
itronul se va anihila cu un electron dnd nastere la dou a cuante gama.
13.4.4 Interactia neutronilor cu substanta
Deoarece sunt particule neutre, neutronii interactioneaz a doar cu nu-
cleele atomilor. Ei pot suferi interactii elastice (mpr astiere) si interactii
inelastice (mpr astiere si absorbtie).
193
n categoria interactiilor elastice intr a dou a tipuri de fenomene: o
ciocnire elastic a cu nucleul cnd are loc un transfer de energie cinetic a
de la neutron la nucleu f ar a schimbarea st arii interne a nucleului si o
interactie de captur a a nucleului care se transform a ntr-un interval scurt
(10
12
10
16
s) ntr-un nucleu intermediar care se dezintegreaz a emitnd
un neutron si trece n starea fundamental a.
n cazul interactiilor inelastice pot avea loc urm atoarele procese:
- ciocnirea inelastic a n urma c areia nucleul r amne excitat si dup a
un scurt timp emite o radiatie gama
- captura neutronic a, prin care neutronul este captat de un nucleu. n
urma acestui proces nucleul obtinut este ntr-o stare excitat a. Revenirea
n starea fundamental a se face prin emise de particule alfa, protoni sau
particule gama. Uneori are loc chiar siunea nucleului cnd sunt emisi
2-3 neutroni, iar nucleul se descompune n dou a nuclee relativ usoare.
Probabilitatea de a se produce un tip sau altul de interactie depinde
de energia neutronilor. Astfel cnd energia neutronilor este mare, nucleul
primeste un exces de energie, care prin procese de ciocnire ale nucleonilor
s ai se poate transfera asupra unei particule si aceasta este emis a de nu-
cleu. n acest caz cel mai probabil este s a e emis un neutron.
Dac a neutronul are o energie cinetic a mic a, ca n cazul neutronilor
termici la p atrunderea n nucleu el aduce doar un exces de energie egal a
cu energia de leg atur a. Probabilitatea ca prin uctuatii ale nucleului
o particul a s a primeasc a o energie de miscare ridicat a este foarte mic a.
Nucleul se dezexcit a prin emisia unei particule .
13.4.5 Interactia ionilor grei cu materia
Interactia ionilor grei este asem an atoare cu cea a radiatiilor alfa cu
materia. Atunci cnd un ion greu trece prin materie el cedeaz a energie
electronilor din materie. Dac a electronii sunt liberi ei cap at a o energie
cinetic a cu att mai mare cu ct sunt mai aproape de ioni. Dac a electronii
sunt legati exist a dou a posibilit ati: dac a energia cedat a este mare atunci
electronul este scos din atom care devine ionizat, iar dac a aceast a energie
este mic a atunci electronul nu este scos din atom, acesta devenind excitat.
Energia ionului scade pe m asur a ce nainteaz a n material. Cum ionii
au energie mare ei nu sunt deviati de la traiectorie. n Fig. 13.2 este
prezentat a doza (energia cedat a de ionii grei n unitatea de mas a) relativ a
datorat a ionilor grei functie de adncimea la care acestia ajung n tesut.
194
Figura 13.2: Doza relativ a absorbit a an profunzimea tesutului pentru ioni
grei (carbon ) n comparatie cu cea datorat a electronilor (radiatii beta) si
radiatiilor game
n aceiasi gur a si doza absorbit a datorat a unor electroni sau fotoni.
Se observ a din Fig. 13.2c a doza absorbit a n cea mai mare se a a ntr-
o anumit a regiune bine determinat a (functie de energie). Astfel atunci
cnd se trateaz a o tumoare cu ioni grei doza este administrat a cu o
precizie foarte mare n volumul tumorii, afectnd putin tesutul din jur.
Acest lucru practic este realizat ntr-o m asur a mai mic a n cazul elec-
tronilor. Electronii sunt accelerati n acceleratoare de particule numite
betatroane. Astfel pentru energii de 8 MeV doza are un maxim la o
adncime de 3-4 cm dup a care scade exponential. n cazul gamaterapiei
se iradiaz a practic si tesutul s an atos din apropierea celui bolnav.
Din acest motiv pentru iradierea selectiv a a tumorilor n profunzime
se folosesc fascicole multiple de ion grei focalizate pe tumoarea respectiv a.
Ei contin ioni de energii diferite astfel c a cea mai mare parte din energie
s a e cedat a n interiorul tumori. Rezolutia acestui tip de iradieri este de
1mm. Iradierea tesuturilor cu ioni grei poart a numele de hadronoterapie.
Mai mult tratamentul este unul de o mare acuratete deoarece fascicolele
de ioni pot urm ari cu delitate forma tumorii. Dozele sunt fractionate:
se realizeaz a 4-5 sedinte de hadronoterapie ntr-un interval de 8-10 zile.
195
Figura 13.3: Ilustrarea schematic a a celor mai importante reactii suferite de
ap a sub actiunea radiatiilor . Cu * am notat st arile excitate.
Doza utilizat a variaz a n intervalul 45 - 85 Gy. O iradiere dureaz a cam
un minut.
13.5 Efecte chimice si biologice ale radiati-
ilor
Radiatiile ionizante pot actiona asupra organismului n trei moduri:
prin actiune direct a, prin actiune indirect a si prin actiune la distant a.
Prin actiunea direct a a radiatiilor sunt lezate macromolecule de impor-
tant a vital a (proteine, acizi nucleici) care sufer a transform ari datorit a
ioniz arii si excit arii. Actiunea indirect a este declansat a de elementele
care apar n urma proceselor radiochimice. Mediul principal ind apa,
efectele care apar sunt rezultatul ioniz arii acesteia. Produsii de descom-
punere ai apei (ioni sau radicali) actioneaz a ca agenti oxidanti si reduc a-
tori asupra unor componente esentiale celulare. Actiunea la distant a se
produce prin r aspndirea n organism a toxinelor care apar n organismul
iradiat.
n Fig. 13.3 sunt prezentate cteva din procesele suferite de ap a
sub actiunea radiatiilor. ntr-o prim a etap a ntr-un interval de timp de
196
10
18
10
16
s un electron este smuls sub actiunea unui foton care-i
cedeaz a o energie de 12,56 eV. Procesul primar de absorbtie de energie
poate exprimat printr-una din urm atoarele relatii:
H
2
O + /i H
2
O
+
+ e
el
(13.10)
H
2
O
+
H
+
+ OH (13.11)
Radicalul OH are propriet ati oxidante si poate privit ca produsul
principal al acestei etape. El poate, prin intermediul unui transfer de
electroni, s a se lege de un alt radical OH

sau de un atom de hidrogen

H. Electronul eliberat e
el
hidrolizeaz a ca si ionii neutrii din solutii. Se
obtine H
2
O

. Timpul de viat a al unui astfel de compus n ap a este de

600 js. Interactia cu moleculele de ap a a electronului eliberat are loc n
acest mod:
e
el
+ H
2
O H
2
O

H + OH

(13.12)
Printr-un proces de interactie cu un foton poate format a o molecul a
excitat a de ap a care are o energie de aproximativ 7 eV. Aceast a molecul a
se poate descompune n radicali liberi astfel:
H
2
O + /i H
2
O

H + OH (13.13)
Se obtin trei produsi: electronul eliberat e
el
si radicalii H si OH.
Este cunoscut de mult timp c a dac a doza de radiatie este foarte mare
se formeaz a peroxid de hidrogen si hidrogen molecular. Astfel au loc ur-
m atoarele reactii dac a un num ar sucient de radicali liberi sunt prezenti:
OH + OH H
2
O
2
(13.14)
H + H H
2
(13.15)
H + OH H
2
O (13.16)
H
2
O
2
este cunoscut ca un produs toxic, dar cantitatea care se produce
este foarte mic a. Pe de alt a parte aceste reactii elimin a o bun a parte din
acesti radicali foarte activi, astfel c a efectele indirecte ale radiatiilor sunt
n mare m asur a atenuate.
Recombinarea acestor radicali cu oxigenul n solutie apoas a este foarte
important a pentru viitoarele reactii. Astfel tesuturile bogate n oxigen
197
sufer a n cazul iradierii mai mult n comparatie cu cele cu un continut
sc azut de oxigen. Cele mai importante reactii dintre H si OH cu mole-
culele organice de tipul MH sunt:
MH + H MH
2
(13.17)
MH + OH MHOH

(13.18)
MH + H M+ H

2
(13.19)
MH + OH M+ H
2
O (13.20)
n plus fat a de efectele indirecte datorate produsilor care apar n ap a,
alte molecule importante din punct de vedere biologic pot ionizate n
mod direct. Aminoacizii aromatici precum tirozina, fenilamina pot
distrusi prin clivajul inelului benzenic. Aminoacizii ce au un grup SH
(cistina) si derivatii lor (glutationa) sunt foarte sensibili. Prin oxidare
grupul SH se transform a ntr-un grup disult.
Descompunerea ADN-ului este posibil a prin intermediul mai multor
pasi. Ruperea unei benzi a dublei spirale nu duce n mod necesar la
ruperea ntregii molecule. Mai mult pierderea unei singure baze este
posibil a. Iradierea poate duce la denaturarea unor zone ntregi si la
crearea unor leg aturi intermoleculare cu macromoleculele vecine. Dubla
elice este ns a o constructie cu o mare stabilitate fat a de o singur a band a
a elicei ADN-ului.
Cnd materia vie este supus a unei iradieri astfel nct solicit arile
pentru organism nu dep asesc cu mult conditiile ziologice normale si
el poate reactiona n limite functionale normale, actiunea radiatiilor are
doar un efect functional. n acest caz radiatiile au un efect pozitiv si
pentru cazurile n care metabolismul este dereglat. Iradierea produce o
activare temporar a a metabolismului, realiznd de cele mai multe ori o
reglare metabolic a. Acest lucru poate explicat prin faptul c a n an-
umite conditii de iradiere apare o intensicare a reactiilor prin care se
realizeaz a procesele de sintez a ceea ce face ca echilibrul metabolic s a se
deplaseze favorabil spre domeniul proceselor de sintez a.
Dac a prin iradiere sunt dep asite limitele functionale ale organismului
atunci are loc o dereglare a metabolismului care poate conduce la moartea
celulelor, tesuturilor, si chiar a organismului. Acest lucru se explic a prin
faptul c a radiatiile creeaz a modic ari ale leg aturilor macromoleculelor
198
sau le descompune. Modic arile ap arute n structura formatiunilor con-
duc de asemenea la perturbarea coordon arii proceselor fermentative, a
sintezei proteinelor, nucleoproteinelor, glicoproteinelor.
De o important a deosebit a este socotit si efectul produs asupra mecan-
ismelor reglatoare ale corpului si n principal cele asupra sistemului ner-
vos. Prin actiunea direct a sau indirect a a radiatiilor asupra sistemului
nervos se produc modic ari ale activit atii de reglare neuro-hormonal a si
apar tulbur ari functionale biochimice si biologice n ntreg organismul.
Trebuie remarcat c a nu s-a stabilit o teorie general a care s a l amureasc a
toate aceste probleme.
Num arul de reactii chimice produse prin iradiere fat a de num arul de
molecule (10
9
10
10
) dintr-o celul a este relativ redus chiar pentru iradieri
importante. Din acest motiv s-a considerat c a n crearea unei leziuni rolul
principal l are distrugerea unui component esential al celulei. Se consid-
er a c a n astfel de fenomene un rol nsemnat l joac a modic arile produse
n moleculele proteice. Prin iradiere aceste molecule pot inactivate ca
urmare a sciziunii lantului principal sau a dezorganiz arii structurii lor ca
urmare a ruperii leg aturilor de hidrogen.
n cazul unor iradieri semnicative organismele nu revin nici o dat a
la starea lor initial a ca urmare a procesului de refacere. Deoarece la
iradieri ndelungate, dar cu doze mici se produce o scurtare a timpului
de viat a proportional cu doza primit a, rezult a ca n tesuturi se produc
leziuni iremediabile.
Efectul iradierii este considerat un efect stocastic. Acest efect ascult a
n manifestarea lui de o relatie doz a - efect de natur a probabilistic a. Ast-
fel cnd o populatie este iradiat a, efectele iradierii apar numai la anumiti
indivizi si acestea la ntmplare. Efectele somatice si genetice fac parte
din aceast a categorie. Desi moleculele ADN-ului joac a un rol dominant
n reactiile primare de iradiere, aceasta nu nseamn a c a ecare leziune
a ADN-ului duce la o mutatie. Datorit a multitudinii mecanismelor de
reparare, numai un foarte mic num ar de molecule ADN sufer a alter ari ire-
mediabile. Pentru a determina efectele genetice datorate iradierilor, doza
de iradiere trebuie integrat a peste un individ sau pe ntreaga populatie.
Mutatiile determinate de iradiere sunt importante pentru celulele care
prolifereaz a rapid n organism (ca cele din snge si gonade). Diferitele
faze ale vietii celulare prezint a sensibilit ati diferite relativ la radiatii.
Faza cnd ADN-ul este sintetizat este una din cele mai sensibile. Chiar
procesele de mitoz a pot perturbate de iradieri. Rezultatul const a ntr-
199
o separare incomplet a a cromozomilor. Cnd tesuturile n crestere sunt
iradiate schimb arile n mitoz a pot observate pe o perioad a lung a de
timp. Imediat dup a iradiere (sub doza letal a) num arul celulelor care se
divid devine mic. Dup a un anumit timp de revenire, num arul celulelor
care se divid revine la valoarea normal a. Aceasta nseamn a c a dezvoltarea
celulelor ntr-un anumit stadiu de evolutie este mpiedicat a. Din acest
motiv se ntelege de ce organismele tinere n special n faza embrionar a
sunt foarte sensibile la iradieri. Deteriorarea materialului genetic duce
la malformatii severe. Trebuie remarcat c a sistemul nervos este sensibil
la radiatii n perioada de crestere. n schimb la maturitate creierul este
unul din organele cele mai rezistente la radiatii.
Tabelul IV
Doze letale pentru diverse organisme iradiate cu raxe X
Organism DL (Gy) Organism DL (Gy)
Alge 180-1000 Sarpe 820
Potozoare 350-1000 Pui de g ain a 10
Drosola (adult) 950 Soarece 4-6,5
Drosola( larve) 1,3 Cine 2,75
Drosola (ou a) 1.5 M agar 6,5
Broasc a 17 Maimut a 5
Turturic a 15 Om 4-5
Un rol important n radiochimie este jucat de alterarea enzimelor.
Sensibilitatea acestora la radiatii prezint a mari variatii. Printre cele mai
sensibile sunt moleculele de ATP. Sensibilitatea proteinelor depinde n
general de compozitia lor. Printre proteinele cele mai sensibile la radi-
atii sunt cele ce au n compozitie aminoacizi care contin sulf. Aceste
proteine se g asesc n principal n epiderm a si n produsele acesteia (p ar,
unghii) care sunt caracterizate printr-un nalt continut de cistin a. Al-
terarea acestor proteine duce la pierderea p arului si degradarea pielii.
Procesele care duc la degenerarea proteinelor explic a n plus si modi-
carea permeabilit atii membranelor supuse radiatiilor. ntre organisme
exist a totusi mari deosebiri n cea ce priveste actiunea radiatiilor asupra
lor. Sensibilitatea la radiatii creste cu ct organismul este mai complex.
Este greu s a se g aseasc a o modalitate de a m asura rezistenta diferitelor
organisme la iradiere. Din acest motiv se utilizeaz a ca parametru doza
200
letal a (DL). Aceasta se deneste ca doza care aplicat a ntr-un timp foarte
scurt face ca 50 % din organismele iradiate s a moar a n urm atoarele 30
de zile. Exemple de doze letale pentru diverse organisme sunt date n
Tabelul 15.1.
La doze joase actiunea d aun atoare a radiatiilor este datorat a n prin-
cipal alter arii patologice n organele care produc sngele si se reect a
n schimb ari importante n compozitia acestuia. O decient a mare de
limfocite reduce rezistenta corpului la actiunea infectioas a a bacteriilor.
Schimb arile patologice de acest tip sunt maxime la doze de 10 Gy. O
crestere ulterioar a nu accelereaz a aceste procese. Dac a animalele sunt
iradiate cu doze de peste 80 Gy sistemul nervos central devine afectat.
n acest caz animalele (vertebrate) mor dup a putin timp.
De asemenea n cazul proceselor ritmice de refacere, efectul biologic
depinde de timpul de expunere si debitul dozei. Astfel un echivalent de
7,5 Sv (750 rem) primit de un om pe ntregul corp n mod uniform pe
o perioad a de 50 ani (0,05 rem pe zi) nu produce efecte considerabile.
n schimb o iradiere de 7,5 Sv pe zi are ca efect moartea subiectului.
Aplicnd o iradiere de 4-5 Sv (400-500 rem) unui brat efectul este neglija-
bil, n timp ce iradierea organismului n totalitatea sa la acelasi echivalent
este letal a n 50% din cazuri.
Protectia radiologic a nseamn a pe de o parte protectia mpotriva radi-
atiilor ce provin din mediu si pe de alt a parte a radionuclizilor ce p atrund
n organism. (
40
K.
14
C). Calculul dozei absorbite datorate contamin arii
organismului cu radionuclizi este mult mai complicat a dect cea datorat a
surselor externe.
Protectia oamenilor mpotriva radiatiilor ionizante se bazeaz a pe reco-
mand arile Comisiei Internationale de Protectia Radiologic a (ICPR), o or-
ganizatie nonguvernamental a fondat a n 1928. Filozoa recomand arilor
acestei organizatii const a n excluderea efectelor nestochastice ale radi-
atiilor si minimizarea efectelor stochastice. Principiile protectiei contra
radiatiilor ionizante se ntemeiaz a pe ipoteza prudent a a unei relatii de
proportionalitate direct a f ar a prag ntre doz a si probabilitatea de aparitie
a efectelor stocastice. Efectele stocastice includ posibile degener ari ge-
netice sau inducerea cancerului. n general presupunem c a o crestere a
iradierii care dep aseste doza natural a va conduce la o crestere a ratei
mutatiilor. Nu exist a un prag sub care nu exist a nici o inuent a asupra
ratei mutatiilor.
Recomandarea pentru persoanele care lucreaz a n mediu radioactiv
201
este aceea ca o expunerea anual a la care sunt supuse s a nu dep aseasc a
valoarea de 20 mSv (Pe lun a este acceptabil a o doz a de 2 mSv). Pentru
populatie se recomand a s a nu e dep asit a o doz a de 1 mSv pe an. n
ambele cazuri nu se ia n consideratie iradierea natural a.
13.5.1 Protectia zic a la radiatii
Diferite materiale plasate ntre surs a si receptor afecteaz a cantitatea
de radiatie transmis a de la surs a de receptor. Aceasta se datoreaz a
atenu arii si absorbtiei radiatiei n materialul sursei, n materialul utilizat
pentru ncapsularea sursei si n ecranele nconjur atoare. Trei cuvinte
cheie sunt utilizate cnd este vorba de lucru cu surse de radiatii: timpul,
distanta si ecranarea.
1. Timpul se refer a la principiul c a timpul petrecut n cmpul de
radiatii al unei surse nu trebuie s a e mai mare dect este necesar. Evi-
dent cu ct timpul este mai mare cu att num arul de particule incidente
pe corp este mai mare si doza absorbit a este mai mare. Este necesar ca
timpul de lucru n cmp de radiatii s a e ct mai mic, deoarece cel ce
munceste n cmp de radiatie nu simte prezenta radiatiilor.
2. Distan ta se refer a la faptul c a este de dorit ca distanta dintre lucr a-
tor si surs a s a e ct mai mare. n general intensitatea sursei (m asurat a
n num ar de particule ce trec prin unitatea de suprafat a n unitatea de
timp) scade cu p atratul distantei n cazul unor surse de dimensiuni mici.
3. Ecranarea se refer a la materialele plasate ntre surse si lucr ator
care pot micsora foarte mult intensitatea radiatiei.
Pentru ecranarea radiatiilor electromagnetice X si gama se folosesc
materiale cu num ar atomic mare - n principiu se folosesc ecrane de
plumb. Pentru radiatia beta (electroni) se folosesc materiale cu Z mic
(materiale plastice, aluminiu) pentru a se minimiza producerea de ra-
diatii X. Pentru surse de radiatii beta cu activitate mare se utilizeaz a
ecrane cu strat dublu: primul const a din material cu Z mic pentru aten-
uarea radiatiilor beta si un strat de material cu Z mare pentru atenuarea
radiatilor X de frnare.
Radiatiile alfa sunt absorbite de ecrane subtiri si din materiale usoare
datorit a puterii mari de ionizare a particulelor alfa. Pentru radiatiile de
neutroni se folosesc ecrane formate din trei straturi: ap a (ap a grea) care
are loc s a micsoreze energia neutronilor, cadmiu care are absorb neutronii
ncetiniti si plumb pentru a se absorbi radiatiile X sau gama care apar
202
dup a absorbtia neutronilor n cadmiu
Capitolul 14
Elemente de imagistic a
medical a
Imagistica medical a permite obtinerea de informatii asupra st arii de
s an atate a organismului pe baza interpret arii imaginilor obtinute. Imag-
inile organismului sunt obtinute pe baza interactiei cu organismul a ul-
trasunetelor, a razelor X, a cmpurilor electromagnetice, a radiatiilor
ionizante.
14.1 Raze X si tomograe computerizat a
Razele X sunt radiatii electromagnetice precum lumina, undele ra-
dio. Lungimile de und a ale razelor X sunt cuprinse n intervalul 9,1 -
10 nm. Ele au fost descoperite de Wilhelm Conrad Roentgen care la
nalul secolului XIX studia radiatiile ce apar n tuburile catodice. El
a g asit c a foarte multe materiale permit trecerea acestor raze si c a ele
impresioneaz a placa fotograc a. Lucrarea sa "On a new kind of ray" i-a
permis s a ia primul premiu Nobel n Fizic a n anul 1901.
O multime de aplicatii ale razelor X au fost g asite n diverse domenii:
geologie, astronomie, n medicin a (radiologie). n radiologie razele X
sunt utilizate n uoroscopie (tehnic a care permite obtinerea de imagini
n timp real) n angiograe (tehnica prin care sunt vizualizate vasele de
snge n care s-a introdus un agent contrastant) si tomograa computer-
izat a (se obtin imagini n diverse sectiuni ale organismului)
203
204
Figura 14.1: Tub de raze X
14.1.1 Tubul de raze X
Un tub de raze X const a din patru p arti: un catod, un anod pe care
a a otint a de tungsten, si un tub vidat n care se a a cele trei componente
(Fig. 14.1)
Catodul se a a la un potential negativsi electronii produsi n apropierea
acestuia sunt accelerati spre anod (aat la un potential pozitiv) Cato-
dul este legat de lamentul realizat din tungsten. Prin lament este
trecut un curent. Curentul nc alzeste lamentul iar acesta genereaz a
electroni prin fenomenul de emisie teromoelectronic a. Emisia termoelec-
tronic a este denit a ca emisia electronilor prin absorbtia energiei termice
(num arul de electroni emisi este proportional cu temperatura la care este
nc alzit lamentul si deci cu intensitatea curentului care trece prin la-
ment). Filamentul este realizat din tungsten deoarece acesta poate atinge
temperaturi foarte mari f ar a s a se topeasc a. Electronii emisi sunt focal-
izati pe anod. Deoarece tubul este vidat electronii nu mai interactioneaz a
cu alti atomi nainte de a ajunge pe anod. Electronii sunt accelerati n
spatiul dintre catod si anod, deoarece ei sunt respinsi de catodul aat
la potential negativ si atrasi de anodul aat pa un potential pozitiv.
Electronii care ajung pe tinta din tungsten aat a pe anod produc razele
X.
205
Figura 14.2: Producerea radiatiilor X de frnare
Exist a dou a modalit ati n care apar razele X
1. Cnd sarcina negativ a (electronul) intr a cu viteza mare n cmpul
electric al unui nucleu asupra lui va actiona o fort a electric a de atractie
care-i va curba traiectoria. Aceasta nsemn a c a miscarea sa va deveni
una accelerat a. Acest fapt face ca electronul s a emit a o radiatie electro-
magnetic a Fig. 14.2.
Presupunnd c a electronul este accelerat initial la o diferent a de
potentialul \ , energia ca inainte de apropierea de nucleu este c\ . Deoarece
el emite un foton cu energia /i. energia sa dup a ce se ndep arteaz a de
nucleul respectiv va c\ /i.
Producerea razelor X n acest fel este un proces aleatoriu, deoarece
un electron poate avea toate traiectoriile posibile inclusiv aceea n care
acestia cad pe nucleu. Din acest motiv fotonii emisi au toate energiile
posibile pn a la valoarea c\. n plus ei sunt emisi n toate directiile. Ra-
diatiile X astfel obtinut a poart a numele de radiatii de frnare (deoarece
n nalul energia electronului este mai mic a dect cea initial a) si ea are
un spectru continuu.
2. Cnd electronii au sucient a energiei ei pot disloca un electron
de pe p aturile inferioare ale atomului. Astfel r amne un loc vacant n
structura electronic a, care poate ocupat de un electron de pe o p atur a
superioar a. Prin aceast a tranzitie apare o radiatie X. Deoarece nivelele
energetice pentru un anumit material are valori bine determinate radi-
atiile X care apar n acest mod poart a numele de radiatii X caracteristice
Dac a apare un loc vacant n p atura K, razele X care sunt emise prin
ocuparea acestui loc poart a numele de raze K (Fig ??). Electronii care
ocup a acest loc pot provenii din subp aturile nivelelor L, M, N. La fel se
206
Figura 14.3: Producerea radiatiilor X caracteristice
petrec lucrurile cnd apare un loc vacant n p atura L. Atunci electronii
care ocup a acest loc pot provenii de pe p aturilor nivelelor M, N,...
14.1.2 Atenuarea radiatiilor X
Atenuarea poate denit a ca reducerea n intensitate a unui fasci-
col de radiatii X care str abate materia prin absorbtia sau mpr astierea
fotonilor din fascicol. Atenuarea are loc dup a legea Lambert -Bear
1 = 1
0
c
x
unde 1
0
este intensitatea initial a a radiatiei, 1 este intensitatea dup a ce
radiatia trece prin materialul considerat pe distant a r, iar j este coe-
cientul de atenuare liniar. Intensitatea radiatiilor reprezint a num arul de
fotoni din fascicol sau indicatia unui detector care este introdus n fasci-
colul de raze X. Distanta r se m asoar a n cm iar coecientul de atenuare
liniar n cm
1
.
Factorii de care depinde atenuarea radiatiilor sunt energia radiatiilor
si densitatea substantei prin care aceste radiatii trec. n general radiatiile
cu energia mai mic a sunt mai puternic absorbite astfel c a atenuarea este
mai mare. Substantele cu densitate mai mare (precum oasele) atenueaz a
mai mult radiatiile dect substantele cu densitate mai mic a precum te-
suturile. Num arul de electroni din unitatea de volum determin a puterea
de stopare a radiatiilor X
207
14.1.3 Detectia radiatiilor X
Trecerea radiatiilor prin organism le atenueaz a n functie de tesuturile
pe care le str abat. Aceste radiatii X atenuate sunt cele ce sunt convertite
n imagini. Procesul se realizeaz a de exemplu prin expunerea unei pl aci
fotograce la aceste radiatii. Dac a se utilizeaz a un ecran uorescent
imaginea poate vizualizat a pe un monitor de calculator.
Exist a trei tipuri de detectori pentru detectia radiatiilor X:
a) detectoare care utilizeaz a fenomenul de ionizare
b) detectoare care utilizeaz a fenomenul de uorescent a
c) cele ce utilizeaz a fenomenul de absorbtie
Primul tip de detectoare utilizeaz a n principal un gaz care este ion-
izat de radiatiile X. Prim m asurarea ioniz arii se determin a intensitatea
radiatiilor. Acest tip de detectorii este utilizat n principal pentru moni-
torizarea zonelor n care exist a posibilitatea de aparitie a radiatiilor ion-
izante.
Cel de-al doilea tip de detectorii utilizeaz a asa numiti intensicatori
de imagine care sunt dispozitive ce permit ca organismul s a primeasc a
o cantitate de radiatii de cel putin 100 de ori mai mic a dect n lipsa
acestora. n intensicatorii de imagine razele X determin a electroni care
sunt accelerati pentru a le creste energia. Electronii determin a la rndul
lor un ux de lumin a care poate vizualizat pe un ecran TV sau pe
monitorul unui calculator.
Un intensicator de imagine (Fig. 14.4) const a: a) un fotocatod aat
n apropierea unui ecran uorescent pe care cade uxul de raze X care
a trecut prin pacient. b) lentile electrostatice, d) un ecran uorescent.
Razele X care trec prin pacient cad pe ecranul uorescent producnd
un ux luminos. Fluxul luminos cade pe fotocad care emite electroni n
toate directiile. Electronii emisi sunt concentrati cu ajutorul unor cm-
puri electrice produse de asa numitele lentile electostatice pe anod astfel
ca ec arui punct de pe ecranul uorescent s a i corespund a un punct
imagine pe ecranul uorescent de iesire. n timpul travers arii intensi-
catorului de imagine de c atre electronii emisi de c atre fotocatod, acestia
sunt accelerati la o diferent a de potential n jur de 25-35 kV.
Trebuie remarcat ca pentru un debit al dozei de 0,2 jGy/s la intrarea
n intensicator corespund 510
5
cuante X pe cm
2
. n fereastra de intrare
are loc o absorbtie de 10 % din acestea. Absorbtia razelor X n ecranul
uorescent, depinde de materialul utilizat, grosimea lui si cantitatea de
208
Figura 14.4: Intensicator de imagine
raze X. Aceste ecrane active sunt f acute din iodat de cesiu, fapt ce poate
determina o absorbtie de 50 - 70 %. Astfel un ux de 210
5
cuante X/cm
2
r amn disponibile. n total se obtin 250 de electroni per cuant a X astfel
c a fotocatodul emite 5 10
7
electroni cm
2
/s. Fiecare electron accelerat
la 25 kV produce 1000 de cuante de lumin a pe ecranul uorescent de la
iesire. Imaginea obtinut a poate captat a pe monitorul unui calculator.
14.1.4 Fluoroscopie
Prima generatie de uoroscoape utilizeaz a un ecran f acut din Cu ac-
tivat cu sult de cadmiu care emitea lumin a n domeniul galben - verde
al spectrului vizibil. Rezolutia era slab a si examinarea era realizat a de
medic n nc aperi ntunecoase. n plus imaginile erau neclare. Aceste
probleme au fost rezolvate cu ajutorul intensicatorilor de imagine care
au permis n nal ca s a se obtin a imagini pe un monitor de computer.
209
14.1.5 Angiograe
Aceasta este o tehnic a prin care sunt vizualizate vasele de snge.
Un angiograf digital const a dintr-un tub de raze X, un intensicator de
imagine, o diafragm a pentru o controla fascicolul luminos si o camer a
video legat a la un computer. Sistemul este similar cu cel utilizat n
uoroscopie cu diferenta c a n vasele de snge este introdus a o substant a
contrastant a.
14.1.6 Tomograe
Fluoroscopia si anginograe determin a imagini plane. Imaginile pot
contine si alte structuri fapt ce mpiedic a de multe ori capacitatea de a
un diagnostic clar.
Sistemul a fost dezvoltat n mod independent de Godfrey N. Hounseld
si Dr. Allan McCormack care au obtinut premiul Nobel n 1979. Sis-
temele de raze X normale produc doar imagini ntr-un plan, iar infor-
matia n adncime este pierdut a. Tomograe computerizat a a rezolvat
problema prin achizitionarea de imagini produse de raze X din jurul
obiectului. Un computer proceseaz a aceste imagini si produce o imagine
a obiectului original printr-un proces numit reconstructie.
P artile unui unei tomograf cu raze Xsunt; sursa de radiatii, detectoare
si computerul pentru prelucrare semnalului. Sursa de radiatii X este
mobil a si este plasat a pe o sin a circular a astfel ca ea s a se poat a rotii n
jurul corpului pacientului. O sectiune printr-un tomograf este prezentat a
n Fig. 14.5.
Sursa emite un fascicol colimat care poate iradia corpul. Atunci cnd
se realizeaz a o rotatie complet a a corpului se realizeaz a sute de mii de
imagini. Fiecare nregistrare contine informatii privind coecientul de
atenuare pe diferite directii. Corpul examinat se mparte n elemente
spatiale numite voxeli (pixeli sunt elementele din plan). Pentru a real-
iza imaginea ec arui voxel se folosesc algoritmi care stabilesc razele ce
interactioneaz a cu voxelul respectiv. Dup a prelucrare se obtine o imag-
ine a unei sectiuni n pacient Imaginea este una bimensional a. Pentru
obtinerea unei imagini tridimensionale pacientul este translatat si apoi
se asambleaz a datele obtinute pentru diverse sectiuni. n Fig. 14.6 este
prezentat a imaginea unui tomograf iar n Fig. 14.7 sunt prezentate imag-
ini succesive obtinute cu un tomograf asupra unei vertebre. Osul este alb
210
Figura 14.5: Sectiune printr-un tomograf
n timp ce tesuturile al aturate precum cartilajele si muschi apar n tonuri
de gri.
Actualmente s-au introdus instalatii n care nregistarea se face n
spiral a. n acest caz pacientul este n repaus iar sursa de radiatii si
detectorii se rotesc solidar n jurul pacientului.
14.2 Tomograe computerizat a RMN (re-
zonanta magnetic a de spin)
RMN-ul este o tehnic a tomograc a care produce imagini a interiorul
corpului prin m asurarea semnalelor emise prin rezonant a magnetic a nu-
clear a. Un semnal de radiofrecvent a este emis c atre pacient, iar corpul
acestuia emite la rndul lui un nou semnal de radiofrecvent a. Semnalul
emis este procesat si se obtine imaginea corpului pacientului.
Fenomenul de rezonant a magnetic a de spin a fost pus n evidente n
anul 1946 de Bloch si Purcell. n anul 1973 imagini prin RMN au fost
211
Figura 14.6: Tomograf
Figura 14.7: Imagini pentru diverse sectiuni ale unei vertebre cu ajutorul unui
tomograf
212
obtinute de Laterbur si Manseld.
Tehnica produce imagini cu un contrast mai mare dect cea a tomo-
graei computerizate. n plus n cazul RMN -ul nu se utilizeaz a radiatii
ionizante fapt ce face ca procedeul s a e f ar a nici un risc pentru pa-
cient. n locul razelor X RMN-ul utilizeaz a un cmp magnetic puternic
care determin a o aliniere a atomilor n interiorul corpului. Cmpurile
de radiofrecvent a sunt utilizate pentru a modica aceast a aliniere fapt
ce determin a ca nucleele s a produc a un cmp magnetic rotitor care este
detectat de receptorii din interiorul scanerului.
Rezonanta magnetic a
Particulele subatomice (protonii si neutronii) se comport a ca niste
dipoli magnetici cu un pol nord si unul sud. Un dipol magnetic este car-
acterizat de o m arime numit a moment magnetic ntr-un cmp magnetic
momentul magnetic se orienteaz a paralel si n acelasi sens cu cmpul
magnetic. Dac a dou a particule sunt aduse n apropiere una fat a de alta
momentele magnetice ale particulele se orienteaz a n sensuri opuse si -si
anuleaz a reciproc cmpurile magnetice. Anumite nuclee precum Hidro-
genul 1 Heliul 3 si Carbon 13 au un num ar impar de protoni sau neutroni
, astfel c a exist a o particul a nemperecheat a care determin a un moment
magnetic. Acest moment magnetic este momentul magnetic caracteristic
ntregului nucleu. Astfel nucleul respectiv are propriet ati magnetice.
Momentul magnetic al unei particule este legat de momentul cinetic
propriu al particulei care poart a numele de spin. Momentul cinetic este
legat de miscarea de rotatie a particulei respective. Totusi n cazul partic-
ulelor subatomice precum protonii si neutronii aceasta este o proprietate
intrinsec a a particulei respective. n plus pentru acestea spinul nu poate
avea dect dou a orient ari una "n sus" si una "n jos". Acelasi lucru se
petrece si cu momentul magnetic. S-a stabilit experimental si teoretic
c a atunci cnd nucleele se a a ntr-un cmp magnetic puternic momen-
tul magnetic al nucleului sufer a o miscare de precesie n jurul directiei
cmpului magnetic (Fig. 14.8).
Frecventa .
0
cu care are loc precesia este direct proportional a cu in-
ductia cmpului magnetic 1. ntr-un cmp magnetic de 1 Tesla (unitatea
de m asur a a inductiei cmpului magnetic) frecventa precesiei este de 42,6
MHz pentru un proton adic a pentru nucleul de hidrogen. Aceast a val-
oare difer a de la nucleu la nucleu. n acest cmp magnetic o parte din
magnetii nucleari se orienteaz a pe directia cmpului si n acelasi sens cu
acestea, iar ceilalti n sens contrar. Este sucient a o mic a diferent a n-
213
Figura 14.8: Miscarea de precesie a momentului magnetic al unui proton
tre num arul nucleelor orientate ntr-un sens si altul, pentru a da nastere
unei magnetiz ari nete. n cazul aplic arii cmpului magnetic static cei
mai multe nuclee care au energie mic a se orienteaz a n directia cmpului
magnetic. O mic a parte dintre nuclee (cele cu energie mare) se orien-
teaz a n sens contrar cmpului magnetic. Rezult a o magnetizare net a n
sensul cmpului magnetic. Magnetizarea este o m arime egal a cu suma
momentelor magnetice din unitatea de volum.
Aplicnd un puls de radiofrecvent a cu o frecventa egal a cu cea de
precesie, pe o directie ce face 90
o
cu cmpul magnetic face ca nucleele
de hidrogen si numai cele de hidrogen s a rezoneze. Nucleele de hidrogen
absorb energie de la puls si creste num arul de nuclee al c aror moment
magnetic este antiparalel cu cmpul magnetic. Dac a o cantitate de en-
ergie corespunz atoare este cedat a hidrogenului atunci num arul nucleelor
cu momentul magnetic orientat n sens contra cu cmpul magnetic devine
egal cu num arul de nuclee. Apare o magnetizare perpendicular a pe di-
rectie perpendicular a pe directia cmpului magnetic static. n Fig. 14.9
este prezentat modul n care se obtine magnetizarea transversal a. Ast-
fel se nsumeaz a magnetizarea atomilor cu momentul magnetic n sus si
magnetizarea atomilor cu momentul magnetic n jos. Totusi momentele
214
Figura 14.9: Magnetizarea obtinut a n cazul aplic arii cmpului de ra-
diofrecvent a. M
s
reprezint a magnetizarea datorat a de nucleele al c aror mo-
ment magnetic este n sus, M
j
este magnetizarea datorat a nucleelor al c aror
moment magnetic este n jos si M este magnetizarea total a.
magnetice si magnetiz arile sunt putin nclinate fat a de directia cmpului
magnetic. Acest fapt face ca s a apar a magnetizarea transversal a.
Cmpul de radiofrecvent a determin a de asemenea ca rotatia de pre-
cesie a momentelor magnetice nucleare s a se realizeze n faz a (adic a
toate momentele magnetice s a aib a aceiasi miscare de precesie). Aceasta
nseamn a c a vectorul net de magnetizare care este perpendicular pe di-
rectia cmpului magnetic extern, execut a o miscare de precesie ca si
momentele magnetice ale nucleelor individuale. Frecventa de precesie
a magnetiz arii totale este egal a cu frecventa de precesie a momentelor
magnetice individuale.
Detectorul de imagine a aparatului RMN este o bobin a electromag-
netic a. Ea este plasat a la 90 de grade fat a de cmpul magnetic net. Ea se
a a n planul transversal n timp ce cmpul magnetic este n plan orizon-
tal. Precesia vectorului magnetizare total a induce o tensiune n bobin a.
Acesta este semnalul RMN. n Fig. 14.10 este prezentat a bobina si mag-
netizarea net a care execut a o miscare de precesie n plan orizontal.
Deoarece miscare de precesie este una periodic a ea induce un curent
alternativ n bobin a. Cnd pulsul electromagnetic nceteaz a protonii
ncep s a piard a energie si diferenta dintre num arul de nuclee cu spini
orientati n sensuri opuse creste pn a cnd magnetizarea total a nu mai
cade n planul orizontal. Atunci semnalul MR scade exponential. Re-
215
Figura 14.10: Cmpul magnetic net execut a o miscare de precesie n plan
orizontal n timp ce bobina se a a n plan vertical.
laxarea este caracterizat a prin timpul de relaxare longitudinal a (timpul
de relaxare este timpul dup a care magnetizarea pe directia paralel a cu
cmpul revine la valoare 0,63 din valoare dinaintea aplic arii pulsului de
radiofrecvent a).
Un alt timp de relaxare este timpul de relaxare pe directie transversal a
(orizontal a). Acesta este timpul dup a care magnetizarea transversal a
scade la valoarea 0,37 din valoarea sa dup a excitare. (Fig. ??)
Trebuie remarcat c a pentru diverse tipuri de nuclee nu numai timpii
de relaxare sunt diferiti ci si frecventele de precesie.
n tomograa RMN pacientul este introdus ntr-o incint a n care se
realizeaz a un cmp magnetic uniform si constant creat cu ajutorul unei
bobine r acite cu ap a, apoi asupra pacientului se trimit pulsuri de radiofre-
cevent a care au ca rezultat aparitia unor semnale n bobinele detector.
14.3 Ecograa
Ecograa este una din metodele imagistice care utilizeaz a ultrasunete.
Ultrasunetele sunt unul dintre cel mai utilizate instrumente pentru a
vizualiza interiorul corpului uman de cel putin 50 de ani. Diagnoza
cu ultrasunete utilizeaz a pulsuri de ultrasunete cu frecvente de 1 MHz
obtinute cu ajutorul unui traductor piezoelectric. Ele sunt directionate
c atre organul tint a. Ca si alte tipuri de unde , ultrasunetele se pot re-
ecta, absorbi si transmite. n cazul ecograei unde reectate sunt cele
216
Figura 14.11: Evolutia magnetiz arii longitudinale dup a anularea cmpului
magnetiz arii transversale.
Figura 14.12: Evolutia n timp a magnetiz arii transversale dup a ncetarea
semnalului de radiofrecvent a.
217
utilizate pentru crearea imaginii, Intensitatea undelor reectate si tim-
pul de ntrziere pot analizate pentru a obtine informatii cu privire
la organele interne si mediul care le ncojoar a. Absorbtia ultrasunetelor
este fenomenul care limiteaz a rezolutia ecograei. Desi n principiu o re-
zolutie bun a se poate obtine atunci cnd se utilizeaz a frecvente mai nalte
, aceste lucru nu este posibil deoarece cu ct creste frecventa undelor cu
att acestea sunt mai puternic absorbite. Exist a mai multe moduri n
care un scaner cu ultrasunete poate opera:
Modul de operare A
Aceasta este o tehnic a n care un singur traductor scaneaz a de-a lun-
gul unei linii n corp, ecourile rezultate ind reprezentate n functie de
timp. Aceast a tehnic a este utilizat a pentru determinarea m arimii or-
ganelor interne.
Modul de operare B
n acest caz sunt utilizate mai multe traductoare asezate n linie care
scaneaz a un plan din corp, rezultatul ind prezentat pe un monitor.
Modul de operare M
Este utilizat pentru nregistrare organelor interne. Aceast a tehnic a
este utilizat a pentru a pune n evident a misc arile f atului.
14.4 Ultrasonograa Doppler
Aceast a modalitate de scanare se bazeaz a pe efectul Doppler. Efectul
Doppler const a din modicarea frecventei unei unde nregistrat a de un
observator atunci cnd sursa undei este n miscare. Efectul se observ a
si cnd sursa este n repaus iar observatorul n miscare. Modicare n
frecvent a a undei depinde de viteza de miscare a observatorului sau a
sursei undei, precum si de directia de miscare a acestora. Pornind de
aceste considerente se demonstreaz a c a dac a se trimite o und a sonor a pe
o structur a n miscare frecventa undei reectate este mai mic a sau mai
mare de cea a undei emise n functie de faptul c a structura se dep arteaz a
sau se apropie de sursa undei. Modicarea frecventei undei este functie
este functie de viteza de deplasare a structurii studiate. O astfel de
tehnic a este utilizat a la pentru m asurarea vitezei de deplasare a sngelui
si deci a debitului de snge. Instalatia care permite m asurarea vitezei
sngelui const a din dou a cristale piezoelectrice dinte care primul emite
unda incident a iar cel de-al doilea receptioneaz a unda reectat a.